r DICŢIONAR ENCICLOPEDIC DE MARINĂ DICŢIONAR ENCICLOPEDIC DE MARINĂ Colectivul de redactare: Comandor (r) Anton BEJ AN (coordonator) Contraamiral (r) Raymond STĂNESCU, comandor (r) Neculai PĂDURARIU, dr. Carmen ATANASIU, comandor (r) Ovidiu Victor IONESCU, pmanHor (r) Paul IQNESCtJ Cota: fu- Ql-2jQ> BIBLIOTECA Institutul de Filologie Română "A. Philippide", laşi Inv: EDITURA SOCIETĂŢII SCRIITORILOR MILITARI REFERENŢI Comandor (r) Nicolae KOSLINSKI , cpt. comandor (r) CLC Gheorghe IURAŞCU, comandor (r) Nicolae PETRESCU, cpt. comandor (r) Paraschiv ŞTEFAN Au colaborat Comandor (r) Francisc HOSCIUC, ing. nav. Silviu MORARIU, ing. Petre COVACEF, dr. Mariana PĂVĂLOIU, CLC Ştefan CRAVCENCO, comandor (r) Ernest DAISA, comandor (r) Petru VOICU, colonel (r) Valentin ARVINTI, dr. Georgeta BORANDĂ, maistru militar pr. (r) Petre MARAVELA, CLC Cemal ADNAN Coperta: Victor ILIE Redesenări: Cdr. (r) Ovidiu V. lonescu, Traian Voicu DICŢIONAR ENCICLOPEDIC DE MARINĂ Bucureşti, Editura Societăţii Scriitorilor Militari Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BEJ AN, ANTON, comandor (r) (coordonator), Dicţionar enciclopedic de marină / comandor Anton Bejan (r) (coordonator). - Bucureşti, Societatea Scriitorilor Militari, 2006. ISBN 973-87341-7-7 623.82 MULŢUMIRI Mulţumirile noastre se îndreaptă în mod deosebit către d-l Ion NESTOR şi d-na Manuela NESTOR, fondatorii firmei de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersert, fără al căror sprijin nepreţuit apariţia acestei lucrări nu ar fi fost posibilă. Adresăm de asemenea mulţumiri d-lui Ing. Gheorghe MOL DO VEA NU şi d-nei Ing. Doina MOLDO VEA N U, care ne-au pus la dispoziţie materiale documentare şi ne-au dat tot concursul pentru realizarea lucrării. cuvânt Înainte Dicţionarul Enciclopedic de Marină (DEM) încearcă să umple un gol resimţit de multă vreme în lexicografia navală românească. Lexiconul Maritim Englez-Român (1971), Dicţionarul de Marină (1979) fi Dicţionarul Marinăresc (1982) sunt acum o raritate bibliografică iar informaţiile ce le cuprind nu mai satisfac decât parţial cerinţele actuale. Terminologia nautică românească (aflată şi ea în plin proces de restructurare fi modernizare) este încă prea puţin cunoscută, lucru valabil nu numai pentru marele public, ci şi pentru slujitorii condeiului. Ca urmare, presa fi literatura beletristică sunt în continuare invadate de un noian de improvizaţii penibile rezultate cu precădere din traduceri efectuate de persoane complet străine de marină. Vinovaţi de această stare de lucruri nu sunt însă doar cei care din comoditate sau infatuare nu se documentează înainte se a scrie despre ceva ce nu cunosc prea bine, dar fi marinarii înfifi, care nu s-au străduit suficient de mult pentru a se face cunoscuţi fi a cere ca opinia lor să fie respectată. Trebuie recunoscut că terminologia nautică nu poate fi concepută în afara marinei. Este absurd să ne închipuim că „meseria “ o ftiu unii dar vocabularul specific acesteia ar putea fi de competenţa cuiva care cunoafte marina numai din beletristică sau din auzite. DEM, elaborat din iniţiativa unui grup de ofiţeri din Marina Militară, este rezultatul a mai mult de trei ani de muncă redacţională propriu zisă, în afară de o lungă perioadă de documentare. în cele 560 de pagini care conţin peste 8000 de articole fi definiţii, DEM înregistrează terminologia nautică românească aţa cum este ea din punctul de vedere al „părinţilor“ fi beneficiarilor ei firefti, adică al marinarilor, constructorilor navali, pescarilor, practicanţilor sporturilor nautice, docherilor etc., renunţându-se la formele livrefti inventate de unii poeţi fi scriitori străini de marină. Pe lângă termenii pur nautici, DEM include fi cuvinte din ftiinţă, tehnică, geografie, istorie etc. strâns legate de marină. Sunt prezentate date de sinteză din istoria marinei (cu precădere a celei române), cu navele fi oamenii ei, informaţii despre porturi, fantiere navale fi căi navigabile, despre războaie navale, competiţii etc. în ciuda eforturilor depuse, autorii DEM sunt conftienţi că, sub presiunea timpului fi având la dispoziţie (în unele probleme) doar materiale documentare incomplete sau contradictorii, lucrarea lor prezintă o serie de omisiuni fi neclarităţi, fiind necesare completări fi precizări ulterioare, pe care vor fi bucurofi să le obţină în vederea includerii într-un supliment prevăzut pentru VIII publicare în anii următori. Până atunci însă, ei îşi exprimă speranţa că marinarii fi cei cu specialităţi înrudite, istoricii, scriitorii, jurnaliştii şi marele public vor avea în DEM un îndreptar practic pentru relatarea corectă a faptelor şi terminologiei legate de marină. Lucrarea de faţă este o dezvoltare a Dicţionarului de Marină ed. 1979 precum şi a altor lucrări la care un aport esenţial l-a avut regretatul Lt. Cdr. (r) Mihai Bujenifâ Pe parcursul elaborării DEM, colectivul de redactare a fost ajutat cu materiale documentare, critici şi sugestii şi încurajat de domnii viceamiral (r) Victor BOGDAN (preşedintele Ligii Navale Române), viceamiral (r) ing.. Ilie ŞTEFAN, \viceamiral (r) ing. Marcel DIACONESCU\, contraamiral (r) George PETRE, comandor (r) Mihai CHIRIŢĂ ş.a. Apreciind ajutorul nepreţuit primit de la conaţionalii noştri, cărora le exprimăm profunda noastră recunoştinţă, adresăm în încheiere cele mai călduroase mulţumiri pentru informaţiile, documentaţia, ilustraţiile etc. primite de la instituţiile şi persoanele particulare din străinătate între care în mod deosebit: Prof. Kurt SCHAEFER (Austria), contraamiral (r) Dicio UZUNOV (Bulgaria), ing. Rene GREGER (Cehia), domnii Jochen KRUESMANN, Reinhart SCHMELZKOPF şi Bernd SCHWARZ (Germania), istoricii navali Nicos şi John VLASSOPULOS, dr. Kostas A. DAMIANIDIS, Muzeul Marinei din Pireu (Grecia), Muzeele Marinei din La Spezia şi Veneţia, amiralii dr. Enzo TANGA şi Giuliano MANZARI (Italia), istoricii navali Graeme MACLENNAN| şj Edward A. WILSON\ (Marea Britanie), Muzeul Marinei din Amsterdam şi dl. Martin LINDENBORN (Olanda), Revista da Armada şi dl. Antonio E.S. CARMO (Portugalia), Muzeul Naval din Washington şi dl. R. Stan MELMAN din Honolulu (S.U.A.), Biblioteca de Stat din Moscova (Rusia), Muzeul Marinei din Istanbul şi cpt. cdr. Ahmet YARLîGAŞ (Turcia). Redacţia va fi recunoscătoare pentru toate observaţiile şi sugestiile ce vor fi primite din partea cititorilor şi care vor putea fi folosite la elaborarea unei noi ediţii a DEM. COLECTIVUL DE REDACTARE TO THE ENGLISHSPEAKING READER Every profession and trade uses its own technical terms to describe the more specialised paris of its work, and nowhere is this more evident than in the language of the seaman. At the same time, in a study of the derivation of nautical terms and expressions, one is impressed with their polyglot mixture. For instance, the English sea terms were derived from Greek, Latin, Italian, Spanish, French, and Dutch sources. Basically Românce owing to its Latin origin and strong Italian (since the Middle Ages) & French influence, the Romanian nautical terminology is also made of a large number of Slavic, Greek (Byzantine and modern), Turkish, German, and English terms, the latter being more and more preferred in the Navy nowadăys. Mostly through Turkish, French and English mediation, a number of nautical words from Dutch, Arabic, Caribbean and such other remote areas have also entered the vocabulary of Romanian sailors. In this way, the speech of the Romanian seaman is a real lingua franca, at least for the Lower Danube and the Black & Mediterranean Seas. Although under continuous pressure from landlubber grammarians whose navigational expertise is based on often poorly translated novels, the Romanian nautical language has succeeded to preserve its purity, precision, and beauty. Therefore, in order to keep what we have and as it is obvious that a correct nautical parlance can not be conceived outside the Navy, Merchant Navy, etc., the Editorial Board of the present dictionary recorded only those words and expressions used by sailors in ships, not by landsmen who, in the best case, occasionally go on ships. That is to say that we considered nautical only those terms listed in the standard nautical dictionaries and manuals, excluding almost all words that are purely literary or poetic. We take this opportunity to express our gratitude to the many Romanian and foreign organisations and individuals, navymen and merchant sailors, shipbuilders, naval historians, longshoremen, yachtsmen, etc., who provided us the necessary Information and documentation. In particular we wish to thank our sponsors, NESTOR NESTOR DICULESCU KINGSTON PETERSEN, Attorneys & Counselors, for their generous support. ON BEHALF OF THE EDITORIAL BOARD Neculai Pădurariu Captain, Romanian Navy, Retired LISTA ABREVIERILOR AA antiaerian, artilerie antiaeriană AC artilerie de coastă ACN Administraţia Canalelor Navigabile ad. adâncime AFDJ Administraţia Fluvială a Dunării de Jos AFPF Administraţia Fluvială a Porţilor de Fier AC Aruncător de grenade AGASm. aruncător de grenade antisubmarine AISM Asociaţia Internaţională de Semnalizări Maritime AL Apărarea litoralului alb. albanez(ă) alt. altitudine Am Amiral amer. american(ă) amf. amfibiu ampl. amplitudine AN artilerie navală ANM arme de nimicire în masă ANR Autoritatea Navală Română Ap AA apărare antiaeriană Ap AR apărare antirachetă ApASm apărare antisubmarină APMC Administraţia Porturilor Maritime Constanţa arg. argou, argotic arh. arhaic, arhaism, arhipelag Arh. Arhipelag (urmat de denumire) Arm. armament ArmN Armament nuclear ARMS Apărarea Raionului Maritim Sulina ARPA Automatic Radar Plotting Aids Art. artilerie As asalt ASA arme sub apă ASIM Asociaţia Stabilimentelor Industriale ale Marinei ASm. antisubmarin(ă) astr. astronomic, astronomie Asp. aspirant (grad) Aux. auxiliar Av. aviaţie, avion AvAs aviaţie/avion de asalt ApASm aviaţie/avion antisubmarin(ă) AvB aviaţie/avion de bombardament AvV/B avitaţie/avion de cânătoare/bombardament AvC aviaţie/avion de cercetare AvCRL aviaţie/avion de cercetare de radiolocaţie AvP aviaţie purtată AvTorp. aviaţie torpiloare, avion torpilor AvTr aviaţie/avion de transport AvV aviaţie/avion de vânătoare AvVI aviaţie/avion de vânătoare-interceptare Avz. avizo Az. azimut BAM baza aeriană militară BC baterie de coastă Bd babord Bg- brigadă bg- bulgar(ă) Bl batalion de infanterie BIM batalion de infanterie marină Biol. biologie, biologic biz. bizantin(ă) Bl blindaj, blindat BMM bază maritimă militară BNA Brown's Nautical Almanac Brg. brigadă BrigFI rigadă fluvială Bt. baterie Btl. batalion Bz bază C. cap geografic (urmat de denumire) cal. calibru CALM Comandament Apărării Litoralului Maritim CAmFl.contraamiral de flotilă Can. canonieră cap. capitală Cap. caporal Carg. cargou, cargobot Cc cap compas, cercetare CcRE cercetare radioelectronică CcRL cercetare de radiolocaţie CDMN Canalul Dunăre-Marea Neagră Cdmt. Comandament Cdr. comandor Cdt. comandant CE Comunitatea Europeană CED Comisi(une)a Europeană a Dunării CFAU Comandamentul Forţelor Armate Unite (Tratatul de la Varşovia) CFMM Comandamentul Forţelor Maritime Militare chin. chinez(ă) CI contrainformaţii CID Comisia Internaţională a Dunării CIOVUM Convenţia Internaţională pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe mare CLC comandant/căpitan de lungă cursă CLM Comandamentul Litoralului Maritim CMM Comandamentul Marinei Militare CN construcţii navale Col. colonel COLREG Convention on the International Regulations for Preventig Collisions at Sea (1972) Com. comodor CoMar. comunicaţii maritime conv. convoi Corv. corvetă CP cal/cai putere XII C/P (Charter party) Contract de navlosire FA Forţele Armate Cpt. căpitan FAS free alongside ship (liber de-a lungul navei) CptCdr căpitan-comandor fin finlandez(ă) CptLt căpitan-locotenent fl. fluviul, fluvial CprR căpitan de rangul (1, II, III) FI. fluviu (urmat de denumire) CPZC Comandamentul Portului şi Zonei Constanţa Fit. flotă Cr. crucişător FOB free on board (liber pe bord; franco bord) CrAA crucişător antiaerian fr. francez(ă) CrAux. crucişător auxiliar Frg. fregată CrC crucişător greu FRSN Federaţia Română de Sporturi Nautice CrL crucişător de linie Frt. fruntaş CrR(N) crucişător purtător de rachete (cu propulsie Ftl. flotilă nucleară) FtlFI Flotilă fluvială CrU crucişător uşor g golf D înălţimea de construcţie a navei G. Golful (urmat de denumire) Da drum adevărat (în navigaţie) gen. genovez (dialect) DB dragor de bază geogr. geografic, geofrafie Dc drum (la) compas (în navigaţie) germ. german(ă) deb. debarcare GMT Greenwich Mean Time (timpul mediu la Depl. deplasament Greenwich) Depr. depresiune (meteo) GNL grupare navală de lovire Der. derivă gr. grec, greacă Des. desant gr.ant. greaca antică DesA/M desant aerian/maritim GrASm grenadă antisubmarină Det. detaşament GrNav. grupare de nave, grupare navală Dg drum giro (în navigaţie) DHM Direcţia Hidrografică Maritimă h oră, înălţime dim. dimensiuni (LxlxP m; lungime-lăţime-pescaj în hg- hidrografic, hidrografie metri) HdAv. hidroaviaţie, hidroavion div. divizie HdLc hidrolocaţie, hidrolocator Divl divizie de infanterie HdTh hidrotehnic(ă) DivIM divizie de infanterie maritimă HW high water (maree înălţime) DivM Divizie de Mare, divizie maritimă DivMc divizie mecanizată ICPRONAV Institutul de Cercetări si Proiectări Nava DM drept maritim, dreptul mării IM Infanterie marină Dm drum magnetic (în navigaţie) IMCO Intergovernamental Maritime Consultative DMR direcţia mişcării relative (în cinematica navală) Organization (Organizaţia Maritimă Dn divizion Consultativă Interguvernamentală) DNA divizion de nave auxiliare IMO Internaţional Meteorologi cal Organization Dr. dragor (Organizaţia Meteorologică Internaţională) DR ' dragor de radă Drg. dragă, dragaj înc. încărcătură Ds. distrugător înv. învechit DsR distrugător purtător de rachete dw deadweight (capacitate de încărcare) jur. juridic JurMar jurisdicţie maritimă E est, estic ECDIS Electronic Chart Display and Information L lungimea navei Sysyem 1 lăţimea navei Eco. ecologic, ecologie lat. latină El. elicopter Ib. livră, pfund ElASm. elicopter antisubmarin livr. livresc El At elicopter de atac LM lansator de mine ElCc elicopter de cercetare LNR Liga Navală Română El Dr elicopter dragor Log. Logistică (asigurarea tehnico-materială) engl. englez(ă) long. longitudine ES escortor lov/min. lovituri pe minut (la o armă de foc) Esc. escadră Lpp lungimea navei între perpendiculare XIII LR lansator de rachete NS navă de salvare L.R. Lloyd's register (Registrul Lloyd) NSc navă şcoală LCASm lansator de grenade antisubmarine NSupr. navă de suprafaţă LST Landing Ship Tank (navă de debarcare tancuri) NV, NW Nord-Vest, Nord-West Lt. locotenent Lt.Cdr. locotenent-comandor oc. Ocean, oceanic, oceanografie Lt.maj. locotenent major Oc. Ocean (urmat de nume) LTorp lansator torpile Ol LA Observare, Informare, Legături Aero ol. olandez(ă) M Marea (urmat de denumire) OPEC Organization of Petroleum Exporting Col MAM Ministerul Aerului si Marinei (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petre MApN Ministerul Apărării Naţionale AAC Marina civilă P pescaj MCG Marele Cartier General PA portavion MCo Marina comercială PAASm portavion antisubmarin med. medical, medicinal, medicină PAE portavion de escortă meteo. meteorologie, meteorologic PAL portavion de lovire MFA Ministerul Forţelor Armate PAN portavion cu propulsie nucleară mg. maghiară PC punct de comandă, punct de control mii. milion PCA- porturi comunicaţii pe apă Min. mineralier PCI protecţia contra incendiilor mitr. mitralieră PEI portei icopter MM marina militară PEID portelicopter de desanr Mm milă marină pen. peninsulă M.m. maistru militar (clasa 1, II, III, IV) Pen. peninsulă (urmată de denumire) M.m.p. maistru militar principal pese. pescuit, tehnica pescuitului MN meteorologie nautică Pese. pescador Mon. monitor Petr. petrolier MS. motor ship (motonavă) PIL post de informare de luptă Mr maior PlPetr. plarformă petrolieră (de foraj marin) MStM Marele Stat Major Plt. plutonier mgt. megatonă Plt.adj. plutonier adjutant MtN motonavă Plt.maj.plutonier major MTTc Ministerul Transportului şi Telecomunicaţiilor PM puitor de mine MU mare unitate PMA poziţie mine-artilerie Pmax. pescaj maxim N nord Pmîn. pescaj minim NATO North Atlantic Treaty Organisation POCM punct de observare contra minelor NAux. navă auxiliară ' pol. polonez(ă) NAVROM „Navigaţia Română" întreprindere de port. portughez(ă) navigaţie maritimă; Companie de navigaţie PPI puitor de plăşi maritimă ppp pescaj pupa NBz navă-bază Ppv pecaj prova NCol. navă-colectoare PTA ponton de transport armat Nd nod (Mm/h) NDb navă de debarcare Q codulQ, navă Q NDD navă de degazare şi dezactivare NDs navă de desant r. râu NE Nord-Est R. Râul (urmat de denumire) NFar navă-far (r) rezervă, retragere (menţiune după gradul NFR Navigaţia Fluvială Română militar) NFrig. navă frigorifică Ra relevment adevărat NH navă hidrografică Ret. rachetă NL navă de linie Rd. radio NMS Nava Majestăţii Sale Rdlc. radi locaţie NpA navă pe pernă de aer RDr. remorcher dragor NpN navă cu propulsie nucleară RdTh radiotehnică NpR navă purtătoare de rachete reg. regionalism XIV reni. remorcher Ret. retragere Rez. rezervă RFI remorcher fluvial Rg regiment RL radiolocator, radiolocaţie RM război mondial; remorcher maritim RNR Registru Naval Român rom. română, românească ROMLINESocietatea română de navigaţie (desprinsă din Navrom) ROMTRANS Societate română de navigaţie Rpp relevment pupa Rpv relevment prova rus rus(ă), rusesc S sud SALVAMAR Organizaţie de salvare a vieţii pe mare srb. sârb(ă) Scaf. scafandru, scafandrerie SE Sud - Est Serv. servicii Sg. sergent Sg.maj. sergent major SHd. serviciul hidrografic sin. sinonim SLE Secţia Legături Externe Slt. sublocotenent. Sm. submarin SM şalupă maritimă SmN submarin cu propulsie nucleară SmMT submarin minero-torpilor SmPRB submarin purtător de rachete balistice SMR Serviciul Maritim Român SmSI submarin de salvare SmT submarin torpilor SN şantier naval S.O.S. semnal internaţional de primejdie SOVROMTRANSPORT Societate de navigaţie sovieto-română sp. spaniol(ă) Sold. soldat spt. sport SRD Societate (de navigaţie) Română Dunăreană SRL staţie de radiolocaţie SSM Subsecretariatul de Stat al Marinei StMM Statul Major al Marinei str. strâmtoare supr. suprafaţă SV, SWSud-A/est, Sud-Wes Şal. Şalupă ŞalD Şalupă dragoare Şa IT Şalupă torpiloare T tun TAB transportor amfibiu blindat tact. tactică TAM teatru de acţiuni militare Tc. tanc tc. turc(ă) tdw tonaj/tonă deadweighl (capacitate de încărcare.) tf tonă forţă ThNav tehnică navală TLT tub (uri) lanstorpile tm tonă metrică TMAM teatru maritim de acţiuni militare TOF teatru de operaţiuni a flotei TOFI teatru de operaţiuni a flotilei TOM teatru de operaţiuni maritime TNT trinitrotoluen (trotil) top. topografie, topografic Torp. torpilor, torpilă Tp transportor, navă de transport TRB tonaj/tonă registru brut TRN tonaj/tonă registru net Trs. transmisiuni UKW unde ultrascurte UL unde lungi; unitate de luptă UM unde medii; unitate militară ung. ungar, ungară US unde scurte UUS unde ultrascurte V, W Vest, West v/. vezi VAm. viceamiral var. variaţie (magnetică), variabil, variantă VASm vânător antisubmarin, vedetă antisubmarină VB vedetă blindată Vd variaţia distanţei (în cinematica navală) VD vedetă dragoare VDs. vedetă de desant vel. vel ier Vmax. viteză maximă Vmed. viteză medie VPR vedetă purtătoare de rachete VT. vedetă torpiloare VTAP vedetă torpiloare pe aripi portante VRPA vedetă torpiloare pe pernă de aer W West (pentru a nu se confundă cu V de pe viteză) WB water ballast (apă de balast) YCR Yacht Club Român YCRR Yacht Club Regal Român YO indicativul de naţionalitate a avioanelor româneşti YQBX Indicativul internaţional de apel radio al navei-şcoală „Mircea?/ Z fusul orar zero, GMT (Timpul Mediul la Greenwich) PLANŞE Şl HĂRŢI ÎN AFARA TEXTULUI 1. Harta principalelor căilor maritime 2. Lumini şi semne de zi 3. Balizaj internaţional, balizaj pe Dunăre 1. Mărcile distinctive şi mărcile de comandament 2. Pavilioanele Codului internaţional de semnale / 3. Micul şi marele pavoaz 4. Velatura bricului „Mircea" (II) 1. Harta zonelor de mare rea 2. Harta curenţilor marini 3. Harta principalelor zone de pescuit oceanic 1. Pavilioanele statelor lumii A A 1. Pavilion din Codul internaţional de semnale cu semnificaţia: „Am un scafandru la apă; menţineţi-vă la distanţă bună cu viteză mică"; vechea semnificaţie era: „fac probe de viteză". 2. Coeficient aproximativ al deviaţiei compasului magnetic. 3. Eroare a liniei de credinţă a compasului magnetic sau giroscopic; sin. A mecanic. „A" (ex „Amzel") ist. Remorcher german, construcţie 1938, amenajat ca remorcher/dragor predat temporar Forţei Navale Maritime române în martie 1941 împreună cu alte trei nave de acelaşi tip (cu indicativele „B", „D", „F"). Caracteristici: depl. 126 trb, L 24,1 m, 2 motoare Diesel a 250 CP; vit. 12 Nd. Armament: 1x20 mm, 2 aruncătoare de grenade ASm., echipament de dragaj mecanic şi magnetic. Cele 4 nave au format secţia de dragaj uşor a Comand, portului şi zonei Constanţa (CPZC). Dragorul „A" a luat parte la dragarea drumului costier Constanţa - Odessa -Cherson şi la remorcarea convoaielor de şlepuri pentru trupele germano-române din Crimeea, pe drumul costier până în M. Azov (1942-1943). înapoiat marinei germane în febr. 1943, „A" a continuat să participe la operaţiunile de convoiere pentru Crimeea. A fost scufundat de aviaţia flotei sovietice la 9 mai 1944 la evacuarea Sevastopolului. Remorcherele „B" şi „D" au sărit în aer pe mine în timp ce dragau barajele de mine sovietice din zona Oceacov (24 oct. 1941), iar „F" s-a refugiat în 1944 în M. Egee. „A" 1. Canonieră/dragor (v. şi „B", „C", „D"), prima denumire românească dată uneia dintre cele patru „prin-zătoare de mine" franceze („Chiffonne", „Friponne", „Impatiente", „Mignonne") construite în 1916-1917 la şantierul naval Lorient, cumpărate de România în 1920 şi modernizate în 1941-1942. Numele definitive ale acestor nave au rămas „Cpt. Dumitrescu", „Slt. Ghiculescu", „Lt. Lepri" şi „Lt. cdr. Stihi". 2. Remorcher /dragor; fostul remorcher german „Aschau" (ex Lubeck) inclus în flota română sub numele de „A", v. „Aschau". „AARON MANBY" ist. Prima navă engleză construită din metal şi având o maşină cu aburi, care a traversat Canalul Mânecii în 1822. A fost proiectată de inginerul Charles Napier. ABAC înv. Platou rotund sau dreptunghiular cuprinzând un ansamblu de diagrame; serveşte la determinarea unor mărimi scalare în tragerile de artilerie, la calcularea vitezei navei etc. ABACĂ sin. manila. ABANDON DM Renunţare la dreptul de proprietate asupra navei şi caricului în profitul asigurătorului. Acţiunea se numeşte a face A. ABANDONARE Părăsirea navei în cazuri de forţă majoră (sinistru, incendiu, avarie etc.), când, cu toate măsurile luate, aceasta nu mai poate fi salvată, iar viaţa echipajului şi pasagerilor este în pericol. Pasagerii se evacuează în următoarea ordine: femei, copii şi bolnavi, bărbaţi, membrii echipajului care nu fac parte din echipele pentru combaterea avariei şi, în cele din urmă, restul echipajului, după ce s-au epuizat toate posibilităţile de salvare a navei. Comandantul părăseşte ultimul nava. ABANOS Lemn de arbore tropical folosit la construcţii şi amenajări pe nave de pasageri şi pe iahturi. A. african este de culoare neagră; A. de Maccasar poate avea diferite nuanţe, de la galben la brun închis cu irizaţii negricioase. ABATAJ sin. abatere în carenă. ABATERE 1. întoarcere voită într-un bord, la plecarea de la ancoră sau de la geamandură. 2. îndepărtarea de la direcţia din care bate vântul. 3. fl. Manevră de deschidere a unui şlep folosind o sârmă de abatere şi cârma acţionată de curentul apei. 4. v. curbă de giraţie, v. deschidere. ABATERE DIN DRUM MC Abatere a unei nave comerciale de la drumul direct între două porturi. ABATERE ÎN CARENĂ înv. înclinare voită a navei astfel încât opera vie să iasă din apă pentru a fi carenată sau reparată, fără a pune nava în pericol de răsturnare. Abatere în carenă: 1 - şart de carenaj; 2 - ac; 3 - ponţii; 4 - palane de abatere; 5 - şcondru; 6 -lest; 7 - ponton de abatere. A.Î.C. se făcea cu ajutorul unor palancuri de abatere, legate cu o macara de catarg şi cu cealaltă la o baba de abatere; v. fig. baba. în trecut, se foloseau în acest scop 7 - curent; 2 - cheu; 3 - sârme de abatere; 4 - şlep. ABAZA____________________________________________________ 2 pontoane de abatere sau chiar ancorele navei. Procedeul a fost frecvent folosit pe vremea navelor cu vele care aveau corpul de lemn, pentru a reînnoi calafatul, pentru a le cătrăni şi mai ales pentru a distruge cu flăcări sfredelitorii (Teredo navalis ş.a.) care perforau opera vie. A.Î.C. se utilizează astăzi numai în cazul navelor mici de cabotaj; v. carenaj. ABAZA MN Vânt de sud-est pe coasta de vest a M. Negre (denumire folosită de pescari); sin. abazia. ABC, table - Table care permit calcularea azimutului prin trei intrări în trei table intitulate ABC. ABIDJAN Oraş-port, capitala Rep. Coasta de Fildeş (Africa Occidentală) situat la 9 km de Oc. Atlantic cu care comunică printr-un canal dragat ce permite intrarea navelor de mare tonaj şi acostarea la cheurile sale. Serveşte ca port de export pentru statele vecine Volta Superioară şi Mali. Aici anual se operează peste 2200 de nave cu o capacitate de trafic de 4 mii. tone. Dispune de o rafinărie care prelucrează petrolul provenit din Nigeria. Produse pentru export: cacao, cafea, citrice ş. a. Aeroport. ABIS Depresiune submarină de dimensiuni mari pe fundul oceanului cel mai adesea în formă de arc, atingând lăţimea de 90-110 km, lung. până ia 3500 km şi ad. 6000-11 000 m având pantele relativ abrupte. Abisuri principale: Oc. Atlantic-Puerto Rico (ad. 8742 m, lung. 1070 km, Sandwich de Sud (ad. 8264 m, lung. 1380 km); Oc. /nof/an-Sondelor (Inijawa) (ad. 7209 m, lung. 2900 km), Est India (ad. 6335 m, lung. 1244 km); Oc. Pac/7/c-Mariane (ad. 11022 m, lung. 1340 km), Tonga (ad. 10882 m, lung. 860 km), Filipinelor (ad. 10265 m, lung. 1330 km), Kermandec (ad. 10047 m, lung. 1270 km), Kurilelor (ad. 971 7 m, lung. 21 70 km), Aleutinelor (ad. 7822 m, lung. 3570 m). Multe A. se află în zone cu activitate vulcanică şi seismică, sin. Groapă abisală. ABISALĂ, zonă ~ Zonă în mări şi oceane cu adâncimi cuprinse între 2000 şi 7000 m şi care ocupă peste 3/4 din suprafaţa oceanului Planetar. Constituie fundul sau albia propriu-zisă a oceanului fiind şi cea mai accidentată. Apele abisale au o mobilitate redusă, temperaturi scăzute cca. 1-2°C (sub 0l)în zona polară) şi densitatea cu valori constante. Prezenţa organismelor vii este foarte redusă; cele vegetale sunt reprezentate de bacterii şi unele specii de alge saprofite; cele animale din cauza întunericului nu au ochi sau au ochi enormi iar unele emit lumini fosforescente. ABITACLU Calotă din material amagnetic (de regulă, alamă), care protejează compasul magnetic, prevăzută cu un capac cu geam pentru citirea gradaţiilor rozei şi, eventual., cu un felinar; sin. habitaclu; v. fig. compas. ABORD în interiorul bordajului sau parapetului, pe punte sau sub punte. ABORDA 1. ist. A veni bord la bord sau cu bompresul pe bordul unei nave inamice pentru a o captura prin abordaj. 2. A lovi accidental o navă sau o geamandură; sin. a face coliziune, a intra în coliziune. 3. A lua contact cu o coastă prin intermediul unei ambarcaţiuni. 4. A merge cu o ambarcaţiune la bordul unei nave pentru ambarcare/debarcare de pilot, vizită etc. ABORDABILĂ v. coastă (2). ABORDAJ 1. sin. coliziune. 2 ist. Manevră constând din aşezarea navei proprii bord ia bord cu o navă inamică pentru a o captura prin luptă corp la corp. A. era o manevră practicată pe vremea navelor cu rame şi vele. Pentru legarea de nava inamică se utilizau gheare de A. Armele folosite erau: sabia de A., toporul de A., grenada cu fitil etc. Marinarii destinaţi să meargă sau să sară la A. formau unul sau mai multe divizioane de A. Cazuri cu totul izolate de A. au avut loc atât în primul, cât şi în cel de-al doilea război mondial. ABORDARE 1. Acţiunea de a lua contact cu uscatul cu ajutorul unei ambarcaţiuni sau nave de debarcare. La A. trebuie să se evite ca ambarcaţiunea să cadă între valuri, ceea ce se realizează cu ajutorul unor parâme date în ambele borduri (a nu se confunda cu abordajul). 2. Acţiunea de a aborda (4). ABORDOR ist. Marinar care mergea sau sărea ia abordaj. ABRAZIUNE MARINĂ Fenomen de erodare sau chiar de distrugere a Abordare: malului sau a construc- /--rampa prova; 2 - motor, ţiilor portuare sub acţiunea vânturilor, valurilor, curenţilor marini, îngheţului, dezgheţului etc. ABSENTĂ DE LA BORD MC Lipsa de la bord, fără învoire, a unui membru din echipaj, care nu s-a prezentat până la plecarea navei. în unele state maritime A. d. B. se consideră „dezertare'7. ABU - DHABI Oraş-port şi cap. Emiratelor Arabe Unite, situat la ţărmul G. Persic. Cca 400 mii loc. Centru comercial. Import: maşini, utilaje, miji. de transport, bunuri de larg consum; export: petrol, gaze lichefiate, curmale, peşte; pescuit de perle. ABUKIR ist. Localitate din Egipt aflată la NE de Alexandria, în apropiere de baia cu acelaşi nume unde, în timpul expediţiei lui Napoleon Bonaparte în Egipt (1798-1801), a avut loc bătălia navală între flotele cu vele franceză (13 nave de linie şi 3 fregate) şi engleză (14 nave de linie) şi în care flota engleză comandată de amiralul Nelson a distrus escadra franceză a amiralului Brueys. Distrugerea flotei franceze a întrerupt legătura armatei lui Napoleon cu Franţa, grăbind înfrângerea acesteia la Alexandria (1801). ABUZ DE PAVILION DM Folosirea unui pavilion naţional la care nava respectivă nu are dreptul (pavilion fals) pentru a induce în eroare inamicul. AC 1. hd. Stâncă submarină înaltă şi ascuţită care nu poate fi descoperită decât prin dragaj hidrografic. 2. înv. Şcondru cu care se întărea arborada navei la abaterea în carenă; v. fig. abatere în carenă. AC DE GRANDEE v. ac de vele. AC DE MERLINAT Ac de cusut cu merlin. AC DE RELEVMENTE v. alidadă. AC DE VELE Ac cu secţiune triunghiulară folosit pentru coaserea velelor. Se fabrică, de regulă., în 15 mărimi, de la 4 la 18. Numerele 9-18 sunt utilizate mai frecvent. Pentru velele de iaht se folosesc cu precădere numerele 13-16. Numerele 11-13 sunt folosite pentru coaserea grandeeîor, purtând denumirea de ace de grandee. Numerele mici se folosesc si ca ace de meriinat. ACOSTARE £ p>-Secţiune Ac de vele AC MAGNETIC Piesă magnetică, de regulă din alnico (aliaj de aluminiu, nichel şi cobalt) în formă de bară sau tub folosită la construcţia compasului magnetic. Suspendată de un fir cu torsiune neglijabilă, sau susţinută de un pivot ascuţit în centrul ei de greutate, se roteşte în câmpul magnetic terestru ocupând o poziţie ce materializează direcţia liniilor de forţă ale câmpului magnetic respectiv. Indică în permanenţă direcţia nordului magnetic iar la navă - nordul compas. ACADEMIA NAVALĂ „MIRCEA CEL BĂTRÂN" Instituţie militară de învăţământ superior de specialitate, cu autonomie universitară, înfiinţată printr-o hotărâre a Guvernului României din 17. 05. 1990, care pregăteşte ofiţeri de comandă şi ingineri activi pentru MM, ofiţeri ingineri maritimi şi fluviali pentru flotile şi întreprinderile beneficiare din ţară şi străinătate, aceştia din urmă în secţiile Facultăţii de Marină Civilă, organizată în cadrul A.N. Primii comandanţi ai A.N.: CAm. Eugeniu Dumitrescu (1990-1993), CAm. ing. Corneliu Cristescu (1993-1999), VAm Gheorghe Marin (1999-2004), v. învăţământul de marină. ACAJU Lemn de arbore tropical de culoare roşie folosit la construcţia iahturilor. Putrezeşte greu, dar este puţin elastic. Varietăţile cele mai folosite : Marele Bassam, destul de suplu; Niangon, mai puţin suplu; Avodire, casant; Sapelli şi Cipo, decorative, fiind utilizate pentru amenajări şi suprastructuri. ACALMAT (despre navele cu vele) Imobilizat din cauza lipsei de vânt. ACALMIE MN îmbunătăţirea temporară a vremii, caracterizată prin căderea vântului şi liniştirea mării. ACAMAR Steaua nautică 0 Eridani (Eridan)., mărimea 3,1; în arabă „Capătul râului" (ca şi Achernar). ACCELERAŢIE Rata de modificare a vitezei unui obiect. Deceleraţia (încetinirea) este acceleraţia în sens opus faţă de viteza obiectului. Curbă de A diagramă reprezentând acceleraţia/deceleraţia, care permite calcularea distanţei câştigate/pierdute o dată cu mărirea/micşorarea vitezei. ACCESORII (ale navei) 1. Denumirea generică pentru parâme, macarale, bigi, sârme, muşamale, şcondri, ancore etc 2. Dispozitive mecanice ajutătoare pentru funcţionarea maşinilor navei şi a accesoriilor de punte. ACCRA Cap. Rep. Ghana, port la G. Guineii din Oc. Atlantic. Cca 1 mii. loc. în 1960, la 25 km V. de A. s-a construit noul port Tema, cu condiţii mai bune de acostare a navelor. Trafic internaţional. Import: maşini, utilaje, combustibil, prod. chimice, alimentare; export: mangan, aur, diamante, cacao. Şantier de reparaţii nave. Ist. Menţionată din sec. XVI. Ocupată de englezi, devine în 1876 centru ad-tiv al coloniei britanice Coasta de Aur. Din 1957 cap. Ghanei independente. ACELOR, curentul ~ {port. Agulhas). Curent cald în Oc. Indian, lângă ţărmurile de SE ale Africii. Se formează prin contopirea apelor curenţilor Mozambic şi Madagascar. Se deplasează către S cu o vit. med. de 2,7z3,7 km/h. La 38° lat. S întâlneşte curentul rece al Vânturilor de Vest şi intră în adâncime. Temp. apei în febr. + 27°C la N şi + 20°C la S; în aug. + 22°C la N şi + 16° la S. Salinitatea 35,5 %o. Influenţa acestui curent se simte până la lat. 42" S de Capul Bunei Speranţe. ACHERNAR Steaua nautică a Eridani, mărimea 0,6; în arabă „Capătul râului" (ca şi Acamar). ACIC ist. Ambarcaţiune fluvială cu fundul plat, fără punte, folosită pentru transportul de materiale sau de animale vii; sin. ustuacic, ustoacă. Acicul se deplasa cu ajutorul a opt rame numite opacine. Ambarcaţiuni de acest tip construite şi manevrate de români au fost semnalate în număr mare pe Dunăre în sec. XVII—XVIII. Termenul acic este o prescurtare de la ustuacic, fiind atestat în această formă scurtă într-un document turcesc din anul 1793, în contextul construcţiilor navale din Ţara Românească. ÂCLAMF ti. Remorcă dată în diagonală {cruce) între prima şi următoarea dană ale unui convoi de şlepuri: sin. anclamf. ACLINĂ Curba care uneşte toate punctele de pe glob cu înclinaţia magnetică zero; sin. ecuator magnetic. ACOPERIRE 1. Zonă de mare în care se poate folosi un mijloc de navigaţie electronică. 2. Porţiune de cer acoperit cu nori; se exprimă în zecimi din totalul cerului vizibil; v. nebulozitate. 3. Porţiune de mare acoperită cu gheţuri; se exprimă în zecimi din suprafaţa vizibilă a mării. 4. mii. Acţiune desfăşurată de o grupare de luptă navală (nave de suprafaţă, submarine, aviaţie) pentru a intercepta, la o anumită distanţă, forţele navale ale inamicului şi a le împiedica să lovească obiectivele (comunicaţii maritime, convoaie, porturi etc.) în folosul cărora se execută. ACORD DE ÎNCĂRCARE. MC Condiţie stabilită în angajarea unei nave, potrivit căreia armatorul se obligă să efectueze transportul conform clauzelor reciproc acceptate, data încărcării şi eventual cantitatea de încărcat sau locul de încărcare urmând a fi stabilite ulterior. ACOSTA A duce şi a lega o navă sau o ambarcaţiune la cheu sau la altă navă. ACOSTARE Acţiunea de a acosta cu bordul sau cu pupa la cheu. în ultimul caz nava este ţinută la prova de una-două ancore sau de o i 2 legătură dată la o geamandură. Din punctul de vedere al Regulilor de drum, o navă legată cu pupa la cheu şi ancorată nu este considerată navă ancorată. Ambarcaţiunile Acostare cu bordul: 7 -- estacadă; 2 - cheu; 3 - maşina „ACROHE AUSTRALIS" acostează, de obicei, la scara navei şi întotdeauna prova la prova. A. prova la pupa nefiind admisă decât cu totul excepţional. în ultimul timp unele tipuri de nave (de ex. Ro-Ro) încarcă şi descarcă acostând cu prova la cheu. „ACROHE AUSTRALIS" spt. Yacht de mici dimensiuni, operă a constructorului de ambarcaţiuni de aluminiu şi navigatorului italian Sergio Testa, cu care, între anii 1984-1985, acesta a efectuat o călătorie circumterestră în solitar. Cu dimensiunile: 3,30x 1,58 x 1,35 mA.A. este cea mai mică ambarcaţiune care a efectuat o Acostare cu pupa: 7 - cheu; 2 - maşina înapoi; 3 - se fundariseşte ancora a doua; 4- se fundariseste ancora întâi. nave engleze iar a mărfurilor europene transportate numai pe nave engleze sau aparţinând ţărilor de unde proveneau mărfurile respective. A.d.N. era îndreptat îndeosebi împotriva olandezilor, pe atunci cărăuşii mărilor, şi a grăbit astfel dezvoltarea marinei comerciale engleze. ACTUL DE NAVIGAŢIE PE DUNĂRE ist. v. Regimul Dunării. ACVALANG (engl. aqualung) Aparat de scafandru autonom prevăzut cu un dispozitiv automat de respiraţie (plămânul acvatic), inventat în 1943 de francezii Jacques Yves Cousteau şi Emile Gagnan. asemenea călătorie. ACRUX Steaua nautică a Cruciş (Crucea Sudului), mărimea 1,1. ACT DE VÂNZARE MC Document prin care se efectuează transferul proprietăţii navei de la vânzător la cumpărător. Vânzarea navei se face cu act scris, autentificat şi transcris în registrele căpităniei portului de ataş al navei. Transmiterea proprietăţii se înscrie în actul de naţionalitate al navei. ACTE DE BAZĂ Totalitatea certificatelor de registru şi a actelor cerute de convenţiile internaţionale sau de legislaţia internă care se eliberează unei nave civile. ACTE DE BORD Documentele care trebuie să existe în permanenţă la bordul unei nave. Certificatul de naţionalitate, certificatul de tonaj, certificatul de bord liber, certificatul de navigabilitate (de clasă şi de siguranţă) ale navelor comerciale se depun la căpitănia portului pe timpul staţionării în port. Alte acte referitoare la instalaţiile bordului, caric etc. se ţin la zi prin grija comandantului navei, iar cele privind reviziile, vizitele etc. se ţin la zi şi la Societatea de clasificare. ACTIUM ist. Numele antic al unui promontoriu situat pe coasta vestică a Greciei (golful Arta) unde în anul 31 Î.Hr., în timpul războiului civil de la Roma, flota condusă de Caius Octavianus (260 nave uşoare) a obţinut o victorie hotărâtoare asupra flotei lui Marcus Antonius şi Cleopatrei, regina Egiptului (230 nave grele). Rolul hotărâtor în bătălie l-au jucat navele mobile ale lui Octavianus - liburnele şi biremele, dotate cu maşini de aruncat şi gheare de abordaj, faţă de triremele greu de manevrat ale lui Antoniu. Prin această victorie, Octavianus a deschis drumul de trecere de la republică la imperiul roman. ACTUARIA Galeră uşoară romană cu 15 perechi de rame şi o velă pătrată, folosită mai ales pentru transportul rapid de materiale militare. ACTUL DE NAVIGAŢIE ist. Lege votată de parlamentul englez în 1651 care permitea intrarea în Anglia a mărfurilor coloniale transportate numai pe Acvalang: 7 - butelie; 2 - conductă de înaltă presiune; 3 - furtun; 4 — muştiuc; 5 — dispozitiv automat de respiraţie; 6 - reductor; 7-8 conjunctor şi tirajul rezervei de aer; 9 - coliere; 10 - curele de strângere; 7 7 - talpă. care permite respiraţia sub apă şi scufundarea până la 50-60 m. Sin. SCUBA (Self-contained underwater breathing apparatus). ACVANAUT {engl. aquanaul) Specialist în scufundări făcute în scopul de a cerceta mediul marin. ACVAPED ist. Mijloc de deplasare a scafandrilor construit de americanul Temple (1 896). Consta dintr-un submarin miniatural din tablă de aluminiu având 5 m lungime şi propulsat de o elice acţionată de către scafandru printr-un sistem de pedale. ACVAPLAN Scândură (planşă) de lemn, remorcată de o ambarcaţiune cu motor şi pe care sportivul, ţinându-se de o coardă fixată în partea dinainte a planşei, ocupă diferite poziţii imprimând acesteia din urmă anumite moduri de alunecare pe apă; sin. schi nautic. ACVATORIU (lat. aqua territorium) Suprafaţă de apă având anumite limite, ca de exemplu bazinul portuar (inclusiv rada închisă a acestuia), o porţiune din mare, golf, hidroaerodrom ş.a.; v. ape portuare. AD-VALOREM MC în raport cu valoarea. Stabilirea unor raporturi separate referitoare la navlu, asigurare, participare la avaria comună, taxe vamale etc. în funcţie de valoarea bunului transportat, fără a ţine seama de clauzele de contract care le reglementează. „ADA" ist. 1. Şalupă-remorcher cu zbaturi construită la Viena (1820), probabil una din primele nave având maşină cu abur. Era proprietatea unui armator din Brăila, fiind folosită la remorcarea velierelor ce intrau din M. Neagră pe Dunăre. 2. Vapor cumpărat de ruşi de la austrieci (echipaj mixt rus-român, pilot Anton Cuglievan) cu care s-a încercat forţarea trecerii de la Gura Timocului la Zimnicea pentru a demonstra ineficienta blocusului instituit de turci pe Dunăre la 19 aprilie 1877. Operaţia nu a reuşit; nava pusă pe uscat în zona Bechet şi atacată de ambarcaţiuni turceşti a fost părăsită de echipaj. „Ada" (1) ADÂNCIME Distanţa măsurată pe verticală între suprafaţa apei şi fund. A. variază în raport cu mareea, presiunea atmosferică, vânturile dominante, afluxul de apă dulce al fluviilor. în cazul hărţii marine A. este raportată, pentru mările fără maree, la nivelul mediu al mării, iar pentru mările cu maree, la nivelul zero al hărţii marine, aflat, de regulă, sub nivelul celei mai joase maree. A. navigabilă minimă fl. A. egală cu pescajul calculat al navei plus rezerva pilotului; sin. A. navigabilă de garanţie; v. cotă, etiaj. ADÂNCIME CRITICĂ DE DEFERLARE hd. Adâncime la care creasta unui val se sparge şi cade înainte, din cauză că baza lui îşi micşorează viteza în urma frecării de fund. ADÂNCIME DISTINCTĂ hd. Adâncime care se deosebeşte de valoarea izobatelor corespunzătoare de pe hărţile marine. Pentru a fi recunoscute, aceste adâncimi sunt înconjurate cu cerculeţe punctate. Un grup de adâncimi distincte se numeşte „pată distinctă", care apare în special în zonele puţin cercetate din punct de vedere hidrografic. ADÂNCIME NAVIGABILĂ hd. Adâncimea minimă a apelor într-o zonă în care se navigă (pasă, canal navigabil, intrare în port etc.) ce permite navigaţia navelor de un anumit pescaj. în mările fără maree şi la râuri această adâncime se obţine adunând la pescajul navei „rezerva pilotului" de minimum un picior (0,305 m). în mările cu maree, adâncimea navigabilă depinde de stadiul de desfăşurare a mareei. Anumite zone de navigaţie se menţin prin dragarea fundului în scopul realizării adâncimii necesare. Modificările acestor adâncimi se comunică în „avizele pentru navigatori"; sin. A. de garanţie; i/. cotă, etiaj. ADANCIMEA BAREI hd. Adâncimea minimă deasupra unei bare, care permite trecerea unei nave maritime încărcate, fără ca aceasta să fie în pericol de a eşua. Se măsoară faţă de nivelul mediu al mării (în mările fără maree) şi faţă de nivelul mediu al mării corespunzător mareei joase în zonele cu maree. ADÂNCUL Vânt dinspre larg (termen folosit de pescari). ADELAIDE Oraş în S Uniunii Australiene şi important port la Oc. Indian (G. St. Vincent); cca 730 mii loc. ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS 5 Traficul anual de mărfuri cca 6 mii. t. în al doilea RM şi-a dezvoltat pe lângă industria alimentară şi uşoară şi cea constructoare de maşini, chimică, metalurgică şi de construcţii navale. ADEN 1. Golf situat în nord-vestul Oc. Indian, între Peninsula Arabică şi Africa. Supr. 259 mii km2; adâncimea medie 1359 m. Comunică cu M. Roşie prin strâmtoarea Bab El Mandeb. Principalele porturi: pe litoralul Peninsulei Arabice - Aden, iar pe cel african -Djibuti. 2. Oraş-port şi BMM a Republicii Arabe Yemen şi principalul antrepozit al comerţului dintre Orient şi Occident. Este unul din cele mai frecventate porturi din Oc. Indian (anual peste 1600 nave comerciale) cu o vie activitate de tranzit îndeosebi cu petrol, cărbuni, metale, bumbac, cafea, cereale. Lungimea frontului de acostare 4,2 km cu adâncimi de 6,4-12 m. Dispune în radă de mai multe terminale legate cu conductele de petrol de la rafinării, 3 docuri plutitoare şi mai multe cale de reparaţii, ist. După ocuparea Yemenului de coroana britanică în 1 839, A. a devenit port liber şi una din principalele baze militare maritime engleze din Oc. Indian, situaţie care a durat până în 1967 când Yemenul şi-a proclamat independenţa. ADEVĂRAT 1. (despre drumuri sau relevmente) Raportat la Nordul adevărat. 2. Raportat la globul terestru, ca în expr. „mişcare adevărată" folosită în cinematica navală. 3. Raportat la un observator imobil, ca în expr. „vânt adevărat" sau „verticală adevărată". ADHARA Steaua nautică e Caniş Majoris (Câinele Mare), mărimea 1,6; în arabă „Fecioara". ADIERE MN Vânt de forţa 1 după scara Beaufort. ADMINISTRAREA NAVEI MC Măsurile luate de armator sau comandantul navei pentru a pune la dispoziţia încărcătorului (navlositorului) o navă aptă de a întreprinde voiajul contractat, în conformitate cu prevederile „Regulilor de la Haga" şi ale contractului Charter Party. v. Regulile de la Haga. ADMINISTRAŢIA CANALELOR NAVIGABILE -CONSTANŢA (ACNC) Regie Autonomă înfiinţată în 1991 prin reorganizarea fostei „Administraţii a Canalului Dunăre - Marea Neagră", având ca obiect de activitate administrarea întregii infrastructuri şi exploatarea eficientă a canalelor navigabile Cernavodă - Constanţa şi Poarta Albă - Midia Năvodari, asigurarea bunei funcţionări a instalaţiilor de pe întregul traseu al canalelor, utilizând toate mijloacele din dotare, pentru supravegherea navigaţiei şi regularizarea debitelor de apă preluate din canale şi bazinul hidrografic conex. Asigură conducerea şi controlul lucrărilor de întreţinere a sistemului de canale, activităţile de ecluzare, trafic naval etc. ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A DUNĂRII DE JOS MC (AFDJ) Organism special înfiinţat în baza Convenţiei de la Belgrad (1948) privind regimul de navigaţie pe Dunăre. Alcătuită din reprezentanţii României şi Ucrainei (ex. URSS). Funcţionează în sectorul Brăila-gura canalului Sulina. Administrează bunurile şi îndeplineşte parte din atribuţiunile fostei Comisii ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A PORŢILOR DE FIER 6 Europene a Dunării (CED). Are sediul la Galaţi; v. Regimul Dunării. ADMINISTRAŢIA FLUVIALĂ A PORŢILOR DE FIER MC (AFPF) Organism special înfiinţat în baza Convenţiei de la Belgrad (1948) privind regimul de navigaţie pe Dunăre. Compus din reprezentanţi ai României şi Jugoslaviei (azi Serbia şi Muntenegru) funcţionează pe sectorul Porţile de Fier (de la Vince la Kastol pe malul drept şi de la Moldova Veche la Drobeta Turnu-Severin pe malul stâng), având sediul la Orşova pentru malul românesc şi Tekije pe malul sârbesc. Are ca atribuţii siguranţa navigaţiei, întreţinerea şenalului navigabil, executarea lucrărilor hidrotehnice şi hidraulice, perceperea taxelor etc.; v. Regimul Dunării. ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME -CONSTANŢA (APMC) Companie naţională înfiinţată în 1991, prin reorganizarea fostei „întreprinderi de Exploatare Portuară Constanţa", având ca obiect de activitate administrarea întregii infrastructuri a porturilor Constanţa, Mangalia şi Midia, cuprinzând acvatoriul porturilor (cheuri, diguri, bazine, şenale etc.) şi teritoriul (magazii, clădiri, drumuri, platforme etc.); asigurarea semnalizării şi balizajului, furnizarea apei, agentului termic şi energiei electrice, depoluarea şi salubrizarea porturilor etc.; elaborarea strategiei de dezvoltare, sistematizare şi modernizare a porturilor maritime în scopul creării condiţiilor optime de desfăşurare a traficului de mărfuri şi pasageri. ADMINISTRAŢIE DM în convenţiile internaţionale, guvernul statului al cărui pavilion îl poartă nava sau autoritatea care are dreptul de a supraveghea o anumită activitate, anumite părţi, instalaţii etc. ale navei. „ADMIRAL GRAF VON SPEE" ist. „Cuirasat de buzunar" (navă de linie de dimensiuni reduse) al marinei germane lansat în 1936. Cu un depl. de 10 000 t, era mai puternic înarmat decât orice crucişător, avea o viteză max. de 25 Nd. şi o autonomie de 12 000 Mm. După ce a scufundat câteva nave comerciale în Bătălia Atlanticului, la 13 dec. 1939 a fost observat în largul estuarului Rio de la Plata de către o grupare britanică de căutare formată din crucişătoarele „Exeter", „Ajax" şi „Achilles" aflate sub comanda comodorului H. Harwood. La ora 06. 14, acestea au pornit atacul, dar în mai puţin de jumătate de oră „Exeter" a fost avariat, iar celelalte două nave engleze au fost retrase. „Graf von Spee" s-a îndreptat apoi spre Montevideo, unde comandantul său - comandorul Hans Langsdorff -obţinuse permisiunea să stea patru zile pentru reparaţii. Acest răgaz a fost folosit de britanici pentru intense acţiuni diplomatice şi de cercetare pentru a-l ţine pe „Graf von Spee" în port până la sosirea de întăriri. Pe 1 7 dec., când „Graf von Spee" a ieşit din nou în mare, doar Cr. „Cumberland" mai sosise în sprijinul Cr. „Ajax" şi „Achilles". Bătălia aşteptată de britanici n-a mai avut loc. Comandorul Langsdorff, dându-şi seama că-l aşteaptă forţe superioare, a ordonat echipajului să-şi sabordeze nava, iar după 3 zile s-a împuşcat. „ADMIRAL HIPPER" ist. Crucişător greu german dintr-o serie de 2 unităţi (navă similară „Prinz Eugen"), construit în anii 1937-1939. Caracteristici: depl. peste 10 000 t; turbine cu aburi, vit. 32 Nd; tunuri: XI11/203, XI1/105, XII/37 mm; 6 TLT. în al doilea RM a luat parte la operaţiuni în M. Nordului unde a participat la scufundarea PA britanic „Courageous". A executat 2 incursiuni în Oc. Atlantic atacând convoaie aliate, reuşind să scufunde în perioada 1940-1941 1 6 cargouri (48 018 t). A mai operat în Oc. îngheţat de Nord atacând convoaie aliate pentru URSS, apoi în M. Baltică unde a luat parte la operaţiunile de evacuare a Prusiei Orientale (1944-1945). La 9/10 apr. 1945 a fost grav avariat de un bombardament aliat în portul Kiel. Eşuat, a fost ulterior capturat de trupele britanice., după care a fost dezmembrat. ADRIATICĂ, M. ~ (lat Hadriaticum) Mare în sudul Europei în bazinul M. Mediterane, cuprinsă între Pen. Italică şi Pen. Balcanică. Este legată de M. Ionică prin strâmtoarea Otranto. Suprafaţa 132 mii km2, lungimea de la N la S-800 km; lăţimea de la 93 la 222 km. Adâncimea medie 250 m, maximă 1589 m (în partea sudică). Temp. apei la suprafaţă între + 8° şi + 26°C (după anotimp); salinitatea 30-35%o. Vânturi dominante: bora, mistralul (nord) şi scirocco (sud). Pr. porturi: Trieste, Veneţia, Ravenna, Ancona, Bari, Brindisi (Italia), Rijeka, Pola, Sibenik, Split (Croaţia şi Muntenegru), Durres, Vlora (Albania). „ADVENTURES" ist. Velier (335 t), construit în Anglia în 1770, cu care James Cook a întreprins cea de a doua expediţie (1772-1775) în zona Antarcticii. Din oct. 1773 cu „A" s-a executat explorarea ţărmurilor Noii Zeelande, a fost descoperit un puternic curent la S de C. Horn şi s-au efectuat şi alte observaţii. AEGYSSOS ist. Aşezare geto-dacă, apoi cetate romană, iar mai târziu port bizantin; azi oraşul-port Tulcea. AERONAVAL./t?/7. Care se referă la aviaţia flotei sau la o grupare compusă din unităţi aeriene şi navale. AFARĂ 1. în partea opusă întoarcerii, ca în expr. „elicea din A." 2. Opus cheului, ca în expr. „cârma în A." 3. fl. Opus malului. 4. în afara bordului. 5. Scos în afara bordului, ca în expr. „A. focul (şi trinca)". 6. în larg de, ca în expr. „în A. golfului (băii, capului etc.)". 7. arg. MC. în străinătate, o „A. din sondă". Spre larg de izobata de cca 200 m de la care sondajul nu mai este posibil decât cu sonda acustică. „A. prova!" Comandă la plecarea unei bărci, la care omul în prova împinge cu coada căngii în cheu sau în navă pentru a deschide prova. „A. remorca" fl. Formulă prin care se raportează că remorca unei dane sau a unui convoi de şlepuri a fost filată în întregime. AFELIU Punctul cel mai depărtat de Soare de pe orbita unei planete, a unei comete etc. Pământul trece prin A. la 3 iulie. Ant. periheliu. AFIDAVIT MC Declaraţie sau depoziţie scrisă dată sub prestare de jurământ. AFIRMATIV Pavilion (litera „C" în codul internaţional de semnale) cu semnificaţia „DA" sau indicând că „Semnificaţia grupului precedent trebuie socotită afi rmativă. AFLUENT Curs de apă secundar care se varsă într-o apă curgătoare mai mare. AFRETARE sin. navlosire. AFTERPIC Compartiment de coliziune pupa; sin. pic pupa. AFUIERE hd. Dislocarea şi spălarea de către curentul apei a aluviunilor din jurul navelor scufundate, obstacolelor sau fundaţiilor de pe fundul apelor curgătoare. AFUNDARE Imersiune a unei nave aflate în mers, mai mare decât pescajul în staţionare, datorită celor două zone de suprapresiune la prova şi pupa şi zonei de depresiune de la centru. Pe fund mic A. este mai pronunţată decât pe fund mare. Dacă viteza navei depăşeşte viteza critică se produce fenomenul apupării de viteză; v. sugere. AFURCARE Ancorare cu două ancore ale căror lanţuri fac un unghi de cel puţin 60°. Prin A. spaţiul de evitare devine mult mai redus decât cel al navei ancorate cu o Reducerea spaţiului de evitare prin afurcare: 7 - spaţiu de evitare; 2 - navă ancorată; 3 - navă afurcată; cl - diametrul spaţiului de afurcare. singură ancoră. A. se poate face cu viteză înainte, denumită şi A. din zbor, şi cu viteză înapoi; v/. cheie de afurcare. A. deschisă, poziţia lanţurilor de ancoră ale unei nave ancorată cu ambele ancore şi fără cheie de afurcare. Se mai numeşte şi afurcare liberă. AGADÂR. Oraş în SV Marocului, port de pescuit la Oc. Atlantic; cca 35 mii loc. Ind. de prelucrare a peştelui, metalurgică; export de metale neferoase. Cunoscut în istorie datorită incidentului franco-german provocat de sosirea în rada portului (1911) a canonierei germane „Panther" şi care s-a încheiat printr-un compromis: Germania obţinea acces în Congo, renunţând la pretenţiile sale asupra Marocului. Oraşul a fost zguduit de un cutremur catastrofal la 1 martie 1960 (12 mii de morţi). „AGAMEMNON" ist. Navă de război engleză cu vele, armată cu 64 de tunuri. A fost comandată de amiralul Horatio Nelson în bătălia pentru cucerirea Ins. Corsica. La 14 februarie 1797, în timpul asediului de la Calvi, Nelson şi-a pierdut ochiul drept la bordul acestei nave. AGANTA fl. Comandă folosită de piloţii de pe Dunărea Maritimă pentru a înceta filarea sau virarea. „AGE UNLIMITED" spt. Plută alcătuită din 3 pontoane metalice susţinând o punte de lemn (L 10,3 m, I 6 m), un catarg bipod (11,5 m) şi velatură cca 30 m2 (foc şi randă), 6 derivoare de lemn şi o cabină adăpost, cu care septuagenarul navigator solitar William Willis a efectuat o traversadă a Pacificului între Callao (Peru) şi Australia (10 500 Mm). Călătoria a durat 205 zile de navigaţie efectivă (1963-1964) şi a fost realizată în 2 etape ________________________________________________AGRIPPA 7 separate printr-o perioadă de reparaţii impuse de o eşuare la aproximativ jumătatea distantei. AGENT DE NAVLOSIRE MC Intermediar care participă la încheierea contractului de navlosire din împuternicirea navlositorului sau armatorului. AGENT MARITIM MC Persoană sau firmă reprezentând interesele navelor comerciale, indiferent de pavilion. Asistă pe comandantul navei în relaţiile cu autorităţile locale; sin. agent de vapoare. AGENŢIE MARITIMĂ MC întreprindere de comerţ având ca obiect de activitate încărcarea, descărcarea, alimbarea sau mahonarea mărfurilor, depozitarea sau tranzitarea lor sau reexpedierea la beneficiar. Se poate ocupa şi cu agenturarea navelor, sin. agenţie de navigaţie. AGETON 1. Table de înălţimi bazate pe împărţirea triunghiului de poziţie printr-o perpendiculară coborâtă din astru pe meridian, folosind formulele: cosec n n c cosec <5 , n R = cosec P sec o, cosec K =----------—, cosec h = sec R sec R /.✓ cosec R . n i i sec (K - (b), cosec z =--— in care: R este lungimea sec h perpendicularei coborâte din astru; K - arcul cuprins între piciorul perpendicularei şi ecuator; cp - latitudinea; 8 - declinaţia astrului. 2. Table de înălţimi reprezentând o îmbinare între tablele precedente şi tablele Weems. Table Ageton AGITATĂ (despre mare) Cu valuri. AGITAŢIA MĂRII Mişcare ondulatorie complexă la suprafaţa apei sub formă de valuri produse de vânt. Gradul de A.M. se determina în trecut cu ajutorul scării Douglas; în prezent se foloseşte scara internaţională a mării. AGONĂ Curba care uneşte toate punctele de pe glob cu declinaţia magnetică zero. AGRIPPA, Marcus Vipsanius (63-12 Î.Hr.) General roman, comandant de oşti şi de flotă. Principal colaborator al împăratului Octavianus Augustus. A avut un rol de seamă la întărirea forţei politice şi militare a Romei şi la dezvoltarea artei militare şi maritime. Este considerat autorul uneia din primele hărţi ale lumii cunoscute la acea vreme. în perioada războaielor civile a coordonat operaţiile de distrugere a flotei comandate de Sixtus Pompeius în două bătălii navale, la Mylae şi AHRWEILER__________________________________________________ 8 Naulochus (36 Î.Hr.), iar în bătălia navală de la C. Actium (31 î.Hr.) a obţinut victoria asupra flotei lui Marcus Antonius şi a reginei Egiptului Cleopatra. AHRWEILER (născută GLYKATZI), Helene (1916 n. Atena) A studiat şi predat istoria medievală şi arheologia la Atena. în 1950 s-a mutat în Franţa. în 1967 a devenit prima femeie decan al Facultăţii de istorie de la Sorbona, iar în 1976 prima femeie preşedinte al acestei universităţi. Cunoscută de istoricii navali români mai ales pentru cartea sa Byzance et la Mer, Paris 1966. AIAR Eroare a unui cântar, ca în expr. „a face aiarul", adică a determina eroarea unui cântar. „AIGLE" ist. 1. Velier sub pavilion francez cu care navigatorul J.B.C. Bouvet de Lozier, plecat în căutarea Continentului Sudic (Antarctica) a descoperit (1739) un pământ de care nu s-a putut apropia din cauza gheţii. A presupus că a găsit Continentul Sudic, pe care l-a numit Capul Circumciziei. Ulterior, acest pământ, redescoperit, s-a dovedit a fi o insulă care a fost numită Bouvet. 2. Velier cu care navigatorul francez L.A. de Bugainville a efectuat călătorii spre Ins. Falkland (pe care le-a numit Malvine). în 1763 a întemeiat acolo o colonie cu un prim grup de colonişti francezi. în 1767 tot el evacuează coloniştii săi la cererea guvernului spaniol care considera insulele ca o parte a coloniei La Plata. 3. Iahtul împărătesei Eugenia a Franţei, soţia împăratului Napoleon III, prima navă din convoiul inaugural care a deschis oficial la 17 noiembrie 1869 navigaţia pe Canalul de Suez. AIGOS POTAMOI ist Râu în Tracia (azi Kumali, Turcia) la gura căruia generalul spartan Lisandros a distrus flota ateniană în anul 405 Î.Hr. punând capăt supremaţiei maritime a Atenei. AISBERG oc. Bloc uriaş de gheaţă plutitoare, desprins din calotele glaciare polare. A. pot avea, în medie, lungimi de peste 2 Mm, înălţimi de 100-300m, din care 4/5 se află în imersiune. Se întâlnesc în emisfera nordică, în Oc. îngheţat de Nord, în partea de Nord-Vest a Oc. Atlantic, până la paralela 40° N, iar în emisfera sudică, de la Capul Bunei Speranţe până în zona gurii râului La Plata, atingând paralela 35° S. A. tabular, A. care s-a rupt dintr-o barieră de gheaţă cu suprafaţa plană. Marginile acestui gheţar plutitor se aseamănă cu falezele unei coaste. AIVAZOVSKI, Ivan Konstantinovici (1817-1900) Pictor rus maestru al peisajului marin. A pictat scene din războiul pe mare şi lupta cu stihia a marinarilor şi pescarilor (tablouri celebre: „Al nouălea val", „Bătălia de la Navarin", „Capturarea vaporului Mersin" ş. a.) AJACCIO Oraş în SV Ins. Corsica (Franţa) şi port la M. Mediterană. 33 mii loc. Şantiere navale, pescuit. A devenit cunoscut fiind locul unde s-a născut Napoleon I Bonaparte (1 769-1 821) împăratul Franţei. AJUNGE DIN URMĂ A se apropia de o navă din sectorul cuprins între două carturi înapoia traversului şi drept în pupa, adică din sectorul luminii de pupa. Nava care A.d.U. o altă navă este obligată să o evite, indiferent de bordul prin care o depăşeşte, fără a beneficia de calitatea de navă privilegiată. AJUTOR PENTRU NAVIGAŢIE Dispozitiv sau aparat (far, radiofar etc.) destinat a ajuta nava să-şi facă punctul, să aleagă un drum sigur, să evite pericolele. AKABA (Aqabah) 1. Unicul port şi BMM a Iordaniei pe ţărmul g. cu acelaşi nume din M. Roşie. Cca 10 mii loc. Lung. frontului de cheuri peste 2 km, cu ad. până la 10 m. Export fosfaţi. BMM adăposteşte formaţiuni de nave de patrulare, ist. Până în 191 7 a aparţinut Turciei, după care a fost cucerit de trupele arabe care luptau de partea Angliei. în 1925 a intrat în stăpânirea M. Britanii, cu toată împotrivirea Arabiei Saudite. A fost alipită la Transiordania (din 1950 Regatul Haşemit al Iordaniei). 2. Golf strâmt şi alungit în NE M. Roşii între Pen. Sinai şi Arabiei. Ţărmurile g. sunt limitrofe cu Egiptul, Iordania, Arabia Saudită şi Israel. în fundul g. se află bazinul portuar Akaba. „AKAGI" Portavion japonez construit în şantierele navale de la Kure şi intrat în serviciu în 1925. A purtat marca de comandament a VAm Chuichi Nagumo, comandantul flotei de PA, în atacul asupra bazei americane de la Pearl Harbor (7 dec. 1941) şi în bătălia de la Midway (26 mai-6 iun. 1942) unde „A" a fost scufundat de avioanele ele pe PA americane „Enterprise" şi „Yorktown". Caracteristici: depl. 26 900 t; dim. 250,7 x 30,5 x 6,9 m; vit. 28,5 Nd. 50 avioane, artilerie navală şi AA. AL NA'IR Steaua nautică a Gruis (Cocorul), mărimea 2,2; în arabă „Cea strălucitoare". „ALABAMA" ist Crucişător cu vele şi elice cu depl. 1040 t, construit în Anglia; a fost folosit în răzvoiul civil din SUA (1861-1865) de către sudişti pentru întreruperea comunicaţiilor maritime ale nordiştilor în Oc. Atlantic şi Indian. A capturat 69 de nave comerciale (din care 54 au fost distruse) şi a scufundat un crucişător inamic. în 1864 a fost la rândul său scufundat de crucişătorul nordist „Kearsage". Acţiunile reuşite ale crucişătorului A. au impulsionat construcţia de crucişătoare şi în alte ţări maritime. ALAMAN 1. fi Apă adâncă. 2. pese. Unealtă de pescuit confecţionată din plasă şi folosită în pescuitul marin; sin. gâr-gâr. ALAND (Ahvenanmaa) Arhipelag în M. Baltică la intrarea în G. Botnic aparţinând Finlandei. Supr. 1,6 mii km2. 22 mii loc. Este format din cca 6,5 mii de insule în majoritate mici (stânci, bancuri) printre care se poate naviga numai pe anumite pase. Oraş şi port principal: Maarianhamina. Pescuit, turism. A aparţinut Suediei până în 1809, apoi, în urma războiului ruso-suedez, Rusiei (1808-1809) şi Finlandei după 1921 când aceasta a obţinut independenţa. „ALARM" ist. Fregată sub pavilion britanic; prima navă de luptă din lume a cărei operă vie a fost protejată cu foi de tablă din cupru. în 1764, foile de tablă au fost acoperite cu un strat de oxizi de cupru, împiedicând astfel ca agenţii biologici să atace lemnul din carena navei. ALARMĂ mii. înştiinţare printr-un semnal despre un pericol iminent care necesită luarea unor măsuri de protecţie şi de luptă. A. poate fi de exerciţiu sau de luptă, chimică, aeriană, navală, submarină şi se dă prin semnale scurte şi repetate cu soneria, clopotul, sirena, goarna, sifleea sau poate fi transmisă la telefon etc. La A. echipajul navei acţionează conform rolurilor. ALARMĂ NAVALĂ mii. Acţiune de ridicare a stării de pregătire a forţelor şi mijloacelor marinei militare, în scopul prevenirii atacului prin surprindere din partea navelor de suprafaţă sau a submarinelor inamice. „ALBA" MC Remorcher împingător construit în şantierul naval Brăila în 1970. „A" şi nava de acelaşi tip „Avrig" sunt primele nave româneşti de construcţie specială destinate remorcajului prin împingere a convoaielor de barje pe apele interioare. Caracteristici: capacitate max. de încărcare = 84 t; depl. max. 388 t; dim. 33,16 m x 10,10 m x 1,77 m; 1640 CP. „ALBA IULIA" ist. Cargou mixt construit în Germania în 1922 (ex. Karl Legien) achiziţionat de SMR în anii 1931-1933, împreună cu alte 3 unităţi de acelaşi tip. Caracteristici: depl. 12190; dim. 123 x 16,2 x 71 m; capacit. de încărcare 7840 tdw; maşină cu aburi; vit. 10,6 Nd; 150 pasageri la 3 clase. Capacit. transport militar: 2000 oameni, 100 autocamioane, 120 tunuri cu chesoane. Al doilea RM a prins nava în M. Mediterană. în drum spre ţară, în faţa Dardanelelor „A.l." a fost uşor avariată de explozia apropiată a unei torpile lansate de Sm. britanic „Torbay". Reparată la Istanbul, nava a continuat cursele între Istanbul şi Trieste în contul unor contracte turco-italiano-germane. La 16 nov. 1942, navigând în convoi în apele greceşti „A.l." a abordat Sm. grecesc (aliat la Coaliţia Antihitleristă) „Triton", aflat în imersiune în canalul Doro. Acesta, avariat, a ieşit la suprafaţă şi a fost distrus de escorta convoiului. La 24 oct. 1943 nava a revenit în M. Neagră unde a executat în continuare transporturi de aprovizionare pentru frontul româno-german din sudul URSS. A participat la evacuarea Crimeei. Venind spre ţară cu cca 4000 militari la bord „A.l." a fost atacat repetat de aviaţia sovietică fiind grav avariat, cu pierderi umane importante. O mare parte din oameni au fost salvaţi de navele de escortă şi de cele trimise în ajutor iar nava a putut ajunge la Constanţa unde a intrat în reparaţii. Potrivit Convenţiei de armistiţiu, nava a fost cedată, în contul reparaţiilor de război, marinei comerciale sovietice care a folosit-o sub numele de „Nicolaev". „ALBATROS" (ex „Dej") 1. Cargou construit la SN Brăila (1977) pentru Soc. de navigaţie NAVROM şi transferat în 1992 la Academia Navală „Mircea cel Bătrân" pentru a deveni navă-şcoală. A fost modernizat şi rebotezat _______________________________________ALBIRE ARCTICĂ 9 „A". Este prevăzut cu dotări speciale pentru cazare şi învăţământ. Caracteristici: capacit.: 8750 tdw; dim. 130,86 x 1 7,7 x 7,5 m, vit. 1 6 Nd. Poate lua la bord 15 ofiţeri şi marinari şi 33 studenţi. 2. „A" ist Şalupă de Nava-şcoală „Albatros" salvare construită în SN „August Pahele"-Hamburg (Germania). A fost una din cele două ambarcaţiuni specializate, intrate în serviciu în 1937, cu ajutorul cărora şi-a început activitatea „Societatea de Salvare în apele teritoriale Româneşti". Caracteristici: dim. 16,75 x 4,20 x 4,20 m; vit. 10,5 Nd; echipaj 8 marinari; v. SALVAMAR. ALBĂ (despre parâmă) Necălrfinită. ALBĂ, Marea ~ Mare continentală din Oc. îngheţat de Nord situată între Pen. Kola şi Pen. Kanin. Lung. 100 km, lăţimea 45-55 km; supr. 95 mii km2; adâncimea medie 67 m; maximă 350 m; temp. apei iarna - sub 1(,C; vara +6° - +15°C; salinilatea 24-34%o. Comunică printr-o largă strâmtoare cu M. Barents şi printr-un canal cu M. Baltică, iar de aici prin sistemul de comunicaţie pe apă M. Baltică - Fl. Volga cu M. Azov, M. Caspică şi M. Neagră. Principalele porturi: Arhanghelsk, Onega, M. Belomorsk, Kandalakşa. Numele mării vine de la culoarea zăpezii care se aşterne iarna peste câmpurile de gheaţă. „ALBERT" ist. Navă cu zbaturi care a participat, împreună cu nava cu elice „Rattler", la experienţa efectuată în 1845, în Anglia, pentru compararea forţei de propulsie la ceie două tipuri de nave cu abur cu puteri comparabile. Legate pupa la pupa cele două nave au tras cu putere maximă în direcţii contrare. Nava cu elice a reuşit să tragă după ea pe cea cu zbaturi. S-a dovedit astfel practic superioritatea elicei, raportul eficienţei fiind 110: 83. ALBIE fi 1. Partea cea mai adâncă a unei văi cu apă curgătoare. A. majoră Lunca acoperită de apă numai în timpul viiturilor mari. A. minoră Patul râului (matca) prin care apa curge permanent sau în cea mai mare parte a anului. 2. Porţiune de mare cuprinsă între o linie de brizanţi şi plajă; v. brizanţi. ALBIRE ARCTICĂ/ANTARCTICĂ MN Dispariţia contrastelor în mările polare, uscatul fiind acoperit cu zăpadă, iar cerul cu un strat uniform de altostratus şi cirostratus, ceea ce face ca uscatul să pară unit cu cerul, prezentând un fond alb neîntrerupt, cu reperele de ALBORG________________________________________________ 10 navigaţie nedistincte; lipsa de contraste face imposibilă aprecierea distanţelor. ALBORG (Aalborg) Oraş în N Danemarcei (lutianda), port la canalul Limfjorden. Cca 90 mii loc. Ind. alimentară, textilă, ciment. Pescuit. Aeroport. întemeiat în sec XI. ALDABRA Mic arh. în Oc. Indian la N de Ins. Madagascar format din patru insule; supr. 152 km-; cca 150 loc.; prod. copra, scorţişoară. Pescuit. Administrat de colonia britanică Seychelles. ALDEBARAN Steaua nautică a Tauri (Taurul), mărimea 1,1; în arabă „Urmăritorul". ALEGEREA DRUMULUI nav. Prima fază în activitatea de pregătire a unei călătorii pe mare, constând în stabilirea celui mai favorabil traseu de navigaţie în funcţie de condiţiile hidrometeorologice şi de navigaţie, pentru executarea unei călătorii în singuranţă. ALEUTINE, insulele ~ Arhipelag format din 110 insule de origine vulcanică situat în nordul Oc. Pacific, între peninsulele Alaska şi Kamciatca, despărţind M. Bering de Oc. Pacific. Lung. 1740 km; supr. 37 mii km2. Aparţine SUA din anul 1867 fiind cumpărat de la .guvernul ţarist împreună cu Pen. Alaska şi folosit în prezent ca punct de bazare pentru naveie militare. Localitatea principală Dutch Harbor. ALEXANDER (Alexandru). Arhipelag în NV Americii format din 1100 de Ins. şi stânci, făcând parte din statul Alaska (SUA). Supr. 36,8 mii km2; 30 mii loc. Relief muntos, alt. max 1432 m; ţărmuri abrupte. Climă moderată, temp. de la -1,6° în ian. la + 12° în iul. Păduri de conifere. Vânat, pescuit. Principalele insule: Prinz Wells, Baranov, Ciceagovş.a. ist. Descoperit în 1741 de expediţia rusă condusă de V. Bering. ALEXANDRESCU, Ştefan (1894 - ? n. Bucureşti) Comandant de cursă lungă. Ambarcat ca ofiţer maritim pe cargoul „Bucureşti" care în perioada 191 6-191 7 din primul RM transporta din Franţa materiale de război pentru armata română prin porturile ruseşti din M. Albă, Murmansk şi Arhanghelsk. La 1 feb. 1917, în timpul marşului spre M. Albă, nava a fost atacată cu tunul de un submarin german aflat la suprafaţă. Cargoul a răspuns cu tunul din pupa silind Sm inamic să intre în imersiune. După război a navigat în calitate de comandant pe cargourile „Bucureşti", „Carpaţi" şi pasagerele „Regele Carol" şi „împăratul Traian". La începutul celui de ai doilea RM se afla la comanda cargoului mixt „Peleş" care a fost torpilat de Sm. sovietic SC 211 şi s-a scufundat la 15 aug. 1941 în zona C. Emine, la coasta bulgară. După război a fost numit inspector general al parcului de nave SMR. ALEXANDRIA Oraş din Egipt şi port situat într-un golf al Deltei Nilului cu deschidere spre M. Mediterană. Este legat de Fluviul Nil printr-un canal navigabil. Lungimea frontului de cheuri 13 km, cu adâncimi între 8 şi 11,5 m, la care acostează anual peste 3000 de nave. Traficul anual de mărfuri se ridică la peste 15 mii. t. BMM a flotei egiptene la M. Mediterană. ist. întemeiată de Alexandru cel Mare în anii 332-331 î.Hr, A a devenit capitala statului greco-egiptean al Ptolomeilor (305-30 Î.Hr.) şi un însemnat centru economic şi cultural al lumii elenistice şi romane. Aici a fost construit Farul de la A. (sec. 3 Î.Hr.), ca reper de navigaţie, considerat unul din cele şapte minuni ale lumii antice şi a existat o vestită bibliotecă având cca 700 mii de volume (arsă în mai multe rânduri). După căderea Imperiului Roman, oraşul este cucerit pe rând de perşi (616 Hr.), bizantini (627), arabi (640) şi turci (1517). Sub arabi dar îndeosebi sub turci A. a decăzut odată cu întregul Egipt, ca să se ridice din nou pe la mijlocul sec. XIX odată cu deschiderea Canalului de Suez. Marea Britanie a preluat controlul asupra Egiptului (1882), iar A. a devenit un important port comercial şi una din principalele baze militare ale flotei militare engleze din M. Meriditerană până în 1958 când Egiptul şi-a recăpătat independenţa. ALEXANDRU Arh. v. Alexander „ALEXANDRU CEL BUN" ist. Primul puitor de mine fluvial românesc. Construit în Anglia, a intrat în serviciu la 21 oct. 1882, după executarea unui voiaj de 24 de zile de la Londra la Galaţi. Caracteristici: depl. 104 t; dim. 23 x 4,6 x 1,7 m; două maşini cu aburi; 2 elice; vit. 9 Nd (16 km / h); armament: II x 37 mm, II mitr. 10 ţevi. A avut un rol deosebit de important în formarea specialiştilor mineri ai Marinei Militare în plină dezvoltare. A îndeplinit în cadrul Diviziei de Dunăre nou înfiinţată, pe lângă sarcinile de pregătire de luptă, de cercetare hidrografică în vederea corectării hărţii Dunării şi operaţiuni de distrugere prin minare a obstacolelor din şenalul navigabil. în primul RM, în compunerea Sect. II Sulina, a executat misiuni de poliţie fluvială şi instalarea de baraje de mine pe canalul Sulina. La 30 dec. 1919a fost scos din ordinea de bătaie a Marinei Militare după 37 de ani de serviciu neîntrerupt. „ALEXANDRU IOAN I" ist. Navă cu aburi construită în Austria în timpul domniei lui Alexandru loan Cuza. Nava a fost comandată pentru transporturi de pietriş şi cereale pe Şiret şi Prut spre Galaţi. Propulsată de o maşină de 25 CP, construită l,i Zurich în 1 862, nava a aparţinut Societăţii Naţionale a Prutului şi a efectuat o explorare pe râu până la laşi, prin Jijia şi Bahlui. A fost una din primele nave româneşti folosite în apele interioare. „ALEXANDRU LAHOVARI" ist. mii. Monitor fluvial cuirasat dintr-o serie de 4 unităţi de acelaşi tip prevăzute în planul de dezvoltare a Marinei Militare între anii 1906-1908. Construit la Triest pe secţiuni, a fost asamblat la Arsenalul Marinei Militare (Galaţi). A intrat în serviciu în 1907 şi a fost botezat cu numele omului politic român Al. Lahovari (1841-1897). Caracteristici: depl. 680 t; dim. 63 x 10,1 x 1,6 m; două maşini cu aburi 800 CP; vit. 23 km/h. Artilerie: III x 120 mm; IV x 47 mm; II x 120 mm obuziere; 2 mitr. Cuirasă 50-75 mm. A participat la războiul balcanic (1913), asigurând, împreună cu celelalte monitoare, trecerea armatei române peste Dunăre în Bulgaria. în războiul de întregire (1916-1918) a făcut parte din Flota de operaţiuni româno-rusă, care a sprijinit trupele româno-ruse ce operau în Dobrogea. Nava s-a distins în bătăliile de la Turtucaia, Cernavodă şi Raşova. A fost avariată de focul art. germane când escadra de monitoare a forjat trecerea de la Raşova (21 sept. 1916). A participat la apărarea Deltei şi la reocuparea porturilor din S Basarabiei (1917-1918). în perioada interbelică a fost modernizată primind tunuri noi cu bătaie lungă şi artilerie AA. în al doilea RM (1941-1944) a participat la operaţiunile de pe Dunărea maritimă şi în Deltă, fiind avariată de două ori de aviaţia adversă. După 23 aug. 1944 a acţionat împotriva convoaielor germane ce se retrăgeau pe Dunăre, capturând numeroase nave şi a împiedicat trecerea trupelor germane din Muntenia în Dobrogea. După 5 sept. 1944 nava a fost luată de marina sovietică, primind numele de „Mariupol". în 1952 „Al. L." împreună cu celelalte monitoare au fost înapoiate Marinei Române, formând Dn. 407 monitoare din Flotila de Dunăre. Sub indicativul M 404 a contribuit la pregătirea de luptă a flotei militare ce se refăcea după război. în 1955 a fost casată şi dezmembrată. ALEXĂNDREANU, Nicolae (1858-1937 n. Măldăreşti, R. Vâlcea). Cpt. C-dor. Ing. Absolvent al Şcolii Politehnice din Paris şi al Şcolii de construcţii navale obţinând pe locul doi diploma de ing. naval. întors în ţară, a intrat în serviciul Marinei Militare şi Comerciale. A supraveghiat în Anglia construcţia crucişătorului „Elisabeta" şi a canonierelor fluviale tip „Oltul" (1887). A supraveghiat în Franţa construcţia torpiloarelor „Sborui", „Smeul" şi „Năluca" (la Le Havre), iar în Elveţia, la Zurich, fabricarea componentelor primelor 4 remorchere proprietatea „Navigaţiuni i Fluviale Române" (NFR). A condus timp de 14 ani Arsenalul Marinei de la Galaţi. în 1912 a fost numit directorul corpului tehnic în Direcţiunea Marinei în cadrui Ministerului de Război. A publicat lucrarea „Importanţa submarinului" şi alte lucrări de specialitate. Este considerat unul din pionierii ingineriei navale în România. ALFABET FONETIC INTERNATIONAL Cuvinte ce înlocuiesc literele alfabetului şi cifrele pentru a se evita confuziile în convorbirile radio: A - Alfa N - November B - Bravo O - Oscar C - Charlie P - Papa D - Delta Q - Quebec E - Echo R - Romeo F - Foxtrot S - Sierra C - Golf T - Tango H - Hotel U - Uniform 1 - India V - Victor j - juliet W - Whisk(e)y K- Kilo X - Xray L - Lima Y - Yankee M - Mike Z-Zulu 0 - Nadazero 6 - Soxisix 1 - Unaone 7 - Setteseven 2 - Bissotwo 8 - Oktoeight 3 - Terrathree 9 - Novenine 4 - Kartefour Virgulă (zecimală) = 5 - Pentafive Decimal Punct Stop ALFABET PENTRU SEMNALIZARE CU BRAŢELE 11 ALFABET MORSE Alfabet constituit din linii şi puncte folosite pentru transmisiile radio, acustice şi optice. A* . - R . - . Ă.-.- S . . . B - . . . T - C-.-. U . . - Ch*---- U* . . - D - . . V . . . - E . W . - - F . . - . X - . . - G--. Y - . - - H____ Z--.. I . . J •--- 1 . -- K- . - 2 __ L . - . . 3 . . . - M --- 4 .... - N - . 5..... N* - - - h - . . . O--- 7 - - . O* 8----. P . C)---- Q--.---.- 0 * Nu sunt folosite în Codul internaţional de semnale. ALFABET PENTRU SEMNALIZARE CU BRAŢELE Alfabet format din diferite poziţii ale braţelor şi folosit pentru comunicarea între două nave sau între o navă şi uscat, la distanţe mici. De regulă, în fiecare mână se ţine un mic pavilion de semnalizare. 4 i 1 i r A B c D -E r ib F G H 1 J / 4* 4v *1 K L M N 0 ■f ■f ■t" Y P Q R 5 T T i f > U V W X y F ¥ « z Chemare Terminat cuvântul Alfabet pentru semnalizare cu braţele ALGEC1RAS_________________________________________________ 12 ALGECIRAS (Algesiras) Oraş în S Spaniei, port la M. Mediterană. Cca 80 mii loc. Trafic anual cca 13 mii. t. Export: minereu, fructe. Şantier naval. ist. Primul oraş cucerit de arabi (711) în Europa. ALGER (Al-Djaza'ir) Important port, BMM şi capitala Algeriei. Cca 1 mii. loc. Acvatoriul portului este protejat de 2 moluri (de N şi E) şi are două pase de intrare. Accesibil navelor cu un pescaj de până la 11,5 m. Lung. frontului de cheuri 12 km. Traficul anual de mărfuri cca 10 mii. t. Import: utilaje industriale, maşini, mărfuri generale; export: minereu de mangan, plumb, zinc, mercur, fosfaţi, plută, bumbac, lână. 80% din exporturile ţării se derulează prin portul A. Şantiere navale care dispun de docuri uscate şi plutitoare fiind în măsură să repare nave civile cu tonaj mediu şi militare, inclusiv Ds. ist. Fostă colonie feniciană intră în sec. III—V Î.Hr. în stăpânirea Cartaginei apoi a Romei. în sec. V d.Hr. este cucerită de vandali, apoi de bizantini (sec. VI—VII) şi de arabi. în 1516 devine capitala statului întemeiat în Africa de Nord de corsarul Hîzîr Hayreddin (Barbaros). Din 1830 centru al fostei colonii franceze Algeria. Din 1962 devine capitala Algeriei independente. „ALGESIRAS" ist. Navă de linie franceză cu două punţi (74 tunuri), purtând marca de comandament a CAm Magon în bătălia de la Trafalgar (21 oct. 1805); a dus o luptă înverşunată împotriva navei de linie engleze „Tonnant". „A" şi-a coborât pavilionul după ce amiralul Magon şi 436 ofiţeri şi marinari din echipaj au pierit în luptă iar nava era în flăcări. Depl. 1703 t; L 70,60 m; I 14.80; p 6,90 m; echipaj 712 oameni. ALGOL Steaua nautică P Persei (Perseu), mărimea 2,3; în arabă „Demonul". ALICANTE. Oraş-port în SE Spaniei (Valencia), aşezat în terase pe ţărmul g. cu acelaşi nume din M. Mediterană; cca 150 mii loc. Industrie chimică şi textilă. Renumit prin exportul de vinuri şi fructe din vestitele podgorii şi livezi valenciene. ALIDADĂ 1. Instrument de vizare aşezat pe un compas sau pe un disc de relevmente. în forma sa cea mai simplă, A. constă dintr-o riglă ce se poate roti pe un pivot şi care Alidadă are la o extremitate un vizor compus dintr-un cadru cu un fir vertical, iar la celălalt un ocular cu o fantă foarte îngustă. Tipurile mai perfecţionate sunt prevăzute cu o lunetă şi o prismă pentru luarea relevmentelor la aştri şi, eventual, un dispozitiv care face ca A. să rămână în aceeaşi direcţie, chiar dacă nava girează (A. auto-sincronă). Uneori A. are în centru şi un ac de relevmente pentru vizarea aştrilor prin ocular şi vârful acului. A. a fost concepută în 1580 de E. Vright. 2. v. sextant. ALIFIE DE FURBIŞAT Decapanl folosit pentru furbişarea alămurilor; sin. alifie engleză, pastă de furbişat. ALIMAN fl. Porţiune a Dunării cu apă liniştită (termen folosit local în Oltenia). ALIMBÂ A descărca o parte din caricul unei nave într-o altă navă mai mică (mahonă sau limb) pentru a realiza un pescaj care să permită trecerea peste funduri mici, bare etc.; sin. a face limb. ALINIAMENT Direcţie marcată prin două repere de pe uscat. Reperul cel mai apropiat de mare se numeşte anterior, iar cel mai îndepărtai, posterior. Se spune că Aliniamcnt cele două repere sunt în A. când ele se află în linie. A. prezintă o foarte mare importanţă pentru navigaţie, deoarece nu depind de instrumentele nautice. Cele mai importante A. sunt marcate pe hărţile marine. Ele pot fi de intrare sau de ieşire din port, radă, canal, de aterizare, de evitare sau de siguranţă (care permit evitarea unui fund mic, unei stânci etc.) Un A. este considerat sensibil în cazul în care ieşirea de pe acesta se observă uşor, distanţa dintre navă şi reperul anterior fiind, practic, egală cu de trei ori distanţa dintre repere. A. de radiolocaţie A. format din două reflectoare de radiolocaţie; sin. A. radar. ALIOTH Steaua nautică £ Ursae Majoris (Carul Mare), mărimea 1,7; în arabă „Scroafa mică". ALIURĂ (nu alură) 1. Poziţia relativă a navei faţă de vânt. Din acest punct de vedere putem distinge: vânt strâns, la care unghiul dintre direcţia vântului şi axul navei este egal cu 4-7 carturi (când unghiul este de circa 4 carturi se numeşte vânt de bulină, iar pentru restul A. vânt strâns în voie); vânt de travers, la care unghiul este cuprins între un cart înainte si un cart înapoia traversului; vânt larg de la vânt de travers până la 4 carturi înapoia traversului (este A. cea mai favorabilă); vânt mare larg, de la 4 la 7 carturi înapoia traversului; vânt din pupa, de la vânt mare larg la axul navei. Noile reguli de drum disting numai două A.: vânt strâns, înaintea traversului, şi vânt larg, înapoia traversului. A. cu vânt dinapoia traversului se numeşte A. purtătoare; sin. mersul navei. 2. Mersul maşinii exprimat prin: „foarte încet", „încet", „jumătate", „pe drum", „toată forţa/viteza" (înainte/înapoi); v. şi trepte de viteză, telegraful maşinii. AL KUWAIT Oraş-port, capitala statului Kuwait, situat la ţărmul G Persic. Port de tranzit pentru mărfurile din Arabia Saudită, Irak şi Iran, de care se leagă prin autostrăzi. Ateliere de construcţie a navelor de cabotaj (tip Dove). Pescuit peşte şi perle. Aeroport. Aliuri şi volte: 7 - vânt de travers, murele la tribord; 2 - vânt (mare) larg, murele la tribord; 3 - volta sub vânt (schimbarea murelor de la tribord la babord); 4 - vânt (mare) larg, murele la babord; 5 - vânt de travers, murele la babord; 6 - vânt strâns (de bulină), murele la babord; 7- volta în vânt (schimbarea murelor de la babord la tribord); 8 - vânt strâns (de bulină), murele la tribord. ALIVEI MC 1. Spaţiu pe puntea principală, sub castelul central, pentru încărcarea de mărfuri uşoare sau cărbuni. 2. Coridor. ALIZEE Vânturi regulate de forţa 3-4 în Oc. Atlantic şi Pacific, la Sud şi Nord de Ecuator, până la paralela 30°. Sub influenţa mişcărilor de rotaţie şi revoluţie a Pământului şi a altor factori, la Nord de Ecuator A. bat de la NE* la SV, iar la Sud, de la SE la NV. Zona A. se caracterizează printr-o vreme frumoasă cu precipitaţii reduse. în Oceanul Indian şi în alte regiuni de pe glob aceste vânturi au un caracter periodic şi se numesc „musoni". ALKAID Steaua nautică r| Ursae Majori (Carul Mare), mărimea 1,9; în arabă „Conducătorul fiicelor sicriului"; sin. Benetnaş. ALLARD, formula lui ~ Formulă cu ajutorul căreia se calculează bătaia luminoasă (P) a farurilor. TP e~a E =—sau E =1—r în care E este pragul de s P 4 P“ percepţie al ochiului navigatorului; / - intensitatea luminoasă a sursei; T - coeficient, numit iniţial coeficient de transparenţă pe unitatea de distanţă, iar ulterior coeficient de transmisie atmosferică pe _____________________________________„ALUMINAUT" 13 unitatea de distanţă; a - coeficient de densitate optică pe unitatea de distanţă legat de T prin relaţia o = - 1 g T; P - bătaia luminoasă a farului; e - baza logaritmilor neperieni. ALMANAH NAUTIC Publicaţie anuală care, pe lângă poziţiile aparente aie aştrilor folosiţi în navigaţie, cuprinde şi alte date astronomice necesare efectuării calculelor nautice (cuprinse în aşa-numitele Efemeride) şi numeroase alte informaţii de interes pentru navigatori. ALMICANTARAT (ALMUCANTARAT) sin. paralel de înălţime. ALNICO Oţel aliat cu aluminu, nichel şi cobalt, cu foarte bune proprietăţi magnetice, folosit la fabricarea acelor magnetice şi a magneţilor de compensare. ALNILAM Steaua nautică e Orionis (Orion), mărimea 3,1; în arabă „Şiragul de perle". ALO BARCA! înv. Somaţie a santinelei de la ancora sau de la scara navei, adresată unei ambarcaţiuni care se apropie. ALONJĂ MC Act adiţional ce completează cuprinsul unui document (conosament, bilet la ordin etc.) ALPAHARD Steaua nautică a Hydrae (Hidra), mărimea 2,2; în arabă „Steaua singuratică a şarpelui"; sin. Cor Hidrae. ALPHECCA Steaua nautică a Corona Borealis (Coroana Boreală), mărimea 2,3; în arabă „Cea slabă" (în coroană). ALPHERATZ Steaua nautică a Andromedae (Andromeda), mărimea 2,1; în arabă „Buricul calului". ALSAR, Vital (n. 1933) Navigator spaniol care, cu un echipaj de 3 oameni, a traversat cu pluta „La Balsa" Oc. Pacific parcurgând 10 000 Mm în 160 de zile între Ecuador şi Australia. Pluta, alcătuită din buşteni de balsa, avea dimensiunile 11x4,5 m şi pentru propulsie folosea un catarg cu două vele (mare şi randă). ALTAIR Steaua nautică a Aquilae (Vulturul), mărimea 0,9; în arabă „Vulturul". ALTERNANŢĂ Faza de lumină a unui far cu lumină alternativă. ALTERNATIVĂ (despre lumină) Care îşi schimbă culoarea. ALTITUDINE Distanţa măsurată pe verticală între un punct de pe suprafaţa topografică (suprafaţa terestră reală) şi nivelul mediu al mării. ALTOCUMULUS v. nori. ALŢANĂ înv. Parâmă de manevră. „ALUMINAUT" oc. Batiscaf de cercetare (SUA) construit din aluminiu (1965). Se poate scufunda până la 4500 m. Este prevăzut cu două braţe mobile de 3 m lungime cu care poate colecta probe în greutate de cca 300 kg. Caracteristici: L 16,8; viteză de deplasare 3,5 Nd; autonomie 32 ore cu vit. de 2,5 Nd. Echipaj 3 oameni şi poate transporta în total 7 persoane, sin. submersibil de cercetare. ALUNECAREA ELICEI 14 23 CîurA de ,u:u!S l.i pupa „Aluminaut" ALUNECAREA ELICEI Diferenţa între pasul geometric al elicei şi distanţa de înaintare a acesteia; sin. recului elicei. ALUVIUNE hd. 1. Amestec de particule fine de origine minerală şi organică aflate în suspensie în apele unui râu, rezultate din acţiunea de eroziune a solului (mâl, nisip, pietriş). 2. Depozit de roci sedimentare acumulat prin antrenare de apele curgătoare sau de agitaţia mării, constituind depuneri pe fundul albiilor, la vărsarea râurilor sau la baza unor construcţii portuare, necesitând efectuarea dragajului. „ALVIN" Oc. Batiscaf de cercetări oceanice construit în 1961 (SUA). Dotat cu instalaţii moderne se poate scufunda până la 2000 m. în 1966 împreună cu batiscaful „Aluminaut" au căutat şi recuperat bomba cu hidrogen pierdută în largul coastelor Spaniei (Palomares). în 1968 a naufragiat (fără victime) dar a fost recuperat şi a reintrat în serviciu în 1968. împreună cu batiscaful francez „Alvin" „Arhimede" a explorat în 1974 fundul Oc. Atlantic la adâncimea de 2000 m pentru studii şi prospecţiuni geologice (devierea Europei faţă de America), surse hidrotermale, zăcăminte minerale ş.a. Caracteristici: depl. 16 t; L 6,90 m; I 2,90 m; vit. de marş 2,5 Nd; autonomia 8 ore la vit. 1,6 Nd. AMALFI, codul de la ~ ist. Culegere de legi maritime „Tabula Amalphitana" codificate în sec. XI la Amalfi (oraş în S Italiei). AMARA A fixa obiectele de la bord pentru a nu se deplasa la balans. De ex., tunurile se amarează cu bolţuri de amarare. „AMARANTH" ist. Navă de linie suedeză cu două punţi, construită în 1665. Este prima navă sub pavilion suedez care a întreprins călătorii în Indiile Orientale şi prima navă din istoria navigaţiei la bordul căreia s-a iniţiat cultivarea plantelor specifice combaterii scorbutului. Caracteristici: L 49,7 m; I 11,34 m; p 4,76 m; avea 63 tunuri şi un echipaj de 598 oameni. AMARĂ înv., sin. parâmă de legare. AMARINARE 1. Adaptare la viaţa pe mare. 2. încadrarea cu personal propriu a unei nave capturate de la inamic. AMAZON (port. Rio Amazonas) Marele fluviu al Americii de Sud. Bazinul hidrografic acoperă zone din Peru, Columbia, Ecuador şi Brazilia. Cea mai mare parte a bazinului hidrografic aparţine Braziliei. Izvorăşte din Anzii Peruvieni la 100 km de Oc. Pacific, purtând până la portul Iquitos de numirea de Maranon; se varsă în Oc. Atlantic printr-un vast estuar. Bazinul hidrografic (7,2 mii. km2) şi debitul (150 mii mVs) sunt cele mai mari din lume. Ca iungime 5500 km (6,4 mii km cu Maranon) fl. este al treilea din lume după Nil şi Mississippi. Principalul curs al A. se află între Ecuator şi 5" lat. S. A are o lăţime de 1,5 km pe cursul superior; 5 km pe cursul mijlociu; 15-20 km pe cursul inferior şi de la 80 ia 100 km în zona de vărsare. Lunca fl. are o lăţime între 30 şi 100 km. Adâncimile fl. pe cursul mijlociu 70 m; la portul Obidus 135 m; la vărsare 25-45 m. Pe tot cursul său fl. formează numeroase lacuri şi insule. A. are cca 500 de afluenţi din care unii sunt râuri mari atingând 1500 km lungime. Pr. afluenţi:dr. - Ucajali, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu; stg. - Isa, Putumayo, Japurâ, Rio Negro. La vărsarea în Oc. Atlantic fl. formează mai multe insule şi braţe. Cel mai important braţ Para are 30-60 km lăţime şi este principala intrare pentru navele care urcă în amonte, împreună cu afluenţii navigabili A. constitue cel mai întins sistem de navigaţie pe apele interioare cu o lungime totală de 25 mii km. A. este navigabil pentru navele de mare tonaj până la portul Manaos (1 900 km), iar pentru navele cu tonaj mediu, până la portul Iquitos (4300 km). La mareea înaltă curentul pătrunde pe A. în amonte până la cca 1000 km sub forma unui val înalt de 4,5 m numit pororoca. Zona Fl. A. este extrem de bogată în floră şi faună, exploatate încă într-o mică măsură. Pr. porturi: Iquitos, Manaos, Obidus, Santaren, la vărsare Belen (Para); ist. Estuarul A. a fost descoperit în 1500 de spaniolul Vicente Yanez Pinzon. Prima călătorie pe Fl. A. a fost realizată de la Cordilieri la Oc. Atlantic în 1541 de spaniolul Francesco de Orellana. AMBALAREA ELICEI Creşterea bruscă a numărului de rotaţii ale elicei în cazul unui tangaj puternic care provoacă ieşirea parţială sau totală a elicei din apă şi rotirea acesteia în mediu neomogen. în astfel de situaţii se produc trepidaţii ale corpului navei, deformarea şi chiar ruperea arborelui port-elice. AMBARCÂ 1. A lua la bord oameni, materiale sau tehnică de luptă. 2. A lua apă la bord din cauza mării rele, ca în expr. „nava ambarcă cu prova/la prova", „nava ambarcă cu bordul". AMBARCADER v. debarcader. AMBARCARE 1. Acţiunea de a ambarca. 2. Indemnizaţie primită de personalul ambarcat. 3. Perioada de timp în care o persoană face parte din echipajul unei nave. AMBARCAŢIUNE Mijloc plutitor de dimensiuni mici, de regulă, nepuntat, propulsat cu rame, cu vele sau cu motor (barcă, iolă, şalupă etc.). Este folosit pentru transporturi de călători şi mărfuri, pentru salvare, pescuit, ridicări hidrografice, lucrări portuare, sport etc., precum şi în scopuri militare. AMBARCAŢIUNE (NAVĂ) DIN PAPIRUS ist. Mijloc plutitor, fluvial sau chiar maritim, pe care vechii egipteni îl realizau din tulpini de papirus şi care se deplasa cu rame şi/sau vele. Cu o asemenea navă, numită Ra-2, renumitul navigator şi explorator norvegian Thor HEYERDAHL a traversat Oc. Atlantic în anul 1970. El şi-a construit nava pe baza unor ilustraţii şi informaţii păstrate din epoca faraonică. AMBARCAŢIUNE FĂRĂ DEPLASAMENT Ambarcaţiune de tipul celor cu pernă de aer sau aripi portante care, atunci când navigă pe pernă sau pe aripi, nu dislocuieşte apă, neavând, prin urmare, deplasament. AMBARCAŢIUNE PE PERNĂ DE AER Şalupă ce se deplasează pe principiul „pernei de aer". Se foloseşte pentru cercetare, poştă, transport răniţi etc. în zona apelor cu funduri mici sau mlăştinoase. AMBARCAŢIUNE SOLARĂ Ambarcaţiune special construită pentru navigaţia de agrement folosind pentru deplasare energia solară. AMBARDÂ (despre navă) A oscila în jurul axului vertical din cauza efectului vântului, curentului, mării sau a unei greşeli a timonierului; sin. fl. a lua mascadă (a nu se confunda cu abatere). AMBARDEE Abatere involuntară de la drum a navei, din cauza unei erori a timonierului, vântului, mării etc.; sin., fl. mascadă. AMBOLET înv., sin. nisipar (denumire folosită în prima jumătate a secolului XIX). AMBOSARE 1. Manevră prin care o navă ancorată se menţine la un cap dat, împotriva acţiunii vântului sau a curentului apei. Se poate executa cu şpring, pe lanţul ancorei sau utilizând unul ori mai multe ancoroate date AMFIBIE Ambosare: A - cu un ancorot; B - cu spring. din pupa. A. se foloseşte pentru a aerisi nava, a ridica sau a lăsa o barcă la apă ori pentru a aduce tunurile în poziţie de tragere cât mai favorabilă. 2. fl. Legarea unei remorci suplimentare (sârmă de ambosare) pentru a uşura rondoul unui convoi. 15 AMBRAZURĂ mii. 1. Deschizătură în turelă sau în scutul tunului prin care trece jeava {a nu se confunda cu sabordul). 2. mii. Deschizătură prin care se execută observarea din blochausul navelor cuirasate. AMBRĂ Secreţie biliară a caşaloţiior. Se întâlneşte în stare de plutire pe ocean, în formă de masă neregulată şi de culoare cenuşiu-închisă, având o greutate de până la câteva kilograme şi se întrebuinţează în parfumerie. AMENINŢĂTOR (despre timp) Care reprezintă semne de înrăutăţire: formare de nori, intensificarea vântului, întunecare etc. AMENAJĂRI MC 1. Totalitatea compartimentelor de la bordul navei destinate cazării, deservirii şi recreerii echipajului şi pasagerilor: cabine, săli de mese, saloane, grupuri sanitare etc. Normele de spaţiu destinate unui membru de echipaj sau pasager se stabilesc prin regulile Registrului Naval. 2. A. pe navă pentru transportul animalelor: adăposturi acoperite, stănoage, podele, iesle etc. amenajate în magaziile navei sau pe punte. 3. A. pentru transportul cerealelor în vrac: pereţi despărţitori, puţuri, faguri etc. având roiul să împiedice deplasarea încărcăturii în timpul balansului navei. AMENAJĂRILE DANEI Ansamblul instalaţiilor şi dispozitivelor care permit manevra, acostarea şi staţionarea navei la cheu. Din această categorie fac parte: babale, trancheţi, inele de cheu, prize de curent electric, guri de apă etc. „AMERICA", cupă. Cupă instituită în anul 1851 de yacht-clubui englez la regata din jurul insulei Wight, când a fost câştigată de iahtul „America". AMERICAN Manevră care leagă două bigi, lucrând în telefon; sin. palane de distanţare. „AMERIGO VESPUCCI" Navă-şcoală italiană cu vele şi motor, cu trei arbori şi greement pătrat, destinată pregătirii studenţilor de la Academia Navală din Livorno. Construită (1931) după modelul unei fregate din sec. al XlX-lea şi modernizată de mai multe ori. Este una din cele mai frumoase nave mari cu vele. în lungile ei călătorii a venit de mai multe ori şi la Constanţa (1971, 1984, 1996) „pe urmele lui Ovidiu". Depl. 4100 t; dim. 82 x 15,5 x 7,3 m. înălţimea arborelui mare deasupra liniei de plutire 54 m; 23 vele (în plus câteva suplimentare la nevoie) cu o suprafaţă totală de 3000 nv'; echipaj cca 200 de oameni personal permanent, plus 150 de studenţi în marşurile de instrucţie.v. Vespucci Amerigo. AMERIZARE (despre aeronave) Coborâre a unui aparat de zbor (hidroavion, navă cosmică etc.) pe suprafaţa mării. AMFIBIE, Operaţiune ~ Acţiune de luptă constând în debarcarea unui desant maritim, indiferent de amploarea acestuia, pe litoralul inamic. Folosită frecvent în cel de ai doilea RM. Se execută de către Mt MIM „Amerigo Vespucci" AMFIBII__________________________________________________ 16 forţele amfibii din care fac parte unităţi (MU) terestre, navale şi aeriene, a căror componenţă este determinată de amploarea operaţiei. Scopul operaţiei este ocuparea unei zone de pe litoralul inamic necesară continuării acţiunilor de luptă în adâncimea teritoriului sau de a împiedica folosirea acesteia de către inamic, instalarea unei baze navale sau aeriene, sau de a realiza o incursiune pentru distrugerea ori avarierea unor obiective importante de pe litoralul inamic. Cuprinde următoarele etape: planificarea operaţiei şi antrenamentul trupelor de desant; ambarcarea trupelor de desant cu armamentul din dotare; traversada pe mare a forţelor amfibii; debarcarea trupelor de desant pe litoralul inamic în zonele stabilite şi sprijinirea acestora pe timpul acţiunii; retragerea fortelor în caz de eşec. AMFIBII, forţe ~ Denumire data în general: 1. navelor destinate să traverseze pe mare un desant maritim şi să asigure debarcarea acestuia pe litoralul inamic; 2. forţelor operative destinate executării operaţiei de desant şi care aparţin unei flote. AMFIBIU 1. Vieţuitoare care poate trăi atât pe apă, cât şi pe uscat. 2. Mijloc de transport oameni şi echipament, de regulă militar, care poate fi folosit ca vehicul pe roţi sau şenile pe uscat cât şi ca ambarcaţiune pe apă. Vehiculele pe pernă de aer nu sunt considerate mijloace amfibii. AMFIPED Ambarcaţiune amfibie, uşoară construită din placaj fixat pe şipci de lemn şi propulsată prin pedale care acţionează roţile (pe uscat) şi zbaturi (pe apă). AMFIDROMIC v/. maree. AMFITRITE {în mitologia greacă) Zeiţa mării, soţia zeului Poseidon şi una din cele cincizeci (sau o sută) de fiice ale lui Nereus şi Doris (fiica lui Oceanus) numite Nereide. AMIRAL mii. Grad în ierarhia navală care corespunde gradului de general în armata de uscat. Provine din limba arabă: „el amir al bahar" stăpânul mării. A intrat în uz cu semnificaţia actuală în sec. XVI, când o flotă era împărţită în trei escadre - centru, avangardă, ariergardă - comandate de amiral, de viceamiral şi, respectiv, de contraamiral. în unele ţări există şi gradul de Am. al flotei sau Am. de flotă, echivalent cu gradul de mareşal. Am. au ca marcă de comandament un pavilion pătrat. „AMIRAL MURGESCU" ist. Primul puitor de mine construit în România la SN Galaţi (1939-1941) cu material asigurat de uzinele metalurgice Reşiţa. A primit numele viceamiralului Ion Murgescu şi a fost încadrat în grupul de nave minere (nave civile amenajate ca puitoare de mine) al Forţei Navale Maritime. Caracteristici: depl. 838 t; mot. Diesel 1 800 CP; vit. 16 Nd; dim. 76,9 x 9,1 x 2,5 m. Artilerie: II x 102 mm naval şi AA; IV x 27 mm; II x 20 mm; II mitr. 13,2 mm; două aruncătoare de grenade Asm; mine 135. în al doilea RM (1941-1944) împreună cu alte nave ale FNM a participat la instalarea a 31 de baraje de mine contra navelor de suprafaţă şi submarinelor în apropierea coastei de NV a M. Negre între Odessa şi Crimeea provocând pierderi de nave părţii sovietice. A participat la numeroase escortări de convoaie de aprovizionare a frontului terestru ce opera de-a lungul litoralului şi la operaţia de evacuare a Crimeii (1943-1944), fiind ultima navă de luptă care s-a retras de la Chersones având la bord 1000 de militari români şi germani. Pentru execuţia exemplară a misiunilor de luptă nava a fost citată de 11 ori prin Ordine de Zi pe Marina Militară, de 5 ori pe armată, iar pavilionul navei a fost decorat cu ordinele de război „Coroana României" şi „Steaua României". La 5 sept. 1944 nava „A.M." a fost predată marinei sovietice unde a primit numele de „Amur" nefiind retrocedată aşa cum s-a procedat cu alte nave.„A.M." a fost cea dintâi navă militară modernă construită în ţară la nivelul corespunzător al tehnicii mondiale, prefigurând remarcabilele realizări ulterioare de pe şantierele navale ale României după al doilea RM. în 1 988 nava a fost scoasă din evidenţa flotei sovietice şi dezmembrată. AMIRALITATE mii. 1. în Anglia, cea mai înaltă autoritate a marinei militare. 2. în Franţa, tribunalul militar maritim. 3. în Rusia., locul cu amenajările destinate construcţiei şi reparaţiei navelor militare. 4. Cea mai înaltă autoritate a marinei. 5. Autoritate care editează hărţi marine, chiar dacă marina respectivă nu are A. (1). AMIRALITĂŢII, Ins. ~ (Admiralty Islands) Grup de insule vulcanice şi coraligene în Oc. Pacific (Melanezia) situat la NE de Ins. Noua Guinee. Terit. sub tutela Uniunii Australiene. Are în compunere principală Ins. Manus (1554 km2) şi 23 de insule mici reprezentând recife de corali şi atoli. Supr. totală 2700 km2. Alt. max. 900 m (Ins. Manus), cca 18 mii loc. Cocotieri. Pescuit. Pe Ins. Manus sunt golfuri favorabile bazării navelor. Ins. au fost descoperite în 1767 de navigatorul englez Philip Carteret. AMIRANTE, Ins. ~ Grup de 150 de ins. coraligene în Oc. Indian la NNE de Ins. Madagascar. Posesiune britanică. Supr. 83 km2. Plantaţii de cocos, pescuit. Descoperite în 1502 de portughezi, aceştia i-au dat denumirea de llhas de Almirante (Ins. Amiralului) în cinstea lui Vasco de Gama. AMONTE fl. Poziţia unui punct de pe un curs de apă sau de pe mal, mai aproape de izvor în raport cu un alt punct de pe acelaşi curs de apă. AMORSĂ A iniţia aprinderea unui exploziv sau funcţionarea unui aparat. AMORTIZOR DE RULIU Dispozitiv montat în bordurile navei şi destinat reducerii unghiului de ruliu. A.d.R. poate fi pasiv, sub formă de chile de ruliu, sau activ, cu sistem giroscopic ori inerţial. Se utilizează pe navele mari de pasageri şi pe unele nave militare; v. şi stabilizator. AMPLITUDINE 1. Unghi la centrul Pământului sau arcul de orizont corespunzător, cuprins între punctele Est/Vest şi punctele Răsărit/Apus ale unui astru. Se notează cu E/W°N sau E/W° S. A. serveşte la controlul deviaţiei la apusul şi răsăritul Soarelui şi Lunii. 2. Distanţa verticală dintre nivelul mareei înalte şi nivelul mareei joase următoare (a nu se confunda cu înălţimea mareei). AMPLITUDINEA ASTRULUI astr. Arcul de orizont cuprins între punctul cardinal Est sau Vest şi punctul de pe orizont unde astrul răsare, respectiv apune. Poate lua valori de la 0° la 90° în funcţie de declinaţia astrului şi latitudinea observatorului. Este complementul unghiului la zenit cuadrantal, fiind folosită la controlul deviaţiei. AMPLITUDINEA VALULUI v. val. AMSTERDAM Port important, maritim şi fluvial în Olanda (al doilea după Rotterdam), legat de M. Nordului prin două canale (Noordhollandsch kanaal şi Noordsee kanaal) iar de Fl. Rin prin Amsterdam - Rijn kanaal. Lungimea frontului de cheuri peste 46 km, cu adâncimi între 8 şi 15 m. Important centru economic cu întreprinderi de prelucrarea petrolului, construcţii navale şi aviatice, industrie alimentară ş.a. Bazine separate pentru petroliere, nave portcontainer, Ro-Ro şi cargouri. Traficul anual de mărfuri depăşeşte 27,6 mii. t. Portul este şi locul de bazare a flotei militare olandeze şi punct de aprovizionare pentru navele forţelor maritime NATO. AMUNDSEN. Mare situată în extremitatea sudică a Oc. Pacific la ţărmurile Antarctidei, între 100°şi 115° lat. V; ad. 1000 m; temp. medie anuală a apei sub 0° C; salinitatea cca 33,5%o. Acoperită de gheţari tot timpul anului. Partea de N a mării a fost pentru prima dată explorată în 1774 de navigatorul englez James Cook. AMUNDSEN, Roald (1872-1928) Navigator şi explorator norvegian cunoscut în întreaga lume pentru expediţiile sale remarcabile în regiunile polare. în 1897-1899 este ofiţer cu navigaţia pe nava „Belgica" în expediţia condusă de Adrien Cuerlache în Antarctica, la care a participat şi biologul român acad. Emil Racoviţă. A fost primul navigator care în 1903-1906 a reuşit să străbată la bordul navei Gjoa Pasajul de Nord-Vest (din Ins. Groenlanda, prin N Canadei, la Alaska). în 1909 s-a pregătit să atingă cu nava „Fram" Polul Nord, dar aflând că americanul Robert Peary ajunsese acolo, şi-a schimbat intenţia şi s-a îndreptat cu nava spre Antarctica fiind primul care a străbătut Continentul de gheaţă iar la 14 dec. 1911a atins Polul Sud. în 1926 a realizat primul zbor peste Polul Nord cu dirijabilul „Norge" (Norvegia) la care a ajuns la 1 2 mai. în 1 928 a dispărut cu avionul în regiunea Polului Nord în încercarea de a căuta şi salva echipajul dirijabilului „Italia" sub comanda lui Umberto Nobile care se prăbuşise în zona gheţurilor polare. A descris în multe cărţi călătoriile sale. AMUR {chin. Heilongiang - Fl. Dragonului negru) Fl. în Extremul Orient format din unirea râurilor Şilka (izv. din M-ţii lablonovâi), Argun şi Kerulen (izv. din M-ţii Hinganul Mare). Se varsă în Oc. Pacific prin limanul A. __________________________________________________________AN 17 şi M. Ohotsk. Lung. 2846 km (4510 km cu R. Silka şi Onon). Supr. bazinului hidrografic 1843 mii km2 (se împarte între Rusia, China şi Mongolia). Cursul mijlociu (până la or. Habarovsk) formează graniţa dintre Rusia şi China. Această porţiune primeşte afluenţii: stg. - Zea şi Burea; dr. - Sungari şi Ussuri. De la Habarovsk începe cursul inferior unde se desparte pe mai multe braţe formând numeroase lacuri. Pe această porţiune primeşte afluenţi mici şi numai aproape de vărsare primeşte puternicul afluent Amgun. Datorită precipitaţiilor abundente din lunile de vară şi toamnă variaţia de niveluri ale apei atinge 10-15 m pe cursul mijlociu şi 6-7 m pe cel inferior. La vărsare nivelul apei este influenţat de maree cu ampl. de 1,5-2,5 m. îngheaţă pe cursul inferior la sfârşitul lunii nov., iar pe cel superior la începutul lunii nov. Se eliberează de gheţuri în lunile apr.-mai. Esle navigabil aproape pe toată lungimea sa. Pr. porturi: Pokrovka, Blagovescensk, Leninsk, Habarovsk, Komsomolsk na Amure. Bogat în pescuit, ist. Primele explorări pe fluviu au fost făcute de ruşi începând din 1644. „AMURGUL" ist. Remorcher fluvial (ex T - 658) cu corp şi punte de fier şi două elice, construit la Taranto (1909) şi modernizat la Galaţi (1937). Depl. 400 t; dim. 39,6 x 8,05 x 1,3 m; maşini cu abur de 450 CP; vit. 20,6 Nd. A aparţinut Societăţii Române Dunărene (SRD). Rechizionat în 1941 de Marina Militară, a fost amenajat pentru dragajul minelor, inclusiv magnetice. Armament: I x 20 mm, II mitr. 1 3,2 mm. A fost folosit la dragajul de control şi distrugere în zonele Dunărea de Jos şi Călăraşi—Giurgiu. Din sept. 1944 a făcut parte dintr-o flotilă sovietică, îndeplinind misiuni de dragaj în zonele Calafat-Vidin şi T. Severin-Baziaş. La 19 oct. 1944 în timp ce draga în zona km 1094 pe Dunăre (Kostolaţ-Serbia) s-a scufundat la explozia aproape simultană a 2 mine magnetice, cu pierderea din echipaj a 12 marinari militari şi civili. între 29 sept. şi 19 oct. 1944 nava a distrus 7 mine magnetice. AN astr. Interval de timp în care Pământul execută o mişcare de revoluţie în jurul soarelui. A. anomalistic, interval de timp între două treceri succesive ale Pământului la periheliu şi afeliu; este mai lung cu 4m şi 44s decât A. sideral. A. bisect, an creat convenţional având 366 zile în scopul anihilării diferenţei de 0,25 zile ce există între A. tropic şi A. civil. Se obţine adăugând din 4 în 4 ani o zi la luna februarie care va avea astfel 29 zile cu excepţia anilor care se termină cu sute întregi multiple de 4. A. calendaristic (civil, comun), intervalul de timp de la 1 ianuarie la 31 declare 365 zile iar în anii bisecţi 366 zile. A. lumină, unitate de măsură exprimând distanţa de la Pământ la un astru, egală cu 9460 miliarde km (drumul parcurs cu viteza de 300 000 km/h într-un an tropical). A. platonic, interval de timp în care axa ierestră execută o rotaţie completă în jurul polilor elipticei datorită mişcării de precesie, egal cu aprox. 26 000 ani tropici. A. sideral, interval de timp în care Pământul execută o revoluţie în jurul Soarelui, fiind socotit 365 zile, 6 ore, 49 min. şi 40 AN HIDROLOGIC 18 sec. A. solar, intervalul de timp în care Pământul în mişcarea sa revine în acelaşi punct caracteristic al orbitei sale (la punctul vernal corespunde A tropic; la periheliu corespunde A anomalistic). A. tropic, intervalul de timp între două treceri consecutive ale Soarelui prin punctul vernal (punctul în care ecliptica intersectează planul ecuatorului ceresc la echinocţiul de primăvară), are 365 zile, 5 ore, 48 min. şi 46 sec. fiind cu 20 min. şi 24 sec. mai mic decât anul sideral. A. tropic stă la baza calendarului. AN HIDROLOGIC hd. Perioada de timp în care are loc un circuit aproximativ închis al apei. începutul anului hidrologic coincide de obicei cu debitele minime de la sfârşitul verii când rezervele de apă din bazinul hidrografic sunt minime. în această perioadă se poate studia complet regimul unui curs de apă. în tara noastră anul hidrologic începe ia 1 octombrie. ANA pese. 1. Saulă lungă şi rezistentă de care se leagă petilele la capătul cărora sunt prinse cârligele priponului de pescuit. 2. Saulă ce formează latura superioară a plaselor de pescuit, pe care se înşiră rondele de plută pentru a le menţine în poziţie verticală. „ANA" ist. Şalupă canonieră din flota militară a Moldovei care a luat fiinţă conform prevederilor Regulamentului Organic. împreună cu şalupele „Moldavia" şi „Natalia" a înlocuit caicele folosite iniţial pentru îndeplinirea serviciului de pază pe Dunăre între Gura Şiretului şi Gura Prutului. Construită la Galaţi, a intrat în serviciu în anul 1851 fiind înarmată cu un tun de calibru 75 mm. în timpul războiului Crimeii (1853-1856) a fost închiriată de trupele ruseşti şi folosită în acţiuni militare pe fluviu. înapoiată după război cu un grad mare de uzură a fost scoasă din serviciu. ANADÂR Golf în partea de NV a M. Bering pe coasta de NE a Rusiei. Lăţimea la intrare 400 km, în adâncimea uscatului 278 km. Ad. cca 100 m. în g. se varsă Fl. Anadâr formând un liman şi baia cu acelaşi nume. Cea mai mare parte a anului este acoperit cu gheţari plutitori cu excepţia lunilor aug.-sept. Maree semidiurnă neregulată cu ampl. de 3 m. Pe ţărmul g. se află portul maritim Anadâr. ANAFOR fl. Vârtej care ia naştere în momentul întâlnirii fjleurilor de apă cu un obstacol. La malul drept, A. se rotesc în sensul acelor unui ceasornic iar la malul stâng, în sens invers; sin. ciovrântie, otmet. ANCONA Oraş-port şi BMM în Italia centrală la M. Adriatică. Cca 120 mii loc. Lung. frontului de cheuri 3,5 km, cu ad. până la 10 m. Loc de acostare în radă pentru petroliere cu o capacitate de 300 mii t. Import: petrol, cărbuni, cereale, prod. chimice, mărfuri generale; export: asfalt, sulf, ciment, cauciuc sintetic, îngrăşăminte. Şantierele navale de construcţii şi reparaţii asigură construcţia navelor comerciale cu capacitate de 100 mii tdw şi nave militare, inclusiv Ds. BMM deserveşte forţele navale uşoare: dragoare, puitoare de mine ş. a. ist. în A. se află arcul de triumf din marmură al împăratului Traian. ANCHETA PAVILIONULUI OM Cercetarea de către o navă de război a documentelor unei nave comerciale pentru a constata dacă aceasta are dreptul la pavilionul pe care îl poartă. ANCHIRĂ înv. v. ancoră. ANCLAMF v. aclamf. ANCORA 1. A fundarisi ancora. 2. arg. A se stabili într-un oraş, într-un port etc. ANCORA] 1. Loc favorabil ancorării, care trebuie să aibă un fund de bună ţinută şi să ofere adăpost contra valurilor şi vânturilor; sin., fl. loc de A. 2. Porţiune dintr-o radă, baie etc., în care ancorează o singură navă. 3. Rezultatul unei manevre de ancorare. 4. Ansamblul ancoră fundarisită, lanţ sau cablu, binte etc., ca în expr.: „A îmbunătăţi A.", „ţinuta A." etc. A. de carantină A. balizat cu geamanduri galbene unde nava aşteaptă vizita organelor sanitare sau fiice carantină. A. interzis Zonă de mare sau de fluviu, în care ancorarea nu este permisă, ca urmare a existente: pe fund a unor instalaţii: cabluri submarine, conducte etc. Zonele de A.l. pe fluvii sunt marcate printr-un panou cu o ancoră cu diamantul în sus, în timp ce zonele de A.l. pe mare sunt semnalate în cărţile pilot şi pe hărţile marine. ANCORARE Manevră de oprire şi ţinere în loc a navei cu una sau ambele ancore. A. constă din fundarisirea ancorei, filarea lanţului, oprirea navei şi boţarea lanţului, in momentul A. nava are întotdeauna o anumită viteză (gang) înainte sau înapoi, deoarece, în caz contrar, lanţul ar cădea peste ancoră şi ar încurca-o, sfârşind prin a o smulge şi a o lace să are. în mod curent / * •Ancora 1UJI o patra \\ A * ' Ancorai întîi s/ ’ \ ^ vv^Geamandu ră />Xde epavă Ancora . a doi ~ Ancorare în Ancorare cu trei barbă: ancore 1 - ancora 1 ; 2 - ancora 2. Ancorare cu patru ancore pentru A. se utilizează o singură ancoră. A. cu spring i/. ambosare. A. în barbă A. cu două ancore ale căror lanţuri formează între ele un unghi mai mic de 60°. Prin utilizarea A.Î.B. lanţurile se pot încurca dacă vântul sare; v. şi afurcare. A. în labă de gâscă A. cu două ancore de post şi cu ancora de curent; sin. A. cu trei ancore. A. cu patru ancore A. unei nave de salvare deasupra unei epave. Se utilizează de obicei ancore de trei ori mai grele decât ancorele de post ale navei de salvare. Fiecare ancoră este legată cu un cablu compus din 25 m lanţ şi 30 m sârmă. A. cu trei ancore v. A. în labă de gâscă. A. zăvorâtă A. cu două ancore, din care una cu un lanţ (zăvor) mai scurt, destinată reducerii mişcărilor violente de evitare ale navei. Lanţurile se dau în cruce (în „X"), dacă nările sunt suficient de îndepărtate; în caz contrar, ele se dau în „V". A.z. se practică dacă nava trebuie să suporte un ciclon la ancoră. ANCORATOR Platformă uşor înclinată pe care se pun la post ancorele tip amiralitate şi se asigură cu boturi de lanţ. Pentru fundarisire se eliberează boţurile cu ajutorul unei manete. Ancorator ANCORĂ Dispozitiv de diferite forme şi dimensiuni, de regulă din oţel, care, muşcând fundul apei sau îngropându-se în el, realizează un „pripon" de care nava sau un alt corp plutitor se leagă cu ajutorul unui lanţ sau cablu, pentru a nu deriva sub acţiunea vântului sau curenţilor. Dacă nu sunt luate alte măsuri (afurcare, ambosare), obiectul plutitor se poate roti de 360° în jurul ancorei sale, fără însă a părăsi ancorajui în trecut, au circulat şi denumirile anchiră, anghiră (de origine greacă), alături de formele populare mâţă şi urs. După caracteristicile constructive, A. se împart în: A. cu braţe fixe; A. cu braţe articulate; A. speciale. A. cu braţe fixe: A. amiralitate sau A. amiralităţii se compune din fus, din a cărui extremitate inferioară - diamantul - se desfac braţele terminate cu palme, la care faţa superioară, unghia, are urechi laterale şi vârfuri ce poartă denumirea de gheare. Partea din interiorul locului de desfacere a fiecărui braţ se numeşte gât. La partea opusă diamantului, fusul are un orificiu pătrat, denumit pătratul A., prin care trece o traversă (la navele de pe fluviul Dunărea se numeşte şi cep), cu un capăt încovoiat şi terminată, la ambele capete, cu două sfere (din care una este demontabilă) denumite bile, mere sau nuci. Un opritor sau un guler fixează traversa pe fus, fiind asigurată cu o pană prinsă cu un lănţişor. Deasupra pătratului se află un orificiu prin care trece inelul, de care se prinde lanţul A. cu o cheie de A. sau cablul cu un nod de A. ori un nod de ancorot. Pe fus există uneori o brăţară de traversieră pe care se află inelul de traversieră cu care se traversează A. Unghiul dintre fus ____________________________________________ANCORĂ 19 şi braţ se numeşte unghi de muşcare, iar distanţa dintre gheare poartă denumirea de deschidere. A. amiralităţii este folosită astăzi numai pe navele cu vele sau ca ancorot pe navele mari. A. comună, mai veche decât A. amiralitate, are o traversă din lemn fixată cu brăţări metalice. Poate fi întâlnită uneori pe micile veliere de cabotaj. La fundarisire (A. nu „se aruncă"), A. cade cu braţele pe fundul apei, dar din cauza tracţiunii lanţului şi a traversei ea se răsuceşte şi muşcă din acesta cu unul din braţe. A. cu braţe articulate au la diamant un ax pe care acestea pot oscila. Tipul de A. cel mai frecvent folosit este A. Hali, dar există şi alte tipuri brevetate, cele mai multe dintre ele neavând traverse. A. se târăşte pe fund până când întâlneşte cel mai mic obstacol în care se înfige. A. speciale: A-bloc Bloc de beton sau de fontă servind la ancorarea geamandurilor; A.-calotă Bloc de fontă cu gheare la partea inferioară servind uneori la ancorarea geamandurilor; A.-ciupercă A. ce serveşte la ancorarea navelor-far sau a geamandurilor; A. cu patru braţe A. folosită pe fluvii, având la diamant o cheie pentru lanţul-căiăuză; v. şi cap de şarpe; A. cu un singur braţ A. ce serveşte la ancorarea geamandurilor; A. Eells A. folosită la lucrările de salvare; A.-grapă fl. A. de forma unui triunghi isoscel alcătuit din bare de oţel de care se prind gheare verticale. Este ţinută la un cap de şarpe şi are două lanţuri groase; poate fi folosită şi la adâncirea albiei prin grăpare; A. Langston A. de forma unei ciuperci, care se îngroapă cu ajutorul unui jet de apă. A. Northill A. instalată pe iahturi şi pe hidroavioane; A.- plug A. utilizată de navele mici; A.-surub A. folosită numai la geamanduri; A. Tombstone A. cu un singur braţ (brevetată); A. Trigrip A. ce se instalează pe iahturi. După utilizare, A. se clasifică astfel: A. de avanti De regulă, o A. cu patru braţe care se dă în prova unei drăgi pentru a permite înaintarea acesteia; A. de corp mort A. cu un braţ, A. bloc sau A.-patent (brevetată) folosită pentru ancorarea unei geamanduri sau unui corp mort; A. de curent A. cu cablu sau lanţ instalată la pupa, cu ajutorul căreia nava poate întoarce pe fluviu sau poate ancora cu prova în aval pe un canal; sin. A. pupa; A. de etravă La navele militare, A. de post având nara pe etravă; A. de gruie. A. fundarisită sau pusă la post cu o gruie (de regulă, o A. cu traversă); A. de împerechere v. A. împerecheată ; A. de maree înaltă A. care ţine nava la mareea înaltă; A. de maree joasă A. care ţine nava la mareea joasă; A de papionaj A. care permite efectuarea papionajului unei drăgi; A. de portsart Pe vechile nave cu vele, A. mai mică decât A. de post, care se prindea în portsarturi; A. de post A. principală a navei. Există câte o A. de post în fiecare bord: A. babord şi A. tribord. Pe vremea navelor cu vele A. tribord era mai grea şi purta denumirea de A. mare, iar A. babord, denumirea de A. mică; A. de rezervă A. amarată pe punte sau într-o magazie, fiind folosită în locul unei A. de post în cazul pierderii; A. de salvare A. grea (circa 4 000 kg), de regulă, de tip Eells, folosită pentru scoaterea de pe uscat; A. de speranţă A treia A. a unei nave, amplasată, de regulă,, la tribord, în pupa A. de post (la navele de luptă) sau pe ANCORA 20 peretele pupa al teugii (la navele comerciale). Astăzi se utilizează sporadic, fiind înlocuită cu A. de rezervă; A. de veghe A. de post fundarisită cu puţin lanţ, botat uşor A. gardiană, A. în fir, A. în fir de plumb; A. engleză înv., sin. A. împerecheată; A. împerecheată A. asigurată prin ancorarea sa cu un ancorot, folosind o parâmă de împerechere; A. în galeră A. având un braţ legat cu o parâmă care trece printr-o macara de la bompres, iar de acolo, pe punte. în acest mod A. poate fi fundarisită şi Ancore: 7 - amiralitate; 2 - primitivă de lemn cu bolovani; 3 - romană; 4 - vikingă; 5 - comună; 6 - Baldt; 7 - Hali; 8 - Dunn; .9 - Marrel; 10 - Inglefield; 11 - Gruson-Hein. 12 - amiralitate fără traversă; 13 - amiralitate fără traversă; 14 - Matrosov; 15 - amiralitate de submarin; 76-Tyszack; 77-Powell; 18 - Rynvaart; cu o saulă. Dacă A. care întinde ară şi nava goneşte pe virată uşor. Se foloseşte la navele cu vele atunci când A., saula se rupe şi lanţul A.d.V. se filează avertizând acestea trebuie să ancoreze şi să vireze deseori A.; A. în asupra pericolului; nava rămâne ancorată în barbă; sin. fir de plumb înv., sin. A. de veghe; A. mare v. A. de post; A. mică v. A. de post. o „A. angajată" A. prinsă într-un cablu submarin, într-o parâmă sau într-un lanţ de pe fundul apei; v. fig. descurcarea ancorelor. „A. atârnată": a) A. filată atât cât să iasă din nară, gata de a fi fundarisită sau afurcată; b) A. suspendată în lanţul său şi într-o parâmă, în dreptui etravei, pentru a nu lovi ANCORA 21 numai în boţul de capon, înainte de a fi prinsă şi cu traversiera; manevra se execută la virarea A. şi nu trebuie confundată cu atârnarea A. „A. care întinde" A. 19- Trotman; 20- Northille; 21 - Westney-Smith; 22- Danforth; 23 - cu patru braţe; 24 - calotă; 25 - cu un braţ tip vechi; 26 - şurub; 27 - bloc (beton); 28- bloc (fontă); 29- bloc (ferociment); 30- ciupercă; 31 - ciupercă ondulată; 32 - Tombostone; 33 - plug; 34 - grapă; 35 -cu un braţ (modernă); 36 - Martin. cheul la acostare; c) A. ţinută numai în boţul de capon, gata de a fi fundarisită. „A. caponată" a) A. filată din nară şi atârnată la gruia de capon sau la babale pentru a permite legarea navei la geamandură; b) A. ţinută al cărei lanţ ţine efectiv nava. „A. curată" sin. A. liberă. „A încălţată" sin. A. înnămolită. „A. încurcată": a) A. la care lanţul s-a încolăcit în jurul braţelor (A. subbraţată) ANCORĂ DE FURTUNĂ Ancoră atârnată: 7 - gruie de capon; 2 - boj de capon; 3 • lanţul ancorei. 22 sau în jurul traversei (A. subtraversată); i/. fig. descurcarea ancorelor; b) emblemă constituită dintr-o A. cu cablul răsucit în jurul fusului şi folosită pe pavilioane, steme etc. „în A." (despre navă) Ancorată; sin. la A. A. liberă A. neangajată şi neîncurcată; sin. A. curată. „A. subbraţată" v. A. încurcată. „A. sub picior" A. fundarisită cu puţin lanţ pentru a ajuta o manevră. „A. subtraversată" v. A. încurcată. „A. traversată" a) A. aşezată orizontal, fiind prinsă simultan în cârligul de capon şi cel de traversieră; manevra se execută pentru aşezarea pe ancorator; b) A. aşezată orizontal, fiind prinsă cu cârligul de traversieră în brăţara de traversieră (la navele cu gruie de A.); v. fig. gruie de A. Formule de raport: „A. apic!" Formulă prin care se anunţă că lanţul ancorei este vertical. „A. întinde înainte (la travers etc.)". Formulă prin care se indică direcţia lanţului A.; se mai spune şi „lanţul întinde". „A. la pic.!" sin. A. apic. „A. la post!" Formulă prin care se anunţă că A. este intrată în nară sau boţată pe ancorator; în cazul Ancoră traversată: 7 - gruie de traversieră; 2 - rai deschis; 3 - boţ de capon; 4 - cap; J - gruie de capon; 6 - gheară de traversieră; 7 - ancoră traversată. în care au fost manevrate ambele A. se raportează: „A. sunt la posturile de mare!" „A. la suprafaţă!"Formulă prin care se raportează că A. a fost virată până la suprafaţă. „A. s-a smuls!" Formulă cu semnificaţia că A. s-a degajat de fund. ANCORA DE FURTUNĂ 1. Con confecţionat din pânză de vele, întărit la bază cu un cerc şi remorcat cu ajutorul Ancoră de furtună: 7 - parâmă de întoarcere; 2 - labă de gâscă; 3 - parâmă de remorcă; 4 - cerc de parâmă. Ancoră de furtună: (improvizată) 7 - sac cu ulei; 2 - labă de gâscă; 3 - velă; 4 - şcondru; 5- lest. Ancoră de nămol unei labe de gâscă, care se filează în prova unei bărci pentru a o menţine într-o poziţie favorabilă astfel încât valurile să se spargă departe de aceasta. A.d.F. se completează cu o saulă de tras la bord şi cu un sac pentru filarea uleiului, care calmează valurile. 2. Dispozitiv improvizat din şcondri şi o velă lestată la partea inferioară, care poate fi folosit şi ia nave mici; sin. ancoră de derivă, ancoră de mare, ancoră plutitoare. ANCORĂ DE GHEAŢĂ Ancora cu un singur braţ, care, prinsă într-o gaură în gheaţă, permite legarea navei. ANCORĂ DE NĂMOL Dispozitiv de ancorare pe funduri mâloase, constând dintr-un corp tronconic ce se îngroapă cu ajutorul unui jet de apă, care, printr-o tubulatură ataşată la corp, dislocă mâlul. Puterea de ţinere se datoreşte masei de nămol care acoperă apoi ancora. Virarea ancorei se realizează, de asemenea, cu un jet de apă de mare care îndepărtează mâlul. ANCOROT. Ancoră mai mică decât ancorele de post, folosită pentru ambosare sau alte manevre. Denumirea este funcţională. A. unei nave mari putând fi ancora de post a unei nave mai mici. ANDAMAN Arh. în Oc, Indian, constituind teritoriul indian Andaman şi Nicobar. Se compune din 5 Ins. vulcanice şi coraligene. Supr. - 6,5 mii km2; cca 31 mii loc. Climă tropicală musonică. Ins. sunt acoperite de păduri tropicale bogate în specii preţioase. în partea estică se află G unde acostarea este favorabilă. Unicul oraş-Port Blair. ANDAMAN, Marea ~ Mare semiînchisă în Oc. Indian cuprinsă între Pen. Maiacca la E. Ins. Andaman şi Nicobar la V. şi Ins. Sumatra la S. Supr. 602 mii km2; ad. med. 1096 m, ad. max. 4198 m. Prin strâmtoarea dintre insule este în legătura cu G. Bengal. Temp. apei: vara + 30° ; iarna + 27° ; salinitatea în partea de N unde se varsă apa dulce a râurilor-20%o, iar la S până ia 33,5%o. Curenţi antrenaţi de musoni. Mareea semidiurnă ampl. până la 7,2 m. Principalul port şi BMM-Rangoon (Birmania). Marea A. este traversată de importante căi maritime care leagă Oc. Indian de Oc. Pacific. ANDOCARE Manevră de ridicare a navei pe un doc plutitor sau de intrare în bazinul docului uscat şi toate operaţiile de aşezare a navei pe cala docului, prin afundarea docului plutitor sau golirea bazinului. Se efectuează în scopul verificării operei vii, executării unor lucrări de reparaţii şi întreţinere. De regulă se curăţă opera vie de depunerile vegetale şi animale, se acoperă carena cu un strat special de protecţie şi se piturează, se repară armăturile şi alte dispozitive de pe opera vie etc. în timpul A. toate instalaţiile şi mecanismele navei sunt scoase din funcţiune. Funcţionarea unora din ele se admite în cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea şefului docului; i/. carenaj. ANDREESCU, Ştefan Autor al unui amplu studiu intitulat „Din Istoria mării Negre" (genovezi, români şi tătari în spaţiul pontic în secolele XIV-XVII), publicat în 2001. ANDROMEDA Constelaţie având steaua nautică Alpheratz. ANEMOGRAF Aparat care înregistrează automat pe banda de hârtie viteza vântului. ANEMOMETRU (gr. ane-mos-vânt, metron-măsură). Aparat de măsurare a vitezei vântului în m/s. La nave se folosesc A. navale care indică distanţa par- _ cursă de vânt într-o secundă şi direcţia acestuia, numite anemocartmetre. ANEXĂ GRAFICĂ Porţiune corectată a unei hărţi care se lipeşte în locul corespunzător al acesteia. A. G. se foloseşte atunci când corecţiile sunt prea numeroase sau prea complicate, pentru a fi publicate sub formă de aviz navigatorilor sau de aviz pentru navigatori; sin. bloc. ANGAJA 1. (despre ancoră) A se prinde de un obiect aflat pe fundul apei; v. ancoră angajată şi descurcare 2. mii. A stabili contactul de foc cu inamicul sau a începe o luptă. 3. fl. A începe o întoarcere. ANGAJARE VERBALĂ MC Sistem folosit în unele porturi de a pune la dispoziţia solicitanţilor utilaj portuar pentru diverse servicii, în baza unei cereri verbale sau fonice. Tarifele şi condiţiile folosirii diverselor mijloace portuare sunt stabilite de uzanţele porturilor respective. ANGAJATĂ (despre navă) Canarisită datorită unui gren care a surprins nava cu prea multe vele întinse şi într-o aliură nefavorabilă. Situaţia navei A. este foarte periculoasă şi trebuie combătută imediat, filând scotele în bandă şi căutând a abate nava sub vânt; în cazuri extreme se taie arborejii chiar arborii gabieri. Dacă adâncimea este mică, se poate ancora; nava vine cu prova în vânt şi se redresează. Redresarea unei nave angajate prin ancorare pe fund mic: 7 - navă angajată; ^ __ 2 - navă redresată ------------------- ANGARIE DM Drept de rechizitie în timp de război a navelor neutre, plătind despăgubiri. Dreptul de A. este recunoscut unui stat în stare de război dacă este imperios necesară folosirea navelor străine pentru transport. A. datează din timpul lui Ludovic al XlV-lea. ANGHEL, Petre (n. 1928 laşi) Contraamiral. Absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri Marină promoţia 1950 şi al Academiei Militare. A îndeplinit funcţii importante la nave şi în comandamente având o participare activă la procesul de pregătire profesională a personalului din unităţile unde a lucrat. Şef de stat-major al Comandamentului marinei (1968-1972), comandant al ________________________________________________ANSON 23 Şcolii superioare de marină şi al Liceului militar de marină, apoi comandant al Centrului de instrucţie al Marinei Militare (1981). Şi-a încheiat cariera ca reprezentant al MM în Ministerul Apărării Naţionale (1990). ANGHELESCU, Gheorghe (n. 1934 Cătunu, Teleorman) Viceamiral (1990). Absolvent al Şcolii Militare de Marină (1955), Academiei Militare Generale (1968), Facultăţii de Drept (1975). Comandant de UL pe monitor, comandant de dragor şi de unitate de nave. Comandant al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân" (1980-1986). în perioada 1986-1989 a fost adjunct al ministrului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor şi şef al Departamentului Transporturilor Navale. în 1990 comandant al MM. Conform noii structuri organizatorice a armatei devine şeful Statului Major al MM, funcţie pe care o deţine până în 1997. Autor al unor lucrări de specialitate, drept maritim, tactică şi doctrină militară maritimă. ANGUILLA Ins. în Arh. Antilele Mici din M. Caraibilor, la 240 km de Puerto Rico. Supr. (inel. câteva insule mici din jur) 96 km2; pop. cca 8000 loc. Relief muntos de origine vulcanică; climă subtropicală oceanică; temp. med. + 26°C. Afectată frecvent de uragane. Păduri tropicale. Culturi bumbac, ananas, ist. Descoperită de Cr. Columb în 1493. Colonie britanică din 1650. Din 1967 terit. autonom dependent de M. Britanie. ANIMALIER Navă specializată în transportul animalelor vii, domestice (bovine, cai, oi, capre etc.) şi sălbatice (lei, tigri etc.). Poate transporta 2000-8000 de capete. Execută frecvent voiaje între Australia, Noua Zeelandă, Argentina şi ţările riverane G. Persic şi M. Roşii. ANKAA Steaua nautică a Phoenicis, mărimea 2,4. „ANN Mc KIM" ist. Primul cliper destinat iniţial transportului rapid de ceai din China în Europa; proiectat şi construit în acest scop la Baltimore în 1832. A ajuns însă a fi folosit pentru contrabanda de opiu în apele Extremului Orient. Lung de 43 m. avea un pescaj de peste 5 m la pupa, faţă de 3,3 m la prova. ANNABA {fr. Bone) Oraş-port în NE Algeriei la M. Mediterană pe coasta g. cu acelaşi nume. Cca 180 mii loc. Ind. chimică (îngrăşăminte, acid sulfuric). Export: fosfaţi, minereu de fier, tutun, fructe. ANOMALIE MAGNETICĂ Abatere a elementelor câmpului magnetic terestru de la valorile existente în regiunile înconjurătoare. Se presupune că se datoreşte concentrărilor de roci magnetice. Regiunile cu A.M. sunt marcate pe hărţile marine prin linii groase continue şi printr-o notă indicând anomalia. ANSĂ Baie naturală de dimensiuni mici, în care navele pot staţiona pe vreme rea. ANSON, George (1697-1 762) Amiral englez. A intrat în serviciul flotei la 14 ani, devenind la 26 ani comandant de navă. Din 1 751 în fruntea amiralităţii. S-a distins prin calităţile sale de comandant de flotă în timpul războaielor anglo-spaniole din sec. XVII—XVIII, în Războiul pentru succesiunea la tronul Austriei ANTALYA_________________________________________________ 24 (1739-1748) şi în Războiul de 7 ani (1756-1763). în flota britanică a introdus o nouă clasificare a navelor, a întemeiat corpul de infanterie marină, a elaborat un nou regulament al Marinei Militare (în vigoare până în 1865) şi a introdus o nouă uniformă pentru corpul ofiţerilor. ANTALYA, Oraş-port în SV Turciei la M. Mediterană pe coasta g. cu acelaşi nume. Ad. golfului până la 2000 m; în apropiere de ţărm sunt recife şi bancuri de nisip. Cca 80 mii loc. Ind. textilă, şantiere de construcţii şi reparaţii navale. „ANTARCTICA" Velier polar tip goeletă construit în Franţa şi proiectat cu forme rotunjite pentru expediţii în condiţii de gheţuri şi temperaturi sub - 40°C. A executat misiuni de cercetare în Antarctica în anii 1989, 1991 şi 1992. ANTARCTICA Reg. polară din emisfera sudică a Pământului care include continentul Antarctida şi partea de sud a 3 oceane: Pacific, Atlantic şi Indian. Este limitată de zona de convergenţă a apelor mai calde nordice şi cele reci antarctice care se află în limitele 58°-60° lat. S. Supr. astfel delimitată este de cca 60 mii. km2. împreună cu părţile sudice ale celor 3 oceane sunt incluse şi Ins. preantarctice: Georgia de Sud, Sandwich de Sud, Orkney de Sud, Shetland de Sud ş.a. Clima este deosebit de aspră cu temp. scăzute ale aerului, vânturi puternice şi îndelungate cu vit. între 8 şi 50 m/s (vit. max. 75 m/s înregistrată pe Ins. Kerguelen), furtuni de zăpadă şi ceaţă. Temp. oscilează între 0° şi -30° C şi mai scăzute pe insule şi îndeosebi pe continent. Se formează gheaţă marină de şelf şi, de asemenea, aisberguri ce ating 150 km lungime şi cca 100 m înălţime şi care purtaţi de curenţi şi vânturi ajung la 48° -58° lat N şi uneori aproape de tropice. Lumea organică este mai redusă ca specii, dar bogată cantitativ (balene, caşaloţi, foci, pinguini, peşti, păsări etc.) ist Au adus contribuţii importante la explorarea A: J. Cook (1772-1775), F. Bellingshausen (1 820), N. Parmer (1 821), J. Charcot (1910), K. Larsen (1892-1894), R. Byrd (1928-1930) ş. a. Tratatul cu privire la A., încheiat în 1959 la Washington de către guvernele a 12 state, prevede folosirea acestei regiuni pentru cercetări ştiinţifice numai în scopuri paşnice. ANTARCTIDA Continent în emisfera sudică cuprinzând partea centrală a Antarcticii (în jurul Polului Sud), scăldată de trei oceane: Pacific, Atlantic şi Indian. Supr. 1 3,9 mii. km2. Alt. med. a reliefului originar cca 410 m, datorită calotei de gheaţă care acoperă A.; alt. med. este de 2040 m, max. 5140 m. Calota de gheaţă are o grosime med. de 1 720 m, max. 4500 m şi un volum de 19 mii. m3 care reprezintă 85% din supr. şi 87% din voi. gheţii de pe pământ. Culmile cele mai înalte: Markham (4350 m), Vinson (5140 m), Kirkpatrick (4530 m). Vulcani, din care este activ şi astăzi Erebus (3794 m). La linia ţărmului gheaţa care se desprinde de pe şelf formează numeroase aisberguri. Climă polară continentală. în centrul A. se află polul frigului de pe glob care a atins temp. cea mai joasă de -94° C. Temp. medie iarna (iul.-aug.) de la -60°C la -70°C, la ţărm de la -8° la -35°; vara (dec.-feb.) de la -30° C la -50° C, la ţărm de la 1°C la -2°C. Vânturi puternice pe litoral şi precipitaţii sub formă de zăpadă. Pe micile porţiuni neacoperite de gheaţă (oaze polare), care ocupă 2-3% din supr. totală, apar muşchi, licheni, alge şi plante cu flori. Pe ţărmuri trăiesc foci, pinguini, pescăruşi. Mici zăcăminte de fier, cupru, plumb, uraniu, ist. A fost descoperită de expediţia exploratorului rus Bellingshausen (1820) urmat de englezul E. Bramsfield şi americanul Palmer. Au contribuit la studierea Antarctidei: Amundsen, Shackleton, Scott, Byrd ş. a. ANTARES Steaua nautică cx Scorpii (Scorpionul), mărimea 1,2; în greacă „Rivala lui Marte". ANTENĂ 1. Vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi şi construită, de regulă, prin asamblare; se încrucişează cu capătul dinspre prova foarte apicat, aproape de nivelul punţii. A. era folosită în trecut pe galere, iar astăzi doar pe micile veliere mediteraneene de cabotaj. 2. Şcondru aşezat travers pe bompres, la extremităţile căruia trec şarturile bompresului. în loc de A. se folosesc uneori doi şcondri scurţi ce poartă denumirea de vârfurile antenei; v. fig. bompres. 3. v. mină. ANTENĂ Stâlp, tijă sau cablu folosite la transmiterea şi recepţia undelor radio sau a altor unde electromagnetice. A. cadru A. specială a radiogonio-metrului, de formă circulară, cu raza de 20-120 cm, având 4-8 spire în care se recepţionează câmpul electromagnetic emis de un radiofar. ANTIAERIAN mii. Destinat să combată atacurile aeriene lansate de inamic asupra unor obiective terestre şi navale, asigurând apărarea şi protecţia acestora (armament A., adăpost A. ş.a.) ANTICICLON MN Sistem de vânturi în jurul unui maxim barometric. într-un A. vânturile circulă în sensul acelor unui ceasornic în emisfera nordică şi în sens contrar în emisfera sudică. ANTICIPAREA MAREEI Producerea mareei înalte înainte de ora culminaţiei Lumi. Este un caz particular care se produce în unele locuri pe glob în perioadele dintre sizigii şi cuadraturi. Se spune în astfel de situaţii că mareea câştigă asupra Lunii. v. maree. ANTICREPUSCUL Banda lată colorată care conturează umbra Pământului, înainte de crepuscul. Culorile se succed de la interior spre exterior şi anume: purpuriu, violet, roşu, portocaliu (uneori galben şi verde). ANTIFON med. Dispozitiv de protecţie a organului auditiv împotriva zgomotelor. în funcţie de caracteristici, A. se introduce în conductul auditiv (A. intern) sau se aplică pe pavilionul urechii (A. extern). A. se foloseşte de personalul din compartimentul maşini sau din alte compartimente unde zgomotele depăşesc limita admisă; v. şi bonet parasuflu. ANTIGUA Ins. în Arh. Antilele Mici situată la N de Ins. Guadelupa din M. Caraibilor. Supr. 280 km" (împreună cu Ins. dependente Barbuda şi Redonda 441 km2); cca 65 mii loc. Climă tropicală oceanică calmă cu excepţia perioadei aug.-sept. când se abat cicloanele tropicale (hurricane). Ţărmul ins. cu numeroase golfuri favorabile adăpostirii navelor. Vegetaţie veşnic verde: trestie de zahăr, bumbac, vanilie, tutun. Zăcăminte de bauxită, fosfaţi. Port pr. Saint John's. Aeroport internaţional (Coolidge); ist. Descoperite de Cristofor Columb în a doua sa călătorie în Lumea Nouă (1493). Colonie britanică din 1632. Din 1981 îşi proclamă independenţa de stat în cadrul Commomwealth -ului (statui Antigua şi Barbuda). ANTILE (demunirea istorică: Indiile Occidentale) Arhipelag situat între cele două Americi formând un lanţ de insuie care desparte Oc. Atlantic de M. Caraibilor şi G. Mexic. Supr. 220 mii km-; cca 20 mii. loc. Cuprinde Antilele Mari cu Ins. Cuba, Haiti, Jamaica, Puerto-Rico şi Antilele Mici cu Ins. Virgine (100 ins. mici), ins. Vântului (Windward): Guadelupa, Montserrat, Dominica, Martinica, Barbados, Trinidad, Tobago ş. a. şi Ins. de Sub Vânt (Leeward): Curagao Banaire, Aruba, St. Maarten, Mărgărită ş.a. (unii geografi consideră ca făcând parte din Arh. A. şi grupul de Ins. Bahamas). Ins. au un relief variat cu înălţimi până la 3175 m şi savane. Un lanţ de vulcani, dintre care o parte sunt activi, se întinde de la Ins. Saba la ins. Grenada. Dese cutremure, în urma dislocării rocilor s-au format gropi submarine, cea din apropierea coastei de N a Ins. Puerto-Rico fiind ce mai adâncă din Oc. Atlantic (9219 m). Climat tropical temperat cu umiditate ridicată. Temp. med. +25° C în N şi +26° C în S. Zona este bântuită de uragane puternice. Vegetaţie variată, păduri tropicale (în partea muntoasă), culturi de tutun, trestie de zahăr, cafea, cocotieri, arbuşti de mangrove la ţărmurile ins. Faună insulară în care lipsesc mamiferele mari, abundă în broaşte ţestoase, rozătoare, maimuţe, păsări etc. în Ins. de sub Vânt s-a dezvoltat industria de prelucrare a ţiţeiului importat din Venezuela. O mare parte a supr. arh. aparţine statelor Cuba, Haiti şi Rep. Dominicană, câteva insule mici aparţin Venezuelei. O mare parte sunt colonii ale SUA, Angliei, Franţei şi Olandei. Pr. porturi: Havana, Cienfuegos (Cuba), Santo Domingo (Rep. Dominicană), Kingston (Jamaica), Fort de France (Franţa), Wilhelmstadt (Olanda). Pe Ins. Cuba, Haiti, Jamaica, Angua sunt baze militare şi BMM ale SUA; pe Ins. Martinica - bază militară franceză. ANTILELE OLANDEZE (ol. Nederlandse Antillen) Grup de 6 insule din Arh. Antilele Mici ce se constituie în două grupe distincte: Insulele de sub Vânt (Curagao, Aruba, Bonaire) şi Ins. Vântului (Sănt Maarten, Sănt Eustatius şi Saba) situate în bazinul sudic şi estic al M. Caraibilor. Supr. 1000 km2; cca 220 mii loc. Relief muntos; climă subecuatorială umedă. Mici culturi tropicale. Creşterea vitelor. Import: în afară de ţiţei, prod. alimentare şi de larg consum; export: produse din prelucrarea ţiţeiului importat din Venezuela, prod. chimice, fosfaţi, ist. Descoperită de spanioli în 1499, colonie olandeză din 1634, din 1954 are statut de terit. autonom în cadrul regatului Olandei. Sin. Indiile Occidentale Olandeze. ANTILELOR, Curentul ~ Curent cald în Oc. Atlantic. Ramificaţie a curentului vânturilor alizee de Nord; se deplasează de-a lungul Ins. Antile şi Bahamas cu vit. de 0,9-1,8 km/h. în spaţiul dintre Pen. Florida şi Ins. Bahamas, curentul A. şi cel al Floridei dau naştere puternicului curent cald Golfstrom (Gulf Stream) __________________________________ANUARUL MARINEI 25 ANTILELOR, Marea ~ v. Marea Caraibilor. ANTIPA, Grigore (1867-1944 n. Botoşani). Savant român, director al Muzeului de Istorie Naturală (1892-1944), membru al Academiei Române şi al mai multor academii din străinătate. întemeietorul şcolii româneşti de hidrobiologie (lucrări: Fauna ihtiologică a României, Marea Neagră, Pescăria şi pescuitul în România ş.a.). Autor al primei legi a pescuitului din România (1896). A condus prima expediţie oceanografică românească în M. Neagră la bordul crucişătorului „Elisabeta" (1893). în calitate de delegat al guvernului român a negociat diferite aspecte privind regimul Dunării, apărând cu fermitate interesele României la reuniunile internaţionale consacrate acestei probleme. A studiat în detaliu ambarcaţiunile şi uneltele de pescuit, publicând mai multe studii pe această temă. ANTISUBMARIN mii. Destinat să combată mijloacele de atac sub apă ale inamicului sau să asigure apărarea şi protecţia împotriva acestora. ANTITORPILĂ mii. Despre o plasă (alt obiect) instalată în jurul unei nave aflată în staţionare şi care împiedică lovirea acesteia de către torpilele lansate de inamic. ANTIVEGETATIV Despre o substanţă (pitură, uleiuri, speciale etc.) care se aplică pe părţile imerse ale navei pentru a proteja împotriva depunerilor vegetale şi animale (alge, scoici etc.) ANTOFAGASTA Oraş şi port maritim important în N statului Chile; 63 mii loc. Este folosit pentru exportul minereurilor de aramă, a aramei şi sal petru Iu i de Chile, a minereurilor de plumb, bismut, wolfram, argint ş. a. din Bolivia şi a cerealelor, pieilor şi produselor animale din Argentina. ANTONESCU, Toader (1907-1981) Comandor. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Marină promoţia 1927 şi al Şcolii Superioare de Război (1936). Ambarcat la nave şi încadrat în diferite servicii de comandament. Comandant al canonierei „Ghiculescu" în timpul celui de al doilea RM, a executat numeroase misiuni de luptă în apărarea convoaielor în bazinul de nord-vest al M. Negre (1942-1943). Şef de stat-major al Marinei Militare (1951-1953) şi comandant al Şcolii Militare Superioare de Marină (1953-1956); a fost unul din organizatorii învăţământului superior de marină. ANTWERPEN Denumirea flamandă a oraşului Anvers. ANUAR DE MAREE Document nautic în care se dau orele când vor avea loc mareele şi amplitudinea acestora pentru un număr redus de porturi. „ANUARUL MARINEI" ist. Publicaţie editată de Inspectoratul Marinei Militare. Apare cu regularitate din anul 1923. Primele numere (1923-1926) prezintă un interes aparte datorită informaţiilor suplimentare care vin în completarea listelor de cadre ale marinei (navele de război şi caracteristicile lor, noutăţi în construcţiile navale, informaţii geografice şi despre marinele altor state etc.) Din anul 1927 „A.M." s-a limitat la prezentarea listelor de personal. Nu a mai apărut din 1 944. ANVERS_____________________________________________________ 26 ANVERS (Antwerpen) Mare port maritim şi fluvial situat în N Belgiei în estuarul Fl. Escaut la o distantă de 90 km de M. Nordului. Dispune de un front de dane de 100 km la care pot acosta simultan 400 de nave. Adâncimea la cheuri de la 5 la 13,5 m. Portul este dotat cu docuri, silozuri, depozite frigorifice, depozite de produse petroliere, şantiere navale ş.a. Anual, în port intră 20 de mii de nave maritime şi 60 mii fluviale. Traficul maritim şi fluvial depăşeşte 82 mii. t. din care o treime este de tranzit. Traficul portului este internaţional, principalii parteneri fiind Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia. A. este şi Baza maritimă militară a flotei belgiene. APARAT Palane mare folosit la manevrele de forţă. APARAT DE DISTANTĂ Aparat care înregistrează distanţa parcursă de torpilă după numărul de rotaţii ale maşinii acesteia; el opreşte maşina după ce torpila a parcurs cursa reglată. APARAT PLUTITOR (definiţie SOLAS) Mijloc de salvare colectivă, altul decât barca sau pluta de salvare. APARAT SUBMARIN DE SALVARE Aparat folosit pentru salvarea la adâncimi mari a echipajelor submarinelor avariate. Poate fi transportat la locul avariei de submarine mari, nave de suprafaţă sau avioane de transport. Corpul rezistent ai aparatului se compune din trei compartimente (sfere) care comunică între ele şi în care pot intra 24 de oameni salvaţi. Manevrează uşor sub apă cu ajutorul electromotoarelor şi poate face legătura cu submarinul avariat printr-un sistem de îmbinare cu tambuchiul de salvare al acestuia. Caracteristici: L 15,3 m; diametrul sferei 2,4 m; Depl. 63 t; v. 5 Nd; adâncimea de imersiune 1500 m. APARATUL OPTIC AL FARULUI Partea din instalaţia luminoasă a unui far, care asigură concentrarea luminii în fascicule paralele şi care produce fazele caracteristice ale luminii. Sunt folosite două sisteme bazate pe principii diferite: sistemul catoptric care reflectă lumina şi sistemul dioptrie care refractă lumina; v. far. APĂ 1. Adâncime, ca în expr. „a avea A. suficientă" sau „a avea A. puţină". 2. Spaţiu ca în expr. „a avea A. suficientă sub vânt". APĂ DE BALAST v. balast. APĂ DE MARE Apă cu greutatea specifică de 1,025, cu a cărei valoare se calculează deplasamentul navelor. în realitate, greutatea specifică a acesteia variază în raport cu salinitatea, care poate depăşi 1,040 %o. APĂ DE PORT MC Apă cu greutatea specifică în portul respectiv (la Constanţa 1,010-1,015) cu ajutorul căreia se calculează imersiunea efectivă a navei. APĂ DE REVENIRE oc. Valuri care au lovit plaja, fiind reflectate de mal şi revenind spre larg; v. curent de albie, curent de spărtură. APĂ DE SANTINĂ Apă murdară, provenită din diferite scurgeri ce se adună în santină. Se evacuează în afara bordului cu pompele de santină. A.d.S. nu trebuie să conjină produse petroliere pentru a nu polua marea. APĂ FREATICĂ Apă care se află pe primul strat impermeabil de pe scoarţa Pământului şi care alimentează frecvent fântânile, izvoarele etc. APĂ ÎNALTĂ sin. Nivelul cel mai înalt al mareei înalte. APĂ JOASĂ sin. Nivelul cei mai scăzut ai mareei joase. APĂ LIBERĂ 1. Apă lipsită de gheţuri. 2. Apă lipsită de pericole. 3. Largul mării. APĂ MOARTĂ 1. Apă fără curenţi. 2. fl. Apă adâncă, cu fund din prundiş şi pietriş, cu curenţi slabi. 3. oc. Fenomen ce are loc ca urmare a suprapunerii a două straturi de apă cu salinitate diferită (apa mai grea se află în stratul inferior). Valurile produc unde interne la suprafaţa de separaţie dintre cele două straturi; dacă opera vie ajunge la suprafaţa de separaţie, viteza navelor se reduce fără vreun motiv aparent. Fenomenul are loc mai ales în mările polare, dar poate fi întâlnit şi în Str. Bosfor. APĂ SALMASTRĂ Amestec de apă de mare şi apă dulce la vărsările fluviilor în mare şi în unele lacuri de litoral care comunică cu aceasta. APĂRA 1. A feri cu cangea sau cu mâna bordajul unei ambarcaţiuni. 2. A feri o vergă care se descrucişează pentru a nu se încurca în greement. „Apără!" Comandă pentru a apăra cu mâna bordajul bărcii la acostare, la tragerea bărcii de-a lungul navei etc. „Apără prova!" Comandă la care omul în prova apără cu cangea. APĂRAREA FLUVIALĂ ist., mii Denumirea atribuită Diviziei de Dunăre în structura organizatorică din 1911, premergătoare intrării României în primul RM. Practic nu a fost folosită în vorbirea curentă în Marina Militară, fiind folosită vechea denumire; v. Divizia de Dunăre. APARĂREA LITORALULUI MARITIM, v. Comandamentul Apărării Litoralului Maritim (CALM). APĂRAREA MARITIMĂ ist. mii. MU creată în organizarea de război a Marinei Militare, în primăvara anului 1916, prin desfiinţarea provizorie a Diviziei de Mare şi transferarea efectivelor şi dotărilor acesteia către două unităţi operative subordonate MM: A. M. Constanţa (Comandant Cdr Frunzianescu) cuprinzând sectorul Mangalia-Jurilovca, cu misiunea să împiedice pătrunderea navelor inamice în portul Constanţa sau eventuale debarcări de diversiune. Dispunea de 2 btr. lanstorpile, o staţie de minare, două btr. de art. mobilă şi detaşamente de marină la Balcic, Sabla, Tuzla, Constanţa, întărite cu trupe teritoriale de grăniceri şi jandarmi. Acţiona în cooperare cu escadra rusă a Am. Patton; A. M. Sulina (Comandant, C-dor Kiriţescu Nicolae) cuprinzând sectorul Jurilovca—Chilia Veche, cu misiunea să împiedice pătrunderea de nave şi debarcări inamice la gurile Dunării (între Sf. Gheorghe şi Chilia Veche) şi să menţină calea navigabilă pe braţul Sulina. Dispunea de Cr. „Elisabeta", puitorul de mine „Alexandru cel Bun", torpilorul „Zmeul", pontoane port-mine, 2 btr. lanstorpile, art. de coastă (11/152, IV/75 mm), unităţi de grăniceri şi jandarmi. Acţiona în cooperare cu nave ale flotei ruse din M. Neagră bazate în zonă. APĂRĂRILE SUB APĂ ist., mii. 1. Unitate operativă desprinsă din Divizia de Dunăre şi trecută în subordinea Comandamentului Marinei Militare (15 ian. 1916) având în compunere: grupul portmine-dragă-mine, grupul de artilerie de debarcare, grupul de torpiloare şi grupul de lansare torpile şi mine de curent. 2. MU fluvială constituită prin organizarea de război a Marinei Militare la 15 aug. 1916 (Cpt. Cdr Niculescu Rizea), cu misiunea să concureze cu mijloacele sale şi cu artileria de uscat la apărarea malului românesc al Dunării între T. Severin şi Sulina, interceptând trecerea navelor inamice prin baraje de mine şi atacuri cu torpila şi asigurând navigaţia proprie prin dragarea minelor puse de inamic. în compunere: grupul de torpiloare, detaşamentul mineri-torpilori cu staţii de lansare la T. Severin, Zimnicea, Giurgiu, Malul Roşu, Turtucaia şi detaşamentul mineri-torpilori rusesc (Cdt. R 2 Se-mionov) cu mine de fund, torpile şi un avion.. APĂRĂTOARE Obiect folosit pentru a feri bordajul unei nave sau ambarcaţiuni împotriva frecării de cheu sau de bordajul altei nave. Poate avea forme foarte variate: APE TERITORIALE Apărătoare disc: - barbetă; 2 - caşcaval. şcondri din lemn, împletituri sau chiar cauciucuri vechi de automobil folosite în mod frecvent de remorchere. Pentru navele gigantice de astăzi se folosesc A. de cauciuc cu aer comprimat, de regulă, brevetate; v. balon de acostare, tranchet. A. de barcă A. confecţionată dintr-un tub de cauciuc acoperit cu jumătăţi de ochiuri; v. şi balonet. A. -disc A. circulară confecţionată din parâmă şi prevăzută cu o barbetă. Porţiunea circulară se numeşte caşcaval. APARĂTOARE DE FUM învelitoare din tendă cu care se acoperă velele strânse aflate înapoia sau în imediata apropiere a coşului unui motovelier. sin. capotă APĂRĂTOARE DE REMORCĂ Tub metalic sau dispozitiv de protecţie prin umplere, înfăşare şi înfăşurare a remorcii pentru a o feri de frecare. în ultimul timp înfăşurarea este, la rândul său, protejată de un înveliş din material plastic închis printr-o cusătură. Apărătoare de remorcă: 7 - întăritură; 2 - înfăşurătură; 3 - cusătură; 4 - manşon din plastic sau piele; 5 - umplutură; 6 - înfăşătură; 7 - remorcă. APĂRĂTOARE DE ŞOARECI Disc din tablă cu un orificiu pe unde se fixează pe parâmele de legare a 27 navei pentru a împiedica intrarea şoarecilor (şobolanilor) la bord. APĂRĂTOAREA ELICEI Construcţie din bare metalice care împiedică lovirea elicei de cheu. Se montează la navele la care elicea iese în afara bordaj ului (îndeosebi la navele de luptă rapide care au două elice). APĂRĂTOARE PROVA împletitură vegetală umplută cu deşeuri de parâmă, câlţi sau plută, fixată în prova navelor remorcher la nivelul punţii teugă. Se mai numeşte „marsuin". APCA Cârlig mare de undită, folosit pe Dunăre pentru pescuitul somnului. APE COSTIERE DM Suprafaţă de apă incluzând, de regulă, apele portuare, apele radelor şi ale golfurilor, ale unor mări închise şi ale lacurilor de graniţă, unde navigaţia navelor străine este reglementată prin legile statului riveran. APE DE PESCUIT DM Ape limitrofe coastelor unui stat, în care numai statul respectiv are dreptul de a pescui. Unele state au fixat limita acestor ape la 100-200 Mm de la coastă, corespunzător platoului continental sau zonei economice (a nu se confunda cu ape teritoriale). APE DE PILOTAJ 1. Ape pentru traversarea cărora este necesar un pilot la bordul navei. 2. Ape în care navigaţia se execută prin pilotaj. APE INTERIOARE DM Ape naturale (fluvii, lacuri, mări) şi artificiale (canale, lacuri de acumulare, bazine), situate pe teritoriul unui singur stat şi supuse suveranităţii acestuia. APE INTERNAŢIONALE DM Apele mării dincolo de limitele apelor teritoriale. în aceste ape nici un stat nu-şi exercită suveranitatea dar se pot desfăşura operaţiuni navale, cercetări ştiinţifice etc.; sin. largul mării. APE LIBERE 1. DM Zonă a mării aflată în afara apelor teritoriale; sin. mare liberă, iargul mării, mare deschisă. 2. Zonă a mării în care nu sunt pericole de navigaţie pentru nave. 3. Apele mării sau fluviului eliberate de gheţuri în care navele pot naviga în condiţii normale. APE MOARTE v. maree. APE NAŢIONALE DM Apele interioare, apele de frontieră şi mările teritoriale aflate sub jurisdicţia unui stat. APE PORTUARE DM Apele unui port până la linia care uneşte instalaţiile şi construcţiile cele mai avansate în largul mării; sin. acvatoriul portului. APE TERITORIALE DM Fâşie de mare care se întinde de-a lungul coastei unui stat şi care este supusă suveranităţii acestuia. Lăţimea A.T. este stabilită prin legislaţia statului riveran şi se menţine, în majoritatea cazurilor, între 3 şi 12 Mm. A.T. ale României se întind pe o lăţime de 1 2 Mm. în A.T. statul riveran are dreptul exclusiv de exploatare a bogăţiilor naturale, de control sanitar şi vamal, de poliţie etc. în prezent APE UZATE__________________________________________________ 28 există tendinţa unor state de a extinde limitele A.T. (până la 200 Mm). APE UZATE în sensul Convenţiei internaţionale pentru prevenirea poluării marine (1973), ape incluzând deşeuri care provin de la băi, chiuvete, spălătoare, infirmerii etc., precum şi alte ape reziduale. A. U. nu pot fi descărcate în mare la distanţă mai mică de 4 Mm de uscat, dacă nu au fost tratate şi dezinfectate. Se exceptează cazurile de avarie sau de siguranţă a navei. APE VII v. maree. APELE UNEI NAVE 1. Apa din pupa unei nave (sensul cel mai obişnuit). 2. Apa din jurul unei nave. APENDICE Proeminenţă pe fundul navei, ca pantalonii elicei ş.a. APEX astr. Punct al sferei cereşti situat în constelaţia Hercule către care se pare că se îndreaptă sistemul nostru solar cu o viteză de ordinul 20 km/sec. APIA Oraş-port, capitala statului Samoa situat pe ţărmul nordic al Ins. Upolu. Cca. 26 mii loc. Traficul anual cca 5 mii. t. Export copra, lemn, cacao, banane. Import: prod. alimentare, maşini, utilaje, petrol, prod. siderurgice. Staţiune vulcanologică şi meteorologică. Aeroport (Faleolo). APIC (despre lanţul ancorei sau despre o coastă) Vertical sin. la pic; v. ancoră. APICÂ A înclina o vergă sau un pic. APOSTOLI 1. ist. Babale de lemn legate cu o traversă instalată pe navele de lemn, la piciorul catargului, pentru a putea lua volta manevrelor; \/. fig. navă de 74. 2. ist. Babale aflate în puţul cablului (lanţului) ancorei pentru a se putea lua volta capătului acestuia, asigurându-l astfel în puţ. APPLETON Strat ionizat al atmosferei, aflat la o altitudine de circa 250 km, care reflectă undeie scurte. APRA Port şi BMM a SUA pe Ins. Guam {Arh. Mariane). Lung. frontului de cheuri 5 km; ad. bazinului interior 13,5 m; exterior 55 m. Portul este accesibil pentru toate tipurile de nave de mare tonaj. Şantiere navale de reparaţii care dispun de docuri uscate şi plutitoare. AQABA v/. Akaba. APROAPE (despre vânt) Care bate dintr-o direcţie înaintea traversului; v. aliură şi vânt strâns. APROAPE FURTUNĂ v. scara Beaufort. APROPIERI Zonă de mare din vecinătatea uscatului, când acesta nu este încă vizibil. APROVARE Poziţia înclinată a navei în sens longitudinal, în care pescajul prova este mai mare decât pescajul pupa, având astfel asietă negativă. A., ca şi apuparea, este trecătoare, putând fi cauzată de o proastă distribuţie a caricului, de inundarea unor compartimente etc. APUNTARE Evoluţie a avioanelor (elicopterelor) din momentul începerii redresării până la oprirea acestora pe puntea navei portavion (portelicopter). Oprirea din rulaj a avioanelor pe puntea navei este asigurată cu ajutorul unor cabluri puternice (sandow-uri) care se declanşează automat la unul din capetele portavioa-nelor în momentul trecerii cu trenul de aterizare peste un anumit dispozitiv. La A. sandow-ul, proiectat în sus, se agaţă de o tijă specială, dispusă sub fuzelaj şi în partea din spate a avionului, pe care îl frânează pe o distanţă relativ redusă (15-20 m), până la oprirea completă. Apuntare: 7 - virajul şi intrarea pe direcţia de apuntare; 2 - direcţia de apuntare; 3 - tur de pistă scurt; 4 - distrugător de escortă; 5 - portavion; 6 - virajul la turul de pistă scurt; 7 - virajul final pe punte. APUPARE Poziţie înclinată a navei în sens longitudinal, în care pescajul pupa este mai mare decât pescajul prova. Pe timpul marşului se constată totdeauna o uşoară A., datorită efectului elicei, care permite navei să „încalece mai uşor valurile". A. prea pronunţată devine periculoasă, mai ales pe mare rea, deoarece nu permite ca întreaga osatură să contribuie la rezistenţa navei; totodată, nava nu poate ţine bine drumul, fiind abătută de valuri şi de vânt datorită suprastructurii prova care prezintă o suprafaţă mai mare în comparaţie cu cea oferită în cazul liniei de plutire normale. APUPARE DE VITEZĂ Apupare produsă la navele rapide, ca urmare a faptului că sistemul de valuri, cunoscut sub denumirea de grupe de valuri Kelvin, imprimă navei tendinţa de a „încăleca" propriul său val prova. Dacă depresiunea valului transversal coincide cu pupa navei, fenomen ce are loc la viteza critică, se produc o A.d.V. şi o mărire a înălţimii valului pupa, care, pe funduri mici, poate atinge 2-3 m în cazul unui distrugător. 3 Apupare de viteză: 7 - val pupa; 2 - val prova; 3 - depresiunea valului. APUS sin. Vest; v. roza vânturilor. 2. Trecerea unui astru cu centrul său prin orizont după culminaţie. A. adevărat A. care are loc la trecerea astrului cu centrul său prin orizontul adevărat. A. aparent A. la care centrul astrului trece prin orizontul vizibil. A. adevărat se produce înaintea A. aparent din cauza refracţiei atmosferei. A. adevărat al Soarelui are loc atunci când bordul inferior al astrului se află cu 1/2—1/3 din diametrul aparent deasupra orizontului, iar cel al Lunii, atunci când bordul superior al acesteia este tangent la linia orizontului. APUSUL MN Vânt de West (termen folosit de pescari) AQUILA Constelaţia Vulturul având steaua nautică Altair. AQUILON MN Vânt de Nord-Nord-Est pe coastele Italiei. ARABIEI, Marea ~ Mare de bordură a Oc. Indian, situată între Pen. Arabia şi India. Suprafaţa 4832 mii km1'; adâncimea medie 3006 m, maximă 5203 m. Principalele golfuri: Persic, Aden, Oman, Bombay. Temperatura medie la suprafaţă +25° C - +26° C iar salinitatea variază între 35-36%o. Mareele au un caracter diurn neregulat putând atinge amplitudini de 5,1 m. Porturile şi bazele militare maritime principale: Bombay (India), Karachi (Pakistan), Basra (Irak), Bender Homeini (Iran), El Kuwait (Kuwait), Ras Tannura (Arabia Saudită), Al-Manamah (Bahrain), ist. Prima expediţie navală pe M.A. a avut loc la 325 Î.Hr. când flota macedoneană condusă de navarhul Nearchos a transportat o parte a armatei lui Alexandru cel Mare ce se retrăgea din India, de la gurile fluviului Indus (Ind) la Babilon în golful Persic. ARAFURA, Marea ~ Mare de bordură a Oc. Indian mărginită de coastele nordice ale Australiei, coastele sudice ale Ins. Noua Guinee şi Ins. Tonimbar şi Kai (Indonezia). Suprafaţa: 1037 mii km2; predomină adâncimile de 200 m cu excepţia părţii de sud unde ating 3680 m. Temperatura medie a apei la suprafaţă + 28°C iar salinitatea ajunge la 35%o. Mareele au caracter semidiurn neregulat atingând ampl. 2,5-4-5 m. ARAL, Marea ~ Mare interioară cu apă sărată în Asia Centrală pe terit. Kazahstanului. Se mai numeşte şi Lacul A. Supr. 66,5 mii km2 (inel. supr. multiplelor sale insule). Unul din cele mai mari lacuri din lume. Ad. med. 24 m; ad. max. 68 m. Primeşte apele Fl. Amu-Daria şi Sâr-Daria. Malurile sunt joase şi nisipoase, înconjurată de o zonă cu nisipuri ale deserturilor Kara-Kum şi Kâzâl-Kum. Bogată în peşte. Denumirea în kazahă: Aral-Tenghiz (Marea Insulelor). ARA (despre ancoră) A se târî pe fund fără a muşca; sin. a derapa; a grăpa. ARĂ ANCORA! Formulă prin ancoră raportează că ancora nu a muşcat şi ară. ARĂTA PAVILIONUL 1. A ridica pavilionul pentru identificare; sin. a arăta culorile. 2. A face croazieră cu o navă de ’ război în scop de propagandă. ARBALETĂ ist. Armă de aruncat săgeţi folosită în Evul Mediu începând din sec. X. Era construită dintr-un arc de lemn sau metalic ataşat de patul armei pe care se afla dispozitivul de acţionare a corzii arcului. Distanţa de tragere 100 m. Pe navele cu rame şi pe cele cu vele arbaletele mari erau fixate pe punte. ARBORET DE BOMPRES care santinela de ia Arbaletă 29 ARBITRAJ MC Soluţionarea unor litigii de către persoane de specialitate desemnate de regulă de către părţile în litigiu, din lista de arbitri a instanţei de arbitraj care va soluţiona litigiul. în tranzacţiile maritime A. este folosit în mod curent pentru soluţionarea situaţiilor privind: lipsuri de marfă la descărcare, abordaje, salvări şi în general în cauze generate de încălcarea contractului de transport. A. se face potrivit legilor din ţara în care are loc. ARBOR înv. sin. arbore. Este forma iniţială a termenului care s-a menţinut până către sfârşitul sec. XIX, când a fost înlocuit treptat cu arbore. Termenul este foarte important, deoarece atestă vechimea marinăriei la noi, fiind derivat din cuvântul italian „arbor" folosit în sec. XIII—XIV. ARBORĂ 1. A pune la post arborii ambarcaţiunii sau ai navei. 2. A ridica pavilionul naţional sau marca de comandament. 3. A purta pavilion naţional sau marcă de comandament. ARBORADĂ Ansamblul arborilor (catargelor), vergilor, ghiurilor şi picurilor navei; v. fig. greement. ARBORE Şcondru vertical sau uşor înclinat care susţine vergile, velatura, bigile, instalaţiile de semnalizare optică, antenele de radio şi radiolocaţie etc. A. este, în general, metalic, lemnul fiind folosit numai în cazul velierelor mici şi al ambarcaţiunilor. El se compune, de regulă, din trei părţi: coloană, A. gabier şi arboret. Când se compune din două părţi, acestea se numesc coloană şi arboret. O navă cu doi A. are de la prova spre pupa: A. trinchet (A. prova sau A. mic) şi A. mare. O navă cu trei arbori are: A. trinchet, A. mare şi A. artimon, denumit simplu artimon. O navă cu patru A. are: A. trinchet, A. prova, A. mare şi A. artimon. O navă cu cinci A. are: A. trinchet, A. prova, A. mare, A. pupa şi A. artimon; sin. catarg; v. fig. greement şi navă. ARBORE BIPOD Arbore format din două coloane instalate în planul transversal al navei şi unite ia partea superioară. ARBORE GABIER Porţiunea din mijloc a unui arbore compus din trei părţi. Călcâiul său se reazemă pe gabie, fiind fixat de capătul coloanei cu un butuc. A. G. susţine arboretul printr-un dispozitiv special analog, la crucetă; v. fig. greement. ARBORE-GRUIE sin. catarg de încărcare. ARBORE PORTELICE Tronsonul liniei de arbori din extremitatea pupa a navei, având un capăt în interiorul navei, cuplat cu arborele intermediar, iar celălalt capăt, în exterior, cuplat cu elicea; sin. ax portelice. ARBORET Partea superioară a arborelui compus din două sau trei elemente. Uneori A. navelor mari cu vele este compus din două părţi: A. zburătorului şi A. rândunicii. ARBORET DE BOMPRES ist. Arbore mic, great (fixat) pe bompres, pe care se întindea o velă pătrată, denumită gabierul bompresului (termen folosit în sec. XVI-XVII). ARC 30 Arboret de bompres: 7 - bompres; 2 - arboretul bompresului; 3 - antena/verga contracivadei; 4 - contracivadă, gabierul bompresului; 5 - antena/verga civadei; 6 -civadă. Notă. Civada şi contracivada se mai numesc şi civadieră (respectiv contracivadieră), denumiri care se aplică şi antenelor/verigilor corespunzătoare. ARC 1. Porţiunile curbe ale bordajului la prova navei; v. fig. corpul navei. 2. Curbura unei nave sprijinită cu partea centrală pe un vaL 3. v. gabie. ARC CU SĂGEŢI Armă individuală de , aruncat săgeţi, alcătuită în forma sa / primitivă dintr-o vargă flexibilă, uşor j încovoiată, şi o coardă prinsă de I extremităţile vergii. A fost folosită I \ aproape de toate popoarele de pe glob, în războaie şi la vânătoare, din vremurile 5 preistorice şi până în sec. al XVIl-lea, iar Ide unele triburi primitive şi după sec. XX. A.c.S. a evoluat de la o formă simplă cu performanţe reduse la una I perfecţionată. Astfel, în războiul de 100 1 *> de ani (1 337-1453) şi apoi în războaiele Arc: care au urmat, atât în confruntările de la 7-simplu; uscat, cât şi în cele de pe mare, s-a 2- perfecţionat. f0|0sjt aşa-numitul „arc lung" înalt de cca 1,8m, confecţionat din lemn de tisă, care necesită o forţă de întindere de 45 kg pentru a arunca săgeţile pe o distanţă eficace de 1 80 m. ARC DE EXCES v. sextant. ARC DIURN Porţiune din paralela de deciinatie a astrului, vizibilă deasupra orizontului. Porţiunea invizibilă a acestei paralele poartă denumirea de arc nocturn. „ARC GLORIA" Navă bare, construită în Spania, la Bilbao (1968) destinată ca navă-şcoală a marinei din Columbia. Salonul navei adăposteşte o bogată colecţie de artă precolumbiană cu statuete şi alte obiecte din aur masiv. Depl. 1300 t; echipaj 150 oameni. ARC NOCTURN v. arc diurn. ARCACI pese. îngrăditură de stuf sau trestie făcută de pescari în bălţi pentru prinderea şi păstrarea peştelui pe timp de iarnă. ARCĂ înv. Corabie, în special în sintagma Arca lui Noe. ARCFORM Tip de navă caracterizată prin formele arcuite ale bordajului, cu intrând mare. ARCHEBUZĂ ist. Armă de foc cu fitil asemănătoare cu puşca, folosită în luptă din sec. XIV. Lungă de 150 cm, arma se încărca pe la gura ţevii şi arunca la început săgeţi iar apoi gloanţe la o distanţă de 250 paşi. A fost înlocuită treptat în sec. XVI de o armă mai performantă-muşcheta. ARCTIC, Oceanul ~ v. Oceanul îngheţat de Nord ARCTICA Regiune polară din jurul Polului Nord al Pământului care include aproape totalitatea Oc. îngheţat de Nord cu regiunile extremului nordic al Euroasiei şi Americii de Nord. Limita A. este convenită pe izoterma de +10° C a lunii celei mai calde (iul.-aug.). Supr. cca 25 mii. km2 (10 mii. km2 uscat şi 15 mii. km2 spaţiu oceanic). Uscatul cuprinde regiunile nordice ale Canadei, N Pen. Alaska (SUA), Groenlandei (Danemarca), Arh. Spitzbergen (Norvegia) şi N Rusiei. în explorarea acestor ţinuturi slab populate un rol deosebit îl au Pasajele maritime de NE şi NV. Climă rece tot timpul anului din cauza încălzirii slabe şi răcirii intense pe timpul nopţii polare (iarna). Temp. aerului în ian. -3°C în S şi -40° C în partea centrală (la Polul Nord atinge -52°C), în iul. +10° C şi respectiv 0;i C. Vânturi puternice neregulate, ceţuri permanente şi îngheţ. Gheţurile plutitoare ocupă 11 mii. km2 iarna şi 8 mii. km2 vara. Vegetaţie caracteristică tundrei. Fauna este reprezentată de mamifere mari; pe uscat urşi albi, vulpi polare, la mare morse, foci. Păsări extrem de numeroase pe timpul verii. ist. în sec IX în A. s-au aventurat vikingii; au urmat numeroase expediţii: Barents (1596-1597), Litke (1821-1824), Vranghel (1820-1824), Amundsen (1905-1906), Peary (1909), Byrd (1926), Cikalov (19.37) ş.a. Sub calota de gheaţă formată în jurul Polului Nord au trecut pentru prima dată submarine nucleare americane (1958); i/. „ Nautilus". ARCTURUS Steaua nautică a Bootis (Boarul), mărimea 0,2; în greacă „Păzitorul ursului". ARCUI (despre navă) A se încovoia în formă de arc atunci când se sprijină pe val numai cu partea centrală; v. arc (2). ARCUIRE 1. Curba unei nave care arcuieşte. 2. Acţiunea de a arcui; v. contraarcuire. Arcuirc „ARDEAL" ist., mii. Monitor cuirasat (ex „Temeş") repartizat României conform clauzelor Tratatului de Pace după primul RM, de la fosta marină Austro- Ungară (1920). Construit la Linz (1904) a fost scufundat în oct. 1914 în timpul luptelor din faţa Belgradului, apoi ranfluat şi refăcut în întregime (1916-1917). Caracteristici: depl. 440 t; dim: 56 x 9,5 x 1,2 m; două elici; maşini cu abur 1400 CP; vit. 18 km/h; blindaj 25-40-75 mm. Armamentul iniţial: tunuri II x 120 mm; I x 90 mm; II x 47 mm; mitr. 2. A fost modificat în 1937-1939 odată cu modernizarea tuturor monitoarelor Diviziei de Dunăre (armament : III x 120 mm; II x 47 mm; I x 37 mm AA; mitr. II x 1 3,2 mm AA). în al doilea RM a participat la acţiunile de luptă de pe Dunărea Maritimă şi Deltă (1941-1943) iar după 23 aug. 1944, la urmărirea convoaielor germane care se retrăgeau în amonte. A împiedicat trecerea de trupe hitleriste din Muntenia în Dobrogea. Preluat de marina sovietică după 5 sept. 1944, odată cu celelalte nave ale Marinei Române, a primit numele de „Berdiansk" şi sub pavilion sovietic a participat la luptele de lângă Budapesta (apr. 1945). Retrocedat în 1951 împreună cu celelalte monitoare, a făcut parte din Dn. 407 monitoare al Flotilei de Dunăre reînfiinţată, având indicativul M-205. Scos din serviciu si dezmembrat în 1960. ARDEAL" ist. MdCargou mixt (ex Kirdorf) achiziţionat de SMR în 1932 (au fost achiziţionate şi alte 3 nave de acelaşi tip, y. Alba lulia). în al doilea RM nava a efectuat transporturi pentru aprovizionarea trupelor germano-române. Torpilat la 11 iun. 1942 de Sm. sovietic A 5, „A", a fost avariat grav şi a eşuat în zona Odessa. Ranfluat şi reparat şi-a reluat activitatea, participând la alte asemenea misiuni, inclusiv la evacuarea trupelor germano-române din Crimeea (Operaţia 60 000). După război a reluat cursele în cadrul Comp. Sovromtransport şi Navrom în M. Mediterană. Grav avariată şi parţial scufundată în portul Constanţa de o puternică furtună (1961), nava a fost casată şi dezmembrată. ARDENTĂ (despre navă) Care tinde a veni cu prova în vânt. ARDENTĂ Proprietatea de a fi ardent. A. uşoară reprezintă o calitate a navei, în timp ce A. pronunţată este un defect ce poate duce la ambardee puternice care îngreunează guvernarea. A. se datoreşte poziţiei centrului velic în pupa centrului de greutate. Ea se utilizează la executarea voltei în vânt şi a altor manevre. în cazul navelor cu vele A. poate fi combătută, dacă este necesar, reducând aria farului pupa sau mărind-o pe aceea a farului prova. ARE! fl. Formula prin care se raportează că gaşa unei legături este dată la baba. ARE REMORCA! fi Formulă prin care se raportează că remorca unei dane sau unui convoi de şlepuri are gaşa dată la cârlig. ARGAT 1. Cabestan din lemn folosit în şantierele navale de pe Dunăre sau la lucrările de salvare. Axul său, denumit urs, are găuri în care se introduc bare numite manele. 2. sin.f înv. cabestan (termen folosit în prima jumătate a sec. XIX). 2 Argat: / - legătură la cazici; 2- urs; 3 - manelă. _______________________________________ARHANGHELSK 31 „ARGO" 1. ist. Corabie legendară cu care lason (fiul regelui din Thessalia) a efectuat expediţia prin Str. Bosfor spre Colhida (probabil Georgia) pentru a dobândi „lâna de aur". După unii istorici (W. Dorpfeld ş.a.), care atribuie legendelor şi o anumită autenticitate, „A", ar fi fost prima navă de piraţi al cărei nume s-a păstrat până în zilele noastre, iar lason primul căpitan de piraţi. 2. ist. Prima navă cu aburi aparţinând Companiei austriece pe Dunăre „Donau Dampf-schiffahrt Gesellschaft" (D.D.G.S.) care în 1835, sub comanda căpitanului Guslav Leman şi pilotată de pescari români, a trecut în aval de cataractele de la Porţile de Fier ajungând la gurile Dunării. ARGONAUT 1. Personaj din mitologia greacă făcând parte din grupul de tesalieni care au plecat cu nava „Argo" în căutarea „lânei de aur". 2. arg. Navigator îndrăzneţ. „ARGONAUT" Primul submarin, construit în 1897 de către ing. naval american Simon Lake. A fost folosit mai ales ca navă-bază pentru scafandri. Avea roţi pentru a se deplasa pe fundul mării. ARGOU MARINĂRESC Componentă neliterară, neoficială şi neregulamentară a limbajului marinăresc, formată din cuvinte şi expresii originale româneşti şi din alte limbi, cărora li se dă un sens figurat prin care se exprimă voalat, spontan, hazliu, adeseori ironic sau sarcastic, o situaţie, o atitudine, un obiect etc. A.M. se caracterizează printr-o mare varietate de cuvinte (unele înregistrate în textul lucrării de faţă) circulând uneori doar pe o anumită navă şi temporar. în ţările de limbă engleză A.M. se numeşte „nautical slang", în flota franceză „argot Baille" etc. sin. Jargon marinăresc. ARGUMENT Valoare cunoscută cu care se intră în tablele nautice. Distingem: A. orizontal (pe linie) şi A. vertical (pe coloană). „ARGUS" ist. Primul portavion britanic (14 000 t) cu adevărat reuşit, după mai multe încercări, rezultat din transformarea pachebotului italian „Conte Rosso"; terminat în 1918. Puntea de decolare a fost amenajată pe întreaga lungime a navei desfiinţându-se coşul care a fost înlocuit cu eşapamente speciale situate la pupa în ambele borduri; a participat în al doilea RM şi a fost casat după 28 ani de serviciu în 1946. ARGUZIN ist. Pe galere, subofiţer-ajutor al Comitelui-care supraveghea oamenii de la rame. ARHANGHELSK Oraş în N. Rusiei şi important port maritim şi fluvial situat la vărsarea Fl. Dvina în M. Albă. Până la întemeierea Petersburgului (1703) a fost singurul port al Rusiei. în 1898 A a fost legat printr-o CF de Moscova. Prin port se tranzitează încărcăturile destinate regiunilor arctice ale ţării şi tot de aci au pornit expediţiile polare ruseşti. Portul dispune de 36 de dane cu adâncimi de peste 8 m. Este deschis navigaţiei din mai până în decembrie. Volumul traficului anuai 5 mii. t. Şantiere navale, depozite. în perioada celui de al doilea RM A. a fost punctul de sosire a convoaielor aliate cu armament şi diferite utilaje militare pentru URSS. „ARHIMEDE"______________________________________________________ 32 „ARHIMEDE" ist. 1. Una din primele nave cu abur şi elice, care în cursul traversării Atlanticului (1840) a atins viteza de 9,75 Nd (1 8 km/h). Maşina navei (80 CP) avea doi cilindri verticali iar elicea avea două pale cu un diametru de 1,5 m. 2. Batiscaf construit în 1960 pentru cercetări ştiinţifice de către inginerul francez Pierre Wilm şi comandantul Houot. Aparatul este deservit de 3 persoane având postul într-o sferă cu iublouri groase de plexiglas situat în partea de jos a „Arhimede" (1) sferei şi poate coborî la peste 10 000 m adâncime. A coborât la 8535 m pe fundul Atlanticului, lângă Porto Rico şi la 9400 m în depresiunea Ins. Kurile. Este dotat cu proiectoare puternice pentru iluminarea câmpului vizual al echipajului. ARHIPELAG Grup de insule şi alte formaţiuni naturale (recifuri, stânci, bancuri de nisip) înconjurate de ape care se află la distanţe relativ mici între ele, constituind o unitate geografică, economică şi uneori politică. în funcţie de provenienţa sa A. poate fi continental, vulcanic, coraligen sau mixt; v. insulă. ARHIPELAGUL ARCTIC CANADIAN Arh. în Oc. îngheţat de Nord în apropierea ţărmurilor din N Americii de Nord. Parte a terit. canadian. Supr. 1,3 mii. km2; cca 4 mii loc. Pr. insule: Baffin, Victoria, Ellesmere, Banks, Devon, Melville, Southampton. Relief în cea mai mare parte deluros cu alt. 100-600 m, mai înalt în NE. Climă maritimă arctică, cu vânturi puternice care determină oscilaţii mari de temperatură atingând în ian.—15° C (în SE) şi -30“ C (în NV), iar în iul. + 5° şi respectiv + 9() C. Minus absolut-60° C. Pe toate Ins. sunt porţiuni întinse de îngheţ peren şi calote de gheaţă (155 mii km2) îndeosebi în partea de N şi NE (Ins. Tara lui Baffin, Ellesmere ş.a.) Str. care despart insulele au adâncimi mici şi sunt libere de gheţuri 3V2 luni în S şi 1 lună în N. Str. mai accesibile sunt: Lancaster, Barrow, Melville, Prince Wales. Pasajul de NV nu este în fiecare an liber de gheţuri, iar perioada de navigaţie este foarte scurtă. Flora este foarte săracă în N (deserturi de gheaţă) şi specifică tundrei în S. Fauna caracteristică zonei: reni, urşi polari, lupi, vulpi, numeroase specii de păsări ş.a. Mici localităţi (factorii comerciale), staţiuni de cercetări polare, staţii de radiolocaţie, două aeroporturi. ARHITECTURĂ NAVALĂ Ştiinţa proiectării şi construcţiei navelor. Se împarte în teoria navei şi construcţii navale. Primul manual românesc de Teoria Navei (1902) a fost alcătuit de locotenent-comandorul N. Negrescu din Marina Militară, iar primul curs de construcţii navale (1898), de inginerul şef ai Marinei Militare, A. Cupşa. ARHUS (Aarhus) Oraş în N. Danemarcei (lutlanda) port la Str. Kategatt, pe ţărmul golfului A. Cca 120 mii loc. Centru industrial: prelucrarea metalelor, petrolului, tutunului. Şantiere navale. Al doilea oraş ca mărime din ţară. ARIE DE VÂNT înv., sin. cart (3). „ARIEL" ist. Cliper construit în Anglia (1869) pentru Compania Robert şi William Steele care mai deţinea 16 clipere. Nava era destinată transportului de mărfuri şi pasageri spre China şi Japonia. S-a remarcat prin excelente calităţi nautice având viteza de marş 14-16 Nd. La 31 ianuarie 1872 pleacă la Sydney, dar de la acea dată nu s-a mai ştiut nimic despre navă şi echipajul său. Depl. 1058 t; dim 58,5 x 10,05 x 6,3 m; echipaj 36 marinari. ARIES 1. Constelaţia Berbecul având steaua nautică Hamal. 2. v. zodiac. 3. v. punct vernal. ARIMÂ MC A aşeza şi a fixa („ţese") caricul în hambare, în aliveie sau pe punte, folosind la maximum spaţiul, protejând marfa împotriva oricărei deteriorări şi asigurând navei stabilitatea şi condiţiile normale de bandă şi asietă. ARIMAJ MC Rezultatul unei arimări. ARIMARE MC Acţiunea de a arima. ARIMOR MC Persoană calificată în arimarea caricului; sin. stivator, stivuitor, stivador. ARIPĂ 1. Velă suplimentară întinsă cu ajutorul unor şcondri, denumiţi verfafori, pentru a mări suprafaţa velaturii la vânt de pupa şi a creşte viteza navei. Distingem: A. mare, A. gabierului, A. zburătorului; sin. bonetă (are însă şi un alt sens); 2. v. comandă (1). 3 pese. Plasă aşezată la gura traulului, în prelungirea matiţei, de ambele părţi, la capac şi la talpă, pentru a mări suprafaţa de captare a peştelui în traul; v. fig. traul. ARIPI PORTANTE Dispozitiv în formă de aripi montat sub fundul navei; sin. aripi imerse; v. navă cu aripi portante. „ARK ROYAL" 1. Galion englez cu patru arbori construit în 1 587. Ca noutate tehnică a acelor vremuri, nava era prevăzută cu o tijă de acţionare a timonei de pe dunetă, permiţând timonierului controlul asupra velaturii şi implicit asupra manevrei navei. Ca navă comandant a amiralului Lord Howard Effingham, a participat la confruntări cu flota spaniolă în mai multe rânduri (inel. cu Invincibila Armada). Caracteristici: depl. 880 t; dim 36,80 x 8,75 x 4,85 m; 46 tunuri; echipaj 230 marinari şi 70 soldaţi. 2. Portavion britanic (22 000 tone) lansai în 1937. A participat la numeroase acţiuni de luptă în al doilea RM în Oc. Atlantic şi M. Mediterană. Torpilat la 14 nov. 1941 la 150 Mm Est Gibraltar de către Sm. german U-81, „A.R." s-a scufundat. 3. PA britanic lansat în 1950 (36 000 t, cca 100 avioane), a treia navă cu acest nume. Nava amiral „Ark Royal" „ARKTIKA" Spărgător de gheaţă cu propulsie nucleară, lansat la apă la 01.12. 74, la Sankt-Peterburg (Leningrad). Prima navă de suprafaţă care prin navigaţie autonomă a atins Polul Nord geografic (17 aug. 1977). Caracteristici: depl. 23 460 t; dim. 148 x 28 x 11 m; vit. 21 Nd; echipaj 175 oameni. Puterea instalată-65 000 CP; 2 elicoptere pentru misiuni de cercetare şi salvare. Se poate deplasa pe un câmp de gheaţă de 2 m grosime. ARMA 1. A face să intre în barcă armamentul şi a aduce în aceasta toate obiectele de armament. 2. A încadra o navă cu echipaj şi a o înzestra cu toate obiectele necesare exploatării (semnificaţie uzuală). 3. (în şantiere) A monta pe o navă, după lansare, toate instalaţiile necesare. 4. A pregăti pentru tragere un tun ori un tub lanstorpile sau a pregăti pentru manevră un cabestan, o sondă mecanică etc. ARMA ÎN CURSĂ ist. A arma o navă pentru războiul de cursă. ARMADA ist. Flotă militară (termen de origine spaniolă); v. Invincibile Armada. ARMADILLA ist. Formaţie mică de nave de luptă în fostele colonii spaniole. ARMAMENT 1. Totalitatea marinarilor destinaţi a pune în funcţiune o barcă, un cabestan, un tun etc. o „A. la tun!" mii. a) Ordin la care servanţii trec la tun; b) Exerciţii cu A. la tun. 2. Totalitatea mijloacelor de luptă ale navei. ARMARE. Acţiunea de a arma. o „A. bateriei/bărcii nr.../cabestanului! etc." Comandă pentru a arma bateria, barca, cabestanul. ARMATĂ mii. 1. Totalitatea forţelor armate ale unui stat. sin., înv. oaste, oştire. Poate fi: A. de cadre (A. regulată), A. de profesionişti, A. de mercenari ş.a. 2. Mare unitate operativă constituită din mai multe MU tactice de diferite categorii de forţe armate şi unităţi speciale, destinată îndeplinirii unor obiective operative. Fiecărei armate i se dă un număr sau o denumire (ex. Armata a IV-a, armata aeriană, armata de litoral ş.a.). ARMATOR 1. MC Proprietar de navă. Persoană care echipează o navă în scopuri comerciale. Uneori A. poate închiria nava nudă unui A. navlositor, păstrându-şi doar comandantul şi mecanicul-şef. 2. Proprietarul unui iaht sau al unei nave de studii. ARMAŢI! Comandă în barcă pentru a lua rama pe braţ; v. ramare. _________________________________ARSENALUL MARINEI 33 ARMĂ mii. 1. Instrument sau dispozitiv (maşină) folosiţii în lupta cu un inamic. Poate fi: A. albă (baionetă, stilet, sabie etc.) destinată luptei corp la corp. A. de foc care aruncă la distanţă un proiectil, rachetă, torpilă prin presiunea gazelor rezultate la arderea unei încărcături de azvârli re. 2. A de nimicire în masă A. la care forţa nimicitoare este produsă de energia nucleară (A. atomică, A. cu hidrogen), de produse chimice, radioactive A. bacteriologică ş.a. 3. Categorie de forţe armate dotată cu un anumit armament şi având o anumită misiune (A. artileriei, A. marinei etc.). ARMĂTURĂ 1. Parte componentă, cu o anumită funcţiune, a unei instalaţii, aparat etc. 2. Seu pus în gaura plumbului sondei de mână pentru a lua probe de fund; i/. sondă. 3. v. garnitură. ARME SUB APĂ mii. Armamentul şi tehnica de luptă destinate distrugerii prin lovituri sub apă a navelor de suprafaţă, submarinelor şi altor obiective inamice folosind torpile, mine, grenade antisubmarine ş.a. ARMURĂ Echipament pentru scafandru de mare adâncime. Acest echipament, denumit şi scafandru articulat, a fost conceput de R. Caleazzi şi permite scufundări până la 120 m. în interiorul costumului presiunea este menţinută la o valoare egală cu presiunea atmosferică. ARMUZ Spaţiile dintre scândurile bordajului unei nave ori ambarcaţiuni construite în sistem latin sau spaţiile dintre scândurile punţilor de lemn ale navelor, în care se presează calafat sau alte materiale pentru a asigura etanşeitatea; sin. harmuz. ARON, Mihai (1927-1994 n. Buzău) Amiral. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Marină promoţia 1949 şi al Academiei de înalte Studii Militare (1952). Având o pregătire profesională temeinică, a îndeplinit funcţii importante ambarcat pe nave şi în cadrul Comandamentului MM: secund şi comandant de distrugător, comandant al Diviziei 42 Maritime, şef de Stat-Major apoi comandant al Marinei Militare (1990). Locţiitor al şefului Marelui Stat-Major al Armatei. Membru fondator al Ligii Navale Române reînfiinţată în 1990. ARSENALUL MARINEI (Flotei) ist, mii. Şantier de construcţii, reparaţii, întreţinere şi armare a navelor Marinei Militare. A luat fiinţă în 1864 la Brăila ca atelier al Flotilei, din iniţiativa lt- col. (de marină) Petrescu C-tin iar în 1868 se mută la Galaţi odată cu Comandamentul Corpului Flotilei. Cunoaşte mai multe etape de dezvoltare, în 1875, atelierul este dezvoltat şi modernizat prin grija col. (de marină) I. Murgescu primul director al A.M., urmat de cpt. ing. Izvoranu Ion. Din 1881, opera lui Murgescu este continuată de mr. (de marină) M. Drăghicescu. în 1898, fiind înzestrat cu utilaje noi, A.M. execută lucrări de amploare: rep. capitale (Cr. „Elisabeta", canoniere) şi alte lucrări complexe la navele MM şi ale societăţilor de navigaţie NFR şi SMR. în primul RM (1916-1918) A.M. detaşează un atelier mobil pentru deservirea navelor flotilei în zona de operaţiuni, iar o altă parte a Arsenalului a fost mutată la Odessa şi Herson de unde s-a reîntors în 1919. în perioada interbelică A.M. execută reparaţii capitale la distrugătoare, nava bază ARTA MARINARULUI 34 „Constanta", submarine, modernizarea monitoarelor ş.a. în perioada 1936-1940, când se înfiinţează Ministerul Aerului şi Marinei, A‘.M. se subordonează Direcţiei stabilimentelor industriale ale Aviaţiei şi Marinei din minister, iar în 1940 revine la Marina Militară şi continuă pe tot timpul celui de al doilea RM să servească flota. După război îşi continuă activitatea până după 1952 când în cadrul BMM Mangalia nou înfiinţată devine Şantier Naval executând noi lucrări de construcţii şi reparaţii ale navelor MM, onorând totodată şi comenzi din străinătate. ARTA MARINARULUI v. marinărie. ARTĂ MILITARĂ NAVALĂ Componentă a artei militare, care include teoria şi practica pregătirii şi conducerii forţelor Marinei Militare, independent sau în cooperare cu alte forţe armate, în desfăşurarea acţiunilor de luptă specifice şi a războiului în ansamblu pe teatrul de operaţiuni maritim şi fluvial. în structura A.M.N. intră teoria destinaţiei strategice a MM, arta operativă şi tactica navală. ARTĂ OPERATIVĂ NAVALĂ Componentă a A.M.N. incluzând teoria şi practica pregătirii, planificării şi conducerii operaţiunilor desfăşurate de MU operative ale Marinei Militare (flote, escadre, flotile), independent sau în cooperare cu alte forte armate, în vederea realizării unui obiectiv cu valoare operativă (sprijinul debarcării forţelor terestre proprii, respingerea debarcării adversarului, întreruperea comunicaţiilor pe apă, atacarea BMM, distrugerea Sm purtătoare de rachete, a grupărilor de nave de suprafaţă inamice etc.). A.O.N. este veriga intermediară între destinaţia strategică şi tactica forţelor maritime şi fluviale, fiind definită în unele flote ca „mica strategie"; v. operaţie navală. ARTICOLE DE RĂZBOI ist Cod disciplinar al Marinei Militare, utilizat în perioada navelor cu vele. A.d.R. se aplicau şi pe navele de piraţi, referindu-se la împărţirea prăzii şi la îndatoririle fiecărui pirat la bord. Piraţii le semnau în cerc, pentru a nu se afla cine era comandantul şi a putea afirma că au fost forţaţi să le semneze; v. piraterie. ARTIFICIER 1. mii. Marinar artilerist specialist în manipularea, pregătirea şi conservarea muniţiei. 2. MC Persoană specializată în manipularea explozivului pe timpul prospecţiunilor marine. ARTILERIE NAVALĂ mii. 1. Totalitatea armelor de foc din dotarea Marinei Militare destinate distrugerii obiectivelor militare inamice de la uscat, de pe mare şi din aer. Constă din tunuri, cal. peste 20 mm (art. clasică), aruncătoare şi lansatoare de rachete (art. reactivă) cu instalaţiile, aparatura de conducere a tragerii şi muniţia aferente. Se împarte după locul amplasării în: art. de coastă, instalată pe litoral, destinată combaterii navelor şi eventual a unor obiective de pe uscat; navală, instalată pe nave şi destinată combaterii obiectivelor navale, terestre şi aeriene. Tragerile A.d.M. sunt automatizate, folosindu-se aparatură de radiolocaţie şi centrale de tragere (v. tun şi turelă) ist Folosirea artileriei pe mare a apărut către sfârşitul sec. XIII (bombarde) şi s-a dezvoltat, devenind arma principală a marinei în confruntările dintre navele de suprafaţă. După al doilea RM, dezvoltarea art. reactive a modificat structura şi destinaţia art. clasice, a cărei misiune s-a limitat la apărarea AA şi navală apropiată. Rolul principal revine art. reactive cu diverse tipuri de rachete: antinave, antisubmarine, antiaeriene şi împotriva uscatului. 2. Disciplină care se ocupă de construcţia armamentului de A., balistică, pulberi, trageri de A. şi tactica A. clasice şi cu reacţie. ARTIMON 1. v. arboradă. 2. sin. randă de furtună. ARUNCA fl. A se îndepărta un plutitor, datorită curentului, de un anumit obiect (epavă, cap etc.), de ex., „epava de la km....aruncă". ARUNCARE LA COASTĂ v. eşuare. ARUNCAREA ANCORE11. Ceremonie în cursul căreia se aruncă în apă o ancoră confecţionată din flori, în memoria marinarilor căzuţi la datorie. 2. (livresc) v. fundarisirea ancorei. ARUNCAREA ÎN MARE MC Măsură de salvare luată de comandantul navei în caz de primejdie constând în A.Î.M. a unei părţi din încărcătură sau a echipamentului bordului pentru a uşura nava, a-i reduce înclinarea sau a evita un alt pericol. Pagubele rezultate prin A.î.M. a mărfii sunt admise în avaria comună, cu condiţia ca aceasta să fi fost corect stivuită şi amarată. Nu sunt admise în avaria comună mărfurile aruncate în mare ca urmare a viciului lor propriu (alimente perisabile, mărfuri periculoase etc.). Proprietatea originară a mărfurilor A.î.M. rămâne neschimbată şi poate fi recuperată de la salvator, plătindu-se o remuneraţie de salvare. ARUNCĂTOR DE GRENADE ANTISUBMARINE mii. Aparat montat pe puntea navei şi destinat aruncării grenadelor antisubmarine. A.d.G.A. pot fi cu tije, lingură, cu una sau mai multe ţevi, cu pulbere, reactive etc.; ele lansează grenadele una câte una sau în jerbă, în orice direcţie şi la o distanţă cuprinsă între 100 şi 1500 m şi chiar mai mult. Aruncător de grenade antisubmarine cu tijă: 7 - mecanism de dare a focului; 2 - tijă cu lingură; 3 - grenadă antisubmarină; 4 - ţeavă. Aruncător de grenade antisubmarine cu o ţeavă: 7 - mecanism de dare a focului; 2 - Jeavă. Aruncător de grenade antisubmarine cu mai multe ţevi: 7 - platformă rotativă; 2 -Jeavă; 3 - contact central de dare a focului. ARZEW Port algerian destinat exportului de petrol, situat pe ţărmul G cu acelaşi nume din M. Mediterană. Portul este protejat de două moluri (de V-1500 m şi de S-800 m lung). Lăţimea intrării în avanport 350 m. Lung. frontului de cheuri cca 4 km cu adâncimi de 6-10 m. Pentru încărcarea gazului lichefiat şi a amoniacului sunt destinate 2 estacade de 500 şi respectiv 700 m lung. în bazinul petrolier cu o adâncime de cca 24-27 m, pot acosta petroliere cu o capacitate de 85 mii t. Traficul anual de mărfuri 35 mii. t. Ateliere de reparaţii navale. ASCENSION (Wideawake Island) Ins. vulcanică în S Oc. Atlantic la 836,7 Mm km de Ins. Sf. Elena. Relief stâncos unde cresc palmieri, eucalipţi şi alţi arbori tropicali. Broaşte ţestoase şi numeroase specii de păsări. Staţiune de cablu transoceanic. Posesiune britanică. Bază navală a SUA şi important centru de telecomunicaţii, ist A fost descoperită în 1501 de portughezul Joao da Nova Gallago. ASCENSIUNE DREAPTĂ Arcul de ecuator ceresc cuprins între punctul vernal şi cercul orar al astrului. Se măsoară începând de la punctul vernal în sens direct, putând lua valori cuprinse între 0° şi 360°. împreună cu declinaţia astrului, formează sistemul de coordonate ecuatoriale independent; v. coordonate ecuatoriale. „ASCHAU" (Ex. „Lubeck") Remorcher fluvial construit în Germania în 1941. Folosit în flota germană ca navă-bază pentru vedete dragoare. 11 aug. 1944 s-a scufundat la explozia unei mine pe Dunăre la km 676 Oreahovo. Din 1956 ranfluat şi inclus în flota română sub numele de „Haţeg". ASCULTĂ CÂRMA (despre navă) A întoarce în funcţie de orientarea cârmei. O navă A.C. cu atât mai bine cu cât viteza sa relativă în raport cu apa este mai mare. Când nu are viteză, o navă nu A.C. decât pe cursurile de apă când curentul loveşte pana cârmei. Dacă nava are o viteză egală cu cea a curentului din pupa, ea nu A.C.; v. a guverna. ASCUTI (despre parâme) A subţia capătul unei parâme, făcând o coadă de şoarece cu sau fără ochi, ca să poată intra prin raiurile macaralelor etc. ASCUŢIŞ 1. Piesă care poate roade parâma ce trece pe deasupra ei. 2. Piesă cu curbura prea mică pentru o anumită parâmă. 1 2 3 Ascuţişuri: 7 - ochi; 2 - ascuţiş; 3 -parâmă; 4 - cheie; 5 - babale; 6 - baston de balustradă; 7 -filieră; 5- ascuţiş. ASDIC, engl. Iniţialele expresiei Allied Submarine Detection Investigation Committee-denumirea iniţială a hidrolocatorului folosit de marina engleză în al doilea RM. în prezent poartă numele de SONAR. ASIETĂ Unghiul dintre poziţia normală şi poziţia la un moment dat a chilei unei nave într-o apă liniştită. Nava este aprovată sau apupată, după cum pescajul prova este mai mare sau mai mic decât pescajul pupa. A. se determină, de regulă, prin tangenta sa, fiind egală cu ______________________________________________„ASRQC" 35 diferenţa de pescaj între prova şi pupa raportată la lungimea navei. Când pescajul prova este egal cu pescajul pupa, se consideră că nava este pe chilă dreaptă s^u că are A. normală (zero). ASIGURA 1. (despre lanţ, parâmă etc.) A fixa capătul. 2. A lega suplimentar (de ex.: o remorcă) cu o parâmă. ASIGURĂ PAVILIONUL A trage o lovitură de tun în momentul ridicării pavilionului la întâlnirea cu o altă navă, în scop de identificare. Se execută pentru a atrage atenţia şi a invita nava întâlnită să-şi arate culorile (pavilionul). ASIGURARE MARITIMĂ MC Raport juridic rezultat prin contractul de asigurare maritimă, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume de bani denumită primă, plătită de asigurat, să-l despăgubească pentru daunele suferite de navă sau de marfă. A.M. inferioară, expresie folosită în asigurările maritime, prin care se defineşte statutul unui bun (produs) asigurat cu o sumă mai mică decât valoarea lui reală. Pentru valoarea rămasă neasigurată, proprietarul bunului respectiv este considerat a fi proprietarul asigurator. ASIGURAREA HIDROGRAFICĂ Şl DE NAVIGAŢIE mii. Totalitatea măsurilor luate în scopul asigurării condiţiilor optime de navigaţie pentru navele proprii şi al îngreunării navigaţiei navelor inamice. Constă în amenajarea cu mijloace a zonei de operaţiuni de către unităţi hidrografice specializate, în dotarea navelor cu aparatură specifică de navigaţie şi cu documente nautice, în informarea hidrometeorologică etc. ASISTENTĂ Ajutor acordat, la cerere, unei nave aflate în pericol, dar neabandonate. ASISTENTĂ OSTILĂ DM Acţiune a unei nave comerciale neutre în timp de război, constând în acordarea de ajutor direct unuia din beligeranţi, cum ar fi: transmiterea de informaţii, participarea la ostilităţi etc. Transportul de marfă destinată inamicului sau de persoane oficiale inamice nu constituie A.O. Nava care acordă A.O. poate fi capturată de partea beligerantă adversă. ASK ist Navă a primilor vikingi (în anii 800 Hr.) „ASKOLD" Crucişător al MM ruse în flota M. Baltice din 1902. Depl. 5905 t. Tunuri: XII x 152 mm; XII x 75 mm; VIII x 47 mm; II x 37 mm; 6 tuburi lanstorpile; echipaj 534 oameni. în războiul ruso-japonez (1904-1905), după bătălia din M. Galbenă, fiind avariat, a intrat în portul Shanghai unde a fost internat. A revenit în Rusia în 1906. în primul RM a participat în operaţiuni din M. Roşie şi M. Mediterană. în compunerea unei escadre anglo-franceze s-a distins în operaţia din Str. Dardanele (1915-1916). în 1918 s-a aflat la Murmansk, unde a fost capturat de către englezi şi reţinut. Restituit URSS în 1922. ASOCIAŢIA MARINARILOR ROMÂNI ist Asociaţie cu caracter sindical înfiinţată la Galaţi în luna mai 1933, la care puteau adera navigatorii de toate gradele din flota comercială. „ASOG" ist Gal ion spaniol care transporta mercur. „ASROC" mii. Rachetă antisubmarină de fabricaţie americană (Antisubmarine Rocket), folosită în general A STA LA CAPĂ_____________________________________________ 36 de pe navele de suprafaţă împotriva Sm. inamice. Foloseşte combustibil solid, are cap căutător acustic şi o rază de acţiune de cca 6 Mm. Racheta zboară prin aer până în vecinătatea Sm., după care se scufundă în apă îndreptându-se către ţintă. A STA LA CAPĂ v. capă. ASTAR Ţesătură din lână sau din lână şi fire sintetice, folosită la confecţionarea pavilioanelor. ASTROCOMPAS Instrument nautic folosit în mările polare indicând direcţia cu ajutorul unei alidade cu care se vizează astrul. Pe anumite cadrane se înregistrează latitudinea observatorului, unghiul orar local şi declinaţia astrului; v. şi compas solar. ASTROGRAF Instrument constituit dintr-o sursă de lumină care proiectează curbele de înălţime ale aştrilor pe o diagramă specială ce permite trasarea porţiunii utile a dreptei de înălţime. Timpul necesar folosit în acest scop poartă denumirea de „timpul mediu al A." Este rareori folosit în navigaţia marină. ASTROLAB ist. 1. Instrument compus dintr-un cerc gradat şi o alidadă şi folosit pentru măsurarea înălţimii unghiulare a aştrilor. Inventat probabil de Apolonius din Perga în sec. III Î.Hr., A. a fost perfecţionat de arabi în sec. VII al d.Hr., fiind folosit până în sec. XVI. 2. Instrument improvizat la bărcile de salvare pentru măsurarea înălţimii unghiulare a Soarelui. 9 O 1—jor—'i Astrolab sec. XV ASTROLAB CU PENDUL Instrument hidrografic având aceeaşi destinaţie ca şi astrolabul cu prisme. Se compune din două lunete - obiectiv şi ocular -înclinate la 60° faţă de verticală. Imaginea astrului din obiectiv este reflectată de o oglindă suspendată sub formă de pendul. Momentul în care astrul are înălţimea de 60° reprezintă Schema astrolabului cu media momentelor trecerii sale ? _ direc"ie“a astru; prin două linii gravate pe 2- obiectiv; 3- ocular; oglindă. 4 -pendul. ASTROLAB CU PRISME Instrument pentru ridicări hidrografice, servind la determinarea momentului în care un anumit astru ajunge la înălţimea dată. Se compune dintr-o lunetă orizontală, având în faţa obiectivului o prismă care permite să se vizeze simultan un astru şi imaginea sa reflectată într-un orizont artificial cu mercur. înainte ca astrul să fi atins înălţimea prestabilită, cele două imagini ale sale se observă la înălţimi diferite; ele se vor situa pe aceeaşi verticală în momentul în care astrul se va afla la înălţimea prestabilită. Schema astrolabului cu prisme: 7 - direcţia la astru; 2 - prismă; 3 - obiectiv; 4 - ocular; 5 - orizont artificial. „ASTROLABE" ist. Corvetă cu trei arbori construită în Franţa în 1811. Depl. 380 t; dim.: 30,80 x 8,70 x 3,65 m; XIV tunuri. Sub comanda navigatorului francez Dumont D'Urville, participă la mai multe călătorii în Atlanticul de Sud în timpul cărora a fost descoperită Tara Adelie la 66°40' lat. S şi 140°01' long. E. ASTRONOMIE Ştiinţă care se ocupă de studiul aştrilor, al structurii lor, evoluţiei, mişcării etc., precum şi de studiul sistemelor de aştri, al galaxiilor şi Universului şi care cuprinde astrometria, mecanica cerească, astrofizica. Ca ramuri importante: A. geofizică, nautică, aeronautică şi cosmică, având ca obiect determinarea poziţiei unor obiective de la uscat, a navelor pe mare, a aparatelor de zbor în aer şi a aparatelor cosmice în spaţiul cosmic. ASTRONOMIE NAUTICĂ Ramură a astronomiei care se ocupă de navigaţia astronomică. ASTROPLOT Instrument pentru trasarea rezultatelor calculelor de punct, folosind metode astronomice rapide; se compune dintr-o placă de bază cu un disc rotativ, gradat la periferie de la 0° la 359° şi cu pătrate cu latura de 2 mm, o placă de trasare, o scală de timp care trebuie orientată cu precizie pe direcţia Est-Vest şi o riglă pentru măsurarea înălţimilor. Astroplot: 7 - scara timpului; 2 - azimutul astrului; 3 - riglă pentru înălţimi: 4 - disc rotativ. ASTRU astr. Denumire generală a corpurilor cereşti. A. cu răsărit şi apus, Astru a cărui orbită întretaie planul orizontului astronomic. în această categorie intră aştrii a căror declinaţie în valoare absolută este mai mică decât colatitudinea. La aceştia se observă în emisfera vizibilă numai culminaţia superioară. ASUNCION (Nuestra Senora de la Asuncion) Principalul port fluvial şi capitala Rep. Paraguay, situat la 1900 km de Oc. Atlantic pe malul st. al R. Paraguay (afluent al fl. Parana, care se varsă în Oc. Atlantic prin estuarul La Plata); navigabil până la localitatea Corumba. Centru comercial important. Prin port se derulează 75% din exporturi şi 90% din importuri. Legături pe CF cu Buenos Aires (Argentina) şi pe fl. cu Montevideo (Uruguay). Aeroport, ist întemeiat în 1537 de conchistadorul Juan de Ayolas. ASURZf ist (despre rame) A înfăşură furcheţii sau a acoperi ramele cu cârpe pentru a nu face zgomot la ramare. Asurzirea ramelor era o măsură de precauţie ce se lua noaptea pe timpul deplasării bărcilor la abordajul unei nave inamice ancorate. AŞCHIERE fi Reducerea bruscă a înălţimii malului. AŞHDOD Port şi BMM a statului Israel în M. Mediterană. Lungimea frontului de cheuri 4,5 km, cu adâncimea de 11,5 m. Portul asigură bazarea navelor mari, inel. Cr. Capacitatea de trafic 3,2 mii. t. Anual rulează în port 900 de nave. Terminal de containere şi de petrol, depozite. AŞTEPTA ÎN BALANS fl. (despre un remorcher cu convoi) A merge în amonte cu o viteză egală cu cea a curentului apei, menţinând convoiul pe loc. ATAC mii Acţiune de luptă în forţă cu folosirea armamentului şi a mijloacelor radioelectronice prin care se urmăreşte nimicirea inamicului sau distrugerea unor obiective. Pe mare A. se execută de nave, avioane (elicoptere), independent sau în cooperare. După tipul armamentului folosit, A. poate fi de rachete, torpile, artilerie, grenade ASm sau combinat. ATANASIU, Carmen Irene (n. 1947, Constanţa) Doctor în istorie, profesor. Licenţiată a Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti (1967-1972). Muzeograf şi şef al secţiei de istorie navală în Muzeul Marinei Române-Constanţa (1976-2005). A desfăşurat de-a lungul întregii sale cariere o intensă activitate de cercetare ştiinţifică în domeniul Marinei militare şi Marinei civile, concretizată prin publicarea a numeroase studii, articole, comunicări la zeci de sesiuni ştiinţifice ş.a. Lucrări de referinţă publicate în volum: Flota maritimă comercială română. Un secol de istorie modernă 1895-1995 (colaborare), Constanţa 1995; Geopolitică la Dunărea de jos. Problema Dunării si drepturile riveranilor în lucrările premergătoare Conferinţei de Pace de la Paris (1947). Bucureşti 2002; Problema suveranităţii României la Dunăre şi navigaţia Fluvială Română (1919-1945) Bucureşti 2003 ş.a. ATANASIU, Traian (n. 1947, Mangalia) Viceamiral. Absolvent al Şcolii Militare Superioare de Marină, promoţia 1968, al Academiei Militare (1970) şi al Colegiului naţional de apărare (1994). A îndeplinit funcţii pe navele MM (1968-1976) şi a fost detaşat temporar la Marina comercială, ambarcat pe navele NAVROM - Constanţa (1976-1980). Revenit în MM, a exercitat funcţii de comandă la nave de luptă (1981-1985) şi la divizioane de corvete şi fregate (1985-1997). Comandant al MM şi adjunct al şefului Statului-Major General (1997-2001). în rezervă din _________________________________________ATÂRNĂTOR 37 anul 2002. Doctor în ştiinţe militare şi autor a numeroase lucrări de tactică şi doctrină militară între care Puterea Maritimă şi diplomaţia navală (coordonator) - 1998. ATAŞAT NAVAL Ofiţer care îndeplineşte funcţia de consilier în probleme navale al şefului unui oficiu diplomatic. ATELIER PLUTITOR Navă-atelier amenajată şi dotată cu instalaţii şi utilaje necesare executării reparaţiilor curente la nave, în porturile în care nu există şantiere sau ateliere navale sau în cadrul unei grupări navale ce operează la distanţe mari de bazele proprii. ATENŢIUNE LA MAŞINI Semnal sau inscripţie pe cadranul telegrafului indicând ca maşina să fie gata de manevră. ATERIZARE Luarea contactului vizual cu uscatul sau cu un reper de pe mal, venind dinspre larg. Distingem: A. în longitudine când nava urmează meridianul care trece prin punctul de A.; A. în latitudine când nava urmează paralela care trece prin punctul de A.; A. pe un reper când nava aterizează pe o înălţime, pe un far, pe o insulă sau pe un alt reper vizibil din mare, după care este dirijată spre punctul de destinaţie. A. pe coastă periculoasă (stânci, bancuri, funduri mici) se execută perpendicular, iar pe o coastă sănătoasă (fără pericole), oblic pentru a vedea farurile, reperele etc. Uneori, dacă nu este sigură de punctul său, nava aterizează în mod deliberat într-o anumită parte a punctului de destinaţie, pentru a avea certitudinea că la vederea uscatului se află, la E (V, N, S) de acest punct. A. cu ajutorul radarului se poate executa şi pe ceaţă. ATESTAT DE BORD MC Document eliberat navelor de ape interioare de către căpităniile porturilor unde au fost înscrise şi care conferă dreptul de a arbora pavilionul naţional, a naviga în apele interioare (naţionale şi internaţionale) certificând, totodată, dreptul de proprietate, caracteristicile tehnice şi de exploatare, precum şi starea tehnică a navelor. „ATHENIA" ist Pachebot sub pavilion britanic (13 581 t), protagonistul unui eveniment care a deschis seria atacurilor din războiul pe mare în perioada 1939-1945. A fost prima navă lovită în ziua declanşării ostilităţilor, înregistrându-se şi primele victime. „A" a fost torpilată de Sm. german. (U-30. Din pasagerii aflaţi la bordul pachebotului 1300 au fost salvaţi iar 112 şi-au pierdut viaţa. ATÂRNA 1. A fila puţin lanţul ancorei, astfel încât aceasta să iasă în afara navei. 2. A suspenda ancora în dreptul etravei pentru a nu atinge bordajul unei alte nave, menţinând-o în celălalt bord cu ajutorul lanţului său şi al unei parâme de sârmă. 3. înv. A mola boţul de traversieră, ţinând nava în bolul său de capon gata de fundarisire (manevră practicată pe vechile nave cu vele). ATÂRNĂTOARE 1. Lanţ care susţine verga: v. vergă. 2. Saulă sau lanţ cu care se asigură cârma pentru a nu se pierde în cazul când iese din balamale; sin. atârnător. ATÂRNĂTOR 1. Parâmă cu noduri de turban folosită pentru coborârea în barcă sau urcarea pe punte a ATÂRNĂTOR DE REŢINERE/PE RULBU_______________________ 38 armamentului bărcii; v. fig. balenieră cu motor; 2. sin. atârnătoare. ATÂRNĂTOR DE REŢINERE/DE RULIU Parâmă scurtă dată de la bord la o barcă ce se lasă la apă pentru a împiedica lovirea acesteia de bordaj la balans; v. fig.. lăsare la apă. „ATKA" Spărgător de gheată american, care în anii 1954-1955 a făcut recunoaşteri în Antarctica, pentru a găsi locuri potrivite amplasării unor staţiuni polare. Au fost amplasate staţiunile Mc Murdo pe Ins. Ross, lângă vechea cabană a lui Robert Scott şi Kainen Bay la cca 50 km E de staţia Little America a amiralului Richard Byrd. ATLANTIC, Oceanul ~ (lat Mare Atlanticus). Al doilea ocean ca mărime de pe Glob (după Oc. Pacific), mărginit de Europa şi Africa la E, cele două Americi la V, Ins. Groenlanda şi Islanda la N şi de Antarctica la S. Supr. cu mările adiacente 93 383. 000 km2; voi. apei 337 541 000 km3. Lung. de la N la S 15 000 km; lăţimea min. (în zona Ecuatorului) 2830 km; ad. med. 3926 m, max. 9216 m (fosa de la Puerto Rico). Ţărmurile sunt adânc crestate în emisfera nordică formând numeroase golfuri şi slab crestate în cea sudică. Relieful fundului este accidentat cu numeroase depresiuni submarine, cu o creastă mediană în formă de S, ce se întinde din S Islandei până la Ins. Bouvet. Insulele din Oc. A. se împart în: mari de origine continentală (M. Britanie, Irlanda, Newfoundland, Ins. Antile, Falkland) şi mici, în general de origine vulcanică (Bermude, Azore, Canare, Ascension ş.a.). Mările bazinului Oc. A. sunt în parte continentale (M. Mediterană, M. Neagră, M. Baltică), iar altele interinsulare (M. Caraibilor, M. Egee) şi dş bordură (M. Baffin, M. Weddel). Un loc aparte ocupă M. Sargasselor, fără ţărmuri, situată în NE Arh. Antilelor. Temp. apei la Ecuator este de cca + 28°C, iar la latitudinile înalte se formează câmpuri de gheaţă. în N Oc. A., sloiurile de gheaţă şi numeroase aisberguri formate în Oc. Arctic şi mările Groenlandei şi Baffin sunt purtate în largul oceanului, ajungând până la 40° şi chiar 31° lat N. în sudul Oc. A. aisbergurile se formează la ţărmurile Antarctidei şi ajung la cca 35°-40° lat. S. în Oc. A. mareele dominante sunt semidiurne, iar unele sunt diurne sau mixte. Ampl. mareei variază de la o zonă la alta; atinge cota maximă de 18 m (G. Fundy), 13 m (G. Frobischer Ins. Baffin), 8 m (estuarul Amazoanelor), iar în alte zone atinge doar 0,3-2,2 m. Salinitatea este maximă la tropice (38%o), unde evaporarea este foarte mare; la Ecuator din cauza ploilor abundente scade (35%o) şi de asemenea coboară la latitudinile temperate (32-33%o), la lat .polare creşte uşor (34%o). Pr. curenţi care brăzdează Oc. A. sunt: Golfstrom (Gulf Stream), Groenlandei, Labrador, Ecuatoriali de N şi S, Benguelei, Austral. Flora din ocean este mai variată în zonele calde dar mai redusă cantitativ decât în zonele reci. în adâncime, flora se dezvoltă până la 100 m. Fauna este răspândită pe toată adâncimea stratului de apă şi este de asemenea mai bogată în specii în zona caldă atingând câteva zeci de mii iar în zonele reci ajunge la cca 1000. Bazinul Oc. A. concentrează o mare parte a traficului comercial mondial, având linii de transport maritime şi aeriene care leagă toate continentele. Pe ţărmurile oceanului şi ale mărilor adiacente se află unele din cele mai mari porturi şi aeroporturi ale lumii. Apele Oc. A., ale M. Mediterane şi ale altor mări adiacente au fost în decursul secolelor, începând cu antichitatea, teatrul unor mari confruntări navale pentru supremaţia pe mare, care au culminat în cele două războaie mondiale, atingând apogeul în al doilea RM; \/. Bătălia Atlanticului. ATLANTICULUI, Bătălia ~ ist., mii. Denumire dată în general confruntărilor militare de mare amploare, desfăşurate în al doilea RM (1939-1945) în apele Oc. Atlantic şi cele adiacente acestuia (Oc. îngheţat de Nord, M. Mediterană), între forţele aero-navale ale Axei (în special Germania) şi cele aliate (în principal M. Britanie şi SUA). Obiectivul strategic al B.A. declanşată de Germania a urmărit întreruperea transporturilor maritime, vitale pentru aliaţi pe acest TOM şi scoaterea din luptă a Angliei prin presiune militară, economică şi morală. în această bătălie hotărâtoare pentru desfăşurarea de ansamblu a războiului, beligeranţii au angajat puternice forţe navale de suprafaţă şi submarine, aviaţie (maritimă şi terestră), precum şi cele mai noi tipuri de arme şi mijloace tehnice produse la data respectivă. Pierderile beligeranţilor în această încleştare au fost pe măsura scopului urmărit şi a uriaşelor forţe angajate în luptă, între care un rol principal l-au avut submarinele. Aliaţii au pierdut 5150 nave de transport (peste 21,6 mii. trb.) scufundate din care 68% (16,7 mii. trb.) de către submarine, 7% (1,5 mii. trb.) de către navele de suprafaţă (de război şi corsare), 19% (3,9 mii. TRB.) de către aviaţie şi 6% (1,4 mii. TRB.) de către minele marine germane. în ce priveşte navele de război, germanii au pierdut 789 Sm. din cele 1157 angajate. Acestor pierderi se adaugă cele ale navelor de suprafaţă ale beligeranţilor (peste 200 unităţi) incluzând PA, NL, Cr, Ds, Cr. aux. etc. Bătălia Atlanticului a fost însoţită de o competiţie ştiinţifică şi tehnică aplicată în domeniul militar la care au contribuit ambele părţi: hidrolocaţia precisă, radarul pe unde centimetrice, grenadele ASm reactive, goniometria de precizie, PA de escortă etc., din partea aliaţilor; minele magnetice, torpile cu cap căutător sau traiectorie spiraliformă, dispozitiv de navigaţie sub apă cu motoarele termice (Snorkel), noi tipuri de Sm. etc., din partea germană. Au fost folosite şi noi procedee tactice: haita de Sm. grupările de căutare-lovire, aviaţia antisubmarină etc. Bătălia a avut iniţial o evoluţie favorabilă pentru puterile Axei, atingând punctul de vârf către jum. anului 1943. De la această dată superioritatea tehnică şi materială a Aliaţilor şi-a spus cuvântul. Tonajul distrus a început să scadă constant cu toate eforturile Germaniei de a stopa această situaţie, devenind nesemnificativ în 1944. Acesta a fost momentul de cotitură al B.A., când a devenit posibilă invadarea Europei de V. de către trupele aliate (iunie 1944), în condiţiile înfrângerilor suferite de germani pe frontul de Est. ATLANTIDA (gr. Atlantis) Conform unei legende greceşti străvechi, ar fi existat în Oc. Atlantic o uriaşă şi bogată insulă (la V de Str. Gibraltar), populată de puternicele triburi ale atlanţilor care se războiau cu cele din Atica. în urma unui cutremur catastrofal care a avut loc cu 10 mii de ani în urmă, A. a dispărut sub valurile oceanului. încercările de a elucida dacă A. a existat în realitate s-au făcut de către savanţi în trecut şi se fac şi astăzi fără a se ajunge la un rezultat cert. Singura sursă de informare o constituie o lucrare a filozofului grec Platon, care face trimitere la străstrămoşul său Solon, care a aflat despre A. de la nişte preoţi egipteni. „ATLANTIS" ist 1. Crucişător auxiliar german, care a acţionat pe căile de comunicaţii maritime în al doilea RM în 613 zile de acţiune, a scufundat 22 nave de transport adverse cu un deplasament total de 145 mii t. Descoperit de Cr G britanic „Devonshire", a fost obligat, după o scurtă luptă, să se sabordeze. Echipajul s-a salvat cu ambarcaţiunile proprii în condiţii deosebit de grele, fiind recuperat cu ajutorul Sm U-129 şi al 4 Sm. italiene, ajungând la St. Nazaire (Franţa). 2. „A II", Navă de cercetare a spaţiilor maritime (SUA) cu un deplasament de 2200 t; a executat lucrări în cadrul anului geofizic internaţional în Oc. Atlantic (1957-1958). ATLAS Lucrare cartografică editată sub formă de album, carte sau mapă cu hărţi, planşe ş.a. în funcţie de conţinut, A. poate fi geografic, sideral, maritim, oceanic, fluvial, istoric etc. ATLAS DE CURENŢI oc. Colecţie de hărţi cuprinzând curenţii marini permanenţi sau de maree, în diferite anotimpuri sau luni. ATLAS DE GHEŢURI oc. Colecţie de hărţi cuprinzând zonele de mare acoperite de gheţuri în diferite anotimpuri sau luni. ATLAS DE MAREE oc. Colecţie de hărţi indicând curenţii de maree la anumite ore, epoci etc. ATOL Insulă de corali în formă de inel închis sau deschis în jurul unei suprafeţe de apă, denumită lagună. Atol ATRACŢIA BĂILOR Deviere a navei către interiorul unei băi din cauza contracurentului. ATRACŢIE LOCALĂ Anomalie a câmpului magnetic terestru, care perturbă compasul magnetic al navei. ATRIA Steaua nautică a Triangulis Australis (Triunghiul Austral), mărimea 1,9. AŢĂ Dâră de spumă albă, paralelă cu direcţia vântului, care se formează la vânturi de forţa 7-10 pe scara Beaufort. AŢĂ DE GRANDEE Sfoară răsucită din mai multe aţe de ________________________________________________„AURORA" 39 vele servind la coaserea grandeei. înainte de întrebuinţare, se ceru ieste. AŢĂ DE VELE Sfoară 'din două sau mai multe fire de cânepă sau de in de cea mai bună calitate, servind la coaserea velelor şi la patronarea capetelor de saulă. AŢĂ PESCĂREASCĂ pese. Aţă de bumbac sau de in de grosimi diferite din care se împletesc plasele de pescuit. AUCKLAND Important port şi BMM din Noua Zeelandă, ou cca 550 mii loc., situat pe istmul Ins. de Nord, între bazinele portuare Waitemata Harbour (E) şi Manukan Harbour (V). Portul este protejat împotriva vânturilor de insule. Bazinul portuar destinat exporturilor se află în G. Hauraki cu ad. de 25-27 m, unde pot acosta nave cu un pescaj de 1 2 m. Bazinul de V Manukan Harbour se foloseşte cu precădere pentru navele de cabotaj. Lung. frontului de cheuri a portului: 7 km cu ad. de 10,6-13 m. Traficul anual cca 7 mii. t. Import: petrol, maşini, îngrăşăminte; export: lână, produse animaliere. Şantierele de construcţii şi rep. navale dispun de un doc uscat, 2 cale şi ateliere. BMM asigură bazarea navelor flotei neozeelandeze şi reparaţia inel. Cr. „AUDACITY" ist4 Primul portavion de escortă britanic, amenajat dintr-un cargou german (ex. „Hannover") capturat la începutul celui de-al doilea RM. A participat la apărarea convoaielor aliate în Oc. Atlantic. Apariţia navelor de tip „A" a adus progrese însemnate în tehnica şi tactica ASm. A fost scufundat de Sm. german U-751 în Atlanticul de Nord, în timpul luptei ce s-a desfăşurat în jurul convoiului HG 76. Atacat timp de 9 zile de o haită de Sm germane (11 Sm.) , datorită prezenţei în luptă a avioanelor de pe „A", pierderile convoiului s-au limitat la 3 nave. Caracteristici: depl. 5572 t, vit. 15 Nd, 6 avioane Grumman. AURELIAN, Petre S. (1833-1909). Economist, acad. prof. univ. şi ministru al Lucrărilor Publice (1896-1897). A militat activ pentru independenţa şi industrializarea ţării şi în acest cadru pentru o navigaţie autohtonă şi înfiinţarea de societăţi proprii de navigaţie comercială maritimă şi fluvială. Roadele acestei activităţi s-au reflectat în înfiinţarea NFR (1890) şi SMR (1895). Lucrări în domeniu: înfiinţarea unei societăţi naţionale de navigaţiune (1877); Situaţia economică a României din punct de vedere al căilor de comunicaţie. AURIC v. greement aurie şi velă aurică. AURICĂ Velă care se prinde numai pe o latură a catargului. AURIGA Constelaţia Vizitiul, având steaua nautică Capei la. „AURORA"ist. Remorcher (ex. Basilisk, ex. Aurore), fost remorcher în flota austro-ungară, transferat României (1922) în contul datoriilor de război. A fost achiziţionat de Societatea Română Dunăreană (SRD), care l-a folosit ca remorcher şi ca navă de pasageri. Construit la Taranto (1909); caracteristici: depl. 237 t; dim. 49,05 x 7,92 x 2,20 m; două elici; maşină triplă expansiune 500 CP; vit. 21,6 Nd. Rechiziţionat de Marina Militară AUSTRAL___________________________________________________ 40 (1939), reamenajat ca puitor de mine şi armat cu 2 mitr. AA de 13,2 mm. şi o instalaţie de lansare pentru 40 mine. încadrat în secţia puitoare de mine a Forţei Navale Maritime (FNM), a participat în al doilea RM la instalarea barajelor de mine în zona Sulina în perioada de tensiune legată de cedarea Basarabiei (29 iun.-3 iul. 1940) şi la completarea acestora în perioada premergătoare războiului (10-11 ian. 1941). După începerea acţiunilor militare A. a mai instalat un baraj de mine de fund, la intrarea pe braţul Sulina, pe care astfel l-a închis. Avariată într-un bombardament aerian la Sulina şi introdusă în reparaţii la şantierul mobil de la Mm 13, a fost distrusă la 15 iul. 1941 de un alt bombardament al aviaţiei sovietice după ce a primit 4 lovituri în plin. A. AUSTRAL, Curentul ~ v. 1. curentul Vânturilor de Vest. 2. De sud, din emisfera sudică. AUŞTEC fl. întâlnirea între două convoaie sau două nave care înaintează pe un curs de apă, în sensuri opuse, arătându-şi re- ^ ciproc tribordul în loc de babord, cum se întâmplă în mod normal, A. se semnalizează la tribord, noaptea printr-o lumină albă intermitentă, iar ziua agitând un pavilion de culoare albastră. AUTOGRAF 1. Aparat care înregistrează grafic imersiunea şi înclinarea torpilei, în drumul către ţintă. 2. A. înregistrând procesul lansării unei mine sau imersiunea drăgii şi a elementelor sale. A. se întrebuiţează pe timpul exerciţiilor de lansare a torpilelor, de minare şi dragaj, pentru verificarea funcţionării armei respective. AUTOMATICĂ NAVALĂ Ramură a automaticii care se ocupă cu studiul elementelor şi al sistemelor automate sau automatizate de la bordul navelor. „AUTOMEDEON" ist. Navă curier engleză, capturată de flota germană după începerea ostilităţilor în al doilea RM. Captură extrem de valoroasă pentru germani, care au găsit la bordul navei documente deosebit de importante: cifrurile Royal Navy şi alte documente privind organizarea navigaţiei de război şi drumurile urmate de convoaiele aliate. AUTOMOTOR nav. Navă fluvială pentru transportul de mărfuri generale, în vrac, solide sau lichide. Capacitate de transport până la 2000-2200 t; până la 100 m lungime şi pescaje corespunzătoare căilor pe care navigă. Propulsia asigurată de elice acţionată de motoare. Unele A. pot face remorcaje, fiind echipate corespunzător, sin. Şlep motor. AUTONOMIE mii. Capacitatea navelor de a naviga un anumit interval de timp fără a intra în port pentru refacerea plinurilor. Este o caracteristică de bază în definirea calităţilor tehnico-tactice ale navei şi se stabileşte încă din faza de proiectare a acesteia. Depinde de tipul navei, de rezervele de combustibil, apă, hrană etc. şi de rezistenţa echipajului. AUTORITATE PORTUARĂ MC Organ portuar (căpitănie de port, vamă, punct de frontieră etc.) autorizat prin lege să ia măsuri şi să emită dispoziţii legale obligatorii referitoare la navigaţia în zona portului, la vamă, la frontieră, măsuri sanitare etc. AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ (ANR) Organ tehnic de specialitate înfiinţată prin fuziunea Inspectoratului Navigaţiei Civile şi a Regiei Autonome „Registrul Naval Român", potrivit Ordonanţei Guvernamentale nr. 42/1997 prin care preia toate drepturile şi obligaţiile celor două instituţii care se desfiinţează. Urmăreşte îmbunătăţirea serviciilor în conformitate cu cerinţele naţionale şi internaţionale în domeniul navigaţiei civile şi al exploatării portuare, în vederea promovării celor mai înalte standarde de siguranţă a navelor, echipajelor, pasagerilor şi mărfurilor, precum şi protecţia mediului împotriva poluării. Are sediul în incinta portului Constanţa. AUXILIAR Mecanic la maşinile auxiliare ale navei. AUXILIARE Ansamblul maşinilor, pompelor etc. care asigură funcţionarea maşinilor principale de propulsie ale navei sau care îndeplinesc alte funcţiuni. AVAL fl. Poziţie a unui punct de pe un curs de apă sau de pe malul acestuia, situat mai jos (către vărsare), în raport cu un alt punct de pe acelaşi curs de apă. AVANGARDĂ mii. Unitate de nave de luptă care se deplasează în faţa dispozitivului de marş (luptă) a grupării principale cu misiunea de a împiedica atacul prin surprindere al inamicului şi a crea condiţii favorabile atacului forţelor proprii. AVANPORT Suprafaţă de apă înaintea intrării în port, apărată natural sau prin construcţii hidrotehnice împotriva valurilor şi vânturilor. A. este folosit de nave pentru staţionare până în momentul în care se primeşte permisiunea de a intra în port. AVANS 1. Interval de timf) cu care cronometrul devansează ora exactă. 2. Interval de timp cu care ora mareei înalte precede uneori culminaţia Lunii. AVANTAJUL VÂNTULUI ist. Avantaj al unei nave sau formaţii de nave cu vele de a se găsi în vântul inamicului, ceea ce îi permitea să aleagă momentul declanşării atacului. AVARIE 1. Stricăciune produsă navei sau instalaţiilor de bord, cu consecinţe grave asupra capacităţii de luptă, de transport etc. 2. MC Pagube suferite de navă ori de caric sau cheltuială excepţională făcută de o navă comercială în vederea salvării sale şi a caricului. A. poate fi suportată de navă (A. particulară) sau de toţi participanţii la expediţia maritimă (A. comună). AVARIE COMUNĂ MC Sacrificiu extraordinar sau cheltuieli extraordinare făcute de către comandant în mod intenţionat şi raţional pentru salvarea comună a navei şi încărcăturii de la un pericol care le ameninţă. Elementele A.C. sunt: sacrificiul să fie făcut cu intenţie, scopul să fie salvarea navei şi mărfii de la o primejdie comună, sacrificiul să fie real şi absolut necesar. Sacrificarea unei părţi din averea aflată în pericol ca şi cheltuielile ce compun A.C. se suportă de bunurile salvate cât şi de cele sacrificate în proporţie cu valoarea lor netă. De regulă, în conosament sau charter party, se prevăd clauze de reglementare a A.C. i/. Regulile York-Anvers. AVÂNTARE Porţiune a navei în afara perpendicularei prova (A. prova) sau în afara perpendicularei pupa (A. pupa). AVERTISMENT Indicaţie înscrisă pe hărţile marine pentru a preveni asupra unor eventuale inexactităţi ale acestora sau asupra unor date variabile (de ex., adâncimile la gurile fluviilor). AVERTISMENT DE FURTUNĂ M/V Anunţarea unui vânt de cel puţin forţa 7 (aproape furtună), după scara Beaufort. Se comunică prin radio şi optic, prin semnale de furtună. AVERTISMENT DE GHEŢURI nav. Mesaj radio transmis de nave ori de câte ori observă în drumul lor câmpuri de gheaţă sau aisberguri. Se adresează staţiilor de radio costiere şi navelor din zonă, indicând punctul navei, ora (în timp mediu la Greenwich), direcţia şi distanţa aproximativă a gheţurilor observate faţă de navă, direcţia şi forţa vântului. AVERTIZOR AUTOMAT DE INCENDIU Mecanism din instalaţia de detectare a incendiilor, care se declanşează automat la izbucnirea unui incendiu într-unul din compartimentele navei. sin. detector de incendiu. AVIAŢIE AMBARCATĂ mii. Aviaţie bazată pe portavioane şi porteiicoptere, care include avioane de vânătoare, vânătoare-bombardament, avioane şi elicoptere antisubmarine etc., constituind principala forţă de lovire a acestora. AVIAŢIE ANTISUBMARINĂ mii. Categorie de aviaţie maritimă compusă din avioane, hidroavioane şi elicoptere specializate în căutarea şi distrugerea submarinelor inamice. începând cu sec. XX s-au folosit în acelaşi scop, în primul rând de către germani, baloane (dirijabile). AVIAŢIE MARITIMĂ mii. Aviaţie din compunerea marinei militare specializată în acţiuni de luptă pe mare şi în zona litoralului. După locul de bazare al avioanelor şi elicopterelor distingem A.M. bazată în zona de litoral şi A.M. bazată pe nave, în special pe portavioane şi portelicoptere (aviaţie ambarcată). AVIAŢIE MINERO-TORPILOARE mii. Categorie de aviaţie maritimă înzestrată cu avioane specializate pentru atacarea cu torpila a navelor inamice, executarea minărilor ofensive ş.a. La această categorie de aviaţie aflată în înzestrarea unor flote încă din primul RM s-a renunţat prin anii 70 (sec. XX), funcţiile ei fiind preluate de aviaţia purtătoare de bombe şi rachete, aviaţia de asalt şi antisubmarină, mult mai eficiente. AVILES Oraş-port în N Spaniei (prov. Asturia). Situat la vărsarea Fl. Aviles în G. Bişcaya. Cca 30 mii loc. Renumit pentru exportul de cărbune din Asturia. Uzine metalurgice, chimice. Trafic anual cca 10 mii. t. Pescuit. Şantier de reparaţii navale. AVION FĂRĂ PILOT mii. Aparat de zbor dirijat automat după un program sau de către un operator de la PC. Este folosit pentru bruiajul staţiilor de radiolocaţie inamice, cercetare, imitarea unor acţiuni de luptă ş.a. Lansarea se face de la uscat, de pe nave sau avioane. AVIOR Steaua nautică e Carinae (Chila), mărimea 1. _____________________________________AXA MAGNETICĂ 41 AVIZ MC înştiinţare prevăzută în contractul de navlosire, indicând data probabilă la care nava va sosi în portul de încărcare sau descărcare. AVIZ MEDICAL MC Aviz conţinând prescripţii medicale, transmis de unele staţii de radio costiere navelor care nu au medic la bord. Mesajul prin care se cere un aviz medical va fi precedat de semnalul de urgenţă şi semnat de comandantul navei. AVIZ' NAVIGATORILOR 1. înştiinţare adresată navigatorilor, indicând modificări ale hărţilor, cărţilor -pilot, cărţilor de faruri şi altor documente nautice, precum şi diverse interdicţii temporare de navigaţie; sin. aviz pentru navigatori. 2. A. radio A. navigatorilor care, datorită caracterului urgent, se transmite prin radio după un anumit procedeu şi la o anumită oră, înainte de a fi inclus în broşura cu avize pentru navigatori. AVIZAREA PLECĂRII NAVEI MC Avizarea pe care comandantul navei o trimite navlositorului înainte de plecarea acesteia în cursă. AVIZO (fr. Aviso) mii. Navă militară rapidă cu deplasament până la 2000 t şi armament uşor, destinată să execute escortă, cercetare, protecţia pescuitului, reprezentare etc. Dim.:103 m x 11 m x 3,8 m; vit. 20-25 Nd; unul-patru tunuri de 100-120 mm, două-opt tunuri AA de 37-80 mm, un aruncător de grenade ASm. cuadruplu de 305 mm, două aparate lanstorpile triple, un elicopter. AVODIRE v/. acaju. „AVRORA" ist. Crucişător rusesc construit la Petrograd şi intrat în serviciu în 1903. Depl. 6730 t; vit. 20 Nd; tunuri: XIV x 152 mm; IV x 76 mm; echipaj 578 oameni. A participat la războiul ruso-japonez (1904-1905), în bătălia de la Tsushima şi la primul RM (1914-1917). A devenit celebru datorită faptului că echipajul său, trecut de partea revoluţiei socialiste, a „Avrora" tras în ziua de 25 oct. 1917 asupra Palatului de lamă din Petrograd salva de artilerie care a marcat începutul acesteia şi schimbările istorice care au urmat. A participat în al doilea RM la apărarea Leningradului. în 1948 „A" a fost ancorat pe Fl. Neva în apropierea Palatului de lamă, fiind declarat monument istoric. AXA LUMII v. sfera cerească, sin. Axa Universului. AXA MAGNETICĂ nav. Linia imaginară ce trece prin punctele de pe suprafaţa terestră unde forţa magnetică este maximă (poli magnetici). Polul N magnetic a fost AXA PASE1 DE NAVIGAŢIE__________________________________ 42 descoperit de R. Amundsen în expediţia dintre anii 1903-1905, iar polul S magnetic de către Shackleton în expediţia din anii 1907-1909. Poziţia acestor poli este într-o continuă mişcare, iar la data descoperirii aveau următoarele coordonate: polul N magnetic în punctul cp = 70° N şi X = 9° V; iar polul S magnetic (p = 7° S şi X = 154°E.7 AXA PASEI DE NAVIGAŢIE mii. Linie ce trece prin mijlocul unei pase de navigaţie, reprezentând drumul navigabil. AXA ŞENALULUI NAVIGABIL Linie ce trece prin mijlocul unui şenal navigabil şi care corespunde, de regulă, adâncimilor optime pentru navigaţie. AXA TERESTRĂ nav. Linia imaginară care trece prin polii tereştri şi centrul Pământului, în jurul căreia Pământul se roteşte în sens direct (de la V la E). sin. Axa polilor. AXIOMETRU Aparat compus dintr-un sector de cerc gradat în puncte (de la 0 la 30 în fiecare bord) şi un indice aflat în faţa timonierului şi care arată unghiul de cârmă pus de acesta; v. şi indicator de unghi de cârmă. AXUL CÂRMEI v. cârmă. AXUL NAVEI Intersecţia planului diametral longitudinal, cu un plan orizontal, o „în ax". în planul diametral sau paralel cu acest plan. AZIMUT Arcul de orizont cuprins între Nordul adevărat, magnetic sau compas şi direcţia spre un obiect, contat în sensul acelor unui ceasornic, de la 000° (Nord) la 359°(astronomii îl contează de la Sud). AZIMUT NECUNOSCUT Metodă de determinare a deviaţiilor compasului magnetic, constând din comparaţia relevmentului compas la un obiect cu relevmentul adevărat aproximativ al aceluiaşi obiect. Eroarea fiind constantă pentru toate relevmentele, curba deviaţiei va fi deplasată cu o cantitate constantă, care se poate determina ţinând seama că suma algebrică a deviaţiilor trebuie să fie egală cu zero. Metoda nu poate fi aplicată dacă există o eroare a liniei de credinţă. AZORE, Insulele ~ Arhipelag portughez de origine vulcanică în Oc. Atlantic situat la 1770 km Vest de Gibraltar. Este format din 9 insule mari (mai importante Sao Miguel, Terceira, Pico), cu o suprafaţă de 2,3 mii km2 şi o populaţie de peste 360 mii locuitori. Porturi: Ponta Delgada, Angra do Heroismo şi Horta. Climă subtropicală. Culturi de viţă de vie, citrice, ceai, tutun ş.a. Bază principală pentru liniile aeriene transatlantice şi nod de comunicaţii intercontinentale. în regiunea Ins. Azore se găseşte centrul anticiclonic permanent care condiţionează starea vremii în Europa Occidentală şi Nordul Africii. AZOV {lat. Palus Maeotis; gr. ant. Maiotis limen) Marea ~ Mare interioară situată în sudul Ucrainei, între Peninsula Crimeea şi coasta Caucazului, fiind legată cu Marea Neagră prin strâmtoarea Kerci. Suprafaţa 38 000 km2. Are adâncimi mici, max. 15 m, fiind situată pe platforma continentală. Apele M. A. sunt mult îndulcite de cele ale fluviilor Don şi Kuban. Salinitatea 2-13,8%o. Bogat bazin de pescuit. Porturi principale: Taganrog, Mariupol, Rostov pe Don, Eisk, Berdiansk, legate de mare prin canale, ist. Zona M.A. a fost luată în stăpânire de Rusia în urma războiului ruso-turc (1735-1739), prin pacea de la Belgrad. B B 1. Pavilion clin Codul internaţional de semnale cu semnificaţia: „încarc sau descarc explozivi sau material inflamabil". în unele ţări un astfel de pavilion este folosit de multă vreme ca semnal de atac sau de deschidere a focului. Potrivit legendei, la originea semnalului s-ar afla o manta roşie ridicată de Temistocle pe o ramă în lupta de la Salamina (480 î.Hr.). 2. Coeficient aproximativ al deviaţiei compasului magnetic. „B" ist. 1. (ex. „Brusterort") Dragor auxiliar construit în Germania în 1938 şi închiriat României în 1941. A luat parte la dragarea drumului costier Constanţa - Odessa -Cherson (1941). La 10 oct. 1941, împreună cu dragoare germane, a intrat într-un câmp de mine şi s-a scufundat lovind o mină. împreuna cu nava au căzut la datorie cpt. Filip Nicolae, comandantul Flotilei de dragaj uşor, asp. Apostolescu Paul, comandantul dragorului „B" şi 21 marinari. Flotila germană a pierdut nava-bază „Teresia Wallner" şi 2 şalupe dragoare. 2. Canonieră/ dragor. Prima denumire românească dată uneia din cele 4 canoniere/dragoare (v. „A", „C", „D") construite în Franţa la şantierul naval „Lorient" şi cumpărate de România în 1920. Ulterior a fost botezată oficial „Sublocotenent Ion Ghiculescu". Luată de flota sovietică în 1944 şi restituită României în 1945, când s-a numit DB-1, apoi NDD. BAADER pese. Maşină specială folosită pe traulere pentru fabricarea fileurilor de peşte. BAB-EL'MANDEB (Bab-el-Mandab) Strâmtoare între Arabia şi continentul African, care uneşte M. Roşie cu Oc. Indian. Lăţimea între 17,5 şi 25 km. Adâncimea minimă 60 m, cea maximă depăşind pe alocuri 200 m. Curenţii: cel de suprafaţă duce apa mai puţin sărată spre M. Roşie şi cel de adâncime cu apa mai sărată din M. Roşie în ocean. A deveni! azi un adevărat „Gibraltar" al Orientului Mijlociu şi Apropiat cu o mare importanţă strategică şi economică. BABA Piesă masivă de lemn, beton armat sau metal, instalată la bord sau pe cheu şi folosită pentru a lua volta parâmelor. Poate fi simplă, dublă, în cruce, cu urechi sau în V. (utilizată numai la bord, pentru manevrele curente). B. instalată pe cheu se numeşte şi bolard; v. şi bici, bintă, biton, pici. B. de abatere B. de lemn instalată pe cheu pentru a servi la legarea palancurilor de abatere; v. abatere în carenă. B. de remorcă: a) B. instalată la pupa unor remorchere în cele două borduri sau B. dublă în cruce la pupa, destinată voltării remorcilor; b) B. de lemn fixată cu o brăţară la bancul din prova unei ambarcaţiuni la care se ia volta remorcii; v. fig. barcă şi balenieră. BABA CU MOTOR Tambur instalai, de regulă, pe un perete şi acţionat de un motor, cu ajutorul căruia se poate vira o parâmă. Se utilizează, în general, la bigile mici; v. fig. bigă de perete. BABAFINCĂ înv., sin. zburător (pe bombarde). Avea deasupra o contrababafincă. BABAICĂ fl. Ramă de barcă cu braţul îngroşat către mâner, în formă de pară, pentru a crea o contragreutate. Se utilizează, de obicei, la lotci sau bărci pescăreşti; sin. opacină, lopată. BABORD (nu are plural). Partea din stânga a unei nave sau ambarcaţiuni privită de la pupa spre prova şi direcţia în spaţiu corespunzătoare acestei părţi; pentru evitarea confuziilor, în comenzile la cârmă nu se spune babord (respectiv tribord), ci stânga (respectiv dreapta), „B. înainte/înapoi, opriţi!" Comandă ce se dă marinarilor din armamentul bărcii, care ramează la B. pentru a rama înainte sau înapoi ori pentru a opri. BABORDEZ (/ir.-babordais) înv. Marinar care, în sistemul de organizare a serviciului echipajului unei nave pe două schimburi („doimi"), face parte din doimea numită bordul babord (antonim tribordez). BAC Ambarcaţiune cu sau fără propulsie proprie, folosită pe fluvii sau în porturi pentru trecerea oamenilor, vehiculelor sau diferitelor materiale de pe un mal pe altul; v. pod umblător. BAC DE CANOTAJ spt. Ambarcaţiune foarte lată şi stabilă construită special pentru antrenarea canotorilor Bac de canotaj la vâslit. Amenajarea interioară este asemănătoare cu cea a ambarcaţiunilor de concurs. Este instalată şi fixată în interiorul bazinelor de înot sau pe lângă bazele nautice. BAC PENTRU TRANSBQRDARE__________________________ 44 BAC PENTRU TRANSBORDAREA/TRAVERSAREA TEHNICII DE LUPTĂ PESTE APE INTERIOARE Autovehicul universal pentru orice teren. A intrat în serviciu în unele armate din 1993 şi este folosit în acţiunile ofensive ale trupelor de uscat, la trecerea tancurilor peste cursuri de apă, şanţuri etc. în varianta de pod plutitor (bac), utilizează flotoare laterale care se umplu cu aer în aproximativ 5 minute cu ajutorul unor compresoare. Are o greutate de 44 tone şi un motor de 750 CP. în varianta de bac are 34,8 m lungime, iar în cea de pod 23,5 m. BAFFIN 1. Mare care desparte Tara lui B. de Ins. Groenlanda. Comunică prin strâmtorile Davis şi Smith cu Oc. Atlantic şi Oc. îngheţat de Nord. Supr. 869 mii km2; ad. max. 2136 m. Acoperită de gheţuri tot timpul anului, cu excepţia lunilor iul.-sept. Temp. apei iarna 0° C, vara 0° - +5° C, salinitatea 30-32%o. în partea de E se formează aisberguri purtate de curenţi în Oc. Atlantic. Maree semidiurne cu ampl. de 4,2 m. Bogată în peşte. 2. B. Ţara lui ~ Cea mai mare insulă din Arh. Arctic Canadian. Supr. 512 mii km2. Climă arctică mai aspră decât în Groenlanda datorită curentului rece Labrador, întreaga suprafaţă reprezintă un podiş şi pe alocuri munţi; alt. max 3000 m. Vegetaţie de tundra. Populaţie rară, cca 3000 loc (eschimoşi) care se ocupă cu vânatul şi pescuitul. Staţiune de cercetări polare. Denumiri date după numele exploratorului englez X. W. Baffin. BAFFIN, William (1584-1622) Navigator şi explorator polar englez. A încercat să găsească Pasajul de Nord-Vest din Oc. Atlantic în Oc. Pacific, fără să reuşească. A cercetat G. Hudson (1615). A fost primul navigator care a pătruns prin Str. Davis în marea care-i poartă azi numele (1616), fiind oprit de gheţuri la 76° lat N. A descoperit coasta de V. a Groenlandei. BAGAJ AAC Obiectele şi efectele personale ale pasagerilor, depozitate fie în cală, în cabină sau în magazia de bagaje a navei. Plata transportului este în general inclusă în preţul biletului de călătorie. Depăşirea greutăţii sau a volumului admis per persoană se plăteşte separat. Obiectele echipajului (sacul marinarului) nu au regim de bagaj. Bagajele încărcate fără conosament nu contribuie la avaria comună dacă sunt salvate. Codul comercial român dă drept la contribuţie (despăgubire) dacă bagajele sunt aruncate în mare sau suferă stricăciuni. BAGALĂ ist. Navă cu vele cu o capacitate de 50-100 t, folosită la începutul sec. XIX pe Fl. Nil, M. Roşie şi Oc. Indian pentru transport şi piraterie. Propulsia se asigura cu două vele trapezoidale (la treime) montate pe câte un arbore. Către 1850 B. a fost descrisă ca o navă arabă de cca 100-400 t, L 30-40 m, I 6-8,5 m, cu pupa înaltă (cu dunetă) şi bogat ornamentată. Unele nave de acest tip erau armate cu până la 50 de tunuri amplasate pe punte şi uneori sub punte. Numele provine din limba marathi din India. sin. bagla, baggala. BAGLÂ v. bagală. BAGUIO Denumirea unui ciclon în Filipine. BAHAMAS, Ins. ~ (Bahama Islands) Arh. în Oc. Atlantic la SE de Pen. Florida, format din 77 de ins. şi numeroase recifuri de corali. Supr. 11,4 mii km2; peste 140 mii loc. Climă tropicală cu o perioadă ploioasă (mai-oct.) şi uragane puternice. Temp. în ian. + 201’ C, iul. + 28° C. Culturi de ananas, banane, portocali, trestie de zahăr ş. a. Faună bogată şi foarte variată. Important nod de comunicaţie maritimă şi aeriană. Insule importante: Andros, Great şi Little Abaco. Porturi: Nassau, Freeport. BMM şi BMA ale SUA pe terit. B. închiriate în 1940. ist. Descoperit de Cr. Columb în 1492. Colonie britanică din 1893; autoguvernare din 1964. BAHIA BLANCA 1. Golf în Oc. Atlantic pe coasta de SE a Argentinei, la S de Rio de la Plata. Se mai numeşte şi El Rincon. 2. Oraş-port în Argentina situat la Oc. Atlantic pe malul golfului cu acelaşi nume. Complexul portuar se întinde de la gura golfului spre interior cca. 22 km. Docuri uscate şi ateliere de reparaţii pentru nave până la 20 000 t. Important centru comercial al Pampasului. Se exportă produse de carne, morărit, pielărie, cereale, petrol ş. a. BAHOR Termen de origine slavă folosit de pescarii din Delta Dunării cu sensul de cange, cârlig. BAHRAIN Arhipelag în G. Persic în apropierea coastelor Pen. Arabia. Se compune dintr-o ins. mare (Bahrain) şi câteva mai mici din care mai importante sunt Al Muharan şi Umm. Supr. 598 km2. Cap Al Manamah. Importante zăcăminte de petrol. Rafinării. Culturi de citrice, curmali. Pescuit de perle. Pr. porturi: Mina Sulman, Sitra, Manama. ist. Importantă bază pe ruta comercială spre India stăpânită în antichitate de sumerieni, ahemenizi, părţi ş. a. iar din sec VII d.Hr. de arabi iar apoi de portughezi (1521). Emirat arab sub protectorat britanic (1867-1971). Din 14 aug. 1971 este stat independent. BAIDAC înv. Navă puntată, cu un catarg şi vele, lungă de 36-60 m, folosită pe Nipru. BAIE 1. Intrând al mării în uscat, având o deschidere mai mare decât adâncimea. 2. B. mică Intrând al mării în uscat cu o suprafaţă redusă, care oferă condiţii de adăpostire şi staţionare la ancoră a navelor mici. BAIERĂ DE FIRUIALĂ/TRANSFILAJ Saulă cu care se execută firuiala/transfilajul; v. fig. firuială. BAIERĂ DE ÎNFĂŞURARE Saulă cu care se înfăşoară vela strânsă pe vergă. BAIERĂ DE ÎNVERGARE Parâmă ce trece prin ochiul de învergare al unei vele pătrate şi serveşte la facerea împuntăturii de învergare, adică a legăturii colţului velei pe vergă; v. şi sachet de învergare. BAIERĂ DE TERŢAROLĂ Saulă ce trece prin ochiurile de terţarolă de pe marginea de cădere a velei şi serveşte la facerea împuntăturii de terţarolă, adică a legăturii care asigură marginea de cădere, când se iau terţarolele; v. sachet de terţarolă, terţarolă. BAIKAL Lac navigabil în partea de S a Siberiei răsăritene în regiunea Irkutsk (Federaţia Rusă), la 455 m alt. Supr. 31.5 mii km2, lung 636 km, lăţimea med. 48 km, max. 79 km; ad. max. 1742 m. Este cel mai adânc lac de pe glob. în lac se varsă peste 350 de râuri şi râuleţe. Pr. râuri: Selenga, Barguzin, Angara de Sus. Din lac curge R. Angara de Jos care se varsă în Fl. Enisei. Supr. bazinului lacului 557 mii km2. Ţărmurile abrupte şi crestate în funcţie de orientarea lanţurilor de munţi formând mai multe G. în lac sunt cca 45 ins. mici. Temp. apei la suprafaţă + 9 - + 12° C. Flora şi fauna bogate şi variate. Este navigabil tot timpul anului. Pr. puncte de acostare: Baikal, Listianka (staţie de cercetări biologice), Turka ş. a. Turism. Explorarea lacului a început în sec. XVII. BAJOAIER 1. Perete lateral al unei ecluze. 2. Perete de doc uscat. BAKIGI CAIGHI pese. Barcă de pescuit cu undiţe folosită în Bosfor. Are lungimea de 8-10 m. BAKU Oraş-port la M. Caspică, capitala Rep. Azerbaidjan. Centrul unei vechi regiuni petrolifere. Cca 1.5 mii. loc. Ocupă un loc de frunte în traficul de produse petroliere spre porturile ruseşti şi iraniene din M. Caspică unde sunt transbordate pe alte mijloace de transport. Industrie chimică, constructoare de maşini, construcţii navale, de prelucrare a lemnului, industrie uşoară şi alimentară etc. Aeroport. Punct de legătură peste M. Caspică între Caucaz şi Asia Centrală. BAL (de marfă) MC Colet relativ mare cu marfă nerigidă (bumbac, lână, iută, sizal, manilă, zdrenţe etc) ambalat pentru transport în pânză de sac sau altă ţesătură ieftină şi rezistentă. Se leagă cu fier balot, sârmă sau sfoară. B. ocupă mai puţin spaţiu la stivuire decât obiectele rigide dar mai mult decât cerealele, sin. balot, bale. BALABAN, Gheorghe (1923-2003 n. Toderiţa, Braşov) Comandor. Căpitan de cursă lungă. După absolvirea Liceului „Mihai Viteazul" din Tg. Mureş, a urmat Şcoala navală din Constanţa şi Academia Navală din Flensburg, Germania (1941-1944), unde a fost făcut prizonier după ieşirea României din alianţa cu statele Axei. Reîntors în ţară, a avut o evoluţie profesională de excepţie în cele mai diverse domenii ale Marinei Militare şi comerciale: profesor, şef al catedrei de navigaţie la Şcoala Superioară de marină; expert la Căpitănia portului Constanţa; CLC pe navele Marinei comerciale. Director tehnic al Flotei maritime NAVROM; inspector-şef la Registrul Naval Român; surveyor (expert) pentru Lloyd şi American Bureau of Shipping. Autor al unor valoroase lucrări de specialitate: Manualul ofiţerului de cart, Conducerea navei, Tratat de navigaţie maritimă ş.a. BALAM Ambarcaţiune folosită în M. Roşie, care are un catarg cu o velă, iar etrava este înclinată; sin. belem. BALAMA DE CÂRMĂ Balama fixată pe muchia pupa a etamboului şi destinată susţinerii şi rotirii penei cârmei prin intermediul unei piese în formă de cui, denumită ţâţână. Se foloseşte numai la navele mici şi la bărci; v. fig. cârmă. BALANDRĂ 1. Barcă filipineză scobită, cu balansier dublu, catargul având o velă cu spetează, ghiu şi foc. 2. Barcă peruviană puntată având pupa cu tablou, velă aurică şi două focuri. Lungimea bărcii este de 8-10 m/ ____________________________________________________BALAST 45 BALANS Mişcare oscilatorie a navei, care poartă denumirea de ruliu, când oscilaţiile au loc în jurul axului longitudinal, şi tangaj, când acestea se produc în jurul axului transversal. B. în opt reprezintă o combinaţie de ruliu şi tangaj, care -solicită puternic nava şi provoacă răul de mare cel Balansm opt mai violent. BALANSARE 1. Punere în mişcare pentru scurt timp a unei maşini sau a unor mecanisme înainte de plecarea navei, în scopul verificării bunei lor funcţionări. 2. Mişcare a sextantului în jurul axului lunetei pentru a da imaginii reflectate a astrului o mişcare circulară şi a tangenta arcul descris de astru cu orizontul. B. este necesară pentru a putea lua înălţimea corectă, adică în momentul în care sextantul este vertical. 3. Mişcare de pendulare a sondei de mână pentru a o arunca spre prova pe timpul deplasării navei, astfel încât citirea adâncimii să se facă atunci când saula se află în poziţie verticală. BALANSIER 1. Piesă a unui cronometru care reglează mişcarea acestuia. 2. i/. pirogă cu balansier. BALANSINĂ 1. Manevră curentă care susţine o vergă, un ghiu sau un pic; v. fig. vergă. 2. Manevră curentă cu care se acţionează o bigă sau o capră în plan vertical; y. fig. bigă. 3. Manevră fixă constituită, de regulă, dintr-un palane care susţine capătul exterior al tangonului, uneori printr-o gură de zmeu; y. fig. tangon. BALARD, Michel (n. 1936 Sucy-en-Brie) Istoric medievist, profesor la Universitatea Sorbona din Paris. A studiat cu precădere istoria maritimă a Genovei, folosind şi izvoare româneşti, inclusiv prin colaborare directă cu specialişti români, cu care ocazie a vizitat România. Printre cele mai valoroase dintre lucrările sale se numără: La Românie genoise (XII* - debut du XVe siecle ) -Roma, 1978, Genes et l'Outre Mer - Paris, 1980, La Mer Noire et la Românie genoise - Londra, 1989. BALAST 1. Lest permanent (ciment, fontă etc.) sau temporar (prin introducerea apei de mare în tancurile de B.) B. curat B. dintr-un tanc, care, după ultimul transport de hidrocarburi, a fost curăţat; astfel, lichidul descărcat în ape curate şi calme pe timp frumos nu lasă urme vizibile, nici depuneri sau emulsii de hidrocarburi la suprafaţa apei sau pe mal. Dacă se instituie un sistem de supraveghere şi de control aprobat de administraţie, B. este considerat curat chiar dacă lasă urme vizibile pe apă, fără ca totuşi conţinutul de hidrocarburi să depăşească 15 părţi la un milion. B. murdar B. care conţine mai mult de 0,1 % produse petroliere. Descărcat în mare, în apropierea coastei, el murdăreşte apa, plajele şi instalaţiile portuare, punând în pericol fauna marină. B. separat Apă de B. introdusă într-un tanc complet izolat de tubulaturile caricului de hidrocarburi şi de combustibil lichid şi destinat în exclusivitate transportului de B. sau altor lichide decât hidrocarburi ori substanţe nocive. Balast uscat Materiale: nisip, ciment, pietriş, piese de fontă etc. utilizate ca balast fix pe unele nave în vederea îmbunătăţirii stabilităţii sau corectării asietei. 2. Compartiment între corpul extern şi BALASTARE_______________________________________________ 46 corpul rezistent al submarinelor, care se umple complet cu apă când se intră în imersiune; v. fig. submarin. BALASTARE Operaţiunea de încărcare a balastului la bordul navei. BALATON (Marea Ungariei) Lac navigabil sărat situat în câmpia cursului mijlociu al Dunării la poalele Munţilor Bakoy şi Vărtes la 110 m alt. Supr. 596 km2. Ţărmurile în partea de NV a lacului sunt înalte, abrupte şi dantelate, în rest sunt joase, nisipoase şi pe alocuri mlăştinoase. în lac se varsă mai multe râuri. Temp. apei la suprafaţă, vara, + 20° C. Cea mai importantă zonă turistică a Ungariei. Bogat în peşte. BALBOA Oraş şi BMM a SUA în zona canalului Panama. Situat la intrarea în canal din Oc. Pacific în apropiere de Or. Panama. Cca 6 mii loc. (în afară de militari). Punct terminus al căii ferate de-a lungul canalului Panama. BALBOA, Vasco Nunez de ~ (1475-1517) Navigator şi conchistador spaniol. în 1513, străbătând Istmul Panama, a fost primul european care a atins ţărmul Oc. Pacific, pe care l-a numit „marea de sud" şi l-a declarat posesiune spaniolă. A organizat incursiuni de cucerire şi jaf în sudul Istmului Panama. în 1517 a fost acuzat de trădare şi executat. „BALCIC" ist. Cargou mixt dintr-o serie de 4 nave de acelaşi tip („Cavarna", „Mangalia", „Sulina") construite în anii 1939-1940 în Italia (Cantieri Navali Riuniti-Palermo), pentru SMR. Caracteristici: capacit. de încărcare 5650 tdw; dim. 116,3 x 15,5 x 6,6 m; mot. Diesel, vit. 13,5 Nd. Amenajări pt. 16 pasageri CI I. Posibilitate de transformare în Cr. auxiliar cu II tunuri cal. 120 mm şi IV tunuri AA. Iniţial „B" a navigat pe linia Dunăre-Mediterana Orientală. Surprins de al doilea RM în afara ţării, a fost afretat de Marina italiană pentru transporturi între M. Adriatică şi M. Egee. După ieşirea Italiei din război a fost scufundat de aviaţia germană într-un bombardament asupra portului Split din M. Adriatică (15 oct. 1943). BALCON Balustradă metalică fixată la prova şi pupa pentru prevenirea căderii peste bord. Se numeşte B. prova sau B. pupa, după locul în care este aşezat. BALEARE (sp. Baleares) Arh. spaniol în V. Mediteranei, situat pe un prag submarin, compus din Ins. Mallorca, Minorca, Ibiza, Formentera, Cabrera. Supr. 5 mii km2. Centru ad-tiv: Palma de Mallorca. Relief accidentat şi coaste dantelate. Climă mediteraneană. 480 mii loc. care se ocupă de pescuit, viticultură, pomicultură (măslini), expl. de marmură. Important centru turistic frecventat tot cursul anului. BALENĂ Spetează din lemn sau ^ din material plastic la ambarca- \ ţiunile de sport, fixată într-un . • buzunar practicat perpendicular ■'\ pe marginea de cădere a unei vele. J BALENIER Marinar calificat în vânarea balenelor, uoiciui ,-vc.d BALENIERĂ 1. Ambarcaţiune cu 3-buzunar. ’ prova şi pupa ascuţite, având întotdeauna un număr de rame fără soţ (de regulă, 5 sau, rareori, 7). B. era folosită adeseori pentru vizite oficiale. Pe B. se practică o ramare specială, denumită ramare la coastă. Velatura constă dintr-un foc, o velă mare la treime şi un bate-pupa sau dintr-un foc şi două vele latine cu antenă. 2. Ambarcaţiune cu lungimea de cca 9 m şi cu un catarg rabatabil cu o Balenieră: (1) 7 - grătar; 2 - eche; 3 - cârmă; 4 - tin-te bine. velă de aproximativ 15 m2, utilizată pentru vânarea balenelor. 3. Navă autopropulsată, relativ mică, uşor de distins prin pasarela care leagă comanda cu teuga, unde se află un tun port-harpon pentru vânarea balenelor. B. cu motor Ambarcaţiune (1) prevăzută cu motor, având, eventual, şi vele, folosită îndeosebi de staţiunile Salvamar. în prezent B.c.M. se construiesc din material plastic întărit cu fibre de sticlă. BALI 1. Ins. vulcanică la E de Ins. Java de care este despărţită de str. cu acelaşi nume. Face parte din Arh. Sondele Mici. Supr. 5616 km2; peste 1 milion loc. în nordul insulei se află un lanţ de vulcani activi; alt. max. 3142 m; spre S se întinde o câmpie aluvionară fertilă. Climă tropicală musonică. Păduri tropicale; culturi de orez, tutun, porumb. Creşterea animalelor în special porcine. Oraş pr. Singaraja. 2. Mare interinsulară din Oc. Pacific între extremitatea de E a Ins. Java şi Ins. indoneziene Bali, Lombok, Sumbawa, Sulawesi şi Madura. Supr. 119 mii km2; ad. max. 1590 m; temp. apei constantă (cca 28° C); salinitatea 33-34%o; maree mixtă cu ampl. p. la 1,7 m. Principalul port Surabaja (Ins. Java). BALICA, Petre (n. 1934 Baia de Aramă, Mehedinţi) Contraamiral (1990). Absolvent al Şcolii Superioare de Marină promoţia 1957 şi al Academiei Militare (1971). în perioada 1957-1972 a îndeplinit diferite funcţii la bordul navelor MM (VT şi VPR). între 1972-1984 este profesor la catedra de tactica marinei de la Academia Militară. Ofiţer 1 cu operaţiile în Secţia Marină din MStM (1984-1990). Şef Secţie Marină şi inspector şef pentru MM în Statul Major General (1990-1995). în rezervă din 1995. Membru în Consiliul Director al LNR. BALIE Recipient din lemn pentru păstrat apă, saula sondei grele făcute colac etc. BALIK KAYCÎI (tc.) pese. Barcă de pescuit cu undiţe folosită în Bosfor. Lungimea 8-10 m. BALIKPAPAN Oraş-port în Indonezia situat pe coasta de E a Ins. Kalimantan (Borneo) la Str. Makasar. Important centru petrolier (rafinărie cu capacitatea de prelucrare BALENIERĂ 47 Balenieră (secţiune): 7 - inel prova; 2 - ghirlandă; 3 - grătar; 4 - spate tare pentru babaua de remorcă; 5 - baba de remorcă; 6 - colţar; 7 - locaş de furchet; 8 - crevace; 9 -copastie; 10-stringher; 7 7 - camera bărcii; 72-banchet; 75-spate; 74-grătar; 75 — inel pupa; 76-troţele cârmei; 77-eche; 18-balamalele cârmei; 79 - etambou; 20 - etravă; 27 - contraetravă; 22 - cheson de aer prova; 23 - lemn mort prova; 24 - ponţii; 25 - cutia derivorului; 26 - derivor; 27 - bătură; 28 - chilă; 29 - carlingă; 30- lemn mort pupa; 31 - cheson de aer pupa; 32 - contraetambou; 33 - pana cârmei. Balenieră cu vele: 7 - ghiu; 2 - balansină; 3 - bate-pupa; 4 - arbore bate-pupa; 5 - velă mare Balenieră (vânător de balene): la treime; 6 - vergă; 7 - arbore mare; 8 - rocarniţă; 9 - strai; 10 - funga 7 _ pasarelă; 2 - cuibul corbului; 3 - tun port-harpon. focului; 7 7 - sacheji de terjarolă; 72 - şcotele velei mari; 13 - eche; 14 - foc; 75 - şcota focului. Balenieră cu motor la grui, scoasă: 7 - dispozitiv de scoatere; 2 - manivelă; 3 - scară de pisică; 4 - boţ alunecător; 5 - curentul palancului; 6 - strai; 7- atârnător; 8- rai deschis; 9 - chingă; 10- palane; 7 7 - cârlig patent; 72 - braj pupa; 13 - gruie; 14 - cavalet cu pernă; 75 - apărătoare; 76 — motor; 77 - parâmă de ruliu; 18-boţ; 79-ţin-te bine; 20-eche; 27 - elice; 22 - cârmă; 23 - balenieră intrată. 1516 17 18 19 21 22 BALIMĂ_______________________________________________________ 48 de 2,5 mii. t anual). Cheuri specializate pentru traficul de petrol ce pot fi utilizate şi pentru alte mărfuri. Adâncimea 8-10 m. Capacitatea de trafic a portului 3,6-3,8 mii. t anual. Se exportă în special petrol şi produse petroliere cu destinaţia Japonia şi Australia. BALIMĂ fl. Apă amestecată cu zăpadă care curge pe Dunăre; sin. Năboi, zai. BALISTA (lat balIista) Maşină de aruncat folosită ca armă de luptă în Grecia şi Roma antică bazată pe forţa elasticităţii şuviţelor răsucite de tendoane sau păr cu care se aruncau bolovani (cca 30 kg.), bucăţi de metal, butuci îmbrăcaţi în fier, butoaie cu smoală arzândă pentru a dărâma zidurile cetăţilor asediate şi a distruge forţa vie. Distanţa de aruncare 400-800 m. Sau folosit pe navele mari pentru a lovi navele inamice înainte de a le pintena. A fost folosită până către sfârşitul sec. V. d.Hr. BALISTICĂ Disciplină care se ocupă de studiul mişcării libere a proiectilului, rachetei nedirijate, glonţului, bombei de avion nedirijate. Se împarte în B. interioară care studiază mişcarea proiectilului (glonţului) pe canalul ţevii sub influenţa presiunii gazelor emanate de arderea pulberii şi B. exterioară care studiază mişcarea proiectilului (glonţului, bombei ş.a.) pe traiectorie şi factorii care au influenţă asupra acestei mişcări. BALIZĂ A instala balize, geamanduri, şcondri etc. pentru marcarea şenalului, pericolelor, zonelor destinate anumitor scopuri. BALIZAJ 1. Ansamblu de mijloace de semnalizare şi asigurare a navigaţiei în apropierea coastei, la gura fluviilor sau pe fluvii; pot fi fixe sau plutitoare. Există două sisteme de B.: lateral, pentru marcarea şenalelor şi cardinal, pentru marcarea pericolelor de navigaţie izolate; din luna aprilie 1977, în M. Nordului şi Canalul Mânecii a fost introdus un sistem lateral-cardinal denumit „sistem A", Lanternă elaborat de Asociaţia interna- ţională de semnalizări maritime (AISM). Există şi un alt sistem, denumit „sistem B". 2. Amplasarea balizelor sau geamandurilor necesare asigurării navigaţiei maritime, fluviale sau pe lacuri. BALIZARE v. balizaj (2). BALIZĂ 1. Reper de navigaţie instalat pe mal sau fixat de Baliză fundul apei şi prevăzut uneori cu lumină (B. luminoasă) servind la marcarea şenalelor, a pericolelor de navigaţie etc. 2. Termen folosit uneori impropiu atât în accepţiunea (1) , cât şi cu semnificaţia de semnal de navigaţie plutitoare. BALIZĂ DE DRAGAJ Geamandură cu baston în vârful căruia se află un pavilion sau alt semn, destinată marcării paselor dragate şi altor lucrări de dragaj. Baliză de dragaj: 7 - felinar; 2 - flotoare; 3 - geamanduri; 4 - şcondru; 5- lest; 6 - parâmă de recuperare; 7- cheie alunecătoare; 8 - sârmă de ancorare; 9 - ancoră; 10- lanţ; 7 7 - scumndător. BALIZĂ HIDROGRAFICĂ Geamandură cu structură metalică deasupra flotoruiui, servind ca reper la lucrările hidrografice. Baliză hidrografică: 7 - ochi de recuperare; 2 - legătură; 3 - zbir de ridicare; 4 - geamandură; 5 - labă de gâscă; 6 - lest; 7 - cârlig de papagal; 8 - inel; 9 - sârmă de ancorare; 10- lanţ de ancorare; 7 7 - scufundător; 72 - ancore. Balizor: 7-bigă; 2-fălci. BALIZOR Navă cu ajutorul căreia se instalează, se controlează şi se întreţine balizajul. Este prevăzută la prova cu bigi puternice şi cu grui cu fălci pentru manevra geamandurilor. BALL, table ~ Table de înălţimi prin inspecţie. Primele table de acest fel au apărut în 1907. înălţimile au fost calculate prin metoda semiversus. Azimutul se calcula cu ajutorul formulei: _ sec

' \transw5nsal Capă (la navele cu propulsie mecanică) C. ardentă C. la care nava are tendinţa de a veni în vânt, ceea ce face ca marea să o împingă înapoi, expunând-o la avariere şi la ambarcare de apă. C. preventivă C. luată de o navă în aşteptarea unui ciclon; v. şi dreapta, dreapta, dreapta; stânga, stânga, stânga. O navă cu propulsie mecanică ţine la C. în maşini cu prova în vânt sau, de preferinţă, cu vântul la 2-4 carturi din prova. Uneori se recomandă să se ţină şi C. cu vântul din pupa. Orice navă ţine mai bine C. dacă filează ulei. o „A lua C." A manevra pentru a veni cu nava la C. „A ţine la C." A suporta timpul rău la C. 2. înv. Primă acordată comandantului unei nave de comerţ (uneori şi secundului) de către încărcător pentru a avea grijă de marfă. Astăzi C se consideră inclusă în navlu. CAPĂT Nod făcut la capătul unei parâme pentru a nu permite acesteia să treacă print-un rai sau printr-o gaură oarecare. CAPĂT DE BINTĂ 1. Capătul din interiorul navei al cablului sau lanţului de ancoră căruia i se ia volta la binte. 2. Capătul dinspre navă al unei parâme. CAPĂT DE PARÂMĂ 1. Bucată de parâmă de lungime mică. 2. Extremitatea unei parâme. CAPLAMÂ Capete: A - cap de bulgar simplu; B -cap de bulgar dublu; C- cap de bulgar pe o parâmă răsucită în sart; D - capete de bulgar dublate; E - cap de danez. Zinc turnat. 95 CAPELATURĂ 1. Locul de pe catarg unde se capelează manevrele fixe ale arborelui, respectiv pe guler sau pe coş. După locul pe care îl are în arboradă, există: C. zburătorului, C. rândunicii etc. 2. Porţiune dintr-o manevră fixă, care se reazemă pe guler. 3. Ansamblul capetelor manevrelor fixe aşezate pe gulerul catargului. CAPĂT DE SÂRMĂ 1. Armătură metalică ce poate fi fixată la capătul unei parâme de sârmă prin despletirea firelor în interiorul capului şi turnarea de zinc topit. C.d.S. presat Armătură asemănătoare, dar fixată pe sârmă prin presare. 2. Bucată scurtă de parâmă metalică. Ochi Capete de sârmă: A - cu ochi; B - deschis; C - presat. CAPĂT DE VERGĂ v. vergă. CAPĂT FIX sin. capăt stătător; stătător. CAPĂT STĂTĂTOR Căpătui curentului unui palane care se matiseşte la cheiţa macaralei fixe; sin. stătător, capăt fix. CAPE TOWN Oraş-port, cap. Rep. Africa de Sud; situat la 50 km N de C. Bunei Speranţe la Oc. Atlantic. Cca 800 mii loc. Portul este accesibil pentru toate categoriile de nave şi cuprinde în afară de radă mai multe bazine de maree. Accesul la bazine este apărat de molurile de NV (1,6 km) şi de NE (3 km). Lungimea frontului de cheuri este de 14 km cu adâncimi între 7 şi 14 m. Şantierele navale dispun de docuri uscate şi plutitoare, cale de lansare care asigură construcţia şi reparaţia navelor de mare tonaj. Traficul anual al portului se ridică la 10,3 mii. t. Se importă: produse petroliere, maşini, cherestea, îngrăşăminte ş.a.; se exportă: minereuri, aramă, aur, diamante, produse animaliere, fructe etc. CAPELĂ A lega o manevră fixă, trecând ochiul acesteia peste capul coloanei arborelui gabier, arboretului sau al unui şcondru. CAPELARE Acţiunea de instalare a greementului navei. Capelatură: 7 - ureche; 2 - piciorul arborelui gabier; 3 - apărătoare de piele; 4 - ochi de capelatură; 5 - capelatură; 6 - strai; 7 - caşcaval (cheie); 8 - gabie; 9 - sart orfan; 7 — falcă; 7/-şarturi perechi; 72-coloană. CAPELLA Steaua nautică a Aurigae (Vizitiul), mărimea 0,2. CAPHORNIER ist. Navă cu vele care dubla în cursele sale obişnuite Capul Horn. CAPIDAVA Fost centru fortificat daco-getic, apoi cetate romană pe malul drept al Dunării (km 279+500), pe iocul unde se află astăzi satul cu acelaşi nume. în timpul imperiului Roman a avut un rol important pe linia de apărare la Dunăre. Cetatea a continuat să fie locuită de băştinaşi până în sec. XI. CÂPITÂNĂ ist. Galeră-comandant, inferioară unei galere reale; sin. patronă. CAPITULARE NAUTICUM ist. Reguli de navigaţie edictate de Republica Veneţiei în 1255. CAPLAMÂ Petic pe bordajul unei nave sau ambarcaţiuni, care serveşte la astuparea găurilor de apă în cazul efectuării lucrărilor de salvare. La ambarcaţiunile din lemn, C. poate consta dintr-o foaie de aramă aşezată Caplama: 7 - cui de aramă; 2 - foaie de aramă; 3 - bordaj; 4 - pâslă. CAPOC_______________________________________________ 96 pe o bucată de pâslă şi dublată, eventual, cu lemn. La navele metalice, C. poate reprezenta o întăritură preventivă a unei porţiuni slabe de bordaj, de regulă, sudată. CAPOC (Ceiba pentandra) Fibră vegetală care acoperă sămânţa unui arbore din Java. Se foloseşte la umplerea centurilor de salvare, pernelor, saltelelor etc. CAPON Palane la capătul gruiei de capon, cu ajutorul căruia se caponează ancora; v. fig. ancoră traversată şi navă de 74. CAPONÂ 1. A prinde ancora cu cârligul caponului la navele cu vele. 2. A fila ancora din nară şi a o atârna de o gruie de capon sau la o pereche de babale pentru a elibera nara în vederea iegării navei la geamandură cu lanţul ancorei. CAPOT îmbrăcăminte din pânză de vele, foi de plastic ş.a care protejează împotriva ploii şi vântului bărcile, tunurile, vinciurile şi, în general, toate instalaţiile şi aparatele aflate pe puntea descoperită. Capot de barcă: 7 - saulă; 2 - labă de gâscă; 3 - capot. CAPRĂ Instalaţie improvizată cu ajutorul căreia se efectuează manevre de forţă; este formată din doi şcondri legaţi la un capăt cu o legătură portugheză sau cu o legătură de capră, având picioarele aşezate pe tălpi şi fiind susţinută la partea superioară de o balansină. Picioarele şi tălpile se pot mişca cu de picior; 7- talpă; 8- şcondri; 9- legătură; 10- zbir. palancuri de picior sau de talpă. Pe navele cu vele cu arborada din lemn, distingem caprele mari, formate din doi arbori gabieri şi verga mare sau din două vergi inferioare, şi caprele mici, formate din vergile gabieruiui mare şi gabierului trinchet. CAPRI Ins. italiană în M. Mediterană la S de G. Napoli. Supr. 10 km2; 11 mii loc. Relief muntos, alt. max. 589 m (Monte Solaro). Ţărmuri abrupte cu numeroase grote. Climă subtropicală. Renumite staţiuni balneoclimaterice (la care a poposit şi N. Bălcescu). Viticultură, floricultură, pomicultură. „CAPTAI N" Navă engleză (1870), tip monitor, cu suprastructură la prova şi pupa, care s-a răsturnat pe mare rea din cauza lipsei de stabilitate; din echipajul format din 600 de oameni au fost salvaţi doar 1 8. „Captain": 7 - punte de manevră; 2 - turelă. CAPTURĂ Act militar prin care comandantul unei nave de război pune stăpânire pe o navă de comerţ inamică, neutră sau aliată, îşi impune autoritatea şi dispune de soarta acesteia, a echipajului şi a caricului în conformitate cu legile războiului pe mare şi convenţiile internaţionale; v. priză. CAPUL VERDE, Insulele ~ (port. Ilhas de Cabo Verde) 1. Arh. în Oc. Atlantic la 600 km V de ţărmul Africii. Terit. Rep. Cabo Verde. Supr. 4033,3 km2. Relief muntos (alt. max. 2829 m). Ţărmul stâncos slab crestat. Climă tropicală. Temp. med. anuală +22-27” C. Porturile principale: Praia (capitala) pe Ins. Sao Tiogo şi Mindelu pe Ins. San Vicente. Punct de escală maritimă şi aeriană. 2. C. în Africa Occidentală situat pe coasta Senegalului, la 14° 45' lat. N şi la 17° 33' long. V; cel mai vestic punct al continentului. CAPUDAN PAŞA înv. în Imperiul Otoman titlu de onoare al comandantului florei turceşti. Desfiinţat în 1934. CARACĂ ist. Navă cu vele şi cu trei arbori răspândită în sec. XIV-XVII şi folosită mai întâi de portughezi şi veneţieni în bazinul mediteranean iar apoi de francezi şi englezi în expediţiile în America de Sud şi Indiile de Est. Putea servi ca navă de transport mărfuri şi ca navă de război. Depl. până la 2000 t; 30-40 tunuri. Putea lua la bord 1200 oameni. Pe C. au fost introduse pentru prima oară baterii acoperite şi saborduri pentru gurile de tun. La sfârşitul sec. XVII, C. a fost înlocuită cu alte tipuri de veliere mai rapide. CARAVELĂ Caracă portugheză din sec. al XVI-lea CARACTERISTICA CODULUI Flamură din Codul internaţional de semnale, având semnificaţia „Zărit". Ridicată de o navă militară, arată că aceasta semnalizează după Codul internaţional de semnale; sin. flamura codului. CARACTERISTICA LUMINII Ansamblu de elemente prin care lumina unui far sau a unui semnal luminos de navigaţie se deosebeşte de cele ale altor faruri şi semnale. Aceste elemente sunt: fazele caracteristice sau ritmul, perioada şi culoarea luminii. CARACTERISTICA STELATURII PROVA Raportul 10 A/BL în care A este aria cuprinsă între proiecţia conturului punţii principale (inclusiv teuga) şi proiecţia liniei de încărcare de vară pe planul de bază, în prova secţiunii, dispusă la 0,2 L de la perpendiculara prova; B- lăţimea navei; L - lungimea navei (definiţie a societăţilor de clasificare). CARACTERISTICĂ Pavilion de semnale care figurează în toate semnalele, având semnificaţie asemănătoare sau referindu-se la acelaşi subiect. Astfel, în Codul internaţional de semnale, „A" este caracteristic pentru azimuturi şi relevmente, „C" pentru drumuri, „D" pentru dată, „L" pentru latitudine, „G" pentru longitudine, „M" pentru semnale medicale, „R" pentru distanţe în mile marine, „S" pentru viteza în noduri, „V" pentru viteza în km/oră, „T" pentru ora locală, „Z" pentru timpul civil la Greenwich. CARACTERISTICĂ DE DOTARE MC Indice folosit de societăţile de clasificare pentru determinarea numărului de ancore, lanţuri, parâme etc. cu care trebuie dotată o navă comercială; sin. număr de armament. CARAELE Vânt din sectorul Nord-Nord-Vest favorabil pescuitului de coastă în M. Neagră. CARAIBILOR, Marea ~ Mare de bordură a Oc. Atlantic mărginită la V şi S de America Centrală, iar la N şi E de G. Mexic şi Ins. Antile. Comunică prin Str. Yukatan, G. Mexic şi Str. Ins. Antile cu Oc. Atlantic iar prin canalul Panama cu Oc. Pacific. Supr. 2,7 mii. km2, ad. max. 7680 m, ad. med. 2491 m. Temp. apei; 97 +25-28° C; salinitatea 36-38%o. Mareele: 0,2-0,7 m. Principalele porturi: Maracaibo, La Guaira (Venezuela); Cartagena (Columbia); Colon (Panama); Limon (Costa Rica); Santiago de Cuba, Cienfuegos (Cuba); Santo-Domingo (Rep. Dominicană); Guantanamo (SUA) pe terit. Cubei. CARAMUSSATA ist. Galeră rapidă cu rame, nepuntată, folosită în sec. XI-XVI de piraţii nord-africani în M. Mediterană. CARANTINĂ 1. Perioadă de izolare, de cel mult 40 de zile, la bord, în radă sau la uscat, a echipajului şi pasagerilor unei nave care nu are patentă de sănătate curată sau la bordul căreia s-au produs pe timpul traversadei cazuri de boală molipsitoare etc. 2. Local în care se execută C. în sensul de mai sus. o „A face C." A fi în C. CARAVANĂ ist. Expediţie a cavalerilor Ordinului de Malta asupra coastelor turceşti. CARAVEDO, Carlos Navigator peruan. împreună cu concetăţeanul său Jaime Toledo şi cu cehul losef Mataus, au efectuat o călătorie pe ocean cu pluta din lemn de balsa „Tanganroa" (1 3 x 5 m, velatură 30 m2) în 121 zile. Au plecat din portul peruan Callao la 26.07.1965 şi au acostat cu pluta în Ins. Tahiti la 23.1 1.1965, parcurgând 5000 Mm. în 1959 C. mai efectuase cu un coechipier o călătorie pe ocean care a durat 3 luni, parcurgând 5000 Mm între Callao şi Ins. Touamotou cu pluta de lemn de balsa „Cantuta" (11x7 m). CARAVELĂ, ist. {sp. corbela; it. caravella) Velier de transport marfă cu trei arbori, vele latine şi uneori pătrate, cu borduri înalte, o singură punte cu suprastructuri în prova şi pupa. Datorită calităţilor Caravele: A - caravelă din sec. XVI; B - caravelă latină; C - caravelă rotundă. sale nautice a fost des folosilă de navigatorii italieni, spanioli, portughezi ş.a. începând cu sec. XIII. în sec. CARBON8ER____________________________________________________ 98 XV-XVI a luat un deosebit avânt, devenind nava marilor descoperiri geografice. Caracteristici: depl.: 150-300 t; L 22-25 m; I 6-7 m; vit. max. 9,5 Nd. Către sfârşitul sec. XVII a fost înlocuită cu alte tipuri de veliere. CARBONIER Navă destinată transportului de cărbune; sin. cărbunar. CARDANIC Sistem de suspensie care permite obiectului suspendat să-şi păstreze poziţia orizontală. Este folosit la compasul magnetic de la bordul navelor pentru menţinerea rozei în poziţie orizontală. Se compune din două cercuri concentrice ale căror puncte de suspensie sunt diametral opuse. CARDIFF Oraş-port în SV Marii Britanii (Ţara Galilor) la Oc. Atlantic (G. Bristol). 290 mii loc. Nod de comunicaţii şi important centru industrial şi carbonifer. Uzine metalurgice, construcţii de maşini, şantiere navale. Portul amenajat pentru depozitarea şi exportul cărbunelui. CARENAJ Curăţire a operei vii a navei în doc. Această operaţie se execută uneori cu flacără pentru a arde depunerile vegetale şi animale. CARENARE sin. carenaj. CARENĂ Porţiune a corpului navei aflată sub linia de plutire; sin. operă vie. CARENĂ INTERIOARĂ Cantitate de lichid liberă în interiorul navei, de ex., într-un tanc de combustibil. C. I. poate fi foarte periculoasă pentru stabilitatea navei, deplasând apreciabil centrul său de greutate. Pentru a evita acest inconvenient, tancurile mari (de regulă, cele a căror lăţime depăşeşte 9 m) sunt prevăzute cu pereţi separatori longitudinali şi transversali (diafragme de ruliu, respectiv, de tangaj). CAREŢI Coleoptere şi crustacee xilofage care atacă bordajul navelor sau construcţiile portuare de lemn, producând mari pagube. Se combat prin ungerea părţilor lemnoase expuse cu catran sau smoală; sin. carii. CAREU încăpere pe navă destinată ofiţerilor şi maiştrilor pentru adunări, studiu şi servitul mesei. CARGABAS Manevră curentă cu care se strânge o velă latină (foc sau velastrai). CARGAFUNG Manevră curentă cu care se strâng velele pătrate; sin. cargafund, cargafungă (apărute, probabil, din cauza pluralului greoi - cargafunzi - şi prin asemănare cu funga). CARGO sin. caric. CARGOBOT Navă autopropulsată destinată transportului de mărfuri în vrac sau ambalate. C. de linie C. ce urmează Cargobot: 7 - catarg portal; 2 - parapet; 3 - comandă; 4 - coş; 5 - teugă; 6 - gură de magazie; 7 - castel central; 8 - gură de magazie cu bocaport; 9 - havalea. o linie regulată. Dispune de obicei şi de cabine pentru un număr redus de pasageri; cel mai frecvent se întâlnesc C. între 4500-8000 tdw; sin. cargou. CARGOPLAN MC Plan grafic întocmit de comandantul navei în colaborare cu secundul şi şeful stivator în care se arată modul de repartizare a mărfurilor la bord pe magazii şi partizi, astfel încât să se respecte stabilitatea şi asieta navei dar ţinând seama şi de destinaţia mărfurilor şi ordinea de descărcare a acestora. CARGOU v. cargobot. CARGOU DE ATAC (simbol, LKA) mii. Navă transportând caric de luptă, adică materiale şi muniţie destinate trupelor care atacă litoralul ocupat de inamic. Are armament antiaerian şi ambarcaţiuni de transport. CARIC MC Marfă încărcată la bord pentru a fi transportată în schimbul unui navlu. C. poate include mărfuri generale, în vrac, lichide, perisabile etc.; sin. încărcătură, încărcământ. CARINA Constelaţie având stelele nautice Avior, Canopus, Miaplacidus; în latină „Chila". CARINĂ 1. Chila unei dube sau lotci, prelungită cu coarne spre prova şi pupa. 2. înv. chila navei (termenul se mai întrebuinţa la începutul sec. XIX). CARLINGĂ Piesă din osatura longitudinală a navei. Se deosebesc: C. centrală, suprapusă chilei, şi C. laterală, care întăreşte fundul în borduri. La navele din lemn, C. era uneori întărită cu o contracarlingă. CARMAC pese. Cârlig mare de prins peşte cu pielea subţire; sin. cârmac. CARNET DE COMANDĂ Document neprevăzut de regulamente, dar indispensabil, în care se trec relevmentele luate, obiectul relevat şi orele respective. CARNET DE CRONOMETRU Document ce însoţeşte fiecare cronometru şi în care se înscriu starea absolută şi marşa diurnă, temperaturile maxime şi minime în dulapul cu cronometre, precum şi unele incidente, de ex.: oprirea, ca urmare a neîntoarcerii la timp; v. jurnal de cronometre. CARNET DE MARINAR MC v. livret de marinar. „CAROL DEERING" ist. Velier tip goeletă cu cinci arbori, sub pavilion SUA. în sept. 1920, în timp ce naviga către America de Sud, în zona Bermuda-Florida a fost abandonată de echipaj despre care nu s-a mai aflat nimic niciodată. Nava a fost descoperită la 31 ian. 1921 de echipajele de salvare de la Diamant shods, Carolina de Nord. „CARPLINA" ist. Prima navă cu aburi propulsată cu zbaturi, care a navigat pe Dunăre. Construită în 1819 la Viena de către Anton Bernhaed. Avea corpul de lemn şi maşină cu un singur cilindru. CAROLINE, Insulele - Arh. în partea de V a Oc. Pacific. Face parte din Micronezia şi se compune din cca 1000 insule şi atoluri. Supr. totală 1320 km2. Insulele mai mari (Palau, Seniavin) sunt de origine vulcanică şi înconjurate de recife de corali. Climă ecuatorială şi subecuatorială. Arh. se află într-o zonă de formare a taifunurilor. Teritoriu sub protectoratul ONU, aflat în administraţia SUA care dispune pe insulele mari de BMM. ist. în al doilea RM forţele navale ale SUA au executat la 15 sept. 1944 o debarcare de forţe, la început pe ins. Palau, apoi pe alte insule mai mari cu scopul de a-şi crea puncte de plecare pentru „saltul" asupra unor noi obiective. De pe Ins. Palau ş.a. la 17 oct. 1944 a început invazia Ins. Filipine. CARONADĂ ist. Tun naval de mare calibru mai scurt decât cele obişnuite, folosit în sec. XVIII—XIX îndeosebi pentru nimicirea echipajelor de pe navele inamice şi pentru a produce spărturi în bordajul navelor cu corpul de lemn. -2 Caronadă: 7 - frâu de recul; 2 -sabord: 3 - palane de aducere în baterie. „CARPAŢI" ist. Cargou construit în 1913 în Anglia pentru SMR. în primul RM a fost închiriat marinei ruse care l-a folosit pentru transporturi militare în M. Neagră, în perioada anilor 1920-1940 a executat voiaje pentru SMR în M. Mediterană, Orientul Apropiat şi Franţa. în 1941 a fost închiriat serv. german de transporturi maritime pentru transporturi de război în folosul frontului de E. La 10 oct. 1942, navigând într-un convoi escortat de nave militare germane, a fost torpilat de Sm. sovietic Sc 216 în faţa farului de la Olinca (Sf. Gheorghe). Nava s-a scufundat şi au pierit 3 marinari români. Au fost salvaţi 20 români şi 19 germani. CARPENTARIA (Gulf of Carpentaria) Golf în M. Arafura din N Australiei între Pen. York (la E) şi Arnhen (la V). Pătrunde în interiorul continentului pe o dist. de 670 km; lăţimea la intrarea în g: 600 km; ad. până la 69 m. Temp. medie la supr. apei: 23° C iarna şi 29° C vara. Salinitatea 34,8 %o. Maree neregulată, semidiurnă cu înălţimea de 3,2 m. De-a lungul coastei, curenţi de maree puternici. CART 1. Serviciu la bordul navelor cu durata de patru ore. C. încep la miezul nopţii (ora 00,00) şi poartă următoarele denumiri: C întâi (00,00-04,00); C. din zori (04-08,00); C de dimineaţă (08,00-12,00); C. de după-amiază (12,00-16,00); C. de seară (16,00-20,00); C. de noapte (20,00-24,00). Ofiţer de C. Ofiţer care în timpul C. răspunde de navă sau - dacă sunt mai mulţi ofiţeri de C. - de o porţiune a navei. în ultimul caz răspunderea pentru navă şi calitatea de locţiitor al comandantului revine ofiţerului şef de C. Seif de C. Gradat care conduce C. pe punte, potrivit ordinelor ofiţerului de C. o „A bate carturile" A semnala ora cu ajutorul clopotului de bord astfel: după prima jumătate de oră a C. se execută o lovitură simplă; după prima oră a C., o lovitură dublă; după o oră şi jumătate de la începutul C., o lovitură dublă şi una simplă ş.a.m.d. până la „patru duble", când se termină C., după care ciclul reîncepe. Ceasornicele de bord bat, de asemenea, carturile, o „Bun C ...!" Formulă de raport folosită pe velierele în mers şi pe orice navă la ancoră în radă deschisă, dat la fiecare jumătate de oră, adică la baterea C., pentru a indica faptul că totul merge bine. începe veghea din prova (santinela la ancoră), care raportează „Bun C., înainte, luminile (felinarele) ard bine!" (la ancoră se completează cu: „lanţul întinde înainte/travers etc.") Apoi facţionarul de la pupa CARTAGENA 99 raportează: „Bun C. înapoi!", iar şeful de C. anunţa „Bun C. peste tot". „C. bun!" LJrare a vechiului ofiţer de cart către cel nou (a nu se confunda cu „Bun C. .../"). C. scurtat C. cu durata de două ore. C. de seară (16,00-20,00) se împarte uneori în două C. scurtate pentru a evita situaţiile în care aceiaşi oameni ar executa de fiecare dată acelaşi C. De asemenea, C. scurtate se execută pe vreme foarte rea. o „C. câinelui/dracului" arg. C. întâi (00,00-04,00), care echivalează practic cu pierderea întregii nopţi. „A fi de C." A fi în serviciu de C. „A lua de C." A primi de la predecesor drumul şi viteza navei, ordinele de noapte etc. După transmiterea acestor date, noul ofiţer de C. pronunţă „Am luat de C.", moment în care îşi asumă întreaga răspundere. „Sfert la C.!" Formulă prin care ofiţerul ce urmează a lua de C. este înştiinţat că a rămas un sfert de oră până la schimbare. 2. Ansamblul oamenilor de C. în accepţiunea (1) o „C. la ancoră". Echipă de oameni de C. la prova, gata să întervină pentru a fundarisi o a doua ancoră în cazul în care prima ancoră fundarisită ară. „C. la front!"! Comandă pentru executarea apelului oamenilor ce urmează a lua de C. „C. pe punte" Chemarea pe punte a oamenilor ce urmează a lua de C. 3. Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu 11 °15', adică cu a 32-a parte dintr-un cerc. Pe vremea navelor cu vele, roza compasului era gradată în C., iar drumul se dădea, de asemenea, în C., în loc de grade. în prezent se întrebuinţează numai pentru a se indica direcţia vântului sau curentului şi, eventual, pentru relevmente prova; sin. arie de vânt, rumb, punct, vânt; v. roza vânturilor. carturi babord prova , 1. - carturi înaintea traversului babord carturi babord pupa irtierul tribord carturi tribord pupa împărţirea orizontului în carturi CARTAGENA 1. Important port şi BMM în SV Spaniei (prov. Murcia).136 mii loc. Lungimea frontului de cheuri 8 km, cu adâncimi până la 12 m. Baza dispune de adăposturi speciale pentru Sm. şi depozite subterane de combustibil. Şantierul de constr. şi rep. nave dispune de docuri uscate şi plutitoare unde pot fi construite şi reparate Sm. şi nave de supr., inel. Cr. Prin port se tranzitează: petrol, fosfaţi, maşini, oţeluri, fructe s.a. Capacitatea de trafic a portului 15 mii. t. anual. 2. Oraş-port şi BMM a Columbiei la M. Caraibilor. 240 mii loc. Este legat printr-un canal de R. Magdalena. Lungimea frontului de cheuri 2,7 km, cu adâncimi până CARTAGiNA__________________________________________________ 100 la 12,2 m. Capacit. de trafic 2,5 mii. t. Export: produse petroliere, cafea ş.a. Este accesibil pentru nave mari, inel. Cr. CARTAGINA ist. Oraş-stat sclavagist în N Africii pe ţărmul G. Tunisiei la M. Mediterană, întemeiat în 814 Î.Hr. de coloniştii fenicieni din Tyr. în sec. VII-MI Î.Hr. a devenit o importantă putere maritimă. Aliată cu Roma, a purtat războaie cu Grecia pentru hegemonie în M. Mediterană, iar apoi, din aceleaşi motive, cu Roma în trei mari războaie (războaiele punice). înfrântă de romani (146 Î.Hr.) şi distrusă, a fost apoi refăcută devenind provincie romană în Africa. A fost cucerită pe rând de vandali (439), bizantini (539) şi din nou distrusă de arabi (698). CARTE DE SEMNALE Cod de semnale specifice marinei militare, care cuprinde semnale pentru formaţii, evoluţii, manevre, luptă etc. Prima C.d.S. este atribuită amiralului olandez Martin Tromp (1597-1653). în tara noastră prima C.d.S. tipărită datează din anul 1898, având ca autori pe comandorii S. Eustatiu şi I. Spiropol. CARTE DE SEMNALE RADIO Document nautic în care sunt trecute toate sursele' de semnale radio şi caracteristicile lor ca: radiofaruri, staţii radiogoniometrice, staţii de navigaţie hiperbolică, Consol, Loran, Decca, Omega, staţii care transmit semnale orare, staţii de radio instalate pe coastă pentru traficul maritim etc.; s/r?. (impropriu) cartea radiofaruri lor. CARTE NEAGRĂ (engl. Black Book) Publicaţie confidenţială (rezervată exclusiv armatorilor), în care sunt trecuţi comandanţii de navă ce au avut naufragii, puneri pe uscat etc. CARTE-PILOT Document ce conţine instrucţiuni nautice, adică indicaţii asupra drumurilor de urmat, descrierea coastelor, însoţite de schiţe de coastă, a reperelor de navigaţie, a vânturilor locale, a pericolelor, precum şi descrierea porturilor, canalelor şi a regulilor de navigaţie, a posibilităţilor de aprovizionare cu păcură, cărbuni etc. Se disting cărţi-pilot ale coastelor şi cărţi-pilot ale oceanelor; ultimele conţin numai date generale -meteorologice şi oceanografice - asupra oceanelor şi drumurilor recomandate în funcţie de anotimp, eventual, asupra pericolului pe care îl prezintă gheţurile etc., sin. pilot, înv. portolan; sin. instrucţiuni nautice. Prima C.-P. românească a fost „Pilotul Dunării" (1907) de căpitan N. Kiriţescu şi căpitan E. Oprişan din Marina Militară. CARTE-REGISTRU Document publicat de o societate de clasificare cu denumirile şi caracteristicile navelor care au obţinut clasa sa. CARTEA FARURILOR Document nautic în care sunt trecute farurile cu coordonatele, descrierea şi caracteristicile de funcţionare ale acestora. CARTEA NAVEI Registru cuprinzând o scurtă descriere a navei şi a instalaţiilor sale, dimensiunile principale, calităţile manevriere; pe paginile albe, special rezervate, comandanţii trec observaţiile personale asupra ţinutei la mare etc., sin. registru matricol; sin., mii. formular tactic. CARTERET, Philip (? - 1796) Navigator englez. în 1766, în calitate de căpitan pe o goeletă, ia parte la expediţia navigatorului englez Samuel Wallis. în apr. 1767, în apropiere de Str. Magellan, din cauza unei furtuni, a pierdut legătura cu Wallis şi a continuat navigaţia independent. A traversat Oc. Pacific de la Ins. Juan Fernandez la Ins. Filipine. A descoperit mai multe ins. în zona de V a Oc. Pacific (în Arh. Tuamotu, Santa-Cruz şi Bismarck). A descoperit str. între Noua Irlanda şi Noua Britanie. A intrat în porturile Makassar (Ins. Celebes), Batavia şi Cape Town. în martie 1769 a revenit în Anglia încheindu-şi călătoria în jurul lumii. Cea mai mare parte a echipajului a pierit în timpul călătoriei. CARTIER (BABORD/TRIBORD) 1. Porţiune a navei în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire. 2. Porţiune a unei vergi, cuprinsă între baza şi capătul acesteia. 3. A patra parte din înălţimea/lungimea unei coloane, unui arbore gabier, unui arboret sau unei vergi de lemn. 4. v. pavilion. CARTIER, Jaques (1491-1557) Navigator francez. A cercetat coasta de NE a Americii de Nord. în 1534, în numele regelui Franţei Frangois I, a declarat Canada posesiune franceză. A urcat Fl. Saint Laurentîn cursul unei noi expediţii (1535). în 1541 a revenit în Canada de unde a adus noi precizări asupra descoperirilor efectuate anterior. CARTIERUL LUI DAVIS ist. Instrument folosit în sec. XVI pentru luarea înălţimii aştrilor. CÂRTI NĂ înv. Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu 1/8 de cart. CASABLANCA (Ed-Dar El-Beida) Port important situat pe coasta Oc. Atlantic a Marocului. 1,3 mii. loc. Portul este accesibil pentru toate tipurile de nave. Un dig lung protejează bazinul artificial al portului. Lungimea frontului de cheuri cca 7 km, cu adâncimi de 7-15 m. Portul este dotat cu macarale 15 tf, benzi transportoare de încărcare a mărfurilor în vrac, şantiere de reparaţii pentru nave de mare tonaj, inel. Cr. Capacitatea de trafic 17 mii. t/an. La 23 km de port se află aeroportul internaţional. CASA ROTII fl. Suprastructură laterală pe navele cu zbaturi, care acoperă zbaturile şi are, eventual, cabine. Se prelungeşte spre prova şi pupa cu platforme, denumite galerii; sin. casa zbaturilor, rodcos, tambur. Casa roţii: 7 - casa roţii; 2 - comandă; 3 - roată cu zbaturi; 4 - galerie. CASCADĂ Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al unei văi. Se întâlnesc în zonele muntoase. Se deosebesc diferite forme de C: de la căderi de apă înalte, joase la cataracte. Cascadele constituie o piedică pentru navigaţia pe fluviu. CASCĂ DE SCAFANDRU v. scafandru. CASETĂ PENTRU PRIZA DE FUND v. priză de fund. CASPICĂ, Marea ~ Una din cele mai mari mări închise şi sărate din lume. Lung. pe meridian 1200 km; lăţimea med. pe paralelă 300 km. Supr. 3,6 mii. km2; ad. în partea de N 4 25 m, centrală 170-700 m şi cea sudică 980 m. Nivelul mării este cu 28,5 m sub nivelul Oc. Planetar. Temp. apei vara + 24-26° C, iarna + 0,5-10° C. Salinitatea 1-2%o în N şi 13,2%o în S, iar în G. Kara Bugaz (separat de mare printr-un dig), de peste 300 %o. Este mărginită de teritoriile Fed. Ruse, Azerbaidjanului, Gruziei, Daghestanului, Turkmenistanului şi Iranului. în MC se varsă Fluviile: Volga, Ural (Fed. Rusă), Kura (Gruzia), Atrec (Iran şi Turkmenistan), Sefirud (Iran). Pr. porturi: Astrahan (Fed. Rusă), Baku (Azerbaidjan), Mahacikala (Rep. Aut. Daghestan), Krasnovodsk (Turkmenistan), Bender Enreli, Bender Torkeman (Iran). Legătură prin feribot între Baku (Caucaz) şi Krasnovodsk (Asia centrală). CASSIOPEIA Constelaţie având steaua nautică Schedar (den um ire m itologica). CASTANETĂ v. cabestan. CASTEL 1. ist. Suprastructură foarte înaltă pe navele din sec. XV-XVI; înălţimea lor a scăzut treptat până la teuga şi duneta de astăzi. Se deosebeau C. prova şi C. pupa. 2. Suprastructură, de reguiă, la centrul navei (C. central), unde se află comanda. Pe petroliere şi mineraliere C. se află de obicei la pupa (C. pupa). C. prova sin. (rar) teugă. 3. C. pupa sin. (rar) dunetă. Castele pupa: A - 1670; B - 1700; C- 1790; D - 1800. CASTELATURĂ sin. suprastructură. CASTEX, Râul (1878-1972) Amiral francez, cunoscut teoretician militar, autor al unor importante lucrări de istorie şi strategie navală apărute în perioada interbelică. Analist al războiului pe mare din perioada 1914-1918. A avut o deosebită influenţă asupra concepţiilor strategice navale premergătoare celui de al doilea război mondial. CASTILLO, Domingo (sec. XVI) Navigator şi cartograf spaniol care a întocmit harta Californiei şi a golfului omonim (1541), participând la expediţia ordonată de ____________________________________________„CATAPULTA" 101 viceregele „Noii Spânii" (America), în care C. era pilotul expediţiei. La limita de N a G. Californiei a fost descoperită vărsarea Fl. Colorado pe care l-a explorat 85 Mm în-amonte. C. a întocmit harta ambelor maluri ale G. California, dovedind că la V acesta este despărţit de ocean printr-o peninsulă. CAŞCAVAL 1. sin. cheie de catarg. 2. v. apărătoare-disc. CATALOG DE HĂRŢI MARINE Document publicat de diferite servicii hidrografice, în care sunt trecute hărţile marine editate de aceste servicii, în ordine numerică, pe regiuni de navigaţie, după categorii etc. Cataloagele sunt însoţite, de regulă, de hărţi-indice unde sunt specificate zonele pe care le cuprinde fiecare hartă. CATALOG DE STELE Document nautic în care se înregistrează poziţia stelelor vizibile, în scopul identificării acestora pe bolta cerească pentru nevoile navigaţiei şi în scopul determinării variaţiei coordonatelor acestor stele în decursul timpului. CATAMARAN 1. Ambarcaţiune uşoară cu vele având ataşate într-un bord sau în ambele borduri la o anumită distanţă un flotor-balansier din lemn îngust şi ascuţit la capete (acesta atinge uşor apa) destinat să asigure o mai bună stabilitate a ambarcaţiunii. C. este folosit în Ins. Polineziei pentru pescuit, transportul de persoane sau încărcături uşoare. 2. Ambarcaţiune sau navă cu motor sau vele compusă din două corpuri paralele, legate printr-o punte comună, pe care se poate ridica o suprastructură. Acest sistem de construcţie a început să fie folosit şi pe unele nave speciale, de exemplu, pe navele pentru ridicarea submarinelor. în ultimul timp au fost întreprinse cercetări pentru construirea unui C. având un corp în poziţie mai înaintată decât celălalt; v. trimaran. Catamaran: 7 - corp; 2 - punte. „CATAPULTA", Operaţia ~ Denumirea codificată a operaţiei desfăşurate de flota britanică în al doilea RM la 3-8 iul. 1940, în scopul de a împiedica capturarea de către Germania hitleristă a flotei franceze sau neutralizarea acesteia. Navele de război franceze se aflau dislocate în bazele britanice Plymouth şi Portsmouth, la Alexandria şi în bazele franceze de la Mers-EI-Kebir (Maroc) şi Dakar (Senegal). Navele aflate în bazele britanice au fost capturate de către detaşamente speciale britanice, cele din Alexandria au trecut de partea M. Britanii în urma înţelegerii dintre comandamentul britanic şi cel al escadrei franceze. La Mers-EI-Kebir şi Dakar, în urma refuzului amiralului francez de a accepta ultimatumul britanic, escadra britanică a atacat la 3 iulie cu artileria navele franceze de la Mers-EI-Kebir, iar la 6 iulie cu aviaţia minero-torpiloare. La 8 iul. au fost atacate navele bazate la Dakar. în urma operaţiei au fost scufundate, avariate sau capturate 7 nave de linie, 4 crucişătoare, 14 distrugă- CATAPULTA 102 toare, 8 submarine şi numeroase nave militare mici şi nave auxiliare. CATAPULTĂ 1. ist Maşină de război, folosită mai ales la asaltul cetăţilor, care servea, în antichitate şi la începutul Evului Mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanţe inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea de pe navele mari de luptă Catapultă (1) Catapultă pentru aparate de zbor (2): 1 - cărucior; 2 - cablu de tracţiune; 3 - grindă; 4 - frână pneumatică; 5 - scripete de revenire; 6 - cadru de orientare; 7- suport; 8 - pasarelă de manevră; 9 - punte; 10- levier de pornire. a unui avion sau hidroavion. La început instalaţia era dispusă pe punte şi se compunea dintr-o grindă (ce se rotea în jurul unui pivot), având la partea superioară şine, pe care aluneca un cărucior acţionat hidraulic, cu aburi sau aer comprimat, pe o distanţă de 60-100 m, cu o viteză de 200-300 km/h, suficientă pentru decolarea avionului şi printr-o mişcare bruscă şi puternică elibera aeronava care, având motorul în plin, îşi lua zborul. La portavioanele actuale, căruciorul este fixat pe un cilindru (piston) care, sub acţiunea vaporilor de apă, se mişcă într-un tub montat imediat sub puntea de zbor. Pe o navă pot exista până la 4 catapulte. în ultimele decenii a fost pus la punct un sistem de decolare fără C., aruncarea avionului de pe navă făcându-se cu o aşa-numită trambulină de schi. (v.). CATAPULTARE 1. Lansarea unui avion de pe o navă cu ajutorul catapultei. 2. Aruncarea/largarea din avion a scaunului sau a întregii cabine a pilotului în vederea paraşutării în caz de pericol. Dispozitivul de aruncare se poate declanşa automat sau de către membrii echipajului. Instalaţiile moderne de C. asigură catapultarea în aer, de la înălţimea de siguranţă, a întregului echipaj al avionului. CATARACTĂ Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de mici abrupturi: (complexe de cascade) (Ex. Porţile de Fier). CATARG v. arbore. Pe navele comerciale moderne se folosesc. C.-portal, cu două coloane unite printr-o punte, pe care se ridică arboretul, şi C. bipode, având două picioare înclinate, pe care se ridică arboretul. Pe navele fluviale, C. sunt, de regulă, rabatabile pentru a permite trecerea pe sub poduri. Uneori, chiar pe navele maritime se folosesc C. telescopice, la care arboretul poate intra în interiorul coloanei. La navele de luptă se Catarge: A - catarg tripod: 1 - arboret; 2 - felinar cu eclipsă; 3 - balansină; 4 - antenă radio; 5 -sart; 6 - saulă de semnale; 7 - piciorul tripodului; 8- antene pentru unde ultrascurte; 9-arboret: 10-vergă; 11 - pic; 72-cerc de sugrumăturâ; 13 - şuştă; 14 - furci; 75 -gabie; 76 - scară de pisică; 77- pinten: 18 -saulă de semnale; 79 - coloană. B - catarg din zăbrele: 1 - arboret; 2 - antenă RL; 3 - felinar de catarg; 4- comandă de artilerie; 5- RL de artilerie; 6- comandă; 7- pinten; 8- saulă de semnale; 9 - lumini de luptă; 10- antenă radio; 7 7 - zăbrea; 72 - telemetru; 13 - coş cu grătar; 14 - punte de semnale. C - catarg telescopic: 7 - cămaşă; 2 - cheie (caşcaval); 3 - fungă; 4 - rai; 5 - cerc de sugrumătură. utilizează C.-turn, C. tripod (cu trei picioare), C din zăbrele şi, în ultimul timp, C.-coş - o combinaţie între coş şi catarg, ist. Sensul de „arbore de navă" era exprimat în limba veche prin cuvântul catart (pl. catarte, catarturi) de origine greacă, devenit ulterior catarg sub influenţă turcă. După cum se ştie, o mare parte dintre navele otomane (în special arborii şi vergile acestora) se construiau cu lemn din pădurile Moldovei. Buştenii se adunau în plute care coborau pe R. Bistriţa şi alte râurii, apoi pe Dunăre şi pe mare unde erau remorcate până la Ţarigrad. Dar până să ia forma unor plute, buştenii erau coborâţi de pe munţi cu ajutorul unor atelaje numite KATAR în turcă. Şeful unui asemenea atelaj era un KATARCI (pronunţat catargi), ceea ce a făcut ca prin derivare regresivă buşteanul din plută să primească în româneşte numele de catarg, la început, pluralul de la catarg a fost catarguri, dar ulterior a căpătat forma catarge prin contaminare cu pluralul de la catargă. CATARG DE ÎNCĂRCARE Catarg scurt folosit numai ca suport pentru bigă. CATARG DE SEMNALIZARE Stâlp vertical cu dispozitive ce permit ridicarea unor semnale formate din pavilioane, bule sau lumini. Catargele sunt amplasate în lungul fluviilor la o distanţă de 500 m în aval şi în amonte de trecerile grele şi au rolul de a transmite semnale de avertizare şi în orice alt loc unde sunt necesare (port, cheu etc.). CATARGĂ ist. Galeră otomană care în sec. XVI a circulat pe Dunăre. Originea îndepărtată a lui catargă (pl. catarge) este bizantinul katergon, însă românii i-au primit prin mijlocire otomană, probabil prin sec. XIII, de când este atestată varianta turcă katarga „galeră". Formele turceşti actuale (KADIRGA, KADIRKA, KATIRGA) sunt mult mai recente (sec. XV). CAVITATIE Catargă otomană pe Dunăre din 1540 (Reconstituire de dipl. ing. Kurt Schaefer - Austria) CATOPISCOS ist. Navă antică uşoară şi rapidă, cu vele pătrate şi 15 perechi de rame. CAVALET DE BARCĂ Suport din lemn sau metal, având în partea superioară o decupare de forma fundului bărcii, pe care se amarează ambarcaţiunile pe punte cu ajutorul unor labe întinse cu boţuri. CAVALET DE ELICE Tijă care Cavalet de barcă: susţine axul elicei după ieşirea / - boţ de amarare; acesteia din pantalonii elicei. 2-cavalet. „CAVARNA" ist. Motonavă mixtă (mărfuri şi pasageri) făcând parte dintr-o serie de 4 nave construite la Palermo (Italia) şi intrate în serviciul SMR în 1939-1940 (v. „Balcic"). La intrarea României în al doilea RM, pentru a fi ferită de eventuale bombardamente, nava a fost adăpostită 103 în portul bulgăresc Vama. închiriată serv. german de transporturi maritime, a fost folosită la aprovizionarea armatei germane de pe frontul de E. La 2 dec. 1941, aflată într-un convoi cu destinaţia Odessa, nava, încărcată cu benzină de avion în butoaie, a lovit o mină dintr-un baraj sovietic în zona Bugaz şi, fiind grav avariată şi incendiată, s-a scufundat într-o jumătate de oră. Canoniera „Stihi" care făcea parte din escorta convoiului a reuşit să salveze 34 de oameni iar 27 au pierit (9 germani). CAVENDISH, Thomas (1560-1592) Navigator şi corsar englez care a realizat cea de a treia navigaţie circumterestră (1586-1588). Cu veniturile realizate dintr-o expediţie piraterească (1585) armează o escadră de 3 nave cu care repetă periplul celebrului corsar englez Francis Drake. Traversează Atlanticul, navigă de-a lungul coastei Patagoniei şi prin Str. Magellan intră în Oc. Pacific. Timp de 8 luni piraţii lui C. atacă şi jefuiesc numeroase nave, între care galionul spaniol „Santa Ana" cu o încărcătură preţioasă de 120 mii pesos. Debarcă în California, apoi traversează Oc. Pacific şi pe ruta Ins. Ladrones, Ins. Filipine, Ins. Java, C. Bunei Speranţe, se înapoiază în patrie. A fost primit în Anglia ca un erou. CAVILĂ 1. Piesă în formă de mâner la partea superioară şi cilindrică la partea inferioară, care se introduce într-un orificiu practicat vertical în cavilieră sau în ochiul unui cerc de cavilieră. 2. C. (1), dar situată în vârful spiţelor Cavilă de cavilieră. timonei. C. corespunzătoare unghiului de cârmă 0°, denumită C. de mijloc, este marcată cu un inel de alamă şi, în mod normal, trebuie să stea în poziţie verticală când cârma se află la mijloc, o „O C. la dreapta/stânga!" Comandă pentru a se pune cârma cu o C. în bordul indicat. 3. înv. Cui din lemn folosit la construcţiile navale executate din acelaşi material. CAVILĂ DE MATISIT Sculă conică sau tronconică, având, eventual, şi formă de jgheab, confecţionată în primul caz din lemn tare, iar în cel de-al doilea caz din oţel şi folosită la matisirea parâmelor vegetale sau metalice, pentru trecerea şuviţelor/viţelor. Cavila din lemn are uneori un cerc metalic la partea plată. CAVILĂ DE PARÂME Piesă din lemn de formă conică sau biconică, folosită pentru a fixa temporar două parâme; în acest scop ochiul de la capătul uneia dintre parâme se introduce prin ochiul de la capătul celeilalte parâme prin care se trece apoi C.d.P. CAVILIERĂ Piesă confecţionată dintr-o scândură groasă, aşezată.orizontal în bordurile navei sau în jurul unui catarg, în care se înfig cavilele (v. cavilă 1) pentru a se lua volta manevrelor curente; v. fig. voltă la C. CAVITATIE Femomen fizic de producere într-un curent de lichid, în jurul palelor elicilor, a unui vid parţial care se umple cu bule de vapori de lichid. Antrenate în zone de presiune hidrodinamică mai mare decât tensiunea vaporilor, aceste bule provoacă spargerea curentului de Cavilă de matisit: A - cavilă cu armătură; B - cavilă de lemn. CAYMAN 104 lichid, dând şocuri puternice în pereţii spaţiului în care are loc fenomenul, determinând vibraţii şi corodarea mecanică a suprafeţei paielor elicei, cauzând scăderea forţei de propulsie a acesteia. Printre măsurile de reducere sau anulare a fenomenului de C. se numără mărirea palelor elicei, mărirea imersiunii, micşorarea numărului de turaţii. CAYMÂN Arh. britanic în M. Caraibilor, în NV Ins. Jamaica. Este format din trei insule (Grand C., Little C. şi C. Brac). Supr. 259 km2; cca 200 mii loc. Pescuit. CAZANE Sector al defileului Dunării la trecerea prin Munţii Carpaţi. Lung. 45 km. înainte de construcţia hidrocentralei „Porţile de Fier I" C. erau împărţite în C. Superioare şi C. Inferioare, unde valea Dunării se îngusta (152 m) devenind foarte periculoasă, în special la ape mici, datorită curentului puternic la viituri (5 m/s) şi stâncilor care se aflau aproape de suprafaţă. După construcţia hidrocentralei P.d.F.I şi a lacului de acumulare pericolul pentru navigaţie a dispărut, existând o adâncime suficientă pentru nave. CAZARMĂ mii. încăpere locuită de echipajul unei nave, fiind amenajată în acest scop cu cuşete (hamace), chesoane, mese etc. CAZEMATĂ înv. Compartiment sub puntea cuirasată a navelor de linie, în care se aflau tunurile artileriei secundare destinate combaterii atacurilor navelor torpiloare. CAZIC Par cu armătură metalică la capătul ascuţit şi cu întăritură la partea superioară, folosit pe Dunăre pentru a lega nava în locurile în care nu există babale sau pe mare şi pe Dunăre pe timpul efectuării manevrelor de forţă. CĂCIULĂ Partea superioară a unui coş de navă, care serveşte la devierea fumului pentru a uşura tirajul sau a proteja anumite porţiuni ale navei. CĂDEA 1. (despre vânt şi mare ) A pierde din intensitate, o „Briza cade spre apusul soarelui". „Vântul a căzut de tot". „Marea a început să cadă". 2. A rămâne în urma formaţiei. 3. fi A veni cu prova remorcherului pe un anumit reper de navigaţie. CĂDEA DE-AL DOILEA fl. Manevră nereuşită, când remorcherul nu poate întoarce şi cade travers pe capul convoiului; fl. A veni travers pe curent. CĂDEA ÎNTRE VALURI A ajunge într-o poziţie paralelă cu creasta valului, periculoasă pentru navă. curentul pe creasta valului CĂDEA PESTE O NAVĂ A intra în coliziune cu altă navă sub acţiunea curentului sau a vântului. CĂDEA SUB VÂNT A pierde o suprafaţă de apă în direcţia în care bate vântul. CĂDERE 1. fl. Deriva (abaterea) către mal a unui convoi remorcat, din cauza curentului sau vântului ori întoarcerii la coturi. o „A lua din C." A reduce C. „A da C." A produce în mod voit o C. 2. Distanţa pe verticală între marginea de învergare a unei vele pătrate şi marginea de întinsură. C. totală sau C. la colţ C. măsurată între colţul de învergare şi colţul de scotă respectiv. C. la mijloc, C. la catarg sau C. la fund reprezintă diferenţa între C. totală şi săgeata marginii de întinsură; u. velă. CĂDEREA MAREEI Valoarea cu care adâncimea apei scade în timpul refluxului. CĂLĂFĂTUI A etanşa corpul, bordajul şi punţile din lemn ale naveior presând calafatul în harmuz cu ajutorul dălţilor cu unul sau două canale, bătute cu ciocanul de călăfătuit (operaţiunea poartă denumirea de baterisire). Apoi se toarnă smoală cu o lingură de călăfătuit; v. cioc de cioară, daltă de călăfătuit, pataraţă. CĂLĂFĂTUIRE Operaţiunea de a călăfătui. CĂLĂFĂTUITOR Muncitor specializat în călăfătuire; sin., înv. calafat, calfat, calafagiu. CĂLĂRAŞI Port fluvial pe malul stâng al braţului Borcea la km 94 (în dreptul km 370 pe Dunăre). Este compus din 3 porturi distincte: Portul industrial, legat printr-un canal de 6 km de braţul Borcea (la km 98) specializat pentru deservirea Combinatului Siderurgic Călăraşi, având cheuri pentru materii prime cu macarale de 16 tf unde pot acosta nave până la 3000 t capacitate şi cheuri pentru încărcarea produselor finite cu macarale de 5 tf. Trafic anual de produse: 1,240 mii. t. Portul comercial situat la km 94 pe braţul Borcea. Lung. cheului 570 m, având dane pentru pasageri, cereale, mărfuri în vrac, cu dotările respective, macarale de siloz, spaţii de depozitare etc. Pot acosta nave până la 1500 t capacitate. Traficul anual de mărfuri este de cca 450 mii t/an. Portul Călăraşi-Modelu la km 90 + 500 pe malul stâng al braţului Borcea, destinat operării produselor balastiere; este dotat cu platforme de depozitare şi estacade cu bandă rulantă, ist. Portul C. a fost înfiinţat pentru exportul cerealelor din Bărăgan şi s-a dezvoltat de la sfârşitul sec. XIX pe locul actualului port comercial. Construcţia portului industrial a început din 1970 iar a portului Modelu din 1980. ist. Punct de supraveghere şi apărare în faţa cetăţii turceşti Silistra în timpul războaielor ruso-otomane din 1 828—1829 şi 1853-1854, când trupele ruse au asediat cetatea. în Războiul de Independenţă, trupele române au ocupat poziţii pe malul stâng al Dunării asigurând flancul trupelor ruso-române ce luptau la sud de fluviu. „CĂLĂRAŞI" ist. Remorcher cu corp de fier şi punte de lemn construit în 1901 la T. Severin pentru NFR. în al doilea RM a fost rechiziţionat şi folosit de Marina Militară ca puitor de mine fluvial. în 1944 a instalat baraje de mine în zona Ostrovul Corbului (km 910) sub protecţia VB 7 şi a unei baterii de artilerie de câmp. Barajele au închis drumul de retragere a convoaielor germane ce intenţionau să treacă spre Ungaria (30-31 aug. 1944). în sept. 1944, nava a fost incendiată şi distrusă în timpul unui bombardament german în zona T. Severin. Depl. 30 t; dim. 32x5x1,6 m; maşină cu abur 190 CP; vit. 34 km/h. CĂLĂRI BRIZANŢI! A menţine o barcă pe creasta unui val care nu s-a sfărâmat sau pe brizanţii unui val sfărâmat. Manevră periculoasă ce poate fi efectuată numai cu un armament experimentat, cu o barcă uşoară cu flotabilitate mare la prova, cu centrul de greutate la 1/3 L de la pupa şi cu padele în loc de rame. Barca trebuie menţinută pe faţa anterioară a valului, având pupa parţial sub creastă. O mică greşeală de cârmă poate duce la căderea între valuri şi la răsturnare. CĂLĂUZIER Marinar aflat la suprafaţă, care acordă ajutor unui scafandru ce lucrează sub apă. CĂLCA 1. A atinge uşor fundul mării, ca în expr. „A călcat pe un banc". 2. A avea un pescaj de ... m, ca în expr. „Nava calcă ...m". CĂLCÂI 1. Extremitatea inferioară, de formă pătrată, a piciorului catargului, care intră în talpă. 2. Mecanism de punte folosit pentru a opri filarea lanţului ancorei. Se compune dintr-un postament (fixat pe punte) cu un opritor, peste care pot trece zalele orizontale, dar nu şi cele verticale. în pupa opritorului se află o scobitură ce poate fi umplută cu un prag care ridică lanţul, permiţându-i să treacă peste opritor. Pentru manevrarea pragului se instalează o pârghie, denumită mânerul C. 3. Extremitatea inferioară a axului cârmei; v. cârmă. 4. Faţa inferioară a chilei, la pupa, în dreptul cârmei. 5. Capătul inferior al unei speteze. 6. Capătul inferior al braţului bigii. CĂLINESCU, Dimitrie (1837-1877) Locotenent, erou al Războiului de Independenţă, căzut în lupta pentru cucerirea redutei Griviţa (sept. 1 877). Numeie său a fost atribuit în 1907 uneia din vedetele de siguranţă intrate în serviciu în acel an (V nr 7). în primul război mondial, V7, sub comanda cpt. Schiffelreers Aurel, s-a remarcat prin numeroase fapte de arme la Turtucaia, Raşova şi în Delta Dunării (1916-1918). în perioada interbelică, V7 a fost transferată Corpului marină grăniceri. La 15 aug. 1991 numele Lt. C. a fost din nou atribuit unei vedete fluviale. CĂMAŞĂ 1. Apărătoare din pânză de vele, care serveşte la etanşarea intrării catargului în etambreul punţii descoperite; este fixată pe catarg cu un cerc de C.; v/. fig. navă de 74. 2. v. catarg telescopic. 3. Partea inferioară a unui foc (marginea de întinsură), care acoperă cutele velei când aceasta este strânsă şi înfăşurată, o „C. în arboradă" ist. Semnal constând din ridicarea de către o navă comercială a unei C. în arboradă prin care se cerea unei nave de război să fie trimisă o barcă de ajutor. Călcâi: 7 - pârghie; 2 - palane; 3 - postament; 4 - prag. ______________________________________CĂPITAN DE PORT 105 CĂMILĂ 1. Ponton din lemn servind la ridicarea (ranfluarea) navelor scufundate. Folosit pe vremea navelor cu veie, C. sunt înlocuite în prezent cu pontoane sau nave ridicătoare metalice. 2. Plută foarte rezistentă, amplasată între o navă acostată şi cheu sau între două nave mari. Uneori este formată din două corpuri, cu un amortizor între ele. CĂPĂŢÂNĂ 1. v/. macara. 2. Plutitor mic, de formă cilindrică (din lemn) sau biconică (din metal), care se leagă cu o gripie la diamantul ancorei, marcând locul unde aceasta a fost fundarisită, pentru a o putea pescui uşor dacă se rupe lanţul. Se foloseşte la ancorarea în radă deschisă. C. ancorei din tribord este piturată în verde, iar a celei din babord, în roşu. Dacă nava are şi o ancoră de etravă, C. acesteia se piturează jumătate verde, jumătate roşu; sin. geamandură de ancoră. Căpăţâni de ancoră: A - căpăţână metalică: 7 - inel; 2-căpăţână metalică; 3 - ochi; 4 - gripie; 5 - legătură. B -căpăţână din lemn (sec. XVIII): 7 - căpăţână din lemn; 2 - nod de şcotă de velă cu spetează; 3 - gripie. CĂPITAN MC Persoană care posedă brevetul de C., are în subordine echipajul unei nave şi asigură conducerea acesteia. C de cabotaj C. care comandă numai nave mici, pe distanţe limitate. C de cursă lungă C. care comandă orice navă, pe orice distanţă. C maritim C. care comandă o navă maritimă. C fluvial C. care comandă o navă fluvială. C. de dragă C. specializat în dragajul fundului apei. C de remorcher C. care comandă un remorcher. CĂPITAN DE ARME mii., înv. Maistru sau gradat însărcinat cu menţinerea disciplinei şi rezolvarea problemelor zilnice ale echipajului. CĂPITAN DE DOC Şeful unui doc plutitor sau uscat, care răspunde de manevra navei în doc, tacarisirea (aşezarea pe tacade), ridicarea şi coborârea navei (la docurile plutitoare) etc. CĂPITAN DE PAVILION 1. Comandantul Navei Amiral (în unele flote militare). 2. ist. Comandant onorific al unei nave comerciale, prezent la bord ca reprezentant aljării sub ai cărei pavilion navigă nava respectivă. CAPITAN DE PORT Şeful căpităniei de port, reprezentând autoritatea maritimă sau fluvială însărcinată cu supravegherea aplicării legilor şi regulamentelor portuare, respectarea ordinii în port şi pe navele comerciale din zona de care răspunde, verificarea brevetelor personalului navigant şi actelor de bord ale Cămilă (2): 7 - brâu; 2 - amortizor. „CĂPITAN DUMITRESCU CONSTANTIN"_____________________ 106 navelor comerciale, cercetarea şi întocmirea actelor privind avariile, coliziunile etc. „CĂPITAN DUMITRESCU CONSTANTIN" ist. Canonieră din grupul celor 4 unităţi similare („Lt.Cdr Eugen Stihi", „Lt. Lepri Remus", „Slt. Ghiculescu Ion") construite în 1916 în Franţa şi achiziţionate în 1919 pentru Marina Militară. Caracteristici: depl. cca 400 t; dim. 60,8x6,9x2 m; două motoare Schulzer Diesel, vit. 15 Nd. Armamentul iniţial: II tunuri 100 mm şi 2 mitraliere AA, echipament de dragaj. A participat la campania de deminare a coastei româneşti (1920-1923), după care funcţionează ca navă-şcoală pentru elevii Şcolii navale şi Şcolii de aplicaţie a marinei până în 1939 când a intrat în serviciu noua navă-şcoală „Mircea". în al doilea RM (1941-1944) a executat numeroase operaţiuni de dragaj, patrulări şi convoieri în bazinul de V al M. Negre şi în Crimeea. A participat la operaţia de evacuare a trupelor germano-române din Crimeea şi la transportul răniţilor grav. Trecută în posesiunea marinei sovietice după 05 sept. 1944, a primit numele de „Aracs". S-a scufundat la 12 sept. 1945, lovind o mină. CĂPITAN GENERAL AL MĂRII ist. Comandantul marinei veneţiene. CĂPITAN PAŞA ist. Comandantul flotei turce; sin. capudan paşa. CĂPITĂNIA PORTULUI 1. Organ portuar maritim sau fluvial care, împreună cu celelalte autorităţi din port, au rolul de a supraveghea respectarea regulilor de navigaţie în zona de responsabilitate. 2. Locul în care este instalată C.P. CĂPTUŞEALĂ 1. înveliş interior din lemn sau material plastic al bordajului navei sau al unui perete de magazie, cabină, careu etc.; v. chiriş şi lanchet. 2. Dublură a unei vele cusută pe marginile acesteia; v. fig. velă. Căptuşeală (2): Căptuşeală falsă: 7 - margine întoarsă; 2- 7 - linie de tăiere; 2 - velă; 3 - se cusătură: 3 - căptuşeală. aşază cută pe cută; 4- se întoarce în jos; 5 - se întoarce în sus. CĂPTUŞEALĂ FALSĂ Dublură a unei margini de velă cu curbură mare, la care vela se taie de-a lungul curburii, se întoarce şi se coase. CĂRĂUŞ MC Persoană sau întreprindere al cărei obiect de comerţ este transportarea de mărfuri pe mare în schimbul unei sume de bani numită navlu. C. poate fi proprietarul navei (armator) sau navlositor când închiriază nava. CĂRBUNAR 1. Navă pentru transportul cărbunilor în vrac; sin. carbonier. 2. Navă care arde cărbuni la căldări. 3. Pe navele cu cărbuni, marinar care aduce cărbunii din buncăr la căldare. 4. arg. Pe navele cu vele, ofiţer în al cărui cart vântul este slab sau nefavorabil. CĂRMĂCUT pese. Cârlig mic folosit pentru prins cegă. CĂRUCIOR ist. Afet de tun de pe vremea marinei cu vele, care recula şi era adus în baterie pe roate, fiind reţinut sau tras de palancuri; v. fig. tun. „CĂTINA" ist. Remorcher cu corpul şi puntea de fier construit în 1907 la T. Severin. în primul RM a fost rechiziţionat de Marina Militară şi repartizat Apărărilor sub Apă. A fost folosit la Serviciu! de patrulare pe Dunăre, iar apoi ca navă torpiloare armată cu două TLT improvizate. A luat parte în noaptea de 27/28. 08 1916 la atacul cu torpile împotriva flotilei Austro-Ungare aflată la Rusciuk. După război a fost înapoiată Serv. Hidraulic. Casată în anul 2000. Depl. t; 26 dim. 15x3x1,4 m; vit. 32 km / h. CĂTUNEANU, Alexandru (1862-1916 n. Bucureşti) Comandor. Absolvent al Şcolii Militare (1883). în 1886 este trimis în Franţa pentru specializare ca ofiţer de marină unde a participat la două campanii de navigaţie în Caledonia şi Extremul Orient. Comandant al navei „România" (1890); secund, apoi comandant pe bricul „Mircea I"; căpitan cl. I în portul Constanţa. A alcătuit prima hartă românească de navigaţie a litoralului de V al M. Negre (în anul 1900 harta a primit la Paris, la Congresul internaţional de arhitectură şi construcţii navale, medalia de aur). Director al Direcţiei Marinei din Ministerul de Război. Comandant al crucişătorului „Elisabeta" al Diviziei de Mare şi al Diviziei de Dunăre. Comandant al Depozitelor Generale ale Marinei (1916). Se stinge din viaţă la 31 dec. 1916 într-un accident de tren. CĂŢEL. fl, sin. castanetă. CĂUŞ Bazin mic într-un port, folosit, de regulă, de ambarcaţiuni. CĂUTARE ANTISUBMARINĂ mii. Activitate de descoperire a submarinelor, vizual sau prin mijloace tehnice. CĂUTARE Şl SALVARE Acţiunea de căutare şi salvare a unei nave, unei ambarcaţiuni sau unui avion în caz de sinistru; este coordonată de o „Autoritate de coordonare de la uscat", eventual, de un „Comandant aerian la faţa locului" şi de un „Coordonator al cercetării de suprafaţă", care poate fi chiar nava avariată, dacă nu este în pericol de scufundare imediată, sau o altă navă, stabilită prin acord mutual, care vine în ajutor. Aceasta poartă, ca semnal de identificare, un pavilion naţional de dimensiuni cât mai mari la mărul arborelui (noaptea, un proiector dirijat în sus) şi un semnal special ce este comunicat celorlalte nave care dau asistenţă. CÂMP DE GHEŢURI Aglomerare de gheţuri plutitoare ce formează un strat mai mult sau mai puţin continuu. CÂMP DE MINE mii. Raion maritim în care au fost lansate neuniform unul sau mai multe bancuri de mine de acelaşi tip sau de tipuri diferite pentru a nu permite trecerea liberă a navelor de suprafaţă sau a submarinelor inamice. CÂMPIE ABISALĂ oc. Suprafaţă plană a fundului oceanic formată din depozite sedimentare. în general, panta C.A. este mai mică de 1: 1000. CÂMPUL MAGNETIC AL NAVEI Câmpul magnetic produs de magnetismul pe care-l dobândesc pieseie de fier şi otel care compun nava. în timpul construcţiei navei, piesele ce o compun sunt magnetizate prin inducţie de câmpul magnetic terestru. Când nava este gata, ea se comportă ca un magnet unic, a cărui polaritate depinde de orientarea pe care a avut-o pe cala de construcţie. CÂNEPĂ (Canabis sativa) Plantă ale cărei fibre se utilizează la fabricarea parâmelor vegetale şi a pânzei de vele. Fibrele de C. sunt bătute şi pieptănate. C. bătută poartă şi denumirea de C. brută. Cele mai lungi fire pieptănate sunt cele de mâna întâi şi servesc la fabricarea parâmelor de calitatea întâi. Din firele mai scurte se fabrică parâme de calitatea a doua. Cea mai bună C. este cea italiană. Parâmele din C. sunt cele mai rezistente parâme vegetale. CÂNEPĂ DE BOMBAY/MADRAS v. cânepă Sunn. CÂNEPĂ MAURITANĂ Specie de sisal. CÂNEPĂ SUNN Plantă textilă din India, ale cărei fibre au o rezistenţă inferioară celei a fibrelor de cânepă. CÂNTĂ FUNDUL A pronunţa cadenţat raportul referitor la un sondaj, de ex., „Triboord, metri, zece, fund!". CÂNTEC DE MANEVRĂ ist. Cântec care însoţea manevrele grele, ca virarea cabestanului, încrucişarea velelor, vergilor etc. CÂRJĂ Şcondru folosit pentru a propti şi a împiedica răsturnarea unei nave mici, pusă pe uscat. CÂRLIG Piesă metalică încovoiată, având o extremitate ascuţită, ciocul, iar cealaltă fiind prevăzută cu un ochi. Partea încovoiată, opusă ochiului, este capul (chiar dacă atârnă în jos); între cap şi ochi se află spatele. Spaţiul dintre ochi şi spate este golul în care se introduce un cârlig, o parâmă etc. Pe la gura C. calibrul se măsoară la cap. Există mai multe variante. C automat C. folosit la palancurile bărcilor de salvare, care permite desprinderea simultană a ambelor palancuri; întâlnim diferite tipuri brevetate, de ex., „Robinson", „Pett" etc. C. cu carabinieră C. la care o limbă tensionată cu ajutorul unui arc blochează gura acestuia. C. cu ţâţână C. care se poate roti. C. cu papagal C. articulat, folosit la boţurile de lanţ; v. fig. boţ cu papagal. C. de balenier C. care serveşte la ridicarea de bucăţi mari de balenă. C. de capon; v. grui de capon. C. de fardaj Piesă în formă de L fixată pe bordaj, în care se prind seretele; sin. stafă. C. de încărcare C. folosit la palancul bigii. C de lanţ C. care serveşte la manipularea lanţurilor de ancoră pe punte. C. de minginie C. aflat la capetele sapanului şi utilizat la manevrarea minginiilor. C. de palane; v. palane. C. de plută de salvare C. care serveşte la lăsarea la apă a plutelor de salvare cu biga. C. de pavilion C. utilizat pentru legarea pavilionului de saulă. C. de puţ C. instalat în puţul lanţului pentru a asigura extremitatea lanţului ancorei în puţ. C. de rechini C. mare, legat cu un lanţ, care serveşte la prinderea rechinilor. C. de remorcă C. care are diferite forme, după cum este montat pe remorchere sau pe alte nave pentru o eventuală remorcare; sin. ganci, gangi. C. de scotă C. fixat uneori pe etrava bărcilor pentru trecerea scotei. C. de siguranţă C. având diferite dispozitive pentru a CARMA 107 împiedica desprinderea. C. de traversieră Dispozitiv cu ajutorul căruia se traversează ancora. C de undiţă C. care are spre interior o barba pentru a prinde peştele (intră în dotarea bărcilor de salvare). C. de velar C. folosit de velari pentru întinderea pânzei de vele la cusut. C. dublu C. folosit la instalaţiile de încărcare. C. în „S" C. fixat în vântul unui baston de tendă, cu două coarne deviate în sensuri opuse, prin care trece straja. Ochi „zSTe® lt-"- Palane - Sp Curentul bigii Cârlige: A - simplu; B - Robinson; C - Pett; D - cu carabinieră; E - cu ţâţână; F-de balenier; G - de încărcare; H - de lanţ; / - de plută de salvare; J - de pavilion; K- de rechini; L - de remorcă de distrugător; M- de remorcă de remorcher; N- de şcotă; O-R - de siguranţă; 5-5 - de traversieră; T- de undiţă; Ţ- de velar; U - dublu; V- foarfecă; Z- de paravan. CÂRMACI 1. Navigator care conduce o navă fluvială fără propulsie (tanc petrolier, şlep, ceam, ponton-dormitor ş.a.). 2. înv. Timonier. CÂRMĂ 1. Dispozitiv servind la guvernarea navei. Prima C. a fost o ramă aşezată la tribord pupa. Tipul actual a fost introdus de vikingi în sec. XIII şi a apărut prima dată în 1242 pe sigiliul portului Elbing. C. se compune din pană, prinsă pe axul C. care, la rândul său, este prins cu balamale şi lâţâne pe etamboul navei, la ambarcaţiuni şi la veliere, şi pe etamboul C., la nave cu propulsie mecanică. Piciorul axului se reazemă cu CÂRMĂ__________________ 108 călcâiul pe un locaş de pe chilă, iar capul său intră prin bordaj printr-un tub denumit etambreul C. Pe capul axului se află o eche dreaptă ori rotundă sau diferite sisteme brevetate pentru transmiterea mişcării printr-un servomotor. La navele fără servomotor şi ia bărci, echea este acţionată de parâme sau de lanţuri, denumite troţe. Uneori axul C. trece la o anumită distanţă de marginea prova a penei, porţiunea acesteia din prova axului servind la reducerea efortului necesar punerii C. Acest tip de C. poartă denumirea de C. compensată. Dacă partea din prova axului are o înălţime mai mică decât restul penei, C. este semicompensată. C. compensate şi semicompensate sunt ţinute numai de ax, fiind suspendate. în afară de acestea, există şi alte numeroase tipuri brevetate. C. activă C. cu un motor cu elice pe muchea pupa a penei, care dă un impuls suplimentar, fiind foarte utilă la manevra în port. C. Kitchen C. la care pana este înlocuită cu două cupe orientabile ce asigură un efort de guvernare foarte puternic, permiţând totodată mersul înapoi. Navele cu două elice pot avea şi C. laterale, câte una în pupa fiecărei elice. Pe unele fluvii sau canale pot fi folosite C. suplimentare, reprezentând o prelungire demontabilă a penei. C prova C. suplimentară la prova unei nave, care serveşte la manevre în port; în mare este intrată într-un puţ. în prezent este înlocuită adeseori cu o elice de manevră. C Cârme: A - de cargo cu cârmă suplimentară: 7 - etamboul elicei; 2 - elice; 3 - presetupă; 4 - axul elicei; 5-con; 6-pală; 7-colivia elicei; 5-ax; 9 - etamboul cârmei; 10 - cârmă suplimentară; 11 - întăritură; 12 -ţâţână; 13 - pană; 14 - balama; 15 - călcâi. B - compensată: 7 - ax; 2 - suprafaţă de compensare; 3 - pană. C - semicompensată suspendată: 1 - cârmă; 2 - elice. D - Kitchen: 1 - şalupa întoarce la babord; 2 -marş înapoi; 3 - eche; 4 - stea de manevră a cupelor; 5 - cupe. £ - improvizată : 1 - şcondru; 2 - palane; 3 - cârmă; 4 - troţă. improvizată Dispozitiv de guvernare improvizat ce se utilizează în cazul unei avarii de C. o „C. banda" C. pusă la maximum într-un bord. „C. în vânt (sub vânt)" C. pusă astfel ca nava să vină în vânt sau sub vânt. „C. la mijloc" sau „C. zero" C. menţinută în axul navei. „Multă (puţină) C." Unghi de C. mare (mic). 2. arg. Nas. CÂŞTIGA ÎN VÂNT 1. A se deplasa în direcţia din care bate vântul. 2. A veni în vântul altei nave, strângând vântul mai bine decât aceasta. CÂŞTIGUL MAREEI Diferenţa dintre două înălţimi t ’ > succesive ale mareei înalte, când aceasta merge către mareea Sizigiilor. „C. B." ist. Minisubmarin de asalt construit pentru marina italiană de firma Caproni (1941-1942). Depl. 36/45 t; dim. 15x3x2,1 m; echipaj 4 persoane. Motor termic 90 CP; motor electric 100 CP. Vit. 7/7,5 Nd. Autonomie: 450 Mm (la suprafaţă), 50 Mm (în imersiune). Imersiune până la 80 m, armament: 2 TLT/450 mm. în perioada 1942-1944 în M. Neagră au operat în cadrul forţelor Axei 6 unităţi (CB1-CB 6) aduse de la Spezia (Italia) pe CF, din care unul (CB 5) s-a scufundat în timpul acţiunilor de luptă. Despre celelalte 5 „C.B.", care au fost capturate de flota sovietică, lipsesc informaţii, sin. Sm. de buzunar. CEAICĂ ist. (rus. ceaika - pescăruş) Ambarcaţiune (navă) cu rame şi o velă, folosită în sec. XV-XVI în M. Neagră şi M. Caspică, îndeosebi de către cazacii din Zaporojie la incursiunile lor piratereşti pe coasta Anatoliei. Caracteristici: depl. până la 100 t; dim. max. 18x3,7x3 m. C. era prevăzută cu un catarg, o velă pătrată, 10-15 rame în fiecare bord şi o cârmă sub formă de ramă (sau două rame, una în prova şi alta în pupa), ramele fiind propulsorul principal al navei. Putea lua la bord 2-4 tunuri mici. în grupuri de zeci de ambarcaţiuni, cazacii care se deplasau din Crimeea la Sinope reuşeau să atace navele şi porturile turceşti, fiind mai uşoare şi mai rapide decât galerele otomane. Sin. Şaică zaporojeană; v. şaică. CE CAP Al? v. cap (4). CEAM 1. ist. Corabie din lemn, utilizată în trecut pentru transporturi pe Dunăre. 2. fl. Navă remorcată, nepuntată Ceam (2) sau cu culoare laterale, puntate, servind la transportul stufului din Delta Dunării şi al altor materiale. CEAM AUTOPROPULSAT Şlep mic, cu pescaj redus (a cărui punte se limitează la un culoar îngust), prevăzut cu 1-2 motoare de propulsie. Se foloseşte pentru transportul în vrac al unor materiale brute: balast, pietriş, nisip, stuf etc. CEARMUC înv. v. Canistrelă (termen folosit la începutul sec. XIX). CEAS DE BORD Ceas mare de perete care se instalează în majoritatea compartimentelor navei şi care indică timpul fusului (ora bordului). CEASORNIC DE PASE Mecanism montat la minele fără contact şi reglat în aşa fel încât explozia să se producă după un număr neuniform de declanşări în gol ale focosului (de la 0 la 100), ca rezultat al trecerii peste acestea (în raza lor de distrugere) a drăgilor fără contact, a spărgătoarelor de baraj sau a navelor. CEASORNIC DE TIMP Mecanism montat la minele fără contact, care face ca acestea să devină active după un anumit interval de timp (până la 360 zile). Se utilizează pe scară largă pentru a îngreuia dragajul. CEATAL fl. Locul în care fluviul Dunărea, în zona deltei, se bifurcă în două braţe. Se cunosc C. Chilia (C. Ismail) aflat la Mm 43, unde Dunărea se bifurcă în braţele Chilia şi Tulcea, precum şi C. Sf. Gheorghe, la Mm 34, unde braţul Tulcea se bifurcă în braţele Sulina şi Sf. Gheorghe. CEATĂ meteo. Aglomerare de picături de apă foarte mici, aflate în suspensie în stratul inferior al atmosferei care produce o micşorare a vizibilităţii orizontale sub 1 Mm. C. arctică C. de evaporaţie care se formează în regiunile arctice datorită trecerii maselor de aer rece peste suprafeţe de apă neîngheţate, mai calde. C. deasă C. ale cărei densitate şi grosime limitează distanţa de vizibilitate sub 1 Mm. în această situaţie se limitează viteza şi se emit semnale acustice de ceaţă sau chiar se stopează. C. marină C. care se formează pe mare în special în zonele în care curenţii calzi se învecinează sau se întâlnesc cu cei reci (ex. zona Terra Nova). C. slabă C. care nu constituie un impediment serios pentru navigaţie, deşi reduce vizibilitatea orizontală până la 1 Mm, navele putând observa pericolele la o distanţă suficient de mare pentru a Ie evita, sin; C. uşoară. CEATĂ ARTIFICIALĂ mii. C. produsă în mod artificial prin utilizarea unor substanţe chimice fumigene emise pentru a camufla mişcările unei nave sau ale unei grupări navale. în condiţiile mijloacelor moderne de detecţie (radar ş.a.) folosirea C.A. nu mai are efect cu excepţia C.A. speciale antiradar. CEBEC ist. Navă cu vele, folosită în trecut în M. Mediterană şi M. Neagră, sin. şebec. CENTRALA DE TRAGERE 109 CELIUSKIN, Semion Ivanovici (cca 1700-1770) Navigator şi explorator polar rus. A participat ia expediţia pe mare şi pe uscat ce avea ca misiune cartografierea litoralului la V de gurile Fl. Lena şi a litoralului Pen. Taimâr (1735-1 739) în extremul nordic al Asiei. După iernarea la gurile r. Hatanga, expediţia este reluată pe uscat (1740). C. cartografiază R. Paisina si încă o parte a Pen. Taimâr în primăvara anului 1 741. In iarna 1 741/42 atinge capul de N al peninsulei (77°43' lat. N 104°18' long. E), care-i poartă numeie. CELIUSKIN, capul ~ Vârful nordic al pen. Taimâr (situată între M. Kara şi M. Laptev) şi punctul cel mai nordic al Euroasiei (77°43' lat. N, şi 104°18' long. E). A fost descoperit în 1741 de expediţia polară condusă de S.l. Celiuskin. CELOMETRU MN Aparat compus dintr-o lunetă şi un înclinometru, cu care se vizează pata luminoasă lăsată de un proiector de plafon ce luminează norii în plan vertical. Cu ajutorul unghiului indicat de înclinometru şi al distanţei dintre proiector şi C. se poate determina înălţimea norilor. CENTAURUS Constelaţie având stelele nautice Hadar, Menkent, Rigil Kentaurus. CENTRALĂ DE INFORMAŢII DE LUPTĂ Pe navele de război mari, încăpere sub punte, unde se centralizează informaţiile despre inamic şi navele proprii, obţinute prin observaţie vizuală şi prin mijloace tehnice. în aceeaşi încăpere se ţine, de asemenea, estima, dublând estima din camera hărţilor, iar pe o planşetă de manevră de dimensiuni mari se rezolvă problemele de cinematică navală, dublând soluţiile obţinute în camera hărţilor, sin. PIL (post de informare de luptă); sin. engl. CIC - Combat Information Center (Centre). CENTRALĂ DE TRAGERE încăpere pe navele de război, prevăzută cu aparatură de calcul pentru trageri, în care se determină înălţătorul şi deriva, ţinând seama de direcţia şi viteza navei proprii şi cele ale inamicului, de condiţiile meteorologice etc. CELEBES 1. Ins. Sulawesi. v. Ins. Sulawesi; 2. Marea - \/. M. Centrală de tragere: 7 - antenă RL; 2 - tunuri AA; 3 - masă de calcul; 4 - turelă. CENTRU no CENTRU 1. Porţiune a corpului navei la mijlocul distanţei dintre etravă şi etambou. 2. ist Porţiune a punţii superioare între teugă şi castelul pupa; v. fig. navă de 74. CENTRU DE CARENĂ Centrul de greutate al volumului de apă dislocat de o navă în stare de plutire. Este punctul de aplicare a rezultantei forţelor de flotabilitate exercitate de apă asupra părţii imerse a corpului navei; v/. centru de flotabilitate. CENTRU DE DERIVĂ Punct în care se aplică rezultanta tuturor forţelor ce fac să deriveze nava. CENTRU DE FLOTABILITATE Centrul de greutate al volumului de apă dislocuit de o navă în stare de plutire. în condiţiile de echilibru static C.d.F. se află pe aceeaşi verticală cu centrul de greutate. Poziţia C.d.F. variază odată cu modificarea volumului imers al navei prin variaţia deplasamentului sau prin variaţia formelor imerse ale navei (ruliu, tangaj); sin. centru de carenă. CENTRU DE GREUTATE nav. Punctul de aplicare a rezultantelor forţelor de gravitaţie care acţionează asupra unui corp. C.d.G. al unei nave îşi schimbă poziţia în cazul ambarcării sau debarcării de greutăţi sau în cazul schimbărilor în amplasarea acestora. în cazul balansului navei încărcate (ruliu, tangaj), C.d.G. nu-şi schimbă poziţia deoarece deplasamentul nu variază, iar greutăţile de la bord îşi păstrează amplasarea. CENTRUL DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ PENTRU TEHNICA DE MARINĂ (C.C.S.T.M.) Instituţie de cercetare înfiinţată în 1966 denumită iniţial „Centrul de Cercetări Ştiinţifice al Marinei Militare" cu sediul la Constanţa. în 1998, Centrul cu actuala denumire devine parte componentă a Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare (A.C.T.T.M.) cu sediul la Bucureşti. C.C.S.T.M. dispune de două secţii: construcţii şi modernizări nave; arme sub apă şi muniţii de marină şi de două laboratoare: cercetare-dezvoltare şi instalaţii de automatizare şi electronică. CENTRUL DE PERFECŢIONARE A LUCRĂTORILOR DIN MARINA CIVILĂ (C.P.L.M.C.) Instituţie înfiinţată în 1976 la Constanţa având ca obiectiv perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului navigant din flotele de transport maritim, fluvial şi de pescuit oceanic. Centrul organizează şi desfăşoară programe de perfecţionare şi specializare a personalului navigant din Marina Civilă, organizează consfătuiri, seminarii, elaborarea de lucrări de specialitate etc. CENTRUL DE SCAFANDRI Unitate a MM ale cărei baze au fost puse în 1877 la Constanţa. în 1966 ia fiinţă „grupul 276 scafandri de luptă" destinat instruirii scafandrilor în vederea luptei şi pentru executarea diferitelor lucrări sub apă. în 1976 a fost înfiinţat C.d.S. pentru pregătirea scafandrilor, inclusiv a celor de mare adâncime, cu aceeaşi dublă destinaţie. în 1978, în cadrul C.d.S. a fost înfiinţat, în colaborare cu scafandri de mare adâncime francezi, „Laboratorul Hiperbar" care permite scufundarea până la 500 m adâncime. Intrarea în serviciu a primelor două nave pentru scafandri de mare adâncime „Grigore Antipa" şi „Emil Racoviţă" a contribuit substanţial la perfecţionarea şi specializarea scafandrilor în misiuni de cercetare, deminare, salvare etc. la mare adâncime. C.d.S. se subordonează direct Statului-Major al Forţelor Navale (S.M.F.N.) şi este singura unitate abilitată la nivel naţional să pregătească şi să breveteze scafandri pe linie militară şi civilă. în 1995 a aderat la structurile NATO primind drept de vot în comisia de standardizare a dotării şi pregătirii scafandrilor din statele partenere. CENTRUL DE VELATURĂ Punct în care se aplică rezultanta forţei vântului asupra velelor sau, la navele cu, propulsie, mecanică, asupra corpului, suprastructurilor şi greementului navei; sin. centru velic. CENTURĂ 1. Filă din tablă sau scânduri, aflată la intersecţia bordajului cu puntea. 2. pese. Parâmă transversală care se fixează pe sacul traulului. CENTURĂ ANTIMAGNETICĂ instalaţie de protecţie a navelor împotriva minelor magnetice. Constă dintr-un sistem de conductori de cupru sub tensiune electrică, dispuşi în plan orizontal şi vertical în jurul corpului navei sau al principalelor mase magnetice de la bord pentru a anula magnetismul navei. CENTURĂ CUIRASATĂ Porţiune cuirasată care înconjoară nava în borduri şi se închide la partea superioară cu punţile cuirasate. CENTURĂ DE ANCORĂ Parâmă (sârmă) cu ochiuri la ambele capete şi un cârlig de papagal, având la partea inferioară o atârnătoare pentru prins ancora. Cu C.d.A. se încing ambarcaţiunile pentru darea ancorelor. Centură de ancoră: 1 - crestătură; 2 - cârlig cu papagal; 3 - spate tare; 4 -centură; 5 - cablu; 6 - atârnător; 7 - cheie; 8 - inel de traversieră; 9 - inelul ancorei. Centură de gabier: 7 - cuţit în teacă; 2 - corn de unsoare; 3 - cavilă; 4 - saulă de siguranţă. CENTURĂ DE GABIER Centură prevăzută cu un cuţit de gabier aşezat la spate, la mijlocul corpului (pentru a putea fi apucat cu oricare mână), un corn de gabier cu unsoare (pentru ungerea macaralelor), un dorn (pentru scoaterea osiei macaralei) sau o cavilă de matisit (dacă se execută matiseli în arboradă). Este folosită de gabierii care efectuează lucrări de întreţinere în arboradă. CENTURĂ DE GHEAŢĂ Fâşia dintr-o banchiză costieră care rămâne sudată de coastă după ce masa de gheaţă a banchizei a fost ruptă de uscat în urma variaţiilor de nivel provocate de maree. Marginea abruptă şi înălţimea ei fac inaccesibilă coasta în zona respectivă unde se formează un canal de apă liberă lat de câţiva metri. CENTURĂ DE REMORCĂ Parâmă cu care se încinge longitudinal o navă ce urmează a fi remorcată sau scoasă de pe uscat şi care nu are babale sau ale cărei babale nu sunt destul de rezistente. CERC DE ÎNTÂLNIRE Centură de remorcă: 7 - placă cu ochi; 2 - centură; 3 - babale; 4 - martingală; 5 - ureche; 6 - labă de gâscă. CENTURĂ DE SALVARE Mijloc de salvare individuală, constând dintr-un înveliş de pânză de vele sau din cauciuc cu mai multe compartimente, umplute cu plută ori capoc sau în care se poate introduce aer. Unele centuri sunt prevăzute şi cu o saulă (pentru legarea de un alt naufragiat), un fluier şi o lumină plutitoare. Există şi C.d.S. speciale pentru mame şi copii, pentru echipajele submarinelor, pentru aviatorii care zboară deasupra mării, pentru oamenii care lucrează în afara bordului (cu funcţionare automată), pentru trupe de asalt etc. Lumină,^ Val vu)ă de /umplere *^erandin *7^0^ Lumină Fluiep / Parâmă elicopter Centură de salvare de elicopter dublă saulă cu B Peste Centuri de salvare: A - centură de salvare cu plută. B - centură de salvare pneumatică. C- centură de salvare pentru oamenii care lucrează în afara bordului. CENTURĂ DE SALVARE DE ELICOPTER Centură lăsată cu ajutorul unei parâme dintr-un elicopter în scopul salvării naufragiaţilor. Pentru salvarea unui rănit se foloseşte o centură dublă care permite unui om din echipajul elicopterului să-l încingă pe naufragiat. CEP 1. fl. Traversă de ancoră. 2. v. butoi. CER meteo. Spaţiul aerian deasupra orizontului având aparent (datorită particularităţii fiziologice a vederii omului) forma unei emisfere. După gradul de acoperire cu nori deosebim: C. acoperit; C. înnorat; C. senin. în mările polare deosebim: C. de apă C. de culoare închisă, indicând prezenţa apei libere. C. de gheaţă C. de culoare alburie indicând o mare acoperită cu gheaţă; sin. boltă cerească, firmament. m CERAM (Seram) 1. Insulă indoneziană din Arh. Moluce situată la V de Ins. Noua Guinee. Supr. 17,1 mii km2; cca 100 mii loc. Relief muntos; alt. max. 3010 m. Climă ecuatorială. Expl. forestiere şi petroliere. Culturi: cafea, piper, trestie de zahăr, mango. 2. Mare interinsulară în Oc. Pacific între insulele indoneziene Ceram, Buru, Obi, Miscol şi ţărmul Ins. Noua Caledonie. Supr. 187 mii km2; ad. med. 1209 m, max. 3315 m. Lângă ţărmuri sunt numeroase recife coraligene. Temp. apei 27° C. salinitatea 34 %0. Maree neregulate semidiurne, ampl. 1,7-3,3 m. CERC Armătură metalică circulară cu diferite destinaţii. C cu ochi C. prevăzut cu un ochi metalic în care se prinde cârligui unei manevre, unei macarale etc. C. de catarg: a) ist. C. cu ajutorul căruia se strângeau părţile unui catarg din lemn, construit din bucăţi; b) sin. C. de învergare. C. de cămaşă v. cămaşă (1). C. de cavilieră C. montat la baza unui catarg, prevăzut cu ochiuri pentru cavilele diferitelor manevre. C. de învergare C. cu ajutorul căruia se înverghează marginea de cădere prova a unei rande sau a altei vele aurice pe catarg (a nu se confunda cu ca-nistrela). C. de sugrumătură C. aflat sub gâtul coloanei sau la partea superioară a arborelui gabier sau arboretului, la care se prind şarturile, când acestea nu se capelează. La arborii metalici este înlocuit cu ochiuri de sugrumătură. C. de tendă C. montat la partea inferioară a catargului, de care se prinde nervul tendei. C. de troţă i/. troţă. C. de verfafor C. montat la capetele vergilor pentru trecerea verfaforilor. CERC AZIMUTAL Inel de alamă sau din alt material amagnetic pe care, de obicei se află o alidadă a cărui suprafaţă este gradată în sens retrograd de la 0° la 360° şi pe care se citesc relevmentele sau unghiurile orizontale. CERC DE DISTANTĂ Cerc luminos pe ecranul radiolocatorului, indicând distanţa de la centrul acestuia, adică distanţa de la antenă la obiectul vizat, al cărui semnal apare pe ecran. CERC DE FUNDARISIRE Cerc al cărui centru este un reper de pe mal, iar raza reprezintă distanţa până la acest reper în momentul fundarisirii ancorei; v. relevment de fundarisire. CERC DE GIRATIE v. curbă de giraţie. CERC DE ÎNĂLŢIME Cerc pe sfera terestră având ca centru proiecţia terestră a astrului, iar ca rază sferică distanţa zenitală. Este locul geometric al punctelor din care, la un moment dat, un observator vede un astru sub aceeaşi înălţime; v. dreaptă de înălţime. CERC DE ÎNTÂLNIRE 1. Cerc pe care se pot întâlni două nave având anumite viteze şi drumuri. Este cunoscut în geometrie sub denumirea de cercul lui Cerc de catarg (de învergare): 7 - fungă; 2 -cerc de catarg (de învergare); 3 - ochi de cioară; 4 - velă; 5 -legătură. CERC PE LANSARE___________________________________________ 112 Apolonius. 2 mii. Locul geometric al tuturor punctelor unde se poate produce impactul unei torpile cu o navă ce poate lua orice drum de la 0° la 360°. CERC DE LANSARE Cerc având ca centru nava-ţintă, iar ca rază distanţa de lansare a unei torpile. CERC DE NESIGURANŢĂ Cerc având ca centru punctul navei, iar ca rază eroarea probabilă a acestui punct. CERC DE POZIŢIE Locul geometric al punctelor de pe sfera terestră, aflate la aceeaşi depărtare de un punct dat (cazul cercului de înălţime sau al cercului obţinut prin măsurarea distanţei la un punct dat sau a unghiului orizontal dintre două puncte de pe coastă); i/. navigaţie. CERC DE VIZIBILITATE Cerc a cărui rază este egală cu distanţa de la care lumina unui far este văzută de către un observator aflat la înălţimea de 15 picioare deasupra nivelului mării (4,95 m). CERC MARE Intersecţia unui plan ce trece prin centrul Pământului cu suprafaţa sferei terestre. Drumul cel mai scurt între două puncte de pe sfera terestră este întotdeauna un C.M.; sin. ortodromă; v. navigaţie. CERC ORAR Cerc mare care trece prin polii cereşti. CERC PARALEL Cerc al sferei terestre sau al sferei cereşti al cărui plan este paralel cu planul ecuatorului, în primul caz poartă denumirea de paralel (nu paralelă), iar în cel de-al doilea, paralel de declinajie. CERC POLAR Cerc convenţional, paralel cu Ecuatorul, ce corespunde latitudinii nordice de 66°33" (Cercul Arctic) care mărgineşte spre S zona arctică şi latitudinii sudice de 66°33' (Cercul Antarctic) care mărgineşte spre N zona antarctică. Limitează una din cinci zone climatice distincte ale Pământului. în zona cuprinsă între C.P. şi poli, timp de şase luni (în sezonul rece) se instalează noaptea polară, iar în restul anului, ziua polară. CERC PRINCIPAL Cercul mare de pe sfera cerească sau terestră alcătuind planul de referinţă al unui sistem de coordonate. Ecuatorul ceresc (pământesc) este un cerc principal, la fel orizontul şi ecliptica. CERC VERTICAL Cerc mare al sferei cereşti, care trece prin zenit, nadir şi astrul sau punctul considerat, purtând în mod curent denumirea de vertical; v. fig. coordonate orizontale. CERCETAREA PAVILIONULUI Acţiunea unei nave militare prin care se urmăreşte şi opreşte o navă oarecare, suspectată de a fi arborat un pavilion fals. CERCUL TROPICULUI CERESC Cerc pe sfera cerească al cărui plan este paralel cu ecuatorul ceresc. Sunt două cercuri tropicale cereşti care trec unul prin punctul solstiţiului de vară, iar altul prin punctul solstiţiului de iarnă. Aceste cercuri corespund pe Pământ cercurilor tropicale: tropicul Racului şi tropicul Capricornului. CERE (despre parâmă) A fi foarte tensionată, de unde necesitatea de a fi filată uşor. o „Fila dacă cere!" Comandă pentru a fila o parâmă prea tensionată. CEREALIER Vrachier (cca 5 000-8 000 t, vit. 12-15 Nd) specializat în transportul cerealelor. CEREMONIAL MARITIM Ansamblul regulilor de protocol, de cele mai multe ori tradiţionale (politeţe navală, onoruri, saluturi etc.). Poate constitui un eveniment cotidian (de ex., sosirea comandantului/ amiralului la bordul navei sale) sau ocazional (vizită oficială, inspecţie etc.). Astfel, un amiral sosit în vizită oficială este întâmpinat cu gardă sub arme, gardă la scară, onoruri cu sifleea, ridicarea mărcii de comandament; navele în mare pot schimba saluturi; în anumite împrejurări se face un salut cu tunul. CERNAVODĂ Zonă portuară care cuprinde două porturi, unul pe malul drept al Dunării la km 300 cu frontul la fluviu (portul fluvial) şi celălalt pe malul stâng al Canalului Dunăre-M. Neagră (portul CDMN) la km 64 + 400 1. Portul fluvial are gura de acces în port lată de 97 m şi ad. min. 6 m. Lung. frontului de cheuri 600 m, cu dane pentru produse pelroliere, balast şi minereu. Dispune de un bazin portuar amenajat cu dane pentru mărfuri generale, cereale, cocs ş.a., magazii (supr. 2783 m2) şi un şantier de reparaţii cu o cală de lansare. Capacit. de trafic cca 1 mii. t/an. ist. Localitatea este atestată de pe vremea stăpânirii romane sub numele de Axiopolis. în 1860, o societate engleză a concesionat de la guvernul otoman dreptul de a construi CF Constanţa - Cernavodă, ceea ce a deschis noi perspective în zonă. După Războiul de Independenţă, guvernul român a răscumpărat CF şi a legat Dobrogea de restul ţării prin podul peste Dunăre „Regele Carol I" construit de ing. Anghel Saligny, odată cu construcţia portului (1887-1905). în primul RM, CV. a fost ocupată de trupele germane. Pentru a împiedica folosirea podului de către germani, trupele române (marina militară) au distrus podul peste braţul Borcea, întrerupând legătura dintre Dobrogea şi Muntenia (1916). în al doilea RM, navele germane ce se retrăgeau în amonte (august 1944) au forţat trecerea în faţa portului, dar au suferit pierderi foarte grele în urma focului trupelor române. 2. Portul CDMN dispune de 10 dane operative şi 9 dane de aşteptare şi formare a convoaielor şi o dană pentru pasageri, cu utilităţile corespunzătoare. Amenajarea portului a început odată cu demararea lucrărilor la Canalul Dunăre-M. Neagră (1975) şi a fost dat în folosinţă în anii 1984-1985. Capacitatea de trafic poate atinge 7 mii. t/an. CERNICĂ Mic velier asemănător la corp cu Perama (v.) folosit în M. Egee şi M. Neagră. Are o randă cu spetează, un foc pe bompres şi una sau două vele pătrate deasupra randei pe un catarg înclinat spre prova. Ocazional, poate avea şi un mic artimon. Se caracterizează prin viteză mare şi o bună manevrabilitate pe căi navigabile înguste, ceea ce a făcut să fie folosit în trecut şi pentru contrabandă. HARTA PRINCIPALELOR CĂI MARITIME fcgqggfta li a lia~~^ ~§bw ii m ăă. X gâ +ki tlfa HC «a 13 b LUMINI SI 1. Navă cu propulsie mecanică, cu L < 50 m, în mers, văzută: a - din babord; b - din prova; c - din tribord; 2. Navă cu propulsie mecanică, cu L > 50 m, în mers, văzută; a - din babord; b - din prova; c - de sus. 3. Navă care remorchează, cu D < 200 m între pupa remorcherului şi pupa ultimei nave remorcate, văzută: a - din babord; b -din prova; c - din tribord. 4. Navă care remorchează, cu D > 200 m între pupa remorcherului şi pupa ultimei nave remorcate, văzută; a - din babord; b - din prova; c - ziua. 5. Navă care înpinge şi navă împinsă (unitate compusă), văzute: a -din tribord; b - de sus. 6. Navă care împinge (fără a forma o unitate compusă), văzută din tribord. 7. Navă care remorchează la ureche, văzută: a - din prova; b - din pupa. 8. Mai multe nave remorcate la ureche sau împinse, văzute: a - din prova; b - din pupa. 9. Navă cu vele, în mers, văzută: a - din babord; b - cu lumină facultativă din tribord; c- cu L < 12 m din prova; d - cu L < 7 m sau ambarcaţiune cu rame. 10, Navă cu propulsie mecanică, cu L < 7 m şi viteza max. de 7 Nd., văzută: a - din prova; b - din pupa. 11. Navă cu pernă de aer, în mers (lumină galbenă cu sclipiri), văzută: a - din pupa; b - din tribord ; c - din prova: 12. Pilotină: a - cu viteză prin apă, văzută din prova; b - fără viteză prin apă, văzută din babord; c - la ancoră. 13. Trauler traulând prin apa, văzut; a - din tribord; b - din prova; c - ziua. 14. Navă care pescuieşte altfel decât prin traulare, cu viteză prin apă, văzută: a - prin apă, văzută: a - din tribord; b - ziua. 15. Navă care pescuieşte altfel decât prin traulare, cu unelte CERTIFICAT DE AVARIE MC Document eliberat de experţi numiţi de tribunal, de autorităţile portuare sau de oficiul de control al mărfurilor, prin care se atestă felul, gradul şi natura avariilor suferite de o navă sau de mărfuri. în baza acestui document asigurătorii evaluează dauna. CERTIFICAT DE BORD LIBER MC Act prin care societatea de clasificare autorizată de guvern atestă bordul liber necesar navei în toate condiţiile prevăzute de Convenţiile internaţionale pentru liniile de încărcare (apă dulce, apă sărată, zone de navigaţie şi anotimpuri). Londra 1966 (v. bord liber). CERTIFICAT DE CAPACITATE MC Document care atestă că posesorul său a obţinut calitatea de personal ambarcat (nebrevetat) prin examen în faţa unei comisii abilitate. Este obligatoriu pentru personalul nebrevetat ambarcat pentru fiecare funcţie în parte. CERTIFICAT DE CLASĂ MC Document prin care societatea de clasificare adevereşte că nava a obţinut clasa respectivă. CERTIFICAT DE EMPTY TANK (tanc gol) MC Document care însoţeşte contractul de navlosire, atestând că petrolierul a fost descărcat şi că tancurile sunt complet goale. CERTIFICAT DE EXPERTIZĂ /V/C 1. Certificat sau act de expertiză emis de expertul sau comisia de experţi oficiali prin care se constată existenţa unei avarii, a daunelor produse mărfii sau navei, cauza acestora şi evaluarea lor. 2. Certificat emis de autorităţile portuare prin care se constată starea exterioară a mărfurilor descărcate de pe o navă. 3. Certificat de inspecţie întocmit de reprezentantul unei societăţi de clasificare (v. Registrul Naval Român) în urma unei inspecţii periodice sau accidentale a navei sau instalaţiilor de bord (v. inspecţie). CERTIFICAT DE NAŢIONALITATE MC Act eliberat de guvernul unui stat, prin autorităţile sale abilitate, prin care se atestă naţionalitatea şi proprietatea unei nave şi în baza căruia se acordă pavilionul, protecţia şi privilegiile de care se bucură toate navele aparţinând statului respectiv. CERTIFICAT DE STARE DE SĂNĂTATE MC Document eliberat de serviciul sanitar în porturile naţionale sau de consul în porturile străine, în care se arată starea generală a sănătăţii la bord sau starea sanitară a portului din care a plecat nava şi care poate fi „curată", „suspectă" sau „rea". în ultimul caz, nava este supusă unui regim de carantină în portul de sosire, sin. patentă de sănătate. CERTIFICAT DE SCUTIRE. MC Act eliberat unei nave, în numele guvernului, de către societatea de clasificare sau de o autoritate competentă prin care nava este scutită de aplicarea uneia din prevederile Convenţiei Internaţionale pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare. (CIOVUM). CERTIFICAT DE SIGURANŢĂ MC Act emis de o societate de clasificare sau de către o administraţie de stat atestând buna calitate şi siguranţa în exploatare a navei, materialului de armament şi instalaţiilor acesteia în conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare (v. CIOVUM.). ______________________________________ „CHALLENGER" 113 La intrarea în serviciu nava trebuie să posede: certificat de siguranţă pentru nava de pasageri, certificat de siguranţă a construcţiei pentru nava de mărfuri, certificat de siguranţă a echipamentului navei de mărfuri, certificat de siguranţă radiotelefonică pentru nava de mărfuri. Existenţa acestor documente şi a certificatului de clasă [v. clasă) confirmă buna stare de navigabilitate a navei. Dacă nava primeşte o scutire conform prevederilor CIOVUM, i se acordă şi un certificat de scutire. CERTIFICAT DE TONAJ MC Certificat prin care Administraţia atestă tonajul brut şi net, tonajul Suez etc. al unei nave. CERTIFICAT INTERNAŢIONAL PENTRU PREVENIREA POLUĂRII APEI MARINE Document cerut de Convenţia internaţională pentru Prevenirea Poluării Marine (1973), prin care se atestă că nava este înzestrată cu o instalaţie de tratare a apelor uzate, cu un tanc şi cu tubulatură de descărcare corespunzătoare. CEŞME, golful ~ Mic G. de pe ţărmul turcesc al M. Egee cunoscut în epoca navelor cu vele prin bătălia navală dintre escadra rusă şi flota turcă din M. Egee (24-26 iun. 1770) în timpul războiului ruso-turc (1 768-1 774). CEŞCULIŢĂ \/. compas. CETATEA ALBĂ Oraş-port la limanul Nistrului la 20 km de M. Neagră. Cca 40 mii loc. Industrie uşoară, pescuit. ist. în antichitate colonie grecească întemeiată de milesieni în sec. VI Î.Hr. (Tyras). în Evul Mediu a fost colonie genoveză (Maurocastron). Stăpânită apoi succesiv de tătari (1241), bulgari (1300-1322), de Moldova (către sfârşitul sec. XIV), cucerită de turci (1484) care i-au dat numele de Akkerman; în urma războiului ruso-turc (1806-1812) intră în stăpânirea Rusiei. între 1918-1940 aparţine României. După al doilea RM intră în componenţa Ucrainei luând denumirea de Belgorod-Dnestrovski. CETUS Constelaţie având stelele nautice Diphda şi Menkar; în latină „Balena". CEUTA Oraş-port în N Marocului pe ţărmul Str. Gibraltar. Peste 80 mii loc. Posesiune spaniolă. Port de tranzit şi de pescuit la M. Mediterană. Industrie uşoară, şantier de construcţii şi reparaţii nave. CEYLON Denumirea până în 1972 a statului Sri Lanka şi a ins. cu acelaşi nume (i/.). CH/P MC {engl. Charter Party - contract de navlosire). Contract încheiat între armator şi navlositor în vederea efectuării unui transport de mărfuri pe mare. în transportul maritim, cărăuşul poartă denumirea de armator, putând fi şi proprietarul navei. Preţul cuvenit acestuia pentru efectuarea transportului se numeşte navlu, iar în cazul contractelor de transport pe termen determinat (\/. Time Charter) - chirie. CHAGOS Arhipelag format din 5 grupe de atoli coraligeni situat la S de Ins. Maldive din Oc. Indian. Face parte din colonia britanică formată din Insulele: Aldabra, Farquhar şi Desruches (din 1810). Supr. 186 km2; cca 1500 loc. „CHALLENGER" ist. Navă oceanografică a cărei călătorie în jurul lumii (1871-1876) a fost şi prima CHAMPLAIN 114 expediţie oceanografică importantă care a iniţiat cercetările la adâncimi mari. Nava a parcurs 68 980 Mm şi a efectuat 492 de sondaje la adâncime (max. 8 180 m). Rapoartele campaniei oceanografice au fost tipărite în 50 de volume; un set din aceste rapoarte se află în biblioteca muzeului de istorie naturală „Grigore Antipa" din Bucureşti. „Challenger" CHAMPLAIN, Samuel de ~ (1567-1635) Navigator, explorator şi colonizator francez. A explorat Noua Franţă (Canada) în 1603 şi a convins pe regele Henric IV să înfiinţeze o colonie unde a întemeiat or. Quebec în 1608. Locotenent-general şi guvernator din 1633 al noii colonii. CHANCELLOR, Richard (m. 1556) Navigator scoţian. A expiorat M. Albă participând ia prima expediţie (1553-1554) organizată de „Societatea Neguţătorilor întreprinzători", în căutarea trecerii de la NE spre Extremul Orient. Fiind pilot şef al expediţiei, pătrunde în M. Albă, în estuarul FI. Dvina de Nord. Socotit de autorităţile ruse ca „sol", ajunge la Moscova cu sania unde este primit de ţarul Rusiei Ivan cel Groaznic, stabilind primele legături comerciale cu Rusia. într-o nouă călătorie a pierit cu nava pe o furtună în apele Scoţiei. CHÂNGJIANG; fl. în China; v. lanţzî. CHARCOT Ins. în partea de E a M. Bellingshausen (69° 45' lat. S şi 75° 15' long. V) acoperi'tă de un gheţar care prin Str. Wilkins se uneşte cu Ţara lui Alexandru I. Supr. 2350 km2; alt. în partea centrală a ins. 150-750 m. Descoperită în 1910 de expediţia francezului Jean Charcot. CHARCOT, Jean Baptiste (1867-1936) Explorator şi oceanograf francez care a desfăşurat o vastă activitate de cercetare în zona Antarcticii. între 1903-1905 a atins ţărmurile occidentale ale Ţării Graham, iar între 1908-1910 a cercetat M. Bellingshausen descoperind insula care-i poartă numele. Rezultatele cercetărilor le-a publicat în lucrarea „în jurul Polului Sud" (2 voi. 1912). între anii 1921-1936, în mai multe expediţii succesive a studiat, împreună cu un grup de specialişti, planctonul din M. Mânecii şi a efectuat studii oceanografice în apele Ins. Hebride din Oc. Atlantic şi pe coasta de E a Groenlandei. La 6 sept. 1936, în timpul unei astfel de expediţii, nava „Pourqoi Pas?", pe care erau ambarcaţi cercetătorii conduşi de C. a dispărut într-un naufragiu din care a scăpat un singur membru al echipajului. CHARLESTON Port şi BMM a SUA la Oc. Atlantic, situat la vărsarea Fl. Cooper în G. Charleston (statul Carolina de Sud). Cea 80 mii loc. Lung. frontului de cheuri a portului şi BMM este de cca 1 7 km, cu ad. până la 12 m. Adâncimea pasei de intrare în port 9-11 m. Import: prod. petroliere, maşini, prod. siderurgice; export: cereale, tutun, bumbac, prod. chimice, cherestea. Traficul anual de mărfuri este de 6,5 mii. t. Şantiere de construcţii şi reparaţii navale. CHATHAM Grup de ins. vulcanice din care două mari şi câteva mici în Oc. Pacific, ia E de Noua Zeelandă, încorporate acesteia. Supr. 963 km2; cca 1000 loc. Alt. max. 286 m; climă subtropicală oceanică. Versanţii munţilor sunt acoperiţi de păduri, pe câmpiile litorale arbuşti şi păşuni. Creşterea oilor. A fost descoperit în 1791 de navigatorul englez W. Broughton. CHATHAM Oraş în SE Marii Britanii (Comitatul Kent), port pe malul dr. al Fl. Midway în apropiere de vărsarea acestuia în M. Nordului. BMM. Şantiere navale. CHEI (termen livresc) corect v. cheu; v. splai. CHEIAJ livr. v. taxă de cheu; v. taxă de staţionare la cheu. CHEIE 1. Piesă metalică, în general în formă de U, servind la prinderea a două lanţuri, a două parâme, la fixarea manevrelor etc. Partea curbată se numeşte cap, părţile laterale, fălci (terminale cu urechi cu ochiuri), cad Legătură Chei: A - dreaptă; B - dreaptă cu umeri; C- rotundă; D - dreaptă ştemuită; E -cu bulon cu filet; F - în inimă; C - încovoiată; H - cu ţâţână; / - de caponare; } - Kenter; K - de legare la geamandură; L - pentru lanţ de geamandură; M - de ancoră; N - de remorcă. deschiderea cheii, gură iar spaţiul din interior, golul cheii. C. se închide cu un bulon filetat sau nefiletat, cu sau fără ochi, circular sau oval, asigurat cu un şplint ce trece printr-o ureche sau cu o pană. C. pot fi drepte, drepte cu umeri, drepte ştemuite, rotunde în inimă, răsucite, încovoiate ş.a. C. cu ţâţână (vârtej) C. formată din două piese în U, reunite printr-un bulon, care permite răsucirea lanţului; C. de ancoră C. ce serveşte la prinderea inelului ancorei de lanţ; C. de ancoră fără urechi C. cu un ochi mai mare, în care se prinde inelul ancorei, şi unul mai mic, în care se prinde C. cu ţâţână; C. de caponare C. ce serveşte la caponarea ancorei; C. de greement C. utilizată pentru a lega un lanţ din greement cu un capăt de parâmă la un punct fix de la bord; C de împreunare C. cu ajutorul căreia se închide lanţul ancorei şi care poate fi cu urechi (tip vechi) sau brevetată, de ex. C. Kenter, formată din două bucăţi; C. de legare la geamandură C. folosită la lanţurile de legare la geamandură; C. de lanţ de geamandură C. cu secţiune pătrată. CHEIE CU ROLĂ Cheia cu bulonul prevăzut cu o rolă peste care poate aiuneca o parâmă. CHEIE DE AFURCARE Dispozitiv constând dintr-o cheie cu ţâţână şi patru braţe din zale de lanţ prinse la cheie cu trefle. Una din ramuri are un număr de zale fără soţ şi se aşează la lanţul tribord. Se utilizează pentru a împiedica încurcarea lanţurilor de ancoră. Punerea C.d.A. este o manevră lungă; se boţează lanţul din vânt, se desface o cheie de împreunare şi se înlocuieşte cu o C.d.A.; se boţează lanţul se sub vânt, se desface o cheie de împreunare, iar capătul lanţului din afara bordului se leagă cu o parâmă de trecere; se introduce prin nara din vânt şi se prinde de C.d.A. Parâma de trecere se leagă apoi la capătul de la bord al lanţului de sub vânt şi se introduce prin nara din vânt, unde se leagă la cheie. în cele din urmă ambele lanţuri se filează, lăsând C.d.A. să iasă din nara ţinută de acestea. CHEIE DE CATARG Pană metalică cu ajutorul căreia arborele gabier se reazemă pe gabie şi arboretul pe crucetă; sin. caşcaval. CHEIE DE LANT Unitate de măsură a lungimii lanţului de ancoră, egală cu 25 m. O ancoră are, de regulă, opt chei de lanţ (200 m). C.d.L. sunt marcate cu pitură albă şi cu inele de sârmă pe traversa ultimei zale a fiecăreia dintre ele. o „A bate cheile" A indica cu bătaie de clopot C.d.L. filate la apă (câte o bătaie simplă de fiecare cheie); la navele moderne, măsurarea se face automat; v. marcarea lanţului. CHEITĂ Cheie mică la coada unei macarale, la care se matiseşte capătul stătător al curentului palancului; v. fig. macara. CHEMA 1. A trage, ca în expr. „Straiul cheamă catargul în plan longitudinal". 2. A ridica numirea unei nave sau a unei staţiuni de semnale de la uscat cu care se doreşte ___________________________________________________CHEU 115 a intra în iegătură. 3. A face cu eclipsa numirea unei nave sau staţiuni de semnale de la uscat, 4. A transmite prin radio indicativul unei alte staţiuni cu care se doreşte a intra în iegătură. 5. A da ordin unei ambarcaţiuni să vină la bord, ridicând chemarea bărcii, o „A C. la megafon" A cere ca nava (barca) să se apropie la distanţa de megafon. CHEMAREA BĂRCII (BĂRCILOR) Semnal cu pavilioane de saulă, prin care se ordonă înapoierea ambarcaţiunilor la bord, când se află în afara distanţei de megafon. CHEMAREA PILOTULUI MC Pavilion distinctiv arborat de o navă pilot în timp ce se deplasează către punctul de unde va începe pilotajul. Acelaşi pavilion se arborează şi de către nava care are pilot la bord. Este pavilionul „H" din Codul internaţional de semnale. CHERBOURG Port şi BMM în N Franţei (prov. Normandia) la M. Mânecii în N Pen. Cotentin. Peste 40 mii loc. Accesul în port se face pe două pase de acces. Lungimea frontului de cheuri a portului este de peste 5 km, cu adâncimi de 14 m iar a BMM 3 km, unde pot acosta nave de toate clasele, inclusiv PA şi SmN. Pe terit. BMM se află Arsenalul marinei care dispune de docuri şi cale de construcţii unde se construiesc SmN, NPR, VPR ş.a. CHERHANA pese. Punct în Delta Dunării şi pe litoralul M. Negre amenajat cu estacade pentru acostarea ambarcaţiunilor pescăreşti, cu gheţării şi încăperi de prelucrare a peştelui. CHESON 1. Dulap la bord. C. de marinar Dulap, de regulă, metalic, în care marinarii îşi păstrează efectele şi lucrurile personale. 2. Cutie prismatică cu trei feţe, fund şi capac superior, care se lipeşte de corpul navei, după care se goleşte de apă cu ajutorul aerului comprimat, permiţând repararea operei vii, facerea unei caplama-le etc. CHESON ETANŞ Compartiment etanş în bărcile de salvare, care asigură flotabilitatea acestora chiar în cazul pătrunderii apei. CHEU Construcţie hidrotehnică portuară realizată din lemn, piatră, beton armat etc., având rolul de a proteja malul împotriva erodării produse de valuri şi a permite acostarea navelor. Constă dintr-un perete vertical sau uşor înclinat, ce pătrunde adânc în apă şi permite navelor să se alipească de mal în vederea ambarcării/debarcării echipajului şi a pasagerilor, încărcării/descărcării mărfurilor şi a altor materiale, întreţinerii, micilor reparaţii etc. Se disting C. de marfă, C. de pasageri, C. de armare (în şantiere) etc. Navele se leagă de/la C. cu ajutorul unor parâme care se prind de babale. Pentru a feri de lovituri atât C. cât şi nava, C. este prevăzut cu trancheţi. C. sunt împărţite în dane dispuse de-a lungul ţărmului, la fiecare putând acosta o singură navă. De-a lungul C. sunt amenajate Chei de afurcare: 7 - treflă; 2 - cheie cu ţâţână. Cheson (2): 7 - bordaj; 2 - parâmă; 3 - ches,on; 4 - parâmă sub chilă. CHIBA 116 drumuri, căi ferate, macarale etc., precum şi depozite, platforme de depozitare ş.a. livr. Chei; i/. şi mol. CHIBA Oraş-port japonez (Ins. Honshu). Important centru industrial recent dezvoltat: prelucrarea petrolului (15 mii. t/an), ind. alim., constr. avioane, şantier navai. Intrarea în port se realizează pe un canal cu ad. de 3-8 m.; ampl. mareei 2,10 m; portul este accesibil navelor cu un pescaj de 4 m. Traficul anual de mărfuri este de 1 34 mii. t, în special petrol şi produse petroliere. Lucrări recente au asigurat construcţia unei dane (300 m) cu ad. de 15-17 m destinată acostării supertancurilor petroliere cu o capacitate de peste 200 mii t. CHICAGO Important port din SUA pe ţărmul de SV a L. Michigan (statul Illinois). Cca 7 mii. loc. Lungimea frontului de cheuri cca 37 km; adâncimea 9,4 m. în port pot fi operate simultan 180 de nave. Portul este dotat cu cca 180 macarale de 100 tf; 9 dane pentru petroliere, şantiere de construcţii şi reparaţii pentru nave de mare tonaj. Combinate siderurgice, constr. de maşini, aparatură electronică, locomotive ş.a. C. este legat de Oc. Atlantic printr-un sistem de lacuri, râuri, canale şi strâmtori. CHICHESTER, Francis Navigator solitar englez. în anul 1966, la vârsta de 66 de ani, întreprinde o călătorie în jurul Pământului la bordul iahtului GIPSY MOTH IV. Străbate 28 000 Mm în 226 zile cu o singură escală la Sydney. (Iahtul se află expus în doc uscat la Muzeul marinei din Greenwich). CHICIU 1. început de ostrov, acoperit cu vegetaţie. 2. Ostrov situat între verigă (braţ secundar) şi Dunăre. CHIFTELE Ins. pe Dunăre situată în dreptul km 778 (aparţinând Bulgariei), unde la 7/19 noiembrie 1877, în tir indirect gruparea navală otomană camuflată în spatele Ins. C., într-o poziţie defilată, la malul drept alcătuită din canoniera cuirasată „Podgorie" (335 t, dim: 31,5x7,6x1,9 m; tunuri IVx150 mm; blindaj 160-330 mm), remorcherul Ceylân şi 2 şlepuri. CHILĂ 1. Element principal al osaturii navei, situat în partea inferioară, în plan longitudinal, de la prova la pupa. Poate avea două şanţuri laterale, denumite baturi; deasupra se află pălăria C., iar dedesubt, eventual, o C. falsă şi o contrachilă. La ambarcaţiunile metalice C. este construită din şine de oţel. La navele metalice ea este construită din tablă groasă, purtând denumirea de C. plată, sau reprezintă o structură în formă de cutie (C-cheson) sau chiar de tunel (C. cu tunel). Iahturile au uneori C. cu bulb care serveşte ca lest. o „C. dreaptă". Poziţia normală a navei cu asieta zero; arg. sănătos, treaz. „A pune C. navei" A începe construcţia navei. 2. v/. siflee. Chilă de lemn: 7 - pălărie; 2 - bătură; 3 - chilă; 4 - contrachilă. Chilă cheson (metalică): 7 - chilă plată; 2 - filele galbordului; 3 - carlingi centrale; 4 - varangă. Schema dispozitivului de la ins. Chiftele unde la 7/19 nov. 1877, în Războiul de Independenţă, artileria Marinei Române a scufundat o grupare navală otomană bateria de artilerie a Marinei Române „Perseverenţa" (III mortiere de 150 mm şi III tunuri de 90 mm) condusă de Mr. de marină Dumitrescu N. Maican dintr-un observator aflat în aval, pe ostrovul Canapa, a scufundat CHILĂ BASCULANTĂ (OSCILANTĂ, PENDULARĂ) (la yachturi) Chilă suspendată mobilă, care se poate înclina cu cca 25“ într-un bord sau altul, asigurând astfel mai multă stabilitate ambarcaţiunii. CHILĂ DE RULIU Proeminenţe din tablă sau platbandă, aşezate pe fundul navei, în borduri şi simetric în raport cu chila, pe circa 2/3 din lungimea acesteia, pentru a micşora unghiul de ruliu; v. fig. corpul navei. CHILIA (derivă de la anticul Aquilea). Numele a două localităţi (C. Nouă şi C. Veche) totodată mici porturi situate faţă în faţă pe braţul Chilia la 45 km de la vărsarea acestuia în M. Neagră. 1. Chilia Nouă (ucr. Kilija) port fluvio-maritim aparţinând Ucrainei, situat pe malul stâng al braţului Chilia. Cca 30 mii loc. Oraşul şi portul s-au dezvoltat după al doilea RM. Portul dispune de dane de pasageri pentru nave fluviale şi maritime, dane operative dotate cu utilaje pentru manipularea mărfurilor, spaţii de depozitare, şantier de reparaţii navale, ist. în trecut, oraş comercial şi punct strategic important unde se făcea comerţ de tranzit. A fost stăpânit succesiv de bizantini, de despotul Dobrogei Dobrotici (1354), de unguri (1412), de genovezi (sec. XIII—XIV) care o numeau Licostomo (pe atunci nu era formată delta Chilia iar braţul era propice navigaţiei). în sec. XV a fost disputată între moldoveni şi munteni şi cucerită de Ştefan cel Mare (1465), iar în 1484 a fost ocupată de turci. începând cu sec. XVIII, C.N. a fost disputată între Rusia şi Turcia, revenind Rusiei (1812), Moldovei (1856), din nou Rusiei împreună cu sudul Basarabiei (1878), României după primul RM, URSS prin anexarea Basarabiei (1940), României (1941-1945), din nou URSS (1945) şi Ucrainei după dezmembrarea URSS (1990). 2. Chilia Veche, localitate şi port fluvial românesc pe malul drept al braţului Chilia la km 45. Cca 3000 loc. Localitatea este în imediata apropiere a portului. Dispune de un cheu cu o dană de pasageri şi una comercială dotată cu macara de cheu şi platformă portuară. Activitatea portuară este relativ redusă, ist. Fostă cetate şi, pentru a o deosebi de cea de pe malul stâng, turcii i-au adăugat adjectivul „veche". Situată pe un teren jos şi mlăştinos, C.V. şi-a pierdut cu timpul importanta devenind o localitate rurală. A revenit României prin Tratatul de pace de la Berlin (1878) odată cu Dobrogea. în primul RM a fost baza principală a flotei militare fluviale române (1917-1919), de unde se deplasa pentru ca să execute trageri asupra obiectivelor de pe malul dobrogean ocupat de trupele germane şi bulgare. în al doilea RM, în zona Chilia Veche au avut loc lupte între unităţi de infanterie marină române şi navele flotilei fluviale sovietice care au executat bombardamente şi acţiuni de desant la malul românesc. în prezent, C.V. este cea mai mare localitate rurală românească din Delta Dunării. CHILIA Braţul de N al Dunării, cel mai important braţ dintre cele trei braţe din sectorul Deltei prin care fluviul se varsă în M. Neagră. Lung. 116 km, lăţimea; între 300 şi 700 m, ad. şenalului navigabil 6-16 m. Braţul preia 70% din debitul Dunării. Formează frontiera de stat între România şi Ucraina. Navigaţia pe braţul C. este îngreuiată din cauza a numeroase ostroave, adâncimi mici, bancuri de nisip etc. Principalele oraşe-porturi: Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov (Ucraina); Chilia Veche, Periprava (România); v. Canalul Chilia. CHINEI DE EST, Marea ~ Mare în bazinul de V al Oc. Pacific, cuprinsă între ţărmurile orientale ale Chinei şi Arh. Ryukyu şi Kyushu. Comunică direct cu M. Galbenă, cu M. japoniei prin Str. Coreii şi M. Chinei de Sud prin Str. Taivan. Supr. 836 mii km2. Ad. medie 309 m; ad. max. 2782 m. Marea este traversată de curentul cald Kuro Sivo. Temp. apei în feb.: 7-16° C, în aug. 27-28° C. Salinitatea este de 34,5%o dar scade în apropierea vărsării fluviilor la 10%o. Maree diurnă cu înălţimea de 7,5 m la coastele Chinei. Taifunuri frecvente care produc valuri de 80-100 m lungime şi 6-7 m înălţime. Importantă zonă de trafic maritim între porturile din M. Galbenă şi M. Japoniei şi mările din S Oc. Pacific şi Indian. Principalele porturi: Shanghai, Ningoo, Wenzhou (China); Nagasaki, Kagoshima (Japonia). CHINEI DE SUD, Marea ~ Mare situată în partea de V a Oc. Pacific la ţărmurile de E şi SE ale Asiei, între Pen. Malacca şi Indochina şi Insulele Kalimantan, Palavan, Luson şi Taivan. Comunică cu M. Chinei de E prin Str. Taivan, cu M. Sulu şi Java prin mai multe strâmtori. Supr. 3537 mii km2; ad. medie 1020 m; ad. max. 5560 m. Ţărmul puţin crestat; golfurile importante sunt Tonkin (Bacbo) şi Siam. în apropiere de ţărm, pe alocuri sunt fâşii de arbuşti de mangrove; numeroase insule mici, recifuri de corali, atoluri, bancuri de nisip. Ins. importantă Hainan (China). Temp. apei în aug. este de 28-29° C, iar în feb. de 19-27° C; salinitatea 32-34 %o. Maree diurnă de 5,9 m înălţime. Taifunuri frecvente. Porturi principale: Bangkok (Tailanda), Haiphon, Da- _______________________________________________CHlfflŢĂ 117 nang (Vietnam), Shanton, Zhanjang, Hong-Kong (China), Macao (Portugalia). CHINGA MUŞAMALEI (de minginie) MC Bară de oţel, lemn sau metal placat cu lemn, lată de cca 5-6 cm şi relativ subţire, fixată transversal pe gura de magazie, deasupra muşamalelor, pentru a preveni smulgerea acestora pe timp de furtună. O magazie poate avea mai multe chingi. CHINGĂ 1. Tresă împletită, acoperită cu pânză de vele şi prevăzută cu ochiuri cu rodanţe la extremităţi. Un ochi este prins la capătul unui grui al bărcii, iar celălalt, asigurat cu o saulă, este prins la piciorul celui de-al doilea grui pentru a reţine barca intrată la posturile de mare; v. fig. barcă de salvare. 2. v. lanţuri. 3. mii. Cerc metalic cu care se ridică torpilele. CHINGĂ DE MINGINIE Bară cu care se asigură bocaporţii; v. chinga muşamalei. CHINGA DE SONDOR Fâşie din pânză de vele sau o parâmă cu care se încinge un marinar care măsoară adâncimea apei cu sonda de mână, pentru a preveni căderea peste bord. CHIRIL, loan (n. 1936 Ştefăneşti, Argeş) Contramiral. Absolvent al Şcolii Militare Superioare de Marină promoţia 1958 şi al Academiei Militare Tehnice (1971). Printre funcţiile îndeplinite se numără cele de comandant de navă, şef al Serviciului Asimilare Armamente din Direcţia Cercetare - Dezvoltare din Departamentul înzestrării Armatei, apoi locţiitor al şefului acestei Direcţii. La pensie din 1996. în anul 2000 a fost ales preşedinte al Filialei Bucureşti a Ligii Navale Române şi director al revistei „Marea noastră pentru tineret" (ulterior „România Maritimă şi Fluvială"). CHIRIŞ Şipcă orizontală folosită pentru fixarea căptuşelii unei cabine. CHIRIŢĂ, Mihai (n. 1914 Bistreţ, Dolj) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale „Mircea" promoţia 1937 şi al Şcolii de Aplicaţie a Marinei (1940). A fost ambarcat timp de 7 ani (1937-1944) pe navele Escadrei de monitoare, participând pe Mon. „Ardealul" la operaţiunile de evacuare a Basarabiei (1940) şi în acţiunile din Delta Dunării ca ofiţer secund pe Mon. „Kogălniceanu". La 1 sept. 1944, aflat la comanda Mon. „i. C. Brătianu", a fost făcut prizonier împreună cu întreg echipajul şi internat în lagărul de prizonieri de la Oranki, de unde a revenit în ţară în 1948. în acelaşi an a fost trecut în rezervă. A continuat în viaţa civilă profesia de marinar ca profesor de navigaţie şi astronomie şi şef de catedră, la Şcoala Militară Superioară de Marină (1953-1955), apoi inspector de navigaţie în cadrul Inspectoratului Navigaţiei Civile. Autor al lucrărilor: Manual de Astronomie nautică (1957), Manual de Navigaţie (1959, în colaborare cu Cdr. Victor Pavica), lucrări de referinţă care sunt şi azi de actualitate. A colaborat la redactarea valorosului Lexicon maritim englez-român. CHISC fl. Prova dubei sau lotcii. CHIŞCANI Port fluvial pe malul stâng al Dunării la km 182 + 700. Amplasat în incinta Combinatului de CHIT_________________________________________________ 118 celuloză şi hârtie, în imediata apropiere de localitatea cu acelaşi nume. Lung. frontului de cheuri este de 415 m cu dane de acostare (aşteptare), dane operative dotate cu macarale de cheu şi platforme de depozitare. Portul este specializat, fiind construit o dată cu combinatul (începutul decadei 1960) pentru aprovizionarea acestuia cu materii prime, în special cu stuf adus din Deltă de o flotă de ceamuri special construită. CHIT Amestec folosit pentru etanşarea interstiţiilor. C pentru metal Amestec format din părţi egale de miniu de plumb şi alb de plumb la care se adaugă ulei de in fiert. C. pentru lemn expus intemperiilor Amestec de cretă şi ulei de in fiert la care se adaugă lac şi terebentină în părţi egale. C. pentru tec lăcuit Amestec de cretă şi pământ de Sienna nears, adăugând puţină culoare cafenie la tecul de nuanţă închisă şi puţin ocru auriu la cel de nuanţă deschisă. Pentru mahon se foloseşte pământ de Sienna ars şi culoare cafenie. CHIŢIBUŞ Dispozitiv format din două sau trei macarale, servind la ridicarea greutăţilor. Se deosebesc: C. simplu cu două macarale, C. simplu cu trei macarale şi C. dublu care poate avea o macara dublă sau numai macarale simple. CHIURASĂ înv., sin. cuirasă. CHIURASAT înv. v. cui rasat. CHOJNOWSKA, Krystyna Listiewicz Navigatoare solitară poloneză. în anul 1976 întreprinde o călătorie în jurul lumii la bordul yachtului „Mazurek" de 9,5 m. După doi ani şi jumătate îşi încheie cu succes temerara călătorie parcurgând 30 000 Mm. „CHRISTIAN RADICH" Velier de tip bric, construit (1937) în şantierul Framnaes Mek, ca navă-şcoală pentru Şcoala navală din Oslo - Norvegia. în anul 1940 este capturat de Germania şi transformat în navă-depozit pentru submarine. în urma unor bombardamente este scufundat la Flensburg. După terminarea războiului nava este ranfluată, reparată şi modernizată, apoi retransformată în navă-şcoală a marinei comerciale norvegiene. Caracteristici: deplasament 773 t; dim: 72,50x9,70x4,50 m; suprafaţă velică 1234 m2; echipaj 109 marinari. CHUBASCO MN Gren violent pe coasta de Vest a Mexicului, pornind adesea din Golful Tehuantepec. CICEAGOV Familie de navigatori şi amirali ruşi. 1. C. Vasilii lakovlevici (1726-1809) Amiral (1782). în 1764 a organizat o expediţie în Oc. îngheţat de Nord pentru a descoperi drumul maritim de NE de la Arhanghelsk la Kamciatka. în anii 1765-1766 a condus două expediţii polare până la 80° 30' lat. N de unde nu a putut să înainteze spre N din cauza gheţurilor compacte. în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), în calitate de comandant de flotilă, a participat la acţiunea de Chiţibuşuri: A - simplu cu două macarale; B- dublu cu macarale simple; C- simplu cu trei macarale. interzicere a pătrunderii flotei turce în M. Azov. în 1 782 comandă escadra rusă din M. Mediterană. în războiul ruso-suedez a comandat flota din M. Baltică. De numele lui sunt legate puncte geografice din Oc. îngheţat de N şi Oc. Pacific. 2. C. Pavel Vasilievici (1767-1849). Amiral (1807), fiul lui C. V. I. în 3 792-1 793 şi-a făcut stagiul în flota britanică. în 1799 a condus o expediţie pentru debarcarea de trupe în Olanda. între 1 802-1811 este ministrul marinei militare ruse. în 1812, Comandant Suprem al armatei ruse de la Dunăre şi al flotei din M. Neagră, care acţionau împotriva flancului sudic al armatei lui Napoleon I. în acelaşi an, guvernator al provinciilor Moldova şi Valahia. în 1813, în urma unor diferende cu conducerea armatei, a plecat din ţară. A locuit în Italia şi Franţa şi a murit la Paris. CICLADE {grec. Kyklades) Arh. grecesc în M. Egee alcătuit din 211 ins., din care mai importante: Naxos, Andros, Păros, Milos (continentale), Santorin, Thira ş.a. (vulcanice). Relieful, în general muntos. Se extrag: minereu de fier, bauxită, marmură, şmirghel (Naxos). Culturi de citrice, viţă de vie; pescuit. Principalul oraş-port: Hermopolis. CICLON MN Zonă a atmosferei cu diametrul de câteva sute de Mm, în care presiunea scade de la periferie spre centru, iar masele de aer au o mişcare convergentă, în Cicloane: A - în emisfera nordică; B - în emisfera Sudică sens contrar acelor unui ceasornic în emisfera nordică şi în sensul acelor unui ceasornic în emisfera sudică. Un C. poate fi împărţit în două semicercuri: semicercul manevrabil sau navigabil şi semicercul periculos. Cele mai puternice vânturi se întâlnesc în cadranul anterior al semicercului periculos, denumit cadran periculos. în emisfera nordică, semicercul periculos se află în dreapta traiectoriei, iar în emisfera sudică în stânga acesteia. Porţiunea centrală a C. poartă denumirea de ochiul furtunii şi are un diametru de 10-30 Mm. în această zonă vântul este slab, dar marea este extrem de rea. Ochiul furtunii este înconjurat de nori groşi ce formează peretele acestuia; v. Baguio, taifun, uragan, Willy-Willy. C.I.F. (C.A.F.) MC (engl. Cost, Insurance Freight, franc. Cout, Assurance, Fret). Preţ, asigurare, navlu, la care se adaugă numele portului de încărcare convenit. Condiţie de livrare INCOTERMS, cu particularitatea că în preţul mărfii, constând dintr-o sumă forfetară, se include atât prima de asigurare cât şi navlul. Vânzătorul are însă obligaţia de a asigura marfa la o societate de asigurare şi de a preda cumpărătorului o poliţă de asigurare contra riscurilor transportului pe mare. Ca şi la condiţiile F.O.B şi C & F, riscurile se transmit în momentul în care marfa trece copastia navei în portul de încărcare. CIGUTA ist. Navă mică de transport pentru grâne, specifică părţii de NV a M. Negre. Este menţionată în actele notariale încheiate de genovezi la Chilia în sec. XIV. CILINDRU DE RANFLUARE v. ranfluare CILINDRU DE SEMNALE v. semnale de mare distanţă. CIMENTARE 1. Acoperirea interiorului tancurilor de apă cu ciment pentru a nu contamina apa dulce cu rugină. 2. Astuparea unei găuri de apă cu ciment; în acest scop se foloseşte un cofraj din lemn în care se toarnă ciment. CIN v/. monoxilă. CINE ESTE? mii. Somaţie adresată de la bord unei ambarcaţiuni care se apropie de o navă în timpul nopţii. La această somaţie, şeful ambarcaţiunii este obligat să răspundă: „Marca!" pentru comandantul unităţii de nave sau şefii direcţi ai acestuia: „Ofiţeri!" pentru ceilalţi ofiţeri; „Şalupa/Barca la bord!"pentru maiştri militari, subofiţeri, gradaţi; „Şalupă/Barca la larg!" dacă ambarcaţiunea nu intenţionează să acosteze. CINEMATICĂ NAVALĂ Ramură a cinematicii care se ocupă cu rezolvarea problemelor de mişcare relativă a navelor; v. goană, evitarea coliziunilor; sin. navigaţie tactică. CINGĂTOARE 1. v. cabestan. 2. înv. Parâmă ce înconjoară temporar săgeata şi coloana bompresului şi care nu permite săgeţii să se abată lateral în timp ce este trasă de-a lungul bastonului pentru a fi pusă la post. 3. înv. Sapan. 4. Parâmă cu ajutorul căreia se prind butoaiele ce măresc flotabilitatea bărcii la darea unei ancore; v. garnisi (4). CINQUE PORTS ist. Confederaţie maritimă engleză, iniţial a porturilor Dover, Hastings, Hyther, Romney şi Sandwich, cărora li s-au adăugat ulterior porturile Rye şi Winchelsea, precum şi alte porturi mai mici. în schimbul anumitor privilegii comerciale şi al dreptului de a dispune de un tribunal maritim propriu, acestei confederaţii îi reveneau anumite obligaţii militare constând în armarea unui număr de nave de război. Importanţa sa a început să scadă odată cu crearea marinei militare (sec. XIV); în prezent, asociaţia nu prezintă decât o importanţă istorică, iar titlul de Lord Warden al şefului asociaţiei CIOLAC 119 este un titlu onorific. Pavilionul asociaţiei avea un ornament heraldic puţin obişnuit: jumătatea anterioară a unui leu ieşind din jumătatea pupa a unei nave. CINTĂ înv., sin. centură (1). CIOBACĂ Gen de luntre monoxilă. Ciobacă CIOC Vârful unui cârlig. CIOC DE BARZĂ Armătură metalică fixată în capul unui furtun pentru stingerea incendiilor. CIOC DE CIOARĂ Sculă în formă de cârlig utilizată pentru scoaterea calafatului vechi din harmuz. CIOCAN 1. Sculă. C. de călăfătuit C. din lemn cu armături metalice, servind la baterisirea calafatului. C. de cazici sin. baros. C. de chei C. aplicat pe cele două părţi ale unei chei patent, în care se bate cu un ciocan obişnuit. în acest mod nu se deteriorează suprafaţa prelucrată a cheii. C. de ocheţi C. din oţel având o parte dreaptă, iar la cealaltă o bilă. Cioc de cioară Ciocane: A - de călăfătuit; B -de chei cu curăţitor; C - de ocheti Brăţară metalică itPfa ft Serveşte la bătut ocheţii. 2. Căderea navei cu prova în fundul unui val, pe tangaj. ❖ „A da ciocane". A cădea repetat cu prova în fundul valurilor. CIOLAC, Grigore (1900-n. Vârciorova, Tr. Severin) Contraamiral. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri Marină promoţia 1930. A urmat cursurile Şcolii de Aplicaţie cu stagiu pe nave militare şi civile. Absolvent al Şcolii Superioare de Război. Licenţiat în drept, încadrat ca ofiţer în grupul de Sm. şi VT, a fost trimis la un curs de specializare în Germania (1940), devenind apoi instructor în Centrul de pregătire a submariniştilor de la Galaţi. în al doilea RM, ambarcat în echipajul de rezervă al Sm. „Delfinul", în 1 943, comandant al Sm. „Marsuinul", nou intrat în serviciu, cu care a executat misiuni de crucieră de-a lungul coastei Caucazului. După 23 aug. 1944, trecut în rezervă, iar apoi rechemat, a îndeplinit diferite funcţii în Comandamentul Forţelor Navale şi CMM. A obţinut brevetul de căpitan de cursă lungă şi a trecut în Marina Civilă făcând numeroase voiaje internaţio- CIORBEA____________________________________________ 120 mnale în calitate de comandant de navă. CIORBEA, Valentin (n. 1946 corn. Intreglade, Alba) Colonel, prof. univ. dr. Absolvent al Facultăţii de Istorie-Filosofie Univ. „Al. I. Cuza" laşi. Profesor ia Academia Navală „Mircea cel Bătrân", catedra de ştiinţe socio-umane (1976-2002). Doctor în istorie. Din 2002, profesor la Facultatea de istorie de la Universitatea „Ovidius" Constanţa. Autor şi coautor al unor valoroase lucrări de istorie a Dobrogei şi a marinei. Printre acestea se numără: Portul Constanţa de la antichitate la mileniul III (1996), Flota maritimă comercială română. Un secol de istorie modernă 1895-1995, (1995), Istoricul navelor-şcoală „Mircea" (2 voi. 1995 şi 1999), Istoricul crucişătorului „Elisabeta" (coautor, 2004), Evoluţia Dobrogei între anii 1918-1940. (2005). CIOROMELE,Petre (n. 1947 Bucureşti) Contraamiral. Absolvent al Şcolii Militare Superioare de Marină promoţia 1968, al Academiei Militare, secţia Marină 1976 şi al altor cursuri academice de marină. Ambarcat la nave, a îndeplinit funcţiile de la comandant de unitate de luptă la comandant de brigadă de nave (1968-1966). A fost specialist cu artileria la Brigada 24 fluvială, comandant al divizionului de vedete blindate, şef de stat-major şi comandant al Brigăzii 24 fluviale, şef de stat-major şi comandant al Flotilei de Dunăre „Mihail Kogăl-niceanu" (1995-2000) şi locţiitor al şefului Statului-Major al Forţelor Navale. în rezervă din 2001. CIORPAC v/. crâsnic. CIOVRÂNTIE sin. anafor, ciovrantie. CIPRU (Kypros) Ins. în partea de E a M. Mediterane. Terit. Rep. Cipru. Are 9,3 mii km2; relief muntos, ţărmuri joase uşor crestate. Climă subtropicală, temp. med. + 9,5° C iarna şi + 28° C vara. Cca 630 mii loc., din care 77,3% greci şi 18,2% turci. în 1963 au avut loc primele incidente între cele două comunităţi marcând începutul unei grave crize care continuă şi astăzi. în 1974 în C. au debarcat trupe turceşti instituind controlul asupra a 40% din terit. insulei. Porturi: Famagusta, Kirina, Limasol. Primele două sunt folosite ca BMM pentru navele flotei militare turce. Cap. Nicosia. Ind. extractivă, agricultură, turism. CIRCUMPOLAR, astru - Astru ce se observă în permanentă deasupra orizontului. CITADELA mii. Pe navele mari de luptă, compartiment sau grup de compartimente limitat de pereţi etanşi la gaze şi radiaţii, cu acces în ecluză. CITI 1. A observa gradaţia indicată de un instrument de măsură, de ex., a citi lochul. 2. A distinge pavilioanele unui semnal. 3. A înţelege şi a interpreta simbolurile şi prescurtările hărţii marine. CITTAGONG Oraş şi principalul port al statului Bangladesh (până în 1971, Pakistanul de Est) cu ieşire la G. Bengal. 370 mii loc. Important centru economic al prov. cu acelaşi nume. Capacitatea de trafic anuală a portului este de 3 mii. t. Permite acostarea navelor oceanice. Ateliere de reparaţii nave. Export: iută (cel mai mare exportator), bumbac, ceai, fructe exotice ş.a. CIUCHI, Constantin (1863—? n. com. Obârşia, jud. Bacău) Comandor. Absolvent al Şcolii de Subofiţeri (1886). în 1888 se află, cu gradul de Slt., în stătuI-major al canonierei „Griviţa". Avansează în grade militare şi deţine funcţii la: Arsenalul Flotilei, Inspectoratul Porturilor şi Navigaţiei, Depozitele fluviale, Diviziunea echipajelor, în statul-major al bricului „Mircea" (1891). Efectuează un stagiu de ambarcare în Escadra franceză din Mediterana pe crucişătorul „Colbert" şi pe cuirasatul „L'Amiral Duperre", apoi urmează cursurile Şcolii de Artilerie Navală din Toulon şi se specializează în acest domeniu la bordul navelor de război franceze (1892 - 1896). Revine în ţară, unde i se încredinţează funcţii de răspundere precum: comanda torpilorului „Sborul" (1896), comanda navei „România" (1897), ofiţer secund al bricului „Mircea" (1900), căpitan de port la Constanţa (1901; 1907) şi profesor în specialitatea artilerie la Şcoala de Aplicaţie a ofiţerilor de marină (din anul 1902), comandant al bricului „Mircea" (1904). La 1 aprilie 1905, este detaşat la SMR, pe nava „Principesa Maria", unde funcţionează până în anul 1907, când revine în Marina Militară. în anii primului război mondial, este director al Arsenalului Marinei, ultima funcţie în marină până la trecerea sa în rezervă (1918). C.C. este autorul primei sinteze de istorie navală românească intitulată: Istoria marinei române în curs de 18 secole de la împăratul Traian până în al 40-lea an de domnie a regelui Carol I (Tipografia „Ovidiu", Constanţa, 1906, 400 pag.), care îl aşază printre primii istoriografi ai marinei române. CIUKOTSK, Marea ~ 1. Mare de bordură a Oc. îngheţat de Nord situată între ţărmul Pen. Ciukotsk (Rusia), Pen. Alaska (SUA) şi Ins. Vranghel. Comunică prin Str. Bering cu M. Bering din Oc. Pacific. Supr.: 595 mii km2. Adâncimi: med. 71 m; max.: 1256 m, fiind întinsă în cea mai mare parte pe seiful continental. Maree semidiurnă până la 3 m. Temp. apei la supr. iarna -1,8° C, vara 4-12° C; salinitatea între 27 şi 32%o. Vara, zonele sudice ale M.C. sunt 2-3 luni libere de gheţuri. Prin M.C. trece Linia Maritimă de Nord. Porturi: Uelen (Rusia), Barrow (SUA). 2. Pen. în extremitatea de NE a Asiei (reg. Magadan, Rusia), limitată de M. cu acelaşi nume la N şi M. Bering la S. Este traversată de Cercul Polar de N. Str. Bering o desparte de America de Nord. Relief muntos cu alt. max. 1158 m (vârful Ishodnaia). Ţărmurile sunt crestate de numeroase golfuri şi băi. Climat polar; vegetaţie de tundră; bogată în zăcăminte de plumb, volfram, aur ş.a. Pescuit. Or pr. Anadâr. CIULNITĂ fl. Şir de anafoare succesive; sin. bulbucă. CIUPERCĂ 1. Apărătoare care protejează un orificiu de ventilaţie din punte. 2. v. ancoră-ciupercă. Ciupercă: 7 - tubulatură de ventilaţie; 2 - ciupercă; 3 - valvulă de închidere; 4 - punte. CIVADĂ ist. Velă pătrată sub bompres, folosită până la începutul sec. XIX; sin. civadieră; v. fig. arboretul bompresului. CLANDER fl. Balustradă foarte joasă la bordul şlepului. CLASĂ 1. mii. Categorie de nave în funcţie de destinaţie, deplasament, armament principal etc. Cele mai importante C. ale navelor de luptă sunt: C. portavioanelor, portelicopterelor, crucişătoarelor, distrugătoarelor, submarinelor, fregatelor, vânătoarelor de submarine, dragoarelor, vedetelor ş.a. Navele aceleiaşi C. se împart în tipuri ce diferă între ele în funcţie de unele particularităţi de construcţie. 2. MC Marcă de calitate acordată unei nave civile de către o societate de clasificare. C. se acordă navelor construite după regulile societăţii respective; aceste nave sunt inspectate la anumite intervale de inspectorii societăţii pentru a constata dacă nava îşi menţine sau nu C. acordată. 3. v. tip de navă. CLASĂ DE CONCURS (CLASĂ DE REGATĂ) spt. Termen folosit în iahting pentru a diferenţia pe clase anumite categorii de ambarcaţiuni în funcţie de valorile constructive ce le determină condiţiile de navigaţie. CLASIFICARE Operaţia prin care o societate de clasificare acordă unei nave o anumită clasă (2); v. societate de clasificare. CLASIFICAREA AMBARCAŢIUNILOR SPORTIVE Şl DE AGREMENT spt. Criteriile de clasificare a ambarcaţiunilor sportive şi de agrement pot fi naţionale şi internaţionale şi se pot schimba în funcţie de perfecţionarea acestora. După sistemul de propulsie se disting: 1. Ambarcaţiuni cu rame: caiac (persoane: 1, 2, 4.); canoe (persoane; 1, 2, 4, 10+1); schif (persoane: 1, 2 cu rame; 2 cu vâsle, 2+1 cu rame, 4 cu rame, 4+1 cu rame, 4+1 cu vâsle, 8+1 cu vâsle). 2. Ambarcaţiuni cu vele: cadet, cuter, dragon, europă, F.D. (Olandezul zburător), finn, folkboat, iolă olimpică, junior („O.K." Dinghi), laser, optimist, star, snipe, tempest, Windsurf (planşă cu velă), 420, 470, 505 ş.a. 3. Ambarcaţiuni cu motor: cuter, hidrobuz maritim costier, hidrobuz pentru lacuri, hidroglisor, hidroglisor cu elice aeriană, şalupă agrement, şalupă pasageri, iaht costier, iaht de crucieră de fiorduri, iaht de curse cu chilă, iaht de curse cu chilă cls. R 6 m; iaht de curse pentru ape interioare, iaht de curse şi crucieră, iaht de curse vechi „Lineira", iaht de mare ş.a. 4. Ambarcaţiuni cu rame şi motor. 5. Ambarcaţiuni cu vele şi motor. 6. Ambarcaţiuni nepropulsate. Ambarcaţiunile cu vele de clasă ________________________________________„CLERMONT" 121 internaţională care participă la regatele olimpice poartă numele de olimpice. CLASIFICAREA NAVELOR MARINEI MILITARE Clasificarea navelor MM se bazează pe principii care pot să difere de la o flotă la alta. în general, navele de luptă se clasifică în funcţie de caracteristicile lor tehnico-tactice şi se împart în clase, subclase şi tipuri. în unele flote se foloseşte împărţirea în patru ranguri. Constituie o clasă navele cu aceeaşi destinaţie şi cu acelaşi armament principal. Subclasa cuprinde navele din aceeaşi clasă, dar care se deosebesc ca deplasament şi ca specializare. Tipul de navă face parte din aceeaşi subclasă, dar diferă prin detalii de construcţie şi dotare tehnică. Navele auxiliare ale MM se clasifică în funcţie de destinaţie. O variantă de clasificare folosită în flota SUA şi alte flote prevede împărţirea navelor de luptă ale MM în următoarele grupe: nave de luptă de bază: submarinele strategice, submarinele multifuncţionale, portavioanele, crucişătoarele, distrugătoarele, fregatele; vedete de luptă: vedetele de patrulare, vedetele fluviale, vedetele grupurilor de cercetare-diversiune, nave de desant: nave de comandă a forţelor amfibii, docuri de desant, nave purtătoare de elicoptere de desant, transportoare de desant, nave de sprijin al debarcării, mijloacele de debarcare; nave de minare şi dragaj: puitoare de mine, dragoare maritime (dragoare de bază, dragoare de radă, vedete dragoare), dragoare fluviale; nave auxiliare: nave-şcoală, de stat-major, de cercetare, nave-bază, nave-spital, cabliere, nave portuare (remorchere, docuri plutitoare, barje, macarale plutitoare). CLASIFICAREA YACHTULUI spt. Operaţia de măsurători a unui yacht, după reguli şi formule specifice, în vederea acordării clasei de concurs şi stabilirea normelor de participare la o regată. CLEI MARIN Pastă brevetată cu compoziţii diverse de culoare albă sau neagră, care înlocuieşte catranul la călăfătuirea punţilor iahturilor. CLEMĂ DE PALANC Dispozitiv de prindere a pa-lancului la un ponţii sau la un obiect asemănător. „CLERMONT" ist. Prima navă cu vapori şi zbaturi din istoria navigaţiei realizată în 1807 la New York de ing. „Clermont" american Robert Fulton, după o serie de experienţe începute în 1803. Caracteristici: dim. 41x5x2 m, maşină cu aburi tip Boulton şi Watt construită în Anglia care punea în mişcare 2 zbaturi montate în borduri. CLEVELANP 122 emite semnale sonore sub apă pentru avertizarea navigatorilor. 2. cabestan. Primul voiaj al navei a avut loc la 7 aug. 1807 pe Fl. Hudson, pe o distantă de 240 km la o vit. constantă de 5 Nd. „C" a inaugurat epoca navigaţiei cu aburi făcând curse regulate de pasageri între New York şi Albany. CLEVELAND Oraş-port în SUA (Ohio) pe ţărmul S al L. Erie! Cca 2.5 mii. loc. Portul este protejat de diguri. Lung. frontului de cheuri 3.5 km cu ad. de 6.5-9 m. Legat de Fl. Ohio printr-un canal navigabil, poate fi folosit şi de nave oceanice. Important centru ind.: siderurgie, construcţii de automobile (uz. „Ford", „General Motors"), mat. rulant, constr. aeronautice, prelucrarea petrolului (trustul „Standard Oii"). Nod de comunicaţii, legat de regiunile industriale din M-ţii Apalaşi şi valea Fl. Ohio. Traficul anual de mărfuri 41,5 mii. t.: minereu de fier, cereale, metale neferoase, maşini, prod. siderurgice etc. Aeroport. CLIMĂ MARINĂ Climă ce se formează sub influenţa dominantă asupra atmosferei a întinderilor mari marine (oceanice). Se caracterizează prin scăderea amplitudinii anuale şi zilnice a temperaturii aerului, creşterea şi stabilitatea (pentru o anumită latitudine) a precipitaţiilor. De regulă, se delimitează de clima continentală, dar limita dintre aceste două tipuri de climă este convenţională, depinzând de gradul de influenţă a fiecăreia dintre ele. CLIN Suprapunere parţială a două file (scânduri) din bordajul unei ambarcaţiuni. CLIPER ist. {engl. Clipper) 1. Velier de cursă lungă şi rapidă, cu trei-cinci arbori şi corpul alungit folosit în sec. XIX pe drumuri foarte lungi pentru a transporta încărcături preţioase (ceai, lână etc.) „C. ceaiului" C. care transporta ceai din China în Europa; „C. nitraţilor" C. care transporta salpetru din Chile: „C. lânei" C. care transporta lână din Australia în Europa ş.a. Depl. cca 2000 t; vit. peste 18 Nd. v. Cutty Sark. 2. Navă de luptă cu vele cu trei arbori sau cu vele şi maşini (cu elice) folosită în sec. XIX în Anglia şi alte ţări ca navă de cercetare, supraveghere, legătură etc. Depl. 1500 t; vit. cca 15 Nd; 24 tunuri; echipaj: 200 marinari, v. „Cutty Sark". CLISURĂ Termen de origine sârbă pentru defileul Dunării din zona Porţilor de Fier; v. defileu. CLOPOT 1. Sursă sonoră. C. de bord C. instalat la prova, cu care se transmit semnale de ceaţă, de alarmă, de incendiu, se bat carturile şi cheile, o „A bate C." A face semnale de ceaţă cu C. navei (a nu se confunda cu „a bate carturile f chei le" ). C. de ceaţă C. instalat la uscat, cu ajutorul căruia se fac semnale de ceaţă pentru a avertiza pe navigatori că se află în apropierea uscatului. C. de geamandură C. montat pe geamandură şi bătut de oscilaţiile acesteia datorită valurilor. C. submarin Aparat montat, de obicei, pe o navă-far, care Clopot de bord: 1 - suport; 2 - clopot; 3 - limba clopotului; 4 - capăt de parâmă Clopot submarin: 7 - receptor; 2 - geamandură; 3 - clopot submarin; 4 - instalaţie electrică; 5 - clopot. CLOPOT DE SALVARE Aparat pentru salvarea echipajelor submarinelor; se coboară cu ajutorul unei parâme sau al unui lanţ peste un tambuchi al submarinului astfel încât echipajul acestuia să poată ieşi şi să se poată salva. CLOPOT SCUFUNDĂTOR Aparat în formă de clopot, în interiorul căruia se comprimă aerul pentru a nu permite intrarea apei; serveşte la executarea de lucrări pe fundul mării, la ranfluări de nave etc. CLUB Şcondru pe care se înverghează uneori marginea de întinsură a unui velastrai sau unui foc. Este folosit mai ales pe velierele moderne. COADĂ 1. Mătură formată din sfilaţe de parâmă, având un ochi la unul din capete; este utilizată pentru curăţirea punţii metalice; sin. radaţie, coadă de pisică. 2. Partea opusă capului unei macarale. 3. mii. Extremitatea unui convoi sau a unei formaţii, opusă sensului marşului. 4. fl. Extremitatea din aval a unui ostrov, a unui banc de nisip, a unui sat, a unei păduri etc. 5. sin. întinzătoare (de capete de berbec). COADĂ DE MAIMUŢĂ Opritor permanent sau semipermanent, folosit uneori la manevrele curente ale velierelor pentru a le împiedica să se desrăsucească la merele-călăuz. Se instalează la aproximativ 1 m de capăt pentru a se opri la merele-călăuz aşezate pe şarturi la circa 2-2,5 m de punte. Se obţine printr-un ochi asigurat cu o legătură de gât. Clopot de salvare: 7 - clopot; 2 - tam-buchiul submarinului. Coadă de maimuţă: 7 - legătură de gât; 2 - coadă de maimuţă. Confecţionarea unei cozi de şoarece simple COADĂ DE PISICĂ sin. coadă (1). COADĂ DE ŞOARECE împletitură la capătul unei parâme, care nu îi permite să se destrame şi înlesneşte Coadă de şoarece cu ochi trecerea printr-un rai. C.d.Ş. se poate termina cu un ochi pentru a putea trage o parâmă groasă cu una mai subţire legată la acest ochi. Descrisă prima dată în 1644, era utilizată şi în scopul de a-i împiedica pe marinari să taie capetele parâmelor pentru uz personal. COAFĂ Husă din pânză de culoare albă, care pe timpui ţinutei de vară îmbracă bereta sau şapca marinarului. COAFĂ BALISTICĂ înveliş metalic aerodinamic montat în vârful (capul) unui proiectil pentru a-i accelera deplasarea pe traiectorie. COAMPLITUDINE, curbă de ~ Curbă concentrică cu un punct amfidromic, (punctul maxim al mareelor) care uneşte toate punctele cu aceeaşi amplitudine a mareei. Amplitudinea scade către centru (punctul amfidromic), unde este nulă. COANDĂ, loan (1860-1940, n. Craiova) Contraamiral, 1910. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri Marină promoţia 1882. Urmează stagiul de pregătire la Şcoala de torpile din Toulon şi în escadra franceză din M. Mediterană. întors în ţară (1888), este numit şef al Direcţiei Flotilei din Adm. centrală a Ministerului de Război şi în acelaşi an va deveni primul comandant al primului grup de torpiloare al României: ,Oborul", „Smeul", „Năluca". Este ambarcat apoi secund pe bricul „Mircea I", pe Cr. „Elisabeta" ş.a. A participat cu bricul „Mircea" la serbările columbiene de la Genova şi Lisabona, apoi la inaugurarea canalului Kiel (1895) în calitate de comandant al navei. în 1890 a preluat Direcţia SMR pe care a deţinut-o până în 1909. Sub conducerea sa au fost achiziţionate 5 nave de pasageri (lebedele albe ale Mării Negre) şi 5 cargouri, care au alcătuit flota de bază a SMR. în 1933 a devenit vicepreşedinte al Ligii Navale Române. COARBĂ 1 Grindă semicirculară, instalată la pupa remorcherelor, care apără personalul de pe puntea pupa împotriva parâmei de remorcă; sin. (rar) curbă/traversă de remorcă. 2. înv. coastă. COASTĂ 1. Element al osaturii transversale a navei, care la pariea inferioară se continuă cu varanga, iar la partea superioară este fixată de traversă. Planul C. este perpendicular pe chilă pe aproape întreaga lungime a navei, cu excepţia bolţii (pupa), unde acestea sunt radiale şi poartă denumirea de C. aviate sau deviate. Unele C. sunt mai rezistente şi se numesc C. întărite; cele legate la partea superioară cu o traversă întărită formează C.-cadru. C. se numerotează de la prova spre pupa, numerele fiind marcate pe punte pentru a putea localiza găurile de apă. 2. Uscatul cu înălţimi vizibile de pe mare, care pot fi folosite de navigatori ca repere. Linia de separaţie a apei şi a uscatului poartă denumirea de linia coastei (a nu se confunda cu litoralul, care este o noţiune geografică), o „C. sănătoasă" C. lipsită de _________________COD INTERNAŢIONAL DE SEMNALE 123 stânci şi care nu prezintă pericol pentru navigaţie. „C. abordabilă" C. accesibilă ambarcaţiunilor sau navelor de debajcare. COASTĂ DE SUB VÂNT Coastă în direcţia căreia bate vântul, în raport cu o navă. COASTĂ FALSĂ Parâmă de sârmă trecută peste o gaură de apă pentru a servi la întărirea unui paiet de gaură de apă sau a unei caplamaie. COASTĂ PERICULOASĂ Sector de litoral în dreptul căruia sunt adâncimi mici, întinsuri, stânci, curenţi puternici, anomalii magnetice etc., care constituie un pericol pentru nave. Sectoarele cu coaste periculoase sunt descrise în cărţile-pilot. COASTĂ SIGURĂ Porţiune de litoral fără pericole, în apropierea căreia se poate naviga, staţiona la ancoră sau debarca în siguranţă. COBORÎ 1. A fila fungile pentru a coborî velele. Se practică numai în cazul bărcilor, la navele mai mari folosindu-se termenul a strânge. 2. A naviga în acelaşi sens cu curentul fluviului. COBORÎ ARBORETII A lăsa să alunece arboreţii, ţinuţi de o fungă, de-a lungul arborelui gabier. COBORÎ PAVILIONUL v pavilion. „COBRA" ist. Vapor de pasageri cu zbaturi închiriat de SMR în oct. 1895 de ia compania germană „Ballins Dampfschiffsreederei" din Hamburg pentru a satisface cerinţele de transport maritim de pasageri, ce trebuia corelat cu trenurile ce veneau din Occident la Constanţa după darea în folosinţă a podului de peste Dunăre „Regele Carol I". Contractul iniţial de 6 luni (150 mii lei aur) a fost prelungit cu încă un an. După ce a fost scoasă din serviciu şi înapoiată armatorului, a fost înlocuită în 1897 de nava „Ignazio Florio" („Principesa Maria"). COCĂ sin. corpul navei. COCIOC v plaur. COCOS Arh. în E Oc. Indian ia peste 1100 km SV de ţărmurile Indoneziei (Sumatra) format din doi atoli. Supr. 12,9 km2; cca 700 loc., dependent de Australia. Prod. nuci de cocos şi copra. Se mai numeşte Keeling. ist. La 9 nov. 1914, faimosul crucişător corsar german „Emden" a fost angajat în luptă şi scufundat în dreptul atolului North Keeling de Cr. Britanic „Sydney". COCPIT 1. Spaţiu la pupa unui iaht unde se află intrarea la cabină (când aceasta există) şi locul timonierului. 2. ist. Pe vechile nave cu vele, locuinţă pentru ofiţerii inferiori; în timpul luptei era folosit ca post de ajutor pentru răniţi. COD DE PAVILIOANE Ansamblul pavilioanelor, flamurilor şi ghidoanelor, formând un set de semnalizare cu un anumit sistem. COD INTERNATIONAL DE SEMNALE Cod pentru semnalizarea între navele de orice naţionalitate sau între nave şi staţiuni de semnale de la uscat. Codul cuprinde 26 de pavilioane literale (A-Z), zece flamuri numerice, trei triunghiuri repetitoare şi caracteristica / flamura codului cu semnificaţia „zărit". Pavilioanele se ridică la vergă, fiind folosite izolat sau în serii de câte două-patru, fiecare pavilion sau serie având o anumită COD INTERNATIONAL 124 semnificaţie. COD INTERNATIONAL PENTRU TRANSPORTUL MĂRFURILOR SOLIDE ÎN VRAC Cod întocmit de IMCO pentru reglementarea stivuirii şi transportului în siguranţă al mărfurilor în vrac, inclusiv al minereurilor. Cerealele nu fac obiectul acestui cod. COD MARITIM DM Act legislativ unitar care cuprinde toate normele de drept ce guvernează navigaţia maritimă şi interioară: navele, echipajele, transportul mărfurilor şi pasagerilor, protejarea flotei naţionale şi a comerţului internaţional, împiedicarea concurenţei străine în apele naţionale etc. în România, reglementările principale de drept maritim sunt cuprinse în Codul comercial şi legi specifice. COD NATIONAL DE SEMNALE Set de pavilioane pentru semnalizare, folosite numai în marina militară. Codul naţional al României este format din 60 de pavilioane, dintre care 33 sunt alfabetice, zece numerice, iar restul de 17 pavilioane au alte caracteristici. CODURI METEOROLOGICE meteo. Combinaţii de litere şi cifre cu ajutorul cărora se transmit mesajele meteorologice într-o formă prescurtată. C.M. au fost stabilite prin convenţii internaţionale şi au fost adoptate de statele membre ale Organizaţiei Meteorologice Mondiale. COEFICIENT APROXIMATIV/EXACT v. deviaţia compasului magnetic. COEFICIENT DE DENSITATE OPTICĂ PE UNITATE DE DISTANŢĂ v. Al lard, formula lui. COEFICIENT DE ÎNCĂRCARE MC Raportul dintre cantitatea de marfă încărcată la bord la plecarea navei din port şi capacitatea sa netă de încărcare, ambele exprimate în tone. COEFICIENT DE TRANSMISIE ATMOSFERICĂ PE UNITATE DE DISTANŢĂ v. AI lard, formula lui. COEFICIENT DE TRANSPARENŢĂ PE UNITATE DE DISTANŢĂ v. Al lard formula lui. COEFICIENT DE FINEŢE CN Coeficient care caracterizează formele carenei. C. prismatic Raportul dintre volumul carenei şi volumul unui cilindru a cărui secţiune este egală cu aceea a cuplului maestru şi a cărui lungime nu diferă de cea a navei. C. prismatic vertical Raportul dintre volumul carenei şi volumul unui cilindru tangent la linia de apă, a cărui înălţime este egală cu distanţa de la linia de apă la linia de bază. C. ariei plutirii Raportul dintre aria plutirii şi aria dreptunghiului circumscris plutirii. C. secţiunii maestre Raportul dintre aria secţiunii imerse şi aria dreptunghiului circumscris secţiunii imerse. COEFICIENT DEADWEIGHT MC Raportul dintre capacitatea de încărcare a navei şi deplasamentul de plină încărcare, exprimate în tone. Indică performanţa şi rentabilitatea tipului respectiv de navă (tonajul de încărcătură realizat pe tona de deplasament). Valoarea acestui coeficient diferă în funcţie de categoria de navă. în general este unic pentru navele de pasageri (0,20 -0,27) şi navele mixte (0,58 - 0,73). COEFICIENTUL AMIRALITĂŢII Coeficient care permite să se estimeze puterea maşinii navei în CP în funcţie de deplasament şi de viteza în noduri, astfel: „ D 0,66 v3 „ A , . P, =-----—------CP in care Pt este puterea la viteza dată; D- deplasamentul navei în tone; v- viteza navei în noduri. Valoarea C.A. variază după tipul navei pentru nave de linie şi crucişătoare grele 180-220 pentru crucişătoare uşoare şi distrugătoare 160-190, pentru nave mari de pasageri = 270-340; pentru nave mari comerciale (cargouri mari) 200-300; pentru nave mici 150-200. COEFICIENTUL LOCHULUI Raportul dintre distanţa reală parcursă de o navă şi distanţa respectivă înregistrată de loch. Factorul de corecţie se determină pentru fiecare loch în parte ori de câte ori există posibilitatea (v. loch). COEFICIENTUL PAGEL Variaţia unghiului la pol, care corespunde unei creşteri de 1°. Acest coeficient se scoate din tablele de azimut şi serveşte pentru trasarea dreptelor de înălţime. COEFICIENŢII DEVIAŢIEI Elemente ale deviaţiei care caracterizează anumite forţe magnetice ale navei, ce influenţează roza compasului magnetic. Determinarea coeficienţilor este necesară pentru studierea curbei de deviaţie a compasului magnetic şi executarea compensării; (v. deviaţia compasului magnetic. COFERDAM Compartiment de dimensiuni reduse, limitat de doi pereţi etanşi, care separă tancurile de celelalte compartimente. COFRAJ \/. cimentare. COFTER6 V/. daltă de călăfătuit. COGĂ ist. Navă de comerţ (sec. XII—XIII) frecvent întâlnită în mările din nordul Europei, constituind nucleul flotelor hanseatice. Caracteristici: depl. 180-200 t; dim.: 30-35x4-8x3 m; avea un singur catarg cu o vergă şi o velă cu suprafaţa de 82-1 75 m2; V 4-6 Nd. Echipajul era format din 42 de marinari şi 40-50 de luptători folosiţi în luptele purtate împotriva piraţilor. Este unul dintre primele tipuri de navă prevăzută cu cârmă în loc de ramă-cârmă. Cogă hanseatică c°gă Veneţiană: După o machetă de la Muzeul Istoric Naval din Veneţia COIFURĂ Element al uniformei marinarului care se poartă pe cap (beretă, căciulă, şapcă etc.). COLAC (de parâmă) Aranjament al unei parâme, având o formă mai mult sau mai puţin circulară, executat întotdeauna în sensul răsucirii acesteia (o parâmă cu răsucire la dreapta/stânga va fi făcută colac spre dreapta/stânga). C. de fabrică C. reprezentând modul obişnuit în care se transportă parâmele. C. de filat C. folosit atunci când parâma necesită o eventuală filare rapidă (se face mai întâi C. de jos în sus, apoi se răstoarnă). C de sârmă C. la care se lasă din loc în loc, acolo unde sârma o cere, un „franţuz", adică o buclă răsucită în sens invers. C. de saulă C. înfăşurat pe mâna stângă, ţinând degetul mare pe burta saulei. C. în opt C. folosit în scop ornamental. C. lat C. înfăşurat atunci când este necesară o aranjare netă, dar nu la parâmele care ar putea cere filare rapidă. C. unei manevre C. ce se agaţă pe o cavilă, formând întâi o buclă. Pentru agăţarea la tachet se înconjoară de câteva ori C., după care acesta se capelează cu o buclă. Franţuz COLIZIUNE 125 Degetul mare spre capăt Degetul mare ^spre /baba Pe mâna stînga Colaci: - de filat; B - de saulă; C- de sârmă cu franţuz; D - în opt; £ -F - la cavilă; C - la tachet. lat; Colaci de salvare: A - colac de salvare cu lumină: 7 - lumină cu flacără şi fum portocaliu; 2 - dispozitiv de aprindere; 3 - saulă de aprindere legată la bord; 4 - lumină plutitoare (cu baterie); 5 - saulă; 6 - colac de salvare; 7 - tin-te bine. B - colac de salvare cu pantaloni: 7 - filieră; 2 - călător; 3 - trăgător; 4 - macara cu sfârc; 5 - labă de gâscă; 6 - saulă de fixare; 7 - colac cu pantaloni. colac de salvare cu dispozitiv - aripa comenzii; 3 - colac de COLAC DE SALVARE Mijloc de salvare a unui om la apă constând dintr-un inel de pânză de vele lăcuită, umplut cu plută şi prevăzut pe margine cu o saulă, denumită „ţin-te bine"", iar uneori şi cu o saulă cu butelie care produce ziua fum şi noaptea o flacără portocalie. Numărul C.d.S. pentru navele comerciale este fixat prin Convenţia Internaţională pentru siguranţa vieţii umane pe mare. Există C.d.S. metalici, cu pantaloni {v. du-te vino) şi în formă de potcoavă. Unii C.d.S pot fi aruncaţi cu ajutorul unui dispozitiv special. gravitaţional: 7 - lumină electrică; 2 salvare; 4 - mecanism de degajare; 5 - saulă de declanşare pentru flacăra fumigenă; 6 - plan înclinat. COLATITUDINE Complementul latitudinii. Se notează cu litera /. COLECTOR DE APĂ DE PLOAIE Dispozitiv pentru captarea apei de ploaie, aflat la partea superioară a plutelor de salvare. Apa de ploaie se scurge printr-un tub într-un sac aşezat în şa pe bancul din interiorul plutei. COLECTOR DE DEGAZARE MC Reţea de conducte folosită la tancurile petroliere pentru evacuarea gazelor inflamabile degajate de produsele încărcate în tancuri. Conducta fiecărui tanc este racordată la o magistrală care are capul de evacuare a gazelor la 10-15 m înălţime lângă mărul catargului cu o valvuiă automată la extremitate pentru siguranţa contra incendiilor; sin.tubulatură de aerisire. COLIDÂ A face coliziune. COLIN ARCHER, forme ~ Forme ale corpului unei ambarcaţiuni, reprezentând o combinaţie între formele drakarelor vikinge şi cele ale pilotinelor engleze. Prima ambarcaţiune de acest gen a fost construită în 1892. COLIVAR v. dragă (1). COLIVIE Spaţiul dintre etamboul cârmei şi etamboul elicei, în care se roteşte elicea. COLIZIUNE Ciocnirea accidentală între două nave sau între o navă şi o geamandură ori epavă. Determinarea răspunderii în caz de C. este reglementată prin convenţiile internaţionale de la Bruxelles din 1952, în principiu astfel: a. în caz de forţă majoră fiecare navă îşi suportă pierderile; b. dacă vinovată de C. este una din navele intrate în coliziune, aceasta poartă răspunderea pagubelor cauzate; c. când ambele nave sunt vinovate, răspunderea acestora se stabileşte în raport cu gravitatea culpei fiecăreia; sin. abordaj; v. drum şi compartiment. COLL1NGWQOD____________________________________________ 126 COLLINGWOOD, Cuthbert, baron de (1 748-1810) ist Amiral englez cu deosebite state de serviciu. A secondat pe Am. Nelson în timpul bătăliei navale de la Trafalgar (21. oct. 1805), comandând în luptă coloana dinspre larg (15 nave de linie) a dispozitivului de atac al flotei engleze. După rănirea şi decesul lui Nelson, C. a preluat comanda flotei, desăvârşind înfrângerea flotei franco-spaniole. După bătălie a reuşit să scoată cu bine navele sale şi cele inamice capturate din puternica furtună ce a urmat bătăliei. COLL1NS; table ~ v. Comrie, table. COLLINSON, Richard (1811-1883) Navigator şi explorator englez, comandant al navei „Enterprise", cu care a participat la căutarea expediţiei arctice, condusă de amiralul britanic Sir J. Franklin, dispărută în 1845 în zona G.Baffin. între anii 1850-1854 cercetează zona posibilă a dispariţiei, efectuând căutări pe gheaţă cu săniile şi iernând de 4 ori în zona polară. Deşi nu a realizat scopul expediţiei (negăsind urme ale expediţiei Franklin), căutările efectuate au completat documentaţia de navigaţie arctică existentă la timpui respectiv. COLMATARE Fenomen de depunere pe fundul unui bazin (lac, iaz etc.) sau în albia unei ape curgătoare a diferitelor materiale (reziduri ale florei şi faunei, argilă, mâl, nisip, pietriş) aflate în suspensie sau transportate de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin lacustru sau a unei părţi dintr-o albie, necesitând adesea măsuri speciale de curăţire. COLOANĂ 1. Partea inferioară a unui arbore. 2. mii. Formaţie de nave din două sau mai multe linii de şir paralele, aflate la aceeaşi înălţime. în trecut s-au folosit si coloane la care linia de şir principală era mai înaintată. COLOMB, Philip Howard (1831-1899) Ofiţer de marină britanic. Istoric. în serviciul marinei între 1846 şi 1886. A făcut studii asupra tacticii navelor cu maşini. în 1891 a publicat un studiu de bază în 8 volume intitulat „Războiul Naval", în care a elaborat teoria „Supremaţiei pe mare" prin realizarea unei superiorităţi covârşitoare a forţelor navale proprii şi nimicirea flotei inamice în una sau două bătălii navale, condiţie de bază pentru câştigarea războiului, menţinerea imperiului colonial britanic şi supremaţia mondială. Viceamiral (1892). Teoria sa, la care a lucrat independent, coincide cu cea a amiralului american Alfred Mahan (v.), care a elaborat aceeaşi teorie a supremaţiei pe mare pentru asigurarea dominaţiei mondiale a SUA. Forţelor terestre le acordă un rol secundar, concepţie neconfirmată de cele două războaie mondiale. COLOMBO Oraş-port, cap. Rep. Sri Lanka (Ceylon), unul din cele mai importante porturi din Oc. Indian. Cca 450 mii loc. Portul cu depozite, rezervoare de petrol, docuri etc. are un bazin artificial în care pot fi adăpostite simultan 40 de nave. Prin port se derulează aproape întregul comerţ exterior al ţării. Capacitatea de trafic este de 5,7 mii. t anual. Se importă produse petroliere, utilaje, cărbuni ş.a.; se exportă ceai, cauciuc, fructe exotice. La C. fac buncheraj navele aflate în tranzit aparţinând diferitelor ţări. COLON Oraş-port în Rep. Panama situat la intrarea pe Canalul Panama dinspre M. Caraibilor. 80 mii loc. întemeiat în 1850 când s-a construit calea ferată peste istmul Panama. Se mai numeşte Aspinwall. COLREG MC Convenţie referitoare ia Regulamentul Internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare. Elaborată în 1972, intră în vigoare în România la 1 ian. 1976; v. Reguli Internaţionale pentru prevenirea abordajelor pe mare. COLT v/. velă. COLT DE MAL fi. Proeminenţă (ieşitură) a unui mal; sin. cot de mal. COLTAR Piesă de lemn sau metalică, având două braţe în unghi drept, folosită pentru rigidizarea a două elemente structurale pe navele (ambarcaţiunile) de lemn. Ca şi guseul, primeşte denumiri diferite după locul de utilizare; \/. barcă COLTAR DE ŞPRAIŢUIRE Pană de lemn folosită la arimarea butoaielor. COLUMB, Cristofor (1451-1506) Navigator italian originar din Genova şi stabilit în 1476 în Portugalia. în 1492 intră în serviciul Spaniei. Amiral spaniol (1493). în 1492-1493 a condus o expediţie în căutarea drumului maritim de V din Europa în India. în cursul expediţiei pe caravelele „Santa Maria" (200 t), „Pinta" (113 t) şi „Nina" (98 t), a traversat Oc. Atlantic, a ajuns la Arh. Bahamas unde, la 10 oct. 1492, a debarcat pe Ins. San Salvador (data oficială a descoperirii Americii), după care a descoperit Ins. Cuba şi Haiti. în următoarele expediţii (1493-1496, 1498-1500, 1502-1504) a descoperit şi alte insule din Arh. Antilele Mari şi o parte din Ins. Anti lele Mici şi a ţărmurilor Americii Centrale şi de Sud. Descoperirile lui C.C. au contribuit la confirmarea ipotezelor ştiinţei geografice asupra formei sferice a Pământului. Totodală, descoperirile sale au deschis calea colonizării de către europeni a pământurilor descoperite, cu implicaţii profunde în viaţa socială a multor popoare. COLUMBEANU, Sergiu Istoric naval. A publicat studii, între care Aspecte ale istoriei navigaţiei în România din cele mai vechi timpuri până la Tratatul de la Adrianopol, 1929 (1972), Contribuţii la istoria marinei şi navigaţiei în România 1829-1866 (1975). COMANDAMENTUL APĂRĂRII LITORALULUI MARITIM (CALM) ist, mii. MU a Marinei Militare înfiinţată în primăvara anului 1943 în locul Diviziei de Mare, subordonând toate unităţile terestre de litoral (artileria de coastă, infanteria de marină, unităţi de fortificaţie, observare şi de siguranţa zonei maritime costiere etc.). A fost conceput ca parte a unui sistem coerent de apărare în care prima linie revenea marinei cu mijloacele din dotare, având în adâncime MU de uscaţ/ precum şi sprijinul aviaţiei. După al doilea RM a rămas pentru un timp singura MU operativă, înglobând toate mijloacele şi misiunile unităţilor de la mare. După 1950 a revenit la misiunea de bază, supravegherea şi apărarea litoralului, cu modificări organice rezultate din dotarea cu mijloace noi de luptă (rachete sol-navă, cercetare electronică etc.). Modificările survenite în concepţia generală de apărare au dus la scăderea rolului CALM care a fost desfiinţat în jurul anului 1980. COMANDAMENTUL MARINEl'MILITARE (CMM) Una din formele de organizare a conducerii Marinei Militare, având ca misiune operativă permanentă apărarea spaţiului maritim şi fluvial al ţării, iar ca misiune administrativă asigurarea tehnico-materială a pregătirii de luptă a forţelor din subordine, bazarea în siguranţă a navelor, pregătirea profesională a -efectivelor ş.a. Se află în subordinea Ministerului. Ist Primul comandament al Marinei Militare Române sub denumirea de Comandamentul Flotilei cu sediul la Ismail a fost înfiinţat la 13 mai 1860 şi a funcţionat până în 1864. De la această dată denumirile şi sediile CMM s-au succedat după cum urmează: 1864-1867 Comandamentul Flotilei la Brăila; 1867-1898 Comandamentul Flotilei la Galaţi; 1898-1901 Comandamentul Marinei Militare la Bucureşti; 1901-1921 Comandamentul Marinei Militare la Galaţi; 1921-1926 Inspectoratul Tehnic al Marinei la Bucureşti; 1926-1930 Inspectoratul General al Marinei la Bucureşti; 1930-1931 Comandamentul Marinei Militare la Bucureşti; 1931-1936 Comandamentul Marinei Regale la Bucureşti; 1936-1940 Comandamentul Marinei Regale la Bucureşti; (în cadrul Ministerului Aerului şi Marinei); 1940-1947 Comandamentul Marinei Regale la Bucureşti (în cadrul Subsecretariatului de Stat al Marinei); 1947-1950 Comandamentul Marinei Militare la Constanţa; 1950-1960 Comandamentul Marinei Militare la Mangalia; 1960-2002 Comandamentul Marinei Militare la Constanţa; 2002-Denumirea Comandamentului Marinei Militare a fost înlocuită cu denumirea Statul-Major al Forţelor Navale cu sediul la Bucureşti. COMANDANT MC Persoană învestită cu comandă unică (conducere) şi răspundere pentru sectorul încredinţat. C. de navă Şef legal al comunităţii aflată la bord. Calitatea de C. derivă din funcţia efectivă pe care o are la bord posesorul unui brevet de cursă lungă sau, după caz (pentru navele costiere), brevet de cabotaj, conferită ca atare în rolul de echipaj, la alegerea armatorului. Este reprezentant al armatorului şi prezumat al proprietarilor mărfurilor. C. îşi desfăşoară activitatea conform legilor pavilionului (legea naţională a navei), regulamentului serviciului la bord, convenţiilor internaţionale şi practicii marinăreşti. C. de doc Persoană care răspunde de pregătirea calajului pentru nava care se andochează, de manevra docului pe timpul andocării, staţionării navei pe doc, lansării la apă şi în general de siguranţa docului. C. de priză Ofiţer de marină militară numit de comandantul unei nave de război pentru a duce în COMENZI LA CARMA 127 portul de control o navă capturată. C. instructor Persoană cu înaltă pregătire marinărească şi cu o bogată experienţă în exploatarea navelor comerciale însărcinată cu supravegherea flotei unei companii de navigaţie sau exploatarea unui anumit sector portuar, în atribuţiile C.I. intră instruirea ofiţerilor şi echipajelor; sin., fl. Căpitan instructor. COMANDANT mii. Persoană din cadrul forţelor armate căreia i se încredinţează comanda (conducerea) unei subunităţi, unităţi, nave, aparat de zbor sau MU ca şef unic care răspunde personal în faţa conducerii armatei şi a statului de starea permanentă de pregătire în vederea luptei a subunităţii, unităţii sau a MU pe care o comandă şi de îndeplinirea cu succes a misiunilor încredinţate. îndatoririle şi drepturile C. sunt prevăzute în regulamentele militare şi în regulamentul serviciului la bordul navei. COMANDĂ 1. Suprastructură aşezată, de regulă, pe castelul central, în care se află timoneria, camera hărţilor (uneori acestea fac corp comun), staţia de radio, comanda de artilerie (la navele militare), cabina de mare a comandantului ş.a. 2. Ordin standardizat ca formă şi mod de execuţie, de ex., comenzi la cârmă, maşini, rame etc. 3. Parâmă subţire formată din două-trei şuviţe de calitate inferioară care serveşte la înfăşurări. C. de bord C. (3) confecţionată la bord din partea bună a parâmelor uzate, care serveşte la efectuarea de lucrări de matelotaj mai puţin importante. COMANDĂ DE ARTILERIE mii. Post de conducere a tragerii, închis într-o turelă, în care se află aparatul director pentru conducerea tragerii, aparatul de urmărire a ţintei, telemetrul, aparatul pentru darea centralizată a focului etc. COMANDO Trupe (mari unităţi, unităţi sau subunităţi) special constituite în unele state în scopul îndeplinirii pe teritoriul adversarului sau în adâncimea dispozitivului acestuia a unor misiuni de cercetare-diversiune, sabotaj etc. COMANDOR v. grade militare. COMANDORE (KOMANDORSKIE), insulele - Grup de insule vulcanice situat în SV M. Bering, din Oc. Pacific la 200 km E de Pen. Kamciatka. Aparţine Rusiei. Supr. totală 1,8 mii km2. Relief muntos (alt. 751 m). Climă oceanică rece; temp. medie de la + 10°C în aug. la -4WC în feb. Insule mari: Bering, Mednâi, Toporkov ş.a. Localităţi: Nikolskoe (I. Bering), Preobrajenskoe (I. Mednâi). Punct de bazare a MM ruse. Ins. Bering a primit denumirea după numele exploratorului V. Bering care a descoperit aceste insule în 1 741. COMISAR DE BORD MC Ofiţer însărcinat cu administrarea unei nave comerciale. COMENZI LA CÂRMĂ Expresii tipice clare şi scurte prin care se ordonă timonierului cum să manevreze cârma pentru ca nava să întoarcă în bordul cerut sau COMISIA DUNĂRII 128 să menţină un anumit drum. în aceste expresii se folosesc cuvintele dreapta şi stânga în loc de tribord sau babord. COMISIA DUNĂRII DM Comisie internaţională formată din reprezentanţii statelor participante la Convenţia de la Belgrad încheiată în 1948 între URSS, România, RSS Ucraineană, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria şi Iugoslavia, la care a aderat în 1960 şi Austria. C.D. are sarcina de a asigura întreţinerea fluviului în stare navigabilă, de a stabili reguli unitare de navigaţie, de a face recomandări pentru unificarea taxelor navale, 1 COMPARTIMENT 1. Spaţiu în interiorul navei, limitat de pereţi etanşi. Mai multe C. cuprinse între doi pereţi etanşi, transversali, formează o secţiune. Unele C. poartă denumiri speciale: C. sau camera căldări (nu căldărilor), C. sau camera maşini (nu maşinilor), C. cârmei de la extrema pupa, unde se află echea sau sectorul cârmei, iar uneori şi servomotorul. 2. Conform Regulilor Societăţilor de clasificare, spaţiu limitat de structuri etanşe (pereţi, bordaj, dublu fund, punte). C. de coliziune Spaţiu cuprins între etravă şi primul perete etanş din prova. La partea inferioară a acestuia se află picul prova. COMPARTIMENTARE 1. Acţiunea de a împărţi nava prin pereţi etanşi. 2. Rezultatul acestei acţiuni. 3. Compartimentarea navei: 7 - tablou (oglindă); 2 - coastă; 3 - perete etanş transversal; 4 - perete etanş longitudinal. a obligaţiilor de protecţie a mediului, sanitare etc. C.D. a înlocuit vechile organisme internaţionale - Comisia Europeană a Dunării (CED) şi Comisia Internaţională a Dunării (CID). v. Regimul Dunării. „COMISIA EUROPEANĂ A DUNĂRII" (CED); v. regimul Dunării. COMISIONAR DE AGENŢIE MC v. Waterclerk. COMITE ist Şeful de echipaj al unei galere. COMODOR mii. 1. în unele marine străine, comandantul navelor comerciale din convoi în timpul celui de-al doilea război mondial. 2. MC Titlu onorific conferit de unele societăţi de navigaţie celui mai vechi comandant de navă. 3. Preşedinte al unor yacht-cluburi. 4. înv. înainte de cel de al doilea război mondial, comandor în Marina Militară Română care a susţinut examenul de amiral. 5. în unele flote străine, grad intermediar între comandor şi contraamiral. COMORE Arh. vulcanic în Oc. Indian între Ins. Madagascar şi Africa. Teritoriul aparţine rep. Islamice Ins. Comore. Supr. totală 2,2 mii km2. Principalele Insule: Grande, Anjouan, Mahore. Relief muntos (alt. max 2560 m). Unii vulcani sunt activi. Aproape de ţărm sunt recifuri de corali şi stânci submarine. Climă tropicală. Centru ad-tiv: Moroni. Pe Insula Mahore se află o BMM a forţelor navale franceze. COMOROANCĂ înv. Tip de ambarcaţiune fluvială cu rame, utilizată în timpul Războiului de Independenţă {nu se cunosc alte detalii). COMPANIE DE NAVIGAŢIE întreprindere sau societate de transporturi care exploatează nave comerciale. COMPARAŢIE Diferenţa dintre ora cronometrului bordului şi ora indicată de contor. o„A face C." A determina C. (se efectuează întotdeauna de un singur observator care ascultă bătăile cronometrului şi urmăreşte ora indicată de contor). Potrivit Convenţiei Internaţionale pentru ocrotirea vieţii umane pe mare, perete rezistent la foc. După gradul de rezistenţă, se disting C. tip A, B şi C. COMPARTIMENTUL MAŞINI Compartimentul navei, de regulă etanş, în care sunt instalate propulsorul principal (maşină, motor), mecanismele şi dispozitivele auxiliare şi aparatura de comandă. Numărul de C.M. la o navă depinde de numărul propulsoarelor principale şi dispunerea lor. COMPAS Instrument nautic ce indică direcţia Nordului, cu ajutorul căruia nava ţine drumul. Poate fi magnetic, giroscopic şi girostatic. C. magnetic Cel mai vechi tip de C., compus dintr-o cutie de formă cilindrică, fabricată Compas magnetic: 7 - cutia compasului; 2 - sferă de fier moale; 3 - bobine de compensare pentru centura magnetică; 4 ~ înclinometru; 5 - picior; 6 - locaşuri pentru magneţi de compensare din metal amagnetic, cu fundul din tablă ondulată (pentru a permite dilatarea şi contractarea lichidului) şi închisă la partea superioară cu un geam plat sau SEMNE DE ZI de pescuit ce se întind pe o distantă orizontală de peste 150 m, văzută: a - din tribord; b - din prova; c - ziua. 16. Trauler lansând plasele, văzut: a - din tribord; b - din prova. 17. Navă care pescuieşte altfel decât prin traulare, când lansează uneltele, văzută: a -din tribord; b - din prova. 18. Trauler trăgând traulul, văzut: a - din tribord; b - din prova. 19. Navă care pescuieşte altfel decât prin traulare, trăgând uneltele, văzută din tribord. 20. Trauler cu traulul prins într-un obstacol, văzut: a - din tribord; b - din prova. 21. Navă care pescuieşte altfel decât prin traulare, cu uneltele prinse într-un obsracol, văzută: a - din tribord; b - din prova. 22. Traulere traulând pe perechi, văzute din prova. 23. Navă pescuind cu plasă-pungă (seiner), văzută: a - din babord; b - din prova. 24. Navă nestăpână pe manevră, văzută: a - din babord, fără viteză prin apă; b - din babord, cu viteză prin apă; c - ziua. 25. Navă cu capacitate de manevră redusă, văzută: a - din prova, fără viteză prin apă; b - din prova cu viteză prin apă; c -ziua; d -ziua, la ancoră; e - din tribord, la ancoră (noaptea). 26. Navă care remorchează, în imposibilitate de a abate din drum, văzută din tribord. 27. Navă în curs de a draga sau de a efectua lucrări sub apă, având viteză prin apă, văzută: a - din tribord (se poate trece prin tribord); b - din prova (se poate trece prin tribord); c - ziua (se poate trece prin tribord); d - ziua, Ia ancoră (se poate trece prin babord). 28. Dragor de mine, văzut: a - din prova; b - ziua. 29. Navă cu propulsie mecanică, stânjenită de pescajul său, văzută: a - din tribord (noaptea); b - ziua. 30. Navă ancorată: a - L < 50 m; b - L > 50 m; c - ziua. 31. Navă pusă pe uscat; a - noaptea; b - ziua. 32. navă cu vele, navigând şi cu maşina - ziua. BALIZAJ INTERNATIONAL Geamanduri şi şcondri de babord Geamanduri şi şcondri de tribord Geamanduri Şenalul principal Ambele sena le Şenalul principal de aterizare la tribord de aceeaşi importanţă la babord Geamanduri şi şcondri de bifurcare Geamandură şi şcondru de pericol izolat Geamandur pentru axa şenalului Numai în apele engleze Geamanduri de zonă periculoasă Geamandură de cablu submarin Geamandură pentru zonă de material dragat Geamandură de carantină Geamanduri şi şcondri de epavă BALIZA) PE DUNĂRE / Geamanduri şi şcondru de dreapta Geamanduri şi şcondru de stânga Geamanduri şi şcondru de bifurcare Geamanduri şi şcondru pentru axa şenalului bombat. în interiorul cutiei se află un pivot central cu vârf de iridiu pe care se reazemă, prin intermediul unei ceşculiţe din piatră dură (agat), un flotor; pe acesta se sprijină roza compasului, interiorul cutiei este umplut cu alcool, iar în ultimul timp şi cu uleiuri fine brevetate, de ex., cu varsol. Din cauza greutăţii lor, flotorul şi roza au o flotabilitate uşor negativă, ceea ce face ca ceşculiţa să se frece foarte puţin de vârful pivotului. Pe roza C. sunt prinse două bare magnetice sau ace, închise în tuburi de alamă ori de plastic umplute cu vaselină. Acestea orientează roza în direcţia Nordului. Roza vânturilor este gradată de la 0° (Nord) la 359°. Capul navei se poate citi după gradaţia rozei aflată în dreptul liniei de credinţă trasată pe cutia C. Cu ajutorul unei suspensii cardanice, C. se sprijină pe un suport din lemn sau piastic, denumit picior, fiind acoperit cu o cupolă de alamă, denumită habitaclu. în piciorul C. sunt montaţi magneţi longitudinali, transversali şi verticali, în bordurile cutiei se află nişte sfere sau cilindri din fier moale, iar într-un tub vertical, amplasat în prova sau în pupa şi rareori lateral, o bară Flinders, de asemenea din fier moale; toate acestea formând un sistem de compensare a deviaţiei C. Pentru a anula efectul Cutia compasului cu alidadă: 7 - alidadă; 2- fir; 3- pinulă; 4- linie de credinţă; 5- roză; 6- suspensie cardanică; 7 - gradaţii pentru relevmente prova; 8 - ocular; 9 - cutia compasului. Compas de barcă: 7 - habitaclu; 2 - felinar; 3 - geam; 4 - compas; 5 - picior centurii magnetice, se utilizează, eventual, bobine de compensare. După întrebuinţare sau construcţie, se disting următoarele tipuri: C. etalon C. principal al navei, aşezat cât mai sus şi cât mai degajat de mase metalice, ________________________________________COMPLEMENT 129 servind, prin intermediul unei alidade, şi drept C. de relevmente El poate avea la partea inferioară un tub prelungit până la timonerie şi echipat cu un sistem optic care permite timonierului să citească capul la C. etalon (C. periscopic), excluzând astfel necesitatea unui C. de cârmă sau de drum. Pe ambarcaţiuni se folosesc C. de barcă fără picior şi, în cele mai multe cazuri, fără dispozitive de compensare. Pe veliere existau în trecut C uscate (fără lichid), cu o roză de carton şi cu mai multe perechi de ace magnetice foarte subţiri. Ultimul tip este un C cu transmisie la distanţă, cu ajutorul mijloacelor electronice, a capului navei la repetitoarele amplasate în diferite locuri pe navă. Deasupra cuşetei comandantului se află uneori un C. răsturnat, care permite acestuia, chiar când este culcat, să controleze capul navei. C. prizonier C. magnetic amplasat sub cuirasă, care formează un ecran magnetic şi face ca indicaţiile acestuia să fie nesigure. C. giroscopic C. ce se bazează pe principiul giroscopului, nefiind influenţat de magnetismul navei sau de cel terestru. Poate fi monogiroscopic, ca tipul Sperry, sau bigiroscopic, ca tipul Anschutz; în trecut se foloseau şi C trigiroscopice. C.G. propriu-zis, denumit C.-mamă, este instalat într-un punct cât mai lipsit de vibraţii şi de acceleraţii, iar indicaţiile sale sunt transmise la repetitoare, aflate în diferite puncte ale navei. C. girostatic C. magnetic stabilizat cu un sistem giroscopic; sin. C. giromagnetic. COMPAS CERESC Instrument care indică direcţia pe baza efectului de polarizare a luminii solare din atmosferă. Pentru ca aparatul să funcţioneze nu este necesar ca Soarele să se afle deasupra orizontului, din care motiv C.C. poate fi folosit şi în timpul crepusculului; sin. C. de crepuscul. COMPAS DE COMPENSARE C. magnetic montat pe un trepied şi folosit la determinarea deviaţiilor prin metoda relevmentelor reciproce. COMPAS SOLAR Astrocompas folosit numai când Soarele se află deasupra orizontului pe timpul navigaţiei în mările polare. COMPENSARE 1. Operaţiune prin care deviaţia compasului magnetic se reduce la valori minime. Se efectuează cu magneţi longitudinali şi transversali, un magnet vertical şi sfere, cilindri sau bare de fier moale aşezate în borduri (care fac uneori un anumit unghi cu normala la planul diametral) şi o bară verticală Flinders, aşezată în prova ori pupa compasului sau lateral (pentru compasurile care nu se află în axul navei); v. deviaţia compasului magnetic. 2. Operaţiunea de a compensa o cârmă; v. cârmă compensată. COMPENSATOR 1. Magnet, sferă, cilindru sau bară de fier moale, care serveşte la compensarea compasului. 2. Persoană specializată în compensarea compasului. COMPLEMENT Flamură numerică care, urmând unui semnal din Codul internaţional, înseamnă: 1. O variantă a semnalului, de ex.: CP = „Vin (sau nava indicată vine) în ajutorul dv.", iar CP 1 = „Avionul de căutare şi salvare vine în ajutorul dv." 2. O întrebare privind acelaşi subiect sau semnal de bază, de ex.: DY = „Nava... s-a scufundat COMPLIMENTARE___________________________________________ 130 în punctul cu lat... şi long...", iar DY 4 = „Care este adâncimea apei, acolo unde s-a scufundat nava?" 3. idem, un răspuns, de ex.: HX=„Aţi fost avariat la coliziune", iar HX 1 = „Am fost avariat deasupra liniei de plutire". 4. Informaţii suplimentare, specifice sau detaliate, de ex.: IN = „Am nevoie de un scafandru", iar IN 1 = „Am nevoie de un scafandru pentru a degaja elicea". COMPLIMENTARE Act de politeţe navală ce are loc între o navă militară aflată în port şi una care intră în acesta. Indiferent de rang şi de naţionalitate, comandantul navei din port trimite un ofiţer de complimentare la nava care intră în port. Politeţea navală reclamă ca această activitate să se desfăşoare cât mai repede, dar nu în timpul când nava care intră în port execută manevra de acostare sau de ancorare; barca/şalupa cu ofiţerul de C. aşteaptă în rame/maşini să se termine manevra, ceea ce coincide, de regulă, cu punerea la post a scării. COMPOZITĂ, construcţie ~ Construcţia unei nave din lemn cu osatură metalică. COMPRESOR Mecanism de punte ce serveşte la blocarea lanţului de ancoră şi care constă dintr-o pană acţionată de o stea (volan) cu tijă. Se foloseşte pe navele mici. COMRIE, table ~ Table de înălţimi bazate pe descompunerea triunghiului sferic de-poziţie printr-o perpendi- compresor: culară coborâtă din zenit 7 - capac; 2 - stea; 3 - pană. (1938). COMUNICAŢII MARITIME (Oceanice) Căile de comunicaţii maritime şi oceanice pe care se desfăşoară transporturile comerciale şi militare, asigurate de navele maritime. Căile de comunicaţii maritime cuprind porturile de încărcate şi descărcare între care se face legătura pe apă şi sistemele hidrotehnice şi de navigaţie destinate să asigure deplasarea şi staţionarea navelor în siguranţă. în timpul războiului apărarea comunicaţiilor maritime proprii şi întreruperea transporturilor maritime (oceanice) ale inamicului reprezintă un obiectiv de mare importanţă al flotelor maritime militare. CON DE ELICE Piesă conică ce fixează elicea pe ax. CON DE SEMNALE Con folosit în vechile coduri internaţionale pentru semnalizare la mare distanţă. Astăzi nu se mai utilizează decât pentru semnale de furtună, de maree sau ca semn în conformitate cu Regulile de drum. CON DE TORPILĂ Partea anterioară a torpilei, care poate fi: C. de exerciţiu, piturat în dungi albe şi roşii, fără exploziv şi C. de război, echipat cu exploziv; v. fig. torpilă. CON DE VITEZĂ Con ridicat pe o saulă pentru a indica - în raport cu înălţimea la care se află - viteza navei; când este ridicat la înălţime maximă (la semn) înseamnă că maşina este stopată. Se folosesc două conuri: unul cu vârful în sus, pentru maşina înainte şi altul cu vârful în jos, pentru maşina înapoi. Pe timpul nopţii se utilizează o lumină albastră. CONAKRY Important port, cap. Rep. africane Guineea, situat pe Ins. Tumbo la Oc. Atlantic. Cca 200 mii loc. Portul este protejat dinspre N şi NV de două spargevaluri de 760 şi 1 700 m lungime. Punct de bazare pentru navele militare ale Guineei. Lung. frontului de cheuri 1,7 km, cu ad. de până la 10 m. Centru industrial şi comercial. Ind. de prelucrare primară a materiilor prime. Traficul anual al portului 8,5 mii. t. Export: min. de fier, bauxită, prod. petroliere (10 dane specializate în încărcarea/descărcarea minereurilor şi produselor petroliere), cafea, banane. Şantiere navale de reparaţii medii. Aeroport. „CONCEPTION" ist. Velier de tip caracă sub pavilion spaniol (depl. 90 t). Comandat de Gaspar de Quesada, a făcut parte din gruparea de 5 nave, pe care erau ambarcaţi 295 de marinari, condusă de Fernando Magellan în călătoria sa circumterestră. La 20 sept. 1519 navele părăsesc portul spaniol San Lucar către Ins. Mirodeniilor (Moluce). După o călătorie istovitoare în apropiere de Ţara de Foc, din cauză că din 295 de marinari câţi avea gruparea rămăseseră doar 115, în mare parte bolnavi care nu puteau asigura manevra navelor, „C". a fost părăsit şi incendiat. CONCHISTADOR (sp. Conquistador-cuceritor) Nume dat cuceritorilor spanioli, care în sec. XV-XVI traversau Atlanticul cu scopul de a acapara şi jefui vaste teritorii din America. Detaşamentele de C. ecau formate din aventurieri, mercenari, elemente declasate conduse de căpetenii (Hernando Cortez, Francisco Pizzaro ş.a.) sprijinite de guvernul spaniol care primea o parte din capturi. Ei au înfrânt rezistenţa populaţiei băştinaşe, datorită tehnicii de luptă superioare (arme de foc împotriva arcurilor cu săgeţi), instaurând un regim colonial pe teritoriile cucerite. „CONDELL" Torpilor chilian care, împreună cu torpilorul Lynch, a scufundat pentru prima dată o navă prin torpilare - cuirasatul Blanco Encalada (1891). CONDUCĂTOR MC Navigatorul care comandă o navă cu un deplasament gol sub 10 t. CONDUCĂTOR DE FLOTILĂ Distrugător mare folosit între cele două războaie mondiale ca navă-comandant al unei flotile de distrugătoare; sin. lider. CONDUCEREA NAVEI 1. Acţiunea de a conduce o navă din punct de vedere al navigaţiei şi manevrei. 2. Ansamblul artelor şi ştiinţelor care permit C.N. în accepţiunea (1), şi anume: marinărie, navigaţie, meteorologie nautică, oceanografie etc. CONDUCEREA NAVIGAŢIEI Arta de a combina toate procedeele de navigaţie, folosind pe cele mai indicate la un moment dat, pe cât posibil concomitent, pentru a se controla reciproc; sin., înv. nautică. CONDUCTOR Parâma care ghidează un arboret pe timpul coborârii acestuia pentru dezarmarea navei. CONFIGURAŢIE Poziţia relativă a unei planete în raport cu Soarele şi cu Pământul. Distingem: conjuncţia, când cei trei aştri se află pe aceeaşi direcţie,. Soarele fiind între o planetă superioară şi Pământ; conjuncţia inferioară, când o planetă inferioară se află între Soare şi Pământ; conjuncţia superioară, când soarele se află între Pământ şi o planetă inferioară; opoziţia, când Pământul şi o planetă superioară sunt de aceeaşi parte a Soarelui; cuadratură, când dreapta Pământ-planetă superioară şi dreapta Pământ-Soare formează un unghi de 90°; elongaţie, când dreapta Pământ-planetă inferioară şi dreapta Pământ-Soare formează un unghi a cărui valoare maximă poartă denumirea de digresiune maximă. Configuraţie: 7 - conjuncţie; 2 - conjuncţie superioară; 3 -Soarele; 4 - elongaţie (digresiune) maximă; 5 -conjuncţie inferioară; 6 - Pământul; 7- cuadratură; 8 - opoziţie. CONFISCARE MC Acţiunea de a lua o navă sau încărcătura ei fără despăgubire, în temeiul unei hotărâri date de un tribunal de prize (în cazul unei nave neutre) sau din dispoziţia unei autorităţi guvernamentale (în cazul unei nave inamice) în timp de război (a nu se confunda cu sechestrarea). CONFLUENT Curs de apă care se uneşte cu un alt curs de apă formând un râu (fluviu) mai mare. CONFLUENTĂ Loc de unire a două sau mai multe cursuri de apă. CONFORM UZULUI MC v. uzul portului. CONGELARE RAPIDĂ pese. îngeţarea peştelui pe traulere în dulapuri sau tuneluri frigorifice la temperaturi de minus 40-44°C. Operaţiunea durează cca 2 ore. CONGO, fluviu, v. Fl. Zair. CONJUNCŢIE v. configuraţie. CONOSAMENT MC Document emis expeditorului prin care cărăuşul confirmă primirea mărfii pentru a fi transportată pe apă, obligându-se să o predea la o anumită destinaţie. Din punctul de vedere al clauzei de transmitere se deosebesc: C. nominative; C la ordin; C. la purtător; sin. poliţă de încărcare. C. „curat" C. fără menţiuni suplimentare privind existenţa vreunui neajuns în legătură cu mărfurile sau cu ambalajul. CONSOL Sistem de navigaţie hiperbolică compus dintr-un radiofar cu trei emiţătoare ce emit circular puncte şi linii separate de un echisemnal; acestea se suprapun, formând o linie continuă şi permit să se determine relevmentul radiogoniometric cu ajutorul unei hărţi şi al unei table-consol. Semnalele pot fi recepţionate cu ajutorul unui receptor radio obişnuit. Frecvenţa sistemului este 250-350 Hz, bătaia 1200 Mm ziua şi ___________________________________„CONSTANŢA" 131 1500 Mm noaptea, eroarea 1 Mm la distanţa de 180 Mm de-a lungul perpendicularei pe bază şi 1 Mm la distanta de 80 Mm la 60° de la perpendiculară. CON&DLAN Varianta americană a sistemului Consol cu frecvenţa de 192 kHz. CONSTAN, grafic ~ Grafic pentru calculul azimutului (1906). CONSTANTINESCU, Andrei (Masteîa). (1 8-65-1916 n. Turnu-Măgurele) O pitorească figură â Marinei româneşti. în 1883 intră voluntar în'Corpul Flotilei rămânând în serviciul marinei timp de 25 de ani. Şef de echipaj al navei-şcoală „Mircea I" cu grad de sergent-major şi sergent-adjutant. La şcoala sa s-au format cei mai buni marinari din epocă. în 1908 se pensionează fiind avansat în rezervă Slt. CONSTANTINESCU, Mihail (1889-1948 n. Periş, Ilfov) Contraamiral, (r) 1945. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1909. Participă în primuî RM la bordul monitorului „Mihail Kogălniceanu" distingându-se în mod deosebit în operaţiunile de la Turtucaia. A urmat şcoli speciale şi stagiu în marina franceză şi marina italiană pentru specializare în artilerie şi trageri navale. Profesor de artilerie la Şcoala Navală. Ultima funcţie în marină, comandant al Detaşamentului Maritim Nr. 2 din Dobrogea. După venirea legionarilor la putere (sept. 1940) a fost obligat să pună capăt carierei militare, demisionând din marină. Autor al mai multor cursuri şi lucrări de artilerie. . CONSTANTINIDI, Radu (1906-?) Căpitan. în al doilea RM a comandat canoniera „Cpt. Dumitrescu Constantin" executând în anii 1943-1944 numeroase misiuni de luptă în M. Neagră. Pentru fapte de arme deosebite a fost distins cu Ordinul „Mihai Viteazul". CONSTANTINOPOL ist Oraş-port pe malurile Str. Bosfor, fondat de împăratul roman Constantin cel Mare pe locul vechii colonii greceşti Byzantion. Cucerit de turci în 1453, a devenit capitala Imperiului Otoman sub numele de Istanbul (în 1923), dar şi cap de pod al expansiunii otomane în Balcani şi Europa de vest; v. Istanbul. CONSTANTZIU, (căsătorită Vlassopol) Irina (1900-1982 n. laşi) Prima femeie din România comandant de lungă cursă. La 18 februarie 1930 obţine brevetul de ofiţer III (Brevetul Nr. 270, eliberat de Căpitănia Portului Brăila); navigă cu cargoul „Oituz", pasagerul „Dacia", cargoul „Inginer N. Vlassopol" şi cargoul „Moldova"; în anul 1936 se debarcă definitiv din motive de sănătate; în anul 1937, cu ocazia Zilei Marinei, prin înalt Decret nr. 3117 din 4 septembrie 1937 i se conferă „Medalia Maritimă clasa a lll-a Navigant" (medalia şi brevetul i-au fost înmânate de regele Carol al ll-lea). „CONSTANŢA" 1. ist Cargou construit în 1898 în şantierul Howaldswerke-Kiel (Germania). Navă de acelaşi tip cu "Turnu-Severin". A făcut parte din seria primelor cinci cargouri care au constituit nucleul „Serviciului de mărfuri" al SMR şi care au reuşit să asigure eficient transporturile pe linia Londra şi Rotterdam. în primul RM „C", împreună cu alte 7 cargouri, a fost închiriat de statul român guvernului rus CONSTANŢA_______________ 132 pentru a fi folosit de flota militară rusă din M. Neagră. După 1920 „C." şi-a reluat cursele, transportând mărfuri pentru diferite porturi din Orient şi îndeosebi din Occident. în 1932 „C.", al cărei termen de garanţie expirase, a fost vândut. Caracteristici: capacitate max. de încărcare 3050 tdw; depl. max. 5000 t; L 86,67 m, I 12,23 m. 2. „C." ist Navă-bază de submarine a Marinei Militare construită la Fiume (Italia) şi intrată în serviciu la 20 iun.1931. în perioada 1931-1936, folosită ca navă-şcoală, a efectuat marşuri de instrucţie cu elevii şi ofiţerii Şcolii Navale în M. Neagră şi M. Mediterană. Din 1936 a servit ca navă-bază pentru Sm. „Delfinul", iar din 1943 pentru Sm. „Marsuinul" şi „Rechinul" şi VT. Preluată de marina sovietică, în 1944 a intrat în compunerea flotei URSS din M. Neagră, primind numele de „Bug". Casată în 1977. Caracteristici: depl. 2300 t; dim. 77,3x11,3x4 m. Motoare Diesel 4000 CP; vit. 13 Nd; tunuri: II x 76 mm, II x 20 mm. 3. „C." ist Trauler construit în 1964 la Osaka (Japonia) pentru întreprinderea de Pescuit Oceanic (IPO) Tulcea. împreună cu nava-soră „Galaţi", au constituit nucleul flotei româneşti de pescuit oceanic. Depl. 3630 t. Casate în 1989. 4. „C." Navă-şcoală a Marinei Militare Române, intrată în serviciu în 1980 iniţial ca navă-bază pentru VT şi NPR, iar în 1981 ca navă-şcoală a Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân". A executat cu studenţii Institutului marşuri de instrucţie în M. Mediterană (1990-1994). în decursul anilor, pe nava-şcoală „C.", mai multe promoţii ale fostului Liceu Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza", ale Şcolii de Maiştri Militari de Marină „Amiral Murgescu" şi ale Academiei Navale s-au iniţiat în practica marinăriei. Caracteristici: depl. 3500 t; dim.: 108x13,5x3,8 m; 2 mot. Diesel de 6500 CP; vit. 16 Nd.; echipaj 62 oameni. CONSTANTA Cel mai mare port maritim-fluvial românesc din M. Neagră, situat pe litoralul Dobrogei la 85 Mm S de Sulina şi 182 Mm N de Bosfor. Port terminus al căii de navigaţie transeuropene M. Nordului-Rin-Dunăre-M. Neagră, aflat la încrucişarea drumurilor dintre Europa şi Asia. Supr. totală 3626 ha, din care acvatoriul 2532 ha. Este structurat pe două porturi: portul C. Nord, unde pot opera nave cu o capacitate de 65 000 tdw şi portul C. Sud pentru nave de până la 150 000 tdw. Lung. totală a frontului de cheuri este de 65 km cu 278 dane operative, cu adâncimi de 7-22,5 m. Lungimea digurilor de apărare 18,2 km. Frontul de cheuri este structurat pe sectoarele: terminal mărfuri generale; terminal cereale şi mărfuri perisabile; Şantierul Naval; terminal containere; terminal cărbune, minereu, cocs; terminal petrolier: bazinul fluvio-maritim; terminal Ro-Ro şi feribot. Capacitatea actuală de trafic este de 83,5 mii. t/an, urmând să crească în viitor până la cca 233,5 mii. t/an. Portul dispune de echipamentele necesare -manipulării mărfurilor: cca 173 macarale de 3-50 tf; poduri transportoare pentru minereu, containere, fosfaţi; utilaje de transbordare; instalaţii plutitoare de încărcare-descărcare, silozuri etc. Zona liberă C. are 3 platforme cu o supr. totală de 1345 ha, capacităţi de înmagazinare, de producţie industrială, activitate comercial-financiar-bancară etc. şi este legată de culoarul european de transport nr. 4, ş.a. Rada portului cu o supr. de 4 x 4 Mm are zone de ancoraj separate pentru nave sub 40 000 tdw şi nave cu încărcături periculoase, ist. Oraşul şi portul C. s-au construit pe spaţiul fostei colonii greceşti Tomis, întemeiată în sec. VI Î.Hr., pe locul unei aşezări geto-dace. A fost cucerit pe rând de romani (sec. I d.Hr.), care au amenajat un port pe coasta de V a oraşului, ceea ce a dus la dezvoltarea economică a regiunii (aici a fost exilat vestitul poet roman Ovidiu), de bizantini (sec. X), apoi de otomani (sec. XV), care i-au dat numele de Kustendje şi au contribuit la decăderea acestuia, situaţie care a durat până în 1878 când, în urma Războiului pentru Independenţă, Dobrogea a revenit României. în 1896 au fost ianugurate lucrările pentru construcţia portului modern conduse de Anghel Saligny şi I.B. Cantacuzino (când s-au realizat 3000 m diguri şi 4316 m cheuri), întrerupte temporar de primul RM. în perioada interbelică s-au făcut noi construcţii (silozurile, gara maritimă, şantierul naval, bazinul docurilor ş.a.). Lucrările au fost, de asemenea, întrerupte în al doilea RM. înl 967, lucrările au fost reluate având un caracter sistematic de extindere a portului corespunzător creşterii traficului, devenind azi cel mai important port din M. Neagră. Lucrările de amenajare continuă şi în prezent pentru finalizarea prevederilor noilor proiecte, mii. în perioada dintre cele două războaie mondiale, faţă de evoluţia situaţiei de pe continent, s-a ridicat problema înfiinţării unei BMM pentru navele care au intrat în compunerea Marinei Militare. Astfel, C. a devenit BMM principala a flotei (1933), având un rol important în acţiunile de luptă pe mare în al doilea RM. Rolul de BMM principală a revenit ulterior Mangaliei (1952). CONSTELAŢIE NAUTICĂ Grupare de stele care conţine una sau mai multe stele nautice. CONSTELAŢIILE NAUTICE Denumirea în Denumirea în Denumirea în Denumirea în I. română I. latină I. română I. latină Andromeda Andromeda Leu Leo Balanţa Libra Lira Lyra Balena Cetus Ophiuchus Ophiuchus Berbecul Aries Orion Orion Boarul Bootes Păunul Pavo Carena Carina Pegas Pegasus Cassiopeia Cassiopeia Perseu Perseus Centaurul Centaurus Peştele Piscis Câinele Mare Caniş Major Sudului Austrinus Câinele Mic Caniş Minor Peştii Pisces Cocorul Grus Phoenix Phoenix Corbul Corvus Săgetătorul Sagittarius Coroana Corona Scorpionul Scorpius Boreală Borealis Taurul Taurus Crucea Crux Triunghiul Triangulum Sudului Austral Australe Dragonul Draco Carul Ursa Eridan Eridanus Mare Major Fecioara Virgo Carul Ursa Gemenii Gemini Mic Minor Hidra Hydra Vizitiul Auriga Lebăda Cygnus Vulturul Aquila „CONSTITUTION" ist. Vel ier tip fregată cu trei arbori sub pavilion SUA, construit în 1797, reprezentând un tip de navă intermediară, cu peste 44 de tunuri, armament superior celui al fregatelor din acea vreme. Avea velatura foarte dezvoltată, fiind echipat şi cu o velă a cerului, arborată deasupra rândunicii. Participă la numeroase confruntări navale, dar se distinge în repetatele confruntări cu piraţii algerieni. în 1881 este scos din serviciu şi transformat în navă-muzeu în portul Boston. Carcteristici: depl. 1667 t; dim: 52,70 x 13,50 x 6,90 m; echipaj cca 600 marinari. CONSTRUCTOR NAVAL Persoană cu pregătire tehnică corespunzătoare, care se ocupă de construcţia navelor pe şantierele navale. CONSTRUCŢIE NAVALĂ 1. Tehnica construirii navelor; v. arhitectură navală. Primul curs de C.N. în România (1898) a fost elaborat de ing. A. Cupşa din Marina Militară. 2. Activitatea de construire a navelor. CONSULATUL MĂRII 1. ist. Cod maritim în vigoare în M. Mediterană în Evul Mediu. Conţinea norme cu privire la persoane, la comerţ şi la întreprinderile maritime. C.M. a fost codul care s-a bucurat de cea mai mare autoritate în M. Mediterană, fiind atribuit, după unii, Pisei, iar după alţii, Spaniei (probabil, sec. XIV). Este una dintre cele mai vechi surse de drept maritim. 2. ist. Colecţie de legi maritime (sec. XVII) ale Ordinului de Malta. CONSUM SPECIFIC DE COMBUSTIBIL (despre motoare) Cantitatea de combustibil consumată într-o unitate de timp pentru dezvoltarea unei unităţi de putere (kW,CP) sau raportul dintre combustibilul consumat şi producţia (prestaţia) realizată. CONSUM' SPECIFIC DE ULEI Cantitatea de ulei consumată ireversibil în motoare într-o unitate de timp pentru dezvoltarea unei unităţi de putere. La motoarele Diesel, consumul specific variază între 1 şi 10 g/CP/h. CONTĂ 1. A socoti, ca în expr. „Azimutul se contează-de la Nord". 2. A nota ora unei observaţii astronomice, ca în expr. „A conta o înălţime". CONTAINER Tară standardizată, rezistentă la şocuri, în care se transportă marfa solidă sau lichidă, eventual refrigerată. C. capătă o utilizare din ce în ce mai largă, ca urmare a simplificării operaţiunilor de încărcare şi descărcare; ele pot fi transportate pe cargouri obişnuite sau pe nave portcontainere specializate. CONTOR 1. Ceas cu precizie inferioară cronometrului, dar suficient de mare pentru a servi la citirea orei unei observaţii astronomice. Această oră se raportează, prin comparaţie, la ora cronometrului. 2. v. loch. CONTOR-CRONOMETRU Ceas cu precizie inferioară cronometrului, dar superioară unui contor. CONTOR DE ROTAŢII Aparat care indică numărul de rotaţii ale maşinii de propulsie a navei. Este instalat la maşini şi în comandă, în timonerie şi uneori în camera hărţilor. CONTRĂ fl. A pune cârma şlepurilor dintr-o dană (eventual, din toate danele) în bordul opus întoarcerii remorcherului pentru a îndepărta coada convoiului de un obstacol. CONTRAALIZEE, meteo. Curenţi de aer cu caracter regulat care se formează în păturile superioare ale ______________________________CONTRACIVADĂ 133 troposferei, deasupra şi de sens contrar alizeelor. Iau naştere în urma răcirii maselor de aer ce ajung în straturile superioare ale atmosferei şi care se deplasează spre poli, fiind deviate din drumul lor din cauza rotaţiei Pământului. CONTRAAMIRAL v. amiral. CONTRAARCUIRE încovoiere a unei nave, susţinută de câte un val la prova şi la pupa; v. arcuire. Contraarcuire CONTRABANDĂ 1. Transportare de marfă fără a plăti taxe vamale. 2. Transportarea de către o navă neutră a unor mărfuri destinate unui beligerant, care o poate folosi direct (C. absolută) sau indirect (C. condiţionată) în acţiuni militare. Navele comerciale neutre sunt supuse controlului de către navele de război ale beligeranţilor în largul mării sau în apele teritoriale ale unuia din beligeranţi. Nava suspectă este condusă într-un port unde, după un control amănunţit al mărfii, este prezentată unui tribunal de prize care decide confiscarea navei şi a bunurilor sau continuarea voiajului, în războaiele totale nu se ţine seama de clasificarea de mai sus. CONTRABASTON DE FLOC înv., sin. săgeata bompresului. CONTRABORD, manevră prin ~ Formă de manevră reciprocă a două nave (grupuri de nave) în marş, care se deplasează pe drumuri aproximativ paralele şi de acelaşi sens, arătându-şi bordurile de nume contrar. Pe timpul manevrei, viteza relativă, viteza unghiulară şi variaţia distanţei sunt foarte mici. Este o manevră care oferă condiţii pentru angajamente artileristice de durată relativ mare şi cu caracter decisiv. CONTRABRÂŢÂ A braţa vergile în sens opus celui precedent. Manevră obişnuită la voltă, pană, capă etc. CONTRABULINĂ sin. strângător de margine. CONTRACARENĂ mii. Carenă exterioară, în afara carenei propriu-zise, folosită la vechile monitoare maritime pentru protejare împotriva efectului exploziei minelor; sin. bulge. CONTRACARLINGĂ v. carlingă. CONTRACÂRMĂ Sistem de fasonare specială a feţei inferioare a etamboului cârmei şi uneori şi al elicei, care constă dintr-o creastă deviată într-un sens în zona superioară axului elicei şi în sens opus în zona sa inferioară. Această profilare evită formarea vârtejurilor sporind randamentul. Este cunoscut ca sistemul de contracârmă STAR. CONTRACHILĂ v. chilă. CONTRACIVADĂ ist. Velă asemănătoare civadei, dar aşezată mai spre vârful bompresului decât aceasta (a fost utilizată până la începutul sec. XIX). CONTRACT DE ÎNCHIRIERE A NAVEI NUDE____________ 134 CONTRACT DE ÎNCHIRIERE A NAVEI NUDE MC Formă de contract prin care o navă se închiriază pe timp determinat, fără echipaj sau materiale. Pentru diverse reclamaţii cu privire la coliziuni, avarii, plata salariilor sau amenzi neplătite de armatorul chiriaş, reclamanţii îl pot face răspunzător pe proprietar, care, la rândul său, are drept de regres asupra armatorului chiriaş. CONTRACT DE ÎNCHIRIERE PE TIMP (Time charter)A4CContract de transport cu închirierea navei şi a serviciilor echipajului pe un timp convenit spre a efectua transporturi maritime. Proprietarul navei păstrează posesia şi controlul asupra navei, iar navlositorul-chiriaş devine armator-neproprietar. Cărăuş rămâne tot proprietarul, dar comandantul navei primeşte dispoziţii de la navlositorul-chiriaş privind folosirea ei pe timpul închirierii. Pentru folosirea navei închiriată pe timp, navlositorul-chiriaş plăteşte o chirie care, de regulă, este.plătibilă anticipat, lunar, calculată per tonajul deadweight al navei la linia de încărcare de vară; sin. contract de navlosire, pe timp. CONTRACT DE «SALVARE MC Contract încheiat între nava aflată în pericol şi nava salvatoare. Conţine reguli de principiu privind salvarea şi acordarea remuneraţiei de salvare pe principiul „No cure no pay" (fără rezultat util nu se acordă remuneraţia sau „Nu salvezi, nu plătesc"). Convenţia internaţională pentru unificarea unor reguli de drept privind asistenţa şi salvarea pe mare (Bruxelles 1910) precizează că salvarea vieţilor umane care este datoria oricărui comandant, fără a expune însă nava sa şi echipajul, nu este remunerată. Salvarea navei şi a încărcăturii dă drept la remuneraţie care se fixează de tribunal, pe baze legale. CONTRACURENT Curent pe mare sau pe fluviu în direcţie inversă curentului principal. CONTRAELICE Dispozitiv constructiv instalat pe etambou în faţa elicei sau pe etamboul cârmei înapoia elicei, uneori în ambele modalităţi, constând din palete directoare fixe, menite să dirijeze astfel curenţii de apă care intră în cercul de rotaţie a elicei sau care sunt refulaţi de ea, încât randamentul acesteia să poată creşte cu cca. 15%. Constituie în plus un amortizor de tangaj şi de vibraţii longitudinale. Ca dezavantaje, coroziuni mai pronunţate la elice şi mărirea rezistenţei la înaintare la viteze mari; sin. elice contrarotativă. CONTRAETRAVĂ Piesă a osaturii la navele din lemn, în pupa etravei, deasupra lemnului mort prova; v. fig. barcă şi balenieră. CONTRAFIER v. lanţ de sart. CONTRAFOC Foc suplimentar aflat în prova focului săgeţii, fiind purtat numai de velierele mari. CONTRAGABIER Velă pătrată dispusă deasupra gabierului, la navele cu gabieri dubli; v. fig. velatură. CONTRAGAI v. gai. CONTRAILUMINARE înv., mii. Iluminarea ţintei cu ajutorul proiectorului de către nava care lansează torpile pentru a nu permite adversarului să execute foc ochit cu tunurile. CONTRAÎMPUNTĂTURĂ v. împuntătură. CONTRAMARŞ, manevră prin Formă de manevră reciprocă a două nave (grupuri de nave) în cadrul căreia acestea se deplasează pe drumuri aproximativ paralele şi de sens contrar, arătându-şi bordurile de acelaşi nume. Pe timpul manevrei viteza relativă, viteza unghiulară şi variaţia distanţei sunt foarte mari. Este o manevră care oferă condiţii pentru angajamente artileristice de scurtă durată şi pentru lansări de torpile; v. şi întoarcere. CONTRAMINARE mii., ist. în jurul anului 1900, operaţiune de distrugere a barajelor de mine prin încărcături explozive. Această operaţiune nu a fost însă aplicată consecvent în practică, preferându-se dragajul, a cărui eficienţă este mult mai mare. CONTRARANDĂ Velă triunghiulară sau trapezoidală aflată deasupra randei. CONTRASART Manevră fixă din sârmă sau tijă metalică, care leagă rama gabiei de cercul de sugrumătură; v. fig. contrarandă. Uneori este echipat cu grijele pentru a putea urca în gabie, fără a mai trece prin gaura de pisică. CONTRASTAUI v. stalii. CONTRAŞCOTĂ Strângător (manevră curentă) care, în momentul strângerii velelor pătrate, aduce colţul de scotă la baza vergii (veliere noi); v. velă. CONTRATORPILOR înv., sin. distrugător. CONTRAZBURĂTOR Velă purtată de cliperele mari şi obţinută prin împărţirea zburătorului în două. Partea inferioară şi-a menţinut denumirea de zburător, iar cea superioară a primit denumirea de C. CONTROL DE DEVIAŢIE Operaţie prin care se verifică şi se corectează pe timpul navigaţiei deviaţiile din tabela de deviaţie. Se determină cu ajutorul azimuturilor aştrilor la răsăritul şi apusul acestora, scoase din tabelele de azimut. CONTURARE Umărirea de către o ambarcaţiune cu pernă de aer a profilului valurilor. CONTROLUL NAVEI MC 1. Urcarea oficială la bord a autorităţilor portuare şi a organelor de resort, în scopui controlării documentelor navei, a echipajului şi pasagerilor, a încărcăturii şi a stării sanitare la bord, atât la sosirea cât şi la plecarea navei. 2. Urcarea la bordul navelor neutre pentru exercitarea dreptului de vizită şi control de către partea beligerantă în timp de război. sin. Drept de vizită, drept de control. CONTUL TIMPULUI MC v. time sheet. CONVECŢIE meteo Mişcare ascendentă sau descendentă a aerului sau a unui lichid. C. atmosferică, deplasarea aerului pe verticală depinzând de temperatură şi înălţime. Se manifestă prin formarea de curenţi sau rafale neregulate de aer pe o suprafaţă limitată a Pământului. Curenţii puternici ascendenţi formează norii din care pot cădea ploi torenţiale. C. oceanică (în mare) Schimbul de apă între straturile superioare şi inferioare ale oceanelor (mărilor) din cauza variaţiilor de temperatură şi salinitate. Dacă densitatea apei creşte proporţional cu adâncimea, atunci apa se află în echilibru. în caz contrar, se produce amestecul până când straturile dense de apă vor coborî. Toamna, în mările din zona temperată, datorită C. apele calde se ridică la suprafaţa mării şi încălzesc stratul de aer ce vine în contact cu apa, ceea ce temperează asprimea iernii în terit. riverane. C. are o mare importantă biologică întrucât contribuie la îmbogăţirea straturilor de jos ale apei de mare cu oxigenul necesar organismelor vii. Repartiţia neuniformă a densităţii apei în diferite părţi ale oceanului planetar determină direcţionarea orizontală a curenţilor oceanici şi marini denumiţi de densitate. CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ ASUPRA LINIILOR DE ÎNCĂRCARE Convenţie încheiată la Londra în 1930, semnată de peste 50 de state, prin care au fost stabilite reguli uniforme privind bordul liber şi condiţiile de asigurare a flotabilităţii pe care trebuie să le îndeplinească navele care execută voiaje internaţionale. Nu se aplică navelor militare, pescăreşti, iahturilor de agrement, navelor ce nu transportă mărfuri şi pasageri; v. marcă de tonaj; bord liber. CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU OCROTIREA VIEŢII UMANE'PE MARE (CIOVUM) MC Convenţie internaţională ce cuprinde reguli şi normative uniforme privind: construcţia navelor, norme privind maşinile, instalaţiile electrice şi de prevenire a incendiilor, aparatul de guvernare, răspunderea statelor contractante în legătură cu inspectarea mijloacelor de salvare, instalaţiile radio etc. (Londra-1960). România a aderat la C.I.O.V.U.M. în 1966. CONVERTIRE Calcul de trecere de la d rumul/re le v-mentul adevărat la drumul/relevmentul magnetic sau compas; v. cap, drum, deviaţie, declinaţie, relevment. CONVOI 1. mii. Formaţie constituită temporar din nave de transport, nave de luptă, aviaţie, precum şi nave de salvare-avarii; navele de luptă şi aviaţia apără navele de transport, formând centuri de siguranţă CONVOIERE 135 apropiată şi îndepărtată. în funcţie de drumurile folosite pe mare, se deosebesc: (*, costiere şi C. de curentul ] fluviului JV Convoi fluvial: A - cu remorci în cruce şi cuplare lungă pe dreapta; B -cu remorci drepte şi cuplare lungă pe stânga; C - cu cuplare scurtă pe două şiruri; D - cu cuplare scurtă cu şlepuri deschise; E - cu remorcare grecească cu şlepuri deschise. larg. 2. fl. Ansamblu compus din remorcher şi navă sau nave remorcate. Pe Dunăre, C. este compus, de regulă, din mai multe dane de şlepuri. 3. Grupare de nave care navigă prin gheţuri, fiind precedate de un spărgător de gheaţă. CONVOIERE Executarea marşului în comun al unui grup de nave de transport, sub escorta navelor de luptă şi a aviaţiei care-i fac siguranţa, ist. Convoierea ca A ^ sr © s)^ (T\ © (D o Dispozitiv de convoiere oceanică în concepţia NATO (variantă): 1. - avioane de patrulare ASm. (de tipurile P-3 „Orion", „Nimrod", „Atlantique" ş.a.) având baza pe litoral; 2. - elicoptere grele ASm. cu rază mare de acţiune (tip „Sea King" ş.a.), aflate, de regulă, pe PA; 3. - elicoptere ASm. uşoare şi medii (de tip „Lynx" ş.a.), cu rază mică de acţiune aflate pe Ds. şi Freg.; 4. - avioane de vânătoare STOVL (cu decolare scurtă şi apuntare pe verticală) de tip „Sea Harrier" ş.a. care sunt bazate pe PA şi execută patrulare aeriană de luptă; 5. - submarine clasice (convenţionale) sau cu propulsie nucleară (de tip „Valiant" ş.a.); 6. - nave rapide portcontainere şi de transport-trupe constituite într-un convoi aflat sub comanda unui „comodor"; 7. - portavion (cu avioane STOVL şi elicoptere) care asigură acoperirea aeriană şi pe care se află punctul de comandă al Grupării operative („Task Group") cu aparatura respectivă de conducere. 8. - Ds. şi Freg. ASm (având propriile Ipr elicoptere şi mijloace de detecţie), constituind „perdeaua antisubmarină"; 9. - perdea interioară de Ds. şi Freg. de apărare apropiată antiaeriană Şi antirachetă; 10. - nave auxiliare ale Marinei Militare pentru realimentarea în mare a navelor de luptă. CQOK_____________________________________________________ 136 metodă de asigurare a transportirilor civile şi militare împotriva atacurilor inamice a fost practicată din vechime şi s-a perfecţionat în marile confruntări pentru supremaţia pe mare începând din sec. XVI—XVII, culminând în cele două RM. în perioada 1939-1945 SUA şi Anglia au escortat în Oc. Atlantic 2200 de convoaie cu 75 000 nave de transport din care germanii au scufundat 570 de nave (0,75%), pierderi datorate submarinelor (66%), aviaţiei (19%), navelor de suprafaţă (6,1%), minelor (6%), restul altor cauze. Şi în Oc. Arctic din cele 42 de convoaie cu 813 de transportoare dirijate din Islanda şi Anglia către porturile ruseşti Arhanghelsk şi Murmansk au fost scufundate în aceeaşi proporţie 57 de nave. Respectarea riguroasă a sistemului de convoiere care a necesitat eforturi materiale şi tehnice uriaşe, a dat rezultatele scontate; principalul inamic, submarinul, a fost înfrânt. Germanii au pierdut în primul RM 178 Sm. şi respectiv 784 unităţi în al doilea RM pierzând practic războiul pe comunicaţiile maritime. COOK 1. Arh ~ {engl. Cook Islands) Arh. coraligen şi vulcanic în Oc. Pacific (Polinesia) între Ins. Tonga şi Tahiti. Supr. 240,6 km2; 205 mii loc.; Ins. pr. Raratonga; centru ad-tiv al Arh. C.: Awarua. Este dependent de Noua Zeelandă. Descoperit de J. Cook în 1773. 2. Str. între insulele de Nord şi de Sud ale Noii Zeelande, care face legătura între M. Tasman şi Oc. Pacific. Lung. 58 Mm (107km), lăţimea 12-49 Mm (22-91 km): ad. părţii navigabile 97-1092 m. Este străbătută de un curent de suprafaţă pe direcţia SE cu vit. de 0,4 Nd (0,7 km/h); ampl. mareei 4,2 m. în iun.—iul. bântuie uragane. Pe ţărmul de E al str. se întinde cap. Noii Zeelande Wellington, totodată important port maritim. Arh. şi str. poartă numele navigatorului englez James Cook. COOK, james (1728-1779) ist. Ofiţer de marină, navigator şi explorator britanic. A explorat coasta Canadei şi drumurile navigabile din lungul acesteia (1759, 1763-1767) şi a condus trei expediţii în Oc. Pacific (1768-177V, 1772-1775; 1776-1779). A străbătut Oc. Pacific de la câmpurile de gheaţă din Antarctica la Str. Bering şi de la coasta Americii de Nord la Noua Zeelandă şi Australia. A murit într-o încăierare cu băştinaşii din Ins. Hawai, când debarcase pe plaja Kelakekua. Se înscrie printre marii navigatori care au completat harta lumii cu noi descoperiri, aducând importante îmbunătăţiri şi în ştiinţa navigaţiei. „COONATTO" ist. Velier de tip cliper cu trei arbori sub pavilionul Marii Britanii; construit în 1 863. A fost primul cliper englez amenajat pentru transport pasageri care parcurgea distanţa Londra - Sydney în 70 zile; se scufundă în anul 1872 în urma unei furtuni puternice. Caracteristici: deplasament 536 t; dim.: 49x8,50x6,80 m; echipaj 34 marinari. COORDONATE ECUATORIALE/ORIZONTALE astr. Elemente geometrice care permit determinarea unui punct pe sfera cerească, luând drept referinţă planul ecuatorului/orizontului. i Coordonate ecuatoriale: 7 - Polul Nord; 2 - cerc orar; 3 - declinaţie; 4 - latitudine nordică; 5 -ascensiune dreaptă; 6 - meridian; 7 - unghi orar al astrului; 8 - unghi orar al Soarelui; 9-cerc orar al punctului vernal; 10-paralel de declinaţie; 7 7 - meridian ceresc Greenwich; 72- paralel de latitudine; 13 - meridianul Greenwich; 14 - ecuator terestru; 75 - ecuator ceresc; 76 - longitudine Vestică; 17- unghi orar al punctului vernal. Coordonate orizontale: 7 - zenit; 2 - Polul Nord; 3 - Nord pe orizont; 4 - vertical principal; 5 -unghi la zenit; 6- Vest pe orizont; 7- primul vertical; 8- distanţă zenitală; 9 - paralel de înălţime; 1 0 - Est pe orizont; 7 7 - meridian ceresc; 12 -înălţime; 13 - azimut; 14 - Sud pe orizont; 75 - cerc vertical; 76 - nadir; 77- Polul Sud. COPACIU, Constantin (1910-1995) Cpt. Comandor. Absolvent al Şcolii Navale „Mircea", promoţia 1932 cu gradul de Slt. şi al Şcolii de aplicaţie a Marinei. Repartizat la Baza Navală Maritimă. Specializat ca ofiţer hidrograf, s-a dedicat acestei specialităţi până la sfârşitul carierei. Campanii hidrografice pe navele MM (1937-1939). Expert hidrograf al Ministerului de Externe pe lângă Comisia Internaţională a Dunării (1944). Director al Oficiului Hidrografic Român (1945-1949) şi membru al Comisiei mixte româno-sovietice pentru delimitarea frontierei pe braţul Chilia şi M. Neagră. în 1949 a fost arestat abuziv fiind învinuit pe nedrept şi condamnat la detenţie. După eliberare a funcţionat ca salariat la Consiliul Naţional Român pentru ştiinţă şi la Consiliul Naţional al Academiei. în 1968 a părăsit ţara şi s-a stabilit la Monaco unde a devenit membru al Comisiei interguvernamentale de oceanografie UNESCO şi a participat, în cadrul Programului FOR (Future Ocean Research), la expediţii oceanologice în M. Mediterană şi Oc. Atlantic. COPASTIE 1. Piesă din lemn sau din materiale plastice care acoperă partea superioară a parapetului. 2. Filieră superioară a unei balustrade (rezemarea de copastie denotă o comportare nemarinărească). 3. v. barcă. COPCĂ pese. Spărtură în gheaţa unui râu, făcută de pescari pentru a aerisi apa şi pentru a pescui. COPENHAGA Important port, BMM şi capitala Danemarcei. Cca 1,5 mii. loc. Este aşezat pe ţărmul de V al Str. Oresund. Portul nu îngheaţă şi nu suportă efectul mareei. Lungimea frontului de cheuri al portului şi al BMM 30 km, cu adâncimi de la 2,5 la 12,5 m. Dispune de 4 bazine, 2 terminale de containere şi 19 dane pentru nave Ro-Ro. Zilnic pot acosta în port 200 de nave. în terminalul de petrol pot fi operate petroliere de 50 000 tdw. Şantierele de construcţii şi reparaţii pot construi Sm. şi nave de suprafaţă (inel. fregate) şi repara nave comerciale de mare tonaj şi nave militare (inel. Cr.). Volumul traficului anual de mărfuri este de cca 8 mii. t. Prin C. tranzitează 50% din încărcăturile destinate exportului. COR HYDRAE Stea nautică (a) din constelaţia Hidrae. sin. Alpahard. CORABIA Port fluvial pe malul românesc al Dunării între km 628+600 şi 630. Dispune de un cheu de 1470 m lungime, cu dană de cereale dotată cu un siloz de 6000 mc, dane operative pentru mărfuri generale, cu linii de CF şi platforme de depozitare de 20 mii m2. Deşi bine dotat, activitatea portului C. suferă din cauza modificărilor albiei fluviului în jurul ostrovului Băloiu, care îngreunează condiţiile de navigaţie. Ist. început în 1852, sub domnia lui Al.l.Cuza, portul s-a dezvoltat odată cu oraşul. în aug. 1877, pontonierii români au construit în aval de C. (la Siliştioara) un pod de pontoane pe care trupele române au trecut în Bulgaria către Plevna. în primul RM, portul şi oraşul au fost bombardate de flotila austro-ungară. Ocupat de trupele Puterilor Centrale (1916), portul a fost folosit intens la transporturile militare. în al doilea RM, navele germane ce se retrăgeau pe Dunăre au bombardat portul şi oraşul provocând daune serioase. CORABIE înv., sin. navă cu vele, vel ier. CORALILOR., Marea - Mare în bazinul Oc. Pacific între coasta NE a Australiei, Ins. Noua Guinee, Arh. Louisiade, Solomon, Noile Hebride şi Ins. Noua Caledonie. Supr. 4068 mii km2; adâncimi dominante între 2300-4800 m; 9174 m. îşi trage numele de la recifele de corali care au creat adevărate bariere în calea navigaţiei. Maree semidiurnă, până la 7,2 m. Temp. apei este de cca 19°C _____________________________________________________COREII 137 (aug.) şi cca 29°C (feb.). Salinitatea 35,5%o. Porturile principale: Cairns (Australia), Port-Moresby (Papua, N. Guinee), Numea (Ins. N. Caledonie). Teatrul unei mari bătălii între forţele aeronavale americane şi japoneze (7-8 mai 1942). CORDELE înv. Panglica de la bereta marinarului. CORDITĂ DE DARE A FOCULUI mii., înv. Capăt de saulă cu care se declanşa manual percutorul unui tun. CORDON v. garlin. CORDON LITORAL Fâşie îngustă de uscat, formată în zona ţărmurilor joase, rezultată prin acumularea aluviunilor aduse de valuri şi de curenţii marini. Poate închide un golf marin, separând o lagună sau gura unei văi, formând un liman, şi să contribue la constituirea unei delte; sin. săgeată litorală, peresip.. CORECŢIA COMPASULUI MAGNETIC Unghiul dintre meridianul adevărat şi meridianul compas, reprezentând suma algebrică a declinaţiei (d) şi deviaţiei (5); AC = d +8. Cu ajutorul C.C.M. se convertesc drumurile/relevmentele. CORECŢIA GIROCOMPASULUI Unghiul format între meridianul adevărat şi meridianul în care se stabileşte roza unui compas giroscopic datorită erorilor acestui aparat. Corecţia giro este aceeaşi pentru toate drumurile în cazul în care girocompasul este prevăzut cu corector automat de viteză. Se determină cu ajutorul relevmentelor şi serveşte la convertirea drumului giro în drum adevărat. CORECŢIA LOCHULUI Valoarea cu care trebuie corectată indicaţia lochului pentru a afla distanţa adevărată parcursă de navă. Este reprezentată de eroarea lochului (diferenţa între distanţa adevărată parcursă de navă prin apă şi citirea lochului, determinată experimental). Se exprimă în procente. CORECŢIE DE IRADIERE Corecţie cu valoarea maximă de 1'2", a înălţimilor luate la bordul superior al Soarelui, ţinând seama de iradiere. CORECŢIILE HĂRŢII Modificări operate pe hărţile de navigaţie pentru a le ţine la curent cu schimbările survenite (noi pericole de navigaţie, instalarea sau desfiinţarea unor repere pentru asigurarea navigaţiei, zone interzise ş.a.). COREEA Pen. în E Asiei între M. Japoniei şi M. Galbenă, pe care este situată cea mai mare parte a celor două rep. Coreene. înaintează între cele două mări pe o distanţă de 600 km. Este separată de Japonia prin Str. Coreii. Supr. cca 150 mii km2. Lăţimea variază între 130 şi 200 km. Ţărmul de E este deluros şi slab crestat; ţărmurile de S şi V sunt foarte crestate formând riasuri. Terit. pen. C este muntos atingând înălţimi de 1500-1900 m. Clima în cea mai mare parte temperată iar în extremitatea sudică, subtropicală. Dispune de o reţea bogată de ape cu un potenţial hidroenergetic ridicat. Porturi principale: Chongjin, Nampo, Najin (C. de N); Incion, Pusan, Kunsan (C. de S). COREII, golful -1.G.C. de E Golf în M. Japoniei situat în partea de E a istmului corean. Pătrunde în uscat pe o distanţă de 74 km; lăţimea 148 km; ad. la intrarea în G. este de peste 200 m. Maree diurnă cu înălţimea de 0,5 m. Ţărmul este uşor crestat. Porturi ale Coreii de N: Vonsan COREII 138 şi Hungnam. 2. G.C. de V Golf în M. Galbenă situat între Pen. Coreii şi Pen. Liaodong. Pătrunde în uscat pe o distantă de 152 km. Lăţimea la intrarea în g. este de cca 315 km; ad. la intrare 50 m. Ţărm crestat şi cu multe insule în apropiere. Porturi: Makpo, Tasado (Coreea de Sud), Andun (China). COREII, Strâmtoarea ~ Str. între Pen. Coreii şi insulele japoneze Goto, Kyiishu şi Honshu, care leagă M. Chinei de Est cu M. Japoniei. Lung. 324 km; lăţimea med. 180 km; adâncimea căii navigabile 73-230 m.; Ins. Tsushima o desparte în două. ist în timpul războiului ruso-japonez (1904-1905), în Str. C. a avut loc o confruntare între un grup de 3 Cr. ruseşti şi o grupare navală japoneză mult superioară, soldată cu pierderea Cr. rusesc „Riurik". CORFU {it Corfu, gr. Kerkyra) 1. Ins. grecească în M. Ionică. Supr. 593 km2; relief muntos (906 m). Clima blândă (temp. medie în ian. +10-11°C) atrage numeroşi turişti, îndeosebi iarna. Bogată în culturi de citrice, viţă de vie, măslini ş.a. Portul principal Corfu (Kerkyra) este şi BMM a Greciei, ist Până la sfârşitul sec XVIII a aparţinut Veneţiei; cucerită de Franţa în 1797. în 1798-1800 insula a fost blocată de flota ruso-turcă (27 nave de luptă şi alte forţe) sub comanda Am F.F. Uşacov şi cucerită de la francezi după un scurt asediu (1799). Pe Ins. C. şi alte insule cucerite s-a instaurat un regim republican. în 1815, C. a fost luat în stăpânire de englezi devenind protectorat britanic. în 1864, în urma luptei de eliberare naţională a populaţiei greceşti, C. a revenit Greciei. 2. Strâmtoare ce separă insula cu acelaşi nume de coasta greco-albaneză. Lung. 40 km; lăţime 10 km. CORINT {gr. Korinthos) 1. Golful - Golf al M. Ionice la ţărmul de V al Greciei. Pătrunde adânc în interiorul uscatului (cca 130 km) separând spre S. Pen. Pelopones. Lăţimea la intrare 3 km; max. 34,5 km. Ad. max. (în partea centrală) 860 m. Ţărmul nordic muntos crestat de numeroase golfuri mici. 2. canalul ~ Canal aflat în întregime pe teritoriul Greciei. Taie istmul cu acelaşi nume ce desparte Golfurile Corint şi Salonic, asigurând legătura între mările Egee şi Ionică. Scurtează distanţa de navigaţie spre porturile din M. Adriatică. Lung. 3 Mm (5,5 km); ad.: între 21 şi 76 m. Nu are lăţime suficientă pentru a permite încrucişarea navelor. CORK Oraş-port şi BMM a Irlandei pe Fl. Li în apropiere de vărsarea acestuia în golful Cork-Harbour din Oc. Atlantic. Acvatoriul portului include golful Cork Harbour şi partea Fl. Li de la vărsare. Lung. frontului de cheuri este de 4,7 km şi ad. de 6-11 m, permiţând accesul navelor cu un pescaj de cca 8 m. Traficul anual de mărfuri cca 4 mii. t. Sunt construite terminale pentru nave portcontainer şi Ro-Ro. Portul este deschis navigaţiei tot timpul anului. Important centru al industriei uşoare. Şantierul naval este dotat cu un doc uscat, 2 docuri plutitoare şi 2 cale, asigurând reparaţia navelor cu un tonaj de cca 25 mii t. BMM este amenajată în incinta portului folosind o parte din instalaţiile acestuia. CORN 1. Extremitatea în formă de furcă a bazei picului, prin care acesta se sprijină pe catarg. 2. înv. Goarnă. 3. Mânerul telegrafului pentru comenzi la maşini. CORN DE CEAŢĂ Instrument de suflat cu ajutorul căruia se transmit semnale de ceaţă pe veliere sau pe navele cu propulsie mecanică în cazul în care sirena şi fluierul sunt avariate. CORN DE GABIER înv. Corn de bou, prins la centura gabierului (v. fig.), în care se ţinea unsoare pentru osiile macaralelor. Comuri de ceaţă: A - Viking; B - modern. CORN DE IARBĂ înv., ist Corn în care tunarii păstrau pulbere pentru a o pune în lumina tunului. CORN DE MATISIT înv. Corn de bou, folosit drept cavilă de matisit. în acest scop, cornul se încălzea la foc de cărbuni pentru a-l înmuia, după care se îndrepta, se lăsa să se răcească, se astupa cu un dop din lemn la capătul deschis şi se piJea vârful. CORNETĂ ist Pavilion asemănător unui ghidon, dar prins pe un baston susţinut de o labă de gâscă. CORNIER LĂCRIMAR Profil cornier prin care se realizează, la construcţiile nituite, legătura bordajului lateral cu puntea. Dacă puntea are înveliş din lemn, între C.L. şi rama învelişului se află jgheabul de scurgere a apei. CORNIST mii., înv. gornist. CORNUL DE AUR (Halig) G. la ţărmul european ai Turciei la intrarea dinspre S în Str. Bosfor. Lung. 12,2 km; lăţimea 91-122 m; ad. cca. 47 in. Accesibil pentru navele maritime mari. Separă oraşul Istanbul în cartierele Pera şi Galata la N şi Stanbul la S. COROANĂ 1. v. cabestan. 2. Nod la capătul unei parâme, care poate fi: C. şi cap de bulgar dublu; C. dublă cu nucă; C. şi cap de bulgar în trei sau patru; C. dublă şi cap de bulgar; C. şi diamant. Coroane: A - simplă din şase; B - simplă cu nucă dublă; C- simplă cu cap de bulgar dublu; D- dublă cu nucă simplă COROMANDEL Câmpie litorală joasă cu lagune (lung. 700 km) pe coasta estică a Indiei (Golful Bengal). CORONA BOREALIS Constelaţie având steaua nautică Alphecca; în latină „Coroana nordului". CORONAMENT 1. Intersecţia tabloului pupa (oglinzii) cu puntea. Dacă nava are parapet pupa, C. este copastia acestuia; v. fig. navă de 74. 2. Partea superioară a bordurii cheului sau digului. CORONAZO Vânt puternic care bate dinspre Sud pe coasta de Vest a Mexicului. CORPUL MAIŞTRILOR DE MARINĂ Corp constituit oficial prin Decret regal la 6 mai 1909, în semn de recunoaştere a rolului maiştrilor de marină, absolvenţi ai Şcolii de Maiştri de Marină înfiinţată în 1897 şi ca specialişti de clasă în diverse domenii ale tehnicii navale. Ziua de 6 mai se serbează ca „Zi a maiştrilor militari de marină", v. şi Liga Maiştrilor Militari de Marină. CORPUL NAVEI Partea principală a unei nave constând din osatură, bordaj interior şi exterior, punţi cu suprastructuri (teuga, castelul central, duneta). Prin construcţia şi forma sa, C.N. trebuie să asigure flotabilitatea şi insubmersibilitatea navei, rezistenţa la solicitări, rezistenţa minimă la înaintare, instalarea mecanismelor şi armamentului, cazarea echipajului CORUNA 20 21 2\ Corpul unei nave moderne (metalice): 1 - linie de plutire; 2 - copastie; 3 - axul navei; 4 - parapet; 5 - chilă; 6 - pescaj; 7 - lăţime; 8 - curbură; 9 - intrând; 10 - operă moartă; 11 -operă vie; 12 - chilă de ruliu; 13 - gurnă; 14 - stelatură; 15 - bord liber; 16 - coronament; 77-boltă; 18-cartier; 19-selatură; 20-elice; 21 -lemn mort; 22- şold; 23 - centru; 24- chilă de ruliu; 25 - cuplu maestru; 26 - parapet; 27 - arc; 28 - etravă; 29 - linie de plutire; 30 - obraz; 31 - piciorul etravei; 32- genunchi. Corpul unei nave de linie (din lemn): 1 - figura galionului; 2 - galion; 3 - apostoli; 4 - teugă; 5 - arc; 6 -parapet; 7 - tăietură; 8 - scară de bordaj; 9 - dunetă; 10- parapet; 11 -etravă; 12- obraz; 73 - portsart; 14 -chilă; 75-sabord; 76-operă vie; 77-lemn mort; 75-şold; 19 - cartier; 20 - butelie. etc. Corpul cuprinde două părţi esenţiale: partea imersă numită carenă sau „operă vie" şi partea 139 emersă numită „opera moartă". Corpul Sm. se compune din două părţi: „corpul rezistent" interior care preia toată presiunea mediului acvatic şi „corpul exterior" care-i dă Sm. o formă hidrodinamică. C.N. se caracterizează prin dimensiuni şi formă şi poate fi construit din lemn, metal, beton armat, materiale plastice armate cu fibră de sticlă ş.a. sin.; cocă. CORP MORT Instalaţie pentru legarea navei, compusă dintr-un flotor legat cu o sârmă la un lanţ ancorat puternic pe fundui mării. Nava care urmează —3 Corp mort: 7 - ochi de prindere; 2 - flotor; 3 - sârmă; 4 - lanţ; 5 - lanţ de fund; 6 - inel central. a fi legată trage la bord flotorul, apoi sârma şi în cele din urmă lanţul care este trecut prin nară şi prins cu 0 cheie de lanţul de ancoră. C.M. se foloseşte, de regulă, în rade deschise, unde nu există geamanduri de legare. CORP REZISTENT v. submarin. CORPUS CHRIST! Oraş şi un important port al SUA (Texas), situat pe ţărmul lagunei cu acelaşi nume la G. Mexic, cu care se leagă printr-un canal maritim. Capacitatea de trafic este de 42 mii. t. Exploatări bogate de petrol şi gaze naturale; export: produse petroliere şi chimice, bumbac, aluminiu ş.a. CORSAR 1. Marinar care practică războiul de cursă (a nu se confunda cu pirat); v. cursă (3) şi scrisoare de marcă. 2. Navă a unui corsar. 3. Denumire improprie dată navelor de război, în primul şi cel de al doilea război mondial, care atacau în special navele comerciale. CORSICA {fr. Corse) 1. Ins. în N M. Mediterane separată de Ins. Sardinia prin Str. Bonifacio. Departament al Franţei. Cca 300 mii loc. Supr. 8,7 mii km2. Relief muntos, alt. de până la 2710 m. Ţărmurile dantelate cu mai multe golfuri şi băi (G. Valinco, Ajaccio, Porto ş.a.). Climă mediteraneană; temp. med. în ian. +12°C, iui. +25-26°C. Culturi de viţă de vie, citrice, pescuit, turism. Pr. porturi Ajaccio (centru ad-tiv), Bastia. ist. Stăpânită succesiv de vandali, bizantini, vizigoţi, longobarzi, arabi, pisani, genovezi. Din 1768 a intrat în componenţa Franţei, în C. s-a născut Napoleon Bonaparte. 2. Str. care separă Ins. C. de Arh. Toscan. Face legătura între mările Ligurică şi Tireniană. Lăţimea 75 km; ad. max. 500 m. Este traversată de un curent spre N cu vit. de 1 km/h. Pr. port Bastia. CORT (rar) Tendă groasă. CORUNA, (La ~ Oraş-port şi BMM în NV Spaniei (Galicia) în G. La Coruna la Oc. Atlantic. 207 mii loc. Şantiere navale; importanlă bază de buncheraj CORV_______________________________________________________ 140 pentru navele în tranzit. Pescuit, ind. peştelui, metalurgică, chimică, de armament ş.a. CORV (lat Corvus) ist Dispozitiv, folosit în antichitate pe navele de luptă romane, constând dintr-o schelă mobilă prevăzută cu o grindă terminată la capăt cu un cioc metalic ascuţit. în momentul abordării navei inamice schela, fixată la bază de un catarg situat în prova, era lăsată să cadă pe puntea navei abordate prinsă astfel de ciocul „corbului" şi pe pasarela astfel formată legionarii romani treceau pe puntea navei adverse pentru a o cuceri prin luptă corp la corp. CORVETĂ {fr. Corvette) ist, mii. 1. Navă cu vele, la început cu doi apoi cu trei arbori şi velatură pătrată, mai mică decât fregata, dar ca şi acesta folosită în sec. XVI I—XIX pentru cercetare, escortă şi atacurile comunicaţiilor maritime inamice, fiind armată cu 20-30 tunuri. Pe la mijlocul sec. XIX au apărut C. cu maşini cu aburi, propulsate cu zbaturi apoi cu elice, având un depl. de 800-3500 t, vit. 14 Nd (26 km/h) şi armate cu 12-32 tunuri instalate pe puntea superioară. 2. în al doilea RM, au primit numele de C. în flotele Angliei, SUA ş.a. navele special construite pentru apărarea AA şi ASm. a transportoarelor şi pentru patrulare; depl. 500-1600 t, vit. 16-20 Nd (30-37 km/h), armate cu ll-lll tunuri universale de 76-102 mm, II—VI tunuri AA automate, aruncătoare de grenade ASm şi dotate cu instalaţii radar şi hidrolocatoare. 3. C. moderne, construite după al doilea RM au depl. de 1000-1200 t, motoare Diesel sau Diesel-electrice, vit.: 23 Nd (43 km/h) şi sunt dotate cu rachete, torpile, tunuri automate, aruncătoare de grenade ASm, mijloace moderne de supraveghere aeriană şi submarină şi pot executa misiuni de pază şi siguranţă în zona litoralului. Corvetă (1) CORVUS Constelaţie având steaua nautică Gienah; în latină „Corb". COSA, Juan de la ~ (1460-1510) Navigator şi geograf spaniol, însoţitor al lui Cristofor Columb în primele sale două călătorii spre Indii. Pilot al expediţiei conduse de Alonso de Ojeda şi Amerigo Vespucci în America de Sud (1499-1500). Se pare că este primul care şi-a dat seama că era vorba de un nou continent şi nu de Indii. A participat şi ia alte expediţii de explorare a noului continent descoperit. Este considerat cel mai mare cartograf al sec. al XV-lea. COSEMIVERSUS Funcţie trigonometrică folosită în navigaţie şi notată cu cosem a = 1 -sin a; v. semiversus şi sinusversus.1 COSTĂCHESCU, Constantin (1909-1982 n. Plăşeşti, Suceava). Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1930 şi al Şcolii Superioare de Război. A fost ambarcat pe Ds. „Mărăşeşti", „Regina Maria", apoi pe nava SMR „Suceava" devenind comandant de cursă lungă. A urmat un curs de submarine în Germania. Ambarcat pe Sm. „Delfinul" (1938) a executat serviciul pe această navă până în anul 1943 ca secund, apoi comandant. în al doilea RM, a participat la misiuni de luptă în M. Neagră unde la S de Yalta (Crimeea) a scufundat prin torpilare o navă de transport sovietică (5 nov. 1941). în 1951 a fost trecut în rezervă şi rechemat în 1953 când este numit şef de catedră navigaţie şi matematici la Şcoala Superioară de Marină, funcţie pe care a deţinut-o până în 1970 când s-a pensionat. Decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul" pentru fapte de arme. COSTIER 1. Aflat pe coastă. 2. Care se petrece în apropierea sau în vederea coastei, de ex., navigaţie costieră. COSTIN, Constantin (1906-?) Locotenent-comandor comandant al Can. „Ghiculescu" în timpul celui de al doilea RM. A executat numeroase misiuni de luptă în anii 1942-1943. Decorat cu Ord. „Mihai Viteazul" pentru fapte de arme. COSTUM DE SUPRAVIEŢUIRE Costum pentru naufragiaţi, confecţionat din mase plastice, fiind purtat într-un buzunar, lângă centura de salvare. Asigură protecţia împotriva frigului şi umezelii, prelungind durata de supravieţuire a naufragiaţilor în apă. COSTUM DE SCAFANDRU Costum individual confecţionat din material impermeabil care se îmbină ermetic cu o cască prevăzută cu un vizor demontabil, conductă de aer şi un dispozitiv de evacuare a bioxidului de carbon. Costumul izolează scafandrul de mediul acvatic, dar nu şi de presiunea apei. Pentru ca presiunea apei să nu aibă influenţă asupra scafandrului se folosesc C.d.S. metalice rigide. Pentru a permite coborârea scafandrului în adâncime, ghetele acestuia au talpa de plumb, iar la nevoie greutatea de coborâre este completată cu plăci adiţionale de plumb. Greutatea întregului costum din material impermeabil este de cca 80 kg. COŞ1 . Structură metalică cilindrică sau ovală, prin care se evacuează fumul de la căldări sau motoare. La partea superioară are o căciulă pentru devierea fumului şi îmbunătăţirea tirajului căldării. Poate fi susţinut de sârme laterale, denumite şarturile C. Pe navele fluviale este, de regulă, rabatabil pentru a permite trecerea pe sub poduri. Numărul de C. este un semn de identificare a navelor. 2. sin. boltă. 3. sin. guler (1). Navă de luptă cu Corv COŞ DE SALVARE Plasă fixată pe un cerc metalic cu diametrul de circa 2 m şi suspendată cu ajutorul unei labe de gâscă şi al unui palane la un grui mic; poate fi manevrat eventual cu o furcă, cu un braţ prova şi cu unul pupa. C.d.S. este folosit pentru ridicarea naufragiaţilor, de multe ori atât de extenuaţi încât nu mai sunt în stare să apuce un capăt de parâmă. COŞ ROTUND ÎMPLETIT ist. Ambarcaţiune rudimentară cu bordajul reali- , - scară delatat3/-gruie; 3 - din trestie împletită şi furcă; 4 - braţ pupa; 5 - coş; 6 - etanşat CU Smoală şi braţ prova răşină. A fost folosit de vechii sirieni şi egipteni pentru traversarea râurilor sau lacurilor mici de către o singură persoană. în acelaşi scop au fost folosite vase rotunde (asemănătoare unor butoaie) făcute din lut ars. COSA VA meteo Vânt foarte rece, cu viteză mare, care bate dinspre Alpii Dinarici, îndeosebi primăvara. Se face simţit în SV României şi în defileul Dunării, unde poate provoca valuri mari în special la intrarea fluviului în cazane. COT fl. Curbură a malului unui curs de apă. C. de mal sin. colţ de mal; cotitură. COTA APELOR Nivelul apei curgătoare la un moment dat, citit pe mira hidrometrică reprezentând distanţa dintre etiaj (gradaţia 0) şi nivelul apei. Cotele situate deasupra etiajului sunt pozitive (+), cele situate sub etiaj sunt negative (-). Ex.: „Cota apei este de 200 cm, scade 10 cm" arată că nivelul apei este mai mare cu 200 cm de etiaj (media celor mai scăzute ape-gradaţia 0), iar faţă de ziua de ieri s-a micşorat cu 10 cm. COTĂ 1. Adâncimea la care navigă un submersibil. 2. Nivelul suprafeţei libere a unui râu (fluviu). Variază în funcţie de debit de la câţiva cm, la peste 2-3 m. 3. C. absolută, nivel măsurat în raport cu nivelul mării. COTĂ PERISCOPICĂ mii. Adâncimea la care un Sm. poate să supravegheze, cu ajutorul periscopului, suprafaţa apei, să folosească antenele de radio şi radiolocaţie şi dispozitivul de funcţionare a motoarelor Diesel sub apă (Schnorkel). Adâncimea poziţiei Sm. la C.P. este de 12-16 m. COTER înv., sin. cuter. COTIDALĂ Curbă ce trece printr-un punct amfidromic {v. maree) şi de-a lungul căreia se produce simultan mareea. COTONOU Oraş-port în Rep. Pop. Benin (până în 1975 Rep. Dahomey) la G. Benin (fost Guineii) în Oc. Atlantic. Cca. 120 mii loc. Centru comercial: trafic anual de mărfuri 1,3 mii. t. Import: textile, prod. alim., maşini, prod petroliere; export: bumbac, ulei de COUSTEAU Cot: 1 - navă navigând în amonte; 2 -întinsură; 3 - navă navigând în aval; 4 -contracurent. 141 palmier, cacao, cafea, arahide. Aeroport. COTUL PISICII fl. Cot dublu în forma literei S, destul de pronunţat, aflat pe Dunărea maritimă între Mm 76 (satul Grindu, fost Pisica) şi Mm 68 (portul Reni). Zonă dificilă pentru navigaţie din cauza configuraţiei cotului şi depunerilor de aluviuni aduse de R. Prut. Şenalul navigabil’ este îngust şi de aceea sunt obligatorii: comunicarea între nave, respectarea restricţiilor de întâlnire în anumite puncte semnalizate şi este interzisă depăşirea. COTĂ A încinge o unitate de încărcătură (saci, baloturi, lăzi, butoaie etc.) cu un sapan din parâmă de cânepă, sârmă sau lanţ şi a agăţa sapanul coţadei la ganciul bigii pentru a manipula marfa. COTADĂ Cantitatea de marfă ridicată la o singură manevră a bigii, cranicului, granicului. COTAGIU Muncitor de port care coţează marfa. „COURONNE" ist. Navă de linie cu trei arbori şi două punţi construită în Franţa la insistenţa cardinalului Armând Jean du Plessis în 1836. în 1838 a intrat în compunerea escadrei franceze din Biscaya. Considerată cea mai perfecţionată navă a epocii. Depl. 1 087 t; dim.: 40x15x7 m; 72 tunuri de diferite calibre; echipaj 638 oameni. COUSTEAU, jacques-Yves (-1910-1997, n. la Saint-Andr£-de-Cuzbac) Celebru explorator al adâncurilor mărilor şi oceanelor. Fost ofiţer în Marina militară franceză, din care s-a retras în 1957. A pus bazele unui grup de cercetări submarine (1944). în 1943 împreună cu Emile Gagnan a realizat un echipament de scafandru autonom (aparal autonom de respirat sub apă) numit acvalang (v.). în 1950 a reamenajat pentru cercetări oceanografice un vechi dragor obţinut de la marina militară britanică, pe care l-a botezat „Calypso" şi cu care a realizat numeroase campanii oceanografice (prima a avut loc în 1951-1952 în M. Roşie). A fost director al Muzeului Oceanografie din Monaco (din 1957). în 1959 a realizat submersibilul „farfuria scufundătoare", iar în 1962 „insula plutitoare". în activitatea sa oceanografică a inclus şi M. Neagră, inclusiv apele României. A desfăsurat o COVERTĂ________________________________________________ 142 intensă activitate cinematografică, realizând filme ca: Lumea tăcerii (Le Monde du silence) în 1955 şi Lumea fără soare (Le Monde sans Soleil) în 1964. A publicat mai multe lucrări: „Lumea tăcerii" (împreună cu Frederic Dumas) şi „Marea cea vie" (împreună cu James Duga). A desfăşurat o campanie susţinută pentru ocrotirea mediului marin ameninţat de poluare şi degradare din cauza nerespectării de unele state a normelor de protecţie a acestuia. COVERTĂ MC Puntea superioară descoperită. COVOR Ţesătură triunghiulară ce se aşterne în camera bărcii când aceasta transportă un ofiţer. COVUZ sin. Rama gurii de magazie (termen folosit în şantiere). COX, pistol ~ Pistol submarin pentru prezoane, folosit în lucrările de salvare şi de ridicare a navelor scufundate, la baterea de prezoane sub apă sau a prezoanelor goale în interior pentru a introduce aer într-un compartiment inaccesibil. CRAIERĂ (engl. crayer) 1. ist. Mic velier (60-80 tone), puntat, folosit în sec. XIV-XV în apele interioare din Flandra. 2. Velier maritim de transport cu trei arbori (dintr-un singur trunchi fiecare) şi vele la treime folosit în M. Baltică. Asemenea nave s-au construit şi în Normandia, de unde plecau în apele Insulei Terra Nova (Newfoundland) pentru pescuit scumbrii. CRAIŢ fl., sin. foarfecă (1). CRANIC Instalaţie de încărcare/descărcare independentă de catarg, care se poate roti 360° şi care deserveşte, de regulă, două hambare. CRANIŢĂ ist. Tip de navă fluvială (nu se cunosc alte detalii); sin. graniţă. CRAPODINĂ Suport de formă emisferică, al axului cârmei, al unui grui de barcă etc. CRAS, riglă ~ Instrument pentru trasarea drumurilor şi relevmentelor, format din două raportoare cu gradaţiile înscrise astfel încât numai una dintre ele, cea corectă în cazul dat, să fie în picioare. CRATĂ MC Ambalaj din şipci în formă de ladă, servind la împachetarea fructelor, bidoanelor, damigenelor, a unor mărfuri ambalate în saci de hârtie ş.a. CRAVATĂ 1. Legătură cu care se reţine ancora la darea acesteia cu barca. 2. Zbir prins la un capăt de vergă pentru a nu lăsa să treacă piciorul unui palane. CRAVELĂ Scândură ce formează bordajul unei ambarcaţiuni construite în sistem diagonal; v. diagonal, sistem. CRĂCIUNOIU, Cristian dr. ing. (n. 1951 Bucureşti) Navomodelist, publicist şi istoric naval român, director al revistelor „Modelism Internaţional" şi „Tehnică şi Tehnologie Militară", redactor la Televiziunea Română. în scrierile sale acordă o deosebită atenţie marinei, în special marinei române dar şi aviaţiei. Cunoscut în ţară şi în străinătate prin cărţi precum Corăbii străbune (1983), Low Danube Paddle Steamers (Navele cu zbaturi pe Dunărea de Jos), 1995, Danube Monitors (Monitoarele Dunării), Romanian Navy Torpedo-Boats (Vedetele torpiloare ale Marinei Române) etc. De o bună apreciere s-au bucurat cărţile scrise în cooperare cu CAm Raymond Stănescu, Marina română în primul război mondial 1916-1918 (2000) şi Oţel, aburi şi torpile. Marina în Războiul de Independenţă (2001). CRÂSNIC pese. Unealtă de pescuit confecţionată dintr-o plasă legată la colţuri de capetele a două nuiele curbate şi încrucişate; este prinsă de o coadă de lemn cu care se mânuieşte. Se foloseşte pe lacuri şi râurile domoale ia adâncimi de 0,8-1,5 m; sin. ciorpac. CREASTA VALULUI oc. Curbă ce uneşte cele mai înalte puncte ale valului. CREPUSCUL Intervalul de timp dintre apusul/răsăritul Soarelui şi momentul când ultima/prima rază solară iluminează atmosfera. Distingem: C. de dimineaţă (zori) şi C. de seară (amurg). Ambele cuprind câte trei intervale: C. civil, între răsăritul/apusul Soarelui şi momentul când astrul se află la 6° sub orizont; C. nautic, când Soarele se află la 6-12° sub orizont, timp în care atât stelele cât şi orizontul se văd suficient de bine pentru a lua înălţimi ia aştri şi a face punctui navei seara şi dimineaţa; C. astronomic, când Soarele se află la 12-18° sub orizont. CRETA (gr. „Kriti"), Ins. grecească în M. Mediterană la S de Pen. Balcanică. Supr. 8,3 mii km2. Cca 483 mii loc. Oraş pr. Iraklion. Relief muntos (alt. max. 2456 m). Podişul din centrul insulei are ait. 600-800 m. Coasta de S a insulei abruptă, puţin crestată, iar cea de la N este divizată de mai multe golfuri. Climă subtropicală. Temp med. în ian. +12°C; în iul. +26°C. Bogată în minereuri, viţă de vie, măslini ş.a. Porturi importante Iraklion, Ymnom, Knania. ist. Aici s-a dezvoltat vestita civilizaţie minoică (sec. 26-15 Î.Hr.); a fost ocupată succesiv de romani, bizantini, arabi, cruciaţi, veneţieni şi turci. în 1913 a intrat în componenţa Greciei. în al doilea RM a fost invadată de trupele hitleriste de paraşutişti lansaţi de aviaţie (1941). Eliberată în nov. 1944. CREVACE 1. Coastă de barcă; sin., pese. crivac. 2. Coastă de barcă încovoiată prin fierbere (termen de marangoz). CRIC DE SALVARE Cric cu o forţă de 60-100 tf, folosit la lucrările de salvare pentru redresarea epavelor sau pentru susţinerea laterală a acestora. Se instalează pe vârful unor şcondri care se reazemă pe o talpă de lemn, putând fi folosit numai dacă fundul mării este foarte rezistent. Se utilizează şi pentru ridicarea unor lanţuri trecute pe sub navă. CRIMEEA (rus. Krâm) Pen. situată în S Ucrainei, scăldată la S şi V de apele M. Neagre iar la V de cele ale M. de Azov. La N este legată de continent prin istmul Perecop (8 km lăţime). Supr. 25,5 mii km2. 1,5 mii. loc. Partea de N reprezintă o zonă întinsă de şes iar o parte mică în S este acoperită de Munţii Crimeii. Climă blândă, apropiată în partea de sud de cea mediteraneană. Principalele oraşe-porturi: Sevastopol (BMM principală a flotelor rusă şi ucraineană din M. Neagră), Kerci, Feodosia ş.a. Pe ţărmul sudic sunt mai multe staţiuni balneare: lalta, Alupca, Eupatoria ş. a. Bogată în minereu de fier, viticultură, pescuit, ist. Cunoscută din antichitate sub numele de Taurida şi colonizată de greci în sec. VII Î.Hr. în sec. V î.Hr. pe terit. C. s-a dezvoltat Regatul Bosforean stăpânit apoi succesiv de goţi, huni, alani, tătari şi colonizat în parte de genovezi. în sec. XV tătarii au întemeiat aici hanatul C., vasal Imp. Otoman. în 1783 a fost alipită de Rusia. în 1853-1856 a fost teatrul răzb. C. între Rusia pe de o parte şi Franţa, Marea Britanie, Turcia şi regatul Sardiniei pe de altă parte, soldat cu înfrângerea Rusiei. în al doilea RM, în 1941 C. a fost teatrul operaţiunii de cucerire a peninsulei de către armatele germano-române (18 oct-16 nov.), iar în 1944 a operaţiei de evacuare a peninsulei de către armatele germano-române (8 apr.-12 mai). în aceste operaţiuni au participat activ forţele navale ale ambelor tabere în sprijinul armatei de uscat. CRISTESCU, Corneliu (n. 1939, Bucureşti) Contraamiral. Absolvent al Liceului Militar de Marină Galaţi, promoţia 1956 şi^l Academiei Radiotehnică din Sankt Leningrad (1961). Funcţii îndeplinite: comandant de navă purtătoare de rachete, comandant pe Sm. „Delfinul" (1986). în 1977. director adjunct al Liceului Militar de Marină „Alexandru loan Cuza". Şef de catedră la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân", apoi comandant (rector) al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân" (1993-1999). în rezervă din mai 1999. în 2005 a fost ales preşedinte al Filialei Constanţa a Ligii Navale Române. CRISTESCU, Soan Ofiţer de infanterie din armata Ţării Româneşti, care a fost căpitan de pavilion al bricului „Mariţa" pe timpul primului său voiaj din anii 1834-1835. CRISTESCU, Nicolae (1894-?) Contraamiral (1945). în Marina Militară din 1914 ca elev bursier. Avansat Slt. (1916), a fost ambarcat pe vedeta fluvială „Mr. Sonţu" şi Cr. „Elisabeta" cu care a participat în primul RM în bătăliile de la Turtucaia, Raşova şi la apărarea Deltei, în 1921, aduce în ţară torp. „Vijelia" preluat de la fosta marină austro-ungară în baza Tratatului de Pace de la Paris. A comandat succesiv primind grade superioare nava-şcoală „Mircea I" 1923-1925, Torp. „Smeul", Can. „Dumitrescu" şi Ds. „Mărăşeşti". în anii 1939-1940 comandă Forţa Navală Maritimă. în al doilea RM a făcut parte din conducerea CPZC şi CLMF, devenind comandant al acesteia din urmă (1944-1945). în 1945 primeşte funcţia de Secretar general în Subsecretariatul de Stat pentru marină şi de Inspector general al Marinei. Trecut în rezervă în 1947. A avut preocupări literare publicând poezii închinate marinei. CRISTMAS (Christmas Island) Atolul cu cea mai mare suprafaţă din Oc. Pacific (600 km2, circumferinţa de 200 km). împreună cu insula cu acelaşi nume formează colonia britanică Gilbert din Micronezia situată imediat la N de Ecuador. Pop. de cca 60 mii loc. Plantaţii de cocotieri. Pescuit de perle. Descoperit în 1777 de navigatorul englez J. Cook. Aici au fost efectuate teste (explozii) nucleare şi termonucleare în 1957-1958 de către Marea Britanie. CRIVAC v. crevace. ___________________________________CRONOMETRU 143 CROAZIERĂ 1. Călătorie a unei nave militare în scop de instrucţie sau pentru a arăta pavilionul. 2. Călătorie de agrement pe o navă de pasageri sau cu un yacht; v. viteză de croazieră. CROCODIL Piesă de fixare a manevrelor pe bordul ambarcaţiunilor sportive. 7 - foc cu croială diagonală; 2 -randă cu croială dreaptă; 3 - curbură; 4 - velă bermudiană cu croială în cruce; 5 - rotunjime. CROIALĂ 1. Operaţiune de tăiere a ferţelor unei vele. 2. Mod de dispunere a ferţelor unei vele. C. diagonală C. la care ferţele sunt dispuse în două direcţii distincte, separate de o cusătură, începând de la colţul de mură până la marginea de cădere; este folosită la focuri şi rande. C. dreaptă C. la care ferţele sunt paralele cu marginile de cădere; este cea mai veche C. folosită la toate tipurile de vele. C. în cruce C. la care ferţele sunt orizontale o arg. „C. focului" Aspectul, comportarea, firea unei persoane. CROMSTER ist. Navă cu vele, cu un tonaj brut de 160-180 t, folosită în mările nordice în sec. XVI-XVJI. CROMWELL hd. curentul - Cel mai mare „râu submarin", reprezentând curentul submarin ecuatorial din Oc. Pacific, care curge pe linia imaginară a ecua- Cromster torului de la V la E la o adâncime de 100 m, sau chiar mai mult, pe o distanţă de peste 5500 km şi pe o lăţime de 300 km la contactul cu Oc. Atlantic. Vit. cca 2,6 Mm/h. CRONOGRAF Ceas de precizie, prevăzut cu un indicator de contare a secundelor, care poate fi oprit prin apăsare pe un buton. Uneori C. este echipat cu două indicatoare: după oprirea primului indicator, cel de-al doilea continuă să se rotească, permiţând să se măsoare intervale mici de timp. CRONOMETRU Ceas de precizie, cu mers foarte regulat, arătând în principiu ora meridianului Greenwich. Deoarece C. prezintă o variaţie - o marşă diurnă - pentru a obţine ora meridianului Greenwich, orei C. i se aplică o corecţie, denumită stare absolută. Marja diurnă trebuie să fie de maximum 6s. C. este suspendat cardanic, are un cadran care arată timpul CRUCE 144 rămas până la oprire, iar secundarul efectuează două bătăi pe secundă. C. se întoarce în fiecare zi, la aceeaşi oră, de şapte ori şi jumătate. Apărut în 1738 în Anglia, C. a permis calcularea longitudinii pe mare; sin. C. de marină. C. moderne cu cuarţ au o precizie mai mare. C. cu cea mai mică marjă diurnă se numeşte C. etalon. CRUCE 1. încurcare a lanţurilor de ancoră, după ce nava a girat cu 180°. 2. v. braţare. 3. Piesă din lemn ia capătul unui şcondru de acostare pentru a se fixa mai bine în mal. 4. Piesă din lemn suspendată cu o cheiţă cu ţâţână, pe care se aşază un tambur de sârmă pentru desfăsurare. CRUCEA SUDULUI v. Crux. CRUCETĂ Piesă compusă din furci (bare longitudinale), traverse si antenele crucetei, cu urechi pentru pata- Crucetă (vedere de sus): 7 - urechile antenei; 2 - antenă; 3 - întăriturile antenei; 4 - gaura arboretului gabier; 5 - cercul crucetei; 6 - cheia arboretului; 7 - arboret; 8 - furcă; 9- gaură de pisică; 10- podeaua crucetei; 7 7 - ramă (arc). raţine, care face legătura între arborele gabier şi arboret. Serveşte şi pentru a da deschidere şarturilor arboretului. CRUCIERĂ mii. Acţiune de luptă dusă în mod sistematic, timp îndelungat şi la mari distanţe de bazele proprii, pe căile de comunicaţii maritime inamice, cu nave de suprafaţă şi submarine pentru căutarea şi distrugerea navelor şi convoaielor inamice. în acest scop au fost folosite ca nave corsar crucişătoare grele şi uşoare, nave comerciale armate cu artilerie, inclusiv nave de linie. CRUCIŞĂTOR {ol. Kruiser) mii. 1. Una din principalele nave de luptă (mai mică decât nava de linie şi mai mare ca un distrugător) care, începând din anii 80 (sec. XIX), a intrat în compunerea tuturor flotelor mari din iume. Este o navă rapidă, cu rază mare de acţiune şi armament puternic, care în preajma celui de ai doilea RM a atins următoarele performanţe: (cr. tip Gneisenau) depl. 26 000 t; dim: 234,9x30x9,9 m; puterea maşinii de 160 000 CP, vit. 32 Nd; autonomie 10 000 Mm; cuirasă: centura 330 mm, turelele 305 mm; artilerie: IX tunuri x 280 mm, XII x 150mm, XIV x 105mm, XVI x 37mm; 6 tuburi lanstorpile de 533 mm; 4 hidroavioane. Misiuni principale: atacul submarinelor, navelor de suprafaţă (militare şi civile), a convoaielor şi a obiectivelor importante de pe litoralul inamic, asigurarea debarcării desantului maritim, sprijinul cu foc al trupelor terestre ce acţionează în zona litoralului, apărarea convoaielor şi grupărilor de nave de luptă proprii împotriva atacurilor flotei inamice ş.a. în al doilea RM, statele beligerante (îndeosebi Anglia şi SUA) au construit CrAA folosite pentru apărarea antiaeriană a convoaielor în punctele de formare şi pe timpul traversadei. După al doilea RM, flotele mari au fost dotate cu noi tipuri de Cr: purtătoare de rachete, antisubmarine, transportoare de aparate de zbor, purtătoare de rachete cu propulsie nucleară, cu misiuni specifice scopului pentru care au fost construite. Ist. Denumirea de Cr. s-a dat iniţial fregatelor din epoca navelor cu vele (mai mici decât navele de linie cu vele) Crucişător greu: 7 - baston de geac; 2 - stema navei; 3 - ancoră; 4 - iublouri; 5 - plajă prova; 6 - tangon descrucişat; 7 - turele de artilerie de 203 mm; 8 -gabie; 9 - comandă de artilerie; 10- arbore trinchet; 7 7 - arbore mare; 12 - saule de semnale; 13 - hidroovion; 14 - post secundar de comandă; 75-post de comandă a artileriei AA; 76- plajă pupa; 77-baston de pavilion; 18- apărătoare elice; 79-scară; 20- chilă de ruliu. şi care încrucişau mările în căutarea şi scufundarea navelor comerciale, v. Războiul de cursă. în sec. XIX, în jurul anilor '80, a apărut Cr. ca navă de luptă cu corpul de oţel propulsat cu ajutorul maşinilor cu abur având şi vele ca mijloc auxiliar de propulsie. După 1900 au apărut două tipuri distincte de Cr. protejate cu cuirasă: numai pe punte (45-76 mm) şi în borduri (100-203 mm). Tratatul de la Washington (1922) privind limitarea armamentului naval, semnat de 5 state (SUA, Anglia, Franţa, Italia şi Japonia) a stabilit (teoretic) ca depl. Cr. oricărui stat să fie limitat de 10 000 t, iar calibrul art. pr. 203 mm. După Tratat au apărut Cr tip „Washington": Cr. greu depl. 15 000 t şi Cr. uşor depl. 6000-12 000 t., care însă în realitate depăşeau prevederile tratatului atingând depl. de 26 000 t şi chiar mai mult, cu care au intrat în al doilea RM. 2. Pe vremea marinei cu vele, fregată sau corvetă care încrucişa. CRUCIŞĂTOR ANTIAERIAN mii. în cei deal doilea r război mondial, crucişător dotat cu armament antiaerian automat, instalaţii complexe de radiolocaţie etc. Era destinat apărării antiaeriene a convoaielor şi a grupărilor navale importante. CRUCIŞĂTOR ANTISUBMARIN Navă de luptă care are misiunea de a căuta şi distruge submarinele inamice în zonele îndepărtate ale mărilor şi oceanelor. Este dotat cu diferite mijloace de combatere a submarinelor (rachete ASm., torpile autoghidate, aruncătoare ASm.), mijloace de căutare şi interceptare a Sm. ş.a. Poate lua ia bord \2-20 elicoptere. CRUCIŞĂTOR AUXILIAR mii. Navă comercială rapidă, armată cu piese de artilerie şi destinată executării unor __________________________________________cuadrant 145 nucleară, poate acţiona timp îndelungat departe de bazele proprii. CRUCIŞĂTOR CUIRASAT ist., mii. Navă de luptă intermediară între crucişător şi navă de linie, înlocuită apoi cu crucişătorul de bătălie. în timpul primului război mondial au acţionat totuşi şi C.C. construite până la apariţia crucişătorului de bătălie. CRUCIŞĂTOR DE BĂTĂLIE ist., mii. Navă de luptă cu armament şi deplasament egale sau aproape egale cu cele ale navei de linie, cu cuirasă mai slabă, dar cu viteză mai mare decât aceasta. A fost întrebuinţat în primul şi în cel de al doilea război mondial; astăzi nu se mai află în dotarea flotelor. CRUCIŞĂTOR PURTĂTOR DE APARATE DE ZBOR Navă de luptă înzestrată cu avioane V/STOVL şi elicoptere. Are misiunea de a căuta şi distruge navele de suprafaţă şi submarinele inamice, de a lovi cu aviaţia şi rachetele obiectivele importante ale acestuia de la sol, de a asigura acţiunile pe mare ale grupărilor navale proprii ş.a. Depl. 40 000 t. Poate lua ia bord peste 30 aparate de zbor (vânătoare, asalt, elicoptere), rachete AA şi ASm. şi artilerie universală; sin. crucişător sau portavion STOVL. CRUCIŞĂTOR PURTĂTOR DE RACHETE Navă de luptă având ca misiuni principale atacul şi distrugerea navelor mari de suprafaţă (militare şi civile), convoaielor şi obiectivelor importante ale inamicului de pe uscat ş.a. Depl. 14 000 t; vit. 30 Nd. Este armat cu rachete tip „navă-navă" şi „navă-aer", aruncătoare Crucişător purtător de rachete: 7 - comandă; 2 - lansator de rachete; 3 - tun AA; 4 -apărătoarea elicei; 5 - elicopter; 6 - tablou. misiuni de cercetare, siguranţă, escortă, blocadă etc. CRUCIŞĂTOR CORSAR ist. în perioada 1890-1900, crucişător uşor, cu viteză mare şi protecţie redusă, destinat atacării comerţului inamic. CRUCIŞĂTOR CU PROPULSIE NUCLEARĂ PURTĂTOR DE RACHETE Navă de luptă cu misiunea de a distruge în lupte navale navele de suprafaţă mari şi convoaiele, detaşamentele de desant, ţintele importante de pe uscat ş.a. Este armat cu rachete cu aripi tip „navă-navă" cu rază mare de acţiune. Având propulsie reactive şi artilerie universală. Poate lua la bord 2-3 elicoptere. CRUCIŞĂTOR STOVL (engl. short take-off/vertical landing) Crucişător purtător de avioane cu decolare scurtă şi aterizare pe verticală. CRUCIŞĂTOR SUBMARIN i/. „Surcouf". CRUX Constelaţie din emisfera sudică (crucea Sudului) cu stelele nautice Acrux şi Gacrux. CUADRANT 1. A patra parte dintr-un cerc, rezultat al împărţirii acestuia prin două diametre perpendiculare {sin. cadran). 2. înv. Instrument de navigaţie cu reflecţie. CUADRATURA 146 Servea la măsuratul unghiurilor până la valoarea de 90°. C. a precedat sextantul de care a fost înlocuit; sin. cvadrant. CUI DE DUBLAJ Cui din aliaj de cositor şi cupru, utilizat pentru fixarea dublajului de aramă pe corpul navelor din lemn. CUI DE STRAPAZAN Cui cilindric din metal sau lemn, înfipt în copastia unei bărci, pe care se reazemă rama. La bărcile de salvare, rama se află între două cuie de strapazan. La lotci, rama este ţinută de strapazan (o brăţară mică de piele) sau cu ajutorul unui zbir de strapazan, care o leagă de un singur C.d.S.; sin. ujbă. CUADRATURA Poziţia lunii sau a unei planete (faţă de Pământ), când longitudinea lor diferă de cea a Soarelui cu 90° sau 270°. La cuadratură mareele sunt mai slabe decât cele normale, fiind numite „maree de cuadratură" sau „maree moarte"; {v. configuraţie). CUADRUPLU Cu patru ţevi (tun), cu patru tuburi lanstorpile etc.; sin. cvadruplu. CUARTERDEC 1. Suprastructură în treaptă ia pupa. 2. Puntea din pupa arborelui artimon. 3. ist. Puntea castelului pupa în prova dunetei; v. fig. navă de 74. CUBA Insulă în America Centrală insulară (Indiile de V), cea mai mare insulă din Arh. Antilelor. Supr. 110,9 mii km2, 29,3 mii. loc. Ţinut de şes cu excepţia ţărmului de sud, muntos, alt. max. 1972 m. De-a lungul litoralului C. se află numeroase insule şi recifuri. Climă tropicală: temp. în ian. 22°C; iul.-aug. 28°C. Regiunea este bântuită de taifunuri. Principalele porturi: Havana (capitala), Santiago, Cienfuegos. Aeroport internaţional Jose Marti. Pe terit. C. SUA posedă BMM Guantanamo, accesibilă pentru toate categoriile de nave. Ist. Descoperită de Columb în 1492, a fost cucerită de conchistadorii spanioli, care au decimat populaţia autohtonă şi în sec. XVI-XIX au adus sclavi negri din Africa pentru munca pe plantaţii. în urma războiului hispano-american (1898), C. a devenit independentă şi a intrat în sfera de influenţă a SUA. în 1959 puterea a fost preluată de un guvern condus de Fidel Castro Ruz, care a instituit un regim politic şi economic socialist. CUBAJ MCTermen general indicând volumul anumitor mărfuri pentru care nivelul se calculează la volum şi nu la greutate. Unitatea de măsură pentru C. este „tona navlu" echivalentă cu 1,13 m3 (40 picioare cubice). CUBURIŢĂ ist. Tip de ambarcaţiune cu o capacitate de 300-400 de chintale, destinată transportului sării. în sec. XVIII au fost semnalate pe Dunăre numeroase cuburiţe. CUFĂR DE MARE Lădiţă de marinar. Pe vremea navelor cu vele C.d.M. era ornamentat cu împletituri. CUGLE, table ~ Table de azimut (1937) pentru latitudini de 0°-65° şi declinaţii de 0°-23°. CUI v/. bintă. Cui de strapazan: 7 - cui de strapazan; 2 - copastie. Cuib: 7 - boţ de amarare; 2- legătură; 3 - cavalet mobil; 4 - cavalet pe punte. CUIB Câteva bărci aşezate una în alta la bordul unei nave. CUIBĂRI (despre bărci) A aşeza bărcile pe punte una în alta; v. fig. navă de 74. CUIBUL CORBULUI 1. Pe baleniere, butoi ridicat deasupra crucetei în care stă veghea pentru descoperirea balenelor. 2. mii. Cutie metalică cilindrică cu ferestre spre prova, ridicată pe catarg pentru veghe. Aşezată uneori la gabie, a preluat impropriu denumirea acesteia. CUIRASAT sin. Navă de linie cuirasată; sin., înv. chiurasat. C. de buzunar Denumire dată, în literatura dintre cele două războaie mondiale, navelor germane din clasa „Deutschland" cu armament de navă de linie (şase tunuri de 280 mm) şi depl. Washington de 10 000 t (în realitate, de circa 14 0001). C. pază coastă Navă de luptă cu armament greu, dar cu viteză şi deplasament reduse, destinată apărării coastelor în perioada anilor 1890-1900. CUIRASĂ înveliş din oţel aliat cu crom, nichel, vanadiu s.a, atingând o grosime de peste 460 mm, Cuibul corbului: - strai; 2 - cuibul corbului; 3 - sart; 4 - grijea. Cuirasa unui crucişător cui rasat (redată cu negru) destinat protejării bordajului şi punţii navelor mari împotriva proiectilelor sau bombelor de avion; sin., înv. chiurasă. CULEVR1NĂ (fr. Coulevrin) 1. Tun cu ţeavă lungă de diferite calibre, folosit în armatele şi flotele din Europa sec. XV-XVII pentru tragerile de la mare distantă. Calibrul canalului ţevii varia de la 4,2 cm la 24 cm, iar lungimea ţevii între 18 şi 50 calibre şi uneori şi mai mult. 2. Armă individuală de foc de tipul archebuzei Cuievrină (tun) Cuievrină (puşcă) folosită de asemenea în Europa (Franţa, Germania, Rusia ş. a.) în sec. XIV-XVI; calibrul de la 12,5 la 22 mm; lungimea ţevii confecţionată din fier sau bronz 1,2,-2,4 m, greutatea de la 5 la 28 kg. Patul C. era îngust şi oblic fiind ţinut sub braţ pe timpul tragerii. CULMINAŢIE Trecerea unui astru la meridian. La aştrii circumpolari este vizibilă atât C. inferioară, cât şi C. superioară. CULOAR Spaţiu pe punte între o suprastructură şi parapet sau balustradă; v. fig. navă de 74. CULORI sin. Pavilion naţional. ^ „A-şi arăta culorile": a) A ridica pavilionul (în mare); b) arg. A-şi da arama pe faţă. CUM Al CÂRMA? întrebare adresată timonierului, la care acesta răspunde, după caz: „C. la zero", „C. este banda dreapta/stânga" etc. CUNINGHAM, gabier ~ v. gabier cu rulou. CUNNINGHAM, Andrew Browne (1883-1963). Amiral britanic. Absolvent al Şcolii de cădeţi ai Marinei de Război (1897) şi al Academiei Edinburgh. Viceamiral (1937). în primul RM, în calitate de comandant al unei flotile de Ds, a acţionat în Mediterana şi M. Mânecii. Ulterior a comandat nava de linie „Rodney". înal doilea RM (11 nov. 1940) a acţionat cu succes împotriva flotei italiene la Taranto (superioară numericeşte). A organizat o escadră de crucişătoare, monitoare, canoniere ş.a. pentru a sprijini trupele terestre aliate ce acţionau în Africa de Nord. A condus operaţiile de evacuare a Greciei peninsulare şi Ins. Creta (mai 1941), salvând grosul corpului expediţionar aliat din Europa de SE. A contribuit la succesul debarcării anglo-americane în Sicilia (iul.-aug. 1943) cu participarea a 1000 de nave, sub comanda supremă a gen. Eisenhower. S-a afirmat ca unul din precursorii folosirii mijloacelor tehnice moderne în operaţiile navale. Lucrări: A.sailor's Odyssey (1951). CUPA AMERICII spt. Unul dintre cele mai vechi şi cunoscute trofee din cadrul concursurilor internaţionale de yachting. Datează din anul 1851 când a fost oferită pentru prima dată sub denumirea de „Cupa celor o sută de Guinee" de către Escadra Regală de Yachturi a Marii Britanii la regata desfăşurată în jurul Ins. Wight. Echipajul câştigător a fost cel al goeletei new-yorkeze de 30 m numită „America", acest nume fiind apoi extins asupra cupei respective, care a devenit „Cupa Americii". Câştigătorii americani ai cupei au donat-o Yacht-clubului din New York în 1857, pentru a fi ____________________________________CURBA CÂINELUI 147 folosită în calitate de cupă transmisibilă în cadrul concursurilor internaţionale. întrecerea pentru C.A. se desfăşoară între un yacht care apără trofeul şi unui care încearcă să-l câştige, ambele ambarcaţiuni fiind selecţionate pe baza unor serii de probe eliminatorii şi potrivit unor criterii foarte stricte. CUPĂ v. dragă. CUPLARE fl. Legarea a două sau mai multe şlepuri (şalande etc.) cu ajutorui parâmelor (sârmelor) de cuplare pentru formarea danelor convoiului. După bordul în care se dau remorcile, distingem C. la babord/tribord, iar după lungimea remorcilor, C. lungă/scurtă. C. în cruce C. ce se realizează cu două remorci încrucişate; v. fig. convoi. CUPLU 1. Pereche de coaste. C. aflat la lăţimea maximă a navei se numeşte C. maestru. 2. Locui unei secţiuni teoretice prin corpul navei. CUPLU DE EVOLUŢIE Cuplu de forţe care tinde să întoarcă nava datorită rezistenţei cârmei. CUPLU DE REDRESARE Cuplu de forţe care tinde să aducă nava bandată în poziţie verticală (nava dreaptă). Se compune din forţa datorită greutăţii aplicate în centrul de greutate al navei şi forţa arhimedică (de plutire) aplicată în centrul de carenă. CUPLU MAESTRU Secţiunea transversală de maximă suprafaţă a navei. Conturul său este delimitat de intersecţia corpului navei cu un plan vertical transversal. Se notează cu semnul La navele cu porţiune cilindrică poziţia sa este la mijlocul lungimii navei. CURAţAO Ins. din Anti lele Olandeze situată în M. Caraibilor ia 75 km N de Venezuela. Posesiune olandeză. Supr. 472 km2; pop. cca 240 mii loc., în majoritate negri şi mulatri. Relief muntos cu aspect colinar, alt. max. 372 m. Expl. de fosforite, guano, rafinării cu capacităţi de producţie de 40 mii. t/an. Produse chimice, ciment. Culturi: trestie de zahăr, tutun, porumb, sisal, sorg, arahide. Import: maşini, produse alimentare; export: în principal produse petroliere (valoric 98% din totalul exporturilor) şi renumite lichioruri, ist în sec. XV, pe insulă au pătruns spaniolii. La începutul sec. XVII, olandezii au cucerit Ins. Aruba şi Bonaire, iar în 1634 Ins. Curagao. CURAT 1. (despre lanţ) Neîncurcat. 2. (despre un drum, cap sau relevment) Exact, de ex.: „Nord curat". CURĂŢIREA TANCURILOR Operaţiune ce se execută pe petroliere pentru îndepărtarea din tancurile de marfă a reziduurilor caricului precedent, după o prealabilă degazare cu apă sărată fierbinte (uneori se adaugă şi detergenţi). CURĂŢITOR DE GEAM Perie rotativă ce serveşte la curăţirea geamului din comandă. Se montează, de regulă, la tribord - bordul în care se evită alte nave; sin. geam clar. CURBĂ BATIMETRICĂ hidr. Linia care uneşte punctele de aceeaşi adâncime a unei ape; v. izobată. CURBA CÂINELUI mii. Curba descrisă de o navă care dă goană aitei nave, menţinând-o tot timpul în prova. CURBA DEVIAŢIILOR 148 C.C. este folosită de navele antisubmarine şi de vedete pentru a da goană poziţiei de lansare. CURBA DEVIAŢIILOR Curbă trasată într-un sistem de coordonate - de regulă carteziene, iar uneori polare -reprezentând variaţia deviaţiei compasului magnetic. CURBA BUTACOtf v. Butacov. CURBĂ DE GIRATIE Curbă descrisă de centrul de greutate al navei la întoarcere. La punerea cârmei, nava întoarce puţin în bordul opus acesteia (abatere), după care descrie o curbă în bordul în care s-a pus cârma. Distanţa parcursă în sensul vechiului drum poartă denumirea de înaintare, iar cea parcursă pe normala la vechiul drum, deplasare laterală sau transfer. Diametrul Deplasare laterală (transfer) I kDiametrudegirati^ ^b^—Olametrulactlc-r^ Momentul punerii cârmei Djnectia vântului cu ambele maşini înainte Direcţia, . curentului jrerit| C.d.G. la o schimbare de drum de 180° se numeşte diametru tactic şi indică spaţiul necesar acestei întoarceri. C.d.G. devine circulară după o întoarcere de 180°, iar diametrul acestei porţiuni se numeşte diametru de giraţie sau final şi are importanţă mai mică, deoarece o întoarcere mai mare de 180° este extrem de rară. CURBĂ DE REMORCĂ sin. Coarbă. CURBĂ WILLIAMSON v. Willjamson. CURENT Parâma unui palane. CURENT DE ALBIE Curent provocat de valurile din ambele părţi ale curentului de spărtură şi care, neîntârziate de apa de revenire, urcă pe plajă mai mult şi mai repede decât de-a lungul albiei până într-un punct slab, în care dau naştere curenţilor de spărtură. CURENT DE PLAJĂ Curent produs de valurile care izbesc plaja sub un unghi ascuţit, fiind, de regulă, paralel cu malul şi mai aproape de acesta în comparaţie cu linia de brizanţi. C.d.P. sporesc pericolul căderii între valuri a ambarcaţiunilor care trec prin brizanţi pentru a aborda plaja. CURENT DE SPĂRTURĂ Curent format de apa de revenire a valurilor ce au lovit plaja şi care se acumulează uneori în anumite puncte, unde sparg linia de brizanţi; la acest tip de curenţi se deosebesc gâtul, relativ drept, şi capul, lărgit şi slăbit ca intensitate. C.d.S. au un efect de întârziere asupra valurilor care vin spre plajă. CURENT LONGITUDINAL Element al osaturii punţii, paralel cu axul navei (a nu se confunda cu stringherul). CURENT MARIN Mişcare de translaţie a maselor de apă marină. Curenţii contribuie ia circulaţia apei în natură, la modificarea liniei malurilor, ia deplasarea gheţurilor, la schimbarea climei etc. După modul de formare, se disting următoarele feluri de curenţi: C. de vânt C. formaţi de vânturile de iungă durată; sin. C. de derivă; C. de gradient C. formaţi ca urmare a diferenţei de densitate şi de presiune a apei; circulă în plan vertical, prezentând o importanţă deosebită pentru dezvoltarea faunei şi florei din adâncime, pe care o alimentează cu oxigen; sin. C. verticali; C. de compresare C. formaţi ca urmare a înclinării nivelului oceanelor, pe care torţa gravitaţională tinde să o echilibreze; C. de maree, care pot fi: C. de maree joasă (eb) şi C. de maree înaltă (flut). După durata de acţiune, distingem: C permanenţi C. ale căror direcţie şi viteză sunt constante; C. periodici sin. C. de maree; C. sezonieri C. a căror durată este limitată. După stratul de apă în care acţionează, există: C. de suprafaţă C. formaţi în special sub acţiunea vânturilor permanente şi sezoniere, adevărate fluvii curgătoare pe oceane, cu o adâncime de peste 3 m, care determină deriva navei; C. submarini C. ce se formează în straturile inferioare ale mării (oceanului) şi care se deplasează de obicei în direcţie opusă celei a C. de suprafaţă (de ex., în strâmtori); sin. C. de adâncime, C. intermediari; C de fund C. ale căror mase de apă se deplasează în apropierea fundului oceanelor, fiind determinaţi de diferenţa de densitate şi de temperatură a apei; sin. C termohalini. După structura fizico-chimică, distingem: C. calzi C. cu apă mai caldă decât cea a mediului înconjurător, care se deplasează de obicei de la latitudini mici la cele mari; C. reci C. cu apă mai rece decât cea a mediului înconjurător, care circulă de la latitudini mari la cele mici; C. de apă sărată C. cu salinitate mai mare decât cea a stratului de apă prin care trec; C. de apă salmastră C. ce se formează la vărsarea marilor fluvii. Direcţia tuturor C. este influenţată în primul rând de direcţia vânturilor, de efectul Coriolis care îi face să se abată spre dreapta în emisfera nordică şi spre stânga în emisfera sudică, de configuraţia uscatului pe care îl întâlnesc, de relieful fundului etc. în unele zone există sisteme de C. marini. Astfel, în zona ecuatorială alizeele formează, în Oc. Atlantic şi Pacific, C. ecuatoriali care execută o mişcare circulară: iniţial se îndreaptă spre Vest, fiind ulterior deviaţi de continente de-a lungul meridianelor globului pământesc. Apoi, datorită vânturilor de Vest şi rotaţiei Pământului, îşi schimbă direcţia, depla- sându-se de la Vest spre Est. De o parte şi alta a ecuatorului se formează C. cu circuite mai mici, denumiţi C. de compensaţie, contraecuatoriali; v. harta curenţilor marini. în marinărie se ţine seama de influenţa C. la determinarea punctului navei, fundarisirea ancorei, lansarea minelor de curent ş.a.; v. anexa cu principalii curenţi marini. CURENT TRAVEkSIER 1. Curent marin perpendicular sau aproape perpendicular pe intrarea într-un port sau canal. 2. fl. Curent ce se deplasează de la un mal la altul al unui fluviu. CURENTOMETRU Aparat pentru măsurarea direcţiei şi vitezei curenţilor marini. CURENTUL ELICEI Deplasarea maselor de apă antrenate de rotirea elicei. La mersul înainte ia naştere un curent aspirat slab de-a lungul carenei pupa către elice şi un curent respins puternic înapoia elicei. La mersul înapoi, sensul celor doi curenţi este invers. Prin acţiunea asupra cârmei C.E. influenţează evoluţia navei. CURMĂTURA DUNETEI/TEUGII Extremitatea dinspre centrul navei a dunetei/teugii. CURSA TORPILEI mii. Distanţa parcursă de o torpilă cu o anumită viteză. O torpilă poate avea mai multe curse, care se reglează înaintea lansării, în funcţie de distanţa până la ţintă. Mărimea C.T. este invers proporţională cu viteza torpilei. CURSA 1. MC Voiaj, călătorie, ca în expr. „A fi în C." 2. ist. Operaţia de atacare a comerţului maritim al inamicului cu nave armate de particulari. C. a fost practicată intens pe timpul navelor cu vele, fiind interzisă prin Declaraţia de la Paris (1856). CURSĂ LUNGĂ MC Voiaj efectuat pe distanţe mari, pe rute maritime care leagă între ele două sau mai multe continente. CURSIER ist. Tun principal al unei gaiere, instalat în prova, pentru a trage în ax. CURSOARE fl. Curentul principal al apei. CURTE DE PRIZE Tribunal care judecă şi, eventual, validează prizele făcute în timp de război. CURTIER MARITIM MC sin. agent de vapoare; u. brocăr. CUSĂTURĂ 1. îmbinare etanşată prin călăfătuire între două scânduri ale bordajului din iemn, formând harmuzul; v. harmuz. 2. îmbinare prin sudură sau nituire a două table din bordaj. 3. Lucrare de velărie: C. de boţman C. utilizată pentru reparaţii; C. înaintea acului C. executată între două cusături ale unei vele; C. de cizmar C. folosită de obicei pe apărători sau căptuşeli de piele; C. de grandee C. utilizată pentru coaserea grandeelor; C. falsă C. care constă în îndoirea pânzei de vele, fără a o tăia, după care se execută două cusături la colţuri; C. lată C. executată pe cele două linii de cusut; C. rotundă C. care poate fi simplă sau dublă; C. în zig-zag (v. fig.). 4. Legătură între două ochiuri ale unor parâme sau între un ochi şi un şcondru. Distingem: C. simple şi C. portugheze v. fig. (a nu se confunda cu legătura portugheză). C. de trandafir C. executată între două ochiuri care cuprind un şcondru. Există două variante, după cum capetele parâmei sunt trecute în spirală în acelaşi sens CUTER 149 sau în sens contrar. Se utilizează şi pentru prinderea unui ochi pe un şcondru sau a Japapiei pe vergă. 5. Cusături: A - de boţman; B - înaintea acului; C - de cizmar; D - de grandee; £ -falsă; F- lată; G- rotundă simplă; H- rotundă dublă; / -în zig-zag; J- de învelitoare; K- simplă; L - portugheză. Legătura unei guri de rechin (a unei tenzi sau între două tenzi). 6. îmbinarea a două scânduri ale bordajului unei ambarcaţiuni, acoperită cu o şipcă. CUŞETĂ Pat în cabină. Sub C. se află sertare, iar la margine, o scândură de ruliu, pentru a împiedica alunecarea din aceasta pe timpul balansului. CUTER 1. Barcă cu zece-douăsprezece rame. 2. Ambarcaţiune sportivă din lemn, cu vele, cu un arbore purtând o velă mare (aurică) şi un foc sau doi arbori cu vele aurice şi un foc. 3. ist. Navă de luptă sau de Cuter modern: 7 - strângător; 2 - ochi de terţarolă; 3 - pataraţină; 4 -sart; 5 - şcota velei mari; 6 -vergă la treime; 7 - măr; 8 -rai; 9 - rocarniţă; 10 - funga focului; 11 - funga velei mari; 12 -foc; 13 - canistrele; 14-strai; 15 - sachet de terţarolă; 16 - palane de fungă; 17 -mura velei mari; 18 - şcota focului. 18 -17 cabotaj, cu un singur arbore cu o velă mare, gabier, zburător, randă şi focuri. Era armată cu câteva tunuri, fiind utilizată în mările înguste pentru paza coastelor, executarea cercetării şi a unor acţiuni secundare. Era CUTIA COMPASULUI 150 folosită, de asemenea, de corsari. 4. Navă cu un depl. până la 2000 t, folosită pentru paza coastelor. 5. Navă mică de pescuit construită din lemn, cu vele sau maşini, uşoară şi manevrabilă. „CUTTY SARK" Cliper britanic de tip „navă cu trei arbori" lansat la Dumbarton (Scoţia) în 1869. Numele său înseamnă în dialectul scoţian „cămaşă scurtă" şi se referă la cămaşa vrăjitoarei Nanie (ai cărei bust serveşte navei de galion). Caracteristici: capacitate 921 TRN; dim. 67,4x11x7 m. A fost folosit din anul 1 870 în comerţul cu ceai dintre Anglia şi China, apoi Cuter (la începutul sec. XIX): 7 - gabier; 2 - verfafor; 3 - aripă; 4 - foc; 5 - bompres; 6 - velă mare; 7 - randă. CUTIA COMPASULUI v. compas. CUTIA DERIVORULUI Locaş aflat pe chila ambarcaţiunilor cu vele, în care intră derivorul. CUTREMUR SUBMARIN Cutremur provocat de mişcarea plăcilor tectonice care produc schimbări în configuraţia fundului oceanului cu degajarea unei energii imense şi declanşarea la suprafaţa oceanului a valurilor tsunami cu înălţimi de cca 10-30 m având viteza de deplasare de 500-800 km/h. Valurile tsunami izbind uscatul provoacă distrugeri, uneori catastrofale, şi chiar modificări ale reliefului. Cele mai multe C.S. au avut loc de-a lungul secolelor în Oc. Pacific şi parţial în Oc. Atlantic şi Indian. Cutremure catastrofale cu magnitudinea de până la 9 grade pe scara Richter au avut loc în anii 1900 şi 1964, iar cele mai multe C.S. au atins magnitudinea în jur de 7 grade. Cel mai catastrofal cutremur submarin a avut loc în Oc. Indian la 26 dec. 2004 cu epicentrul la 100 km NV de Ins. Sumatra (arh. Indonezian) cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter. Cutremurul s-a produs la o adâncime de 40 km de la suprafaţa apei, sub fundul oceanului şi a declanşat valuri tsunami care au atins înălţimea de peste 10 m şi au parcurs în mai puţin de 3 ore cca 1600 km, lovind cu o viteză de 500 km/h ţărmurile mai multor ţări, din care cele mai afectate au fost India, Indonezia, Malayezia, Sri Lanca, Thailanda, inundând plajele, producând distrugeri catastrofale soldate cu peste 300 000 de morţi, zeci de mii de răniţi şi milioane de sinistraţi. Cutremurul a provocat o zguduire a scoarţei terestre fiind resimţit la mii de km depărtare (Singapore, Africa de Est ş.a.). Cutty Sark în cel cu lână din Australia. Este cel mai rapid velier din toate timpurile, recordul de 69 de zile stabilit între Sidney (Australia) şi Londra rămâne nedoborât. După ce a fost folosit şi ca navă-şcoală, a devenit navă-muzeu (1922) şi a fost instalat într-un doc uscat aflat pe Tamisa la Greenwich lângă Londra. Numele de „C.S." a fost adoptat de o mare companie engleză, care în 1972 a devenit sponsor ai Regatei navelor mari cu vele („Tall Ships Race"). CUTIT C. de barcă de salvare C. plutitor, prevăzut cu un dispozitiv pentru deschiderea conservelor şi legat de barcă cu o saulă. C de gabier C. purtat de gabier şi asigurat cu un şnur alb în jurul gâtului. C. de marinar C. folosit de marinari pentru efectuarea lucrărilor de matelotaj. Pe vremea naveior cu vele, C. nu trebuia să aibă vârful ascuţit pentru a nu servi ca armă. Astăzi C. se poartă la centură, fiind asigurat cu o saulă; are, de regulă, forma unui briceag mare, cu lamă pentru tăiat şi cavilă de matisit, dar se poartă şi sub formă de C. mare la centură. C. de matisor C. Cuţite: A - de marinar; B - de matisor; C - de velar. folosit de mâţişorii profesionişti, având, de obicei, o lamă dreptunghiulară. C de scafandru C. cu două tăişuri, înşurubat într-o teacă cilindrică, goală în interior sau prevăzut cu un mâner de plută pentru a nu cădea pe fundul mării. Scafandrii de luptă folosesc şi C. amagnetice pentru a nu da loc la accidente în timpul lucrului la dezactivarea minelor magnetice. C. de velar C. cu o muchie rotunjită şi una ascuţită, folosit la tăierea şi netezirea velelor. Cu ajutorul C.d.V. se taie ferţele drept (perpendicular pe margine), tăieturile oblice executându-se cu foarfecele. CUXHAVEN Oraş-port (Saxonia Inferioară) situat la estuarul Fl. Elba. Avanportul Hamburgului. Cca 60 mii loc. Lungimea frontului de cheuri este de 9 km, cu adâncimi de la 2,5 la 13,5 m. Capacitatea de trafic a portului 3,5 mii. t. Şantiere navale, construcţii de maşini. Legătură prin feriboturi cu porturile din S Norvegiei şi Marii Britanii. CVADRANT înv. v. Cuadrant. CVADRIMARAN Ambarcaţiune (navă) cu patru corpuri legate între ele printr-o punte. sin. quadrimaran. v. şi catamaran, trimaran. CVADRIREMĂ ist. (lat. quattuor patru şi remus ramă) Galeră cu patru rânduri de rame în fiecare bord (sau, mai probabil, cu un singur rând de rame dar acţionată _______________________________________________CYGNUS 151 fiecare de către patru oameni), având un pinten în prova, iar ca armament un corv şi un dispozitiv de aruncare (balistă, catapultă). A fost folosită de Roma antică pe scară redusă. Depl. cca. 260 t, echipaj cca. 250 oameni; sin. QUADRIREMĂ. CVADRUPLU v. Cuadruplu. CVINCVEREMĂ ist. {lat. „quinque" - cinci, „remus" -ramă). Galeră cu cinci rânduri de rame în fiecare bord (sau, mai probabil, cu un singur rând de rame dar acţionată fiecare de cinci oameni), folosită în sec. III Î.Hr. în războaiele punice (dintre romani şi cartaginezi). Era prevăzută cu un pinten şi un corv la prova şi armată cu dispozitive de aruncare (baliste, catapulte). Echipaj cca. 400 oameni; sin. penteră, quinqueremă. CYGNUS Costelaţie având steaua nautică Deneb (Lebăda). D D 1. Pavilion din Codul internaţional de semnale cu semnificaţia: „Menţineţi-vă la distanţă bună de mine. Manevrez cu greutate". 2. Coeficient aproximativ al deviaţiei compasului magnetic. 3. Coeficient al deviaţiei radiogoniometrice. „D" ist Prima denumire a uneia din cele patru canoniere franţuzeşti, cumpărate de România în 1920, înainte de a fi botezată oficial „Locotenent Remus Lepri". Modernizată în 1940-1942. S-a scufundat ia explozia unei mine din barajul românesc de la Sulina la 11 ian. 1941. „D" (ex. Drossel) ist Remorcher dragor al Flotilei de dragaj uşor a Comandamentului Portului şi Zonei Constanţa (CPZC). Sărit pe mină, s-a scufundat la 24 oct. 1941 în timpul unei operaţii de dragaj în zona Oceacov-Bug. {v. „A"). DA 1. (despre vânt). A gira spre pupa navei, adică în sens favorabil. 2. A da o comandă, de ex.: „A da la posturile de plecare!", „A da la front" etc. 3. A executa, ca în expr.: „Baleniera a dat drepţi", ceea ce înseamnă că ramele se află în poziţie de drepţi. 4. (despre parâme) A ceda elastic. Parâmele vegetale dau mai mult decât sârmele. 0: „A da auştec" v. auştec şi a da dreapta. „A da bandă" (despre navă). A se înclina temporar; sin. a lua bandă, a se bandă; sin., fl. a se zbandâ. „A da cu coada". A curăţa puntea metalică cu coada. „A da cu sifleea". A face semnale cu sifleea. „A da dreapta" fl. A manevra astfel nava încât, la întâlnirea cu altă navă, ambele să-şi arate reciproc babordul; v. şi auştec. „A da drumul". A indica timonierului capul compas la care trebuie să guverneze; ofiţerul cu navigaţia „dă drumul" la ordinul comandantului navei: „Ofiţer cu navigaţia, Darea unei ancore în cravată: 7 - cârlig cu papagal; 2 - şomar; 3 - ramă de guvernare; 4 - cravată; 5 - placă cu ochi; 6 - cablul ancorei. daţi drumul!". „A da goană" v. goană „A da în atmosferă" A evacua excesul de vapori din căldare, deschizând valvula de siguranţă a acesteia. O navă dă în atmosferă la sosirea în port, după terminarea manevrei de ancorare, de legare la geamandură sau de acostare. „A da la apă" A pune la apă, cu mijloace improvizate, o ambarcaţiune trasă pe uscat, pe plajă sau în şantier (a nu se confunda cu lansarea unei nave). „A da la bandă" sin., înv. A da la front. „A da la front" A Darea unei ancore cu două bărci în linie de front: 7 - cablul ancorei; 2 - cârlig cu papagal; 3 - şcondru; 4 - legătură. aşeza echipajul de-a lungul copastiei sau balustradei în semn de dare a salutului; v. şi salut. „A da la peşti" arg. A avea rău de mare. „A da la posturile de curăţenie/luptă/plecare" etc. A face semnale cu sifleea, goarna etc. pentru trecerea echipajului la posturile respective; v. şi post. „A da mai multă cârmă" A pune cârma de un unghi mai mare; v. si unghi de cârmă. „A da o ancoră/un ancorot". A transporta o ancoră/un ancorot şi lanţul sau cablul său cu o barcă ori cu un remorcher. O ancoră se dă atârnată la pupa bărcii, în afara tabloului, fiind ţinută de o legătură, denumită cravată (de unde şi expresia „A da o ancoră în cravată"), Darea unui ancorot într-un bord: 7 - baba; 2 - boţ la inelul ancorotului; 3 - fusul ancorotului; 4 - legătură la traversă. ori sub barcă cu ajutorul unei centuri de sârmă sau cu două bărci în linie de front. Un ancorot se poate da şi într-un bord, în care caz traversa trebuie asigurată cu o legătură pentru a nu avaria bordajul. O ancoră grea se dă cu un remorcher. „A da o legătură în dublin" v. dublin. „A da o parâmă" A trimite o parâmă unei alte nave sau la mal. „A da pe bord" v. bord. „A da remorca" v. remorcaj. „A da stop" A marca momentul luării unui relevment sau unei înălţimi pentru a conta ora sau a anunţa alţi observatori (dacă sunt necesare mai multe observaţii simultane). „A da un capăt de parâmă" A arunca un capăt de parâmă unui naufragiat, unui om aflat într-o barcă lângă bordaj etc. „A da mola" A se desprinde de cheu etc. arg. A pleca. DALTĂ DE CĂLĂFĂTUIT Darea unei parâme cu barca: 7 - parâmă; 2 - şomar; 3 - inel pupa; 4 - boţ de lanţ; 5 - palane. DA! DA! înv. Răspuns al şefului de barcă la somaţia „Alo, barca!" atunci când are ofiţeri la bord: v. si „Cine este?". „DACIA" ist. 1. Navă de pasageri comandată pentru SMR împreună cu nava soră „împăratul Traian" în 1905 la şantierul naval din Saint Nazaire (Franţa). A sosit în ţară la 27 aug. 1907. Caracteristici: depl. 4515 t; dim.: L 106,3 m; I 12,7 m., două maşini cu aburi triplă expansiune, vit. 15 Nd. Amenajări pentru 306 pasageri. A fost folosită pe „linia orientală". în primul RM a fost închiriată guvernului rus care a transformat-o în Cr. auxiliar. A luat parte la acţiuni de luptă în M. Neagră (bombardarea coastei turceşti, patrulare etc.). A fost armată cu IV tunuri navale, II tunuri AA şi instalaţii pentru ambarcat şi folosit hidroavioane. După încheierea păcii de la Bucureşti (1918), nava a fost înapoiată armatorului efectuând în perioada interbelică curse regulate pe linia Constanţa Istanbul Haifa-Alexandria. în al doilea RM, „D" a fost rechiziţionată de Marina Militară şi transformată în Cr. auxiliar puitor de mine, primind III tunuri navale şi AA, tunuri automate şi 200 de mine. A participat la importante operaţiuni de minare în bazinul vestic al M. Negre, la coasta Crimeii şi la evacuarea trupelor germano-române de la Kersones (11-12 mai 1944) unde, având la bord peste 1000 de militari evacuaţi, a fost lovită de o bombă a aviaţiei sovietice şi, deşi avariată, a reuşit totuşi să ajungă la Constanţa. Intrată în posesia marinei sovietice după 5 sept. 1944, „D" a efectuat transporturi la coasta caucaziană unde după 31 de ani de serviciu s-a scufundat sărind pe o mină. 2. Primul petrolier de mare tonaj al flotei comerciale române, din seria de 4 nave („Crişana", „Muntenia" şi „Banat") construite în şantierele navale din Japonia (1974). Caracteristici: capacitate de încărcare 86 074 tdw; dim. 241,11 x 40,06 x 13,6 m. Nava are 14 tancuri şi o instalaţie de încărcare cu un debit de 275 mc/h. Propulsia este asigurată de un motor Diesel de 20 300 CP; vit. 15,7 Nd. Echipaj: 46 persoane. DAHABIE Ambarcaţiune de lux de pe Nil, având instalaţii pentru pasageri şi tenzi colorate. DAHLAK, arhipelagul ~ Arh. în SV M. Roşii, separat de coasta Africii 153 prin Str. Massaua. Face parte din Ethiopia. Constituit din 2 insule mari: Dahlak (750 km2), Nora (cca 130 km2) şi peste 120 de insule mici în majoritate nelocuite, înconjurate de recife de corali. Climă tropicală. Principala ocupaţie a locuitorilor este pescuitul broaştelor ţestoase, al perleîor, obţinerea sidefului. DALB Stâlp din beton care fixează şi ghidează un bloc plutitor în cursul mişcărilor de ridicare şi de coborâre. DAKAR Capitala Republicii Senegal, important port şi BMM. Acvatoriul portului şi al BMM (5 km2) este protejat de două moluri de 1000 m şi respectiv de 350 m lung. Deschiderea între ele este de 240 m iar adâncimea la intrare şi în bazin este de 10-11 m. Lungimea frontului de cheuri 9 km. Pot acosta simultan 43 de nave cu un tonaj de până la 33 mii t. Capacitatea de trafic este de 7 mii. ţ/an. Şantiere navale care pot asigura reparaţia navelor civile de cca 60 mii t şi a celor militare, inclusiv Cr. Aerodrom modern ia 11 km NV de D. Punct de escală maritimă şi aeriană pentru America de Sud. DALIAN (I) (Dairen) Important port în NE Chinei pe ţărmul G. Dalian situat la extremitatea de S a Pen. Liaodun la M. Galbenă. Lung. frontului de cheuri 16 km cu adâncimi de 8-17 m. Pot acosta simultan 50 de nave de mare tonaj. Bazinul portuar interior este destinat mărfurilor generale. în partea de N a g. se află bazinul de cărbuni, iar la 50 km de port (noul Dalian) sunt operate la cheuri petroliere cu o capacitate de 100 mii t. Volumul traficului de mărfuri este de 30 mii. t/an. La şantierele navale se pot construi nave cu o capacitate de 25 mii t. ist în perioada 1898-1904, pe un teritoriu al portului arendat de la China, Rusia a construit o BMM unde erau bazate nave ale flotei ruse din Pacific. DALIAN (II) pese. Rând de mai multe şiruri de pripoane, legate unul de altul; v. pripon (a nu se confunda cu Talian.). DALMATICE, Ins. ~ Arh. formal din cca 1000 ins. alungite situate de-a lungul coastei Dalmaţiei în M. Adriatică (Pen. Balcanică) aparţinând Croaţiei. S-au format prin inundarea de către mare a unei fâşii de litoral. Supr. totală 2500 km2. Insulele mai importante: Hvar, Cres, Brac, Krik, Vis. Relief muntos cu înălţimi predominant de 500-750 m. Climă şi vegetatie mediteraneene. DALTA DE CĂLĂFĂTUIT Unealtă din metal, în formă de pană, servind la tăierea şi baterisirea calafatului în harmuz si la scoaterea calafatului vechi. Daltă Dahabie Dălţi de călăfătuit: A, B, C - tăietoare (coftero); D, E - iucrătoare (sinar); F -coftero oblic. lucrătoare (de presat calafatul) Daltă utilizată la baterisire; sin. parelă. Dalta cu două canale se numeşte sinar. Dalta pentru tăiat poartă denumirea de coftero sau de daltă tăietoare. Ciocul de cioară serveste la DALTĂ DE GHEAŢĂ______________________________________ 154 scoaterea calafatului vechi; v. şi baterisire, călăfătuire, pata rată. DALTĂ DE GHEAŢĂ Daltă pentru spart gheaţa în jurul navei. ...... --— Daltă de gheaţă DAMASCHIN, loan (n. 1949. Roşiori, Bacău) Comandor, doctor în istorie militară. Absolvent al Şcolii Militare Superioare de Marină (1969) şi al Academiei de înalte Studii Militare. îndeplineşte ca ofiţer diferite funcţii la bordul navelor Marinei Militare, în Comandamentul Diviziei Maritime şi al Marinei Militare. în 1990 a înfiinţat redacţia revistei „Marina Română". Publică numeroase lucrări de istorie, tehnică navală şi zeci de comunicări ştiinţifice. în rezervă din 2001 DAMĂ Locaş în formă de U, întărit cu o armătură de bronz în farga unei bărci, în care se sprijină braţul ramei. Se poate închide cu un capac de D.; \/. fig. barcă şi balenieră. DAME, Frederic (n. 1849-1907 la Tennerre, Franţa). Publicist, istoric şi lexicograf român de origine franceză, în lucrările sale a abordat şi studiul terminologiei nautice, pe care a cunoscut-o direct de la sursă, în mod deosebit de la pescari {v. încercare de terminologie poporană română, Bucureşti, 1898). DAMIANIDIS, Kostas A. Dr. Istoric naval grec. S-a preocupat de studiul navelor şi ambarcaţiunilor de iemn. între altele a studiat lotca românească. Sub egida UNESCO, a coordonat colaborarea internaţională pentru elucidarea problemelor legate de construcţiile navelor de lemn din Mediterana de Est şi M. Neagră în sec. XVIII-XIX, program la care au participat şi cercetătorii români Haralambie Beizadea, Anton Beziris, Cristian Crăciunoiu, Florin Marinescu, Neculai Pădurariu ş.a. DAMLOPER Velier cu derivoare exterioare, folosit în apele ce scaldă coastele Olandei. Damioper DAMMAM Port petrolier al Arabiei Saudite situat pe ţărmul de V ai G. Persic, într-o zonă bogată în zăcăminte petrolifere. Se leagă de continent printr-un dig lung de 7,2 km. Dispune de două bazine. Lung. frontului de cheuri 12 km (40 dane) cu ad. de 14 m (dane petroliere şi de containere). Se leagă prin conducte petroliere cu porturile Ras Tannurah şi Manama (Ins. Bahrain). BMM a Arabiei Saudite din G. Persic unde se pot adăposti nave mari, inclusiv Cr. DAMPIER, William (1652-1 715) Navigator şi pirat englez. A ocolit de trei ori Pământul pe mare. Descrierile şi hărţile lui D. întocmite îndeosebi pentru zonele din S Oc. Pacific au fost de mare folos pentru navigatori. A descoperit Ins. Noua Britanie (Arh. Bismarck) şi câteva ins. mici. Numele lui D. a fost dat unor peninsule, insule şi strâmtori în partea de NV a Australiei, SV Oc. Pacific şi în Arh. Indoneziei. A scris cartea intitulată Călătoriile în jurul lumii dintre anii 1708-1711. DĂ NÂNG {fr. Tourane) Oraş-port situat în partea centrală a Vietnamului la ţărmul M. Chinei de Sud. Cca 140 mii loc. Piaţă importantă pentru comercializarea orezului, tutunului, mătăsii naturale. Aeroport. DANĂ 1. Porţiune dintr-un cheu împreună cu suprafaţa de apă din dreptul acestuia, la care acostează, de regulă, o singură navă de tonaj mijlociu. Peretele dinspre bazin al D. este vertical sau uşor înclinat şi se consolidează cu piatră, beton sau lemn. D. sunt prevăzute cu babale pentru legarea navei, guri de apă, tablouri de distribuţie a energiei electrice etc., precum şi cu instalaţii care asigură desfăşurarea operaţiunilor de încărcare-descărcare. Ele sunt numerotate, iar unele poartă denumiri în funcţie de destinaţie: D. petrolieră, D. militară, D. de pasageri etc. D. de armare D. într-un şantier naval, la care se leagă navele în timpul armării. 2. fl. Grup de două-şase şlepuri legate „bord la bord" pentru a fi remorcate într-un convoi. Pe timpul mersului D. se comportă ca un singur element al convoiului, ceea ce uşurează manevra. 3. Spaţiul de lungimea unei scânduri din caricul de cherestea ocupat pe o navă. DANĂ REZERVATĂ Dană închiriată unei companii de navigaţie, având nave cu escală regulată în portul respectiv. DANEMARCEI, Strâmtoarea ~ Str. situată între Insulele Groenlanda şi Islanda unind M. Groenlandei cu Oc. Atlantic. Lung. 286 Mm; lat. 155-340 Mm; ad. 120-1518 m. De-a lungul ţărmului Groenlandei trece prin str. în direcţia N-S curentul rece al Groenlandei de E care în tot cursul anului poartă gheţari plutitori şi aisberguri; de-a lungul Islandei trece în direcţie inversă S-N ramura curentului cald Irminger. DANEZE, Strâmtorile ~ Sistemul de strâmtori dintre Pen. Scandinavă Şi lutlanda, format din Str-le Beltul Mic, Beltul Mare, Ersund, Kattegat şi Skagerrak, reprezentând calea naturală de comunicaţie pe apă între M. Baltică şi M. Nordului. Str. D. au o importanţă deosebită economică şi strategică. Regimul lor a fost reglementat prin Tratatul de la Copenhaga din 1858 care stabileşte aici libera trecere a navelor comerciale indiferent de pavilion, fără a se percepe vamă. Trecerea navelor militare a fost reglementată prin legile naţionale ale Suediei şi Danemarcei (1966 şi respectiv 1976;) sin. Str. Baltice. DANFORTH, ancoră ~ Ancoră cu braţe articulate şi cu traversă la diamant; v. ancoră. DANGOBĂ fl., sin. contrastai ii. „DANUBIUS" Cargou construit în 1899 la Şantierul naval din Lubeck (Germania); în 1940 a fost rechiziţionat de ia armatorul evreu de origine italiană Matteo Lowenzon şi trecut în patrimoniul SMR. Caracteristici: capacit. de încărcare 2500 tdw; dim.: 75,99 x 10,78 x ?, vit. 8 Nd. în al doilea RM „D" a făcut parte dintre navele închiriate Marinei de război germane în vederea transporturilor de trupe şi aprovizionării frontului de est. în timpul desfăşurării operaţiunii „60 000", de evacuare a trupelor germano-române din Crimeea, „Danubius" a fost lovit de aviaţia sovietică (11 mai 1944) în rada portului Kersones. încărcată cu mine antitanc şi de infanterie, nava a explodat, scufundându-se atât de rapid încât nici un membru al echipajului nu s-a putut salva. DANZIG port v. Gdansk. DAPAC (engl. Danger Areas in the Pacific) Publicaţie care cuprinde zonele minate şi drumurile de evitare din Oc. Pacific. DARDANELE, Str. - {tc. - ţanakkale Bogazi; gr. veche - HelesponU. Str. între Asia Mică şi Europa care uneşte M. Marmara de M. Egee. Lung. 120 km; lăţimea 1,3- 27 km. Ad. părţii navigabile 29-123 m. Curentul de suprafaţă vine din M. Marmara cu vit. de 5 km/h, iar cel de adâncime din M. Egee. Nu prezintă dificultăţi pentru navigaţie. Porturile Gelibolu şi ţanakkale permit acostarea navelor de mare tonaj. Fiind un obiectiv strategic de mare importanţă, regimul juridic internaţional al str. este reglementat prin convenţia de la Montreux (Elveţia) din 1936 privind regimul strâmtorilor din M. Neagră, ist. Strâmtoarea a fost teatrul unei confruntări navale în timpul războiului ruso-turc 1806-1812, când escadra rusă din M. Mediterană (10 nave de linie, o fregată din escadra rusă şi un grup de nave mici greceşti) a blocat strâmtoarea D. dinspre M. Egee, iar în confruntarea cu flota turcă (8 nave de linie, 6 fregate şi cca 50 nave mici), aceasta din urmă a fost în mare parte distrusă (10-11 mai 1807). O nouă confruntare (expediţia de la Gallipoli) a fost declanşată de Anglia şi Franţa în primul Război Mondial cu scopul de a cuceri strâmtorile turceşti şi a determina Turcia să rupă alianţa cu Germania. încercarea flotei anglo-franceze (1 7 NL, 5 Cr., 16 Ds., 7 Sm. şi alte nave mici) de a cuceri Constantinopolul şi a pătrunde prin Str. D. în M. Marmara nu a reuşit din cauza subestimării de către comandamentul aliat a efectului artileriei de coastă şi al barajelor de mine inamice, a slabei cooperări dintre armată şi flotă, a acţiunilor eficiente pe comunicaţii ale navelor germane ş.a. Operaţia (19 feb. 1915-9 ian. 1916) s-a soldat cu pierderi grele pentru aliaţii anglo-francezi. DAR ES SALAAM (Kitamboni) Important port şi BMM a Tanzaniei situate pe ţărmul Oc. Indian în g. cu acelaşi nume. Intrarea în port se face pe un canal cu ad. de 8 m. BMM folosită şi ca punct de bazare pentru nave britanice se află în interiorul bazinului portuar. Lung. frontului de cheuri este de 2 km cu ad. de cca 12 m. Volumul traficului anual de mărfuri 6 mii. t. Se importă ______________________________________________DAUGAVA 155 petrol, maşini, mat. de construcţie etc.; se exportă: sisal (fibră textilă), copra, cafea, ceai ş.a. Şantier de reparaţii nave cu tonaj mediu. Aerodrom ia 12 km SV de port. DARIEN (sp. Golfo del Darien) Golf în SV M. Caraibilor la S de istmul Panama între Columbia şi statul Panama. Pătrunde în uscat pe o distanţă de 165 km. Ad. în partea deschisă este de cca 2000 m; temp. medie anuală a apei la supr. +26° C; salinitatea 36%o. Maree neregulată semidiurnă, ampl. 0,6 m. DARLAN, Franfois (1 881-1 942) Amiral de flotă francez (1939). Participant în primul RM la comanda unei baterii de artilerie pe CF. Din 1929, ofiţer în statul major al Marinei Militare franceze. Din 1934, comandant ai escadrei din Oc. Atlantic. Comandant al flotei (1936-1940). După înfrângerea Franţei de către armatele hitleriste intră în guvernul colaboraţionist al mareşalului Petain (1940-1942), devenind comandant suprem al forţelor armate (de la Vichy). A preluat puterea în Africa franceză unde, după debarcarea aliaţilor (1942), se alătură acestora şi ordonă încetarea ostilităţilor. Asasinat la Alger. DATE NUMERICE Inscripţii care se folosesc pentru precizarea unora dintre reprezentările de pe hartă: direcţia unui aliniament, adâncimea, sectorul de vizibilitate al farului etc. DAU (dhow) Velier tipic arab cu 1-2 catarge şi cu vele la treime (vele arabe) având prova joasă şi pupa înălţată (cu dunetă). Este folosit în apropierea coastelor Arabiei şi a Coromandelului pentru cabotaj şi pescuit. Caracteristici: depl. cca 200 t; L 18-24m; înălţimea bordului liber până la 2,1 m, a dunetei (deasupra punţii) 2,1-2,4 m. în trecut era folosit şi pentru comerţul cu sclavi. Etimologia cuvântului dau nu se cunoaşte (este frecvent în I. Swahili, unde provine din arabă). în engleză este redat dow şi dhow, iar în franceză daw; Sin. Butră sau Butră-dau. Dau (dhow) arăbesc: DAUGAVA (Dvina de Vest) Fluviu în Rep. Letonă şi Federaţia Rusă. Lung. 1020 km; supr. bazinului 85,1 mii km2. Izv. din lacul Dvineţ de pe podişul Valdai şi se varsă în G. Riga din M. Baltică (la 16 km S de or. Riga), formând o deltă cu mai muite braţe. Debitul mediu la vărsare este de 680 nrvVs. Pe cursul superior sunt numeroase praguri şi bancuri. în rest este navigabil. DAUNĂ____________________________________________________ 156 Numeroşi afluenţi. Dane de acostare la Velij, Suraj, Vitebsk. La vărsare se află portul Riga accesibil navelor maritime cu un pescaj mediu. Legat prin canale cu Fl. Nipru. DAUNĂ MC Pagubă materială sau degradare a unui lucru, indiferent de cauză sau întindere. în comerţul maritim D. înseamnă atât o pagubă materială mergând până ia pierderea unor lucruri, totală sau parţială (ex. aruncarea în mare a încărcăturii), cât şi cheltuieli neobişnuite în vederea salvării navei şi încărcăturii, sin. avarie, pagubă, prejudiciu. DAUNĂ DELICTUOASĂ (DAUNĂ PRIN ACTE DELIBERATE) MC Daună cauzată de dezordini civile, revolte, greve, incendieri, bombe şi maşini infernale sau ca urmare a unor fapte delictuoase. Sunt acoperite de asigurările maritime în condiţii speciale, cu prime majorate. „DAUPHIN ROYAL" (1681) Velier din clasa I cu trei arbori sub pavilion francez. Este una din primele nave de luptă care renunţă la decoraţiunile bordajului în favoarea armamentului. Caracteristici: depl. 1160 t; dim: 61,80 x 15,40 x 6,40 m; armament: 34 tunuri de 42 livre, 30 tunuri de 24 livre şi 36 tunuri de 12 livre. Echipaj 854 marinari. DAVAO Oraş şi port filipinez în SE zonei centrale a Ins. Mindanao, la ţărmul g. cu acelaşi nume la Oc. Pacific; 130 mii loc. Centru de prelucrare a cânepei de Manilla (abaca). Exportă: abaca, copra (miez de nucă de cocos), ramia (plantă textilă) din care se confecţionează mătase artificială ş.a. Şantier reparaţii nave de mic tonaj. „DAVID" ist. Şalupă torpiloare cu şcondru port-torpilă; tip de Sm. primitiv de construcţie specială în formă de ţigară de foi (lung. 7 m) propulsat de o maşină cu aburi şi cu posibilitatea de a se afunda atât cât era necesar pentru a ave^ la suprafaţă un coş mic şi un panou de aspiraţie a aerului. Construit în timpul Războiului de Secesiune din „David" SUA de către marina confederală (sudistă); la 5 oct. 1863 a atacat nava federală (nordistă) cuirasată „New York", dar bordajul şi cuirasa acesteia au rezistat exploziei. Şalupa-submarin s-a retras sub focul apărătorilor dar, deşi lovită, nu a fost distrusă. A fost primul atac cu torpila de şcondru reuşit, cunoscut în istorie şi totodată primul atac executat de un submarin. DAVIS, John (cca 1550-1605) Navigator englez. A executat trei expediţii (1585-1587) pentru a descoperi pasajul (drumul maritim) de NV din Oc. Atlantic în Oc. Pacific. Deşi încercările au eşuat, în timpul expediţiilor a descoperit în V Groenlandei Str. care-i poartă azi numele. A explorat ţărmul de V al Ins. Groenlanda (până la 37° lat. N) şi ţărmul de E al Pen. Labrador. în anii 1592-1594, într-o nouă expediţie către S, a descoperit Ins. Falkland (Malvine). DAVIS, Marea ~ M. în bazinul Oc. Indian în lungul coastelor Antarcticii, între C. Vize (87° long. E) şi C. Maximov (98° long. E). Supr. 21 mii km2; ad. med. 571 m, max. 1369 m. Tot timpul anului este acoperită de gheaţă. Pe ţărmul M.D. se află staţia rusă de cercetări polare Mirnâi. DAVIS, Str. ~ Str. între Groenlanda şi Tara lui Baffin, străbătută de curentul Groenlandei. Uneşte M. Baffin cu Oc. îngheţat de Nord. Lung. 639 Mm; lat. 194,4-577 Mm; ad. şenalului navigabil este de 104-3730 m. Gheţuri plutitoare şi aisberguri. Denumire dată în memoria navigatorului englez John Davis, descoperitorul acestei str. DĂ DRUMUL LA CÂRMĂ! fl. Comandă dată de comandantul de remorcher cârmacilor de şlepuri, în timpul unui rondou, pentru a pune cârma. DĂMFUIRE Procedeu de degazare a tancurilor de marfă prin introducerea de vapori sub presiune. în acest scop se poate recurge şi la utilizarea sodei caustice. „D.B." (Dragoare de bază) -13, -14, -15, -16 (foste D.B. 11-14). Nave construite în România în 1943-1951 după proiectul german M-20. D.B.-13 a fost construit cu asistenţă şi motoare germane, restul fiind construite cu motoare fabricate la Şantierul Naval „Viitorul" din Brăila. După 1989 au primit numele de: „Viceamiral Mihai Gavrilescu", „Viceamiral loan Bălănescu", „Viceamiral Emil Grecescu" şi respectiv „Viceamiral loan Georgescu". Au fost scoase din serviciu în anul 2001 în vederea dezmembrării. „D.B. -1" (Dragor de bază) Denumire purtată după cel deal doilea RM de canoniera „Sublocotenent Ion Ghiculescu" (fostă „B") înainte de a fi transformată în „NDD-113". „D.B. -2" (Dragor de bază) Denumire purtată după cel deal doilea RM de canoniera „Locotenent comandor Eugen Stihi" (fost „C") înainte de a fi transformată în „NH-112". DEADWEIGHT Termen folosit curent pentru tonaj deadweight. DEAL, las fl. în susul apei. DE-A LUNGUL BORDULUI MC Clauză de contract de navlosire, în care răspunderile încetează în momentul când încărcătorul a adus marfa de-a lungul navei sau când marfa a fost descărcată din navă. DEBALASTÂ MCA descărca balastul de pe o navă care a trebuit să navige „în balast". DEBARCĂ 1. A părăsi nava pentru a merge la uscat. 2. A transporta de la bord la uscat muniţie, provizii etc. 3. A şterge din rolul de echipaj o persoană mutată la uscat sau pe o altă navă. 4. mii. A debarca pe un litoral inamic trupe de desant maritim în scopuri militare. DEBARCADER Loc amenajat în port sau pe malul unei căi navigabile, unde navele mici sau ambarcaţiunile pot acosta şi staţiona în vederea ambarcării şi debarcării pasagerilor, trupelor etc. DEBARCARE 1. Acţiunea de a debarca în sensul (1) şi (2); 2. mii. Etapă a luptei care include debarcarea pe ţărmul inamic a unor detaşamente înaintate, cucerirea capului de pod şi debarcarea eşaloanelor următoare ale desantului, în sens mai larg prin D. se înţelege debarcarea pe ţărm a desantului maritim tactic începând cu ambarcarea desantului pe nave şi terminând cu cucerirea capului de pod. Primul Manual al debarcărilor a fost scris în Marina Română de comandorul Constantin Bălescu (1910). DEBARCAREA DIN NORMANDIA (Operaţia „Overlord") Cea mai mare operaţie combinată de desant maritim şi aerian executată de aliaţi (cu precădere anglo-arnericani) în cel de al doilea RM în perioada 6 iun.-27 iul. 1944 {v. Ziua cea mai lungă) pentru deschiderea celui de al doilea front în Europa. Contrar aşteptărilor generale (inclusiv ale germanilor), potrivit cărora regiunea cea mai probabilă de debarcare era Calais, aliaţii au debarcat în Normandia, într-o zonă mai depărtată şi mai greu accesibilă. Operaţia a avut ca obiectiv forţarea M. Mânecii şi cucerirea unui cap de pod strategic pe coasta de NV a Franţei (Normandia). Coasta de N a Franţei şi respectiv coastele Belgiei şi Olandei erau apărate de grupul de armate german „B" {v. Zidul Atlanticului) comandat de mareşalul Erwin Rommel (1891-1944) şi format din forţe terestre (38 de divizii, din care 3 în sectorul debarcării), forţe navale, dislocate în G. Biscaya (49 Sm. şi 5 Ds.) şi în bazele de la Le Havre, Cherbourg şi Brest (5 Ds. şi 30 VT), precum şi aviaţia Flotei a 3-a Aeriene (cca 500 de avioane), din care numai o mică parte erau bazate la Le Havre şi Cherbourg. Forţele anglo-americane (de sub comanda supremă a gen. Dwight Eisenhower) aveau un efectiv de 2 876 000 de oameni (32 divizii şi 12 brigăzi terestre), cca 7 000 de nave de luptă şi auxiliare (inclusiv vedete de debarcare transportate la bordul navelor mari de desant) şi cca 11 000 aparate de zbor (inel. planoare de transport desant remorcate de avioane). Pe lângă navele anglo-americane participau şi câteva poloneze, franceze, norvegiene, olandeze, ş.a. Capul de pod propus era împărţit ,în raioane de debarcare denumite convenţional (de la V la E) „Utah", „Omaha", „Gold", „Juno" şi „Sword" ce se întindeau pe un front de 110 km, şi 30-50 km adâncime. în noaptea spre 6 iunie, în spatele capuiui de pod fixat pentru debarcarea desantului maritim, aliaţii au lansat 3 divizii aeropurtate (cca 24 000 oameni), iar la câteva ore înainte de debarcarea trupelor de pe nave, au intensificat atacurile masive împotriva apărării antidesant germane şi au început dragajul căilor de acces către plajele de debarcare. în urma loviturilor intense de arltilerie şi aviaţie, apărarea antidesant germană de pe malul G. Seine a fost anihilată şi în primele 24 de ore au fost debarcaţi de pe nave cca 200 000 oameni. Pierderile aliaţilor au însumat I Cr., 9 Ds, 25 nave de luptă mai mici şi mai multe nave şi vedete de debarcare. Pentru a acelera debarcarea trupelor şi materialelor de război, litoralul G. Seine a fost amenajat cu două porturi cu cheuri artificiale (plutitoare) denumite codificat „Mulberry", ceea ce a permis realizarea pe coasta Normandiei a celor cinci capete de pod menţionate mai sus. Continuând să înainteze în adâncimea teritoriului controlat de inamic, DEBIT 157 trupele aliate au reuşit ca la 25 iulie 1944 să realizeze capul de pod strategic ce fusese fixat. Operaţia „Overlord" a pus astfel bazele celui de al doilea front din Europa, deschis în sprijinul frontului de răsărit unde era angajat grosul armatei germane, grăbind astfel eliberarea ţărilor aflate sub ocupaţia nazistă. Modul cum s-a desfăşurat operaţia este deosebit de instructiv din punct de vedere militar. în primul rând, se remarcă respectarea cu stricteţe a secretului operaţiei, ceea ce a permis realizarea surprinderii în privinţa locului şi momentului debarcării, datorită măsurilor de dezinformare a inamicului prevăzute prin operaţia denumită codificat „Fortitude", ceea ce a permis ca ocuparea şi lărgirea capetelor de pod raionale (în cadrul capului de pod strategic) să se facă într-un ritm rapid, caracterizat şi prin afluirea navelor care transportau trupe şi materiale de război peste Canalul Mânecii. Toate acestea au fost participante în toate fazele operaţiei. Conducerea operaţiei la nivel strategic (gen. Eisenhower) şi cooperarea între categoriile de forţe armate (marina -amiral Bertram Ramsay, armata de uscat-general Bernard L. Montgomery şi aviaţie - mareşal de Aviaţie Trafford Leigh-Mallory) a asigurat obţinerea victoriei în timpul cei Schema debarcării din Normandia mai scurt şi cu minim de pierderi. DEBARCAREA MARINARULUI MC Eliberarea din serviciu a marinarului, indiferent de grad, conform prevederilor contractului de angajare, la terminarea voiajului sau la termenul stabilit prin contract. De regulă, se face de aceleaşi autorităţi care au aprobat şi ambarcarea. Când, datorită unor anumite împrejurări, debarcarea are ioc în străinătate, ştergerea din rolul de echipaj se face de consului ţării căreia îi aparţine nava, iar în lipsa unui consulat, de autorităţile portuare respective. DEBIT hd. 1. Debit lichid. Cantitatea de apă care se scurge printr-o secţiune a albiei unui râu, fluviu, canal etc. într-un moment dat. Se măsoară în l/s, mVs, kmVs. Volumul şi regimul D. depind de sursele de apă (precipitaţii, izvoare subterane etc.), condiţiile de temperatură, relief, vegetaţie ş.a. Debitul anual total al fluviilor de pe continente (exclusiv Antarctica şi Groenlanda) se ridică la cca 36 000 km3. 2. D. solid. Cantitatea de aluviuni (mâl, pietriş, materiale în suspensie transportate de ape curgătoare într-un ioc la un moment dat). DEBIT PE ETIAJ____________________________________________ 158 DEBIT DE ETIAJ Debitul fluid care corespunde celui mai scăzut nivel de ape, calculat într-o perioadă în care 10 ani au fost secetoşi. DEBIT INSTANTANEU DE DESCĂRCARE DE HIDROCARBURI Debitul de descărcare a hidrocarburilor în litri pe oră la un moment dat, împărţit la viteza navei în noduri în momentul respectiv. Unitate de măsură prevăzută în Regulile pentru prevenirea poluării marine; v. descărcare (2). DEBIT MAXIM Debitul fluid care corespunde celui mai înalt nivel de ape înregistrat într-un an. Se produce în urma topirii zăpezilor sau în urma ploilor torenţiale ori de durată şi poate avea uneori valori mari, corespunzătoare nivelului apelor extraordinare sau catastrofale. DEBIT MEDIU Debitul fluid care corespunde mediei nivelurilor medii observate cu ajutorul mirei hidrometrice, în cursul celor 365 zile ale unui an. DEBIT MEDIU NORMAL Debitul fluid care reprezintă media aritmetică a debitelor scurse într-o perioadă de timp îndelungată (20-25 ani). Este unul dintre cele mai importante elemente hidrologice, având un caracter puţin variabil. Impropriu se foloseşte „debit modul" în loc de D.M.N. ^ DEBITUL CĂLDĂRII Cantitate orară de aburi furnizată de o căldare, exprimată în metri cubi sau kilograme. Dacă este dată în metri cubi se menţionează şi presiunea vaporilor, iar dacă este dată în kilograme trebuie indicată presiunea şi temperatura lor. DECAPARE Proces tehnologic prin care suprafaţa tablelor folosite în construcţiile navale este curăţată de resturi de oxizi sau vopsea, grăsimi sau rugină, până la suprafaţa reţelei ior cristaline, pentru a putea prinde straturile de pitură sau eventuale tratamente spreciale. DECAPELÂ A scoate o manevră fixă de pe un arbore sau de pe o vergă fără a o desface, ridicând doar ochiul de la gâtul arborelui respectiv şi trecându-l peste capul acestuia. DECCA Sistem de navigaţie hiperbolică, la care hiperbolele ce definesc punctul navei se determină prin Decca (consolă de decometre): / - decometru roşu; 2 - indicator de lanţ; 3 - decometru pentru identificarea căii; 4 - obscurator; 5- decometru purpuriu; 6 - decometru verde. măsurarea diferenţei de fază între emisiunile radio ale unei staţii principale şi acelea ale două staţii conjugate. Pe baza citirii diferenţei de fază pe decometre (cadrane) poate fi identificată hiperbola corespunzătoare, trasată pe o hartă în proiecţie Mercator. în practică, un lanţ (sistem de staţii) D. se compune dintr-o staţie principală şi trei subordonate, constituind trei perechi de staţii, cea principală fiind comună pentru toate perechile. Fiecărei perechi de staţii îi corespunde un fascicul de hiperbole trasate pe hartă cu o culoare diferită (roşu, verde, purpuriu) şi numerotate. Frecvenţa de emisie este de circa 100 Hz, precizia poate atinge ± 10 m, iar acoperirea este de 240 Mm. Dincolo de această limită se manifestă adeseori fenomenul de „alunecare a căii", care constă în faptul că pe decometru nu sunt indicate una sau mai multe căi. Fenomenul se datoreşte suprapunerii undei directe şi undei cereşti (reflectate) sau interferenţelor de altă natură. DECCA HI-FIX Sistem de navigaţie hiperbolică, similar sistemului Decca, dar echipat cu aparatură mai compactă şi mai uşoară. Bătaia maximă a sistemului este de 100 Mm, iar frecvenţa, de cca 2 MHz; este folosit în hidrografie. DECLARAŢIA DE LA LONDRA (1909) DM Declaraţie semnată, dar neratificată de multe guverne, prin care se admitea că pavilionul acoperă marfa, cu excepţia contrabandei de război. Documentele navei atestau că nu se transportă contrabandă de război sau că marfa este destinată unui port neutru; v. şi Navicert. DECLARAŢIA DE LA PARIS (1856) DM Declaraţie prin care principalele puteri maritime renunţau la folosirea cursei, adică la atacul navelor comerciale inamice în timp de război. Singura putere maritimă care nu a aderat la declaraţia sus-menţionată a fost SUA, care însă în timpul Războiului de Secesiune a încercat să-i declare piraţi pe corsarii sudişti, fără ca celelalte puteri să accepte acest punct de vedere: v. cursă, corsar, război de cursă. Declaraţia stabilea, de asemenea, că pavilionul acoperă marfa, cu excepţia contrabandei de război; v. şi Declaraţia de la Londra (1909) şi Navicert. DECLARAŢIE DE ABANDON MC Declaraţie scrisă, făcută de asigurat către asigurator, în caz de pierdere totală prin interpretare, prin care se arată că, în conformitate cu prevederile poliţei de asigurare maritimă, abandonează nava în favoarea asigurătorilor. Dacă asigurătorii acceptă abandonul, au obligaţia să plătească bunui asigurat, subrogându-se în toate drepturile şi obligaţiile asiguratului cu privire la acel bun. DECLARAŢIE MARITIMĂ MC Declaraţie dată de comandant în faţa notarului public cu privire la evenimentele speciale petrecute în cursul voiajului. Se depune la căpitănia portului sau la consulat (în străinătate) pentru consemnarea datei certe a evenimentelor şi comunicarea publică a acestora; v. protest de mare. DECLINAŢIE Arcul de cerc orar cuprins între astru şi planul Ecuatorului ceresc. Se măsoară în grade - de la 0° la 90° - pe meridianul astrului, începând de la Ecuator spre astru. Se notază cu 8. Dacă astrul se află în emisfera nordică, D. este nordică şi ia semnul +, iar dacă astrul se află în emisfera sudică, D. este sudică şi ia semnul; v. fig. coordonate ecuatoriale. DECLINAŢIE MAGNETICĂ Unghiul orizontal format între direcţia Nord adevărat (geografic) şi direcţia Nord magnetic. Se notează cu litera „d" şi este estică, având semnul + sau litera „E", când Nordul magnetic se găseşte la Est de Nordul adevărat, sau vestică, având semnul -sau litera „W", când Nordul magnetic se găseşte la Vest de Nordul adevărat. D.M. este dată în harta marină pentru un anumit an, împreună cu variaţia anuală şi semnul acesteia; v. fig. drum. DECLINOGRAF Aparat ce înregistrează variaţia declinaţiei magnetice. DECLIVITATEA VALULUI Unghiul format între suprafaţa înclinată a valului şi planul orizontal; sin. panta valului. DECOMETRU Indicator al aparaturii DECCA de la bordul navei, la care se afişează cifra uneia dintre cele trei familii de hiperbole (roşie, verde sau portocalie) folosite la determinarea punctului radio al unei nave. DECOMPRESIUNE Micşorare treptată a presiunii exercitate asupra unui scafandru sau marinarilor care au părăsit un submarin avariat, la ieşirea acestora la suprafaţă de la adâncimi de peste 10 m, pentru a se evita embolia gazoasă (boala scafandrilor). în acest scop se folosesc, după anumite reguli (table Haldane), camere de decompresiune. DECOTA MC A degaja sarcina din ganciul palancului bigii/cranicului etc. după coborârea acesteia pe cheu (hambarul navei). DEDUCERE Scăderea volumului spaţiilor deduse din tonajul brut al unei nave pentru a obţine tonajui net; v. şi tonaj registru. DEDURIZARE Operaţiune de transformare a apei dure în apă moale pe navele cu căldări prin eliminarea sărurilor de calciu şi magneziu (bicarbonaţi, cloruri, sulfaţi). Se realizează prin procedee termale (fierbere), chimice (adăugire de var şi sodă) sau prin schimbători de ioni etc. cu ajutorul unor instalaţii speciale. DEFERLA (despre valuri) A se sfărâma şi a se transforma în spumă, formând aşa-numiţii berbeci. Procesul are loc atunci când unghiul crestei valului este mai mic de 120° sau când panta valului este mai mare de 1/7; v. şi brizanţi. DEFILEU Vale îngustă şi adâncă a unui fluviu care traversează o zonă muntoasă. Defileul Dunării din zona Porţile de Fier este denumit şi clisură. DEFLECTOR Instrument folosit în operaţiunile de compensare a compasului magnetic, cu ajutorul căruia se măsoară intensitatea forţelor magnetice ce acţionează asupra acestuia. DEFORMAŢIA HĂRŢII Deformaţie mai accentuată în sens longitudinal (al foii de hârtie), care se poate observa măsurând dimensiunile hărţii; D.H. se datoreşte fie hârtiei, fie procesului de imprimare. De ex., în cazul utilizării unor clişee de cupru hârtia trebuie să fie umedă, ceea ce produce deformaţii la uscare. în prezent, hărţile se tipăresc pe foi de mase plastice, practic nedeformabile. DEGAJAT Despre un lanţ de ancoră, o parâmă etc. care pot fi manevrate fără impedimente sau restricţii; despre o parâmă molată care poate fi trasă la bord; despre pupa navei la plecarea de la cheu, când ultima parâmă a fost molată; despre o zonă de mare deblocată de gheţuri, sin. liber: ancora liberă, liber pupa, liber de gheţuri etc. DEGARNISI 1. A scoate lanţul ancorei de pe barbotin. 2. A scoate curentul dintr-o macara sau dintr-un palane. _______________________________________________„DELFINUL" 159 DEGAZARE 1. Operaţia de evacuare a gazelor din tancurile navelor petroliere, din tancurile de combustibil sau din alte cisterne. înaintea începerii unei lucrări mecanice sau electrice în tancuri, acestea trebuie degazate. Degazarea se efectuează prin introducerea de aburi sub presiune în toate compartimentele gazate după ce deschiderile acestora au fost închise, dar nu încuiate, lăsându-se o deschidere liberă pentru evacuarea aburilor. După 4-6 ore, aburii sunt evacuaţi prin ridicarea capacelor tuturor deschiderilor, procedându-se ia spriţuirea compartimentelor cu un jet de apă de mare. Accelerarea degazării se realizează prin aerisirea cu ajutorul mânecilor de vânt sau cu ejectoare de degazare ataşate la tuburi flexibile, înainte sau după spriţuirea cu apă de mare. v. şi dămfuire. 2. înlăturarea substanţelor toxice de luptă împrăştiate de inamic. DEGET v. sondă mecanică. DEGETAR 1. v. macara. 2. ist. Obiect din piele purtat de şeful de tun la degetul mare de la mâna stângă pentru a astupa lumina tunului după tragere şi a înăbuşi astfel resturile de pulbere care ard. DEGREEA A îndepărta greementul unei nave; v. a greea. DEJNEV, Semion Ivanov (cca 1605-1672) 1. Organizatorul unei expediţii în N Asiei de căutare şi exploatare a resurselor de pescuit. în 1648, după câteva încercări eşuate, a reuşit să iasă cu 6 ambarcaţiuni din Fl. Kolâma în Oc. îngheţat şi să navige pe drumul de NE. Cu toate pierderile suferite (două ambarcaţiuni au dispărut printre gheţuri), a ocolit Pen. Ciukotca şi a atins str. care desparte Asia de America. Astfel, expediţia lui D. a deschis pasajul maritim în jurul Asiei de NE şi a dovedit existenţa str. dintre Asia şi America. Au urmat şi alte expediţii organizate de D. în urma cărora a descris Fl. şi G. Anadâr, Pen. Ciukotca ş.a. 2. Cap în extremitatea de NE a Asiei, cel mai estic punct al Asiei (66°7' lat. N-169°59' long. V). Denumirea de Cap D. a fost dată de către navigatorul suedez Otto Nordenkjold ca o recunoaştere a faptului că S. I. Dejnev a fost primul care a ocolit capul care-i poartă numele în expediţia din 1648. DELAWARE 1. Fl. navigabil în E SUA; lung. 580 km; supr. bazinului 310 mii km2. Izv. din M-ţii Catskill (Apalaşi), trece prin oraşele Trenton, Philadelphia ş.a. şi se varsă în g. cu acelaşi nume din Oc. Atlantic printr-un larg estuar. Legat printr-un canal de Fl. Hudson. 2. Golf în Oc. Atlatic la coasta de E a SUA. Lungimea 80 km; lăţimea 18,5 km. Navigaţie. Ostreicultură (cultura stridiilor). DELESTA A evacua sau a arunca o anumită greutate de la bordul unei nave. De ex., un submarin este delestat ca urmare a lansării torpilelor. DELFINERĂ înv., sin. martingală (termen folosit la începutul secolului XIX). DELFINIERĂ Navă de tonaj mic, prevăzută în prova cu o platformă înaltă pe care unul-doi carabinieri vânează delfinii cu arma. „DELFINUL" I Primul submarin al Marinei Militare Române, construit în Italia la şantierul naval, „Quarnaro" din Fiume şi intrat în serviciu în 1936. Principalele caracteristici: depl. 650/900 t; dim. 68,5 x 6 x 3,6 m; 2 „DELFINUL"_________________________________________ 160 motoare Diesel de 1600 CP pentru navigaţia la suprafaţă; vit. 14,3 Nd şi 2 motoare electrice pentru navigaţia în imersiune, vit. max. 9,5 Nd. Armament: un tun universal de 102 mm, o mitralieră AA şi 6 TLT cai. 533 mm. „D." a avut un rol deosebit de important în formarea echipajelor de submarinişti în perioada interbelică. în al doilea RM, în perioada 1941-1942 a fost singurul Sm. al forţelor germano-române din M. Neagră. Prezenţa lui a ţinut în alertă numeroase forţe antisubmarine ale adversarului. A executat misiuni de luptă şi a scufundat o navă de transport inamică la sud de lalta (5 nov. 1941). Evenimentele de la 23 aug. 1944 au găsit „D." în reparaţii capitale, evacuat cu şantierul Galaţi la Corabia. A fost ridicat ca pradă de război de marina sovietică şi retrocedat în 1945, tot cu reparaţiile neîncheiate. După terminarea reparaţiilor a reintrat în serviciu sub numirea de S-1 şi folosit în procesul de pregătire de specialitate în forţele maritime. A fost casat şi dezmembrat în 1960. „DELFINUL" (II) Submarin în clasificarea NATO clasa KILO, construit în URSS în 1985 şi în 1986 intrat în componenţa Forţelor Navale Române. Număr de bordaj 521. Caracteristici: depl. 2325-3076 t; dim. 78,6 x 10,7 x 6,6 m; 2 motoare diesel-electrice 3605 CP, 2 generatoare, un motor electric 5900 CP (4,34 MW(; vit. 10-20 Nd. Torpile: 2 TLT/533 mm sau 24 mine în locul torpilelor. Echipaj 45 oanemi din care 9 ofiţeri, 33 maiştri militari, 2 subofiţeri, 1 militar angajat. DELTA DUNĂRII geogr. Formaţie deltaică în zona de vărsare a Dunării cuprinsă între ceatalul Ismail şi M. Neagră. Supr. 5050 km2 (din care 4340 km2 pe teritoriul României) incluzând zonele inundabile, ostroavele, japşele şi complexul lagunar Razelm-Sinoe. La ceatalul Ismail, Dunărea se desparte în două braţe: br. Chilia şi br. Tulcea. Braţul Chilia, care transportă 70% din apele Dunării, trasează graniţa cu Ucraina şi se desparte la rându-i în câteva braţe secundare ce se reunesc de două ori şi formează la vărsare o deltă secundară. Braţul Tulcea se desparte şi el la al doilea ceatal - în br. Sulina - transformat în canal navigabil pentru navele maritime - şi br. Sf. Gheorghe cu numeroase meandre şi care se varsă în mare prin două braţe. D. D. s-a format prin colmatarea unui golf marin devenit liman. în funcţie de rolul revenit fluviului şi mării în formarea reliefului D. D. se disting; D. fluvială în partea de V până la marginea vestică a grindurilor Letea, Caraorman şi Crasnicol şi D. fluvio-maritimă în partea de E. Cele trei braţe ale Dunării împart delta fluviului în 3 ostroave mari: Letea, Sf. Gheorghe şi Dranov. Ele sunt brăzdate de braţe secundare, gârle şi canale artificiale ce leagă fluviul cu numeroase lacuri şi mlaştini. Partea de S a D. D. cuprinde complexul' lagunar Razelm cu lacurile Razelm, Babadag, Goloviţa, Zmeica, Sinoe şi Tuzla. Aprox. 80% din supr. D. D. este acoperită de apă, restul fiind constituit din japşe inundabile în perioada creşterii apelor. Doar cca 1/12 din supr. D.'D. reprezentată de grindurile mai înalte nu este inundabilă. Grindurile fluviale se întind în lungul braţelor fluviului şi gârlelor, în timp ce cele marine - vechi cordoane litorale - sunt mult mai întinse şi aşezate perpendicular pe direcţia braţelor principale. Relieful D. D. este în continuă transformare datorită aluviunării şi eroziunilor. D. D. înaintează în mare (la gura br. Chilia) cu cca 80 m anual. Vegetaţia Deltei este foarte variată şi originală: numeroase plante acvatice, stuf, piopi şi sălcii pe grinduri şi chiar stejari, anini, frasini pe grindurile maritime. D. D. este foarte bogată în diferite specii de peşti locali şi marini migratori (scrumbia, nisetrul, păstruga, morunul). Fauna foarte bogată în păsări (cca 300 specii), din care unele (pelicanul, lopătarul, egreta ş.a.) au fost declarate monumente ale naturii şi mamifere reprezentate de mistreţi, lupi, vulpi, vidre, bizami, câini enot, nurci etc. face ca D. D. să fieţ o importantă zonă de pescuit, cinegetică şi turistică. Pentru conservarea frumuseţilor naturale ale D. D., precum şi pentru menţinerea echilibrului biologic existent, D. D. a fost declarată rezervaţie naturală de valoare mondială, înscrisă în patrimoniul UNESCO. O instituţie specială (guvernatorul deltei) supraveghează, întreţine şi administrează rezervaţia D. D. DELTĂ geogr. Formă de relief litoral în zona de vărsare a unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau ocean, la naştere în procesul acumulării aluviunilor aduse de o apă curgătoare predominând asupra procesului spălării acestora de către maree, curenţi litorali sau valuri. Acumularea de aluviuni are loc datorită scăderii vitezei cursului de apă şi pantei joase de scurgere. Este tăiat de un număr variabil de braţe şi gârle. Denumirea provine de la asemănarea cu litera majusculă a alfabetului grecesc delta (A) şi a fost dată încă din antichitate D. în formă de triunghi a Nilului. D. poate avea însă şi alte forme (arcuită, în evantai ş. a.). D. sunt într-un proces continuu de modificare ca urmare a raportului variabil dintre acumulare şi spălare a aluviunilor; unele sectoare ale D. înaintează, altele se retrag în timp. D. marilor fluvii ating dimensiuni foarte mari (D. Fl. Amazon 100 mii km2, Nil 24 mii km2, Volga 13 mii km2, Dunărea-5,050 mii km2). Datorită solului foarte fertil, florei şi faunei bogate, D. reprezintă o importantă zonă economică şi turistică. DEMAGNETIZAREA NAVEI mii. Operaţiune de reducere a câmpului magnetic al navei sub limita de acţiune a dispozitivelor de aprindere a minelor magnetice şi inductive. Se realizează cu ajutorul unor staţii de demagnetizare fixe sau plutitoare prin inducerea unor câmpuri magnetice de valoare apropiată, dar de sens contrar celor generate de navă, sau prin instalarea unor centuri magnetice. La navele moderne demagnetizarea se realizează continuu cu ajutorul instalaţiei P.A.M. montată la navă. De asemenea, se realizează construind navele din diferite materiale amagnetice şi fibră de sticlă. DEMETRIADE, Petre (n. 1868-1907, Craiova). Locotenent-comandor. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Infanterie din Bucureşti (1887) cu gradul de Slt., este trimis la şcoala Politehnică din Paris, după absolvirea căreia întreprinde călătorii de studii şi perfecţionare pe diferite nave militare franceze şi urmează cursurile Observatorului astronomic de la Montsouris (1891-1893). întors în ţară, este numit la Institutul Geografic al Armatei pentru determinări astronomice (1893-1895). în anul 1895, ia parte în calitate de ofiţer cu navigaţia la marşul Cr. „Elisabeta" de la Galaţi la Kiel. Până în 1902, activează în diferite corpuri ale marinei şi comandă, pe rând, navele: „Opanez", „Smeul", „Alexandru cel Bun", „Fulgerul", „România" şi canoniera „Griviţa". în anul 1903 este detaşat la SMR, în calitate de comandant al cargoului „Constanţa" şi este avansat la gradul de Lt.Cdr. Revine în Marina Militară la 1 aprilie 1905, fiind numit Director al Marinei în Ministerul de Război. Convins de necesitatea creării unei puternice forţe fluviale, a reuşit cu mari eforturi să realizeze construcţia a 4 monitoare şi 8 vedete fluviale, pe care a avut fericirea să le vadă pe Dunăre la 19 sept. 1907, cu ocazia botezului acestor nave de către regele Carol I, la Galaţi. în acelaşi an s-a stins din viaţă la 40 de ani răpus de o boală necruţătoare, în semn de recunoaştere a meritelor sale, fiind considerat întemeietorul Flotilei de Dunăre, i s-a ridicat în 1909 un bust pe platoul de la Tiglina din Galaţi. DEMETRIOS I „POLIORCETES" (337-283 Î.H.r.) Rege al Macedoniei (294-287 î.H.r.), comandant de oşti şi de flotă dovedind o egală măiestrie în conducerea atât a forţelor terestre, cât şi celor navale. în bătălia de la Salamis (306 Î.H.r.) a distrus flota egipteană, a ocupat Atena şi alte oraşe greceşti. Cucerind Peloponesul, a refăcut alianţa cetăţilor eiene, denumită „Liga de la Corinth". Pionier al folosirii maşinilor de asediu (catapulte, baliste) şi a pintenului în bătăliile navale. în bătălia de la Sardes (287-285), încolţit de forţele lui Lysimachos şi Seleukos, s-a predat, murind în captivitate. „DEMOLOGOS" ist. Baterie plutitoare proiectată de Robert Fulton şi construită la comanda Congresului SUA în 1814 pentru apărarea portului New York de eventuale atacuri ale flotei britanice. Propulsat de maşină cu aburi, a fost primul vapor fără vele din istoria flotelor de război. Era armat cu 30 tunuri de 32 livre. în 1829 a fost distrus de o explozie la bord. Nu a jucat însă un rol însemnat în desfăşurarea războiului dintre SUA şi M. Britanie (1812-1814). DEMONTATĂ (despre mare) Agitată la maximum, cum este, de ex., în centrul unui uragan. DENEB Steaua nautică a Cygni (Lebăda). Mărimea 1,3; în arabă „Coada găinii". DENEBOLA Steaua nautică p Leonis (Leul), mărimea 2,2; în arabă „Coada leului". DEN HALDER Principala BMM a Olandei şi port situat la 62 km de Amsterdam la ieşirea din lacul Wadden în M. Nordului. Este protejat dinspre mare de un dig de 9 km. Intrarea în BMM se face prin Str. Tessel pe şenalul navigabil pentru navele cu un pescaj de 8,2 m pe maree înaltă şi 6,3 m pe maree joasă. Lungimea frontului de cheuri - peste 5 km cu adâncimi de cca 10 m. BMM _______________________________________DEPLASAMENT 161 asigură adăpostirea navelor militare, inclusiv Cr., şi reparaţia inclusiv a Ds. Aici se află Statul Major al flotei Olandeze, institutele militare de marină şi un aerodrom al aviaţiei maritime. „DENISE" (SP-350) Submersibil realizat de Jacques-Yves Cousteau în 1959 şi construit de O.F.R.S (Office Franţais de Recherches Sous-Marines) pentru cercetări submarine. Caracteristici: greutate 4,2 t; dimensiuni max: (lung. x lăţime x înălţime) 3 x 3 x 1,8 m. Corpul rezistent este de formă elipsoidală cu diametrul de 1,8 Submersibilul „Denise" m şi înălţimea de 1,5 m. Propulsat cu două jeturi orientabile, cu o putere totală de 2 CP. Vit. 1 Mm pe oră (1 nod); imersiune maximă 350 m.; echipaj 2 oameni; autonomie de lucru 3 ore (max. 6 ore). Autonomie respiratorie 24 ore; iublouri de observare 6. Denumită şi „farfuria scufundătoare" (franceză). DENSITATE OPTICĂ PE UNITATEA DE DISTANTĂ (a) Coeficient dat de formula a = - Ini, în care: In este logaritmul natural, T - coeficientul de transmisie atmosferică pe unitate de distanţă. Se foloseşte în tehnica farurilor. D'ENTRECASTEUX, Joseph Antoine de Bruni (1739-1793) Navigator francez. -în 1792-1793 a condus o expediţie trimisă în căutarea urmelor expediţiei dispărute a lui La Perouse. în timpul expediţiei a descoperit Ins. Kermandec (N Noii Zeelande) şi a executat ridicări topografice ale ţărmurilor Tasmaniei, N. Caledoniei şi ale ţărmurilor de N şi S ale N. Guinee. A decedat în timpul călătoriei. Descrierea călătoriei şi hărţile zonelor explorate au fost întocmite de participanţii la expediţie C. Fremenville, P. Russel ş.a. DENUDATIE Acţiunea de eroziune, transportare şi depunere pe care o exercită apele curgătoare asupra reliefului Pământului. Toate apele curgătoare de pe glob transportă anual în mări şi oceane aproximativ 2,7 milioane tone de aluviuni şi suspensii. DEPĂRTARE Trecerea de la navigaţia costieră la traversadă. Punctul de D. este ultimul punct care se face cu ajutorul obiectelor de pe coastă (a nu se confunda cu punctul de plecare). „A lua D." o A face ultimul punct în vederea uscatului. DEPĂŞI A întrece o navă, ajungând-o din urmă. DEPLÂSAMENT Greutatea unei nave sau greutatea volumului de apă dezlocuit de carena acesteia. Se exprimă în tone metrice (1 000 kg) sau în tone engleze (1 016,047 kg). La navele de comerţ distingem D. navei goale şi D. navei încărcate la una din liniile de DEPLASAMENT-TQNAJ_______________________________ 162 încărcare. Diferenţa dintre D. navei goale şi cel al navei încărcate este tonajul deadweight. La navele militare, D. dat în anuare şi în literatura de specialitate este D. standard sau Washington, calculat după clauzele tratatului de la Washington (1922), adică D. navei cu echipaj, combustibil, muniţie etc., dar fără apă de rezervă pentru căldări. D. maxim sau D. în asietă de război D. navei cu toate aprovizionările şi rezervele necesare. D. normal D. standard plus jumătate din greutatea suplimentară ambarcată la D. maxim. D. dublu D. submarinelor la suprafaţa apei şi în imersiune. D. unui submarin în imersiune este D. în suprafaţă plus greutatea apei din balasturi şi tancuri. Uneori pentru navele de război se foloseşte eronat termenul de tonaj în loc de D. D. greu MC D. unei nave încărcate la linia de încărcare de vară. D. uşor MC D. unei nave goale (fără marfă, provizii, combustibil, apă, bagajele echipajului etc.). DEPLASAMENT-TONAJ Denumire exclusivă pentru navele militare. Noţiunea de tonaj registru brut sau net neexistând pentru aceste nave, diferitele categorii de taxe (portuare, de canal etc.) se percep în funcţie de deplasamentul navei. DEPLASAMENT VOLUMETRIC Volumul apei dezlocuite de opera vie a unei nave; sin. volumul carenei. DEPLASARE EST-VEST Distanţa parcursă între două meridiane pe un paralel oarecare. Se calculează cu ajutorul formulei: e = AX cos (p med. în care AX este diferenţa de longitudine, iar (p med. - latitudinea medie. DEPLASARE LATERALĂ v. curbă de giraţie; sin. transfer. DEPLASAREA CARICULUI MC Deplasarea mărfii prost arimate care se aglomerează într-un bord; ca urmare, nava se canariseşte şi în cele mai multe cazuri ambarcă apă şi se scufundă. Mărfurile ceie mai periculoase din acest punct de vedere sunt mărfurile în vrac (cereale, minereuri etc.). DEPOZIT DE ECHIPAJE mii., înv. Cazarmă la uscat în care marinarii erau cazaţi între două ambarcări. Pe lângă cazarmă există depozite de echipament, cazarmament, materiale sanitare etc. DEPRESIUNE 1. Groapă de dimensiuni mari pe fundul oceanului, cu adâncimea de până la 5 000 m. 2. Zonă de joasă presiune atmosferică, în care vânturile circulă - din cauza efectului Coriolis - în sens contrar acelor ceasornicului în emisfera nordică şi în sensul aceior ceasornicului în emisfera sudică; v. şi ciclon. 3. Denivelare (coborâre) a suprafeţei apei urmând crestei valului pupa. Dacă D. ce urmează crestei primului val transversal coincide cu pupa navei, la viteza critică se produce o apupare de viteză cu atât mai pronunţată, cu cât adâncimea este mai mică. DEPRESIUNEA ORIZONTULUI Ridicare aparentă a orizontului datorită refracţiei terestre. D. O. adevărată orizont adevărat Depresiunea orizontului Unghiul dintre orizontul adevărat şi tangenta la glob dusă din ochiul observatorului. D. O. aparentă Unghiul dintre orizontul adevărat şi tangenta la raza vizuală curbată de refracţie dusă din ochiul observatorului D.O.A. este dată în tablele nautice. DERAPA (despre ancoră) sin. a ara. DERATIZARE Operaţiune prin care se creează o atmosferă toxică (de regulă, cu acid cianhidric) pentru organismele vii din compartimentele în prealabil etanşate ale navei, pentru a distruge şoarecii, carcalacii etc. DERELICT Epava unei nave abandonate, dar nescufundate. D. sunt semnalale prin radio şi în hărţile-pilot, constituind un pericol pentru navigaţie. Când este posibil, ele sunt scufundate, folosind tunul sau încărcături de exploziv. DERIVĂ A fi dus de vânt sau de curent. Orice navă derivează mai mult sau mai puţin sub acţiunea vântului şi a curentului. DERIVAŢIE Unghiul dintre axul navei şi curba de gi raţie. DERIVĂ 1. Unghiul dintre drumul adevărat şi drumul de deasupra fundului. D. de vânt D. care se datoreşte vântului şi mării ce lovesc bordul din vânt al navei; poate fi combătută de timonier prin guvernarea cu cârma în vânt. D. de curent D. ce se produce ca urmare a acţiunii curenţilor marini. D. produsă de curentul datorat vântului este deviată spre dreapta/stânga faţă de observator în emisfera nordică/sudică (efectul Coriolis) cu cca 30°, iar viteza reprezintă cca 2% din viteza vântului. Din acest motiv sensul D. este variabil. D. se consideră pozitivă când nava derivează spre tribord şi negativă invers. D. totală Suma D. de vânt şi a celei de curent. 2. Distanţa dintre punctul adevărat şi punctul estimat. 3. Lungime suplimentară de lanţ folosită la manevra de afurcare. 4. Curent marin foarte slab, neînregistrat de curentometre, dar perceptibil ca urmare a D. navei în sensul (2) o „în D." Poziţia unei nave oprite şi duse de vânt sau de curent. „A fi în D." arg. A rătăci fără nici un rost; a fi deprimat. DERIVOR 1. Placă din tablă sau lemn, introdusă într-o casetă etanşă şi fixată de chila ambarcaţiunilor cu vele pentru a micşora deriva. 2. ist Panouri din lemn în Derivor: 7 - derivor central; 2 - derivor lateral. ambele borduri ale navelor cu vele care, lăsate la apă într-un bord, serveau la reducerea derivei. 3. mii. Panou (prismă) din lemn, filat la apă pentru a da deschidere unei drăgi de mine; v. fig. dragă. DEROBARE mii. Desprindere de inamic. DEROGARE Distrugerea fundurilor stâncoase cu ajutorul deroşezei sau al explozivului. DEROŞEZĂ Navă, de regulă nepropulsată, folosită la spargerea fundurilor din piatră compactă cu ajutorul unui ciocan ascuţit care este lăsat să cadă de la înălţime mare. DERVENT, cetatea ~ ist. Ruinele cetăţii cu acelaşi nume (fost Păcuiul lui Soare), la km 356 pe malul drept românesc al Dunării. Construită în sec. IX de bizantini, cetatea era şi port la Dunăre. în apropiere se află „Grota Sf. Andrei" (anul 36 d.Hr.). DESALINIZATOR Instalaţie de tratare a apei prin procedee chimice pentru a reduce concentraţia de săruri astfel ca să poată fi folosită în scopuri tehnice, menajere şi de preparare a apei potabile. Pentru aceasta se folosesc echipamente speciale în care apa este dezinfectată şi mineralizată. DESANT 1. Forţe special pregătite în vederea debarcării (deşănţării) pe teritoriul inamic şi desfăşurării acţiunilor de luptă. în funcţie de caracterul şi amploarea misiunilor ce urmează a fi executate, componenţa forţelor şi adâncimea dispozitivului debarcării (deşănţării), D. poate fi strategic, operativ tactic sau cu destinaţie specială (de cercetare, diversiune, demonstrativ). în funcţie de procedeul şi mijloacele de debarcare, D. poate fi: maritim, aerian, de tancuri, de nave şi combinat. 2. D. maritim. Grupare de forţe destinată a efectua o debarcare pe litoralul inamic şi a duce acţiuni de luptă, stabilite în raport cu situaţia şi cu tăria grupării, în raionul de desantare sau pe direcţii de pătrundere către interior. Valoarea forţelor D. M. variază în funcţie de misiune. Cuprinde forţe terestre (trupe de toate armele destinate a duce lupta pe litoralul inamic), forţe navale (nave de transport pentru ambarcarea şi transportul forţelor terestre şi nave de luptă pentru acoperirea pe mare a convoiului şi pentru pregătirea de foc şi sprijinul deşănţării) şi forţe aeriene (pentru acoperirea aeriană a desantului pe mare şi în raionul de desantare şi pentru sprijinul acţiunilor de luptă pe litoral). DESARBORÂ 1. A demonta arborada unei nave pentru a o repara sau a o înlocui. 2. mii., ist. A doborî (desarbora) cu o salvă de artilerie arborada unei nave inamice. 3. A scoate de la post arborii unei ambarcaţiuni şi a-i aşeza pe bancuri - arborele mare cu mărul spre prova, iar arborele trinchet cu mărul spre pupa. DESCĂRCARE 1. Scoaterea caricului din hambare sau din tancuri şi depunerea sa pe cheu sau în rezervoare (caric lichid). 2. Orice deversare în mare de substanţe dăunătoare prin aruncare, scurgere, revărsare, pompare sau vidanjare (termen folosit în Regulile pentru prevenirea poluării marine). DESCHIDE 1. A îndepărta de cheu una din extremităţile navei. Se spune, după caz, a deschide prova sau pupa. 2. A braţa o vergă astfel încât să primească mai mult vânt. 3. (despre călcâi, stopă) A fixa în poziţia în care lanţul se poate fila. 4. (despre reperele care formează un aliniament) A se îndepărta unul de altul atunci când DESCRUCÎSA 163 nava iese de pe aliniament. 5. A îndepărta marginile harmuzului pentru a introduce calafatul. 6. fl. A mări distanţa dintre şlepurile remorcate astfel încât să se reducă rezistenţa la înaintare. DESCHIDERE 1. Unghiul dintre două manevre fixe (de ex. deschiderea şarturilor). 2. Distanţa dintre vârfurile ghearelor ancorei. 3. mii. Unghiul dintre două braţe de dragă. 4. (despre coaste) Distanţa măsurată pe verticală între marginea superioară a dublului fund sau a varangei şi marginea inferioară a punţii. 5. v. abatere. DESCHIDERE DE TONAJ MC în trecut, deschidere neetanşă în puntea de adăpost a unei nave shelterdeck, care îi permitea o reducere de tonaj registru pentru spaţiul cuprins între puntea principală şi puntea de adăpost. în prezent nu se mai practică, deoarece noile reguli de tonaj determină shelterdeck-ul „deschis" sau „închis", după poziţia mărcii de tonaj: dacă se află sub apă, nava este shelterdeck închis (tonajul cuprinde şi spaţiul de sub puntea de adăpost), iar dacă se află deasupra apei, este shelterdeck deschis (spaţiul de sub puntea de adăpost nu este cuprins în tonajul registru). DESCHIDERE ÎN PUNTE Orice deschidere în punţile navei, care asigură accesul oamenilor şi al încărcăturii în' interior sau permite pătrunderea luminii. Poartă denumiri diferite în funcţie de formă şi scop: gură de magazie, gură de rujare, tambuchi, spirai, luminator etc. DESCHIS 1. (despre un aliniament) Cu reperele formând un unghi între ele. Aliniamentul poate fi D. la tribord sau ia babord, după cum reperul inferior (cel mai apropiat de navă) se află la tribord sau la babord. 2. fl. Aflat la distanţă mare, de ex., convoi D., adică convoi ale cărui şlepuri se află la distanţă mare. 3. {la navele militare). Uşor în afara unui aliniament de nave, ca în expresia linie de şir deschisă. DESCINGE A desface sapana cu care este încins un butoi. DESCOPERI (despre un banc, o stâncă) A rămâne deasupra apei în mările cu maree. Se spune că bancul/stânca descoperă (nu „se descoperă"); sin. a se usca. DESCRUCIŞA 1. A scoate o vergă de velă pătrată din Aliniament deschis Descrucişarea unei vergi: 7 - balansină; 2 - legătură; 3 -cerc de sugrumătură; 4 - rai; 5 -legătură; 6 - cerc de troţă; 7 -brăţară de troţă; 8 - vergă descrucişată; 9 - fungă. poziţia sa normală în cruce pe catarg şi a o coborî pe punte cu ajutorul unei manevre curente, denumită DESCURCAREA ANCORELOR____________________________ 164 fungă. 2. A coborî o vergă de velă pătrată de la postul său de mare la postul de port, adică a fila funga până ce verga este ţinută în balansine; v. fig. vergă o „descrucişaţi zburătorii şi rândunicile!" Comandă prevestitoare pentru a D. zburătorii şi rândunicile. 3. A aduce tangonul din poziţia perpendiculară pe bordaj, de-a lungul navei, prinzând capătul într-o brăţară. Tangonul se descrucişează înainte de a vira ancora, poziţia descrucişată fiind cea normală în mare, şi se încrucişează în momentul fundarisirii ancorei. DESCURCAREA ANCORELOR 1. Manevră de descolăcire a lanţului de pe ancoră. Dacă ancora este subbraţată, se boţează fusul sub diamant, iar dacă este Descurcarea ancorelor: 7 - ancoră subtraversată; 2 - ancoră subbraţată; 3 - parâmă de boţare a lanţului. subtraversată, se descurcă filând lanţul. 2. Desprinderea unei ancore angajate într-un lanţ, cablu submarin etc. Mai întâi ancora se virează la maximum posibil, apoi se boţează lanţul sau cablul în care s-a angajat şi în final ancora se filează. DESCURCAREA LANŢURILOR Separarea lanţurilor unei nave ancorate cu două ancore, fără cheie de afurcare, când acestea s-au încolăcit din cauza giraţiei navei. O gi raţie de 180° reprezintă o cruce, o gi raţie de 360°, o voltă, iar mai multe giraţii, o voltă rotundă. Pentru descurcare la o cruce este suficient a vira numai lanţul de dedesubt. O voltă sau o voltă rotundă se poate Descurcarea lanţurilor: 1 - lanţ boţat; 2 - parâmă de descurcare; 3 - lanţ descurcat. descurca girând cu nava în sens invers celui de formare a acestora. Dacă nu este posibil, lanţul care intinde se virează până când volta iese afară din apă, după care amândouă lanţurile se leagă la voltă pentru ca aceasta să nu cadă din nou în apă. Se boţează lanţul de sub vânt cu boţul de descurcat lanţurile şi cu o parâmă de siguranţă, se desface cheia de afurcare pe punte, iar la capătul lanţului se leagă o parâmă de trecere, introdusă în prealabil pe sub lanţul din vânt, după care se virează, aducând lanţul descurcat înapoi în navă şi pe punte, unde se prinde din nou la cheia de afurcare. DESECHERARE Operaţiunea de desfacere, în unghi obtuz, a flanşei cornierelor, formând coastele deviate la prova şi pupa. DESFACE TENZILE A strânge şi a înfăşură tenzile şi tendaleţii, dacă există; v. şi a face tenzile. DESFĂŞURA 1. (despre parâmă) A scoate parâma din colacul în care a venit de la fabrică în vederea întrebuinţării. Un colac mic cie parâmă vegetală se D. prin rostogolire pe punte, începând cu capătul interior; când este mai mare, colacul se suspendă cu un câriig cu ţâţână (vârtej). Un colac mic de sârmă se D. prin rostogolire pe punte, iar un colac mai mare, pe o masă rotativă sau o cruce; un tambur de sârmă se D. prin rotirea sa pe un ax orizontal sau vertical. Dacă o parâmă urmează a fi făcută colac pe punte, tamburul se aşază cu un capăt în sus, fiecare voltă fiind trecută cu mâna peste acesta. Sârmele se înfăşoară în sens invers acelor unui ceasornic. 2. (despre un pavilion) A desface un pavilion înfăşurat, când se face salutul cu tunul pentru o ţară sau o navă străină sau un amiral străin ori pentru a răspunde la un astfel de salut. Pavilionul trebuie D. exact în momentul în care pleacă prima lovitură de salut. Dacă se D. înainte sau după aceasta, politeţea navală obligă la o vizită pentru a cere scuze. 3. A desface sacheţii şi baerele de înfăşurare a unei vele înfăşurate. Această operaţiune se efectuează fie în scopul întinderii velelor, ca exerciţiu, fie pentru uscarea lor. în primul caz velele se D. pe strângători, când sunt ţinute de strângătorii filaţi în bandă, în timp ce la desfăşurarea în banieră velele sunt ţinute de strângători cu excepţia contraşcotelor. o „Desfăşuraţi!"Comanda pentru a D. o velă la care gabierii desfac sacheţii de înfăşurare şi lasă pânza acesteia să cadă. Idem, pentru a D. o tendă. 4. (despre flotă) mii. A trece de ia formaţia de marş la formaţia de lufjtă. DESFĂŞURATA BORDAJULUI/PUNŢII Plan reprezentând formele reale ale tablelor bordajului/punţii. „DESPINA DOAMNA" (fost ,,Pecs"-Austro-Ungaria) ist. Remorcher fluvial de 110 CP cumpărat în 1874 de Regia Monopolurilor Statului (RMS) împreună cu 4 şlepuri de la soc. austriacă „DDSG" Cele 5 nave au constituit embrionul flotei NFR care s-a dezvoltat în anii următori. Cu aceste nave au fost organizate iniţial transporturile de sare contractate cu guvernul Serbiei în acel an. Caracteristici: depl. 260 t; dim. 54,4 x 7,81 x 1 m. DESPLETI A roti o parâmă în sens invers răsucirii pentru a-i separa şuviţele/viţele; sin. desrăsuci. DETAŞAMENT mii. Grupare temporară compusă dintr-un număr variabil de nave de acelaşi tip sau de tipuri diferite şi aflată sub o comandă unică în vederea îndeplinirii unei anumite misiuni. D. de desant Grupare de transport şi de debarcare, destinată a ambarca, a transporta şi a debarca la locul de desantare trupe şi tehnică de luptă şi forţele navale şi aeriene care asigură apărarea nemijlocită a acestora în timpul traversadei şi sprijinului luptei pentru debarcare. Poate fi maritim sau fluvial. D. de minare D. compus din nave de luptă şi nave de transport amenajate, cu care se transportă şi se lansează minele şi din nave auxiliare, care execută asigurarea hidrografică, de salvare-avarii etc. D. de nave hidrografice Grupare de nave special amenajate pentru executarea lucrărilor hidrografice, hidrometeo-rologice şi de asigurare a navigaţiei, întrunite temporar sau permanent sub o comandă unică. D. naval de sprijin cu foc Grupare de nave dotate cu artilerie (rachete) şi destinată asigurării sprijinului cu foc al trupelor terestre pe timpul debarcării desantului maritim sau al ducerii acţiunilor de luptă pe litoralul apărat de inamic. D. de salvare-avarii D. de nave şi echipe sanitare, constituit în scopul salvării echipajelor de pe navele în pericol de scufundare, avioanele doborâte etc. D. de siguranţă D. de nave de luptă constituit în scopul apărării antiaeriene nemijlocite, antisubmarine, contra minelor şi contra vedetelor, a convoaielor, detaşamentelor de minare, de desant etc. Se compune din nave antisubmarine, dragoare, escortoare şi aviaţie maritimă antisubmarină. DETECTOR DE CEATĂ MN Dispozitiv bazat pe principiul celulei fotoelectrice cuplate cu un sistem de semnalizare, care detectează formarea ceţei şi declanşează sau opreşte automat semnalele acustice de ceaţă. DETECTOR DE FUM Dispozitiv de detectare a fumului într-o încăpere, utilizat pentru prevenirea incendiilor. DETECTOR DE INCENDIU Aparat ce funcţionează pe principiul înregistrării variaţiilor de temperatură, detectării fumului, flăcării sau ionizării aerului etc. Numărul, tipul şi normele de instalare a D.d.l. sunt prescrise de Societatea de clasificare care supraveghează construcţia navei. DETERMINAREA PUNCTULUI NAVEI nav. Calcularea de către personalul de conducere al navei a coordonatelor geografice ale locului în care se află nava (în marş sau staţionare), pe baza observaţiilor efectuate cu instrumente şi aparate de navigaţie, folosind metode şi procedee specifice. Se obţine astfel „punctul navei" care se trece pe harta de navigaţie a zonei respective. sin. a face punctul navei. DETROIT Oraş în N SUA (Michigan), port la I. Erie, cca 4 mii. loc. (cu suburbiile). Se află în centrul sistemului Marilor Lacuri şi al nodului de CF la frontiera cu Canada. Volumul traficului anual de mărfuri este de 24 mii. t, ocupând locul al 3-lea dintre porturile SUA de la Marile Lacuri. Important centru al ind. automobilelor (concernele „Ford", „Chrysler", „General Motors"), centru al ind. militare (tancuri, avioane, autotunuri). Aeroport. DEVERGÂ 1. A desprinde o velă de pe vergă sau de pe ghiu (pic), desfăcând împuntăturile baerelor şi sacheţii de învergare, sau de pe un strai, desprinzând canistrelele. 2. (despre vânt) A smulge o velă de pe vergă sau de pe strai. 3. A descrucişa şi a coborî pe punte vergile unei nave, la dezarmarea acesteia. DEVIAŢIA COMPASULUI MAGNETIC Unghiul dintre direcţia Nordului magnetic şi direcţia Nordului compas sau dintre meridianul magnetic şi meridianul compas. Se notează cu 8; deviaţia poate fi estică (pozitivă), când meridianul compas se află la Est de meridianul magnetic, şi Vestică (negativă), în caz contrar. D.C.M. __________________________________________DEZEŞUA 165 este produsă de magnetismul navei, fiind dată de formula exactă (formula iui Smith) sin 8 = li cos 6 + (I sin ţ, + cos £ + B sin (2C, +8) + x cos (2C, +8), în care literele gotice reprezintă forţele care produc deviaţia, sau de formula practică: § = A + B sin^ + C cos x +D sin 2ţ +E cos 2£, în care 8 este deviaţia compasului magnetic, A, B, C, D, E - coeficienţi aproximativi ai deviaţiei care pot fi deduşi din valoarea deviaţiilor în drumurile cardinale şi intercardinale; £ - drumul compas ai navei. A este deviaţia constantă, suma celor doi termeni următori, deviaţia semicirculară, iar suma ultimilor doi termeni, deviaţia cadranială. Există şi deviaţie sextantaiă, precum şi deviaţie octantală care se calculează în fabricile de compasuri, fiind necesar ca suma lor să fie mai mică de 1°. D.C.M. se determină comparând relevmentul magnetic şi relevmentul compas al aceluiaşi obiect; v. fig. drum. DEVIAŢIA GIROCOMPASULUI Eroare a compasului giroscopic datorită vitezei navei, latitudinii şi capului. în trecut D.G. era corectată cu ajutorul unor tabele; în prezent, girocompasui este prevăzut cu dispozitive care corectează automat deviaţia, DEVIAŢIA RADIOGONIOMETRULUI Eroarea relev- r mentului prova radiogoniornetric datorită influenţei navei. D.R. este dată de o formulă asemănătoare cu accea a deviaţiei compasului. DEVIAŢIE DE BANDĂ Deviaţie a compasului magnetic ce apare în momentul în care nava dă bandă sau este canarisită. DEVIRÂ A roti cabestanul în sens invers virării pentru a slăbi puţin tensiunea lanţului. DEVIZ DE GREUTĂŢI Totaiul greutăţilor de la bordul unei nave; sin. bilanţ de greutăţi. DEWARUTJI Navă-şcoală, velier de tip barchentină cu trei arbori construită în anul 1953 în Şantierul H. C. STULCKEN & SOHN din Hamburg-Germania. Nava a fost achiziţionată de Indonezia şi transformată în navă-şcoală. Caracteristici: depl. 1500 t; L 50 m; I 9,50 m; P 4,20 m; echipaj 110 marinari şi studenţi. DEZARBORÂ (în special la veliere) A demonta arborada sau a pierde o parte din arboradă în urma unei furtuni sau unui accident maritim. DEZARIMA 1. MC A scoate marfa din locul de stivuire şi a o aduce sub gura de magazie (la descărcare). 2. v. deplasarea caricului. DEZARMA 1. A scoate din barcă armamentul. Barca se leagă apoi de tangon sau se ridică la bord. 2. A debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul, obiectele de inventar etc. 3. mii. A demonta şi a înlătura armamentul unei nave ce urmează a fi reparată sau pusă în stare de conservare. 4. A da liber oamenilor care armează un tun, cabestan etc., punând mecanismele auxiliare în poziţie de repaus (tunurile „în ax"). DEZARMAŢI BARCA / BATERIA / CABESTANUL ...! Comandă pentru a dezarma barca, bateri^ cabestanul etc. DEZEŞUA sin. A scoate de pe uscat. DEZINCRUSTANT_________________________________ 166 DEZINCRUSTANT Substanţă care se introduce în căldările marine pentru a împiedica depunerea crustei (pietrei) pe pereţi sau ţevi sau pentru îndepărtarea crustei formate. Se foloseşte o soluţie a hidrataţilor de sodiu, potasiu, bariu, săruri ale acestora, tananţi ş.a. DHOW v. DAU. DIACONESCU, Vasile-Marcel (1922-2005 n. Sf. Gheorghe, Covasna) Viceamiral inginer. Absolvent al Şcolii Navale, şef de promoţie (1942). Ca elev plutonier participă în vara 1941 pe VT „Viscolul" la acţiuni de luptă în largul coastei româneşti. în perioada 1942-1944 este încadrat în escadrila de vedete torpiloare cu detaşări pe Ds. „Regina Maria" şi „Mărăşti" şi participă la acţiuni în zona Odessa şi Sevastopol şi la misiuni în cadrul „Operaţiei 60 000" de evacuare a trupelor germano-române din Crimeea. în 1944-1950 este încadrat în Institutul Tehnic Naval Militar, urmează cursurile Facultăţii de electromecanică. Din 1949 este încadrat ca inginer în Direcţia Construcţii Navale Bucureşti ca proiectant şef de secţie. Cpt. R-l în 1961. Au urmat şi alte funcţii importante, culminând cu cea de şef al centrului pentru tehnica de calcul şi automatizarea conducerii trupelor. A depus diferite activităţi didactice în calitate de profesor la Şcoala Militară de ofiţeri tehnici Transmisiuni şi membru în Consiliul profesoral al Academiei Militare Generale. în rezervă din 1983 când a fost ales membru în Biroul Executiv al Asociaţiei Veteranilor de Război, iar în 1990 vicepreşedinte al Ligii Navale Române. DIAFON Aparat pentru producerea de semnale acustice de ceaţă cu ajutorul aerului comprimat. Sunetul se termină printr-o scădere bruscă, denumită mormăit. DIAFRAGMĂ DE RULIU/TANGAJ v. carenă interioară. DIAGONAL, sistem ~ Sistem de construcţie a bărcilor cu bordaj dublu, la care filele bordajului interior şi ale celui exterior formează un unghi. 9 6 5 4 Sistemul diagonal: 7 - bordaj (piele) exterior; 2 - pânză de bumbac lipită cu clei; 3 - cravelă; 4- bordaj (piele) interior; 5-stringher; 6- brâu; 7-fargă; S-copastie; 9 - crevace; 10 - banc; 7 7 - bătură; 12 - chilă; 13 - carlingă; 14 - panou; 75-pălăria chilei; 76-ponţii. DIAGRAMA DEVIAŢIILOR Curbă însumând deviaţiile compasului magnetic. Se întocmeşte, de regulă, în coordonate carteziene (rectangulare), reprezentând pe abscisă drumul magnetic, iar pe ordonată deviaţiile. Uneori se întocmeşte şi în coordonate polare sau oblice; v. şi Napier, diagramă. DIAMANT 1. Extremitatea inferioară a fusului ancorei tip amiralitate, de unde se ramifică braţele; v. fig. ancoră. 2. Nod la capătul unei parâme (menţionat pentru prima dată în anul 1 769). în cazul în care se mai efectuează o serie de treceri ale şuviţelor se obţine un D. dublu. Pot exista, de asemenea, următoarele variante: D. cubic, D. semirotund, D. la două capete. D. E P Diamante: A.- simplu; B - dublu; C - cubic; D - semirotund; £ - la două capete; F - cu coroană. cu coroană Nod constituit dintr-un D. dublu urmat de o coroană simplă (a nu se confunda cu nodul de turban). 3. Guseu de formă rombică, utilizat la consolidarea a două structuri. DIAMETRU APARENT Unghiul sub care se vede un astru - ca Soarele, Luna sau o planetă, adică un astru care nu poate fi considerat o sursă punctiformă, cum ar fi stelele. DIAMETRU DAT/DE BAZĂ Diamentru servind la eşantionarea unui catarg din lemn. DIAMETRU DE EVOLUŢIE sin. diametru tactic. DIAMETRU DE GIRAŢIE sin. diametru final. DIAMETRU FINAL v. curbă de gi raţie. DIAMENTRU TACTIC v. curbă de giraţie. „Dl AN A" 1. Sloop (cca 300 t) pe care navigatorul rus V. M. Golovnin a condus o expediţie în Oc. Pacific (1807-1813). în 1811, de pe „D" s-au executat ridicări topografice în Ins. Kurile. Numele navei a fost dat unei Str. din Arh. Kurilelor 2. Primul vapor englez care, sub comanda navigatorului Joseph Wiggins, a făcut curse comerciale în M. Kara şi care în 1874 a pătruns în gurile fl. Enisei unde a descoperit două insule, a explorat ţărmurile estuarului Fl. Obi şi a înaintat spre NE până în punctul 76° lat. N şi 86° long. E. DIAZ, Bartolomeu (cca 1450-1500) Navigator portughez. în căutarea drumului maritim spre India (1487-1488), a fost primul care a înconjurat Africa pe la S şi a descoperit Capul Bunei Speranţe. în baza datelor oferite de D., Vasco da Gama şi-a trasat itinerarul în expediţia sa spre ţărmurile Indiei. De altfel, D. a participat la pregătirea expediţiei lui Vasco da Gama. în 1500, aflat la comanda uneia din navele flotilei lui Cabrai, şi-a pierdut viaţa în timpul unei furtuni la Capul Bunei Speranţe. DIEGO-GARCIA Atol făcând parte din Arh. Chagos (posesiune britanică) situat în partea centrală a Oc. Indian. Supr. 25 km2. Atolul are o lagună interioară cu o supr. de 210 km2 în care se intră printr-un şenal navigabil lat de 229 m şi lung de 5600 m. Lungimea frontului de cheuri 1 km, la care pot acosta toate clasele de nave militare. BMM a SUA. Aeroport militar. DIEGO-SUAREZ (Antiranana) Oraş-port în N Ins. Madagascar, situat într-o baie naturală cu condiţii favorabile de adăpostire a navelor. Staţie de buncheraj; şantiere navale. BMM a flotei franceze. DIEPPE Oraş-port în N Franţei situat pe ţărmul Str. La Manche. 50 mii loc. Nod de cale ferată. Ind. de prelucrare a petrolului, pescuit. Şantier naval. ist. în al doilea RM la D., ocupat de trupele hitleriste, a avut loc la 19 aug. 1942 o incursiune a forţelor militare aliate (Anglia, Canada, SUA) cu scopul de a distruge obiectivele militare germane (bateriile de coastă, instalaţiile portuare, aeroportul, staţiile radar etc.) şi a masca pregătirea operaţiei de debarcare în Africa de N. Au participat 6000 militari, 55 tancuri, 237 nave militare şi civile, 780 avioane. Surprinderea a fost ratată din cauza navelor de supraveghere germane şi aliaţii au suferit pierderi mari (4350 oameni, 1 Ds., 33 nave de debarcare, 106 avioane şi 33 tancuri). DIERĂ Navă antică cu două rânduri de rame. sin. biremă. DIERNA (Tsierna) ist. Denumirea dacică a localităţii romane care se afla la vărsarea Râului Cerna lângă oraşul Orşova. DIFERENŢĂ DE COORDONATE Rezultatul ce se obţine în urma scăderii algebrice a coordonatelor punctului de plecare din coordonatele punctului de sosire. Este formată din două elemente: diferenţă de latitudine şi diferenţă de longitudine. ((A

„A face E." E. forţată Intrarea unei nave într-un port la solicitarea unei nave militare sau în caz de forţă majoră. ESCAS fl. Apărătoare a unei guri de aspiraţie împotriva gheţii. ESCAUT (în I. flamandă Schelde) Fluviu în V Europei. Izv. din N. Franţei de la o altitudine de 100 m, trece prin Belgia şi se varsă în M. Nordului prin două braţe pe terit. Olandei. Lung. 430 km; supr. bazinului: 35 500 km2. Pentru a fi protejate de înaintarea apelor mării, albiile fluviului şi ale braţelor sunt protejate de diguri şi ecluze. Până la Anvers (Antwerpen) este accesibil navelor maritime mari, iar până la or. Gant doar pentru navele cu un deplasament de cca 1300 t. Prin canale şi râurile Somme şi Oise este legat de Fl. Sena şi căile de comunicaţie pe apă ale Franţei, Belgiei şi Olandei. Curs abundent şi liniştit.Navigaţie intensă. ESCORTĂ mii. Navă sau grup de nave de siguranţă destinate apărării convoaielor sau unei formaţii de nave de război aflată în mers (portavion, submarine, dragoare, puitoare de mine); i/. siguranţă. ESCORTOR mii. Navă de luptă destinată apărării navelor militare mari, transportoarelor şi navelor de debarcare pe timpul traversadei pe mare şi al staţionării în rade deschise, împotriva submarinelor, vedetelor torpiloare şi aviaţiei. E. sunt folosite, de asemenea, pentru supravegherea căilor de acces către propriile baze şi porturi. Caracteristici: depl. de la 600 la 4000 t; vit. până la 35 Nd; I—IV tunuri universale de 76-127 mm; X-XX tunuri AA automate de 40 mm; grenade ASm reactive şi clasice; rachete ASm; tuburi ianstorpile, îndeosebi pentru torpile ASm autoghidate; staţii de radiolocaţie şi hidrolocaţie ş.a. Pot fi şi purtătoare de rachete şi pot avea la bord un elicopter ASm. Fregatele şi corvetele sunt adesea folosite la executarea aceloraşi misiuni ca şi E. ESPANOLA Vechiul nume al Ins. Haiti. ESPLANADA DUNĂRII v. faleza (2). ESTACADĂ 1. Platformă fixă construită de obicei pe piloni din lemn, fier sau beton pe ţărmul unei ape pe o anumită distanţă către larg, pentru a permite accesul la navele care nu pot acosta la cheu. 2. mii. Obstrucţie Estacadă: 7 - lanţ; 2 - poartă; 3 - ponton; 4 - geamandură; 5 - ancore: 6 - şcondru; 7 - sârmă (lanţ): 8 - poarta estacadei. plutitoare din şcondri cu ţepi (pentru oprirea vedetelor de asalt), prelungită, de regulă, sub apă cu plăşi antisubmarine. Se poate realiza şi din lanţuri întinse între flotoare ancorate. Se foloseşte în timp de război pentru închiderea intrărilor în port, canalelor, radelor amenajate etc. E. de piloţi mii. Obstrucţie folosită mai ales pe fluvii, constând din piloţi bătuţi vertical în albiile acestora. Se utilizează pentru a nu permite inamicului să folosească apele fluviilor. ESTE ORA! Raport al timonierului care urmăreşte ora exactă pe un contor, anunţând momentul ridicării sau coborârii pavilionului (ora 08,00 sau apusul Soarelui). ESTIMĂ Metodă folosită în navigaţie pentru ţinerea la zi pe hartă sau prin calcul a punctului navei, folosind ca elemente de bază drumul şi distanţa parcurse. Punctul navei făcut prin acest procedeu se numeşte punct estimat, iar navigaţia poartă denumirea de navigaţie estimată.o „După E. suntem la 7 Mm Nord de capul...". ESTRAN sin. lăsătură (maree). ESTUAR Gura unui fluviu adâncită şi lărgită spre mare în formă de pâlnie. Formarea E. este legată de creşterea nivelului mării care inundă partea joasă a uscatului şi acţiunile mareei înalte. La maree joasă aluviunile aduse de fluviu se scot în mare. Au E. Fluviile Sf. Laurenţiu, Tamisa, Enisei ş.a. Cel mai mare E. din lume, La Plata, se află la vărsarea Fl. Parana şi Uruguay în Oc. Atlantic. EŞANTIONA] v. EŞANTIONARE. EŞANTIONARE Dimensionarea osaturii şi tablelor unei nave în baza normelor de rezistenţă stabilite şi publicate de societăţile de clasificare, sin. eşantionaj. Sin. deltă negativă. EŞECUL VOIAJULUI MC Expresie folosită în contract prin care se înţelege că întârzierile sau alte evenimente cauzate de împrejurări ce nu pot fi imputate nici armatorului, nici navlositorului şi care nu au putut fi prevăzute la încheierea contractului (de ex. izbucnirea unui război), îndreptăţesc părţile contractante să rezilieze contractul de transport, dacă scopul voiajului nu mai poate fi atins. EŞUA, a ~ (voluntar) A guverna o navă avariată către funduri mici, în mod deliberat, cu scopul de a evita scufundarea ei la adâncimi mari. EŞUARE MC Punerea navei pe uscat într-un loc neobişnuit (plajă, stânci, pragul unui canal, banc de nisip etc.) în poziţie periculoasă, ca urmare a unui accident sau în condiţii neobişnuite şi rămânerea ei în această situaţie un timp oarecare. Când punerea pe uscat se soldează cu pierderea sau avarierea gravă a navei, eşuarea devine „naufragiu". Eşuarea poate fi şi „voluntară", când s-a produs cu scopul de a feri nava şi echipajul de un pericol .mai mare. E. se deosebeşte de simpla „punere pe uscat" prin aceea că trebuie să fie fermă şi periculoasă, iar locui şi condiţiile producerii ei să fie neobişnuite, sin. aruncare la coastă. ETA (Preavizarea sosirii navei) MC Prescurtare convenţională a cuvintelor „expected time of arrival" sau „estimated time of arrival" (timpul probabil al sosirii sau timpul estimat al sosirii). Este folosită în telegramele şi documentele prin care se avizează sosirea navei în portul de destinaţie. Se comunică de către comandant, prin radio, agenţilor şi încărcătorilor sau primitorilor mărfurilor în conformitate cu prevederile contractuale şi cu uzanţele. Dacă prin ETA se arată ziua şi ora sosirii, preavizarea este considerată precisă şi orice întârziere peste data şi ora arătate în telegramă dă naştere la reclamaţii pentru despăgubiri privind plata muncitorilor, a ambarcaţiunilor sau vagoanelor care aşteaptă marfa întârziată. Când comandatul navei nu are siguranţa că va ajunge la destinaţie la o anumită oră, se recomandă ca preavizarea să fie dată cu oarecare aproximaţie în ceea ce priveşte ora sosirii. în acest caz, ETA este interpretată ca timpul probabil de sosire. Orice modificări survenite la ETA trebuie comunicate imediat celor cărora li s-a transmis preavizarea. Obişnuit, ETA este comunicată cu 24 ore înainte de sosirea navei. ETAMBOU Piesă din osatura navei care prelungeşte în sus chila la pupa. La bărci şi veliere E. serveşte, de Etambou: 7 - etambreu lagăr; 2 - puntea compartimentului cârmei; 3 - etamboui cârmei; 4 - colivia elicei; 5-etamboul elicei; 6 — elice; 7-butucul elicei; 8 - piuliţa elicei; 9 - pana cârmei; 10 - călcâiul axului cârmei; 11 -călcâiul etamboului; 12-coafa elicei; 13-talpa etamboului; 74-capătul arborelui portelice; 75 - bucşe de gaiac; 76 - tubul etambou; 77 -arborele portelice; 18 - presetupă; 79 - peretele picului pupa; 20 - chilă; 21 - linie de plutire. ______________________________________________ETRAVĂ 199 asemenea, la prinderea cârmei. La navele cu propulsie mecanică cu o singură elice, E. în accepţiunea de mai sus poartă şi denumirea de E. elicei, iar cârma se prinde de E cârmei; v. fig. cârmă. ETAMBREU 1. Gaură în punte prin care trece un arbore. Arborele este calat (fixat) cu ajutorul unor pene din lemn, acoperite cu o cămaşă din pânză de vele, care este susţinută de cercul cămăşii şi etanşată cu gulerul E. Puntea este întărită de perna E. susţinută de furci (longitudinale) şi traverse (orizontale). 2. Dispozitiv la pupa navei, constând din tubul E. care are la punte un guler, iar la partea inferioară, pe bordaj, o buză prin care trece axui cârmei. ETANŞ LA INTEMPERII MC Un dispozitiv este considerat „etanş la intemperii" atunci când în toate condiţiile întâlnite în mare el nu lasă să pătrundă apa. ETANŞEITATE însuşirea caracteristică a corpului unei nave, a pereţilor de compartimentare şi a unor punţi de a nu permite pătrunderea apei din exterior în interior sau circulaţia apei între compartimentele etanşe. Se obţine prin procedee tehnice la proiectarea şi construcţia navei. Se verifică prin probe de presiune la rece şi se controlează în procesul de exploatare a navei. ETIAJ fl. Nivel convenţional de referinţă al apelor unui fluviu, reprezentând, de regulă, media nivelurilor apeior mici calculată pe un număr mare de ani (10-50 ani).E. se măsoară pe verticala locului considerat în raport cu nivelul mării E. de navigaţie fl. E. cu probabilitatea de 0.94 ETICHETĂ NAVALĂ Reguli de politeţe navală, scrise sau păstrate prin tradiţie, ca de ex.: o navă comercială salută prima Ia întâlnirea cu o navă militară; în momentul plecării, o navă comercială salută portul prin sunetul prelung al fluierului sau al sirenei; fără un motiv de serviciu serios, o ambarcaţiune nu poate depăşi o altă ambarcaţiune, când ultima este comandată de un ofiţer mai mare în grad; o barcă cu vele nu are dreptul să treacă prin vântul altei bărci cu vele, când în ultima se află un ofiţer mai mare în grad; într-o barcă se intră în ordine inversă vechimii şi se iese în ordinea vechimii; pe scaunul comandantului (în capul mesei) - chiar în absenţa sa - nu are voie să se aşeze o altă persoană etc. ETRAVARE Frecarea lanţului ancorei pe etravă. ETRAVĂ Piesă din osatura navei, care prelungeşte în sus extremitatea prova a chilei. Porţiunea care este în contact cu chila se numeşte piciorul E., iar cea opusă, capul E. Porţiunea curbă poartă denumirea de ghibră. La navele din lemn, E. avea spre prova o piesă denumită taie-mare, iar în interior, o contraetravă. E. din tole Etravă formată din tole (foi de tablă dimensionate) arcuite sub formă de jgheab, utilizată în special la navele de mare tonaj, având provă cu bulb. E. elansată Tip de etravă dreaptă, cu un unghi de înclinare mare spre înainte faţă de perpendiculara prova. Este caracteristică navelor cu vele şi iahturilor cărora le permite să taie apa mai uşor şi le dă o linie arhitecturală zveltă. Unghiul de înclinare spre înainte a etravei faţă de perpendiculara prova se numeşte „elansarea etravei". E. falsă Piesă convexă fixată dinapoia şi de-a EUBEEA 200 lungul etravei navei de lemn până la masivul prova, în scopul consolidării etravei şi asigurării suprafeţei necesare pentru prinderea capetelor filelor bordajului la prova. E. rotundă Formă caracteristică de etravă la navele moderne realizată prin curbarea cu rază mare a tablelor componente şi prin întărirea lor cu nervuri orizontale sudate în interior. Curbura tablelor creşte de la linia de plutire în sus, dând provei o formă amplu rotunjită. EUBEEA (gr. Evvia) Ins. grecească în M. Egee, în apropiere de ţărmul de SE al Greciei. Supr. este de 4019 km-. Separată de continent prin strâmtoarea Evripu de 65 m lăţime. Cca 1 70 mii loc. Relief muntos cu alt. max. de 1743 m. Climă şi vegetaţie mediteraneene. Expl. de min. de crom, fier, marmură. Creşterea ovinelor şi caprinelor. Oraş pr. Chalkis. Ruinele oraşelor antice Chalkis şi Eretria. EUFRAT geogr. Fluviu în SE Asiei format prin unirea râurilor Murat şi Karasu. Izv. din podişul Armeniei. Lung. 2 760 km; supr. bazinului 673 mii km2. Traversează teritoriile Turciei, Siriei şi Irakului. în confluenţă cu Fl. Tigru formează Fl. Shat-el-Arab care se varsă în Golful Persic. Navigabil până la localitatea Hit. Navele maritime au acces până la or. Basra. Regiunea între E. şi Tigru, numită Mesopotamia, a fost leagănul civilizaţiei babilono-asiriene. EUPATORIA Denumire dată după numele regeiui Pontului Mitridate VI Eupator (120-63 î.Hr.). Oraş şi staţiune balneară la M. Neagră situată pe ţărmul de V al Pen. Crimeea. ist. în al doilea RM a fost locul unde la 5-8 ian. 1942 un grup de nave sovietice (7 VT, 1 DR şi 1 Rm) a debarcat un desant tactic în sprijinul apărării Sevastopolului. Neputând să primească întăriri din cauza unei furtuni puternice, operaţiunea a eşuat. EUROTUNEL v. Tunel pe sub Canalul Mânecii. EUSTATIU, Sebastian (1856-1943 n. Bucureşti) Contraamiral. Absolvent al Şcolii de ofiţeri din Bucureşti (1875). Participă la Războiul de Independentă distingându-se în luptele de la Griviţa şi Smârdan. In 1881, cu gradul de locotenent, este trimis în Franţa unde urmează cursurile Şcolii Navale de la Brest. Este ambarcat pe nava cu vele „La Loire" cu care face ocolul Pământului. în 1888 este numit comandant al bricului „Mircea I" şi director al Şcolii Copiilor de Marină. La 18 mai 1888 iese în mare pentru exerciţii cu elevii şi reuşeşte să scoată cu bine nava dintr-un ciclon. Cu nava avariată intră la Constantinopol, unde echipajul şi nava sunt elogiate de către sultanul Adbul Hamid, care ordonă repararea gratuită a navei la Cornul de Aur. între 1909-1917 este comandant al Marinei Militare cu gradul de contraamiral. Conduce operaţiunile MM în timpul războiului Balcanic (1913) şi asigură trecerea armatei române peste Dunăre pe podurile: Săliştioara şi Turnu-Măgurele (pod din şlepuri). în primul RM, în organizarea de război, asigură partea logistică a Flotei în operaţiuni. în 1916 organizează evacuarea parcului de nave civile în Deltă. Este transferat în Ministerul de Război, de unde trece în rezervă (1917). în 1938, în vârstă de 82 de ani, participă la Galaţi la comemorarea a 50 de ani de la furtuna din 1888. „EVANGHELIS" Cargou grecesc încărcat cu aparatură electronică, eşuat la Costineşti în anul 1990. Cu timpul, a devenit un punct de atracţie turistică, fiind prezent şi pe cărţi poştale ilustrate. EVAPORARE DE GHEATĂ Ceaţă groasă cu aspect de vălătuci, care se formează deasupra apei când temperatura apei este scăzută. Uneori evaporarea de gheaţă poate indica existenţa unor spaţii de apă liberă în interiorul unui câmp de gheaţă. EVAZAREA BORDURILOR Lărgirea progresivă a secţiunilor transversale prova, în forma literei „V", pronunţată în special de la linia de plutire a navei către parapetul bordajului. Forma evazată împiedică inundarea teugei de valurile prova, asigură ridicarea provei pe val, favorizând viteza. EVITA 1. A manevra nava pentru a o împiedica să se lovească de un obstacol, o altă navă, o epavă, un banc etc. 2. (despre o navă ia ancoră) A veni cu prova în vânt sau în curent, ori într-o poziţie intermediară între vânt şi curent o „Nava evită cap la Nord". EVITĂ UN ATAC mii. A executa o manevră cu nava pentru a împiedica sau a reduce eficacitatea atacului executat de inamic cu aviaţie, nave, artilerie etc. Procedeul cel mai frecvent de evitare a atacului constă în a pune prova sau pupa pe inamic, astfel încât să i se ofere acestuia silueta minimă a navei. Aceeaşi manevră se execută şi în cazul evitării unei torpile al cărei siaj a fost observat la distanţă de navă. EVITAJ Capul la care evită (2) o navă aflată la ancoră. EVITARE 1. Acţiunea de a evita o altă navă, un obstacol etc. 2. Giraţia unei nave aflate la ancoră. Spaţiul de E. este spaţiul necesar unei nave pentru a gira în jurul ancorei sau al ancorelor. în cazul unei nave ancorate cu o singură ancoră, spaţiul de E. este circular, iar în cazul unei nave afurcate, eliptic. între două nave cu vânt înapoia traversului, evită nava cu murele la babord, iar când ambele au aceleaşi mure evită nava din , vânt intre două nave cu aceleaşi mure evită nava din vânt Evitarea între două nave cu vele Curba descrisă de navă Evitarea unei nave la ancoră EVLIYA £ELEBI (1611- după 1672) învăţat şi călător turc. „ţelebi" este un titlu onorific şi nu face parte din numele lui. Notele sale de călătorie în zece volume (Evliya ţelebi Seyahatnamesi) conţin numeroase informaţii despre tipurile de nave întâlnite pe Marea Neagră, precum şi despre Ţările Române pe care le-a vizitat la mijlocul sec. al XVII-lea. între altele, el vorbeşte despre alungarea genovezilor din Dobrogea şi descrie folosirea navelor şi ambarcaţiunilor de către valahi şi moldoveni pentru montarea talienelor şi prinderea peştelui pe Dunăre. EVOLUTĂ METACENTRICĂ Curba definită de variaţia meta centru lui. EVOLUŢIE mii. Trecerea de la o formaţie la alta. EVROCYCLODON sin. levanter. EX QUAY engl. MC Punere la dispoziţia cumpărătorului, pe cheu, în portul de destinaţie convenit, a mărfurilor, fiind o vânzare la sosire (la destinaţie). Clauză INCOTERMS prin care vânzătorul suportă toate cheltuielile şi toate riscurile până în momentul în care marfa nominalizată este pusă la dispoziţia cumpărătorului pe cheu sau într-un antrepozit. în practică se aplică două variante ale acestei clauze: E. Q. vămuit (duty paid), adică cu taxele vamale plătite de vânzător, şi E.Q. nevămuit, adică cu taxele vamale în sarcina cumpărătorului. EX SHIP engl. MC Punerea mărfii la dispoziţia cumpărătorului la bordul navei, indicându-se portul de destinaţie convenit. Clauză INCOTERMS prin care vânzătorul îşi asumă obligaţia de a livra marfa în portul de destinaţie, suportând cheltuielile şi riscurile până la sosirea navei în portul respectiv. După ce marfa i-a fost pusă la dispoziţie în portul de destinaţie, la bordul navei care a transportat-o, cumpărătorul trebuie să descarce marfa individualizată, să suporte toate cheltuielile şi riscurile, să plătească contravaloarea mărfii, să procure licenţele şi alte acte. Dacă marfa se pierde sau se distruge pe drum, cumpărătorul nu este obligat să achite contravaloarea acesteia. EXCENTRICITATE, eroare de v. sextant. EXCESUL GURILOR DE MAGAZIE MC Diferenţa dintre volumul total ai gurilor de magazie şi 0,5% din tonajul brut; v. tonaj. EXECUTIV Pavilion indicând momentui în care trebuie executat un semnal „Moment E." Moment în care trebuie executat un semnal şi care coincide, în general, cu coborârea unui semnal cu pavilioane sau cu coborârea unui pavilion special. EXERCIŢIU DE ROLURI MC Temă aplicativă practică executată la bord cu echipajul, în scopul însuşirii îndatoririlor prevăzute în roluri (abandon, stingerea incendiilor, astuparea găurilor de apă, om la apă etc.). Rezultatele şi concluziile comandantului se înscriu în jurnalul de bord. EXISTENTA NESIGURĂ Expresie care se referă la un element reprezentat pe hartă (epavă, stâncă sub apă, obstacol submarin etc.), despre care însă nu se cunoaşte cu precizie dacă există şi în realitate. EXPEDITOR I (încărcător) MC Persoana de la care nava primeşte marfa ce formează obiectul transportului, conform prevederilor din contract şi căreia îi predă conosamentul. Poate fi însuşi navlositorul sau un prepus al acestuia. în cazul transporturilor de coletărie sau mărfuri generale, în care există un număr mare de încărcători, aceştia sunt, în marea majoritate a cazurilor, reprezentaţi printr-un birou de expediţie sau de însăşi compania de navigaţie. Ca regulă generală, pe conosament apare numele încărcătorului şi, numai uneori şi excepţional, cel al prepusului său. în raporturile comerciale şi juridice, încărcătorul se identifică cu ___________________________________EXPERT DE TONAJ 201 navlositorui dacă în documentele ia care se referă termenul nu se face o menţiune care să separe aceste două părţi, în riscui încărcătorului. EXPEDITOR II MCÎntreprindere sau persoană care se ocupă cu primirea, colectarea, transportarea (pe apă. pe uscat sau prin aer) şi predarea mărfurilor, în numele şi pe contul unui cărăuş, importator sau exportator de mărfuri. Nu este nici cărăuş, nici consignatar. Pentru serviciile prestate primeşte un „comision". Se ocupă de toate operaţiunile privind luarea mărfurilor în primire de la exportator sau importator, de depozitarea lor în magaziile portului, de încărcarea pe navă sau reexpedierea ior mai departe la beneficiar. întocmeşte toate actele de depozitare, încărcare şi reexpediere; întocmeşte declaraţiile vamale, obţine permisele vamale de import sau export, întocmeşte facturi de expediţie şi liste specifice; face lichidarea navei în vamă etc. EXPEDITOR-SORTATOR MC Lucrător în cadrul unui birou de expediţie, depozit portuar sau companie de navigaţie, cu atribuţia de a repartiza diferite loturi de marfă pe partide, pe conosamente şi marcaj, de a supraveghea înmagazinarea mărfurilor la locurile cuvenite şi, în general, de a le pregăti pentru reexpediere şi predare către beneficiari. EXPEDIŢIE MARITIMĂ (hazard maritim; risc maritim) MC Termen de asigurare maritimă prin care se defineşte orice transport pe mare. Executarea voiajului este permanent expusă unor pericole posibile denumite riscuri. Acestea pot fi generate de cazuri de forţă majoră, de pericolele maritime (accidente de navigaţie, incendiu, îngheţ, război, captură, sechestru, piraterie, oprirea navei din ordinul unui guvern, jaf, hoţie, baraterie etc.) şi alte pericole. Hazardul la care este expus orice voiaj maritim a fundamentat principiile de asigurare a transporturilor maritime. EXPERT MC Persoană care posedă cunoştinţele necesare şi este competentă într-un anumit domeniu al practicii marinăreşti, împuternicită de un organ de stat sau de părţile interesate să cerceteze şi să lămurească anumite situaţii şi să-şi dea avizul. E. de evaluare. Reprezentant al unei societăţi de asigurare, expert în evaluarea avariilor suferite de nave sau mărfuri. E. maritim (E. Naval) Persoană calificată prin studii şi practică în tehnica construcţiilor navale, împuternicită de o societate de clasificare sau de autoritatea portuară să supravegheze construcţia unei nave în şantier în conformitate cu normele clasei ce urmează a i se acorda, să controleze starea corpului navei în urma unei avarii. La inspecţiile periodice sau cu ocazia reparaţiilor medii sau capitale, să facă verificarea liniilor de încărcare şi să avizeze asupra menţinerii ori scăderii, clasei, în funcţie de starea de navigabilitate a navei. E. mecanic Inginer mecanic specialist în expertiza maşinilor şi căldărilor marine; v. şi expertul asigurătorului. EXPERT DE TONAJ MC Persoană specializată (inginer naval) în executarea măsurătorilor şi a calculului tonajului registru. EXPERT NAUTIC___________________________________ 202 EXPERT NAUTIC Persoană specializată în executarea expertizelor în cazuri de coliziune, accidente pe mare, în port etc. şi în formularea depoziţiilor în aceste probleme în faţa tribunalului maritim. EXPERTIZĂ (inspecţie; revizie) MC Examinare a navei, a instalaţiilor şi a aparatelor sale de către experţii unei societăţi de clasificare sau de experţi oficiali numiţi de autorităţi competente, cu scopul de a se verifica caracteristicile datelor constructive aie navei conform normelor, în vederea acordării clasei, cât şi pentru controlul stării tehnice pe durata exploatării navei, spre a i se confirma sau infirma buna stare de navigabilitate. După inspecţia iniţială, la intrarea navei în exploatare, urmează inspecţiile anuale periodice şi speciale. în caz de defecţiuni, uzură sau accidente au loc inspecţiile de reparaţii, iar în împrejurări deosebite se efectuează inspecţii ocazionale. Expertiza are şi scopul de a stabili modul în care s-au produs diversele avarii, natura şi amploarea acestora. De regulă, expertiza avariilor recomandă reparaţiile ce trebuie efectuate pentru remedierea stricăciunilor, iar după remediere constată calitatea reparaţiei şi buna stare de navigabilitate a navei. în unele cazuri, şi îndeosebi în materie de abordaje, expertiza poate determina şi răspunderea părţilor. Când expertiza se referă la mărfuri, are scopul de a stabili: a) starea mărfurilor la deschiderea magaziilor, înainte de începerea descărcării; b)volumul ocupat de marfă în magaziile navei, în cazurile în care navlositorii au încărcat o marfă cu un indice de stivuire mai mare decât cel stabilit prin contract; c) starea şi modul în care a fost stivuit caricul, în vederea stabilirii răspunderilor pentru avarii cauzate mărfurilor printr-o stivuire necorespunzătoare; d) starea mărfurilor înainte de ambarcare sau după descărcare etc. Actul emis de expert serveşte ca probă în justiţie, dar poate fi infirmat cu un act de contraexpertiză. EXPERTIZĂ DE EVALUARE MC Raport scris al expertului evaluator cu privire la stabilirea valorii unei nave sau a unor mărfuri, constatată de el în funcţie de starea tehnică a bunului evaluat şi de preţul la care acesta poate fi valorificat pe piaţă la data evaluării. EXPERTIZĂ INIŢIALĂ MC Prima inspecţie executată de societatea de clasificare prin experţi, la o navă construită sub supravegherea sa. Coincide cu inspecţia de recepţie, dar este mai completă, de mai lungă durată şi reprezintă ultima verificare asupra capacităţii navei de a intra în serviciu în condiţiile caietului de sarcini şi în conformitate cu normele de clasificare ale societăţii pentru clasa ce trebuie să se acorde navei. Cuprinde controlul integral al structurii corpului, instalării şi funcţionării maşinilor, dotării cu material de armament şi echipament, conform normativelor, precum şi vizita pe doc a operei vii. în urma expertizei se eliberează navei certificatul de clasă. EXPERTUL ASIGURĂTORULUI MC Persoană cu pregătire de specialitate (construcţii navale, merceo-logie, comerţ maritim, navigaţie etc.) aflată în serviciul unei societăţi de asigurare maritimă sau al unui comitet de asigurări, autorizată de acestea spre a constata sau a-şi da părerea în chestiuni de fapt ce se cer a fi lămurite fie organelor judecătoreşti sau arbitra le, fie asigurătorilor şi asiguraţilor, în vederea lichidării diverselor avarii. De regulă, expertul asigurătorului face constatările saie în contradictoriu cu expertul numit de asigurat. în acest caz, rezultatul constatărilor, concretizat în actul de expertiză, constituie o probă concludentă şi poate fi opus atât asigurătorului, cât şi asiguratului. Constatările efectuate unilateral pot produce aceleaşi efecte juridice numai în măsura în care nu sunt contestate de asigurat sau asigurator. Repudierea de către asigurat a expertizei întocmită numai de către expertul asigurătorului poate da loc la o contraexpertiză întocmită de experţi numiţi prin acordul ambelor părţi sau la contraexpertiză judiciară, efectuată de experţi numiţi de tribunal EXPONENT DE ÎNCĂRCARE Diferenţa di ntre deplasamentul greu şi deplasamentul uşor ale navei; sin. tonaj deadweight brut. EXTERITORIALITATE sau EXTRATERITORiALITATE MC Exceptarea unor categorii de nave străine, în anumite limite, de la prevederile legilor civile şi penale ale statului în apele teritoriale sau interioare şi în porturile căruia se află. Navelor de război nu li se aplică, decât cu puţine excepţii, legile civile şi penale ale statului străin, ele bucurându-se de cea mai largă imunitate (v.) de jurisdicţie civilă şi penală. Navelor comerciale proprietate privată li se aplică legile civile şi penale ale statului străin în apele căruia se află, cu excepţia infracţiunilor săvârşite la bordul navei între membrii echipajului. Navele de stat destinate unor scopuri necomerciale (iahturile de stat, navele de supraveghere, navele-spital, navele auxiliare sau de aprovizionare etc.) pot beneficia de imunităţi mai restrânse. Regulile referitoare la E. sunt cuprinse în convenţii internaţionale: Convenţia de la Bruxelles (1952) pentru unificarea unor reguli cu privire la jurisdicţia penală a abordajelor şi altor accidente de navigaţie; Convenţia de la Geneva (1958) privind marea teritorială şi marea largă; Convenţia Organizaţiei Maritime Consultative Interguvernamentale (IMCO), Londra (1965), precum şi legile interne ale statelor. EXTRATERITORIALITATE v. Exteritorialitate. EXTREMITĂŢILE NAVEI MC Porţiunile navei, de 0,15 m din lungime, măsurate de la perpendiculara pe prova/pupa (definiţie a Societăţilor de clasificare). EYERE 1. Lac mare sărat, fără scurgere, în S Australiei, situat într-o depresiune la 12 m alt. Supr. variabilă: 8-15 mii km2. Se umple cu apă numai vara când în lac se varsă câteva râuri. în restul anului, în cea mai mare parte rămâne teren sărat. Poartă numele exploratorului E.J. Eyere care a descoperit lacul în 1840. 2. Edwaed John E. (1815-1901) Explorator britanic. Stabilit în Australia, a cercetat zonele interioare ale continentului şi a descoperit lacul care-i poartă numele. EZĂTURĂ u. lezătură. F F 1. Pavilion din Codul internaţional de semnale cu semnificaţia: „Sunt în dificultate. Comunicaţi cu mine". 2. Coeficient sextantal ai deviaţiei compasului magnetic. 3. Table de înălţimi şi azimut folosind descompunerea triunghiului sferic de poziţie printr-o perpendiculară coborâtă din zenit. „F" (ex. „Forsch") Remorcher dragor din seria „A", „B", „D", „F" {v. „A") construit în Germania în 1938, primit spre folosinţă de Marina Română în 1941, înapoiat Marinei germane în feb. 1943 împreună cu „A" („Amzel") şi folosit în continuare de aceasta în misiuni de dragaj. în mai-iunie 1944 „F" a fost transferat împreună cu alte câteva nave tip MFF, sub pavilion comercial, în M. Egee. FACE A efectua, a ambarca, a pregăti etc. o „F. atenţie" A acorda mai multă atenţie, de ex., „Veghea să facă atenţie la tribord!" „F. apă, buncăr, cărbuni, combustibil, motorină, păcură, plinul, plinurile, provizii" A ambarca materialele respective pentru uzul bordului ( nu ca marfă). Muniţia nu se F., ci se ambarcă. „F. gata" A pregăti o anumită instalaţie pentru a fi imediat utilizată, de ex., „F. gata de ancorat". „F. apă" A lăsa să intre apa. „F. punctul" A determina poziţia navei. „F. tenzile" A întinde tenzile. FACTOR DE COMPARTIMENTARE Factor luat în consideraţie în calculele compartimentării navei şi determinat cu ajutorul unor formule, ţinând seama de lungimea şi tipul navei, precum şi de un criteriu de serviciu în funcţie de volumul compartimentului maşinii şi al încăperilor de locuit, de numărul de pasageri şi de volumul total al navei sub linia de supraimersiune. FACTOR DE STIVUIRE MC 1. Spaţiul exprimat în picioare cubice (v.) ocupat de o tonă lungă de marfă în care se includ atât separaţiile, cât şi spaţiul mort. Este o valoare relativă care variază pentru aceeaşi marfă în funcţie de mărimea navei şi forma compartimentului în care se face stivuirea. Raportul între volumul magaziilor, exprimat în picioare cubice, şi F.d.S. reprezintă cantitatea de marfă ce se poate încărca pe navă, exprimată în tone lungi. 2. Greutatea volumetrică a unei mărfi (raportul între volumul şi greutatea unei tone lungi de marfă), sin. indice de stivuire. FACTOR DEADWEIGHT MC Constanta 2,8316 care, prin multiplicarea cu tonajul registru net al navei, dă cu aproximaţie capacitatea utilă de încărcare a navei în metri cubi. Volumul 2,8316 m. c. (100 p.c.) poartă numele de „tonă registru". FACTORIE Punct de schimb de mărfuri folosit adesea în trecut de navigatori şi exploratori pentru co- mercializarea mărfurilor locale în schimbul altor produse. (Azi mai există rar în ţinuturile nordice izolate). FACTURĂ CONSULARĂ MC Act emis de un consulat cu scopul de a asigura admiterea mărfurilor în ţara pe care o reprezintă şi de a indica valoarea lor reală, împiedicându-se posibilitatea evaziunii fiscale prin subevaluarea mărfurilor ia declararea în vamă. FACTIONAR LA FITIL înv., v. fitil (1). FACTIONAR LA PUPA înv. Marinar de cart la pupa, lângă un colac de salvare cu lumină, pe care trebuie să-l arunce în momentul căderii unui om la apă. FACŢIUNE înv. Serviciu de facţionar. FAGURE Compartiment improvizat sub shelterdeck, cu separaţii în formă de fagure pentru cerealele în vrac. FAISLEY Bază navală britanică (Scoţia) situată în G. Furth of Clyde din M. irlandei. Construită în 1968, este destinată bazării submarinelor nucleare purtătoare de rachete balistice (SmNPRB). Lung. frontului de cheuri 2 km cu ad. de cca 11,7 m. Pe teritoriul bazei se află depozite de armament şi tehnică de luptă. FALCĂ 1. Piesă fixată pe capul coloanei arborelui în ambele borduri, pe care se sprijină gabia prin intermediul furcilor; v. fig. gabie. 2. Idem, fixată pe un şcondru ca opritor. 3. Piesă dublă la prova balizoarelor şi puitoarelor de plăşi, care serveşte la ridicarea de greutăţi; y. fig. balizor. 4. înv. Piesă din lemn cu care se prindeau vergile pe catarg. 5. sin. (rar) faţă. FALCONET ist. Tun naval cu ţeava lisă, cal. 45-100 mm, care se monta pe copastia navei prin intermediul unui pivot. A fost folosit în sec. XVI-XVIII pe navele mici cu rame Falconet sau vele. în timpul luptei se putea muta pe teugă, dunetă sau alte locuri. Trăgea cu ghiulele de plumb de 1-3 livre, îndeosebi asupra personalului navei inamice. FALEZĂ 1. Tărm abrupt, la margine de fluviu, lac, mare sau ocean cu înălţime variabilă, creat prin acţiunea de eroziune a apei. 2. Zonă citadină, situată pe malul mării, al fluviului etc., în afara portului şi destinată pentru promenadă, comerţ ambulant etc. sau pentru circulaţia pietonilor şi/sau a vehiculelor, sin. chei, splai. FALKLAND {engl. Falkland Islands, sp. Islas Malvinas) Arh. de provenienţă continentală format din două insule mari. F. de Vest (Soledad) şi F. de Est (Gran Malvina) şi numeroase insule mici (200). Aparţin de M. Britanie şi sunt revendicate de Argentina. Supr. totală 11 960 km2; FALSBORD___________________________________________________ 204 pop. cca 1 500 loc. (metişi şi scoţieni). Ţărmuri crestate cu aspect de fiorduri; relief deluros, alt. max. 705 m. Climă temperată oceanică, temp. med.: 2,5-10°C. Port Stanley (Puerto Argentino) este singurul port din Arh. F. ist. Arh. F. a fost teatrul unor lupte navale în primul RM şi al unei operaţii de amploare cu participarea forţelor navale, terestre şi aeriene după al doilea RM. 1. O luptă navală a avut loc la 8 dec. 1914 când o escadră germană (2 Cr. cuirasate şi 3 Cr. uşoare), venind din Oc. Pacific unde operase pe căile de comunicaţii britanice, a încercat, fără o cercetare prealabilă, să distrugă staţia de radio britanică de la Port Stanley, dar a fost atacată prin surprindere şi distrusă de o grupare de nave engleze (2 NL, 3 Cr G, 2 Cr U) care se afla în rada portului. Un singur Cr. german a reuşit să iasă la luptă, fiind distrus ulterior. 2. între 2 apr. - 15 iun. 1982 s-a desfăşurat operaţia de recuperare a Ins. F. de către forţele britanice, ca urmare a ocupării acestora de către trupele argentiniene. Britanicii au trimis în zonă 57 nave de luptă (între care 2 PA şi 2 SmN), 70 transportoare, 140 avioane şi elicoptere, 30 Tc., 100 piese de art. şi 8 000 de inf. de marină, împotriva a 44 de nave argentiniene (inel. 1 PA), 400 avioane şi elicoptere, 90 Tc. şi tunuri. La 23 apr. flota britanică a debarcat un desant pe Ins. Georgia de Sud, situată la S de Arh. F., a instituit blocada maritimă şi aeriană în jurul Arh. F., iar la 21 mai a debarcat forţele principale pe Ins. F. de Est (5 000 de luptători). La 12 iun. au declanşat atacul general, cu sprijinul artileriei de pe nave şi al aviaţiei, asupra oraşului Port Stanley unde se apărau forţele principale argentiniene, silindu-le să capituleze (15 iun. 1982). în urma victoriei, Anglia a transformat Arh. F. într-o bază britanică. FALSBORD Filă de tablă cu care bordajul exterior al navei se înalţă deasupra punţii superioare sau a punţii descoperite, cu scopul de a împiedica inundarea punţii sau căderea personalului, obiectelor, mărfurilor de pe punte în apă. FALSTER Insulă daneză în partea de V a M. Baltice la S de Ins. Seeland. Supr. 514 km2. Relief accidentat cu alt. de până la 44 m, format prin transportul şi depunerile de material de către gheţari. Păşuni, păduri de pin. Ins. este legată de continent prin două linii de feribot. „FALLS OF CLYDE" Velier de tip Cliper cu patru arbori. Construit în anul 1878 la Şantierul naval Glasgow din Anglia. Dim. L. 98,50 x 12,20 x 6,40 m. Echipaj 14 oameni. în anul 1921 a executat ultimul voiaj. A fost achiziţionat de SUA şi transformat în navă-muzeu în stare de plutire. FAMAGUSTA Principalul port de pe teritoriul deţinut de Turcia, în E Ins. Cipru. Lungimea frontului de cheuri 1,8 km, cu ad. până la 9,5 m. Capacitatea de trafic a portului 2 mii. t/an. BMM a flotei turce folosită şi de Marea Britanie şi care poate asigura acostarea navelor militare, inel. Cr. Şantier naval destinat reparaţiei navelor cu tonaj redus. FANAL, FANAR înv., sin. felinar. FAR 1. Construcţie din zid, beton sau metalică, de obicei în formă de turn, amplasată în iocuri proeminente (stânci, promontorii înalte, insule) şi având la partea superioară una sau mai multe instalaţii, numite lanterne, în care se află o sursă de lumină (lampă incandescentă, acetilenă, ulei mineral etc.) amplificată cu ajutorul unor mari lentile plan-convexe. Sclipirile se realizează prin intermediul unui ecran rotativ. F. reprezintă repere de navigaţie atât prin caracteristicile A B ......... Faruri: A - far-turn; B - far cu structură metalică; C - far (secţiune). luminii, cât şi prin aspectul exterior. Datele cu privire la F. sunt cuprinse în Cartea farurilor; v. şi lumină, far plutitor, navă-far, plută-far. 2. în teoria velaturii, ansamblul velelor aflate în prova/pupa centrul'ui de greutate al navei (F. prova şi F. pupa). 3. în accepţiunea curentă, ansamblul unui arbore cu velele respective. La o navă cu trei arbori se disting: F. prova, F. mare, F. pupa. F. pătrat F. (3) cu vele pătrate. F. aurie F. (3) cu vele aurice; sin. far-goeletă. F. scurtat F. (3) de navă mixtă (cu vele şi maşini), mai scurt decât cel al unui velier de acelaşi tip. FAR DE ATERIZARE Far amplasat în puncte care oferă condiţii optime de vizibilitate, servind la aterizare. Pe litoralul românesc al M. Negre sunt instalate 7 F.d.A. (de la S la N): Mangalia, Cap Tuzla, Constanţa, Cap Midia, Gura Portiţei, Sf. Gheorghe, Sulina. FAR FLUVIAL Construcţie în formă de stâlp, vopsit în culoare albă şi care poartă iumini şi panouri în funcţie de malul pe care este amplasată. FARFURIE SCUFUNDĂTOARE Minisubmarin de forma unui disc folosit pentru cercetări subacvatice. Este foarte manevrabilă şi poate lua la bord 2-3 cercetători care dispun de toate mijloacele necesare pentru iluminarea şi filmarea mediului subacvatic. Are o autonomie de 3 ore şi poate coborî până la o adâncime de cca 350 m. Pentru aducerea sa în raionul de lucru şi asigurarea celor necesare, „farfuria" este deservită de o navă-bază. FAR PLUTIOR Far amplasat pe o construcţie plutitoare (navă, plută) ancorată într-un punct fix; v. navă-far. FAR TURNANT Far care emite unul sau mai multe fascicule de lumină ce se roiesc cu viteză constantă, luminând succesiv toate punctele orizontului. Lumina unui F.T. este vizibilă la un moment dat numai dintr-o singură direcţie. FARDA A izola cu material de separare (fardaj) fundul hambarului, corpul navei, pereţii laterali, precum şi mărfurile, pentru a le proteja împotriva umezelii, împotriva loviturilor, precum şi pentru a completa spaţiile goale dintre stivele din hambare, a consolida stivele etc. FARDAJ MC Ansamblul scândurilor, penelor, ţolurilor etc. care protejează caricul (mărfurile din hambarele navei); sin. dunaj. FARDAJ DE AERISIRE înveliş interior montat pe pereţii laterali ai magaziilor de mărfuri ale cargourilor, începând de la gumă. Constă din dulapi de pin sau de brad, dispuşi orizontal sau vertical la intervale de 10-15 cm, în formă de spalier. între faţa interioară a bordajului şi dulapi se formează un spaţiu de aerisire pentru marfă. FARDAJ FIX Dublura bordajului navelor de lemn, constând din dulapi groşi fixaţi pe coaste în scopul măririi rezistenţei structurale a corpului şi realizării unui perete interior neted. FARDARE Operaţiunea de a farda. FARGĂ v. damă şi diagonal; supracopastie. FARRAGUT, David Glasgow (1801-1870) Amiral american. A participat în calitate de comandant de navă la luptele împotriva piraţilor din Indiile de Vest (1823-1824) şi în războiul dintre SUA şi Mexic (1846-1848). în Războiul de Secesiune (1861-1865) a condus operaţiile de blocare a litoralului controlat de sudişti (între G. Chesapeake şi Rio Grande) şi în cooperare cu forţele terestre nordiste a pus stăpânire pe oraşul New Orleans (24 apr. 1862). Prin acţiunile sale a anihilat forţa maritimă a sudiştilor şi a întrerupt aprovizionarea pe mare a acestora din străinătate. A fost un pionier al operaţiilor combinate navale şi terestre, folosind artileria de mare calibru, barajele de mine, torpile şi detaşamente de desant. FARUL DIN ALEXANDRIA Far de aterizare construit în antichitate pe Ins. Faros (delta Nilului) şi legat printr-un dig de portul Alexandria. A fost realizat în întregime din marmură albă, având înălţimea de cca 130 m, de arhitectul Sostrate din Cnidos între anii 285-247 î.Hr. Considerat una din cele 7 minuni ale lumii. în vârful F.d.A. se aprindea un foc vizibil de pe mare de la o mare distanţă. în anul 1303 d. Hr. a fost avariat în urma unui cutremur şi treptat distrus între sec. XII—XIV. sin. Farul Faros. De la Ins. Faros, unde s-a construit F.d.A., a apărut cuvântul „far" în accepţiunea de azi. „FARUL GENOVEZ" Far amplasat lângă Cazinoul din Constanţa pe locul unde se presupune că a fost construit de genovezi un far în anul 1300. A funcţionat între anii 1861-1913. Construit din piatră de o companie britanică pe timpul Imperiului Otoman, având forma unui turn hexagonal înalt de 8 m şi cu baza de 3,5 m. înălţimea luminii deasupra mării era de 21 m, cu o vizibilitate de 9,5 Mm. Din 1955 este declarat monument de arhitectură. FAS MC {engl. free alongside ship) predare-franco de-a lungul navei, expresie la care\se adaugă portul de încărcare maritim sau fluvial convenit). Clauză de livrare INCOTERMS, potrivit căreia vânzătorul este obligat să-l avizeze pe cumpărător imediat ce marfa a fost plasată lângă navă şi să suporte cheltuielile şi riscurile până în momentul livrării acesteia în condiţiile de mai sus. Cumpărătorul are obligaţia să navlosească o navă, să suporte cheltuielile de încărcare şi să plătească contravaloarea mărfurilor. FASCIE înv., sin. filă. __________________________________________________FELINAR 205 FAŞALON fl. Căptuşeală interioară a bordajului unui ŞieP-w FAŞĂ Porţiunea exterioară a bordajului navei, în jurul liniei de plutire, care este alternativ în contact cu apa şi cu aerul. F. se piturează cu o pitură specială numită pitură de F. FATHOM (fr. brasse - braţ) Unitate de măsură pentru lungimi folosită în unele marine la măsurarea adâncimilor, parâmelor, lanţurilor de ancoră şi saulelor de sondă. Este egală cu 6 picioare sau 1,852 m. Adâncimile în braţe sau fathomi apar numai pe hărţile de navigaţie engleze; celelalte state folosesc sistemul metric, v. braţ. FATĂ v. macara. FATĂ DE MAIMUŢĂ Placă metalică cu trei-patru găuri pentru prinderea lanţurilor. Se foloseşte în greement. FAW Port petrolier situat pe malul drept al Fl. Shatt-Al-Arab din Iraq, la 10 km de la vărsarea în C. Persic. Danele de maimuţă bazinului sunt legate prin conducte de exploatările petroliere de la Rumailah şi Es Zabair. Lung. frontului de cheuri: 1 km, cu adâncimi de peste 11 m. Volumul anual de trafic este de 12 mii. t. Posibilităţi de reparaţii ale navelor de mic tonaj. FAXAFLOI G. în N Oc. Atlantic la ţărmul de V al Islandei. Lung. de 60 km, lat la intrare de 120 km; majoritatea adâncimilor sub 50 m; ţărmuri joase, mâloase. Pe ţărmul de S se află cap. şi portul principal al Islandei - Reykjavik. FAZĂ astr. Fiecare dintre aspectele succesive ale Lunii sau ale planetelor, determinate de orientarea în raport cu Pământul a părţii din suprafaţa lor iluminată de Soare. FĂLCEA 1. ist. Piesă laterală a unui afet de tun, sub formă de cărucior, pe timpul marinei cu vele. 2. ist. Piesă de întărire a unui arbore din lemn. FĂRĂ AŞTEPTAREA RÂNDULUI MC Clauză în contractul de navlosire, prin care se stipulează că nava sosită în port nu aşteaptă rândul la dană. Dacă nava staţionează în radă din lipsă de dană sau din alte motive imputabile navlositorului, perioada de staţionare contează din momentul ancorării sale. FĂRĂ FUND! înv. Formulă prin care sondorul raportează că la o anumită adâncime sonda de mână nu a găsit fundul, de ex.: „Tribord, metri 10, fără fund!" FÂŞIE DE TERŢAROLĂ v. bandă de terţarolă. FELINAR Mijloc de iluminare sau de semnalizare alimentat cu combustibil sau cu energie electrică. Pentru luminile de navigaţie se utilizează: F. de ancoră, F. de bord (roşu şi verde), F. de catarg, F. de remorcaj, F. de navă nestăpână pe manevră, F. de navă pusă pe uscat, F. de pupa, F. de trauler, F. combinat roşu/verde pentru nave mici ş.a.; v. fig. lumină. F. albastru mii. F. purtat de naveie militare la pupa pentru a marca postul în formaţie, când marşul se execută cu luminile stinse. F. cu eclipsă F. cu dispozitiv - mobil sau fix, instalat pe vergă sau la măr - pentru transmiterea de semnale Morse. F. de amiral Trei F. dispuse orizontal, când nava FELINAR DE BARCĂ_________________________________ 206 este la ancoră, indicând prezenţa unui amiral la bord. F. de navă-comandant F. alb cu sector de 6 carturi în fiecare bord de la direcţia drept în pupa, ridicat la arborele mare al unei nave-comandant aflate în marş. F. de coronament ist F. aşezat pe coronamentul vechilor nave cu vele. F. de guvernare F. cu sector mic, montat pe bastonul de pavilion din prova şi vizibil de la comandă, materializând axul navei pentru a permite timonierului să guverneze pe timp de noapte. F. de siaj mii. F. utilizat pentru iluminarea siajului navelor militare pe ceaţă. F. orb F. cu intensitate luminoasă slabă, folosit la ronduri. F. de distanţă mii. Două F. albastre instalate la o anumită distanţă (circa 10 m) şi necesare utilizării distanţierului cu prisme. Felinare: A - felinar francez (sec. XVII - XIX); B - felinar englez (sec. XVII - XIX);C - felinar modern. FELINAR DE BARCĂ Felinar cu lumină albă fixă vizibilă pe întregul orizont, aflat în dotarea bărcilor de salvare şi a oricărei ambarcaţiuni cu rame sau cu vele. FELUCĂ Tip de galeră cu două catarge cu vele triunghiulare (latine sau arabe) folosită în sec. XVI-XIX la început în M. Mediterană, îndeosebi de către mauri în acţiunile lor piratereşti. F. erau nave rapide şi nu puteau fi ajunse din urmă de navele de război cu vele. Lungimea F. era de 16-20 m, mai lată decât galera şi prevăzută cu 16-24 de rame care se foloseau când nu era vânt. Oamenii care trăgeau la rame nu stăteau pe bănci, ci chiar pe punte unde erau nişte deschideri în care îşi întroduceau picioarele. F. putea lua la bord 11—IV tunuri mici. A B Felucă: A - Felucă sec. XVI; B - Felucă austriacă sec XIX. FEODOSIA 1. Oraş-port la M. Neagră situat în partea de SE a Pen. Crimeea, pe ţărmul g. cu acelaşi nume. Aparţine Ucrainei. Centru industrial, turistic şi cultural al Ucrainei, ist. întemeiat în sec. VI î.Hr. de către coloniştii greci din Milet. în sec. XIII—XV d.Hr., sub denumirea de Cafa, a devenit centru ad-tiv şi comercial al posesiunilor genoveze de pe ţărmul M. Negre. în 1475 a fost cucerit de turci. în 1873 a fost cucerit de Rusia primind denumirea de F. v. Cafa. 2. G. în M. Neagră în partea de SE a Pen. Crimeea. Lung. este de 13 km, lăţimea 31 km; ad. la intrare 26-28 m; ţărmurile în partea de V sunt joase, iar în cea de E, înalte şi abrupte. Pe ţărmul de V al g. este aşezat oraşul-port Feodosia. FERĂSTRĂU înv. Bară metalică cu dinţi instalată la prova submarinelor şi destinată tăierii plăşilor antisubmarine. F. de gheaţă F. special utilizat pentru tăierea gheţii. ---------EE) Ferăstrău de gheaţă FERĂSTRUICĂ 1. Deschidere într-o vergă sau într-un catarg prevăzută cu un rai prin care trece o manevră curentă. 2. v. cabestan. FEREASTRĂ v. macara. FEREŞTE BANDULA! Avertisment dat în momentul în care se bate bandula pentru a nu lovi pe cineva în cap. FEREŞTE DEDESUBT! Avertisment dat în momentul în care o greutate este ridicată la bigă. FERIBOT Navă cu sau fără propulsie proprie, destinată a transporta, peste un fluviu, un canal sau o strâmtoare, persoane, locomotive, vagoane de cale ferată ş.a. FERNANDO DE NORONHA Insulă vulcanică situată la NE de C. San Roca, în apropiere de coasta Braziliei de care aparţine. Supr. 27 km2.; pop. cca 2 000 loc. Ţărmuri stâncoase greu accesibile; alt. până la 330 m. Climă caldă subecuatorială; solul foarte fertil (4 recolte pe an). Timp îndelungat insula a servit ca lagăr pentru deportaţi. în prezent este bază militară a Braziliei. FERNANDO POO sau FERNANDO PO (Macias Nguema) Ins. vulcanică în Oc. Atlantic situată în G. Guineii, la 32 km de ţărmui Africii. Aparţine Spaniei. Supr. este de 2 01 7 km2; pop. 65 mii loc. Relief muntos cu alt. max. de 2 853 m. Climă ecuatorială umedă. Plantaţii de cacao, palmieri ş.a. Principalul oraş - Santa Isabel. Ins. poartă numele navigatorului portughez Fernando Poo. FEROE (dan. Faeroerne - Ins. Oilor). Arh. format din 24 de insule, situat în partea de N a Oc. Atlantic (62° lat. N, 7° long. V). Provincie autonomă a Danemarcei. Supr. 1,4 mii km2; 7 insule mai mari sunt locuite; pop. cca 35 mii loc. Relief stâncos, alt. max. 882 m; ţărmuri abrupte tăiate de fiorduri adânci. Climă subarctică maritimă; temp. medie: ian.-3,2° C; iul. +10,5° C. Pescuit, creşterea vitelor (oi). Port principal: Thorshavn. FERRY CAR Navă maritimă de construcţie specială, cu punţi etajate, destinată transportului de automobile; sin. Ro-Ro. FERTĂ Fâşie de pânză de formă dreptunghiulară sau trapezoidală care,, cusută împreună cu alte asemenea fâşii, formează o velă; v. fig. velă. FIARE, în ~ Situaţia unei ambarcaţiuni care nu a reuşit să facă volta în vânt, rămânând într-o poziţie critică. FIDER sin. puţ de alimentare. FIDONISI v. Ins. Şerpilor. FIER (I) (sp. Hierro-fier), Insula de ~ Cea mai vestică insulă din Arh. Canare. Supr. 7 000 ha. în sec. XVII—XVIII, majoritatea cartografilor plasau meridianul de origine prin această insulă. FIER (II) în teoria deviaţiilor compasului magnetic, orice metal magnetic. F. tare Metal care, introdus înfr-un câmp magnetic, se magnetizează instantaneu, direct proporţional cu intensitatea acestuia, devenind magnet permanent. F. moale: a) Metal care, introdus într-un câmp magnetic, se magnetizează instantaneu, -direct proporţional cu intensitatea acestuia, şi se demagnetizează instantaneu atunci când este scos din câmpul magnetic; b) F. pur. F. intermediar Metal care se magnetizează într-un interval de timp relativ lung (câteva zile) şi pierde magnetismul în acelaşi interval de timp. FIER DE CANGE v. cange. FIER DE CĂLĂFĂTUIT înv., sin. daltă de călăfătuit. FIER DE SART Piesă metalică pe bordajul navelor din lemn, care fixează, la partea inferioară, lanţul de sart sau cadena şartului, fiind asigurată cu un contrafier. FIGURĂ DE GALION Sculptură simbolică instalată la prova navelor cu vele; sin. figură de prova. Figuri de galion: A - din sec. XVII—XVIII; B- de pe nava-şcoală „Mircea". FIJI (Fidji) 1. Grup de insule în partea de SV a Oc. Pacific la marginea de E a Melaneziei. Posesiune britanică. Grupul se compune din cca 300 de insule şi un mare număr de recife şi stânci submarine, în majoritate de origine vulcanică. Supr. totală este de 18,3 mii km2; pop.: cca 500 mii loc. Insulele mari (Viti Levu şi Vanua Levu) au un relief muntos, atingând alt. de 1 322.m. Climă tropicală umedă propice întinderii pădurilor cu esenţe preţioase în locurile înalte şi culturi de trestie de zahăr, banane, ananas ş.a. în savane. Principalul oraş este cap. statului F. Suwa (pe Ins. Viti Levu). Primul european care a descoperit Ins. F. a fost Abel Tasman în 1 643. 2. Marea F. Zonă în partea de sud (tropicală) a Oc. Pacific între Ins. Fiji, Noua Caledonie, Norfolk, Noua Zeelandă şi Kermandec. Este numită convenţional mare, deoarece în această zonă se află o groapă abisală de 5 303 m. ad. Clima, regimul hidrologic şi hidrobiologic sunt identice cu cele din zonele adiacente ale oceanului. FILĂ 1. A lăsa o parâmă sau un lanţ să se scurgă, ţinând de unul din capete (a nu se confunda cu a mola). F. cu boţuri A F. cu ajutorul unui boţ (unei parâme de filare) o parâmă aranjată în bucle pe punte, tâind treptat legăturile buclelor. F. cu frână A F. lanţul ancorei, ____________________________FILIERĂ DE TERŢAROLĂ 207 slăbind uşor frâna cabestanului. F. cu voltă A F. o parâmă după ce s-a luat mai întâi o voltă în jurul unei babale, pentru a putea opri filarea mai uşor. F. în forţă: Filarea unei parâme cu boţuri: 7 - parâmă filată; 2 - voltă la baba; 3 - boţ; 4 - cabestan. a) A F. lanţul ancorei, rotind cabestanul sau vinciul cu motorul angrenat, astfel încât filarea să poată fi oprită imediat; b) A F. o parâmă tensionată. F. la mână A F. o parâmă încetul cu încetul, ţinând-o în mână. F. pe la capăt A F. tot lanţul ancorei sau numai o parte din el atunci când nu există timp suficient ca aceasta să fie virată, iar nava trebuie să părăsească de urgenţă locul de ancoraj. Pentru a nu pierde tot lanţul - dacă se întrevede un astfel de caz - se descheie o cheie de împreunare pe punte şi se filează numai porţiunea de lanţ aflată la apă. o „Fila!" Comandă pentru a F. „Ffla banda!" Comandă pentru a F. repede astfel încât parâma să facă burtă. „Ffla dacă cere!" Comandă pentru a F. atunci când parâma este întinsă prea mult, putându-se rupe. 2. arg. A voma din cauza răului de mare. 3. arg. A povesti. 4. arg. „F. ultima cheie" A deceda. FILĂ LOCHUL A lăsa la apă un loch ordinar sau mecanic. FILÂ...NODURI A avea viteza de...Nd. Expresia provine de la lochul ordinar la care viteza se aprecia după numărul de noduri de pe saula acestuia filată la apă. FILĂ ULEI A lăsa să se scurgă ulei în mare pentru a calma valurile. FILARISI înv., sin. a fila. FILĂ Rând orizontal de table sau scânduri care formează bordajul navei. FILĂ DE SPARGEVAL O filă de bordaj subţire aplicată deasupra copastiei la prova unei ambarcaţiuni nepuntate sau în dreptul cocpitului, spre a mări bordul liber şi a evita ambarcarea valurilor. FILETARE pese. Operaţiunea de a selecta carnea de peşte, îndepărtând oasele, iar uneori şi pielea. în acest scop se utilizează o maşină specială, denumită baader. FILIERĂ 1. Sârmă de care se leagă boţurile folosite pentru filare. 2. v. fig. transfer. FILIERĂ DE BALUSTRADĂ Lanţ sau sârmă ce trece prin ochiurile bastoanelor de balustradă. FILIERĂ DE ÎMPUNTĂTURĂ Tijă metalică scurtă, montată pe capetele vergilor, pe care se ia împuntătura. FILIERĂ DE ÎNVERGARE Tijă metalică montată pe vergă, pe care se leagă sacheţii de învergare ai unei vele pătrate. FILIERĂ DE TERŢAROLĂ Parâmă aşezată pe banda sau pe fâşia de terţarolă, cu ajutorul căreia se iau terţarolele. FILIERĂ DE TENPĂ__________________________________________ 208 FILIERĂ DE TENDĂ Tijă metalică fixată cu buloane pe o suprastructură, pe care se leagă tenda de interior. FILIPINE, Insulele ~ Arh. în V Oc. Pacific, format din cca 7 100 insule, cu o supr. de 300 mii km2 şi o pop. de peste 50 mii. loc. Terit. Rep. Filipine. Cele mai importante 11 insule: Luzon, Mindanao, Samar, Negros, Palawan, Panay, Mindoro, Leyte, Cebu, Bohol, Masbate, ocupă 9/10 din terit. arh. Relieful este în general muntos; alt. med. cca 2 000 m. Pe insule se află peste 10 vulcani activi şi se produc dese cutremure. Clima la S este ecuatorială, la N subecuatorială musonică, cu frecvente taifunuri. Principalele porturi: Manila (cap. Rep. F.), Cebu, Davao, Batangas, Zamboanga ş.a. Se expl. aur, argint, platină, fier, crom etc. Păduri ecuatoriale, culturi de cocotieri, ananas, bambus ş.a. Vegetaţie de mangrove ia ţărm. ist. Cucerit de spanioli în sec. XVI, devine în urma războiului hispano-american (1898-1899) colonie SUA. A fost ocupat de japonezi între 1942-1945 şi eliberat de americani în 1945. în 1946 F. şi-a dobândit independenţa de stat, proclamându-se republică. în al doilea RM, Arh. F. a fost ocupat de armata japoneză după lupte ce au durat 5 luni (dec. 1941-mai 1942). Cucerirea F. a consolidat considerabil poziţia strategică a japoniei, favorizând desfăşurarea de operaţiuni aero-navale ce au dus ia un „perimetru de expansiune", care îngloba spaţiul terestru şi maritim de la G. Bengal prin N Australiei la Arh. Solomon, apoi spre N, incluzând Arh. Gilbert, Arh. Mariane, până la Ins. Aleutine. Forţele SUA au reocupat F. după o amplă operaţie combinată terestră şi aero-navală (oct. 1944- iun. 1945), în care au folosit 245 nave de luptă (inel. 39 PA şi 29 SM), 2 500 av. şi 240 mii oameni împotriva a 86 nave, 512 av., peste 270 mii oameni. Componenta navală a acestei operaţii a fost marcată prin bătăliile navale din G. Leyte, strâmtoarea Surigao, Ins. Enggano, Ins. Samar şi M. Sibuyan, în care puterea maritimă şi aeriană a Japoniei a fost practic desfiinţată. 2. Marea F., zonă situată între Ins. japoneză Ryukyu, Taiwan şi Filipine la V; ins. Nampo şi Mariane la E; Ins. Yap şi Palau la SE. Supr.: 5 726 mii km2; ad. med. 4 110 m, max. 10 265 m. Ins. care mărginesc M.F. au ţărmuri abrupte şi muite din ele sunt înconjurate de recife. Temp. apei este de + 28°-29° C în aug. şi +17°-181’ C în feb. Salinitatea: 34-35%o. Maree semidiurnă cu înălţimi de la 0,9 la 2,7 m. Cicloane (uragane şi taifunuri) frecvente spre toamnă, în special în sept. Principalele porturi: Davao, Cebu, Legaspi (Filipine), Kobe, Osaka, Nagoya (Japonia). Pe Ins. Guam şi Honshu BMM ale SUA şi Japoniei. 3. Fosă abisală în Oc. Pacific situată la baza coastelor de E ale lanţului Ins. Filipine, având aceeaşi denumire. Se întinde de la S de Ins. Luzon la Ins. Halmahera. Lung. cca 1 330 km. Lăţimea la izobata b 000 m 65 km. Ad. max. 11 516 m. FINIC Golf în partea de E a M. Baltice între Finlanda la N, Rusia la E şi Estonia la S. Supr. cca 30 mii km2; lung. 420 km, iar lăţ. la intrare 70 km. Ţărmul de N este stâncos, puternic crestat, cu multe insule mici stâncoase; ţărmurile de E şi S sunt joase cu g. mici, pe alocuri abrupte. în partea de E a g. se varsă Fl Neva printr-un estuar cu acelaşi nume. Ad. variază de la 100 m la intrare până la 7 m. şi chiar mai puţin în partea de E. Tot în E. g se află, în afară de recife, insulele Kotlin, Sur-Sari ş.a. Porturi pr.: Sankt-Petersburg, Vâborg (Rusia), Tallin (Estonia), Helsinki, Kotka (Finlanda). FINISTERRE geogr. Promontoriu (Cap) situat în extremitatea de NV a Spaniei, socotit în antichitate a fi „capătul lumii" (cunoscute). FINN spt. Clasă internaţională de yachturi cu greement de iolă (o singură velă), pentru o singură persoană, proiectată de suedezul Richard Sarby pentru Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952. Mai rapid, mai uşor şi cu forme mai fine decât iola, finnul se deosebeşte de aceasta şi prin faptul că ghiul face corp comun cu catargul, mişcându-se împreună la manevra velei. Realizat din lemn de mahon şi osatură metalică, finnul derivă din iolele scandinave şi germane, iar la proiectarea sa s-a ţinut seama de rezultatele obţinute de iola germană ia Jocurile Olimpice din 1936. Caracteristici: L 4,5 m; I 1,51 m. Supr. velică 10 m2; greutatea 105 kg. FIONG înv. Ochi pentru strângători. FIORDURI Golfuri marine înguste şi sinuoase cu ţărmuri înalte şi abrupte care pătrund adânc în interiorul uscatului. S-au format în urma pătrunderii apelor marine în văile glaciare, după topirea zăpezilor fiind despărţite adesea de mare printr-un prag. Lungimea unor F. depăşeşte 200 km; adâncimea cca 1240 m, iar înălţimea ţărmurilor atinge 1000 m. Sunt caracteristice ţărmurilor abrupte ale Norvegiei, Groenlandei, Islandei, ins. Spitzbergen, Chile ş.a. FIR ÎNTINS, metodă cu ~ Metodă care permite să se facă un punct foarte precis în scopul instalării unei geamanduri de balizaj, al determinării unei distanţe în căzui ridicărilor hidrografice etc. Distanţa parcursă se măsoară prin filarea de pe un tambur (prevăzut cu un aparat de înregistrare a lungimii) a unei sârme foarte subţiri, al cărei capăt este ancorat într-un punct bine cunoscut. FIRTH OF CLYDE Golf în M. Irlandei la ţărmul de V al Scoţiei. Lung. este de cca. 140 km; lăţimea la intrare: 40 km şi 5,5 în vârful g.; ad. 33-134 m. Maree semidiurnă cu ampl. de până la 4 m. în g. se varsă Fl. Clyde prin care se face legătura cu G. Firth of Forth. Pr. porturi: Greenock, Dumbarton, Clyde. FIRTH OF FORTH G. în M. Nordului la ţărmul de V ai Scoţiei. Lung. este de 80 km, iar lăţ. la intrare de 40 km; adâncimi de până la 46 m. Numeroase bancuri de nisip şi recife care îngreunează navigaţia. Maree semidiurnă cu amplitudine peste 6 m. Principalul port este Edinburg. F.o.F. se leagă printr-un canal (peste R. Clyde) cu G. Firth of Clyde. FIRUIALĂ Legătură cu care se înverghează unele vele pe pic ori , * pe ghiu, sau se înfăşoară un JjL > * obiect longitudinal. F. cu legături | | F. întărită cu legături trecute prin f *1 rodanţe. % 1 j FIRUL APEI Curba care uneşte II1 Jf fl punctele cu cea mai mare adâncime ale unui curs de apă. I , F.A. nu coincide cu axa cursului ) de apă, deviind în emisfera X Wl nordică spre dreapta, iar în a b emisfera sudică spre stânga Fimială: acesteia (spre adâncimile mari), -simplă; b -dublă. datorită efectului Coriolis; sin. firul văii, talveg. FISHER, John Arbuthnot de Kilverstone (1841-1920) Amiral britanic, creator al navei de linie tip „dreadnought" (1906) care a revoluţionat tehnica şi tactica navală. Este considerat ca fiind organizatorul forţelor navale britanice moderne, pe care le-a condus între anii 1903-1909 şi 1914-1915. A participat la războiul Crimeii (1853-1856), expediţia din China (1860), debarcarea forţelor britanice în Egipt (1882) şi în primul RM. Prim lord al Amiralităţii (1914-1915), a înfiinţat baza navală strategică a flotei britanice metropolitane de la Scapa Flow de unde aceasta a respins ulterior încercările navelor germane de a executa incursiuni asupra coastelor Angliei şi Scoţiei. Tot lui se datorează hotărârea de a trimite o escadră de Cr. de bătălie în Ins. Falkland pentru a împiedica trecerea escadrei germane din Oc. Pacific în Oc. Atlantic. în bătălia ce a urmat, escadra germană a Am. Graf von Spee a fost nimicită de cea britanică de sub comanda Am. Sturdee (8 dec. 1914). Autor al unor memorii considerate ca lucrări de referinţă (1919). FIŞA ÎNCĂRCĂTURII MC (engl. Tally sheet) Lista cu situaţia mărfurilor încărcate pe o navă. Se întocmeşte de personalul de supraveghere al navei; constituie baza semnării de către comandant a conosamentului, sin. Fişă de pontaj. FITCH, John (1743-1798) Inginer american. Inventator al primului vapor cu zbaturi (1787), care a fost prezentat pe Fl. Delaware la Philadelphia, în SUA. în 1788 a construit un mic pasager cu zbaturi (L = 18 m), care putea lua 30 de pasageri. Deşi invenţiile sale au fost reuşite, el nu a dispus de fonduri pentru aplicarea lor pe scară comercială. Disperat, a sfârşit prin a se sinucide. FITIL 1. ist. Pe vremea navelor cu vele, F. de cânepă care ardea într-un butoiaş aşezat deasupra unei balii cu apă; de la acest F. echipajul îşi aprindea pipele în timpul repausului. F. era păzit de un facţionar încins, care avea o sabie de abordaj în, mână. Aprinderea sa reprezenta un semn de repaus la bord, permiţându-se, totodată, să se fumeze. 2. mii., înv. F. răsucit pe o vergea şi utilizat pentru darea focului la tunurile de pe navele cu vele. 3. înv. Inimă de parâmă. FITOBENTOS Totalitatea plantelor care cresc pe fundul bazinelor de apă (mări, oceane, lacuri). Este răspândit pe întreaga suprafaţă a bazinelor cu funduri mici şi apa transparentă. în alte condiţii răspândirea se face pe suprafeţe mici. Din unele specii de F. se extrage iod, iar altele sunt folosite în alimentaţie, medicină ş.a. FITOPLANCTON Plancton format din vegetale mărunte care se găsesc în masa apei. Au un rol deosebit în oxigenarea apei şi ca substanţă organică. Este răspândit în lacuri până la 20-40 m ad., iar în mări până la 50-100 m. __________________________________________________FLETCHER 209 FIUME Port la M. Adriatică; v. Rijeka. FIZICA MĂRII hd. Ramură a oceanografiei având ca principale obiecte de studiu: proprietăţile fizico-chimice ale apei mărilor, dinamica particulelor fluide ce formează apa mărilor (mişcările mării), interacţiunea mării cu atmosfera şi interacţiunea mării cu uscatul. Foloseşte aparatură şi tehnici de studiu specifice. FLAMINGO BAY Punct de bazare a FMM ale Sudanului la M. Roşie. Este situat într-un g. mic situat la 5 km N de oraşul Port Sudan. Supr. acvatoriului este de 0,3 km2; lung frontului de cheuri 0,85 km, cu ad. de cca 10 m. Ateliere de reparaţii nave. FLAMURĂ 1. Pavilion triunghiular cu înălţimea foarte mare în raport cu baza. în codul internaţional de semnale se disting: F. „caracteristica codului", care are şi semnificaţia de „zărit", precum şi F. numerice, reprezentând cifrele de ia 0 In 9 (a nu se confunda cu triunghiul). 2. F. (1) ridicată pe naveie militare comandate de un ofiţer, dacă la bord nu se află un comandant superior care are dreptul la o marcă de comandament. F. de sfârşit de campanie F. foarte lungă (vârful acesteia ajungând Ia nivelul apei), ridicată de o navă militară întoarsă dintr-o călătorie de durată. 3. Navă, ca în expr.: „Având sub comandă zece F." (zece nave). FLAMURĂ LATĂ Pavilion triunghiular cu vârful din vânt în coadă de rândunică, folosit ca marcă de comandament (a nu se confunda cu ghidonul care provine dintr-un pavilion pătrat). FLANC Părţile laterale exterioare ale navei. ❖ „Culcată pe F." (despre navă) Care dă bandă. FLANŞĂ DE PUNTE Capac din bronz filetat, care se înşurubează în extremitatea de pe punte a unei tubulaturi. FLANŞĂ OARBĂ Dispozitiv de astupare a găurilor de apă de dimensiuni reduse. FLENSBURG Oraş-port în M. Baltică situat în N Germaniei (prov. Schles-wig-Holstein). Ad. în rada portului: 12-19 m; pe pasa de intrare în port - 8-10 m. Flansă oarbă: Lungimea frontului de /-furcă; 2-garnitură, cheuri a portului: 4 km cu adâncimi de cca 8 m. Capacitatea de trafic este de cca 1 mii. t/an. Şantier de construcţii şi reparaţii nave cu o capacitate de până la 80 mii t. Se asigură adăposti rea şi reparaţia navelor militare, inel. Ds. FLETCHER, Frank Jack (1885-1973) Amiral american, în marina militară din 1906. Participant la primul RM. în perioada interbelică s-a specializat în conducerea MU de forţe combinate terestre şi navale. La începutul ostilităţilor dintre SUA şi Japonia se afla la comanda grupărilor navale de pe teatrul de operaţii din Pacificul de Nord. A participat la bătălia din M. Coralilor (7-8 mai 1942), prima mare ciocnire între portavioane din istorie. în bătălia de la Midway a comandat gruparea FLEUTĂ____________________________________________________ 210 navală care a scos din luptă portavioanele japoneze, lipsindu-l pe adversar de posibilitatea de a susţine un război ofensiv. A fost totuşi înlocuit de la comandă, deoarece a abandonat PA „Yorktown", dar repus în drepturi, a continuat lupta împotriva forţelor japoneze la Ins. Guadalcanal, în E Ins. Solomon şi în Pacificul de Nord la cucerirea Ins. Aleutine (1942-1943). FLEUTĂ v/. flută. FLIBOT (pl. Fliboturi) Denumire atribuită în general velierelor medievale olandeze de transport maritim cu 2-3 arbori. Numele lor olandez (Vlieboot) provine de ia strâmtoarea Vlie (dintre Ins. Vlieland şi Terschelling) prin care navele ieşeau în mare din Amsterdam. La început (sec. XVI), acestea erau în majoritate nave mici (60-1501), de diferite tipuri, existând în jurul anului 1590 peste 2000 asemenea veliere (de tipul Hoeker, Tjalk etc.). Când în 1695 a apărut Fleuta {v.), a fost şi ea inclusă în conceptul generic de Flibot, denumire care s-a răspândit prin filieră franceză (Flibot), portugheză/spaniolă (Flibote), italiană (Flibotto, Filibotto) şi turcă (Flipot, Filipoto). FLIBUSTIER ist Membru al unei asociaţii de piraţi din Indiile de Vest (Antile), proveniţi din Franţa şi Anglia, care în sec. XVII şi la începutul sec. XVIII prădau naveie spaniole. FLINDERS, bară ~ v. compas. FLIPOT v. Flibot. FLOAREA APEI, la ~ La suprafaţă. FLOC înv., sin. foc. (velă). FLORA Şl FAUNA MARINĂ Totalitatea organismelor din mediul oceanic, aparţinând regnului vegetal şi animal. Din cele patru diviziuni ale regnului vegetal, în ocean există numai spermatofite (plante cu seminţe şi flori) şi talofite (alge şi ciuperci). încrengăturile de animale sunt mai numeroase în ocean decât pe uscat; astfel, unele încrengături, ca spongierii, ctenoforele ş.a., nu au reprezentanţi tereştri. Ceie mai importante plante sunt algele marine, care constituie sursă de hrană şi adăpost pentru vietăţile din zona litoralului. Dintre vertebrate, peştii prezintă cea mai mare importanţă pentru om. Există peste 25 000 de diferite specii de peşti {v. harta cu principalele zone oceanice de pescuit). Animalele cu sânge cald (mamiferele), adaptate la condiţiile vieţii acvatice, sunt reprezentate prin carnivore, pinipede, cetacee ş.a. Reprezentanţii marini ai reptilelor (broaştele ţestose, şerpii de mare ş.a.) sunt rari şi fără importanţă economică. Păsările marine, deşi nu trăiesc în apă, sunt legate strâns de viaţa oceanului. Insectele lipsesc aproape cu desăvârşire din mediul marin; doar insectele halobates (săritori acvatici) îşi petrec viaţa pe suprafaţa apei. După condiţiile şi modul de existenţă, organismele marine se împart în trei grupuri mari: planctonul, benctonul sau bentosul şi nectonul. Ele reprezintă o uriaşă sursă de hrană şi de materie primă organică, estimată la 603 miliarde de tone de plancton (550 miliarde tone de filoplancton şi 53 miliarde de tone de zooplancton), 3 miliarde tone de bencton şi 200 milioane tone de necton anual. Planctonul şi benctonul ocupă un loc deosebit în viaţa biologică a oceanului planetar, deoarece de existenţa acestora depind existenţa şi răspândirea altor organisme acvatice. Raionarea biogeografică a oceanului planetar se face pe zone de latitudine (arctică, temperată de nord, tropicală, temperată de sud şi antarctică), însă limitele acestor zone variază sub influenţa mişcării masei de apă (curenţi, maree etc.), regimului termic, adâncimii, iluminării straturilor de apă, salinităţii, presiunii şi altor factori, dintre care unii sunt încă necercetaţi. în zona tropicală F.ş.F. sunt foarte variate ca număr de specii, dar reduse cantitativ, în comparaţie cu zonele temperate, unde dezvoltarea lor cantitativă este foarte bogată, dar numărul speciilor scade. în zonele polare formele de viaţă sunt reduse atât cantitativ, cât şi ca număr de specii. Din piacton fac parte organismele plutitoare mici, microscopice, purtate de curenţi, dar şi unele organisme plutitoare mari (meduzele, alga sargassum etc.). Planctonul animal se compune în special din crustacee (70-80%), moluşte, cefalopode, foraminifere etc., iar cel vegetal din alge mononucleare, alge diatomee etc. Unele organisme planctonice sunt fosforescente, dând naştere fenomenului de bioluminiscenţă, întâlnit aproape în toate mările. Numeroase organisme planctonice au o migraţie verticală diurnă, strâns legată de iluminarea stratului de apă. Ele se ridică noaptea la suprafaţă, iar dimineaţa intră în straturile mai adânci (cca 150-200 m), atrăgând bancurile de peşti şi alte vietăţi, fapt de care se ţine seama în tehnica pescuitului. Abundenţa planctonului în unele zone temperate se datoreşte şi circulaţiei verticale a apei (upwelling), care face să ajungă în straturile luminate de la suprafaţă, unde are loc fotosinteza; apele de fund bogate în săruri. Benctonul, cuprinzând F.ş.F. de fund, are o răspândire asemănătoare celei a planctonului. în zona tropicală, unde este caracteristică formarea recifelor de corali, sunt răspândite forme foarte variate de moluşte, echinoderme, crustacee, viermi, actinii etc. De asemenea, printre tufişurile de mangrove trăieşte o faună de fund bogată, reprezentată de crabi, raci, şerpi de mare, broaşte ţestoase, moluşte tridacne ş.a. în zonele temperate sunt răspândite numeroase specii de moluşte (midii, pectenii, stridii, caracatiţe, calmari, sepii etc.), crustacee (crabi, languste, homari, creveţi etc.), echinoderme (castraveţi de mare, trepanga etc.), care prezintă o mare valoare economică. în zonele polare, din cauza condiţiilor vitrege, speciile şi cantităţile de organisme benctonice sunt reduse, iar în zona din vecinătatea ţărmului, până la adâncimea de 3 m, lipsesc cu desăvârşire. în mările calde şi temperate, la latitudini mici, unele forme de moluşte, cum sunt teredo şi bankia, iar dintre crustacee, balanuşii ş.a., atacă construcţiile portuare şi carena navelor de lemn, provocând pagube mari. în zonele polare nu există asemenea vietăţi. Vegetaţia marină se deosebeşte de cea a uscatului, datorită mediului acvatic. Dintre spermatofite, singura specie mai răspândită este iarba de mare (zostera), care creşte în cantităţi mari în apropierea ţărmului, la adâncimi până la 4-5 m. Plantele talofite (algele şi ciupercile), care înconjoară uscatul, se întind spre larg, în funcţie de relieful fundului, de la câţiva metri la zeci de kilometri şi până la adâncimea de 100 m. Ele sunt reprezentate de alge, împărţite - după culoare - în cinci' grupe: albastre-verzui, verzi, brune, roşii şi galben-verzui. Primele patru grupe sunt în general benctonice, iar ultima, planctonică. Alga brună, laminaria, este cea mai mare, atingând o lungime de cca 50 m. Alga brună, sargassum, poate fi întâlnită departe de uscat. Ea se dezvoltă în stare de plutire, formând în zona Antilelor cunoscuta mare a Sargaselor, a cărei provenienţă nu a fost încă elucidată. De la o altă specie de alge roşii plutitoare (Tricha desmium) provine denumirea dată M. Roşii, care se colorează în unele perioade. Vegetaţia marină protejează uneori malurile, jucând rolul de sparge-val. Masele de alge din emisfera sudică pot prezenta pericol pentru navigaţia navelor mici. Numeroase alge au valoare economică, fiind folosite în industria alimentară sau chimică (pentru extragerea iodului, sodei etc.). Răspândirea geografică a nectonului (peştii, diferite mamifere etc.), care înoată liber, independent de circulaţia curenţilor, este legată în general de răspândirea planctonului şi a bentosului, fiind influenţată de temperatura apei, de presiune, de salinitate etc. Peştii sunt reprezentaţi în zona tropicală printr-un mare număr de specii, reduse însă cantitativ. Se întâlnesc frecvent peşti viu coloraţi care trăiesc printre recifele de corali, peşti zburători etc. în zonele temperate există o mare cantitate de peşte, deşi numărul speciilor este mai mic. Distribuţia sezonieră a rezervelor de hrană ale oceanului determină migraţiile în masă ale diferitelor specii de peşti. De asemenea, pentru reproducere, unii peşti se deplasează din mare în fluviu sau din fluviu în mare. Mamiferele sunt reprezentate prin carnivore (ursul poiar şi vidra de mare), pinipede (foca, leul de mare, morsa), ierbivore, având corpul adaptat la mediul acvatic, cetacee (balena, delfinul, marsuinul). Păsările marine care se hrănesc cu peşti, crustacee etc. depind de ocean, revenind pe uscat numai pentru reproducere. în zonele în care îşi au cuiburile se formează cantităţi mari de guano (Chile, Peru etc.), care se exploatează ca îngrăşământ. Multe specii de păsări migrează de-a lungul continentelor, de la locurile de cuibărit la cele de iernat, străbătând distanţe uriaşe. Astfel, pescăruşul sau chirighiţa polară, care cuibăreşte pe coasta mărilor arctice, emigrează, o dată cu apariţia nopţii polare, spre Antarctica, străbătând peste 12 000 Mm. Cele mai mari păsări marine, pinguinii, trăiesc numai în emisfera sudică, ajungând din Antarctica, datorită curenţilor reci, până în zona tropicală (Ins. Galapagos şi Sf. Paul). Ei ating înălţimea de 120 cm şi greutatea de cca 40 kg. Deşi nu zboară, pinguinii înoată şi îşi vânează hrana cu multă abilitate. FLORES 1. Mare în bazinul Oc. Pacific între Ins. Flores, Sulawesi şi Sumbawa (Indonezia). Supr. 121 mii km2; ad. med. 1 829 m, max. 5 140 m; temp. stratului de apă de suprafaţă în aug. - sept. este de +25,9° C, iar în nov. este de +28,8°C. Salinitatea: 32-34,6%o. lama domină vânturile de SE, iar vara cele de V. înălţimea mareei 1,6 m. _____________________________________FLOTABILITATE 211 FLORIDA (I) Pen. în SE Americii de Nord. Supr. 115 mii km2, reprezentând o câmpie plană până la'100 m înălţime. Ţărmul de E are numeroase plaje de nisip, -lagune şi canale litorale. Ţărmul de V are mai multe golfuri mici, adânci şi mici insule. Climă oceanică, subtropicală la N şi tropicală ia S, cu temp. de la +20,7° C în N la +28,7° C în S. Port principal - Tampa; staţiuni balneare - Miami ş.a. FLORIDA (II) Strâmtoare între Pen. Florida, Ins. Cuba şi Arh. Bahamas, care face legătura între G. Mexic şi Oc. Atlantic. Lung. 570 km; lăţ. min. 80 km, ad. este între 567 şi 2 084 m. în strâmtoarea F. începe formarea curentului cald Golfstrom (Gulfstream). Principalele porturi: Havana (Cuba) şi Miami (S.U.A.). FLOTA ROMÂNEASCĂ DE PESCUIT OCEANIC. A luat naştere în anul 1964 prin intrarea în exploatare a primelor două nave de pescuit oceanic, „Galaţi" şi „Constanţa", construite în Japonia. în perioada 1968-1982, s-au achiziţionat nave de pescuit (trauler) de tip „Atlantic-2" şi „Superatlantic", construite în şantierele navale din R.D.G. şi „B-22", „B-419" construite în Polonia. începând din anul 1982, în dotarea flotei au intrat nave de pescuit de tip „Superatlantic", construite sub licenţă în Ş.N. Brăila. Pe măsura creşterii parcului de nave de pescuit, flota a fost dotată cu 12 nave frigorifice de transport de tip „Sibir", construite în fosta URSS, „Polar" şi „Cristal", construite în Ş.N. Galaţi şi în Germania de est. Pentru aprovizionarea operativă cu carburanţi s-au achiziţionat şi 2 tancuri petroliere, construite în Ş.N. Galaţi. La sfârşitul anului 1989, flota de pescuit oceanic a atins punctul maxim de dezvoltare, însumând 62 de nave, din care: 48 nave trauler congelatoare, 12 nave frigorifice de transport, 2 tancuri petroliere. Conform statisticii LLOYD'S, în perioada 1985-1990 România se situa pe locul 7 în grupa ţărilor cu nave trauler de peste 2500 TRB şi pe poziţia 5 în grupa ţărilor deţinătoare de nave frigorifice de transport. Zonele tradiţionale de pescuit abordate de flota românească au fost, în ordine cronologică: Marea Japoniei; coasta de est a Africii (Somalia şi Mozambic); Coasta de vest a Africii (Maroc, Sahara Spaniolă, Mauritania, Senegai, Namibia, Africa de Sud); Canalul Englez - sudul Angliei; coastele de sud ale Irlandei; coasta de vest a Norvegiei; Marea Bareuts; coastele de E ale Canadei şi SUA. De asemenea, nave trauler româneşti au întreprins activităţi de cercetare în Marea Mediterană (coasta Libiei), Marea Roşie (coasta Yemenului), Oceanul Atlantic (coastele Argentinei) şi zona antarctică a Oceanului Atlantic. în anul 1990, flota de pescuit şi-a restrâns activitatea la nivelul unei singure zone: platforma continentală a R.l. Mauritania, activitate care a încetat în ianuarie 1993. în perioada 1994-1997, s-a pescuit numai cu trei nave trauler, iar din martie 1997 a încetat, practic, orice activitate a flotei româneşti de pescuit oceanic. FLOTABILITÂTE Capacitatea unei nave de a pluti pe apă, în stare de echilibru, datorită împingerii hidrostatice arhimediene. F. constituie una dintre princi- FLOTĂ__________________________________________________ 212 palele calităţi nautice ale navelor. Orice navă dispune şi de o rezervă de F., care îi permite să navige în siguranţă pe mare rea sau în cazuri de inundare parţială a compartimentelor. Valoarea rezervei de F. se exprimă prin mărimea bordului liber. FLOTĂ Totalitatea navelor, mijloacelor auxiliare şi de asigurare puse sub conducere unică, având o anumită destinaţie: militară, comercială, de pescuit etc. F. de război Parte componentă a marinei militare a unor ţări, destinată ducerii războiului pe mare. în compunerea acesteia intră, de regulă, nave de diferite clase, aviaţie maritimă, artilerie şi rachete de coastă, infanterie marină şi unităţi şi subunităţi de alte arme. F. comercială Totalitatea navelor maritime şi fluviale, indiferent de destinaţie, utilizate de un stat pentru a face comerţ cu alte ţări, realizând transportul de mărfuri şi de pasageri pe apă. F. de pescuit Totalitatea navelor destinate pescuitului şi prelucrării totale sau parţiale a peştelui. F. tehnică Totalitatea navelor destinate dragajului şi altor lucrări de întreţinere a porturilor şi a căilor navigabile; v. tabel anexă. FLOTĂ DE GALERE Flotă militară alcătuită din nave de tipul galerelor. F.d.G. au fost răspândite îndeosebi în M. Mediterană fiind o continuare a flotelor cu rame din antichitate, iar apoi şi în alte state europene (Olanda, Suedia, Rusia ş.a.). în unele flote de galere din Mediterană, nava-comandant a F.d.G. purta denumirea de Galera reala, iar nava-comandant din subordine, denumirea de' G. capitana sau G. patrona. O galeră obişnuită (de ex. franceză) avea 25-26 bancuri cu trăgători la rame, fiecare ramă mânuită de 5 oameni. Efectivul era format din galerieni care trăgeau ia rame, marinari tunari şi luptători care săreau la lupta de abordaj. FLOTILĂ 1. mii. Mare unitate operativ-tactică din compunerea flotei sau marinei militare, care îndeplineşte misiuni parţiale, acţionând pe fluvii, în zone cu lacuri, în zone maritime limitate etc. (de ex., F. fluvială, F. de submarine, F. de distrugătoare). 2. Denumire dată iniţial Marinei Române care a fost înfiinţată în anul 1860, comanda fiind încredinţată colonelului C. Steriade. 3. Grupare de nave (de pescuit, fluviale etc.) destinată bunei desfăşurări a activităţilor. FLOTOR 1. Corp plutitor de formă hidrodinamică, folosit pentru susţinerea drăgilor de mine, aparatului-paravan şi altor instalaţii imerse. 2. Plutitor montat sub corpul hidroavionului, la extremitatea planurilor sale, asigurând decolarea şi amerizarea. 3. Corp plutitor folosit pentru marcarea locului unei plăşi sau al altui obiect. 4. pese. Sferă cu diametrul de cel mult 200 mm, fabricată din aluminiu sau din material plastic, cu flotabilitate pozitivă, care se montează pe hedlain pentru a deschide gura traulului pe verticală. FLOTOR DERIVANT Corp plutitor de dimensiuni mici, sub forma unui cilindru etanş, care se aruncă în apă în puncte determinate în scopul stabilirii direcţiei generale şi vitezei curenţilor marini. în interiorul acestor flotoare se găsesc formulare pe care navigatorii trebuie să le completeze cu ora, data şi punctul în care au fost găsite şi să ie lase din nou la apă, transmiţând prin radio organului hidrografic care le-a lansat datele înscrise pe formular. FLUIER 1. Dispozitiv acţionat de vapori pentru emiterea de semnale sonore. 2. în sensul regulilor pentru evitarea coliziunilor, F. în accepţiunea (1) sau sirenă. 3. Semnal de F., de ex., „un fluier scurt". F. de barcă si plută de salvare. F. cu bătaia de 0,5 Mm, utilizat pentru emiterea semnalelor de pericol. F. de baterie F. obişnuit, folosit de ofiţeri pentru transmiterea diferitelor comenzi, de obicei, în combinaţie cu semnale de manevră. F. comandantului are, de regulă, un timbru distinct. Poate fi folosit pentru transmiterea de semnale între navele mici aflate în formaţie, mai ales pe timp de noapte. F. de ceaţă F. montat pe geamandurile care emit semnale acustice de ceaţă. F. de centură de salvare F. fixat la centurile de salvare, având bătaia de 0,5 Mm. FLUT Curentul mareei înalte. FLUTĂ (Fleută) ist. 1. Velier de transport maritim tipic olandez (fundul plat, pupa rotundă) din secolele XVII—XVIII. Din 1680 a fost semnalat şi în M. Neagră. Capacitatea 150-400 t; trei arbori cu vele pătrate (cu execepţia artimonului, prevăzut cu o velă latină); dotat cu 4-6 tunuri. Se caracteriza printr-un corp lat la nivelul liniei de plutire şi îngust la nivelul punţii, ceea ce îi permitea să transporte mai multă marfă, plătind mai Flută sec. XVII Flută olandeză de la jumătatea secolului al XVII-lea puţine taxe vamale. Prima F. a fost construită în 1595, iar ultima după 1670 când, schimbându-se legislaţia, forma specială a cocei nu mai permitea eludarea taxelor vamale. Numele său provine din asemănarea cu un flaut (ol. fluitschip - „navă flaut"). 2. ist. Navă militară de transport {v. transportor) amenajată dintr-un vechi velier de luptă scos la reformă (o navă de linie sau fregată) despre care se spunea în limbaj figurat că este armat în flută. FLUTURĂ (despre velă) A primi vântul de-a lungul velei, aceasta nefiind, prin urmare, nici plină, nici mascată. O velă începe să fluture dacă strânge prea mult vântul sau dacă este braţată în grandee. Fluiere de navă: A - cu două tonuri; B - orgă. FLUTURĂTURĂ Parte a unui pavilion, opusă saulei (ridicăturii), care flutură în vânt; v. fig. pavilion. FLUVIU Apă curgătoare a cărei lungime variază de la 500 la peste 2 500 km, adună apele afluenţilor săi (din bazinul hidrografic) şi se varsă într-o mare sau ocean. Sistemul de fluvii şi râuri are ca sursă de alimentare precipitaţiile (ploile şi căderile de zăpadă), gheţarii şi apele subterane. Distribuţia reţelei de fluvii şi râuri de pe glob este determinată de sursele de alimentare. în zonele unde sursele de alimentare sunt bogate, reţeaua de fluvii şi râuri este deasă şi se răreşte în zonele uscate. Debitul anual al reţelei de fluvii şi râuri de pe Terra se ridică la 35 560 km3. Ponderea cea mai mare în acest debit o au marile fluvii (fl. gigant). FLUVIU INTERNATIONAL DM Fluviu navigabil care traversează sau separă teritoriile a două sau mai multor state, fiind deschis navigaţiei comerciale pentru toate statele riverane şi neriverane, în baza unui acord internaţional. FLUX oc. Fază a fenomenului de maree în care nivelul mării creşte de la o poziţie minimă, numită „maree joasă", la o înălţime maximă numită „maree înaltă"; v. maree. FOALE DE PLUTĂ DE SALVARE Dispozitiv destinat umflării plutelor pneumatice. FOARFECĂ 1. Nod marinăresc care poate fi simplu, dublu sau filant, adică uşor de desfăcut dacă se trage de capătul dat în dublin. 2. v. cârlig. FOARFECĂ, în - Două vele întinse, fiecare într-un bord, la aliura vânt din pupa. Se practică pe ambarcaţiuni sau pe goelete. FOARFECE: F. de dragă mii. Dispozitiv fixat la dragă sau la aparatul paravan pentru tăierea parâmelor minelor ancorate. F. de fitil F. special pentru tăierea fitilelor de felinar. F. de torpilă Aparat montat în vârful FOCSA B Foarfecă: A - simplă; B - dublă. Ambarcaţiune cu velele Foarfece de dragă în foarfecă: mecanic: 1 - vela mare; 2- / - dragă; 2 - cheie; trinca; 3 - spinacher. 3 - cuţit; 4 - cheie cu furcă; 5 - parâ-ma drăgii. Foarfece de dragă cu exploziv: 7 - dragă; 2 - exploziv; 3 - cuţit; 4 -conductori electrici; 5 - placă de presiune; 6 - parâma minei. conului de război, constând dintr-un cuţit inelar care, aruncat de o mică încărcătură explozivă, taie plăşile contra torpilelor. 213 FOB (engl. Free on Board) MC Clauză contractuală prin care vânzătorului îi revine, în contul preţului de vânzare, obligaţia să predea marfa la bordul navei, iar cumpărătorului, să navlosească nava sau să rezerve un anumit spaţiu pe aceasta; totodată, ultimul este obligat să-l informeze pe vânzător despre sosirea navei în portul de încărcare. în cazul vânzării FOB, navlositor este cumpărătorul, iar expeditor-încărcător este vânzătorul. Destinatar poate fi navlositorul sau o terţă parte. Din momentul trecerii mărfii peste copastia navei, dreptul de proprietate, cheltuielile şi riscurile privind marfa revin cumpărătorului. FOC Velă triunghiulară pe straiurile bompresului (a nu se confunda cu velastraiul). Distingem: F. mare, F. mic şi F. săgeţii. Velierele foarte mari pot avea şi un contrafoc, iar pe iahturi se folosesc şi F. de dimensiuni mari, care poartă denumirea de F.-balon şi F.-Genova/genovez. Pe timp rău se folosesc F. de furtună, confecţionate din pânză de vele mai groasă. Denumirea de F. a început să fie utilizată după cel de al doilea război mondial. Anterior se folosea denumirea de floc, termen de origine veneţiană, ceea ce atestă vechimea marinăriei la români; v. fig. greement. FOC GRECESC ist Amestec inflamabil de smoală, pucioasă, salpetru şi alte substanţe (nu se cunoaşte compoziţia exactă) care, aruncat asupra navelor inamice cu ajutorul unor sifoane (tuburi de metal), provoca incendierea acestora. A fost folosit în bătăliile navale din Bizanţ, fiind o armă foarte periculoasă. Se crede că inventatorul său a fost un grec cu numele de Kalinikos. FOCA, Anton (1900-? n. Văculeşti, Dorohoi) Comandor. Absolvent al Scolii de Artilerie, Geniu şi Marină. A fost ambarcat pe Mon. „Mihail Kogălnicea-nu" şi alte nave. Comandant maritim de cursă lungă, ambarcat pe navele comerciale „Dacia" şi „Principesa Maria". A participat în al doilea RM în calitate de comandant pe can. „Stihi" şi puitorul de mine. „Amiral Murgescu", luând parte ia numeroase misiuni de luptă. A fost decorat pentru fapte de arme cu Ord. „Mihai Viteazul" (1943). în rezervă din iulie 1947. FOCAR 1. Porţiune a căldării în care are loc arderea. 2. sin. (impropriu) fochist. FOCHIST Marinar care lucrează la căldările navei, aprinzând şi întreţinând focurile sau executând alte operaţii necesare funcţionării căldărilor. FOCOS Dispozitiv mecanic, pirotehnic, electric, acustic, radio-electric etc. destinat producerii exploziei încărcăturilor proiectilelor de artilerie, rachetelor, bombelor, torpilelor, minelor etc. După modul de funcţionare se disting: F. percutante, fuzante de proximitate. FOCŞA, Constantin (1870-1923; n. Ciumuleşti, Suceava). Comandor. Absolvent al Şcolii Copiilor de Marină (1888) şi al Şcolii de Ofiţeri din Bucureşti. La 1 iulie 1891 este repartizat cu gradul de Slt. la Depozitul Flotilei şi Divizia Echipajelor. Avansează în ierarhia militară, remarcându-se în funcţiile îndeplinite: FOCUL SF. ELM 214 comandant al campaniei bricului „Mircea" (1896), şef al artileriei pe Cr. „Elisabeta" (1897), comandant pe navele „România" şi „Fulgerul" (1899), căpitan de port la Turnu Măgurele (1904), comandant al bricului „Mircea" (1911), şef de Stat-Major al Diviziei de Dunăre, fiind ambarcat pe monitorul „L. Catargiu", cu care participă la al doilea război balcanic (1913). în primul război mondial primeşte noi sarcini de răspundere: comandant al Serviciului Transporturilor, comandant ai podurilor pe şlepuri şi al bateriilor antiaeriene din Brăila, comandant al podurilor pe şlepuri din regiunea Prut şi al apărării antiaeriene a Galatiuiui, comandant al Serviciului Marinei din Galaţi şi al Sectoarelor fluviale. După război, este numit subdirector al Arsenalul Marinei (1920), apoi şef de Stat-Major al Diviziei de canoniere, comandant al Apărării Fixe Fluviale (1921-1925) ş.a. Din anul 1928, avansat la gradul de comandor, funcţionează în Divizia de Dunăre până în 1935, când este trecut în rezervă. FOCUL SF. ELM Fenomen luminos, denumit după biserica omonimă pe turnurile căreia a fost adeseori observat sub formă de jerbe de scântei albăstrui, albe-violete, albe etc. Fenomenul apare, de regulă, pe obiecte ascuţite (vârfurile catargelor, vergilor), când peste acestea trece întâmplător un flux de particule de apă cu sarcină electrică purtat de vânt; sin. corposant. FOCURILE LA GURĂ, cu ~ 1. Pe vremea căldărilor cu cărbuni, aducerea cărbunilor aprinşi spre gura focarului pentru a scădea presiunea, menţinând-o însă suficient de mare pentru a putea porni imediat. 2. A avea căldarea cu păcură pregătită pentru a ridica imediat presiunea. 3. arg. A fi gata de. FODRĂ Căptuşeală interioară a bordajului navei. FOEHN {germ. Fohn) meteo. Vânt cald şi uscat care bate primăvara, uneori în rafale puternice, dinspre crestele munţilor spre văi, grăbind topirea zăpezilor şi producând avalanşe. Durează de la câteva zile la o săptămână. Caracteristic regiunilor alpine din Elveţia şi Tirol. Vânturi de acelaşi gen, sub diferite denumiri, se întâlnesc în Groenlanda, Islanda, pe coasta de S a M. Caspice, pe coasta de E a Coreei, în Caucaz şi în alte zone. FOMALHAUT Steaua nautică a Piscis (Peştele) Austral is, mărimea 1,3; în arabă „Gura peştelui de Sud". FONSECA Golf în Oc. Pacific la ţărmul Americii Centrale. Lung. de 75 km, lăţ. la intrare 35 km; ad. 27 m. Ţărmuri joase acoperite de arbuşti de mangrove. Port principal: La Union (Salvador). FONTENOY, Maud Navigatoare franceză (27 de ani), prima femeie care a traversat într-o barcă cu rame Oc. Atlantic şi Pacificul de Sud, parcurgâbd în 73 de zile 7000 km, realizând un adevărat record feminin. La bordul micii ambarcaţiuni „Oceor" a plecat din Peru şi a ajuns la insula Hiva Oa din Polinezia franceză la 26 martie 2005. A beneficiat şi de curentul ecuatorial dintre America de Sud si Polinezia. FORMALITĂŢI VAMALE Formele ce se îndeplinesc la vamă, la sosirea sau la plecarea unei nave. La sosirea în port nava trebuie să predea organelor vamale următoarele acte: declaraţia proviziei de bord, declaraţia obiectelor personale ale comandantului şi echipajului, declaraţia valutei, lista de echipaj. FORMAŢIE mii. Dispunerea reciprocă a navelor care staţionează, navigă sau acţionează în comun, la intervale, distanţe şi în relevmente stabilite prin ( fi A A * A „ j t \ i 't B ''fe I____________ A 1 cl-4 Formaţii simple (liniare): linie de şir; B - linie de relevment; C - linie de relevment eşalonată; D - linie de front. mf ti ir CWî A AA A A A A A AA A A r r a A A A A A ^A A A A f*A Formaţii compuse: A - linie de front dublă; B - coloană; C - în unghi; D - circulară. regulamente, instrucţiuni etc. F. pot fi simple sau compuse, după cum navele sunt dispuse pe una şi, respectiv, pe mai multe linii. Elementele unei F. sunt: cap, coadă, flancuri, lăţime, lungime (adâncime), linia F., azimutul sau relevmentul F., orientarea sau unghiul F., unghiul de aliniere, distanţa şi intervalul dintre nave; v. fig. formaţii. FORMĂ DE EXCAVAŢIE Formă a reliefului submarin având aspectul unei scobituri, în raport cu suprafaţa înconjurătoare. în această categorie intră: bazinele, depresiunile, şanţurile submarine, abisurile, văile submarine, brazdele submarine, canioanele submarine, sacurile şi puţurile submarine. FORMĂ DE RELIEF Formă a reliefului submarin care se înalţă deasupra suprafeţei înconjurătoare a fundului mării sau oceanului. în această categorie intră: pragurile submarine, spinarea submarină, pragurile fluviale, crestele submarine, platourile submarine, soclurile insulare, munţii şi vulcanii submarini, peninsulele submarine, bancurile, fundurile mici, întinsurile, recifele, barele, pintenii submarini, domurile, crestele stâncoase. FORMOSA Denumire portugheză (llha Formosa -insulă minunată) a insulei chineze Taiwan. FORT DE FRANCE Oraş-port şi centru ad-tiv al Ins. Martinica (Arh. Antilelor Mici) situat pe ţărmul de N al g. cu acelaşi nume în partea de V a ins. 65 mii loc. Posesiune franceză. Export de banane, fructe exotice, rom, zahăr etc. Aeroport. Vechiui nume: Fort Royal. FORPIC sin. picul prova sau compartimentul de coliziune prova. ant. afterpic. FORŞPAN fl. Remorcă dată între două remorchere care trag de acelaşi convoi pentru a mări puterea de tracţiune. „FORTITUDE" Denumire codificată a planului de dezinformare şi a acţiunilor concrete de mascare, executate de aliaţi pentru păstrarea secretului operaţiei „Overlord" [v. Debarcarea din Normandia). întrucât intenţia de a debarca, concentrarea de forţe şi acţiunile pregătitoare erau practic imposibil de ascuns, esenţa operaţiei „F" a constituit-o inducerea în eroare a inamicului asupra locului şi momentului debarcării. Aceasta s-a realizat prin trimiterea de cercetaşi în zona Calais (unde nemţii se aşteptau să aibă loc debarcarea) şi alte asemenea acţiuni demonstrative. în paralel, s-au executat antrenamente şi s-au construit mijloace care să suplinească lipsa unor porturi care să permită escaladarea falezelor abrupte de pe litoralul Normandiei. Când convoaiele de nave au pornit spre Est din porturile din sudul Angliei, comandamentul german a fost sigur că se îndreaptă spre Calais, dar pe neaşteptate ele au luat drumul Sud şi au ajuns în zona cuprinsă între Cherbourg şi Le Havre. Chiar şi după începerea debarcării în Normandia, germanii şi-au întărit prezenţa la Calais, considerând Normandia ca pe o simplă acţiune demonstrativă. FORJA DIRECTRICE LA BORDUL NAVE! Rezultanta dintre forţa directrice terestră şi forţa magnetismului navei. Această forţă acţionează asupra rozei compasului magnetic de ia bordul navei; direcţia ei nu coincide cu direcţia meridianului magnetic, formând cu acesta un unghi egal cu deviaţia compasului, iar intensitatea ei este variabilă, în funcţie de capul (drumul) navei. Dacă se consideră că într-un punct oarecare valoarea forţei directrice terestre H este egală cu unitatea, atunci valoarea forţei directrice la bordul navei se notează cu „A,". în cazul general H = \H, unde A = 1 + --, a şi e fiind parametrii maselor de fier moale. FORJA DIRECTRICE TERESTRĂ Componenta orizontală a magnetismului terestru, care acţionează în centrul rozei compasului magnetic şi orientează acul magnetic al unui compas sau busole (asupra căruia nu se mai exercită altă influenţă magnetică) în direcţia nordului magnetic. Această forţă se notează cu litera H. Valoarea maximă a F.D.T. poate ajunge până la 0,9 din intensitatea magnetismului terestru. FORŢĂ A fi tensionat, ca în expr. „De îndată ce gripia începe să forţeze..." FORJĂ RAMELE A rama cu forţă maximă. FORJĂ VELELE A întinde cât mai muite vele, chiar cu riscul de a fi sfâşiate de vânt sau de a se rupe catargul. FORJĂ Intensitatea unui fenomen meteorologic, ca forţa vântului, a apei mării sau chiar a ceţei; v. scara ______________________________________________„FRAM" 215 Beaufort, scara mării, scara ceţei (a nu se confunda cu forţa definită de mecanică). FORJĂ DIRECTOARE MEDIE Parte din intensitatea câmpului magnetic terestru care acţionează util asupra compasului. Valoarea maximă a F.D.M. la compasurile etaion ajunge până la 0,9 din intensitatea magnetismului terestru. FORJĂ MAJORĂ MC Fenomen natural - vânt puternic, mare rea, calamităţi naturale - care poate produce avarierea sau scufundarea navei aflate pe mare ori staţionate în port. FOSĂ ABISALĂ oc. Depresiune pe fundul oceanelor cu o formă alungită (până la 3 500 km), îngustă (90-110 km lăţime) şi foarte adâncă (6 000-11 000 m). Cele mai importante F.A.: Oc. Atlantic - Puerto Rico (lung. 1070 km; ad. 8472 m); Sandwich de Sud (lung. 1 830 km, ad. 8264 m); Oc. Indian - Sonde (lung. 2900 km, ad. 7209 m); Indiiie Orientale (lung. 1744 km, ad. 6335 m); Oc. Pacific - Marianelor (lung. 1 340 km, ad. 11 022 m); Tonga (lung. 860 km, ad. 10 882 m); Filipine (lung. 1330 km, ad. 10 265 m); Kermandec (lung. 1270 km, ad. 10 047 m); Kurile Kamceatka (lung. 2170 km, ad. 9717 m); Aleutine (lung. 3570 km, ad. 822 m). Multe din F.A. se află în zone cu vulcani activi şi cu activitate seismică; v. şi abis, groapă. FOSFORESCENŢA MĂRII Aspectul luminos şi sclipitor al apelor din unele regiuni ale mărilor calde şi în anumite perioade ale anului, ca urmare a existenţei în apa mării a unor bacterii şi organisme care emit lumină; v. şi iacamos. FOX, Bazinul lui ~ (engl. Foxe Basin) G. în Oc. îngheţat de Nord la ţărmul Canadei între Pen. Melville şi Ins. Tara lui Baffin. Lung. 600 km; ad. până la 200 m. Cea mai mare parte a anuiui este acoperit de gheaţă şi poate fi traversat doar în lunile aug.-sept. Poartă numele navigatorului polar britanic Luke Fox care în 1631, la comanda navei „King Charles" (70 t), a explorat zona G. Hudson în încercarea nereuşită de a descoperi drumul (pasajul) de nord-vest din Oc. Atlantic în Oc. Pacific. „FRAM" Navă de construcţie specială (1893), cu corpul din lemn, pe care exploratorul norvegian Fridtjof Nansen (comandantul navei fiind Otto Sverdrup) a „Fram" întreprins expediţia arctică din 1893-1896, navigând în derivă, antrenat de gheţuri, către Polul Nord. Ca- „FRANCE"_____________________________________________________ 216 racteristici: depl. la plină încărcătură 800 t; grosimea bordajului 700-800 mm, L 34,5 m; B 11 m, d 4,75 m; bord liber 1 m; puterea maşinii 220 CP: V 6-7 Nd; echipaj 13 oameni; velatura de goeletă cu trei arbori; suprafaţa velică 600 m2. în perioada 1898-1902, Otto Sverdrup a întreprins o nouă expediţie în Arctica, iar în anii 1910-1912 aceeaşi navă a fost folosită de Roald Amundsen în expediţia sa pentru cucerirea Polului Sud. în 1936, din iniţiativa exploratorilor polari, nava a fost transformată în muzeu, fiind ancorată în apropiere de Oslo. „FRANCE" 1. Cea mai mare navă cu vele, de tip bare, cu cinci arbori, cunoscută la acea dată în lume. Construită în anul 1911 la Bordeaux, nava era destinată transportului de cereale, cherestea, salpetru etc. Caracteristici: depl. 5 632 t; L 127,65 m; B 17,6 m; P 7,67 m; TRB 7 000; suprafaţa velică 5 000 m2; vit. max. realizată 14 Nd. în anul 1922 s-a pus pe uscat în Noua Guinee. 2. Pachebot francez de construcţie modernă (1960) Caracteristici: depl. 55 000 t; L 315,66 m; I 33,70 m; 12 punţi; suprafaţa punţilor 80 000 m2, puterea maşinilor 160 000 CP; vit 34 Nd; capacitate 2 000 de pasageri; echipaj 1 000 de oameni. Această navă de lux, supranumită „oraşul plutitor", a fost scoasă din circulaţie în anul 1974, fără ca marina comercială franceză să fi reuşit să amortizeze cheltuielile efectuate. FRANKFURT PE MAIN {germ. Frankfurt am Main) Oraş german (Hessen), port pe R. Main situat la vărsarea acestuia în Fl. Rin. Cca. 750 mii loc. Unul din marile centre industriale şi comerciale ale ţării. Constr. automobile („Opel"), ind. electrotehnică, chimică, mecanică fină, textilă ş.a. Ind. de armament. Traficul fluvial anual de. mărfuri este de 7 mii. t. Nod de comunicaţii. Aeroport. FRANKLIN, John Sir ~ (1786-1847) Navigator englez, explorator al Arcticii. A cercetat nordul Canadei şi o mare parte a litoralului nord-american al Oc. Atlantic (1819-1822; 1826-1827). S-a consacrat căutării pasajului (trecerii) de NV din Oc. Atlantic în Oc. Pacific prin nordul Americii. Ultima expediţie cu navele „Erebus" şi „Terror" (1845-1847) s-a încheiat tragic. John Franklin a pierit împreună cu întreaga expediţie de 138 oameni, după ce a părăsit navele blocate şi avariate de gheţuri. FRANŞIZĂ M.C. 1. Parte exceptată dintr-un total, exprimată în procente. în operaţiunile de vânzare-cumpărare, transport, depozitare şi relaţii vamale, F. înseamnă „toleranţă" sau „marjă" pentru stabilirea pierderilor (scurgeri, evaporaţii, pierderi din greutate), în general, sau în aprecierea diverselor dimensiuni etc. 2. în asigurarea maritimă: clauză care exonerează pe asigurator de anumite riscuri. FRANŞIZA OBIŞNUITĂ Termen de asigurare maritimă prin care se înţelege că în avaria particulară se va aplica franşiza uzuală pentru obiectul asigurat. FRANŢUZ Buclă a unei sârme făcută colac, având sens invers celorlalte; y. fig. colac. „FRANZ I" Primul vapor de transport mărfuri care a navigat pe Dunăre, aparţinând primei societăţi dunărene de navigaţie cu aburi cu sediul la Viena. Construit în 1830 de către şantierul „Schiffswerft Wien-Florisdorf" după un proiect britanic. în acelaşi an, la 26 iul., a plecat în prima cursă (inaugurală). Caracteristici: corp de lemn, propulsat cu zbaturi (era prevăzut şi cu vele); dim. 48 x 6,75 (11,43 cu zbaturile) x 1,6 m. A efectuat curse regulate pe Dunăre între 1831-1848. în 1841 a fost reconstruit, primind un corp metalic. în vara anului 1848 a fost cumpărat de Ungaria pentru armată şi botezat „Meszaros". în acest scop a fost dotat cu II tunuri de 74 mm, VIII de 57 mm şi 2 obuziere de 60 mm. în scurt timp a fost preluat de austrieci, primind numele de „General Schlick". A suferit noi modificări, devenind remorcher, apoi transportor, sub denumirea A-7. A fost radiat în 1918. Vaporul austriac „Franz I" în 1830 FRANZ JOSEPH, Tara ~ Arh. în Europa Arctică situat în N M. Barents la E de Arh. Spitzbergen. Format din 187 de insule cu o supr. de 16 mii km2. Aparţine Rusiei. Relief stâncos cu alt. max. de 620 m. Majoritatea ins. sunt acoperite de gheaţă continentală. Faună polară: urşi albi, vulpi argintii, foci, morse. Climă polară: temp. med. în ian. - 24°C, iul. +1,6°C. Staţiuni geofizice şi meteorologice. FRASER Fluviu în V Canadei. Lung. de 1370 km; supr. bazinului - 232,5 mii km2. Izv. din Munţii Stâncoşi, traversează platoul Columbiei Britanice, unde are căderi abrupte şi se varsă în G. Georgia din Oc. Pacific. Debitul mediu anual este de 2640 m3/s. îngheaţă de la sfârşitul lunii noiembrie până în mart- apr. Navigabil pe anumite sectoare. Importante hidrocentrale. FRASER, Bruce Ostin (1888-1981) Amiral de flotă britanic. A participat la primul şi al doilea RM. în marina militară din anul 1902. A îndeplinint importante funcţii de comandă în flota metropolei şi flota din M. Mediterană (1938). în 1943-1944 a comandat forţa navală care apăra împotriva atacurilor germane traversada convoaielor aliate ce ieşeau din porturile britanice şi se îndreptau spre porturile din nordul URSS. în dec. 1943 a condus acţiunile de luptă de la Nordkapp pentru distrugerea navei germane de linie „Scharnhorst". Comandant al flotei britanice din Oc. Pacific (1944-1946) şi şef de stat major al Marinei Militare Britanice (1948-1951). FRAŢII COASTEI sin. flibustier. FRÂNGERE 1. fl. Manevră care constă dintr-o întoarcere bruscă a remorcherului, pentru ca prima dană să abată în bordul voit, evitându-se astfel coliziunea, punerea pe uscat sau angajarea într-un rondou. 2. Forţarea unei sârme în jurul unei rodanţe. Această operaţiune se execută, în cazul sârmelor subţiri, cu ajutorul unui baston sau utilizându-se un vinci spaniol, atunci când sârma este mai groasă. • FRÂNTURĂ Porţiune a bordajului sau a unui element al osaturii, având un unghi ascuţit. FRÂU DE RECUL ist. Parâmă trecută printr-un ochi al culatei tunului cu afet pe roţi, care limita reculul spre interiorul navei; v. fig. tun. FRECVENTĂ DE PRIMEJDIE Frecvenţă radio internaţională de 500 kc/s folosită de navele aflate pe mare pentru apel şi traficul radio în caz de primejdie, cât şi pentru transmiterea semnalului de alarmă. FREDERIKSHAVN Oraş-port danez situat la Str. Kattegat. Este legat prin feribot cu or. Larvik (Norvegia) şi Goteborg (Suedia). Intrarea în port se face prin două pase cu ad. de 8 m. BMM, situată în partea de SV a portului, are un front de cheuri de 2,4 km, cu ad. de peste 8 m. Asigură bazarea a cca 20% din navele flotei militare daneze. Şantiere navale care asigură reparaţia navelor de mare tonaj, inel. Cr. FREETOWN Port pe ţărmul de V al Africii la Oc. Atlantic. Cca 150 mii loc. Se exportă huilă, min. de fier, diamante. Şantiere de reparaţii nave. BMM britanică, ist. Fondat în 1787 de M. Britanie, a devenit în 1808 centru ad-tiv al coloniei engleze Sierra Leone. Din 1961 este cap. statului independent cu acelaşi nume. FREGATĂ 1. ist. Navă cu rame şi vele folosită în flotele de galere (sec. XIV-XVI) pentru legătură şi alte servicii. Avea 4-5 perechi de rame şi o velă triunghiulară, iar pe timpul unor marşuri lungi era remorcată de o galeră. 2. ist. Navă militară cu vele (a doua ca mărime ________________________________________________FRISICE 217 după nava de linie cu vele), cu trei arbori şi velatură asemănătoare navei de linie, dar mai rapidă şi mai uşor de manevrat, cu artilerie puternică (cca. 40-60 piese) dispusă pe două punţi. Folosită în sec. XVII—XIX pentru cercetare, escortă, patrulare etc. 3. ist. Navă militară cu aburi şi elice apărută pe la jumătatea sec. XIX şi folosită în aceleaşi misiuni ca şi F. (2). Mai târziu a fost cuirasată, devenind cu timpul navă de linie. 4. ist. în al doilea RM au luat numele de F. navele de escortă şi patrulare construite la început în SUA. în anii 1943-1945. Ele aveau un depl. de cca 1000-1500 t, vit. de 20 Nd şi un puternic armament ASm şi AA. 5. în prezent, F. moderne au un rol important în căutarea şi distrugerea Sm., apărarea AA, ASm şi ApAR a navelor şi transportoarelor, în acţiunile forţelor de apărare a grupărilor de PA, grupărilor de debarcare şi a convoaielor. Caracteristici: depl. până la 7000 t; vit. peste 30 Nd.; armament: 1-2 elicoptere de căutare şi distrugere a Sm., lansatoare de rachete navă-navă, navă-Sm, navă-aer, artilerie AA automată pentru apărare apropiată AA şi antirachetă, torpile ASm ş.a. Marina militară română are în compunere fregatele: F -111 „Mărăşeşti", F - 221 „Regele Ferdinand", F -222 „Regina Maria". 6. arg. Fată frumoasă. FREGATĂ CUIRASATĂ ist. v. fregată (3). „FRIPONNE" v. „A" (cononieră/dragor). FRISICE Grup de insule joase, nisipoase în M. Nordului. Se succed pe o distanţă de cca 250 km de-a lungul ţărmului Olandei până în lutlanda. Supr. totală este de Fregate: A - fregată malteză din sec. XV; B - fregată din sec. XIX; C - fregată universală: 7 - platformă pentru elicopter; 2 - aruncător antisubmarin; 3 - tub lanstorpile; 4 - antenă radiolocaţie; 5 - comandă; 6 -antene radio; 7- tun; D - fregată pentru conducerea aviaţiei; 7- tun AA; 2 -antenă SRL pentru conducerea aviaţiei; 3 - antene SRL navale; 4 - comandă; 5 - turelă dublă. FROBISHER___________________________________________ 218 480 km2. Ins. F. de V ţin de Olanda (până la vărsarea Fl. Ems), Ins. F. de E aparţin Germaniei (până la vărsarea Fl. Weser), iar cele de N se întind de-a lungul Pen. lutlanda şi aparţin Germaniei şi Danemarcei. Ins. F. sunt separate de ţărm de o fâşie (ol. Wad) care, sub acţiunea mareei, este zilnic inundată şi desecată; formată din ţărmurile vechi distruse de valuri. Ins. sunt acoperite cu arbuşti şi păduri de pin; creşterea oilor, pescuit ş.a. FROBISHER, sir Martin (1535-1594) Navigator şi explorator englez. Participă la expediţii corsare şi piratereşti pe coasta Guineii (1553-1554). Sprijinit de coroană şi de negustori, conduce mai multe expediţii în căutarea drumului către Katai (China) de la E spre V prin nordul continentului american (1576-1580). Descoperă marele arhipelag din N Canadei cu zonele cunoscute azi ca Ins. Baffin şi G. Hudson, dar nu şi trecerea căutată. Participă în 1586 la comanda unei nave în expediţia piraterească a lui Francis Drake în Antile (Indiile de Vest) şi se acoperă de glorie în luptele împotriva „Invincibilei Armada" (1588). FROBISHER BAY Intrând al Atlanticului de Nord orientat către Nord-Vest de la capătul de Sud-Est al insulei Baffin (Canada). Această baie este lungă de aproximativ 150 mile (240 km) şi lată de 20-40 mile (39-64 km), având o adâncime maximă de 120 m. A fost descoperită în 1576 de către navigatorul englez Sir Martin Frobisher, care credea că este vorba de strâmtoare. în 1860 s-a constatat că este doar un golf mic (baie). FRONT ATMOSFERIC Strat îngust de discontinuitate (interacţiune) între două mase de aer adiacente din troposferă, deosebite ca proprietăţi fizice (îndeosebi termice). Este înclinat sub un unghi foarte mic faţă de suprafaţa Pământului..Lăţimea F.a. pe orizontală atinge zeci de km: grosimea stratului F.a. pe verticală poate ajunge la câteva sute de m. F.a. cald. Când o masă de aer cald alunecă ascendent, înaintând peste o masă de aer mai rece, stratul de discontinuitate dintre ele se numeşte F. cald. F. rece Când o masă de aer mai rece în înaintare pătrunde pe sub masa de aer mai cald, între ele se formează un F. rece. F. Arctic. Separă masa de aer arctic de masa de aer temperat de la latitudinile medii din emisfera N. F. Antarctic Idem, separă masele de aer antarctic de cele temperate în emisfera S. F. Polar, (temperat) separă masa de aer temperat de la latitudini medii de masa de aer tropical. F. Tropical separă masa de aer tropical de masa de aer ecuatorial. FRONT DE ACOSTARE v. frontul cheurilor. FRONT LA BABORD/TRIBORD! mii. Comandă folosită pentru darea onorului între nave. La această comandă, întregul echipaj aflat pe punte se aliniază în bordul ordonat, stând în poziţia de drepţi până la comanda „Liber de la front!" FRONTON ist. Porţiunea superioară prova a dunetei, precum şi porţiunea superioară pupa/prova a teugii sau a spardecului; v. fig. navă de 74. FRONTUL CHEURILOR MC Lungimea totală a cheurilor costiere, a cheurilor amenajate pe diguri şi pe moluri, precum şi a debarcaderelor la care pot acosta navele în vederea operaţiunilor de încărcare/descărcare. Caracterizează capacitatea de operare a portului şi se exprimă în km. sin. Front de acostare. FRONTUL DANELOR Lungimea totală a danelor unui cheu destinate acostării navelor în vederea desfăşurării operaţiunilor de încărcare/descărcare, ambarcării şi debarcării pasagerilor ş.a. FRONTUL VALULUI Linia care trece de-a lungul crestei valului şi care este aproximativ perpendiculară pe direcţia de propagare a acestuia. FRUNZIANESCU, Angelo (1870-1923; n. Viena). Comandor. Urmează, începând cu anul 1886, cursurile Şcolii Navale din Fiume, la absolvirea cărora, cu gradul de aspirant, intră în marina austro-ungară unde este avansat la gradul de Lt. La 1 octombrie 1897 este primit în Flotila română, funcţionând din 1898, cu gradul de Cpt., pe Cr. „Elisabeta", la Apărarea Porturilor Fluviale, la Administraţia Centrală a Războiului şi la Inspectoratul General al Porturilor. Până la intrarea României în primul război mondial, avansat constant în grad, asigură funcţii importante, între care: şeful Apărărilor Fluviale (1908), comandant al Părţii Sedentare a Diviziei de Dunăre, comandant al Punctelor de sprijin şi informaţii (1911), director al Şcolilor şi Depozitelor Diviziei de Mare (1914). în primul an de război îndeplineşte, sub ordinele superioare ale amiralului rus Patton, funcţia de comandant al Apărării Portului Constanţa, iar după ocuparea Dobrogei de inamic, comandă, până la sfârşitul războiului, Depozitele Generale ale Marinei, de la 1 aprilie 1917 cu gradul de comandor. După război, continuă să funcţioneze în cadrul marinei militare, până la 1 noiembrie 1923, când se stinge din viaţă în plină activitate. FUGĂ ÎNAINTEA VÂNTULUI Manevră pe mare rea, când se navigă cu vântul în pupa. O asemenea manevră poate deveni periculoasă din cauza ambardeelor, care tind să facă nava să cadă între valuri. Pericolul poate fi evitat prin remorcarea unei parâme de manila filată în pupa, FUKUOKA Oraş-port situat în N Ins. Kyushu la ţărmul G. Hakata, la strâmtoarea Tsushima. Cca 200 mii loc. Important centru industrial inel. construcţii de nave şi avioane. La F. se află o bază a flotei de pescuit şi un hidroaerodrom. Export produse industriale cu precădere ale ind. uşoare. „FULGERUL" ist. Canonieră construită la Toulon în anul 1873. Caracteristici: depl. 90 t; vit. 7 Nd; armament uşor de artilerie. A intrat în serviciul marinei române în iunie 1874, fiind a treia navă cu vapori din flotila fluvială; v. „România". în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878 a intrat în compunerea flotei ruse sub numele de „Marele duce Nicolae" şi a participat la luptele desfăşurate pe Dunăre. FULTON, Robert (1765-1815). Inginer american. în 1800 a construit submarinul „Nautilus", dar proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri. în 1807 a realizat vaporul „Clermont" care, spre deosebire de invenţiile lui John Fitch {v.)f s-a bucurat de succes comercial. în războiul dintre Anglia şi SUA (1812-1814) a realizat fortul plutitor propulsat cu aburi „Demologos" destinat apărării portului New York. FUM DE COPRA Vapori ce conţin acid carbonic şi bioxid de carbon, produşi de încărcăturile de copra. FUM DE GER Pâclă ce se formează în mările polare prin evaporarea apei ca urmare a trecerii unei mase de aer foarte rece pe deasupra apei libere. Pâclă se poate întinde pe o înălţime de mai multe sute de metri; sin. fum de mare. FUMIGATIE (Deratizare prin gaze) Producere de fum sau gaze toxice pentru dezinfectarea compartimentelor şi magaziilor unei nave. Sunt folosite bioxidul de sulf, acidul cianhidric, oxidul de carbon, cianura de sodiu sau potasiu ş.a. Se practică încă de pe vremea galerelor. FUMIZA mii. A lansa o perdea de fum pentru a masca desfăşurarea unei acţiuni de luptă, deplasarea unui convoi etc. Furnizarea are loc folosind în acest scop un pulverizator de furnizare sau aparate şi substanţe speciale. în executarea acestor operaţiuni trebuie să se ţină seama de viteza şi de direcţia vântului, precum şi de viteza şi de drumul navei pentru ca, la terminarea furnizării, perdeaua de fum să aibă dimensiunile stabilite şi să se găsească în relevmentul şi la distanţa optimă în raport cu obiectivul ce urmează a fi mascat. FUMIZARE Acţiunea de a furniza. FUND 1. Solul aflat sub apa mărilor, cursurilor de apă, lacurilor etc. F. înalt Ridicătură de întindere mică, ce se poate descoperi (usca, ieşi la suprafaţă) pe mare rea sau ia maree joasă. F. mic Platou submarin situat Ia adâncime mică, care se descoperă în unele puncte pe mare rea sau la maree joasă. 2. Adâncimea apei. <> „Babord/tribord 10 m, fund" Formulă de raport folosită de sondor în momentul în care sonda a atins F. la adâncimea de 10 m. Dacă sonda nu a atins F., se spune „Fără fund!". F. mare Ridicătură a solului situată la o adâncime mare. o „A găsi F." A atinge fundul cu sonda, „A simţi F." (despre navă) A pierde din viteză şi din calităţile manevriere din cauza efectului F. 3. Adâncime din punctul de vedere al ancorării. F. de ancoraj F. care permite ancorarea din punctul de vedere al ţinutei; v. natura fundului (a nu se confunda cu ancoraj) o „F. de bună ţinută" F. format din argilă sau nămol tare, pe care ancora muşcă şi ţine bine nava, fără a se încălţa (înnămoli). „F. de ţinută acceptabilă" F. format din nisip (de grosime suficientă), scoici sfărâmate, nămol moale, care pot însă încălţa (acoperi) ancora, ceea ce reclamă schimbarea frecventă a locului de ancorare pentru a nu risca pierderea acesteia. „F. de mare adâncime" F. pe care nu se poate ancora. 4. Porţiune din bordajul navei, cuprins între gumă şi chilă; poate fi simplu sau dublu. 5. Porţiunea inferioară a unui pavilion. 6. Porţiunea inferioară a unei vele (a nu se confunda cu burta). FUND NEFAVORABIL Porţiune a fundului unei ape care nu asigură condiţii bune pentru ancorare. ___________________________________FURCĂ DE GHEAŢĂ 219 FUNDA ANCORA Comandă pentru a fundarisi ancora. FUNDARISI 1. A lăsa ancora să cadă din nară sau de pe ancorator (ancora nu se aruncă niciodată). 2. A arunca peste bord un obiect care nu pluteşte. FUNDĂŢEANU, Preda (1890-1969) Viceamiral (1945). Absolvent al Şcolii Militare de Artilerie, Geniu şi Marină cu gradul de Slt. (1912). Şi-a început cariera, pe Cr. „Elisabeta" apoi, în cadrul Diviziei de Dunăre, ca şef al secţiei baraje-mine. A participat la războiul balcanic, în flota de operaţii (1913). în timpul primului RM s-a distins în cadrul Apărărilor sub apă, fiind decorat cu ordinul „Mihai Viteazul", crucea militară franceză şi ordinul rus „Sf. Ana" pentru fapte de arme. în perioada interbelică a avut o bogată activitate, comandând o canonieră şi ca şef ai Secţiei Hidrografice ai Div. de Dunăre. Avansat Cpt. Cdr, este numit aghiotant regal (1930). Doctor în drept, ştiinţe economice şi politice al Universităţii Bucureşti (1933). Membru corespondent al Academiei Române. Ataşat militar al României în Italia (1938), apoi şef al Direcţiei Dunării maritime (1939-1947). Demisionat din armată (1941) din cauza unor neînţelegeri cu mareşalul Antonescu, a continuat să conducă activitatea Direcţiei Dunării maritime. După al doilea RM a fost persecutat politic, fiind deţinut între anii 1953-1956, după care a fost reabilitat şi repus în drepturi. Viceamiralul F.P. a adus o contribuţie importantă ia cunoaşterea Dunării româneşti, în special a Dunării maritime şi a gurilor fluviului. Lucrări publicate: Libertatea mărilor, dezarmarea si prizele maritime (1933), Eşirea la mare (1944), Consideraţiuni geofizice asupra fenomenului de la gurile Dunării (1947) ş.a. FUNDY {engl. Bay of Fundy) G. în Oc. Atlantic la ţărmul de E al Canadei, situat între Pen. Noua Scoţie şi continent. Lung de 300 km, lat de 90 km; ad. până ia 214 m. Maree semidiurnă cu cea mai mare amplitudine de pe glob - 19,6 m. FUNGĂ 1. Manevră curentă folosită pentru a ridica şi a pune la post un arbore gabier sau un arboret. F. nu este garnisită în permanenţă, ci numai atât cât durează manevra. 2. Manevră curentă pentru a încrucişa şi a descrucişa o vergă sau un pic. 3. Manevră curentă pentru a întinde un foc sau un velastrai. FURBIŞA A lustrui alămurile unei nave cu motorină, alifie engleză (pastă de furbişat) ş.a. o „A F. tangonul" arg. A pierde vremea cu argumente neîntemeiate (tangonul nu se furbişează, nefiind de alamă). FURBIŞAT Operaţiunea de a furbişa (nu se spune furbişare). FURCĂ 1. Piesă longitudinală aşezată pe o falcă, pe care se sprijină gabia; sin., înv. bare longitudinale. 2. Dispozitiv format din manevra principală şi dintr-un capăt de parâmă matisit; ambele se termină cu un ochi prin care se trece o cusătură pentru a capela o manevră pe gâtul catargului. Se practică la straiuri (F. de strai). S FURCĂ DE GHEATĂ Instrument folosit la c „ ' Furca tragerea blocurilor de gheaţă tăiate în iernatic, de gheaţă FURCĂ DE GHIU_____________________________________________ 220 FURCĂ DE GHIU Furcă metalică pe care se sprijină ghiul unei nave de agrement aflate în port; v. gabie, troţă (de vergă), vergă. FURCĂ DE TROŢĂ Piesă în formă de arc prinsă rigid cu capetele de două brăţări montate la mijlocul unei vergi, care susţine dispozitivul cu vârtej ce permite orientarea vergii în plan orizontal. FURCHET 1. Piesă în formă de furcă pe care se sprijină rama. Piciorul său se reazemă pe talpa furchetului. 2. Piesă în formă de furcă pe care se reazemă şcondruI unei nave fluviale când acostează la mal. Furchet: 7 - furchet; 2 - copastie; 3 - talpă; 4 - picior; 5 - saulă. FURCULIŢĂ DE ÎNFĂŞURAT Instrument de înfăşurat mai mic decât lingura de înfăşurat. FURNIZOR MARITIM (Ship chandler) Firmă al cărei obiect de comerţ este procurarea de provizii şi orice furnitură (parâme, lanţuri, hărţi etc.). FURTUN Tub flexibil din pânză impermeabilă, folosit pentru stingerea incendiilor, spălarea punţii a lanţului ancorei etc. Se strânge într-un suport de tablă; sin. manică. FURTUN DE TRANSFER Tub de dimensiuni mari, utilizat pentru a face combustibil în mare prin transfer. FURTUNĂ După scara Beaufort, vânt între forţa 7 (aproape furtună) şi forţa 9 (furtună tare). FURTUNĂ MAGNETICĂ Perturbare violentă şi de lungă durată a caracteristicilor câmpului magnetic terestru, cu repercusiuni negative asupra propagării semnalelor radio şi indicaţiilor compasului magnetic. FURTUNI ECHINOCŢIALE Veche credinţă marinărească potrivit căreia la echinocţii s-ar produce furtuni cu durată de trei-şase zile. Meteorologia modernă a demonstrat netemeinicia unei astfel de credinţe. „FURY" Velier cu care navigatorul britanic William Edward Parry a întreprins două expediţii polare, făcând importante descoperiri în Arctica canadiană în anii 1821-1822 şi 1824-1825. în ambele expediţii, „F" a navigat împreună cu nava cu vele „Hecla". Cu numele celor două nave a fost botezată strâmtoarea care desparte uriaşa insulă Ţara lui Baffin de Peninsula Melville, dovedind că insula nu este o parte a continentului. Avariată din cauza gheţurilor, „F" a fost părăsită, iar Parry s-a întors în 1825 în Anglia pe nava „Hecla" cu echipajele ambelor corăbii. FUS Porţiunea tronconică a unui vârf de catarg, situată imediat sub măr. FUS ORAR Fâşie pe suprafaţa Pământului, cuprinsă între două meridiane situate la 15° unul de altul, pe a cărei întindere se păstrează aceeaşi oră oficială (ora fusului). F.O. zero se întinde cu câte 7°30" la Est şi Vest de Greenwich. Ora României este aceea a fusului 2 Est Greenwich. FUSS, table - Table de înălţimi şi azimuturi la care se foloseşte descompunerea triunghiului sferic de poziţie în două triunghiuri, printr-o perpendiculară coborâtă din astru. FYN Insulă situată în zona strâmtorilor din M. Baltică, făcând parte din grupul Ins. daneze. Supr. 2976 km2; pop., inel. din insulele înconjurătoare 500 mii loc. Relief deluros cu alt. până la 131 m. Ţărmuri joase, crestate de mici golfuri; climă temperată maritimă; temp. med. în ian. 0° C, iar în iul. +17°C. Legată cu poduri peste strâmtoarea Beltul Mic cu Pen. lutlanda şi cu feriboturi de insulele înconjurătoare. Păduri de fag, păşuni. Centru ad-tiv Odense. G G. 1. Pavilion din Codul internaţional de semnale cu semnificaţia: „Am nevoie de pilot". La navele de pescuit, când sunt aproape una de alta şi au scule la fund, înseamnă. „îmi trag plasele". 2. Coeficient aproximativ octantal al deviaţiei compasului magnetic. GABARĂ 1. Navă comercială mare, cu vele, de tipul bric sau navă-barc cu trei arbori, folosită în sec. XVIII -XIX la transportul mărfurilor. 2. Navă de dimensiuni reduse, cu corp metalic sau de lemn, folosită pentru transportul pietrei necesare construcţiiior hidrotehnice. 3. Platformă plutitoare cu fundul plat, destinată serviciului portuar, fiind folosită prin remorcare la transportul utilajelor, materialelor, la instalarea macaralei ş.a. 4. G. basculantă Navă tehnică fără propulsie, cu fundul plat şi puntea construită în pantă spre unul din borduri, utilizată la transportul şi bascularea de bolovani de piatră şi anrocamente în lucrările de constructii hidrotehnice. Gabară (sec. XVIII-XIX) GABARIT DE NAVIGAŢIE fl. Ansamblu de dimensiuni caracteristice maxime, în funcţie de care se stabileşte tonajul navelor ce pot intra şi naviga pe un fluviu, canal etc. G. şenalului Lăţimea, adâncimea navigabilă şi raza de curbură a unui şenal; G. de aer Spaţiul de deasupra apei, care poate fi limitat de înălţimea podurilor, de distanţa dintre picioarele unui pod etc. G. de apă Spaţiul dedesubtul oglinzii apei. GABARIU înv. Şablon pentru construcţii navale. GABES (lat. - Syrtis Minor, fr. - Colfe de Gabes) Intrând pe coasta de E a Tunisiei, din nordul Africii. Este lung de 100 km şi lat de 100 km, fiind mărginit de insulele Qaranqannah (Kerkena) la NE şi Jarabah (Djerba) la SE. Cu excepţia Strâmtorii Gibraltar şi a Golfului Veneţiei, aceasta este singura parte a M. Mediterane unde amplitudinea mareei este ceva mai mare. (2,5 m la sizigii), ceea ce face ca la reflux să iasă la suprafaţă o bună parte din bancurile de nisip. în zona porturilor Qăbis (Gabes) şi Sfăqis (Sfax) se practică pescuitul de bureţi şi ton. în zona golfului, la E de Sfăgis, se află rezerve de petrol şi gaze naturale. GABIE 1. Platformă la îmbinarea coloanei cu arborele gabier, care serveşte la deschiderea şarturilor ultimului şi ca loc de repaus pentru gabieri între două manevre; pe vremea navelor cu vele servea şi ca post de luptă pentru trăgătorii de elită cu puşca. G. se reazemă pe Gabii: A - gabie de navă cu vele (sec. XVII); 1 - şarturile arboretului; 2 -contrasarturi; 3 - şarturile coloanei; 4 - arboret; 5 - butuc; 6 - gabie; 7-strai; 8 - coloană. B - gabie de velier modern: 1 - furcă; 2 - falcă; 3 -gaură de pisică; 4 - ramă (arc); 5 - furca trotei; 6 - cerc de troţă; 7- cerc de atârnătoare; 8 - gaură de porumbel. C - gabie de navă modernă; 7 -arboret; 2 - şartul arboretului; 3 - butuc; 4 - capul coloanei; 5 -cremalieră; 6 - gaură de pisică; 7 - castanetă: 8 - cheie (caşcaval); 9 -furcă; 10- falcă; 7 7 - ferăstruică cu rai; 12 - scară de pisică; 13 - cerc de sugrumătură; 14 - şartul coloanei. coloană prin intermediul unor piese longitudinale, denumite furci, care, la rândul lor, se sprijină pe două fălci aşezate în bordurile coloanei. Pentru urcarea în G. se utilizau în trecut nişte decupări practicate în platformă, care purtau denumirea de găuri de pisică. GABIER__________________________________________________ 222 Podeaua G. este prevăzută cu găuri de porumbei prin care trec manevrele curente. Uneori G. are şi o balustradă. 2. ist Platformă cu parapet pe arborele galerei, în care se instalau arcaşi, archebuzieri sau chiar tunuri mici. G. militară. în perioada 1880-1900, G. (1) cu parapet sau închisă complet, în care se instalau tunuri-revolver pentru a executa trageri asupra punţilor navelor inamice ce veneau la abordaj. GABIER 1. Marinar specialist în manevra velelor, bărcilor şi instalaţiilor de punte. Primul manual al G. a fost editat în ţara noastră în 1881, sub redacţia amiralului N. Dumitrescu-Maican. G. de luptă ist G. care acţionează de la vârful vergii. Pe vremea marinei cu vele, G.d.L. aruncau grenade asupra echipajelor navelor inamice în momentul abordării acestora. 2. Velă pătrată, a doua începând de la punte. La navele cu trei arbori, cu vele pătrate, se deosebesc: G. mic/trinchet, G. mare, G. artimon; v. fig. vel atu ră. începând de la mijlocul sec. XIX, vela a fost împărţită în două, cea inferioară păstrând denumirea de G., iar cea superioară de contragabier (G. dublu). Uneori G. este prevăzut cu un rulou cu care se poate terţarola (G. cu rulou); sin. G. Cuningham. GABIER DE BOMPRES 1. Velă folosită în sec. XVII, fiind arborată pe un catarg mic, montat pe bompres; v. fig. arboretul bompresului. 2. Gabier (1) care face serviciul pe bompres. GABIER DE GALION înv. Marinar care are postul de curăţenie pe galion. (2). GACRUX Steaua nautică y Cruciş (Crucea), mărimea 1, 3. GAFĂ instrument format din două cârlige, servind la încărcarea şi descărcarea butoaielor. GAGALÎ (tc.) v. marsiliană. GAI Manevră (parâmă) ce asigură o bigă la mişcarea ei laterală. G. dinspre bordaj se numeşte uneori contragai. sin. braţ; v. fig. bigă. GAIAC (Guaiac) Specie de arbore exotic originar din America de Sud, al cărui lemn este tare şi are o rezistenţă foarte mare ia uzură. în marină este folosit ia confecţionarea raiurilor de macarale, merelor (de arbore) şi a bucşelor pentru arbori port-elice; sin., înv. lemn sfânt. GALAPAGOS (sp. Galapago - broască ţestoasă) Arh. situat în zona subecuatorială a Oc. Pacific la V de America de Sud. Aparţine statului Ecuador. Este format din 16 insule cu supr. totală de 7,8 mii km2. Pop. 4 mii loc. Ins. sunt de origine vulcanică, formate din lavă de bazait cu numeroase cratere de vulcani stinşi şi activi (cca 2000). Ţărmurile abrupte sunt înconjurate de numeroase stânci ieşite ia suprafaţă sau subacvatice. Climă tropicală uscată, temp. medie anuală cca +23° C. Flora şi fauna se remarcă printr-o multitudine de specii (broaşte ţestoase gigant, iguane caracteristice zonei ş.a.) Cercetarea particularităţilor florei şi faunei de pe Ins. G. a servit ca material de observaţii savantului britanic Ch. Darwin la fundamentarea teoriei originii speciilor, ist Descoperită în 1535 de spanioli, a intrat în posesia Ecuadorului în 1892 şi a fost folosită iniţial ca loc de deportare a deţinuţilor. O dată cu deschiderea canalului Panama a căpătat o importanţă strategică deosebită. BMM a flotei ecuadoriene; sin. Arh. Colon. GALAŢI Cel mai mare port fluvio-maritim situat pe malul stâng al Dunării între km 157 şi km 145,4. (Mm 78) Portul este împărţit în: sectoarele portului vechi pentru pasageri şi balast; bazinul docurilor (mărfari generale şi cereale); bazinul mărfurilor lemnoase; danele pentru produsele metalurgice. Aceste sectoare au în total 53 de dane. Lung. frontului de cheuri 4,4 km. Danele sunt dotate cu 39 macarale de cheu şi 56 macarale mobile. Suprafaţa portuară este de 240-250 mii m2 (supr. bazinului docurilor 12 300 m2). Capacitatea tehnologică de trafic 12,3 mii. t/an. Şantierul naval poate construi nave de până la 65 000 tdw; dispune de două macarale gigant de 50 şi 320 tf, un doc uscat cu două compartimente fiecare de 235 x 35 m, o cală pentru nave de 20 000 tdw şi una pentru nave de 7 500 tdw. Portul industrial se află în amonte de vărsarea Şiretului, fiind specializat în descărcarea minereului de fier şi a cocsului. Cheul pentru navele maritime este lung de 800 m, iar cel pentru navele fluviale 120 m. Dispune de 26 macarale de 5 tf şi 18 macarale de 16 tf. Operează nave până la 25 000 tdw. Capacitatea de trafic 22 mii. t/an iar de încărcare a cenuşii - 2 mii. t/an. ist Sunt mai multe variante asupra numelui dat oraşului Galaţi; cea mai acceptată se referă la originea galică, ceea ce ar da oraşului o vechime de la 350-330 ani î.Hr. O altă variantă este cea legată de trimiterea aici de către împăratul Constantin cel Mare a unui vicar cu numele de Cocceius Galatus. în 1621, tătarii au incendiat oraşul şi au omorât mulţi îocuitori. în 1695 a fost din nou incendiat, de astădată de contele Transilvaniei Râkoczi în alianţă cu Radu Mihnea al III-lea. în 1711, turcii şi tătarii au jefuit G. profanând bisericile şi mormintele. în 1877 pe la G. au trecut trupele ruseşti în Dobrogea. în primul RM, G. a fost întărit pentru a putea executa transporturile militare spre Isaccea şi Chilia Nouă. în al doilea RM, oraşul şi portul au suferit distrugeri în urma bombardamentelor executate de aliaţi şi de către trupele germane în retragere. După război a fost reconstruit şi s-a dezvoltat ca un important port fluvio-maritim, centru industrial, comercial şi cultural. GALAXIE astr. Grupare uriaşă de stele şi alte corpuri cereşti, putând avea formă sferică, elipsoidală, lenticulară sau neregulată. Sistemul stelar din care face parte Soarele conţine cca 200 miliarde de stele, simple, multiple sau grupate în roiuri ori asociaţii, precum şi materia interstelară gazoasă-pulverulentă. Forma ei este în general lenticulară, iar diametrul ecuatorial este de aproximativ 85 000 de ani-lumină. Soarele se află în apropierea planului ecuatorial, la aprox. 27 000 ani-lumină de centru; v. şi quasag. GALBENĂ, Marea ~ Mare în V Oc. Pacific, cuprinsă între Pen. Coreii şi ţărmul de NE al Chinei; la S comunică cu M. Chinei de Est. Supr. 416 mii km2; ad. med. 38 m, max. 106 m; ţărmurile joase cu multe golfuri. Climă temperată musonică; zona este bântuită de uragane tropicale (taifunuri) în perioada iun.-oct. Temp. apei în feb. 0-+8° C, în aug. +24- +28° C; salinitatea 30-34 %0. Maree semidiurnă neregulată, cu ampl. de 3-4 m, iar la ţărmul Coreii 9 m. Principalele porturi şi BMM: Weihai, Lushun (Port-Arthur), Dalian, Tianjin - China; Inchon (Cemulpo) - Coreea, ist. M.G. a fost teatrul mai multor confruntări navale, cea mai importantă având loc la 26 iulie 1904 în timpul războiului ruso-japonez, când Esc. rusă de la Port-Artur a fost atacată de gruparea principală a flotei japoneze. Formaţia de luptă a Esc. ruse a fost dezorganizată şi a avut pierderi. O parte din navele Esc. s-au întors la Port-Arthur, iar o parte s-au refugiat în porturi neutre unde au fost internate. GALBORD Fi|ă din tablă sau din scânduri, aflată în imediata vecinătate a chilei. GALEASĂ ist. Navă de luptă (sec. XVI-XVII), de tipul unei galere mari, cu lungimea de 80 m, având rame, trei arbori şi trei vele. La vânt slab se foloseau rame de dimensiuni foarte mari, fiecare dintre ele fiind acţionată de şase-opt oameni. Avea o viteză redusă, fiind ______________________________________________GALERIE 223 rame erau, de regulă, condamnaţii la muncă silnică, fiind ţintuiţi în lanţuri. Luptătorii individuali aveau pumnale, săbii, plase, suliţe, prăştii, arcuri, arbalete, protejându-se cu scuturi şi armuri. Artileria era concentrată mai ales în prova navei. Până la introducerea în sec. XlV-lea a tunurilor navale (bombarde, falconete, tunuri) armamentul principal ai G. îl constituiau catapultele. Etrava navelor de luptă era echipată cu un pinten care se foiosea pentru străpungerea bordajului navelor inamice. Pe timpul luptei nava era manevrată cu ajutorul ramelor putând atinge o viteză de 7 Nd (13 km / h). G. au dominat multe secole în confruntările pe mare, jucând un rol important şi într-o mare parte a perioadei navelor cu vele. Galeră (sec. XVII) Prova Galeasă (sec. XVII) echipată însă cu armament mai puternic (60 de tunuri) decât o galeră. Ca urmare a faptului că manevra foarte greu, G. a cedat repede locul navei cu vele purtătoare de artilerie. G. au fost folosite prima dată de veneţieni în bătălia navală de la Lepanto (7 oct. 1571). GALERĂ ist. Navă cu rame şi doi arbori cu vele latine, folosită în sec. VII—XVII , mai ales în M. Mediterană, pentru luptă şi comerţ. Ca prototip au fost folosite nave din perioada antichităţii. G. de luptă erau uşoare, aveau formă alungită (nave lungi, având 40-50 m lungime şi 4,5-7,5 m lăţime, spre deosebire de cele de transport greoaie cu lăţime mare - nave rotunde) şi erau prevăzute cu 16-25 rame în fiecare bord. Trăgătorii la Variante de dispunere a ramelor pe o galeră medievală: A - grup de trei rame, fiecare manevrată de către un galerian; B - fiecare ramă este manevrata de către 4-5 galerieni. GALERĂ FLUVIALĂ ist. 1. Termen generic folosit în Basarabia pentru toate navele mai mari sau mai mici care navigau pe Nistru, cu excepţia celor cu propulsie mecanică. 2. Navă cu fundul plat, cu o capacitate de încărcare de până la 75 t; dim. cca 12,8 x 3 x 0,5 m. GALERIAN Trăgător la rame pe o galeră. GALERIE 1. înv. Balcon la pupa navelor, situat în dreptul cabinei amiralului sau a comandantului. A fost folosit până la sfârşitul primului război mondial. 2. Platformă care prelungeşte casa roţii (zbaturilor) spre prova şi spre pupa. GALET_______________________________________________________ 224 GALET 1. Biscuit de bord fără sare. 2. Piatră cu un diametru de 1-10 cm, aflată pe fundul mării. GALETĂ înv; sin. măr de catarg. „GALICIA" Caracă spaniolă de transport marfă, construită în anul 1400. A navigat în M. Nordului şi M. Mediterană. A fost una din primeie nave de acest tip folosită pentru transport mărfuri care a fost dotată şi cu piese de artilerie pentru apărare. Depl. 258 t; dim. 26,8 x 4,07 x 3 m; echipaj: 52 oameni. GALILOR, Marea ~ v. Marea Nordului. GALION 1. ist Navă de comerţ şi de luptă, cu vele, folosită în sec. XVI-XVII. Caracteristici: depl. 400-1500 t; dim. 28-43,5 x 8,5-11,5 x 5,5 m. Avea cârmă cu pană, iar velele erau piturate cu diverse figuri reprezentând blazoane, steme, cruci, chipuri de oameni etc. 2. Structură la navele cu vele, în afara etravei, în care se aflau W.C-urile echipajului; v. fig. navă de 74; 3. sin. (impropriu) pentru „figură de galion". Galion (sec. XVI) GALIONGIU ist. {tc.) Marinar militar. GALLIPOLI (tc. Gelibolu) 1. Pen. pe partea europeană a Turciei între G. Saros şi Strâmtoarea Dardanele. Lung. 90 km; lăţimea 5-18 km; relief deluros cu alt. până la 310 m. Oraş pr.: Gelibolu. în anul 1915, în primul RM, pe pen. s-a desfăşurat o operaţie de desant maritim a unui corp expediţionar anglo-francez în scopul de a lua în stăpânire Strâmtoarea Dardanele. Operaţia a suferit un eşec. 2. Oraş în pen. cu acelaşi nume din Turcia, cunoscut încă din antichitate (Kallipolis). în Evul Mediu s-a aflat în stăpânirea bizantinilor, veneţienilor (1204-1234), din nou a bizantinilor, iar în 1354 a fost cucerit de turci (azi Gelibolu); v. Dardanele. GALIOTĂ ist. 1. Navă mică cu vele, folosită în mările nordice. 2. Navă de război cu vele (sec. XVIII—XIX), A A, B Gal iote: A - galiotă din mările nordice (sec. XVIII); B - galiotă veneţiană (sec. XVII). având la prova un mortier care era folosit la bombardarea coastelor (G. cu bombe). 3. Navă mică cu vele latine şi cu rame, întâlnită în mările din sudul Europei. GALOŞ Macara simpiă ia care curentul se poate garnisi, trecând dublinul unei parâme printr-o tăietură a uneia din feţe; v. pastică. Galoş: 1 - galoş; 2 - ochi în punte. GAMA,Vasco da ~ (1469-1524) Navigator şi explorator portughez. Amiral (1502). în anii 1469-1499 a parcurs cu ajutorul pilotului Ahmed Ibn Madjid, drumul maritim de la Lisabona în India, în jurul Africii, la Calicut şi înapoi. A fost primul care a realizat legătura pe acest drum între Europa şi Asia de Sud. în a doua călătorie în India (1502-1503) a fundat factoriile comerciale portugheze de la Mozambic şi Sofala. Vicerege al Indiilor portugheze (1524). A fost cel care a pus bazele coloniilor europene în Africa şi Asia. GAMBIÂ A schimba murele ia aliurile mare larg şi vânt din pupa, punând uşor cârma şi braţând velele pentru noile mure. La vânt din pupa nava gambiază uneori singură la un uşor joc al acestuia. GAMON Cerc metalic de fixare a Bompresului. GANCI sin. cârlig, gangi. GAND Oraş-port. v. Gent. GANG Viteza remanentă a navei, după stoparea maşinilor. GANGE (Ganga) Fluviu în India şi Pakistanul de Est (Bangladesh). Izv. din M-ţii Himalaia de la înălţimea de peste 4 500 m şi, după ce se uneşte cu Fl. Brahmaputra, se varsă în G. Bengal din Oc. Indian, formând una dintre cele mai mari delte din lume (a treia după Amazon şi Congo); lung. 2 700 km; supr. bazinului hidrografic 1 125 mii km2, iar împreună cu Brahmaputra 2 160 mii km2. Cursul superior din partea muntoasă are o albie adâncă, cu multe repezişuri şi cascade. Cursul mijlociu şi inferior are o luncă largă tăiată de numeroase braţe şi canale de irigaţii. Delta are o supr. de 100 mii km2. Anual, acest sistem fluvial aduce în G. Bengal 1 200 km3 de apă şi 200 mii. tone de aluviuni. Navigabil pe 1 450 km. Are numeroşi afluenţi în parte navigabili. Pe ţărmurile fluviului şi afluenţilor săi sunt aşezate importante oraşe-porturi: Allahabad, Benares, Agra, Delhi (cap. Indiei), Calcutta (port oceanic) ş.a. Este considerat de populaţia locală fluviu sacru.. D ti t) [y Direcţie M vîntuiu h Gambiere GANGI v. GANCI. GAOXIONG Important port şi BMM a flotei Administraţiei taivaneze situat în SV Ins. Taiwan la strâmtoarea cu acelaşi nume din Oc. Pacific. Cca 250 mii loc. Portul dispune de 28 cheuri cu o lungime totală de 12 km şi ad. de 14 m. Accesul în port este asigurat prin două pase pentru nave cu un depl. de până la 100 mii t. Centru industrial şi comercial. Ind. de prelucrare a petrolului, aluminiului, ind. chimică, a zahărului. Import: petrol, maşini, îngrăşăminte, fier vechi; export: zahăr, ciment, aluminiu, fructe. Traficul anual de mărfuri este de cca 75 mii. t. Şantierul de reparaţii nave este dotat cu două docuri uscate, care asigură reparaţia navelor de mare tonaj, inel. Ds. GARANT MC 1. Persoană obligată printr-un act legal de a plăti unei alte persoane debitul rămas neonorat la scadenţă, sin. girant. 2. Persoană obligată printr-un act legal de a executa obligaţiile preluate de la o altă persoană. GARANŢIE MC Mijloc de asigurare a executării unei obligaţii. în comerţul maritim, G. este utilizată frecvent. Astfei, armatorul garantează angajamentele luate de comandant, navlositorul garantează îndeplinirea clauzelor contractuale din C/P, asigurătorul garantează piaţa despăgubirilor în caz de accidente, conform condiţiilor de asigurare, comandantul navei garantează încărcarea mărfii arătată în conosamentul pe care l-a semnat etc. GARĂ MARITIMĂ/FLUVIALĂ Ansamblu de clădiri, instalaţii, amenajări în zona unui port maritim sau fluvial destinat pentru îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor, bagajelor (coletăriei). GARCIA, table - Table de înălţimi care dau poziţia a două cercuri de înălţime, folosind ca argumente declinaţia astrului şi unghiul orar local sau latitudinea. GARDAMAN Apărătoare din piele, folosită de velari la cusutul pânzei de vele; este prevăzută cu o piesă metalică striată pentru împingerea acului. Se deosebesc: G. de vele sau G. de marinar şi G. de grandee sau G. de velar. Ultimul este mai rezistent şi are o apărătoare suplimentară pentru degetul mare; sin. guardaman. GARDĂ Serviciu de 24 ore la bordul unei nave (în port). GARDĂ LA PAVILION! Comandă la care o gardă sub arme trece la pupa, făcând front la pavilion, cu circa 5 min. înainte de ridicarea sau coborârea acestuia. GARDĂ LA SCARĂ Grup de marinari neînarmaţi, asistând de o parte şi de alta a scării o persoană oficială care vine la bord. Numărul lor variază între doi oameni, pentru un ofiţer inferior, şi opt oameni, pentru un şef de stat. GARDINĂ v. butoi. GARLIN Parâmă răsucită din trei lanţane. G. ancorei ist. Parâmă groasă de care se lega ancora înainte de apariţia lanţului; sin. cablu. GARNISI 1. A aşeza lanţul sau cablul ancorei pe barbotinul GAURA DE BARCA Garlin: 7 - cordon; 2 - şuviţă. cabestanului sau vinciului pentru a-l vira sau a-l fila. 2. A 225 lua două-trei volte cu o parâmă pe clopotul cabestanului sau pe tamburul unui vinci pentru a putea apoi vira. Pentru a G. la cabestan parâme din plastic, care au tendinţa de a aluneca, se iau cel puţin şase volte şi, la nevoie, câteva suplimentare. 3. A trece curentul unui palane prin macaralele respective. Este necesar să se acorde o atenţie deosebită garnisirii caliornelor pentru a evita frecarea curentului pe macarale, ceea ce duce la uzură prematură. 4. A fixa butoaie sub o barcă pentru a-i mări flotabilitatea, putând astfel da o ancoră grea. Butoaiele se încing cu două zbiruri asigurate printr-o şerpuire cu un capăt de parâmă şi prinse de barcă cu cingători. Uneori se folosesc în acelaşi scop butoaie şi şcondri. 5. A înzestra o vergă cu brăţări şi alte armături (garnituri) necesare. GARNITURĂ Ansamblul brăţărilor şi armăturilor unei vergi, unui tangon etc. GARNITURĂ DE PRESETUPĂ Piesă cilindrică fixată în spaţiul inelar dintre ax şi presetupă în scopul realizării etanşeităţii. Este prevăzută cu o flanşă cu ajutorul căreia se asigură fixarea şi ajustarea garniturii prin bolţuri filetate. GARNIZOANĂ mii. 1. Totalitatea unităţilor, formaţiunilor şi instituţiilor militare de toate armeie, dispuse permanent într-o localitate sau (în timp de război) într-o zonă pentru a le apăra. 2. Localitate sau zonă în care sunt dispuse trupele. 3. Organ de conducere a unei garnizoane. GAROFALE Anafoare întâlnite în Strâmtoarea Mesina. GARONNE Fluviu în SV Franţei. Lung. 650 km; supr. bazinului hidrografic 56 mii km2. Izv. din M-ţii Pirinei (Maladetta), străbate câmpia Aquitaniei, trece prin Toulouse şi, după ce se uneşte cu Fl. Dordogne, se varsă în G. Biscaya din Oc. Atlantic, formând un larg estuar denumit Gironde. Pr. afluenţi (Arige, Tam ş.a.) îi primeşte din masivul central francez (Pirinei). Debitul mediu la vărsare 680 m3/s, max. 8 000 m3/s. Navigabil pe o distanţă de 193 km. Accesibil pentru navele oceanice până la Bordeaux. Legat de M. Mediterană prin canalul „Canal du Midi". Hidrocentrale, irigaţii. GAŞĂ Ochi moale, de dimensiuni mari, la capătul unei parâme de legare, care se dă la baba. Dacă la o baba a mai fost dată o G., următoarea se dă prin prima şi niciodată peste aceasta. GATA 1. Comandă prevestitoare care se dă la diferite manevre, de ex.: „G. pentru volta în/sub vânt!" „G. de ancorat" „A face G. de ancorat/de plecare" „A face maşinile G." „G. de manevră". 2. Formulă de raport cu semnificaţia că ordinul a fost executat, ca în expr.: „Maşinile G!" „Tunul unu G!" GAURA CHEII Orificiu în piciorul arborelui gabier sau al arboretului, prin care trece cheia sau caşcavalul. GAURĂ DE APĂ Spărtură sau fisură în bordajul navei, prin care apa pătrunde în interior. G.d.A. pot fi astupate cu dopuri, caplamale, paiete. GAURĂ DE BARCĂ Orificiu pe fundul bărcii, prin care se scurge apa în momentul ridicării ambarcaţiunii la grui. Se astupă cu un dop de barcă, din lemn sau din metal, în ultimul caz dopul fiind filetat. GAURĂ PE CONTROL________________________________________ 226 GAURĂ DE CONTROL Deschidere de dimensiuni mici şi de formă circulară sau eliptică practicată în învelişul unei maşini sau căldări care permite curăţirea sau verificarea anumitor piese. Este închisă cu un capac fixat în şuruburi. GAURĂ DE ÎMPUNTĂTURĂ Orificiu la capătul unei vergi de barcă, prin care trece împuntătura. GAURĂ DE ÎNTOARCERE Adâncitură făcută în malul unui fluviu, care permite ca navele să întoarcă, folosind curentul şi intrând cu pupa în această adâncitură. GAURĂ DE PISICĂ Gaură prin care se poate intra în gabie sau în cuibul corbului. GAURĂ DE PORUMBEL 1. Locaş într-un cheson de pavilioane, în care intră un singur pavilion. 2. Gaură în gabie prin care trece o manevră curentă GAURĂ DE UŞURARE Deschidere practicată în corpul unui element de structură a navei (varange, carlingi laterale, traverse ale gurilor de magazie etc.) în scopul de a-i reduce greutatea. GAURĂ DE VIZITĂ Gaură într-un tanc, coferdam etc., care se deschide numai pentru examinarea interiorului. GAUSSIN, eroare - Deviaţie a unui compas magnetic din cauza magnetismului rămas temporar în structura navei imediat după îndepărtarea forţei inductoare. GAVRIE Structură în formă de turn, susţinând elinda unei drăgi; v. fig. dragă. GAVRILESCU, Mihail (1872-? n. Bivolari, laşi) Viceamiral (r) 1932. Absolvent al Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină (1894). Repartizat în gradul de Slt. la Diviziunea echipajelor, după care ocupă diferite funcţii la Divizia de Mare, Divizia de Dunăre şi la Comandamentul Marinei. A participat ia războiul balcanic în cadrui Diviziei de Dunăre (1913). în primul RM (1916-1918), cu gradul de Lt. Cdr, a comandat grupul de canoniere al flotei de operaţiuni în bătăliile de la Turtucaia şi Rasova şi la acţiunile din Delta Dunării. Cu navele de sub comanda sa a asigurat protecţia evacuării parcului de nave comerciale de la Brăila şi Galaţi pe braţul Chilia şi pe Prut. Contraamiral (1921). A comandat Divizia de Dunăre (1921-1925; 1929-1931) şi Divizia de Mare (1925-1929). A publicat lucrări de specialitate de artilerie şi torpile ş.a. Trecut în rezervă în 1932 cu gradul de viceamiral. „GAZELA PRIMEIRO" Navă-şcoală de tip barchentină (324 t) cu 3 arbori construită în 1883 în Portugalia şi aflată în serviciu până în anul 1969 în flota de pescuit. Lemnul folosit la construcţia navei provine dintr-o rezervaţie naturală de pini plantată în anul 1460 de prinţul Henric Navigatorul. Rezervaţia a servit în exclusivitate pentru a furniza lemnul pentru construcţia velierelor. în prezent se află în Muzeul Marinei din Philadelphia (SUA). GAZETA LLOYD Cotidian al societăţii Lloyd's înfiinţat în anul 1734 pentru publicarea de informaţii privind navele comerciale aflate în porturi sau pe mare, navlosiri, construcţii şi vânzări de nave, sinistre maritime, comerţ maritim şi reclame privind transporturile maritime. GAZIBAR, Ion (1888-1941 n. Islaz, Olt) Şef mecanic. în anul 1905 se angajează fochist pe navele Serviciului Maritim Român (SMR) şi avansează treptat până la funcţia de şef mecanic. în 1936 face parte din comisia de recepţie a navelor „Peleş", „Alba lulia", „Ardeal" şi „Suceava", cumpărate din Germania. în 1937 asistă la Paiermo (Italia) ia construcţia navelor „Mangalia", „Sulina". „Balcic" şi „Cavarna". în 1938 pieacă în Danemarca, la Copenhaga, unde asistă ca specialist la construcţia navelor „Transilvania" şi „Basarabia". în 1941, ambarcat la bordul cargoului „Cavarna" aflat în misiune, moare la datorie împreună cu comandantul şi 14 oameni din echipaj, când nava sare în aer pe o mină la sud de Bugaz (2 dec. 1941). GĂIER Muncitor de port care manevrează gaiurile bigii. GÂLCĂ, Thoma (1877-? n. Brăila) Inginer, director tehnic al Stabilimentelor Militare (1914). în 1915 conduce lucrările de construcţie a portului Giurgiu şi, totodată, serviciul de dragaj pentru întreţinerea şenaluiui navigabil de la Turnu-Severin la Brăila. în primul RM a coordonat construcţia podurilor peste Prut şi Dunăre (pe şlepuri) pentru transporturile militare. în 1929 devine preşedinte al Regiei Autonome a Porturilor şi Căilor de Comunicaţii pe Apă, desfăşurând o activitate prodigioasă pentru modenizarea porturilor fluviale şi Portului Constanţa. S-a preocupat de dezvoltarea parcului de nave al SMR, fiind achiziţionate cargourile mixte „Ardeal", „Alba lulia" „Peleş", „Suceava" şi navele mari de pasageri „Transilvania" şi „Basarabia", iar pentru NFR - pasagerele „Mihai Viteazul" şi „Ştefan cel Mare". A sprjinit cu generozitate Liga Navală Română, Casa pensionarilor şi dispensarul pentru marinari de la Constanta ş.a. GÂR-GÂR pese. Unealtă de pescuit confecţionată din plasă, fiind folosită pentru încercuirea şi adunarea bancurilor de hamsii, stavrizi, scrumbii, chefali, pălămidă etc. GÂRLĂ hd. Curs de apă îngust, cu adâncimi mici, legând braţele unui fluviu sau un lac (ghiol) cu marea sau cu un alt fluviu; v. şi privai. GÂRLIŢĂ ist. Tip de ambarcaţiune de transport folosită pe Dunărea de Jos, având o capacitate de încărcare de 80-100 de chintale. GÂT 1.Locul curburii braţului ancorei (a nu se confunda cu diamantul). 2. Porţiunea superioară a coloanei şi arborelui gabier, care se termină cu capul tronsonului de arbore respectiv. 3. Locul prin care intră curentul unui palane în macara. 4. Partea unei rodanţe opusă capului. 5. Porţiune a unei rame, aşezată pe furchet şi acoperită cu manşon. 6. Porţiune a parâmei, aflată sub matiseala unui ochi. 7. Porţiune aproximativ dreaptă a unui curent de spărtură. 8. Şanţ pe capătul de la bord al unui şcondru de acostare, în care se introduce boţul de legare la babale. 9. Porţiune a unui zbir de macara din parâmă, pe care se face legătura. 10. Capătul dinspre arbore, al unui pic, unde se prind coarnele. 11. Colţul superior, de la arbore, al unei vele aurice. GÂT DE LEBĂDĂ Articulaţiile de prindere a unui ghiu sau a unei bigi pe catarg. GÂTUIRE 1. Operaţiune prin care se formează gâtul unui zbir de parâmă. 2. Operaţiune prin care se face o legătură gâtuită. GÂTUITURĂ Locul în care se execută gâtuirea. GDANSK (Danzig). 1. Important oraş-port din Polonia situat pe malul stg. al unui braţ canalizat al Fl. Vistula (numit Vistula moartă), la 17 km de vărsarea în golful cu acelaşi nume. Cca 275 mii. loc. Lung. frontului de cheuri 40 km şi adâncimi de 11 m. Traficul anual de mărfuri cca. 30 mii. t. Sectorul de N al portului este specializat în exportul de minereu, cărbuni şi produse petroliere; aici pot acosta nave de până la 150 mii t. Centru industrial şi de construcţii navale. Portul G. formează o conurbaţie cu portul Gdynia şi se află sub aceeaşi administraţie, ist Fost Danzig, oraşul atestat din sec. X a făcut parte din 1358 din Uniunea Hanseatică alături de alte oraşe-porturi. Alipit Prusiei în 1772 la prima împărţire a Poloniei. După primul RM, prin pacea de la Versailles (1919), a devenit oraş liber, dar a fost ocupat de trupele germane în 1939. La 30 mart. 1945, după eliberarea de către trupele aliate, a revenit Poloniei. 2. Golf (pot Zatoka Gdanska) din M. Baltică. Pătrunde pe o distanţă de 74 km în uscat pe teritoriul Poloniei şi Rusiei. Lăţimea la intrare 107 km; ad. 110 m; salinitatea este sub 8%o; maree mixtă cu ampl. de 0,2 m. Porturi: Gdansk şi Gdynia (Polonia), Baltiisk (Rusia). GDYNIA Oraş-port în N Poloniei pe ţărmul de V al G. Gdansk. Construcţia portului a început în anul 1821. 240 mii loc. Este amenajat într-un bazin artificial protejat de moluri şi spargevaluri. în port se intră pe un şenal navigabil cu ad. de cca 12 m. Lung. frontului de cheuri 10 km cu ad. la cheu de 12 m. Volumul traficului anual de mărfuri: 15 mii. t. Se tranzitează cereale, mărfuri generale, minereuri, cărbuni. Şantier de construcţii şi reparaţii nave; este unit cu portul Gdansk. Bază de pescuit. GEAC Pavilion folosit începând din sec XVII, care se ridică la bastonul de pavilion din prova navelor militare aflate la ancoră sau la cheu; sin. {rar) pavilion de bompres. Vechiul bric „Mircea" avea dreptul la G. special care simboliza meritele navei în pregătirea, de-a lungui anilor, a multor generaţii de marinari români. GEAM COLORAT 1. Lentilă colorată, introdusă între oglinzile sextantului pentru a permite observarea când razele soarelui sunt puternice. 2. Ecran colorat ce se montează la aparatele de ochire ale tunurilor când razele solare sunt puternice sau când adversarul foloseşte proiectoare etc. GEAMANDURĂ Corp plutitor confecţionat din metal sau din mase plastice, fiind ancorat şi folosit pentru balizaj. După formă, G. pot fi cilindrice, conice, tronconice, sferice. G. de aterizare G. în formă de turn marcând punctul unui şenal, situat la distanţă maximă în larg. G. axială G. care marchează mijlocul şenalului. G. de babord/tribord G. pe lângă care se trece, lăsând-o la babord/tribord. G. de joncţiune G. instalată în locul de convergenţă a două şenale. G. de bifurcare G. instalată în locul de ramificare a unui şenal. G. de epavă G., de regulă, de culoare verde, indicând locul unei epave. G. de Est G. care se lasă la Est (se află la Vest de pericol). G. de Nord G. care se lasă la Nord (se află la Sud de GEAMANDURĂ 227 pericol). G. de Sud G. care se lasă la Sud (se află la Nord de pericol); G. de Vest G. care se lasă la Vest (se află ia Est de pericol). G. de pericol izolat G. instalată chiar în locul pericolului. G. de carantină G. care marchează ancorajul de carantină. G. pentru zonă de aruncat materialul dragat G. care marchează zonele unde şalandele de dragaj depun materialul dragat. G. de cablu G. care marchează capătul dinspre uscat al unui cablu submarin sau extremitatea unui cablu la care lucrează un cablier. G. de deviaţie/compensare G. la care se execută compensarea compasului magnetic. G. fluier Geamanduri de balizaj: A - cilindrică; B- şcondru; C- tronconică; D - oarbă cu clopot; E - oarbă cu fluier; F - cu reflector de radiolocaţie; G - luminoasă cu clopot; H- luminoasă; I - luminoasă cu f luier. Geamandură de pescuit: 7 - flotor; 2 - şcondru; 3 - parâmă de ancorare. Geamanduri de legare comună: 1,7 - cheie cu ţâţână; 2 - lanţul geamandurii; 3 - lanţ de fund; 4 - inel central; 5 - cheie; 6 - ancoră; 8 - atârnător; 9 - ţin-te bine; 10 - inele de legare; 71 - geamandură orizontală; 12 - apărători de lemn (plastic). de pescuit. G. simplă, formată dintr-un flotor şi un şcondru vertical, fiind folosită de pescari. G. de veghe G. care marchează poziţia exactă a unei nave-far (este piturată, de regulă, în roşu). G. de zonă periculoasă G. care marchează o zonă militară. Din punctul de vedere al dotării, G. pot fi: luminoase, cu fluier, cu clopot, oarbe (neluminoase), cu semn (având în vârf un con, GEAMANDURĂ DE ANCORĂ__________________________________ 228 bicon, cilindru, un T). Pentru identificare, geamandurile sunt piturate în diferite culori, dispuse în dungi orizontale sau verticale, în pătrăţele, în formă de şah; v. şi lumină. GEAMANDURĂ DE ANCORĂ v. căpăţână. (2). GEAMANDURĂ DE CABLU SUBMARIN Geamandură sferică sau cilindrică de culoare verde care marchează extremitatea dinspre coastă a unui cablu submarin, atrăgând atenţia navigatorilor că ancorajul în zonă este interzis. Are ca semn de vârf o bulă sau un fanion, iar pentru noapte este dotată cu două lumini albe fixe, instalate pe aceeaşi orizontală. GEAMANDURĂ DE CEATĂ Dispozitiv cu flotor, având la pupa un jgheab de ghidare a apei; când este remorcat, produce un jet vertical de apă. Pe timp de ceaţă se remorchează de navele în formaţie astfel încât fiecare dintre ele poate ţine etrava la înălţimea G. d. C. a navei din prova. Se foloseşte, de asemenea, pentru a marca postul unei nave căreia trebuie să i se transfere combustibil în mare prin pupa. GEAMANDURĂ DE HIDROLOCATIE Geamandură prevăzută cu ecran reflector de hidrolocaţie. Poate fi în acelaşi timp şi de radiolocaţie. GEAMANDURĂ DE LEGARE Geamandură cilindrică orizontală, verticală sau tronconică fixată pe fund cu mai multe ancore cu lanţuri din zale cu secţiune dreptunghiulară, având la partea superioară unul sau mai multe inele la care se poate prinde cu o cheie de legat lanţul navei. Ele se ancorează câte două, pentru a lega nava la prova şi la pupa sau pot forma un trot (un şir de geamanduri utilizate de navele mai mici). G.d.L. pentru hidroavioane sunt eliptice sau cilindrice, fiind confecţionate din cauciuc sau din metal cu apărători de cauciuc, plastic; v. fig. şalupă de pus geamanduri. Pentru punerea G.d.L. se folosesc nave sau Geamandură de legare cu cablu telefonic: 7 - şcondru; 2 - ochelari de legare; 3 - lanţ de ancorare; 4 - cablu telefonic. ambarcaţiuni speciale; fig. ponton de pus geamanduri. Există şi G.d.L. cu cablu telefonic la care se poate conecta nava. G. de halaj Geamandură ancorată în mijlocul unui bazin, la care navele acostate ia cheu dau o parâmă pentru a se putea dezlipi de acesta pe vânt dinspre larg. GEAMANDURĂ DE POST Geamandură specială instalată temporar în locul unei nave-far care lipseşte de la post. GEAMANDURĂ DE TERMINAL PETROLIER Geamandură legată cu malul printr-o conductă de petrol, care se racordează la o conductă de pe petrolier. Serveşte la încărcarea şi descărcarea petrolierelor gigantice care nu pot intra în port. Geamandură de terminal petrolier: 1 - iegătură; 2 - geamandură; 3 - furtun de încărcare; 4 - conductă; 5 - ancoră. GEAMANDURĂ EXPLOZIVĂ mii. Geamandură echipată cu o încărcătură de exploziv care explodează la contactul cu o dragă, protejând astfel barajele de mine. GEAMANDURĂ FOARFECE prevăzută cu un foarfece care taie draga pentru a proteja barajele de mine. GEAMANDURĂ METEOROLOGICĂ Geamandură echipată cu aparatură meteorologică automată care transmite la ore fixe datele înregistrate. GEAMANDURĂ RADAR ACTIVĂ Geamandură dotată cu aparatură specială care recepţionează impulsurile radio ale unui radiolocator de bord şi după ce le amplifică le înapoiază sursei. GEAMANDURĂ RADIOHIDRO-ACUSTICĂ mii. Geamandură ancorată sau în derivă, de o construcţie specială, având în interior o staţie de ascultare submarină cuplată cu o staţie de Geamandură radiohidroacustică: 1 - geamandură radiohidro.icustică; 2- flotoare; 3 - geamandură; 4 - lanţ; 5 - ancoră. Geamandură de ceaţă: 1 - armătură metalică; 2 -corp; 3 - panou; 4 -atâmător; 5 - cheie cu ţâţână. mii. Geamandura Geamandură meteorologică automată: 1 - lanternă; 2- capac de vizită; 3 - labă de gâscă; 4 - cheie; 5 - lanţ; 6 - ochi cu rodanţă şi cheie; 7 -parâmă din plastic; 8 -lanţ; 9 - ancoră-ciupercă. radioemisie. în momentul pătrunderii unui submarin în raza de acţiune a staţiei de ascultare staţia de radio emite un semnal ce este recepţionat de o navă, un avion etc., care dirijează apoi forţele antisubmarine de atac. GEAMĂN ist. întăritură longitudinală ia catargele de lemn asamblate din bucăţi; v. fig. navă de 74. GEANĂ G. unui far Lumina unui far văzută dincolo de orizont datorită refracţiei. Uneori G. este vizibilă de la distanţe mult mai mari decât bătaia farului. G. gheţii sin. Cer de gheaţă. G. uscatului întunecare a cerului la orizont din cauza prafului din atmosferă, prevestind apropierea uscatului. GEE Sistem de navigaţie hiberbolică cu bătaie mică, asemănător sistemului Loran. GELIBOLU Oraş-port, v. Gallipoli. GEMENII Constelaţie având steaua nautică Pollux. GEMMA Steaua nautică a Coronae Borealis (Coroana Boreală); în latină „Piatra scumpă"; sin. Alpheca. GENACHER (engl. - gennaker) Velă intermediară între un foc genovez uşor şi un spinacher. GENCON MC Denumire codificată a formei de contract de navlosire (Charter Party) folosită în mod frecvent - inclusiv de ţara noastră - pentru orice fel de marfă şi pentru orice zonă de navigaţie. GENERAL mii. Denumire generică pentru gradele de ofiţeri în armata de uscat superioare gradului de colonel; v. grade militare. GENIU-MARINĂ mii. Armă din compunerea marinei militare, specializată în executarea unor lucrări genistice pe litoral şi în apa din apropierea litoralului. Unităţile şi subunităţile de G.-M. execută: construcţii genistice pe litoral (şosele, poduri etc.), baraje de mine pe litoral şi în apă împotriva desantului maritim, amenajări ale punctelor de ambarcare a desantului maritim ş.a. GENOVA (I) {it. Golfo di Genova) Golf la ţărmul de NV al Italiei din M. Ligurică. Lăţimea la intrare 96 km; ad. max. 1500 m. înaintează în interiorul uscatului pe o distanţă de 30 km. Ţărmuri stâncoase şi abrupte. Salinitatea 36,5%o; maree semidiurnă cu ampl. de 0,3 m. Pr. porturi: Genova, Savona. GENOVA (II) {lat. Genua) Oraş şi cel mai important port al Italiei la M. Mediterană, situat pe ţărmul g. cu acelaşi nume. Acvatoriul portului se compune dintr-un avanport, 4 bazine şi un terminal petrolier. Lung. frontului de cheuri 33,2 km, cu adâncimi până la 15 m. Traficul anual de mărfuri este de peste 42 mii. t. Importă: minereu, petrol, cărbuni, fier vechi, cereale ş.a; exportă: nave, locomotive, maşini, tractoare, utilaje de precizie ş.a. în perimetrul portului se află 3 rafinării cu o capacitate de prelucrare de 11 mii. t. anual. Şantierele navale construiesc mineraliere, nave port-container, pasagere şi pot repara toate tipurile de nave militare şi civile, inel. PA. Portul este legat printr- o conductă de Europa Centrală (Germania) cu un debit de 16,4 mii. t/an. ist. Portul datează din sec. V î.Hr. (Antium). La sfârşitul sec. XI d.Hr. a devenit un centru de tranzit al comerţului dintre Europa şi Orient. Genovezii au pătruns în N M. Negre unde au întemeiat colonii comerciale în Crimeea şi la gurile ____________________________________________________GEON 229 Dunării (Cafa, Soldaia, Chilia ş.a.). G. a dispus de o flotă puternică, obţinând o serie de victorii în confruntările navale cu arabii, Veneţia, Pisa, dar în urma înfrângerii de ia Chioggia (1380) şi mai ales a dezvoltării căilor maritime comerciale din Atlantic, G. a intrat în declin. în 1805 a fost alipită Franţei, iar în 1815 a intrat în compunerea regatului Sardiniei. în 1943-1945 a fost ocupată de trupele hitleriste şi a suferit importante distrugeri în urma acţiunilor militare. GENT (Gand) Oraş în N Belgiei şi centru ad-tiv al prov. Flandra. Al doilea port maritim al ţării pe Fl. Escaut iegat printr-un canal (32 km) cu M. Nordului. Nod de comunicaţii pe apă prin reţeaua de râuri şi canale interioare. Cca 200 mii loc. Lung. frontului de cheuri 19,7 km cu adâncimi până la 13,5 m. Accesibil navelor cu un tonaj până la 150 mii tdw. Traficul anual de mărfuri este de cca 24 mii. t. Centru industrial şi comercial al ţării încă din sec. X. Import: minereu de fier, cărbuni, celuloză, prod. petroliere, cereale; export: laminate, maşini, ciment. Şantier naval cu 4 docuri uscate şi 2 plutitoare care asigură reparaţia navelor cu tonaj mediu, inel. fregate, ist. Unul din cele mai vechi oraşe belgiene, fondat în sec. V şi care şi-a păstrat aspectul feudal. GENUNCHI 1. Element al unei coaste din lemn, curbat în dreptul gurnei. 2. Curbura unei coaste metalice în dreptul gurnei. 3. Umflătură a opacinei. 4. Porţiune a unei rame, între mâner şi manşon, care iese în afara bordajului. GENUNCHI ASCUŢIT • Genunchi (2) în unghi, cu frântură. GEOFIZICĂ Ştiinţa care studiază particularităţile Pământului în ansamblu şi procesele care au loc în învelişurile sale: solid (litosfera), lichid (hidrosfera) şi gazos (atmosfera) aflate într-o interacţiune permanentă. Corespunzător celor trei sfere ale Pământului, G. se subdivide în fizica Pământului (gravimetria, seismologia, geotermia ş.a.), hidrofizica (fizica mării şi a apelor de la sol), fizica atmosferei (meteorologia, aerologia ş.a.). Legile şi metodele G. se folosesc în marină la conceperea şi folosirea diferitelor tipuri de armament, a mijloacelor tehnice de navigaţie, la asigurarea hidrografică, meteorologică şi de navigaţie a activităţii flotei. GEOID geogr. Corp geometric delimitat de suprafaţa mărilor şi a oceanelor, prelungit şi sub continente, care reprezintă forma convenţională, teoretică a Pământului, apropiată de aceea a unui elipsoid de revoluţie; serveşte drept suprafaţă de referinţă pentru lucrările de nivelment. GEON Instrument nautic compus dintr-un girocompas de precizie pe care se montează ecuatorial un teodolit cu un grad de libertate în plus în comparaţie cu teodolitele obişnuite; în acest fel se poate varia înclinarea axei polilor pentru latitudine. Pe un cerc vertical se fixează declinaţia astrului observat; apoi, astrul este adus în centrul reticu Iu lui. Latitudinea se citeşte pe scara latitudinilor, unghiul orar local, pe „GEORGE POMUTZ"_____________________________________ 230 scara orizontală, iar azimutul, la compas. Cu ajutorul G. pot fi observate ziua stelele de mărimea 1-4. „GEORGE POMUTZ" Navă militară de transport americană de tip „Liberty" care în al doilea RM a primit numele românului George Pomut (americanii i-au scris numele cu tz) (v) care a participat la războiul civil din SUA (1861-1865) alături de forţele nordiste. Nava construită de către „Delta ShipbuiIding Company" avea următoarele caracteristici: depl. 14 245 t; capacit. de încărcare 10 865 tdw; dim. 135 x 1 7 x 8,5 m; vit. max. 11 Nd.; II tunuri cvadruple de 40 mm; echipaj 81 oameni. A acţionat în flota de război până în sept. 1944, când a fost scoasă din serviciul activ. Ulterior a făcut parte din flota comercială până în iul. 1970, fiind apoi dezmembrată într-un Ş.N. din Barcelona; v. Pomutz George. GEORGESCU, loan (1891-1974 n. Bucureşti) Viceamiral (1944). Absolvent al Şcolii navale de la Fiume-ltalia (1910). în acelaşi an este repartizat la Divizia de Dunăre, în cadrul grupului de nave port-mine. Cu gradul de Lt. participă la războiul balcanic (1913). în primul RM, aflat la comanda vedetei fluviale „Maior Gh. Şonţu", s-a distins în acţiunile de luptă de la Turtucaia şi Raşova. După război comandă grupul de canoniere tip „Oltul" (1919), apoi este numit în diferite funcţii în cadrul Diviziei de mare şi Comandamentului Marinei. între anii 1932-1933 urmează cursurile Şcolii Navale de Război de la Paris. Revenit în ţară, este numit comandant al Escadrei de monitoare, apoi şef de stat-major al Marinei. Din dec. 1941, avansat contraamiral, devine comandant al Marinei Militare. La 23 aug. 1944, a fost numit ministru subsecretar de stat pentru marină, până în 1945 când este trecut în rezervă. GEORGETOWN Capitala Guyanei şi important port ai ţării la Oc. Atlantic situat ia gura Fl. Demerava. Cca 200 mii loc. Centru industrial şi comercial. Ind. de prelucrare a bauxitei, a lemnului, textilă, ist. Centru ad-tiv al fostei colonii britanice Guyana (1815). Capitala statului independent Guyana (1966). GEORGIA DE SUD geogr. Insulă în S Oc. Atlantic situată la N de paralela 55° lat. S. Supr. 4144 km2; cca 2000 loc. Dependentă de Ins. Falkland (Marea Britanie). Ţărmuri crestate cu fiorduri. Relief muntos cu înălţimi de până la 2804 m (vf. Paget). Climă subantarctică oceanică. în trecut, importantă bază pentru vânătoare de balene. Principala aşezare - Grytviken. GEOSINCLINAL Regiune mobilă a scoarţei terestre care, în decursul erelor geologice, suferă o scufundare intensă, însoţită de acumularea unor depozite sedimentare de provenienţă în general marină de mare grosime (cca 10-15 km) şi de o intensă activitate vulcanică şi care, datorită mişcărilor tectonice orogene, se transformă ulterior într-un lanţ muntos. GERBAULT, Alain (1893-1941) Navigator francez născut la Laval. Singur pe micul cuter „Firecrest" (dim. 9-11 x 2,60 x1,80 m) a traversat Atlanticul în 1923 şi a făcut ocolul lumii în 1924-1929. GERICAULT, Theodore (1791-1824) Pictor francez, creator de tablouri dominate de un puternic dramatism, reprezentând evenimente contemporane lui, între care celebrul tablou „Pluta Medusei" (aflat în muzeul Luvru de la Paris) despre naufragiul dramatic al fregatei „Meduse" în Oc. Atlantic (2 iul. 1816). GERLACHE, Adrien de - Navigator belgian. \/. „Belgica". GHEARĂ G. de ancoră v. ancoră. G. de abordaj ist. G. de pisică care servea la prinderea navei inamice pentru Gheare de cablu: A - gheară de căutare (Murphy); B - gheară tăietoare pentru cabluri submarine (Lucas): 7 - gheară; 2 - foarfece; 3 - cablu prins. a o captura la abordaj. G. de cablu G. de diferite tipuri, destinate pescuirii cablurilor submarine în scopul efectuării de reparaţii sau tăierii cablurilor inamice în timp de război; cele mai cunoscute G.d.C. sunt: G. A, B Gheare de compas: A - pentru lucru cu o singură mână; B - comună. centripedă, G. Murphy, G. tăietoare Lucas. G. de compas Compas cu vârfuri ascuţite, servind la măsurarea distanţelor pe harta marină Mercator. G. de drac G. cu două degete, folosită la boţurile pentru lanţurile de ancoră; v. fig. boţ de lanţ. G. de pisică Instrument de forma unei ancore cu patru braţe, dar fără paime, pentru a nu muşca fundul, servind la căutarea obiectelor pierdute. G. de traversieră.G. simplă la navele cu gruie de ancoră şi dublă la cele cu gruie de traversieră, cu care se traversează ancora. G.-şoim G. de 100-1 000 kg, de forma unei ancore, dar fără palme, cu traversă curbă, i 2 Gheară de pisică 7 - gheară; 2 - braţ folosită, ca şi G. de pisică, pentru căutarea obiectelor foarte grele, de regulă, la lucrările de salvare a navelor. în acest caz dragarea locului se execută cu ajutorul G.-Ş. legate de lanţul unei ancore de post. GHEAŢĂ hd. Apă în stare solidă la temperaturi sub 0° C. Pe mări şi oceane se disting trei forme de G.: marină, Gheară-şoim: 7 - inel; 2 - traversă provenită în urma îngheţării apei de mare, G. polară, provenită din gheţarii regiunilor polare şi G. de apă dulce, adusă în mare de râuri şi fluvii. G. costieră Fâşie de gheaţă, care se formează de-a lungul coastei, împiedicând accesul către litoral. G. marină în derivă sin. aisberg. GHEATĂ DE FUND Gheaţă formată în zonele de mare puţin adânci şi cu salinitate mică. G^ECET (turcism) Trecere v. Smârdanul Nou.. GHEIZER Izvor intermitent care aruncă, la intervale în general egale, apă fierbinte (temp. +94,5° - +99,25° C) şi vapori datorită încălzirii (la temp. cca +127° - +200° C) şi vaporizării apelor subterane din golurile situate în unele regiuni vulcanice de pe glob. Denumirea provine de la Marele Gheizer din Islanda. GHEMIGIU, GHIMIGIU (tc.) Marinar. GHENĂDESCU, Paul (1901-?) Lt.Cdr. Absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri de Marină, promoţia 1925, şi al Şcolii de Aplicaţie a Marinei. A îndeplinit diferite funcţii la bordul navelor de luptă şi pe uscat. Cpt. (1937). Comandant al canonierei „Stihi" (1941-1943) cu care a executat numeroase misiuni de luptă. Pentru fapte de arme a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul" CI. III. GHEORGHE, loan (1922-2001 n. Galaţi) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1942 şi al Şcolii de Aplicaţie (1946). A îndeplinit funcţiile de comandant al navei-şcoală „Libertatea" (ex. „Luceafărul") (1951) şi al navei-şcoală „Mircea" (1953-1955). în perioada 1955-1978 activează în cadrul Secţiei studii hidrografice, cartografie şi documente nautice din cadrul Direcţiei Hidrografice Maritime. în această perioadă elaborează numeroase lucrări de specialitate, GHEORGHE, Şerban (1922-2000 n. Gaiaţi) Marinar şi scriitor. Pe navele marinei comerciale a străbătut oceanele şi mările lumii. Ca scriitor a debutat în 1950 în presa constănţeană şi a colaborat la reviste de prestigiu precum: „Tomis", „Convorbiri literare", „Lumea", „Marea Noastră" ş.a. A publicat numeroase volume cu tematică de marină, între care: Călător pe patru continente (1978), Incendiu la bord, De la Ipoteşti la Palermo. Un loc aparte în scrierile sale conferă motonavei „Transilvania". Volume de versuri: Steaua Mării (1986), Vox Maris ş.a. Membru al Uniunii Scriitorilor. A condus cenaclul literar „Jean Bart". Membru activ al LNR şi al colegiului de redacţie al rev. „Marea Noastră". I s-a acordat titlul de membru de onoare ai Ligii Navale Române. GHEORGHIEV, Gheorghe Navigator solitar bulgar. în anul 1978 a întreprins o călătorie în jurul lumii la bordul yachtului „Cor Caroly", cu care a străbătut peste 23 000 Mm. GHEORGHIU, Alexandru (1890-1968 n. Bucurelti) Viceamiral. între 1905-1909, elev la Şcoala Navală de la Fiume (Austro-Ungaria) pe care a absolvit-o cu gradul de Slt. Absolvent al Şcolii Superioare de Război şi al Şcolii de Aplicaţii. Ambarcat pe nave ale Diviziei de Mare, a participat la războiul balcanic în campania din 1913. în primul RM, cu gradul de Cpt. şi LtCdr. ia parte la acţiunile de luptă din 1916-1917. în perioada interbelică s-a dedicat problemelor de marină şi aviaţie. Director al Aviaţiei civile. Ministru al înzestrării Armatei. Subsecretar GHID DE UNDE 231 de Stat în Ministerul Aerului şi Marinei (1937). în al doilea RM comandă Divizia de Dunăre (1941-1942). între anii 1948-1951 a fost condamnat şi încarcerat ca deţinut politic. Eliberat, a lucrat ca topometru la Direcţia Generală a CDMN până în 1952. GHERDAP fl. Stâncă în zona Porţilor de Fier. „GHERDAP" Remorcher fluvial cu zbaturi (depl. 164 t), construit în Austria în anul 1893; ulterior, a fost echipat cu instalaţii şi aparatură pentru executarea dragajului pe Dunăre. în luptele purtate împotriva Germaniei hitleriste, remorcherul, făcând parte din Flotila de Dunăre, a îndeplinit diferite misiuni. în septembrie 1944, în timp ce executa dragajul în zona Turnu-Severin-Baziaş, s-a scufundat ca urmare a exploziei unei mine magnetice. Comandantul navei, căpitanul lovaneli Nicolae, a căzut la datorie împreună cu majoritatea membrilor echipajului. GHERGHEL, Arpad (1900-?) Comandor. Absolvent al Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină promoţia 1920. A îndeplinit diverse funcţii ca ofiţer pe navele Div. de mare şi de Dunăre. După absolvirea Şcolii Superioare de Război (1937) cu gradul de LtCdr, a îndeplinit diferite funcţii în statul-major al marinei. Comandant pe monitorul „Lascăr Catargiu" (1939-1940). în al doilea RM, în perioada 1942-1943, aflat la comanda Ds. „Regele Ferdinand", a participat la numeroase misiuni de luptă. Pentru fapte de arme a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. Adjutant regal (1946), părăseşte ţara, însoţind familia regală şi decedează în străinătate. GHEŢAR PLUTITOR sin. aisberg. GHIBRĂ v. etravă. GHICULESCU, Ion (1891-1916 n. Galaţi) Sublocotenent. Absolvent al Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină (1916). Ofiţer secund al vedetei de siguranţă nr 6 „Maior Grigore loan". Căzut eroic în primul RM, alături de comandantul vedetei Cpt. Dumitrescu C-tin şi o parte din echipaj în bătălia de la Turtucaia în timp ce conducea focul mitralierei asupra infanteriei inamice care înaintase până la malul Dunării în direcţia ostrovului Cusui (6 sept. 1916), asigurând retragerea trupelor române şi saivând viaţa multor sute de oameni. După terminarea războiului, două canoniere au primit numeie „Cpt. Dumitrescu Constantin" şi „Slt. Ghiculescu Ion." GHID sin. navă directoare. GHID DE UNDE Strat de aer care favorizează propagarea undelor electromagnetice şi dă naştere la suprarefracţie. G.d.U. se formează în general la sol, Stnstde aer_cafcf Qhiclde -/ unde orizont radar £\stanţa de sa/^ Ghid de unde dar se poate forma şi la o anumită înălţime datorită subsidenţei. în acest caz radiolocatoarele pot detecta GHIDON 232 un avion la distante mari, dar nu detectează o navă de suprafaţă la aceleaşi distanţe. Lăţimea maximă (pe verticală) a unui G.d.U. la care se produce suprarefracţie depinde de lungimea de undă a radiolocatorului. Pentru undele centimetrice este suficientă o lăţime de 20 m; v. fig. gol radar. GHIDON Pavilion dreptunghiular, cu latura de sub vânt în coadă de rândunică; v. fig. pavilion. GHIMIE Navă puntată, de dimensiuni reduse, cu gură de magazie la centru, folosită pe Dunăre (sec. XVIII—XIX) pentru efectuarea diferitelor transporturi. GHIMIGIU v/. Ghemigiu. GHIOL hd. (tc. - ghiol, baltă) 1. Lac sau baltă întinsă, în comunicaţie permanentă sau temporară cu apele unui fluviu sau cu marea printr-un canal natural, denumit la fluviu gârlă sau privai, iar la mare, gură. 2. Luminiş de apă în mijlocul stufului din Deltă. 3. Baltă din Delta Dunării cu fundul sub etiajul fluviului. 4. Denumire generică pentru lacurile cu fund mâlos şi puţin adânci. 5. Cuvânt ce intră în compunerea denumirii unor lacuri din Dobrogea: Techirghiol, Siutghiol. GHIONDER 1. fl. Prăjină pentru propulsarea plutitoarelor mici, a ceamurilor, a pletinelor etc., prin sprijinirea sa pe fundul apei şi împingere. Se foloseşte în bălţi şi în Delta Dunării unde, din cauza stufului, nu pot fi utilizate ramele; sin. ghiondel. 2. (la veliere) sin. spetează. GHIORDEL Căldare din lemn sau pânză de vele, folosită la bordul navelor; sin., MC buiol. Ghiordel Ghiordel pentru termometru de apă de mare: 7 - ghiordel din pânză de vele; 2 - termometru de apă de mare. GHIORDEL PENTRU TERMOMETRUL DE APĂ DE MARE Căldare din pânză de vele sau, în ultimul timp, din mase plastice, cu ajutorul căreia se scufundă termometrul de apă în mare. GHIRLANDĂ 1. Piesă din osatura unei bărci, care leagă crevacele de etravă; v. fig. barcă. 2. Legături făcute din loc în loc pe parâme pentru a evita deformarea. 3. Zbir de comandă folosit la ridicarea unui şcondru. G. franceză Zbir de comandă înfăşurat cu merlin şi Ghiulele destinate ruperii greementului: 7 - înlănţuite; 2 - ramate; 3 - telescopice (culisante, semiarticulate). Ghirlandă franceză: 7 - zbir: 2 - cavilă. legat pe un şcondru ce urmează a fi ridicat, având la un capăt o cavilă, iar la celălalt prinzându-se cârligul palancului de ridicare. 4. ist. Zbir din parâmă, aşezat sub o ghiulea pentru a împiedica rostogolirea sa pe punte. GHIS înv. v. ghiu. GHIU Şcondru fixat articulat cu un gât de lebădă pe un catarg, pe care se înverghează marginea de întinsură a unei vele aurice; sin., înv. ghis; v. fig. greement şi randă. o „G. la mijloc!" Comandă pentru a vira scota G. unei bărci cu vele la volta în vânt. GHIULEA 1. ist. Proiectil sferic, confecţionat iniţial din piatră, iar mai târziu turnat din metal, care a fost folosit până la apariţia obuzului. G. înlănţuită G. legată printr-un lanţ şi destinată ruperii greementului navelor inamicului. în acelaşi scop au fost folosite G. ramate şi G. telescopice (v. fig.) G. înroşită Proiectil sferic înroşit / / într-un cuptor cu care se in-cendiau navele inamice. 2. Piesă din lemn, de formă sferică, cu două şanţuri ce formează un unghi de 90°, cu ajutorul căreia se îmbină două parâme, având un ochi matisit în fiecare şanţ. GIBRALTAR (I) Oraş-port şi BMM britanică situate pe o mică peninsulă în extremitatea de S a Pen. Iberice la strâmtoarea cu acelaşi nume. Supr. 5,5 km2; pop. 25 mii loc. Peninsula este dominată de o stâncă masivă de calcar de 429 m alt., abruptă către E şi în pantă uşoară spre V. La N este legat de Spania printr-un istm îngust pe care este stabilită o zonă neutră ce separă G. de portul spaniol La Linea. Pe stâncă se află instalate mijloacele de apărare ale bazei: baterii de rachete, art. de coastă şi AA, staţii de RL ş.a., iar în stâncă s-a construit o reţea de tuneluri de 60 km lungime, unde sunt adăpostite punctele de comandă, depozitele de muniţii, rezerva de apă ş.a. Portul comercial, BMM şi şantierul naval cu o radă amenajată pentru staţionarea navelor şi protejată de moluri de afiă în partea de V a pen. Lung. frontului de cheuri 7 km, cu adâncimi până la 18,5 m; în radă 22-54 m. Şantierele navale pot asigura reparaţia navelor comerciale de mare tonaj şi a celor militare, inel. PA. G. este unul din punctele strategice importante, permiţând controlul comunicaţiilor maritime dintre ţările Europei de V şi Americii şi statele din bazinul M. Mediterane şi Oceanului Indian, ist. Pentru prima dată G. a fost transformat în fortăreaţă de către arabi în sec. VIII. în 1462 a fost cucerit de către spanioli. în 1 704, în timpul războiului pentru succesiune la tronul Spaniei, G. a fost luat în stăpânire de britanici. încercarea Spaniei în timpul Războiului de Independenţă a Americii de Nord de a recupera G. nu a reuşit. De la data ocupării, G. a fiinţat ca una din bazele importante ale flotei britanice. GIBRALTAR (II) Strâmtoare între extremitatea de S a Pen. Iberice (Europa) şi partea de NV a Africii care leagă Oc. Atlantic de M. Mediterană. Lung. 65 km; lat. 14-44 km; ad. până la 1181 m. Curentul de suprafaţă se deplasează în str. spre E, cel de adâncime spre V. Temp. apei la supr.: +17° C; salinitatea 36%o. Str. G. are o importanţă deosebită economică şi strategică. Anual trec prin str. cca 80 mii de nave civile şi militare. Pe ţărmurile str. domină la N masiva stâncă G. şi la S muntele Jebel-al-Taric, denumite în antichitate Coloanele lui Hercule. GIENAH Steaua nautică y Corvi (Corbul), mărimea 2,8; în arabă „Aripa dreaptă a corbului". GIG spt Ambarcaţiune sportivă asemănătoare schifului, nepuntată, folosită pentru pregătirea vîslaşilor canotajului academic. Bordajul exterior este construit în sistem latin sau suprapus. Portanţii se confecţionează din ţeavă de crom-molibden sau crom-nichel iar furcheţii se toarnă din bronz. Gigul poate fi de 1 +1 până la 8+1, lungimea variind de la 5 la 14 m. Gig GILBERT Arh. în partea central-vestică a Oc. Pacific (Micronezia). Face parte din colonia britanică Gilbert şi Ellice. Formată din 16 ins. coraligene (atoli) cu o supr. totală de 984 km2. Cca 40 mii loc. Climă tropicală umedă; temp. +24-31° C. Culturi de nuci de cocos, palmieri, copra. Pescuit. Centru ad-tiv Tarawa. ist A fost descoperit de către ofiţeri din marina britanică în perioada 1764-1824. Denumire dată în amintirea cpt. John Gilbert care a explorat insulele în 1 788. GIJON (sp. Hihon) Oraş şi important port al Spaniei (prov. Asturia) la G. Biscaya. Ad. pasei de intrare 21 m. Portul cuprinde sectorul şantierelor navale, portul vechi şi portul comercial. Lung. frontului de cheuri 6 km cu adâncimi de la 6,5 la 14 m. Capacit. de trafic cca 18 mii. t (anual sunt operate cca 2700 nave), din care 38% revine traficului de cabotaj. Construcţiile şi reparaţiile navelor sunt asigurate de 6 docuri uscate pentru nave cu o capacit. de 26 mii t. şi 14 cale de construcţie. Centru al ind. metalurgice, alimentare ş.a. GIN Şablon pentru lucrul pe hărţile de stat-major. GIRAŢIE 1. Mişcare de rotire a navei la o distanţă constantă de un punct în prova (de ex. o navă ancorată, pe vânt). 2. întoarcere de 360° a unei nave în cazul determinării deviaţiilor compasului, o „în G." în curs de întoarcere. GIROCOMPAS v. compas giroscopic. GIROORIZONT Aparat care se fixează la sextant şi care permite luarea înălţimilor la aştri, când orizontul nu este vizibil. Folosirea acestui aparat se bazează pe proprietatea lui de a crea, prin intermediul unui ecran şi al unui colimator, o linie artificială a orizontului, faţă de care se măsoară înălţimea. GIROPILOT v. pilot automat. GIROSCOP Disc cu masă mare, având trei grade de libertate. G. are proprietatea de a-şi menţine ______________________________________________GIURGIU 233 neschimbată în spaţiu direcţia axului de rotaţie, indiferent de mişcarea care se imprimă cadrului exterior de susţinere. Proprietăţile G. sunt folosite în construcţia girocompasurilor, girostabilizatoarelor etc. în cazul girocompasurilor, rotaţia G. în jurul uneia dintre axe se limitează prin aplicarea momentului suplimentar al unei forţe exterioare. Se spune că în aceste condiţii G. are două grade de libertate. GIROSTABILIZATOR Dispozitiv pentru amortizarea ruliului navei; se compune dintr-un giroscop cu două grade de libertate, la care axul rotorului cu masă mare, dispus vertical, este acţionat electric sau mecanic. Prin intermediul acestui dispozitiv ruliul poate fi redus de la 25-30° până la 2-3°.• G. mai perfecţionate sunt prevăzute cu un sistem automat de reglare. Din cauza complexităţii şi a costului ridicat al acestui dispozitiv, folosirea sa este limitată. GISMENT mii. Unghiul format de planul diametrai al navei cu direcţia în care sunt orientate la un moment dat tunurile sau tuburile lanstorpile ale acesteia; poate fi contat de la 0° la 360° în sensul acelor de ceasornic sau de la 0° la 180° în ambele borduri. GIURESCU, Constantin C. (1901-1977 n. Focşani) Prof. univ. la Bucureşti. Istoric care în scrierile sale s-a ocupat şi de trecutul marinei române: Istoria pescuitului şi a pisciculturii în România (1964), „Despre construcţiile navale în Ţările Române până la finele secolului al XVIII-lea" în Contribuţii la istoria ştiinţei şi tehnicii româneşti în secolele XV - începutul secolului XIX (1973). ' GIURGIU Port fluvial situat la Dunăre (km 493). Dispune de un cheu operaţional de 250 m cu două macarale de 5 şi 6 tf, un cheu de buncheraj de 400 m şi unul de aşteptare de 400 m. Platformele de mărfuri au o supr. de 5000 m2, iar depozitele - de 3000 m2. La acestea se adaugă un cheu fluvial de 1 70 m şi un siloz de 10 000 t, o dană pentru sfeclă de zahăr de 1 70 m, dotată cu două macarale de 2,5 tf. Terminalul de balast are un cheu de 160 m dotat cu 3 macarale de 16 tf. Platforma pentru sfeclă şi baiast are o supr. de 29 000 m2. în port pot opera nave până la 1500 t. Capacitatea de trafic a portului comercial este de 1 340 000 t/an. Pe canalul Plantelor se află un cheu operaţional de 670 m, din care 170 m de cheu vertical pentru operarea mărfurilor generale, dotat cu 2 macarale de 5 tf. Teminalul de petrol se află între intrarea în bazin şi intrarea în canalul Plantelor. Cheul are o lungime de 353 m. Pot opera nave de până la 2000 t. Capacitatea de trafic a terminalului: 450 000 t/an pentru produse solide şi 100 000 t/an pentru produse lichide. Şantierul naval aflat în bazinul Plantelor poate construi şi repara nave de până ia 5000 t. ist Se presupune că denumirea G. derivă de la castelul Sf. Gheorghe aflat pe ostrovul cu acelaşi nume şi unde au fost găsite urmele unui castru roman. Istoria localităţii este cunoscută din sec. XV-lea când, la 1414, Mohamed I ocupă o parte din Muntenia, iar GIVRY________________________________________________ 234 apoi localitatea a fost stăpânită alternativ de turci şi români (Mircea cel Bătrân, Dan III Dracul, Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul). în 1829, după pacea de la Adrianopol, localitatea şi raiaua au fost preluate de Ţara Românească după 285 de ani de stăpânire otomană. La 25 nov. 1869 a fost inaugurată prima linie de CF din România: Bucureşti - Filaret - Giurgiu, în 1877, oraşul a suferit distrugeri în urma bombardamentelor turceşti de la Rusciuk (Ruse). în primul RM, portul şi oraşul au fost bombardate de artileria flotilei austro-ungare (1916), apoi ocupat de trupele germano-bulgare până în 1918 când a fost eliberat de trupele franceze aliate. GIVRY, corecţie ~ Corecţie egală cu unghiul dintre ortodromă şi loxodromă, servind la trecerea, pe harta marină, de la prima la cea de-a doua. Se aplică totdeauna spre ecuator; sin. semiconvergenţa meridianelor. „GJOA" Navă tip sloop cu vele şi motor, cu un catarg şi corpul de lemn (47 t) cu care Roald Amundsen a efectuat în anii 1903-1906 prima călătorie în jurul Americii de Nord, descoperind primul Pasajul (trecerea) de Nord-Vest din Oc. Atlantic în Oc. Pacific. Pornind din Groenlanda, a trecut prin Strâmtoarea Lancaster spre S prin Strâmtoarea James Ross şi Roy. A iernat doi ani în Ins. King William, după care a continuat trecerea de-a lungul ţărmului continentului până a întâlnit balenierele venind din Oc. Pacific. După ce a iernat a treia oară, a trecut în vara anului 1906 prin Strâmtoarea Bering din Oc. îngheţat în Oc. Pacific, încheind călătoria sa la San Francisco (California). GLASGOW Oraş şi port cu cele mai mari şantiere navale din Marea Britanie situat pe ţărmul de V al Scoţiei pe ambele maluri ale Fl. Clyde la 35 km de la vărsarea acestuia. Pop. 1,8 mii. loc. Lung. frontului de cheuri 20,4 km cu adâncimi până la 12 m. Traficul anual de mărfuri este de cca 9,5 mii. t. De pe şantierele navale se lansează anual peste 1/3 din producţia de nave a ţării, în special tancuri petroliere, mineraliere, nave de pasageri etc. Un loc important îl ocupă ind. constructoare de locomotive, căldări, strunguri ş.a. Portul este legat printr-un canal de G. Firth of Forth din M. Nordului. GLAZARE pese. Depunerea unui strat subţire de gheaţă (glazură) pe brichetele de peşte, în scopul conservării (nu permite deshidratarea). Se execută pe traulerele-uzină, trecând brichetele de peşte printr-un tunel cu ploaie de apă dulce sau printr-un bazin special. „GLOIRE" („La Gloire") (Franţa), ist. Primul vapor cuirasat (fregată cuirasată) cu elice din lume, proiectat de către Henry Dupuy de Lome pe baza experienţei bateriilor plutitoare din timpul Războiului Crimeii. Nava a fost comandată în martie 1858 şi lansată în 1859, fiind prima dintr-o serie de trei. Avea corpul de lemn, protejat cu plăci de fier. Iniţial a avut greement de barchentină, ulterior adoptându-se cel de navă cu velatura completă. Caracteristici: depl. 5 617 t; dim. 77,0125 x 71,675 x 16,775 m; vit. 12 Nd; cuirasă 110-120 mm; grosimea bordajului de lemn sub cuirasă 66 mm. Tunuri (pe o singură punte): XXX (calibrul ? mm). Erau tunuri cu ţeavă lisă, iniţial cu încărcare pe la gura ţevii, fiind modificate apoi pentru încărcare pe la culată. Greutatea proiectului 36 livre. „GLOWWORM" Distrugător englez care în 1940 a pintenat crucişătorul greu german Admirai Hipper (probabil ultima navă de război care a folosit acest procedeu). „GLUCKAUF" Prima navă proiectată şi construită exclusiv pentru transportul petrolului (1886), cu un deplasament de 2 307 t. GMT (Greenwich Mean Time - Timp mediu la Greenwich) Ora meridianului Greenwich. începând cu meridianul Greenwich (meridianul zero stabilit în 1884 printr-o convenţie internaţională), globul terestru este divizat în 24 fuse orare, fiecare a câte 15° de meridian, numerotate de la V la E. Datorită rotaţiei Pământului, fiecare meridian de pe faţa globului are o altă oră locală şi s-a convenit ca fiecare stat să adopte o oră locală în funcţie de poziţia pe care o ocupă în cadrul fuselor orare. S-a stabilit ca meridianul de 180° (opus meridianului Greenwich), care trece în lungul Oc. Pacific, să reprezinte linia de schimbare a datei pe glob. Dacă meridianul 180° este traversat de la E la V va trebui să se adauge o zi, iar dacă este traversat în sens invers (de la V la E) va trebui să se scadă o zi. [v. tabelul). GOANĂ mii. Urmărire a unei nave. Problemă de G. Problemă de cinematică navală constând în determinarea drumului şi vitezei navei care manevrează pentru a ajunge la coliziune cu o altă navă, ale cărei drum şi viteză sunt cunoscute, o „A da G." mii. A lua drumul de coliziune cu o navă sau cu un punct legat de o navă, de ex., cu un post în formaţie. Drum de G. sin. drum de coliziune. G. generală mii. Urmărirea inamicului în condiţiile când fiecare navă are libertate de manevră pentru a-şi folosi la maximum calităţile manevriere şi viteza. GOAST, Paul (1652-1700) Profesor francez de matematică. Pastor iezuit. Teoretician de marină. A elaborat un studiu clasic intitulat „Arta flotelor militare sau studiu despre evoluţiile pe mare", în care a expus principiile de bază ale tacticii liniare a flotelor cu vele. A fost prima carte de tactică navală publicată în Franţa (1697). A fost tradusă în mai multe ţări cu tradiţie marinărească. GODEU Cupă de dragă. GODIÂ A propulsa şi în acelaşi timp a guverna o barcă cu o singură ramă fixată într-o scobitură (damă) la pupa, executând cu pana ramei o mişcare în formă de opt. GODIE Ramă cu care se godiază. GODILĂ sin. godie. GOELETĂ Navă cu doi-trei arbori, având numai vele aurice. în trecut s-au folosit şi G. cu patru-şapte arbori. G. cu gabieri G. având la trinchet un gabier şi un contragabier. G. cu rafie G. având deasupra trincei o velă triunghiulară, denumită rafie. G. cu velastraiuri Tip modern de G. având velastraiuri mari cu cluburi la marginea de întinsură. golovnin Goeletă: A - goeletă cu doi arbori; B - goeletă cu gabieri cu trei'arbori; C - goeletă cu velastraiuri. GOL DE RADIOLOCAŢIE mii. Spaţiul dintre două ghiduri de unde, în care undele electromagnetice nu se propagă şi în care avioanele inamice nu pot fi detectate de la bord; sin. gol radar. r .......... Gol de radiolocaţie: 1 - ghid de unde; 2 - gol de radiolocaţie. „GOLDEN HIND" (engl. Căprioara de aur) Galion englez. Nava comandant a navigatorului Francis „Golden Hind" Drake. în anul 1577, acesta, în fruntea unui grup de patru nave, întreprinde o călătorie de recunoaştere a litoralului 235 vestic al Americii la care ajunge în apr. 1578. A dublat pentru prima dată C. Horn şi după 3 ani îşi încheie călătoria în jurul lumii (a doua după Magellan), ancorând în portui Plymouth cu o singură corabie - „Golden Hind". Caracteristici: depl. 120 t; dim. 26 x 4,30 x 2,80 m; echipaj 146 oameni. (în anul 1973, în Anglia a fost reconstruită nava „Golden Hind" după planurile originale, iar după 1974 aceasta a repetat traseui parcurs de Francis Drake). GOLF Parte a unui ocean, mare sau lac, de dimensiuni variabile, care pătrunde în uscat. G. sunt foarte variate. Unele pătrund adânc în uscat, îndeosebi cele formate de estuarele fluviilor, altele înguste, adânci şi lungi sunt fiorduri, iar cele formate de-alungul ţărmurilor nisipoase şi cu adâncime mică sunt lagune şi limanuri. Unele G. sunt larg deschise (Biscaya, Guineii), altele închise (Hudsoa) iar altele depăşesc suprafaţa unor mări (G. Mexic, Bengal). G. de dimensiuni mici protejate de vânturi şi valuri se numesc băi, bazine. G. protejate de vânt şi valuri au avut în trecut, dar şi astăzi, un rol important pentru navigaţie şi schimburile comerciale. GOLFULUI (Golfstrom, Gulfstream), Curentul ~ Curent marin cald în Oc. Atlantic. Se formează în partea de S a strâmtoarii Florida de unde se uneşte cu curentul Antilelor şi se deplasează spre N de-a lungul ţărmului Americii de Nord. Lăţimea şuvoiului cca 75 km, grosimea 700-800 m, vit. până la 6 Nd (11 km/oră). Temp. apei ia suprafaţă+24-28° C. în zona C. Hatteras C. C-. se îndreaptă spre E, iar structura sa se modifică radical. Vit. se reduce la 1,5 Nd, lăţimea creşte până la 200 km, iar temp. apei scade ia +20° C. La meridianul 45° long. V, curentul se împarte în 3 ramificaţii: principala ramificaţie (centrală) se deplasează spre NE şi, sub denumirea de curentul Nord-Atiantic, pătrunde în M. Norvegiei unde, la rândul său, se împarte în curenţii Spitzbergen şi Nordkapp; ramificaţia de N formează curentul Irminger care se deplasează către ţărmul de S al Ins. Islanda; ramificaţia de S, sub forma unui curent slab şi neregulat, se deplasează către E. Astfel, C. G. dă naştere unui întreg sistem de curenţi şi cuprinde spaţiul de la G. Mexic până la Ins. Spitzbergen şi Pen. Kola pe o distanţă de 10 mii km. Apele calde ale C.G. ce trec în apropierea Europei îndulcesc clima în zonă, permiţând navigaţia tot timpul anului în mările Norvegiei şi Barents. Schimbările gradientului termic la adâncime în zona curentului îngreunează folosirea aparaturii hidro-acustice. GOLING fl. Dispozitiv compus din turnicheţi şi un şomar, care se fixează pe un postament în punte pentru trecerea remorcii. GOLOVNIN, Vasilii Mihailovici (1776-1831) General-locotenent de flotă (1823). Navigator rus. Absolvent al corpului de marină (1792). între 1 795-1 806 a făcut serviciul pe 7 nave ruseşti şi britanice. în 1 807, ia comanda goeletei „Diana", a navigat de la Kronstadt la Pen. Kamceatka Goling: turnicheti; 2 - şomar GOLOVITA 236 pentru a cerceta Ins. Kurile din Oc. Pacific. Aflat pe Ins. Kunasir, a fost luat prizonier de către japonezi şi ţinut în captivitate între 1811-1 81 3. între 1 81 7-1 819 a făcut ocolul Pământului pe nava „ Kamceatka". Din 1821 a condus şcoala de pregătire a ofiţerilor de marină. în 1823 a fost avansat la gradul de general-locotenent de flotă şi s-a ocupat de înzestrarea flotei ruse cu nave de luptă, între care primele nave cu maşini cu vapori. A întocmit primul cod de semnale ai flotei ruse. GOLOVITA Lagună marină în complexul Razelm, la S de capul Dolojman; 74,2 km2. Ad. max. 1,5 m. Comunică cu I. Zmeica şi Razelm. Pescuit (Jurilofca). GOMERA Ins. în Arh. Canare separată de Ins. Tenerife printr-o strâmtoare de 47 km lăţime; supr. 378 km2; pop. cca 30 mii loc. Pr. oraş-port San Sebastian. Pescuit. Turism. GONDOLĂ Ambarcaţiune veneţiană propulsată cu o ramă, având fundul plat, iar prova şi pupa ridicate mult în sus. Gondolă veneţiană GONDOLIER Barcagiu care conduce o gondolă. GONG DE CEATĂ Dispozitiv format dintr-un disc de alamă suspendat, care vibrează când este lovit cu ciocanul. Se foloseşte uneori în locul clopotului de ceaţă, având un sunet mai puternic decât acesta. GONI PE ANCORĂ (despre navă) A fi deplasată de vânt sau de curent din cauza ancorei care ară sau a lanţului care este prea scurt etc. (a nu se confunda cu a da goană). GOODWIN, table ~ Table de înălţimi şi azimut bazate, pentru înălţimi, pe formula „ cos(« HARTĂ SINOPTICĂ Hartă executată din 6 în 6 ore, pe care se înscriu principalele elemente meteorologice de la suprafaţa pământului şi la altitudine cu ajutorul sondelor, pentru un număr cât mai mare de puncte din cuprinsul unei regiuni geografice la ora respectivă de observaţie, înregistrând deplasarea maselor de aer şi ajutând astfel la prognoza vremii. HARVEY-RAYNES Dispozitiv compus dintr-un magnet de bandă înclinat, care permite asigurarea liniştii compasului la schimbarea latitudinii magnetice, fără a modifica deviaţia. HASOVSCHI, Valerian (n. 1949 Suceava) Contraamiral. Absolvent al Şcolii Militare Superioare de Marină HATTERAS_______________________________________________ 250 promoţia 1970, al Academiei Militare Generale de Marină (1995) şi al Colegiului Superior de Stat-Major. A îndeplinit ca ofiţer diferite funcţii la navele MM. Comandant al Brigăzii 61 nave dragoare (1994-1996), şef de stat-major la Flota Maritimă (1996-1998); din 1998 locţiitor ai comandantului Flotei Maritime. HATTERAS C. pe coasta estică a Americii de Nord (35°14' lat. N şi 75l)31' long. V). Parte a cordonului litoral care separă Oc. Atlantic de Laguna Pamplico. „HAŢEG" (Remorcher/dragor) v. Aschau. HAVALEA MC Caric pe puntea navei. Mărfurile frecvent transportate sub formă de H. sunt cheresteaua şi stuful. HAVANA (sp. La Habana) Capitala şi port principal al Rep. Cuba situat pe ţărmul de SV al insulei cu acelaşi nume la Str. Florida cu care se leagă printr-un canal de 11,8 m adâncime. 4 km din frontul de cheuri sunt destinaţi terminalelor de zahăr, petrol, mărfuri generale; pe ţărmul de S al bazinului portuar se află un important port pescăresc. Capacitatea de trafic a portului 8 mii. t/an. Importă: cereale, petrol, cărbuni, ciment, utilaje ş.a.; exportă: zahăr, ţigări, tutun, fructe ş.a. ist. întemeiat în 1519 de spanioli. După înfrângerea Spaniei în războiul hispano-american din 1898 a devenit capitala Cubei. HAVANĂ nav. Plută de dimensiuni mari, în care buştenii sunt aranjaţi în formă de fus, legaţi între ei cu parâme şi lanţuri. H. poate fi remorcată în bune condiţiuni pe mare, chiar pe distanţe de câteva sute de mile marine, sin. piută trabuc, plută fusiformă. „HAVFRUEN" Velier de tip fregată cu două punţi sub pavilion danez construit în anul 1 789. A reprezentat un exemplu în evoluţia tehnico-constructivă a acestui tip de navă prin rearanjarea velaturii. Caracteristici: depl. 1300 t; dim. 65 x 13,90 x 7 m. Armament: 40 tunuri. Echipaj: 326 oameni. HAVRE, Le ~ Oraş şi principal port de pasageri al Franţei situat la vărsarea Fl. Sena în Str. La Manche. Este considerat portul maritim al Parisului. Pop. 225 mii loc. Lung. frontului de cheuri 27,5 km- cu ad. de 12-18 m, unde acostează petroliere cu o capacitate de 270 mii tdw şi alte nave de mare tonaj. Bazinul Antifer, situat la 20 km de H., este destinat descărcării supertancurilor petroliere de 550 mii t. Capacitatea de trafic a portului 43 mii. t/an. Asigură traficul de mărfuri şi pasageri între Franţa şi SUA, Canada, Japonia, Malaysia, Marea Britanie ş.a. Şantierele navale asigură toate categoriile de reparaţii la navele civile şi militare, ist. Fondat în sec. XVI pe locul unui sat pescăresc. în sec. XIX a devenit port militar. în 1940 a fost ocupat de armata hitleristă. După al doilea RM este folosit şi ca BMM. HAWAII [engl. ~ Hawaiian Islands fost Sandwich) Grup de 24 insule în partea centrală a Oc. Pacific fiind cel mai nordic şi cel mai mare arh. din Oceania. Supr. 16,6 mii km2; 720 mii loc. Ins. principale: Hawaii (cea mai mare Ins. 10 399 km2), Maui, Oahu, Kauai, Molokai ş.a. Centru ad-tiv şi port Honolulu (Ins. Oahu). Important nod de comunicaţii care leagă SUA şi Canada de Asia de Est, Filipine, Australia şi Noua Zeelandă. Relief vulcanic ridicat de la mari adâncimi (4-5 mii m); dintre numeroşii vulcani activ este numai Mauna Loa (4140 m alt.). Climă subtropicală oceanică; culturi de trestie de zahăr, ananas, bananieri, cafea, tutun etc. Pe Ins. Oahu sunt situate BMM şi BAM ale SUA Pearl Harbor care asigură bazarea tuturor claselor de nave şi avioane, ist. Descoperit în sec. XVI de spanioli, a fost redescoperit de J. Cook în 1778. Colonie SUA (1898); a fost declarat al 50-lea stat din compunerea SUA (1959). în perioada celui de la doilea RM s-a produs, la 7 dec. 1941, atacul grupării forţelor navale şi aeriene japoneze (6 PA, 2 NL, 3 Cr, 9 Ds, 3 Sm şi 8 nav. aux.) asupra BMM americane de la Pearl Harbor (unde se aflau 94 nave de luptă şi aux. dintre care 8 NL, 8 Cr, 29 Ds, 5 Sm.), care a marcat intrarea SUA în al doilea RM şi declanşarea războiului în Oc. Pacific. în urma Ioviturilor aviaţiei purtate japoneze au fost scufundate sau scoase din luptă 8 NL, 6 Cr, 2 Ds, distruse în cea mai mare parte la sol 272 avioane americane şi ucişi sau răniţi 3400 oameni. Japonezii au pierdut 29 avioane şi 6 Sm. Astfel, Japonia şi-a creat condiţii favorabile pentru desfăşurarea primei părţi a războiului din Pacific în V Oc. Pacific (Filipine, Malaysia, Jawa ş.a.) HAZARD MARITIM MC Termen de asigurare prin care se defineşte orice transport pe mare. Executarea voiajului este expusă permanent la unele pericole (riscuri) posibile, precum: cazuri de forţă majoră, accidente de navigaţie, incendiu, îngheţ, război, captură, sechestru, priză, piraterie, oprirea navei din ordinul unui guvern, jaf, hoţie, baraterie etc. H.M. ia care este expus orice voiaj maritim a fundamentat principiile de asigurare a transporturilor maritime, sin. pericol, risc maritim. HĂRŢI ALE AMIRALITĂŢII Hărţi marine de navigaţie editate de departamentul hidrografic englez, pe care sunt reprezentate zonele de navigaţie de pe întreg globul. Toate aceste hărţi sunt cuprinse în Catalogul de hărţi şi documente nautice. HÂRJAN, Alexandru (n. 1926 Borduşani, Ialomiţa) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1949. Ambarcat la bordui navelor-şcoală „Libertatea" şi „Mircea" (1949-1950); secund, comandant de navă şi comandant al unităţii de nave dragoare (1950-1965); comandant al navei-şcoală „Mircea" (1965-1973). Profesor la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân" (1973-1982). Pensionat (1982). HÂRJEU, Nicolae (n. 1927 Băceşti, Vaslui) Viceamiral. Absolvent al Şcolii Ofiţeri Geniu (1948) şi al Academiei Tehnice Militare-Facultatea de Marină, specialitatea construcţii navale (1949-1953). în perioada 1953-1979 a îndeplinit următoarele funcţii mai importante în cadrul MM şi al Armatei: director al Arsenalului Marinei Militare—Brăila; şef al Direcţiei Tehnice al CMM; şef al Secţiei Relaţii Externe Militare din Direcţia generală a înzestrării Armatei; şef Direcţie Industrială în cadrul Direcţiei Generale a înzestrării Armatei, unde a coordonat mai multe programe navale‘importante. între 1979-1990 a îndeplinit în cadrul economiei naţionale funcţiile de Comandant unic al portului Constanţa contribuind efectiv la redresarea activităţii portuare; ministru adjunct şi şef al Departamentului Transporturi Navale (1980-1986) având responsabilitatea realizării planului de investiţii pentru dezvoltare capacităţi portuare, construcţii canaîe, lucrări hidrotehnice, construcţii noi de nave maritime şi fluviale ş.a. cu firme româneşti. A îndeplinit misiuni cu caracter militar şi civil pe linie navală în numeroase ţări (Franţa, Germania, Suedia, China, URSS, Jugoslavia ş.a.). Autor a numeroase studii în domeniul construcţiilor de nave, exploatării canalului DMN, a liniei de navigaţie Ro-Ro s.a. Trecut în rezervă în 1990 după o activitate de peste 41 de ani ca ofiţer activ. HEBRIDE (Hebrides sau Western Islands) Arh. britanic în Oc. Atlantic în partea de SV a Scoţiei. Se compune din cca 500 de insule, din care 100 sunt locuite. Supr. totală 7,6 mii km2; pop. cca 100 mii loc. Ins. sunt formate din roci cristaline şi bazaltice; relief deluros, alt. max. 1009 m; climă marină temperată cu +3 - 5°C iarna şi +13°C vara. Zăcăminte de metale, pescuit. Port pr. Stornoway. Bază militară. „HECTOR" ist. Corabie dăruită de negustorul Spiridon Copciovici ocârmuirii Tării Româneşti, în anul 1847. înregistrată în portul Brăila, nava va avea ca prim comandant pe căpitanul Mapiu Dabinovici, care o adusese în ţară. Se pare că această navă s-a adăugat celor trei şalupe canoniere existente în flotila Munteniei, de vreme ce comandantul ei care urma „a învăţa şi pe cinurile de jos, orânduite la dânsa, regula trebuincioasă era plătit cu o sută cincizeci de sfanţi pe lună de magistratul oraşului, prin comandirul polcului" din Brăila. HEDGEHOG mii., engl. Aruncător de grenade antisubmarine, în serii a câte 24 de bucăţi, la distanţa de 300 m, acoperind o arie eliptică în care probabilitatea de distrugere a submarinului este foarte mare. Hedgehog: 7 - rachete; 2 - submarin. HEDLAIN pese. Partea superioară a centurii de la gura traulului, confecţionată, de regulă, dintr-o parâmă speciâlă „Hercules" (înfăşurată cu aţă de vele), pe care se montează flotorii; y. fig. traul. HELESPONT ist. în antichitate numele Strâmtorii Dardanele. HELEŞTEU pese. Bazin piscicol special construit prin îndiguire sau săpătură şi prevăzut cu canale de alimentare şi evacuare a apei. Pot fi H. de reproducere __________________________________HERALDICĂ NAVALĂ 251 şi H. de creştere a peştilor. HELGOLAND Ins. situată în partea de SE a M. Nordului în apropiere de coasta Germaniei de care aparţine. Supr. 0,6 km2; alt. max. 56 m. începând cu primul RM, ins. a fost transformată într-o BMM şi un important punct strategic al flotei germane în M. Nordului, ist. Ins., care a aparţinut din 1807 Angliei, a intrat în posesia Germaniei în 1890 în urma unui schimb de teritorii dintre cele două ţări. în primul RM în apropiere de Ins. H. au avut loc două lupte între grupări de nave germane şi britanice. Prima a avut loc la 28 aug. 1914 între britanici (5 CrL, 6 CrU, 31 Ds, 6 Sm.) şi germani (7 CrU, 19 Ds. şi câteva dragoare). în urma duelului de artilerie, germanii au pierdut 3 CrU, 1 Ds. şi 1 DR; englezii au avut avariate 2 Cr.U. şi 3 Ds. A doua luptă navală în zona Ins. H. a avut loc la 17 nov. 1917 când o grupare britanică (5 CrL, 2 Cr, 8 CrU şi 19 Ds.) a încercat să împiedice dragoarele germane să execute dragajul la NV de Ins. H. (20 DR sprijinite de 4 CrL şi 11 Ds.). Folosind perdele de fum, navele grmane au reuşit să se retragă către SE sub acoperirea a 2 NL care au silit navele engieze să se retragă după un schimb de focuri de artilerie. Germanii au pierdut un DR, iar câteva Cr germane şi engleze au fost avariate. HELSINKI Cap. şi important port finlandez la ţărmul G. Finic din M. Baltică. 520 mii loc. Accesul în port se asigură pe o pasă printre stânci şi insule mici pe unde pot trece nave cu un pescaj până la 11 m. Portul dispune de 5 bazine. Bazinul de S cu 7 dane este destinat navelor de pasageri; lungimea frontului de cheuri 2,2 km, cu adâncimi de 7-9,5 m. Bazinul de N este destinat ambarcaţiunilor sportive şi altor nave mici. Bazinul de V este destinat navelor portcontainer, vrachiereior, navelor Ro-Ro ş.a. Lungimea frontului de cheuri 3,8 km, cu ad. de 7,3 m. Două bazine destinate operaţiunilor de încărcare/descărcare a petrolierelor cu ad. de 9 m. Capacit. de trafic a portului 5,5 mii. t/an. Importuri: produse petroliere, cărbuni, metale, îngrăşăminte ş.a. Exporturi: material lemnos, celuloză, hârtie ş.a. Şantierele navale asigură reparaţia navelor comerciale de mare tonaj şi a celor militare, inel. Sm şi Ds. HENEQUEN Specie de sisal (Agave fourcroydes) răspândită în Mexic şi Cuba. Se foloseşte la confecţionarea parâmelor mai puţin rezistente. HENRIC NAVIGATORUL (Henrique o Navegador) (1394-1460). Prinţ portughez. Fiul regelui ioan I (1385-1433). A întemeiat un observator şi o şcoală de navigaţie la reşedinţa sa Sagres. A organizat numeroase expediţii cu scopul explorării ţărmurilor de NV ale Africii şi descoperirii drumului maritim spre India. De-a lungul coastei Africii au fost descoperite insulele: Madeira (1420), Azore (1432-1437), Capul Verde (1456) ş.a. A pătruns în interiorul continentului african pe la gurile Fl. Senengal şi Gambia. Astfel au fost puse bazele expansiunii coloniale portugheze în Africa. HERALDICĂ NAVALĂ Ramură a heraldicii care se ocupă de pavilioane şi de emblemele navelor. „HERETIQUE"____________________________________________ 252 „HERETIQUE" Barcă pneumatică (L 4,65 m; I 1,90 m, suprafaţa velică 3 m2), cu ajutorul căreia medicul francez Alain Bombard a făcut experimentări în M. Mediterană şi Oc. Atlantic. El a demonstrat că naufragiaţii aflaţi pe un mijloc oarecare de salvare izolaţi sau în grupuri - dacă nu sunt cuprinşi de deprimare sau panică - pot supravieţui un timp îndelungat (în general, suficient pentru a fi descoperiţi şi salvaţi), fără nici un fel de provizii, oceanul asigurându-le hrana şi apa strict necesare ce se pot obţine cu mijloace improvizate extrem de simple. „HERMES" Primul portavion construit în Anglia (1918), care a servit ca aerodrom plutitor pentru aviaţia terestră. Caracteristici: depl. 10 850 t; L 183 m; I 21,35 m; vit. 25 Nd. Pentru ca puntea de zbor să fie liberă, suprastructura era amplasată într-un bord, ca la portavioanele moderne. Un hangar interior adăpostea 15 avioane cu aripi rabatabile care erau ridicate pe punte cu ajutorul unui ascensor electric. Portavionul era înzestrat cu şase tunuri de 140 mm, trei tunuri de 102 mm şi patru tunuri de 47 mm. HEYERDHAL,Thor (n. 1914) Etnograf, explorator şi arheolog norvegian. Conducător al expediţiei „Kon-Tiki" (1947) efectuată pe o plută din lemn de balsa, pentru a confirma supoziţia că insulele din Polinezia au fost populate pe calea mării de către oameni din America. împreună cu cinci însoţitori a străbătut cca 4350 Mm (8 000 km), din portul Callao (Peru) în Ins. Tuamotu (Touamotou) din Polinezia. în 1953-1956 a efectuat cercetări arheologice pe Ins. Galapagos, Paştelui, Rapa şi Marchize. Pentru a susţine ipoteza privind migraţia populaţiei din Africa în America, a condus expediţiile „Ra-1" (1969) şi „Ra-2" (1970), cu ambarcaţiuni confecţionate din papirus. A plecat de pe coasta de V a Marocului şi a ajuns la Ins. Americii Centrale. în 1977 - 1978, pe o ambarcaţiune construită din trestie („Tigris"), a navigat pe ruta Irak - gurile Fl. Ind - Djibouti. în al doilea RM a participat la rezistenţa împotriva fascismului. Autor a numeroase lucrări ştiinţifice şi cărţi de popularizare a ştiinţei. HIDROAERODROM Acvatoriu special amenajat la un ţărm adiacent, având un complex de construcţii şi instalaţii de deservire destinat decolării, amerizării şi conducerii zborului hidroavioanelor. H. pot fi militare sau cu alte destinaţii şi se amenajează de obicei în golfuri închise, bazine, lacuri, unde au planuri de lansare la apă a hidroavioanelor şi a căror deservire se face cu ajutorul unor ambarcaţiuni, sin. hidroscală. HIDROAVION Aeronavă prevăzută - în locul trenului de aterizare - cu un dispozitiv tip barcă sau cu flotoare care îi permit să decoleze, să amerizeze şi să se deplaseze pe apă. Pilotarea H. în aer nu diferă de cea a avionului, dar viteza şi manevrabilitatea sa sunt mai reduse. H. sunt folosite, de regulă, pentru misiuni de cercetare, supraveghere, apărare antisubmarină, salvare etc. HIDROBUZ Navă de mic tonaj destinată transportului pasagerilor de-a lungul coastei mării, pe râuri, lacuri, canale etc. HIDROFON Aparat destinat recepţionării undelor sonore produse în apă datorită funcţionării maşinilor, rotirii elicelor, vibraţiei corpului navei etc. Folosit la începutul celui de-al doilea război mondial, înainte de inventarea hidrolocatorului. H. este utilizat în prezent la minele acustice, ca element sensibil ai mecanismului de declanşare a exploziei. HIDROGLISOR Ambarcaţiune cu fund plat, propulsată de un motor cu elice aeriană, care la viteze mari (peste 100 km/oră) alunecă (glisează) pe suprafaţa apei, ceea ce determină reducerea pescajului şi, în consecinţă, micşorarea rezistenţei la înaintare. Unele H. sunt echipate cu motoare cu reacţie care dezvoltă viteze mult mai mari (până la 300 km/oră). HIDROGRAD Unitate de măsură a nivelului apelor într-un anumit sector al unui fluviu. Valoarea unui H. reprezintă a zecea parte din distanţa măsurată pe mira hidrometrică între nivelul maxim şi nivelui minim ale apelor; ea diferă de la un punct la altul al cursului de apă. HIDROGRAF Persoană specializată în hidrografie, care se ocupă cu determinarea şi culegerea tuturor elementelor necesare întocmirii hărţilor de navigaţie. HIDROGRAFIE 1. Ştiinţa ridicării şi întocmirii hărţilor marine. Această sarcină revine, de regulă, marinei militare, al cărei serviciu hidrografic se ocupă şi cu întocmirea altor documente de navigaţie. Serviciul hidrografic român a fost înfiinţat în 1928 de comandorul Alexandru Stoianovici din Marina Militară. 2. Ansamblul hărţilor unei mări sau ale unui ocean, ca în expr. „Hidrografia M. Negre constă din...hărţi". HIDROLANT v. hydrolant. HIDROLOCATOR Aparat hidroacustic folosit în navigaţie şi în scopuri militare, care se bazează pe reflectarea undelor ultrasonore de către obstacolele întâlnite sub apă (stânci, submarine, mine, bancuri de peşti etc.). Cu ajutorul H. se determină poziţia diferitelor obiecte, adică distanţa şi relevmentul până la acestea. în determinarea distanţei se ţine seama de intervalul de timp dintre momentul emisiei undelor ultrasonore şi cel al recepţionării undelor reflectate de obiect, precum şi de viteza de propagare a undelor prin apă. Direcţia se determină în funcţie de poziţia vibratorului în momentul recepţionării undelor reflectate. H. poate funcţiona în regim de ascultare (când recepţionează numai zgomotele produse în apă) şi în regim ecou, când recepţionează undele ultrasonore reflectate; v. şi asdic, sonar. HIDROLOCATIE Sistem folosit de nave pentru descoperirea şi determinarea poziţiei diferitelor obiecte aflate în apă. H. se bazează pe proprietatea undelor ultrasonore de a fi reflectate de obiectele submarine întâlnite în cale şi recepţionate de emiţătorul de unde. în acest scop se utilizează hidrolocatoare. HIDROLOGIE (gr. hydor - apă, logos - ştiinţă) Ramură a geografiei fizice care se ocupă de studiul apelor de la suprafaţa scoarţei terestre, de proprietăţile şi dinamica acestora (curenţi, agitaţia suprafeţei apei, infiltraţii ş.a.), de influenţa apei asupra formării ţărmurilor, albiilor: depunerile de aluviuni, eroziunea, efectele calorice (evaporarea, condensarea, îngheţul), procesele chimice si biologice; de prognoza evoluţiei elementelor hidrologice. HIDROMETRIE Disciplină care studiază metodele şi aparatele de determinare cantitativă şi de prelucrare a elementelor hidrologice ale apelor. HIDROPAC v. hydropac. HIDROSCALĂ v. hidroaerodrom. HIDROSFERĂ învelişul de apă al Pământului, cuprins între atmosferă şi Iitosferă, incluzând totalitatea oceanelor, mărilor şi apelor continentale (inclusiv cele subterane), zăpezile şi gheţurile. Ocupă 70,8% din suprafaţa Pământului. Volumul H. ajunge la 1 370,3 mii. km3, reprezentând 1/800 din volumul total al Planetei. Masa H. este egală cu 1,40 x 101H tone, din care 98,31 % este concentrată în oceane şi mări, 1,65% în gheţarii din zonele polare şi numai 0,45% în apele dulci ale fluviilor, râurilor şi lacurilor. „HIFZ-UR RAHMAN" Corvetă cuirasată otomană de acelaşi tip cu „Lutf-u Celil", construită • în 1870 şi vândută la fier vechi în 1909. Unii autori au considerat- o în mod eronat scufundată pe Dunăre la 25/26 mai 1877, în locul monitorului „Seyfi". HIGROMETRU MN Aparat pentru măsurarea gradului de umiditate a aerului; elementul principal al celui mai răspândit tip de aparat îl constituie un fir de păr uman care are proprietatea de a-şi modifica lungimea în funcţie de gradul de umiditate a aerului. Aceste variaţii sunt transmise unui ac care oscilează pe un cadran gradat. HINTERLAND Regiune în spatele unui port, din care provin produsele exportate sau în care se expediază mărfurile importate. HIPERBOLĂ SFERICĂ Locul geometric al tuturor punctelor de pe o sferă, a căror diferenţă a distanţelor la cele două focare este constantă. H.S. este o curbă în- Higrometru chisă şi se află la baza metodelor moderne de navigaţie hiperbolică (Consol, Consolan, Decca, Gee, Loran, Rana, Omega). HIPPAGO ist. Navă antică folosită pentru transportul cailor. HIPPER, Franz von ~ (1863 - 1932) Amiral german. în flotă din 1881. Comandant al forjei navale de cercetare şi siguranţă (1913 - 1918) a flotei din M. Nordului. S-a _______________________________________________HIZIR REIS 253 distins în mod deosebit în primul RM prin raiduri repetate de-a lungul coastelor Angliei şi interceptarea convoaielor care aprovizionau M. Britanie. Angajat în bătălia navală de la Dogger cu 8 Cr. (23-24 ian. 1915), cu toate că a scos din luptă un Cr. britanic şi a avariat alte trei, a pierdut NL „Blucher", ceea ce l-a determinat să se retragă. în bătălia navală de la lutlanda (31 mai - 1 iun. 1916), deşi a lovit mai multe nave de luptă britanice, în urma intervenţiei grosului flotei inamice a fost nevoit să se replieze în BMM germană de la Helgoland. A reuşit în multe cazuri să suplinească inferioritatea de forţe printr-o tactică abilă. HIRAN Sistem de'navigaţie hiperbolică; .de fapt un sistem Shoran de precizie folosit în hidrografie. HIROSHIMA Oraş în Japonia, situat în SV Ins. Honshu în delta Fl. Ota; port M. Seto-no-uchi la „Mediterana japoneză" (între Ins. Honshu şi Shikoku). Pop. cca 510 mii loc. Ind. textilă, a hârtiei, alimentară, de prelucrare a lemnului. Şantiere navale, ist. Oraşul a suferit grave distrugeri în urma lansării de către americani a primei bombe atomice (6 aug. 1945), care a provocat moartea a cca 80 mii oameni, iar ulterior, în urma infectării cu substanţe radioactive, a încă 200 mii oameni. HISA! înv. Comandă pentru ridicarea unei greutăţi, unei încărcături etc. HISPANOLA (Hispaniola) Vechea denumire a ins. Haiti. HISTRIA ist. (Histriopolis la greci, Istria la romani) Colonie milesiană, port la ţărmul apusean al M. Negre întemeiat în sec. VII Î.Hr. Sub dominaţia romană aici se aflau baza flotei romane din M. Neagră şi reşedinţa lui Flaviu Arrian, care a lăsat o descriere a litoralului M. Negre. Oraşul a fost înnămolit şi a dispărut prin sec. XIV d.Hr. HIURMĂ v. şiurmă. „HIZBER" Monitor fluvial otoman de 404 t. Armament: II/150 Krupp, 11/45 Nordenfeld. Blindaj de 76 - 52 mm pe suport de lemn. Prezent împreună cu mon. „Seyfi" pe Dunăre la începutul Războiului pentru Independenţă (1877-1878). Intrat în serviciu în 1876, a fost vândut la fier vechi în 1909. v. Mon. „Seyfi". „Hizber" pe Dunăre în 1876 (Colecţia Jochen Kriismann). HIZIR REIS ist. Corsar otoman cunoscut în Occident sub diferite nume: Barbaros, Barbaros Hayreddin Paşa, Barbarossa, Barbăroşie, Hair ed Din, Hairedin Barbăroşie, Hayreddin Paşa. v. Barbaros. HQBAN___________________________________________________ 254 HOBAN (franţuzism) v. sart. HOBART Oraş din Uniunea Australiană, centru ad-tiv al Ins. Tasmania. Port important situat pe malul Fl. Deruent la 20 km de vărsarea acestuia în Oc. Pacific. Cca. 150 mii loc. Centru industrial; metalurgia zincului şi cuprului, ind. cimentului, textilă, alimentară. Export: lână, cereale, fructe. HOBART PAŞA (1822-1886) Pe numele său adevărat Augustus Charles Hobart-Hampden; a fost ofiţer în Marina Regală britanică, ajungând apoi şef al Statului-Major al Marinei Otomane. La începutul războiului româno-ruso-turc din 1877-1878 a reuşit să scape de pe Dunăre de atacul navelor creştine pe nava comandant „Resmo" („Rethymo" în transcriere fonetică englezească). în Imperiul Otoman i s-a acordat gradul de amiral. A organizat şi a condus acţiuni ale flotei otomane din M. Neagră în timpul războiului din 1877-1878. HODE1DA (fost Ai Hudaydah) Oraş în Rep. Yemen la M. Roşie. Principalul port al ţării dotat cu instalaţii moderne şi accesibil navelor oceanice. Cca 40 mii loc. Import: maşini, utilaje şi miji. de transport, combustibili, prod. chimice; export: cafea, piei, fructe, bumbac. Aeroport. HOGSHEAD Butoi cu capacitatea de 245 I. într-o stivă pot fi stivuite şase paioluri. HOKKAIDO Ins. situată în N arh. japonez (a doua ca mărime). Este mărginită de M. Japoniei la V, M. Ohotsk la N şi Oc. Pacific la E. Este separată de Ins. Sahalin prin Str. La Perouse, de Ins. Kurile prin Str. Nemuro şi de Ins. Honshu prin Str. Tsugaru Kaikio. Lung. de ia V la E 540 km, de ia N la S 420 km. Supr. 77,7 mii km2. Pop. cca 6 mii. loc. Ţărmurile în general drepte, cu puţine golfuri. Relief muntos vulcanic, inclusiv vulcani activi. Alt. max. 2290 m. Climă temperată oceanică musonică - 3° - 11°C iarna, + 17 - 21 °C vara. Toamna bântuie dese taifunuri. 60% din terit. este acoperit de păduri. Centru ad-tiv: Sapporo. Porturi: Otaru, Hakodate, Muroran, Kushiro. „HOLLAND" Navă submersibilă considerată a fi principalul strămoş al submarinului modern. A fost proiectată de John Holland pentru Marina Militară a SUA, care a acceptat-o în 1900. Caracteristici: depl. 74 t, lungime 16 m. Era armată cu un tun ce putea trage un proiectil de 45 kg la o distanţă de 800 m. Avea forma unei ţigări de foi şi dispunea (pentru imersiune) de tancuri de balast, similare cu cele de la submarinele moderne. Dispunea de un aparat pentru coborâre în imersiunea dorită, precum şi de un dispozitiv de menţinere a acestei imersiuni. Pentru navigaţia la suprafaţă, „H" era prevăzut cu un motor cu explozie, care servea şi pentru încărcarea acumulatoarelor folosite la deplasarea în imersiune. Viteza la suprafaţă era de 7 noduri. HONDURAS (sp. Golfo de Honduras) G. în M. Caraibilor la ţărmurile Americii Centrale. Ad. 22 - 54 m, iar la intrarea în G. cca 2000 m. Temp. med. anuală a apei la supr.: + 27°C; salinitatea 35,5%0. Maree neregulată cu înălţimea 0,5 - 0,7 m. Ţărmuri lagunare fără condiţii favorabile de adăpostire a navelor. Porturi: Puerto Cortes, Puerto Barrios. HONG GAI Oraş în NV Vietnamului, port la G. Vinh Bac Bo din M. Chinei de Sud. Cca 30 mii loc. Centrul principalului bazin carbonifer al ţării. Extragerea şi exportul cărbunelui. întrepr. de prelucrare a metalelor. HONG HA Fl. pe terit. Chinei şi Vietnam, v. Songkoi. HONG KONG {chin. Siangan) Mare port liber internaţional la M. Chinei de Sud situat pe Ins. Hong Kong (Siangandao) şi o porţiune pe Pen. Kowloon. Fostă colonie britanică (din 1 843), a devenit în 1984 reg. ad-tivă specială sub autoritatea Chinei. Navele sunt operate la cheuri şi în radă aflate în str. dintre Ins. Siangandao şi continent. Lung. frontului de cheuri 16 km, cu adâncimi de 7,2-12 m. Traficul anual de numeroase mărfuri se ridică la cca 40 mii. t. Export: prod. textile, electrotehnice, chimice, minereuri etc. Anual tranzitează portul 7500 nave oceanice. La transportul de cabotaj în apele H.K. participă cca 15 mii de nave mici şi ambarcaţiuni. Insula este legată cu continentul prin linii de feriboturi care transportă anual cca 150 mii. de pasageri. Şantiere navale dotate cu 2 docuri uscate, 3 plutitoare şi 7 cale, care asigură reparaţia tuturor tipurilor de nave, inel. PA. Aeroport internaţional. HONOLULU Oraş-port şi centru ad-tiv al Ins. Hawaii (stat al SUA). Important nod de comunicaţii maritime şi aeriene care traversează Oc. Pacific. Situat pe Ins. Oahu. Cca 500 mii loc. Prin portul H. se derulează aproape întregul comerţ exterior al Ins. Hawaii. Export: fructe, zahăr, prod. de pescuit. Mari şantiere navale. în partea de V, în apropiere de H., într-un golf bine adăpostit se află BMM a SUA Pearl Harbor (v.). HONSHU Principala Ins. a Japoniei. Lung. 1 375 km, lăţ. 100-250 km; supr. 223,4 mii km2. Pop. peste 90 mii. loc. Ţărmurile de la Oc. Pacific au numeroase golfuri şi băi, iar cele de la M. Japoniei sunt drepte. Relieful ins. este în general muntos cu alt. predominante de 1500-2000 m, numeroşi vulcani, cel mai înalt Fuji-san (3776 m alt.), dese mişcări seismice. Climă temperată oceanică la N şi subtropicală la S. Toamna bântuie taifunuri. Un rol important în economia ins. o au transporturile maritime. Porturi principale: Yokohama, Osaka, Kobe, Simonoseki, Yokosuka, Kure, Kitakyushu, Hiroshima. HOOD, Samuel (1724-1814) Amiral, comandant de flotă englez. A participat la războiul de şapte ani (1756-1763) la comanda navei „Vestala", reuşind să captureze câteva nave franceze în Oc. Atlantic şi M. Mediterană. în 1780-1783 s-a aflat la comanda flotei din Indiile de Vest. în perioada războiului pentru coloniile engleze din America (1775-1783) a comandat un detaşament de nave, făcând parte din escadra unui alt amiral englez (J. Rodney) împreună cu care, în lupta de la Ins. Saint-Christopher, a învins escadra franceză. A participat la bătălia navală de la Ins. Dominica (1 782) şi a comandat flota engleză din M. Mediterană în războiul împotriva Franţei revoluţionare (1 793-1 794). După 1 796 ocupă funcţii la uscat. Numele amiralului H. a fost atribuit câtorva nave din flota militară britanică. HORN (Hoorn, sp. Cabo de Hornos) Cap în extremitatea sudică a Americii de Sud în ins. cu acelaşi nume, situată la S de Ţara de Foc (55°59' lat. S si 67°1 6' long. V). Descoperit în 1616 de olandezii Le Maire (Isaak Lemaire) şi Villen Schouten Corneliszoon. I s-a dat numele după oraşul natal al lui Schouten-Horn. „HORST WESSEL" Navă-barc la fel cu „Mircea II", construită în anul 1936 şi folosită de Germania ca navă-şcoală până în cel de al doilea război modial. în 1945 a fost preluată de SUA unde a primit numele de „Eagle". HORTATOR ist Şeful trăgătorilor la rame de pe galerele Greciei antice; urmărea ritmul ramării şi forţa pe galerieni prin mijloacele cele mai barbare să sporească efortul. HO Şl MIN (Ho Chi Minh) (fost Saigon). Oraş-port din Vietnam, situat pe malul dr. al fl. cu acelaşi nume, la 80 km de la vărsarea acestuia în M. Chinei de Sud. Cca 2 mii. loc. Accesibil navelor cu o capacitate de până la 200 mii t., iar la maree înaltă şi navelor oceanice cu o capacitate mai mare. Important centru comercial şi nod de comunicaţii terestre, aeriene şi navale, ind. uşoară şi meşteşugărească, textilă, de prelucrare a lemnului, alim. Traficul anual de mărfuri cca 6 mii. t. Şantiere de reparaţii navale. BMM a flotei vietnameze, ist întemeiat în 1778. Capitala coloniei franceze Cochinchina (1875-1940). Sub ocupaţie japoneză în ai doilea RM (1940-1945). Eliberat de sub ocupaţia japoneză în sept. 1945, în urma unei insurecţii armate, a fost reocupat de trupele franceze în ian. 1946. Ca urmare a înfrângerii acestora în bătălia de Dien Bien Phu, revine la Vietnamul de Sud. în urma intervenţiei armatei americane este din nou ocupat (1965-1973) şi eliberat definitiv după retragerea acesteia, după care intră în componenţa statului Vietnam reunificat. HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ (de salvare) DM Sentinţă dată de un tribunal, de o comisie de arbitraj, prin care se fixează remuneraţia de salvare cuvenită salvatorilor pentru serviciile prestate unei nave sau caricului ei aflate în pericol. De regulă, tribunalul şi locul unde se va forma comisia de arbitraj se stabilesc prin clauzele contractului de salvare. în lipsa unei asemenea clauze, competent poate fi: tribunalul unde pârâtul îşi are reşedinţa sau tribunalul în a cărui jurisdicţie intră portul sau apele teritoriale unde s-au acordat serviciile de salvare. HOUSTON Oraş şi important port în S SUA (Texas). Cca 2 mii. loc. Portul este legat printr-un canal de 80 km de G. Mexic la Oc. Atlantic. Parte din malurile canalului sunt amenajate cu cheuri. Ad. canalului 12 - 12,7 m. Lungimea frontului de cheuri 25 km. Volumul anual al traficului de mărfuri 60 mii. t. în apropiere de H. sunt bogate zăcăminte de petrol şi gaze. Mare centru industrial care a luat amploare în _________________________________________________HRUBES 255 al doilea RM, ocupând unul din primele locuri în industria petrolieră, chimică, a zahărului, textilă, constr. de maşini ş.a. Şantierele navale în măsură să asigure reparaţia navelor, inel. Cr. La H. se află centrul de cercetare cosmică al SUA. HOWKER (Hooker) ist. Navă cu vele, cu un tonaj de cel mult 250 t, folosită în mările nordice în sec. XVI-XIX; sin. hurcă. HRISOVUL PENTRU CORĂBIILE ŢĂRII ROMÂNEŞTI CE SUNT A UMBLA PE DUNĂRE Document emis la 23 nov. 1793 de domnitorul Alexandru Mo-ruzi, prin care s-au pus Howker bazele organizării primei flote comerciale româneşti. Deşi înfiinţată pentru comerţ, flota, care număra atâtea corăbii câte judeţe avea ţara, a fost subordonată „Dregătoriei spătăriei celei mari sub oblăduirea căreia este şi paza tuturor marginilor ţării", ceea ce demonstrează că misiunea acestor nave era şi aceea de a asigura poliţia pe Dunăre, apărarea graniţelor pe apă ale teritoriului, activităţi care nu puteau fi prezentate ca atare puterii suzerane, Imperiul Otoman. Hrisovul menţionează tipuri de nave precum bolozan, şaică, caic. HRISTU, Gheorghe (1905-1970 n. Rasova, Constanţa) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1926. Ambarcat pe navele MM „Zmeul" şi „Mărăşeşti" (1926-1929). Profesor la Şcoala Navală (1929-1939). în al doilea RM, comandant al torpilorului „Zborul", secund pe nava-bază „Constanţa" şi pe torpilorul „Năluca", cu care a participat la misiuni de luptă. în 1943 obţine brevetul de inventator al bombei antisubmarine „G.H.". între 1947-1955 este profesor la Şcoala Medie Tehnică de Marină şi Şcoala Medie Tehnică de Construcţii Civile. HRUBES, Maximilian (1884-1943; n. Bucureşti). Căpitan în M.M.; Comandant de lungă cursă. în anul 1903 se înrolează soldat voluntar în Divizia de Mare, avansând până la gradul de sergent-major. Absolvent al Şcolii de Marină (1911) cu gradul de Slt. Revine la Divizia de Mare şi participă la cel de-al doilea război balcanic (1913). înaintat la gradul de Lt., este repartizat la Grupul torpiloarelor şi Staţiilor de lansare din Comandamentul Apărărilor sub Apă (aprilie 1916), în calitate de comandant al Staţiunii lans-torpile de la Giurgiu. în primul război mondial comandă Grupul artileriei de debarcare al marinei, participând la operaţiunile de la Ismail, Chilia şi Vâlcov. După război, este avansat la gradul de căpitan (1920) şi trece în marina comercială. După obţinerea brevetului de căpitan de lungă cursă, comandă, succesiv, cargourile SMR „Turnu Severin", „Dobrogea", „Bucegi" şi pasagerele „Regele Carol I", „Princepesa Maria", „Dacia". HUANHE 256 HUANHE (Huanghe- Fl. Galben) Fluviu în China, unul din cele mai mari fluvii din Asia. Lung. 4845 km; izv. din podişul Tibet, străbate M-ţii Kunlun, înconjoară Pod. Ordos, îşi sapă o vale cu aspect de canion în Pod. de Loess, străbate centrul Chinei şi se varsă în G. Bohaivan din M. Galbenă, printr-o deltă. Supr. bazinului 745 mii km2. Prin caracterul văii, al albiei şi al condiţiilor de curgere, fl. se împarte în cursul superior (1172 km) cu caracter montan, cursul mijlociu (2970 km) cu maluri înalte de 50-100 m şi cursul inferior (703 km) îndiguit împotriva viiturilor în timpul ploilor musonice (iul.—sept.). Debitul mediu la vărsare este de 1500 m3/s, iar cel maxim de 22 000 m3/s. Datorită curgerii prin Podişul de Loess, apele sunt bogate în aluviuni (1380 t ajung anual în mare) care contribuie la creşterea deltei. în 100 de ani delta H. a înaintat cu 20 km. Bazinul H. are o importanţă căvârşitoare pentru economia Chinei, incluzând 40% din pământul arabil al tării şi 60% din culturile de grâu şi tutun. Resursele energetice sunt apreciate la 23 mii. kW, dar sunt folosite deocamdată parţial. Navigabil pe 1600 km până la or. Baotou. HUARI (Houari, Guari) Tip de greement constând dintr- o randă triunghiulară, cu sau fără ghiu, similară cu cea bermudiană („Marconi"), cu deosebirea că partea ei superioară este prinsă pe o vergă aproape verticală (antenă huari), care glisează cu baza pe catarg atunci când este ridicată sau coborâtă; v. fig. HUBLOU (impropriu) v. iublou. HUDSON (engl.- Hudson Bay) 1. G. Denumirea bazinului maritim al Oc. îngheţat de Nord situat adânc în teritoriul Canadei, considerat ca o mare mediterană arctică. Partea de E a G.H. comunică cu Oc. Atlantic. Supr. 848 mii km2; ad. med. 91 m. Din oct. până în iul. G. este acoperit de gheţuri. Curentul apelor de suprafaţă se deplasează în sensul contrar acelor unui ceasornic. Temp. apei iarna este sub 0°C; în aug. are + 5°C la N şi + 15°C la S; salinitatea 32,5 - 35,3%0; maree semidiurnă înaltă de 7,9 m. Pescuit bogat. Principalele porturi: Churchi11, Port-Nelson. A fost descoperit în 1610 de navigatorul englez H. Hudson. 2. Strâmtoare situată între Tara lui Baffin şi Pen. Labrador în N Americii de N, făcând iegătura între G. Hudson şi Oc. Atlantic. Lung. 800 km, 115-240 km lăţime, ad. 200-800 m. Cca 8 luni este blocată de gheţari plutitori. Vânătoare de animale marine. HUDSON, Henry (?—1611) Navigator anglo-olandez aflat pe rând în serviciul companiilor de navigaţie engleze şi olandeze. A condus câteva expediţii în mările arctice. în 1607, pe un velier de 80 t, a vizitat Ins. Groenlanda de-a lungul coastei de E până la paralela 73° lat. N şi Arh. Spitzbergen, iar în 1608, Arh. Novaja Ambarcaţiune sportivă (denumită barcă populară) cu greement huari Zemlea. în 1609 (în a treia expediţie) în Arh. Canadian a descoperit G. şi fl. care-i poartă numele. A murit în 1611 în urma unei răscoale a membrilor echipajului care l-au aruncat într-o barcă fără arme şi provizii împreună cu 6 oameni credincioşi căpitanului. HUELVA Important port comercial şi de pasageri din S Spaniei situat la G. Cadiz din Oc. Atlantic. Adâncimea pasei de intrare în port 8,5 m; lung. frontului de cheuri 5 km cu adâncimi până la 12 m, cu dane specializate pentru mărfuri generale şi produse petroliere. Traficul anual de mărfuri cca 12 mii. tone. Import: petrol, mărfuri generale; export: pirită, minereu de fier, prod. petroliere. Şantiere de construcţii şi reparaţii navale dotate cu 3 cale de lansare şi 6 cale de construcţie, destinate navelor cu tonaj mediu. HULĂ Mişcare ondulatorie uniformă a suprafeţei mării, după încetarea unui vânt care a suflat mai mult timp din aceeaşi direcţie sau care se propagă din direcţia unui vânt ce suflă puternic într-o zonă limitrofă. Direcţia de propagare a H. poate fi diferită de cea a vântului, înălţimea şi lungimea valurilor depind de forţa vântului, adâncimea mării, zona de propagare etc. H. contrarie H. a cărei direcţie de propagare este opusă celei din care suflă vântul. H. de fund H. care, ca urmare a transmiterii mai rapide a oscilaţiilor sale, precede vântul; ea apare în apropierea coastei, când marea este calmă, sau continuă, din cauza fundului mic, după ce vântul a încetat să bată. H. moartă H. care continuă un timp îndelungat după încetarea cauzei care a generat-o. H. staţionară Valuri mici, având mai mult o mişcare de oscilaţie decât de translaţie, care se produc în zona de întâlnire a doi curenţi contrarii sau - din cauza vântului - în golfuri, în băi şi în bazinele portuare. H. de uragan H. prevestitoare a unui uragan aflat încă la o mare depărtare. H. scurtă H. cu o lungime mică de undă, care provoacă un ruliu puternic. HULK ist. Navă cu vele de circa 150 t, folosită în mările Nordului în sec. XVI. Hulk HULL (Kingston-upon-Hull) Oraş în E M. Britanii situat la vărsarea R. Huli în estuarul Hunter, la 32 km de M. Nordului. Important port comercial, de pescuit şi de pasageri. Industrie constr. de maşini, de prelucrare a lemnului, alimentară. Construcţii navale. HUMBOLDT, Alexander von H. (1769-1859) Naturalist, geograf şi călător german. A contribuit la dezvoltarea multor ramuri ale stiintelor naturii si a fundamentat geografia ca ştiinţă. A introdus noţiunea de izotermă. împreună cu francezul A. Bonpland a întreprins o expediţie în America de Sud (1799-1804). în 1829 a întreprins o călătorie în Rusia ajungând până la graniţa cu China, iar la întoarcere a făcut un studiu asupra M. Caspice. Operele sale ştiinţifice şi geografice au fost traduse în numeroase limbi. Numele lui H. a fost dat unor munţi din Asia Centrală, Australia şi Noua Zeelendă, unui lac şi fluviu din SUA, unui gheţar din Groenlanda, unui curent rece de-a lungul coastei Americii de Sud ş.a. HUMBOLDT, curentul ~ Curentul marin rece care se deplasează de-a lungul ţărmului de V al Americii de S către ecuator. C.H. este de acelaşi tip ca cel al Californiei (în N Oc. Pacific), Canarelor, Benguelei (în Oc. Atlantic). Temp. în stratul superior este mai mică decât temp. aceluiaşi strat din afara curentului (+ 8 -17°C în aug. şi 12 - 23°C în feb.), determinând scăderea temp. aerului pe ţărm (deşertul Puna de Atacama din Chile). Viteza (cca 0,5 Nd) şi transferul de apă sunt relativ mici. La suprafaţă, productivitatea biologică este ridicată. în zona 4° lat. S, C.H. se abate către V şi se uneşte cu curentul vânturilor de S. sin. Curentul Perului. HUMOC /VfN îngrămădi re de gheaţă în formă de movilă cu suprafaţa neregulată, care se formează la marginea banchizelor şi a câmpurilor de gheaţă, ca urmare a presării lor de către vânturile ce bat cu putere. _______________________________________HYDROPAC 257 „HUNLEY" ist. Submarin sudist din Războiul de Secesiune din SUA (1861-1865) folosit pentru spargerea blocadei. Lung. 12 m, echipaj 9 oameni, propulsat cu o elice acţionată manual. S-a scufundat în largul portului Charleston, v. şi „David". HURCĂ i/. HOWKER HURI Cuvânt de origine indiană, cu sensul de „pirogă uşoară cu rame/vâsie şi vele". Este frecvent întâlnit în somaleză (huuri-ga) şi în swahili (hori). O ambarcaţiune cu nume similar se întâlneşte şi pe coasta franceză a M. Mânecii; huari (houari, houri). în engleză există cuvântul wherry, de origine necunoscută, însemnând „barcă uşoară cu rame/vâsle", folosită pentru transportul de persoane. HURON Lac în America de Nord (SUA şi Canada), al doilea ca mărime din sistemul Marilor Lacuri. Lungimea 470 km, lăţimea 240 km. Se află la alt. de 177 m. Supr. 59,6 mii km2; ad. max. 228 m. Legat prin canale navigabile şi râuri de L. Michigan, Erie, Superior. Navigabil între lunile mart. - dec. Pescuit. HYDRA Constelaţie cuprinzând steaua nautică Alphard. HYDROLANT Aviz urgent privind coasta de Vest a Oc. Atlantic, transmis navigatorilor prin radio. sin. hidrolant. HYDROPAC Aviz urgent privind coasta americană a Oc. Pacific, transmis navigatorilor prin radio. ■ I I Pavilion din Codul internaţional de semnale cu semnificaţia: „Vin la babord (stânga)". IA DIN CÂRMĂ ... PUNCTE! Comandă pentru a reduce unghiul de cârmă. IACAMOS Fosforescenţă locală a apei de mare (termen folosit de pescari). 1ACOMI, Dorin (1893 - ? n. Târgovişte) Contraamiral (r). Absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină (1914). Mobilizat la Divizia de Dunăre, participă în Războiul Balcanic (1913). Ambarcat cu gradul de Slt. pe Torp. „Smeul" apoi pe Mon. „Lahovari", participă la operaţiuni din primul RM în care a fost rănit (1916). Detaşat la cerere în cadrui aviaţiei, participă la luptele de la Oituz şi Mărăşeşti (191 7). Revine în marină unde primeşte funcţii în StătuI-Major al Armatei de operaţii în Basarabia (1918). în perioada interbelică este încadrat ofiţer în secţia a ll-a din M.St. Major (1926-1929), apoi secund pe Ds. „Mărăşeşti" şi comandant pe Can. „Lepri", „Stihi" şi NBz. „Constanţa" (1929-1935). Ultima ambarcare a efectuat-o pe Ds. „Regele Ferdinand" până în anul 1943 când a fost trecut în rezervă. Din 1944 este numit director general al NFR, apoi se transferă la Ministerul Comunicaţiilor de unde se pensionează. IAHT v. yacht IALTA Oraş în Ucraina, situat în Pen. Crimeea, port lâ M. Neagră. Cca 60 mii ioc. Aici a avut ioc conferinţa de la lalta (4-11 feb. 1945) între statele aliate în al doilea RM (URSS, SUA şi M. Britanie), ia care s-a căzut de acord asupra pianului militar de înfrângere a Germaniei hitleriste, statutului postbelic al Europei şi creării ONU ca organizaţie de asigurare a păcii şi securităţii mondiale. Centru turistic. IALUTZEAN (Yalujiang) Fluviu în E Asiei la graniţa dintre China şi Coreea de Nord. Lung. 813 km. Izvorăşte din masivul vulcanic Baitovshan şi se varsă în G. Coreei de Vest din M. Galbenă. Navigabil pe cursul inferior. Hidrocentrale, ist. în timpul războiului chino-japonez (1894-1895), la 1 7 sept. 1894, în apropiere de vărsarea fluviului, s-a angajat o luptă navală între esc. chineză şi japoneză formate din crucişătoare şi distrugătoare (11 şi respectiv 12 nave) soldată cu victoria esc. japoneze IANTZÎ (Yangzî - Fluviul Albastru) Cel mai mare fluviu din China şi din Asia. Lung. 5800 km; supr. bazinului hidrografic 1 808,5 km2 Izv. din podişul Tibet de la o alt. de 5500 m şi se varsă printr-o deltă în M. Chinei de Est din Oc. Pacific. Cursul superior al fl. (2700 km) are un caracter montan cu multe praguri şi repezişuri şi adâncimi pe alocuri de zeci de m. Pe cursul mijlociu (1020 km) parcurge o regiune deluroasă având o cădere de 251 m; lăţimea fl. variază între 600 şi 800, m iar ad. între 40 şi 80 m; vit. curentului: 5-7 m/s. Pe cursui inferior (2080 km) fl. cuprinde numeroase insule şi bancuri de nisip, ad. scade iar vit. curentului scade uneori până la 1 m/s. Regimul hidrologic variabil, determinat de caracterul musonic al bazinului de unde fl. îşi adună apele. Nivelul apelor creşte în iul.-aug. când se produc revărsări (revărsări catastrofale au avut loc în ultimii 100 de ani în 1870, 1896, 1931, 1949, 1954) iar debitul la vărsare atinge 80-93 mii mVs. Pentru prevenirea revărsărilor, pe ţărmul fl. i. şi al unor afluenţi s-au construit diguri cu o iungime totală de 2,7 mii km şi mai multe lacuri de acumulare. Curentul de maree pătrunde în amonte pe fl. pe o distanţă de 750 km, având o amplitudine medie de 6 m. Debitul anual la vărsare este de 984 km3 (al 4-lea din lume după Amazon, Congo şi Gangele cu Brahamaputra). Anual, fl. deversează în mare 430 mii. t. de aluviuni, determinând înaintarea uscatului în mare cu 1 km în 40 de ani. I. are pentru China o importanţă economică deosebită fiind, totodată, principala arteră de comunicaţie interioară pe apă legată şi de Marele Canal, sursă hidroenergetică estimată la peste 217 mii. kW şi sursă de alimentare cu apă pentru irigaţii, industrie etc. FI. este navigabil pe 2850 km; până la Uhan şi pentru nave oceanice. îngheaţă numai pe cursul superior. Trece prin mari centre industriale, comerciale şi culturale: Şanhai, Nanking, Uhan., Ciunţin ş.a. Poartă pe diferite porţiuni ale cursului său denumirile Jinshaijiang şi Changjiang. IARBĂ DE CHINA Plantă textilă care creşte în China, Japonia şi India, putând fi folosită pentru confecţionarea de parâme slabe; sin. ramie. „IAŞI" Prima navă românească ce a inaugurat la noi transportul maritim de cereale, plecând în cursă (sept. 1909) de la Constanţa la Rotterdam. IAZ 1. Bazin format prin stăvilirea cu un baraj de pământ a unui curs de apă; alimentat cu apa râului colector, de precipitaţii sau cu izvoare. Poate fi folosit pentru creşterea peştilor, irigaţii, morărit etc. 2. Lac mic natural format în albia unui râu prin adunarea apei într-o adâncitură de teren. ICEBERG v. aisberg. IDENTIFICAREA AŞTRILOR Operaţiune de identificare, cu ajutorul hărţii cereşti, a aştrilor necunoscuţi, în raport cu celelalte stele şi după mărime. Dacă nu sunt vizibili alţi aştri, pentru identificare se ia cu sextantul o înălţime la astrul respectiv, iar cu compasul, un relevment, efectuându-se apoi calculele necesare. Aştrii pot fi identificaţi, de asemenea, cu ajutorul unei navisfere sau al unui identificator de aştri. IDENTIFICAREA FARURILOR Stabilirea identităţii farurilor după aspect (ziua) sau determinând cu ajutorul unui cronograf caracteristicile luminii (noaptea). IDENTIFICAREA NAVELOR mii. Arta de a recunoaşte navele după siluetă, numărul şi poziţia catargelor, numărul, locul, forma şi înclinarea coşurilor, culoare (la navele comerciale), poziţia relativă a comenzii şi armamentului, formele prova şi pupa, însemnele de pe coş, pavilion, denumire etc. Formarea deprinderilor în I.N. mai prezintă încă importanţă din punct de vedere militar. I. N. se realizează în prezent cu ajutorul aparaturii electronice speciale. IDENTIFICAREA USCATULUI Operaţiune de identificare a coastei vizibile din largul mării, după aspectul general, relief, faruri, clădiri izolate etc. prin comparaţie cu schiţele de coastă. Pentru a înlesni I.U., pe unele hărţi marine moderne se află notaţii şi semne speciale privind obiectele uşor de identificat prin radiolocaţie. Operaţiunea de identificare este deosebit de dificilă pe timp de iarnă şi în zonele polare, deoarece zăpada „ascunde" caracteristicile coastelor. I.U. se face în prezent mai precis cu ajutorul aparaturii electronice. IDENTIFICATOR DE AŞTRI Aparat pentru identificarea aştrilor, constând dintr-un disc în coordonate polare, pe care se suprapun proiecţiile celor două emisfere cereşti. De fapt, este vorba despre o proiecţie a navisferei pe un plan. IERNATIC fl. Loc amenajat sau protejat natural pentru adăpostirea navelor fluviale pe timp de iarnă, când se formează sloiuri sau când apa a îngheţat. IEŞIRE Formele fine ale operei vii ale navei, la pupa, în zona etamboului. Unghi de I. Unghiul dintre tangentele la bordaj, în dreptul etamboului; v. şi intrare. IEZĂTURĂ Stăvilar sau baraj din pământ, lemn, piatră etc. construit pentru a stăvili apa unui iaz. IEZER Lac de munte adânc, format adesea într-o excavaţie de origine glaciară. IFTIMESCU, loan (1899-?) LtCdr. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1923. Ambarcat cu gradul de Slt., îndeplineşte funcţiile încredinţate pe naveie de luptă la mare şi fluviu, avansând la gradul de LtCdor. (1941). în al doilea RM a comandat Can. „Stihi" (1941-1943) şi Cr. aux. „Dacia" (1944), participând la numeroase operaţiuni de convoiere şi minare. Pentru fapte de arme a fost decorat cu Ordinul militar „Mihai Viteazul". IGLITĂ pese. Unealtă pentru împletit plase. IJSELMEER (ol.) Noua denumire (din 1932) a G. Zuiderzee (sau Zuyderzee). ILICEVSK Oraş-port în NV M. Negre, situat pe malul stâng al-limanului Suhoi, la 26 km de Odessa (Ucraina). Are 16 cheuri unde pot acosta nave cu un pescaj până la 11 m. Condiţii favorabile de staţionare în radă, la care accesul se face pe un şenal navigabil cu ad. de 13,5 m. Volumul traficului anual de mărfuri 12 mii. t. Import: petrol, materiale de construcţie, cauciuc ş.a.; export: produse chimice, cărbuni, minereu de fier ş.a. O linie ______________________________________________INCIDENŢĂ 259 de feribot face legătura între portul I. şi portul bulgar Vama. IMCO (engl. International Maritime Consultative Organization) Organizaţie interguvernamentală consultativă de pe lângă ONU pentru navigaţia maritimă, destinată să promoveze colaborarea în domeniul navigaţiei maritime comerciale între statele membre, să favorizeze abolirea practicilor discriminatorii promovate de unele state, să contribuie la creşterea securităţii navigaţiei pe mare. Organizaţia se ocupă în special cu aplicarea Convenţiei privind ocrotirea vieţii umane pe mare (1960) şi a altor convenţii internaţionale în problemele maritime. România a aderat la IMCO în 1965. IMERSIUNE 1. Distanţa pe verticală, măsurată de la suprafaţa mării până la un obiect (submarin, mină etc.) în stare de plutire, afundat complet în apă. 2. (despre un obiect) Afundare, o „în I." (despre submarin) Navigând sub apă. IMERSIUNEA ELICEI Adâncimea centrului axului portelice măsurată de la suprafaţa apei. Influenţează atât propulsia, cât şi guvernarea. IMPACT mii. Punctul în care un proiectil (o rachetă, o torpilă etc.) loveşte o ţintă (navă, avion ş.a.). Unghiul de I. trebuie astfel ales încât eficacitatea să fie maximă. „IMPATIENTE" v. „A" (canonieră/dragor). IMUNITATE DM Drepturile de care se bucură o persoană sau o navă, în virtutea unei reguli de drept, de a nu fi supusă unor anumite legi ale statului străin pe teritoriul (inel. apele teritoriale sau porturile) căruia se află. Regulile privind I. fac obiectul unor convenţii internaţionale (v. extrateritorialitate). IN (Linum usitatissimum) Plantă textilă din care se confecţionează parâme subţiri, saule, ţin-te bine, aţă de vele, pânză de vele fină, muşamale, furtunuri. IN DE NOUA ZEELANDĂ Denumirea cânepei cu fibră dură, de culoare galben deschis, asemănătoare cu sisalul, care serveşte la fabricarea de parâme. INAPT (Ă) MC (despre navă) Starea unei nave comerciale care nu întruneşte condiţiile cerute de legi, reguli, convenţii internaţionale şi uzanţele marinăreşti, pentru a întreprinde călătorii pe mare cu mărfuri şi pasageri. Inaptitudinea se referă nu numai la starea tehnică, ci şi la lipsa chiar parţială a aparatelor şi documentaţiei necesare navigaţiei, descompletarea echipajului sau lipsa de calificare a membrilor acestuia. INBOARD, motor (engl.) Motor interior; v. şi autboard. INCENDIATOR ist. Navă mică cu vele, umplută cu exploziv şi materiale incendiare, care se agăţa cu gheare de abordaj de o navă inamică de dimensiuni mai mari, după care se aprindea un fitil de lungime suficientă pentru a permite echipajului să se îndepărteze la timp cu o barcă remorcată la pupa. sin. BRANDER. INCI Unitate de măsură engleză pentru lungime, egală cu 2,54 cm, utilizată şi în marină. INCIDENŢĂ mii. Unghiul dintre traiectoria torpilei şi drumul ţintei. INCION___________________________________________________ 260 INCION (Inchon) Oraş-port şi BMM din Coreea de Sud, situat la 31 km de Seul, la vărsarea FL Hangan în M. Galbenă. Cca 500 mii loc. Acvatoriul portului asigură staţionarea simultană a 40 de nave civile şi militare, inel. Cr. Lung. frontului de cheuri: 20 km cu adâncimi de 9 m. Centru industrial. Şantiere navale, ist. 1. în apropiere de I., la începutul războiului ruso-japonez (27 ian. 1904), o escadră japoneză (1 cuirasat, 5 Cr., 8 Ds.) a atacat două nave militare ruseşti (Cr. „Variag" şi Can. „Koreeţ") care încercau să se retragă din portul I. la Port Arthur pentru a se alătura escadrei ruse. După o luptă inegală, ambele nave ruseşti grav avariate au fost scufundate de propriile echipaje. 2. în timpul războiului din Coreea (1950-1953), în care forţele armate ale SUA şi ale altor state aflate sub steagul ONU au sprijinit Coreea de Sud în lupta împotriva Coreei de Nord, a avut loc la I. (15-25 sept. 1950) o operaţie de desant maritim de mare amploare (230 nave de luptă, 400 avioane şi 7000 de militari), care a permis înaintarea rapidă a trupelor terestre spre Seul, fără a hotărî însă soarta războiului. INCOTERMS {engl. International Comercial Terms) Reguli întâlnite în practica comercială internaţională referitoare la unele clauze contractuale tip, exprimate prin „termeni INCOTERMS" (de ex., F.O.B., C.I.F., F.A.S. etc.). Regulile INCOTERMS au fost publicate pentru prima dată în 1936 de Camera de Comerţ Internaţională de la Paris, fiind apoi precizate la sesiunea care a avut loc în 1953 la Viena. „INDEPENDENTA" Primul superpetrolier românesc, construit la Şantierul Nava! Constanţa şi intrat în componenţa flotei în anul 1977. Caracteristici: capacit. de încărcare: 150 000 tdw; dim. max.: 302,60 x 46,3 x 9 m. La 15 nov. 1979 „I.", având la bord 45 de persoane, încărcat cu 94 280 t petrol brut din Libia, a fost abordată în apropiere de intrarea în Str. Bosfor de cargoul „Evriali" (5298 TRB) sub pavilion grecesc, Independenţa încărcat cu laminate. în urma coliziunii, petrolierul a luat foc şi ca urmare a incendiului şi exploziilor puternice şi repetate a suferit avarii atât de grave, încât nu a mai putut fi recuperat. Au murit în flăcări, la bord sau în apa unde ardea combustibilul deversat, 42 de oameni. 3 persoane s-au salvat, fiind aruncate peste bord de suflul primei explozii. INDIAN, Oceanul ~ Al treilea ocean ca mărime din lume (după Pacific şi Atlantic). Situat între Asia, Africa şi Australia, are supr. de 174 91 7 mii km2 cu ad. med. de 3879 m; max. 7729 m. Ţin de Oc. I. mările: Roşie, Arabiei, Andaman, Timor, Arafura. Pr. G.: Persic, Bengal, Australian. Pr. ins.: continentale - Madagascar, Sri Lanka, Socotra; vulcanice - Mascarene, Crozet, Kerguelen, Prince Edward; coraligene - Laccadive, Maidive, Andamane, Nicobare, Chagos. Clima şi regimul hidrologic sunt puternic influenţate de vânturile musonice în partea de N şi de alizee la latitudinile tropicale şi subtropicale sudice; în zoneie temperate, cicloanele ating cote maxime. Temp. apelor la suprafaţă atinge +20°C în bazinul nordic şi zona ecuatorială şi scade spre S până la 0° dincolo de Cercul polar sudic. Salinitatea oscilează între 31 şi 36,5%o. Mareele au un caracter semidiurn, cu excepţia coastelor de V ale Australiei unde sunt diurne. Ampl. lor variază, atingând valoarea max. de 7,3 m în portul Rangoon (Birmania). Gheţurile plutitoare ajung iarna până la 55° lat. S, iar vara coboară sub 65-68° lat S. Valurile ating înălţimea de 15 m în zona Ins. Kerguelen şi 10-11 m la ţărmul de V al Australiei. Sub influenţa vânturilor alizee de N şi S, în zonele subtropicală şi ecuatorială se formează curenţii Ecuatorial de N şi Ecuatorial de S care se deplasează spre V paralel cu Ecuatorul, fiind separaţi de un contracurent ecuatorial care circulă spre E. în zona Ins. Madagascar, curentul ecuatorial de S se desparte în două ramuri, îmbrăţişând insula pe la V şi E, şi formează curenţii Mozambic şi Madagascar. Aceştia se pierd în curentul rece Agulhas care circulă dinspre partea de S a Africii spre apele din S Australiei. La coasta de V a Australiei circulă spre N curentul rece australian care se pierde în curentul Ecuatorial de S, închizând ciclul sudic al curenţilor. în norduî Oc. I. circulaţia curenţilor este complexă, fiind influenţată de musonii care suflă alternativ dinspre Africa spre G. Bengal' (vara) şi invers (iarna), alimentând curentul Ecuatorial de E. Prin Oc I. se încrucişează importante linii de comunicaţii maritime care unesc Europa cu Asia de S, Africa şi Australia. Pr. porturi: Aden, Bombay, Calcutta, Chittagong, Dur-ban, Fremantle ş.a. INDICATIV DE APEL RADIO Grupă de 3-4 litere repartizate fiecărei nave sau staţii radio costiere printr-o convenţie internaţională. Se foloseşte în traficul radio ca denumire prescurtată. Prima sau primele două litere indică naţionalitatea staţiei. Stafiile de la bordul navelor au indicativul format din patru litere, care corespund cu numirea navei indicată prin pavilioanele codului internaţional de semnale. INDICATIV DE RADIOFAR Semnal radio transmis de un radiofar la anumite intervale de timp şi după un anumit program. Este format din 2-4 litere transmise în Morse, ce permit identificarea radiofarului. Indicativele se găsesc în cartea radiofaruri lor. INDICATIVUL (navei) MC Semnal format din patru pavilioane ale Codului internaţional de semnale acordat navelor comerciale maritime proprii de către autorităţile competente ale statului, folosit pentru identificarea navelor şi ca indicativ de apel radio. I. sunt publicate în liste naţionale şi internaţionale, în ordine alfabetică. Naţionalitatea unei nave este indicată de una sau două litere; pentru navele româneşti acestea sunt Y şi YQ. INDICATOR CU EXPLORARE CIRCULARĂ Piesă a radiolocatorului cu ajutorul căreia se determină direcţia şi distanţa la un obiect. Constă dintr-un tub catodic şi un ecran fluorescent pe care se deplasează spotul electronic. INDICATOR DE AMBARDEE Dispozitiv suplimentar al unui compas giroscopic, care indică timonierului dacă nava face ambardee. INDICATOR DE ANCORAJ fl. Panou albastru pe fondul căruia este piturată o ancoră albă cu diamantul în jos, care marchează locurile de pe Dunăre unde ancorajul este permis; sin. tablă de ancoraj. INDICATOR DE ANCORAJ INTERZIS fl. Panou alb, cu bordură şi diagonală roşie, pe fondul căruia este pictată o ancoră neagră răsturnată (cu diamantul în sus), marcând locurile de pe Dunăre unde ancorajul este interzis. INDICATOR DE GIRAŢIE Instrument care indică dacă nava se află în giraţie, folosit mai ales în porturi şi în apele interioare. INDICATOR DE UNGHI DE CÂRMĂ Instrument instalat în compartimentul cârmei şi folosit pentru a trasmite la comandă unghiul la care este pusă cârma (a nu se confunda cu axiometrul ale cărui indicaţii trebuie să coincidă cu cele ale l.d.U.d.C.) INDICATOR PLAN DE POZIŢIE Dispozitiv al unui radiolocator, care permite ca imaginea obţinută să fie reprezentată pe o hartă. Punctul central ai imaginii este punctul navei pe această hartă; sin. indicator plan perspectiv. INDICATRICE v. drum relativ. INDIILE OCCIDENTALE OLANDEZE, Ins. - v. Antilele Olandeze. INEL Piesă metalică în general circulară folosită ca atare în greement, la labele de gâscă ş.a. sau la extremitatea unui bulon fixat în punte pentru legarea unei parâme (a nu se confunda cu ochiul). I. central de ancorare I. de care se prind lanţurile de ancorare ale unei geamanduri de legare; v. fig. geamandură. I. de ancoră I. sau cheie trecută prin ochiul de la capătul fusului ancorei, de care se prinde lanţul sau cablul acesteia cu ajutorul unei chei Inele: A - de etravă; B - de saulă; C- de punte. sau al unui nod de ancoră ori de ancorot; sin., înv. verigă de ancoră. I. de cheu I. fixat cu un bulon pe cheu pentru prinderea parâmelor de legare ale navelor. I. de etravă I. fixat pe capul etravei, prin care trece remorca. I. de legare I. de formă circulară sau alungită, fixat pe o geamandură de legare de care se prinde cu o cheie de legare la geamandură lanţul sau parâma respectivă. I. de saulă Piesă triunghiulară, care se roteşte în jurul unui bulon, servind la legarea unei saule. _____________________________________________INMARSAT 261 INFANTERIE MARINĂ Infanterie din compunerea Forţelor Navale specializată în acţiunile de luptă pentru apărarea bazelor, porturilor şi altor obiective importante de pe litoral, în acţiunile de debarcare pe litoralul inamic folosind nave de debarcare, elicoptere, vedete ş a. Este dotată cu armament mobil antitanc, AA şi armament individual automat, elicoptere etc. INFORMARE DE NAVIGAŢIE Activitate desfăşurată de anumite servicii pentru ţinerea la curent a navigatorilor cu toate modificările în situaţia de navigaţie. Informarea se realizează cu ajutorul documentelor nautice (cărţi pilot, cartea farurilor etc.), dar în special prin avizele pentru navigatori. INFORMAŢII ASUPRA MAREEI Ansamblul datelor privind fenomenul mareei de pe unele hărţi de navigaţie, redat sub forma unor tabele tipărite pe spaţiul liber al hărţii. Se referă la înălţimile medii ale mareelor înalte şi joase de la sizigii şi cvadratură, în raport cu nivelul de referinţă al adâncimilor şi elementele curenţilor de maree (direcţia şi viteza). INFRÂROŞIE (radiaţia) Radiaţie electromagnetică invizibilă, penetrantă, cu efect termic pronunţat. în domeniul militar se utilizează aparatura I. pentru descoperirea, goniometrarea şi urmărirea ţintelor terestre, navale şi aeriene care emit sau reflectă radiaţii infraroşii, pentru legături cosmice sau terestre, semnalizarea invizibilă, fotografierea pe timp de noapte etc. INFRASTRUCTURA PORTULUI Ansamblul amenajărilor unui port cu lucrări hidrotehnice (construcţii de cheuri, consolidări, estacade, dragaj etc.), destinat să realizeze contactul dintre* uscat şi apă şi legătura imediată cu mijloacele de transport şi transbordare. „INGINER N. VLASOPOL" Cargou de 6300 tdw aparţinând companiei Vlasopol. Capturată de către englezi în cel de-al doilea război mondial, nava a fost scufundată în Oc. Atlantic în timpul unui atac german. INGLEFIELD, ancoră - v. ancoră. INGRESIUNE înaintare a mărji în unele porţiuni mai joase ale continentelor, în special la gurile fluviilor, unde se formează golfuri, estuare şi riase. INIMĂ 1. Piesa centrală a unui catarg construit din mai multe bucăţi de lemn. 2. Sfilaţă din cânepă sau din alt material vegetal, în jurul căreia se răsucesc şuviţele unei parâme vegetale. 3. Parâmă vegetală sau metalică, în jurul căreia se răsucesc şuviţele unei parâme metalice. Inima vegetală este îmbibată cu unsoare pentru ungerea parâmei. 4. Partea centrală a unei cozi de şoarece. INMAR Ambarcaţiune de tip cuter, folosită pentru instruirea practică a studenţilor Academiei Navale „Mircea cel Bătrân". Caracteristici: depl. 11 t.; lungime 14 m, lăţime 4 m; supr. velică 130 m2; echipaj 24 marinari. INMARSAT Sistem spaţial de telecomunicaţii maritime destinat exclusiv ocrotirii vieţii umane pe mare. Utilizează sateliţi geostaţionari pentru acoperirea oceanului planetar, împărţit în trei arii geografice mari: regiunea Oceanului Atlantic (A.O.R.); regiunea Oceanului Indian (I.O.R.) şi regiunea Oceanului Pacific (P.O.R.) ÎNSEMNE___________________________________________________ 262 ÎNSEMNE (ale navei) /V/CÎnscrieri pe partea exterioară a corpului navei făcute în conformitate cu legile naţionale si convenţiile internaţionale ca: denumirea navei scrisă la prova şi pupa: portul de înregistrare scris la pupa; scara de încărcare pe ambele borduri ia prova, pupa şi la mijlocul navei; linia punţii de tonaj; semnele distinctive ale companiei scrise de obicei pe coşul navei. INSPECTOR Reprezentant al unei societăţi de clasificare, căruia îi revine sarcina de a supraveghea construcţia navelor sau a instalaţiilor acestora în conformitate cu regulile registrului sau ale anumitor convenţii internaţionale. INSPECTORATUL NAVIGAŢIEI CIVILE ist. Organ din cadrul departamentului marinei civile, căruia îi revenea sarcina de a supraveghea şi controla navigaţia tuturor navelor în apele naţionale, precum şi navigaţia navelor sub pavilionul naţional aflate în marea liberă. Prin căpităniile de port, exercita toate atribuţiile locale privind asigurarea ordinii şi securităţii navigaţiei. A fost desfiinţat în anul 2002, atribuţiile sale fiind preluate de Autoritatea Navaiă Română (ANR). (v.) INSPECŢIE ANUALĂ MC Verificare intervenită la maximum 12 luni a stării tehnice generale a structurii corpului navei, maşinilor şi mijloacelor de echipament. Controlul implică urcarea navei pe doc pentru vizitarea carenei. Pentru navele de transport inspecţia se face la intervale stabilite de normele Registrului Maritim. INSPECŢIE PERIODICĂ MC Orice inspecţie a societăţii de clasificare efectuată la intervale de timp regulate asupra corpului, maşinilor, echipamentului şi materialului de armament al navei în vederea prelungirii valabilităţii certificatelor de siguranţa construcţiei pentru exploatarea curentă a navei. Aceste inspecţii sunt reglementate de „Convenţia internaţională pentru ocrotirea vieţii umane pe mare". INSTABILITATE Situaţia unei nave care şi-a pierdut stabilitatea. Cauzele practice ale instabilităţii navei pot fi: stivuirea greşită a încărcăturii, consumul combustibilului şi apei din cele mai de jos tancuri, inundarea navei în cazul găurilor de apă ş.a. INSTALAŢIE DE REGENERARE A AERULUI Instalaţie folosită pe submarine, batiscafuri etc., care, prin absorbţia bioxidului de carbon, restabileşte procentul normal de oxigen din aer. INSTALAŢIE PLUTITOARE Construcţie plutitoare care nu este destinată, de regulă, efectuării de lucrări pe căile navigabile, dar pe care le deserveşte, de ex., debarcaderele, hangarele. INSTALAŢII DE BORD Ansamblul diferitelor mecanisme, sisteme, agregate etc., aflate la bordul navelor şi folosite în diferite scopuri, de ex.: instalaţia de ancorare şi instalaţia de manevră şi legare care asigură staţionarea navei la ancoră sau la mal; instalaţia de corp care cuprinde instalaţia de balast şi de santină; instalaţia de combatere a incendiilor, instalaţia de apă potabilă (sanitară, de scurgere etc.), instalaţia de propulsie care asigură propulsia navei, instalaţia de punte, prevăzută în convenţia pentru ocrotirea vieţii umane în mare (v. SOLAS), instalaţia de dragaj, instalaţia de minare, instalaţia de remorcaj, instalaţia de salvare, instalaţia de paravan etc. INSTRUCŢIUNI NAUTICE 1. Instrucţiuni de navigaţie într-o anumită mare, în apropierea unei anumite coaste, canal etc., conţinute într-o carie-pilot. 2. sin. carte-pilot. INSTRUMENT NAUTIC Instrument folosit în navigaţie, de ex. sextantul, compasul, lochul etc. INSUBMERSIBILITATE Capacitatea unei nave de a-şi păstra proprietăţile de plutire în diferite condiţii grele şi anormale care duc la inundarea unuia sau mai multor compartimente. Este asigurată, în anumite limite, prin compartimentare cu ajutorul pereţilor transversali etanşi şi prin crearea unei rezerve de flotabilitate determinată de înălţimea bordului liber. I. priveşte întregul complex al calităţilor constructive şi de navigaţie ale navei (rezistenţă, flotabilitate, stabilitate ş.a.), precum şi cel al pregătirii profesionale a comandantului şi a echipajului care deservesc nava sin. nescufundabilitate. INSULĂ 1. Porţiune de uscat mai mică decât un continent, înconjurată din toate părţile de apă. în total ins. ocupă 9,9 mii. km2 din supr. Pământului. Alături de ins. mari cu o suprafaţă de câteva sute de mii de km2 (Groenlanda 2176 km2), sunt numeroase ins. mici (ajungând sub 1 km2). Pot fi ins. izolate (ex. Sf. Elena) sau grupate în arhipelaguri sau cordoane. După aşezare sunt ins. maritime, oceanice, fluviale şi lacustre. Pot fi de origine continentală, vulcanică sau coraligenă. Pe Dunăre, ins. care provin din aluviuni se numesc ostroave. 2. Castelul central al unui portavion, de regulă, în tribord (asimetric faţă de axul navei). 3. Suprastructură, numai în expr.: „Navă tip trei insule", adică navă cu teugă, castel central şi dunetă. INSULĂ DE GHEAŢĂ ÎN DERIVĂ Gheţar plutitor de foarte mari dimensiuni desprins din platoul continental. Supr. până la 500 km2 cu numeroase denivelări; înălţimea deasupra nivelului mării - cca 5 m; grosimea 50-100 m şi chiar mai mult. în bazinul arctic, insula de gheaţă se foloseşte pentru instalarea staţiilor de cercetări polare si amenajarea pistelor de aterizare. INSULA PLUTITOARE v. plaur. INTERCEPT Arcul de cerc mare sau - pe harta Mercator - segmentul de dreaptă dintre punctul estimat/auxiliar şi punctul determinativ al unei drepte de înălţime. INTERFERENŢA UNDELOR Suprapunerea a două sau mai multe unde, având drept rezultat întărirea sau slăbirea lor, până la anulare reciprocă (în funcţie de raportul fazelor de oscilaţie). Se observă la procesele de oscilaţii acustice, luminoase, radio. Cu ajutorul interferometrului se poate măsura viteza de propagare a sunetului în apă. INTERVAL 1. Distanţa între două puncte de pe malul Dunării. 2. Distanţa transversală între două şlepuri ale unui convoi. 3. Distanţa transversală între două nave aflate în formaţie, cu excepţia liniei de şir, sau între două coloane de nave. INTERVAL LUNAR Intervalul de timp care trece în fiecare zi între culminaţia Lunii şi momentul în care are loc mareea înaltă sau joasă. Intervalul dintre culminaţie şi prima maree înaltă se numeşte „intervalul lunar al mareei înalte", iar între culminaţie şi prima maree joasă „intervalul lunar al mareei joase". INTERSERIE spt. Formulă de regată ce reuneşte diferite veliere (cu cabină locuibilă, cu derivor mobil, catamaran etc.) pe un aceiaşi parcurs, având aceiaşi loc de sosire. Clasamentul se face în timpi reali şi compensaţi, v. rating. INTERSTIŢIU DE AER Distanţa verticală între suprafaţa apei şi componenta cea mai joasă a structurii unei ambarcaţiuni cu pernă de aer, când aceasta navigă pe pernă. INTRA A aduce în interiorul navei, de ex., se intră o barcă de salvare scoasă în afara bordului, ramele bărcii, sonda etc. ❖ „Intraţi prova!" Comandă care se dă pe o barcă fără om în prova, pentru ca primii doi oameni din prova să intre ramele pentru a manevra cangea şi barbeta. I. ramele A introduce ramele în barcă toţi odată la comanda „Intraţi ramele!" Ramele se aşază pe bancurile bărcii cu pana spre prova. „Intraţi sonda!" Comandă pentru a nu mai sonda şi a aduce sonda la bord. I. de pe vergă (despre gabieri) A părăsi verga, trecând în gabie, după terminarea manevrei. I. pe un aliniament A veni cu nava astfel încât aceasta să se deplaseze pe drumul marcat de aliniament; în astfel de situaţii nu este necesar ca nava să aibă capul pe aliniament (în cazul vântului, curentului etc.). INTRARE 1. Porţiunea ascuţită a navei la prova. Unghiul de I. este unghiul format de tangentele ia bordaj (la etravă). 2. Deschidere în punte sau suprastructură pentru trecerea oamenilor; v. şi tambuchi. INTRÂND 1. Distanţa, măsurată pe orizontală, între tangenta la bordajul lateral şi îmbinarea dintre punte şi centură; v. fig. corpul navei. 2. Curbura unei vele spre interiorul acesteia; v. fig. croială (a nu se confunda cu rotunjimea). INUNDA 1. A lăsa apa să intre în navă prin valvulele de fund (Kingston) pentru a stinge un incendiu sau a saborda nava; sin. a îneca. 2. fi. A se revărsa peste maluri; v. şi viitură. INVENTAR DE PUNTE Denumire generală pentru totalitatea obiectelor mobile de inventar din dotarea navei, inclusiv cele de rezervă şi întreţinere, ca: parâme, remorci, tenzi, capoate, colaci şi veste de salvare, materiale de navigaţie etc. INVERSIUNE MN Fenomen de creştere a temperaturii o dată cu înălţimea. în cazul unui anticiclon I. pot fi: de radiaţie la sol şi de sedimentare în atmosfera liberă. Termenul poate fi folosit şi în expr. „I. de alizee", „I. de precipitaţii", „I. de radiaţie" etc. I. favorizează formarea de ghiduri de unde şi de goluri de radiolocaţie. „INVINCIBILE" ist. Primul crucişător de bătălie din lume (1907 Anglia), având un deplasament de 17 250 t şi fiind armat cu opt tunuri de 305 mm şi 16 tunuri de 100 mm. „INVINCIBILE ARMADA" ist. Flotă spaniolă considerată invincibilă, organizată de regele Spaniei Filip al ll-lea în anul 1588 şi trimisă să acţioneze împotriva Angliei. Era formată din 20 de galioane oceanice, 40 de galioane comerciale înarmate, patru galease mari, patru galere şi alte nave mai mici, în total, circa 140 de nave. _____________________________________________IONESCU 263 A fost complet distrusă în ciocnirile cu flota engleză şi din cauza furtunii care a urmat după luptă. IOLĂ 1. Ambarcaţiune cu şase rame, având pupa cu tablou/oglindă. 2. Ambarcaţiune de sport cu o singură velă. IOLA OLIMPICĂ spt. Ambarcaţiune de sport cu o singură velă bermudiană, puntată, cu cocpit deschis. La regate, este manevrată de o singură persoană. Semnul distinctiv al I. îl constituie litera „O" de culoare roşie, lolă olimpică: 5 1 - colt de îungă; 2 -catarg; 3 - start; 4-strai: 5 - colţ de mură; 6 -cutia derivorului; 7 -portsart; 8 - derivor; 9 -safran; 10 - echea cârmei; 11 - şcotă; 12 -colţ de şcotă; 13 - ghiu; 14 - balene; 15- simbol de clasă. înscrisă în partea superioară a velei. De origine germană, a devenit clasă internaţională începând cu Jocurile Olimpice de la Berlin din anul 1936. Caracteristici: L 5 m; I 1,66 m; pescaj fără derivor 0,11 m; pescaj cu derivor 0,94 m; greutate 150 kg; supr. velei 10 m2; echipaj - o singură persoană. „ION C. BRĂTIANU" (după numele lui Ion C. Brătianu, 1821-1891, om politic român) ist. Monitor românesc dintr-o serie de 4 unităţi identice (Catargiu, Ko-gălniceanu, Lahovari). Construit pe secţiuni la Trieste (Austro-Ungaria) şi asamblat !a Arsenalul Marinei Galaţi. A intrat în serviciu în anii 1906-1908. în primui RM a participat la bătăliile de ia Turtucaia şi Raşova (1916) şi în campania din Delta Dunării (191 7-191 8). A fost decorat cu Ord. „Steaua României" pentru fapte de arme. Reparat şi modernizat (1937-1940), a participat şi în al doilea RM în luptele pentru reocuparea braţului Chilia (1941) şi acoperirea retragerii trupelor proprii din Basarabia în Dobrogea (1944). După 23 Aug. 1944, luat de marina sovietică şi botezat „Azov", a acţionat în sprijinul trupelor iugoslave şi sovietice pe Dunărea de Sus. Retrocedat în 1951, a primit indicativul M 201, rămânând în serviciul Flotilei române de Dunăre până în 1961 când a fost dezmembrat. Caracteristici: depl. 680 t; L 63,5 m; I 10 m; P 1,6 m; 1 800 CP; vit. 1 3 Nd. Artilerie: III x 120 mm; II x 47 mm; I x 37 mm AA; mitr, 1 x 13,2 mm binată AA; blindaj: 30-75 mm. IONESCU, Doru Alexandru (n. 1921 Târgu Mureş) Comandor (r). Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1942 şi al Academiei Militare (1948). în perioada iONESCU_______________________________________________ 264 1942-1944 participă la numeroase misiuni de luptă (convoieri, minări, patrulări ş.a.). S-a distins în acţiunea cu echipa de salvare a cargoului „Alba lulia" avariat de aviaţia sovietică (17-20 apr. 1944). în sept. 1944 când RDr. „Mureş" pe care-i comanda a fost luat de flota sovietică, a fost făcut prizonier împreună cu echipajul şi internat în lagărul de la Odessa. S-a întors în ţară în 1945 cu Div. de voluntari „Horia, Cloşca şi Crişan". Până în anul 1950, când a fost trecut în rezervă, a îndeplinit diferite funcţii în CLM şi CMM. Membru fondator al Filialei LNR din Constanţa reînfiinţată în 1990 şi timp de 9 ani lucrează ca secretar de redacţie şi redactor-şef al revistei LNR „Marea Noastră". IONESCU, Ion (n. 1952 Roşiori, Brăila) Comandor. Absolvent al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân", promoţia 1976 şi al Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Administrative (1997). A ocupat diferite funcţii de comandă şi stat-major în MM. Director al Muzeului Marinei Române (1997-2001). Doctor în istorie. Autor a mai multor volume printre care: Politica Rusiei în bazinul Mării Negre 1876-1916 (1998), Monografia Muzeului Marinei Române 1969-1999 (în colaborare), Noi contribuţii la Istoria Marinei Militare Române (2000 în colaborare), Navigaţie şi Politică ş.a., Secretar al Filialei Constanţa a Ligii Navale Române. IONESCU, Nicolae (Johnson) (1875-1956 n. laşi) Comandor. Este admis în Şcoala Copiilor de Marină (1888), unde face practică pe nava-şcoală „Mircea I". în 1894 urmează Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină şi primeşte gradul de slt. de marină (1896). îndeplineşte funcţii de ofiţer la bordul navei-şcoală „Mircea I", Cr. „Elisabeta", iar apoi de comandant, pe şalupa can. „Smârdan". Prieten apropiat al scriitorului marinar Jean Bart (Eugen Botez). Continuă pregătirea de specialitate în Italia pe cuirasatul „Ruggiero de Lauria". întors în ţară după un stagiu la Căpitănia portului Cernavodă, cu gradul de cpt., este numit comandant pe torp. „Năluca", unde se specializează ca of. torpilor. în 1907 este transferat \a SMR, unde, în calitate de CLC, face curse pe ruta Galaţi-Rotterdam-Anglia. în 1929 devine director al SMR, dovedindu-şi calităţile organizatorice deosebite în conducerea acestei instituţii, în condiţiile grele ale crizei economice din 1929-1930. în 1931 demisionează pentru a se dedica activităţii literare. A publicat însemnările unui marinar (2 vol.-1958) şi a desfăşurat o intensă activitate publicistică în sprijinul marinei. IONESCU, Ovidiu (n. 1950 Constanţa) Comandor (r). Absolvent al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân" promoţia 1975. A urmat cursurile Liceului de arte plastice şi în paralel cu activitatea profesională în cadrul MM a desfăşurat o bogată activitate ca pictor marinist. Lucrările sale sunt expuse atât în ţară cât şi în străinătate. în rezervă din 2001. Continuă activitatea în domeniul picturii pe care o îmbină cu cea didactică la Academia Navală „Mircea cel Bătrân" ca profesor. Autor al volumelor: Regulamentul Internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare, Ambarcaţiuni ş.a. IONESCU, Valeriu Oituz (1918-1998) Contraamiral. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1940 şi al Academiei Militare. Ambarcat ca ofiţer pe nava-şcoală „Mircea". în al doilea RM, ambarcat pe Ds. „Mărăşeşti" (1941-1944) participă la acţiunile militare în sprijinul frontului de est. în 1944 este trimis la un curs de specializare în Germania, la Sassnitz, iar la 23 aug. 1944, în urma ieşirii României din război, a fost internat ca prizonier în lagărul de la Lubeck. La 2 mai 1945 a fost eliberat de armata engleză. Revenit în ţară, a absolvit cursurile Academiei Militare şi a îndeplinit funcţia de şef birou operaţii la Comandamentul Apărării Litoralului şi de profesor la Academia Militară, Facultatea de Marină. în rezervă din 1950. IONICĂ, Marea ~ Parte a M. Mediterane cuprinsă între ţărmul de SV al Pen. Balcanice (Grecia şi Albania) şi Pen. Italică la V, comunicând la N prin Strâmtoarea Otranto cu M. Adriatică iar la V prin Strâmtoarea Messinei cu M. Tireniană. Supr. 169 mii km2, ad. med. 2083 m, max. 5121 m. Pr. golfuri: Patraikos Kolpos, Corint, Taranto. Temp. apei la supr. iarna: +13°- +15° C, vara +25°- +26° C. Curenţii de suprafaţă formează un circuit ciclic cu vit. de 1 km/h. Principalele porturi: Patras, Kerkyra (Grecia), Taranto, Messina, Augusta, Catania (Italia). IONICE (gr. Ionii Nisi). Ins. - Arh. grecesc în M. Ionică situat în lungul coastelor de V ale Greciei. Supr. 2,3 mii km2; cca 250 mii loc. Principalele insule: Corfu, Cefalonia, Zante, Leucas, Itaca, Paxos şi numeroase alte insule mici. Relief muntos cu alt. max. de 1628 m. Ţărmuri dantelate cu numeroase golfuri. Climă subtropicală. Principalele porturi: Kerkyra (Ins. Corfu), Argostolion (Ins. Cefalonia), Zakynthos (Ins. Zante). IORDACHE, Constantin (1934 n. com. Găneasa, Ilfov) Viceamiral. Absolvent al Şcolii Militare de Marină promoţia 1955 şi al Academiei Militare Generale (1969). îndeplineşte diferite funcţii la bordul navelor MM. Locţiitor al comandantului MM (1983-1989); şeful Statului-Major ai MM (1990-1993). în perioada 1995-1996 este inspector pentru marină în cadrui Inspectoratului Ministerului Apărării Naţionale. Autor a numeroase lucrări şi studii în domeniul marinei. în rezervă din 1996. IPTANA (Institutul de Proiectări Transporturi Auto, Navale şi Aeriene) Institut înfiinţat în anul 1953 în cadrul MTTc, care de-a lungul anilor s-a afirmat ca lider naţional în proiectarea infrastructurii transporturilor auto, navale şi aeriene. Pentru infrastructura transporturilor navale IPTANA a proiectat extinderea portului Constanţa, noul port Constanţa Sud-Agigea, extinderea porturilor fluviale Galaţi, Brăila, Giurgiu, DrobetaTurnu-Severin, a porturilor specializate de la Galaţi şi Tulcea; a proiectat, de asemenea, canalele navigabile Dunăre - M. Neagră, Poarta Albă - Midia -Năvodari în care au fost implicaţi sute de proiectanţi. Tot aici a fost proiectat podul peste Dunăre de la Giurgeni şi poduri peste canalul DMN (Cernavodă, Medgidia, Agigea). în continuare, pe planşele proiectanţilor de la IPTANA se află şi alte mari proiecte de infrastructură a transporturilor din ţară. IRADIERE Creşterea aparentă a unei suprafeţe luminoase care se proiectează pe un fond întunecat; v. si corecţie de iradiere. IRIAN Denumire indoneziană a Ins. Noua Guinee. IRIMESCU, llie (1852-?; Zvoriştea, Dorohoi). Contraamiral (r). Absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri de infanterie (1872) cu gradul de slt. Repartizat în Corpul Flotilei, este ambarcat ofiţer pe nava „România" (ex. „Prinţul Vogoride"). în Războiul de Independenţă (1877-1878), este încadrat la bateriile de coastă de la Calafat, apoi comandă grupul format din şalupele „Rândunica" şi „Bucur", care ia parte la lucrările de montare ale podurilor de vase peste Dunăre, de la Siliştioara-Măgura şi Turnu Măgurele-Nicopole şi la transporturile permanente de provizii, răniţi şi materiale de război pe malul drept al fluviului. După război, face parte din primul echipaj al celei dintâi nave maritime de război româneşti, canoniera „Griviţa". Comandant al canonierei „Fulgerul" (1881); este primul director al Şcolii Copiilor de Marină din Galaţi (1882), unde predă cursuri de matelotaj şi timonierie; face parte din primul stat-major al navei-şcoală româneşti, bricul „Mircea" (1882), fiind numit ofiţer secund în prima sa campanie de instrucţie (1883) şi apoi comandant al acesteia (1885-1887); inspector general al Navigaţiei şi Porturilor (1888; 1894-1896; 1901-1906); comandant al Cr. „Elisabeta" (1892), calitate în care participă la serbările columbiene de la Genova; comandant ai Diviziei de Dunăre (1896; 1898-1901; 1907), fiind primul comandant al marii unităţi nou înfiinţate; comandant al Diviziei de Mare (1908). Trece în rezervă în aprilie 1909. IRLANDA Cea mai vestică insulă a Arh. Britanic cu o supr. de 84,8 mii km2, din care cea mai mare parte este ocupată de Rep. Irlanda - 70,3 km2, iar restul de Ulster (Irlanda de Nord) ataşat M. Britanii. Este separată de Anglia de Strâmtoarea North Channel, M. Irlandei şi St. George's Channel, iar la V se mărgineşte cu Oc. Atlantic. Cca 4,5 mii. loc. Relieful cu înălţimi mici; alt. max. 1041 m. Ţărmuri dantelate cu numeroase golfuri, estuare şi fiorduri. Climă temperată oceanică. Temp. med. ian. +5 -8° C, iul. +14 -16° C. Păşuni naturale întinse, turbării (20% din terit.). Pr. porturi: Dublin, Cork (aerodrom), Arklow, Londonderry. IRLANDEI, Marea ~ Mare interinsulară a Oc. Atlantic situat între M. Britanie şi Irlanda, comunicând la N cu Oc. Atlantic prin Strâmtoarea de Nord (North Channel) şi la S prin Strâmtoarea Sf. Gheorghe (St. George's Channel). Supr. 47 mii km2. Ad. med. 43 m, max. 197 m; temp. apei +5 -10°C în febr. şi +12 -16°C în aug. Caracteristic pentru M.l. este repartizarea uniformă a temperaturii maselor de apă de la adâncime datorită convecjiei verticale provocate de puternici curenţi de maree. Salinitatea: 34-35%. Maree semidiurnă de ia 1,2 m la 10,2 m. Pr. porturi: Liverpool (Anglia) şi Dublin (Irlanda). I.R.M. (International Rule Measurement) spt. Sistem de rating aplicat asupra timpului real de parcurs al velierelor cu cabine locuibile pentru stabilirea clasamentului general definitiv în cadrul unei competiţii. __________________________________________ISKENDERUN 265 IRMINGER, Curentul ~ Ramificaţie a curentului cald Nord Atlantic Gulfstream ce se deplasează către ţărmul de S al Islandei unde, la rândul său, se ramifică în două: o ramificaţie înconjoară ţărmui de V al Islandei şi se îndreaptă spre E, iar cealaltă ramificaţie înconjoară partea de S a Groenlandei şi se contopeşte cu curentul rece al Groenlandei. Vit. 0,5 Nd; temp. apei cca +8° C; salinitatea: peste 35%o. Poartă numele danezului K. Irminger care a semnalat acest curent în 1853. „IRIS" ist Primul crucişător de oţel din lume, construit în Anglia (1878), având deplasament de 3 730 t şi fiind armat cu zece tunuri şi patru tuburi lanstorpile. IRRAWADDV Fluviu în Birmania (Asia meridională). Lung. 2150 km; supr. bazinului 430 mii km2. Izv. din podişul Tibetului (M-ţii Himalaia) şi se varsă în M. Andaman printr-o deltă cu o supr. de 45 mii km2 şi care în urma depunerilor de aluviuni înaintează anual în mare cu 50 de m. Fluviul are mari variaţii de nivel din cauza climatului musonic din regiune. Debitul mediu la intrarea în deltă este de 13 600m3/sec. în lunile mart.-oct. pe cursul inferior nivelul apei fl. creşte până la 10-11 m. Navigabil pe o distanţă de cca 1600 km pentru nave mici. Trece prin or. Mandalay şi Rangoon (situat pe braţul Rangoon din deltă). ISACCEA Port fluvial pe malul drept românesc al Dunării, la Mm 56 +050 (km 103,8), situat în dreptul localităţii cu acelaşi nume. Este dotat în special pentru operarea navelor care transportă din zonă piatră de calcar destinată Combinatului Siderurgic Galaţi. Dispune de benzi transportoare rulante, platforme de depozitare, dană pentru mărfuri generale şi ponton de acostare pentru nave de pasageri. Accesul în port de pe uscat este asigurat numai de căi rutiere. Din cauza condiţiilor hidrologice nefavorabile (curenţi perpendiculari distructivi) unele sectoare ale portului au avut de suferit avarii care au necesitat lucrări de consolidare. ist. în trecut I. s-a numit NOVIODUNUM şi a fost un cunoscut loc de trecere a fluviului folosit de perşi (513 î.Hr.), turci (1475), ruşi (1771, 1877) şi alte asemenea operaţii de mai mică amploare. ISAF (International Sailing Federation) Autoritatea internaţională în materie de navigaţie cu vele, grupând toate federaţiile naţionale, precum şi asociaţiile de clase internaţionale recunoscute. Ea stabileşte, printre altele, regulamentul internaţional de regate. ISCHIA Insulă în M. Tireniană la intrarea în G. Napoli. Aparţine Italiei. Supr. 46,3 km2; cca 40 mii loc. Reprezintă un masiv vulcanic cu multe cratere, alt. max.: 788 m. Cutremure frecvente. Pr. oraş: Ischia. ISHERWOOD, sistem ~ Sistem de construcţie a navelor, la care predomină osatura iongitudinală. ISKENDERUN {turc. Iskender - Alexandru) Oraş-port la G. cu acelaşi nume în E M. Mediterane. Cca 70 mii loc. Acvatoriul portului este apărat de un mol şi un spargeval cu o lung. totală de 1,2 km. Lung. frontului de cheuri 3,3 km şi ad. până la 15 m. Pot acosta şi nave militare, inel. Ds. Traficul anual de mărfuri: peste 7 mii. t. Import: produse petroliere, maşini, ciment, prod. alimentare; ISLANDA______________________________ 266 export: crom, minereu de fier, bumbac, citrice. Şantiere de reparaţii nave cu un tonaj mediu. Denumirea veche în gr. Alexandretta, după numele lui Alexandru Macedon. ISLANDA Ins. în Oc. Atlantic. Terit. Rep. Islanda. Supr. 103 mii km2; cca 240 mii loc. Relief vulcanic, reprezentând un platou cu alt. între 500 şi 2119 m. Numeroşi vulcani activi (Hecla, Laki ş.a.) şi gheizere (izbucniri periodice din pământ ale apei fierbinţi). Ţărmuri joase la S.. iar în rest abrupte şi întrerupte de fiorduri. Climă subarctică maritimă înfluenţată de curentul cald ai Gulfstream-ului. Temp. medie la ţărm în ian. 0 la -2° C, în iul. +9 -11° C. Cca 12 mii km2 din supr. ins. sunt acoperiţi cu gheaţă. Pr. porturi: Reykjavik (cap. Rep.), Siglufjordur, Keflavik. ISMAIL v. IZMAIL. ISMAILIA Oraş-port în zona Canalului de Suez situat la jumătatea distanţei dintre porturile Port Said şi Suez. Punct de tranzit rutier şi de CF între Cairo şi Pen. Sinai. Centrul serviciului de pilotaj al Canalului Suez. 2. Canal cu acelaşi nume care leagă Nilui de Canalul Suez. ISPAS, Eugen (n. 1934 Tulcea) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1957. în perioada 1957-1977, ambarcat pe diferite nave aie MM, între care pe nava-şcoală „Mircea" I! (1973-1977) în calitate de comandant. La comanda navei „Mircea" execută în premieră traversarea Oc. Atlantic în exclusivitate cu vele. în 1977, comandant pe nava „Emil Racoviţă", prima navă românească de intervenţie cu scafandri de mare afâncime. Pensionat în 1991. ISPOL Căuş de forma unui făraş, servind la scoaterea apei din barcă. ISTAMBOALĂ ist mahonă. ISTANBUL Oraş în Turcia europeană, port situat pe ambele ţărmuri din S Str. Bosfor. Acvatoriul portului cuprinde partea din Str. Bosfor de la S de linia care uneşte farurile Rumeli şi Anadolu şi partea de N a M. Marmara. Portul are patru bazine, din care trei în zona europeană şi unul în cea asiatică. Lung. frontului de cheuri 10 km cu adâncimi până la 11 m. Traficul anual de mărfuri: cca 4 mii. t. în bazinul de la G. Cornul de Aur, separat în două de podul Ataturk, se află şantierele de construcţii şi reparaţii nave cu docuri uscate şi plutitoare care asigură reparaţia navelor civile până la 7 mii r şi cele militare, inel. Ds. ISTORIA MILITARĂ MARITIMĂ 1.Procesul evoluţiei artei militare maritime din cele mai vechi timpuri şi până în etapa actuală. 2. Parte a istoriei militare generale, care studiază acţiunile de luptă pe mare şi forţa flotelor în diferite epoci. Părţile componente ale I.M.M. sunt: istoria războaielor pe mare, istoria artei militare maritime, istoria structurii şi a armamentului naval, istoria gândirii militare maritime, istoriografia militară maritimă ş.a. ISTORICUL DE ÎNCĂRCARE-DESCĂRCARE MC Document în care se consemnează în detaliu şi cu precizie maximă toate fazele încărcării şi descărcării, inclusiv evenimentele survenite, ca : întreruperi din cauza ploii, a lipsei de muncitori de port, a lipsei de marfă etc. ISTORICUL NAVEI (Unităţii de nave) Descrierea activităţilor navei (grupării MU de nave) întocmită în baza jurnalului de bord, a jurnalului acţiunilor de luptă şi a altor materiale autentice. în I.N. sunt redate etapele parcurse de navă în condiţiile războiului şi în timp de pace, faptele de vitejie şi de muncă ale echipajelor, decoraţii primite ş.a. I.N. contribuie la educaţia echipajului în spiritul ataşamentului faţă de nava proprie, de tradiţiile de iuptă aie înaintaşilor şi al responsabilităţii faţă de misiuniie încredinţate. ISTORIOGRAFIA MILITARĂ MARITIMA Totalitatea lucrărilor referitoare la evenimentele istorice legate de lupta armată pe mare, precum şi cele privind istoria conceperii, construcţiei şi dezvoltării marinei militare. I.M.M. reprezintă o parte a istoriei militare şi un domeniu al istoriei militare maritime. ISTROS ist. {lat. Ister) Denumire antică, de origine tracă, a Dunării. ITACA (gr. Ithăki) Una din cele şapte insule din grupul Ins. Ionice ale Greciei, separată de Ins. Cefalonia prin str. cu acelaşi nume. Supr. 96 km2; cca 9 mii loc.; relief muntos vulcanic. Viticultură, măslini, păstorit. Patria legendară a lui Ulise despre care se povesteşte în poemele lui Homer „lliada" şi „Odiseea". IUBLOU Fereastră, de regulă, rotundă în bordajul navei, cu închidere etanşă. Este prevăzută cu geam gros cu obturator şi cu şuruburi de fixare pentru a rezista la loviturile valurilor; sin. (impropriu) hublou. lublou: 7 - garnitură; 2 - capac; 3 - punte; 4 - geam; 5 - recipient; 6 - fluture. IURAŞCU, Gheorghe (n. 1928 Galaţi) CptCdr (r). Căpitan de cursă lungă. Absolvent aî Şcolii Ofiţeri Marină promoţia 1948, ai Academiei Militare, Facultatea de Marină (1953) şi al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân" secţia comercială (1971-1974). Ambarcat pe navele MM ca ofiţer, apoi lector la Institutul de Marină (1949-1958). Comandant pe diferite nave din Flota Comercială şi inspector-şef al Inspectoratului Marinei Civile (1958-1996). A publicat numeroase lucrări de specialitate în diferite domenii ale marinei: geografie maritimă, hidrometeorologie, regulamente de navigaţie pe mare şi Dunăre, rutiera Dunării, precum şi lucrarea de referinţă intitulată Porturile Dunărene, maritime şi de pe Căile Navigabile Interioare în Sectorul Românesc (2004, în colaborare cu Eugen Huhurescu şi Ion Tigaret). Pensionat în 1996. Colaborator al institutului de cercetări al MTTc. IUTĂ (Corchorus capsularis şi Corchorus olitorius) Plantă textilă cultivată în India. Se utilizează uneori la confecţionarea de parâme, fiind însă mai puţin rezistentă decât cânepa. Este folosită ca inimă vegetală pentru sârme, pentru pânză de saci, ambalaje, ţol de fardaj. IUTLANDA, pen. ~ Peninsulă în partea de N a Europei Centrale, cuprinsă între M. Nordului la V şi M. Baltică la E, iar la N este separată de Pen. Scandinavă prin Str. Skagerrak şi Kattegat. Supr. 40 mii km2. Cea mai mare parte aparţine Danemarcei, iar partea sudică -Germaniei. Relief de câmpie; climă temperată cu precipitaţii abundente. Porturi importante: Copenhaga, Kalundborg, Fredericia, Alborg, Aarhus (Danemarca). în partea de S a pen. a fost tăiat canalul Kiel (Germania) care leagă M. Baltică de M. Nordului, ist. în primul RM, în V Pen. i. a avut loc o bătălie navală (31 mai-1 iun. 1916) între flota britanică (28 NL, 9 CrL, 8 Cr. cuirasate, 26 CrU, 79 Ds., sub comanda Am. J.R. Jellicoe) şi flota germană (22 NL, 5 CrL, 11 CrU, 61 Ds, sub comanda Am. R. Scheer). Flota britanică depăşea de două ori pe cea germană ca număr de nave şi piese de artilerie. în această bătălie, părţile nu şi-au atins scopurile propuse. Grand Fleet n-a reuşit să distrugă flota germană, iar flota germană n-a reuşit să submineze puterea navaiă a Angliei, care şi-a păstrat supremaţia pe mare. în bătălie, britanicii au pierdut 3 CrL, 3 Cr cuirasate, 8 Ds. şi cca 6000 oameni; flota germană a avut ca pierderi 1NL, 1CrL, 4CrU şi cca 2500 oameni. IVANCU, Petre (n. 1935 Târgu-Jiu, Gorj) Contraamiral. Absolvent al Şcolii Militare Superioare de Marină promoţia 1957 şi al Academiei Militare secţia marină (1969). Ambarcat cu diferite funcţii la bordul navelor MM. Ofiţer în biroul de operaţii al Diviziei maritime (1971-1976). Lector la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân" (1976-1977); şef de stat major al brigăzii Fluvial-Maritime (1987-1990) şi comandant al Brigăzii Fluviale (1990-1993). Locţiitor ai şefuiui Statului Major al MM. (1993-1995). Pensionat în 1995. IWODZIMA (IWOJIMA) Insulă din grupul Ins. Volcano (Kazan Retto) situate în NV Oc. Pacific (Micronezia). Lung. 8,5 km, lăţimea 4,6 km. Relief muntos. Teritoriu japonez. în al doilea RM, comandamentul american a hotărât să ocupe insula pentru a o folosi ca bază a aviaţiei de vânătoare ce urma să însoţească bombardierele B-29 în atacurile asupra or. Tokio. Japonezii au întărit la începutul anului 1945 apărarea ins. cu 23 mii oameni, 40 avioane pe 2 aerodromuri şi Sm. Pentru a cuceri insula, americanii au executat o operaţie de debarcare la care au participat 700 de nave, 1524 avioane şi peste 110 mii militari. Planul operaţiei prevedea cucerirea ins. în 5 zile, dar a durat de la 19 feb. la 26 mart. 1945. Americanii au pierdut peste 29 mii de oameni, 108 avioane şi 2 nave în afară de altele avariate. Japonezii au pierdut 22 mii de oameni morţi şi _______________________________________IZQCOTIDALĂ 267 1000 prizonieri şi 3 Sm. în 1968, americanii au înapoiat insula Japoniei. ÎZALOBARĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi variaţie a presiunii atmosferice. IZANOMALĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi anomalie (abatere) în raport cu valoarea medie a temperaturii, a presiunii etc. IZBUC Izvor carstic intermitent, v. izvor. IZMAIL Port fluvio-maritim pe malul stâng al braţului Chilia la km 93 de la vărsarea în M. Neagră, în imediata vecinătate a oraşului cu acelaşi nume pe terit. Ucrainei. Portul s-a dezvoltat mult după al doilea RM prin construcţia de bazine portuare, dane operative maritime şi fluviale cu instalaţii pentru manevrarea şi depozitarea mărfurilor şi dane de pasageri. Şantier de reparaţii navale, ist. Data întemeierii localităţii nu se cunoaşte. Teritoriul a fost locuit de sciţi, bastarni, daci şi ocupat de romani. în Evui Mediu, aici s-au instalat veneţienii şi genovezii. în sec. XVI a fost ocupat de turci, care i-au dat numele de izmail. în sec. XVIII—XIX, oraşul a devenit câmp de luptă în războaiele ruso-turce (1768-1774, 1787-1791, 1877-1878). A revenit Moldovei prin pacea de la Paris. (1850), iar prin tratatul de la Berlin (1878), Rusiei. A aparţinut României după primul RM şi a fost reocupat de URSS în 1944. Azi aparţine Ucrainei. IZMIR Port al Turciei la M. Egee. Acvatoriul portului, apărat de diguri spargeval, este împărţit în două bazine cu o supr. totală de 2 km2. Lung. frontului de cheuri 5,1 km, cu adâncimea de 6-12 m. Portul i. ocupă primul ioc în Turcia la export şi locuI al doiiea la import. Dispune de terminale de containere şi nave Ro-Ro. După al doilea RM s-a construit o BMM având o poziţie cheie pe liniile de comunicaţii din M. Egee spre zona strâmtorilor. BMM deserveşte forţele navale turceşti şi pe ale NATO. Aeroport internaţional. Numele grecesc: Smirna. IZMIT (Kocaeli) Oraş în V Turciei, port la M. Marmara. Cca 90 mii loc. Centru comercial, piaţă pentru tutun, ciment, hârtie, prod. chimice şi alimentare. BMM a flotei turce. IZOAZIMUTALĂ Curbă care uneşte toate punctele cu aceiaşi azimut ale unui astru sau ale unei staţii radiogoniometrice. Este segmentul sferic capabii de unghiul dat. I. aştrilor ar putea servi pentru a face punctul navei pe mare, dacă azimutul ar putea fi măsurat cu o precizie suficientă. I. staţiilor radio se folosesc în navigaţia radiogoniometrică. IZOBARĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi presiune atmosferică. IZOBATĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi adâncime a mării. IZOCARENE, plutiri ~ Plutiri cu acelaşi volum al carenei. IZOCLINĂ Curbă care uneşte punctele de pe suprafaţa Pământului cu aceeaşi înclinaţie magnetică. I. zero poartă denumirea de aclină sau de ecuator magnetic. IZOCOTIDALĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi înălţime a mareei. IZODINAMĂ_________________________________________________ 268 IZODINAMĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi intensitate a câmpului magnetic terestru. Distingem: I. intensităţii totale, I. intensităţii verticale şi I. intensităţii orizontale. IZOFONĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi viteză de propagare a sunetului în apa de mare. o „Arie I." Zonă în care sunetul are aceeaşi viteză în apa de mare. IZOGONĂ Curbă care uneşte punctele de pe suprafaţa Pământului cu aceeaşi declinaţie magnetică, i. zero poartă denumirea de agonă. IZOHALINĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi salinitate a apei de mare. IZONEFĂ MN Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi nebulozitate. IZOPICNĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi greutate specifică a apei de mare. IZOPORĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi variaţie a unui element fizic (de ex., cele ale deciinaţiei magnetice). IZOTAHĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi viteză a curentului unei ape. IZOTERMĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi temperatură a apei de mare sau a atmosferei, la suprafaţa globului. IZOTERMOBATĂ Curbă care uneşte punctele cu aceeaşi temperatură a apei de mare în adâncime. IZOVELĂ Linia de pe harta sinoptică, care uneşte punctele cu aceeaşi viteză a vântului într-o anumită perioadă de timp. IZVOR Loc de apariţie a apei la suprafaţa terenului, dintr-un strat acvifer sau din surplusul de apă al unui teren mlăştinos, turbos sau prin deversarea unui lac. Constituie de cele mai multe ori sursa unui curs de apă. După durata curgerii se deosebesc: izv. permanente, periodice şi intermitente (izbuc). IZVORANU, Alexandru (1896-1916 n. Galaţi). Absolvent al Şcolii de Marină promoţia 1916. Repartizat cu gradul de sublocotenent la Divizia de Dunăre pe torp. „Sborul" (cdt. secund). Ulterior a fost numit comandant al artileriei de debarcare din Ins. Cinghinele (IV tunuri de 47 mm, IV tunuri vechi de 78 mm şi mitraliere) cu misiunea de a împiedica înaintarea în aval a flotei inamice. în noaptea de 25 sept. 1916 cade eroic în confruntarea cu un grup de soldaţi inamici cu mult superior ca număr debarcat pe mal de pe 3 monitoare austro-ungare. I ÎMBARCA A încărca pe navă, a (se) urca la bordul navei, a primi la bord echipajul sau pasagerii, v. ambarca. ÎMBARCARE sin. ambarcare. ÎMBARCAŢIUNE \/. ambarcaţiune ÎMPĂNA Â mări diametrul unei parâme, adăugând o umplutură din şuviţe de parâmă reţinute de o împletitură. „ÎMPĂRATUL TRAIAN" ist. Pasager maritim construit în Franţa pentru SMR la „Ateliers et Chantiers de la Loire" din St. Nazaire. Navă soră „Dacia". A sosit în ţară la 16 sept. 1906 şi în acelaşi an inaugurează, împreună cu pasagerele „România" şi „Dacia", o nouă linie maritimă: Constanţa - Pireu - Constantinopol -Alexandria. Caracteristici: depl. 4515 t; capacit. de încărcare 560 t; dim. 108,6 x 12,75 x 5,8 m; două maşini cu aburi cu triplă expansiune de 7200 CP; vit. 15 Nd; echipaj 75 oameni; pasageri 172. în primul RM, după 27 sept. 1916, este pus la dispoziţia guvernului rus în urma unei convenţii. La Sevastopol este armat şi transformat în crucişător auxiliar (IV tunuri de 100 mm navale, 2 tunuri AA de 75 mm, o mitralieră mobilă, 2 proiectoare şi instalaţie de ridicare şi coborâre la apă a hidroavioanelor). Participă la operaţiunile din M. Neagră alături de flota rusă. în 1917, după revoluţia din Rusia, a purtat pentru scurt timp numele de „Revoluţia socialistă". în 1919 revine în ţară şi reia cursele pe linia Constanţa - Constantinopol. La 6 feb. 1927, în condiţii de ceaţă şi mare rea şi ca urmare a nefuncţionării sirenei de ceaţă de la C. Tuzla, s-a pus pe uscat la 5 km S de C. Tuzla, în dreptul satului Tatlageac. Este scos de pe uscat de navele „Regina Maria", „Durostor" şi nava de salvare „King Lear" sosită de ia Istanbul. Comisia de expertiză a ajuns la concluzia că reparaţia navei nu este posibilă. Nava a fost vândută, dusă la Genova şi dezmembrată. Pasagerul SMR „împăratul Traian" ÎMPERECHEA (despre ancoră) A dubla o ancoră fundarisită, ancorând-o la rândul său cu un ancorot care se leagă de diamant cu o parâmă de împerechere. Ancorele cu braţe articulate nu se pot împerechea. ÎMPINGĂTOR 1. Navă fluvială sau fluvio-maritimă, autopropulsată, special construită şi prevăzută cu tampoane în prova pentru împingerea unor nave fără propulsie (barje, şlepuri ş.a.). împingerea unei barje sau a unei dane de barje, făcând corp comun cu remorcherul împingător, are avantajul, faţă de trasul acestora cu ajutorul parâmei de remorcaj, că se înlătură efectul de frânare provocat de jetui de apă aruncat de elicea remorcherului asupra formaţiei remorcate şi, totodată, micşorează efectul derivei, făcând astfel să crească viteza convoiului. Puterea motorului unui î. poate ajunge la cca 4800 CP 2. înv. Dispozitiv care constă dintr-un cilindru de lemn, cu coada lungă (nadă) folosit în trecut pentru a împinge obuzele în ţeava tunului. Pe vremea navelor cu vele încărcarea tunurilor se făcea pe la gura ţevii. împingător ÎMPINGERE Sistem de „remorcaj înainte" folosit pe fluviu şi în porturi prin care remorcherul împingător împinge în prova unul sau mai multe corpuri plutitoare (barje, şlepuri ş.a.) adesea fără echipaj, legate între ele, formând cu î. un corp comun. împingerea unui convoi: 7 - barjă; 2 - împingător; 3 - formaţie dană dublă; 4 - formaţie în filă: 5 - tampoanele împingătorului; 6 - grindă de împingere; 7 - cârmă de manevre laterale; 8 - cârmă de direcţie. ÎMPLETITURĂ Lucrare de matelotaj constând din împletirea mai multor parâme, ca înfăşurarea unui inel sau a unei cozi de cange, facerea unui balon de acostare etc. ÎMPROSPĂTA_________________________________________ 270 ÎMPROSPĂTA A fila sau a vira puţin remorca astfel încât să nu se uzeze prin frecare în urechi, la ascuţişuri etc. ÎMPRUMUT MARITIM MC împrumut efectuat de comandant în caz de urgenţă şi absolută nevoie, dând ca garanţie nava şi încărcătura totală sau parţială. Dacă nava ajunge cu bine la destinaţie, creditorul are dreptul să primească în afară de suma împrumutată şi „folosui maritim" care este mai mare decât dobânda obişnuită. La astfel de împrumuturi se recurge extrem de rar. ÎMPUNSĂTURĂ ÎNAPOI împunsătură executată în sens invers la terminarea coaserii unei veie pentru a o întări; v. fig. cusătură. ÎMPUNTĂTURĂ 1. Legătură executată la colţurile de învergare ale velelor pătrate cu baierele de învergare. 2. Legătură executată cu baierele de terţarolă la filiera de î. pentru a lua terţarola. î. se asigură cu o contraîmpun-tătură. o „A lua o î." A executa o î. 1 2 3 \ _ / / 4 împuntătură: 7 - ochi de învergare; 2 - baieră; 3 - capăt de vergă; 4 - grandee. ÎMPUŞCĂ AŞTRI arg. A lua înălţimi la aştri cu ajutorul sextantului. ÎNAINTARE 1. Distanţa parcursă de o navă în direcţia drumului iniţial, după ce s-a pus cârma pentru întoarcere; v. şi curbă de giraţie. 2. Distanţa măsurată pe generatoarea elicei, cu care nava înaintează ia o rotaţie a acesteia (este mai mică decât pasul elicei). ÎNAINTE 1. Comandă dată armamentului de barcă pentru a rama în sensul normal de înaintare. ❖ „Babord/tribord Î!" Comandă pentru a se rama numai cu ramele din babord/tribord. „î. peste tot!" Comandă pentru a rama în sensul normal de deplasare, dată, de regulă, atunci când numai unul din borduri ramează înainte. 2. (referitor la farul prova) „Babord/tribord î. braţaţi!" Comandă cu semnificaţia că braţele de la babord/tribord ale farului prova trebuie virate. 3. Comandă cu semnificaţia că maşinile trebuie să meargă în sensul normal de marş. ÎNAINTEA TRAVERSULUI Direcţia spre prova în raport cu traversul navei, care formează cu axul acesteia un unghi mai mare de 45°, contând din prova spre babord şi tribord. Se foloseşte de obicei pentru direcţii până la patru carturi de la travers; v. relevment prova; v. fig. cart. ÎNAPOI 1. Comandă pentru a rama în sens invers celui normal de marş. o „Babord/tribord î." Comandă pentru a se rama numai cu ramele din babord/tribord.„î. peste tot!" Comandă pentru ca toate ramele să rameze î. 2. (referitor la farul pupa) „Babord/tribord î. braţaţi!" Comandă pentru a vira braţeie babord/tribord ale faruiui pupa; v/. braţa. 3. Comandă cu semnificaţia că maşinile trebuie să meargă în sens invers celui normal, adică cu pupa înainte. INAPOIÂ (despre vânt) A gira în sens invers acelor unui ceasornic {a nu se confunda cu a refuza). ÎNAPOIA TRAVERSULUI Direcţia spre pupa în raport cu traversul navei, care formează cu axul acesteia un unghi mai mare de 45°, contând de la pupa spre babord şi tribord. Se foloseşte de obicei pentru direcţii până la patru carturi de la travers; i/. şi reievment prova. ÎNĂBUŞI (despre velă) 1. A împiedica vela să bată în timp ce se iau terţarolele. 2. (despre incendiu) A stinge un incendiu cu vapori, cu gaze inerte etc. ÎNĂLTĂTURĂ 1. Porţiune a coloanei unui arbore, cuprinsă între punte şi gât. 2. Porţiune a unui arbore gabier, cuprinsă între gabie şi gât. 3. Porţiune a unui arboret, cuprinsă între crucetă şi nuca zburătorului (î. zburătorului). 4. Porţiune a unui arboret, cuprinsă între nuca zburătorului şi nuca rândunicii (î. rândunicii). ÎNĂLŢIME 1. Arcul de cerc vertical, cuprins între orizont şi un astru; v. şi coordonate orizontale. Distingem î. adevărată, luată cu sextantul, şi î. calculată pe baza punctului estimat sau a unui punct auxiliar. Uneori î. C. poartă şi denumirea de î. estimată, expresia fiind improprie, deoarece, pe de o parte, înălţimea nu este estimată, iar pe de altă parte, nu are întotdeauna la bază punctul estimat, o „A lua o î." A măsura cu sextantul înălţimea unui astru. 2. (despre val) Distanţa măsurată pe verticală între creasta unui val şi fundul acestuia. î. semnificativă î. medie a 1/3 din cele mai înalte valuri observate la un moment dat. Dacă Î.S. se notează cu 1,00, Î. medie a valurilor va fi de 1,28, iar înălţimea maximă, de 1,87. ÎNĂLŢIME DE CONSTRUCŢIE Distanţa măsurată pe verticală între muchia superioară a chilei şi îmbinarea centurii cu puntea. ÎNĂLŢIME DE DESCOPERIRE/USCARE înălţimea unui banc sau a unei stânci deasupra nivelului mareei joase. ÎNĂLŢIME DE NAVIGAŢIE Distanţa măsurată de la suprafaţa apei până la partea cea mai de jos a punţii podului pe sub care trec navele. ÎNĂLŢIME VIZIBILĂ înălţimea centrului unui astru măsurată cu sextantul faţă de orizontul vizibil, căreia i se aplică corecţia pentru anularea erorii indexului şi din care se scade înclinarea orizontului. ÎNĂLŢIMEA ASTRULUI Una din coordonatele sferice ale unui astru în sistemul de coordonate orizontale, definită prin arcul de cerc vertical măsurat de la orizontul astronomic până la poziţia astrului pe sfera cerească. ÎNĂLŢIMEA MAREEI Distanţa măsurată pe verticală între nivelul zero al hărţii marine şi suprafaţa apei. ÎNĂUNTRU 1. în interiorul curbei de giraţie sau spre cheu, ca în expr. „A pune cârma î." 2. La bord, ca în expr. „î. remorca!" fl. Formulă prin care se raportează că remorca a fost virată la bord. ÎN BERNĂ Despre pavilionul navei; v. bernă. ÎNCĂLECARE 1. Urcarea unei nave remorcate grele peste pupa remorcherului. î. se produce atunci când remorcherul reduce brusc viteza, iar remorcatul are suficient gang pentru a parcurge distanţa până la remorcher. Această coliziune duce, de regulă, ia scufundarea remorcherului. 2. Ridicarea cu prova pe valuri, la mersul cu marea din prova, dacă nava depăşeşte o anumită viteză critică. î. este posibilă numai în cazul naveior de război rapide, cu forme stelate. Această manevră ar putea fi periculoasă pentru cargouri. 3. Ambarcare de valuri ia pupa când se navigă cu marea din pupa. INCARLIGAT încălecare (remorcă): 7 - şalandă remorcată; 2 - remorcher; 3 - remorcă. încălecare (val) ÎNCĂLŢATĂ (despre ancoră) Ancoră imobilizată într-un fund de mâl. O ancoră î. se poate rupe la virare dacă nu se iau măsuri de a schimba din când în când ancorajui. ÎNCĂLZI CLOPOTUL 1. arg. A bate cu câteva minute mai înainte de ora exactă cele patru bătăi duble de clopot care marchează sfârşitul cartului. 2. înv., arg. A suna cu câteva minute mai înainte ieşirea din clasă. 3. arg. A grăbi; u. şi a mânca nisip. ÎNCĂRCARE MC Aducerea la bord a mărfii ce urmează a fi transportată. î. într-o singură trecere. î. completă cu marfă a primei magazii, apoi a celei de-a doua etc. (procedeu normal). î. în două treceri î. parţială (pe jumătate) cu marfă a primei magazii, apoi a celei de a doua etc., după care caricul se completează ia a doua trecere. ÎNCĂRCĂMÂNT sin. caric, încărcătură. ÎNCĂRCĂTURĂ MC Orice obiect sau marfă transportate cu o navă; sin., MC caric, încărcământ. î. de iarnă pe punte Marfă care se încarcă pe punte iarna, fiind condiţionată sub raportul cantităţii, calităţii etc. Uneori această operaţiune poate fi interzisă. î. deplasabilă î. uscată, aşezată în vrac, cu unghiul de taluz natural mai mare sau egal cu 35°, precum şi orice î. în vrac al cărei unghi de taluz natural (în condiţiile transportului maritim) nu este cunoscut. î. deplasabilă prezintă un mare pericol, deoarece poate duce la canarisirea şi chiar la răsturnarea navei. î. lichidă î. de lichid în vrac (nu în butoaie, bidoane etc.) î. omogenă î. cu densitate volumetrică omogenă î. pe punte sin. havalea. 271 ÎNCĂRCĂTURĂ DE LINIE (încărcătură ocazională) Marfă destinată completării spaţiului disponibil ai unei nave, luată ia bord în special de navele de linie când nu au angajamente de transport mai avantajoase pentru întreaga capacitate de încărcare. ÎNCĂRCĂTURĂ PERICULOASĂ MC Mărfuri care prin natura lor pot produce avarii celorlalte mărfuri de la bord, navei înseşi sau pot vătăma sănătatea oamenilor, încărcarea, stivuirea, transportul şi descărcarea acestor mărfuri se execută după reguli speciale, în funcţie de gradul lor de periculozitate. ÎNCERCA VÂNTUL A guverna astfel încât nava să vină în vânt până în momentul în care velele încep să bată uşor. Dacă nava nu abate sub vânt imediat după această manevră, se pot masca velele. ÎNCET Aliură de marş a maşinii, corespunzătoare unei viteze care variază în funcţie de tipul navei. Astfel „încet" la o navă rapidă poate egala „jumătate" din viteza unui cargou, o „î. înainte/înapoi!" Comandă pentru a merge cu numărul de rotaţii corespunzător gradaţiei „încet" de pe cadranul telegrafului maşinii. ÎNCHEIA (despre lanţul ancorei) A prinde cheile de lanţ cu ajutorul unor chei de împreunare. ÎNCHIDE 1. A apropia de cheu prova sau pupa navei, virând parâmele. 2. A apropia o vergă de perpendiculara pe axul navei. 3. A manevra o stopă pentru a opri scurgerea lanţului, coborând bara stopei ianţului de ancoră. 4. (despre un aliniament) A vedea cele două repere în aliniament. 5. fl. A apropia şîepurile la o trecere îngustă. ÎNCINGE 1. A aşeza sapana pe un butoi ori pe un baiot pentru încărcare sau descărcare; în lipsa sapanei, butoiul poate fi încins cu un capăt de parâmă. 2. A trece lanţurile de ancoră şi sârmele de la două nave pe sub o navă cu gaură de apă, pentru a o susţine, mărindu-i astfel flotabilitatea. Această manevră se aplică numai în cazul navelor mici, pe baza unui plan deîncingere. 3. Trecerea pe sub chila navei a unui lanţ de măsurare pentru a-i măsura conturul exterior în vederea calculării tonajului. 4. A amara o barcă la grui, strângând chingile. 5. A înconjura o barcă cu o parâmă pentru a o trage pe uscat. încingerea unui butoi INCINGERE MC 1. Acţiu- nea de a încinge. 2. încălzirea mărfurilor din hambarele navei, care poate duce la aprinderea lor spontană. Mărfurile mai sensibile la î. sunt cărbunii, cerealele, turtele oleaginoase, iuta, lâna, fânul. ÎNCÂRLIGAT (despre rodanţe) Trecute una prin alta; v. fig. rodanţe. .încingerea unei nave: 7 - lanţuri de ancoră; 2 - sârmă; 3 - navă încinsă ÎNCLINARE înclinometru 272 ÎNCLINARE mii. Unghiul format de dreapta observator-ţintă şi drumul ţintei, reprezentând un element important în tragerile de artilerie şi în lansările de torpile. ÎNCLINARE LONGITUDINALĂ înclinarea navei în plan longitudinal în jurul unei axe transversale ce trece prin centrul de greutate la linia de plutire. ÎNCLINAŢIE MAGNETICĂ Unghiul format de planul orizontului adevărat şi axa unui ac magnetic suspendat (care se înclină pe direcţia liniilor de forţă magnetică); v. izoclină şi aclină. ÎNCLINOMETRU instrument compas dintr-un cadran gradat şi o limbă grea cu un indice care arată unghiul de înclinare transversală sau ruliul unei nave în grade. Unele î. au şi un dispozitiv similar care indică tangajul. ÎNCOLĂCI (despre lanţul ancorei). A se înfăşură pe ancoră, a se încurca. ÎNCORONA UN CABLU înv. A I executa la capătul unui cablu de ancoră o lucrare de matelotaj ia care se poate lega o parâmă mai subţire pentru a trage cablul prin nară. ÎNCRUCIŞA 1. mii. A urma diferite drumuri, în general în vederea sau în apropierea unui punct al coastei sau într-o anumită zonă. A patrula (pe mare). înainte de apariţia minelor, blocada imediată a coastelor se executa încrucişând în apropierea acestora. 2. A aşeza o vergă orizontal la postul său pe catarg, o „încrucişaţi zburătorii şi rândunicile!" Comandă prevestitoare pentru a pune la post vergile zburătorilor şi rândunicilor. „încrucişaţi!" Comandă pentru a î. „A î. vergile cu cineva" arg. A discuta în contradictoriu. 3. A aşeza tangonul perpendicular pe bordajul navei. 4. (despre drumuri) A tăia drumul unei alte nave prin prova, fără a fi în situaţia de navă care ajunge din urmă sau în cea de întâlnire prova în prova. ÎNCRUCIŞARE 1. Acţiunea de a încrucişa în accepţiunile (1-3). 2. fl. Trecerea în sens invers a două nave sau a două convoaie remorcate; v. şi auştec. ÎNCRUCIŞĂTOR înv. crucişător. ÎNCUIA ist. Pe vremea marinei cu vele, operaţiunea de a bate un cui de oţel în culata unui tun pentru a-l face inutilizabil. încuierea tunurilor se practica mai ales la bateriile de coastă, împotriva cărora se executau mici expediţii cu bărcile navei. ÎNDOCARE Termen impropriu şi rar folosit pentru andocare. ÎNDREPTA CÂRMA A aduce echea cârmei la zero, adică în axul navei. ÎNECA A inunda o magazie cu muniţie sau cu marfă, deschizând valvulele de fund; sin. a inunda. ÎNFĂŞA A acoperi o parâmă sau o matiseală cu o fâşie de pânză de vele, bandajată helicoidal în acelaşi sens cu răsucirea parâmei. înfăşarea este precedată, de regulă, de umplerea cu merlin. ÎNFĂŞĂTURĂ Fâşia din pânză de vele cu care se înfaşă o parâmă. ÎNFĂŞURĂ 1. A aşeza o velă pătrată pe vergă sau o veiă aurică pe ghiu, în cute, şi a o lega cu sacheţii de înfăşurare, eventual, cu baerele de înfăşurare, „înfăşuraţi!" Comandă pentru a executa înfăşurarea. 2. A acoperi o parâmă sau o matiseală, în funcţie de natura şi grosimea acesteia, cu volte alăturate de merlin, lusin, aţă de vele, sârmă. Manevrele fixe se înfăşoară după ce au fost umplute şi înfăşate. Matise-lile se înfăşoară fără umplutură şi -în cele mai multe cazuri - fără înfăşare. înfăşurarea se face în sens invers cu răsucirea parâmei. 3. A acoperi un inel, un mâner de cange etc. cu o împletitură de parâmă. 4. A strânge un pavilion în cute şi a le încinge cu scota saulei acestuia, ultima voltă terminându-se cu un ochi trecut pe sub voltele anterioare, astfel încât pavilionul să se desfacă atunci când se trage de saulă. Se înfăşoară, de regulă, pavilionul unei naţiuni străine care trebuie să se desfăşoare când se salută înfăşătură înfăşurarea unui pavilion H-1 I,fl ..........H-2 înfăşurări: A - înfăşurarea unei parâme; B - începutul înfăşurării; C - înnădirea înfăşurării; D - înfăşurare în pieptene; E - înfăşurare împletită sau încrucişată; FA şi F-2 - înfăşurare cu jumătăţi de ochi; G - înfăşurare cu nuci continue; HA şi H-2 - înfăşurare cu coroane continue; 1-1 şi 1-2 - înfăşurare de inel. uscatul cu tunul sau când se răspunde la salutul cu tunul executat de o navă de război străină. Desfăşurarea pavilionului înainte sau după executarea primei lovituri este considerată ca un semn de „impoliteţe navală" şi reclamă trimiterea unui ofiţer pentru a cere scuze. 5. ist. Pe vremea cablurilor de ancoră din cânepă, pe fund pietros, acestea se înfăşurau cu un lan}, asigurat din loc în loc cu legături. 6. A face tenda sul pe tendarui central atunci când se strâng tenzile. ÎNFĂŞURARE Operaţiunea de a înfăşură (în sensurile 1-4 şi 6). Distingem:?, simplă, folosită la manevrele fixe, î. în pieptene, folosită la ochiuri, î. împletită, folosită la mânerele de căngi, ponţi li etc., î. cu jumătăţi de ochiuri, folosită la baloane (apărători), î. cu nuci continue, folosită la cozi de căngi şi pontili, care consumă mai puţin material decât î. împletită, î. de inel, î. de inel de ancoră, î. spaniolă; v. fig. înfăşurare. ÎNFĂŞURĂTOR Sculă pentru înfăşurat. ÎNFĂŞURĂTURĂ Merlinul, lusinul, aţa de vele, sârma sau lanţui cu care se înfăşoară o parâmă, o vergă etc. ÎNGHEŢ Fenomen de trecere a apei din starea lichidă, sau din vapori, în stare solidă când temperatura mediului înconjurător persistă un anumit timp sub 0" C. î. se caracterizează prin cantitatea de gheaţă, grosimea acesteia, compacticitate, viteza de deplasare a sloiurilor şi blocurilor de gheaţă ş.a. Existenţa straturilor de gheaţă sau a gheţii plutitoare pe mări şi în apele interioare înfluenţează asupra condiţiilor şi siguranţei navigaţiei, desfăşurării acţiunilor de luptă ale forţelor navale şi necesită organizarea cercetării zonelor cuprinse de gheaţă. ÎNGHIŢI ANCORA arg. A ieşi la pensie. ÎNGRIJITOR MC Persoană care se ocupă de îngrijirea animalelor vii la bord. Nu face parte din echipajul navei. ÎNGROPA CAPĂTUL A introduce o şuviţă sau o viţă a matiselii în interiorul parâmei (la terminarea matiselii). ÎN DERIVĂ Despre o navă sau ambarcaţiune care „pluteşte în voia valurilor", în imposibilitate de manevră sau care, fiind smulsă din ancoră ori din legăturile la geamanduri sau la un mol, este în imposibilitate de a manevra şi guverna. O asemenea navă poate fi salvată de la eşuare numai prin ancorare sau remorcare. ÎNMATRICULAREA NAVEI MC înscrierea navei în registrul matricol al navelor. Este o condiţie impusă de lege în vederea obţinerii naţionalităţii şi a privilegiilor pe care i le acordă pavilionul naţional. Se poate face în orice port ales de armator şi care constituie portul de înregistrare sau de ataş al navei. Poate fi un port din ţara al cărei pavilion îl poartă nava sau portul unei alte ţări. ÎNNĂMOLI Fenomen ce se produce pe un canal, pasă de navigaţie sau loc de ancoraj unde adâncimile scad din cauza depunerii aluviunilor. Pentru a asigura adâncimile necesare navigaţiei în aceste locuri se execută periodic dragajul. sin. împotmoli. ÎNNEBUNI 1. (despre compas) A da indicaţii variabile şi eronate. Compasul „înnebuneşte" atunci când nava este lovită de trăsnet sau când se produc în apropiere fenomene electromagnetice puternice. 2. (despre navă) A fi greu de stăpânit cu cârma. Nava „înnebuneşte" ÎNTINDE 273 atunci când un timonier neîndemânatic guvernează brutal, cu unghiuri de cârmă mari şi bruşte. ÎNNORARE ANTICICLONICĂ Fenomen de întunecare a cerului, care însoţeşte anticiclonul. ÎNREGISTRATOR AUTOMAT PENTRU ÎNCĂRCĂTURĂ Aparat de control al stării de încărcare a navei pe magazii, pentru mărfuri în vrac, inclusiv produse petroliere. înregistrează pe un tablou de control variaţia greutăţii încărcării fiecărei magazii sau tanc, a încărcăturii totale, pescajului, asietei, precum şi gradul de curbură al cocii, pe măsura efectuării încărcării sau descărcării navei. Atingerea valorilor limită admisibile declanşează automat semnale de alarmă. ÎNREGISTRATOR DE DRUM Aparat folosit pentru înregistrarea pe o diagramă a drumurilor urmate de o navă. Este un repetitor al girocompasuiui, de o construcţie specială, cu un dispozitiv de rulare a diagramei şi de înregistrare a drumurilor. Se instalează în comanda de navigaţie a navei. Sin., înv. înregistrator de cap; v. şi trasor de drum. ÎNSĂCUIT (despre marfă) în saci. ÎNSĂILARE Prindere temporară cu aţă de vele fină, înainte de a coase grandeea; împunsăturile se fac la intervale de circa 40 mm între ele, fiind ulterior acoperite de grandee. ÎNSCRIERE ÎN JURNALUL DE BORD Consemnare în jurnalul de bord a evenimentelor şi faptelor petrecute la bordul navei; v. Jurnal de bord. ÎNSURA 1. A uni două parâme ţinându-le în mână, fără a le lega, cum este, de ex., cazul curenţilor palancurilor de barcă în momentul ridicării acesteia la grui. 2. A trece uneie printre altele şuviţele de la capetele a două parâme ce urmează a fi matisite. ÎNSURĂTOARE 1. Legătură făcută din loc în loc pe o parâmă pentru a nu-i permite să se desrăsucească (a nu se confunda cu patronarea, care se face numai la capete). 2. Rezultatul însurării a două parâme. ÎNTĂRITURĂ 1. Şipcă din lemn aşezată de-a lungul unei vergi sau unui şcondru crăpat, peste care se execută o înfăşurare cu sârmă sau lanţ. Pentru a nu permite întăriturilor să se deplaseze, se utilizează opritori din lemn. 2. îngroşarea tablei bordajului prova în cazul navigaţiei printre gheţuri. Navele cu asemenea î. au o clasă specială a Societătii de 1 Intăritură: căptuşeala căderii; 2 clasificare. 3. Fâşie din pânză întăritură; 3 , . ' |u căptuşeala întinsurii; 5-grandee de vele cusuta pe o vela, pe o d» întinsurâ; 6 . rodabntâ tendă etc., în locuri de solicitare sporită; poate fi de colţ, de margine, sau având forma unui triunghi. 4. Apărătoare din pânză de vele cusută peste o grandee de sârmă; v. fig. cusătură; sin. învelitoare. ÎNTINDE (despre lanţul ancorei) A avea o anumită direcţie, de ex., „lanţul î. înainte/la travers" etc. î. o ÎNTINSURĂ 274 manevră fixă A trage cu palancurile un sart sau un strai pentru a asigura rigiditatea arboradei. Manevra este folosită la navele cu capete de berbec. în prezent, manevrele fixe sunt prevăzute cu întinzători care elimină necesitatea de a utiliza palancurile. î. o parâmă A trage cu palancul o parâmă prea elastică pentru a o face să piardă excesul de elasticitate, operaţie necesară mai ales la grandee. î. palancurile A trage de curentul unui palane - de ex., de cel de la gruiele de barcă -până când curentul este tensionat fără a începe însă ridicarea. î. o velă A trage de scote o velă desfăşurată, pentru ca, prin poziţia luată, să prindă vânt. î. remorca A face ca parâma de remorcă să aibă curbura necesară, în acest scop remorcherul pune maşinile încet înainte, mărind apoi treptat viteza, până când remorca ia curbura normală. De regulă, prima întindere serveşte numai la punerea în mişcare a remorcherului, după care se micşorează viteza şi se repetă întinderea, o „î. remorca!" fl. Formulă de raport de la pupa remorcherului la comandă, indicând că remorca este în curs de întindere. „întinsă remorca!" fl. Idem, indicând că remorca este întinsă. ÎNTINSURĂ 1. Fund mic format din depuneri în prelungirea malului. Pe fluvii î. se formează ia malul convex; v. fig. cot. 2. (despre vele) sin. margine de întinsură; v. fig. velă. 3. Distanţa între colţurile de scotă ale unei vele pătrate sau între colţul de mură şi cel de scotă ale unei vele latine sau aurice. 4. (rar) Săgeata curburii marginii de întinsură. ÎNTINZĂTOARE Parâmă ce trece prin capetele de berbec cu care se întind şarturile; v. fig. cap de berbec. B întinzătoare pentru lucrări de matelotaj spre extremităţi, care serveşte la executarea legăturilor. Pentru sârmă se foloseşte uneori un î. cu cap plat, cu două găuri, alteori un î. în formă de cheie ş.a. ÎNTÂLNIRE 1. Apropierea a două nave prova în prova sau aproape prova în prova. Pentru a evita coliziunea, ambele nave vin la dreapta, 2. fl. Apropierea a două nave sau a două convoaie care navigă în sens contrar; v/. auştec, dreapta. ÎNTÂRZIERE 1. Intervalul de timp cu care un cronometru sau un contor rămâne în urmă; sin. retardaţie. 2. Intervalul de timp cu care ora mareei înalte întârzie după trecerea Lunii la meridian; v. şi avans. ÎNTOARCERE 1. Schimbarea de drum a unei nave sau formaţii de nave. î. prin rotaţie î. simultană a tuturor navelor formaţiei, dar cu unghiuri de cârmă şi viteze diferite (reprezintă modul normal de î. a unui convoi).î. scurtată î. executată de nave în formaţie cu unghiuri de cârmă din ce în ce mai mari şi cu mărirea vitezei spre coada formaţiei pentru a schimba de drum cât mai ■M n ! "x i 4 6 Î > 0 o întinzătoare: A - întinzător de balustradă; B - întinzător de amarare. ÎNTINZĂTOR 1. Dispozitiv de întindere a manevrelor fixe, compus dintr-un ax filetat jumătate dreapta şi jumătate stânga, pe care sunt înşurubate două manşoane sau dintr-un manşon filetat jumătate dreapta şi jumătate stânga, în care se înşurubează două axuri. Man-şoanele (în primul caz) şi axu-rile (în cel de-al doilea caz) sunt prevăzute la capătul exterior cu ochiuri, furci sau cârlige cu papagal pentru prinderea manevrelor fixe; sin. {rar) tirant. 2. Piesă din lemn, având o formă cilindrică, cu diametrul micşorat întoarcere în formaţie: A - întoarcere prin rotaţie; B - întoarcere scurtată; C - întoarcere succesivă; D - întoarcere toţi odată. repede. î. succesivă Schimbarea de drum a unei formaţii, fiecare navă întorcând succesiv în punctul în care a întors nava din cap (reprezintă procedeul cel mai simplu de î. a naveior care navigă în linie de şir); sin. î. prin contramarş, î. prin ocolire. î. toţi odată Schimbarea simultană de drum a navelor aflate în orice formaţie. 2. Desfacerea lanţului ancorei şi schimbarea locului cheilor pentru a reduce gradul de solicitare a acestora. 3. Facerea unui colac de parâmă care are prea multe veline (ochiuri) şi desfăşurarea sa, din nou, scoţând întâi capătul dinăuntru. ÎNTOARCERE LA GROAPĂ/GAURĂ Manevră folosită pe Dunăre, la Sulina, pentru întoarcerea navelor mari în aval. Pentru efectuarea manevrei, se leagă nava cu pupa la o baba aflată imediat în amonte de o adâncitură a malului drept, la mila zero, denumită „groapă". Se mo-lează legăturile prova, iar când nava abătută de curent ajunge cu prova în aval şi cu pupa în groapă, se molează legăturile de la baba, nava putând ieşi pe canal; sin. întoarcere cu pupa la gaură. ÎNTOARCERE PE ANCORĂ întoarcerea unei nave, fundarisind o ancoră şi punând maşina încet înainte. întoarcere pe ancoră ÎNTOARCERE PE LOC întoarcerea unei nave într-un spaţiu cât mai limitat. La navele cu o singură elice manevra se bazează pe efectul evolutiv al acesteia, ţinând seama de vânt. La navele cu două elice î.p.L. se execută punând o maşină înainte şi alta înapoi. INVAŢAMANT DE MARINĂ A>r\ “4 ,/^K 1 i. întoarcere pe loc: A - pe calm şi cu vânt din prova; B - cu vânt dinaintea traversului tribord; C - cu vânt de travers tribord; D - cu vânt dinaintea traversului babord; E - cu vânt de travers babord; F - cu vânt dinapoia traversului babord; G- cu vânt dinapoia traversului tribord; H- cu vânt din pupa. ÎNTOARCEREA CICLONULUI Schimbarea direcţiei unui ciclon tropical ajuns la vertex. în emisfera nordică, traiectoria ciclonului, după ce parcurge o oarecare distanţă spre Vest, se curbează spre Nord-Est, revenind pe aceleaşi meridiane, dar la latitudini mai mari. în emisfera sudică, Î.C. este simetrică în raport cu ecuatorul. ÎNTRE VÂNT Şl APĂ Aflat alternativ în apă şi în aer, cum este, de ex., faşa. ÎNTREPRINDERE DE TRANSPORTURI PE APĂ MC Organizaţie comercială, persoană juridică, al cărei obiect de comerţ este transportul de mărfuri şi persoane pe apă. sin. Companie armatorială. ÎNTREPUNTE Orice punte situată sub puntea superioară. ÎNTREPUNŢI Spaţiul dintre puntea superioară şi o întrepunte sau dintre două întrepunţi; v. tonaj. ÎNTUNECARE mii. închiderea iublourilor şi stingerea tuturor luminilor de pe punte, ca măsură de mascare a navei pe timpul nopţii; sin. întunecarea luminilor. ÎNVĂLUIREA CAPULUI FORMAŢIEI mii. v. bararea T-ului. ÎNVĂŢĂMÂNT DE MARINĂ Desfăşurarea învăţământului de marină în România a cunoscut mai multe etape, în care au fost înfiinţate şi au funcţionat mai multe şcoli şi institute de pregătire a personalului navigant şi tehnic pentru marina militară şi civilă. Prima instituţie de învăţământ a M M Şcoala Flotilei, s-a înfiinţat în 1872 la Galaţi şi avea durată de doi ani. Până la acea dată Corpul flotilei, prima unitate militară de marină înfiinţată în 1862 în Principatele Unite, a avut ca instructori ofiţeri pregătiţi în şcolile navale din străinătate (Franţa, Italia, Germania) sau proveniţi din alte flote (Austria, Rusia). în 1881 275 Şcoala Flotilei s-a transformat în Şcoala Copiilor de Marină, cu o durată de 3 ani. Tot la Galaţi a funcţionat din 1 893 Şcoala de cadre a flotilei pentru pregătirea subofiţerilor de marină, cu durata de 2 ani, iar în 1896 Şcoala de aplicaţie a sublocotenenţilor de marină şi Şcoala specială de mecanici (ofiţeri) şi maiştri (subofiţeri) destinate formării ofiţerilor şi maiştrilor pentru marina militară şi comercială în plină dezvoltare. în 1899, şcoala se mută ia Constanţa, unde din 1901 va funcţiona şi Şcoala de Marină ce pregătea subofiţeri şi mecanici pentru marina militară şi civilă. în acest fel î.d.M. a fost concentrat la Constanţa, formând o unitate organică - Şcolile Marinei, formulă premergătoare unei forme superioare de învăţământ de marină. Astfel, în 1909 Şcoala de aplicaţie devine Şcoala Navală Superioară care, împreună cu Şcoala de marină a maiştrilor militari, Şcoala de tragere a marinei, Şcoala de hidrografie şi pilotaj, Şcolile practice !a bord, formează structura şcoiiior de marină, care va fiinţa până după primul RM. în anul 1920, în baza Deciziei ministeriale nr. 372 din 9 iun. 1920, a fost înfiinţată Şcoala Navală, cu următoarea structură organică: a) Şcoala Navală cu secţiile: Şcoala pregătitoare, Şcoala de aplicaţie, cursul de perfecţionare pentru căpitanii de marină; b) Institutul de marină cu secţiile: Şcoala copiilor de marină, Şcoala de specialitate maiştri de marină. Astfel creată, Şcoala Navală a funcţionat ia Constanţa până în 1948, cu excepţia perioadei celui de al doilea RM, când temporar a fost transferată la Turnu Măgurele. în perioada după 1920 şi până la 23 august 1944, ia comanda Şcolii Navale s-au aflat ofiţerii: LtCdr. ioan Georgescu.. Cdr. Corneliu Bucholzer, Cdr. Petre Bărbuneanu, Cdr. Alexandru Constantinescu, Cdr. Gheorghe Panteli, Cdr. Paul Zlatian, cdor Alexandru Stoianovici. în martie 1948, şcolile Marinei au fost unificate. Noua instituţie s-a numit iniţial Şcoala Navală şi Şcoala de Maiştri, iar în dec. a aceluiaşi an Şcolile Marinei Militare. în 1950, Şcoala de maiştri de marină a fost desfiinţată, iar elevii trecuţi la secţia de ofiţeri. Şcoala s-a denumit Şcoala de Ofiţeri Marină, iar din 1953 Şcoala Militară de Marină. începând cu anui şcolar 1954/1955 aceasta s-a transformat în Şcoala Superioară de Marină cu durata de şcolarizare de 4 ani, având aceleaşi drepturi ca instituţiile similare din ţară. învăţământul a fost organizat pe facultăţi, respectiv de navigaţie, artilerie, mine-torpile, ASA, transmisiuni, electromecanică. începând cu anul şcolar 1959/1960 s-a reînfiinţat secţia marinei comerciale (punte şi tehnică), măsură benefică atât pentru marina civilă, cât şi pentru cea militară. La 1 ian. 1969, Institutul a fost transformat în Şcoala de ofiţeri activi de marină „Mircea cel Bătrân", cu aceeaşi durată de şcolarizare, dar fără statut de învăţământ superior. în 1973, Şcoala a fuzionat cu institutul de Marină Civilă (înfiinţat în 1972), dând naştere Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân" ÎNVELI 276 cu statut de învăţământ superior, care a funcţionat până în 1990, când a fost transformat în Academia ÎNVELITOARE sin. întăritură (4). ÎNVERGARE 1. Operaţiunea de prindere a unei veie pătrate pe o vergă, a unei veie aurice pe ghiu, pe pic ori pe catarg sau a unei vele latine pe strai. Velele pătrate se înverghează cu baerele şi cu sacheţii de î., ia fel ca şi D2 Invergări: A - prin ochiuri de grandee; B - prin ochiuri de cioară; C - cu firuială; D, şi D2 - cu legături Navală „Mircea cel Bătrân" (v.). ÎNVELI MC A pune muşamalele peste bocaporţi şi a le fixa cu şine şi pene. ÎNVELIŞ 1. Căptuşeală exterioară din lemn a punţii metalice. 2. Bordaj (termen de şantier). veieie aurice; la acestea se utilizează însă cercuri de catarg şi o firuială, în timp ce velele latine se înverghează cu canistrele. 2. sin. margine de î. 3. sin. lungimea marginii de î. J J Pavilion din Codul internaţional de semnale cu semnificaţia: „Am incendiu la bord şi am caric de mărfuri periculoase. Ţineţi la distanţă bună de mine" JACKSONVILLE Oraş-port în SV SUA (statul Florida). Situat pe Fl. Saint John's ce se varsă în Oc. Atlantic, este accesibil pentru navele martime. Pop. 230 mii loc. Lung. frontului de cheuri peste 6 km, cu adâncimi de la 9 la 11,5 m. Volumul traficului de mărfuri 16,5 mii. t/an. Portui este specializat în importul de petrol şi produse petroliere şi exportul de îngrăşăminte. Şantierele navale situate la S de port sunt specializate în construcţia de nave comerciale şi reparaţia tuturor tipurilor de nave. Aerobază pentru aviaţia de patrulare. JAL, Augustin (1 795-1873) Literat şi istoric francez. Elev la şcoala navală de la Brest (1811). în 1815 a făcut parte dintr-o companie de aspiranţi de marină cu care a participat la apărarea Parisului, iar apoi la formarea unei companii de artilerie la Lyon, acţiuni care au atras execluderea sa din corpul aspiranţilor. în 1816 a devenit colaborator la diferite ziare, desfăşurând o vastă activitate publicistică. în 1831 a fost admis la secţia istorică a Ministerului Marinei, efectuând misiuni speciale în Italia, Grecia şi Turcia, ale căror rezultate I-au consacrat ca istoriograf şi arhivar al ministerului. Opere: PArcheologie navale - 1839, 2 voi; Le Glossaire nautique - 1848; La Flotte de Cesar - 1861; Abraham Duquesne et la marine de son temps - 1872, 2 voi; şi cea mai valoroasă lucrare: Dicţionnaire critique de biographie et d'histoire - 1864 (2 ediţii), precum şi alte lucrări. JALON Tijă de lemn sau material plastic folosită ca semnal fluvial de navigaţie pentru a delimita sau indica sensul şenalului navigabil. Se folosesc în special pe timp de iarnă. JAMAICA Ins. din Indiile de Vest, situată în M. Caraibilor şi făcând parte din grupul Ins. Antilele Mari. Terit. statului J. cu acelaşi nume din America Centrală. Supr. 11,1 mii km2; pop. cca 2,5 mii. loc. Relief muntos; alt. max. 2256 m. Ţărmul de N este stâncos, slab dantelat; cel de S are numeroase golfuri, băi şi rade protejate unde se pot adăposti un număr mare de nave. în apropiere de coastă, în unele zone sunt insule mici şi recife. Zonă cu cutremure frecvente. Climă tropicală, umedă, bântuită adeseori de taifunuri. Temp. med. anuală +24-27° C. în centru, ins. este acoperită de păduri tropicale, iar în S de savană. Plantaţii de cafea, cacao, banane, trestie de zahăr ş.a., creşterea animalelor. Pr. porturi: Kingston (cap.), Morant Bay; aeroporturi: Port Antonio, Montego Bay. ist Descoperită de Columb în 1494 şi colonizată de Spania în sec. XVI. în sec. XVII a trecut în stăpânirea englezilor care au adus aici sclavi negri. în 1962 se proclamă stat independent, membru al Commonwealth-ului britanic. JAMES BAY Golf la ţărmurile de N ale Canadei care pătrunde cu 400 km în interiorul continentului american (prelungire spre S a G. Hudson). Ad. sub 100 m. Ţărmul este puternic dantelat. Acoperit cu gheţuri mare parte a anului, ist Descoperit de navigatorul englez Thomas James (1593-1653); plecat în căutarea „pasajului de NV" (1631-1633) cu corabia „Henrietta Maria", a explorat iniţial G. Hudson, descoperind, la capătul de S al acestuia, golfui ce îi poartă numele. JAPONIEI, Ins. ~ Grup mare de insule (cca 4 mii) situat în partea de NV a Oc. Pacific, din care principalele sunt: Hokkaido, Honshu, Shikoku, Kyushu, separate de continent de mările Japoniei şi Chinei de Est, iar între ele de Str. Tsugaru, Kii şi Bunga. Supr. 372 mii km2; pop. cca 120 mii. loc. Ţărmurile din V sunt slab dantelate, iar cele din E (la Oc. Pacific) abundă în golfuri şi băi care au favorizat amenajarea de porturi. Relieful este în mare parte muntos; zonele de şes favorabile agriculturii ocupă 20% din supr. arh. Cca 68% din supr. terit. ins. este acoperită de păduri şi arbuşti de la conifere în N până la vegetaţie subtropicală în S. Numeroşi vulcani, cel mai înalt fiind Fuji-yama (3776 m). Climă umedă musonică, temperată în N şi subtropicală în S. Se produc taifunuri şi dese cutremure care provoacă fenomenul tsunami. Pr. porturi maritime: Kobe, Tiba, Yokohama, Yokosuka, Kure, Sasebo, Maizuru, Muroran, Otaru, Hakodate. JAPONIEI, Marea ~ Mare de bordură în NV Oc. Pacific între ţărmurile Rusiei, Japoniei şi Coreii. Comunică prin Str. Coreii cu M. Chinei de Est şi M. Galbenă, prin Str. Tsugaru Kaikio cu Oc. Pacific şi prin Str. La Perouse cu M. Ohotsk. Supr. 1062 mii km2; ad. med. 1536 m, max. 3699 m. Ţărmurile în general înalte şi abrupte. Pr. golfuri: Petru cel Mare şi Coreii de Est. Regimul hidrologic se caracterizează prin două zone: caldă (dinspre Japonia) şi rece (dinspre Coreea şi Rusia). Salinitatea 32-35%o. Temp. apei iarna -3-0°C la N şi cca +12°C la S; vara, 17°C la N, şi 27°C la S. Primăvara şi vara este ceaţă, iar iarna furtuni. în mai-oct. se produc taifunuri (1-2 taifunuri pe lună). Maree neregulată între 0,4 şi 2 m înălţime. Din nov. şi până în mart.-apr. se formează gheţuri iar navigaţia se face cu ajutorul spărgătoarelor de gheaţă. Principalele porturi: Vladivostok, Nahodka, Vanino (Rusia); Niigata, Tsuruga, Maizuru (Japonia); Vonsan (R.P.D. Coreeană); Pusan (Coreea de Sud). JAPŞĂ________________________________________________________ 278 JAPSĂ Depresiune circulară sau alungită cu adâncimi mici din Delta Dunării acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetaţie hidrofilă. JAWA (Java, Djawa) Ins. în Og. Indian făcând parte din Arh. Indonezian (grupul Sondele Mari). Supr. 126,5 mii km2; pop. cca 90 mii. ioc. Ţărmurile sunt în generai înalte şi abrupte (îndeosebi în S), întrerupte de porţiuni joase cu lagune şi păduri de mangrove. Puţine golfuri pentru adăpostirea navelor. Zonă cu cea mai intensă activitate vuicanică de pe Terra. Peste 100 de vuicani, din care cca 30 activi, atingând altitudinile: Semeru 3676 m, Slamet 3428 m, Raung 3332 m. Climă subecuatorială musonică. Temp. med. la ţărm este de +26-28°C, iar la alt. de 1500 m de +15—17°C. 30% din terit. este acoperit de păduri tropicale. Precipitaţii abundente. Pr. porturi: Djakarta, Surabaja, Semarang. Aite oraşe: Bandung, Bogor, Solo, Malang. JAWA, Marea ~ Mare interinsulară în V Oc. Pacific între Ins. Sumatra, Jawa şi Kalimantan. Supr. 480 mii km2. Ad. med. 111 m, max. 1272 m. Prin str. dintre insule se leagă de Oc. indian, M. Chinei de Sud, M. Sulavvesi şi M. Banda. Ţărmurile sunt în general joase, acoperite de păduri de mangrove şi înconjurate de recife de corali. Temp. apei este +27-29°C. Salinitatea - de la 31,5 la 34,0 %o. M.J. se află în zona tipică a musonilor care bat de la NE şi SV. Curenţii de suprafaţă din sept. până în mart. se deplasează către V, iar în restul anului către E. Majee diurnă de 1,0-1,4 m. Porturi: Jakarta (Djakarta), Surabaja, Semarang (toate pe Ins. Jawa). JCEL Oraş-port în Turcia asiatică la M. Mediterană (G. Mersin). Cca 90 mii loc. Rafinării de petrol. Export: cereale, citrice, animale. Denumirea veche - Mersin. JELLICOE, John Rushworth (1859-1935) Amiral de flotă englez (1919). Cadet în marina militară de ia 13 ani. Absolvent ai Colegiului Navai Regal (1883) şi al Şcolii de artilerie (1890). A parcurs toate treptele ierarhiei militare maritime, de la comandant de navă (comandant al navei de linie „Centurion" şi ai crucişătorului cuirasat „Drake"), şef de stat-major al Escadrei engleze din Pacificul de Vest (1900-1901), comandant al flotei din M. Nordului (1913-1916) şi prim lord al Amiralităţii (1917). A fost promotor şi organizator ai forţelor cuirasate dotate cu artilerie de mare calibru în scopul cuceririi şi menţinerii supremaţiei pe mare. Atacând principala grupare a forjelor navale germane în bătălia de la lutlanda (31 mai-1 iun. 1916), l-a obligat pe adversar să se retragă în baza de la Heigoland, evitând pericolul atacării obiectivelor de pe coasta Angliei. Autor al unor importante lucrări de strategie navală. JERBA 1. Coloană de apă produsă de căderea unui proiectil în apă, urmată de explozie. La tragerile de exerciţiu J. se produce numai de la impactul proiectilului cu apa. Se observă cu ajutorul staţiilor de RL şi vizual. în funcţie de abaterea faţă de ţintă, se face corectarea tragerii. Dimensiunea şi durata J. depinde de calibrul, caractisticile, forma, unghiul de impact şi viteza proiectilului. înălţimea J. de la un proiectil de calibru mijlociu ajunge până ia 25 m şi se menţine între 6 şi 12 sec. Vizibilitatea J. depinde de dimensiunile acesteia, luminozitatea şi poziţia faţă de ţintă. 2. Fascicul de mai multe torpile lansate cvasisimultan asupra aceleiaşi ţinte pentru a mări posibilitatea de lovire; v. lansare în jerbă. JERIC Gârlă secundară care uneşte două periboine în Delta Dunării. JERSEY Ins. în Str. La Manche în apropiere de ţărmul Franţei. Cea mai mare insulă din grupul Ins. Normande. Aparţine M. Britanii. Supr. 116,3 km2. Este alcătuită din roci cristaline, alt. 148 m, pop. cca 60 mii ioc. JET SKJ {engl.) spt Hidroscuter, scuter nautic. JETELĂ Dig ce se construieşte la intrarea într-un port maritim, având rolui să mărească acvatoriui acestuia şi să limiteze canalul de acces într-un port cu maree sau la gura unui fluviu ce se varsă într-o mare fără maree pentru a evita înnisiparea sau pentru a înlesni transportul aluviunilor; sin. dig de larg. JGHEAB 1. Canal de scurgere pe marginea punţii, între rama învelişuiui din lemn şi centură. 2. v. transfer. JGHEAB DE GUTIERĂ Canal de scurgere în bordul navei, de-a lungul cornierului lăcrimar şi care colectează apa de pe punte şi-i asigură scurgerea şi evacuarea prin gurile şi tubulatura de scurgere din borduri. JGHEAB DE MĂRFURI Uluc sau piatformă îngustă care permite - datorită înclinării sale - să se încarce pe navă diferite mărfuri prin alunecare. JIDDA (Jeddah) Important oraş-port al Arabiei Saudite situat pe ţărmul de E al M. Roşii. Cca 1300 mii loc. Lung. frontului de cheuri 14 km cu ad. de la 12 la 14 m. Prin port tranzitează aproape 1/2 din traficul anual de mărfuri care se ridică la cca 25 mii. t, din care 50% containerizate. Exportă: petrol brut, gaze naturale, produse petroliere ş.a.; importă: produse alimentare, materiale de construcţii, maşini ş.a. Important port de pasageri care deserveşte sutele de mii de pelerini ce se îndreaptă către centrele religioase ale islamului Mecca şi Medina. Centru industrial, şantiere navale dotate cu două docuri plutitoare. Aeroport. JILONG Oraş-port şi BMM în NE ins. Taivan (Taiwan). Lung. frontului de cheuri peste 10 km cu adâncimi de până la 12 m. Portul dispune de 37 dane plutitoare şi două terminale de containere. Traficul anual de mărfuri cca 35 mii. t. Prin port se derulează 2/3 din traficul de mărfuri al insulei, alimentare; export: aluminiu, ciment, zahăr, banane, mărfuri generale. Şantiere de reparaţii navale înzestrate cu docuri uscate şi plutitoare, care asigură reparaţia navelor mari civile şi militare, inclusiv Cr. „JIUL" (I) ist Cargou' de 5600 tdw construit în Anglia în perioada 1912-1913. Achiziţionat de soc. de navigaţie „România", a efectuat curse pe linia Constanţa-Brazilia (1915), realizând o premieră în navigaţia românească de comerţ. Prins în primul RM în afara M. Negre, „J" a fost folosit de guvernul român pentru transporturi militare pe ruta Franţa (Brest)-Rusia (Arhanghelsk) prin Oc. îngheţat de Nord, împreună cu alte nave româneşti („Bistriţa", „Bucureşti", „Dunărea") aflate în ,aceeaşi situaţie şi nave străine. în 1916, venind dinspre Arhanghelsk, a eşuat pe ceată la E de Ins. Shetland. Dezeşuat, a-fost reparat la Edinburg şi redat navigaţiei. La începutul celui de al doilea RM, „J" a fost distrus de o explozie accidentală în iun. 1941 în poriui Pireu (Grecia) (conf. evidenţelor Soc. Lloyd). „JIUL" (II) (ex. ingoistadt) ist. Vapor de Dunăre achiziţionat de statul român din Austria după semnarea ia 23 ian. 1878 a armistiţiului în războiul ruso-româno-turc. A fost cumpărat la propunerea mr. Ion Murgescu pentru transportul în zona Calafatului, pe ţărmui românesc, al trupelor române care au fost dislocate pe •.frontul din Bulgaria. Măsura era necesară deoarece o mare parte din navele flotilei care au fost închiriate guvernului rus nu reveniseră încă în ţară. O dată cu aducerea în ţară, vaporul „Ingoistadt" a primit numele de „Jiul". Nava avea dimensiunile 35 x 3 x 0,60 m şi două saloane (în prova şi pupa), care au fost apoi amenajate pentru transport trupe. Comandant al navei a fost numit cpt. Emanoil Hacek, iar ofiţeri ia bord slt. Nicoiae Mardari şi Nicolae Bărbieri. După încheierea misiunilor legate de front, „J", aiături de celelalte nave ale Corpului Flotilei, a participat la transportul personalului şi materialelor Flotilei la Galaţi. în 1880, din cauza uzurii, a fost vândut unui armator din Giurgiu. JOHNSON, Alfred Navigator solitar englez. Primul care în anul 1776 străbate Oc. Atlantic între Gloucester şi Liverpool în 46 de zile la bordul unei ambarcaţiuni de 5 m. JONCĂ (malaieziană Djong) Navă cu 1-5 arbori şi vele trapezoidale folosită pentru transport şi pescuit în apele costiere şi pe râuri şi fluvii. J. fluvială are fundui plat şi JUMĂTATE NOD Joncă: - joncă maritimă; B - joncă fluvială (serveşte şi ca locuinţă). este de regulă propulsată cu rame. Răspândită în SE Asiei şi în Extremul Orient (China, Japonia, Coreea, Maiaysia ş.a.). Depl. până ia 200 t, iungime cca 40 m. în muîte cazuri serveşte şi ca iocuinţă. în trecut (până în sec. XIX) J. a fost folosită şi ca navă de război şi avea până ia 5 arbori. JONCĂ FLUVIALĂ CU RAME Ambarcaţiune chinezească realizată din bambus, având extremităţile prova şi pupa arcuite în sus şi menţinute în poziţie cu ajutorul unor parâme. Ramele erau sprijinite pe parapetele de protecţie din borduri. Aceste rame erau lungi şi se foloseau de către echipaj din poziţia stând în picioare. JONES, John Paul (1747-1792) Născut în Scoţia, John Paul şi-a adăugat în 1773 numele de Jones. S-a ambarcat de la 12 ani pe o navă comercială, iar ia vârsta de 21 de ani era căpitanul propriei nave. în 1775, s-a înrolat în Marina Militară Continentală (americană), unde a ajuns repede comandant de navă. Pe timpul Războiului pentru Independenţă, a executat câteva raiduri asupra coastelor 279 britanice şi a capturat sau scufundat mai multe nave englezeşti. După 1783, s-a angajat în Marina Imperială Rusă, unde a obţinut mai multe victorii împotriva turcilor şi a ajuns amiral. în 1789 s-a stabilit la Paris, unde a şi murit, în 1913, osemintele sale au fost reînhumate la Academia Naţională de la Annapolis, SUA. Erou al Revoluţiei, este considerat „părintele marinei militare americane". JOS! 1. Comandă pentru coborârea pavilionului sau a unui semnal. 2. Comandă pentru coborârea unei vele în bărci. JOS GABIERII! Comandă pentru coborârea gabierilor din arboradă. JUAN FERNANDEZ Arh. format din 3 insule vulcanice în Oc. Pacific în apropiere de coasta Americii de Sud. Aparţine statului Chile. Supr. 185 km2; pop. cca 500 loc. Relief muntos, alt. max. 1650 m. Climă subtropicală cu temp. de +13-19°C. Ins. sunt acoperite de păduri veşnic verzi. Pescuit, creşterea vitelor. Se presupune că Ins. J.F. sunt cele descrise în celebrul roman „Robinson Crusoe" (1719) al scriitorului englez Daniei Defoe. JUCA 1. (despre navă) A veni foarte repede în poziţia „pe chilă dreaptă", adică a avea stabilitate prea mare. O navă prea jucăuşă este neplăcută pentru personal şi dezavantajează întrebuinţarea armelor. 2. (despre vânt) A schimba frecvent direcţia. Dacă nava strânge vântul, când acesta joacă, ea se poate masca repede. „JUDITH" ist. Velier de tip galion cu trei arbori, construit în anul 1559 sub pavilion englezesc. A fost comandat de celebrul navigator englez Sir Francis Drake. Caracteristici: depl. 736 t; dim. 36,60 x 8,70 x 4,25 m; armament: 26 tunuri; echipaj 120 oameni. JUMĂTATE, Ia (despre un semnal) Ridicat*la jumătatea distanţei până la vergă (a nu se confunda cu expresia „în bernă" care se referă numai la pavilionul naţional sau la o marcă de comandament). JUMĂTATE DE PANĂ Manevra unei nave cu vele care strânge vântul până când prova vine aproape în vânt şi nava stopează. Este o manevră folosită în special la ambajcarea pilotului. JUMĂTATE NOD Nod marinăresc ce serveste la fixarea temporară a unui obiect, de ex., a unei parâme, care nu jumătate nod simplu Jumătate nod dublu Jumătate ochi întors forţează; se utilizează, de asemenea, la capătul unei parâme pentru a o împiedica să treacă printr-un rai. Poate fi făcut şi în serie, dublat, cu nod opt şi cu legături. JUMĂTATE NOD DUBLU______________________________________ 280 JUMĂTATE NOD DUBLU Nod cu ajutorul căruia se face repede un ochi pentru a marca pe parâmă un semn; de ex., pentru a marca la o saulă de sondă locul în care se află mâna sondorului când a simţit fundul. Se mai foloseşte pentru a uni repede două capete de parâmă sau a cuprinde în nod o parte slabă a unei parâme ce trebuie să forţeze. JUMĂTATE OCHI Jumătate de nod, cu unui din capete adus în direcţia celuilalt. JUMĂTATE OCHI ÎNTORS Nod utilizat pentru ridicarea unor greutăti mici. JUMĂTATE DE ŞAICA ist Şalupă canonieră, nepuntată, cu rame (9 perechi) şi cu vele (2 rande şi un foc) numită si felucă, armată cu tunuri 11/75 mm; 11/60 mm, împreună cu două şalupe de acelaşi tip, dar mai mici (sferturi de şaică) au intrat în compunerea flotilei Munteniei la 22 iul. 1845. Au fost construite în Austria (la Titel) contra sumei de 63 000 lei aur. Au intrat în subordinea inspectoratului Graniţei din Ţara Românească, fiind bazate la Brăila, Giurgiu şi Calafat cu misiunea „de a priveghia corăbiile şi alte plutitoare ce poposesc prin porturi, pentru a păzi buna rânduială". Erau comandate de „praporcicii" (Slt.) Constantin Petrescu, Constantin Brătescu şi Grigore Sergi. jumătate de pică muntenească - 1845 (După Cristian Crăciunoiu) JUMĂTATE VITEZĂ Gradaţie pe cadranul telegrafului maşinii, care corespunde vitezei normale de manevră în port. Viteza efectivă variază în raport cu viteza maximă a navei; astfel, la o navă a cărei viteză maximă este de 35 Nd J.V. va fi de circa 15 Nd. JUMĂTATEA MAREEI Moment în care înălţimea apei se află la jumătatea distanţei dintre înălţimea mareei înalte medii şi cea a mareei joase medii. JURĂMÂNT LA SOSIRE MC Formalitate vamală practicată în unele state, constând din declaraţia solemnă făcută de comandantul navei în faţa organelor vamale, la sosirea în port, cu privire ia exactitatea datelor înscrise în manifeste şi conosamente. Jurământul se depune, de regulă, în cazurile în care se contestă datele înscrise în documentele de transport. JURISDICŢIE MARITIMĂ Teritoriul în cuprinsul căruia o instanţă judecătorească îşi exercită competenţa de a judeca un caz maritim. Din cauza conflictului de legi care intervine adesea în stabilirea jurisdicţiei, părţile contractante obişnuiesc să stabilească dinainte, prin contract, o anumită jurisdicţie căreia îi vor supune spre soluţionare litigiile ce s-ar putea naşte din executarea contractului. JURNAL DE ANCORAJ jurnal în care se consemnează adâncimea ancorării şi lungimea ianţuiui filat la apă, pentru a se ţine evidenţa celor mai solicitate chei de lanţ; v. registrul istoric al lanţurilor. JURNAL DE BORD Document juridic de evidenţă şi control al activităţilor şi evenimentelor care se desfăşoară la bordul unei nave. în J.d.B. se înscriu: semnalele şi ordinele primite şi transmise, vizitele la bord, evenimentele neobişnuite, drumurile adevărate şi la compas urmate de navă, situaţia hidrometeorologică etc., indicându-se ora fiecărei consemnări. JURNAL DE HIDROCARBURI Document introdus recent - în scopul combaterii poluării apei - în care se consemnează orice.descărcare de hidrocarburi în mare. JURNAL DE MAŞINI Document juridic similar jurnalului de bord, în care se înscriu evenimentele referitoare la starea şi funcţionarea maşinilor principale şi auxiliare ale navei, precum şi date privind cantităţile de apă, combustibil şi lubrifianţi de la bord, revizii, reparaţii etc. JURNAL DE NAVIGAŢIE Document specific navelor militare, în care ofiţerul de cart înscrie datele referitoare la navigaţie pe timpul marşului: starea vremii, drumurile urmate şi schimbările de drum şi de viteză, evenimentele petrecute în timpul carturilor în legătură cu navigaţia şi siguranţa navei. JURNAL DE SCUFUNDARE Registru în care se înscriu -pentru fiecare scafandru - orele de scufundare, lucrările executate sub apă, adâncimea de scufundare etc. JURNAL DE TIMONERIE Registru în care se înscriu toate evenimentele de la bordul navei, îndeosebi comenzile la maşini transmise prin telegraf sau portavoce. Serveşte ca bază pentru întocmirea jurnalului de bord, în care se consemnează numai evenimentele importante. JURNAL RADIOTELEGRAFIC Registru special, obligatoriu tuturor navelor dotate cu staţie radio de transmisie. Se păstrează în stafia T.F.S. şi se completează în fiecare cart cu următoarele date: numele radiotelegrafiştilor care execută ascultarea radio, defecţiunile care survin la aparatura radio, mesajele de primejdie recepţionate, verificarea aparatului automat de alarmare. JURNALUL CARICULUI MC Document ţinut la zi de navele care transportă în vrac substanţe lichide nocive, întocmit pe baza Convenţiei internaţionale pentru prevenirea poluării marine (1973), J.C. cuprinde date privind caracteristicile caricuiui, descărcările efectuate în mare etc. Poate face parte din jurnalul de bord al navei. JURNALUL CRONOMETRELOR Registru în care se înscriu stările absolute şi marşele diurne ale tuturor cro-nometrelor bordului, precum şi anumite evenimente în legătură cu acestea (a nu se confunda cu carnetul cronometrului). JUVELNIC Unealtă pescărească în formă de coş, confecţionată din plasă, nuiele, şipci etc. în care se păstrează peştele viu în apă. K K Pavilion din Codul internaţional de semnale care, ridicat izolat, are semnificaţia: „Doresc să comunic cu dv." KAGOSHIMA Oraş-port japonez situat pe Pen. Satshuma a Ins. Kyushu la ţărmul de V al G. Kagoshima, în dreptul vulcanului Sakuradjima. Cca 330 mii loc. Centru al industriei cositorului şi textile şi renumit centru al ind. porţelanului. Centru de pescuit în apele din S Japoniei. KAI Grup de insule din M. Arafura, parte a terit. Indoneziei. Face parte din lanţul de insule din E Arh. Sondele Mici. Este format din două insule mari (Marele K şi Micul K) şi câteva insule mici. Supr. totală 1 488 km2. Marele K, de origine vulcanică, este acoperit de păduri tropicale; Micul K, de origine coraligenă, cu înălţimi mici unde cresc cocotieri şi palmieri. Pop. cca 60 mii loc. Culturi de tutun, orez, porumb, batate. Pescuit. KAITEN mii.Torpilă japoneză condusă de un pilot sinucigaş până în momentul lovirii ţintei (în japoneză, „zbor către cer"). „KAIVO-MARU" Velier de tip bare cu velatură completă, construit în anul 1930 ia Kobe în Japonia. Navă-şcoală a flotei japoneze. Caracteristici: depl. 2250 t.; dim.: 97 x 13 x 6,91 m.; echipaj 186 oameni. KALIAKRA (Caliacra) Cap pe litoralul bulgăresc al M. Negre în apropierea căruia la 31 iul. 1791 a avut loc bătălia navală în care Esc. rusă condusă de Am. F. Uşakov (20 nave de luptă şi 19 nave aux.) a atacat prin surprindere Esc. turcă condusă de Kapudan Paşa Husein (35 nave de luptă şi 43 nave aux.), provocându-i mari pierderi. Victoria flotei ruse la K. a grăbit sfârşitul războiului ruso-turc (1787-1791) şi încheierea păcii de la laşi. „KALIAKRA" („Caliacra") Navă-şcoală cu vele, tip barchentină cu trei arbori, a marinei bulgare. Construită în 1984 la şantierul naval din Gdynia (Polonia). Depl. 386 t; dim. 49 x 8 x 3,5 m; motor de 310 C.P. Echipaj: 21 oameni. în 1992 a traversat Oc. Atlantic din Genova la Boston pentru a participa la festivităţile consacrate împlinirii a 500 de ani de la descoperirea Americii de către Cr. Columb. între 1986-1996 a participat la 7 regate ale Navă-şcoală „Kaliakra" navelor cu vele, obţinând 6 premii, iar în 2003 a vizitat principalele porturi ale Uniunii Europene într-o călătorie de instrucţie. KALIMANTAN (Borneo) Cea mai mare insulă din Arh. Malaez (grupul de insule Sondele Mari) în S Oc. Pacific. Supr. 735,7 mii km2; cca 7 mii. loc. Cea mai mare parte a insulei intră în componenţa Indoneziei, iar o parte din N şi NV ins. aparţine Malaysiei şi statului Brunei (protectorat britanic). Partea centrală este preponderent muntoasă (alt. max. 4101 m ), înconjurată de dealuri şi câmpii. Climă ecuatorială umedă; temp. med. este de +25-27°C. Cca 85% din supr. ins. este acoperită de păduri cu esenţe preţioase. Este înconjurată de mările: Chinei de Sud, Sulu, Sulawesi, Jawa şi de Str. Makasar. Bogăţii naturale: orez, cauciuc, petrol, material lemnos, cocos ş.a. Pr. porturi: Pontianak, Banjarmasin, Kuching, Balikpapan. ist. în al doilea RM, în timpul operaţiei de cucerire de către japonezi a Ins. Sondele Mari, au avut loc în apropiere de portul Balikpapan două lupte navale (ian.-feb. 1942) între grupările japoneze şi americano-olandeze, fără rezultat decisiv. în mai-iun. 1945, ins. au fost eliberate de forţele aliate fără a întâmpina practic rezistenţă din partea japonezilor. KALININGRAD (până în 1946 - Konigsberg) Oraş-port la M. Baltică cu care comunică printr-un canal de 40 km lungime. Cca 300 mii loc. Aparţine Federaţiei Ruse. Important centru industrial. Pr. ramuri industriale: constr. de maşini, vagoane, automobile, utilaje industriale, prelucrarea peştelui, a cărnii ş.a. Şantiere navale, ist. Fondat în 1225 de Ordinul Teuton; din 1701 a făcut parte din regatul Prusiei, din 1871 intră în componenţa Germaniei; din 1946, în urma hotărârii Conferinţei de la Berlin (1945), face parte din terit. Rusiei. KALMAR Oraş-port în SE Suediei situat la ţărmul golfului K. din M. Baltică. Cca 50 mii loc. Centru industrial şi de construcţii navale. Ind. hârtiei, a chibriturilor şi a utilajelor pentru prelucrarea peştelui. Unul din vechile oraşe ale ţării, care în sec. XIII a făcut parte din Uniunea Hanseatică. KAMCEATKA Peninsulă mare în NE Asiei. Teritoriu al Federaţiei Ruse. Este scăldată la V de M. Ohotsk, iar la E de Oc. Pacific şi M. Bering. Lung. 1200 km; lăţimea: până la 450 km; supr. 370 mii km2. Este legată de continent printr-un istm cu o lăţime de până la 100 km. Ţărmul de E este dantelat în adâncime, formând mari golfuri şi băi. Ţărmul de V este slab dantelat. Relieful în partea de V reprezintă o câmpie joasă. Partea centrală este traversată de la N la S de două şiruri de munţi paralele: central (alt. 3621 m) şi estic (alt. 2485 mj. KAMIKAZE_____________________________________________ 282 Numeroşi vulcani dispuşi între lanţul de munţi estic şi ţărmurile Oc. Pacific şi M. Bering. Gheţarii din vârful munţilor acoperă o supr. de 866 km2. Climă maritimă musonică cu temp. -11 -15°C în ian. +12 - +16°C în aug. Floră şi faună bogate. Numeroase râuri, gheizere şi ape termale. Bogate zăcăminte de cărbuni, turbă, petrol, mică, piatră ponce, aur, sulf ş.a. Pr. oraş-port -Petropavlovsk Kamceatskii. KAMIKAZE Avion aî marinei japoneze, care intra în ţintă o dată cu pilotul sinucigaş. KAMSAR Port din Rep. Guineea situat ia ţărmul Oc. Atlantic. Cel mai important port din lume pentru exportul de bauxită şi alumină, cca 7 mii. t/an. Se exportă, de asemenea, cafea, banane, diamante; import: motoare, vehicule, textile. KANGAROO, Ins. v. Cangurului, ins. KAPUDAN PAŞA (Kaptan Paşa) i/. Căpitan Paşa. KARA, Marea ~ Mare în S Oc. îngheţat de Nord între ţărmul asiatic al Rusiei şi Insulele Novaia Zemlia, Franz Joseph şi Severnaia Zemlia. Comunică prin Str. Karskie Vorota cu M. Barents şi prin Str. Vilkiţki cu M. Laptev. Supr. 883 mii km2; ad. med. cca 113 m, max. 600 m. Numeroase insule cu supr. totală de 10 mii km2. Ţărmurile insulelor sunt înalte, iar ale continentului joase, cu golfuri şi estuare. Pr. golfuri: Enisei, Piasinsk, Obi. în Marea K. se varsă marile fluvii din Siberia: Enisei, Obi, Piasna, Kara. Temp. apei iarna: 1,5-1,7° C, vara 2-6° C. Salinitatea la vărsarea fluviilor: 10-12 %0, iar la N 35%o. Prin M. K. trece pasajul maritim de N. Pr. port Dikson (pe ţărmul G. Enisei). Porturile Dudinka şi Igarka pe Fl. Enisei sunt accesibile pentru navele maritime. KARA-BOGAZ-GOL Golf (lagună) în E M. Caspice pe teritoriul Turkmenistanului; comunică cu marea printr-o str. îngustă. Supr. cca 18 mii km2; ad. 4-7 m; temp. apei vara +35l)C, iarna în jur de 0°. Se alimentează din M. Caspică şi din precipitaţii care cad iarna. Datorită puternicii evaporaţii şi salinităţii ridicate (30%o) la ţărmuri şi pe fund se depun săruri (cloruri şi sulfaţi de sodiu, magneziu, potasiu etc.). Unele din cele mai mari zăcăminte de pe glob. Expl. de mirabilit (sarea lui Glauber). KARACHI (Caraci) Oraş din Pakistan, important port la M. Arabiei aşezat la 100 km N de vărsarea Fl. Ind. Cca 5 mii. loc. Lung. frontului de cheuri 6,5 km, cu ad. până la 10,3 m, permiţând acostarea navelor cu un pescaj de 9 m. Volumul traficului de mărfuri: cca 11,5 mii. t/an. Cel mai important centru comercial al ţării. Importuri: cărbuni, prod. petroliere, maşini, prod. chimice, cereale ş.a. Exporturi: bumbac, piei, ceai, cafea ş.a. Pot acosta nave militare, inel. Cr. Două şantiere navale asigură reparaţia navelor de mare tonaj. KARAVOSKARO Tip de cocă de navă cu pupa rotundă şi foarte evazată. Navele cu acest tip de cocă se folosesc în Grecia pentru comerţ şi pescuit. KARLSKRONA Oraş în S Suediei, port la M. Baltică. Este situat în adâncimea unei zone cu fiorduri la care conduc 3 pase de acces cu ad. de 10 m. Lung. frontului de cheuri 3,6 km cu adâncimi de 7 m. Şantiere navale pentru reparaţia Ds., Sm. şi VT. Şcoală militară de marină. „KARTERIA" Corvetă de 233 tone, propulsată cu veie aurice (4 arbori) şi cu zbaturi, construită în Anglia în 1825. A fost prima navă care a participat la Războiul de Independenţă al Greciei (1821-1829). Comandată de Guvernul Provizoriu a foste şi primul vapor al marinei militare greceşti. Totodată, a fost prima navă de luptă cu aburi din istorie care a participat la o bătălie navală (AETOLIKON, 1828). Avea două maşini de 85 CP, viteza 7 Nd. şi 8 tunuri, dintre care trei de mare calibru (68 pfunzi, cca 130 mm). A distrus mai multe nave turceşti. „Karteria" KATAR v. QATAR. KATTEGAT Str. între Pen. lulianda şi coasta de SV a Pen. Scandinave, făcând parte din sistemul de str. care leagă M. Baltică de M. Nordului. Lung. cca 145,5 Mm (270 km), lăţimea 32,4-86,4 Mm (60-160 km). Ad. şenalului navigabil 17-124 m. Curentul de supr. în direcţia NV are vit. de 0,4 Nd (0,7 km/h), lama îngheaţă lâng'ă ţărm. Pr. port Goteborg. KAUNAS Oraş în Lituania situat la V de cap. Vilnius. Port pe fl. Neman ce se varsă în G. Kursk din M. Baltică, în apropiere se află un iac de acumulare cu o supr. de 64 km2 şi o hidrocentrală electrică. întemeiat în sec. XIII, a devenit în decursul secolelor un important port şi centru industrial şi cultural. KAUS AUSTRALIS Steaua nautică e Sagitarii (Săgetătorul), mărimea 2,0; în arabă şi latină „Partea de sud a arcului". KAWASAKI (I) Tip de navă de pescuit puntată cu motor şi vele şi cu prova ascuţită folosită în Extremul Orient (Japonia, Coreea) pentru pescuit în zona costieră. Depl. 40-50 t; L 12-15 m; vit. 8 Nd; capacit. de încărcare: peste 10 t. KAWASAKI (II) Important port japonez situat pe ţărmul vestic al G. Tokio. Lung. frontului de cheuri 17 km cu ad. până la 30 m. Pe insula artificială Oghisima sunt amenajate cheuri pentru acostarea tancurilor petroliere cu o capacitate de cca 250 mii t. Volumul traficului anual de mărfuri: 90 mii. t. Peste jumătate din acest volum revine prod. petroliere, iar cealaltă jumătate include cereale, maşini, prod chimice ş.a. Şantierele navale asigură reparaţia şi construcţia navelor civile şi militare, inel. Cr. KAYAR Denumire indiană dată fibrei de cocos din care se confecţionează parâme. KECI (Ketch) Tip de ambarcaţiune de agrement cu vele aurice. Se deosebeşte de yawl prin faptul că arborele pupa este mai înalt şi se află în prova timonei. K1EL 283 Keci KEFLAVIK Port în Islanda la 30 km SV de cap. Reykjavik. Portul accesibil pentru navele cu tonaj mediu. Lung. frontului de cheuri 1 km, cu ad. de 13 m. Deschis pentru navigaţie tot timpul anului. Traficul anual: 0,3 mii. t. KELP Iarbă de mare frecvent întâlnită în strâmtoarea Magellan. KELVIN, grup de valuri Sistem de valuri provocate de o navă în mişcare. Se compune din valuri prova sau mustăţi şi din valuri pupa transversale pe direcţia de înaintare a navei. Grup de valuri Kelvin KERCI Strâmtoare între pen. cu acelaşi nume la V şi Pen. Tamani la E, care leagă M. Neagră de M. de Azov. Lung. 22 Mm (41 km), lăţimea 2,2-24,3 Mm (4 - 45 km). Ad. şenalului navigabil 5-17 m. Pentru trecerea navelor de mare tonaj se foloseşte canalul artificial Kerci-Enikala cu ad. de 7,5 m. în partea îngustă a str. curentul de suprafaţă atinge vit. de 3 Nd (5,6 km/h), îngheaţă în iernile geroase. Pe ţărmul vestic ai str. (Pen. Crimeea) se află portul Kerci. Din Pen. Crimeea spre Caucaz trecerea peste str. se face cu feribotul, ist. în decursul istoriei, în zona Str. K. s-au dat mai multe lupte între armatele rusă şi turcă (1790), iar în al doilea RM au avut loc două operaţii de debarcare a forţelor navale şi terestre sovietice (25 dec. 1941-2 ian. 1942 şi 31 oct.—11 dec. 1943) cu scopul de a cuceri Pen. K. şi a înainta în Crimeea ocupată de trupele germano-române. KERGUELEN Arh. vulcanic nelocuit în S Oc. Indian, format dintr-o insulă mai mare (Kerguelen) şi cca 300 ins. mici. Supr. 7000 km2. Relief de platou înalt cu alt. max. de 1965 m. Gheţari în zona montană. Climă subpolară umedă. Ţărmuri cu fiorduri. Vânătoare de balene şi foci. Bază ştiinţifică. Aparţine Franţei din 1893. Descoperit de navigatorul francez Kerguelen Tremarec Yves joseph. KERGUELEN, Tremarec Yves Joseph de - (1 734-1 797). Navigator şi explorator francez. A devenit cunoscut prin două călătorii de explorare în M. Nordului şi a Groenlandei (1767-1768). Efectuează apoi o expediţie cu corvetele „Fortune" şi „Crosventre" de căutare a continentului sudic. Depăşind paralela 48° lat S, a descoperit arh. care-i poartă numele (1772). Trimis să colonizeze pământurile descoperite, nu a putut îndeplini misiunea din cauza furtunilor puternice din zonă. A fost destituit, condamnat la închisoare şi eliberat de puterea revoluţionară a Franţei (1793). Reprimit în marină cu gradul de amiral. KERMANDEC 1. Arh. vulcanic în Oc. Pacific format din 4 insuie situate la 740 km de Noua Zeelandă de care aparţine. Supr, 33,7 km2. Climă tropicală. Pe insula Raoul, singura locuită, se află o staţie meteorologică. Poartă numele lui H. Kermandec, un membru al expediţiei conduse de navigatorul francez Bruni d'Entrecasteaux (1793). 2. Depresiune submarină de mare adâncime ce se întinde de la N la S pe o distanţă de 1100 km lângă versanţii submarini ai Ins. Kermandek, atingând ad. max. de 10 047 m. KETCH v. Keci KEULNAR Navă cu lungimea de 20 m, cu vele pătrate şi randă, folosită în mările nordice. KEVLAR Material sintetic foarte uşor şi rezistent, superior fibrelor poliamidice, folosit ia confecţionarea parâmeior şi pentru ţesături de vele. KHAMSIN Vânt cald de Sud-Est care bate pe coastele Egiptului în lunile februarie-iunie. „KHERSONES" Velier de tip bare cu velatură completă, sub pavilion ucrainean. Navă-şcoală a flotei ucrainene, construită la Gdansk în Polonia. Caracteristici: depl. 2496 t; dim. 109,4 x 14 x 6,70 m. Echipaj: 199 oameni. KIEL (I) Canal navigabil care uneşte M. Baltică cu M. Nordului (între G. Kiel din M. Baltică şi gura Fl. Elba la M. Nordului). Traversează terit. Germaniei. Lung. 53 Mm (98,7 km); lăţimea la supr. apei 103. m, ia fund 44 m; ad. med. 11,3 m. Pentru încrucişare şi întoarcerea navelor pe canal sunt amenajate 11 bazine speciale. Se admite accesul navelor pe canal cu un pescaj până la 9,5 m, lăţimea până la 32,5 m, lungimea până ia 235 m şi înălţimea arborilor până la 40 m, iar vit. de deplasare pe canal 8 Nd (15 km/h). Pilotajul este obligatoriu. Distanţa dintre M. Baltică şi M. Nordului parcursă prin canalul K. este mai scurtă cu 370 Mm (685 km) decât prin str. daneze, ist. A fost construit între anii 1886-1895 în scopuri strategice. Regim internaţional după primul RM. KIEL (II) Port şi BMM a Germaniei pe ţărmul G. cu acelaşi nume la intrarea în canalul K. dinspre M. Baltică. Lung. frontului de cheuri 16 km, cu adâncimi până la 12 m şi 11-14 m în radă. Este accesibil pentru toate clasele de nave. Important centru industrial: ind. metalurgică, chimică, constructoare de maşini ş.a. Kll_______________________________________________________ 284 Volumul traficului anual de mărfuri: 2 mii. t. Şantierele de construcţii şi reparaţii nave dispun de 4 docuri uscate şi 9 plutitoare unde se construiesc nave militare, inel. Cr. pentru MM a Germaniei. Portul este legat prin linii de feriboturi cu ţările scandinave. Institute de învăţământ superior ale MM. în partea de N a portului se află un aerodrom al aviaţiei maritime. Kll Strâmtoare între Ins. Shikoku şi Pen. Kii (în extremitatea de S a Ins. Honshu), care face legătura între M. Seto-no-uchi (mare interioară a japoniei) şi Oc. Pacific. Lăţimea 34-55 km; ad. până la 74 m. Curenţi de maree puternici (până la 17 km/h). Port - Wakayama. KILOMETRAJ (la fluviu) Marcare a distanţei la fluviu pe canale navigabile, din km în km prin borne cu panouri pe care este înscrisă distanţa până ia gura de vărsare. Pe Dunăre, K. este plasat pe malul stâng (începând de la Galaţi) la fiecare km al şenalului navigabil. KILOMETRU 1. Distanţă de 1 km măsurată pe axul şenalului şi marcată pe malul stâng pe o tablă pe care este înscris numărul respectiv. 2. Tablă de marcaj a kilometrului în accepţiunea (1). KING, Ernest Joseph (1878-1956) Amiral american, veteran al războiului hispano-american (1898) şi al primului RM, în care a participat la organizarea apărării antisubmarine a convoaielor ce aprovizionau frontul de Vest. Comandant al flotei de PA (1938), al Flotei din Atlantic (1941), apoi şeful statului-major ai Forţelor navale ale SUA (1942-1945). în al doilea RM, după atacul japonezilor asupra bazei americane de la Pearl Harbor (7 dec. 1941), a coordonat operaţiile forţelor SUA din Oc. Pacific şi Atlantic. A avut un rol important în Comitetul întrunit al Şefilor de State-majore aliat în hotărâri care au dus la înfrângerea Japoniei şi Germaniei. A organizat apărarea ASm. a convoaielor ce duceau materiale de război expediate prin Oc. îngheţat de Nord către porturile sovietice Arhanghelsk şi Murmansk. Pionier al operaţiunilor aero-navale şi ai acţiunilor combinate ale PA cu alte clase de nave. KINGSTON (I) sin. vaivulă de fund. KINGSTON (II) Oraş-port situat pe coasta de S a Ins. Jamaica la M. Caraibilor. Pop. cca 400 mii loc. Centru industrial. Export: bauxită, rom, cafea, bumbac, tutun ş.a. Punct de bazare pentru navele flotei britanice şi SUA. ist întemeiat în 1693, K. a devenit în 1872 cap. dominionului britanic Xaumaca, iar în 1962 a statului Jamaica independent. KINSHASA Oraş-port fluvio-maritim situat pe malul stâng al fl. Congo; cap. Rep. Zair. Pe malul opus este aşezat oraşul Brazaville, cap. R.P. Congo. Pop. cca 2 mii. loc. Oraşul este legat printr-o CF de portul Matadi accesibil pentru navele maritime. Important centru industrial: metalurgia fierului, cositorului, ind. petrochimică, construcţii navale, prelucrarea bumbacului, a iutei ş.a. în apropiere de K. se află un aeroport internaţional. ist. în 1482, navigatorul portughez Diego Căo descoperă estuarul fl. Congo pe care-l numeşte Zair (după denumirea locală); abia în 1883-1884 bazinul fluviului a fost explorat de H. Stanley. K. a devenit cap. coloniei Congo Belgian (1926) sub denumirea de Leopoldville. Din 1960, cap. a R.P. Congo, iar din 1971 a Rep. Zair. KIRITESCU, Nicolae (1875 - ? n. Bucureşti). Comandor. Absolvent al Şcolii de Aplicaţie a Sublocotenenţilor de Marină (1896-1897); efectuează un stagiu de un an în Marina de război italiană. Detaşat în marina civilă, este ambarcat ca ofiţer pe navele SMR „Turnu-Severin" şi „România" (1907-1909). Revenit în MM, participă în primul RM în funcţia de comandant al Apărării Maritime a Sectorului II Sulina unde, cu forţele din subordine (nave, artileria de coasta ş.a.), se distinge prin măsurile luate pentru asigurarea apărării zonei (1916) cooperând cu un grup naval ai flotei ruse. După ocuparea Dobrogei de către inamic, este încadrat în Fiota de Operaţii (1917), iar ulterior comandant militar al portului Chilia. După război este numit şef de Stat-Major al Diviziei de Dunăre, comandant pe yachtul regal „Ştefan cel Marte" în şi la Depozitele fluviale. în rezervă din 1931. Semnează, împreună cu Eugeniu Botez (Jean Bart), volumul intitulat Războiul pe Dunăre (1905), o istorie originală a operaţinilor fluviale din Războiul de Independenţă (1877-1878), care se numără printre cele mai valoroase lucrări româneşti de istorie navală. KIRCHEN, cârmă - v. cârmă. KITAKYUSHU Conurbaţie în japonia pe Ins. Kyushu, port la Str. Shimonoseki cu o pop. de cca 1,5 mii. loc. Constituită în 1962 prin unirea oraşelor Yawata, Kokura, Moji, Tobata şi Wakamatsu. KIVU Lac în Africa (Rep. Congo) situat într-o depresiune la alt. de 1460 m. Supr. cca. 2650 km2, lung. 100 km, lăţimea până la 780 m. Ţărmurile abrupte şi dantelate. Pe ţărmul de N se revarsă adesea lava din zona vulcanică Virunga. Deversează în lacul Tanganica. KLAIPEDA (Memel până în 1919) Oraş din Lituania şi important port maritim şi fluvial situat ia vărsarea Fl. Dange în G. Kursk din M. Baltică. Este legat printr-un canal de FI. Neman. Cca 100 mii loc. Unul din centrele industriale importante ale Lituaniei: ind. de prelucrare a peştelui, a hârtiei, bumbacului ş.a. Şantiere de construcţii şi reparaţii navale. Portul este apărat dinspre mare de 2 moluri şi un spargeval. La cele 15 cheuri construite la ţărmul de E al G. şi pe fluviu pot acosta nave cu un pescaj de până la 9,5 m. Portul este deschis navigaţiei tot timpul anului. Traficul anual de mărfuri cca. 10 mii. t. Se transportă: petrol, cărbuni, material lemnos, metale, cereale, peşte, bumbac ş.a. Legături prin feriboturi cu portul Kaliningrad (Rusia) şi Ins. Rugen (Germania). KNOR Navă de comerţ vikingă folosită în sec. IX-X. Caracteristici: L 24 m; I 5,5 m. KOBE Important port japonez în SV Ins. Honshu la M. interioară (Seto-no) pe o fâşie îngustă de litoral la G. Osaka. Pop. cca 1,5 mii. loc. Teritoriul şi acvatoriul portului ocupă o supr. de 14 km2. Lung. frontului de cheuri 34 km, cu adâncimi de cca 13 m. Sunt amenajate cheuri pentru mărfuri generale, feriboturi şi terminal pentru containere. Volumul traficului anual de mărfuri cca 160 mii. t. Lunar intră în port 300 de nave şi tranzitează cca 200 mii de pasageri. Importuri: petrol, minereu de fier, fier vechi, bumbac, cereale ş.a. Exporturi: maşini, oţeluri, chimicale ş.a. Şantierele de construcţii şi reparaţii nave dispun de docuri plutitoare şi uscate şi pot asigura construcţia şi reparaţia navelor comerciale de mare tonaj şi a celor militare, inel. Cr. şi Sm. „KOBUKSĂN" (în I. coreeană Kobuksăn - broască ţestoasă). Primul cuirasatdin lume, construit în 1591 de către amiralul coreean Li Sun Sin. Câteva unităţi de acest tip au acţionat cu mare eficienţă în războiul „imjin" cu Japonia (1592-1598). DepL peste 100 t; L 33,9 m, i. la centru 4,3 m. Propulsat cu vele sau, pe timpul luptei, cu rame. Vit. max. 6 Nd. Armament: tunuri cu diferite calibre (până la 100-102 mm). KOCHAB Steaua nautică p Ursae Minoris (Carul Mic), mărimea 2,2 ; în arabă, denumire prescurtată de la „Steaua Nordului", botezată astfel când se afla în locul actual al Stelei Polare. KOCIA ist Ambarcaţiune construită din lemn, având un catarg şi o velă, folosită în sec. XVI-XVII de pomorii ruşi (locuitorii zonei maritime din nordul Rusiei) pentru transport pe mare şi fluvii. Putea ambarca 30 de oameni şi 30 tone de marfă. Lung. 20 m şi cca 2 m pescaj. Era propulsată cu ajutorul ramelor, iar pe vânt favorabil se folosea vela confecţionată din piei de ren. K. au fost folosite pe scară largă pentru comerţ navigând în apropierea coastei şi intrând pe fluvii, precum şi pentru explorarea ţărmului de NE ale Asiei. v. S. Dejnev. KODIAK (Kadiak) Arh. în N Oc. Pacific la ţărmul Americii de Nord (parte a statului american Alaska), format din două insule mari - Kodiak şi Afogniak şi câteva insule mici. Supr. cca 12 mii km2. Ţărmurile cu fiorduri; relief muntos, alt. max. 1361 m. Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de cenuşă vulcanică (de la câţiva cm la 6 m, în urma erupţiei în 1912 a vulcanului Kaimai din Pen. Alaska), peste care se întind păduri de conifere. Climă temperată: 0° C în ian. şi +13° C în iul. Centru ad-tiv: oraşul-port Kodiak pe insula cu acelaşi nume. Portul, situat la 11 km de capitală, are un front de cheuri de 1 km, cu adâncimi de 8-9 m. KOFF ist. Navă olandeză cu doi arbori şi vele construită până în sec. XIX şi folosită în mările nordice pentru transport marfă. Avea 20 m lungime şi 1,5 m lăţime. Koff _______________________________________KONSTANT1N 285 „KOGĂLNICEANU" Monitor u. „MIHAIL KOCĂLNI-CEANU" KOKURA Oraş-port situat în N Ins. Japoniei Kyushu pe ţărmul' Str. Shimonoseki. Unul din centrele industriale aie zonei. Peste 300 mii ioc. ind. siderurgică, de armament, textilă, de porţelanuri, chimică. Export de cărbuni. KOLA (I) Golf în N Pen. Koia ia M. Barents, având forma unui fiord lung de 57 km şi iat de 7 km la intrare şi 1 km în partea de S. Ad. 300 m. Ţărmuri înalte, abrupte, cu vegetaţie de tundră, lama îngheaţă numai lângă coastă. Maree semidiurnă de 4 m înălţime. Pe ţărmul de V, în apropiere de intrare, se află or. Poliamâi folosit în al doilea RM ca punct de bazare a Flotei sovietice de Nord. Pe ţărmul de E sunt situate or. Severomorsk şi Murmansk; ultimul fiind un important port al Rusiei, accesibil navigaţiei tot timpul anuiui. KOLA (I!) Pen. în NV părţii europene a Federaţiei Ruse., între M. Albă şi M. Barents. Supr. 100 mii km2. Relief muntos în V (M-ţii Hibini), aii. max. 1191 m şi deluros în S şi centru. Numeroase lacuri glaciare. Climă blândă (între -5 şi +14° C ) datorită influenţei Golfstromuiui. Vegetaţie de tundră şi păduri de conifere. Expl. de apatite, nefelin (aluminosilicat de sodiu) şi nichel. KOMANDOR Arh. de origine vulcanică format din 4 insule, situat la limita între M. Bering şi Oc. Pacific, la 200 km E de Pen. Kamciatka. Aparţine Federaţiei Ruse. Supr. totală 1848 km2. Relief cu alt. până la 751 m. Ţărmuri stâncoase slab dantelate. Ins. pr.: Bering cu or. Nikoisk. Temp. aerului:+10° C aug., -4° ian. Vânat., pescuit. Denumire dată în memoria navigatorului rus Vitus Bering care l-a descoperi în 1 741 şi avea gradul de comandor. KOMIENGA ist. Luntre construită dintr-un singur trunchi de copac (monoxilă), folosită de vechii siavi. Komienga „KONSTANTIN" (Velikii kniaz Konstantin) ist Navă comercială rusă transformată în 1876 în navă-bază şi de sprijin pentru şalupe torpiloare. Putea ambarca 4 şalupe armate cu torpile de şcondru, torpile remorcate sau torpile automobile tip Whitehead, mărind astfel raza lor de acţiune. în timpul războiului ruso-româno-turc (1877-1878), a executat cu şalupele sale un atac asupra escadrei otomane care era ancorată în rada portului Sulina, atac condus de cpt. lt. S. O. Makarov (3 mai 1877). Alte atacuri au mai fost executate la Batumi, dar vigilenţa echipajelor turceşti şi imperfecţiunile materialului de torpile, la acea vreme aflat la începuturile folosirii sale, nu au adus succese pe măsura „KQN-T1KI"____________________________________________________ 286 eforturilor depuse. Caracteristici: depl. 2500 t; vit. 12,7 Nd; tunuri 1/150 mm (mortier); 1V/107 mm (ghintuit). „KON-TIKI" Plută (purtând numele unui conducător incaş despre care se crede că în sec. V d.Hr. ar fi traversat cu armata sa pe plute Oc. Pacific) cu ajutorul căreia şase oameni temerari, în frunte cu savantul norvegian Thor Heyerdahl, au făcut una din cele mai originale expediţii ale secolului nostru, traversând Oc. Pacific din America de Sud în Polinezia. Pluta a fost construită din buşteni de balsa cu lungimea de 14 m, fără a folosi cuie sau legături metalice, având toate detaliile plutelor vechilor peruani, chiar şi acelea despre a căror destinaţie s-a aflat abia în cursul călătoriei (de ex., derivorul mobil). Participanţii la această expediţie şi-au propus să confirme ipoteza potrivit căreia locuitorii Polineziei şi ai altor arhipelaguri vecine ar fi la origine indieni din America şi nu descendenţi ai locuitorilor Asiei de Sud-Est. Ambarcaţiunea a părăsit portul Callao (Peru) la 28 aprilie 1974 şi după o sută de zile, timp în care a parcurs 4 300 Mm, fiind purtată de curentul ecuatorial de sud şi de alizee, a ajuns, la 7 august 1974, la insula Raroia (arh. Touamotou). Deşi problema provenienţei populaţiei din Polinezia nu a fost încă elucidată, posibilitatea ca unii indieni din Peru să fi ajuns în aceste insule pe mijloace folosite cu peste un mileniu în urmă a fost pe deplin confirmată prin reuşita expediţiei. KORO, Marea ~ Mare interinsulară în Oc. Pacific situată între Ins. Fiji şi Ins. Lau. Limitele mării nu au fost stabilite. Ad. dominante 1500-2500 m. Clima şi regimul hidrologic sunt identice cu spaţiile adiacente ale oceanului. Marea abundă de insule şi recifuri coraligene care prezintă pericole pentru navigaţie. KOS, Ins. (gr. - Kos. turc. - Istankoy) Insulă grecească în M. Egee din grupul Ins. Sporadele de Sud în apropierea litoralului turcesc. Supr. 257 km2; cca 30 mii loc. Relieful reprezintă un platou de cca 100-130 m alt. iar în partea estică sunt munţi de 864 m alt. Culturi de viţă de vie, tutun, citrice, bumbac, pescuit. Pr. oraş: Kos. KOSAVA Vânt local puternic dinspre SV în zona Baziaş-Porţile de Fier care poate produce valuri de peste 2 m înălţime. KOSLSNSKI Familie de ofiţeri de marină români descendenţi dintr-o familie nobiliară din Polonia. K. Emanoil (1853-1909 n. Bucureşti). Contraamiral (1906). După absolvirea liceului Sf. Sava, a urmat cursurile Şcolii Navale din Brest (Franţa). între 1875-1877 s-a specializat în arme sub apă la Kronstadt (Rusia). în 1877, în timpul Războiului pentru Independenţă, instalează primul baraj de mine pe Dunăre la Nedeia, destinat să împiedice mişcările monitoarelor turceşti. A organizat Corpul Apărării Submarine şi prima secţie de torpilori din Flotila Română. în 1890 devine comandant al bricului „Mircea I", iar în 1894 al Cr. „Elisabeta". Comandant al MM (1901-1909). K. Gheorghe (1889-1950) Viceamiral (1945). Fiu al CAm K. Emanoil. Specializat în arme submarine la Toulon. Cu gradul de cpt. cdor este numit adjutant al regelui Ferdinand. în perioada 1927-1931 supraveghează la Fiume (Italia) construcţia navei-bază „Constanţa" şi a primului Sm. românesc, „Delfinul". în 1940 este numit subsecretar de stat pentru marină. Gheorghe K. a fost promotorul armei submarine în Marina Română. S-a pensionat în 1941. în 1948 este condamnat pe motive politice şi a decedat la închisoarea de la Aiud. K. Nicolae (1921-2003). Comandor. Fiu al VAm K. Gheorghe. Absolvent al Şcolii Navaie Constanţa promoţia 1942 şi al Şcolii de Aplicaţie a ofiţerilor de marină la Turnu-Măgurele. în a! doilea RM este ambarcat pe Ds. „Mărăşti" şi pe Mon. „Lahovary" şi a participat la misiuni în zona Bosforului, la Odessa şi Sevastopoi. După război, în diferite funcţiuni la Comandamentul Apărării Litoralului şi profesor la Şcoala Navală. Reputat istoric naval. După trecerea în rezervă, publică o serie de lucrări, între care: Războiul naval de-a lungul veacurilor, lucrarea de referinţă Marina Română în al doilea RM, în colaborare cu CAm. Raymond Stănescu ş.a. KOSS, prismă v. prismă Koss. KORT, ajutaj/diuză Dispozitiv fixat în jurul elicei la navele portuare şi fluviale şi folosit pentru sporirea randamentului acesteia. KOTLIN (fin. Kattila) Ins. în G. Finic situată la 27 km V de Sankt-Petersburg. Supr. 15 km2, ist în 1703, pe insulă a fost construită de împăratul Rusiei Petru I fortăreaţa Kronşlot (azi Kronstadt). KOTZEBUE, Otto Efstafievici (1 787-1 846) Navigator şi explorator rus de origine germană. Participă la prima sa expediţie în jurul lumii (Krusenstern 1803-1806) ambarcat pe velierul „Nadejda". Participă la războiul ruso-suedez (1808-1809) la comanda unei nave de transport. între 1815-1818 (cu bricul „Riurik") a efectuat a doua călătorie în jurul lumii, soldată cu descoperirea a numeroase insule în Oc. Pacific şi cercetări care au contribuit la completarea cunoştinţelor geografice asupra unor arii întinse. A explorat o parte a ţărmului Pen. Alaska (500 km) necunoscută până atunci şi unde un G. îi poartă numele. în a treia expediţie în jurul lumii (1823-1826) descoperă alte noi insule din Polinezia şi Micronezia (din Arh. Hawaii, Marshall, Touamotou şi alte zone). Autor al lucrărilor: Călătoria în Oc. sudic şi Str. Bering pentru descoperirea pasajului de NE, Noua călătorie în jurul lumii ş.a. KRAKATAU Ins. situată în Str. Sund din Oc. Pacific între Insulele Jawa şi Sumatra, cunoscută prin vulcanul activ cu acelaşi nume, aflat pe insulă. Supr. 10,5 km2, alt. 813 m. în aug. 1883 s-a produs o erupţie extrem de puternică a vulcanului K. sub formă de explozie, care a distrus 2/3 din ins. vulcanice din zonă, formând un crater submarin gigantic. Valul seismic (tsunami) provocat de explozie a ajuns pe coastele altor insule, în special Jawa şi Sumatra, şi a făcut 36 mii de victime omeneşti şi pagube uriaşe. Volumul produselor erupţiei a fost estimat ia 19 km3. Aruncată la o înălţime de cca 80 km, cenuşa vulcanică s-a menţinut în atmosferă câţiva ani. în 1927-1929, în urma unei erupţii submarine s-a format o nouă ins. vulcanică: Anak Krakatau (indonez. „Copil al lui Krakatau") cu o înălţime de 132 m. Ultima erupţie s-a produs în 1950-1952. KRAKEN ist. Monstru marin fabulos care ar fi trăit în apele de pe coastele Americii şi Norvegiei. KRASNOVODSK (Nebit Dag) Oraş-port în E Rep. Turkmenistan, situat la ţărmul G. cu acelaşi nume din M. Caspică (ai treilea port ca mărime din Caspica după Mahaci-Kala şi Baku). Fondat în 1869 de Rusia ca fort militar. Din 1899 a devenit un punct important în urma construcţiei liniei de CF care traversează Asia Centrală pornind de la K. şi se leagă printr-o linie de feribot Krasnovodsk-Baku cu magistrala de CF care traversează Caucazul. Prin port se realizează un intens trafic de mărfuri şi pasageri în ambele sensuri. Intrepr. metalurgice, de prelucrare a ţiţeiului, alimentare. Şantier naval. KRISTIANSAND Oraş-port în sudul Norvegiei (260 km SV de cap. Oslo) situat pe ţărmul de V al golfului Kristiansand - Fjord la Str. Skagerrak. Lung. frontului de cheuri peste 2 km; ad. 12 m; ad. în locurile de staţionare la ancoră 40 m. Volumul traficului anual de mărfuri 1 mii. t. Şantierele navale asigură reparaţia diferitelor categorii de nave civile şi militare. Lung. frontului de cheuri 1,6 km cu ad. până Ia 18 m. Depozite subterane de combustibil, tehnică de luptă şi ateliere subterane. KRONSTADT Oraş-port şi bază a flotei militare a Rusiei din M. Baltică situat pe Ins. Kotlin din G. Finic la 15,6 Mm (29 km) de Sankt-Petersburg. Peste 40 mii loc. ist. întemeiat de ţarul Petru cel Mare în 1703 drept fortăreaţă de apărare a Petersburgului şi centru de pregătire a specialiştilor flotei. în al doilea RM, între anii 1941-1945, forţeie Flotei baltice bazate la K. au participat la apărarea Str. Tallin şi Leningrad, la luptele de la Ins. Hanko şi Moonsund şi ia bătălia pentru înfrângerea armatei hitleriste pe frontul de la Leningrad. KRUSENSTERN, Ivan Fiodorovici (1770-1846) Amiral. Navigator rus de origine estoniană (Krusenstern Adam Johann). A participat la războiul ruso-suedez (1788-1790). A urmat cursuri de pregătire în marina britanică (1793-1799). A explorat sudul Oc. Atlantic şi partea de N a Oc. Pacific (1803). între 1803-1806 a condus o expediţie în jurul Pământului cu velierele tip corvetă „Nadejda" şi „Neva". Membru fondator al Societăţii de Geografie din Rusia. Autor al unei descrieri a călătoriei în jurul lumii şi ai unui atlas geografic. __________________________________________KURILELOR 287 Numele său îl poartă o str. din Arh. Kurile, o ins. din grupul Ins. Marshall şi un atol din Arh. Touamotou. (Tuamatu). „KRUSENSTERN" Unul dintre cele mai remarcabile veliere din lume de tip navă-barc, cu patru arbori, având corpul de oţel; lansat în 1926 în Germania sub numeie de „Padua", fiind ultima navă de acest tip construită vreodată pentru transport mărfuri. A fost folosită iniţial de către un armator din Hamburg pentru comerţul cu nitraţi, iar apoi pentru transportul de grâne din Australia. După ce în 1930 a pierdut 4 oameni căzuţi în mare într-o furtună la C. Horn, a fost practic scoasă din serviciu (1932). în 1946 a fost preluată de URSS în cadrul despăgubirilor de război şi amenajată pentru pregătirea ofiţerilor din marina civilă. I s-a dat numele navigatorului rus de origine estoniană Adam Johann Krusenstern (1770-1846) Caracteristici: capacit. 5725 tone, L 115 m; I 14 m; înălţimea magaziei 7,9; supr. velelor 3400 m2; echipaj 265 de oameni (nume scris şi Krusenshtern sau Kruzenştern). KUNIKE, Adolph Autor austriac al unui album cu desene de nave, porturi etc. de pe Dunăre, publicat ia Viena în 1826. Albumul este întitulat Donau Ansichten şi cuprinde 264 de planşe alb-negru, între care şi porturile de pe Dunărea românească, plus descrieri topografice, istorice şi etnografice. KURDOGLU (sau KURTOGLU), Fevzi Ofiţer de marină, cercetător şi istoric naval turc. A predat istoria la Şcoala Militară de Marină a Turciei. Este cunoscut în România prin lucrarea sa „Operaţii navale în războiul ruso-turc din 1877-1878" (1877-78 Turk-Rus Harbinde Deniz Harekâti) publicată în 1935. KURILE, Ins. ~ 1. Lanţ de insule vulcanice ce se întind pe o distanţă de 1200 km între Pen. Kamceatka (Rusia) şi Ins. Hokkaido (Japonia). Separă M. Ohotsk de Oc. Pacific, dar fac legătura dintre cele două întinderi de apă prin 26 de strâmtori dintre insulele arhipelagului. Supr. totală 15,6 mii km2. Aparţine Rusiei. Arh. este format din 30 insule mari şi numeroase insule mici dispuse pe două şiruri. Ins. pr. sunt Paramusir, Kunasir, Iturup, Urup. Seismicitate accentuată. Pe insule se află cca 38 de vulcani activi. Relieful, cu mici excepţii, muntos; alt. max. 2339 m. Ţărmurile înalte abrupte sunt numai pe alocuri joase şi nisipoase. Puţine golfuri şi băi favorabile acostării navelor. Climă temperată musonică mai rece datorită curentului rece Oja-Sivo. Temp. med. ian. -6 -7° C, în aug. +10° C la N şi +17° C la S. Pr. porturi: Severo Kurilsk (Ins. Paramusir); lujno Kurilsk (Ins. Kunasir) ist. Cunoscute de pescarii ruşi încă din sec. XVII, au fost explorate în sec. XVIII—XIX de navigatorii ruşi Kozârevschi (1711), Krusenstern (1805), Golovnin (1811) ş.a. şi trecute pe harta Rusiei. în 1875 trec în stăpânirea Japoniei. în 1945, în urma înfrângerii Japoniei în al doilea RM, sunt luate în stăpânire de URSS (azi Rusia). 2. Groapa K. Fosă submarină în apropiere de arh. cu acelaşi nume. Ad. max. 10542 m. La 15 iul. 1962 batiscaful francez „Archimede" a atins aici adâncimea de 9545 m. KURILELOR, curentul ~ v. curentul OJA-SIVO. KURO-SIVQ_____________________________________________ 288 KURO-SIVO {jap. „Kuro" - negru, „Sivo" curent) Curent cald în Oc. Pacific la ţărmurile de S şi E ale Japoniei, reprezentând o continuare a curentului Vânturilor Alizee de Nord după intrarea acestora prin str. dintre Ins. Taiwan şi Ins. Ryukyu din M. Chinei de Sud. Partea principală a curentului se consideră sectorul de la ieşirea în ocean prin str. de N a Ins. Ryukyu şi până la 36° lat. N şi 145° long. E, unde se abate spre E şi trece în curentul Pacificului de N. O ramificaţie a curentului K.S. întâlneşte ia 40° lat. N curentul rece al Kurilelor, formând numeroase vârtejuri de apă. La S de C. Shimonoseki (extremitatea sudică a ins. Honshu) are lăţimea de 170 km şi pătrundere în adâncime de cca 700 m. Transferul de apă se ridică aici la 75 mVoră. Către 35° lat. N puterea curentului se reduce. Temp. apei este de +28° C la S şi +25" C la N în aug. şi +18° +12° C în febr. Vit. curentului la S 6 km/h şi la N 1-2 km/h. Asemănător curentului Golfstream din Oc. Atlantic, curentul K.S. formează în Oc. Pacific un sistem de curenţi calzi care exercită o puternică influenţă asupra climei şi condiţiilor hidrologice în partea de N a acestui ocean. KUWAIT (Kuweit) Oraş-port v. Al Kuwait. KUZNETOV, Nicolai Gherasimovici (1904-1974) Amiral de Flotă. Absolvent al Şcolii Navaie (1926) şi al Academiei Militare de Marină (1932). Din 1932 comandant de Cr. în fiota din M. Neagră. în 1936, ataşat naval şi şeful grupului de consilieri militari în armata republicană din Spania. Din 1937, comandant al flotei URSS din Pacific. în perioada 1939-1946, comandant suprem al flotei militare maritime a URSS. A participat la Conferinţa de la lalta şi Potsdam a şefilor de state ale coaliţiei antihitleriste (1945). între 1953-1956, prim locţiitor al ministrului Apărării pentru probleme de marină. în 1956 este îndepărtat din marină în mod abuziv de către Stalin. Reabilitat în 1988 (post-mortem). KYUSHU Ins. în S Arh. japoniei, a treia ca mărime, înconjurată la E de Oc. Pacific, ia NE de M. Seto-no-uchi (M. interioară a Japoniei) şi ia V de M. Chinei de Est. Supr. (cu cele 373 insuliţe din vecinătate) 42,6 mii km2; pop. cca 13,5 mii. ioc. Ţărmui în partea de E este înalt şi drept. Ţărmurile de NE şi V sunt dantelate cu golfuri ce pătrund adânc în uscat. în partea de S G. Kagoshima formează două peninsule. Relief muntos cu înălţimi medii şi câmpii litorale. Pe platoul vulcanic se află vulcani stinşi şi activi care au erupt ultima oară în 1958. Climă subtropicală musonică. Temp. iarna 0° C în munţi şi +10° C la poalele munţilor; vara: +15° şi +28° C. Vegetaţie abundentă. în S, vegetaţie tropicală. Culturi de orez, ceai, trestie de zahăr. Expl. de cărbuni. Pr. oraşe şi porturi: Fukuoka, Kumamotu, Nagasaki, Sasebo, (BMM) Kagoshima. L L Pavilion din Codul internaţional de semnale care, ridicat izolat, înseamnă: „Opriţi imediat nava dv.". LABĂ DE AMARARE Armătură metalică în formă de U, având la un capăt un lanţ cu întinzător care se prinde de copastia bărcii. întinzătorul se întinde pentru a amara bărcile aşezate pe cavaleţi; v. fig. cavaiet. LABĂ DE BULINĂ înv. Labă de gâscă ce prinde bulina de velă; v. fig. bulină. LABĂ DE GÂSCĂ Ansamblu format din două sau mai multe capete de parâmă matisite la un loc, care prind acelaşi obiect. Când are două braţe inegale L.d.G. se mai numeşte şi gură de zmeu. LABĂ DE PISICĂ încreţitură a mării, abia vizibilă la orizont, semn al unui început de vânt pe care velele nu îl simt încă. „LA BELLE POULE" Velier de tip schooner; navă-şcoală a flotei franceze. Construit în 1932 la Kiel în Germania. Caracteristici: depl. 275 t; dim. 32,45 x 7,40 x 3,65 m; echipaj 50 oameni. Poartă numele unei fregate a marinei militare franceze (30 tunuri) care s-a distins în războiul de independenţă a coloniilor americare într-o luptă victorioasă împotriva unui inamic superior (1779). LABRADOR (I) Mare de bordură din Oc. Atlantic, între Ins. Groenlanda şi Canada, mărginită la V de Pen. Labrador şi Ins. Newfoundland, (Terra Nova) limitată la E (în mod convenţional) de linia de la C. Farwell (Groenlanda) la C. Saint Francis (ţărmul de SE al Ins. Newfoundland), iar la N de paralela 60° lat. N. Supr. 841 mii km2; ad. medie 1898 m, max. 4316 m. în N şi V mării L. tot timpul anului se întâlnesc aisberguri. Temp. apei -1° C iarna; + 8-10° C vara. Salinitatea 30-32%o 2. Curent rece în N Oc. Atlantic ce se formează în Str. Denis în urma contopirii curentului din bazinul arctic cu cel din V Groenlandei; se deplasează către S de-a lungul Pen. Labrador până în zona de convergenţă cu ramificaţia de NE a curentului Golfstream. Vit. 1,5 Nd (2,8 km/h). Temp. sub 1° C, salinitatea 30-32%o. Poartă gheţuri marine şi aisberguri care periclitează navigaţia în zonă. LABRADOR (II) Peninsulă a continentului nord-american în NE Canadei. Se mărgineşte la E cu Oc. Atlantic şi G. acestuia Sf. Laurenţiu, la N cu Str. Hudson şi la V cu G. Hudson. Ţărmurile de V şi N sunt joase şi drepte, iar cele de E crestate de fiorduri. Supr. 1,4 mii. km2. Relieful este în mare parte deluros, cu alt. med. de 600 m şi max. de 1670 m. Climă subarctică aspră, puternic influenţată de Oc. îngheţat de Nord şi curentul rece al Labradorului. Temp. med. -20 -25° C, iar în iernile geroase temp. atinge -50° C. O mare parte a teritoriului este acoperită de gheţuri veşnice. Vegetaţie specifică tundrei. Bogată în zăcăminte de fier, nichel, cupru. Populaţie rară care se ocupă cu vânătoarea de vulpi, jderi, râşi ş.a. pentru blănuri, ist. Primii descoperitori ai Pen. L. au fost normanzii (sec. X d.Hr.). La sfârşitul sec. XV, ţărmurile Pen. L. au fost explorate de navigatorul britanic de origine italiană John Cabot. LAC Bazin de apă dulce, salmastră sau sărată cu diferite forme şi mărimi, format în adânciturile (depresiunile) uscatului în care circulaţia apei este redusă. L. pot fi: închise, cu scurgere şi intermediare. Uneie L. sunt legate de mare formând lagune, limanuri, ghioluri sau de fluvii formând bălţi, gârle. Pot fi de origine tectonică (cele mai mari şi mai adânci), vulcanică, carstică, glaciară ş.a. Sunt situate la altitudini diferite faţă de nivelul mării (L. Arport din Tibet ajunge la 4400 m alt.) şi sub nivelul mării (L. (M.) Moartă la -392m). Suprafaţa totală a lacurilor naturale de pe glob, în mare parte navigabile, se ridică la cca 2,7 mii. km2 (cca 1,8% din supr. uscatului). Unele din cele mai mari lacuri naturale de pe glob sunt date în anexă. „LAC MOLDOVENESC" (despre M. Neagră, până la venirea turcilor) Denumire păstrată în timpui domniei lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare când flota Moldovei, în colaborare cu cea genoveză, dominau vestul M. Negre. „LAC TURCESC" (despre M. Neagră, dominată de turci în Evul Mediu). LACCADIVE, Ins. ~ (în sanscrită - o sută de mii de ins.) Arh. în M. Arabiei la V de Pen. Industan. Terit. indian (statele Minicoy şi Amindivi); se compune din două grupuri principale (de la N la S): Amindivi şi Laccadive; în extremitatea de S a acestora se află Ins. Minicoy. Supr. 1000 km2; pop. cca 30 mii loc. Reprezintă atoluri tipice coraligene cu lagune. înălţimea depăşeşte nivelul mării cu 3-4,5 m. Climă subecuatorială musonică, maritimă. Cresc palmieri, cocotieri, arbori de pâine ş.a. Export: nuci de cocos, batate, copra, carapace de broaşte ţestoase. Pescuit. LA CORUNA Oraş-port în NV Spaniei (Galicia) pe ţărmul g. cu acelaşi nume din Oc. Atlantic. Important port comercial şi de pescuit. întreprinderi de construcţii navale, de prelucrare a metalelor, de conservare a peştelui, ind. sticlăriei şi de armament. BMM a flotei spaniole şi importantă bază de buncheraj pentru navele în tranzit. LACRIMĂ 1. Picătură de apă care apare lângă niturile bordajului sau ale unui perete. 2. arg. Picătură de pitură care cade de pe pensula unui marinar începător în piturare sau picătură ce se scurge pe un perete vertical LADA DE BARCA DE SALVARE 290 când stratul de pitură este gros şi insuficient de bine întins. LADĂ DE BARCĂ DE SALVARE Ladă pentru obiectele de armament ale bărcii de salvare, care nu au post fix. LADOGA Cel mai mare lac din Europa situat în NV Federaţiei Ruse, în apropiere de St. Petersburg. Supr. 18 400 km2; ad. med. 51 m; max. 225 m. Ţărmul în partea de NV este abrupt şi dantelat, iar în rest este uşor înclinat. Alimentat de numeroase cursuri de apă. Din L. izvorăşte Fl. Neva. în timpul iernii îngheaţă. Prin râuri şi canale comunică cu. M. Baltică, M. Albă şi bazinul Fl. Volga, întegrându-se în sistemul navigaţiei interioare a Federaţiei Ruse. în al doilea RM (1941-1945), pe gheaţa lacului s-a construit un drum auto pe care s-a aprovizionat oraşul Leningrad asediat de trupele germane, numit „drumul vieţii". LAGAN Marfă aruncată peste bord şi marcată cu o geamandură sau cu o căpăţână pentru a putea fi recuperată ulterior. LAGOS Oraş-port şi cap. Nigeriei situat pe ţărmul G. Guineii la Oc. Atlantic. Instalaţiile portuare ocupă malul lagunei şi al ins. legate cu poduri şi un canal de partea continentală. Al doilea oraş ca mărime şi pr. port al Nigeriei. Cca 350 mii ioc. Portul este protejat de 2 moluri şi un dig. Ad. pasei de acces cca 9 m. Lungimea frontului de cheuri 7,8 km. Volumul traficului anual de mărfuri 5,5 mii. t. Se importă: maşini, prod chimice, petrol, ciment ş.a. Se exportă: cauciuc, cacao, ulei de cocos, arahide, bumbac ş.a. Şantierele navale asigură reparaţia navelor civile şi militare de tonaj mediu. BMM a flotei nigeriene. Aerodrom la 18 km NE de L. LAGUNĂ hd. 1. Porţiune din bazinul unei mări cu apă sărată sau salmastră, separată printr-un cordon de litoral sau printr-un banc de nisip, putând însă comunica uneori cu marea printr-o trecere îngustă; sin. lac litoral, ghiol. 2. Bazin de apă, de obicei de formă rotundă, situat în mijlocul unui atol. „LALAGE" spt. Clasă internaţională de yachturi de 6 m construită ia Gosport (Anglia) în 1936 de către firma Corner Nicholson după proiectul lui Charles E. Nocholson pentru a reprezenta Marea Britanie la Jocurile Olimpice. Perfecţionarea construcţiei, îmbunătăţirea echipamentului şi regulile stricte de navigaţie impuse de proprietari au făcut din „Lalage" cea mai bună ambarecaţiune din clasa „şase metri" din perioada respectivă. LA MANCHE v. Marea Mânecii. LAMBRIU Panou din lemn aşezat pe bordaj de-a lungul unei cuşete pentru a apăra de umezeală şi răceală. LAMPĂ înv., sin. felinar. LAMPĂ DE SIGURANŢĂ Lampă cu flacără deschisă, folosită pentru controlul anumitor compartimente ale navei (santine, magazii, tancurile de produse petroliere, tancurile de gaze lichefiate şi la cele de balast şi apă) după curăţirea lor, în scopul stabilirii conţinutului de oxigen din acestea, înainte de intrarea oamenilor pentru lucrări de întreţinere. Se află în dotarea obligatorie a navelor. LĂMPI ST Marinar care are în primire lampisteria. LAMPÎSTERIE Cheson sau încăpere în care se ţin felinarele navei ce nu sunt la post fix şi felinarele de rezervă. LANCE DE BALENIER înv. Lance cu fierul alungit, cu ajutorul căreia se omorau, în momentul ieşirii la suprafaţă, balenele atinse de harpoane. LANG, răsucire; v. parâmă. LANSARE 1. mii. Acţiunea de propulsare şi de îndreptare spre ţintă a unui anumit gen de armament: rachetă, torpilă, bombă, grenadă antisubmarină etc. L. în jerbă L. mai multor torpile, formând un fascicul, împotriva aceleiaşi ţinte. 2. Operaţiune prin care o navă \ l / Lansarea torpilelor în jerbă Lansarea longitudinală a unei nave: 7 - cale de lansare; 2 - filă de lansare. construită pe cală este adusă la apă. Când nava este construită într-un doc uscat, L. constă doar din umplerea docului cu apă. L. laterală Operaţiune de L. a unei nave având axa longitudinală paralelă cu malul cu ajutorul unor cărucioare cu care este trasă la apă, îndeosebi pe fluvii. L. longitudinală L. obişnuită a unei nave având axa longitudinală perpendiculară pe mal, cu ajutorul unui leagăn care alunecă pe căi de lansare până la apă. LANSATOR mii. Instalaţie destinată lansării diferitelor categorii de armament: rachete, grenade antisubmarine etc. Cele mai multe instalaţii au un sistem de acţionare şi unul de dirijare la ţintă. Lansator de rachete de tip naval LANSATOR DE GRENADE ANTISUBMARINE Instalaţie montată pe nave de suprafaţă destinată lansării grenadelor antisubmarine. Constă dintr-o platformă înclinată de obicei în pupa navei cu un sistem de lansare a grenadelor ASm. LANŢ-CĂLĂUZĂ v. lanţ de ancoră. LANŢ DE ANCORĂ Lanţ compus din segmente cu lungimea de 25 m, denumite chei, care sunt legate între ele prin chei de împreunare de tip obişnuit sau patent (brevetate). La lanţurile cu chei de tip comun, după cheia de împreunare urmează o za terminală fără pod. Ancora se fixează cu inelul de o cheie de ancoră, după care urmează o za fără pod, o cheie cu ţâţână şi una-trei zale obişnuite; acestea se prind la cheia de împreunare a primei chei de lanţ. La navele fluviale lanţul nu este împărţit în chei, având, de regulă, zale fără pod; pot exista însă două lanţuri: L. gros, cu zale de calibru mai mare, prins la inelul ancorei, şi L-călăuză sau erchet, legat de diamantul ancorei; v. cap de şarpe, o „Lanţul apic/la pic" Formulă prin care se raportează că lanţul este vertical. „Lanţul întinde înainte/la travers" etc. Formulă prin care santinela la ancoră raportează direcţia în care întinde lanţul. LANŢ DE CĂLCÂI Lanţ de greement pe care se reazemă călcâiul săgeţii bompresului. LANŢ DE CORP MORT Lanţ care uneşte între ele' ancorele unei instalaţii de corp mort. Este aşezat pe fundul apei şi se compune din braţe de lanţ care pornesc câte unul de la fiecare ancoră a instalaţiei, unindu-se la un inel central; de acesta se leagă printr-o cheie de împreunare lanţul de ancorare al geamandurii. LANŢ DE FUND 1. \/. geamandură. 2. v. paiet de gaură de apă. LANŢ DE GEAMANDURĂ Lanţ cu zale cu secţiune pătrată, care serveşte la ancorarea geamandurilor. LANŢ DE GHIORDELE Procedeu de scoatere a apei dintr-un compartiment inundat sau de aducere a apei la locul unui incendiu, unde nu se poate acţiona cu pompele, folosind două-trei ghiordele care se trec din mână în mână de marinari înşiruiţi în lanţ, începând din compartimentul inundat şi până la copastie, unde apa se deşartă în mare, respectiv, de la mare la locul incendiului. LANŢ DE GREEMENT Lanţ cu zale fără pod, folosit la unele manevre curente sau fixe. Poate avea zale scurte sau zale lungi. LANŢ DE MĂSURARE Lanţ cu zale plate, cu care se măsoară perimetrul navei pentru a calcula tonajul registru. LANŢ DE SART înv. Lanţ fixat cu un capăt de bordajul navei la un fier de sart asigurat cu un contrafier, iar cu celălalt, de zbirul capului de berbec inferior al unui sart; v. lanţuri. LANŢ DE SIGURANŢĂ Lanţ fixat cu un capăt pe pana unei cârme din lemn, iar cu celălalt pe bordajul navei, pentru a nu se pierde pana în cazul ruperii axului cârmei. LANŢ DE TROŢĂ Bucată de lanţ care face legătura între timonă şi echea cârmei, ca element din transmisiile cârmei. LANŢ GROS v. lanţ de ancoră. ____________________________________________LA PEROUSE 291 LANŢ HIPERBOLIC Sistem format din cel puţin o staţie de emisie principală şi două staţii secundare pentru sistemele de navigaţie hiperbolice. în funcţie de sistemul de navigaţie, există lanţ „Decca", lanţ „Loran" etc. LANŢANĂ Parâmă obţinută prin răsucirea a trei sau a patru şuviţe cu sau fără inimă centrală; v. parâmă. răsucire. LANŢURI 1. înv. Loc pe portsart, între ianţurile şarturilor din care se sonda pe vremea navelor cu vele. 2. Platformă mică, rabatabilă la prova, fixată prin două L.; de pe această platformă se sondează cu sonda de mână, sondorul fiind înclinat în afara bordului şi ţinut de o chingă. „Doi oameni la L.!" Comandă pentru ca doi sondori să treacă la L. pentru a sonda. A - lanţuri pe o navă cu vele: 7 - lanţuri: 2 - lanţ de sart; 3 - portsart: 4 - chingă; 5 - sondă balansată; B - lanţuri pe o navă fără vele: 7 - sondă balansată; 2 - sondor gata să treacă la sondă; 3 - chingă; 4 - sondă făcută colac; 5 - lanţuri. LANZAROTE Cea mai vestică Ins. din Arh. Canare. Aparţine Spaniei. Supr. 844,3 km2; cca 30 mii loc. Ins. vulcanică cu relief muntos şi alt. până la 670 m. Vulcanul activ Montanos de Fuego a erupt puternic în 1730 şi 1825. Climă tropicală musonică. Vegetaţie veşnic verde. Cereale, viţă de vie, citrice. Pr. oraş-port: Arrecife. LA PEROUSE, jean Franfois de Galup, conte de ~ (1741-1788). Navigator şi explorator francez. Din 1756 în marina militară. în 1785-1788 ă condus o expediţie în V Oc. Pacific, unde a explorat ţărmurile de V ale Americii de Nord şi pe cele din E Asiei. Aici a descoperit str. dintre Ins. Hokkaido şi Ins. Sahalin care- i poartă numele. A cercetat coastele Australiei şi Tasmaniei. Ieşind din portul Sidney, a dispărut fără urmă în zona Arh. Noile Hebride. Rămăşiţele expediţiei au fost descoperite în timpul operaţiunilor de căutare din anii 1820, Î828 şi 1964 pe Ins. Vanikoro (grupul Ins. Santa Cruz). LA PEROUSE (Soya) Str. între Ins. Sahalin (Rusia) şi Hokkaido (Japonia) care face legătura între M. Ohotsk şi M. Japoniei. Lăţimea 23,2-110 Mm; ad. şenalului navigabil" 27—118 m Curentul de suprafaţă se deplasează din M. Japoniei în M. Ohotsk şi are vit. de 1-2 Nd. Maree diurnă care atinge 1,5 m înălţime, lama şi „LA PIC"_____________________________________________________ 292 primăvara apar gheţuri plutitoare şi numai în iernile geroase Str. este acoperită de gheaţă. Din mai şi până în aug. sunt ceţuri; în sept. bântuie taifunuri. Numele a fost dat în amintirea exploratorului francez La Perouse care a descoperit str. în 1 787. „LA PIC" în manevra de plecare de ia ancoră a navei se anunţă că ancora este „la pic" atunci când lanţul are poziţia verticală, iar ancora este pe punctul de a se smulge; se spune la „pic lung" despre poziţia lanţului de ancoră, pe timpul virării, când este întins înainte, aproape paralel cu direcţia straiului, făcând deci un unghi ascuţit cu suprafaţa apei. De la această poziţie, continuând virarea, se ajunge în poziţia „la pic". LA PLATA Oraş-port în E Argentinei situat pe ţărmul sudic al estuarului (golfului) cu acelaşi nume la Oc. Atlantic. Cca 400 mii ioc. Important port pentru exportul produselor din pampa Americii de Sud: cereale, carne, lână, piei brute. Rafinărie de petrol, mori, şantiere navale. Nod de cale ferată. LA PLATA (sp. Rio de la Plata—Fl. de argint) Golf în Oc. Atlantic în partea de SE a coastei Americii de Sud, estuar al Fl. Para/îa. Lăţimea 220 km; se întinde în interiorul uscatului pe o distanţă de 320 km; ad. cca 10-12 m. în estuar se varsă şi Fl. Uruguay. Maree neregulată de 1 m înălţime. La ţărmul g. se află pr. oraşe: Buenos-Aires, La Plata (Argentina), Montevideo (Uruguay) ist La 13 dec. 1939, în apropiere de L.P. s-a desfăşurat o luptă între Cr G german „Admirai Graf von Spee" şi un grup de nave britanice (1 CrG şi 2CrU). Cr. german a acţionat pe comunicaţiile maritime britanice din Oc. Atlantic şi Indian reuşind să scufunde, între 9 sept.-7 dec. 1939, 9 nave comerciale britanice. După o îndelungată operaţie de căutare, grupul britanic a descoperit CrG german la 300 Mm de ţărm şi l-a atacat. în duelul de artilerie CrG ale ambelor părţi au fost avariate şi au ieşit din luptă. Pentru a-şi repara avariile, „Graf von Spee" a intrat în portul neutru Montevideo unde a fost blocat de navele britanice. Neputând străpunge blocada, nava a fost scufundată în rada portului Montevideo de propriui echipaj. LAPTEV, Dimitrii lacovlevici (n ? -d ?) Navigator rus, explorator al Arcticii. în serviciul flotei ruse din 1 71 8. A condus o mare expediţie nordică (1 736-1 742) când a explorat şi a descoperit ţărmurile Oc. îngheţat de la Fl. Lena la estuarul.fl. Anadâr. Numele său îl poartă str. dintre Ins. Novosibirsk, Ljanov şi continentul asiatic. LAPTEV, Hariton Procopfievici (n ? - 1763). Navigator rus, explorator al Arcticii. Cpt. comandor. între 1739-1742, pe nava tip dubas „Irkutsk" (navă cu rame de dimensiuni mici: 25 x 6 x 2 m; 20 perechi de rame, un catarg rabatabil şi o velă pătrată; câteva tunuri cal. mic), a explorat ţărmul Oc. îngheţat la gura fl. Lena până la fl. Piasin'a. în 1 740 a atins punctul 75°26' lat. N, unde a rămas blocat de gheţuri continuând expediţia cu săniile trase de câini. A întocmit cea mai precisă descriere a Pen. Taimâr. După terminarea expediţiei a continuat serviciul în flota M. Baltice. Numele lui, împreună cu al lui Dimitrii Laptev, îl poartă M. Laptev pe care au explorat-o. LAPTEV 1. Mare de bordură din bazinul Oc. îngheţat de Nord, între ţărmul de N al Asiei (Siberia), Pen. Taimâr (Tajmyr), Arh. Severnaia Zemiia şi Ins. Novosibirsk. Supr. 662 mii km2; ad. med. 533 m, max. 3385 m. Comunică la V prin Str. Vilkiţkii, Sokolskii cu M. Kara şi la E prin Str. Laptev, Sannikov cu M. Siberiei Orientale. Pr. G.: Haianga, Anabar, Oieniek, Omoloj şi lana. Clima pe mare este una din cele mai aspre. în perioada oct.—iul. este acoperită de gheţari plutitori, iar la ţărm stratul de gheaţă are o lăţime de 30-460 km şi 2 m grosime. Temp. aerului în ian. este de -34° C, atingând şi minima absolută de - 61° C. Temp. apei iarna -1,5° C, iar vara pănă la +7° C. Maree semidiurnă cu o ampl. max. de 2 m. Gheţarii şi ceaţa (100 zile pe an) îngreunează navigaţia. Port arctic Tiksi. 2. Strâmtoare între Ins. Novosibirsk, ins. Ljanov şi ţărmul de N ai continentului asiatic, care face legătura între M. Laptev şi M. Siberiei Orientale. Lung. 62 Mm (115 km), iăţime 27-33 Mm (50-61 km); ad. şenalului navigabil 11-16 m. Acoperită de gheaţă în perioada oct.-iul. Ceţuri frecvente vara. Denumire dată în memoria exploratorului polar H.P. Laptev, conducătorul unei expediţii nordice (1739-1 742). LARG, în ~ 1. în accepţiunea uzuală, la distanţă apreciabilă de coastă o „La larg!" Răspuns dat la somaţia „Cine este?" sau „Alo barca!" de un şef de barcă care trece pe lângă o navă de război, fără a avea intenţia de a acosta la aceasta. 2. „în largul mării!" în afara apeior teritoriale. LARG Şl STRÂNS arg. „De la vânt larg la vânt strâns", adică în orice situaţie. LARGUL MĂRII MC Zonă maritimă sau oceanică de larg, dincolo de limitele apelor teritoriale. în sens general, L.M. se referă la zona în care observatorul, înconjurat de apă până la orizont, nu are uscatul în vedere, sau zonă cu adâncimi mari care permit navigaţia în orice direcţie {sin. M. largă, M. liberă). Referitor la dreptul de suveranitate, L. M. este zona în care navigaţia este liberă pentru navele tuturor statelor şi asupra căreia nici un stat nu-şi poate exercita dreptul de suveranitate. în sens mai restrâns, „M. deschisă" se referă ia mările în care accesul şi libertatea de navigaţie sunt permise oricăror nave, inclusiv celor militare, indiferent de naţionalitate, spre deosebire de „M. închisă" în care navelor militare ale statelor neriverane accesul le este reglementat prin convenţii, v. libertatea mării. LA ROCHELLE Oraş-port în SV Franţei la ţărmul G. Biscaya din Oc. Atlantic. Peste 78 mii loc. Important port comercial şi de pescuit. Traficul anual de mărfuri cca 2 mii. t. Constr. de aparataj electrotehnic, prod. textilă, chimică şi alim. Şantier de reparaţii nave. „LA SALLE" Navă de comandament a marinei militare americane. Construită în 1964 la New York, iniţial ca doc de desant şi apoi amenajată ca navă de comandament pentru Flota a 6-a americană din M. Mediterană. Este dotată cu mijloace sofisticate de legături şi transmisiuni. A participat în cadrul unor misiuni ale flotei americane în Irak, Kuweit, Bahrein ş.a: Caracteristici: depi. 13 900 t; dim. 157 x 25 x 6 m; turbine cu vapori, vit. 21,6 Nd; echipaj 445 oameni; statul-major ambarcat 138 oameni, din care 48 ofiţeri. Puternică apărare AA asigurată de 2 instalaţii MK-16, fiecare compusă din câte un tun cal. 20 mm cu 6 ţevi şi instalaţiile radioelectronice aferente. La 15 aug. 1995, de Ziua Marinei Române, a vizitat portul Constanţa. Poartă numele exploratorului francez Robert Cavelier de la Salle (1643-1687), care a străbătut cu barca Fl. Mississippi până la vărsarea acestuia în G. Mexic. „La Salle" (AGF - 3) Nava-comandant a Flotei a 6-a SUA LÂSCA! 1. MC Comandă pentru a slăbi sau a fila o parâmă ori un curent, astfel încât să existe o relaţie corectă între distanţa de ia navă la cheu, diametrul şi tensiunea parâmei etc. 2. fl. Comandă echivalentă cu „Fila", folosită uneori de piloţii de pe Dunărea Maritimă. „LASCĂR CATARGIU" 1. ist Monitor din seria de 4 unităţi identice („I. C. Brătianu", „Al. Lahovari", „M. Kogălniceanu") intrate în serviciul Marinei Militare Române în 1907. Primul comandant al monitorului armat în 1908 a fost Lt Cdr. Zaharia ionescu. în campaniile anilor 1916-1917 şi 1918, în cadrul Escadrei de monitoare, a luat parte ia bătăliile de ia Turtucaia şi Raşova şi la luptele de la Hârşova şi Topaiu (sept.-nov. 1916) asigurând cu focul artileriei flancui trupelor româno-ruse ce luptau în Dobrogea, precum şi recuperarea porturilor basarabene (ian.-feb. 1918). Renovat şi modernizat în perioada interbelică, monitorul „L.C." participă în al doilea RM la operaţiunile Flotilei de Dunăre pe fluviu şi în deltă. Scufundat de aviaţia sovietică la 24 aug. 1944, a fost ranfluat după război şi a făcut parte din divizionul 407 monitoare primind indicativul M 402 (1953). Casat în 1956. Caracteristici: v. Mon „Kogălniceanu" 2. Monitor dintr-o nouă serie lansat în nov. 1996 la Brăila şi intrat în compunerea Flotilei de Dunăre. LASER (primele litere din engl. Light amplification by stimulated emission of radiation-amplificarea luminii prin emisia stimulată a radiaţiei). Dispozitiv amplificator sau generator cuantic de radiaţii electromagnetice din spectrul vizibil, bazat pe emisia forţată a luminii de către unele sisteme atomice în urma iradierii cu o sursă de radiaţii secundare. L. constituie o sursă de fascicule luminoase coerente foarte intense şi înguste cu mare directivitate. Coerenţa radiaţiei permite obţinerea concentrării în foarte scurt timp de energie cores- ________________________________LATITUDINE FICTIVĂ 293 punzătoare unor temperaturi de zeci de mii de grade. Realizarea L. (1960) a deschis noi perspective de aplicaţie în domenii ca metalurgie, fizică nucleară, telecomunicaţii, chimie, chirurgie ş.a. Din anii 70 ai sec. trecut s-au experimentat în unele ţări arme de luptă cu laser în sistemul de apărare antirachetă, în detectarea Sm. si păstrarea legăturii cu acesta ş.a. „LA&iR" Tip de ambarcaţiune cu vele. LASH (engi. Lighter Aboard Ship) Tip de navă portbarje, având o macara-portai de cca 800 t pentru ridicarea şi coborârea ia apă a barjeior; poate iua la bord 70-80 de barje. LAS PALMAS Port din Ins. Canare aparţinând Spaniei. Portul situat pe Ins. Gran Canaria este accesibil pentru navele de mare tonaj. Lung. frontului de cheuri cca 11 km, cu ad. până la 16 m. Volumul traficului anual de mărfuri 6,5 mii. t. Important port de tranzit vizitat anual de peste 16 mii de nave pentru aprovizionare şi reparaţii. A fost port de tranzit pentru pescadoarele româneşti. Şantierele navale asigură reparaţia navelor de tonaj mediu. Export: tutun, banane, tomate, peşte. LATAKIA Port al Siriei ia M. Mediterană. Cuprinde rada şi avanportul protejate de 2 moluri şi 2 bazine interioare. Este accesibil pentru navele cu un pescaj de până la 8 m. Lung. frontului de cheuri 2 km cu ad. până la 9 m. Volumul traficului anual de mărfuri 2,5 mii. t. Pot acosta la dane simultan 18 nave. Se importă: maşini, prod. petroliere; se exportă: bumbac, bitum, tutun ş.a. Ateliere de reparaţii nave, doc plutitor. Folosit şi ca BMM. LATIN, sistem ~ Sistem de construcţie a navelor sau ambarcaţiunilor, la care filele (scândurile) de bordaj nu se suprapun. LATITUDINE Arc de meridian cuprins între ecuator şi un punct dat pe globul terestru. Se măsoară de la Ecuator câte 90° spre Nord şi Sud, purtând denumirea de nordică sau Nord şi sudică sau Sud. în calcule se notează cu +(N) şi -(S). L. astronomică Unghiul dintre direcţia gravitaţiei şi planul ecuatorului. L. geografică/geodezică (\j/) Unghiul dintre normala la elipsoidul terestru şi planul ecuatorului. L. geocentrică (\|/) Unghiul dintre raza care uneşte punctul considerat cu centrul Pământului şi planul ecuatorului. Diferenţa între L. geografică şi cea geocentrică este de max. 11,6' la L. de 45°. L. circummeridiană L. calculată cu o observaţie la Soare când acesta este în apropierea culminaţiei. L. meridiană L. calculată cu o observaţie la Soare când acesta culminează, o „L. joasă" L. apropiată de ecuator; „L. înaltă" L. apropiată de zonele polare; „L. medie" Semisuma a două L. LATITUDINE CRESCÂNDĂ Distanţa, în raport cu ecuatorul, la care trebuie trasat pe harta Mercator un anumit paralel; sin. latitudine Mercator, părţi meridionale. LATITUDINE CU POLARA Latitudine calculată pe baza înălţimii Stelei Polare deasupra orizontului. LATITUDINE FICTIVĂ Coordonată analogă latitudinii geografice, dar raportată la un ecuator fictiv (denumire LATITUDINE GEOMAGNETICĂ_________________________ 294 folosită pe unele hărţi în proiecţie Mercator oblică). LATITUDINE GEOMAGNETICĂ Arc de meridian geomagnetic, cuprins între ecuatorul geomagnetic şi un punct dat. Se notează cu iitera 0. LATITIDINE MAGNETICĂ (a unui punct) Unghi a cărui tangentă este egală cu jumătate din tangenta înclinaţiei magnetice în punctul dat. „LATITUDINILE CAILOR" ist. Denumire dată în sec. XVII—XVIII zonei de calmuri tropicale din Oc. Atlantic, situată între latitudinile 30° şi 35° N, caracterizată prin presiune ridicată şi vreme calmă timp îndelungat, întreruptă de grenuri. Reţinute adeseori din cauza calmului din această zonă, velierele care trasportau în acele timpuri cai spre Indiile occidentale îi aruncau peste bord când se terminau rezervele de apă şi de hrană destinate animalelor. Prin analogie, uneori aceeaşi denumire este atribuită latitudinilor de 30°-35° nordică şi sudică din toate oceanele. LA TRAVERS Direcţia indicată la obiecte de pe coastă sau de pe mare când acestea se văd de la nava proprie în relevment prova 90° într-un bord sau altul. LAT Nod marinăresc folosit pentru a prinde o parâmă pe un şcondru. LAŢ CU JUMĂTATE OCHI Nod marinăresc folosit pentru a remorca un şcondru; sin. nod de lemn/şcondru. A - lat simplu; B - laţ cu jumătate ochi (nod de şcondru). LAZAREV, Mihail Petrovici (1788-1851) Amiral rus, comandant de flotă, explorator al Antarctidei. Participant la războaiele ruso-suedeze (1808-1809) şi împotriva armatei lui Napoleon (1812). în 1813-1825 a condus trei expediţii în jurui lumii. în 1826, fiind la comanda navei de linie „Azov", a participat în 1827 la bătălia navală de ia Navarin şi la blocarea Str. Dardanele în războiul de eliberare a poporului grec (1821-1829). între anii 1833-1851 a fost comandant al flotei M. Negre. A iniţiat dotarea flotei pe care o comanda cu primele nave de luptă cu vapori şi corpul de metal. De numele lui este legată denumirea dată unor insule, golfuri şi C. menţionate pe harta oceanului planetar. LĂCRIMĂ (despre un perete) A face apă sub forma de picături la nituri. LĂCRIMAR Cornier la îmbinarea centurii cu tabla lăcrimară. LĂCRIMARĂ Prima filă de tablă a punţii, care se îmbină cu centura. LĂPTAŞ Plasă de pescuit în ape curgătoare, confecţionată din fire de cânepă sau de bumbac, în formă de sac, şi prevăzută pe latura superioară a gurii cu plute, iar pe latura inferioară cu bile de plumb. LĂRGIREA HARMUZULUI Operaţiune de deschidere a harmuzului efectuată cu o daltă lucrătoare sau cu o pata raţă. LĂSĂ LA BABORD/TRIBORD A manevra astfel încât un obiect de pe apă (o geamandură, o aită navă etc.) să rămână la babord/tribord. LĂSĂ SĂ MEARGĂ A lasă o barcă să meargă în virtutea inerţiei, ramele fiind ţinute cu mâna de-a lungul bordajului, o „Las' să meargă!" Comandă pentru a lăsa barca să meargă. LĂSĂ SĂ POARTE A abate sub vânt pentru a umple velele. LĂSARE DIN MERS Molarea remorcii unui şelp dintr-un convoi, şlepul ancorând sau acostând cu gangul. LĂSARE LA APĂ Manevră de coborâre la apă a unei bărci de pe punte sau de la grui. Manevra de lăsare de la grui se execută filând palancurile, barca fiind lipită de parâmele de ruliu cu ajutorul boţurilor alunecătoare şi, Lăsarea bărcii la apă: 7 - vinci; 2 - gruie intrată; 3 - g curent; 4 - rai; 5 - gruie scoasă; 6 \ - atârnător de reţinere; 7 - palane de reţinere; fl - cârlig de papagal; 9-sanie; 10- barcă la apă. eventual, cu parâme de reţinere date peste curenţii palancurilor. Pe navele de pasageri pot fi necesare palancuri şi atârnători de reţinere pentru a nu lăsa barca să balanseze. Bărcile de salvare au şi o apărătoare de bord, denumită sanie. Şalupele se lasă la apă, îndeosebi de pe navele de război cu ajutorul unei bigi, ambarcaţiunea fiind ţinută cu o labă de gâscă. LĂSĂTURĂ 1. Lungime de saulă ce trebuie filată în afara bordului la un loch ordinar, pentru ca barca lochului să fie remorcată orizontal, adică să dea indicaţii corecte. 2. Depuneri lăsate de maree pe plajă, marcând locul unde a ajuns apa înaltă. LĂSTUIRE 1. Cusătură a două bucăţi de pânză de vele, îndoind marginile a două ferţe şi trecând acul prin ele, după care se netezeşte cu netezitorul. 2. {rar) Coaserea a două ferţe cap la cap. LĂŢIME DE TONAJ Distanţa măsurată pe lăţimea unei nave între feţele interioare aie coastelor perechi sau ale fardajului când acesta nu depăşeşte 3 cm. Pentru calculul volumului diferitelor spaţii, măsurarea lăţimilor de tonaj se face după instrucţiuni speciale. LĂŢIMEA NAVEI 1. Distanţa orizontală între tangentele extreme duse la bordajul exterior (accepţiune uzuală pentru navigaţie). 2. Distanţa între tangentele duse la coaste (adică în interiorul bordajului) la navele metalice şi între tangentele extreme la navele de lemn (definiţie folosită în construcţiile navale). Lăţimea la cuplul maestru Lăţimea maximă a navei; sin. lăţime de construcţie. LEAHY, William Daniel (1875-1959). Amiral de Flotă american (1944). A participat ca ofiţer la războiul hispano-american (1898) şi în primul RM. în 1937-1939 a fost şef de stat-major al Forţelor Navale ale SUA. în al doilea RM, şef de stat-major în Comandamentul Suprem al Forţelor Armate ale SUA şi, în acelaşi timp, preşedinte al Comitetului şefilor de Stat-Major (din 1942). A participat la lucrările Conferinţei de la lalta şi la cea de la Potsdam. A publicat memorii arătând şi rolul SUA în al doilea RM. „LEBĂDA" ist. Şalupă cu vele construită în anul 1875 în atelierul Flotilei din Galaţi, sub îndrumarea locot. ing. Ion Izvoranu. Avea forme fine şi elegante fiind cu nimic mai prejos decât navele de acelaşi tip construite în străinătate. După Războiul de Independenţă, şalupa „L" a fost folosită ca anexă a canonierei „Fulgerul" în serviciul Şcolii copiilor de marină, care se înfiinţase în 1881 la Galaţi. După armarea bricului „Mircea" (I) în 1883, şalupa a fost subordonată Şcolii de Marină, fiind folosită ca anexă a bricului alături de canoniera „Alexandru cel Bun". LEFTERESCU, Angela (n. 1924 Fălticeni) Prima româncă, care a primit brevet de comandant de iungă cursă. Din tinereţe a fost atrasă de marină. A renunţat la Facultatea de medicină unde era studentă din dorinţa părinţilor şi s-a ambarcat pe remorcherul „Filimon Sârbu". După o pregătire asiduă desfăşurată pe parcursul mai multor ani de navigaţie pe navele Marinei civile, a îndeplinit funcţia de şef de echipaj iar apoi de ofiţer III maritim. Ambarcată fiind pe nava-bază pentru colectarea peştelui „Octombrie Roşu" a fost numită în echipajul trimis să preia din şantierul naval Volkswerft (RDG) traulerul „Trotuş" cu care a participat la operaţiuni de pescuit oceanic. Au urmat funcţiile de căpitan pe traulerele „Trotuş" şi „Dorna" iar din febr. 1982 comandant pe supertraulerul „Ceahlău", calitate prin care a depăşit performanţele înaintaşelor sale principesa Ileana şi Irina Canstantziu Vlassopol. Pensionată în 1984. LEGARE Ultima fază a unei manevre de acostare, constând din fixarea navei cu ajutorul parâmelor de legare la babalele de pe cheu sau la altă navă. Nava poate fi legată cu bordul sau cu pupa la cheu, în ultimul caz fiind asigurată spre larg cu una-două ancore sau cu o ancoră şi o geamandură. Din punct de vedere al Regulilor pentru prevenirea coliziunilor, o navă legată ______________________________________LEGĂTURĂ 295 la cheu, chiar cu pupa, adică având şi ancoră la apă, nu se consideră că este ancorată; ca atare, nava nu trebuie să ridice bula de ancoră. Totuşi este practic, deşi nu obligatoriu, ca aceasta să fie ridicată, pentru a-i preveni pe ceilalţi că nava are un lanţ la apă. L. în patru: a) L. unei nave cu bordul la cheu, având spre larg o ancoră şi un ancorot. b) (la lucrările de salvare a navelor) Fixarea navei salvatoare deasupra epavei cu ajutorul a patru ancore. Ancorele sunt legate cu câteva zale de lanţ, apoi cu o sârmă având la capăt o cheie rotundă de care se prind un atârnător scurt şi un boţ, cu ajutorul cărora se leagă de o bucată de lemn ce îndeplineşte funcţia de căpăţână de ancoră. Cele patru ancore se aşază pe punte şi se fundarisesc cu biga, urmând drumuri în jurul geamandurii care marchează locul epavei. LEGARE LA GEAMANDURĂ Manevră al cărei scop constă în a asigura nava la o geamandură de legare. Legare la geamandură: A - manevra navei; B - prinderea lanţului; 7 - chei; 2 - lanţ; 3 - boţ de legare la geamandură; 4 - geamandură; 5 - cheie de legare la geamandură. Nava se prezintă cu prova ia înălţimea geamandurii; apoi se lasă la apă o barcă ce acostează la geamandură în bordui opus navei, asigurâd-o temporar cu un boţ de L.I.G.; în cele din urmă se coboară un lanţ de ancoră pe boţ şi se prinde cu cheia la nivelul geamandurii. în cazul unui corp mort nava prinde căpăţâna care marchează locul acestuia şi virează prin nara ancorei sârma şi lanţul intermediar până ce lanţul de legare ajunge pe punte şi se prinde cu o cheie la lanţul ancorei. Legarea la un corp mort poartă şi denumirea de luarea unui corp mort. LEGĂTOR DE NAVĂ MC Barcagiu care ajută la legarea navelor. LEGĂTURĂ 1. Parâmă de legare a navei la cheu. Distingem: legătura/parâma prova, traversele prova şi Legăturile navei: / - legătură (parâmă) pupa; 2 - traversă pupa; 3 - şpring prova; 4 - şpring pupa; 5 - traversă prova; 6 - legătură (parâmă) prova. LEGĂTURĂ______________________________________________________ 296 pupa (denumite pe Dunăre trese) care se dau perpendicular pe navă, şpringurile, care se dau de la prova înapoi şi de la pupa înainte şi legătura/parâma pupa. în cazul legării cu pupa la cheu, nava nu are decât L. pupa, care se dau uneori încrucişate. L. elastică 1 2 "EEE*S^) 10 Legătură elastică: 7 - rodanţă; 2 - legătură; 3 - matiseală scurtă (sub legătură); 4 - lanţană; 5 - cheie; 6 - gaşă; 7 - patronare; 8 - sfârc de sârmă. L. din parâmă vegetală de cca 6 m, dată în dublin şi matisită scurt, fiind asigurată la mijloc cu o L. lată, iar la capete cu ochiuri cu rodante în care se prind cu chei sfârcuri de sârmă. L. de uragan Idem, dar făcută din garlin şi având la capete ochiuri înfăşurate pe care se prind sfârcuri cu un ochi matisit. Ambele servesc ia legarea navelor pe vreme foarte rea, eventual, cu remorci improvizate. 2. Prindere cu ajutorui unei parâme subţiri a două parâme mai groase, a unei parâme pe un şcondru, a doi şcondri. în mod frecvent se întâlnesc următoarele tipuri de L.: L. lată, ale cărei volte se strâng cu un mai de matisit sau cu un vinci spaniol, după care capătul se trece prin ochiul iniţial şi se face un nod (L. lată simplă) sau se face o traversă care se asigură cu o foarfecă şi o coroană cu nucă ori cu un nod lat. L. rotundă: a) L. care continuă cu un al doilea strat de volte, denumite călăreţe, ce se strâng cu mâna, după care operaţiunea se încheie ca în cazul L. late simple sau cu o traversă; b) L. dublu traversată ce se utilizează la macaralele cu zbir dublu. L. portugheză, denumită simplu portugheză, care se face cu volte încrucişate şi cu volte călăreţe terminate cu o traversă; dacă numărul de volte este mare, traversa poate avea două părţi. L.P. poate fi făcută şi pe şcondri. în afară de acestea, se mai folosesc: L. de matisor L. care începe ca şi L. dublă, adăugându-se voite călăreţe, după care se trece prin ochiul iniţial, între cele două rânduri de volte, se scoate sub două volte şi se termină cu un nod lat sau jumătate de ochi, în funcţie de grosimea L. L. încrucişată L. care se face pe două parâme încrucişate. L. în cruce L. care se face pe două parâme în unghi drept. L. pentru arbori L. servind la legarea arborelui gabier de coloană în caz de avarie. L. de capră L. care se face la vârful unei capre; v. fig. capră. L. de tripod L. care se face la vârful unui tripod; v. fig. tripod. L. de întăritură L. ce serveşte la prinderea unui tachet. L. dreaptă L. ce se utilizează pentru legarea a doi şcondri perpendiculari. L. diagonală L. folosită pentru legarea a doi şcondri ce formează un unghi ascuţit. L. gâtuită Orice legătură de apropiere a două parâme, strânsă cu un vinci spaniol. L. de pescar L. ce serveşte la- legarea de un şcondru. L. de aţă de vele L. ce se face pe parâme subţiri cu aţa în dublin, trecându-se apoi pe sub volte până când extremităţile se întâlnesc, după care se ia o voltă (traversă) în jurul L. şi se împreunează capetele cu un nod lat. L. de pensulă L. folosită pentru a ţine drepte firele pensulei. L. de sfilaţă Se iau câteva volte, după care capetele se trec pe sub acestea, procedându-se ca la L. de aţă de vele. L. pe sârme şi cu sârmă se fac, ca şi cele late sau rotunde, dar se întind cu un întinzător. LEGĂTURĂ DE BOMPRES înv. Legătură cu parâmă pentru prinderea bompresului de taie-mare pe vechile nave cu vele; v. fig. navă de 74. LEGEA PAVILIONULUI Dreptul unei nave la pavilion, conform legii statului căruia îi aparţine. Convenţia de la Geneva din 1958 privind marea liberă stipulează că orice navă are drept la un singur pavilion şi la o singură naţionalitate. LEGEA BONNER MC Lege maritimă americană din decembrie 1963, în baza căreia Comisia federală maritimă a SUA este împuternicită să ceară tuturor armatorilor străini, care efectuează transporturi maritime în porturile americane, să declare beneficiile realizate în urma acestor tranzacţii. LEGEA BUY BALLOT meteo. Lege enunţată de profesorul Buy Ballot, prin care se stabileşte circulaţia generală a vânturilor în raport cu centrele de înaltă şi joasă presiune (centre de acţiune ale atmosferei). Conform acestei legi, vântul se roteşte în emisfera nordică în jurul centrelor de înaltă presiune în sens retrograd, iar în jurul centrelor de joasă presiune - în sens direct. în emisfera sudică, fenomenele se petrec invers. Această lege este foarte importantă pentru navigatori, deoarece permite ca în funcţie de direcţia vântului să se stabilească direcţia centrului de joasă presiune. Astfel, în emisfera nordică, un observator care primeşte vântul din faţă va avea centrul de joasă presiune la 8-12° spre dreapta, iar în emisfera sudică 8-12° spre stânga. Pe această bază se poate determina traiectoria centrului şi respectiv semicercul periculos al unui ciclon. LEGEA TEMPESTELOR înv. Reguli de măsură în ciclon. LEGHE MARINĂ înv. 1. Unitate de măsură a distanţelor pe mare şi pe uscat, care variază în funcţie de sistemul adoptat în diferite ţări. Astfel, Anglia, SUA, Franţa şi Spania au adoptat pentru L.M. lungimea de 5 554,9 m, valoarea medie fiind 5 500 m (aproximativ 3 Mm). 2. Unitate de măsură egală cu 3 Mm (5 536 m). LEIF (Leiv), Eriksson (Leif cel fericit) (?970-1021 n. Islanda). Navigator şi călător normand (viking), fiul lui Erik cel Roşu, descoperitorul Ins. Groenlanda. După relatările din „Saga Groenlandezilor" şi „Saga lui Erie cel Roşu", L. E. ar fi descoperit în anul 1000 continentul american, unde ar fi iernat înainte de a se întoarce în Groenlanda. în ce priveşte locaţia zonelor indicate (Helluland, Markland şi Vinland), opiniile cercetătorilor diferă între coasta de E a Pen. Labrador, litoralul de NE al continentului american în zona Noii Anglii şi Ins. New Foundland. „LEIF ERIKSSON" Navă construită de norvegieni după modelul drakkar-ului aparţinând vikingilor, care a fost descoperit în 1893 în urma unor săpături. Cu această navă a fost traversat Oc. Atlantic în 40 de zile în condiţii meteorologice variate, viteza maximă atingând 11 Nd. LEGĂTURI 297 Ml Traversă T/7WM N Legături: A - de aţă de vele; B - de gât; C- de întăritură; D - de matisor; E - de pensulă; F - de sart; C - de sfilaţă; H - diagonală; / - dreaptă; J - gâtuită; K -cruce; L - încrucişată; M- lată cu traversă; N- lată; O - pentru arbori; P- portugheză; Q- rotundă dublu traversată; R- traversată. LEMN DE FIER 298 în acest mod au fost confirmate în practică calităţile nautice ale navelor construite de vikingi. LEMN DE FIER Lemn de esenţă tare, din specia eucaiiptului, folosit la construcţii navale. LEMN MORT 1. Piese de legătură între etrava sau etamboul unei nave din lemn şi chilă. 2. Porţiune a corpului navei între chilă şi etambou. 3. Porţiune de catarg care nu are veie. LEMN MORT TĂIAT Porţiune de pe fundul de ia pupa al unei nave, când aceasta nu este suficient de proeminentă. LEMN SFÂNT înv., sin. gaiac. LEMNOS Ins. grecească în M. Egee în apropiere de intrarea în Str. Dardanele. Supr. 482 km2; pop. cca 30 mii loc. Relief deluros cu alt. max. de 430 m. Ţărmurile dantelate în partea de S, unde G. Mudros oferă condiţii favorabile adăpostirii navelor. Culturi de viţă de vie, măsline, grâu ş.a. Creşterea ovinelor. Pr. oraşe: Kastron şi Mudros. LENE Defect al unui compas magnetic, care constă în orientarea lentă în meridianul magnetic sau în meridianul compas. Cu toate acestea, compasurile pe navele cu vele, care guvernează după vânt, trebuie să fie uşor leneşe pentru a nu varia frecvent capul la micile abateri de la drum, inerente unor astfel de nave. „LENIN" Prima navă civilă din lume cu propulsie nucleară (construită în 1957 la St. Peterburg), destinată asigurării navigaţiei în zona arctică. Caracteristici: depl. 16 000 t; dim: 134 x 27,6 x 9,2 m; propulsia este asigurată de trei reactoare nucleare; puterea maşinilor 44 000 CP; vit. 1 8 Nd. Pentru spargerea gheţii foloseşte... pe lângă forţa de izbire, instalaţii ultrason de mare putere, precum şi fuzee (bombe termice) lansate de un elicopter ambarcat. LENINGRAD Oraş-port pe Fl. Neva din Federaţia Rusă (denumire din timpul URSS). v. Sankt-Peterburg. LENTILE FRASNEL Sistem de lentile care se folosesc pe scară largă în aparatura optică a farurilor şi care au înlocuit total reflectorul parabolic. Numărul şi dispunerea acestor lentile în jurul focului realizează o anumită dirijare a luminii pe diferite sectoare ale orizontului. Dacă aparatui optic este format din asemenea lentile, concentrează lumina în mai multe fascicule distincte şi se roteşte sau, dacă în faţa lui se roteşte un ecran cu fante, se obţin sclipirile şi eclipsele necesare producerii caracteristicii luminii farului. LEO Constelaţie cu stelele nautice Denebola şi Regulus; în latină „Leul". LEOPOLDVILLE Oraş-port din Rep. Zair. v. Kinshasa. LEPANTO (azi Nâupactos) Oraş în Grecia, pe ţărmul de N al G. Corint, ist. în apropiere de L. a avut ioc la 7 oct. 1571 o mare bătălie navală în care flota „Ligii Sfinte'7 (Veneţia, Spania, Vatican, Malta, Genua ş.a.), condusă de Don juan de Austria, a înfrânt flota turcă sub comanda lui Aii Paşa. Bătălia a fost prilejuită de aşa- * numitul război al Ciprului (1570-1573). Flota Ligii avea 213 galere şi galease, 25 mii oameni; flota turcă 270 galere şi galiote şi 25 mii oameni. Flota Ligii, trimiţând în faţă 6 galease dotate cu artilerie puternică, a reuşit să dezorganizeze formaţia de luptă turcă. A urmat lupta de abordaj care a provocat turcilor mari pierderi. Flota turcă a pierdut 215 nave, iar aliaţii 15. Cauzele înfrângerii s-au dovedit a fi slaba pregătire a echipajelor turceşti şi insuficienta dotare a navelor lor cu arme de foc. Bătălia de la L. a demonstrat roiul crescând al artileriei în acţiunile pe mare şi a grăbit dezvotarea flotelor cu veie. LEPRI, Remus (1886-1916 n. Bucureşti din părinţi originari din Italia) Absolvent al Şcolii de artilerie, geniu şi marină (1910). Locotenent specializat în arme sub apă încadrat în grupul de nave port-mine din cadrul Apărărilor sub Apă. Erou al Războiului de întregire căzut la datorie în timp ce pregătea instalarea unui baraj de mine ia ostrovul Mecica (km 515 pe Dunăre) pentru a împiedica o intervenţie a navelor austro-ungare în timpul trecerii fluviului de către trupele armatei române, în operaţia ofensivă de la Flămânda (1 oct. 1916). în semn de recunoaştere a eroismului său, încă în primul RM, unui ponton de mine i s-a dat denumirea de „Lt. Lepri", iar după război, uneia din cele 4 canoniere care au intrat în serviciul MM. LESSEPS, Ferdinand (1805-1894) Diplomat şi om de afaceri francez. A înfiinţat Compania Internaţională a Canalului de Suez, iar între 1859 şi 1869 a condus lucrările de constructie a acestuia. Spărgătorul de gheaţă „Lenin" LEST 1. Greutate amplasată pe fundul unei ambarcaţiuni pentru a-i spori stabilitatea. Nu se recomandă să se utilizeze lest metalic, ci butoiaşe cu apă amarate, care, la nevoie, pot fi golite pentru a spori flotabilitatea ambarcaţiunii. 2. Greutate amplasată la baza unui obiect care trebuie să plutească în poziţie verticală (de ex., la barca lochului ordinar se utilizează ca L. o fâşie de plumb). 3. Greutăţi ambarcate într-un bord în vederea efectuării probelor de înclinare. 4. sin. balast, savură. LESTÂ A prevedea cu lest. LEUT Ambarcaţiune de pescuit folosită în M. Adriatică. LEVANT (fr. levant-răsărit) 1. Denumire dată în trecut de francezi ţărilor musulmane de la litoralul răsăritean al M. Mediterane, îndeosebi Siria, Liban, Egipt. Comerţul cu L. a fost dominat de negustori europeni, în special italieni (din Veneţia şi Genova) până la sfârşitul sec. XV când supremaţia a trecut de partea turcilor otomani. 2. Vânt care bate dinspre Est în strâmtoarea Gibraltar în timpul lunii martie şi în perioada iunie-octombrie. LEVANTER Vânt care bate cu putere dinspre Nord-Est în M. Mediterană; sin. evrocyciodon, meltem. LEYTE Ins. în g. cu acelaşi nume din Arh. Filipinelor la N de Ins. Mindanao. Supr. 7213 km2. Relief muntos vulcanic cu alt. până la 1349 m. Vegetaţia tropicală. Pop cca. 1 mii. loc. Or. pr. Takloban. ist. în apropierea ins., în al doilea RM a avut loc ia 24-25 oct. 1944 o bătălie navală de mare amploare între forţele americane şi cele japoneze. în bătălie flota japoneză a pierdut 26 de nave, din care 4 PA, iar americanii 7 nave, din care 3 PA. Asigurându-şi supremaţia pe mare şi în aer, flota americană a sprijinit debarcarea forţelor terestre care au cucerit Ins. (20 dec. 1944) pe care au folosit-o drept cap de pod pentru a lua în stăpânire Arh. Filipinelor. LIAODONG (Liaotung) 1. Golf în M. Galbenă între ţărmul asiatic şi Pen. Liaodong, parte a G. Bohai. Pătrunde în uscat pe o distanţă de 220 km; lăţimea la intrare 1 75 km; ad. 10-50 m. Iarna se formează gheţuri la ţărm. Maree neregulată cu ampl. de cca 4,4 m. 2. Pen. în NE Chinei între G. Coreii şi G. Liaodung din M. Galbenă. Lung. 225 km; lăţimea max. 130 km. Ţărmurile de SE şi NE sunt joase şi drepte cu o fâşie de litoral care se deseacă la maree joasă. Relief colinar cu alt. max. de 300 m, alcătuit din formaţiuni nisipoase, cristaline, bazaltice ş.a. Culturi de porumb, gaolean. Pescuit. Pr. oraşe-porturi: Dalian şi Lushun. LIBER Comandă indicând terminarea unei manevre sau a altei activităţi, o „L. la maşini!" „L. de la posturile de luptă!" „Liberă garda!" etc. „Liberă pupa/prova!" Formulă de raport la plecarea navei indicând că toate parâmele au fost intrate; astfel, se evită cazurile în care elicea ar putea prinde o parâmă. LIBER PE BORD MC v. F.O.B. __________________________LICEUL MILITAR DE MARINĂ 299 LIBER DE CHELTUELI (engl. franco) MC Termen de comerţ prin care se înţelege că cumpărătorul nu va avea de plătit peste preţui mărfii nici un fel de speze sau alte cheltuieli uzuale. LIBERĂ PRACTICĂ MC Permisiunea de a lua contactul cu uscatul ce se acordă unei nave care are patenta de sănătate curată. LIBERA PRACTICĂ PRIN RADIO MC Permisiunea de a intra în anumite porturi dată de autorităţile sanitare portuare navelor comerciale şi cu deosebire navelor de pasageri, fără a mai fi oprite pentru controlul sanitar, înainte cu 1 2-24 ore de sosirea în port navele respective trebuie să transmită prin radio starea sanitară de la bord. „LIBERTAD" (sp. Libertate) Crucişător al flotei spaniole construit în 1926 (până în 1931 „Principe Alfonso"). Caracteristici: depl. 9145 t; vit. 33 Nd; tunuri: VIII x 152 mm, IV x 102 mm, II x 47 mm; 1 2 tuburi lanstorpile; un hidroavion. în timpul războiului civil (1936-1939), echipajul a trecut de partea republicanilor împotriva rebeliunii fasciste şi împreună cu alte nave a sprijinit trupele republicane care acţionau de-a lungul coastei G. Biscaya. A acţionat în M. Mediterană şi a executat transporturi de materiale de război. în 1939 s-a internat în portul Bizerta (Tunis) luând numele de „Galicia". Scos din serviciu în 1 966. LIBERTATE DE MANEVRĂ Ordin (semnal) al navei-comandant prin care se lasă fiecărei nave libertatea de a executa o anumită manevră. L.d.M. poate fi acordată şi pentru un anumit interval de timp (de ex., L.d.M. pentru noapte). „LIBERTATEA" Yacht. v. „Luceafărul". LIBERTATEA MĂRII Principiu potrivit căruia largul mării nu este supus suveranităţii nici unei ţări, fiind deschis în mod egal tuturor statelor. Din acest principiu derivă cele patru libertăţi stabilite prin Convenţia de la Geneva (1958), de care beneficiază toate statele, indiferent dacă sunt sau nu riverane; a) libertatea de navigaţie; b) libertatea de pescuit; c) libertatea de survol (navigaţie aeriană deasupra mării libere); d) libertatea de a instala cabluri şi conducte submarine. L1BRA Constelaţie având steaua nautică Zuben el genubi; în latină „Balanţă". LIBREVILLE Cap. Rep. Gabon din Africa Ecuatorială şi port pe malul estuarului Fl. Gabon la G. Guineii din Oc. Atlantic. Cca 25 mii loc. Portul este protejat împotriva valurilor de moluri. Ad. în port este de cca 8 m. Lung. frontului de cheuri 2,8 km. Navele de mare tonaj staţionează la ancoră în radă unde sunt operate. Volumul traficului anual de mărfuri peste 1 mii. t., ponderea revenind transportului de cabotaj. Principalele produse de export: petrol, lemn preţios, cacao, copra, cauciuc. Ateliere de reparaţii pentru nave de tonaj redus. LIBURNĂ ist. Navă uşoară cu un singur rând de rame, folosită pentru luptă în Roma antică. LICEUL MILITAR DE MARINĂ „ALEXANDRU IOAN CUZA" Institut de învăţământ de marină. S-a înfiinţat la 10 noiembrie 1950 la Galaţi sub denumirea de Şcoala Medie Militară de Marină ca succesor al Şcolii Copiilor LICHID DE COMPAS____________________________________ 300 de Marină înfiinţată în 1881 ia Galaţi şi al Şcolii Copiilor de Marină din cadrul Institutului maritim creat în 1921. în anul 1972 se înfiinţează Liceul Industrial de Marină, subordonat Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor; în anul 1973 trece în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. Desfiinţat în 1998. LICHID DE COMPAS Amestec format din 43% alcool şi 57% apă distilată, aflat în interiorul cutiei unui compas magnetic în care pluteşte roza. Are roiui de a asigura stabilitatea rozei ia baians şi schimbări de drum. LICHIDARE VAMALĂ LA PLECARE MC Declaraţie de plecare depusă ia vamă şi la căpitănia portului, precum şi lichidarea tuturor formalităţilor la vamă şi la celelalte autorităţi portuare, efectuate de navă prin agentul ei, cu scopui de a obţine „permisul de plecare", adică documentul prin care se atestă că nava a îndeplinit toate formele legale, că s-au plătit toate taxele şi că este liberă să părăsească portul. LICOSTOMO Numele sub care apare în scrierile italiene din sec. XIII—XIV portul Chilia. LIEPAjA (Libava) Oraş şi port maritim al Letoniei la M. Baltică. Este deschis navigaţiei tot timpul anului. Aşezat pe un istm care separă lacui Liepaja de mare. Un canai navigabil care leagă lacui L. de M. Baltică împarte oraşul în cartierele vechi şi nou. Al doilea oraş ca mărime din Letonia. Centru al industriei metalurgice, uşoare şi alimentare ist. L. a primit statutul de oraş în 1 625 şi este menţionat ca port din anul 1263. în 1919 a fost ocupat de trupele germane. în 1940 a intrat în compunerea URSS. în 1941 a fost teatrul unor puternice lupte între forţele germane şi sovietice la care au participat forţe navale şi aeriene. LIGA MAIŞTRILOR MILITARI DE MARINĂ Formă de asociere socio-profesională a maiştrilor militari de marină. Prima Şcoală militară de Maiştri de Marină a fost înfiinţată în 1897. Corpul maiştrilor militari de marină s-a constituit oficial prin decret regal în ziua de 6 mai 1909, dată care se serbează ca „zi a maiştrilor militari de marină". Liga maiştrilor Militari de Marină s-a format în febr. 1922 la Galaţi (Cercul maiştrilor militari din Divizia de Dunăre) şi în 1928 la Constanţa (Cercul maiştrilor militari din Divizia de mare) şi a funcţionat până în 1948, reluându-şi activitatea la 16 octombrie 1990. Preşedinţi: Miron Domnaru (1990-1999) veteran de război şi al L.M.M.M. şi M.m.p. (r) Dumitru Mihăilescu al cărui mandat a început în 1999. în anul 1996 a apărut publicaţia „Timona", organul oficial al ligii maiştrilor Militari de Marină. LIGA NAVALĂ ROMÂNA (LNR) Organizaţie naţională, neguvernamentală, non-profit, de utilitate publică, înfiinţată în anul 1928 la iniţiativa unui grup de reprezentanţi ai Marinei Militare şi Marinei Civile în frunte cu viceamiralul Vasile Scodrea cu scopul de a contribui la formarea în mase şi îndeosebi în rândurile tineretului a unei opinii favorabile dezvoltării marinei Militare şi Civile a României. Din grupul de iniţiativă au mai făcut parte contramiral I. Coandă, Cdor A. Negu-lescu, prof. univ. M. Ştefănescu, Cdor. I. Bălănescu, C-dor M. Negru ş.a. Primul preşedinte al LNR a fost ales generaîui Paui Anghelescu pe atunci ministru de război. Din 1933 Şeful Statului - regele - a luat asupra sa conducerea directă a LNR în 1948 preşedinte ai Ligii a fost ales contraamiralul Nicoiae Păiş. în 1949, sub regimul instaurat la 23 august 1944, liga a fost în mod nejustificat şi abuziv desfiinţată. La 28 februarie 1990 din iniţiativa Viceamiralului Gheorghe Sandu activitatea LNR a fost reluată, calitatea de persoană juridică fiindu- i recunoscută printr-o hotărâre a Judecătoriei Sector I Bucureşti. După reluarea activităţii s-a trecut la organizarea filialelor, în primul rând la Bucureşti şi Constanţa, în principalele oraşe-porturi precum şi în alte oraşe. Preşedinte al Ligii a fost aies Viceamiralul Gh. Sandu (1990-1994) iar după retragerea sa din motive de sănătate, în funcţia de preşedinte a fost ales VAm Victor Bogdan. Preşedinţi ai filialelor: Bucureşti -Cdr. Gheorghe Popescu (1990-1991), Cdr. Emilian Munteanu (1991-1998), CAm loan Chirii (din 1998); Constanţa - CAm Ştefan IIie (1991-2005), CAm Cor-neliu Cristescu (din 2005). Şi-au reluat apariţia organele de presă ale L.N.R. „Marea Noastră", „Marea Noastră" pentru Tineret" (înlocuită din 2004 cu „România Maritimă şi Fluvială" şi alte publicaţii între care: rev. „Actualitatea pe Dunăre" (Gaiaţi), rev. „Dunărea Maritimă" (Tulcea) ş.a. LIGAN ist. Primul torpilor din lume (1877), având deplasamentul de 40 t şi viteza de 19 Nd. LIGURICĂ, Marea ~ {it. Mare Ligure) Parte a M. Mediterane cuprinsă între ins. Corsica, Elba şi ţărmurile Franţei (Riviera) şi Italiei. Supr. 15 mii km2. Ad. med. 1200 m, max. 2546 m (G. Genova). Temp. apei la supr. iarna este de +13-14° C, vara +22-24° C; salinitatea 38%o. Maree semidiurnă de 0,3 m. Pr. porturi: Genua, Spezia, Livorno (Italia), Nisa (Franţa). LIMAN hd. (din gr. limen) Estuar cu o formă alungită, adâncime mică şi ţărmuri joase în generai abrupt, care se formează prin inundarea văii fluviilor de şes de către mare şi separat parţial de aceasta prin limbi de nisip (aluviuni). Ex. Limanul Nistrului. LIMASOL Oraş-port pe ţărmul sudic al Ins. Cipru. Cca 35 mii ioc. Prod. de vinuri, ciment, fructe, textile, covoare. Traficul anuai de mărfuri cca 2 mii. t. Import: maşini, utilaje, combustibil, mijloace de transport; export: ciment, băuturi, ţigări. LIMB 1. Operaţie de descărcare parţială a unei nave pentru a face posibilă trecerea sa peste bara unui fluviu; sin. alimbare, limbuire. 0 „A face L." A executa o asfel de operaţie. 2. Nava (şalanda, şlepul) cu care se face L. 3. v. sextant. LIMBAJ MARINĂRESC Totalitatea cuvintelor şi expresiilor oficiale, familiare şi argotice folosite în marină având o anumită semnificaţie izvorâte din practica şi tradiţia marinărească şi specificul tehnicii navale. Deşi are o tradiţie îndelungată, L.M. românesc a început să se extindă în limba comună şi cea literară în sec. XIX. Un rol important în acest sens l-au avut comandorul Eugeniu P. Botez (cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart) şi alţi oameni de litere. Cu toate acestea, L. M. românesc este adesea neînţeles şi folosit greşit de marele public din mai multe cauze, între care necunoaşterea problemelor de marină, introdu- cerea eronată în enciclopediile şi dicţionarele generale a unor termeni de marină fără consultarea specialiştilor în domeniu marinari, adoptarea în contradicţie cu latinitatea şi tradiţiile L. M. românesc a unor termeni artificiali şi inutili împrumutaţi din limbi străine, în locul unor termeni necesari care nu au corespondent în I. română. LIMBĂ 1. Porţiune îngustă de uscat cu baza legată de ţărm ce înaintează în mare, fiind adeseori prelungită, pe sub apă, cu o întinsură sau un pinten. 2. fl. Fâşie de uscat ce porneşte oblic de la malul unei ape curgătoare, înaintând spre aval. 3. Prelungirea pe apă a unui gheţar ce se află pe uscat; sin. iimbă glaciară. 4. i/. Malta, ordin. LIMBĂ SUBMARINĂ sin. pinten submarin. LIMBUIRE sin. limb (1). LIMITA DE STABILITATE Valoarea unghiului de înclinare transversală pentru care stabilitatea iniţială a navei devine zero. LIMITA GHEŢURILOR hd. Linia variabilă ca poziţie, reprezentată pe hărţi pentru a marca limita de coborâre a aisbergurilor şi câmpurilor de gheaţă din regiunile polare. în emisfera nordică, limita medie a gheţurilor corespunde cu latitudinea de cca 62° în apr. şi de cca 77° în sept., iar în emisfera sudică cu cca 56° în sept. şi cca 62" în feb. în Oc. Atlantic aisbergurile coboară uneori până la lat. de 40° în emisfera nordică şi până la lat. de 30° în emisfera sudică, ajungând chiar până la C. Bunei Speranţe şi până în estuarul Fl. La Plata. LIMITA MARITIMĂ A APELOR TERITORIALE Linia imaginară trasată pe apă, care se găseşte la o anumită distanţă de linia costieră şi care corespunde cu marginea dinspre larg a apelor teritoriale. De la această linie limită se întinde „largul mării", v. ape teritoriale. LIMITA PERICOLULUI Linia, de regulă punctată, trasată pe hărţile de navigaţie în jurul unui pericol, în interiorul căreia nu este prudent să se navige. LIMITATOR DE UNGHI DE CÂRMĂ Stope mecanice, fixate pe punte în ambele borduri spre a limita unghiularea echei şi a evita intrarea în funcţiune a stopelor de etambou sau avarierea cârmei când unghiul de cârmă ar depăşi valorile normale. LIMPOPO Fl. în Africa australă (Africa de Sud, Mozambic); lung. 1 600 km. Supr. bazinului cca 440 mii km2. Izv. din M-ţii Witwatersrand de la alt. de 1300 m şi se varsă în Oc. Indian. Cursul superior al fl. în zona de podiş are numeroase praguri şi repezişuri. în această zonă se află cascada Talo-Azime. Navigabil pe 150 km pentru nave medii iar în sezonul ploilor şi pentru navele mari. Irigaţii pe cursul mijlociu unde are mulţi afluenţi. LINCOLN, Marea ~ Mare de bordură în Oc. îngheţat de Nord, mărginită de ţărmul de NV al Groenlandei şi cel de N al Ins. Ellesmere, iar la nord de linia care uneşte C. Columbia şi C. Morris Jemp. Prin sistemul de strâmtori (Robeson, Kennedy, Smith) comunică cu G. Baffin. Supr. 38 mii km2; ad. med. 289 m, max. 592 m. Ţărmurile stâncoase, abrupte, tăiate adânc de fiorduri de unde coboară gheţari. Curentul străbate M. către E. Maree semidiurnă cu ampl. de 0,8 m. Tot timpul anului este acoperită de gheţari plutitori. Poartă numele preşedintelui SUA Abraham Lincoln (1809-1865). ___________________________________________________LINIE 301 LINE Lanţ de ins. coraligene în centrul Oc. Pacific situat de o parte şi alta a ecuatorului, aparţinând Marii Britanii şi SUA. Supr. totală 670,8 kmJ; pop 4 mii loc. Ins. pr: Fanning, Ocean, Cristmas, Maiden, Caroline, Flint, Palmyra., Kingman. LINGGA, Arh. ~ Grup de insule coraligene în M. Chinei de Sud, între Ins. Sumatra şi Str. Kaimata. Aparţine Indoneziei. Supr. 2178 km2; alt. până la 1163 m. Pop. cca 40 mii loc.ins. pr.: Lingga (826 km2) şi Sinkep (828 km2). LINGURĂ v. tub lanstorpile; \/. aruncător de grenade ASm. LINGURĂ DE CĂLĂFĂTUIT Lingură cu coadă lungă şi cu gât, servind la turnarea smoalei în harmuz. Lingură de călăfătuit Lingură de înfăşurat LINGURĂ DE IUBLOU sin. pâlnie de iublou. LINGURĂ DE ÎNFĂŞURAT Unealtă pentru înfăşurat parâme, mai mică decât maiul de înfăşurat. LINIA APEI Li nia de-a iungul căreia se întretaie suprafaţa uscatului cu cea a mării pe mare calmă. L.A. se află în permanentă schimbare datorită variaţiei de nivel cauzată de înaintarea şi retragerea apei sub influenţa vânturilor şi a mareei, de depunerea şi spălarea aluviunilor ca urmare a acţiunii valurilor şi a curenţilor, sin. linia ţărmului. LINIA DE SCHIMBARE A DATEI Linie convenţională de pe suprafaţa Terrei care serveşte la delimitarea locurilor de contare a datelor calendaristice diferenţiate cu 24 de ore. Traseul său trece peste Oc. Pacific şi corespunde în cea mai mare parte cu meridianul 180° (antimeridianul Greenwich). în apropierea L.S.D., pe ambele părţi ale acesteia, orele şi minutele fusului orar corespund, iar datele calendaristice diferă cu o unitate (o zi). La nava sau avionul care traversează L.S.D. în direcţia de la V la E, în contarea datelor calendaristice se scade o zi; la trecerea de la E la V în contarea datelor calendaristice se adaugă o zi. (v. harta fuselor orare). LINIA RUMBULUI sin. loxodromă. LINIA ŢĂRMULUI 1. Linie de întâlnire a uscatului cu apa pe mare calmă, la nivelul mediu al acesteia. 2. Linia convenţională între ţărm şi bazinul acvatic trasată pe hartă. Se determină (trasează) pe linia îmbinării apei cu uscatul la nivelul mediu al mării, când aceasta nu are maree, sau la niveiul mareei înalte în cazul mărilor cu maree. Noţiunea de L.Ţ. se foloseşte în special în cartografie. LINIE 1. înv., sin. ecuator terestru. 2. Rută parcursă în mod regulat de navele unei anumite companii de LINIE CENTRALĂ____________________________________________ 302 navigaţie. LINIE CENTRALĂ Dreaptă normală pe centrul liniei de bază la sistemele de navigaţie hiperbolice. LINIE DE APĂ Linie formată la intersecţia planului orizontal al suprafeţei apei cu corpul navei. LINIE DE ARBORI Ansamblu din două sau mai multe tronsoane confecţionate din bare cilindrice de oţel, cuplate între ele prin flanşe şi buloane, prin intermediul cărora se transmite mişcarea de rotaţie de ia maşină la elice. Capătul din interiorul navei al L.d.A. este cuplat cu arborele motor, iar pe capătul exterior este montată elicea. După modul de amplasare, tronsoanele poartă denumirea de arbore intermediar sau arbore port-elice. L.d.A. este menţinută în poziţie corectă cu ajutorul cuzineţilor de sprijin (depat) şi al presetupei de etanşare montată în etambou, la ieşirea din navă a arborelui portelice. LINIE DE BAZĂ 1. Linie ce coincide cu muchia inferioară a chilei. 2. Dreaptă care uneşte staţia principală şi o staţie secundară aparţinând unui lanţ de navigaţie hiperbolică. LINIE DE BRIZANŢI Linie - mai mult sau mai puţin dreaptă - ce marchează fundurile mici de care apa mării se sfărâmă formând brizanţi. LINIE DE BULINĂ Dreaptă ce marchează drumul limită pe care îl poate lua o ambarcaţiune sau o navă cu vele pentru a atinge un punct dat, strângând vântul; sin. linie de vânt strâns. LINIE DE CREDINŢĂ Linie marcată pe cutia compasului, care materializează axul navei şi la care se citeşte capul acesteia; v. fig. compas. LINIE DE CUSUT Linie marcată printr-un fir colorat, la câţiva centimetri de marginea unei ferţe, pentru a putea fi cusută cu altă ferţă; v. fig. cusături. LINIE DE FRONT Formaţie în care navele se deplasează pe drumuri paralele, relevându-se reciproc la travers; v. fig. formaţii. LINIE DE GRENURI Zonă aflată la o anumită distanţă de faţa unui front de aer rece (până la 200 Mm) de-a lungul căreia se produc grenuri. LINIE DE ÎNCĂRCARE Intersecţia planului de plutire a unei nave cu bordajul exterior, marcând bordul liber minim, de vară, de iarnă, de iarnă în Atlanticul de Nord, la tropice, în apă dulce, pentru caric obişnuit şi pentru cherestea; v. marcă de bord liber. LINIE DE MARGINE sin. linie de supraimersiune. LINIE DE PLUTIRE Linie formată la intersecţia planului apei cu bordajul navei la un moment dat. LINIE DE PLUTIRE DE DEPLASAMENT Linie de plutire a unei ambarcaţiuni cu aripi portante sau cu pernă de aer atunci când pluteşte pe apă ca o ambarcaţiune obişnuită. LINIE DE PLUTIRE PURTATĂ PE ARIPI Linie de plutire a unei ambarcaţiuni cu aripi portante, în momentul utilizării acestora. LINIE DE POZIŢIE Loc geometric al punctelor de pe glob în care se poate afla o navă ce foloseşte un anumit procedeu de navigaţie. Astfei, o navă de pe care se iau relevmente se va afla pe o L.d.P. de forma unei drepte în cazul utilizării hărţilor Mercator; dacă se foloseşte o înălţime la un astru sau dacă se măsoară distanţa la un reper de la uscat, L.d.P. va avea forma unui cerc. LINIE DE RELEVMENT Formaţie în care navele se deplasează pe drumuri paralele relevându-se sub un unghi între 91°-179°; poate fi normală sau eşalonată v. fig. formaţii. LINIE DE SONDE/SONDAJ Linie urmată de ambarcaţiunea sau de nava care execută sondaje pe timpul unei ridicări hidrografice. L.d. S. sunt, de regulă, paralele sau radiale. LINIE DE SPUMĂ 1. Dâră de spumă ce marchează linia de contact între doi curenţi marini. 2. Dâră de spumă provenită de la brizanţi şi aflată, de regulă, mai aproape de mal în raport cu punctul de sfărâmare a valului. LINIE DE SUPRAIMERSIUNE (definiţie SOLAS) Linie trasată pe bordaj la o distanţă de cel puţin 76 mm de la suprafaţa exterioară a învelişului punţii pereţilor etanşi în bord. La navele cu centura rotunjită, L.d. S. este trasată pe bordaj la o distanţă de cel puţin 76 mm în raport cu intersecţia dintre prelungirea suprafeţei exterioare a învelişului punţii de oţel şi prelungirea suprafeţei bordajului lateral. L.d. S. serveşte la efectuarea calculelor necesare în caz de gaură de apă. LINIE DE ŞIR Formaţie în care navele merg una în pupa celeilalte, L.d.S deschisă Formaţie în care fiecare navă abate puţin într-un bord pentru a ieşi din siajul navei precedente; v. formaţii. LINIE DE VÂNT STRÂNS sin. linie de bulină. LINII PARALELE Instrument de lucru pe hartă. Tipul cel mai simplu de L.P. constă din două rigle legate articulat. Una din ele se aşază pe roza hărţii, la gradaţia corespunzătoare drumului sau relevmentului ce urmează a fi trasat, iar cu cealaltă, utilizând sistemul articulaţiilor, se efectuează translaţia direcţiei în punctul prin care va trece drumul sau relevmentul. Uneori L.P. sunt gradate, ceea ce permite folosirea lor pe oricare dintre meridiane. în locul tipului prezentat anterior, se recomandă a se utiliza L.P. cu role (v. fig. trasare), cu zimţi sau L.P. Weems, a căror precizie este mult mai mare. Linii paralele LINIŞTE Calitatea rozei unui compas magnetic de a nu vibra. LINIŞTIT, Oceanul. ~ v. Oc. Pacific. LION (fr. Golfe du Lion) Golf din M. Mediterană la coasta de S a Franţei. Lung. 93 km; lăţimea la intrare 245 km; ad. peste 1000 m. Ţărmurile în partea de V şi N sunt joase, la E înalte şi abrupte. Maree neregulată 0,2 m. în g. se varsă Fl. Ron. Port important Marsilia. L1PARE {it. Lipari) Arh. de origine vulcanică în SE M. Tireniene la N de Ins. Sicilia aparţinând Italiei. Supr. 115 km2; cca 25 mii loc. Format din 1 7 ins. din care Ins. Stromboli şi Volcano au vulcani activi. Climă şi vegetaţie mediteraneene. Expl. de sulf, viticultură, pomicultură, pescuit. Cunoscut şi sub denumirea de Ins. Eoliene, ist. Lângă Ins. L: în perioada primului război punic (264-241 Î.Hr.) a avut loc în anul 260 Î.Hr. bătălia navală de ia Ins. L. între flotele cu rame ale Romei Antice (113 pentere) şi Cartaginei (140 pentere). Deşi navele cartaginezilor aveau aceleaşi calităţi ca şi cele ale romanilor, victoria flotei romane s-a datorat faptului că pe navele lor erau montate punţi de abordaj (corvi) cu care se prindeau de nava inamică, iar echipajele erau mai bine pregătite pentru lupta de abordaj. Această înfrângere a subminat puterea militară si maritimă a Cartaginei. LISABONA (Port Lisboa) Capitala, şi important port al Portugaliei, situat pe ţărmul Fl. Tajo la 15 km de Oc. Atlantic. Cca 1 mii. loc. Din ocean în port se intră pe două pase: Barra Grandi 1,5 km lăţime şi 9,4 m ad. şi Barra Norti 227 m lăţime şi 5,7 m ad. Portul cu instalaţiile sale este aşezat pe malul dr. al fluviului şi prin poziţia sa a devenit portul prin care trec cele mai importante linii oceanice. Volumul anul al traficului de mărfuri cca 14 mii t. Se importă: cărbuni, ţiţei, metale feroase, maşini, bumbac ş.a. Se exportă: minereuri, vinuri, conserve, plută ş.a. Portul dispune de terminale containere, nave Ro-Ro, cărbuni, petrol. BMM este situată pe maiui st. al fi. Şantierele de construcţii şi reparaţii nave dispun de 11 docuri uscate care asigură construcţia şi reparaţia navelor civile de mare tonaj (până la 326 mii t) şi navelor militare de toate clasele. ist. Portul s-a dezvoltat în perioada marilor descoperiri geografice şi a colonizărilor din sec. XV-XVII, devenind centru comercial al întinsului imperiu portughez. în 1 775 L. a suferit un cumplit cutremur. LISSA Ins. în M. Adriatică (în prezent ins. Vis) unde la 20 iul. 1866 a avut loc prima mare bătălie a flotelor cu maşini cu aburi, între escadrele Italiei (19 nave între care 11 cuirasate) şi Austriei (21 nave între care 7 cuirasate) (bătălia de la Lissa). încercarea flotei italiene la 18 iui. de a debarca un desant pe insula apărată de o garnizoană cu 3000 de militari şi 7 baterii de coastă (88 tunuri), cu scopul de a o cuceri, a dat greş din cauza slabului efect al focului artileriei de pe nave asupra bateriilor de coastă şi dârzeniei apărătorilor. Venită în ajutor la 20 iul. escadra austriacă a angajat duelul de artilerile cu flota italiană, fără a avea efect împotriva navelor cuirasate. Soarta bătăliei a fost decisă de pintenarea de către nava comandant austriacă a navei comandant italiană care s-a scufundat cu echipajul de 400 de oameni; un alt cuirasat italian a fost incendiat de focul artileriei de pe navele austriace şi a sărit în aer. Celelalte nave aie flotei italiene s-au retras la Ancona. LISTĂ DE ECHIPAJ MC Tabel nominal al echipajului ambarcat, care corespunde roluiui de echipaj. Face parte din documentele de bord cerute de organele de control la sosirea şi plecarea din port. L.d.E. cuprinde: numele şi prenumele, funcţia la bord, actul de calificare, locul şi data naşterii, naţionalitatea, data ambarcării. LISTĂ DE ÎNCĂRCARE MC Tabel cu mărfurile ce urmează a fi încărcate pe o navă, pe care încărcătorul este dator să-l predea navei în timp util, astfel încât comandantul să poată întocmi planul de încărcare. Lista trebuie să cuprindă: cantităţile de marfă pe partizi, ___________________________________LIVRET DE MARINAR 303 destinaţia lor, descrierea succintă a mărfurilor şi indicaţii asupra felului de ambalaj şi mărcilor de predare, a volumului şi greutăţii, sin. listă de mărfuri. LISTĂ NEAGRĂ MC Listă întocmită de autorităţile portuare sau de guvernele unor state, în care sunt incluse navele considerate indezirabile. „LISTOPIRAT" Denumire dată de Ion Ghica (1816-1897) grecilor din Arhipelagul grecesc care, pe timpul războiului Crimeii (1853-1856), acţionau ca haiduci şi corsari împotriva intereselor Imperiului Otoman şi ale aliaţilor săi. LI SUN SIN (1545-1598) Amiral coreean, creatorul primului cuirasat din lume [v. Kobuksăn) şi care a condus cu succes lupta împotriva flotei japoneze invadatoare în războiul „Imjin" (1592-1598). LITKE, Feodor Petrovici (1797-1882) Navigator şi geograf rus, explorator al Arcticii. A participat la expediţia în jurul lumii (1817-1819) a amiralului rus Golovnin pe velierul de 300 t „Kamceatca". A condus expediţia de explorare a Ins. Novaia Zemlia, M. Barents, şi M. Albă şi a unor insule din N Oc. Pacific făcându-le o descriere amănunţită. A fost unul din fondatorii şi apoi preşedinte al societăţii ruse de geografie (1856-1873). Amiral (1855). LITORAL Fâşie a uscatului alăturată mării şi supusă efectelor curenţilor, acţiunii valurilor şi mareelor. Pe L. sunt amplasate instalaţiile portuare, farurile şi alte repere de navigaţie, precum şi forţele şi mijloacele de apărare ale unui stat. LIVERPOOL Oraş şi important port al Marii Britanii situat la vărsarea Fl. Mersey în M. Irlandei. Cca 1 mii. loc. Lung. frontului de cheuri 40 km; ad. până la 15,5 m; 40 bazine de maree. Portul este accesibil navelor de 200 mii t. Prin port se derulează până ia 60% din exporturile ţării. Se importă: petrol, bumbac, metale neferoase, cauciuc, cherestea, cereale. Se exportă: oţeluri, maşini şi utilaje, ţesături ş.a. Voiumul traficului anual de mărfuri cca 12 mii. t. Cele 13 docuri uscate şi plutitoare asigură construcţia şi reparaţia tuturor categoriilor de nave civile şi militare. Este legat printr-un canal de 58 km lungime de portul Manchester. LIVORNO Important port italian la M. Ligurică. Cca 180 mii loc. Protejat dinspre mare de două spargevaluri şi un mol. Acvatoriul cuprinde avanportul, trei băi şi două bazine portuare. Are două pase de trecere a navelor cu un pescaj de până la 9 m. Lung. frontului de cheuri peste 11 km, cu adâncimi de 4-11,3 m. Volumul traficului anual de mărfuri cca 13 mii. t. Pr. importuri: petrol, cărbuni, cereaie, celuloză, metale neferoase ş.a.; exporturi: marmură, ciment, vin, sticlărie ş.a. Şantierele navale dotate cu docuri uscate asigură construcţia şi reparaţia navelor mari civile şi militare. LIVRĂ Unitate de măsură engleză pentru greutate, egală cu 0,453 kg. sin. pfund (simbol lb.). LIVRET DE MARINAR MC Document eliberat de o căpitănie de port unui marinar ambarcat, pentru a-l folosi ca act de identitate. în acest document se înscriu: numele şi prenumele posesorului, prenumele părinţilor, LLOYD'S___________________________________________________ 304 locul şi data naşterii, funcţia la bord, diplomele pe care le posedă şi data ultimei ambarcări. LLOYD'S, The ~ Societate engieză de asigurări maritime (cea mai veche din lume) şi centru mondial de informaţii maritime; creată către sfârşitut secolului XVII în cafeneaua ai cărei proprietar era Lloyd (a nu se confunda cu Lloyd's Register). LLOYD'S REGISTER OF SHIPPING Societate de clasificare engleză; a luat naştere, ca şi The Lloyd's, în cafeneaua cu acelaşi nume. LNG (engl. Liquid Natural Gas) Navă pentru transportul gazelor naturale lichefiate. LOAD LINES Convenţie internaţională elaborată în anul 1966, asupra liniilor de încărcare ale navei. Intră în vigoare pe plan internaţional la 21 iunie 1968, iar în România la 3 septembrie 1971. Ratificată în 137 de ţări. v. Linie de încărcare. LOARA (fr. Loire) Cel mai lung fl. al Franţei, izv. din M-ţii Cevenni, se îndreaptă spre N, străbate masivul central francez, partea de S a bazinului parizian şi se varsă printr-un estuar în G. Biscaya din Oc. Atlantic parcurgând o distanţă de 1010 km. Supr. bazinului fluvial 1 20,5 mii km2. Afluenţi pr. AlIier şi Mâine. Regim hidrologic variabil; de la izv. curge prin defileuri adânci, iar pe cursul inferior printr-o albie largă inundabilă, din care cauză este indiguit pe o distanţă de 500 km cu diguri înalte de 5-7 m. Este legat prin canale cu FI. Sena şi Saone. Navigabil în aval de Nantes pentru navele oceanice (53 km de la vărsare), iar pentru cele fluviale în avai de confluenţa cu Mâine. Oraşele de pe Loara: Orleans, Blois, Tours, Nantes, Saint-Nazaire. LOBITO Oraş-port din Angola situat pe ţărmul G. cu acelaşi nume din Oc. Atlantic. Portul este protejat contra valurilor de o limbă de nisip de 5,6 km lungime. Lungimea frontului de cheuri 1,9 km cu adâncimi până la 12 m. Ad. în partea centrală a bazinului portuar 25-33 m. Volumul anual al traficului de mărfuri 2,6 mii. t. Se importă: produse petroliere, maşini, mărfuri generale, prod. alimentare; se exportă: minereu de fier, metale neferoase, cafea, sisal ş.a. Şantierele navale asigură reparaţia navelor de tonaj mediu. LOC DE FĂCUT APĂ ist. Radă sau ancoraj cu o sursă de apă bogată (de regulă, o gură de fluviu), unde se putea face apă dulce pentru uzul navelor. Pe vremea navelor cu vele, cunoaşterea locurilor de făcut apă prezenta o importanţă deosebită. LOC DE ÎNTÂLNIRE fi Loc pe un fluviu sau canal, în care lărgimea şenalului sau a canalului permite trecerea a două convoaie, unul pe lângă celălalt. LOC DE POZIŢIE sin. linie de poziţie. LOC DE RONDOU fi Loc în care lărgimea şenalului sau a canalului permite executarea unui rondou. LOCH 1. Aparat de navigaţie folosit pentru măsurarea directă sau indirectă a vitezei navei. Tipurile mai vechi de L. nu măsurau viteza navei direct, ci distanţa parcursă într-un interval de timp dat. Astfel, L. improvizat sau olandez nu era decât o singură bucată de lemn ce se arunca spre prova, după care doi observatori notau ora exactă a trecerii sale prin dreptul a două repere de pe punte aflate la o distanţă cunoscută. împărţind această distanţă la timpul înregistrat, se obţinea viteza navei. L. de fund înv. Greutate legată cu o saulă, care era aruncată la pupa, îăsându-se apoi saula să fileze un anumit interval de timp. împărţind lungimea saulei filate ia timpui cunoscut, se obţinea, de asemenea, viteza. L. ordinar Folosit în prezent numai pe veliere, L. O. constă dintr-un sector de iemn, denumit barca lochului, lestai cu plumb la partea inferioară şi legat cu o labă de gâscă ia o saulă engleză având noduri la anumite intervale. Pentru a măsura viteza, se aruncă barca în apă şi se filează saula până când peste copastie trece o fâşie de astar, denumită semn, care se află la o astfel de lungime de saulă încât tracţiunea să fie orizontală. Lungimea saulei cuprinsă între laba de gâscă şi semn se numeşte lungime moartă sau lăsătură. în momentul în care semnul trece peste copastie se răstoarnă un nisipar (de regulă, de 15 sau 30 s). După scurgerea nisipului, se dă stop şi se determină, în funcţie de numărul de noduri de pe saulă (care se găsesc la distanţa de 14,53 m unul de altul), viteza navei. De aici derivă şi nodul ca unitate de măsură pentru viteză, precum şi expr. „A fila... noduri"; v. nod (1) şi (2). Dintre L. patente, adică brevetate, cel mai obişnuit este L. mecanic ce constă dintr-o elice ataşată cu un capăt de saulă engleză la o piesă, denumită peşte, de la care o altă saulă engleză transmite - în scopul uniformizării - rotaţia elicei la un volant, iar Loch mecanic: 7 - repetitor în comandă; 2 - contor; 3 - trasmisie electrică; 4 - volant; 5 - saulă; 6 - elice; 7 - lăsătură; 8 - peşte. de la acesta la un contor de mile marine, fixat cu piciorul la o talpă de pe coronament; uneori el este însă fixat la un tangon scurt aşezat într-un bord, în dreptul comenzii, pentru a putea fi văzut. Unele tipuri de L. M. sunt echipate şi cu sistem de transmisie electrică la un repetitor din comandă. O variantă a L.M. îl constituie L. harpon, la care mecanismul înregistrator este montat chiar pe elice, fiind necesar, pentru a citi L., să se intre elicea la bord. Cele mai moderne tipuri de L. sunt cele instalate pe fundul navei, de unde şi numirea de L. de fund (a nu se confunda cu L. descris mai sus). La tipul de L.d.F. prevăzut cu elice, mişcarea imprimată acesteia de curentul apei este transmisă unui motor electric. Măsurând intensitatea curentului electric, se obţine viteza navei. Pentru citirea vitezei pot fi, de asemenea, numărate sclipirile unei lămpi, produse într-o unitate de timp. L. de presiune se bazează pe măsurarea diferenţei dintre presiunea statică a apei şi presiunea dinamică a acesteia cu ajutorul unui tub Pitot şi al unui sistem de burdufuri. L. electromagnetic se bazează pe variaţia tensiunii într-un conductor deplasat prin apă într-un câmp magnetic. Tensiunea este captată de două butoane din metal moale şi transmisă unui amplificator, apoi unui contor care indică viteza în noduri. Pe iahturile cu motor se foloseşte un L. cu paletă care permite ca în urma abaterii unei tije mobile, din cauza înaintării navei, să se determine viteza. L. fals Dispozitiv de transmitere către un trasor de drum a vitezei rezultate din numărui de rotaţii, atunci când nu este posibilă transmiterea de la L. Lochurile moderne electronice de diferite sisteme indică automat viteza navei 2. Lac scoţian Loch de fund cu elice: 7 - contor de distanţă; 2 - contor de viteză; 3 - lampă; 4 - puntea comenzii; 5 - locaş cilindric; 6 - bordaj interior; 7 - bordaj exterior; 8 -stea de ridicare; 9- indicator închis/deschis; 10- elice. LOCH NESS (loch - lac scoţian) lac în Scoţia de origine glaciar-tectonică. Lung. cca 40 km; lăţimea 1,4 km; ad. 230 m. Ţărmurile înalte şi abrupte. Nu îngheaţă iarna. Din lac apa se varsă prin Fl. Ness în M Nordului. Navigabil. LOCSTAR Sistem de radionavigaţie ce se bazează pe măsurarea timpului de propagare a semnalelor (distanţe între utilizator şi satelit). Semnalul emis de utilizator este recepţionat de doi sateliţi şi retransmis la staţia centrală, unde este analizat intervalul de timp astfel creat. Se determină, cu o eroare de sub 100 m, poziţia utilizatorului care este comunicată acestuia prin intermediul bazei de control. LODINĂ MC Cherestea de esenţă moale şi secţiune rotundă, cu diametrul de maximum 15 cm. Asemenea bile se folosesc pentru catarge mici, tangoane, ghiuri şi ca şcondri în diferite împrejurări. Intră în dotarea navelor şi mai ales a velierelor, ca material de rezervă. LODOS Denumire dată de pescari vântului de Sud-Est care bate pe coasta de Vest a M. Negre. ________________________________________„LONG BEACH" 305 LOFOTEN Arh. în M. Norvegiei separat de ţărmurile Pen. Scandinave de Str. Vest Fjord. Aparţine Norvegiei. Compus din ins. pr. Austvâg0y, Vestvăg0y, Flakstade, Moskenece şi multe alte insule mici. Insulele sunt separate între ele prin str. înguste; ţărmurile puternic crestate; relief muntos acoperit de gheţari; alt. max. 1161 m (Ins. Estvăg0y); pop cca 36 mii loc. Climă maritimă umedă; temp. în ian. 0°-1° C, în iul. +12° C. Vegetaţie de tundră, important centru piscicol al Norvegiei. Pr. port. Svolver. LOH sin. loch. LOL instabilitate a navei drepte care se înclină într-un bord sau altul sub acţiunea forţelor exterioare (a nu se confunda cu canarisirea). LOLLAND Ins. în M. Baltică făcând parte din grupul Ins. daneze. Terit. puţin ridicat deasupra nivelului mării. Este separată de Ins. Langeland prin Str. Beltul Mare şi de Ins. Falster printr-o str. îngustă peste care s-a construit un pod de CF. Supr. 1 235 km2; pop. cca 90 mii loc. Relief deluros cu alt. sub 50 m şi cu numeroase mlaştini. Culturi de cereale. Creşterea animalelor. LOM Rangă servind la manevrarea lanţului ancorei sau a altor greutăţi. LONDRA (engl. London) Capitala Marii Britanii şi cel mai mare port al ţării situat pe Fl. Tamisa, la 80 km de vărsarea sa în M. Nordului. Pop. cca 8,5 mii. loc. Lung. frontului de cheuri peste 44 km cu ad. până la 14,5 m. Portul este accesibil pe orice timp pentru nave cu pescaj de 12 m, iar la maree înaltă pescajul poate fi de 15 m. Prin port trec anual peste 55 mii de nave. Volumul anual al traficului de mărfuri cca 60 mii. t. Prin portul L. se exportă 2/5 din producţia industrială şi tranzitează 1/3 din traficul maritim de călători. Se importă 1/4 din podusele petroliere, cereaie, cauciuc, material lemnos, prod alimentare. De-a iungul malurilor Fl. Tamisa sunt amplasate şantierele de construcţii şi reparaţii nave alcătuind 5 sisteme de docuri uscate şi plutitoare care poartă diferite denumiri. în port sunt amplasate 400 de rezervoare de prod. petroliere (900 mii m3). Pentru transportul încărcăturilor, la danele întreprinderilor portuare sunt folosite cca 7000 de şlepuri. L. este considerat cel mai important nod de comunicaţii maritime, aeriene, de CF şi rutiere din Anglia. . LONG Str. între Ins. Vranghel şi ţărmul de N al Asiei care face legătura între M. Siberiei de E şi M. Ciukotsk. Lung. 77,5 Mm (143,4 km), lăţimea 79-139 Mm (146-257 km); ad. suprafeţei navigabile 35-50 m. Este acoperită cu gheaţă în lunile oct.-iun., în rest sunt gheţuri plutitoare. Poartă numele navigatorului arctic american Long Thomas, care a explorat-o la bordul unei baleniere în 1867. „LONG BEACH" Primul crucişător din lume cu propulsie nucleară (SUA, 1961). Caracteristici: depl. 15 947 t; L 214 m; B 21,30 m; două reactoare şi turbine cu vapori de 80 000 CP; vit. 30,5 Nd; două rampe LONGITUDINALĂ________________________________________ 306 pentru lansarea rachetelor Regulus (navă-navă), una dublă pentru rachete Talos (navă-aer) şi două duble pentru rachete Terrier (navă-aer). LONGITUDINALĂ Element longitudinal al osaturii unei nave în sistemul de construcţie longitudinal. LONGITUDINE Unghiul dintre primul meridian şi meridianul unui punct dat sau arcul de ecuator dintre cele două meridiane. Se măsoară de la primul meridian (meridianul zero) spre Est sau Vest până la 180° şi se notează cu X. L. astronomică Unghiul dintre meridianul zero şi meridianul ceresc; L. geodezică/geografică Unghiul dintre planul definit de axa lumii şi normala la sferoid şi planul primului meridian; se deduce din L. astronomică corectată cu componenta longitudinală a abaterii/înclinării verticale; L. geomagnetică Coordonată asemănătoare cu L., dar raportată la meridianele geomagnetice; se notează cu A L. fictivă L. raportată la meridiane fictive. Multă vreme navigatorii nu au dispus de un procedeu ştiinţific de determinare a L. Aceasta a fost posibilă numai după inventarea cronometrului. o „A lua o L". arg. A se culca. LOPĂTI.CĂ DE ÎNFĂŞURAT Instrument servind la înfăşurare în cazurile în care nu poate fi utilizat un mai de înfăşurat. LOPĂŢICĂ DE STRÂNS Instrument servind la strângerea legăturilor. LORAN (engl. Long Range Navigation) Sistem de radionavigaţie hiperbolică cu impulsuri la distanţe mari. LORCHA Navă folosită în mările Chinei, dar având corp de navă europeană şi vele de joncă. A fost introdusă, probabil, de portughezi pe la mijlocul sec. XVIII. LORIENT Port al Franţei la Oc. Atlantic pe ţărmul de S al Pen. Bretagne. Intrarea în port se face prin două pase: de V de 278 m lăţime şi de S 120 m lăţime. Acvatoriul portului include rada exterioară, două rade interioare cu ad. de 5-15 m, două bazine deschise şi două bazine de maree cu ecluze. Lung. frontului de cheuri cca 4 km cu ad. de 4-9,5 m. Volumul anual al traficului de mărfuri cca 3 mii. t. Şantierele de constr. şi reparaţii nave dispun de 3 docuri uscate şi 3 cale de lansare unde se construiesc Sm. şi Ds. şi se repară alte categorii de nave. în zona portului s-au păstrat adăposturile din beton armat construite de germani pentru camuflarea Sm. lor şi care se folosesc şi în prezent. Folosit şi ca BMM a flotei franceze. LOS ANGELES Port şi centru industrial al SUA pe ţărmul de V al G. San Pedro din Oc. Pacific. Ad. paselor de intrare în port 10-15 m. Lung. frontului de cheuri peste 22 km cu adâncimi de 15 m. Bazinul petrolier este accesibil pentru navele cu un pescaj de până la 15 m. Pop. oraşului cu suburbiile: peste 6 mii. loc. Volumul anual al traficului de mărfuri cca 40 mii. t. Se importă: produse petroliere, cauciuc , otel, prod. chimice, prod. generale; se exportă: minereu., cărbuni, cereale, prod. industriale. Şantierele navale dotate cu 2 docuri plutitoare şi 8 cale asigură construcţia şi reparaţia navelor civile cu un tonaj de cca 22 mii t şi militare, inel. Cr. LOSTROM sin., fl. nostrom. LOTCĂ {rus. Lotka) Barcă pescărească din lemn, cu prova şi pupa ascuţite şi arcuite. Are 18-25 crivace. Este propulsată cu vâsle sau cu o velă ridicată la un catarg fixat într-un orificiu de la chilă. Folosită îndeosebi în Delta Dunării şi pe mare în apropiere de coastă. La unele lotci poate fi adaptat şi un motor. Lotcă LOT Persoană brevetată care asigură pilotajul în zona fostelor cataracte ale Dunării (Porţile de Fier); sin. pilot de cataracte. LOUSIADE Arh. în M. Coralilor la SE de Ins. Noua Guinee (Oc. Pacific). Face parte din Papua-Noua Guinee în cadrul Commonwealth-ului Australian. Format din 10 insule mici vulcanice şi numeroase recife de corali. Supr. totală 2,2 mii km2. Pr. insule: Tagula, Rossel, Mizima. Relief muntos, până la 1000 m alt. Climat subecuatorial umed. Păduri veşnic verzi. Pop cca 3000 loc. Zăcăminte aurifere, cocotieri, pescuit. A fost descoperit în 1606 de navigatorul spaniol Vaez Torres. LOVITURĂ 1. Manipulare a ramei de la poziţia de drepţi până la revenirea în aceeaşi poziţie. 2. Bătaie de clopot. Se deosebesc: L. simplă, care marchează jumătăţile de oră, şi L. dublă, care marchează orele; v. şi a bate carturile. LOVITURĂ DE AVERTISMENT Lovitură de tun executată fără proiectil pentru a atrage atenţia unei nave sau pentru a o soma. LOVITURĂ DE MARE Val ce loveşte cu putere bordajul navei. LOVITURĂ DE VÂNT Vreme rea trecătoare, cu durata de la un gren până la circa o zi. „LOWESTOFT" Fregată, prima navă militară din Marea Britanie care a vizitat România, printr-o vizită de protocol în portul Constanţa, după cel de al doilea RM (1966). LOXODROMĂ Curbă pe suprafaţa globului, care taie toate meridianele sub acelaşi unghi (cu excepţia cazurilor particulare, când se confundă cu meridianele sau cu ecuatorul), reprezentând un arc de cerc mare. L. este o curbă elicoidală tangentă asimptotic (la infinit) la Loxodromă pol. Această curbă este urmată de nave cu ajutorul compasului, permiţându-le să menţină un unghi constant cu meridianele. Pe harta marină în proiecţie Mercator L. apare ca o dreaptă L. fictivă Curbă pe suprafaţa globului, care taie sub acelaşi unghi toate meridianele fictive. LPG (engl. Liquid Pressure Gas) Navă servind la transportul gazelor sub presiune. LUA APĂ CU BORDUL A ambarca apă pe punte pe mare rea. LUA BANDĂ A se înclina temporar într-un bord din cauza vântului şi a mării. LUA LA REMORCĂ/URECHE v. remorcă. LUA MAREA/LARGUL A ieşi în mare/larg. LUANDA (Sâo Paulo de Loandu) Oraş-port şi cap. Angolei situat pe ţărmul de SV al G. cu aceiaşi nume din Oc. Atlantic. Cca 300 mii loc. Lungimea frontului de cheuri 4 km cu ad. până la 10 m. Volumul anual al traficului de mărfuri 2 mii. t. în radă pot fi operate petroliere cu un pescaj până la 16,8 m. Se importă: maşini şi utilaje, cărbuni, ciment; se exportă: petrol, cafea, sisal, bumbac ş.a. Şantierul şi atelierele navale asigură reparaţia navelor de tonaj mediu. Aeroport. LUA O ÎNĂLŢIME A măsura înălţimea unui astru cu sextantul. LUA RELEVMENTE A determina relevmentele unui obiect. LUA VÂNTUL A masca o navă/ambarcaţiune cu vele, trecând prin vântul acesteia. LUA VOLTA A fixa capătul unei parâme de o baba, de un tachet, de o cavilă etc. printr-o voltă. LUAREA UNUI CORP MORT v. legare la geamandură. LUBECK Oraş-port în NE Germaniei (landul Schleswig-Holstein), în zona estuarului R. Trave, la 20 km de vărsarea acestuia în G. Lubecker din M. Baltică. Pop. cca 250 mii loc. Dezvoltarea oraşului şi portului s-a datorat în principal comerţului şi transporturilor maritime. Volumul anual al traficului de mărfuri cca 4 mii. t. Este realizată legătura pe feribot între L. şi Ins. Lolland (Danemarca) şi portul Trelleborg (Suedia). Prin ____________________________________LUCRUL ZILEI 307 canalul Trave Elba se face legătura între L. şi cursul inferior al Fl. Elba. Pr. ramuri industriale: constr. de nave şi avioane civile şi militare, constr. de maşini şi aparate de precizie, ind. chimică şi farmaceutică. Ist întemeiat în 1143, oraşul a devenit din 1226 centrul principal al organizării Hansei şi al comerţului hanseatic, ajungând la maximă înflorire în sec. XIV-XV, după care decade, îşi menţine statutul de oraş liber până în 1937. în al doilea RM (1939-1945), centrul oraşului a fost serios avariat de aviaţia anglo-americană şi în mai mică măsură zonele industriale de la periferia oraşului. „LUCEAFĂRUL" (ex. „Nahlin") Yacht construit în Anglia (1930) şi achiziţionat de Casa Regală Română în 1937. Caracteristici: depl. 2050 t; dim: 75,5 x 10,8 x 4,42 m; turbine cu abur de 4000 CP; 2 elici; vit. 17,5 Nd. în perioada interbelică a executat voiaje oficiale în M. Neagră şi M. Mediterană. După 1948 a primit numele de „Libertatea" şi a revenit Marinei Militare care l-a folosit ca navă-şcoală pentru elevii Şcolii de ofiţeri marină. în 1956 a fost transferat întreprinderii de NMS „Luceafărul" navigaţie NAVROM - Constanţa şi a executat curse de pasageri între Galaţi şi Constanţa până în 1963 când trece în administraţia Comitetului de Stat al Apelor, devenind navă de protocol. în 1972 a fost scos din exploatare şi transformat în hotel plutitor în portul Galaţi. în 2002 a fost cumpărat de o firmă britanică. LUCRĂRI HIDROTEHNICE hd. Construcţii executate pe cursurile de apă pentru regularizarea debitelor, prevenirea inundaţiilor, stăvilirea apelor în scopul creării lacurilor de acumulare sau inundării unor zone de teren, precum şi pentru a împiedica acţiunea apelor în anumite zone. LUCRĂRI MARINĂREŞTI Ansamblul lucrărilor executate cu ajutorul parâmelor: noduri, împletituri, legături, matiseli, patronări, confecţionări de scări, de plase sau de baloane de acostare etc. LUCRU PE HARTĂ Lucrare grafică executată pe harta marină, constând în trasarea de drumuri sau relevmente cu echerele sau liniile paralele ori cu alte diferite rigle brevetate, în măsurarea distanţelor cu gheara de compas, în punerea unui punct pe hartă ori scoaterea sa cu ajutorul echerelor, liniilor paralele şi staţiografului, în trasarea curbei de giraţie etc. LUCRUL ZILEI Totalitatea calculelor şi lucrului pe hartă ce se execută zilnic la bordul unei nave aflate în mare. Când se navigă în vederea coastei, L.Z. constă din a face punctul navei cu ajutorul mijloacelor navigaţiei costiere şi a efectua schimbările de drum necesare. „LUPWIG"_______________________________________________ 308 Când se navigă în larg, L.Z. începe în zori, în cursul crepusculului nautic, făcându-se punctul astronomic cu ajutorul a doi-trei aştri; apoi, în cursul dimineţii, se face o dreaptă de înălţime cu Soarele, ia ora 12,00 (timp adevărat) se efectuează calculul latitudinii meridiane sau circummerdiane, după-amiază se face cel puţin o dreaptă cu Soarele, iar seara, în timpul crepusculului nautic, se face din nou punctui astronomic; uneori punctul navei se poate face şi ziua cu ajutorul a doi aştri, atunci când se observă bine Luna, Venus sau Jupiter; în tot cursul L.Z. se controlează deviaţia şi, dacă este posibil, se face punctul navei prin radiogoniometrie şi mijloace de navigaţie hiperbolică, ţinându-se, totodată, în permanenţă estima. Aparatura modernă permite ca în L.Z. punctul navei să fie continuu ţinut la zi prin satelit. „LUDWIG" ist Prima navă cu aburi care a trecut în amonte pe la Porţile de Fier în anul 1864. LUGHER ist Navă puntată, cu trei arbori şi cu vele la treime. Pe vremea navelor cu vele era utilizată pentru transmiterea ordinelor, efectuarea unor operaţiuni costiere, atacarea navelor de comerţ ale adversarului (război de cursă). Lugher corsar LUME înv. în expr. Nordul lumii, Sudul lumii etc. avea sensul de „adevărat". LUMINĂ 1. Radiaţie luminoasă a unei surse de lumină montate pe o barcă, un far, o geamandură, o navă etc. şi folosită pentru semnalizare şi asigurarea navigaţiei pe timp de noapte. L. alternativă L. care îşi schimbă periodic culoarea, cu sau fără faze de întuneric (eclipsă) între culori, pe acelaşi relevment. L.A. cu ocultaţii L.A. care îşi schimbă periodic culoarea şi la care faza de lumină este mult mai lungă decât faza de întuneric. L.A. cu sclipiri L.A. care are între sclipiri faze de întuneric mai mari decât cele de lumină. L.A. fixă cu sclipiri L.A. care prezintă măriri ale intensităţii luminoase la intervale regulate. L. cu sclipiri L. la care faza de lumină, de durată constantă, este mult mai scurtă decât faza de întunecare. L. cu grup de sclipiri L. la care faza de lumină se prezintă sub forma unui grup de două sau mai multe sclipiri, durata unei sclipiri fiind mai mică decât cea a întunericului. L. cu ocultaţii L. la care faza de întuneric, cu o durată constantă, este mult mai scăzută decât faza de lumină. L. cu grup de ocultaţii L. la care ocultaţiile sunt reunite în grupuri ce se succed cu regulatitate L. cu sectoare L. care are sectoare cu caracteristici diferite; sectoarele în care lumina este vizibilă marchează un drum, o zonă periculoasă, un aliniament sau un punct de întoarcere. L. cu semnale Morse L. la care sclipirile sunt grupate astfel încât să formeze un semn din alfabetul Morse. Durata fazei de lumină, în fiecare perioadă, este mai scurtă decât durata totală a întunericului. L. de aliniament Două L. care formează un aliniament. L. mai apropiată de mal se numeşte anterioară, iar cea mai îndepărtată, poste-rioară. L. de avertisment L. instalată pe căile navigabile sau în apropierea acestora pentru a marca un pericol. L. de ceaţă L. folosită în condiţii de vizibilitate redusă. L. de zi L. utilizată şi în timpul zilei. L. direcţională L. cu un sector foarte îngust, având acelaşi rol ca şi un aliniament. L. fixă L. cu intensitate iuminoasă şi culoare constante. L. fixă cu sclipiri. L. care îşi menţine culoarea, intensitatea iuminoasă crescând la intervale regulate. L. fixă cu grupuri de sclipiri L. fixă cu un grup de două sau mai muite sclipiri cu intensitate mai mare la intervale regulate. L. isofazică L. cu faze alternante egale de lumină şi întuneric. L. ritmică L. cu succesiuni de intervale de lumină şi de întuneric (eclipsă) denumite faze. Timpul necesar unei succesiuni complete se numeşte perioadă. 2. L. purtată de nave în mers ori la ancoră sau de cele puse pe uscat. L. albastră de pupa L. purtată la pupa de navele de război aflate în formaţie, celelalte lumini fiind stinse. L. cu sclipiri L. pe navele cu pernă de aer, având o frecvenţă de cel puţin 120 de sclipiri pe minut. L. de ancoră L. albă vizibilă pe tot orizontul, pe care o arată navele ancorate. în funcţie de lungimea navei. L.d.A. are o bătaie de 2-3 Mm. L. de amiral L. de pupa, de regulă, pe spardec, purtată la ancoră de navele care au la bord un amiral; în funcţie de gradul comandantului - contraamiral, vice-amiral sau amiral - se utilizează una, două sau trei lumini orizontale. L. de catarg L. albă instalată în axul navei şi vizibilă pe un arc de 225° (de la dreapta în prova până la 22°5' înapoia traversului); în funcţie de lungimea navei, vizibilitatea este de 2-6 Mm. L. de distanţă L. pe bastonul de pavilion prova sau pupa, utilizată pentru măsurarea distanţelor de la comandă. L. de distanţier La navele prevăzute cu distanţier cu prisme, fiecare din cele două L. albastre de pe catarg ce marchează o distanţă dată, de regulă, 10 m L. de drum Termen neregulamentar prin care unii înţeleg L. de catarg, iar alţii L. de borduri {nu se recomandă a fi folosit). L. de guvernare L. de dimensiuni reduse, instalată pe bastonul de pavilion prova, pentru a indica timonierului axul navei pe timpul nopţii. L. de manevră L. albă cu sclipiri având următoarele semnificaţii: o sclipire pentru „vin la tribord" şi două sclipiri pentru „vin la babord". Intervalul dintre aceste semnale trebuie să fie de cel puţin 10 s. L. de poziţie Termen neregulamentar prin care unii înţeleg L. de catarg, iar alţii, L. de borduri {nu se recomandă a fi folosit) L. de pupa albă cu un sector de 135° (67°5' de la pupa în fiecare bord), având, în funcţie de lungimea navei, o bătaie de 2-3 Mm. L. de remorcaj L. galbenă cu aceleaşi caracteristici ca şi L. de pupa L. de siaj L. albă utilizată pentru iluminarea exclusivă, pe timp de ceaţă, a siajului navelor de război, care navigă în formaţie L. din bord L. verde la tribord şi roşie la babord, vizibilă pe un arc de 112°5' (de la drept în prova până la 22°5/ înapoia traversului). LUNGIMEA NAVEI Lumină fixă Ocultaţii Sclipiri Sclipiri rapide Sclipiri rapide întrerupte Grupuri de sclipiri rapide întrerupte Lumină altefnativă ţu ■ ■ ■ ■ tip ■ u~wr\ M" -H nmmmnmiîmm!! BfBHSBHBHBE u Roşu Alb Verde Grupuri de ocultaţii Grupuri de sclipiri Lumină fixă cu sclipiri Lumină fixă cu grupuri de sclipiri [JJLp» II II | lll lll| IIE Perioadă Luminile farurilor ţi geamandurilor LUMINĂ DE CENTURĂ DE SALVARE Sursă luminoasă alimentată de o baterie, având o intensitate de o candelă şi durata minimă de funcţionare de 10 ore, care este fixată pe centurile de salvare pentru a putea descoperi mai uşor un naufragiat pe timpul nopţii. LUMINĂ DE RAI Canal într-un rai de metal, servind pentru ungere; v. macara. LUMINI COLORATE: L. albastră este cea mai puţin vizibilă, utilizându-se la pupa şi la iluminatul de luptă; L. galbenă pătrunde uşor prin ceaţă, din care cauză unele binocluri sunt prevăzute cu filtre galbene pentru veghea de ceaţă. L. portocalie este cea mai vizibilă şi se foloseşte pentru transmiterea semnalelor cu fum colorat, la distanţe mari; din acelaşi motiv velele bărcilor de salvare sunt de culoare portocalie; L. roşie, la care ochii se acomodează mai uşor în întuneric, se foloseşte în comandă; în prezent, pentru unele înscripţii pe hartă se utilizează culoarea 309 purpurie, vizibilă la L.R. LUMINISCENŢĂ hd. Aspectul luminos al mării datorat îndeosebi procesului biologic al microorganismelor. LUNĂ 1. Satelit natural ai Pământului, aflat la distanţa de circa 384 400 km (1,25 s lumină) de acesta. Planul orbitei lunare este înclinat cu 5°09' faţă de planul eclipticei. Declinaţia Lunii variază între 18°18' şi 28°36/. Forţa de atracţie asupra Pământului dă naştere fenomenului de maree. Navigatorii urmăresc fazele Lunii în scopul întocmirii graficului luminozităţii. LUNĂ SINODICĂ Intervalul de timp după care Luna revine în dreptul Soarelui. în timpul acestei perioade, Luna trece prin toate fazeie. Este egală cu 29 zile, 12 ore, 44 minute şi 3 secunde. LUNCĂ Zonă de-a lungul unei ape curgătoare. în iuncă se revarsă periodic apele şi creşte o vegetaţie specifică. Lunca Dunării, zonă inundabilă de-a lugul fluviului Dunărea, are o suprafaţă de cca un milion de ha, din care jumătate sunt bălţi permanente. LUNETĂ 1. înv. Instrument optic telescopic constând dintr-o L. terestră (care nu răstoarnă imaginile), a cărei putere de mărire este de 10-20 de ori. L. de ofiţer de cart înv. L. purtată în trecut sub braţ (în unele marine se poartă şi în prezent) ca semn al autorităţii. Fiind compusă din mai multe elemente ce intră unul în altul, L. poartă şi denumirea de telescop, deşi nu are nimic comun cu instrumentul astronomic cu aceeaşi denumire. Uneori ocularul L. este prevăzut cu prisme care fac să crească puterea de mărire. 2.‘Instrument optic de acelaşi tip cu cel prezentat mai sus, dar netelescopic, folosit pentru ochirea tunurilor; poate fi prevăzut şi cu geamuri colorate care permit ca ochirea să se execute cu Soarele din faţă. 3. v. sex tant. LUNETĂ DE CALAFAT Tub prevăzut cu un geam la extremitatea ce se introduce în apă pentru a putea examina starea calafatului, fără a fi jenat de reflecţia luminii la suprafaţa apei. LUNG LA APĂ! Comandă pentru a rama lung, cu aplecarea pronunţată pe spate, ceea ce permite utilizarea unei părţi mai mari a greutăţii corpului. „LUNGA!" înv. Comandă pentru continuarea şi amplificarea tragerii (virării) unei parâme de manevră (fungă, şcotă etc.). LUNGIME ADMISIBILĂ Lungime a unui compartiment, egală cu produsul dintre lungimea inundabilă şi factorul de compartimentare (definiţie SOLAS). LUNGIME DE TONAj Lungimea navei măsurată la faţa superioară a punţii de tonaj, în planul diametral, între punctele interioare extreme ale osaturii sau fardajului. LUNGIME INUNDABILĂ Lungime a unui compartiment convenţional, cu centrul într-un punct oarecare al navei, după a cărui inundare - cu o permeabilitate dată şi la pescajul corespunzător liniei de încărcare - linia de plutire a navei avariate atinge linia de supraimersiune. LUNGIME MĂSURATĂ Lungime a unei porţiuni de catarg între faţa inferioară a călcâiului şi faţa superioară a gâtului/vârfului. LUNGIMEA NAVEI 1. Distanţa orizontală măsurată pe axul navei între anumite repere. L. între perpendiculare LUNGIMEA VALULUI________________________________________ 310 L. la care reperele sunt considerate perpendiculare la extremităţile liniei de plutire; sin. L.N. la linia de plutire. L. peste tot sau L. maximă L. măsurată între punctele extreme ale navei (prova şi pupa), fără bompres. 2. 0,96 din L.N. la linia de plutire, la o distanţă egală cu 85% din înălţimea minimă deasupra chilei sau cu distanţa dintre faţa prova a etravei şi axul cârmei la aceeaşi linie de plutire în cazul în care valoarea anterioară este mai mare (valoare folosită în unele convenţii internaţionale). 3. 0,96 din L.N. la linia de încărcare de vară sau din distanţa dintre faţa prova a etravei şi axul cârmei, la aceeaşi linie de încărcare, în cazul în care valoarea anterioară este mai mare (valoare prevăzută în regulile societăţilor de clasificare). LUNGIMEA VALULUI Distanţa în metri sau în picioare măsurată pe orizontală între două creste sau scobituri succesive de val. Valorile maxime ale lungimii valurilor determinate pe baza unor numeroase observaţii sunt următoarele: 170 m în bazinul nordic al Oceanului Atlantic; 214 m în bazinul sudic al aceluiaşi ocean; 233 m în Oceanul Pacific şi 342 m în Oceanul Indian. Valorile medii ale valurilor oceanice sunt cuprinse între 69 m şi 110 m. LUNGU, Corneliu (1904 - ?) Comandor. Absolvent al Şcolii de ofiţeri marină, Şcolii de aplicaţie şi al Şcolii superioare de război. Specializat în arma submarină, a efectuat serviciul în cadrul Grupului de Sm. şi VT. Comandant al navei-bază „Constanţa" (1940). Şef al secţiei operaţii în cadrul CMM. în al doilea RM a comandat submarinele „Delfinul" (1941) şi „Rechinul" (1944), executând misiuni de luptă de lungă durată în bazinul de E al M. Negre. Profesor de tactică Sm. şi tactica generală la Academia Militară. Şef de stat-major la Comandamentul Forţelor maritime (1950-1952). LUNTRE .Denumire atribuită mai multor tipuri de mijloace plutitoare corespunzătoare diferitelor regiuni geografice. în accepţiunea actuală luntrea este o barcă de lemn cu fundul plat şi cu prova şi pupa teşite, folosită atât la mare cât şi pe Dunăre şi apele interioare, inclusiv ca barcă de serviciu pentru navele fluviale. Luntre LUP DE MARE arg. Marinar încercat, cu multă experienţă. LUPAŞCU, Dumitru (1869 - ?) Contraamiral. Absolvent al Şcolii militare de ofiţeri promoţia 1891. După absolvire cu gradul de Slt. a fost repartizat la Inspectoratul porturilor. Au urmat funcţii importante în cadrul Diviziei de Dunăre, Diviziei de Mare şi la Apărarea Porturilor Fluviale. Comandant pe nava „România" (1900); comandant al portului Constanţa (1909). în primul RM s-a aflat la comanda monit. „I. C. Brătianu", cu gradul de comandor şi a participat la acţiunile de luptă importante desfăşurate pe fluviu la Turtucaia, Rasova şi braţul Măcin până în anul 1917. LUPĂ 1. Instrument optic folosit pentru citirea detaliilor hărţii. 2. Instrument optic fixat deasupra compasului pentru a permite timonierului să citească exact capul. La compasurile sferice moderne cupola de sticlă constituie ea însăşi o L. LUPĂ DE PESCUIT Dispozitiv auxiliar al aparatului de hidrolocaţie cu un tub catodic pe care se poate urmări vizual prezenţa bancurilor de peşte sub navă şi poziţia acestora faţă de fundul apei. LUSHUN Port ai Chinei în extremitatea de S a Pen. Liaodong la M. Galbenă. Supr. teritorului şi acvatoriuiui portului 5 km2. Lung. frontului de cheuri 3 km cu ad. de 7-10 m. Ad. în zonele de ancoraj 15-35 m. Volumul anual al traficului de mărfuri cca 30 mii. t. Deschis navigaţiei practic tot cursul anului. în iernile geroase, în general, în luna ian. poate fi acoperit cu un strat subţire de gheaţă. Şantierele navale asigură reparaţia navelor civile de tonaj mediu şi a celor militare, inel. Ds. Folosită ca BMM de către Rusia până în 1904, în baza convenţiei încheiate cu guvernui chinez în 1898 v. Port-Arthur. LUSIN Sfoară subţire confecţionată din 2-3 sfilaţe de cânepă de cea mai bună calitate, cătrănite sau albe. Se întrebuinţează la matiseli de ornamentaţie şi la înfăşurări. „LUSITANIA" ist. Navă de pasageri britanică a Companiei Cunard (31 550 t). în primul RM, în timpul traversadei din SUA spre Liverpool, la 5 mai 1915, a fost torpilată şi scufundată de către Sm german U-20 în apropiere de C. Old Head (extremitatea de S a Irlandei). La bord se aflau 1959 pasageri, iar în magaziile navei erau depozitate muniţii de artilerie şi infanterie. Nava nu avea escortă, apreciindu-se că viteza ei ridicată oferea siguranţa necesară pe timpul marşului. Nava s-a scufundat în scurt timp, ceea ce a dus la pieirea a 1194 de pasageri. Cauzele scufundării atât de rapide a navei nu au fost elucidate. Se presupune că ia explozia torpilei s-a adăugat şi cea a muniţiei din magazii. Torpilarea „L." a influenţat puternic hotărârea SUA de a intra în primul război mondial (1917). „LUTF-U-CELIL" Corvetă cuirasată otomană de 2540 tone, scufundată de artileria terestră rusească în apropiere de Brăila la 20 apr./l 1 mai 1877 în războiul ruso-româno-turc (1877-1878). LUZON Cea mai mare insulă din Arh. Filipine. Supr. 107 mii km2; pop. cca 25 mii loc. Relief muntos vulcanic cu alt. max. de 2934 m. Vulcani activi (Maion 2416 m). Ţărmurile de V şi S dantelate, cu multe golfuri şi băi. Climă subecuatorială musonică; taifunuri frecvente; temp. med. în ian. +24° C, în mai +28° C. Vegetaţie caracteristică zonei subecuatoriale. între munţi şi fâşia litorală se întind câmpii roditoare. Pr. culturi: orez, trestie de zahăr, cocotieri, tutun. Pr. exploatări: minereu de fier, cupru, crom, mangan, aur, cărbuni, petrol, gaze naturale. Cap. şi pr. port Manila. Oraşe: Passau, Legospi, Baguio, Batangas, Laong. ist în al doilea RM ins. a fost ocupată de forţele japoneze (1942), iar în 1945 a fost eliberată de trupele americane cu sprijinul forţelor de rezistenţă filipineze. (v. operaţiile de la Ins. Filipine). LYON Oraş-port fluvial în SE Franţei (prov. Lyonnais) situat la confluenţa Ronului cu Saone. Cca 600 mii loc. Important centru industrial şi comercial. Din sec. XVII este renumit pentru producţia de mătase naturală, înlocuită în prezent de cea sintetică. Sunt dezvoltate ind. textilă, constructoare de maşini, automobile (camioane), îngrăşăminte, cauciuc sintetic ş.a. LYSANDROS (? - 395 î.Hr.) Comandant de oşti spartan (Grecia antică). Navarh (echivalent cu cdt. de flotă, în 408 î.Hr.). în ultima parte a războiului Peloponesiac între Sparta şi Atena (431-404 Î.Hr.) a organizat o flotă ______________________________________LYSANDROS 311 cu sprijin persan cu care a reuşit să schimbe soarta războiului în favoarea Spartei, obţinând victoria de la Notion (406 Î.Hr.). După bătălia navală de la Arginusae câştigată de atenieni, a coordonat forţele navale spartane din Mediterana de Est, reuşind să surprindă şi să nimicească flota amiralului Conon la Aigos Potamoi (aug. 405 Î.Hr.). în urma unui îndelungat asediu (405-404 î.Hr.) a silit Atena să capituleze. A lichidat sistemul democratic şi a impus atenienilor un regim oligarhic. A fost însă înlăturat de la putere. în 395 Î.Hr. a căzut într-o bătălie cu beoţienii în războiul Corintic. M Pavilion din Codul internaţional de semnale cu semnificaţia: „Nava mea este stopată şi sunt în derivă". „M" Tip de distrugătoare denumite şi contratorpiloare; v. „Mărăşti" şi „Mărăşeşti". MACARA 1. Denumire marinărească dată scripetelui. M. se compune dintr-o căpăţână de lemn sau metal în care se rotesc, în jurul unei osii, roţi din tec, gaiac, material plastic, bronz sau oţel ce poartă denumirea de raiuri, fiind prevăzute cu un şanţ; M. este susţinută de un zbir vegetal sau metalic, interior sau exterior, care se termină cu un ochi cu rodanţă, o cheie sau un spaţiul dintre rai/raiuri şi tocul de la coadă, tăietură. Uneori M. metalice au raiuri cu rulmenţi cu bile. M.-călăuză M. utilizată pentru schimbarea direcţiei unui curent. M. cu pălărie M. cu acoperiş de protecţie la cap. M. cu picior M. prevăzută cu picior (1). M. cu tachet M. care are pe una din feţe un tachet, astfel încât volta curentului palancului să poată fi luată chiar pe aceasta. M. cu talpă M. cu coadă lăţită ce se poate prinde pe o manevră. M. cu sfârc M. prevăzută cu sfârc la cap, cu ajutorul căruia se poate prinde o manevră. M. de coş M. cu cârlig cu capătul rotunjit, Macarale: A - de lemn dublă cu zbir metalic (secţiune): 7 - cheie; 2 - bulon; 3 - zbir interior; 4 - căpăţână; 5 - rai; 6 - buză; 7 - osie; 8 - degetar; 9 - faţă; 70-cheiţă; 7 7 — şplint; 72-cap; 13- tocuri; 14 -cui de aramă; 75-gât; 76-perete; 77-tăietură; 18- coadă. B- de lemn simplu cu zbir de cânepă dublu: 7 - rodanţă; 2 - legătură; 3 - zbir dublu. C - metalică simplă: 7 - sarcină de încercare; 2 - sarcină de lucru; 3 - cheie; 4 - faţă; 5 - rai. D - de bigă: £- cu tachet: 7 - zbir; 2 - tachet; 3 - foarfecă. cârlig. După numărul raiuri lor, M. sunt simple, duble, triple etc. La bord se întrebuinţează M. cu cel mult trei raiuri, în timp ce la lucrările de salvare se pot utiliza şi M. cu patru-şase raiuri. Partea căpăţânii cu ochi sau cheie se numeşte cap, iar cea opusă, coadă. Uneori M. poate avea la coadă un zbirişor cu ochi sau o cheiţă la care se matiseşte capătul stătător al curentului. Căpăţână are două feţe, separate prin tocuri şi fixate cu cuie de aramă cu rondele (la M. din lemn) sau cu buloane (la M. metalice şi din material plastic). Spaţiile dintre feţe se numesc ferestre. La rândul lor, raiurile au câte o gaură întărită cu un degetar din bronz cu marginea răsfrântă (buză); cele metalice au câte o gaură de ungere (lumină). Spaţiul dintre tocul de la cap şi rai/raiuri, pe unde intră curentul, se numeşte gât, iar care se prinde de muchia coşului pentru a susţine, de ex., o schelă. M. de marionetă M. fixată pe marionetă, prin care trec manevrele curente. M. de picior de arbore M. aflată la piciorul arborelui, prin care trec manevrele curente. M. de punte M. cu capul fixat pe punte, prin care trece o manevră curentă. M. de sart M. simplă sau dublă fixată prin legături între două şarturi pentru trecerea manevrelor curente. M. ghiulea M. simplă, sferică, în al cărei şanţ se matiseşte capătul unei manevre fixe. MACARA ALUNECĂTOARE Dispozitiv compus dintr-o macara simplă prin care trece un curent având un capăt fixat în afara macaralei. Forţa aplicată (considerând frecarea nulă) reprezintă jumătate din forţa necesară ridicării unei greutăţi fără utilizarea macaralei. MACARA DE BORD Macara montată la II bordul unor nave în locul bigilor, având o JL capacitate de ridicare mai mare decât w acestea şi o rază variabilă de acţiune care îi Jw permite să aşeze sarcina în orice punct al j gurii de magazie. Poate fi fixă sau mobilă, | fiind manevrată simplu şi rapid. ! MACARA LA MACARA Poziţie a unui L* \ palane care a fost virat la maximum, astfel încât cele două macarale aproape că se ţL ating una de alta; v. a preface. ^ MACARA PLUTITOARE Instalaţie de Macara ridicare (bigă, gruie, capră), eventual a,unecatoare autopropulsată, montată pe un ponton şi folosită la manevrarea greutăţilor mari. MACARALE DE BIGĂ Ansamblul macaralelor şi pasticilor care alcătuiesc palancul de încărcare sau servesc la ghidarea manevrelor curente ale unei bigi. MACHETĂ DE NAVĂ v. navomodel. MACAROANE arg., ist. Şnur alb purtat de marinari în jurul gulerului; eghileţi. MACKENZIE Fl. în NV Canadei. Lung. 4241 km; supr. bazinului fl. (inel. sistemul de râuri ce se varsă în L. Sclavilor), 1750 mii km2. Izv. din Munţii Stâncoşi Canadieni sub numele de Athabaska, traversează L. Athabasca, L. Sclavilor, se îndreaptă apoi spre NV şi se varsă printr-o deltă uriaşă în M. Beaufort din Oc. îngheţat de Nord. Albia fl. are o lăţime de câţiva km şi este mărginită de păduri de brazi. Debitul med. 15 mii m3/sec. Fl. îngheaţă în sept.-oct. şi se eliberează de gheţuri în mai-începutul lui iunie. Navigabil până la L. Sclavilor, iar pe unele porţiuni şi în amonte (cca 2000 km), ist. A fost descoperit şi traversat pentru prima dată de navigatorul englez Sir Alexander Mackenzie (1789) de la care îşi poartă numele. MADAGASCAR Ins. în Oc. Indian, situată la cca 400 km de coasta de SE a Africii. Terit. Rep. Madagascar. Cca 12 mii. locuitori; relief muntos în partea de E a Ins. unde se întinde un lanţ de munţi de la N la S cu alt. med. între 800 şi 1500 m; alt. max. 2886 m (vf. Maramokotro). Ţărmurile slab dantelate, înalte la N şi S şi joase în rest. Climă tropicală cu temp. med. pe litoral de +20° - 30° C. Reţea deasă de râuri repezi cu debite mari de apă. Vegetaţia pe platoul central tip savană, iar către ţărm cu păduri tropicale. Pr. porturi: Toamasina (la Oc. Indian), Mahajanga (la Str. Mozambic). MADEÎRA (de Madera) Arh. vulcanic în Oc. Atlantic situat în apropiere de ţărmul de NV al Africii. Terit. portughez; cca 300 mii loc., supr. 797 km2. Ins. cea mai mare, M. are 200 mii loc. Relief muntos, alt. max. 1860 m. Climă mediteraneană. Vegetaţie subtropicală: trestie de zahăr, viţă de vie, citrice, dafin ş.a. Vinuri renumite, turism. Pr. oraş-port Funchal. MADRAS Important port şi BMM în S Indiei la ţărmul G. Bengal (coasta Coromandel); cca 2 mii. loc. Lung. frontului de cheuri 3 km cu adâncimi până la 18 m. Traficul anual de mărfuri 10,5 mii. t. Export: minereu, tutun, fructe exotice; import: produse petroliere, maşini, cărbuni ş.a. Aeroport internaţional. MADREPOR Vieţuitoare dintr-un ordin de celenterate cu schelet calcaros, care trăiesc în colonii în mările Sudului, formând recife sau atoli. ________________________________________MAGDALENA 313 MADRIERĂ fl. Scândură groasă care formează puntea unui ponton de acostare. MADURA Ins. în Arh. Indonezian, în apropierea ţărmului de NE al Ins. Java. Supr. 4558 km2. Ţărmuri slab dantelate înconjurate pe alocuri de recife de corali. Relief deluros, alt. până la 471 m; climă ecuatorială musonică; sezonul ploios oct.-mart., uscat apr.-sept. Temp. med. lunară: +25°- 28° C. Păduri ecuatoriale şi savane. Bogată în culturi de orez, tutun, porumb, manioc, produse animaliere, pescuit. Or. pr. Pamekasan. MAESTRO Vânt de Nord-Vest în M. Adriatică şi M. Ionică, precum şi în largul coastelor Sardiniei şi Corsicei. MAESTRU v. arbore maestru, cuplu maestru. MAGAZIE încăpere în care se păstrează o anumită categorie de materiale (M. şefului de echipaj, M. de muniţie, M. de vele, M. de pituri etc.) M. de marfă MC Compartiment situat sub puntea navei şi destinat depozitării mărfurilor. Fiecare M. are, de regulă, o gură (uneori două-trei) pentru încărcarea/descărcarea mărfurilor, prevăzută cu instalaţii de manipulare (bigi, macarale); sin. hambar, cală {la navele cu vele). M. de peste M. pe navele de pescuit, dotată cu instalaţie frigorifică, în care se depozitează cutiile (sacii) cu peşti şi alte produse pentru a fi conservate un timp mai îndelungat la temperatura de minus 20-22° C. MAGAZIE DE CONTROL MC Magazia navei, de regulă, cea mai mare, care necesită timpul cel mai îndelungat pentru încărcare sau descărcare. în funcţie de această magazie se calculează timpul necesar operării navei în port spre a se termina lucrul la toate magaziile în acelaşi timp. MAGAZIE FRIGORIFICĂ MC Magazie specială la bordul navelor ai cărei pereţi transversali, bordaje şi bocaporţi sunt căptuşiţi cu straturi de izolaţie termică. Este răcită cu ajutorul unor serpentine evaporatoare prin care circulă agentul refrigerent (saramură, amoniac, freon, bioxid de carbon) sau o saramură răcită în prealabil într-un răcitor de către agentul refrigerent primar (răcire indirectă). MAG DA IX (12 m) Spt. Yacht din clasa internaţională „12 metri" construit în 1912 la Asker (Norvegia) de către firma Anker & Jensen după proiectul norvegianului Johan Anker. Ambarcaţiunea a fost realizată pentru vestitul yachtman norvegian Alfred W. G. Larsen din Oslo, iar la Jocurile olimpice din 1912 a câştigat o medalie de aur. Vândut în 1921, „Magda IX" a fost echipat cu un nou greement de cuter bermudian având suprafaţa velică de 261,2 m2 şi i s-a schimbat numele în „Moyana II". „Clasa 12 metri" a fost una din clasele internaţionale stabilite la Conferinţa Uniunii Internaţionale de clasificare a yachturilor din 1906, la care au participat numai ţări europene. MAGDALENA Fl. în N Americii de Sud (Columbia). Lung. 1550 km. Supr. bazinului 250 mii km2. Izv. din Anzii Centrali, curge spre N de-a lungul unei depresiuni tectonice între M-ţii Cordilieri şi se varsă în M. MAGELLAN______________________________ 314 Caraibilor din Oc. Atlantic. Pr. afluenţi: San Jorje, Cesar şi Cauca. Navigabil pe două tronsoane (în total 1100 km). Trece prin oraşeie-porturi Neiva şi Barranquilla (accesibil navelor oceanice). MAGELLAN, Fernando {port. Fernăo de Magalhâes) (cca 1480-1521) Navigator portughez, organizatorul şi conducătorul expediţiei spaniole care în 1519-1521, a întreprins prima călătorie în jurul Pământului. Flotila lui M., alcătuită din 5 nave (a 265 oameni), a părăsit în sept. 1519 Spania, a ocolit în oct. 1520 America de Sud, a traversat Str. care-i poartă azi numele, iar cu 3 nave, care au putut continua călătoria, a intrat în oceanul pe care l-a numit Liniştit (Pacific). în martie 1521 a ajuns la Ins. Mariane, după care a debarcat în Ins. Filipine, unde M. a fost ucis într-o ciocnire cu băştinaşii. Expediţia a continuat cu o singură navă („Victoria") sub conducerea locotenentului său Iuan Sabastian Elcano care, în sept. 1522, a ajuns în Spania cu numai 18 oameni. Expediţia a dovedit că Pământul este rotund şi a confirmat existenţa Oceanului planetar. MAGELLAN Str. între extremitatea sudică a Americii de Sud şi Arh. Tara de Foc, care uneşte Oc. Atlantic cu Oc. Pacific. Lung. cca 550 km, lăţimea min. 3,3 km; ad. max. 1170 m. Navigaţie periculoasă din cauza vânturilor puternice, ceţii şi unui număr mare de stânci submarine şi bancuri de nisip. Ţărmurile ţin de statul Chile. Pr. port: Punta Arenas. Descoperită şi traversată pentru prima dată de F. Magellan în 1520 al cărui nume îl poartă. MAGEROY ins. norvegiană în M. Barents, cea mai nordică dintre Ins. de lângă ţărmul de N al Pen. Scandinave (71 °117 lat. N). Supr. 275 km2; cca 5 mii loc; reprezintă un platou cristalin cu alt. de până la 417 m. Ţărmuri crestate de fiorduri. Pe Ins. se află cel mai nordic punct al Europei, Capul Nord (Nordkapp). MAGNET DE COMPENSARE Magnet cu ajutorul căruia se anulează o parte din deviaţiile compasului magnetic. Distingem: M. longitudinali, M. transversali şi M. de bandă, verticali. MAGNETISMUL INDUS Magnetismul pe care îl capătă o navă în urma magnetizării pieselor de fier moale care intră în construcţia ei, sub influenţa magnetismului terestru. MAGNETISMUL NAVEI Câmpul magnetic al navei, care se compune din câmpul permanent (datorită fierului tare), câmpul temporar (datorită fierului moale) şi câmpul semipermanent sau subpermanent (datorită fierului intermediar), care se neglijează în teoria deviaţiilor compasului magnetic. Intensitatea totală a câmpului magnetic se descompune în trei direcţii cu sens pozitiv spre prova, spre tribord şi spre nadir. Componentele sale sunt notate cu P, Q, R pentru magnetismul permanent, cu aX, bY, cZ (după axul navei), cu dX, eY, fZ (după travers) şi cu gX, hY, kZ (după verticală) pentru magnetismul temporar. Literele a-k se numesc parametrii fierului moale; v. şi deviaţia compasului magnetic. MAGNETISMUL TERESTRU Proprietatea Pământului de a avea un câmp magnetic propriu. în acest sens Pământul poate fi considerat un magnet uriaş, ai cărui câmp variază după iegi insuficient cunoscute. Polul Nord magnetic este situat în prezent în Canada (în partea de Nord a Insulei Prinţul de Wales), iar Polui Sud magnetic, în Antarctica (în partea de Nord a Ţării lui Wiikes). Cei doi poli nu se află la antipozi, deci linia dreaptă care i-ar uni nu coincide cu un diametru. Variaţia zilnică a câmpului magnetic terestru este nesemnificativă pentru navigatori; variaţia seculară este indicată pe hărţile marine (pentru declinaţie) sub formă de variaţie anuală. De notat că definiţia unui pol N este polul acului magnetic care se dirijează spre N; prin urmare, din punct de vedere fizic polul N magnetic al globului este un pol S şi invers. Intensitatea totală (F) a câmpului magnetic se măsoară, de regulă, în oerstezi sau în gamma (1 oersted 100 000 gamma): ea este egală cu 0,25-0,70 oerstezi sau 25 000-70 000 gamma şi se descompune în intensitatea orizontală (hf) şi cea verticală (Z). La rândul său, intensitatea orizontală (H) se descompune după meridianul adevărat şi perpendiculara pe acesta în componenta nordică (X) şi cea estică (Y). Celelalte caracteristici sunt declinaţia magnetică şi înclinaţia magnetică. După cum se poate constata din examinarea hărţilor isomagnetice, câmpul magnetic terestru este neregulat în apropierea suprafeţei globului; la înălţimea de câteva sute de km acest câmp este regulat şi uniform, putând fi atribuit unui magnet diametral ai cărui poli poartă denumirea de poli geomagnetici şi nu coincid nici cu polii magnetici, nici cu cei geografici. Prin analogie cu coordonatele terestre, există meridian geomagnetic şi longitudine geomagnetică (A) contată de ia meridianul geomagnetic care trece prin Polul Sud geografic spre Est până la 360°, precum şi paralel geomagnetic şi latitudine geomagnetică (O). Convenţional, magnetismul nordic (fizic) se numeşte magnetismul roşu, iar cel sudic, albastru. MAGNITUDINE Mărimea aparentă a stelelor măsurată după gradul de luminozitate luat prin comparaţie. Stelele vizibile cu ochiul liber au fost clasificate în 6 mărimi stelare, cele de mărimea 1 fiind cele mai strălucitoare. Pentru observaţii astronomice, în scopul determinării poziţiei navei pe mare, se folosesc stele de mărimea 1 şi 2, iar în mod excepţional şi ceie de mărimea 3. MAGHREB (Mahrib) Nume dat pe timpul Califatului Arab din Evul Mediu de istoricii şi geografii arabi grupului de ţări situate în N Africii, de la Maroc la Tripoli (în arabă înseamnă „Soare apune"). MAHAN, Alfred Thayer (1840-1914) Ofiţer de marină american. Contraamiral. Veteran al războiului civil din SUA. Istoric şi teoretician, exponentul teoriei puterii maritime. A elaborat teoria, împărtăşită şi de adeptul său britanic F.H.Colomb, potrivit căreia forţele maritime au un rol hotărâtor în cucerirea supremaţiei pe mare, condiţie primordială pentru a câştiga războiul. în 1884 a fost invitat să predea la Colegiul de război din SUA istoria şi tactica navală. A publicat lucrările: „Influenţa puterii maritime asupra istoriei" (1890); „Interesul Americii faţă de puterea maritimă în prezent şi viitor" (1897). Teoria sa susţinută şi azi de unii dintre adepţii săi a fost infirmată de experienţa celor două războaie mondiale, în care hotărâtoare au fost acţiunile pe fronturile terestre. MAHON (I) Lemn care se foloseşte la construcţia de ambarcaţiuni de lux. M. african, M. american (M. veritabil) Copac răspândit în America Centrală, Mexic, Columbia, Antile având albumul albicios sau gălbui şi duramenul roşiatic, galben brun sau brun roşiatic, cu benzi de diferite nuanţe. M. de Honduras sau M. tabaco M. de la roşu-brun până ia brun-auriu, uneori roşu-cenuşiu, cu porii mai mari. Idem M. de Venezuela. MAHON (II) Oraş-port situat pe Ins. Menorca din grupul Ins. Baleare (Mediterana de Vest) în g. cu aceiaşi nume. Intrarea în port se face printr-o pasă ce trece de-a lungul ţărmului de S al golfului cu ad. de 11-25 m. Lung. frontului de cheuri 2 km cu ad. de 9 m. Şantiere de reparaţii nave civile şi militare, ist întemeiat de cartaginezi Î.Hr. MAHONARE Descărcarea parţială sau totală într-o mahonă a încărcăturii unei nave ancorate ce nu poate acosta la cheu; v. LIMB. MAHONĂ Navă mică nepropulsată, folosită la limb sau mahonare. MAHUNĂ Ambarcaţiune de pescuit de dimensiuni mari, cu patru perechi de rame. MAICAN DIMITRESCU, Nicolae i/.Dumitrescu Nicolae Maican. MAI DE ÎNFĂŞURAT Unealtă din lemn în formă de ciocan, folosită la înfăşurări de parâme. MAI DE MATISIT Ciocan din lemn ce serveşte la matisire, iar uneori la strângerea legăturilor. Mai de înfăşurat Mai de matisit MAI DE STRÂNS Ciocan din lemn, cu coadă metalică, ce serveşte la strângerea legăturilor. „MÂINE" Navă de linie (cuirasat) aparţinând Marinei Militare a SUA (U.S. Navy). Deplasament 6682 tone. în seara zilei de 15 feb. 1898 s-a scufundat în portul Havana (Cuba) cu 260 oameni la bord, în urma unei serii de două explozii de origine necunoscută, pentru care însă a fost învinuită Spania. Acest incident a constituit baza juridică folosită de SUA pentru a declara război Spaniei la 25 apr. 1898 („războiul Hispano-American" încheiat în acelaşi an). MAINÂ A coborî o greutate cu ajutorul unei bigi, unui grui, unui cranic sau unei instalaţii de manevră de forţă o „Mâina" (MQ Comandă pentru a M. ______________________________________________MALACCA 315 MAISTRĂ înv., sin. Vela mare (termen folosit în prima jumătate a sec. XIX). MAISTRU Grad în marina militară. în funcţie de specialitate, distingem; M. limomier, M. tunar, M. mecanic etc.; v. gradele militare. MAISTRU DE CALĂ Persoană care se ocupă cu lucrările de lansare a navei, de ridicare pe cală, de construcţie de tacade, scareuri etc. „MAJESTIC" ist Prima navă de linie construită în Anglia (1893) cu cuirasă cimentată., reprezentând 50% din greutatea cuiraselor utilizate anterior. Caracteristici: depl. 14 900 t; IV tunuri de 305 mm şi XII tunuri de 147 mm. MAJUNGA (Mahajunga) Oraş-port în R.D. Madagascar, situat în NV Ins. Madagascar la ţărmul strâmtorii (canalului) Mozambic. Cca 100 mii loc. Ind. hârtiei, uleiurilor vegetale, alimentară. Export: cafea, orez, zahăr, materiale lemnoase. MAKAROV, paiet - v/. paiet de gaură de apă. MAKAROV, Stepan Osipovici (1849-1904) Viceamiral rus. în marina militară din 1865. A participat la războiul ruso-româno-turc 1877-1878 unde a folosit la atacul împotriva navelor turceşti torpila de şcondru. De asemeni a foiosit primul în flota rusă torpila autopropulsată. A imaginat şi construit un model de paiet de gaură de apă care-i poartă numele. între 1886-1889, la comanda corvetei „Viteaz", a întreprins o călătorie în jurul lumii. A executat proiectul spărgătorului de gheaţă „Ermac", a urmărit construcţia acestuia în Anglia şi în anii 1 899-1901 a executat cu acesta o expediţie polară. La începutul războiului ruso-japonez (1904-1905) a preluat comanda flotei din Oc. Pacific. Şi-a pierdut viaţa pe cuirasatui „Petropavlovsk" care a sărit pe o mină. Autor a peste 50 de lucrări de tactică navală, tactica flotei de cuirasate, de vitalitatea navei ş.a. MAKASSAR 1. Str. între Ins. Kalimantan şi Sulawesi care uneşte M. Sulawesi cu M. Javei. Lung. 383 Mm; lăţimea min. 65 Mm; ad. min. a şenalului navigabil 930 m, max. 2458 m; curenţi musonici. Pr. porturi: Balikpapan (Ins. Kalimantan), Ujungpandang (Ins. Sulawesi). 2. Important oraş-port al Indoneziei (Ins. Sulawesi) la M. Java. Cca 400 mii loc. Centru comercial (prod. de artizanat, cafea, trestie de zahăr, lemn preţios, copra, mirodenii etc.). Aeroport. MAL Fâşie de uscat care mărgineşte o mare, un lac sau un curs de apă. Privind în sensul curentului unui curs de apă, distingem: M. drept şi M. stâng. MALACCA Str. între Pen. Malacca şi Ins. Sumatra; leagă M. Andaman din Oc. Indian cu M. Chinei de Sud din Oc. Pacific. Lung. 505 Mm (937 km), lăţimea min. 8,1 Mm (15 km); ad. min. a şenalului navigabil 12 m. Un curent de SV străbate Str. cu vit. de 0,5 Nd (0,9 km/h). Mareea atinge 5 m înălţime. în Str. sunt multe locuri periculoase pentru navigaţie din cauza recifelor subacvatice, epavelor ş.a. Trafic intens (cca 50 mii de nave anual). Pentru siguranţa navigaţiei în Str. sunt introduse reguli speciale. Ţărmurile de E sunt joase, cele de V sunt dantelate de gurile râurilor care formează MALAEZ__________________________________________________ 316 golfuri şi băi. La ieşirea din Str. spre M. Chinei de Sud se află marele oraş-port Singapore. MALAEZ, Arh. ~ Cel mai mare arhipelag de pe glob (format din Arh. M. 13 000 ins. şi Arh. Filipine 7 000 ins). Situat în V Oc. Pacific, între Asia şi Australia, este format din mai multe grupuri de Ins. şi arhipelaguri: Sondele Mari (Sumatra, java, Kalimantan şi Sulawesi); Sondele Mici (Bali, Lombok, Sumbawa, Flores, Timor, Sumba ş.a.); Moluce (Halmahera, Seram, Buru ş.a.); Filipine (Luzon, Mindanao, Negros, Samar, Palawan, Mindora, Lloila, Cebu). în afară de acestea mai sunt şi grupuri mici de ins.: Mentawai, Natuna (Bunguran), Sulu ş.a. Supr. totală 2 mii. km2. 75% fac parte din terit. Rep. Indonezia, 15% aparţin Filipinelor, iar restul reprezintă posesiuni ale M. Britanii (Brunei) şi Portugaliei (Timor) {v. la denumirile respective). MALAFON mii. Proiectil antisubmarin teleghidat din înzestrarea marinei militare franceze. MALDIVE Grup de Ins. în Oc. Indian la SV de Ins. Sri Lanka (Ceylon). Terit. al Rep. Maldive. Supr. 298 km2; 168 mii loc. Ins. Arh. Maldive formează două salbe paralele pe o lung. de 880 km pe direcţia N-S incluzând 1196 de Ins. mici din care 202 sunt populate. Ins. sunt joase (1,5-1,8 m) înconjurate de recife de corali. Climă ecuatorială musonică; temp. med. +24° -30°C. Apă potabilă insuficientă. Vegetaţie ecuatorială: cocotieri, banane, arbori de pâine ş.a. Port maritim Male pe Ins. cu aceiaşi nume. Aerodrom pe Ins. Hulule. MALLORCA (Majorca) Cea mai mare Ins. din grupul Ins. Baleare (în V M. Mediterane). Terit. spaniol. Supr. 3500 km2; cca 450 mii loc. Relief variat cu alt. până la 1400 m (în NV) şi 472 m (în SE), iar în zona centrală câmpie irigată. Climă şi vegetaţie mediteraneene. Culturi de cereale, măslini, migdali, viticultură, creşterea animalelor. Pr. oraş-port: Palma de Mallorca. MALMO (norv. - insulă de nisip) Oraş-port în extremitatea de S a Suediei, situat pe ţărmul Str. Oresund; cca 400 mii loc. Al treilea oraş ca mărime (după Stockholm şi Goteborg). Important port şi bază a flotei de pescuit. Centru industrial şi comercial. Şantiere navale, constr. de vagoane, utilaj electrotehnic, ind. chimică, uşoară şi alimentară. Pescuit. Legătură prin feribot cu Copenhaga (Danemarca). Aeroport. MALTA, ordin ~ Ordin cavaleresc naval stabilit la Malta în anul 1530. Era împărţit în şapte, apoi în opt „limbi" -Provenţa, Auvergne, Franţa, Anglia, Germania, Italia, Castilia şi Aragon - fiecare având „hanul" propriu. Navele sale au dus în permanenţă lupte împotriva expansiunii otomane în M. Mediterană. MALTA, Ins. ~ Principala Ins. a Rep. Malta situată în M. Mediterană la 93 km S de Ins. Sicilia şi 290 km N de Africa. Face parte dintr-un grup de Ins. care aparţin de M. (Malta, Gozo, Comino ş.a.). Supr. 246 km2; pop. 332 mii loc. Reprezintă un platou calcaros de cca 240 m alt. Ţărmurile de S şi SV abrupte, ia N şi NE dantelate cu bazine favorabile acostării navelor. Climă mediteraneană secetoasă; temp. med. febr. +12°C, aug. +25° C. Principalul port maritim La Valetta. Aeroport internaţional Luqa. ist. Stăpânită de cartaginezi, cucerită de romani, arabi, normanzi, devine din 1530 posesiune a Ordinului cavalerilor ioaniţi. Ocupată de Napoleon Bonaparte (1789), este cucerită după doi ani de M. Britanie devenind colonie şi cea mai însemnată bază navală (iar mai târziu aero-navală) britanică din M. Mediterană. A avut un roi strategic important în al doilea RM. în 1974 s-a proclamat republică independentă. MAN Ins. făcând parte din Arh. Britanic, situată în M. Irlandei, în apropierea G. Solway Firth. Cca 60 mii loc. Relief deluros, modelat de eroziunea glaciară; alt. 619 m. Climă temperat-oceanică. Expl. de plumb, fier, zinc. Creşterea animalelor. Oraş pr.: Douglas. ist. Dependentă de Anglia din 1 765; statut de autonomie. MANAMA (Al Manamah) Port şi BMM a statului Bahrain, situat pe ţărmul de N al Ins. Bahrain. Pop. cca 360 mii ioc. Lung. frontului de cheuri 6,8 km cu adâncimi până la 17,2 m. Traficui anual de mărfuri 2,2 mii. t (în special petrol). în vecinătatea portului se află o rafinărie care primeşte petrol prin conducte din Bahrain şi Arabia Saudită. Pescuit de perle şi peşte. Şantier de construcţii şi reparaţii nave cu un tonaj de până la 400 mii t. Punct de buncheraj pentru navele civile şi militare în tranzit. Portul este legat printr-un pod de pontoane (2,6 km) de Ins. Al Muharraq. Aeroport pr.: Muharraq. MANCHESTER Oraş şi important port maritim din M. Britanie situat pe canalul navigabil Liverpool-Man-chester (58 km) cu ieşire la M. Irlandei. Cca 2,5 mii. loc. Portul are 20 bazine de maree. Lung. frontului de cheuri 17 km cu ad. până la 12,2 m. în port sunt amenajate terminale pentru petroliere, mineraliere, portcontainere ş.a. Traficul anual de mărfuri peste 12 mii. t. Important centru industrial: constr. de avioane, automobile, locomotive, aparataj electrotehnic, ind. chimică, textilă ş.a. Import: prod petroliere, bumbac, cherestea, cauciuc, fier vechi ş.a; export: maşini, utilaje industriale, prod. chimice, textile. Şantierele navale dotate cu 3 docuri uscate şi un doc plutitor asigură reparaţia navelor civile de mare tonaj şi a navelor militare, inel. Sm. şi Ds. MANDAR Dispozitiv de ridicare compus dintr-o macara simplă pe care se garniseşte un curent (M. simplu) sau din două macarale simple, capătul stătător v\ 8 A A - simplu; B - dublu. al curentului fiind legat la un punct în afara macaralei (M. dublu). M. de rufe Dispozitiv compus dintr-un M. simplu aflat la catargul prova, cu ajutorul căruia se ridică două saule prevăzute cu o traversă ce serveşte la uscarea rufelor echipajului, o „Zi de M." Zi în care •3 B Mandar: echipajul îşi spală rufele si le ridică la M. Manelă 1. v. cabestan.. 2. ist. Bară de lemn cu ajutorul căreia se manevra echea cârmei în sec. XV-XVI. 3. Rangă de lemn utilizată pentru o-chirea tunurilor pe navele cu vele. MANEVRABILĂ 1. (despre o navă/ambarcaţiune) Care poate fi manevrată fără dificultate; Care este sensibilă la ac- Manelă de cârmă: ţiunea cârmei (care as- /-manelă;2-eche. cultă cârma) 2. în care se poate manevra; v. semicerc manevrabil sub ciclon. MANEVRABILITATE Capacitatea unei nave/ambarcaţiuni cu maşini sau cu vele de a veni repede într-un bord sau altul la cel mai mic unghi de cârmă. O navă se consideră manevrabilă şi atunci când poate fi uşor manevrată numai din maşini. M. navei este o calitate complexă care include atât calităţile tehnice ale instalaţiei de guvernare şi caracteristicile constructive, cât şi influenţa factorilor externi (vânt, valuri, curenţi). Această însuşire se determină prin exploatarea navei în diferite condiţii de navigaţie. MANEVRĂ 1. Schimbare de drum, de viteză sau de poziţie, efectuată de o navă (ambarcaţiune) în raport cu altă navă, cheu etc. pentru a acosta, a pleca de la cheu sau de la ancoră, a intra sau a ieşi din port, a evita alte nave şi a menţine drumul. ❖ „M. in extremis" M. de ultim moment pentru a evita o coliziune. „M. în afara regulilor" M. efectuată la o distanţă mare, pe riscul comandantului, pentru a evita o coliziune, fără a respecta regulile de drum. Potrivit jurisprudenţei din unele ţări, „distanţa mare" este egală cu 5 000-10 000 m. Primul curs de manevrare a fost elaborat în ţara noastră în 1898 de locotenent-comandorul C. Perieţean din Marina Militară. 2. Punerea în funcţiune a unei instalaţii a navei, de ex.: darea ancorei, lăsarea la apă şi ridicarea bărcilor etc. 3. mii. Ansamblul tuturor acţiunilor executate de o unitate sau de o mare unitate de nave pentru a ocupa o poziţie favorabilă de luptă în raport cu inamicul. 4. Parâmă care fixează un catarg, o vergă, o velă (M. fixă) sau care serveşte la manevra unei porţiuni de catarg (arbore), a unei instalaţii, a unei vele (M. curentă). M. fixe ale catargului sunt: şarturile, care ţin catargul în borduri; pataraţinele, care ţin arborele în borduri şi spre pupa; straiurile, care ţin arborele în sens longitudinal. Bompresul este prevăzut şi cu o M. care trage în jos, denumită subarbă. M. curente ale arborelui sunt: fungile, care servesc la punerea la post a arborelui gabier, arboretului şi vergilor; braţele, care servesc la braţarea vergilor. M. curente ale velelor sunt: şcota, mura, cargabasul, cargafunga (cargafundul), contraşcota, contrabulina, strângătorii randelor; v. fig. greement. M. în dublin M. curentă care trece printr-o macara şi se întoarce paralel cu ea însăşi; v. fig. dublin. _______________________________MANIFEST DE IMPORT 317 MANEVRĂ DE FORŢĂ Manevră de ridicare sau de coborâre a unei greutăţi mari cu instalaţii improvizate, ca: biga, capra, şcondrul în bătaie, palancul de capăt de vergă, palancul de strai, tripodul. MANEVRĂ DE SIGURANŢĂ Orice parâmă, gai, curent etc. care dublează una din manevrele curente expuse la tensiuni mari spre a prelua la nevoie parte din efort sau a le înlocui în caz de rupere. MANEVRĂ FALSĂ 1. Manevră greşită a navei. 2. Manevră fixă sau curentă ce dublează, pe mare rea, o M. permanentă. MANEVRĂ de OM LA APĂ Manevră specială prin care o navă, de la bordul căreia a căzut un om în mare, se întoarce din drum şi se apropie de locul căderii pentru găsirea şi salvarea acestuia. în timpul nopţii se execută o manevră de întoarcere de 180° numită „curba lui Butakov" (v.). MANEVRIER 1. Persoană care execută corect manevrele cu nava. 2. Calitatea de a manevra uşor. MANGALIA Oraş-port şi BMM în S Dobrogei situat la limanul cu acelaşi nume de la M. Neagră. Cca 25 mii loc. Supr. portului 170 ha, din care 50 ha partea de uscat şi 120 ha bazinul portuar. Are două dane de mărfuri de 400 m lungime unde pot opera nave până la 10 000 tdw. Şantierul naval dispune de două docuri uscate (624 x 58 m; 380 x 60 m) unde se pot construi nave până la 55 000 tdw şi repara nave până la 150 000 tdw. Cheul de armare al şantierului are 1500 m lungime şi este dotat cu macarale de 50, 120 şi una de 480 tf. şi cu o modernă hală de debitaj şi montaj, ist. Oraşul s-a construit pe locul unde a fost fundată cetatea Callatis în sec. VI Î.Hr. de către coloniştii greci din Heracleea Pontica. „MANGALIA" Navă mixtă (de pasageri şi marfă) construită în 1939 la Cantieri Navali Riuniti din Paier-mo, Italia. La 29 aprilie 1940, aparţinând Serviciului Maritim Român (SMR), a plecat din Constanţa la New York, unde a fost sechestrată de americani. Transformată în navă militară de transport, a fost folosită în anii 1941-1945 de U.S. NAVY sub numele de „Pleiades" şi cu numărul de bordaj AK-46. A fost apoi preluată de marina civilă americană, care i-a schimbat numele în „Scepter". în 1966 a fost scoasă din serviciu şi dusă la Baltimore unde a fost dezmembrată. Alte nave româneşti de acelaşi tip cu „Mangalia" au fost „Balcic", „Cavarna" şi „Sulina". Caracteristici: tonaj 3 495 TRB/2 022, TRN/5 000 tdw; dim. 116,20/109,21 x 15,44 x 6,40/7,13 m; aparatul propulsor 1 motor diesel Fiat de 3 200 CP, vit. 15,5 Nd.; pasageri 16. MANICĂ MC, sin. furtun. MANIFEST MC Document de transport în care se înscriu mărfurile încărcate pe navă, conform datelor de pe conosament. Este întocmit de agentul navei în mai multe exemplare şi serveşte pentru a informa autorităţile vamale asupra felului şi cantităţii mărfurilor încărcate sau descărcate de pe navă în vederea aplicării taxelor vamale. MANIFEST DE IMPORT MC Act întocmit de comandantul navei şi predat organelor vamale la bordul navei, 1 MANILA__________________________________________________ 318 în care se arată mărfurile aflate pe navă, mărfurile ce urmează a se descărca în portul respectiv, materialele şi proviziile aflate la bord, precum şi efectele şi obiectele personale ale comandantului, echipajului şi pasagerilor. MANILA (I) Golf în M. Chinei de Sud la ţărmul de SV al Ins. Luzon. Supr. cca 2 mii km2, ist în timpul războiului hispano-american, aici a avut ioc o bătălie navală (1 mai 1898) când o escadră a SUA a atacat gruparea de nave spaniole care staţiona la ancoră la S de portul M., lângă Kavite, provocându-i o grea înfrângere (toate navele spaniole au fost scufundate), ceea ce a permis forţelor americane să debarce pe Ins. şi, cu sprijinul forţelor de rezistenţă filipineze, să silească armata spaniolă să capituleze. MANILA (II) Important port şi cap. statului Filipine, situat pe ţărmul de SV al Ins. Luzon la g. cu acelaşi nume din M. Chinei de Sud. Acvatoriul portului este protejat de 3 diguri spargeval şi dispune de două bazine portuare: bazinul de S cu 36 dane, destinat acostării navelor oceanice, şi bazinul de N cu 26 dane, folosit pentru navele de cabotaj. în port se mai află terminale pentru petroliere, nave Ro-Ro şi portcontainere. Traficul anual de mărfuri peste 23 mii. t. Prin portul M. se derulează 1/2 din importurile şi 1/3 din exporturile ţării. Import: utilaje industriale, automobile, cărbuni, produse alimentare; export: minereuri de crom, cupru, tutun, ulei de cocos, copra ş.a. Şantiere navale care asigură reparaţia navelor de mare tonaj. MANILA (III) 1. Fibre aie plantei Musa textilis, originară din Filipine, servind la confecţionarea unor parâme mai puţin rezistente decât cele de cânepă, dar care plutesc, ceea ce le recomandă în efectuarea anumitor manevre. 2. Parâmă de M. în expr.: „Manila la babaua..." cu semnificaţia că o parâmă de M. trebuie dată la babaua respectivă. MANIPULANT fl. Ofiţerul al doilea al unei nave fluviale, care se ocupă de mărfurile transportate. MANIPULATOR MODULATOR Dispozitiv al radiolocatorului care comandă frecvenţa de repetare şi durata impulsurilor în condiţii de lucru care să permită determinarea elementelor de poziţie ale obiectivului reperat. MANNHEIM Port fluvial în SV Germaniei (Baden Wiirttenberg), situat pe Fl. Rin la vărsarea R. Nekkar în dreptul or. Ludwigshafen de care se leagă printr-un pod. Cca 300 mii loc. Centru industrial şi comercial. Rafinărie de petrol, constr. de automobile, aparate electrotehnice, maşini-unelte, aparate de precizie, ind. chimică, a celulozei. Atestat din sec. XVII. MANIŢĂ fl. 1. Manivelă de vinci. 2. v. ramă. MANOMETRU Instrument utilizat pentru măsurarea presiunii lichidelor sau gazelor într-un recipient închis. La bordul navelor se utilizează manometre cu tub sau manometre cu membrană. MANŞON 1. v. ramă. 2. v. nară. MANŞONUL NĂRII DE ANCORĂ Tub cilindric din oţel ori din fontă turnată, fixat în tunelul nării, prin care trece lanţul ancorei. în manşon pătrunde fusul ancorei când aceasta se află la post. MÂNU, Grigore (?) Director General al Regiei Monopolurilor Statului (RMS) (1886-1896), calitate în care a avut un rol deosebit de important în crearea flotei comerciale fluviale şi maritime române. Propunerile şi stăruinţele sale privind înfiinţarea unui serviciu de transporturi pe apă au stat la baza înfiinţării Societăţii de navigaţie fluvială (NFR, 1890) şi ulterior a Serviciului Maritim Român (SMR, 1 895) care iniţial au funcţionat în cadrui RMS. în această perioadă au fost achiziţionate primele remorchere şi şlepuri pentru transportul fluvial de mărfuri precum şi două nave maritime mixte cu care a luat fiinţă linia de navigaţie Galaţi - Constanţa -Istanbul. Alături de alte personalităţi precum N. lorga, I. Coandă, P. S. Aurelian, Grigore Mânu a militat pentru dezvoltarea flotei comerciale şi apărarea intereselor comerţului maritim românesc. MAPĂ DE HĂRŢI Mapă din pânză sau mat. plastic, în care se ţin în ordine hărţile marine reprezentând anumite porţiuni ale coastei. MAPUTO (fost Laurengo Marques) Important port şi cap. statului Mozambi, situat în S ţării, în G. Delgoa din Oc. Indian. Cca 900 mii loc. Lung. frontului de cheuri 4 km cu ad. până la 18,8 m. Traficul anual de mărfuri cca 15,8 mii t. Import: prod. petroliere, cărbuni, maşini, cherestea, cereale; export: cupru, crom, bumbac, sisal, copra, ceai. Punct de tranzit pentru traficul maritim al ţărilor din sudul continentului african. în zona industrială se află rafinării, fabrici de ciment, sticlă, ind. uşoară. Şantierul naval dispune de două docuri uscate unde pot fi reparate nave civile şi militare de tonaj mediu. La 5 km N de M. se află aeroportul internaţional Malavane (Maputo). ist în sec. XV, oraşul Laurengo Marques devine reşedinţa administraţiei coloniale portugheze din Mozambic. în 1975 este declarat cap. Mozambicului independent luând în 1976 denumirea de Maputo. MARACAIBO Principalul port petrolier al Venezuelei pe ţărmul Str. care leagă laguna Maracaibo cu G. Venezuelei din M. Caraibilor. în 1956, pentru a asigura accesul navelor de mare tonaj, a fost săpat un canal de 95 km şi ad. de 13 m între g. şi lagună. Ţiţeiul se transportă de la locurile de extracţie în portul petrolier prin conducte. Traficul anual 115 mii. t. Import: maşini, produse alimentare, mărfuri generale; export: petrol (peste 80 mii. t anual), cafea. Rezervele de petrol sunt estimate la 2,3 miliarde t. Ind. de prelucrare a petrolului. Ateliere de reparaţii curente la nave. MARANGOZ Dulgher de nave. în trecut, M. construiau tot corpul navei şi arborada; în prezent, ei construiesc nave mici din lemn, ambarcaţiuni, învelişul din lemn al punţii, grătare etc. MARANGOZERIE 1. Meseria de marangoz. 2. Atelier în care se execută lucrări de marangozerie; sin. maran-gozie. MARCAREA LANŢULUI DE ANCORĂ Operaţiune prin care se diferenţiază cheile lanţului de ancoră, procedându-se astfel: prima cheie rămâne fără nici un semn, la cheia a doua se face un inel de sârmă pe podul primei zale după cheile de împreunare, la cheia a treia, două inele de sârmă şi aşa mai departe. în afară de aceasta cheile de împreunare se piturează astfel: prinla cu roşu, a doua cu alb, a treia cu albastru, după care culorile se repetă. Toate zalele ultimelor trei chei de lanţ sunt piturate după cum urmează: zalele ultimei chei care nu pot ieşi pe punte cu negru, iar cele care pot ieşi pe punte cu roşu iar zalele celor două chei precedente cu galben. Zalele de lângă cheile de împreunare, cu excepţia celor aparţinând primei chei, se piturează cu alb, astfel: la cheia a doua - zaua nr. 2 sau primele două zale aflate de ambele părţi ale cheii de împreunare, la cheia a treia - zaua cu nr. 3 sau primele trei zale aflate de ambele părţi ale cheii de împreunare etc. MARE LARG Câtre ancoră către cabestan Marcarea lanţului de ancoră: 7 - a treia cheie de lanţ; 2 - za piturată; 3-a treia cheie de împreunare (piturată); 4-a patra cheie de lanţ; 5- sârmă. MARCĂ Fir colorat indicând calitatea unei parâme. MARCĂ DE BORD LIBER (Marcă de încărcare) Semn pe bordajul unei nave comerciale care indică linia de încărcare pentru diferite anotimpuri şi situaţii. M.d.B.L. se foloseşte în conformitate cu Convenţia internaţională a liniilor de încărcare. în ţara noastră aplicarea sa se efectuează sub supravegherea Registrului Naval Român; sin. discul lui Plimsoll. Marcă de bord liber: A - pentru nava cu propulsie mecanică cu havalea: T- tropice; V - vara; I - iarna; IAN - iarna Atlanticul da Nord; D - apă dulce; TD - apă dulce la tropice; L - caric de cherestea. B - pentru nave cu vele. MARCĂ DE COMANDAMENT Pavilion, ghidon, flamură lată, triunghi sau flamură obişnuită indicând prezenţa la bord a unei persoane care are drept de comandă. M.d.C. a unui şef de stat se numeşte şi stindard. Pavilioanele sunt rezervate miniştrilor şi amiralilor, iar celelalte mărci, ofiţerilor mai mici în grad. Flamura reprezintă M.d.C. a oricărui ofiţer de marină care comandă o navă. MARCĂ DE COŞ 1. mii. Inele colorate pe unul din coşurile navei pentru a deosebi navele aparţinând aceleiaşi clase. 2. MC Emblemă ce variază de la armator la armator, indicând apartenenţa navei la o anumită companie de navigaţie. MARCĂ DE IDENTIFICARE MC Marcaj pe ambalajul unei mărfi, constând din numărul de serie şi numărul coletului, care se înscrie în conosament. MARCĂ DE NAVIGAŢIE Geamandură, căpăţână, 319 şcondru, şvemer sau baliză care constituie un reper de navigaţie. MARCA DE PESCAJ v. scară de pescaj. MARCĂ DE PORT /V/CSemn făcut pe partidele de marfă pentru a indica portul de destinaţie. MARCĂ DE TONAJ Triunghi piturat pe bordajul unei nave shelterdeck. Dacă M.d.T. se află sub apă, nava navigă ca schelter- % M deck închis, iar în caz contrar, ca schelterdeck deschis. Marcă de tonaj MARCĂ DISTINCTIVĂ mii. 1. Pavilion arborat de navele militare atunci când la bord se află şeful statului, comandantul suprem al Forţelor Armate. 2. Pavilion indicând prezenţa la bord a unui demnitar (ambasador, consul etc.) care are dreptul la anumite onoruri, dar nu şi la comandă; v. şi marcă de comandament. MARCONI 1. Sistem de velatură cu rande triunghiulare, fără pic. 2. Velă triunghiulară folosită ca randă, cu ghiu, dar fără pic; v. velă. MARDÂ Marfă proastă, stricată etc. MARE 1. Suprafaţă întinsă de apă sărată, care face parte dintr-un bazin oceanic sau este situată între continente ori în interiorul acestora. După poziţie, distingem; M. continentală M. situată în interiorul unui continent, care are legătură cu oceanul fie direct, fie prin intermediul unei mări de bordură; sin. M. interioară. M. de bordură M. aflată la marginea continentului, fiind despărţită parţial de ocean sau de alte mări prin insule, peninsule sau limite convenţionale; sin. M. marginală. M. interin-sulară M. înconjurată total sau parţial de şiruri de insule şi praguri submarine. 2. Valuri. După direcţie, distingem: M. din prova, M. din arc (la 45° de la prova). M. de travers, M. de şold (la 45° de la pupa), M. din pupa. ❖ „ Este ceva M." M. puţin agitată. „M. bună" M. calmă sau încreţită. „M. confuză" M. rezultând din interferenţa unor valuri sau valuri şi hulă din direcţii diferite. „M. demontată" M. rea, ca în centrul unui ciclon, extrem de periculoasă pentru nave. „M. încrucişată" M. cu valuri din două direcţii distincte. ,,-M. liberă" M. fără gheţuri. „M. lungă" M. cu valuri lungi. „M. puţină" M. cu valuri mici, „M. rea" M. agitată. „M. se face", „M. se montează" M. începe să se agite. „M. scurtă" M. cu valuri scurte. MARE DESCHISĂ 1. DM Mare asupra căreia nu se extinde suveranitatea vreunui stat şi în care pot naviga navele tuturor ţărilor. 2. sin. mare liberă, mare largă, largul mării, ca în expr. „A naviga în M.D/'. MARE ÎNCHISĂ DM Mare continentală în care, din motive de securitate, accesul navelor de război ale statelor neriverane este reglementat prin convenţii (de ex., M. Neagră, M. Baltică ş.a.). MARE LARG v. aliură. Velă Marconi MARE TERITORIALĂ___________________________________________ 320 MARE TERITORIALĂ sin. ape teritoriale. „MAREA" ist. Denumirea primului sindicat al marinarilor civili, înfiinţat la Constanţa (23 sept. 1931). în decembrie 1934 acest sindicat a fost afiliat Uniunii muncitorilor din porturi şi transporturi. MAREA BARIERĂ DE CORALI (Great Barrier Reef) Lanţ de recife şi Ins. coraligene situat în M. Coralilor de-a lunguf ţărmurilor de NE ale Australiei. Se întinde pe lung. de cca 2300 km la marginea platformei continentale de la coasta de S a Noii Guinee (9° lat. S) şi până la G. Sandy (24°42' lat. S). Lăţimea barierei de recife cca 2 km în partea de N şi cca 150 km în cea de S. Cea mai mare parte a recifelor se află sub apă şi se descoperă numai pe timpul mareei joase. Unele recife, sub acţiunea abrazivă a mării, s-au transformat în insule de corali. Ele au forma de potcoavă îndreptată cu partea bombată în direcţia de unde bat vânturile dominante; în interiorul acesteia se află o platformă ridicată cu 2-3 m deasupra nivelului mării şi pe care cresc palmieri şi diferiţi arbuşti. Pe aceste Ins. se pot instala faruri, locuinţe etc. între M.b.c. şi ţărmul continentului se află o lagună întinsă protejată de valurile oceanului şi unde se navigă în siguranţă. între Ins. sunt câteva zeci de treceri dinspre ocean. MAREA RUMENĂ ist. (Mar Vermelho) Denumire dată iniţial golfului Californiei. MARCHIZE (lles Marquises) Arh. vulcanic în centrul Oc. Pacific (Polinezia franceză), alcătuit din 11 ins. Supr 1,3 mii km2; cca 5 mii loc. Relief muntos, alt. până la 1259 m; ţărmuri stâncoase abrupte. Climă tropicală umedă; păduri tropicale cu esenţe preţioase, palmieri, arbori de pâine, bumbac, cafea, vanilie, banane. Pescuit de perle şi broaşte ţestoase, ist. Descoperit în 1595 de navigatorul spaniol Alvaro Mendana de Neira care i-a dat numele în cinstea viceregelui din Peru, marchizul Mendoza. MAREA MOARTĂ Lac sărat fără scurgere, în Orientul Apropiat, între Iordania şi Israel. Lung. 76 km, lăţimea până la 15 km. Supr. 1050 km2; ad. max. 356 m. M.M. este cu 392 m sub nivelul M. Mediterane (depresiunea Ghor). Ţărmurile sunt cele mai joase de pe Pământ. Salinitatea în medie 260-270%o, de cca 7,5 ori mai mare decât a Oc. Planetar. Viaţa organică inexistentă, cu excepţia unor bacterii. în lac se varsă câteva râuri, cel mai important este R. Iordan. Rezerva de săruri conţinute în apă s-a estimat la 43 miliarde t. Staţiuni balneare, turism. MAREE Variaţie a nivelului apei mării, produsă de forţa de atracţie diferenţială pe care o exercită Soarele şi Luna asupra Pământului. Datorită faptului că distanţa dintre Lună şi Pământ este mai mică decât cea dintre Soare şi planeta noastră, componenta lunară a M. este mai puternică; raportul dintre forţa de atracţie a componentei lunare şi a celei solare este egal cu 2,73/1. Luna acţionează rareori pe aceeaşi direcţie cu Soarele (numai la sizigii, adică la Lună nouă şi plină), din care cauză M. sizigiilor (M. apelor vii) este mai înaltă decât M. cuadraturilor ( M. apelor moarte), în ultimul caz Soarele şi Luna formând un unghi de 90°. Din acelaşi motiv M. înaltă nu se produce în momentul culminaţiei Lunii, ci la un anumit interval de timp; această inegalitate de fază poate determina ca M. înaltă să atingă nivelul maxim înainte sau după culminaţia Lunii, în funcţie de momentul în care a culminat Soarele (anterior sau posterior Lunii). Variaţia declinaţiei Soarelui şi Lunii produce o inegalitate diurnă, iar variaţia distanţei Pământ-Soare-Lună, o inegalitate anomalistică. Cele afirmate mai sus sunt valabile în largul oceanelor, în timp ce în apropierea coastelor, configuraţia uscatului şi a fundului exercită o influenţă puternică asupra formării M. Astfel, M. care intră în M. Mânecii este încetinită de îngustimea acesteia, întâlnindu-se la Dover cu M. care înconjoară Insulele Britanice; aceste condiţii determină fenomene de interferenţă şi curenţi de M. foarte puternici. în general, distingem: M. diurnă, la care, în cursul unei zile de M. (circa 24h48m), se observă o M. înaltă şi o M. joasă, aproximativ egale, dar de sens contrar; M. semidiurnă, la care se observă două ape joase şi două înalte, aproximativ egale, şi M. mixtă, la care se poate constata o dublare a M. joase sau M. înalte. Calculul M. se efectuează în institute specializate, folosind în locul Soarelui şi Lunii reale sateliţi fictivi cu orbită circulară şi cu viteză constantă. Din cauza variaţiei adâncimii mării produse de M., înălţimea acesteia se exprimă în raport cu nivelul zero al hărţii marine, iar sondele, sub nivel. Această înălţime nu trebuie confundată cu amplitudinea M., adică diferenţa dintre înălţimea unei M. înalte şi cea a unei M. joase succesive. Există, de asemenea, puncte de amplitudine zero sau puncte amfidromice. în unele cazuri curentul de M. se roteşte în jurul acestor puncte., parcurgând tot orizontul. M. de acest tip poartă denumirea de M. ceasornic, o „M. în/sub vânt" M. al cărei curent se deplasează în sens contrarAn acelaşi sens cu direcţia din care bate vântul. MAREE BAROMETRICĂ Variaţie zilnică a presiunii atmosferice; la tropice variaţia este regulată, aproximativ sinusoidală. Alterarea M.B. indică apropierea unul ciclon. MAREE DIURNĂ Tip de maree caracterizată prin producerea în decursul unei zile maregrafice (24 ore şi 50 minute) a unei maree înalte şi a unei maree joase. Este o consecinţă a influenţei condiţiilor astronomice şi geografice asupra fenomenului mareei cu desfăşurare PAVILIONUL, FLAMURA NAVELOR MILITARE, GEACUL, MĂRCILE DISTINCTIVE Şl MĂRCILE DE COMANDAMENT 1. Pavilionul navelor militare 2. Flamura navelor militare 3. Pavilion de prova (geac) 4. Marcă distinctivă a Preşedintelui României 5. Marcă distinctivă a Primului Ministru 6. Marcă distinctivă a Ministrului Apărării Naţionale 7. Marcă de Comandament a Şefului Statului Major General 8. Marcă de Comandament a Şefului Statului Major al Marinei Militare 9. Marcă de Comandament a Primului Locţiitor al Şefului Statului Major al Marinei Militare 10. Marcă de Comandament a Comandantului de Flotă Flotilă (a locţiitorului Şefului Statului Major al Marinei Militare) 11. Marcă de Comandament a Comandantului de Mare Unitate (Grupare de nave constituită temporar) 12 Marcă de Comandament a Comandantului unităţii de nave PVILIOANELE CODULUI INTERNAŢIONAL DE SEMNALE A ALFA [K K KILO lI U UNIFORM EH UNU B BRAVO I LIMA VICTOR DOI C CHARLIE M MIKE X W WHISKEY TREI □ D DELTA N NOVEMBER X-RAY PATRU ECHO O OSCAR YANKEE CINCI ry,/ Ssj F FOXTROT PAPA ZULU ŞASE . GOLF Q QUEBEC REPETITOR 1 ŞAPTE H HOTEL TM ROMEO ■ \ m- REPETITOR 2 ► OPT NOUĂ I INDIA SIERRA REPETITOR 3 ZÂRIT I JULIET TANGO ZERO normală. Acest fenomen se produce în Golful Mexic, partea sudică a Golfului Sf. Laurenţiu, Golful Aden, Golful Persic. w MAREE DUBLĂ Maree înaltă formată din două maxime aproape indentice, separate de o depresiune mică sau o maree joasă constând din două minime, separate de o înălţime mică. MAREE ECHINOCTIALĂ Maree care se produce în faza de lună nouă sau plină şi când declinaţia Lunii şi a Soarelui sunt zero sau foarte mici. Este mareea cu cea mai mare amplitudine, mai ales când Luna se află la perigeu. MAREE ECUATORIALĂ Maree care se produc pe toate oceanele când Luna se află în preajma ecuatorului. în această perioadă, inegalităţile diurne sunt nule ori au valori minime. MAREE MOARTĂ Maree joasă care de două ori pe lună (după primul şi ultimul pătrar) are nivelul minim. Se explică prin aceea că poziţiile Soarelui şi Lunii, aflându-se la „cvadratură" (când direcţiile Pământ-Lună şi Pământ-Soare fac între ele un unghi de 90°), forţele producătoare de maree ale celor doi aştri în parte se compensează; sin. maree de cvadratură. MAREE NEAGRĂ Produse petroliere răspândite pe mare, unori pe suprafeţe de sute de Mm2, care poluează marea şi coastele. MAREE VIE Maree înaltă care atinge un nivel maxim la Lună nouă şi Lună plină (Sizigii). Se datoreşte forţelor de atracţie însumate ale Lunii şi Soarelui asupra Pământului; sin. maree de sizigii. MAREGRAF hd. Aparat pentru măsurarea şi înregistrarea nivelului mării, îndeosebi în zonele cu maree. MARELE DRUM MARITIM DE NORD v. Pasajul de Nord-Est. MARELE GOLF AUSTRALIAN (Great Australian Bight) Golf larg în S Australiei între capurile Pasley şi Otway; 484 mii km2; ad. max. 5080 m. MARFĂ MC Bun transportat de o navă în vederea valorificării pe piaţă. M. grea M. a! cărei indice de stivuire nu depăşeşte 50 picioare cubice sau a cărei unitate de măsură a greutăţii (1 tonă) are un volum mai mic de 1 m3. M. inflamabilă M. susceptibilă la aprinderea spontană: bumbac pătat cu grăsimi, cărbuni, lichide volatile (benzine, ţiţei, păcură etc.) M. în vrac M. vărsată, care poate fi transportată fără a fi ambalată: cereale, minereu etc. M. periculoasă M. care, datorită proprietăţilor sale, poate vătăma sănătatea oamenilor şi poate distruge bunurile cu care vine în contact. Conform clasificării IMCO, M.P. se împart în nouă clase, cuprinzând explozivi, mărfuri inflamabile, toxice, infecţioase, corosive, radioactive etc. în codul IMCO sunt prevăzute norme speciale pentru încărcarea, stivuirea, transportul şi descărcarea M.P. M. solidă în vrac M. constituită din granule sau particule cu sau fără umiditate, care nu se ambalează pe timpul transportului. Cerealele nu sunt incluse în această definiţie IMCO. M. uşoară M. al cărei indice de stivuire depăşeşte 50 picioare cubice sau a cărei unitate de măsură a greutăţii (1 tonă) are un volum mai mare de 1 m3. ____________________________________MARILE LACURI 321 MARFĂ DEADWEIGHT (MARFĂ GREA) Orice marfă cu indicele de stivuire de maximum 1,13 m3/t. Acest navlu se calculează de regulă la tonaj şi nu la volum. MARFĂ DE PUNTE Orice marfă încărcată pe puntea deschisă a unei nave. Mărfurile care prin specificul lor se încarcă uzual pe punte sunt: cherestea, butoaie goale, cilindri de salvare, rezervoare de mare capacitate ?-a- MARFĂ USCATĂ Categorie de marfă în vrac sau ambalată, cu stare de agregare solidă, care îi asigură menţinerea formei iniţiale pe timpul transportului. în această categorie se cuprind însă şi unele mărfuri ca: cereale, nisip, cărbune praf etc., caracterizate prin fluiditate. MARGINE v. butoi. MARGINE DE CĂDERE/ÎNTINSURĂ/ÎNVERGARE v. velă. MARGINE DE FABRICĂ Marginea originală a pânzei de vele. Margine tăiată Marginea unei bucăţi de pânză de vele croită. MARIANE (Marianas Islands, după numele soţiei regelui Spaniei Filip IV) Arh. în Oc. Pacific în N Microneziei, având forma unui arc de cerc de 900 km lung. Este format din 15 Ins. mari (Guam, Saipan, Sarigan, Rora, Anatahan, Tinian ş.a.) şi numeroase Ins. mici şi recifuri. Supr. 1,1 mii km2; pop. 150 mii loc. Ins. Guam este posesiune SUA, iar celelalte asociate sub tutela SUA. Ins. din N sunt vulcanice cu alt. până la 965 m, cele din S coraligene şi vulcanice. Climă tropicală; temp. med. anuală +23 - +26° C. Păduri tropicale şi savane. Culturi de cocotieri, bumbac, citrice, trestie de zahăr, banane. Pescuit. Expl. de minereu de fier, sulf, mangan. ist. în al doilea RM, la 8-10 dec. 1941, flota japoneză a bombardat Ins. Guam după care a debarcat un desant punând stăpânire pe baza americană de pe insulă. A fost recucerită în 1944 de forţele SUA în urma unei operaţii de desant maritim. Descoperită de F, Magellan în 1521. Baze maritime şi aeriene ale SUA. MARILE DESCOPERIRI GEOGRAFICE Perioada (sec. XV-XVII) în care descoperirile navigatorilor şi călătorilor europeni au pus bazele reprezentării moderne a geografiei globului pământesc. Pe parcursul perioadei M.D.G. au fost trasate pe hartă continentele populate (cu excepţia ţărmurilor de N şi NV ale Americii de Nord şi a ţărmului de E al Australiei), marile insule şi s-au precizat dimensiunile globului pământesc şi ale oceanelor. MARILE LACURI (Great Lakes) Sistem de 5 lacuri în E Americii de Nord, la graniţa dintre SUA şi Canada. Cuprinde lacurile: Superior, Michigan, Huron, Erie şi Ontario. Supr. 246 050 km2, cu un volum de apă de 24 620 km3. Reprezintă cea mai mare acumulare de apă dulce de pe Glob. Lacurile sunt legate printr-un sistem de râuri scurte cu multe praguri şi cataracte. Lacurile sunt dispuse în trepte. înălţimea nivelului apei din Lc. Superior 183 m, Michigan şi Huron 177 m, Erie 174 m şi Ontario 75 m. Scurgerea apei din toate lacurile se face prin Fl. Sf. Laurenţiu pornind din Lc. Ontario spre MAR8N_____________________________________________________ 322 Oc. Atlantic. Lung. totală a liniei ţărmurilor lacurilor 10 490 km. Ad. Lc. Superior 397 m, a celorlalte 4 lacuri cca 200 m. Ţărmurile sunt joase, nisipoase, cu dune şi lagune. Temp. apei la supr. variază de la 0° în ian. la +20° C în aug. în general sunt acoperite cu gheaţă la N cca 4 luni şi 3 luni la S în perioada dec.-mart. Sunt bogate în multe specii de peşte. Pr. porturi: Duluth, Chicago, Detroit, Cleveland, Toledo, Erie, Buffalo (SUA); Toronto, Port Artur, Thunder Bay, Fort William (Canada). Canalul construit pe Fl. Sf. Laurenţiu (1959) permite accesul navelor de mare tonaj din Oc. Atlantic, creându-se astfel o cale importantă de transport maritim interior cu o lungime de 3900 km. Primul vapor a navigat pe M. L. în 1832. MARIN 1. Referitor la mare, ca în expr. „climat marin", „orizont marin", „infanterie marină". 2. Vânt de Sud-Est în golful Lion, putând atinge forţa 8. MARIN, Gheorghe (n. 1952 Negru Vodă, Constanţa) Contraamiral. A absolvit Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân" promoţia 1974, Academia de înalte Studii Militare (1980) şi Academia de Studii Economice, Facultatea de Planificare şi Cibernetică Economică (1987). Din 1995 comandant al Brigăzii de Cercetare şi Observare Radioelectronică a Forţelor Navale. în 1999 a absolvit cursul internaţional de strategie şi economie a apărării la Colegiul „George Marshall" din Germania, după care a fost numit comandant (rector) al Aca-demieie Navale „Mircea cele Bătrân". în 2003 avansat contraamiral a fost numit în funcţia de director al Statului Major Genereal iar în 2004 şef al Statului Major al Forţelor Navale. Doctor în ştiinţe militare şi membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Lucrări publicate: Centrale electrice navale (Constanţa, 2002), Multimedia T001 Book, (Utilizare şi programare). Introducere în Autolisp prin exemple (Bucureşti 2001), Monografia Academiei Navale „Mircea cel Bătrân". Trecut, perspective (Bucureşti, 2002). ş.a. MARINA CĂLĂREATĂ arg. Despre cineva fără pregătire militară, se spune că „a făcut armata la marina călăteaţă". MARINA REGALĂ ROMÂNĂ După modelul Marii Britanii, la sfârşitul anului 1931 printr-un Decret regal s-a aprobat ca denumirea de „Marina de război" să fie schimbată în „Marina Regală"; astfel Comandamentul Marinei Militare a devenit Comandamentul Marinei Regale. în 1948, în urma abolirii monarhiei, s-a revenit la vechea denumire. MARINAR 1. mii. Persoană cu pregătire de specialitate care face serviciul în marina militară; sin. livresc matelot. 2. MC Persoană care şi-a însuşit calificarea necesară executării serviciului la bordul navelor marinei comerciale, posedă carnet de M. şi este înscris în registrele unei căpitănii de port. MARINAR BREVETAT MC Membru din echipajul de punte al unei nave calificat şi cu experienţă, capabil să îndeplinească îndatoririle curente de bord. Calificarea durează de regulă 2-3 ani. MARINAR DE BARCĂ DE SALVARE MC Persoană care şi-a dovedit capacitatea, în urma susţinerii examenului de specialitate, de a face parte din armamentul unei bărci de salvare. Convenţia pentru ocrotirea vieţii umane pe mare stabileşte cunoştinţele ce urmează a fi însuşite, precum şi numărul de marinari pe fiecare tip de barcă de salvare. MARINAR GRĂNICER Marinar care face serviciul pe nave de grăniceri. MARINĂ 1. Totalitatea mijloacelor de navigaţie (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) şi a unităţilor navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. 2. Pictură reprezentând o navă sau un peisaj marin. MARINĂ CIVILĂ Totalitatea navelor şi mijloacelor plutitoare (în afara celor militare) cu echipajele lor şi întregul aparat tehnic şi administrativ. M.C. cuprinde: flota comercială (de transport mărfuri), având ca obiect principal transportul de mărfuri şi pasageri; flota de pescuit, care se ocupă în special cu vânarea şi transportul produselor de pescuit; flota de utilitate publică, destinată cercetărilor marine, salvărilor, instalării cablurilor submarine ş.a.; flota tehnică, cu care se execută lucrări hidrotehnice, întreţinerea porturilor ş.a.; flota de agrement, al cărei scop este agrementul, practicarea sporturilor nautice ş.a. Contribuie într-o măsura foarte mare la dezvoltarea economiei naţionale. în timp de război navele M.C. pot fi folosite la deservirea industriei militare, transportul trupelor şi materialelor de război, a desantului maritim sau fluvial. O parte din nave pot intra în compunerea MM şi utilitate ca nave de luptă sau auxiliare, iar cadrele MC constituie o rezervă pentru completarea corpului de ofiţeri şi maiştri. Deasemenea porturile civile cu utilajele lor se folosesc pentru bazarea şi deservirea navelor militare. MARINĂ COMERCIALĂ Totalitatea companiilor (sau armatorilor) de stat sau particulare, cu navele, echipajele şi aparatul tehnic-administrativ aferent, care participă la activitatea economică de transport maritim şi fluvial. Cuprinde: flota de transport maritim, flota de transport fluvial. Uneori, în loc de M.C. se foloseşte expresia „flota comercială". MARINĂ MILITARĂ Categorie de forţe armate având în compunere nave de suprafaţă, submarine, artilerie de coastă şi antiaeriană, rachete, aviaţie, porturi şi baze navale, unităţi speciale, şantiere, ateliere, comandamente şi servicii. M.M. este destinată să apere spaţiul şi comunicaţiile maritime ale statului împotriva oricăror atacuri, acţionând independent sau în cooperare cu alte categorii de forţe. MARINĂRESC Referitor la marinari sau la marinărie. MARINĂREŞTE Aşa cum trebuie să facă un bun marinar; în felul marinarilor. MARINĂRIE Arta marinarului, cuprinzând matelotajul şi manevra ambarcaţiunilor şi navelor. MARIONETĂ Ansamblu de macarale cu un singur rai, fixate pe un cadru de lemn în jurul piciorului catargului, pentru călăuzirea manevrelor curente, o „La M." arg. La taclale. MARITIM Ceea ce aparţine de navigaţie şi de mare. MARIŢA (Marica, Evros, Merig) FL în Bulgaria. Pe cursul inferior are graniţă comună cu Grecia şi Turcia. Lung. 514 km; supr. bazinului 53,8 mii km2. Izv. din NE masivului muntos Rila Pianina, străbate munţii şi se varsă în G. Enez din M. Egee. Pr. afluenţi: st. Tundja şi Ergene şi dr. Arda. Trece prin oraşele Plovdiv, Dimitrovgrad (Bulgaria), Edirne (Turcia). Se foloseşte la irigaţii. Navigabil până la Edirne. ist. La 26 sept. 1371 la Cârmen pe Fl. M. armata sârbo-macedoneană, alături de care se aflau detaşamente de luptători bulgari, români, bosniaci a fost înfrântă de turcii otomani. în urma acestei lupte turcii au dominat în Balcani timp de 5 secole. „MARIŢA" Velier tip bric (cu doi arbori) cu o capacitate de cca 150 t construit la Giurgiu în 1 834; proprietate a vel-vistiernicului Tării Româneşti Alexandru Villara. A fost prima navă care, după secole de dominaţie otomană, a purtat pavilionul Ţării Româneşti pe Dunăre şi Marea Neagră până la Constantinopol. Voiajul s-a executat în 1834-1835 sub comanda lui Giorgio L. Bresco, care a ţinut şi jurnalul navei, având la bord pe căpitanul de pavilion loan Cristescu. Evenimentul a avut răsunet în ţară, iar poetul Cezar Bolliac i-a dedicat o poezie. în unele scrieri, picturi etc., bricul „M" este denumit eronat goeietă, brigantină sau chiar vaporaş. MARSILIANA „Mariţa" Schema legendarei corăbii „Mariţa" aşa cum rezultă din jurnalul ei de bord păstrat în Arhivele Statului (din Bucureşti). Denumirile italiene ale velelelor sunt cele originale menţionate în Jurnalul de bord. Pavilionul purtat de corabia „Mariţa" în primul ei voiaj (1834-1835). a fost reconstituit după originalul (deteriorat) aflat la Muzeul Marinei Române din Constanţa. MARKAB Steaua nautică a Pegasi (Pegas), mărimea 2,6; îri arabă „Şaua (lui Pegasus)". „MARLBOROUGH'' Fregată cu vele şi trei arbori, sub pavilion englez, construită în 1846. A fost prima fregată de transport pasageri. începând cu anul 1851 a transportat trupe dar şi pasageri de la Londra la Calcutta şi Madras (India). Depl. 1402 t; dim.: 56,50 x 12 x 6,80 m; echipaj 46 oameni; 325 pasageri. (După numele generalului englez John Churchill Marlborough). MARMARA, Marea ~ (de la Ins. Marmaris cu zăcăminte de marmură albă) M, continentală între Europa şi Asia Mică legată prin Str. Dardaneje de M. Egee şi prin Str. Bosfor de M. Neagră. Supr. 11 472 km2; voi. apei 4000 km3; ad. med. 357 m, max. 1355 m. Ţărmuri înalte, 323 crestate adânc la S şi E. Temp. apei la supr. iarna +9° C, vara +29° C. Salinitatea 26%. Prin M.M. trece importanta linie de comunicaţie între M. Neagră şi M. Mediterană. Ins. Marmaris (130 km2) este cea mai mare Ins. din arh. cu acelaşi nume. Pe ţărmul de N se află or. Istanbul. MARPOL Convenţie internaţională, elaborată în anul 1973, pentru prevenirea poluării apei mării de către nave. Este completată şi i se aduc modificări printr-un Protocol în anul 1978. Intră în vigoare pe plan internaţional la 2 octombrie 1983; în România la 5 iulie 1993. Â fost ratificată în 95 de ţări. MARREL Ancoră patent. MARROBIO Fenomen asemănător seişelor, care are loc pe coasta de Vest a Siciliei. MARSHALL Arh. format din câteva sute de Ins. de corali, atoluri şi recife, situat în V părţii centrale a Oc. Pacific (Micronezia). Supr. totală 181 km2. Cea mai mare Ins. KwajaJein. Cca 34 mii Ioc. Teritoriu „asociat cu SUA". Climă tropicală la N şi subecuatorială la S. Ca vegetaţie: cocotieri, mangrove ş.a .ist. Până la al doilea RM Ins. M. se aflau sub mandat japonez. La declanşarea războiului, Sm. japoneze au acţionat de pe Ins. M în atacul asupra bazei americane de la Pearl Harbour, iar aviaţia a bombardat atolul Wake (SUA); la 23 dec. 1941 au cucerit BMM SUA Wake. în feb.-mart. 1944 forţele americane au desfăşurat o serie de operaţiuni de desant şi au ocupat aproape toate Ins. M. După război, Ins. Bikini şi Eniwetok au fost folosite ca poligon de experimentare a armamentului nuclear de către SUA. MARSILIA (Marseille) Pr. port francez la M. Mediterană, situat în G. Lyon. în afara portului principal, M, dispune de câteva porturi satelit. Lung. frontului de cheuri cca 26 km cu ad. până la 15 m. Anual traficul de mărfuri se ridică la cca 118 mii. t, iar portul este tranzitat de cca 1,6 mii. pasageri. Import: ţiţei (anual cca 10 mii. t), cereale, cărbuni, cauciuc, textile ş.a.; export: prod. petroliere, utilaje industriale, prod. chimice, maşini; nave ş.a. Complexul industrial al portului cuprinde rafinării, uzine metalurgice, şantiere navale care asigură reparaţia navelor comerciale până Ja 500 mii tdw şi a celor militare, inel. PA. ist. în antichitate (sec. VI Î.Hr.), colonie grecească Massalia, cucerită de romani (49 Î.Hr.). A intrat împreună cu Întreaga reg. Provence în stăpânirea regelui Franţei în 1481 d.Hr. MARSILIANĂ_________________________________________ 324 MARSILIANĂ ist Navă de comerţ folosită în M. Mediterană în sec. XVI-XVII. Numită GAGALÎ de turci. MARSUIN Apărătoare din parâmă fixată la prova şi la pupa remorcherelor. Poate fi simplă sau înfăşurată pe un lanţ. Marsuin: A - înfăşurarea lanţului; B - formarea inimii; C- acoperire. „MARSUINUL" ist Submarin românesc asamblat la Şantierul naval Galaţi şi lansat la 24 mai 1941. A intrat în serviciu în apr. 1944 când a terminat perioada de probe. Deşi conceput ca Sm. puitor de mine a fost folosit ca submarin torpilor. Caracteristici: depl. 508/630 t; vit. 16/9 Nd; lung. 72 m; tunuri: I/88, I/20 mm; 4 TLT/533 mm; compartiment pentru 20 mine; echipaj 47 oameni. în al doilea RM a executat o singură misiune de luptă între 10-27 mai 1944 în bazinul estic al M. Neagră la coasta Caucazului în zona Batumi. Cruciera a fost agitată, submarinul fiind atacat succesiv, din eroare, de vânătoare A/Sm. germane (420 grenade A/Sm.), precum şi de nave şi avioane sovietice în zona de operaţii, dar şi de un avion amic la înapoiere în zona Constanţa. A intrat în reparaţii şi nu a mai executat altă misiune. Luat de flota sovietică la 5 sept. 1944, nu a mai fost înapoiat. MARŞ Deplasarea unei nave sau unei grupări de nave sub acţiunea mijloacelor de propulsie şi cu ajutorul mijloacelor de guvernare. în conformitate cu Regulile de drum, o navă se află în M. atunci când nu este ancorată, pusă pe uscat sau legată la uscat. Prin urmare, se consideră că o navă stopată se află, de asemenea, în marş. „Marş" se spune mai ales în Marina Militară, în Marina Civilă folosindu-se cuvântul VOIAJ. MARŞA DIURNĂ A CRONOMETRULUI Intervalul de timp cu care un cronometru avansează sau rămâne în urmă în 24 ora sau variaţia zilnică a stării absolute a cronometrului. MARŞĂ DIURNĂ POZITIVĂ Durata de timp cu care se modifică în decurs de 24 ore starea absolută a unui cronometru care avansează. O astfel de marşă arată că un cronometru merge mai repede decât scurgerea obişnuită a timpului mediu. MARTE Planetă nautică. MARTEŞ, Grigore (1914-1973 n. Nicoreşti, Galaţi) Viceamiral inginer. A absolvit Şcoala de ofiţeri marină promoţia 1937, Şcoala de aplicaţie a marinei (1940) şi facultatea de mecanică a Politehnicii din Bucureşti. în al doilea RM fost ambarcat pe nava-bază „Constanţa", distrugătoarele „Mărăşeşti" şi „Regina Maria" şi pe monitorul „Alexandru Lahovari". în sept. 1944 a fost făcut prizonier şi internat în lagărul din Oranki (URSS), de unde a revenit în ţară cu divizia de voluntari „Horia, Cloşca şi Crişan". Din 1956 s-a aflat la conducerea Direcţiei tehnice a MM, iar din 1963 i se încredinţează funcţia de comandant al Marinei Militare pe care a deţinut-o până la 25 iun. 1973 când se stinge din viaţă în urma unui tragic accident. Viceamiralului Grigore Marteş i se datorează înfiinţarea Institutului de marină „Mircea cel Bătrân" şi a Liceului militar de marină „Alexandru loan Cuza". A publicat lucrări de certă valoare ştiinţifică, precum: Aspecte ale automatizării conducerii forţelor şi mijloacelor, Culegere de probleme din tehnica navală ş.a. MARTIN Ancoră patent. MARTINGALĂ v. bompres. MARTINICA (Martinique) Ins. în Arh. Antilelor Mici din Indiile de Vest. Posesiune franceză. Supr. 1,1 mii km2. Pop. cca 220 mii loc. Relief vulcanic, alt. max. 1350 m (vulcanul Montagne Pelee). Climă tropicală. Temp. med. lunară +24° - 27° C. Sezon ploios iul.-oct. Pe versanţii muntoşi sunt păduri tropicale. Se cultivă în principal trestie de zahăr, bananieri, cafea, ananas. Prod. de rom. Pescuit. A fost descoperită de Cristofor Columb în 1502. MARTORI Fire nerăsucite la capătul unei parâme vegetale, lăsate liber, pentru a verifica calitatea materialului, fără a fi necesară desrăsucirea parâmei. MARTAGON v. maţagon. „MARY FORTUNA" ist Velier tip cogă cu un arbore, sub pavilion englez, construit în anul 1300. A adoptat pentru prima dată soluţia construirii a două punţi (prova şi pupa) cu parapet. Depl. 1 32 t; dim.: 26 x 6,67 x 2,95 m; echipaj 28 oameni. MAS (în italiană Motoscafo Antisommergibile) Vedetă antisubmarină din perioada celui de al doilea RM. MASA COMANDANTULUI Masă prezidată de comandant, pe navele de pasageri. Alegerea şi invitarea pasagerilor la această masă reprezintă un vechi privilegiu al comandantului. MASĂ DE HĂRŢI 1. Masă instalată în camera hărţilor şi destinată lucrului pe hartă. O bară de alamă fixată pe marginea mesei nu permite ofiţerului care lucrează să atingă harta cu corpul. în sertarele mesei se păstrează hărţile. 2. Masă mobilă a cărei parte superioară poate fi rotită în jurul unui pivot pentru a orienta harta; este prevăzută cu o acoperitoare din pânză de vele. MASĂ TRASOARE v. trasor de drum. MASCĂ 1. A face ca vela să primească vântul pe faţa din prova (vânt pe velă) pentru a obţine astfel un anumit efect la manevră; v. volta în vânt. 2. A executa involuntar manevra (1). 3. A împiedica o velă să primească vântul, interpunând între aceasta şi vânt o altă velă. 4. A trece în vântul unei nave, împiedicându-l să ajungă la velele ei; sin. „a lua vântul". A M. velele navei pe care se află un ofiţer mai mare în grad constituie un act de impoliteţe navală. Mascarea oricărei nave este considerată ca fiind o încălcare a bunelor obiceiuri ale mării. MASCĂ Şl UMPLE A manevra astfel încât velele să fie alternativ pline şi mascate, menţinând nava aproape imobilă şi lăsând curentul să o împingă contra vântului. Se foloseşte la ieşirea navelor din port pe vânt contrar. MASCADĂ fl., sin. ambardee. „A lua M." A face o ambardee. MASCARE Primirea vântului pe faţa din prova a unei vele. MASCARENE Grup de Ins. vulcanice în Oc. Indian, situat la 885 km de Ins. Madagascar. Se compune din 3 Ins. mari: Reunion (Franţa), Mauritius şi Rodriguez (statul Mauritius). Supr. 4486 km2; pop. cca 1 mii. loc. Vulcani activi (Reunion). Ţărmurile Ins. Reunion sunt abrupte iar ale Ins. Mauriţius abrupte alternând cu plaje întinse înconjurate de recife de corali. Climă tropicală umedă. Păduri tropicale pe versanţii munţilor şi savane în zonele expuse vânturilor. Plantaţii de trestie de zahăr, cocotieri, cafea, ceai ş.a. Pr. porturi: Saint Denis (Ins. Reunion), Port Louis (Ins. Mauritius). A fost descoperit în 1507 de portughezul Pedro di Mascarenhas. MASCARET Fenomen care se produce în estuarele unor fluvii şi care constă dintr-o serie de valuri de maree ce urcă cu viteză şi zgomot pe cursul lui. în unele cazuri aceste valuri au înălţimi de până la 9 m şi se deplasează cu o viteză de 16 km/h. Denumiri locale: „mascaret" pe Sena, „proroca" sau „amazunu" pe Amazon, „bore" pe Gange; sin. bor. MASCĂ DE FUM/INCENDIU Mască folosită pe timpul stingerii incendiilor pentru protecţie împotriva fumului. MASQAT (Muscat) Port al sultanatului Oman (Pen. Arabiei) situat pe ţărmul G. Oman. Pop. cca 100 mii loc. Supr. 0,84 km2; lung. frontului de cheuri 2,2 km, cu ad. până la 14 m. Terminale pentru nave portcontainere, nave Ro-Ro. Traficul anual de mărfuri 1,5 mii. t. Portul este accesibil pentru toate tipurile de nave civile şi militare. La 28 km de M. se află aeroportul Bait al Falah unde pot ateriza toate tipurile de avioane civile şi militare, ist. în perioada 1508-1650, colonie portugheză. Djn sec. XVII intrat sub stăpânirea sultanatului Oman, a fost folosit şi ca bază a piraţilor care acţionau în Oc. Indian. Din 1891, sub protectorat britanic. Din 1971 devine cap. sultanatului Oman. MASSACHUSETTS Golf din Oc. Atlantic la coasta de E a Americii de Nord. Pătrunde în interiorul uscatului pe o distanţă de 55 km. Ad. până la 93 m. Maree diurnă până la 1,8 m înălţime. Port important şi centru industrial Boston. MASSAWA Pr. port şi BMM a Etiopiei la M. Roşie. Este protejat, dinspre S de Ins. Massawa şi Taulud şi de digurile care leagă aceste Ins. de continent. Portul este accesibil navelor cu un depl. de cca 20 mii t. Lung. frontului de cheuri 6 km, cu ad. de 5-10 m. Traficul anual de mărfuri cca 2,4 mii. t. Import: cherestea, bumbac, utilaje, metale; export: minereu de fier, cafea, arahide, fructe ş.a. Atelierele de reparaţii sunt dotate cu 2 docuri şi asigură reparaţia navelor de tonaj mediu. MASTELA arg. Culmea marinăriei în expr. „ca Mastela"; îşi are originea în porecla dată unui vestit şef de echipaj de pe bricul „Mircea", cu numele de A* Constantinescu. MASURCA mii. Rachetă AA cu bătaia de 20 Mm din dotarea marinei militare franceze. MAŞINĂ Aparatul propulsor al navei, indiferent dacă este o M. alternativă, o turbină cu vapori sau cu gaze, un motor Diesel etc. ❖ „La maşini" sau „la maşină" în compartimentul maşini. MAT1SEALA 325 MAŞINĂ DE SONDAJ „KELVIN" înv. Aparat de navigaţie folosit pentru măsurarea indirectă a adâncimilor cu ajutorul unui tub de sticlă cu indicator chimic, lăsat pe fundul mării. MATCĂ Albia minoră a unei ape curgătoare. A ieşi din matcă înseamnă a se revărsa. MATELOT 1. Cuvântul M. cu înţelesul ironic de „marinar" circulă la noi doar ca termen livresc. Când cineva vorbeşte despre un "matelot", înseamnă că are în vedere mai degrabă un marinar închipuit decât un marinar adevărat. 2. Navă vecină în formaţie. în această accepţiune întâlnim matelot prova şi matelot pupa, adică nava din faţa şi respectiv din spatele navei de referinţă. Şi în alte flote termenul matelot desemnează „o navă vecină în formaţie": în franceză (le matelot d'avant/d'arrifcre), portugheză (o matalote de vante/re), spaniolă (el matalote de proa/popâ) şi rusă (perednii/zadnii matelot). Ruşii folosesc şi expresia matelot dreapta/stânga ce nu se întâlneşte în alte limbi în care există cuvântul matelot. Engleza nu are un cuvânt special, sensul de „matelot" fiind redat prin perifrază (ship next ahead/astern/astarboard/aport). PROVA A 0 BABORD <-nava din babord nava din prova formaţiei (aici: matelotul prova) TRIBORD -> nava din tribord nava din pupa formaţiei (aici: matelotul pupa) V PUPA Matelot: Poziţia relativă a navelor dintr*o formaţie ipotetică. MATELOTAJ Arta şi ştiinţa de a face noduri, legături, matiseli, împletituri şi alte lucrări marinăreşti. MATISEALÂ1. Rezultatul unei matisiri. M. scurtă (citată în 1769 în manualele de marinărie) M. a două capete de parâmă ale cărei şuviţe se dezrăsucesc, se aşează faţă în faţă şi se însoară. Fiecare şuviţă a unui capăt se trece pe sub o şuviţă şi apoi pe deasupra altei şuviţe („pe sub una şi peste una"). în continuare se procedează la fel şi cu celălalt capăt. Se execută, de regulă, două treceri şi, eventual, una „subţiată", din fiecare şuviţă tăindu-se jumătate din sfilaţe. M.S. este foarte rezistentă, dar Mati- A - scurtă; B- lungă; C- de croitor; D- de bigă; £- pe lanţ; F-de lusin; C- de ochi cu parâmă din trei şuviţe; H- de ochi cu parâmă din patru şuviţe; /-de ochi în parâmă;)-de ochi la o parâmă împletită; K-de ochi la o parâmă groasă; L - de ochi la o parâmă de nailon; M-de ochi pe saulă engleză; MATISELI 327 Manşon seli N - pe saulă engleză din plastic cu cusătură; O - pe saulă engleză din plastic cu cusătură; P - de saulă împletită (engleză) cu capăt subţiat; Q- de p,chi în elice :sau d$ Uverpoo.l;,R^ de-C>chi de salvare; Ş- de ochi de velar; Ş- subţiată; T-înnodată; T-Jalurit; U- tăiată; V- de sfilaţă. MATISI______________________________________________ 328 îngroaşă parâma; de aceea se utilizează numai în cazul în care porţiunea îngroşată de M. nu trebuie să treacă printr-un rai, măr-călăuz etc. M. lungă (citată în 1794 în manualele de marinărie) M. prin care nu se măreşte diametrul parâmei. Pentru a face o M.L. se dezrăsucesc şi se însoară şuviţele, după care se dezrăsuceşte o şuviţă a unei parâme, în locul căreia se răsuceşte o şuviţă a celeilalte parâme. în continuare se procedează la fel până când rămâne câte o singură şuviţă liberă la fiecare parâmă; acestea se încrucişează la însurătoare. Toate capetele se trec pe sub o şuviţă (se îngroapă), iar surplusul se taie. Există mai multe variante de M.L., de unde şi proverbul marinăresc: „Altă navă, altă matiseală lungă". în afară de acestea, distingem: M. de bigă M. pe sârmă, la un curent sau pentru o formă de ochi. în cazul unui curent, M.d.B. se execută în sens invers răsucirii şi se zăvorăşte. în cazul unui ochi de bigă aceasta se execută ca în figura matiseli. M. de croitor M. la care şuviţele fiecărui capăt de parâmă trec prin şuviţele altui capăt. Se poate face şi la un ochi. M. de garlin Pentru a obţine o M.d.G. scurtă se dezrăsucesc cordoanele, apoi se dezrăsucesc şuviţele şi se subţiază. Se execută o M. scurtă obişnuită, iar cu capetele şuviţelor subţiate se umple garlinul, după care M. se înfăşoară. M.d.g. lungă constă dintr-o matisire a cordoanelor printr-o M. lungă, urmată de matisirea şuviţelor, de asemenea, printr-o M. lungă; sin. M. de marinar. M. mijlocie M. reprezentând o combinaţie între M. scurtă şi M. lungă. Cordoanele se matisesc lung, iar şuviţele, subţiate după prima trecere, se matisesc scurt. M. de lanţ (citată în 1845) M. ce serveşte la matisirea unei parâme pe un lanţ. în acest scop se iau două şuviţe care se trec prin zaua lanţului, apoi una din ele se răsuceşte în locul celei de-a treia şuviţe a parâmei. M. de lusin/merlin M. care se execută în funcţie de felul parâmei: cu două sau cu trei şuviţe. M. de ochi (citată în 1644) M. care se execută pentru a forma un ochi sau o gaşă la capătul unei parâme. La o parâmă din trei şuviţe matisirea începe cu şuviţa mijlocie, trecând-o sub şuviţa mijlocie a parâmei, în sens contrar răsucirii. Se continuă cu şuviţa din dreapta şi apoi cu cea din stânga. După aceea, şuviţele se trec „sub una şi peste una" din şuviţele parâmei. M.d.o. umplută M. care se execută luând, după prima trecere, trei sfilaţe din fiecare şuviţă şi umplând cu ele spaţiile dintre şuviţe. La parâmele groase trecerile sunt totdeauna pline. După cinci treceri, fiecare şuviţă se desface în două, iar jumătăţile îmvecinate, aparţinând unor şuviţe diferite, se leagă câte două cu aţă de vele. La parâmele din plastic se execută şapte treceri, iar capetele se leagă sau se ard cu un ciocan încălzit, împreunându-le prin topire. Uneori ochiul este protejat de o rodanţă confecţionată din tub de plastic. Dacă parâma este răsucită în sart (patru şuviţe), se taie inima şi se pun câte două şuviţe în ambele părţi ale parâmei, apoi se fac trecerile. La o parâmă împletită, cele patru grupe de şuviţe se despart, după care se trec şi se matisesc pe grupe. M.d.o. într-o parâmă M. care se execută în mijlocul unei parâme, dezrăsucind-o în şuviţe în locul matisit; apoi şuviţele se dau în dublin şi se răsucesc, formând trei capete cu care se execută o M.d.o. obişnuită. M. de sfârc M. ce serveşte la matisirea unui sfârc pe o sârmă. M. de velar (citată în 1847) M. ce se execută la ochiurile velelor, şuviţele fiind matisite în sensul răsucirii. M. de saulă engleză M. la care se dezrăsucesc cele opt şuviţe şi se taie inima, după care se execută trecerile cu ajutorul unei cavile din oţel; v. fig. (pentru claritate au fost desenate numai patru şuviţe). Când ochiul trebuie să fie foarte mic, se poate face un ochi flamand; v. fig. ochi. M.d.s.e. se execută, de asemenea, ascuţind capătul saulei. Cele din plastic se execută astfel: se formează ochiul şi se face o cusătură de zăvorâre terminată cu o legătură sau se despletesc şuviţele iar din inimă se fac două şuviţe cu capetele lipite cu bandă adezivă. M. în elice M. ce se execută la sârme, şuviţele ochiului înfăşurând elicoidal şi viţele parâmei; sin. M. de Liverpool. M. de salvare O variantă a M. de elice, folosită la lucrările de salvare şi la obstrucţiile portuare. M. înnodată M. scurtă la care, înainte de executarea trecerilor, se înnoadă o dată şuviţele. M. subţiată M. executată între două grosimi diferite. M. Talurit M. brevetată ce constă dintr-o armătură din metal necorosiv prin care se trece ochiul unei sârme şi se pune la o presă hidraulică, ceea ce permite ca metalul armăturii să curgă în jurul firelor fără a perturba răsucirea. Se execută numai în şantiere care sunt dotate în mod corespunzător. M. tăiată (citată în 1658) M. a două capete de parâmă pentru a forma un ochi între ele. Dacă ochiul este format din două părţi inegale, se obţine o M. în potcoavă. 2. arg. Bătaie. MATISI 1. A îmbina capetele a două parâme - sau un capăt de parâmă pe o parâmă - prin împletirea şuviţelor/viţelor. 2. arg. A bate pe cineva. MATISIRE Acţiunea de a matisi (a nu se confunda cu matiseală). MATISOR Muncitor de şantier specializat în lucrările de greement, matisire etc. MATITĂ pese. Partea conică a traulului, servind la dirijarea spre sac a peştelui; v. şi năvod. MATROZ sin., înv. marinar (1). „MATTHEW" Navă engleză la bordul căreia navigatorul genovez Giovanni Caboto a descoperit Labradorul şi Terra Nova (1497). MATAGON Ciocan folosit pentru maţagonire; sin. mar-ţagon. MAJAGONIRE îndepărtarea ruginei de pe bordajul unei nave cu ajutorul maţagonu-lui. MAURITIUS Ins. şi stat cu acelaşi nume (după numele prinţului olandez Mauriciu de Orania). De origine vulcanică, ins. este situată în Oc. Indian la 885 km E de Ins. Madagascar. Supr. 1865 km2. Pop. cca 1 mii. loc. Relief deluros cu alt. până la 826 m. Ins. este înconjurată de recife de corali. Climă tropicală musonică. Se cultivă trestie de zahăr, tutun, ceai, ananas, cocos ş.a. Creşterea animalelor, pescuit. Cap. şi port la Oc. Indian, Port Louis. Şantiere navale, ist. Vizitată din sec. X-XV de navigatori arabi, indieni, malaezi. Primul european care a debarcat în 1507 pe Ins. M. a fost portughezul Pedro Mascarenhas. A fost posesiune olandeză (1598-1710), apoi franceză (1715-1810), sub denumirea lle de France, iar în 1814 colonie engleză (rebotezată Mauritius). în 1968 îşi proclamă independenta. MAXIM BAROMETRIC v. anticiclon. „MAYDAY" Semnal internaţional prin care se solicită ajutor în fonie; v. S.O.S. „MAYFLOWER" („Floare de mai") ist. Velier tip galion cu trei arbori construit în 1615. Sub pavilion englez. în 1620 a traversat Oceanul Atlantic plecând din portul Southampton cu 120 de „pelerini" (puritani prigoniţi în ţara lor), printre care erau femei şi copii, în căutarea Noii Anglii. Au intrat în G. Massachusetts pe ţărmul căruia au întemeiat prima colonie stabilă Plymouth. în anii următori, venind şi alţi pelerini, colonia s-a extins pe seama pământurilor băştinaşilor. Caracteristici: depl. 180 t; dim.: 19,50 x 7,95 x 3,35 m. MĂCELLARIU, Horia (1894-1959 n. Craiova) Viceamiral. Absolvent al Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină promoţia 1915, cu gradul de Slt. marină. în primul RM a participat în 1916 în calitate de comandant al navei amiral „Principele Nicolae", ca aghiotant al comandantului Flotei de operaţiuni româno-ruse (CAm N. Negrescu) la bătăliile de la Turtucaia, Raşova, Hârşova şi braţul Măcin. în 1917 a asigurat apărarea AA a Flotei de operaţiuni retrasă la Chilia Veche. După război, cu gradul de cpt. a comandat Can. „Lepri" şi Torp. „Vârtejul" cu care a participat la dragarea minelor puse de beligeranţi în apele de la litoralul românesc (1923-1925). Trimis la studii în Franţa a absolvit Şcoala de Război Naval (1928) fiind brevetat ofiţer de Stat Major. Revenit în ţară deţine funcţii importante la Marele Stat major, la CMM şi ca profesor la Şcoala Superioară de Război. Devine şeful Statului Major al Marinei (1939) cu gradul de Cdr. iar în 1940 Secretar General al Ministerului Aerului şi Marinei. în al doilea RM a revenit la conducerea Statului Major al Comandamentului Marinei Regale. Comandant al escadrilei de Ds. (1943), comandant operativ în comandamentul Amiral german, apoi comandant al CFNM. Din 1944 a condus în colaborare cu forţele navale germane din M. Neagră operaţiunile de sprijin a forţelor germano-române ce luptau în sudul URSS şi de evacuare a acestora din Pen. Crimeea. După ieşirea României din alianţa cu Germania a avut un rol determinant în retragerea fără rezistenţă a trupelor germane din Dobrogea, evitând astfel distrugerea portului şi oraşului Constanţa. Comandant al Şcolilor marinei din sept. 1944. A fost trecut în rezervă în 1945. Condamnat politic în 1947 este eliberat din închisoarea de la Aiud şi reabilitat în 1964. După reabilitare a colaborat cu comisia de istorie militară pentru reconstituirea acţiunilor MM în al doilea RM. Cavaler al Ord. „Mihai Viteazul". Se stinge din viaţă la 95 de ani. MĂCIN Braţ al Dunării unde în apropiere de portul cu acelaşi nume, a fost scufundat monitorul otoman „Seyfi" ________________________________________MĂRĂCIN EANU 329 de către şalupe-torpiloare româno-ruse în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878); v. „Seyfi". MĂLĂTARE Bidinea de cătrănit nava. MĂNESCU, Constantin (1853-?, n. Ploieşti). Comandor (r). Absolvent al Şcolii Navale din Brest, Franţa (1874-1876), cu gradul de Slt. întors în ţară, participă la Războiul de Independenţă (1877-1878), în cadrul bateriilor de coastă de la Calafat, asigurând comanda bateriei „Ştefan cel Mare". 'Participă la instalarea bateriei „Perseverenţa" şi ia parte la acţiunea de scufundare a monitorului otoman „Podgorige" (7 noiembrie 1877). După război, efectuează un stagiu de specializare în marina franceză şi la întoarcerea în ţară, primeşte misiuni legate de organizarea marinei pe baze moderne, precum înfiinţarea Şcolii Copiilor de Marină din Galaţi, în cadrul căreia va funcţiona ca profesor (1892). în urma unui nou stagiu de pregătire în Franţa, în specialitatea torpile (1883), revine în ţară, unde se numără printre cei dintâi specialişti români în domeniu. Comandă importante unităţi navale: bricul „Mircea" (1885; 1892-1893), puitorul de mine „Alexandru cel Bun" (1885-1889), torpilorul „Smeul" (1889). Ca ofiţer secund (1890; 1894-1895), pe Cr. „Elisabeta" participă la inaugurarea canalului Kiel (1895). în anul 1901, este numit şef de Stat Major în CMM. în anul 1905 trece în rezervă, dar, mobilizat în primul război mondial, revine ca director al Şantierului naval „Fernic" din Galaţi. Este autorul volumelor: Studiu asupra flotilei române, (Bucureşti, 1891) şi De la Calaţi la Kiel (Galaţi, 1904), deosebit de importante pentru istoriografia navală românească. MĂNUNCHI înv. Ghem de aţă de vele, tarsană etc. MĂNUŞI M. de manevră M. folosite la manevra parâmelor, la matisirea sârmelor etc. M. de supravieţuire M. folosite ca o completare a costumului de supravieţuire. M. de protecţie M. folosite la mânuirea anumitor mărfuri, de ex., a pieilor de animale, care ar putea fi infectate cu antrax. MĂR 1. v. ancoră. 2. v. catarg. 3. v. troţă. MĂR CĂLĂUZ Piesă din lemn servind la ghidarea unei parâme. MĂRĂCIN EANU, Nicolae (1887-1957 n. Turnu-Severin) Căpitan de lungă cursă. în 1912 a obsolvit cursurile Institutului Nautic de Marină civilă „Amerigo Vespucci" din Italia, fiind apoi ambarcat pe diverse nave ale SMR: cargourile „Bucureşti" şi „Constanţa", pasagerele „România" şi „Dacia". în primul RM a participat la operaţiunile militare în cadrul „Apărărilor sub Apă". După război s-a ambarcat din nou pe navele SMR şi a trecut succesiv prin gradele de ofiţer principal, căpitan şi căpitan principal. în 1932 a adus de la Hamburg nava mixtă „Ardeal", iar în 1938 motonava „Transilvania", preluând comanda acesteia, pe care a deţinut-o până în 1943. în anul următor s-a pensionat, funcţionând apoi ca profesor de navigaţie la Şcoala Medie Tehnică de marină. între anii 1952-1956 s-a aflat la comanda navei-şcoală „Neptun" (ex. iahtul CED „Cardus Primus"). „MĂRĂŞEŞTI"____________________________________________________ 330 „MĂRĂŞEŞTI" (I) şi „MĂRĂŞTI" ist. Distrugătoare clasificate iniţial ca „exploratoare" sau „contrator-piloare". Au fost comandate de statul român la SN Pattison din Napoli în 1914, dar din cauza războiului ele au servit mai întâi în flota italiană sub numele de „Sparvierro" şi „Nibbio". Sosite la Constanţa la 1 iulie 1920, ele au primit numele de „Mărăşeşti" şi respectiv „Mărăsti". Caracteristici: depl. 1 700 t; dim. 94,36 x 9,47 x 3,50 m; turbine cu abur 45 000 CP; vit. 35 Nd. Armament: IV/152 mm Armstrong, IV/76 mm Arm-strong, 2 mitr./13,2 mm, 2 grupuri TLT binate de 450 mm. în 1926, tunurile de 152 au fost înlocuite cu tunuri de 120 mm în turele binate, ulterior navele fiind înzestrate şi cu centrale de tir. Modernizate la Galaţi în 1939, navele au mai primit ulterior şi tunuri AA germane S.K.C. de 37 mm, instalaţii pentru lansarea minelor şi grenadelor ş.a. în anii celui de al doilea RM aceste nave au îndeplinit importante misiuni de luptă în cadrul escadrei de Ds. sub comanda Cdr. August Roman şi Cdr. Horia Măcellariu. De asemenea, cele două Ds. au avut o contribuţie importantă în evacuarea trupelor germano-române de la Sevastopol (mai 1944). Capturate de sovietici în sept. 1944 şi restituite în oct. 1945, ele şi-au păstrat vechile nume până în 1948 când au devenit Ds. tip „M" cu numere de bordaj D-2 şi respectiv D-1, iar din 1951 D-12 şi respectiv D-11. Ele au servit în flota română până în 1961, când au fost dezmembrate. Distrugătorul „Mărăşeşti" „MĂRĂŞEŞTI" (II) Fregată (ex. distrugător, ex. crucişătorul uşor portelicopter „Muntenia"). Construit în 1979-1985 la SN Mangalia, actuala fregată „M" (cu numărul de bordaj 111) are următoarele caracteristici: depl. max. 5 790 t; dim.: 144,6 x 14,8 x 7m; 4 motoare Diesel 32 000 CP; vit. max. 27 Nd; armament: rachete Fregata „Mărăşeşti" antinavă 8 tip Styx, tunuri: IV/76,2 mm, torpile 2 grupuri x 3 TLT/533 mm, aruncătoare de grenade A/Sm. tip 2 RBU 6 000. Echipaj 270 de marinari din care 25 ofiţeri. MĂREANCA Vânt dispre larg (termen folosit de pescari). MĂRFURI GENERALE Orice marfă care nu necesită mijloace de transport şi manipulări speciale. MĂRFURI ÎN ANTREPOZIT VAMAL MC Provizii şi furnituri vândute navelor din antrepozite vamale sau magazine specializate care în majoritatea porturilor sunt scutite de plata taxelor de consumaţie şi a taxelor vamale de export, cu condiţia ca acestea să fie folosite sau consumate numai la bord. MĂRGINEANU, Gheorghe (1871-1942, n. Slobozia). Cobraamiral (r). Comandant de lungă cursă. Absolvent al Şcolii Copiilor de Marină din Galaţi şi al Şcolii de Ofiţeri din Bucureşti (1893), cu gradul de Slt. Este repartizat la Inspectoratul Navigaţiei şi Porturilor şi efectuează stagii de ambarcare la bordul Cr. „Elisabeta" (1894, 1896). Căpitan al portului Tulcea şi comandant al companiei Isaccea (1897-1899), comandant al canonierei „Oltul" (1899), ofiţer secund pe Cr. „Elisabeta" ş.a. în anul 1904, este detaşat la SMR unde va comanda cargoui „laşi" şi pasagerele „Regele Carol I" şi „Dacia" (1904-1911). în paralei, îndeplineşte funcţia de inspector al Serviciului Exterior în Inspectorul vapoarelor SMR (1904-1916). în primul război mondial, comandant militar şi căpitan al portului Galaţi, depinzând de MCG al armatei, însoţeşte în Rusia pasagerele SMR, închiriate Flotei ruse din Marea Neagră, cu misiunea de a supraveghea predarea acestora (nov.-dec. 1916), comandant al Serviciului Transporturilor şi apoi, avansat la gradul de comandor, comandant al Serviciului Comunicaţiilor pe Apă (1917), şef de Stat Major şi ataşat pe lângă Comandamentul Flotei ruse din Marea Neagră, la Sevastopol (din oct, 1917), membru în Comisia de armistiţiu şi delegat al MLP la Odesa (1918), pentru readucerea în ţară a navelor noastre comerciale. După război, revine la SMR în calitate de subdirector, iar din 1924, director al acestei importante instituţii naţionale de navigaţie, funcţie din care se pensionează (1929). MĂRIME Intensitatea luminoasă aparentă a unei stele. O stea este cu atât mai luminoasă, cu cât M. este mai redusă. Astfel, o stea de M. 1 dă o lumină mai puternică decât o stea de M. 2. Există şi M. negative. Ca etalon se ia intensitatea luminoasă a Stelei Polare, care este de mărimea 2,2. MĂRUNŢIŞURI Parâme mai mici decât saula: merlinul, lusinul, aţa de vele etc. MĂSURARE Executare de măsurători pentru determinarea tonajului navelor. MĂTURĂ (despre pupa navei) A avea o mişcare de rondou care necesită un spaţiu mare de apă (de ex., la întoarcere). MĂTURĂTURĂ MC Resturi de cereale sau de alte mărfuri asemănătoare, scoase prin măturare din hambarele navei. M. însăcuită se predă destinatarilor proporţional cu cantităţile de inarfă ce li se cuvin. MÂL Sediment (cu granulaţie fină, îmbibat de apă şi neîndesat) acumulat pe fundul bazinelor acvatice, format în proporţie de 30-50% din particule cu dimensiuni sub 0,01 mm. Se deosebesc M. marine şi M. continentale. M marine (cele cu globigerine, cu radioiari, diatomee etc) în general de provenienţă biogenă se află la adâncimi de 700-8700 m şi ocupă peste 46% din suprafaţa fundului Oceanului planetar. M. continentale (lacustre, fluviale, litorale) provin din aluviunile ce se scurg de pe continent în bazinele acvatice. M. reprezintă cel mai bun teren de folosit pentru ancorare şi staţionare la ancoră a navelor; sin. nămol; v. natura fundului. MÂNĂ Strat de pitură „Se Vor da două M. de pitură de fund". MÂNĂ CURENTĂ Bară de lemn sau de metal fixată la ambele părţi ale unei scări de bord, schele sau pasarele. Uneori mâna curentă eşţe asigurată printr-o saulă trecută prin ochiurile capetelor superioare ale bas-ţoanelor. MÂNĂ PESTE MÂNĂ Mod de a vira o parâmă, omul stând nemişcat şi apucând parâma alternativ cu cele două mâini. MÂNCA NISIP arg., înv. A răsturna nisiparul de jumătate de oră mai înainte de a se fi scurs tot nisipul pentru a fi schimbat mai devreme din serviciul de cart. MÂNCATĂ DE COASTĂ Expresie referitoare la o navă care se proiectează pe coastă şi a cărei siluetă se confundă cu aceasta. MÂNECĂ DE VÂNT Tub larg din pânză de vele, cu deschidere laterală (gura) la partea superioară, susţinut de una sau mai multe sau Ie; serveşte la ventilarea temporară a unui compartiment care nu are trombă de vânt. MÂNECII, Marea ~ (fr. La Manche, engl. English Channel) Mare în bazinul Oc. Atlantic, cuprinsă între ţărmul de N al Franţei şi cel de S al M. Britanii, împreună cu Str. Pas de Calais leagă M. Nordului de Oc. Atlantic. Lung. 312 Mm (578 km), lăţimea 17,3-135 Mm (32-250 km); ad. şenalului navigabil 23-172 m. Este traversată dispre E de un curent cu vit. de cca 0,5 Nd (0,9 km/h). Maree semidiurnă atingând 15,4 m înălţime (G. Saint Malo). Furtunile frecvente, curenţii puternici de maree, ceaţa, numărul mare de bancuri de nisip şi traficul intens fac navigaţia în M.M. dificilă şi uneori periculoasă. Pentru a se evita pericolul abordajelor, s-a organizat un sistem de separare a traficului, astfel că navele care intră din Oc. Atlantic navigă mai aproape de ţărmul Franţei, iar cele care intră din M. Nordului, mai aproape de ţărmul Angliei. Există un serviciu care supraveghează regimul stabilit de siguranţă a navigaţiei. Pr. porturi: Le Havre, Cherbourg (Franţa), Plymouth, Portsmouth, Southampton (M. Britanie) MÂNGÂIA APA A ramă astfel încât râma să alunece pe apă cu pana la orizontală, fără a propulsa barca. MÂŢĂ înv. Denumirea populară a ancorei. MÂNGÂIA O STÂNCĂ arg. A lovi o stâncă cu nava. MEANDRU Cotitură a cursului unei ape; sinuozitate a cursului unei ape curgătoare care se formează mai ales în zonele de şes. MECANIC Marinar care spre deosebire de puntist lucrează sub punte la maşini/motoare. _______________________________________MEDITERANĂ 331 MECANISM DE APRINDERE Focosul grenadei antisubmarine, minei marine sau a torpilei. MECANISM DE PUNTE Mecanism acţionat manual sau mecanic, care serveşte ia manevra ancorelor, parâmelor, vinciurilor, cabestanelor, stopelor, călcâielor etc. MEDALIA MARITIMĂ ist. Decoraţie instituită în 1936, care era conferită marinarilor din flota militară şi civilă română pentru acte de eroism şi vitejie, precum şi persoanelor cu merite deosebite pentru propăşirea şi dezvoltarea marinei. „MEDEEA" ist (Numele său original era „MEDEA") Prima navă mixtă de pasageri şi marfă achiziţionată pentru SMR cu suma de 150 000 iei aur de ia o societate de navigaţie pe Dunăre din Austria. Construită în 1884, nava avea lungimea de 60 m, şi viteza de 9 Nd. La 31 mai 1895 „SA", a acostat ia cheul genovez al portului Constanţa. La 14 aug. 1895 „M". a plecat în prima sa cursă pe linia Brăila—Galaţi—Istanbul având la bord 25 pasageri şi 600 t mărfuri generale. MEDGIDIA Port industrial şi comercial situat pe malul drept al Canalului Dunăre-Marea Neagră la km 27. Supr. acvatoriului 19 ha; supr. platformei portuare 18 ha. Lăţimea gurii de intrare în port 125 m. Dispune de 33 dane de acostare (1 7 operative în sectorul industrial, 5 operative în sectorul comercial, 11 dane de aşteptare); ad. min. 7 m. Gară fluvială cu dană de pasageri, atelier de întreţinere nave, magazii. Capacit. de trafic 12 mii. t/an. Trafic: mărfuri generale, prod. agricole, prod. petroliere, materiale de constr., cărbuni, minereu. MEDITERANA, Marea ~ (latină, Mediterraneum - în centrul Pământului) Mare intercontinentală a Oc. Atlantic situată între Europa, Asia şi Africa. Comunică prin Str. Gibraltar cu Oc. Atlantic, prin Canalul Suez şi M. Roşie cu Oc. Indian şi prin Str. Dardanele, M. Marmara şi Str. Bosfor cu M. Neagră. Supr. 2 505 000 km2; voi. 3 754 000 km3; ad. med. 1498 m, max. 51 21 m (în S Greciei). în M.M. se varsă mari fluvii navigabile: Nil, Ebru, Ron, Pad. Anumite bazine ale M.M. formează mări distincte: Egee, ionică, Adriatică, Tireniană şi mari golfuri: Valencia, Lion, Genova, Sirta Mare, Sirta Mică. Părţile ieşite la suprafaţă ale structurilor scufundate formează în M.M. mari insuie: Sicilia, Malta, Ins. Baleare, Pitiusas, Corsica, Sardinia, Creta, Cipru ş.a. Climă subtropicală diferenţiată caracterizată prin ierni blânde, umede şi veri călduroase (climă mediteraneană). Maree semidiurne şi mixte cu ampl. max. de 1,7 m (la E de coastele Tunisiei). Valurile ating ampl. de 7,8 m (pe timpul iernii). Transparenţa apei ajunge la 60 m (în dreptul coastelor Siriei). Temp. apei este ridicată. Cele mai calde ape sunt în zona de E a mării (+17° C în feb. şi +25 - 30° C în aug.) mai scăzute în G. Lion şi N M. Adriatice (+20 - 22° C). Salinitatea este mare din cauza evaporării intense, atingând 36%o în zona Str. Gibraltar şi 39,5%o la E de Ins. Cipru. Prin M.M. s-au efectuat în trecut şi se desfăşoară şi astăzi importante schimburi comerciale locale şi internaţionale. Numai transportul produselor petroliere se ridică anual la peste „MEDUSE"___________________________________________________ 332 100 mii. t. Schimburile comerciale au favorizat dezvoltarea pe ţărmurile M.M. a unor mari oraşe şi centre comerciale: Barcelona, Marsilia, Genova, Neapole, Veneţia, Pireu, Triest, Beirut, Saida, Alexandria, Port Said, Alger, Oran ş.a. Prin M.M. trec linii de transport maritim vitale pentru ţările riverane la M. Neagră, inel. ale României. „MEDUSE" ist. Fregată franceză care la 2 iulie 1816 a eşuat pe bancul Arguin din apropierea coastei Mauritaniei. După eforturi zadarnice de a scoate nava de pe uscat, s-a construit o plută pe care s-au înghesuit 149 persoane. Restul echipajului a intrat în cinci bărci remorcate de plută, iar 17 oameni, aflându-se în stare de ebrietate, au fost abandonaţi pe epavă, care s-a scufundat în scurt timp. Pluta a rătăcit 12 zile, fără apă şi alimente. Numai 15 oameni, în agonie, au mai fost salvaţi, ceilalţi fiind devoraţi de rechini sau de... supravieţuitori. Din această tragedie s-a inspirat Gericault (1819) când a pictat celebrul tablou „Pluta Meduzei", aflat astăzi în muzeul Louvre. MEGAFON Pâlnie din alamă servind la amplificarea şi transmiterea vocii la distanje mai mari (a nu se confunda cu portavocea). în prezent se folosesc îndeosebi M. electrice cu amplificator, care pot transmite vocea la distanţe de câteva sute de metri. Distanţă de M. Distanţă la care se poate comunica prin voce utilizând un M. MELANEZIA (gr. mălas - negru, nisos - ins.) Zonă geografică a Oceaniei şi una din cele mai mari grupări de Ins. Situată în SV Oc. Pacific. Se întinde în direcţia NV-SE de la Ecuator la Tropicul Capricornului pe o distanţă de cca 5000 km. Cuprinde: Ins. Noua Guinee, Arh. Bismarck, Ins. Solomon, Noua Caledonie, Noile Hebride, Fiji şi Santa Cruz. în majoritate sub tutela M. Britanii, Franţei şi Uniunii Australiene. Partea de V a Ins. Noua Guinee (Irianul de V) aparţine Indoneziei, iar partea de E este administrată de Australia. Supr. 980 mii km2. Relief variat, predominant muntos, cu numeroşi vulcani activi; alt. max. 5030 m (vf. Carstenz) în Noua Guinee. Climă ecuatorială în N şi tropicală în S. Temp. med. anuală +25 - 28° C. Pop. cca 4 mii. loc. Păduri tropicale cu specii de lemn preţios, plantaţii de cocotieri, sagotieri, bananieri, arbori de cauciuc. Ţărmuri cu mangrove. Expl. nichel, crom, aur. Pescuit. MELBOURNE (după numele lui F. Melbourne, om de stat britanic) Unul din cele mai mari porturi situate pe coasta de SE a Australiei la Str. Bass care leagă M. Tasmaniei de Oc. Indian. Supr. teritoriului şi acvatoriului portului 27 km2. Lung. frontului de cheuri 15 km cu ad. până la 11,9 m (la maree înaltă este accesibil pentru navele oceanice). Dispune de terminale pentru nave portcontainere, petroliere, nave Ro-Ro. Traficul anual de mărfuri cca 19 mii. t. Import: metale, fosfaţi, utilaje industriale, maşini ş.a.; export: lână, carne, cereale, fructe. Şantierul naval, dotat cu docuri uscate şi plutitoare, asigură reparaţia navelor civile cu o capacit. de cca 17 mii tdw şi a celor militare, inel. Cr. MELTEM v. Levanter. MEMORANDUM ist. Document prin care comandantul unei flote preciza modul de comportare în caz de contact cu inamicul. Primul M. a fost întocmit de amiralul Nelson înainte de bătălia de la Trafalgar (1805). MENAM Fl. în Thailanda şi principala arteră de transport a ţării. Lung. 1200 km. Supr. bazinului hidrografic 150 mii km2. Izv. din N ţării (M-ţii Den Lao), străbate o câmpie aluvială şi se varsă printr-o întinsă deltă în G. Siam din M. Chinei de Sud. Navigabil pe 400 km, iar în timpul apelor mari pe 700 km. în delta fl. este situat or. Bangkok. MENDANA DE NEIRA, Alvaro (1542-1595) Navigator spaniol, a condus două expediţii din portul Callao (Peru) în V Oc. Pacific. în timpul primei expediţii a descoperit câteva insule din Arh. Solomon, câteva atoluri din Arh. Gilbert şi probabil o Ins. din Arh. Hawaii. în a doua expediţie (1595) a avut la bordul navelor expediţiei 380 bărbaţi şi femei (căpitanul flotilei a fost, de fapt, navigatorul portughez Pedro Fernandez de Queiroz, întrucât Mendana era grav bolnav), funcţie disputată şi de soţia lui Mendana, Isabella de Barreto. Au fost descoperite Ins. Marchize (denumite în cinstea viceregelui din Peru marchizul de Canete) şi Ins. Santa Cruz. _ MENGHINĂ DE MATISIT Men-.................... JL ghină triplă ce serveşte la for- C marea şi strângerea ochiurilor la 9 sârme. J2 MENGINEE sin. minginie. U IO U MENKAR Steaua nautică a ElBBS^L^^ŞiiEBSpd Ceti (Balena), mărimea 2,8; în ' J arabă „Botul (balenei)". | MENKENT Steaua nautică 0 — . |N v . Menghină de matisit Centauri (Centaurul), mărimea 6 2,3; în arabă „Umărul centaurului". MERCATOR, Gerhardus (nume latinizat din cel de Gerhard Kremer) (1512-1594) Remarcabil geograf, cartograf şi matematician flamand. Din cauza persecuţiilor religioase s-a refugiat în 1551 la Duisburg (azi Germania). A propus un nou principiu, fundamentat matematic, de întocmire a hărţilor (proiecţie care-i poartă numele) prezentat în 1569 şi folosit de atunci la întocmirea hărţilor de navigaţie. Studiind magnetismul terestru, M.G. a calculat coordonatele polului magnetic. Ca o încununare a activităţii sale, în 1595 (după moartea sa) i s-a publicat Catalogul cu hărţile statelor europene care a primit numele de „Atlas"; v. şi proiecţie. „MERCATOR" Navă-şcoală cu vele de tip bare, sub pavilion belgian, construită în 1932. în anul 1936 execută un marş cu scop ştiinţific în Ins. Paştelui. în 1963 este transformată în navă-muzeu şi ancorată pentru totdeauna în portul Zeebruge (Belgia). Depl. 770 t; dim.: 73 x 12 x 5 m; echipaj 70 oameni. MERCATOR, proiecţie - v. proiecţie. MERIDIAN Cerc mare pe globul terestru care trece prin poli. M. adevărat M. ce trece prin polii geografici, fiind împărţit de axa lumii în M. superior, care conţine zenitul, şi M. inferior, care conţine nadirul, iar de linia zenit-nadir, în M. Nord, care conţine Polul Nord, şi M. Sud, care conţine Polul Sud. M. geomagnetic M. ce trece prin polii geomagnetici. M. fictiv M. ce trece prin polii fictivi. MERIDIAN CERESC Cerc mare ce trece prin polii cereşti; planul acestui meridian este perpendicular pe planul ecuatorului ceresc. MERIDIAN COMPAS Direcţia acului magnetic la bordul unei nave. MERIDIAN .MAGNETIC Direcţia acului magnetic în locuri în care nu există mase metalice şi anomalii magnetice. MERIDIAN TERESTRU Cerc mare pe suprafaţa pământului care trece prin polii tereştri şi prin locul observatorului. Unul din aceste cercuri mari, şi anume cel care trece prin observatorul astronomic din Greenwich, a fost ales ca meridian de origine (meridian zero) pentru contarea longitudinii. MERIDIAN ZERO Meridian convenţional de la care se contează longitudinea punctelor de pe glob. în prezent, M.Z. trece prin observatorul marinei situat în localitatea Greenwich (Anglia). în trecut s-au folosit şi alte M.Z., de ex., Paris, Amsterdam. MERIDIONAL Care este (de) la Sud; sudic, care este specific ţărilor (regiunilor) sau popoarelor sudice. Ant. septentrional. MERLIN Parâmă subţire, din trei sfilaţe de calitatea întâi, răsucite spre stânga. M. poate fi alb sau cătrănit şi serveşte la înfăşurări, legături, patronări. M. de yacht M. din bumbac de calitate superioară. M. de sârmă Fir din oţel moale ce serveşte la patronarea sârmelor. MERLINÂ A face, cu ajutorul unui ac de merlinat, un transfilaj cu merlin la o grandee înfăşurată. „MERRIMACK" Prima navă cuirasată cu pinten care a luat parte la o luptă navală (1861). Construită iniţial ca fregată mixtă (cu vele şi vapori), nava a fost cuirasată cu bare de „Merrimack" oţel şi prevăzută cu un pinten de circa 600 kg; calităţile sale manevriere erau slabe (executa o întoarcere de 180° în jumătate de oră). A scufundat cu o singură lovitură de pinten fregata nordistă „Cumberland", dar în ziua următoare a fost silită să se retragă în faţa navei cuirasate „Monitor". MERS sin. aliură. o „în M." în marş. MESAJ DE PERICOL Mesaj transmis prin radio de către o navă prin care se anunţă existenţa unui pericol de navigaţie în zonă: furtună, aisberg, epavă, mină în derivă, banc sau stânci nereprezentate pe hartă ş.a. MESAJ DE PRIMEJDIE Comunicare radio făcută de o navă sau hidroavion care a suferit un accident pe mare sau se află într-un pericol iminent, prin care cere ajutor de la navele aflate în zonă sau de la staţiile de salvare de la uscat. MESAJ METEOROLOGIC Comunicare radio, în clar sau __________________________________________________MEXIC 333 codificată, transmisă de staţiile meteorologice costiere la anumite ore, destinată navelor aflate în zona de deservire a staţiilor respective. Aceste mesaje conţin situaţia meteorologică la o oră anterioară, dând principalele date meteorologice (presiunea, temperatura, nebulozitatea, direcţia şi forţa vântului, starea mării). METACENTRU Punctul de intersecţie a verticalelor care trec prin centrul de carenă al navei drepte şi al aceleiaşi nave înclinate. Distingem: M. transversal şi M. longitudinal, după cum nava are bandă sau asietă. înălţimea metacentrică este distanţa dintre M. şi centrul de greutate al navei. METACENTRU INIŢIAL Metacentrui caracteristic pentru înclinările mici, până la aproximativ 8°, ale navei. METANIER Navă destinată transportului de metan lichefiat. „METEOR" ist. Vapor mixt (560 t) cumpărat de SMR de la casa „John Carlisle" din Londra cu suma de 800 000 lei, pentru transportul de mărfuri şi pasageri pe linia Constanţa-Constantinopol (Istanbul). Sosită de la Londra, nava a pornit în primul voiaj pe această linie la 26 aug. 1895. în 1897 nava a fost înlocuită în serviciu de nava de pasageri „Principesa Maria" (ex. Ignazio Florio) de 2140 t. METEOROLOGIE NAUTICĂ Parte a meteorologiei cu aplicaţii în navigaţie. Primul manual românesc de M.N., „Prevederea timpului", a fost elaborat de locotenent C. Munteanu din Marina Militară (1905). METRU Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric (pentru distanţe mici, înălţimi, adâncimile unei ape, dimensiunile navei etc.). Un metru este aproximativ egal cu a patruzecea milioană parte din meridianul care trece prin Paris. MEZOSCAF Submersibil intermediar între batiscaf şi submarin, destinat efectuării cercetărilor ştiinţifice la adâncimi medii (200-300 m), fiind, totodată, posibile scufundări la adâncimi şi mai mari. Primul M., conceput de Jaques Piccard, purta denumirea de „Pix-8 Auguste Piccard" (1964) şi a confirmat utilitatea acestui tip de submersibil. MEUSE (Maas) Râu în V Europei (Franţa, Belgia, Olanda), lung. 935 km; supr. bazinului 33 mii km2. Izv. din podişul Langres (Franţa) şi se varsă în delta Rinului, traversând masivul Munţilor Ardeni. Cursul râului este ecluzat. Comunică prin canale cu râurile vecine legate de sistemul cursurilor interioare de navigaţie ale Franţei, Belgiei, Olandei şi Germaniei. Este navigabil în aval de întretăierea cu canalul Rin-Marna. Trece prin Verdun (Franţa), Liege (Belgia). Maastricht (Olanda). MEXIC, Golful ~ Golf din Oc. Atlantic la ţărmurile de SE ale Americii de Nord, între Pen. Florida, Yukatan şi Ins. Cuba. Supr. 1555 mii km2. Ad. med. 1522 m, max. 3822 m. Temp. apei vara: +29l>- 31° C, iarna: +18°-25° C; salinitatea 36-36,9%o. Curentul Floridei din G. Mexic marchează începutul marelui curent maritin Golf-stream. Ţărmuri joase, cu platforme continentale întinse M1APLACIDUS__________________________________________ 334 şi cu numeroase lagune care îngreunează navigaţia. în partea de S sunt numeroase recife. în N şi NE golfului sunt instalate platforme pentru extracţia petrolului şi a gazelor naturale. Pr. porturi: New Orleans (SUA), Veracruz (Mexic), Havana (Cuba). MIAPLACIDUS Steaua nautică p Carinae (Chila), mărimea 1,8 (steaua nautică cea mai apropiată de Polul Sud); în latină „Ape liniştite". MIC CABOTAJ MC Transporturi efectuate între porturi ale aceleiaşi coaste, fără a pierde uscatul din vedere. Regimul juridic al micului cabotaj este determinat de legile naţionale ale statelor riverane, care/în general, au ca principiu rezervarea acestor transporturi în exclusivitate pavilionului naţional. MICIMAN înv. Maistru militar de marină. MICRODELTA CHILIEI Formaţie deltaică la vărsarea în M. Neagră a braţului dunărean Chilia, aflată în prezent în compunerea Ucrainei; situată între localitatea Vâlcov la nord şi Golful Musura (lângă Sulina) la Sud. Această zonă este brăzdată de mai multe braţe mai mici între care cele mai importante sunt (de la nord la sud): Oceakov, Stambulul Nou (numit în Ucraina Bâstroe), Stambulul Vechi şi Musura. MICROMETRU FLEURIAIS Distanţier brevetat, care funcţionează pe principiul reflexiei. MICRONEZIA {gr. mikrds - mic şi nesos - insulă) Zonă geografică a Oceaniei formată din mai multe grupuri de Ins. mici, situată în V Oc. Pacific, la N de Ecuator (între 13-18° lat. N). Cuprinde: Ins. Mariane, Caroline, Palau, Marshall (protectorat SUA), Insula Gilbert (posesiune britanică), Nauru (protectorat Uniunea Australiană, Anglia şi Noua Zeelandă) ş.a., în total 1500 ins., cu o suprafaţă de 3420 km2. Majoritatea ins. reprezintă atoluri de corali, iar o parte sunt de origine vulcanică. Vulcani activi se află în Arh. Mariane. Climă ecuatorială şi subecuatorială cu temp. med. anuale de +26° C în ian. şi +28° C în iul. în zona Ins. Caroline sunt frecvente cicloane tropicale. Pop. cca 200 mii loc. Ocupaţia băştinaşilor: pescuitul, culturile de cocotieri, bananieri, trestie de zahăr, orez ş.a. în M. au fost create baze militare, navale şi aeriene ale SUA şi M. Britanii. MICROSECUNDĂ Unitate de măsură pentru timp, egală cu a milioana parte dintr-o secundă. Se foloseşte la uneîe sisteme de navigaţie hiperbolică (Loran). MIDIA Cap geografic. Port la M. Neagră situat la 25 km nord de Constanţa, destinat deservirii unităţilor petroliere şi industriale din zonă. Lungimea cheurilor operative destinate produselor chimice şi petroliere 340 : m cu adâncimi de 7,0-7,5 m care permit operarea (încărcarea/descărcarea) unei nave de 7000 t; cu posibilităţi de adâncire până la 9 m (pentru nave de 150 000 t). Capacitatea de trafic se extinde până la 2 mii. t/an. Două macarale de 6,3 tf şi spaţii de depozitare. Comunicaţii: cale ferată, şosea, Canalul Midia-Năvodari. MIDWAY Atol în partea centrală a Oc. Pacific la 1900 km NV de Ins. Hawaii. în laguna atolului se află două Ins. mari (Sand Island şi Eastern Island) şi câteva Ins. mici. Supr. 5,2 km2; cca 500 loc. Aparţine SUA. Din 1905 nod al ‘legăturilor transoceanice prin cabluri submarine. în 1936, SUA a construit la M. o bază pentru Sm. şi un aeroport. în al doilea RM a fost atacată de forţele japoneze în 1941 şi 1942 fără succes. La 3-7 ian. 1942, în apropiere de Arh. M. a avut loc una din bătăliile aeronavale decisive în Oc. Pacific, soldată cu victoria forţelor americane asupra celor japoneze. „MIGNATA" Prima torpilă din lume condusă de om (1918). Folosind o asemenea torpilă, italienii au scufundat nava de liniei austriacă „Viribus Unitis" în portul Pola. „MIHAIL KOGĂLNICEANU" Primui dintr-o serie de 3 monitoare fluviale clasa „Kogălniceanu" construite ia Şantierul Naval Militar Mangalia între anii 1993-1996. Au următoarele numere de bordaj şi nume: 45 - „Mihail Kogălniceanu (1993), 46 - „I. C. Brătianu" (1994), 47 -„Lascăr Catargiu" (1996). Caracteristici: depl. 575 4101; dim. 52 x 9 x 1,7 m; vit. 18 km/h; armament: tunuri II x 100 mm, IV x 30 mm binate, mitr. 4 x 14,5 mm; rachete BM-21; v. Monitor. f Monitorul ,/Mihail Kogălniceanu" 45 MIHĂILESCU, Mihail (1868-1940; n. laşi). Contraamiral (r); Comandant de lungă cursă. Absolvent al Academiei şi Şcolii Navale Superioare din Livorno, Italia (1889) cu gradul de Slt. A îndeplinit funcţii de răspundere în cadrul Diviziei de Dunăre şi ai Diviziei de Mare. Detaşat la SMR, comandă cargourile „laşi" şi „Bucureşti" (1901-1904; 19,05). Revine în marina militară ca ofiţer secund pe Cr. „EJisabeta" (1906) şi participă la al doilea război balcanic (1913). în primul război mondial este mobilizat la Direcţia Generală a Muniţiilor în Ministerul de Război şi trimis la Arhanghelsk, cu misiunea de a recepţiona şi expedia în ţară muniţii şi materiale de război (sept. 1916). în ianuarie 1917, reprezintă guvernul român pe lângă autorităţile ruse în problema depozitelor de materiale româneşti în Rusia şi delegat ca şef al Secţiei transporturi şi depozite, la Serviciul aprovizionării şi transporturilor din Petrograd şi apoi din Odessa. în 1918, este numit subdirector al Arsenalului marinei şi apoi comandant al Depozitelor Generale ale Marinei, funcţie pe care o deţine până în anul 1926, când trece în rezervă. MIJLOACE PLUTITOARE Denumire dată în general navelor de deservire folosite în porturi şi radă. Se referă la remorchere portuare, nave de balizaj, macarale plutitoare, pescuitoare de torpile, ţinte de artilerie şi aviaţie remorcate, nave cazarmă, nave depozit de materiale, vedete de stins incendii ş.a. MIJLOC 1. Porţiunea din jurul axului navei, o „M. cârma!" Comandă folosită uneori în loc de zero cârma. 2. Porţiunea centrală a unui ostrov. 3. Porţiune a ramei, pe care se aşază manşonul. MILĂ 1. Distanţa de o milă marină măsurată pe axul şenalului Dunării maritime. Din cauza înaintării uscatului în mare produsă de aluviunile depuse de Dunăre, mila zero (la Sulina) a rămas în interiorul uscatului, în aval de aceasta folosindu-se măsurători în hectometri până la gura canalului. 2. Panou fixat pe un stâlp pe malul stâng al Dunării maritime pe care este înscrisă distanţa în mile (1). MILĂ ENGLEZĂ Unitate de măsură a distanţelor pe uscat egală cu 1609 m, folosită în Anglia şi SUA. MILĂ GEOGRAFICĂ Unitate de măsură a distanţelor egală cu lungimea unui arc de un minut de ecuator (1855 m) sau cu lungimea unui arc de meridian la latitudinea de 55°; sin. milă ecuatorială. MILĂ MARINĂ Unitate de măsură a distanţelor, folosită în marină, fiind egală, de regulă, cu lungimea unui arc de meridian cu valoarea de un minut sexagesimal. Conferinţa hidrografică internaţională din 1929 a recomandat să se folosească „M.M. internaţională", egală cu 1852 m, care corespunde lungimii unui minut sexagesimal la latitudinea de 44°36' (latitudine pe care se situează şi ţara noastră). Câteva ţări, printre care şi Anglia, n-au aderat la această convenţie, folosind Mm de 1 853,184 m sau de 6 080 picioare (milă engleză). Se notează cu Mm. MILĂ MĂSURATĂ sin. bază de viteză. MILIBAR Unitate de măsură a presiunii atmosferice, egală cu 1/1000 bari. MILU, Nicolae (1915-1984 n.) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1939 şi al Şcolii de Aplicaţie (1940). Apreciat profesional, în 1941 a fost trimis la Şcoala de comandanţi de VT din Flensburg (Germania), unde a fost rănit într-o confruntare între 4 Vt germane şi o grupare de nave de luptă britanice. întors în ţară a fost ambarcat la unitatea de VT cu care a participat la mai multe misiuni de luptă (1941-1944). După război a îndeplinit funcţiile de comandant de Ds. (1946—1947); comandant al divizionului de nave-şcoală (1953-1955); comandant al Şcolii Superioare de Marină (1955-1958); comandant al Direcţiei Hidrografice (1960-1963). Trecut în rezervă (1963) se angajează în Flota de Pescuit Oceanic nou înfiinţată unde comandă navele de pescuit __________________________________________ MINCIOG 335 oceanic: „Constanţa" „Delta Dunării", „Polar L", cu care participă la mai multe campanii în Oc. Atlantic, Director al întreprinderii de Pescuit oceanic (IPO) Tulcea (1972-1976), de unde se pensionează. MINARE mii. Acţiunea de lansare a minelor de către nave de suprafaţă, submarine sau aviaţie. în apele inamicului M. se execută mai ales sub formă de bancuri de mine, iar în apele proprii, sub formă de baraje de mine. MINĂ mii. Armă submarină constând dintr-o încărcătură de exploziv închisă într-un corp etanş, care se întrebuinţează în lupta împotriva navelor de suprafaţă şi submarinelor adversarului. Poate fi lansată de pe nave de suprafaţă, de pe submarine şi din avioane. Distingem trei categorii principale: M. ancorate, M. de fund şi M. plutitoare sau derivante. Ultimele pot pluti ia suprafaţă sau la o anumită adâncime; sin. M. în derivă. După sistemul de declanşare a exploziei, distingem: M. de contact şi M. fără contact. M. de contact explodează în momentul în care corpul navei loveşte un dorn sau o ţâţă, iar cele fără contact, sub influenţa câmpului magnetic sau acustic ori a altor câmpuri fizice ale navei, din care cauză poartă denumirea de M. acustice, magnetice, hidrodinamice etc. M. ancorate pot fi de contact sau fără contact, iar cele de fund, numai fără contact. Pentru a îngreuia dragajul, M. sunt prevăzute cu dispozitive speciale de protecţie: ceasornice de timp, ceasornice de pasă (M. fără contact), geamanduri explozive, geamanduri-foarfece etc. M. de put M. folosite de submarinele miniere, care le transportă în puţurile de mină; M. de adâncime Mină specială cu care se pot executa minări la adâncimi de peste 1 000 m. M. de coastă M. de dimensiuni mici, întrebuinţate împotriva mijloacelor de debarcare. Primul manual de mine editat în ţara noastră purta denumirea de „Regulament asupra torpilelor de baraj" (1885). MINCIOG pese. Plasă mică în formă de coşuleţ, fixată pe un cerc metalic cu coadă., care se foloseşte pentru aducerea la suprafaţa apei a peştelui prins cu undiţa, precum şi în alte scopuri; sin. mingioc. Mine: A - de contact: 7 - pilă; 2 - încărcătură de explozie; 3 - încărcătură de amorsaj; 4 - roată; 5 - ţâţă; 6 - inel de amarare; 7- parâma sondei; 8 - sondă; 9 - ancora minei; 10- tamburul parâmei de ancorare. B - magnetică: 7 - încărcător de explozie; 2 - încărcător de amorsaj; 3 - ceasornic de pase; 4 -dispozitiv de aprindere; 5 - corpul minei. C- plutitoare: 7 - flotor; 2 - bilă; 3 - capsă; 4 - percutor; 5 - încărcătură de amorsaj; 6 - încărcătură explozie. MINER___________________________________________________ 336 MINER mii. Care lansează mine marine (submarin, avion, navă) sin. puitor de mine. MINERALIER Navă de construcţie foarte rezistentă, destinată transporturilor de minereuri în vrac. Lungimea sa maximă este de 300 m, tonajul deadweight depăşeşte 150 000 t, este prevăzută cu castel pupa - singura suprastructură a navei. încărcarea şi descărcarea se efectuează cu ajutorul instalaţiilor de la uscat. MINERO-TORPILOR v. submarin. MINGINIE Grindă lată din lemn sau din metal ce se instalează travers pe gurile de magazii ale navelor pentru a susţine panourile sau prelatele care le acoperă după încărcare; sin. minginee. „MlRAGE" ist. Velier cu trei punţi, sub pavilion francez, construit în anul 1749. A fost una din primele nave care din punct de vedere constructiv au făcut trecerea de la galion la nava de linie. Depl. 1680 t; dim.: 61,80 x 15,40 x 6,40 m; echipaj 854 oameni; 112 tunuri de diferite calibre. MIRAJ Fenomen optic ce se observă deasupra întinderilor de apă, plajelor sau suprafeţelor acoperite de zăpadă şi care constă în apariţia - datorită refracţiei produse de trecerea razei luminoase prin straturi atmosferice cu indici de refracţie diferiţi - a unor obiecte îndepărtate sub formă de imagini simple sau multiple, normale sau inversate, stabile sau tremurătoare, la scară mărită sau redusă. M. inferior se produce atunci când aerul de la sol este mai cald, imaginea răsturnată a obiectului putând fi observată sub orizont (sub obiect), datorită refracţiei. M. superior se produce atunci când aerul de la sol este mai rece (în regiunile polare), imaginea răsturnată a obiectului putând fi observată, în acest caz, deasupra orizontului (obiectului). MIRĂ DE GHEAŢĂ Aparat compus dintr-o riglă gradată, un braţ al cărui vârf se află la înălţimea gradaţiei zero şi un cursor la partea superioară, pe care se citeşte grosimea gheţii. MIRĂ HIDROMETRICĂ fl. Bară plată de fontă gradată ce se fixează pe un cheu sau pe un stâlp înfipt în fundul unui curs de apă, în locuri protejate împotriva sloiurilor sau navelor, şi pe care se citeşte nivelul apei. Lungimea mirelor folosite în ţara noastră este de maximum 8 m, gradaţia 0 (zero) aflându-se la nivelul etiajului. M.H. sunt gradate în hidrograde, care, cu ajutorul unor table, se transformă în centimetri. Există şi mire înregistratoare de nivel maxim/minim. „MIRCEA" (I) Prima navă-şcoală cu vele a Marinei Române, de tipul bric (cu doi arbori, construită în Anglia la şantierele „Thames Iron Works" Londra, în cadrul primului program de dezvoltare a flotei române (1880) şi intrată în serviciu în 1882. I s-a dat denumirea de „Mircea" după numele domnitorului Mircea cel Bătrân (1386-1418), primul Domn care s-a luptat pentru ieşire la mare. Caracteristici: corp de lemn (având coastele de fier), depl. 360 t; dim.: 36 x 7,6 x 3,6 m; vit. 8-12 Nd. 14 vele având o supr. totală de 490 m2, cu care, pe vânt favorabil putea atinge vit. de 12 Nd. Tunuri: llx80 mm, 11x57 mm, 1 tun-revolver, o mitralieră 11,43 mm. Nava a jucat un rol important în dezvoltarea Marinei Române. La bordul ei au fost elaborate manuale şi regulamente, s-a Bricul „Mircea" (I) Nava-şcoală „Mircea" (II) conturat şi precizat limbajul marinăresc, la termenii vechi de origine latină, veneţiană, greacă şi turcă adăugându-se termeni noi. Primul comandant al bricului a fost col. Nicolae Dumitrescu Maican (1882). în 1896-1899, de pe „M" s-au executat ridicări topografice ale litoralului românesc pe baza cărora s-a elaborat în ţara noastră prima hartă marină, care a fost premiată în anul 1900 cu medalia de aur la concursul internaţional de la Paris. A efectuat 17 voiaje în M. Neagră, 12 în M. Mediterană şi 2 în Oc. Atlantic. A rezistat la o furtună năprasnică în mai 1888 în M. Neagră, dovedindu-şi calităţile nautice. în 1931, nava a fost scoasă din serviciu şi a staţionat ia Galaţi. în apr. 1944, bricul a fost lovit în plin de o bombă, în timpul unui bombardament la Galaţi al aviaţiei sovietice şi incendiat. Din 12 aug. 1883 şi până în oct. 1931 la comanda bricului „M". s-au aflat următorii ofiţeri de marină, în ordine cronologică: Maior Vasile Urseanu (1883), Cpt C-tin Mănescu, Cpt. Ilie Irimescu, Cpt. Eustaţiu Sebastian, Cpt. C-tin Georgescu, maior Emanoil Koslinski, Maior Nicolae Bărbieri, Maior Ion Coandă, Maior Paul Popovăţ, Lt Cdr. C-tin Bălescu, Lt Cdr. Paul Rădulescu, Lt Cdr. Petre Ponici, Lt Cdr. Nicolae Negrescu, Lt Cdr. Vasile Ciuchi, Lt Cdr. Vasile lorgulescu, Lt Cdr. Nicolae Negru, Lt Cdr. Vasile Scodrea, Lt Cdr. C-tin Focşa, Lt Cdr. Emil Oprişan, Lt Cdr. Gheorghe Dumitrescu, Cpt. Paul Diaconescu, Cpt. Cdr. C-tin Pogonat, Lt Alexandru Bercea (1929-1931). „MIRCEA" (II) Navă-şcoală cu vele a Marinei Române denumită prin tradiţie „bricul Mircea", după numele primei nave-şcoală aflată în serviciul Marinei Militare între anii 1882-1939. Noua navă-şcoală „M". este de fapt navă-barc cu trei arbori construită în Germania în 1938, având corpul şi arborada din oţel. Caracteristici: depl. 1650 t; dim.: 84 x 12,5 x 5,2 m. Arborele mare măsurat de la chilă la măr este înalt de 44 m. Nava are 23 de vele cu supr. totală de 1 750 m2, care îi pot imprima o vit. de 10-12 Nd, în timp ce motorul permite deplasarea cu 9,9 Nd. Primul MICUL PAVOAZ MARELE PAVOAZ ARBORII (CATARGELE) Şl VELELE NAVEI-ŞCOALĂ „MIRCEA" (1938) (Velier de tipul „navă-barc cu trei arbori" sau "bric cu artimon") Notă. In diferite perioade şi la diverşi autori, pot să apară unele mici diferente fată de ic; 4. Trinchetin sau Foc de Zburătorului Mare; 12. Velastraiul ‘ Artimon; 20. Velastraiul denumirile de mai < comandant care a adus nava în ţară din Germania a fost Cdr. August Roman avându-l ca secund pe LtCdr. Alexandru Martac. Nava a întreprins numeroase călătorii de instrucţie cu elevii şi ofiţerii de marină pe mările lumii şi a vizitat cele mai importante porturi din Europa. în perioada dintre anii 1939 şi 2004, la comanda navei-şcoală „Mircea" (II) s-au aflat ofiţerii arătaţi mai jos în ordine cronologică: Cdr. August Roman, Cpt. Gheorghe Drimba, Lt. C-tin Chiriac, LtCdr. Gheorghe Drimba (1944). între sept. 1944 mai 1946 nava, preluată de sovietici, s-a aflat la Odessa. Retrocedată după 1946, au preluat comanda: LtCdr. Ion Stoian, Cpt. Nicolae Milu, Cpt. R I loan Gheorghe, Cpt. R III Vladimir Cosmiceanu (1959). între 1959-1965 nava a fost transformată în navă-bază în cadrul divizionului de nave auxiliare. După 1965 au preluat comanda: Cpt. R I Alexandru Hârjan, Cpt. R I Petre Zamfir, LtCdr. Eugen Ispas, Cpt. R I Dan Stăiculescu. După 1990 comandor Dinu Pamparău. MIRFAK Steaua nautică a Persei (Perseu), mărime 1,9; în arabă „Cotul pleiadelor". MISSISSIPPI Fluviu în SUA, unul din cele mai mari fl. de pe glob. Lung. 3 950 km (cu pr. afluent Missouri 6 420 km). Izv. la V de L. Superior (Minesota) de la 518 m aLt, străbate SUA de la N la S şi se varsă în G. Mexic din Oc. Atlantic printr-o întinsă deltă cu numeroase braţe, cu o supr. de 3,8 mii km2 şi care înaintează anual în ocean cu 50-100 m datorită aluviunilor. Pe parcursul său formează numeroase meandre, bălţi, insule şi braţe secundare. Uneori provoacă inundaţii catastrofale. Pr. afluenţi: dr. Minesota, Missouri, Arkansas, Red River; stg. Wisconsin, Illinois, Ohio. Importantă arteră de navigaţie fluvio-maritimă pe distanţa de 3 000 km până la or. Minneapolis. Fl. este legat prin canale de Marile Lacuri, iar pe cursul superior s-au construit diguri şi ecluze care permit trecerea navelor cu un pescaj de 2,7 m. Lung. căilor navigabile ale întregului sistem legat de Fl. M. este de 25 mii km. Pe ţărmurile fl. şi ale afluenţilor săi se află marile oraşe: St. Paul, New-Orleans, Baton Rouge, Memphis, Saint Louis, Kansas City, Minneapolis. MISTRAL Vânt local rece şi uscat care bate violent iarna în Franţa de-a lungul Ronului, în G. Lion şi Genova din M. Mediterană, atingând uneori forţa 9. MIŞCARE ADEVĂRATĂ Mişcare a unei nave în raport cu globul terestru. MIŞCARE DIURNĂ Mişcare aparentă de la est la vest a aştrilor pe sfera cerească. Este determinată de mişcarea de rotaţie a Pământului în jurul axei sale de la vest la est. MIŞCARE DIURNĂ APARENTĂ Deplasare aparentă a aştrilor pe bolta cerească în sens retrograd (de la est la vest), ca urmare a rotaţiei Pământului în sens direct în jurul axei sale. MIŞCARE RETROGRADĂ Mişcare aparentă de la est la vest a sferei cereşti (sensul mişcării acelor ceasornicului). MIŞCARE RELATIVĂ Mişcare aparentă a unei nave, observată de o altă navă aflată în mişcare; v. cinematică navală. __________________________________________________MOL 337 MITCHELL, cuzinet/lagăr ~ Cuzinet/lagăr care preia forţa de împingere axială a elicei navei. MITESCU, Dumitru (1901 - ) Lt Cdr. Absolvent al Şcolii Militare de marină promoţia 1927 cu gradul de Slt A îndeplinit funcţii de ofiţer subaltern apoi secund la naveie maritime şi fluviale. în ai doilea RM a comandat torpilorul „Zmeul" (1942-1943) executând numeroase misiuni de convoiere a transporturilor de război între Constanţa şi Odessa. S-a distins în angajamentul avut cu 2 DB-uri sovietice superioare ca tonaj şi armament (13 dec. 1942) apărând cu succes convoiul pe care-l escorta. Pentru fapte de arme a fost decorat cu Ord. „Mihai Viteazul". MIZENĂ înv. (din fr.) 1. Arborele trinchet. 2. Vela trincă. MLAŞTINĂ Teren jos, lipsit de scurgere, alimentat cu apă din precipitaţii, pânza freatică, inundaţii ş.a. unde creşte vegetaţia de baltă (stuf, rogoz, papură). în unele M. are loc procesul de formare şi acumulare a turbei care se poate exploata. MOALE 1. (despre navă) Având tendinţa de a abate sub vânt; Antonim ARDENTĂ. 2. (despre parâmă) Neîntinsă, care nu trage. MOARTĂ \/. MAREA MOARTĂ. MOBILE Important port fluvio-maritim din SUA situat la vărsarea Fl. Mobile în G. Mexic (Statul Alabama). Cca 220 mii loc. Ad. pasei de intrare în port 12,5 m; în bazinul portuar 8-12 m. Lung. frontului de cheuri 11,5 km. în port pot fi operate simultan 135 de nave cu un tonaj de 5-10 mii t. Centru industrial, metalurgia aluminiului, constr. de maşini, ind. chimică, textilă, a celulozei. Traficul anual de mărfuri, cca 60 mii. t. Import: minereu de fier, mangan, bauxită, petrol; export: cereale, hârtie, tuburi de oţel, echipamente navale. Şantiere de constr. şi reparaţii cu un doc plutitor, 4 docuri uscate şi 8 cale de construcţie şi lansare ce pot construi petroliere, cargouri şi repara nave mii. , inel Cr. Aeroport. MODEL 1. Reproducere, la o anumită scară, a operei vii a unei nave pentru a studia formele carenei în bazinul de carene. 2. Reproducere, la o anumită scară, a unei nave în toate detaliile, servind ca obiect de muzeu. MOGADISHU (Mogadiscio) Cap. Somaliei şi cel mai important port maritim somalez; situat în S ţării pe ţărmul Oc. Indian (coasta Benadir). Peste 800 mii loc. Centru industrial: prod. petroliere, articole din aluminiu, cherestea, uleiuri vegetale, ind. uşoară. Centru comercial (piaţă de desfacere pentru cereale, bumbac, banane), 1/3 din traficul total al ţării. Ist. Centru ad-tiv al coloniei italiene Somalia (1908), ocupat de englezi în al doilea RM (1941). Cap. Rep. Democratice Somalia din 1960. MOGÂLDAE sin. plaur, cocioc. MOHAMMEDIA Oraş în Maroc, la N de Casablanca, port petrolier pe coasta Oc. Atlantic. Cca 45 mii loc. Rafinărie de petrol, pescuit. S-a mai numit Fedala. MOL Dig alipit cu un capăt de mal care separă portul în bazine destinate diferitelor categorii de mărfuri. M. MOLÂ________________________________________________ 338 sunt prevăzute, de regulă, cu cheuri, linii de cale ferată, mijloace de încărcare şi descărcare etc. MOLÂ A da drumul complet unei parâme la comanda „Mola!" de ex., „Mola prova/pupa/şpringul!" sau „Mola peste tot!"; sin., înv. molarisi. MOLARE Acţiune de a mola o parâmă • MOLARISI înv. v. MOLÂ. Molarea unui dublin: 7 - babale; 2 - capăt ce se molează; 3 - şcondru; 4 - dublin; 5 - se virează la bord; 6 - capac pe mal. „MOLDOVA" 1. Şalupă canonieră din Flotila de pază a Moldovei folosită ca navă de brandvahtă (v.) în portul Galaţi. A fost construită în 1851 după planurile şalupei canoniere mari din Muntenia prin „înalta poruncă de zi" a domnitorului Grigore Ghica. Avea doi arbori şi 18 rame, iar ca armament - V tunuri de 120 mm, folosite anterior pe goeieta „Emma". S-a aflat sub comanda Slt Anton Bărbieri şi până în 1853 a asigurat paza fluvială, când a fost rechiziţionată pentru armata rusă odată cu începerea războiului Crimeii. Restituită în 1856 a fost vândută din cauza uzurii. 2. Cargou de 6 000 tdw aparţinând companiei „Vlassopol". La începutul celui de al doilea RM, aflat în voiaj în Oc. Pacific, a fost trecut sub pavilion panamez (cu acelaşi nume) pentru a nu fi sechestrat de coaliţia antihitleristă. Ulterior a fost închiriat marinei americane, la care a rămas până la sfârşitul războiului. MOLDOVA-NOUĂ Port fluvial situat pe Dunăre la km 1 046. Dispune de cheuri în lungime de 300 m, echipate cu benzi transportoare şi două macarale de 16 tf. Suprafaţa platformei portuare este de 1 500 m2. Pot opera nave de până la 2 000 t. Capacitatea tehnologică de trafic este de 350 000 t/an. MOLUCE (Moluku, Moluccas) Arh. indonezian situat între Ins. Sulawesi şi Noua Guinee. Supr 87,3 mii km2. Pop. cca 900 mii loc. Refief muntos cu vulcani activi şi stinşi; cutremure frecvente. Climă ecuatorială cu temp. med. anuală de +25 - 27° C. Expl. forestiere, orez, cocotieri, arbori de cuişoare, piper ş.a. Pr. insule: Halmahera, Seram, Buru. Pr. oraş-port: Amboina. MOLUCELOR Marea ~ (Moluku) Mare interinsulară din Oc. Pacific situată între Ins. Sulawesi (Celebes) şi Noua Guinee; 291 mii km2; ad. med. 1 902 m, max. 4 750 m. Temp. apei la supr. +27 - +28° C; salinitatea 34%o. Numeroase ins. MOMBASA Oraş-port din Kenya situat într-un g. bine protejat la ţărmul de SE al Oc. Indian. Cca 200 mii loc. Ad. şenalului de acces dinspre mare în port 10,6 m. Locul de staţionare a navelor la intrarea în port are ad. de 12-14 m. Centru industrial: rafinărie de petrol, ind. uleiului, cafelei, cimentului, textilă. Lung. frontului de cheuri 4,5 km. cu ad. până la 13,4 m. Traficul anual de mărfuri cca 6 mii. t. Export: cafea, ceai, sisal, piei, bumbac, lemn. Şantier naval de reparaţii dotat cu un doc uscat şi 4 cale de lansare. Asigură reparaţia navelor civile şi militare cu un depl. de 2 000 t. Punct de bazare a forţelor navale aje SUA. Aeroport. MOMENT DE CÂRMĂ Produsul dintre componenta normală pe safran a presiunii hidrodinamice totale la unghiulara cârmei într-un bord şi distanţa de la punctul de aplicaţie al acestei forţe până la axul cârmei. MOMENT DE ÎNCOVOIERE Suma vectorială a momentelor de forţă care acţionează în fiecare punct de-a lungul navei, calculate în raport de distanţa acestor puncte faţă de centrul de carenă. Curba momentelor de încovoiere se calculează pentru cazurile cele mai nefavorabile de încărcare a navei: început de cursă cu încărcătură maximă, sfârşit de cursă cu combustibilul consumat, început de cursă cu nava în balast, sfârşit de cursă cu nava în balast şi combustibilul consumat, precum şi cazul navei la cheu, fără caric, fără balast şi fără provizii. în toate cazurile, calculele se fac pentru navigaţie pe mare calmă şi pe mare agitată. MOMENT DE RĂSTURNARE Momentul cuplului de răsturnare al unei nave cu echilibru nestabil supusă unei forţe de înclinare. Valoarea sa este dată de produsul dintre deplasamentul navei şi braţul cuplului de răsturnare. MOMENT MAGNETIC Element ce caracterizează sensibilitatea compasului. Valoarea momentului magnetic este produsul dintre masa magnetică a polilor acului magnetic şi distanţa dintre polii magnetici ai acului. MOMENTUL CUPLULUI DE STABILITATE Momentul care tinde să redreseze o navă înclinată şi s-o readucă în stare de echilibru. Valoarea sa este dată de produsul dintre forţa greutăţii navei şi braţul cuplului de stabilitate. „MONARCH" ist. Navă de linie engleză, prima în lume pe care s-au instalat turele (1868). Caracteristici: depi. 8 300 t; IV tunuri de 305 mm şi III tunuri de 1 71,5 mm. MONERĂ Galeră cu un singur rând de rame; sin. monoremă, uniremă. MONITOR mii. Navă militară cuirasată cu borduri joase şi pescaj redus, dotată cu piese de artilerie de mare calibru. Numele de „M". derivă de la prima navă de această clasă construită în anul 1862 în SUA pentru nordişti de ing. suedez Ericsson şi care s-a confruntat cu nava confederală „Merrimack" în timpul Războiului de Secesiune (1861-1865). M. maritim (depl. până la 8 000 t; l-ll tunuri până la 380 mm) destinat bombardării obiectivelor importante de pe coastă şi distrugerii navelor inamice în zona costieră. Treptat a fost înlocuit cu alte tipuri de nave maritime purtătoare de artilerie. M. fluvial (400-1 000 t; II—IV tunuri de 102-152 mm) destinat sprijinului de artilerie al trupelor terestre la flancul acestora rezemat pe fluviu, sprijinului forţării unui curs mare de apă, asigurării comunicaţiilor proprii pe fluviu ş.a. ist. Marina română a dispus de 7 monitoare fluviale făcând parte din: Seria 1907 („Brătianu", „Catargiu", „Kogălniceanu", „Lahovari") cu caracteristicile: depl. 680 t, dim.: 63,5 x 10,16 x 1,60 m; vit. 23,1 km/h; tunuri: III x 120 mm instalate în turele, VI—VII x 20-37 mm AA. Construite în 1905 la Trieste (Austro-Ungaria), au participat în acţiunile de luptă în primul şi al doilea RM; Seria 1920 („Ardeal", „Basarabia", „Bucovina"), primite în contul despăgubirilor de război de la fostul Imperiu Austro-Ungar. Caracteristici: depl. 440-600 t; dim. 58 x 10,3 x 1,3 m; vit. 18,5 km/h. Tunuri: II x 1 20 mm, I x 90 mm, II x 47 mm, 2 mitraliere. Au participat în acţiunile de luptă din al doilea RM. Dispunând de cele 7 monitoare care pe parcurs au fost modernizate, în perioada interbelică România a dispus de cea mai puternică forţă fluvială din Europa. La sfârşitul ostilităţilor împotriva URSS, după 23 august 1944, monitoarele au fost preluate de flota sovietică (Ardeal, Basarabia, Bucovina, Lahovari) şi folosite în acţiunile de luptă împotriva forţelor hitleriste pe Dunăre (în afară de „Mihail Kogălniceanif" şi „Lascăr Catargiu", care au fost scufundate de aviaţia sovietică şi ulterior ranfluate). Retrocedate în 1951, M. au fost încadrate în Flotila 145 de Dunăre participând în anii următori la procesul de instruire a echipajelor pe Dunăre. în anii 1959-1960 au fost casate şi dezmembrate. Monitoare: A - monitor seria 1907; B - monitor maritim 1917. „MONITOR" ist. în timpul Războiului de Secesiune american, navă nordistă prima de acest gen considerată ca fiind „o turelă cuirasată pe o plută cuirasată". în 1861 respinge atacul executat de sudişti cu nava cuirasată „Merrimac K". Date fiind slabele sale calităţi nautice, nava se scufundă după luptă sub acţiunea valurilor mari din pupa. „Monitor": / - turelă; 2 - cuirasă. MONITOR SUBMARIN ist. Submarin echipat cu un tun de 305 mm care putea executa trageri aflat la suprafaţă asupra coastei. Au existat numai câteva nave de acest tip (clasa engleză „K") la sfârşitul primului război mondial şi în perioada imediat următoare. MONOTIP Yacht aparţinând, de regulă, unei serii cu caracteristici identice. MONOXILĂ Ambarcaţiune în formă de albie („covată") realizată prin scobirea unui trunchi de arbore. De ______________________________________MONTEVIDEO 339 origine străveche, monoxila (numită şi pirogă) se foloseşte încă în multe părţi ale lumii. Are o lungime de până ia 30 m, iar scobirea se realizează prin ardere cu cărbuni, cioplire şi şlefuire. M. a servit ca bază de plecare pentru construirea de ambarcaţiuni mai mari sau nave, prin adăugirea de________________________________^ scânduri pentru j£3§^HgB§I formarea —— ------ bordajului; v. şi canoe, komienga, Monoxilă: pirogă; sin. înv. Ciobacă, cin. ist. M. a fost folosită din cele mai îndepărtate timpuri şi pe Dunăre pentru pescuit şi transport. Este menţionată în scris pentru prima dată în relatarea asupra trecerii lui Alexandru Macedon peste Dunăre (335 Î.Hr.). MONROVIA Cap. Liberiei. Oraş-port la G. Guineii din Oc. Atlantic. Terit. portului şi acvatoriul ocupă o supr. de 7,5 km2. Portul este protejat dinspre ocean de două moluri de 2,2 km lungime. Intrarea în port se face printr-o pasă de 152 m lăţime şi 14,4 m adâncime. Portul este accesibil pentru navele cu un pescaj de până la 10,6 m. Anual portul este tranzitat de 1 600-1 700 nave. Traficul anual de mărfuri cca 11 mii. t. Import: materiale de construcţie, maşini, prod. alimentare; export: minereu de fier, cauciuc, cafea, cacao. Intrepr. de reparaţii navale dispun de un doc uscat şi cale de lansare putând asigura reparaţia navelor de tonaj mediu. MONSTRUL DIN LOCH NESS mii. Denumirea unui aparat compus dintr-un flotor din plastic, cu lungimea de 70 m, destinat dragajului minelor hidrodinamice. Intrând prin prova şi ieşind prin pupa, în timpul remorcării flotorului, apa produce o presiune mare, sub acţiunea căreia minele explodează. Monstrul din Loch Ness: 7 - buzunar cu apă; 2 - flotor cu pavilion; 3 - remorcă. MONTANT Ponţii vertical ce serveşte la întărirea parapetelor metalice sau a pereţilor navei. MONTEVIDEO Cap. Uruguayului, port situat pe ţărmul estuarului La Plata. Cca 1,8 mii. loc. Principalul centru industrial şi comercial al ţării. Portul se compune din două băi: exterioară şi interioară. Adâncimea pasei de intrare în baia exterioară între spargevaluri, 10 m. Baia interioară formată de Pen. Montevideo pe care se află centrul oraşului şi molul Sintura se împarte în trei bazine: două pentru navele mari şi unul pentru navele de cabotaj. Tot MONTREAL____________________________________________________ 340 aici îşi are baza flota militară a Uruguayului. Lung. frontului de cheuri 5 km cu adâncimi de 10 m. Prin port trec 90%din mărfurile destinate exportului. Capacitatea de trafic, cca 7 mii. t/an. Import: cărbuni, petrol, fier, cherestea, prod. petroliere; export: ciment, piei, lână, prod. agroalimentare. Prin port tranzitează produsele de export aie Paraguayului care nu are ieşire la mare. Şantiere navale dotate cu două docuri uscate, două plutitoare şi trei cale de lansare; acestea asigură reparaţia naveior inel. Ds. în port este bazată flota de pescuit. Ist M. s-a aflat sub stăpânirea succesivă a Spaniei, Portugaliei, Angliei iar între anii 1816-1828 a fost inclus în componenţa Braziliei. Din 1829 capitala Uruguayului. MONTREAL Oraş în SE Canadei şi important port pe Fl. Sf. Laurenţiu ce se varsă în g. cu acelaşi nume din Oc. Atlantic. Cca 2,8 mii. loc. Este punctul terminus a 60 de linii transatlantice de transport mărfuri şi pasageri. Lungimea şenalului navigabil de la Quebec la M. 200 Mm (370 km), cu ad. până la 10,6 m. Lung. frontului de cheuri 23 km, cu ad. până la 10,7 m. Important centru industrial care asigură 1/3 din producţia naţională. Ind. de prelucrare a petrolului, construcţia de nave, avioane, vagoane, maşini, ind. uşoară. Traficul anual de mărfuri, peste 25 mil.t. Unul din cele mai mari porturi exportatoare de cereale de pe glob. în afară de cereale se exportă: produse petroliere, automobile, cherestea, hârtie; se importă: minereu de fier şi mangan, petrol, cărbuni, oţeluri. Şantiere navale care dispun de 3 docuri uscate şi două plutitoare care asigură reparaţia tuturor claselor de nave, inel. Cr. Portul este acoperit de gheaţă în lunile dec.-apr. MORENĂ Depozit format prin transportul materialului detritic (rezultat din sfărâmarea rocilor sub influenţa agenţilor externi) de către gheţari şi depunerea în locul topirii gheţii. MOORSOM, aparat ~ Aparat compus din două rigle ce alunecă una de-a lungul celeilalte, servind ia măsurarea înălţimii interpunţilor. MOORSOM, sistem ~ Sistem de calculare a volumului spaţiilor închise ale corpului navei la măsurătorile de tonaj (a fost iniţiat în 1854 de George Moorsom şi este aplicat în majoritatea ţărilor); sin. tonaj M., reguli M. MORMĂIT V. diafon. MORSE, alfabet ~ v. alfabet Morse. MORT 1. Şcondru îngropat în pământ sau în gheaţă, la care se leagă navele pe Dunăre în locurile unde nu există babale sau copaci, precum şi în mările polare. Se foloseşte şi la instalaţiile de manevră de forţă. 2. Contragreutate cu ajutorul căreia se mişcă o bigă, aducând-o deasupra gurii de magazie după ce a depus încărcătura pe cheu. 3. Bloc de beton, folosit ca punct fix în şantier pe timpul efectuării operaţiunilor de lansare a navelor sau pentru probe de tracţiune. MORTIER ist Piesă de artilerie cu traiectorie curbă folosită pe galiote pentru bombardarea cu ghiulele a coastelor. MOSTRĂ DE ARBITRAJ MC Probă din mărfurile care fac obiectul unui litigiu, prezentată comisiei de arbitraj pentru stabilirea calităţii acestora. MOŞNEAGU, Marian (n. 1961.. com. Boroaia, Suceava) Căpitan comandor. Absolvent al Liceului Militar de Marină „Alexandru loan Cuza" (1980) şi al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân" (1984); licenţiat în istorie (1998). Obţine titlul de doctor în istorie în cadrul Universităţii din Craiova (2004) cu teza Politica navală postbelică în România (1944-1958). între anii 1984-1990 îndeplineşte diferite funcţii în unităţi de nave maritime şi fluviale ale MM, în Istitutul de Marină „Mircea cel Bătrân" şi în cadrul CMM. în perioada 1990-1998 activează în presa militară fiind membru fondator şi redactor al revistei „Marina Română". Din 2001 director al Muzeului Marinei Române. Face parte din colegiile de redacţie ale revistelor „Marea Noastră" şi „Yacht Magazin". Publică numeroase studii şi articole de specialitate în prestigioase publicaţii militare şi civile. Volume publicate: Muzeul Marinei Române 1969-1999. Monografie (1999, coautor); Noi contribuţii la istoria marinei militare române (2001, coautor); Ziua Marinei la români (2002); Cultul apelor la români (2003); Odiseea navei scoală „Constanţa" (2004). MOTONAVĂ Navă propulsată cu ajutorul unui motor cu ardere internă. MOTOR Orice aparat folosit la uscat şi la nave care transformă energia (electrică sau calorică) în lucru mecanic util, de regulă sub formă de mişcare. M. cu combustie internă: 1. Motor care arde combustibilul în afara mecanismului care produce mişcare (motoare cu aburi, turbine cu aburi). 2. M. care arde combustibilul în interior producând mişcare (M. cu piston, M. cu turbine cu gaz); M. de rachetă Tip de motor în care reacţia este creată de gazele calde (produse prin combustie) evacuate. MOTOR AUXILIAR 1. Motor folosit pe navele cu vele ca mijloc de manevră în port sau în cazul lipsei de vânt. 2. Motor ce acţionează o instalaţie auxiliară de la bord. MOTOR MARIN Maşină de forţă pentru propulsia navelor maritime şi fluviale şi pentru funcţionarea unor instalaţii auxiliare ale navei, ca: pompe, generatoare electrice, servomotoare, vinciuri, cabestane etc. MOTOSCUTER HIDROJET Ambarcaţiune de agrement pentru una sau două persoane folosită pe râuri, lacuri şi în zona plajelor maritime. Se compune dintr-un motoscuter căruia i s-au înlocuit roţile cu un flotor carenat pentru asigurarea flotabilităţii şi a deplasării pe suprafaţa apei. Propulsia este realizată de o motopompă centrifugă care aspiră apa din prova şi o refulează printr-o diuză spre pupa, sub forma unui jet puternic de apă ce crează forţa de înaintare necesară. Manevrele într-un bord sau altul se realizează cu ajutorul ghidonului printr-un sistem de comandă care roteşte diuza în direcţia dorită şi odată cu aceasta jetul de apă propulsor. sin. hidroscuter, jet ski, scuter nautic, ski jet (formă incorectă), waverunner (după numele firmei constructoare). MOTOVELIER Navă care foloseşte pentru propulsie atât motorul, cât şi velele. MOUNTBATTEN, aparat ~ Aparat folosit pentru menţinerea postului în formaţie. Se compune din două cadrane: unul la comandă şi altul la maşini. Cadranul de la comandă este gradat în unităţi de distanţă; acul său este manevrat de ofiţerul de cart spre dreapta/stânga, în funcţie de distanţa cu care nava se află înaintea/înapoia postului; această distanţă este transmisă cadranului de la maşini, prevăzut cu un ceasornic de menţinere a postului, care măreşte sau reduce numărul de rotaţii ale maşinii până ce acul revine la zero, ceea ce înseamnă că nava este la post, iar maşinile funcţionează normai. MOUNTBATTEN, Lord Louis ~ de BURMA (1900-1979) Amiral britanic. Absolvent al Colegiului Naval Greenwich. A îndeplinit cele mai importante funcţii în Marina Militară Britanică; de la comandant al Flotilei de distrugătoare (1931-1941), la „prim lord al mării" (1955—1959); preşedinte al Comitetului întrunit al şefilor de State Majore (1958) şi şef al Statului Major al Apărării (1959-1965). în primul RM a luptat în M. Nordului participând la bătălia de la lutlanda (31 mai-1 iun. 1916). în al doilea RM din oct. 1941 a conceput şi a condus operaţiunile de comando şi de desant maritim, executând mai multe raiduri, între care cele de la Saint Nazaire şi Dieppe (1942). A acţionat pe TOM din Asia de Sud şi Sud-Est cu misiunea de a apăra India şi a recuceri Birmania ocupată de japonezi şi a continuat acţiunile până la capitularea Japoniei. După război a fost Vicerege şi guvernator al Indiei (1947-1948). A comandat escadra I de crucişătoare şi Forţele NATO din M. Mediterană. A fost un pionier al operaţiunilor combinate ale forţelor terestre şi navale. Amiral al Flotei (1956). MOZAMBIC Curent cald din Str. Mozambic şi V Oc. Indian care se deplasează spre S de-a lungul ţărmului african. Ramificaţie a curentului sud ecuatorial. Vit. 1,8-2,8 km/h (în perioada nov-apr.). Temp. med. la suprafaţă +28° C în feb. şi +25° C în aug. Continuă spre S sub numele de C. Agulhas. MOZAMBIC Str. între Ins. Madagascar şi Africa. Lung cca 1670 km, lăţime cca 925 km; ad. la N şi S peste 3000 m, în partea centrală 2400 m. Este străbătută de un curent de la N la S (v. curentul Mozambic). Porturi: Moţambique, Beira (Mozambic), Majunga (Madagascar). MULBERRY Denumirea codificată a pontoanelor de beton (cheurilor plutitoare) cu care aliaţii au amenajaturi port artificiale ia debarcarea în Normandia (1944). MUNTE SUBMARIN înălţime izolată a fundului mării sau ocenului, care are versante abrupte. „MUNTENIA" (ex. „Proteus", ex. „Gladys"). ist Vapor de marfă construit în 1890 de S.P. Austin & Son din Sunderland, Marea Britanie. Până în 1907 a navigat sub pavilion britanic purtând numele de „Gladys", apoi până în 1914 sub pavilion grec cu numele de „Proteus". în 1915 a fost achiziţionat de Societatea Anonimă Română de Navigaţiune „MARITIMA" din Brăila administrată de Theodoridi & Co. Cedat ruşilor în 1916, a fost în compunerea flotei imperiale sub numele de „TRANSPORT No. 99" până în 1918 când a fost capturat de germani şi apoi înapoiat românilor în 1919. între 1924-1929 s-a numit „Danubian" şi a purtat pavilion britanic. Din 1929 şi până în 1958 când a fost dezmembrat a navigat sub pavilion turcesc, având succesiv numele de „Panzo S", „AKIN" şi „SADAN". Caracteristici: tonaj 2 367 TRB/1 509 TRN/3 340 TDW; dimensiuni: 86,87 x 12,07 x 5,75 x 6,48 m; aparatul propulsor: 1 maşină cu aburi cu triplă expansiune, 2 căldări, vit 8 Nd. „MUNTENIA" (crucişător). Construit la Şantierul Naval Mangalia în 1979-1985, a fost cea mai mare navă de luptă construită vreodată în România, fiind clasificată iniţial _____________________________________________MURGULEŢ 341 „crucişător uşor porteiicopter". Scos din serviciul activ în 1988, a fost modernizat în 1990-1992 şi reclasificat ca „distrugător purtător de rachete" primind numele de „Mărăşeşti". La 1 aprilie 2001 a fost încadrat în clasa „fregate", păstrându-şi numele de „Mărăşeşti" şi numărul de bordaj 111; v. „Mărăşeşti" (fregată). MURADĂ 1. La navele de lemn, stringherul longitudinal aşezat pe traversele punţii. 2. MC Peretele interior al navei, situat între două punţi. 3. Spaţiu între punţi, sub M. (1). MURĂ 1. La velele pătrate, manevră curentă care trage colţul de mură al velelor inferioare spre prova, o „M. la babord/tribord" Cu vântul din babord/ tribord. 2. La velele latine sau aurice, manevră fixă cu care se leagă colţul de M. ai unei vele. MUREŞANU, Petre (1921-1995 n. Craiova) Lt Cdr. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1943. în al doilea RM a participat la misiuni de luptă la bordul distrugătoarelor şi canonierelor (1941-1944). în rezervă din 1952. în perioada 1952-1957, profesor la Şcoala Tehnică de marină. Brevetat comandant de lungă cursă, se îmbarcă pe traulerul oceanic „Constanţa" ca ofiţer secund. între anii 1975-1987, comandant pe nave ale Companiei NAVROM. înclinat spre cercetarea geografică, devine membru corespondent al Societăţii Regale de Geografie din Londra. Sş pensionează în 1987. MURGESCU, loan (1846-1913 n. Buzău) Viceamiral. A absolvit cursurile Şcolii Navale din Brest (1864-1866) efectuând apoi un voiaj de instrucţie la bordul navei-şcoală franceze „Jean Bart". Revenit în ţară cu gradul de Slt., a îndeplinit succesiv funcţiile de secund şi comandant pe navele Flotilei române „Ştefan cel Mare" şi „România". în 1873, având gradul de căpitan, a fost numit comandant al caponierei „Fulgerul", pe care a adus-o în ţară de la Toulon traversând mările: Mediterabă, Marmara şi Neagră. Numit provizoriu în 1874 comandant al Flotilei, a fost titularizat în această funcţie în 1875 cu gradul de maior. în războiul de Independenţă, ataşat pe lângă comandamentul flotilei ruse de pe Dunăre, participă cu şalupa „Rândunica" la atacul de la Măcin 13/14 (25/26) mai 1877), iovind decisiv cu torpila de şcondru monitorul otoman „Seyfi" care s-a scufundat. Revine la coamanda Flotilei până în 1879 când este numit director al Arsenalului Flotilei înfiinţat la Galaţi. Avansat colonel (1881) este numit inspector al navigaţieie şi al porturilor. în 1888 este numit a treia oară comandant al Corpului Flotilei, funcţiea ce o deţine până în anul 1901. Avansat general în 1893 iar după retragerea din activitate viceamiral în rezervă (1911). Numele lui a fost atribuit primului puitor de mine construit la Galaţi în 1939 iar apoi unui nou puitor de mine intrat în serviciul marinei Române în 1980. „MURGESCU" v. „Amiral Murgescu". MURGULEŢ, Scarlat (1831 - ) Maior. în 1849 a intrat în Legiunea de Cădeţi înfiinţată în 1845 în Moldova. în 1851 a absolvit cursurile organizate pentru cădeţi cu gradul de sublocotenent. A intrat cu gradul de locot. la Flotilă îndeplinind funcţia de comandant al punctului portuar Izmail. După unirea flotilelor sub Principatele Unite, comandant al punctului portuar Galaţi. Locţiilor al col. MURMANSK_________________________________________________ 342 Petrescu Constantin la comanda Flotilei (1865), iar din 1866 comandant al Flotilei până în 1867, când se retrage din armată fiind înlocuit de Cpt. Bărbieri Anton. MURMANSK Oraş-port în N Federaţiei Ruse situat pe ţărmul de E al G. Kola din M. Barents. Acvatoriul portului este apărat şi se află la 25 Mm distanţă de largul mării. Rada exterioară a portului este accesibilă pentru navele de mare tonaj. Portul dispune de 17 cheuri cu ad. până la 10,5 m.; nu îngheaţă în timpul iernii. Traficul anual de mărfuri, peste 8 mii. t. Se importă şi exportă: maşini, utilaje, cărbuni, materiale de construcţie. Şantier de reparaţii navale. Bazin pentru naveie de pescuit şi flota de spărgătoare de gheaţă. MUS 1. Elev marinar. 2. Om folosit la executarea manevrelor pe ambarcaţiunile de regată cu echipajul format din doi oameni. MUSA TEXTILIS i/. Manila. MUSON Vânt periodic în Oc. Indian şi M. Chinei, care bate iarna de la Nord-Est, iar vara de la Sud-Vest. Lăţimea M. este de circa 100 Mm, pe o distanţă de aproximativ 5 000 Mm. încetarea M. este un semn prevestitor de ciclon. MUSON VESTAFRICAN Vânt pe coasta de Vest a Africii, care bate tot anul dintr-un sector cuprins între Sud şi Sud-Vest. MUSTAŢĂ 1. Sart de Compres. Manevră fixă care porneşte de la vârful bompresului, trece pe la extremităţile antenei şi se termină la bord; serveşte la asigurarea laterală a bompresului; 2. Val în prova provocat de înaintarea navei; v. Kelvin, grup de valuri. MUSURĂ Depunere pe coasta mării, formată îndeosebi din resturi de crustacee (termen folosit în Delta Dunării). MUŞAMA Pânză de tendă (velă) de ţesătură specială din cânepă, in sau iută, impermeabilă, folosită pentru acoperirea etanşă la apă a gurilor de magazii. Pe fiecare gură se aşază peste bocaporţi 3-4 muşamale, care se fixează prin chingi spre a nu fi smulse de vânt sau valuri şi se etanşază pe marginile exterioare ale ramei prin şine metalice prinse în tacheţii de împănare şi fixate prin pene. MUŞAT, loan (1928-2002 n. ) Viceamiral. Absolvent al Şcolii militare de ofiţeri marină promoţia 1952 şi al Academiei Militare, facultatea de marină. A fost ambarcat pe nave ale MM în calitate de comandant de VT şi de şef de stat-major al divizionului de vedete torpiloare. După absolvirea Academiei Militare a comandat divizionul de vedete purtătoare de rachete şi alte unităţi ale flotei şi a avut un rol important în înfiinţarea Centrului de Instrucţie al MM din care a făcut o unitate de învăţământ model. Comandant al Marinei Militare (1979-1989), cu gradul de CAm. apoi VAm. în anii cât a îndeplinit funcţia de comandant al MM, aceasta a fost dotată cu mai multe nave militare proiectate şi construite în România, între care fregata „Mărăşeşti", s-a inaugurat noul sediu al CMM la Constanţa; s-a finalizat organizarea „centrului de scafandri" ş.a. Trecut în rezervă în 1989. MUŞCĂ 1. (despre ancoră) A se prinde cu gheara de fund. o „Unghi de muşcare" Unghiul dintre axa fusului ancorei şi dreapta care uneşte diamantul cu vârful ghearei; v. fig. ancoră. 2. (despre voltele unei parâme la baba) A intra una în alta. 3. (despre palane) A bloca temporar un palane, trecând trăgătorul pe sub un fir tensionat al curentului. MUZEUL ACADEMIEI NAVALE „MIRCEA CEL MĂTRÂN" Muzeu deschis oficial în feb. 2001, după o muncă asiduă, începută încă din anii '80, de culegere, studiere şi punere în valoare a unui bogat material muzeistic, coordonată de muzeograf dr. Mariana Păvăloiu, cu sprijinul comandantului academiei CAm Gheorghe Marin, Cdr. Chiriţă Mihai ş.a. Foarte multe dintre exponatele muzeului provin din donaţii ale ofiţerilor şi maiştrilor de marină, veteranilor de război ş.a. Muzeul este menit să popularizeze îndeosebi printre studenţii Academiei, trecutul istoric ai Marinei Române, evoluţia învăţământului de marină românesc, rolul marinei ca factor economic şi militar, contribuţia personalităţilor de seamă la făurirea şi dezvoltarea Marinei Militare şi Civile româneşti etc. MUZEUL MARINEI ROMÂNE Instituţie de ştiinţă şi cultură în domeniul marinei care se ocupă de culegerea, păstrarea, completarea şi popularizarea mărturiilor privind istoria şi dezvoltarea Marinei Române. Are un rol deosebit în educaţia patriotică a cetăţenilor ţării şi îndeosebi a marinarilor şi a generaţiei tinere. Primul Muzeu al Marinei s-a înfiinţat în 1965 la Mangalia, recunoscut ca instituţie de interes naţional, fiind rezultatul activităţii neobosite a comandorilor Dan Nicolaescu şi Filaret Popescu, ajutaţi şi de alţi ofiţeri. în 1969 a fost transferat la Constanţa în clădirea fostei Şcoli Navale. Cele mai importante domenii prezentate în M.M.R. sunt susţinute de colecţii alcătuite din amfore şi ceramică veche, arme albe şi de foc, arme sub apă, medalistică, uniforme, aparatură şi instalaţii navale, tablouri, carte veche, navomodele ş.a. numărând peste 38 000 de exponate. Specialiştii M.M.R. care au descoperit, prelucrat şi pus la dispoziţie, cu eforturi mari, imensa documentaţie care încântă azi ochiul şi sufletul vizitatorului sunt cei citaţi mai jos: comandorii Filaret Popescu, Nicolae Petrescu, Ion Raicu, Mircea Codaş; muzeografii: dr. Carmen Atanasiu, Georgeta Borandă, Cornel Greavu, dr. Mariana Păvăioiu; artiştii plastici: Aurel Stoicescu, Niki Popescu, Constantin (Titi) Popescu; coordonatori: Dumitru Mercea, Vasile cel Mare, Dumitru Petrical. Un rol deosebit în coordonarea şi îndrumarea activităţii muzeistice în vederea realizării obiectivelor propuse a revenit directorilor M.M.R.: Cdr. loan Pascu 1969-1975; Cdr. Nicolae Petrescu 1975-1986; Cdr. Gheorghe Cioenaru 1990-1995; Cdr. Jipa Rotaru 1995-1996; Cdr. Jianu Moldovan 1996-1998; Cdr. Ion lonescu 1998-2001; Cpt. Cdr. Marian Moşneagu 2001. MUZEUL PORTULUI CONSTANŢA Muzeu inaugurat la 16 oct. 1996 cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie a portului modern. Funcţionează în clădirea amplasată pe digul de intrare în port (fost „Cuibul Reginei"), proiectată şi realizată de inginerii portului Constanţa, sub îndrumarea directă a ing. Anghel Saligny. N Pavilion din Codul internaţional de semnale, care, ridicat izolat, înseamnă „NU" (negativ). NADIR Punct de intersecţie a sferei cereşti cu verticala locului prelungită în jos (opus Zenitului). NAGASAKI Port important la M. Chinei de Est pe ţărmul de V al Ins. japoneze Kyushu, situat într-o baie adâncă bine protejată de valuri. Peste 300 mii loc. Important centru de construcţii şi reparaţii navale (concernul Mitsubishi). Sunt, de asemenea, dezvoltate constr. de maşini, ind. metalurgică, textilă, ind. militară; depozite de combustibil, ist Cunoscut din sec. XII ca sat de pescari, s-a dezvoltat după 1854 când a fost declarat de către puterea Şogunilor port liber pentru comerţ cu străinii. în al doilea RM, la 9 aug. 1945, aviaţia americană a lansat o bombă atomică asupra oraşului distrugând o treime din suprafaţa acestuia şi omorând peste 75 mii de locuitori. NAGOYA Oraş şi important port japonez în SE Ins. Honshu la G. Ise din Oc. Pacific. Supr. acvatoriuiui 21 km2; este protejat de un dig spargeval lung. de 7,6 km. Lung. frontului de cheuri 38 km cu ad. de 13 m. Terminale de containere, mărfuri generale, linie de feriboturi. 160 de dane aparţin companiilor private. Traficul anual de mărfuri 11 mii. t. Anual, în port sunt operate cca 58 mii de nave. Import: petrol, cherestea, cărbuni, fier vechi, cereale, bumbac, lână; export: utilaje industriale, automobile, confecţii metalice; şantiere navale de construcţii a navelor civile de mare tonaj şi navelor militare, inel. Ds. NAHA Oraş-port şi BMM japoneză în Ins. Okinawa (Arh. Rykyu) în Marea Chinei de Est. Cca 250 mii loc. Lung. frontului de cheuri 4,5 km, cu adâncimi până la 11 m. BMM a SUA (din 1945) pe ţărmui de SV al insulei. NAHIMOV, Pavel Stepanovici (1 802-1855) Amiral rus. în 1822-1825, ca ofiţer pe fregata „Kreiser", a participat la o călătorie în jurul Pământului. S-a remarcat în bătălia de la Navarino (1827) în calitate de comandant de baterie pe nava de linie „Azov". în războiul ruso-turc (1828-1829) a comandat corveta „Navarin" şi fregata „Pallada". în războiul Crimeii (1853-1856) a comandat escadra care a înfrânt flota turcă în bătălia navală de la Sinope (1853). A condus de fapt apărarea Seva-stopolului, în timpul căreia a fost rănit mortal (10 iul. 1855). înmormântat la Sevastopol, unde are ridicată o statuie. NAHODKA Oraş-port rusesc în Extremul Orient la G. cu acelaşi nume din M. Japoniei. Dispune de 33 dane înşirate de-a lungul ţărmului cu ad. de 6-12 m. G. îngheaţă numai în iernile aspre, când se folosesc, la nevoie, spărgătoare de gheaţă. Portul este specializat în operaţiuni de transbordare a mărfurilor de export/import pe relaţiile cu Ciukotca, Japonia, SE Asiei şi Australia. Traficul anual de mărfuri cca 10 mii. t. în apropiere de port se află cea mai importantă bază petrolieră. Port de pescuit cu 10 dane cu adâncimi de 2-16 m. NAIE Denumire arhaică pentru navă, ambarcaţiune. NAILON Fibră textilă sintetică din care se confecţionează parâme. Există două variante: mătase de N., fabricată din fibre lungi de calitate superioară, şi lână de N., fabricată din deşeuri. Rezistenţa parâmelor din mătase de N. este de două ori mai mare decât cea a parâmelor de manila; la rezistenţă egală, greutatea lor este aproximativ de două ori mai mică decât cea a parâmelor de manila. Parâmele din mătase de N. se folosesc pentru remorcare, legare etc. Din lâna de N. se fac parâme împletite şi parâme mai slabe; sin. nylon. NAMPO (Chinanpo) Oraş-port în Corea de Nord (avanportul Phenianului) la M. Galbenă. Cca 85 mii Ioc. Centru industrial şi comercial, port de pescuit. Ind. metalurgică de metale neferoase. Construcţii navale. NANSEN, Fridtjof (1861-1930) Explorator polar, oceanograf şi om politic norvegian. A condus expediţia pe schiuri care a traversat Ins. Groenlanda de la E la V (1888); în 1893-1896 a organizat şi condus expediţia în Arctica cu nava „Fram", special construită pentru a folosi deriva gheţarilor şi a se apropia cât mai mult de Polul Nord, apoi a pornit spre Pol atingând punctul 86°14/ lat. N, de unde a trebuit să se întoarcă. între 1900-1914 a efectuat studii oceanografice în N Oc. Atlantic studiind curenţii marini din acea zonă. în 1913 a făcut o călătorie de cercetare în Extremul Orient. După primul RM a lucrat în instituţiile Ligii Naţiunilor implicându-se în acţiuni umanitare în ţările devastate de război. Premiul Nobel pentru pace (1922). NANTES Oraş în NV Franţei (prov. Bretagne); port la estuarul Fl. Loara; are 3 bazine cu un front de cheuri de 5 km şi cu ad. până la 9 m. Important centru de construcţii navale care asigură orice fel de reparaţii la navele civile şi militare. Traficul anual de mărfuri 5,3 mii. t. Import: cărbuni, ţiţei, minereuri, cherestea, cereale; export: maşini, metale, îngrăşăminte. Legături comerciale intense cu Africa de Nord, Orientul Apropiat, Anglia şi SUA. NANU, Dumitru (1938 n. Aninoasa, Gorj) Contraamiral. 1961 absolvent al Academiei Tehnice Militare, specialitatea Instalaţii Electrice de Bord; a îndeplinit funcţii importante în unităţi ale Marinei Militare: 1990-1994 comandant al Centrului de Scafandri; 1994-1995 comandant al Brigăzii de Submarine şi NAO 344 jagheab. o „N. deschisă". Situaţia unei nave ancorate ale cărei lanţuri de ancoră nu sunt încurcate. Scafandri; în prezent este profesor universitar la Academia Navală „Mircea cel Bătrân". NAO ist Navă mare de transport, (din care provine galionul de comerţ) folosită de spanioli, portughezi ş.a. Cuvântul N. este folosit în prezent pe plan internaţional pentru un anumit tip de velier, a cărui machetă aproximativă a fost construită în jurul anului 1450 şi se păstrează la Muzeul Maritim „Prins Hendrick" din Rotterdan, după ce a stat sute de ani într-o biserică din Mataro (Spania). Prezentându-şi navele, Cristofor Columb spune în jurnalul său că „Nina" şi „Pinta" sunt caravele (nave rapide, uşor manevrabile şi cu pescaj mic), în timp ce „Santa Maria" este o nao, adică o navă comercială mare, cu forme rotunde, care calcă mult la apă şi poate transporta o cantitate apreciabilă de marfă. Date mai precise nu se cunosc. NAPIER, diagramă ~ Reprezentare a curbei deviaţiilor pe un grafic ale cărui axe de coordonate formează un unghi de 60°. „NAPOLEON" Prima navă de linie franceză, cu vele şi maşini, cu elice (1852), prima de acest fel din lume. Caracteristici: depl. 5 047 t; dim.: 71,3 x 16,2 x 7,7 m; suprafaţa velică 2 812 m2; puterea maşinilor 1 100 CP; vit. 13,9 Nd; 90 tunuri. NAPOLI (I) Golf (il Golfo di Napoli) în M. Tireniană, limitat spre larg de Ins. Ischia şi Capri. înaintează în uscat (Pen. Italică) pe o distanţă de 22 km. Lăţimea la intrarea în g. 30 km; ad. max. 300 m. Maree semidiurne cu ampl. de 0,4 m. Pe ţărmul de E se înalţă vulcanul Vezuviu. Pr. port: Napoli. NAPOLI (II) (Neapole) Important port şi BMM a Italiei la G. cu acelaşi nume la M. Tireniană. Cca 5 mii. loc. Portul este apărat cu diguri şi spargevaluri şi se împarte în 3 zone: de pasageri (în partea de V), cereale şi mărfuri generale (centru) şi mărfuri lichide şi în vrac (în partea de E). Lung. frontului de cheuri 14 km, cu ad. până la 14,5 m. Traficul anual de mărfuri cca 18 mii. t, iar fluxul de pasageri peste 2 mii. persoane anual. Şantierele de construcţii şi reparaţii nave dispun de 3 docuri uscate şi 2 plutitoare asigurând construcţia navelor militare, inel. crucişătoare, şi reparaţia tuturor claselor de nave militare şi civile (până la 100 mii t). Uzină de fabricaţie a torpilelor. BMM aflată în partea de V a portului asigură bazarea tuturor claselor de nave. Bază principală a Flotei a 6-a americane. NARĂ 1. Piesă masivă de formă tubulară, înclinată, prin care lanţul ancorei trece de pe punte în bordajul lateral. Porţiunea de pe bordajul lateral se numeşte buză, partea tubulară, tub sau manşon, iar partea de la punte, guler. La navele moderne N. este foarte puţin înclinată, iar manşonul constă dintr-o jumătate de tub în formă de Napoleon A - nară de ancoră: 7- manşon; 2 - guler; 3 - punte; 4 - buză. B - nară de bordaj: 7 - parapet; 2- montant; 3 - nară de bordaj. NARĂ DE BORDAJ Armătură ovală în jurul unei găuri în parapet, în dreptul babalelor, prin care trec parâmele de legare ale navei. NARĂ DE ETRAVĂ Inel fixat la capul etravei, prin care se trece remorca când nava este remorcată; sin. inel de etravă. NARĂ DE PUT Tub vertical deasupra puţului lanţului, prin care lanţul trece din put pe punte. Uneori, este prevăzută la punte cu o stopă de nară. NARĂ DE REMORCĂ Tub înclinat între punte şi etravă, prin care trece remorca când nava este remorcată. „NARCISSUS" ist Velier tip cliper cu trei arbori, sub pavilion britanic, construit în anul 1875 la şantierul naval Glasgow. A fost una din primele nave pe care s-a montat un compas magnetic cu sistem de magneţi pentru compensare. în anul 1922 intră în coliziune cu o altă navă pe care o scufundă. în prezent se află în portul Mystic din Connecticut (SUA), folosit ca navă-muzeu. Depl. 4 340 t; dim.: 73 x 13,07 x 5,20 m; echipaj 46 oameni. NARVIK Port şi BMM pe ţărmul de NV al Norvegiei în G. Vest Fjord din M. Norvegiei. Cca 12 mii loc. Port specializat în exportul de minereu de fier (din Suedia) şi celuloză (din Finlanda). Lung. frontului de cheuri 12,6 km cu ad. până la 27,5 m. Este accesibil pentru mineraliere cu o capacit. de 350-400 mii t. Traficul anual de mărfuri cca 14,6 mii. t (90% export minereu de fier). Ateliere de reparaţii nave cu tonaj redus. ist. în al doilea RM trupe germane au debarcat la 9 apr. 1940 la N de port pe care l-au ocupat. După 5 zile (14 apr. 1940), unităţi anglo-franceze au debarcat în apropierea portului şi, împreună cu unităţi norvegiene, l-au luat în stăpânire la 28 mai.'însă la 5-8 iunie unităţile anglo-franceze au fost evacuate, iar trupele norvegiene, rămase fără sprijin, au fost silite să capituleze. Germanii au folosit portul pentru importul şi transportul minereului suedez şi pentru a-şi baza propriile nave de luptă. NAS Porţiune superioară a avântării prova. NATO v. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. NATURA FUNDULUI Structura fundului mării (piatră, nisip, mâl etc.) care trebuie cunoscută pentru a şti dacă locul este bun pentru ancoraj, câte chei de lanţ trebuie filate, dacă se poate pune submarinul pe fund etc. Uneori serveşte şi la identificarea aproximativă a regiunii în care se află nava. o „Fund argilă/nămol/ scoici" etc. Formulă de raport privind N.F., determinată prin sondare. NAŢIONALITATEA NAVEI Particularitatea unei nave de a aparţine unui anumit stat, al cărui pavilion îl poartă, de a cărui protecţie se bucură şi sub jurisdicţia căruia se află. Se acordă de stat în conformitate cu legile naţionale, prin certificatul de naţionalitate. NAUFRAGIAT Persoană care a suferit un naufragiu. NAUFRAGIU Avarierea gravă a navei urmată de pierderea totală sau parţială a acesteia. De-a lungul secolelor au avut loc pe apele oceanului planetar nenumărate naufragii şi distrugeri de nave din cauza furtunilor, cetii, gheţarilor, slabei pregătiri a echipajelor, erorilor de pilotaj etc., unele transformate în adevărate dezastre şi tragedii din cauza pierderilor de vieţi omeneşti. Au rămas vii în memoria omenirii tragicul naufragiu ai navelor Titanic (1912), Lusitania (1915) ş.a. în limbaj curent, termenul de N. este atribuit oricărui sinistru grav, îndeosebi când se soldează cu pierdere totală, indiferent de cauza care l-a produs; sin. sinistru maritim. NAUPATIE med., sin. rău de mare ' NAURU Ins. în Oc. Pacific la 4 000 km NE de Sydney (Australia) şi 40 km S de Ecuator. Teritoriu al republicii cu acelaşi nume. Supr. 21,3 km2; 78 mii loc. Importante exploatări şi exporturi de fosfaţi. Port pr. Meneng, punct de legătură în zona de S a Pacificului. Aeroport internaţional (Yaren). ist Descoperită în 1798 de căpitanul englez John Fearn, devine în 1888 colonie germană. în 1914 este ocupată de australieni, iar între 1942-1945 de japonezi. Sub tutela ONU între 1947-1968. în 1968 îşi proclamă independenţa devenind Rep. prezidenţială Nauru. NAUTIC Referitor la nave şi navigaţie. NAUTICĂ înv., sin. conducerea navigaţiei. „NAUTILUS" 1. Primul submarin, inventat de americanul Bushnell (1766). 2. Submarin, construit de Fulton (1801), cu care s-au efectuat experienţe reuşite. 3. Submarin american cu propulsie atomică, de 3 180 t, şi prima navă din lume din această clasă (1955). în 1958 a trecut pe sub calota de gheaţă a Polului Nord. NAUTOFON Aparat ce emite semnale de ceaţă cu ajutorul unei membrane metalice care vibrează între polii unui electromagnet. Bătaia N. în condiţii favorabile depăşeşte 5 Mm. NAVAL 1. Referitor la nave. 2. Referitor ia marina militară. NAVARH ist Comandantul flotei în Grecia antică. NAVARINO Port pe coasta de SV a Peloponesului (sudul Greciei). în sec. XVIII—XIX a fost teatrul unor confruntări navale de amploare. 1. în războiul ruso-turc (1768-1774) o escadră rusă, sub comanda amiralului Spiridov, a debarcat un desant la N şi a asediat cetatea, silind garnizoana turcă să capituleze (21 apr. 1770). 2. în timpul războiului de eliberare a poporului grec (1821-1829), în rada portului N. a avut loc o mare bătălie navală (20 oct. 1827) în care flotele aliate Anglia, Franţa şi Rusia (10 nave de linie, 10 fregate, 6 bricuri şi goelete) au zdrobit flota turco-egipteană (3 nave de linie, 19 fregate şi alte nave, în total 69 unităţi), _________________________________________________NAVĂ 345 determinând eliberarea Greciei de sub dominaţia otomană, (azi portul Pylos). NAVĂ 1. Plutitor de dimensiuni mari (a nu se confunda cu ambarcaţiunea), amenajat şi echipat pentru a se deplasa pe apă sau sub apă, în scopul efectuării transporturilor de mărfuri şi pasageri, în scopuri militare, pentru lucrări hidrografice, pescuit etc. Principalele elemente constructive şi de exploatare ale N. sunt: deplasanentul, lungimea, lăţimea, pescajul, viteza, armamentul (la N. militare), tonajul registru şi tonajul deadweight (la N. comerciale). N. trebuie să posede bune calităţi nautice pentru a naviga în siguranţă: flotabilitate, insubmersibilitate, stabilitate, manevrabilitate, capacitate de înaintare şi bună ţinută pe mare rea. Corpul N. este delimitat de bordajul exterior şi de punte. Spaţiul închis al corpului N. este împărţit în compartimente, de regulă, etanşe. Marea diversitate a tipurilor de N., rezultată din particularităţile lor constructive şi din dotarea cu tehnică, este determinată de tendinţa de a satisface cele mai variate cerinţe de ordin economic, militar etc. în clasificarea N. se ţine seama de destinaţie, zona de navigaţie, sistemul de propulsie, tipul propulsorului, materialele de construcţie, modul de deplasare prin apă. N. mai pot fi clasificate şi după arhitectură, numărul de arbori, numărul de punţi, amplasarea maşinii etc. După destinaţie, ele se împart în N. civile şi N. militare. La rândul lor, N. civile se împart în următoarele grupuri: N. de transport: N. de pasageri, pacheboturi, cargouri, mineraliere, petroliere, vrachiere, portcontainere etc.; sin. N. comerciale, N. de comerţ; N. auxiliare: remorchere, spărgătoare de gheaţă, pilotine, şaîupe de serviciu etc.; N. cu destinaţie specială: ateliere plutitoare, docuri plutitoare, N. far, N. hidrografice, N. de salvare etc.; N. de exploatare piscicolă: N.-bază pentru pescadoare, driftere, traulere etc.; N. tehnice: drăgi, macarale plutitoare, elevatoare plutitoare etc. N. militare se împart în următoarele grupuri: N. de luptă: submarine, portavioane, crucişătoare, N. purtătoare de rachete, monitoare, distrugătoare, vânătoare de submarine, puitoare de mine, dragoare, vedete torpiloare ş.a.; sin. N. de război; N. auxiliare: N.-şcoală, N.-bază pentru submarine, N.-bază pentru vedete torpiloare, N. de salvare, N. hidrografice, N.-cazarmă, ateliere plutitoare ş.a.; N. de deservire: remorchere, docuri plutitoare, drăgi plutitoare, N. de demagnetizare, N. de salvare portuare, N.-cisternă, pescuitoare de torpile ş.a. în funcţie de caracteristicile tehnico-tactice şi rolul lor în luptă în unele flote, N. militare se împart în ranguri. După zona de navigaţie, distingem: N. care navigă în zone nelimitate; sin. N. oceanice; N. care navigă în zone limitate; N. care navigă în zone cu gheţari; N. costiere; N. care navigă în ape interioare (fluvii, lacuri); sin. N. fluviale; N. mixte (care navigă pe mare şi fluviu). Toate clasele de nave se împart în următoarele grupuri: N. cii rame; N. cu vele (veliere); N. fără propulsie (remorcate sau împinse) - şlepuri, barje, docuri, pontoane etc.; N. cu propulsie proprie - cu maşini cu aburi, cu turbine (cu vapori sau gaze), cu motor cu NAVĂ AMAGNETICA 346 ardere internă, turbo-electrice, Diesel-electrice etc. După tipul aparatului propulsor, deosebim: N. cu zbaturi; N. cu elice; N. cu jet de apă; N. cu palete verticale; N. cu tracţiune pe cablu sau lanţ etc. După materialul din care este construit corpul navei, distingem: N. din lemn; N. din oţel; N. din metale amagnetice (aluminiu sau aliaje de aluminiu); N. din beton armat; N. compozite (construite din materiale diferite); N. din material plastic (masă plastică cu fibre de sticlă). După modul de deplasare prin apă (poziţia corpului fată de suprafaţa apei), există: N. cu deplasament (N. clasice); N. cu deplasament dublu (sub apă şi la suprafaţă); sin. submarine; N. fără deplasament (N. cu aripi portante, hidroglisoare, N. cu redan, N. cu pernă de aer etc.). în condiţiile evoluţiei tehnico-ştiinţifice actuale, procesul de diversificare şi specializare a N. continuă. în acelaşi timp, se manifestă şi o altă tendinţă, de universalizare, de folosire a unei N. în cât mai multe scopuri . 2. în sens restrâns, N. cu trei-cinci arbori cu greement pătrat; v. fig. greement. 3. în sensul Regulilor de drum, orice plutitor autopropulsat sau remorcat, de ex., o ţintă pentru trageri de artilerie. 4. DM Persoană juridică responsabilă „in rem" (materialmente) pentru greşelile comandantului sau echipajului său (de ex., o veghe care doarme) şi care poate fi condamnată de un tribunal maritim, N. putând fi sechestrată şi vândută. O N. de război, deşi responsabilă „in rem", nu poate fi sechestrată sau vândută, iar comandantul sau echipajul nu poate fi atacat „in persona" la tribunalul maritim. Până după al doilea RM, nava mai era numită bastiment sau vas (termeni care nu se mai folosesc în marină). apei la înaintarea navei se află înaintea centrului de ve latură. NAVĂ AUTODESCĂRCĂTOARE MC navă destinată transportului de mărfuri în vrac şi echipată cu mijloace proprii de descărcare (benzi rulante, transportoare, role etc.), încărcarea efectuându-se cu mijloacele portului. NAVĂ AUTOPROPULSATĂ v. navă; sin. navă cu propulsie proprie. NAVĂ AUXILIARĂ v. navă. NAVĂ-BARC Velier cu 3-5 arbori cu greement pătrat, cu excepţia artimonului (numit şi bate-pupa), care are greement aurie; nava-barc cu trei catarge se mai numeşte şi „bric cu artimon". rândunică artimon (vele pătrate) bate pupa (vele aurice) gabier bompres vela r Navă cu cinci arbori: 7 - arborele artimon; 2 - arborele pupa; 3 - arborele mare; 4 - arborele prova; 5- arborele trinchet. NAVĂ AMAGNETICĂ 1. Navă construită, pe cât posibil, din materiale amagnetice (lemn, metale amagnetice, material plastic) şi destinată măsurării elementelor câmpului magnetic terestru. Aproape toate navele de acest tip au şi vele. 2. mii. Navă folosită pentru dragarea minelor magnetice. NAVĂ AMBOSATĂ v. ambosare NAVĂ-AMIRAL 1. mii. (rar) Navă la bordul căreia se află un amiral. 2. v. navă-comandant. 3. MC Cea mai mare navă a flotei sau a unei companii de navigaţie. NAVĂ ARDENTĂ Navă cu vele care are tendinţa de a veni în vânt. în acest caz centrul de rezistentă laterală a Navă-barc cu patru arbori (variantă) (După Admiralty Manual of Seamanship) NAVĂ-BAZĂ mii. Navă auxiliară pentru cazarea personalului şi deservirea tehnico-materială a unui grup de nave mici (submarine, distrugătoare, vedete torpiloare ş.a.) aflate în staţionare sau în refacere. NAVĂ-BAZĂ PENTRU BALENIERE Navă de mare tonaj (peste 20 000 tdw), prevăzută cu instalaţii şi mijloace pentru prelucrarea parţială a produselor de pescuit, facerea buncărului etc., precum şi cu încăperi de locuit şi sanitare pentru echipaje. însoţeşte, de regulă, opt-zece baleniere. NAVĂ BUNĂ MC Navă în stare de navigabilitate, capabilă să execute o călătorie. NAVĂ-CAPCANĂ mii. Navă de război (de obicei, un fost cargou), cu aspect inofensiv, folosită îndeosebi în primul război mondial în lupta împotriva submarinelor. NAVĂ CARE DEPĂŞEŞTE Conform RPAM, este nava care se apropie de o altă navă, venind dintr-o direcţie mai mare de două carturi înapoia traversului acesteia din urmă şi din drumul căreia trebuie să se îndepărteze; sin. navă care ajunge din urmă. NAVĂ-CISTERNĂ Navă destinată transportului de lichide în vrac, de ex., petroliere, nave de transportat apă etc. NAVĂ-CISTERNĂ PENTRU CHIMICALE 1. Navă destinată transportului de acizi şi altor substanţe chimice în tancuri. 2. Navă construită sau adaptată în mod special pentru a transporta un caric de substanţe chimice lichide în vrac. în definiţie sunt incluse şi petrolierele (definiţia Convenţiei) internaţionale pentru prevenirea poluării marine, 1973). NAVĂ COLECTOARE pese. Navă de construcţie specială, destinată transportului peştelui oceanic preluat de la traulere şi predat la navele-uzină sau în porturi. Este echipată cu instalaţii de încărcare/descărcare, spaţii frigorifice şi uneori instalaţii de prelucrare a peştelui. N.C. fac şi oficiul de aprovizionare a traulerelor pe care ie deservesc. La seria de 4 nave colectoare intrate în compunerea întreprinderii de pescuit oceanic (IPO) Tulcea (Polar MV) construite în RDG şi URSS (1972-1973) s-a adăugat o nouă serie de N.C. (Polar V—XII) de acelaşi tip construite ia Galaţi (1980-1982) având următoarele caracteristici: 7 000 tdw; dim. 129,59 x 17,70 x 7,50 m; vit. 16,5 Nd; v. Flota de Pescuit Oceanic. Navă colectoare tip polar III: 1, 2, 3, 4- magazii. NAVĂ-COMANDANT mii. Navă pe care comandantul unei grupări (grup) şi-a arborat marca de comandament. De regulă, N.-C. este dotată cu numeroase mijloace de transmisiuni pentru legătura cu subordonaţii, precum şi cu mijloace pentru supravegherea situaţiei aeriene, navale şi submarine. N.-C. amfibie Navă pe care se ambarcă comandanţii forţelor navale şi trupelor de debarcare. Este prevăzută cu instalaţii complexe de transmisiuni şi cu posturi de comandă pentru statele-majore navale şi terestre. NAVĂ COMERCIALĂ MC Navă destinată transporturilor de mărfuri şi de persoane pe mare sau pe ape interioare; v. navă; sin. navă de comerţ. NAVĂ COMERCIALĂ ARMATĂ Navă comercială prevăzută cu armament defensiv în timp de război. Nu este considerată navă de război. Armarea navelor comerciale a constituit o practică obişnuită pe timpul marinei cu vele, în lupta împotriva corsarilor şi piraţilor; a fost reluată în primul şi în cel ce-al doilea război mondial. NAVĂ CORSAR v. cursă. NAVĂ CU ARIPI PORTANTE Navă autopropulsată cu aripi portante montate sub corpul acesteia; la o anumită viteză se creează o forţă de sustentaţie capabilă să ridice nava la suprafaţa apei, rezistenţa apei la înaintare reducându-se substanţial. Acest tip de navă se carac- ________________________________________NAVĂ CU VELE 347 terizează prin manevrabilitatea sa deosebită, nu formează vaiuri, nu are ruliu şi tangaj în timpul înaintării etc. Navigă în special pe fluvii, pe lacuri şi pe mare caimă în zone de litorai. NAVĂ CU BORDAJE ONDULATE Navă al cărei bordaj între linia de încărcare de vară şi curbura gurnei prezintă două ondulaţii orizontale destinate să întârzie şi să limiteze formarea şi efectul valurilor produse de mişcarea verticală a apei şi a navei şi să permită o scurgere cât mai rapidă spre pupa a filoanelor de apă. în acest mod, valul de prova nu se dezvoltă decât parţial, vârtejurile sunt reduse şi ca rezultat se obţine o creştere a vitezei. NAVĂ CU CAPACITATE DE MANEVRĂ REDUSĂ Navă care, dată fiind natura lucrărilor pe care le efectuează, are o capacitate limitată de a manevra, conform Regulilor de drum: balizoare, cabliere, drăgi, portavioane la apuntare şi decolare, dragoare de mine cu draga la apă. NAVĂ CU PERNĂ DE AER Navă care se deplasează alunecând pe un strat de aer pompat cu ajutorul unor turbosuflante verticale. Propulsia se realizează cu motoare turbopropulsoare sau turboreactoare aeriene care asigură o viteză de 80-100 Nd. înălţimea deasupra apei este de 0,5-3 m. Acest tip de navă prezintă numeroase avantaje: eliminarea rezistenţei apei la înaintare, posibilitatea navigaţiei deasupra apelor puţin adânci, acolo unde navele cu elice nu au acces, posibilitatea trecerii de pe suprafaţa apei pe uscat etc. NAVĂ CU PROPULSIE MECANICĂ 1. Navă propulsată cu mijloace ce efectuează un lucru mecanic: turbine, maşini alternative, motoare. 2. Navă ce foloseşte la un moment dat propulsia mecanică. în sensul Regulilor de drum, o navă cu vele având velele întinse şi un motor auxiliar în funcţiune este N.c.P.M. NAVĂ CU PROPULSIE NUCLEARĂ Navă echipată cu o centrală nucleară care furnizează energia necesară propulsiei. Folosit iniţial la navele militare, sistemul s-a extins şi la navele de transport, spărgătoarele de gheaţă etc. Acest tip de nave prezintă avantajul unei autonomii foarte mari, practic limitată doar de rezistanţa echipajului şi de rezervele de alimente la bord. NAVĂ CU RAME Navă propulsată cu ajutorul ramelor. NAVĂ CURIER Navă de mic tonaj folosită în cadrul flotei pentru distribuirea corespondenţei, a ordinelor scrise sau verbale sau în alte scopuri; sin. avizo. NAVĂ CU TREI INSULE v. insulă. NAVĂ CU TREI PUNŢI ist. Navă de linie cu trei punţi de tunuri (până la 120 de piese), fiind folosită adesea ca nava-comandant; sin. trei punţi. NAVĂ CU VELE Navă propulsată cu ajutorul vântului, care acţionează asupra velelor. Cunoscând o largă înflorire şi diversitate până la începutul sec. XX, N.c.V. sunt folosite în prezent doar în scopuri limitate: cabotaj, pescuit, şcoală etc. NAVĂ CU VELE Şl ZBATURI/ELICE 348 Principalele tipuri de nave cu vele: 1 - navă-barc cu 5 arbori; 2 - navă cu 4 arbori (cu greement pătrat); 3 -navă-barc (cu 4 arbori); 4 - navă cu 3 arbori (cu greement pătrat); 5 -navă-barc cu 3 arbori; 6 - barchentină; 7- goeletă cu gabieri (cu 3 arbori); 8 - goeletă cu pic (cu 3 arbori); 9 - goeletă cu pic (cu 2 arbori); 10 -goeletă cu gabieri (cu 2 arbori); 11 - brigantină (sau bric-goeletă); 12 - bric; 13 - slup (cuter); 14 - Ketch. După „De Grote Zeilschepen" (Olanda) NAVĂ CU VELE Şl ZBATURI/ELICE Navă caracteristică perioadei de trecere de ia propulsia cu vele la cea cu aburi (mixtă). Zbaturile (respectiv elicea) erau acţionate de o maşină alternativă pusă în mişcare cu aburii produşi de o căldare. Deplasarea cu ajutorul maşinii se făcea în caz de vânt nefavorabil sau pentru manevra de intrare şi ieşire din port. Când nava se deplasa, cu vele, maşina era oprită. Pentru a nu opune rezistenţă la înaintarea cu vele, elicea corvetei franceze „Chaptal" (pe care a navigat şi compatriotul nostru Ion Ghica în calitate de guvernator al Insulei Samos pe când lupta împotriva piraţilor pe timpul Războiului Crimeii) era retrasă într-un tunel special. N AVĂ/AMB ARCATIUNE DE AGREMENT Navă, yacht sau ambarcaţiune cu vele sau cu motor, fără scop lucrativ, destinată exclusiv voiajelor de agrement şi amenajată în acest scop. Din punct de vedere constructiv şi al siguranţei în navigaţie, se supune normelor CIOVUM. NAVĂ DE BALIZAJ v. balizor. NAVĂ DE BĂTĂLIE (battleship) Cea mai puternică navă de luptă a flotelor mondiale, construită mai întâi în Franţa începând din 1860, care a înlocuit nava de linie din lemn şi propulsată cu ajutorul velelor. Termen livresc; v. navă de linie. NAVĂ DE BLOCARE/OBSTRUARE mii. Navă scufundată la intrarea unui port (unui loc de staţionare) pentru a împiedica ieşirea flotei adversarului. NAVĂ DE CALCUL 1. Navă ale cărei dimensiuni au fost luate în consideraţie în procesul proiectării unui canal sau unei ecluze. 2. Navă luată ca unitate în efectuarea diferitelor calcule tehnico-economice. NAVĂ DE CERCETARE Navă dotată cu aparatură specială şi destinată cercetărilor marine în diferite domenii: biologie, fizică, geologie etc. Poate fi navă de suprafaţă sau submarin. NAVĂ DE CERCETĂRI SUBACVATICE LA MARE ADÂNCIME Navă oceanică special amenajată pentru a putea efectua neîntrerupt, vreme îndelungată, cercetări şi explorări ale fundului mărilor şi oceanelor. Având o mare autonomie, nava foloseşte pentru cercetare atât aparatura şi mijloacele proprii, cât şi minisubmarine, batiscafe, batisfere, turele etc., care se ambarcă după nevoi şi pentru care joacă rolul de „navă-bază". NAVĂ DE CROAZIERĂ Navă destinată unor activităţi protocolare (excursii, plimbări cu delegaţii sau persoane oficiale etc.) în porturi, în apropierea coastei mării, pe apele interioare, pe lacuri, în Deltă etc. Se caracterizează prin calităţi nautice deosebite, având şi un confort corespunzător unor asemenea activităţi. Caracteristicile concrete pot fi diferite de la navă la navă, în raport de nevoi. Navele de croazieră se construiesc atât din materialele obişnuite cât şi din mase plastice armate cu fibră de sticlă. NAVĂ DE DEBARCARE mii. Navă destinată transportului de trupe şi de tehnică de luptă în vederea debarcării desantului maritim. Numeroasele tipuri de nave şi vedete de debarcare/desant sunt cunoscute la noi ca şi în alte flote mai ales sub denumirile prescurtate din I. engleză cum sunt: LST (landing ship, tanks) navă de desant tancuri, LSI (Landing craft infantry) vedetă de desant infanterie, LCT (landing craft, tanks) vedetă de desant tancuri, LSD doc de desant, AKA/LKA transportor de materiale de desant, APA/LPA transportor de trupe de desant ş.a. Caracteristic Navă de debarcare tancuri (LST): 7 - rampă; 2 - bigă. Navă mică de debarcare infanterie (LSI): 7 - rampă; 2 - tun automat; 3 - cuirasă. pentru LST-uri, LCT-uri ş.a. este faptul că nava vine direct pe plajă, perpendicular pe litoral, iar vehiculele şi trupele coboară pe uscat pe o rampă care se coboară în momentul când prova atinge ţărmul. NAVĂ DE DEBARCARE TRUPE Navă de construcţie specială (de dimensiuni mici), destinată pentru debarcarea nemijlocită pe plajă a trupelor de infanterie. Nava se apropie perpendicular de plajă şi se fine cu prova pe uscat, în timp ce pupa se ţine pe ancoră. Prova, care are un pescaj mult mai mic decât pupa, este prevăzută cu o rampă rabatabilă care permite militarilor să coboare pe mai, trecând printr-o apă care în general ajunge abia până pe la brâu. După debarcare, trupele îşi. desfăşoară acţiunile pe uscat, iar nava îşi închide la loc prova cu platforma rabatabilă şi, trăgându-se pe ancoră, ajunge iar la apa adâncă, de unde se retrage spre larg, făcând loc mijloacelor de debarcare a tehnicii grele. De regulă, debarcarea primilor infanterişti (în general, din infanteria marină) este precedată de un val de tancuri uşoare amfibii pentru neutralizarea elementelor înaintate ale apărării antidesant a inamicului. NAVĂ DE DEGAZARE Şl DE DECONTAMINARE Tip de navă utilată special pentru efectuarea operaţiilor de degazare şi de dezactivare radioactivă a navelor militare sau civile, precum şi a altor obiective. Face parte din clasa de nave utilitare: de asistenţă medicală, protecţie chimică, bacteriologică, radioactivă ş.a. NAVĂ DE DESANT mii. Navă de construcţie specială, folosită la efectuarea nemijlocită a debarcării pe mal a desantului maritim. Numeroasele tipuri de nave de desant (debarcare) sunt cunoscute la noi, ca şi în alte flote, mai ales sub denumirile prescurtate din limba engleză, cum sunt: LST (Landing ship, tanks) navă de desant tancuri; LCT (Landing craft, tanks) vedetă de desant tancuri; LSD doc de desant; AKA/LKA transportor de materiale de desant; APA/LPA transportor de trupe de desant ş.a. Caracteristic pentru LST-uri, LCT-uri etc. este faptul că nava vine direct pe plajă, perpendicular pe ţărm, iar vehiculele şi trupele coboară la uscat pe o rampă care se lasă în jos în momentul când prova atinge malul. Navele de debarcare/desant au cunoscut o mare dezvoltare pe timpul celui de al doilea RM, însă ele au apărut încă din Evul Mediu, când cruciaţii se foloseau de un fel de LST pentru cai numit uxer. NAVĂ DE FORAJ Şl PROSPECŢIUNI MARINE Navă specializată pentru efectuarea de foraje în subsolul marin, cât şi pentru cercetarea platoului continental în vederea descoperirii a noi rezerve de petrol. Este înzestrată cu aparatură de cercetare şi localizare a pungilor de petrol, cât şi cu instalaţia de foraj necesară. NAVĂ DE LINIE 1. mii., ist. Cea mai mare şi cea mai puternică navă de luptă care a dominat mările începând NAVA DE RANFLUARE 349 cu războaiele anglo-oîandeze (sec. XVII) şi terminând cu cel de-ai doilea război mondiai. Iniţial, N.d.L. erau propulsate cu vele, apoi cu maşini alternative şi turbine, ultimele având şi o cuirasă puternică. Caracteristicile N.d. L. în anii ceiui de-ai doilea război mondial: depl. maxim 65 000 t; VIII-XII tunuri de 406 mm; grosimea maximă a cuirasei în borduri 406 mm, iar cea a punţilor 300 mm; puterea maşinilor 250 000 CP; vit. 25-30 Nd. Raza de acţiune 15 000 Mm. După apariţia armei nucleare, a rachetelor şi dezvoltarea portavioanelor, rolul N.d.L. s-a redus considerabil, cele existente în prezent purtând denumirea de nave de sprijin cu foc. 2. Navă de comerţ ce se deplasează pe un itinerar fix. NAVĂ DE LUPTĂ 1. Navă militară prevăzută cu armament şi aite mijloace speciale pentru a duce acţiuni de luptă. Sin. navă de război 2. {engl. Battleship) Termen livresc; v. navă de linie, navă de bătălie. NAVĂ DE MĂRFURI GENERALE Navă destinată transportului unei mari varietăţi de mărfuri ambalate. Are în general o singură punte, unul sau mai multe coridoare, magazii din bord în bord, cu guri de magazie largi şi cu numeroase dispozitive de încărcare/descărcare. NAVĂ DE PASAGERI Navă care transportă peste 12 pasageri cu bagajele lor şi o cantitate redusă de obiecte strict necesare. Pot fi maritime sau fluviale. N.d.P. trebuie să îndeplinească urm. condiţii: grad înalt de rezistenţă şi stabilitate, rezervă mare de flotabilitate, compartimente etanşe, bord liber înalt, siguranţă maximă în navigaţie, dotare cu mijloace suficiente de comunicaţie, de salvare şi PCI, asigurând confortul necesar pentru pasageri. NAVĂ DE PATRULARE COSTIERĂ Navă care supraveghează navigaţia în apropierea şi în largul litoralului propriu, verificând şi impunând respectarea normelor dreptului maritim în apele teritoriale, în zona contiguă şi în limitele zonei economice exclusive. Pentru a-şi putea îndeplini misiunea, nava are viteză mare şi dispune de un armament adecvat. în timp de pace se subordonează marinei grănicereşti (numită în unele ţări „gardă de coastă"), în caz de război poate intra în compunerea marinei militare. NAVĂ DE RANFLUARE Navă folosită pentru ranfluarea (ridicarea) epavelor. în acest scop se umplu cu apă anumite tancuri, ceea ce măreşte pescajul, apoi scafandrii trec pe sub epavă lanţuri sau sârme cărora li Navă de linie: / - tunuri AA; 2 - comandă; 3 - turelă pentru artileria principală; 4 - turelă pentru artileria mijlocie. NAVĂ PE SALVARE______________________________________ 350 se ia volta pe punte. Pompând apa din tancuri, N.d.R. ridică epava, iar ansamblul este transportat pe un fund mai mic; operaţia se repetă până când epava este scoasă la suprafaţă. Navă de ranfluare: 7 - stopă; 2 - sârme trecute pe sub epavă; 3 - navă de ranfluare; 4 - epavă; 5 - fălci NAVĂ DE SALVARE 1. Navă de construcţie specială, destinată salvării vieţilor umane şi navelor aflate în pericol pe mare. Se caracterizează prin calităţi nautice deosebite, fiind capabilă să navige pe orice mare şi în condiţii meteorologice grele. Prima N.d.S. românească - RM 101-a fost construită de Şantierul Naval Galaţi (1955) şi a intrat în acelaşi an în serviciu. 2. mii. Navă militară care, în cel de-al doilea RM, era destinată salvării navelor avariate în luptă şi a naufragiaţilor. NAVA DE STINS INCENDII Navă folosită de pompierii din oraşele-porturi. în esenţă, N.d.S.I. este un remorcher mare, echipat cu pompe de mare capacitate, care pot produce jeturi de apă de până la 45 000 litri pe minut, în sec. al XlX-lea, N.d.S.I. foloseau pompe acţionate cu aburi, însă în prezent se folosesc motoare cu combustie internă, în special cele Diesel. O asemenea navă are, de regulă, un pescaj de 2 m, lăţimea de 7-12 m şi o viteză de 16 Nd. în 1961 a intrat în serviciu un tip de navă de stins incendii propulsată şi guvernată cu jet de apă imers. NAVĂ DE SUPRAFAŢĂ mii. Navă de luptă sau cu destinaţie specială din dotarea marinei militare care, în funcţie de principiul de menţinere la suprafaţa apei, poate fi: navă cu deplasament (se menţine pe apă datorită presiunii hidrodinamice a apei asupra carenei); făr.ă deplasament- nave cu aripi portante, cu pernă de aer (se deplasează pe apă datorită acţiunii forţelor dinamice). Noţiunea de N.d.S. a apărut în sec. XX, când au fost puse în funcţiune primele submarine. N.d.S. sunt dotate cu armament şi mijloace de luptă în funcţie de tipul si destinaţia navei. NAVA DE SUPRAVEGHERE OCEANICĂ Navă auxiliară special construită şi/sau amenajată pentru a rămâne vreme îndelungată în largul oceanului în vederea culegerii unui anumit tip de date cu valoare ştiinţifică şi/sau militară, cum ar fi evoluţia în spaţiu a navelor cosmice şi a sateliţilor artificiali ai Pământului, magnetismul terestru, schimbările hidrometeorologice, deplasarea gheţarilor, fauna şi flora, traficul navai etc. NAVĂ DE 74 ist. Navă de linie cu 74 de tunuri, tipică pentru perioada flotelor cu vele. v. Fig. NAVĂ DE TRANSPORT mii. Navă specializată - sau amenajată în timp de război - pentru transportul de materiale, iar la nevoie, şi de oameni. NAVĂ DE TRANSPORT DE ATAC mii. Navă folosită în cel de-al doilea RM pentru transportul trupelor de desant maritim cu ambarcaţiuni de asalt purtate la grui, care erau lăsate la apă şi dirijate spre punctele de debarcare. NAVĂ DIRECTOARE mii. Navă în raport cu care celelalte nave menţin formaţia ordonată; sin. ghid. NAVĂ-DOC DE DEBARCARE Navă prevăzută în interior, la pupa, cu un spaţiu, denumit puţul docului, ce poate fi închis etanş cu ajutorul unei porţi. Sistemul permite transportul ambarcaţiunilor de asaLt NAVĂ-FAR Navă prevăzută cu o instalaţie de far, o instalaţie de radiofar, o staţie de radio, o instalaţie de semnalizare submarină, semnale de ceaţă etc. şi ancorată în locurile periculoase, acolo unde nu se poate construi un far. Se piturează în culori vizibile - de regulă, roşu şi alb - având numele înscris pe bordaj, NAVĂ FLUVIALĂ Navă cu sau fără propulsie, destinată navigaţiei pe un curs de apă. NAVĂ „FOARFECĂ" Navă ce se poate desface în două, de-a lungul unei linii mediane, formând o „capcană" în formă de V care colectează petele de petrol deversat în apele mărilor. Experienţele au arătat că nava „foarfecă" rezistă la furtuni mai bine decât alte nave. Când „foarfeca" închide braţele, nava devine un petrolier obişnuit. Are o capacitate de cca 5 000 tone. NAVĂ FRIGORIFICĂ Navă special construită pentru transportul produselor perisabile (citrice, ouă, carne, peşte, fructe etc.) asigurându-se menţinerea lor în stare proaspătă prin refrigerare sau congelare. Dispune de instalaţii frigorifice corespunzătoare şi magazii prevăzute cu izolaţii termice speciale. Tonajul N.F. este relativ redus (6 000-10 000 tdw) şi sunt dotate cu motoare puternice (până la 10 mii CP) pentru a realiza viteze mari şi a reduce astfel durata transportului. NAVĂ-GOELETĂ v. barchentină. NAVĂ HIDROGRAFICĂ Navă amenajată special pentru a executa lucrări hidrografice şi hidrologice (uneori şi metorologice şi geofizice) în zona litoralului, pe platoul continental sau în largul mărilor şi oceanelor. Cele mai importante lucrări de acest gen sunt ridicări (sondaje) hidrografice, determinarea structurii şi a compoziţiei fundului mării, măsurarea direcţiei si vitezei curenţilor marini şi oceanici, a compoziţiei şi temperaturii apei la diferite adâncimi, cercetarea mediului marin (floră, faună etc.), determinarea transparenţei şi culorii apei. Alte misiuni: dragaj hidrografic, observaţii meteorologice (vânt, presiune, vizibilitate, nebulozitate, temperatura aerului, fenomene meteorologice), amplasarea de geamanduri şi a altor mijloace de asigurare a navigaţiei. NAVĂ „LIBERTY" ist. Tip de cargou de aproximativ 10 500 tdw şi 7 500 TRB cu maşini alternative de 2 000 CP construit în serie în SUA, Canada şi alte state în anii Navă de 74: 7 - bompres; 2 - legătură de bompres; 3 - pasarelă; 4 - capon; 5 - gruie de capon; 6 - sabord de goană; 7 - teugă; 8 - şarturile coloanei trinchet; 9 geamăn; 10- cerc de catarg; 17 - legătură; 12 - arbore trinchet; 13 - straiul mare; 14- cheson pentru arme; 75 - cabestan; 76 - balustradă; 17 - clopot; 18 - culoar; 19 - bărci în cuib; 20 - centru; 21 - şarturile coloanei mari; 22 - arbore mare; 23 - tambuchi; 24 - copastie; 25 - cuarterdec; 26 - banc de cart; 27 - frontonul dunetei; 28 - şarturile coloanei artimon; 29 - arborele artimon; 30 - parapet; 31 - dunetă; 32 - coronament; 33 -felinar; 34 - butelii; 35 - portsartul babord al arborelui artimon; 36 - vergă de rezervă; 37 - portsartul babord al arborelui mare; 38 - castel pupa; 39 - tăietură; 40 - scară de bordaj; 41 sabord; 42 - capac de sabord; 43 - tun; 44 - ancoroate; 45 - portsartul babord al arborelui trinchet; 46 - opera vie; 47 - chilă; 48 - cămaşa catargului; 49 - etravă; 50- taiemare; 51 - nară; 52 - cablul ancorei; 53 - butafor; 54 - galion; 55 - figura galionului; 56 - apostoli. Co cn NAVĂ de 74 NAVĂ LUNGĂ______________________________________________ 352 1941-1945 pentru transporturile militare în convoaie, necesare în al doilea RM. SUA au construit 2 710 nave de acest tip. Pe parcurs au fost scoase din serviciu. în prezent, pentru transporturile militare se construiesc noi tipuri de nave moderne. NAVĂ LUNGĂ (lat. „navis longa") ist. Navă de luptă, propulsată mai ales cu rame. Raportul dintre lungime şi lăţime era în medie de 8 : 1. NAVĂ LUNGĂ VIKINGĂ ist. Tip de navă cu vele şi rame predominantă în apele nord-europene timp de peste 1500 de ani şi care a jucat un rol important în istorie. Cu o lungime de 14-23 m, având bordajul în clin (cu filele suprapuse) şi dispunând de o singură velă (pătrată), era deosebit de rezistentă pe timp de furtună. A fost folosită de vikingi în raidurile lor piratereşti din sec. IX, iar în anui 1000 a dus în America expediţia lui Leif Eriksson. De asemenea, a fost folosită de către olandezi, francezi şi germani atât în scopuri comerciale, cât şi militare. Unele dintre variantele din secolul al XI-lea reprezentate pe tapiseria de la Bayeux au catargurile susţinute de şarturi, ceea ce duce la concluzia că velele lor pătrate puteau fi manevrate astfel încât să poată naviga chiar şi cu vânt de travers. Trecerea la cârma cu pană în jurul anului 1200 a dus la diferenţierea provei de pupa, până atunci identice, şi la apariţia unor modificări aie navei lungi. NAVĂ MARITIMĂ Navă destinată transportului de mărfuri şi pasageri pe mare, exploatării bogăţiilor naturale ale mărilor şi oceanelor, salvării sau scoaterii navelor puse pe uscat sau scufundate, remorcajului, precum şi îndeplinirii unor scopuri militare. NAVĂ MILITARĂ Navă destinată executării misiunilor de luptă specifice, fiind dotată în acest scop cu armamentul corespunzător. N.M. din antichitate: trirema, birema, liburna ş.a.; din Evul Mediu: bombarda, brigantina, dromonul, galera, galionul ş.a.; din epocile modernă şi contemporană: nava de linie, portavionul, submarinul, crucişătorul, monitorul, nava de debarcare, vedeta torpiloare s.a.; sin. navă de război. NAVĂ MILITARA „INVIZIBILĂ" Navă specială care, datorită materialelor şi tehnologiilor folosite la construcţia ei, este greu detectabilă cu ajutorul radiolocaţiei, razelor infraroşii sau al altor sisteme de căutare, învelişul corpului şi suprastructurii (confecţionat din materiale ce reflectă undele radar şi infraroşii) şi măsurile constructive adoptate (panouri reflectorizante de apărare a echipamentelor exterioare, mobilitatea pe verticală a catargelor, instalaţia ce creează în jurul navei o „perdea" fină de apă) conduc la recepţionarea confuză pe ecrane a siluetei navei şi la „derutarea" sistemelor de autoghidare a rachetelor. Propulsia cu jeturi de apă reduce câmpul acustic şi termic al navei. NAVĂ MOALE Navă cu vele care are tendinţa de a cădea sub vânt, adică de a mări unghiul dintre direcţia vântului şi drumul său. în acest caz centrul de rezistenţă laterală a apei la înaintarea navei se află înapoia centrului de velatură. NAVĂ NEPRIVILEGIATĂ sin. navă obligată. NAVĂ NESTĂPÂNĂ PE MANEVRĂ Navă care nu poate manevra în conformitate cu Regulile de drum; pentru a indica acest lucru, se ridică luminile sau semnalele de zi prescrise. Un remorcher cu remorcă nu este considerat N.N.p.M. decât în cazuri speciale. NAVĂ NOUĂ MCîn convenţiile internaţionale, navă a cărei chilă a fost pusă mai târziu de o anumită dată şi căreia, în general, i se aplică integral convenţia respectivă. NAVĂ NUDĂ MC Navă care se închiriază pe timp determinat, fără materiale şi echipaj (sau păstrând pe comandant, mecanicul şef etc.), unui navlositor-chiriaş. NAVĂ OBLIGATĂ Navă pe care Regulile de drum o obligă să manevreze pentru a evita o altă navă; sin. navă neprivilegiată. NAVĂ OCEANICĂ MC Navă de comerţ destinată navigaţiei pe drumuri maritime şi oceanice lungi sau de traversadă intercontinentală. Zona de navigaţie a acestor nave este fie nelimitată, fie limitată de zoneie gheţurilor; sin. navă de cursă lungă. NAVĂ-PARAGRAF Navă cu un tonaj brut sub 500 t, căreia nu i se aplică Convenţia internaţională pentru ocrotirea vieţii umane pe mare, Convenţia de la Londra pentru combaterea poluării marine etc. NAVĂ PENTRU LUCRĂRI SUBACVATICE Şl SALVARE MARITIMĂ Navă specializată pentru intervenţii tehnice complexe efectuate cu ajutorul unor instalaţii, dispozitive şi ansambluri (sisteme.) aflate la bord: macarale puternice, instalaţie de ancorare în sistem papionaj sau de poziţionare dinamică, sistem de coborâre la mare adâncime pentru salvarea echipajelor submarinelor scufundate, dispozitive de lucru pe fundul mării, platformă pentru elicopter etc. NAVĂ PCI Navă destinată stingerii incendiilor izbucnite pe alte nave sau la instalaţiile portuare. Pentru stingerea incendiilor foloseşte apă, spumă chimică, C02 etc., utilizând tunuri instalate pe afete speciale. N.P.C.I. pot fi maritime, de radă, fluviale etc. NAVĂ POLIVALENTĂ Navă care poate transporta mărfuri în vrac, containere sau mărfuri generale. NAVĂ PRIVILEGIATĂ Navă pe care Regulile de drum nu o obligă să manevreze pentru a evita o altă navă. NAVĂ RO-RO („ROLL ON-ROLL OFF") Cargou modern de genul feribotului, caracterizat prin aceea că mărfurile transportate rămân încărcate în vehiculele cu care au fost aduse în portul de ambarcare şi cu care vor pleca pe uscat din portul de destinaţie. Accesul la bord şi respectiv debarcarea acestor vehicule se realizează cu ajutorul unor rampe speciale dispuse la prova, la pupa sau în borduri, ceea presupune ca nava să fie acostată în locuri special amenajate. Sistemul RO-RO permite încărcarea şi descărcarea navelor într-un timp foarte scurt, fără a fi nevoie de docheri, macarale etc. De regulă, navele cu capacitate RO-RO folosesc şi alte sisteme de transport moderne (containerizare, paletiza-re) sau clasice. NAVĂ ROTUNDĂ ist. 1. Navă de comerţ, propulsată mai ales cu vele, la care raportul dintre lungime şi lăţime era în general mai mic de 7 : 1, putând ajunge chiar şi la 3 : 1. 2. ist. Navă cuirasată folosită între anii 1873-1875 în flota rusă pentru apărarea porturilor. A fost construită după proiectul VAm Popov (al cărui nume îl poartă) şi este concepută ca o navă rotundă cu deplasamentul şi pescajul reduse şi dotată cu o artilerie puternică. Cu toate că avea 6 elice, viteza navei nu depăşea 6-7 Nd; nu asculta bine cârma şi, din cauză că nu avea suficientă stabilitate, în timpul tragerii se rotea în jurul axei sale. în scurt timp s-a renunţat la construcţia unor asemenea tipuri de nave. NAVĂ SĂNĂTOASĂ Navă care are patenta de sănătate curată (netă), neexistând cazuri de boală infecţioasă la bord. NAVĂ SELECŢIONATĂ MC Navă cu aparatură meteorologică mai completă decât cea obişnuită, care comunică, la ore fixe, datele meteorologice determinate în largul mării în vederea intocmirii hărţii sinoptice. NAVĂ SHELTERDECK MC Cargou de mărfuri uscate prevăzut cu o suprastructură continuă, deasupra punţii principale acoperită cu o punte de adăpost formând astfel un coridor {engl. shelter) prin care se încarcă mărfuri. Este considerat „spaţiu deschis" şi nu se include în spaţiul net al navei. Este destinat încărcării mărfurilor uşoare (plută, bumbac, cherestea ş.a.); sin. navă cu coridor. NAVĂ-SPITAL Navă construită sau amenajată pentru a transporta răniţi, bolnavi sau naufragiaţi. Convenţia de la Geneva (12 august 1949) stipulează că N.-S. nu pot fi atacate sau capturate, cu condiţia ca numele lor să fie comunicate beligeranţilor. N.-S se piturează în culori vizibile şi poartă pavilion alb cu cruce roşie. NAVĂ STÂNJENITĂ DE PESCAJUL SĂU Navă care, din cauza pescajului său şi a adâncimii apei sub chilă, schimbă de drum cu dificultate (noţiune nouă în Regulile de drum vizând iniţial petrolierele mari, dar care, în redactarea finală, pare a se aplica oricărei nave). NAVĂ-ŞCOALĂ Navă folosită pentru formarea cadrelor de marină. N.-Ş. poate fi şi velier. NAVĂ-TRAMP Navă cu viteză medie mai redusă, care transportă mărfuri generale sau mărfuri solide în vrac, fără a avea un itinerar fix. NAVĂ-TINTĂ Navă autopropulsată şi telecomandată, având cuirasă puternică, care este folosită în unele flote ca ţintă mobilă în tragerile de artilerie. NAVĂ-UZINĂ pese. Navă de construcţie specială cu spaţii frigorifice de depozitare şi congelare a peştelui, echipată cu sisteme mecanizate de prelucrare a acestuia (peşte congelat, conserve, ulei şi făină de peşte etc.). Caracteristici: 1500-2000 tdw, dim. 80 x 90 x 14-16 x 5 m; vit. 12 Nd. NAVĂ VECHE MC în convenţii internaţionale, navă a cărei chilă a fost pusă înainte de o anumită dată şi căreia nu i se aplică convenţia respectivă, decât într-o anumită măsură sau după un anumit interval de timp. NAVE SURORI Nave de acelaşi tip şi tonaj (deplasament) cu caracteristici de construcţie asemănătoare, proiectate de regulă după acelaşi plan. NAVEAM Aviz navigatorilor, cu caracter urgent, referitor la Atlanticul de Est şi Mediterană. NAVICERT Certificat de navigaţie pentru marfă eliberat în primul şi al doilea RM de reprezentanţii diplomatici sau consulul unui stat beligerant dintr-o ţară neutră, prin __________________________________________NAVIGAŢIE 353 care se atestă că marfa ce urmează a fi introdusă într-un anumit port neutru cu o anumită navă nu constituie contrabandă de război. S-a eliberat numai în timp de război. NAVIFON Interfon folosit la bordul navei. NAVIGA 1. A practica ştiinţa şi arta navigaţiei. 2. A conduce navigaţia unei nave; sin. a face navigaţia. 3. (despre nava) A se deplasa pe mare. 4. A călători pe mare. o „Marinarii navigă" (şi nu „navighează"). NAVIGA ÎN VOLTE v. voltă (3). NAVIGA PENTRU AUŞTEC fl. A naviga astfel încât la întâlnirea cu altă navă să se facă auştec. NAVIGA PENTRU DREAPTA fl. A naviga astfel încât la întâlnirea cu altă navă fiecare să ţină malul din tribord. NAVIGABIL (despre un canal, fluviu) Pe care se poate naviga. NAVIGABILITATE 1. Capacitatea unei nave de a naviga. 2. Calitatea unei căi de comunicaţie pe apă de a fi navigabilă. NAVIGATOR 1. Persoană care face parte din echipajul unei nave maritime sau fluviale. 2. Persoană care practică ştiinţa şi arta navigaţiei maritime sau fluviale; sin. ofiţer cu navigaţia. NAVIGAŢIA FLUVIALĂ ROMÂNĂ (NFR) Serviciul - Prima instituţie naţională de navigaţie civilă pe Dunăre. Din iniţiativa Directorului General al Regiei Monopolurilor Statului (RMS) Grigore Mânu, la 1 nov. 1890 s-a inaugurat la Turnu-Severin serviciul de transporturi pe apă al Regiei, care reorganizat în 1898 îşi va schimba numele în „Serviciul Navigaţiunii Fluviale Române" (NFR). Primele nave: RFI. „Despina Doamana" (ex. „Pacs") de 750 CP şi 4 şlepuri de câte 350 t. capacitate. Primul inspector al noii instituţii a fost Cpt. Franasovici, iar comandantul remorcherului „Despina Doamna" bănăţeanul Ion Uratoriu, specialist în navigaţia prin cataracte. Odată cu reorganizarea din 1898 NFR a intrat sub conducerea Ing. Nicolae Ştefănescu care în anii următori a transformat instituţia de navigaţie fluvială într-o unitate comercială rentabilă. Numărul agenţiilor NFR în porturile româneşti şi străine a crescut până în anul 1931 la 29. Primele agenţii au luat fiinţă la Rusciuk şi Giurgiu (1894), Galaţi şi Brăila (1895), Calafat, Orşova (1896) ş.a. iar în străinătate la Sistov, Lom Palanca, Belgrad, Budapesta, Regensburg ş.a. NAVIGAŢIE 1. Ştiinţa şi arta de a conduce o navă dintr-un punct în altul al globului şi de a face punctul navei în orice moment. Primul manual de N. a fost elaborat în ţara noastră în 1899 de locotenent-comandor P. Demetriade din Marina Militară. N. astronomică N. folosind observaţiile la aştri pentru a face punctul navei. N. costieră N. executată cu ajutorul reperelor terestre vizibile, folosind diferite procedee grafice. N. Doppler N. ce se efectuează pe baza efectului Doppler, măsurându-se variaţia frecvenţei unei unde emise de navă sub apă şi reflectată de fundul mării. N. electronică N. folosind radiogoniometria, radiolocaţia, sistemele de navigaţie hiperbolică (Decca, Loran, NAVIGAŢIE__________________________________________ 354 Omega etc.) şi satelitii. N. fluvială N. care constă în conducerea navei de-a lungul unui fluviu, prin observarea reperelor de pe maluri. Primul manual românesc de N.F. - „Precizii de navigaţie fluvială" - a fost elaborat de căpitanul C. Georgescu din Marina Militară în 1885, iar ediţia a doua (1902) a fost tipărită la Braşov de editura Ciurcu, cea dintâi editură românească din Transilvania. N. hiperbolică N. folosind mijloace hiperbolice (Decca, Loran, Omega etc.). N. inerţială N. cu ajutorul unei instalaţii compuse din accelerometre care măsoară acceleraţia navei, putându-se apoi calcula viteza şi distanţa parcursă. N. loxodromică Modul cel mai obişnuit de N., urmând pe glob o curbă care poartă denumirea de loxodromă. Pe hărţile în proiecţie Mercator, loxodromă apare ca o linie dreaptă, ceea ce permite trasarea rapidă a drumului şi uşurează lucrul pe hartă. N. marină N. la suprafaţa mării, spre deosebire de N. submarină (a nu se confunda cu N. maritimă) N. mixtă v. N. ortodromică. N. meteorologică N. folosind datele meteorologice pentru a alege un drum prin zone cu mare bună care să permită'sporirea la maximum a vitezei navei. N.M. se poate practica pe baza datelor publicate în hărţile-pilot (N. climatologică) sau, în ultimul timp, pe baza prevederilor meteorologice şi oceanografice, care sunt evaluate la un centru de conducere de la uscat, determinându-se pentru fiecare navă drumul optim. Sistemul se află în curs de perfecţionare. N. ortodromică N. pe arce de loxodromă ce formează pe hărţile în proiecţie Mercator un contur poligonal apropiat de ortodromă. N.O. propriu-zisă nu poate fi practicată decât pe un meridian sau pe ecuator, deoarece, în caz contrar, nava trebuie să schimbe continuu de drum pentru a urma ortodromă; sin. N. pe ortodromă, N. pe arc de cerc mare. N. mixtă N. la care ortodromă trece prin zone de gheţuri, adică pe arce de ortodromă unite printr-o loxodromă. N. pe ceaţă N. cu mijloace de radiolocaţie, hiperbolice, estima, sonda şi semnalele de ceaţă de la uscat. N. pentru bărci de salvare N. cu instrumente improvizate, ca astrolabul recurgând însă în principal la estimă. Dacă la bord există un sextant şi un cronometru se poate efectua N. astronomică N. polară N. printre gheţuri; este foarte dificilă, deoarce elementele ajutătoare pentru N. în mările polare reprezintă o raritate, iar hărţile sunt incomplete. De regulă, se recurge la sondă, la N. astronomică şi, în uitimul timp, la N. radioastronomică. N. radar N. folosind radiolocatorul, uneori împreună cu alte mijloace. N. radioastronomică N. folosind radiosextantul, care permite luarea de înălţimi la aştri chiar în timpul zilei, recepţionând undele electromagnetice emise de aceştia. N.R. necesită aparatură foarte costisitoare. N. submarină N. a submarinelor în imersiune; poate fi estimată, inerţială şi astronomică la cotă periscopică, aştrii fiind observaţi cu ajutorul periscopului. N. cu sateliţi N. de mare precizie efectuată cu ajutorul emisiunilor radio ale unor sateliţi artificiali ai Pământului, a căror frecvenţă variază conform fenomenului cunoscut în fizică sub denumirea de efect Doppler. N.c.S. necesită instalaţii complexe ia uscat pentru urmărirea sateliţilor şi calculatoare de bord. N. cu sonda N. folosind sonda pentru măsurarea adâncimii apei şi pentru prelevarea de probe de fund, comparându-le cu datele hărţii. N.c.S. nu este destul de precisă, dar poate contribui la evitarea unui naufragiu. 2. Transportul de mărfuri şi de pasageri pe apă. Distingem: N. maritimă şi N. interioară (pe fluvii, canale, lacuri). N.M. se împarte în N. de cursă lungă şi N. de cabotaj; v. cabotaj. N.-tramp MC Formă de exploatare a navelor destinate transportului de mărfuri, angajate - de la caz la caz - rară a avea o rută sau un program dinainte stabilit. Navlurile ia navele-tramp sunt în generai mai mici decât navlurile la navele de linie (2). NAVIGAŢIE ÎN CURENŢI Formă a navigaţiei estimate în curenţi, în care drumul navei este în permanenţă corectat cu deriva de curent. NAVIGAŢIE INTERNAŢIONALĂ MC Transporturi maritime efectuate cu nave de comerţ între state străine; sin. navigaţie de cursă lungă. NAVIGAŢIE TACTICĂ sin. cinematică navală. „N AVI PLANE N-50" Cea mai mare navă pe pernă de aer din lume (L 50 m), construită la Bordeaux (1976). Poate transporta cca 400 de pasageri şi 45 de autoturisme sau cinci autobuze mari. Navigă pe linia Boulogne-Dover. NAVISFERĂ Instrument nautic ce serveşte ia identificarea aştrilor ale căror înălţime şi azimut sunt cunoscute. Se compune dintr-o sferă cerească orien-tabilă, care poate fi acţionată cu ajutorul a două cercuri gradate, făcând-o să corespundă sferei cereşti văzute de un anumit observator. Cu ajutorul cercurilor gradate se pun înălţimea şi azimutul astrului şi se citeşte denumirea sa (dacă este o stea) sau coordonatele acestuia (dacă este o planetă nautică). Navisferă: 7 - ecuator ceresc; 2 - ecliptică; 3 - meridian ceresc; 4 - paralel de declinaţie; 5 - cerc gradat; 6 - cerc orizontal; 7 - semicercuri gradate (0-90°) încrucişate. NAVLON ist. Taxă percepută în Ţara Românească şi în Moldova în sec. XVII—XVI11 pentru transportul pe Dunăre. NAVLOSIRE MC Operaţie comercială prin care armatorul şi navlositorul convin printr-un contract de N. (Charter Party) asupra condiţiilor în care o navă comercială va transporta mărfuri pe calea apei. Se deosebesc trei categorii de contracte de N.: a) contracte încheiate pe termen determinat, denumite „Time-Charter"; b) contracte încheiate pe durata uneia sau mai multor călătorii, denumite „Voyage Charter"; c) contracte prin care cel ce închiriază este considerat, pe durata transportului, proprietar al navei; aceste contracte poartă denumirea de „Charter by Demise" şi se referă întotdeauna la navă în întregime. NAVLOSITOR MC Persoană fizică sau juridică care navloseşte, pe bază de contract, o navă sau o parte din capacitatea de încărcare a acesteia, în schimbul unei sume, denumită navlu, pentru a efectua transporturi de mărfuri sau de pasageri. NAVLOSITOR PRINCIPAL Navlositorul care, având posesia şi controlul navei în baza unui contract „Bareboat Charter", subînchiriază această navă altei persoane, semnând el contractul de subînchiriere în loc de a-l semna proprietarul navei. NAVLU MC Sumă la care armatorul are dreptul pentru transportul mărfurilor cu nava şi predarea la destinaţie, aşa cum se prevede în conosament. N. forfetar N. plătit pentru toată nava sau pentru întreaga capacitate de încărcare a acesteia, indiferent de cantitatea de marfă încărcată; sin. N. global. N. mort N. datorat de navlositor sau, respectiv, de încărcător pentru marfa angajată, dar neîncărcată din vina sa. NAVLU ACUMULAT Navlu calculat în portul de descărcare constituit din navlul propriu-zis plus sumele ce se cuvin armatorului din eventualele contrastalii, contrastalii extraordinare sau diverse cheltuieli efectuate în contul mărfii, minus cele datorate de armator navlositorului. NAVLU „AD VALOREM" Navlu calculat în raport cu valoarea mărfurilor (efecte personale, obiecte de artă, metale preţioase etc.). NAVLU CONTRA RAMBURS Modalitate de plată a navlului întâlnită de obicei la transportul coletelor; primitorul plăteşte întâi navlul în mâinile agentului sau ale comandantului navei şi apoi primeşte coletul sau marfa. în principiu, urmează regula navlului plătibil la destinaţie. NAVLU DUS Şl ÎNTORS Navlu calculat atât pentru mărfurile care pleacă cu o navă din porturile unui stat oarecare, cât şi pentru mărfurile ce vor fi aduse din străinătate în unui din porturile acelui stat. NAVLU GARANTAT Navlu care se plăteşte indiferent de accidentele mărfii sau navei. în contractul de navlosire este prevăzută adesea clauza prin care se stabileşte că navlul urmează a fi plătit, indiferent dacă nava sau încărcătura se pierd sau nu, cu condiţia însă ca pierderea să fie determinată de o cauză care depăşeşte posibilitatea de control a armatorului. NAVLUL MĂRFURILOR ÎNAPOIATE Navlul pus în sarcina încărcătorului, când primitorii refuză marfa la destinaţie sau când nava împiedicată de a livra mărfurile este nevoită să le readucă în portul de încărcare. La acest navlu se adaugă cheltuielile ocazionate cu eventuala descărcare şi reîncărcare a mărfurilor respective. NAVOMODEL Navă în miniatură construită de un amator de navomodele sau pentru a fi folosită ca model, exponat, experienţe, miniregate etc. având calităţi ________________________________________________NAXOS 355 hidrodinamice şi înzestrate uneori cu sisteme speciale de propulsie şi de comandă. NAVOMODELISM Ramură sportivă îmbrăţişată în special de tineret, al cărei scop constă în popularizarea cunoştinţelor marinăreşti. Navomodeieie se construiesc pe baza clasificării adoptate în ţara noastră. Ele pot fi autopropulsate, nepropulsate, teleghidate, istorice, experimentale etc. NAVRAT {sârb. nevrat - „fără întoarcere") ist Gen de plută mare realizată din buşteni legaţi între ei pe care se transportau şi mărfuri. N. se foloseau, de regulă, pe cursurile de apă doar pentru navigaţia în aval, iar la destinaţie erau dezmembrate, lemnul fiind vândut iar echipajele reveneau la bază pe uscat. în sec. XVII, N. având forma unor luntri mari rudimentare de cca. 200 t, scurte şi late, cu fundul plat, erau folosite pentru transportul sării pe Olt de la Ocnele Mari la Dunăre. Odată ajunse la destinaţie, erau vândute odată cu sarea pentru lemnul din care erau construite. în sec. XIX s-au realizat şi N. refolosibile. [pi. Năvrăţi); sin. pod de navigaţie. Navrat NAVROM întreprindere de navigaţie maritimă şi fluvială înfiinţată în februarie 1955 căreia îi erau subordonate navele româneşti. în 1965 întreprinderea a fost inclusă în Direcţia Navigaţiei maritime (DNM) care avea ca for tutelar Direcţia Generală a Navigaţieie Civile şi Telecomunicaţiilor din Ministerul Transporturilor. în 1978 întreprinderea se desfiinţează şi în locul ei apar: întreprinderea de navigaţie NAV-ROM-Constanţa (exploatare flotă maritimă) şi întreprinderea de navigaţie NAVROM-Galaţi (exploatare flotă fluvială). După 1990 fiecare din aceste două întreprinderi s-au divizat în companiile „Navrom", „Romline" şi „Petromin" la mare; şi întreprinderile de navigaţie Galaţi, Giurgiu, Turnu Severin, la fluviu, a căror activitate se desfăşoară şi în prezent. NAVSTAR Sistem de navigaţie prin satelit conceput pentru exigenţe militare şi alcătuit din 18-24 staţii dispuse pe trei planuri orbitale distincte. Determinarea punctului se face pe baza semnalelor emise de utilizatorii înşişi. NAXOS Ins. grecească în M. Egee care face parte din Arh. Ciclade. Supr. 415 km2; cca 20 mii loc. Relief muntos, aLt max. 1003 m. Ins. este constituită în cea mai mare parte din roci cristaline. Climă şi vegetaţie tipic mediteraneene; viticultură, citrice, măsline; NĂBOI______________________________________________________ 356 creşterea vitelor, pescuit. Zăcăminte de emeri (şmirghel). KjĂBOI Amestec de gheată cristalină şi zăpadă înmuiată, reprezentând o formă premergătoare a îngheţării unui curs de apă. „NĂLUCA" ist. Torpilor dintr-o serie de 6 unităţi construite în 1914 la Fiume şi Triest. Caracteristici: depl. 226 t; dim. 57,8 x 5,8 x 1,5 m; turbine cu aburi de 5000 CP; vit. 26 Nd.; armament: II/66 mm, 2 TLT/450 mm. Navele au revenit României după primul RM în contul despăgubirilor de război prin desfiinţarea flotei austro-ungare. Au intrat în serviciu în cursul anului 1921. Se deosebesc ca siluetă: „Năluca", „Zmeul" (ex. F 84, F 83) cu două coşuri, „Zborul", „Vijelia", „Vârtejul" (ex. F 80, F 81, F 82) cu un singur coş. Ultimul înlocuind Torp. „Fulgerul" (ex. F 82) care a fost pierdut în urma eşuării în Str. Dardanele, (dec. 1921) când venea spre ţară. Repartizate Diviziei de Mare, au format iniţial împreună cu Ds. „Mărăşti" şi „Mărăşeşti" „Divizia de contra-torpiloare". în perioada interbelică au fost folosite cu precădere pentru pregătirea de luptă. Armate corespunzător au format grupul naval de instrucţie şi de patrulare de-a lungul coastei în zona Sulina. în 1931 din motive tehnice şi financiare „Vârtejul", „Vijelia" şi „Viscolul" au fost casate şi dezmembrate. Torpiloarele rămase („Năluca", „Zmeul" şi „Zborul") au participat în al doilea RM, ca secţie în cadrul Forţei Navale maritime executând numeroase misiuni de luptă în cadrul operaţiunilor de minare (Constanţa, Varna, Sulina) convoiere ş.a. (1941-1943), iar zborul a participat la urmărirea convoaielor germane ce se retrăgeau pe Dunăre (aug.-sept. 1944). „Năluca" a fost scufundată de aviaţia sovietică la 20 aug. 1944 în portul Constanţa. Preluate de marina sovietică la 1 sept. 1944 şi restituite la 12 oct. 1944, cele două Torpiloare au fost amenajate ca escortoare purtând pe bordaj însemnele E-1 şi E-2. Ele au continuat activitatea în cadrul Forţelor Maritime participând la dragarea zonei Sulina (iun.-iul. 1947) şi au fost folosite şi ca navă-şcoală pentru studenţii Inst. Politehnic Galaţi. în 1959 navele au fost casate şi dezmembrate după un serviciu de 38 de ani în Marina Română. NĂVOD pese. Plasă de pescuit de dimensiuni mari ce poate fi manevrată manual sau mecanic. N. de fluviu Plasă de pescuit cu lungimea de 150-600 m, compusă din două aripi (fixă şi mobilă sau alergătoare), două privoade (fix şi mobil) şi o matiţă în care se adună peştele. Are un otgon cu plutitori şi camănă cu balast din lut ars. N. de mare Plasă de pescuit având aceeaşi construcţie ca N. de fluviu; lungimea sa este de 1 000-2 500, iar înălţimea, de 10-25 m. Este prevăzută cu flotori plutitori şi cu greutăţi. NEAGRĂ, Marea ~ (gr. Pontus Euxinus, lat. Sarmaticum Mare, în Ev. Mediu - Mare Maggiore, Mare Maius) Mare continentală între Europa de SE şi Asia Mică, ţările riverane fiind România, Ucraina, Federaţia Rusă, Gruzia, Turcia şi Bulgaria. Supr. 413 488 km2. Lungimea liniei ţărmului 4070 km, din care România deţine 245 km. Are forma ovală puţin crestată şi cu mai multe limanuri în partea de NV. Lung. pe paralela 42°21' lat. N 1148 km; lăţimea pe meridianul 31°12'long. E 615 km. Ad. med. 1271 m, max. 2211 m. în S Pen. Crimeea şi ţărmurile de SE şi S sunt înalte, abrupte şi acoperite cu vegetaţie subtropicală. Insule foarte puţine (mai mari sunt doar Ins. Şerpilor şi Berezani). în partea de NV platforma continentală este mai întinsă cu ad. de cca 30-60 m. Temp. apei în largul mării iarna +6°- +8° C. iar în NV şi Str. Kerci +1°-0°, unde în iernile geroase se formează gheţuri. Vara temperaturile ajung la +22°- +25° C. Salinitatea este scăzută: 16—18%o la suprafaţă şi 20-22 %o ia adâncimea de 100-120 m. Comunică prin Str. Bosfor cu M. Marmara şi în continuare, prin Str. Dardanele, cu M. Egee, M. Mediterană şi Oc. Atlantic. Un curent de suprafaţă circulă din M. Neagră prin Bosfor în M. Marmara. Sub influenţa vânturilor se formează un curent circular (vit. 0,5 m/s) care, datorită Pen. Crimeea, se împarte în două circuite închise de E şi de V. Un vânt puternic (Bora) bate dinspre munţi pe coasta Caucazului. Temperatura aerului oscilează în funcţie de anotimp. Vara, vânturile sunt mai slabe, dar se produc trombe marine care pot periclita navigaţia. Valurile ating o lungime de 10-100 m şi o înălţime de 5-6 m. Maree slabă ce nu depăşeşte ampl. de 10 cm. Flora este săracă, reprezentată în special de alge şi iarbă de mare. Fitoplanctonul este răspândit la o adâncime de 100-120 m. Fauna este reprezentată de cca 1500 de specii de nevertebrate şi peşti. Se pescuiesc scrumbii, sturioni, pălămidă, calcani, hamsie şi se vânează delfini. în M. N. se varsă FI.: Dunărea, Nistrul, Bugul, Niprul, Rionul ş.a. Pr. porturi şi BMM: Constanţa, Mangalia, Sulina (România); Odessa, Nicolaev, Herson (Ucraina); Sevastopol, Feodosia, Novorosiisk (Fed. Rusă); Suhumi, Batumi, Poti (Georgia); Sinope, Zonguldak (Turcia); Burgas, Varna (Bulgaria). M.N. constituie cea mai importantă arteră de transport pe mare pentru România şi alte state riverane prin care se asigură traficul de mărfuri şi pasageri dintre ţările riverane şi cu majoritatea statelor lumii, importante staţiuni balneo-climaterice: Mamaia, Eforie, lalta, Soci, Suhumi, Varna ş.a. ist. încă din sec. VI Î.Hr. coloniştii au creat pe ţărmurile M. Negre mai multe oraşe-porturi: Cherson, Theodosia (azi terit. Ucrainei), Histria, Tomis, Callatis (terit. României), Apolonia Pontica, Mesembria, Odessos (terit. Bulgariei), Trapezund, Sinope (Turcia) ş.a. care au avut un important rol economic, politic şi cultural în evoluţia popoarelor locale. în sec. I î.Hr. statul Dacic şi-a întins stăpânirea între Nistru la N şi Apolonia Pontica la S, Dobrogea a intrat succesiv sub stăpânirea romanilor, bizantinilor, iar în sec. XV d.Hr. a turcilor timp de secole M.N. devenind un „lac turcesc" în care navigaţia a fost îngrădită iar comerţul maritim cândva înfloritor a decăzut. Abia după pacea de la Adrianopol (1829) şi după războiul din Crimeea (1856) libertatea navigaţiei s-a garantat mai eficient. M.N. a fost teatrul unor confruntări navale în războaiele dintre slavi şi bizantini, între turci şi ruşi, şi îndeosebi în cele două războaie mondiale. în prezent, M.N. a devenit o zonă de stabilitate unde au loc schimburi comerciale şi culturale şi unde se duce o politică de apropiere între popoarele statelor riverane. NEARCHOS (? - c. 312 Î.Hr.) Navigator grec. Amiral în flota lui Alexandru Macedon. în anii 327-326 Î.Hr. l-a însoţit pe A.M. în campaniile din Orient. La înapoierea din India a comandat flota cu care o parte a armatei a coborât către vărsarea Indului de unde s-a îndreptat spre V până la vărsarea Eufratului. A fost primul grec care a trecut pe mare din India în Mesopotamia, cu care ocazie a cercetat ţărmurile Oc. Indian şi ale G. Persic. Descrierile sale, îndeosebi despre India, au fost folosite mai târziu de scriitori şi istorici (Arrian, Strabon ş.a.). O nouă campanie pe mare de-a lungul ţărmului Arabiei plănuită de Alexandru n-a mai avut loc din cauza decesului acestuia (323 Î.Hr.). NEBULOZITATE Grad de acoperire a cerului cu nori, Scara N. începe de la zero (cer complet senin) şi se termină cu 10 (cer complet acoperit). Grosimea stratului de nori poate avea următoarele valori: 0 - strat subţire de nori; 1 - strat gros de nori; 2 - strat foarte gros de nori; v. şi acoperire. NEDELCU, Octav (1876-1942; n. Galaţi). Contraamiral (r). Absolvent al Şcolii Copiilor de marină din Galaţi şi al Şcolilor militare de la laşi şi Bucureşti (1897), cu grad de SLt Avansează în grade militare şi activează la Divizia de Mare, Divizia de Dunăre, Apărarea Porturilor maritime, Apărarea Porturilor Fluviale şi în Comandamentul Marinei. în primul război mondial i se încredinţează funcţia de comandant al Grupului Sulina din cadrul Sectorului II Sulina, contribuind în mod deosebit la apărarea zonei împotriva atacurilor hidroplanelor germane. în iulie 1917, este ataşat pe lângă amiralul rus Nenincov. în februarie 1918, este numit subşef de stat major în Flota de operaţiuni, iar în toamna aceluiaşi an, i se încredinţează funcţia de şef de Stat Major al Diviziei de Dunăre. După război, odată cu intrarea în dotare a Ds. de tip „M", este numit comandant de distrugător. Demisionează din marină, cu gradul de Cdr, în anul 1922. Este primul director al societăţii SALVAMAR (1933-1936) şi membru activ în Comitetul Central al LNR NEF (nu „nefă") ist Cuvânt franţuzesc, provenit din latinescul navis „navă", al cărui înţeles a evoluat în timp. La început (sec. X—XIII) însemna „navă rotundă" propulsată exclusiv cu vele, la care raportul dintre lungime şi lăţime era de 2,5 la 3,5 spre deosebire de galerele propulsate cu rame şi vele („nave lungi"), care aveau o lungime mai mare. Neful mediteranean din sec. XIII putea fi atât de luptă, cât şi de comerţ. Avea două catarge cu vele aurice, bordurile înalte, prova şi pupa arcuite şi prevăzute cu suprastructuri masive. Pe navele militare, trăgătorii cu armele de foc se instalau pe platformele de la prova şi pupa, iar observatorii într-o gabie mare. în anii cruciadelor (1096-1270), nefurile au transportat un număr însemnat de soldaţi şi pelerini în Palestina, fiecare nef mai mare putând lua până la 800-1000 de oameni. în cronicile veneţiene şi genoveze din sec. XIV-XV sunt menţionatenefuri cu trei punţi şi cu câte un echipaj de 120 de oameni, capabile să transporte fiecare până la 1500 de pasageri sau 1200 tone de materiale. Dar acestea sunt cazuri excepţionale. ______________________________________NEGULESCU 357 Nef-urile obişnuite aveau un deplasament de 200-600 t, lungimea de 20-32 m la linia de plutire, lăţimea 6-12 m şi pescajul 2,0-3,7 m. Erau greoaie şi dispuneau de până ia 7 ancore fiecare. Nefurile mai rapide se numeau galioane. De la sfârşitui sec. XV şi începutul sec. XVI, nefurile au fost prevăzute cu veie pătrate, dispuse pe două etaje. Armamentul nefurilor se compunea dintr-un mare număr de guri de foc. De ex., pe unul de cca. 500 t. se puteau găsi: pe punte: 2 serpentine, 2 culevrine mari, 2 bastarde; pe dunetă: 2 culevrine mijlocii, 2 serpentine mici, 6 falconete şi 24 passavolante; pe borduri şi pe locurile mai înalte din jurul catargului: 6 petriere; pe teugă: 24 passavolante; în gabii: o puşcă mare şi 10 mici (cu gloanţe de 0,1 funţi). Artilerie aveau însă şi navele de comerţ pentru a se apăra de corsari şi piraţi (v. TUNURI NAVALE MEDIEVALE). Frecvent participau şi Ia lupte de abordaj. A B Nef: A - nef armat din sec. XIII—XIV; B - nef de la începutul sec. XVI. NEFOSCOP .MN instrument pentru măsurarea nebulozităţii, înălţimii şi vitezei norilor. NEGATIV Pavilion cu semnificaţia „NU". în Codul internaţional de semnale este pavilionul „N". NEGULESCU, Aurelian (1879-1946; n. Bucureşti). Viceamiral; comandant de lungă cursă. Absolvent al Şcolii Militare de Artilerie şi Geniu din capitală (1899), cu gradul de SLt Repartizat la Şcolile Marinei, efectuează stagii de ambarcare pe nava „Ştefan cel Mare" (1899) şi pe bricul „Mircea" (1900). Trimis la Şcoala de torpile de la Pola, Austro-Ungaria (1906), pentru a se specializa în arme sub apă, revine în ţară unde primeşte comanda vedetei nr. 3 „Căpitan Mihail Romano" (1907). în anii următori deţine funcţii în cadrul unor mari unităţi ale marinei: Divizia de Mare (1909), Depozitele Generale ale Marinei (1909), Şcolile Marinei (1910). Detaşat la SMR (1911-1916). în primul război mondial comandă Gruparea de şalupe şi şalupa „Rândunica", care execută prima misiune de luptă a războiului, atacând la Rusciuc nave ale flotei austriace (14/15 aug. 1916); participă la montarea şi protejarea podului de la Flămânda; comandă sectorul fluvial Zimnicea; comandă monitorul „Mihail Kogălniceanu" (sept. 1917-iun. 1918) şi Cr. auxiliar „Regele Carol I" (1918). După război este detaşat pentru a doua oară la SMR (1919-1920). La revenirea în MM devine primul comandant al Institutului Maritim (1920), şef de Stat NEGRESCU 358 Major al Forţei Navale Maritime şi comandant al grupului de torpiloare (1921), ajutor al comandantului Bazei Navale Maritime (1922). în anul 1923, trece în rezervă cu gradul de Cdr. Continuă să navige, fiind cel dintâi comandant al primului petrolier românesc de mare tonaj „Steaua Română". în paralel cu activitatea desfăşurată în marină, este secretar general al LNR şi desfăşoară o prodigioasă activitate publicistică sub pseudonimul „Moş Delamare". NEGRESCU, Nicolae (1864-1941 n. Bucureşti) Contraamiral. Absolvent al Şcolii Navale din Brest (Franţa). în 1884, încadrat în Corpul Flotilei. Căpitan al porturilor : Turnu Severin (1897) şi Galaţi (1898). Comandant al Şcolii de Aplicaţie a ofiţerilor de marină şi al bricului „Mircea I". Au urmat funcţiile de director al Şcolilor de Marină din Constanţa, comandant al Depozitelor centrale ale Marinei (1910-1913). Comandant al Diviziei de Dunăre (1913), director al Direcţiei a V-a Marină din Ministerul de Război (1914-1916). în 1916, aflat la comanda Flotei de operaţiuni româno-ruse pe Dunăre, a condus cu competenţă cele mai importante operaţiuni pe fluviu, desfăşurate în anul 1916 la Turtucaia, Raşova, Siliştea şi pe braţul Măcin. A organizat parcul flotei comerciale române retrase ia Chilia Veche. Trecut abuziv în rezervă (1917) ca urmare a refuzului de a executa ordinul de retragere a navelor româneşti la Odessa şi a atitudinii critice privind organizarea campaniei marinei din 1916. Reabilitat după război. Reputat istoric autor al volumelor: Istoria cronologică a Marinei Militare, Rolul Marinei Militare în războiul pentru întregirea neamului ş.a. NEGRIER ist. Navă folosită în sec. XVII—XIX pentru transportul sclavilor negri. La începutul sec. XIX, comerţul cu negri a fost interzis în mod oficial, dar a continuat să fie practicat clandestin; adeseori, pentru a scăpa de urmărirea navelor militare, se ordona înecarea „caricului viu" fundarisind ancora, de al cărei inel era fixată ultima za a lanţului ce îi lega pe negri. Chilia şi a canonierei „Fulgerul" (1900). Detaşat la SMR (1901-1902), comandă succesiv cargourile „Dobrogea", „Turnu Severin" şi pasagerul „Principesa Maria". Revine în marina militară unde primeşte noi misiuni: şef al Serviciului de artilerie şi torpile în cadrul CMM (1904), căpitan al portului Constanţa (1905), comandant al Cr. „Elisabeta" (1907, 1910-1913) şi al bricului „Mircea (1908), şef de Stat Major în CMM şi membru în Consiliul de onoare al marinei militare (1909)ş.a. în paralel, funcţionează ca profesor de navigaţie şi manevre la Şcoala Navală din Constanţa, autor al unui curs deosebit de apreciat de Apărări submarine. în primul RM comandă Escadra de Dunăre, care se distinge în luptele de la Turtucaia, Raşova, Topaiu (1916), este numit comandant al Flotei de operaţiuni pe Dunăre (dec. 1916-ian. 191 7) şi comandant al Marinei (ian. 1917—iun. 1918). în iunie 1918, preia comanda Diviziei de Mare. După război, cu gradul de CAm., este membru în Comitetul Consultativ al Marinei şi comandant superior al Şcolilor Marinei. în anul 1925 trece în rezervă. Semnează numeroase articole de istorie navală. A fost un militant activ pentru drepturile marinarilor. NELSON, Horatio (1758-1805) Viceamiral englez. A intrat în marină la 12 ani şi a participat la mai multe călătorii în Oc. Atlantic. Căpitan la 21 de ani, a luptat în războiul dintre coloniştii nord-americani şi Anglia (1775-1783); după intrarea Franţei în război a acţionat în Indiile de Vest împotriva navelor franceze comandate de amiralul d'Estaing (1779). La 39 ani devine amiral şi la izbucnirea ostilităţilor între Franţa revoluţionară şi coaliţiile europene (1792) concură sub comanda amiralului Hood la blocada portului Toulon (1793) şi cucerirea portului Bastia din Corsica (1794). împreună cu amiralul J. Jervis a înfrânt flota spaniolă, aliată Franţei, la capul Sao Vincente (1797). După participarea la blocada Cadiz-ului (1797-1798), fiind înfrânt la Santa Cruz de Tenerife, s-a îndreptat în sudul Italiei pentru a împiedica debarcarea în Egipt a corpului expediţionar al lui Napoleon. La Abukir, în Negrier NEGRU, Nicolae (1868-1940 n. Bucureşti) Contraamiral. Comandant de lungă cursă. Absolvent al Academiei Navale din Livorno, Italia (1889) şi al Şcolii de Aplicaţie din acelaşi oraş (1896). I se încredinţează comanda canonierei „Fulgerul" şi apoi a puitorului de mine „Alexandru cel Bun" (1897), ofiţer în Statul Major al Cr. „Elisabeta" (1898-1899), comanda companiei apropierea ţărmului nord african, a surprins şi a distrus escadra amiralului De Brueys (1 aug. 1898). Rămâne în istorie prin celebra victorie de la Trafalgar unde aplică pentru prima dată o nouă tactică, abandonând dispozitivul „linie de şir" şi adoptând o tactică manevrieră care combină focul cu mişcarea de învăluire. Se stinge din viaţă în plină glorie la 19 oct. 1805 în cursul confruntării de la Trafalgar. NEMEDRI (engl. North European and Mediteranean Routeing Instructions) Document care conţine date cu privire la câmpurile de mine rămase după cel de-al doilea RM şi la drumurile de urmat pentru evitarea lor; v. si DAPAC. N(:NAVIG ABILITATEA NAVEI MC Imposibilitatea navei de a executa o călătorie, ca urmare a alterării securităţii sale pe mare (manevrabilitate, stabilitate sau flotabilitate necorespunzătoare, deficienţe în dotare conform convenţiilor internaţionale etc.). NEPTUN 1. înv. Atlas de hărţi marine. 2. Zeul mărilor la romani. „NEPTUN" Navă-şcoală, moto-velier cu arboradă de tip goeletă, sub pavilion România, construită în anul 1903 la şantierul din Turnu Severin. Nava a fost construită la comanda Comisiei Europene a Dunării, ca navă de inspecţie. A fost botezată „Carolus Primus". în anul 1947 este rebotezată „NEPTUN" şi transformată în navă-şcoală a Liceului militar de marină din Galaţi. în anul 1959 a fost casată. Caracteristici: deplasament 200 t; dim.: 45 x 7 x 4 m. NERV Parâma centrală a unei tenzi. NERVURA TENZII Curent de manila sau cablu de oţel cusut la mijlocul unei tenzi, în sensul ei longitudinal, şi cu care tenda se sprijină pe tendar. NESCUFUNDABILITATE v. Insubmersibilitate. NETEZI A aplatiza cusătura a două vele. NETEZITOR Sculă de velar folosită la netezirea cusăturilor velelor. Poate fi din lemn sau din cauciuc cu mâner din lemn. Uneori se foloseşte în acest scop muchia rotunjită a cuţitului de velar. a- de lemn; B- de cauciuc. NE VA Fluviu în NV Rusiei. Izv. din L. Ladoga şi se varsă în G. Finic din M. Baltică. Lung. 74 km, lăţimea cca 1300 m. La vărsare formează o deltă cu multe insule, gârle şi braţe, unde a fost construit de Petru cel Mare oraşul Sankt-Petersburg (Leningrad) între anii 1703-1712. Sub acţiunea vânturilor de V şi SV se produce uneori creşterea nivelului apei fluviului provocând inundaţii în Sankt-Pestersburg. îngheaţă din dec. şi până în apr. Este navigabil pe toată lungimea sa şi face parte din sistemul de comunicaţie pe apă M. Albă - M. Baltică - Volga -M. Caspică. NEVIS Ins. în Arh. Anti lele Mici (M. Caraibilor), împreună cu Ins. St. Kitts şi Anguilla a format (1967) o federaţie cu statut de stat asociat cu M. Britanie. Supr 129 km2; cca 15 mii loc. Ins. de origine vulcanică acoperită cu munţi (aLt max. 1096 m). Climă tropicală umedă. Zonele înalte sunt acoperite de păduri iar în cele joase se cultivă trestie de zahăr, bumbac, citrice. Oraş-port: Charlestown. ist. Descoperită în 1493 de Cristofor Columb. Colonie engleză din 1628. NEW BRITAIN Ins. din Arh. Bismarck (Melanezia); supr 36,5 mii km2, cca 110 mii loc. Relief muntos, aLt max. 2300 m. Climă ecuatorială umedă. în apropierea ţărmurilor sunt bariere de corali. Păduri veşnic verzi; culturi de cafea, cacao, cocotieri. Or. pr. Rabaul. ___________________________________NEWPORT NEWS 359 NEWCASTLE UPON TYNE (Newcastle - noul castel) Oraş-port în M. Britanie situat pe Fl. Tyne ia 11 km de vărsarea acestuia în M. Nordului. Ad. în rada portului 6,5-1 3 m. Lung. frontului de cheuri 6 km cu ad. de 11 m. Important centru industrial şi comercial britanic. Sunt dezvoltate construcţiile navale, ind. chimică şi electrotehnică, prod. de utilaje industriale, utilaje miniere. Traficul anual de mărfuri 5 mii. t. Import: produse petroliere, minereu de fier, metale neferoase, ciment, mărfuri generale; export: plumb, fontă, cocs, cărbuni, maşini. NEWFOUNDLAND (TERRA NOVA) Ins. în Oc. Atlantic situată în SE Canadei la intrarea în G. Sf. Laurenţiu. Reprezintă prov. canadiană cu acelaşi nume. Supr. 111 mii km2; cca 600 mii loc., răspândiţi în principal în zonele de litoral. Relief deluros cu aLt med. de 250 m, max. de 814 m. Climă temperată umedă, cu temp. iarna de la -4° C la -18° C, vara de la +10° C la +14° C. Ţărmuri foarte crestate. Numeroase lacuri. Apele litorale sunt acoperite de gheţuri mai multe luni pe an, cu excepţia celor din sectorul sudic. Golfuri care favorizează adăpostirea navelor. Păduri de conifere iar în partea nordică vegetaţie de tundră. Expl. de minereu de fier, cupru, zinc; expl. forestiere. Pescuit. Pr. port şi centru ad-tiv St. John's. NEW ORLEANS Oraş şi important port din SUA (Louisiana) situat în delta Fl. Mississippi, la 175 km de vărsarea acestuia în G. Mexic. Cca 1,3 mii. loc. Intrarea în port se face pe două pase cu ad. de 9-12 m şi pe un canal cu o lung. de 112 km. Lung. frontului de cheuri 26 km, cu ad. până la 15 m. Traficul anual de mărfuri 180 mii. t. Import: ţiţei, prod. petroliere, mărfuri generale; export: bumbac, cereale, cărbuni. BMM are acvatoriul comun cu portul. Şantierele navale asigură construcţia şi reparaţia navelor militare, inel. crucişătoare. La sfârşitul lunii august 2005 oraşul N.O. a fost acoperit de ape şi răvăşit de uraganul tropical Katrina care traversând Oc. Atlantic a lovit coasta SUA cu o viteză de peste 233 km/h provocând distrugeri catastrofale pe o suprafaţă uriaşă din statele Louisiana şi Alabama. Dezastrul s-a soldat cu peste 800 de morţi, zeci de mii de case distruse, milioane de sinistraţi şi pagube evaluate la 125 miliarde de dolari. A fost cel mai devastator uragan care s-a abătut vreodată asupra SUA. NEWPORT NEWS Oraş şi important port în E SUA (statul Virginia) la G. Chesapeake Bay din Oc. Atlantic. Adâncimea paselor de acces şi a bazinului portuar 13,7 m. Lung. frontului de cheuri 7,3 km cu ad. până la 12,8 m. Traficul anual de mărfuri 13,5 mii. t. Import: produse petroliere, minereuri, mărfuri generale; export: cărbuni, cocs, cereale, tutun, soia. Şantierele de reparaţii nave dispun de 7 docuri uscate unde se asigură reparaţia tuturor categoriilor de nave. Şantierele de construcţie a navelor sunt cele mai mari din lume şi dispun de 5 docuri uscate (140-336 m lung.) şi 5 cale (133—287 m lung.). Lung. ţărmului destinat bazei de construcţii navale, peste 4 km. Aici s-au construit toate port- NEW YOEK____________________________________ 360 avioanele şi crucişătoarele cu propulsie nucleară ale flotei SUA.' NEW YORK Oraş în NE SUA, cel mai mare complex portuar al lumii situat la vărsarea Fl. Hudson în Oc. Atlantic. Cca 15,5 mii. loc. Adâmcimea paselor de intrare în port 9,1-13,7 m, iar în bazinele portuare 7,6-13,7 m. Portul are 1100 dane şi moluri cu o lungime totală a frontului de cheuri de 125,5 km şi ad. până la 14 m. Traficul anual de mărfuri cca 200 mii. t, iar fluxul de pasageri de cca 1 milion de persoane anual. Operaţiile încărcare/descărcare sunt deservite de 1200 macarale pe şine şi plutitoare. Import: ţiţei şi prod. petroliere, minereuri de fier, cupru, cherestea, cauciuc, mărfuri generale; export: automobile, utilaje industriale, maşini, produse industriale şi alimentare. Şantierele de construcţii şi reparaţii nave dispun de 9 docuri uscate şi 10 plutitoare care asigură orice fel de reparaţii la navele civile şi militare. Portul asigură bazarea navelor militare de toate clasele. NICOBAR Arh. între M. Andaman şi G. Bengal din Oc. Indian, format din 19 ins. Teritoriul al statului indian Andaman şi Nicobar. Supr. 1,6 mii km2; cca 30 mii loc. Relief vulcanic, aLt max. 642 m. Insulele mici sunt de natură coraligenă. Climă subtropicală umedă. Culturi de orez, trestie de zahăr, cocotieri, citrice. Pescuit. NICOLAEV Oraş-port din Ucraina situat pe malul stâng al limanului Fl. Bug, la M. Neagră. Cca 300 mii loc. Centru industrial: construcţii navale, maşini şi utilaje; ind. materialelor de construcţie şi cea uşoară ist. întemeiat în 1788 ca port la M. Neagră şi centru de construcţii navale în sudul Rusiei. în al doilea RM a suferit mari distrugeri. în prezent este refăcut. NICOLAE, Mihai (1920 n. Călăraşi) Contraamiral. în Marina Militară din anul 1938 ca militar în termen. în al doilea RM, ambarcat ca sergent-major pe Ds. „Mărăşti" şi can. „Stihi Eugen" (1941-1944). în 1944 obţine brevetul de ofiţer maritim în Marina Comercială. între 1945-1949 este unul din liderii sindicatului marinarilor din portul Constanţa, apoi la Canalul Dunăre-M. Neagră. în 1950 este trecut în cadrele active ale MM cu gradul de Cpt. Rll. în 1954 este avansat în gradul de contraamiral şi numit comandant al Marinei Militare (1954-1957). Absolvent al cursului academic superior de la Academia Militară de Marină „Voroşilov" din Leningrad (1958). în 1959 se află la comanda MM şi în acelaşi an a fost trecut în rezervă din motive politice. NICOLAESCU, Dan (1916-1980 n. ) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1937 şi al Şcolii de Aplicaţie a Marinei. Ambarcat pe navele Diviziei de Mare (1937-1941). în al doilea RM a fost ambarcat pe navele secţiei de torpiloare ca ofiţer de bord şi secund pe torp. „Zmeul", participând la numeroase misiuni de luptă în cadrul convoierilor şi al altor acţiuni în zona de vest a M. Negre. Urmează Şcoala Superioară de Război (1944-1946) unde, după absolvire, este încadrat ca asistent apoi profesor la secţia marină. Şef de stat-major la Comandamentul Apărării Litoralului Maritim (1948-1950), apoi în aceeaşi funcţie la Comandamentul Forţelor Maritime. După trecerea în rezervă (1970), activează în cadrul AVSAp, conducând sectorul marină al Asociaţiei. A publicat împreună cu N. Bârdeanu lucrarea de referinţă Contribuţii la istoria Marinei Române din cele mai vechi timpuri până în 1918. NICOLAU, Mircea (1910-2002 n. Constanţa) Căpitan de lungă cursă. Absolvent al Şcolii de ofiţeri de cavalerie promoţia 1929. Atras de marinărie, s-a ambarcat pe navele marinei comerciale la bordul cărora a servit în perioada 1935-1971. în al doilea RM a efectuat la bordul navelor comerciale militarizate transporturi militare în M. Mediterană, M. Adriatică şi M. Egee. în anii 1960-1970 a fost comandant al navei de cercetări oceanologice „Emil Racoviţă", aparţinând staţiunii de biologie marină „Prof. Ion Borcea" de ia Agigea. S-a bucurat de o înaltă apreciere pentru întreaga sa activitate. NICOVALĂ DE OCHEŢI Nicovală mică cu o gură centrală, cu ajutorul căreia se montează ocheţii pe velă sau pe tendă, folosind un dorn sau o cavilă (mai puţin recomandabil). N1CULESCU-RIZEA, Constantin (1870 - ? n. Brăila) Contraamiral. Elev al Şcolii Copiilor de Marină. Absolvent al Şcolii Navale din Livorno (Italia) promoţia 1891. După absolvire este ambarcat pe • n ~ • u • ni, i// Nicovală de ocheţi: navele „Romama" şi „Oltul . /_dorn;2.0chetcudinti Devine comandant pe navele (femeie); 3 - velă; 4 - ochet „Năluca", „Elisabeta", „Mihail (bărbat; 5- nicovală. Kogălniceanu" ş.a. Comandant al Şcolii de Marină (1899-1901); comandant al Apărărilor sub Apă (1914-1917. Comandant al Arsenalului Marinei (1917-1918). între 1920-1925, comandant al Marinei Militare. Director superior al Serviciului geografic al Armatei. în rezervă din 1939. A realizat: Cursul de manevre si tactică navală; Manualul timonierului pe bastimente; Manualul apărărilor submarine; Cartea de semnale a Marinei; Istoria războaielor. NIGER (denumit de localnici Jeliba). Fluviu în Africa de Vest, al treilea ca lungime dintre fluviile africane după Nil şi Congo. Lung. 4180 km; supr. bazinului 2092 mii km2. Izv. din masivul Fouta Djallon (Guineea) şi se varsă în G. Guineii la Oc. Atlantic. Străbate ţările: Guineea, Mali, Niger şi Nigeria. N. se alimentează cu apele ploilor tropicale şi se caracterizează printr-un regim hidrologic complex: viituri, praguri, cataracte, lunci inundabile formând o deltă interioară, ca aceea în amonte de Tombouctou, care pun serioase piedici navigaţiei. în general, navigaţia se face pe porţiuni, cea mai mare fiind de la vărsare până la primul prag (750 km). Celelalte sectoare navigabile mai importante sunt: între localităţile Kurusa-Bamako, Satuba-Akongo şi de la Jebba la vărsare. Pr. afluenţi: dr.: -Milo şi Bani; st.: -Sokoto, Kodun şi Benue. La 180 km de ocean, în apropiere de oraşul Aba, începe delta N. cu numeroase braţe din care cel mai lung este braţul Nun, dar pentru navigaţie se foloseşte braţul Forkados care are o adâncime mai mare. Supr. deltei 24 mii km2. Debitul mediu anual al fl. este de 12 mii m3/sec. care pe timpul viiturilor maxime (sept.-oct.) poate atinge 30-35 mii m3/sec. Mareele cuprind o mare parte a deltei atingând ampl. de 1,2 m. Pe fluviu sunt construite două baraje: Egrett (lângă or. Bamako) şi Sansanding (lângă localit. cu acelaşi nume). Pr. porturi: Kurusa, Bamako, Tom-bouctou (Mali), Goya, Niamey (Niger) şi portui maritim Port Harcourt (Nigeria). NIL (arabă - El Bajr, gr. - Neilos, lat. - Nilus). Cel mai lung fluviu de pe Glob care străbate Africa de la S la N pe o distanţă de 6671 km şi se varsă în M. Mediterană. Supr. bazinului 2867 mii km2 şi ocupă parţial sau total teritoriile statelor Ruanda, Kenya, Tanganica, Uganda, Etiopia, Sudan şi Egipt. Izvorăşte din M-ţii Virunga (Africa de Est) sub numele de Kagera de la o aLt de 2120 m, intră în L. Victoria de unde, având o cădere de 670 m, formează mai multe cataracte; se varsă în L. Albert şi în continuare străbate câmpia Sudanului, deşertul Nubiei, unde formează 9 cataracte mari, şi platoul egiptean până la vărsare. Pr. afluenţi: dr.: Asra, Sabat, Bahr el Azrec (Nilul Albastru) şi Atbara; st.: Bahr el Ghaza. Principalul rol în alimentarea N. îl are Nilul Albastru. în iun.-oct. nivelul apei este crescut iar în sept.-mai apele sunt în scădere. Variaţiile de nivel ating 6-7 m provocând mari inundaţii în zona egipteană. Variaţiile de nivel se reglează de către baraje, cel mai important fiind barajul de la Assuan (35,5 m înălţime şi 2129 m lungime). începând de la izvor, N. poartă mai multe denumiri: Kagera, Bahr el Jebel, Nilul Alb, Nilul Albastru (Bahr el Azrec), iar după Khartoum - Nil. La 20 km aval de Cairo începe Delta Nilului cu supr. de 24 mii km2 şi cu o deschidere la mare de 260 km între Alexandria şi Port Said. Aici N. se împarte în 9 braţe mari, dintre care două sunt navigabile: Damietta (la E) şi Rosetta (la V), fiecare având o lungime de 250 km. Debitul fl. este în medie de 2790 m3/sec. Spaţiul întins al Deltei în Sudan, dar îndeosbi în Egipt, este brăzdat de canale de irigaţie şi ocupat de culturi de bumbac, orez şi alte cereale. Pescuit intens. Navigaţia pe fluviu se face pe porţiuni din cauza pragurilor şi cataractelor. Cursele regulate se fac până în apropiere de Assuan cu nave până la 200. t. De la Khartoum se poate naviga până la Djuba iar în amonte numai pe anumite sectoare. NIMBUS v. nori. NIMIC LA DREAPTA/STÂNGA Ordin trasmis timonierului de a guverna astfel încât nava să nu se abată spre tri bord/babord. NIMIC ÎN VÂNT Ordin transmis timonierului unei nave cu vele de a guverna astfel încât să nu vină în vânt. NIMITZ C, William (1885-1966) Amiral de flotă american. în 1941-1945 a comandat flota SUA din Pacific. Sub comanda sa s-au desfăşurat o serie de operaţiuni navale de mare amploare împotriva Japoniei în campaniile din Pacific din anii 1941-1945. La 2 sept. 1945 a semnat actul de capitulare a Japoniei din partea SUA. Din 1947, în rezervă, dar rămâne consilier la Ministerul marinei americane. Cu numele lui a fost botezat portavionul cap de serie cu propulsie nucleară al Flotei americane. „NINA" (sp. Copilaşul) Caravelă cu 2-3 arbori sub pavilion spaniol, construită în 1492, care a făcut parte _____________________________________________________NIPRU 361 din prima expediţie peste Oc. Atlantic spre America a lui Cristofor Columb, sub comanda lui Vicente Yanez Pinson. Caracteristici: depl. 52 t; dim. cca 22 x 7 x 2 m; echipaj 20 oameni. NIPER 1. fl. Mecanism foiosit la filarea şi voltarea unei remorci. Se compune din două făici orizontale suprapuse ce se pot strânge cu ajutorul unui ax vertical acţionat de o stea (un volan). N. Bullivanf Mecanism compus din două fălci orizontale alăturate care se pot strânge/depărta pentru a volta/fila o sârmă, cu ajutorul unui ax orizontal acţionat de o stea (un volan). 2. Capăt de parâmă cu care viratorul se leagă de parâma ce urmează a fi virată. NIPPON-MARU (sp. Nippon - „Tara Soarelui Răsare", Maru - navă) Navă-barc cu patru arbori construită în 1930 împreună cu sora geamănă „Kaiwo-Maru" şi folosită pentru pregătirea ofiţerilor din Marina Civilă Japoneză. Portul de bază: Tokyo. După o întrerupere datorată războiului, nava şi-a reluat activitatea în 1952, fiind apoi modernizată în 1975. A efectuat vizite în SUA în 1954, 1960 şi 1976 participând la festivităţile de la New York. Corpul navei, cu un coş în pupa arborelui mare, aminteşte de pacheboturile de lux interbelice. Dim. 97 x 13 x 7 m. Velatură: 32 vele cu supr. totală de 2400 m2. înălţimea arborelui mare deasupra punţii 43,5 m; puterea motorului 1200 CP. Echipaj: 27 ofiţeri, 48 marinari, 120 elevi. Nippon-Maru NIPRU (gr. ant. Borysthenes) Fluviu în partea europeană a Rusiei, al treilea ca lungime din Europa după Volga şi Dunăre. Izv. din podişul Valdai, străbate terit. Rusiei, Bielorusiei şi Ucrainei vărsându-se în M. Neagră prin limanul Niprului. Cursul N. se împarte convenţional în: superior, de la izv. la Kiev (1333 km), mijlociu de la NISIP__________________________ 362 Kiev la Zaporojie (621 km) şi inferior de la Zaporojie la vărsare (331 km). Pr. afluenţi: dr.: Druti, Berezina, Pripiat'i, Irpen; st.: Soj, Desna (cursul superior); dr.: Sela, Psei, Vorskla, Samara; st.: Rosi, Tiasmin (cursul mijlociu); dr.: Bazvluk, Inguleţ; st.: Konska (cursul inferior). O mare parte dintre afluenţi sunt navigabili. Sursele de alimentare a fl. sunt afluenţii, ploile, zăpada şi apele subterane. Lăţimea albiei fl. creşte de la 0,5-1 km pe cursul superior, 6-18 km pe mijlociu şi peste 20 km pe inferior. Fl. este navigabil pe o distanţă de 2075 km, fiind principala cale de transport pe apă pentru Ucraina şi Bielorusia. Fl. este legat printr-un sistem de canale cu Fl. Dvina de Vest, Neman şi Bugul de Vest. Pe fl. se află hidrocentralele Dneprovscaia, Kahovscaja, Kremenciugskaia şi mari iacuri de acumulare, cel de ia Kuhovsk având o supr. de 2155 km2. Pr. oraşe-porturi: Smolensk, Orşa, Moghilev, Reciţa, Kiev, Cerkasî, Dneprodzerjinsk, Dnepropetrovsk, Zaporojie, Nikopol'i şi Herson (la vărsare). Porturile dispun de utilaje moderne de operare a navelor, şantiere şi ateliere de reparaţii ale navelor fluviale pentru mărfuri şi pasageri. Porturile sunt folosite ca puncte de bazare a flotilei militare de pe Nipru. NISIP fl. Banc de nisip staţionar sau mobil. N. împădurit N. care a ajuns la suprafaţa apei şi a început să fie acoperit de vegetaţie (ostrov în devenire). NISIPAR 1. Instrument pentru măsurarea timpului, constând din | ____ două recipiente de sticlă, în formă ^<>^0 de pară, care comunică printr-un \ ^ / canal îngust. în interiorul unuia din , v j / ţ recipiente se află nisip care se lasă feş să se scurgă în celălaLt Scurgerea 'Si nisipului dintr-un recipient în altul / i_____ are loc într-un anumit interval de 1 timp, care la N. folosite în prezent fiii 111 11^ la lochul ordinar, este de 30 s sau . ] de 1 min. Pe vremea navelor cu Nisipar vele existau N. de o jumătate de oră care serveau la măsurarea duratei cartului; v. a mânca nisip. sin. clepsidră. 2. ist. Unitate de măsură a timpului, egală cu o jumătate de oră (durata scurgerii unui N.). o „A continua drumul încă un N." „NISSHO-MARU" Primul dintr-o serie de două petroliere japoneze construite (pe un doc uscat) la ŞN Sasebo Heavy Industries pentru Idemitsu Oii Co (Idemitsu Kosan Kasiha). Lansat la apă în iulie 1962, la acea dată fiind cel mai mare petrolier lansat vreodată, record pe care l-a deţinut 37 de luni. în comparaţie cu un petrolier din 1946 putea transporta de 8,5 ori mai mult petrol. Caracteristici: capacit. de încărcare 132 334 tdw; dim. 303,475 x 43,005 x 16,47 m; 40 tancuri de ţiţei, cel mai lung fiind de 29,89 m; instalaţia de propulsie 28 000 CP; vit, 16 Nd; consum conbustibil 143 t/zi. NISTRU [gr. ant. Tyras) Fluviu ce desparte România de Rep. Moldova şi Ucraina. Lung. 1360 km; supr. bazinului 72 100 km2. Izv. din N Carpaţilor (Ucraina) şi se varsă în M. Neagră printr-un liman lung de 40 km şi lat de 4-12 km. De la vărsare şi până la localitatea Galici are caracteristicile râurilor repezi de munte şi totodată numeroşi mici afluenţi care pornesc din versanţii Carpaţilor. în aval de Galici fl. este îngust şi adânc dar curge mai lin şi primeşte din st. afluenţii: Zolotaia Lipa, Stripa, Sbruci ş.a. în aval de Moghilev-Podolski lunca N. se lărgeşte ajungând în N Mării Negre la 8-16 km lăţime. între or. Râbniţa şi liman N. primeşte din dr. afluenţii: Răutul, Bâcul, Botna şi din st. Murafa. îngheaţă complet în iernile geroase, iar în iernile blânde apar uneori numai sloiuri. Navigabil până la loc. Galici. Pr. oraşe şi puncte de acostare a navelor: Moghilev-Podolski, Soroca, Râbniţa, Bender, Tiraspol. Hidrocentrale (Dubăsari). NIŞĂ DE ANCORĂ Adâncitură în care ancora este pusă la post în nară astfel încât să nu iasă în afara bordajului. NIUE (Savage) Ins. în Oc. Pacific (Polinezia) în NE Arh. Tonga. Supr. 259 km2; 5,3 mii loc. Aparţine Noii Zeelande. Culturi: banane, copra, batate. Pescuitul scoicilor de sidef. Centru ad.-tiv: Alofi. NIVEL DE SIGURANŢĂ Nivelul apei care permite trecerea navei în siguranţă pe sub poduri sau alte lucrări ce traversează un curs de apă. NIVELUL MEDIU AL MĂRII Poziţia medie a nivelului mării, determinată pe baza unor observaţii efectuate pe calm plat într-o perioadă îndelungată. Constituie un plan de referinţă la care se raportează oscilaţiile verticale ale apelor mărilor şi oceanelor. Faţă de acest nivel se trec adâncimile pe hărţile maritime şi pe tableie de maree. NO CURE, NO PAY engl. v. salvare. NOD 1. Unitate de măsură a vitezei navelor, egală cu 1 milă marină pe oră; se notează cu Nd (nu există noduri pe oră, pe minut sau pe secundă). 2. Porţiune între două noduri ale saulei lochului. Teoretic, lungimea acestei porţiuni ar fi de 15,43 m, dacă apa ar fi un mediu rigid; dar deoarece barca lochului este oarecum antrenată prin apă, se consideră că lungimea N. este de 14,62 m. 3. Punct de intersecţie a orbitei Lunii cu ecliptica. Distingem N. ascendent, prin care Luna trece din emisfera sudică în emisfera nordică şi N. descendent, prin care Luna trece la revenirea în emisfera sudică. 4. Lucrare de matelotaj efectuată în diferite scopuri. N. alunecător N. ce serveşte la prinderea unui obiect căzut peste bord. N. de ancoră N. ce serveşte la prinderea unui cablu pe anco'ră. N.d.A de garlin N. de bulină dublu înăuntru pe inelul ancorei. N.d.A. cu patru braţe N. folosit pe fund stâncos, când gheara ancorei se prinde de o stâncă; în acest caz legătura de la inel se rupe şi ancora se eliberează. N. de ancorot N. ce serveşte la legarea unui ancorot sau unui inel de geamandură. N. de aspirant N. care se face pe parâme de legare şi pe parâme groase. N. de balustradă sin. N. de ţin-te bine. N. de banc sin. N. de fungă. N. de bandulă N. la capătul unei saule pentru a o îngreuia şi a o folosi ca bandulă; poate fi simplu, dublu sau rotund. N. de bulină N. ce serveşte la prinderea unui lanţ din puţ, prinderea pe o grandee etc.; poate fi simplu şi dublu, făcut în afară sau înăuntru. N. de capelatură N. folosit pentru a improviza o capelatură la un catarg, având două capete şi două bucle la care se leagă şarturile şi straiurile. Pe Dunăre este folosit pentru p ^ 1 /! Nisipar legarea navei la trei cazici; sin. N. la trei cazici. N. de cargafund Foarfecă făcută cu un capăt pe burta parâmei şi servind la legarea unei manevre de o tendă, de o velă etc. N. de cârlig N. ce serveşte la prinderea unei parâme pe un cârlig; poate fi simplu, dublu, N. de scotă de cârlig, gură de lup, gură de ştiucă, N.d.C. cu zbir şi cavilă N. de coborâre N. la un scaun de boţman pentru a-i coborî în cazul în care lucrează pe un catarg. N. de fungă N. folosit la prinderea fungii unei vele de barcă pe un banc; sin. N. de banc. N. de fungă englez N. ce serveşte la legarea fungii sau unei alte parâme la zbirul unei macarale, folosind şi o cavilă N. de gripie N. folosit la legarea gripei la diamantul ancorei (se poate face cu ochi şi cu legături). N. de gripie de ancorot N. folosit în cazul în care ancora trebuie virată odată cu barca. Când ancora a ajuns la suprafaţă se taie legătura încrucişată şi cele două legături de pe fus, aceasta rămânând suspendată de inel. N. de ham N. folosit la lucrările de salvare la uscat sau la debarcări pentru a trage o greutate cu mai mulţi oameni, fiecare apucând câte o buclă (citat în 1862). N. de inel N. pentru legarea la un inel. N. de împerechere N. ce serveşte la legarea parâmei ancorotului pe ancora împerecheată. N.d.î. folosit la legarea pe inelul ancorotului este un N. de ancorot având o jumătate de ochi în plus. N. de împreunare N. folosit la legarea a două parâme; poate fi simplu sau dublu (citat în 1841). N. de înnăditură N. folosit pentru legarea a două capete de parâmă; poate fi cu legături, cu ochiuri şi legături, cu scaune (citat în 1841). N. de întinzătoare N. la capătul unei întinzătoare pentru a o împiedica să iasă din capul de berbec. Este o nucă dublă pe parâma răsucită în sart (citat în 1860). N. de nailon N. ce se face la două capete de saulă din plastic, vârfurile capetelor aşezându-se uşor pentru a forma o bilă care să împiedice alunecarea. N, de lemn N. ce serveşte la remorcarea unui şcondru; sin. N. de şcondru, laţ cu jumătate de ochi. N. de loch N. pe sauia lochului. N. de măr N. făcut în acelaşi scop ca şi N. de capelatură. N. de ochi de nailon N. folosit pentru a face un ochi la capătul unei saule din nailon sau din alt material plastic. N. de pavilion sin. N. de scotă simplu. N. de pescar N. folosit la îmbinarea a două capete de parâmă; poate fi simplu sau dublu; sin. N. de pilot. N. de plasă N. folosit pentru a ridica în arboradă o cavilă sau un obiect asemănător. N. de sachet N. de bulină înăuntru, folosit ia prinderea sacheţilor pe grandee. N. de sachet de învergare Foarfecă dublă ce trece printr-un ochi (citat în 1860). N. de sart a) N. folosit pentru a improviza un sart; b) N. folosit pentru a repara un sart rupt sau a îmbina două capete de parâmă (citat în 1794); poate fi simplu sau dublu. N. de scaun N. ce serveşte la prinderea unui obiect; poate fi alunecător (citat în 1726). N.d.S. de calafat N. ce serveşte la susţinerea unui om care lucrează în afara bordului. N.d.S. dublu, N.d.S. în dublin şi N.d.S. spaniol sunt utilizate în acelaşi scop. N. de schelă N. folosit la asigurarea unei schele pentru piturat, maţagonit, raşchetat în afara bordului; poate fi simplu sau dublu. N. de sfilaţă N. folosit la îmbinarea sfilaţelor. N. de sârmă N. ce serveşte la îmbinarea a două capete de sârmă subţire. N. de spânzurătoare N. ____________________________________________________NOD 363 utilizat la prinderea unui obiect, care este strâns mai mult sau mai puţin, în funcţie de numărul voltelor. Potrivit tradiţiei marinăreşti, la spânzurarea unui pirat se utilizau cel puţin nouă volte, câte una de fiecare suflet al acestuia. N. de stivuitor N. folosit pentru a nu permite desrăsucirea unui capăt de parâmă. N. de scotă N. ce serveşte la prinderea unei parâme pe un ochi matisit sau la împreunarea a două capete de parâmă. în acest caz capetele ochiurilor trebuie să se afle pe aceeaşi parte (citat în 1794); poate fi şi dublu (citat în 1862), triplu, cu cavilă şi portughez. N.d.S. de ploaie N. ce serveşte aceluiaşi scop şi poate fi filat uşor, trăgând de capătul în dublin. N.d.S. de aripă N. folosit la scotele aripilor sau în cazul legării la un inel. N.d.S. de velă cu spetează N. la ambele capete ale unei parâme, făcându-se cu cele şase şuviţe o nucă, apoi o coroană (citat în 1794). N. de tendă N. folosit ia legarea sacheţilor de tendă pe strajă. N. de terţarolă N. ce serveşte la legarea sacheţilor de terţarolă. Este un N. lat cu un capăt în dublin. N. de turban N. folosit la capătul unei parâme ca opritor sau pentru a apuca. Este un N. de ţin-te bine dublat a treia sau a patra oară (citat în 1808); poate fi alunecător la capăt şi pe parâme, filându-se. N.d.T. stătător N. pentru apucat ce se face pe atârnătorile bărcilor, folosind o bucată de merlin, denumită păianjen, care este matisită pentru a avea trei capete (citat în 1860). N.d.T. alunecător N. ce se face pe o parâmă sau pe un baston cu un singur capăt de merlin. N. de ţin-te bine N. pentru apucat ce se face ia căpătui unui ţin-te bine; se începe cu o nucă cu coroană, apoi se dublează şuviţele; sin. N. de balustradă. N. de ţâţână N. ce serveşte la legarea unui capăt de parâmă pe o ţâţână (vârtej). N. de undiţă N. cu fir vegetal sau din nailon ce serveşte la prinderea cârligului de undiţă. N. de văcar N. lat făcut greşit. N. de vergă N. ce serveşte la legarea unei parâme pe un şcondru. N. filant a) Jumătate ochi în dublin, care se poate fila uşor (citat în 1801); b) Orice nod care se poate fila uşor, de ex., N. de scotă de ploaie. N. în stea N. ce se face la capătul unei parâme pentru a o împiedica să treacă printr-un rai. N. la trei cazici sin. N. de capelatură. N. lat N. ce se face pe parâme subţiri (a nu se confunda cu N. de văcar). N. lung de împreunare N. la capetele a două parâme care trebuie să treacă printr-un loc îngust (citat în 1795). N. opt N. la capătul unei parâme pentru a nu trece printr-o macara; poate fi alunecător sau dublu. N.O. peste mână N. ce serveşte la legarea de un inel (citat în 1808). N. strângător N. asemănător cu foarfeca, care serveşte la fixarea unei rodanţe, înainte de a matisi un ochi de rodanţă. N. trandafir N. la capătul unei parâme pentru a o apuca sau a o împiedica să treacă printr-un rai; poate fi mic sau mare. NODURg 364 No- 7 - alunecător; 2 - alunecător cu nod opt; 3 - de ancoră; 4 - de ancoră (variantă); 5- de ancoră cu garlin; 6 - de ancoră cu patru braţe; 7- de ancorot; 8 - de aspirant; 9 - de balustradă/ţin-te bine; 10 - de bandulă simplu; 7 7 - de bandulă dublu; 12 - de bandulă rotund; 13 - de bulină simplu; 14 - de bulină dublu; 75-de capelatură (la trei cazici); 76-de cargafund; 77-de cârlig simplu; 18- de cârlig dublu; 19 - de cârlig dublu (variantă); 20 - de şcotă de cârlig; 27 - de cârlig cu zbir şi cavilă; 22- de fungă (banc); 23 - de fungă englez; 24 - de gripie; 25 - de gripie cu legături; 26 - de gripie cu ochi; 27 - de gripie de ancorot; 28 - de ham; 29 - de inel; 30 - de împerechere; 31 - de împerechere de inel; 32 - de împreunare; 33 - de împreunare dublă; 34 - de înnăditură cu ochiuri şi legături; 35 - cu scaune; 36 - lung de împreunare; 37- de nailon; 38 - de nailon (variantă); 39 - de loch; 82 - opt; 83 - opt portughez; 84 - opt NODURI 365 duri: 40- de măr; 41 - de ochi de nailon; 42- de pescar simplu; 43 -de pescar dublu; 44- de plasă pe o cavilă; 45-de plasă pentru a strânge; 46- de plasă pe un cârlig; 47-de sachet de învergare; 48- de sart:49-de sart simplu; 50-de scaun simplu (candeliţă); 51 - de scaun alunecător; 52- de scaun de calafat; 53 - de scaun dublu; 54- de scaun în dublin; 55- de scaun spaniol; 56- de schelă simplu; 57- de schelă dublă; 58- de sfilată; 59- de sârmă; 60 - de spânzurătoare; 61 - de stivuitor; 62 - de scotă simplu; 63 - nod de şcotă greşit; 64 - de scotă cu cavilă; 65 - de şcotă de ploaie; 66 - de scotă dublă; 67 - de şcotă portughez; 68 - de şcotă de aripă; 69 - de şcotă de velă cu spetează; 70 - de tendă; 71 - de terţarolă; 72 - de turban stătător; 73 -de turban pe capăt; 74 - de turban alunecător; 75- de ţâţână; 76 - de undiţă, de nailon; 77- de văcar; 78 - de vergă; 79 - filant; 80 - în stea; 81 - lat; peste mână; 85 - strângător; 86 - trandafir. NOILE HEBRIPE_________________________________________ 366 NOILE HEBRIPE (New Hebrides) Arh. vulcanic în Oc. Pacific (Meianezia) între Noua Caledonie şi Fiji. Supr. 14,8 mii km2; cca 70 mii loc. Relief muntos (aLt max. 1680 m) cu vulcani activi. Climă tropicală umedă. Insulele din N. arh. sunt acoperite cu păduri, cele din S cuprinse de savane. Culturi de cafea, cacao, bumbac, cocotieri. Pr. port şi centru ad-tiv: Vila şi se află pe Ins. Efate. Condominium anglo-francez (din 1887). ist Primul dintre europeni care a descoperit Arh. N.H. a fost navigatorul portughez Pedro Hernandez Queiros (1606). în 1774, arh. a fost explorat de James Cook care a dat Ins. denumirea de N.H. întrucât ţărmurile acestora se asemănau cu cele ale Ins. Hebride din Europa. „NON PAREIL" Plută cu care americanii John Mikes, George Mii Ier şi Jerr Mallene traversează Oceanul Atlantic în anul 1867. Aceştia au vrut să demonstreze calităţile cauciucului în construcţia plutelor de salvare pneumatice; traversarea a fost făcută în 51 de zile, fiind parcurse circa 4 000 Mm. NOR MN Masă formată din picături de apă sau cristale de gheaţă, de forme, mărimi şi culori variate, aflate în suspensie în atmosferă şi provenite din condensarea vaporilor de apă. N. ci rus (Ci) N. de forma unor benzi cu aspect fibros, formaţi din ace fine de gheaţă de culoare albă imaculată; în zorii zilei şi la crepuscul au o culoare roz. Se află ia cea mai mare înălţime, atingând plafonul de 6-10 km. N. cirostratus (Cs) N. ce se întind pe o vastă porţiune a cerului sub forma unui voal alb, având un plafon mediu de 6 km. N. cirocumulus (Cc) Strat de N. de forma unor sfere mici sau a unor benzi paralele asemănătoare valurilor de hulă oceanică. Rezultă din transformarea N. cirus sau cirostratus, din care cauză pot fi confundaţi. Se află la un plafon mediu de 6 km şi sunt formaţi din cristale de gheaţă. N. altocumulus (Ac) N. de dimensiuni reduse şi de formă rotundă care sunt dispuşi uneori în grupuri, iar alteori în şiruri, putând fi uşor identificaţi. Se află la un plafon de 6 km. N. altostratus (As) N. specifici timpului închis, care acoperă tot cerul cu o perdea de culoare cenuşie. Se află la un plafon de 2-6 km şi sunt formaţi din picături de apă. N. cumulus (Cu) N. albi formaţi din picături de apă, având aspect de bulgări de vată albă şi fiind cunoscuţi de marinari sub denumirea de „mingi de bumbac". Plafonul lor variază între 50 m şi 6 km. N. stratocumulus (Sc) N. de forma unor valuri stratificate, cu aspect de câlţi, sau de forma unor sfere de culoare cenuşie, dispuse în rânduri sau în grupuri. Sunt formaţi din picături de apă. Plafonul lor variază între 50 m şi 20 km. N. cumulonimbus (Cb) Grămezi de N. de culoare albă ca zăpada la vârf şi de culoare cenuşie la bază. Sunt formaţi din picături mari de apă. Plafonul lor variază între 50 m şi 6 km. N. nimbostratus (Ns) N. de culoare cenuşie cu contur greu de definit, formaţi din picături de apă. Se află la un plafon de 50-800 m N. stratus (St) N. de culoare cenuşie închisă, având forma unor valuri uniforme. Sunt formaţi din picături de apă. Plafonul lor variază între 50 m şi 2 km. N.S. sunt în esenţă ceţuri ridicate. Ascensiunea accelerată a acestor nori reprezintă preludiul unei furtuni apropiate. NORP 1. v. roza vânturilor. 2. Vânt de N. ca în expr.: „începe să bată Nordul". NORP-ATLANTIC Curent maritim cald în zona de N a Oc. Atlantic care continuă curentul Golfstrom din NE Ins. Terra Nova. Este un curent puternic care se deplasează către ţărmurile Marii Britanii, Islandei şi Norvegiei şi în continuare spre N către Spitzbergen şi la E (curentul Nordkapp). Vit. 2-6 km/h. Temp. medie anuală a apei +15° C la S şi +7° C la N; salinitatea cca 35,5%o. Are o puternică acţiune de încălzire asupra climei Europei. NORPENSKJOLP, Nils Adolf (1832-1901) Explorator polar suedez de origine finlandeză. în 1858-1873 a întreprins câteva expediţii în Arh. Spitzbergen studiind structura geologică, flora şi fauna arhipelagului. In 1870 şi 1883 a condus expediţia suedeză din Groenlanda cercetând partea centrală a insulei. Preocupat de descoperirea Pasajului maritim de Nord. După o recunoaştere efectuată în 1875-1876 din Suedia până la vărsarea Fl. Enisei, în 1878-1879 cu vaporul „Vega" (construit pentru vânătoare şi pescuit) a traversat pentru prima dată drumul de NE navigând din Oc. Atlantic în Oc. Pacific, iernând în Pen. Ciukotsk. Expediţia a avut un rol deosebit în stabilirea condiţiilor de navigaţie pe Pasajul de NE. Numele lui N. este purtat de un golf şi un cap de pe Ins. Novaia Zemlia, un cap şi un gheţar din Groenlanda şi un râu din NV Canadei. NORPULUI, Marea ~ (engl. North Sea) Mare de bordură din Oc. Atlantic, cuprinsă între Arh. Britanic, Scandinavia, Pen. lutlanda şi ţărmul Europei. în N comunică cu M. Norvegiei, în E, prin Str. daneze, cu M. Baltică, iar în SV, prin Str. Pas de Calais, cu M. Mânecii. Supr. 544 mii km2. Ad. med. 94 m, min. 14-18 m (deasupra întinsurii Dogger Bank), iar max. 463 m (în partea de N). Ceţuri frecvente în toate anotimpurile (vara în largul mării, iarna lângă coastă). Temp. apei la suprafaţă între +2° C şi +7° C în feb. şi +19° C. în aug. Salinitatea variază între 31 %o şi 35%o. Maree semidiurnă cu ampl. max. de 7,6 m. Curenţii de maree sunt puternici atingând vit. de 18 km/h. Gheţuri se întâlnesc numai lângă coastă în perioada dec.-mart. în M.N. se varsă FL Elba, Rinul şi Tamisa. Pr. porturi şi BMM: Londra, Newcastle, Huli (M. Britanie), Anvers (Belgia), Rotterdam, Amsterdam (Olanda) şi Hamburg (Germania). Navigaţie intensă pe liniile de trafic comercial spre M. Baltică, Europa, America, Africa, Asia şi Australia. Sin., ist. M. Galilor. NORFOLK Ins. vulcanică în Oc. Pacific între Noua Caledonie şi Noua Zeelandă. Supr. - 35 km2; cca 1,5 mii loc. Aparţine Australiei (din 1914). Relief deluros, aLt max. 316 m. Climă şi vegetaţie tropicale. Citrice, cafea, pescuit. Pr. oraş: Kingston. Ins. a fost descoperită în 1774 de James Cook. NORFOLK (Statul Virginia). Principala bază maritimă militară a SUA de la Oceanul Atlantic. NORMANPE (engl. Channel Islands) Arhipelag format din 4 insule situate în S M. Mânecii lângă ţărmul de V al Pen. Cotentin. Autonomie internă în cadrul M. Britanii. Supr. 195 km2; cca 130 mii loc. Relief colinar cu aLt până la 148 m; climă oceanică umedă. Pr. insule: Jersey şi Guersey. Se mai numesc şi Ins. anglo-normande. „NORMANDIE" Unul din cele mai mari transatlantice din lume, construit în Franţa (1935) şi prima navă din iume cu bulb la prova. Caracteristici: tonaj 83 423 TRB, L 313,75 m; B 35,90 m; d 11,16 m; 4 motoare x 40 000 CP; echipaj 972 oameni; pasageri 1 964 de oameni. în anul 1935 i-a fost atribuit trofeul „Panglica albastră". în 1942, pe când se afla în portul New York, nava a fost distrusă în întregime de un incendiu. NORMĂ DE ÎNCĂRCARE/DESCĂRCARE Cantitatea de marfă care poate fi descărcată sau încărcată pe o navă întreagă sau la o gură de hambar într-o unitate de timp, de obicei în 24 ore. NORTE Vânt puternic de Nord care bate de-a lungul coastei de Vest a Americii de Sud. NORTH CHANNEL (engl. Strâmtoarea de Nord) Strâmtoare între Scoţia şi Irlanda care face legătura între Oc. Atlantic şi M. Irlandei. Lung. 170 km; lăţimea 20-40 km; ad. max. 272 m. Curenţi puternici de maree, vit. 8-12 km/h. Maree semidiurnă cu ampl. de 3-4 m. Porturi importante: Belfast, Londonderry. Prin Str. N.C. trece calea cea mai scurtă de ieşire în largul Oc. Atlantic (v. Clasgow). NORVEGIEI, Marea ~ (Norway Sea) Mare de bordură din Oc. Atlantic situată între Scandinavia şi Islanda, la N se învecinează cu M. Groenlandei, la S cu M. Nordului. Supr. 1383 mii km2. Ad. max. 4487 m; temp. apei la suprafaţă: de ia +2° la +7° C (feb.) şi de la +8° ia 12° C (aug.); salinitatea variază între 34%0 şi 35%o. Maree semidiurne cu ampl. max. de 3,3 m. Pescuit intens. Pr. porturi: Tromse, Trondheim, Narvik (Norvegia). NOSTROM MC Maistru care răspunde de lucrările marinăreşti, arboradă, velatură, ancore, parâme; sin. şef de echipaj, boţman, lostrom. NOTĂ DE ASIGURARE Adeverinţă eliberată în unele ţări de către brocări asiguratului, prin care se confirmă contractul de asigurare şi se indică asigurătorii. NOTĂ DE GREUTATE Document întocmit de cantaragii în porturi, gări, depozite etc., după cântărire, în care se indică greutatea fiecărei partizi de marfă. Uneori N.d.G. se întocmeşte şi la vămi sau la bursele de mărfuri. Pe baza unor tranzacţii, părţile pot conveni ca greutatea mărfii livrate să fie determinată după N.d.G., eliberată de o persoană specializată, aşa-numitul cantaragiu oficial. N.d.G. emise de acesta sunt recunoscute ca dovezi incontestabile ale greutăţii mărfurilor cântărite. NOTĂ DE. PROTEST MC înştiinţare scrisă prin care comandantul îşi face cunoscută nevinovăţia în mod public, preîntâmpinând astfel situaţiile în care persoana sa, echipajul sau armatorul ar fi acuzaţi de producerea unor pagube materiale şi obligaţi să plătească despăgubiri, când pagubele respective s-au produs fortuit sau din culpa altor persoane ori instituţii străine de navă. NOTICE MC Notificare făcută de comandant către încărcător sau către primitor, în care se atestă că nava este gata pentru operaţii din toate punctele de vedere. NOTIFICARE MC Document prin care comandantul navei comunică navlositorului sau agentului acestuia că ___________________________________NOUA ZEELANDĂ 367 nava este gata să înceapă încărcarea/descărcarea. Navlositorul sau agentul său are dreptul să accepte sau să respingă N. într-un anumit termen de !a data depunerii acestuia. Dara acceptării N. prezintă o importanţă deosebită, deoarece, după un anumit timp, stabilit prin contractul de navlosire, încep să se calculeze staliile. N. se poate comunica şi prin telefon sau prin radio, indicându-se data probabilă a sosirii navei în portul de încărcare/descărcare, dacă în acest sens este prevăzută o clauză în contractul de transport; sin. Notice of Readiness. NOUA CALEDONIE (Nouveile Caledonie) Arh. în SV Oc. Pacific (Meianezia), la cca 1400 km NE de ţărmul Australiei. Este format dintr-o insulă mare de provenienţă continentală cu relief muntos (aLt max. 1650 m) şi altele mici de origine coraligenă. Supr. 18,4 mii km2; cca 145 mii loc. Climă subecuatorială cu păduri veşnic verzi şi savane. Zăcăminte bogate de nichel, crom, fier, cobalt, mangan. Culturi de bumbac, trestie de zahăr, cafea, orez, copra. Creşterea animalelor. Centru ad-tiv: Noumea. ist. A fost descoperit în 1774 de navigatorul englez James Cook care i-a dat vechea denumire a Scoţiei (Caledonia); din 1853 posesiune franceză (teritoriu de peste mări al Franţei). în 1872 aici au fost deportaţi ca deţinuţi politici militanţi al Comunei din Paris. NOUA GUINEE Insulă din Oc. Pacific situată ia 150 km de Australia de care o desparte Str. Torres. A doua insulă ca mărime după Groenlanda. Partea de V a ins. face parte din Indonezia, cea de E este terit. statului Papua-Noua Guinee. Supr. 787,9 mii km2; cca 4 mii. loc. Partea centrală şi de N a ins. este muntoasă cu aLt până la 5030 m; partea de S reprezintă o câmpie joasă. Ţărmurile de E şi V sunt întretăiate de golfuri adânc pătrunse în uscat (Papua, Mac Klear ş.a.), cele de N sunt înalte, pe alocuri abrupte, iar cele de S întinse şi nisipoase. Climă ecuatorială şi subecuatorială. Ins. este acoperită de păduri în partea de N şi cea centrală, iar în S domină savana. Fauna este asemănătoare ceiei australiene: canguri, urşi koala, furnicari, pasărea paradisului, fluturi uriaşi ş.a. Expl. de petrol, cărbune, minereuri aurifere şi cuprifere. Pr. porturi: Jayapura, Merauk, Sorong (Indonezia), Port Moresby, Madang, Samarai (Papua-Noua Guinee), ist. Ins. a fost descoperită de portughezi în prima jum. a sec. XVI. NOUA ZEELANDĂ (New Zealand) Arh. în SV- Oc. Pacific, terit. statului cu acelaşi nume. Cuprinde Ins. de Nord şi Ins. de Sud (separate între ele de Str. Cook), Ins. Stewart şi Chatham, precum şi ins. mai îndepărtate aflate sub administraţia N.Z.: Tokelan, Cook, Niue, Campbell, Kermandek şi încă o serie de ins. mici nelocuite. Supr. 267,8 mii km2; cca 3 mii. loc. Relieful predominant vulcanic în ins. de Nord (Alpii Neozeelandezi) şi de podiş în ins. de Sud cu câmpii litorale înguste. Anual, îndeosebi în ins. de Nord, au loc cca 100 de cutremure dintre care unele provoacă mari distrugeri. Climă maritimă subtropicală în N şi temperată în S. Vegetaţie variată, 24% din terit. este NOVAIA ZEMLEA___________________________________________ 368 acoperit de păduri de fag şi conifere ş.a. specii. Se cultivă cereale, legume, pomi fructiferi, viţă de vie. Păşunile ocupă 47% din terit. favorizând creşterea animalelor. Pr. oraşe-porturi: Whangarei, Auckland, Wellington, Tauranga, Pieton, Littleton; aeroporturi: Wellingron, Auckland, Custchurch. ist. Navigatorul olandez Abel Tasman a fost primui european care a descoperit N.Z. (1642), urmat de britanicul J. Cook (1768) care, revenind în anii următori, face o descriere amănunţită a ţinuturilor. în 1841 devine colonie britanică. în 1931 obţine statutul de membru al Commonwealth-ului. NOVAIA ZEMLEA (rus. Novaja Zeml'ja) Arh. în Oc. îngheţat de Nord între M. Kara şi M. Barents, despărţit de continentul asiatic prin Str. Kara. Aparţine reg. Arhanghelsk (Rusia). Este format din două ins. principale (de N şi de S) despărţite între ele prin Str. Matoşkin Sar (2-3 km lăţime) şi mai multe ins. mici. Supr. 82,6 mii km2. Relief muntos, aLt max. 1590 m. Climă aspră (-22° C în ian. şi +2° C în iul.). Acoperit de gheţuri îndeosebi în partea de N (25%). Vegetaţie de tundră; urşi albi, vulpi, foci, morse. Pescuit. NOVI SAD Oraş în N Serbiei (Voivodina), port ia Dunăre. Cca 120 mii loc. Portul este situat pe malul st. al Dunării şi pe un canal navigabil. Important centru industrial: ind. de armament, constr. de avioane, nave fluviale, aparataj electronic, maşini-unelte, prod. textile. Nod de comunicaţii. Atestat documentar din sec. XVI. NOVOROS1ISK Oraş-port în Federaţia Rusă situat în NE Mării Negre la g. cu acelaşi nume, care nu îngheaţă în timpul iernii dar este expus unor vânturi puternice îndeosebi toamna (Bora). Dispune de două bazine portuare destinate mărfurilor uscate, protejate de diguri şi un bazin petrolier protejat de moluri. în port sunt amenajate 40 de dane accesibile navelor cu un pescaj până la 10 m şi 3 dane cu o gară maritimă pentru pasageri. La dana petrolieră adâncimile sunt de 24,6-25,7 m. Traficul anual de mărfuri cca 30 mii. t. Important centru al industriei cimentului. Se exportă ciment, prod. petroliere, prod. chimice, utilaje, ist. în al doilea RM N a fost teatrul unor mari confruntări între forţele terestre germane care încercau să-şi desfăşoare forţele în Caucaz şi o armată sovietică sprijinită de navele flotei din M. Neagră şi artileria de coastă, care apărau oraşul. între 19 aug.-26 sept. 1942, după lupte înverşunate, germanii au reuşit să ocupe cea mai mare parte a N. până la 10 sept. 1943 când, în urma unei operaţii de desant maritim (150 nave, cca 150 avioane şi 6480 oameni) combinată cu ofensiva unei armate de pe uscat, oraşul a fost eliberat (16 sept. 1943). Operaţiunile militare şi ocupaţia germană au provocat mari distrugeri oraşului şi instalaţiilor portului. După război, oraşul şi portul N. au fost complet refăcute. NU! NU! înv. Răspuns al şefului de barcă la somaţia „Alo, barcă!" atunci când nu are ofiţeri la bord. NUCĂ 1. Nod la capătul unei parâme; poate fi simplu, dublu, din patru, din şase şi cu coroană. 2. v. ancoră. 3. v. loch mecanic. 4. Umflătură pe un arboret pe care se aşază capelatura zburătorului (N. zburătorului) şi capelatura rândunicii (N. rândunicii). A B C Nuci: A - simplă; B - dublă (nod opritor); C- din şase cu coroane NUMĂR INTERNATIONAL AL FARULUI Combinaţie compusă dintr-o literă şi câteva cifre, atribuită fiecărui far, în conformitate cu o rezoluţie a Organizaţiei hidrografice internaţionale. NUMĂR TACTIC mii. Număr atribuit fiecărei nave dintr-o formaţie, prin care se indică de obicei postul în linia de şir, în ordine naturală, adică având nava-comandant în cap, aceasta fiind nr. 1. NUMĂRUL LUI BEAUFORT Cifră indicând forţa vântului după scara Beaufort. NUME Simbolul N, S, E şi V dat polilor magnetici sau anumitor coordonate terestre ori astronomice, ca latitudine, longitudine, declinaţie, indicând sensul de măsurare, de la ecuator sau de la meridian; NUMELE NAVEI MC Unul din cele trei elemente care servesc la identificarea navei (nume, port de înregistrare, tonaj). Numele se scrie vizibil atât pe bordajul prova în ambele borduri, cât şi pe tabloul pupa unde, imediat după nume, se scrie şi portul de înregistrare. De asemenea, este înscris în toate documentele de bord, în actele care se referă la nava respectivă, precum şi pe ambarcaţiunile şi colacii de salvare de la bord. Şlepurile, mahoanele, ceamurile, şalandele, gabarele, bărcile pot purta în loc de nume un număr şi indicarea portului de înscriere. Numele navelor militare sunt înscrise, de regulă, în pupa şi în ambele borduri. NUMĂRUL HĂRŢII Cifră sau număr care se trece pe toate cele patru colţuri ale hărţii, în afara chenarului. Ajută la identificarea hărţii în catalogul hărţilor şi al documentelor nautice. NUMIRE Semnal format din mai multe pavilioane şi repartizat fiecărei nave pentru a putea fi identificată. în Codul internaţional de semnale, N. constă din patru pavilioane, fiecărei ţări fiindu-i caracteristice primul sau primele două pavilioane. Primele două pavilioane ale ţării noastre sunt YQ, reprezentând şi indicativul radio (a nu se confunda cu numele navei). NUNKI Steaua nautică c Sagitari (Săgetătorul), mărimea 2,1; în babiloneană „Constelaţia oraşului sfânt". NYLON v. nailon. o O Pavilion din Codul internaţional de semnale cu semnificaţia: „Om la apă". OAHU Ins. în Arh. Hawaii (SUA) aşezată între Ins. Kauai (la N) şi Ins. Molokai (la S). Supr. - 1570 km2; cca 600 mii loc. Relief muntos, vulcanic. Climă tropicală oceanică; culturi de trestie de zahăr, ananas. Pe ins. se află pr. oraş-port şi centru ad-tiv al Arhipelagului, Honolulu, care este şi cel mai important port al Oceaniei, unde zilnic fac escală zeci de nave. în apropiere se află una din cele mai importante baze militare a SUA din Oc. Pacific - Pearl Harbor - situată în g. cu acelaşi nume şi care la 7 dec. 1941 a fost atacată prin surprindere de către japonezi marcând începutul războiului japono-american. OAKLAND Oraş-port în V SUA (California) pe ţărmul G. San Francisco din Oc. Pacific. Cca 400 mii ioc. împreună cu or. San Francisco, de care este legat printr-un pod lung de 13 km. („Golden Gate"), formează o conucbaţie. Important centru industrial: ind. prelucrătoare de prod. agricole, rafinării, ind. chimică, de automobile, oţelării, şantiere navale. BMM şi punct de deservire a navelor militare şi comerciale. întemeiat în anul 1850. OBI Fluviu navigabil în vestul Siberiei (Rusia) format prin unirea Râurilor Biia şi Katun care izvorăsc din M-ţii Altai. Lung. 3680 km iar de la izv. afluentului pr. Irtâş 5570 km. Supr. bazinului hidrografic 2930 mii km2. Străbate câmpia Siberiei de V cu zone mlăştinoase şi se varsă în M. Kara din Oc. îngheţat. De la confluenţa cu R. Irtâş şi până la vărsarea în M. Kara (1160 km); fluviul este bogat în ape; lăţimea văii fl. atinge 50-60 km; ad. 40 m iar debitul max. la vărsare ajunge la 42 400 m3/s. Fl. îngheaţă în general între oct.-mai dar navigaţia se desfăşoară tot timpul anului prin intervenţia spărgătoarelor de gheaţă. Debitul anual al fl. la vărsare 400 km3. Mare hidrocentrală la Novosibirsk cu lacul de acumulare cu acelaşi nume având o supr. de 1070 km2. Pescuit. Pr. oraşe-porturi: Novosibirk, Barnaul, Kameni-na-Obi. OBICEIURI Prescurtare a expresiei „Bunele obiceiuri ale mării", reprezentând regulile nescrise pe care este bine ca un marinar să le respecte. De ex.: a evita o navă aflată în probe de viteză; a evita trecerea printr-o formaţie de nave de război, cu toate că Regulile de drum dau acest drept; a nu lua vântul unei nave cu vele, trecând în vântul ei etc. Deşi nescrise, ele pot fi luate uneori în consideraţie de tribunalele maritime. OBIECT DE ARMAMENT Obiect mărunt aflat la bordul unei nave sau al unei ambarcaţiuni ca: ghiordele, furcheţi, cuie de strapazan etc. OBO {engl. Oil-Bulk-Ore) Navă ce poate fi folosită ca petrolier, vrachierşi mineralier. OBOSI (despre navă) A fi supusă, pe mare rea, unor solicitări puternice care tind să deformeze osatura şi bordajul. OBRAZ Porţiune a bordajului aflată deasupra liniei de plutire, în locul în care bordajul lateral se curbează spre etravja. OBRY, giroscop ~ mii., înv. Primul giroscop montat pe torpile (1890). OBSERVATOR Persoană care măsoară înălţimea unui astru cu sextantul sau ia un relevment la un astru sau la un obiect de la coastă. în problemele de navigaţie poziţia observatorului se confundă cu poziţia navei. OBSTACOL DE NAVIGAŢIE Obiect care periclitează navigaţia maritimă sau fluvială (praguri, coturi bruşte, locuri strâmte, anafoare etc.) şi care sunt trecute pe hărţile de navigaţie prin semne convenţionale. OBSTRUCTIUNE mii. Obstacol artificial care se instalează la intrarea într-un golf, într-o radă, pe un curs de apă etc. pentru a împiedica pătrunderea prin surprindere a navelor inamice. Constă din estacade de şcondri, lanţuri, piloţi, plăşi, nave scufundate etc. OCEAN 1. oc. Vastă întindere de apă sărată care separă continentele. Pe planeta noastră există patru O. (v. oceanul planetar), ale căror limite convenţionale au fost stabilite în 1937 prin Convenţia de la Monte Carlo. 2. în mitologia greacă, zeul stihiei marine (Okeanos), cel mai vârstnic dintre Titani, izvorul primordial a! tuturor apelor. OCEANIA (fr. Oceanie) Totalitatea ins. din centrul şi SV Oc. Pacific răspândite pe un spaţiu de apă de 70 mii. km2. Supr. totală a ins. cca 1,26 mii. km2; cca 6 mii. loc. Este împărţită convenţional în patru părţi: Melanezia (în partea de V) care cuprinde cele mai mari insule ale O.; Micronezia (în N Melaneziei) formată din ins. mici; Polinezia, formată din toate celelalte ins. mici şi Noua Zeelandă. Insulele reprezintă partea superioară a crestelor şi culmilor submarine ieşite din apă care se întind ca nişte brâuri pe distanţe mari orientate pe direcţia NV. Refief variat, de la înălţimi mari peste 5000 m (Noua Guinee) şi 1-7 m (atolii din Micronezia şi Polinezia). Clima O. este în cea mai mare parte tropicală şi ecuatorială şi numai în partea de S este subtropicală şi temperată (Noua Zeelandă). Temp. medie lunară în lunile calde (aug.-feb.) +25°C în N şi +16° C în S; în lunile reci (feb.-aug.) +16° C în N şi +5° C în S. în zona ecuatorială temp. este constantă: +28° C. Vegetaţie foarte variată: cocotieri, palmieri, bananieri, arbori de pâine, mango, batate, trestie de zahăr, taro ş.a. OCEANOGRAFIE_____________________________________ 370 Ins. Hawaii scot 90% din producţia mondială de banane. Faună rară şi, în general, exotică: pasărea paradisului, pasărea liră, câine zburător (liliac uriaş) ş.a. Pr. oraşe şi porturi: Honoiulu (Ins. Hawaii), Tarawa (Ins. Gilbert), Agana (Ins. Guam), Nauru (Ins. Nauru), Moresby (ins. Papua Noua Guinee), Noumea (Ins. Noua Caledonie), Port Vila (Ins. Noile Hebride), Papeete (Polinezia franceză), Pago-Pago (Arh. Samoa), Honiaka (Ins. Solomon), Suva (Ins. Fiji). ist. Până în sec. XVI în Europa nu se ştia aproape nimic despre insuieie din O. Primii europeni care au pătruns în O. au fost portughezii şi spaniolii, iar primul om care a ajuns în O. a fost F. Magellan (1521). Au urmat exploratori şi navigatori din Anglia, Franţa, Olanda, Rusia ş.a. Denumirea de Oceania datează de la începutul sec. al XlX-lea. Ambarcaţiuni tradiţionale din Oceania şi Mările Sudului (scheme după R. Gruss, Petit Dictionnaire de Marine). OCEANOGRAFIE Disciplină care se ocupă cu studierea dimensiunilor şi adâncimilor oceanelor şi mărilor, a reliefului fundului, a compoziţiei şi temperaturii apei la suprafaţă şi în adâncime, a florei şi faunei marine, precum şi a altor fenomene. Oceanografia se imparte în statică, ce se ocupă cu studierea problemelor care nu se referă la mişcarea apei, şi dinamică, ce studiază mişcarea maselor de apă. OCEANOGRAFIE NAUTICĂ Ramură a oceanografiei generale care studiază fenomenele de mişcare a apelor din oceane şi mări, produse de vânt şi de atracţia Lunii şi a Soarelui (valuri, maree, curenţi, adâncimi), şi alte date necesare navigaţiei pe mări şi oceane. OCEANOLOGIE Ansamblu de discipline care cercetează oceanele şi mările lumii (oceanografia, fizica mării, geologia mării, biologia mării, chimia mării s.a.). OCEANUL ÎNGHEŢAT DE NORD Parte a Oc. Planetar situată în reg. Polului Nord între Euroasia şi America de Nord şi care comunică cu Oc. Atlantic prin Str. Hudson, Davis, Danemarcii şi cu Oc. Pacific prin Str. Bering. Este cel mai mic ocean al Pământului. Supr. 14,75 mii. km2. Ad. med. 1225 m, max. 5527 m. Linia ţărmului în cea mai mare parte adânc crestată. Relieful fundului este foarte variat, creste submarine alternează cu numeroase depresiuni. Numeroase insule cu o supr. totală de cca 4 mii. km2. Cele mai mari nunt: Arh. arctic canadian, Groenlanda, Arh. Spitzbergen, Tara Franz Joseph, Severnaia Zemlea, Novosibirsk ş.a. Climă polară. Precipitaţii 75-300 mm/an. Temp. aerului în ian. -36° C, iul. -1° C. Iarna 90% din supr. acvatoriului este acoperită de gheţari plutitori, care vara se reduce cu 50%. Se formează aisberguri atingând o grosime de peste 35 m. Temp. apei în ian. este aproape de limita îngheţului, în iui. +1°-+10° C (în partea de S). Salinitatea 32-35%o. Maree diminantă semidiurnă cu amp. 0.1-0,5 m. Clima şi regimul hidrologic ai oc. sunt înfiuenţate de curentul rece ai Groenlandei şi curentul cald ai Norvegiei. Oc. este traversat de caiea maritimă navigabilă de NE (Pasajul de NE) care leagă Oc. Atlantic de Oc. Pacific. Bogat în zăcăminte de petrol şi gaze. Pe ţărmurile oc. sunt situate o serie de porturi, BMM şi BAM. ' OCEANUL PLANETAR oc. Masă lichidă a planetei noastre, care împarte uscatul în continente şi insule separate, având 0 suprafaţă de 362 033 000 km2, ceea ce reprezintă aproximativ 72% din suprafaţa Terrei, şi un volum de 1 349 930 000 km3. Cuprinde patru oceane: Pacific, Atlantic, Indian şi Arctic sau îngheţat de Nord, care ocupă 50%, 25%, 21% şi respectiv 4% din suprafaţa totală. Adâncimea medie a O.P. este de 3 729 m, iar adâncimea maximă, de 11 022 m (Groapa Marianelor). Salinitatea apei este, în medie, 35%o. Temperatura la suprafaţa apei depinde de latitudine, de anotimp şi de curenţi, variind între +37°C (în Golful Persic şi în M. Roşie) şi sub 0°C (în zonele polare), ist. Pentru prima dată, în anul 1650, geograful olandez Bernardus Varenius a propus ca Oc. Planetar să fie împărţit în 5 oceane (Pacific, Atlantic, Indian Arctic sau îngheţat de Nord şi Antarctic sau îngheţat de Sud). în anii 30 ai sec. XX, după studii amănunţite, savanţii din mai multe ţări au convenit ca Oc. Planetar să fie împărţit în 4 oceane: Pacific, Atlantic, Indian şi Arctic sau Oc. îngheţat de Nord, împărţire în vigoare şi astăzi. OCHELARI Piesă din două-trei ineie aflate în acelaşi pian ce serveşte la prinderea manevrelor la colţurile de mură ale velelor pătrate. Ochelari: 7 - contraşcotă; 2 - velă; 3 - ochelari; 4 - şcotă. OCHET Piesă din alamă, formată din două bucăţi - bărbat şi femeie - care sunt fixate cu ajutorul unei nicovale de ocheţi si al unui dorn pe marginea velei sau tenzii pentru a consolfda o gaură. O. cu dinţi O. care are dinţi pe margine. OCHI 1. Buclă la capătul unei parâme sau pe o parâmă, făcută prin matisire (v. matiseală de ochi), prin înnodare sau cu chei sugrumătoare. Distingem: O. de frânghier, O. flamand, O. de garlin, O. de velar, O. cu chei sugrumătoare; v. fig. matiseală de veiar. O. cu rodanţă O. înfăşurat, de regulă, sub o rodanţă. O. cu rodanţă şi Ochet: / - femeie; 2 - bărbat. legătură O. cu rodanţă sub care se află o legătură lată; prin desfacerea acestei legături rodanţa poate fi înlocuită cu uşurinţă. Sub legătură parâma se înfăşoară. O. cusut O. de parâmă cusut pe un capot sau pe o altă iucrare din pânză de vele. O. de învergare O. la îmbinarea grandeei de cădere şi grandeei de învergare, prin care se trece baiera de învergare pentru a prinde vela pe vergă. O. de capelatură O. la capătul unei manevre fixe, cu ajutorul căruia aceasta se prinde la capelatură. O. de terţarolă O. pe grandeea de cădere a unei vele la care se prind pălănceii de terţarolă. O. moale O. fără rodanţă. O. pe parâmă O. asemănător ochiului de terţarolă, dar ODESSA 371 corpui navei. „OCHIUL" FURTUNII (ciclonului) Zonă de dimensiuni relativ reduse (30-60 km diamentru) în centrul unui cicion tropical unde, spre deosebire de cealaltă zonă a ciclonului unde bate uraganul şi cerul este acoperit de nori, se menţine un vânt slab (calm) şi cer senin, dar o hulă puternică. Navele care nimeresc într-un ciclon tropical trebuie să fie pregătite ca după ce ies din O.F. să înfrunte vântul de forţa uraganului care bate în direcţia contrară Ochi: A - de frânghier; B - flamand; C- de garlin; D- cu chei sugrumătoare; E- cu rodanţă; F- cu rodanţă şi legătură lată; C- de terţarolă; H - moale; /-stătător; J- de punte (metalic). făcut pe o parâmă oarecare. O. stătătbr Buclă la capătul unei parâme de grosime medie. O. ţin-te bine O. ce se face pe o vergă pentru a permite gabieri lor să se asigure pe timpul lucrului. 2. Buclă formată accidental pe o parâmă la virare; pentru a nu reduce rezistenţa parâmei O. format trebuie desrăsucit în sens invers; sin. velină. 3. Piesă metalică pe catarg, pe punte sau pe bordaj, cu o gaură circulară, în care se prinde cârligul unui palane (a nu se confunda cu inelul, care este mobil). OCHI DE APĂ Porţiune de apă neîngheţată, dar înconjurată de gheaţă. Pe râuri şi lacuri 0.d.A. se formează datorită curenţilor repezi, izvoarelor calde de fund, scurgerilor de apă caldă, iar în mări, din cauza curenţilor calzi, a deplasărilor de gheţari sau a topirii acestora odată cu sosirea anotimpului cald. OCHI DE CIOARA Gaură într-o velă sau tendă, întărită cu o cursătură făcută cu aţă de vele. OCHI DE CIVADĂ Gaură la colţurile de şcotă ale civadei pentru a se scurge apa, pe tangaj; v/. fig. arboret de bompres. OCHI DE PUNTE Deschidere dreptunghiulară în punte, prevăzută cu o prismă de sticlă, care serveşte la iluminarea culoarelor. OCHI DE PUT Deschidere de pe punte a unei nări de puţ. OCHI DE SCURGERE Gaură într-o velă de regată pentru scurgerea aerului. OCHI DE TRAVERSIERĂ Inel metalic prins de brăţara de traversieră a ancorei. OCHII NAVEI Porţiune de punte, imediat în pupa etravei, unde se instalează, de regulă, un om de veghe; v. fig. celei întâmpinate înaintea intrării în centrul ciclonului. OCTANT 1. Instrument de tipul sextantului, având însă un sector de 45°, cu ajutorul căruia se măsoară unghiuri până la 90°. 2. Sector de cerc egal cu 45°. 3. Porţiune a globului, egală cu a opta parte din suprafaţa sa totală. OCULTATIE v. lumină. ODENSE Oraş-port din Danemarca situat în N Ins. Fyn pe ţărmul Fl. O. la 5 km de G. Odense-Fjord la Str. Beltul Mare. Cca 140 mii loc. Centru industrial: metalurgie, constr. de maşini, asamblarea automobilelor, ind. uşoară, textilă şi alimentară. Şantiere navale. Patria cunoscutului scriitor danez Hans Christian Andersen (1805-1875). ODER (pol. Odra) Fluviu în V Europei. Lung. 907 km; supr. bazinului hidrografic 112 mii km2. Izv. din Moravia (Cehia) în apropierea joncţiunii M-ţilor Sudeţi cu Carpaţii. Străbate SV Poloniei, formând după confl. cu Neisse graniţa comună cu Germania şi se varsă în G. Szczecin din M. Baltică. Provoacă revărsări în anii cu precipitaţii abundente. îngheaţă în iernile geroase. Importantă arteră navigabilă, unită prin canale sau râuri cu Fl. Elba, Vistula (canalul Bydgoszcz) şi Dunăre (prin Morava). Pr. afluent Warta. Traversează importante oraşe-porturi: Ostrava (Cehia), Wroclaw, Glogow, Szczecin (Polonia), Frankfurt (Germania). ODESSA Oraş-port şi BMM a Ucrainei în NV M. Negre situat pe ţărmul de SV al golfului cu acelaşi nume. Cca 1 mii. loc. Acvatoriul portului este protejat de câteva moluri şi spargevaluri. în interior molurile împart portul în 7 bazine, în care sunt amenajate 38 dane. Accesibil pentru nave cu un pescaj de până la 12 m. în ian.-feb. ODESSOS_________________________________________________ 372 golful O. îngheaţă, dar prin intervenţia spărgătoarelor de gheaţă navigaţia este asigurată tot timpul anului. Traficul anual cca 18 mii. t. Se tranzitează produse petroliere, mărfuri generale, produse în vrac. Portul dispune de o gară maritimă prin care tranzitează anual cca 3 mii. de pasageri. Două şantiere navale mari care asigură reparaţia tuturor categoriilor de nave. ist Oraşul, construit pe locul unde au existat cetăţi şi bazine portuare aparţinând succesiv grecilor, sarmaţilor, sciţilor, otomanilor, a primit denumirea de O. (după Odessos) în 1795 când pe acest loc s-au construit o cetate şi o bază navală a Rusiei. O. a fost teatrul unor acţiuni de luptă te'restre şi navale în perioada războiului civil împotriva intervenţiei franco-britanice (1918-1920) şi în al doilea RM când a fost cucerită de armatele germano-române (5 aug.-16 oct.1941) şi eliberată după ofensiva armatei sovietice (28 mart-14 apr. 1944) în urma căreia a suferit mari distrugeri, fiind apoi refăcută. ODESSOS Colonie grecească întemeiată de milesieni în prima jumătate de sec. VI Î.Hr. pe ţărmul tracic al M. Negre, pe teritoriul de astăzi al oraşului-port bulgăresc Varna. OERTZ Cârmă hidrodinamică brevetată. OFIŢER DE LEGĂTURĂ 1. Ofiţer de stat-major detaşat pe lângă statul-major general, al unei MU sau grupări de nave în scopul stabilirii legăturii cu acestea, transmiterea informaţiilor asupra situaţiei şi executarea altor misiuni. 2. Ofiţer delegat pe lângă comandamentul unei grupări navale străine pe timpul staţionării acesteia în porturile româneşti sau ofiţer delegat pe lângă comandamentul grupării navale româneşti aflată în porturi străine. OFIŢER DE MARINĂ mii. Persoană calificată în conducerea unei nave şi a armelor acesteia. Ofiţer cu artileria, navigaţia etc. Ofiţer însărcinat cu conducerea artileriei, navigaţiei etc. Pe portavion există şi ofiţer cu apuntarea. Ofiţer de cart O.d.M. care conduce serviciul de cart pe o navă aflată la ancoră sau în marş. Se subordonează comandantului navei, ofiţerului secund în problemele serviciului de zi şi ofiţerului de cart (operativ) pe unitatea de nave. Ofiţer de complimentare Ofiţer trimis la bordul unei nave de război străine, sosite în vizită, pentru a ura bun venit şi a indica ancorajul, geamandura de legare, dana de acostare etc. Ofiţer de gardă Ofiţer care conduce serviciul de gardă (24 ore) pe o navă staţionată la cheu. Ofiţer secund Primul locţiilor al comandantului navei şi şeful direct al întregului echipaj. Ofiţer şef de cart Ofiţer care conduce serviciul de cart pe o navă mare unde sOnt mai mulţi ofiţeri de cart. OFIŢER DE PORT Persoană oficială care în unele porturi străine (Anglia, SUA ş.a.) are atribuţia de a constata buna stare de navigabilitate a navelor, stivuirea reglementară, respectarea liniilor de încărcare şi starea mărfurilor aflate pe navă sau descărcate. Acesta poate fi şi un ofiţer al căpităniei de port cu atribuţii speciale de supraveghere a canalelor, locurilor de ancoraj şi a ancorării navelor în rade şi în porturi. OFIŢER FLUVIAL MC Posesorul unui brevet special, care îi dă dreptul să ocupe o funcţie corespunzătoare şi să navige pe fluviu. OFIŢER MARITIM MC Posesorul unui brevet care îi dă dreptul să ocupe posturi de ofiţer pe o navă comercială maritimă. Ofiţerii navei pot face parte din personalul de punte sau de maşini. Rangurile O.M. de punte, în afară de comandant, sunt: ofiţer I sau secundul navei (i se mai spune şi căpitan), care este primui locţiiior ai comandantului; ofiţer II, însărcinat cu navigaţia; ofiţer III, care concură ia buna desfăşurare a activităţilor la bordul navei; ofiţer stagiar., ambarcat în vederea formării sale profesionale. Rangurile O.M. de maşini sunt: şef mecanic, care răspunde de starea tehnică a navei şi de pregătirea personalului tehnic; ofiţerii I, II şi III mecanici maritimi, ofiţerul mecanic maritim stagiar şi ofiţerii electricieni maritimi I, II şi III. în afară de aceasta, în funcţie de categoria şi destinaţia navei comerciale, pot fi încadraţi ofiţeri de radiocomunicaţii; şef staţie radiotelegrafie categoria I şi II; ofiţer radiotelegrafist II şi III, medici de bord, ofiţeri de intendenţă sau ofiţeri care ocupă funcţii specifice; tehnolog şef, inginer traulist, inginer frigotehnist etc. OFŢO fl. Schimbare bruscă a cârmei dintr-un bord în altul în caz de mascadă, pentru anumite manevre etc. OGLINDA APEI fl. Suprafaţa apei. OGLINDĂ sin. tablou. OGLINDĂ DE SEMNALIZARE Oglindă ce serveşte la transmiterea semnalelor cu ajutorul razelor solare reflectate. O.d.S. este folosită de naufragiaţi. OGLINDĂ MARE/MICĂ v. sextant. OGURA, table ~ Table de înălţimi bazate pe metoda Souillagonet, dar primele din lume care rezolvă triunghiul sferic de poziţie cu formule conţinând numai secante şi cosecante (1920). OHANĂ Unealtă pentru pescuit sturioni. OHOTSK, Marea ~ Mare în bazinul Oc. Pacific între ţărmul de NE al Asiei, Pen. Kamceatka, Ins. Kurile, Hokkaido şi Sahalin. Comunică prin Str. Tătară şi la P^rouse cu M. Japoniei şi prin Str. dintre Ins. Kurile cu Oc. Pacific. Supr. 1,6 mii. km2; ad. med. 1500 m, max. 3372 m. Ţărmurile sunt slab dantelate şi numai câteva golfuri pot servi ca dăpost pentru nave. Temp. apei iarna sub -1 ° C, iar în extremitatea sudică +2° C; vara +10° C în N şi +15° C în S; salinitatea 31-32%o iar la vărsarea în M. a râurilor - 27%o. Marele Fluviu Amur se varsă în M. O. Din oct. şi până în iun. marea este acoperită de gheţuri. Maree mixtă cu ampl. până la 12,9 m. Faună bogată în peşti (heringi, somoni, calcani) şi mamifere acvatice (caşaloţi, balene, foci), păsări marine. Pr. porturi: Magadan, Korsakov (Rusia); Abshiri (Japonia). ist în anul 1639, călătorul rus Ivan Moskvitin, coborând cu bărcile pe Râul Maia spre Oc. Pacific, a întâlnit un nou curs de apă pe care l-a numit ohota (în rusă „vânătoare") deoarece plecase la vânătoare. Marea a primit numele de la aşezarea întemeiată la gura râului. OIA ŞIVO Curent rece în N Oc. Pacific; prelungire a curentului Kamceatcăi care coboară spre S din Oc. îngheţat de Nord de-a lungul peninsulei cu acelaşi nume (temp. 9° C) şi a Ins. Kurile unde ia numele japonez de O.S. până în NE Ins. Honshu, unde întâlneşte curentul caid Kuro Sivo (între paralelele 37° şi 40° lat. N). Aici se concentrează o mare cantitate de peşte şi alte vieţuitoare marine atrase de imensa cantitate de plancton adus de curentul O.S., făcând ca pescuitul în acest loc să fie deosebit de bogat. „OITUZ" (ex. „Leros", ex. „Horsund") ist. 1. Cargou construit şi preluat de către SMR de la o societate germană. Capacit. max. 4300 tdw; dim: 84,4 x 13,3 x 6 m; vit. 9 Nd. Intrat în serviciu în 1918 în condiţii economice grele, nava a asigurat curse regulate de transport pe linia Brăila, Galaţi, Sulina - porturile mediteraneene. în timpul celui de al doilea RM „O." a fost închiriat Serv. german de transporturi maritime şi folosit între anii 1941-1944 la aprovizionarea trupelor germano-române de pe frontul din sudul URSS. în timpul transporturilor a suferit atacuri ale Sm. şi aviaţiei, fiind avariat uşor în două rânduri. După ieşirea României din război, în noaptea de 1/2 sept. 1944 „O.", aflat în portul Constanţa, a fost torpilat de Sm. german U-19 şi scufundat. După ranfluare a fost dezmembrat. 2. Cargou construit în 1979 pentru întreprinderea de navigaţie NAVROM Constanţa. Prima navă de mare tonaj (15 000 tdw) de transport mărfuri generale în regim multifuncţional de exploatare, dotată cu motoare de construcţie românească tip MAN Reşiţa. OKINAWA Cea mai mare Ins. din Arh. japonez Ryukyu situată în vestul Oc. Pacific la linia de demarcaţie dintre M. Chinei de Est şi M. Filipinelor. Supr. 1,2 mii km2; cca 1 mii. loc. Relief de şes şi mici dealuri (alt. max. 500 m). Ţărmuri dantelate înconjurate de recifuri de corali; climă subtropicală, temp. în feb. +16° C, iul. +28° C. Culturi de orez, trestie de zahăr, citrice. Oraş şi port pr.: Naha. ist. Ocupată de SUA (1945-1972); după retrocedare SUA şi-a menţinut pe ins. o importantă bază militară. în al doilea RM, pentru a cuceri insula, comandamentul Forţelor Armate a organizat o operaţie de desant maritim care s-a desfăşurat între 25 mart.-21 iun. 1945 la care au participat din partea americană 183 mii de militari din trupele terestre,. 1500 de nave militare şi civile (5 PA, 22 NL, 36 Cr.) şi cca 2500 avioane împotriva a 77 mii de militari japonezi, 2000 de avioane şi un detaşament de VT. După lupte grele şi îndelungate cu pierderi mari de ambele părţi, la 21 iun. 1945 rezistenţa japoneză a fost anihilată. OKTIABRSKII, Filip Sergheevici (1899-1969) Amiral. în marina militară rusă din 1918. Absolvent al Şcolii Superioare de marină „Frunze" (1928). A trecut prin toate treptele ierarhiei militare, de la comandant de navă la comandant de flotă. A fost comandant de VT, comandant de divizion şi de brigadă de VT, comandant al Flotilei de pe Fl. Amur (1938-1939), comandant al flotei din M. Neagră (1941-1942) şi totodată al sectorului de apărare a Sevastopolului. în 1943 este comandant al flotilei de pe Amur iar în 1944 revine la comanda flotei din M. Neagră. După război, locţiitor al comandatului Flotei URSS, iar din 1960 inspector pentru marină în cadrul Ministerului Apărării. OLAND Ins. în M. Baltică situată lângă litoralul de E al Suediei, de care aparţine. Este legată de continent printr-un pod de 6 km lung. Supr. 1342 km2, ţărmul lipsit de locuri de adăpostire a navelor. Relieful _______________________________________________OLTENIŢA 373 reprezintă un platou cu alt. de 57 m. Climă temperată maritimă, +1,5° C în feb. şi +16,5 în iul. Oraş pr.: Borgholm, pop. 25 mii loc. ist. în iul. 1 789, în apropiere de Ins. O. a avut loc o bătălie navală nedecisă între flotele rusă şi suedeză în timpul războiului ruso-suedez (1788-1790). „OLĂNEŞTI" ist. Cargou din seria de 13 857 tdw, aparţinând Societăţii de navigaţie NAVROM Constanţa, în perioada războiului dintre Iran şi Irak (1980-1985), nava se afla sub descărcare în portul iranian Koramshar de pe Fi. Shat-ai-Arab unde a fost bombardată şi incendiată de artileria iraniană, la 7 oct. 1980. în urma acestei acţiuni contrară dreptului internaţional, potrivit căruia navele nebeligerante trebuie să fie avertizate asupra riscului pentru a putea părăsi zona periculoasă, nava s-a scufundat iar echipajul a reuşit să se salveze trecând înot fluviul pe malul controlat de Irak de unde a fost repatriat. OLBIA ist. Colonie grecească pe ţărmul de N al M. Negre întemeiată de milesieni la sfârşitul sec. VII Î.Hr., situată la gura Fl. Hypanis (Bugul de astăzi). OLT Râu, afluent ia malui st. al Dunării. Lung. 670 km. Supr. bazinului 2470 km2. Izv. din Hăşmaşul Mare (Carpaţii Orientali), traversează M-ţii Harghita (defileul de la Tuşnad), depr. Făgăraş, străpunge Carpaţii Meridionali (cfefileul Turnu Roşu-Cozia), ţinutul deluros al Olteniei, câmpia Dunării unde, lângă Turnu Măgurele, se varsă În Dunăre. Primăvara se produc viituri. Afl. pr. Râul Negru, Bârsa, Homorodul, Cibinul, Lotrul, Olteţul, Topologul. Trece prin: Băile Tuşnad, Sf. Gheorghe, Făgăraş, Râmnicu Vâlcea, Slatina. Navigabil pe 50 km de la vărsare. „OLTENIA" ist. Petrolier achiziţionat din Anglia în 1928 de societatea „Steaua Română"; construit în acelaşi an la Newcastle cu un- depl. de 13 500 t, fiind la data respectivă cel mai mare vapor românesc. Caracteristici: capacit. max. de încărcare 9 575 tdw; dim. 132,8 x 16,8 x 10,9 m; vit. 12 Nd. Nava efectua curse regulate în special în porturile Dunkerque, Hamburg şi Londra. După intrarea trupelor germane în România (oct. 1940), autorităţile britanice, apreciind că ţara noastră nu mai poate fi considerată ţară neutră, a rechiziţionat între alte nave aflate în cursă şi petrolierul „O." care naviga în Mediterana centrală (16 nov. 1940). Echipajul a fost internat repatriindu-se abia în 1946. Nava a fost folosită la transporturi în folosul armatei engleze. La data de 8 ian. 1943 a fost scufundată de către submarinul german U-436 pe când naviga la sud de Ins. Azore. OLTENIŢA Port fluvial situat pe Dunăre la km 430. Dispune de un cheu în lungime de 300 m, dotat cu trei macarale de 5 tf. Suprafaţa platformei portuare este de 31 300 m2. Pot fi operate nave de până la 2 000 t. Capacitatea de trafic a portului «ste de 450 000 t/an. Şantierul naval construieşte nave de până la 5 000 tdw. Are 12 cale de montaj şi lansare la apă a navelor. Lungimea cheuri lor bazinului şantierului'este de 750 m, acestea fiind dotate cu macarale de 5 tf* 16 tf şi 59 tf. Dispune de o modernă hală de montaj. „OLTENIŢA"_____________________________________________________ 374 „OLTENIŢA" Navă fluvială de pasageri construită în anul 1965 la Şantierul naval Olteniţa pentru Societatea de navigaţie NAVROM Galaţi. Este folosită şi în prezent, după o reparaţie capitală, îndeosebi pentru croaziere turistice pe Dunărea de Sus pe traseul Giurgiu - Belgrad - Budapesta - Viena - Passau. Caracteristici: depl. max. 940 t; dim.: 83,2 x 12 x 1,7 m; 3 motoare Diesel a 600 CP; capacitate 250 pasageri. Amenajări dintre cele mai moderne. Navă soră „Carpaţi". „OLTUL" ist. 1. Canonieră construită în Anglia în cadrul celui de al doilea program de dotare al Marinei Militare (1886-1889) făcând parte din grupul ce purta numele celor 3 mari râuri ale ţării: Oltul, Şiretul, Bistriţa. Caracteristici (v. „Bistriţa"). în primul RM a făcut parte din grupul de canoniere şi şalupe torpiloare (1916-1918) participând la bătăliile de la Turtucaia şi Raşova, precum şi la alte acţiuni de luptă pe braţul Borcea şi în Delta Dunării. După război, a continuat activitatea în cadrul Diviziei de Dunăre până în anul 1923 când a fost transferată la Corpul navelor grănicereşti unde a rămas până la casare. 2. Cargou achiziţionat în 1914 din Anglia de către Societatea Naţională de navigaţie maritimă „România" (ex. Iriston, 6500 tdw). în primul RM nava a fost închiriată marinei ruse pentru transporturi militare în M. Neagră (1916-1918). După război a reluat cursele comerciale împreună cu celelalte nave ale companiei („Milcovul", „Şiretul", „Jiul") până în 1935 când societatea a fost lichidată iar navele acesteia au fost vândute unor armatori străini. „OLYMPIA" (gr. Olimpias) Navă greacă construită în 1987 respectând modelul triremei (sau trierei) ateniene din antichitate. „Olympias" OMAN Golf în NV Mării Arabiei. Comunică prin Str. Ormuz cu G. Persic. înaintat în uscat pe o distanţă de 450 km. Ad. până la 3474 m. Pr. port, Mascat (statul Oman). OM BROASCĂ (engl. frogman) v. scafandru de luptă. OM DE VEGHE Marinar cu practică la bord însărcinat cu observarea mării. Veghea se execută atât în marş cât şi în staţionare, cu deosebire noaptea sau pe ceaţă, cu scopul de a anunţa fără întârziere la comanda de navigaţie (comandantului sau ofiţerului de cart) apariţia navelor sau a altor obiecte care ar interesa siguranţa navei. Veghea executată cu atenţie constituie una din cele mai elementare condiţii de siguranţă în navigaţie. Veghea este obligatorie atât prin practica uzuală şi regulamentul serviciului de bord, cât şi prin regulile internaţionale pentru prevenirea abordajelor pe mare. OM ÎN PROVA Marinar ce se află la prova unei ambarcaţiuni pentru a mânui cangea la acostare şi la plecare. Pe şalupe, O.Î.P. stă pe un suport din bare metalice. OM ÎN PUPA Marinar ce se află la pupa unei şalupe pentru a mânui cangea la acostare şi la plecare. OM LA APĂ Om căzut peste bord. Pescuirea unui O.I.A. se face în cele mai multe cazuri întorcând nava şi ţinând seama de vânt şi de mare. Dacă omui nu se vede, nava face o curbă Butacov sau Williamson. Navele cu vele pun în pană. Manevra de om la apă OMEGA Sistem hiperbolic de radionavigaţie pe frecvenţă foarte joasă, similar sistemului de navigaţie Decca. Măsoară diferenţele de fază ale semnalelor recepţionate; foloseşte emiţătoare fixe şi receptoare mobile. Deosebirea principală faţă de sistemul Decca constă în frecvenţa de emisie; în timp ce sistemul Decca foloseşte mai multe frecvenţe de cca 100 kHz, sistemul Omega foloseşte o frecvenţă de 10,2 kHz. Utilizând frecvenţe foarte joase, emiţătoarele Omega pot fi instalate la distanţe de câteva mii de Mm. ONEGA Lac navigabil în partea de NV a Rusiei europene. Supr. 9,9 km2 (inel. insulele); supr. bazinului 51 540 km2; voi. apei 295 km3 (la nivelul mediu); ad. variază între 50 şi 100 m; ad. max. 115 m. Pe lângă ţărmuri sunt numeroase insule şi, de asemenea, golfuri lungi şi înguste. Porţiuni din ţărmurile de S şi SE sunt joase şi mlăştinoase. Pr. râuri care se varsă în L.O: Suna, Şuia, Vodla, Andoma, Megra. Din lac se scurge râul Svir. Nivelul apei creşte în apr.-iun. şi scade până în oct., variaţia nivelului apei fiind de 0,5-1 m. Temp. apei cca +20° C vara; iarna îngheaţă la mal de la sfârşitul lui nov. şi în larg în ian. Bogat în peşte. Pr. porturi: Petrozavodsk, Kondopoga, Medvejiegorsk. L.O. face parte din sistemul de comunicaţii pe apă Volga - M. Baltică şi este legat prin canalul M. Albă - M. Baltică cu M. Albă. ONERARIA ist. Navă romană de transport. ONTARIO (în amerindiană - lacul frumos) Lac în America de Nord între Canada şi SUA format la 75 m alt. Supr. 19,5 mii km2 (310 km lung. şi 90 km lăţime med.); ad. med. 91 m, (max. 237 m). Cel mai mic lac din sistemul Marilor Lacuri. Primeşte apă din L. Erie, situat la un nivel mai înalt, prin Râul Niagara, iar din el se alimentează Fl. Sf. Laurenţiu. Pe lacul O. trece linia de frontieră dintre Canada şi SUA Este legat prin canale navigabile de L. Erie şi Huron şi cu Râurile Hudson şi Ottawa; reprezintă un important sector ai sistemului de comunicaţii pe apă pentru ambele ţări. Pe malurile sale se află importante oraşe-porturi: Toronto, Hamilton, Kingston (Canada), Rochester, Osungo (SUA). „OOSTERSCHELDE" Navă-şcoală, velier tip goeletă, cu trei arbori, sub pavilion olandez, construită în anul 1918 pentru transport mărfuri. în anul 1939 este transformată în navă-şcoală şi modernizată. în prezent se află ancorată în portul olandez Rotterdam ca navă-muzeu, dar este armată şi folosită în diferite ocazii. Caracteristici: depl. 500 t; dim.: 50 x 7,50 x 3 m. OPAC Cui sau zbir de strapazan. OPACINĂ Ramă pescărească; sin. babaică. „OPANEZ" ist. Şalupă canonieră intrată în compunerea Marinei Militare în cadrul primului program de înzestrare a acesteia (1883-1885) împreună cu şalupele surori „Rahova" şi „Smârdan", precum şi alte 5 şalupe ___________________________OPERAŢIA DE DEBARCARE 375 de poliţie („Sentinela", „Poteraşul", „Veghiatorul", „Pandurul", „Grănicerul"). Şalupele canoniere au avut următoarele caracteristici: depl. 45 t; dim.: 17 x 3,5 x 1,6 m; 100 CP; vit. 8,5 Nd, tun I/37 mm, mitr. cu 5 ţevi 1/11,4 mm Nordenfeld. în primul RM şalupa „O." a acţionat în cadrul Apărărilor sub apă în grupul „port-mine, dragă-mine" participând la acţiuni de minare şi dragaj. Scoasă din serviciu la 30 dec. 1919. OPERAŢIA DE DEBARCARE Operaţie complexă ofensivă dinspre mare asupra uscatului, executată de MU terestre şi navaie în cooperare cu forţe militare aeriene şi de apărare AA în scopul debarcării desantului maritim pe litoralul apărat de inamic. Obiectivul O.d.D. poate fi cucerirea unei zone importante de pe litoralul inamic, a unei insule marei, strâmtori ş.a. O.d.D. poate fi o parte a operaţiei ofensive a frontului sau o operaţie operativ-strategică a flotei pe TOM (oceanic) sau continental. O.d.D. are următoarele etape: cucerirea supremaţiei pe mare şi în aer în zona operaţiei; ambarcarea trupelor şi a tehnicii de luptă pe mijloacele navale de transport şi debarcare; traversada desantului pe mare; lupta pentru cucerirea capului de pod şi debarcarea desantului; desfăşurarea acţiunii pe uscat. Pentru desfăşurarea operaţiei se formează grupări de Schema Operaţiei de debarcare a desantului maritim (variantă): 7 - 2 - pregătirea de aviaţie şi de artilerie navală a locului de debarcare a desantului; 3 - recunoaşterea locului de debarcare a desantului de către cercetaşi din trupele terestre; 4 - cercetarea barajelor antidesant de către scafandri de luptă (frogmen); 5 - dragarea minelor de pe căile de acces către locurile de debarcare a desantului, cu asigurare de artileria navală; 6 - desant aerian de elicoptere („învăluire verticală") aduse în raion de către un portelicopter de desant (LPH); 7 - debarcarea desantului de pe elicoptere în spatele apărării antidesant a inamicului; 8 - primul sector de debarcare a desantului (first beach); 9 - al doilea sector de debarcare a desantului (second beach); 10 - tancuri amfibii; 7 7 - vedete de desant infanterie (LCI); 12 -nave mari de desant tancuri (LST); 13 - vedete de desant; 14 - doc de desant (LSD); 75 - navă de transport materiale de desant (AKA/LKA); 76 - navă de transport trupe de desant (APA/LPA); 77- navă de comandament de desant, navă-comandant a forţelor de debarcare (AGC/LSH). OPERAŢIA „OVER LORD"_________________________________ 376 forţe: de desant maritim şi aerian; de acoperire operativă a desantului; de rachete; de aviaţie şi AA; de rezervă. Conducerea O.d.D. este asigurată de un comandament de arme întrunite iar în unele situaţii de MU navală. OPERAŢIA „OVER LORD" v. Debarcarea din Normandia. OPERAŢIA „60 000" Numele de cod dat de comandamentul român operaţiei de evacuare pe mare a trupelor române, în cadrul retragerii unităţilor germano-române din Crimeea (11 apr.-13 mai 1944). Numele de cod se referă la cei 65 000 de militari români ce se aflau în peninsulă, în compunerea Armatei a 17-a germane, la data începerii operaţiei de evacuare. După înfrângerea armatei germane în bătăliile de la Stalingrad şi Kursk-Orel (1942-1943), ofensiva sovietică reluată şi în partea sudică a frontului de Est în vara 1943, pe direcţia Melitopol-Kerson, a dus la izolarea Crimeei unde se afla armata a 17-a germană, transferată aici de pe capul de pod din Cuban (oct. 1943). începând din 1 nov. 1943 această Armată s-a aflat în situaţia de încercuire de către trupele şi Flota Mării Negre sovietice. în această situaţie se aflau cca 235 000 oameni (5 divizii germane şi 7 divizii româneşti). Acestea din urmă: Div. 1, 2, 3 vânători munte; 10, 19 infanterie şi 6, 9 cavalerie totalizau cca 65 000 militari. Operaţia „Crimeea" a fost declanşată de trupele sovietice la 8 apr. 1944. S-a creat o situaţie dificilă pentru trupele încercuite în peninsulă, singura cale posibilă de salvare fiind M. Neagră. în acest context, comandamentul român a organizat „Operaţia 60 000" a cărei execuţie a revenit Forţelor Navale Maritime comandate de CAm Horia Măcellariu, coordonarea generală a operaţiei de evacuare a trupelor germano-române şi a materialelor aflate în Crimeea revenind Comandamentului Amiral german Marea Neagră (VAm H. Brinkman). Pentru transportul trupelor pe mare şi apărarea convoaielor au acţionat în comun nave militare şi comerciale româneşti şi navele militare şi de transport ale comandamentului german. Operaţiunea maritimă de evacuare.a trupelor din Crimeea s-a desfăşurat în două etape. în prima etapă (14-27 aprilie), transporturile s-au efectuat fără pierderi însemnate de nave şi personal. A doua etapă (1-13 mai) a fost caracterizată prin reacţia viguroasă a forţelor sovietice şi s-au înregistrat pierderi importante în nave şi personal. Pe durata întregii operaţii au fost organizate 90 de grupuri şi convoaie escortate care au adus în ţară 120 853 de persoane şi 22 548 t armament, muniţie ş.a. Pierderile de oameni în timpul transportului pe mare au reprezentat aprox. 9-10%; pierderile de tonaj reprezintă 19 048 TRB (respectiv 32% din tonajul total al Axei existent în M. Neagră). în ce priveşte trupele române, numărul celor aduşi în ţara a fost de 42 200 militari (3056 pe calea aerului) respectiv 90% din efectivul existent în Crimeea la 11 apr. 1944. „Operaţia 60 000" este apreciată a fi cea mai importantă şi cea mai reuşită operaţie efectuată de Marina Militară Română în cel de al doilea Război Mondial. OPERAŢIE NAVALĂ mii. Totalitatea acţiunilor de luptă şi manevrelor de forţe şi mijloace executate după o concepţie şi un plan unic de către marile unităţi operative ale marinei militare, independent sau în cooperare cu alte categorii de forţe armate, pentru realizarea scopului strategic sau operativ propus. Marina Militară desfăşoară sau participă ia operaţii pe comunicaţiile maritime ale inamicului, ia operaţii de apărare a comunicaţiilor proprii, la operaţii de apărare a litoralului sau a flancului trupelor de uscat care acţionează pe direcţii de litoral, la operaţii de distrugere a forţelor navale ale inamicului, operaţii de debarcare, de minare, dragaj ş.a. OPERĂ MOARTĂ Porţiune a corpului navei, aflată deasupra liniei de plutire; v. fig. corpul navei. OPERĂ VIE Porţiune a corpului navei, aflată sub linia de plutire; sin. carenă; v. fig. corpul navei. OPHIUCHUS Constelaţie având stelele nautice Rasalhague şi Sabik; în greacă: „Cel care ţine şarpele". OPOZIŢIE v. configuraţie. OPREA, Dumitrache (n. 1933 Tulceşti, Galaţi) Contraamiral. Absolvent al Şcolii Militare de marină promoţia 1955 şi al Academiei Militare Generale. A îndeplinit diferite funcţii la bordul navelor militare. Lector la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân". Din 1985 îndeplineşte funcţii de răspundere în CMM. în 1990, locţiitor al comandantului MM. • OPRI 1. A anula gangul (inerţia) navei astfel încât aceasta să nu aibă viteză prin apă. în acest scop maşinile navelor autopropulsate se pun înapoi, iar navele cu vele pun în pană. 2. A băga pana ramei în apă, rama rămânând fixă pentru a opri barca sau pentru a o întoarce. Se execută la comanda „Opriţi!" sau „Babord/tribord opriţi!". OPRITOR 1. Bucată de parâmă cu capete de bulgar la ambele extremităţi, cusută cu aţă de vele la capetele unei grandee rupte. 2. Piesă care limitează mişcarea unui aparat, unui dispozitiv etc. OPTURI fl. Mecanism de punte compus din două tambure canelate, ce se află în poziţie orizontală şi pe care se înfăşoară remorca sub forma cifrei 8. O. sunt prevăzute cu o frână cu bandă care permite voltarea sau filarea. 2. Instalaţie compusă din două babale verticale, canelate, acţionate de un motor aflat sub punte. ORA BORDULUI Ora oficială la bordul navei, identică, de regulă, cu srandee; 4 - opritor, ora fusului. O.B. se schimbă astfel încât serviciul la bord să nu fie perturbat. ORA CRONOMETRULUI Ora indicată de cronometruI bordului, la care, adăugând algebric starea absolută, se obţine ora meridianului Greenwich. ORA CULMINAŢIEI Ora trecerii unui astru prin meridianul locului. Are aplicaţie în calcularea latitudinii din înălţimea meridiană; se calculează din timp O.C. şi apoi la ora respectivă se măsoară înălţimea meridiană. ORA FUSULUI Ora meridianului central al fusului, valabilă pentru tot fusul. Opritor: 7 - legătură; 2 -cusătură; 3 - ' ORA LEGALĂ Oră fixată prin lege într-o ţară, diferită de ora fusului. Este valabilă pentru o anumită perioadă de timp, de obicei pe timpul verii. ORA LOCALĂ Ora oficială într-un punct dat al globului, identică, de regulă, cu ora fusului. ORA MAREEI ÎNALTE Momentul în care nivelul mării atinge înălţimea maximă. Coincide cu momentul terminării fluxului. în tabelele de maree sunt date orele mareelor înalte din fiecare zi şi pentru o serie de porturi principale (în timp mediu al locului). ORA MAREEI JOASE Momentul în care niveîul mării în scădere ajunge la o poziţie minimă. Coincide cu momentul terminării refluxului. în tabelele de maree sunt date orele mareelor joase din fiecare zi şi pentru o serie de porturi principale în timp mediu al locului. ORAN (Ouahran) Oraş-port în NV Algeriei la M. Mediterană. Cca 400 mii loc. Important port, nod de CF şi transport auto, care deserveşte Algeria şi o parte din Maroc. Ateliere de deservire a portului, ind. uşoară, de prelucrare a tutunului. Import: produse petroliere, zahăr, metale; export: vinuri, cereale, minerale, alfa (fibre textile). Aeroport, ist. în 1931 oraşul a fost ocupat de francezi şi folosit ca bază militară în N. Africii. în ai doilea RM americanii au creat aici un cap de pod pentru a acţiona împotriva trupelor hitleriste (1942). ORANITĂ 1. Termen de origine sârbă (Oraniga) desemnând o luntre pescărească având fundul plat, prova şi pupa identice, uşor arcuite şi terminate cu tablou. începând cu sec. al XVIII-lea au fost semnalate în apele româneşti (în special pe Dunăre) un mare număr de O. A nu se confunda cu craniţă, graniţă. 2. Cange pe care o folosesc pescarii. O raniţă (1) ORDIN DE AMBARCARE MC Document întocmit de încărcător, în care se trec bucăţile, coletele, balele etc. din fiecare lot de marfă, cu mărcile de identificare respective. O.d.A. este semnat apoi de secundul navei. ORDIN DE MARŞ Ordin dat în scris de şeful de stat-major ori de comandantul unităţii de nave (pentru navele militare) sau de biroul exploatare al flotei (pentru navele civile), prin care se comunică uneia sau mai multor nave misiunea ce le revine, precum şi termenul de executare. ORDINE mii. Dispunerea reciprocă la distanţele, intervalele şi în relevmentele stabilite prin regulamente (instrucţiuni) a formaţiilor de nave din cadrul fiecărui grup tactic al dispozitivului de marş sau de luptă. Cea mai simplă O. este formaţia. „OREL" {rus. Oriol) Prima corabie cu trei arbori de dimensiuni mari construită în Rusia (pe Fl. Oka) în nov. 1667. Dim. 24,5 x 16,5 x 1,5 m; 28 tunuri din fier (cal. 37-57 mm); echipaj 20 marinari şi 35 soldaţi. în aug. 1668 a fost trimisă la Astrahan (pe Volga la vărsarea în M. Caspică) pentru paza navelor ORGANIZAŢIA TRATATULUI ATLANTICULUI 377 comerciale care traversau Caspica. în iun. 1 670 a fost incendiată la Astrahan de cazacii lui Stepan Razin în timpul răscoalei conduse de acesta. „Orei" ORESUND Str. între Ins. Seeland şi Ren. Scandinavică, prin care se face legătura între Str. Kattegat şi M. Baltică. Lung. 70 km; lăţimea 3,4-24 km; ad. max. 38 m (în N); ad. şenalului navigabil 8 m. Pr. porturi pe ţărmul de V: Copenhaga (Danemarca), pe ţărmul de E Malmo (Suedia), legate între ele printr-o linie de feriboturi. ORGAN DE CLASIFICARE A NAVELOR MC Expert sau comisie de experţi specializaţi în clasificarea navelor şi în calcularea „bordului liber", având calitatea să elibereze, prin intermediul autorităţii sau societăţii pe care o reprezintă, certificate de clasificare şi de franc-bord. ORGANIZAŢIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD Cunoscută mai ales sub denumirea prescurtată NATO provenită din numele său englezesc (North Atlantic Treaty Organization) sau Pactul Atlanticului de Nord (Pactul Nord Atlantic), este o organizaţie politică şi militară constituită între cele 12 ţări semnatare ale tratatului de alianţă încheiat la Washington la 4 apr. 1949: Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Islanda, Italia, Luxenburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia şi Statele Unite ale Americii. în 1952 au mai aderat Grecia, Turcia, iar în 1955 Germania Occidentală. în 1966 Franţa, deşi a rămas membră a alianţei, a hotărât să se retragă din organismele militare integrate ale acesteia, în 1982 Spania a devenit şi ea membră. NATO, urmată în 1999 de Cehia, Polonia şi Ungaria. în aprilie 2004, prin aderarea oficială a 7 noi state (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia) numărul ţărilor membre ale NATO a ajuns la 26. Zona NATO cuprinde teritoriile ţărilor membre precum şi acvatoriile bazinelor M. Mediterane şi ale Atlanticului de Nord unde Comandamentul NATO organizează anual numeroase exerciţii cu participarea forţelor terestre, navale şi aeriene, de pregătire în vederea trecerii de la starea de pace la o eventuală situaţie de război, iar lărgirea alianţei a impus reorganizarea NATO, redistribuirea priorităţilor, redis-locarea trupelor etc. Angajarea forţelor NATO într-o acţiune militară este legală şi justificată numai dacă poartă girul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi al Consiliului de Securitate. „ORIENT"___________________________________________________ 378 „ORIENT" Prima navă fluvială de pasageri a NFR cumpărată în 1898 de la Societatea austriacă de navigaţie pe Dunăre. (DDSG) şi rebotezată „Ştefan cel Mare" (II). Construită în 1870 la Viena, a deservit linia de navigaţie B răi la—Galaţi. în 1902 a fost transformată în yacht regal, înlocuind nava cu acelaşi nume (I) intrată în serviciu în 1867. în 1938 a fost din nou transformată în navă de pasageri. în 1945 a fost cedată URSS. ORINOCO Fluviu navigabil în America de Sud (Venezuela şi Columbia). Lung. 2500 km; supr. bazinului 1086 mii km2. Izv. din SV Podişului Guyanelor şi se varsă în Oc. Atlantic printr-o deltă cu 25 braţe şi cu supr. de 25 mii km2. Pe cursui superior al Fl. O. se bifurcă râul Casiquiare care se leagă de sistemul Amazonului. Pr. afluenţi: dr. - Ventuari, Caura, Caroni (pe care se află o importantă centrală hidroelectrică); st. - Guaviare, Meta Arauca; oraşe-porturi: Santa Barbara, Puerto Ayacucho, Ciudad Bolivar ş.a. Accesibil pentru nave oceanice până la Ciudad Bolivar. ist. Vărsarea Fl. O. a fost descoperită în 1499 de expediţia lui Alonso Hojeda din care a făcut parte şi Amerigo Vespucci; iar în 1800 savatul german A. Humboldt, cercetând cursul superior al fluviului, a stabilit existenţa legăturii dintre O. şi Amazon. ORION Constelaţie având stelele nautice Alnilam (Saiph), Bellatrix, Betelgeusa, Rigel. ORIZONT O. adevărat Planul perpendicular pe verticala locului, care trece prin ochiul observatorului. O. astronomic Planul perpendicular pe verticala locului, care trece prin centrul globului. O. geometric Cerc pe globul terestru, descris de tangenta la suprafaţa acestuia, care trece prin ochiul observatorului. O. marin Cerc pe globul terestru, descris de punctul de tangenţă al razei vizuale a observatorului, refractată de atmosferă. Se află, de regulă, dincolo de O. geometric. ORIZONT ARTIFICIAL Instrument ce serveşte la executarea observaţiilor cu sextantul când orizontul marin nu este vizibil. ORIZONT CERESC Cerc mare rezultat din intersectarea sferei cereşti cu un plan perpendicular pe raza observatorului şi care trece prin centrul Pământului. Orizont: 7 - orizont geoidal; 2 - orizont sensibil; 3 - depresiune; 4 - orizont ceresc; 5 - orizont vizibil; 6 - orizont geometric. ORIZONT RADIO/DE RADIOLOCATIE Cerc pe globul terestru, descris de punctul de tangenţă cu globul al undei radio/de radiolocaţie refractată de atmosferă. Se află, de regulă, dincolo de Orizontul geometric. ORIZONTALĂ Grindă orizontală fixată pe montanţi, pe care se aşază bordajul unei suprastructuri. ORIZONTUL COASTEI Proiecţia pe bolta cerească a reliefului unei coaste aşa cum se vede de pe o navă aflată la distanţă mare de ţărm. Uneori se iau înălţimi la soare sau la aştri la această linie considerată ca orizont, după care se aplică o corecţie specială. „ORIZONTUL MARITIM" ist. Revistă cu caracter literar-profesional a ofiţerilor din marina comercială apărută în 1933, la Constanţa. ORIZONTUL MĂRII Cerc mic de pe suprafaţa Pământului definit de intersecţia aparentă a sferei cereşti cu suprafaţa mării. Se află sub orizontul adevărat cu un unghi care depinde de înălţimea ochiului observatorului deasupra nivelului mării. După gradul de luminozitate distingem O. clar, şi O. neclar; sin. orizont aparent, orizont vizibil. ORKNEY (Orcade) Arh. britanic în Oc. Atlantic la N de Scoţia, de care o desparte Str. Pentland, format din 67 ins. cu o supr. totală de 1004 km2. Cca 25 000 loc. Ins. mai importante: Pomona, Hoy, Ronsay, Westray, Sanday, Stronsay, South Ronaldsay. O parte din ins. sunt nelocuite dar folosite pentru vânat şi pescuit. Navigaţia este dificilă în Str. Pentland şi strâmtorile dintre insule din cauza stâncilor submarine şi a curenţilor puternici. Climă temperată oceanică fără temperaturi scăzute datorită influenţei curentului Golfstrom. Temp. iarna +2° C şi +1 2° C vara. Pr. oraş-port Kirkwall (Ins. Pomona). ist. în perioada primului şi celui de al doilea RM, în Arh. O. se afla principala BMM operaţională a flotei britanice, Scapa Flow. în al doilea RM, la 14 oct. 1939 Sm. german U-47 a pătruns în baza de la Scapa Flow şi a scufundat nava de linie britanică „Royal Oak". Din 1 959 BMM se află în conservare. ORLON Material sintetic (poliacril) din care se pot obţine fibre pentru confecţionarea parâmelor. ORLOP ist. Punte situată imediat deasupra punţii calei pe vechile nave de linie cu vele. ORMANOV, Branimir (1914-1985) Amiral. Comandant al Forţelor Navale bulgare (1950-1960). Din 1960 locţiitor al şefului marelui Stat-Major pentru marină. De numele lui sunt legate dezvoltarea Marinei Militare bulgare prin achiziţionarea de nave noi şi perfecţionarea pregătirii operativ-tactice a unităţilor navale şi a Statului-Major. S-a preocupat de colaborarea cu Comandamentul Marinei Militare române prin organizarea de exerciţii comune pe Dunăre şi la mare. Aceeaşi colaborare fructuoasă între Flota Militară română şi cea bulgară s-a realizat sub conducerea VAm Gheorghe Sandu din partea română, iar din partea bulgară a Am Ivan Dobrev, comandant al Marinei Militare bulgare (1960-1992) şi a CAm Dicio Uzunov, comandant al Şcolii Superioare de Marină bulgare (1959-1972). ORMUZ Str. între Pen. Arabiei şi coasta Asiei care uneşte G. Oman cu G. Persic. Lung. cca 150 km; lăţimea min. 55,6 km. în str. circulă la suprafaţă curenţii de apă vara de la E la V, iarna de la V la E cu viteza de 1-3 km/h; vit. curenţilor de maree 8 km/h. Pr. port: Bender Abbas (Iran). ORŞOVA Port fluvial situat la km 954 pe malul lacului de acumulare, vizavi de oraşul Orşova. Dana mare a portului are un cheu vertical de 500 m şi este dotată cu două macarale de 5 tf şi patru de 16 tf. Platforma portuară are o suprafaţă de 16 000 m2. Suprafaţa depozitelor este de 1 600 m2. Cheul de pasageri este iung de 200 m. La el pot opera nave de până la 3 000 t. Cap. de trafic a portului este de 1 200 000 t/an. Şantierul naval construieşte şi repară nave de până la 3 000 t. Dispune de cale orizontale, un cheu de armare lung de 350 m, hală de montaj, macarale de până la 40 tf şi un doc plutitor de 800 t. ORTODROMĂ Arcul de cerc mare al sferei terestre, pe care se măsoară distanţa minimă între două puncte. Navele nu pot naviga pe ortodromă, cu excepţia cazurilor în care aceasta coincide cu ecuatorul sau cu meridianul. O. taie meridianele sub un unghi mereu variabil; sin. cerc mare; v. loxodromă şi navigaţie pe ortodromă. OSLO 379 OSAKA Important port şi BMM japoneză situate în S Ins. Honshu la Oc. Pacific. Cca 3,5 mii. loc. Supr. teritoriului şi acvatoriului portului 53,3 km2. Lung. frontului de cheuri 25 km cu adâncimi de 7,5-12,0 m. Portul ocupă unul dintre primele locuri privind traficul de cabotaj şi este centru principal de schimb de mărfuri cu China. Import: minereuri de fier şi metale neferoase, cărbuni, bumbac, cherestea, cereale; export: maşini şi utilaje industriale, prod. chimice, textile. Traficul anual de mărfuri cca 85 mii. t. Şantiere de construcţii şi reparaţii navaie ce pot asigura construcţia şi reparaţia oricăror tipuri de nave militare şi civile. împreună cu oraşele Kobe, Himeji, Sakai, Amagasaki formează o conurbaţie cu peste 6 mii. loc. Aeroport. OSATURĂ 1. Scheletul unei nave, format din piese de lemn, profile de oţel sau tablă, peste care se aşază bordajul. Se compune din chilă, etravă, etambou, carlingi, pontili, varange, coaste, stringheri, curenţi longitudinali etc. 2. Scheletul unei suprastructuri, compus din montanţi, pontili, orizontale şi longitudinale. 20 19 Osatură: 7 - puntea teugii; 2 - curmătura teugii; 3 - centură; 4 - bordaj; 5 - punte principală; 6 - perete etanş; 7 - carlingă laterală; 8 - chilă de ruliu; 9 -comandă; 10- puntea comenzii; 77-ponţii; 72-curent longitudinal; 13 - traversă; 14 - guseu; 75 - stringher; 76 - coastă; 77 - postamentul căldării; 18 - carlingă centrală; 79 - galbord; 20 - chilă plată; 27 -va rangă. OSATURĂ CANTILEVER Sistem de osatură cu coaste confecţionate de regulă din fier cornier cu bulb, care de la câteva picioare sub nivelul punţii superioare sunt deviate spre interiorul navei şi în diagonală şi se prind de o grindă longitudinală rezistentă care se întinde pe toată lungimea navei. OSATURĂ CU COASTE ÎNTĂRITE Sistem de osatură în care elementele cadrelor transversale, coasta şi traversa sau numai una din ele sunt supradimensionate, reprezentând secţiuni mult mai rezistente decât ale osaturii obişnuite. OSATURĂ'TRANSVERSALĂ SISTEM BOLTĂ Sistem constructiv specific unor nave cu autorujare. La nivelul punţii superioare, osatura transversală are formă boltită, gurile de magazii fiind astfel înălţate până la nivelul punţii de comandă. Sistemul asigură reducerea suprafeţei de rujare a mărfurilor în vrac o dată cu încărcarea. OSLO Oraş-port, cap. Norvegiei situat pe ţărmul G. Oslo-Fjord la Str. Skagerrak. Cca 500 mii loc. Lung. frontului de cheuri 13 km cu ad. până la 12 m. în port pot fi operate simultan 20 de nave de mare tonaj. Traficul anual de mărfuri cca 5,5 mii. t. Import: cărbuni, ţiţei, produse petroliere, mărfuri generale; export: minereuri, prod. chimice, ciment, cherestea, peşte. Două şantiere navale dotate cu un doc uscat şi 3 docuri plutitoare care asigură construcţia şi reparaţia navelor mari, inel. Cr. BMM a flotei norvegiene. Aeroport, ist Construit în 1624 pe locul unei aşezări datate din sec. XI. Cap. Norvegiei din 1814, până în 1924 cu numele de Cristiania. în apropiere de O., pe o peninsulă, se află un muzeu unde se păstrează nave vikinge scoase la iveală în urma săpăturilor, navele „Fram" ale lui F. OSLO FjORD_______________________________________________ 380 Nansen şi R. Amundsen şi pluta „Kon-Tiki" a lui Th. Heyerdhal OSLO FJORD Golf de forma unui fiord cu ţărmuri dantelate în S Norvegiei la Str. Skagerrak. Lung. 102 km; lăţimea 15-30 km; ad. până la 354 m. Maree semidiurnă cu ampl. max. de 0,5 m. La capătul g. se află oraşul-port cap. Norvegiei-Oslo. OSTENDE (Oostende) Oraş-port belgian (Flandra de Vest) la ţărmul M. Nordului. Cel mai important port de pescuit al tării. Ind. alimentară, chimică, prod. de parâme şi plăşi de pescuit. Staţiune balneară. Legătură prin feribot cu M. Britanie. ist S-a ridicat ca oraş în sec. XIII pe locul unui sat de pescari. în timpul revoluţiei din Ţările de Jos a fost asediat de trupele spaniole ale gen. Spinola (iul. 1601-sept. 1604) rezistând asediului. OSTIE pese. Furcă cu trei-patru braţe ascuţite, cu ajutorul căreia se pescuieşte prin împungere. OSTROV fl. Insulă formată de aluviuni în albia unui curs de apă şi acoperită, de regulă, cu stufăriş. Partea din amonte a O. se numeşte cap, iar cea din aval, coadă. OTARU Oraş-port situat în V Ins. Hokkaido la M. Japoniei. Cca 220 mii loc. Supr. terit. şi acvatoriului portului 6,5 km2. Lungimea frontului de cheuri 5 km, cu adâncimi până la 9 m, în bazinul portuar 12 m. Ind. lemnului şi de prelucrare a peştelui. Traficul anual de mărfuri cca 9 mii. t. Import: cereale, fosfaţi, mărfuri generale; export: cărbuni (din bazinul Ishikari), îngrăşăminte, produse din lemn şi din peşte; şantiere de reparaţii nave cu tonaj redus. Punct de bazare a flotei militare japoneze. OTMET sin. anafor, ciovrântie. OTORAC, OTORAG Cui de strapazan. OTRANTO Str. între Pen. Balcanică şi Pen. Italică, care uneşte M. Adriatică cu M. Ionică. Lung. 105 km; lăţimea min. 75 km. Ad. 978 m. Ţărmul estic aparţine Albaniei iar cel vestic Italiei. OTURAC Bancă la capătul lotcii. OUTBOARD, motor ~ Motor exterior la ambarcaţiuni. OVCEAROV, Nikolai (1957 n. Velico Târnovo) Istoric naval bulgar, dr., a publicat numeroase articole şi studii între care volumul în limba engleză Ships and shipping in the Black Sea XIV-XIX centuries, apărut la Sofia în 1993. „OVERLORD" Denumirea codificată a operaţiei de debarcare prin care aliaţii au deschis cel de-al doilea front în Europa în timpul celui de al doilea RM; v. debarcarea din Normandia. OVERTIME MC Ore suplimentare; muncă prestată în afara orelor oficiale de lucru. în lipsa unei convenţii speciale, orele suplimentare se plătesc de către partea care a cerut a se lucra în afara programului oficial. „OVIDIU" ist Remorcher maritim construit în anul 1910 în Olanda şi intrat în dotarea Administraţiei portului Constanţa în 1915. Depl. 350 t; maşină de 750 CP; vit. 11,5 Nd. Rechiziţionat pentru marina militară, a fost amenajat ca puitor de mine şi repartizat Apărărilor maritime Constanţa. în preajma primului RM (13 aug. 1916), Apărarea maritimă a dispus instalarea unui baraj de mine în faţa intrării în port, misiune încredinţată rem. „O". în dimineaţa zilei următoare (14 aug. 1916), remorcherul având la bord pe locot. Nicolae Stoicescu, comandant, şi 7 marinari a lansat 37 de mine în barajul de sud şi 33 mine în barajul de nord. După câteva ore, în timp ce pilota un barcaz turcesc ca să-i asigure intrarea în port, remorcherul a lovit o mină din propriul baraj şi s-a scufundat. în acest tragic accident şi-au pierdut viaţa locot. Stoicescu şi 3 marinari. Restul echipajului s-a salvat înotând la mal. p P Pavilion din Codul internaţional de semnale, care, ridicat în port, are semnificaţia: „Toate persoanele trebuie să se prezinte la bord, deoarece nava este gata de plecare"; ridicat în mare de către o navă de pescuit, are semnificaţia: „Plasa traulului s-a agăţat de un obstacol". PACIFIC, Oceanul ~ Cel mai mare ocean de pe glob ca suprafaţă şi adâncime situat între Euro-Asia şi Australia la V. Antarctica la S şi cele două Americi la E. Lung de la N la S 15,8 mii km; de la E la V 19,5 mii km. Supr. (fără insule) 178,88 mii. km2. Ad. med. 3 976 m, max. 11 022 m (groapa Marianelor). Comunică prin Str. Bering cu Oc. îngheţat de Nord, prin Str. Drake cu Oc. Atlantic şi prin mările Arh. malaez cu Oc. Indian. Ţărmuri abrupte însoţite de lanţuri muntoase. Paralel cu ţărmurile vestice se întind şiraguri de insule ce delimitează mări de bordură. P. ocupă primul loc privind numărul insulelor (peste 100 000). Reg. periferică a P. cuprinde zone cu seismicitate puternică şi activitate vulcanică intensă („Cercul de Foc al Pacificului") şi cu gropi abisale. în centrul şi SV oceanului sunt numeroase insule vulcanice şi coraligene care formează Oceania. Climă subtropicală, tropicală şi ecuatorială cuprinde cea mai mare parte din supr. oceanului. La N domină clima subarctică, iar la S cea antarctică. Vânturile alizee (pasate) domină în N şi S oceanului, iar în zonele temperate vânturile de V. Zonele tropicale sunt bântuite de taifunuri (cicloane), iar cele de Sv şi NV sunt dominate de taifunuri (cicloane), iar cele de SV şi NV sunt dominate de musoni. Principalii curenţi de suprafaţă sunt: curenţii calzi ecuatorial de Nord şi ecuatorial de Sud, curentul Kuro-Şivo, curentul rece Oia-Şivo (Kurilelor) şi curentul vânturilor de V. Temp. med. în febr. în mările nordice şi din Antarctica: - 0,5 - 1° C şi, respectiv, +26 - +28° C la Ecuator. Maree neregulate cu ampl. de 1 m la insulele din largul oceanului şi până la 11 m în unele mări de bordură. Salinitatea oscilează între 30 şi 36%o. P. este străbătut de importante căi de navigaţie. Traficul de mărfuri între porturile din P. şi celelalte porturi ale lumii a crescut o dată cu deschiderea canalelor Suez şi Panama. Dispune de bogate zone de pescuit (cca 60% din cantitatea de peşte pescuit pe glob). în perioada celui de al doilea RM P. a fost teatrul unor mari confruntări ale forţelor terestre, navale şi aeriene ale Japoniei, SUA, Angliei, Franţei, Germaniei şi ale altor state. ist. Cunoaşterea Oc. Pacific de către europeni a început în sec. al XVI-lea. La 25 sept. 1513, conchistatorul spaniol Vasco Nunez Baiboa a traversat istmul Panama spre ţărmul Oc. Pacific şi a fost primul european care a văzut apa ocenului pe care a numit-o Mar del Sud, probabil datorită orientării în acest sens a istmului. La 28 nov. 1520 când Fernando Magellan, trecând prin strâmtoarea care-i poartă numele, a intrat în ocean şi a văzut că a navigat pe el 110 zile fără să întâmpine vre-o furtună, l-a numit Mar Pacifico. De atunci şi până în anul 1804 a fost explorată întreaga suprafaţă a oceanului cu excepţia părţii de Sud.. PACIFIC, campaniile din ~ Operaţiile militare de pe TOM din Oc. Pacific în al doilea RM între Japonia pe de o parte şi respectiv SUA şi aliaţii săi. în desfăşurarea confruntărilor s-au distins urm. campanii: 7 dec. 1941 -nov. 1942. Ofensiva FA japoneze pentru ocuparea Ins. Filipine, a Birmaniei, Malaysiei Or. Singapore, Hong Kong şi a o serie de ins. din centrul şi SV Oc. Pacific. Campania a început cu atacul prin suprindere asupra BMM a SUA de la Pearl Harbor şi altor baze şi aerodromuri americane şi britanice din Pacific. De la începutul campaniei şi până în apr. 1942 japonezii au cucerit teritorii întinse în zona mărilor sudice şi în SE Asiei. Cu toate acestea, ei n-au reuşit să obţină o victorie decisivă şi au fost nevoiţi să treacă la un război de durată. în bătălia navală din M. Coralilor (7-8 mai 1942), flota americană a repurtat prima sa victorie asupra flotei japoneze, iar la 3-8 iun. 1942 japonezii au suferit o grea înfrângere în bătălia navală de la Midway-Aleutine. în urma pierderilor suferite, Japonia a pierdut iniţiativa strategică şi a adoptat temporar o strategie de apărare. Dec. 1942 - dec. 1943. în campanie s-au desfăşurat mai multe confruntări în cursul cărora s-a produs o cotitură în defavoarea Japoniei. La aceasta au contribuit şi succesele aliaţilor pe alte fronturi ale celui de al doilea RM. Din vara anului 1943 SUA şi aliaţii săi au cucerit Ins. Gilbert, Arh. Solomon (cu excepţia Ins. Bougainville), o parte a Ins. Noua Guinee, Ins. Aleutine ş.a. Acţiunile de luptă din China şi Birmania împotriva forţelor japoneze invadatoare au avut un caracter limitat, lan. 1944 - 2 sept. 1945. în aceasta ultimă campanie s-au desfăşurat ample operaţii de debarcare ale FA ale SUA şi aliaţilor săi pentru cucerirea Insulelor Marshall, Caroline, Mariane, Filipine şi a altor insule. Flota japoneză a suferit o grea înfrângere în bătăliile navale de la Ins. Leyte - Filipine. în mart. 1944, americanii au cucerit Ins. Iwodzima, iar în iun. Ins. Okinawa. în ian.-iun. 1945 au fost eliberate teritorii întinse din China şi Birmania. La 6 aug. 1945 aviaţia SUA a lansat o bombă atomică asupra or. Hiroshima, iar la 9 aug. asupra or. Nagasaki. La 8 aug., URSS declară război Japoniei şi înfrânge armata japoneză din Manciuria. La 2 sept. PACHEBOT 382 PAIET DE GAURĂ DE APĂ Dispozitiv compus din două bucăţi de pânză de veie, cu o saltea la mijloc, şi întărit pe margine cu o grandee cu ochiuri, de care se prind 1945 Japonia capitulează. Campaniile Pacificului s-au caracterizat printr-un număr mare de operaţiuni de desant şi antidesant ale căror desfăşurare şi deznodământ au depins de obţinerea supremaţiei pe mare şi în aer. Forţa de şoc a flotelor aflate în conflict au constituit-o grupările de PA, iar principalele mijloace de întrerupere a comunicaţiilor pe mare au fost submarinele, aviaţia şi barajele de mine marine. PACHEBOT {engl. packet boat) Navă comercială pentru transportul pasagerilor şi coletelor poştale, care execută curse regulate între două sau mai multe porturi; sin. (rar) navă de pasageri, pasager poştal, pasager. PACHET DE MARE Cantitate mare de apă aruncată de un val pe puntea navei. PACTUL ATLANTICULUI DE NORD (Pactul Nord Atlantic); v. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. PAD (Po) Cel mai mare Fl. din N Italiei. Lung 652 km. Supr. bazinului 75 mii km. Izv. din Alpii Cotici. Străbate pe cursul superior un defileu îngust apoi o câmpie joasă unde primeşte numeroşi afluienţi şi se varsă în M. Adriatică printr-o deltă întinsă cu şase braţe principale. Regim hidrologic variabil datorită afluenţilor care au un debit mare primăvara şi toamna şi poate provoca inundaţii. Este canalizat şi îndiguit pe mari întinderi. Navigabil pe o distanţă de 540 km de la vărsare. Sunt navigabili şi o parte din afluenţii săi. Centrale hidroelectrice. Legat prin râurile şi canalele navigabile de lacurile interioare (Lago di Garda, L. Maggiore). Pr. oraşe riverane: Torino, Piacenza, Cremona, Ferarra. PADELĂ Ramă cu lungimea de 2,00-2,50 m cu două pene, folosită pe caiac. Ramarea se execută prin mişcării ritmice, alternind în cele două borduri fără punct de sprijin pe acestea. Padelă: 1 - braţ; 2 - pană. PADUAKAN Navă cu vele aurice, folosită pe coastele Indochinei si ale Ins. Borneo. Paiet de gaură de apă: - braţ prova; 2 - lanţ de fund; 3 -4 - braţ pupa. paiet; P - Paiet armat: 7 - ochi cu rodanţă; 2 - plasă de sârmă; 3 - grandee. Pagale PAGAIE Ramă scurtă, cu o singură pană, folosită pe canoe. Se ţine cu ambele mâini, canotorul stând în poziţie „pe un genunchi". PAIET împletitură din fibre vegetale, care serveşte la protejarea punţii, mărfii etc.; poate fi de tip francez, englez, spaniol etc. Paiet: A - englez; B - francez; C- spaniol. braţele pentru manevra orizontală, parâmele sau lanţurile de fund şi de manevră, eventual, o parâmă gradată. Lanţurile se termină cu sfârcuri din parâmă vegetală, paietul se aşează peste o gaură de apă în afara bordajului; presiunea apei îl lipeşte de bordaj, astupând astfel gaura. Paiet armat Paiet care are o plasă de sârmă între feţele din pânză de vele. Paiet Makarov Paiet cu întărituri din ţeavă metalică, aşezate în buzunare din pânză de vele. PAIET DE GHIULEA ist Paiet gros, aflat pe punte, pe care se aşezau ghiulelele. PAIOL 1. Căptuşeală din lemn pe fundul hambarului. 2. Rând de butoaie sau baloturi în hambar; sin. paniol. PAIOLAT Scândură lângă carlinga centrală, care acoperă canalul de scurgere. PALANC Dispozitiv compus din două macarale prin care trece o parâmă denumită curent, având unu! din capete liber (trăgător), iar celălalt fixat la o macara (capăt fix sau stătător). Serveşte la ridicarea de greutăţi, la întinderea parâmelor etc.; v. caliornă o „Sub P.". Suficient de aproape de navă pentru a putea fi ridicat; „Barca nr... sub palancuri!" Comandă pentru a aduce barca sub palancurile gruilor, după care urmează a fi ridicată. P. avantajos P. având macaraua din care iese curentul prinsă la greutatea de manevră; câştigul de forţă este mai mare decât în cazul în care greutatea ar fi prinsă la cealaltă macara. P. cu sfârc P. care are un capăt de parâmă la macaraua fixă, denumit sfârc, cu ajutorul căruia se poate prinde de un inel, un ochi sau o parâmă. P. de abatere v. abatere în carenă. P. de ancoră Caliornă cu picior şi cheie încovoiată, cu ajutorul căreia se virează lanţul ancorei în caz de avariere a cabestanului sau a vinciului. P. de barcă P. ce serveşte la ridicarea şi la lăsarea la apă a bărcilor; v. fig. barcă şi balenieră. P. de bigă P. ce serveşte la ridicarea greutăţilor cu ajutorul bigii. P. de distanţare sin. american. P. de guvernare P. pregătit în compartimentul cârmei pentru a putea guverna nava, manevrând echea cu palancuri; sin. P. de cârmă. P. de întărire P. prins pe echea cârmei pentru a nu-i permite să joace pe mare rea; sin. P. de uşurare. P. de întindere P. folosit la întinderea manevrelor stătătoare ale greementului şarturilor, straiurilor. P. de picior: a) P. ce serveşte la manevrarea sau la fixarea picioarelor unei capre; b) P. aflat la capătul piciorului unei manevre. P. de punte P. ce serveşte la efectuarea diferitelor manevre pe punte. P. de prefacere P. mic. cu ajutorul căruia se preface un P. mare; sin. P. de recuperare. P. de redresare v. abatere în carenă. P. de ruliu: a) P. cu una din macarale prinsă pe o vergă, iar cu cealaltă pe catarg pentru a nu permite deplasarea vergii pe mare rea; b) P. ce serveşte la întărirea unei vergi pe care se află un P. de capăt de vergă. P. de reţinere v. lăsare la apă. P. de sart P. fixat orizontal între două şarturi slăbite pentru a le întinde. P. de talpă P. ce serveşte la fixarea tălpii unei instalaţii pentru manevre de forţă. P. de tăiere. Pe baleniere, P. cu ajutorul căruia se ridică bucăţile de balenă. P. de traversieră P. cu ajutorul căruia se virează traversiera. P. de tun P. compus din două macarale simple. P. de uşurare v. P. de întărire. P. de vele P. folosit la ridicarea velelor în arboradă pentru învergare; este, de regulă, un P. de tun. P. dezavantajos P. cu greutatea de ridicat prinsă la macaraua din care nu iese trăgătorul. P. dublu P. format din două macarale duble. P. lung P. cu una sau cu două viori. P. simplu P. format dintr-o macara dublă si una simplă. PALERMO Palancuri: A - de tun; B - simplu; C- dublu; D - caliornă cu două macarale triple. PALANC ALUNECĂTOR Dispozitiv compus dintr-un palane şi o macara alunecătoare. Palane alunecător: 7 - macara alunecătoare; 2- palane. Palane diferenţial PALANC DE CAPĂT DE VERGĂ Dispozitiv care constă dintr-un palane având un picior trecut printr-o cravată la capătul unei vergi asigurate cu palancuri de ruliu. PALANC DE SĂRBĂTOARE înv. Palane mic, cu sfârc sau cu cârlig, folosit la unele lucrări în arboradă. 383 PALANC DE STRAI Dispozitiv pentru manevrarea greutăţilor între două catarge, folosind două palancuri sau un palane ţinut de sfârcul său şi de o manevră ce poartă denumirea de spânzurătoare. PALANC DIFERENŢIAL Dispozitiv compus dintr-o macara cu două raiuri alăturate, dar cu diametre diferite, şi cu un rai simplu, curentui fiind de ianţ. Se foloseşte pentru ridicarea greutăţilor mari, de regulă., în compartimentul maşini. PALANC MECANIC Dispozitiv care multiplică forţa de ridicare; se foloseşte în acelaşi scop ca şi palancul diferenţial. PALANC OLANDEZ Dispozitiv compus dintr-un palane ce se prinde cu cârligul într-un ochi de punte şi care are la macaraua mobilă o parâmă ce se dă la cabestan. Palane olandez: 7 - bigă; 2 - pastică; 3 - trăgător; 4 - palane; 5 - cabestan. Curentul palancului este legat la curentul unei bigi. Datorită acestui dispozitiv, curentul bigii se va mişca cu o viteză egală cu n + 1 ori viteza macaralei mobile (n este numărui de raiuri ale paiancului). PALANC PE PALANC Dispozitiv compus din două palancuri din care unul este legat la trăgătorul celuilalt; sin. palancuri în serie. PALAU Arh. în Oc. Pacific. Face parte din grupul Ins. Caroline, format din ins. vulcanice şi coraligene. Supr. 490 km2; cca 15 mii loc. Climă subecuatorială. Predomină savane şi păduri veşnic verzi. ALt max. 241 m. Culturi de cocotieri, arbori de pâine, trestie de zahăr. Expl. de bauxită şi fosfaţi. Terit. sub tutela ONU, administrat de SUA. PALĂ (de elice), Element activ al unei elice cu profil hidro-dinamic încastrat prin turnare în butucul elicei şi a cărui suprafaţă elicoidală realizează prin rotire împingerea maselor de apă. Palele elicei unei nave au o muchie de atac sau „conducătoare" care la rotire taie apa şi o muchie opusă numită „de fugă" sau „condusă". PALERMO (gr. Panormos) Cel mai important oraş şi port italian din Ins. Sicilia, situat pe ţărmul g. cu aceiaşi nume din M. Tireniană. Al doilea centru economic ca importanţă din sudul Italiei după Napoli. Centru PALETĂ 384 agricole, îndeosebi fructe. Turism. Aeroport. PALMĂ v. ancoră. industrial: şantiere de construcţii şi reparaţii navale, montaj avioane, constr. de maşini, ind. chimică, textilă, uşoară. Export: minereuri, vinuri, fructe. Cunoscut centru turistic, fiind unul din cele mai frumoase oraşe din bazinul M. Mediterane. Aeroport internaţional, ist. Fundat de fenicieni în sec. VII—VI Î.Hr., a fost stăpânit succesiv de cartaginezi, romani, ostrogoţi, bizantini, normanzi şi francezi (sec. XIII d.Hr.). în 1860 a intrat în exponenta regatului italian. Aici a murit Nicolae Bălcescu (1852), om politic democrat şi revoluţionar român. PALETĂ Platformă din lemn, metai sau material plastic, de formă dreptunghiulară folosită la manipularea şi transportul unităţii de încărcătură cu ajutorul mecanismelor de ridicat şi transport cu furci; poate fi constituită din două plăci despărţite între ele prin stinghii de distanţare sau dintr-o placă sprijinită pe stinghii-suporturi. P.-ladă P. având deasupra plăcii superioare pereţi verticali, pliabili sau demon-tabili, care protejează marfa. P. cu montanţi P. având deasupra plăcii superioare montanţi ficşi sau pliabili, care suportă greutatea P. suprapuse. Marfa transportată pe P. poartă denumirea de marfă paletizată. PALETIZARE MC Procedeu de manipulare, transportare şi depozitare a mărfurilor, folosind palete cu dimensiuni standard, pe suprafaţa cărora anumită unitate de încărcătură ce îşi păstrează forma şi greutatea pe timpul transportului, permiţând introducerea mecanizării. P. reduce substanţial timpul de manipulare a mărfurilor la încărcare/descărcare şi asigură în mare măsură integritatea acestora. PALIER DE ARBORE PORTELICE Este format din suporţi de construcţie specială (lagăre) pe care se sprijină linia de arbore. Fiecare lagăr se compune dintr-un postament de fontă sau oţel încastrat în osatura navei şi un cuzinet căptuşit cu metal antifricţiune pe care se roteşte arborele. „PALINURO" Navă-şcoală tip barchentină cu trei arbori sub pavilion italian, construită în anul 1934 la şantierul naval din Nantes-Franţa. La lansare a fost botezată, „Commandant Louis Richard" fiind destinată transportului de mărfuri. în anul 1950 nava este achiziţionată de Marina Militară Italiană, modernizată şi transformată în navă-şcoală Caracteristici: deplasament 1341 t; dina: 68,90 x10,10 x 4.90 m; echipaj 47 oameni. PALMA ist. Velier de cabotaj în M. Mediterană (sec. XVIII—XIX). Caracteristici: L 30 m; B 6 m. PALMA DE MALLORCA Oraş-port pe Ins. Mallorca (arh. spaniol Baleare) din M. Mediterană. Portul este situat pe ţărmul G. Palama. Centru comercial şi industrial. Cca 310 mii loc. Ind. chimică, alimentară, textilă, a sticlei, construcţii navale. Export de produse Palma PALONIER Dispozitiv de acţionare a cârmei cu picioarele, în schifuri. PAMFILION ist. Navă de război, înrudită cu dromonul, pe care o foloseau îndeosebi bizantinii în sec. VII d.Hr. PANAMA 1. (engl. Panama Canal) Canal interoceanic care străbate istmul cu acelaşi nume, pe teritoriul statului Panama din America Centrală. Este una din cele mai importante căi de comunicaţie pe apă de pe Mapomond între Oc. Atlantic şi Oc. Pacific. Construit între anii 1881-1914 după proiectul ing. F. de Lesseps. Are o lungime de 81,6 km, din care 65,2 km pe uscat şi 16,4 km pe fundul golfurilor maritime din zona istmului P. Lăţimea la suprafaţă 150-300 m; ad. min. 12,5 m. Are 6 ecluze de 305 x 33,5 m. Accesibil pentru nave de până la 40 mii t. Capacit. max. de tranzit 48 nave în 48 de ore. Durata de tranzit 8-14 ore; în cazuri de urgenţă 4 ore. Canalul se află sub jurisdicţia statului Panama. A fost declarat zonă neutră garantată de Panama şi SUA şi poate fi folosit de navele tuturor naţiunilor atât în timp de pace cât şi de război. Căile de acces în canalul P. sunt apărate de bazele maritime şi aeriene ale SUA Colon şi Coco-Solo în Oc. Atlantic şi Balboa în Oc. Pacific. 2. Golf în Oc. Pacific pe coastele Americii Centrale în zona istmului P. Lungimea 140 km; lăţimea max. 250 km; lăţimea la intrare 185 km; ad. 200 m. PANAMAX Navă port-container cu o capacitate de 1 300 de conteinere, la construcţia căreia s-a ţinut seama de restricţiile Canalului Panama. Caracteristici: L 227,30 m; B ^30,48 m; d 9,14 m. \\ PANĂ 1. Poziţie a unei nave \ care nu mai înaintează, \ aflându-se în echilibru sub \ vele, unele din acestea fiind u^a pline, altele mascate. Distin-gem: P. sub gabierul mic, P. sub gabierul mare, P. curentă, P. în cruce sub gabierul mic, P. în cruce sub gabierul mare. P. poate fi ardentă sau moale. 2. Piesă din lemn, servind la fixarea catargului în etambreu. 3. Piesă din lemn, de forma unei prisme triunghiulare, folosită la fixarea şinei pe muşamaua bocaportului, la astuparea unei găuri de apă etc. 4. v. cârmă. 5. v. ramă. 6. ist. Piesă din lemn, folosită la ochirea tunurilor în înălţime. PANĂ DE URAGAN Masă de nori cumulonimbus ce apar în centrul unui ciclon. & Palete: A - cu o placă cu suporţi; B- cu două plăci' cu suporţi; C- cu montanţi.' se stivuieşte o PANGLICA ALBASTRĂ Trofeu instituit de cea mai veche companie transatlantică engleză, „Cunard White Star Line"; P.A. se acordă celui mai rapid transatlantic care face curse între Europa şi SUA. Totodată, nava primeşte ca trofeu un glob terestru din argint masiv, pe care sunt gravate numele navelor ce au cucerit până în acel moment recordul de viteză. P.A. a fost acordată pentru prima oară (în 1830) pachebotului englez „Persia" (3 300 t, vit. 13 Nd), care a efectuat traversada în 8 zile, 23 ore şi 30 minute. în secolul XX, până în anul 1927, P.A; a fost deţinută de transatlanticul englez „Mauritania" (36 000 t), care avea o viteză până la 27 Nd. în 1929 P.A. a fost cucerită de nava germană „Europa" (51 860 t), a cărei viteză era de 27 Nd. în 1932, trofeul a fost cucerit de nava italiană „Rex" (50 000 t), cu viteza 28,92 Nd, care a păstrat-o până în 1935, când a revenit transatlanticului francez „Normandie" (68 500 t), cu viteza de 29,68 Nd. în 1936, trofeul s-a înapoiat în Anglia, fiind conferit transatlanticului „Queen Mary" (75 000 t), cu viteza de 31,69 Nd. Din 1952 P.A. se află pe nava americană „United States" (59 140 t), care are viteza de 35,6 Nd; aceasta a traversat Oc. Atlantic în 3 zile, 10 ore şi 40 min-ute. P.A. se arborează în zilele festive. PANIOL sin. paiol (2). PANOU 1. Fiecare din bucăţile din care este construit capacul bocaportului. 2. Planşetă din lemn, aflată pe fundul unei bărci. 3. pese. Piesă din lemn sau fier, de formă dreptunghiulară sau eliptică, folosită în pereche pentru deschiderea traulului în sens orizontal. De P. se leagă, prin intermediul unor braţe de parâmă, Panou de gaură de apă: 7 - cutie; 2 - umplutură; 3 - panou; 4 - pânză de vele. aripile traulului. 4. La navele militare, placă din tablă, de regulă striată, aşezată deasupra santinei. PANOU DE GAURĂ DE APĂ Panou din lemn, cu o garnitură pe margine, servind la astuparea găurilor de apă; şi caplama. PANTALONI 1. înveliş cilindric care prelungeşte bordajul navei şi înfăşoară axul elicei. 2. Conductă de dimensiuni mari, care leagă căldarea de coş. PANTAZZI, Vasile (1874 - ? n. Bucureşti) Contraamiral. Absolvent al Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină cu gradul de SLt (1891). între 1895-1899 comandant al Can. „Oltul", ofiţer cu torpilele pe Cr. ___________________________________________PAPEETE 385 „Elisabeta", apoi secund pe bricul „Mircea" (I). Urmează un stagiu de specializare în Escadra italiană. (1901). în calitate de preşedinte al Comisiei de supraveghere asigură controlul pieselor de artilerie pentru Cr. „Elisabeta" fabricat în uzinele din Franţa şi totodată redactează manualu! necesar folosirii noului material de artilerie. Efectuează o călătorie în Japonia (1908-1909) unde studiază organizarea marinei japoneze. în al doilea război balcanic, aflat la comanda Mon. „Lascăr Catargiu" organizează cu succes transporturile militare pe Dunăre (1913). Comandant pe Cr. „Elisabeta" (1913-1916). în primul RM trece la Direcţia Marinei şi execută misiuni pentru Ministerul de Război. După război este primul comandant al Grupului de Ds. tip „M" venite din italia (1919). între 1920-1930 şef de Stat Major al Diviziei de Dunăre şi comandant al Diviziei de Mare. în rezervă din 1931. PANTĂ înclinarea albiei unei ape curgătoare faţă de planul orizontal. Se exprimă în cm/km sau mm/km. Panta continentală: zonă a coastei subacvatice, cuprinsă între 200 m şi 2 000-4 000 m; povârniş sau abrupt continentul. PANTELLERIA Ins. vulcanică italiană în bazinul sudic al M. Mediterane între Ins. Sicilia şi Tunisia. Supr. 83 km2; cca 10 mii loc. Relief cu aLt max. de 836 m. Climă mediteraneană. Viţă de vie, pomicultură, ist. Punct de sprijin naval şi aerian italian în al doilea RM. Cucerită de forţele aliate cu ocazia debarcării din Sicilia (11-12. 06. 1943). PANTENĂ, în ~ (despre vergi) înclinat (punerea vergilor în pantenă este semn de doliu). PANTOCARENĂ Carenă a unei plutiri, obţinută prin variaţia volumului carenei şi a înclinării. PAPAGAYOS Vânt de Nord-Est ce bate cu violenţă pe coasta de Vest a Americii Centrale. PAPANIN, Ivan Dimitrievici (1894-1986) Amiral. Explorator sovietic al Arcticii. A condus staţiunile ştiinţifice polare de pe Ins. Hokker din Arh. Franz Joseph şi de la C. Celiuskin, cel mai nordic punct continental ai Asiei (1932-1935). A călătorit în derivă pe o banchiză cu staţia „Polul Nord" până în Groenlanda şi a iernat în Arctica (1937-1938). în al doilea RM a reprezentat Comandamentul Suprem în organizarea transporturilor militare pe căiie de comunicaţii maritime nordice din America în Uniunea Sovietică. Lucrării: Viaţa pe o banchiză (1938); Gheaţa şi focul (1977). Numele lui P. îl poartă un munte din Antarctida şi un C. de pe Pen. Taimâr. PAPEETE Port, BMM şi centru ad-tiv al posesiunii franceze Tahiti (Polinezia Franceză) situat în N insulei la Oc. Pacific. Ad. şenalului de acces 10,4 m; lung. frontului de cheuri peste 1 km, cu ad. de 7,5-10 m. Şantiere de reparaţii pentru nave cu tonaj redus. Aici se află centrul francez de experimentare a armamentului nuclear. în apropiere se află un aerodrom al aviaţiei maritime franceze. PAPIONAJ 386 PAPIONAJ Manevră de deplasare transversală a unei drăgi, executată cu ajutorul a două ancore de papionaj. Papionaj: 7 - ancoră de avanti; 2 - ancore dş papionaj; 3 - ancoră pupa. PAPIONARE v. papionaj. PAPIRUS Plantă erbacee (Cyperus papyrus) care creşte pe malurile Nilului, în special în delta fluviului. Foile de papirus prelucrate au fost folosite în antichitate pentru scriere. Planta s-a utilizat şi pentru construcţia de ambarcaţiuni. PAPUC 1. Armătură ia capătul unei sârme de balustradă; la sârmele de balustradă învelite în plastic se folosesc P. etanşi. 2. arg. Şalupă. PARABUCLĂ Parâmă cu ajutorul căreia se rostogolesc obiectele cilindrice pentru a le ridica sau a le coborî la bord (cheu). Dacă un şcondru trebuie ridicat peste parapet, el se reţine cu o contraparabuclă. Papuci: A - etanş; B - tip vechi. începând cu ofiţerii. Pe timpui P.N. comandantul se află pe comandă.. în acelaşi bord cu echipajul navei. PARAGAT pese. Unealtă de pescuit compusă dintr-o parâmă, denumită ana, de care sunt prinse cu ajutorul unor sfori denumite petile cârligele cu nadă. în ţările nordice P. serveşte la prinderea codului, putând avea 1 000-4 000 de cârlige. PARAIBA Fluviu în SE Braziliei. Lung. 1060 km. Izv. din M-Jii Sierra do Mar (podişul Braziliei), străbate o depresiune tectonică între Sierra do Mar şi Sierra do Mantiqueira şi se varsă în Oc. Atlantic lângă Or. Campus. Din cauza pragurilor este navigabil numai pe anumite sectoare. PARALAXĂ Unghiul sub care se vede raza Pământului privită de pe un astru. Serveşte la calcului corecţiilor înălţimilor aştrilor. PARALEL Prescurtare de la cerc paralel. Distingem: P. de latitudine, care este paralel cu ecuatorul terestru; P. de declinaţie, care reprezintă un cerc al sferei cereşti paralel cu planul ecuatorului ceresc; P. de înălţime, care reprezintă un cerc al sferei cereşti paralel cu planul orizontului; P. fictiv, care este un cerc paralel cu ecuatorul unei proiecţii Mercator oblice. PARAMETRII FIERULUI MOALE deviaţia compasului magnetic. PARANÂ Fluviu în America de Sud (Brazilia şi Argentina). Se formează prin unirea Râurilor Paranaiba şi Rio Grande care izv. din podişul Braziliei, străbate sudul Braziliei, parţial face graniţă comună între Paraguay şi Argentina, străbate câmpia La Plata şi se varsă în Oc. Atlantic prin marele estuar La Plata. Lung. 4 700 km (împreună cu estuarul La Plata); supr. bazinului cca 4,25 mii. km2; debitul max. la vărsare 30 mii m3/s. Pe parcurs formează praguri şi cascade. Pr. afl.: Paraguay, Parabapanema, Rio Salado. Navigabil până la or. Santa Fe pentru nave oceannice, iar la ape mari până la or. Posados; în continuare, în amonte este accesibil pentru nave de mic tonaj. Pr. oraşe riverane: Posados, Corrientes, Santa Fe, Rosario, iar pe ţărmul de 5 ai estuarului La Plata, Buenos Aires. ist Primui dintre europeni care a pătruns pe fl. a fost navigatorul englez Sebastian Cabot (1527). PARANZELLA Ambarcaţiune de pescuit întâlnită pe coastele Italiei. Manevra greutăţilor cu ajutorul parabuclei PARADĂ NAVALĂ mii. Festivitate care se organizează cu prilejul sărbătorilor naţionale, de Ziua Marinei, cu ocazia unor vizite oficiale etc., când navele staţionate în port, în radă sau cele care se deplasează în formaţie de paradă sunt trecute în revistă. Cu 15 min. înainte de începerea acestei festivităţi, echipajele se aliniază la front pe punte, de-a lungul navei, de la pupa spre prova, PARAPET Prelungire a bordajului lateral deasupra punţii, sprijinită pe montanţi sau pe stâlpi la navele din lemn. La partea superioară a P. se află copastia; v. fig. nară de bordaj şi navă de 74. PARAŞUTĂ Tendă întinsă temporar deasupra unei guri de magazie şi ridicată la centru pentru a împiedica pătrunderea ploii. PARAVAN mii. Aparat de protecţie individuală a navelor împotriva minelor de contact. P. se compune două flotoare de formă hidrodinamică, cu cârme de deviere şi profundoare de reglare a imersiunii, Paravan: 7 - mină; 2 - braţ; 3 - flotor. remorcare cu sârme prevăzute cu foarfece pentru tăierea parâmelor minelor; se fixează de una din piesele de pe etravă. Când nava înaintează P. se depărtează în borduri cu ajutorul cârmelor, deviind minele la o distanţă de 20-30 m de navă, după ce parâmele acestora au fost tăiate în prealabil cu foarfecele. PARAVANUL LUMINII DE POZIŢIE Locaş special în fiecare bord în care sunt instalate luminile de poziţie ale navei. Este format dintr-un panou ce se prelungeşte spre prova faţă de lumina de drum cu 0,91 m (3 picioare) şi care împiedică observarea uneia din luminile respective în bordul opus celui de instalare. m PARĂ 1. Piesă din lemn (plastic), având un I şanţ exterior, în care se prinde un zbir, şi un şanţ interior, în care se prinde zaua fi unui lanţ. Serveşte la îmbinarea unui lanţ fl cu o parâmă. 2. Piesă din lemn la capătul r%? unei bandule, servind ca greutate. 3. v. ÎL 1 nisipar. VLJu PARÂMĂ Frânghie vegetală, metalică sau JI din material plastic, folosită în marină. P. Pară (1): vegetală P. confecţionată din fibre /-înfăşurare; vegetale răsucite spre dreapta, formând zbirP4-;iant s^'*aîe*e' Pr'n a caror răsucire spre stânga se obţin şuviţe; trei şuviţe răsucite spre dreapta formează o P.V. Dacă P.V. este formată din patru şuviţe aflate în jurul unui fir central, nerăsucit, denumit inimă sau fitil, se spune că P. este răsucită în sart. P. din trei şi patru şuviţe poartă denumirea de lanţane. Prin răsucirea a trei lanţane formate din câte trei şuviţe se obţine un garlin, folosit mai puţin la bord şi mai mult la manevre în port, la salvări etc. Gradul normal de răsucire a şuviţelor într-o parâmă este de aproximativ 35°. P. din plastic. P. din ce în ce mai mult întrebuinţate, având aceeaşi structură ca şi P. vegetală. P. metalice. P. care la bord poartă denumirea de „sârmă" şi se obţin prin răsucirea unor fire metalice în jurul unei inimi. Viţele astfel obţinute se răsucesc în jurul inimii P., formând P. propriu-zis. Unele sârme au ________________________________________________________PARK 387 viţele răsucite în acelaşi sens cu P. (răsucire Lang), ceea ce le conferă o mare flexibilitate, dar în acest caz ambele capete trebuie să fie prinse într-o armătură fixă pentru a evita desrăsucirea. Sârma nerotativă are viţele interioare aranjate astfel încât acestea nu se rotesc sub sarcină. Sârmă dinţată este formată din patru viţe cu inima de cânepă; se foloseşte la dragajul minelor. Sârma de balustradă are şapte viţe, formate din câte şapte sârme de aluminiu acoperite cu o cămaşă etanşă din material plastic. Se foloseşte la balustrade. P. împletită P. formată prin împletirea a patru perechi a câte două şuviţe, două perechi fiind răsucite în sensul acelor de ceasornic, iar celelalte, în sens invers. Secţiunea parâmei este pătrată. Se confecţionează din material plastic, manila şi sisai. P. mixtă P. formată din şase viţe; trei vegetale şi trei din sârmă. P. de boţare a remorcii v. boţarea remorcii şi remorcă. P. de filare P.cu ajutorul căreia se filează o P. grea P. de mină mii. P. confecţionată din metal sau din material plastic, care leagă mina de ancora acesteia. P. de fund v. paiet de gaură de apă. P. de reţinere P. care nu permite ca un obiect să oscileze în momentul ridicării sau coborârii; v. lăsare la apă. P. de siguranţă Sârmă fixată la centura unui om care lucrează la stingerea incendiului, pe o scară etc. Parâme: A - cu răsucire S (spre stânga); B- cu răsucire Z (spre dreapta); C- răsucită în sart; D- de sârmă; E-de sârmă nerotativă; F- de sârmă dinţată; G- de sârmă de balustradă înfăşurată în plastic; H - împletită. PARCARE mii. 1. Dispunerea avioanelor pe portavioane, la prova punţii de zbor, în aşteptarea decolării. 2. Spaţiul de la prova, unde se parchează avioanele. PARCURSUL ZILEI Distanţa parcursă de o navă în 24 ore. PARELĂ v. daltă de călăfătuit. PARK, Mungo (1771-1806) Explorator scoţian. A călătorit în Africa pătrunzând în condiţii extrem de grele pe fluviile Gambia, Senegal şi Niger (1795-1796), comunicând primele informaţii despre aceste fluvii. A întreprins o nouă expediţie pe Niger (1805-1806), PĂROS________________________________________________________ 388 protejat de 35 de soldaţi (dintre care numai unul singur a supravieţuit), reuşind să ajungă la Bamako. în apropiere de pragurile de la Bussa Mungo Park a fost atacat de băştinaşi şi, împreună cu însoţitorul său, şi-a găsit sfârsitul în apele Fl. Niger. PAIÎOS Ins. grecească în M. Egee din Arh. Ciclade. Supr. 196 km2; cca 10 mii loc. Relief cu aLt max. de 771 m. Renumită prin exploatarea marmurei, folosită încă din antichitate. Viticultură, pomicultură. Baia naturală Nausa oferă condiţii dintre cele mai favorabile din Arh. Ciclade pentru bazarea navelor. PARRY {engl. Parry Islands) Arh. în Arctica Canadiană. Supr cca 100 mii km2. Ins. pr.: Melville, Prince Patrick, Bathurst, Cornwallis. Relief deluros în N şi mai înalt în S (1 000-1 100 m). Se află în zona deşertului arctic. Poartă numele navigatorului englez W. Parry, care l-a descoperit în 1818. PARRY, Sir William Eswaed (1790-1855) ist. Explorator britanic al Arcticii. în 1819-1829 a condus o expediţie pe navele „Hecla" şi „Griper", organizată pentru a descoperi în Arctica maritimă pasajul de Nord-Vest. în timpul acestei expediţii a explorat în zona arctică a Canadei ins. care-i poartă numele. în 1821-1822 a făcut o nouă încercare de a descoperi „Pasajul maritim Nord-Vest" pe navele „Hecla" şi „Fury", în timpui căreia a descoperit str. dintre Pen. Melville şi Tara lui Baffin, care au primit denumirea celor două nave. în expediţia din 1824-11825 a suferit un eşec. După ce a iernat în Str. Prinţul Regent şi a trebuit să părăsească nava „Fury" care nu mai putea fi folosită, a lăsat mari rezerve de alimente pe mal şi s-a întors pe „Hecla" cu echipajele ambelor corăbii. în 1827, P. a încercat să atingă Polul Nord plecând de la Ins. Spitzbergen, dar a atins doar punctul 82°45' lat. N. PARTE DE PRIZĂ ist. Pe timpul navelor cu vele, parte din câştigul realizat prin vânzarea la mezat a unei prize (capturi), care revenea fiecărui om din echipaj. P.d.P. varia în raport cu gradul fiecăruia. PARTIDĂ DE MARFĂ MC Marfă de acelaşi fel, care are un singur destinatar şi pentru care se întocmeşte un conosament separat. PASAGER 1. Persoană transportată la bordul unei nave şi care nu face parte din echipaj. 2. sin (în vorbirea curentă) Navă de pasageri. PASAJ Trecere, rută marină. PASAJ INOFENSIV DM Trecere paşnică a navelor comerciale prin apele teritoriale ale unui stat. Potrivit Convenţiei asupra dreptului mării, încheiată ia Geneva în 1958, este permis în principiu P.i. a! navelor comerciale străine prin apele teritoriale ale unui stat. în timpul când nava se află în apele teritoriale străine, statul riveran nu se poate amesteca în ordinea internă, dar poate pretinde să fie respectate regulile şi legile în vigoare în zona respectivă. PASAJUL (TRECEREA) DE NORD-EST Cale maritimă navigabilă la nord de ţărmurile Siberiei, care leagă oceanele Atlantic şi Pacific (prin Str. Bering) trecând prin mările de bordură ale Oc. îngheţat de Nord (Oc. Arctic). Primul care a navigat pe acest drum a fost exploratorul polar suedez Erik N. Nordenskiold în 1878-1879 cu nava „Vega", deşi exploratori ruşi, englezi, norvegieni l-au căutat începând încă din secolul al XVIll-lea. După 1035, trecerea pe acest drum se execută pe bază de curse regulate, efectuate cu ajutorul spărgătoarelor de gheaţă. Cunoscut şi sub numele de „Marele drum maritim de nord". PASAJUL (TRECEREA) DE NORD-VEST Drum maritim, format dintr-un ansamblu de stâmtori şi canale în Arhipelagul Arctic Canadian care face legătura între Oc. Atlantic şi Oc. Pacific, traversând Oc. îngheţat de Nord (Oc. Arctic). Primul care a navigat pe acest drum a fost exploratorul polar norvegian Roald Amundsen ia bordul navei „Gjoa" (sau Gjoa) în 1903-1906, deşi încercări de a descoperi acest pasaj s-au făcut de către exploratori englezi, olandezi ş.a. încă din sec. al XVII-lea. PASARELĂ 1. fl. Punte care leagă un ponton de acostare cu malul. 2. Pod îngust cu balustradă, care leagă castelul central, castelul pupa şi teuga. Se instalează pe petroliere, care au un bord liber mic şi la care puntea este uşor măturată de mare; v. şi fig. 3. înv. Punte-etalon. PASĂ 1. Fâşie de apă de o anumită lungime şi lăţime, destinată navigaţiei printr-o zonă cu pericole naturale (stânci, bancuri etc.) sau rezultate ca urmare a unor acţiuni de luptă (minări ş.a.) fiind marcată uneori prin mijloace plutitoare, aliniamente sau radiofaruri direcţionale. Distingem: P. de intrare în port, P. de trecere prin barajele de mine etc.; P. de ... m adâncime, P. de Nord, P. de Vest etc. P. importante sunt trecute pe hărţile marine. 2. mii. Fâşie de mare pe care se draghează minele; este egală cu suma lăţimii de dragaj a tuturor drăgilor formaţiei, din care se deduce suma acoperirilor drăgilor. 3. sin. Cale. 4. Fâşie de trecere a unei nave printr-o zonă minată. PASĂ BALIZATĂ Pasă care are marcate limitele, axa şi locul de întoarcere. PAS DE CALAIS (engl. Dover Channel) Str. între ţărmul de N al Franţei şi Ins. Marii Britanii. Lung. 20 mm (37 km), lăţimea 17,3-27,8 Mm (32-51 km). împreună cu M. Mânecii (La Manche), face legătura între M. Nordului şi Oc. Atlantic. Ad. şenalului navigabil 21-64 m. Este străbătută de un curent de suprafaţă în direcţia NE cu vit. de 2,2 Nd (4km/h); maree semidiurnă cu ampl. de 4,8-6,5 m. Toamna sunt ceţuri frecvente. în partea centrală se află multe bancuri de fund (la ad. de 1,5-6,5 m). Condiţiile şi regimul de navigaţie sunt identice cu cele din M. Mânecii (v). Pr. porturi: Dover, Folkestone (Anglia), Dunkerque, Calais, Boulogne (Franţa). între Dover şi Calais se face legătura prin feribot, v. Tunelul de sub Canalul Mânecii. „PASSAT" Velier de tip cliper cu patru arbori sub pavilion Germania, construit în anul 1911 la şantierele din Hamburg cu destinaţia transport mărfuri. în anul 1957, execută un ultim voiaj, şi este retras pentru a fi transformată în navă-muzeu ia apă în portul Lubeck-Germania. Caracteristici: deplasament 3 317 t; lungime 115 m; lăţime 6,70 m; pescaj 14,17 m; echipaj 40 oameni. PAŞTI CĂ Macara cu ţâţână, prevăzută pe una din feţe cu un canal sau având o faţă mobilă pe care se poate garnisi dublinul curentului unui palane. Serveşte la schimbarea direcţiei trăgătorului (a nu se confunda cu galoşul). PASUL ELICEI 1. Lungimea segmentului cu care un punct de pe suprafaţa elicei se deplasează pe direcţia axului la o rotaţie de 360°. 2. Sensul de rotaţie ai elicei la mers înainte, care poate fi spre dreapta sau spre stânga. La navele cu două eiice, elicea tribord are pas dreapta, iar cea babord, pas stânga, pentru a anula efectul evolutiv ai acestora. PAŞTELUI, Insula ~ (sp. Isla de Pascua, polineziană Rapa Nui) Insulă în E Oc. Pacific situată la 3 000 km de America de Sud. Aparţine statului Chile. Supr. 165,5 km2; cca 1 000 loc. Relief vulcanic cu aLt max. de 539 m. Climă tropicală. Culturi: cafea, tutun, bananieri, batate; creşterea vitelor; pescuit, ist. a fost descoperită în 1722 de navigatorul Plandez Roggeveen lakob (în ziua de Paşte). Un deosebit interes prezintă pe ins. a unui număr mare de sculpturi gigantice din piatră (de 3-12 m înălţime), reprezentând figuri omeneşti, păsări, peşti ş.a., urme ale unei culturi polineziene dispărute, studiate de cunoscutul navigator şi etnograf norvegian Thor Heyerdahl (expediţia „Aki-Aku" - 1955-1956). PATARATĂ 1. Pajaraţină mobilă utilizată pe yachturi. 2. Unealtă de călăfătuit, mai mare ca dalta, de forma unui topor. PATARAŢINĂ Manevră fixă ce asigură catargul în borduri şi spre pupa; v. greement. PATASĂ ist. Navă cu vele, folosită în sec. XIV-XV f Patasă PATENTĂ DE SĂNĂTATE MC Document emis navelor de medicul portului, prin care se atestă existenţa sau inexistenţa unor boli molipsitoare. Se consideră că P.d.S. este curată sau netă, când în portul respectiv nu au existat boli molipsitoare; sin. certificat de sănătate. PATRAS (gr. /Cblpos Patron) Golf din M. Ionică în NV Pen. Pelopones (Grecia); lung. 50 km; lăţime 10-20 km; ad. med. 130 m. în E se leagă cu G. Corint. Oraş-port: Patras. PATRAS (gr. Patrai) Oraş şi important port grecesc din ______________________________________________PAULAT 389 Pen. Pelopones la ţărmul g. cu acelaşi nume. Cca 105 mii loc. Centru comercial, ind. textilă, a cauciucului, a hârtiei. Export: ulei de măsline, stafide, vin. Vestigii de pe timpul stăpânirii romane. Ist. Oraşul s-a construit pe locui anticului oraş grecesc Patras. în anul 428 Î.Hr. în apropiere de P. în perioada războiului Peîoponesiac (431-404 Î.Hr.) a avut loc bătălia navală de la P. între 47 de nave cu rame ale Corintului aliatul Spartei şi 20 triere ale Atenei. Navele corintiene au luat o formaţie în cerc cu pintenii în exterior, iar în centrul cercului se aflau navele de transport. Trierele ateniene au manevrat în linie de şir în jurul formaţiei staţionate şi, profitând de un vânt favorabil care a dezorganizat formaţia adversă, au reuşit să pinteneze câteva nave silind pe inamic să se retragă în dezordine. în timpul urmăririi au mai capturat 12 nave, provocând Spartei o grea înfrângere. PATRONARE înfăşurarea strânsă a capătului unei parâme cu aţă de vele, sârmă etc. pentru a împiedica dezrăsucirea acesteia. P. ceie mai des folosite sunt: P. cu capăt petrecut, P. cu nod lat, P. de velar, P. portugheză şi P. pe o sârmă. Unele din ele au mai multe variante; v. fig. patronări. Patronări: A - cu capăt petrecut; B - cu nod lat; C - de velar; D - portugheză; E -pe o sârmă. PATRONĂ ist. v. capitană. PATRULA GHEŢURILOR Serviciu de cercetare, urmărire şi semnalizare a gheţurilor în larg de Terra Nova, finanţat de ţări cu trafic intens în partea de Nord a Oc. Atlantic şi executat de navele şi hidroavioanele din paza coastei ale SUA. PATRULARE 1. mii. Observare executată într-un raion limitat cu nave de suprafaţă, submarine sau avioane în scopul descoperirii inamicului şi informării forţelor proprii asupra activităţii acestuia. 2. Supravegherea unui anumit raion în scopul asigurării ordinii şi securităţii (patrulare în port). PATRUZECILE MUGITOARE 1. Vânturi puternice la Sud de paralelul 40° S. 2. Latitudinile pe care bat aceste vânturi. PAULAT, Ion (1873-1954 n. Radu Vodă, Brăila) Ofiţer mecanic pe navele SMR. Având înclinaţie pentru tehnică, a plecat în Italia pentru studiile de profil, iar la întoarcerea în ţară se angajează la atelierele mecanice PAVILION_______________________________________________ 390 ale lui Gheorghe Fernic din Galaţi, după care se îmbarcă pe diferite nave comerciale ca ofiţer mecanic. Inventator al primului hidroavion, cu fuselaj cocă, dar şi al primului tunel aerodinamic, din SE Europei, pentru testarea portanţei diferitelor profiluri de aripi necesare hidroavioanelor. La 6 nov. 1911, P.l. a făcut primul zbor demonstrativ cu aparatul său care, pe lângă bărci, avea şi un tren escamotabil. Revista germană „Flug Sport" nr. 6/1911 a publicat planurile de construcţie originale aie „hidroavionului Pauiat", iar într-un articol despre pionierii mondiali ai hidroaviaţiei îi prezintă în următoarea ordine: francezul Henri Fabre, românul Ion Paulat şi americanul Glenn Curtis. în acelaşi an, în volumul „Le Hydroaeroplan Paulat", apărut la Paris, se aduc elogii hidroavionului sistem Paulat. Abia în 1954 inventatorul a fost învitat la Academia Română care-i recunoaşte meritele, până atunci necunoscute în România. Se stinge din viaţă în acelaşi an. PAVILION 1. Drapel folosit în marină. Se confecţionează din astar, având pe marginea de la saulă o întăritură din pânză de vele, denumită teacă, pe care se află botezul; prin aceasta trece o saulă, ieşind puţin la partea superioară şi fiind prevăzută cu cârlige sau peşti la ambele capete. Distingem: P. pătrat (rareori de formă pătrată, ci de regulă dreptunghiulară), ghidonul (de forma unui pavilion pătrat cu marginea din vânt tăiată în coadă de rândunică), triunghiul, flamura lată şi flamura. Partea de sus a P. se numeşte vârf, iar cea de jos, fund. Partea de la saulă poartă denumirea de ridicătură, iar cea din vânt, de fluturătură.Dimensiunile unui pavilion se dau în funcţie de lăţime. 2. sin. pavilion pătrat. P. alb sin. P. de parlamentar. P. de amiral v. marcă de comandament. P. de bompres sin. geac. P. de carantină P. „Q" din Codul internaţional de semnaie. P. de comerţ P. arborat de navele de comerţ; poate fi identic cu P. naţional. P. de companie P. arătând apartenenţa la o anumită companie de navigaţie, de ex., la NAVROM. P. de convenienţă P. statelor Panama şi Liberia, arborat de unele companii de navigaţie străine care îşi înscriu navele în aceste ţări pentru a evita plata anumitor impozite în ţara de origine; sin. P. de complezenţă. P. de curtoazie: a) P. ţării în al cărei port se află o navă de comerţ străină, ridicat, de regulă, la căpătui tribord al vergii; b) P. ţării de destinaţie, ridicat uneori de transatlantice şi de navele mari de pasageri. P. de yacht P. arborat în unele ţări numai de iahturi. P. de masă P. ridicat pe yahturi, arătând că proprietarul serveşte masa. P. de mână P. mic montat pe un baston şi folosit pentru a face semnale cu braţele. P. de navă auxiliară P. arborat pe o navă auxiliară aparţinând marinei militare (petrolier, atelier plutitor etc.) care însă nu conferă acesteia calitatea de navă de război. P. de parlamentar P. alb care se ridică, de regulă, la vergă, exprimând dorinţa de a parlamenta. P. de pilot: a) P. prin care o navă cere un pilot. în Codul internaţional de semnale este „G". în afară de aceasta, P. „H" din Codul internaţional de semnale se ridică la nava care are pilot la bord. Aproape toate ţările au un P.d.P. propriu, de regulă P. naţional bordat cu alb (cu o margine albă). P.d.P. român este menţionat pentru prima dată în Regulamentul Serviciului de Bord editat în 1898; b) P. ridicat pe pilotinele aflate în serviciul de pilotaj. P. de plecare „P" din Codul internaţional de semnale, ridicat de navele comerciale cu puţin timp înaintea plecării; v. Petre albastru. P. de pirat P. negru având reprezentate pe el un craniu şi două oase încrucişate de culoare albă. Frecvent folosit în filme şi literatură, deşi este îndoielnic că ar fi fost arborat de piraţi. P. de proprietar P. personal ai unui proprietar de yaht, ridicat, de regulă, ia căpătui tribord ai vergii. P. de protest P. ridicat de un yaht în regată, care doreşte să prezinte un protest; este P. „B" din Codul internaţional de semnaie. P. de pupa P. ridicat la bastonui pupa sau la pic; poate fi de comerţ, de yaht sau de război. P. de război P. navelor de război; poate fi identic cu P. naţional. Se ridică în port ia ora 08,00 şi se coboară la apusul soarelui. Pe timpul luptelor se menţine ridicat în permanenţă. în mod normal în mare se ridică numai pe timp de lumină. Coborârea P.d.R. reprezintă un semn de predare. în semn de doliu, P.d.R. se coboară în bernă. Ca răspuns la salutul cu P., acesta poate fi coborât până la jumătate şi ridicat apoi la semn. P. de regată P. Lâtime Pavilioane: / A- pavilion pătrat; B - triunghi; C - ghidon; D - flamură; E - flamură lată. purtat de un yaht în regată; poate fi un simplu număr sau poate avea diferite culori. P. de semnale P. cu o anumită semnificaţie în Cartea de semnaie, în Codui internaţional de semnale sau într-un cod iocai. P. fals v. abuz de pavilion. P. înfăşurat P. ridicat ia măr, astfel încât să se desfăşoare când se trage de sauiă. Se foloseşte atunci când se face un salut cu tunul. P. înnodat P. ridicat, înnodat la mijloc, reprezentând un semnal tradiţional de cerere de ajutor. P. naţional P. de apartenenţă la un anumit stat; poate fi diferit atât de pavilionul de comerţ, cât şi de cel de război. P. negru sin. P. de pirat. P. poştal P. indicând că nava are poştă la bord. P. răsturnat Semnal de ajutor constând din ridicarea P. de la pupa răsturnat. Nu este sancţionat de nici o convenţie internaţională, dar este folosit ca urmare a unei vechi tradiţii. P. de telegraf ist. La începutui sec. XIX, P. indicând că semnalul ridicat trebuie căutat în vocabularul general al Cărţii de semnale. P. vamal: a) P. ridicat de o navă aparţinând vămii; b) în unele ţări, P. indicând că nava se află sub control vamal. <> „Pavilion..." (urmat de denumirea navei-comandant) înv. Răspuns al şefului de barcă cu amiral la bord la somaţia unei nave. „A ridica P". (niciodată a înălţa) A arbora P. naţional. „A-şi arbora P". (despre un amiral) A-şi ridica marca de comandament pe o navă. „A-şi arăta P." (despre navă) A ridica P. naţional; agr. a-şi da arama pe faţă. „A coborî P." A coborî P. naţional în semn de predare; arg. a ceda, a se înclina. PAVO Stea nautică a Pavonis (Păunul), mărimea 2,1. PAVOAZ Set de pavilioane folosite pentru ornarea festivă a navei. Micul P. P. care constă din pavilioanele naţionale ridicate înainte de luptă la mărul tuturor catargelor. în port se completează cu geacul şi cu pavilionul de la bastonul pupa. Marele P. P. care constă din micul P. şi din pavilioane de saulă aşezate, pe culori, unui iângă aitul, pe câte o singură saulă de la etravă (bompres) la arbori, apoi la etambou. în marina ţării noastre pavilioanele sunt astfel aranjate încât culorile lor dominante, de la prova la pupa, să fie roşu, galben şi albastru. M.P. se ridică la sărbători naţionale, cu ocazia vizitei şefului statului etc. Pe timpul nopţii, înlocui M.P. se ridică P. electric, format din numeroase becuri electrice, care se desfăşoară şi pe canturile suprastructurilor şi bordajului. PAVOAZA A ridica un pavoaz. PAZNIC DE FAR Persoană care răspunde de întreţinerea şi buna funcţionare a unui far. PĂIANJEN Capăt de merlin matisit în mijlocul altui capăt cu o lungime dublă pentru a forma începutul unui nod de turban sau unei patronări cu coroane; v. fig. nod. PĂIŞ, Nicolae (1886-1952) Viceamiral. Absolvent al Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină promoţia 1907 şi al Şcolii de Aplicaţie a Marinei. Urmează stagii de perfecţionare în Italia (1913) şi Franţa (1920). în primul RM a comandat Bat. de marină care a acţionat pe frontul Deltei. După război, în anii 1923-1933 a îndeplinit funcţiile: comandant al Ds. „Mărăşeşti", şef de Stat Major al Diviziei de mare, Adjutant regal ş.a. între 1933-1936 Inspector al navigaţiei şi Porturilor. în 1936 trece în rezerva armatei şi este numit Director al Marinei Comerciale în cadrul MAM. Rechemat în cadrele MM cu gradul de CAm este numit Subsecretar de Stat pentru Marină, funcţie pe care o deţine până în 1942 cânde trece în rezervă. Condamnat la închisoare pe motive politice. A fost preşedinte al Federaţiei Române de Sporturi nautice (1938) şi preşedinte al LNR. PĂLĂNCEL Palane mic (de obicei un palane de tun) servind la luarea terţarolelor. PĂLĂRIE 1. Partea superioară a unei chile din lemn (uneori reprezintă o piesă distinctă deasupra chilei); v. fig. chilă. 2. cabestan. 3. {rar) Garnitură metalică pe care se aşază mărul catargului. PĂLĂRIE CERUITĂ înv. Pălărie de marinar folosită şi în marina noastră până la mijlocul secolului trecut. PĂLĂRIE DE PAIE înv. Pălărie purtată de marinarii români în 1865; în unele ţări marinarii au purtat P.d.P. până la primul război mondial. PĂMÂNTUL (terra) Planetă, satelit pălărie de paie al Soarelui, în jurul căruia se roteşte pe o orbită eliptică. Caracteristici generale: Distanţă faţă de Soare (în km): la afeliu 152 105 142; la periheliu 147 103 311. Durata mişcării de rotaţie în jurul axei: 23h56'56"; durata revoluţiei în jurul Soarelui: 365 zile 6h9'9,7"; viteza medie de revoluţie: 29,8 km/s. Suprafeţe (în km2): supr. emerse (uscaturi) 149 042 000 (29,2%); supr. oceanelor şi mărilor 361 059 000 (70,8%); total 510 101 000 (100%). Volumuri (în km3) __________________________________________________PÂCLĂ 391 1 082 841 mii. Masa 5,973 x IO24 kg, adică 5 973 md. de md. Densitatea medie 5,517. Circumferinţe (în metri): ia ecuator 40 075 161; a unui meridian 40 008 006; ia tropice (lat. 23°27') 36 784 768; ia cercui poiar (lat. 66°33') 15 992 975. înclinarea axei 23°27'. Diametrul (în metri): la Ecuator 12 756 320; de la Poiul Nord îa Polul Sud 12 713 55; raza medie 6 367 468. PĂPURIŞ Aglomeraţie de plante emerse între care predomină speciile de papură (Typha). PĂPUŞĂ înv. Ghem de aţă de vele alungit. PĂTRÂT 1. (despre greement) Cu vele pătrate. 2. Gaură pătrată în fusul ancorei, prin care trece traversa. PĂUN, Constantin (1876-1916; n. Galaţi). Căpitan-comandor. Comandant de lungă cursă. Absolvent al Şcoiii de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină (1896), cu gradul de Slt. Asigură funcţii de răspundere în diverse unităţi ale MM: Divizia de mare, Apărarea Porturilor maritime şi Fluviale, Arsenalului marinei, Căpitănia portului Tulcea, în calitate de căpitan de port (1904) ş.a. Detaşat în marina comercială (1905-1914), cu o scurtă întrerupere în 1911, comandă pasagerul SMR „Regele Carol I", cargoul „Bucureşti" şi este numit, din 1912, în Administraţia acestui serviciu. Revine în MM şi în aprilie 1914 este numit şef de Stat Major al Diviziei de Mare, apoi comandant al bricului „Mircea" (1914-1915) şi comandant superior al Grupului port-mine (1915). La intrarea ţării în primul război mondial, este avansat-la gradul de CptCdr. şi numit şef de Stat Major al Comandamentului Diviziei de Dunăre. Se îmbolnăveşte de febră tifoidă şi se stinge din viaţă la 30 nov. 1916. Este autorul volumului Misiunea marinei noastre (1909), o valoroasă analiză a importanţei navigaţiei în propăşirea unei naţiuni, implicit, a României. Numele său a fost dat, după război, unei nave de comandament. PĂVĂLOIU, Mariana (n. 1951, Valu lui Traian, Constanţa). Istoric. Absolventă a Facultăţii de Istorie şi Filozofie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca (1975). Muzeograf la Muzeul Marinei Române (1976-1999). Participă ia organizarea standului românesc la expoziţia internaţională „Cristofor Columb: nava şi marea" (Genova, 1992). Din 1999, reorganizează şi pune la dispoziţia studenţilor, viitori ofiţeri de marină, Muzeul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân". Publică articole de istorie navală în reviste precum: „Revista de istorie militară", „Yacht magazin", „Marea Noastră", „Marina Română", „Tomis" ş.a. şi semnează, în colaborare, volumele: Marina română în cele de-al doilea război mondial (ediţie bilingvă, Bucureşti, 1996); Academia Navală „Mircea cel Bătrân". Monografie (Bucureşti, 2002); Dimitrie Ştiu-bei. Album (Bucureşti, 202). PĂZI VÂNTUL A evita venirea în vânt PÂCLĂ Suspensie în atmosferă a unor particule fine de apă invizibile cu ochiul liber care dau aerului un aspect turbure opalescent. Se formează mai ales în zbor şi are gradul 4 pe scara vizibilităţii; v. şi ceaţă. PÂLNIE PE BARCĂ_________________________________________ 392 PÂLNIE DE BARCĂ Pâlnie ce serveşte la umplerea butoiaşelor de apă din bărci. PÂLNIE DE IARBĂ ist. Pâlnie cu ajutorul căreia se turna pulberea (iarba) în tun. PÂLNIE DE IUBLOU Piesă de forma unei jumătăţi de cilindru, terminată cu o porţiune emisferică, şi care se introduce într-un iublou pentru a aerisi cabina. PÂNZAR ist. Denumire provenită de la pânză („velă") şi sufixul-ar, având eventual la bază latinescul vela pandere („a întinde velele") sau cuvintele italieneşti banzone, panzone, folosite pentru un tip de velier genovez din evul mediu timpuriu. Se presupune că pânzarul ar fi fost un fel de „caic" moldovenesc din sec. XV-XVII. O imagine a acestuia a fost publicată în 1906 de către comandorul C. Ciuchi în cartea „Istoria Marinei Române", care s-ar fi inspirat dintr-o veche stampă de origine necunoscută. Pânzar Moldovenesc PÂNZĂ DE APĂ Strat de apă subterană. PÂNZĂ DE VELE Pânză din cânepă, in, bumbac sau fire sintetice, folosită pentru confecţionarea velelor, ten-zilor, capoatelor. De regulă, P.d.V. se fabrică într-o gamă de 12 numere, pânza zero fiind cea mai groasă. Uneori se fabrică şi o pânză foarte rezistentă: 00 sau 000. PÂRÂIANU, Nicolae (1904-1998 n. Tg. Jiu) Contraamiral ing. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1924. Ambarcat pe monitoarele „Mihail Kogălniceanu" şi „Lascăr Catargiu" şi pe Ds. „Mărăşeşti". în 1938, membru al Comisiei de supraveghere a construcţiei Sm. „Rechinul" şi „Marsuinul" şi a navei-şcoală „Mircea" la ŞN din Germania. în al doilea RM participă la lucrările de modernizare şi întreţinere a navelor militare. După război a fost trecut în rezervă şi, din motive politice, a fost condamnat la detenţie. Eliberat, a lucrat la Institutul de cercetări şi proiectări navale din Galaţi. PÂRÂU Apă curgătoare permanentă sau temporară, de mică dimensiune, râu mic. PEARL HARBOR Bază Navală şi Bază Aeriană Militară a SUA în zona centrală a Oc. Pacific, situată în S Ins, Oahu (Arh. Hawaii) în g. cu acelaşi nume. Supr. 22,7 km2. Adâncimea pasei de intrare în g. 13,6 m. Lung. frontului de cheuri 14 km cu ad. de 15 m. în cel de al doilea RM în baza de la P.H. au fost dislocate principalele forţe ale Flotei americane din Pacific. Atacul prin surprindere asupra bazei de către japonezi (7 dec. 1941) a provocat pierderi grele flotei americane, marcând începutul războiului japono-american şi intrarea SUA în cel de al doilea RM; v. Hawaii. PEARY, Robert Edwin (1856-1920) Explorator polar american, primul care a atins Polul Nord în expediţia din 1908-1909. A întreprins câteva expediţii în Groenlanda (1886, 1891-1909) şi de două ori a traversat partea de N a insulei. A participat la expediţia polară britanică (1898-1902), încercând să atingă Polul Nord cu sănii trase de câini, cu care a ajuns la 84°17' lat. N. în 1906, cu o nouă expediţie, a ajuns la 87°16' lat. N. La 1 martie 1909, împreună cu 6 însoţitori, a ajuns la 87°47' lat. N iar la 6 aprilie a atins Polul Nord. Din cartea „Polul Nord" (1910) prezintă un deosebit interes descrierea gheţurilor din centrul Arcticii şi procedeele de folosire a săniilor trase de câini. Numele lui P. îl poartă porţiunea ţărmului nordic al Ins. Groenlanda la Oc. îngheţat, cuprinsă între 82° şi 84° lat. N. PEARY, Tara lui ~ Porţiune a ţărmului nordic al Ins. Groenlanda, cuprinsă între 82° şi 84° lat. N. Relief muntos în partea centrală, acoperit cu gheaţă, unde se află Capul Morris Jesup, cel mai nordic punct al Groenlandei. PECIORA Fluviu în partea de NV a Rusiei. Lung. 1 790 km; supr. bazinului 327 mii km2. Izv. din N munţilor Urali şi se varsă în G. Peciora din M. Barents. Navigabil pe 110 km până la portul Marian-Mar pentru navele oceanice. Important pentru transportul bogăţiilor naturale din zonă: material lemnos, cărbuni (30% din trafic), minerale. Plutărit; pescuit. îngheaţă în perioada oct.-mai. Porturi: Marian-Mar, Kojva, Peciora. PECIORA, Marea ~ Denumire dată părţii de S a Mării Barents. Ad. cca 210 m. Temp. apei vara +9° C, salinitatea 23-30%o; maree semidiurnă neregulată cu ampl. de 0,5-1,8 m. în mare se varsă fl. cu acelaşi nume. în perioada nov.-iun. se acoperă cu gheţuri plutitoare. Pescuit. PEGASUS Constelaţie având stelele nautice Enif şi Markab. PELIMON, Aurel (1897-1978 n. Târgovişte) Comandor. Absolvent al Şcolii de ofiţeri Artilerie, Geniu şi Marină, (1916), cu gradul de Slt. în primul război mondial, în condiţiile în care MCG dispunea încadrarea unităţilor de artilerie grea de pe front cu ofiţeri de marină din promoţia 1916, este numit comandant al unei baterii de artilerie grea din cadrul R4 AG din componenţa Armatei a ll-a (ian. 1917) şi apoi a unui divizion de artilerie antiaeriană din Corpul 4 Armată în cadrul căruia participă la bătăliile de la Mărăşti-Răcoasa-Suşiţa şi Oituz (iulie-august 1917). După război, este ambarcat ca ofiţer secund apoi comandant pe nave militare, maritime şi fluviale, funcţionând şi ca profesor la Şcolile marinei. în anul 1927 este numit şef al Serviciului Hidrografic al marinei şi comandant al canonierei „Stihi", funcţionând, în acelaşi timp, ca profesor la Şcoala Navală şi, mai târziu, director al Şcolilor de Aplicaţie ale Marinei. în iunie 1941, aflat la comanda Ds. „Mărăşeşti", participă la operaţiunea de minare în faţa portului Constanţa. în iunie 1942, este avansat la gradul de Cdr. şi numit director al Şcolilor de Ofiţeri şi Maiştri de Marină, dislocate în august 1944 la Zimnicea şi comandant al acestei garnizoane. în anul 1947 trece în rezervă din funcţia de comandant al Detaşamentului Dunărea de Sus. PENHULEDAO (port. Pescadores) Arh. chinez în Str. Taivan. Supr. 127 km2; cca 80 mii loc. Este format din 64 de insule (mai importante: Penhudao, luivendao). Relief de câmpie cu aLt max. de 61 m. Climă tropicală musonică; temp. med. în febr. +16° C iar în, iul. +28° C. Vânturi puternice (taifunuri). Culturi de orez, arahide, trestie de zahăr, batate. Pr. oraş-pot: Penhu (Magun). PENINSULĂ întindere de pământ ce înaintează în mare ca o prelungire a uscatului, fiind înconjurată din trei părţi de apă. PENIŢĂ Pană de dimensiuni reduse care asigură bulonul unei chei. PENTECONTERĂ ist. Navă folosită în Grecia Antică (din sec. V Î.Hr.) pentru transport şi luptă. Avea lung. de cca. 32 m şi era propulsată cu ajutorul a 50 rame (câte 25 în fiecare bord). Precursoarea trierei greceşti. Penteconteră (machetă de la Muzeul Marinei greceşti) PENTERĂ ist. Galeră antică propulsată cu rame dispuse pe cinci rânduri sau, mai probabil, cu rame acţionate fiecare de câte cinci oameni; sin. quinqueremă, cvincveremă. Penteră PERAMA Tip de navă cu vele sau ambarcaţiune cu vele şi rame având prova şi pupa ascuţite şi care de regulă poartă un foc şi două vele la treime (aranjament numit „braţieră") sau un greement de tip „bombardă" (o combinaţie de vele pătrate şi aurice). în sec. XIX, aria de răspândire a P. cuprindea estul M. Egee şi M. Marmara şi, deşi numărul lor s-a redus, mai sunt încă prezente în apele greceşti. Denumirea a pătruns în literatura românească prin pana lui Ion Ghica cel care, în calitate de „bei de Samos", a luptat împotriva „listopiraţilor" din Arhipelag în timpul războiului Crimeii (1853-1956). „Bărcile piraţilor - afirmă el într-o scrisoare către Vasile Alecsandri - erau toate bărci mari numite p£rama cu două vele latine, care cu vânt bun alunecă pe mare mai iute decât orice altă corabie, iar pe vreme lină, fără vânt, pot cu opt lopeţi desfide orice vapor". O variantă mai mică a P. se numeşte cernică. PERICOL NOU 393 Perama „Evanghelistria" (Muzeul Nautic al Mării Egee) PERDEA P. de ceată Fâşie de ceaţă, relativ subţire, mai mică decât un banc. P. de fum mii. Mijloc de mascare a unei formaţiuni de nave, a unui convoi etc. prin furnizare. P. de supraveghere mii. Linie de nave de suprafaţă sau de submarine, perpendiculară pe căile probabile de apropiere a inamicului; navele sunt dispuse la intervale care să asigure descoperirea inamicului cu mijloacele tehnice de observare (radiolocaţie, hidrolocaţie etc.) P.d.S. poate fi fixă sau mobilă şi îndeplineşte, de regulă, nu numai misiunea de a descoperi inamicul, ci şi de a-l întârzia prin acţiuni de luptă desfăşurate la trecerea liniei de supraveghere. Sistem P. (despre o velă aurică) Care alunecă pe ghiuri, pe o tijă; poate fi întinsă şi strânsă ca o perdea cu ajutorul unui strângător. PERETE 1. Despărţitură verticală, longitudinală sau transversală, din tablă sau din alt material, care împarte sau limitează spaţiul din interiorul navei. 2. Despărţitură permanentă a spaţiului, separarea mărfurilor pe partizi etc. P. etanş P. care nu lasă să treacă apa/uleiul sau combustibilul. P. de coliziune P. etanş al picului prova, care limitează compartimentul de coliziune. P. rezistent la foc P. din oţel sau din alt material similar, care nu permite trecerea flăcărilor şi a fumului într-un interval de timp dat. P. intermediar v. macara. PEREU Taluz (perete înclinat) de piatră sau beton, care căptuşeşte malul unei ape. Se împiedică astfel surparea sau erodarea malului. PERIBOINĂ v. Jeric. PERICOL DE NAVIGAŢIE Obstacol, obiect sau condiţii hidrometeorologice care împiedică sau pun în pericol siguranţa echipajului navei sau a încărcăturii. Ex.: stâncă, întinsură, piatră, bară, banc de nisip, fundul mic, epavă, construcţii subacvatice, sloiuri de gheaţă, pod de gheaţă, furtună, ceaţă, geamandură ş.a. Pericolele de navigaţie sunt marcate pe hărţi sau semnalate prin avize pentru navigatori. PERICOL NOU Pericol recent descoperit, care nu figurează încă pe hărţile marine, dar care este balizat. Noţiune introdusă printr-un sistem de balizaj, folosit în unele ţări din Europa de NV. PERIETEANU 394 PERIETEANU, Constantin (1864 - ?: n. Buzău). Comandor. Comandant de lungă cursă. Absolvent al Şcolii Navale din Brest, Franţa (1883), cu gradul de Slt. Este repartizat la Corpul Flotilei. Avansează în grade militare şi asigură funcţii de răspundere în diferite unităţi ale marinei: Depozitul Flotilei, Diviziunea Echipajelor, Inspectoratul Generai al Navigaţiei şi Porturilor, Administraţia Centrală a Războiului ş.a. Detaşat în marina comercială (1898-1916), comandă pasagerele SMR „Regele Carol I", şi „împăratul Traian". în nov. 1916 este detaşat la Ministerul de Război, Direcţia a V-a şi avansat la gradul de Cdr. La 1 aug. 1918, demisionează din marină. Este autorul unor articole referitoare la istoricul armei, incluse în prima Enciclopedie Română (voi. I—III, Sibiu, 1898-1904). PERIFON Termen folosit în al doilea RM pentru hidrolocator sau sonar. PERIGEU Punctul cel mai apropiat de Pământ de pe orbita Lunii sau a unui satelit artificial. PERIHELIU Punctul cel mai aproape de Soare de pe orbita unei planete. PERIOADA DE RULIU Intervalul de timp, măsurat în secunde, în care o navă execută o oscilaţie completă de ruliu, înclinându-se liber în apă liniştită, de la unghiul maxim de înclinare într-un bord până la înclinarea maximă în bordul opus şi înapoi. Valorile uzuale sunt: 11-14 s pentru navele militare, 8-10 s pentru submarine, 14-20 s pentru navele de transport marfă. PERIOADA INTERNAŢIONALĂ DE TĂCERE MC Interval de timp stabilit de CIOVUM în care staţiile radio ale navelor execută ascultare pe frecvenţa de pericol (500 kHz.), în scopul recepţionării eventualelor mesaje ale navelor aflate în pericol şi care au nevoie de ajutor urgent. Acest interval de tăcere trebuie să se respecte între minutele 15-18 şi 45-48 ale fiecărei ore, în care timp se întrerupe traficul radio pe banda de frecvenţă cuprinsă între 485 kHz şi 515 kHz, în afară de transmiterea semnalelor de pericoî şi de urgenţă. PERISCOP (gr. periskopeo -observ de jur împrejur). Aparat optic folosit pentru observare. Se compune dintr-un tub vizual mono sau biocular, care printr-un sistem optic interior, format din oglinzi şi lentile, transmite razele de lumină reflectate de obiectivul observat în direcţia ochiului observatorului. Se foloseşte la submarine, tancuri, aparate de zbor, buncăre blindate ş.a. La Sm. periscopul este Periscop: - prismă; 2 - gradaţie; - obiectiv; 4 - ocular. principalul mijloc de observare a spaţiului maritim şi aerian de la postul central de comandă a Sm. aflat la cota periscopică. Periscopul este prevăzut cu un dispozitiv de ridicare şi poate avea ca mijloace de identificare a ţintei, de observare pe timpul nopţii ş.a. Astfel Sm. poate, de la 15 m adâncime să determine direcţia şi distanţa la ţintă, drumul şi viteza acesteia precum şi alte date necesare executării atacului cu torpila. Totodată P. poate fi folosit pentru iuarea înălţimilor ia aştri şi a determina punctul navei, fiind combinat cu un urmăritor de aştri. în afară de P., pentru observarea suprafeţei mării, Sm. moderne sunt dotate cu un P. antiaerian şi un P. de atac. PERMAMENT ÎN STARE DE PLUTIRE MC Ciauză de contract prin care naviositorul se obligă să asigure o dană unde nava să se afle în permanenţă în stare de plutire, indiferent de nivelul apei (în porturile cu maree). PERMEABILITATE Raportul dintre volumul ce poate fi umplut cu apă şi volumul total al unui compartiment. PERMIS DE BALASTARE MC Aprobare dată de vamă unei nave de a încărca mărfuri grele înainte de terminarea descărcării caricului de import, cu scopul de a servi şi ca balast în cazurile în care în cursul operaţiilor siguranţa navei impune o stabilitate mai mare. Aprobarea pentru încărcarea unei cantităţi oarecare de marfă, anticipat permisiei de încărcare generală constituie o excepţie ce trebuie justificată pentru fiecare caz în parte. PERMIS DE CABOTAJ MC Document acordat de vamă unei companii de navigaţie, prin care se permite încărcarea, transportarea şi descărcarea mărfurilor fără plata taxelor vamale, cu condiţia ca mărfurile să fie transportate între porturile naţionale, iar manipularea lor să aibă loc la o dană special amenajată. PERMIS DE DESCĂRCARE MC Aprobare dată de vamă în baza căreia se poate proceda la descărcarea mărfurilor, după îndeplinirea formalităţilor vamale şi obţinerea liberei practici. PERMIS DE NAVIGAŢIE MC Document prin care se atestă că o navă neutră este exceptată de vizita navelor de luptă ale statului beligerant care a eliberat permisul; v. navicert şi scrisoare de mare. PERNĂ Piesă din lemn ce fixează arborele în borduri, la etambreu. PERPENDICULARĂ PROVA/PUPA Perpendiculară care intersectează muchia prova a etravei sau muchia pupa a etamboului, la linia de plutire. PERSEUS Constelaţie având steaua nautică Mirfak. „PERSEVERENŢA" Baterie (trei mortiere de 150 mm) comandată de maiorul N. Dumitrescu-Maican din Flotila română, care, în Războiul de Independenţă, a scufundat, la 7 noiembrie 1877, lângă Ostrovul Canapa de pe Dunăre, după 77 de lovituri, canoniera cuirasată otomană „PODGORIţE". Totodată, au mai fost scufundate remorcherul „CEYLÂN" (fost „Socrate") şi două şlepuri. Pentru evocarea acestui memorabil eveniment, a fost ridicat un obelisc lângă Ciupercenii Noi, judeţul Dolj. „PERSIA" v. panglica albastră. PERSIC G. în NV Oc. Indian care desparte Pen. Arabia de continentul Asiatic. Supr. cca 239 mii km2. Lung. 926 km, lăţimea 180-230 km, ad. 50-104 m. Este legat de G. Oman prin Str. Ormuz. Lângă ţărmuri sunt numeroase insule şi recife de corali, din care cele mai mari, Bahrain şi Kqeus. în g. se varsă Fl. Shatt al'Arab format din confluenţa Fl. Tigru (Djila) şi Eufrat (Ei -Furat). Temp. apei în aug. +30 - +33° C; în febr. +15 -+21° C. Salinitatea, din cauza evaporaţiei intense atinge 38-40%o. Din cele mai vechi timpuri aici se practică pescuitul perlelor. Pr. porturi: Basra, Abadan, Al Kuwait. PERUAN, Curentul ~ (numit şi Curentul Humboldt). Curent rece în Oc. Pacific lângă ţărmul de V al Americii de Sud. Se consideră ca fiind o ramificaţie a curentului australian de Est care porneşte din dreptul Ins. Tasmania şi, după ce străbate Oc. Pacific, atinge coastele Americii de Sud între 35° şi 40° lat. S. Temp. med. a apei este de + 12 - +15° C, iar salinitatea de 35%o. Curentul P. determină scăderea temp. aeruiui înfluenţând ciima ţărmurilor apusene ale continentului sud-american. Masele de aer de deasupra apelor reci nu au suficientă umiditate şi deci nu provoacă precipitaţii, determinând formarea de-a lungul Anzilor a deşertului Atacama, pe o întindere de 1 000 km. PESCADOR Navă de tonaj mediu sau mic (sub 200 t), cu propulsie mecanică, sau/şi cu vele, destinată pescuitului costier sau în largul mării. Este utilată cu diferite instalaţii de pescuit şi are posibilităţi de depozitare şi de congelare a peştelui. Unele P. au instalaţii de prelucrare a peştelui. Pescador: 7 - randă; 2 - comandă; 3 - foc; 4 - magazie. PESCADORES Denumirea portugheză a Arh. chinez Penhuledao. (v.). PESCAJ 1. Distanţă măsurată pe verticală între planul liniei de plutire şi muchia superioară a chilei (P. de construcţie). 2. Distanţa măsurată pe verticală între planul liniei de plutire şi punctul navei, aflat la cea mai mare adâncime. P. convoiului fl. P. navei cu cea mai mare valoare dintr-un convoi. P. mediu P. navei încărcate sau goale, determinat de media dintre pescajele prova, centru şi pupa. PESCAJ CRITIC DE ANDOCARE Pescajul la care o navă îşi pierde stabilitatea iniţială în cursul andocării. Pe măsura ridicării docului, are loc micşorarea continuă a stabilităţii transversale a navei, din cauza coborârii metacentrului. PESCUIRE 1. Operaţiune care constă în căutarea cu dragă sau cu gheara de pisică a unui obiect pierdut şi în recuperarea acestuia. 2. Căutarea şi ridicare la bord a unui om la apă. PESCUIT Mânuirea uneltelor şi instrumentelor de pescuit de la mal, de pe ambarcaţiuni sau de pe nave în ______________________________________________PETRESCU 395 scopul adunării, reţinerii şi scoaterii ia suprafaţă a vieţuitoarelor acvatice. Distingem: P. în apele interioare (râuri, lacuri, bălţi); P. costier, executat de-a lungu! coastei (obişnuit în apele teritoriale până ia cca 30-50 Mm de ţărm) cu diferite ambarcaţiuni. P. de larg, pescuit executat cu nave specializate (pescadoare de dimensiuni medii) în largul mări. P. oceanic, la care participă nave special construite (traulere, driftere ş.a.). PESTELCĂ Apărătoare din pânză de vele, care acoperă burta unei vele strânse şi înfăşurate. PEŞTE Piesă din lemn, de forma unui bicon cu şanţ la mijloc, în care se prinde ochiul unei parâm*. PETILĂ pese. Saulă de care sunt prinse cârligeie carmaceior sau paragatelor. PETRE ALBASTRU arg. Pavilionul „P" din codul internaţional de semnale. PETRE, George (n. 1934 Feteşti, Ialomiţa) Contraamiral (r). Absolvent al Licelului Militar de Marină din Galaţi (1954) şi al Şcolii Militare Superioare de Marină promoţia 1958. în perioada 1971-1973 a urmat cursurile Academiei de înalte Ştiinţe Militare, Secţia Marină, obţinând licenţa în ştiinţe militare şi în filozofie. Stagiar pe distrugătorul „Regele Ferdinand" (D-21), ofiţer pe VASm nr. 2, şef de secţie în MApN, locţiitor politic al comandantului Marinei Militare (1979-1986),. comandant a! Liceului Militar de Marină „Alexandru loan Cuza" (1990-1995). Se pensionează în 1995. Cercetări în domeniul istoriei Marinei Militare şi al învăţământului de marină, finalizate prin apariţia unor lucrări în colaborare cu Ion Bitoieanu Tradiţii navale româneşti, Monografia Liceului Militar de Marină, «Alexandru loan Cuza» ş.a. Redactor-şef al revistei LNR „Marea Noastră" (serie nouă). PETRE, Zamfir (n. 1923 n. ) Contraamiral (r). Absolvent al Şcolii de Specialităţi a Marinei. Participă în al doilea RM ambarcat pe Ds. „Regina Maria" (1941), Sm. „Delfinul" şi „Marsuinul" (1942-1944). Urmează apoi cursurile Şcolii Navale pe care le absolvă cu gradui de locotenent (1948). A îndeplinit succesiv funcţiile de comandant al canonierei „Ghiculescu", profesor de pregătire marinărească la Şcoala navală şi şef de catedră în aceeaşi specialitate la Şcoala Superioară de ofiţeri marină. în calitate de comandant ai navei-şcoală „Mircea" (1965-1966), a dus nava la reparaţii în Germania în condiţii deosebit de grele din cauza furtunilor întâmpinate în Oc. Atlantic. După pensionare (1979) a continuat să desfăşoare o bogată activitate de promovare a culturii marinăreşti. PETREL Rachetă din dotarea marinei militare a SUA. PETRESCU, Constantin Colonel (1865) Numele Col. C.P. este legat de începuturile perioadei de organizare a unei flotile de război moderne din Muntenia şi ulterior în Principatele Unite. La 10 iulie 1845, Lt. Petrescu Constantin din Rg. 3 al Oştirii române a fost numit comandant al şalupelor (3 şalupe) canoniere din Ţara Românească, sosite din Austria. După Unirea Principatelor, în oct. 1860, este numit ajutor al comandantului flotilei unificate, cu gradul de maior, iar în 1864, provizoriu, comandant. în aug. 1864, în prezenţa sa, PETRESCU____________________________________________________ 396 alături de alte personalităţi politice şi militare româneşti, a avut loc la Giurgiu ceremonia intrării în serviciul flotilei a navei „România", prima navă cu aburi din Marina Militară. La 5 aug. 1864 este numit comandant al Corpului Flotilei. Participă la instalarea primului far de la Sf. Gheorghe (1865). Este avansat coionel (1864). După abdicarea domnitorului Alexandru loan Cuza se retrage din conducerea Flotilei. PETRESCU, Nicolae (n. 1926, Curtea de Argeş) Comandor. Absolvent al Şcolii militare de Ofiţeri marină (1958) şi a Şcolii Superioare de Ştiinţe Social-politice. A îndeplinit diferite funcţii în cadrul MApN, CMM, Flotila de Dunăre, Institutul de marină „Mircea cel Bătrân" ş. a. Redactor şef al gazetei „Flota Patriei" (1975), director al Muzeului Marinei Române (1975-1987). Conducător al colectivului cu care a realizat cea mai amplă operaţiune de modernizare a structurii muzeului (1977-1983). Semnează în presa de specialitate numeroase studii şi articole legate de istoria marinei. Volume publicate: Marinari prin ploi de foc 1877-1878, Marina Militară Română în Războiul pentru întregirea României, File de istorie. (2004), Amiralul Horia Măcellariu (2005) ş.a. PETROLIER Navă destinată transportului produselor petroliere în vrac. Caricul se încarcă în cisterne, denumite tancuri. La sfârşitul sec. XIX, când a apărut acest tip de navă, tonajul unui P. era de cca 2 000 TRB, pentru ca în prezent să crească la peste 500 000 TRB. Caracteristicile unui P. mijlociu de 100 000 TRB: L 203 m; B 25,8 m; D 13,7 m; d 10,6 m; vit. 17 Nd; trei pompe de încărcare cu un debit de 750 t/oră; sin. tanc (petrolier). Petrolier: / - castel pupa; 2 - comandă; 3 - pasarelă; 4 - teugă. PETROLIER CU PROPULSIE MIXTĂ (MOTOR Şl VELE) Navă destinată transportului petrolului pe distanţe mari, a cărei propulsie este asigurată atât de motoare cât şi de vele. Ridicarea velelor şi orientarea lor faţă de vânt în poziţia cea mai favorabilă se face cu un dispozitiv automat dirijat de calculator. Soluţia propulsiei mixte a condus la scăderea cheltuielilor de transport. PETROMIN Companie de Navigaţie Maritimă înfiinţată la 10 ian. 1991, printr-o hotărâre de guvern, prin divizarea fostei întreprinderi de exploatare a flotei maritime NAVROM-Constanţa. CNM Petromin SA Constanţa deţine următoarele tipuri de nave: mineraliere (12 000 tdw); vrachiere (18 000-150 000 tdw); petroliere (5 000-150 000 tdw). Treptat navele au fost trecute în administarea unor firme particulare româneşti şi străine, armatorul păstrându-şi rolul de holding (deţinătorul cantităţii suficiente de acţiuni ale firmelor pentru a putea exercita controlul asupra lor). Cu navele aparţinând Petromin s-a exportat aproape în exclusivitate ciment în vrac şi s-au importat minereu de fier, apatite, bauxite, fosfaţi, cărbuni şi ţiţei. PETROVICI, Mişu (1899-1991, n. Galaţi) Contraamiral. Absolvent al Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină (1920) şi al Şcolii de Aplicaţie a Marinei (1921). între 1924-1932 este ambarcat la bordul mai multor nave ale MM (Cr. „Elisabeta", Ds. „Mărăşeşti", torp. „Sborul", „Năluca" ş.a.), ca specialist ASA. Absolvent al Şcolii Superioare de Război. Cunoscând limbi străine, a fost numit ofiţer de legătură pe lângă comandanţii navelor militare sosite în portul Constanţa. în 1938, şef de stat major ai FNM iar apoi la Divizia de Dunăre. în al doilea RM, comandant ai Escadrei de monitoare (1941-1944). între 1945-1947 este secretar general a! Subsecretariatului de Stat ai Marinei. Trecut în rezervă după 1947 când, din motive politice, a fost condamnat la 7 luni închisoare. Eliberat, îndeplineşte diferite funcţii în Direcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră, Inst. de proiectări Navale ş.a. PHILADELPHIA Oraş-port în NE SUA (statul Pensilvania) aşezat pe cursul inferior al Fl. Delaware, la 150 km de Oc. Atlantic. Pop. cca 4 mii. loc. Unul din principalele centre industrial-comerciale şi de transport ale SUA. Pe FL Delaware s-a construit un canal cu ad. de 12,2 m pentru trecerea navelor maritime. Volumul traficului anual de mărfuri se ridică la 75 mii. t, care situează în SUA P. pe locul al doilea după New York în ce priveşte traficul de mărfuri, ist. P. a fost unul din centrele luptei de independenţă faţă de M. Britanie şi temporar (1790-1800) cap. SUA. Tot aici a fost adoptată în 1787 Constituţia SUA. PHOENIX Constelaţie având steaua nautică Ankaa. PIADE ist. Tip de barcă uşoară, lungă şi îngustă folosită pe Dunărea de Jos. PIATRĂ DE BRICUIT Piatră abrazivă folosită la bricuitul punţilor din lemn; sin. piatră engleză. PIATRĂ DE MAGNET ist. Denumire dată magnetului natural în Evul Mediu. Vela picului: 7 - flamură; 2 - ferţă; 3 - grandee de cădere; 4 - margine de cădere; 5 -strângător; 6 - colţ de şcotă; 7 - şcotă; 8 - balansină; 9 - grandee de întinsură; 10 - margine de întinsură; 7 7 - şuşte; 72 - palane de şuştă; 13 - pic; 14 - cargabas; 15 - măr; 16 - strai triatic; 17 - colţ de fungă; 18 - arboret; 19 - scară de pisică; 20- margine de învergare; 27 - gabie; 22 - colţ de mură; 23 - coloană; 24 - mură; 25 - gât de lebădă; 26 - şa. PIC 1. Şcondru fixat cu un capăt pe catarg şi ţinut cu celălalt de balansine în poziţie oblică; pe P. se înverghează velele aurice, iar pe navele fără vele se ridică pavilionul în mare. P. se fixează pe catarg cu un gât de lebădă sau cu două piese laterale, denumite coarne; v. fig. randă. 2. Compartiment la prova navei, între etravă şi peretele de coliziune (picul prova sau forpicul) sau între etambou şi ultimul perete etanş din pupa (picul pupa sau afterpicul). PIC, la - 1. (despre ancoră) sin. apic. La P. lung (despre ancoră) Cu suficient lanţ la apă pentru a ţine nava bine. La P. scurt (despre ancoră) Cu foarte puţin lanţ la apă, atât încât să nu are. Ancora se virează ia P. scurt cu puţin timp înainte de plecarea unei grupări în formaţie sau când plecarea este iminentă. 2. Pavilion ridicat la pic. PICAJ Zborul avionului (elicopterului) pe o traiectorie oblică faţă de orizontală (de la 30° la 90°). S-a folosit în atacurile împotriva ţintelor terestre, navale şi aeriene. Raza minimă de curbură a traiectoriei la ieşirea din P. este determinată de rezistenţa aparatului şi de gradul de suportabilitateal organismului pilotului. Procedeul măreşte probabilitatea de lovire a ţintei. A fost folosit pentru prima dată de către aviaţia germană în războiul civil din Spania (1936-1939). PICI v. bici, baba. PICIOARE DE PĂIANJEN 1. Saule matisite ia capetele hamacului, care servesc pentru punerea acestuia la post. 2. Tije care menţin suspendată sfera în interiorul căreia se găsesc giroscoapele. PICIOR 1. Porţiune a unei manevre curente, cu palane sau macara la capăt. 2. Porţiune a unui lanţ (parâmă vegetală, sârmă), care face parte dintr-o manevră complexă. 3. Porţiunea de sub punte a unui catarg. 4. Porţiune a unui catarg aflată imediat deasupra punţii. 5. Unitate de măsură (0,3048 m), folosită pe hărţile marine engleze şi americane pentru măsurarea adâncimilor şi înălţimilor. PICIOR, sub - (despre ancoră) Fundarisită cu puţin lanţ la apă. PICIOR CUBIC Unitate de măsură pentru capacitatea de încărcare volumetrică a navelor, volumul mărfurilor etc. Un picior cubic este egal cu 0,0283 m3. Un m3 cuprinde 35,51 picioare cubice. PICIOR DE CÂINE v. nod. (4), pentru a scurta o parâmă. PICIORUL ETAMBOULUI Porţiunea inferioară a etamboului, care se prinde pe chilă. PICIORUL PILOTULUI Limită de siguranţă sub chila navei pentru a nu risca o punere pe uscat; sin. fl. rezerva pilotului. PIELEA NAVEI 1. sin. bordaj (probabil o reminiscenţă de la ambarcaţiunile Picior de câine: primitive confecţionate din piei de 7 legătură2” animale). 2. Fiecare din cele două rânduri de scânduri ale unei ambarcaţiuni cu bordaj diagonal: pielea interioară şi pielea exterioară. PIERDE 1. în expr. „P. sub vânt" A fi derivat sub vânt 2. fl. (despre navă) „P. guverna". A nu mai asculta cârma (termen folosit de piloţii de pe Dunărea Maritimă). _____________________________________________PILOTINĂ 397 PIERDERE TOTALĂ PREZUMATĂ MC Situaţia unei nave avariate care, deşi există în trăsăturile ei generale şi poate fi reparată şi salvată, este însă aşa de grav avariată, încât costul salvării şi al reparaţiei, dacă ar fi efectuate, ar depăşi valoarea asigurată a navei. PIERDEREA MAREEI Cantitatea cu care scade zilnic înălţimea mareei, după mareea sizigiilor. PIEZOELECTRICITATE Proprietatea de a prezenta efectul piezoeiectric care constă în apariţia sarcinei electrice de diferite valori pe faţetele opuse ale anumitor cristale (cuarţ, turmalină, sare Seignette ş.a.) la deformarea lor mecanică: compresie, dilatare etc. sau sub acţiunea câmpului electric exterior. Se foloseşte la antenele mijloacelor hidroacstice (hidrolocatoare, hidrofoane, sondele ultrasonore, minele acustice, torpilele autoghidate) ş.a. PILOT 1. Navigator care cunoaşte la perfecţie o anumită porţiune a coastei, un port, un canal, un fluviu, putând conduce o navă cu ajutorul aliniamentelor şi semnalelor de navigaţie, fără a folosi instrumente nautice. în ţara noastră distingem: P. de port, P. de bară (ia Sulina), P. pe Dunărea Maritimă, P. de cataracte (la Porţile de Fier), ultimui fiind numit şi loj. P. este, de regulă, un consilier şi nu se substituie comandantului navei. Fac excepţie piloţii din Canalul Panama, care comandă direct manevra. P. practic P. nebrevetat de stat sau de o administraţie portuară. 2. în Evul Mediu, navigator care îndeplinea funcţia de ofiţer cu navigaţia; se numea şi P. de larg. 3. sin. carte-pilot. 4. Grindă din lemn sau beton, înfiptă în mal pentru a consolida un dig, a forma o estacadă etc. PILOT AUTOMAT Aparatură care menţine automat drumul dorit, fără nici o intervenţie a timonierului. P.A. este comandat de compasul giroscopic ai navei. PILOT FLUVIAL Persoană brevetată care îndeplineşte sarcinile timonierului, ţinând nemijlocit cârma navei în timpul marşului şi al manevrelor. în ierarhia stabilită la bord, P.F. urmează după ofiţerul secund, pe care, la nevoie, îl înlocuieşte. Distingem pilot pentru Dunărea de Jos şi pilot pentru Dunărea de Sus. PILOTĂ 1. A conduce o navă într-un port, pe un curs de apă etc. PILOTAJ 1. Formă de navigaţie la intrarea în porturi sau în anumite zone de restricţii pe fluvii, cu participarea de personal specializat. Primul regulament de P. din România avea titlul „instrucţiuni pentru serviciul de pilotaj şi hidrografie expeditivă", fiind editat de Marina Militară în 1904. 2. Operaţiunea de a pilota o navă. P. orb P. executat în exclusivitate cu ajutorul radiolocatorului, sondei sau mijloacelor electronice. 3. Serviciul de pilot. 4. Termen impropriu folosit pentru navigaţia costieră. PILOTINĂ Navă mică şi rezistentă la mare rea, care transportă piloţii în afara portului pentru a pilota navele ce urmează a intra în port. PINASA 398 Pilotină PINASĂ 1. Barcă cu 14 rame şi pupa cu tablou, folosită în marină militară (poate fi echipată şi cu motor). 2. Ambarcaţiune cu motor, folosită la pescuitul sardelelor (în Oc. Atlantic). „PINTA" ist. Caravelă spaniolă cu trei arbori, una din cele 3 nave care au luat parte la prima expediţie a lui Cristofor Colum'b (1492-1493) spre „Lumea Nouă", comandată de Martin Alonzo Pinzon. Caracteristici: depl. 113 t; dim. 22,65 x 6,75 x 1,85 m; capacitate de încărcare 65 tdw; supr. velelor 181,3 m2; vit. 8,5 Nd; echipaj 25 oameni. PINTEN ist. Proeminenţă în prova unei nave de luptă, cu ajutorul căreia erau lovite şi scufundate navele adversarului. Folosit încă din antichitate şi reactualizat în Războiul de Secesiune american şi în timpul bătăliei de la Lissa (1866), P. şi-a găsit aplicare până în ajunul primului război mondial. 2. mii. înv. întăritură ascuţită foarte rezistentă a piciorului etravei navelor de luptă uşoare, folosit pentru pintenarea submarinelor. 3. Proeminenţă sau tijă pe un catarg, servind ca treaptă sau la deschiderea unei manevre fixe, mai ales pe yahturi. 4. Prelungire a chilei, servind ca suport al axului cârmei. 5. sin. epiu, spiron. „Pinta" cu echipajul. Pentru a lichida P., în sec. XVI-XVII au fost organizate adevărate expediţii, iar navele comerciale erau armate cu câte 25-30 de tunuri pentru apărare. PIREU [gr. Peiraiâus) Important port grecesc situat în G. Egine din M. Egee. Cca 200 mii ioc. (conurbaţie cu Atena). Portui se împarte în câteva bazine şi puncte de acostare. Este protejat de două moiuri. Accesibil naveior cu un pescaj de 8,5 m. în avanport sunt instalate geamanduri de acostare pentru navele de 30 mii tdw. Lung. frontului de cheuri 20,7 km, din care 9,2 km revin danelor comerciale, 3,1 km danelor de pasageri şi 4,1 km şantierelor navale. Ad. la cheuri 6-14 m, în radă 25 m. Traficul anual de mărfuri cca 28 mii. t. Import: prod. petroliere, cărbuni, fier, cereale, cherestea, maşini; export: marmură, tutun, ciment, minereuri, fructe. Şantiere navaie având două docuri uscate şi două ciocuri plutioare care pot asigura reparaţia navelor cu o capacit de 40 mii tdw. ist. încă din antichitate P. a fost principalul port comercial şi militar al Atenei. în timpul stăpânirii otomane portul a decăzut (din sec. XV) şi abia în sec. al XlX-lea a devenit un important centru industrial şi comercial al Greciei. PIRI REIS (1470-1554) Corsar şi amiral („reis") al flotei otomane, Muhiddin Piri este cunoscut mai ales pentru activitatea sa cartografică. Vasta sa operă cuprinde o carte pilot (Kitab-I Bahriye) apărută în două ediţii (1521, 1526) şi un şir de hărţi ale lumii din care însă nu s-a păstrat decât zona Oceanului Atlantic (ediţiile din 1513 şi 1528). Harta din 151 3 cuprinde numeroase informaţii istorice, etnografice, nautice etc., concretizate în note marginale. Pe lângă valoarea sa ştiinţifică, harta din 1513 a stârnit şi numeroase dispute privind presupusa folosire de către Piri Reis a unor surse de informare extraterestre. Harta a fost descoperită în anul 1929 în biblioteca Palatului Topkapi din Istanbul. PIROGĂ Ambarcaţiune uşoară, rudimentară, construită prin scobirea şi cioplirea unui trunchi de copac sau prin arderea sa în interior; este propulsată cu rame şi vele, fiind folosită în unele zone din Africa, America, precum Pinten de atac (rostrum) al unei nave de luptă romane PINTEN SUBMARIN Prelungire sub apă, a unei peninsule sau a unui cap, reprezentând un real pericol pentru navigaţie. PIRAT DM Persoană care comite acte de piraterie. PIRATERIE DM Act de violenţă săvârşit în mare de către persoane particulare în scopul jefuirii, capturării sau scufundării navelor atacate. în sec. XV-XVII P. a devenit un adevărat flagel pentru flotele comerciale. Foarte multe nave, plecate în cursă îndepărtată, dispăreau fără urmă, fiind jefuite şi apoi arse sau scufundate împreună Pirogă şi în unsulele din Oceania. Denumirea provine de la cuvântul piroqua din limba caraibilor. P. cu balansier P. prevăzută cu un flotor de stabilitate, confecţionat dintr-un lemn uşor şi fixat cu două sau mai multe traverse într-un bord paralel cu corpul acesteia, la o distanţă de 1,5-1,8 m; sin. pirogă cu flotor. P. dublă Ambarcaţiune construită din două P. legate paralel prin traverse de lemn. Pe traverse se aşează o punte pe care se fixează un catarg şi vele pătrate sau ovale. Este folosită în Polinezia, Melanezia, Noua Zeelandă. PIROGĂ RAPIDĂ Pirogă (monoxilă) rapidă ceyloneză din Colombo (Sri Lanka), cu balansier pentru stabilitate şi două catarge care formează un „V" pentru susţinerea unei vele pătrate. PIROSCAF înv. (din gr.) navă cu aburi. PISC pop. înv. provă. PISCES Constelaţie şi semn al zodiacului în care se găseşte astăzi punctul vernal. PISCIS AUSTRALIS Constelaţie având steaua nautică Fomalhaut; în latină „Peştele austral". PISICĂ CU NOUĂ COZI ist. Bici din parâmă vegetală, folosit pe timpul naveior cu vele pentru biciuirea marinarilor pedepsiţi. PISTOL DE SEMNALIZARE Pistol special, folosit pentru lansarea rachetelor de semnalizare de o navă aflată în pericol sau de o barcă de salvare. PISTOL PORTBÂNDULĂ Pistol cu cartuş cu pulbere, cu ajutorul căruia o bandulă poate fi aruncată la o distanţă de cca 200 m. Serveşte la stabilirea unei prime legături, pentru a da o remorcă etc. Pistol portbândulă: 7 - rachetă; 2 - pistol; 3 - saulă; 4 - cutia saulei; 5 - parâmă. PIŞCĂ 1. fi. Ancoră folosită pe Prut pentru întoarcerea la coturi. 2. fl. Parâmă dată la un cazic de la mal pentru a ajuta întoarcerea ia coturi pronunţate. Manevra se numeşte a face P. PITURĂ A acoperi cu pitură. PITURĂ Soluţie lichidă, compusă în principal din uiei de in fiert, vopsea şi diferite adaosuri, cu care se acoperă corpul navei, interiorul acesteia etc. în prezent se folosesc pituri pe bază de răşini sintetice (eposy). Distingem: P. anticorozivă, pe bază de miniu de plumb, cu care se piturează opera vie (prima mână), după care se dă o mână de P. antivegetativă, toxică, pentru a împiedica depunerile animale şi vegetale pe carenă; P. de faşă, care serveşte la piturarea faşei; P. cu plută, în care se amestecă pulbere de plută, fiind folosită ca izolaţie ş.a. PIVOT v. compas. PLACĂ CU OCHI Placă metalică groasă, de formă dreptunghiulară, montată perpendicular pe punte şi prevăzută cu o gaură (ochi) în care se fixează, cu ajutorul unei chei, o remorcă sau o altă parâmă; v. fig. boţ de laţ. PLACĂ DE FUNDAŢIE Sistem rigid format din grinzi longitudinale şi transversale din oţel, montate deasupra osaturii dublului fund, pe care se fixează rama maşinii principale, căldările sau maşinile auxiliare. PLACĂ DE FUNGĂ Placă din aluminiu sau masă plastică cusută în buzunarul colţului de fungă al velelor _________________________________________________PLANETĂ 399 latine de yaht şi uneori, de barcă. Este prevăzută cu un ochi pentru cheia fungii. PLACĂ DE UNIRE Placă cu trei- patru găuri ce serveşte la îmbinarea a trei-patru parâme sau lanţuri din greement. P.d.U. cu trei găuri poartă şi denumirea de faţă de maimuţă. PLAFON Tavanul dublului fund. PLAJĂ 1. Porţiune degajată a punţii la prova (P. prova) şi pupa (P. pupa). 2. Fâşie îngustă a usca- Placă de fungă: tului, cu pantă lină, situată în / - buzunar; 2 - ochi- imediata apropiere a mării si pentru cheie; 3 - grandee , ^ x de învergare. formata din nisip, pietriş, scoici etc., fiind spălată în permanenţă de valuri. PLANCTON {gr. Plagkton - „rătăcitor") Totalitatea organismelor vii care se menţin în stare de plutire în masa apei; constituie hrana unor peşti şi animale acvatice. PLAN DE ANCORAJ mii. Pian în care sunt indicate punctele de fundarisire a ancorelor unei grupări de nave, adâncimea şi natura funduiui, aliniamentele de fundarisire, precum şi formaţia grupării în timpul ancorării astfel încât să se poată acţiona eficace în cazul în care adversarul ar ataca prin surprindere. PLAN DE ANDOCARE Plan de forme al navei, întocmit special pentru organizarea andocării. Cuprinde planul diametral cu indicarea proiecţiei pereţilor despărţitori transversali, planul orizontal cu proiecţiile secţiunilor orizontale care să indice formele fundului navei, provei şi pupei. Pe plan se evidenţiază dimensiunile principale ale navei, poziţia compartimentului maşini etc. Serveşte ia pregătirea calajului. PLAN DE DERIVĂ Proiecţie a operei vii pe un plan perpendicular pe direcţia în care derivează nava. PLAN DE FORME Proiecţie a corpului navei în trei planuri: orizontal, vertical-longitudinal, vertical-transversal. PLAN DE ÎNCĂRCARE sin. cargoplan. PLAN DE ÎNCINGERE i/.încingere. PLAN DE PLUTIRE Plan paralel cu suprafaţa apei. PLAN DIAMETRAL (plan axial al navei) Planul vertical longitudinal de simetrie al navei. Trece prin axul etamboului cârmei şi centrul etravei. Intersecţiile acestui plan cu planurile vertical-transversale şi cu suprafeţele liniilor de apă când nava se află pe chilă dreaptă sunt axe de simetrie ale secţiunilor respective. PLANARE Navigaţie cu viteză mare a unei ambarcaţiuni cu genunchi ascuţit, când jumătatea prova iese din apă, reducând suprafaţa de frecare. Planare PLANETĂ astr. Corp ceresc fără lumină proprie care se roteşte în jurul soarelui sau al unei stele. în sistemul solar sunt cunoscute nouă planete mari (Mercur, Venus, Pământul, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, PLANETĂ NAUTICĂ__________________________________________ 400 Pluton) şi un număr foarte mare de P. mici, asteroizi (descoperite cca 4 000). P. se rotesc toate în acelaşi sens, pe orbite având plănui puţin înclinat pe eliptică, Mercur şi Pluton având cele mai mari execentricităţi. Din p.d.v. constitutiv, P. se împart în două grupe: asemănătoare Pământului cu volume mici, densităţi mari, rotaţii relativ încete, cu sateliţi puţini şi asemănătoare lui Jupiter, cu densităţi mici, volume mari, rotaţii rapide şi cu mulţi sateliţi. P. cele mai strălucitoare ca Venus, Marte, Jupiter au fost folosite în navigaţia astronomică pentru determinarea punctului navei. Planetele sistemului Solar. PLANETĂ NAUTICĂ Planetă folosită în navigaţia astronomică, şi anume: Marte, Jupiter, Venus şi Saturn. PLANISFERĂ Instrument de navigaţie care constă din două grile identice, în formă de disc, suprapuse; una din grile reprezintă sfera cerească în proiecţia pe orizont, iar cealaltă reprezintă sfera cerească în proiecţie pe meridianul observatorului. S-a folosit la rezolvarea problemelor auxiliare de astronomie nautică şi a problemelor de navigaţie ortodromică. PLANŞĂ CU VELĂ Ambarcaţiune sportivă simplă, constând dintr-o scândură (acvaplan) propulsată cu ajutorul unei vele, folosită pentru suffing cu vele; v. windsurfing. PLANŞETĂ DE MANEVRĂ Grafic compus din cercuri concentrice, ultimul fiind gradat de la 0 la 360°, şi un sistem de raze trasate din 10° în 10°; acest dispozitiv este folosit pentru rezolvarea problemelor de cinematică navală. P.d.M. este prevăzută cu mai multe scări şi cu o nomogramă pentru rezolvarea problemelor de timp, spaţiu şi viteză; sin. raportor-diagramă. La navele moderne este înlocuită de calculator. PLANŞETĂ DE PORŢI ETANŞE Planşetă cu schema compartimentării navei, pe care sunt indicate porţile etanşe. în dreptul fiecărei porţi se află o gaură în care se introduce o fişă când poarta este închisă. în acest fel se poate ţine evidenţa porţilor etanşe deschise. în prezent situaţia porţilor etanşe se afişează pe planşetă printr-un sistem electronic. PLANŞETĂ DE RADIOLOCAŢIE Grafic asemănător planşetei de manevră, dar mai simpiu, care serveşte ia evitarea naveior pe baza observaţiilor de radiolocaţie. PLANŞETĂ DE VÂNT Aparat compus dintr-o planşetă cu mâner, deasupra căreia se află un disc transparent şi un grafic ce serveşte la deducerea vântului adevărat din vântul aparent şi invers. PLANUL CAPACITĂŢII DE ÎNCĂRCARE Plan grafic cu secţiunea longitudinală diametrică a navei, cuprinzând profilul tuturor spaţiilor pentru mărfuri şi provizii, tancurilor de combustibil şi de apă. Stabileşte coordonatele centrului de greutate şi capacitatea fiecăruia dintre aceste spaţii, în vederea efectuării calculelor de stabilitate şi de asietă ale navei şi întocmirii planului de încărcare. PLANUL CUPLELOR Plan de forme ale corpului navei care reprezintă conturul suprafeţei maestre şi contururile unor secţiuni transversale echidistante spre prova şi pupa, marcate pe planul longitudinal. PLANUL PORTULUI Hartă marină întocmită la o scară mare (1 : 5 000 sau 1 : 10 000) pe care sunt reprezentate acvatoriul şi teritoriul portului, digurile, cheurile, molurile şi mijloacele de marcare a navigaţiei. PLASĂ (pl. plăşi) ANTISUBMARINĂ Plasă din oţel,' de regulă inoxidabilă, cu ochiuri de circa 4-5 m, destinată distrugerii submarinelor în imersiune. P.A. sunt susţinute în poziţie verticală de ancore şi flotoare înfăşurate în împletituri de cânepă. Unele P.A. sunt prevăzute cu sisteme de alarmare, altele cu încărcături explozive de cca 20 kg, care explodează în momentul când submarinul forţează obstacolul. Plasă antisubmarină: 1 - geamandură; 2 - ancoră. PLASĂ ANTITORPILE Plasă metalică, cu ochiuri de 30-40 cm, instalată pe şcondri, tangoane, geamanduri în jurul navelor în staţionare, pentru a le apăra împotriva torpilelor; sin., înv. plasă Bullivant. PLASĂ DE ABORDAJ ist. Plasă care se ridica în borduri şi pe dunetă pentru a apăra nava împotriva abordorilor. PLASĂ DE ARBORADĂ Plasă întinsă între vergile unei nave în timpul exerciţiilor cu gabierii pe vergi pentru a împiedica căderea novicilor pe punte. PLASĂ DE BALUSTRADĂ Plasă care dublează uneori balustrada. Plasă antitorpile: 7 - plasă antitorpile; 2 - tangon. PAVILIOANELE STATELOR LUMII Afganistan Andora Argentina Bahamas Belarus Bhutan Botswana Canada Chile Africa de Sud ' Angola' Armenia Bahrein Belgia Birmania Brazilia Burundi Capul China Albania Antigua şi Barbuda Australia Bangladesh Belize Bolivia Brunei Camerun Cehia .Ciad Bosnia Herjegovina Bulgaria Cambodgia Republica Centrafricană Cipru Columbia Comore Congo Cuba Rep. Dominicană Elveţia Gabon Ghana Guinea Haiti Iordania Grecia ,Djibuti Egipt Estonia Finlanda Georgia Grenada Guineea Ecuatorială Israel India Irak El Dominica Indonezia Jamaica PLASĂ DE BASTINGAJ ist. Plasă care acoperă bastingajul. PLASĂ DE BOCAPORT MC Plasă întinsă uneori peste muşama. PLASĂ DE BOMPRES Plasă de siguranţă aşezată sub bompres. PLASĂ DE ÎNCĂRCARE MC Plasă din sârmă sau din cânepă, folosită pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor. PLATFORMĂ DE ABRAZIUNE Plasă de încărcare: 7, 6 - legături; 2 - grandee; 3 - ochi moale; 4 - ochi matisit; 5 - cui; 7 -legătură sau strângătoare; 8 - strângătoare de plasă; 9- strângătoare de margine. PLASĂ DE PROVIZII Plasă de încărcare, folosită pentru provizii. Plasă de provizii PLASĂ DE ROATĂ Plasă la fiecare capăt al unui sapan cu patru braţe, în care se aşază roţile vehicului ce urmează a fi încărcat/descărcat. Plasă de roată: 1 - traversă; 2 - plasă de roată; 3 - crestătură Plasă de salvare de elicopter PLASĂ DE SALVARE Plasă prinsă cu o margine la bord, de cealaltă margine (care atârnă în apă) putându-se agăţa naufragiaţii. P.d.S. poate fi montată şi pe elicoptere. 401 PLASĂ DE SEMNALIZARE înv. Plasă asemănătoare plasei antisubmarine, având în locul încărcăturilor de exploziv geamanduri de semnalizare. Când submarinul intră în plasă, geamandurile de semnalizare declanşează un sistem electronic de alarmă, precum şi un sistem de alarmă vizuală. PLASĂ-PARAPET Plasă de sârmă împletită în diagonală, care formează parapetul unora din punţile de o construcţie uşoară ale castelului central sau rufului, pe navele de pasageri. PLASĂ-PUNGĂ pese. Unealtă de pescuit compusă dintr-o plasă cu o lungime de 750-800 m şi cu o lăţime de 30-100 m, care se lansează în jurul unui banc de peşte; apoi, folosind cablul vegetai de ia partea inferioară, denumit surmea, plasa se punguieşte şi se trage la navă. P.-P. se posădeşte ia partea superioară pe un odgon cu plutitori, iar la cea inferioară pe camănă cu lest format din inele metalice prin care trece surmeaua. Este răspândită în toate zoneie, fiind folosită la pescuitul scrumbiilor, hamsiilor, stavrizilor, heringilor etc. Printre pescarii din ţara noastră P. - P. de proporţii mai reduse este cunoscută sub denumirea de gâr-gâr sau alaman. PLATA NUMAI ÎN CAZ DE SALVARE EFECTIVĂ (Nu salvezi, nu plătesc) MC Clauză întâlnită în marea majoritate a contractelor de salvare prin care se înţelege că salvatorii nu primesc remuneraţia de salvare şi nici cheltuielile ocazionate de încercarea de a salva decât dacă serviciile prestate de ei au dus la un rezultat util. PLATA PILOTAJULUI REFUZAT MC Sumă ce trebuie plătită de o navă care a contramandat o manevră de port cerută anterior şi pentru care pilotul s-a prezentat la bord sau a fost ţinut „în aşteptare". PLATĂ Ambarcaţiune mică cu fund plat, folosită în port pentru piturat, curăţat bordajul etc. PLATĂ PENTRU MUNCA SPECIALĂ MC Plată specială pentru muncă deosebită de cea normală şi pentru care este necesară o îndemânare deosebită, efectuată de muncitorii portuari la cererea părţii interesate. PLATFORMA BIGILOR Platformă metalică construită în jurul unui catarg sau a unor coloane cu bigi, la o înălţime convenabilă (2-2,5 m) pe care se instalează vinciurile de marfă ale bigilor prinse de coloana respectivă şi de unde se conduc, de regulă, operaţiile de manipulare a mărfurilor. PLATFORMARE Mod de deplasare pe apă a ambarcaţiunilor fără deplasament, opus conturării, care constă în menţinerea poziţiei orizontale, indiferent de valuri. PLATFORMĂ mii. Loc destinat apuntării elicopterelor şi avioanelor cu decolare şi aterizare verticală. PLATFORMĂ CONTINENTALĂ Zonă a fundului mării, puţin adâncă şi cu pantă lină, aflată în prelungirea continentului, care se termină brusc şi abrupt. Statele riverane au dreptul suveran şi exclusiv de a explora şi exploata P.C. fără a încălca regimul juridic al apelor şi al spaţiului aerian de deasupra acestora; sin. şelf. PLATFORMĂ DE ABRAZIUNE Zonă cu fundul plan care se formează în lungul ţărmurilor marine sau lacustre ca rezultat al acţiunii distrugătoare a valurilor. PLATFORMA DE CALA 402 PLATFORMĂ DE CALĂ Podea improvizată din dulapi de brad, similară paiolului de magazie, cu rol de a proteja prin amortizare puntea dublului fund de eventuale avarii pe timpul operaţiunilor de încărcare-descărcare. PLATFORMĂ DE FORAJ MARIN Construcţie plutitoare specială, destinată executării de foraje în mare, în limita platoului continental. Pe lângă instalaţia propriu zisă de foraj (similară cu cele terestre), platforma marină dispune de uzină electrică, ateliere, magazii şi nu în ultimul rând de spaţii corespunzătoare de locuit pentru personalul de execuţie. Pe platformă poate fi amenajat şi un spaţiu special pentru elicoptere, acostarea navelor etc. în ţara noastră, prima P.d.F.M. denumită „Gloria", a fost construită în 1975 la SN Galaţi, iar în anul 1976 ea a fost remorcată şi instalată în M. Neagră la cca 76 Mm E de C. Midia. PLATOU BATTEMBERG înv. v. Battemberg. PLATOU CONTINENTAL v. platformă continentală. PLAUR Insuliţă plutitoare, prinsă de mal, uneori cu o grosime de 0,5-1 m; este formată dintr-o împletitură de rizomi de stuf, ierburi, rădăcini etc. amestecate cu nămol. Se întâlneşte în Delta Dunării, în ghioluri şi lacuri, împiedicând adeseori accesul ambarcaţiunilor pe canale; sin. {în Muntenia) cocioc. PLAVIE Conglomerat de gunoaie, lemne, fragmente de plaur etc., adunate de apele curgătoare în timpul viiturilor. PLETINĂ Navă de dimensiuni mici, cu capacele magaziilor înclinate ca acoperişurile caselor, folosită îndeosebi în trecut la transportul cerealelor pe râul Prut. Platformă de foraj marin. (Variantă) Pletină PLIMBARE PE SCÂNDURĂ „Distracţie" piraterească în cursul căreia prizonierii, fiind legaţi la mâini şi la ochi, erau siliţi să meargă, împinşi cu sabia, pe o scândură aşezată travers (perpendicular) pe copastie, până ce cădeau în apă. PLIMSOLL, cercul lui ~ sin. marcă de bord liber, marca lui P., semnul lui P. PLIN 1. Cantitatea totală de provizii, combustibil etc., pe care o poate ambarca o navă. o „A face P. de provizii, păcură etc.". A aduce la bord întreaga cantitate de provizii, de păcură etc.: „A face plinul" arg. A se sătura. PLIN SI STRÂNS Strângând vântul, cu velele pline. PLINA 1. fl. (despre sondă) Cu apă până la o gradaţie întreagă de pe sondă, de ex., „Tribord 6 picioare, P.", ceea ce înseamnă că adâncimea apei este exact de 6 picioare; sin. la semn. 2. (despre velă) Cu vântul bătând pe faţa dispre pupa. PLINĂ Şl LA MARCĂ MC (despre navă) Complet încărcată şi imersă până îa marca de bord liber. PLÂNGE (despre macarale) A scârţâi din cauza raiuriior neunse. Un bun marinar nu trebuie să iase macaralele „să plângă". PLOIARCHOS Comandant de navă sau de grupare de nave (în Grecia Antică). „PLONGEUR" Primul tip de submarin cu propulsie mecanică, realizat în Franţa de constructorii Burgeois şi Brun şi experimentat cu succes în perioada 1863-1865, dând un puternic impuls construcţiei şi perfecţionării noului tip de navă. Caracteristici: L 42,5 m; B 6 m; D 3m; depl. în imersiune 300 t. Elicea era acţionată de o maşină cu aer comprimat de 60 CP' PLOŞNIŢĂ DE COPRA Insectă care se înmulţeşte foarte repede în caricurile de copra umedă, infectând hambarul. Din această cauză nava trebuie dezinfectată după ce a transportat un caric de copra. PLUMB-PEŞTE Greutate de forma unui peşte, folosită ia sondele hidrografice. PLOR 1. Grafic ţinut, de regulă, pe o planşetă de manevră, în care se trec poziţiile şi mişcările relative ale navelor întâlnite. Se ţine la zi pentru a putea determina riscul de coliziune şi posibilitatea executării manevrei de evitare. 2. Estimă ţinută grafic pe o hartă-schelet. PLUMB 1. sin. sondă de mână. 2. Greutatea de plumb a unei sonde. 3. Lest pentru scafandru. PLUTĂ 1. Mijloc arhaic de navigaţie alcătuit din trunchiuri de copac, grinzi sau bârne, butoaie etc., legate între ele cu chingi sau cu scoabe metalice, care serveşte la trecerea peste cursurile de apă a personalului şi a unor categorii de tehnică de luptă; v. şi Sal. P. improvizată P. făcută din şcondri (scânduri sau alte obiecte plutitoare), legaţi cu parâme, constituind ultimul mijloc de salvare când nu există, în acest scop, bărci sau plute. 2. ist. Primul - şi mii de ani singurul - mijloc de navigaţie, construit de om din trunchiuri de copac, trestie, papirus, bambus, stuf ş.a. PLUTĂ DE SALVARE Mijloc colectiv de salvare, folosit încă în anii primului război mondial, constând dintr-un flotor de care se prinde, cu ajutorul unei plase o podea de lemn pentru naufragiaţi. P.d.S. moderne sunt pneumatice, constând dintr-un flotor circular de care este prinsă o podea, întărită cu o traversă şi prevăzută cu un acoperiş susţinut de o arcadă. Pentru umflarea acestor plute se utilizează butelii cu aer coprimat cu funcţionare automată. în afară de aceasta, P. d. S. sunt echipate cu foaie Plumb-peşte: 7 - saula sondei; 2- labă de gâscă; 3 - cârmă. pentru completarea aerului. Pe navele comerciale ele _____________________________________POD DE NAVIGAŢIE se lasă la apă cu o gruie specială. P.d.S. pot fi folosite ^jq2 şi pentru transportul personalului între nave în mare. PLUTĂ-FAR Plutitor mai mare decât o geamandură şi etanşare pe margine, prevăzută cu câteva mânere mai mic decât o navă-far, fără echipaj, având un care acţionează zăvoarele. Zăvoarele pot fi acţionate Plute de salvare: A - plută circulară de salvare pentru nave comerciale: 7 - perdea exterioară; 2 - chei de ridicare; 3 - ţin-te bine; 4 - baterie electrică activată cu apă de mare; 5- instalaţie de umflare; 6- ancoră plutitoare; 7- remorcă; 8- buzunar cu apă; 9- tuburi pneumatice; 10- scară; 7 7 - labă de gâscă de remorcă. S- plută de saivare pentru nave militare; 1 - prova; 2 - traversă; 3 - pupa; 4 - capot; 5 - butelie cu gaz; 6 - trusă de supravieţuire; 7 - barbetă; 8 - piută de salvare: 9 - dispozitiv hidrostatic de eliberare; 10- cavalet; 11 - lumină; 12 - buzunar de apă; 13 - plasă de urcare; 14 - labă de gâscă; 15 - arcadă; 16 - lumină: 17 - ţin-te bine; 18 - cilindri cu gaz. C - plută de salvare pentru nave militare (la apă): 7 - trusă de supravieţuire; 2, 6 - barbetă; 3 - valiză; 4 - plasă de urcare; 5 - plută; 7- ancoră plutitoare înainte de tăierea barbetei; fi - sârmă de acţionare; 9- cavalet pe punte; 10- ancoră plutitoare după tăierea barbetei. stâlp prevăzut cu o lanternă cu funcţionare automată. PLUTĂRIT Transportul plutelor pe un curs de apă. PLUTITOR 1. în teoria navei, un corp de o formă oarecare ce pluteşte. 2. Instalaţie plutitoare, diferită de o navă. PNOM PENH Cap. Cambodgei (Kampuchiei), important port pe Fl. Mekong accesibil navelor maritime. Cca 630 mii loc. Pr. centru industrial şi comercial. Ind. textilă, alimentară, a tutunului, montaj automobile. Traficul anual de mărfuri cca 500 mii t. Export: cauciuc, orez, lemn preţios, tutun; import: metale, utilaje, confecţii. Şantier de reparaţii navale. Aeroport. POARTA ALBĂ-MI Dl A - NĂVODARI, Canalul ~ Ramură a canalului Dunăre-Marea Neagră. Are următoarele dimensiuni: lungime 28 km; lăţime navigabilă 36,50 m; adâncime minimă 4,5 m; înălţimea maximă a podurilor de la nivelul apei 17 m. POARTĂ ANTIFOC Uşă, de regulă glisantă, care împiedică propagarea incendiului pe navă. POARTĂ DE DEBARCARE Sabord destinat ambarcării şi debarcării de animale vii. Dimensiuni minime: înălţimea 1,68 m şi lăţimea 1,15 m. POARTĂ ETANŞĂ Uşă metalică cu o garnitură de şi simultan cu ajutorul unei stele (unui volan) ce ocupă o poziţie centrală pe uşă. Există, de asemenea, P.E. glisante şi acţionate mecanic sau comandate de la distanţă. POD Construcţie de artă (din piatră, beton, metal sau lemn) între două maluri ale unei ape. Este folosit de pietoni, vehicule, autovehicule şi cale ferată. Podurile peste cursurile de apă ... | v . i ^ rutina euiiiad; navigabile trebuie să aiba / _ ramă; 2-mâner, înălţimea suficient de mare pentru a permite trecerea navelor şi aparatelor plutitoare pe sub ele la cotele cele mai mari înregistrate ale apei. P. de vase (nave) sau poduri plutitoare: construcţii pe pontoane, nave între malurile unei ape. POD DE NAVIGAŢIE Luntre mare cu fundul plat, prevăzută cu rame-cârmă la prova şi la pupa, fiind folosită pentru transportul de oameni, animale şi marfă în aval pe cursurile mari de apă. De regulă era vândut la destinaţie ca material lemnos. P. d. N. germane au ajuns pe Dunărea de Jos la începutul sec. al XVIIl-lea; sin. navrat. POD UMBLĂTOR 404 Pod de navigaţie german din sec. al XVIIMea (tip navrat). POD UMBLĂTOR ist Mijloc plutitor constând dintr-o platformă (carosabilă) montată pe două luntre mari şi late şi folosit în sec. XVII—XVI11 pentru trecerea oamenilor, căruţelor şi vitelor de pe un mal pe altul al unui râu. P.U. este strămoşul bacurilor din zilele noastre; v. şi DUBAS. Pod umblător „POGORIA" Navă-şcoală velier de tip goeletă cu trei arbori sub pavilion polonez, construită în anul 1939 la şantierul naval din Gdansk. La puţin timp după lansare, începând din al doilea RM, nava părăseşte ţara şi navigă în iume solicitând adăpost în porturi ale statelor neutre. A primit găzduire în 15 porturi. După război revine în ţară unde îşi contiriuuă misiunea de navă-şcoală. Caracteristici: deplasament 3101; lungime 47 m; lăţime 8 m; pescaj 3,5 m; echipaj 50 oameni. „PODGORIţE" („Podgoriţa") ist Canonieră fluvială cuirasată, turcă, construită în 1865 şi scufundată împreună cu alte nave lângă Calafat de către artileria Marinei Române în ziua de 7/19 nov. 1877. Caracteristici: depl. 330 t; dim. 31,5 x 7,6 x 1,9 m; 80 CP; art. 11/150 mm, IV/76 mm. POINTE NOIRE Port principal al Rep. Congo, situat la golful cu acelaşi nume din vestul ţării, la Oc. Atlantic. Este protejat de moluri şi spargevaluri. Intrarea în port se face printr-un şenal lat de 200 m între molul interior şi extremitatea spargevalului de V. Adâncimea în partea centrală a portului 12 m şi mai redusă în partea de S. Lungimea frontului de cheuri 3 km cu ad. până la 10 m, accesibil petrolierelor cu o capacitate de 32 mii t. Traficul de mărfuri se ridică la cca 6,5 mii t., din care 80% constitue minereuri, cherestea şi petrol. Şantierele de reparaţii dispun de cale de construcţii şi de lansare unde se pot executa reparaţii la nave de tonaj mediu. POL Punct în care axa lumii „înţeapă" sfera terestră sau cerească. Distingem: P. Nord şi P. Sud (P. aflat deasupra orizontului se numeşte P. ridicat, iar cel aflat sub orizont, P. coborât), P. geomagnetic şi P. magnetic; v. magnetism terestru. POL FICTIV Punct în care axa cilindrului iniţial a unei proiecţii Mercator oblice „înţeapă" suprafaţa globului. POL VIZIBIL Polul ceresc situat în emisfera vizibilă, adică la jumătatea sferei aflată deasupra orizontului. POLA Oraş-port în NV Croaţiei la M. Adriatică. Cca 60 mii ioc. ind. textilă, alimentară, prelucrarea tutunului. Pescuit. Arsenal ai Marinei Militare. Construcţii navale, întemeiat în sec. î î.Hr. cu denumirea Pietas Julia. Monumente romane: Arenă, temple, teatre. Centru turistic. POLACRĂ ist Navă cu vele, folosită în M. Mediterană până la începutul sec. XIX pentru transport şi operaţiuni navale. P. de război erau dotate cu circa opt tunuri. Polacră: 7 - antenă; 2 - radă latină; 3 - sabord de tun; 4 - ramă. POLARĂ v. Polaris. POLARIS 1. Steaua nautică a Ursae Minoris (Carul mic, Ursa Mică), mărimea 2,12. 2. Rachetă din dotarea marinei S.U.A., care poate fi lansată de pe un submarin aflat în imersiune. Bătaia maximă a rachetei este de 2 500 Mm. POLDER Nume dat în Olanda unei porţiuni joase de uscat, smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire sau drenare şi dată în folosinţă pentru agricultură ş.a. POLIERĂ ist Navă antică având mai mult de trei rânduri de rame (ex.: pentera, navă cu cinci rânduri de rame). Potrivit vechilor texte greceşti, ar fi existat nave cu 5, 6, 7, 10, 13 şi chiar 16 rânduri de rame. Cercetările de până acum nu au putut confirma existenţa acestor nave. sin. poliremă. POLIGON mii. Porţiune de uscat sau de mare destinată încercărilor şi probelor de verificare a diferitelor categorii de armamant şi tehnică de luptă sau desfăşurării şedinţelor de pregătire de luptă. POLINEZIA (gr. poly-mult, nesos-insulă) Grup mare de insule ale Oceaniei situat în partea centrală a Oc. Pacific, dispersate între 23°30' lat. N - 28° lat. S şi 176° long. E -104°20' long. V. Include: Arh. Hawaii (SUA), Ellice, Phoenix, Tonga (M. Britanie), Tokelau, Cook (Noua Zeelandă), Samoa de Vest (independentă din 1962), Samoa de Est (SUA), Line sau Sporade (SUA şi Anglia), Toubouai, Marchize, Ins. Societăţii, Touamotou (Franţa), Paştelui (Chile). Supr. totală cca 26 mii km2; cca un mii. locuitori. Climă ecuatorială şi tropicală oceanică. Ins. sunt în mare parte vulcanice cu aLt max. de 4202 m (Ins. Hawaii) şi parţial coraligene. Păduri tropicale şi savane. Expl. de minereuri. Culturi de cocotieri, banane, trestie de zahăr, ananas, taro, manioc. Pescuit. Cele mai importante oraşe-porturi: Honolulu (Ins. Hawaii), Papeete (Tahiti), Apia (Samoa de Vest), Pago-Pago (Samoa de Est), ist. Insulele au început să fie cunoscute europenilor din sec. XVI când navigatorul spaniol Mendana de Neira Alvaro a descoperit Ins. Ellice si Marchize (1 568). POLINEZIA FRANCEZĂ Patru grupuri principale de insule: Toubouai, Marchize, ins. Societăţii, Touamotou - posesiune franceză din Oc. Pacific cu o supr. totală de 4 mii km2. Cca 100 mii loc. Centru ad-tiv: Papeete. Din 1958 au statut de teritoriu de peste mări al Franţei. POLIŢĂ DE ASIGURARE MARITIMĂ MC Act emis de societatea de asigurare, constituind contractul prin care asigurătorul se obligă să despăgubească pe asigurat, contra unei prime de asigurare, în conformitate cu contractul de asigurare maritimă. Poliţă de asigurare a unei nave în construcţie Poliţă ce asigură riscurile unei nave de la punerea chilei şi până la predarea ei către proprietar. De regulă, această asigurare este efectuată de ŞN constructor. Poliţă de corp Poliţă de asigurare maritimă în care obiectul asigurării este corpul navei, inclusiv maşinile principale şi auxiliare, căldările, aparatele de forţă, combustibilul, armamentul, echipamentul etc. Poliţă de port Poliţa de asigurare maritimă prin care se acoperă riscurile unei nave pe durata staţionării ei într-un anumit port. La plecarea navei în voiaj, efectul poliţei de port încetează. Poliţă mixtă Poliţă de asigurare maritimă prin care nava este asigurată pentru călătoriile ce le efectuează de la un anumit loc la altul pe o anumită durată. în asemenea caz, poliţa este „pe voiaj şi timp". Poliţă nominală. Poliţa de asigurare maritimă, în care este înscris nuţnele navei cu care se efectuează transportul mărfurilor, spre deosebire de poliţa flotantă prin care asigurarea este efectuată fără a se arăta numele navei, acesta urmând a se face ulterior. POLLUX Steaua nautică (3 Geminorum (Gemenii), mărimea 1,2. POLUARE MARINĂ Contaminarea apei de mare cu produse petroliere, substanţe radioactive, ape uzate etC., care pun în pericol flora şi fauna marină. Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării marine prescrie măsurile de combatere a acesteia. POMPARE Variaţii frecvente ale înălţimii coloanei barometrului cu mercur. POMPĂ Aparat de forţă, acţionat manual sau mecanic, care, la nave, serveşte la deplasarea fluidelor în diferite scopuri. P. de balast P. pentru evacuarea apei de balast. P. de barcă de salvare P. pentru evacuarea apei din bărcile de salvare. P. de golire Pe petroliere, P. servind la golirea ultimelor reziduri din tancurile de marfă, pe care nu le pot goli P. de încărcare. P. de incendiu P. manuală, cu motor sau cu turbină, folosită pentru stingerea incendiilor. P. de salvare P. din dotarea navelor de salvare, PONŢI L 405 folosită pentru scoaterea apei dintr-un compartiment inundat. P. de santină P. pentru evacuarea apei din santină. P. de scafandru P. pentru alimentarea cu aer a scafandrilor. Pompe: A - pompă din secolul XVII; B -pompă manuală; C - pompă cu turbine cu gaze. POMPĂ DE ÎNCĂRCARE Pompă cu abur de tip duplex folosită pe navele petroliere pentru încărcarea sau descărcarea produselor petroliere sau uleiurilor. Are un debit de 400-500 t/h şi presiune de 7 kg/cm2. Instalaţia permite încărcarea sau descărcarea simultană a diferitelor tancuri fără a risca amestecul produselor. POMUTZ, George (1818-1882) Românul ardelean George Pomuţ (căruia americanii i-au scris numele cu Tz) s-a pregătit ca ofiţer în Austria şi Franţa. După revoluţia din 1848 a plecat în SUA şi a participat la războiul civil din 1861-1865 alături de forţele nordiste, fiind avansat la gradul de general de brigadă. în anii 1866-1876 a fost consul general al SUA la Sankt Peterburg, unde a făcut mari servicii americanilor în achiziţionarea pen. Alaska de la guvernul ţarist. Pe timpul celui de al doilea RM, numele de „George Pomutz" a fost dat unei nave de tip „Liberty" a flotei de război americane; v. „George Pomutz". PONTAJUL MĂRFURILOR MC Numărarea pachetelor, sacilor, baloturilor etc. la încărcarea şi descărcarea mărfurilor. Această operaţiune se efectuează la bord în prezenţa talimanului (pontatorul navei), epistatului (pontatorul încărcătorului) şi ofiţerului de serviciu al navei, întocmindu-se o fişă de pontaj. PONTATOR MC, v. taliman, epistat. PONTIL 1. Stâlp vertical ce susţine o punte pe navă sau bancul unei bărci; v. fig. osatură şi barcă. 2. Şcondru sau ghilă care serveşte la proptirea caricului la bord sau a unei nave pe doc; sin. puntal. 3. Şcondru folosit la întărirea pereţilor etanşi în caz de PONTILARE 406 fie din bucăţi dimensiunile gaură de apă. P. este confecţionat îmbinate, pentru a coincide cu compartimentului, fie din două bucăţi filetate în interior şi legate printr-un ax comun cu ajutorul căruia se poate lungi sau scurta. PONTILARE 1. Operaţiune constând în proptirea caricului la bord sau a navei pe doc; sin. puntalare. 2. Operaţiune de întărire a unui perete etanş cu ajutorul unui ponţii. PONTON 1. Construcţie plutitoare metalică sau de lemn, cu puntea plană, Ponţii de întărire: , , ... , * w . 1 - filet; 2 -bară folosita la incarcarea sau descarcarea de manevră. naveior care, din cauza adâncimii apei, nu pot acosta direct la cheu; se plasează între cheu şi navă spre a-i asigura prin iargare adâncimea necesară acostării. Este utilizat îndeosebi la fluviu., la care acostează navele de pasageri sau alte tipuri de nave. 2. Navă veche dezarmată, folosită ca depozit de materiale sau cazarmă plutitoare, dormitor. PONTON DE ABATERE v. abatere în carenă. PONTON DE ARBORARE înv. Ponton prevăzut cu o capră fixă sau cu o altă instalaţie de ridicare ce servea la manevra catargelor la arborare. PONTON DE PUS GEAMANDURI Ponton prevăzut cu o bigă sau cu o capră, cu ajutorul căruia se pun geamandurile de legare. PONTUS EUXINUS ist (gr. ant. Pontos Euxeinos -„mare ospitalieră") Numele dat în antichitate M. Negre de către navigatorii greci şi romani. POPA, Constantin (1933-2000 n. Godeni, Dolj) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1955 şi al Facultăţii de hidrografie din Leningrad. A îndeplinit funcţiile: şef al secţiei topografie în cadrul Direcţiei Hidrografice Maritime (1977-1990); profesor asociat ia Academia Navală „Mircea cel Bătrân" (1990-1998). A activat în paralel şi ca redactor-şef al revistei „Marea noastră". în activitatea sa a elaborat 15 cărţi de specialitate şi peste 60 studii tehnice. POPESCU, Filaret (1926-2005 n. Tereblecea, Rădăuţi) Comandor (r). Absolvent al Şcolii Militare şi al cursurilor Academiei Militare fac. Marină (1951-1953). încadrat în diferite funcţii la Baza Navală Mangalia şi Constanţa (1958-1964). Din oct. 1964 şeful Muzeului Marinei Militare pe care-l organizează alături de Cdr, Nicolaescu Dan şi este inaugurat în oct. 1965 ia Mangalia. Continuă activitatea în cadrul Muzeului (mutat la Constanţa sub denumirea de „Muzeul Marinei Române") până în 1982 când se pensionează. POPESCU, lon-John (1920-1995 n. Alunişu, Olt) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1942. în al doilea RM a îndeplinit serviciul de front la Detaşamentul Maritim Liman (Bugaz-Cetatea Albă) în perioada 1942-1944, iar apoi pe Ds. „Regina Maria". Observator naval la Flotila de Hidroaviaţie Mamaia (1944). în 1945 participă la operaţiunile de dragaj în cadrul Flotilei de dragaj fluvial. Urmează Şcoala de Aplicaţie a Marinei (1945-1946). Ca veteran de război a lăsat memorii despre campaniile la care a participat. Ponton de pus geamanduri: A - ponton de pus geamanduri (vedere de sus): 1 - babale; 2 - parâmă de filare; 3 - capră; 4 - geamandură. B - punerea unui geamanduri: 7 - ancoră cu un braţ; 2 - inel central. ranfluare): 7 - tubulatură de aer comprimat; 2 - sârmă trecută pe sub epavă. PONTON DE RANFLUARE/RIDICARE Cilindru metalic folosit la ranfluarea (ridicarea) navelor scufundate. în acest scop pontonul se umple cu apă şi se scufundă în ambele borduri ale navei, pe sub care au fost trecute în prealabil parâme sau chingi din oţel, prinse în nişte canale ale cilindrilor. Ca urmare a golirii apei din cilindri cu ajutorul aerului comprimat, aceştia capătă flotabilitate pozitivă, ridicând astfel epava. PONTON DORMITOR Navă fără propulsie, destinată cazării personalului (20-40 de locuri) în punctele de lucru din deltă şi apele interioare; sin. bac-dormitor. PONTONIER Marinar care ajută la efectuarea manevrei de plecare şi de sosire a navelor ce acostează la ponton. POPESCU, St. Petre (Deveselu) (1901-1985 n. Deveselu, Olt) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale Constanţa promoţia 1923, cu gradul de SLt şi a Şcolii de Aplicaţie a Marinei (1926). Ambarcat cu diferite funcţii pe nave din Divizia de mare. Absolvent al Şcolii Superioare de Război (1937). Ofiţer cu o bogată cultură profesională şi generală, bun cunoscător al istoriei navale, a fost numit director de studii al Şcolii Navale (1938-1941). în al doilea RM a îndeplinit funcţia de şef de Stat Major al Forţei Navale Maritime (1941-1942). Numit aghiotant al mareşalului I. Antonescu, a exercitat această funcţie până la armistiţiu (1944). Trecut în rezervă cu gradul de CptCdr. (1946) a lucrat ca topometru participând între alteie ia regularizarea cursului R. Dâmbovita de la Bucureşti la vărsare. POPOVĂT, Pavel (1863-1932 n. Pătroaia, Dâmbovita) Comandor. Absolvent al Şcolii Militare de Infanterie şi cavalerie de la laşi, cu gradul de Slt. (1883), după care a fost repartizat la Corpul Flotilei, unde asigură diferite funcţii între care profesor la Şcoala Copiilor de Marină, ofiţer secund pe bricul „Mircea" (I) unde se confruntă cu teribila furtună din M. Neagră (1888) din care nava iese învingătoare. între 1894-1898 participă direct la lucrări hidrografice care i-au servit la elaborarea unor studii valoroase în domeniu. Comandant al bricului „Mircea" (1897-1898). în 1898 este detaşat la marina Comercială şi numit subdirector al primei instituţii de navigaţie maritimă SMR iar în 1908 preia direcţia instituţiei unde a lucrat timp de 15 ani până în 1924 când a demisionat şi s-a pensionat fiind marcat de învinuirile nedrepte legate de un incendiu izbucnit la bordul pasagerului „Dacia" în Constanţa. A efectuat studii şi cercetări asupra propulsiei cu reacţie directă în domeniul navigaţiei maritime şi aeriene, elaborând cu trei ani înaintea lui Henri Coandă, un sistem teoretic şi practic, de reacţie directă aplicabil la orice mediu fluid, fiind recunoscut ca un eminent om de ştiinţă. PORA, Constantin (n. 1940 Constanţa) Comandor. Absolvent al Şcolii Superioare de Marină promoţia 1960. între 1960-1969 este numit în diferite funcţii la bordul navelor Marinei Militare. Absolvent al Academiei Militare. între 1971-1987 lector la Academia Militară, facultatea de marină. în perioada 1987-1990 este şef de stat-major şi ulterior, comandant al InstituIuIui de marină „Mircea cel Bătrân", apoi şef al Direcţiei Hidrografice Maritime. în rezervă din 1995. Autor al unor lucrări cu tematică marină. PORA, Eugen (n. 1909 Rupea, Braşov) Biolog, specialist în fiziologia animală comparată. Cercetări privind influenţa factorilor de mediu asupra proceselor fiziologice din organismul unor animale. Participant la expediţia oceanografică internaţională desfăşurată în 1962 în oceanele indian şi Pacific sub egida Academiei de Ştiinţe a URSS cu nava de cercetare „Viteaz". Cercetările efectuate timp de cinci luni, au adus contribuţii noi şi valoroase la dezvoltarea oceanografiei româneşti. A publicat lucrarea: Cinci luni în oceanul Indian (1966). PORCALA-UDD Principala BMM a Finlandei, situată pe peninsula cu acelaşi nume, la M. Baltică. Rada BMM este bine apărată de vânturi şi valuri şi are ad. de 14-26 m. Două pase de acces în bază permit intrarea navelor cu un pescaj de până la 7,5 m. Lung. frontului de cheuri 1,4 km cu ad. până la 8 m. POROROCA (Pororoga, în limba tupi a triburilor băştinaşe - apă bubuitoare) Val de maree care înaintează împotriva curentului de la vărsarea Fl. Amazon în amonte, pe sute de km, cu viteza de 5-5,7 m/s. Are aspectul unui val înalt de 5 m cu frontul de înaintare abrupt şi care în deplasarea sa produce un vuet puternic ce se aude de la o distanţă de 5-10 km şi provoacă mari distrugeri pe maluri. PORT Loc protejat natural sau artificial împotriva valurilor, vânturilor, curenţilor, gheţurilor etc.; amenajat __________________________________________PQRT-ARTHUR 407 la malul unei ape, P. permite staţionarea în siguranţă a navelor, asigură traficul de mărfuri şi de pasageri, executarea reparaţiilor etc. Elementele de bază ale P. sunt apele portuare (căile de acces, radele, bazinele interioare) şi partea de uscat (amenajată cu dane de acostare, instalaţii de încărcare/descărcare a navelor, depozite, linii de CF, ateliere de reparaţii, şantiere etc.). importanţa unui P. este dată de mărimea sa (lungimea frontului de acostare), de gradul de mecanizare ere. P. ales MC P. convenabil din punctui de vedere al autonomiei navei, buncherajului, reparaţiilor, adâncimilor, posibilităţilor de operare etc., se alege atunci când voiajui este condiţionat de exploatarea cât mai judicioasă a navei P. comercial P. amenajat pentru deservirea navelor comerciale P. de atas sin. P. de f înmatriculare. P. de înmatriculare P. în care este înregistrată o navă comercială; este înscris pe tablou, sub numele navei: sin. P. de ataş. P. de maree P. care comunică nemijlocit cu marea şi în care nivelul apei urmăreşte nivelul mareei. Unele P.d.M. sunt accesibile navelor mari numai la mareea înaltă.P. de pescuit P. folosit mai ales de navele sau de ambarcaţiunile de pescuit, fiind amenajat pentru descărcarea peştelui, aprovizionarea cu combustibil şi materiale necesare pescuitului, hale frigorifice, ateliere etc. P. de refugiu P. în care navele intră din cauza avariilor suferite sau a timpului rău. P. de taifun P. în care navele se adăpostesc împotriva taifunurilor. P.d.T sunt trecute în cărţile-pilot. P. deschs DM Port în care accesul navelor străine este liber. P. industrial P. administrat de o întreprindere care primeşte şi expediază diferite materiale sau produse. P. militar P. destinat navelor de luptă care, spre deosebire de P. comercial, dispune de o radă întinsă, folosită pentru ancoraj, exerciţii şi alte activităţi, precum şi de şantiere, bazine de reparaţii, depozite, cazărmi pentru echipaje etc. Fiind şi baze pentru mari unităţi şi unităţi de nave, P.M. sunt apărate dinspre mare, iar uneori şi dinspre uscat împotriva inamicului probabil. P. secundar P. pentru care înălţimea şi ora mareei sunt cele ale unui P. standard. P. standard P. pentru care ora şi înălţimea mareei sunt date în tablele de maree. P. de yachting P. folosit în principal de ambarcaţiunile sportive. PORTANT Suport fixat la exteriorul schifului, pe care se sprijină rama; v. schif. PORT-ARTHUR {chin. Liishun) Port şi BMM a Rep. Populare Chineze situat la M. Galbenă în extremitatea de SV a Pen. Liaodong ce desparte G. Bohai de G. Coreei. Cca 1 mii. loc. Centru industrial şi de pescuit. ist. Punct favorabil staţionării navelor, a fost amenajat în 1880 de către China ca port militar. în timpul războiului chino-japonez (1894-1895) a fost ocupat de trupele japoneze, dar sub presiunea Germaniei, Franţei şi Rusiei a fost redat Chinei. în 1898, în baza unei convenţii, a fost arendat pentru 25 de ani Rusiei ţariste care şi-a creat o bază militară întărită cu trupe de uscat, nave de luptă şi artilerie. La 27 ian. (9 febr.) 1904, flota japoneză a atacat prin surprindere escadra rusă staţionată în rada exterioară a portului, scoţând PORT-AU-PR1NCE 408 din luptă două cuirasate şi un crucişător. Atacul a marcat începutul războiului ruso-japonez (1904-1905). Viceamiralul S. O. Makarov, trimis la P.A. să restabilească situaţia, şi-a pierdut viaţa pe cuirasatul „Petropavlovsk" cu care ieşise în mare şi care a sărit în aer pe o mină. Profitând de slăbirea flotei ruse, japonezii au debarcat pe Pen. Liaodong şi au atacat fortăreaţa P.-A. pe care au cucerit-o după 329 zile de asediu; v. şi Tsushima. PORT-AU-PRINCE Cel mai important port comercial al Rep. Haiti. Este aşezat într-un bazin portuar în g. cu acelaşi nume la Str. Windward care face legătura între M. Caraibilor şi Oc. Atlantic. Cca 300 mii loc. Export: zahăr, rom, tutun. Ateliere de reparaţii nave. Aeroport. Traficul anual cca 300 mii t. PORTAVION mii. Navă militară a cărei armă principală o constituie avioanele şi elicopterele bazate pe aceasta. P. intră în compunerea marilor unităţi de nave de luptă sau a convoaielor. Aviaţia bazată pe P. execută atacuri asupra grupărilor de nave şi obiectivelor inamice de pe litoral, participă la apărarea antiaeriană şi antisubmarină a grupărilor de nave şi a convoaielor etc. Cele dintâi P. au început să fie construite către sfârşitul primului război mondial, în funcţie de destinaţie, P. se clasifică în P. grele (de luptă), P. uşoare, P. de escortă, P. antisubmarine ş.a. Caracteristici: depl. 9 000-75 000 t; vit. 33-35 Nd; lungimea punţii de zbor 160-320 m; lăţimea punţii de zbor 24-40 m; pot lua la bord între 20 şi 150 de avioane sau elicoptere. P. sunt prevăzute cu catapulte şi instalaţii de frânare a avioanelor la apuntare, ascensoare pentru coborârea si ridicarea avioanelor de lansare a rachetelor tip navă-aer. Cuirasa în borduri are o grosime de 76-114 mm. La unele P. puntea de zbor este dispusă sub un anumit unghi în raport cu plănui diametral al navei (punte oblică), mărind astfei lungimea acesteia şi posibilităţile de manevră aie avioanelor purtate. PORTAVOCE Tub acustic ce leagă două compartimente aie navei. La gura fiecărei P. se află un dop cu fluier. Uneori fluierul este dublat cu o sonerie. Dacă în compartiment se află mai multe P., fiecare sonerie are un ton diferit pentru a evita confuziile. Pe navele moderne P. dublează, de regulă, celelalte feluri de legături. Au fost folosite pentru prima dată în 1781 pe nava de linie engleză „Formidable", fiind confecţionate din plumb. PORTBÂNDULĂ Dispozitiv de aruncare (batere) a bandulei. PORTBARJE Navă modernă destinată transportului barjelor cu marfă, care în intervalul de timp dintre două treceri prin acelaşi punct sunt descărcate şi reîncărcate pentru o nouă destinaţie. Acest sistem (folosit de navele de tip: Bacat, Lash, Seabee etc.) prezintă avantajul că nu necesită dană de încărcare/descărcare, întrucât barjele sunt lăsate la apă şi apoi remorcate până în punctele de destinaţie. Caracteristicile navei portbarje: tonaj 26 000-35 000 tdw;dim. 250-280 x 30-32 x 1 0-1 2 m; vit. 1 8-24 Nd; capacitate 73-83 barje sau 1 500-1 700 de containere. Pentru manevrarea barjelor, nava este prevăzută cu instalaţii de ridicare/coborâre de 500-2 000 tf. Caracteristicile barjei: tonaj 380-1000 tdw; dim. 18,75 x 9,50 x 2,61 m. PORTCONTAINER Navă special destinată pentru transportul mărfurilor în containere, având dispozitivele Schema de principiu a unui portavion de tip comun (pentru avioane cu decolare/apuntare clasică): A - vedere din prova; B - vedere din tribord; C - vedere de sus: 7 - consolă/platformă în afara bordajului pentru tunuri AA cu tragere rapidă; 2 - ascensor/elevator/lift pentru avioane; 3 - suprastructură (sau „insulă"); 4 - punte de decolare/apuntare (sau punte de zbor); 5 - zonă de apuntare (pe puntea oblică/unghiulată); 6- pistă de apuntare (poate servi şi la decolare); 7- sandouri (pentru frânarea avioanelor la apuntare); 8- zonă de decolare (cu ajutorul catapultelor); 9 - catapultă (pentru decolarea avioanelor); 10- antenele staţiilor de radio şi radiolocaţie; 11 - plute de salvare; 12 - bolta pupei. din hangarele de sub punte, ateliere de reparaţii ş.a. La tribord există o suprastructură îngustă (insulă) unde se află comanda, staţiile radio şi de radio-locaţie, coşurile de la maşini, trombele de ventilaţie etc. Armamentul este constituit din IX—XVI11 tunuri universale de 114-127 mm, XL tunuri de 76 mm şi un mare număr de tunuri automate de 40-57 mm, rampe necesare amarării acestora. Cea mai mare parte a containerelor se încarcă în magaziile navei, compartimentate corespunzător, iar cca 1/3 pe punte. Pcont. moderne pot lua la bord 3000-3500 de containere, au o capacitate de 60 mii tdw; dim. 200 x 30 x 10 m; putere instalată 46 mii KW şi vit. 26-33 Nd. în timp de război Pcont. poate fi reamenajat ca purtător de avioane cu decolare si aterizare pe verticală sau ca porteiicopter. PORT-DARVVlN Oraş-port în N Australiei la ţărmul G. Timor. Centru ad-tiv al „Teritoriului de Nord", important punct comercial. Export: minereu de cositor, sidef. Pescuit. Aeroport internaţional. Bază militară. Fondat în 1872 ca staţie telegrafică. Poartă numele savantului englez Charles Darwin. PORT DE ÎNREGISTRARE sin. port de înmatriculare, port de ataş (v. port). PORTELICE Suport al arborelui portelice. PORTELICOPTER mii. Navă purtătoare de elicoptere. Pei. intră în compunerea grupărilor de nave de luptă şi a convoaielor. Elicopterele sunt întrebuinţate pentru căutarea şi distrugerea submarinelor inamice, precum şi pentru îndeplinirea altor misiuni. Caracteristici: depl. 25 000 t; dim 200 x 20 m; vit. 26 Nd; capacitate cca 50 elicoptere; tunuri: IV x 100 mm AA, rachete navă-aer. PORT ELIZABETH Oraş şi important port în S Rep. Africa de Sud, la ţărmul G. Algoa din Oc. Indian. Cca 290 mii loc. Centru industrial şi comercial: ind. chimică, constr. de automobile, ind. alimentară. Export: minereuri, lână, cereale, fructe. PORTFURCHET Suportul furchetului. PORT GENTIL Oraş-port în Gabon (Africa Ecuatorială) situat în G. Guineii la vărsarea Fl. Ogoue în Oc. Atlantic. Cca 30 mii loc. Traficul anual de mărfuri cca 1 mii. t. Export: lemn, petrol, boabe cacao, peşte. Aeroport. PORT HEDLAND Port important pe ţărmul de NV al Australiei. Principalele instalaţii portuare se află într-o baie protejată unde navele pot intra printr-un canal cu lăţimea de 224 m şi 12,8 m adâncime. Lungimea frontului de cheuri 2 km cu ad. de 11-17 m. Portul este specializat în exportul de minereu de fier care se ridică la cca 40 mii. t/an; este utilat cu macarale gigant cu o productivitate totală de 12 mii t/h. Spaţiile de depozitare au o suprafaţă de 2,2 mii m2. Capacitatea de reparaţie a navelor este redusă. PORTIŢĂ Mijloc plutitor format din mai multe pontoane peste care se fixează o platformă şi care serveşte ia trecerea peste apele interioare. Există portiţe de transport (adică un fel de bacuri folosite pentru transbordarea de pe un mal pe altul a vehiculelor, materialelor etc.) şi portiţe de pod, care se cuplează pentru realizarea unui pod plutitor. Pentru deplasarea pe apă, portiţele folosesc şalupe de remorcare sau împingere, însă pot fi şi autopropulsate, în care caz sunt prevăzute cu motoare exterioare sau se alcătuiesc din autoamfibii de construcţie specială. PORTLAND Oraş în NV SUA (Statul Oregon) şi important port aşezat în apropierea estuarului Fl. ___________________________________________PORTOLAN 409 Columbia. Cca 850 mii loc. Important centru industrial: metalurgia aluminiului, ind. de prelucrare a lemnului, sticlărie, textilă, constr. de avioane, utilaje electrotehnice, construcţii navale. Traficul anual de mărfuri cca 13,5 mii. t. Aeroport. PORT LIBER DM Port, oraş sau o întreagă zonă, separate de teritoriui vamal ai ţării, în iimiteie cărora se admit importul şi exportul liber, fără vămuire, ai mărfurilor străine. Limiteie acestuia sunt stabilite de statui căruia îi aparţine sau prin convenţii internaţionale. PORT LOUIS Oraş-port, cap. statului Mauritius. Este situat într-o baie naturală în NV Ins. Mauritius la Oc. Indian. Mare producător şi exportator de zahăr şi tutun. Import: prod. petroliere, maşini şi utilaje; export: zahăr, rom, melasă, ist. Centru ad-tiv al coloniei britanice Mauritius din 1814. A devenit capitala statului Mauritius în 1968. Până la deschiderea Canalului de Suez, important centru comercial din Oc. Indian. PORT MORESBY Oraş-port în Papua - Noua Guinee la M. Coralilor din Oc. Pacific. Centru Ad-tiv al terit. australian Papua, Cca 50 mii ioc. Centru industrial: prod. de ciment, zahăr, textile, nave de mic tonaj, import: utilaje industriale, prod. petroliere, prod. alimentare. Export: zahăr, cacao, copra, uiei de cocos, tutun. PORTO (Douro Litoral) Oraş-port în N Portugaliei pe Fl. Douro la 5 km de vărsarea sa în Oc. Atlantic. Cca 340 mii loc. Unul din ceie mai importante porturi ale ţării. Centru industrial: ind. constructoare de maşini, de prelucrare a petrolului, alimentară. Import: maşini, echipament industrial, prod. de larg consum; export: renumitele vinuri porto, plută şi produse din plută, utilaje de transport, prod. chimice. Aeroport. PORTO ALEGRE {port. Portul vesel). Oraş-port în S Braziliei, situat pe ţărmul lagunei cu apă dulce Patus ia Oc. Atlantic. Cca 900 mii ioc. Centru ad-tiv al statului Rio Grande do Sul. Important centru industrial şi comercial al ţării: ind. alimentară, de prelucrare a lânii, a lemnului, a tutunului, chimică. Import: maşini, echipament electric, prod. chimice; export: cacao, lemn, tutun, min. de fier, orez, yerba mate (plantă din care se prepară ceai). Aeroport. PORTO-FRANCO înv. v. port liber. PORT OF SPAIN Principalul oraş şi port al statului Trinidad Tobago. Este situat pe ţărmul de N al Ins. Trinidad la Oc. Atlantic. Cca 150 mii loc. Mari întreprinderi pentru prelucrarea petrolului local şi importat din Venezuela. Import: maşini, utilaje, echipament de transport, prod. de larg consum; export: prod. petroliere, chimice, cafea, cacao, zahăr. Aeroport. PORTOLAN (it. Portolano, de la porto - bazin portuar) 1. Hartă desenată pe pergament şi care s-a păstrat până în zilele noastre, folosită în navigaţia maritimă în sec. XIII—XVI. A fost întocmită iniţial în oraşele italiene (Veneţia, Genova), în Catalonia şi Ins. Baleare pentru M. Mediterană şi M Neagră, iar mai târziu pentru Oc. Atlantic şi alte zone. P. aveau conturul ţărmurilor trasat destul de precis pentru acele vremuri în comparaţie cu PORT SA1P____________________ 410 hărţile mai vechi şi abundau în detalii care interesau pe navigatori. Părţile interioare ale uscatului erau de obicei goaie. Când au început călătoriile în America, India şi în jurul Lumii (sfârşitul sec. XV-XVI) au fost întocmite hărţi cu reţeaua de meridiane şi paralele care ţine seama de sfericitatea Pământului, sin. Portulan. 2. Publicaţie-ghid destinată navigatorilor care conţine date geografice, economice, de navigaţie etc. privitoare la o anumită regiune; v. carte pilot. Portolanu! M. Negre (Giorgio Calapoda, 1552) PORT SAID (Bur Sa'id) Oraş-port al Rep. Arabe Egipt la M. Mediterană situat la intrarea dinspre N în Canalul Suez. Cca 300 mii loc. Portul este apărat dispre mare de două moluri cu lung. de 3 700 şi respectiv 2 500 m. Supr. acvatoriului portului 11 km2. Lung. canalului de acces 9,5 km, lăţimea: 270-555 m, adâncimea asigură trecerea nacelor oceanice cu un pescaj de 11,3 m. Lungimea frontului de cheuri 19 km cu ad. de cca 14 m. Traficul anual de mărfuri cca 3,5 mii. t. Este unul din marile porturi de tranzit din lume, care asigură transbordarea mărfurilor din India, Australia şi ţările Orientului îndepărtat. Şantierele navale dispun de 1 doc uscat, 2 docuri plutitoare şi mai multe caie cu care se asigură reparaţia navelor militare şi a navelor civile de mare tonaj. PORT SART Platformă de dimensiuni mici ce iese în afara bordurilor navei, mărind deschiderea şarturilor; v. fig. navă de 74 şi lanţuri. PORTSMOUTH Port SUA situat la G. Chesapeake din Oc. Atlantic. Lung. frontului de cheuri 3 km, cu ad. până la 11,2 m. Traficul anual de mărfuri cca 2 mii. t. în partea de N a portului se află şantierul naval al Marinei Militare specializat în reparaţii. PORTSMOUTH Port al Marii Britanii situat la Marea Mânecii în partea de E a Str. Solent ce desparte Ins. Wight de ţărmul Angliei. Cca 300 mii loc. Supr. acvatoriului 215 km2 şi cuprinde rada cu ad. între 13-22 m şi baia Portsmouth Harbour care pătrunde în ţărmul de N al Str. Solent pe o distanţă de 7,4 km. Baia comunică cu rada printr-o pasă ad. de 10 m. Baia şi rada, la mareea sizigiilor (4 m), este accesibilă pentru toate categoriile de nave, iar la mareea cuadraturilor (3,2 m) pot avea acces navele cu un pescaj de 9 m. Arsenalul marinei. Şantiereie navele dispun de 3 docuri-bazine cu ecluze, 1 doc plutitor, 7 cale, 15 docuri uscate, care asigură reparaţia tuturor claselor de nave. Traficul portului cca 22 mii. t. în zona portului se află o importantă bază aeriană. PORT SUDAN Oraş-port în NE Rep. Sudan la G. Cassala din M. Roşie. Principalul port al ţării. Cca 80 mii loc. Ind. textilă, extracţia sării din apa de mare. Export: bumbac, piei de animale, arahide, gumă arabică. Şantier de reparaţii navale. PORTUGHEZĂ sin. legătură portugheză. PORŢILE DE FIER Sector din cursul superior al Dunării cuprins între Orşova şi Drobeta-Turnu Severin la trecerea între M-ţii Carpaţi şi Balcani. Zonă îngustă (150 m lăţime, 20 m ad. ) cu praguri şi repezişuri în dreptul localităţii Vârciorova, ocolită printr-un canal navigabil pe terit. Serbiei. Aici s-a construit un nod hidroenergetic şi de navigaţie printr-o colaborare între România şi Serbia. Hidrocentrala produce anual peste 10 miliarde de KW h. POSĂDIRE pese. Operaţiune de prindere a ochiuri lor plasei traulului, pânzei etc. de parâmele care formează scheletul acestora. POSEIDON 1. în mitologia greacă, Zeul mării şi protectorul navigatorilor. 2. Tip de rachetă din dotarea marinei militare a SUA. Bătaia rachetei este de 500 Mm. POST 1. Loc ocupat de un membru ai echipajului într-o anumită situaţie: P. de abandonare, P. de avarie, P. de barcă, P. de curăţenie, P. de gaură de apă, P. de incendiu, P. de luptă, P. de manevră, P. de salut etc. 2. Loc în care trebuie să se găsească un anumit obiect, de ex., un stingător, un ghiordel etc. 3. Loc ocupat de o navă în formaţie, definit prin relevment şi distanţă, în raport cu nava-comandant sau cu nava directoare. 4. Loc de staţionare la ancoră într-o radă deschisă, pentru navele ce sosesc şi aşteaptă rândul la danele de operare din port. POST CENTRAL mii. 1. Compartiment pe naveie de luptă mari, în care se află punctul de comandă de rezervă şi centrala de transmisiuni. 2. Postul de comandă al unui submarin. POST DE LUPTĂ mii. Loc încadrat cu unul sau mai mulţi marinari conduşi de un ofiţer, un maistru sau un gradat, în care aceştia execută misiuni de luptă. P.d.L. sunt organizate la tunuri, mitraliere, maşini, timonă, staţia radio, precum şi în alte locuri de pe navă, în care se consideră necesară prezenţa oamenilor în timpul luptei. P.d.L. sunt stabilite prin rolul de luptă, în funcţie de mărimea şi de tipul navei. POST DE OBSERVARE Post la uscat, din care se execută observarea mării în scopuri militare şi se semnalează naufragiile, navele aflate în pericol etc. P.d.O. sunt deservite în unele ţări de marina militară, iar în altele, de paza coastelor. POSTOLI, Nicolae (n. 1946 Pecineaga, Constanţa) Contraamiral. Absolvent al Şcolii Militare Superioare de Marină promoţia 1968 şi al Academiei de înalte Studii Militare. A îndeplinit funcţii la bordul navelor Marinei Militare şi în comandamentul Flotei Maritime. Absol- vent al Colegiului National de Apărare (1994). Comandant al Flotei Maritime. POŞĂ Flotor de trestie, folosit de pescari pentru susţinerea sculelor de pescuit. POŞETĂ fam. Apărătoare de bordaj (în barcă). POŞTAL sin. pasager (2). POTCOAVĂ Piesă în formă de U, fixată pe ghiu, la care se prind scotele acestuia. „POTEMKIN" („Prinţul Potemkin de Taurida") Navă de linie construită în 1904, aparţinând fiotei ruse din M. Neagră, pe care a avut loc, între 14 şi 24 iunie 1905, o răscoală a marinarilor împotriva puterii ţariste, marcând un eveniment de seamă în prima revoluţie rusă (1905-1907). Lipsită de combustibil, alimente şi apă, nava a intrat în portul Constanţa, unde s-a predat, fiind apoi restituită guvernului ţarist, în timp ce membrii echipajului au primit dreptul de azil politic în România. POTOMAC Fluviu în NE SUA. Lung. 780 km (inel. estuarul fluviului). Izv. din M-ţii Apalaşi, străbate câmpia litorală Atlantică şi se varsă în G. Chesapeake din Oc. Atlantic printr-un lung estuar. Navigabil până la Washington. De la Washington la Cumberland paralel cu fl. s-a construit un canal navigabil. POZIŢIE Locul unei nave pe suprafaţa mării; v. şi punct. PRACTICĂ MARINĂREASCĂ Denumire dată unui ansamblu de activităţi executate la bordul navei de către echipajul de punte şi anume: conducerea ambarcaţiunilor, manipularea palancurilor, guvernarea, ancorarea şi remorcajul, executarea sondajelor, semnalizarea ş.a. PRAG 1. {fl.) Porţiune de roci tari aflate la adâncime mică pe traseul unei ape curgătoare, formând căderi şi repezişuri care împiedică regularitatea cursului acesteia. Se întâlnesc în locurile unde lanţurile muntoase traversează râul (fluviul), unde au loc acumulări de bolovăniş ş.a. P. poate avea o lungime de zeci de m şi chiar cca 1 km. P. se întâlnesc în numeroase fluvii şi râuri de pe glob. Ele împiedică serios navigaţia şi plutăritul şi necesită lucrări de regularizare a cursului apei. 2. Creastă prin care un bazin parţial închis este separat de mare sau de un alt bazin. 3. Piesă din lemn aşezată pe gabie, pe care se reazemă atârnătoarea vergii. 4. Marginea inferioară a unui sabord, pe care se reazemă capacul acestuia. PRAG DE ECLUZĂ (PRAG DE DOC USCAT) Perete de _____________________________________PRESA DE MARINĂ 411 construcţie artificială, la intrarea într-o ecluză sau într-un doc uscat. înălţimea pragului în raport cu nivelul zero al hărţii se comunică prin cărţi pilot şi avize pentru navigatori. PRĂJINĂ DE ULAJ Riglă din lemn sau limbă gradată, având o traversă la gradaţia zero, cu ajutorul căreia se măsoară uiaiul; sin. teu de uiaj, spadă de uiaj. PREDUCEA Sculă de forma unui dorn, goi în interior, cu margini ascuţite, servind la executarea găurilor în pânza de veie. PREFACE 1. A îndepărta macaralele unui paianc, aflate în poziţia macara la macara, pentru a-l putea folosi din nou. 2. A interveni la virarea palancului unei bărci, evitând încurcarea curentului. 3. A reaşeza o voltă la baba după recuperarea burţii unei parâme. PRELATĂ Bucată de pânză de vele ce se întinde pe punte pe timpul executării unor lucrări (a nu se confunda cu capotul şi muşamaua). PRESA DE MARINĂ Mijloc de informare a opiniei publice şi a marinarilor asupra tuturor domeniilor de activitate legate de marină. Pentru a se face cunoscute şi a promova cultura marinărească şi interesele iegate de dezvoltarea marinei naţionale, flotele militară şi civilă şi-au înfiinţat propriile organe de presă conţinând materiale referitoare la navigaţie, marinărie, construcţii navale, activităţi portuare, transporturi navale, istorie navală, doctrină militară, sporturi nautice, proză şi poezii cu specific marinăresc ş.a. Printre cele mai cunoscute publicaţii româneşti de marină se numără: „Marina, ziar al Marinei militare, comerciale şi de plăcere" apărută la 3 aug. 1897, ia Constanţa, dar care şi-a încheiat activitatea la Bucureşti după 17 numere, ultimul său titlu fiind „Revista Marinei". O activitate restrânsă a avut şi „Revista maritimă" apărută în 1900 (colectivul de redactare: CptCdr. Eustaţiu Sebastian, Cpt. Demetriade Petru, ing. lonescu George, Slt. Eugeniu Botez (Jean Bart) ş.a.; a apărut până în feb. 1901. Locul ei a fost luat de „Buletinul Armatei şi Marinei" (1904-1913). A urmat „Revista marină" (cu supliment în 1. franceză „La Revue Marine") publicată mai întâi la Galaţi (1912-1913) şi apoi la Brăila (1913-1914). între 1923-1926 marina militară a publicat „Anuarul Marinei", apoi „Buletimul Marinei" (1925-1931), reapărut în 1946 şi continuat şi în prezent sub denumirea de „Buletinul Marinei Militare" având un caracter intern. în nov. 1931 a apărut la Bucureşti „România Maritimă şi Fluvială" sub egida Ligii Navale (Redactori: Cdr. Eugeniu Botez (Jean Bart), Cdr. Aurei Negulescu (Moş Delamare) şi cunoscutul pictor marinist Dimitrie Ştiubei; în 1934 îşi schimbă denumirea în „Marea Noastră". Revista a avut şi un supliment „Marea Noastră pentru Tineret", ambele continuând să apară până în 1950 când LNR şi-a întrerupt activitatea, în 1934 Asociaţia maritimă „Orizontul" editează revista „Orizonturi Maritime" care se adresează personalului din Marina comercială. Apare până în 1936. (reapare în 1937 sub titlul „Glasul Marinei"). în perioada interbelică apar o serie de reviste în Şcolile Marinei: „Metacentru" (în Şcoala specială a Marinei - 1920), PRESĂ_____________________________________________________ 412 „Sifleea" (Şcoala Navală - 1921), „Spre larg" (Şcoala Marinei - 1943). în 1945 a apărut ziarul „Marina Nouă" sub îndrumarea Secţiei politice a Marinei Militare, care din 1954 a devenit „Flota Patriei" şi a continuat să apară până în anul 1982, având ca redactori de-a lungul anilor pe Col. dr. Ion Aramă, Cdr. Ilie Manole, Cdr. Nicolae Petrescu, Vasile lordache. în şcolile marinei apar: „Orizonturi Marine" (Şcoala militară de ofiţeri „Mircea cel Bătrân", 1969-1989), „Catarge la Orizont", Liceul Militar de Marină „Alexandru loan Cuza", (1980). O susţinută activitate de popularizarea a marinei desfăşoară revista „Modelism" (denumită ulterior „Modelism Internaţional") redactor Cristian Crăciunoiu. După 1990 presa de marină s-a îmbogăţit cu noi apariţii: „Marina Română" revistă editată de Statul Major al Forţelor Navaie. în 1991 apare la Constanţa publicaţia Ligii Navale Române „Marea Noastră" (serie nouă), iar în 1997 sub egida filialei Bucureşti a LNR „Marea Noastră pentru Tineret" (din 2003 şi-a schmbat numele în „România maritimă şi Fluvială-Magazin". în 1996 apare periodicul „Timona" editat la Constanţa de Liga Maiştrilor militari de marină, iar Buletinul Filatelic „Marina" şi-a continuat activitatea în 1997. Din oct. 2003 apare la Galaţi „Actualitatea pe Dunăre" patronată de Asociaţia armatorilor şi Liga Navigatorilor. Presa românească de marină a înregistrat un deosebit progres prin publicarea (începând din aug. 2000) a revistei „Yacht Magazin" o revistă editată de Yacht Club Regal Român. De o înaltă apreciere se bucură în România publicaţiile de marină cu tradiţie din străinătate cum sunt: „Rivista Maritima" (Italia), Jane's Fighting Ships (Marea Britanie) „Morskoi Sbornik" (Rusia), „U.S. Naval Institute Proceedings" (SUA) şi alte publicaţii de marină. PRESĂ, sistem ~ ist. Sistem de recrutare forţată a marinarilor comerciali în serviciul marinei militare, folosit pe vremea navelor cu vele; sin. prindere cu arcanul. PRESĂ DE SART Instrument ce serveşte la formarea ochilor la parâmele metalice. PRESETUPĂ Garnitură de etanşare a corpului navei în locul în care iese axul elicei; sin. presgarnitură. „PREUSSEN" Velier cu cinci arbori şi faruri pătrate construit în anul 1902 în Presă de sart şantierele navale din Hamburg -Germania, destinat transportului de mărfuri la distanţe mari. în anul 1910, navigând pe ceaţă pe Canalul Mânecii, a intrat în coliziune cu nava poştală britanică „Bringhton" şi s-a scufundat. Caracteristici: depl. 8 000 t; dim. 144,75 x 16,3 x 8,90; echipaj 46 oameni. PRIMĂ DE PRIZĂ MC Recompensă acordată de guvernul unui stat, în timp de război, echipajelor navelor militare sau civile pentru capturarea, distrugerea sau scufundarea unei nave inamice. PRIMĂ PENTRU SALVARE Sumă destinată premierii echipajului care a concurat la salvarea unei nave aflate în pericol. PRIMĂ PENTRU SCURTAREA STALIILOR Sumă plătită de armator navlositorului, în baza contractului de transport, pentru încărcarea/descărcarea navei într-un timp mai scurt decât cei prevăzut de normeie de încărcare/descărcare aflate în vigoare; sin. Dispatch. PRIMUL VERTICAL Cercul mare care trece prin poli şi prin punctele cardinale Est şi Vest. Este împărţit de verticaia îocuiui în două semicercuri; primui vertical estic şi primul vertical vestic. „PRINCIPELE CAROL" ist. Pasager fluvial aparţinând NFR (constr. în 1895 la Turnu-Severin), rechiziţionat în 1916 împreună cu 6 şlepuri pentru Marina Militară. Amenajate corespunzător, au format „Spitalul Naval" intrând în compunerea Flotilei de Operaţiuni pe care au însoţit-o în toate campaniile efectuate în perioada primului RM (1916-1918). Comandantul spitalului a fost Cpt. dr. (r) Herter Regnault. Caracteristici: Capacit. de transport 500 oameni; dim. 69,50 x 7,90 x 1,80 m; propulsia 800 CP, vit. 38 km/h. „PRINCIPELE MIHAI" ist. Navă fluvială de pasageri (constr. 1923, 700 CP, 2 elici) rechiziţionată în anul 1940 de statul-major al Diviziei de Dunăre şi amenajată ca navă-spital. A fost bazată aproape pe întreaga perioadă a ostilităţilor la mila 1 3 pe canalul Sulina. Şef al spitalului a fost Mr. dr. Bălăşel Constantin (oftamolog). Nava a fost cedată URSS prin prevederile Convenţiei de armistiţiu. PRINDE VÂNT (despre velă sau navă) A simţi efectul vântului. PRINŢUL EDUARD (Prince Edward Island) Ins. în G. Sf. Laurenţiu la Oc. Atlantic, formând o provincie canadiană cu acelaşi nume. Supr. 5,7 mii km2; cca 110 mii loc. Expl. forestiere, culturi de cereale, cartofi, creşterea vitelor, pescuit. Centru ad-tiv: Charlottetown. PR1PON Sculă de pescuit, asemănătoare paragatului, folosită pe Dunăre pentru prinderea crapului şi a somnului. Mai multe pripoane formează un dalian, care este folosit la ciovrântie. PRISMĂ DIVERGENTĂ Corp prismatic ţinut de o labă de gâscă din lanţ şi folosit împreună cu un flotor (purcel) pentru a da o evitare permanentă navelor remorcate. P.D. serveşte şi pentru a da înclinare braţelor de dragă. PRISMĂ KOSS Prismă pentagonală montată pe un sextant, care permite măsurarea depresiunii orizontului Prismă divergentă şi refracţiei terestre. PRISMĂ WOLLASTON Prismă birefrigerentă folosită la unele sextante pentru executarea de observaţii pe timpul nopţii. P.W. dublează imaginea astrului, iar pentru a lua o înălţime este suficient a aduce orizontul între cele două imagini. PRIVAL Canal natural puţin adânc, din zonele inundabile de la Dunăre care leagă un lac sau o baltă de un curs de apă; v. gârlă. PRIVILEGIUL PAVILIONULUI MC Tratament diferenţiat în privinţa navlosirilor, operaţiunilor portuare, taxelor etc. acordat navelor unui anumite ţări, în anumite porturi sau pe anumite linii de navigaţie. PRIZĂ Navă militară sau comercială capturată de la inamic. De regulă, pavilionul captorului se pune deasupra pavilionului ţării de origine a P. Legalitatea capturării se stabileşte de o instanţă specială, denumită Curtea de P. Nu sunt supuse P. maritime navele mici pescăreşti, navele de cercetări ştiinţifice ş.a. P. bună Captură validată de Curtea de P. PRIZĂ DE FUND sin. valvulă de fund. PROBĂ DE FUND Cantitate de material adus de pe fundul mării cu ajutorul unui dispozitiv speciai pentru a se'stabili natura geologică a acestuia. P.d.F. este necesară naveior pentru a cunoaşte dacă fundul este bun de ancoraj, în scopuri ştiinţifice, pentru prospecţiuni etc. PROBĂ DE RECEPŢIE Verificarea tehnică a funcţionării instalaţiilor, aparatelor şi mecanismelor de bord pe timpul inspecţiei iniţiale, inspecţiilor anuale şi periodice, inspecţiilor ocazionale sau la ieşirea navei din reparaţii. Proba se execută după normele şi sub supravegherea Registrului Maritim. PROBĂ DE STABILITATE Probă practică prin care se determină înălţimea centrului de greutate deasupra chilei şi înălţimea metacentrică. Constă din înclinarea navei sub acţiunea unui moment de înclinare produs prin mutarea unei greutăţi de la bord în plan transversal, în cadrul probei se determină unghiul de înclinare şi înălţimea metacentrică. PROBĂ HIDROSTATICĂ Probă de etanşeitate a compartimentelor navei destinate pentru încărcare de lichide, efectuată prin introducerea în spaţiul respectiv a unei cantităţi de apă al cărui nivel trebuie să ajungă fie până la linia de plutire maximă, fie până la 2/3 din înălţimea navei măsurată de la chilă până la linia de supraimersiune. PROBĂ PRIN JET DE APĂ Metodă de verificare a etanşeităţii bordajului, punţilor şi pereţilor despărţitori ai navei executată printr-un jet puternic de apă. Jetul se aplică la îmbinări (sudură sau nituire) cu o presiune de aproximativ 5 kg/cm2 sau cu o presiune egală cu aceea care s-ar exercita pe unitatea de suprafaţă a peretelui, la înălţimea respectivă, în cazul inundării complete a compartimentului ori în cazul afundării navei până la linia de supraimersiune. PROBE DE CHEU Prima serie de probe tehnice de recepţie ale unei nave noi sau ieşită din reparaţie. Se execută cu nava legată la cheu, în prezenţa comisiei de recepţie, în urma probelor de şantier şi după un program detaliat şi un regulament întocmit de comisie pe baza caietului de sarcini. PROBE DE MARE Serie de probe practice principale, pentru recepţia unei nave ieşite din construcţie sau reparaţie capitală. Se desfăşoară după un program special, întocmit de constructor şi beneficiar, cu avizul societăţii de clasificare. Au loc după probele de şantier şi probele de cheu şi au ca scop principal determinarea caracteristicilor de exploatare. PROBE DE ŞANTIER Serie de verificări executate de / şantierul constructor asupra funcţionării maşinilor, instalaţiilor şi aparaturii unei nave, după terminarea construcţiei sau a reparaţiilor şi înaintea probelor de __________PROIECŢIE 413 recepţie oficiale. Constă din probe de cheu şi probe de marş. PROBELĂ 1. Navă cu propulsie mecanică (termen folosit pe Dunărea Maritimă). 2. înv. Navă cu vapori. PROCEDURĂ Ansamblul operaţiunilor necesare luării contactului optic sau radio în vederea transmiterii unui semnal, unei radiograme etc. PROCYON Steaua nautică a Caniş Minoris (Câinele mic), mărimea 0,5; în greacă „înaintea câinelui" (răsare înaintea lui Sirius - steaua câinelui). PRODROMI Vânturi slabe de Nord care bat în M. Egee, precedând Meitemui. PRODUSE ALBE-CURATE MC Produse petroliere ca: benzinele petrolul lampant, motorinele, uleiurile lubrifiante. PRODUSE MURDARE-NEGRE MC Produse petroliere ca: ţiţeiul, păcura, motorinele grele, uleiurile minerale grele, creozotul. PROGNOZĂ (a vremii) Prevederea timpului într-o regiune şi într-un anumit interval de timp pe baza analizării ştiinţifice a fenomenelor meteorologice şi a interacţiunii atmosferei cu învelişul soiid şi lichid ai Pământului. Poate fi de scurtă durată (12-48 ore), de durată medie (2-20 zile) şi de lungă durată (o lună, un sezon, un an), pentru navigatori, cea mai uzitată este prognoza de scurtă durată. Ea este transmisă de diferite staţii radio costiere, după un anumit program şi pe anumite frecvenţe. PROGRAM LA SAC Program administrativ de întreţinere a efectelor personale de către marinari. PROIECTOR mii. Dispozitiv alimentat de la o sursă puternică de energie electrică, servind ia iluminarea Proiector de nori: 7 - proiector; 2 - reticul; 3 - înclinometru; 4 - observator ţintelor pe timpul tragerilor de noapte, tragerilor antiaeriene etc. în prezent a ieşit din uz, ca urmare a folosirii radiolocaţiei, proiectilelor de iluminare şi rachetelor. P. de barcă de salvare P. de cel puţin 80 w cu ajutorul căruia poate fi iluminat timp de 6 ore, din care cel puţin 3 ore fără întrerupere, un obiect cu lăţimea de cca 180 m, aflat la distanţa de 180 m. P. de nori P. ce serveşte la iluminarea norilor pentru a determina plafonul. P. de semnale P. de dimensiuni mici, fix sau portativ, servind la transmiterea de semnale Morse. P. de Suez P. dublu, folosit pentru iluminarea ambelor maluri ale unui canal (Suez). PROIECŢIE Metodă cartografică de reprezentare pe un plan a suprafeţei globului sau a unei părţi a acestuia; PROIECŢIE___________________________________________ 414 sin. proiecţie cartografică. P. azimutală P. la care punctele de pe glob sunt proiectate direct pe un pian. P. gnomonică, stereografică şi ortografică sunt P.A.; sin. P. zenitală. P. azimutală echidistantă P. neperspectivă, conformă în punctul central şi echidistantă de ia acest punct. Se foloseşte luând ca centru o bază navaiă, un aerod srom sau o staţie radio, de ia care se pot măsura distanţele şi relevmentele. P. ortomorfică P. la care formele sunt respectate, adică scara este constantă de-a lungul unei direcţii. P. Mercator este practic ortomorfică pe suprafeţe mici. P. ortografică P. perspectivă la care ochiul observatorului se află la infinit, iar planul de proiecţie este perpendicular pe dreapta ce uneşte ochiul observatorului şi centrul Pământului. P. cilindrică P. perspectivă la care suprafaţa globului este proiectată pe un cilindru. P. conformă P. la care unghiurile de pe glob sunt reprezentate în mărime adevărată. P. conică P. perspectivă la care suprafaţa de proiecţie este un con tangent sau secant la glob. P. conică Lamberi P. perspectivă cu con secant la glob. Este conformă şi reprezintă ortodromă ca o dreptă. Permite determinarea directă a drumului si a distanţei ortodromice, fiind practic echidistantă. începe să fie folosită în navigaţia pe ortodromă în locul hărţii gnomonice. P. echivalentă P. la care ariile de pe glob sunt proiectate proporţional. Se foloseşte la unele hărţi care indică distribuţia anumitor fenomene meteorologice. P. ecuatorială P. la care suprafaţa de proiecţie este tangentă la ecuator (căzui normai al P. Mercator). P. gnomonică P. perspectivă ia care se consideră că ochiul observatorului se află în centrul Pământului, iar suprafaţa de proiecţie este un plan tangent la glob, având proprietatea de a reprezenta ortodromă ca o linie dreaptă. P.G. este folosită la întocmirea hărţilor pentru navigaţia pe arc de cerc mare (ortodromă), a hărţilor folosite în navigaţia radiogoniometrică şi a hărţilor cu o scară mai mare de 1: 50 000. P. Mercator P. conformă, datând din sec. XVI, care reprezintă loxodroma ca o dreaptă. în căzui unei suprafeţe de dimensiuni reduse este practic ortomorfică. Frecvent folosită la întocmirea hărţilor marine, P.M. nu este perspectivă; ea se poate obţine numai prin calcul, deformând o P. cilindrică, prin trasarea paralelelor de latitudine la o anumită distanţă de ecuator; i/. latitudine crescândă. Deşi deformează foarte mult ariile, hărţile în P.M. pot fi folosite până la paralelul 60°, adică în mările în care se navigă în mod frecvent. P. Mercator oblică P. la care axa lumii este înclinată în raport cu axa cilindrică iniţial de proiectat. Se foloseşte la întocmirea unor hărţi ale oceanelor; cilindrul de proiecţie este tangent la un cerc astfel ales încât să poată reprezenta drumul dintre două continente. Meridianele şi paralelele nu sunt riguros perpendiculare, având o uşoară curbură, dar erorile sunt practic nule. P. Mercator transversală P. la care axa cilindrului primitiv formează un unghi de 90° cu axa lumii. Se foloseşte la întocmirea hărţilor cereşti şi hărţilor zonelor polare. P. perspectivă P. ce se poate efectua prin mijloace geometrice, adică alegând un punct pentru ochiul observatorului şi o suprafaţă pentru proiectare. P. polară P. la care planul de proiecţie este tangent la pol. Se foloseşte la întocmirea hărţilor zonelor polare. Proiecţie stereografică P. perspectivă pe un plan tangent la glob, ochiui observatorului aflându-se la antipod. Se foloseşte ia întocmirea hărţilor zonelor polare. P. terestră a unui astru Punct în care dreapta astru-centrui Pământului „înţeapă" sfera terestră; sin. punct subastrai. Proiecţie _ Proiecţii: V^vX\\\\\\y A - azimutală echidistantă; B - \xvX\\\ azimutală; C - Mercator oblică. C PROMONTORIU Proeminenţă spre mare a unui ţărm înalt, constituit din roci mai rezistente ia abraziune. PRORĂ Termen livresc folosit în literatura beletristică în loc de termenul consacrat prova, provă. PROROROCA Fenomen de tipul mascaretului, care are loc pe Amazon. PROSSINAGG, Carol (1898 -? n. Sibiu) Lt Comandor. A absolvit Şcoala de ofijeri în marina Austro-Ungară cu gradul de SLt (1918). fn 1919 a fost încadrat în Marina Militară Română. Având o foarte bună pregătire profesională în domeniile navigaţie, arme sub apă şi electricitate a îndeplinit diferite funcţii la Divizia de mare, Divizia de Dunăre, Apărarea Fixă maritimă ş.a. Căpitan în 1927, a fost încadrat la Şcoala navală unde a funcţionat ca profesor de navigaţie şi electricitate. A elaborat primul manual de navigaţie modernă (1933) şi cursuri de tactică a armelor marinei. A urmat Şcoala de observatori aerieni (1937). în 1 939 a fost admis ca ofiţer elev în Şcoala Superioară de Război. în 1940 în urma presiunilor autorităţilor hitleriste în legătură cu etnicii germani a trecut în marina militară germană unde va face parte din statul-major al Am. Donitz, comandantui flotei de submarine. PROTECŢIE Ansamblul măsurilor de ordin constructiv luate în scopul reducerii efectului armelor folosite de inamic. PROTECŢIE CATODICĂ Protecţie a corpului navei împotriva formării unei pile electrice între corpul de oţel al acesteia şi elicea de bronz, apa având rol de electrolit. în acest scop se aplică plăci de zinc pe opera vie pentru a forma o pilă puternică ce consumă placa de zinc, dar împiedică erodarea bordajului de oţel. PROTEST MC Act scris prin care comandantul navei ia atitudine împotriva persoanelor sau evenimentelor care ar cauza daune materiale sau morale navei, armatorului, echipajului sau caricului. P. de mare Comunicare scrisă, înmânată autorităţilor competente (căpitănia de port, consulatul ţării etc.) de către comandantul navei comerciale care a suferit o avarie, pierderi sau deteriorări de caric, pentru a lua atitudine împotriva părţii vinovate sau pentru a arăta că avaria este urmarea unui caz de forţă majoră. P.d.M. este însoţit de un extras din jurnalul de bord şi de declaraţia a cel puţin doi oameni din echipaj. Trebuie să fie depus, de regulă, în termen de 24 de ore de la sosirea navei în port. PROTEST DE AVARIE MC Act depus de comandantul navei la căpitănia de port sau la un tribunal, notariat ori consulat, în decurs de 24 de ore de la producerea unei avarii la bord în timpul operaţiunilor portuare sau al manevrelor de port, prin care face public cunoscut şi protestează împotriva reclamaţiilor ce i s-ar putea aduce pentru avariile cauzate navei, instalaţiilor de la bord sau mărfurilor. PROTEST EXTINS MC Act prin care comandantul navei completează protestul de mare iniţial privind un accident oarecare, pierderea sau avarierea navei sau a mărfurilor, depus în primul port de escală. Se depune la data şi locul ales de comandant, în funcţie de noile dovezi obţinute şi de modul de soluţionare a litigiului. PROVA (invariabil) Direcţia la bord şi în spaţiu corespunzătoare sensului normal de deplasare înainte a unei nave sau ambarcaţiuni (antonim pupa); ex.: „castel prova", „cabestanul este în prova comenzii", „se vede un far în prova", „vântul bate din prova". Nu are sens material, fiind întrebuinţat ca şi cuvintele drepta/stânga (un marinar nu spune „cabestanul este pe provă", ci „la prova"; poate spune însă „cabestanul este pe teugă", teuga fiind un obiect material). P. este un cuvânt de origine veneţiană intrat în limba română fie direct, fie prin intermediul limbii turce. întrebuinţarea sa corectă prezintă o mare importanţă pentru marinari. „La prova" înseamnă, de regulă, între cuplul maestru şi etravă, dar tot atât de bine înseamnă între porţiunea cilindrică (centrul navei) şi etravă. „în prova" are două sensuri: a) în afara navei, de ex. veghea va raporta „Fum în P."; b) înspre prova, când se precizează locurile obiectelor de la bord; se spune, de ex., că tunul 3 este în prova tunului 4, chiar dacă amândouă se află la pupa. Nu se foloseşte la plural; astfel, se spune că „Navele se leagă prova la prova", „tunurile prova", „blocul prova" etc. PRUT 415 PROVA-BABORD Direcţia la bord şi în spaţiu până ia infinit situată în sectorui prova al borduiui babord, între axul longitudinal al navei şi travers. PROVA-TRIBORD Direcţia la bord şi în spaţiu până ia infinit şi luată în sectorul prova al bordului tribord, între axul longitudinal al navei şi travers. PROVĂ Substantiv rar folosit în locul formei articulate prova, pentru a desemna partea din faţă a navei ca element de constructie; v. prova Unele forme de provă: 7 - de cargou; 2 - de cliper (la o navă de pasageri din sec. ai XlX-lea); 3 - de navă modernă de pasageri; 4 - cie distrugător ciasic; 5 - cu pinten (la o navă de luptă de ia sfârşitul sec. XiX şi începutul sec. XX); 6 - tip lingură (ovoidală); 7 - înclinată; S - de spărgător de gheaţă („Maier"). PROVĂ CU BULB V. bulb. PROVĂ CU CHIBRĂ v. ghibră. PROVĂ DREAPTĂ La care etrava este perpendiculară pe suprafaţa apei. PROVĂ MAIER Provă cu etrava convexă spre exterior. PROVIDENCE Oraş-port în NE SUA, centru ad-tiv ai statului Rhade Island, cca 250 mii loc. important port maritim situat pe ţărmul G. Narragansett la Oc. Atlantic. Centru industrial. Ind. chimică, constr. de maşini, ind. uşoară. Pescuit. Şantiere navale. PRUND Teren constituit din pietriş şi nisip aluvionar; prundiş pietriş de pe fundul apelor. Este compus din pietre mici rotunjite. PRUNDOAIE Insule plutitoare de stuf. PRUT Râu, afl. stg. al Dunării la 15 km E de Galaţi; lung. 953 km (dintre care 716 pe terit. României). Supr. bazinului hidrografic 27,5 mii km2; izv. de pe versantul de NE al Carpaţilor Păduroşi (Ucraina) şi formează graniţa dintre România, Ucraina şi Rep. Moldova. Acolo unde trece prin zone deluroase se formează praguri. Blocat de gheţuri, în iernile geroase, în dec.-mart. Afl. pr. Jijia, Bahlui. în lunca sa sunt aşezate oraşele: Ko-lomâia, Cernăuţi (Ucra- ina), Ungheni (Rep. Moldova). Navigabil pe cursul inferior pentru ambarcaţiuni mici. PRUT fl. Manevră de plecare cu ajutorul unei parâme de prut, dată în Direcţia JvInţuM Djrect|a —^qjrehtului PUERTO CABELLQ___________________________________________ 416 bordul din afară, de la prova la pupa şi la o baba de pe mal. Punând maşina înainte, nava întoarce sub efectul curentului ❖ „A face P." A executa manevra cu semnificaţia de mai sus. PUERTO CABELLO Oraş-port în N Venezueiei. Este situat într-un golf pătruns adânc în uscat din M. Caraibilor, accesibil tuturor claselor de nave. Lung. frontului de cheuri 5 km cu ad. până la 18 m. Traficul anual de mărfuri cca 5 mii. t. Export: prod. petroliere, cafea, cacao, tutun, piei, esenţe de lemn preţios. Şantierele navale dispun de 2 docuri uscate, cale de lansare şi ateliere care pot asigura reparaţii. Important combinat petrochimic. PUERTO LA CRUZ (în sp. Oraşul crucii) Oraş-port în E Venezueiei (statul Anzodteguy) la M. Caraibilor. Cca 80 mii loc. Port important, specializat în exportul de petrol care vine prin conducte de la zăcămintele din Los Mercedes, Oficina şi Usepin. Importante rafinării de petrol. PUERTO RICO (Porto-Rico până în 1932). Ins. în M. Caraibilor (Arh. Anti lele Mari). Teritoriul statului Puerto Rico, liber asociat al SUA unde sunt aplicate legile locale şi cele ale SUA. Supr. 8,9 mii km2 (inel. insulele din apropiere: Mona, Culebra ş.a.). Cca 2,8 mii. loc.; relief muntos cu aLt max. de 1 338 m şi câmpii litorale înguste. Climă tropicală maritimă bântuită adesea de taifunuri. Temp. med.: +24°- +28° C. Expl. de minereu de fier, mangan; ind. metalurgică, rafinării de petrol. Culturi de trestie de zahăr, cafea, banane, citrice, manioc ş.a. Dezvoltate ind. zahărului, prod. de rom, ţigări. Centru ad-tiv: San Juan. ist. Descoperită de Cr. Columb în 1493. Cucerită de spanioii. în timpul războiului hispano-american (1898) ins. a fost ocupată de trupele SUA, fiind inclusă în terit. american. Din 1952 este „stat asociat cu SUA". PUERTO RICO Groapă abisală în Oc. Atlantic în N ins. cu acelaşi nume. Se întinde pe o lungime de 1 200 km, de-a lungul crestei submarine a Antilelor. Ad. 9 218m. (cea mai mare adâncime din Oc. Atlantic). PUGET SOUND Golf din Oc. Pacific la ţărmul de NV al Americii de Nord. Pătrunde în interiorul uscatului pe o distanţă de 120 km; lăţimea la intrare 60 km; ad. până la 240 m. Ţărmuri înalte, acoperite de păduri şi adânc crestate. Oferă condiţii favorabile bazării navelor. Dinspre ocean întrarea în g. este protejată de Ins. Vancouver. Pr. porturi: Seattle, Tacoma. PUI Cea mai mică ambarcaţiune de la bordul unei nave. Este acţionată de un singur om (care, de regulă, se foloseşte de vâsle) şi poate lua la bord 1-2 pasageri. Pe Pui navele mici asigură legătura cu malul pentru perioada de staţionare la ancoră. Pe navele mari se foloseşte la lucrări în afara bordajului. PUITOR DE ESTACADE Navă specială pentru transportul şi amplasarea de obstacole (obstrucţiuni) plutitoare şi/sau subacvatice în scopul interziceri accesului necontrolat în anumite raioane de litorai. Poate fi vorba de plăşi antisubmarine, şcondri cu ţepi (pentru oprirea vedetelor de asalt) sau alte materiaie (bare de lemn, metai, beton armat etc.), care se dispun la intrarea în rade şi porturi, pe sub poduri etc. Obstrucţia se mai poate reaiiza şi din ianţuri întinse între flotoare ancorate pentru a împiedica înaintarea obiectelor plutitoare (mine derivante etc.) lansate de inamic. PUITOR DE MINE mii. Navă destinată executării minărilor pe mare sau pe un curs de apă. Caracteristici: depl. până la 10 000 t; vit. 10-20 Nd; 100-500 mine (în funcţie de gabaritele minelor), IV—IX tunuri de 100-150 mm şi tunuri uşoare antiaeriene. PUITOR DE PLĂŞI mii. Navă destinată punerii piăşilor antisubmarine de poziţie şi de semnalizare ia intrările în rade, porturi ş.a. locuri. Pentru a manevra uşor plăşi le, pupa navei este înclinată şi prevăzută cu o bigă cu o capacitate de cca 7,5 t, precum şi cu dispozitive mecanice. Caracteristici: depl. 500-3500 t; vit. 8-20 Nd; tunuri: ll-IV/1 20 mm, V-X/57 mm. PULVERIZATOR DE FUMIZARE înv. Pulverizator de păcură montat la o căldare pentru a produce o ardere incompletă, cu fum mult, în scopul mascării prin furnizare. PUMN DE MAIMUŢĂ împletitură făcută la capătul unei bandule pentru a o îngreuia. "t® Pumn de maimuţă PUNCHEON MC Butoi cu capacitatea de 327 I. Se pot aşeza patru panioluri în stivă. PUNCT 1. Poziţie a unei nave pe hartă, exprimată, în largul mării, prin latitudine şi longitudine, iar în cazul navigaţiei costiere, prin relevări la repere de la uscat sau prin alte metode. P. adevărat P. obţinut prin mijloace astronomice, prin procedee de navigaţie costieră sau prin mijloace electronice. P. amfidromic P. de amplitudinea zero al mareei. P. estimat P. obţinut prin estimă. P. estimat/auxiliar P. apropiat de P. estimat, ce se ia ca bază pentru calcularea înălţimii aştrilor. P. de apropiere maximă P. aflat pe direcţia mişcării relative, în care distanţa între două nave este minimă. P. de depărtare v. depărtare P. de destinaţie P. final în care va Macedonia Maldive Maroc Micronesia Noua Zeelandă Panama Polonia Portugalia Quatar România Rwanda Rusia Salvador Spania Suedia Taivan Tonga menistan Ungaria Vatican Sa6 Tom£ şi Principe Saint Vincent şi Grenadine Seycheles Slovenia Tanzania Trinidad Tobago Tuvalu * Uruguay Sri Lanka Statele Unite ale Americii Surinam Venezuela San Marino Singapore Togo C* Turcia Vietnam Yemen ancora sau va acosta nava. P. de sosire P. în care nava poate lua primele relevmente optice la uscat, după terminarea unei traversade. o „A face punctul": a) A face calculele necesare determinării punctului; b) arg. A stabili situaţia „A pune P." A trasa pe hartă două liniuţe perpendiculare una pe alta ia intersecţia cărora se află P. „A scoate un P." A scoate de pe hartă latitudinea şi longitudinea unui P. „A transporta un P.": a) A trece un P. de pe o hartă pe alta; b) A face un P. în momentul dat, ţinând seama de drumul şi distanţa parcursă de la un P. anterior. 2. Porţiune de dimensiuni reduse, nedeterminată cu precizie, a malului Dunării sau mării, care are o denumire proprie, de multe ori străveche, deşi din punct de vedere geografic nu se distinge prin nimic de restul malului. 3. sin. cart (3). Distingem: P. cardinale, P. intercardinale. P. interintercardinale şi P. cu „la"; v. roza vânturilor. 4. sin grad; este folosit în comenzile referitoare la unghiul de cârmă, de ex., „Cârma 10 P. dreapta" Gradul se foloseşte numai în comenzile ce se referă la drum, de ex., „vino 10° la dreapta", ceea ce înseamnă a pune cârma la dreapta până se schimbă de drum cu 10°. P. subastral sin. proiecţia terestră a astrului. P. sublunar Proiecţia terestră a Lunii. P. subsolar Proiecţia terestră a Soarelui. P. tomnai Intersecţia eclipticei cu ecuatorul ceresc, prin care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece din emisfera nordică în cea sudică; sin. primul punct din Libra. P. vernal Intersecţia eclipticei cu ecuatorul ceresc, prin care Soarele, în mişcarea sa aparentă anuală, trece din emisfera sudică în cea nordică. în prezent P.V. se află în constelaţia Pisces, dar în epoca în care a fost determinat se afla în Aries, de unde îi provine şi denumirea de primul punct din Aries. Punctul navei: 7 - punct de plecare; 2 - punct de depărtare; 3 - linia drumului adevărat; 4 - drum pe deasupra fundului; 5 - cap; 6 - punct de destinaţie; 7 - punct de sosire. PUNCT DE COMANDĂ mii. Loc la bordul navei, din care comandantul conduce acţiunile de luptă, lupta pentru vitalitate etc. şi care este prevăzut cu mijloacele de legătură corespunzătoare. PUNCT GIRATORIU Punct al navei, al cărui vector viteză în cursul unei întoarceri este în permanenţă tangent la curba de giraţie. La mers înainte P.G. se află spre prova, iar la mers înapoi spre pupa. PUNCTUL CEL MAI PROBABIL Punctul în care se estimează că se află nava, atunci când rezultatele obţinute prin procedee de navigaţie sunt diferite. PUNE {în expr.) P. capul pe A lua drumul către, a se dirija către. P. chila A începe construcţia unei nave. P. la post A pune o piesă, un obiect etc. la locul său. P. ________________________________________________PUNTE 417 cârma A acţiona asupra cârmei pentru ca pana acesteia să facă un anumit unghi cu axa navei. P. în pană A face ca nava să ia poziţia de pană. P. capotul pe eiice arg. a face o treabă imposibilă sau inutilă. P. maşinile înainte/înapoi A pune telegraful maşinii înainte/înapoi. P. maşina A acţiona maşina navei. PUNE PE USCAT A lovi fundul apei cu nava, de regulă neintenţionat. Nava poate fi pusă pe uscat şi intenţionat, în caz de avarie, pentru a o salva; sin. şi aruncare ia coastă. PUNTAL sin. ponţii (2). PUNTALARE sin. pontiiare. PUNTAT Prevăzut cu o punte. PUNTE Platformă orizontală a corpului navei sau a unei suprastructuri. P. are o curbură care permite scurgerea uşoară a apei în borduri, -o „Pe P." Pe covertă, pe puntea principală etc. P. centru ist. P. principală între arborele trinchet şi arborele mare. P. continuă P. care se întinde pe toată lungimea navei. P. cuirasată mii. P. din cuirasă, care se află sub P. principală şi acoperă părţile vitale ale navei. De regulă, există după P.C. una mai subţire (P. de schije), de care se sparg obuzele sau bombele, şi alta mai groasă, situată sub prima. P. de adăpost P. uşoară situată deasupra covertei, care serveşte ca adăpost împotriva razelor solare şi intemperiilor. P. de bord liber v. bord liber. P. de manevră P. uşoară situată deasupra P. principale (de rezistenţă). P. de promenadă P. folosită de pasageri pentru promenadă. P. de remorcă Plaja pupa a unui remorcher, peste care se întinde remorca. P. de rezistentă P. care sporeşte rezistenţa corpului navei. P. descoperită P. bătută de vânt şi, eventual, de mare. P. de schije v. P. cuirasată. P. de semnale P. legată uneori cu P. comenzii, pe care sunt instalate proiectoarele, chesoanele cu pavilioane etc. P. de tonaj P. superioară ia navele cu cel mult două punţi şi P. a doua, începând de ia chilă, la celelalte nave, P. de zbor P. de pe care decolează şi pe care apuntează avioanele şi elicopterele. P. etalon P. care acoperă comanda şi pe care se află compasui etalon. P. inferioară: a) Platformă sub P. principală; b) ist. Pe vechile nave de linie cu vele, platformă sub P. mijlocie; c) Pe portavioanele mari, a şasea P. începând de sus. P. însorită Pe navele mari de pasageri, P. parţială destinată plimbărilor sau odihnei la soare. P. împănată P. din lemn la care, după călăfătuire, se întroduc în harmuz şipci de tec, mahon etc. P. intermediară sin. întrepunte. P. mijlocie: a) ist. Pe naveie de linie cu vele din sec. XIX, platformă de sub P. principală; b) Pe portavioaneie mari, a cincea P. începând de sus. P. oblică mii. Pe portavioane, porţiune a P. de zbor ce iese în afara bordului, mărind spaţiul de pe care decolează avioanele. P. parţială P. ce se întinde pe o anumită porţiune a navei. P. principală: a) P. continuă de rezistenţă, situată la înălţimea cea mai mare; sin. covertă; b) ist. în ultima perioadă a navelor cu vele, platformă situată imediat PUNTE DE ÎNCĂRCARE 418 sub P. superioară. P. rasă P. continuă pe care, cu excepţia castelului centrai, nu există alte suprastructuri. P. ridicată P. supraînălţată la pupa pentru recuperarea spaţiului. P. Shelter Platformă situată imediat deasupra P. superioare, acoperind o structură fără deschideri în borduri, dar având o deschidere de tonaj (puţ de tonaj) care poate fi în permanenţă închisă (Shelterdeck închis) sau deschisă (Shelterdeck deschis); v. marcă de tonaj. P. tendă P. uşoară pe navele de pasageri, folosită ca adăpost împotriva razelor solare. Din punct de vedere funcţional distingem: P. amiralului Pe navele mari. P. pe care se află amiralul împreună cu statul său major. P. bărcilor P. pe care se află ambarcaţiunile de salvare. P. calei Ultima P. de pe fundul navei. P. comenzii P. pe care se află comanda. P. dunetei P. care acoperă duneta. P. galeriilor A doua P. de sus a unui portavion mare. P. hangarelor P. pe care se află hangarele pentru avioane. P. platformelor: a) Pe portavioanele mari, a şaptea P. începând de sus, adică imediat deasupra P. calei; b) Pe navele mari de război, P. pe care se reazemă barbetele turelelor. P. superioară: a) sin. P. principală, covertă; b) Pe vechile nave de linie cu vele, platformă continuă deasupra P. principale. P. suprastructurii P. ce limitează în sus o suprastructură. P. teugii P. ce acoperă teuga. P. tunurilor P. pe care sunt instalate turele sau.tunuri; sin. P. platformelor. PUNTE DE ÎNCĂRCARE Separaţie rezistentă între două rânduri de vehicule ambarcate pe navele specializate în astfel de transporturi. PUNTE FALSĂ Separaţie rezistentă între două pani-oluri de butoaie. PUNTE HELIPORT Punte destinată decolării şi apuntării elicopterelor. PUNTE DE TONAJ MC Puntea continuă etanşă care acoperă spaţiul interior (volumul principal corespunzător tonajului) al navei. La această punte se măsoară lungimea de tonaj. La navele cu trei punţi este puntea superioară, la toate celelalte este a doua punte continuă considerată de jos în sus. PUNTIRE Structură având forma unei punţi incomplete, dar de dimensiuni foarte mici, la prova sau pupa unei ambarcaţiuni mari. PUNTIST Marinar care face serviciul pe puntea navei, spre deosebire de mecanic care face serviciul la maşini. PUPA (invariabil) Direcţia la bord şi în spaţiu corespunzătoare părţii din spate a unei nave sau ambarcaţiuni (antonim prova); se spune: „arborele pupa", „torpila a trecut prin pupa", „uscatul a rămas în pupa". PUPA-BABORD Direcţia la bord şi în spaţiu până la înfinit, situată în sectorul pupa al bordului, babord între axul longitudinal al navei şi travers. PUPA-TRIBORD Direcţia la bord şi în spaţiu până la înfinit, situată în sectorul pupa al bordului tribord, între axul longitudinal al navei şi travers. PUPĂ Partea terminală spre pupa a unei nave ce poate avea diferite forme. {v. fig.). Termen rar folosit îm locul formei articulate pupa pentru a desemna partea din spate a navei ca element de construcţie. © i i / A / / =1 X .A SV'" •/ r- i/ Rigiă autocap: 1 - Nord; 2 - drum. RIGLĂ BYGRAVE Riglă de calcul elicoidală servind la calcularea înălţimii aştrilor prin descompunerea triunghiului sferic de poziţie cu ajutorul unei perpendiculare duse din zenit pe latura opusă. Este folosită în special în navigaţia aeriană, precizia sa fiind inferioară celei necesare în navigaţia pe mare. RIGLĂ CRAS v. Cras, riglă. RIGLĂ DE CALCUL NAUTICĂ Riglă circulară pentru rezolvarea problemelor de timp-distanţă-viteză. Riglă de calcul nautică RIGLĂ DE DISTANŢĂ Instrument nautic compus din două rigle articulate, având gradaţia zero comună, cu ajutorul căreia se pot trece pe hartă simultan distanţele până la două obiecte de la uscat pentru a face punctul. RIGLĂ HOEY Riglă brevetată, asemănătoare riglei autocap. RIGLĂ WEEMS Riglă brevetată, asemănătoare liniilor paralele cu rulou. RIJEKA (it. Fiume) Oraş-port în Croaţia situat ia ţărmui G. cu acelaşi nume din M. Adriatică. Lung. frontului de cheuri 4 km cu ad. pană la 9 m. La 5 Mm Riglă de distanţă de port, în baia de ia Bakar, unde ad. sunt de 15,5 m, sunt amenajate cheuri pentru încărcarea/ descărcarea navelor cu o capacit. de peste 100 mii t, transportoare de cărbuni, minereuri şi alte mărfuri în vrac. Portul este specializat în traficul de materiale lemnoase, prod. petroliere, cereale, minereuri, cărbuni, mărfuri generale. VolumuJ traficului anual de mărfuri cca 15 mii. t. O cotă importantă o constituie traficul de mărfuri din ţările care n-au ieşire la mare (Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia). Şantierele navale asigură reparaţia tuturor claselor de nave. RIN (Rhin, Rhein) Fluviu navigabil în V Europei (trece pe terit. Elveţiei, Franţei, Germaniei şi Olandei). Se formează în Alpii Lepantini (Elveţia) prin confluenţa râurilor Vorderrhein şi Hinterrhein, trece prin L. Constanţa şi se varsă printr-o deltă în M. Nordului. Lung. de la confluenţa celor două râuri 1162 km; de la izv. R. Vorderrhein 1230 km; supr. bazinului 251,8 mii km2. Pe fluviu şi afluenţii săi se află unele din cele mai importante centre industriale ale Europei: Duisburg, Essen, Dusseldorf, Dortmund, Koln (Germania), Rotterdam, Utrecht, Arnhem (Olanda), Strasbourg, Nancy (Franţa), Basel, iar Schaffhausen (Elveţia). Accesibil pentru navele mari de la vărsare până la or. Basel, iar pentru navele mici încă 44 km spre amonte. Pr. porturi: Duisburg, Mannheim, Ludwigshafen am Rhein. RIN-MAIN-DUNĂRE, Canalul ~ Canalul denumit şi „Canalul Europa", conceput să facă parte din sistemul de canale ce leagă M. Neagră de M. Nordului. Construcţia a început pe teritoriul Germaniei în 1921 iar lucrările, realizate în etape, au durat peste 30 de ani. Prevăzut să deservească 11 ţări. Deschiderea oficială a C. a avut loc la 21 sept. 1992. Pe traseul Bomberg- Nurnberg-Kelheim, C. are o lungime de 171 km, prevăzut cu 16 ecluze. Cheltuelile de construcţie s-au ridicat la 4 miliarde de mărci. Ideia C. s-a născut încă de pe timpul domniei lui Carol cel Mare (784-814). RIO DE JANEIRO Oraş-port şi BMM a Braziliei la Oc. Atlantic. Cca. 4,5 mii. loc. Supr. portului 77 km2; ad. la intrarea în port 12-16 m; lung. frontului de cheuri 10 km, cu ad. până la 12 m. Navele de mare tonaj sunt descărcate în radă cu ajutorul barjelor. Traficul anual de mărfuri cca 18 mii. t. Import: petrol, produse petroliere, cărbuni, metale neferoase, prod. chimice, ciment, automobile, prod. industriale. Export: minereu de fier, bumbac, cafea, fontă, diamante, carne. în port pot fi operate simultan 50 de nave. Terminale speciale pe containere, nave Ro-Ro, nave de pasageri. Şantiere navale cu 8 docuri uscate, _____________________________________________RQ-RQ 435 3 docuri plutitoare şi Arsenalul Marinei, unde se construiesc fregate, distrugătoare şi se repară PA. Academie militară maritimă. Aeroport internaţional. RIO DE LA PLATA v. La Plata. RIO GRANDE (port Marele Fluviu) Oraş-port în SE Braziliei (statul Rio Grande do Sui) situat în iaguna Patas (considerată eronat de primii europeni care au ajuns în zonă în sec. XVI, drept un mare fluviu, de unde se trage şi denumirea oraşului). Cca 100 mii loc. Important centru industrial în care s-a dezvoltat ind. constructoare de maşini, textilă, a zahărului, de prelucrare a lânei. Pescuit. Export: produse de carne, cereale, lână, citrice, tutun, conserve de peşte, întemeiat în 1 737. RIO GRANDE (denumire în SUA iar în Mexic Rio Bravo del Norte) Fiuviu în America de Nord (SUA şi Mexic). Izv. din M-ţii Stâncoşi şi se varsă în G. Mexic. Lung. 2870 km; supr. bazinului 570 mii km2. Graniţă comună între SUA şi Mexic în aval de or. El Paso. Pe cursul superior sunt numeroase praguri şi cascade. Irigaţii pe cursul inferior. Seacă pe unele porţiuni în anii secetoşi. Navigabil pentru navele de mic tonaj până la or. Precidio. Traversează oraşele: El Paso (SUA) şi Ciudad-Juares (Mexic). RIONDA ist Trincă temporară folosită la vânt din pupa pe navele cu velatură aurică (termen folosit în ţara noastră în prima jumătate a sec. XIX).) RIO NEGRO 1. Fluviu în Argentina (N Patagoniei) format prin confluenţa Râurilor Neuquen şi Lima. Lung. 1000 km; izv. din M-ţii Anzi, parcurge o câmpie secetoasă din N Patagoniei şi se varsă în Oc. Atlantic printr-un estuar. Navigabil pe unele porţiuni. Irigaţii, hidrocentrală. 2. Râu în America de Sud (NV Braziliei şi Columbia), afluent stg. al Amazonului. 2300 km. Izv. din Preanzii columbieni şi curge printr-o vale mlăştinoasă, cu numeroase insule. Unit prin R. Casiquiare cu Orinoco (model clasic de bifurcaţie a râurilor). Navigabil cca. 1000 km. Pe terit. Columbiei se numeşte Guainia. RISC SPECIAL MC Risc ce iese din sfera obişnuită a „riscurilor de mare". în această categorie intră riscul de război, de revoltă, de jaf etc. Asigurarea contra unor asemenea riscuri se efectuează printr-o clauză complementară înscrisă în poliţa de asigurare obişnuită. RISCUL ÎNCĂRCĂTORULUI MC Riscul pe care şi-l asumă încărcătorul pe timpul transportului unor mărfuri pe mare. RIVERAN Situat pe malul unei ape sau străbătut de un curs de apă. RO-RO (Prescurtare a expresiei engleze Roii on-Roll off) Navă destinată transportului vehiculelor cu roţi sau şenile etc., încărcate cu mărfuri. Prezintă avantajul că reduce timpul necesar încărcării/ descărcării, operaţiune ce se efectuează prin intermediul unor rampe care se lasă pe cheu, în borduri sau în prova. Nava poate lua la bord şi containere încărcate în remorci. ROATĂ CU ZBATURI 436 ROATĂ CU ZBATURI Roată montată în borduri sau la pupa navei şi folosită ca propulsor; pentru împingerea apei în timpul rotirii se utilizează zbaturi dispuse periferic pe circumferinţa roţii. în prezent pot fi întâlnite doar la unele nave fluviale. ROBINSON v. cârlig. ROBOT SUBMARIN PENTRU NEUTRALIZAREA MINELOR Instalaţie autonomă de la bordul unei nave dragoare. Robotul este prevăzut cu hidrolocator, încărcături explozibile de neutralizare şi cu ancore. Este alimentat şi controlat de pe nava-dragoare printr-un cablu. Robotul este acţionat prin telecomandă cu semnale acustice. Sistemul este folosit pentru localizarea, identificarea şi neutralizarea minelor, folosind încărcăturile explozibile de distrugere; sin. robot subacvatic telecomandat. ROCARNITĂ Dispozitiv compus dintr-un inel ce alunecă pe un catarg de barcă, având un cârlig la partea inferioară pentru ochiul vergii velei şi un ochi la partea superioară la care se prinde funga. ROD Rangă (termen folosit uneori de muncitorii de port). RODANŢĂ Armătură metalică ce 3 serveşte la protejarea unui ochi la Rocarniţă: capătul parâmei sau a unui ochi pe o 1 ~catar8; parâmă; poate fi rotundă, în inimă, triunghiulară, cu inele sau cu za. R. cu sfârc R. în ochiul unui sfârc. R. încârligate Două R. trecute una prin alta. Rodanţe: A - în inimă cu inel; B - rotundă; C - cu inimă plină. RODCOS Casa roţii/zbaturilor la navele cu zbaturi; v. şi VAZULIN. RODGERS înv. Tip de ancoră cu traversă având la capete câte un ochi. RODOS (Rhodos) 1. Ins. grecească din M. Egee, cea mai mare ins. din Arh. Sporadeie de Sud, situată în apropierea ţărmului Asiei Mici. Supr. 1404 km2; cca 80 mii loc. Relief deluros, alt. max. 1215 m (Vf. Ataviros). Culturi de cereale, viţă de vie, măslini, citrice, tutun. De-a lungul ţărmului sunt păduri de pin, chiparos, stejar şi vegetaţie de maquis. Pescuit. 2. Pr. oraş de pe ins. R., port la M. Mediterană. Cca 35 mii loc. Ist. în Grecia Antică, centru comercial şi putere maritimă (sec. V-II Î.Hr.). întreţinea legături comerciale în M. Neagră. în sec. I a fost ocupat de romani, apoi de bizantini, turci (din 1522) şi de italieni în 1912 în timpul războiului italo-turc. în 1947, în urma Conferinţei de Pace de ia Paris, a fost redat Greciei. ROJESTVENSKII, Zinovii Petrovici (1848-1909) Viceamiral rus. A absolvit Şcoala Navală (1870) şi Academia de Artilerie (1873). Participant la războiul ruso-turc din 1877-1878. Din 1903 este şeful Statului-Major General al Flotei ruse. Adept al flotei de Cr. grele şi al concepţiei de a câştiga războiul printr-o luptă navală decisivă. în războiul ruso-japonez (1904-1905) a comandat escadra a 2-a din Oc. Pacific, cu care a efectuat o spectaculoasă traversadă din M. Baltică până în Extremul Orient pentru a veni în ajutorul escadrei de la Port Artur. Marşul escadrei a durat 7 iuni în condiţii complexe. Fiind atacată în Str. Tsushima de flota japoneză, condusă de amiralul Togo, a suferit o grea înfrângere. R. a fost grav rănit în luptă şi luat prizonier. Considerat vinovat de înfrângerea de la Tsushima, urma să fie judecat, dar fiind grav rănit a fost achitat. ROGOJINĂ (ŢOL DE SEPARAŢIE) împletitură din papură sau paie de orez, ori ţesătură rară din materiale fibroase, folosită la separarea diferitelor categorii şi partizi de mărfuri şi protejarea lor contra umidităţii pe timpul transportului în magaziile navei. ROL 1. Document în care se înscriu posturile fiecărui om din echipaj şi ale pasageruior în diferite situaţii; de ex., R. de luptă, R. de incendiu, R. de avarie, R. de gaură de apă, R. de curăţenie, R. de bărci, R. de manevră etc. ROL DE BARCĂ Document organizatoric intern la bord, care cuprinde repartizarea nominală a întregului echipaj în bărcile şi plutele de salvare în cazul abandonării navei. ROL DE ECHIPAJ Document în care sunt înscrise toate persoanele ce fac parte din echipajul navei. ROLURILE DE LA OLERON ist. Cod de drept maritim care datează din sec. XI—XII; originar din insula Oleron (Franţa); sin. judecăţile de la Oleron. ROMAN, August (1892-1984 n. Buzău) Contraamiral. Absolvent al Academiei Navale din Livorno (Italia) cu gradul de Slt. (1914). în primul RM ambarcat ca ofiţer la bordul Mon.„Brătianu", participă cu nava la bătăliile de la Turtucaia şi Raşova (1916) şi ca ofiţer de legătură pe lângă divizionul de canoniere ruseşti ce făceau parte din flota de operaţiuni româno-rusă. în perioada interbelică îndeplineşte funcţii de comandă pe distrugătoare şi canoniere. în 1925-1926 urmează cursurile Şcolii Navale de Război din Paris. Primul comandant al navei-şcoală „Mircea" (II) pe care o aduce în ţară din Germania (1939) şi cu care execută prima campanie de instrucţie cu elevii Şcolii Navale şi Şcolii de maiştri. în al doilea RM a comandat escadrila de distrugătoare (1941-1942) în acţiunile din bazinul de V al M. Negre. Şef al Statului major a MM (1942-1943). Secretar general al SSM (1943-1944) cu gradul de CAm, comandant al Forţelor navale maritime (1944) apoi Ministru Subsecretar de Stat pentru marină (1944-1945). Decorat cu Ord. Mihai Viteazul pentru fapte de arme. „ROMÂNIA" 1. ist. (fost „Prinţul Vogoride") Prima navă cu vapori (cu zbaturi) a marinei militare (1861). Numele de „România" i-a fost dat de domnitorul Alexandru loan Cuza, în memoria Unirii Principatelor. Caracteristici: depl. 1 30 t; L 35 m; B 4,80 m; d 1,10 m; armament uşor de artilerie. Nava, comandată de căpitanul A. Bărbieri, a participat la luptele de pe Dunăre în anii Războiului de Independenţă (1877-1878). 2. Vapor de pasageri şi poştă construit pentru SMR în Franţa la ŞN „Ateliers et Chantiers de la Loire" din St. Nazaire, intrat în serviciu la 10 apr. 1905. Caracteristici: depl. 4500 t; capacit. de încărcare 650 tdw; dim. 108,2 x 12,7 x 5,8 m; două maşini cu aburi 7200 CP; vit. 18,5 Nd. Nava a efectuat curse pe linia Constanţa-Constantinopol (Istanbul) Smirna-Alexandria. în primul RM a fost pusă la dispoziţia flotei ruse din M. Neagră unde, transformată în crucişător auxiliar port-hidroavioane, a participat la campania din 1916-1918. în perioada interbelică a reluat cursele pe linia orientală. în al doilea RM a fost închiriată marinei militare germane care a utilizat-o în M. Neagră ca puitor de mine şi ca navă-bază pentru VT. A fost scufundată de aviaţia sovietică la 15 mai 1944, în timpul evacuării trupelor germano-române din Crimeea. România (1) „ROMÂNIA" Prima asociaţie privată în domeniul transportului maritim constituită în dec. 1913 prin subscripţie publică. Entuziasmul cu care a fost întâmpinată ideea înfiinţării acestei societăţi şi valoarea subscripţiei (20 mii. lei, era o sumă considerabilă pentru acea vreme) au depăşit orice aşteptări. Preşedinte al Soc. „R" a fost ales reputatul ing. Anghel Saligny, iar Cezar Boerescu (chemat din SMR) - cjirector general. Consiliul de administraţie a decis să cumpere 4 cargouri, intenţionând ca în viitor să cumpere şi alte nave pentru Dunăre. Primele vapoare maritime cumpărate de noua societate au fost „Milcovul" (ex. „Mariston"), „Oltul" (ex. „Iriston"), ambele de 6500 tdw, „Şiretul" (ex. „Bahariston") şi „Jiul" (ex. „Ecaterini Matsoukis") de 5600 tdw, toate construite în ŞN englezeşti. Navele au fost înregistrate la căpitănia portului Brăila. Societatea „R" a funcţionat 20 de ani fără ajutorul statului, oferindu-i însă acestuia încasări ________________________________________________ROSKILL 437 anuale la buget sub formă de impozite în valoare de peste 16 mii. lei şi angajând în toată această perioadă echipaje româneşti. Lichidarea soc. s-a produs în 1935, când navele au fost vândute unor armatori străini. ROMB 1. Ansamblul şarturilor ce se află deasupra crucetei ambarcaţiunilor de sport, formând un romb. 2. fl., sin. trombă de vânt. 3. sin. cart (3). ROMLINE Companie de navigaţie maritimă înfiinţată la 9 mai 1990 cu sediul la Constanţa, prin divizarea companieie Navrom. în cadrul companiei funcţionează un departament specializat în transportul de marfă containerizată în porturi din M. Neagră, M. Egee, M. Mediterană şi M. Nordului. Alte nave au curse în China, India ş.a. Pe lângă activitatea principală privind transportul mărfurilor, Compania dispune de secţii speciale pentru întreţinerea şi exploatarea containerelor, întreţinerea mijloacelor de salvare, un grup de scafandri pentru reparaţii subacvatice ş.a. RON (fr. Rhone) Fluviu în Europa Occidentală (Elveţia, Franţa). Lung. 812 km, supr. bazinului 98 mii km2. Izv. din gheţarul cu acelaşi nume (20 km2) din Alipii Lepantini de la 1750 m alt. şi se varsă în G. Lion din M. Mediterană printr-o deltă de 1,2 km2. Pr. afluenţi: Saone, Isere şi Durance. Legat prin canale de Rin, Moselle şi Loara. Trece prin oraşele: Geneva, Lyon şi Avignon. Traficul pe,fl. este slab dezvoltat din cauza insuficientei regularizări a debitului. R. ocupă primul loc în Franţa în privinţa resurselor hidroenergetice. Hidrocentrale de 325 şi 300 kW. RONDOU întoarcere a u-nei nave cu 1 80° (termen folosit îndeosebi pe Dunăre). RONNE Qraş-port şi BMM a Danemarcei pe Ins. Bomholm din M. Baltică. Şenalul de acces în port are 80 m lăţime şi 9 m adâncime. Supr. portului 1,5 km2; lung. frontului de cheuri cca 2 km, cu ad. la cheu până la 8 m. Portul deserveşte, în general, navele de cabotaj, fiind legat şi prin linii de feriboturi cu porturile Copenhaga (Danemarca), Helsinki (Finlanda), Trawemunde (Germania), Malmo (Suedia). Traficul anual de mărfuri cca 1,5 mii. t. La 6 km SE de port se află aerodromul Ronne. ROSARIO Oraş-port în N Argentinei (prov. Santa Fe), situat pe Fl. Parana la 600 km de vărsarea în Oc. Atlantic. 1,5 mii. loc. Accesibil navelor maritime. Centru comercial şi industrial. Constr. de maşini, prelucrarea petrolului, ind. pielăriei, cărnii, laptelui, zahărului, uleiurilor vegetale. Export: carne, lână, porumb, grâu. Nod de comunicaţii. Aeroport. întemeiat în 1730. ROSKILL, Stephen (1903-?) Istoric şi teoretician militar naval britanic. Comandor (1944). Membru al Aca- 7 - şlep; 2 - remorcher; 3 - dană de şlepuri. ROSS____________________________________________________ 438 demiei britanice şi al Societăţii Regale de istorie. Aflat în serviciul flotei britanice în perioada 1917-1948. A deţinut funcţiile de ofiţer cu artileria, locţiitor al comandantului unei NL. Ofiţer în statul-major al flotei britanice (1939-1941), comandant pe Cr. „Leander" (1941-1944). Observator principal în timpul experimentării armamentului nuclear la atolul „Bikini" (1946). în 1949-1960, istoric oficial al Marinei britanice. Autor a numeroase lucrări de istorie militară, între care cea mai importantă este „Istoria acţiunilor de luptă pe mare în al doilea RM" („The War at Sea"), 3 voi. 1954-1961. ROSS, Marea - Mare de bordură din Oc. Pacific la ţărmurile Antarcticei între C. Adare şi C. Colbeck. Supr. cca 960 mii km2. Marea se află în întregime deasupra unei platforme continentale aflată la adâncimea medie de cca 500 m. Salinitatea 33,5-34,7%. Partea sudică este acoperită de un gheţar de şelf (gheţarul Ross). Partea de N este tot timpul acoperită de gheţuri plutitoare. Numeroase aisberguri. Temp. medie a apei iarna este sub -1° C, iar vara se ridică uneori la +2° C. De-a iungul gheţarului de şelf se deplasează un curent circular de suprafaţă în direcţia acelor ceasornicului cu o vit. de 1-3 Nd(1,85-5,56 km/h). Maree semidiurnă cu ampl. de 1,5 m. Staţiuni de cercetări polare ale SUA şi Noii Zeelande. Descoperită de exploratorul polar britanic James Ross în 1841-1842. ROSS, Sir John R. (1777-1856) 1. Explorator polar britanic. A condus două expediţii polare în căutarea Pasajului de Nord-Vest (1818 şi 1829-1833). Plecând cu două corăbii: „Isabella" şi „Alexander", a cercetat Arh. Arctic Canadian descoperind pen. căreia i-a dat numele Boothia Felix (numele sponsorului expediţiei). A ajuns la paralela 76°54' fără şă-şi atingă scopul propus. 2. Sir R. James Clarke (1800-1862) Navigator britanic în Arctica şi în Antarctica. A participat la a doua expediţie a unchiului său John R., stabilind poziţia Polului magnetic de N (1831). A condus expediţia britanică în Antarctica (1839-1843), plecând cu două nave special construite pentru navigaţia printre gheţuri („Erebus" şi „Terror"), descoperind Ţara Victoriei. A pătruns până la paralela 78° lat. S, dar a trebuit să se retragă din cauza Marii Bariere de Gheaţă (lungă de peste 700 km). De numele lui James R. este legată denumirea Mării Ross din Antarctica şi o str. din Oc. îngheţat de Nord situată între Pen. Butin şi Ins. King William (James Ross strait) din arh. canadian. ROSE, Alee Navigator solitar englez. în anul 1967, la vârsta de 59 de ani, parcurge la bordul iahtului „Lively Lady" o distanţă de mii de mile marine din Anglia în Australia şi înapoi. Pentru curajul şi tenacitatea sa a fost înnobilat. ROSTOCK Complex portuar din Germania situat la vărsarea Fl. Warnow în M. Baltică; se întinde pe cursul fl. pe o distanţă de 68 km. Cca 820 mii loc. Accesul în port se face pe un canal de 13 m ad. Complexul portuar se compune din trei părţi: portul vechi (pe malul st. al Fl. Warnow), avanportul care este şi suburbie a oraşului R. Warnemunde şi portul nou Rostock-Petendorf. Accesibil pentru navele cu un pescaj până la 11,6 m (în portul vechi-până la 6,4 m). Centru industrial: constr. de maşini agricole, utiiaj forestier, siderurgie, fabrică de prelucrare a peştelui. Traficul anual de mărfuri cca 18 mii. t. Import: min. de fier, lemn, petrol; export: maşini, cărbuni, săruri de potasiu. Şantiere navale. Aeroport. „ROSTOCK" Cargou ucrainean construit în Germania în 1973. La 2 septembrie 1991 în timp ce naviga pe Dunăre în aval, s-a scufundat pe canalul Sulina la mila 31, în dreptul localităţii Partizani, blocând circulaţia navelor. Caracteristici: 5657 tdw, dim. 11 7,9 x 1 8,60 x 6,92 m. în momentul scufundării avea la bord 4990 tone baloturi de oţel. Epava a fost ranfluată abia în 2005, după multe eforturi, cu mari cheltueli şi cu sacrificiul unor vieţi omeneşti (şi-au pierdut viaţa doi scandri, un englez şi un american). în 2005, o altă navă ucraineană a eşuat pe canalul Sulina, dar intervenţia promptă a autorităţilor române a evitat o nouă blocare a şenalului navigabil. ROSTOGOLIRE Ridicare sau coborâre a unui o-biect cilindric, folosind două parâme ce formează o parabuclă şi care au, eventual, contraparabucle de reţinere; v. şi parabuclă. ROSTRU ist. Pinten în prova cu care erau prevăzute navele de luptă în antichitate, pentru a spar- , _ contrapa?aT°ciă!7- pastică; ge bordajul navelor ina- 3-parabuclă mice. ROŞCA, Eugeniu (1884 - ? n. Galaţi) Viceamiral (1940). Absolvent al Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină (1904-1906) şi al Şcolii Navale Superioare (1910-1911). între 1911-1913 urmează cursurile Şcolii Superioare de Electricitate de la Berlin. A participat în primul RM în calitate de secund pe Mon. „Alexandru Lahovary" în luptele de la Turtucaia şi Raşova (1916); a fost rănit ia trecerea de la Isaccea (1917). în 1919 urmează cursurile Şcolii Superioare de Marină de la Paris. în 1924 este comandant al Ds. „Mărăşeşti" şi apoi al Forţelor Navale Maritime. Din iulie 1924 este comandant al grupului de canoniere, iar în 1933 devine şef de stat-major al MM. în 1940, comandant al MM, funcţie la care renunţă în urma unei boli grave, trecând în rezervă (1941). ROŞIE, Marea - Mare periferică a Oc. Indian situată între ţărmul de NE al Africii şi Pen. Arabiei, care comunică la S prin Str. Bab el-Mandeb cu Oc. Indian iar la N prin canalul Suez cu M. Mediterană. Supr. 460 mii km2, lung. 1932 km, lăţimea 250-305 km, ad. med. 491 m, max. 3039 m. Ţărmurile joase şi slab dantelate, în partea de N se află G. Suez şi Aquabah. Maree semidiurnă cu ampl. de 0,6-1,6 m. Temp. apei 32° C, salinitatea 32-42%o. Cea mai caldă şi mai sărată mare de pe glob. Pr. porturi: Suez (Egipt), Port Sudan (Sudan), Massawa (Etiopia), Jiddah (Arabia Saudită), Al Hudaydah (Yemen). în antichitate, numele M.R. provenea de la „oamenii roşii" (fenicienii), care locuiau pe ţărmurile ei. Cercetătorii contemporani susţin că numele vine de la culoarea roşie pe care o ia apa în lumina soarelui de la o algă microscopică (Trichodesmium Erythreum) ce acoperă fundul stâncos. Alţii susţin că roşul apei provine de la nisipul aruncat de vânt în apropierea coastei. ROTA Port şi BMM în S Spaniei situat în partea de N a Golfului Cadiz din Oc. Atlantic. Supr. acvatoriului 25 km2. Lung. frontului de cheuri 2,2 km. Baza poate adăposti simultan 26 de nave militare, inel. PA, şi este amenajată cu depozite de combustibil, staţie meteo, aerodrom. Şantier naval cu un doc plutitor unde pot fi andocate nave militare, inel. Ds. Din portul R. pleacă o conductă de aprovizionare cu combustibil a punctelor de bazare de la Torejon, Saragosa şi Moron. ROTARU, jipa (1941 n. Perişoru, Ialomiţa) Comandor, prof. univ. dr., istoric militar. Urmează cursurile Şcolii militare la Câmpulung Muscel, apoi la Sibiu (1959-1962), la absolvirea căreia este repartizat în Marina Militară, ca specialist chimist militar. De-a lungul anilor asigură diverse funcţii de comandant şi apoi politice în MM. între ani 1969-1974 urmează cursurile Facultăţii de Istorie—Filozofie, Secţia istorie, a Universităţii „Alexandru i. Cuza" din Iaşi şi, în anul 1978, devine asistent la Catedra de Istorie din Academia Militară. în anul 1988 obţine titlul de doctor în istorie. Profesor, Şef al Muzeului Militar Naţional (1988—1990; 1991-1995) şi al Muzeului Marinei Române (1995-1996), de unde este trecut în rezerva armatei. Autor şi coautor a peste 25 de volume de istorie militară între care se numără şi lucrări care tratează evenimente din istoria marinei române: Războiul submarin în Marea Neagră, 1941-1944. Acţiunile marinei Române (coautor, 1991); Blindatele Dunării. Prezentare generală a monitoarelor Marinei Române (coautor, 1992); Hidroaviaţia României (coautor, 1994); Marina Română în al doilea război mondial/Romanian Navy in World War II (album; coordonator, 1996); Glorie şi dramă: Marina Regală Română, 1940-1945 (coautor, 2000). ş.a. ROTTA, Antonio Pilot şi timonier calabrez care timp de patruzeci de ani a fost instructor de vele şi profesor de matelotaj pe bricul „Mircea". între ani 1913-1915 a funcţionat ca pilot cl. I pe crucişătorul „Elisabeta". După ieşirea din serviciu a bricului „Mircea (I)" care nemaifiind apt pentru navigaţia maritimă a fost dus la Galaţi în anul 1931, s-a retras la Vila San Giovani, oraşul său natal din Italia, mic port ce străjuieşte strâmtoarea Messina spre vest. înainte de a părăsi flota română a primit din partea reginei Maria ordinul „Coroana României" ca o recompensă pentru serviciile aduse marinei române. ROTTERDAM Cel mai important port şi BMM a Olandei situat în delta Rinului la 33 km de M. Nordului, de care este legat printr-un canal adânc. Accesibil navelor oceanice de mare tonaj. Cca 1,3 mii. loc. Portul are 50 de bazine în care pot fi operate simultan 300 de nave maritime. Lung. frontului de cheuri 57 km, cu ad. până la 32 m. Fluxul anual de nave: cca 30 mii nave maritime şi 25 mii fluviale. Important centru industrial şi comercial: rafinării de petrol (40 mii. t. anual); _________________________________ROZA VÂNTURILOR 439 construcţii de maşini şi maşini-unelte, metalurgia neferoaselor, ind. textilă, alimentară. Piaţă internaţională a cafelei, bumbacului, uleiurilor vegetale. Traficul anual de mărfuri cca 270 mii. t. (primul loc în lume), import: petrol, minereuri, cărbuni, cereale, cherestea; export: maşini şi utilaje, prod. chimice şi petroliere, îngrăşăminte minerale, prod. alimentare. Portul dispune de 5 bazine petroliere cu 68 de dane din care 14 destinate tancurilor petroliere de peste 280 mii t; 8 şantiere de construcţii şi reparaţii navale care dispun de 8 docuri uscate şi 25 plutitoare care asigură construcţia şi reparaţia navelor civile cu o capacit. de cca 500 mii tdw şi a celor militare, inel. PA. ist. Oraşul a fost întemeiat în sec. XIII. în al doilea RM (1939-1945) a fost puternic distrus, dar complet refăcut şi modernizat în perioada postbelică. ROTUNJIME Curbura unei vele în afară; i/. fig. croială. ROUEN Oraş în N Franţei (Normandia), port fluvio-maritim situat pe ambele maluri ale Fl. Sena ia 100 km de la vărsare şi 200 km de ia Paris. Cca 200 mii loc. Punct de transbordare a mărfurilor de pe navele maritime pe navele fluviale şi pe CF cu destinaţia principală Parisul. Centru industrial: ind. bumbacului, a lânei, siderurgică, de prelucrare a petrolului, prod. de aparataj electrotehnic, îngrăşăminte. Construcţii navale. Traficul anual de mărfuri cca 15 mii. t. Se tranzitează petrol, cărbuni, cherestea, prod. alimentare, vinuri. Capitala Normandiei din anul 911. ROZA VÂNTURILOR Desen reprezentând cele 32 de carturi ale compasului. începând de la Nord, acestea sunt următorarele: Denumiri Prescurtări Nord N Nord la Est N la E Nord-Nord-Est NNE Nord-Est la Nord NE la N Nord-Est NE Nord-Est la Est NE la E Est Nord-Est ENE Est la Nord E la N Est E Est la Sud E la S Est Sud-Est ESE Sud-Est la Est SE la E Sud-Est SE Sud-Est la Sud SE iaS Sud - Sud-Est SSE Sud la Est S la E Sud S Sud la Vest S la V Sud - Sud-Vest SSV Sud-Vest la Sud SV la S Sud-Vest SV Sud Vest la Vest SV la V Vest - Sud-Vest VSV Vest la Sud V la S Vest V Vest la Nord V la N Vest - Nord-Vest VNV ROZĂ__________________________________________________ 440 Nord-Vest ia Vest NV ia V Nord-Vest NV Nord-Vest ia Nord NV la N Nord - Nord-Vest NNV Nord la Vest N la V Nord N Marinarii scriu aceste carturi întotdeauna cu literă mare (din cauza importanţei lor), iar Vestul se scrie atât întreg cât şi prescurtat (V) adesea sub forma W pentru a evita confuziile cu alte prescurtări {de ex., V= viteză). A B C Roza vânturilor: A - chinezească; B - europeană (sec. XVII); C- modernă. ROZĂ 1. v. compas. 2. Desen pe o hartă marină, care constă din două cercuri concentrice gradate de la 0° la 360°, cercul exterior având diametrul de la 0° la 180° pe meridian (R. adevărată), în timp ce diametrul celui interior formează cu meridianul un unghi egal cu declinaţia magnetică pentru un anumit an (R. magnetică); acest ultim cerc este gradat uneori în carturi. R. serveşte la trasarea drumurilor şi relevmen-telor. 3. Reprezentare grafică cu gradaţii inegale, având în centru un radiofar, pe care se pot trasa direct relev-mentele radiogoniometrice. 4. Pe hărţile gnomonice, reprezentare grafică ce permite trasarea directă a drumului iniţial pentru navigaţia pe arc de cerc mare. Ţinând seama de sensul drumului, se uneşte latitudinea de plecare de pe curba E sau V cu punctul de pe dreapta din mijloc, a cărui latitudine corespunde cu cea a punctului în care ortodromă taie un meridian diferit cu 20° de meridianul punctului de plecare. Această dreaptă se transportă pe R. circulară unde se citeşte drumul iniţiai. RUDENCU, Corneliu (n. 1947 Constanţa) Amiral. Abvsolvent al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân" (1968), al Academiei de înalte Studii Militare (1977) şi al Colegiului Naţional de Apărare (1996). Ambarcat pe navele flotei militare a îndeplinit funcţiile de comandant de UL, de vânătoare de submarine, dragoare ş.a. în perioada 1990-1995 a fost şef de Stat major iar apoi comandant al brigăzii Fluvial-maritime, după care în anii 1995-1997 a comandat Flotila de Dunăre. între 1997-1999 devine locţiitor al şefului Statului major al Forţelor Navale şi respectiv adjunct al Şefului Statului major general. Investit în ian. 2002 în funcţia de şef de Stat major al Forţelor Navale s-a aflat la conducerea acestuia până în martie 2004 când a fost trecut în retragere la cerere. RUDOLF, Ins. ~ (Ţara lui Rudolf) Cea mai nordică ins. a Arh. Ţara lui Franz Joseph (Rusia) din M. Barents. Supr. cca. 300 km2; relief format din bazalturi cu alt. până la 461 m. Ins. este aproape în întregime acoperită de gheaţă. Denumirea ins. este dată de exploratorul polar austriac Julius Payer după numele prinţului moştenitor al Austriei Rudolf (1873). RUF 1. Suprastructură de dimensiuni mici. 2. în terminologia societăţilor de clasificare, construcţie puntată, închisă, cu deschideri în pereţi, aflată în raport cu unul din borduri la o distanţă mai mare de 4% din lăţimea navei. RUGEN Ins. aparţinând Germaniei situată în S Mării Baltice. Supr. 926 km2; cca. 100 mii loc. Relief de câmpie (depozite sedimentare) cu alt. până la 161 m. Climă temperată maritimă. Culturi de sfeclă de zahăr, cereale; creşterea animalelor. Pescuit. Legată de continent printr-un dig (CF, şosea) cu or. Stralsund şi printr-o linie de feribot cu Pen. Scandinavă. Pr. oraş-port la M. Baltică: Sassnitz. RUJAR Muncitor de port care rujează; v. rujare. RUJARE Nivelarea caricului în vrac, încărcat în hambarele navei, pentru a folosi la maximum spaţiul de încărcare; astfel, prin coborârea centrului de greutate creşte stabilitatea navei, preîntâmpinându-se deplasarea caricului pe mare rea. RULA (despre navă) A se balansa în sens transversal. RULETĂ DE ULAJ Instrument pentru măsurarea ulajului. RULIU v. balans al navei în jurul axului longitudinal. RULOU Şcondru care se poate roti pentru a lua terţarole. Se foloseşte pe yachturi. Distingem: R. de ghiu şi R. de terţarolă (la velele pătrate). RUMB sin. cart (3). RUSE (Rusciuk) Oraş în N Bulgariei şi unul din cele mai mari porturi ale ţării la Dunăre. Cca 130 mii loc. Centru industrial şi comercial. Constr. de maşini agricole, ind. chimică, textilă, alimentară. Rafinărie de petrol. Şantier de construcţii şi reparaţii navale. Legătură pe CF cu portul Varna de la M. Neagră. Aeroport, ist. Atestat documentar din anul 1503. Teatru a numeroase bătălii între armatele rusă şi turcă. RUTĂ Traseu urmat de o navă comercială. RUTIERĂ sin. hartă rutieră (a Dunării etc.). RUYTER, Michiel Adrianszoon de ~ Amiral olandez. A trecut prin toate treptele ierahiei militare maritime de la mus (1616) la comandant-şef al flotei olandeze (1673). A condus escadra olandeză care a susţinut Portugalia în Războiul de Independenţă împotriva Spaniei (1640-1644); a participat în primuî război anglo-olandez (1652-1654) sub comanda Am Maarten Tromp (v.), contribuind la victoria de la Kentish Knock (28 sept. 1652); a concurat în luptele olandezilor cu suedezii în Războiul Nordic (1655-1660); a acţionat cu succes împotriva piraţilor din M. Mediterană (1661-1664); a comandat flota olandeză în al doilea război anglo-olandez (1665-1667) şi, având sub comanda sa 80 de nave, a câştigat „bătălia celor 4 zile" (1-4 iun. 1666), dar a fost înfrânt de Monk (v.) în bătălia de la North Foreland (25 iul. 1666). în timpul unui nou război împotriva Angliei (aliată cu Franţa), a obţinut un uşor avantaj asupra forţelor inamice în bătălia de la Sole Bay (28 mai 1672) şi, după un an, a obţinut victoria de la Texel (11 aug. 1673), dejucând planurile anglo-franceze de a invada Provinciile Unite. După încetarea ostilităţilor cu Anglia (1674), a intrat cu escadra sa în _______________________________________________RYUKYU 441 Mediterana şi a susţinut pe spanioli, unde a înfruntat flota lui Duquesne în apropiere de Ins. Lipare (ian. 1676), iar apoi la Augusta (apr. 1676), unde a fost grav rănit şi s-a stins din viaţă la câteva zile după încetarea luptei. RYUKYU 1. Arh. japonez în V Oc. Pacific, între M. Chinei de Est şi M. Filipinelor. Format din 98 de insule de natură vulcanică şi coraligenă care se întind pe o distanţă de 1200 km între Ins. Kyushu (Japonia) şi Ins. Taiwan (China). Supr. totală 2422 km2; peste 1 mii. loc. Pr. ins.: Okinawa, Tokuno, Ishigaki. Relieful reprezintă o sucesiune de platouri cu alt. max. de 500 m. Climă tropicală şi subtropicală musonică cu temp. de +14-+18° C în ian. şi +27- +28° C în iul. Frecvente taifunuri şi cutremure. Taifunurile bântuie în aug.-sept. Vegetaţie tropicală, păduri şi arbuşti. Culturi de orez, trestie de zahăr, banane, ananas, batate. Pescuit. Pr. port şi centru ad-tiv: Naha. BMM americană. 2. Fosă în apropiere de arh. cu acelaşi nume, ad. max. 7507 m. s S Pavilion din Codul internaţional de semnale cu semnificaţia „Am maşinile înapoi". SAAREMAA Una din cele mai importante ins. din Arh. estonian Moonsund (M. Baltică). Cca 50 mii loc. Supr. 2714 km2; relief de şes cu alt. max. de 54 m, format din calcare şi dolomite. Păduri de pin şi pajişti folosite pentru păşunat. Agricultură, creşterea animalelor, pescuit. Legată printr-un dig de Ins. Muhu. în N ins. se află oraşul-port Kinghisepp. SABIE Sculă de lemn, de forma unei săbii, cu ajutorul căreia se aşază firele de bătătură la un război de paiete. SABIE DE ABORDAJ ist. Armă folosită pentru lupta la abordaj. SABIK Steaua nautică r| Ophiuchi, mărimea 2,6; în arabă „Al doilea câştigător sau cuceritor". SABORD Deschidere în bordajul navei, de obicei de formă pătrată. Pe navele cu vele, prin S. se scoteau tunurile; i/. fig. navă de 74. S. de furtună Deschidere în parapet pentru scurgerea apei de pe punte. S. fals Porţiune de bordaj de forma unui S. piturată în altă culoare decât corpul navei. S. de încărcare S. de dimensiuni mari în bordajul navelor folosit pentru încărcare. SABORDA mii. A scufunda nava proprie deschizând valvulele Kingston sau folosind exploziv pentru a nu cădea în mâinile inamicului. SAC 1. Prima parte a cursei unei torpile, când aceasta coboară sub adâncimea regiată. 2. pese. Unealtă de pescuit hamsie, aterină etc. 3. pese. Partea cilindrică cu care se termină traulul, servind la reţinerea peştelui. S. este confecţionat din plasă cu ochiuri ale căror dimensiuni sunt stabilite prin convenţii internaţionale. SAC DE FILAT ULEI Sac de dimensiuni reduse, umplut cu stupă îmbibată cu ulei şi folosit în caz de furtună. SAC DE MARINAR Sac cilindric din pânză de vele, în care marinarii îşi păstrează efectele, -o „La sac" înv. Programul de sâmbătă după-amiaza, când echipajul îşi curăţa şi îşi cosea efectele; în prezent se foloseşte expresia „program administrativ". „A da la sac" arg. A-şi vedea de treburile casei. „A-şi pune sacul pe..." arg. A se ambarca pe nava... în trecut, în loc de S. se folosea o lădiţă. SAC DE NARĂ Sac de formă conică confecţionat din pânză de vele, umplut la refuz cu stupă şi folosit pentru astuparea nărilor de ancoră spre a preveni pătrunderea apei pe punte, pe mare agitată şi valuri din prova. 4 Sabord: 7 - capac; 2 - sabord; 3 - bordaj; 4 - prag. SAC DE TRANSBORDARE/TRANSFER Sac prismatic din pânză de vele, ţinut de o labă de gâscă, cu ajutorul căreia se prinde de un călător (călăuză); este folosit la transbordare. Sac de transfer: 7 - labă de gâscă; 2 - grandee; 3 - sauiă. Sachet de terţarolă: 7 - velă; 2 - picior de cioară cusut sub petec; 3 - petec; 4 - sachet de terţarolă. SACHET Capăt de parâmă sau tresă, folosit în diferite scopuri. S. de înfăşurare S. ce serveşte la înfăşurarea unei vele strânse. S. de învergare S. cu care se înverghează o velă pătrată. S. de tendă S. cu ajutorul căruia se leagă tenda pe strajă. Ş. de terţarolă S. cu o extremitate pe faţa prova a velei, iar cu cealaltă pe faţa pupa, servind la luarea de terţarole. SACOLEVĂ 1. Navă de cabotaj din Levant, cu doi-trei arbori, cu vele pătrate pe arborele mare sau la trinchet şi cu vele aurice sau latine la ceilalţi arbori. 2. Tip de velă de barcă. SACRAMENTO Fluviu în V SUA. Lung. cca. 640 km (960 km cu afl. Pit). Izv. din M-ţii Cascadelor şi se varsă în G. San Francisco din Oc. Pacific. Navigabil pe o distanţă de 288 km de la vărsare. Viituri primăvara şi iarna. Importante hidrocentrale. Irigaţii. SACUL MARINARULUI Despăgubire în obiecte de îmbrăcăminte şi în numerar, acordată marinarilor care şi-au pierdut obiectele personale într-un naufragiu. SAFI Oraş-port din Maroc la ţărmul Oc. Atlantic. Al doilea port ca mărime după Casablanca. Cca 130 mii loc. Producţie de superfosfaţi, iută, materiale de construcţie, întrep. de prelucrare a peştelui. Traficul de mărfuri cca 6 mii t/an. Export superfosfaţi, iută, produse de peşte. Şantiere navale. SAFRÂN 1. sin. (rar) Pana cârmei. 2. (rar) Porţiunea imersă a penei cârmei. SAFRAN PROVA spt. Cârmă suplimentară montată în prova yachtului pentru a asigura o mai bună manevrabilitate în situaţii deosebite. SAGITTARIUS (Săgetătorul) Constelaţie şi semn al zodiacului, având stelele nautice Kaus Australis şi Nunki. „SAGRES" II (ex. „Albert Leo Schiageter") Navă-barc de acelaşi tip cu nava-şcoală „Mircea". Construită în 1937 pentru marina germană. A fost preluată de SUA drept captură de război la sfârşitul celui de al doilea RM. în 1948 a fost cedată Braziliei, care a folosit-o sub numele de „Guanabarra" până în 1961 când a fost cumpărată de Portugalia, unde se află şi în prezent ca navă-şcoală a marinei militare. SAHALIN Ins. în Oc. Pacific în apropierea ţărmului de E al Asiei, înconjurată de apele M. Ohotsk şi M. japoniei. Aparţine Federaţiei Ruse. Despărţită de continent de Str. Tătară şi La Perouse. Lung. 948 km, lăţimea de la 6 la 160 km; supr. 76,4 mii km2, pop. cca 700 mii loc. (împreună cu Ins. Kurile). Ţărmurile sunt slab crestate. Relief alcătuit din două şiruri de munţi (de E şi de V), alt. max. 1069 m. (vf. Lopatca). Expl. de petrol şi cărbuni. Climă temperată musonică; temp. med. iarna -25°C în N şi -6° C în S insulei, vara: +10° C în N, +19° C în S. Toamna, regiunea este bântuită de taifunuri. Vegetaţia de taiga în câmpie şi păduri de conifere în munţi. Pr. porturi: Korsakov, Kolmsk. ist Europenii au descoperit ins. în sec. XVII. în 1855, stăpânirea ins. se împarte între Rusia şi Japonia, în 1875 este stăpânită în întregime de Rusia. După războiul ruso-japonez (1904-1905) a intrat în stăpânirea Japoniei. în urma războiului sovieto-japonez (1945) a intrat în posesia URSS. SAIC Velier de cabotaj (variantă de şaică); se folosea în Levant. SAIDA Oraş-port în S Libanului la ţărmul M. Medi-terane. Cca 30 mii loc. Punct terminal al conductei de petrol din Arabia Sau-dită. Mari depozite şi rafinării de petrol. Export de petrol şi produse petroliere. Pescuit, ist în antichitate, important oraş-stat fenician - Sidon. SAIGON Oraş-port; v. Ho Chi Minh. SAINT JOHN Oraş-port în SE Canadei (prov. New Brunswick) la Oc. Atlantic. Cca 90 mii loc. Punct terminus al mai multor linii de CF de care este legat portul. întrucât nu îngheaţă iarna, este folosit pentru tranzitarea ceiei mai mari părţi a încărcăturilor transportate pe Fl. St. Laurenţiu. Centru industrial: rafinării de petrol, constr. de maşini, prelucrarea lemnului, ind. hârtiei, conservelor de peşte, zahărului. Export: cherestea, prod. alimentare. Şantiere de construcţii şi reparaţii navale. Aeroport. Fundat în 1635. SAIMAA Sistem de lacuri tectono-glaciare în SE Finlandei la alt. de 76 m. Supr. totală 4400 km2. Denumirea provine de la lacul cu acelaşi nume care face parte din sistem, cu o supr. de 1800 km2. Ad. max. cca 82 m. Ţărmuri stâncoase foarte crestate şi numeroase insule. Nivelul max. al apei în lunile iul.-aug; minim în apr. îngheaţă în nov.-dec. şi se eliberează de gheţuri în apr. Prin râul Vuoksi comunică cu lacul Ladoga, iar prin canalul Saime cu G. Finic. Navigabil. Pr. oraşe-porturi: Mikkeli, Lappenranta. SAINT KITTS (Saint Christopher) Ins. în Arh. Antilele _________________________________________________SAIPAN 443 Mici (M. Caraibilor). Posesiune britanică. Supr. 176 km2; cca. 35 mii loc. Culturi în principal trestie de zahăr. Export: zahăr, rom. Centru ad-tiv.: Basseterre. ist Descoperită în 1498 de Cr. Columb; colonie engleză din 1628; în 1967 a format o federaţie împreună cu Ins. Nevis şi Anguilla care a obţinut statutul de stat asociat cu Marea Britanie. SAINT LUCIA Ins. în Arh. Antilelor Mici din M. Caraibilor. Supr. 603 km2. Cca 100 mii ioc. Relief deîuros, alt. max. 958 m. Surse de ape termale. Păduri veşnic verzi. Cuituri de banane, cocotieri, trestie de zahăr, batate. Pescuit. Export: banane, zahăr. Pr. oraş-port: Castries. ist Descoperită în 1503 de Cr. Columb. Stăpânită de englezi şi francezi. în 1 803 devine colonie britanică. Din 1967 obţine statut de stat asociat cu M. Britanie. SAINT MALO Golf în M. Mânecii la coasta de NV a Franţei între Pen. Bretagne şi Pen. Cotentin. Limitat la N de Ins. Normande. înaintat în uscat ia o distanţă de 110 km; ad. până la 51 m. Maree cu o ampi. mare (15m). Staţie de cercetare a efectelor mareei. Porturi: Saint Malo, Granville. SAINT NAZAIRE Port maritim în V Franţei (Bretagne), avanportul or. Nantes în estuarul Loarei la G. Biscaya din Oc. Atlantic. Accesibil navelor maritime mari. Ad. în rada portului la maree joasă 13 m; la cheuri 8-11 m. Ind. siderurgică, constructoare de avioane, chimică, alim. Traficul anual de mărfuri cca. 25 mii. t. Şantierul său naval este unul dintre cele mai importante din Europa, fiind specializat în construcţii de nave militare, super-petroliere şi nave oceanice de pasageri, ist în a! doilea RM, S.N. a fost folosit ca bază navală pentru submarine. Distrus aproape în întregime în timpul războiului, a fost reconstruit şi modernizat după război. SAINT VINCENT ins. vulcanică făcând parte din Arh. Antilelor Mici (M. Caraibilor). Supr. 389 km2; cca 90 mii loc. Relief muntos, vârful cel mai înalt este vulcanul activ Sufrier de 1165 m alt. Cca 42% din supr. ins. este acoperită de păduri veşnic verzi. Culturi: banane, trestie de zahăr, bumbac, batate, copra. Aeroport, ist. Descoperită de Cr. Columb în 1498, colonie britanică din 1783; din 1969 are statut de stat asociat cu M. Britanie. SAIPAN Una din ins. mari ale Arh. Mariane din Oc. Pacific. în al doilea RM Ins. S. a devenit o importantă bază militară şi navală japoneză. în iun.-iul. 1944, în cadrul operaţiei pentru stăpânirea Arh. Mariane, Ins. S. a fost cucerită de forţele americane după o luptă înverşunată. Garnizoana japoneză de pe insulă dispunea de 43,5 mii luptători şi 672 avioane. Nu dispunea de nave de luptă importante. Pentru cucerirea ins., comandamentul american a destinat 7 NL, 11 PAE, 11 Cr., 67 Ds., 20 torp. de escortă, 262 de nave de diferite alte tipuri şi 71 mii militari. Pierderile japonezilor s-au ridicat la 41 mii de oameni morţi şi răniţi (din 43,5 mii), iar la americani 16,5 mii. în operaţia de la Ins. S. americanii au folosit pentru prima dată napalmul. SAL________________________________________________________ 444 SAL Plută mare formată dintr-un şir de două sau mai multe plute din trunchiuri de copaci, folosită pe Bistriţa şi Dunăre. SALAMASTRĂ împletitură utilizată ca apărătoare, la boturi etc.; poate fi pătrată, rotundă sau în lanţ. S. se utiliza în trecut şi pentru aplicarea unor pedepse corporale; constituia semnul distinctiv al căpitanului de arme. SALAMINA (azi Salamis) Ins. grecească în nordul G. Saronikos, în faţa portului Pireu. Supr. 102 km2; cca 20 A - pătrată în opt; B - în semicerc; C - rotundă; D - în lanţ; E - în şurub. mii loc. Viticultură, culturi de măslini. Pescuit, ist. în dreptul Ins. S., în timpul războaielor medice, flota greacă a obţinut o victorie decisivă asupra flotei persane (480 Î.Hr.)/ SALAMINA, Bătălia de Ia ~ în anul 480 Î.Hr., la 27 sept., în dreptul Ins. Salamina din str. cu acelaşi nume a avut loc o confruntare între flota greacă (380 de triere ateniene şi spartane) şi flota persană (peste 1000 de nave cu rame de diferite tipuri: persane, feniciene, ionice). Flota greacă, după planul strategului Temistocle, a ales o poziţie de luptă în Str. Salamina unde manevra uriaşei flote persane ar fi fost îngreuiată din cauza spaţiului îngust. El a întâmpinat flota persană condusă de pe ţărm de regele persan Xerxe dispunând navele într-o formaţie de front dublă. Flota persană a trecut la atac având o formaţie de front cu trei linii care însă nu a putut acţiona eficient din cauza spaţiului insuficient de manevră. S-a produs o învălmăşeală în formaţia persană care n-a putut face faţă loviturilor trierelor greceşti, suferind o grea înfrângere. Perşii au pierdut 200 de nave iar atenienii 40. Victoria de la S. a schimbat cursul războiului în favoarea Atenei. SALAMIS Bază maritimă militară a flotei greceşti situată pe Ins. Salamina din M. Egee, în zona portului Pireu. Lung. frontului de cheuri 4,6 km, cu ad. până la 9 m. Pot acosta nave militare, inel. Cr. Principalele obiective ale bazei sunt instalate pe ţărmul băii Salamis; 3 docuri plutitoare asigură reparaţia navelor militare, inel. Ds.; v. Salamina. SALAPURYA Tip de caic turcesc, istamboală. SALĂ DE TRASAJ în şantierele navale, încăpere pe a cărei podea se trasează, la scară mare, planul de forme ale unei nave în construcţie; sin., înv. sală de gabariuri. SALERNO (în Roma antică-Salernum) Oraş în S Italiei, port la G. cu acelaşi nume din M. Tireniană. Cca 150 mii loc. Centru ad-tiv al prov. Salerno. Sunt dezvoltate ind. uşoară, alimentară (fabrici de macaroane), textilă, a tutunului, pielăriei, cimentului, lemnului. Şantier de reparaţii navale de mic tonaj. SALIGNY, Anghel (1854-1925 n. Şerbăneşti, Tecuci; azi Lieşti, jud. Galaţi). Ilustru om de ştiinţă, ing. A.S. a absolvit Şcoala politehnică din Charlottenburg devenind apoi profesor la Şcoala naţională de poduri şi şosele, unde a pregătit 30 de promoţii de ingineri. Membru al Academiei Române, preşedinte al Societăţii politehnice şi altor instituţii şi societăţi de prestigiu. A construit, între anii 1890-1895, podul peste Dunăre de la Cernavodă, cel mai lung pod din Europa la acea dată. în perioada 1884-1889 a realizat silozurile de la Brăila şi Galaţi, iar în 1899-1907 silozul de la Constanţa, unde a folosit pentru prima oară în lume betonul armat. Director al Direcţiei generale a porturilor şi căilor de comunicaţii pe apă (1908-1910), iar în preajma primului RM, al Direcţiei generale a muniţiilor de pe lângă Ministerul de Război. Recunoscut ca un strălucit reprezentant al geniului tehnic românesc. SALINITATE Proporţie de săruri în apa marină, exprimată în promile (%o). S. medie a apei de mare este de cca 35%o, dar în unele mări depăşeşte 40%o. S. M. Negre este se 15—19%o, a M. Mediterane, de 38%0. Mările cu S. mare au apă transparentă, permiţând descoperirea submarinelor la adâncimi mari. SALINOMETRU Aparat pentru măsurarea salinităţii, bazat pe variaţia conductibilităţii electrice a apei de mare, în funcţie de salinitate. Scala S. este gradată în grade Brandt; un grad Brandt corespunde unui conţinut de 10 mg NaCI la 1 I de apă. SALMUŢ fl. Ponton ancorat la care se prinde remorcherul convoiului cu ajutorul unei chei aflate la capătul lanţului tuerului. SALONIC (gr. Thermaikos) Golf în M. Egee, la coasta de N a Greciei, între continent şi Pen. Calcidică. înaintat în uscat pe o distanţă de 160 km; lăţimea la intrare 89 km; ad. max. 80 m. Maree semidiurnă cu ampl. de 0,5 m. Pr. port: Salonic. SALONIC (gr. Thessaloniki) Important port grecesc (al doilea după Atena) situat în N Greciei la vărsarea Fl. Vardar în g. cu acelaşi nume (gr. Thermaikos) din M. Egee. Cca. 300 mii loc. Accesul navelor în port se face prin două intrări: de E (183 m) şi de V (152 m). Lung. frontului de cheuri 5,5 km, cu ad. până la 11,5 m. Important centru industrial şi comercial: ind. de prelucrare a petrolului, constr. mecanice, textilă. Traficul anual de mărfuri peste 10 mii. t. Import: cereale, făină, zahăr, petrol, metale; export: tutun, ciment, piei, prod. chimice. Şantiere de construcţii şi reparaţii navale. în fiecare toamnă, la S. se organizează un important târg internaţional, ist. în antichitate, localitatea s-a numit Therma; în anul 148 î.Hr. a devenit cap. prov. romane Macedonia. S-a aflat cu unele întreruperi în stăpânirea Imp. Bizantin. Cucerit de turcii otomani de la veneţieni (1430), a rămas în stăpânirea acestora până în anul 1912 când a fost eliberat de greci, în primul RM, prin debarcarea trupelor Antantei la S., s-a deschis frontul din Balcani (oct. 1915). SALT 1. Curbură a undelor electromagnetice. 2. fl. Trecere forţată peste un prag (bară), cu maşinile la maximum, astfel încât nava să-şi facă drum prin vârful pragului (barei). SALUT 1. Formă de politeţe navală. S. cu pavilionul S. făcut prin coborârea pavilionului la jumătate şi ridicarea la semn de către o navă comercială care întâlneşte o navă militară, ultima răspunzând în acelaşi mod. S. cu fluierul (sirena) S. ce se face cu fluierul sau cu sirena, concomitent cu S. cu pavilionul. Navele cu vele salută coborând gabierii sau filând în bandă şcoteie focurilor. S. cu tunul S. făcut de o navă militară prin lovituri de tun trase la intervale de 10 s pentru a saluta uscatul unei alte naţiuni (21 de lovituri de tun), o marcă de comandament sau o marcă distinctivă a unui ambasador (constând dintr-un număr fără soţ de lovituri de tun) etc. S. naţiunii nu se face decât după ce ofiţerul de complimentare s-a asigurat că o baterie de la uscat va răspunde lovitură la lovitură. în momentul executării primei lovituri se va desfăşura şi pavilionul marinei militare al naţiunii salutate, care va fi coborât după executarea ultimei lovituri. S.c.T. îşi are originea în epoca în care pe orice navă se puteau afla piraţi, descărcarea tunurilor reprezentând un semn de intenţii bune. S. cu vocea S. între navele militare având echipajele la front şi între navele cu vele ce au, în plus, oameni pe vergi, care, la un semnai de siflee, îşi scot boneta şi o duc în dreptul inimii, iar apoi o ridică la 45° spre dreapta, strigând „ura". S. portului S. cu fluierul (sirena), făcut de o navă comercială care pleacă în cursă. S. cu ramele S. ce se face de către armamentul unei bărci cu rame la comanda „sus ramele" în momentul trecerii pe lângă o navă sau o ambarcaţiune cu un amiral la bord sau al trecerii liniei de sosire la concursurile nautice. 2. Bandarea navei într-un bord şi altul la schimbările de drum, ca urmare a efectului de bandă al cârmei. SALUTA 1. (despre navă) A se înclina alternativ într-un bord şi altul la schimbările de drum. 2. A executa un salut (1); sin. a face un salut, o „A S. un gren" arg. A reduce velatura atunci când se prevede un gren. Potrivit unui vechi proverb marinăresc, „dacă vrei să ajungi marinar bătrân, salută grenurile şi ocoleşte capurile". SALUTUL PAVILIONULUI mii. Salut militar dat pavilionului navei în momentul în care se păşeşte la bordul acesteia sau la plecare, înainte de a păşi pe schelă sau a coborî scara; se execută cu faţa spre pupa. S.P. îşi are originea în antichitate, când se saiuta statuia lui Neptun, instalată la pupa. SALVAMAR 1. Agenţie de salvare maritimă. 2. Persoană care salvează pe cei aflaţi în pericol de înec. SALVARE 1. Operaţiune de aducere a naufragiaţilor la bordul unei nave. în acest scop se folosesc plase de salvare, parâme de salvare, scări de salvare, colaci, înotători etc. sau ambarcaţiuni. 2. Operaţiune de recuperare a unei nave, a unei porţiuni a acesteia sau a caricului prin remorcaj, scoatere de pe uscat, ranfluare sau transbordare; este de regulă remunerată. Pentru această operaţiune se aplică formula „No cure, _______________________________________________SAMOS 445 no pay", ceea ce înseamnă că în caz de nereuşită nu se plăteşte nimic, indiferent de cheltuielile făcute de salvator. SALVATOR 1. sin. navă de salvare. 2. Persoană care se ocupă cu salvarea navelor; y. şi salvamar. SALWEEN {chin. Nujiang) Fluviu în sudul Asiei (China şi Birmania). Lung. 3 200 km. Izv. din podişul Tibet (M-ţii Tangla) la alt. de peste 4 000 m sub numele de Nag Chu şi se varsă prin două braţe în G. Martaban din M. Andaman. Navigabil pe cursui inferior pe distanţa de 100 km de la vărsare. SAMBUC 1. ist. Un fel de catamaran format din alăturarea a două galere mari şi pe care se instala o platformă prevăzută cu mijloace de asediere a cetăţilor maritime. Scara mare de asediu instalată pe sambuc amintea de un gen de harpă care în limba latină se chema „sambuca" şi din care provine şi numele acestei nave. 2. (sambouk, sambuco, sambuk, sambuq). Velier arab de cabotaj, mai mic decât un dau (v.), folosit în M. Roşie şi Oc. Indian (coasta răsăriteană a Africii). Este acoperit în întregime sau pe jumătate cu o punte. Are două catarge, pe care se montează vele cu antenă. Cu această semnificaţie, cuvântul sambuc (cu variantele sale) este atestat din sec. XVI şi provine din arabă (sambuq, sanbuq) sau somaleză. Termenul s-a răspândit mai ales în sec. XVIII-XIX. SAMIEL/SAMUN sin. Simun. SAMOA (Navigators Islands) Grup de 14 insule din Polinezia (Oc. Pacific) situat între 13°-15° lat. S, din care mai importante: Savaii, Upalu, Tutuila. Se împarte în Samoa de Vest, fost protectorat Neozeelandez, iar din 1962 stat independent din care fac parte Ins. Savaii, Upalu ş.a.; supr. 2,9 mii km2; cca 150 mii loc; cap. Apia (pe Ins. Upalu) şi Samoa de Est, posesiune SUA din care fac parte ins. Tutuila, Tan, Ofu, Olenga ş.a. Supr. 197 km2; cca 28 mii loc.; centru ad-tiv şi BMM americană Pago-Pago (Ins. Tutuila). Cea mai mare parte a ins. este de origine vulcanică cu vulcani stinşi (vulcan activ Matavanu pe Ins. Savaii). Climă subtropicală umedă, temp. med. lunară +25°- +27° C. Frecvente uragane. Cca 70% din terit. insulelor este acoperit de păduri. Se cultivă, în mare parte pentru export: cocotieri, arbori de pâine, batate, citrice, cacao, banane, orez, trestie de zahăr ş.a. ist. Primul european care a ajuns în S. a fost olandezul I. Roggeven (1722); a urmat navigatorul francez Bougainville care a dat ins. numele de Ins. Navigatorilor (când s-a apropiat de ins. a fost înconjurat de o adevărată flotilă de ambarcaţiuni ale băştinaşilor). SAMOS Ins. grecească în M. Egee în apropiere de coastele Anatoliei. Cea mai nordică ins. din grupul Ins. Sporade de Sud. Supr 500 km2; cca. 60 mii loc. Relief muntos în V, alt. max. 1436 m (vf. Kerketefs); dealuri şi câmpie în restul terit. Climă mediteraneană. Păduri veşnic verzi, arbuşti de maquis. Culturi de măslini, viţă de vie, fructe, tutun, bumbac. Expl. de SAMPAN_________________________________________________ 446 minereu de fier, marmoră, bauxită. Pr. oraş-port: Vati. Ion Ghica a fost guvernator al I .S. SAMPAN (termen de origine malaeză) Tip de navă mică foarte răspândit mai ales în China, Japonia ş.a., servind adesea drept locuinţă pentru o întreagă familie. Există o mare varietate de tipuri de S. Unele au prova ascuţită, însă aproape toate au pupa cu extremitatea înălţată. Se deplasează cu vele (unul sau doi arbori), dar de regulă au numai rame (vâsle) sau Sampan câte o godie. Cele mai multe nu au punte sau dispun doar de o mică punte având şi o cabină mică în pupa. în Japonia, Ins. Hawaii şi Taiwan, sampanul tradiţional japonez a fost prevăzut cu un motor, partea centrală a corpului ambarcaţiunii având fundul plat. SAMSON, Titus (1903 - ) CptCdr. Absolvent ai Şcolii Navale promoţia 1923 cu gradul de slt. A urmat cursurile Şcolii de Aplicaţie (1924-1925) şi apoi ale Şcolii Superioare de Război (1936-1938). A îndeplinit diferite funcţii la navele maritime şi fluviale. A participat în al doilea RM la comanda Ds. „Regele Ferdinand" în campania din anul 1943-1944. S-a distins pe timpul operaţiei de evacuare a trupelor germano-române din Crimeea (apr.-mai 1944). Decorat cu Ord. „Mihai Viteazul". Comandant al Şcolii Navale cu gradul de CptCdr. (1944-1945) de unde a fost trecut în rezervă. SAMSUN (în gr. antică Amisos) Oraş-port în N Turciei în G. cu acelaşi nume din M. Neagră. Centru ad-tiv al VilaietuIui (în imp. Otoman unitate administrativă condusă de un Valiu) cu acelaşi nume. Cca 120 mii loc. Prelucrarea tutunului, ind. constr. de maşini, alimentară. Traficul anual de mărfuri cca 2 mii. t. Export: tutun, cereale, uleiuri vegetale, piei, fructe. Ateliere de reparaţii nave de mic tonaj. întemeiat în sec. VI Î.Hr. de colonişti greci. în port pot fi bazate nave mii., inel. Ds. SAN DIEGO Oraş în SUA (California) situat la graniţa cu Mexicul; port şi BMM la Oc. Pacific. Cca 1,5 mii. Ioc. Ad. pasei de intrare în port 12,7 m. Lung. frontului de cheuri al portului şi BMM 33 km., cu ad. de la 10,6 la 12,7 m. Asigură bazarea tuturor categoriilor de nave. Traficul anuai de mărfuri 3,5 mii. i. Import: prod. petroliere, ciment, oţeluri, maşini; export: prod. chimice, bumbac, aparataj electrotehnic. Constr. aeronautice şi rachete (uzinele „General Dynamics" şi „Convair"). Şantiere de construcţii şi reparaţii navale care dispun de un doc uscat şi 3 docuri plutitoare ce asigură construcţia şi reparaţia navelor civile cu o capacitate de până la 160 mii tdw şi reparaţia navelor militare, inel. PA. SANDAL înv. Ambarcaţiune mare sau navă de transport cu veie. SANDU, Gheorghe (1921-2000 n. Brăila) Viceamiral. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri Marină promoţia 1942 şi al Academiei Militare (1951). în plin război, ca aspirant, execută stagiul pe Ds. „Regina Maria", după care participă ca ofiţer secund pe torpilorul „Năluca" în campania din Est până la scufundarea navei (20 aug. 1944). în campania din Vest s-a distins la comanda unui grup de nave dragoare în timpul executării dragajului magneto-acustic pe Dunăre. După terminarea războiului îndeplineşte importante funcţii pe linie de comandă, stat-major şi învăţământ de marină: comandant de navă, comandant al Şcolii de ofiţeri marină (1950-1953), comandant al Flotilei de Dunăre (1954-1957), şef al Direcţiei Hidrografice (1958-1960), comandant al Marinei Militare (1958; 1961-1963), şef al Departamentului Transporturi navale în cadrul Ministerului Transporturilor (după 1964). în toate funcţiile încredinţate a contribuit personal la buna pregătire a unităţilor şi a personalului din subordine, fiind distins cu numeroase ordine. A făcut parte din grupul de iniţiativă pentru reînfiinţarea Ligii Navale Române al cărei preşedinte a fost până în anul 1994, când starea sănătăţii nu i-a mai permis să lucreze. SAN FRANCISCO Oraş în V SUA (California), important port pe ţărmul G. cu acelaşi nume şi BMM americană la Oc. Pacific. împreună cu or. Oakiand şi Berkeley formează o conurbaţie cu peste 3 mii. loc. Intrarea în port se face pe o pasă cu ad. de 16,7 m. Instalaţiile portuare şi ale BMM se întind de-a lungul coastei de V a g. pe o distanţă de peste 40 km. Ad. la cheuri 12,2 m. Centru industrial: constr. de aparataj electrotehnic şi electronic, constr. de maşini, aparatură de precizie, ind. de prelucrare a petrolului, metalurgică, poligrafică. Şantiere de constr. şi reparaţii navale. Arsenal al marinei. Traficul anual de mărfuri cca 36 mii. t. Import: mărfuri generale, cauciuc, minereuri, cafea, copra, orez; export: cereale, prod. petroliere, maşini, prod. chimice, electrotehnice. Şantierele navale dispun de 6 docuri uscate şi 4 docuri plutitoare putând asigura construcţia şi reparaţia navelor civile cu o capacit. de 230 mii t. şi nave milit., inel. PA. Nod de comunicaţii; din 1869 a devenit punctul terminus al liniei ferate transcontinentale. Oraşul este legat cu suburbiile prin poduri gigantice care traversează G. San Francisco şi Str. Porţile de Aur. ist. întemeiat de spanioli în 1 776; în 1846 este luat în stăpânire de SUA de la Mexic. S-a dezvoltat puternic în perioada „febrei aurului" (începută în 1848). în 1945, aici ă fost fondată Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). SANIE 1. Apărătoare detaşabilă la barca de salvare; v. fig. lăsare la apă. 2. Platformă din lemn ce se deplasează prin alunecare pe şcondri; este folosită la manevrele de forţă executate la uscat. 3. Suport al Sanie: (2) 7 - cavalet; 2 - sanie; 3 - cale de rulare; 4 - şcondru. navelor în cursul lansării. SAN NICOLAS Oraş-port în Argentina pe Fl. Parana. Accesibil navelor maritime. Aici se află cea mai mare centrală electrică din ţară (300 mii kW). Centru industrial: ind. metalurgică (0,5 mii. t otei anual), ind. ceramică, chimică, rafinării de petrol. Fondat în anul 1748. SANNIKOV Str. între Ins. Arh. Novosibirsk (Kotelnâi şi Malâi Liahovskii) din Oc. îngheţat de Nord. Face legătura între M. Laptev şi M. Siberiei Orientale. Lung. 24,3 Mm (45 km); lăţimea min. 29,7 Mm (55 km); ad. 10-20 m. Din cauza gheţarilor este accesibilă navigaţiei în lunile aug. şi sept. Temp. med. vara: cca 0° C. Zonă bântuită de furtuni. Poartă numele navigatorului rus I. Sannikov care a explorat Arh. Novosibirsk. SANTA ANA Vânt cald, dar violent, care bate dinspre Est în Sudul Californiei, în Canalul Santa Barbara şi în zona San Pedro. „SANTA CLARA" Navă menţionată în prima poliţă de asigurare maritimă cunoscută până acum (1347), pentru o călătorie de la Genova la Majorca. SANTA CRUZ Arh. melanezian în Oc. Pacific între Ins. Noile Hebride şi Solomon. Supr. 938 km2, cca 8 mii loc. Pr. ins.: Santa Cruz şi Vanikoro. Protectorat britanic, ist. în al doilea RM, în confruntările pentru Ins. Solomon, în apropiere de Arh. S.C. s-a desfăşurat o luptă aero-navală între o forţă japoneză (46 nave, între care 4 PA şi 213 avioane) şi o forţă americană (23 nave, între care 2 PA şi 171 avioane) în care americanii au suferit pierderi superioare celor japoneze (1 PA, 1 Ds. şi alte 4 nave avariate), iar japonezii 2 PA avariate, dar acţiunea s-a încheiat fără alte rezultate. SANTA CRUZ DE TENERIFE Oraş în Spania insulară (Canare), port la Oc. Atlantic; cca 165 mii loc. Mare rafinărie de petrol (7,5 mii. t. anual). Import de petrol cu un trafic anual de 12,5 mii t. Escală pe rutele maritime transatlantice. Pescuit. „SANTA MARIA" Numită greşit „Caravelă", S.M. era o nao (v.) cu trei arbori aleasă drept „navă amiral" de Cristofor Columb la traversarea Oc. Atlantic, cu cele trei nave, spre „Lumea Nouă". Nava a părăsit portul Paloş „Santa Maria" în august 1492, iar în octombrie 1492 a debarcat pe Ins. San Salvador. în noiembrie 1492 a fost pusă pe uscat pe Ins. Espanola (Haiti). Caracteristici: depl. 200 t; capacitate de încărcare 100 t; dim.: 29/21,6 x 7,92 x 2,40 m; supr. velică 240 m2; vit. 9,6 Nd. Echipaj 80 oameni. SANTANDER Oraş în N Spaniei (Castilia Veche) şi un important port fluvio-maritim situat pe malul dr. al Fl. Tejo la vărsarea în G. Biscaya din Oc. Atlantic. Cca. _________________________________________SANTQRIN 447 140 mii loc. Centru industrial: ind. constructoare de maşini, metalurgică, de prelucrare a metalelor, chimică, militară, textilă, de prelucrare a tutunului. Traficul anual de mărfuri peste 2 mii. t. Export: minereu de fier, zinc, mărfuri generale. Şantiere de construcţii şi reparaţii ale navelor militare şi civile, ist. Cunoscut încă din perioada Imperiului Roman. în timpul cuceririi de către arabi a Pen. Iberice, S. a fost un focar ai Reconquistei (sec. VIII—XV) şi, de asemenea, un centru de rezistenţă ai armatei Republicane în timpu! războiului civil din Spania împotriva intervenţiei italo-germane (1938-1939). SANTIAGO DE CUBA Oraş-port şi BMM în E Cubei la M. Caraibilor. Cca 250 mii loc. Al doilea oraş ca importanţă după Havana. Centru industrial: ind. zahărului, tutunului, de prelucrare a fructelor, rafinării de petrol. Şantier de reparaţii navale. Export: zahăr, tutun, cacao, minereu de cupru, mangan. ist. întemeiat în anul 1514. La 3 iulie 1898, în zona portului, în timpul războiului hispano-american (1898), a avut ioc o luptă navală între o esc. americană (8 nave de luptă) şi o esc. spaniolă (6 nave de luptă) soldată cu înfrângerea esc. spaniole. Spaniolii, lipsiţi astfel de posibilitatea de a mai aproviziona cu armament, muniţie şi alimente trupele lor aflate pe Ins. Cuba şi în Porto Rico, au fost constrânşi să accepte înfrângerea în faţa forţelor americane şi trupelor de gherilă din insulele respective. SANTINĂ 1. La navele cu dublu fund, spaţiul dintre bordajul gurnei şi tabla marginală. 2. La navele cu fund simplu, spaţiul dintre fund şi paiol. în S. se adună apă de la scurgeri, înfiltraţii etc., care se evacuează cu ajutorul pompelor de S. SANTINELĂ LA ANCORĂ Marinar de veghe pe teugă, care, în afară de serviciul de pază, observă tot timpul lanţul ancorei. SANTINELA SUBMARINĂ înv. Aparat de forma unui zmeu, remorcat sub apă, care, izbind fundul, declanşează un clinchet ce face ca zmeul să se răstoarne, iar remorca slăbeşte tensiunea, indicând astfel că fundul este mic. „SANTISSIMA TRINIDAD" ist. Navă de linie spaniolă, singura navă cu patru punţi de tunuri care a existat vreodată. Capturată de englezi la Trafalgar (1805), nava s-a scufundat din cauza mării rele în noaptea care a urmat bătăliei. SANTO DOMINGO Cap. Rep. Dominicane şi port situat în SE Ins. Haiti la M. Caraibilor. Prin port se tranzitează cca 2/3 din traficul de mărfuri al ţării. Ind. uşoară, textilă, alimentară. Export: zahăr, prod. de pielărie, lemn (esenţe preţioase), rom, citrice, ananas. Şantier naval. ist. întemeiat în 1496 de Bar-tolomeo Columb, fratele vestitului navigator Cr. Columb. în 1930 a fost distrus de un uragan şi refăcut complet în 1936. SANTORIN (gr. Thira) Grup de insule greceşti din M. Egee (la S de Arh. Ciclade). Supr. 75 km2; cca 16 mii SANTQS___________________________________________________ 448 loc. Reprezintă resturile unui vulcan prăbuşit în mare pe la anul 1000 Î.Hr. Relief deluros, vulcanic cu alt. max. de 566 m. Vechea denumire dată de veneţieni: Santa Irene. SANTOS Oraş-port în SE Braziliei (Sao Paulo) situat pe ţărmul g. cu acelaşi nume din Oc. Atlantic. Cca 270 mii loc. Este unui din ceie mai importante porturi ale ţării, accesibil navelor oceanice. Traficul anual de mărfuri cca 20 mii. t. Deserveşte îndeosebi oraşul şi statul Sao Paulo, principala zonă industrială şi comercială a Braziliei. Prin S. se derulează 3/4 din exportul de cafea al Braziliei şi o importantă cantitate de bumbac, zahăr, fructe. în apropiere de S. se află întrepr. de prelucrare a petrolului, asfaltului, prod. îngrăşămintelor chimice ş.a. Portul oferă condiţii de bazare a navelor militare, inel. Ds." SAO ROQUE Cap pe coasta de NE a Braziliei, la 5°28' lat. S şi 35°17' long.; cel mai de E punct al Americii de Sud. SÂO FRANCISCO Fluviu în E Braziliei. Lung. 3161 km; supr. bazinului hd. cca 630 mii km2. Izv. din masivul Sierra do Canastra de la cca 1400 m alt. Străbate partea de E a podişului Brazilian şi se varsă în Oc. Atlantic. Formează numeroase praguri şi cascade (Pirapora, Paulo Afonso), unde s-au construit hidrocentrale. Afl. pr. Rio das Velhas, lung de 1135 km. Parţial navigabil. Importantă arteră de comunicaţie pe apă spre interiorul ţării. SÂO TOME şi PRINCIPE Grup de ins. în Oc. Atlantic (G. Guineii) în apropierea ţărmului de V ai Africii. Supr. totală 964 km2. Cca 100 mii loc. De provenienţă vulcanică, ins. au un relief muntos cu alt. max. de 2024 m (Ins. Sâo Tome). Clima variază: pe Ins. S.T. este climă de trecere de la tropicală la ecuatorială cu sezon uscat şi sezon ploios; pe Ins. Principe este climă ecuatorială. Culturi de cacao, cafea, trestie de zahăr, cocotieri. Pr. porturi: Sâo Tom£ pe ins. cu acelaşi nume şi Sao Antonio pe Ins. Principe. Aeroport, ist. Descoperite de portughezi (1470), intră sub stăpânirea Olandei (1641), redevenind din 1740 colonie portugheză. Din 1951, ins. au fost declarate „teritorii de peste mări" ale Portugaliei. SAPAN MC Parâmă din cânepă ori din sârmă sau lanţ, cu ajutorul căreia se formează coţada prin încingerea unor mărfuri ce urmează a fi ridicate la bord sau coborâte. în funcţie de destinaţie, S. pot avea fie forma de laţ, fie forma de zbir (inel format prin unirea capetelor parâmei cu o matiseală scurtă); sin. sapană, (rar) ţapan. S. de butuc S. montat pe butucul roţilor unui autovehicul pentru încărcare/descărcare. S. de lanţ Bucată de lanţ cu un cârlig la unul din capete, celălalt fiind prins la un inel comun; este folosit la încărcare/ descărcare. S. de pânză Bucată de pânză de vele pătrată sau dreptunghiulară, prevăzută la capetele de parâmă cu ochiuri şi rodanţe pentru coţat; var. Sapană, ţapan. Sapane: A, B - simple; C - în dublin; D - în patru; E, F - de lanţ; C - cu chingă. SAPĂ fl., sin. palmă de ancoră. SAPELLI v. acaju. SARCINĂ DE BLOCARE Tensiunea maximă a unei parâme la ieşirea de pe tambur, după ce acesta a încetat să se mai rotească în direcţia de virare, motorul aflându-se la cuplul maxim, iar parâma fiind înfăşurată într-un singur strat. Definiţie ISO (engl. International Standarti-zation Organization). SARCINĂ DE CEDARE Tensiunea maximă a unei parâme la ieşirea de pe tambur, în momentul în care acesta începe să se rotească în sens invers cuplului maxim al motorului de acţionare, parâma fiind înfăşurată într-un singur strat. Definiţie ISO (engl. International Standartization Organization). „SARDEX" Tip de cargou românesc. SARDINIA (it. Sardegna) Ins. italiană situată în bazinul de V al M. Mediterane. A doua ins. ca mărime după Sicilia. Supr. 24,1 mii km2; cca 1,3 mii. loc. Relief muntos vulcanic, alt. max. 1834 m (vf. Punta la Marmora). Ţărmurile slab crestate, în general joase, iar în unele locuri mlăştinoase. înalte în partea de NE. Golfuri mai importante: Cagliari (S), Asinara (N), Orosci (E) şi Oristano (V). Climă mediteraneană secetoasă.; temp. med. +8, +10° C în ian., +24, +26° C în iul. Pr. fluvii: Tirso (150 km), Flumendosa (127 km). Vegetaţie săracă, diferite specii de arbuşti. Păduri rare. Culturi: cereale, măslini, viticultură. Pescuit. Pr. oraş: Cagliari. ist. Aparţinând Cartaginei, a fost cucerită în anul 238 Î.Hr. de romani, apoi stăpânită succesiv de vandali (456 d.Hr.), bizantini (534), disputată de arabi (sec. VIII—XI), de Genova şi Pisa (sec. XII—XIII), dominată de spanioli (sec. XIV-XVII). în 1720 a intrat sub stăpânirea ducelui de Savoia care a pus bazele regatului S., devenind nucleul în jurul căruia s-a realizat unificarea Italiei. Din 1948, regiune a Italiei cu statut special. SARDINIER Navă mică folosită în M. Mediterană pentru pescuit sardele cu năvodul de larg. SARGASELOR, Marea ~ (Sargasso Sea) întindere vastă în zona tropicală a Oc. Atlantic (între 25° -35° lat. N şi 35°-68° long. V), aflată în centrul circuitului format de curenţii Canarelor, Alizeelor de Nord şi Golfstromului. Supr. cca 6-7 mii. km2 (limitele instabile din cauza schimbării sezoniere a influentei curenţilor). Denumirea ei provine de la algele brune (Sargassaceae) având forma unor arbuşti ramificaţi care se găsesc în cantităţi mari ia suprafaţa apei fără să împiedice navigaţia. în zona M. S. vânturiie şi curenţii sunt slabi. Temp. apei: +18 la +23° C iarna şi +26 la +28° C vara. Salinitatea ridicată 35-37 %0; transparenţa mare (65 m ); culoarea albastru intens. Aici migrează anghilele pentru reproducere. SART Manevră fixă ce susţine catargul în borduri. S. sunt prevăzute cu grijele (trepte) pentru a înlesni urcarea în arboradă. Pe navele pe care S. se capelează, acestea sunt, de regulă, perechi, formând un ochi. S. de carenaj S. suplimentar foiosit la abaterea în carenă. S. de cos S. care ţine coşul în borduri. S. orfan S. fără pereche. S. în romb; v. romb. S. de bompres; v. mustaţă. SASEBO Oraş în NV Ins. Kyushu (Japonia), port ia M. Chinei de Est. Cca 300 mii loc. Lung. frontului de cheuri 13 km cu ad. până la 11 m. Constr. de maşini, prod. chimice, ceramică. Traficul anual de mărfuri cca. 5 mii. t. Import: produse petroliere, mărfuri generale; export: mărfuri generale. BMM având condiţii de bazare a PA şi SmN. Şantiere de construcţii şi reparaţii navale, care dispun de 6 docuri uscate unde pot asigura construcţia şi reparaţia tuturor categoriilor de nave. SATELIT DE NAVIGAŢIE v. navigaţie cu satelit. SATELIT FICTIV v. maree. SAULĂ Parâmă cu grosimea de 1,5-4 cm, obţinută prin răsucire sau prin împletire; în ultimul caz se numeşte S. engleză sau S. împletită şi se foloseşte în locurile în care nu trebuie să se răsucească: ia pavilioane, loch, sondă. S. de pavilion S. împletită, trecută printr-un rai de la mărul catargului sau al bastonului de pavilion şi prevăzută cu cârlige sau peşti, la care se leagă pavilionul. S. de semnale S. împletită, trecută printr-o macara simplă de pe o vergă sau de pe straiul triatic şi prevăzută cu cârlige sau peşti cu care se prind pavilioanele de semnale. S. de sondă S. împletită ce se foloseşte la sondare. La sondele hidrografice S. au o inimă de sârmă pentru ca îungimea să rămână constantă. SAVANNAH Fluviu în SE SUA; lung 725 km. Supr. bazinului hd. 27,2 mii km2. Izv. din M-ţii Apalaşi, străbate depresiunea preatlantică şi se varsă în Oc. Atlantic printr-un estuar în dreptul oraşului cu acelaşi nume. Debitui mediu anual 305 m3/s. Navigabil până la or. Ogasta (356 km de la vărsare). Hidrocentrale. Pe ţărmul fl. (statul Carolina de Sud) se află o importantă uzină de plutoniu. SAVANNAH Port în SUA (Georgia) situat pe fl. cu acelaşi nume la 24 km de la vărsarea în Oc. Atlantic. Cca 150 mii loc. Portul este accesibil navelor cu un pescaj de până la 11 m. Lung. frontului de cheuri 4,6 km, cu ad. până la 12 m. Traficul anuai de mărfuri cca 15 mii. t. Import: petrol, prod. petroliere, metale, îngrăşăminte; export: bumbac, maşini agricole, material lemnos. Şantiere navale care asigură construcţia şi reparaţia navelor civile de tonaj mediu şi navelor militare, inel. Ds. Aeroport. „SAVANNAH" 1. Primul cargou cu propulsie nucleară, construit în 1962 în SUA. Caracteristici: depl. 21 810 t; dim.: 182 x 23,77 x 10 m; vit. 21 Nd. 2. ist. Prima navă cu aburi, care a străbătut Atlanticul (1819) în 28 de zile, folosind maşinile numai la plecare şi la intrarea în port _____________________________________________________„SĂGEATA" 449 (în total 85 de ore), restul timpului mergând cu vele. Viteza în momentul utilizării maşinilor era de 6 Nd (72 CP). Roţile cu zbaturi se puteau demonta pentru a fi ridicate pe punte când se naviga cu ajutorul velelor. Savannah (2) SAVOPOL, Nicolae (1905 - ?) LtCdr. A navigat mai multe decenii pe mare şi, având talent, a început să picteze marea în cele mai diverse aspecte ale sale: corăbii şi vapoare, furtuni pe mare, ţărmuri, porturi, bătălii ş.a. A participat cu lucrările sale la numeroase expoziţii de pictură din ţară şi străinătate (Franţa, Italia,. Elveţia, Germania, Austria, Ungaria ş.a.). Despre pictura sa, criticul de artă ion Tătaru a scris în 1974 „...o pictură dară şi luminoasă, expresie a unui suflet de autentic marinar". în al doilea RM ambarcat şef mecanic pe Ds. „Regele Ferdinand" a participat la numeroase misiuni de luptă. SAVORGNAN, Pierre Paul Frangois de Brâzza (1852-1905) Navigator, explorator şi colonizator francez de origine italiană. Explorează bazinul râului Ogooue (Africa Ecuatorială), cursurile Râurilor Nyanga şi Kouilou şi a Fluviului Congo. Stabileşte un post francez pe malui drept al Fluviului Congo, unde se va înălţa oraşul Brazzaville. A extins graniţele franceze în Africa anexând bazinele Râurilor Sangha şi Oubanguri. Este cunoscut în istorie ca unul dintre puţinii care şi-au respectat semenii, indiferent de culoarea pielii şi care nu a folosit forţa armelor, ci puterea convingerii. SAVURĂ Lest de nisip, de pietriş sau de apă, luat la bordul unei nave pentru a îmbunătăţi stabilitatea acesteia şi randamentul elicei; sin. balast, lest. SAWU, Marea ~ Una din mările insulare australo-asiatice cuprinsă în spaţiul dintre Insulele Flores, Timor, Sumba, Sumbawa, Sawu ş.a. Supr. 104 mii km2; ad. med. 1683 m, max 3475 m. Temp. apei la suprafaţă între nov.-feb. +30° C (vara în emisfera sudică); salinitatea 34,5%o. Curenţi de suprafaţă în direcţia V cu vit. de 1 Nd (1,85 km/h). Maree neregulată, semidiurnă cu ampl. de 2 m. Faună bogată. SĂCĂRIE MC Marfă (de obicei, cereale) în saci, aşezată deasupra cerealelor în vrac pentru a împiedica „curgerea" acestora. „SĂGEATA" ist. Şalupă pusă la dispoziţia Comandamentului Flotilei de Grigore Cantacuzino în timpul războiului de Independenţă (1877-1878), fiind folosită pentru transporturi şi aprovizionarea armatei în zona SĂGEATĂ___________________________________________________ 450 Vidin. împreună cu şalupele „Bucur" şi „Rândunica" a făcut legătura între ceie două maluri ale Dunării, i s-a schimbat numele în „Grigore Cantacuzino" şi a continuat să fie folosită de Flotilă pentru transporturi, poştă, precum şi pentru lucrări hidrografice. Surprinsă de o furtună ia remorca canonierei „Griviţa" s-a scufundat (1 882). SĂGEATĂ 1. Arboret de dimensiuni mai mici, instalat pe unele nave cu faruri scurte. 2. S. de bompres; v. bompres. SĂLTARE Mişcare a navei de-a lungul axei sale verticale. SĂRI (despre vânt) A schimba brusc direcţia. SĂRI LA ABORDAJ (despre echipaj) A ataca prin abordaj. SĂRITURĂ DE VÂNT Schimbare bruscă a direcţiei vântului. SĂVULESCU, Eugen (1901-1964 n. Bucureşti) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1921 şi al Şcolii Superioare de Război ca şef de promoţie (1932). Cu gradul de Slt. a fost ambarcat pe nave ale Div. de Mare şi ale Div. de Dunăre (1921-1928), având şi comanda vedetei „Maior Şonţu", iar apoi şef al artileriei pe Ds. „Mărăşti" (1928-1930). Deţine în continuare funcţii de comandă (can. „Ghiculescu" şi „Dumitrescu") şi de stat-major ca şef de secţie operaţii în St.-Major al Marinei. Participă la al doilea RM cu gradul de LtCdr. la comanda Ds. „Regina Maria" (1941-1942), fiind decorat cu Ord. „Mihai Viteazul". Profesor la Şcoala Superioară de Război (1943) şi la Şcoala Navală (1944). După război a fost avansat la gradul de Cdr. şi numit şeful Serv. E.C.P., ulterior Direcţie (1945). Şef de Stat-Major al MM (1946), apoi comandant al Marinei Militare (1946-1948). Profesor la Academia Militară (1948-1952). în rezervă din 1952. SÂLÂC Fund mic stâncos (al mării). SÂN Intrând în uscat, mai mic decât o crigă; sin. ansă. SÂNGERA A da gaură într-o căpăţână de ancoră din lemn pentru a evacua apa din interior. Gaura se astupă apoi cu un dop. SÂRB4J, Tiberiu (1907-1944) Căpitan. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1929 cu grad de Slt. Specializat în transmisiuni, a executat serviciul ambarcat pe nave aie Diviziei de Mare. Profesor şi comandant de companie de elevi la Şcoala Navală (1930-1940). Ambarcat pe Ds. „Regele Ferdinand" ca ofiţer secund, a participat la operaţia de evacuare a trupelor germano-române din Crimeea. Grav rănit la 20 aug. 1944 în timpul unui bombardament al aviaţiei sovietice asupra navei, a decedat în aceeaşi zi la spital. SÂR-DARIA (Syrdarja) Fl. în Asia Centrală (Uzbekistan, Kazahstan, Tadjikistan şi Kârgâstan) format prin confluenţa în depresiunea Fergana a R. Narin şi Kara Daria care izv. din M-ţii Tian-San. Lung. 2206 km (cu R. Narin 3078 km). Se varsă printr-o deltă în M. Arai. Cea mai mare parte a debitului este folosită la irigaţii, care se ridică la o supr. de peste 1600 mii ha. Hidrocentrală. Navigabil pe cursul inferior pentru nave mici. SÂRMĂ sin. parâmă de sârmă (termen folosit în mod curent la bord). S. de ambosare \/. ambosare S. de cuplare fl. S. care leagă două şlepuri. S. diagonală fl. S. oblică între două dane de şlepuri remorcate. S. de prut fl. S. cu care se execută manevra denumită prut. S. de sondă S. cu o singură viţă din şapte fire, folosită la sonda-mecanică. SBAT sin. zbat. SBIR sin. zbir. SCAFANDRIER înv., sin. scafandru (1). SCAFANDRU 1. Persoană specializată în executarea de lucrări sub apă, folosind un echipament compus din costum, ghete, cască, lest şi alimentat cu oxigen de la suprafaţă. S. autonom S. care se mişcă independent sub apă, fiind echipat cu un costum complet sau numai cu Scafandru: A - uşor; B - greu. un aparat respirator, ochelari şi iabe de cauciuc pentru înot. S. de luptă mii. S. autonom care execută misiuni de cercetare, distrugeri de obstrucţiuni, de nave, de mine ş.a. S. greu S. echipat cu un costum metalic foarte rezistent, capabil să lucreze la adâncime mare (cca 110 m). 2. înv. Aparat de scafandru; v. centrul de scafandri. SCAFANDRU DE LUPTĂ Scafandru uşor din compunerea Forţelor Navale, instruit pentru misiunile de cercetare şi distrugere sub apă. Este echipat cu costum de scafandru autonom, armă individuală, explozibil, aparate de cercetare şi legătură. S.d.L. au ca misiuni principale: distrugerea navelor militare inamice în baze şi în locurile de staţionare ia ancoră; distrugerea unor lucrări hidrotehnice importante, cercetarea sectoarelor de debarcare a desantului maritim, distrugerea obstacolelor subacvatice instalate de inamic ş.a. în general echipele de scafandri de luptă sunt lansate în apropiere de porturile şi de litoralul inamic, de către submarine. în prezent S.d.L. sunt destinaţi mai ales executării de acţiuni de cercetare-diversiune în apele unui inamic potenţial sau protecţiei forţelor proprii împotriva scafandrilor de luptă („oamenilor broască") inamici. SCALĂ DE CALIBRARE Document întocmit de şantierul de construcţie a petrolierelor, în care se specifică volumul de apă dulce din fiecare tanc, umplut până la înălţimea de 6". Cu ajutorul S.d.C. şi luând în consideraţie greutatea specifică a produsului şi corecţiile de temperatură, se poate calcula greutatea produsului din tanc. SCALĂ DE ÎNCĂRCARE Tabel care cuprinde depla- samentul, deplasamentul volumetric, tonajul dead-weight brut, pescajul mediu, imersiunea în tone/cm (tone/ţol) şi bordui liberal unei nave. Cu ajutorul acestui document se determină cantitatea de marfă care se poate încărca sau cea existentă la bord, pescajul după încărcare sau la sosirea în port. SCAMPAVĂ {it Scampavia) ist Navă militară cu rame, uşoară şi rapidă, tip galeră de dimensiuni mici, folosită Scampavă (începutul sec. XVIII) în sec. XVIII în fiotele de gaiere, în misiuni de cercetare şi patrulare, îndeosebi în spaţii restrânse. Era propulsată de 12-18 perechi de rame, iar în prova avea montate l-ll tunuri de cal. mic. Pe vânt favorabil, pentru deplasare avea 1-2 catarge cu vele triunghiulare. Tipuri de S. au fost folosite la începutul sec. XVIII în Rusia şi în flotele altor ţări europene. SCAMPAVIA ist Navă napolitană din prima jumătate a sec. XIX, cu velă mare, trincă latină şi rame, cu un tun de 6 ţoii la prova. Lungimea navei era de cca 50 m. SCAPA FLOW Principala bază operaţională a flotei militare engleze, în Arh. Orkney în primul (1914-1918) şi în al doilea (1939-1945) războaie mondiale. Acvatoriul bazei, cu o supr. de 120 mile pătrate, este mărginit de insule cu ieşiri între ele în Oc. Atlantic şi M. Nordului. Cele două pase de intrare în port au ad. de 27-37 m. Baza este puternic fortificată, cu posibilităţi de staţionare dispersată a navelor de toate clasele. Dispune de aerodromuri pentru aviaţia maritimă şi de uscat, şantiere de reparaţii navale şi mari depozite de combustibil, armament, muniţie ş.a. ist La terminarea primului RM, la S.F. au fost internate, conf. condiţiilor de capitulare a Germaniei, navele flotei germane, unde în scurt timp au fost scufundate de propriile echipaje. în al doilea RM, la 14. oct. 1939, submarinul german „U-47" a reuşit să străpungă puternica apărare ASm a bazei şi să scufunde NL britanică „Royal Oak", demonstrându-se astfel rolul crescând al SM în acţiunile de luptă pe mare. SCARA CAPACITĂŢII DE ÎNCĂRCARE Tabelă grafică arătând valorile capacităţii de încărcare a navei, în funcţie de pescaj, pentru apa de mare şi apa dulce. Pe acelaşi grafic se arată valorile corespunzătoare ale deplasamentului navei, ale bordului liber şi ale afundării pe cm sau pe ţol. SCARA CEŢII/VIZIBILITĂŢII Cuprinde nouă valori: 0 -ceată deasă, vizibilitate sub 50 m; 1 - ceaţă groasă, vizibilitate 0,1 Mm; 2 - ceaţă, vizibilitate 0,2 Mm; 3 - ____________________________________________SCARĂ 451 ceaţă moderată, vizibilitate 0,5 Mm; 4 - pâclă, vizibilitate 1 Mm; 5 - vizibilitate proastă 2 Mm; 6 -vizibilitate moderată, 5 Mm; 7 - vizibilitate bună, 10 Mm; 8 - vizibilitate foarte bună, 30 Mm; 9 - vizibilitate excelentă, jDeste 30 Mm. SCARA HARŢII DE NAVIGAŢIE Raport numeric sau linie gradată, cu ajutorul cărora se pot determina distanţele pe hărţile marine. Pe hărţile de navigaţie se întâlnesc două feluri de scări: a) naturaiă - redată sub forma unei fracţii subunitare şi raportată în majoritatea cazurilor ia paraieia medie a hărţii; b) liniară - cu ajutorul căreia se pot determina distanţele pe mare în mile, cabluri, picioare sau metri. Pe hărţile marine în proiecţie Mercator se folosesc ca scară liniară cadrele verticale ale hărţii, pe care sunt gradate minutele de latitudine crescândă, egale fiecare cu o milă marină (1852 m) şi zecimile de minut, reprezentând fiecare un cablu. SCARA INTERNAŢIONALĂ A MĂRII Notaţiile cuprinse între 0 şi 9 pentru starea mării: Gradui Starea Forţa vântului înălţimea mării mării (scara Beaufort) valurilor în m med. - max. 0 Calm plat 0-1 0,00 1 Mare încreţită 2 0,.0-0,1 2 Mare frumoasă 3 0,1 -0,5 3 Mare uşor agitată 4 0,5-1,25 4 Mare moderat agitată 5 1,25-2,5 5 Mare agitată 6 2,5 -4,0 6 Mare foarte agitată 7-9 4,0 -6,0 7 Mare înaltă 10 6,0 -9,0 8 Mare foarte înaltă 11 9,0-14,00 9 Mare fenomenală 12-17 peste 14,00 SCARA NEBULOZITĂŢII v. nebulozitate. SCARĂ 1. Piesă metalică de forma unei furci, prinsă de etrava ambarcaţiunii, ia care se poate iega o parâmă pentru a o trage pe plajă. 2. Idem, la care se fixează capătul unei subarbe sau alte manevre fixe ale bompresului. S. de bord: a) S. în interiorul navei; b) S. aşezată, de regulă, la pupa, pe care urcă la bord ofiţerii sau pasagerii. Este prevăzută cu o platformă superioară şi cu una inferioară, precum şi cu o gruie pentru ridicare şi coborâre. La platforma superioară se leagă o parâmă de barcă (braţ fals) de care se poate prinde cu cangea omul în prova al bărcii ce acostează; sin. S. mare, S. de tăietură. S. de bordaj: a) S. din şipci de lemn fixate de bordaj, pe care se poate urca uneori la bord, folosind şi un ţin-te bine; \/. fig. navă de 74 ; b) S. din scoabe metalice prinse de bordaj în dreptul nării de ancoră, în dreptul tangonului etc. S. de debarcare S. compusă din mai multe S. de pisică lipite, servind la trecerea de pe navă pe ambarcaţiunile de debarcare. S. de Mediterana S. din lemn lipită de bordaj şi prevăzută cu o balustradă la partea superioară, care este folosită pe navele militare mici pentru a urca şi coborî în barcă. S. de pilot S. mobilă cu trepte late, folosită pentru a ambarca sau debarca un pilot; uneori S. este prevăzută cu o traversă SCARĂ DE CHEU 452 pentru a nu se răsturna. S. de pisică S. compusă din două parâme iegate prin trepte cilindrice; v. fig. gabie şi tangon. S. de scafandru S. metalică folosită ia coborârea şi ridicarea scafandrilor: v. fig. scafandru. S. de saSvare S. asemănătoare S. de pilot, lestată la partea inferioară de care se pot agăţa naufragiaţii. S. de sart S. de pisică între o grijea inferioară a unui sart şi punte, permiţând urcarea în arboradă fără a ieşi în afara bordului. S. de tangon S. de pisică prinsă pe tangon, având un ochi cu rodanţă la capătul inferior; folosind S.d.T., armamentul bărcii de serviciu coboară şi urcă în barcă. S. de tăietură sin. S. de bord, S. mare. Scară de bord: Scară de pilol 7 - parâmă; 2 - atârnător; 3 - gruie de scară; 4 - balustradă; 5 - grătar; 6 - suport; 7 - braţ. SCARĂ DE CHEU Scară metalică fixată vertical de peretele cheului sau zidită în formă de trepte în zidul acestuia; este folosită pentru trecerea oamenilor de pe ambarcaţiuni pe cheu. SCARĂ DE MAREE Gradaţii pe un cheu, dig sau şcondru, care indică înălţimea mareei. SCARĂ DE PESCAJ Gradaţii executate prin chernăruire, sudură etc. la prova şi pupa unei nave, indicând pescajul în decimetri sau în picioare; uneori gradaţiile de la prova sunt exprimate în decimetri, cu cifre arabe, iar la pupa în picioare, cu cifre latine. Unele nave mari au şi la centru asemenea scări care indică pescajul mediu. SCARĂ DE TRANSFER/TRANS-BORDARE Dispozitiv compus dintr-un capăt de parâmă, cu o scară la partea inferioară, prinsă de un călător şi prevăzută cu o chingă, cu ajutorul căreia se poate încinge un om, sprijinindu-se cu piciorul pe scară. Serveşte la transbordări de persoane sau la debarcări. SCARĂ HIDROMETRICĂ sin. miră. SCAREU Suport din grinzi prismatice de lemn, dispuse în pătrat, pe care se aşează o navă scoasă pe mal; sin. tachet, tacadă. SCARLAT, Constantin (n. 1935 Costişa, Neamţ) Lt. Cdr. Arheolog submarin, scafandru, pionier al arheologiei subacvatice româneşti. A înfiinţat Secţia de cercetări marine şi arheologie subacvatică, Scară de transfer: 7 - călător; 2 - filieră; 3 - cârlig de siguranţă; 4 - chingă; 5 - scară. prima de acest gen din România, care a funcţionat în cadrul Muzeului Marinei Române între anii 1972-1977. împreună cu tinerii din clubul său de acvanauţi a făcut explorări subacvatice în zona litoralului românesc, aducând la suprafaţă cca 2000 de exponate din ceramică, piatră, fier, datând din epoca antică, precum şi exempiare interesante de floră şi faună marină. Este autorul a numeroase lucrări în domeniu între care: Geografie submarină (1979), Geografia fundului lacului Siutghiol (1971), Ţărmul nevăzut al Mării Negre (1982), Itinerarii subacvatice la Istru şi Pontul Euxin (1988), Călătorie în adâncuri (1990) ş.a. SCAUN sin. nod de scaun. SCAUN DE BOŢMAN Mică platformă de scândură, susţinută cu ajutorul unei parâme ce trece prin găurile de la cele patru colţuri şi formează două ochiuri cu o legătură; platforma se poate ridica pe un catarg, coş etc., fiind folosită pentru piturare sau raşchetare. SCAUN DE CHILĂ Unui din suporţii de construcţie specială fixaţi în linie dreaptă şi la intervale determinate, pe o cală sau pe un doc uscat sau plutitor, pe care se aşază chila unei nave în construcţie sau andocate. Se Scaun de boţman confecţionează din butuci scurţi şi fasonaţi de lemn tare, din fontă turnată sau, mai rar, din beton. SCAUN DE TRANSBORDARE Scaun metaiic prevăzut cu o chingă, suspendat de un călător, care serveşte la transbordarea în mare între nave. SCĂPA (despre ancoră) înv., v. a ara. SCÂNDURĂ DE CĂPTUŞEALĂ (SCÂNDURĂ DE FARDAJ) MC Riglă sau dulap de brad, care constituie fardajul mobil (de aerisire) al magaziilor navei. Se montează pe toată lăţimea pereţilor laterali ai magaziei, orizontal sau vertical, la intervale de 10-25 cm, formând un grilaj interior care protejează încărcătura de contactul direct cu tablele bordajului, permiţând aerisirea. Scândurile (dulapii) se prind de coaste prin cârlige, de care se pot desprinde în cazul încărcării unor mărfuri în vrac; sin. dulapi de fardaj. SCÂNDURĂ DE RULIU v. cuşetă. SCÂNDURICĂ DE STRÂNS' Scândurică cu capetele rotunjite şi cu o gaură la mijloc, cu ajutorul căreia se strâng legăturile. SCÂRŢÂI A frâna brusc cabestanul sau vinciul numai în cazuri extreme. SCHAEFER, Kurt (1922 n. Viena) Dipl. ing. dr. Istoric naval austriac. A publicat un mare număr de articole şi cărţi, între care Architectura navalis danubiana, Die Donau fre-gatte «Theresia» 1768-1791 Ge-schichte und Modellbau, Histo-rische Schiffe in Wien (2002). Pe Scaun de transbordare: 1 - labă de gâscă; ’ - chingă; 3 - scaun. Scândurică de strâns: 7 - scândurică; 2 - mai de matisit. baza elementelor de arhivă, a reconstituit naveîe şi ambarcaţiunile dunărene, inci. boiozanul, caicui, şaica etc. şi, în colaborare cu specialişti români, a studiat lotca. SCHEDAR Steaua nautică a Cassiopeae (Casiopeea), mărimea 2,5; în arabă „Pieptul (Casiopeei)". SCHEER, Rheinhard Karl Friedrich von Amiral. în serviciul flotei germane din 1879. în anii 80 (sec. XIX) a participat ia cucerirea coloniilor germane din Africa, între 1909-1913, în funcţii de răspundere pe linie de stat-major. în 1913-1915, comandant de escadră în cadrul flotei operative. în calitate de comandant al flotei operative a participat la bătălia din iutianda (1916). Adept al Am. Tirpitz în cursa înarmării flotei germane, în primul RM a încercat printr-o serie de operaţii separate să slăbească flota britanică pentru a o înfrânge apoi într-o bătălie decisivă. întrucât acest plan nu i-a reuşit, a devenit partizanul războiului submarin total. în 1918, şef al statului-major general al marinei militare. în urma evenimentelor din 1918a trecut în rezervă. Autor al unei cărţi de memorii cu titlul: Flota germană în războiul mondial. SCHELĂ 1. Scândură susţinută de două parâme prinse cu un nod de S., pe care stau oamenii ce piturează sau raşchetează bordajul. 2. Podeţ prevăzut, de regulă, cu o balustradă, care leagă nava de mal. 3. Port mic pe Dunăre. 4. ist. Port orientai. \j&r L>/ Schelă de lucru: Schelă de acces la bord 7 - parâmă de siguranţă; 2 - schelă ; 3 - traversă; 4 -nod de schelă. SCHELDE, fluviu v. Escaut. SCHI NAUTIC spt. Alunecare pe apă cu ajutorul unui fel de „schiuri" sau al unei scânduri (acvaplan), sportivul fiind tras la remorcă de către o ambarcaţiune cu motor. Menţinerea la suprafaţă se datoreşte rezistenţei pe care o opune apa pe timpul alunecării „schiurilor"; sin. schi pe apă, water-ski. SCHIF spt. Ambarcaţiune de sport cu rame, având o formă lungă şi îngustă. Oamenii de la rame stau pe scaune (cărucioare) mobile. Ramele cu pana curbă sunt susţinute de portanţi exteriori. ____________________________________________SCIROCCQ 453 SCHIMBA S. cârma A pune cârma cu acelaşi unghi în bordul opus. S. de drum A modifica drumul navei. S. ghiul La volte, a trece ghiul dintr-un bord în altul. S. înainte/ înapoi A braţa vergile arborelui trinchet/artimon în bordul opus celui precedent. S. murele A schimba bordul din care nava primeşte vântul; se execută printr-o voltă în vânt sau sub vânt ori prin gambiare; S. scotele A trece scotele dintr-un bord în altui, după o voită. SCHIMBARE DE ASIETĂ Operaţie care se executa prin introducerea sau scoaterea apei din tancurile de asietă sau printr-o nouă repartiţie ia bord a încărcăturii sau a greutăţilor pe lungimea navei. Aceste modificări pot crea o asietă dreaptă când chila navei are poziţie orizontală, pot mări sau micşora pescajul la una din extremităţi, având ca rezultat apuparea sau aprovarea. SCHIPER MC 1. Comandant de navă mică. 2. Comandant de yacht mic. 3. arg. Comandant de navă comercială. SCHIŢA DE COASTĂ Desen reprezentând o porţiune de coastă văzută din larg, dintr-un anumit relevment şi de la o anumită distanţă. Serveşte la identificarea uscatului. S.d.C. se găsesc în cărţile-pilot, iar uneori şi pe hărţile marine. O.S.d.C. este mult mai utilă decât o fotografie, deoarece redă uscatul aşa cum este văzut de ochiui navigatorului, adică cu o deformare ce amplifică înălţimile. SCHMIDT, Victor (1882-?). Contraamiral. Provine din marina austro-ungară. încadrat în flota militară română după primul război mondial, când primeşte comanda Grupului de canoniere de dragaj şi al Grupării de vase dragă-mine (1920-1924). în anul 1921, cu gradul de căpitan-comandor, fiind numit profesor la Şcoala Navală, predă un curs de manevre. Comandant al Bazei Navale Maritime (1924-1927) cu o întrerupere în cursul anului 1925, când se află pentru un timp ia comanda Administraţiei naveior de luptă şi ai Corpuiui Echipajelor Maritime. Şef de Stat Major al Diviziei de Mare (1927-1928); după un stagiu de studii în străinătate (1928-1930), este numit la comanda Apărării Fixe Maritime (1930-1931); comandant al Grupului distrugătoarelor tip „M" şi al distrugătorului „Mărăşeşti" (1931-1933); comandant al Bazei Navale Fluviale (1933-1934); ofiţer în cadrul Serviciilor marinei (1935); avansat contraamiral, conduce comisia de recepţie a submarinului „Delfinul" (Fiume, 1936) şi este numit comandant al Centrului de instrucţie submarinişti; comandant al Forţelor Navale Maritime (1937-1939) şi, în acelaşi timp, primeşte comanda superioară a marşului distrugătorului „Regina Maria", desemnat să reprezinte ţara în Anglia, la serbările şi Revista Navală de ia Ports-mouth, ocazionate de încoronarea regelui George al Vl-lea. în anul 1940 este trecut în rezerva armatei. SCHNORKEL Dispozitiv care permite funcţionarea sub apă a motoarelor Diesel ale unui submarin. SCHOONER ( engl.) Goeletă. SCIROCCO (SIROCO, SIROCCO) Vânt cald care bate în M. Mediterană din Schnorkel: 7 - schnorkel; 2 - periscop. SCLIPIRE______________________________________________ 454 sectorul Sud-Sud-Est, fiind precedat de o depresiune ce se deplasează spre Est. SCLIPIRE v/. lumină (2). SCLIPIREA GHETIl/ZĂPEZII Lucire albă-cenuşie/albă ia orizont, indicând apropierea ghetii/zăpezii. SCOARŢĂ v. troţă (4). SCOATE A aduce în afara bordajului o ambarcaţiune, răsucind gruile sau lăsând-o să alunece, o „S. sonda " A începe sondajul cu sonda. SCOATE DE PE USCAT A salva o navă pusă pe uscat, remorcând-o cu remorchere ori cu nave mari sau folosind propriile ancore date spre larg, propriile maşini, instalaţii de pe mal acţionate de palancuri, pontoane etc.; sin. deseşua (de regulă, fluvial). SCOATE UN CONVOI fl. A îndepărta un convoi de un obstacol sau de un punct periculos printr-o schimbare de drum a remorcherului. SCOBITURA VALULUI Depresiunea dintre două creste de val. Termenul se referă mai ales la partea cea mai adâncă a văii dintre valuri. SCOBITURĂ fl., sin. colivia elicei. SCODREA,Vasile (1872-1934 n. Bucureşti) Viceamiral. Absolvent al cursurilor Academiei Navale din Livorno (Italia). Una din primele sale funcţii a fost cea de director de studii şi profesor la Şcoala de Marină din Galaţi (1898-1899). S-a aflat apoi la comanda marşului de instrucţie cu bricul „Mircea I" în 1899. în apr. 1909 a fost numit la comanda Diviziei de Mare şi comandant al bricului „Mircea I". în 1914 este subşef de stat-major în Comandamentul Marinei. în primul RM s-a aflat la comanda Flotei de Operaţiuni (1917-1918). După război este numit şef de stat-major al Comandamentului Marinei, iar în 1921 primeşte comanda Diviziei de Mare. Din 1926, prin înaltul Decret nr. 483, contraamiralului Vasile Scodrea i s-a încredinţat comanda Marinei Militare, devenind în acelaşi an primul viceamiral activ al Armatei Române. La 13 ian. 1934 iese la pensie şi în acelaşi an se stinge din viaţă. SCORIDORA Ambarcaţiune de cabotaj (I. 10-12 m) cu vele şi uneori cu motor, folosită în apele ce scaldă coastele Italiei. SCORPIUS Constelaţia având stelele nautice Antares şi Shaula. SCOŢIEI, Marea ~ (Scoţia Sea) Spaţiu al Oc. Atlantic situat la E de Str. Drake care separă America de Sud de Antarctica, cuprins între Arh. Georgia de Sud, Falkland, Sandwich de Sud şi Orkney de Sud. Supr. 1247 mii km2; ad. med. 3096 m, max. 5780 m; temp. apei de la +6° C la -1° C. Salinitatea 34%0. Partea de S este acoperită o mare parte a anului de gheţari plutitori. Denumită după numele navei unei expediţii scoţiene. SCRISOARE DE MARCĂ ist. Document prin care o navă era autorizată să fie corsar, ceea ce îi oferea calitatea de combatant, scutind-o de acuzaţia de piraterie. Marca însemna iniţial limita valorii cu care armatorul corsar urma să se despăgubească prin capturi, pentru pierderile suferite anterior din partea statului advers; v. si cursă. Scrisoare de mare DM Document vamal eliberat în timp de război naveior aparţinând ţărilor neutre, în care se indică portul de plecare, destinaţia, caricul etc.; se prezintă ofiţerilor de pe navele aparţinând statelor beligerante, care fac vizite şi cercetări. SCRISOARE DE REPRESALII ist. Scrisoare de marcă limitată pentru recuperarea pagubelor provocate de corsari. SCUBA (prescurtare din I. engleză a expresiei: Self-Contained Underwater Breathing Apparatus) Aparat autonom de respirat subacvatic; sin. acvalang. SCUFUNDĂ (despre navă) 1. mii. A trimite o navă la fund prin pintenare, lovituri de tun, torpile, mine etc. 2. (reflexiv) A se duce ia fund ca urmare a unei catastrofe. 3. (impropriu) A intra în imersiune. SCUFUNDĂTOR 1. Persoană capabilă să se scufunde în apă fără aparat de scafandru. Recordul este deţinut din 1913 de pescarul de bureţi grec Hagi State care s-a scufundat la adâncimea de 80 m, unde a legat o parâmă de o ancoră pierdută. 2. Greutate cilindrică pentru ancorarea unei geamanduri. SCUNĂ Navă având greement asemănător cu goeletă, dar cu vele la treime la arborele mare. în 1912 sub pavilion românesc exista o S. de 134 t. SCUNER Goeletă; sin. şunăr. SCURGE (despre navă) o „A se lăsa scursă" A se lăsa o formaţie să treacă până ce nava ajunge în dreptul postului pe care trebuie să-l ocupe. SCURTU, Gheorghe (1919-1995 n. loneşti, Gorj) CptCdr. Absolvent ai Şcolii Navale promoţia 1942 şi al Şcolii de aplicaţie a Marinei (1946). în ai doilea RM a fost încadrat la bateria de coastă „Agigea", apoi la Ds. „Mărăşeşti" şi la Detaşamentul apărării Deltei Dunării. Este trecut în rezervă în 1955 iar între 1956-1968 lucrează ca salariat civil la Direcţia Hidrografică a Marinei Militare. între 1968-1983 ambarcat în funcţii de comandă la bordul navelor companiei NAVROM. Obţine brevetul de CLC (1975). Coautor ai Lexiconului maritim englez-român (1971) pe probleme de marinărie, hidrografie, oceanografie, navigaţie, astronomie nautică ş.a. SCUTĂ Ambarcaţiune de pescuit cu derivor, folosită în M. Nordului. Lungimea ambarcaţiunii este de cca 11 m, iar deplasamentul, în jur de 15 t. SCUTER NAUTIC v. Hidro-scuter, jet ski. SCVER pese. Plasă montată scută la gura traulului de fund, la capac, pentru a nu permite evadarea peştilor în sus; sin., agr. cozoroc. SEA BEE Tip de navă port-barje prevăzută la pupa cu un sincrolift cu o capacitate de ridicare de peste 2000 t cu care barjele se ambarcă la bordul navei; v. port-barje. SEPQV Sea bee: 7 - comandă; 2 - coş; 3 - castel: 4 - vinci; 5 - barjă amarată pe punte; 6 - sincrolift; 7 - barjă; 8 - remorcher. SEAGUARD Sistem de arme pentru apărare realizat de compania „Contraves". Deserveşte modulele radarului de căutare cercetare; radarului de urmărire; radarului de urmărire tridimensional; modulului de comandă şi control; modulului de control al armamentului. SEA SPARROW Rachetă de 228,6 mm, cu lungimea de 4 m, aflată în dotarea marinei militare a SUA. SEATTLE (de la Sealth, numele unei căpetenii indiene) Oraş-port în NV SUA la Oc. Pacific. Cca 1,5 mii. loc. Nod a 4 linii de CF transcontinentale şi de linii aeriene, important centru industrial: mari uzine de constr. avioane şi rachete (firma „Boeing"), siderurgie, construcţii navale, întrepr. de prelucrare a lemnului, celulozei şi hârtiei. Trafic anual de mărfuri cca 14 mii. t. Prin portul S. se realizează aprovizionarea Pen. Alaska. Export: lemn, hârtie, cereale, blănuri, peşte. SECHESTRAREA NAVEI MC Măsura asiguratorie stabilită prin hotărârea unei instanţe, constând în reţinerea navei până la rezolvarea unui litigiu referitor la obligaţia de plată a unor sume de bani de către armatori. Sechestrarea navei poate fi instituită în urma unei acţiuni judecătoreşti introdusă de reclamant pentru revendicarea drepturilor sale, rezultate din încălcarea contractului de navlosire, de salvare, împrumut etc. sau pentru soluţionarea litigiilor cauzate de abordaj, avarii comune, reparaţii etc. De asemenea, autorităţile vamale pot aplica sechestru pe o navă de comerţ pentru încălcarea legilor vamale. Nava poate fi scoasă de sub sechestru fie prin plata sumei reclamate, fie prin depunerea unei garanţii. Convenţia de la Bruxelles din 10 apr. 1926 prevede că nu se poate aplica sechestru asupra navelor militare, iahturilor aparţinând statelor, navelor de supraveghere, navelor-spital, navelor de 455 aprovizionare şi a altor nave folosite de un stat în scopuri necomerciale. SECHESTRU (SECHESTRARE) a) Măsură de asigurare pentru garantarea unei executări silite ordonată de justiţie, de vamă sau fisc, în cazurile în care nava sau caricul sunt urmărite pentru neplata unei datorii sau amenzi; b) Procedură judiciară care constă în încredinţarea în mâiniie unei terţe persoane (custode) a unui bun (nava, mărfurile etc.) asupra căruia există un litigiu. SECCHI, disc ~ Disc alb cu diamentrul de 30 cm, folosit ia măsurarea transparenţei apei mării ce se exprimă prin adâncimea la care acest disc nu mai poate fi văzut de la suprafaţă. SECTOR 1. Eche de forma unui sector de cerc la care sunt prinse troţele cârmei. 2. Sector circular în care este vizibilă lumina unui far. S. sunt date în cartea farurilor prin relevmente luate din larg, indicându-se şi sensui. SECŢIUNE Spaţiul dintre doi pereţi etanşi transversali, care poate cuprinde unui sau mai multe compartimente. SECŢIUNE MAESTRĂ Secţiune transversală a unei nave ia cuplul maestru. SECŢIUNEA MUIATĂ A ALBIEI fl. Partea secţiunii transversale a albiei unui râu, ocupată de apă. SECUND Al doilea ofiţer după comandantul navei şi primul înlocuitor al acestuia. Pe navele comerciale i se mai spune, impropriu, căpitan. Pe navele militare româneşti „ofiţer secund". „SEDOV" Cel mai mare velier din lume cu greement de „navă-barc cu patru arbori". Aparţine Ministerului Marinei Comerciale a Federaţiei Ruse. Portul de bază: Murmansk. Construită în anul 1921 la Kiel (Germania) pentru transport mărfuri, nava a fost proprietatea Societăţii de navigaţie „F. A. Vinnen" din Bremen şi s-a numit „Magdalene Vinnen". Caracteristici: depl. 7320 t; capacit. de încărcare 5340 tdw; dim. 117.5 x 14,66 x 7,52 m; velatură 32 de vele cu o supr. de 4192 m2; motor Diesel de 1160 CP; vit.: cu vele 1 6 Nd, cu motor 7 Nd. Echipaj 70 oameni; studenţi practicanţi 170. în 1936 a fost transformată în navă-şcoală a Companiei „Norddeutschen Lloyd" din Bremen sub numele de „Kommodore Johnson", calitate în care a funcţionat până la război (1939). Din 1946 a fost pusă sub pavilion sovietic primind numele exploratorului polar rus Sedov Gheorghii iacovlevici (1877-1914). în 1952 şi-a început activitatea ca navă-şcoală, iar în 1957 a funcţionat ca navă hidrografică. A trecut în subordinea Flotei de pescuit şi după reparaţii capitale şi-a reluat activitatea de navă-şcoală (1981). A efectuat numeroase marşuri de instrucţie şi a participat la diferite manifestări internaţionale, între care „Sail 95 Bremerhaven". SEDOV, Gheorghii lakovlevici (1877-1914) Ofiţer în flota rusă (1902), hidrograf, explorator al Arcticii. A participat în războiul ruso-japonez (1904-1905) în calitate de comandant de torpilor. între 1909-1910 a condus expediţia în care a explorat şi descris gura de SEELAND__________________________________________________ 456 vărsare a Fl. Kolâma şi o parte din ţărmul ins. Novaia Zemlea din Oc. îngheţat de Nord. în 1912 a organizat o expediţie la Polul Nord cu nava „Sf. Foca". A iernat în Ins. Novaia Zemlea (1912-1913) şi Arh. Franz Joseph (1913-1914). A încercat să ajungă la Polul Nord cu ajutorul săniilor trase de câini. A murit în apropiere de Ins. Rudolf. Numele lui S. îl poartă astăzi un g. din Ins. Novaia Zemlea, o ins. din M. Barents şi un g. din Antarctica. SEELAND (dan. Sjaelland) Cea mai mare ins. din arh. danez situată în zona strâmtorilor din M. Baltică, între Pen. lutlanda şi Pen. Scandinavă. Supr. 7 mii km2; peste 3 mii. loc. Relief deluros de origine glaciară cu alt. max. de 128 m; climă temperată cu influenţă oceanică, temp. med. în ian. 0° C iar în iul. +1 7° C. Ţărmuri dantelate cu mai multe golfuri favorabile adăpostirii navelor. în NE păduri de fag, în rest culturi de cereale, sfeclă de zahăr, plante furajere. Creşterea animalelor, pescuit. în E ins. este aşezată cap. Danemarcei Copenhaga, principalul port şi BMM a ţării. SEFER Transport de persoane, ca în expr. „A angaja muncitori cu seferul", adică a asigura transportul la locul de muncă (termen folosit îndeosebi pe Dunăre). SEINĂ Plasă de pescuit de forma unei pungi cu lungimea de cca 100 m şi adâncimea de 2-6 m, cu flotoare la partea superioară şi lestată la cea inferioară; sin. plasă-pungă. SEINER Navă de pescuit puntată, construită în general din lemn, lung. 17-25 m, lăţimea 4,5-6,5 m destinată pescuitului cu plase derivante (seine). Este echipată cu un vinci pescăresc amplasat în centru lângă magazia de depozitare a peştelui, iar la pupa cu o plaformă turnantă pe care se pregătesc şi de pe care se lansează sau se ridică plăşile; v. Seină. SEIŞE Variaţie aproape bruscă a nivelului apei unui lac sau a unei mări; are formă alungită, cauzată de diferenţa de presiune atmosferică ce există la un moment dat între extremităţile acvatariului respectiv. La egalizarea presiunii atmosferice, urmează o serie de oscilaţii cu amplitudini descrescânde până ce nivelul apei ajunge la poziţia de echilibru. S. pot modifica fenomenul mareei şi, în consecinţă, adâncimea apei la un moment dat. „SELANDIA" Cargou danez cu patru suprastructuri, lansat la 17 feb. 1912 la şantierul Burmeister&Wain din Copenhaga pentru Compania Asiei de Est (linia Copenhaga - Bangkok). A fost prima navă oceanică prevăzută cu motor Diesel. în 1936 nava a fost vândută Norvegiei şi a primit numele „Norseman", apoi Finlandei unde a fost rebotezată „Terminator". în 1942 s-a pus pe uscat în Golful Omaisaki (Japonia). Caracteristici: tonaj brut 4 964 t; lung. pp 112,972 m, lăţimea 16,226 m. Două motoare de câte 8 cilindri cu o putere totală de 1250 CP; nava nu avea coş ci dispozitive de eliminare a gazelor şi avea cabine pentru 26 de pasageri. SELATAN Vânt puternic de Sud care bate în anotimpul musonului, în Nordul ins. Celebes. SELATURĂ Curbură a punţii în sens longitudinal; v. şi curbura punţii; v. fig. corpul navei. Selatura fundului; v. ridicare moartă. SEMAFOR 1. Staţiune de semnaie de trafic fluvial cu pavilioane, bule etc.;, sin. staţiune semaforică. 2. înv. Dispozitiv compus din două braţe inegale montate pe un pivot comun, care este fixat pe un catarg sau pe un şcondru, servind la comunicarea prin semnale. S-a aflat în uz până în ajunul celui de-al doilea război mondial. SEMAFORIC Alfabet S. SEMICERC MANEVRABIL/NAVIGABIL/PERICULOS v. ciclon. SEMIDIAMETRU Unghiul sub care se vede raza Soarelui, Lunii sau unei planete; serveşte la corectarea înălţimilor luate la aceşti aştri. SEMIDUNETĂ Suprastructură la pupa, cu înălţimea mai mică decât duneta. SEMILUNĂ Piesă semicirculară ce se fixează pe coloana bompresului şi susţine bastonul. SEMIPUNTE ist. Porţiune a punţii principale în pupa arborelui mare. SEMIŞAICĂ Şaică armată de dimensiune mijlocie, sin. Felucă, jumătate de şaică, şalupă canonieră. SEMITEUGĂ Punte teugă foarte scurtă şi joasă, servind exclusiv pentru instalaţia de ancorare. Nu are perete de închidere spre pupa. SEMITRAVERSĂ Traversă de punte, mai scurtă decât lăţimea navei; sin. traversină. SEMN 1. Marcaj pe braţele unei vergi, prin care se indică poziţia de braţare în cruce/la S. 2. Poziţie a unui pavilion ridicat la maximum, o „Zărit la S." arg. Am înţeles. 3. Marcaj pe saula sondei, o „Tribord, metri 8 la S.l" Adâncime de exact 8 m. 4. Corp geometric (con, cilindru, bicon etc.) fixat pe o geamandură, ca mijloc de identificare. 5. Con, bulă etc. ce se ridică de o navă pe timpul zilei pentru a indica o anumită situaţie a plasei de pescuit, a operaţiei pe care o execută ş.a. 6. Marcaj pe saula lochului, prin care se indică lăsătură. SEMN DE PARCURS Geamandură, şcondru sau ambarcaţiune care marchează un parcurs de regată. SEMN LOCAL Fenomen meteorologic local care indică o anumită schimbare de timp. SEMNAL 1. Mesaj transmis prin mijloace acustice, optice, radiotelegrafice, radiotelefonice. S. acustic/ fonic S. transmis cu fluierul, sirena sau cornul de ceaţă. S. cu eclipsa, felinarul Morse, proiectorul S. optic transmis cu ajutorul alfabetului Morse. S. cu felinare colorate S. cu diferite semnificaţii în Regulile de drum, în codurile locale etc. S. cu pavilioane S. cu ajutorul pavilioanelor având semnificaţiile înscrise în Codul internaţional de semnale, în codurile locale, în cartea de semnale. S. cu rachete S. pirotehnic de diferite culori. S. cu braţele: a) S. transmise cu ajutorul unui Semafor: 7 - semafor; 2 - catarg de semnaie. aifabet de semnale cu braţeie; v. fig. alfabet de semnale cu braţele; b) Idem, cu ajutorul alfabetului Morse, în care punctul şi linia sunt reprezentate ca în figură. S. de căutare S. prin care un avion sau un elicopter indică direcţia spre o navă sau spre un avion, aflate în pericol. S. de dată Litera „D" urmată de două, patru sau şase cifre. S. de distanţă Litera „R" urmată de cifre care indică distanţa în km. S. de viteză Litera „S" urmată de cifre care indică viteza în noduri sau litera „V" urmată de cifre care indică viteza în km/oră. S. de drum Litera „C" urmată de trei cifre (reprezentând gradeie de la 000° ia 360°). S. de latitudine Litera „L" urmată de patru cifre reprezentând gradele şi minutele. S. de longitudine Litera „G" urmată de patru sau cinci cifre (ultimele două indică minutele, iar celelalte gradele). (în toate aceste semnale este vorba de literele din Codul Internaţional de S.). S. numeric S. format numai din cifre. S. pentru navigaţie printre gheţuri S. de o singură literă, folosit pentru comunicarea între spărgătorul de gheaţă şi navele din convoi. Aceste S. sunt precedate de „WM" cu semnificaţia: „începe navigaţia ajutată de spărgătorul de gheaţă. Folosiţi semnalele speciale pentru navigaţia ajutată de spărgătorul de gheaţă şi faceţi veghe continuă la semnalele acustice, optice sau radioteiefo-nice". S. pentru bărci de salvare S. acustic transmis cu SEMNAL 457 braţele, cu rachete sau fum colorat pentru a indica bărcilor de salvare locul în care pot aborda plaja, precum şi alte informaţii. S. de ajutor/pericol/sinistru S. prevăzut de Regulile de drum şi transmis de o navă sau de un hidroavion pe apă pentru a cere ajutor de la nave sau de la uscat: (1) lovituri de tun sau alt semnal cu exploxiv la intervale de cca 1 minut; (2) un sunet continuu cu orice aparat de semnaie de ceaţă; (3) rachete cu stele roşii, lansate la intervale scurte; (4) grupul de litere SOS din Codul Morse transmis prin radio sau prin orice alt mijloc; (5) cuvântul Mayday transmis prin radiotelefon; (6) S. prevăzut în Codui internaţional; (7) un S. constând dintr-un pavilion pătrat, care are deasupra sau dedesubt o bulă ori ceva asemănător acesteia; (8) flăcări la bord (ca acelea de la un butoi cu catran, cu ulei etc.); (9) rachete cu paraşută sau facle de mână cu lumină roşie; (10) fum de culoare portocalie; (11) ridicarea şi coborârea repetată a braţelor până la orizontală. în afară de aceste S. reglementate pe cale internaţională, există şi S. statornicite prin tradiţie: pavilionul înnodat şi pavilionul răsturnat; v. pavilion. Pentru identificarea de către avioanele de Separare de litere Separare.de grupuri de litere Puncte şi linii A oameni din echipaj b’ i ţ virfulînsus/ . * Vîrfulînjos/ Terminat/ C “*qE Jumătate înainte (înapoi)/ -CţC- Toată forţa/ fVE Foarte încet/ Mola/ Stop/ K. J Cîrma dreapta! M 3- Cirma, stînga; Cîrma la zero/ 'La tangon/ Acostează/ Semnale: A - cu braţele (Morse); B - de barcă; C - de bigă; D - de manevră pentru remorchere; E - de scară. SEMNAL DE ALARMĂ RADIO_____________________________________ 458 cercetare se foloseşte o pânză de culoare portocalie, cu un pătrat şi un cerc negru. S. de barcă S. transmise de şeful de barcă la apropierea de o navă pentru a indica persoana cu gradul cel mai mare pe care o transportă. Nu sunt reglementate pe plan internaţional. S. de bigă S. făcute de ofiţerul/maistrul care comandă manevra unei bigi. Nu sunt standardizate pe plan internaţional. S. de ceaţă: a) înv. S. transmis de o navă pe timp de ceaţă cu fluierul, sirena, cornul de ceaţă, gongul sau clopotul; b) S. transmis de la uscat de o navă-far sau de o geamandură prin explozii, lovituri de tun, sirenă, fluier, corn de ceaţă, clopot submarin şi diferite aparate, ca diafon, nautofon etc. pentru a avertiza navele că se apropie de uscat sau de locuri care prezintă pericol. S. de furtună S. prin care se anunţă timpul rău; aceste S. se fac, de regulă, după prevederile convenţiei de la Lisabona (1930), de către staţiunile de ia uscat, care folosesc conuri, pavilioane, felinare colorate, semnale radio, imagini TV. S. de yachting S. nereglementate pe cale internaţională, având următoarele semnificaţii: pavilion albastru - proprietarul este absent; pavilion alb - rog nu deranjaţi; pavilion ridicat la crucetă - rog nu urcaţi la bord; pavilion albastru cu diagonală albă— oaspeţi la bord. S. de manevră S. făcut cu braţele în port pentru a comanda manevra parâmelor sau a remorcherelor. S. de mare distanţă ist. S. făcut cu ajutorul conurilor, cilindrilor şi bulelor; nu mai este prevăzut în Codul internaţional de semnale. S. de maree S. reglementat prin convenţia de la Lisabona (1930), care indică sensui mareei; se ridică de staţiunile de semnaie din porturi. S. de port S. care reglementează traficul portuar; aceste S. se fac, de regulă, conform convenţiei de ia Lisabona (1930) sau după uzanţe locale, folosind conuri, felinare colorate etc. S. de recunoaştere mii. S. prin mijloace electronice, Morse, cu rachete colorate, cu pavilioane sau cu felinare colorate, care serveşte la indentificarea navelor proprii. S. de regată S. ce se face în timpul curselor cu ajutorul pavilioanelor Codului internaţional (având însă semnificaţii speciale), al bulelor, al loviturilor de tun de regată. S. de vizibilitate redusă S. acustic făcut pe timp de ceaţă, ploaie deasă, ninsoare abundentă etc., cu ajutorul fluierului, sirenei, cornului de ceaţă. S. de scară S. transmise de şeful de cart către o ambarcaţiune. Nu sunt standardizate pe cale internaţională. 2. fl. Baliză care indică diferite aliniamente, apropierea de un cot etc. SEMNAL DE ALARMĂ RADIO Semnal radiotelegrafic emis pe frecvenţa de 500 kc/s de o navă aflată în primejdie, cu scopul de a pune în funcţiune dispozitivul automat de alarmare prin sonerii de la bordul navelor receptoare, avertizându-le că urmează imediat un apel sau un mesaj de primejdie. Constă dintr-o serie de 12 linii transmise într-un minut, automat sau manual; durata fiecărei linii este de 4 s, iar intervalul între linii este de 1 s. SEMNALIZARE Transmiterea de mesaje prin semnale. SEMNALIZATOR Marinar specializat în transmitere.! de semnale. SENA (Seine) Fluviu în Franţa; lung. 780 km; supr. bazinului hd. 78,6 mii km2. Izv. din platoul Langres (M-ţii Tasselot), străbate bazinul deluros parizian şi se varsă printr-un estuar în g. cu acelaşi nume la M. Mânecii. Importantă arteră de navigaţie accesibilă navelor maritime cu un pescaj de până la 6,5 m (până la Rouen). între Rouen şi Paris (225 km) pot circula nave cu un pescaj de până la 3,2m, iar în amonte cu un pescaj de 1,3 m. Este legată prin numeroase canale navigabile de alte reţele hidrografice (prin Marna comunică cu Rinul, prin canalul Bourgogne şi canalul Marna cu Saone, iar prin canalul Briare cu Loara). între Rouen şi Paris traficul anual de mărfuri depăşeşte 10 mii. t. Pr. porturi: Le Havre, Rouen, Paris. SENEGAL Fl. în Africa Occidentală (Rep. Guineea, Mali, Senegal, Mauritania). Lung. 1430 km; supr. bazinului hd. 441 mii km2. Se formează prin confluenţa Râurilor Bafing şi Bakhoy (care izv. din masivul Fouta Djallon) constituind graniţa dintre Senegal şi Mauritania şi se varsă în Oc. Atlantic printr-o deltă cu o supr. de 1500 km2. Debitul fl. variază între 5 m3/s (mai) şi 2000-5000 m3/s (aug.-sept.). în perioada iul.-oct. este navigabil până la or. Kaesa (900 km); după scăderea apelor până la or. Podora (283 km). Pe cursul superior sunt numeroase cascade. Hidrocentrale. Pr. afluent Faleme. La vărsare se află portul Saint Louis. SENS DIRECT Sensul invers acelor ceasornicului. SENS RETROGRAD Termen folosit în navigaţie care arată că o mişcare se efectuează în sensul rotirii limbilor de ceasornic. SEPARAREA TRAFICULUI Norme de circulaţie în zone înguste, cu trafic intens, prin care se precizează căile de navigaţie pe sensuri. SEPARAŢIE Perete folosit temporar în hambarul navei pentru separarea şi protecţia mărfurilor. SEPTENTRIONAL Nordic,'de la Nord, de Nord. „SERAFINA" Cel mai mic submarin din lume realizat în 2004 de o echipă de cercetători de la universitatea din Canberra (Australia). Măsoară doar 40 cm lungime şi se poate scufunda la o adâncime de până la 5000 m. Este ghidat de la distanţă şi propulsat cu ajutorul unor motoraşe electrice alimentate de o baterie care-i asigură o autonomie de 24 de ore. Se poate deplasa cu o vit. de cca 2 Nd. Este uşor manevrabil şi se poate folosi pentru cercetare, explorare, salvare şi în perspectivă şi în scopuri militare. Este recuperabil la sfârşitul acţiunii. SERAJ Fixarea elicei navei pe ax cu ajutorul conului/coafei. SERAM ins. v. Ceram. SERETĂ Şipcă din lemn făcând parte din căptuşeala interioară a unui hambar. SERIE 1. Ansamblu de pavilioane ridicate pe o saulă, având un sens bine definit în Cartea de semnale. 2. Seria de nave construite după aceleaşi planuri. Prima navă se numeşte cap de S. SERIE DE LUPTĂ mii. Grup de cifre atribuit fiecărui om din echipaj, prin care se indică unitatea de luptă (serviciul), numărul, postul de luptă şi schimbul acestuia. SERPENTINĂ DE ÎNCĂLZIRE Tub metalic de formă spiralată instalat pe fundul tancurilor de combustibil de la nave (păcură, motorină) şi în apropierea valvuleior de ieşire, care prin încălzire cu abur produce o mcşorare a vâscozităţii combustibilului şi permite astfel circulaţia lui cu mai multă uşurinţă la pompele de injecţie. SERVICIU DE PILOTAJ Serviciu special constituit în majoritatea porturilor care asigură, prin persoane calificate numite „piloţi", conducerea navelor care intră sau ies dintr-un port (canal, golf, baie ş.a.) sau se deplasează prin zonele costiere cu pericole de navigaţie. Este subordonat, de regulă, administraţiei portuare. SERVICIUL MARITIM ROMÂN (SMR) Prima instituţie naţională de navigaţie civilă pe mare din România. A luat fiinţă în 1895 după revenirea Dobrogei în componenţa României (1878) în urma războiului ruso-româno-turc (1877-1878). în baza unei Hotărâri a Consiliului de Miniştri (19 mai 1895), Grigore Mânu a primit însărcinarea de a organiza un „serviciu de navigaţiune maritimă". Prima călătorie sub auspiciile SMR a făcut-o vaporul „Medeea", care a plecat de la Brăila (14 aug. 1895) cu destinaţia Constantinopol, având la bord 25 de pasageri şi 600 t. mărfuri generale. La 26 aug. nava „Meteor" a făcut a doua călătorie, iar la 14 sept. s-a inaugurat oficiai prima iinie regulată de călători Constanţa-Constantinopoi. Evenimentul s-a produs odată cu inaugurarea podului de la Cernavodă, în 1897, în cadrul SMR-ului s-a constituit „Serviciul de mărfuri" a cărui primă linie maritimă, Dunăre-Rotter-dam, a fost inaugurată de cargoul „Bucureşti" (sept. 1897). Din conducerea SMR au făcut parte personalităţi ca: Grigore Mânu, fondatorul Serviciului Maritim Român (1895), şi directorii SMR Alexandru Cottescu 1895-1896, Ion Coandă 1896-1908, Pavel Popovăţ 1908-1924, Gheorghe Mărgineanu 1924-1929^ Nicolae lonescu-Johnson 1930-1931, Alfons Sion 1931-1936, Gheorghe Constantinescu 1936-1945. SERVITUDINE, navă de ~ v. navă de deservire/servi-tudine, folosită mai ales în port. SERVOMOTOR 1. Motor care se foloseşte pentru acţionarea diferitelor instalaţii de la bordul navei. 2. S. cârmei Motor acţionat de la timonă pentru transmisii la cârmă. SETCĂ Unealtă de pescuit cu diferite caracteristici adaptate la anumite specii de peşte ce urmează a fi pescuite, formată dintr-o plasă mare (cu lungimea de 20-50 m şi lăţime de 1,5-5 m) confecţionată din aţă subţire şi care este fixată în apă cu ajutorul a două parâme, cea superioară cu plute iar cea inferioară cu greutăţi. Un capăt al setcii este ţinut în lotcă iar ai doilea se lasă să plutească liber în apă ataşat de un flotor (o tivgă). Se aşează în drumul de deplasare a peştelui.. SEVASTOPOL Oraş în SV Pen. Crimeea, port şi BMM a Ucrainei şi Rusiei. Cca 210 mii ioc. Constr. de maşini, aparatură de precizie, prelucrarea lemnului. Şantiere navale, ist. în antichitate, fostă colonie greacă Chersones. Construcţia oraşului şi portului S. s-a realizat între anii 1 783-1804, devenind principala BMM a flotei ruse din M. Neagră. A fost teatrul unor mari confruntări pe mare şi uscat. în timpul Războiului Crimeii (1853-1856) a rezistat aproape un an asediului forţelor coaliţiei cu participarea Turciei, Angliei, Franţei şi _____________________________________________SEXTANT 459 Sardiniei. în al doilea RM, între 1941-1942, oraşul s-a apărat 250 de zile, după care a fost cucerit de trupele germano-române. Recucerit de armata sovietică în 1944. în urma războiului a fost distrus aproape în întregime. Reconstruit în 1946. SEVERN (lat. Sabrina) Fl. în S Marii Britanii. Lung. 388 km, supr. bazinului hd. 21 mii km2. Izv. din M-ţii Cambrieni şi se varsă printr-un estuar în G. Bristoi. Pr. afiuent: Avon. Alimentat din precipitaţii. Debitul oscilează între 10 m3/s şi 520 mVs. Navigabil. Comunică prin canale cu Fl. Tamisa şi Fl. Trent. Pr. porturi: Gloucester şi Newporr (la estuar). SEVERNAIA ZEMLEA Arhipelag aparţinând Fed. Ruse în Oc. îngheţat de Nord, situat la întretăierea Mărilor Kara şi Laptev; separat de continentul Asiatic prin Str. Vilkiţkii. Format din 4 ins. mari şi o serie de ins. mici. Supr. totală 37 mii km2. Aproape 48% din supr. arh. este acoperită de o cupolă de gheaţă care se înalţă până la 965 m. Climă aspră arctică cu temp. med. iarna de -28°, -33” C şi vara +0,5°, +1,6° C. Floră şi faună arctice. Insulele au fost descoperite de expediţia hidrografică rusă condusă de B.A. Vilkiţkii (1913). SEXTANT 1. Instrument care serveşte la măsurarea înălţimii aştrilor deasupra orizontului şi a unghiurilor orizontale sau verticale între diferite repere pentru a face punctul navei. Constă dintr-un sector de cerc cu o deschidere de 60-75° sexagesimale, pe care se poate mişca concentric o alidadă. Pe sector se află o oglindă mică (fixă) etamată pe jumătate, iar pe alidadă, o oglindă mare (mobilă). O lunetă fixată pe sector permite vizarea aştrilor prin oglinda mică. Imaginea astrului se reflectă în cele două oglinzi şi poate fi văzută în oglinda mică odată cu orizontul, permiţând a iua înălţimea astrului. Unghiul cu care se deplasează alidada este egal cu jumătate din înălţimea astrului, dar pentru a evita înmulţirea cu doi, pe gradaţia limbului se citeşte dublul unghiului măsurat (pe un sector de 60° se pot citi 120°). Pe limb, în dreapta lui zero, se află o gradaţie în sens invers, numită arc de exces, pentru o eroare instrumentală în sens contrar. Citirea se făcea la un vernier, înlocuit astăzi cu un tambur gradat. Pentru ca observaţia să se facă pe verticală sextantul se balansează, imaginea astrului descriind un arc de cerc cu care se tangentează orizontul. La observaţiile la stele se aduce întâi orizontul la stea, răsturnând sextantul, după care se procedează la observarea normală. S. cu bulă S. folosit pentru executarea observaţiilor pe timp de noapte, imaginea astrului fiind adusă la o bulă de aer aflată între două repere. S. cu orizont artificial S. folosit în acelaşi scop, imaginea fiind adusă însă la o placă lucioasă stabilizată giroscopic. S.-cutie S. de forma unei cutii de dimensiuni reduse, folosit la ridicări hidrografice de mică amploare (în port). S. distanţier Distanţier construit pe principiul S. S. dublu S. cu sector circular, cu ajutorul căruia pot fi măsurate diverse unghiuri, indiferent de mărime; este folosit la ridicări hidrografice. S. hidrografic S. uşor, folosit în hidrogra- SEYCHELLES 460 fie, pentru iuarea unghiurilor orizontale. Deşi datează din sec. XVII!, S. este şi astăzi unul din principalele instrumente nautice care permite navigaţia astronomică. 2. Arc sau sector de cerc egal cu 60". Sextant răsturnat pentru observaţii de noapte: 7 - oglindă; 2 - geamuri colorate; 3 - alidadă; 4 - tambur micrometric; 5 - lunetă; 6 - sector; 7 - limb. SEYCHELLES (numele unui ministru francez) Arh. format din 34 de insule vulcanice şi coraligene în Oc. Indian, situat la 1100 km NE de Ins. Madagascar. Supr. 404 km2; cca 50 mii loc. Ins. mari sunt vulcanice, alt. max. 914 m (Ins. Mahe), cele mici sunt în parte coraligene. Climă subecuatorială maritimă. Păduri veşnic verzi. Culturi de trestie de zahăr, cafea, vanilie, nuci de cocos. Pescuit. Pr. oraş: Victoria (Ins. Mahe). ist Insulele au fost descoperite de navigatori portughezi în sec. XVI. Posesiune britanică. „SEYFI" Monitor fluvial al flotei otomane, de acelaşi tip cu Mon. „Hizber", cu care participat la acţiunile navale pe Dunăre în Războiul de Independenţă (1877-1878). Cele două monitoare au fost lansate la apă în 1873 la SN Tersane-i Amire din Istanbul şi au intrat în serviciu în 1876. Caracteristici, depl. 404 t; dim. 43,9 x 9,4 x 1,6 m; maşini cu aburi 400 CP; vit. 15 km/h tunuri: II x 120 mm, cu încărcare pe la gura ţevii, II x 25 mm; cuirasă: 25-75 mm bordaj, 105 mm turelă. La 13/14 (25/26) mai 1877 „S" a fost scufundat pe braţul Măcin de către o grupare româno-rusă de şalupe torpiloare, BRAILA Fluviul Dunărea^ Scufundarea monitorului otoman „Seyfi" (Schiţă întocmită de Cdr. (r) Neculai Pădurariu) între care „Rândunica" cu care a participat şi Mr. Ion Murgescu. Atacul a fost condus de Cpt. Dubasov din marina imperială rusă. O încercare nereuşită de ranfluare a lui „Seyfi" s-a soldat cu pierderea totală a navei în 1987. Dintr-o eroare apărută iniţial în lucrarea istoricului naval român Constantin Ciuchi Istoria Marinei Române (1906), s-a răspândit denumirea falsă de „Duba Seyfi", ori cuvântul duba nu face parte din numele navei ci înseamnă monitor. SFAX (Safăquis) Oraş-port şi BMM a lunisiei ia M. Mediterană (G. Gabes); cca 70 mii loc. Portul dispune de un bazin principal unde sunt operate navele mari şi de câteva bazine mici unde acostează veliere, nave de mic tonaj, barje. Portul este protejat dinspre mare de moluri. Intrarea în port se face printr-un canal de 4500 m lungime, 40 m lăţime şi 11 m ad. Lungimea frontului de cheuri 5,5 km, cu ad. de 10,5 m. Traficul anual de mărfuri cca 4,5 mii. SFÂNT 1. ist La navele de lemn prima coastă după etravă. 2. Piesă din lemn pentru susţinerea bompresului. SFÂNTA ELENA (Saint Helena) ins. vulcanică în Oc. Atlantic, la 1800 km de ţărmul Africii; colonie britanică; supr. 122 km2; cca 7 mii loc. Relief accidentat cu alt. max. de 818 m. (vf. Pic de Diane). Climă tropicală. Vegetaţie: pajişti şi arbuşti. Centru ad-tiv: Jamestown. ist Descoperită în 1502 de portughezi, a devenit în 1659 colonie britanică. în 1815, aici a fost exilat Napoleon I. SFÂNTU GHEORGHE 1. Braţul sudic al Dunării şi al deltei fluviului. Se desparte din braţul Tulcea odată cu braţul Sulina şi se varsă în M. Neagră. Lung. 109 km. Deşi prin el trec 20% din apele fluviului, nu este accesibil pentru navele mari din cauza adâncimilor mici. Este în legătură cu complexul lagunar Razelm prin canalele Dranov şi Dunavăţ. 2. Port pescăresc amplasat pe malul st. al braţului Dunării cu acelaşi nume, la km 4. Portul este aşezat pe un mal întărit unde este instalat un ponton de acostare pentru navele de pasageri, iar în aval un alt ponton unde se află căpitănia portului. Lângă pontonul de acostare sunt amenajate două bazine pentru adăpostirea ambarcaţiunilor pescăreşti. Localitatea Sf. Gheorghe se află în imediata apropiere de port. SF. GHEORGHE (Saint George's Channel) Str. între Ins. Marea Britanie şi Irlanda, care leagă partea sudică a M. Irlandei de Oc. Atlantic. Lăţimea min. cca 74 km ; ad. 82-113 m; viteza curenţilor de maree 2,8-6,7 km/h, influenţând schimbul maselor de apă. Prin str. Sf. G. trec liniile maritime care leagă porturile din V Angliei şi E Irlandei îndeosebi cu ţările celor două Americi. SFÂNTUL LAURENTIU (engl. Gulf of Saint Lawrence) 1. Golf semiânchis din Oc. Atlantic la ţărmul de E al Americii de Nord în care se varsă fl. cu acelaşi nume. Supr. 263 mii km2; ad. până la 530 m. Este separat de ocean de Ins. Newfoundland şi Cape Breton şi comunică cu oceanul prin str. dintre insule. Climă musonică. Vânturi reci de NV iarna (-10° C) şi vânturi mai calde dinspre SE vara (+15° C). Salinitatea 25-32%o. Maree semidiurnă cu ampl. de cca. 2 m. în perioada dec-mai este acoperit de gheaţă. Aisberguri. Navigabil. Porturi: Quebec, Sept IIes. 2. Fl. (Saint Lawrence River) în NE Americii de Nord care drenează sistemul Marilor Lacuri. Lung. 1000 km. Se formează din L. Ontario şi se varsă printr-un estuar în g. cu acelaşi nume din Oc. Atlantic. Pr. afluenţi: Ottawa, St. Maurice, Richelieu care este legat printr-un canal cu Fl. Hudson. Fl. este regularizat pe întregul curs prin ecluze şi canale ocolitoare. Debitul maxim este în luna mai. îngheţarea fl. se produce în lunile dec.-apr. Estuarul este liber de gheţuri. Navigaţia se întrerupe numai primăvara când curg sloiurile. Maree semidiurnă care atinge la Quebec ampl. de 5,5 m. Din 1959, în urma regularizării, navele pot naviga până la Marile Lacuri. Pr. oraşe-porturi: Montreal, Quebec. SFÂNTUL LAURENŢIU (engl. Saint Lawrence Island) Ins. în M. Bering situată la 64 km de ţărmul Pen. Ciukotsk. Teritoriu SUA. Supr. 4,9 mii km2. Relief deluros, alt. max. 631 m. Vegetaţie de tundră. Pop. sub 1000 de loc. Vânătoare de animale marine. Ins. a fost descoperită în 1728 de navigatorul rus V. Bering. SFÂRC 1. Capăt de parâmă legat la zbirul unei macarale sau al unui palane, care se prinde de o manevră, de un şcondru etc. 2. Capăt de parâmă vegetală prins de un lanţ sau de o sârmă pentru a le manevra mai uşor. SFERĂ CEREASCĂ Sferă cu raza infinită, al cărei centru coincide cu centrul Pământului. Pe această sferă au loc aparent fenomenele astronomice. Sferă cerească: PnPs - axa polilor; QQ - ecuatorul ceresc; EE - ecliptica; O - centrul sferei cereşti; (punctul observat) y- declinaţia soarelui; y- punctul vemal; £2 - punctul autumnal; S - Soarele. SFERĂ DE COMPENSARE Sferă din fier moale, folosită pentru compensarea deviaţiei cuadrantale a compasului. SFERT sin. margine de butoi. SFERT DE ŞAICĂ Şaică mică v. Şaică. SFERT PE SFERT MC Mod de stivuire în magaziile navei a butoaielor culcate astfel încât butoiul aflat pe rândul ______________________________________SHIPCHANDLER 461 superior să se sprijine pe partea cea mai rezistentă a patru butoaie din rândul inferior. SFILATĂ 1. Mai multe fire de fibră vegetală, răsucite la un loc, din care se confecţionează parâmele. S. de identificare S. colorată după care se determină natura şi calitatea unei parâme vegetale. 2. Câteva fire vegetale care atârnă, fiind desprinse dintr-o parâmă; reprezintă un semn de proastă marinărie. SFOR fl. Cataractă. SFORCĂ pese. Saulă rezistentă care închide prin gâtuire capătul inferior al sacului unui traul. SHARKI Vânt puternic de Sud care bate în Golful Persic în anotimpul musonului. SHATT EL ARAB Fluviu rezultat prin confluenţa Fl. Tigru şi Eufrat şi se varsă în G. Persic. Lung. 195 km. Formează parţial graniţa dintre Irak şi Iran, în aval de portul Abadan. Debitul maxim (8000 m3/s) în aprilie şi minim (1700 m3/s) în oct.-nov. Navigabil. Hidrocentrală. Folosit pe scară largă pentru irigaţii. Porturi: Basra (Irak), Abadan (Iran). SHAULA Steaua nautică X Scorpii (Scorpionul), mărimea 1,7; în arabă „Partea curbă a cozii scorpionului". SHELTERDECK 1. Punte situată deasupra punţii principale, fără închideri etanşe, ceea ce face ca nava să beneficieze de anumite scutiri de tonaj. 2. Navă pe care se află o astfel de punte. SHETLAND Arh. britanic în NE Oc. Atlantic în zona apropiată de Marea Britanie. Are în compunere peste 100 de ins., cea mai importantă fiind Ins. Mainland. Supr. totală 1,4 mii km2; cca. 23 mii loc. Relief uşor fragmentat cu alt. max. de 450 m. Climă temperată umedă. Păşuni. Pescuit. Centru ad-tiv: Lerwick. SHIKOKU Ins. în S Arh. japonez între Oc. Pacific şi Ins. Honshu. Supr. 17,8 mii km2; cca. 4,2 mii. loc. Predomină relief muntos, cu alt. max. de 1981 m. Ţărmurile de NV şi SE sunt drepte, iar cele de NE şi SV sunt adânc crestate, fiind supuse unor puternici curenţi de maree. Climă subtropicală musonică; temp. medie în ian. +5°, +10H C, în aug. +20°, +28° C. Frecvente taifunuri. Păduri subtropicale. Pr. oraşe: Matsuyama, Takamatsu, Tokushima, Kochi. SHIMONOSEKI Oraş-port şi punct de bazare a FMM a Japoniei, situat în SV Ins. Honshu în g. cu acelaşi nume. Cca 300 mii loc. Lung. frontului de cheuri cca 8 km, cu ad. până la 10 m. Pot acosta nave, inel. Ds. Centru industrial: ind. chimică, de prelucrare a petrolului, metalurgie neferoasă. Traficul anual de mărfuri cca 17,5 mii. t. Important port piscicol. Şantierele navale care dispun de docuri uscate pot asigura reparaţia navelor civile mari şi a navelor militare, inel. Ds. Portul este legat, printr-un tunel submarin cu două nivele, de Ins. Kyushu şi printr-o linie de feribot cu portul coreean Pusan. în sec. XII—XVII a fost principalul port comercial pe relaţia cu China şi Coreea. SHIPCHANDLER MC Comerciant care furnizează diferite articole pentru aprovizionarea navelor, obiecte de armament etc. SHORAN_______________________________________________ 462 SHORAN Sistem radiotehnic de navigaţie folosit pentru determinarea punctului navei pe mare la distanţe mici de uscat. Sistemul este format dintr-un emiţător de impulsuri instalat la bordul navei şi din două staţii radio instalate la uscat şi are o mare precizie. SIAJ 1. Dâră de apă ce se formează la pupa navei pe timpul înaintării. S. poate fi observat de la înălţimi mari, ceea ce favorizează descoperirea navei de către adversar. 2. Dâră lăsată de o torpilă, la care se adaugă bulele de aer ieşite de la motor (la torpilele cu aer comprimat). 3. Urmă luminoasă pe ecranul radiolocatorului, indicând mişcarea adevărată a ţintei. SIAJ TRANSVERSAL v. capă. SIAM Golf în M. Chinei de Sud între Pen. Malacca şi ţărmul de SE ai Pen. Indochina. înaintat în uscat la o distanţă de 720 km; iăţimea la intrare 400 km; ad. până la 24 m. în G. se varsă Fl. Menam pe care este situată, la 30 km de ia vărsare, capitala şi portul maritim al Thailandei: Bangkok. Cunoscut şi sub numele de G. Thailandei. SIANGAN port, v. Hong Kong. SIBERIEI ORIENTALE, Marea ~ Mare de bordură în Oc. îngheţat de Nord, între Arh. Novosibirsk şi Ins. Vranghel. Comunică la V prin Str. Laptev, Eterican şi Sannikov cu M. Laptev, iar la E prin Str. Long cu M. Ciukotsk. Supr. 913 mii km2; ad. med. 54 m, max. 915 m. Climă arctică, temp. aerului iarna - 26, -48° C; vara de la 0 la -7° C. Cea mai mare parte a anului marea este acoperită de gheţuri. Temp. apei vara în apropiere de vărsarea fluviilor + 8° C iar în mare largă de la 0 la 1"; salinitatea de la 5 la 30%o. Maree semidiurnă cu ampl. de 0,25 m. Ins. Novosibirsk, Medvejie, Aion ş.a. Pr. porturi: Pevek, Ambarcik. Pr. G. Kolâma. SICILIA (denumire străveche Sikania) Cea mai mare ins. din M. Mediterană, separată de Pen. Italică prin Str. Messina. împreună cu ins. apropiate: Lipare, Egade, Pentelleria formează o provincie italiană autonomă. Supr. 26 mii km2 (din care Ins. S. 25,5 mii km2); cca 5,5 mii. loc. Ca reiief şi structură reprezintă o continuare a Pen. Italice, în NE se întind Apeninii Sicilieni cu alt. max. de 3263 m (vulcanul Etna), vulcani noroioşi, izvoare termale; câmpii litorale. Regiune cu seismicitate ridicată. Ţărmurile sunt în cea mai mare parte abrupte şi slab dantelate. Golfuri cu condiţii favorabile pentru acostarea navelor se află în partea de N (Palermo) şi E. Climă mediteraneană; temp. med. în ian. +12° C, în iul. +27f) C. Primăvara bate dinspre Africa vântul fierbinte Siroco ridicând temp. la +40- +45° C. Se cultivă cereale, citrice, migdale, măslini, viţă de vie. Expl. petrol, gaze naturale, sulf. Pr. oraşe-porturi: Palermo, Catania, Messina. ist. Poziţia centrală a S. a făcut ca încă din antichitate ins. să fie în centrul unor evenimente istorice deosebite. Aici şi-au întemeiat colonii cartaginezii, apoi grecii (sec. VIII î.Hr.), iar în urma războaielor punice (264-146 Î.Hr.) S. a fost transformată în prov. romană. Mai târziu a fost cucerită de vandali, ostrogoţi, bizantini, iar în sec. IX de arabi, care au introdus aici sistemul de irigaţii. în sec. XI a fost cucerită de normanzi. La sfârşitul sec. XII a fost supusă imperiului german, iar în sec. XIII a fost cucerită de francezi apoi de spanioli. La începutul sec. XVi a intrat în compunerea Regatului Italiei Unite. în al doilea RM, între 10 iul.—17 aug. 1943, s-a desfăşurat operaţia de debarcare a trupelor anglo-americane de pe mare în S Ins. Sicilia cu scopul de a crea un cap de pod de unde să poată invada terit. continental al Italiei. Ins. a fost apărată de trupele italo-germane (225 mii oameni, 900 avioane şi un număr nesemnificativ de nave) împotriva forţelor de desant anglo-americane (478 mii oameni, 1830 nave de luptă şi auxiliare, 1800 mijloace de desant maritim, 4 000 av. de luptă şi 900 de transport). Debarcarea a avut ca bază de plecare porturile din Tunisia şi Libia. Deşi forţele anglo-americane au avut superioritate netă, înaintarea ior de pe capul de pod a fost lentă, ceea ce a permis comandamentului german să evacueze de pe ins. o mare parte din trupele saie. Operaţia din S. a fost una din primele operaţii de debarcare în care s-au folosit masiv navele şi mijloacele de desant maritim. SICILIEI, canalul ~ Strâmtoare în partea centrală a M. Mediterane, între coasta nordică a Africii (Tunisia) şi coasta sudică a Ins. Sicilia. Lung. 123 Mm (227 km), lăţimea 80-180 Mm (148-334 km); ad. med. 300 m, max. 1319 m. La intrarea în str. dinspre NV se află bancul de nisip Skerki (ad. 0,3 m), iar în centru Ins. Pantelleria. Cunoscut şi sub numele Canalul Tunis. SIFI (arab. Asfi) Oraş marocan la ţărmul Oc. Atlantic. Al doilea port ca mărime după Casablanca. Cca 110 mii loc. Traficul anual de mărfuri cca 2 mii. t. Ind. materialelor de construcţie, prod. de iută, îngrăşăminte, conserve de sardine. Export: superfosfaţi, fosforiţi, prod. din peşte. Şantiere de construcţii şi reparaţii navale. SIFLEE Fluier constând dintr-o bulă, denumită geamandură, cu un orificiu la partea superioară, unde se termină cu un tub ce poartă denumirea de tun. Geamandura şi tunul sunt legate printr-o chilă. Tonul S. Tun Siflee: A - siflee modernă; B - poziţia mâinii pentru sunet gros; C- poziţia mâinii pentru sunet ascuţit. variază în funcţie de poziţia degetelor. Semnalele cu S. servesc la transmiterea ordinelor şi la darea onorurilor. S. datează din perioada cruciadelor, dar forma actuală a fost introdusă de amiralul Edward Howard după modelul găsit asupra unui pirat mort (în jurul anului 1500). o „Sifleele pe punte!" Comandă prevestitoare pentru adunarea tuturor gradaţilor înzestraţi cu S. în prezent, datorită mijloacelor moderne de legătură interioară, este suficientă o singură S.; sin., înv. siflie. SIGURANŢĂ MC Totalitatea măsurilor stabilite prin reglementări naţionale şi internaţionale privind buna desfăşurare a activităţilor maritime şi fluviale, precum: norme de siguranţă a navigaţiei naveior; norme tehnice de construcţie şi exploatare, întreţinere şi de clasificare a navelor; supravegherea şi controlul respectării normelor stabilite, ordinea navigaţiei ş.a. Se execută de organele competente ale Administraţiei, Căpitănii de port.. Registrul Naval, Serviciul Căilor Navigabile etc. SIGURANŢĂ DE LUPTĂ mii. Forţe şi mijloace destinate asigurării bunei desfăşurări a unei operaţii navale (marş, convoiere, minare etc.). S. îndepărtată S. care previne acţiunile prin surprindere ale inamicului pe o anumită/anumite direcţii. S. apropiată S. destinată apărării nemijlocite a navelor care participă la operaţie împotrva submarinelor, aviaţiei, vedetelor torpiloare, minelor ş.a. SILISTRA Oraş-port în N Bulgariei pe malul dr. al Dunării în faţa portului românesc Călăraşi. Cca 40 mii loc. Portul este specializat în traficul de cereale, lemn, prod. alimentare, ist. în timpul stăpânirii romane şi bizantine s-a numit Durostorum. SILUETA NAVEI (AVIONULUI) mii. Imaginea conturului navei (avionului) folosită pentru identificarea şi clasificarea ţintei. SIMBOL DE CLASĂ MC Grup de litere şi semne indicând clasa acordată unei nave de o societate de clasificare. SIMPLIFICAREA LEGĂTURILOR sin. reducerea legăturilor. SIMT MARIN Calitate a unui bun marinar de a prevedea situaţiile în care s-ar putea afla nava, înainte ca acestea să devină periculoase; arg. a avea nas de bun marinar. SIMŢI CÂRMA (despre nava) A reacţiona la punerea cârmei. Nava simte cârma numai când înaintează cu viteză prin apă. SIMŢI FUNDUL 1. A percepe slăbirea tensiunii saulei sondei în momentul în care aceasta atinge fundul. 2. (despre navă) A începe să guverneze anormal din cauza adâncimii mici a apei. SIMŢI VÂNTUL (despre vele) A începe să se umfle după o perioadă de calm. SIMŢUL NAVEI Calitate a oricărui manevrier de a prevedea reacţiile navei la punerea cârmei şi maşinii în diferite condiţii de curent şi de vânt. S.N. trebuie să fie foarte dezvoltat îndeosebi la piloţi. SIMULATOR mii. Aparat care reproduce o situaţie tactică, putând reprezenta pe un ecran manevrele navei proprii. Serveşte la instruirea personalului pe timpul aplicaţiilor, la evitarea navelor sau la însuşirea procedeelor de a reacţiona la diferite atacuri. SIMUN Vânt puternic, cald şi uscat, caracteristic Saharei şi Arabiei, care aduce uneori deasupra mărilor nori de nisip, reducând simţitor vizibilitatea. SINAR Daltă de călăfătuit cu două canale; y. fig. daltă de călăfătuit. SINCLINAL Cută a stratelor din scoarţa Pământului având aspectul unei albii cu concavitatea îndreptată în sus. SINCROLIFT Instalaţie de ridicare şi coborâre a navelor pe cală. Constă dintr-o platformă pe care se aşază nava _____________________________________________________SION 463 şi care se ridică sau se coboară cu ajutorul unei instalaţii mecanizate. SINGAPORE Str. între extremitatea de S a Pen. Malacca şi Ins. Singapore la N şi Arh. Rian la S, care uneşte M. Chinei de Sud cu Str. Malacca. Lung. 110 km, lăţimea între 4,6 şi 21 km; ad. min. 26 m. Str. este străbătută de liniile maritime care leagă între ele porturile din sudul şi estul Asiei, porturile din S Asiei cu porturile Americii şi Australiei, iar porturile din E Asiei cu porturile din Europa şi Africa. SINGAPORE (în sanscrită Singapore - oraşul leilor) Oraş-port, cap. Rep. Singapore membră a Common-weath-ului. Este situat în extremitatea sudică a ins. omonime la Str. Singapore pe drumul comercial internaţional care leagă Oc. Pacific de Oc. Indian. Cca 2 mii. loc. Unul din cele mai mari centre industriale şi comerciale din SE Asiei cu statut de „port liber". Deserveşte peste 66 linii maritime internaţionale, fiind tranzitat anual de peste 10 mii de nave. Legat de Pen. Malacca printr-un pod de CF şi auto. Traficul anual de mărfuri peste 20 mii. t. Important centru comercial: piaţă a cauciucului., cositorului, a mirodeniilor. Ind. de prelucrare a materiilor prime importate din alte ţări (prelucrarea primară a cauciucului, rafinarea cositorului, prod. de ulei, conserve) şi reexportate în Occident. ŞN care dispun de 6 docuri mari, întrepr. de deservire a traficului maritim. Aeroport internaţional. ist. întemeiat în sec. XII, dar ca oraş modern s-a dezvoltat în sec. XIX. în 1942 a fost ocupat de japonezi. După alungarea trupelor japoneze (1945) se proclamă republică (1965). SINISTRU Accident de orice fel (eşuare, coliziune, incendiu, scufundare etc.) care pune în pericol siguranţa navei şi a echipajului; v. şi Naufragiu. SINOE Lac sărat în S complexului lagunar Razelm., liman la M. Neagră de care este separat de grinduri joase de nisip. Supr. cca 165,6 km2; ad. cca 1,6 m. Concentraţie mare de săruri (1 5g/l) datorită depărtării de gura canalelor Dunavăţ şi Dranov care fac legătura cu Dunărea. Pescuit. Pe malurile sale se află ruinele cetăţii Histria întemeiată de coloniştii din Milet în sec. VII Î.Hr., port la M. Neagră, azi separat de mare datorită aluviunilor. SINOP (Sinope) Oraş în N Turciei, port pe coasta Anatoliei la M. Neagră. Cca 25 mii loc. Piaţă agricolă. Export: tutun, fructe, textile. Ateliere de construcţie bărci şi ambarcaţiuni cu vele. ist. întemeiat în sec. VIII Î.Hr. de milesieni. A cunoscut o perioadă de maximă înflorire în sec. Il-I Î.Hr., când a fost capitala regatului Pontului şi până în sec. XV., când a fost transformat în bază principală a flotei turce din M. Neagră. La 18/30 nov. 1853, în perioada războiului Crimeii, aici a avut loc bătălia navală de la S., soldată cu înfrângerea flotei turce conduse de Osman Paşa de către escadra rusă sub comanda amiralului Pavel Nahimov. SION, Alfons (1875 - ? n. laşi) Comandor. Absolvent al Şcolii Copiilor de Marină din Galaţi (1892), al Şcolii de ofiţeri de infanterie Bucureşti (1896) şi al Şcolii de Aplicaţie a Marinei (1898). După un stagiu de ambar- SIRENĂ_______________________________________________________ 464 care pe Cr. „Elisabeta", efectuează un curs de specializare în marina italiană (1902). Revenind în ţară este repartizat la Divizia de Dunăre şi ambarcat pe Torp. „Sborul" şi Mon. „Lascăr Catargiu" pe care în calitate de comandant participă în primul RM la toate operaţiunile importante de pe Dunăre (1916). în 1917 este numit şef de Stat major al CMM iar în 1918 al Diviziei de Mare. Primeşte apoi comanda Escadrilei Liman (1919), direcţia Arsenalului Marinei (1920), iar la sfârşitul anului 1931 trece la SMR în funcţia de director, pe care îl conduce până în ian. 1936 când se pensionează. SIRENĂ 1. Instrument care funcţionează cu aer comprimat, producând sunete de mare intensitate; v. şi fluier. 2. Fiinţă mitologică - jumătate femeie, jumătate peşte -care, conform legendei, prin cântecele sale duioase, adememea pe marinari spre adâncul mării. ŞIRET Afl. din st. Dunării. Lung. 740 km (din care 576 km pe terit. României); supr. bazinului hd. 44 mii km2. Izv. din Carpaţii Păduroşi (Ucraina), intră în ţară în dreptul or. cu acelaşi nume şi se varsă în Dunăre la S de portul Galaţi. Colectează apele ce coboară de pe versanţii Carpaţilor Orientali şi din podişul Bârladului. Pr. afluenţi: Suceava, Moldova, Trotuşul, Bistriţa, Râmnicul-Sărat, Bârladul. Blocat de gheţuri dec.-mart. Debitul la vărsare 300-500 m3/s. Ploile intense provoacă inundaţii. Navigabil pentru navele mici până la gura R. Bârlad. Trece prin or. Bacău. SIRIUS Steaua nautică a Caniş Majoris (Câinele Mare), mărimea 1,6 (cea mai luminoasă stea a cerului); în greacă „Cea arzătoare". „SIRIUS" Vapor de 703 t. cu zbaturi laterale, prima navă care a traversat Atlanticul folosind în exclusivitate maşina cu aburi. A fost navlosit de către British & American Steam Navigation Company pentru un voiaj, plecând la 4 aprilie 1838 din portul Cork (Irlanda) şi ajungând în ziua de 23 aprilie la New York. La mică distanţă de destinaţie s-a terminat combustibilul dar comandantul, hotărât să execute traversada doar cu maşina cu aburi, a refuzat să ridice velele, întreţinând focul ia căldare cu piese de lemn existente la bord. Astfel „S" a întrecut cu câteva ore vaporul „Great Westorn" care era mult mai mare. Pe lângă acest record „S" a mai intrat în istorie şi pentru o importantă inovaţie tehnică, condensatorul pentru recuperarea apei de la maşina cu aburi. SIROCO (Sirocco) Vânt uscat şi fierbinte (cca. 35° C) care bate în ţările din N Africii şi în întregul bazin al M. Mediterane. Uscat, înecăcios şi încărcat de praf în N. Africii, traversând M. Mediterană, devine umed şi provoacă ploi mărunte. De obicei bate 2-3 zile la rând, mai puternic ziua şi mai slab noaptea. Uneori se transformă în furtună. Aceleaşi caracteristici ale vântului S. le au şi vânturile locale din unele ţări mediteraneene: Spania, Maroc, Italia, Grecia, unde poartă diferite alte denumiri. SIRTA MARE (Sidra) G. cu o largă deschidere spre M. Mediterană la ţărmul Libiei (Africa de Nord). Pătrunde în uscat la o distanţă de 115 km, lăţimea la intrare 465 km; ad. până la 1085 m. Maree semidiurnă cu ampl. de 0,4 m. Porturi: Bengazi, Marsa Brega, Es Sidr. (gr. Syrtis). SIRTA MICĂ (Gabes) G. din M. Mediterană la ţărmul Tunisiei (Africa de Nord). Pătrunde în uscat pe o distanţă redusă. Este limitat la N de Insulele Kerkenna, la S de insulele Jerba. Ad. între 20 şi 40 m. Maree semidiurnă cu ampl. de 0,4 m. Pr. port: Gabes. SISAL Fibrele plantei Agave rigida (o variantă a plantei Agave sisalana), originară din Yucatan, dar răspândită în Sumatra, Kenia, Tanzania, din care se fabrică parâme mai puţin rezistente decât cele de manila. SISTEM GEE Sistem radiotehnic de navigaţie asemănător sistemului „Loran", care permite unei nave să-şi determine punctul radio la distanţe până la 50 mile marine de coastă, în acest sistem punctul navei se determină cu ajutorul unor semnale radio emise de trei staţii speciale, instalate pe uscat şi care lucrează conjugat. SISTEM BURTON Sistem de încărcare-descărcare a mărfurilor bazat pe utilizarea a două bigi ale navei, fixe. Biga exterioară este destinată să ridice coţada de marfă din exteriorul navei şi biga de magazie, care preia coţada prin manevra cârligului palancului peste bord şi o coboară apoi în magazie. La descărcare, biga de magazie ridică coţada, iar biga exterioară o preia prin manevra cârligului palancului pe bord şi o depune pe cheu. Operaţiunea de schimbare a coţării se face de către un muncitor din echipă numit „burton man". SISTEMUL HIDROENERGETIC Şl DE NAVIGAŢIE „PORŢILE DE FIER" Complex de amenajări pe cursul inferior al Fl. Dunărea în secţiunea Gura-Văii pe malul românesc şi Şip pe malul sârbesc, realizat prin colaborarea dintre România şi Iugoslavia. Lacul de acumulare are un volum de 2 miliarde m3 şi ocupă o suprafaţă de 170 km2; barajul deversor are lungimea de 441 m şi capacitatea de deversare de 15 500 m3/sec.; puterea instalată a hidrocentralei se ridică la 2159 MW din care 1050 MW revin României, cu o producţie medie anuală de energie electrică de 10,4 miliarde kWh. Acordul încheiat la 30 nov. 1963 între cele două state, a stabilit o participare egală la investiţii şi la rezultatele amenajărilor, consfinţind dreptul de proprietate exclusivă a fiecărei părţi asupra instalaţiilor şi construcţiilor de pe teritoriul ţării respective. Proiectele pentru întregul sistem au fost executate în colaborare în perioada 1957-1963. Lucrările de execuţie au durat până ia sfârşitul anului 1971. Inaugurat oficial la 16 mai 1972, sistemul hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier" a îmbunătăţit considerabil traficul fluvial care şi-a sporit de peste patru ori capacitatea. SIUTGHIOL Liman cu apă dulce la N de Constanţa, care comunică prin Lc. Tăbăcăriei cu M. Neagră. Separat de mare printr-un cordon litoral pe care se află staţiunea Mamaia. Supr. 21 km2; ad. max. 18 m. Puternică alimentare subterană. Bază pentru sporturile nautice. SIŢZEAN (chin. Xijiang) Fluviu în SE Chinei. Lung. 2129 km; supr. bazinului hd. cca 357 mii km2. Izv. din E podişului lunan şi se varsă în M. Chinei de Sud formând o deltă comună cu Fl. Baiţzean şi Dunţzean. Nivelul apei în creştere din apr. şi până în oct. Navigabil în aval de or. Nanning, iar pentru navele oceanice până la portul Guanciou. SIZIGII Poziţia relativă a Soarelui, Lunii şi Pământului pe aceeaşi dreaptă (Lună nouă sau Lună plină). Aştrii res- pectivi se găsesc la sizigii de două ori pe lună şi în zilele respective fenomenul de maree este mai puternic, producându-se „mareele vii", cu amplitudini mai mari decât mareele obişnuite. SKAGERRAK Strâmtoare în V sistemului de str. care face legătura între M. Baltică şi M. Nordului şi desparte Pen. Scandinavă de Pen. lutlanda. Lung. 300 km; lăţimea 110-130 km; ad. max. 809 m. Pr. port: Oslo. ist Aici s-a desfăşurat în primul RM (31 mai-1 iun. 1916) o mare bătălie navală între flota germană condusă de amiralul Scheer şi cea britanică condusă se amiralul Jellicoe, terminată nedecis, cunoscută sub numele de „Bătălia de la lutlanda". SKI BOARD spt (engl.) Schi nautic; sin. Water ski. SKI JET spt v. jet ski. „SKI JUMP" (engl.) „Trambulină de schi", arcuire în sus a punţii prova de pe un portavion pentru a înlesni decolarea avioanelor cu decolare şi aterizare scurtă şi pe verticală (V/STOL). SLEMING Fenomen de rezonanţă între oscilaţia navei şi cea a valurilor, care se manifestă printr-un impact puternic al apei asupra fundului navei. SLING Dispozitiv format din benzi de fibre vegetale sau sintetice, cu ajutorul căruia se poate pachetiza (slingui) o marfă (îndeosebi saci, cutii etc.) în unităţi mari de încărcătură de cca 1-2 t, pentru a fi manevrate cu mijloace mecanizate pe timpul încărcării/descărcării sau depozitării pe nave. SLIP Plan înclinat în pupa traulerelor, care permite lansarea şi virarea traulului în timpul pescuitului. SLOCUM, Joshua Navigator solitar canadian. în anul 1895, la vârsta de 51 de ani face prima călătorie solitară în jurul lumii la bordul ambarcaţiunii de tip slup. „SPRAY" de 11 m. SLOI Bloc de gheaţă care pluteşte pe apele curgătoare şi stătătoare în unele perioade ale dezgheţului. SLUP Velier cu un arbore, o velă mare aurică, un foc şi, eventual, un gabier; sin. Sioop. SLUP DE RĂZBOI ist Navă mică de război cu greement de navă sau snau, folosită în sec. XVIII şi la începutul sec. XIX. SMAC Velier cu greement de slup sau cuter, folosit pentru comerţ şi pescuit în mările nordice. SMÂRC Loc mocirlos (acoperit cu vegetaţie); băltoacă rămasă în urma ploilor; bahnă. SMÂRDANUL NOU Localitate lângă Brăila, la intrarea de pe Dunăre pe canalul Măcin. în trecut s-a numit Ghecet (în turcă „trecere") aici _________________________________________________SOCBEÂŢII 465 fiind un loc de traversare a Dunării cu bacul.. SMULGE (despre ancoră) A o desprinde de fund prin virare, o „Smulgeţi!" Comandă către armamentul cabestanului pentru a face un uJtim efort la virarea ancorei. SNAU ist Tip de navă asemănătoare bricului, dar cu randa întinsă pe un mic arbore paralel cu coloana arborelui mare, engl. snow, fr. senau, senault, rus. şniava, snou. SNEKKAR ist. Navă de tipui drakkarului, dar de dimensiuni mai reduse, folosită pentru comerţ între ţările nordice şi cele mediteraneene în timpul feudalismului. Caracteristici: L 15-18 m; I 3,5-4 m. SNIPE Clasă internaţională de ambarcaţiuni de regată cu următoarele caracteristici: L 4,72 m; I 1,52 m; greutatea corpului 173 kg; aria velei mari 7 m2; aria focului 3,50 m2. SOARE 1. Astru central al sistemului nostru planetar, folosit în navigaţie în timpul zilelor fără nori 2. Instalaţie puternică, cu mai muite becuri, folosită pentru iluminarea scării navei şi a iocurilorde lucru. SOARE ADEVĂRAT Soarele real (vizibil). Din cauză că mişcarea sa aparentă în jurul Pământului nu este uniformă, nu este indicat a fi folosit pentru măsurarea timpului. SOARE MEDIU Soare fictiv care se mişcă uniform în planul ecuatorului în acelaşi interval de timp anual cu Soarele adevărat. Dă timpul mediu, adică timpul indicat de ceasornicele noastre. SOCAR MC Parâmă cu grosimea de cca 80 mm. SOCIETATE DE CLASIFICARE Instituţie care elaborează norme de construcţie a navelor şi supraveghează construcţia propriu-zisă a acestora, acordându-le un certificat de clasă. în ţara noastră această societate poartă denumirea de Registrul Naval Român. SOCIETATEA ROMÂNĂ DE DUNĂRE SRD („Societatea Anonimă Română de Navigaţiune pe Dunăre"). Cea mai importantă societate privată de navigaţie fluvială românească constituită în 1914 cu participarea capitalului mai multor bănci (Banca Românească, Banca Agricolă, Banca Marmorosch Blank et. Co. ş.a.). Avea ca obiect de activitate transportul de mărfuri pe Dunăre. S.R.D. a reuşit, cu toate pierderile suferite în primul RM, să dobândească un patrimoniu important şi să contribuie la dezvoltarea navigaţiei fluviale româneşti. La 30 iunie 1939, parcul de nave al SRD se compunea din 95 şlepuri, tancuri de combustibil şi pontoane (cu o capacitate totală de 95 mii t); 3 nave de pasageri: „Principele Mihai", „Ismail" şi „Anghel Saligny"; 20 remorchere: din care „Regele Ferdinand", „Nicolae Ştefănescu" şi „Vintilă Brătianu", construite special pentru trecerea prin cataracte şi navigaţia pe cursul superior al Dunării; 4 elevatoare, un atelier plutitor pentru reparaţii navale, în afară de atelierele din Brăila. SRD a fost desfiinţat prin naţionalizare în 1948. SOCIETĂŢII, Insulele - (lles de la Sociâte) Arh. în S Oc. Pacific. Posesiune franceză din Polinezia. Pr. Ins. Tahiti. Supr. totală 1,6 mii km2; cca 145 mii loc. Majoritatea ins. sunt de origine vulcanică, muntoase, cu alt. până la Sling: 7 - cârlig; 2 - sapan; 3- ureche de strâgere; 4 - ureche de ridicare; 5- cordon de strângere. SOFAR 466 2241 m. Ţărmurile sunt înalte, abrupte cu plaje înguste la mare şi înconjurate de recife de corali. Climă tropicală maritimă. Temp. med. lunară: +20 ia +26° C. Culturi de trestie de zahăr, vanilie taro, bumbac, banane, cocotieri. Expl. de fosfaţi. Pescuit. Centru ad-tiv şi pr. port: Papeete. SOFAR (engl. Sound Fixing and Ranging) Metodă de a face punctul şi a măsura distanţa, având la bază propagarea undelor sonore în apă. SOGNEFJORD Cel mai mare fiord din Pen. Scandinavă situat pe ţărmul de SV al Norvegiei la M. Nordului, la N de oraşul-port Bergen. Lung. 204 km, lăţimea între 1,5-6 km. Formează ramificaţii laterale iar pe unele din acestea coboară gheţari. Maree semidiurnă cu ampl. de 1,5 m. Porturi pescăreşti. Turism. SOLANO Vânt de Est, însoţit de ploaie, care bate în zona Gibraltarului şi pe coasta de Sud-Est a Spaniei. SOLAS (engl. Safety of Life at Sea) Denumire prescurtată a Convenţiei internaţionale elaborată în anul 1974 pentru ocrotirea vieţii umane pe mare. Intrată în vigoare pe plan internaţional la 25 mai 1980, inclusiv în România. A fost ratificată în peste 128 ţări. SOLENOID Bobină la draga electromagnetică. SOLOMON (Solomon Islands) Arhipelag în Melanezia la E de Ins. Noua Guinee (Oc. Pacific). Supr. 42,5 mii km2; cca 170 mii loc. Cele mai mari Insule: Bougainville, Guadalcanal, Santa Isabel, Malaita, San Cristobal, Choiseui, New Georgia Rennel. Partea de N a arh. cu Ins. Bougainville, Buka, Nissau şi o serie de atoli (10,6 mii km2) se află sub tutela ONU, administrate de Australia. Celelalte ins. (29,8 mii km2, cu cca 135 mii loc) sunt sub protectorat britanic. Majoritatea ins. sunt 20 m de origine vulcanică, cu vulcani activi (Balbi din Ins. Bougainville, alt. 3100 m ş.a. Expl. de aur, staniu, cupru, nichel, azbest, fosforiţi. Climă subecuatorială umedă. Păduri ecuatoriale. Faună bogată. Culturi de cocotieri, batate, banane, ananas, santal, cafea, cacao. Pescuit. Export: copra, santal, cafea, cacao, fructe, ist Primul european care a descoperit ins. Arh. S. a fost navigatorul spaniol Mendana (1568), care a schimbat mărfuri pe aur şi a numit insulele „Solomon" comparându-le cu „Tara de aur" a lui Solomon amintită în Biblie. SOMME (lat. Samara) Fluviu în N Franţei. Lung. 245 km. Izv. în apropiere de or. Saint Quentin şi se varsă în M. Mânecii printr-un estuar. Debitul este reglat prin construcţii hidrotehnice (canale, ecluze). Legat prin canale cu R. Oise şi Schelde. Trece prin or. Amiens şi Abville. ist Pe Fl. S. a avut loc între 1 iul.—18 nov. 1916 una dintre cele mai mari bătălii în primul RM între forţele germane şi cele aliate; în timpul ofensivei de pe S., trupele engleze au folosit pentru prima dată tancurile ca armă de luptă (15 sept.). în al doilea RM, între 5-8 iun., au avut loc pe Fl. S. lupte violente în care armata franceză a încercat, fără succes, să oprească înaintarea trupelor germane spre mare. SON AR engl. sin. hidrolocator. SONDA 1. A măsura adâncimea apei cu ajutorul sondei. 2. A măsura adâncimea lichidului dintr-un tanc cu ajutorul sondei. SONDĂ-PEŞTE v. plumb peşte. SONDAJ Operaţiunea de a sonda. Primele sondaje româneşti au fost făcute pe mare în 1885 de canoniera „Gri viţa". SONDĂ 1. Instrument nautic cu ajutorul căruia se determină adâncimea apei. S. de mână S. compusă dintr-o saulă împletită, gradată în stare umedă (intrată la Sonde: A - De mână. B - Mecanică: 7 - frână de mână; 2 - cadran; 3 - lampă; 4 - motor; 5 - manivelă; 6 - scară; 7-călător; 8 - filieră; 9 - tub de sondă; 10- cheie cu ţâţână; 71 - rai; 12 - trăgător; 13 - sârmă; 14 - apărătoare cu tub chimic; 75-scufundător; 76-deget; 77- lăsătură. C-Sondă ultrasens: 7 - undă directă; 2-undă reflectată. apă) cu bucăţi de astar colorat, pietre etc. (pentru a fi recunoscute vizual şi prin pipăit) şi o bucată de plumb cu o cavitate la partea inferioară în care se introduce o cantitate de seu, denumită armătură, pentru probe de fund. în funcţie de greutatea plumbului şi lungimea saulei, distingem: S. de barcă, S. de navă, S. grea/de mare adâncă/de mare adâncime. S. mecanică S. cu sârmă care indică adâncimea în funcţie de presiunea apei pătrunse într-un tub special de sticlă, acoperit în interior cu un colorant care se decolorează în contact cu apa de mare, şi după lungimea saulei filate ce se citeşte la un contor. S. Thomson S. mecanică folosită în mod frecvent. S. ultrason S. cu ajutorul căreia adâncimea se determină contându-se jumătate din intervalul de timp necesar unui impuls ultrasonor de a parcurge distanţa de ia navă la fund şi înapoi. 2. fl. Prăjină gradată în decimetri sau picioare şi marcată prin benzi de culori diferite (alb, roşu, negru). 3. Adâncime înscrisă pe harta marină*. 4. O singură aruncare de S., ca în expr. „A da o S." A efectua un singur sondaj. Toată S. fl. Adâncimea urmată de navă sau de barcă pe timpul sondărilor. 5. Tijă gradată cu ajutorul căreia se măsoară adâncimea lichidului din tancuri. SONDĂ DE CERCETARE pese. Sondă ultrasonoră folosită pentru descoperirea bancurilor de peşte. SONDĂ DE DERIVĂ Sondă de mână, fundarisită la prova unei nave ancorate, la care saula face burtă. Dacă plumbul sondei rămâne fixat pe fund, saula întinde, ceea ce înseamnă că ancora ară. SONDE, Insulele ~ Principalul grup de ins. din Arh. Malaez. Cuprinde Sondele Mari (Ins. Sumatra, Java, Kalimantan, Sulawesi) şi Sondele Mici, situate la E de Ins. Java (Ins. Balim Lombok, Sumbawa, Sumba, Flores, Timor ş.a.). Supr. totală 1,4 mii. km2; cca. 140 mii. loc. Relief muntos, ţărmuri adânc dantelate şi în unele locuri înconjurate de recife de corali. Climă tropicală. Ins. sunt bogate în zăcăminte: bauxită, mangan, cupru, metale preţioase. Munţii sunt acoperiţi de păduri, iar zonele de câmpie de culturi tropicale. Ins. S. fac partea din terit. Indoneziei, în afară de partea de N a Ins. Kalimantan (posesiune britanică) şi partea de E a Ins. Timor (posesiune portugheză). SONDE (Sunda ) Strâmtoare între Ins. Java şi Sumatra (Indonezia), care uneşte apele M. Java cu cele ale Oc. Indian. Lung. 1 70 km, lăţimea max. 22 km; ad. între 30 şi 1500 m. în str. este situat vulcanul Krakatau. SONDOR Marinar care execută sondaje cu sonda de mână. SONGKOI (Hong ha - Fluviul roşu) Fluviu în N Vietnamului şi pe terit. Chinei. Lung. 1200 km. Supr. bazinului 120 mii km2. Izv. din M-ţii lunshan şi se varsă în G. Vinh Bac Bo din M. Chinei de Sud, formând o deltă cu supr. de 15 mii km2. Nivelul apei creşte în perioada iun.-oct. şi scade foarte mult iarna. Navigabil de la vărsare până la or. Mau Ho; navele maritime urcă până la Hanoi (175 km). Delta este dens populată de cultivatorii de orez. SONOVIZIUNE Sondarea apei mării cu unde acustice. Prin prelucrarea specială a undelor reflectate se obţine imaginea integrală a fundului mării şi a diferitelor detalii submarine. _____________________________________________SPARDEC 467 S.O.S. Semnal radiotelegrafic de ajutor. Contrar legendei, nu are nici o legătură cu „Save our souls" (salvaţi sufletele noastre). Semnalul a fost ales datorită simetriei sale în alfabetul Morse: trei puncte, trei linii, trei puncte; v. şi Mayday. SOTTO PALANCO (/fa/, sub palane) MC Clauză de livrare a mărfii, care trebuie predată în bătaia bigilor navei, gata de coţat, operaţie ce se execută de navlositor sau de încărcător. SOUILLAGOUET, table ~ Table de înălţimi şi azimut. Primele table din lume (1891) care au folosit împărţirea triunghiului sferic de poziţie printr-o perpendiculară coborâtă din zenit. Pentru calculul azimutului se cobora o perpendiculară din astru. Aceste table au fost luate ca bază pentru multe alte table de înălţimi. SOUTHAMPTON Oraş în S Marii Britanii şi unul din cele mai mari porturi ale ţârii, situat pe ţărmul G. Southampton Water din M. Mânecii. Cca 220 mii loc. Ad. pasei de intrare în port 12,6 m la maree joasă. Lung. frontului de cheuri 1 7 km cu ad. până la 12, 8 m. Centru industrial: ind. chimică, alim., rafinarea petrolului (cea mai mare rafinărie din ţară, cu o capacitate de 16,5 mii. t. anual). Traficul anual de mărfuri cca. 30 mii. t. Import: petrol, cereale, carne. Export: prod. chimice, automobile, diferite prod. industriale. S. este principalul port de tranzit pentru pasageri. Şantiere navale cu 3 docuri uscate care asigură construcţia de nave mari, inel. Ds., şi reparaţia PA. SOUTHERLY BURSTER Săritură de vânt de la Nord-Vest la Sud pe coasta de Sud a Australiei. Acest fenomen are loc în perioada octombrie-martie, fiind însoţit de o scădere de temperatură. SOUTH SHIELDS Oraş-port în Marea Britanie la ţărmul M. Nordului la vărsarea Fl. Tyne. Cca 120 mii loc. Important centru britanic de construcţii şi reparaţii navale. „SOVEREIGN OF THE SEAS" ist. Navă de linie construită în 1637 de celebrul constructor englez Phineas Pett, având cel mai puternic armament pentru acele timpuri (100 de tunuri). SOVROMTRANSPORT Societate mixtă sovieto-română de transport maritim şi fluvial înfiinţată în iul. 1945 în baza unui tratat încheiat între cele două părţi. întreaga activitate de navlosire şi tranzacţii comerciale a fost asumată de partea sovietică, ceea ce a împiedicat dezvoltarea normală a acestui sector. Sovromtransport a funcţionat 9 ani, a avut un portofoliu de 10 nave insuficiente pentru a satisface cerinţele de transport pe apă ale României. Desfiinţarea societăţii în 1954 a permis înfiinţarea întrep. româneşti de transport naval NAVROM, cu capital de stat care a intrat într-un proces alert de dezvoltare în anii care au urmat. SPADĂ DE ULAJ v. prăjină de uiaj. SPARDEC Pe navele militare, punte mică la suprastructura pupa. SPARGEVAL__________________________________________________ 468 SPARGEVAL 1. Structură din tablă la prova, situată în pupa instalaţiei de ancorare, care nu permite valurilor să treacă pe punte atunci când nava ambarcă cu prova. 2. Dig construit în afara unui port pentru a împiedica pătrunderea valurilor. SPATE Spătar care ‘ închide spre pupa ca- Spargeval mera bărcii (a nu se confunda cu tabloul); v. fig. barcă. SPATE TARE 1. Scândură groasă aşezată travers pe copastia bărcii, servind ca întăritură în momentul în care se dă o ancoră cu barca. 2. Şcondru aşezat travers pe punte, de care se prind cu legături uşoare buclele unei parâme sau ale unui lanţ ce urmează a fi filate. SPATII EXCLUSE MC Spaţiile care nu sunt incluse în volumul spaţiilor închise, nefiind prin construcţie destinate transportului de mărfuri. Un spaţiu exclus poate fi considerat spaţiu închis dacă: este prevăzut cu grinzi longitudinale marginale sub punte sau alte dispozitive permiţând arimarea încărcăturii sau a proviziilor; există un dispozitiv de închidere a deschiderilor; construcţia lasă o posibilitate oarecare de închidere. SPAŢII INCLUSE Spaţiile închise aflate deasupra punţii de tonaj. La măsurătorile de tonaj se adaugă spaţiul de sub punte (volumul principal), formând împreună tonajul brut al navei. Se compun din: volumul diferitelor spaţii închise din coridoare, volumul suprastructurilor închise aflate deasupra punţii superioare, destinate mărfurilor, proviziilor, pasagerilor şi echipajului, volumul execedentului gurilor de magazii. SPATII ÎNCHISE în calculul tonajului sunt denumite astfel spaţiile suprastructurilor (castel centru, dunetă şi teugă) atunci când nu au deschideri în pereţi sau în punte şi al căror volum se include în tonajul brut al navei, contând ca apt pentru a primi încărcătură. SPATII PENTRU ÎNCĂRCĂTURĂ /VfCSpaţiile pentru încărcătură care trebue să fie cuprinse în calculul tonajului net (TN), sunt spaţiile închise afectate transportului mărfurilor destinate a fi descărcate din navă, cu condiţia ca aceste mărfuri să fi fost cuprinse în calculul tonajului brut (TB). Aceste spaţii trebuie să fie certificate ca atare prin înscriipţii compuse din literele MF (magazie de marfă) în locuri vizibile. SPAŢIU DE EVITARE Spaţiu necesar unei nave pentru a evita pe ancoră. SPAŢIU DEDUS/SCUTIT MC. v. tonaj registru. SPAŢIU DE SIGURANŢĂ (la ancoraj) Zonă circulară într-o radă sau un port în care o navă staţionată la ancoră poate gira complet, fără să existe pericolul de coliziune cu alte nave ancorate. Mărimea spaţiului de siguranţă depinde de lungimea lanţului filat şi metoda de ancorare. SPAŢIU EXCEPTAT Volumul total al unor spaţii de la bordul navei care, nefiind prevăzute cu mijloace fixe şi permanente de închidere, nu sunt apte pentru depozitarea mărfurilor sau cazarea echipajului şi pasagerilor şi ca urmare nu se includ în calculul tonajului registru brut. Spaţiul exceptat se compune, în principal, din suprastructurile deschise - teugă, castel centru, dunetă -sau cu mijloace de închidere nepermanente. SPAŢIU MORT MC Spaţiu rămas liber în hambare după încărcarea navei. Se umple cu colete mici, uşor de stiviut, sau cu scurtături (cherestea de dimensiuni reduse). SPĂRGĂTOR DE BARAJE Navă de iuptă sau auxiliară (uneori un simplu şlep autopropulsat) special amenajată pentru realizarea rapidă a unei pase printr-un baraj de mine insuficient cercetat, în care pot fi mine de mai multe tipuri. Corpul ei este puternic consolidat şi dispune de aparate paravan pentru protecţia împotriva minelor ancorate. Pentru a-i mări vitalitatea şi flotabilitatea în cazul unei găuri de apă produse prin explozia unei mine cu aprindere prin influenţă (acustică, magnetică, hidrodinamică), corpul ei este umplut cu butoaie goaie, lemn etc. Echipajul navei este redus la strictul necesar iar activităţile de ia bord (asigurarea funcţionării motoarelor etc.) sunt pe cât posibil automatizate şi conduse de la distanţă pentru a reduce pierderile în caz de scufundare. SPĂRGĂTOR DE BLOCADĂ Navă care încearcă să străpungă blocada cu riscul de a fi scufundată. SPĂRGĂTOR DE GHEAŢĂ Navă cu etrava şi bordajul foarte rezistente, folosită pentru spargerea gheţurilor. S.d.G. sunt prevăzute uneori cu una sau două elice în prova, care trag apa se sub gheaţă făcând mai uşoară spargerea acesteia, precum şi cu tancuri de apă cu ajutorul cărora nava se apupează, ridicându-se cu etrava pe gheaţă, după care se aprovează pentru a o rupe sub propria sa greutate. Grosimea maximă a gheţei care poate fi spartă este de 7 m. SPÂNZURĂTOARE v. palane de strai. SPECIFICAŢIE DE AMBARCARE MC Listă în care sunt descrise sumar mărfurile ce urmează a se ambarca pe o navă. Specificaţia cuprinde: numele încărcătorului şi al destinatarului, porturile de încărcare şi descărcare, felul mărfii, felul, numărul, marca, greutatea şi dimensiunile coletelor. Este întocmită de încărcător în mai multe exemplare din care unul se predă navei. Serveşte navei pentru identificarea mărfurilor primite la bord, iar primitorilor spre a verifica exactitatea acestora cu cele comandate. SPEE, Maximilian, von ~ (1861-1914) Viceamiral german, în anii 1887-1888, comandant de port în Camerun (colonie germană din Africa). Din 1910, secund al det. de nave de cercetare al Flotei maritime. în 1912, comandant de Cr. al escadrei germane din Pacific. La începutul primului RM, la comanda unei Esc. de Cr., a acţionat cu succes pe comunicaţiile britanice în S Oc. Atlantic şi apoi la coastele statului Chile. La 1 nov. 1914, în bătălia de la Coronei (Oc. Pacific), Esc. comandată de Von Spee a înfrânt o Esc. britanică (au fost scufundate Cr. engleze „Monmouth" şi „Good Hope"). După aceasta a încercat să ajungă în porturile germane, dar pe parcurs s-a hotărât să atace Port Stanley (Ins. Falkland), de care s-a apropiat la 8 dec. 1914, fără a efectua o cercetare prealabilă. A fost interceptat prin surprindere de o Esc. britanică superioară ca forţe. în bătălia de la Falkland care a avut loc a pierdut 4 din cele 5 Cr. ale escadrei şi el însuşi şi-a pierdut viaţa. SPETEAZĂ Şcondru oblic fixat cu capătul inferior pe catarg prin intermediul unui zbir, în timp ce capătul superior susţine colţul unei vele cu spetează, numită şi randă cu ghionder. SPEZIA (it. La Spezia) Oraş-port în N Italiei (Liguria) la M. Ligurică. Cca 130 mii loc. Centru industrial : siderurgie, metalurgia neferoaselor, chimizarea petrolului, constr. de aparataj electronic, ind. textilă şi alimentară. Portul se împarte în două bazine legate între ele printr-un canal de 100 m lung. şi 70 m lăţime. Dinspre larg portul este protejat de 3 spargevaiuri. Lung. frontului de cheuri 6,5 km cu ad. până la 13 m. în radă sunt amenajate câteva puncte pentru încărcarea/descărcarea petrolierelor. Traficul anual de mărfuri, peste 8 mii. t. Import: petrol, cărbuni, fier, cereale, cherestea; export: materiale de construcţie, mărfuri generale. Şantierele de construcţii şi reparaţii navale dispun de 6 docuri uscate şi un doc plutitor, asigurând construcţia şi reparaţia navelor civile şi militare, inel. Cr. Aeroport. SPICA Steaua nautică a Virginis (Fecioara), mărimea 1,2; în latină „Spic". SPINACHER Velă triunghiulară suplimentară pe yachturile de regată, întinsă în bord cu ajutorul unui tangon de S. Suprafaţa S. nu intră în calculul suprafeţei velice; v. şi genacher. SPIRAI Luminator de punte compus dintr-o ramă cu batanţi cu geamuri care se pot deschide pentru aerisire; sin. şpirai. SPIRITUL „MIRCEA" Cod etic, naval şi profesional, liber consimţit, bazat pe solidaritatea izvorâtă din faptul că imensa majoritate a cadrelor permanente ale Marinei Române şi-au făcut ucenicia pe navele-şcoală „Mircea I" şi „Mircea II", potrivit principiului „o mână pentru tine, o mână pentru navă". Un asemenea „spirit" există şi în alte flote. SPIRON v. pinten, epiu. SPIROPOL, Ion (1864-?; n. Bucureşti). Contraamiral. Absolvent al cursurilor Şcolii Navale din Brest, Franţa, cu gradul de Slt. (1882). Revine în ţară şi este repartizat la Corpul Flotilei. în 1890 primeşte comanda Can. „Bistriţa", iar în 1892 este numit comandant secund al bricului „Mircea", la bordul căruia participă la serbările columbiene de la Genova. Comandant al portului Constanţa, căpitan de port cl. I la Galaţi şi, apoi, la Brăila, comandant al Apărării submarine (1897), comandant al Diviziei de Dunăre (1898), al Cr. „Elisabeta" (1902) şi al Mon. „I.C.Brătianu" (1907), director al Arsenalului Marinei din Galaţi (1909), profesor la Şcolile Marinei din Constanţa (1903-1904) ş.a. în anul 1913 participă la cel de al doilea război balcanic, iar la începutul campaniei din 1916, în grad de CAm., îndeplineşte funcţia de şef de Stat Major în cadrul CMM. în anul 1917, este numit comandant al Flotei române de transport pusă în serviciul armatei ruse, calitate în care supraveghează evacuarea navelor la Odessa şi mai târziu la Kerson. Ultima funcţie în serviciul activ al marinei, este cea de comandant al Diviziei de Dunăre (1918). în aprilie 1919 trece în rezervă. De-a lungul întregii sale cariere a elaborat valoroase studii asupra apărărilor strategice, a întocmit lucrările pentru amenajarea portului militar de la Brăila, a poligonului Mahmudia ş.a. ___________________________________________________„SPRAY" 469 SPITZBERGEN Arh. norvegian în Oc. îngheţat de Nord la 600 km N de coasta septentrională a Pen. Scandinave, cuprinzând cea mai mare parte a Svalbardului (denumire dată după 1925 grupului de ins. norvegiene: Spitzbergen, Ursului, Yan Mayen). Supr. 62,3 mii km2; cca 5 mii loc. Relief de platou acoperit de gheaţă, alt. max. 1712 m (vf. Newton). Ţărmul în NV fragmentat de fiorduri adânci. Climă maritimă arctică cu vânturi puternice. Temp. la ţărm iarna -12° C, vara +4° C Numeroase gheizere. Vegetaţie de deşert arctic şi de tundră. Faună bogată. Mari rezerve de cărbuni superiori, min. de fier, cupru, zinc, azbest. Vânătoare şi pescuit. Port la Oc. îngheţat: Longyerbyen. Export cărbuni, ist. în Evul Mediu ins. au fost vizitate de vikingi şi vânători din N Rusiei. Oficial, descoperitorul insulelor este considerat exploratorul olandez Willem Barents (1596). Suveranitatea Norvegiei asupra ins. a fost stabilită prin Convenţia de la Paris în 1920. SPLAI Faleză consolidată şi pavată pe malul unei ape, uneori bogat plantată, folosită pentru promenadă; sin. chei. SPLIT Oraş-port în Croaţia pe coasta Dalmaţiei la M. Adriatică. Cca. 120 mii ioc. Ind. textilă şi alim. (vinuri, conserve, peşte). Importante şantiere de construcţii şi reparaţii navale. Aeroport. Cunoscut din perioada romană. Aici se află palatul împăratului roman Diocleţian (284-305 d.Hr.). SPORADE (gr. Sporades) Arh. grecesc în M. Egee format din Sporadele de Nord (Vorii Sporades) de-a lungul ţărmului Greciei, cuprinzând 77 ins. şi stânci, în majoritate nelocuite. Supr. 540 km2. Ins. cea mai mare Skiros. Pop. cca 16 mii loc. Sporadele de Sud (Notiai Sporâdes) de-a lungul coastei Turciei. Supr. 3,5 mii km2; cca 100 mii loc. Pr. ins.: Rodos, Samos, Karia, Naxos. Climă mediteraneană, temp. med. în ian. +11, +13° C, iul. +27° C; vegetaţie de tip maquis, stejari şi chiparoşi. Culturi: cereale, tutun, măslini, viţă de vie. Pr. oraşe: Rodos, Samos. „Spray" „SPRAY" Slup la bordul căruia canadianul Joshua Slocum a întreprins prima călătorie în jurul lumii cu o ambarcaţiune (1895). SPRÂNCEANĂ_______________________________________ 470 SPRÂNCEANĂ Jgheab circular deasupra unui iublou destinat scurgerii apei. SPREDER Dispozitiv de legătură între containere şi utilajul de ridicare. Poate avea forma unui cadru dreptunghiular cu zăvoare la colţuri sau cu dispozitive de cuplare şi de decuplare automate. SPRIJINITOARE Şipxză aşezată travers pe fundul bărcii, pe care oamenii din compunerea armamentului îşi reazemă picioarele în timpul ramării. SPRINGING Comportarea navei la efectul combinat al vibraţiilor corpului acesteia pe valuri şi al whippingului. SPRINKLER Dispozitiv de stropire, folosit la instalaţiile pentru stingerea incendiilor în hambare şi în magaziile de muniţie. Sprinkler: 7 - stea de manevră pe punte; 2 - tubulatură; 3 - tanc cu lichid spumogen; 4 - sprinklere. SPUMĂ DE MARE Piatră poroasă şi foarte uşoară, formată din lavă vulcanică înspumată. Este folosită la bordul navelor pentru bricuirea grătarelor din lemn şi, eventual, pentru curăţirea alămurilor oxidate. SRD v. Societatea Română de Dunăre. SRI LANKA (Ceylon) Ins. din Oc. Indian, teritoriu al statului cu acelaşi nume. Supr. 65,6 mii km2; cca. 15,5 mii. loc. Cea mai mare parte a ins. este ocupată de un vast platou brăzdat de văi adânci şi culmi muntoase cu alt. max. de 2524 m (vf. Sri Pada) şi de înguste câmpii litorale. Climă musonică. Păduri cu esenţe preţioase (teak, mahon, bambus). Predomină plantaţiile de ceai, manioc, batate, tutun. Expl. de grafit şi pietre preţioase. Ind. uşoară. Import: maşini, prod. petroliere, automobile; export: cauciuc, ceai, grafit, pietre preţioase, cafea, lemn. Capi Colombo. Pr. oraşe: Lavinia, Jaffna, Moratuwa. Porturi pr.: Colombo, Trincomalee, Gale. ist. Din Evul Mediu ins. s-a numit Ceylon; acolo existau formaţiuni statale. în 1517 a fost cucerită de portughezi, apoi de olandezi (1568) şi de englezi (1795-1796), care au transformat-o în colonie. în 1948 şi-a dobândit independenţa de stat, rămâmând în cadrul Common-wealth-ului britanic. în 1972 statul a adoptat denumirea de S.L. şi s-a retras din Commonwealth. STABILI O VELĂ A desfăşura, a întinde şi a braţa corect o velă. STABILIMENTUL MEDIU AL PORTULUI Intervalul de timp mediu între culminaţia Lunii şi următoarea maree înaltă, valabil pentru un anumit port. STABILIMENTUL VULGAR AL PORTULUI Ora medie iocală a mareei înalte la sizigii. Adăugând 50 minute pentru fiecare zi de vârstă a Lunii, se obţine ora aproximativă a apei înalte în ziua respectivă. STABILIREA BORDULUI LIBER MC Determinarea înălţimii bordului liber al unei nave în vederea eliberării certificatului de franc-bord şi a trasării mărcii de bord liber. Operaţia se efectuează de către experţii instituţiilor de control şi siguranţa navigaţiei sau ai unei societăţi de clasificare autorizată în acest sens, după prevederile Convenţiei internaţionale pentru liniile de încărcare (iul. 1930 şi Convenţia de la Londra din apr, 1966). Bordul liber stabilit trebuie să asigure navei o rezervă de flotabilitate corespunzătoare normelor; să nu admită încărcarea navei peste limita permisă de rezistenţa sa constructivă; să menţină punţile navei la un nivel suficient deasupra apei astfel încât să fie posibilă deplasarea echipajului pe punte pe orice vreme. La navele petroliere bordul liber minim de bază este mai mic decât la navele obişnuite. STABILITATE 1. Capacitate a unei nave de a reveni în poziţia de echilibru stabil (nava dreaptă) atunci când încetează să acţioneze asupra sa forţa care a modificat această poziţie. în funcţie de axa în jurul căreia se produce mişcarea, de cauză şi de gradul de înclinare, distingem: S. transversală, S. longitudinală, S. de forme, S. de greutate, S. iniţială, S. la punerea pe uscat, S. la gaură de apă ş.a. 2. Calitate a unei ancore de a nu se roti în jurul fusului (a nu se răsturna) după ce a muşcat. 3. Calitate a rozei compasului de a reveni repede în poziţie orizontală. STABILITATE DE PLATFORMĂ mii. Calitate a unei nave de a-şi menţine puntea în plan orizontal (nava dreaptă). S.d.P. avantajează întrebuinţarea armelor, dar sporeşte oboseala navei. STABILITATE DINAMICĂ MC Capacitatea unei nave de a oscila sub acţiunea instantanee a unor momente de înclinare care dau naştere la forţe de inerţie, producând un lucru mecanic şi o acceleraţie unghiulară. Măsura stabilităţii dinamice este dată de valoarea lucrului mecanic produs de momentul cuplului de înclinare care acţionează asupra navei, comparată cu valoarea lucrului mecanic reprezentat de cuplul de stabilitate. Studiul S.D. dă posibilitatea determinării unghiului de răsturnare al unei nave asupra căreia acţionează cupluri de înclinare cu acţiune de durată (vânt, valuri, deplasarea laterală a caricului etc.). Contra efectului de înclinare a acestor cupluri nava se opune prin posibilităţile sale de stabilitate iniţială reprezentate de curba stabilităţii statice. STABILITATE LA DRUM Calitatea unei nave de a se menţine la drum, folosind unghiuri mici de cârmă. STABILIZARE ÎN DRUM Calitatea unei nave de a se menţine la drum, folosind unghiuri mici de cârmă. STABILIZARE ÎN NORD (PROVA) Fixarea gradaţiei zero a ecranului radiolocatorului în Nord (prova) astfel încât să indice relevmente adevărate (prova). STABILIZATOR 1. Panou lestat pentru a se menţine vertical în apă, servind ca ancoră de furtună pentru iahturi. 2. Dispozitiv pentru reducerea ruliului, constând din aripi ce pot fi scoase în afara navei în scopul sporirii stabilizării acesteia. STABILOPOD Bloc de beton cu patru braţe dispuse radial, folosit pentru consolidarea bazei digului. Este un tetrapod perfecţionat de români. STAFĂ sin. cârlig de fardaj. STALII Timp acordat navlositorului de către armator pentru încărcarea/descărcarea navei. S. se stabilesc şi încep să fie socotite în baza contractului de transport sau uzurilor portului. Pe durata S. nava se află la dispoziţia navlositorului fără vreo plată. Dacă s-a depăşit acest timp, navlositorul plăteşte armatorului contrastalii. STALII REVERSIBILE MC Suma staliilor acordate pentru încărcarea şi descărcarea navei, în funcţie de care se calculează constrastaliiie sau despatch-ui. Prezintă avantaj pentru navlositor în sensul că eventualele constrastalii ocazionate de încărcare, pot fi compensate prin timpul economisit la descărcare şi invers. Navlositorul are posibilitatea ca prin accelerarea descărcării, plătind eventual ore suplimentare, să recupereze întârzierea ocazionată la încărcare şi invers, cu eventuala economie de timp la încărcare, să compenseze contrastaliile ce ar rezulta la descărcare. STAR Clasă internaţională de yachturi rapide cu derivor fix, două vele (randă bermudiană şi foc) şi echipaj de două persoane. Mai mic decât cuterul, Starul este construit din lemn şi (din 1960) mase plastice armate cu fibre sintetice. Prevăzut cu chesoane de aer pentru asigurarea stabilităţii, el rezistă la vânturi puternice şi mare agitată (până la gradul 3), când însă ambarcă multă apă pe punte (altfel spus, este o ambarcaţiune „udă"), iar echipajul trebuie să dea dovadă de multă îndemânare. Are ca semn distinctiv o stea (în engleză, STAR) roşie cu cinci colţuri desenată pe velă în partea superioară. Caracteristici: dim. 6,609 x 1,727 x 1,016 m; suprafaţă velică 25,5 m2. Clasa „STAR" a fost proiectată în 1911 de către Francis Sweisguth din echipa proiectantului american William Gardner din New York. La Jocurile Olimpice din 1964, „Star Gem" a câştigat o medalie de aur pentru Bahamas. STARE ABSOLUTĂ Diferenţa dintre ora meridianului Greenwich şi ora indicată de cronometru v. şi marşă diurnă. STARE DE PLUTIRE v. stabilitate START Pornirea în regată, o „A lua S." A porni. STAŢIUNE DE SALVARE 471 STATUL-MAJOR AL NAVEI Totalitatea ofiţerilor unei nave militare aflaţi în subordinea comandantului, în care se cuprind: ofiţerii de punte şi de maşini, medicul bordului, intendentul şi radioteiegrafiştii cl. I, II şi III. STATUTE ist. Cod maritim. Cele mai cunoscute sunt: Statutele Anconei (sec. XIV), Statutele Caffei (sec. XIV), Statutele Genoveze denumite Statutele Gazariei (denumire dată Crimeii în sec. XIV-XV). STAŢIE Cameră în care se află postul de transmisiuni radio al navei. STAŢIE DE CARANTINĂ MC Centru sanitar special amenajat într-un loc izolat, unde sunt cazaţi şi supuşi controlului medical, echipajul şi pasagerii unei nave aflate în deratizare, precum şi persoanele bolnave sau suspecte de a fi contaminate de o boală contagioasă. STAŢIE DE ECLUZĂ Post aflat la intrarea într-o ecluză de la care piloţii care conduc navele sunt informaţi asupra datelor privind trecerea prin ecluză. STAŢIE DE MAREE Post specia! amenajat lângă un port cu maree sau pe coastă, prevăzut cu maregraf şi cu riglă de maree, la care se execută observaţii asupra fenomenului mareei şi măsurători precise asupra variaţiei nivelului mării datorită acestui fenomen. STATIOGRAF Instrument de lucru t pe hartă, constând dintr-un cerc metalic sau un disc transparent, confecţionat din material plastic, gradat de la 0° la 360°; un braţ al acestuia este fixat la 0°, iar alte două - braţele mobile - servesc la punerea a două unghiuri de o parte şi de alta a braţului fix. S. se foloseşte pentru a pune pe hartă punctul navei prin două unghiuri orizontale, luate cu sextantul, între trei obiecte de la uscat. STAŢIONAR mii., înv. Navă pentru paza coastelor, staţionată, de regulă, într-un port sau în zona unui port, pentru a face să se respecte regulile de navigaţie, de pescuit etc.; sin. înv. brandbahtă, brendvahtă. STAŢIONARE LA ANCORĂ Situaţia unei nave în serviciu care se află ancorată în rada unui port, în aşteptarea eliberării danei de operaţii sau a dispoziţiilor referitoare la intrarea în port, plecare etc. ori la adăpost într-un golf. STAŢIONAREA MAREEI Intervalul scurt de timp în desfăşurarea fenomenului de maree, în care nivelul mării ajuns într-o anumită poziţie rămâne nemişcat sau în care curentul de maree devine nul, urmând să-şi schimbe sensul. Staţionarea mareei înalte se produce între flux şi reflux, iar staţionarea mareei joase, între reflux şi flux. STAŢIUNE DE PILOTAJ 1. Clădire în care se află conducerea serviciului de pilotaj într-o anumită zonă. 2. Zonă în care acţionează o S.d.P. STAŢIUNE DE SALVARE 1. Clădire în care se află un depozit de alimente şi materiale sanitare pentru naufragiaţi. 2. Idem, având în plus o barcă se salvare, o Staţiograf STAŢIUNE DE SEMNALE___________________________________ 472 instalaţie de du-te-vino, rachete şi alte mijloace de salvare şi de semnalizare. STAŢIUNE DE SEMNALE Clădire în care se află mijloace de semnalizare optică (proiectoare, catarge de semnale) pentru legătura cu naveie. STAŢIUNE SEMAFORICĂ v. semafor. STAVANGER Oraş-port în SV Norvegiei la Oc. Atlantic. Cca 80 mii loc. Portul ca şi locurile de staţionare a navelor la ancoră sunt protejate contra vântului şi valurilor de mici insule unde ad. ating 45 m. Bazinul portuar şi accesul către acesta sunt accesibile navelor tot timpul anului, nefiind supuse îngheţului. Lung. frontului de cheuri 3 km cu ad. de 12,5 m. Traficul anual de mărfuri peste 3 mii. t. cuprinzând în principal cărbuni, petrol, gaze, maşini. Şantierele navale din S. deţin primul loc în Norvegia având capacitatea de a construi petroliere şi nave comerciale până la 160 mii t. Punct terminus al liniei de CF care vine de la Oslo. Punct de bazare pentru navele militare norvegiene dotat cu depozite şi ateliere subterane. Bază pentru nave de pescuit. STĂNESCU, Raymond (n. 1920 Sinaia, Prahova). Contraamiral (r). Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1941, al Şcolii de Aplicaţie a Marinei (1945) şi al Şcolii Superioare de Război (1947-1949). în al doilea RM ambarcat pe Ds. „Regele Ferdinand" şi la grupul de submarine şi vedete torpiloare (1941-1944) a executat numeroase misiuni de luptă. După război a îndeplinit funcţii operative pe linie de stat major şi în învăţământul superior de marină, atât la bordul navei-şcoală „Mircea" (II) cât şi în cadrele Şcolii Superioare de marină ca director de studii şi şef de catedră Tactica Flotei. Trecut în marina civilă şi ambarcat pe nave de pescuit oceanic şi de transport maritim obţine brevetul de CLC. în perioada 1970-1980, încadrat în Departamentul Transporturilor navale în cadrul Ministerului Transporturilor a îndeplinit funcţia de inspector şef al Navigaţiei civile. Pensionat la cerere (1980) a activat în cadrul Registrului Naval Român şi ca expert naval. Membru fondator şi al Consiliului Director al LNR după reactivarea acesteia în 1990. Autor şi coator al lucrărilor de referinţă: Marina română în al doilea Război Mondial (3 voi.), în primul război mondial (1 voi) şi în războiul de Independenţă (1 voi.). A mai publicat numeroase articole şi a prezentat referate ştiinţifice pe teme de marină. STĂTĂTOR 1. (despre o manevră) Fix. 2. Capătul fix al curentului unui palane, care se prinde la cheiţa sau zbirişorul unei macarale; sin. capăt fix, capăt stătător. STÂLP DE PARAPET Montant pentru susţinerea parapetului pe navele din lemn. STÂNJEN PESCĂRESC Unitate de măsură, egală cu lungimea braţelor întinse. STCW Convenţie internaţională elaborată în anul 1978, privind pregătirea şi atestarea personalului navigant şi efectuarea serviciului de cart. Intrată în vigoare pe plan internaţional la 28 aprilie 1984, iar în România la 11 aprilie 1993. A fost ratificată în 113 ţări. STEA 1. Volan ce serveşte la manevra sau la cuplarea unui cabestan, unui compresor, unui tambuchi etc. 2. Rondelă dinţată din piele, aflată sub un cap de bulgar sau sub un alt nod asemănător. STEA NAUTICĂ Stea folosită în navigaţie pentru determinarea punctului navei pe mare prin metoda dreptei de înălţime; coordonatele S.N. sunt trecute în almanahul nautic. „STEAUA ROMÂNĂ" ist. Prima societate armatoare de petroliere din România. Cu sprijinul lui Nicolae Titulescu, în 1922, Societatea a procurat de la un consorţiu german primele 2 petroliere, botezate „Barbu Ştirbey" de 3650 tdw (ex. „Artur von Owiner") şi „Steaua Română" de 7617 tdw (ex. „Emil Georg von Straus"). Ulterior, parcul de nave al Societăţii s-a mărit, fiind achiziţionate tancurile petroliere „Oltenia" de 9575 tdw, cel mai mare vapor românesc la acea vreme (1928), „Câmpina" şi două tancuri de mic tonaj. Tancurile petroliere de mare tonaj au efectuat curse între Europa şi SUA şi în porturile europene Dunkerque, Hamburg, Londra ş.a., iar cele de mic tonaj în porturile din Orientul Apropiat. în al doilea RM autorităţile britanice au preluat tancurile petroliere ale Societăţii (la care participau cu o cotă importantă de capital), România nefiind încă beligerant, pe care le-au folosit în operaţiile de convoiere din Oc. Atlantic şi Pacific. în urma unor asemenea misiuni, Societatea a pierdut petrolierele „Câmpina" (1941) şi „Oltul" (1942), fiind scufundate de către aviaţia inamică. STELAT (despre nava) Cu forme evazate. STELATURĂ 1. Forme evazate ale navei, de regulă, la prova.‘2. înclinarea fundului navei; sin. ridicare moartă; v. fig. corpul navei. STERIADE, Nicolae Colonel. în marină a venit din Corpul Grănicerilor cu gradul de Lt., fiind numit comandant al bricului-goeletă „Emma", cea dintâi navă cu destinaţie militară din Flotila Moldovei, între anii 1843-1847. A înaintat în ierarhia militară de la gradul de căpitan (1847) la gradul de colonel (1854), fiind numit succesiv comandant al batalionului de marină, iar apoi primeşte comanda navei de brandvahtă „Galaţi", de la gura Şiretului. Odată cu Unirea Principatelor (1859), col, Steriade a fost numit comandant al Flotilei Moldovei, iar în anul următor, prin Decretul din 2 oct. 1860 al Domnitorului Alexandru loan Cuza, prin unirea definitivă a flotilelor celor două Principate devine primul comandant al Flotilei Române moderne (1860-1863). A desfăşurat o activitate remarcabilă pentru dezvoltarea, dotarea şi modernizarea atât al Flotilei Moldovei, cât şi a Flotilei unificate a României. în 1863 a revenit în cadrul Corpului Grănicerilor, fiind numit în funcţia de inspector al cordonului Dunării. Prin activitatea depusă şi realizările obţinute, col. S.N. se situează la loc de cinste în rândul ctitorilor Marinei Militare. STERIOPOL, Nicolae (1889-1978, n. Tulcea). Contraamiral. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină (1910), cu gradul de Slt. şi al Academiei Navale din Kiel, Germania (1913. (Revenind în ţară, este ambarcat, succesiv, pe mon. „Mihail Kogăl-niceanu", bastimentul „România" şi pe navele port- mine (1914-1915). în primul război mondial, este numit comandant al vedetei „Mihail Romano" (1916), remarcându-se în acţiunile de luptă de la Topalu şi Ghecer, şi comandant al vedetei Nr. 4 „Maior Dimitrie Giurescu" (1917). La sfârşitul războiului este detaşat în Rusia pentru administrarea navelor evacuate la Odessa, după care este numit în Comisia de lichidare a flotei de Dunăre austro-ungare de la Viena (1919). Continuă să deţină funcţii de răspundere atât ia bordul navelor militare cât şi în cadrul Inspectoratului Marinei şi în MStM, unde a întocmit Istoricul marinei în timpul campaniei din 1916-1918. în anul 1924 este detaşat la Comisia Internaţională a Dunării (CID) din Viena, unde a funcţionat până în anul 1939. Revine în ţară şi este numit profesor la Şcoala Superioară de Război, unde predă cursul de „Istoria războaielor navale" (1939). în iunie 1940 este detaşat ca subdirector la NFR, organizând, cu navele acestui serviciu, evacuarea din sudul Basarabiei, apoi este numit, în aceeaşi funcţie, la SMR (1941). în anul 1946 a fost pus în retragere. De-a lungul carierei sale a publicat manuale, numeroase articole referitoare la regimul navigaţiei pe Dunăre şi mare, iar după retragerea sa din armată, a elaborat capitolul: Dunărea din punct de vedere politic si economic, din volumul Descrierea caracterului cercetărilor regimului fluviului Dunărea, a faunei şi florei, lucrare publicată în 1952 sub îngrijirea Academiei Române. STERN înv. etambou. STEWARD sin. (rar) camarot, ospătar de bord. STIHI, Eugen (1878-1916 n. laşi) Lt Cdr. Absolvent al Şcolii Militare de Artilerie, Geniu şi Marină, promoţia 1898 cu gradul de Slt. A fost repartizat la Divizia de Mare unde participă la lucrările hidrografice pe bricul „Mircea I " (1899). Transferat la Divizia de Dunăre şi avansat Cpt. (1906), primeşte comanda vedetei „Maior Şonţu". Participă în campania războiului balcanic (1913) fiind decorat pentru fapte de arme. Ofiţer secund şi director de tir pe monit. „Kogălniceanu" (1916), participă la bătălia de la Turtucaia unde a fost grav rănit la 06 sept. 1916 în timp ce conducea tirul artileriei navei pentru a acoperi retragerea trupelor române spre Silistra. A murit a doua zi pe nava-spital unde a fost evacuat. în memoria eroului una din canonierele intrate în serviciu după primul RM a primit numele „LtCdr. Eugen Stihi". „STIHI" Numele luat de NH-112 după 1989. STILET Pumnal cu lama dreaptă şi subţire, ascuţită pe ambele laturi folosită din sec. XVI de către ofiţerii de marină pe navele militare cu vele în lupta de abordaj. în prezent se foloseşte în unele flote ca atribut al uniformei de paradă. STINDARD 1. înv. Marca de comandament a unui şef de stat. 2. ist. Steag instalat pe o prăjină la pupa galerelor. 3. înv. Răspuns al şefului de barcă, care are la bord un şef de stat, la somaţia şefului de cart. STIVADOR u. stivuitor. STIVATOR ŞEF Specialist în manipularea, încărcarea, stivuirea şi descărcarea mărfurilor de la bordul navelor. Răspunde de buna desfăşurare a operaţiilor de încărcare sau descărcare a mărfurilor, pe conosamente şi partizi. __________________________________________STOIANOVICI 473 Are în subordine mai mulţi stivuitori şi muncitorii de port necesari cu care operează concomitent mai muite nave. STIVUIRE Operaţie de aşezare, după anumite reguli, a mărfurilor sau proviziilor în hambare, magazii, alivee, pe punte. STIVUITOR Muncitor experimentat angajat şi plătit de către navlositor pentru manipularea şi stivuirea mărfii la bord. Folosirea S. este motivată de particularităţile comerţului maritim sau de natura mărfii. în asemenea cazuri, în contract se înscrie, de regulă, clauza „marfa va fi încărcată, stivuită şi amarată pe riscul şi cheltuiala navlositorilor", la „preţul zilei " sau la un preţ fixat; v. şi docher. STOIAN, Ion (1907-1987) Comandor. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1927, al Şcolii de Aplicaţie a Marinei (1928-1929) şi, uterior, al Şcolii Superioare de Război (1941-1942). Ofiţer cu o deosebită calificare profesională marinărească, s-a evidenţiat în activitatea de pregătire a cadrelor de ofiţeri de marină ca profesor de navigaţie şi manevra navei (din 1937) al Şcolii Navale. Ambarcat pe nava-şcoală „Mircea II" cu care a venit din Germania, după un curs de pregătire pentru navigaţie pe veliere. Autor al unui curs de navigaţie, lucrare de referinţă la data respectivă (1940). în calitate de comandant al navei-şcoală „Mircea " (1946-1948) s-a remarcat ca un desăvârşit pedagog pentru elevii săi cu care a executat 2 campanii pe mare. A devenit comandant al Şcolii de ofiţeri marină (1948-1953) cu gradul de comandor. Trecut în rezervă, a continuat să activeze până la sfârşitul vieţii în domeniul sporturilor nautice cu veie. STOIANOVICI, Alexandru (1892-?; n. Constanţa). Contraamiral. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină (1915), cu gradul de Slt. Participă la organizarea bateriilor marinei în zona capului de pod Turtucaia (1916) şi face parte, după intrarea României în război, dintre ofiţerii care au încadrat bateriile de 75 mm din această zonă. După război asigură funcţii de răspundere pe nave şi în unităţi ale MM (1923-1924). Comandant al Can. „Eugen Stihi", la bordul căreia efectuează prima sa lucrare hidrografică în zona Techirghiol, ceea ce îi aduce numirea în funcţia de şef al Serviciului de Hidrografie nou înfiinţat (1925). Urmează cursurile Şcolii de Hidrografie de la Genova (1926-1927). Revine în funcţia de şef al Serviciului Hidrografic al Diviziei de Mare şi predă, în paralel, cursuri de „Hidrografie", „Nautică", „Navigaţie" şi „Meteorologie" (1930-1933), la Şcoala de Aplicaţie a marinei. Este trimis în Anglia cu misiunea de a supraveghea fabricarea minelor „Vickers" comandate de statul român (1935). în anul 1937 i se încredinţează pe lângă funcţia de şef al Serviciului Hidrografic şi cea de comandant al Centrului de Instrucţie Submarinişti. Şef al Direcţiei Hidrografice şi al Oficiului Hidroaero-fotogrametric din MAM (1938), comandant al Sectorului Dunărea de Sus (1940), şef de Stat Major al Diviziei de Mare (1941), comandant al Şcolii Navale (1943), comandant al Forţelor Fluviale (1943-1944), STOICA 474 din martie 1944 cu gradul de CAm. Face parte din Comisia de armistiţiu română pe lângă flota sovietică (septembrie 1944) şi din Comisia specială de cercetare a Ministerului de Război (oct. 1944-apr. 1945). în 1947 este trecut în rezerva armatei. A desfăşurat o intensă activitate în cadrul LNR şi YCRR, în calitate de membru în comitetele de conducere ale acestora. STOICA, Virgil (1944 n. Pătârlagele, Buzău) Viceamiral. Absolvent al Şcolii Militare Superioare de Marină promoţia 1966, al Academiei Militare secţia marină (1976) şi a Colegiului Naţional de Apărare (1992). A îndeplinit diferite funcţii la bordul navelor Marinei Militare; şef de stat-major la Academia Navală „Mircea cel Bătrân" (1991-1993); şef de secţie la Comandamentul Marinei Militare şi locţiitor al şefului Statului Majorai Marinei Militare (1993-1995). Prim locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Navale. STOICESCU, Nicolae (1890-1916 n. Grădiştea, Rm. Sărat). Locotenent. Absolvent al Şcolii de Artilerie, Geniu şi Marină. A devenit specialist în arme sub apă la Apărarea Maritimă, Constanţa. Erou în Războiul de întregire a neamului. La 26/27 aug. 1916 a instalat barajul de mine din faţa portului Constanţa. A căzut la datorie la bordul remorcherului „Ovidiu" cu care pusese barajul, când acesta a lovit o mină şi s-a scufundat în timp ce încerca să saiveze o navă turcească ce se îndrepta spre baraj. Autor al lucrării istorice de referinţă Flotele de război pe Dunăre, Constanţa 1912. STOCKHOLM Cap. Suediei şi important port situat în adâncimea fiordului la 43 Mm (74,5 km) de M. Baltică. Cca 1,5 mii. loc. Accesul în port se asigură pe 4 pase cu ad. de 12 m. Terit. portului are o supr. de 17,5 km2. Lung. frontului de cheuri 22 km, cu ad. între 7,9 şi 12,5 m. Portul îngheaţă iarna, dar cu ajutorul spărgătoarelor de gheaţă navigaţia este neîntreruptă tot timpul anului. Traficul anual de mărfuri 5,5 mii. t, din care 60% revin petrolului şi produselor petroliere. Legat prin feriboturi cu aite porturi europene şi este tranzitat anual de cca 4 mii. de pasageri. Anual intră în port cca 30 mii de nave. Terminale pentru petroliere şi portcontainere. Şantierele de construcţii şi reparaţii navale dispun de 3 docuri uscate şi 5 docuri plutitoare, care asigură construcţia şi reparaţia navelor mari, inel. Cr. Punct de bazare a navelor marinei militare suedeze, ist întemeiat în jurul anului 1250, a devenit un important centru comercial, aflat până în anul 1471 sub auspiciile Hansei. Cap. regatului suedez din sec. XVI, fiind în prezent unul din marile centre economice, politice şi culturale ale Europei. STOP 1. Comandă de oprire la maşini. 2. Marcarea unui moment, de ex., la luarea înălţimii unui astru cu sextantul, când se „dă stop" timonierului care citeşte ora la contor. STOPA A opri maşina. STOPARE Oprirea maşinii. Pe ambarcaţiuni S. maşinii reprezintă un salut dat unui şef de stat, unui ministru sau unui amiral. Ofiţerii mai mici în grad se salută prin reducerea vitezei. STOPA Mecanism de punte cu ajutorul căruia poate fi oprită virarea lanţului; are roiul de a proteja vinciui, preluând eforturile lanţuiui în timpul ancorării; v. călcâi, compresor. S. cu lanţ Dispozitiv de blocare a unei sârme, compus dintr-un lanţ având un capăt fixat pe punte, celălalt fiind manevrat de un palane, după ce trece printr-un ochi în punte. O sârmă care trece prin bucla lanţului poate fi lăsată să fileze dacă se slăbeşte tracţiunea palancului. S. de puţ Bară metalică mobilă, aflată sub punte, care poate bloca lanţul ancorei la ieşirea din puţul lanţului. Traversă Stopă Stopă cu lanţ: 7 - ochi în punte; 2 - sârmă; 3 - lanţ; 4 - palane. Strapazan STRAI 1. Manevră fixă care susţine catargul în sens longitudinal, împiedicându-l să se încline spre pupa. Pe S. se întind vele triunghiulare (focuri, velastraiuri); v. fig. greement. S. triatic S. orizontal între două catarge, de care se prind uneori saulele de semnaie. 2. Saulă pe care se întinde marele pavoaz. Distingem; S. trinchet-jos, de la prova la arborele trinchet; S. trinchet-mare, de ia trinchet la arborele mare; S. mare artimon, de ia arborele mare la artimon; S. artimon-jos, de la artimon la pupa. o „A pierde S." A nu reuşi o voltă; arg. A pierde ocazia. STRAJĂ Sârmă ce trece prin ochiurile bastoanelor de tendă pe care se leagă tenda cu ajutorul sacheţilor. STRAPAZAN Suport format dintr-un cui fixat în copastie şi un zbir (inel) făcut din parâmă sau piele, care serveşte la fixarea ramei pe cuiul de S. Este folosit pe bărcile pescăreşti; sin. ujbă, opac. STRASBOURG (lat. Strateburgus) Oraş în NE Franţei (Alsacia). Cca. 350 mii loc. Important port fluvial (al doilea după Paris), situat pe malul R. Ile la vărsarea în Fl. Rin şi pe canalele Rin-Marna şi Rin-Ron. Important centru industrial: constr. de maşini, automobile, aparataj electronic, nave fluviale, vagoane. Ind. chimică, textilă, alim. Renumit centru al prod. de faianţă. Traficul anual de mărfuri cca 10 mii. t. Import: cărbuni, petrol, cereale, cherestea; export: minereu de fier, săruri potasice, metale, vinuri, tutun. ist. în sec. I d.Hr. pe iocul unde se află oraşul exista fortăreaţa romană Argentoratu. Denumirea de S. datează din sec. VI d.Hr., când se află sub dominaţia germană. Oraşul a suferit mari distrugeri în primul RM. STRATEGIE în sens militar reprezintă ştiinţa şi arta folosirii tuturor resurselor militare, economice, politice şi de altă natură ale unei ţări pentru înfăptuirea obiectivelor războiului. Ca activitate practică, S. se ocupă de stabilirea misiunilor strategice ale forţelor armate, determinarea forţelor şi mijloacelor necesare îndeplinirii acestor misiuni, pregătirea de război a FA, a teatrului de acţiuni, a economiei şi populaţiei ţării; planificarea operaţiunilor strategice, desfăşurarea forţelor şi conducerea acestora în război; studierea posibilităţilor inamicului probabil de a duce războiul şi a desfăsura operaţiuni strategice. STRÂMTOARE oc. Fâşie relativ îngustă de apă, care se află între două porţiuni de uscat, legând două mări/oceane. STRÂNGĂTOARE Piesă metalică care serveşte la strângerea sârmelor subţiri, paralele (S. de margine) sau încrucişate (S. de plasă). Se folosesc la confecţionarea plaselor de provizii; v. fig. plasă. STRÂNGĂTOR 1. Manevră curentă folosită la strângerea velei; v. cargabas, cargafund, contrabulină, contraşcotă. 2. Manevră curentă folosită la strângerea unei vele aurice. Distingem: S. bazei, S. mijlocului şi S. vârfului. S. de margine sin. contrabulină. STRÂNGE COASTA A naviga în apropierea coastei, urmărind conturul acesteia. STRÂNGE VELELE 1. A aduce velele pătrate pe vergă cu ajutorul strângătorilor. 2. A coborî o velă latină cu ajutorul cargabasului. 3. A aduce o velă aurică la catarg cu ajutorul strângătorilor. STRÂNGE VÂNTUL A naviga cu vânt strâns; v. aliură. STRÂNS Şl LARG arg. în orice condiţii. Expresia derivă de la vânt strâns (aliură nefavorabilă) şi vânt larg (aliură favorabilă). STRÂNSOARE, la ~ ist. Pe navele cu vele, poziţia unui tun amarat la posturile de mare, având palancurile strânse la maximum şi zburătura sprijinită pe capacul sabordului. STRINGER ANTIVIBRATOR Grindă longitudinală suplimentară de bordaj, în zona forpicu I u i şi afterpicului, sub puntea inferioară, cu scopul ca împreună cu celelalte eiemente structurale antivibratorii (traverse, coaste, punţi) să reducă efectui fenomenului de vibraţie. STRINGHER v. osatură. STROC Ritm la canotaj. STROMBOLI Ins. italiană în Arh. Lipare din M. Tireniană. Supr. 1 2,2 km2; cca 1,5 mii loc. De origine vulcanică, ins. are în centrul său un vulcan activ care erupe la intervale de cca 20 de minute, alt. 926 m (botezat farul M. Mediterane). Ultima mare erupţie a avut Ioc în 1956. Pomicultură, viticultură. „STRUMA" Navă sub pavilion panamez (180 t) improvizată ca navă de pasageri, care ia 4 dec. 1941 a ieşit din portul Constanţa cu 769 de emigranţi evrei (din care 100 copii), cu destinaţia istanbul, unde urmau să primească vize de la autorităţile turce şi britanice pentru a ajunge în Israel. Ei erau veniţi din toate colţurile ţării decişi să părăsească locurile natale ca să-şi salveze viaţa ameninţată de teroarea antisemită dezlănţuită în România la începutul anului 1941. Emigranţii au aşteptat 3 luni în rada portului Istanbul, în frig, fără alimente şi medicamente, înghesuiţi pe nava închiriată cu bani grei, care în mod normal putea caza 200 de oameni, fără să li se permită să debarce şi fără să primească vizele necesare. La 21 februarie 1942, „S." a fost alungată de autorităţile portuare turce în larg şi lăsată în voia soartei. în aceeaşi noapte a fost lovită de o torpilă şi scufundată. Expediatorul torpilei este controversat şi ___________________________________________SUBMARIN 475 astăzi. A supravieţuit un singur om, pe atunci un tânăr, David Stoliar, în viaţă şi astăzi. Toţi ceilalţi emigranţi au pierit în apele reci ale Bosforului. De tragedia navei „Struma" se fac vinovaţi conducerea profascistă de atunci din România care a dezlănţuit antisemitismul, dar şi autorităţile turce din Istanbul şi cele britanice acreditate în Turcia care au dat dovadă de nepăsare faţă de soarta unor oameni şi de atitudine inumană. STUFĂRIŞ Aglomeraţie de plante emerse între care predomină trestia (stuful); loc acoperit cu stuf des. STUPĂ 1. Resturi de fire rămase de la fabricarea parâmelor, care sunt folosite pentru curăţenie. 2. Fuior de cânepă sau bumbac, folosit la călăfătuire. SUB 1. în sens opus unei anumite direcţii: S. curent în sens opus direcţiei din care vine curentul (în curent); S. Lună/Soare In sens opus direcţiei în care se află Luna/Soarele (în Lună/Soare); S. vânt în sens opus direcţiei din care bate vântul (în vânt), o „A fi sub vântul unei nave" A avea nava în direcţia din care bate vântul. 2. La adăpostul coastei, ca în expr. „Sub coastă". 3. Având ca mijloc de propulsie velele, ca în expr. „Sub vele". SUB DRAGĂ Situaţie când se navigă în urma unui dragor. SUB PALANCURI (despre barcă) Aşezată cu inelele labelor de gâscă sau cu cârligele sub palancurile gruilor, gata de a fi ridicată la grui. SUBARBĂ Manevră (parâmă) folosită la fixarea bompresului. SUBBRATARE v. ancoră subbraţată. SUBCENTURĂ Filă de tablă sau de scândură, aflată sub centură. SUBMARIN 1. Navă ce poate naviga atât ia suprafaţa apei, cât şi sub apă, ia diferite imersiuni, având, din această cauză, deplasament dublu (s/i). S. pot avea un singur corp rezistent sau două corpuri (unul interior sau rezistent şi altul exterior); cele mai multe S. au două corpuri. Corpul rezistent, construit din tablă de oţel groasă pentru a rezista la presiuni mari (până la adâncimea de 300 m), este împărţit în compartimente etanşe. La mijlocul corpului rezistent se află postul central, cu periscoapele şi turela, servind la comunicarea cu exteriorul prin tambuchiuri etanşe. între corpul interior şi cel exterior, construit din table subţiri, se lasă un spaţiu gol (libera circulaţie). S. navigă la suprafaţă folosind motoarele Diesel, iar sub apă, motoarele electrice, alimentate de la bateriile de acumulatoare care sunt încărcate cu ajutorul motoarelor Diesel când nava se află la suprafaţă sau la cota periscopică. în ultimul caz se foloseşte un dispozitiv special pentru funcţionarea motoarelor Diesel sub apă, denumit „Schnorkel". Guvernarea S. este asigurată prin cârme verticale, iar menţinerea adâncimii, prin cârme orizontale. Viteza la suprafaţă este de cca 20-25 Nd, iar în imersiune, de 1 7 Nd. Viteza în cazul folosirii dispozitivului Schnorkel se ridică la 4-6 Nd. S. cu propulsie nucleară apărute după cel de SUBMARIN PE „BUZUNAR" 476 al doilea război mondial pot avea o viteză de ordinul 30 Nd în imersiune. După destinaţie, distingem: S. de luptă, S. de transport, S. de cercetări marine şi chiar S. submarinului naufragiat, luând la bord echipajul acestuia. Caracteristici: depl. 50 t; L 13,50 m; B 4,30 m; D 3,90 m; d 2,90 m; vit. 3 Nd. în imersiune (până la 460 m); autonomie 10 h: echipaj 5 membri + 25 supravieţuitori. Submarine: A - clasic (secţiune): / - punte; 2 - libera circulaţie; 3 - corp rezistent; 4 -corp exterior; 5 - balast; 6 - acumulatoare; 7 - tanc; 8 - chilă. B - de buzunar; 7 - periscop; 2 - turelă; 3 - ferăstrău; 4 - post central; 5- torpilă; 6 - tub lanstorpile; 7 - camera maşini. C - atomic; 7 - corp exterior; 2 - corp rezistent; 3 - periscop; 4 - schnorkel; 5 - antenă radio intrată; 6 - aparat propulsor; 7 - cârme verticale; 8 - cârme orizontale; 9 - turbină; 10 -încăperi de locuit şi post central; 7 7 - tunel; 72 - compartiment torpile prova. cargouri. 2. mii. Navă de luptă având caracteristicile de mai sus, care foloseşte ca armament torpile, rachete, mine etc. în funcţie de armament, S. pot fi: torpiloare, minere, purtătoare de rachete, antisubmarine şi cu destinaţie specială (transport, cercetare de radiolocaţie etc.) După caracteristicile principale, S. se împart în: S. mari: depl. 1 500-3 000 t; vit. 23-15 Nd, imersiunea max. 150-250 m; autonomie 40-60 zile; raza de acţiune 20 000 Mm; zece tuburi lanstorpile, rachete; în locul torpilelor pot lua la bord până la 45 de mine. S. mijlocii: depl. 750-1 500 t; vit. 21-12 Nd; imersiune 100 m; şase-opt tuburi lanstorpile sau 30 de mine. S. mici: depl. 350-700 t; vit. 14-10 Nd; două-patru tuburi lanstorpile S. pitice sau de buzunar: depl. 20-50 t, unul-două tuburi lanstorpile. SUBMARIN DE „BUZUNAR" ist. Denumire dată Sm. italieneşti („tascabili") construite de firma Caproni, pentru a fi folosite în apele costiere şi la apărarea Golfului Genova. Cunoscute sub sigla CB. Marina italiană a detaşat în M. Neagră 6 unităţi de acest tip care au acţionat între 25 apr. 1942-9 sept. 1943 sub pavilion italian în apele Crimeei. CB-5 a fost scufundat de VT sovietice la 13 iun. 1942 la lalta. După ieşirea Italiei din război (sept. 1943) Sm. au fost predate Marinei Române, formând Escadrila 2 submarine. Nu au fost folosite în operaţiuni. în vara lui 1945 au fost preluate de marina sovietică. Caracteristici: depl. 36 t; dim: 15 x 3 x 2,1 m; 1 motor Diesel 90 CP şi 1 motor electric cu baterii 100 CP; vit. 7,5 Nd. Armament: 2 torpile 450 mm în tuburi exterioare. SUBMARIN DE SALVARE Vehicul submarin destinat salvării echipajelor de pe submarinele naufragiate. Se aşează cu o gură de salvare peste tambuchiul Submarin de salvare: 7 - tambuchiuri; 2 - tambuchi de salvare; 3 - remorcă. SUBMARIN MINERO-TORPILOR mii. Submarin amenajat atât ca torpilor, cât şi ca puitor de mine. Un astfel de Sm. cu un depl. de 7 000 t poate lua la bord cca 40 de torpile sau mine. Poate fi cu propulsie Diesel-electrică sau nucleară. SUBMARIN MULTIFUNCŢIONAL Submarin de atac propulsat cu motoare Diesel sau motoare nucleare, înarmat cu rachete clasa navă-navă, torpile şi mine (ce pot fi lansate prin TLT) folosit ca mijloc de luptă polivalent, capabil să îndeplinească toate misiunile ce revin submarinelor (cu excepţia lansării de rachete balistice împotriva obiectivelor terestre). Astfel, el poate executa misiuni de supraveghere şi cercetare, atacul asupra navelor de suprafaţă şi a submarinelor, lansarea de mine marine, debarcarea de grupuri de diversiune ş.a. Prima navă de suprafaţă din istorie, scufundată de un Sm. britanic cu propulsie nucleară a fost crucişătorul argentinian „Belgrano" în timpul războiului Malvinelor (Falkland). SUBMARIN STRATEGIC Submarin, de regulă cu propulsie nucleară de mare tonaj, înzestrat cu rachete balistice având încărcătură nucleară, capabil să lovească obiectivele importante economice şi militare în adâncimea strategică a teritoriului inamicului. De submarine strategice dispun SUA unde ele reprezintă o componentă principală a forţelor strategice ofensive ale SUA şi NATO, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi China. Un Sm. strategic american de tipul „La Fayette" înzestrat cu rachete „Trident" sau „Poseidon" are următoarele caracteristici: depl. peste 18 mii t; vit. sub apă până la 25 Nd (46,3 km/h); imersiunea max. 400 m; armament: 24 de rachete cu bătaia până ia 11 mii km; 18 torpile. SUBMÂRINIST Marinar ambarcat pe un submarin. SUBMERSIBIL Corp adaptat pentru a se scufunda şi pluti sau a se deplasa în apă la o anumită adâncime; sin., înv. submarin. SUBROC Rachetă submarin-submarin din dotarea marinei militare a SUA, care poate fi lansată sub apă prin tuburile lanstorpile. Traiectoria sa trece prin apă, apoi prin aer şi intră din nou în apă, dirijându-se spre ţintă. Bătaia rachetei este de 30 Mm. SUBSTANŢE LICHIDE în sensul Convenţiei internaţionale pentru prevenirea poluării marine (1973), substanţe cu o presiune a vaporilor mai mică de 2,8 kg/cm2 la temperatura de 37,8° C. SUBSTANŢE NOCIVE LICHIDE Substanţe care, descărcate în mare la curăţirea tancurilor sau la debalastare, dăunează vieţii, resurselor marina sau pitorescului locurilor. După gradul de nocivitate, sunt împărţite în patru categorii: A, B, C şi D (Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării mării, 1973). S.N.L. nu pot fi descărcate în mare decât în anumite condiţii de diluare, de viteză a navei, de distanţă de la uscat, de adâncime a apei etc. Se admit derogări în caz de avarie, când nava şi oamenii se află în pericol. SUBTRAVERSARE v. ancoră subtraversată. SUBVENŢIE DE ARMARE Sumă plătită armatorului de către stat pentru timpul cât nava sa a fost utilizată de stat în servicii publice sau a navigat în anumite condiţii stabilite de stat. SUBVENŢIE MARITIMĂ Ajutor bănesc acordat de state unor companii de navigaţie naţionale cu scopul de a încuraja, a înfiinţa sau a menţine anumite linii de navigaţie cu importanţă economică sau socială pentru statul respectiv şi îndeosebi pentru liniile ce deservesc transportul de pasageri şi poştă sau care formează obiect de prestigiu naţional. Subvenţia maritimă se acordă de regulă în funcţie de tonajul navelor folosite şi al milelor parcurse. SUD 1. v. roza vânturilor. 2. Vânt de S., ca în expr. „A început să bată Sudul". SUEZ Canal maritim navigabil, fără ecluze, construit în SE Rep. Egipt şi dat în folosinţă în 1869. Face legătura între M. Mediterană şi M. Roşie. Constituie cea mai scurtă cale de comunicaţie pe apă între Oc. Atlantic şi Oc. Indian. Lung. 161 km (din care 36 km reprezintă şenalul navigabil al unor lacuri); lăţimea: 75-125 m; ad. max. 16,2 m, min. 11 m. Din 1887 navigaţia pe canal se face şi noaptea; viteza admisă la traversare: 7-8 Nd (13-15 km/h); durata medie de traversare a canalului de către nave este de 11-12 ore. Pr. porturi: Port Said, Port-Faud, Ismailia, Suez. Capacitatea de tranzit a canalului este de 80 nave în 24 de ore. Au acces navele cu o __________________________________________________SUHAIL 477 capacitate până la 150 mii tdw. Se execută lucrări hidrotehnice care să permită trecerea navelor cu o capacit. de 370 mii tdw. ist. Primele tentative de construire a unei căi navigabile prin istmui Suez datează din vremea faraonului Nechao (600 Î.Hr.). A fost realizat în sec. III Î.Hr. ideea a fost reluată de ing. francez F. Lesseps care, în perioada 1859-1869, a construit noul canal. Din 1875 administrarea Canalului a trecut sub autoritatea Companiei Canalului de Suez, ale cărei acţiuni au trecut în mâinile Angliei, Franţei şi, mai târziu, aie SUA. în 1956, Compania a fost naţionalizată de guvernul egiptean. Intervenţia militară anglo-franco-israeliană (1956) pentru ocuparea Canalului a suferit un eşec. Regimul juridic al Canalului a fost reglementat prin Convenţia de la Constantinopol din 1888 şi de normele naţionale ale Egiptului care stabilesc timpul, viteza şi ordinea traversării de către nave a zonei Canalului. SUEZ important port şi BMM a Rep. Arabe Egipt, situat în partea sudică a canalului Suez la g. cu acelaşi nume din M. Roşie. Cca. 270 mii ioc. Portul se împarte în trei bazine protejate de moluri şi spargevaluri. Pasa de intrare în port are o ad. de 23,5 m. Lung. frontului de cheuri 10 km, cu ad. de 8 m. Este legat printr-o conductă de petrol cu rafinăria din Cairo. în rada portului sunt amenajate puncte de operare a tancurilor petroliere cu un pescaj până la 13 m. Traficul anual de mărfuri cca. 4 mii. t. Import: petrol, cărbuni, materiale de construcţii, prod. alim; export: produse petroliere, nitraţi, minereu de mangan. Şantierele de reparaţii navale dispun de un doc uscat şi un doc piutitor care asigură reparaţia navelor civile şi militare, inel. Ds. Se mai numeşte El-Suweis, SUGERE Apropierea, ca urmare a depresiunii apei, a două nave care navigă la o distanţă mică una de alta. S. nu poate fi combătută cu cârma, ci numai prin reducerea vitezei. Dacă nu se iau măsuri din timp se poate produce coliziunea navelor. Acest fenomen are loc, de asemenea, pe fluvii şi pe canale, între navă şi mai. SUGRUMA 1. A susţine din ioc în loc o parâmă dată în lungul bordului sau altui obiect, folosind capete de parâmă. 2. A strânge frâna cabestanului/vinciului pentru ca lanţul ancorei să se fileze mai greu. SUGRUMĂTURĂ Locul în care se fixează pe catarg cercul de S. (a nu se confunda cu capelatura). SUGRUMĂTOARE 1. Strângător al unei rande învergate pe o şină de catarg, cu un capăt legat de grandeea de cădere pupa, trecând printr-o macara fixată pe grandeea de cădere prova şi apoi pe punte. 2. Capăt de parâmă care susţine ţapapia. SUHAIL Steaua nautică X Velorum, mărimea 2,2; în arabă, prescurtare de la Al Suhail, denumire dată iui --T7 —P -cr 200 ;n în pupa -*50 m in pupa 100 m in pi.-pe \S ty \ J 20 m in pupa travers 50 m in pnove —Li mr? n ':n provs Sugere -cr p r XX) m în prova -150 m ':n provs 200 m in prova SUHUMI__________________________________________________ 478 Canopus. SUHUMI Oraş, cap. Rep. Autonome Abhaze. Port ia M. Neagră situat într-o largă baie de pe coasta Caucazului. Cca. 100 mii loc. Intrepr. de aparate de precizie, metalurgice, fabrică de conserve de fructe. Hidrocentrala S. (pe Fl. Gumista). Se află pe locul coloniei întemeiată în antichitate de grecii din Milet, Dioscuria. SULAWESI (Ins. Celebes) Una din cele mai mari ins. indoneziene şi care face parte din grupul Sondele Mari. Supr. 1 79,4 km2; cca 11 mii. loc. Din partea centrală a insulei se bifurcă 4 pen. lungi, prelungite de insuliţe mici şi separate de g. mari şi adânci. Una din ins. indoneziene cu cele mai mari înălţimi, până la 3455 m (vf. Rantecomboia). în partea de NE sunt vulcani activi. Ţărmuri înalte, abrupte. Puţine golfuri favorabile adăpostirii navelor. Climă şi vegetaţie ecuatoriale. Expl. de petrol, cărbuni, nichel, plumb; culturi: orez, tutun, porumb, cafea, cocotieri. Pr. porturi: Makasar, Manado. SULAWESI (M. Celebes) Mare în Oc. Pacific între Ins. Sulawesi, Kalimantan şi Mindanao. Este în legătură la E cu Oc. Pacific, la N cu M. Sulu şi la S, prin Str. Makasar, cu M. Java. Supr. 453 mii km2; ad. med. 3364 m, max. 5914 m. Temp. apei: +28° C; salinitatea: 33-34%o, maree semidiurnă cu ampl. de peste 3 m. Porturi: Manado, Trakan (Indonezia). SULĂ DE VELAR Sculă ce serveşte la găurirea pânzei de vele. SULINA 1. Port fluvio-maritim în jud. Tulcea, situat la Mm 0-2 pe braţul cu acelaşi nume ai Dunării la vărsarea în M. Neagră. Cca 5 000 loc. Portul are două sectoare: Zona liberă şi Portul comercial pentru mărfuri şi pasageri. Bazinul Zonei libere dispune de 4 000 m cheuri şi depozite cu o supr. totală de 2 000 m2. Portul comercial are 2126 m de cheu. Şantierul naval aflat pe malul st., vizavi de oraş, este în lichidare. Avea capacitatea de a efectua reparaţii la navele maritime de 4 500 tdw şi nave fluviale de cca 2 000 t. Aici opera o macara gigant cu o capacitate de ridicare de 125 tf. 2. Principalul braţ navigabil dintre cele trei braţe care formează Delta Dunării. Se ramifică din braţul Tulcea la ceatalul Sf. Gheorghe şi se varsă în mare la Sulina. Lung. 84 km, lăţimea; 120-150 m, ad. 7-7,5 m. între 1868-1902, în urma lucrărilor de rectificare prin care braţul a fost scurtat la 62,6 km şi de dragare a şenalului, braţul S. a devenit în cea mai mare parte un canal navigabil. Pe acest braţ trec cca 14% din apele Dunării, fiind accesibil navelor maritime; sin. Canalul Sulina. SULINA, Farul ~ Farul Vechi (numit şi Farul Mare) a fost construit de austrieci şi inaugurat în noiembrie 1870 sub egida Comisiei Europene a Dunării. A funcţionat până în anul 1980. în prezent este monument istoric şi găzduieşte Muzeul Comisiei Europene a Dunării precum şi cabinetul marinarului scriitor Eugeniu Botez cunoscut sub pseudonimul Jean Bart. i se mai spune şi farul lui Jean Bart. SULIŢĂ DE ABORDAJ ist. Suliţă fără urechi, servind la apărarea sabordurilor împotriva abordorilor. SULU 1. Mare insulară în Oc. Pacific între Ins. Filipine, Palawan, Kalimantan şi Arh. Sulu. Supr. 348 mii km2; ţărmurile ins. înconjurătoare sunt muntoase, iar în partea de S a mării sunt numeroase ins. mici şi recife. Ad. med. 1591 m, max. 5576 m; salinitatea: 33-34,5%0; temp. apei iarna +28° C, vara + 29° C O particularitate a mării: temp. la adâncime ridicată la cca 10° C. Pr. porturi: Zamboanga, Puerto Princesa (Filipine), Sandakan (Malaezia). 2. Grup de ins. filipineze în Arh. Malaez între Ins. Kalimantan şi Mindanao. Supr. 2,8 mii km2; cca 320 mii loc. Relief vulcanic cu alt. max. de 1010 m. Pr. Ins. este Basilan. Culturi de trestie de zahăr, cacao, bumbac, orez, cocotieri. Pescuit de perle. SUMATRA Vânt puternic de Sud-Vest care bate în Strâmtoarea Malacca în anotimpul musonului. SUMATRA Ins. indoneziană in Arh. Malaez, la SV de Pen. Malacca, de care este despărţită prin Str. Malacca. Cca 30 mii. loc. Supr. 433 mii km2; reiief variat; în N este o câmpie aluvionară, iar în SV sunt M-ţii Barisan cu numeroşi vulcani activi (vulcanul Kerintji de 3803 m alt.). Linia ţărmului este slab dantelată şi se caracterizează prin arbuşti de mangrove. Climă ecuatorială umedă. Temp. med. lunară +27° C. Uragane frecvente („Sumatra"). Vegetaţie bogată, păduri veşnic verzi, în depresiuni: savane. Expl. de cărbuni, petrol, aur, mangan, expl. forestiere. Culturi de porumb, orez, ceai, trestie de zahăr, cauciuc, cafea. Pr. oraşe: Palembang, Padang. Pr. port: Medan. SUMBA ins. indoneziană în Arh. Malaez, la SV de Ins. Flores. Supr. 11,2 km2; cca. 200 mii ioc. Relief în mare parte muntos; alt. max. 1175 m (vf. Wangameti); climă subecuatorială maritimă. Păduri tropicale (santal, acaju) şi vegetaţie de savană. Culturi de orez, porumb, bumbac, tutun, trestie de zahăr. Creşterea cabalinelor. Pr. oraş: Waingapu. SUMBAWA Ins. indoneziană din grupul Ins. Sondele Mici Supr. 14,5 mii km2; cca 350 mii loc. Relief muntos cu alt. max. de 2821 m (vf. vulcanului activ Tambora). Climă ecuatorială cu sezon secetos între iul.-oct. Păduri tropicale şi formaţiuni vegetale de savană. Culturi de orez, porumb, tutun, cafea, trestie de zahăr. Creşterea animalelor. Expl. forestiere. Pr. oraş: Raba. SUMNER, metodă ~ Metodă de trasare a dreptei de înălţime prin puncte. A fost prima metodă de acest gen, care în prezent este înlocuită prin metoda Marq de Saint Hillaire. SUNDA (Sund) v. sonde. SUNET Unde mecanice de presiune în care mediul purtător (gaz, lichid sau solid) este comprimat şi rarefiat alternativ de aproximativ 20 până la 200 000 de ori pe secundă şi care sunt detectabile de urechea umană. Undele sonore nu se propagă prin vid. Viteza de propagare (deplasare) depinde de mediu şi de temperatură şi este de aproximativ 330 m/s în aer la 0° C, 344 m/s în aer la 22° C şi 1483 m/s în apă. SUNET LUNG/SCURT Sunet emis cu fluierul, sirena sau cornul de ceaţă pentru a face semnalele prescrise de Regulile de drum, cu o durată de 4-6 s/1 s. SUPERCARGO 1. în unele ţări, delegat al marinei militare pe o navă comercială care face parte dintr-un convoi. 2. înv. Persoană ambarcată pe o navă comercială ca reprezentant al comerciantului care a încărcat marfa la bord. SUPERDREADNOUGHT mii., înv. Navă de linie având o bordee de cel puţin opt tunuri cu calibrul mai mare de 305 mm. SUPORT DE BIGĂ Baston metalic rezistent, montat vertical în punte, având la capătul superior un locaş semicircular pe care se sprijină biga în poziţia de repaus. O brăţară cu balama asigură fixarea bigii pe suport. SUPORT DE CARENAJ Calaj format din grinzi transversale şi longitudinale într-un bazin de maree, care susţine o navă de tonaj mic în timpul mareei joase, în scopul controlului şi curăţirii carenei. SUPORT DE MINGINIE Dispozitiv de diferite forme, instalat pe faţa inferioară a ramelor longitudinale ale gurilor de magazii, ca locaş suport pentru instalarea şi fixarea la post a minginiilor. Pentru fiecare minginie există doi suporţi instalaţi simetric în plan transversal. SUPORT DE FURCHET sin. Portfurchet. SUPRACOPASTIE v. FARGĂ. SUPRAFAŢĂ, în ~ (despre submarin) La suprafaţa apei o „A ieşi în S." A ieşit din imersiune. SUPRAFAŢĂ LIBERĂ (despre lichide) Suprafaţa lichidului dintr-un tanc, recipient sau compartiment parţial încărcate. Prezintă importanţă deosebită pentru studiul stabilităţii navei. SUPRAFAŢĂ UDATĂ Aria carenei. SUPRAFAŢĂ VELICĂ 1. Aria velelor unei nave. 2. Aria corpului navei, suprastructurilor şi greementului, expusă vântului. SUPRAIMERSIUNE v. Factor de compartimentare, linie de supraimersiune. SUPRAPUS, sistem ~ Sistem de construcţie a ambarcaţiunilor, la care fiecare filă a bordajului se suprapune parţial peste cealaltă. „SURCOUF" Suprapus (sistem): 7 - bordaj; 2 - suport-rezemătoare; 3 - centură; 4 - brâu; 5 - fargă; 6 -copastie; 7- copastia fargei; 8- stringher; 9- coastă (crevace); 10- damă; 11 - capacul damei; 12-14 - colţar; 13 - saula capacului damei; 15 -spate tare pentru babaua de remorcă; 16 - baba de remorcă; 17- bancul babalei de remorcă; 18 - ghirlandă; 19 - bac; 20 - panou; 21 -rezemătoare pentru picioare; 22 - galbord (filele chilei); 23 - locaşul derivorului; 24- chilă; 25-carlingă; 26-talpa catargului; 27- balamaua tălpii catargului; 28 - brăţară etambreu; 29 - ponţii; 30 - lemn mort; 31 - grătar; 32 - contraetravă; 33 - etravă. 479 SUPRASTALII v. constrastalii. SUPRASTRUCTURĂ 1. Orice construcţie puntată care se află deasupra punţii principale. 2. în limbajul Societăţilor de clasificare, construcţie puntată din bord în bord sau ale cărei limite se află, în raport cu bordurile, la o distanţă de cel mult 4% din lăţimea navei. în această accepţiune ruful nu este considerat suprastructură. S. îngropată S. ridicată ia o înălţime mică deasupra punţii. SUPRATAXA DE PAVILION Taxă majorată ce se aplică de unele state asupra mărfurilor transportate cu nave străine, în scopui protejării flotei naţionale. SUPRAVEGHERE 1. Activitate de control a unei Societăţi de clasificare asupra stării generale a unei nave (corp, maşini, echipamente) având ca scop verificarea condiţiilor de menţinere a clasei. 2. S. de construcţie, supraveghere efectuată de experţii Societăţii de clasificare pe toată durata construcţiei unei nave. Supravegherea se referă la examinarea materialului folosit, calitatea manoperei şi respectarea normelor de construcţie aie registrului. SUPRAVEGHERE MARITIMĂ mii. Gen de pază a navelor şi punctelor de bazare a flotei (dinspre mare) în scopul de a descoperi şi a preveni ia timpul oportun forţele navale proprii despre apariţia inamicului şi a respinge încercările acestuia de a pătrunde în zona supravegheată prin lovituri executate în momentul trecerii pe anumite aliniamente. Se organizează în timp de pace şi în situaţie de război. Se execută cu nave de suprafaţă, submarine, avioane, elicoptere, special destinate serviciului de supraveghere. Se realizează pe anumite aliniamente (zone) dinainte stabilite (intrarea în port, punctul de bazare, strâmtoare, radă etc.). în funcţie de distanţa faţă de obiectul asigurat poate fi apropiată sau îndepărtată, iar ca misiune poate fi antisubmarină, contra navelor de suprafaţă, antiaeriană, antivedetă, antirachetă, antimină. SURABAJA Oraş -port şi BMM a Indoneziei în SE Ins. java (Djawa) pe ţărmul st. al Fl. Mas la M. Java. Cca 1,5 mii. loc. Ad. pe căile de acces în port sunt limitate, iar în timpul mareelor înalte portul este accesibil navelor oceanice. Lung. frontului de cheuri 14 km cu ad. de 5,4-9,1 m. Traficul anual de mărfuri cca 7 mii. t. Import: maşini, ciment, îngrăşăminte, cereale; export: cauciuc, cafea, cherestea, tutun, ceai, orez. La cheuri pot fi operate simultan 30 de nave. Şantierele de reparaţii navale dispun de un doc plutitor şi 3 docuri uscate care asigură reparaţia navelor civile de mare tonaj şi a celor militare, inel. Cr. Aeroport internaţional. Legat printr-o linie de feribot cu Ins. Madura. BMM. SURCOUF, Robert (1773-1827) Corsar francez. Matelot la 13 ani, căpitan la 20 de ani, folosind nave de dimensiuni mici, a dus un război de cursă în Oceanul Indian, a provocat pierderi considerabile comerţului maritim britanic. „SURCOUF" Submarin-crucişător francez (1929). Caracteristici: depl. 3256/4304 t; L 110 m; I 9 m; vit. 18-10 Nd; autonomie 3 luni; 14 tuburi lansatorpile, două tunuri de 203 mm, cel mai mare calibru folosit vreodată pe un SURFER__________________________________________________________ 480 submarin. Vulnerabil în special din cauza manevrabilităţii reduse, a fost scufundat prin coliziune în cel de ai doilea război mondial. SURFER, SURFIST spt. Practicant al surfingului. SURFING spt. Sport care foloseşte o scândură (acvaplan, planşă de surf, surfboard, surf) pe care surfer-ul (sau surfistul) stă în picioare în echilibru şi „călăreşte" pe creasta unui val mare oceanic în deplasarea acestuia spre mal. Obicei practicat din timpuri imemoriale de către polinezieni, surfingul a devenit oficial sport în 1915 când s-a înfiinţat în Australia primul club de acest profil. în condiţii favorabile de vânt şi de agitaţie a mării, planşa de surf sau o ambarcaţiune uşoară puteau fi remorcate cu ajutorul unui „zmeu", lucru atestat prin sec. XIII (v. KITESURF). Folosirea unei vele învergate pe un catarg fixat de planşa de surf a dat naştere sportului numit WINDSURFING (v.) SURFING CU VELE spt. Surfing care foloseşte pentru deplasare pe apă o scândură (acvaplan, planşă) prevăzută cu o velă; sin. windsurfing, planşă cu velă. SURIN ist. Aerisire a hainelor şi a rufăriei pe timpul carantinei (termen folosit în marina noastră în prima jumătate a sec. XIX). SURPLUS DE TONAJ MC Efect economic pe piaţa transporturilor maritime, manifestat prin disponibilitate mare de nave faţă de cantitatea globală de mărfuri oferite pentru transport. Surplusul de tonaj de nave determină scăderea preţului navlurilor. Pentru evitarea crizei economice ce s-ar produce pe piaţa navlurilor, armatorii recurg temporar la scoaterea din exploatare a unui anumit număr de nave. SUS! Comandă pentru a ridica pavilionul sau un semnal. SUS BINE! 1. îndemn pentru a ridica corect mânerul ramei atunci când pana acesteia intră în apă. 2. îndemn pentru a rama mai vioi. SUS GABIERII ! Comandă pentru urcarea gabierilor în arboradă. SUS RAMELE! Comandă la care oamenii de la rame trec încheietura braţului din afară sub ramă şi apasă cu mâna dinăuntru pe mâner, ridicând ramele vertical, cu penele orientate paralel cu axul bărcii, şi ţinându-le cu amândouă mâinile în această poziţie. Comanda se dă pentru a saluta un şef de stat, un amiral şi juriul pe timpul desfăşurării concursurilor nautice, o „A da S.R." A comanda sau a executa S.R. SUS TRINCA/VELA MARE! Comandă pentru a ridica trinca/vela mare a unei bărci. SUSMANTĂ Manevră curentă la velele inferioare şi la gabieri, servind la ridicarea burţii velei pe vergă. SUSPANTĂ Centură de lanţ care susţine o vergă în lipsa troţei. SUSPENSIE CARDANICĂ Sistem format din două inele sau cercuri de alamă (materiale plastice) concentrice care permit compasului magnetic să-şi menţină poziţia orizontală, oricât de mari ar fi oscialaţiile navei. în general, un sistem de suspensie cardanică asigură corpului pe care- I susţine trei grade de libertate. SUVA Principalul oraş-port din Arh. Fiji (fostă colonie britanică) la Oc. Pacific. Este situat pe ţărmul de S. al Ins. Viti-Levu, pe C. Suva Point. Cca 120 mii loc. Prin port se exportă: cop ra, banane, uleiuri vegetale, zahăr, ţigarete, prod. forestiere. SVERDRUP, Otto (1855-1930) Navigator şi explorator polar norvegian. împreună cu F. Nansen a traversat pe schiuri Ins. Groenlanda (1888). în 1893-1 896, în expediţia arctică în derivă, l-a însoţit pe Nansen în calitate de căpitan pe nava „Fram", în încercarea de a atinge Polul Nord. în 1898-1902 a condus timp de 4 ani pe nava „Fram" cercetări în Arh. arctic Canadian unde a descoperit şi trecut pe hartă mai multe insule şi a navigat în jurul Ins. Groenlanda. în 1914-1915 a condus o expediţie rusă cu care a explorat ţărmul Pen. Taimâr şi a fost primul care a păşit pe ins. care-i poartă numele din M. Kara, pe care a descoperit-o. Lucrării: Four years in the Arctic regions (1904) şi Under russisk flag (1928). SVERDRUP Unitate de măsură pentru debitul curenţilor marini, egală cu 1 000 000 mVs. SYDNEY Oraş în SE Australiei, important port şi principala BMM a flotei Australiei situată la M. Tasman din Oc. Pacific. Accesul în port se face prin două canaie (de E şi de V) cu ad. de 12,8 m şi, respectiv, 13,7 m. Lung. principalului front de cheuri 20,6 km, cu ad. până la 13,5 m. Important centru industrial şi comercial al ţării: siderurgie, metalurgia neferoaselor, rafinării de petrol, ind. textilă. Traficul anual de mărfuri cca 22 mii. t. Prin port se exportă cărbuni, cereale, lână, piei, fructe; se importă: petrol, utilaje industriale, mărfuri generale. Portul este utilat cu 5 terminale de containere, 8 cheuri pentru prod. petroliere şi 3 cheuri, pentru mărfuri în vrac. Şantiere navale dotate cu 3 docuri uscate şi 3 docuri plutitoare care asigură orice reparaţii la navele civile de mare tonaj şi Sa naveie militare, inel. PA. Aeroport. SZCZECIN-SWINOUJSCIE Complex portuar polonez situat la S M. Baltice, având două părţi: portul Szczecin aşezat ia Fl. Odra (Oder), la 67 km de mare şi portul Swinoujscie ia ieşirea din G. Szczecin. Portul S. nu este accesibil navelor mari din cauza adâncimilor limitate, fiind folosit ca port de transbordare a mărfurilor de tranzit care afluiesc din interiorul ţării şi, de asemenea, din Cehia, Slovacia şi Ungaria. De aici ajung în portul Swinoujscie, care este de fapt un avanport al portului Szczecin şi este acesibil navelor cu un pescaj de până la 11 m. Lung. frontului de cheuri a portului S. 26 km, din care 7,5 km destinaţi navelor maritime. Portul S. este dotat cu utilajele cele mai moderne şi dispune de unele din cele mai mari silozuri şi şantiere navale din Europa. Portul Swinoujscie are lungimea frontului de cheuri de 4 km şi este dotat cu utilaje moderne de transbordare a mărfurilor. Tot aici se află baza navelor de pescuit oceanic şi punctele de plecare pentru feriboturile care fac legătura cu Suedia şi Anglia. Complexul portuar S.-S. operează anual peste 27 mii. t de mărfuri. SZEGHED [rom. Seghedin) Oraş în SE Ungariei, în apropiere de graniţa cu Serbia. Port fluvial situat pe Tisa la confluenţa cu Mureşul. Cca 120 mii loc. Centru industrial şi comercial. Ind. constr. de maşini, de prelucrare a lemnului, produse de bumbac, cânepă, iută, morărit, tricotaje, îmbrăcăminte şi încălţăminte, prod. al im. Atelier de reparaţii navale, ist. oraş vechi cu monumente arhitecturale din sec. XV-XVII. După inundaţiile catastrofale provocate de revărsarea R. Tisa în 1879, care a distrus cea mai mare parte a clădirilor, oraşul a fost reconstruit. HARTA ZONELOR DE MARE REA s 9 ŞA 1. Piesă cu care se prinde un gât de lebădă pe catarg; v. fig. randă, 2. Ferţă ce dublează tenda la mijloc, în locul în care freacă pe strajă. 3. Partea cea mai joasă a crestei unui banc. 4. ist Scaun ridicat cu un palane de capăt de vergă şi adus în interiorul bordului cu ajutorul unui palane de strai, care, pe timpul navelor cu vele, servea la ambarcarea pe mare rea. Se pare că onorurile cu sifleea derivă din semnalele de siflee ale şefului de echipaj pentru această manevră. De aici şi comanda „Pe bord!" care se dădea în trecut şi pe navele noastre odată cu salutul ofiţerului ce urca la bord. ŞAICĂ ist Denumire provenită de ia ceaică (v.)f folosită în trecut pentru o mare varietate de tipuri de nave şi ambarcaţiuni. Sensul cel mai răspândit a fost acela de navă mijlocie, rapidă, cu două sau trei catarge, propulsată cu vele şi/sau rame, utilizată pe Dunăre şi mare pentru transport, paza porturilor sau luptă (în care caz era armată cu tunuri). în funcţie de dimensiuni, au existat următoarele variante: şaică dublă (sau completă), jumătate de şaică (sau semişaică) şi sfert de şaică (denumită şi şalupă canonieră). A fost folosită în Moldova şi Ţara Românească până la jum. sec. XIX. Şaica mare de transport s-a încadrat în tipul denumit generic corabie, greementui ei fiind apropiat de acela al unui bric. sin. şeică. ŞAICĂ ZAPOROJEANĂ v. Ceaică. ŞALANDĂ Construcţie plutitoare metalică sau de lemn, în general fără propulsie proprie, cu fundul plat, bordajul vertical, prova şi pupa rotunjite. Are întrebuinţări foarte variate în transporturile de material dragat, ale materialelor necesare lucrărilor hidrotehnice şi de întreţinere a porturilor, ca mijloc de plimbare etc. S. basculantă S. puntată folosită la transportul mate- Şalandă rialelor de construcţie (piatră, blocuri de beton etc.) care se descarcă prin înclinarea într-un bord a S. inundând un compartiment lateral. După descărcare, nava revine pe linia de plutire normală. S. cu clapeţi, S. folosită în serviciul portuar pentru transportul materialului dragat. Descărcarea se face prin clapeţi (porţi) cu deschidere în jos, care se manevrează cu ajutorul unor vinciuri. De-a lungul bordajelor se află compartimente goale etanşe care asigură flotabilitatea navei. ŞALANDĂ PORT BLOCURI Navă autopropulsată de construcţie specială, care transportă, iar în unele situaţii montează, blocuri mari din piatră sau din beton pe timpul realizării construcţiilor hidrotehnice maritime sau fluviale. ŞALUPĂ 1. Ambarcaţiune cu propulsie mecanică, puntată parţial, care serveşte la transportul persoanelor şi al mărfurilor. După destinaţie, distingem; Ş. vamală, Ş. de inspecţie, Ş. hidrografică, Ş. de pus geamanduri, Ş. pentru hidroavioane ş.a. 2. ist Barcaz cu rame. Şalupă de pus geamanduri: 7 - geamandură de legare din cauciuc; 2 - atârnător; 3 - bigă ; 4 - spate tare; 5 - catarg; 6 - ancoră de geamandură; 7- rampă; 8 - jgheab; 9 - lanţ în dublin; 10- babale. ŞALUPĂ CANONIERĂ 1. ist. v. Jumătate de şaică. 2. ist Ambarcaţiune militară construită în Anglia şi intrată în serviciul Marinei Militare Române în 1882 dintr-o serie de 3 unităţi similare: „Smârdan", „Rahova" şi „Opa-nez". Caracteristici: depl. 45 t;. dim.: 17 x 3,8 x 1,6 m; maşină cu abur 100 CP; vit. 8.5 Nd. Armament: I/37 mm Hotchkiss, I mitralieră Nordenfeld 11,4 mm cu 5 ţevi. Misiune principală: poliţia pe Dunăre. în primul RM (1916-1918) au executat misiuni de pază şi siguranţă. „Opanez" a fost scufundat de artileria germană la Isaccea (5 ian. 1917). ŞALUPĂ DE POLITIE FLUVIALĂ ist Ambarcaţiune militară destinată patrulării şi supravegherii navigaţiei pe Dunăre. în 1882 a intrat în serviciu un grup de 5 unităţi similare: „Poteraşul", „Sentinela", „Veghiatorul", „Pandurul", „Grănicerul". Caracteristici: depl. 15 t; dim. 15 x 3,2 x 0,75 m; maşină cu aburi vit. 7-8 Nd. Armament: l/mitr. Nordenfeld 11,4 mm; doi şcondri port- ŞALUPĂ DE RADĂ___________________________________________ 482 torpile. Au executat paza porturilor în colaborare cu autorităţile portuare (căpitănii) pe timp de pace şi în primul RM. Scoase din serviciu după 1918. ŞALUPĂ DE RADĂ Barcă mare cu motor folosită în acvatoriu! portului şi în radă pentru transportul de persoane şi mărfuri, operaţii de remorcare şi alte activităţi. ŞALUPĂ MARITIMĂ DE 150 CP Mică navă cu motor, având multiple întrebuinţări, ca: transportul de persoane şi materiale, control şi imspecţie, deservirea scafandrilor, remorcaje în porturi şi rade ş.a. Comparativ cu şalupele fluviale, cele maritime au eşantionaj mărit, adică sunt dimensionate suplimentar pentru a rezista la condiţiile hidrometerologice specifice (valuri, vânturi, coroziune marină etc.). ŞALUPĂ RAPIDĂ DE SALVARE Şalupă special construită (nescufundabilă), dotată cu motoare puternice şi cu mijloace adecvate, destinată operaţiunilor de salvare pe mare. ŞALUPĂ PENTRU STINGEREA INCENDIILOR Şalupă de construcţie specială, dotată cu instalaţii şi mijloace adecvate pentru stingerea incendiilor la navele şi mijloacele plutitoare aflate în porturi pe lacuri şi alte ape interioare. ŞALUPĂ TORPILOARE ist Navă militară folosită pentru pază şi siguranţă pe fluviu. în 1894 au fost achiziţionate şi au intrat în serviciu 4 şalupe torpiloare construite în Germania. Au fost botezate „Vedea", „Teleorman", Argeş" şi „Trotuş". Caracteristici: depl. 32 t; dim.: 21 x 3 x 1,3 m; maşină cu aburi triplă expansiune de 140 CP; vit. 20 km/h. Armament: l/tun 37 mm Hotchkiss, l/mitr. Nordenfeld cu 10 ţevi 11,4 mm, 2 şcondri port-torpile. în primul RM şalupele au fost încadrate în flota de operaţiuni, participând la acţiunile de luptă. După război au fost transferate corpului de nave grănicereşti. ŞAMAL {arab. Shamal) Vânt constant de NV (uneori se transformă în furtună) pe ţărmurile M. Roşii şi ale G. Persic. Mai frecvent în lunile dec.-febr. De obicei ziua este mai puternic iar noaptea mai slab. Adesea bate timp de 40 de zile şi de aceea i se mai spune „al patruzecelea Schamal". Pe ţărmurile G. Persic ridică adesea nori de praf. ŞALUPĂ-REMORCHER Ambarcaţiune cu motor (35-150 CP), care efectuează mici remorcaje portuare sau fluviale. ŞANGAIÂ ist A recruta echipajul cu forţa sau îmbătând marinarii şi ducându-i la bord în stare de ebrietate, cu puţin timp înaintea plecării. ŞANHAI (Shanghai) Oraş şi mare port al Chinei pe Fl. lanţzî, la 50 de km de la vărsarea acestuia în M. Chinei de Est. Cca 12 mii. loc. Şenalul navigabil de pe fluviu are o ad. de 8 m şi lăţimea de 50 m, pe care pot intra în port nave cu un depl. de 10 000 t. Instalaţiile portuare se întind pe malurile fl. pe o distanţă de 60 km. Lung. frontului de cheuri 40 km. Traficul anual de mărfuri cca 100 mii. t. Centru industrial: ind. textilă, constr. de utilaj textil, aparataj electronic, ind. chimică, metalurgică. Import: utilaj industrial, oţeluri, cereale, cărbuni; export: mărfuri generale. Portul dispune de un terminal de containere, dane specializate pentru cărbuni, cereale ş.a. Şantierele navale dispun de 3 docuri plutitoare şi 2 docuri uscate care asigură construcţia navelor civile şi a celor militare, inel. Ds. BMM a flotei chineze, ist Vechi oraş al Chinei, care în sec. XII a devenit unul din principalele porturi ale ţării. în primele decenii ale sec. XX a devenit şi un mare centru industrial. Ocupat de trupele japoneze (1937-1945), a fost eliberat de Armata populară chineză (1945). ŞANTIER NAVAL întreprindere complexă de construcţie, reparaţie, modernizare şi asamblare a navelor marinei civile şi militare. Cuprinde: ateliere, docuri, cale, dane şi numeroase instalaţii şi mijloace tehnice capabile să desfăşoare întregul proces de concepţie, execuţie şi probe necesar realizării lucrărilor de construcţii şi reparaţii navale. ŞANT 1. Orice săpătură lungă şi îngustă făcută pentru scurgerea apei, irigaţii etc. 2. mii. tranşee. 3. mii. Fortificaţie de forma unui canal adânc şi lat (uneori umplut cu apă) care în Evul Mediu împrejmuia o cetate, un castel ş.a. ŞCOALA COPIILOR DE MARINĂ ist Prima şcoală militară de marină înfiinţată în ţara noastră în 1881, în care erau pregătiţi copii în vârstă mai mare de 14 ani. ŞCOALA MILITARĂ DE MAIŞTRI A MARINEI „AMIRAL ION MURGESCU" Instituţie militară de învăţământ de nivel postliceal cu o durată de 3 ani înfiinţată în anul 1997 în scopul pregătirii personalului Forjelor Navale, pentru cunoaşterea, întreţinerea, reparaţia şi mânuirea tehnicii din înzestrare. Şcoala are un caracter practic, învăţământul desfăşurându-se în cabinete şi laboratoare de specialitate şi la bordul navelor. Absolvenţii şcolii se pregătesc în una din următoarele specialităţi: timonerie., artilerie, rachete, arme sub apă, radio, radiolocaţie, hidroacustică, motoare navale, instalaţii electrice. ŞCOALA NAVALĂ Şcoală de ofiţeri de marină înfiinţată în 1920 şi condusă multă vreme de contraamiraiul Corneliu Buholţer. Ulterior a fost transformată în institut de învăţământ superior; v. învăţământul de marină. ŞCONDRU 1. Stâlp cilindric sau ţeavă metalică ce se foloseşte în greement. 2. fl. Ş. (1) având la un capăt armătură metalică ascuţită, iar la celălalt, un gât la care se poate lega o parâmă pentru a ţine pupa navei departe de mal. 3. Ş. (1) având un capăt ancorat vertical în apă ce se foloseşte la balizaj. 4. Ş. cu apărătoare, utilizat pentru a împiedica lovirea bărcii de grui. ŞCONDRU ÎN BĂTAIE Instalaţie pentru manevre de forţă constând dintr-un şcondru (1) legat de un catarg şi susţinut de diferite manevre. Pe vremea marinei cu vele verga trincii în bătaie servea la arborarea bompresului. Şcondru în bătaie: / - sart; 2 - pastică; 3 - şcondru de întărire; 4 - zbir; 5 - palancuri de picior; 6-talpă; 7-balansină; 5-şcondru în bătaie; 9-braţ; 10- curent; 11 - palane; 12 - mandarul braţului; 13 - tachet; 14 - trăgător. ŞCONDRI, la ~ Locul în care se păstrează Ş. de rezervă. ŞCONDRI DE REZERVĂ Un arboret şi o vergă păstrate la bord pentru a improviza o arboradă în cazul ruperii catargelor. SCOTĂ 1. Manevră a unei vele pătrate, aurice sau latine, care întinde spre pupa coltul de Ş. 2. Manevră curentă care trage ghiul în borduri. 3. v. pavilion. ŞEBEC (Cebec) ist. Navă mare şi rapidă, folosită în M. Mediterană şi M. Neagră pentru acţiuni de luptă, piraterie (în special în sec. XVI-XVII) sau transport. Avea trei arbori cu vele latine şi/sau pătrate, eventual şi bompres (cu un foc). Uneori, şebecul dispunea şi de rame (9 perechi), fiind considerat urmaş direct al galerei. Ca navă de luptă avea în total la bord până ia 300-400 de oameni, era înarmat cu 18-20 tunuri, iar prova era prevăzută cu un pinten. Pupa era înaltă şi bogat ornamentată. Termenul şebec este de origine arabă şi s-a răspândit în bazinul M. Mediterane prin dialectul veneţian al limbii turce." ŞEF Titlu ce se acordă celui mai vechi maistru din fiecare specialitate a bordului, de ex., Ş. timonier, Ş. tunar, Ş. mecanic etc. ŞEF DE ARBORE Maistru care comanda manevra unui arbore. ŞEF DE BARCĂ Persoană căreia îi revine comanda unei bărci. ŞEF DE CART Gradat care îndeplineşte funcţia de şef al oamenilor de cart pe punte. ŞEF DE ECHIPAJ Cel mai vechi maistru din specialităţile marinăreşti, având în sarcina sa arborada, velatura, ancorele, ambarcaţiunile, parâmele. Este subordonat comandantului, secundului sau ofiţerului de cart şi comandă echipajul la toate menevrele de ansamblu; sin. boţman, lostrom, nostrom. ŞEF DE GABIE Gradat care comandă gabierii unei vergi. ŞEF DE NAVĂ ist. Maistru care comanda o navă (ofiţerului care comandă o navă i se spune comandant). ŞEF DE RAMĂ Marinar care ramează pe ultimul banc din pupa bărcii şi care dă cadenţa ramării. Ş.d.R. tribord este şi Ş.d.R. al întregii ambarcaţiuni. ŞEF DE SECTOR PORTUAR MC Ofiţer portuar însărcinat cu supravegherea intrării sau ieşirii navelor dintr-un bazin obişnuit sau cu ecluze; cu controlul siguranţei operaţiilor portuare la navele dintr-un bazin sau de la un număr de dane; supraveghează şi controlează operaţiile de încărcare - descărcare şi de mişcare a mărfurilor în sectorul său portuar. ŞEF DE VERGĂ Gradat având sub comandă gabierii care lucrează pe o jumătate de vergă. ŞEF MECANIC Ofiţer maritim, şeful compartimentului maşini la bordul unei nave. Este subordonat comandantului navei. Are în subordine întregul personal de la maşini, inclusiv electricieni şi mecanici auxiliari. ŞEF STIVUITOR MC (engl. foreman) Şeful unei echipe de muncitori specializat în încărcarea, stivuirea, amararea şi descărcarea navelor. Ajută pe comandant la întocmirea planului de încărcare şi supraveghează încărcarea şi stivuirea mărfurilor pe una sau mai multe nave. In porturile de destinaţie organizează şi supra- _________________________________________________ŞERPUIRE 483 veghează destivuirea şi descărcarea navelor; sin. şef stivator. ŞEICĂ v. şaică. ŞELF {engl. Shelf) 1. Zonă marginală a continentelor prelungită sub apa mărilor şi ocenelor de la linia de ţărm la izobata 200. Suprafaţa este uşor înclinată (de la 0°07' la 0°08'); ad. de 0 la 200m m (în unele locuri 500 m), iar lăţimea de la 1 km la 1500 km, med. 65 km. Suprafaţa totală a Ş. de pe glob 27,5 mii. km2, reprezentând 7,6% din supr. fundului Oceanului Planetar. 2. v. Platformă continentală. ŞENAL Porţiune navigabilă a unui fluviu, de regulă, balizată (a nu se confunda cu canalul). ŞERB, Aurel (n. 1951, Belotint, Arad). Comandor, prof. univ. dr. Absolvent al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân"- Facultatea de Navigaţie (1974) şi al Institutului Politehnic Bucureşti (1980). în anul 1996 obţine titlul de doctor cu teza Contribuţii în domeniul sistemelor de calcul tolerante la defectări. Decan al Faculăţii de Comunicaţii, Sisteme Electronice şi Informatică Militară din Academia Tehnică Militară (2000-2004). în anu! 2004 este numit comandantul (rectorul) Academiei Navale „Mircea cel Bătrân". Desfăşoară o bogată activitate ştiinţifică şi tehnică. Este autorul a numeroase comunicări, studii, articole susţinute şi, respectiv, publicate în ţară şi în străinătate. Semnează 4 tratate şi 5 manuale în domeniul calculatoarelor pentru învăţământul universitar; 7 proiecte de cercetare ştiinţifică, realizate pentru beneficiari din ţară şi din străinătate; 4 lucrări brevetate ca inovaţii. ŞERPILOR, Insula ~ (gr. ant. Fidonisi) Unica insulă nelitorală a M. Negre, situată la cca. 40 km E de Delta Dunării. Supr. 0,17 km2. Ţărmuri abrupte. Pe ins. sunt instalate un far, o staţie de radiolocaţie ş.a. Aparţine Ucrainei după dezmembrarea fostei URSS. ist. în sec. XIV-XVI, ins. s-a aflat sub stăpânirea domnitorilor români Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare. Prin tratatul ruso-turc de la Adrianopol (1829) I.Ş. revine Rusiei care instalează aici un far. în urma Războiului Crimeii, prin tratatul de pace de la Paris (1856), Turcia a primit Delta Dunării şi I. Ş. obligându-se să întreţină farul existent pe ins. După războiul ruso-româno-turc (1877-1878), I.S. a revenit României. La sfârşitul celui de al doilea RM, prin Tratatul de pace de ia Paris s-a stabilit ca I. Ş. să aparţină în continuare României. După 23 august 1944 ins. a fost predată URSS în baza unui protocol semnat de delegaţii ambelor părţi, deşi contestat de o parte din delegaţii români. în prezent a constituit un obiect de litigiu între Ucraina şi România în problema stabilirii limitelor platoului continental aparţinând celor două state. ŞERPUIRE 1 .‘ist. Legarea manevrelor fixe (şarturilor), două câte două, pentru a se susţine reciproc în cazul când una din ele este ruptă de o ghiulea. 2. Parâmă care leagă între ele două cercuri de parâmă sau două parâme paralele. ŞINĂ__________________________________________________ 484 ŞINĂ Bară metalică ce se aplică în borduri pe muşamaua gurii de magazie şi se fixează cu pene din lemn. ŞINĂ DE TROŢĂ Şină pe arboret, pe care alunecă troţele zburătorului şi rândunicii. ŞIPŞANDRU MC sin. Shipchandler. ŞIURMĂ ist. Ansamblul galerienilor care ramau pe o galeră. ŞLAM Substanţă petrolieră în suspensie, care formează o peliculă pe suprafaţa apei, transformându-se treptat în aglomerări poluante dense, purtate timp nelimitat de vânturi şi curenţi. ŞLEP Navă cu fundul plat, fără propulsie proprie, care serveşte la transportul mărfurilor, îndeosebi pe apele interioare. Ş. grecesc Ş. mare de circa 2 000 t. ŞLEP AUTOPROPULSAT Navă metalică de ape interioare, cu fundul plat, propulsată prin motoare sau maşini cu aburi şi folosită pentru transportul de cereale, cărbuni, minereu ş.a. Şlep autopropulsat ŞLEP MOTOR Navă cu propulsie mecanică, folosită pentru transportul de mărfuri pe fluvii sau pentru remorcaje simple. ŞLEP-TANC Şlep metalic, compartimentat în rezervoare asemănătoare cu cele ale petrolierelor, folosit pentru depozitarea şi transportul încărcăturilor lichide (produse petroliere, apă etc.) în traficul fluvial şi maritim costier. în porturi poate servi şi ca depozit pentru furnizarea de combustibil şi apă diverselor nave. Ş-T. autopropulsate au motorul în pupa. ŞLEPAR MC Marinar calificat care îndeplineşte funcţia de conducător de şlep, mahonă, ceam sau şalandă. ŞLIŢ Deschidere în corpul drăgii, prin care trece elinda cu cupe. ŞNILAI fl. Parâmă puţin mai groasă decât o saulă. ŞOLD Porţiune a bordajului navei aflată înapoia traversului, sub linia de plutire. ŞOMAR Rolă orizontală pe care poate aluneca o parâmă. ŞOTROC sin. carlingă de barcă. ŞPAN Parâmă suspendată în două puncte pentru a susţine o greutate. Efortul într-un Ş. este cu atât mai mare, cu cât unghiul dintre braţe este mai mare. ŞPRAIŢUIRE Arimarea butoaielor cu colţare. ŞPRANGĂ înv., sin. edec (1). ŞPRING Parâmă de legare a navei, dată de la prova spre înapoi sau de la pupa spre înainte; sin., fl. ştrufă. ŞTABER Sculă în trei muchii, folosită la găurirea pânzei de vele; sin. ştabăr. ŞTANGĂ fl. (rar), sin. traversă de ancoră. STANŢĂ Sculă de tăiat rondele dinţate; v. şi preducea. „ŞTEFAN CEL MARE" ist 1. Navă de război prevăzută în programul naval aprobat de domnitorul Al. I. Cuza. Comandată în 1865 la S.N. „Mayer" din Linz (Austria) şi adusă în ţară în 1867. Caracteristici: dim. 58 x 9,8 x 1,1; vit. 14,8 km/h. Propulsie mixtă vele şi zbaturi. în primul său drum spre Giurgiu (17 apr. 1867, nava neavând încă un nume) a fost abordată în aval de Cernavoda de nava austriacă „Szekeny" şi s-a scufundat. O comisie mixtă internaţională a stabilit în acest caz vinovăţia comandantului român, Cpt. Ion Caralea. Ranfluată şi reparată la şantierul naval din Pesta, nava a reintrat în serviciu în 1868 când s-a oficiat botezul său şi a luat numele de „Ştefan cel Mare". Nava a fost folosită ca yacht regal şi în anii următori a executat mai multe voiaje pe Dunăre pentru instrucţia echipajelor flotilei. în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878) nava a fost ataşată flotilei ruse şi a executat transporturi de trupe şi materiale. Reparată după război, a fost folosită în continuare pentru instrucţie şi transporturi de trupe şi materiale. în 1894 a fost transformată în ponton-cazarmă. Casată în 1922. 2. ist Navă de pasageri (ex. „Orient") construită în 1870 pentru Soc. austriacă de navigaţie pe Dunăre. Toate părţile componente au fost fabricate în Anglia, iar asamblarea s-a făcut la Budapesta. în 1898 nava a fost cumpărată de statui român şi folosită pentru cursele de pasageri pe linia Brăila—Galaţi, primind numele marelui voievod al Moldovei Ştefan cel Mare. în 1902 a fost reamenajată ca yacht regal, devenind cea mai elegantă navă ce naviga pe Dunăre la sfârşitul sec. XIX. Caracteristici: dim. 76,2 x 8,4 x 1,5 m; motor de 700 CP; vit. 20 Nd. Pe timp de război putea fi folosită pentru transportul a cca 1000 oameni. în primul RM nava a fost evacuată, odată cu întreaga flotă de Dunăre, la Chilia, iar apoi la Odessa. Aici, în timpul revoluţiei ruse din 1917, a fost luată de revoluţionarii ruşi iar apoi de marinarii germani de pe Cr. „Goeben" care au declarat-o captură de război. A reuşit să revină în ţară în 1918, „Ştefan cel Mare" (1) (după Cristian Crăciunoiu) devenind Yacht Regal şi având ca port de domiciliu Galaţiul. în 1924 a întreprins o singură călătorie cu familia regală după care a fost folosită ca navă de protocol până în 1938 când a fost scoasă din serviciu. ŞTEFAN, liie (n. 1928 com. Turburea, Gorj) Viceamiral (r). Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1949, al Cursu- lui Academic Superior (1955) şi al Inst. Politehnic Bucureşti cu diplomă de ing. (1969). Funcţii în MM: ofiţer cu navigaţia pe escortor, ofiţer secund pe dragor (1949-1952); comandant al Sm. „Delfinul" (1952-1955); comandant de divizion de VT şi Sm.; şef de stat-major ai Flotilei de Dunăre şi comandant de brigadă (1955-1961); comandant al Şcolii Superioare de Marină (devenită institutul de marină „Mircea cel Bătrân") (1961-1980); comandant a! Centrului de scafandri (1981-1989); locţiitor al comandantului MM (1990). în rezervă din 1990. în paralel cu funcţiile îndeplinite în MM, a desfăşurat o vie activitate de cercetare ştiinţifică în domeniul naval, activitate didactică şi de răspândire a culturii marinăreşti. Membru fondator al Ligii Navale Române (LNR) reînfiinţate şi preşedinte al filialei LNR Constanţa. (1990-apr. 2005) Preşedinte al Federaţiei Române de Yachting şi director al revistei Ligii Navale „Marea noastră". ŞTEM înv., sin. etravă. ŞTERGĂTOR înv. Perie cilindrică cu peri aspri şi cu coadă lungă (nadă) sau cu o saulă, folosită pentru a şterge ţeava tunului. Ştergător ŞTIUBEI, Dimitrie (1901-1986 n. Bacău). Comandor. Cel mai reprezentativ pictor de marină român. Absolvent al Şcolii Navale Constanţa promoţia 1921. încadrat ca ofiţer pe navele marinei militare, lucrează în paralel la şevalet. în 1926 se remarcă printr-o expoziţie deschisă la Ateneul Român. La propunerea Regenţei de atunci şi cu acordul ministrului de război a urmat studii de artă la Şcoala de pictură Knirr Schule din Munchen. în anii care au urmat a organizat peste 20 de expoziţii în ţară şi străinătate. Lucrările sale, în afară de România (Muzeul Naţional de Artă, Muzeul Marinei Române ş.a.), sunt expuse în muzee din Elveţia, Italia, Anglia, ______________________________________________ŞVERTBOT 485 SUA, Franţa, Germania, Argentina, Turcia, Rusia, Suedia. A ilustrat numeroase cărţi şi reviste cu tematică de marină. Este apreciat ca unul din cei mai mari pictori ai mării. S-a stins din viaţă în Germania unde este înmormântat. ŞTORT Smucitură bruscă a remorcii. ŞTRUFĂ fl., sin. şpring. STRUNĂ înv., sin. legătură pentru arbori. ŞTUT fl. Partea nerabatabilă a unui coş de navă. ŞUŞTĂ Manevră fixă care ţine picul în borduri; v. fig. randă. ŞUVIŢĂ v. parâmă. ŞVED, Octavian (n. 1921 Galaţi) Căpitan de port I. A absolvit Şcoala Medie de Ofiţeri de Marină Comercială fluvială şi o serie de cursuri de marinărie şi drept maritim. între anii 1950-1968 este lector la materiile de specialitate. Căpitan de port titular la Sf. Gheorghe, Gruia, îsaccea, Timişoara, Sulina şi căpitan de port la Galaţi şi Constanţa. în ai doiiea RM participă în campania din Est. De-a iungui anilor a desfăşurat o intensă activitate publicistică în domeniul marinei colaborând la numeroase reviste de specialitate. ŞVEMER fl. 1. Şcondru orizontal, aucorat, purtând eventual un număr, folosit pe Dunărea de Sus la balizajul şenalului. 2. Şcondru (3) folosit pe Dunărea Maritimă pentru balizajul şenalului. 2 Şvemer: p/ ^ <§>• 1 - iant de ancoră; 2 - şvemer; Jp 3 -semn. ŞVERTBOT Ambarcaţiune cu fundul plat şi pescaj redus prevăzută cu derivor şi pana cârmei rabatabilă. Derivorul (germ. Schwert) serveşte pentru mărirea stabilităţii dar îndeosebi la mărirea suprafeţei de rezistenţă la derivă. T T 1. Pavilion din Codul internaţional de semnale cu semnificaţia: „Menţineţi-vă la distanţă de mine; fac traulere pe perechi". 2. SAC T. de ulaj; sin. prăjină de ulaj. TABLĂ DE LOCH ist. Tăbliţă pe navele cu vele, pe care erau înscrise drumurile şi citirile lochului în cursul unui cart. TABLĂ DE PUNCT Tablă nautică cu ajutorul căreia se pot calcula punctul navei (ţinând seama de drum şi de distanţa parcursă), drumul de urmat între două puncte etc. TABLĂ LACRIMARĂ Prima tablă a punţii, aflată la îmbinarea cu centura. TABLE DE AZIMUT Table cu ajutorul cărora se calculează azimutul şi care sunt incluse uneori în tablele nautice. TABLE DE DISTANŢE Table care conţin distanţele între porturi. TABLE DE ÎNĂLŢIMI Table cu ajutorul cărora se calculează rapid înălţimea aştrilor. Cele mai multe se bazează pe descompunerea triunghiului sferic de poziţie în două triunghiuri dreptunghice. TABLE DE MAREE Document nautic ce cuprinde diferite date privind mareea: ora, înălţimea, curenţii etc. TABLE DE MAREE ALE AMIRALITĂŢII Document nautic întocmit anual de Departamentul hidrografic englez, care conţine valorile zilnice ale elementelor mareei pentru principalele porturi de pe glob şi datele de calcul ale aceloraşi elemente pentru porturile secundare. Acest document este întocmit în trei secţiuni pentru: apele europene, inel. M. Mediterană, Oceanele Atlantic şi Indian şi Oceanul Pacific cu mările adiacente. TABLE NAUTICE Culegere de table destinate executării calculelor nautice; conţin table matematice, astronomice, de navigaţie etc. şi table de logaritmi, incluzând secanta, cosecanta şi semiversus. TABLOU Porţiune plată la pupa unei nave sau ambarcaţiuni, pe care se înscriu numele navei comerciale şi portul de înmatriculare al acesteia; sin. oglindă; v. fig. barcă. TABLOU DE LUMINI Tablou metalic cu lămpi de semnalizare care indică funcţionarea luminilor de navigaţie. TACADĂ Suport pe care se sprijină o navă în doc. T. de chilă Suport pe care nava se aşează cu chila. T. de gumă Suport pe care se sprijină guma; v. fig. doc. TACAN engl., mii. Sistem de navigaţie hiperbolică, folosit pe portavioane pentru dirijarea avioanelor. TACAR sin. tacadă. TACARISIRE Aşezarea navei pe tacade la andocare. TACHELAJ Denumire generică pentru macarale, palancuri, chei, cârlige, parâme etc., care intră în compunerea manevrelor curente şi servesc la diferite manevre de forţă, manipulări, manevra velelor etc. Uneori termenul include şi velatura. TACHET 1. Piesă în formă de T ce serveşte la voltarea unei saule sau unei parâme subţiri. Capetele T. se numesc coarne. T. de capăt de vergă T. pe capătul vergii ce serveşte la luarea împunsăturii la terţaroie. T. de ghiu T. pe ghiu ce serveşte la luarea terţarolelor. 2. Proeminenţă a clopotului cabestanului care împiedică alunecarea parâmelor; v. fig. cabestan. 3. sin. scareu. TACHIMETRU Aparat electric care indică la comanda de navigaţie numărul de rotaţii pe minut al maşinilor principale ale navei, precum şi sensul lor de rotire. TACLINĂ Capăt de saulă împletită, cu lungimea de cca 2 m, având un inel la o extremitate şi un cârlig de pavilion la cealaltă; este folosită pentru a separa două serii de pavilioane ridicate pe aceeaşi saulă. TACTICĂ- mii. Teoria şi practica ducerii luptei în condiţii de război, pe uscat, pe mare şi în aer. Tactica include apropierea de inamic în vederea luptei, stabilirea dispozitivului de luptă a forţelor, folosirea diferitelor tipuri de armament, nave, aparate de zbor şi executarea manevrelor necesare pentru atac şi apărare. Tactica navală. Parte constitutivă a artei militare care cuprinde teoria şi practica pregătirii şi desfăşurării luptei navale cu forţe eterogene şi a acţiunilor grupărilor navale în sprijinul armatei ce operează de-a lungul litoralului. Tactica navală include tactica armelor din compunerea forţelor navale: submarinelor, navelor de suprafaţă, aviaţiei maritime, infanteriei de marină, artileriei şi rachetelor de coastă. Tactica a evoluat şi va evolua pe parcurs odată cu perfecţionarea armamentului şi a pregătii efectivelor, folosirea calculatoarelor şi automatizării, folosirea armei nucleare ş.a. TAGANROG Oraş din Federaţia Rusă, port la g. cu acelaşi nume din M. Azov. Cca 260 mii loc. Ind. siderurgică, constr. de utilaj minier, aparataj electronic, maşini agricole, prod. chimice şi alim. Export: min. de fier, cereale, ist. întemeiat în 1698 de ţarul Petru I ca port militar şi fortăreaţă la M. Azov. în sec. XVIII a devenit port comercial. m Taclină: 7 - saulă engleză; 2 - cârlig de pavilion; 3 - inel. TAHIT1 ins. vulcanică în Oc. Pacific, cea mai importantă din Arh. Ins. Societăţii (Polinezia franceză), supr. 1000 km2; cca. 50 mii loc. Relief muntos (doi vulcani uniţi printr-un istm) cu alt. max. de 2237 m (vf. Orohena). Climă tropicală umedă. Expl. de fosfaţi. Culturi de cocotieri, bananieri, lămâi, vanilie, trestie de zahăr. Pescuit. Centru ad-tiv: Papeete. „TAHITI-NUI" Plută cu care navigatorul Eric de Bischopp a parcurs în anul 1950, în 6 iuni şi jumătate, drumul invers străbătut de pluta KON-TIKI; v. TAIE MARE Piesă fixată pe muchia prova a etravei, care, la navele din lemn, despică apa în timpul deplasării. La navele metalice T.M. reprezintă însăşi muchia prova a etravei; sin. taie val. TAIFUN MN sin. ciclon (în mările Chinei şi în Pacificul de Vest). TAIWAN (Formosa) 1. Insulă în Oc. Pacific, despărţită de continentul asiatic prin str. cu acelaşi nume. Lung. 394 km, lăţimea 140 km; supr. 36 mii km2; cca 13 mii. loc. împreună cu Ins. Penhuledao (Pescadore) prov. chineză. Relief variat: în centru masivul muntos Yushan (alt. max. 3997 m) are versantul estic abrupt, iar cel vestic domol ce coboară în trepte către câmpia litorală. Seismicitate ridicată. Climă tropicală musonică cu taifunuri. Vegetaţie tropicală şi subtropicală cu păduri veşnic verzi. în fâşia litorală vegetaţie de mangrove. Culturi de orez şi cauciuc. Expl. de petrol, cărbuni, gaze, aur, cupru şi bauxită. Centru ad-tiv: Taibei. 2. Str. între ţărmul de E al Chinei şi Ins. Taiwan, care uneşte M. Chinei de Est cu M. Chinei de Sud. Lung. 360 km; lăţimea min. 130 km; ad. rgin. 60 m. Curenţi: iarna circulă spre S, vara spre N, cu vit. de 1 km/h. TAJO (sp. Tajo, port. Tejo, pron. Taho) Cel mai mare fl. din Pen. Iberică (Spania şi Portugalia). Lung. 1010 km; supr. bazinului hd. 81 mii km2. Izv. din M-ţii Sierra de Cuenca de la 1600 m alt., străbate podişul Castilia Nouă şi se varsă printr-un estuar în Oc. Atlantic în apropiere de Lisabona. Pr. afl.: Alagon. Navigabil pentru nave de mare tonaj până la Santarem (Portugalia). Lacuri de acumulare, hidrocentrale. Trece prin or. Toledo (Spania) şi Lisabona (cap. Portugaliei). TALASOCRAŢIE Putere maritimă dominantă. Cuvântul provine din gr. thalassa (care înseamnă mare, ocean) şi nu trebuie confundat cu talaz, care are sensul de „val mare" şi este de origine turcă. TALAZ Val mare stârnit de furtună pe mare sau ocean. Cuvântul provine din limba turcă, în care este atestat cu această formă şi în acelaşi sens încă din sec. XV, fiind însă la origine grecesc. TALIAN pese. Unealtă de pescuit confecţionată din plasă care se fixează pe pari sau se ancorează, formând o capcană cu o lungime de 80-120 m şi cu o lăţime de 23-33 m; odată intrat în această capcană, peştele nu mai poate ieşi. Distingem: T. cu sorturi ; T. cu leici; T. cu pâlnii înclinate. T. se păstrează montate în tot timpul sezonului de pescuit,.fiind verificate şi scuturate de mai multe ori pe zi; var. dalian. TALIE Lungimea unei ferţe; v. fig. velă. __________________________________________________TAMISA 487 TALIMAN MC Persoană calificată care ţine pe o fişă de pontaj evidenţa mărfii ce se încarcă la navă; sin. pontator, epistat. TALOS mii. Rachetă tip navă-navă şi navă-aer din dotarea marinei militare a SUA şi altor state. Lungime 10 m ; bătaia 70 Mm. TALPĂ 1. Piesă pe chilă, în care se prinde piciorul catargului. 2. Piesă în care se prinde piciorul furchetului. 3. înv., sin. galbord. 4. Piesă ce serveşte la amararea ancorei pe punte. 5. Piesă din lemn sau beton, pe care se reazemă un şcondru folosit la manevre de forţă; v. fig. capră şi şcondru în bătaie. TALVEG Linia care uneşte punctele cu cea mai mare adâncime ale albiei unui curs de apă sau ale unei văi; sin. firul apei. TAMATAVE Oraş-port în Rep. Malgaşă situat pe ţărmul de E al Ins. Madagascar. Cca 50 mii loc. Ind. uşoară şi alimentară. Export: zahăr, cafea, banane, grafit. TAMBUCHI Deschidere în puntea navei pentru accesul oamenilor în încăperile de sub punte. Se închide cu un capac de T. care are uneori şi o gaură de vizită. Sistemul de închidere poate fi manevrat central cu ajutorul unei stele. Tambuchiuri: A - cu gaură de salvare; B - cu acţionare centrală. TAMBUR 1. Mosor pe care se înfăşoară saula lochului. 2. Rolă metalică aşezată pe un suport, pe care se înfăşoară parâmele. 3. Piesă cilindrică aşezată pe un ax orizontal al vinciului, pe care se înfăşoară parâma. 4. fl. Legătură la remorca rea şlepurilor. 5. v. sextant. 6. sin., înv. casa roţii. TAMISA {engl. Thames) Cel mai mare fl. din Marea Bri- tanie; lung. 332 km; supr. bazinului hd. 15,3 mii km2. Tambur: Izv. din dealurile Cotsvold, 1 ~ manivelă; 2 - frână; 3 - locaş pentru asigurarea capătului traverseaza spre E o câmpie parâmei. cu teren accidentat, apoi un ţinut deluros şi se varsă în M. Nordului printr-un estuar cu o lăţime de cca 16 km. Lăţimea fl. iniţială de la 40 la 60 m, creşte la Oxford lângă Londra la 200 m. Malurile sunt întărite cu diguri. Nivelul apei este maxim iarna şi minim vara. Mareele înaintează în amonte până la Teddington. La Londra atinge ampl. de 6-6,5 m. TAMPA________________________________________________ 488 Navigabil pentru navele oceanice de la vărsare la Londra. Este legat prin canale navigabile cu G. Bristol şi M. Irlandei. Trece prin oraşele Oxford şi Londra. TAMPA Oraş în SUA (Florida), port la G. Mexic. Cca 350 mii loc. Ind. textilă, îngrăşăminte, tutun, prod. alimentare. Piaţă pentru tutun şi citrice. Traficul anual de mărfuri cca 20 mii. t. Şantiere navale. Aeroport. TAMPICO Oraş-port în isfE Mexicului (Vera Cruz) situat pe ţărmul G. Mexic din Oc. Atlantic. Cca 170 mii loc. Centrul celei mai importante regiuni de extracţie şi prelucrare a petrolului. Intrepr. de chimizare a petrolului. Centru comercial. Traficul anual de mărfuri cca 9 mii. t. Export: produse petroliere, metale neferoase. Nod feroviar. Aeroport. TAMPON fl. Proeminenţă cu suprafaţa plată la prova unui impingător şi la pupa unei barje, prin intermediul căreia este împins convoiul; v. fig. împingere. TANC 1. Rezervor pentru lichide. T. adânc T. pornind de la întrepunţi şi ajungând până la fundul navei. T. de ape uzate T. destinat colectării apelor uzate. T. de balast T. pentru apa de balast. T. de buncăr T. de combustibil pentru maşina bordului. T. de decantare T. pentru colectarea apei de spălare a altor T. sau balastului murdar de pe petroliere. T. de marfă T. pentru caric lichid. T. de vară T. lateral pe petroliere. T. de ulei de furtună v. calmarea valurilor cu ulei. T. structural T. care contribuie la sporirea rezistenţei corpului navei. 2. Rezervor în interiorul corpului rezistent al submarinelor, în care se introduce apă de mare. T. de compensare T. în care se introduce apă pentru a compensa greutatea pierdută prin lansarea torpilelor; v. fig. submarin. T. de imersiune rapidă T. de dimensiuni mari ce serveşte la intrarea rapidă a submarinelor în imensiune în caz de pericol. 3. Rezervor cilindric pe cabliere, în care se transportă cablul submarin. 4. sin. petrolier. TANC AMFIBIU Vehicul de luptă care se poate deplasa atât pe apă, cât şi pe uscat. TANC ANTIRUUU Tanc de apă dispus într-un bord, în zona cuplului maestru, făcând parte din sistemul de amortizare a ruliului, folosit de unele nave, şi care constă din două tancuri, câte unul în fiecare bord, cu comunicare între ele. Ca măsuri antiruliu se mai folosesc şi amortizoare cu giroscop şi întotdeauna chile de ruliu. TANC PETROLIER Navă specializată în vederea transportului produselor petroliere în vrac. Are capacitate de încărcare foarte variată ajungând până peste 500 000 tdw. Prin natura încărcăturii T.P. sunt supuse unor reguli severe de exploatare privind evitarea poluării apei unde navigă, a pericolului de incendiu şi explozie, în care scop se iau toate măsurile pentru evitarea oricăror surse de scântei. Poate fi destinat să transporte diverse alte substanţe lichide. TANGA, Enzo (n. 1940 la Taranto, Italia) Contraamiral (r). I s-a conferit titlul onorific de „commendatore", este doctor în ştiinţe şi licenţiat în istorie. A făcut serviciu pe submarine şi pe nave de suprafaţă (inclusiv pe nava- şcoală „Amerigo Vespucci"), precum şi în state-majore şi unităţi de litoral ale marinei. A publicat mai multe cărţi şi articole de specialitate în ţară şi în străinătate (inclusiv în România). Este membru fondator şi secretar al Asociaţiei Pictorilor de marină, calitate în care a avut o contribuţie remarcabilă în popularizarea picturii marine româneşti, ca şi a marinei române în general, despre care a scris mai multe articole în presa italiană. TANGA (despre navă) A avea balans în jurul unei axe transversale. TANGAJ v. balans al navei în jurul axului transversal. TANGANICA (Tanganyika) Lac tectonic în Africa Orientală la 782 m alt., pe terit. Rep. Zair, Zambia, Tanzania, Burundi; supr. 32 mii km2; lung. 670 km, lăţimea 22-72 km, ad. max. (în partea sudică) 1435 m (după Baikal, este cel mai adânc iac de pe glob). în perioada cu niveluri ridicate apele lacului sunt evacuate prin R. Lukuga în Fl. Congo. Faună ihtiologică: peşti, crocodili, păsări acvatice. Navigaţie. Pr. porturi: Ujiji, Usumburu, Uviru, Albertville. Legat printr-o linie de CF cu portul Dar-es-Salaam de la Oc. Indian. TANGER (arab. Tanja) Oraş în N Marocului, port la Str. Gibraltar. Cca 150 mii ioc. Prod. alim., textilă, ciment. Export: prod. alimentare, plută, citrice, ciment, ist. Veche aşezare cartagineză, apoi colonie romană (Tingis). Cucerit pe rând de vandali, arabi (sec. VII), portughezi (1471-1661), englezi (1662-1 689). în urma convenţiei de la Paris (1923) T. este declarat zonă internaţională sub autoritatea nominală a sultanului Marocului. între 1940-1945 a fost administrat de Spania. în 1956, regimul internaţional a fost desfiinţat, T. revenind Marocului. TANGON 1. Şcondru fixat cu un capăt pe bordaj şi ţinut cu celălalt de o balansină, la care se leagă bărcile în port cu ajutorul unor atârnători sau unor braţe false Tangon: 7 - brăţară de tangon descrucişat; 2 - braţ pupa; 3 - ţin-te bine; 4 - scară; 5 - balansină; 6 - braţ prova; 7 - macara; 8 - braţ fals; 9 - tangon; 10 - scară de pisică; 11 - boţ; 72 - ochi de legare. trecute prin macarale prinse pe T. Este prevăzut cu scări de pisică pentru coborârea şi urcarea oamenilor în şi din barcă. La plecarea navei T. se descrucişează, prinzân-du-se cu o brăţară pe bordaj; el se poate manevra cu ajutorul a două braţe (prova şi pupa). T. se încrucişează odată cu fundarisirea ancorei. 2. Şcondru cu ajutorul căruia se întinde spinacherul pe ambarcaţiunile de regată. 3. Şcondru cu ajutorul căruia se îndepărtează de bordaj sârma sondei mecanice. TANGONET Tangon de dimensiuni mici, aşezat la pupa, având aceeaşi întrebuinţare ca şi tangonul, iar la naveie cu vele fiind folosit pentru macaralele braţelor vergilor arborelui mare. TAPET Acoperitoare de pânză în formă de U, de culoare albastru marin, cu bordură şi ancore roşii la colţuri, cu care se acoperă banchetul din camera bărcii, atunci când în barcă se află un ofiţer. TARANTO Golf al M. Ionice la ţărmul de SE al Pen. Italice, între Pen. Calabria şi Salentina. Lăţimea la intrare 133 km; ad. max. 2657 m; înaintează în uscat pe o distanţă de 138 km. Maree semidiurnă cu ampl. de 0,3 m. în vârful C. este situat portul şi BMM Taranto. TARANTO Oraş-port şi BMM din S Italiei (Apulia) situate pe ţărmul de NE al g. cu acelaşi nume. Cuprinde bazinele exterior şi interior legate între ele printr-un şenal navigabil. Bazinul exterior este accesibil navelor civile şi militare de mare tona], inel. PA. Ad. bazinului interior 1 2 m. Lung. frontului de cheuri, peste 10 km cu ad. până la 25 m. Şantierele navale dispun de două docuri uscate şi 6 docuri plutitoare care asigură construcţia şi reparaţia navelor militare, inel. PA şi Sm. Centru comercial. Traficul anual de mărfuri cca. 40 mii. t. Import: petrol, minereuri, cărbuni, cherestea, fier vechi; export: ciment, ţevi de oţel, mărfuri generale. Din port pleacă o conductă de petrol în N Italiei, ist. în al doilea RM, la 10-12 nov. 1940, flota britanică a desfăşurat o operaţie de distrugere a navelor militare italiene bazate la T. în atac a fost folosită aviaţia purtată care pentru prima dată a executat lovituri asupra navelor aflate într-o bază. în urma atacurilor av. torpiloare (11 aparate) şi av. de bombardament (10 aparate) au fost grav avariate 3 NL, 2 CrU şi 1 Sm. Concomitent, o grupare de nave britanice a scufundat două transportoare italiene. în operaţie, britanicii au pierdut 2 avioane, doborâte de art. AA. TARSANÂ înv. Merlin de calitatea a doua (se mai folosea în anul 1881). TARTANĂ 1. ist. Navă de luptă şi de comerţ folosită în Evul Mediu în M. Mediterană. Avea o singură punte şi două sau trei catarge cu vele latine. 2. ist. Navă uşoară de luptă, cu vele, având două catarge şi câteva tunuri, folosită în sec. XVIII. 3. Navă mică cu vele’latine, folosită de turci. 4. Navă de cabotaj italiană, cu vele de tip arab, triunghiulare. TARTAR Rachetă navă-aer pentru nave mici, aflată în dotarea marinei militare a S.U.A. Lungimea rachetei este de 5 m, iar bătaia de 15 Mm. TASMAN, Abel Janszoon (1603-1659) Navigator olandez. A explorat mările australe (1642) unde a descoperit ins. care-i poartă numele (Tasmania) şi Noua Zeelandă. într-o a doua expediţie (1644) a navigat de-a lungul coastelor Australiei descoperind G. Carpentaria. O pen. de pe coasta Australiei a primit numele de Tara lui Tasman. TASMANIA Ins. în apropierea ţărmului de SE al Australiei. Stat al Uniunii Australiene din care face parte Ins. T. şi o serie de ins. mici din Str. Bassa. Ţărmurile _____________________TAXĂ DE STAŢIONARE LA CHEU 489 dantelate formează mai multe golfuri. Supr. 68 mii km2, pop. cca. 450 mii loc. Relief format din podişuri vulcanice fragmentate cu alt. max. de 161 7 m (vf. Ossa). Clima în N ins. subtropicală, în S. temperată umedă. Multe râuri şi vegetaţie bogată cu păduri veşnic verzi în N şi E insulei, iar în zonele înalte conifere. Bogate resurse minerale: cupru, fier, nichel, plumb, zinc, cobalt, volfram, aur, argint, cărbune. După al doilea RM s-au dezvoltat intens ind. metalurgică, de prelucrare a lemnului, hârtiei, chimică. Sunt, de asemenea, dezvoltate agricultura şi creşterea vitelor. Ist. Descoperită în 1642 de navigatorul olandez A. I. Tasman, ins. a fost declarată în 1788 posesiune britanică. în 1853 a primit denumirea de T. După formarea Uniunii Australiene (1901) a intrat ca stat în compunerea acesteia. TASMANIEI, Marea ~ Mare de bordură din Oc. Pacific între ţărmul de SE al Australiei şi Ins. Tasmania la E, Noua Zeelandă la V, iar la N şi S ieşire deschisă în Oc. Pacific. Prin Str. Baas comunică cu Marele Golf Australian şi Oc. Indian. Supr. 3336 mii km2; ad. med. 3280 m, max. 6015 m. Temp. apei în aug. +9°- +22° C, în feb. +15- +25° C; salinitatea 35-35,5 %o. Uragane în iul.-aug. Maree semidiurnă cu ampl. de 1,5-3,3 m. TATARSKII (Tatarilor) Str. între continentul Asiatic şi Ins. Sahalin. Leagă M. Japoniei de M. Ohotsk. Lung. 853 km, lăţimea în partea de S 343 km până la 46 km. Punctul cel mai îngust: 7,3 km. Ad. min. a şenalului navigabil 7,2 m. Temp. apei vara: +10- +12° C, iarna e acoperită cu gheaţă. Maree diurnă neregulată cu ampl. de 2,3 m. Trafic curent între M. Japoniei şi M. Ohotsk. Pr. porturi: Alexandrovsk-Sahalinskii, Lesogorsk (Rusia). TAURUS Constelaţie având stelele nautice Aldebaran şi Elnath. TAXĂ DE CHEU /V/CTaxă pe care administraţia portului o aplică navelor pentru staţionare temporară în bazinele portului sau pentru folosirea danei în caz de acostare. De regulă, această taxă se calculează în raport de tonajul navei, avându-seîn vedere şi cantitatea de marfă încărcată sau descărcată. Navele fără încărcătură şi cele de pasageri se bucură de reduceri, sin.; livr. Cheiaj, taxe de cheiaj. TAXE DE CHEIAJ MC v. taxă de cheu, taxă de staţionare la cheu. TAXĂ DE LEGARE MC (a navei) Taxă portuară percepută pentru prestarea serviciului de legare a navei la cheu, mol sau la alte puncte de acostare şi legare. TAXĂ DE PLATFORMĂ MC Taxă aplicată asupra mărfurilor ce se manipulează, se transportă sau se depozitează temporar pe un cheu de descărcare sau pe o platformă. Modul de aplicare a taxei variază de la port la port. TAXĂ DE STAŢIONARE LA CHEU MC Termen folosit ocazional pentru denumirea taxelor aplicate navelor ce staţionează la o dană, unde nu desfăşoară operaţii de încărcare/descărcare, ci sunt acostate pentru reparaţii, aprovizionare etc. TAXĂ DE TONAJ________________________________________________ 490 TAXĂ DE TONAJ Taxă aplicată de autorităţile portuare navelor ce fac escală într-un port spre a ambarca sau debarca mărfuri sau pasageri sau navelor care trec prin canale. Taxa se aplică asupra tonajului registru net al navei. Marea Britanie acordă o reducere de 20% acestei taxe dacă certificatul de tonaj este emis de autorităţile competente engleze. TAXE DE FAR Taxe percepute de organele hidrografice sau de administraţia portuară de la navele comerciale, în funcţie de tonajul acestora, pentru folosirea în timpul navigaţiei şi la intrarea sau ieşirea din porturi a farurilor, semnalelor luminoase şi a geamandurilor luminoase. Fondurile realizate prin „taxe de far" sunt folosite pentru întreţinerea mijloacelor de marcare existente şi pentru îmbunătăţirea sistemului de balizaj. TAYLOR, David Watson (1864-1940) Arhitect naval american care a construit primul bazin de probe pentru machete de nave în cadrul Şantierului Naval Washington al Marinei Militare a SUA şi a formulat principiile de bază ale proiectării navei. Primind în 1899 răspunderea pentru Bazinul Experimental de Machete, T. a organizat experienţe pentru a afla ce caracteristici ale corpului navei afectează rezistenţa acesteia la deplasarea prin apă, printr-o metodă care din 1910 este cunoscută pe plan internaţional ca metoda Taylor. în 1917 T. a devenit contraamiral, iar între 1914 şi 1922 a răspuns de proiectarea şi construcţia de nave de suprafaţă, submarine şi aparate de zbor pentru marina SUA. TĂCERE RADIO 1. mii. Abţinerea de la emisiunile radio a unei nave aflate în mare, în timp de război, pentru a nu fi descoperită de inamic. 2. Interval de timp în care navele nu emit, ascultând pe frecvenţe de pericol (500 kHz) eventuale semnale S.O.S., de două ori pe oră, în minutele 15-18 şi 45-48; aceste intervale de timp sunt marcate printr-un sector colorat pe ceasornicele staţiilor radio. TĂIA DRUMUL PRIN PROVA A trece prin prova unei nave aflate în mers. Manevră interzisă de Regulile pentru evitarea coliziunilor. „TĂIA LEMNE" arg. A pune maşina, la o manevră, de prea multe ori când înainte, când înapoi (semn de slabă marinărie). TĂIETURĂ 1. Deschidere în parapet sau balustradă în dreptul scării mari sau scării de Mediterana; v. fig. navă de 74. 2. v. macara. TĂLPOAIE Triunghiuri de lemn ce formează partea inferioară a unei plute sau a unui şal. TĂU (din maghiară) 1. Lac glaciar, iezer, (pop.) ochi de mare. 2. (fig.) Abis, prăpastie. TĂUTU, Eugen (1873-1945 n. Bacău). Comandor; Căpitan de lungă cursă. Absolvent al Şcolii de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină (1894), cu gradul de Slt., este repartizat la Divizia Echipajelor Flotilei. Efectuează în 1901 un stagiu de specializare în arma marinei la Pola, (Austro-Ungaria), în urma căruia va mai activa în cadrul MM până în anul 1905, când este detaşat în marina comercială şi avansat la gradul de căpitan. în primul an de activitate în SMR comandă cargoul „laşi", iar din anul 1906, cu scurte întreruperi, comandă pasagerul maritim „România", vreme de peste 20 de ani. în primul RM, comandă staţia lans-torpile de la Turnu-Severin, organizează instalarea barajelor de mine de la ostrovul Corbului şi Simion, execută lansări de mine şi torpile şi incursiuni pe malul drept al fluviului, luând prizonieri turci şi bulgari. La 1 feb. 1917 se retrage din armată, continuând să funcţioneze în marina comercială, pe navele SMR sau ca agent principal al acestui serviciu la Beirut (Beyrouth) şi Alexandria. TEAGUN Hulă staţionară în porturile de pe coasta de Est a M. Negre. TEANTZIN (Tianjin) Oraş-port situat în E Chinei la ţărmul G. Bohai din M. Galbenă; cca 4,5 mii. loc. Centru industrial şi comercial: constr. maşini-unelte, locomotive, aparataj electrotehnic, maşini agricole, siderurgie. Export: prod. alim., chimice (sodă, îngrăşăminte, coloranţi). TEC Lemnul arborelui tropical tectona grandis cu o rezistenţă de cca trei ori mai mare decât cea a stejarului, fiind folosit la construcţiile navale. TEHUANTEPECER Vânt ce bate cu violenţă din Nord în Golful Tehuantepec (Mexic). TEL-AVIV-JAFFA Cap. statului Israel, port la M. Mediterană. Cca. 450 mii loc. Pr. centru industrial şi comercial al ţării: uzine constr. de aparataj electrotehnic, montaj automobile, fabrici textile, încălţăminte. Export: prod. ale ind. uşoare, alim., citrice. Aeroport, ist. întemeiat în 1909 ca o suburbie a or. Jaffa. Din 1948 este cap. statului Israel. TELEFON MC Mod de încărcare/descărcare cu două bigi, ale căror curenţi sunt legaţi la un cârlig comun; cu ajutorul acestuia se ridică, se trage sau se coboară coţada, virând un curent şi filându-l pe celălalt. Telefon: 7 - vinci; 2 - curent; 3 - balansină; 4 - gai (braţ); 5 - gură de magazie. TELEGRAF Aparat de semnalizare optică şi acustică pentru a transmite ordine în compartimentul aparatului propulsor. Discul telegrafului este împărţit în şapte, nouă, unsprezece sau treisprezece sectoare corespunzător gamei de viteză la marş înainte şi marş înapoi. Sectorul central la toate tipurile de telegraf are obligatoriu înscris STOP. în centrul discului este un limb de confirmare, manevrat cu ajutorul unui mâner denumit corn. Telegraful se află montat în comanda navei, în comanda compartimentului aparatului propulsor, pe puntea etalon, în comanda de rezervă, iar la navele moderne la exterior pe aripile punţii de comandă cu acţionare directă pe aparatul propulsor. Telegraf electric TELEMOTOR ELECTRIC Aparat electric instalat între timonă şi servomotorul cârmei cu scopul de a transmite acestuia din urmă, automat şi de la distanţă, comenzile date de timonier. Pe discul de contacte există 14 butoane, câte 7 în fiecare bord corespunzând unghiurilor de cârmă de 3, 6, 9, 14, 24, 34 şi 44 grade. Timona obişnuită este, de' regulă, înlocuită cu o manetă. TELESCOP Lunetă marină telescopică. TELEVIZIUNE SUBMARINĂ Instalaţie compusă din camere de luat vederi şi corpuri de iluminat montate pe un cadru mobil care se manevrează de la bordul navei şi un monitor pe care se urmăreşte imaginea transmisă. Se foloseşte pentru controlul operei vii a navelor, a părţilor imerse, a construcţiilor portuare, a pilonilor de la poduri, pentru pescuit etc. TELUKBETUNG Oraş-port în Indonezia (Ins. Sumatra) ia Str. Sunda; cca 340 mii loc. Nod de comunicaţii. Piaţă pentru cauciuc natural şi cafea. Ind. alim. şi textilă. TEMA Oraş în Ghana, port la Oc. Atlantic. Cca 35 mii loc. Nod de comunicaţii. Ind. de prelucrare a petrolului, textilă, alim. F-că de ciment. Traficul anual de mărfuri 2 mii. t. A fost inaugurat în 1962. TEMISTOCLE (gr. Themistokles); (525-460 Î.Hr.) Om politic şi general atenian. A pus bazele puterii maritime ateniene, construind o flotă militară cu care a obţinut victoria în bătălia navală de la Salamina (480 î.Hr.) asupra flotei persane. Ostracizat de către oligarhi s-a refugiat în 471 î.Hr. în Imperiul persan unde a şi murit. TEMPEST Clasă internaţională de ambarcaţiuni de regată cu următoarele caracteristici: dim. 9,754 x 1,909 x 1,35 m; suprafaţă velică 28 m2. TEMPESTĂ Vânt de forţa 10 pe scara Beaufort. înainte de 1956 se numea furtună deplină. T. violentă Vânt de forţa 11 pe scara Beaufort. TENDALET Apărătoare împotriva razelor solare, TEORIA DEVIAŢIEI COMPASULUI MAGNETIC 491 confecţionată din pânză de vele, aşezată în borduri şi ţinută cu bastoane de tendalet; i/. fig. baston de tendalet. TENDAR Grindă din lemn, aşezată travers pe bastoanele de tendă pentru a susţine tenda. TENDĂ Apărătoare (prelată) din pânză de vele, care protejează puntea împotriva razelor solare şi ploii. Se confecţionează din ferţe traversale pe navă, având la mijloc (în axul navei) o ferţă longitudinală, denumită şa. Uneori şaua este întărită cu o parâmă longitudinală ce poartă denumirea de nervul lenzii. în borduri T. are o grandee şi ochiuri cu sacheţi cu care se prinde pe strajă. T. nu se întinde şi nu se strânge, ci „se face" şi „se desface". TENDER DE BARCĂ Grindă longitudinală mobilă care, aşezată în planul diametral pe o barcă de salvare, serveşte ca sprijin pentru capot şi-i asigură pante laterale pentru scurgerea apei. TENDINŢĂ BAROMETRICĂ Variaţia presiunii atmosferice într-un interval de 3 ore. TENERIFE Ins. vulcanică aparţinând Spaniei. Cea mai mare ins. din Arh. Canare; supr. 2,3 mii km2; cca 350 mii loc. Relief muntos cu alt. max. de 3719 m (vulcanul activ Pico de Teyde). Climă tropicală uscată. Păduri veşnic verzi; culturi de banane, citrice, viticultură, cereale. Pescuit. Pr. oraş: Santa Cruz de Tenerife. TEODOLIT PENTRU BALOANE Teodolit cu dispozitiv de menţinere în poziţie verticală, folosit la bordul navelor pentru urmărirea baloanelor meteorologice. TEODORESCU, Traian (1 841-? n. Constanţa) Inventator român. Ing. absolvent al Politehnicii din Zurich (Elveţia). Din 1867 s-a preocupat de ideia construirii unui submarin după un proiect original. Şi-a brevetat invenţia la Londra. Pentru a obţine fondurile necesare realizării submarinului, invenţia sa a fost prezentată în Camera Deputaţilor de deputatul Pantazi Ghica. Fondurile nu au fost aprobate dar a fost stabilită o comisie (Col. I Murgescu, Cpt. Izvoranu) pentru pregătirea unui proiect de lege prin care să se acorde creditele necesare. S-au dat următoarele date: imersiune 30 m pe Dunăre, 100 m pe mare; durata de stat în imersiune 12-14 ore cu posibilitatea de a mai primi aer printr-un tub ce putea fi scos la suprafaţă. Despre soarta invenţiei ing. T.T. nu avem date sigure. Dintr-un ziar elveţian (L'intransigeant - 1883) aflăm că în atelierele Escher Wys Comp. se construeşte un „vapor de un gen cu totul nou" construit din fier şi care va putea manevra sub apă la orice adâncime, inventatorul fiind un inginer român T.T. din Constanţa. TEODORU, Radu Scriitor şi navigator temerar român. A întreprins croaziere pe Marea Neagră, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic, la bordul ambarcaţiunilor „Hai-hui", „Hai-hui 2", „Decebal" şi „Decebal 2". TEORIA DEVIAŢIEI COMPASULUI MAGNETIC r Disciplină ce cuprinde cunoştinţele de bază în domeniul influenţei asupra elementului sensibil al TEORIA NAVEI________________________________________ 492 compasului magnetic a câmpului magnetic al navei (avionului) şi a procedeelor de compensare a acesteia; v. deviaţia compasului magnetic. TEORIA NAVEI Ştiinţa care se ocupă cu aplicarea legilor mecanicii şi hidromecanicii teoretice la nave, static sau dinamic, sub influenta forţelor care acţionează asupra acestora. Primul curs de teoria navei la noi a fost elaborat de locotenent-comandor N. Negrescu din marina militară. TEREDO NAVALIS Moluscă cu o lungime de 4-6 cm, ce atacă opera vie a navelor din lemn. TERILEN Material plastic din care se confecţionează parâme. TERITORIU MARITIM DM Zonă a mării aflată de-a lungul coastelor unui stat sau mai multor state, care, în dreptul maritim internaţional, nu este considerată ca mare teritorială, deoarece prin ea trec principalele drumuri de navigaţie. în categoria acestor teritorii maritime intră: Strâmtoarea Dardanele, Strâmtoarea Solent, Marea Interioară a Japoniei ş.a. TERMINAL Instalaţie de încărcare/descărcare/manipulare de mărfuri specializate (petrol, containere etc.). TERMINAT CU MAŞINILE! Comandă prin care se dă liber la maşini. în acest scop se manevrează de câteva ori, înainte şi înapoi, coarnele telegrafului maşinii, readucându-le apoi la stop; sin. liber la maşini. TERMINOLOGIE NAUTICĂ Denumire generică în care se include nu numai vocabularul marinăresc, ci şi cel legat de alte domenii de activitate a omului pe apă: navigaţie, astronomie, construcţii navale, oceanografie, meteorologie, hidrotehnică, pescuit industrial, sporturi nautice, geografie maritimă şi marinărie în general etc; v. şi limbaj marinăresc. TERMIT Amestec inflamabil alcătuit din pulbere de aluminiu cu alte adaosuri inflamabile (combustibil) şi oxizi metalici (oxidanţi), care produc la ardere temperaturi de 2500-2700° C. Arde fără accesul aerului şi aproape fără flacără. Cu T. se încarcă proiectile de artilerie, bombe de aviaţie ş.a. TERMOCLINĂ Strat de apă în care temperatura scade mai repede decât în masele de apă aflate deasupra şi dedesubt. Acest strat se află, de regulă, la o adâncime de 10-500 m. T. influenţează transmiterea sunetelor, transparenţa apei, răspândirea biomasei etc. TERMOMETRU DE APĂ DE MARE Termometru cu armătură de protecţie şi dispozitiv pentru reţinerea apei de mare în jurul bulbului; v. fig. ghiordel pentru T.d.A.d.M. TERRIER Rachetă navă-aer din dotarea marinei militare a SUA. Lungimea rachetei este de 9 m, iar bătaia, de 20 Mm. TERŢAROLĂ sin. a lua terţarole. TERŢAROLĂ 1. Porţiune a unei vele pătrate, cuprinsă între marginea de învergare şi prima fâşie de T. sau între două fâşii de T. 2. Porţiune a unei vele aurice sau latine, cuprinsă între marginea de întinsură şi fâşia de T. o „A lua T." A reduce suprafaţa velei, legând sacheţii de T. pe filiera de învergare şi luând împuntătură cu baierele de T. La velele cu rulou, T. se ia rotind ruloul. T. de goană Ultima T. T. spaniolă T. luată la o velă latină prin înnodarea colţului de fungă. T. sugrumată T. luată prin strângerea unei jumătăţi a velei; v. şi fig. velă şi velatură. Terţarolă sugrumată TESALONIC (Thessaloniki) v. salonic. „TESSERA CONTERA" Prima navă gigant din istorie construită în Egiptul antic în timpul lui Ptolemeu Phillopator (203-201 î.Hr.). Caracteristici: lungime 150 m; lăţime 28 m; echipaj 8000 de persoane, din care 4000 trăgători la rame, 3000 de luptărori şi 1000 marinari şi personal auxiliar. TETRAPOD v. stabilopod. TEU {engl. Twenty-foot Equivalent Unit) Container etalon cu lungimea de 20 picioare engleze (6 m). TEUGĂ Suprastructură la prova navei; v. fig. corpul navei şi navă de 74. THALAMAGOS Navă fluvială de tip catamaran folosită de egipteni pe Nil între anii 221 -203 Î.Hr.; proprietate a lui Ptolemeu. Avea o lungime de 100 m, lăţimea de 15 m şi un pescaj de 1,8 m. Cu o suprastructură înaltă, era un adevărat palat plutitor. THASOS Ins. grecească în N M. Egee, separată de continent prin str. cu acelaşi nume. Relief muntos cu alt. max. de 1203 m. Supr. 398 km2; cca 20 mii loc. Climă şi vegetaţie mediteraneene. Expl. de minereu de fier, cupru. Culturi de măslini, viticultură, pomicultură. Ruine antice. „THERESIA" Ultima navă mare de luptă cu vele şi rame, tip fregată, care a existat pe Dunăre (1768-1791). Pr. dimensiuni: 26,36 x 8,53 x 1,66 m. Datele asupra navei au fost prezentate, în urma cercetărilor efectuate, de către dipl. ing. dr. Kurt Schaefer din Austria. „THERMOPYLAE" Velier tip cliper cu trei arbori sub pavilion portughez. Nava a fost construită în anul 1868 în Anglia pentru armatorul Bernard Waymouth, cu destinaţia transport mărfuri. în anul 1890 este vândută companiei Rice Mii ling Company din Montreal pentru a face linie în Birmania. Este apoi vândută Portugaliei, care o modernizează şi o transformă în navă-şcoală. Funcţionează ca navă-şcoală sub numele de Pedro Nunez până în anul 1907 când este reformată. Caracteristici: depl. 1970 t; dim. 63,60 x 9,80 x 6,30 m. Echipaj 35 oameni. „THOMAS W. LAWSON" Velier tip goeletă cu şase arbori sub pavilion SUA. A fost construit în anul 1902 la şantierul naval Fore River Shipbulldid Company din Quincy-Massachusetts pentru armatorul M. Crown-inshield din Boston. Destinat transportului de cărbune, este apoi transformată pentru transport de produse petroliere, fiind una din primele nave de acest tip. în anul 1907 este surprins de o puternică furtună în Canalul Mânecii şi se scufundă. Echipajul a fost salvat. Caracteristici: depl. 7500 t; dim. 132 x 16,60 x 8,10 m. Echipaj 27 oameni. THOMSON, sondă ~ v. sondă mecanică. TIBRU [it Tevere, lat. Tiberis) Fl. în Pen. Italică. Lung. 405 km; supr. bazinului hd. 17 mii km2. Izv. din M-ţii Apeninii Toscano-Emilieni, străbate câmpia Romei şi se varsă printr-o deltă în M. Tireniană. Creşteri ale nivelului apei în perioada nov.-mart. Navigabil de la vărsare până la Roma. TIERCE MC Butoi cu capacitatea de 190 I. într-o stivă pot intra şapte panioluri. TIFON Aparat folosit în navigaţie pentru producerea semnalelor acustice cu ajutorul vaporilor sau al aerului comprimat. Se compune dintr-o diafragmă de bronz fixată de o ramă, pusă în vibraţie la frecvenţa ei naturală de către vapori sau aer comprimat. Produce un sunet înalt, cu o frecvenţă de 225-300 vibr./s, care este difuzat în atmosferă de un cornet. TIGHEL Cusătură înaintea acului, făcută între două alte cusături ale velei. TIGRU (Dijlah) Fl. în Orientul Apropiat (Turcia, Siria, Irak); lung. 1950 km; supr. bazinului hd. 375 mii km2. Izv. din M-ţii Taurus, străbate câmpia Mesopotamiei şi se uneşte cu Eufratul formând Fl. Shatt al Arab care se varsă în G. Persic. Nivelul apei creşte simţitor iarna şi îndeosebi primăvara. De la vărsare şi până la Bagdad au acces navele cu un pescaj de 1,4 m, iar la nivelul scăzut al apei cca 1 m., până la Moşul. Apele T. sunt folosite pentru irigaţii. Trece prin oraşele: Diarbekir (Turcia), Moşul, Bagdad (Irak). TIME-SHEET MC {engl. contul timpului, foaia timpului) Document de evidenţă a timpului de încărcare/descărcare a navei. TIMONĂ Roată prevăzută cu cavile, cu ajutorul căreia se acţionează cârma. Pe T. se înscrie, de regulă, pe o bandă de alamă, numele navei. T. dublă/triplă Dispozitiv compus din două/trei T. ce serveşte la guvernarea cu cârma în mână pe veliere sau pe nave cu propulsie mecanică. TIMONERIE 1. încăpere în prova comenzii, cu vizibilitate bună, în care se află timona, telegrafele şi _____________________________________________TIRENIANĂ 493 alte aparate sau instalaţii de comandă ale navei. 2. Ştiinţa şi arta timonierului. TIMONIER Marinar care ţine cârma şi îi ajută pe ofiţeri la navigaţie. în ţara noastră primul „Manual al timonierului " a fost editat în 1898. T. sub vânt: a) Pe navele cu vele, T. ajutor care stătea la o timonă dublă sau triplă sub vânt, în timp ce T. calificat stătea în vânt; b) T. necalificat. TIMONIERĂ Spaţiu dintre spatele şi tabloul bărcii, în care stă şeful de barcă; v. fig. barcă. TIMOR 1. Ins. în Arh. Malaez la S de Ins. Flores. Supr. 33,2 mii km2; cca 1,5 mii. loc. Partea de SV aparţine Indoneziei, iar cea din NV este posesiune portugheză. Relief muntos cu podişuri şi vulcani stinşi. Alt. max. 2020 m (vf. Ramelon). Seismicitate ridicată. Climă subecuatorială. Culturi de orez, manioc, cafea, cauciuc, tutun, cocotieri. Expl. forestiere. Pr. port: Dili (posesiune portugheză) 2. Mare de bordură din Oc. Indian între ins. cu acelaşi nume şi ţărmurile de NV ale Australiei. Supr. 432 mii km2; ad. med. 435 m, max. 3310 m. Vânturi puternice (alizee şi musoni) în apr.-nov. şi mai slabe în anotimpul ploios dec.-mart. Cicloane mai frecvente în dec.-apr. Curenţii dominanţi în direcţia SV, vit. 0,5-1 Nd. Temp. la suprafaţă +25° la +29° C; salinitatea 34-37%o. Maree neregulată semidiurnă cu ampl. de 2-9 m. TIMP în navigaţie, unghiul orar al unui astru sau al unui punct al sferei cereşti. în funcţie de astrul sau punctul folosit, distingem: T. (solar) adevărat, T. (solar) mediu, T. ■lunar, T. planetar, T. sideral (al punctului vernal), T. stelar. După origine, distingem: T. astronomic. Până în 1925, T. măsurat de la meridianul superior; în prezent prin T.A. se indică numai modul în care se contează orele de la 00.00 (miezul nopţii) la 23h 59m 59s; T. civil T. măsurat de la meridianul inferior. T. fusului T. meridianului central al fusului, valabil pentru tot fusul. T. locului T. unui ioc dat. T. universal: a) T. mediu la Greenwich; b) T. dat de ceasornicele atomice pentru navigator; este practic egal cu timpul mediu ia Greenwich (TMG). TIMP LA GREENWICH (Greenwich Time) Unghiul orar al oricărui astru, contat de la meridianul inferior al Observatorului Greenwich. Poate fi: solar, stelar, sideral, lunar, planetar, după cum astrul luat în considerare este respectiv Soarele, o stea, punctul vernal, luna sau o planetă. Numit în prezent timp universal. TIP DE CALCULE Mod de a dispune un calcul nautic astfel încât operaţiunea să fie cât mai scurtă şi mai uşor de executat. Primul T.d.C. datează în ţara noastră din anul 1901, fiind elaborat de comandorul Cătuneanu din marina militară. TIRENIANĂ, Marea ~ {lat. Tyrhenum mare, it Mare Tirreno) Parte a M. Mediterane cuprinsă între Pen. Italică şi Ins. Sicilia, Sardinia şi Corsica. Comunică prin str. Messina, Tunis, Bonifacio şi Corsica cu alte părţi ale M. Mediterane. Supr. cca. 214 mii km2; ad. med. 1519 m, max. 3890 m. Temp. apei la supr. vara +22- +25° C, TIRP1TZ_________________________________________________ 494 iarna + 13-+14,5° C. Salinitatea 37-38%. Curent circular cu vit. de 1 km/h. Pescuit. Pr. porturi: Napoli, Salerno, Palermo, Cagliari (Italia). TIRPITZ, Alfred von ~ (1849-1930) Grossadmiral german. în flotă din 1 865. în 1877-1878, în calitate de inspector, a coordonat lucrările de armare a navelor cu torpile. în 1890, şef de stat-major al flotei din M. Baltică. între 1892-1895, în calitate de şef al stătu Iui-major principal al flotei germane, a participat la elaborarea tacticii flotei în largul mării. în 1896-1897 este comandant al esc. de Cr. din Oc. Pacific. A fost unul din iniţiatorii ocupării portului chinez Ţindao şi transformării acestuia într-o BMM germană. în preajma primului RM a iniţiat programul de construcţie a unei puternice flote ofensive de nave de suprafaţă. Deşi iniţial a subestimat rolul submarinelor, în decursul războiului a opinat pentru un război submarin fără limite. în 1919 a publicat „Memorii de război". „TIRPITZ" Navă de linie a Germaniei naziste construită la Wilhelmshaven şi intrată în serviciu în 1941. Caracteristici: depl. 52 600 t; vit. 30 Nd (55,6 km/h); tunuri: VIII x 381 mm, XII x 150 mm, XVI x 105 mm, XVI x 37 mm, XII x 20 mm automate; 2x3 tuburi lanstorpile, 4 hidroavioane. între 1942-1943 a acţionat în M. Norvegiei şi M. Barents împotriva convoaielor aliate care se îndreptau din Anglia în portul sovietic Murmansk. S-a retras în baza sa din Norvegia după ce a fost descoperită şi atacată de Sm. sovietic „K-21". Pentru a-şi proteja comunicaţiile maritime împotriva unor noi atacuri ale NL „T", amiralitatea britanică a hotărât să distrugă nava pe locul ei de staţionare. Au urmat succesiv atacuri asupra navei aflate în baza de la Alta-fjord de către submarinele de buzunar (sept. 1943), de aviaţia purtată (apr. 1944) şi de către avioanele grele de bombardament (sept. 1944). Fiind avariată, nava nu a mai putut lua parte la acţiunile de luptă şi a intrat în reparaţii. Atacată din nou de aviaţia britanică în rada portului norvegian Tromso (12 nov. 1944) şi lovită de mai multe bombe de aviaţie în greutate totală de 4,5 t, nava s-a scufundat. TISA {ung. Tisza) Cel mai mare afluent al Dunării. Lung. 960 km; izv. din Carpaţii Păduroşi (Ucraina), formează pe 62 km graniţă comună cu Ucraina, străbate E Câmpiei Panonice (Ungaria) şi se varsă în Dunăre în amonte de Belgrad (Serbia). Pr. afluenţi: Someşul, Crişul, Mureşul (România). Pe teritoriul Ungariei T. este îndiguită pentru a preveni inundaţiile, iar la Tiszalok alimentează o hidrocentrală. Trece prin or. Szeged. Navigabil de la vărsare şi până la Tiszafured. Irigaţii ist. în al doilea RM, Armata I română, în urma unor lupte grele, a reuşit să forţeze T. (11-28 oct. 1944), obligând trupele germano-horthyste să se retragă spre V, obţinând o importantă victorie. „TITANIC" Pasager britanic de lux care în noaptea de 14/15 apr. 1912, la prima sa cursă de la Southampton (Anglia) spre New York (SUA) la 400 Mm (640 km) de Terra Nova (Newfoundland) s-a scufundat în urma ciocnirii de un aisbereg ce i-a provocat o spărtură de mari dimensiuni prin care apa a inundat compar- timentele navei. Şi-au pierdut viaţa 1515 persoane din 2224 câte erau la bord. Numai sosirea la locul catastrofei după o oră şi jumătate a navei „Carpathia" a liniei Cunard a împiedecat pierdera a unui număr şi mai mare de vieţi omeneşti. Anchetele făcute de englezi şi americani au stabilit că pierderile de vieţi omeneşti ar fi fost mult mai mici dacă şi nava „Californian", care s-a aflat la 20 Mm (32 km) de locul sinistrului ar fi avut radiooperator de serviciu care să fi primit semnalele S.O.S. ale „Titanicului" şi deasemenea dacă ar fi avut suficiente bărci de salvare (ia bord se aflau în bărci 1178 de locuri pentru 2224 de persoane). Catastrofa „T" a determinat constituirea la Londra a primei Convenţii pentru siguranţa vieţii pe mare, care a elaborat reguli cerând ca fiecare navă să aibă bărci de salvare pentru toate persoanele ambarcate şi cu care să facă exerciţii de salvare; navele să aibă asigurat un cart radio 24 de ore din 24. A fost deasemenea înfiinţat Serviciul Internaţional de patrulare pentru semnalizarea deplasării aisbergurilor pe căile de navigaţie din Atlanticul de Nord (International ice Patrol). La 1 sept. 1985 epava „T" a fost reperată pe fundul oceanului ruptă în două bucăţi la o adâncime de 4000 m în punctul cp = 41 °46' N, X = 50°14' V. A fost explorată de un submersibil fără echipaj sub conducerea unor specialişti din Franţa şi SUA. TITICACA Lac tectonic în Anzii Cordilieri, la graniţa dintre Peru şi Bolivia. Situat la 3812 m alt.; supr. 8290 km2 (cel mai mare lac de mare alt. de pe glob). Ad. max. 304 m. Temp. apei +11° C. Pescuit. Navigaţie. TOANĂ fl., pese. Locul în care o unitate pescuieşte cu năvodul, având lungimea de cca 300-400 m şi lăţimea egală cu 2/3 din lăţimea cursului de apă. TOATĂ LUMEA PE PUNTE! Comandă pentru ca personalul, echipajul, pasagerii etc. să iasă pe punte. TOATĂ SONDA fl. Formulă prin care sondorul raportează că nu a găsit fund; sin. (la mare) fără fund. TOBAGO Ins. făcând parte din Arh. Antilele Mici, situată la NE de Ins. Trinidad din Oc. Atlantic. Face parte din statul Trinidad-Tobago. Supr. 301 km2; cca 40 mii loc. Climă ecuatorială umedă. Păduri ecuatoriale. Culturi: trestie de zahăr, arbori de cacao, cafea, cocotieri, tutun. Expl. forestiere. Pr. port: Scarborough. TOBRUK Oraş în Libia, port la M. Mediterană; cca 25 mii loc. Ind. uşoară. Aeroport, ist. Aici s-au dat lupte grele în al doilea RM. Cucerit la 22 ian. 1941 de trupele anglo-australiene, a fost recucerit la 21 iun. de către armata germană. La 13 nov. 1942 a fost definitiv eliberat de trupele aliate conduse de mareşalul Montgomery. TOC v. macara. TOGO, Heihachiro (1847-1934) Amiral de flotă japonez. Studii navale în Marea Britanie (1871-1878). A participat la războiul chino-japonez (1894-1895) în calitate de comandant de Crs. sub conducerea amiralului Yuko Ito. în războiul ruso-japonez (1904-1905) s-a aflat la comanda escadrei I (1904), iar apoi comandant ai flotei japoneze (1904-1905). A condus atacul asupra escadrei ruse de la Port Artur şi asupra navelor ruseşti bazate la Cemulpo (febr. 1904) şi acţiunile flotei în lupta navală din M. Galbenă soldate cu o victorie niponă. Şi-a îndreptat apoi atenţia asupra escadrei ruse din M. Baltică trimisă urgent în Extremul Orient pentru a veni în sprijinul escadrei de la Port Artur, pe care a interceptat-o şi a scos-o din luptă în bătălia navală de la Tsuschima (mai 1905) despre care amiralul italian G. Pioranzo a scris că „se poate compara cu bătălia de la Trafalgar". TOKELAU (Tokelau, Union) Arh. în Oc. Pacific făcând parte din Polinezia (8-10° lat. S şi 171-173° long. V). Administrativ ţine de Noua Zeelandă. Se compune din trei insule (atoli) de corali: Atafu, Nukonono şi Fakaofo. Supr. 10 km2. Climă şi vegetaţie tropicale. Pescuit. TOKIO (Tokyo) Cap. şi important port al Japoniei (Ins. Honshu) pe ţărmul g. cu acelaşi nume din Oc. Pacific. Important centru industrial şi comercial: constr. de automobile (uzinele „Toyota"). Intr. mecanică de precizie, prelucrare a petrolului (30 mii. t anual), materiale de construcţie, textile, alim. Portul este împărţit în sectoare: pentru mărfurile de export, terminal de containere, pentru traficul de cabotaj, pentru prod. forestiere şi dane specializate pentru: cărbuni, cherestea, petrol, gaze lichefiate, ciment, metale, celuloză, cereale, sare, făină. Lung. frontului de cheuri 1 7 km cu ad. de la 5 la 13 m. Traficul anual de mărfuri cca 80 mii. t. în medie trec prin port anual 64 mii de nave. Portul este dotat cu cele mai moderne utilaje pentru operarea navelor. Şantierele navale dispun de 4 docuri uscate şi 5 cale de lansare şi pot asigura construcţia şi reparaţia navelor civile şi militare, inel. Cr. ist. Menţionat în sec. XII, T. a cunoscut o intensă dezvoltare în sec. XVI-XVII (sub Şogunii Tokugawa). Din 1868 este cap. Japoniei. în al doilea RM puternic distrus în urma bombardamentelor, fiind complet refăcut după război TOLĂ DE SEPARAŢIE Tolă verticală instalată în sens longitudinal în diptancuri şi în picuri spre a reduce efectul suprafeţelor libere. TOLERANŢA DE PESCAJ Afundarea admisibilă a navei peste linia de încărcare normală, atunci când se încarcă în apă dulce (pe un fluviu) şi urmează a se naviga în apă sărată. TOMA, Matei (1899-1965 n. Pantelimonul de Jos, Constanţa) Contraamiral. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1922 şi al Facultăţii de Drept (1929). Ambarcat succesiv pe navele „Mircea I", „Ghiculescu", „Lepri" ca ofiţer cu navigaţia şi secund, apoi pe Pmin. „Durostor", Mon. „Catargiu" şi Ds. „Mărăşeşti" în calitate de comandant. Activează în cadrul învăţământului de marină ca profesor, director de studii şi comandant. în al doilea RM la comanda Ds. „Mărăşeşti" (1943-1944) participă în misiuni de escortare a convoielor destinate aprovizionării frontului terestru din Est şi în acţiunile de evacuare a trupelor române din Crimeea. A publicat numeroase lucrări şi studii: Istoria navigaţiei (curs 1943); Drept si forţă (1942); Disciplina, factor de putere naţională si progres (1942) ş.a. precum şi traduceri din I. franceză a unor studii de marină. Pensionat în 1946, apoi rechemat în activitate (1948) şi avansat Contraamiral. TOMESCU, Constantin (n. 1922 Galaţi) Contraamiral ing. Absolvent al Şcolii Navale promoţia 1943. ___________________________________________________TONAJ 495 îndeplineşte diferite funcţii la bordul navelor marinei militare şi participă la misiunile flotei maritime în ultimii ani de război. Absolvent al facultăţii electromecanice a Institutului politehnic Bucureşti. între 1949-1966 îndeplineşte diferite funcţii în MM, între care pe cea de locţiitor tehnic al comandantului marinei militare. între 1975-1983 este director al Institutului Român de Cercetări marine. Se pensionează în 1983. TOMIS 1. Denumirea antică a oraşului Constanţa. Oraş-port, T. a fost întemeiat în sec. VII î.Hr. de către coloniştii greci din Milet. A avut un rol important în dezvoltarea economică a zonei, în răspândirea culturii elene şi în schimbul de valori culturale cu triburile geto-dace. în sec. I-III d.Hr., când era reşedinţa guvernatorului roman al prov. Moesia Inferioară, oraşul a cunoscut o importantă creştere economică şi politică. 2. Port turistic şi pescăresc situat la N de Cazinoul din Constanţa. „TOMIS" Primul mineralier românesc de mare tonaj, construit de Şantierul Naval Constanţa şi lansat la 29 aprilie 1975. Caracteristici: depl. 55 000 tdw; dim. 220 x 32,20 x 1 2,8 m; vit, 15,6 Nd; raza de acţiune 12 000 Mm. TOMIS Revistă culturală tomitană. Apare la Constanţa din 1966 cu menirea de a reflecta specificul cultural dobrogean dimpreună cu zonele limitrofe, întegrându-l în circuitul valorilor culturale naţionale şi universale. Alături de arte, beletristică, poezie etc. revista abordează şi tematica de marină având chiar rubrici precum: Enigmele mării, Istorie navală, Civilizaţia mării etc. O lungă perioadă revista a editat un supliment în exclusivitate cu tematică de marină. Ca directori de-a lungul anilor şi până azi au condus revista George Mihăescu, loanichie Oiteanu, Ion Bădică, Constantin Novac, Ovidiu Dunăreanu, Ion Tiţoiu, (din 2002) bucurându-se de sprijinul unui mare număr de colaboratori, oameni de cultură din diferite domenii şi din marină. TONAJ MC Volumul spaţiilor interioare ale unei nave, stabilit după norme naţionale sau pe baza unor reguli adoptate prin convenţiile internaţionale în vigoare, T. reprezintă capacitatea spaţială şi nu trebuie confundat cu „deplasamentul" sau „capacitatea de încărcare". T. se determină prin calcul, în urma măsurătorilor, şi se exprimă printr-o cifră obţinută pe baza unor formule stabilite prin regulile Convenţiei Internaţionale asupra măsurării tonajului navelor (Londra 1969) la care România a aderat în 1976 (Decret Cons. de Stat 23/76). în înţelesul Convenţiei, expresia „tonaj brut" redă dimensiunile maxime ale unei nave, determinate conform dispoziţiilor acesteia, iar expresia „tonaj net" reprezintă capacitatea de utilizare a unei nave determinată în acelaşi fel. Determinarea TB şi TN se face de către organele abilitate sau autorizate de administraţie (guvernul ţării de pavilion) care eliberează navei un certificat internaţional de tonaj (model 1969) în care se specifică aceasta. Unele state (exemplu Marea Britanie şi administraţiile unor canale internaţionale -Suez, Panama ş.a.) aplică regulile de măsurătoare a TONA] BRUT 496 tonajului cu anumite particularităţi. Dacă unele caracteristici ale navei sunt modificate şi rezultă o mărire a tonajului net determinat anterior trebuie ca TN al navei, corespunzător noilor caracteristici, să fie stabilit şi aplicat în cel mai scurt timp. Primul regulament de măsurare a tonajului a fost elaborat în ţara noastră de Cdr. Emanoil Koslinski din marina militară. Sin. (impropriu) folosit în mod curent pentru deplasamentul navelor de război ca în expresiile: „T. flotei", „T. submarinului", „Lupta pentru tonaj" etc. TONAJ BRUT MC Tonajul brut al unei nave se calculează cu următoarea formulă: TB = K1 \/în care: V = volumul total al tuturor spaţiilor închise ale navei exprimat în metri cubi (v. spaţii închise), /C7 = 0,2 + 0,02 log 10 V. TONAJ DEADWEIGHT MC (tdw) Capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, exprimată în tone-greutate. T.D. reprezintă greutatea totală ce se poate încărca pe o navă până la pescajul maxim permis are valoare constantă şi este egal cu diferenţa dintre deplasamentul navei încărcate la linia de încărcare de vară în apă de mare şi deplasamentul navei goale, măsurându-se în tone lungi (1016,047 kg) sau în tone metrice (1 000 kg.). Capacitatea totală de încărcare cuprinde: greutatea mărfurilor, combustibilului şi lubrifianţilor, apei (pentru maşini, de băut şi de spălat), balastului, echipajului şi bagajelor, proviziilor şi materialelor de întreţinere, greutăţilor fixe (ancore, elice de rezervă, piese etc.); sin. capacitate deadweight. T.D. net Cantitatea de marfă exprimată în tone lungi sau în tone metrice, pe care o poate încărca o navă până la linia de încărcare de vară în apă de mare. Se determină scăzând din capacitatea totală de încărcare a navei greutăţile însumate ale combustibilului şi lubrifianţi lor, apei de la bord, balastului, echipajului şi bagajelor, proviziilor şi materialelor de reparaţii, precum şi greutăţile fixe, toate acestea fiind exprimate în tone; sin. capacitate de încărcare marfă, T.D. cargo. TONAJ GLOBAL Termen utilizat pentru indicarea capacităţii totale de încărcare a navelor unei flote sau a navelor destinate unui anumit transport. TONAJ INTERNATIONAL Tonaj recunoscut de toate ţările globului. TONAJ NET MC Tonajul net (TN) al unei nave se calculează cu formula: K2 = 0,2 + 0,02 log 10 Vc) _TB +10 000 TN = K,V( 4d_ 3 D 4d Y + K,\N'W lîn care a) factorul | — | nu trebuie să fie mai mare decăt 1; b) termenul K2V( nu trebuie să fie mai mic decât 0,25 TB; c) TN nu trebuie să fie mai mic decât 0,30 TB şi unde V. = volumul total al spaţiilor de încărcare exprimat în metri cubi; 10 000 D = înălţimea de construcţie la mijlocul navei exprimată în m; d= pescajul în afara coastelor măsurat la mijlocul navei în m; Nj = numărul de pasageri în cabine cu nu mai mult de 8 cuşete; N2 = numărul de pasageri alţii decât cei din cabine cu mai mult de 8 cuşete; Nj + N? = numărul de pasageri pe care nava este autorizată să-i transporte (când N1 + N2 este mai mic decât 13, suma lor este egală cu zero); TB = tonajul brut al navei. TONAJ REGISTRU CANAL PANAMA Tonajul registru al unei nave, determinat după regulile speciale ale Administraţiei Canalului Panama şi în funcţie de care se percep taxele de trecere prin canal. Ca regulă practică generală, tonajul registru brut Canal Panama este mai mare cu aproximativ 10%, iar tonajul registru net cu aproximativ 25% decât tonajele registru engleze corespunzătoare pentru aceeaşi navă. TONAJ REGISTRU CANAL SUEZ Tonajul registru al unei nave, determinat după regulile speciale ale Administraţiei Canalului Suez şi în funcţie de care se percep taxele de trecere prin acest canal. Tonajul registru Canal Suez este cu aproximativ 5% mai mare, iar tonajul registru net cu 30% mai mare decât cele engleze. TONAJ TAMISA Tonaj măsurat după regula empirică, potrivit căreia T =l2 L ^ . Se aplică numai I o o ambarcaţiunilor de regată. TONAJUL CORIDOARELOR Volumul spaţiilor inter-punţilor situat între puntea de tonaj şi puntea superioară. Intră în compunerea tonajelor brut şi net.1, „Grigore Mânu" (1927) şi „Tudor Vladimirescu" (1957). Caracteristici: capacit. de cazare 250 pasageri; dim.: 59,44 x 7,50 x 1,70 m; motor cu aburi în doi cilindri 600 CP; vit. 18,5 Nd. în perioada interbelică a fost folosit ca navă de lux deservind şi Casa regală. în 1957, după o nouă reparaţie capitală, când a fost botezat „T.V.", a devenit una din cele mai frumoase nave de pasageri a Companiei de turism pe Dunăre. între 1965-1981 „T.V.", decanul de vârstă al flotei fluviale române, a parcurs cca 200 000 km transportând cca 240 mii călători. Retras din circuitul turistic pentru reparaţii capitale, în 2003 nava a fost refăcută de Compania de Navigaţie fluvială NAVROM Galaţi, păstrându-se stilul de epocă, şi redat circuitului turistic. Este un caz unic în Europa ca o navă de 150 de ani vechime să redevină funcţională. Este supranumit „veteranul valurilor Dunării". sectorul Greben pe Dunăre unde înainte de construcţia complexului hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier erau trase spre amonte (vit. curentului 18 km/h) îndeosebi convoaie de şlepuri şi tancuri; sin. tuer, tuior; v. şi salmuţ. ®