cademia republicii socialiste românia
 ^STITTj TUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI
DICŢIONARUL LIMBII POETICE A LUI
EMINESCU
I      Sub redacţia Acad. TUDOB VIANU
  EDITURA ACADEMIKI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA BUCUREŞTI, 1968
 al InsLilutului dc lingvistică din Bucureşti, sub conduccrca acad. TUDOB Redactori: Gh. BcixiAn, Ion Ghetie, I.uiza seche şi Flora Şi Adunarea materialului s-a făcut de un colectiv alcătuit din Gh. £ Şkkbax Cioctlescu, membru corespondent al Acadcmiei Republicii Si România, ION GRETU, ION DUMITRE-SCU, LCIZA SECHE, VLAblMR S'. Fx-oua şuteu. A colaborat parţial Dumitru Marmei.hc.
          CU VIN T ÎNAINTE
       Lucrările lexicografice consacrate limbii marilor scriitori, apărute sau în curs de elaborare în diverse ţări, fac parte din cercetările cele mai caracteristice ale lingvisticii moderne. Aceste lucrări sînt justificate deopotrivă de rolul însemnat pe care ştiinţa modernă a limbii îl recunoaşte marilor scriitori în dezvoltarea limbilor naţionale, cît şi de ideea că folosinţa acestor limbi vădeşte structuri deosebite după felul grupurilor sociale sau al unora dintre individualităţile care le utilizează.
       Printre aceste individualităţi, marii poHi dau totdeauna impresia, în momentele cînd ajung la formele caracteristice ale exprimării lor, că limba naţională primeşte prin ei o nouă putere expresivă şi oarecum un timbru nou.
       Această impresie a fost înregistrată şi de primii cititori ai poeziilor lui Mihail Eminescu. Sînt numeroase mărturiile provenite din epocă din care să ne putem face o idee despre impresia produsă de Eminescu, prin felul său de a se exprima, asupra contemporanilor lui. Elemente ale vocabularului, forme şi construcţii mai puţin sau niciodată întrebuinţate de scriitorii anteriori, dar mai cu seamă noile accepţii date cuvintelor limbii comune, apoi legăturile proprii de cuvinte, locuţiunile şi expresiile, ca şi toate elementele figurative ale stilului, prin care limba noastră atingea o treaptă înalt# a puterii ei de a reflecta lumea şi de a comunica gîndirea cea mai înaltă şi sentimentele cele mai adînci, explică îndeajuns impresia produsă de Eminescu. Dar această impresie, prin care poporul nostru dobîndea o conştiinţă mai clară şi mai puternică a năzuinţelor lui, prin însăşi perfecţionarea instrumentului lingvistic făurit ca să le exprime şi să le propage, n-a devenit decît rareori şi în mod incomplet obiectul unei cercetări ştiinţifice. Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu {DE) îşi propun5 să contribuie la împlinirea acestei lipse.
       Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu înfăţişează limba poetică a marelui scriitor, adică limba poeziilor şi a prozei literare publicate în timpul vieţii lui, sporite prin acele postume care s-au bucurat de o intensă circulaţie încă în primele ediţii ale operelor poetului şi au putut exercita înrîurirea lor asupra dezvoltării ulterioare a limbii române literare. N-au fost înregistrate deci cuvintele din celelalte opere postume şi nici cele cuprinse în variantele şi însemnările manuscriselor, deoarece, publicate tîrziu, acestea n-au avut aceeaşi însemnătate în evoluţia limbii noastre literare. N-a fost folosit nici materialul prozei jurnalistice a lui Eminescu, deoarece nu aici avem de căutat partea cea mai însemnată a contribuţiei lingvistice a poetului, care a exercitat intensa lui influenţă asupra contemporanilor şi urmaşilor mai ales prin opera lui literară, în versuri şi proză. Hotărîndu-ne la aceste limUări metodice, am făcut-o din convingerea că, reţinînd esenţialul limbii lui Eminescu, îl vom prezenta
cu acel relief capabil a arăta prin ce mijloace a lucrat atît de puternic poetul asupra conştiinţei lingvistice a cititorilor din vremea lui şi asupra scriitorilor şi tuturor românilor culţi de mai tîrziu.                                                                      _            _
       Folosul unui dicţionar eminescian stă, mai intîi, în faptul de a fixa o anumită etapă din dezvoltarea limbii noastre beletristice moderne. Evident, nu trebuie să exagerăm acegt folog, deoarece, atîta timp cît nu avem încă un dicţionar al lui Constantin Negruzzi, al lui Alecsandri sau al lui Bolintineanu, apoi unul al lui Coşbuc, al lui Sadoveanu sau al lui Arghczi, vu putem spune cu siguranţă care a fost întinderea şi valoare inovaţiilor lingvistic ale lui Eminescu. nu putem adică preciza măsura adaosurilor lui peste vechiul fond al limbii beletristice şi rilalitatea acestor adaosuri, persistenţa lor în limba scriitorilor ulteriori. Judecat <lin punctul de vedere al istoriei limbii beletristice, dicţionarul eminescian nu poate Ji consult rat decît ca o lucrare pregătitoare, pe care urmează s-o completeze cercetarea limbii scriiiorilor care au creat înainte sau după marele port.
       O         ţintă pe care dicţionarul eminescian o poate urmări de pe acum este prezentarea unei sfere lingvistice complete şi concrete, şi, din acest punct de vedere, lucrarea proiectată de către Institutul de lingvistică se deosebeşte esenţial de lucrările lexicografice întreprinse de acelaşi ccnlru de i-ercetări mai înainte. Căci, în timp te dicţionarul limbii române contemporane. in patru volume sau într-un volum, prezintă starea generală a limbii române mai noi, dicţionarul e)i:inescian va înfăţişa ce a devenit ea în întrebuinţarea pe care i-a dat-o un mare scriitor1.
                                                                       Acad. Tudor Vianu
       STRUCTURA GENERALĂ ŞI LIMITELE DICŢIONARULUI
       într-o contribuţie publicată cu cîţiva ani în urmă, regretatul profesor Tudor Vianu, conducătorul colectivului de redactare a Dicţionarului limbii poetice a lui Eminescu, arăta că scopul lucrării este îndoit: „El urmăreşte mai întîi să fixeze etapa pe care o atinge Eminescu în dezvoltarea limbii noastre literare în secolul al XlX-lea, apoi să arate ce face un mare poet din instrumentul obştesc al limbii lui naţionale, adueind-o la o putere superioară a expresivităţii ei artistice”.
       Potrivit acestei orientări generale, lucrarea de faţă este, în primul rînd, un dicţionar al limbii marelui scriitor român. Ea urmăreşte să înregistreze, cu mijloace lexicografice, întregul material de limbă existent în poeziile publicate în timpul vieţii poetului, în cîteva dintre cele mai cunoscute postume (Albumul, Oricîte stele..., Rugăciune, Răsai asupra mea ..., Viaţa, între pasări, După ce atita vreme, Stelele-n cer, Dintre sute de catarge şi Apari să dai lumină), precum şi în patru dintre povestirile sale (Făt-Frumos din lacrimă, Sărmanul Dionis, Jja aniversară şi Cezar a).
       Aşa cum se poate vedea pe larg mai jos, prelucrarea lexicografică a materialului s-a făcut ţinîndu-8e seama de normele fundamentale ale dicţionarelor apărute sub egida Academiei Republicii Socialiste România (Dicţionarul limbii române literare contemporane şi Dicţionarul limbii române moderne). Cum era firesc, avînd în vedere specificul lucrării, redactorii dicţionarului au adoptat, într-o serie de puncte, soluţii noi.
       Astfel, ordinea sensurilor în cadrul fiecărui articol este cea istorică şi nu cea a folosirii în limba contemporană, ca în dicţionarele sus-amintite. Se înregistrează, aşadar, pe primul loc acel sens care este cel mai apropiat de etimon şi se înşiră în continuare, în succesiune istorică, celelalte accepţii dobîndite de cuvîntul respectiv în cursul timpului.
       în dicţionar, limba lui Eminescu a fost considerată în raport cu evoluţia limbii române literare din epoca în care a trăit scriitorul. De aceea stabilirea caracterului arhaic sau regional al unui cuvînt, precum şi precizarea gradului de asimilare a neologismelor la lexicul limbii literare a-au făcut luîndu-se ca punct de referinţă nu stadiul actual al limbii, ci termenul de evoluţie pe care ea l-a atins în a doua jumătate a secolului trecut.
       Ilustrarea sensurilor s-a făcut prin citate alese, în măsura posibilului, din poezii scrise în cele mai caracteristice perioade ale activităţii scriitorului. Pe lîngă citate, dicţionarul înregistrează, prin trimiteri la pagină şi rînd, absolut toate atestările sensurilor, expresiilor, locuţiunilor şi ale diverselor accepţii şi figuri stilistice (în ceea ce priveşte izvoarele dicţionarului, vezi anexa de la sfîrşitul volumului).
       Statistica lor, în poezie şi în proză, este notată de fiecare dată. Cititorul poate să-şi formeze în felul acesta o idee exactă nu numai asupra accepţiilor în care diverse cuvinte
— 6 —
>iut folosite de Eminescu, ci şi asupra insistenţei cu care ele se repetă in opera scriitorului. Conceput în aceste perspective, dicţionarul poate servi drept punct de plecare pentru studii statistice amănunţite privitoare la lexicul limbii poetice, în general, şi al limbii lui Eminescu, in special.                                                .  .
        O atenţie deosebită a fost abordată în coloanele dicţionarului formelor gramaticale, r-are iu fost înregistrate, în totalitate, în paragraful final al fiecărui articol. Scriind într-o peri;) \dii : ind normele limbii literare nu erau fixate în amănunt şi adaptînd în permanenţă matcî-iii'ml de limbă Ia ideea poetică, Eminescu foloseşte o mare varietate de forme grama-
i if-ol.?, iu cave se iiiiilnesc, pe lingă aspectele devenite ulterior literare, particularităţi populare. rt-ji'ionale sau arhaice.                                                                  _
J Muieri:'!ni consemnat în dicţionar oferă astfel cititorului posibilitatea de a-şi face o c-upiMiz^loare asupra fi-înlui particular în care procesul de impunere a normelor unice Vjpnuiii'ik-*''tal*' ale românei literare se reflectă în opera celui mai mare poet român.
    * Krdactoni dicţionarului au considerat util să înmănuncheze într-un apendice enciclo-jiedi-j numele proprii care se iniilnesc in opera lui Eminescu. Se poate urmări, în paginUe ;ipen*li;:eîui, preferinţa autorului de a alege termenii propru din anumite domenii ale culturii.
        Concepuţi în forma unui repertoriu lexicografic, lucrarea noastră pune deci în evi-diîctn, iîi limitele izvoarelor folosite, întreaga bogăţie de cuvinte şi de sensuri a limbii poetice a- Ini Eminescu. Ea permite să se precizeze în ce măsură poetul român a pus la contribuţie fondul principal lexical, neologismele, arhaismele şi regionalismele, variantele şi ioretic-. - umilitele din fondul romanic şi cele provenite din alte limbi, pe acelea iornu<i<: prin aiiumire procedee de derivare, întrebuinţarea dată unor instrumente gramatical ru deci tipiu’-le construcţiilor sale.
          ' iavea de friţâ este, apoi, un dicţionar stilistic al limbii poetice a lui Eminescu» Con-.Kfi.'pt iile comune ale cuvintelor în opera scriitorului, s-au avut în vedere deopo-<-r-'« A-rtionie poeiice particulare pe care le-au primit cuvintele sub pana sa. între aceste <i;;nă a-perte nu există o separare netă, căci accepţiile poetice se grefează pe semnificaţia obi.jnniti-, di-.iln-i un relief nou fji adesea o valoare neaşteptată. De aceea figurUe de stil oii.-1, m iiil: metaforice au fost integrate organic în ţesătura semantică a cuvintelor. Se poate •-iuăii astfel frecarea, uneori treptată, alteori directă, de la sensul comun la sensul metaforic- al uimi termen.
        ,,sri'£i r)!a cea mai apropiată de sensul propriu al unui cuvînt o formează categoria c-ilcrs,. 2.U1) de stil. cunoscute din retorica clasică. Renunţînd să urmărim toţi tropii înşi-Tat' :.j tr,ii-aî.e]ft lui Cicero sau QuintiJian (operaţie dificUă şi cu foloase îndoielnice), ne-am < p ! rum.ii asupra unora dintre figurUe stilistice care apar frecvent în poezia şi proza !iU-”-i.ră ;t lui Eminescu, cum ar fi repetiţia, comparaţia sau personificarea.
        ru loc aparte a fost rezervat metaforei, înţeleasă într-un sens mai larg. Au fost tPM'unr in categoria metaforelor acele dezvoltări figurate care au drept consecinţă un transfer semantic, fie chiar şi difuz. De aceea sub această titulatură figurează, de exemplu, Hibecilocile şi metonimiile. Au fost scoase de asemenea în evidenţă cuvintele sau contextele care oglindesc atitudinea scriitorului faţă de conţinutul comunicării sale. Cititorul va întilni, în această ordine, indicaţiile de glumeţ, depreciativ şi ironic.
        Treapta cea mai depărtată de sensul comun o formează acele metafore care s-au cristalizat într-o semnificaţie nouă, precis delimitabilă, acordată cuvintelor şi care, în cazul acceptării ei în vorbirea curentă, cu alte cuvinte în cazul „gramaticalizăm” ei, poate deveni cu timpul un sens aparte, necunoscut pînă atunci, al limbii comune.
        Categoria care marchează trecerea de la figurUe de stU realizate prin prezenţa per-ceptibUâ a sensului propriu al cuvântului la transferul de sens al metaforei deplin cristalizate o formează contextele figurate şi construcţule metaforice.
      Prin context figurat, dicţionarul denumeşte situaţiile în care, prin alăturarea mai multor cuvinte folosite în accepţia lor proprie, se realizează o suprapunere de sfere semantice difuze, lăsînd să se întrevadă începutul de cristalizare a unei construcţii metaforice sau a unei metafore propriu-zise. Tot aici am încadrat contextele în care teimenii îşi păstrează sensul lor propriu, dar contribuie, în ansamblu, la conturarea unor viziuni fantastice, supranaturale.
      Construcţiile metaforice sînt îmbinări de cuvinte neînregistrate de dicţionare, avînd faţă de contextele figurate o formă şi un sens metaforic delimitabil. Ele sînt, de fapt, nişte contexte figurate cristalizate în tipaie lexicale prccise şi constituie echivalentele poetice ale expresiilor din planul limbii comune.
      Dicţionarul consemnează un mare număr de figuri stilistice, de contexte figurate şi de construcţii metaforice şi încearcă de cele mai multe ori să le explice. îsu e nevoie să insistăm asupra faptului că un comentariu stilistic este, prin forţa împrejuiărilor, subiectiv şi implică adeseori riscuri dintre cele mai mari. Conştienţi de acest lucru, am căutat să dăm interpretării un caracter cît mai obiectiv cu putinţă. Definiţiile sînt scurte, precise şi de aceea intenţionat „prozaice” ; am evitat definiţiile complicate, „literare”, discuţiile de orice fel cu referire la opiniile diferiţilor comentatori. Ori de cîte oii soluţiile întrezărite de noi s-au arătat a fi discutabile, am preferat să consemnăm faptul stilistic, reducînd comentariul la ceea ce ni se părea strict necesar sau evitîndu-1 uneori cu totul. Nu ne îndoim că şi în aceste din urmă situaţii pot fi găsite posibilităţi de interpretare. Cu puţine excepţii ne-am ferit însă să punem soluţiile noastre sub semnul întrebării, pentru a nu păşi pe terenul nesigur al conjecturilor fără suficient temei real.
      Am adoptat aceste puncte de vedere, unele impuse de structura lexicografică a lucrării, pentru că în intenţia noastră Dicţionarul limbii poetice a lui Eminescu a fost destinat să fie, înainte de toate, un instrument de lucru în vederea întocmirii viitoarelor studii de poetică eminesciană. Prezentînd exhaustiv materialul lexical al celei mai importante părţi a operei poetice eminesciene, interpretat lingvistic şi stilistic în liniile esenţiale, am înlesnit, credem^ cercetătorului şi omului de cultură în general posibilitatea de a pătrunde în intimitatea laboratorului de creaţie a lui Eminescu.
      Lucrările dicţionarului au început în 1957 în cadrul Sectorului de limbă literară a Institutului de lingvistică din Bucureşti. Timp de doi ani (1957—1959), un colectiv compus din Gh. Bulgăr, Şerban Cioculescu, Ion Creţu, Ion Dumitrescu, Luiza Seche, Vladimir Streinu, Flora Şuteu şi, în ultima perioadă, Dumitru Marmeliuc a excerptat poeziile şi proza literară a scriitorului, întocmind fişele necesare redactării. Redactarea dicţionarului, efectuată de Gh. Bulgăr, Ion Gheţie, Luiza Seche şi Flora Şuteu, a durat trei ani (1960—1962), fiind urmată, în 1963, de revizia materialului. Anul 1964 a fost consacrat operaţiilor de coordonare şi corelaţie, precum şi pregătirii materialului pentru tipar. Lucrarea a beneficiat de observaţiile prezentate în şedinţa Consiliului ştiinţific al Institutului de lingvistică ţinută în septembrie 1965.
      Porţiunile lucrate de fiecare redactor în parte sînt următoarele :
’ Gh. Bulgăr: A (a-ajutor), B (ba-bătălie), C (ca-caz), D (prepoziţia şi conjuncţia de), î (îmbâlsămat-întraripat), N, O (o-ochelari), P (pace-Paros), S (sabiesavant) Ş (pronumele sie), U şi V (vad-vecinicie).
      •^Jlon Gheţie: A (al-amoros), B (bătâtură-bîlbîit), C (câ-cellalt), D (da-dimpreunâ), L, O (ochi-ovăz), P (plăti-puzderie), S (său-sperios), V (vede-voios), Z.
      Luiza Seche: A( amorţire-atîr nat), Ă, B (bîntui-brad), C (centru-copie), D (din-duş-mâni), G, H, I, î (între-înzestra), P (parte-plâpînd), R, S (sădi-sătura), Ş, Ţ, V (volan-vum).
— 8 —
       Flora Şuteu: A (atît-azvîrli), B (braţ-buzăugan), C (copil-cvaărat), E, F, M, S (spic-suvenire), T.
       Lucrarea de faţă a luat fiinţă din iniţiativa profesorului Tudor Vianu, care a condus timp de şapte ani lucrările de redactare a dicţionarului, asigurînd în 1963 şi 1964 lectura lui finală. Nu putem încheia aceste rînduri fără a omagia memoria fostului nostru maestru, savantul strălucit şi îndrumătorul generos, căruia cercetarea stilistică românească îi datorează atît de mult.
         NORMELE TEHNICE
       Normele tehnice folosite în DE sînt, în general, normele Dicţionarului limbii române literare conteporane (DL), în patru volume (1955—1957).
       Fiecare cuvînt înregistrat formează un articol aparte. în scrierea cuvîntului-titlu este folosită forma literară. Dacă însă la Eminescu apare numai forma regională, se face trimiterea de la forma literară (care este precedată de un asterisc : *) către varianta regională unde este lucrat cuvîntul (ex. * şăgalnic y. Şagalnic, * vorbăreţ,-eaţă v. Vorbăreţ), iar în cazul cînd la Eminescu apare alături de forma literară şi forma regională, articolul se tratează la forma literară (indiferent de frecvenţa atestărilor cu forma regională), iar varianta se înregistrează la sfîrşitul articolului. Atunci cînd un cuvînt nu prezintă la nominativ decît varianta regională (ex. sară), iar la cazurile oblice este atestat atît cu forma literară, cît şi cu cea regională (serii şi sării), am considerat cuvînt-titlu varianta regională înregistrată la nominativ.
       Adjectivele, substantivele şi pronumele cu două forme, una pentru masculin şi alta pentru feminin, sînt tratate într-un singur articol, forma feminină fiind indicată numai prin desinenţa care o deosebeşte de forma masculină (ex. blînd, -ă sau mlădios, -oasă). Cînd deosebirea există însă în tema celor două forme, forma feminină este indicată
 şi ea în întregime (ex. rău, rea sau vostru, voastră). Substantivele şti......................forme
 deosebite pentru masculin şi pentru feminin sînt tratate într-un singur articol atunci cînd poate fi dată o singură definiţie (ex. cititor, -oare „persoană care citeşte”); se tratează însă separat formele de masculin şi de feniinin care nu pot fi cuprinse în cadrul aceleiaşi definiţii (văr, vară). La substantivele cu. formă dublă, masculină şi feminină, se indică totdeauna forma masculină; fQrmai feminină se menţionează numai în cazul cînd ea este atestată în opera eminesciana.,, . , '
       Toate cuvintele (cu excepţia celor njonoşilabice) poartă accent. DE respectă accentuarea pe care o foloseşte Eminescu, ip^ifeşţ^tetapă ea corespunde sau nu celei din limba literară. Cînd cuvîntul are un dublet de accentuare, aceasta se menţionează la ultimul alineat, sub indicaţia : — Accentuat şi: ...
       După cuvîntul-titlu se notează categoria gramaticală, în întregime sau prescurtat (v. Lista abrevierilor).
       La verbe se indică conjugarea şi diateza. în ceea ce priveşte diateza reflexivă, ţinem să precizăm că s-a făcut menţiunea R e f 1. în toate cazurile în care verbul este construit cu pronumele reflexiv în acuzativ; verbele construite cu pronumele reflexiv în dativ au menţiunea Refl. numai atunci cînd această menţiune apare şi în DL. Pentru verbele la diateza activă, precizarea acestei diateze este inclusă în indicaţiile : Tranz. (= tranzitiv), Intranz. (== intranzitiv) sau Absol. (—absolut). Diateza pasivă nu este menţionată în mod special.
       Imediat după categoria gramaticală urmează definiţia. Deşi nu este un dicţionar explicativ al limbii, DE a dat scurte definiţii pentru a putea fi identificat cu uşurinţă sensul cuvintelor.
       Au fost folosite mai multe procedee de definire :
       a)       prin genul proxim şi diferenţa specifică (o descriere succintă cu ajutorul căreia se identifică obiectul, fenomenul sau acţiunea respectivă). Acest mod de definire s-a aplicat mai ales la substantivele sau la verbele cu sens mai mult sau mai puţin concret;
       b)       prin definiţii-tip la cuvintele care formează serii semantice (diminutive, augmentative, abstracte verbale, numerale, anotimpuri, luni etc.);
       c)       prin sinonime perfecte, cînd aceste sinonime sînt echivalente cu termenul definit, şi prin serii de sinonime parţiale (uneori chiar prin analogii şi asociaţii), care, considerate împreună, precizează înţelesul cuvîntului respectiv;
       d)       printr-un termen generic, atunci cînd nu s-a avut în vedere decît identificarea obiectului sau a situaţiei respective (ex. plantă, animal etc., urmate de numele ştiinţific al plantei sau al animalului de definit);
       e)       numeroase cuvinte, îndeosebi uneltele gramaticale, nu au definiţii propriu-zise ; în paranteze preliminare este indicată funcţia lor gramaticală.
       Definiţiile termenilor care se găsesc în partea enciclopedică cuprind numai elementele absolut necesare pentru înţelegerea pasajului respectiv din opera poetului.
       Pentru unele lămuriri suplimentare în legătură cu răspîndirea cuvîntului, cu valoarea lui semantică sau stilistică, cu unele precizări gramaticale etc. s-au folosit paranteze preliminare (ex. (Regional), (Mold.), (Ironic), (Metaforic) etc.).
       în cuprinsul unui articol, filiaţia sensurilor este dată prin numerotarea lor, în succesiune istorică, cu cifre arabe; sensurile subordonate sînt marcate, după caz, cu litere mici sau cu semne grafice (O, ♦), care servesc la precizarea unor nuanţe de sens, la despărţirea termenilor speciali, locuţiunilor, sintagmelor, expresiilor etc. de citatele propriu-zise şi la izolarea compuselor care nu formează cuvinte-titlu. Rombul negru ( + ) arată o diferenţiere semantică mai însemnată, fapt pentru care are în mod obligatoriu o definiţie după el, in vreme ce rombul alb (O ) marchează schimbări de ordin gramatical şi unele nuanţe semantice care intervin în cadrul unui sens fără să comporte o nouă definiţie. Uneori s-au grupat într-o singură definiţie doua sensuri care nu se diferenţiază prea mult între ele. în acest caz, s-a folosit, pentru izolare, semnul punct şi virgulă (;). Acelaşi semn de punctuaţie a mai fost folosit şi pentru a separa o definiţie de sinonimele care o întregesc, în cazul cuvintelor cu mare dezvoltare, sensurile sînt grupate sub cifre romane şi uneori sub litere majuscule.
       Filiaţia sensurilor cuvintelor este strîns legată de schimbările morfologice sau sintactice petrecute în cursul evoluţiei unui cuvînt (substantivarea unui adjectiv, folosirea adverbială a unui substantiv sau adjectiv, schimbarea diatezei unui verb etc.). Acestea presupun de cele mai multe ori, în afară de trecerea de la o categorie morfologică la alta, şi o serie de nuanţe semantice suplimentare. în DE, ca şi în dicţionarele obişnuite ale limbii, au fost considerate procese semantice generale trecerea de la propriu la figurat, analogia, extensiunea, restrîngerea semantică, trecerea de la concret la abstract, trecerea de la abstract la concret etc. De asemenea s-au făcut precizări în ceea ce priveşte răspin-direa cuvintelor, menţionîndu-se, atunci cînd a fost cazul, raritatea utilizării, folosirea livrescă, latinismele, germanismele, franţuzismele etc. Indicaţia Fig. marchează o semnificaţie a cuvîntului răspîndită în limba comună şi înregistrată ca atare de dicţionarele de limbă.
       Cînd însă sensurile figurate sînt specifice stilului poetic marcăm acest lucru prin semnul grafic special (o), după care sînt date în paranteză rotundă şi în ordinea următoare indicaţiile: (Repetiţie), (Comparaţie), (Glumeţ), (Ironic), (Depreciativ), (Element de personificare), (Personificare), (în context figurat), (Metaforic) — fără defini-
— 10 —
ţie —, (Construcţie metaforică), (Metaforic) — cu definiţie. Contextele figurate se tratează numai la elementele care am considerat că îşi mcdifică sfera semantică datorită ambianţei lexicale. Construcţia metaforică comportă o tehnică specială, şi anume: după ce se indică construcţia metaforică respectivă — de obicei aş£ cum apare la Eminescu — se dă, de la caz la caz, definiţie, paranteză explicativă sau paranteză şi explicaţie. Absenţa semnului grafic q înaintea unei indicaţii stilistice arată că figura de stil respectivă este subordonată celei precedente. ,
      în cazul construcţiilor metaforice sau al metaforelor însoţite de definiţie sau de o paranteză explicativă, s-a făcut — atunci cînd a fost cazul — corelaţia cu alte construcţii sau metafore sinonime x. Această corelaţie, stabilită pe baze onomasiologice, pune în legătură sinonimică construcţii sau metafore care se caracterizează prin acelaşi element definitoriu esenţial. De exemplu, pe baza noţiunii de amintire sînt puse în legătură construcţiile Cîntul unei dulci evlavii = amintirea tulburătoare a iubirii; Negurile gîndirii = amintire ; Trecut de gînduri = amintire; de asemenea sînt asociate pe plan sinonimic în sfera noţiunii de fericire, sensurile metaforice ale cuvintelor cer „fericire”, comoară „fericire”, lume „tot ceea ce produce satisfacţii, fericire” şi primăvară (simbol al fericirii, al frumuseţii, al tinereţii). în stabilirea unei anumite serii sinonimice s-a ţinut seama de forma de exprimare a conţinutului metaforic atît din punct de vedere frazeologic, cît şi sub aspect gramatical. Pe baza acestor criterii s-au alcătuit serii sinonimice pentru construcţii metaforice, pe de o parte, şi pentru metafore, pe de altă parte. în aceeaşi serie sinonimică s-au inclus numai construcţiile ai căror termeni de bază aparţin aceleiaşi categorii morfologice (substantiv, verb sau adjectiv) şi, de asemenea, numai metaforele exprimate prin cuvinte sau locuţiuni aparţinînd aceleiaşi părţi de vorbire (substantiv, verb, adjectiv sau adverb). Construcţiile metaforice alcătuite după tiparul locuţiunilor adjectivale (de aur, de foc etc.) au fost incluse în seriile sinonimice ale construcţiilor care au ca termen de bază un adjectiv. '
      Trimiterile la elementele alcătuitoare ale seriei sinonimice s-au făcut în paranteză, imediat după definiţie, precedate de indicaţia v. si, sau în interiorul parantezelor explicative, imediat după termenul de referinţă, însoţite de aceeaşi indicaţie.
      Citatele ilustrative din DE au rolul de a demonstra şi de a susţine definiţiile, cu trimiterea exactă la izvoare. Pentru ca aceste cerinţe să fie satisfăcute, citatele au fost alese în aşa fel, încît cuvîntul urmărit să apară în situaţii şi cu funcţii cît mai variate. Extrasele din opera lui Eminescu sînt redate, în general, în ortografia actuală; s-au păstrat însă nealterate formele de limbă caracteristice lui Eminescu. în unele cazuri, citatele au fost completate cu adaosuri ale redactorilor, introduse într-o paranteză dreaptă ([...]) şi tipărite cu caractere drepte. Citatele pentru fiecare sens sau subsens nu depăşesc numărul de 5 ; în continuare sînt indicate toate locurile (operă, pagină, rînd) unde apare cuvîntul sau sensul respectiv. înşirarea citatelor şi a trimiterilor la izvoare este încheiată cu statistica cuvintelor, dată pe sensuri, pe construcţii etc., considerîndu-se aparte versurile (Y.) şi proza (Pr.). La adjectivele pronominale, la pronume, la articole şi la verbele auxiliare, se indică pe sensuri numai statistica globală, fără trimitere la izvoare ; aceste trimiteri sînt înregistrate numai la alineatul care înşiră formele gramaticale (v. mai jos).
      La sfîrşitul fiecărui articol redactat se găseşte un alineat care cuprinde :
      a)        Formele gramaticale, unde sînt înregistrate formele morfologice întîlnite în opera poetului, marcîndu-se prin indicaţii speciale numărul şi cazul (la substantiv, adjectiv, pronume şi numeral), şi modul, timpul şi numărul (la verb). Articularea formelor nominale, genul adjectivelor sau diateza la verbe nu este indicată, dar ea poate fi cu uşurinţă dedusă
         1 Ţinînd seama de faptul că am operat în domeniul metaforic, am avut în vedere sinonimia într-o accepţie largă, care cuprinde atît sinonimia totală, cît şi pe cea parţială şi anumite cazuri de analogie.
— 11 —
din faptul că, de exemplu, sub indicaţia n. ac. sg. apare mai întîi forma nearticulată, de asemenea, la adjective sau la pronume, întîi forma de masculin, apoi cea de feminin, tot aşa cum la verbe sub indicaţia ind. prez. 1 sg. se notează întîi forma verbului la diateza activă, apoi la cea reflexivă şi, în sfîrşit, la cea pasivă, bineînţeles dacă toate aceste forme coexistă în opera poetului. La verbe, formele inverse ale timpurilor compuse au fost redate în topică normală, inversiunea fiind marcată numai la verbele auxiliare. Adverbialele din cadrul substantivelor sau adjectivelor nu au fost menţionate printre formele gramaticale.
      Dicţionarul notează totalitatea formelor gramaticale atestate la Eminescu, cu excepţia cazurilor cînd un cuvînt apare într-o singură formă gramaticală, care este reprodusă în citatele din corpul articolului.
      b)  Accentuat şi: (v. mai sus);
      c)  Scris (şi) : — apare în cazul în care nu se ştie precis dacă este vorba de un fapt
de grafie sau de unul de pronunţare. Pentru a nu. se da o interpretare arbitrară situaţiei respective s-a notat forma cu indicaţia              sus-pomenită (de ex. fînă, la care  se   face
menţiunea : — Scris : pană); v. şi observaţiile cuprinse în Anexă, p.          634 ;
      d)        Pronunţat (şi) : — se indică în situaţiile în care avem a face cu fenomenele de diereză (transformarea unui diftong în hiat) şi de sinereză (reducerea hiatului), rezultate în opera scriitorului din necesităţi prozodice;
      e)        Variantă (sau variante) : — în legătură cu accepţia acordată noţiunii de „variantă” trebuie făcută precizarea că în DE s-au avut în vedere nu numai variantele lexicale (aşa cum procedează, în general, dicţionarele de limbă), ci şi variantele fonetice.
      Pentru variante s-a făcut, atunci cînd           era necesar sau posibil acest lucru, precizarea
în legătură cu aria. de răspîndire : (Mold.),          (Transilv.), (Regional) etc.
      Formele gramaticale ale variantelor sînt' înregistrate printre formele gramaticale ale cuvîntului-titlu.
                    LISTA ABREVIERILOR
absol.                       = absolut
ac.                          = acuzativ
adj.                         = adjectiv
adj. dem.                   = adjectiv demonstrativ
adj. inter.-rel.            = adjectiv interogativ-relativ
adj. nehot.                  = adjectiv nehotărît
adj. pos.                    = adjectiv posesiv
adv.                         = adverb
art.                         = articol
art. adj.                    = articol adjectival
art. hot.                    = articol hotărît
art. nehot.                  = articol nehotărît
art. pos.                    = articol posesiv
cf.                          = confer, compară
conj.                        = conjunctiv
d.                           = dativ
expr.                        = expresie ; expresii
f.                           = feminin
fam.                         = familiar
fig.                         = figurat
g.                           — genitiv
ger.                         = gerunziu
ijnp.                        = imperfect
imper.        = imperativ                
impers.       = impersonal               
ind.          = indicativ                
inf.          = infinitiv                
interj.       = interjecţie              
intranz.      = intranzitiv              
invar. '      = invariabil               
înv.          = învechit                 
loc. adj.     = locuţiune adjectivală    
loc. adv.     = locuţiune adverbială     
loc. conj.    = locuţiune conjuncţională 
loc. prep.    = locuţiune prepoziţională 
loc. vb.      = locuţiune verbală        
m.            = masculin                 
m.m.c.p.      = mai mult ca perfectul    
Mold.         = Moldova                  
Munt.         = Muntenia                 
n.            = neutru; nominativ        
num.          . = numeral                
num. adv.     = numeral adverbial        
num. card.    = numeral cardinal         
num. col.     = numeral colectiv         
num. multipl. = numeral multiplicativ    
12 —
num. nehot. num. ord. opt.
P-
p. anal.
part.
p.c.
pers.
p. ext.
pl.
pop.
prep.
p. restr.
prez.
prezum.
pron.
pron. dem. pron. inter.-rel.
pron. întăr. pron. neg. pron. nehot.
= numeral nehotărît = numeral ordinal
■ optativ ° perfect ; prin analogie : participiu = perfect compus : persoană = prin extensiune : plural : popular prepoziţie ° prin restricţie : prezent : prezumtiv : pronume
: pronume demonstrativ = pronume interogativ-relativ : pronume de întărire : pronume negativ pronume nehotărît
  pron. pers. pron. pos. pron. refl. p. s. refl.
  refl. impers. refl. pas. refl. recipr. refl. unipers. s. f.
  sg- ,
  s. m. s. n.
  sup.
  Transilv.
  tranz.
  v.
  vb. viit. viit. II voc.
= pronume personal = pronume posesiv = pronume reflexiv = perfect simplu = reflexiv
= reflexiv impersonal = reflexiv pasiv = reflexiv reciproc = reflexiv unipersonal = substantiv feminin = singular
= substantiv masculin = substantiv neutru = supin = Transilvania = tranzitiv = vezi = verb = viitor
= viitorul al II-lea = vocativ
A
      A1 interj. (Exprimă o bucurie răutăcioasă) A! bine că mi-ai venit, Făt-Frumos. . . acum hai la luptă, acu om vede cine-i mai tare! P. L. 8/39 [Pr. 1],
      A2 prep. 1. (Precedă infinitivul) Eu caut a răspunde, nu ştiu ce să răspund. O.I 91/17. Astăzi chiar de m-aş întoarce A-nţelege n-o mai pot. O.I 111/6. îţi dau catarg Ungă catarg, Oştiri spre a străbate Pămlntu-n lung şi marea-n larg, Dar moartea nu se poate. O.I 178/22. Nu am nici o putere de-a rezista! P.L. 96/27 ; cf. O.I 8/7, 23/20, 24/21, 25/2, 25/12, 36/12, 37/24, 38/16, 38/21, 38/30, 38/30 40/1, 44/15, 51/18, 51/32, 52/29, 53/5, 59/17, 59/25, 61/15, 64/10, 76/31, 94/6, 94/16, 107/12, 112/20, 115/9, 116/4, 120/7, 127/1, 132/21, 133/24, 137/8, 137/28, 141/9, 141/16, 146/25, 147/34, 150/32, 151/5, 155/32, 160/26, 160/29, 162/20, 164/4, 171/23, 176/26, 176/28, 178/5, 178/7, 178/8, 199/1, 199/11, 204/6, 212/14, 226/5, 226/6, 232/8; P.L 9/16. 9/16, 10/1, 11/4, 13/5, 13/31, 13/36, 14/11, 17/38, 19/36, 22/25, 26/34, 27/39, 28/9, 28/31, 28/31, 29/1, 30/10, 30/34,   30/36,   32/18,  32/19,  35/18,   35/32,   35/40,  36/13,
....37/14, 38/23,   41/38,  42/37,  43/34,   45/34,   46/13,  47/31,
  48/1, 48/39,      49/4,   49/35, 50/24, 51/13, 51/16, 52/16,
  54/13, 54/19, 56/6, 56/10, 56/39, 57/28, 57/39, 58/18, 58/33, 64/4, 64/9, 64/35, 64/37, 65/4, 65/7, 65/11, 65/15, 65/21,   65/25,   67/38,  68/28,  69/19,   72/18,   73/25,  75/22,
  75/24, 75/32, 75/37, 76/1, 79'15, 79/30, 80/5, 81/35, 82/17, 83/10, 83/21, 84/23, 84/32,86/4, 86/22,86/23, 86/30, 88/32, 88/40,   89/18,   89/26,  89/28,  89/31,   90/41,   91/19,  91/23,
  93/16, 94/37, 95/5, 95/5, 95/37, 96/2, 96/33, 99/23, 99/32, 99/36, 100/33 [V. 61; Pr. 105],
      2.      (Exprimă un raport de comparaţie, de asemănare) Degetele ei... torcea un fir de o mătasă albă, subţire, strălucită, ce sămăna mai mult a o vie rază de lună ce cutreiera aerul dectt a fir tort. P. L. 7/29 — 30. Intră in
  ■ curtea ce sămăna a părăsită. P. L. 73/11 [Pr. 3],O (Precedă un substantiv cu care formează locuţiuni adverbiale cu sens modal sau temporal) Mlna-ţi tremurlndă Bate-un ctntec mort şi viu, Ca furtuna descresclndă Care muge a pustiu. O. I 18/24. O buhă... fiptnd a jale, Btntuie urma unui mormlnt. O. I 26/15. Ctteodată. . . prea arare. . . A. tirziu ctnd arde lampa, Inima din loc îmi sare, Ctnd aud că sună cleampaT O. I 106/6 [Y. 3].
      3.      (In construcţii cu valoare de genitiv) Al undelor greu vuiet, vuirea in granit A sute d-echipajuri, gindirea-i n-o tnşală. O. I 61/24. Moştenirea ta şi-a tot : uitarea.
O. IV 338/8. Gtndi adine., asupra egalităţii a două hipotenuze. P.L. 67/2; cf. O.I 179/27; P.L. 54/38 [V. 3; Pr. 2],
    4.     (Precedat de prep. ,,de” formează locuţiuni prepoziţionale) De-a dreptul v. drept [Pr. 1], De-a lungul (sau de-a lung de...) v. lung [V. 1; Pr. 3],
    ABÂTE vb. III. 1. Tranz. A îndepărta, a devia. De-azi-nainte pofi să nu mă mai tntrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi. O. I 141/12; cf. O.I 137/2 [V. 2],
    2. I n t r a n z. A-i veni, a-i căşuna. Să sfinţeşti cii mii de lacrimi un instinct atit de van Ce le-abate şi la paseri de vreo două ori pe an? O.I 155/36 [V. 1].
    —      Formă gramaticală: ind. prez. 3 sg. abate (O.I 137/2, 141/12, 155/36).
    ABĂTUT, -Ă adj. Trist. Dan se simţea bolnav, abătut, strivit sub greutatea cugetărilor lui. P.L. 60/21 [Pr.l].
    abiA adv. 1. Cu greu, anevoie. De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste, Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi ? O. I 59/22. Vezi pe-un rege ce-mptnzeşte globu-n planuri pe un veac, Ctnd la ziua cea de mine abia cuget-un sărac. O. I 130/18. Ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. P.L. 98/26 ; cf. O.I 50/19, 201/6 ; O.IV 365/1 ; P.L. 50/30, 81/36 [V. 5; Pr. 3).
    2.     Numai, doar. De-ale vieţii valuri, de-al furtunei pas, Abia conture triste şi umbre au rămas. O.I 69/28. Ea trece mtndră la vtnat şi peste frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. O.I 229/8. Poate de mult s-a stins In drum în depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre. O.I 234/7. O idee rămtne la mine zile întregi pe suprafaţa minţii... Abia după multe zile, ea pătrunde-n fundul capului. P.L. 89/38; cf. O.I 69/22, 141/7; P.L. 75/24, 90/3 [V. 5; Pr. 3].
    3.     (Şi In forma abie) Foarte puţin, aproape de loc. Iar pe buze-i trece-un zlmbet, înecat, fermecător, Care gur-abia-i deschide. O.I 67/7. Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, De cari azi abia mi-aduc Aminte. O.I 188/3. Zburau amindoi. . . ca două abie văzute închegări ale văzduhului. P.L. 12/10; ci. O.I 52/9, 117/5, 119/13; P.L. 51/34, 51/40 [V. 5; Pr. 3].
    ■i. îndată ce, numai ce, curlnd după ce. Şi abia plecă bătrinul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! O.I 147/37. Aş! Abia ţi-ai intins mina, sare ivărul la uşă, E-un congres de rubedenii. O.I 155/25. Abia un braţ pe
— 14 —
gît i-a pus Şi ea l-a prins in braţă. O.I 179/22. Prin mintea lui trec iute.. . toate intlmplările abia trecute. P.L. 62/35 [V. 3; Pr. 1].
    —      Variantă: (Mold., Transilv.) abl4 (P.L. 12/10) adv.
    ABl£ adv. v. abia.
    ABSOLlJT adv. 1. în mod obiectiv, independent de orice împrejurări. Obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici; cu amtndoi — mai mari; cit de mari sunt ele absolut? P.L. 24/18 [Pr. 1],
    2. Exact, întocmai. Locuitorii acestei lumi. . . ar pricepe toate celea absolut tn felul şi proporţiunile in care le pricepem, şi noi. P.L. 24/12. Toate prostiile de azi se vor tnttmpla şi atunci, se-nţelege că-n diminuare analogă, absolut insă acelaşi lucru. P.L. 47/28 [Pr. 2]. + Cu totul. Să trăiesc tn vremea. . . lui Alexandru cel Bun — este oare absolut imposibil? P.L. 25/37 [Pr. 1],
    ABURf vb. IV. Intranz. A scoate aburi. Stln-cele negre de rouă abureau şi se făceau sure. P.L. 72/4 [Pr. 1],
    ABUZÂ vb. I. Intranz. A se folosi fără măsură şi în mod arbitrar de ceva. Cezara. . . abuza Intr-un mod neiertat de această putere ce-o avea asupra lui. P.L. 91/27 [Pr. 1],
    AC s.n. Unealtă de cusut. Vezi o fată care pune aţă-n ac. O. IV 364/14. Degetele repezi poartă acul fin. O. IV 364/17 [V. 2],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. ac (O.IV 364/14), acul (O.IV 364/17).
    ACADfiMIE s.f. Şcoală de învăţămînt superior. Vai! tot mai gindeşti la anii, cînd visam tn academii. O.I 140/15 [V. 1]. O (Construcţie metaforică) Academie de ştiinfi a zînei Vineri = local de desfrîu. La aceste academii de ştiinfi _a_zînei. Vineri Tot mai de& se perindează şi din tineri tn mai tineri. O.I 140/11 [V. 1],
    ACARfiT s.n. Dependinţă. Nici un copaci, nici un acaret pe Ungă casă. P.L. 40/13 [Pr. 1].
    ACASĂ adv. în casa în care locuieşte cineva. Spre mezul nopţii se-ntoarse acasă. P.L. 17/17. Plecară şi veniră... la Cezara acasă. P.L. 88/11. Sărmanul copil! Cum se va întoarce el acasă ? P.L. 94/25 ; cf. P.L. 44/33, 49/3, 71/23, 94/9, 95/22 [Pr. 8]. <0> (Precedat de prepoziţii) Am fugit de-acasă deghizată. P.L. 63/18. Octavian August imperatorul o petrecea sara pîn-acasă. P.L. 67/10; cf. P.L. 67/22 [Pr. 3]. •(> Expr. Ca acasă = ca în mediul familial. Era ca acasă, îngrijea de straturile grădinei şi de stupi. P.L. 99/9 [Pr. 1],             _
    acăţA vb. I. T r a n z. A atîrna, a se prinde de. . . Acăţat de pietre sure un voinic cu greu le suie [zidurile]. O.I 76/20. Unul acăţat de gratii făcea studii floristice unindu-şi buzele cu ale celei fiinţe, care-şi scosese capul prin gratii. P.L. 44/22 [V. 1 ; Pr. 1],
    ACCENTUA vb. I. T r a n z. F i g. A scoate în relief. Scurteica... accentua totuşi liniile unei talii fine. P.L. 67/34 [Pr. 1],
    ACfiL1, ACEA adj. dem. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină este depărtat de vorbitor sau amintit mai înainte; cînd urmează după substantiv, are, de obicei, forma acela, aceea) Ochiu-i nimic nu cuprinde Declt cursu-acelui astru. O.I 28/12. Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei ctntare Să se ia munţii cu păduri Şi insulele-n mare? O.I 178/13. Visătorul Dionis se opri în dreptul acelui portret. P.L. 30/11. în momentul acela el ti înlănţuise gttul. P.L. 63/25 [V. 16; Pr. 49]. <0> Loc. adv. In (sau pe) vremea aeeea v. vreme [Pr. 3]. <y> (Arată ceva cunoscut, accentuînd ideea de preţuire, de ataşament, adesea în legătură cu un pronume interogativ sau relativ) Şi-acel rege-al poeziei, vecinic tînăr şi ferice. . . Ce cu basmul povesteşte — veselul Alecsandri. O.I 32/25. Acea tainică simţire, care doarme-n a ta arfă în cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă? O.I 137/9. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sftnt, Şi noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pămlnt. O.I 192/18. Cine nu-şi aduce aminte... de acele hotărîri de a fi serioşi în amor? P.L. 67/38 [V. 17; Pr. 23]. <£> (Accentuează, în context, ironia, dispreţul) Ş-acele milioane ce tn grămezi luxoase Sunt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă. Şi-s rupte din sudoarea prostitului popor. O.I 59/3. Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi. O.I 137/19. Vrei dar ca un bărbat pe care nu-l iubeşti, acel Castelmare, să te ia de soţie? P.L. 76/29 [V. 3; Pr. 5],
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. aeel (O.I 32/25, 41/7, 137/19, 147/17, 147/28,154/6, 160/25, 160/31, 160/37 162/5, 164/3, 178/27, 185/1, 187/19, 192/18; P.L. 9/20, 30/5, 30/26, 37/12, 47/38, 51/32, 76/19, 76/29, 76/29, 84/19, 85/20, 94/8, 102/9,102/21), acela (O.I 6/6, 132/25 ; P.L. 4/11, 63/25), acea (O.I 44/17, 132/38, 137/9, 148/29, 157/6, 159/28, 185/2 ; P.L. 9/40, 26/1, 26/33, 26/35, 27/19, 28/22, 31/28, 38/29, 46/32, 60/14', 67/39, 71/11, 73/25, 77/27, 77/33, 77/36, 78/16, 79/6, 80/4, 81/10, 83/33, 85/5, 85/20, 86/15, 90/37, 92/1, 92/22, 92/38, 93/2, 94/16, 100/34, 100/39, 101/39), aceea (O.I 6/5; P.L. 13/19, 22/9, 57/30, 64/12, 84/29, 94/6), g.d. acelui (O.I 28/12; P.L. 11/10, 30/11, 50/29, 50/37, 51/1, 77/17, 79/25,       87/18, 99/22),
acelei (O.I 178/13; P.L. 53/16, 76/6); pl.n.ac. acei (P.L. 50/37, 77/18, 87/4), acele (O.I. 52/25, 53/5, 59/3, 60/17, 125/6, 187/10, 188/2, 192/3; P.L. 37/23, 67/11, 67/38, 73/40, 80/8, 85/14, 87/7), g.d. acelor (O.I 166/13; P.L. 25/16, 37/16, 65/3). — Variantă :      aeâla, aceea (O.I 6/5,
6/6, 132/25; P.L. 411, 22/9, 63/25, 64/12, 84/29, 94/6), adj. dem.
    ACfiL2, ACEA pron. dem. v. acela2.
    ACfiLA1, ACfiEA adj. dem. v. acel1.
    ACfiLA2, ACfiEA pron. dem. (Ţine locul unui nume şi indică pe cineva sau ceva depărtat de vorbitor saii amintit mai înainte într-un context; uneori şi în forma acel, acea) O, nu-i umbra ei aceea. . . Lîngă marmura cea albă văd fiinţa-i aeriană. O.I 51/13. Nu mă poţi răpi pînă ce nu-i avi. un cal asemene cu acela. P.L. 14/20. Nu era un cap urît acela a lui Dionis. P.L. 26/32 [V. 2; Pr. 9], <$> (în legătură cu un pronume interogativ sau relativ) Cine-i ace! ce-mi spune povestea pe de rost. .. ? O.I 71/8. Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l. O.I 102/10. Da. . . visam odinioară pe acea ce m-ar iubi. O.I 157/33 [V. 10; Pr. 4]. O (în loc .adv., în forma fe-
minină aceea, cu sens neutru) De aceea = a) pentru acest motiv. Voi credeaţi tn scrisul vostru, noi nu credem In nimic! Şi de-aceea spusa voastră era stntă şi frumoasă. O.I 35/13. In veci 11 voi iubi şi-n veci Va rămtnea departe. .. De aceea zilele îmi sunt Pustii .ca nişte stepe. O.I 175/29. Ştii că-n tinereţa mea am fost la un sculptor. De-aceea. . . am tmplut suprafaţa păreţilor cu ornamente. P.L. 79/11 [V. 8; Pr. 6]; b) aşadar, deci. Cu ochii serei cei dentti Eu n-o voi mai privi-o. . . De aceea-n urma mea rămti — Adio! O.I 188/15 [V. 1]. Afară de aceea v. afară [Pr. 3]. Tot aceea = acelaşi lucru. Nu ştiam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia. O.I 113/2 [V. 1]. O Expr. Ca acela = puternic, însemnat. Q Din Sătmar pln-tn Săcele Numai vaduri ca acele. O.I 182/16 [V. 1].
    —  Forme gramaticale:       sg.n.ac. acela (O.I 91/29>
 115/25; P.L. 11/10, 14/20, 14/20, 14/23, 22/2, 26/32), acel (O.I 61/14, 71/8), aceea (O.I 35/13, 51/13, 51/17, 80/13, 93/19, 113/2, 141/11, 147/32, 175/29, 188/15, 204/21, 208/9; P.L. 8/32, 22/4, 27/31, 41/17, 56/36, 60/22, 65/18, 69/37 ; 79/11, 79/39, 96/17), acea (O.I 157/33; P.L. 25/29), g.d. aceluia (O.I 116/11), aceleia (P.L. 55/38); pl.n.ac-aceia (O.I 48/25, 102/10, 142/1, 151/19), acei (P.L. 65/19), acele (O.I 182/16; P.L. 31/19, 61/24). — Variantă : accl, aceă (O.I 61/14, 71/8, 85/4, 157/33; P.L. 25/29, 31/19, 61/24) pron. dem.
    ACELAŞI1, ACEEAŞI adj. dem. Tot acela, la fel, identic. Tot alte unde-i sună aceluiaşi plrău. O.I 127/7. Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele. O.I 186/6. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad. O.I 204/10 [V. 12; Pr. 14], Q (Repetiţie) Fii bun şi mare, ori pătat de crime, acelaşi praf, aceeaşi adtncime. O. IV 338/7. N-aud eu din toate părţile aceleaşi suspine ordinare, aceleaşi doruri. . . ordinare. P.L. 86/33 — 34 [V. 2; Pr. 2]. (Accentuînd ideea de statornicie, de vechime). Astfel robit de aceeaşi jale Petrec mereu acelaşi drum. O.I 208/13 — 14 [V. 2]. Q (Construcţie metaforică) Alte măşti, aceeaşi gamă v. gamă [V. 2]. + Comun. Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu. O.I 129/16. Visau amtndoi acelaşi vis. P.L. 52/22 [V. 2; Pr. 1], <0> (întărit prin „unul, una”) Părea că din una şi aceeaşi rădăcină un rai se înalţă. P.L. 51/20 [Pr. 1]. <> Expr. Cu aceeaşi măsură v. măsură [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. acelaşi (O.I 64/17, 112/12, 130/21, 157/37, 204/10, 208/14; O. IV 338/7; P.L. 24/14, 33/18, 41/32, 47/28, 51/20, 52/22, 64/14, 65/9, 89/32, 95/35), aceeaşi (O.I 112, 112/1, 196/1, 196/12, 228/13; O. IV 338/7; P.L. 41/32, 51/20, 64/14, 82/9), g. d. aceluiaşi (O.I 127/7, 129/16), aceleiaşi (P.L. 89/22); pl.n.ac. aceiaşi (O.I 112/5 ; P.L. 65/9), aceleaşi (O.I 64/16, 186/6, 204/12; P.L. 86/34, 86/35, 87/3), g.d. aceloraşi (O.I 196/17).
    ACfiLAŞI2, ACfiEAŞI pron. dem. Tot acela, chiar acela. Înţelesul i-acelaşi la toţi dat. O.I 64/15. Cauzele fenomenelor. . . aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan. P.L. 25/35. Ea nu mai era aceeaşi. P.L. 85/18 [V. 1; Pr. 5]. <0> Expr. A rămînea acelaşi v. r ă m i n e IV. 1; Pr. 2].
    Forme gramaticale : sg.n.ac. acelaşi (O.I 64/15, 112/ 11; P.L. 25/2, 62/29), aceeaşi (P.L. 62/2-8, 82/9, 85/8); Pl.n.ac. aceleaşi (P.L. 25/35, 47/22).
    ACfiST1, ACEÂSTĂ adj. dem. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume 11 determină este aproape de cel care vorbeşte sau în legătură cu el; cînd urmează după substantiv, are, de obicei, forma acesta, aceasta) în această dulce pace îmi ridic privirea-n pod. O.I 105/17. De-aceea zboare anu-acesta            Şi se cufunde tn trecut, Tu
ai ş-acum             comoara-ntreagă Ce-n  suflet pururi ai avut.
O.I 204/21. în aceste atome de spaţiu şi timp, ctt infinit! P.L. 25/40 [V. 16; Pr. 99], Q (Construcţie metaforică) A trece prin această lume v. trece [V. 1], <0 (Repetat pentru a accentua un cuvînt sau o idee) Aceşti ochi! ... Oh, dacă i-ai fi văzut tu aceşti ochi vrodată In viaţa ta. P.L. 31/7. O generaţiune tnşală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli [mintea] moştenit, prin acest sclav silit la şireţie şi sofisme. P.L. 82/2 [V. 2; Pr. 4], Loc. adv. în momentul acesta = a) atunci. S-apropie de scrinul ce i-l tnsămnase bolnavul... în momentul acesta intrară doi oameni. P.L. 61/16 [Pr. 1]; b) acum. Cum văd, joacă pe doctorul In momentul acesta. P.L. 62/12 [Pr. 1], In felul acesta v. fel [Pr. 1], Din momentul ţeasta == de aici            înainte. Soarta lui materială din   momentul
acesta era            schimbată. P.L. 59/34 [Pr. 1].
    —  Forme     gramaticale:         sg.n.ac. acest (O.I 30/24,
38/24; P.L. 13/33, 31/10, 41/29, 41/40, 43/40, 50/5, 50/27, 50/27, 50/31, 52/36, 57/13, 78/13, 81/31, 82/2, 82/2, 87/31, 89/32, 90/11,    93/33, 94/25, 96/12,   96/15,    98/11,    99/24,
101/21), acesta (O.I 64/21, 204/21; P.L. 38/34, 58/40, 59/34, 61/16, 62/12, 65/19), această (O.I 46/3, 105/17, 127/9, 151/23, 152/12, 188/6; O.IV 365/21; P.L. 25/31, 27/40, 28/10, 38/6, 41/38, 42/24, 43/6, 43/7, 43/9, 43/13, 43/16,    45/17, 45/19, 56/14, 57/31,         57ţ31, 62/32, 63/1,
69/5, 69/24,     70/16, 74/23, 76/23,   76/34,    76/37,    78/16,
79/18,    80/13, £0/28,        81/16, 81/19,  82/13, 82/27, 87/24,
88/5, 88/33, 90/14, 90/30, 91/28, 94/26, 98/20, 99/34), aceasta (O.I     125/4, 155/34; O.IV    432/10; P.L.        28/19,
36/12, 65/17,    86/30, 93/16), g. d.   acestui    (P.L.    30/21,
55/14, 79/4, 81/30, 87/9, 89/35, 93/27, 93/36, 99/1, 99/5), acestei (P.L. 24/10, 25/11, 35/8, 48/9, 80/22, 81/9, -94/1,98/13, 99/2, 101/30), acestei în loc de acesteia (O.I 152/12); pl.n.ac. aceşti (P.L. 27/22, 31/7, 31/7, 62/2), aceştia (P.L. 61/37), aceste (O.I 140/11, 151/3; P.L. 25/12, 25/24, 25/40, 47/25,    55/23, 70/6,         79/16, 82/21, 84/36), acestea (O.I
150/29), aceste (O.I 188/6, acestea în loc de aceste (P.L. 26/6), g.d. acestor (P.L. 26/7, 27/33, 30/37, 64/29). - Variantă : aefista, aeeăsta (O.I 64/21, 125/4, 150/29, 155/34, 204/21 ; O.IV 432/10; P.L. 28/19, 36/12, 38/34, 58/40, 59/34, 61/16, 62/12, 65/17, 65/19) adj. dem.
    ACfiST2, ACEÂSTĂ pron. dem. v. acesta2.
    ACESTA1, ACEÂSTA adj. dem. v. acest1.
    AC fi ST A2, ACEÂSTA pron. dem. (Arată o fiinţă sau un lucru aproape de vorbitor sau în legătură cu el) Danţul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii. O. I 102/14. Feri-cească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l. . . Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrtnul dascăl ? O.I 133/32. Ceea ce am nemijlocit este simpatia. . . aceasta o ai întreagă. P.L. 90/10. Ai rămas fără alt sprijin tn lume declt mine... — Ba şi fără acesta, zise ea. P.L. 99/31 [V. 14; Pr. 25]. -Q> Loc. adv. Cu toate acestea v. tot3 [Pr. 8], Afară de acestea v. afară [V. 1]. Pe lingă acestea = în plus. Surtucul lui, pe lingă acestea, era mai mult urzeală declt bătătură. P.L. 32/8 [Pr. 1],
— 16 —
    —  Forme gramaticale: sg.n.ac. acesta (O.I 165/24;
 O.IV 364/5, 366/17 ; P.L. 18/3, 18/9, 21/36, 23/26,. 42/1, 69/5, 83/3, 96/19, 99/31), acest (P.L. 82/6), aceasta (0.1 60/33, 166/23; P.L. 43/3, 59/16, 75/28,      81/16, 82/15,
 86/27, 90/10, 91/22), g. d. acestuia (P.L. 64/34, 83/9, 88/6), acestei in loc de acesteia (P.L. 100/38); pl.n.ac. aceştia (O.I 150/19 ; P.L. 35/7), aceşti In loc de aeeştia (O.I 61/30), acestea (O.I 80/20,) 102/14, 115/19, 133/32, 134/35; O.IV 365/15; P.L. 20/14, 25/17, 26/3, 32/8, 52/36, 66/6, 69/29, 92/25, 93/36), aceste (O.I 155/20; P.L. 13/2, 61/36), g.d. acestora (O. I 149/26). — Accentuat şi: pl. g.d. acestâra (O.I 149/26). — Variante: acest, aceăstă (O.I 61/30, 155/20; P.L. 13/2, 61/36, 82/6, 100/38) pron. dem.
    ACELEA adv. v. acolo.
    AC6LO adv. în acel loc. Să mai privesc clmpia-nflo-ritoare. . . Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor. O.I 8/4. Acolo, Ungă izvoară, iarba pare de omăt. O.I 85/3. Cine-i acolo — zise Măria. P.L. 49/36 ; cf. O.I 38/1, 44/5, 44/34, 54/21, 151/9 ; P.L. 5/35, 13/27, 16/18, 22/12, 47/18, 49/25, 59/3, 59/40, 61/3, 67/8, 69/40 [V. 7 ; Pr. 12]. <0> (Precedat de prepoziţii) Dan se uită fix Intr-acolo. P.L. 49/34 [Pr. 1], ■£> Expr. Pînă acolo = in aşa grad, atît de mult. Oricit de mare ar fi mila ta, pină acolo nu se poate cobori. P.L. 53/37 [Pr. 1],
    —     Accentuat şi : acolo (O.I 54/21, 85/3, 151/9). — Variantă : acolea (P.L. 22/12) adv.
    ACOMODÂ vb. I. T r a n z. A potrivi. De obiceiuri şi instituţiuni, crescute pe temeiul naturei, se lipesc reli-giuni subiective, fapte rele şi mizerabile, Insă foarte cu scop şi tocmai acomodate cu strimtoarea de minte a celor mai mulţi oameni. P.L. 81/1 [Pr. 1],
    ACOMPANIA vb. I. T r a n z. A însoţi cu vocea. Văzu... o jună fată. . . acompaniind sunetele uşoare a unor note dumnezeieşti cu glasul ei dulce. P.L. 36/34 [Pr.l],
    ’ACOPERĂMÎnT s.n. v. acoperemînt.
    ACOPEHKM ÎNT s.n. Acoperiş. Casa era e-un aco-peremtnt fuguiet. P.L. 40/5. Zapada tncarcase. . . acope-remintele caselor. P.L. 67/29. Acoperemintele ţuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare risipite. . . toate astea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină. P.L. 72/10 [Pr. 3].
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. acoperemînt (P.L. 40/5); pl. n.ac. acoperemintele (P.L. 67/29, 72/10).
    ACOPERI vb. IV. (Şi în forma coperi) 1. T r a n z. şi refl. A (se) înveli. Iar voinicul... rumpe Pinza cea acoperită de un colb de pietre scumpe. O.I 79/18. Ea-şi acopere cu mina faţa roşă de sfială. O.I 82/19. Ea se lungi pe pat şi s-acoperi cu rasa. P.L. 60/24. Ea s-apropie de tabloul acoperit c-o pinză. P.L. 83/15; cf. O.I 45/10, 62/29; P.L. 5/39, 16/2, 20/20, 29/8, 29/27, 51/13, 63/4, 78/21, 99/12 [V. 4; Pr. 11]. O F i g. Acoperea braţul ei... cu sărutări. P.L. 52/21 [Pr. 1], O (Instrumentul acţiunii devine subiect) Dar prin negurile negre, care ochii ti acopăr, Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui inger. O.I 53/9. Iar mini subţiri şi reci mi-acopăr ochii. O.I 119/14. O manta neagră 11 acoperea, prin creţii căreia transpăreau delicatele lui forme. P.L. 59/41 [V. 2 ; Pr.l].
 + F i g. A învălui, a cuprinde. Somn. . . acopere fiinţa-mi cu-a ta mută armonie. O.I 49/5. El ades suit pe-o piatră. . . Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită.
 O.I 52/19. Aduceri-aminte M-or coperi cu drag. O.I 222/8 [V. 3]. + F i g. A masca. Acopere cu vorbe mari... egoismul său. P.L. 47/37 [Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) A-şi aeperi sărmana viaţă eu noime v. noimă [V. 1], 4 A umple. Fluturii. . . roşii li acoperiră părul. P.L. 98/12 [Pr. 1],
    2.     A astupa. O stlncă mişcătoare. . . acopere maestru gura unei peştere. P.L. 78/14. Acoperi chiar zarea mică cu pietre. P.L. 98/1 [Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. acopere (O.I 82/19; P.L. 47/37, 103/15), e (a)eoperită (O.I 45/10; P.L. 78/21), 3 pl. acopăr (O.I 53/9, 62/29, 119/14), imp. 3 sg. acoperea (P.L. 52/21, 59/41), p.s. 3 sg. acoperi (P.L. 98/1), se acoperi (P.L. 60/24), 3 pl. acoperiră (P.L. 98/12), viit. 3 pl. or coperi (O. I 222/8); imper. 2 sg. acopere (O.I 49/5); ger. acoperind (O. I 64/13); part. acoperit (O. I 52/19, 79/18); P.L. 16/2, 20/20, 63/5, 83/15, 99/12), acoperită (P. L. 5/39, 29/8), acoperite (P.L. 29/27, 51/13).
 — Variantă: coperi (O. 1 45/10, 222/8) vb. IV.
    ACORDĂ vb. I T r a n z. A da, a oferi. Dar-aşa ni e destinul, Vitreg prea adeseori, Unui lumea i-acordează, Iar pe altul'tl botează Cu-a lui rouă de plinsori. O. I 14/13 [V. 1],
    ACTOR s.m. Artist dramatic. Ea atrage vreun june curtezan, care intră ca actorii cu păsciorul mărunţel. O. I 162/27. Dacă un actor bun i-ar fi auzit paşii... ar fi ştiut. . . să-şi imagineze aproape caracterul omului. P.L. 91/13 [V. 1; Pr. 1], Q (Metaforic; aluzie la concepţia literară, care considera lumea un teatru, iar pe oameni nişte actori; v. şi gură, hienă, j u v a e r, ochi) Un actor stă de vorbă cu el însuşi, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dupolaltă. O. I 157/13. Cu un cintec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Casă schimbe-actorii-n scenă, Te momeşte in virteje. O. I 196/35. Nu cumva suntem asemenea acelor figuranţi, cari voind a reprezenta o armată mare trec pe scenă, tncunjură fondatul şi reapar iarăşi?. . . Nu sunt aceiaşi actorii, desi piesele sunt altele? P.L. 65/10 [V. 2 ; Pr. 1],             '
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. actor (O. I 157/13; P.L. 91/13); pl.n.ac. actorii (O.I 162/27, 196/35; P.L 65/10).
    ACŢIU1VK s.f. Faptă. Ar fi ştiut prin o acţiune re-constructivă. . . să-si imagineze aproape caracterul omului. P.L 91/16 [Pr. 1],
    ACU adv. v. acum.
    ACUM adv. (Şi in formele acuma, acu) 1. în momentul de faţă, in această clipă. Uraganu-acum aleargă pin-ce caii lui li crapă. O. I 45/7. Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult şi-acuma. O.I 172/10. Şi-acuma... am să-fi aduc ceva din casă. P.L. 70/19; cf. O.I 6/9, 23/1, 85/7, 95/27, 101/11, 146/16, 154/19, 154/37, 229/1; O.IV 370/5; P.L. 14/40, 17/25, 17/25, 21/4, 32/1, 38/17, 41/10, 46/9, 46/20, 50/2, 55/8, 60/31, 62/7, 66/15, 70/19, 78/6, 82/24, 82/32, 84/17, 85/22, 92/35, 93/20, 93/20, 93/28, 95/7 [V. 12; Pr. 26]. O Loc. adv. De acum(a) (sau de acu) înainte v. înainte [V. 7 ; Pr. 2]. De pe acuma =
— 17 —
 = făţă a mai aştepta, numaidecît. Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale. O. I 146/17 [V. 1], în ceasul de acum = în clipa de faţă. Apoi — de vor — m-arunce tn margine de drum. . . Tot tmi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. 0.1 128/2 [V, 1]. O Expr. Acu-i acu = e momentul decisiv. Ei Cătălin acu-i acu Ca să-ii încerci norocul. O.I 174/3 [V. 2j. <$> (Repetat, exprimă o alternativă sau o succesiune) Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum ride printre lacrimi ctnd o ctntă pe Dridri. O. I 32/29 — 30 [V. 2]. + îndată, numaidecît. Q (Repetiţie) Ia acum hai la luptă, acu om vede cine-i mai tare. P.L. 8/40 [Pr. 2],
     2.    în prezent, azi. Altul este al tău suflet, Alţii ochii tăi acum, Numai eu, rămas acelaşi, Bat mereu acelaşi drum. O.I 112/10. Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. O.I 204/23. în ochii mei acuma nimic nu are preţ. O.I 232/1. Era tatăl său, cind fusese în vîrsta lui de acum. P.L. 30/24; cf. O.I 1/3, 1/9, 45/13, 45/15, 114/10, 149/28, 151/17, 234/7, 235/21 ; P.L. 59/29, 59/33, 61/30, 61/32, 79/39, 85/22, 89/25 [V. 12 ; Pr. 8],
     3.    în împrejurările actuale. Mă vei iubi tu acuma, cînd ştii a cui sunt? P.L. 8/11. E primejdios ca să umbli acuma. Aerul cel înveninat. . . v-ar pute omorî. P.L. 19/37 [Pr. 2],
     -     Variante : actinia (O.I 1/3, 1/9, 6/9, 23/1, 95/2f, 95/27, 101/11, 114/10, 146/17, 154/37, 172/10, 187/1, 232/1 ; O.IV 432/16; P.L. 8/11, 19/37, 38/17, 41/10, 46/9, 46/20, 50/2, 55/8, 60/31, 61/30, 61/32, 62/7, 70/19, 85/22, 89/25, 125/20); acâ (O.I 127/11, 146/16, 174/3, 174/3; P.L. 8/40, 14/40, 17/25, 21/4) adv.
     ACUMA adv. v. acum.
     ACtJŞA adv. v. acuşi.
     ACUŞI adv. (Popular; şi în forma acuşa) Acum. O (Repetiţie, marcînd o alternanţă) Acuşa la ureche-i Un cîntec vechi străbate . . . Acuşi o armonie de-amor şi voluptate Ca molcoma cadenţă a undelor pe lac. O.I 96/2,4 [V. 2],
     —  Variantă : acuşa (O.I 96/2) adv.
     ÂCVILĂ s.f. Vultur. Q (Metaforic, ca simbol al măririi, al puterii v. şi astru, lumină, stea, s t î n c ă, tunet) Cine-i acvila ce cade ? Cine-i stînca ce se sfarmă ?
 —  Este domnul României : Barbu Dimitrie Ştirbei/. O.I 28/13 [V. 1],
     ADĂOGE vb. III v. adăoga.
     ADAOS s.n. Ceva în plus. Şi tot pe lîng-acestea cerşesc înc-un adaos : Să-ngăduie intrarea-mi tn vecinicul repaos!
 0.1    115/19 [V. 1],
     ADĂOGA vb. I (Şi în formele adaoge, adăogi)
 1. T r a n z. A pune în plus. Numai vestea blînd-a morţii, Foaia tristă le-am adaos. O.I 126/6 [V. 1], + Refl. A se alătura. Q (Construcţie metaforică) A se adă»ga la corul condus de Menelaos v. Menelaos [V. 1].
     2.    Intranz. A spune, a vorbi în continuare, a replica. De cînd îl cunoşti? adaose.*P.L. 61/21. Ce vrei de la mine? adaogă repede. P.L. 70/16. E trist, adaose liniştită. P.L. 89/23; cf. P.L. 19/32, 68/14, 96/16 [Pr. 6],
    3.     T r a n z. A spori, a înmulţi. Cu mine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi. O. I 205/1 ; cf. O.I 204. 204/1 [V. 3],                                                 '
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. adaogi (O.I 204, 204/1, 205/1), p.s. 3 sg. adăogă (P.L. 70/16), adaose (P.L. 61/29, 68/14, 89/23, 96/16), adăogi (P.L. 19/32), p.c. 1 sg. am adaos (O.I 126/6), 2 sg. te-ai adaos (O.I 140/7). — Variante : adăoge (O.I 126/6, 140/7; P.L. 61/29, 68/4, 89/23, 96/16) vb. III; adăogi (P.L. 19/32) vb. IV.
    ADĂOGI vb. IV v. adăoga.
    ADĂPĂ vb. I. T r a n z. 1. A da de băut. (în basme) L-oi hrăni cu mez de nucă şi l-oi adăpa cu lapte dulce. P.L. 21/29. L-oi hrăni cu jaratec şi l-oi adăpa cu pară de foc. P.L. .21/33 [Pr. 2]. Q (Metaforic) A uda. Uraganu-acum aleargă ptn-ce caii lui îi crapă Şi în Nil numai deşertul nisipişul şi-l adapă. O. T 45/8 [V. 1], -ţ. Fi g. A satisface, a desfăta. A frumseţii haruri goale ce sim-ţirile-i adapă, încăperile gîndirii mai nu pot să le încapă. O.I 79/19 [V. 1], Q Refl. (Construcţie metaforică) A so adăpa cu gura = a se săruta (cu pasiune ; v. şi gură, pradă, soarbe). Multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă, Căci pe rînd şi-astupă gura, cînd cu gura se adapă. O.I 82/16; cf. O.I 84/40 [V. 2],
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. adapă (O.I 45/8), 3 pl. adapă (O.I 79/19), se adapă (O.I 82/16, 84/40), viit. 3 sg. oi adăpa (P.L. 21/29, 21/33).
    ADĂPOST s.n. (în expr.) A-şi găsi adăpost = a : e
adăposti. Q (Metaforic) A se păstra. De-apururi, pretutindeni, în ungherul unor creieri Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri. O.I 134/2 [V. 1],
    *  ADĂUGĂ vb. I v. adăoga.
    ADĂUGIRE s.f. Adaos, completare. Titlul era scris şi latineşte... învăţătură... — de pe grecie pe românie tîtcuilă cu adăugire a înrîurinţei zodiilor asupra vieţei omeneşti. P.L. 35/19 [Pr. 1],
    ADfiCĂ adv. v. adică.
    ADEMEIVÎ vb. IV. T r a n z. A ispiti, Oricit ai drege-n lume — atunci te oboseşte Eterna alergare. . . ş-un gînd te-ademeneşte. O.I 64/29 [V. 1].
    ADES adv. v. adesea.
    ADfiSA adv. v. adesea.
    AD^SE adv. v. adesea.
    ADESEA adv. De multe ori, în multe rînduri. Te văd adesea frunte senină... Sufletu-ţi arde-n sufletul meu. O.I 27/9. Pe lingă plopii fără soţ Adesea am trecut. O.I 191/2. Adesea. . . ea privea oare întregi ta înmiirea undelor depărtate. P.L. 100/10; cf. O.I 52/17, 61/7, 96/32, 155/18, 196/23, 203/3; P.L. 27/27, 28/5,         28/20, 28/22, 30/25,
32/16, 45/40, 46/1, 51/35, 63/16, 64/7, 87/27, 88/5, 99/11 [V. 8; Pr. 15],
    —      Variante : ades (O.I 52/17, 61/7, 96/32, 155/18 ; P.L. 45/40, 46/1) ;■ adesa (P.L. 28/5, 28/22, 32/16); adese (O.I 196/23) adv.
— 18 —
    ADESEORI adv. De multe ori; adesea. Să-ţi cînt dulce, dulce tainic, Cîntul jalnic Ce-ţi cintam adeseori. O. I 4/26. Dar-aşa ni e destinul, Vitreg prea adeseori. O.I 14/12. Azi adeseori femeia, ca si lumea, e o scoală. O.I 140/9 [V. 3].                       '               '
    —  Accentuat şi : adeseori (O.I 4/26, 14/12).
    ADEVĂR s.n. Ceea ce corespunde realităţii; fapt ade-vărat. Ah! ea spuse adevărul; Eu cm ris, n-am zis nimica. O.I 54/15. Unde vei găsi cuvîntul Ce exprimă adevărul? O.I 227/4. Faptele însile sunt adevărul. P.L. 81/27; cf. O.I 31/21, 103/26, 164/4, 164/6 [V. 6; Pr. 1], <0> Loc. adv. în adevăr (sau într-adevăr) = cu adevărat, în realitate. Visez, ori e aievea? Tu eşti în adevăr? O.IV 433/3. Cartea ta într-adevăr minunată este. P.L. 38/16. O găsi [peştera] într-adevăr sculptată-n piatră. P.L. 98/21 ; cf. P.L. 27/13, 29/32, 53/6, 61/13, 82/14, 99/8 [V. 1 ; Pr. 8], O (Metaforic) Lumea reală (?). Venea plutind in adevăr Scăldat in foc de soare. O.I 171/31 [V. 1]. + Miezul, esenţa realităţii; idee etern valabilă. In volumul ros de molii Cauţi noaptea adevăr. O.I 108/14. Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr, Altul caută in lume şi în vreme adevăr. O.I 130/24.Dm orice clipă trecătoare Ăst adevăr il înţeleg Că sprijină vecia-nlreayă Şi-nvîrte universu-ntreg. O.I 204/18 [V. 3]. O (Personificare) La sfirşitul cărţii era zugrăvit sf. Gheorghie în lupta cu balaurul — dragă doamne simbol, ce Jnfăţişa adevărul nimicind neştiinţa. P.L. 35/35 [Pr. 1], Q (Construcţie metaforică) Secol de adevăr = înţelepciune profundă (v. şi grămădi, veac). Luă cartea lui Zoroastru, deschise unele file. . . fiecare şir [era] un secol de adevăr. P. L. 50/25 [Pr. 1],
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. adevăr (O.I 31/21, 108/14, 130/24, 164/6, 171/31, 204/18; O.IV 433/3; P.L 27/13, 29/32, 36/16, 50/25, 53/16, 61/13, 82/14, 98/21, 99/8), adevărul (O.I 54/15, 164/4, 227/14; P.L. 35/35, 81/27>y adevăru- (O.I 103/26).
    ADEVÂRÂT, -Ă adj. Conform cu adevărul; real, aulcnfic. Cine este omul adevărat al acestor întîmplări — Dan ori Dionis ? P.L. 64/28. Cînd, in vremea carnavalului, mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte. P.L. 65/25. Numai amiciţia adevărată poate să fie legătura dintre noi. P.L. 70/16; cf. P.L. 23/35, 25/33, 47/39, 48/4, 65/18, 65/23 [Pr. 9], 0> (Adverbial) Adevărat că acum e ca şi moartă. P.L. 17/24. Mă-ntreabă . . . precum un dascăl pe eleva lui, amicabil, însă destul de rece: „Adevărat vorbeşti?” P.L. 88/37 [Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. adevărat (P.L. 23/35, 25/33, 64/28), adevărată (P.L. 47/39, 65/23, 70/16), adevărata (P.L. 48/4, 65/18) ; pl.n.ac. adevăratele (P.L. 65/25).
    ADIÂ vb. I. T r a n z. F i g. A răspîndi, a împrăştia. Ca zefirii ce adie Cînturi dulci ca un fior. . . Astfel notele murinde Blînde, palide, încet, Zbor sub mîna-ţi tremurînde. 0.118/9 [V.l]. © (Metaforic) A murmura (v. şi suspina) Auzi... un tînăr şi tremurător glas de copilă adiind o rugăciune uşoară. P.L. 36/21 [Pr. 1],
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. adie (O.I 18/9); ger. adiind (P.L. 36/21).
    ADlCĂ adv. 1. (Explicativ) Cu alte cuvinte, mai bine zis. Tata i-a dat un ceasornic frumos.. . Elis nimic. Elis — adică Cleopatra, vară-sa. P.L. 66/10. Rîdeau vorbind —
 adică mai mult rts declt vorbă. P.L. 67/36. Dezmierd un chip de copilă în felul meu, adică tmplu un album cu diferitele expresii ale unui singur cap. P.L. 90/24; cf. P.L. 26/38, 29/27, 66/2, 69/8 [Pr. 7].                            ^
     2. (Enunţă o revenire, o rectificare) Ba, însă. .. Eu i-am dat de ziua ei o păpuşă. Adică ce ? eu i-am dat ? P.L. 66(22 [Pr. 1]. + Mai bine zis. Cum să-ţi descriu simţirea ciudată care-mi răceşte inima, adică nu mi-o răceşte atîta, cît mi-o face somnolentă. P.L. 89/16 [Pr. 1].
     —  Variantă : adecă (P.L. 29/27, 69/8) adv.
     ADIO interj. Rămas bun! Cu ochii serei cei dentli Eu n-o voi mai privi-o. . . De aceea-n urma mea rămîi — Adio! O.I 188/16. Mario!. . . aşa-i că astfel te cheamă!
 • nu se poate să te cheme altfel... tu!.. . nu-ţi pot zice altfel... Adio! adio! P.L. 57/8 — 9. N-o iubesc. Nu. Adio, părinte. P.L. 91/3; cf. O.I 187; P.L. 97/3 [V. 2; Pr. 4]. <$> Expr. A zice adio = a se despărţi definitiv de ceva. S-a dus amorul. Un amic, Supus amtndurora, Deci ciuturilor mele zic Adio tuturora. O. I 184/4 [V. 1].
     ADÎNC, -Ă adj. I. 1. Depărtat (mult) în jos. [Alec-sandri] visînd cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adince şi a stîncelor cărunte. O.I 35/2. [Apele] din văi adînci Se-nalţă la maluri. O.I 221/17. Ei fugeau cum fug razele lunei peste adincile valuri ale mărei. P.L. 12/38. Valea insulei, adîncă... e acoperită de snopuri de flori. P.L. 78/20; cf. P.L. 19/16, 39/4 [V. 2; Pr. 4], o (Construcţie metaforică) Genunea cea adîncă v. genune [V. 1]. <Q> (Determinînd pe „ape”, pentru a sugera imensitatea mărilor) Luceasc-un cer senin Pe-adîncile ape. O.I 219/12. Să am un cer senin Pe-adîncile ape. O.I 223/12 [V. 2], + (Adverbial) Mult înăuntru. Genarul îşi înfipse pintenii adînc în coastele calului. P.L. 21/24. Ochii suri, boltiţi adînc în capul cel înţelept. P.L. 40/32 [Pr. 2]. O F i g. Lasă-mi numai timp... ca icoana ta să pătrundă adînc în inimă. P.L. 90/14 [Pr. 1]. + Scobit. Barba lungă... curgea de sub adîncii umeri ai obrazului pînă pe pieptul întotdeauna cam plecat. P.L. 40/33 [Pr. 1],      <j> Compus: Asprn-adînc v. aspr u
 [V. 1],
     2.     F i g. Profund ; intens, răscolitor. C-o mulţămire adîncă... El in ochii ei se uită. O.I 53/13. Dorul meu e-atita de adine. . . Cum nu mai e nimica în cer şi pe pămint. O.I 232/19. O adincă întristare era scrisă pe fata lui. P.L. 43/16; cf. O.I 140/21, 162/7, 184/18, 219/13; O.IV 361/10; P.L. 5/14, 36/29, 59/24, 76/3, 89/40 [V. 7; Pr. 6]. O (Adverbial) Tu nici nu ştii a ta apropiere Cum inima-mi de-adinc o linişteşte. O.I 120/10. Apoi şăzu la masă şi gîndi adînc. P.L. 67/1. Ea răsuflă adînc. P.L. 84/12 [V. 1 ; Pr. 2], <0> (Determină un adjectiv căruia îi dă o valoare de superlativ) Nouri mari. . . treceau pe cerul adtnc-albastru. P.L. 38/39. In aer era aur şi-n grădine miros ş-o umbră adtnc-viorie. P.L. 44/30. Soarele se ridica incet în seninătatea adînc-albastră a cerului. P.L. 72/3; cf. P.L. 54/28 [Pr. 4], O (Construcţie metaforică) Noaptea adîncă a vecinieiei v. noapte [V. 2]. Noapte adîncă v. noapte [V. 3]. + Desăvîrşit, deplin. Q (în context figurat) Pentru-a crucii biruinţă se mişcară rîuri-rluri. . . Zguduind din pace-adlncă ale lumii începuturi. O.I 147/1 [V. 1]. + (Adverbial) De tot. Ieronim. . . adormi adînc. P.L. 97/12 [Pr. 1],
     3.     (Despre glas, sunete) Cu un timbru grav, de bas. îi plac adînce cînturi, cu glasuri de furtună. O.I 96/27.
- 19 -
Porneşte vijelia adincu-i cint de jale. O.I 98/21. Cine-i? întrebă un glas adine, dar liniştit. P.L. 40/18; cf. O.I 98/17, 202/12; P.L. 89/24 [Y. 4; Pr. 2]. Q (Construcţie metaforică) A porni adîncul cînt de jale v. porni [V. 1], O (Adverbial) încet, adine răsună ctntările de clerici. O.I 88/5. Tunetul ctnta adînc, ca un proroc al perzărei. P.L. 9/19 [V. 1 ; Pr. 1],
    4.     F i g. (Despre ochi, despre privire) Care exprimă o viaţă sufletească pasionată, intensă (tainică, greu de pătruns). La picioare-ţi cad şi caut în ochi negri-adinci ca marea. O.I 30/19. O tu umbră pieritoare, cu adincii, triştii ochi. O.I 80/33. Ochii ei cei mari şi adinei erau plini de lacrimi. P.L. 58/16; cf. O.I 62/30; P.L. 58/21, 93/1 [V. 3; Pr. 3]. + (Adverbial) Pătrunzător, răscolitor. Şi adînc privind în ochii-i, ţi-ar părea cum că înveţi Cum viaţa preţ să aibă. O.I 160/5. Doar ochii mari şi minunaţi Lucesc adine himeric. O.I 172/6. Razele ochilor ei alunecau adînc in ochii lui. P.L. 46/6; cf. O.I 52/2, 110/7 [V. 4; Pr. 1], Q (Repetiţie) Ochii tăi... privesc atit de adine, atit de ferice de adînc în noaptea sufletului meu. P.L. 55/33 [Pr. 2],
    5.     F i g. Capabil să cuprindă esenţa lucrurilor, cu mintea pătrunzătoare. Ce adine e evreul acesta! P.L. 38/33. Crezi că te-aş fi ales de discipul al meu, de nu te ştiam vrednic şi adînc? P.L. 42/21. Fiecare cugetare era un monogram al acestui cap adînc. P.L. 99/5 [Pr. 3]. + Cu un înţeles profund. Sau visînd o umbră dulce cu. . . doi ochi ca două basme mistice, adînce, dalbe. O.I 32/22. Astfeli lăutarii măiestriră hore nalte şi urări adinei. P.L. 23/20. Vorbiră. . . tot lucruri adinei. P.L. 68/34; cf. O.I 61/26; P.L. 46/31, 80/24 [V. 2; Pr. 4],
    II. (Prin polarizarea sensurilor) Depărtat în linie orizontală sau în sus; întins, vast. Şi prin tufele de mături, ce cresc verzi, adînce, dese, Păsări imblînzite-n cuiburi distind penele alese. O.I 93/4. N-auzi cum frunzele-n poiană Şoptesc ca zgomotul de guri... în umbra-adincă de păduri? O.I 228/8. Cerul de înserare era deasupra-i albastru, limpede, adine. P.L. 37/39 ; cf. P.L. 23/7, 36/8 [ V. 2; Pr. 3]. <$> F i g. Ce-adînc trecut de gînduri e-n noaptea lui adîncă. O.I 232/14 [V. 1]. <0> (Adverbial) El Iremura-n oglindă, Căci o urma adînc în vis De suflet să se prindă. O.I 168/19 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. adine (O.I 202/12, 232/14, 232/19; P.L. 5/14, 19/16, 23/7, 36/8, 37/39, 38/33, 40/18, 42/21, 59/24, 80/24, 89/24, 99/5), adîncul (O.I 98/17 ; P.L. 46/31), adîncu- (O.I 98/21), adîncă (O.I 52/18, 53/13. 61/26, 132/8, 133/5, 140/21, 147/1, 157/16, 162/7, 184/18, 228/8, 232/14, 234/14; O.IV 361/10; P.L. 36/29, 43/16, 76/3, 78/20, 89/40); pl.n.ac. adînci (O.I 30/19, 62/30, 93/4, 219/13, 221/17; P.L. 23/20, 39/4, 58/16, 58/21, 68/34, 93/1), adîncu (O.I 80/33; P.L. 40/33), adînce (O.I 32/32, 35/2, 43/7, 96/27), adîncile (O.I 219/12, 223/12; P.L. 12/38).
    AD^NC s.n. 1. Străfund. Şi dacă stele bat in lac Adin-cu-i luminindu-l, E ca durerea mea s-o-mpac Înseninîn-du-mi gîndut. O.I 193/6. Luminiş de lingă baltă, Care-n trestia înaltă Legănîndu-se din unde, În adincu-i se pătrunde. O.I 215/8. Izvoarele îşi turburau adîncul, ca să-şi azvirle afară undele lor. P.L. 5/2. Oglinzile lucii a valurilor . . .răsfrîng în adînc icoanele stelelor. P.L. 51/15; cf. O.I 43/3; P.L. 19/27, 38/30, 50/18, 50/20 [V. 3; Pr. 6], <$> F i g. Atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o
supse în adîncul sufletului său. P.L. 4/11. în adîncurile sufletului coborîndu-ne, am pute trăi aievea în trecut. P.L. 25/27 [Pr. 2],
    2.     Hău, abis, genune. Nu e nimic şi totuşi e O sete care-l soarbe, E un adînc asemene Uitării celei oarbe. O.I 176/31. Cade din înaltul cerului într-un adînc nevăzut. P.L. 19/7. Prin ei [nori] munţii ridicau adincuri si coaste-n risipă. P.L. 38/39; cf. O.I 170/3 [V. 2 ; Pr. 2],
    3.     Depărtare mare, întindere imensă (în direcţie orizontală sau verticală). [Codrul] îşi deschide-a lui adincuri, faţa lunei să le bată. O.I 83/26. Iar catapeteasma lumii în adînc s-au înnegrit. O.I 133/15. Albastru şi cuvios e adincul cerului şi divina sa eternitate. P.L 45/40 [V. 2; Pr. 1],
    —  Forme gramaticale:        sg.n.ac. adînc (O.I 43/3,
133/15, 170/3, 176/31 ; P.L. 19/7, 50/20, 51/15), adîncul (P.L. 4/11', 5/2, 19/27, 38/30, 45/40), adîncu- (O.I 193/6, 215/8; P.L. 50/18); pl.n.ac. adincuri (O.I 83/26; P.L. 25/27, 38/39).
    ADÎMCf vb. IV. 1. T r a n z. şi refl. A (se) cufunda. Părea că. . . un rai se înalţă in lumina zorilor, altul s-adînceşte în fundul apei. P.L. 51/21. Patru izvoare... s-adincesc în lac. P.L. 79/3 [Pr. 2]. <0> (Despre ochi) Părul despletit. . . ochii mari, închişi şi adinciţi în frunte, astfeli ea era frumoasă, dar părea moartă. P.L. 9/39. O frunte naltă. . .' stă aşezată deasupra unor ochi, adînciţi în boitele lor. P.L. 74/4 [Pr. 2], F i g. Cezarul trece palid, in ginduri adincit. O.I 61/22. Vuirea mării, măreţia nopţii, 11 adinceau într-un somn atît de tare. P.L. 99/14. Şedea ore întregi, adîncită în dorul ei fără de speranţă. l’.L. 100/18; cf. P.L. 58/37 [V. 1 ; Pr. 3], + A fi săpat. Stînci urieşeşti şi cenuşii erau zidite de jur împrejur... ţi-n mijlocul lor se adîncea o vale. P.L. 98/5 [Pr. 1]. + A se accentua. Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui se adinei vădit. P.L. 55/13 [Pr. 1], + F i g. A înainta departe. Fluviul lat se adîncea în păduri întunecate. P.L. 51/39 [Pr. 1].
    2. T r a n z. A săpa. Q (în context figurat) Din cugetările noastre vom adinei mări cu mii de undoiete oglinzi. P.L. 49/28 [Pr. 1],
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se adînceşte (P.L. 51/21), 3 pl. se adîncesc (P:L. 79/3), imp. 3 sg. se adîncea (P.L. 51/39, 98/5), 3 pl. adînceau (P.L. 99/14), p.s. 3 sg. se adinei (P.L. 55/13, 58/37), viit. 1 pl. vom adînci (P.L. 49/28); part. adîncit (O.I 61/22), adîncită (P.L. 100/18), adînciţi (P.L. 9/39, 74/4).
    ADlMCIME s.f. I. Depărtare mare în sus, înălţime. Ea [luna] trecea frumoasă, clară, pe un cer limpede, adînc . . . părea că presupusa lor fiinţă transpare prin albastra-i adîncime. P.L. 36/12. înzestrat cu o închipuire urieşească, el a pus doi sori şi trei luni în albastra adîncime a cerului. P.L. 51/6 [Pr. 2],
    II. F i g. 1. Neant, abis. Fii bun şi mare, ori pătat de crime, Acelaşi praf, aceeaşi adincime. O.IV 338/7 [V. 1]_
    2. Profunzime a simţirii, a vieţii psihice. Q (Construcţie metaforică) A împlea adîncimea cuiva eu luceferi luminoşi v. luceafăr [V. 1]. + Latura necunoscută a sufletului. Cine ştie... dacă în cartea aceasta nu e semnul ce-i în stare de a te transpune în adîncimile sufleteşti. P.L. 36/13. îl ai [spaţiul] în tine, in sufletul tău. . . nesfîrşit în adtn-cimea lui. P.L. 42/27 [Pr. 2],
-     20 -
    â. Pătrundere, înţelepciune. Oare cînd voi ajunge să pricep adihcimea ta? — Adincimea mea tu o ai in tine, numai încă nedescoperită. P.L. 42/16 — 17 [Pr. 2].
    4.     (în legătură cu ochii) Expresivitate a privirii, arătînd o viaţă sufletească pasionată şi intensă. Ochii nu mai aveau acea sălbatică şi noptoasă strălucire, in adincimea cărora fulgera întunecosul amor. P.L. 92/39. Linişte si o melancolică pace era în adincimea lor [a ochilor], P.L. 93/2; cf. P.L. 30/8 [Pr. 3]. Q (Construcţie metaforică) Umeda adîncime [a ochiului] v. u m e d [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. adîncime (O.I 155/4, 162/17; O.IV 338/7; P.L. 30/8, 36/12, 51/6), adincimea (P.L. 42/16, 42/17, 42/27, 92/39, 93/2); pl.n.ac. adînc-imilc (P.L. 36/13).
    AI) ÎN CIT, -Ă adj. F i g. (Despre faţă) Supt, slab Faţa ei cea trasă Era adîncită, însă tot frumoasă. O.IV 366/4. Ades ea privise... la faţa adîncită şi palidă a călugărului. P.L. 45/41 [V. 1 ; Pr. 1],
    ADMIRĂ vb. I. T r a n z. A privi cu încîntare şi a preţui mult pe cineva sau ceva. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? O.I 134/25. De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o dezmierzi. O.I 157/30. El admira ochii cei frumoşi ai portretului. P.L. 31/1 [V. 2 ; Pr.l]. O (Ironic) Să vă admir curagiul în vinure vărsate, în sticle sfărlmate. . . ? O.I 23/22. Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă... O, te-admir, progenitură de origine romană ! O.I 151/16 [V. 2]. (Refl. r e c i p r.) Si apoi in sfatul tării se adun’ să se admire. . . Toate mutrele aceste. O.I 150/27 [V. 1],
       —        Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. admir (O.I 23/22, 151/26), imp. 3 sg. admira (P.L. 31/1); conj. prez. 2 sg. să admiri (O.I 157/30), 3 pl. să admire (O.I 134/25), să se admire (O.I 150/27).
    ADMITE vb. III. T r a n z. A accepta, a socoti just. El deschise o carte veche legată cu piele şi roasă de molii. . . O astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe. sistemul geocmtrist, sistem -cm? admite pămîntul de centrul arhitecturei lumeşti. P.L. 35/12 [Pr. 1].
    ÂDOÂRME vb. III v. adormi.
    AD6NIC adj. (în expr.) Vers adonic = vers antic format dintr-un dactil şi un spondeu sau troheu, care de obicei încheia (fiind al patrulea vers) strofa safică. El ar frînge-n vers adonic limba lui ca si Horatiu. O.I 162/2 [V. 1],
    ADORĂ vb. I. T r a n z. A iubi cu un sentiment profund de veneraţie. Căci mie mi-a dat soartea amara mîngîiere O piatră să ador. O.I 20/16. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti sîntă prin iubire, Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond. O.I 30/24. Şi reapari din cerul tău de stele: Ca să te-ador de-acum pe veci, Mărie ! O.IV 361/14; cf. O.I 162/7 [V. 4],
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. ador (O.I 30/24); conj. prez. 1 sg. să ador (O.I 20/16; O.IV 361/14), 3 sg. să adore (O.I 162/7).
    ADORÂBIL, -Ă adj. Fermecător, minunat. Amorul este o nenorocire... Că n-o ştii aceasta, este împrejurarea care te face adorabilă. P.L. 86/28. E de sărutat schiţa mea. . . O adorabilă schiţă. P.L. 91/1 [Pr. 2].
    ADORÂRE s.f. Veneraţie, sentiment de iubire adincâ Simt o adorare în inima mea pentru tine. P.L. 89/13 [Pr. 1],
    ADORÂT, -Â adj. Iubit cu devoţiune, venerat. Cu geana ta m-atinge pe pleoape... Pe veci pierduto, vecinie adorato! O.I 120/28. Şi dacă glasul adorat N-o spune un cuvînt, Tot înţeleg că m-ai chemat Dincolo de mormtnt. O.I 230/13. Privirea-ţi adorată Asupră-ne coboară. O.IV 360/7. Prin vremea trecătoare luceşte prea curat Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat. O.IV 430/4; cf. O.I 69/6, 192/1 [V. 6], +( Substantivat, f.) Femeie iubită foarte mult. Ca un chip uşor de înger e-arătarea adoratei. O.I 154/12 [V. 1],        '
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. adorat (O.I 69/6, 192/1, 230/13; O.IV 430/4), adorată (O.IV 360/7), g.d. adoratei (O.I 154/12), voc. adorato (O.I 120/28).
    ADORAT6R s.m. Persoană care adoră pe cineva. Era expusă urmăririlor crudului ei adorator. P.L. 100/1 [Pr. 1],
    ADORMf vb. IV. Intranz. 1. A fi cuprins de somn, a aţipi. Adormind de armonia Codrului bătut de gîn-duri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rînduri-rînduri. O.I 75/21. De ce doreşti singurătate... S-adormi pe verdele covor? O.I 228/20. El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormise. P.L. 20/14. Grădina .. ., în care adormise Dionis, era de un verde umed. P.L. 54/29; cf O.I 4/5, 4/13, 10/1, 101/5, 231/22; P.L. 9/31, 38/7, 52/22, 97/12, 101/12 [V. 7 ; Pr. 9]. Q (Element de personificare) Şi visînd o-ntreagă lume Tot nu poate [lacul] să adoarmă. O.I 210/12. încet, încet uliţele adorm. P.L. 39/39 [V. 1 ; Pr. 1], Q (Metaforic) A pierde contactul cu realitatea, a fi cuprins de visare (v. şi pierd e).. Noaptea potolit şi vînăt arde focul în cămin; Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc, Pîn’ce mintea îmi adoarme. O.I 42/3 [V. 1], Q (Construcţie metaforică) A adormi de somnul pămîntulni v. somn |V. 1}.                       ...   -
    2.     F i g. A muri. Cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător, ca un bătrîn rege din basme, adormit pe sute de ani, într-o insulă fermecată. P.L. 98/36; cf. O.I 219 [V. 1; Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) A adormi în noaptea uitării v. noapte [V. 1], + A se stinge încet. Ştiu că n-am să simt c-am să mor. . . Voi adormi. P.L. 82/36 [Pr. 1], + T r a n z. A face să închidă ochii pentru totdeauna. Chiar moartea ce răspînde teroare-n omenire... Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire. O.I 8/11 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. adoarme (O.I 4/5, 4/13, 10/1, 42/3), 3 pl. adorm (P.L. 39/39), imp.
 3 sg. adormea (P.L. 52/22), p.s. 3 sg. adormi (P.L. 20/14, 97/12), m.m.c.p. 3 sg. adormise (P.L. 9/31, 20/14, 38/7, 54/29), viit. 1 sg. voi adormi (P.L. 82/36), oi adormi (O.I 219, 219/1), 1 pl. vom adormi (O.I 101/5, 231/22); conj. prez. 1 sg. să adorm (O.IV 432/4), 2 sg. să adormi ' (O.I 228/20), 3 sg. să adoarmă (O.I 210/12; P.L. 101/12); opt. prez. 3 sg. ar adoarme (O.I 8/11); ger. adormind (O.I 75/71); part. adormit (P.L. 98/36). — Variantă: adoărme (O.I 8/11) vb. III.
    ADORMIRE s.f. Faptul de a adormi. [Era] o mică carte de notiţe... şi la sfîrşitul fiecărei notiţe ca o
— 21 —
  încheiere, ca o cugetare asupra adormirei: „Ermil, te iubesc!” P.L. 70/36 [Pr. 1],
      ADORMÎT, -Ă adj. F i g. Lipsit de mişcare, fără viaţă, pustiu* Apa. . . îşi arunca din cînd în cînd undele sclipitoare spre ţărmii adormiţi. P.L. 101/30 [Pr. 1],
      ADORMITOR, -OÂRE adj. Care te adoarme, îmbătător. Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’. O.I 97/26. Văzu tufişuri mari şî-î veni un miros adormitor de iarbă. P.L. 97/34 [V. 1; Pr. 1], <0 (Adverbial) Şi mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos şi dulce-adormitor sunînd. O.I 94/10 [V. 1],
      —      Forme gramaticale : sg.n.ac. adormitor (P.L. 97/34); pl.n.ac. adormitoare (O.I 97/26).
      ADtîCE vb. III. 1. T r a n z. A purta, a duce (către un loc apropiat). Cît amor de drept şi bine, Cîtă sinceră frăţie adusese el cu sine? O.I 53/7. El mănuşa o aduce înapoi. O.I 166/18. Ea intră iute, se-ntoarse, şi-i aduse o cutie mare. P.L. 70/21 ; cf. O.I 125/2; P.L. 70/19, 94/31, 96/23 [V. 3; Pr. 4], O Expr. A aduce eîntare = a slăvi. El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii. . . Sus inimele voastre! Cîntare aduceţi-i. O.I 115/13 [V. 1]. Q (Element de personificare; repetiţie) Şi albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meşter faur. O.I 87/7 [V. 2]. Q (Construcţie metaforică) A aduee sufletul cuiva pe braţele crucii v. cruce [V. 1].
      2.     T r a n z. A produce, a cauza. O ! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias’. O.I 61/1 [V. 1], <0 Expr. Ce-i aduce? = ce-i foloseşte? De-oi petrece-ncă cu mîţe şi cu pureci şi cu luna, Ori de nu — cui ce-i aduce? — Poezie — sărăcie! O.I 49/8 [V. 1], A aduce roade v. rod [V. 1].
      3.     Intranz. (In expr.) A-şi aduce aminte v. aminte [V. 4; Pr. 5], Q (Construcţie metaforică) A-şi aduce aminte de eineva în somn v. somn [V. 1].
      —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. aduc (O.I 114/1, 188/3), 2 sg. aduci (O.I 235/9 ; O.IV 432/31), 3 sg.
  "aduce (O.I 49/8, 166/18 ; P.L 67/36), 3 pl. aduc (O.I 87/7, 87/7), imp. 3 sg. aducea (P.L. 101/35), p.s. 3 sg. aduse tF.L. 14/11, 70/21), p.c. 3 sg. au adus (O.I 125/2), 2 pl. aţi adus (0.1.227/6), m.m.c.p. 3 sg. adusese (O.I 53/7); conj. prez. 1 sg. să aduc (O.I 193/11 ; P.L. 70/19, 94/31), 3 sg. să aducă (O.I 171/14; P.L. 46/29), 3 pl. să aducă (P.L. 96/23); imper. 2 pl. aduceţi (O.I 61/1, 115/13); inf. aduce (P.L. 15/17). — Accentuat şi: (imper. 2 pl.) aduceţi (O.I 115/13).
? ADIÎCERE s. f. (în expr.) Aducerc-aminte v. ^aminte [V. 5].
      —      Forme gramaticale : pl.n.ac. aduceri (O.I 216/28, 220/8, 222/7, 223/24), aducerile (O.I 107/5).
      ADUMBRI vb. IV. Refl. A se adăposti. Q (Metaforic) O eroi! cari-n trecutul de măriri vă adumbriseţi, Aţi ajuns acum de modă-de vă scot din letopiseti. O.I 149/27 [V. 1],
                                                                           ADUNĂ vb. I. 1. T r a n z. şi refl. A (se) strînge la un loc. [Arald] La peptu-i manta largă în falduri şi-o adună. O.I 92/28. împrejur cei mari ai ţării şi ai sfatului s-adună. O.I 165/3. Somnoroase păsfrrele Pe la cuiburi ; «e adună, 0,1 207/2; cf. O.I 82/23, 83/34, 97/27, 101/15,
 130/25, 146/29, 146/32, 150/27, 151/33, 183/24, 183/26; P.L. 52/5 [V. 14; Pr. 1].. Q (în context figurat) Vai! tot mai gîndeşti la anii, cînd visam în academii, Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stînd s-adune. O.I 140/17; cf. O.I 160/18 [V.2], © (Element de personificare) S-adun’ flori în şezătoare De painjen tort să rumpă. O.I 72/5. Florile toate s-adunară vorbind fiecare în mirosul ei. P.L. 23/23 [V. 1 ; Pr. 1], Q (Construcţie metaforică) A se aduna toate  basmele în             ochii cuiva v. ochi [V. 1],
    2.  T r a n z. şi           refl. A se concentra. Magul  priivea
 pe gînduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun’. O.I 44/33 [V. 1]. <0> Expr. A-şi   aduna toate             minţile v. minte       [V. 1], Q (În
 context figurat) Si in ochii ei s-adună lumina sfintei mări. O.I 97/12 [V. 1],
    3.      T r a n z . A însuma. El numără în gindu-i şi anii îi adună. O.I 98/33 [V. 1].
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. aduni (O.I 82/23), 3 sg. adună (O.I 92/28, 98/33, 102/22, 130/25, 160/18), se adună (O.I 97/12 ; P.L. 52/5), 3 pl. se adună (O.I   44/33, 72/5, 73/4, 101/15, 146/29,         150/27,    165/3,
 207/2), p.s. 3 pl. se adunară (P.L. 23/23), p.c. 3 sg. a adunat (O.I 97/27), au adunat (O.I 146/32), viit. 2 sg. ai să aduni (O.I 183/26); conj. prez. 2 sg. să aduni (O.I 151/33), 3 sg. să adune (O.I 83/34, 140/17) ; ger. aduuînd (O.I 183/24).
    ADUNĂRE s.f. Reuniune. Şi prostatecele nări Şi le umflă orişicine în savante adunări Cînd de tine se vorbeşte. O.I 134/30 [V. 1],
    ADVOCĂT s.m. Apărător în faţa instanţelor judecătoreşti. Acest mizerabil advocat e silit să puie toate într-o lumină strălucită. P.L. 81/32 [Pr. 1],
    ÂER s.n. 1. Atmosferă, văzduh. Clnd torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape şi aur în aer. O.I 37/16. Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ. O.I 62/27. Noaptea inundase pămîntul cu aerul ei cel negru şi răcoare. P.L. 18/21. Stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului si tremură voluptos în aerul moale. P.L. 39/17; cf. O.I 4/17,' 52/23, 63/21, 69/14, 85/15, 94/7, 142/12, 152/17, 171/25; P.L. 5/18, 5/32, 6/35, 7/26, 7/30, 16/22, 19/6, 19/18, 19/37, 20/34, 23/7, 27/25, 30/19, 36/19, 36/26, 37/7, 37/41, 39/15, 39/17, 40/10, 43/27, 44/30, 48/14, 48/26, 48/37, 50/13, 51/23, 52/26, 53/33, 54/25, 60/8, 63/16, 78/28, 84/1, 92,28, 95/25, 98/13 [V. 11 ; Pr. 39], O (Construcţii metaforice) împărăţia aerului v. 1 m-părăţie [Pr. 1]. A-şi muia aerul în lumină de sărbătoare v. muia [Pr. 1], Juvaeruri în aer v. juvaer [V. 1],
    2. F i g. Aspect, înfăţişare. Să mai salut o dată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace. O.I 6/14. Roşaţa din obraz dispăruse, făcînd loc unei palori, care-i da un aer de nespusă blîndeţă. P.L. 92/37 [V. 1 ; Pr. 1].
    —       Forme gramaticale : sg.n.ac. aer (O.I 6/14, 37/16, 43/4, 52/23, 63/21, 69/14, 94/7, 142/12, 152/17, 171/25; P.L. 5/18, 7/26, 19/6, 19/18, 20/34, 37/41, 39/17, 40/10, 43/27, 44/30, 48/14, 48/26, 48/37, 51/23, 52/26, 78/28. 83/17, 84/1, 92/37), aerul (O.I 4/17, 62/27, 85/15 ; P.L. 5/32, 6/35, 7/30, 16/22, 18/21, 19/37, 22/5, 23/7, 27/25,
— 22 —
 30/19, 36/19, 36/26, 37/7, 39/15, 39/17, 50/13, 53/33, 54/25, 60/8, 63/16, 92/28, 95/25, 98/13), g.d. aerului (P.L. 21/40).
    AERIAN, -Ă adj. 1. Eteric. Stelele albe sunau in aeriene coarde rugăciunea universului. P.L. 52/17 [Pr. 1],
    2. F i g. Diafan, gingaş, delicat. Lingă marmura cea albă văd fiinfa-i aeriană. O.I 51/14 [V. 1],
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. aeriană (O.I 51/14); pl.n.ac. aeriene (P.L.        52/17). — Pronuntat si:        -rian
(O.I 51/14).                                      '
    afAră adv. 1. In exterior, sub cerul liber. Calu-i alb, un bun tovarăş, înşeuat aşteapl-afară. O.I 103/2. Dar şi mai bine-i, cind afară-i zloată, Să' stai visind la foc. O.I 119/7. Izvoarele îşi turburau adîncul, ca să-şi azvirle afară undele lor. P.L. 5/2. Cind ieşi afară, închise uşa după sine. P.L. 48/31 ; cf. O.I 94/32, 119/1 ; P.L. 29/3, 85/30, 95/12 [V. 4; Pr. 5]. <0> (Precedat de prep. ,,în”) Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. O.I 170/16. Ochiul tău cel mîndru străluce în afară. O.I 232/12 [V. 2]. <0> Expr. A ieşi atară v. ieşi [Pr. 1], + La (in) exterior. Dară ochiu-nchis afară, înlăunlru se deşteaptă. O.I 142/4 [V. 1], + Alături. Nu băga nici chiar de seamă, Din cărarea ta afară De te-ndeamnă, de te cheamă. O.I 198/3 [V. 1],
    2.     (în locuţiuni) Loc. adv. Afară de aceea (sau de acestea) = în plus, pe lingă aceasta. Rele-or zice că sunt toate cîte nu vor înţelege. . . Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale Să-i găsească pete multe. O.I 134/35. El era orfan ... şi afară     de aceea determinat prin       naştere   la ne-
pozitivism. P.L.     27/31. Dan se simţea bolnav...            Afară
de aceea un fulger îi trecuse drept prin inimă. P.L. 60/22; cf. P.L. 96/17 [V. 1 ; Pr. 3], Din cale afară = în măsură maximă. Era un vis misterios Şi blînd din cale-afară. O.I 185/10 [V. 1], <0> Loc. prep. Afară de. . . = cu excepţia. . . Pintre crengi scinteie stele... Şi afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte. O.I 209/11. Afară de ochii negri, care erau ai ei, era el întreg. P.L. 31/15. Nu-l iubise nimeni in lume, afară de mumă-sa. PIL. 31/32 ; cf. P.L. 6/21, 6/23 [V. 1 ; Pr. 4],
    AFIEROSÎT, -A adj. (învechit) închinat, dedicat. Titlul era scris şi latineşte. . . Şi cu o dedicaţiune: Celui intru fiinţa sa nemărginit... spre vecinică laudă afiero-sită., P.L. 35/23    [Pr. 1],
    AFÎNAT, -A       adj. Rarefiat.        Deasupra păturei  afinate
de lume vegetală se mişcă o lume întreagă. P.L. 78/23 [Pr. 1],
    AFLA vb. 1.1. T r a n z. A găsi, a descoperi. Nimeni n-a afla locaşul, unde ea s-ascunde tainic. O.I 83/20. N-o să aflu între-ai noştri vreun falnic juvaer? O.I 149/36. Numai luna pintre ceaţă Varsă apelor văpaie Şi te află strînsă-n braţă Dulce dragoste bălaie. O.I 210/27. Avea să. caute la postă, unde si află o scrisoare. P.L. 78/3; cf. O.I 44/36, 82/13 ; O.IV 432/10 ; P.L. 14/23, 25/24, 42/29 [V. 6 ; Pr. 4], Q (în context figurat) Cum mîngîie dulce, uşor Speranţa pe toţi muritorii ! Tristeţă, durere şi lacrimi, amor, Azilul îşi află în sînu-i de dor. O.I 11/4; cf. O.I 12/19 (V. 2]. Q (Construcţie metaforică ; despre valuri) A afla un mormînt v. mormint [V. 1], + A lua
cunoştinţă, a şti. Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire. O.I 65/1 [V. 1],
    2.    R e f I. A fi, a se găsi. El se află in. . . momente de trîndăvie. P.L. 73/40. De pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poţi cunoaşte tn ce stare se află. P.L. 82/21. Contele voieşte să se logodească cu mine în starea în care se află. P.L. 96/27 [Pr. 3], <0> Expr. A se afla în mina îngrijitoare a euiva v. mină [Pr. 1],
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. aflu (O.I 82/13), 3 sg. află (O.I 11/4, 12/19, 210/27), se află (O.IV 432/10; P.L. 73/40, 82/21, 96/27), 3 pl. află (O.I 177/27), imp. 3 sg. se afla (P.L. 59/29), p.s. 3 sg. află (P.L. 78/3), p.c. 3 sg. au aflat (O.I 44/36), viit. 1 sg. o să aflu (O.I 149/36), 2 sg. vei afla (P.L. 42/29), 3 sg. a afla (O.I 83/20) ; conj. prez. 3 sg. să afle (P.L. 14/23); opt. prez. 1 pl. am afla (P.L. 25/24); imper. 2 sg. află (O.I 65/1).
    AFUMÂT, -A adj. înnegrit de fum. Sub icoana afumată unui sfint cu comanac Arde-n candel-o lumină. O.I 84/13. între aceşti muri afumaţi... ardeau lămpi somnoroase. P.L. 27/22. Privea în păretele afumat. P.L. 45/8; cf. P.L. 28/39 [V. 1; Pr. 3],
    —  Forme gramaticale: sg.n.ac. afumat (P.L.          45/8)
afumatul (P.L. 28/39), afumată (O.I 84/13); pl.n.ac-afumaţi (P.L. 27/22).
    AFUNDA vb. I. Tranz. şi refl. A (se) adinei, a (se) cufunda. Baba, cuprinsă de somnul ei de fer, se afundă în adîncul cel vrăjit şi necunoscut al lacului. P.L. 19/27. Dan se simţi. . . afundat in nemărginire. P.L. 54/3 [Pr. 2],
    —     Forme gramaticale: ind.p.s. 3 sg. se afundă (P.L. 19/27); part. afundat (P.L. 54/3).
    *  AGĂŢA vb.      I      v. aeăla.
    AGER, -V adj. Iute, sprinten. Şi-şi luă cai ageri... Făt-Frumos. P.L. 11/13 [Pr. 1],
    AGITA vb. 1. Tranz. (Folosit a b s ol.) A face propagandă. Ca învăţat a produs maculatură ştiinţifică, ori, după împrejurări, a predicat, a agitat republican. P.L. 81/12 [Pr. 1],
    AGONIE s.f. Luptă cu moartea. Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tînărul. O.I 52/21. Desperare? Asta nu-i desperare! E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voinţă. . . Martir este numele amorului meu. P.L. 56/12 [V.        1 ; Pr. 1],
    AGONIZA vb.       I.      Intranz. A  muri,   a fi pe sfîr-
şite, a se termina. Q (Element de personificare) Căpe-telul de lumină începu a agoniza fumegînd. P.L. 35/40 [Pr. 1],
    AGRESIUNE s.f. îndrăzneală, atitudine provocatoare. Nu vorbesc de curtizane... ci tocmai de agresiunea inocenţei femeieşti.  P.L. 79/39. A    sculpta agresiunea   în
o asemenea faţă este greu. P.L. 80/5 [Pr. 2].
    AGRESfV, -A adj. îndrăzneţ, provocator. îmi place a reprezenta pe femeia agresivă. Bărbatul e fireşte agresiv. P.L. 79/30 — 31. Excepţiile. . . sunt tocmai femeile agresive. P.L. 79/33 [Pr. 3],    ‘
— 23 —
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. agresiv (P.L. 79/31), agresivă (P.L. 79/30); pl. n.ac. agresive (P.L. 79/33).
     AH interj. 1. (Exprimă tristeţe, regret, nemulţumire) Ah! unde-i vremea ceea, ctnd eu cercam un vad Să ies la lumea largă. O.I 92/11. Ah! de cile ori voit-am Ca să spinzur lira-n cui. O.I 105/21. Ah! el ceruse dispreţ şi spera amor. P.L. 58/11 ; c.f. O.I 1/8, 19/9, 46/1, 48/25, 48/28, 52/25, 54/15, 56/6, 112/13, 158/8, 227/1 ; P.L. 38/9, 48/2, 58/4, 60/26, 68/13, 88/31, 96/30, 102/11            [V.  13;
 Pr. 9],
     2.     (Exprimă dorinţă, sete de iubire) Ah! ascultă mtndruliţă, Drăguliţă, Şoapta-mi blinda de amor. O.I 4/21. Mă uimeşti dacă nu minlui. . . Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvintu-i! O.I 154/36. Ah! cum as topi gheaţa ochilor tăi cu gura mea. P.L. 86/5; cf. P.L. 55/20,70/18, 77/34, 92/14, 93/19, 94/11, 101/20 [V. 2 ; Pr. 8],
     3.     (Exprimă bucurie, încîntare, admiraţie, surprindere plăcută) Limba-n gură mi se leagă Şi nu pot să-ţi spun odată, cit — ah! cit îmi eşti de dragă. O.I 82/14. Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. O.I 154/4. Ah! acum crengile le-ndoaie Minute albe de omăt. O.I 229/1. Ah! meştere Ruben, zise el zimbind, — Cartea ta într-adevăr minunată este. P.L. 38/15; cf. O.I 53/16, 231/17, 231/18; P.L. 56/31, 60/4, 61/39, 63/13, 93/20 [V. 6; Pr. 6],
     —  Variantă: ahâ (P.L. 60/4, 61/39) interj.
     AHĂ interj, v. ah.
     Afcl adv. (Şi în forma aci, aicea) 1. In acest loc. La ce-ai venit, regină, aicea in pustiu? O.I 91/24. Ră-miind aici, nu m-ai scăpa. P.L. 96/29. Voi sta aici puţin. P.L. 101/9; cf. O.I 6/1; P.L. 15/3, 82/3 [V. 2; Pr.’4], Q (Repetiţie) Ce vizuină — şi aici, aici petrecea el vara şi iarna. P.L. 32/3 [Pr. 2], + De faţă, lîngă cineva. O (Repetiţie) Tu aici eşti ? — Ba nu sunt aici, nu vezi că nu suni aici? P.L. 10/12 [Pr. 3].
     2.     în această acţiune. Q (Repetiţie) încingeţi-vă ~sp5ăa la danţul cel de moarte, Aci vă poarte vintul. . . Aci
 vă duceţi valuri în mii batalioane. O.I 24/21—22 [V. 2], + Acum, în această împrejurare. Ce rizi ? Ce-i de rîs aicea? P.L. 67/14 [Pr. 1],
     3.     La noi. Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii, Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii. O.I 150/36. [V. 1]. 4 In lumea aceasta, pe pămînt. Pentru sufletul meu Nu-i loc aicea, ci numa-n stele. O.I 27/20 [V. 1],
     —      Variante : aci (O.I 6/1, 24/21, 24/22); aicea (O.I 27/20, 91/24, 150/36; P.L. 15/3, 67/14, 82/3) adv.
     AIDE interj, v. haide.
     AlfiVEA adv. în realitate, de fapt. Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume Ci-aievea s-a serbat. O.I 24/18. Oare ochii ei o mint, Sau aievea-i, adevăru-i? O.I 103/26. Visez ori e aievea? Tu esti în adevăr? O.IV 433/3; cf. P.L. 21/2, 25/28, 36/14 [V. 3; Pr. 3], + (Adjectival) Real, concret. Atunci lumea cea gindită pentru noi avea fiinţă, Şi, din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă. O.I 141/6. Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci Şi umbra ta se pierde in negurile reci. O.I 213/15. Fusese vis visul lui cel atit de aievea. P.L. 54/37; cf. P.L. 56/2, 91/34, 102/14 [V. 2; Pr. 4],
    AIURA vb. I. Intranz. (Şi în forma aiuri) A vorbi într-aiurea, a spune cuvinte nedesluşite. Dan se simţi trăsnit... O gind nefericit! aiuri el. P.L. 54/3 [Pr. 1]. Q (Element de personificare) Piramidele din creştet aiurind şi jalnic sună. O.I 44/29. Vintul adunat-a de flori de tei troiene. . . Prin frunze aiurează şoptirile-i alene. O.I 97/29. Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. O.I 155/9 [V. 3],
    —      Forme gramaticale : ind.prez. 3 sg. aiurează (O.I 97/29), 3 pl. aiurează (O.I 155/9), p.s. 3 sg. aiuri (P.L. 54/3); ger. aiurind (O.I. 44/29). — Variantă : aiuri (O.I 44/29; P.L. 54/3) vb. IV.
    AIUREA adv. în altă parte. Q (Construcţie metaforică) A gindi aiurea   v. g î n d   i [V. 2].
    AIURI vb. IV v.       aiura.
    AIURIRE s.f. Vorbire într-aiurca. O (Metaforic). Freamăt, murmur. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat Al sălciei pletoase. O.I 63/16. Sărutări... pe cari le asamănă... şi cu aiurirea frunzelor de fag. P.L. 87/4 [V. 1 ; Pr. 1].
    AIURIT s.n. Aiurire, vorbă într-aiurea. Q (Metaforic) Zgomot înăbuşit, prelung (v. şi v a i e r, vrajă). Atinge-ncet arama cu zimţii-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. O.I 69/16 [V. 1].
    AJONGE vb. III. 1. T r a n z. (Folosit şi a b s o 1 u t) A prinde din urmă, a întîlni. [Luceafărul] se înalţă tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. O.I 175/24. Mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. O.I 234/4. Trebuie să ne grăbim mult ca să-i ajungem? P.L. 12/20; cf. P.L. 12/21, 12/23, 21/19 [V. 2; Pr. 4], + F i g. A egala. Neputînd să te ajungă, crezi e-or vrea să te admire ? O.I 134/25 [V. 1],
    2. Intranz. A atinge un punct. Nu voi părul
 să mi-l taie Ce mi-ajunge la călcîie. O.I 65/14. Pin-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid. O.I 144/34. Şi se-nalţă din călcîie să-ţi ajungă pin-la gură. O.I 159/27. Iarba ii ajungea pină la piept. P.L. 98/15; cf. O.I 76/27, 85/31, 93/10, 95/7, 99/5, 144/11 ; P.L. 27/1, 29/35, 40/12, 93/33, 101/1, 101/33 [V. 9; Pr. 7]. Tranz. Lampa filfîia lungă, ca şi cînd ar fi vrut s-ajungă tavanul. P.L. 45/10 [Pr. 1]. Expr. A ajunge departe v. departe [Pr. 1]. + R e f 1. A se întîlni. S-ajung curind in cale, s-alălură călări, Şi unul in spre altul se pleacă-n dezmierdări. O.I 97/13.     Trunchii     pădurilor se ajungeau
 cu ramurile lor deasupra riului. P.L. 51/41.    Aripele  lungi
 şi albe păreau a se ajunge intr-o elipsă deasupra umerilor lui. P.L. 83/23 [V. 1 ; Pr. 2].
    3.     Intranz. A sosi. Ajuns-a el la poala de codru-n munţii vechi. O.I 93/1. Se porni şi inspre sară ajunse la castelul Genarului. P.L. 14/14. Ajunse la stincile din mare. P.L. 101/4; cf. O.I 66/17, 160/29, 176/25; P.L. 5/34, 7/14, 9/31, 16/2, 21/6, 22/2, 22/2, 44/33, 50/15, 58/37, 68/40, 73/10, 85/4, 97/8, 101/3, 101/5, 102/4 [V. 4; Pr. 18],
    4.     T r a n z. A fi în situaţia de a. . ., a deveni, a se pomeni. Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pin’ce-oi simţi. . . C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte. O.I 116/4. Ei speră C-ajungind cîndva miniştri
— 24 —
 le-a deschide carieră. O.I 137/26. Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti. O.I 147/15; cf. O.I 149/28 [V. 4]. O Intranz. (în expr.) A ajunge la modă v. modă [V. 1], A ajunge Ia spînzurătoare = a fi condamnat Ia moarte. Duetele sunt oprite şi. . . poţi ajunge la spin-zurdtoare. P.L. 96/13 [Pr. 1],             '
    5.      T r a n z. A izbuti, a fi In stare. Aşezînd genunchi şi mină cind pe-un colţ cind pe alt colţ, Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolţi. O.I 76/22. Spuma asta-nveni-nată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpină şi pe ţară şi pe noi! O.I 150/22. Oare cind voi ajunge să pricep adincimea ta? P.L. 42/15 [V. 2; Pr. 1],
    6.      I n t r a n z. A fi destul. Ce e amorul ? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung Şi tot mai multe cere. O.I 189/3 [V. 1],
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. ajung (O.I 116/4), 3 sg. ajunge (O.I 65/14, 85/31, 93/10, 95/7, 99/5, 144/34, 176/25 ; P.L. 27/35), 3 pl. ajung (O.I 76/27, 144/11, 189/3), s-ajung (O.I 97/13), imp. 3 sg. ajungea (P.L. 27/1, 29/35, 98/15, 101/33), 3 pl. ajungeau (P.L. 40/12), se ajungeau (P.L. 51/41), p.s. 3 sg. ajunse (O.I 66/17 ; P.L. 5/34, 7/14, 12/23, 14/14, 16/2, 21/6, 44/33, 58/37, 93/33, 101/3, 101/5, 102/4), 3 pl. ajunseră (P.L. 22/2, 50/15), p.c. 1 sg. am ajuns (P.L. 85/4), 3 sg. a ajuns (O.I 93/1), au ajuns (O.I 76/22), 2 pl. aţi ajuns (O.I 149/28), m.m.c.p. 3 pl. ajunsese (P.L. 68/40), viit. 1 sg. voi ajunge (P.L. 42/15); conj. prez. 2 sg. să ajungi (O.I 147/15), 3 sg. să ajungă (O.I 150/32, 159/27, 234/4; P.L. 45/10), 1 pl. să ajungem (P.L. 12/20), 3 pl. să ajungă (O.I 134/25); inf. a ajunge (O.I 160/29), ajunge (O.I 175/24 ; P.L. 12/21, 21/19, 96/13), a se ajunge (P.L. 83/23); ger. ajungînd (O.I 137/26; P.L. 97/8); part. ajuns (P.L. 9/31,73/10), ajunse (P.L. 93/33); sup. de ajuns (O.I 191/12; P.L. 101/1).
    AJUNS s.n. (în loc. adv.) De ajuns = destul. O zi din viată să-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns. O.I 191/12 [V. 1].'
    AJUTOR s.n. Sprijin. <0 Loc. prep. Cu ajutorul. . . = ss.prin. Tu vei deveni. . . cu ajutorat cărţii”atotputernic. P.L. 47/12 [Pr. 1]. <0> Expr. A veni (cuiva) în ajutor = a sprijini, a fi de folos. De-i suna din corn o dată Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori îţi vin codri-n ajutor. O.I 183/28 [V. 1],
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. ajutor (O.I 183/28), ajutorul (P.L. 47/12).
    AL, A art. 1. (întrebuinţat ca articol posesiv sau genitival, Înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului in genitiv, cind cuvîntul care precedă nu are articol enclitic) Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mina cea veche a-nvăţaţilor mireni. O.I 32/21. Cerul slelele-şi arată, Solii dulci ai lungii linişti. O.I 103/8. Sufletul ei întreg era o reflectare umbroasă şi tristă a sufletului său de copil. P.L. 31/21. Cîte stele sunt cuprinse intr-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii. P.L. 38/29 [V. 99; Pr. 268]. <0> (Folosit, din necesităţi prozodice, şi atunci cînd cuvîntul precedent are articol enclitic) Inima-i creştea de dorul Al străinului frumos. O.I 66/32. Astfel încăput pe mina a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate cite nu vor înţelege. 0.1134/33 [V. 3]. <0 (Posesorul e numit înaintea obiectului posedat)
 Dar de-ale vieţii valuri, de al furtunei pas Abia conture triste şi umbre-au mai rămas. O.I 69/27. Cind cu gene ostenite sara suflu-n lumînare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. O.I 130/2. Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire. O.I 177/9. învăţătura despre a lumei orinduială dumnezeiască... de pe grecie pe românie tilcuită... P.L. 35/16 [V. 402; Pr. 33].
     2. (Serveşte la formarea numeralelor ordinale) La castel in poartă calul Stă a doua zi in spume. O.I 68/2. Ctnd era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, căzind, se izbi de o poartă de aramă. P.L. 5/20. Răsfoind tot la a şeptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare şir. P.L. 43/2 [V. 3; Pr. 15],
     —       Forme gramaticale: sg. al (O.I 1/8, 4/29, 4/32, 8/2, 9/17, 17/6, 18/6, 19/14, 20/10, 22/3, 23/9, 29/22, 32/3, 32/4, 32/25, 35/21, 37/4, 37/15, 37/21, 41/2, 42/10, 43/21, 44/6, 44/9, 45/19, 48/24, 50/17, 50/18, 55/21, 60/25,- 60/32, 61/23, 62/3, 62/6, 62/20, 64/6, 64/25, 65/2, 65/10, 66/32, 67/18, 69/5, 69/6, 69/27, 72/20, 72/24, 75/14, 79/3, 80/10, 80/25, 80/36, 82/3, 82/4, 82/7, 82/26, 84/35, 84/38, 85/7, 85/31, 92/5, 94/12, 94/13, 96/20, 97/33, 98/7, 98/30, 104/3, 106/11, 110/5, 112/9, 115/12, 119/10, 127/28, 130/14, 130/23, 133/8,  133/35,     134/2,    137/14,  140/21,           140/23, 140/35,
 149/30,     152/15, 154/8,    154/30,  154/33,           159/12, 159/13,
 164/14,     168/23, 170/23, 171/15, 177/9,               185/18, 199/13,
 199/14,     200/8,  201/8,    208/11,  210/13,           211/15, 216/22,
 218/6, 225/2, 229/5, 232/6, 232/21, 234/13, 235/5, 236/20; O.IV 361/6, 430/23, 433/1; P.L. 3/5, 3/8, 3/13, 4/8, 4/27, 5/8, 5/32, 6/30, 7/31, 9/18, 10/3, 10/5, 10/21, 13/10, 13/40, 14/6, 16/5, 16/23, 19/28, 19/29, 19/35, 19/38, 21/6, 21/22, 22/2, 23/7, 26/39, 27/2, 28/7, 27/30, 28/35, 28/40, 29/10, 29/24, 29/29, 31/27, 37/33, 38/1, 38/24, 38/29, 39/13, 39/17, 41/2, 42/19, 43/19, 44/12, 44/39, 45/16, 47/17, 49/13, 50/17, 55/19, 64/19, 64/28, 72/4, 73/21, 77/14, 78/4, 83/3, 84/31, 84/32, 85/27, 86/8, 95/25, 95/31, 95/32, 95/38, 97/9, 98/19, 98/31, 99/1, 99/5), (formă incorectă) ale (O.I 44/14, 44/27), a (O.I 1/6, 1/9, 1/13, 3/1, 5/19, 6/12,.6/20, 8/1, 8/3, 9/22, 9/23, 10/61, 11/20, 12/12, 14/15, 17/3,   18/1, 20/5,  21/7, 23/7, 24/16,     26/10,         27/6,  27/23,
 28/9,   29/8, 31/10, 32/5, 32/13, 32/21,    32/28, 32/3-1, 35/1,
 35/5, 35/25, 36/8, 43/11, 44/10, 44/16, 44/16, 44/16, 44/20, 44/22,  45/17, 45/18,     49/4,   49/5,    50/7, 50/12,           50/20,
 51/3, 51/5, 51/8, 51/21, 51/27, 52/11, 52/15, 52/27, 53/10, 54/6, 55/2, 55/5, 56/16, 59/7, 60/16,       60/19,         62/5,   62/7,
 63/4,   63/18, 64/9, 64/14, 64/18, 68/2,     79/4,         79/5,  79/13,
 79/14, 79/25, 82/4,  82/37, 82/37, 83/5,     83/8,        83/14,  84/15,
 85/2, 85/6, 85/28, 85/29, 88/1, 91/2, 91/4, 92/30, 93/20, 93/21, 93/25, 93/30, 94/3, 94/4, 94/7, 94/23, 95/1, 95/20, 95/25,  95/27, 95/29,     96/5,  96/12,   97/18, 97/34,           97/35,
 110/15, 111/3, 114/7, 114/9, 117/15,     117/17, 118/5,          118/10,
 120/9, 120/24, 120/25, 125/16, 126/5, 127/2, 127/5, 129/3, 130/2,  130/7, 130/7,    132/1,  132/8,   133/5, 133/9,          133/21,
 133/23,     134/19,  134/23,  134/33,             137/9, 137/15, 137/17,
 140/5, 141/17, 142/2, 142/2, 142/17, 142/17, 142/20, 144/24, 146/12,     146/17,  146/24,  146/33,             147/7, 147/30, 147/36,
 148/37, 154/5, 154/7, 155/4, 160/13, 162/17, 165/1,165/7, 166/19, 177/4, 178/14, 179/22, 183/29, 194/17, 194/18, 196/7, 196/15, 198/8, 200/5, 200/8, 201/13, 207/13, 208/3, 210/7, 210/8, 211/3, 213/18, 226/11, 232/9, 232/9, 232/15, 232/23, 232/24 ; O.IV 338/3, 361/10, 365/24, 365/32, 378/18, 430/8, 430/9, 430/14, 430/19, 432/11 ; P.L. 4/6, 5/20, 7/19,
— 25 —
8/8, 8/10, 8/11, 8/14, 9/17, 10/29, 12/3, 13/16, 1?,21, 15/20, 15/30, 17/1, 17/35, 19/16, 20/37, 21/3, 22/2, 2?/29, 23/13, 23/14, 23/15, 24/23, 25/5, 25/28, 25/29, 25/33, 26/2, 26/6, 26/11, 27/13, 27/15, 27/16, 27/18, 27/23, 28/10, 28/15, 28/36, 29/2, 29/2, 29/8, 29/10, 29/36, 29/39, 30/12, 30/28, 31/9, 31/21, 31/40, 31/41, 35/13, 35/io, 35/20, 36/2, 36/7, 37/5, 37/7, 38/8, 38/12, 39/20, 39/22, 40/12, 41/5, 41/9, 41/16, 41/17, 42/27, 42/28, 42/29, 43/2, 43/24, 44/16, 44/41, 45/7, 45/17, 46/1, 46/24. 44/31, 44/32, 47/10, 47/14, 47/30, 47/34, 47/39, 47/39, 49/3, 50/12, 51/7, 52/6, 52/19, 52/37, 55/39, 56/12, 56/23, 57/12, 57/37, 58/2, 58/31, 59/21, 59/30, 59/33, 59/38, 61/3, 62/37, 63/1, 64/26, 65/2, 65/15, 66/19, 67/39, 71/32, 72/3, 72/11, 72/22, 73/11, 73/29, 73/36, 74/10, 74/14,75/27, 76/25, 76/35, 77/31, 78/7, 78/35, 79/21, 79/38, 80/4, 80/29, 80/30, 81/1, 81/17, 81/18, 81/22, 82/18, 85/28, 88/7, 88/14, 88/32, 91/1, 92/2, 92/30, 93/3, 03/3, 94/2, 97/11, 97/13, 99/5, 100/21, 100/23, 100/24, 101/11, 101/26, 101/29, 102/5, 102/8, 102/18), (forme incorecte) al (O.I 23/18, 63/20; P.L. 91/29), ale (P.L. 100/29); pl. ai (O.I 5/12, 5/30, 42/15, 56/5, 82/6, 103/8, 132/33, 144/28, 146/1, 149/36, 165/3, 165/3 ; O.IV 432/2 ; P.L. 5/11, 13/7, 22/19, 25/14, 30/2, 31/1, 31/15, 40/33, 50/14, 92/14, 100/8), ale (O.I 9/7, 26/12, 31/6, 32/2, 42/9, 44/11,    44/13,    44/13, 44/19,     45/13, 52/7,     62/11,                       69/27,
75/16, 76/17, 79/26, 101/16, 110/3, 121/15, 137/21, 140/17, 147/1, 147/4, 148/32, 150/5, 154/20, 160/22, 162/1, 162/34, 167/22, 175/19, 179/5, 191/23; O.IV 333/13, 432/29; P.L. 3/4, 5/31, 5/34,      12/11,     12/38, 12/40,    20/30,                       21/10,
22/33,     22/33,   23/12,  25/16, 31/19,    36/19,     38/31,                      39/16,
39/24,     39/33,   39/35,  44/23, 46/10,    48/16,     48/33,                      51/36,
52/30,    54/24,    61/26, 64/11,     67/11, 73/13,     78/8,                       79/26,
80/36,     81/23,   81/30, 90/24,  97/17,    98/14), (forme incorecte) al (P.L.                                   81/30), ai (O.I 63/27, 133/14), (invar.)
a (O.I 2/4, 3/8, 4/4, 5/16, 6/4, 12/14, 13/3, 13/4. 13/5, 14/3, 16/4, 16/4, 21/2, 28/1, 30/6, 30/11, 30/20, 31/1, 32/1, 35/2, 35/24. 35/27, 37/11, 38/20, 43/3, 43/12, 43/13, 44/6, 44/33,     46/12,   48/28,   50/2, 51/10,    51/19,     51/22,                      51/24,
51/29, 52/6, 56/20, 56/23, 59/18, 59/34, 62/23, 63/18, 63/22,     63/29,   63/29,  65/18, 66/11,    67/24,     76/22,                      76/23,
79/11,    79 15.'   79 19, 79 22,     82/26, 83/26,     84/3,                       84/36,
85/16, 85/19, 91/7, 92/22, 93/9, 93/16, 93/23, 94/26, 94/27, 9~5/24, 97/19, 97/20, 98/5, 98/25, 99/4, 100/6, 104/4, 104/10, 108/10, 115/8,            115/17, 116/17, 117/19, 121/10,                          127/22*
129/10, 130/26, 132/11, 134/2, 137/16, 137/25,                                     140/11,
140/13, 140/18, 142/24, 142/27, 144/3, 146/28, 147/2, 147/16, 147/18, 148/25, 148/26, 150/4, 155/33, 157/3, 157/29, 160/22, 162/3, 162/9, 166/14, 171/27, 172/19 172/26, 173/26, 176/10, 176/17, 186/13, 188/1, 196/10, 198/7, 201/7,             202/10, 211/22, 212/12, 212/17,                          226/11.
226/17, 230/3, 231/9, 232/2, 236/8; O.IV 360/16, 364/7. 370/10, 430/6,            430/13, 432/28, 432/32; P.L. 3/14, 4/4,
5/8, 17/27, 18/25, 19/11, 20/1, 20/30, 26/31, 26/38, 28/39, 29/7, 36/35, 39/28, 41/25, 44/7, 44/38, 48/40, 50/37, 50/38, 51/14, 51/22, 51/29, 51/32, 55/33, 61/3, 61/26, 64/32, 64/38, 84/19, 99/2, 99/19).
    ALARMĂ s.f. 1. Anunţare a unei primejdii. Se mişc batalioane a plebei proletare, Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare, Si clopote de-alarmă răsună răguşit. O.I 62/25 [V. 1].     '                                        '
    2. Nelinişte, spaimă, agitaţie. Căie-i tunetul ce moare umpltnd lumea de alarmă? O.I 28/15 [V. 1].
    ALĂTURĂ vb. I. Refl. r e c i p r. A se apropia unul de altul. S-ajung curînd în cale, s-alătură călări. O.I 97/13 [V. 1],         .                                 ■
    ALĂTURAT, -Ă adj. învecinat. Pictorul şi leronim se depărtaseră în cabinetul alăturat. P.L. 85/29 [Pr. 1].
    ALĂTUREA adv. v. alături.
    ALĂTURI adv. (Şi în forma alăturea) 1. (Exprimă un raport local) Lingă cineva sau ceva, in apropiere. Vede-un tlnăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare. O.I 66/23. în veci alături să te am Femeie! O.I 187/23; cf. O.I 103/23, 198/1 [V. 4], O Loc. adj. De alături = învecinat. El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. P.L. 27/11 [Pr. 1]. <0> Loc. prep. Alături cu sau cu (cineva) alături = lingă, aproape de. . . Ea, şezînd cu el alături, mtna fină i-o întinde. O.I 142/15. Şi alăturea cu mine Sta-vei oare binişor? O.IV 369/18. Şi lulndu-şi fata alături cu el, peri în vlnt. P.L. 12/30; cf. O.I 108/23; P.L. 8/2, 10/1, 16/17, 93/14 [V. 3; Pr. 5].
    2. (Exprimă un raport modal) Unul lingă altul. Porneşte vijelia adincu-i cint de jale, Cînd ei soseau alături pe cai încremeniţi. O.I 98/22. Braţ de braţ păşesc alături, le stă bine laolaltă. O.I 154/17 ; cf. 0.167/19,97/17, 104/17; O.IV 369/3 [V. 6].
    —  Variantă : alăturea (O.I 97/17 ; O.IV 369/8) adv.
    ALB1 s.n. Ţesătură de culoare albă. în mijlocul ei sletea o mîndră masă, acoperită cu alb. P.L. 5/39 [Pr. 1].
    ALB2, -A adj. I. 1. De culoarea zăpezii, a laptelui. Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă. O.I 32/7. [Miresei] ii foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. O.I 85/29. Calu-i alb, un bun tovarăş, înşeuat aşteapt-afară. O.I 103/1. Florile erau în straturi verzi şi luminau albastre, roşie-închise şi albe. P.L. 7/17. Sub alba haină de noapte... se trădau boureii sînilor. P.L. 49/15; cf. O.I 1/15, 2/12, 3/9, 17/15, 32/31, 43/5, 44/25, 48/11, 50/18, 51/2, 51/14, 51/18, 66/2, 67/28, 72/17 8Z/2T, 83/15, 88/3, 93/15, 98/35, 101/17, 109/11, 117/2, 152/11, 213/13 ; O.IV 364/26, 365/13 ; P.L. 5/28, 7/14, 7/22, 7/27, 7/28, 9/36, 11/33, 11/34, 20/1, 20/19, 20/24, 21/10, 23/31, 36/17, 36/28, 36/33, 36/39, 40/1, 44/36, 45/30, 48/34, 49/7, 52/24, 54/33, 54/40, 57/34, 58/24, 67/31, 72/19, 73/5, 73/25, 78/31, 79/40, 83/21, 85/20 [V. 30; Pr. 37], •O Hîrtie albă = hîrtie nescrisă. Luă o coală mare de hlrtie albă. P.L. 67/3 [Pr. 1], Q (Construcţii metaforice) Crinii albi ai sinului v. crin [V. 2[. Albul munte v. munte [V. 1], Albă vijelie = furtună de zăpadă, viscol. Iubesc precum iubeşte pe-o albă vijelie Un ocean de foc. O.I 21/3 [V. 1[. '
    2.    (Despre faţă, părţi ale corpului, p. e x t. despre oameni) Cu pielea de culoare deschisă. De-aş ave o porumbiţă Cu chip alb de copilită. . . I-aş cinta doina, doinita. O.I 2/18. Şi de-aceea cînd mă caut în păretele de-oglinzi Singurică-n cămăruţă braţe albe eu întinz. O.I 80/14. Tu treci cu mîna albă prin viţele de păr? O.IV 433/4. Aruncă neagra şi strălucita lui mantie peste umerii ei albi. P.L. 50/11. Mînuţele-i albe şi transparente ca ceara contrastau cu mlnicele moi şi negre. P.L. 64/17; cf. O.I 37/14, 42/6, 42/9, 42/11, 51/6, 62/26, 75/13, 79/3, 79/6, 79/9, 82/6, 84/35, 91/13, 109/6, 152/26, 229/2 ; P.L.
i
3/22, 3/24, 4/2, 4/14, 9/40, 27/12, 28/23, 29/41, 30/7, 49/17, 50/8, 55/3, 55/18, 57/17, 63/29, 64/26, 68/5, 83/19, 84/11, 84/16, 100/30 [V. 19 ; Pr. 23]. + Palici, lipsit de viaţă. Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece. O.I 37/18. Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O.I 69/2. Dar faţa ei frumoasă ca varul este albă. O.I 95/10. împărăteasa cea oarl ă şi albă umbla încet prin straturi. P.L. 22/37; cf. O.I 88/10, 96/22, 97/2, 170/14 [V. 7 ; Pr. 1], 0» Compus : vînăt-alb v. vinăt [Pr. 1],
    3.       (Despre păr) Coliliu. Trecea cu barba albă — pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie ii atirna uscată — Moşneagul rege Lear. O.I 63/23. Cu creştetele albe preoţi cu pleata rară Trezeau din codrii vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare. O.I 91/8. Ieri, ieri pare că-şi încîlcea degetele in barba lor albă. P.L. 37/22; cf. O.I 92/19; P.L. 73/8 [V. 3; Pr. 2]. + (Despre oameni) Cu părul coliliu. Fantastic pare-a creşte bătrînul alb si blind. O.I 94/6 [V. 1],                                           '
    II.     F i g. 1. (Despre aştri) Care împrăştie lumină, luminos. Două umbre albicioase Ca şi fulgii de ninsori, Razele din alba lună Mi le torc, mi le-mpreună. O.I 13/13. Stelele albe sunau în aeriene coarde rugăciunea universului. P.L. 52/17. Stelele mari şi albe tremurau pe cer. P.L. 101/22 [V. 1 ; Pr. 2]. + Clar, limpede, strălucitor. îndură-te şi lasă privirea-mi s-o consol La alba strălucire a gitului tău gol. O. IV 430/8. Hainele şi faţa unuia strălucea ca alba lumină a soarelui. P.L. 13/21 ; cf. P.L. 37/7, 44/31 [V. 1 ; Pr. 3]. Q (Construcţie metaforică) Zilele copile şi albe = vremurile senine, fericite ale copilăriei (v. şi grădină, nor). Să mai privesc o dată cimpia-nflo-ritoare, Ce zilele-mi copile si albe le-a ţesut. O.I 6/22 [V. 1], + Luminos, lucitor, transparent, sub bătaia razelor de lună. Tresărind in cercuri albe El [Iacul] cutremură
o  barcă. O.I 74/3. Ah! E-atît de albă noaptea parc-ar fi căzut zăpadă. O.I 154/4. Aerul cel alb rumenea de voluptatea cintecului. P.L. 53/33. Murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreţia nopţii îl adînceau într-un somn atît 4e   tare şi fericit.      P.L. 99/13 ; cf. O.I 101/13,  228/2;
P.L. 19/22, 38/37, 44/6, 44/20, 51/31, 93/6          [V. 4 ; Pr. 8],
    2. Imaculat, pur. Q (Construcţii metaforice) A zvîrli asupra cuiva vălul alb de poezie v. poezie [V. 1]. Focul albei Veste v. foc [V. 1],
    —    Forme gramaticale       : sg.n.ac. alb (O.I   2/12,   2/18,
17/15, 29/23, 32/7, 37/18,     50/18, 66/2, 67/28,     79/3,   79/6,
84/35, 93/15, 94/6, 98/35, 103/1, 109/11, 228/2; P.L. 4/14, 11/33,    36/28,  36/39,         53/33, 67/31, 73/5,  78/31, 79/40),
albul (O.I 27/22), albă (O.I 21/3, 42/6, 48/11, 51/2, 51/6, 51/14, 58/16, 63/23, 69/2, 75/13, 79/9, 82/21, 88/10, 91/13, 95/10, 96/22, 97/2, 117/2, 152/26, 154/4, 170/14; O.IV 364/26, 433/4; P.L. 3/24, 4/2, 5/28, 7/14, 7/22, 7/27, 7/28, 9/36, 10/40, 11/34, 20/1, 22/37, 23/31, 26/32, 27/12, 28/23, 29/41,    36/33,  37/20, 37/20, 44/20, 44/31, 45/30,          51/31,
55/3, 55/18, 57/17, 58/24,        63/29, 64/26, 67/3,  68/5,   73/8,
85/20), alba (O.I 13/13 ;         O.IV 430/8 ;  P.L.  13/21,   37/7,
49/15), g.d. alb (P.L. 19/22, 83/19), albe (P.L. 21/10), albei (O.I 17/6, 85/29, 213/3); pl. n.ac. albi (O.I 5/12, 53/30, 82/6, 101/17; P.L. 3/22, 44/36, 50/11, 54/40, 84/11, 84/16), albe (O.I 1/15, 6/22, 32/31, 37/14, 42/9, 42/11, 43/5, 44/25, 51/18, 62/26, 72/1, 74/3, 80/14, 83/15, 88/3, 91/8, 92/19,
 109/6, 152/11, 229/2; O.IV 365/13; P.L. 7/17, 20/19, 20/24, 30/7, 38/37, 40/1, 44/6, 48/34, 49/7, 49/17, 50/8, 52/17, 52/24, 54/33, 57/34, 64/17, 72/19, 73/25,            83/21
 93/6, 100/30, 101/22), albele (O.I 101/13), g.d. albe (O.I 3/9; P.L. 99/13).                                     .
     ALBĂSTRU1 s.n. Culoare albastră. Pleoapele pe jumătate lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un întunecos şi demonic albastru. P.L. 92/25 [Pr. 1], <0* Expr. Albastrul cerului (sau al tăriei) = întinderea azurie a cerului senin. Ochiul se perde in albastrul cerului. P.L. 11/30. Cale de două ceasuri — perdută în naltul cerului — plutea încet, încet, prin albastrul tăriei, mează-noaptea bătrină cu aripele de aramă. P.L. 19/20 [Pr. 2]. Q (Construcţie metaforică) Albastru umed şi curgător v. curgător [Pr. 1],
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. albastru (P.L. 36/15, 92/25), albastrul (P.L. 11/30, 19/20).
     ALBĂSTRU2, -Ă adj. Care are culoarea cerului senin. Să treci tu prin ele, o sfîntă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, în haină albastră stropită cu aur. O.I 38/7. Ochii ei cei mari, albaştri, de blîndeţedulci şi moi, Ce adînc pătrund tn ochii Iui cei negri furtunoşi. O.I 52/1. Flori albastre are-n păru-i şi o stea in frunte poartă. O.I 85/34. Vine albastrese trăgeau pe fala ei albă ca o marmură vie. P.L. 4/1. Francesco. . . lasă peste fereastră o perdea de matasă albastră. P.L. 83/37 ; cf. O.I 43/6, 73/3, 82/32, 82/34, 85/4, 85/13, 93/34, 210/17; P.L. 3/23, 7/16, 7/32, 9/40, 21/38, 23/25, 30/1, 36/11, 37/39, 38/39, 39/15, 45/39, 45/39, 48/39, 49/14, 50/35, 51/3, 51/7, 51/37, 52/25, 53/27, 54/2, 54/28, 60/28,        61/15, 63/34,     66/14,
 72/3, 78/26, 83/20, 83/23, 98/11, 102/5 [V. 11 ; Pr. 35], Q (Construcţii metaforice) Stele albastre v. stea [Pr. 1], Ochi albaştri v. o c h i [V. 1], Depărtări albastre v. depărtare [V. 1], (Simbolizînd femeia iubită; v. şi avere, floare, mireasă, ochi, ramură, v i s) Floare albastră. Floare albastră. O.I 54. Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi, dulce floare. O.I 55/28 [V. 2]. (Repetiţie) Şi te-ai dus, dulce minune, Ş-a murit iubirea noastră — Floare-albastră! floare-albastră !. . . Totuşi este trist în lume! O.I 55/31 [V. 2], Mite albastre = poveşti ideale, minunate. Atunci, vă veţi întoarce la vremurile-aurite, Ce mitele albastre ni le şoptesc ades. O.I 61/7 [V. 1], Albastru întuneric = culoare albastră închisă, bătînd spre negru. Un cer de un etern şi albastru întuneric, cu stele moi de suflarea nopţii. P.L. 60/6. Faţa ei. . . întunecată numai de-o viorie umbră... ce concentrează idealele artei tn boltită frunte şi-n acei ochi de-un albastru întuneric. P.L. 77/19 [Pr. 2], Noaptea [ochilor] albastră, sugerează culoarea albastră închisă a ochilor. Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, Ce uşor se mistuieşte prin pllnsorile pustie... O.I 83/5 [V. 1], Albastrele lanuri a!e cerului v. 1 a n [Pr. 1], Mormînt albastru v. mormînt [V. 1], Fiul cerului albastru şi al iluziei deşerte v. fiu [V. lj. Q (Metaforic) Vinăt, întunecat din cauza nopţii. Şi uscat foşni mătasa pe podele, intre glastre, între rozele de Şiraz şi lianele albastre. O.I 154/10 [V. 1], + (Despre suprafaţa apelor) Cu reflexe albăstrii, provocate de limpezimea undelor şi de cerul care se reflectă în ele. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. O.I 74/1. Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de | ele numai dragostele noastre. O.I 155/9. O, dacă i-ai fi
  văzut tu aceşti ochi vrodată in viaţa ta, ţi s-ar fi părut că-i revezi in fiecare vinătă stea a dimineţei, in fiecare undă albastră. P.L. 31/9; cf. O.I 74/19, 149/34; P.L. 45/33, 50/18, 52/4, 100/30 [V. 4; Pr. 5],
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. albastru (O.I 69/4, 74/1, 74/19, 82/34 ; P.L. 37/39, 38/39, 39/15. 45/39, 48/39, 50/35, 54/2, 54/28, 60/6, 77/19, 102/5), albastrul (P.L. 51/3), albastră (O.I 38/7, 54, 55/31, 55/31, 83/5, 93/34, 149/34; P.L. 31/9, 52/4, 61/15, 72/3, 83/37), albastra (O.I 55/28; P.L. 36/11, 51/7), g.d. albastru (O.I 236/19; P.L. 23/25, 50/18); pl.n.ac. albaştri (O.I 52/1, 73/3, 85/13, 140/32; P.L. 3/23, 7/32, 21/38, 30/1, 45/39, 49/14, 53/27, 60/28, 64/34, 66/14, 78/26, 83/20, 98/11), albastre (O.I 43/6, 61/7, 85/4, 85/34, 154/10, 155/9, 210/17, 234/6; P.L. .4/1, 7/16, 9/27, 9/40, 45/33, 51/37, 52/25, 83/23. 100/30), albastrele (P.L. 39/16), g.d. albaştri (O.I 82/32),
 —  Scris : (pl.) albaştri.
     ALBĂSTRIME s.f. întindere, spaţiu albastru. Ma-rea-şi întindea nesfirşila-i albăstrime. P.L. 72/2 [Pr. 1],
     ALBĂSTRfU, -IE adj. Care bate în albastru. Ochii cei albăstrii ai copilului erau aşa de străluciţi... incit păreau că privesc cu inocenţa, cu dulceaţa lor mai feme-iască asupra spectatorului. P.L. 30/2. Dumnezeu de-ar fi fost, şi-ar fi uitat universul spre a căuta un altul in ochii ei albăstrii. P.L. 57/40 [Pr. 2],
     ALBEĂŢĂ s.f. Culoare albă. Faţa ei era de-o albeaţă chilimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră. P.L. 77/16 [Pr. 1],
     ALBI vb. IV. 1. Tranz. A face (să devină) alb. Iar din întinsele pustii se răscoleau din nusip schelele nalte... invălite in lungi mantale albe, ţesute rar din fire de argint, încit prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. P.L. 20/25 [Pr. 1], + F i g. A lumina. Luna îşi vărsa lumina ei cea fantastică. . . albind podelele de păreau unse cu cridă. P.L. 29/34 [Pr. 1],
     2.     I n t r a n z. A ie contura (datorită culorii albe), a străluci (bătînd în alb). De treci codrii de aramă, de departe vezi albind Ş-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint. O.I 85/1. Prin acel întuneric des şi nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint. P.L. 9/20 [V. 1; Pr. 1],
     —      Forme gramaticale : ger. albind (O.I 85/1 ; P.L. 9/20, 29/34); part. albite (P.L. 20/25).
     ALBICIOS, -OASĂ adj. Care bate în alb. Două umbre albicioase. . . Razele din ajba lună Mi le torc, mi le-mpreună. O.I 13/11 [V. 1],
 -   ALBINĂ s.f. Insectă (Apis mellifica). Ea trece prin frunza-n freamăt Şi prin murmur de albine. O.I 66/16. Mii de fluturi mici, albaştrii, mii de roiuri de albine Curg in rîuri sclipitoare. O.I 85/13. Miros, lumină şi un clntec nesfirşit, incet, dulce, ieşind din roirea fluturilor şi a albinelor, îmbătau grădina şi casa. P.L. 7/20; cf. O.I 100/15 ; O.IV 365/22, 365/29, 366/8 ; P.L. 53/23, 73/25, 79/9, 80/15, 80/20, 81/25, 82/10, 98/14, 98/18, 101/13 [V. 6; Pr. 11], Q (Comparaţie) Dar ce zgomot se (fude ? Bîziit ca de albine? O.I 87/1 [V. 1], Q (Personificare) Şi albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de auţ. O.I 87/7 [V. 1],
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. albină (O.IV 365/22, 365/29, 366/8); pl.n.ac. albine (O.I 66/16, 85/13, 87/1, 100/15; P.L. 53/23, 73/25, 79/9, 82/10, 101/13), albinele (O.I 87/7; P.L.80/15, 98/18), g.d. albinelor (P.L. 7/20, 80/20, 81/25, 98/14).
    ALBUM s.n. Caiet în care se colecţionează versuri originale, citate etc. Albumul ? Bal mascat cu lume multă. O.IV 333/1 [V. 1], + Caiet în care se fac desene. Implu un album cu diferitele expresii ale unui singur cap. P.L. 90/24 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. album (P.L. 90/24), albumul (O.IV 333/1).
    ALBURIU, -IE adj. Albicios. Pe bolta alburie o stea nu se arată. O.I 114/3. Vede ţară lingă ţară şi popor lingă popor — Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac In întinsă-tnpărăţie sub o umbră de copac. 0.1/144/9 [V. 2[.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. alburie (O.I 114/3); pl.n.ac. alburie (O.I 144/9).
    ALEAN s.n. Dor, nostalgie, melancolie. Eu, privin-du-l din pădure [lacul], Las aleanul să mă fure. O.I 121/4 [V. 1].
    ALfiE s.f. Drum (străjuitŢdeTcopaci) într-o grădină sau într-un parc. Tinere, ce plin de visuri urmăreşti vreo femeie, Pe cînd luna, scut de aur, străluceşte prin alee Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi, Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi. O.I 159/6. Prin aleile grădînei ei vişinii şi cireşii înfloriţi. . tăinuiau cărările risipite intr-o viorie şi melancolică umbră. P.L. 54/34. Ea s-apropie încet[prin aleele străbătute'’de seninul nopţii. P.L. 93/5; cf. O.I 164/8; P.L. 22/33, 100/15 [V. 2; Pr. 4],
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. alee (O.I 159/6, 164/8); pl. n.ac. aleele (P.L. 93/5, 100/15), aleile (P.L. 54/24), g.d. aleelor (P.L. 22/33).
    ALEGE vb. III. 1. Tranz. (Folosit şi absolut) A opta pentru unul sau mai multe obiecte, fiinţe etc. ; a prefera, a selecta. De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpinde, june. O.I 17/1—2. Dar o pune să aleagă între trei Ce-o-nconjoară, toţi zicînd că o iubesc — cit de naivă, Vei vedea că deodată ea devine pozitivă. O.I 162/22. Alege-ţi unul din caii işti frumoşi. . . P.L. 18/7. Crezi că te-aş fi ales de discipul al meu, de nu te ştiam vrednic si adine ? P.L. 42/19; cf. O.I 17/4, 80/8 ; P.L. 15/6, 15/11‘, 17/41, 18/3 [V. 5 ; Pr. 6],
    2.     T r a n z. A desemna prin vot. Dintr-aceştia ţara noastră işi alege astăzi solii! O.I 150/19 [V. 1], + A proclama, a recunoaşte. Crăiasă alegîndu-te îngenunchem rugîndu-te, înaltă-ne, ne mîntuie Din valul ce ne bintuie. O.IV 360/1 [V.’ 1],
    3.  Tranz. A r^ine, a deosebi (făcînd să se pro-
 fileze limpede). Ce am de-alege oare in seaca-vă fiinţă ? O.I 23/19. De-al tău chip el [lacul] se pătrunde, Ca oglinda îl alege — Ce priveşti zîmbind în unde? Esti. frumoasă se-nţelege. O.I 210/14 [V. 2].                    ’
    4.  R e f 1. A rămîne cu ceva (de pe urma unei îm-
 prejurări). Cu ochii cei de ghială ai morţii m-am ales. O.IV 432/2 [V. 1],                 '
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. aleg (P.L. 18/3), 3 sg. alege (O.I 150/19, 210/14; P.L. 15/11), p..c
— 28 —
   1  sg. m-am ales (O.IV 432/2), 2 sg. ai ales (O.I 80/8); conj. prez. 1 sg. să aleg (O.I 17/1), 3 sg. să aleagă (O.I 162/22; P.L. 15/6, 17/41); opt.prez. 1 sg. aş alege (O.I 17/2, 17/4), p. 1 sg. aş îi ales (P.L. 42/19); imşer. 2 sg. alege (P.L. 18/7); inf. alege (O.I 23/19); ger. alegîndu-(O.IV 360/1).
       ALEGERE s.f. Selectare. Această libertate c e alegere In elementele de cultură îl făcea să citească numi i ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atit de nsătoare. P.L. 27/40 [Pr. 1],
       ALfiiWÎ adv. Intr-un ritm lent, fără grabă. Prin frunze [vîntul] aiurează şoptirile-i alene. O.I 97/29 [V. 1],
-  + Cu graţie, cu alintare, uşor, delicat. Te urmăreşte săptămini Un pas făcut alene. O.I 189/18 [V. 1]. 0> (Adjectival) Cu un pas melodic, cu un pas alene Lin In calea sa, Eol. . . Glnt-a nopţii dulce, mistică clntare. O.I 9/20 [V. 1].
       ALERGĂ vb. I Intranz. 1. A goni, a fugi. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumaţi. O.I 97/17. Ea să alerge prin cărările tăinuite, prefăclndu-se a fugi de amorul meu. P.L. 45/33 [V. 1 ; Pr. 1], Q (Element de personificare) Uraganu-acum aleargă pin’ce caii lui li crapă. O.I 45/7. Şi o suflare rece prin dom atunci aleargă. O.I 94/8 [V. 2], ©(Construcţii metaforice) A alerga în cercuri v. cerc [V.l]. (Sugerînd scurgerea rapidă a vieţii) A alerga pe calea vieţii = a trăi (v. şi trec e). Ca un nour gonit de vtnt, Alerg pe calea vieţii mele. O.I 26/14 [V. 1]. + F i g. (Despre timp) A şe scurge, a trece cu repeziciune. Şi, in haosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ţi-ar cădea pe zi ce merge. O.I 160/11 [Y. 1],
       2. F i g.   (Urmat de         determinări      introduse  prin
   „după”) A urmări insistent pe cineva, a-i cultiva cu asiduitate societatea, pentru a-i cîştiga afecţiunea sau prietenia. Ai fi in stare să scapi din mină cel mai frumos model de pictură... — Dar bine tată, n-o s-alerg eu după el, zise ea, roşie ca focul. P.L. 77/1 ; cf. P.L. 77/3 [Pr. 2],
       3.     A se grăbi într-o direcţie sau către un scop urmărit^ a- se repezi. -Şi in braţele-mi tnîînse Să alergi, pe piept să-mi cazi. O.I 75/6. Aleargă, tată... poate incă nu-i prea tîrziu. P.L. 59/5 ; cf. O.I 11/9, 166/11 [V. 3; Pr. 1],
       —  Forme    gramaticale: ind. prez.          1 sg. alerg  (O.I
   26/14), 3 sg. aleargă (O.I 11/9, 45/7, 72/18, 94/8, 166/11), 3 pl.  aleargă  (O.I 97/17);    conj. prez. 1   sg. să alerg (P.L.
   77/1,  77/3), 2 sg. să alergi   (O.I 75/6), 3  sg. să alerge (P.L.
   45/33), alerge (O.I 160/11); imper. 2 sg. aleargă (P.L. 59/5).
       ALERGÂRE s.f. Fugă, goană. Q (Construcţie metaforică) Eterna alergare = viaţa, concepută ca o fră-mîntare continuă (v. şi baltă, haos, suspendat). Ctnd ştii că visu-acesta cu moarte se sfîrşeşte Că-n urmă-ţi rămîn toate astfel cum sunt, de dregi Oricit ai dregen-n lume-atunci te oboseşte Eterna alergare. O.I 64/24 [V. 1].
       ALES1 s.n. (în loc. adj.) Pe ales = deosebit, aparte, frumos. Nu caut vorbe pe ales, Nici stiu cum as începe. O.I 173/1 [V. 1],                           '           '
       ALfiS2, ALEASĂ adj. 1. De calitate, preţios, valoros. Răscoli cărţile, cari erau toate alese şi-i promiteau
multă petrecere P.L. 99/3 [Pr. 1], O Loc. adv. Mai ales v. mai1 [Pr. 3],
    2. Cu aspect atri gător, frumos. Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese. O.I 43/8 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. ales (P.L. 6/3, 32/18, 83/10); pl.n.ac. alese (O.I 43/8; P.L. 99/3).
    ALFABETIC adv. în ordinea literelor alfabetului. Tllcuiri de visuri, coordonate alfabetic. P.L. 35/30 [Pr. 1].
    ALIENÂT s.m. Nebun. El muri in spitalul de alienaţi... P.L. 30/35 [Pr. 1[.
    ALINÂ vb. I. T r a n z. A potoli, a uşura, a linişti. Şi maicii, ce strtnge pruncuţu-i la sin... Speranţa durerea i-alină. O.I 11/25. Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o. O.I 142/18 [V. 2], O (Element de personificare) Cum mtnglie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii.' O.I 11/1; cf. O.I 12/16 [V. 2],
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. alină (O.I 11/1, 11/25, 12/16); imper. alină (O.I 142/18).
    ALINTA vb. I. Tranz. A dezmierda, a mîngîia. Q (Metaforic) A mulţumi, a satisface. De cîte ori ii trecea prin minte ca îngerii să meargă după voia lui, ei într-adevăr, fără să le-o zică, ii împlineau alintind gindurile. P.L. 53/6 [Pr. 1],
    ALINTAT, -Ă adj. Răsfăţat. Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău şi alintat. O.I 108/2. îmblă parcă amintindu-şi vreun clntec, alintată. O.I 159/25 [V. 2].
    —      Forme gramaticale: sg. n.ac. alintai (O.I 108/2), alintată (O.I 159/25).
    ALIOTMAN s.n. (învechit) Turcime. Cum? Cînd lumea mi-e deschisă, a privi gindeşti că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedîce de-un ciot? O.I 146/22 [V. 1].
    ALOCUREA adv. (Precedat de prep. „pe”) în unele locuri pe ici pe colo. Aurul de pe spata legăturei de piele [a cărţii] se ştersese pe alocurea. P.L. 35/36 [Pr. 1J.
    *  ALOCURI adv. v. alocurea.
    ALT, -A adj. nehot. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume 11 determină nu este aceeaşi sau acelaşi cu fiinţa sau lucrul despre care a fost vorba, care este de faţă sau care este cel obişnuit) Alte lacrimi, alt amar Mai crud nici e cu putinţă. O.I 53/3. Căci pentru care altă minune declt tine Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine. O.I 232/3. în alt loc, unul. . . făcea studii floristice. P.L. 44/21. Ai rămas fără alt sprijin tn lume declt mine. P.L 99/29 [V. 18; Pr. 20], Q (în context figurat) Pierdut e totu-n zarea tinereţii Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri. O.I 201/13 [V. 1]. O Loc. adj. Din alte vremuri v. vreme [V. 1]. <£> Loc. adv. Alte dăţi = = altădată. Vintul tremură-n perdele Astăzi ca şi alte dăţi. O.I 181/5. El tremură ca alte dăţi în codii ş,' pe dealuri. O.I 181/5. Alte dăţi. . . plivea firele de iarbă de pe cărare. P.L. 100/15 [V. 2 ; Pr. 1]. De altă dată = cu altă ocazie; a doua oară. De astă dată nu-ţi fac nimica, dar de altă dată. . . ţine minte! P.L. 13/20 [Pr. 1]. în alte vremi v. vreme [Pr. 1], Pe de altă parte v. parte [Pr. 1). Q (Construcţii metaforice; repetiţie) Alte măşti, aceeaşi piesă, alte guri, aceeaşi gamă v. gamă [V, 2],
— 29 —
 Cer cu alte stele, cu alte raiuri, eu alţi zei v. cer [V. 3]. .a» Expr. Alte cele = alte lucruri, altceva. Şi de alte cele-n lume N-aveai vreme să întrebi. O.I 112/23 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. alt (O.I 36/5, 36/5, 53/3, 76/21, 140/36, 164/4; P.L. 24/21, 24/22, 29/26, 41/13, 42/33, 44/21, 67/8, 88/33, 99/29), altă (O.I 36/5, 36/18, 64/16, 165/9, 173/14, 177/6, 204/11, 232/3; P.L. 50/2, 76/33, 80/11, 88/37, 89/29); pl.n.ac. alţi (O.I 29/4; P.L. 12/36, 38/14, 75/4), alte (O.I 29/4, 29/4, 53/3, 112/23, 113/6, 125/7, 127/7, 155/2, 181/5, 196/21, 196/22, 201/13, 204/9; P.L. 38/14, 44/17, 50/31, 59/32, 68/1, 100/15),
 g.d. altor (P.L. 41/21).
    ALTĂN s.n. (Germanism) Balcon. O frumoasă mină scapă de pe margine de-altan O mănuşă. O.I 166/4 [V. 1],
    ALTĂR s.n. 1. (Şi în forma altari) Parte a bisericii creştine în care se oficiază liturghia. Pe-a altarului icoană . . . Palidă şi mohortlu Maica Domnului se vede. O.I 50/7. E-ntinsă-n haine albe cu faţa spre altari Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. O.I 88/3; cf. O.I 50/2 [V. 3]. Q (Metaforic) Chemarea, vocaţia preotului; sacerdoţiu (?). Căci te iubesc, copilă, ca zeul, nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil. O.I 22/6 [V. 1]. Q (Construcţie metaforică) A face (cuiva) altare = a diviniza (v. şi diademă, poezie, zeitate). Tu îl strtnge-n braţe [pe îngerul iubirii], tu ti fă altare. O.I 15/23 [V. 1],
    2. Ridicătură (în templu) pe care, în antichitate, se aduceau sacrificii zeilor. Nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară. Precum tn vechimea sftntă se jun-ghiau odinioară Virginele. O.I 160/33 [V. 1], O (în context figurat) îngerul iubirei, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surtzînd... Guste fericirea raiului ceresc. O.I 15/18 [V. 1],
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. altar (O.I 160/33), altari (O.I 88/3), altarul (O.I 15/18, 22/6), g.d. altarului (O.I 50/7); pl.n.ac. altare (O.I 15/23, 50/2). — Variantă : (regional) altări (O.I 88/3) s.n.
    ALTÂRI s.n. v. altar.
    ALTĂDÂTĂ adv. Odinioară. Lasă-mă ca altădată Umilit să-ngenunchez. O.IV 370/7 [V. 1].
    ALTCEVÂ pron. nehot. (Şi în forma allăceva) Un lucru diferit, alt lucru. — Ah! că proslu-i, gîndi ea, nu poate vorbi şi el de allăceva, azi cel puţin. P.L. 68/14. Ele [ideile] sunt altceva declt mişcarea corpului însasi. P.L. 80/18 [Pr. 2],                 '                      '
    —  Variantă: (Mold.) altăeevâ (P.L.         68/14) pron.
 nehot.
    ALTĂCEVÂ pron. nehot. v. altceva.
    ALTFEL adv. (Şi în forma altfeli) In alt chip, altcumva. Altfel şuieră şi strigă, scapără şi rupt răsună [clntul], O.I 158/3. Deşi nu e declt femeie, E totuşi altfel, „nu ştiu cum”. O.I 208/8. Numai limba, numirea intr-un fel a unui obiect, ce unul îl vede aşa, altul altfel, ii uneşte [pe oameni] tn înţelegere. P.L. 24/24. Mario!. . . aşa-i că astfel te cheamă! Nu se poate să te cheme altfel... P.L. 57/7; cf. P.L. 31/17, 60/38^ 79/23, 86/28 [V. 2; Pr. 6]. <>■ Loc. adj. Altfel de = de altă natură. Ţi-oi face eu altfeli de bucate. P.L. 17/14 [Pr. 1], +Trecînd
 cu vederea peste cele spuse mai înainte, lăsîndla o parte aceste considerente. Dar nu-mi dă cit lumea pace. . . mereu mă gltuie. . . mă sărută. . . Altfel. . . e chiar frumoasă — să spun dreptul. P.L. 92/11 [Pr. 1],
      — Variantă : (regional) altfeli (P.L. 17/14) adv.
      Altfeli adv. v. altfel.
      ALTUL, Alta pron. nehot. 1. (Ţine locul unui nume de fiinţă sau de lucru care nu este aceeaşi sau acelaşi cu altă fiinţă sau alt lucru despre care s-a vorbit, care este de faţă sau care este cel obişnuit) Altul este al tău suflet, Alţii ochii tăi acum. O.I 112/9. Ce-ţi pasă ţie chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? O.I 181/12. Creştea Intr-o lună cit alţii intr-un an. P.L. 4/22. Nu sunt aceiaşi actorii, deşi piesele sunt altele? P.L. 65/10 [V. 8; Pr. 9], <0> Loc. adv. Una peste alta = în dezordine, claie peste grămadă. într-un colţ al casei. . . dormeau una peste alta vo citeva sute de cărţi vechi. P.L. 29/25 [Pr. 1], <§■ Expr. A pune (s iu a sui, a zidi) unul peste altul = a suprapune. Papa cu- lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adun l-au. O.I 146/28. [Norii] tngropau tn grămezi de arcuri înalte, de spelunci adinei, suite una peste alia, lumina cerescului împărat. P.L. 39/4. Sttnci urieşeşti şi cenuşii erau zidite de jur împrejur, una peste alta pln-în ceriuri. P.L. 98/5 [V. 1 ; Pr. 2]. (Cu formă feminină, dar cu înţeles neuti u) De-o fi una, de-o îi alta = indiferent de ceea ce se va întîmpla, oricum ar fi. De-o fi una, de-o fi alta. .. Ce e scris şi pentru noi, Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război. O.I 146/19 [V. 1],
      2. (în alternanţă cu , unul”, „una”) Celălalt, al doilea. Scînteie marea lină şi placele ei sure Se mişc-una pe alta ca pături de cristal. O.I 63/7. La un semn, un ţărm de altul, legînd vas de vas, se leagă. O.I 144/35. Vezi tu buţile aste două ? Una-i cu apă, alta cu putere. P.L. 8/28. Părea că din una şi aceeaşi rădăcină un rai se înalţă în lumina zorilor, altul s-adînceste în fundul apei. P.L. 51/21 [V. 14; Pr. 16].              ’
      —     Forme gramaticale: sg.n.ac. altui (0.1 14/14, 64/12, 84/10, 97/14, 112/9, 130/24, 130/27, 144/35, 157/1, 181/24, 204/5, 231/21; P.L. 4/26, 4/36, 24/24, 41/13, 50/2, 51/21, 53/2, 57/39, 64/21, 68/9, 82/7, 82/7, 82/8), alta
  , (O.I 63/7, 146/19, 146/28 ; P.L. 8/26, 23/33, 24/15, 29/25, 38/12, 39/4, 84/4, 90/9, 97/24, 98/5), g.d. altuia (O.I 82/17, 104/19), alteia (P.L. 8/29); pl. n. ac. alţii (O.I 65/12, 112/10, 133/27, 134/8, 151/22; P.L. 4/22), altele (P.L. 35/37,    65/10,    89/40),   (din necesităţi ritmice) alte
  (O.I 43/6, 43/6). — Accentuat şi : (sg.g.d.) altăia (O.I 82/17, 104/9).
      ALtÎN s.m. Arbust (Coryllus avellana). Q (Comparaţie) După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zîm-beşte, mlădioasă ca o creangă de alun. O.I 144/23 [V. 1].
      ALIJnA s.f. Fructul alunului. O cojiţă de alună trag locuste, podul scutur, Cu musteaţa răsucită şede-n ea un mire flutur. O.I 87/13 [V. 1].                   '            '
      ALUNECA vb. I. Intranz. 1. A-şi pierde echilibrul călcînd pe o suprafaţă lucioasă. Tu cu lumea ta de ginduri după ea să te aţii? Să aluneci pe poleiul de pe uliţele ninse? O.I 157/19 [V. 1].
      2. F i g. A se deplasa, a trece lin, pe nesimţite, prin-tr-un spaţiu. Pe păduri de brad Alunecă luna. O.I 219/20.
-     30 -
 Pe vlrfuri lungi de brad Alunece luna. O.I 223/16; cf. O.I 216/19, 221/24 [Y. 4], © (Construcţii metaforice) A aluneca pe o rază = a veni lin. Cobori in jos, luceafăr bllnd, Aluneetnd pe-o rază. O.I 168/26; cf. O.I 171/18, 181/2 [V. 3]. (Element de personificare) A aluneca în zbor = a se succeda, a se perinda cu repeziciune. Sufletul se-mbată-n visuri care-aluneeă tn zbor. O.I 44/21 [V. 1], + A pătrunde pe nesimţite, a se furişa,.a se strecura. Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie. O.I 168/6. [Dan] veghea sub sticlitoarele-i fereşte... pină ce razele ochilor ei alunecau adine în ochii lui cei negri. P.L. 46/6 [V. 1 ; Pr. 1],
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. aluueeă (O.I 44/21, 168/6, 219/20), imp. 3 pl. alunecau (P.L. 46/6); conj. prez. 2 sg. să aluneci (O.I 157/19), 3 sg. alunece (O.I 216/19, 221/24, 223/16); ger. alunecînd (O.I 167/26, 171/18, 181/14).
     ALUNGA vb. I. Tranz. 1. A izgoni. Oştirile-i alungă în spaimă îngheţată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian. O.I 20/1. Alungat-o ai pe dînsa, ca departe de părinţi In coliba împistrită ea să nasc-un pui de prinţ. O.I 83/17. Bate vîntul frunza-n dungă — Cîntăreţii mi-i alungă. O.I 214/9 [V. 3], O (Metaforic) A îndepărta, a stinge. Luceşte c-un amor nespus Durerea să-mi alunge. O.I 175/22 [V.' 1],
     2. A urmări, a fugări. Vede ieşind dintr-o pădure. . . cele şapte iepe alungate de un roi nemărginit de ţînţari. P.L. 16/28 [Pr. 1]. ©Tranz. şi refl. (Element de personificare) Ies stelele din strungă, Luna-n mare îşi aruncă chipul şi prin nori le-alungă. O.I 44/2. Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă. O.I 144/16 [V. 2].
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. alungă (O.I 20/1, 44/2, 214/9), imp. 3 pl. se alungau (O.I 144/16), p.c. 2 sg. ai alungat (O.I 83/17); conj. prez. 3 sg. să alunge (O.I 175/22); part. alungate (P.L. 16/28).
     ALUN/Ş s.n. Pădurice, desiş de aluni. La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniş La voiosul luminiş. O.I 215/3 [V. 1],
     AMÂBIL, -Ă adj. Atrăgător, plăcut. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! P.L. 77/15. O rază de speranţă în acea amabilă mîhnire a fetei. P.L. 91/1 [Pr. 2], '                                       '
     AMALGAM s.n. F i g. Amestec de elemente eterogene. De-aş avi o floricică... Amalgam de-o roz-albie Si de una purpurie... I-aş cînta doina, doinita. O.I 2/13 [V. 1].                                              '
     AMAN interj. (Popular, substantivat în expr.) A fi la aman = a se afla în dificultate, a fi la strîmtoare, Filozof de-as fi — simtirea-mi ar fi vecinie la aman! O.I 48/17 [V. 1].
     AMANT, -Ă s.m. şi f. Iubit. Vergina îl strînge pe-amantu-i mai tare. O.I 5/17. încorda-voi a mea liră să cînt dragostea ? Un lanţ, Ce se-mparte cu frăţie între doi şi trei amanţi. O.I 140/6. El joacă rolul unei fete naive, pe care amantul ar fi descoperit-o. P.L. 79/28. Îşi aducea aminte de amantul ei şi-i părea că-i Eva-n paradis, singură cu durerea ei. P.L. 101/35; cf. O.I 5/22; P.L. 76/36, 89/12 [V. 3; Pr. 4].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. amant (P.L. 76/36), amantul (P.L. 79/28, 101/35), amantu- (O.I 5/17), amanta (P.L. 89/12); pl.n.ac. amanţi (O.I 5/22, 140/6).
    AMAR1 s.n. 1. Jale, tristeţe, Voi păstra întreg amarul Şi norocul astor foi. O.I 126/1. Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri. . . N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereţi. O.IV 432/15 [V. 2]. © (în context figurat) Un vis ce îşi moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii otar. O.I 37/3 [V. 1]. <J> Loc. adv. Cu amar = jalnic. Vintul geme prin codri cu amar. O.I 98/10 [V. 1].
    2. Suferinţă, necaz, durere. Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar. O.I 36/3. Atunci veţi muri lesne fără de-amar şi grijă. O.I 61/11. De ce-au căzut ochii mei pe tine, de ce le-am văzut? Orb de-as fi fost, de cît amar scăpăm ! P.L. 56/25 ; cf. O.I 53/3, 56/7 [V. 4 ; Pr. 1], © (Construcţie metaforică) Glasuri ce îmbracă o lume de amar v. glas [V. 1],
    —  Forme gramaticale :     sg.n.ac.   amar (O.I 36/3,
37/3, 53/3, 61/11, 03/30, 98/10; P.L. 56/25), amarul (O.I 126/1 ; O.IV 432/15); pl.n.ac. amaruri (O.I 56/7).
    AMĂR2, -Ă adj. F i g. 1. Care provoacă suferinţă, chinuitor, dureros. Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, Căci mie mi-a dat soartea amara mîngîiere O piatră să ador. O.I 20/15. Sunt sătul de-aşa viaţă... nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. O.I 155/34 [V. 2]. + (Adverbial) Din greu, amarnic. Amar muncirăţi mizeri viaţa toată. O.I 59/9 [V. 1], + (Despre privire) Care produce o impresie neplăcută, aspru. Bestiilor care pe azi îl fin în fiară, Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară, Cum cădeţi tn genunchi! O.I 24/5 [V. 1],
    2. Plin de suferinţă, îndurerat. Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta Biblicelor sinte, profeţiilor amare. O.I 31/20. Cu mînele-amîndouă eu faţa imi ascund Şi-ntiia dată-n viaţă un plîns amar mă-neacă. O.I 91/20. Ca iarna cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorţirea tn sufletu-mi amar. O.IV 430/20 [V.3], O (Expr.) [A curge] (cuiva) lacrimi amare din ochi v. lacrimă [V. 1]. + Care exprimă tristeţe, durere. Ca a nopţii poezie, Cu-ntunericul talar, Cînd se-mbină, se mlădie, C-un glas tainic, lin, amar, Tu cintare întrupată!... Răpişi sufletu-mi în dor. O.I 18/4. Trăsura cea fină şi amară dim-prejurul gurei lui se adinei vădit. P.L. 55/12 [V. 1 ; Pr. 1]. <0> (Adverbial) La cel ce in carcere plînge amar. . . La neagra-i durere ti pune hotar. . . A lumii paranimfă — moartea. O.I 11/16 [V. 1],      •
    —  Forme gramaticale:      sg.n.ac.   amar (O.I 18/4,
91/20; O.IV 430/20), amară (O.I 24/5, 155/34 ; P.L. 55/12), amara (O.I 20/15); pl.n.ac. amare (O.I 32/11), g.d. amare (O.I 31/20).
    AMARNIC, -A adj. Straşnic, grozav. Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda în odaie. P.L. 32/4 [Pr. 1].
    AMĂGfT, -Ă adj. înşelat, deziluzionat. La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite. O.I 23/1. Amăgit atît de-adese Nu spera şi nu ai teamă. O.I 196/23 [V. 2].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. amăgit (O.I 196/23); pl.n.ac. amăgite (O.I 23/1).
    AMĂRĂCIUNE s.f. Suferinţă, tristeţe. A muri fără speranţă! Cine ştie-amărăciunea Ce-i ascunsă-n aste
— 31 —
  vorbe? O.I 52/29. Era un contrast plăcut: faţa lui trasă şi fină, din care nu se putuse încă şterge amărăciunea unei tinereţi apăsate. P.L. 64/23. Schiţă in fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune. P.L. 85/14 [V. 1; Pr. 2]. •$> Loc. adv. Cu amărăciune = cu supărare, cu tristeţe. — Chemarea unui filozof? zise umbra surizind cu amărăciune. P.L. 48/7. Tu nu m-ai iubit niciodată, zise el cu amărăciune. P.L. 70/9 [Pr. 2].
.    — Forme gramaticale:       sg.n.ac.    amărăciune    (P.L.
  48/7, 70/9, 85/14), amărăciunea (O.I 52/29; P.L. 64/23).
      AMĂRl vb. IV. Tranz. A îndurera, a întrista. împrejurul gurei musculoase se vedea o dulceaţă amărită de îndoieli. P.L. 40/37 [Pr. 1],
      AMĂRIRE s.f. Mîhnire, suferinţă. Cit amor de drept şi bine, Cită sinceră frăţie adusese el cu sine? Şi răsplata?
  —  Amărîrea, care sufletu-i apasă. O.I 53/8 [V. 1],
      AMBII, -ELE num. col. Amindoi. Ieronim plesni cu vîrful săbiei într-un zid de granit şi la scăpărare se recunoscură ambii rivali. P.L. 95/35 [Pr. 1],
      AMBRĂ s.f. Chihlimbar. Q (în context figurat) Insulele se înălţau cu scorburi de tămîie şi cu prund de ambră. P.L. 51/18 [Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) De ambră = gălbui, de culoarea chihlimbarului (v. şi ceară, rază). Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă, Trec zilele voioase şi orele surîd, în cupe vin de ambră — iarna grădini, verdeaţă. O.I 56/18 [V. 1].
      AMEĂZĂ s.f. (Şi în forma ameazi; în expr.) Ziua în ameaza mare = în toiul zilei, în plină zi. — Hai scoală. . . e ziua-n-ameaza mare. P.L. 10/17 [Pr. 1]. (Despre soare) A li în ameazi = a se afla la zenit (corespunzător orei 12). Cind era soarele-n ameazi firea tăcea. P.L. 10/6. Dacă soarele n-ar fi fost în ameazi, ai fi crezut că soarele apune. P.L.    14/8 [Pr. 2[.
      —  Forme   gramaticale:   sg.n.ac. ameazi   (P.L.  10/6),
  ameazi (P.L. 14/8), ameaza (P.L. 10/17). — Variantă: ameazi (P.L. 10/6, 14/8) s. f.
      AMEĂZI s.f. v. amează.
      AMfiSTEC s.n. (Şi în forma amestic) Combinaţie formată din elemente diferite. Era un amestec fără şir de icoane turburi, îmbătătoare! P.L. 58/10. Ochii. . . privesc c-un fel de conştiinţă de sine — care ar pute deveni cute-zare — expresia lor e un ciudat amestec de vis şi raţiune rece. P.L. 74/8. Pe acest amestec strălucit de palate şi domuri, vezi cum, ajunse de lună, strălucesc. . . virfurile turnurilor şi plnzele de la corăbii pe riu. P.L. 93/33 [Pr. 3[. Q (Construcţie metaforică) Al timpului amestic = confuzie, succesiune haotică a epocilor. îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic, Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. O.I 140/35 [V. 1].
      —  Forme   gramaticale :  sg.n.ac. amestec  (P.L   58/10,
  74/8, 93/33),  amestic (O.I   140/35). — Variantă :   (regio-
  nal) amestic (O.I 140/35) s.n.
      AMESTECĂ vb. I. Refl. A se pierde printre alţii. Q (Construcţie metaforică) A se amesteca cu mulţimea = a duce o existenţă comună, de rînd (v. şi In-greuia). De ce vrei tu să mă cobor de pe piedestal şi să mă amestec cu mulţimea? P.L. 87/35 [Pr. 1[.
    AMESTECAT, -Ă adj. Confuz, nedesluşit. El vede toată firea amestecat-afară. O.I 94/32. Prin mintea lui trec iute, turburi, amestecate toate întimplările abia trecute. P.L. 62/34; cf. P.L. 37/29 [V. 1 ; Pr. 2],
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. amestecată (O.I 94/32); pl.n.ac. amestecate (P.L. 37/29, 62/34).
    AMfiSTIC s.n. v. amestec.
    AMEŢf vb. IV. 1. Intranz. F i g. A deveni confuz; a se zăpăci, a se buimăci. Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mincat de molii. O.I 140/29. El nu simţea nimic. . . asemenea unui copil ameţit de somn, pe care mama tl dezmiardă. P.L. 94/20 [V. 1 ; Pr. 1].
    2. T r a n z. F i g. A face să-şi piardă luciditatea ; a întuneca. Cartea ta într-adevăr minunată este!. . . numai de n-ar ameţi mintea. P.L. 38/17 [Pr. 1], + A aduce într-o stare de extaz, de îneîntare. O speranţă de-o dureroasă dulceaţă, deşartă, dar singură, îi ameţea sufletul lui. P.L. 57/11 [Pr. 1[.
    —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. ameţea (P.L. 57/11); opt. prez. 3 sg. ar ameţi (P.L. 38/17); part. ameţit (P.L. 94/20), ameţiţi (O.I 140/29).
    AMEŢfT, -Ă adj. F i g. Zăpăcit, năucit. Q (Metaforic) Dezechilibrat, dezorientat. Ca să vă ard fierea, o spirite-ameţite, Blestemul îl invoc. O.I 23/2 [V. 1].
    *AMIĂZĂ s.f. v. amează.
    AMfC, -Ă s.m. şi f. Prieten. Amicului F.I. O.I 26. Nu-şi are fiecare om, gîndea el, familia sa, amicii, rudele, oamenii săi, ca să-i iubească...? P.L. 31/35. Tu mă laşi pe mine în împrejurările tale, cu umbra întrupată a iubitei tale, cu amicii tăi. P.L. 47/15; cf. P.L. 97/7 [V. 1 ; Pr. 3]. © (Metaforic) Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare, El, veghea mea sfîntă, amicul fidel ? O.I 41/11. Vină-ncoa să stăm de vorbă, unice amic şi ornic. O.I 48/6. S-a dus amorul, un amic Supus amîn-durora. O.I 184/1 ; cf. O.IV 365/22, 366/12 [V. 5]. + Iubit. O oră să fi fost amici, Să ne iubim ca dor. O.I 191/13 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. amic (O.I 184/1 ; P.L. 97/7), amicul (O.I 41/11), amică (O.IV 365/22), amica (O.IV 366/12), g.d. amicului (O.I 26), voc. amic (O.I 48/6); pl.n.ac. amici (O.I 191/13), amicii (P.L. 31/35, 47/15).
    AMICĂBIL adv. (Latinism) Prietenos. Mă-ntreabă numai, precum un dascăl pe eleva lui, amicabil, însă destul de rece. P.L. 88/35 [Pr. 1],
    AMICIŢIE s.f. Prietenie. Numai amiciţia adevărată poate să fie legătura dintre noi. P.L. 70/16. Strîngînd cu multă amiciţie şi intenţie luătoare mîna acestuia, gîndi că are multă cauză de-a se depărta. P.L. 83/9 [Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. amiciţie (P.L. 83/9), amiciţia (P.L. 70/16).
    AMI\ interj. (Formulă religioasă) Aşa să fie 1 Zise st. Petrea : — Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost
— 32 —
 mai înainte. — Amin! zise Domnul ridicînd mina sa cea sfîntă. P.L. 13/35 [Pr. 1],
    AMINTE adv. (în loc. verb.) A-şi aduce aminte = a-şi aminti. De cile ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte. O.I 114/1. Şi dacă norii deşi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna. O.I 193/11. Se deşteaptă dintr-un vis, de care nu-si poate aduce aminte. P.L. 15/17 ; cf. O.I 188/4, 235/9; P.L. 14/11, 46/29, 67/37, 101/34 [V. 4 ; Pr. 5]. © (Construcţie metaforică) A-şi aduce aminte de cineva în somn v. somn [V.            1], <£> Compus:      aducere-
 aminte = amintire. Q (în contexte figurate) M-or troieni cu drag Aduceri-aminte. O.I 216/28. Aduceri-aminte M-or coperi cu drag. O.I 222/7; cf. O.I 107/5, 220/8, 223/24 [V. 5], <J> Expr. A-şi atrage luarea-aminte v. atrage [V. 1],
    AMINTI vb. IV. Tranz. A-şi reproduce în minte, a rememora. îmbla parcă • amintindu-şi vreun ctntec, alintată. O.I 159/25. Spre a-li aminti trecutele petreceri Condeiu-n mină tu mi-l pui cu silă. O.IV 333/9 [V. 2].
    —      Forme gramaticale : inf. a aminti (O.IV 333/9); ger. amintindu- (O.I 159/25).
    AMINTIRE s.f. 1. Reproducere în minte a unui fapt reţinut de memorie. Mă găsesc iar singur cu braţele în jos In trista amintire a visului frumos... O.I 213/18 [V. 1], © (în context figurat; personificare) O! glasul amintirii rămîie pururi mut. O.I 107/15 [V. 1], © (Construcţie metaforică) Noaptea amintirii v. noapte [V. 2],
    2. Ceea ce se ţine minte, imagine memorată. Lingă cortu-i, unul dintre f:ii falnicului domn Sta zîmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. O.I 149/1 ; cf. O.I 186 [V. 2]. © (Personificare) Amintiri Ţîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. O.I 105/6 [V. 1], © (în context figurat) Cînd amintirile-n trecut încearcă să mă cheme, Pe drumul lung şi cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. O.I 186/1 [V. 1}.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. amintire (O.I 149/1, 213/18), g.d. amintirii (O.I 107/15, 130/5, 136/7); pl. n.ac. amintiri (O.I 105/6), amintirile (O.I 186, 186/1).
    AMIROSf vb. IV v. mirosi.
    AMÎNĂ vb. I. Tranz. A purta cu vorbe. — Am fugit de-acasă deghizată... tot mă amlnau. P.L. 63/18 [Pr. 1],              _
    AMÎNDOI, -DOUĂ num. col. Şi unul şi altul, ambii. Amîndoi ca-ntr-o poveste Ei îşi sunt aşa de dragi. O.I 101/27. S-a dus amorul, un amic Supus amindurora. O.I 184/2. Şi tot astfel, dacă închid un ochi, văd mina mea mai mică decît cu amîndoi. P.L. 24/2. Cezara... se ţinu cu amindouă mînile de spata bancei. P.L. 94/18 [V. 11 ; Pr. 17],
    —      Forme gramaticale: n.ac. amîndoi (O.I 52/4, 101/1, 101/27, ""114/12, 127/15, 176/5; P.L. 12/10, 13/29, 24/2, 24/17, 43/21, 52/22, 59/15, 62/2, 69/16, 75/23, 75/30, 83/33, 94/19), amindouă (O.I 91/19, 107/11, 154/34, 203/6; P.L. 8/12, 63/31, 67/28, 94/18), g.d. amindurora (O.I 184/2). __
    AMOR s.n. 1. Dragoste, iubire. Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde. O.I 172/25. Tot astfel
 cînd al nostru dor Pieri tn noapte-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă. O.I 234/15. Ochii nu mai aveau acea sălbatică şi noptoasă strălucire, in adincimea cărora fulgera întunecosul amor. P.L. 92/40 ; cf. O.I 2/8, 2/16, 2/24, 3/18, 4/23, 13/5, 16/2, 20, 20/14, 23/12, 30/7, 43/9, 51/23, 53/20, 67/8, 96/4, 116/7, 155/2, 157/5, 157/5, 162/1, 162/11, 164/1, 166/8, 174/18, 175/21, 179/29, 189, 189/1, 211/6 ; O.IV 369/14, 379/8, 430/15, 432/9 ; P.L. 3/13, 30/22, 45/34, 46/5, 49/30, 55/15, 55/16, 57/21, 57/38, 58/3, 58/12, 67/38, 68/32, 69/13, 76/6, 77/37, 77/37, 79/24, 79/38, 80/7, 85/23, 86/6, 86/24, 86/25, 88/20, 88/34, 89/14, 89/14, 89/31, 90/7, 90/32, 91/23, 91/30, 92/3, 98/38, 1Q0/37,' 102/1 [V. 36 ; Pr. 38]. © (Glumeţ) Vro cucoană cu albă blană cu amoru-i il îmbie. O.I 48/11 [V. 1]. © Personificare) S-a dus amorul, un amic Supus amindurora. O.I 184/1. Vezi tu ce copil supus, umilit este amorul. P.L. 86/11; cf. O.I 184 [V. 2; Pr.l], © (în contexte figurate) Tristeţă, durere şi lacrimi, amor, Azilul îşi află în sînu-i de dor. O.I 12/18. Atîta murmur de izvor Şi-atît senin de stele, Şi un atît de trist amor Am îngropat în ele! O.I 184/11. începuse a însera şi ea iar se lăsă amorului ei cu marea. P.L. 100/33; cf. O.I 11/3; P.L. 56/14 [V. 3; Pr. 2], © (Construcţie metaforică) Avere de amor şi frumuseţi v. avere [V. 1]. © (Metaforic) Moment de culminare, de împlinire a pornirilor erotice ('?). Simt că amorul şi moartea mea vor fi foarte aproape una de alta. P.L. 90/8 [Pr. 1], + Legătură amoroasă; relaţii de dragoste. Fructul amorului acestor oameni fu Dionis. P.L. 30/37 [Pr. 1],
    2.    Ataşament, cult. Cit amor de drept şi bine, Cîtă sinceră frăţie adusese el cu sine? O.I 53/6 [V. 1],
    —  Forme gramaticale : sg.n.ac. amor (O.I 2/8, 2/16,
2/24, 3/18, 4/23', 11/3, 12/18, 13/5, 16/2, 20/14, 23/12, 43/9, 51/23, 53/6, 67/8, 96/4, 107/13, 116/7, 155/2, 157/5, 162/11, 164/1, 172/25, 175/21, 179/29, 184/11; O.IV 369/14, 379/8, 432/9 ; P.L. 3/13, 46/5, 49/30, 57/21, 57/38, 58/12, 67/38, 68/32, 77/37, 77/37,      79/24,  80/7, 85/23,
88/34, 89/14, 90/7, 90/32, 91/23, 91/30, 92/3, 92/40, 98/38, 100/37, 102/1), amorul (O.I 20, 30/7, 48/11, 53/20, 157/5, 162/1, 166/8, 174/18,184,184/1,189,189/1, 211/6; P.L. 30/22, 45/34, 55/16, 69/13, 76/6, 86/6, 86/11, 86/24, 86/25, 88/20, 89/14, 89/31, 90/8), g.d. amor (O.I 234/15; P.L. 55/15), amorului (O.IV 430/15 ; P.L. 30/37, 56/14, 58/3, 79/38, 100/33).
    AMOROS, -OĂSĂ adj. De dragoste. Cind încheie cu-o privire amoroasele-nţelegeri, Cu ridicula-ţi simţire tu la poarta ei să degeri ? O.I 157/25 [V. 1]. © (Construcţie metaforică) Amoroasă dulce spaimă v. spaimă [V. 1],
    —     Forme gramaticale : sg.n.ac. amoroasă (O.I 52/14); pl.n.ac. amoroasele (O.I 157/25).
    AMORŢfRE s.f. Stare de nemişcare; amorţeală. © (în context figurat) Ca iarna cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorţirea în sufletu-mi amar. O.IV 430/20 [V. 1],              ’
    AMORŢIT, -Ă adj. 1. înţepenit, rigid. Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mină amorţită. O.I 32/14 [V. 1], + (Cu sens activ) Care te duce într-o stare de amorţire, de moarte. Un somn amorţit ti cuprinde trupul. P.L. 17/26 [Pr. 1], 4- înţepenit din cauza frigului, îngheţat. Şi se duc ca clipele, Scuturînd aripele, Şi mă lasă pustiit, Vestejit şi amorţit. O.I 214/23 [V. 1],
 — 33 —
    2.      F i g. Atenuat, slăbit, lipsit dc intensitate. Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea (luna) ne scoate : Amorţită ti-i durerea, le simţim ca-n vis pe toate. O.I 136/8 (V. 1). + (Adverbial) Fără vioiciune, fără vigoare, fără viaţă. Şi inima aceea, ce geme de durere, Şi sufletul acela, ce clntă amorţit, Ii inima mea tristă, ce n-are min-gliere. O.I 6,6 [V. 1J. + Insensibil. Q (Depreciativ, In context figurat) In dam răsună vocea-mi de eco repe-ţilă. Vă zguduie arama urechea amorţilă Si simţul leşinat. O.I 25/5 |V. 1|.                               '           ’
    —       Forme gramaticali': sg.n.ac. amorllt (O.I 211/23; P.L. 17/26), amorţită (O.I 25/5, 32/14,’ 130/8).
    AMtJKti s.n. F i g. Partea finală a vieţii. Din noaptea vecinicei uitări In cure toate curg, A viefii noastre dezmierdări Şi raze din amurg, De unde nu mai străbătu Ximic din ce-au apus —Aş vrea o dală-n viafă lu St5 te tnalţi tn sus. O.I 230/4 [V. 1].
    AMUŢĂ vb. I. Tranz. (Regional) A asmuţi. Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă. Ce-o să amuţe etnii, ca inima-mi s-o rumpă. O.I 116/12 (V. 1]
    AMIIŢf vb. IV. Intranz. F i g. A se linişti, a se potoli. Ah! tn curtnd salut tn vate-amufeste, Ah! tn curtnd pasu-mi spre line grăbeşte. O.I 231/17 [V. 1).
    AMUŢlT, -A adj. Fără glas, mut. Vulturii ce stau amufifi pe creştetele seci şi sure a sttncetor nalte tnvăfau de la el fipetul cel pltns al jelei. P.L. 5/7. Amuţită de bucurie, ea nu putu declt să tndrepte asupră-i ochii săi stinşi şi orbi. P.L. 23/2 [Pr. 2].
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. amuţită (P.L. 23/2); pl.n.ac. amuţiţi (P.L. 5/7).
    AN s.m. 1. Perioadă de timp care cuprinde 12 luni. Et numără tn glndu-i şi anii ti adună, Ca o povesle-uitată Arald tn minte-i sună. O.I 98/33. Şi privind tn luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri. O.I 110/19. Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară. O.I 201/1. Creştea lntr-o lună cit alţii intr-un an. P.L. 4/22; cf. O.I 83/31, 107/3, 155/36, 204/21 ; P.L. 3/7, 3/9, 15/4, 15/5, 23/34, 41/14, 50/25, 67/17, 80/30, 99/32, 99/34 (V. 7; Pr. 12). Q (tn contexte figurate) Sculaţi-vă!... că anii trecutului se-nşiră, In şiruri triumfate stindardul tl respiră, Căci Roma a-nviat. O.I 24/7. Ca azi va fi ziua de mtne, Ca mtni toţi anii s-or urma. O.I 212/8 (V. 2]. <0> (Aluzie la poezia „Anul 1840” a lui Grigore Alexan-drescu) Palid stinge-Alecsandrescu stnla candel-a spe-rărei, Descifrlnd eternitatea din ruina unui an. O.I 32/5 (V. 1], <C> Loc. adv. Pe sate de ani = pe o perioadă foarte lungă. Un bătrtn rege din basme, adormit pe sute de ani tnlr-o insulă fermecată. P.L. 98/37 (Pr. 1]. Ani întregi v. Întreg [Pr. 2]. An cu an = in fiecare an, tot timpul, mereu. Q (Repetiţie) An cu an tmpărăfia tot mai largă se sporeşte. Iară flamura cea verde se tnatţă an cu an. O.I 144/30, 31 (V. 2]. Cu anii înapoi = cu multă vreme In trecut. A'i'ci' rău nu-i pare-acum, nici bine nu . .. ,ea moare, Visîndu-se-nlr-o clipă cu anii înapoi. O.I 114/11. Tre-zindu-te, iubito, cu anii inapoi. Să fie neagră umbra tn care-oi fi perit. O.I 127/16 (V. 2). <C> Expr. Sunt ani la mijloc = a trecut multă vreme, e mult de-atunci. Sunt ani la mijloc şi-neă mulţi i>or trece Din ceasul sfint in
care ne-ntllnirăm. O.I 120/1 (V. 1). + Soroc, termen, Bădicâ, mtne (i se-mplineşte anul. P.L. 17/30 (Pr. 1.).
    2.     (La pl., precedat de un număr, indică virsta unei fiinţe) Era aninai tntr-un cui bustul tn mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani. P.L. 29/40. Ea citise un roman ş-ar fi voit să fie de douăzeci şi şase de ani. P.L. 66/3. Ce tncet bate inima mea acum, ce iute bălea înainte de 60 de ani. P.L. 82/32; cf. P.L. 27/38, 06/5. 71/31 |Pr. 6). + (La pl.> Vlrstă. Şi s-aşază toţi la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul. O.I 85/37 |V. 1|. + (La pl.) Durată. Din dragostea-i lumească un imperiu se va nuşte, Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte. O.I 114/26 (V. 1).
    3.     (La pl.) Perioadă de timp care cuprinde un anumit număr de ani; epocă, vreme, timp. Vai! tot mai gtndeşti la anii, ctnd visam tn academii. O.I 140/15. Te duci şi ani de suferinţă X-or să te vază ochii-mi trişti. O.I 211/1. Adesa tşi inchipuise el însuşi ... dl de monotoni vor trece anii vieţii lui. P.L. 28 6; cf. O.I 176/11, 196/19, 201, 208, 208/1, 234/3; P.L. 54/16 (V. 8; Pr. 2). Q (In contcxte figurate) V-aţi dus cu anii[-mi], ducu-vă dorul, Precum cu toamna frunzele trec. O.I 26/5. La ce să măsuri anii ce zboară peste morţi? O.I 127/12. Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău! O.I 212/20 (V. 3). + (La pl.) Epocă din viaţă; viaţă. Să fie neagră umbra In care-oi fi perit. . . Ca şi cind anii minări de dor ar fi deşerţi. O.I 127/19. Negri vor trece anii mei. P.L. 70/9 [V. 1; Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) A treee prin anii sil v. trece (V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. an (O.I 144/30, 144/31, 155/36; P.L. 4/22, 15/4, 50/25,131/34), anul (O.I 204/21; P.L. 15/5, 54/16, 80/30, 99/32), g.d. an (O.I 32/6); pl.n.ac. ani (O.I 83/31, 107/3, 120/1, 144/26, 176/11, 196/19, 211/1, 212/20, 234/3; P.L. 3/7, 3/9. 23/34, 27/38, 29/40, 41/14, 48-12, 54/16, 66/3, 66/5, 67/17, 71/31, 82/32, 98/35, 98/37), anii (O.I 24/7, 26/5, 85,37, 98/33, 110/19, 114/11, 116/1, 127/12. 127/16, 127/19, 140/15, 201, 201/1, 208, 208/1, 212 8; P.L. 28/6, 70/9).
    ANALIZĂ s.f. Examinare, cercetare. Ea viseazâ-n fereastră. . . să viseze numai■ . . n-ar fi un păcat analiza simţirilor ei? P.L. 77/38 ţPr. 1).
    ANALOG, -A adj. Asemănător, similar. Nu vei mai găsi pe Ruben, ci un alt om, analog cu mine. P.L. 42/33, Se vor tncorona regi, se vor stinge şi se vor naşte popoare, In sfirşit, toate prostiile de azi se vor tnttmpla ş-alunci, se-nţelege că-n diminuare analogă, absolut Insă acelaşi lucru. P.L. 47/28 (Pr. 2|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. analog (P.L. 12/33), anuloyă (P.L. 47/28).
    ANALOGfE s.f. Asemănare, similitudine. Duci idei şi cugetări In natură după analogia împrejurărilor omeneşti. P.L. 80/35. Vedem in marile migrafiuni ale popoarelor. . . o analogie cu roiurile albinelor. P.L. 81/25 ţPr. 2). I.oc. adv. In analogie = proporţional. £>'« ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, şi toate cetea din ea scăzute tn analogie. P.L. 24/10 (Pr. 1|. + Asociaţie de idei. Fiecare construcţie {literară] trezea o lume de cugetări şi analogii In capul ttnărului. P.L. 99/7 (Pr. 1J.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. analogie (P.L. 21/10, 81/25), analogia (P.L. 80/35); pl.n.ac. analogii (P.L. 99/7).
 — 34 —
     ANEVOIE adv. Cu greu. Ceea ce făgăduieşte voinicul unevoic o lasă nefăcută. P.L. 14/12 (Pr. 1).
     ANI.MA Vl). I. Tranz. A Însufleţi, a înviora, a stimula. Mai bine mi-aş stoarce tot focul din inimă, ca su se risipească in scintei, decll să animez cu el o simfire, pe cure-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară. P.L. X7'21 [I'r. 1). Q (iu conlext figurat) Aşa şi speranţa -r-un licur uşor. Cu sluba-i lumină pălir.dă, Animă-nc-o iltilă tremindul picior. De iiilă ilc .utreini. de uită de nori. ().] 11 1 :t |Y. 11.
     -• Fmnie firamalteulc : ind. prez. 3 sfi- animă (0.1
 I  rj:tj; conj, prez. 1 sy. sfi imiinez (IM.. 87/21).
     AMMAl. s.n. Vietate, făptură. Deasupra pulurei afinate de lume vegetală se mişcă o lume întreagă de animale. P.I.. 78/2-1. Judcci aşudară organizu/iunile de slal ale animalelor ntimai inlrucll le vezi asemănătoare cu cele omeneşti. IM.. 80;3(>. Te naşii, le-nsori, faci copii, muri, tocmai a şa ca la animale. P.L. 81/3 [ Pr. 3|. Q (Glumei : ironic) fmi plulea pe dinainte cu al timpului amestic Ha un soare, ha un rege. ba all animal domestic. O.I 140/36
 IV. il.
     —     Forme gramaticale: sg.n.ac. animal (0.1 140/36); pl.n.ac. uniunile (IM.. 78.24 ; 81/3), g.d. animalelor (P.L.
 K0.:3(i).
     A\I\A vl). I. T r a n z. şi refl. A (se) alirna, a (se) agăţa. a (se) prinde. Cu bra/ele-amtndouă de gllul mea le-anini Şi parc-ai uri a-mi spune ceva... apoi suspini. O.I 107/11. Puia slind pe gtnduri, vesela albină Cu galanterie de buze-i s-anină, Ca şi cind i-ar zice: ..Au nu şlii Iu oare Cum că a la gură-i cea mai dulce floare?" O.IV 365/30. Pofi să iei şi pămlnlul cu line. . .
 II prefaci intr-un mărgăritar cu loarlâ şi-l anini de salba iubitei tale. P.L. 47/20; cf. P.L. 29/39 |V. 2; Pr. 2], ©Tranz. (in contexl figurai) S-adun-flori in şezătoare De painjen lori să rumpă. Şi anină-n haina nopţii tloabe mari de pudră scumpă. 0.1 72/7 | V. 11. + Tranz. \ aţeza. a pune. Q (In contexl fijţurat) O o/n—, In părul Ititt bălai. S-anin cununi dc stele, l’e-a inele ceruri să răsai Mai mindră deciI ele. O.I 172/18 |V. 1|.
     —     Furnic uramaticale ; ind. prez. 2 stf. anini (l’.L. I7,2H|. Ie anini (O.I 107,11), 3 sg. anină (O.I 72/7). se anină (O.IV 3l>5,30) : conj. prez. 1 sg, să anin (O.I 172/18); part. aninai (IM.. 29/351).
     AM\ KHsAllA s.f. Zi in care sc aniversează un eveniment important. I.a aniversară. P.L. ISO |Pr. 1],
     WMVI'.HsAlU- s.f. v. aniversarii.
     AMTÎC, -Â adj. 1. Din antichitate. Sfărmufi statuia goală a Yenerei aulice. O.I 60/16. I!e-ai fi cirul pămlnlul cu Roma lui antică. Coroanele ce regii pe frunte Ic aşuzâ, Şi stelele ce vecinic pe ceruri colindcază, Cu toate la pi-cioare-fi eu le puneam In vază. 0.1 92/6. leronim slclea pe piedestal drept, nemişcat, mlndru ca un antic A poli. P.L. 8-1/30; cf. O.I 162/6; P.L. 100/38 |V. 3; Pr. 2|. O Metru antic = metru caracteristic poeziei greco-romane, bazat pe canlitatca silabelor. O dă In metru anlic. O.I l!)t) |V. 1|. Q (Construcţie metaforieă) L)|i-pdul aniie v. g i p e I |V. i|.
    2.    Clasic. Maistrul Ruben era un bălrln de o antică frumusefă. P.L. 40/30 |Pr. 1], £ (în contexl figurai) Cu cipru verde-ncinge antică fruntea la. O.I 1/2 (V. 1).
    3.    Vechi, slrâvechi, dc demult. In zidirea cea antică, sus (n frunle-i lurnul maur. 0.1 44/31. A venit un rege palid şi coroana sa antică... t-a ei poale-ar fi depus.
0.1     52/5. Au zidit domenicut său palat. Colonade — sttnci sure, slreşine — un codru anlic ce vine in nouri. l’.L. 51/9; cf. O.I 43/14, 43/17 [V. 4; Pr. 1].
    —     l-'orme gramaticale: sg.n.ac. aulic (O.I 45/15, 199/1 ; IM.. 51/9. 84/3(1), miticii (O.I 1/2, 13/17, 4 1/31, 52/5, «2/0: IM.. 40/30, 100/38), g.d. aulice (O.I 43/14, G0/1C, 1G2/C).
    AM.ME adv. înadins, intenţionat, special. Ţoală această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine. P.L. 79/9. Slclea... in semiîntunericul vlnăl al odăii, pe care piciorul (I făcuse anume, pentru a nimeri Ionul fundamental al figurei. P.L. 84/32 [Pr. 2). + Cu scopul. Tu, chip :imbitor, Trăil-ai anume ca cstf< li să mori? 0.1 40/12 |V. 1].
    ANii'MfT, -A adj. Oarccarc. Fluturii albaştri implu o regiune anumită de aer. P.L. 78/27 [Pr. 1],
    APARCnŢĂ s.f. înfăţişare, aspect. El e nevoii să împodobească cu flori şi c-o aparentă de profundă înţelepciune mizeria existentei. P.L. 81,34 [Pr. 1).
    APAnŢIXfî1 vb. II. Intranz. (Mokl., Transilv.) A face parte dintr-o categorie. Tu nu cunoşti asemenea oameni. Ei nu pot apar(ini cercurilor in care le mişli tu. P.L. 56/3 IPr. 1|.
    *APAHŢfNE4 vb. III v. aparţine1.
    APA s.f. 1. Lichid transparent şi incolor. I.tngă prispă sleleau două butii cu apă. P.L. 7/21. Slăi, să mai bem apă — zise mama pădurilor. P.L. 9/7. Mimsir.d apa din ulcior, vâzind că ea-i răsuflată şi băhnilă, presupuse cu bătrlnul Ircbuia să fi murit. P.L. 98/10; cf. P.L. 8/28, 8/30. 8/31, 8/32, 9/9, 13/27, 98/22 [ Pr. 10]. (Comparaţie) Simt că măduva mea devine păminl, ni xinţ/cle meu e îngheţai şi fără cuprins cu apa. P.L. y8/25 |Pr. 1]. <$• I-'xpr. Iii Josul apei v. jos | Pr. 1|. A avea apă în vine = a fi insensibil, nepăsător. Tu crezi că cu am apă-n vine. . . că cu. . . că cu nu te iubesc? P.L. 70/32 |l’r. 1|. Q (Construcţii metaforice) A Iich apă clin (jurii cuiva v. ti c a [Pr. 1|. A liea ilin apa fără yust si uilAtonrc a
1.clhci v. bea (Pr. 1].
    2. Masă de apă (I) formind un rlu. un lac, o mare ele.; rlu, fluviu, mare. I’este flori, ce crcsc In umbră, J.lngă ape. pe polici, Vezi bejănii d°. albine. O.I 100/14. Eu le văd răpii ile farmec Cum ing.ni ru glas domol, în a apei strălucire fnlinzlnd piciorul gol. O.I 110/15. Şi lainic genele le plec, Căci mi le împle pllnsul, Cind ate apei valuri trec Călătorind spre dinsul. O.I 175/19. Prin cursul apei cu glcsncle lor sfişiau valurile pină la umbritul lor izvor. P.L. 13/20 ; cf. O.I 35/2, 14/16,45/14, 63/18, 66/21, 72/3, 7-1/1G, 83/21, 98/11. 110/7, 115/10, 121/8,123/10. 132/17, 112/10,152/2, 152/12,152/22, 152/21, 154/28, 154/30, 151/32, 170/1, 170/24, 1711/4, 190/8, 199/12, 207/9. 210/20, 210/7, 223/12, 228/11 ; P.L. 7/8. 41/25, 51/21, 51/40, 72/24, 93/38, 5)7/5), 517/12, 98/29, 100/25, 101/12, 101/37. 101/37 IV. 31; Pr. 1 11. ©(Personificare) Şi apele cu spaimă
 — 35 —
fug In pâmtnl şi seacă. O.I 95/1-1. Mereu va plinge apa, noi vom dormi mereu. 0.1 129/18. Apele pling clar izvorind in finiine. O.I 231/3. Apele-şi ridicau valurile mai sus ca să-t asculte. P.L. 1,40; cf. O.I 72/18, 219/12 |Y. 5; Pr. 1). O (In eonlcxlc figurale) l-acefi din piatră aur şi din îngheţ văpaie, Să-nchege apa-n singe, din pietre foc să saie. O.I 9-1/29. Cil de trişli, cil de lungi, cit de monotoni vor trece anii vieţii tui — o frunză pe apă. P.I.. 28/7; cf. P.L. 9/17 |Y. 1 ; Pr. 2]. <0* Fxpr. A se faee o apă fi un pâinini = a pieri plnă la linul, a fi nimicit. împăraţi pe care lumea nu putea sâ-i mai incapfl, Ah venit şi-n ţara noastră dc-au cerul pumint şi apă. — . . . Cum omită se făcură toii o apă ş-un pămint. O.I 1-17/2-1 [V. 1], Q (Construcţii metaforici-) Istorie pe apă = operă dc valoare (v. şi f 1 o a r e, p e l e c). Cind cu sete cauţi forma ce să poată să te-ncapă, Să le scrii cum cere lumea, vro istorie pe apă ? O. I 137/12 | V. 1 ]. A cere pămînt ţi apă v. ccre (V. 1|. Glas de ape v. glas [V. 2]. A apelor măriri (sau eternele ape) — marca (v. şi pustietate, va 1). îi pare că prin aer in noaptea înstelată, Călcind pe virf de codri, pe-a apelor măriri. Trecea cu barba albă... Moşneagul rege Lear. 0.1 63 22. Lucească cer senin Eternelor ape. O.I 221/16 [V. 2]. Dealuri dc apă v. deal [Pr. 1). Cuibar rotind pe ape v. cuibar [V. 1].
     3.      Suprafaţa, faţa. luciul apei (2). Cind torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape şi aur in aer. O.I 37/10. Pe un mur inalt şi rece de o marmură curată. Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină Se răsfrtnge ca-n oglindă a copilei umbră plinâ. O.I 51/2. [Lebăda] cu capul cufundai tn apă sflşia fata senină a lacului. P.L. 10/29; cf. O.I 9/5, 76/17, 122/10; P.L. 14/7, 52/3, 101/26 [V. 5; Pr. 4].
     4.      (La pl.) Valuri, unde. [Marea] se mişca urclndu-şi apele plnă lingă un boschet de chiparos şi roze. P.L. 97,21 (Pr. 1].
     5.      F i g. Lacrimi. Drept in creşlel o sărută pe-al ei păr de aur moale Şi bărbia i-o ridică, s-uită-n ochii-i plini de apă. O.I 84/39 [V. 1].
     —       Forme gramaticale: sg.n.ac. apă (O.I 74/16, 81/39, 132/17, 137/12, 147/22, 147/24. 179/4, 19U/8, 228/11: P.L. 7/6, 7/8, 7/21, 8/28, 8/311, 8/31, 8/32. 9/7, 9,9, IU,29, 13/27,  28/7, 69/21, 70/32, 72/21, 93/38,     97/9.  97/20,  98 22,
 98/29,  101/12, 101/37), apa (O.I 45/14,      51/2,  72/18,  83 21,
 04/29,  121/8, 122/10, 129/18, 154/32,     170/1; P.L.       18/24.
 51/40, 98/25, 98/40, 101/26, 101/37), g.d. apei (O.I 44,16, 63/18,  110/15, 152/2, 154/28, 175,19:        P.L.   13/26,   11/7,
 51/21,  52/3); pl.n.ac. ape (O.I 37/16,      66/21,   72/3,  74/10,
 76/17, 85/12, 98/11, 100/14, 103/13, llti/7, 115/10, 152/12, 152/21, 154/30, 170/24, 21)7/9, 21C7, 219 12. 221/16, 223/12 ; P.L. 41/25), apele (O.I 9/5, 95,1-1. 123/11), 142/10, 199/12, 231/3; P.L. 4/40, 9/17, 97/21, lo(>/2>), g.d. apelor (O.I 35/2, 63/22, 210/26; P.L. 97/12).
     APĂRA vb. I. 1. Refl. A se împotrivi unui atac, a rezista, a se feri. Ea se apără c-o mină, însă loluşi lui se lasă. O.I 67/14. Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? O.I 147/11 (V. 2].
     2,      T r a n z. A păzi, a ocroti. \'u-i ordinea fireasca ce ei a fi susţin; Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine. O.I 59/18. [Craiul] şede-n perine de puf Şi cu crengi 11 apăr pagii de muscufe şi zăduf. O.I 8f>;2<;. fui ? îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul. O.I 117/31 |Y. 3|.
    3. Tranz. A susţine. în prelegeri populare idealele le apăr. O.I 48/18 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. apăr (O.I 117/31). 2 sg. te aperi (O.I 147/11), 3 sg. se apără (O.I 67/14), 3 pl. apăr (O.I 48/18, 85/26): conj. prez. 2 sg. si aperi (O.I 59/18).
    APĂRĂTOR s.m. Persoană care apăru, păzeşte. Şi el — el vlrful mlndru al celor ce apasă — Salută-n u lui cale pe-apărătorut mut. O.I G2/7 [V. 1].
    APĂREA vb. II. Intranz. 1. A se ivi, a se arăta. Din tainica pădure Apare tunu mare cimpiitor azure. L’mpllndu-le cu ochiul ei mindru, triumfal. O.I 63/9. Jar prin lumina cta rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zină liniştilă Cu ochii mari, cu umeri goi? O.I 228/23. Perdeaua... se dete puţin intr-o parte şi prin faldurii ei albi apăru un blond cap de copilă. P.L. 54/40; cf. O.I 11/19, 18/7, 95/3, 168/4; O.IV 430, 430,1 ; P.L. 49/12 [V. 8; Pr. 2]. O (în context figurat) De cile ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte. O.I 114/2 |V. 1]. O (Construcţie metaforică) A-i apărea (cuiva) prin haos v. Iiaos
IV.    1].
    2.     A lua naştere. Din haos Doamne-am apărui Şi m-aş intoarce-n haos. O.I 177/13 [V. 1].
    3.     A se prezenta, a se Înfăţişa. în multe forme-apare a vieţii crudă taină. O.I 64/18 [V. 1]. + A apărea. în mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei si răchitelor. .. esle o nouă insulă mică. P.L. 79.4 [Pr. 1].
    —  Forme gramaticale :      ind. prez.   2 sg.  apari    (OI.
27/5). 3 sg. apare (O.I (33/9,  64/18, 95/3, 114/2; P.L. 79/4),
p.s. 3 sg. apăru (P.L. 49/12, 54/40), p.c. 1 sg. am apărut (O.I 177,13); conj. prez. 3 sg. să apară (O.I 11/19, 168/4, 228/23); imper. 2 sg. apari (O.IV 430, 430/1); ger. apă-rind (O.I 18/7).
    APĂSA vb. I. Tranz. 1. A presa. Şi glndind că dorm, şireato. apeşi gura la de fuc Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi In mijloc. O.I 42/14. O mină era strins apăsată pe inimă. P.L. 59/39 [V. 1 ; Pr. 1]. + R e f I. A sc sprijini. Şi bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece. O.I 50/17 [V.        1],
    2. F i g. A oprima, a       chinui, a împila.   Şi el    — el
vlrful mindru al celor ce apasă — Salulă-n a lui cale pr-upârătorul mut. O.I 62,6 JV. lj. Q (în ccntexl figurai) Ş-acete milioane, ce in grămezi luxoase Sur.t slrinse H bogatul. pe cel sărac apasă. O.I 59/4 [V. 1].
    3.     F i g. A copleşi, a Înăbuşi. Aslfel totdeuna, cind glndesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine. O.I 10/11. Dar pe cile [inimi] dureroase Cinlu-i mislic le apasă. O.I 13/9. CU amor de drept şi bine, Cită sinceră frăţie adusese el cu sine? Şi răsplata? — Amărirea. care suflelu-i apasă. O.I 53/8 [V. 3]. + A toropi. Xu-i mai dedeau de capăt [poveştii] pină ce nu ncctau, apăsaţi de somn. P.L. 52/14 |Pr. lj.
    —      Fonne gramaticale : ind. prez. 2 sg. apeşi (O.I 12/11), 3 sg. apasă (O.I 10/11, 13/9,53/8), se apasă (O.I
 — 36 —
 50/17), 3 pl. npasA (O.I 59/4, G2/6), imp. 3 sg. era apAsală (l’.L. 59/39): pari. apAsall (P.L. 52/14).
     APĂSAltE s.f. F i g. Stare de deprimare. Ctnd o inimă perdulă-n mizerie, In apăsare. . . şi-ar ridica aspiratiunile pim'i la tine. . . ce-ar s/m/i un asemenea om? IM.. hti/ii [Pr. 1].
     APAsAT, -A adj. 1. (Despre paşi) l'nergic, hotărit. Daca un actor bun i-ar fi auzit paşii severi, apăsa/i. . . ar ţi ştiut . . . să-şi iinayinezc aproape caracterul omului. IM.. 1H/13 |Pr. lj.
     2.     Ingrcuial. Cerdaairi înalte, tnainlile sub şandramale lungi, apăsate, ptine de muşchi negru-verde. IM.. 39 32 [l>r. 1].
        Apăsător, încărcat, înăbuşitor. Ardeau lămpi somnoroase răspindind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat. P.L. 27,25 (Pr. 1).
     4.     (Despre vorbă, glas) Sufocai, înăbuşit. Alexandru cel Hun! putu el şopti cu glasul apăsat. P.L. 37/34 [Pr. 1). <> (Adverbial) Ah! le iubesc!. . . fipă el apăsat. P.L. 94/11 |Fr. 1 [. + Chinuit. Mă arde-n spate! zise fata c-un geamăt apăsat. P.L. 18/30 (Pr. 1], + F i g. Plin de necazuri. <lc suferinţă. Era un contrast plăcut: fafa lui trasă şi fină. din care nu se putuse încă şterge amărăciunea unei tinereii apăsate... Ungă fizionimia ovală, rătunzită Şi albă a ei. P.L. C4/24 |Pr. 1).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. apiisat (P.L. 18/36, 27,25, 37/31), g.d. apăsate (P.L. 64/24); pl.n.ac. apăsaţi (P.L. 91/13), apăsate (P.L. 39/32).
     APLAUD A vb. I. Tranz. Abate din palme In semn de aprobare. Şi aplaudă frenetic schime, clntece şi jocuri. 0.1 150,26 [V. 1). + F i g. A lăuda zgomotos. Ei vor aplauda desigur biografia subţire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrtm lucru mare. O.I 134/2G [V. 1].
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. aplaudA (O.I 1oO,2i<i. viit. 3 pl. vor aplauda (O.I 134/26).
     APLAUZE s.n. pl. Bătăi repetate din palme In semn de aprobare. de admiraţie. © (Metaforic) Tu etntare întrupată! Deal aplauzelor fior, Apărind divinizată Hă pişi sufletu-mi tn dor. O.I 18/6. X-aoem oameni ce se luptă cu retoricele sulifi în aplauzele grele a canaliei r/e uliii? O.I 150/4: cf. O.I 19/14 |V. 3).
     —      Forme gramaticale : pl.n.ac. aplauze (O.I 150/4), g.d. aplauzelor (0.1 18/6, 19/14).
     APLECA vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) Înclina, a (se) pleca. Şi atunci c-obrazul roş Ea apleacă gene lunge Peste ochii cuvioşi. 0.1    67/3. // spuse lin, aplecln-
 du-se la ureche-i: De ce caufi    ceea     ce nu-fi poate veni tn
 minte? P.L. 53/1. Aplectndu-şi gura ta urechea ei, ti şopti lin. P.L. 93/21; cf. P.L. 63/22 (V. 1; Pr. 3|. <> Expr. A apleca in jug    v. jug [V.     1].
     2. Tranz.      (Popular, In   expr.) A apleca la sin    v.
 sin IV. 1].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. apleaeA (O.I 12/3, 67/3); conj. prez. 3 pl. su aplece (O.I 59/7); ger. apleeîndu- (P.L. 53/1, 63/22, 93/21).
     AP6l adv. 1. (Cu sens temporal) După aceea, pe urmă. Ş-apoi ca din vis trezită... De pe fruntea mea cea tristă tu dai vifele-ntr-o parte. O.I 42/11. Apoi noaptea or albastră, a lor dulce recinicie, Ce uşor se mistuieşte
prin pltnsorite pustie. O.I 83/5. Apoi le uifi rlzlnd la clte-o filă. O.IV 333/12. Ş-apoi 11 lua tn braţele ei, II dez-merda, tl săruta. P.L. 31/14; cf. O.I 17/24, 37/18, 46/19, 79/24, 84/35, 107/12, 128/1, 150/27, 151/11, 154/15, 159/3, 165/17; P.L. 7/12, 8/31, 9/3, 9/13, 10/1, 10/23, 11/17, 13/1, 13/3, 13/7, 13/29, 13/36, 14/11, 16/21, 16/37, 17/36, 18/11, 20/12, 20/39, 22/39, 23/4, 23/8, 23/24, 23/24, 30/16, 36/6, 36/40, 39/7, 39/9, 39/11, 44/19, 49/19, 52/18, 53/12, 58/24, 59/9, GO/5, Gl/15, 61/27, C.3/3, 63/31, G4/3, 67/1, G8/16, 74/11, 74/13, 7C/6, 79/2, 80/25. 80/29, «1/9, 82/34, 83/33, 81/12, 81/11, 88/25, 93/17, 94/14, 94/27, 95/13, 95/1G, 95/20, 95/37, 101/12 (V. 15; Pr. 65].
    2.     (In corelaţie cu conjuncţia „dacă") Alunei. . ., In accst caz. Iar dae-a fi adevărat ce zice lumea: că pentru fefii-frumoşi vremea nu vremuieşte, apoi poate c-or fi trăind şi astăzi. P.L. 23/34 [Pr. 1}.
    3.     (Uneori precedat de ,,şi”) Afară de aceasta, pe lingă aceasta. Ş-apoi. . . cine ştie de esle mai bine A fi sau a nu fi. O.I 38/29. De mi-i da o sărutare, Xime-n lume n-a s-o ştie. Căci va fi sub pălărie — Ş-apoi cine treabă are! O.I 55/12. Dar ce mai era tn cutie? Păpuşile ce i le dedese de ziua ei doi ani de-a rlndut. . . Apoi, mai era ceva. P.L. 71/34; cf. P.L. 19/10, 61/33. 93i32 (V. 2; Pr. 4).
    APOPLEXlE s.f. Congestie cerebrală. Tatăl ei, marchizul Bianchi, muri de apoplexie In mijlocul păharelor şi a comesenilor săi. P.L. 99/19 [Pr. 1].
    APOS, APOÂSĂ adj. Care conţine multă apă. Q (Construcţie metaforică) Mărgăritare apoase v. mărgăritar (Pr. 1].
    —  Formă gramaticală: pl.n.ac. apoase (P.L. 3’23).
    APOSTAT, -A adj. Care a renunţat la o credinţă religioasă; abjurat, renegat. Ea un înger ce se roagă — El un demon ce visează; Ea o inimă de aur — El un suflet apostat. O.I 50/22 [V. 1]. Q (Metaforic) Care şi-a schimbai sentimentele anterioare. Pllngi, copilă? — C-o privire umedă şi rugătoare Poţi din nou zdrobi şi frtnge aposlal-inima mea. O.I 30/18 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. apostat (O.I 50/22), apostată (O.I 30/18).
    APOTE6z.\ s.f. Slăvire, preamărire. Poe/ii lor nu găseau tn univers destule metafore şi comparaliuni pentru apoteoza eroilor. P.L. 50/41 (Pr. 1).
    APRfL s.m. A patra lună a anului, schimbătoare şi capricioasă. Q (Comparaţie) Ci Iu rămSi tn floare ca luna lui april, Cu ochii mari şi umezi, cu zlmbet de copil. O.I 128/7. Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil Cind ea-i rece şi cu toane ca şi tuna lui april. O.I 157/28 [V. 2[.
    *APRfLIE s.m. v. april.
    APRfNDE vb. III. 1. Tranz. A face să ardă. O candelă bătrtnul aprinde — para lungă Se-nalfă-n sus albastră. O.I 93/33. Casa se întunecă şi nu se mai văzu nici umbra din părete a portretului, nici umbra înaltă a lui Dionis. El aprinse lumina. P.L. 31/41. El aprinse o lampă neagră, tmplută cu untdelemn. P.L. 45/1 (V.l; Pr. 2]. Q (In context figurat; aluzie la filozoful grec Diogene) Chemarea unui filozof ? .. . Ceea ce zici tu
 — 37 —
imi hotărăşte soarta. îmi voi aprinde lampa ş-oi căuta oameni. P.L. 48/8 (Pr. lj. 9 (Construcţii mctaforicc) A aprinde candelă iubirii v. candela (V. 1]. A-şi aprinde jăratecul de argint al frunţilor v. j c r a l i c (Pr. 1].
    2.      R e f 1. F i g. (Despre senlimenle, pasiuni) A izbucni, a lua naştere. Visul tău de glorii falnic trium-ftnd... Spună ce-i poporul mare, românesc, Cind s-aprinde sacru candida-i vitvoare. O.I 15/15 [V. lj. + T r a n z. A aţîţa, a slirni, a Înflăcăra. Cu focul albei Veste aprinde al meu stn. 0.1 17/6. O carie care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde nişte creieri superstifioşi. P.L. 35/32 [V. 1; Pr. 1|. Q (Construcţie metaforică) A aprinde
o   scinteie in su/Ietul îngheţat (al cuiva) = a trezi Ia viaţă, a provoca entuziasm, a Înflăcăra. Virtutea despletită şi patria-ne zeie Nu pol ca să aprinză o singură scinteie în sufletu-ngheţat. O.I 25/8 (V. 1].
    3.      Refl. (Despre corpuri incandescente) A lumina, a străluci, a sclnteia. Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte. O.I 152/7. El (luceafărul] asculta tremurător. Se aprindea mai tare Şi s-aruncă fulgerător, Se cufunda In mare. O.I 168/30 (V. 2].
    4.      R e f 1. F i g. A se ivi strălucitor, luminos, a răsări. Şi cit de viu s-aprinde el (luceafărul] în orişicare sară. Spre umbra negrului castel Ctnd ea o să-i apară. O.I 168/1. Din sinul vccinicului ieri Trăieşte azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n ceri S-aprindc iarăşi soare. O.I 178/4 |V. 2|. Q (în context figurai) l)indu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, in culca timpilor cc vin O stea s-ar fi aprins. 0.1 101/20 |Y. 1|.
    —       Forme gramalicalc: ind. prez. 3 sg. aprind" (0.1 17/6, 93/33), se aprinde (0.1 15 15. 152/7, 168,1. 178; 1;; imp. 3 sg. sc aprindea (0.1 168’3H), p.s. 3 sg. aprinse (P.L. 31/41, 45/1). viit. 1 sg. voi aprinde (P.L. IS18): conj. prez. 2 sg. sa aprinzi (0.1 19219). 3 sg. să aprindă (P.L. 39/12), să aprin'.ă (0.1 25/8): opl. p. 3 s^. sar fi aprins (O.I 191/20); inf. a aprind' (P.L. 35-32).
    APRfNS, -Ă adj. 1. Caiv arde dind lumină. .v<'< priveşti prin lucii geamuri la lumiiich’ aprinse. 0.1 157'2(> |Y. 1). + Luminai. Iată lacul. I.it.ia plină Poleindu-I. il străbate; El aprins <le-a ei lumină. Simle-a lui si/k/h-rătate. O.I 210/7 [Y. 1]. + F i g. (Despre ochi) Strălucitor, arzător. Atunci ea era descoperită... cu părul vllvoi, cu ochii aprinşi tn cap si ctt fala rusie ca singele. P.L. 85/1 (Pr. 1|. '               ‘              '
    2.      F i g. Pasionat, înflăcărat, pătimaş. CUeodaV — deşi arare — se-ntilnesc, şi ochii lor Se pricesc, par a se soarbe In dorin/a lor aprinsă. O.I 51/32. Şi fafa mea In lacrimi pe fafa ta s-o plec, ('.u sărutări aprinse suflarea să ti-o-nec. O.I 213/12 [Y. 2|.
    3.      Inccndiat. Aici vă duceţi valuri in mii batalioane, Cum in păduri aprinse, minat in uragane. Diluviul de foc. O.I 24/21 (Y. 1]. + F i g. Dcclanşat, dezlănţuit. Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse. Căci voi murind in stnge, ei pot să fie mari. 0.1 56/24 jV. 1|.
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. aprins (0.1 210/7), aprinsă (O.I 51/32); pl. aprinşi (P.L. 85/1), aprinse (O.I 24/24, 56/24, 157/20, 213/12).
    APROÂPE adv. 1. In preajmă, In vecinătate, alături. Ci eu aş vrea ca unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie al lău nume pe-nchisele-mi pleoape. O.I 127/27.
Trece lebăda pe ape între trestii să se culce — Fie-fi tn-gerii aproape Somnul dulce. O.I 207/11. Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape. O.I 219/10. Amorul şi moartea mea vor fi foarte aproape una de alta. P.L. 90/8; cf. O.I 104/1, 154/29, 216/6, 221/14, 223/10; O.IV 338/12; P.L. 4/27, 15/30, 50/21, 100/17 (V. 9; Pr. 5]. Q (Repetiţie; preccdat de ,,mai”, marchează insistenţa) Mai aproape, mai aproape Noi ne-om strtnge piept la piept. O.I 101/9. Clnt-un corn cu-nduioşare Tot mai tare şi mai tare, Mai aproape, mai aproape. O.I 103/16. Cobori încet. . . aproape, mai aproape. Te pleacă iar zlmbind peste-a mea fafă. O.I 120/23. Ea zboară aproape şi lot mai aproape Şi vrea ca amica-i deodată s-o-ngroape. O.IV 366/11; cf. O.I 213/14, 213,14 [V. 10]. Q (Construcţie metaforică) A fi aproape de sîduI cuiva v. sin [V. 1]. + Fig. Apropiat, legat sufleteşte, Ctnd aş sta pierdut pe gtnduri, peste umăr mi-ar privi, Aş simfi-o că-i aproape şi ar şti c-o tnfeleg. O.I 157/35 (V. 1]. (Precedat de prep. „de”) Ca In cămara ta să viu Să te privesc de-aproape, Am cobortt cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. O.I 170/22 (V. 1].
    2.     Gata, mai-mai, ctt p-aci. S-aruncă la picioarele ttnărutui cu mtinite unite, tremurtnd şi aproape pitngtnd. P.L. 88/17. Ar fi ştiut prin o aefiune reconstructivă, fără să-l vadă, să-şi imagineze aproape caracterul omului tn cesliune. P.L. 91/16 [Pr. 2|. Expr. A fi aproape să moară v. muri (l’r. 1|.
    APHOPlA vii. I. I. Kcfl. A veni aproape. Atunci Iu prin întuneric Ic apropii surizindu, Albă ca zăpada irrnei, dulce cu « zi de vară. O.I 42/5. La un semn deschisă-i calcă si s-upropie de cort l'n bătrln atit de simplu, după vrbă, după port. O.I 146/10. Şi dacă ramuri bat tn geam Şi sc cutremur plopii, E ca in minte sd te am Şi-ncet să te apropii. O.I 193/4. S-apropie de fereastră şi se uită in grădină. P.L. 74/9: cf. O.I 53/10, 79/17; P.L. 8/5, 9/21, 17/10. 26/29, 30/16. 51/23. 61/12, 64/16. 76/17, 79/35, 83 I l. 93/5. 93/9, 9313, 95-24, 97/32, 98/17, 98/20. 102/13 | V. 5 ; Pr. 20]. Q (Klcmcnt de personificare) Vede cum din ceruri tuna lunecă şi se coboară Şi s-apropie de dtnsul preschimbată in fecioară. O.I 142/6 |V. 1]. + Tranz. A ducc, a aşeza aproape dc cincva sau de ccva. El işi apropie scaunul de fereastră. P.L. 36/1. Măiestre! strigă ca lare, apropiinrl scaunul de fereastră. P.L. 36/1-1. Fran-cesco. . . apropie gura dc fruntea ei. P.L. 76/25; cf. P.L. 92/11 [Pr. 41.
    iî. Tranz. Fig. A fi. a ajunge aproape la fel. l‘«r că ta vieţii tale Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandate — Aslea toate te apropie de dinşii. O.I 131/37 [Y. 1|.
    3.     Kcfl. (Temporal) A sosi, a fi aproape. S-apru-piase miezul nopţii. P.L. 67/20 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. le apropii (O.i 42/5. 193/4), 3 sg. apropie (O.I 134/37), se apropie (O.i 53/10, 79/17, 142/6, 116/10; P.L. 8/5, 9/21, 17/10, 30'16, 61/12, 76/17), imp. 3 sg. se apropia (P.L. 64/16, 93/5, 93/9, 93/13, 95/24, 102/13), p.s. 3 sg. apropie (P.L. 36/1, 54/23, 74/9, 76/25, 83/14, 97/32, 98/17, 98/20), se apropie (P.L. 26/29), m.m.c.p. 3 sg. se apropiase (P.L. 67/20); conj. prez. 3 sg. să se apropie (P.L. 79/35); opt. prez. 3 sg. ar apropia (P.L. 92/14); ger. apropiind (P.L. 76/14).
 — 38 —
     APROPIAT, -Â ailj. Situai In apropiere, învccinal. t'na din cele două timbre dispăru Intr-o casă apropiată. P.L. 95'39 [Pr. lj.
     APROPIERE s.f. Prezenţă. Tu nici nu ştii a la apropiere Cum inima-mi de-adinc o linişteşte. O.I 120/9 |V. 1].
     Loc. adv. In apropiere (de) =• u) calc de, la distanţă de. Să se retragă la o mnnustire de călugărite, in apropiere dc ritena vre. l’.L. 100/2 [Pr. 11; 1») dc aproape. Intra îmbrăcată ca băiat, ca In noaptea aceea cind se văzură pentru inliia oară in apropiere. P.L. 64/13 (Pr. 1],
     APROPIUA vl). I. Tranz. A-şi însuşi ccva. Apro-priindu-ti prin vrajă (iin(a mea ţi dlndu-mi mie pe a ia, eu voi deveni om de rlnd. P.L. 47/9 [Pr. 1}.            '
     APVCA vb. I. I. Tranz. 1. A prinde, a pune mina (pc ceva sau pe cineva), a lua. Bine, zise Dan, apu-etnd mtna cea rece şi diafană a umbrei. P.L. 47/30. Apu-etndu-i o mtnă o duse la buzele ei. P.L. 88/19. Inlinse el mai tntli mtna şi apucă tncet mtnufa ei fină şi rece. P.L. 93/18; cf. P.L. 76/25 (Pr. 4]. + A Inhăţa, a Înşfăca. Se azotrl' doi leoparzi. Ce cu pofiă inimoasă de-a lupla se şi aruncă Peste tigru. Dar acesta ii apucă tn cumplitele lui gheare. 0.1 165/24. Cum oenea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc şi o trlnti cu toată puterea tntr-o piuă. P.L. 6/39. Fără de-a zicc o vorbă, el apucă pe Făl-Frumos si l azvirli in nourii cei negri. P.L. 13/C; cf. P.L. 9/2 [V. 1 ;    Pr.  3).
     2. !•' i g. A   prinde      cu auzul. Din a tor   treacăt  să
 apuc Acele dulci cuvinte. O.I 188/1 [V. 1|.
     îl. I-' i u. A cuprinde. Ea trebui de el in somn Aminte să-şi aducă Si dor de-al valurilor domn Dc inim-o apucă. O.I 17110 JV. 1).
     II. Tranz. şi intranz. A porni inlr-o direcţie oarccare, a lua drumul. Pe cărare-n bolfi de frunze, Apu-t-ind spre sat in vale, Xe-om da sărutări pe cale. Dulci ca florile ascunse. O.I 55/18. Stol de cocori Apucă-ntinsele Şi necuprinsele Drumuri de nori. O.IV 378/14 |Y. 2).
 O   K\pr. A apuca ealeu v. cale [Pr. 1).
     —        Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. apucă (0.1 171/16: O.IV 378/11), p.s. 3 sg. apucă (O.I 165/21; P.L. 6 39, 0  2. 13 6.   20/33, 76/25. 93/18);     conj.   prez. 1 sg.
 «fi npuc   (O.I 188/1): ger. apucind- (O.I 5518; P.L. 47/30),
 apurindti- (P.L. 88/19).
     APKlAT* s.n. (In loc. adv.) Pe upucale — in mod
 dezorganizai, la Inllmplarc. Ce viufă-t aştepta pe el?... L'n copist avizat a se cultiva pe apucate. P.L. 27/10 [Pr. 1).
     APICAT-. -Ă adj. Ncl>un. O (Comparaţie) Ilaba sctrşni din dinii ca apucată. P.L. 18/11. Se culcă in nâsip tremurind ca apucată. P.L. 20/11 |Pr. 2).
     APIXATIRÂ s.t. Manifestare, gest. Sunt oameni, pe cari spirite de observufie şi femeile ti descoasă dintr-o singură apucătură. P.L. 91/8 |Pr. 1],
     APL\E vl). III. Intranz. (Despre aştri) A asfinţi, a scăpata. Cu-a ei candelă de aur palida infelepciune. Cu zimbirea ei regală, ca o stea ce nu apune. Lumina a viefei voastre drum de roze semănat. O.I 35/26. Cind unul trece, altul vine In astă lume a-l urma, Precum cind
 soarele apune El şi răsare undeva. O.I 201/7. l'n brad se tnalfă singur şi detunat pe un virf de munte In fafa soarelui ce apunea. P.L. 39/1; cf. O.I 118/31, 178/10; P.L. 11/9, 96/2 [V. 4; Pr. 3[. + Fig. A dispsirca, a pieri. Şi bogat In sărăcia-i ca un astru el [Mureşan] apunt. O.I 32/17. Din noaptea vecinicei uitări In care toate curg. .. De unde nu mai străbătu Simic din ce-au apus — A? vrea o datu-n violă tu Să le tnat/i in sus. O.I 230/6 [V. 2|.
    —      I'orme gramaticale: ind. prez. 3 sg. tipune (O.I 32/17, 35/26, 118/31, 204/7; P.L. 11/9), imp. 3 sg. upun;n (P.L. 39/1, 96/2), p.c. 3 sg. uu upus (O.I 230/6); opl. prez. 2 sg. al apune (O.I 1/8/10).
    APtXERli: s.f. Apus, asfinţit. încet painjinişul cel roş se lărgi, se diafaniză şi se prefăcu tnlr-un cer rumenit de apunerea soarelui. P.L. 37/37. Prin lumea rumenă de apunerea frumoasă trece călugărul nostru. P.L. 39/21 |Pr. 21.
    APtîS1 s.n. 1. Asfinţit, scăpătat. îngenunche tnspre apusul acelui soare dumnezeiesc. P.L. 14/10 [Pr. 1].
    2. Vest. O pasăre pluteşte cu aripi ostenite. Pe ctnd a ei păreche nainte lot s-a dus C-un pilc tntreg de pasări, perztndu-se-n apus. O.I 114/8. Din nişte colii de slinci despre apus se ridica o monastire veche. P.L. 72/7 [V. 1; Pr. 1|.
    îl. Occidcnl. S-au avut decit cu ochiul ori cu mina semn a face Şi Apusul işi impinse ţoale neamurile-ncoace. O.I 116/35. Tu le lauzi că Apusul tnainle li s-a pus? O.I 117/27. Cc a scos din voi Apusul, cind nimic, nu e de scos? O.I 151/10; cf. O.I 146/27, 1 17/28 |V. 5|.
    —      1 ornic gramaticale: sg.n.ac. apus (O.I 11-1/8; P.L. 72/7), apusul (O.I 116/27, 1-16/35, 147/27, 147/28, 151/10; P.L. 11/10).
    APLS2, -Ă adj. !• i g. Dispărut pentru totdeauna, trecut. Jiiul sfinl ne povesteşte cu-ale undelor lor gute De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure. O.I 41/20 |Y. 1].
    AllAll, -Ă adj. Care aparţine arabilor, privitor la arabi. Şi azi el se avintă pe calul său arab. O.I 97/6. Am fost intotdeuna surprins că nu pricep curent limba arabă. P.L. G5/27. Capul ei se ridica... astfel cum şi-i ridică caii de rasă arabă. P.I.. 77/26; cf. P.L. 52/33. 53/34. | V. 1 ; Pr. 4).
    —      Forme gramalicalc: sg.n. ac. arab (O.I 97/6; P.L. 52'33, 53/31), aral)ă (P.L. 65/27, 77/26).
    ARAMĂ s.f. Cupru. Se bale miezul nopfii tn clopotul dc-arumă, Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă. O.I 203/1. Buzduganul, căztnd, se izbi de o poartă de aramă. P.L. 5/21 |V. 1 ; Pr. 1). Q (In context figurat) Cale dc două ceasuri — perdută in naltul cerului — plutea.. . mează-noaptea bătrtnă cu aripele de aramă. HL. 19/21 |I'r. 1). O Loc. adj. Dc arumă = a) arămiu, roşcat. De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ş-auzi mtndra glăsuire a pădurii de argint. O.I 85/2. Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni, Orizontu-nlunectndu-l. vin săge/i de pretutindeni. O.I 148/7 [V. 2]; l>) (despre glas) metalic, grav, sonor. Din tronul lui de piatră bătrlnul preot vede Şi-n vinturi el ridică adlncut glas de-aramă. O.I 98 17 [V. 1|. *0» Expr. A-şl urâta arama v. arăta [V. 11. O (Construcţii mclaforice) A turnurilor luliul
 — 39 —
 de aramă v. inimă [V. 1|. I^a|uri de ara ini — robie grea, sclavie cruntă, Holliac etnia iobagul ş-a lui lanţuri de aramă. 0.1 32/1 (V. 1]. A rumpe coarde de aramă v. rupe |V. 1]. O (Metaforic) Clopot; sunet de clopot. Vâ zguduie arama urechea amorfilă Şi simful leşinai. 0.1 25/5. Şl străveziul demon prin aer cind să treacă, Alimje-ncel arama cu zlmţi-aripei tale. 0.1 69/15 |V. 2|. + Moneda făcută din aramă. Q (Tn contcxt figurat) De ce orei să scoţi din arămii sunetul aurului ? RL. 53/3 (Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. aramă (O.I 2X/1. 32/1, 32/14, 85/2, 98/17, 148/7, 203/1; P.L. 5/21, 19 21, 53/3), arama (O.I 25/5, 69/15, 151/23).
    ARANGEA vb. I v. aranja.
    ARANJA vb. I. Tranz. (Şi 1n forma arangea) A pune la locul potrivit, a potrivi. Nu inteligenţa, ci ceva mal adine arangeată lotul eu o simţire sigură, fără gref. P.L. 80/24 [Pr. 1]. Q (Metaforic, Ironic) Poale că-1 conoin tuspatru eraii cărţilor de joc Şl-n cămara inimioarei l-aranjează la un loc. 0.1 162/32 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. aranjează (0.1 162/32), araogează (P.L. 80/24). — Variantă : aran-geâ (P.L. 80/21) vb. I.
    AHAHK adv. Rareori. Cllcudal' — deşi arare -- se-nlllnesc, şi ochii lor Se privesc. O.I 51/31. C.lteodută. . . prea arare. . . A Hrziu elnd ante lampa, inima din toc Iml sare, Ctnd aud că sună cleampa. O.I 10»»,'.» |V. 2|.
    ARĂTĂ vb. I. Tranz. A expune privirilor, a prezenta. Apoi ea II luă de mină şi-i arătă baia dc lairimi, P.L. 23/5. Artistul li arătă lui leronim tabhul. IM.. XX T2 ; cf. P.L. 10/22, 58/31, 59/12, (>1'19. 61/31, XX/'*. XX 7 |i'r. 9|. Q (Construcţie metaforică) A arăla I» soare v. j, o ;■ i c |V. 1). + A da la iveală, a lăsa să se v;tdă. hi fi ruta a ei haină s-a desprins din sponci ş-arată 'Impui alb In goticiunea-i, curăţia ci de fală. 0.1 79 .'». ttu'dtimite albastre Pleacă zarea lor pc ilealuri, Arătlnd privirii noastre Stete-n ceruri, stelc-n valuri. 0.1 21'*19 |Y. 2]. Q (Kli-mi-nl dc personificare; In cnntext figurat) Sara rine din <iri-nişti. Cu miroase o îmbată, Cerut slelete-şi arată. Solii dulci ai lungii linişti. O.I 103/7. [Lună, Iii| ce patute şi cetăţi, străbătute de-al tău farmec fie singură-ţi arăţi. O.I 130/14 (V. 2}. <> Kxpr. A-şl arfitn aramn — a-şi da pc faţă dcfectelc, a-şi dezvălui adevăratul caracter. Prea
o-aţi arătat arama, sftşiind această ţară. O.I 151/23 |V. 1|.
    2.     Intranz. şi tranz. A indica. Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. 0.1 92/31. Pe acesta-l aleg eu, zise Făt-Frumos, arăttnd ta calul cel slab. P.L. 1X3 [V. 1; Pr. 1]. + Tram, A învăţa, a iniţia pe cineva tn... Dacă nu ştii, ţi-aş arăta Din bob tn bob amorul. O.I 174/17 |V. 1].
    3.     Tranz. A dovedi, a demonstra, in prelegeri populare idealele Ic apăr Şi junimei generoase, domnişoarelor ce scapăr. Li arăt că lumea pis e. O.I 48,'20. .4 la zlmbire Mi-arată ctt de dulce eşli. O.I 117/16. Ei vor aplauda desigur biografia subfire Care s-o-ncerca s-arale că n-ai fosl vreun lucru mare. O.I 134/27; cf. O.I 120/25, 178/17 (V. 5|. ^ A reprezenta, a reflecta. Zugrăveşte din nou iarăşi plnzete posomorite, Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. O.I 32/24. Sfărmaţi lot ce arată mtndrie şi avere. O.I 60/26 |V. 2]. + A exprima. ISuxete-ntredeschise arătau o energică durere. P.L. 92/26
[ l’r. 11 + H e f I. i m p e r s. A se descoperi, a se vedea. Prea p-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei. Ca să nu s-araie-odală ce sunteţi — Sişie mişei! O.I 151 26 (V. 1],
    4.     Intranz. şi refl. A părea, a se înfăţişa. Cum arăţi tu? Ce-ţi e? zise un bătrln prietenos. P.L. 58/28. — Cum arată el? întrebă bătrlnul, preocupai cum se vede de-o cugetare complicată. P.L. 59/7. Eu nu lucrez nimica; mă joc desemntnd cai verzi pe păreţi; dar să lucrez...? Sunt mai înţelept de cum arăt. P.L. 74/26; cf. P.L. 3'» IX, Hf,2H |l'r. 5|.
    5.     It u f I. A apărea, a ie ivi. O zare de lumină s~ara~ lă-n răsărit. O.I 98,3. Şi din neguri, dintre codri, (re-murind s-aralâ tuna. 0.1 148,36. Ctnd degertnd alttea dăţi. Eu mă uitam prin ramuri Şi aşteptam să te arăţi La geamuri. O.I 187;15. El se arătă tn fereastră, şi ochii ei painjinifi de laerimi se îndreptară spre el. P.L. 58/19; cf. O.I 95/16, 113/8, 114/3, 133/2, 152/23, 162/38, 171/2, 172/22, 184/21, ; O.IV 360/18 (V. 13; Pr. 1).
    —  Forme gramaticale: Ind. prez. 1 sg. ari* (O.I
48/20; P.L. 74/26), 2 sg. arifl (O.I 113/8, 130/14; P.L. 58/28), 3 sg. araU (O.I 60/26. 79/5, 92/34, 103/7, 117/16; P.L. 59/7), »e arată (O.I 95/16, 98/3, 114/3, 133/2, 148/36, 102/38. 171/2, 172/33; P.L. 35/18), imp. 3 sg. arita (P.L. 88 .'*), 3 pl. arătau (O.I 32 21 ; P.L. 92/2'»). p.s. 3 sg. aritâ (IM.. 10/22, 23'5,       19.  83/32), se arătă (P.L. 58/19),
p.c. 2 pi. afi arătal (O.I 15123): con), prez. 1 sg. *ă ain'it (P.L.   31 I. 2 s«. *ă ară|l (O.I 17X17). să te arifl
(O.I 1X1-21. 1X7.1'*), 3 sg. «fi arate (O.I 13127, 15L28); opt.prez. I su. >i« arăla <0.1 174/17). 3 sg. ar arăla (P.L. xc. 28): ini|KT. 2 sa. arată (O.I 120'2.'», 152/23; O.IV 31,0 IX; P.L. ">X.31) gir. arfitind (O.I 64'14, 210/19: P.L. IX 3. XX 7). arălinitu- (P.L. 5912).
    AHAtAHE s.f. I. înfăţişare, aspect. Iniţiatele acestei cărfi. . .erau scrise ciudat. . . caractere sUwe de o eptavioasă, gheboasă, fantastică arătare. IM.. 3510, O frunte naltă.. . ochii suri bolii!i adine In c<ipul cel înţelept şi barba lungă. . . li da arătarea unui înţelept din vechime. P.L. 40 31. Arătarea lui era liniştita, ilar nu bltndă. P.L. 40 35 jl*r. 3). + Imagine, figură. Ca un chip uşor de înger c-arălarea adoratei. O l 151 12. Chip minunat, arătare de zăpadă tn care Ituura' delicatetu. . .era intrunită cu frumusefa nobilă. . . a femeiei. P.L. 1QM20 [V. 1; Pr. 1|.
    2.     Fantomă, spectru. Dar oare-s doctori areşli doi?. . . Ori e un om. despărţit In două arătări bătrlne eu crri-şi petrece şiretul Ruben. P.L. 62 3: cf. P.L. 21;*> 11>r. 2|.
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. arătare (P.L. 35,111, inii2ii). arătarea (O.I 151,12; P.L. 4031, 10 35); pl.n.ac. arătări (P.L. 24/6, 62/3).
    ARBOR s.m. Copac. t mbra arborului falnic peste toate e slăptnă. O.I 144,2. Şi peste arbori răsfiraţi Răsare blinda tună. O.i 188/9. Pe lingă et arbori nalţi, verzi, stufoşi răspindeau u umbră răcorită. P.L. 13/12; cf. O.I 133/34, 136 5, 152 8; P.L. 5 27, 22/33, 44/10, 79/22, 100/14, 102/5, 102/7 [V. 5: l'r. 8).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. arbor (O.I 133/34, 152/8), g.d. arborului (O.I 144/2); pl.n.ac. arbori (O.I 136/5, 186/9; P.L. 5 27, 13/12, 22/33, 79/22, 102/7), arborii (P.L. 100/14), g.d. arborilor (P.L. 44/10, 102/5).
    *ARBOHE s.m. v. arbor.
 — -10 —
    AIIC s.n. 1. Armă. Lănci st Inleie lungi in soare, <ircuri se întind in vini. O.I 148/6. L'n arc de aur pe-al ei umăr, Ea frece minării la vlnal. O.I 229/5 (V. 2|. Q (în contcxt figurai) Pitse-o floare-alunci-n arcu-i, Mu lovi cu ea tn piept Şi de-atunci tn orice noapte Pling pe patul meu deştept. O.I 236/13 (V. 1).
    2.     Arcadă. In biserica pustie, lingă arcul tn purele, Genuncheală stă pe trepte o copită ca un tnger. O.I 50/5. Intră — unde :idut negru Intr-un arc a-ncremenit. O.I 76 2-1. Sala era naltă, susţinută de stllpi şi de arcuri. P.L. 3;38 [V. 2: Pr. 1], Q (în context figurai) Dar poate acolo s<i fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu riuri de foc şi cu poduri dc-argint, Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care dnt. O.I 38,2 [V. 1). Q (Melaforic, cu referire la Înfăţişarea norilor) îngropaţi tn grămezi de arcuri înalte, de spelunci adinei, suile una peste alta, lumina cerescului împărat. P.L. 39/4 [Pr. 1). Q (Construcţii metaforice) Al cerurilor arc = bolta cerească (v. şi catapeteasma, clmpie, lan, mormînt, ocean, tărie) O dormi, o dormi tn pace... în mau-soleu-(i mtndru, al cerurilor arc, Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc. O.I 69/5 (V. 1]. Arc de pară = bolta cerească Împurpurată dc un incendiu catastrofal. Departe vede-oraşul pe sub un cerc de pară. 0.1 94/34 (V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. arc (O.I 69/5, 76/21, 94/34, 229/5), arcul (O.I 50/5, 236/13); pl.n.ac. arcuri (O.I 38/2, 148/6; P.L. 5/38, 39/4).
    AKCAT, adj. Arcuil. Prin ferestrele urcate, după <7cărnuri, tremur' numa Lungi perdele încreţite, care scinteie ca bruma. O.I 152/5. Apari să dai lumină urcatelor fereşti. O.IV 430/1. Din zidurile arcate răsăreau ferestre strălucite. P.L. 11/35; cf. O.I 79/9; P.L. 36/31 JV. 3; Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. urcată (P.L. 46/31); pl.n.ac. «rente (O.I 79/9, 152/5; P.L. 11/35), g.d. arca-telor (O.IV 430/1).
    AIUXŞ s.n. Vergea specială Inlrc capetele căreia se întind fire (Ic păr si cu cârc se cintâ la vioară. L'n băiet de ţigan... schinjuia c-un arcuş... nişte coarde false, care firlieau nervos. P.L. 27/2 |Pr. 1[.
    Anim vb. III. 1. Intranz. A fi aprins. Noaptea potolii şt vinul arde focul In cămin. 0.1 42/1. Pe negre i'i!cle-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind tn adevăr Scăldat In foc de soare. O.I 171/30 [V. 2). Q (In context figurat) Sufletti-fi arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, lainică, tină. O.I 27/11 [V. 1|.
    -.Intranz. A sc mistui prin foc, a se consuma. Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă, Turnuri ca facle negre trăsnesc urzind in vint. O.I 62/16—17. O funie dc fum, a cărei capăt dinainte ardea ca un cărbune. P.L. 19/11 [V. 2; Pr. 1]. <$» Expr. Arz-o loeul! v. foc [V. 1|. Q (Construcţie metaforică) A-şi arde oelili ţl Irumsefn v. frumuseţe [V. 1).
    3.     T r a n z. A da foc, a nimici prin foc. O (în con-lext figurai) Sfărmaţt statuia goală a Venerei antice, Ardefi acele plnze cu corpuri de ninsori. O.I 00/17 [V. 1], •0- Expr. A «rde în c&rbune v. cărbune |V. lj. Q (Construcţie metaforică) A arde fierea v. fiere
V.   1|.
    i       Intranz. A sc consuma pcnlru a da lumină, a lumina. Sub icoana afumată unui sflnl cu comanac Arde-n candel-o lumină cit un simbure de mac. O.I 84/11. Clteo-dată. . . prea arare. . . A tirziu cind arde lampa. Inima din loc tmi sare, Ctnd aud că sună cleampa. O.I 106/(5. între aceşti muri afumaţi.. . ardeau lămpi somnoroase. P.L. 27/24 ; cf. O.I 46/2, 50/2, 88/2, 92/25, 225/5; P.L. 44/40 (V. 7; Pr. 2). Q (Metaforic) A'u rămine decit urciorul de lut, tn care au ars lumina unei vieţi bogate. P.L. 98/27 [Pr. 1|. + F i g. A luci, a sclipi. Ar atrage-n visu-i mindru a izvoarelor murmururî, Cmbra umedă din codri, stelele ce ard de-a pururi. O.I 162/4. Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Pină ce pier. O.IV 378/3. El văzu tn boitele scărilor candelabre cu sute de braţe, şi-n fiecare brat ardea ctte o stea de foc. P.L. 5/36 ; cî. O.IV 338/1 (V. 3 ; Pr. 1). Q (în context figurat) El strtnsă c-o tntunecată durere pe Măria la inima lui. Hurmuzul pămintului ardea tn salba ei de mărgăritare. P.L. 53/40 (Pr. l|.
    5.      Tranz. A frige, a dogori. Mă arde-n spate, zise fata. P.L. 18/23; cf. P.L. 18/36, 19/9 [Pr. 31. Q (In contextc figurate) Mintea mi-e seacă, gindul netot. Pustiul arde-n inima-mi beată. O.I 27/4. Iar duh dă-i tu, Za-molxe, sămtnţă de lumină, Din duhul gurei tale ce arde şi îngheaţă. O.I 94/25 (V. 2). Q (Metaforic: folosit uneori a b s o 1.) A pătrunde, a răscoli. Mă dor dc crudul tău amor A pieptului meu coarde, Şi ochii mari şi grei mă dor. Privirea la mă arde. O.I 172/28 [V. 1|. + A plrli. Soarelc-t arsese-n somnu-i. P.L. 97/28 (Pr. 1). ^ Intrau ■/.. Y i g. A fi cuprins dc febră. Şi In glndu-mi trece vintul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cintul cel etern neisprăvit, O.I 158/5 (V. 1].
    6.      Intranz. !•' i g. (Despre ochi, privire) A străluci. Dur ochi-i ard in friguri şi buza-i stngerată, Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pală. O.I 96/23. Iar ctnd te văd zlmbind copilăreşte, Se stinge-atunci o viaţă de durere. Privirea-mi arde, sufletul tmi creşte. O.I 120/14 [V. 21. Q (Construcţie metaforicii) llază dc lumină cc arde geana ocbllor ■= privire plină dc dragoste (v. şi fulger, mort2, umed). Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetişor. Cu o rază de lumină Ce-ardc geana ochilor. . . Răpişi sufletu-mi in dor. O.I 19/12 [V. 1|.
    7.  Intranz. 1-' i g. A fi cuprins dc un sentiment
profund. Q (în context figurat) Jalnic ard de viu chinuit cu Kessus, O.I 199/9 [V. 1|. <0» Expr. A «rde de dor = a dori cu putere, a fi slupinil de o dorinţa marc. .Şi inima aceea, ce geme de durere, Şi sufletul acela, ce clntă amorţit.. . fi su[Ulu-mi cc arde de dor nemărginit. O.I 6/8. Fiarele se-nfiorează, Şi-mprcjur, arzlnd de dorul de-a se sflşia-nlre ete, Sc uşazu. O.I lGti'2 [V. 2|. A arde în iubire = a fi cuprins de patima iubirii. Clopotul vechi împle cu glasul lui sara. Sufletul meu arde-n iubire ca para. O.I 231/1(5 [V. 1|. Q (Construcţie metaforică) Vorlic urse de ul buzelor foc v. foc |V. 1|.                                   ,
    —   I'.irme gramaticale ; ind. prez. 1 sg. ard (O.I 1119/11),
2  sg. «rzl (O.I 83/9), 3 sg. arde (O.I 6/8, 19/12, 27/4, 27/11, 42/1, }li/2, 62'16, 84/14, 92/25, 94/25, 106/6, 120/1-1, 158/5, 171/30, 172/28. 231/16; P.L. 18/23, 18/36, 19/9),
3  pl. ard (O.I 50/2, 96/23, 162/5; O.IV 338/1, 378/3), imp. 3 sg. (P.L. 5/36, 19/11, 44/40. 53/40), 3 pl. ardeau (P.L. 27/24), p.c. 3 sg. au are (P.L. 98/27), m.m.c.p. 3 sg. «rsese (P.L. 97/28), viit. 3 pl. vor arde (O.I 225/5); conj. prez. 1 sg. să ard (O.I 23/2), 3 sg. să ardă (O.I 83/7),
 — II —
suurzu(O.I 17-1/2); imper. 2 pl. ardefi (0.1 60/17); ger. nrzînd (0.1 62/17, 88/2, 1(56/2); part. arse (O.I 80/36).
—   Accentuat şi: (imper. 2 pl.) ardt|i (O.I 60/17).
    AUDOAHE s.f. Pasiune, patimă. îi luă fala in mini .şi o sărută cu atila ardoare. . . incit ti părea c-a să-i beie viaţa ţoală din gura ei. P.I.. 49/20. Ochii iui se uscau de ardoare si sclipeau cu o bolnavă dorinţă. P.L. 58/11 [Pr. 2].
    ARFĂ s.f. v. harfă
    ARGfNT s.n. Metal preţios dc culoare albă-cenuşic strălucitoare. Flori de lei in pâru-i negru Şi la .şold un corn de-arginl. O.I 66/28. Veghea, deasupra unei candele ftimegtnde, icoana imbricată tn argint a Maicei Durerilor. P.L. 4/5. O cetate frumoasă, care, de albă ce era, părea poleită cu argint. P.L. 11/34; cf. O.I 44/15, 44/27, 82/33, 103/28; P.L. 7/37, 20/24, 44/41 [V. 5; Pr. 5). ©(Comparaţie) Din ochii ei albaştri şt mari curgeau şiroaie de mărgăritare apoase pe o faţă mai albă ca argintul crinului. P.L. 3/24. Curţile albe ca argintul, cu cerdacuri şi scări a căror scinduri curate şi ceruile sclipeau In lună. P.L. 44/6. Cu corpul nalt, mlădiei, albă ca argintul noaptea, trece Maria, peste acel pod. P.L. 51/31; cf. P.L. 7/28, 37/7 [Pr.5]. Q (în contexte figurate) Dar poale acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele. Cu rittri de foc .Şi cu poduri de-argint. O.I 38/3. I-a-mbrăcul cu-arginl ca-n soare să lucească inlr-un lanţ. O.I 43/18 JV. 2]. <0 Loc. adj. Dc arjjint = a) alb luminos, dc o albeaţă strălucitoare. San uisind o umbră dulce cu de-argint aripe albe. O.I 32/31. 0 lebădă îşi înălţase aripele ca pe nişte pinze de argint. P.L. 10/28. Crinii de argint. . . şi florile ţoale s-adunară. P.L. 23/21; cf. O.I 37/9, 85/2, 85/7; P.L. 9/20, 36/20, 36/40, 45/31, 53/27 [V. 4; Pr. 7] ; b) de culoare albă-cenuşie, metalică. Aş vrea s«î văd acuma natala mea ulicioară, Scăldată tn cristalul pirăului de-arginl. O.I 6/10. In ziduri răsfrtngea ca-ntr-o oglindă de argint; dumbravă şi luncă, lac şi ţărmuri. P.L. 5/30. Şi deodată văzură in urmă-le un luciu întins, limpede, adine, in a cărui oglindă bălaie se scălda tn fund de argint şi stelele de foc. P.L. 19/17 ; cf. P.L. 44/29 JV. 1 ; Pr.3] ; e) (despre pâr) cărunt. Sublimă este insă Cununa cea de laur, ce slntă se-mpleleşte Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. O.I 17/12 [V. 1). Q (Mctaforic, sugeriml un efect de lumină pe ape) Cind torsul s-aude l-ai vrăjilor caier Argint e pe ape şi aur in aer. O.I 37/16. [Luna] trecea frumoasă, clară pe un cer limpede, adine, transparent, prin nouri de un fluid de argint. P.L. 36/9 [V. 1 ; Pr. 1|.
O   (Construcţii metaforice) Argint fluid v. fluid [Pr. 1). Prund de argint v. prund [Pr. 1|. Icoana de argint a lui Apoio v. icoană JV. 1]. A-şi aprinde jăratecul de argint al frunţilor v. jeratic [Pr. 1|. Argintul lunei — lumina lunii (v. şi împărătesc, manta, mreajă, plnză, prund, pulbere, rază, senin, s m :11 ţ u i r e). A rgintul lunei trecea sftşiind valurile transparente de nouri. P.L. 101/23 [Pr. 1]. Argintul de ninsoare v. ninsoare [V. 1). Liră de argint v. liră [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. argint (O.I 6/10, 17/12, 26/9, 31/13, 32/31, 37/9, 37/16, 38/3, 43/18, 4-1/15, 44/27, 66/28, 82/33, 85/2, 85/7, 103/28; P.L. 4/5, 5/30, 7/37, 9/20, 10/28, 11/34, 19/17, 20/21, 20/24, 23/21, 36/9,
36/20, 36/10, 39/13, -11/29, 41/41, 45/31, 53/27), argintul (O.I 13/5 ; P.L. 3/24, 7/28, 37/7, 44/0, 51/31, 78/37, 101/23).
    ‘AIIGINTA vb. I v. arginti.
    AHGl.NTĂHIK s.f. Obiecte de argint. Q (Mclaforic) Nisip sau pietre strălucitoare. Valurile rid şi mină întunecoase lumea lor albastră, pină cind deodată riul... sc limpezeşte sub suri. de poţi număra tn fun !u-i toate argintăriile lui. P.L. 52/7 [Pr. lj.
    ARG1.VTÎ vb. IV. Tranz. Fig. A polci, a învălui cu raze. Xoaptea, flamingo cel roşu apa-ncet, tncet pătrunde, Ş-acum luna arginleşle lot Egipelul anlic. O.I 45/15 [V. 1].
    ARGINTfU, -fE adj. Strălucitor ca argintul, cu reflexe de argint. S'cguri albe slrălucitc Saşie luna argintie. O.I 72/2. [Pustia] sub luna plină luceşte argintie. O.I 97/8. Miroase florile-arginlii Şi cad, o dulce ploaie. Pe creşlelete-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. O.I 179/25. Luna... părea ca o cetate sftntă şi argintie. P.L .20/18 ; cf. P.L. 20/29, 28/23 [V. 3; Pr. 3]. Q (Construcţii metaforice) Pînze argintie v. ptnză [V. 1). Mnnta argintie v. manta [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. arj]inlie (O.I 72/2, 97/8; P.L. 20/18, 20/35, 28/23); pl.n.ac. argintii (O.I 179/25; P.L. 20/29), argintie (O.I 69/1).
    ARGINTOS. -0.4SÂ adj. 1. Ca do argint, argintiu. Şi să pară răsărită din visările pustiei. Din nisipuri argintoa.se in mişcarea vijeliei. O.I -13,20. .Se apmpie-argintoasă umbra nalt-a unui inger. O.I 53/10. Păreţii posomoriţi aveau. pe unde ajungea lumina lunei, două cuadratc mari argintoase, ca reflectare a ferestrelor. P.L. 29/36 : cf. P.L. 51,-33 [V. 2 ; Pr. 2]. O (în contextc figurate, redlnd efcctele luminoase ale razelor lunii) O. arală-mi-le iară-n haină lungă de mălasă, Care pare încărcată de
o  pulbere-argintoasă. O.I 152/21. Visau amindoi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi. . galerii de-o marmură ca ceara, straturi de stele albastre pc plafonduri arginloase. P.L. 52/26 [V. 1 ; Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) Argintos gînd al pustiei v. gind [V. 1|.
    2.     Fig. (Despre ris, voce) Clar, limpede, cristalin. Da! da! Maria, zise ea cu glăscior argintos. P.L. 63/38. Era atit dc argintos risut ei. P.L. 69/20 JPr. 2|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. argintos (O.I 15/19; P.L. 63/38, 69/20). nrflintoasă (O.I 53 10, 152/21); pl.n.ac. iirgintoase (O.I -13/20; P.L. 29/36, 51/33, 52/26).
    AHGUM£NT s.n. Dovadă, justificare. în toi anul o revoluţiune contra aristocraţiei, a curtizanilor reginei — minus contractul sofial, oraliunile parlamentelor, argumente pentru dreptul divin şi dreptul natural. P.L. 80/32 [Pr. 1).
    ARGUMENTA vb. I. Tranz. şi refl. A dovedi, a explica. Crezi ori nu crezi ceea. cu ce i se argumentează excelenţa acestei lumi. P.L. 81/8. F. silit de roinţă ca să argumenteze toate cetea. P.L. 81/31 [Pr. 2J.
    —      Forme gramaticale: iiu). prez. 3 sg. se argumentează (P.L. 81/8); conj. prez. 3 sg. să argumenteze (P.L. 81/31).
    ARHANGHEL s.m. (în religia creştină) Căpetenie a Îngerilor. Cu faţa de o senină seriozitate întindea arhanghelul Mihail spada sa de foc in aer. P.L. 83/17 [Pr. 11.
 — 42 —
    Altlll.M.WDItfT s.m. Stareţ. Las-arhimandrilului Ţoală grija schitului. 0.1 183/1-1 [V. 1].
    ARHITECTONIC, -A adj. Dc arhitectură. O (în context figurai) Mur pe mur. stincă pe stincă, o cetate de gir/anii — Sunt glndiri urhitectonici de-o grozavă măreţie. O.I 43i<> |V. 1|.
    AUllITliCTl'HÂ s.f. 1 i Structură, construcţie. .sislrm care admite paminltil de centrul arhitecturii lumeşti si />'• om de creatura pentrn a cărui plăcere Dumnezeu ar fi făcut tumea. l’.L. 35,'12 [l’r, 1|,
    AltlliVA s.f. încăpere In caic sc află actele unei instituţii, {'n colt întunecos ţi painjinit din arhiva unei cancelarii. . . asta era toată viafa lui. P.L. 28/14 [Pr. 1).
    Allfl), -A adj. Uscat, slcrp. In pustiul arid nechezea calul frumos. P.L. 21/2 [Pr. 1).
    ARIDICA vb. I v. ridica.
    AniE1 s.f. Suprafaţă. întindere. Şi-ntinse-a apei arii In cercuri fulgertnde se pleacă lin suflării A zefirului nopfii ţi sună cadenţat. 0.1 63/18. A/»7 dc valuri senine, strălucite, cari treirră aria mărei încet. l’.L. 11/29. Se culcă in barcă. . . şi astfel — un grăunte plutitor pe aria nemărginită u apelor — adormi adine. IM.. 97/12 |V. 1 ; l’r. 2|.
    —     I onii»- .uramaticalc ; sg.n.ac. aria (IM- 11/29, !>7,'12); pl.n.ac. arii (0.1 «3/18).
    Alţii;2 s.f. Melodie, cintec. Ariile roiau limpezi, dulci, clare, in mintea lui imbălală. l’.L. 53/23 |l’r. lj.
    AltfN s.ni. Arbore (Alnus ylutinasa). Dintre ramuri dc arin Melancolic cornul sună. 0.1 200/3 |V. 1).
    AHiM-ŞTi: s.f. Pădurice de arini. .Sora vine din ari-nişti. Cu miroase o imbalti. 0.1 103/5 |V. lj.
    AlllPÂ s.f. Organ al păsărilor şi al unor insecte care serveau- la zbor. îmi tirăsc soartea ca un vultur f'.e işi linişte aripa frintă. 0.1 26/22. I'este virf de rămnrele Trec in stoluri rindnrele, Ducind gindurile mele Şi norocul mrtt cu dc... Şi sc duc ca clipele, Scutnrlnd aripele. 0.1 211 21. O lebădă işi înălţase aripele ca pc nişte plnze dr argint şi cu capul cufundat In apă sfişia fufa senină a lacului. l’.L. 1H/2X; cf. 0.1 93 15, 114/0, 152/13, 236'9; O.IV 132/2!); P.L. 83/21, 81/2S | V. 7; Pr. 3|. ©(Comparaţie) Asemenea unor aripi de vultur sălbatic, cuprindea <a un privaz, părut negru ţi uscat, acea frumoasă şi ostenită [alo. l’.L. !>2/21 jl’r. 1|. O (La fiinţe supranaturale, îngeri, demoni cU\) Te văii ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate ta ceruri pornită. 0.1 37<lO. Şi străveziul demon prin aer cind să treacă, Atinge-ncet arama cu zimlii-uripei sale. O.I (>9/15. i'ăi-I-’rumos aruncă buzduganu-n nori şi tovi mcază-noaplea tn aripi. P.L. 19/21: cf. 0.1 32/31, 41/4. 51/11, 51/12, 51/18, 51/20, 51/22; P.L. 6/33 |V. 9; Pr. 2], © (Element de personificare) Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alături-nspumati. O.I 97/16. Porni luceafărul. Creşteau tn cer a lui aripe. O.I 176/K). J)e-atunci pornind a lui aripe S-a dus pe veci n-.rocut meu. 0.1 212/17 |V. 3]. ©(în contexte figurale) Făclie de veghe pe umezi morminte, L'n sunet de clopot
tn orele sfinte, L'n vis ce Işi moaie aripa-n amar. Astfel ai trecut de al lumii otar. O. I 37/3. Plutea incet. . . mează-noaplea bătrtnă cu aripele de aramă. P.L. 19/21. Visau amindoi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi, plutind cu inalfatele aripi albe ţi cu briie de curcubeu. P.I.. 52/23: cf. 0.1 3/4 (V. 2; Pr. 2). <0* Expr. A-«l inUnrle aripele v. Întinde |Y. 1|. ©(Construcţie metaforică) A pluti pe nripl sinte plnlre stolele senine v. piu li [V. 1], ©(Metaforic, determinai prin „negru” serveşte ca simbol al doliului, Întristării, morţii) Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini. . . lumea cheamă. O.I 28/2. A întristării neagră-aripă pesle lume se intinde. 0.1 28/9. Să simt plutind de-asupră-mi geniul morjii Cu-aripi negre. O-IV 338/14 [V. 3[.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. aripă (O.I 28/9), aripa (O.I 26/22, 37/3), g.d. aripei (O.I 69/15); pl.n.ac. aripi (O.I 3/4, 28/2, 35/23, 37/10, 51/9, 97/16, 114/6, 236/9; O.IV 338/14, 432/29; P.L. 6/33, 19/24, 52/23, 84/28, 92/21), aripe (O.I 32/31, 51/11, 51/12, 176/10, 212/17), aripele (O.I 41/4, 51/18, 51/20, 93/15, 152/13, 214/21; O.IV 379/2; P.L. 10/28, 19/21, 83/21).
    —      Acccntuat şi: aripă (O.I 28/9, 32/31, 37/3, 37/10, 41/4, 51/11, 51/20, 09/15, 93/15, 152/13; O.IV 338/14, 379,2).
    A1USTOCKAŢII-: s.f. Nobilime, boierime. © (Metaforic. cu privire la organizarea din stupul albinelor) Trinlorii. Mai Intli statul albinelor. .. In tot anul o revo-lu/iune contra aristocraţiei, a curtizanilor reginei. P.L. 80/30 [l’r. 1|.
    .MUIATA s.f. Oaste, oştire. Şi fiolele puternice ţ-arututele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor... Sunt strinse la bogatul, pe cel sărac apasă. 0.1 59/1. Xu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de «r/na/c, ce dispare Intr-o companie veche spre a reapări tn una nouă? P.L. 05/8; cf. P.L. G5/4, 65/6 [V. 1 ; Pr. 3[.
    —      Forme gramaticale; sg.n.ac. nrmută (P.L. 65/4, 65/8). g.d. armate (P.L. 65/0); pl.n.ac. armalele (O.I 59/1).
    AltMĂ s.f. Instrument de luptă. Se misc'balalioane a plebei proletare, Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare. O.I 62/24. Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium. 0.1 1-17/38. Xe-afi venit apoi, drept minte, o sticlufă de pomadă, Cu monoelti-n ochi, drepl armă beţişor dc promenadă. O.I 151/12; cf. O.I 15/3, 16/6, 62/19, 62/27 |V. 7].
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. armă (O.I 151/12), arma (O.I 15/3); pl.n.ac. arme (0.1 10/6, 62/11), 62/21, 02/27, 147/38).
    AltMIK s.f. (învechii) Oaste, oştire. J'cstc-un ceas l>ăţliiiulateu c ca pleava vinlurată Acea grindiii-oletită inspre Dunăre o mină, Iar tn urma lor se-ntinde falnic armia română. O.I 148/30 jV. 1], © (Mclaforic) Şiruri, mulţime (v. şi bcjanic, popor, p r o ce s i e). Peste flori, ce cresc tn umbră. Ungă ape, pe potici. Vezi bejănii de albine, Armii grele de furnici. O.I 100/16 |V. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. armia (O.I 148/30); pl.n.ac. armii (0.1 100/16).
    AIIMO\(E s.f. I. îmbinare melodioasă a sunetelor. Adormind de armonia Codrului bălul de ginduri, Flori de tei deasupra noastră Or s« cadă rtnduri-rtnduri. O.I 75/21.
 — 43 —
Dac-al ei glas e armonie, E şi-n tăcere-i „nu ştiu ce”. O.I 208/11. Şi armonia clmpenească împle sara cu miile ei de glasuri. P.L. 39/18 (V. 2; Pr. 1).
    2.     Concordanţă, acord. Şi bllnde, iriste glasuri din vuiet se desfac. . . Acuş o armonie de-amor şi voluptate Ca molcoma cadenfă a undelor pe lac. O.I 96/4. Peste-a nopţii feerie Se ridică mlndra lună, Tolu-i vis şi armonie. O.I 207/15. El nu-şi putea explica această armonie prestabilită inlre glndirea lui proprie şi viafa cetelor îngereşti. P.L. 53/7 (V. 2; Pr. 1).
    3.     Liniştire, Împăcare. De-aş puii să dorm Incatea. — Somn, a glndului odină, O, acopere fiinfa-mi cu-a la mută armonie. O.I 49/5 (V. 1).
    4.     Echilibru perfect. Mai tntli statul albinelor. Ce ordi' ne, măiestrie, armonie In lucrare! P.L. 80/20 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. armonie (O.I 49/5, 96/4, 207/15, 208/11; P.L. 53/7, 80/20), armonia (O.I 75/21; P.L. 39/18).
    ARMONIOS, -OAsA adj. 1. Plin de armonie, muzical. Urmeze-ţi ea prin 2boru-ţi... In cînturi răsuninde, sus-pine-armonioase. O.I 1/24 (V. 1].
    2. Fig. Perfect, desăvirşit. Eşti filnfa-armonioasă Ce-o gindi un serafin, Cind pe lira-i llnguioasă Mina clntecul divin? O.I 19/5 (V. 1J.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. armonioasă (O.I 19/5); pl.n. ac. armonioase (O.I 1/24).
    AROMAT, -Ă adj. Parfumat, înmiresmai. înclnlareu unei aromate nopţi de vară ii cuprinsese sufletul ci virgin. P.L. 101/33 (Pr. 1).
    aromă s.f. Parfum, miros, l.a aroma îmbătătoare a unei cafele turceşti, ochii lui cei moi şi străluciţi se pierdură iar tn acea intensivă visătorie. P.L. 27/17 (Pr. 1],
    Arpă s.f. v. harfă.
    ARS, -A adj. 1. Distrus, mistuit dc foc. Fără de-a zice o vorbă, el apucă pe Făt-Frumos şi-l azvirli In nourii cei negri şi plini de furtună ai cerului. . . Ars de fulgere — nu căzu din el decil o mină de cenuşă. P.L. 13/9 (Pr. 1]. + Trecut prin pară, înroşit. Să vă scriu pe frunte, ca vila ce se-nfiară Cu fierul ars in foc. O.I 23/6 |Y. 1].Q (Construcţie metaforică) Foc ars v. foc |Pr. 1). + Pirlit, fripl. Văru un rac atit de ars de soare, incit nu mai avea nici putere să se mai tntoarcă-napoi. P.L. 15/38 |Pr. 1]. + F i g. înnegrit, pîrjolil de fulgere. Munte cu capul de piatră de furtune detunată, Stă şi azi in fafa lumei o enigmă n-esplicală Si vegheaz-o stincă arsă dintre nouri de eres. O.I 31/24 [V. 1J.
    2.     Fig. (Despre gură) Uscat. Q (In context figurat) Xu vezi că gura-mi arsă e de sete. Şi-n ochii mei sc vede-n friguri chinu-mi. O.I 200/9 [V. 1).
    3.     F i g. Consumat, sleit. A mea liră d-a surda o s<i bală. . . In preajma minţii voastre ucisă de orgie Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie, Şi seacă de amor. O.I 23/11 (V. 1). + Corupt, stricat. Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o, Sufllnd din gură boala vieţii ce-afi urmat-o, Şi arşi pln’in rărunchi. O.I 24/3 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. ars (O.I 23/6; P.L. 13/9, 15/38, 18/26), arsă (O.I 23/11, 31/24, 200/9); pl.n.ac. arşi (O.I 21/3).
     ARŞIŢA s.f. Dogoare, zăpuşeală. In arşiţa cea dogoritoare a zilei văzu. . . un flnfar. P.L. 15/31. in grădina cu mttlle straiuri. . . născură din petris sterp, din arşifa zilei şi din secăciunea nopţii flori cu frunze galbene. P.L. 22/18. Buzele ei erau uscate de ilorinfa unei sărutări, cugetarea ei era impătimilă, ca un strat cu florile pe jumălale vestezile de arşiţă. P.L. 102 4 |Pr. 3).
     —  Forme gramaticale : sg.n.ac. urnită (P.L. 102/4),
arşiţa (P.L. 15 31, 22,18).                    ’
     ARTĂ s.f. I. Formă a conştiinţei sociale care oglindeşte realitatea In imagini artistice: creaţie frumoasă a unui artist. Zidifi din dărămălure gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ce suflelu-ţi deschide Xainlea veciniciei. O.I 60/33. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Faţa ei era de-o albeaţă chilimbarie, (alunecată numai de-o viorie umbră, transpariţiunea acelui fin sistem venos, ce concentrează idealele artei tn boltită frunte. P.L. 77/18 [V. 1;                  Pr. lj.
     2. Meşteşug,               măiestrie. Privitor ca ta tealru      Tu  tn
lume să te-nchipui: Joace unul şi pe palru Totuşi tu ghici-vei chipu-i, Şi de plinge, de se ceartă, Tu tn coif petreci tn tine Şi-nfelegi din a lor artă Ce e rău si ce e bine. O.I 196/7 (V. 1).                                                          _
     —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. aria (O.I 196//), aria (O.I 60/33). g.d. ariei (P.L. 77/18).
     ARTIST. -A s.m. şi f. Picior, l'n paravan ascundea patul artistului.             l’.L. 83/29. Artistul ii arătă lui lertmim
tabloul. IM.. 8:f             :f2 |Pr. 2(. + Actor. La o artistă.    O.I  18
[V. 1).
     —      Forme gramaticali- : sg.n.ac. artislul (P.L. 83/32), artistă (O.I 18), g.d. artistului (P.L. 83/29).
     ARl'NrA vl). 1. I. Tranz. A azvirli. Dindu-şi Ires-lia-nlr-o parte. Stă copila lin plecată. Trandafiri aruncă roşii Peste unda fărmăcată. O.I 72/15. Din balcon i-arunc-o roză şi cu mlnile la gură, Pare că il dojeneşte cind şopteşte cu căldură. O.I 154/13. J'ăt-Frumos aruncă buzduganu-n nori şi lovi mcază-noaplea tn aripi. P.L. 19/23. El deschise cartea, aruncă mărf/euua şi începu a ceti. P.L. 54/18: cf. O.I 72/22, 116,10. io-i 1, 106,22; O.IV 338/2; P.L. 4/24, 4/26, 4/34, 15/14, 15/4(1, 16/1. 18/27. 19/1, 19/2, 19/13, 21,27, 21/33, 44/27, 97/9 [V. 7; Pr. 16). ©(Element dc pcrsonificarc) Oştirile-i alungă in spaimă Inghefală, Cu suflelu-n ruină un rege-asirian. Cum stincelor aruncă durerca-i înspumată Gemtndul uragan. O.I 20/3. Apa molcomă a lacului... isi arunca din cind in cind undele sclipitoare. P.L. 10128 (V. 1; Pr. 1|. O Expr. A(-şi aruiH-a ochii (sau a arunca o privire) — a privi (repede, in treacăt). Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare, Xici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare. O.I 111-9. Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, îşi aruncă pocitura bulbucafii ochi de broască. 0.1150/18. Caslelmarc ieşi nemulţumit, aruncindu-i o ultimă privire de ură. P.L. 99/35 [V. 2; Pr. 1]. A arunca vorhc mari v. vorbă (V. 1]. + A pune, a azvirli In grabă. Astfel îmbrăţişaţi, aruncă neagra şi strălucita lui mantie peste umerii ei a’bi. P.L. 50/10. Ieronim îşi aruncă rasa pe ct. P.L. 75/21. îmi pare că tn creţii mantalei, aruncate peste umăr, am încremenit şi am devenit o statuă de bronz. P.L. 87/29 ; cf. P.L. 97/5 [Pr. 4).
     2.     T r a n z. Fig. A Împrăştia, a pune la intimplare. Acea fereaslă dedea inlr-o chilie, pe părefii cărei erau
 — 44 —
aruncate .. . fel de fel de schije. P.L. 73/26 [Pr. 1). + A îndepărta, a lepăda. Apoi — de vor m-arunce In margine de drum. O.I 128/1. Greieri răguşifi clntau ca orologii aruncate tn iarbă. l’.L. 51/26 |V. 1 ; Pr. 1).
    3.     Tranz. A răsplndi (lumină, umbră etc.). Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-atb Dltnd o rază mai aruncă. O.I 50/20. Xu se vedea dectt chipul strălucit al Domnului arunclnd o dungă de lumină pe luciul apei. P.I.. 117. Dan trecea repede prin strade... luna mai arunca cile o dungă prin întunericul lor. P.I.. <>0/10. Umbra mirositoare a arborilor nalfi arunca un reflect albastru asupra pelifei ei. P.L. 102/5; cf. P.L. 39/11. 40/28 |V. 1 ; l’r. 5]. © (în eonli'xl figurat) t'mbra ce ai aruncat-o pe pinza gindirilur mele este singura fericire ce am avut-o tn lume. P.I.. 57.4 |Pr. 1). + T r a n z. şi refl. A (se) proiecta, a (sc) rcflccla. Memfis colo-n depărtare, cu zidi-rile-t antice. Mur pe mur, sttncă pe sttncă, o cetate de giganţi. .. Ca un gtnd al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ş-aruncat tn depărtare. O.I 43/22. Astfel pe-unde de popoară Umbra gtndurilor regii se aruncă-nlunecat. O.I 44/12 (V. 2). © (Construcţie metaforică) A-şi arunca chipul in mare - a sc oglindi, a sc reflccta (v. şi luci u). Nilul doarme şi ies stelele din strungă, Luna-n mare tşi aruncă chipul si prin nori le-alungă. O.I 14/2 |V. 1|.
    î. Refl. A sc repezi, a sc prccipitn, a sc azvirli. Ca Fol ce zbnară prin valuri şi lipit. Fugarul uşor Xechea2ă, s-aruneit de spintecă-n pripă A negurei fior. O.I 4/3. FI asculta tremurător. Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător. Se cufunda in mare. O.I 168/31. Fa merse-nainte prin iarbă, care caldă şi mirositoare ti gidila corpul, s-aruncă tn lacul limpede ca lacrima. P.L. 101/11; cf. O.I 5/15, 165/22: IM,. 100/40 [V. 4 : Pr. 2). O Expr. A sc urunca la (sau in) nilul (sau brajelc) cuiva = a îmbrăţişa. Dan s-aruncă ta gtlul lui pttngind ca un fiu ce n-are să mai vadă pe tatăl său. P.L. 43/21. Apage Satana! zise bătrtnul, surind intr-un picior şi arunetndu-i-se-n brafe. P.L. 74/33. Ctnd Francesci intră tn odaia ei, ea s-aruncă tn gttul lui. l’.L. ft.>33; cr. P.L. 23/2, 59/1 [Pr. 5). ©(Element de personificare) în mijlocul văii e un lac, In care curg patru tzvonre. . . Ie vezi mişetndu-se şi şerpuind cu argintul lor fluid, transparent şi viu, artmclndu-se tn brafele bulboanelor, in ctirc sc-nvtrtexc nebune. P.L. 79/1 |Pr. 1], ©(Construcţie metaforică) A se arunca in valuri = a răspunde iubirii (v. şi liraţ, candel:')). .Ştie oare ea că poate ca să-fi dea o lume-ntreagă, C-arunclndu-se in valuri şi cer-etnd să tr-nţeleagă Ar tmplea-a ta adincime cu luceferi luminoşi> o.i 162/16 [V. 1], +Rcfl. pas. (Despre porţi uşi, in expr.) A se arun<-a in ţiţîni = a se Inchidc cu violenţii. Şi porţile in urmă In vechi Ufini s-aruncă. O.I M [V. 1], ^ A sc trlnti. Sculată din patul ei, ca s- aruncă pe treptele de peatră a unei boite tn zid. P.L.
1 i’.i. Fu Miri repede, tiptil, tncel, se repezi pe uş-afară tn buduurut ei, se aruncă pe pal, tşi ascunse fafa tn perini şi bolea tot ce incăpea tn mini. P.L. 85/31. Se arunca tn pal şi şoptea tncet. P.L. 95/20 [Pr. 3). <> Expr. A se iiruni-a la picioarele cuiva v. picior [Pr. 1).
    •>. Tranz. A forma. Toate ideile ce plutesc pe supra-fa/a viefei oamenilor sunt crefii ce aruncă o manta pe un corp ce se mişcă. P.L. 80/17 |Pr. 1).
    -      l-'onnc gramaticale: ind. prez. 3 sg. aruncă (O.I 20/3. 11/2, 50/20, 72/15, 72/22. 114/9,150/18, 154/1, 154/13, 166/22: O.IV 338/2; P.L. 80/7), se aruncă (O.I 4/3, 5/15, 44/12, 165/22), 3 pl. aruucă (O.I 151/19), se aruncâ (O.I
93/32), imp. 3 sg. arunca (P. L. 4/34, 39/11, 40/28, 60/10. 101/28, 102/5), se arunca (O.I 168/31; P.L. 95/20), 3 pl. aruncau (P.L. 44/27), erau aruncate (P.L. 73/26), p.s. 3 sg. aruncă (P.L. 4/24, 4/26, 15/14, 16/1, 19/2, 19/23, 50/10, 54/18, 75/21, 97/5, 97/9), se aruncâ (P.L. 4/3, 23/2, 43/21, 59/1. 85/31, 85/33, 88/16, 100/40, 101/11), p.c. 2 sg. ai arun<-at (P.L. 57/4); conj. prez. 3 sg. să arunce (O.I 116/10, 128/1 ; P.L. 21/27, 21/33); imper. 2 sg. aruncă (P.L. 15/40, 18/27, 19/1, 19/13); ger. aruneind (P.L. 14/7), arunelndu-(P.L. 99/35), aruneîndu-se (O.I 162/16; P.L. 74/33, 79/1); part. aruncat (O.I 43/22), aruncate (P.L. 51/26, 87/29).
    AIIZĂTdR, -OARE adj. Dogoritor, fierbinte. El vede toată firea amestecat-afară — Ninsoare, fulger, gheaţă, vlnt arzător de vară. O.I 94/33. Schelete tnmormintate de volburete năsipului arzător al pustiilor au să se scoale.P.L. 19/35. Soarele se tnalfa, ca un glob de aur arzător pe un cer adtnc albastru. P.L. 54/28 (V. 1; Pr. 2). + Aprins, Inficrbtnlat. Ctnd pierdută razimi fafa de-arzâtorul meu obraz. . . Fericii mă simt atuncea. O.I 82/9 [V. 1],
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. arzător (O.I 94/33; P.L. 19/35, 54/28), arzătorul (O.I 82/9).
    ASAU s.m. Soldai musulman. Cad asabii cu şi pilcuri risipite pe ctmpie. O.I 148/16 [V. 1].
    ASÂ.IIAnA vb. 1. (Regional) 1. Refl. A fi la fel, a semăna. Atit dc fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş. O.I 117/1 (V. 1).
    -.Tranz. şi ret 1. A (sc) compara, a (se) asemui. In al umbrei tntuneric Te asamăn unui prinf. O.I 110/6. Tu vrei un om să te socoti Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu /o/f. S-ar naşte iarăşi oameni. O.I 177/22. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, S-asamăn tntre-olaltă viafă şi cu moarte. O.I 203/4; cf. P.L. 87/3 (V. 3; Pr. 1],
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. asamăn (O.I 110/6), 2 sg. te asameni (O.I 117/1, 177/22), 3 sg. asamftnă (P.L. 87/3); conj. prez. 1 sg. să asamăn (O.I 203/4).
    ASCETIC, adj. Dc ascct, de pustnic. Barba albă-i e cam rară, ochii ca zărul. neexpresivi şi cam tlmpifi; nimic resignat sau ascetic tn el. P.L. 73/9 [Pr. 1).
    ASCULTA vb. I. 1. Tranz. A-şi Încorda auzul pentru a auzi un sunet sau un zgomot, a sc strădui să audă. Şi prin cărfile tn vravuri Umblă şoarecii furiş. . . Şi ascult cum tnvălişul De la cărţi ei mi le rod. O.I 105/19. Cine fine minte Şi ar sta să le asculte? O.I 194/12. După ce tăcu mult fără s-asculte, zise cam întins şi cam ca şi ctnd n-ar fi băgat de samă. P.L. 68/18; cf. O.I 74/6; P.L. 10/6 (V. 3; Pr. 2|. + A auzi. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi fin la el urechea — şi rid de ctte-ascult. O.I 71/9 (V. lj.
    2. Tranz. şi intranz. A fi alcnt la ccca cc sc spune sau sc cinlă. Vai! lot mai gindeşti la anii, cind visam tn acadcmii, Ascultlnd pe vechii dascăli clrpocind la haina uremii. O.I 140/16. El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător. Se cufunda tn mare. O.I 168/29. Ttnguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atlta drag. O.I 209/18; cf. O.I 4/21, 51/24, 121/5, 123/8, 123/14, 140/32, 155/7, 175/5, 188/5 ; O.IV 333/4 ; P.L. 13/30, 29/2, 37/22, 37/26, 68/10, 69/7 (V. J3 ; Pr. 6). © (Element de personificare) Văile şi munfii se uimeau auzindu-i ctntecele, apele-şi
 — 45 —
ridicau valurile mai sus ca să-l asculte. P.L. 5/1 |Pr. lj. + A înţelege, a pricepe. L'rechea-i fu menită ca să-fi asculte viersul. O.I 91/3-1. Cucu/ clntă, mierle, presuri — Cine ştie să le-asculte? O.I 121/14. Ascultă, Eu n-am iubit niciodată şi poate că nici sunt tn stare, Dar un lucru crede! Nu iubesc pe nimeni. P.L. 89/9 JV. 2; Pr. 1).
    3.     Tranz. A lua In consideraţie, a împlini, a satisface. Ale tale doruri toate Numai eu şl iu să le-ascult. O.I 110/4. Cind însuşi glasul qlndurilor tace, Mă-ngtnă cintul unei dulci evlavii — Atunci le chem : chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plulind te vei desface? 0.1120/17 |Y. 2]. O (Element dc personificare) Dar cind inima-ţi frămînlă Doruri vii şt patimi multe, Ş-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculle. O.I 226/12 |V. 1], + A da ascultare, a Încuviinţa, a se supune. Vislnd cu ţoală lumea tmi asculta cuvîntul, în valurile Volgăi cercam cu spada vad. O.I 88/23. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Şi loată lumea-n ocean De line o s-ascullc. O.I 170/32. Ascultă-a noastre pltngeri, Regină peste îngeri. O.IV 360/16. Aruncă peria! zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Şi deodală-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră. P.L. 18/28; cf. O.I 115/23, 172/10; P.L. 19/14, 20/3 (V. 5; Pr. 3]. ■^Intranz. (Urinat de di-terminâri introduse prin ,,de”) O oră să fi fost amici. Să ne iubim cu dor, S-ascull de glasul gurii mici O oră, şi să mor. O.I 191/15. îi plăcea sti asculte de ea. P.L. 91/25 (V. 1 ; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticaJc: ind. prez. 1 sg. ascult (O.I 71/9, 74/6, 105/19, 121/5, 123/8. 123/1-1, 188/5), 2 sg. asculţi (P.L. 69/7), 3 sg. asculta (O.I 51/2-!; O.IV 333,4),
1  pl. asealt&m (O.I 209/18), imp. 1 sg. ascultam (O.I 140/32), 3 sg. aseulta (O.I 88/23, 168/29. 175/5; P.L. 10/6, 29/2, 37/22, 37/26), p.s. 3 sg. ascultă (P.L. 18/28. 19/14, 20/3), viit. 2 sg. vei asculta (O.I 120/17); conj. prez.
1  sg. 9& ascult (O.I 110/4, 172/10, 191/15), 3 sg. să asculte (O.I 91/34, 115/23, 121/14, 170/32, 194/12, 226/12; P.L. 5/1, 68/10, 68/18, 91/25); imper. 2 sg. asculţi (O.I 4/21, 155/7 ; O.IV 360/16 ; P.L. 89/9); ger. aseultind (O.I 140/16 ; P.L. 13/30).
    ASCULTĂTOR, -OARE adj. Cel care ascultă. Q (Metaforic) Domol, liniştit (v. şi s o iii n o r o s). Coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. P.L. 51/36 (Pr. 1|.
    ASCCVDE vb. III. Tranz. şi re II. I. A (se) sustrage vederii, a (se) pune la adăpost pentru a nu fi văzut sau găsit. Vergina U strtnge pe-amanlu-i mai tare La slnu-i de crin. Şi faţa-şi ascunde l-a lui sărutare în păr ebenin. O.I 5/19. Cupido, un paj şăgalnic, va ascunde cu-a lui mină, Vioriul glob al lampei. O.I 154/7. Luna s-ascunse Intr-un nor negru. P.L. 31/38; cf. O.I 60/22, 75/4, 82/20, 83/20, 84/36, 91/19, 98/1, 103/12, 104/14, 109/8, 130/10, 136/12, 149/26, 207/3; P.L. 9/23, 16/38, 19/26, 21/9, 31/26, 83/28, 83/29, 85/31, 100/17 IV. 16; Pr. 10J.
    2. A tăinui, a disimula. Cine şlie amărăciunea Ce-i as:unsâ-n asie vorbe? O.I 52/30. în ochii mei acu/na nimic nu are preţ Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi. O.I 232/2. El muri tn spitalul de alienaţi — palid, mut pină-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare. P.L. 30/36; cf. O.I 132/15, 132/15; P.L. 25/25, 38/26, 43/6 (V. 4 ; Pr. 4J.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. ascund (O.I 91/19), 3 sg. ascunde (O.I 5/19, 84/36, 103/12, 104/14, Ki9/H, 232/2), se ascunde (O.I 82/20, 83/20), 3 pl. ascund
(O.I. 60/22, 75/4, 130/10, 136/12), se ascuod (O.I 207/3), imp. 3 s£. ascundea (P.L. 83/28), se ascundea (O.I 132/15; P.L. 100/17), p.s. 3 sg. ascunse (P.L. 31/26, K5/31), se ascunse (IM.. 19/26, 31/38, 83/29), m.m.c.p. 3 sg. ascunsese (P.L. 21/9), 3 pl. se ascunseseră (P.L. 9/23), viit. 3 sg. va ascunde (O.I 154/7); conj. prez. 1 sg. să ascund (O.I 98/1); imper. 2 sg. le ascunde (O.I 149/26), 2 pl. vă ascun-deţi (IM.. 16/38): inf. a ascunde (P.L. 30/36); part. ascuns (0.1 13'J l."*; P.L. -13/6), iisi-uiisâ (O.I 52/30), ascunse (P.L. 2:>;2o, 38/26).
    AS4.1 \S 1 s.n. (în loc. adv.) înlr-ascuns — in taină, tainic, pi* furiş. Fala intr-ascuns îi făcu merinde. P.L. 17/15. Şi mumu-sa auzindu-l, işi ştergea intr-ascuns lacri-mele ei. P.L. 31/4 (Pr. 2J.
    ASCI*XSs. -A adj. Tăinuit, pilit. Al lumii-ntregul slmbur. dorinfa-i şi murirea, în inima oricărui i-ascuns şi Irăilor. O.I 64/7 (V. 1|. + Dosnic, ferit de privirile oamenilor. Pe cărare-n bolţi de frunze, Apuctnd spre sat tn vale, Ne-om da săruturi pe cale, Dulci ca florile ascunse. O.I 55/20 IV. 1].
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. ascuns (O.I 61/7); pl.n.ac. ascunse (O.I 55/20).
    ASClŢfT, -A adj. 1. (Despre obiecte) Cu vlrt subţiat. larii frunzele-ascufile se îndoaie după vini. O.I 144/17. împrejur gard nu era, ci numai nişte lungi ţăruşe ascuţite. P.L. 18/3 (V. 1; Pr. 1|. + Lunguieţ. Q (Glumeţ) Nu mi-ai scoale oare ochii Cu-ascufilul bolişor Şi alăturea cu mine Sta-vei oare binişor? O.IV 369/6 (V. 1).
    2. Fig. (Despre senzaţii) Intens, puternic, viu. O durere asculilă, crudă ii pătrunse inima lui. P.L. 58/22 IPr. 1|.       '
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. ascuţitul (O.IV* 369/6), ascuţiţi (P.L. 58/22); pl.n.ac. ascujile (O.I 144/17; P.L. 18/3).
    WSEMAxA vb. I v. asurauna.
    ASEMĂNARE s.f. Similitudine. Dovezi erau asemănarea cu portretul şi mulle alte împrejurări, care nu ne inle-resază, legate însă de originea pînă acum obscură a lui Dionis. P.L. 59/31 (Pr. 1]. <0> Expr. După chip şi asemănare = Întocmai, leit, la fel cu cineva. Li-arăt că lumea vis e — un vis sarbăd — de molan. Sau ca popă colo-n lemplul, închinat fiinţei, care După chip ş-asemănare a creat mlţescul neam. O.I 48/22 (V. lj.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. asemănare (O.I 48/22), asemănarea (P.L. 59/31).
    ASEMAnAt6R, -OARE adj. Similar. Organizafiunile de stat ale animalelor. . .le vezi asemănătoare cu cele omeneşti. P.L. 80/37 (Pr. lj.            .
    ASEMENE1 adj. v. asemenea1.
    ASfolENE* adv. v. asemenea*.
    ASEMENEA1 adj. invar. (Şi In forma asemene) Astfel de..., atare. Şi-n asemene momenle, In lungile şi friguroasele nopţi de iarnă, crede cineva cum că el, redus pînă la culmea mizeriei, devenea Irist? P.L. 32/11. Şi-n asemenea cărţi el răscolea c-un fel de patimă. P.L. 61/28. în asemenea resuveniri, tn cari el se juca cu imaginea-i, prezenţa ei aievea
 — 46 —
 // era chior supărătoare. l’.L. 90/32; cf. P.L. 27/31, 35/32, 5ti/4, 56/10, 80^5 |Pr. 8|. + ((JI nuanţă dc superlativ) Alll de (mare, l>un etc.). Cimt u asemenea inimii şi-ar rittiia aspiraliunile pinrî Iti line. fi le ar liilka fără voinfă, liiplimt spre o Ir năduşi. nepiitintl să le reziste, ce ar simţi ? IM.. 56/8. 1‘ofi Iu să-ţi ineliipuiesti un asemenea chin, fără să plingi ite milă, nu -- de îngrozire? l’.L. 56/19. Cine ştia cri mima ei « sti aibă asemenea lurlmrâri? l’.l.. 8-1/10 ; cl. IM.. *1(1; 18 Il’r. I|.
     —  Yatiaiilă : asemene (O.I 176/31 ; P.L. 32/11) adj.
     \si:.\li:\i:\J adv. (Şi in (urma asemene) I. Toi aşa, m acelaşi M. deopotrivă (de...i. Crin' le-a cuprins asemenea Liiinebr ihn «/ui. O.I l‘H)7. Înainte! strigi) Făl-Frumos nilului, cun zbura asemenea unei demon urmării de un Năslăm prin negurii nopţii, l’.l.. 18/32. Portretul părintelui său lijiseşle din părete, căr/ile cele vechi asemenea. P.L. <>2 26; cf. 0.1 :t.~» 2-1. 127,(i. 17fi-31; P.L. 13/1, 11/21, 2.Vti, 2:» 22. 20,27. 28 12. ti);22, 41/25, -II 2G. -13/12, 43/12, Ui,9, :>:< 22. 51.22. 5iV:i!(, 61/30, 63/40, (>5/3, 65/6, 67/8, 72 S, 791-1, SI,ti. XT.30. 90 21. 92/20, 93;9, 9-1/20, 102/13 [V, 1: l'r. 311.
        Cu acesl prilej, in acciaşi timp. Tu-mi ceri chiar nemurirea meu in schimb pe-o sărutare. Dar roi să şlii asemenea Ctl le iubesc de tare. 0.1 173; 11 |Y, 1],
     —  Variante: asemene (0.1 35/2-1; P.L. 13/1, 1-1/21,
 2.V22. 13,12. ir. 9). asemeni (0.1      127/6) adv.
     ASfc.MLM adv. v, asemenea3.
     ASFINŢI vb. IV. Intranz. A apune. Pe cărări piertltile-n vale Merge-n codri ţâr’ de capul, Ctnd a serei raze ruşii Asfinţind din ceruri scapăt'. O.I 06/12 |Y. 1).
     ASFINŢIT s.n. 1. (In expr.) Sara-n asfiuţil sau asfinţit de sură -- 1 impui cind apune soarele, scăpătatul soarelui. Crirj este sara-n asfinlit    Şi noaptea o să-nceapă
 O.I 179 1, Cu a late umbrr uzi in       van mă-mpresuri,     0 ceas
 al tainei, as/inţil de sară. 0.1 201 X [\\ 2|.
     2. l.oc mute asfinţeşte soarele, apus1, /<i(<i soarele npune. Voind crrştelele-nulte ale juni să-ntiinune Cu un nimb de biruinţă : [utger lung ineremenit Mărgineşte munfii negri in intrigat asfinlit. O.I 118-31 [V. 1|.
     ASIIl. -A adj. (Har) Asirian. In zadar... (irâmăileşti-n a ta gindite Si eimpiite asire Si întunecata mure. 0.1 :>l'7
 IV. 1|.                           '
     ASIRIAN, -A adj. Din Asiria. Oslirile-i alungă tn spaimă inghelatâ. Cu sufleti:-n mini) un rege-asirian. 0.1 20/2. Dacă am afla misterul ... pe care l-au posedai poate magii egipteni şi asirieni. aluncea ... am puţi trăi aievea in Irecut. l’.l.. 25/26 |Y. 1; l’r. 1|.
     — Forme gramalicalc ; sg. n. ac. asirian (0.1 20,2); pl. n. ac. asirieni (l'.L. 25/2(i).
     ASPfiLT s.n. înfăţişare. Hxpr. A da cuiva (sau la ceva) aspectul... v. da |l»r. 1).
     —  Formă gramaticală : sg. n. ac. aspectul (P.L. 26/18).
     ASPIHAtu: S.F. d’.ar) Aspiraţie, năzuinţă. Au simfi tu c-a inertul tonta durerea viefei, orice dorinţă, orice nspirare
 in privirea acestui mtntlru tablou din care faci şi tu parte P.L. 93/27 |l’r. 1|.
     ASIMRAŢIK s.r. (Şi In forma aspirafiune) Năzuinţă, ideal, dorinţă. Să le simfi neliber, mic, Să vezi marile-aspiraţii că-s reduse la nimic. O.I 52/31. Cind o asemenea inimă şi-ar ridica aspirafiunile pină la tine ... ce ar simţi un asemenea om? F.L. 50/8 JV. I; Pr. 1).
     —        Forme gramalicalc ; pl. n. ac. aspiraţii (O.I 52/31), nsplniţiiiiiilc (P.L. 56/X). — Varhnlă : asplraţiiinr (P.L. 5G/K) s.f.
     ASPIllAŢlCM-: s.f. v. aspiraţie.
     Asi’Hl', -A adj. Fig. 1. (Despre fenomene atmos* ferice, intemperii) Puternic, năprasnic. Doar sloiurile par ca ruine de celă/i. Plutind de asprul vicot al                        morţii cei de
 veci. O. IV                            430/23. Era o noapte frumoasă, lună, un ger
 aspru, fără pic de vini. F.L. 67/26 |V. 1 ; Pr. 1].
     2.       (Despre situaţii, Împrejurări) Flin dc dificultăţi, greu dc  urmat. Q                            (Construcţie metaforică) Cale slearpA
 m aspră  v.                              sterp                [Y. 1|.
     :t. (Despre oameni şi despre manifestările lor) Neînduplecat, nccruţălor. sever. Cu aspra nepăsare tu suftetu-mi aduci Pe cele două brafe tnlinse-a sfintei cruci. 0. IV 432/31. 0, cit e de aspru el, cit e de frumoasă fala lui! P.L. 11/2. ,,Lasu, lasă!" gtndi eu şi zlmbi cu mtndrie, că poale fi attl de aspră. P.L. 70/14 ; cf. O.I 158/6; P.L. 70/34 [V. 2; l’r. 3]. Q (Element de personificare) Va geme de paterni Al mării aspru etnt. O.I 218/0 [Y. 1|. + (Despre ginduri) Negru, Întunecat, l’n stol de ginduri aspre trecu pesle-a tui frunte. O.I 93/30 |Y. 1], <£>Compus : aspru-adinc = (despre frunte) foarte ridat, cu culc pronunţate. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoară In stindardul roş şi fruntea-i aspră-adtncă, increjită. Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită. 0.1 52/18 |Y. 1],
     4.       Energic, apăsat. Dacă un actor bun i-ar fi auzit paşii severi, apăsafi şi de-o aspră regularitate ... ar fi ştiut . . . $ă-şi imagineze aproape caracterul omului in cestiune. P.L. 91/13 |Pr. 1|. <> (Adverbial) Călugărul nostru trece ca o umbră aspru-zugruvilă prin lungile si întunecoasele uliţe. P.L. 40/1. Lt fixă aspru si luna umbra sa. P.L. 45/18 |Pr. 2|.                                               ’ '
     —        Forme gramaticale : sg. n. ac. aspru (O.I 158/6, 218/6; P.L. 11/2, 67/20), asprul (O. IV 430/23). aspră <0.1 52/18, 141/7; P.L. 70,14, 70/31, 91/13), aspra (O. IV •132/31); pl. n. ac. aspre (O.I 93/30).
     AST, ASTÂ adj. dem. v. fisl.
     ASTA/J adv. I. Azi, in ziua în care nc aflăm, In momentul vorbirii. Vintul tremură-n perdele Astăzi ca şi alte ilăli. O.I 113/6, Domnule, zise ea ... astăzi ne-am permis o mulţime de lucruri foarte nepermise. P.L. 69/23. Fă ce vrei, dar astăzi vino-n atelierul meu. P.L. 88/8; cf. P.L. -10,SG, 06/6, «7/11, 09/24 [V. 1 ; Pr. 6|. Q (Repetiţie) Repetă c-o ruşinoasă graţie, astăzi ... astăzi ... P.L. 71/3 [Pr. 2].
     2. Acum, In prezent. Tu ai fost divinizarea frtimuseţei de femeie, A femeii, ce şi astăzi lot frumoasă o revăd. O.I 29/8. Dinlr-aceştia tara noastră işi alege astăzi solii. O.I 150/19. Iar dac-a fi adevărul . . . apoi poate c-or fi trăind si astăzi. I’.L, 23*37 ; cf. 0.1 52/27, 63,2, 111/5, 151/18, 151/22. 187/’.; P.I.. 87/11 |V. 8; l’r. 2|. Loc. adj. Ile nslăsti ^
 — 47 —
contemporan, actual. în urma unui roman spaniol, regina de astăzi a Egipelului se numea Tolla. P.L. 66/19 [Pr. 1). O Loc. adv. Ue astăzi =--• dc-acum încolo. Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit, Şi de-aslăzi a mea viaţă la zeii tăi se-nchină. O.I 93/20 |V. 1). Q (Repetiţie) De astăzi dar tu, fă ce vrei. De astăzi nu-mi mai pasă. 0.1 187/5 — 6 [V. 2). Piuă uslăzi = pînă acum. De alunei şi pină aslâzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute. 0.1 132/29 (V. 1). <£> Expr. Astăzi sau mine - mai devreme sau mai lirziu. Tot unu-i dacă astăzi sau mine o să m»r, Cind voi să-mi piară urma in mintea tuturor, Cind voi să uiţi norocul visai de amindoi. O.I 127/13 IV. lj. Ziun de astăzi v. zi |Y. 1).
    ASTFEL adv. (Şi in îorma astfeli) 1. In modul accsta, aşa. Iubind in taină am păstrai tăcere, Gindind că astfel o să-fi plccă (ie. O.I 200/2. Fluure de crtng, Astfel viefele Şi tinereţile Trec şi se siing. O. IV 378,22. Astfel imbrăfi-şaţi, aruncă neagra şi strălucita lui mantie peste umerii ti albi. P.L. 50/10; cf. O.I 1/7,   Al 19, 10/11», 17/19, 18/13,
18/21, 29/17, 37/4, 38/21, 40/12.   14;11, 64/11,  64/22, 80/25,
R.j/33,93/8.98/24, 116/15,119,9,134/33, 144/3. 144/33,208/13 213/15; P.L. 8/1, 9/38, 10/20,       !9/2, 52'20,   57/7, C3/26.
Oi,18, 69/18, 81/2, 81/7, 81/23,     82/1. 85/9,   85/17, 91/10.
97/11, 98/35, 99/1 [V. 26; Pr. 20|. + (Referindu-se la cele ce s-au spus sau se vor spune) în accst M. Şi astfel liolin-tineanu începu clntecul său. O.I 32; 12. Astfel zise lin pădurea, Jiolfi asupră-mi clătinlnd. 0.1       111/1. Aslfeli lăutarii
măiestriră hore nalte şi urări adinei. P.L. 23/19; cf. O.I 54/13 (V. 3; Pr. 1). + (Cu nuanţă conclusivă) Prin urmare, deci, de aceea. îl vede azi, II vede mini, Astfel dorinţa-i gata; El iar privind de săptâmini, îi cade dragă fala. O.I 167/18 [V. 1). <$> Loc. conj. Astfel înrît v. incit |Pr. 4).
    2. (Exprimă o comparaţie) Aşa, într-un fel asemănător.
Cum copacu-şi uită foaia . . . Astfel ea uitat-au poale Aste foi de dinsa scrise. O.I 125/11. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează. Astfel, intr-a veciniciei noapte pururea adincă, Avem clipa, avem raza, care toi mai line încă. O.I 133/5. Şi cum de pe haina de mutaşii pusă pe un cadavru nu poţi cunoaşte in ce stare se află, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poţi cunoaşte cum stă cu istoria însăşi. P.L. 82/21 ; cf. P.L. 77/26 [V. 2 ; Pr. 2J. Loc. adv. Tot astfel — in acciaşi fel, tot aşa. Unui e in toţi, tot astfel precum una e in toate. O.I 133/25. Tot astfel cind al nostru dor Peri in noaple-adincă. Lumina stinsului amor S'e urmăreşte incă. O.I 234/13. Şi tot astfel, dacă închid un ochi, văd mina mea mai mică. P.L. 24/1; cf. P.L. 25/17,                   90/1,
95/24    (V. 2; Pr. 4). + (Adjectival, legat prin prep. „dc”
dc substantivul determinai) Asemenea, atare. 0 astfel de moartc-i iadul, Alle lacrimi, alt amar Mai crud nici e cu putintâ. O.I 53/3. Astfel de noapte bogată, Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată? O.I 231/23. Au este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate. P.L. 65/6 (V. 2; Pr. 1).
    3.    (Arată gradul sau măsura) Atit, aşa, In aşa grad. Ei sc grăbise astfel, incit aceasta trăda viul interes ce trebuia să-i poarte pentru Dionis. P.L. 59/16 (Pr.l]. — Accentuat şi : astfel (O.i 32/1, 37/4, 64/11, 64/22, 80/25,85/33,111/1,116/15 119/0, 208/13, 213/15, 232/23). - Variantă: (regional) astfili (O.I 4/7, 17/19, 40/12; P.L. 8/1, 9/38, 10/20, 23/19) adv.
    ASTFtiLI adv. v. astfel.
    •  ASTÎ.MP\RA vb. I v. Stimpura.
    ASTItOLOGIC. -Â adj. De astrologie. Şi liniile semnului astrologie se mişcau cumplit. P.L. 37/3U. Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de şiac, un comanac negru ... in mîn a lui cartea aslroiogică. P.L. 38/4 [Pr. 2|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. astrologie (P.I.. 37,-30). asiroluyică (P.L. 38/4).
    ASTIlOLOGfE s.f. Ansamblu de speculaţii false avind ca obiect studiul corpurilor cereşti. Ştiinţa necromanfiei şi acea a astrologiei s-au perdut. P.L. 25/29. (Cartea era) o astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocentrist. P.L. 35/10 [Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. astrologie (P.L. 35/10), g.d. astrologiei (P.L. 25/29).
    ASTRONOM s.m.          Spccialist în astronomic.            Parcă-l
văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum uşor, ca din cutie, scoate lumile   din haos.    O.I 140/23 (V. 1].
    ASTKONOMfK         s.f. Ştiinţă care studiază  constituţia,
evoluţia şi mişcările      corpurilor cereşti. Q (Ironic) Iii
perora o temă de astronomie. P.I.. 68/8 [Pr. lj.
    ASTRU s.m. Corp ceresc. Q (Comparaţie) Şi bogat tn sărăcia-i ca un astru el apune. O.I 32/17 [V. 1). Q (Metaforic) Personalitate eminentă (v. şi acvilă, lumină, stea, stincă, tunet) Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, Declt cursu-acetui astru ce se sparge p-un mormint.        O.I 28/12 [V. 1],
    ASTL'P.A vb. I. Tranz. A          acopcri.         Vintul ridicat-a
lot nisipul din pustiuri, Astupind cu el oraşe. O.I 45/5. Iarna viscolu-i ascult, Crengile-mi rupindu-le, Apele-aslu-pîndu-le. O.I 123/10 |V. 2J. (Cu privire la gură) Şi dc-a soarelui căldură Voi fi roşie ca mărul, Mi-oi desface de-aur părul Să-ţi astup cu dinsul gura. O.I 55/8. Ei şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă, Căci pe rînd şi-astupă gura, cind cu        gura se adapă. O.I           82/16.
La ii aslupă gura      cu mina.   P.L. 53; 12; cf. O.I           84/40;
P.L. 64/2, 84/3 [V. 3 ; Pr. 3J. lîxpr. A-şi astupa ochii v. oclii (Pr. lj.
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. astupă (P.L. 53/12, 84/3, 85/28), 3 pl. nslupă (O.I 82/16, 84/40); conj. prez. 1 sg. să ustup (O.I 55/8); ger. astupind (O.I 45/5), astupindu- (O.I 123/10) ; part. astupată (P.L. 64/2).
    ASL'DA vb. I. Intranz. A năduşi, a transpira. Pe un pat sărac asudâ intr-o lungă agonie Tinărul. O.I 52/21, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă. O. IV 364/16 (V. 2].
    ASLPRA prep. 1. Peste, deasupra. Din teiul sfinl şi dulce o ramură să fringi, La capul meu cu grijă Iu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi. O.I 129/10. Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară. O. IV 361/1. în capătul şirului de munfi, drept asupra mărei, se oglindea ... o măreaţă stincă de granit. P.L. 11/32; cf. O.I 29/23, 41/4, 112/2; O.IV 361 ; P.L. 36/37, 50/32, 60/2, 73/16, 93/32, 94/18, 101/30 [V. 6; Pr. 8|. <0» Loc. adv. Cu asupra de măsură v. măsură (V. 1). + în jurul, pe lingă. (Fluturele) se duse şi flutură tn cercuri multe asupra feţei miresei. P.L. 23/26. O frunte
 — 48 —
 naltă şi egal dc largă asupra câreia pârul formează un cadru. P.L. 74/2 |Pr. 2]. + Pc. Capul ridicat pe perini şi lăsat asupra pcptului, paloarea cea liniştită şi marmorie a feţei con/ras/o cu părut in dezordine. P.L. 39,37. Umbra ■ .. arborilor nalţi arunca un reflect albaxtru asupra pelifei ei. P.L. 102/5 |Pr. 2|.
    2. (Introduce numele persoanei sau obicctului peste care se întinde o piliere, o stăpinirc, o influenţă) Murdară cst< raza-i cn glulmt cri <le lină Asupra cărui dlnsul domneşte l>r tlc/ilin. O.I '.ii' 1 o. |S|ji<l;icohil) ni>u o influinţă salutară «''ijira udului nostru. I’.l.. 27/8. Ea abuza tntr-un mod /:• irrlal dc 'icaislă piliere ce-o avea asupra lui. P.L. 91/27; cf. IM.. 2u. .'>9 30, 75,23 [V. 1; Pr. 5]. + împotriva, iu contra. Drotul ai viclenit asupra tatălui meu. P.L. 6/11. i:« n-am viclenit asupra tatălui tău. P.L. li/l2 [Pr. 2[. •$> K\pr. A merge eu liătălie asupra cuiva v. ni c r R c [Pr. lj. + Cu privire la. ilespre, la. Zile întregi pulea medita asupra unui ciivinl ieşit din nebunatica sa gură. P.L. 31/23. Apoi şăzu Iu masă şi ghidi adine .. . asupra egalităţii a două hipolenuze. P.L. 67/1. A înşela ...pe tucanii eei mici, cari intră abia in scenă, asupra valorii viefei reale. P.L. 81/37; cf. P.L. 80/22 [Pr. 4).
    :t. Către, spre, Înspre. Privirea la asupra mea să plece. O.I 12U/6. Privirea ta de milă caldă, pliiui. Indurătoare-asiipra mea coboară. O.IV 361/8. Caste/mare se uită lung si sălbatec asupra acelei copile, ce-i dispreţuia amorul. P.L. 76/5; cf. O.I 30/8; O.IV 360(8; P.L. 23/3, 30/5, 30,21, -16,16. ;>3,16. 75/16, 93/34, 94/1, 99/22 [V. 4 ; Pr. 10).
        în privinţa, In ccea ce priveşte. Vă veţi învoi amtn-doi asupra preţului ca doi oameni de onoare. P.L. 75/31 {Pr. 1]. <> Expr. A nu avea nimica asupra cuiva v. ni* mic | l'r. 1).
    5.     (învechit) în clipa, In momentul. La sftrşitul fiecărei notiţe ca o încheiere, ca o cugetare asupra adormiră : „Ermit, te iubesc!" P.L. 71/36 |Pr. 1).
    —  Variantă: asâpră         (O.I 29/23, 30 8,  -11,1, 111/2;
 O.IV 360,8; P.L. 23/3, 94/18) prep.
    ASl PKA prep. v. asupra.
    ASl HZÎ vl». IV. 1. Intranz. A-şi pierde auzul. Ca un maistru ce-asurzeşle In momentele supreme, Pin-a nti ajunge-n culmea dulcii muzicc de sfere. O.I 160/28 [V. 1].
    2.     Tranz. A ameţi. Q (Metaforic) A linişti, a calma, (v. şi i n <1 u 1 c i, stins <•“) Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzexle melancolic A lor suflet îmbăiat. O.I 67(23 |V.        \). '
    AŞ interj. Ţi-ai găsit! da       dc undei nici vorbă     1 Aş!
 abia ţi-ai întins mina, sare ivărul la uşă, E-un congres de rubedenii, vre un unchi, ore o mătuşă. O.I 155/25. Cile, zixe cl. fi-a murit baba. — Aş! asta sti moară! P.L. 17/24 |V. 1 ; Pr. 1).
    AŞA1 adţ. invar. Asemenea, astfel de..., olarc. De-aşa vrem\ se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii. O.I 149/21. Sunt sătul de-aşa via/ă. O.I 155/33 [V. 2|. <0> Loc. adv. Aşii fel v. fel [V. 1].
    AŞA- adv. 1. In felul acesla, astfel. Aşa marinarii pe mare Imbllnd, Izbi/i de talazuri, furlune, Izbifi de orcanul glufosu întind, Speranţa ti face de uită de vlnt, Şi speră la timpuri mai bune. O.I 12/6. Şi o prinde orice hem, căci «şa sc şi cimine. O.I lîj'j/22. Aşa era elementul
său. O lume întreagă de închipuiri umoristice ti umpleau creierii. P.L. 32/13. Ar fi putut sta multă vreme aşa. P.L, 69/36; cr. O.I 12/11, 14/11, 102/18, 132/5; P.L. 24/23. 36/14, 41/7, 67/41, 68/4, 68/11 [V. 6; Pr. 8). «O» Loc. adj. Aşa-mimit = pretins. Aşa-numitele lor blăstemăţii erau nişte copilării, eu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. P.L. 75/13 [Pr. 1). <0» Loc. conj. Aşa efi = deci, prin urmare. Aşa eă, tnchipuindu-fi lăcrimoasele ei gene. Ti-ar părea mai mfndră dectt Venus Anadyomene. O.I 160/9 [V. 1|. Aşa incit v. înclt [Pr. 2]. «C> Kxpr. Jji aşa = şi sul) acest aspect, în acest fel. Ce frumosu-i! s-aşa, cind spune prostii, îmi place ş-aşa, gindi tot ea. P.L. «8/16 |Pr. 2]. Ia aşa v. ia [Pr. 1],
    2.     (în expr.) Aşa e (sau este) ori nţa-i, au-i aşa? sau nu este aşa? = a) am dreptate sau nu am? Astăzi alţii suni de vină, domnii mei, nu esle-aşa? O.I 151/22. Am făgăduinţa ta că nu mă vei săruta niciodată. Aşa-i ? P.L. 70/38. Aşa-i că fu nu vei uila niciodată această noapte. P.L. 71/15; cf. P.L. 31/5, 57/7, 76/21, 87/5 [V. 1; Pr. 6); b) eşti de acord ? Şi acuma. .. am să-ţi aduc ceva din casă... Un dar de ziua la... Aşa-i? P.L. 71/20. Să-fi aduc o sabie — nu-i aşa? — Da. P.L. 94/31 [Pr. 2). Aşa! — (arată mlnic, indignare) va să zică astfel stau lucrurilc. (Cu prelungirea Iul „a** final) Eu nu te mai iubesc de fel. . . şi tu mi-ai spus-o azi că eu nu te iubesc. Aşaa! P.L. 70/4 [Pr. 1).
    3.     (Stabileşte identitatea. In corelaţie cu ,,prccum”, „după cum”, ,.cum") în acelaşi fel, asemenea. Iar noi locului ne ţinem, Cum am fost aşa rămtnem. O.I 124/6. Precum Alias Sn vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi tiecia tntr-un număr. O I 132/10. Precum au zis, aşa au şi făcut. P.L. 8/34 (V. 2; Pr. 1). <C> (în corelaţie cu „ca", stabileşte o comparaţie) Răsai din umbra vremilor încoace, Ca să te văd venind — ca-n vis, aşa vii! O.I 120/22. Te naşti, te-nsori, faci copii, mori, tocmai aşa ea la animate. P.L. 81/3 |V. 1; Pr. 1). O Loc. adv. Aşa şl = tot astfel. Aşa şi speranfa — e-un licur uşor, Cu slaba-i lumină pătindă, Animă-ne-o dată Iremtndul picior. O.I 11/11 [V. 1). <$> Expr. (uneori prescurtat) Şi aţa mai departe v. ş i8 (Pr. 2).
    4.     (Accentuează Înţelesul unui adjectiv sau al unui adverb, de care se leagă, dc obicei, prin prep. „de”) Atit. Grăim, Doamnă, eătră Tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne eşti aşa departe. O.I 149/6. Luna... luna iese-ntreagă, se Inalţ-aşa bălaie Şi din fărm tn ţărm durează o cărare de văpaie. O.I 154/23. Făt-Frumos vijiia prin aer aşa de iute, tnclt i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul cerului tntr-un adtnc nevăzut. P.L. 19/6; cf. O.I 101/28, 104/15, 155/11, 231/5; P.L. 21/11, 30/3, 31/17, 47/23, 49/25, 69/38, 71/16, 71/16 |V. 6; Pr. 9).
    5.     (în expr.) Aşa aumal = lnlr-o doară, ca să fie, la înlimplare. Unul... se uila — dracu ştie cu interes ori aşa numai — la un portret. P.L. 28/38 [Pr. 1).
    0. (Cu valoare exclamativă, indicînd o mulţumire, o satisfacţie) Iaca că nu mă mai supăr. . . Ifi vorbeic bllnd. îmi dai mtna la? Aşa! Spune! P.L. 70/30 [Pr. 1)
    AŞADAH adv. (Şi in forma aşadară) Deci, prin urmare. Aşadar, ctnd plin de visuri, urmăreşti vreo femeie. .. Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi. O.I 164/7. Judeci aşadară organizaliunile. .. Sntrucit le vezi asemănătoare cu cele omeneşti. P.L. 8U/36 (V. 1; Pr. 1).
    —  Variantă: aşadârâ (P.L. 80/36) adv.
 — 49 —
    AŞADÂrA adv. v. aşadar.
    AŞEZA vii. I. 1. R e 11. A lua loc. El s-aşază Ungă dlnsa şi o prinde de mijloc. 0.1 80/35. El s-aşază lingâ dlnsa, fruntea ei o netezeşte, O dezmiardă cu durere, sus-pinlnd o drăgosteşte. O.I 84/25. leronim se aşeza tn coiful unui divan şi părea rău dispus. P.I.. 88/15; cf. O.I 53/11, 165/8; P.L. 45/4, 51/35, 71/24, 98/28 (V. 4; Pr. 5]. <> Expr. A se aşeza ia masă = a lua loc ia masă pentru a mlnca. Şi s-aşază tofi la masâ, cum ti-s anii. cum li-i rangul. O.i 85/37 |V. lj. A se aşeza Jos v. jos2 |Y. 1J. + Tranz. A culca. (Făt-Frumos) ducind-o ca-ntr-un leagăn pesle tac, smulse iarbă, ftn cu miros şi flori tlin grădină şi-i clădi un pat, In care-o aşeză ca-ntr-un cuib. P.L. 9/33 (Pr. 1|. + Refl. (Despre păsări) A se lăsa din zbor. Şi fintirimul singur cu strtmbe cruci veghează,
0  cucuvaie sură pe una se aşază. O.I 69/12 |Y. 1). + R e f 1. (Despre brumă tau alte precipitaţii atmosferice) A sc depune, a se forma. în zadar tn cchi aiea-vei umbre mtndre din poveşti. Precum iarna se aşază flori de gheată pe fereşti. O.I 160/20. Vezi, rtr.dunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aşa~ă bruma peste vii — De ce nu-mi vii? O.I 235/3 (V. 2).
    2.      R e f 1. A se stabili Intr-un loc, a se opri. Pe cind oastea se aşază, iată scarele apune. O.I 148'31 ; cf. O.I 182/25 (V. 2}. + A se posta, a se plata. |l mhra] se lipi de părete şi se aşeză ironică, fantaslică, luigă In dreptul lui. P.L. 60/19 (Pr. 1). O Expr. A se aşeza deoparte v. deoparte (V. 1).
    3.      T r a d z. A pune. Ca un demon El veghează, Coatele pe braful crucii le destinde şi le-aşază. O.I 50/15. Pe masa ta aşez o foaie smultă.. O.IV 333/7. O cunună de mărgărilărele era aşezată pe fruntea ei netedă. P.L. 7/24 ; cf. O.I 76/21, 92/7, 155/23; P.L. 22/1, 22/14, 23/12, 35/37, 84/1, 88/25 (V. 5; Pr. 7). <0» Expr. A sta aşezai = a sc afla, a se găsi. O frunte naltă şi egal de largă. . . sta aşezată deasupra unor ochi adtncifi tn boitele lor. P.L. 74/3 |Pr. 1).
    4. Tranz. A instala (pe tron), a Întrona. Q (în context figurat) El ti pune pe-a ei frunte mindru diadim de stele O aşază-n tron de aur să domnească lumi rebele. O.I 32/35, (V.      1).
    5.      Tranz. A pune intr-o anumită ordine, a rindui. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Pinlre lomuri brăcuite aşezai şi el, un brac, Aticismul limbii tale
o  să-l pună la ctntari. O.I 134/10. Clasicii erau aşezaţi pe-un scrin tn religioasă regulă şi neviolabilitale. P.L. 66/12 (V. 1; Pr. lj. Q (Ironic) Poate vreun pedant ... te-o slrlnge-n două şiruri, aşezindu-te la ciadă. în vro notă prizărită sub o pagină neroadă. O.I 134/13 |Y. 1). 4 Refl. A sc aranja Intr-un scop £ni:mil, a se pregăti. Fiarele se-nfiorează, Şi-mprejur, uzir.d re u’ctut de a se sftşia-nlre ele, Se aşazâ. O.I 1C6/3 |V. 1).
    —       Forme gramaticale: ind. puz. 1 sg. aşez (O.IV 333/7), 3 sg. aşază (O.I 32/35, 50/15, 92/7), se aşază (O.I 53/11, 69/12, 80/35, 84/25, 148/31. 160/20, 165/8, 235/3), 3 pl. se aşază (O.I 85/37, 166/3, 182/25), p.s. 3 sg. aşeză (P.L. 9/33, 22/1, 84/1, 88/25), se aşeză (P.L. 45/4, 60/19, 71/24), m.m.c.p. 3 sg. aşezase (P.L. 23/12), viit. 1 sg. mi voi aşeza (P.L. 98/28); conj. prez. 2 sg. să aşezi (O.I 155/23); imper. 2 sg. te aşază (O.I 194/13), 3 sg. se aşeza (P.L. 88/15); ger. aşezind (O.I 76/21, 134/13); part. aşezat (O.I 134/10), aşezaţi (P.L. 7/24, 22/14, 66/12), aşezaţi (P.L. 51/35, 66/12), aşezate (P.L. 35/37).
    AŞEZAmI.VT s.n. Instituţie. Q (Ironic) Patrtofii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte, L’nde spumegă desfriul in mişcări şi tn cuvinte. O.I 150/23 (V. 1).
    AŞTEPTA vb. I. Tranz. I. A adăsta. Vin (tnfarii lăutarii, gtndăceii, cărăbuşii, Iar mireasa rriorica i-aştepla-ndărătut uşii. O.I. 87/18. Din umbra falnicelor bolfi Ea pasul şi-t îndreaptă Lingă fereastră, unde-n coif Luceafărul aşteaptă. O.I 167/12. intr-o pădure tl aştepta fata fugită. P.L. 18/19; cf. O.I 1 12, 94/1, 165/1, 189/9, 231/4; O.IV 338/10 : P.L. 22 6. 58/9, 67/9 |V. 8 ; Pr. 4). Q (In contexte figurate) Vârf vise-nlrupate gonind după vise, Ptn’dau in morminte ce-aşteaptă deschise. O.I 40/6. Patatu-i parc-aşteaptă in veci să-i vie morfii. O.I 96/10 (V. 2). + A-i fi cuiva ceva rezervat, a-i fi hărăzit. Iar deasupra tuturora ca vorbi vrun mititel, ,Yu stăvindu-te pe tine, lustruindu-se pe el ... Iată lot ce te aşteaptă. O.I 134/23. întoarce-te, te-ndreaplă Spre-acel pămtnt rătăcitori Şi vezi ce te aşteaptă. O.I 178/28. Era tlnăr — poate nici optsprezece ani — cu atit mai rău ... ce viafă-t aşteaptă pe el? P.L. 27/39; cf. O.I 60/13; P.L. 30/31 [V. 3; Pr. 2). + A b s o 1. A sta gata. Calu-i alb, un bun tovarăş, înşeuat aşteapt-afară. O.I 103(2 (V. 1|.
    2. A spera ; a dori. Aştept din parte-fi, o rege cavaler. Că-mi vei da prins pe-acela, ce umilit fi-t cer. O.I 91/28. Şi aşteptam să le arăfi La geamuri. O.I 187/15. Pe nejferi-cita, dulce şi cuminte Fără nici un razim, care nu aşteaptă Dectt moartea care singură e dreaptă. O.IV 365/19; cf. O.I 61/1, 74/6, 191,9 (V. 6). Q (Element de personificare) în ziua sf-tului Ermit, el uitase pe Octavian August şi aştepta felicitări de ziua lui. P.L. 66/7 (Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. aştept (O.I 74,6, 91/28), 3 sg. aşteaptă (O.I 1/12, 60/13, 96/10, 103/2, 134/23, 165/1, 167/12. 178 28, 189/9, 231/4; O.IV 365/19: P.L. 2739, 30/31), 3 pl. aşteaptă (O.I 40/6; O.IV 338/10), aştept (O.I 94/1), imp. 1 sg. aşteptam (O.I 187/15), 3 sg. aştepta (O.I 87/18; P.L. 18 19, 58/9, 66/7), 3 pl. aşteptau (P.L. 22 6), erau aşteplaţi (P.L. 67/9), p.s. 2 pl. aşteptarăţi (O.I 61.1 p.c. 1 sg. am aşteptat (O.I 191/9).
    AţiTliRNE vb. III. 1. T r a n z. A întinde pe o suprafaţă. Se de'.e jos de pe cat şi-şi aşternu mantaua pe năsipul tncu ferbinte. P.L. 20,4. Făt-Frumos ... se culcă pe mantaua ce şi-o aşternuse. P.L. 20/13 |Pr. 2|. <> Fig. Luna ... durează o cărare de văpaie. Ce pe-o repede’nmiire de mici unde o aşterne. O.I 154/25 (V. 1). + Refl. A se aşeza, a cobori (?). Prin vint, prin neguri (fantasma) vine — şi nourii s-aştern, Fug fulgerele-n lături, lăsind-o ca să treacă. O.I 95 11 (V. 1|. + F i g. A răspindi ceva pe jos, aşa incit să formeze lin strai, in Sit r.umai deşertul nisi-pişut şi-l adapă, Aşternindu-t peste cimpii cei cdată înfloriţi. O. I 45/9. Vintul adurat-a de fltri de tei troiene Şt te cşterr.e-n calea reginei dunărene. O.I 97/28. împărăteasa . . . culese ... o mulţime de lăcrămioare, pe care apoi, bşterntndu-le lingă baia de aur, făcu un pat de flori. P.L. 22,'40 (V. 2; Pr. 1).
    2. Refl. (In expr.) A se astei ne \intului v. vint IV. 1).
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 <g. aşterne (O.I 97/28, 154/25), 3 pl. se aştern (O.I 95/11, 98/8). p.s. 3 îp. aşternu (P.L. 20/4), m.m.c.p. 3 sg. aşternuse (P.L. 20/13); ger. aşternindu — (O.I 45/9); P.L. 22/40).
 — 50 —
    ATEÎST s.m. Ateu. El era un ateist superstiţios — şi sunt mulfi de aceştia. P.I.. 35/7 (Pr. 1].
    ATELI&K s.n. Camera de lucru a unui artist. Fă ee vrei, dar aslâzi vino-n atelierul meu. P.L. 88/8 [Pr. 1).
    ATf.U s.m. Persoană care nu arc nici o crcdinţă religioasă. O (Oltimeţ) Ah! Sunt printre voi de-aceia, care nu cred tabla legii, l'irea mai presus de fire, mintea mai l>resns de minte .. . Ah! atei, nu tem ei Iadul ţ-a lui Duhuri
—  liliecii ? O.I 4S,2X | V. 1]. O (Adjectival) Trâit-ai anume cu astfeli su mori? De e sens Intr-asta, e-n/</rs şi ateu, Pe palida-ţi frunte nu-i scria Dumnezeu. 0.1 10/13 |V. 1).
    — Forme gramaticale: sg. n. ac. nleu (0.1 40/13); pl. n. ac. nlel (O.I 48/28).
    ATICfSM s.n. Puritate in limbă şi slil. Q (Ironic) Poale vrun pedunt cu ochii cei verzui, peste un veac, Pintre tomuri brăcuiie aşezat şi el, un brac. Aticismul limbii laie o sâ-l pună ta ctntari. O.I 134/11 [V. 1],
    ATfMilî vb. III. Tranz. 1. A lua contact cu ceva sau cu cititva. Abia atingi covorul moale, Mâlasa sună sub picior. Şi de la creştet pănă-n poale Pluteşti ca visul de uşor. O.I 117/5. Se tntreabâ trist izvorul: „Unde mi-i crâiasa oare? Pârul moale desptetindu-şi, Fafa-n apa mea prunndu-şi, Sâ m-alingâ visătoare Cu piciorul ?“ O.I 122/11. Şi ochii, ah! ochii! Sumai de nu i-ar apropia de-ai mei . .. fmi atinge genele şi mă-nfioară. P.L. 92/15; cf. O.I 67/1, 119< 13, 211/13 ; P.L. 4/10, 19/4, 21/20, 51/35, 51/41, 93/14, 100/25, 100/40 IV. 5; Pr. 9]. 4- A mlnglia (?) A la iubire c-un suspin arat-o, Cu geana la m-atinge pe pleoape, Sâ simt fiorii strlngerii In brafe. O.I 120/26. Şi cind tn pal xc-ntinde drept Copila sâ se culce, l-atinge mlnile pe piept, 1-nchide geana dulce. O.I 168/11 |V. 2].
    2. A lovi uşor. Şi străve'iul demon prin aer ctnd sâ treacă Atinge-ncet arama cu zimfi-aripei sale. O.I 69/15 |V. 1|. + ]•' i g. A impresiona, a emoţiona. O idee râmtne la mine zile întregi pe suprafaţa minţii, nici mâ atinge, nici mă interesează. P.L. 89/38 |Pr. 1],
    :t. Fig. A ofensa, a jigni. De le-ating, să feri in laturi, J)e hulesc, .să Iaci din gură. O.I 198/5 |V. 1].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. ating (O.I 198/5), 2 sg. atingi (O.I 117/5, 211/13), 3 sg. ating? (O.i (37/1, 69,15, 120/2);, 1(>8/11 ; P.L. 89/38, 92/15), imp. 2 sg. atingeai (P.L. 100/40), 3 sg. atingea (P.L. 100/25), 3 pl. atingeau (P.L. 21/10, 51/35), p.s. 3 sg. atinse (P.L. 4/10, 93/11); conj. prez. 3 sg. sâ ntingă (O.I 122'11); ger. alin-flind (P.L. 19/4); part. ntlns (O.I 119/13), atinsă (P.L. •V41).
    ATlHXA vb. I. I. Intranz. A cădea liber In jos. Pe frunlca-ntunecată Cununa cea de paie ti atlrna uscată. O.I 63/24. liraful ei attrnă leneş peste marginea de pat. O.I 79/12. Deasupra zaplazurilor allrnau clle-o jumătate din ramurile arborilor grădinelor. P.I.. 44/9; cf. P.L. 52/21 IV. 2; Pr. 2],
    2.     T r a n z. A anina, a agăţa, a suspenda. |Făl-Frumos] vedea din cind in ctnd ctte-o streanfă uriaşă attrnatâ de cer. P.L. 11/23. Se uila .. ta un portret a lui Dibici-Zabal-kanski alintat tn afumatul pârele. P.L. 28/38. !t luă şi, tntorctndu-se, attrnâ tn salba iubitei sale albastrul mărgăritar. P.L. 51/3 [Pr. 3).
    3.    R e f l. A se agăţa de cineva sau de ceva, a se prinde (cu miinile). Luceasc-un cer senin Pe-adtncile ape, Care-n dureri adinei Se-nalţă la maluri, S-ar attrna de stlnci Cu braţe de valuri. O.I 219/15; cf. O.I 221/20 [V. 2]. 4. A se lega. Q (In context figurat) S-attrnâ sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi şi noroc. O.I 117/11 [V. 1].
    \. Intranz. A fi condiţionat, a depinde. Şi tolu-atirnă de-un cuvtnt Şoptit pe jumâtale. O.I 189/15. (Ideile] sunt altceva decll mişcarea corpului insâşi, deşi attrnă de ta ea. P.L. 80/19. De la amorul tiiu atirna fericirea vieţet mele întregi. P.L. 89/24 [V. 1 ; Pr. 2]. Q (în contexl figurai) De-al genei tale gingaş tremur Atirnă viafa mea de veci. O.I 211/16 (V. 1|.
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. atirofi (O.I 79/12, 189/15, 211/16; P.L. 80/19), se aliioft (O.I 117/11), imp. 3 sg. atirna (O.I 63/24), 3 pl. aliniau (P.L. 44/9), p.s. 3 sg. alirnă (P.L. 51/3, 89/24); opt. prez. 3 sg. s-ar atirna (O.I 219/15, 221/20); ger. alirnind (P.L. 52/21); part. aliniat (P.L. 28/38), aliniată (P.L. 11/23).
    ATIRNAT, -Ă adj. Aplecat. Corăbii negre se leagănă de vtnt Cu ptnzele-attrnale departe de pămlnt. O.IV 432/26. Ei rupeau frunze din crengile attrnale şi le aruncau tn urma călugărului spin şi palid. P.L. 44/27 [V. 1 ; Pr. 1|.
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. nliroat (O.IV 432/20); pl. n. ac. alimate (P.L. 44/27).
    ATIT1 adj. nehot. v. otita1.
    ATÎT* adv. (Şi In forma attta) în asemenea măsură, aşa dc mult. Aş vrea să văd acuma natala mea ulicioară ... Sâ văd, ce eu attta iubeam odinioară. O.I 6/11. Câ le-am iubit attta putca-uei lu să ierţi? O.I 127/20. Nu ştiu cum să-fi descriu simţirea ciudată care-mi răceşte inima, adică nu mi-o răceşte attta, ctt mi-o face somnolentă. P.L. 89/17; cf. P.L. 24/16, 25/12, 25/13, 25/14, 67/18 [V. 2; Pr. 6]. (întărit prin ,,lntru“) Stnii ti crescuse tnlr-attta de bătăile inimei, Incit sărise un bumb de la pieptaraşut cam îngust de catifea neagră. P.L. 84/7. A u crede că te iubesc intr-atlt, incit să-fi zic să râmti. P.L. 97/2 (Pr. 2). <*> (Cu valon re de intensificare, pe lingă un adjectiv sau adverb, de cârc se leagă prin prep. ,,de‘‘) Atit de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş. O.I 117/1. Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele, Ce-au luminai attt de des înduioşării mele. O.I 186/7. L'n zlmbel fin şi cu toate astea allt de inocent trecu peste faţa lui. P.L. 26/36. (Dionis] vecinic ar fi dorit să ţie dulcea, netnieleasa, dar attt de fericita lui nebunie. P.L. 30/20; cf. O.I 82/22, 96/22, 96/22, 110/2, 112/19, 117, 121/17,125/19,146/10, 152/11, 154/4, 155/3, 155/35, 184/11,184/17,185/23,191/6,196/23,210/23, 210/24, 232/15, 232/19, 232/19, 234/2; O.IV 432/17; P.L. 5/28, 15/38, 23/29, 27/12, 27/20, 28/1, 30/3, 31/29, 31/33, 31/33, 31/34, 36/4, 38/5, 45/5, 50,27, 53/32, 54/37, 55/27, 55/32, 55/34, 55/34, 58/32, 58/32, 64/33, 69/16, 69/17, 69/20, 69/21, 70/14, 77/24, 77/24, 78/7, 86/4, 86/4, 90/25, 92/8, 93/3, 95/18, 96/17, 99/6, 99/15, 101/39 (V. 27; Pr. 44). O (Corelativ) Alil . . . cit , , , = In aceraşi măsură. El perora o temă de astronomie — indiferentă attt lui, cit şi ei. P.L. 68/8 |Pr. 1], Cu atit mai rău = ceea ce este tocmai prin aceasta mai grav. Era ttnăr — poate nici optsprezece ani — cu attt mai rău ... ce viafă-l aşteaptă pe el? P.L. 27/37 (Pr. 1). Cu atit mai vîrtos = mai ales. Prin bălţile de noroi . .. treceau nişte ciubote mari, cărora nu le-ar fi pasat nici de
 — 51 —
potop — cu atit mai virtos că aveau turelei. F.L. 26/14 [Pr. 1]. (în corelaţie cu o Ioc. conj.) Cu cit ... cu alît — pe măsura ce . . în aceeaşi măsură. Cu cit mai mulfi ochi aş avi, cu atita lucrurile toate dimprejurul meu ar pâri mai mari. P.L. 24/3 — 4. Şi el, cu ctl o privea mai mult, cu attta o găsea mai frumcasă. P.L. 89/3 [Pr. 2). Q (Repetiţie) Ah, cit eşti de frumoasă şi. cu cit eşti. cu atila mai nefericit sunt, şi, cu ctt sunt, cu atita mai frumoasă eşti. P.L. 56/32 — 33 [Pr. 2]. (Fără repetarea primului termen al corelaţiei) Luna . . . tuna iese-nlreagă. se inall-aşa bălaie Şi <lin ţărm tn ţărm durează o cărare de văpaie . . . Şi cti cit lumina-i dulce tot mai mult se lămureşte, Cu-atit valurile apei, cu-atit fărmul parcă creste. O.I 154/2K (V. 2[.
    -Variantă: atita (0.1 6/11. 82/22, 127/20, 232/15; P.L. 89/3, 89/17).
    ATfrA1 adj. nehol. 1. Asllcl de . . . ; mult, mare, neobişnuit. Luntrea . . . tncet înaintează in lovire de lopeţi, Legănind atila farmec şi atitea frumuseţi. O.I 15-1/22. Porni luceafărul. Creşteau tn cer a lui aripe Şi căi de mii efe ani treceau In tot atitea clipe. O.I 176/12. îi luă fafa tn mini şi o sărută cu atita ardoare . . . tncit ii părea c-a să-i beie viaţa toată din gura ei. P.L. 49/20. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stal, nu sunt dectt tot atitea pleduarii ingenioase ale minţii. P.L. 81/2!) (V. 16; Pr. 7J. <0* Loc. adv. Atitea dăţi v. dată IV. 1). De atitea ori v. oară1 [V. 3; Pr. 2].
    2. Numai acesta. Va să zică asupra aceslui chip işi concentrase el amorul lui — altta formă avea pustiita, sărmana lui viaţă — un portret! P,L. 30/22 (Pr. lj.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. atita (O.I 142/9, 152/4, 152/17, 154/22, 182/4, 184/9, 186/17, 209/18; O.IV 370, 370/1 ; P.L. 30/22, 49/20, 49/20, 74/35, 91/13), atit (O.I 162/11, 184/10; O.IV 369/14); pl. n. ac. atilla (P.L. 28/18), atitea (O.I 154/22, 176/12, 187/13, 190/3, 235/12, 235/12; O.IV 370/12; P.L. 38/10, 46/23, 70/15, 81/29).
    —      Variantă: atit (O.I 162/11, 184/11; O.IV 369/14) adj. nehot.
    AlfrA* adv. v. atit1.
    ATfîA3 pron. nehot. 1. (înlocuieşte un substantiv sau o propoziţie care exprimă o cantitate, o măsură etc.) Ctli oameni sunt tntr-un singur om ? Tot alifia ctte stele sunt cuprinse Intr-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii. P.L. 38/27 (Pr. 1].
    2. Acest singur lucru, numai aceasta. Toate minţile-şi adună, Să ia lumea-n cap, nebună, Parc-allla-i mai rămine. O.I 102/24 (V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. atita (O.I 102/24); pi. n. ac. atiţia (P.L. 38/27).
    ATMOSFERĂ s.f. I. Aer. în atmosfera, grea de mirosul substanţelor tnchise tn fiole, făclia arunca o lumină turbure. P.L. 40/27 (Pr. 1|.
    2. Fig. Ambianţă. Casa lui de pustnic ... şi atmosfera leneşă şi flegmatecă a cafenelei — asta era toată viaţa lui. P.L. 28/15 (Pr. 1].
    ATOM s.m. (în concepţia matcrialist-mccanicistă) Corpuscul infinit de mic, considerat ca ultimul element constitutiv al corpurilor; fig. particulă infimă dintr-un
 element concret sau abstract. în acesle atome de spaţiu şi timp, cil infinit! P.L. 25/41. Se înţelege că atomii din mezul acelui mărgăritar ... acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor. P.L. 50/36 [Pr. 2|. Q (Depreciativ) Era ceva înfricoşat ctte crime au putut să se petreacă pe acest atom ... ce se numeşte pămtnt. P.L. 50/27 (Pr. 1|. Q (în context figurat) Simt cum, dezlipindu-se atomele greoaie ale creierilor mei, mintea mea devine clară ca o bucată de soare. P.L. -18/15 (Pr. 1|. (Aluzie la nimicnicia existenţei umane) în multe forme-apare a vieţii crudă laină, Pe toţi ea li Insală, la nime se distaină, Dorinfi nemărginite plăn-tind tntr-un atom. O.I 64/20 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. atom (O.I 64/20; P.L. 50/27); pl. n. ac. atome (P.L. 25/41), atomii (P.L. 50/36), atomele (P.L. 48/15).
    ATOTPUTERNIC, -Ă adj. Care are putere nelimitată. Tu vei deveni ca mine ... cu ajutorul cărţii atotputernic. P.L. 47/13 [Pr. 1[.
    ATOTPUTERNICIE s.f. Putere nelimitată. Ca umbră înzestrată cu vecinicie capeţi chiar o bucată din atotputernicia lui Dumnezeu. P.L. 42/9 [Pr. 1].
    ATOTŞTIUTOR, -OARE adj. Care cunoaştc totul, care ştie tot. Ctnd umbra ta ... va începe a vorbi, ea va fi atotştiutoare şi-ţi va spune ce trebuie să faci. P.L. 42/38. Apropriindu-fi prin vrajă fiinţa mea ...tu vei deveni ca mine, etern, atotştiutor şi cu ajutorul cărţii atotputernic. P.L. 47/12 ; cf. P.L. 42/39 [Pr. 3]. O (Substantivat; metaforic) Luna (v. şi p a t ă, S c 1 e n e). S<5 Ireacă lin prin vint Atolştiutoarea. O.I 220/2. Iar pe păduri de brad Alunece luna. Reverse dulci scinlei Alotştiuloarea. O.I 222/2 [V. 2).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. atotştiutor (P.L. 42/39, 47/12), atotştiutoare (P.L. 42/38), atolştiutoarea (O.I 220/2, 222/2).
    ATRAGK vb. III. Tranz. 1. A aduce, a chema. Colonii de lumi pierdute . . . izvorind din infinit Suni alrase in viaţă de un dor nemărginit. O.I 132/32 (V. 1). Q (în context figurat) (Demonul) ar alrage-n visu-i mtndru a izvoarelor murmururi. O.I 162/3 [V. 1]. <0» Expr. A-şl atrage luarea-aminte (a cuiva) == a cişliga bunăvoinţa (cuiva). Tu imi vei răspunde că e bine ... Să-mi atrag luare-aminle a bărbaţilor din ţară. O.I 137/15 (V. 1).
    2.     A ademeni. Tu, cu inima şi mintea poate eşti un paravan După care ea atrage vreun june curtezan. O.I 162/26 [V. 1). + Fig. A interesa, a preocupa. Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult ti va atrage (pe urmaşii decit lot ce ai gindil. O.I 136/1. Subtilităţi metafizice li atrăgeau cugetarea ca un magnet. P.L. 28/2 [V. 1 : Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. atrage (O.I 162/20), 3 pl. sunt atrase (O.I 132/32), imp. 3 pl. atrăgeau (P.L. 28/2), viit. 3 pl. va utruge (O.I 136/4); conj. prez.
 1 sg. sâ atrag (O.I 137/15); opt. prez. 3 s<?. ar atrage (O.I 162/3).
    ATtfVCE adv. v. alunei
    ATCN'CEA adv. v. alunei.
    ATUNCI adv. (!>i in formele aluneea, atunce) f. I. în vremea aceea (In trecut sau In viitor). Parcă-I văd pe astronomul cu al negurii repaos ... cum neagra vecinicie
 — 52 —
 ne-o întinde şi ne-nimfă Că epocele se-nşiră ca mărgelele pe afă. Atunci lumea-n căpăftnă se-nvtrtea ca o morişcă. O.I 140/27. Vai! loi mai gtndeşti la anii, ctnd visam tn academii, Ascultlnd pe vechii dascăli, clrpocind la haina vremii . . . Atunci lumea cea glnditâ pentru noi avea fiin/ă. O.I 111/5. Spune-mi numai că mă iubeşti — spune-o! dar nu cu două infelesuri, nu ca alunei fa 6a/. P.L. 70/22; el. O.I 1,1/0. 61/11; l'.L. 17/27 |V. 4; Pr. 2).
    2. Iulr-un anumit moment (concomitent cu o acţiune ,;id inicdial ilupă ace usta). Magul, paza răzbunării, a celil ■icinriut întors: Ş-ulunri vintul ridicat-a tot nisipul din pustiuri. (1,1 15.’ I. Cm ileţietcle-i vintul loveşte tn fereşti, Setoar-ce-n gitidti-mi firul duioaselor poveşti. Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă purcă treci. O.I 107/9. Capul ei se ridica ... ■yiitunci ijîltil nalt luu acea energie marmorer şi doritoare Modulă ca gilul lui Anlinous. P.L. 77/20 ; cf. O.I 10/1, 12/5, I.Vlli. I5/19. 55/1, 63/14, 66/22, 67/2, 67/25, 80/17, Kli/27. «2/12. S-l'7, 93/16. 9-1/8, 94/31, 95/3, 95/21, 103/29, 106/1. 1*20/17. 114/25, 147/8, 160/38, 166/0, 227/1, 236/13; P.L. 4.26, lfl'8. 11/13, 11/22, 13/24, 13/39, 14/18, 14/29, 20,'33. 23,1. 32/17. 36/23. 58/30, 68/38, 89/39, 92/4, 92/6, 92/16, 92,17, 9‘J.'13 [V. 29 ; Pr. 21]. <> (Precedat de prepoziţii,cu sensul precizat de acestea) De atunci-Inceplnd din acel momelii, (l'neori In corelaţie cu „de clnd“) De ctnd căzu un trăsnet tn dom . .. de-alunci in somn Ca plumbul turd şi rece el doarme ziua toată. O.I 96/16. Se zice că diavolului, înainte de cădere, i-ar fi plesnit tn minte această obscură idee şi de atuncea a căzut .P.L. 43/9; cf. O.I 91/35,
 02,1.  9(j.'18. 96/21, 96/26, 188/11, 212/17, 236/15; O.IV '32 17; P.L. 31/28 (V. 10; Pr. 2|. Q (Repetiţie). Dar tle"dQl-ttn punct se mişcă .. . De-atunci negura eternă .?<■ desface Sn făşii. De atunci răsare lumea, lună, soare şi st iii ii ... De atunci şi plnă astăzi colonii de lumi pierdute . . . Suni atrase Sn viafă. O.I 132/27 — 29 (V. 3). Pe atunci — cam in timpul acela. Ţi-aduci aminte cum pe-atunci Ctnd ne primblam prin văi şi /unei Te ridicam de subsuori. O.I 23.V9. HI se numea pe atunci Herlrand . . . tempi fiossati! P.I.. (ir.,'20; cf. O.I 115/7 (V. 2; Pr. 1], Plnă «lunci ^ ii) [>jnă in momentul acela («lin trecut). Dar cine sti inleleugă glasul izvorului intr-un pustiu, unde pină alunei nu culcase picior de om? VA.. 13,17 |Pr. 1| ; 1*) pină va sosi momentul acela. Xu mă pofi răpi plnă ce nti-i ave un cal asemene tu ttrela ce-t are latăl meu . . . Ptnă atunci Insă, neutru cu să nu le afle lală-meti. eu Ic voi prcface tntr-o floare. IM.. 1 1/23. Voi culcafi-vă, şi eu pin atuncea m-oi întoarce Io mama. P.L. 19/39 (Pr. 2J. (In corclaţie cu ..dud ", scoate in evidenţă momentul sau împrejurarea in care se pelrcce acţiunea) Iar ctnd le văd ztmbind copilăreşte. Se stinge-atunci o viafă de durere. O.I 120/13. Ctnd umbrii la, c<t umbră Incă, va începe a vorbi, ea va fi atotştiutoare . .. ctnd te vei muta tu tn firea ei, atunci vei fi tu atotştiutor. P.L. 42/39. Parcă te-aş iubi .. . atunci ctnd ai fi supărată pe mine. P.L. 89/20. [V. 1 ; Pr. 2|. •£’ Loc. adv. De atunci înainte v. înainte [V. 4| De alunei încolo v. Încolo (V. 1),
    II. (In corelaţie cu o construcţie       cu   sens condiţional
 sau concesiv) 1. (Cu rol restrictiv) Numai In acest caz. Şi de s-ar puii pe dlnsa cineva ca să o prindă Cind cu ochii mari, sălbateci, se priveşte tn oglindă . .. Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă. O.I 80/5. I’ii steaua cea din cer, rece şi luminoasă! ş-atunci        ochii mei   s-or   uita
 etern la line! P.L. 87/37 |Y. 1 ; Pr,       1].
    2. (Cu nuanţă conclusivâ) în cazul acesta, deci. Dar de-i umbra ei aceea — atunci Ea un inger este, însă aripelc-i albe lumea-a le vedi nu poale. O.I 51/17. Alunei cind după moar/e răsplată nu v-aşleaptă, Facefi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă. Egală fiecare, şi să trăim ca frafi! O.I 60/13. Străin şi făr’ de lege de voi muri atunce Nevrednicu-mi cadavru In utifă l-arunce. O.I 116/9. îl veni ideea ciudată că pictorul are de gtnd să deie paravanul tntr-o parte . .. atunci ea era descoperită ... cu toaleta ei dezorganizată, cu purul vitnoi. P.L. 84/38; cf. O.I 60/1, 64/23, 83/2 ; P.L. 4/26, 8/16, 25/27, 42/30, 63/21, 63/22, 90/21 |V. 6; Pr. 8|. Q (Repetiţie) Ş-alunci de-a fi astfel ... atunci tn vecie Suflarea la caldă ea n-o să tnvie, Atunci graiu-fi dulce In veci este mut . .. Atunci acest Inger n-a fost dectt lut. O.I 38/21, 23 — 24 [V. 4). <> (Cu nuanţă concesivă) Dac-a veni mini, l-oi iubi; dacă n-a veni, atunci ... atunci asemenea l-oi iubi. P.L. 90/21 |Pr. 2|.
    —      Variante: alânee (0.1 116/9; P.L. 31/28), atâncea (O.I 60/1, 80/27. 82/12, 94/31, 95/3, 95/21, 96/18, 106/1, 107/9, 223/22, 227/1; O.IV 432/17 ; P.L. 8/16, 13/24, 19/39, 25/27, 43/9) adv.
    AŢ.\ s.f. Fir tors (dc in, clnepă sau bumbac). Parcă-I văd pe astronomul cu al negurii repaos . .. cum neagra vecinicie ne-o întinde şi ne-nva(ă Că epocele se-nşiră ca mărgelele pe afă. O.I 140/26. Colo, lingă lampă, inlr-un mic ietac. Vezi o fată care pune ufă-n ac. O.IV 364/14 ]V. 2|. + Bumbac prelucrat. Dădu Intr-adevăr de nişte legături de htrlii galbene si veslezite, legate cu fire de afă albastră. P.L. 61/15 (Pr. l'|.
    •AŢfNE vb. III v. aţinea.
    AŢINEA vb. II. (Precedat de determinări introduse prin prep. ..dupâ“) A urmări (pe cineva), a fi mereu in urma (cuiva). Ce? Ctnd luna se strecoară pintre nouri, prin pustii. Tu cu lumea ta de ginduri după ea să le a fii ? .. . Şi s-o vezi incunjurală de un roi de pierde-vară, Cum zlmbeşte tuturora cu gtndirea ei uşoară? O.I 157/18 [V. 1].
    AŢIXTA vl). I. Tranz. A pironi, a fixa (cu privirea). Privirile ochitor lui mari erau alintate asupra acelei porţi vecinic închise. P.L. 53/16 [Pr. 1).
    •AŢINTI vl). IV v. oţlnln.
    AŢÎŢ.4 vb. I. Tranz. Fig. A excila, a stimula. Sfărmafi statuia goală a Venerei antice, Ardefi acele plnze cu corpuri de ninsori . . . Sfărmafi tot ce aflfă inima lor bolnavă, Sfărmafi palate, temple, ce crimele ascund. O.I 60/21 (V. 1|.
    Al' adv. (învechit; retoric) Oare. Au moartea ta, tnger, de ce fu să fie? O.I 40/10. Şi ctnd se va întoarce pămtntul In pămlnt. Au cine o să şl ie de unde-s, cine sunt ? O.I 127/24. Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberatul, De ai crede că viafa-i e curată ca cristalul? O.I 150/7; cf. O.I 37/23, 40/11, 115/8, 149/24, 149/35, 150/1 (V. 9|. <$> (L'imat de „oare”) Au nu-nfelegi tu oare. Cum că eu sunt nemuri/or, Şi tu eşti muritoare? O.I 172/30. Au nu ştii tu oare Cum că a ta gură-i cea mai dulce floare? O.IV 365/31 |V. 2).
    Alllt s.n. I. Metal preţios. (Alecsandri) vistnd o umbră dulce cu de-argint aripe albe ... O aşază-n tron de aur, să domnească lumi rebele. O.I 32/35. l'n arc de aur pe-al
 — 53 —
ei umăr. Ea (rece mtndră la vlnat. O.I 229/5. Sala era nalta, susţinută de stttpi şi de arcuri, toate de aur. P.L. 5/38; cr. P.L. 5/25, 6/4, 7/27, 22/14, 22/39, 50/35, 83/7 (V. 2: Pr. 8]. O (Comparaţie) Părut ei cel galben ca aurul cel mai frumos eddea pe sinii ei albi şi rotunzi. P.L. 3/21. Prin obloanele deschise ale ferestrelor cu gratii . .. vezi oale cu flori galbene ca de aur. P.L. 39/36. Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn, un Inger blond ca o lacrimă de aur. P.L. 45/38. Soarele se fnalţa, ca un glob de aur arzător pe un cer adtnc albastru. P.L. 54/28 |Pr. 4). Q (în conlextc figurate) Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune . . . Lumina a vieţei voastre drum. O.I 35/25. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald .. . Faceţi din piatră aur şi din tnghef văpaie. O.I 94/28. De ce vrei să scoli din aramă sunetul aurului? P.L. 53/3 (V. 2; Pr. 1). Loc. adj. De aur = a) încadrat In aur. Magul priivea pe ginduri tn oglinda lui de aur. 0.1 44/32 [V. 1]; b) de culoarea aurului. Silu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte. O.I 45/26. (Luna) trecea prin stelele mari, de aur topit. P.L. 36/9. Pare-că părul ei e o spumă de aur, attt de moale-i. P.L. 92/8; cf. O.I 3/5, 38/2, 55/7, 79/7. 84/38, 85/21, 85/31, 88/7, 91/13, 97/11, 170/10; P.L. 7/18, 7/23, 7/26, 9/20, 23/6. 28/23, 37/39. 45/31, 48/38, 49/22, 63/5, 101/31 (V. 12: Pr. 14] ; e) cu păr blond. Glndea cum i-ar lua capul ei de aur in mini şi i-ar topi ochii cu sărutările lui. P.L. 57/14 |Pr. 1| : d) melodios, plăcut. O! ce liberă şi uşoară mu simt — zise ea c-o voace de-un timbru de aur. P.L. 19/41) |Pr, 1|. <> Expr. tiurâ de aur = om care sire darul vorbirii, orator. V’drf poefi ce-ati scris o limbă, ca un fagure de miere ; Cichin-deal gură de aur, Mumulcan glas cu durere. O. I 31, 8 | V. 11. Inimă de aur = fiinţă bună (înzestrată cu multe calilfiţi). Ea un inger ce se roagă — El nn demon ce visează: Fa » inimă de atir — El un stiftel apostat. 0.1 50/22 [V. 1|. Veac (sau zile) de aur = epocii glorioasă. Cind privesc zilele de-aur a scriplurelor române. Mă cufund ca inlr-o mare de visări dulci şi senine. O.I 31/1. Afi luptat luptă deşartă, afi vlnat ţintă nebună. Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar. 0.1 36/3. Şi cu mi iinipindu-şi nula. vă citează toţi nerozii. Mestecind veacul de aur in noroiul greu al prvzii. 0.1 149/30 [V. 3|. Q (Construcţii metaforice) Copila de uiir v. copilă (V. I|. Scul de aur v. scut [V. 2|. .Al vieţii vis de aur v. v i s |\ , 1|. l)p«iăMil iu (inşi aur v. desface (V. 1|. Colb mărunt de uur v. colb ţV. 1). Q (Metaforic) Păr blond, strălucitor (v. $i s p ii m ii) îl privi in întreg de la capul inundat in aur pină ta botinele micu{e. P.L. 63/10 (Pr. 1|. Q (Mclaforic) Strălucirea fcerică a luminii dc lună (v. ;i bu ră, so m noroşie, splendoare). Cind torsul s-aude t-at vrăjilor caier Argint e pe ape şi aur in aer. O.I 37/16. Luna trecea ca un scul de argint prin întunericul nourilor, tn aer era aur şi-n grădine miros ş-o umbră adtnc-viorie. P.L. 44/30. Luna revărsa lol aurul ei In odaia lui. P.L. 62/30 |V. 1; Pr. 2). + F i g. Poleială (dc aur sau strălucind ca aurul). Arcuri de aur zidite din stele ... Să treci tu prin ele .. . în haină albastră stropită eu aur. O.I 38/7. [Florile) încredinţară taina lor unui curtenilor flutur albastru stropit cu aur. P.L. 23/26. Aurul de pe spala legăturei de piele [a cărţii] sc ştersese pe alocurea. P.L. 35/35 [V. 1 ; Pr. 2).
    2.     Fir de aur (1). Este regele: în haină de-aur roş şi pietre scumpe. O.I 44/4. Cine-o vedea cu părul ei galben şi lung, despletit şi tmprăştiat ca creţii unei mantii de aur pe sinul ei rece ... ar fi gtndit că-i o înmărmurită ztnă a undelor. P.L. 22/27. Vedea răsărind domni tn haine de
aur şi samur. P.L. 37/25. Cind soarele intră in nouri, ei părură roşii şi vineţi, tivifi cu aur ce lumina dinapoia lor. P.L. 39/3 [V. 1 ; Pr. 3|. Q (Mclaforic) Cu corpul nalt. mlădiei, albă ca argintul, noaptea trece Maria peste acel pod, tmpletindu-si pârul, a cărui aur se strecură prin mlnufele-i de ceară. P.L. 51/32 [Pr. 1|. Q (Construcţie metaforică) Slrai de purpură *1 aur peste (ărina eea grea v. s t r a i (V. 1|. + Fig. Vcsmint de aur (2). I se păru c-aude şoptirea acelor moşnegi bălrini, care, pe ctnd era mic,
  ii povesteau tn timp de iarnă, (intndu-l pe genunchi, poveşti fantastice despre zine imbricate in aur si lumină. P.L. 37/19 [Pr. 1].
      3.      Avere, bogăţie. Să visăm favori şi aur, tu-n cotlon şi eu tn pat. O.I 49/3. Allu-mparle lumea de pe setndura tărăbii. Socotind ctt aur marea poarlă-n negrete-i corăbii. O.I 130/28 [V. 2). Q (în context figurat) Of dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urtt. O.I 60/28 [V. 1|.
      —       Forme gramaticale: sg. n. ac. aur (O.I 3/5, 31/1, 31/8, 32/35, 35/25. 36/3, 36/15, 37/16, 38/2, 38/7, 43/2, 44/4, 44/32, 45/26, 49/3, 50/22, 55/7, 60/28, 79/7, 82/3, 84/38, 85/21, 85/31, 87/7, 88/7, 91/13, 94/28, 97/11, 130/28, 149/30, 154/26. 159/6, 164/8, 170/10, 229/5; P.L. 5/25, 5/38, 6/4, 7'18, 7/23, 7/26. 7/27, 9/20, 22/14, 22/27, 22/39, 23/6, 23/26, 2N/23, 36/9, 37/19. 37/25. 37/39, 39/3, 39/36, 44/30, 45/31, 45/38, 48/38, 49/22, 19/40. 50/35, 51/32, 54/28, 57/14, 63/5. 63/10, 83/7, <12/8, 101/31), aurul (P.L. 3/21, 35/35, li2/30) g.d. aurului (P.L. 53/3).
      .\riWT, -Ă adj. I. Polcii cu aur. Trist sc scula [impurului! din palul impărătesc ... pat aurit, insă ptisliu şi nebinecuvintal. P.L. 3/18. O luntre aurilă veghea pe undele limpezi ale lacului. P.L. 5/31. Pe frunţile lor purtau coroane făcute din fire de raze şi din spini auriţi şi lungi. P.L. 20/27 [Pr. 3|. + Fig. învăluit intr-o lumină gălbuie. Palmii risipiţi in cringitri auriţi de-a lunei rază. Saltă zveltele lor trunchiuri. O.I 44/22 [V. 1|.
      2.      Cusut cu fir ele aur. lioierii ce şedeau la masi tn haine aurite, pc scaune de catifea roşie, erau frumoşi ca zilele linerefii. l’.L. (>/l (l’r. 1|.
      3.      Auriu, in pustiul arid nechczca calul frumos, strălucit, imbălat de lumina aurită a soarelui. P.L. 21/3. Părul ci blond pare o brumă aurită. P,L. 77/21. Fluturii curioşi, albaştri, aurifi, roşii ii acoperiră părul lui lung şi negru. P.L. 98/12 [Pr. 3|.
      {. F i g. Fericit. Sfărmafi tot ce aratăt mlndrie şi avere . . . Atunci vă veţi intnarce la vremile-aurile. Ce milele albastre ni le şoptesc ades. O.I 61/6. in toată ziua el li promitea cit ... o soartă aurită o aşteaptă. P.L. 30/31 [V. 1 ; Pr. 1[.
      —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. aurii (P.L. 3/18), aurita (P.L. 5/31, 21/3, 30/31, 77/21); pl. n. ac. auriţi (O.I 44/22; PL. 20/27, 98/12), aurite (O.I 61/6; P.L. 6/1).
      .VLltfU, -ÎE adj. Dc culoarea aurului, strălucitor ca aurul. Ctnd pc stele aurie Xoaptea doarme uşurel, Ctle inime rlzlnde, Dar pe ctte suspintnde Le delasă-ncetinel'. O.I 14/6 (V. 1|.
      AURIRĂ s.f. Interval de timp Înainte dc răsăritul soarelui, ctnd există o lumină difuză In atmosferă ; crepuscul. O (Personificare) Roz-alb-auroră, cu bucle de aur J Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur
 — 54 —
Pe-a florilor       sin. O. I 3/5     (V. J).    ©(tnconlexl figurai;
ca simbol al         purităţii şi      al prospeţimii) Din demon
făcui o slnlă, dintr-un chicot, simfonie, Din ochiri-le-fi murdare ochiu-atirorei matinal. 0.1 30/4 (V. 1],
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. ouroră (O.I 3/5), g.d. nurnrci (0.1 30/1). — Pronunţai şi: au- (0.1 30/4).
    AlIlOS, -AlHOAsA adj. 1. Auriu. Cind din stele aumase Xoaplea vine-ncetişor . . . Cile inimi tn plăcere Ii n-sultă uşurel! 0.1 13/1 |V. 1|.
    2.      F i g. Slrfihicil. vestii. imbracâ-tc In doliu, frumoasă Bucovină . . . C-actima din pteinda-fi aurousu şi senină Se stinse un        luceafăr. 0.1 1/3 |Y.                         1).
    —   Forme       gramaticale :     sg. n. ac. ;iurnn«ii (0.1 1/3);
pl. n. ac. nuroiise (0.1 13/1). — Pronunţai ţi : au- (O.I 1/3).
    AUTOMAT s.m. 1; i g. Persoană fără voinţă, carc face lotul mecanic. In şcoală la ele văd că suntem umbre fără voinfă, automati care facem ceea ce trebuie să facem. P.L. 82/11 (Pr. 1).
    AIÎZ s.n. Simţ cu ajulorul căruia se pcrccp sunetele Auzu-mi n-o să-l mai tnfuneci Cu-a gurii tale dulci suflări ferbinli. 0.1 211/21 |V. 1]. Expr. A suna (cuiva) in auz = a sc facc auzii (ilc cincva). Multe frec pe dinainte, în nu: ne sună multe. Cine tine toate minte Si ar sta să le asculte ? O.I 194/10 |Y. 1|.                         ‘
    — Forme gramaticale: sg.n.ac. nuz (O.I 194/10), mizu- (0.1 211/21).
    Al Zi vb. IV. Tranz. 1. A perccpe cu ajutorul auzului. Prin ferestre sparte, prin uşi fiuie vintul — Se pare că vrăjeşte şi că-i auzi cuvîntul. 0.1 69/20. Deodat-aud foşnirea unei rochii. Un moale pas abia alins de setnduri. O.I 119/12. Pnm:cle-n poiană Şoptesc ca zgomotul de guri Ce se sărută, se hlrjnană în umbr-adlncă de păduri. O.I 228/5. (Icro-uim] auzi in urmă-i un pas sever, regulat ca al unui soldat. P.L. 9r>,'30; cf. 0.1 69/16, 76/8. 84/5, 85’2, 98/2, 101/7, 1(11,11. lOfi/8. 110/11, 115/17, 154/15, 157/23, 160/30, 171 21. 183/23, 202/2, 223/13, 223,17, 228/10; O.IV 338/11,
301,1,  366.13, *132/34; P.L. 4/10, 12'40, 15, 27, 19/18, 21.15, 22/31, 24/22, 31/4, 36/19, 37/1, 37/16, 37/32, 44/24, -15,6, 4G 19, 61/36, 83/28, 84/23. 85/29. 86/32, 91/10, 91/12, !»6/-l [V. 2i>; Pr. 24]. OfEIcnicnt dc personificare) ^4$ vrea. . . Să mai privesc o dală clmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile ^i albe le-a fesul. Ce au:i odată copila-mi murmurare. O.I C. 2'l. Pictare din unde să-l audă, fiecare din e’e să poală cintu cu ilinsul. IM.. 5/3 |V. 1; Pr. 1], Q(tn context figiirdi) .Şi cu ochiul plin de lacrimi naliunea cea română.. . Vede cum prin nori sc slinge slea cu flacără divină Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pămint. O.I 28/8 |V. 1). O (Mclaforic) O! te văd, te-aud, le cuget, tlnărâ şi dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei. O.I 29/3 |Y. 11. O (Construcţie metaforică) A-şl mul plinsul = a înţelege propriile aspiraţii şi frămlntări, a se înţelege pe sine Însuşi (v. şi Înăuntru, reda). Ea nici poale să-nteleagă că nu tu o vrei. . . că-n line E un demon ee-nsetează după dulcite-i lumine, C-acel demon pllnge, ride, nepultnd s-auză pltnsu-şi, Că o vrea.. . spre-a se-nţelege In sftrşil pe sine tnsuşi. O.I 160/25 (V. 1). O Refl. pas. Dar un vtnt de biruin/ă se porneşte îndelung Şi loveşte rinduri, rlnduri tn frunzişul sunător, Strigăte de Atlah! Allah! se aud pe sus prin nori. 0.1 144/14.
 Cind urla (motanul] dintr-un eap, s-auzea cale de-o zi P.L. 12/5. S-auzi un foşnet uşor care-l trezi... Era ea.. P.I.. 92/34; cf. O.I 45/24, 87/1, 144/14 ; P.L. 12/5, 20/31, 21/13,26/29, 48/41, 93/37, 93/38, 94/22, 95/37 (V. 4; Pr. 11]. Q (Conslrucţic mctaforică) Cind torsul se aude
 Io ol vrăjitor eaier v. ca ier fV. 1].+A căpăta cunoştinţă despre ceva, a afla. — Mini tn zori de zi pteca-vom Către schitul vechi şi sftnt. Ea aude — pltnge. O.I 65/21. O sărmane! Iii tu minle ctte-n lume-ai auzit, Ce-li trecu pe dinainte, ctte singur ai vorbii? O.I 134/3. Să urmăm — zise umbra torcind mai departe firul glndirii sale, glndiri pe care Dan Ic auzea, ca şi ctnd ar fi fost propriile lui cugetări. P.L. 47/8. Am auzit că eşti urilor dc femei, singuratic, şi am desperat iubindu-le. P.L. 88/22; cf. P.L. 6/7, 25/2, 100/5 [V. 2; Pr. 5].
    2.      Tranz. (La imperativ, exprimlnd neîncrederea In cclc spuse) A lua scama la cele ce sc spun. Dihania de doctor zicea c-ar fi periculos pentru el.. . auzi, periculos? P.L. 63/20 [Pr. 1).
    3.      Intranz. (La ind. prez., pers. 1 sg., In formă exclamativă, ca răspuns la apel) — Ermit! — Aud! P.L. 69/40 (Pr. 1).
    —       Forme gramalicalc: ind.prez. 1 sg. nud (O.I 29/3, 106/8, 119/12; O.IV 338/11, 364/1; P.L. 69/40, 86/32), 2 sg, nuzi (O.I 69/16, 69/20, 76/8, 85/2, 98/2, 154/15, 202/2. 228,5). 3 sg. nude (O.I 28/8, 65/21, 84/5, 160/30; P.L.21/15, 24/22,25/2, 37/1G, 15/fi),se aude (O.I 37/15,87/1 ;P.L. 93/37), 93/38, 3 pl. sc nud (O.I 45/24, 144/14), imp. 3 sg. auzen (P.L. 37/1, 44/24, 46/19, 47/8, 61/36), se auzea (P.L. 12/5, 12/5, 20/31, 21/13,26/29), 3 pl. ouzeou(P.L. 12/40), se auzeau (P.L. 48 11), p.s. 3 sg. nu2i (O.I 6/23, 171/21; P.L. 19/18 22/31, 36/19, 37/32, 83/28, 85/29, 95/30, 96/4), se ouzl (P.L. 92/34, 94/22, 95/37), p.c. 1 sg. om auzit (O.I 115/17; .P.L. 6/7, 15/27, 88/22), 2 sg. ai ouzit (0.1 134/3), m.m.c.p.
 3  sg. nuzfce (P.L. 100/5), viit. 1 pl. vom ouzl (O.I 101/7); conj.prez. 1 sg. să nud (O.I 183/23,              223/13,  223/17;   O.IV
 366/13), 2               sg. să nuzi (O.I 110/11, 157/23,  228/19;   O.IV
 432/34), 3               sg. să nudă (P.L. 5/3), să ouză   (O.I 160/25);
 opt.p. 2 sg. oi fi nuzit (P.L. 84/23),            3 sg. ar fi auzit (P.L.
 91/10, 91/12); imper. 2 sg. auzi (O.I 101/11 ; P.L. 63/20); ger. auzind (P.L. 4/40, 31/4). — Pronunţat şi: au — (O.I 101/7, 115/17).
    AVAINTAGIU s.n. Superioritate a unei persoane faţă de alta sau faţă dc allclc. Bumase goală şi frumoasă ca o statuă antică, avind înaintea acestei din urmă avantagiul vielei. P.L. 100/39 (Pr. 1],
    •AVANTAJ s.n. v. nvoiilafiiu.
    AVAlt1, -A adj. Zgtrcil. © (Metaforic; despre o sursă dc lumină) Mic, carc răsplndeştc puţină lumină. O lampâ-ntinde timb-avară şi sub/ire, Sfirlind tn aer bolnav. O.I 52/22 (V. 1].                                            ■
    AVAll8, s.m. şi f. (La pl.) Populaţie mongolă care s-a aşezat In Europa In timpul marilor migraţii de la Incepulul evului mediu. Sub bolta eea tnaltă a unei vechi biserici. Intre făclii de ceară, arztnd tn sfeşnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fafa spre altari Logodnica lui Arald, stăpln peste avari. O.I 88/4 (V. 1).
    AVfe vb. II v. aveu.
 — 55 —
    AVE.\ vb. II.Tranz. (Şi in forma avi) I. I. A poseda. Virtutea e uşoară Cind ai ce-ţi trebuieşte. O.I 60/7. Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-rt suflet pururi ai avut. O.I 204/23. Departe de-aicea, lingă mare, şede o babă care are şepte iepe. P.L. 15/3; cf. 0.1 2/1, 6/17; P.L. 12/12, 14/19, 14/20, 30/22, 61/30, 80/21 |V. 4; Pr. 7|. O (Complementul este un abstract) Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte, AII sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte. O.I 36/5. Ochii ei de-o întunecată bllnde/u aveau numai pentru el grijă şi inţelegere. P.L. 30/10. Ea abuza tntr-un mod neiertal de această putere ce o avea asupra lui. P.L. 91/27; cf. O.I 80/11, 141/10. 116/13; O.IV 361/11; P.L. 15/39, 26/6, 27/8, 38/20, 55/1.». 55/23. 56/33, 59/31», 75/13, 81/20, 86/23, 90/11, 94/28, 96/18, 96/27 |Y. 6: Pr. 17]. <0* Expr. A avea de obicei v. obicei IV. 1). A avea de gind v. g i n d |Pr. 1]. A avea drept (sau dreptsilc) = a fi îndreptăţit. Egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsicoza lor. P.L. 38,-20. Ruben a venit cu medicii să-mi vlndă corpul. Are drept . . . corpul meu trebuie să fi devenit fenomenal. P.L. 61/40 {Pr. 2]. A avea dreptul casa (sau de a)... v. drept9 [V. 1 ; Pr. 2]. A avea grijă sau ii avea grija cuiva v. grijă [V. 3; Pr. 1]. A avea ucvolo v. n c v o i c [V. 1 ; Pr. 1]. A avea preţ v. preţ |V. 3J. A-şl avea sfîrţltul sau a avea acest stirşil v. s f i r ş i l (Pr. 2]. A avea jovul liber v. joc |Pr. 1]. A nu-*! avea minţile toate v. minte |I’r. 1], A avea momente v. moment [Pr. 2]. Cine Ircabă arc ! v. Ireal) ă [ V. 11. •O'(Complementul indică o relaţie dc dragoste, o relaţie familială sau, tn general, un raport social) De-aş aci o porumbiţă Cu chip alb de copilită. . . Cltu-ţi ţine ziuliţa
I-aş etnia doina, doinita. O.I 2/17. Au la Sybaris nu suntem, Ungă capişlea spoielii. . . .V avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi In aplauzele grele a canaliei de uliii. O.I 150/3. în vremea veche trăia un împărat inlunecat şi gtnditor ca meazănoaplea şi avea o impărălecs i tinără şi ztmbitoare. P.L. 3/5 ; cf. O.I 2, 2/9; P.L. jO-.'jn. 91/22 [V. » ; Pr. 3]. O Expr. A nu a\ea pe nimeni v. n i m c n i |Pr. lj. + (De obicei in legătură cu o determinare locală sau temporală) A exista, a (sc) găsi fin posesia, in preajma, in mediul cuiva). |Codrul| imprejuru-i are <tame Şi curteni din neamul Cerb. O.I 100/7. Cu mine zilele-fi adaogi, Cu ieri viaţa la o scazi Şi ai cu toate aslea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. O.I 204/3. Voinţele li se realizează după gindirea ta... se-nlelege, împlinind formulele... formule pe care le ai toate scrise in cartea ce li-am imprumutat-o. P.L. 42/13; cf. O.I 137/19, 187/23, 196/14, 205/3, 216/8, 223/11, 226/19; P.L. 12/1. 102/13 [V. 9; Pr. 3]. OKxpr. A avea virtutea pe buze v. buz ă |V. 11. + A primi, a căpăta. Cel ce-n astă lume a dus numai durerea Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi. O.I 59/15. — Tată, Inlreabă fala, de unde ai calul d-tale, cu care tmbli la vlnat ? P.L. 14/35; cf. P.L. 14/22 |V. 1; Pr. 2].
    2.   A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Cind loţi Işi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai pllnge, in doru-i se avtntă L-a patriei dulci plaiuri. O.I 6/2. Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi! O.I 60/14. Cine nu-şi aduce aminle de tinereţea sa? Şi fiecare a avut una. P.L. 67/37; cf. O.I 6/7, 133/6, 133/6, 147/35; P.L. 11/8, 31/34, 57/5, 70/7, 73/41, 78/29, 90/10, 92/1, 110/38 IV. 6; Pr. 10]. ©(In contexte figurate) Ea nu ştie c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i ca ochii negri şi cu glas de porumbel. O.I 160/31 ; cf. O.I 177/31 [V. 2]. O Expr. A avea cauză (sau cauze)
= a găsi un motiv (sau molive); a fi îndreptăţit. [Onu-frcil gindi că are mullă cauză de-a se depărta, mai ales că tablele de la crlşmă-l invitau cu dragoste. P.L. 83/9. Acuma Castelmare are jocul liber. . . nu am cauze de a mă opune căsătoriei cu el. P.L. 89/25 [Pr. 2]. A avea cuvinte v. c u -vint [V. 11. A nu avea pereche v. pereche [V. 1|. A (nu) avea timp (sau vreme) = a (nu) avea posibilitatea. ©(Ironic) De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefasle, Voi, ce din munca voastră abia puteţi Irăi ? . . . Cind ei In bogăţia cea splendidă şi vastă Petrec ca şi in ceruri, n-au timp nici ite-a muri':' O.I 59'25. Vei avi destul timp să mă chi-nuieşli, cind iţi t<»i fi femeie. P.I.. 75/33 [V. 1 ; Pr. 1|. © (Glumeţ) Săruturi erau răsptinstil La-nlrebări indeosebi, Şi de ullc cele-n hune .\-aveai vreme să întrebi. O.I 112/24 |Y. 1|. + A se aleeţo (cu ceva), Fericească-t scriitorii, luată lumea recunoască-t . . . Ce-o să aibă din acestea pentru el, bulrinul dascăl ? O.I 133/32 [V. 1].
        A fi înzestrat (cu ccva). Cum nu sunt un şoarec. Doamne, — măcar totuşi are blană, Mi-aş mtnca cărţile mele — nici că mi-ar păsa de ger. O.I 46/13. Ctnd cochelă de-al lău umăr ţi se razimă copita, Dac-ai inimă şi minte, te gindeşle la DalHa. O.I 159/14. Am o inimă şi o minte ciudată. S’imic nu pătrunde in ele nemiilocil. P.L. 89/35; cf. O.I 25/16, 15/25, 45/26, 91/27, 95/32, 97/22, 159/8, 159/15, 160/1. 164/10. 161/16, 236/9; O.IV 432/16; P.L.
1 I 20. 21/22, 21/22, 21/2, 24/3, 26/15, 26/34, 28/17, 41/17, •11/27, 17/33. 60/28. 62/36, 66/14, 76/10, 81/18, 82/13, 86/27, 87 31, 91/21», 92'38 |Y. 15: Pr. 22]. <C> Expr. A nu avea chip v. c h i p [V. 1]. A avea fiinţă = a exista, a fi real. rai.' lol mai gindeşli la anii ctnd visam in academii . . . .4/finti lumea cea gindită pentru voi avea fiinţă şi, din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă. O.I 141/5 [V. 1]. A nu ove» inimă v. i n i m ă [Pr. 1]. A avea o inimă de marmură v. inimă |Pr. 1]. © (Construcţii metaforice) A nu avea chip «i nume v. n u rn c [V. 1]. A avea stele cu noroe «I prigoniri de snurlc v. stea [Y. 1].
        A ţine, a purta. Flori albastre are-n păru-i şi o stea pc frunte poartă. O.I 85/34. Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avui. O.I 204/24. Negustoru-şi pune pinzele-nainle . . . El are briliante pe degete groase Din nopţile celor care pin:a-i coase. O.IV 365/7. Se ivi un om nalt. cu barba lungă şi sură, cu fruntea mare, iar pe creştet avi un fes mic, asemenea iarmurcei judoveşti. P.L. 40/22; cf. O.I 35/18, 83/12, 103 27, 125/7, 236/7; P.L. 16/4, 29/35, 41/10. 41/20, 41/22, 42/17, 42/26, 53/20 |V. 8; Pr. 9]. © (tn contcxt figurat) Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română. Care are-n mii de inimi sufletul ci tremurind. Vede cum prin nori se stinge slea cu flacără divină. O.I 28/(5 | V. 1|. <0* lîxpr. A avea apă in vine v. a p ă [Pr.l]. A sivesi in minte v. minte (V. 2 ; Pr. 1|. © (Construcţie metaforică) A avea in oclil umbre mindre din povcşll v. ochi 1V. 1|.
    5.     (Cu privire la sentimente şi senzaţii) A simţi. Prea mult un inger mi-ai părul ... Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. O.I 185/15. Mai am un singur dor: în liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării. O.I 216/1. Ea nu mai avea dureri, nici bucurii, declt acele ale copilului ei. P.L. 31/19; cf. O.I 216; P.L. 56/8, 56/34, 80/12, 84/9, 89/17, 89/18, 90/9 (V. 3; Pr. 8]. ©(în context figurat) A mea iubire e-attta de curală Ca farmecul de care tu eşti împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au dupăotaltă Lumina de-ntunerec şi marmura de daltă. O.I 232/17 [V. 1]. <> Expr. A nu avea frică (sau teami) = a
 — 56 —
 nu sc teme. Xu spera şi nu ai teamă. Ce e val ca valul trece. 0.1 191/5. Dac-ai muri Iu, eu aş nebuni, ori aş muri şi eu. - X-aibi frica, zise el. P.L. 8/20; cf. O.I 196/24, 196/29. 198/16 [V. 1: Pr. lj. A avea fri||uri= a fi cuprins dc febră. Are friguri ... e in deliriu, zise serios pleşuvul. P.L. 62'19 |Pr. 1|. A avea inilă (dc cineva) v. milă (V. 6; Pr. 3|. A nu avea nimica asupra cuiva v. nimic [Pr. 1|. A nu avea ruţine v. ruşine |V. 1). A avea trebuinţă = a simţi nevoia. V/nd tu, dar numai dupâ ce voi muri ... pe cil trăiesc, scuteşte-mă şi tu. Am trebuinţă de singurătate. P.L. 82'30 |Pr. 1). Ce al? = ce s-a Inlimplat (cu lin»)? Araid. ce insemneasă pe tine negrul pori ... Ce di. de cind pe slnu-fi Iu porţi o neagră pată? 0.1 97/3. Ce ai. mamă? întrebă Făt-Frumos. P.L. 16/34 |V. 1; Pr. lj.
     II.    (In legătură cu un al doilea verb) 1. (In construcţie cu un conjunctiv sau cu un infinitiv carc uneori este pre-ccdal de prepoziţiile „de" sau „declt”) a) A trebui să .. ., a urma să . . . Vefi muri lesne fără de-o/nor şi grijă . . . Chiar ctopolul n-a ptinge cu limba lui de spijă Pentru acel de care norocul avu grijă; Nimeni de-a plinge n-are, el traiul şi-a trăit. O.I 61/45. [Papa] n-au avuldectt cu ochiul ori cu mina semn a face, Şi Apusul işi împinse toate nea-murile-ncoace. 0.1 146/31. Ieronim avea să caute la poştă. . .
 o scrisoare de la un unchi at lui. P.L. 78/2; cf. P.L. 99'2I [V. 2; Pr. 2).
     b) A putea să. .. j vrea să. .. Ce am de-alege oare din seaca-vă fiinţă ? Ce foc făr-a se stinge ... O. oameni morii de vii! O.I 23/19. E uşor a scrie versuri Cind nimic nu ai a spune. O.I 226,’B [V. 2|.
     2.     (In construcţie cu un supin) A vrea sâ. . . E uşor a scrie i'ersuri Cind nimic nu ai de spus. O.I 227/8 | V. 1|.
     3.     (Mai ales In formă negativă, urmai totdeauna de infinitiv, construit cu „cine” sau ..ce”) A (nu) şli, a (nu), putea. ii (nu) găsi. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere. . . Căci mie mi-a dai soarta amara mingiiere
 O piatră să ador. 0.1 211.'Iii. Xu-i subţire, ci-mplinită, incit ai ce stringe-n brafe — numai bună de iubită. O.I
          Yiizind că n-avea ce gi'isi de-mpotrivil bălrinului muiestro. se-nvui. P.L. 83/1; cf. O.I 2(1/11, 46/20, 61/20, 212 (5; IM.. 3'li> [V. 6 ; Pr. 2).
     III.   (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Serveşte la formare;] perfectului compus) Visuri trecute, uscate flori Ce-afi f< st n/a/a vieţei mele... V-afi dus cu anii | -mi), ilticu-vu dorul. O.I 26/2. I’e lingă plopii fără sof Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii tofi — Tu nu m-ai cunoscut. 0.1 191'2,l. Şi se făcu nuntă mtndră şi frumoasă, cum n-a fost alta pe fafa pămlntului. P.L. 23/32. Eu am murit şi Ruben a venit cu medicii să-mi vindă corpul. P.I.. 61/39 [V. 25(1; Pr. 238[.
     2.     (Serveşte la formarea modului oplaliv — condiţional) ,t? pune lege lumii rizindul tău delir. Aş face al tău rtmbel un secol de orgie. Şi lacrimile-/i mir. O.I 22/2 — 3. Dtndu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins în calea limpihr ce vin O slea s-ar fi aprins. O.I 191/20. Atege-fi unul din caii işti frumoşi.. . or/care ar fi, //•/ dau. P.L. 18/8. Aş tăci privindu-te, dacă m-ai iubi şi tu pe mine. P.L. 86/13 [V. 160; Pr. 229).
     3.     (Urmai de un conjunctiv serveşte la formarea unui viitor popular şi familiar) E uşor a scrie versuri Ctnd nimic nu ai a spune, Inşirtnd cuvinte goale Ce din coadă au să sune. O.I 226/8, Dan s-aruncă la gttul lui pllnglnd ca un fiu, ce n-are sâ mai vadă pe tatăl său. P.L. 55/15. Ştiu că
n-am să simt c am să mor. Va fi o trecere molcomă. P.L. 82/35, |V. 3; Pr. lOj.
    —      Forme gramalicalc; (I, II) ind. prez. 1 sg. am (O.I 20/13. 20/14, 23/19. 125/7, 137/6, 187/9, 187/23, 193/3, 212/6, 216, 216/1; «.IV 361/11; P.L. 16/36, 21/22, 41/10, 70/32, 70/37, 74/36, 75/32, 78/29, 80/18, 82/30, 89/17, 89/25, 89/31, 89/35, 90/5, 90/9, 96/27). 2 sg. ai (O.I 60/7, 83/12, 95/32. 97/3, 97/22, 141/10, 146/13, 155/21. 159/14, 159/20, 164/16, 194/5,196/24,196/29,198/16,204/3,204/23, 226/6, 226/19, 227/8; P.L. 14/35, 16/34. 42/13, 42/17, 42/26, 42/40, 47/33, 53/20, 69/2, 70/10, 86/23, 88/6,90/6, 90/10, 90/11, 96/18), 3 sg. are (O.I 6/7, 28/6, 36/5,36/5, 45/25, 45/26, 46/13, 55/12, 59/15, 61/15, 85/34, 100/7, 103/27, 159/8, 159/15, 160/1, 164/10, 232/1, 236/9; O.IV 365/7; P.L. 14/20, 14/20, 14/22, 15/3, 21/22, 26/34, 28/17, 31/34, 41/20, 41/22, 41/27, 42/4, 56/8, 61/40, 62/19, 71/33, 73/41, 76/10, 81/18, 83/9, 84/37, 87/31, 89/25, 102/13),
1  pl. avem (O.I 35/18, 133/6, 133/6, 137/19, 147/35, 150/3, 177/31, 196/14; P.L. 50/6; 82/13), 2 pl. avetl (O.I 25/16, 59/30), 3 pl. au (O.I 6/2, 46/19, 59/25, 60/6,104/18, 151/4, 177/20, 177/29, 192/2, 232/17; P.L. 41/17, 79/20), imp. 1 sg. aveam (P.L. 61/30). 2 sg. aveai (O.I 91/27, 112/24), 3 sg. avea (O.I 141/5; P.L. 3/5, 3/16, 12/12, 15/39, 26/6, 28/8, 30/22, 31/19, 55/15, 59/30, 66/14. 78/2, 83/4, 89/4, 91/20, 91/27, 92/1, 94/28), avi (P.L. 46/22, 60/28), 3 pl. aveau (P.L. 16/4, 20/15, 29/35, 30/40, 38/20, 50/39, 55/23, 75/13, 92/38, 99/24). p.s. 3 sg. avu (O.I 61/14; P.L. 27/8), p.c.
1  sg. am avut (O.I 80/11, 185/15; P.L. 56/33, 56/34, 57/5), 2 sg. iii avui (O.I 20-1/24 ; P.L. 11/8), 3 sg. a avui (P.L. 67/37), au avui (O.I 146/31), m.m.c.p. 3 sg. avuse (P.L. 62/36). viit. 2 sg. vei avea (O.I 160/19), vel avi (P.L. 75/33), ii ave (P.L. 14/19), 3 sg. va avi (O.I 61/20; P.L. 30/30). o ave (O.I 115/21), o să aibă (O.I 133/32; P.L. 84/9): conj. prez. 1 sg. să am (O.I 6/17, 216/8, 223/11; O.IV 432/16). 3 sg. să aihu (O.I 60/14,160/6,160/6,160/31; P.L. 05/12, 81/20, 99/21), aibă (O.I 55/23), p. 3 sg. să fi avut (P.L. 90/12); opt. prez. 1 sg. aş avi (O.I 2, 2/1, 2/9, 2/17; P.L. 24/2. 2l'3j. 2 sg. ai ave (P.L. 86/27), 3 sg. ar avi (P.L. 80/21, 91/22). imper. 2 sg. albi (O.IV 430/6, 430/12, 43d/lK, 132/3(5. -133/6 ; P.L. 8/20); inf. a avi (P.L. 89/18); ger. tivind (O.I 150/15, 151/14, 205/3, 236/7 ; P.L. 100/38); (III. I). 1 si>. «ni (0.1 27/1.27/1,27/2.27/2,29/18,29/19 29/21, 29/23. 29/21. 30/1, 46/4, 46/4, 46/10, 53/17, 54/16, 54/16, 71/10. 91/31. 93/18, 102/3, 102/8, 107/3, 107/16, 116/6, 122/13. 122/20, 123/5, 123/6, 123/16,126/6,127/20, 146/11, 147/8, 147/9, 170/23, 170/24, 177/13, 177/15, 184/12, 184/15, 185/15, 191 '2, 191/9, 200/1, 211/19, 212/16, 230/9, 236/3; O.IV 432/2; P.L. 6/7, 6/8. 6/9, 6/10, 6/12, 6/13, 6/28, 6/29, 7/35, 10 39, 15/26, 15/27, 16/10, 16/16, X6/30, 17/5. 19/30, 19/31, 27/33. 38/10, 38/25, 41/9, 42/14, 43/1-1, 43/40. 44/1, -15/25, -15/27, 45/28, 46/27. 46/28, 55/10,55/37, 56/25.  56/33.  56/34, 56/35, 57/5, 59/-1, 61/4, 61/9, 61/9,
61/32,  61/39.  61/41, 63/18.                         65/23, 65/26, 66/21, 66/22,
66/22. 69/4, (59/23, 70/1, 70/15, 70/37, 74/23, 74/38, 74/40, 74/41. 75/1, 76/36, 79/7, 79/10, 79/11, 79/11, 79/15. 79/19, 82/23. 82/26, 85/4, 87/29, 87/29, 88/22, 88/23, 89/10, 89/29, 89/30,  90/15,  90/15, 90/27,                         90/28, 90/29, 90/32, 90/34,
90/34.  90/36, 93/29), postpus (O.I                          30/15, 80/11, 91/14,
115/17; P.L. 6/27, 45/24), 2 sg. al (O.I 1/11, 1/11, 29/7, 37/4. 37/22, 37/23, 37/23, 37/24, 54/1, 55/29, 80/8, 83/16, 83/32, 91/24, 91/28, 95/34, 97/2-1, 101/2, 107/17, 116/16, 140/7, 141/10, 146/14, 155/19, 155/25, 171/3, 172/23, 185/13, 191/4, 191/8, 204/24; P.L. 6/7, 6/11, 7/33, 8/22,
8/39, 10/32. 11/8, 11/39, 16/11, 16/12, 16/30. 17/5, 19/32, 11/7, 41/30, 54/11, 54/13, 54/14, 56/23, 57/4, 58/38, 60/32, 60/35. 61/8, 62/16. 62/16, 62/16, 70/2, 70/8, 71/6,81/14, 96/9, 96/15, 96/22. 99/28, 99/31), postpus (O.I 37/5, 40/12, 53/2, 83/16. 83/17, 83/31, 91/35, 147/5, 147/25), 3 sg.a (O.I 1/10. 20/15, 22/12, 24/9, 24/18, 29/11, 29/11, 29/12, 29/13, 30/9, 30/21, 30/22, 31/18, 35/16, 38/24, 41/4,44/3, 44/3, 45/3, 48/12. 48/22, 48/31, 48/32, 49/2, 52/5, 53/6, 53/19. 53/19, 55/30, 59/13, 59/14. 61/5, 61/15, 69/1, 76/24, 76/30, 79/5, 80/6. 80/11, 87/20, 93/19, 95/30, 96/18, 96/26, 98/4, 100/22, 105/14, 108/23, 125/10, 137/18, 140/14, 146/30, 147/27, 151/10,157/10, 157/15, 167/1, 167/2, 173/17, 173/19, 174/16, 179/23, 179/24, 184,184/1, 185/13,185/19, 190/5, 190/7, 196/13, 202/1, 208/5, 212/18, 228/13, 229/8, 234/1, 234/5, 234/9, 234/11, 236/18; P.L. 4/17, 4/37, 8/22, 11/3, 11/9, 12/1, 12/17, 12/18, 12/19, 13/33, 15/10, 16/35, 17/22, 17/24, 19/32, 21/21, 22/11, 23/16, 23/18, 23/32, 31/3, 31/11, 36/41, 37/1, 37/21, 38/5, 38/9, 38/19, 42/12, 43/9, 43/13, 43/40, 44/4, 44/4, 45/26, 46/21, 46/22, 46/23, 46/24, 46/25, 46/26, 46/29, 48/2, 51/6, 53/31. 55/8, 55/38, 56/34, 56/35, 59/5, 60/13, 61/38, 61/40, 62/23, 64/27, 65/17, 66/8, 66/17, 66/23, 67/7, 67/37, 69/37, 75/8, 75/10, 78/23, 81/10, 81/11, 81/12, 82/34, 89/32, 90/30,90/30, 93/26. 94/8, 96/23, 99/28, 101/18), postpus (O.I 30/13, 45/4, 91/33, 93/1, 97/27, 115/9, 122/1, 182/2), au (O.I 44/36,76/22, 76/26, 82/21, 115/10, 123/1. 125/2, 125/11, 146/31, 147/28, 170/1, 182/10, 183/8, 230/6 : P.L. 51/8, 57/1, 96/23, 98/27, 99/33), postpus (t).I 84/18, 115/16, 146/29, 186/17; P.L. 65/1), 1 pl. am (O.I 123/3. 124/6), 2 pl. nli (O.I 24/1, 24/2, 26/2, 26/5, 36/2, 36/2, 36/3, 61/12, 149/28, 149/33,       151/9, 151/23,
151/25, 227/6). 3 pl. au (O.I 31/7, 31/17, 31/17, 43/17, 46/21, 62/15, 63/5, 69/22, 69/28, 72/9,85/20,115/6, 146/23,147/5, 147/20, 147/22, 147/22, 149/25, 154/16, 159/3, 159/3,159/3, 166/16, 182/14, 186/7, 186/20, 234/3; P.L. 8/34, 8/31, 23/34, 25/26, 25/30, 31/11, 41/16, 41/22, 46/34, 46/34, 50/26, 51/27, 52/27, 56/24, 67/7, 67/8, 76/40, 87/24), postpus (O.I 91/5, 201, 201/1), a (O.I 43/18, 59/11, 59/12, 116/5, 146/27; P.L. 16/35); (III, 2) 1 sg. aş (O.I 2, 2/1, 2/9, 2/17, 2/22, 2/23, 4/30, 4/30, 4/31, 5/1, 5/3, 5/7, 5/10, 5/25, 5/28, 6/9, 6/17, 8/5, 8/5, 17/2, 17/4, 22/1, 22/2, 22/3, 46/14, 48/7, 48/13, 48/17, 48/23, 49/4, 71/7, 111/5, 116/18, 127/2, 127/26, 147/15, 152/25, 155/7, 157/34, 157/35, 173/2, 174/9, 174/17, 177/14, 178/19, 214/4, 230/7, 232/4; O.IV 369/15, 369/16, 430/13; P.L. 7/40, 8/18, 8/19, 10/38, 24/2, 24/2, 24/3, 25/41, 42/19, 42/24, 53/18, 56/25, 56/26, 58/4. 58/5, 82/27, 82/37, 86/5, 86/7, 86/12, 86/13, 86/13, 86/16, 86/30, 87/20, 87/33, 87/34, 87;34, 89/9, 89/12, 89/19, 89/19, 89/20, 90/7, 90/12, 90/16, 92/4, 92/17, 95/9, 96/32, 101/20), postpus (O.I 17/22), 2 sg. al (O.I 4/27, 5/1, 21/7, 30/23, 54/3, 64/23, 82/28, 82/36, 92/6, 107/12, 119/6, 134/15, 136/6, 150/8, 155/13, 160/2, 160/3, 160/8, 172/29, 175/12, 178/10, 191/21, 196/28, 209/3, 230/15; O.IV 369/5, 369/12; P.L. 8/17, 14/8, 31/7, 38/29, 38/30, 42/18, 42/18, 62/38, 69/17, 69/18, 69/18, 69/21, 70/34, 76/38, 80/21, 84/23, 86/13, 86/27, 89/12, 89/14, 89/18, 89/20, 89/21, 93/1, 95/9, 96/29, 96/29, 97/33), 3 sg. ar (O.I 8/11, 8/12, 17/1, 21/5, 21/6, 25/15, 27/16, 46/14, 46/15, 48/3, 48/7, 48/13, 48/17, 52/6, 52/7, 59/8, 62/10, 71/7, 80/1, 84/30, 84/30, 88/14, 91/18, 92/12. 95/15, 104/9, 115/23, 115/24, 146/8, 154/4, 157/33, 157/34, 157/35, 159/21, 159/26, 159/26, 160/5, 160/10,         160/12,
160/37. 160/37, 160/38, 162/2, 162/3, 162/5, 162/6, 162/7, 162/9, 162/11, 162/12, 162/13, 162/17, 162/19, 178/3, 191/20, 194/12, 202/7, 208/10, 208/10, 231/24; P.L. 8/17, 8/18,
10/24, 10/34, 11/5, 13/14, 13/14, 14/8, 18/8, 18/37, 10/38. 22/27. 22/28, 23/4, 25/5. 26/39, 28/17, 28/18, 28/20, 28/20, 28/21, 28/22, 30/10, 30/18, 30/19, 31/8,31/31, 31/33,32/6. 35/14. 38/17, 41/29, 12/2, 43/8. 43/10, 45/10, 45/35, 47/17, 48/3, 48/3, 49/10, 52/20, 56/2, 56/8, 56/9, 56/10, 56/37, 56/38. 56/40, 57/14, 57/14, 57/15, 57/16, 57/19, 57/21, 57/21. 57/26, 57/28. 57/29, 57/29, 57/30, 57/36, 57/38, 57/39. 57/40, 57/10, 58/1, 58/1, 58/2, 58/3, 59/22, 61/31, 63/19, 63/21, 63/25, 65/12, 65/21, 65/22, 66/2, 67/34, 68/4, 68/Hl. 68/10, 6S/12, 68/18. 74/7, 75/12, 76/31, 76/32. 77/7, 77/13, 77/14, 77/32. 77/33, 77/34, 77/38, 78/31, 79/28, 80/21. 80/22, 82/14, 84/23, 85/9, 85/25, 86/21, 86/25, 86/28, 87/33, 88/18, 88/33, 88/37. 89/1, 89/1, 89/1, 89/5, 89/13, 90/6,91/1. 91/11, 91/12, 91/14, 91/22. 92/3, 92/4, 92/4, 92/14, 92/27, 94/23, 94/27, 96/16, 101/20, 101/34, 102/21), postpus (O.I'183/10; P.L. 16/38), 1 pl. am (O.I 127/18, 137/7, 149/7, 157/36; P.L. 25/23, 25/27, 25/28, 25/32, 27/28, 38/24, 74/6, 76/13, 92/5), 2 pl. aii (O.I 59/10, 62/8), 3 pl. ar (O.I 82/35, 127/19, 133/24, 141/18, 151/30, 155/15, 177/24, 219/15, 221/20; P.L. 24/4, 24/7, 24/11. 24/15, 25/11, 25/12, 25/12, 25/14, 25/15, 25/17, 25/30, 26/14, 31/12, 47/9, 69/36), postpus (O.I 183/9, 183/32); (III, II) 1 sg. am (O.I 48/2; IM.. 14/21, 55/25, 71/19, 82/35, 82/35). 2 sg. ai (O.I 183/26), 3 sg. are (P.L. 43/22. 43/41, 62/11, 83/32), 3 pl. au (O.I 226/8 ; P.L. 19/36». - Variantă : (Mold., Transilv.) ave (O.I 2, 2/1, 2'9. 2/17, 61/20. 115/21; P.L. 11/19. 24/2, 21/3, 30/30, 40/22, 60/28, 75/33, 80/21. 86/27, 80/18. 01/22).
     AVEiU: s.f. Rogiilie. Cei lari se îngrădiră Cu-averea şi mărirea in cercul tor de legi. O.I 56/12. Sfărmafi fol ce arată mindrie şi avere. O. I 60/26. I.a Paris, in lupanare de cinismu şi fte lene. Cu femeite-i pierdute şi-n vrgiile-i obscene, Acvlv v-afi pus averea, tinerefele ta stos. O.I 151/9; cf. O.I 59/18, 59/28, 61/16, 151/15 [V. 8], © (Construcţii- mclaforirii) Avere de amor şi frumuşeii = femeie iubită (v. şi a l -baslr us, floare, mireasă, ochi, r a in u r ă, vis) Eu slring la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi. In sărutări unim noi sărmanele vieţi... O.I 107/13 [V."l).
     —      Forme granialiciile : sg.n.ac. «vere (O.I 59/28. 60/26)» uvereu(O.I 56/12. 59/18, til/16, 107/13, 151/9, 151/15); pl.n.ac. averi (O.I 108/10).
     AVINTA vb. I. R e f I. A se repezi cu însufleţire (spre cineva sau ceva), a-şi lua avinl. Speranfa c-un ticur uşor. . . Animă-nc-v dală Iremindul picior. De uilă de sarcini, de uită de nori. Şi unde o nede s-avintă. O.I 11/15. [Araldj se avinlă pe catul său arab Şi drumul, ca săgeţii, ii dă pesle pustie. O.I 97/6. El se uilă cu milă la ea, o mingiia — dar apoi, desfăcindu-se de imbrăloşările ei, se avinlă pe şeaua calului şi plecă in lume. P.I.. 11/18; cf. O.I 66/5; P.L. 21/5 (V. 3 ; Pr. 2|. O (Mclaforic) A-şi îndrepta gindul. Cind toi se-nveseleşte, cind tofi aici să-ncintă... l'n suflel numai plinge, tn doru-i se avinlă L-a palriei dulci plaiuri, la clmpii-i rizâlvri. O.I 6/3 \V. 1).
     —      Formă gramaticală : ind. prez. 3 sg. se uvinlfi (O.I 6/3, 11/5, 66/5, 97/6; P.L. 11/18, 21/5).
     •AVOCAT s.m. v. advocat.
     AZI adv. 1. Astăzi. [Arald| ades călare pleacă In mlndre nopţi cu lună... Şi azi el se avinlă pe calul său arab.
 — 58 —
O.I 97/6. Ari vine ca suşi ieie birul. P.L. 6/31. Şi tu mi-ai spus-o azi că eu nu te iubesc. P.L. 70/3; cf. P.L. 68/14, 70/4, 74/40, 92/20 |V. 1 ; Pr. 6]. O Loc. adv. Cil ziua de uzi v. zi (Pr. 1|. ©(In context figurat; comparaţie) Te blestemam, căci te iubesc. De-acum nici asia nu-mi rămtne Şi n-o sfi am ce blestema. Ca azi va fi ziua de mtne, Ca mtni tofi anii s-or urma. 0.1 212/7 [V. 1). ©(Substantivat, metaforic) Prozcnt. Pe ctnd nu era moarte, nimic nemuritor. Nici stmburul luminii de viafă dâtălor, Nu era azi. nici mine, nici ieri. nici totdeauna. O.I 115/3. Din sinul veriniruliii ieri Trăieşte azi ce moar>‘. O.I 178/2 |V. 2]. O (Construcţii îndatorire) A (inen pe azi in fiurA v. fier |Y. lj. A fnce cu zilele Irecute sii fie ozi v. zi [V. 1).
    2. Acum. in momentul do faţ:'i. Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, Decll cursu-acelui aslru cc se spanje p-un morminl. O.I 28/11. Din demon făcui o slnlă, <linlr-un chicot, simfonie, Din ochirile-fi murdare ochiu-aurorei matinal. Dar azi vălul cade, crudo! O.I 30/5. Noi reducem lot la pravul azi In noi, mini In ruină. O.I 36/19. fn vremea veche, pe cind oamenii, cum suni ei azi, nu erau deciI in germenii viitorului. . . trăia un împărat. P.T.. 3,;1 : cf. O.I 30/22. 31/23, 36/1, 122/22, 133/11. 140/1, ll";‘l, 1.11.7. 151/21, 155/21, 186/6, 188/3, 192/9, 192/13, 201/3, 2(11/7. 203,'5, 232/1*. 232/15. 232<21, 234/12; P.L. 21/8, -II/S. -12,7. Hi,'22. -16/29. 47/23, 47/27. 73/20 |V. 21; l'r. ti]. O J.oc. adv. De uzi înainte v. înainte {V. 1 ; l’r. 1], Ite cu nzi — do pc acum. Pentru drumul cel de mine De cu azi le pregăteşte, O.I 102'20 |Y. 1|. <$< Kxpr. Ziuu cea de azi v. z i [V. 1]. Ua azi, bo mini, exprimă ideea de umlnarc continuii. Am fugii de-acasă deghizată. . . lot mă aminau, ba azi, ba mini. P.L. 63/19 [Pr. 1). Azi... inini. exprimlnd succesiunca in timp, acccntueazA ideea dc repetare a acţiunii. Il vede azi, il vede mtni, Astfel dorinfa-l gala; El iar privind de săplămlni, ii cade dragă fata. O.I 167/17 [V. 1].
    AZfL s.n. Loc retras, refugiu. Te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea. Ca preotul altarul, ca spaima un a2il. O.I 22/6 [V. lj. © (Comparaţie) Un boschet de chiparos şi roze [era] tăinuit In ponorlrea unei sttnci ca un azil de scăldă-loare. P.L. 97/22 [Pr. 1]. ©(In contcxte figurate) Cum mtnglie dulce, alină uşor Speranţa pe tofi muritorii l Triste-fă, durere şi lacrimi, amor, Azilul tşi află tn stnu-i de dor. O.I 11/4; cf. O.I 12/19 (V. 2).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. azil (O.I 22/6; P.L. 97/22), azilul (O.I 11/4, 12/19).
    AZClt s.n. Culoare albastră (ca ccrul). O bucată dc cer am numai, dar ce bucală! Un azur întunecos, limpede, transparent şi numai din cind tn cind dle un nourel alb. P.L. 78/30 [Pr. 1|. © (Adjectival; tn construcţia metaforică) Clmpille azure v. c l m p i c [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. azur (P.L. 78/30); pl.g.d. azure (O.I 63/9).
    AZVlRLf vb.IV. Tranz. şi refl. A (se) arunca. Regele mai face-un semn, Şi pe două porfi deschise Se azvlrl doi leoparzi. O.I 165/21. [Gcnarul] apucă pe Făt-Frumos şi-l azvirli tn nourii cei negri şi plini de furlună ai cerului. P.L. 13/6; cf. P.L. 21/36 [V. 1; Pr. 2). ©(Element dc personificare) Apa sună somnoroasă. Unde soarele pătrunde Pintre ramuri a ei unde Ea tn valuri sperioase Se azoirte.
O.I 121/12. Planeţii tofi îngheaţă şi s-a2vtrl rebeli tn spaf Ei, din frtnele luminii şi ai soarelui scăpafi. O.I 133/13. Izvoarele tşi turburau adîncul, ca să-si azvlrle afară undele lor. P.L. 5/2 [V. 2; Pr. 1].           '
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se azvirle (O.I 121/22), 3 pl. se azvirl (O.I 133/13, 165/21), p.s. 3 sg. azvirli (P.L. 13/6, 21/36); conj. prez. 3 pl. si azvirte (P.L. 5/2).
Ă
    Al, a, ai, ale, adj. dem. (Munt.; preccdind un nume) Cel, cea. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele uşoare, Pe fruntea tnspirată, pe fruntea-nspirătoare De bucle-ncungiurată, blondine, undoind, Plăcută-i a ghirlandă — sublima Insă este Cununa cea de laur. O.I 17/10 [V. 1].
    ĂST, ASTĂ, ăşti, aste, adj. dem. (Şi In forma ăsta, asta) 1. (In vorbirea obişnuită şi familiară) Accst, aceaslă. (Precedă substantivul) Cine ştie-amărăciunea Ce-i aacunsă-n aste vorbe ? O. I 52/30. Voi păstra întreg amarul Şi norocul aslor foi. O.I 126/2. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr tl înţeleg. O.I 204/18. Tot ce-n aslă lume mai poate pricepe E că de-ncelează lucrul, foamea-ncepe. O.IV 365/3. Natura se repetă.. . tn astă privinţă. 79/32; cf. O.I 36/3, 36/18, 59/14.60/14,125/12,134/37, 136/15, 137/5, 141/1, 150/10, 150/31, 150/31, 150/38, 155/19, 204/6; O.IV 430/21; P.L. 70/25 [V. 20; Pr. 2]. «0” (Urmează după substantiv in forma asta) Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, rtul, ramul, Mi-e prieten numai mie. O.I 147/32. Oare nu-i tn lumea asta vrun ungher pentru iubit? O.I 155/28. — De la cine ai căpătat tu scrisoarea asta? P.L. 58/38; cf. O.I 35/33, 36/5, 56/7, 132/33, 133/1, 137/18, 150/31, 155/34, 235/13; P.L. 6/21, 8/27, 38/10 [V. 11 ; Pr. 4).
    2.     (Despre măsuri de timp, urmlnd după substantiv) Accst, prezent. în vremea asta Cătălin... Se furişează ptnditor Privind ta Cătălina. O.I 173/21 [V. 1]. <0» Loc. adv. In vremea asta v. vreme [Pr. 1]. <0> (Precedind substantivul) Ar fi dorit ca etern să lie aslă noaple. P.L. 30/18. Dar tn astă-sară Dionis era vesel, fără sd ştie de ce. P.L. 35/3. Pot să le urmărească tncă-n astă-noapte. P.L. 96/25; cf. P.L. 14/21 [Pr. 4]. O Loc. adv. (De) astă dată v. dată [Pr. 5).
    3.     (In expr.) Astă noapte = in noaptea trecută, precedentă. Astă-noapte mi se părea că vorbesc c-o stea, şi steaua mi-o spus că vii din partea împăratului ce mă iubeşte. P.L. 11/41 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. ăst (O.I 204/18), ast (O.I 150/31), astă (O.I 36/3, 36/18, 59/14, 60/14, 136/15, 150/31, 204/6; O.IV 365/3; P.L. 11/41,12/28,12/37, 14/21, 21/7, 30/18, 35/3, 55/17, 68/31, 70/25, 79/32, 96/25), asta (O.I 35/33, 36/5, 56/7, 132/33, 133/1, 137/18, 147/32, 150/31, 155/28, 155/34, 173/21, 235/13; P.L. 6/21, 38/10,
58/38, 83/13), g.d. astei (O.I 137/5, 141/1, 150/38; O.IV 430/21); pl.n.ac. aste (O.I 52/30, 125/12, 150/10,155/19; P.L. 8/27), g.d. astor (O.I 126/2). — Variante : (regional) ast, ăstă (O.I 126/2, 150/31), ăsta, asia (O.I 35/33, 36/5, 56/7, 126/2, 132/33, 133/1, 137/18, 117/32, 150/31, 155/28, 155/31, 173/21, 235/13; P.L. 6/21, 8'27, 38/10, 58/38, 83/13) adj. dem.
     ĂSTA l, Asta adj. ck-ni. V. ăst.
     ĂSTA2. ĂSTA, ăştia, astea, pron. dem. (lUfci'indu-se la cineva sau la ceva clin apropiere sau despre care s-a vorbii înainte). Acesta, aceasla. Şi asla-i deosebirea tntre D-:eu şi om. P.L. 11/20. Desperare? Asta nu-i desperare! P.L. 56/12. O lulea de tutun, din cind In ctnd o privire repezită asupra profitului unei copile zlmbiloare — astea erau . . . renumitele lor tlesfrlnări. P.L. 75/17. Da, da! Asta-i expresia ! zise Francesco inspirai. P.L. 85/12; cf. I’.L. 53/36, 56/11, 60/26, 65/1 [Pr. 8]. O (Cu nuanţă dc dispreţ) Acuma asemenea aveam cileva vechituri de astea. P.L. 61/31 [Pr. 1]. O (Cu nuanţă peiorativă) Aş! asta să moară! P.L. 17/21 |Pr. l].+ (Cu forma feminină şi sens neutru) Acest lucru. Dulce Românie, asta fi-o doresc. O.I 15/8. De e sens tntr-aita, e-ntors şi ateu. O.I 40/13. La ce mi-a mai trebuit ai asta? gindi el. P.L. 55/9 ; cf. O.I 15/6, 15/16, 15/24, 16/8. 212/5; O.IV 378/20; P.L. 21/35, 28/16, 42/29, 55/27, 57/36, 61/11, 72/16, 71/39, 76/24, 81/2, 85/2, 89/18, 92/17, 92/17 [V. 8; l’r. 15]. O Loc. adv. Cu toate astea v. I o t3 [V. 2; Pr. 10]. Prin asia = astfel, in felul acesla. Acei ochi. . . cari sclipesc In umbra genelor lungi si devin prin asia mai dulci. P.L. 77/20 [Pr. 1]. <0> Expr. Asta e = ială care e cauza ! aceasta e pricina ! Tu eşli copilă, asta e. . . O.I 176/1 [V. lj.
     —       Forme gramaticale: sg.n.ac. asta (O.I 15/8, 15/11», 15/24, 16/8, 40/13, 176/1, 212/5; O.IV 378/20; P.L. 17/2A, 21/35,   28/16, 41/20, 42/29, 53/36, 55/9, 55/27, 56/11,    56/12.
57/36,   61/11, 65/1,  74/39, 76/24, 77/20, 81/2, 85/2,     85/12,
89/18,   92/17, 92/17); pi.   n.ac. astea (O.I 134/37,      204/3,
205/3;   P.L. 10/34,   10/38, 24/5, 26/36, 45/15, 48/14, 57/4,
61/31, 69/12, 72/16, 75/17, 76/38, 84/22), aste (O.I 15/6; P.L. 60/26).
B
    BA adv. 1. (In expr.) A zice ba = a se opune; a refuza. •Vii zi ba de le-oi cuprinde. O.I 209/15. Ai de glnd sâ zici ba? P.L. .88/7 [V. 1: Pr. 1). O (Completează sau rectifică a afirmaţie) Să-mi moi degetul tn gură — am să-l prind |purociiI] — lax' săracul! O.I 48/2 (V. 1],
    2.     (întăreşte o negaţie sau o expresie cu înţeles dc ne* galic) ])eslut ai ridenil asupra tatălui meu. — Ha n-am riclenil. P.L. 0/12. Ha nu simt aici. nu vezi că nu sunt iiici ? IM.. 1 iij ]2. Zice c-o iubesc. Ha pe dracut. P.L. 92/11 (I r. »|.
    :i. (întăreşte o afirmaţie, murcind adesea t> gradaţie) iar deusiipra tuturora va i>orbi vrun mititel, Xu slăvindu-te pr tine. . . luslruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră, lată tot ce te aşteaptă. Ha să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă. O.I 131/21. Tu întreprinzi o călătorie. . . in lună, de pildă. Acolo vei trăi un secul şi fi se va pări u zi. Ha poţi să iei şi păminlul cu tine. P.L. -17/18. Ai rămas fără alt sprijin In lume declt mine. . . — Ba şi fără acesta. IM.. H0'31 ; cf. P.L. 80/8. 80/9 [V. 1 : Pr. I).
    1.     (Rcpclsil. indică o alternanţă) Cind.. . cind: acu... acu. fmt plutea pe dinu/nfe. .. Ha un soare. ba un rege, bn alt animal domestic. O.I 110/30 [V. 3). <> lixpr. Uu azi, ba mini v. a z i [Pr. 2).
    llAuA s.f. Femeie bătilnă. (In )>asmul ,.Făt-Frumos din lacrimă" cu referire la muma pădurii) O babă bătrlnă şi urită. . . imblă prin împărăţia mea de mină cu furtuna. P.L. (i,2l./:« te voi scăpa din multe primejdii, pe care
Ii Ic găteşte baba. P.I.. 17/32. Ilaba. cuprinsă de somnul ei tir fer. se afundă in adîncul cel vrăjii. . . al lacului. P.L. 1!I2«: cf. P.L. 7/2, 8/36, 8/37, 9/2, 9/9, 9/12, 15/3, 16/7,
10 12. 16/21. 16/31. 17/10, 17/13, 17/19. 17/23, 17/36, 17 :17. 17.-41, 18'6. 18/11, 19/10, 19/22, 19/29. 20/38 [Pr. 27).
    -- Forme gramaticale: sg.n.ac. babi (P.L. 6/24, 8/36. 9/12. 15/3. 16/7). baba (P.L. 7/2. 8/37, 9/2. 9/9, 16/12, lti/21. 16/31, 17/13, 17/19, 17/23, 17/32, 17/36, 17/37, 18/6, 18/11, 1<J/1I), 19/22, 19/26), g.d. bebe! (P.L. 17/11), 17/41, 19/29. 2(1/38).
    DACA\T.\ s.f. Preoteasă a lui Bachus, devenită prototipul femeii destrăbălate. O fecioar-a cărei suflet era slnt ca rugăciunea. Pe cind inima bacantei e spasmodic, lung delir. O.I 30/12 )Y. 1], Q (Comparaţie) Tu tmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. O.I 30/9 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. bacantă (O.I 30/9), g.d. bacantei (O.I 30/12).
    BAIE s.f. 1. Cadă pentru scăldat. I se părea numaică-n luciul bâiei, plină de lacrimele ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubii. P.L. 22/23. Aşlernindu-le [lăcrimioarele] lingă baia de aur, făcu un pal de flori. P.L. 22/39 JPr.2].
    2.     Lichidul din cadă. Ea luă o mină de lacrimi din baie. P.L. 22/32. il mâ de mină şi-i arătă baia de lacrimi. P.L. 23/5. Făt-Frumos işi spală fafa In baia de lacrimi. P.L. 23/8 [Pr. 3).
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. baie (P.L. 27/4), baiu (P.L. 22/39, 23/5, 23/8), g.d. bălei (P.L. 22/23).
    BAL s.n. Pctrccerc cu dans. S-a stins viaţa falnicei Yenelii, A'-au:i clnlâri, nu vezi lumini de baluri. O.I 202/2. Spune-mi numai că mă iubeşti — spune-o! dar nu cu două înţelesuri, nu ca atunci la bal. P.L. 70/22: cf. P.L. 81/5 |Y. 1; Pr. 2|. O Bal mascat v. mascat |Y. 1).
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. bal (O.IV 333/1 ; P.L. 70/22, 81/5); pl.n.ac. baluri (O.I 202/2).
    DALAun s.m. Monstru fantastic. La sfirşitul cărţii era zugrăvit sf. Gheorghie tn lupta cu balaurul. P.L. 35/34 IPr.-l).
    BALCti\ s.n. Platformă cu balustradă, la nivelul unui etaj. Singur numai cavalerul suspinlnd privea balconul. O.I 152/18. Din balcon i-aruncă-o roză. O.I 154/13. Uşa mare deschisă tn balconul calului de sus se clătina. P.L. 29/11 ; cf. O.I 165/4 ; P.L. 29/14 [V. 3 ; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. balcon (O.I 154/13), balconul (O.I 152/18, 165/4; P.L. 29/11, 29/14).
    BALSAM s.n. Mireasmă, parfum. Râsptnde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin. O.I 3/10 [V. lj.
    BALT.\ s.f. Apă stătătoare. Acolo-n ochi de pădure, Lingă balta cea senină Şi sub trestia cea lină Vom şedi In foi de mure. O. I 54/22. Toate păsările ies, Din huceag de aluniş, La voiosul luminiş, Lumini? de lingâ baltâ. O.I 215/5 [V. 2]. + Groapă mică cu apă, cu mocirlă. Prin bălţile de noroi... treceau nişte ciubote mari. P.L. 26/13 [Pr. 1|. Q (Construcţie metaforică, cu referire la viaţă, reflectlnd o imagine pesimistă a condiţiei umane; v. şi ale r-garc, haos, suspendat) Baltă de vise rebele. O, moartea
 — 61 —
e-un haos, o mare de stele, Ctnd oiala-i o baltă de vise rebele. O.I 38/10 (V. 1).                         '
     —      Forme gramaticale ; sg.n.ac. baltă (O.I 38/10, 215/5), balta (O.I 54/22); pl.n.ac. bfilfile (P.L. 26/13).
     BAN s.m. (Mai ales la pl.) Monedă. Bani n-am mai văzul de-un secol. O.I 46/4. Tatăl meu l(i daloreşle bani. P.L. 75/29 Colo       parlamentează ea    advocat, dincolo laie
fefe mizerabile ca    cerşilor. Acesl din urmă o face pentr-un
păhar de vin... altul penlr-un tillu, altul pentru bani. P.L. 82/8 [V. 1 ; Pr. 2]. «C> Expr. A vina banul = a alerga după avere, după profit. Toii aceia care vorbe mari aruncă, Numai banul 11 vinează ţi clşligul fără muncă. O.I 151/20 |Y. 1].
     —  Forme gramaticale: sg.n.ac. banul (O.I 151/20);
pl.n.ac. bani (O.I    46/4 ; P.L. 75/29,  82/8).
     BANAL, -A        adj. Anost, şters,  comun.      Priveşle-ţi-i,
acei tineri, cu zlmbiri banale, cu simfiri muieratice. P.L. 87/6 [Pr. 1].
     BANCA s.f. Scaun Îngust şi lung. Scirliirea de condei dădea farmec astei linişli... Capul greu cădea pe bancă-O.I 141/3. El şezu pe o bancă. P.L. 92/30. El recăzu obosit. . . pe spala bancei. P.L. 94/15 ; cf. O.I 56/1 ; P.L. 69/33, 93/11, 94/18 [V. 2 ; Pr. 5].
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. bancă (O.I 141/3; P.L. 92/30), banca (P.L. 69/33), g.d. baneei (P.L. 93/11, 94/15, 94/18); pl. n.ac. bănt-l (O.I 56/1).
     BARBĂR s.m. Individ care face parte dintr-un popor puţin civilizat. La ce-ai venii, regină, aicea in pusliu ? Ce caufi la barbarul sub slresina-i de cetini? O.I 91/25 [V. 1].                            ’
     BARBA s.f. 1. Pârul care creşte la bărbaţi pe bărbie şi pe obraji. El [craiul] pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată. O.I 85/24. Barba-n pămlnt i-ajunge şi genele la piept. O.I 99/5. Se Ivi un om nalt, cu barba lungă şi sură. P.L. 40/21 ; cf. O.I 63/23, 83/11, 92/19, 93/10; P.L. 37/21, 40/32, 43/16, 43/31, 60/36, 73/6, 76/17, 98/30 [V. 6 ; Pr. 9).
     Expr. A-şi şopti in barbă — a vorbi pentru sine. Cu o ură ne-mpăcată mi-am şoptii atunci In barbă. O.I 147/8 [V. lj.
     â. Smocul de păr aflat sub botul ţapului. Q (Comparaţie) Ruben însuşi se zbtrei, barba-i deveni lăfoasă şi-n furculiţe ca două bărbi de (ap. P.L. 43/32 [Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. barbă (O.I 147/8; P.L. 76/17), barba (O.I 63/23, 83/11, 85/24, 93/10, 99/5; P.L. 37/21, 40/21, 40/32, 43/16, 43/31, 60/36, 73/6, 98/30); pl. bfirbi (P.L. 43/32), barbele (O.I 92/19).
     BARCA s.f. Luntre. Tresărind tn cercuri albe El [lacul] cutremură o barcă. O.I 74/4. Văzu că barca lui se-nţepenise. P.L. 97/14. Barca. . . se găsise sfărlmată la fărmuri. P.L. 100/5; cf. P.L. 97/6, 97/7, 97/10 [V. 1 ; Pr. 5].
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. bareă (O.I 74/4; P.L. 97/10), barca (P.L. 97/6, 97/7, 97/11, 100/5).
     BARD s.m. 1. Poet naţional, scriitor de mare prestigiu. De mi-ar permite— Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăplnde, june, Ci falnica cunună a bardului bătrtn. O.I 17/3. Astfeli Iţi e clnlarea, bălrlne Heliade. Cum curge profefia unei ieremiade. . . Ruga-m-aş la Eralo, că stnt ca line, barde, O.I 17/22 [V. 2]
    2. Pcel. O (Glumeţ, ironic) Ah! garafa pintecoasă doar de sfeşnic mai e bună! Şi mucoasa luminare sflrtind săul şi-l arde Şi-n această sărăcie, le inspiră, ctnlă barde. O.I 46/3 [V. 1]. O (Depreciativ) .Voi avem in veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi. O.I 137/19 [V. 1].
    —     Forme gramaticale: sg.g.d. bardului (O.I 17/3), voc. barde (O.I 17/22, 16/3); pl.n.ac. barzi (0.1137/19).
    BAIU<:.\D.\ s t. întări(.uru improvizată in vederea luptelor «ie stradă. Suiţi pe baricade de bulgări de granit. Se mişc' batalioane a plebei proletare. O.I 62/22 |V. 1].
    BASM s.n. 1. Poveste, naraţiune fabuloasă; legendă. Ş-acel rege-al poeziei... Ce cu basmul povesteşte — veselul Alecsandri. O.I 32/27. Visez la basmul vechi al ztnei Dochii. O.I 119/10. Chipuri copiate din basmele ce şi le spuneau serile. P.L. 52/10; cf. O.I 45/22; P.L. 98/36 [V. 3; Pr. 2|. •0» Loc. adj. De basme = fantastic, ca In poveşt. Prin deşert străbat sălbalec mari familii beduine, Sorind viaţa lor de basme pe ctmpie râsipiţi. O.I 45/12. Era nebună, ca un copil rătăcit inlr-o grădină fermecată de basme. P.L. 101/15 [Y. 1; Pr. 1[. O (Comparaţie, sugerind ideea de superlativ al frumosului) [Alecsandri| vislnd o umbră. .. Cu doi ochi ca două basme mistice, adînce, dalbe. O.I 32/32 [V. 1]. O (Construcţie metaforică) A se aduna toate basmele in oobil cuiva v. ochi [V. 1|. + Ficţiune, mit. Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta biblicelor stnle, profeţiilor amare. O. I 31/19 [V. 1|. Q (Construcţie metaforică) A gindi în hasme = a gindi in metafore fabuloase. Ideal pierdut In noaptea unei lumi ce nu mal este. Lume ce glndea In basme şi vorbea tn poezii. O.I 29/2 JV. 1],
    2. închipuire, himeră. O, moarlea-i un secol cu sori înfloriţi Ctnd viaţa-i un basmu pustiu şi urlt. O.I 38/12. Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind. O.I 232/5 [V. 21.
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. basmu (O.I 38/12) basmul. (O.I 32/27, 119/10); pl.n.ac. basme (O.I 29/2, 31/19 32/32 15/12, 45/22. 232/5: P.L. 98/3fi), basmele (O. 73/4 ; l’.L. 52/10, 101/15).
    * BASORELIEF s.n. v. basrelief.
    RASRELl£F s.n. Sculptură in carc figurile ies In reiief pc un fond cu care fac corp comun. L’mbra prinse conturele unui basrelief. P.L. 46/40. .Am implut suprafaţa păreţilor cu ornamente şi basreliefuri. P.L. 79/12 [Pr. 2|.
    —     Forme gramaticale: sg.g.d. busrellef (P.L. 46/40); pl.n.ac, basreliefuri (P.L. 79/12).
    BATALION s.n. F i g. (La pl.) Mulţime pregătită pentru iuptă. lncinge(i-vă spada la danlul cel de moarte. . . Aici vă duceţi valuri tn mii batalioane. O.I 24/22. .Se mişc"batalioane a plebei proletare. O.I 62/23 [V. 2\.
    BATE vb. III. I. I. Intranz. A lovi, a izbi. Călăreţii Implu cimpul şi roiesc după un semn Şi in caii lor sălbateci bal cu scările de lemn. O.I 148/4. Ea bătu cu pumnii In trunchiul de copac. P.L. 95/16 [V. 1 ; Pr. 1].
O     Expr. A bate din picioare = a tropăi. [Iepele] nechezau şi băteau din picioare. P.L. 16/20 [Pr. 1]. A bate din palme = a aplauda. Bravo ! bravo ! El bălea din palme rizind. P.L. 62/13 [Pr. 1|. A bale din pinteni v. p i n t e n [V. 1]. A bate din aripi = a fllfti. Q (Element de personificare)
 — 62 —
.1 nopţii gigantică umbră uşoară... zboară Din aripi bă-
I  Ind. 0.1 3/4 [V. 1|. + A juca o carte. Pe la mese se zăreau ... oameni cu părul tn dezordine, finind cărfile Intr-o mină ce tremura, plesnind din degete cu cealaltă tnainle de a bale. P.I.. 28tfl |Pr. 1|.
    2. T i a n z. A pedepsi lovind. Baba începu... să bală fata care nu era de vină. P.L. 16/31. Intrtnd tn grajdi, începu să hală caii. P.I.. lti,'37 |Pr. 2]. <0> Iixpr. A-şl bate ciipul v. cap. | Y. 1 ].lliiln( Or «ind (sau ((înduri) v. glnd | V. ‘j|. (1 n l r ;i n /..) \-*i Imte Joc «le... — a lua In ris, ;i baljmori. I'reu t’-afi bătut joc de limbă, de străbuni şi nhirci. Cu să nu s-unde-o dală ce sunteţi — Nişte mişei! <>.l IM 2"). Iară dama, Cuniijunda, lise-atunci, băllndu-şi
i"C..... Jitic-aniontl ţi-e fierbinte. . . Mergi, mănuşa de-mi
litlică0.1 1 Hi/Ci. Şi umbra mea tşi bule joc de mine (inimu.WL. (iOWO [V 2; Pr. 1]. Batn-Î vinu, exclamaţie care exprimă un sentiment dc sintpalie. Cu obrăjei ca doi bujori. De rumeni, balu-i vina, Se furişează ptndilor Privind la Cătălina. O.I 173,30 |V. 1]. (în imprucaţii) Ascun-deţi-vă mai bine, bală-v-ar mama lui Dumnezeu. P.L. 1G/38 [Pr. 1].
    a.     Refl. r c c i p r. A sc lapla. Făt-Frumos tşi luă ziua bună. . ca să se ducă, să se bală el singur cu oşlile împăratului. P.L. 4/30. Totdeauna m-am luptai tn luplâ dreaptă. Dar cu tine nu m-oi bale. P.L. G/14. Să se bală cu el. Făt-Frumos nu putea. P.L. 12/23 (Pr. 3).
    4.     T r a n z. A bătători un drum, a umbla mereu pe aceeaşi calc. O (în context figurat) Pe căi bătute —adesea vrea mintea să mă poarte. O.I 203/3. (Sugerlnd statornicia unni sentiment) Altul esle al tău suflet, Alfii ochii lui acum, Xumai eu, rămas acelaşi, Bat mereu acelaşi drum. O.I 112/12 |Y. 2]. © R e M. pas. (Metaforic) Insă Iu tmi t'ei răspunde că e bine ca tn lume.. . Să-mi dedic a mele versuri la cncoane, bunăoară, Şi dezgustul meu din suflet să-l impac prin a mea minte. — Dragul meu, cărarea asta s-a butul de mai nainte. 0.1 137,18 |V. 1],
    5.     Tranz. A Incrusta, a acoperi, a împodobi cu pietre sau metale preţioase. Cu fnintca-ntr-un cerc de aur, bătut cu diainunte. . . era frumos ca luna unei nop/i de vară. P.L. (►, 11Pr. 1 ]. ©(in context figurai) Eram să-fi ţes o haină urzită in discintece, bătută-n fericire. P.L. 7/39. l 'n drum împărătesc acoperit cu prund de argint şi bălul cu pulbere de raze. P.L. 20.-21 [Pr. 2].
    C. Intra n z. A ciocăni la uşa cuiva, a-şi anunţa sosirea (lovind in poartă, In fereastră), in poarta prăbuşită ce duce-n fund de munte, Cu clrja lui cea vechie el bale de trei ori. 0.11)3/27. FI sui iute scările şi bătu tare tn uşa linzii. P.L. 40/10. Ieronim se-nlinsese pe patu-i. . . cind auzi bătlnd încet tn uşă. P.L. 9C/4 ; cf. F.L. 49/7 (V. 1 ; Pr. 3|. O Kxpr, V bute la uşâ (sau la uşii cuiva) = a vizita, a veni la... Pierzlndu-fî timpul cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n uşa tu să bală. O.I 119/G. D-ta ai tncetat de-a fi viiloriul meu bărbat — sau cel pufin anul meu de doliu au depărtat această fericită perspectivă Vei bale iar la uşa mea după un an. P.I.. 99/3-1 ţV.l ; Pr. 1 ]. O (Construcţii metaforici') A hale la ponrto vieţii v. poartâ[V. 1|. A bate la porţile «jindirii v. poartă [V. 1]. + A atinge uşor. Şi dacă ramuri bal in geam Şi se cutremur plopii. Era in minte sti le am Şi-ncel su te apropii. 0.1 193/1 |V.l).
O  (lilcment dc personificare) Vintul jalnic bate-n geamuri Cu o mtnă tremurtndă. 0.1 76/3 |V.l].
    7.     Intranz. (Despre inimă) A palpita, a zvlcni. Pe inima-mi pustie zadarnic mlna-mi ţiu. Ea bale ca şi
cariul Incel tntr-un sicriu. O .1 71/4. Ce încet bale inima mea acum. P.L. 82/31. lnima-i bălea In pereţii pieptului. P.L. 83/30; cf. P.L. 82/32 |V. 1; Pr. 3). Q (Repetiţie) Inima Imi bale, bale şi nu tace. O.I 10/2 |V. 2). + (Despre alte părţi ale corpului) A se mişca uşor (vădind emoţie). Răsfiratul păr de aur, peste perini se-mprăşlie, Ttmpla bate liniştită ca o umbră viorie. O.I 79/8. Şi din oglindă luminiş Pe Irupti-i se revarsă. Pe ochii mari, băllnd închişi Pe faţa ei întoarsă. 0.1 168/15 [V.2]. (Refl) Sub pleoapele închise globii ochilor se bal. O.I 79/11. De se-ntlt-neşle drag cu drag Cum inima ta cere: Dispar şi ceruri şi pămlnt Şi pieplul Iau se bate. O.I 189/14 IV.2).
     II.    Tranz. şi refl. A (sc) mişca, a (se) clătina, a undui. Ungă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bale, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate. O.I 85/17. Se sculură salclmii de toamna şi de vini, Se bat incetdin ramuri, Ingtnă glasul lău. . . Mereu se vor tot bale, tu vei dormi mereu. O.I 129/5 — 6. Bale vintul frunza-n dungă, Ctntărefii mi-i alungă. O.I 214/8 [V. 4). O Expr. (Despre păduri) A-şl bate fruoza = a foşni. Codru-?/ bale frunza lin. O.I 206/2. S-auzi cum codru frunza-şi bale. 0.1228/19 |Y. 2].
     III.   Intranz. (Despre vint) A sufla. Cu de-i vrem:a rea ori buna, Vtntu-mi bate, frunza-mi sună. 0.1 123/20. Bale vlnlul dinlr-o parte — lama-i ici, vara-i departe. 0.1 214/10 [V. 2].
     IV.    Intranz. A răsuna, a suna. A mea Ură d-a surda o să bală. 0.1 23/7 [V. 1). + Tranz. A anunţa ora prin sunetul unui orologiu. San Marc sinistru miezul nopfii bate. 0.1 202/11 |Y. 1|. + Refl. impers. Se bale miezul nopfii tn clopolul de-aramă. O.I 203/1; cf. O.I 203 [V. 2]. <> Expr. A-l bate (cuiva) otb mîntuirei v. mlntuire |Pr. 1). + Tranz. A executa o bucată muzicală la un instrument, marclnd ritmul. Astfel mlna-ţi Iremurlndă Bate-un cintec. O.I 18/22 (V. 1). © (Construcţie metaforică) A bate (în) ritmul sfint alunei ode v. odă [V. 2].
     V.     Intranz. (Despre surse de lumină) A-şi strecura razele, a lumina. Peste albele izvoare Luna bale pinlre ramuri. 0.1 101/14 . Şi dacă stele bat tn lac Adlncu-i luminin-du-l, E ca durerea mea s-o-mpac Insenintndu-mi gtndul. O.I 193/5. Ce cauţi unde bale luna? O.I 228/1; cf O.I 112/2, 188/9; P.L. 94/17 |V. 5; Pr. 1). (Tranz.) (Codrul) Işi deschide-a lui adincuri, fafa lunei să le bală. O.I 83/26 IV. 1].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. bat (O.I 112/12)’ 3 sg. bate (O.I 10/2, 10/2, 18/22, 71/4, 76/3, 79/8, 93/27, 101/14, 112/2, 123/26,159/12, 164/14,188/9,202/11,206/2, 211/8, 214/10, 228/1, 228/19; P.L. 60/30, 82/31), se baie (O.I 85/17, 189/14, 203, 203/1), 3 pl. bat (O.I 148/4, 192/1, 193/5, 226/3, 226/14), se bat (O.I 79/11, 129/5), imp. 3 sg. bâtea (P.L. 02/13, 82/31, 83/30, 94/17), 3 pl. băteau (P.L. 16/20), p.s. 3 sg. bătu (P.L. 40/10, 49/7, 95/16), p.c. 3 sg.. s-a bătut (O.I 137/18), 2 pl. v-a(i bătut (O.I 151/25), viit.
 1 sg. m-ol bate (P.L. 6/14), 2 sg. vei bale (P.L. 99/34), 3 sg. va bale (P.L. 82/32), o 8fi batfi (O.I 23/7), 3 pl. se vor bale (O.I 129/6); o să-şi bată (O.I 134/8); conj. prez. 3 sg. su bată (O.I 83/20, 119/6; P.L. 16/31, 16/37, 82/28); să se bati (P.L. 4/30, 12/23); opt. prez. bată-v-ar (P.L. 16/38); imper. 3 sg. bată (O.I 173/30); inf. a bate (P.L 28/31); part. bAtut (O.I 75f22, 82/24; P.L. 6/4, 20/21), bAtiitâ (P.L. 7/39); bătute (O.I 203/3); ger. băliod (O.I 3/4, 87/20 166/6, 168/15; P.L. 96/4).
 — 63 —
    BATERE s.f. Acţiunea de a bate (v)ntul). îngtna-ne-vor c-un ctnt Singuratece izvoare, Blinda balere de vini. O.I 75/20 [V. lj.
    BATISTĂ s.f. Basma. Genariul ti aruncâ tn fafă o batistă roşie. P.L. 15/14 JPr. 1).
    BAZA vb. 1. T r a n z. A se întemeia. O astrologie. . . bazată pe sistemul geocenlrisl. P.L. 35/11 [Pr. 1|.
    BAzA s.f. F i g. Fond, lemei. în noi totul e spoială, lotu-i lustru fără bază. O.I 35/11 (V. 1J.
    BĂDfcA s.m. Diminutiv hipocoristic al Iui bade' Da, bădică, mtne fi se-mplineşle anul. P.L. 17/29 (Pr. 1].
    BAGA vb. I. 1. Tranz. A vlrl. Bagă degetul prin rara casă De năvod. O.I 46/11. îl izbi de pămlnt şi-t bugâ-n ţărtnă pin In glesne. P.L. 9/3. Să privim acum şi la sărăcia iluminată de razele unei luminări de său, băgate in gtlul unui clondir. P.L. 32/2; cf. P.L. 9/5, 9/14, 27/6, 97/23 (V. 1 ; Pr. 6].
    2. (In expr.) A băga de seanţă = a observa, a da atenţie. Tu pe-alăluri le strecoară, Su băga nici chiar de seamă. . . De le-ndeamnă, de le cheamă. O.I 198/2. El băga de samă, că gtndirite lui adesa se transformau In şiruri ritmice, tn vorbe rimate. P.L. 32/16. Vei fi băgat de samă o tmprejurare. P.L. 42/41 ; cf. P.L. 27/9, 68/19 (V. 1 ; Pr. 4].
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. bagă (O.I 46/11), imp. 3 sg. băga (P.L. 32/16), p.s. 3 sg. băgă (P.L. 9/3, 9/5, 9/14, 27/9), viit. II 2 sg. vei Ii băgnt (P.L. 42/41); opt. prez. 2 sg. ai biga (P.L. 97/33), p. 3 sg. ar fi băgat . (P.L. 68/19); imper. 2 sg. nu băga (O.I 198/2); part. : băgate (P.L. 27/6, 32/2).
    BĂHNfr, »Ă adj. (Mold.; despre apă) Clocit, stătut.. Vâztnd că ea-i răsuflată şi băhnitâ, presupuse că bătrlnul trebuia să fi murit. P.L. 98/41 (Pr. 1).
    BAlAT s.m. (Şi In forma băiel) 1. Copil de sex bărbătesc. Şi pe ctmpul gol el vede un copil umbltnd discul!. • •
—   Bună vreme, măi băiete! O.I 84/1. L'n băiet de figan. . . mişca nişte coarde false. P.L. 26/38 [V. 1; Pr. 1). <> Băiat din flori v. floare (V. 1|.
    2. Adolescent, flăcăiaş. Ochii tui cei moi şi străluci/i se pierdură iar tn acea intensivă visătorie, care stă ctleodală attt de bine băieţilor. P.L. 27/20. Avea ochi albaştri, ceea ce vra să zică mult, şi era frumos băiet. P.L. 66/15. Su te preface tn rasă şi comanac din ceea ce eşti, un băiet cuminte. P.L. 82/26; cf. P.L. 27/36, 63/4, 64/12 (Pr. 6].
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. b&lat (O.I 173/27; P.L. 63/4), băiet (P.L. 26/38,27/36, 64/12, 66/15, 82/26), voc. băiete (O.I 84/1) ; pl.g.d. băieţilor (P.L. 27/20). — Variantă : (Mold., Transilv.) bătfi (P.L. 26/38, 27/36, 64/12, 66/15, 82 /26) s.m.
    BAl£T s.m. v. băiat.
    BĂ1ETÂN s.m. Flăcăiaş. Uscăciunea neagră... a părului contrasta plăcut cu faţa fină, dulce şi copilărească a băielanului. P.L. 27/17 (Pr. 1].
    •BĂJfiME S.f. V. bejanie.
    BALAl,-E adj. 1. (Despre păr) Blond, auriu. Părul tău bălai şi moale de mi-l legi după grumaz... Fericit
mă simt aluncea. O.I 82/10. O, vin', tn părul tău bălai S-anin cununi de stele. O.I 172/17. Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu brafele de marmur, cu pârul lung, bălai. O. I 213/2 ; cf. O.I 82/23, 95/33, 97/23, 127/3, 179/28; P.L. 4/15 (V. 8; Pr. 1]. + Cu părul blond. Ea se lăsase dulce... Şi-şi răzimase capul bălai de a lui umăr. O.I 97/20. Sumai luna pintre ceafă Varsă apelor văpaie, Şi te află slrinsă-n brală Dulce dragoste bătaie. O.I 210/28. Jelea intr-o lunga doină pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. P.L. 13/15 JV. 2; Pr. 1|. + (Despre fată; AU), blond. S-apar-o rinii liniştită. . . O fală dulce si bălaie. O.I 229/3 (V. 1|.            ‘             ‘       '
    2. Fig. (Despre lucruri) Galben-slrălucitor. Luna... luna iese-nlreagă, se inal(-aşa bălaie. O.I 154/23 (V. lj. + Cu reflexe galhcn-strălucitoare. Un luciu tnlins, limpede, adine, in a cărui oglindă bălaie se scălda tn fund luna de arginl şi stelele de foc. P.L. 19/16 (Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. bălai (O.I 82/10, 95/33, 97/20, 97,23. 127/3, 172/17, 213/2; P.L. 4/15), bălaie(O.I 82,23, 154/23, 179/28, 210/28, 229/3; P.L. 13/15, 19/16).
    BAxAT s.n. (Regional, in expr., ca formulă de politeţe) A nu fi cu bănat — a nu se supăra cind e rugat pentru ceva, a nu-i lua vorba in nume de rău. „Ce vrei tu ?”
—  „Soi ? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat, Domnul nos-Irti-ar vrea să vază pe măritul împărat". O.I 146/8 (V. 1).
    bArbAt s.m. 1. Persoană adultă de sex masculin. Vrei dar ca un bărbat pe care nu-l iubeşti. . . să te ia de sofie ? P.L. 76/29. In genere tmi place a reprezenta pe femeia agresivă. Bărbatul e fireşte agresiv. P.L. 79/31. AII bărbat s-ar simfi măgulii, el... nici măgulit nu-i. P.L. 88/34; cf. P.L. 79/35, 89/5 [Pr. oj. + Personalitate marcantă. însă tu imi vei răspunde că e bine ca ţn lume Prin frumoasă slihuire să pălrunză al meu nume, Să-mi alrag luare-aminte a bărbaţilor din fără. O.I 137/15 (V. 1).
    2. Soţ. Iar cărările vieţii fiind grele şi tngusle, Ei încearcă să le treacă prin protecţie de fusle, Dedictnd broşuri la dame a căror bărbaţi ei speră C-ajungind cindva miniştri le-a deschide carieră. O.I 137/25. Ai Incelat de-a fi viitoriul meu bărbal. P.L. 99/32 ; cf. P.L. 99/30 (V. 1 ; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. bărbat (P.L. 76/29, 79/35, 88/34, 89/5, 99/30, 99/32), bărbatul (P.L. 79/31); pl.n.ac. bărbaţi (O.I 137/25), g.d. bărbaţilor (O.I 137/15),
    BĂBBĂTfiSC, -EASCA adj. De bărbat, ca al bărbaţilor. (Maria] inlra îmbrăcată ca băiel... picioruşele cele mai mici din lume tn botine bărbăteşti. P.L. 64/16 (Pr. 1].
    BĂRBArtŞTE adv. Ca bărbaţii. Acel porlret înfăţişa un chip îmbrăcat bărbăleşle. P.L. 30/6 (Pr. 1].
    BĂRBfE s.f. Partea inferioară, rotunjită, a feţei. .Şi bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece. O.I 50/17. Sasul (ei era] fin şi bărbia rălundă şi dulce ca la femeile lui Gia-como Palma. P.L. 77/23. Bărbia se rolunzeşle ca un măr galben. P.L. 92/12; cf. O.I 84/39; P.L. 58/32, 76/5, 93/11 (V. 2; Pr. 5].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. bărbie (P.L. 76/5), bărbia (O.I 50/17, 84/39; P.L. 58/32, 77/23, 92/12, 93/11).
    -BĂŞfCĂ s.f. v. beşică.
 — 64 —
     BATAlli s.f. I. Sunetul produs de inccanismul unui ceas. Intre aceşti muri afumaţi, plini de mirosul tutunului. . . şi tte caden/ata bătaie a unui orologiu <te lemn, ardeau lămpi somnoroase. P.L. 27/23 |I»r. 1].
     2. Zvicnirc. palpitaţie a inimii. Citul pui capul tu pe pieptu-mi şi bătăile ii numeri. .. Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. O.I 82/5. Le trage (degetele] la inima tui. sa le facă a simţi desele si nemăsuratete-i bătăi. P.L. r»7/28: cf. I*.L. 8*1.'7 |Y. 1 ; J*V. 2],
     :l. Luptă, bătălie. ( rtă eimpul şi de tropot şi ele strigăt itr bălaie. O.I 1 18 IU |V. 1].
     -      Forme «rumatioiile: sg.n.ac. bfitnie (0.1 118/10; IM.. 27,23); |il.n.iir. bătăi (P.L. 57/28). bătăile (0.1 82/5; IM . NI ii).
     HĂTĂI.1E s.f. Luptă, I'rlete de bătălie s-alungau după-i'kithi. 0.1 111,113. .V» zimbea nici la... poveştile bătrlne si glumele a ostaşilor inălbi/i In bătălie. P.L. 3/15 JY. 1 ; Pr. 11. <>• Expr. Şiruri de bătălie = oaste in front dc luptă. In zadar flamura verde o ridică înspre oaste.. , Căci se clatină rărite şiruri lungi ele bătălie. O.I 148/5 |V.l). A merii** eu bătălie usupra cuirn v. merge |Pr. 1]. ©(Iu context figurat) Veilefi cum urna crapă, cenuşa reinvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie. O.I 24/20 [V. 1].
     BAtAtVrA s.f. (Despre veşminte; In expr.) A fl niiii mull urzeală (tecii hfilăturu = a fi deşirat, foarte uzat. Surtucul lui. . . cm mai mult urzeală declt bătălură. P.L. 32/9 [Pr. 1],
     II.VrnlN1 s.m. 1. Bărbat in virstu Înaintată. Frumse-tile-ne tineri bătrlnii lor distrug. 0.1 59/35. Bălrtnut cu-a lui cirjă sus genele-şi ridică. O.I 93/21. Maistrul liuben era un bătrin de o antică frumuseţ»’t. P.L. 40/30. Presupuse că bălrinut trebuia să fi murit. P.L. 98/41 ; cf. O.I 93/29, î)3,'33. 94/6, {18/31. 110/10. 117/37; P.L. 39/33, 58/29, ’>{!;". 59:12. 73/19, 74 18. 74 21. 74/32. 75/22, 75,37, 76/9, 7(iiIU, flli/Hi. {1823 |Y. S; Pr. 16|. ©(Depreciativ) O, Iu nici visezi, bătrine, cili in cule mi s-au pus! O.I 140/23 |V. 1].
     2. (in expr.) Ilin liălrîiti — din moşi-strămoşi, de
 • k'imilt. (.uri te iubeam cu ochi păejini Şi plini de suferinfi, Cc rni-i lăsară  din bătrlni   Părinfii din părinţi. O.I   192/7.
 Asculta. . . Iu  acele vesti   din bătrini. P.L. 37/23    [Y. 1 ;
 Pr. 1],
     —  Forme gramaticale: sg.n.at\ bălrîn (0.1 140/10;
 P.L. 10.:i0. 58/29, 75/22, 75/37. 70/9, 76/16), > bălrinul (O.I 93/21. <13/29, 93/33, 94/6, 147/37; P.L. 59/7, 59/12, 73/19. 71/18. 74/21. 74/32. 96/16. 9X;23, 98/41), bfilrînu-(0.1 9K31). voc. bătrine (O.I 110/23); pl.n.ac. bătrlni (0.1 11)2,7; P.L.    37 23), hfilrinii (O.I 59/35; P.L.   39/33).
     bAthÎN 8.    -A  adj. I.    înaintat in vlrstă. Inimi mari,
 tinere încă. deşi 1iui sunteţi bătrini. O.I 35/15. De-un veac el şede astfel - de moarte-uitat, bătrin. O.I 93/8. Iar colo bătrlnu! dascăl cu-a lui haină roasă-n coate. Intr-un calcul fără capăt toi socoale şi socoate. O.I 132/1. Ieronim Işi recherr.ă In minte scrisoarea bătrtnului Euthanasius. P.L. 85/7 ; cr. 0.1 46/22, 64/2. 83/13, 91/21, 92/20, 98/16. 99/3, 107/1, 107/18, 133/32, 162/34; P.L. 6/24, 16/7, 30/28, 37/17, 37/27, 59/15. 61/26, 62/3, 73/4, 78/4. 82/28, 83/4, 97/7, 98/30 [Y. 14: Pr. 15]. © (Klomenl «Ic personificare) Iiisericu-n ruim) Stă cuvioasă, Iristă, pustie şi bătrtnă.
O.I 69/18. Plutea încet, tncet prin albastrul tăriei, meazâ noaptea bătrtnă cu aripele de aramă. P.L. 19/21. Rluride fulgere II urmăreau, popoare de tunete bătrlne. P.L. 54/5 |V. l; Pr. 2]. ©(Construcţie metaforică) Interpret fidel al hâtrinului timp v. interpret [Pr. 1]. ©(Metaforic) Yenerat, resp(Clal din cauza vlrstei înaintate şi a meritelor deosebite. De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăptnde, june, Ci falnica cunună a bardului bătrin. O.I 17/3. Astfel Ifi e clntarea. bătrine Hetiade. O.I 17/19 [V. 2). + F i g. Care şi-a pierdui elanul, entuzisamul, blazat. Iară noi? noi, epigonii?. . . Simfiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrine, urile. O. I 35/8. O! dezmiardă, pln-eşti jună, ca lumina cea din soare.. . Pin' nu-i faţa mea zbtreilă, ptn' nu-i inima bătrină. O.I 42/20 [V. 2]. + (Despre faţa omului) Plin dc zblrciluri; lipsit dc elasticitate, de prospeţime. Ruben işi netezi tncet barba şi o adîncă tnlristare era scrisă pe fafa lui bătrină şi înţeleaptă. P.L. 43/17 |Pr. 1],
    2. De demult, veclii. Iar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrlne. O.I 32/19. In izvoarele bătrlne pe eroi mai pol să caut. O.I 149/23. Nu zimbea. . . nici la poveştile bătrlne şi glumele a ostaşilor tnălbifi tn bătălie şi nevoi. P.L. 3/14; cf. P.L. 12/22, 41/1. 46/10 |V. 2; Pr. 4], + (Despre păduri) Cu arbori seculari. [Alecsandri] vistnd cu doina tristă a voinicului de munte ...Visul selbelor bătrlne de pe umerii de deal. O.I 35/3. Iubesc o fată frumoasă .. .fata Genarului, om mindru şi sălbatic ce-şi petrece viafa vlntnd prin păduri bătrlne. P.L. 11/2 |V. 1; Pr. 1]. + Carc există clin timpuri imemoriale. Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrină. O.I 144/1. In luptă cu ocean»/ bătrin ea se simte relntinerind. P.L. 100/27; cf. P.L. 11/21 JY. 1 ; Pr. 2).
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. bfitrm (O.I 93/8,99/3, 107/4, 107/18, 162/34 ; P.L. 73/4, 78/4, 82/28, 98/36, 100/27). bfitrinul (O.I 64/2, 98/16, 132/1, 133/32; P.L. 44/1, 97/7). bătrină (O.I 42/20, 46/22, 69/18, 144/1; P.L. 6/24, 12/22 16/7, 19/21. 43/17), g.d. bălrîn (O.I 17/3; P.L. 30/28), bătrinului (P.L. 28/40, 83/4, 85/7), voc. bătrlne (0.1 17/19), bfitrin (O.I 83/13); pl.n.ac. Iifitrini (O.I 35/15, 92/20; P.L. 37/27, 59/15), bătrlnii (O.I 91/21). bătrine (O.I 32/19, 35/8, 149/23; P.L. 3/14, 11/2, 11/21, 46/10, 54/5, 62/3), g.d. bfilrinl (P.L. 37/17, 61/26), bfilrîne (0.1 35/3).
    BAtr1n£ţA s.f. Perioadă a vieţii, urmlnd maturităţii. Bătrlneţa este o moarte înceată. P.L. 82/31 |Pr. 1].
    *BATR!.\£ŢE s.f. v. bfilrinet.fi.
    B.\Ţ s.n. Bucată de lemn subţire (şi lungă). Zugrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel istef Purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe-n loc de labă. O.I 84/19. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vtrf de băţ. O.I 146/5 |V. 2). + (Adverbial) Drept, ţeapăn.— Domnule! zice ea, slăptnindu-se şi sttnd băl înaintea lui. P.L. 69/9 [Pr. 1].                        .
    —       Forme gramaticale : sg.n.ac. băţ (0.1 146/5); pl.n.ac. beje (O.I 84/19).
    BEA vb. II. Tr a n 7. 1. A Înghiţi un lichid. Ea... va bea numai apă tn vremea luptei cu line. P.L. 8/32. — Stăi, să mai bem apă, zise mama pădurilor. P.L. 9/1; cf. P.L. 8/30, 8/31, 9/3, 9/4 IPr. 6). (lnlranz.) Acolo Domnul beu din apă, şi-şi spălă fala sa cea sftntă. P.L. 13/27 |Pr. 1| ©(Construcţii metaforice) (Superlativ al sentimcntulu.
 — 65 —
dd admiraţie) A hca apă dlo gura eulva. Şi era attt de argintos rtsut ei şi guriţa attt de frumoasă f — i-ai fi băut apă din gură. P.L. 69/21 [Pr. 1|. A bea plnă Io fund = a se împărţiţi pe deplin, pini la capăt din. . . Va creşte lot ce-n lume este menit să crească, Va bea ptn-tn fund cupa, pln'oa vrea s-o zdrobească, Căci pa muri ctnd nu va avea la ce trăi. O.I 61/19. Pln-tn fund băui voluptatea morţii Neîndurătoare. O.I 199/7 [V. 2|. A bea din apa fără gust ?l uitâ-toare a Lelhel = a uita cu desăvlrşire totul. De ctte ori s-a tntrupal din nou, de atitea ori a băut din apa fură gust şi uilătoare a Lethei! P.L. 46/24 [Pr. 11. Q (Metaforic) A sorbi, a suge. îi luă fafa tn mtni şi o sărută cu atila ardoare,
o  strtnse cu atita foc, tncll li părea c-a să-i beie viaţa toată din gura ei. P.L. 49/21 [Pr. 1|.
    2. (Folosit şi a b s o 1 u t) A consuma băuturi alcoolice. Dani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o tună. O.I 46/4. Şi se sărutară feciorii de-mpuraţi in urările boierilor şi băură şi se sfătuiră. P.L. 6/18 [V. 1 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg bt (P.L. 8/31). p.s. 1 sg. băui (O.I 199/7), 3 sg. b&u (P.L. 9/3, 9/4), lieu (P.L. 13/27), 3 pl. băură (P.L. 6/18), p.c. 1 sg. am băui (O.I 46/4), 3 sg. a băut (P.L. 46/24), viit. 3 sg. va bea (O.I 61/19; P.L. 8/32). a să beie (P.L. 49/21); conj. prez. 1 pl. să bem (P.L. 8/30, 9/1); opt. prez. 2 sg. ai fi băui (P.L. 09/21).
    BEAT, -Ă adj. Fig. Stăpinit de delir, delirant. Q (în context figurat) Mintea mi-e seacă, gtndul netol, Pustiul arde-n inima-mi beată. O.I 27/4 [V. 1|.
    BEDUfN1 s.m. Persoană care face parte dintr-o populaţie nomadă din Arabia şi Africa de nord. Ş-atunci Memfis se tnatţă, argintos gtnd al pustiei, închegare măiestrită din suparea vijeliei... Beduini ce stau tn lună. o minune o privesc. O.I 45/21 [V. 1).
    BEDUfN 2, -A adj. De beduini1, format din beduini1. Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine. 0.1 15/11 [V. 1].
    BEJÂNIE s.f. (La pl.) Şiruri de pribegi. Q (Metaforic) Roiuri (v. şi armie, popor, profesie) Peste flori, ce cresc tn umbră, Ltngă ape, pe potici, Vezi bejănii de albine. O.I 100/15 [V. lj.
    BENCH&T s.n. Ospăţ. Scheletele inmormintale de vol-burete năsipului arzător al pustiilor au să se scoale spre a se sui tn lună ta benchetete tor. P.L. 19/36 [Pr. 1).
    BERBÂNT, -Ă adj. Curtenitor, galant. ©(Element de personificare) Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin in urma lui un lanţ, Tofi cu inime uşoare, tofi şagalnici şi berbanfi. O.I 87/16 [V. 1].
    ‘BERBEC s.m. v. berbece.
    BERB&CE s.m. Masculul oii. ©(Giumeţ-ironic) Umbra eroului nostru dispărea prin şiroaiele ploaiei, care dederu capului său aspectul unui berbece plouai. P.L. 26/18 [Pr. 1].
    b£RE s.f. Băuturi alcoolică uşoară. Pe la mese se zăreau . . .oameni .. .trăgtnd din ctnd tn ctnd cu sorbituri zgomotoase ctte o gură din cafeaua şi berea ce li sla dinainte. P.L. 28/33 [Pr. 11.
    •BESACTE.A s.f. v. beseetea.
    BESECTEA s.f. (Mold.) Cutioară. Tata i-a dai un ceasornic frumos, mama — o besectea de toaletă. P.L. 66 9 [Pr. lj.
    B&STIKS .f. F i g. Om sălbatic, feroce. V'« văd. . . bestiilor care pe azi il fin in fiară, Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară. Cum cădeţi tn genunchi! O.I 21 I (V. 1|.
    HEŞfCĂ s.r. (Mold., Cransilv.) I, Vezica urinar;! a unor animale, uscată şi întrebuinţată pentru acoperirea ferestrelor. O beşi<ă-n Inc de sticlă e inlinsă-n ferăstruie. O.I 8-1,21 [V. 1|.
    2. F i g. Sferă. Iialon. Casa se prefăcu Intr-o peşteră. . . cărfile in beşici mari de sleclă. P.L. 43-27 ; cf. P.I.. 13/37 [Pr. 2|. Q (Construcţie metaforică) Beşieă rte spumă - cantitate neglijabilă, nimica toată. (Horia-i închipuirea ce o mie de negheobi Idolului lor tnchină. numind mare pe-un pilic Ce-o beşică e de spumă, intr-un secol de nim.c. O.I 140'4 [V. 1|.
    --Forme gramaticale: sg.n.ac. beşicu (O.I 84.21, ll<Mj; pl.n.ac. beţiei (P.L. 43 27), l>e«ieile (P.L. 43,37).
    'BETEALA s.f. v. peteală.
    MKŢfE s.f. I. Deprindere de a bea in cantităţi mari băuturi alcoolice. A mea liră de-a surda o să bală. . . In preajma minfii voastre ucisă de orgie Şi putredă de spasmuri, şi arsă de beţie. O. I 23/11 [V. 11.
    2. F i y. Stare sufletească de tulburare, de ameţeală, pricinuită de-o pasiune, de-o emoţie puternică. Fa-l lăsă un moment să se trezească din această befie. P.L. 94.27 [Pr. 1|. Q (Construcţie metaforică) Dureroasă belie v.
■ lureros [Pr. 1], ©(Metaforic) Patimă, pasiune (v. şi nebunie, suspin, var ă) Am wîru/ fafa la pală de o bolnavă befie. O.I 29,21 [V. 1|. Q (Metaforic) încin-lare vană, amăgire. Acest din urmă o face penlr-un păhar f/e i*i/i . . . altul pentr-un titlu... dur la toii. in esenţă, eslc aceeaşi, un moment de befie. l'.L. 82/9 [Pr. 1|.
    DRŢIŞOH s.n. Baslonaş. ©( Ironic). Xe-aţi venit apoi. drept minte o sticluţă de pomadă. Cu munuclu-n ochi, drept urmă beţişor de promenadă. O.I 15M2 [V. 1|.
    HIBLIOTl'XÂ s.f. Colecţie de cărţi. Fti singur le cumpăram [cărţile) cu toptanul, biblioteci risipite ale oameni-
I ir bătrini. P.L. 61'2ti [Pr. 1).
    BIET, BIATA adj. Vrednic de compătimire. Amefili de timbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii. Confundam pe bietul dascăl cu un crai mincat de molii. O.I 140/30. Era u durere mtndră tn fafa tui, şi bietei Cezare ii ieşi o lacrimă in ochi. P.L. 85/10. Se uila lung, serios In faţa ruşinoasă şi nsie a bietei fete. P.L. 88,14; cf. O.I 46/19, 182/17; O.IV 366/8 : P.L. 61/35, 92/18 [V. 4; Pr. 4[. Q (Glumeţ-ironic) Iată pe mină cum codeşte-un negru purec ; Să-mi moi degetul in gură — am să-l primi — ba las săracul!. . . bietul ..Ins” ! la ce să-l purec? O.I 48/4. Găsesc, pe de altă parte, că un linăr nesedus e mai greu de a seduce decit o fată şi că biata Venus trebuie să-şi fi avut chinul ei cu Adonis. P.L. 80/12 ( V. 1 ; Pr. 11.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. biet (O.I 182/17), bietul (O.I 48/4, 140/30), biata (O.I 46/19; O.IV 366'8;
 — 66 —
 P.L. 80/12, 92/18). g. d. bietului (P. L. 61/35), bietei (P.L. 85/10, 88/14).
    BILlAllD s.n. .Masă pc carc se practicii jocul dc biliard. Dincolo unul scria cu cridti pe postavul iierde al biliardului. P.L. 28/35 (Pr. 1).
    DfVF.1 adv. 1. Convenabil, plăcui. Dur şi mai bine-i, cind afarA-i sloată. Să .stai vistnd Iu foc, de somn sâ picuri. O.I 119/7 |V. 1|. <> Kxpr. A-i (i (cuiva) bine ~ a se găsi inlr-o situaţie prielnică. Apoi — de for — m-arunce in margine de drum. - . Tot iin ca fi mai bine ca-n ceasul de ticum. O.I        (Y. 1). A nu-i fi (cuiva) bine u fi bolnav.
 —  D-tale nu ţi-c bine. domnule. ri'se el serios. P.L. 61/1 [Pr. 1|. Ai părea (cuiva» bine v. pireu [V. 2). A(-i) prinde (cuiva) hine a(-i» fi ulii, a(-i) folosi. — Făt-Frumos, zise liniarul, ia-mă de mă du pină-n pădure, cu li-oi prinde si eu bine. P.L. 15 33. — Făt-Frumos, zise el. aruncă-mă-n mare, cu fi-oi prinde şi eu bine. P.L. 1:V11 |l'r. 2|. (Deeit...) mai hine (să)... = (declt...) mai dc grabă, (c) preferabil (să). . . Decit un vis sarbăd. mai bine nimic. O. I 10 I. Şi fust-ar fi mai bine Ca niciodală-n viată sâ nu le văd pe line. O.I 92 12. Să rizi mai bine si să-mi dai O gură, numai unu. O.I 171 11 ; cf. O.I 38/29: P.L. 6/11. 19/39, 8719 [Y. I ; Pr. 3). A-i părea (cuiva) mai bine sâ se cufunde in pămint v. p ă rti i ti l [Y. 1J. Dine ui venit ! formulă dc salul la primirea unui oaspete. Cit suntem încă pe pace. eu t(i zic: Iiinr-ai venii! O.I 11611. — Iiine-ai venit, flucăule, zise baba scullndu-se. P.L. 16/11 ; cf. P.L. <>/“. 7/33, 11,39 |Y. 1; Pr. I). Bine le-iun (sau v-nm) găsii! formulă du salut pc cari- o spune un nou venit. — Hine le-am găsit. impărale, deşi mă tem că nu le-oi lăsa cu bine. P.L. 6/10. — Hine v-am găsii, zise Făl-Frumos. P.L. 16/10 |Pr. 2J. + Fără greutale. lesnicios. Mina care-au dorit sceptrul universului şi ginduri Ce-au cuprins toi universul, incap bine-n patru scindări. O.I 131/18 |Y. 1],
    2. Cum trebuie, cum sc cere. potrivit. Jură noi? noi, epigonii ?. . . Muşii rizinde. pine bine pe-un caracter inimic. O.I 35 9, Dacă cineva i le păzeşte tune [icpclc]. ea-t pune su-şi uteaijă drept răsplată nn mtnz. P.L. 15.6. — As-cundeli-vă mai bine. bată-v-ur mama tui Dumnezeu. P.L. IC 3K : cf. P.L. 1.V8 [Y. 1 ; i‘r. 3|.
    U. Kxact. precis, potrivit. Stiu mai bine ce-ti prieşte. Cum am spus aşa rămtne. O.I 102 17 ; cf. O.I 65/17 |Y. 2). ■(> Loc, adv. Chiar bine = in întregime, de-a binclca. Vrei s-o vezi chiar bine. s-o (ii bine minte. O.IV 365/17 |Y. 1|. <^> lîxpr. A ţii (prea) bine (ccva) = a şti (ceva) mai dinainte, a avea (deja) cunoştinţă (de...). — Ştii pri bine. răspunse fata. că nu vreau ca s-o ştiu |laina|. P.I.. II 39. Ştii bine că sufletul tău din începutul tumei şi plnă acuma a făcut lunga călătorie prin mii de corpuri. P.L. -1 <>.'20 |Pr. 2|. A vedea (sau a ÎD|eIege) prea bine (ccva) = a-şi da scama In inlrcgime dc. . ., a sc convinge pc deplin dc. . . Te duci, ş-am injeles prea bine Srt nu mă fin de pasul tău. 0.1 118/1. Văd prea bine că le iubesc! P.L. 94/12 (Y. 1; Pr. 1J. Bine ziel v. zice |Pr. 2].
    ■i. (Cu sensul unei propoziţii aprobative; uneori repetai) Sini de acord, îmi convine. — Ce rizi? Ce-i de rls aicea?— Hine. llaidem! P.L. 67/21. Vorbeşte-mi, zise el rugători, cum ştii tu clleodală să vorbeşti... — Hine, bine! ştiu eu! P.L. 70/28; cf. P.L. 17/30 |Pr. »). O (Precedai de ..foarte") — Chemarea unui filozof? zise umbra snrtzlnd cu amărăciune — foarte bine! P.L. 18/7 (Pr. 1).
O (Precedai de „dar", exprimă nemulţumirea, dezaprobarea) — Dar bine, lalâ, n-o s-alerg eu după el, zise ea, roşie ca focul. P.L.77/2 (Pr. 1). O Expr. El bine I = fie (şi aşa) 1 Simt o adorare In inima mea penlru line, care poale ar deveni amor. .. dacă.. . ei bine, dacă nu m-ai iubi Iu pe mine. P.L. 89/14 |Pr. 1].                              J
    5.     Frumos, reuşii. Acea fereastră dedea tnlr-o chilie, pc părefii cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schife ciudale — ici un sfinl. . . colo icoana foarte bine executată a unei rudaşle. P.L. 73/28 |Pr. 1], <$> Expr. A-I sta (sau a-i şedea, a i se şedea) (cuiva) bine = a i sc potrivi (cuiva) ccva. Zugrăvil-au c-un cărbune copilaşul cel istef Purcetuşi cu coada sfredel şi cu beţe-n toc de labă, Cum mai bine i se şede unui purceluş de treabă. O.I 84/20. Toi ce-ar zice, i se cade. tot ce face-i sade bine Şi o prinde orice lucru, căci aşa se şi cuvine. O.I 159/21. Ochii lui... se pierdură iar In acea intensivă visătorie, care stă cileodată atit de bine băieţilor. P.L. 27/20; cf. O.I 154/17 [V. 3; Pr. 1|.
    6.     Recomandabil, indicai. însă Iu Imi vei răspunde că e bine ca In lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume. O.I 137/13 [V. 1|.
    Bf.\El s.n.sg. 1. Ceea cc aduce mulţumire, fericire cuiva. [Dorul meu| e o-namorare de lot ce e al lău, De-un zlmbel, de-un cutremur, de bine şi de rău. O.I 232/22 [V: lj.
O      Loc. adv. Cu bine = teafăr. Mă tem că nu te-oi lăsa cu bine. P.L. 6/10 [Pr. 1|. ^ Kxpr. Humii (sau rfimiDe|l) cu bine! formulă dc urare sau dc salul la despărţire. Hămineji dară cu bine, stnle firi vizionare. O.I 36/16. De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămti, rămti cu bine! O.I 187/2. Jiiimii cu bine, fata mea; in curtnd ne vom vedi iar. P.L. 15/27 [Y. 2; Pr. 1). A I se uri (cuiva) cu binele v. u ri [Pr. 2]. + Fericire (obştească). Ctt amor de drept şi bine. Cită sinceră frăţie adusese el cu sine ? O. I 53/6. Roiuri de unde răsărind din inima pămlnlului le-a spus cum ctnlă ursilorile cind urzesc binele oamenilor. P.L. 23/19 |Y. 1; Pr. 11. + Bunăstare, prosperitate. Mărirea să le aperi, averea ş-a lor bine. O.I 59/16 [V. 1|.
    2. Ceea ce c recomandabil din punct dc vedere clic. [Oamenii) numesc sini, frumos şi bine ce nimic nu însemnează. O.I 36'7. Ce e rău şi ce e bine Tu le-ntreabă şi so-coate. O.I 194<3 ; cf. O.I 61/2. 196/8, 198/18 [V. 5). + Ideal clic. Cu mintea de dreptate şi bine rlzătoare. . . La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urit. O.I 62/13 [Y. 1|.
    îl. Faptă lăudabilă. — Eu nu fac nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. Mă joc. P.L. 74/28 (Pr. 1). <> Expr. A laee cuiva (un) bine v. f a c c. (Pr. 3). + Folos, avantaj. Deslul voi aşleplarăfi Ca să vedefi ce bine prin bine o sâ ias. O. 1 61/2 [V. 1|.
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. bine (O.I 36/7, 36/16, 53/6, 59/18, 61/2, 61/2, 62/13, 187/2, 194/3, 196/8, 198/18, 232/22; P.L. 6/10, 15/27, 16/30, 17/5, 74/28), binele (P.L. 10/32, 12/17, 12/18, 23/19).
    DIXF.CtVlNTA vb. 1. T r a n z. 1. (Folosit a li s o 1 u l) A blagoslovi. Deodată intră bălrtnul. — Iiinecuvinlează, părinte. P.L. 74/19 [Pr. 1).
    2. (Subiectul este divinitatea) A revărsa asupra cuiva belşug, mulţumire. Să blasleme pe-oricine de mine-o avi milă. Să binecuvinleze pe cel ce mă Impilă. O.I 115/22
IV.    1].
    -      Forme gramaticale : conj. prez. 3 sg. sA bineeuvinleze. (O.I 115/22); imper. 2 sg. blnecuvlnleazfi (P.L. 74/19).
 — 67 —
    BI*KFAcAt6R, -OÂRE adj. Care pricinuieşte bine, salutar. Intră tn peşteră ... o răcoreală binefăcătoare 11 cuprinse pe et, pe care soarele-l arsese-n somnu-i. P.L. 97/28 |Pr. 1|.
    BIN'EVENfT, -A adj. Corespunzător, potrivit. Puin-du-şi ortată-n minte de a lua pe Cezara vrtnd nevrtnd, lui ti erau loate mijloacele binevenite. P.L. 91/19 |Pr. 1 ].
    BINEZfCE vb. III. Tranz. (Latinism) A preamări, a proslăvi, a glorifica. Aş fi ferice de-aş fi tncă o data tn patria-mi iubilă, tn tocul meu nalat, Să pot a binezice cu minlea-nftăcărată Visările juniei, visări de-un ideal. O.I 8/7 |V. lj.
    BINIŞOR adv. 1. Cu băgare de seamă, cu luare arninle. De lumină ca lalharii [Cupidon] se fereşte binişor. O.I 108/6 |V. 1).
    2. (In expr.) A sla binişor (sau, substantivat, cu bini-şorul) = a sta cuminte, liniştit. — Dacă nu ştii. li-aş arăta Din bob tn bob amorul, Ci numai nu le miniu. Ci stai cu binişorul. O.I 174/20. — Şi alăturea cu mine Sta-rei oare binişor? O.IV 369/8 [V. 2].
    BIOCîRAFfE s.f. Scriere In care este prezentată viaţii cuiva. Ei vor aplauda desigur biografia subţire Care s-o-n-cerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare. 0.1 131/21»
V.    1|.
    BIPED s.m. Om, individ. © (Glumeţ) Veţi fi ghicit că pleşuvul nostru biped era doctor. P.L. 59/26 |Pr. 1).
    BIR s.n. 1. Impozit, dare. Oameni vrednici ca să şază In zidirea sfintei Golii ... Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie. O.I 150/22 (V. 1).
    2. (învechit) Tribut. Azi vine ca să-şi i'eie birul. P.L. 6/31 JPr. 1). Expr. A da ca bir = a plăti tribut. Am fost silii să slau la învoială cu ea şi să-i dau ca bir lut a! zecele din copiii supuşilor mei. P.L. 6/30 |Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. bir (P.L. 6/30). birul (P.L. 6/31); pl. n. ac. biruri (O.I 150/22).
    BIRUINŢĂ s.f. Victorie. Pentru-a crucii biruinţă se mişcară rturi-rluri. Ori din codri răscolite, ori stirnile din pustiuri. O.I 146'33. A credinfii biruinţă că la orice cavalcr. O.I 147/30. Pe cind oastea se aşază, iată soarele apune. Voind creştetele nalte ale fării să-ncunune Cu un nimb de biruinţă. O.I 148/33 [V. 3], O (tn contexl figurai) .Şi. purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag ? 0.1 147/12 [V. 1]. O (Construcţie metaforică) Vint de biruinţa v. vint IV. l|.r
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. biruinţă (O.I 144/12. 146/33, 147/12, 147/30, 148/33).
    BIRUITOR, -OÂRE adj. Victorios. Şi, gonind biruitoare, lot veneau a fării steaguri. O.I 148/26 |V. 1).
    BISERICĂ s.f. Lăcaş de celebrare a unui cult creştin. In biserica pustie, Itngă arcul in părete, Genuncheată stu pe trepte o copită ca un tnger. O.I 50/5. Sub bolta cea inaltă a unei vechi biserici . .. E-ntinsâ-n haine albe cu faţa spre altari Logodnica lui Arald, slăpln peste avari. O.I 88/1. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor
Iaşilor. P.I.. 39/24 ; cf. O.I 69/25, 95/1 ; P.L 47/41. 72 11. 81/36 |V. 4; Pr. 4|. Q (Personificare) Biserica-n ruină Slă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrtnă. O.I 69;17 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. biserică (P.L. 47,41. 81/36), biserica (O.I 50/5. 69 17. 95/1). g.d. biserici (O.I 88/1), hlsericei (P.L. 7211): pl. n. ac. biserici (O.I 69/25). g.d. bisericelor (P.L. 39/21).
    BISERICESC. -EASCA adj. Keligiov l'n dulap iu cărţi bisericeşti, un scuun cu spata nutlii. haine călugăreşti . . . iată luată îmbrăcămintea (chiliei). P.L. 73 31. Luă un papuc . . . apoi deschise-o carte bisericească şi pe-un coli de pagină zugrăvi papucul. P.L. 71 13; cf. P.L. 71 15 IPr. 3J.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. bisericească (P.L. 71,13); pl. n. ac. hisericeţli (P.L. 73 31), g.d. hiseri<-e«li (P.L. 71 15),
    IHSKItlLOS, -OAsA adj. Kvluvios. pios. Q (Ironic) Cu ztmhiri de curtezană şi cu ochi bisericoşi. S-ar preface că pricepe. O.I 162.18 [V. 1|.
    BIZANTI.V, -A sidj. Propriu Bizanţului, aparţinind civilizaţiei Bizanţului. Intr-un colţ al casei . . . dormeau . . . fio citeva sule de cărţi i'echi. multe din ele greceşti, pline de Ini'âfătură bizantină. P.L. 21*26. O astrologie mai mult <tc origine bizantină, bazată pe sistemul geocentric. P.L. 35 II [Pr. 21.
    IlIXAll. -A adj. Straniu, extravagant. O lume întreabă de închipuiri umoristice ii umpleau creierii, rare mai de care mai bizară şi mai cu neputinla. P.L. 32,15 |Pr. lj.
    nli.BlfT s.m. (iingav. Q (Depreciativ) incit fonfii şi flecarii, găgauţii si guşaţii. Htlbiili cu gura strimbă sunt stupinii astei naţii. 0.1 15038 (V. 1).
    BiNTL’î vl». IV. Tranz. A sc* abale cu furie*, a face ravagii. Q (Metaforic) A copleşi, a apăsa. Crăiasă alegin-du le Ingenunchem rugindu-le, Inatţă-ne, ne mintuie Din valul ce ne biiduir. O.IV 3(»<i I |Y. 1|. Q 'Metaforic).
    O      buhu, lipind a jele. liintuie urma unui morminl. O.I 2<i 16 |V. 1|.
    BlT.\ s.f. Toiag. Şi-n peplurite păstorilor tineri, rezi-mali c-un cot de-o stincă si c-<> mină pe bită. încolţea un dor . . . adine. P.L. 5/13 (Pr. 1|.
    Illzif vb. (V. Intranz. A zumzăi. Albinele incon-jurară btziind pe n<ml si tinărut imparul al raiului. P.L. 98/19 |Pr. 1[.            ’
    DiZifT s.n. Zumzet. Dar ce zgomot se aude? Iiiziit ca de albine? O.I 87 1 |Y. 1).
    ni.AxA s.f. Pieli* de animal cu pâr. Cum nu sunt un şoarec. Doamne, — măcar totuşi are blană. Mi-aş minca cărţile mele — nici că mi-ar păsa de ger. O.I 46/13 | V. 1 ]. + Piele dc animal cu păr, prelucrată. Ea, tn scurteică cu guler de blană, roşie la faţă. P.L. 67/31 [Pr. 11. + Mantou. O (Glumeţ) Vro cucoană cu-albă blană cu amoru-i tl imbie.
O.I 48/11 IV. 1).
 — 68 —
    BLASTEMA vb. I V. bleatema.
    BLAZAT, -A adj. Plictisit dc viaţA. O ((.lumeţ) Şi molanul toarce-n sobă — de Nazal ce-i. O.I 18/'» |V. l|.
    BLAsT.XM s.n. v. blestem.
    IILAstAmA vii. I v. Iilpolpina.
    BI,AST£M s.n. v. Iili «>leni.
    in.\STl-:\l\Ţli: S.f. Faplâ rea. A ia-numilrlr h r blăs-tcmălii erau ni.ştc fpilăni. IM.. 7.‘>i:t | l'r. I|.
    MLEST&M s.11. îŞi In formele blfisltm. Nnslăm) Imprecaţie prin cure se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva. Mnriiuliilui speranţa. larbiirri răzbunarea. Pr»ţe-Inltii blestemul. credinţei Dumnezeu, l.a sinucid <> timbra ce-i sperie ■trsprrarea. Simir. nimica eu. O.I 20/18. Şi de blesteme mi e neagră gura. O. I 20/20. — înainte! strigi! Făl-Frunuis calului, care zbura asemenea unui demon urmărit itr un blindăm prin negura n»plii. P.L. 18/32: c(. O l 23 3. 1 Hi. 1K |V. I; |»r. 1], Q (Personificare) IllesUmul mizantropic cu vtnăla lui gheară [II invoc]. Ca să ră scriu pe frunte, ca vila ce se-nfiură Cu fierul ars in [•ic. O.I 23 1. 1‘linsnn sflşiehare împinse de blăslem Se urmăresc prin boite. O.I !U 18 |Y. 2|.
    —  Forme gramaticale: sg. n. ac. blfislem (O.I 91/18).
blAslAm (P.I.. 18/32). blestemul (O.I 20,18. 23/3, 2H/-1) ; pl. n. ac. blesteme (O.I 2i>,20). blAstemiirl (O.I lltijlH).
—    VariantA: (regional) MAsttni (0.1 94'IK.          1KV1H).
blA«lâm (P.L. 1R32I.
    BLESTKMA vl». I. T r a n 7. (Şi In forma blăslema) I. A roşii un blestem. a afurisi. .s'<i Nastcme pe-oricinc ile mine-o avi mită. O. I 11."> 21. Şi le unun cu-nversunarr. Tr blestemam. căci tc iubcsc. O.I 212 I. Dc-acum nici asta nu-mi rămlnc Şi n-o să tim ce blestema. O.I 212 13; cf. O.I 27 I I. 27 LV 1 Hi ii |V. «>]. + A huli. .>’< nu ştiu gimlirea-mi In re sâ o sting: Să rid ca nebunii ? Să-i blestem Să-i pling?
O.I -10.8 [V. 1|.
    2. A cirti. a se rcvolla (rostind blesteme) Impolriva soarlei. a vieţii, l.a cel ce In carcere plinge amar. Şi blaslemă cerul şi satirica, l.a neagra-i ilurere li pune hotar . . . moartea. 0.1 11 17 (V. 1],
    —  Forme gramaticale : jn(j |,roz i sg. blastftin (O.I
27(1-1). :t »g. blasletnfi (0.1 II 17). blaHlitmâ (O.I 27/15). imp. 1 sg. hlestemuin (O.I 212'4): conj. prez. 1 sg. sâ blestem (O.I 40 8), sâ hla«tftm (O.I 116/6). 3 sg. .«A blesteme (O.I 11521); inf. blestema (O.I 212T>). — Variante: (regional) blAslAnti (O.I 27 1 1. 27/15. 11 (»(»). blAslemi (0.1 11-17. 115/21).
    BLESTEMAT, -A adj. (Glumeţ) XeaslimpArat. şlren-gar, neserios. Mă mir cine dracul te-a călugării pe line. Neslemalule Ieronime? P.I.. 758 |Pr. 1|.
    •BLESTEMĂŢIE s.f. v. hlAstemu|)e.
    BLlM). -A adj. 1. Blajin. Inţvlcgâtor. Şi-am făcut din line-un Inger. bllnd ca ziua de magie. O.I 29/19. Fantas-
tic pare-a creşte bâtrtnul alb şi bllnd. 0.1 94/6. Sus In codrii de pe dealuri Luna bttndă fine slrajă. O.I 103/20; cf. P.L. 40/36 |V. 3; Pr. 1). Q (Construcţii mclaforice) Ulreasi blindA din poveşti v. mire as A jv. 1). Mină bllndă v. in I n A |V. 1]. + Dulce, duios. Ah! ascultă mtndrulifă, Drăgulilă. Şoapla-mi bllndă de amor. O.I 4/23. Cile inimi In plăcere ii resallă uşurel! Dar pe cile dureroase Clnlu-i mistic te apasă. Clnlu-i bllnd.         tncelinel. 0.1 13/10. Iară
cornul plin de jate         Sunâ dulce, sună greu. nitndu-i  sunet
sc împarte Peste fiii împrăştie!, Mai tncet, lol mai tncet.
0.1 104'25: cf. O.I 5/21, 32/33. 9»i/1,     168/25, 171/17,  181/1
[V. 9|. (Adverbial)         Ea şopteşte bllnd din gurâ. O.I  79/27
(V. lj. Q (Construcţie metaforică) Blindele pllngerl v. plinge re |Y. 1|. + Liniştit, calm. Şi nu e bllnd ca
o   poveste amorul meu cel dureros. O.I 211/5 |V. 1).
    2. Care exprimă bunătate, bllndeţe. I-adoarme pe sinu-i, se leagimă-n bra/e In tandre fişări; Pe cind ca profume pe blinda ei fală Plutesc sărutări. O.I 4/15. Şi-a creat pe ptnza goală pe Madona dumnezeie. Cu diademă de stele, cu surlsul bllnd. vergin. O.I 29/14. Cu acea bllndă falii Să faci din fiola mea un vis. O.I 185/2; cf. O.I 30/14 IV. 4|.
    :i. F i g. Lin. domol. Inglna-ne-nor c-un clnl Singuratece izvoare. Itli/uta batere de vini. O.I 75/20. Cu murmurele lor bllnde, un izvor de horum-harum Ctştiglnd cu clipoceală nervum rerum gerendarum. 0.1 140/19. S-aud cum bllnde rad izvoarele-nlr-una. 0.1 223/13: cf. O.I 9/33 (V. 4). ^ (Adverliial) Abia candela cea Irishi cu reflectul ei roz-alb llllmt o rază mai aruncă. O.I 50/20. Bllnd pe nume el o cheamă. 0.1 81/27 |V. 2|. + Suav, delicat, gingaş. De-ai fi noapte — aş fi lumină IJltndă, lină. 0.1 5/2. Sâ plutim cuprinşi de farmec Sub lumina bllndei lune.O. I 74/14. Prifi vislnd In fala ceii bllndă a lunci. P.L. 36/7; cf. O.I 186,10; O.IV 432'11 |V,4 ; Pr. 1). 4. Reţinut, stâplnit, potolit. Pe-un pal alb ca un linţoliu zace lebăda murindă. Zace palida vergină cu lungi gene, voce bllndă. O.I 32/8.
1.a blinda la mustrare siml glasid cum Imi seacă. O.I 91/lf.. Şi cu făcut bllnd din glasu-fi Iu mă dori şi mă cutremuri. De imi pare o poveste de amor din alte vremuri. 0.1 155/1 ; cf. O.I 3 13. 18 14 |V. 5|. (Adverbial) Iaca că nu mă mai supăr . . . iţi vorbesc bllnd. P.L. 70/30 (Pr. 1].
    i.     F i g. Plăcui, dulee. Arm/ era bllnd şi văralic. P.L. 37/8 (Pr. l|. (Adverbial) Puterea noplii bllnd tnsenina-vei Cu ochii mari şi purlălori de pace? 0.1 120/19 (V. 1). Q (lilcmcnl de personificare) înflorea cărarea ca de pasul bllndei primăveri. O.I 142/7 |V. 1). Q (Metaforic) Mingile* tor, alinălor. Sumai vestea bllnd-a mărfii. Foaia Iristă le-am ada»s. O.I 126/5. F.ra un vis misterios şi bttnd din cate-afară. O.I 185/10 [V. 2].
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. blind (O.I 9/22. 13/10, 29/14. 29/19. 30/14. 32/33, 94,6, 155/1, 168/25, 171/17. IKlfl. 185/10. 211/5; O.IV 432/11; P.L. 37/8), blindu-(0.1 104/25). blindA <0.1 4/23. 5/2. 22/7. 32/8, 103/2^, 117/14. 126/5. 185/2; P.L. 36/7. 40/36), blinda (0.1 3/13. 1/15. 75/20, 91/16. 186/10), g.d. blindrl (O.I 74/14, 142/7); pl. n. ac. blindr (O.I 18/14. 9M. 110/19, 223/13). bllndei* (O.I 5/21).
    BLINDCţA s.f. v. blindeţe.
    BLfNPfcŢE s.f. (Şi In forma bltndelă) Bunătate, duioşie. Ochii ei cei mari, albaştri, de bllndele dulci şi moi.
 — 69 —
Ce adine pătrund In ochii lui cei negri furtuno.fi. O.I 52,1. Vorbeşte-mi, zise el rugători, cum .'ftii tu ctteodată să vorbeşti, c-o bllndefă uimitoare. P.L. 70/27. lioşafa din obraz dispăruse, făclnd loc unei palori care-i da un aer de nespusă bllndefă. P.L. 92/38; cf. P.L. 30/40, 70/19 |V. 1; Pr. I|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. blindeze (O.I f>2 1). bltadeţă (P.L. 30/40, 70/19, 70/27, 92/38). - Varianta : blindai [P.L. 30/40, 70/19, 7U/27, 92/38J.
    BLÎNDI$6lt, -OAR.\ adj. Diminutiv cu valoare hipocoristică, In spiritul poeziei populare, al lui bllnd. De-aş avi o porumbiţă Cu chip alb de copilită. Copilită blitwlt-şoară Ca o zi de primăvară. O.I 2/19 [V. lj.
    BLOND, «A adj. (Despre pâr) De culoarc deschisă, bălai, auriu. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti stnlă prin iubire, Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cit pârtii blond. O.I 30/24. Chiar moartea ctnd va stinge lampa t’iehi finite. Vi s-a pâri un tnger cu părul blond si des. O.I 61/10. Pletele tui blonde fluturau împrejurul capului. IM.. 83/18; cf. O.I 200/11 ; P.L. 55/1, 63/31, 64/15, 77/21, 95/1 k |V. 3; Pr. 6). Q (Repetiţie) Luna lumina fa(a ei ulbă ca laplele, cu obrajii roşii şi părul ei blond, foarte blond P.L. 68/6 [Pr. 2|. + Cu părul auriu. De-atunci, fecioară blondă ca spicul cel de grlu. Veneai la mine noaptea ca nimeni sd te oadă. O.I 92/1. Peste capul blond al fetei zboară florile ş-o plouă. O.I 154/33. Apăru frumos şi palid capul blond al unui tnger. P.L. 49/13; cf. O.I 51/5; P.L. 'iS/'il, 30/25, 45/38, 54/40 [V. 3; Pr. 5|. O (Repetiţie) La era blondă, foarte blondă, cu părul ca un caier de clnepă. P.L. 67/32 — 33 [Pr. 2|. O (In contcxtc figurate) Ş-acel rege-ut poeziei, vecinic tlnăr şi ferice . . . veselul Alecsaudri, Ce-nşirlnd mărgăritare pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate. O.I 32/28. Ea ? — O fiică e de rege, blondâ-n diadem de stele Trece-n lume fericită, Inger, rege şi femeie. O.I 51/25 [V. 2|. Q (Metaforic) Luminos, strălucitor, cu reflexe aurii (v. şi u m e d). Nilul mişcă valuri blonde pe clmpii cuprinşi de maur. Peste el cerul d-Egipet desfăcut in foc şi aur. O.I 43/1 [V. 1). Q (Construcţie metaforică) In raze blonde v. rază |V. 1]. Q (Metaforic; despre aer) Prin care străbate lumina lunii. Vedea culmile strălucite ale unui oraş, lumini presărate, o noapte văratică cu aerul blond. P.L. 54/25 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. blond (O.I 30/24, 51/5, 61/10, 154/33; P.L. 45/38, 49/13, 54/25, 54/40, 55/1, 63/31, 64/15, 68/6, 68/6, 77/21, 95/18), blondA (O.I 32/28, 51/25, 92/1; P.L. 30/25, 67/32, 67/33); pl. n. ac. blonde (O.I 29/15, 43/1, 200/11; P.L. 28/24, 110/12).
    BLONDf\, -A adj. Blond. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele uşoare, Pe fruntea inspirată, pe frunlea-nspirăloare De bucle-ncungiurată, blondine, undoind. O.I 17/9 [V. 1].
    BLOzA s.f. Jachetă, vestă. Văzu un băiat . . . îmbrăcat c-o bluză de catifea. P.L. 63/7. Membrele ei zoelle, in bluza de catifea neagră, aceeaşi pălărie cu margini largi pe părut ci blond. P.L. 64/14. Intră un bătrin, c-o bluză de catifea. P.L. 76/16 [Pr. 3J.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. bluzi (P.L. 63/7, 76/16), bluza (P.L. 64/14).
    BOABA s.f. Strop. bob. Q (Comparaţie) Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, E slăpinul fără margini peste marginile lumii. O.I 132/25 [V. 1).
    BOALĂ s.f. Tulburare a sănătăţii. De ce boala şi moartea sâ fie partea voastră ? O.I. 59/23. Şi boate ce mizeria ş-ave-rea nefirească Le nasc In oameni, toate cu-ncelul s-or lupi. O.I 61:16. O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează . . . s-abia pine goală. Frig şi insomnie, tacrime si boală. O.IV 365/2 [V. 3|. + Stricăciune. O (In context figurat) Vă văd lungiţi pe palul juneţii ce-a(i spurcat o, Sufltnd din gură boala rieţei ce-a// urmat-o, Şi arşi pln-tn rărunchi. O.I 212 [V. 1],
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. boală (O.IV 365,2), boala fO.I 21,2, 59 23); pl. n. ac. boale (O.I 61/16).
    IlOAlli: s.f. Suflare, adiere de vint. Pe cimp sc văd două fiinfc uşoare Săllinde pe-un cal, Pe care le-ncinge de flutură-n boare Subţire voal. O.I 3/23. Triste/â, durere şi lacrimi, umor, Azilul işi află in slnu-i de dor Şi pier, cum de boare, pier norii. O.i 11 5; cf. O.I 12/20 [V. 3|.
    —   Formă gramaticală : sg. n. ac. boare (O.I 3/23, 11/5,
    IIOB s.n. Fin. Picătură. strop, grăunte. Presupuind lumea redusă la un bob de rouă şi raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii. . .ar fi clipite. P.L. 25/10 [Pr. 1]. <> Loc. adv. Din hob in bob = cu de-amănuntul. In chip amănunţit. Dacă nu ştii, fi-aş arăta Din bob In bob amorul. O.I 171/18 [V. l|. Q (Construcţie metaforică) Boabe mari de piatră scumpă v. piatră [V. 1|.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. bob (O.I 174/18; P.L. 25/10) ; |il. n. ac. boabe (O.I 72/8).
    BOBOC s.m. 1. Pui de giscă sau de raţă. Şi pc clmpul got el vede un copil umblind discuit Şi cercind ca scî adune Intr-un clrd bobocii mulţi. O.I K3/3I. Cind l-aude numai dinsul tsi slia inima lui. Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. O.I 81/0 [V. 2|.
    2. F i g. (Rai) Adolescentă, fetişcană. Surtsul lui căpătase acea umbră dulce de triste/â, care II făcea atit de interesant si irezistibil pentru bobocii pensionatelor. P.L. 31/30 [Pr. 1J.
    DOGAT, -A adj. 1. Avut, cu avere. Ştii că sunt bogat . . . ştii că le iubesc ca pe fiica mea. P.L. 76/30 [Pr. 1]. (Substantivat) Ş-acele milioane, ce tn grămezi luxoase Sunt slrtnse la bogatul, pe cel sărac apasă. Şi-s supte din sudoarea prostitului popor. O.I 59/4. Zdrobiţi ortnduiala cea crudă şi nedreaptă. Ce lumea o tmparte tn mizeri şt bogaţii O.I 60/12 [V. 2). Q (Metaforic) Fericit, bucuros. Bine-(i pare să fii singur, crai bătrin fără de minfi, Să oftezi dup-a ta fală . . . Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac. O.I 83/16 [V. 1].
    2.      Numeros, mult, abundent. Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n braţ. Cu păr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară. O.I 62/28. O! luplă-te-nvălilă tn plelele-fi bogate. O.I 63/1. Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu a tnflorirei lor bogate. P.L. 51/22 [V. 2; Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) Bogat in întinderi -- mare, vast. Bogată tn inlinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate şi cimpie c-un luciu văl imbracă. O.I 69/7 [V. 1|. + Plin de evenimente, intens. Q (Metaforic) Astfel de noaple bogată. Cine pe ea n-ar da viafa lui toată? O.I 231/23. Mă sting. Şi nu rămine declt urciorul de lut, tn care au ars lumina unei vie(i bogate. P.L. 98/28 [V. 1 ; Pr. 1]. + (Despre limbă) înzestrat, tu multe posibilităţi de expri-
 — 70 —
 marc. Care limbă e-ndestut de bogatâ, cu s/i poală exprima acea nemărginire de simţiri. IM.. 77/35 [Pr. 1|.
     F i }■. Fasluos, somptuos, cu podoabe. Xu voi sicriu bogat Făclie şi flamuri, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri. O.I 219/'>. Xu voi morminl bogal Cinlare şi flamuri. O.I 221/1; cf. O.I 216/10, 221, 223/5 [V. 5|. + Măreţ. maicslos, plin <lc calităţi spirituali'. Şi bogat tn sărăcia-i ca un astru el | Muivjunj apune. Preot deşleplărei n<'«slrr. saimrfor vremii pmţrt. O.I 32/17 (V. 1],
     —  Forme gramaticale: sa. n. ac. hoj|»( (0.1 32/17,
 :.!* I. 62 2K.          216 H*. 21 V>. 221/ 221/1, 223/5),
 Imijulă (O.I <;<1 7. 231-23; IM.. 76'30. 77/35), f!.d. l)0(|iilc (IM.. *IS ►; |>l. 11. ac. hoijilţi (0.1 60,12). luiyulc (0.1 (iii 1 ; IM- :>1 22).
     BOGĂŢII: s.f. Belşug. huzur. De ce boala şi moartea sa fie partea noastră, (linil ei in bogăţia cea splendidă şi postă Petrec:’ 0.1 59,21 |Y. 1|.
     BOI s.n. Trup, făptură. Dacă baiul mi-l tnmlădii ducă ochii mei imi plac. E temeiul că accsleu fericit pe el
 il fac. O.I MO. IU |\ . 1],
     IlUll^lt s.m. I. (Şi in forma boieri) Persoană din clasa de sus in orinduirm feudală. Şedea intr-o chitiuţă din casele unui boieri mare. IM.. 11,34 |Pr. 1[. + Dregător. Iar boierii ce şedeau la ninsă in haine uurite pe scaune de catifea roşie, erau frumoşi eu zitetc tinereţii. P.L. 6/1. Se siini-tară feciorii ilc-mpărati in urările boierilor. P.L. 6/17
 I  l’r 2|.
     2. (învechit, la vocativ) Titlu de politeţe (echivalitul cu ..domnule"). Să iertuti. boieri, ca nunta s-o pornim şi ni'i alături. O.I ST 22 |Y. 1],
     -       Forme gramaticale: sg. 11. ac. linieri (P.L. -11/31); pl. n. ar. linierii (P.L. 61). g.d. linierilor (IM.. (>,17). voc. linieri (0.1 ST 22). — Variantă: boieri (P.L. 11/31) s.m.
     llOlftltl s.m. v. Iwier.
     HOIKItli: S.f. Fi fi. Trai bun. hu/.iir. Q (Glumeţ) Di-nr fi-n lume-iin stat de mile. zău! că-n el le-aş pune i»>rnic. Cu sâ ştii si tu odată, boieria ce-i. sărmane! 0.1 IJSS [V. 11.
     noimtlMIi; s.f. Reprezentanţi din clasa boierească. Dai 1 trecea iute printr-o parte de oraş. in care locuia boierimea. P.L. 14/6 1 Pr. 1).
     ROLXAY. «A adj. 1. Suferind, atins de boală. Dan se simfea bolnav, abătui, strivit sub greutatea cugetărilor lui. P.L. tid'20 |Pr. 1|. <> (Substantivat) Evreul se uită lung la bolnav. P.L. 61/5. S-apropie de scrinul ce i-l tnsăm-nase bolnavul. P.L. 61,12. JUdnavul auzea toate acestea şi nu ştia ce înţeles să li dea. P.L. 61'36 |Pr. 3], + Fig. Maladiv, bolnăvicios. Mulţi vor gindi a fi ghicit sensul Intimplărilor Ini. redncinilu-le la simple vise a unei imaginaţii bolnave. P.L. 64 38 |Pr. 1|. Q (Metaforic) Viciat (?) Pe nn pal sărac asudă Intr-o lungă agonie Tlnărul. O lam-pă-ntinile lim’i-avară şi subţire. Sfirlind in aer bolnav. 0.1 52/231V. 1|. O (Metaforic) Pe stinse, pe sfirşite (v. ţi ostenit), l.a capitelul ilc luminare, ce sta In gllul garafei, cu ochiul ros şi bolnav, el deschise o carte veche. P.L. 35.'.** | l’r. 1). + Fig. Cuprins de dor. de melancolic.
Inima mea este atit de bolnavâ ca o scinteie de soare noaplea. P.L. 55/32 [Pr. lj.
    2. F i g. Pătimaş, arzător. Ochii lui se uscau de ardoare şi sclipeau cu o bolnavâ dorinţă. P.L. 58/15 (Pr. 1). 4 Anormal, pervers, vicios. Am văzut faţa la pală de o bolnavâ beţie, liuza ta învineţită de-al corupţiei muţeai. 0.1 29/21. Sfărmafi tot ce aţilâ inima lor bolnavă. Sfărmafi, palate, temple, ce crimele ascund. 0.1 60/21 [V. 2).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. holnav (0.152/23; P.L. 32/5, 60 20, 61/5), bolnavul (P.L. 61/12, 61/36), bolnavâ (0.1 29/21, 60/21; P.L. 55/32, 58/15), g.d. bolnave (P.L. 64/38). - Acccntuat şi: holnav (0.1 29/21, 52/21).
    BOLOYAX s.m. Pietroi. Ea, cum plecase Făt-Frumos, s-a închis tntr-o grădină cu nalle ziduri de fer şi acolea culcindu-se pe petre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, pllnse intr-o scaldă de aur. P.L. 22/13. Un bolovan mare păru câ se mişcâ. P.L. 97/36. împinse bolovanul la loc. P.L. 97/39; cf. P.L. 97/7 [Pr. 4).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. bolovan (P.L. 22/13, 97/36), bolovanul (P.L. 97/7, 97/39).
    BOLTA s.f. 1. Construcţie in formă dc arc, bollitură. Stih bolta cea înaltă a unei vechi biserici . ■. E-ntinsă-n haine albe cu faţa spre altari Logodnica lui Arald. O.I 88/1. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lfngă fereastră, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă. O.I 167/9. Bolta neagră «1 biserieei, zidurile împrejmuitoare ... le făceau a crede cu este mai mult o ruină. P.L. 72/11 ; cf. 0.150/3, 92/21, 94/9, 94/19; P.L. 51/2 |V. 6, Pr. 2|. + Fig. Cerul, firmamentul. Se poate ca bolta de sus să se spargă, Sâ cadă nimicul cu noaptea lui largă. 0.1 38/17. Frumoşi au înmărmurit ochii lui in negurUe gindirii mele, precum ar rămlne prin nouri, pe bolta întunecoasă, două — numai două stele vinete. P.L. 31/13; cf. 0.1 9/19, 114/3, 130/7, 231/7 [V. 5; Pr. 1], Q (In conlcxlc figurate) Vinul curgea din butii sparte şi chiotele despicau bolta cerului. P.L. -1/18. Puse să-i facă un buzdugan de fer, 11 aruncâ In sus de despică bolta cerului. P.L. 4/24 (Pr. 2). + Arcadă, ogivă. Aşezind genunchi şi mină ctnd pe-un colţ cind pe alt coif Au ajuns sâ rupă gratii ruginile-a unei bolţi. 0.1 76/22. El văzu tn boitele scărilor candelabre cu sule de braţe. P.L. 5/35. l’eni iar la ospăţ; cind, prin bolţile ferestrelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă. P.L. 7/5; cf. P.L. 99/22 (Pr. 3). + Firidă. Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de pealră a unei boite In zid. P.L. 4/4 (Pr. 1).
    2. Fig. Acoperiş In formă de arc, format din ramurile dese ale copacilor. Pe carare-n bolţi de frunze . . . Xe-om da sărutări. 0.1 55/17. Astfel zise lin pădurea. Bolţi asuprâ-mi ctătinlnd. O.I 111/2. Ramurile . . . formau bolţi nalte de verdeaţă. P.L. 52/1 (V. 2; Pr. 1).
    :i. F i g. Orbita ochiului. O frunte naltă ... stă aşezată deasupra unor ochi adînciţi In boitele lor. P.L. 74/4 (Pr. lj.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. bolid (0.1 130/7), boltn (0.1 9/19, 38/17, 50/3, 88/1, 94/9, 114/3, 231/7; P.L. 1/18, 4/24, 31/13, 72/11, 99/22), g.d. bol|l (0.1 76/22, 92/21), holle (P.L. 4/4); pl. n. ac. bolţi (0.1 55/17,111/2, 167/9; P.L. 52/1), bolţile (P.L. 7/5 54/2), bolle (0.1 94/19), bollele (P.L. 5/35, 74/4).
    BOLTf vb. IV. I n t r a n z. A avea formă de boltă (1). 9 (Mclaforic; despre ochi) A fi ascuns, a fi Înfundat (?)
Maistrul Ruben era un bătrin de o antici} frumuseţii. O frunte naltă, pleşuvă . . . ochii suri. boltiţi adine in capul cel tnfelept. P.L. 40/32 |Pr. 1|.
    BOLTfT, -A adj. (Despre frunte) l.'şor bombai. Ridi-clndu-şi căciula cea mifoasă, vedem o frunte . . . albă. corect boltită. P.L. 27/12. Transparifiunea acelui fin sistem venos, ce concentrează idealele artei in boltită frunte. P.L. 77/18 [Pr. 2). + F i g. In formă de arc, arcuil. in zadar boltita liră, ce din şapte coarde sună, Tlnguirea ta de moarte In cadenfele-i adună. O.I 160/17 [V. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. boltită (P.L. 27/12. 77/18), boltita (O.I 160/17).
    BONDAR s.m. Bărzăun (Bombus). Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor. P.L. 98/14 [Pr. 1). Q (Personificare) Mii de albine cutremură florile lipindu-se de gura lor, bondarii imbrăcaţi in catifea, fluturii albaştri tmplu o regiune anumită de aer. P.L. 78/26 [Pr. 1|. (Glumeţ) In veşmlnt de califcle, un bondar rolund tn pintec Somnoros pe nas ca popii rjlăsuieşte-ncel un cintec. O.I 87/11 [V. 1|.
    —   Forme gramaticale : sg. n. ac. bondar (O.I 87/11);
pl. n. ac. bondarii (P.L. 78/26), g.d. bondarilor (P.L. 98/14).                                                      .
    BOXATĂ s.f. Scufie. Acea fereastră dedea intr-u chilie, pe păre(ii cărei erau aruncate cu creionul fel de fel tle schiţe ciudate ... tufe, capele de femei, bonete, papuci. P.L. 73/30 (Pr. 1].
    BORANGfC s.m. Ţesătură subţire făcută din fir dc mătase. Q (în context figurat) Puse pe trupul sân împărătesc haine de păstor, cămeşă de borangic, ţesută in lacri-mete mamei sale. P.L. 4/32 [Pr. 1|.
    BORDfr s.n. Locuinţă rudimentară pe jumătate săpată in pămint. Ajunse la un bordei urit şi acoperit cu gunoi de cal. P.L. 16/2. Alături cu bordeiul era sub pămint c* pivniţă. P.L. 16/17 [Pr. 2|.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. bordel (P.L. 16/2), bordeiul (P.L. 16/17).
    B<5RTA s.f. (Mold., Bucov.) Gaură. El s-apropie şi văzu o bortă cit ai băga mina. P.L. 97/32. El cercă sâ mărească borla cu puterea mlnilor, dar era un granit greu de înlăturat. P.L. 129/8 [Pr. 2). Q (Glumeţ-ironic) Mi-ar pâre . . . L'n palat, borta-n părete. O.I 46/16 [V. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. bortă (P.L. 97/32), borta (O.I 46/16; P.L. 97/35).
    BOSCHET s.n. Tufiş plantat (In parcuri sau în grădini). Dulce Imi veneai tn umbra Tăinuitului boschel. O.I 112/16. [Marea] se mişca uretndu-şi apele plnă Ungă un boschet de chiparos. P.L. 97/21. Se ascundea intr-un boschet aproape de [ărm. P.L. 100/17; cf. P.L. 100/20 [Pr. 3|.
    —       Formă gramaticală : sg. n. ac. bosebet (O.I 112/113; P.L. 97/21, 100/17, 100/20).
    BOT^Z s.n. Ritual creştin. Q (Metaforic) Stropire. Florile . .. din botezul de lacrimi luară numele lăcrămioare. P.L. 22/36 [Pr. 1).
71 —
    IIOTKZA vl). I. 'I' ranz, A supune ritualului botezului. Q (Construcţie metaforică) A boteza (pe cineva) eu rouă de |»linsori v. p I i n s o a r c |Y. 1].
    — Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. botează (O.I
1 II l).
    IHITIXÂ s.f. (Mold.) încălţăminte fină, cizmuliţă. fl i>rit>i in întreg, de la capul inundai in aur pin la bulinele micuţe. IM., (i3.ll. Aceeaşi /nilărie cu margini largi pe purul ei blond şi picioruşele cele mai mici din lume in botine bărbăteşti. EM.. (i4 to’ |l'r. 2|.
    —        1-orme jjramnlicale : pl. n. :tc. botine (K.L. 61/16)» botinele (P.L. 03 111.
    liOTlţOlt s.n. Cioc mic. Q (Glumeţ) Cum nu sunlem două pusuri. Sub u slraşină de stuf. Cioc in cioc sti stăm alături Intr-un cuib numai de puf! Xu mi-ai scoale oare ochii Cu-ascuţilul botişor? O.IV 309/0 [V. 1|.
    HOŢI vb. IV. (Mold.) Tranz. A mototoli, a şifona, a face boţ. Ea boţi scrisoarea cu mina. P.L. 58/21. Bofea lot ce încăpea in mini. IM.. S5.32 [Pr. 2j.
    —        Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. boţea (P.L. 8.V32), p.s. 3 sg. boli (P.L. 58/21).
    BOL s.m. Animal domestic (Bos taurus). Donici cuib de-nţetepciune . . . l'nde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? O.I 3I't6 [V. 1).
    BOlll s.m. Animal (Bos primigenius). Q (Personificare) Imprejuru-ne s-adună Ale curţii mindre neamuri: Caii murii, albi ca spuma. Bouri nalfi cu steme-n frunte. 0.1 101/18 [V. lj.
    BOLltCL s.m. Capălul unui obicct adus in sus (ca coarnele bourului). Q (Metaforic) Sfirc (al sinului) (v. şi frag ă). Sub atba haină de noapte de ta gil in jos se trădau boureii sinilor. E\L. 49'16 ţ I’r. 11.
    BllAC s.n. (Mold.) Rest, rămăşiţă. Pe cind luna străluceşte f>este-a tomurilor bracuri, Inlr-o ctipă-t poartă gindul îndărăt cu mii de veacuri. O.I 132/11 [V. lj. Q (Mclaforic) Persoană lipsită de calităţi. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac. Pintre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac. Aticismul limbii tale o să-l pună la cinlari. O.I 134/10 [V. 1].
    —        Forme gramaticale: sg. n. ac. brae (O.I 134/10); pl. n. ac. brururi (O.I 132/11).
    BllAD s.m. Conifer (Abies alba). Din codri vechi de brad Fluminzii ochi rolindu-i. eu mistuiam pămlnlul. O.I 88'20. Sus in brazii de pe dealuri Luna-n urmă ţine strajă. O.I 104/29. Soarele cădea la vale şi părea pe virful bradului singuratec ca o frunte in raze pe umeri negri. P.L. 39/8 ; cf. O.I 92'15, 98/15. 98/30, 152/3, 216/20. 219-19, 221/23, 223/15; P.L. 4/21, 38/41 [V. 10; Pr. 3|. Q (îr. context figurat) Mureşan scutură lanful cu-a tui i>oce ruginită . . . Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune. O.I 32/16 [V. 1). + Lemnul coniferului. Cu perdelele lăsate Şed ta masa mea de brad. O.I 105/2 [V. 1|.
    —        Forme gramaticale : sg. n. ac. brad (O.I 88/20, 92/15, 98/15, 98/30, 105/2. 216/20, 219/19, 221/23, 223/15; P.L. 38/41), g.d. bradului (P.L. 39/8); pl. n. ac. brazi (O.I 152/3), brazii (O.I 104/29; P.L. 4/21), g.d. brazilor (O.I 32/16).
 — 72 —
    11IIAŢ s.n. I. Membru al corpului omcncsc care sc articulează la umăr şi sc termină in mină. Fruntea albă-n părul galbăn Pe-al meu braţ încet s-o culci. O.I 75/14. Vorbind de-a lor iubire, iubire fără saf — Ea se lăsase dulce şi greu pe a lui braf. O.I 07/19. C-o putere îndoită, cu braţe de fer |1 âl-I-'rumos] o smunci pe babă de mijloc şi-o băgă-n primfn/ pin<i-fi <ji7. P.I.. 9)12; cf. O.I 4/13. 23/17, 37/14, Vin. 12/0. 75/5. 79/12. 80; 1-1, 82/4, 82/17. 85/32, 92/3, ll">-19. 9.V21. 95/24. 95/28. 107/11, 107/17. 117/20, 122/4, 155 23. 157.21), HiO/27. 172 2. 174/23, 179/23, 191/23, 213 2: O.IV 132 21; P.L. 8,'12, 8/21, 9/28, 10/14, 21/9, |X-1 I. IX 25. 19/HÎ. '>0:7. 52'21. 54/8, 57/16. H3/26, 67/14, 71 12. 83 20. J00.30. l'iv'17 IV. 31; Pr. 19]. O (La sg. cu valoare dc pl.i Prin aerul cei roşu. femei trcc cu arme-n braţ. O.I tl2 27 |V. 1], Q (Element de personificare) |.\(lincilc api-| .s-ar nlima de sllnci Cu briile de valuri. O.I 219' 1 (>; cf. O.I 221119 |V. 2], 9 (Mclaforic) Venere, marmură cittd, ochi tle piatră ce scinteie. liraţ molatic ca ijindirea unui împărat p»ct. 0.1 29/6 [V. 1|. <> Loc. adv. (Braţ) de braţ cu braţul trecut pc sub braţul alluia. Hraf de braţ păşesc alături ...le stă bine laolaltă. O.I 154/17. .Se primblau de braţ prin semiîntunericul călduros at salei. P.L. 6I;1K. Cheliişut trosnea xub paşi şi el Irecea cu dinsa de brut. P.L. 1)7,30 [V. 2; Pr. 2]. <0> Expr. A cuprinde (sau a lini. ii prinde, a ţinea) in braţe, cu braţele (sau cu liraţul) - a imbrăţişa. El în braţe prinde fala, peste faţă i .sr-nrfrmi. O.I 79/21. Cu o mină ti respinge. Dur se simte prinsă-n braţă. O.I 104/6. Făt-Frumos luă fata in bruţe şi punind-o pe cal, zburau amîndoi prin pustiiţii ... mărci. P.L. 12/9; cf. O.I 162/9, 174/24, 179/21, 212/li>; P.L. 9/22, 31/11        [V. (5; Pr. 3|. A
«Iriiine in braţe v. slrlngc |V. I|. A sc arunca in liraţrlr cuiva v. arunca [Pr. 2]. Strinj|cre in bra)e — îmbrăţişare. Cu i/eana ta m-utinge pe pleoape, Să siml fiorii striii'/rrii in braţe. O.I 120/27 [V. lj. Q (Construcţie mcliiforicâ) A vrui in liraţul cuiva = a Împărtăşi dragostea cuiva (v. şi arunca, candelă) In brafu-mi vino. Şi dtirrrrn mea cea dulce cu durerea ta atin-o. O.I 142/17. O. vino inr in ui meu braţ. Su le privesc cu mult nesaţ. 0.1 235 5 | V. 2|. C.u liraiele in jos. sugerează izolarea deprimantă, provocată dc pierderea iubirii (v. şi p ă r c l c, r u i ti ă). Şi umbra ta se pierde In negurile reci, De mă tjtisesr iar singur cu braţele In jos. O.I 213/17 JV. 1], Q (Metaforic) îmbrăţişare (ca semn dc împărtăşire a iubirii). Cită fericire crezi tu c-ai găsi tn braţul ei? 0.1 160/2 IV. 1|-
    U. Fig. Forţă umană. Ce-fi doresc eu (ie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-fi mare, mare viilor! O.I 15/3. Virtutea pentru dtnşii ea nu există. Insă V-o predică, căci trebui să fie braţe tari, A statelor greoaie cară Irebuie-mpinse Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse. O.I 56/22. S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă rldă, Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă. O.I 115/24 [V. 3]. Q (Construcţie metaforică) Ura|ul teribilei nevoi = acţiune făcută sub impulsul desperării, al mizeriei adinei (v. şi g 1 a s, p I n e, s l c r p). Vouci ixi pune lege. pedepse vă măsoară Cind mtna v-o Intindcli Iu bunuri zimbiloare. Căci nu-i ierlal nici braţul teribilei nevoi. O.I 60/10 [V. 1], A înarma braţul (cuiva) v. înarma |V. l],
    :i. Parte a urmi obicei nsemânăloare cu braţul omului. Intr-o umbră nea./ră. densă, ca un demon El vegheată. Coaiele pe braţul crucii le distinde şi Ic-aşază. O.I 50/15.
Bărbia lui s-apasă de al pîelrei umăr rece, Părul său negru ca noaptea pesle-al marmurei braf alb. 0.1 50/18. |Făt-Frumos| văzu tn boitele scărilor candelabre cu sule de braţe, şi-n fiecare braf ardea ctte o stea de foc. P.L. 5/36 |V. 2; Pr. 2|. Q (Construcţie metaforică) A aduce sufletul cuiva pe braţele crucii v. cruce (V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. braţ (O.I 29/6, 50/18, 62/27, 75/14, 82/4, 97/19, 154/17, 154/17, 179/23, 235/5; P.L. 5/30, 10/14, 64/18, 67/30), braţul (O.I 50/15, 59/19, 60/10, 79/12, 115/24, 155/23, 160/2, 174/23, 174/24 ; P.L. 48/25, 52/21, 57/16, 63/26, 71/12), braţu- (O.I 142/17; P.L. 83/20); pl. n. ac. braţe (O.I 4/13, 15/23, 42/9, 56/22, 79/21, 80/12, 80/14. 85/32, 92/3, 95/19, 95/21, 95/24, 95/28, 117/20. 120/27, 122/4, 157/29, 159/20,160/27, 162/9, 191/23, 212/16, 219/16, 221/19; O.IV 432/32; P.L. 5/36, 9/12, 9/28, 12/9, 77/33), braţă (O.I 104/6, 172/2,179/24,210/27), braţele (O.I 15/3, 23/17, 37/14, 42/7, 75/5, 82/17,107/11, 107/17, 213/2, 213/19; O.IV 432/24 ; P.L. 8/12, 8/21, 9/22, 21/9, 31/14, 48/14, 49/16. 50/7, 54/8, 67/14, 79/1, 100/30, 102/17).
    BftAVO interj. Exclamaţie care exprimă aprobare, satisfacţie. Bravo! măiestre Ruben, strigă el, dracii tăi sunt meşteri in desprinsul umbrelor din părete. P.L. 62/9. Bravo! bravo! Ei bălea din palme rtzlnd. P.L. 62/12 [Pr. 3J.
    BIlAZDA s.f. I. Fig. Făgaş, dlrâ. O (Construcţie metaforică) Ilrazde de văpaie = dlră de apă luminată dc lună (v. şi bulgăre, cărare, diamant, galben) [Luna rcflcctată In lac) numai lebedele albe, cind plutesc încet din trestii ... Cu aripele întinse se mai scutură şi-o laie Cind In cercuri Iremurlnde, cind tn brazde de văpaie. O.I 152/14 [V. 1].
    2. (Mold.) Polog ('?). Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, l ’nde prispa cea de brazde Crengi plecate
o  ascund. O.I 75/3 IV. 1).         ’
    BRÂC.llfT, -A adj. (Mold.) Deteriorat, răvăşit. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Pintre lomuri brăcuile aşezai şi el, un brac. Aticismul limbii tale o să-l pună la cinlari. O.I 134/10 [V. 1).
    BRAZDA vb. I. Tr a n z. A lăsa urmă. Mama pădurilor, nepultnd să iasă, trecea peste apă cu piuă cu toi şi-i brăzda fafa tn două dealuri. P.L. 7/8. [Mama pădurilor] fugea mereu, o stincă de peatră îndrăcită, ruplndu-şi cale prin păduri, brăzdtnd pămlnlul cu dtră lungă. P.L. 7/10 [Pr. 2J.
    —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. brăzda (P.L. 7/8); ger. brAzdind (P.L. 7/10).
    BRILIANT s.n. Inel cu piatra preţioasă numită briliant. [Negustorul] are briliante pe degete groase Din nopţile celor care ptnzu-i coase. O.IV 365/7 [V. 1).
    —  Pronunţat: — lianl (O.IV 365/7).
    BKIT s.m. Englez, britanic. Părea că geniul divinului brii, Shakespeare, respirase asupra pămlntului un nou Inger tunatec, o nouă Ofelia. P.L. 36/36 [Pr. lj.
    BRll s.n. 1. Cingătoare Iată. IFăt-FrumosJ Işi puse-n brlul verde un fluier de doine şi altul de hore. P.L. 4/35. Mirele-şi puse . .. brlu de mărgăritare, manta albi ca ninsoarea. P.L. 23/30 [Pr. 2).
 — 73 —
    2.      Ornament constituit dintr-o dunga colorată, incon-jurind pereţii, uşile şi ferestrele. Q (Construcţie metaforică ; cu referire la curcubeu) Briu de curcubeu. Visau amîndoi acelaşi vis. Cercuri de oglinzi — plutind cu ... brtie de curcubeu, porlaie nalte, galerii. P.L. 52/21 |l’r. 1].
    3.      Lanţ, şir. Rlurile ce ciorăiau mai in jos de briielc melancolicelor stince invăţau de la păstorul împărat doina iubirilor. P.L. 5/5 [Pr. 1].
    —   Forme gramaticale : sg. n. ac. briu (P.L. 23/3D),
briul (P.L. 4/35; pl. n. ac. briie (P.L. 52)24), briiele (P.L. 5/5).                .
    BROASCĂ s.f. 1. (In expr.) Ochi de broasca = ochi bulbucaţi. Şi deasupra tuturora, oastea şti şi-o recunoască, Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască. O.I 150,18 (V. 1].
    2.      Plantă exotică cu flori mari, galbene, cultivată la noi ca plantă ornamentală (Opuntiu ficus indica). Q (Metaforic) Ea era blondă, foarte blondă, cu purul ca un caier de cinepă, si scurteica — oricit de groasă ar fi fost — accentua totuşi liniile unei talii fine şi mlădioase. O broască. P.L. 67/35 [Pr. 1].
    BRONZ s.n. Aliaj de cupru cu alte metale. Am încremenit şi am devenit o statuă de bronz. P.L. 87/30 [Pr. 1]. 0> Loc. adj. De bronz = f i g. (despre voce) metalic, puternic, răsunător. Iar calul Genarului necheza cu voacea lui de bronz. P.L. 12/15 [Pr. 1]. + Statuie din acest metal. Am devenit o statuă ... pe lingă care trece o lume, ce ştie că acesl bronz nu are nici o simţire. P.L. 87/31 |l’r. 1).
    BROŞURA s.f. Carte dc dimensiuni mici. înaintea patului — o masă murdară ... pe ea, hirlii, versuri, ziare rupte, broşuri efemere, din cile se-mparl gralis. P.L. 29/31 [Pr. 1]. Q (Depreciativ) [Cărările vieţii| ei încearcă să le treacă . . . Dedicind broşari la dame. 0.1 137/25 [V. 1].
    BRUH interj. Exclamaţie care exteriorizează o senzaţie de frig. Bruh! mi-i frig. O.I 48/1 [V. lj.
    BRIMĂ s.f. Rouă ingheţată. Vezi, rindunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aşază bruma peste vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O.I 235/3. Părul ei blond pare o brumă aurită. P.L. 102/8 [V. 1 ; Pr. 1]. Q (Comparaţie, sugerlnd sclipirea discretă) Prin ferestrele arcale, după geamuri, tremur numa Lungi perdele tncreţile, care setnteie ca bruma. O.I 152/6. In mijlocul unei grădini pustii ... se înălţau ochii de fereaslă spartă a unei case veche, a cărei streşină de şindilă era putredă şi acoperită c-un muşchi, care strălucea ca bruma In lumina cea rece a lunei. P.L. 29/9 [V. 1; Pr. 1].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. brumA (P.L. 102/8), bruma (O.I 152/6, 235/3; P.L. 92/9).
    BRUN, >Ă adj. Cafeniu Închis. O (Metaforic) întunecat (v. şi Învineţit, rău3, trist). Cind pe bolta brună tremură Selene . . . Eol pe-a sa arpă bllnd răsunătoare Ctnt-a nopfii dulce, mistică clntare. O.I 9/18. Şi la uintal din pustie, la răcoarea nopţii brună, Piramidele din creştet aiurind şi jalnic sună. O.I 44/28 |V. 2|.
    BRUNET, -Ă adj. (Despre oameni) Brun. Era brunet şi cam poetic. Avea ochi albaştri, ceea ce vra sd zică mult, şi era frumos băiel. P.L. 66/13 {Pr. 1 ].
    mu STim: s.m. (In compusul) Brusturc-uiure = lipan (Lappa major). El intră in curtea, ce sămăna a părăsită, a mănăslirei, cu pardosala ei de petre pătrate . . . şi-n niijlocti-i c-un iaz, ale cărui maluri erau sălbătăcite de fel de fel de buruiene. Brusturi mari, luminărele, sulcină. P.L. 73,11 [l'r. 1|.
    UITATA s.f. I. I. Fragment, frintură. Făt-Frumos . . . prăvăli u butulă dc stincă. pe care-o legă din luate pârlite cu sepie lanţuri dc fer. P.L. 7/1. Intr-un spaţiu inchipuit ca fără margini, nu este <> bucată a lui, aricii de mare şi oricit de mică ar fi. numai u picătură in raport cu nemărginirea:' P.L. 25 5. Slincelc negre de rouă ubureau şi se făccau sure. numai p-ici. pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, miei bucăţi de nisip şi piatră. P.L. 72/6; cf. P.L. 30/31, •12,9. IX/17 |Pr. ti], <> Loc. adv. Bucalii cu bucală = in mod disparat (?) Şi sufletul nostru are vccinicie-n sine, dar rtumui bucală cu bucată. P.L. 41/28. Tot ca vremea, bucală cu bucală, poji fi in orice loc dorit. P.L. 11/35 |Pr. 4|. <> Kxpr. A (se) rupe bucăţi — a (se) fărimiţa. a (sc) desface in părţi. Norii se rupeau bucăţi pe cer. P.L. 9/25. El primi o scrisoare cu sigil negru — o deschise — o celi
—  o rupse bucăţi. P.L. 30/32 [Pr. 2]. în bucăţi = fări-miţat. O (în context figurai) Vrei poale-n faptă să arăţi Dreptate şi tărie? Ţi-aş da pămintul in bucăfi Să-l faci impărăţie. O.I 178/19 |V. 1].
    2.      Porţiune, parte dintr-un întreg (despărţită sau nu <le acesta). [Casa| părea <> bucată din ruina unei celăţui. P.L. 10/8. Scări inallc coborau pintre coaste prăbuşite, printre bucăţi de pădure ponorite in fundul ripelor. P.L. 51/11. Stincclc nalte fac ca orizontul meu să fie ingusl. <> bucată dc cer am numai, dar cc bucală.' l'n azur întunecos, limpede, transparent. P.L. 78/29 [Pr. 4|. + Fragment dintr-o operă literară. Q (Glumeţ) Cum nu sunt un soarec. Doamne, — măcar totuşi are blană, Mi-aş minca cărţile mele — nici că mi-ar păsa de ger... Mi-ar pâre superbă, dulce, o burată din Ilnmer. O. I lli/15 | V. 1 ]. + (Determinai prin 'de timp”, "de vreme”) Interval. In eternitatea fără mari/ini nu este orice bucată de timp, oricit dc mare sau oricit de mică, numai o clipă suspendată ? P.L. 25/7. Astfel trec multe bucăţi de vreme. P.L. 81/7 [Pr. 2],
    II.     (La pl.) Mlncăruri gătite, feluri de mlncare. Să nu mai mănlnci din bucatele ce-fi ferbe baba. P.L. 17/14. Ţi-oi face eu allfeli de bucate. P.I.. 17/15 (Pr. 2].
    —   Forme gramaticale: sg. n. ac. bucată (O.I 46/15;
P.L. 7/1, 25/5. 25/7, 40/8, 41/28, 41/28, 41/35, 41/35, 42/9, 48/17, 78/29, 78/29); pl. n. ac. bucAţi (O.I 178/19: P.L. 9/25, 30/32,   51/11,    72/6,  81/7), buealo (P.L. 17/15),
bucăţile (P.L. 30/34), bucatele (P.L. 17/14).
    ntXIli: s. f. Literă chirilică. Iniţialele acestei cărţi cu buchi erau scrise ciudat. P.L. 35/8. Deschise cartea cea veche cu buchile neclare. P.I.. 45/4 [Pr. 2].
    —       Forme gramaticale : pl. n. ac. buchi (P. L. 35/8), buchilc (P. I. IVI).
    ntCII M s. n. Tulnic. Tlnguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atila drag. O. I 209/17. Sura pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale. O. I 231/1. Şi cum va inceta Al inimei zbucium Ce dulce-mi
 — 71 —
va suna Clntarea de bucium. O. I 225M. [V. 3|. + Suncl scos de accsl instrument. Şi prin somn auzi-vom bucium De la sllnele de oi. O. I 101/7. Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium. O. 1 147/38 [V. 2|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. bueium (O. I 101/7, 117 38. 209M7, 225'1), buciumul (O. I 231/1).
    III CLA vl). 1. Tranz. A cirlionţa. l'nut caută-n oqlindu de-şi buclează al si'ut păr, Altul caută in lume şi in vreme adevăr. O. I 130 23 [V. 1|.
    lll ( L\ s. f. Şuviţă de păr ondulată. Şi nrgrele-i bucle "iidi.ahi-n zefir. O. I 4 11. Omiina cea de laur . . . se-mple-/<•>(<’ Pe frurileii era umbriţii dc bucle de argint. O. I 17/12; cf. O. I 17!) |V. 3|. ©(Klcmcnt de personificare) Roz-alb--auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin. Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-a florilor sin. O. 1 3/5 (Y. 1],
    —      Formă gramaticală : pl. n. ac. buclt (O. I 3/5, 4/11' 17 9, 17' 12).
    BLCIRA vl). I. T r a n z. A provoca (cuiva) o bu* curic. Ceea ce ne bucură este lipsa de fraze şi rezonamente cu care la oameni se-mbracă această emigrare u superfluenţei locuiturilor. P. I.. 80,27 [ Pr. 11. + R e f 1. A fi cuprins de bucurie, a sc- veseli. Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind in vrav prostia imobilă. O. IV 333'13 |V. 1).
    —      Forme gramaticali' : ind. prez. 2 sg. te bucuri (O. IV 333'13;. 3 sg. bucurii (P. L. 80/27).
    BUCUlUE s. f. Vie- mulţumire surictcască, satisfacţie. Viata in vecie, glorii, bucurie. Arme cu tărie, suflet românesc .. . Dulce Românie, asia ţi-o doresc .'O. I 16/5. Ca toamna cea tirzie e viata mea. şi ctid Iluzii ca şi frunza pe undele de vad. Si nici o bucurie in cale-mi nu culeg. O. IV 432/21. Amulilii de bucurie, ea nu i>utu decit să-ndrepte asupră-i ochii săi stinşi. P. I„ 23'2. Ea nu mai avea dureri, nici bucurii decil acele ale copilului ei. P. I.. 31/19; cf. P. I,. 25 17. 31 17. 37'3 I. 59'22. 77'33 |V. 2: Pr. 7|.
    —      Forme yramaUcale : sg. n. ac. bucurie (O. I 16'5; O. IV 132 21: P. 1.. 23 2. 25 17. 31 '17. 5‘J 22), bucuria (P. L. 37 :t I): pl. n. ac. Iiueurii (P. L. 31 19. 77 33».
    BUCUIlfis. - oAsA adj. împăcat sufleteşte, mulţumit. De-o fi una. de-o fi alta. . . Ce e scris şi pentru noi. Bucuroşi le-om duce toate, de e pace. de-i război. O I
140    20 [V. 1],
    *Dl'l)OAn s. n. v. buduiir.
    Bl Dl Alt s. n. Cameră intimă a unei femei, /n umbra parfum iht a buduarului su vin. „S'd mă-mbete acel miros de la ptnzele ih in. O. 1 151'5. Se repezi pe uş-afară in bu-duarul ei. P. I.. 85 31 |V. 1 ; Pr. 1|.
    —      Form: gramaticale : sg. n. ac. hudunrul (P. L. 85/31). g. d. buduarului (O. I 1515).
    BI.FMŢA s. f. Pas'ire (Htibi bubo). I'ăt-I'rum is se uită şi văzu o bufnită mare şi sură, R L. 18/38 [Pr. 1).
    ’BltiEI), -A adj. v. bunel.
    BUGET. adj. (Mold.) Buhăit, puhav. Vezi colo pe urtciunea fără suflet, fără cujet. Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget. O. 1 15») 12 [V. 1|,
    BCHAV, -A adj. Buged, buhăit. © (Metaforic) Pe miazănoapte călare cu aripi vlnloase, cu faţa zblrcită ca o stincă buhavă şi scobită de ptraie.. . urla prin aerul cernii mama pădurilor cea nebună. P. L. 6/34 [Pr. 1).
    BL'llA s. f. Bufniţă. O (Metaforic, exprimind presentimentul tragic pe care-1 Încearcă poetul) Alerg pe calea vieţii mele, O buhă care, (ipind a jele, Blntuie urma unui morminl. O. I 26/15 [V. 1].
    BLM6r s. m. Floare roşie (Paeonia). Q (Comparaţie, sugerlnd, prin culoare, tinereţea, sănătatea, vigoarea) lCătalin| cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina. Se furişează pindiior Privind la Cătălina. O. I 173/29 [V. 1].
    BULBOAN A s. f. Viitoare. Q (Personificare) [Izvoarele) le vezi mişclndu-se şi şerpuind cu argintul lor fluid, transparent şi viu, aruncindu-se In braţele bulboanelor, In care se-nvlrlesc nebune. P. L. 79/1 [Pr. 1].
    BULBUCÂT, -A adj. Holbat. Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, Işi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască. O. I 150/18 [V. 1).
    BI LGArE s. m. Bolovan. Suili pe baricade de bulgări de granit. Se mişc batalioane a plebei proletare. O. 1 62/22 [V. 1). Q (Construcţii metaforice) Bulgări fluizi = rotocoale dc apă (v. şi cuib ar). [Izvoarclc| sar In bulgări fluizi peste prundul din răstoace. O. I 85/11 [V. 1]. (Comparaţie) Bulgări de lumină = rotocoale de apă carc reflectă lumina (v. şi brazdă, cărare, diamahl, galben). Sorii au urzit o umbră fină. Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină. O. I 72 2 [V. 1|. + Masă solidă dc formă sferică. Q (Depreciativ) Cile crims au putut să se petreacă. . . pe acest bulgăre negru şi neînsemnat ce se numeşte pămint. Fărmăturele acelui bulgăre se numesc imperii. P. L. 50/28 — 29 [Pr. 2].
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. buluăre (P.L.50/28), g. d. bulgăre (P. L. 50/29); pl. n. ac. bulgări (O. I 62/22, 72/2, 85/11).
    BULGAndl s. m. Augmentativ al lui bulgar. Q (Depreciativ) Şi apoi In Sfatul ţării se adun să se admire Hulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire. O. I 150/28 [V. 1|.
    BUMB s. m. (Regional) Nasture. Sinii li crescuse tntr-attta de bătăile inimei,tnctt sărise un bumb de la pieptaraşul cam îngust de catifea. P. L. 84/8 [Pr. 1].
    BUMBAC s. n. Vată. [Dascălul] de frig la piept şi-ncheie tremurtnd halatul vechi, tşi înfundă gitu-n guler şi bumbacul tn urechi. O. I 132/4 (V. 1].
    BUN1 s. n. Avere, bogăţie. Prin bunuri ce furară, bi veci vezi cum conspiră Contra celor ce dlnşii la lucru-i oslndiră. O. I 56/13. Sărac de bunuri, frumuseţe şi spirit, inima mea este atit de bolnavă ca o scinteie de soare noaptea. P. L. 55/31 ;cf. O. I 60/9 |V. 2; Pr. 1|.
    —      Formă gramaticală: pl. n. ac. bunuri (O. I 56/13, GO/9; P. L. 55/31).
    BUN*, -A adj. 1. 1. (In sens moral) Care face bine, bltnd. Ah! ea trebuia să fie bună. P. L. 55/21. Asta... nu-mi
 — 75 —
i*a refuza ea. E alit tle bună. P. L. 55/27 (Pr. 2|. (Ca epitet pc Ungă numele unui domnitor) v. Alexandru cel Bun {Pr. 3).
    2.      Corect, cinstii, in zădar guvernă regii lumea cu înţelepciune, Se-nmulfesc semnele rele, se-mpuţin faptele bune. O. I. 4-1/8. [Magul| au aflai simburul lumii, Iul ce-i drept, frumos şi bun O. I 44/36. Fii bun şi mare, ori pătat de crime, Acelaşi praf, aceeaşi adincime, Iar moştenirea la şi-a lot : uitarea. O. IV 338/6 (V. 3). Q (Metaforic) Senin, luminos. O, moartea-i un secol cu sari înflorit, Cind viaţa-i un basmu pustiu şi urlt. — Dar poale. .. o! capu-mi pustiu cu fur-tune, (iindirile-mi rele sugrum cele bune. O. I 38/14 [V. 1|.
    3.      Credincios, statornic. Calu-i alb, un bun tovarăş, Inşeuat asteapt-afară. O. I 103/1 (Y. 1).
    II.     (Exprimă Însuşirea de a producc satisfacţie) 1. (în expr.) A spune cuvinte bune v. c u v i n l (Pr. 1).
    2.      Corespunzător unei anumite întrebuinţări, potrivit. Ah! garafa plniecoasă doar de sfeşnic mai e bună! O. I 46/1. Su e mică, nu e mare, nu-i subţire, ci-mplinilă, îndt ai ce strlnge-n brafe — numai bună de iubită. O. ^ 159/20. Pinze moi in care se fesură zile, Vederea şi somnul sărmanei copile. . . cum sunt cusute, sunt bune de giulgi. O. IV 365/14 [V. 3|.
    3.      Prielnic, frumos, plăcut. Aşa marinarii pe mare imblind. Izbiţi de talazuri, furtune. . . Speranţa ii face de uită de vint, Şi speră la timpuri mai bune. O. I 12'10. Că de-i vremea rea sau bună, Vintu-mi bate, frunza-mi sună. O. I 123/25. Şi de-i vremea bună, rea. Mie-mi curge Dunărea. O. I 124/1 [V. 3). ^ (Ca element de formare a numeroase formule de salut şi de urare) Bună sară. (Umbra) sta diafană şi zimbiloare, rostind limpede şi respectuos: Bună sară! P. L. 47/4; cf. P. L. 30/14 (Pr. 2\. Noapte bună. Somnoroase păsărele. Pe la cuiburi se adună. Se ascund in rămurele — Şoapte bună! O. I 207/4; cf. O. I 207/16 (V. 2|. Bună vreme. Hună vreme, măi băiete. O. I 84/1 (V. 1). «O» (Expr. A-şi lua ziua bună v. zi (Pr. 1). Voie bună = veselie. (Arald) ades călare pleacă in mindre nopţi cu lună, Si cind se-nloarce ochii lucesc de voie bună. O. I 96/29 (V. lj.
    4.  (Despre mîncăruri şi băuturi) Dc calitate superioară.
Se-om duce in oraş. . . ştiu intr-un loc un vin bun. P. L. 75/3 (Pr.l |.         ’
    5.      Talentat. Dacă un actor bun i-ar fi auzit paşii. . . ar fi ştiut. . . să-şi imagineze aproape caracterul omului. P. L. 91/12. (Pr. 1).
    III.    (Intensifică Înţelesul cuvîntului pe care il determină) Dcsăvlrşit, deplin. Baiazid privind la dinsul, tt tntreabă cu dispreţ: — Ce vrei tu? ~ Soi? Bună pace! O. I 146/7 (V. 1). <$> Pe deplin, definitiv. (Onufrei) dind ca din In-llmplare de mina pictorului, care conţinea vro ctleva piese de aur. crezu că ce-i găsit li bun găsit. P. L. 83/8 (Pr.l).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. bun (O. I 44/36. 103/1 ; O. IV 338/6; P. L. 25/37, 26/3, 37/33, 75/3, 83/8, 91/12), bună (O. I 46/1, 84/1, 96/29, 123/25, 124/1, 146/7, 159/20, 207/4, 207/16 ; P. L. 4/29, 30/14, 47/4, 55/21, 55/27); pl. n. ac. bune (O. 1 12/10, 38/14. 44/8; O. IV 365/14: P. L. 90/36).
    BLVAOAnl adv. Dc exemplu, de pildă. Tu imi vei răspunde că e bine ca in lume. . . Să-mi atrag luare-aminle a bărbaţilor din ţară. Să-mi dedic a mele versuri la cucoane,
bunăoară. O. 1 137/10. Ia inlreab-o bunăoară — O să-ţi spuie de pangiice, de volane şi de mode. O. I 159/10 ; cf. O. I 164/12 (V. 3].
    BUVÂVtflE s. f. (în loc. adv.) De bunăvoia fcuivai --nesilit de nimeni, din proprie iniţiativă. Cind de bunăvoia lor trăiau exiluli la vun sal spre a se iubi departe de zgomotul lumei, Maria intra deodată in salonul încălzit. . imbracată cu băiel. P. 1.. H4.8 (Pr. 1].
    IlUNA s. f. Burniţă. Q (Comparaţie, sugerind impruş-tierea in parlicuk* infime) Pulbere de diamante cade fină ca o bură Scinteind plutea prin aer. O. I 142 11 (V. J|. Q (Metaforic ; cu referire la lumina lunii: v. şi aur, s o m-n o r o ş i c. splendoare). De sus pin-in podele un painjăn prins de vrajă. A ţesut subţire pinză străvezie ca o mreajă: Tremurind ea licăreşte şi se pare a se rupe. încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. O. I 7G 22 (V. I|.
    BUHUIAnA s. f. Iarbă sălbatică, in mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele şi buruienele crescuse mari. . . se inallau ochii de fereastă spartă a unei case veche. P. L. 29 6. HI intră in curtea... mănăstirei.. . in mijtocu-i cu-n iaz, ale cărui maluri erau sălbătăcite de fel de fel de buruiene. P. L. 73/14 (Pr. 2j.
    —      Forme gramalicalc : pl. n. ac. buruiene (P. L. 73 1 1), buruienele (P. L. 29 6).
    BUST s. n. I. Parlea superioară a corpului omenesc. Văzu un cap frumos. . . pe nişte umeri largi şi albi, pe un bust ce pămt lucrat in marmură. P. 1.. Xllti (Pr. 1|.
    2.     Pictură rcprezcnlind parlea superioară a corpului omenesc. Era aninat inlr-un cui bustul in mărime naturală a unui copil cu de vro optsprezece ani. P. L. 29,39 (Pr. 1],
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ae. bust (I*. L. 84. Iii), bustul (P. L. 29/39).
    Bl'Sl'IOC s. n. Planlă (Ocinum basilicum). Pe-a icoanci policioară, busuioc şi minl-uscată implu casa-niunecoasă de-o mireasmă pipărată. O. 1 84/15. [C.andela| ardea pc <i policioară încărcată cu busuioc. P. L. 41,40 (V. 1; Pr. !|.
    BUTE s. f. (Şi in forma butie) Butoi. Lingă prispă ste-teau două butii cu apă. P. L. 7(21. Veri tu buţite aste două? P. L. 8/27 (Pr. 2]. ©(In context figurat) Trei zile n-a fost noapte, ci numai senin şi veselie. — vinul curgea din butii sparte. P. L. 4/18. [Pr. 1],
    — Forme gramaticale : pl. n. ac. bulii (P. L. 4/18, 7'21). bulile (P. L. 8'27). — Variantă : (Munt.) bulie (P. L. 1/18. 7 21).
    DCTIE s. f. V. bule.
    BUTOXA vb. 1. (Franţuzism) A prinde, a agăţa la butonieră. Ea atrage vreun june curtezan. Care intră ca actorii cu păsciorul mărunţel, Lăsind val de mirodenii şi de vorbe după el, O chioreşte cu lornionuf, butonal cu u garofă. O. I 162/29 (V. 1|.
    BUZ.\ s. f. I. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura şi acoperă dinţii. Ea apleacă gene lunge Peste ochii cuvioşi. Iar pe buze-i trece-un ztmbet inecat, fermecător. O. I 67/5. Ea zlmbind tşi mişcă dulce a ei buze mici. subţiri; Iar pe patu-i şi la capu-i piesuraţi-s
 — 76 —
 trandafiri. O. I 79/15. Se uila spărios ţi uilit la Dan. . . eu buzele Irtmurlnde ţi ru paşi şin’ăitori. ]’. 1. 48/2-1; cf. O. 1 79/22. 79'26. 82/3(1, 88-9 . 95/8. 9715, 236/8 ; O. IV 365/30; P. L. 2*31. 28,37. 29/41, 46/14, 5l>/8, 52/18. 57/23, 59/10, 62/22, «7/15. 71/5. 76/18. 77/32. 85/9, 85/22, 87/9, 88/19, 92 2<i, 95 19. 1(12/1 (V. 10; l’r. 21). Qlfn contexte figurate) Şi-aş punt soarta lumei pe bu:a-ti purpurie. Aţ pune lege lumei rtzlndul tău delir. O. I 22/1. ttuza mi-e rtte, sufletul sec. Viatu mea eurge uitlnd izivrut, O. 1 26/7 |V. 2|. O Kxpr. A a»mi virtutea pe bute - a fi virluos In iiiiid ipocrit. Tofi pe bu:e-avtnd virtute, iar In ei monedă rotp<J ( hinteseiiti) de mistrii de la creştet ptnă-n talpă. O. I l.'iii l.'i |v. I|. A-I teni pe hui» = a rosti. Clnturilor nttlr zic .\ih" tuturora... Şi niei pe buze nu-mi mai t'in Şi nici /inii glntl mi or treet. O. I 1H4/7 |V, l|. A ţi uni boxele v. ti n i [l’r. 1). ©(Construcţie metaforică) A Um buzele pradă gurU cuiva v. pradă |V. I|. <> (l.a sg. cu valoare dc pi.) Attt de albă fafa-i ţ-atlt de nemişcată. Dur oehii-l ard In friguri ţi buza-i stngeratâ. O. 1 96/23. tu Işi eoase ochii tntr-un tort de in.            e  bura lipsita de slnge.  Ochiul
 ei eet turbur nu mai poate plinge. O. IV 364/19. tmpără• trasa. . . atinse cu buzu fi seacă lacrima ceu reee ţi o supse In adtnrut sufletului «<lu. I’. 1.. 4'1<> |Y. 2; Pr. lj. Q(In conlcxt figuruti Am i>t);ul fafa la pală dt o bolnavă befie, Huza la tnvinetitâ de ut corupţiei muţeai. O. I 29/22 |V. 1],
     3.     Fig. (Uneori hi pl.) Gură. Mă uimeţii dată nu mtntui. .. Ah. ce fior»* de dutet de pe buza la cuolntu-i. O. I 154 36 (V. 11. © (In context figurat) Muie rămas-au buzelt-i abia deschise, Mută inimu tn pieptu-i. O. I 52'9
(V. I|. Q (Construcţii metaforice) Al bazd lDgbe| = sărut rece, lipsit de pasiune. Dar aii vălul tadt, trudo! ditmefit din visuri seee, Fruntea mea este trezită dt a buzei lale-nghef Şi privete la tint, demon, ţi amoru-mi stins fi reee Mă Invafă cum atupră-fi eu să caut eu dispref! O. I 30/6 (V.1J. A Inmula boxele eatva = a stăvili avlntnl pasional al cuiva. Te iubesc! — era sd strige demonul tn a lui noapte. Dară umbra-naripată a lut buze le înmoaie. O. I 51/22 [V. 11. A oda boxele însetate eu ttere v. fiere |V. 1]. Vorbe ane de al bazelor foe v. foc |V. I|.
    -      Forme gramaticale : sg. n. ac. boxa (O. I 22/1, 26/7, 29/22, 95/8, 96/23, 154/36; O. IV 364/19; P. L. 4/10, 77/22), g. d. buxel (O. I 30/6); pl. n. ac. boxe (O. 1 51/22, 67/5, 75/16, 79/15, 79/22, 79/26, 82/30, 150/15, 184/7, 236/8; O. IV 365/30: P. L. 46/14, 74/5, 76/18), bazele (O. 1 52/9, 88/9, 97/15; O. IV 432/33; P. L. 28/31, 28/37, 29/41, 44/23, 48/24, 50/8, 52/18, 57/23, 59/10, 62/22, 67/15, 85/9, 85/22, 87/9, 88/19, 92/26, 95/19, 102/1), g. d. boxelor (O. I 80/36).
    BLZDLGÂN s. n. Ghioagă de fier. Pe drum (Făt-Frumos] horea ţi doinea, iar buzduganul şi-l arunca si spintttt nourii. P. L. 4/38. Făt-Frumos mtrgta mereu, urmărind eu ctnteeul dorul inimei tui ţi cu ochii buzduganul. P. I- 5/17. Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori şi lovi meazănoaptea tn aripi. P. L. 19/23: cf. P. L. 4/23, 4/25, 5/20, 7/13, 9/14, 18/15 (Pr. 9).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. buzdogaa (P. L. 4/23), bozioganol (P. L. 4/25, 4/38, 5/17, 5/20, 7/13, 9/14, 18/15), buidofaDO - (P. L. 19/23).
c
   CA1 adv. I. 1. (Introduce al doilea termen al unei comparaţii) Precum, cum, la fel cu... a) (Se compară o noţiune exprimata prin substantiv sau pronume cu altă noţiune, al doilea termen fiind uneori o construcţie cu valoare metaforică) Văd poefi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. O. I 31/7. Ii plac adtnce elnluri, ca glasuri de furtună. O. I 96/27. Era un Intunerec ca o mare făr-o rază. O. I 132/19. Soarele se tnăl(a, ca un glob de aur arzător. P. L. 54/28; cf. O. I 10/1, 32/32, 50/6, 62/17, 63/15, 76/15, 87/3, 173/29, 182/16, 232/2; P. L. 5/29, 7/28, 9/37, 14/22, 45/11, 52/25, 53/34, 98/36 (V. 13; Pr. 9). O (Se compară un substantiv determinat de atribut) A (esut sub(ire plnză străvezie ca o mreajă. O. I 76/16. A voastre viefi cu toate sunt ca undele ce curg. O. I 157/3. Răsărea, ca un cuib alb, o cetate frumoasă. P. L. 11/33; cf. O. I 2/20, 18/1, 19/9. 27/10, 29/6, 35/26, 60/32, 96/7, 109/4, 154/12, 155/29; P. L. 3/5, 3/6, 4/2, 6/34, 7/17, 11/37, 11/40, 18/33, 18/39, 36/25, 43/26, 45/21, 51/24, 55/2, 67/33, 73/22,77/27, 78/19, 84/30, 97/22 [V. 13; Pr. 21 j. O (Comparaţia se stabileşte Intre aceleaşi cuvinte, uneori cu accepţiuni diferite) Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rtu Nu-i ca noaptea cea mocnită şi pustie din sicriu. O. I 82/38. Ce e val, ca valul trece. O. I 196/32. Va fi om ca tofi oamenii. P. L. 42/35; cf. O. I 166/23, 194/6, 198/15; P. L. 88/32 [V. 5; Pr. 2]; b) (Sc compară o calitate exprimată prin adjectiv) S-a dus Pan, finul Pepelei, cel istef ca un proverb. O. I 31/18. Iar fafa ei frumoasă ca varul este albă. O. I 88/10. Şi nu e bllnd ca o poveste Amorul meu cel dureros. O. I 211/5. Iubesc o fată frumoasă cu ochi glnditori. dulce ca visele mării. P. L. 11/6. Inima mea este attt de bolnavă ca o setnteie de soare noaptea. P. L. 55/32; cf. O. I 2/12, 15/9, 18/10, 28/10, 29/19, 30/11, 30/19, 32/7, 42/15, 43/5, 43/6, 50/18, 55/6, 55/20, 56/9, 66/2, 85/30, 92/1, 92/20, 93/35, 95/10, 97/2, 101/17, 107/4, 132/25, 134/20, 142/11, 144/23, 150/8, 160/4, 173/8, 175/30, 190/2, 199/15, 213/3; O. IV 365/13; P. L. 3/21, 4/2, 4/21, 5/24, 6/5, 7/33, 9/26, 11/21, 14/27, 16/8, 18/26, 21/38, 22/14, 22/19, 23/21, 23/28, 23/31, 30/40, 35/9, 36/25, 39/34, 40/6, 42/12, 43/31, 44/6, 45/21, 45/38, 48/17, 50/34, 51/31, 53/29, 53/34, 55/3, 62/40, 63/28, 64/17, 68/5, 73/8, 77/2, 83/19, 84/11, 85/2, 95/11, 100/26, 101/11, 101/14, 102/3 [V. 39; Pr. 49]. O (Prin inversarea termenilor, primul fiind introdus prin prep. „de") Cu sfetnici vechi de zile mă-ntlmpinaşi tn cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale. O. I 91/13[V.1|. >0> (Primul termen e un participiu sau o locuţiune cu va-
loare de adjectiv) Lucesc In juru-i ziduri ca tuciul lustruiţi. O. I 53/35. Ci Iu rămii In floare ca luna lui April. O. I 128/7. Slngele meu «... fără cuprins ca apa. P. I,. 98/25 ; cf. O. I 43/2, 62/1 ; P. L. 19/4, 22/26, 99/2 [V. 4 ; Pr. 41 ; <•) (Se compară acţiunea exprimată de un verb) Mă usc ca crucea pusă-n clmpii. O. I 26/19. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr. O. I 97/16. Sufletul meu arde-n iubire ca para. O. I 231/16. Sticlele ferestrei străluceau ca argintul in alba lumină a lunei. P. L. 37/7; cf. O. I 5/23, 13/18, 17/18, 17/22, 23/5, 32/17, 10/8, 50/14, 59/10, 60/15, 63/13. 88/14. 96/17, 98/9. 105/7, 117/8, 117/10, 127/10, 133/7. 152/6, 157/12, 159/15, 160/27. 162/28, 182/18, 210/14, 214/20; P. L. 5.4, 13/21, 19/24. 20/17, 21/25, 22/34, 22/35. 23/6, 29/9, 37j2. 40/1, 41/35, 43/22. 13/32, 44/36, 57/29. 58/19, 74/38, 88/22, 91/26, 92/13, 99/9, 99/15, 102/1 |Y. 30; Pr. 25]. <0* (Se compară concomitent substantivul şi verbul ; al doilea termen este un substantiv sau o construcţie, uneori cu valoare mctaforică) Stele rare din tărie cad ca picuri de arginl. O. I 82/33. Trecul-au anii ca nori lungi pe şesuri. O. I 201/1. Trecea Cezara ca o-nchipuire de zăpadă. P. L. 101/31; cf. O. I 4,1. 4/15, 5/13, 16/1. 18/16, 18/17, 18/23, 22/10, 24/15, 25/10. 26/13, 26/21, 30/27, 32/4, 38/20, 45/5, 46/11. 50/25, 55,26, 63/7, 69/9, 79/8, 87/12, 92/27, 96/3, 96/5. 96/17, 97/7, 98/34. 105/7, 108/24, 117/3, 118/9, 120/11, 121/23, 133/12. 144/15, 147/3.
1  18/7, 148/23, 157/12, 166/28, 176/22. 228/16, 232/11; O.
IV 430/16, 430/19; P. L. 3/10, 7/3, 9/19, 9/37, 12/10, 12/22, 12/39, 14/15, 15/23, 19/12, 28/3, 37/28, 37/30. 39/9, 43/33, 44/29, 49/14, 51/24, 52/5, 72/20, 78/11 [V. 49; Pr. 22]. O (Al doilea termen exprimă tot o acţiune vcrbală)Ai/r»/. . . licit rea... ca stropii cu peteală. P. L. 35/37. Priveşti ca trezit din somn. P. L. 81/13 [Pr. 2]. Q (Repetiţie) Căci te iubesc copilă, ca zeul nemurirea. Ca preotul altarul, ca spaima un azil; Ca sceptrul mina bllndă, ca vullurul mărirea, Ca visul pe-un copil. O. I 22/5 — 8. Şi gonind biruitoare, tot veneau a fării steaguri, Ca polop ce prăpădeşte, ca o mare turburată. Pesle-un ceas păgtnătalea e ca pleava vtnturală. O. I 148/27. Eu voi trece nepăsător prin această viafă, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun!. . . numai nu ca ei. P. L. 87/25; cf. O. I 16/4, 25/13, 25/14, 25/19, 25/20, 25/21, 42/6, 42/6, 42/18, 42/19, 42/19, 51/2, 51/2, 62/26, 62/26, 80/24, 80/24, 82/3, 82/3, 82/21, 82/21, 140/26, 140/27, 140/28, 148/7, 148/9, 148/9, 199/9. 199/10, 232/16, 232/17, 235/16, 235/16; P. L. 4/14, 4/15, 5/18, 5/19, 6/2, 6/2, 18/16, 18/17, 20/7, 20/7, 45/38, 45/38, 54/15, 54/15,
 — 78 —
92/6, 92/7. 91/3, 91/3, O i/ i, 94/1.91/5, 9-1/5 |V.          42; Pr. 25).
<J> (Urmai do                |Mure?an] cheamă piatra               să   Invie ca
şi miticul poel. O. I 32/15. .4:/ adeseori femeia ca şi lumea e
o  şcoală. O. I 110/9. J'ala era <le acea dulceaţă vlnătă-albă ca si marmura in umbră. I*. I.. 26/33; cf. O. 1 2/3, 2/11, 13 V>, 13/22, 2(5'1 7. 13/23. 51/1, 59/25, 71/1. 83/11, 109/1, 109 1. 133 1(5, 133/28. 133/30, 133/31. 1 17/(5. 1-18/11, 148/16, 118.1'*. 152/21, 157/28. 1152/2, 178/31, 220,11: O. IV 305 3:’. -132'20 |W 29 ; Pr. 1). O (Precedat de ..asemenea", ..iMtel". ,.alil", „aşa". ..tocmai") Mergea pe valurile mărci, ciin' sc /ilecait înaintea lui, întocmai ca pe uscat. I’. 1.. I I 1. Asemenea ctt un stup de albine, ariile roiau limpezi. . . iu mintea lui îmbătată.                 P. 1.. 53.22. Te naşti. . .
m»ri. tocmai asa                   ai ta animale. P. 1.. 81,3; cf. 1*. L. 25/13,
2.V1 |. 17 23. 92 21 93.10 |Pr. 8|. <> (Introduce o comparaţii' cu funcţiune de nume predicativ) Ca visul e clnlarea ri'-i-nhiiimi Hol. O. 1 17.13. Lumea-i cum este... si cu dlnsa suntem tmi. O. 1 3(5/21. Tu eşti ca u vinarii, in care sunt închise luate ciuturile. P. I.. 12/20 ; cf. O. 1 17 21; O. IV 432,19 : P. L. 17,21 | V. I ; Pr. 2). O (Precedat de ..părea") Tu Imi pari ca <> bacantă. O. 1 30/9. Anii tiii sc parca clipe. Clipe dulci sc par ca vcactiri. O. 1 110/19 — 20. Luna... piirea c« o celule sfinţii si argintie. P, 1.. 2017; cf. O. I 52/19; CI. IV 130 22; P. L. 51/13 (15,13 |\'. 5; Pr. 3|. + (Al doilea termen e exprimai prin adverb sau e introdus prin prepoziţii». Precum. Mă cufund ca intr-o marc de visări dulci şi senine. O. I 31,2. înflorea cărarea ca de pasul bllndei primăveri. O. I 1 12/7. .4 fost udată ra-n poveşti. A fosl ca niciodată. Din rude mari împărăteşti. O prea frumoasă fată. O. 1. 107/1—2. Simt ingreuindu-se ca sub plumb cugcliriU• mele. P. 1.. 18/19; cf. O. 1 11/9.29/9,
12 11. 11/33, 51 3. (57/28, 71,10. 72/12. 76/27, 80/15,82/20, 833. 8-1,2, 87,1. 95/17, 101,27. 103'21. 113/0, 137,10, 110,21. 1 12/23. 114/7, 1 1 1/9. 150,•>, 150,25. 152/10, 157/31. 170 5. 170'1I. 171» 19. 181,5. 181/9. 187,10. 190 1, 202/9, 2127. 2128: CI. IV 3GH2. 370'7; 1». L. .>,'29, 7/20. 8 1.
9  23. 9,32. 9,31. IM». 13 38. 1523. 1 7.11». 17/20. 22/32. 25 -1. 2."> 13.       39 3(i.        i 1 -32. -17 1. 18/21. 52.12. 59.'I. 04/12,
70 21. 75 1.          7(> 31.           77 23. 83 (i 8(i 32. 92 li. 95 31. 97/38
|V. 42 : l'r. 311.
    2.  (în comparaţii aproximative) P;ircă. Te văd ca o
umbrii, O. 1 37,9. Ilaba scrisni din dinţi ca apucată. P.I.. 18,11. Ut admira ochii cei frumoşi ai portretului, ce luceau ea vii in orbitele lor. P. I.. 312. Deodată vă:u ca o zare de senin. P. I.. 97'31 : cf. P. L. 8,3. 15/23. 20 11. 29/10.                 29/11,
O.V 19. 75.31         |V. 1:            l’r. Io], <> I.oc. conj. Ca ţi i-iml v.
cind | V. 5 ; Pr. 11],
    3.      (Primul termen c un comparativ) Decil. Apoi — de vor — m-urunce in margine de drum. . . Tot imi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. O. 1 128'2. Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dinsut. O. I 131/29 |Y. 2|.
    II. în calitalc dc. . drept . . . i,-au legal |pe Sam-von] şi i-au scos ochii. Ca dovadă de ce suflet stă in pepţii unei rochii. O. 1 159/4. /•./ păstrează, ca săgeţi, Sumai flori înveninate De la Gangele mărel. O. I 236/10. Fusese chemat de domnii/ Moldovei ca dascăl de matematică. P. I.. •10,10; cf. CI. I 48/21 : P. L. 6/30. 29:30. -12/8. -12/37. fil/28, fil/12. 71/36, 71-36. 8110, 82/3. 82'l. 82'5, 82/5 |V. 3; Pr. 14],
    CA2 conj. (l'rinat totdeauna dc ..să”, inlroducc o propoziţie subordonată cu predicatul In conjunctiv) 1. (Inlroduce o propoziţie finală) Kăsai din umbra vremilor
încoace. Ca să te văd venind. O. I 120/22. Din sfera mea venii cu greu Ca să-fi urmez chemarea. O. I 170/18. Lasă-mi numai timp.. . ca icoana la să pătrundă adine In inimă, P. L. 90/13; cf. O. I 9/16, 23/2, 23/5, 40/12, 43/18, 48/8, 59/7, 59/19. 61/2, 72/17, 72/21, 76/6, 80/18, 80/27, 83/17, 83/19, 85/20, 87/6, 87/8, 91/34, 92/2, 93/25, 116/12, 147/6, 151/29. 151/31, 154/3, 165/2, 170/21, 172/10, 174/4, 175/1, 175/21, 178/14, 183/21, 187/22, 193 3, 193/7, 193/11, 196/35, 198/11, 199/19, 211/24, 236/18; O. IV 361/14; P. L. 4/30, 5/1, 5/2, 6/28, 6/31, 8/27, 9/24. 12/20, 14/22, 14/40, 16/39, 18/12, 18/37, 19/4 27/10, 31/35, 36/22, 38/1, 45/31, 47/31, 52/8. 58/13, 59/23, 70/1. 82/13, 83/3, 85/5, 87/15, 87/15, 87/20, 90/18, 98/2. 100/5 [V. 47; Pr. 34]. Loc. conj. Ptnlru ea sâ v. p c n l r u (Pr. 6].
    2. (Inlroducc o propoziţie consecutivă) Prea v-afi bătui joc de limbă, de străbuni şi obicei. Ca să nu s-arate-odată ce sunteli — Sişle mişei! O. I 151/26. Prea mult un inger mi-ai părul Şi prea puţin femeie Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. O. I 185/15. Care limbă e-ndestul de bogată, ca să poată exprima acea nemărginire de simţiri. P. I.. 77/35; cf. O. I 100/19. 162/14 (V. 4; Pr. 1).
    :i. (Introduce o propoziţie compiclivâ directă) Faceli ca-n astă lume, să aibă parle dreaptă, Egală fiecare, şi su trăim ca fraţi! O. I 60/14. Ah! de cile ori voil-am Ca să spinzur lira-n cui. O. I 105/22. Ştie oare ea că poale ca să-fi dea o lume-nlreagă. O. 1 162/15. Fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte. P. L. 13/33; cf. O. I 25/8, 31/14, 53/19. 83/31. 87/22, 95/22, 115/23. 119/6, 127/27, 146/16, 146/22, 117/9. 147/16, 1 17/23, 151/6. 155/15, 201/10; CI. IV 361/5. 366/17; P. L. 14/39, 30,18, 39/12, 46/30, 75/27, 76/29. 81/28, 82-27, 86/9, 102/21 IV. 22; Pr. 11).
    î. (Introduce o propoziţie compiclivâ indirectă) De-oi urma să scriu In versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi su mă-nceapă a lăuda. O. I 141/15. A visa că adevărul.. . Ii in stare ca să schimbe în natur-un fir de păr. O. I 16-1/5. E silit de voinţă ca să argumenteze toate cetea. P. 1.. 81/31 ; cf. O. I. 150/20 [V. 3; Pr. 1].
    .■». (Inlroduco o propoziţie alribulivă) Vefi crede c-a-ve/i dreptul şi voi ca să trăiţi. O. 1 59/30. Nu mai este Făt-Frumos, ca să mă răpească. P. I.. 1-1/32. Nu-i o altă cale, ca să scapi dc nenorocire. P. L. 76/33; cf. P. L. 67/39 |V. 1 ; Pr. 31.
    C*. (Inlroducc o propoziţie subiectivă) Şi fosl-ar fi mai bine Ca niciodală-n viafă să nu ie văd pe line. O. I 92.13. Căci scris a fosl ca viata ta De doru-i să nu-ncapă. O. I 190/5. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat? O. IV379/10. E primejdios ca să umbli acuma. P. 1.. 19/37; cf. O. I 38/17, 80/1, 80/12, 129/13, 137/13, 162/35; P. L. 53/5, 65/12. 91/32 JV. 9; Pr. 4].
    7.     (In loc. conj.) Fftră ca să (cu valoare dc negaţie şi introduclnd propoziţii modale, uneori cu nuanţă concesivă) Zvon de vorbe omeneşti. Povestesc ca papagalii mii de glume şi poveşti Fără ca să le priceapă. O. I 157/13. Pofi să iei şi pămintul cu tine, fără ca să te supere. P. L. 47/19. Veri. . . c-ai trăit intr-o ordine de lucruri strict organizată, fără ca s-o ştii. P. L. 81/15; cf. P. L. 47/19, 49/2, 81/9 (V. 1 ; Pr. 5],
    8.     (Introduce o propoziţie incidcnlă) El trecu prin strada întunecoasă cu pasul lui uşor, ta care se cunoştea, ca să zic, elastica greutate. P. L. 95/29 [ Pr. 1|.
'9 —
    CABINET s. n. Cameră de lucru. Artistul li arată lui leronim tabloul şi tocul ce are să-l ocupe chipul său pe acea plmâ; apoi intrară amîndoi lnlr-un cabinet. P. L. 83/34. Uşa cabinetului se deschise. F. L. 84/2. Pictorul şi leronim se depărtaseră tn cabinetul alăturat. F. L. 85/29 JFr. 3|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cabinet (P. L. 83/34), cabinetul (P. L. 85/29), g. d. cabinetului (P. L. 84/2).
    CADAVRU s. n. Corpul neînsufleţit al unui om. Străin şi făr' de lege de voi muri-atunce Sevrednicu-mi cadavru tn ulifă barunce. O. I 116/10. Cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător. F. I.. 98/35. Privi dezgustată asupra acelui cadavru, care nu-şi trăise dectt şie. F. L. 99/22 ; cf-. P. L. 87/13 (V. 1 ; Fr. 3]. © (în context figurat) De pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poţi cunoaşte tn ce stare se află. F. L. 82/20 (Pr. 1). © (Metaforic, iu legătură cu agonia regimului absolutist) Evul e un cadavru
—   Paris al lui mormînt. O. I 62/20 (V. 1] ©(Construcţie metaforică) A pune haine de imagini pe cadatrul trisi şl gol v. haină (V. 1). Ale clipelor cadavre - trecutul mort (v. şi ecou. g 1 a s). Vai! lot mai gindeşti la anii. ctnd visam tn academii, Ascultlnd pe vechii dascăli cir-pocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume ştirul s-adune. O. I 140/17 (V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cadavru (O. I 62/20, 116/10; P. L. 82/20, 87/13), cadavrul (O. I 36/9; P. L. 98/35), g. d. cadavru (P. L. 99/22); pl. n. ac. cada\re (O. I 140/17).
    CADENŢAT, -A adj. Ritmic, sacadat. între aceşti muri afumaţi, plini. . . de cadenfala bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase. P. L. 27/23 |Pr. 1). © (Construcţie metaforică) Clipe cadenţate = bătăile ceasornicului. (San Marc| rosteşte lin In clipe cadenţate : ,.Su-n-vie morţii — e-n zadar copile!” O. I 202/13 (V. 1|. <£> (Adverbial) Şi-nlinse-a apei arii... sună cadenţat. O. I 63/20 IV. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. cadenfala (P. L. 27/23); pl. n. ac. cadenţate (O. I 202/13).
    CADâNŢA s. f. Repetare regulată a unei mişcări însoţită uneori de sunete. ©(Comparaţie) Acuş o armonie de-amor şi voluptate [străbate) Ca molcoma cadenţă a undelor pe lac. O. I 96/5 (V. 1). ©(In context figurat) în zadar boltita liră, ce din şapte coarde sună, Ttnguirea ta de moarte in cadenţele-i adună. O. I 160/18 (V. 1|. <£> Loc. adj. şi adv. In cadenţă = ritmic, cadenţat. A clopotelor jale Vuieşte in cadenţă. O. I 1/7. Melodica şoptire a riului. . . Ctntarea tn cadenţă a frunzelor. . . Săscur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor. O. I 8/3 |V. 2).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. cadenţă (O. I 1,7, 8/3, 96/5); pl. n. ac. cadenţele (O. I 160/18).
    CADRU s. n. Ramă in care se fixează un tablou. Umbra părea că-i surlde din cadrul ei de lemn. P. L. 30/15. Umbra se desprinde tncet, ca dintr-un cadru. P. L. 47(1 (Pr. 2]. ©(Metaforic) O frunte naltă... asupra căreia părul formează un cadru luciu şi negru slă aşezată deasupra unor ochi adinciţi tn boitele lor. P. L. 74/3 [Pr. 1).
    —  Forme gramaticale: sg. n. ac. cadru (P. L. 47/1,
74/3), cadrul (P. L. 30/15).      •
    CAFEA s. f. Băutură aromată. Pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărţi. . . trăgtnd din cind in cind cu
sorbituri zgomotoase cite-o gură din cafeaua şi berea ce li sta dinainte. P. L. 28/33 (Pr. 1). <Q> Cafea turcească v. turcesc (Pr. 1 j.
    —    Forme gramalicalc : sg. n. ac. cafeaua (P. L. 28/33); pl. n. ac. cafele (P. L. 27/18).
    CAFEXEA s. f. Local public in care sc consumă cafea şi alle băuturi, se joacă cârti etc. închinind ale lor versuri la puternici. Iu cucoane. Suni clntati | barzii | in cafenele şi fac zgomot in saloane. O. I 1.57,22. Ft intră intr-o cafenea. . . ca să se usuce. P. L. 27-10. Casa lui de pustnic. . . şi atmosfera leneşă şi flegmatică a cafenelei — asta era toată viaţa lui. P. L. 2«y 1 .*» (V. 1; Pr. 2|. <> Expr. Stilp de cafenea v. s l i I p |V. 1|. ©(Construcţie metaforică)
l.a n?a cafenelii — printre pierde-vară. Su se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii? O. I 150,2 (V. 1).
    —    I'ormc gramaticale : sg. n. ac. cafenea (P. L. 27 IO), g. (I. cafenelii (O. i 150 2). cafenelei (P. L. 28,15): pl. n. ac. cafenele (O. I 137 22. 150 0).
    CAFTAX s. n. Manta lungă, purtată in trecut. Ce pustia, maistre,... de cin<l porţi caftan jidocesc? P. I.. ♦ioni. Cind tn vremea carnavalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte. P. L. 65 25
l»’r. 2).
    CAlER s. n. Fuior, ©(Comparaţie) l-a era... cu părul ca un caier de etnepă. P. L. 67 33 (Pr. 1]. ©(Construcţii' metaforică) Cînd torsul se aude ia al vrăjilor caier cind incvp să se desfăşoare tainele nopţii ; la miezul nopţii. Cind torsul s-aude t-al vrăjitor caier Argint e pe ape şi aur in aer. O. I 37 15 |Y. lj.
    CAlGT s. n. Fascicul de foi «le Itirlie. legate împreună. Si pe margini de caiete scriam versuri dulci. O. 1 14U33 |Y. lj.
    CAL s. m. Animal (Iu/uns cabatlus). Pe cind caii pasc alături, Fa-l privea cu suflet dus. O. I (>710. Calu-i alb, un bun tovarăş. Inşeuat aşleapt-afară. O. I 103/1. Călăreţii impht ctmpul şi roiesc după un semn Şi in caii lor sălbatici bal cu scăriţe de lemn. O. I 1 IX l. Capul ei se ridica... astfel cum si-i ridică caii de rasă arabă. P. L.
77    26: cf. O. I 3 22. fitil. «6 2. 116 24. 68 1. 92 26. 93,16. 97,6. 97/17. 98 6. 98-8. 98 22. lu.i 24. 147 10. 148,17; P. L. 11,12, 11 12. 11 18. 12,9. 12 12. 12,14. 12'16. 12 36. 14/19. 14 22. 14 35, 15 10, 15 21, 15 29. 16 3. 16/31. 16 37. 17 1. 17/3, 17,8. 17 16. 17 17. 17 36. 17 38. 17 40. 18 1. 18,4. 18/7, 18 15. 1819. 18 31. 20 27. 21/21. 21 8. 21 15, 21,17. 21/21. 21 24. 21,26. 21/30. 21.32. 21,35. 22 1. 43 39. 95/30. (V. 18 : Pr. 42]. <> Loc. adv. In fu»|a calului = cu cca mai mare iuţeală. Genarul venea in fuga calului. P. L. 13-4 [Pr. lj. <j> Expr. A se da jos de pe cal v. d a (Pr. 1). ©(Personificare) — Am scăpat.' zise calul cel cu şapte inimi. P. L. 19 31. — Stăptne. adăugi calul, tu ai izbit miazănoaptea. P. L. 19 32. — Făt-Frumos iţi fură fata. răspunse calul năzdrăvan. P. L. 21.17 : cf. P. L. 21 21. 21 24 (Pr. 5|. ©(în contexl figurat) L'raganu-acum aleargă pin-ce caii lui ii crapii. O. 1 45/7 (V. lj. ©(Construcţie metaforică) A desemna cai verzi pe pereţi v. desemna (Pr. 1| O Compus : Calul mării = animal fabulos In epica populară. © (Personificare) împrejuru-ne s-adună AU curţii mindre neamuri : ('.aii mării, albi ca spuma. Houri nalţi cu sleme-n frunte. O. I 101/17 |V. lj.
 — 80 —
    —   Forme gramaticale: sg. n. ne. ral (O. I 3/22. 66/21,
92/26,  93/16,  98/6, 103/21; I». L.     12/9, 12/12, 14/19, 15/11,
15/29,  16/3,   18/15, 18/19, 20/3,      21/8. 43/39),  calul (O. 1
66/1, 66/2. 68/1, 97/ti; I*. L. 12/1 1, 12/16,1 1/22, 14/35, 17/40, 18/1, 19/31, 19/32, 21/2, 21/15, 21/17, 21/21, 21/30, 21/35), calu — (O. I 103/1), g. d. cal (I*. L. 95/30), calului (O. I 147/10: I*. L. 11-18, 13/1. 18/31, 21/24, 21,26, 21/32, 22/1); pl. n.  ac. cnl (O. I 98/22; I*.  I. 11:12, 11'12,     12'36. 17/3,
17'3G.  20/27.  71/25), caii (O.  1      I.V7, 67/19.  97/17. 98/8.
1"1 17. ÎIS'I. IIS’18; I». L. 15'ld. 16-31, 1(137, 17/1, 17X. 17 1(1. 1717. 17(3<. 18 1. 18.-7, 77/2(1).
    CALllU-I adv. v. călare.
    CALC V vl). I. v. călca.
    CtLCIL s. n. Operaţie (matcm.ilică). Iar colo bătrlnul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, intr-an calcul fiirii capăt lot socoute si socoale. O. I 132-2. Dionis făcea c-un creion un micul matematic. P. L. 27 2J |Y. 1 : Pr. 11. + Formulă (?(. Calcule geometrice zidite dupi « inchipuită si m'slicti sistem i. P. I.. 35/29 [Pr. 1|.
    —      Fonnj gramaticale: sg. n. ac. cnlcnl (O. 1 132/2; P. L. 27/26); pl. n. ac. cnlcule (P. L. 33,29).
    CALD, -A adj. 1. încălzit dc soare, însorii. Şi să pară răsărită |Memfis| . . . Ca un gind ol in'irii sfinte, reflectul ile cerut cald. O. I I3'21. Un cer. . . cu nouri încreţiţi, cu aerul cald... şi Dan trecea repede prin slrude. P. I.. 6U,8. Merse-nuinte prin iarbă. care caldă... ii gidila corpul. F. I.. IUI,l(t; cf. F. L. 48/37 |V. 1 ; Pr. 3|. + Călduros. in nopţile calde sc culca gol pe mulurile lacului. P. L. 99,11. In zite calde, ea se dezbrăca. F. I.. 100/19. .Yitaplea era caldă, îmbătată <le mirosul snopilor de flori. P. L. 101/25 [Pr. 3]. ©(Construcţie metaforică) Marea cea caldă = incendiu mare, valuri de flăcări. Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frâmiitl. Răcnete, vuiet de-nrm; păirund marea cea caldă. O. 1 62,1!» [Y. 1|.
    -. Care are Icmperatura nominală a corpului omenesc. Parcă simţea minutele-i calde. F. L. 28-21. [Kra] frumoasă ca u statuă antică, uvind înaintea aceslci din urmă avantayiul i’ieţei. acru pcliţă caldă, dulce, netedă, care lasti urme dac-o atingeai. I’. I.. K»);3!>; cf. P. L. 10 7 | l’r. 3). © (in conlexle lijiiiraU-) InimJ voastră : o liră. Ce la nlntul cald ce-o mişcă, rinturi molcome respiră. O. I 3V29. Dar inima-i feriuară hrăniţi cu slnge cald. O. I 91'30 [V. 2]. © (Construcţie metaforică, cu referire la zeiţa Yenus ; v. şi crăiasă,
i n l r u ]) a t, vrsl e) Marmură caldă. Yencre, marmură rtitdă. ochi de piatră pr scinteie. . . Tu ai fosl divinizarea fnmvi'.efei de frm?ie. O.I 2:>/5 [V. 1|. © (Mclaforic) Plăcut, f.iunlnarea-i slinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, tin. O. I 42/4 [V. 1].
    •I. F i j>. Pliu de afecţiune. Cu glasul plin de lacrimi, de-nduio’ţare cald. . . Mi-ai zis. . . O. I 51/26. Şi sufletul ei dulce din ce In ce-i mai cald. O. I 95/2ii. Privirea ta de milă caldă, plină, Indurătoare-asupra mea coboară. O. IV 361/7 : cf. O. I 38/22 ; O. IV 43J,11 [Y. *»|. © (Construcţia mclaforică) Şoaple calde = vorbe de iubire (v. şi dulce, j o c). Să-nluneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii la!e calde şoapte. O. I 117/19 [Y. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cald (O. I 35/29, 42/1, 13/21. 91/26, 94/30, 95/26; O. IV 130/1 f ; P. L. 18/37, 60/8), caldă (O. I 29/5, 38,-22, (12,19; O. IV 3(11/7; P. L. 10/7, 100/39, lltl/10, 1111/25); pl. n. ac. calde (O. I 117/19; P. L. 28/21, 99/11, 100/29).
    CÂLE s.f. 1. Flşic de pămtnt umblată, drum; direcţie de înaintare. Arald pe un cat negru zbura... Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. O.I 92/30. Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-I urc, stele le scapără-n cale. O.I 231/2. Se întoarse pe calea pe care venise. P.L. 101/16; cf. O.I 44/34, 55/19 [V. 4 ; Pr. lj. © (In context figurat) Pe căi bătute-adesea vrea moartea să mă poarte, S-asamăn tntrc-olaltă viaţă şi cu moarte. O.I 203/3 (V. 1). © (Metaforic, insoţit de atribute exprimate prin termeni abstracţi) Cind aud vreodată un rotund egumen.. . Povestind că viaţa e calea durerii Şi că pocăinţa urmează plăcerii — Mă întreb : ,,Acesta poate ca să ştie Cum este viaţa, cum cată să fie?" O.IV 364/3. Cine ştie pe ctte căi a vrăjitor umbla |baba|. P.L. 17/28; cf. O.IV 366/15 (V. 2; Pr. lj. © (Metaforic, sugerlnd cursul vieţii; v. şi j u c ă r i e, s c c n ă) Mă voi feri In calea mea De line. O. I 187/3. Şi nici o bucurie in cale-mi nu culeg. O.IV 432/21 [V. 2). <£ Loc. adv. Ilia cale-afară v, a f a r ă [V, 1]. Loc. prep. tn calea... = Înaintea. Vintul adunat-a de flori de lei troiene Şi le aşterne-n calea reginei dunărene. O.I 97/28 |Y. 1|. •$» Expr. Calea-valea = treacă-meargă, fie. Celelalte calea-valea, dar o guriţă? P.L. 67/24 [Pr. 1). A-şl face cale = a-şi deschide drum, a-şi asigura drum de trecere. Sus la munte, jos pe vale. Şi-au făcut duşmanii cale. O.I 182/14 (Y. 1|. © (Mclaforic) în fanlazii mtndre ea [inima] Işi face cate. O.I 10/4 (V. 1|. A-şi rupe cale = a-şi deschide drum, a pătrunde. Şi fugea mereu. . . rupin-du-şi cale prin păduri. P.L. 7/10 |Pr. 1], A deschide ealea = a lăsa Jib t accesul. La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort un bătrin atit de simplu după vorbă, după pori. O.I 11(119 |Y. 1[. A ieşi (sau a răsări) în calea (cuiva)» a apărea, a se ivi (Iu viaţa cuiva). Şi ca un înger dintre oameni In calea vieţii mtle ieşi. O.I 117/4. Tu răsărişi In cale-mi Suferinţă tu, dureros de dulce. O.I 199/5 [V. 2). A înlim-n'iin în calc = a ieşi înaintea cuiva. Cu sfetnici vechi de zile mă-ntimpinaşi tn cale. O.I 91/12 (V. 1|. A se pune în calea (cuiva) = a-i opri trecerea, a 1 sc opune. O, Iu nici visezi, bătrlne, elfi tn cale mi s-au pus! O.I 146/23 [V. 1]. A pieri din cale = a dispărea. Piară-mi ochii turburători din cale. Vino iar tn sin, nepăsare tristă. O.I 199/17 (V. 1|. © (Construcţii metaforice) A umbla pe căile vrăjitor v. umbla |Pr. 1]. A păşi, a se duce pe a nemuririi calc v. nemurire IV. 1]. Calea visurilor v. v i s | Pr. 1). A alerga pe calea vieţii v. a 1 e r g a (V. 1]. Cale stearpă şi aspră v. s l c r p [V. 1].
    2. Distanţă, depărtare. Porni luceafărul. Creşteau tn cer a tui aripe Şi căi de mii de ani treceau tn tot atttea dipe. O.I 176/11. La steaua care-a răsărit E-o cale atit de lungă, Că mii dc ani i-au trebuit Luminii sâ ne-ajungă. O.I 234/3. El cădea ca fulgerul, Intr-o clipă cale de o mie de ani. P.L. 51/10; cf. P.L. 4/39, 12/5, 12/6, 12/8, 12/35, 19/19, 21/7 IV. 2; Pr. 8|.
    :i. (Adesea precedat de prep. ,,!n” şi Însoţit de verbe de mişcare) Mers, drum, parcurs. Mereu calea ne-o afin. O. I 182/8 (V. 11. Loc. prep. tn calea de... = fiind aproape sâ. . . Ci-n calca de-a da roade cele mai muile (florij mor. O. I G1/10 IV. 1]. <£> Iîxpr. A face cale întoarsă = a renunţa la o acţiune. Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, Să ne dai un semn şi nouă de mila măriei tale. O.I 146/17 (V. 1]. tn cale = a) pe parcurs. Urmeze tncă-n cate-ţi şi lacrima duioasă Ce junii toii o varsă pe trist mor-mintut tăn. O.I 1/21. Cea grupă zdrenţuită tn cale-i o salută. O.I 61/29. S-ajung curtnd tn cale, s-alătură călări Şi unul
 — 81 —
tnspre altul se pleacă-n dezmierdări. O.I 97/13; cf. O.I 9/21, 62/7, 64/11, 182'8 [V. 7); b) In Intlmpinare. Din• du-mi din ochiul tău senin O rară dinadins. In calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins. O.I 191/19 (V. 1|. «£» A se duee pe o cale neinturnat = a dispărea definitiv. S-au dus tofi, s-au dus cu toate pe o cale neinlurnată. O. I 31/17 | V. 1). A-şi lua (sau a apuca) calea = a porni la drum. Apucă şi ea calea luminoasă ce ducea In lună. P.I.. 20/36. El Işi tiui calea iar spre pămtnl. P.L. 50/20 |Pr. 2|. A-şi urma calea (sau a urma in cale-şi) = a-şi continua drumul. Putut-au oare-alila dor In nouple să se stingă. . . Cind luna Irece prin stejari Urmlnd mereu in cale-şi. O.I 186/22. Făt-Frumos H aruncă [racul] In mare si-si urmă calea. P.L. 16/1 [V.l ; Pr. 1).                       ' '
    4.      Fig. Mijloc, metodn. \'u-i o altă cale ca su scapi de nenorocire, declt fugind de această casă. P.L. 76/33 (Pr. 1].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. cale (O.I 10/4, 31/17, 55/19, 62/7, 91/12, 92/30, 97/13, 141/7, 146/17, 146/23, 182/14, 185/10, 199/17, 231/2, 234/2: P.L. 4/39, 7/10, 12/5, 12/6, 12/8, 12/35, 19/19, 21/7, 54/16, 76/33). calea (O.I 1/9, 9/21, 26/14, 64/11, 97/28, 117/4, 146/9, 171/3, 172/23, 182/8, 187/3, 191/19; O.IV 364/3, 365/15; P.L. 10/4, 16/1, 20/36, 50/20, 67/41, 101/16), oale- (O.I 1/21, 61/29, 186,22, 199/5; O.IV 432/21); pl. n. ac. căi (O.I 176/11, 203/3; P.L. 17/28), eăile (O.I 44/34).
    CALP, adj. Fals. Soi tn noi n-avem nimica, totn-i calp, totu-i străin. O.I 35/18 (V. 1], Q (Construcţie metaforică, sugerind lipsa valorilor morale) Monedă culpă. Tofi pe buze-avlnd virtute, iar in ei monedă calpă, Ci'inte-sentă de mizerii de la creştet plnă-n talpă. O.I 150,15 (V. 11.
    —       Forme gramalicalc: sg. n. ac. calp (O.I 35,IX), calpă (O.I 150/15).
    CAM adv. 1. întrucltva, puţin. Părul numai cam pri lung curgea tn vife plnă pe spate. P.L. 27/14. Văzu un băiat cu fafa ovală, palidă, cam slăbită. P.L. 63/5. Sărise un bumb de la pieplaraşul cam ingusl de catifea. P.L. 84/8; cf. P.L. 26/33, 30/9, 40/34, 73/7. 73/8 |Pr. 8]. + Oarecum parcă. După ce tăcu mult fără s-asculle, zi te cam întins şi cam ca şi cind n-ar fi băgat de samă... P.L. 08/18 |Pr. 2|.
    2.      Destul de. . . Era brunei şi cam poetic. P.L. 66/J I. Ceilalţi [îngeri] cari au rămas in cer sunt cam pmstuti. P.L. *76/41 [Pr. 2].
    CAllER.ţ S.r. Odaie. El intră tntr-o cameră naltă. P.L. 29/17. Razele lunei pălrunztnd tn camera lui Dionis izbeau fala sa palidă. P.L. 37;8. El căzuse cil era de lung pe podeaua camerei lui. P.L. 58/26; cf. P.L. 38/7, 83/37 |Pr- 5],
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. cameră (P.L. 29/17), eamera (P.L. 37/8, 38/7, 83/37), g. d. camerei (P.L. 58/26).
    CANAL s.n. Calc de apă, ţinlnd loc dc stradă. Okeanos se plinge pe canaturi. O.I 202/5 (V. 1].
    CANALIE s.f. (Cu sens colectiv) Drojdia societăţii. S-avem oameni ce se luptă cu retoricele sulifi in aplauzele grele a canaliei de ulifi. .. ? O.I 150/4 [V. 1).
    •CANÂR s.m. v. canari.
    CANARI s.m. Pasăre mică şi cintăloarc (Serinnus canariu), Q (Comparaţie) Tu, regină a sufletelor — nu eşti . . . copilăroasă ca un canari.. . ? P.L. 94/5 (Pr. 1|.
    CANCELARIE s.f. Birou administrativ, l’n coif întunecos şi painjinil din arhiva unei cancelarii... asta era ţoală viaţa lui. P.L. 28/15 (Pr. 1],
    CAXDELABRU s.n. Suport cu braţe pentru luminări. El văzu. . . candelabre cu sule de brafe. P.L. 5/35 [Pr. 1],
    CANDELA s.l. Lampă mică cu ulei. Sub icoana afumată . . . Arde-n candel-o lumină. O. I 84/14. Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde tn umbra unui coif. O.I 92/25. Veghea, deasupra unei candele fume-glnde, icoana îmbrăcată in argint a maicei durerilor. P.L. 4/5; cf. O.I 50/19, 93/33; P.L. 44/40 (V. 4; Pr. 2|. Q (tn contcxtc figurate) Candela ştersei d-arginl icoane A lui Apulon, crezului meu. O.I 26/9. Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune... i.umina a vieţii voastre drum. O.I 35;25 [V. 2|. Q (Construcţii metaforice) Sintă candelă a sperârei v. s p e r a r c [V. 1|. A aprinde candelă iubirii = a întreţine un sentiment sfint, dc veneraţie ; v. şi a r u n-ca, braţ. Tu trebuia să le cuprinzi De acel farmec sfinl Şi noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pâmtnt. O.I 192/19 [V. 1]. A se sfîrşl untdelemnul candelei = v. untdelemn (Pr. 1 ].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. candelă (O.I 35/25, 81/14. 93/331, cundela (O.I 26/9, 32/5, 50/19. 92/25, 192/19), «.<1. candele (P.L. 4/5, 44/40.) candelei (P.L. 82/34).
    CAXDID. -A adj. Curat, pur. Sici o scinteie-nlr-lnsul nu-i candido şi plină. O. I 56/8. Ei se iubesc fără s-o ştie. . . este un idil liniştit şi candid. P.L. 79/20; cf. O.I 37/17 (V. 2; Pr. 1). © (în context figurat) Spună lumii large steaguri tricolore. Spună ce-i poporul mare, românesc, Cind s-aprinde sacru candida-i vitvoare, O.I 15/15 (V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. candid (O.I 37/17; P.L. 79/20), candidă (O.I 56/8), candida (O.I 15/15).
    CAXDOARE s.f. Nevinovăţie. Su-ţi pot descrie expresia de. . . candoare şi amor din faţa ei. P.L. 90/38 |Pr. 1].
    CAP s.n. I. 1. Partea superioară a corpului unei fiinţe. Şi pe umărul lui cade Al ci cap cu faţa-n sus. O.I 67/18. Peste capu-i zboară un alb şi-un negru corb. O.I 98/35. Se-om răzima capetele unul de altul. O.I 231/21. Su ere un cap urit acela a lui Dionis. P.L. 26/32; cf. O.I 42/10, 82/5. 83/12, 85/24, 97/20, 104/10, 141/3, 148/1. 150/21, 154/33, 155/27, 179/9, 235/7 ; O.IV 366/10, 369/12 ; P.L. 9/15, 9/30, 10/28, 11/37. 12/4. 12,4, 12/14. 15/7, 16/5, 16/6, 16/6, 16/6, 16/6, 16'9, 16/27. 19/4, 20/5, 21/7, 21/14, 22/13, 26/8, 26/19,26/39,35/38,39/40, 40/32,44/20, 44/23,53/30, 57/36, 59/36, 62/18, 62/24, 63/10, 64'21, 70/4, 73/29, 77/25, 77/29, 79/24, 83/18. 84/15, 85/1, 85/23, 86/16, 88/26, 90/26, 94/16, 95/5, 96/17, 98/12 [V. 18; Pr. 52|. © (Element de personificare) Florile tmprospălate ridicau tn soare cochetele capele copilăroase. P.L. 54/31. Se văd tn vale roze albe. ce par a căuta soarele cu capetele lor. P.L. 73/25 (Pr. 2]. © (în context figurat, sugerind printr-un gest concret sentimentul iubirii) Azi nici măcar Imi pare rău Că trec cu mult mai rar. Că cu tristeţe capul tău Se-ntoarce tn zidar. O.I 192/11 (V. lj. Loc. adv. Cu capul în piept v. p i c p t (V. 1]. O
 — 82 —
 Lxpr. (Despre ochi) Cufundaţi (sau eAzuţl) in cap = | adînciţi In orbile. Ca un demon El veghează. . . Ochii cufundaţi In capu-i, fruntea trista şi-ncreţilu. O.I 50/16. O dulce întrupare de-omă!. .. Ochii căzuţi tn capu-i şi buze viorie. O.I 95/8: cr. O.I 88/8 |Y, 3|. A da (sau rIAIi, n «lâlLns) din cap a->i monifesla surprinderea, nemulţumirea. Cetitorul ni fi ctiitit din cap si va (i întrebat: prin mintea ciinti muritor treceau <iceste idei? P.L. 215/5. fu vreme cc doctorul. . . da din cap. . . tutiit Măriei firii portretul din părete. P.I.. oi* 2(5. I'vreut se uită lung Iu bolnav şi clatină •Im cap. P.L. l>1 r< | Pr. 3|. A se da penle cap :i face tumbe. l>racii... se diulruu pesl>- tup. IM.. -13;'3K | Pr. 1|. A-I cădea cuha cerul pe cop v. cer |Y. 1|. Ile ia cap pinA la plcloure -- In întregime. Priveşte eu mirare At ei chip gingaş şi tlnăr, dr Iu cap pin' la picioare. O l NO/IO [Y. I).
 A laee din rup a face semn. Se uita im/puia sa si-i (Acea Ini l'ăt-l'rumus din cap. IM.. II,'I |Pr. 1j. A (-şl) lua lumea in rup v. I u m e |Y. 1 ; Pr. 1|. A nu-şl simţi capul şi luliua v. si iii ţi [Pr. 1). A ciula rulvo in cap v. ciula |Pr. 1|. Q (Construcţie metaforic;'!) [A avea] in cap numai plravA $1 puzderie v. p I e a v â. JV. 1). •$> (Cu determinări adjectivale indicind culoarea, aspectul p:\riiIui. al feţei) Peste capul blonil al fetei :fiorini florile ş-o plouă. O.I 154/33. |Bal>a| stă cu capul ei sur... In poalele unei roabe linere. P.L. 16 8. [Rubrn] scărpinlndu-se In capul lăţos. . . începu a ride. IM.. 43/3-1. Capul ei palid... cădea pe perine. P.L. .‘>2,18: cf. P.L. 49/12. 54/411. 57/14 ]Y. 1: Pr. 6|. + (Determinat de „oase”) Ţeaslă. Din întinsele pustii se răscoleau din nâsip schelete nalte. . . cu capele seci de oase. P.L. 20/23. [Pr. 1].
     â. CâpAtli. Iar pe patu-i şi la capu-i presurali-s trandafiri. O.I 79 Ui. La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi. 0.1 129,9 [Y. 2].
     3. Minte, cugcl, glndire. O! capu-mi pustiu cu furtune, (ilndirite-mi rele sugrum' cele bune. O.I 38 13. Şi tn gindu-mi trece vlntut. capul arde pustiit. Aspru, rece sună cintut cel etern neisprăvit. 0.1 1     5. Fiecare cugetare era
 un munt>gram ui aceslui cap adine. IM.. W 5: cf. P.L.
 17 16. 27,31. 10 12. 53 22. lin iă. 01,33. K'J 39. 93/28, iH* 7 | V. 2: l’r. IU). <> Loc. adj. Cu eapul lulea v. lulea |l'r. 1|. <> l.xpr. A-şi linie capul a se gimli mult şi intens Iu ceva. Şi cind propriu ta viaţii sini/tir n-o ştii pe de rost. O să-si bolii al/ii capul s-o piitrunzu cum a fost? 0.1 131,S |Y. 1], A-şl pune (ceva) In cap v. p u n e |l’r. 1],
     II.I. Ylrf, ext remilalea de sus a unui obiect. Q (Construcţie metaforică, cu referiri- la Ion lieliade Rădulcscu) Munte eu eapul de plalrfl de furtune detunată. Etiad zidea din visuri şi din basme seculare. Delta biblicelor stnte. . . Munte cu capul dc piatră de furtune detunată. 0.1 31/22 IY. 1].                          ’
     2. (tn expr.) Capul mesei — locul dc onoare. In frunlea mesei. .Socru/ roagă-n capul mesei să poftească. . . Sunut mare. 0.1 85/35 [V. 1).
     — Forme gramaticale : sg. n. ac. cop (0.1 67/18, 80/10, 83/12, 88/8, 102/23. 227-2; O.IV 369/12; P.L. 9/15, 11/37, 12/4, 12/14. 14/4. 16/5. 16/0. 16/6. 166. 16/6, 16,9, 17/2, 20/5, 26/5. 26/8, 26/32. 27/34, 43/38. 54/40; 59/26. 01/5, 70/4, 84/15, 85/1, 85/4, 88,26. 90/26). eapul (O.I 31/22, 42/10. 66/6, 79/16, 82/5, 85/35, 97/20, 129/9. 134/8, 141/3, 154/33, 154/35. 155/27. 158/5, 179/9. 192,11. 235/7; O.IV 366,10: P.L. 9/30, 10/28, 15/7. 10 8. 16/27, 17/16, 19/4. 21/7. 22/13. 26/25, 26/39, 35/38, 40/32. 13/34. 4 1/20, 44/23, 46,12, 49/12, 52/18. 53/22. 57/11. 57/32, 57/36, 59/36.
| 60/15. 61/35, 62/18, 62/24, 63/10, 70/4, 77/25, 77/29, 79/24, 85/23, 86/16, 93/28, 94/16, 95/5, 96/17, 98/12, 99/7), eapu-(O.I 38/13, 50/16, 79/16, 85/24, 95/8, 98/35, 104/10), g.d. eap (P.L. 99/5), eapulul (P.L. 26/19, 83/18. 89/39); pl. n. ac. râpele (O.I 148/1, 150/21 ; P.L. 12/4, 20/23, 53/30, 54/31, 73/29), capelele (O.I 231/21; P.L. 21/14, 39/40, 61/21, 73/25).
CAPABIL, *.\ adj. Apt penlru ceva. S'-am avut dorinţe, nici una-n lume, pufin mi-a păsat; de una om fost capabil, de unu, cure să-mi cuprindă toată viaţa mea. şi aceea nerealizabilă : Iu '. P.L. 56/35. După orele care In amor se numesc păstoreşti. . . Omul e mai capabil de sinucidere. P.L. 80/9 |Pr. 2|.
C.\P.\T s.n. Exlremilalc; parle finală, sflrşit. Pe capălu-unei laifi, Lumina. . . roş opaiţ. O.I 84/7. Iar colo bâtrtnul dascăl cu-a lui haină roasii-n coaie, Intr-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate. 0.1 132/2. Cosa din capătul ulifei era galbenă. P.L. 49/6; cf. Ol 66/10; P.L. 11/31. 19/11 |Y. 3; Pr. 3]. Q (tn conlext figurat) Viitorul şi trecutul Sunt a filei două /ir/e. Vede-n capul începutul Cine ştie s<l le-nveţe. 0.1 196/11 |Y. lj. «0» Expr. A pune un capfil = a termina, a sflrşi. Ah! De cile ori voil-am Ca sâ sptnzur tira-n cui Şi un capăl poeziei Şi pustiului să pui. 0.1 105/23 |Y. 1). A da de capiii = a ajunge la sflrşit, a încheia. Jocul însuşi era o poveste lungâ si-ncurcală.. . căria nu-i mai dedeau de capăt plnă ce nu-ncetau, apăsaţi de somn. P.L. 52/13 |Pr. 1].
—       Forme gramaticale: sg. n. ac. cap&t (O.I 66/10. 105/23. 132/2, 196/11; P.L. 10/11, 52/13), eapilul (0.1 84/7; P.L. 11/31, 49/6).
CÂPIŞTE s.f. Templu inchinat zeilor antici. Q (Construcţie metaforică) Capişlea spoielii — loc unde predomină superficialitatea şi ignoranţa. Au la Sybaris nu suntem, lingă capişlea spoielii. Au se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelei? 0.1 150/1 IV. l|.
•CAPIŞG.X s.n. v. capşon.
CAPITALA s.f. Oraş de reşedinţă al ţârii. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strimte şi noroioase, ce trec prin noianul de case mici şi rău zidile, din care consistă partea cea mare a capitalei liomâniei. P.L. 26/13 [Pr. 1].
C.\PŞ6.\ s.n. Un fel de honclâ, glugă. CUe-o femeie cu fafa înfundată tn capşon işi desfăşura trecătoarele umbre prin spaţiul neguros. P.L. 26/27. Capşonut alb de itnă înconjura fafa, fruntea. P.L. 67/31 [Pr. 2).
—       Forme gramaticale: sg. n. ac. eapşon (P.L. 26/27), capşonul (P.L. 67/31).
•CAH1 s.m. v. earl.
CAR* s.n. Vehicul. Q (Construcţie metaforică) A statelor greoaie cari = ansamblul complicat al instituţiilor statului feudal şi burghez. A statelor greoaie cară trebuie-mpinse. 0.1 56/23 [V. 1].
CAUACTfin, s.n. I. Ansamblul însuşirilor psihice-mo-rale ale unei persoane ; fire. Ctnd am mai lucrat eu ceva ? Această presupunere jigneşte caractcrul meu. P.L. 74/21.
 — 83 —
Suni... oameni cu pufin spirit, tlar de-un carucler tare. P.L. 91/10; cf. P.L. 91/17. 93/8 [Pr. 4). Q (în contcxl figurat) Iară noi? noi, epigonii?... Măşti riztnde, pune bine pe-un caracter inimic. O.I 35/9 |V. 1). + Conşiiintă. Xu mai avea acea libertate (te vis. carc era esenfa uiefei sale si singura fericire a unui caracter multâmit. P.L. 92/2 |Pr. lj.
    2.     Semn grafic, lileră. Iniţiatele acestei cârti cu buchi erau scrise ci udai, cu cerneală roşie ca sttujele. caractere slave de o ... fantastică arătare. P.L. 35/51 [Pr. 11.
    —      Forme gramalicalc: sg. n. :ic. earacler (O.I 35/0; P.L. 91/10. 92'2). caracterul (P.L. 71/24. 91/17. 93/8); pl. n. ac. oarai-lerc (P.L. 35/9). — Acconlual şi : caracter (0.1 35/9).
    CARACTERÎSTIC. -A adj. Dislinctiv. Melancolia in vlrsla lui este semnul caracteristic al orfanilor. P.L. 27/29
IPr. 1].
    CĂRARE S.f. V. eăran».
    CARCERA s.f. închisoare. La cel ce tn carcere plinge amar ... La neagra-i durere ti pune hotar. 0.1 11,115 IY. 11.
    CARE pron. inler.-rel. I. (Pronume inlcrogaliv) S'-atid eu din ţoale părfile aceleaşi suspine ordinare, aceleaşi doruri ... ordinare; căci, care-i scopul lor? P.L. 86/34. Care fu spaima ei, cind nu văsu nici o ieşire? P.L. 101/1(5 [Pr. 2). (Introduce propoziţii interogative indirecte) De-a vieţii lor enigmă li vedem pe toţi munciţi, l'ăr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi. O.I 133/24. Vorbiră . . . despre căsătorie, cum ea fondează stalele, care-i originea căsătoriei la indieni. P.L. 68/33 [V. 1; Pr. 1). O (Cu valoare adjectivală) Prin mintea cărui muritor treceau aceslea idei? P.L. 26/6. Care limbă e-ndestul de bogata, ca să poată exprima acea nemărginire de simţiri. P.L. 77/35 (Pr. 2J.
    II. (Pronume relaliv) 1. (Introduce propoziţii atrilni-tive) Marea-n fund clopote are care sună-n orice nouptc. O.I 45/25. Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prutul. O.I 75/2. La steaua care-a răsărit E-o cale-attt de lungă. O.I 234/1. Simt o adorare In inima mea pentru tine, care poate ar deveni amor. P.L. 89/13 [V. 07 ; Pr. 116). <£• (Alter-nind cu „ce”) Mtna care-au dorit sceptrul universului şi ginduri Ce-au cuprins toi universul încap bine-n patru setnduri. O.I 134/17. Este o nespusă gentileţă In modul cum o femeie ce iubeşte şi care e totodată inocentă . . . trebuie să se apropie de un bărbat. P.L. 79/34 (V. 6; Pr. 8). <£ (Precedat de o prepoziţie şi indiclnd uneori şi o nuanţă circumstanţială) Părea că pintre nouri s-a fost deschis o poartă. Prin care trece albă regina nopţii moartă. O.I 69/2. împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai tncapă, Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pămint şi apă. O.I 147/21. M-a fărmecat cu vo scinteie din clipa-n care ne văzum ? 0.1208/6. De unde ai calul d-tale, cu care imbli la vi nat ? P.L. 14/35 [V. 24; Pr. 138). (Popular şi Învechii, la ac. fără prep. ,,pe”) Acolo-s memoriile umbrei mele, a umbrei care-o vezi tn părete. P.L. 61/3. Mintea lui ti părea împrospătată, rece, clară, faţă cu jnintea care-o avuse înainte. P.L. 62/37. în fafa lui Orion exprim acel fond de întuneric şi mlndrie, care-l vezi mai ales tn fafa tuturor tinerilor. P.L. 80/3 (Pr. 3). (în coroiaţii- cu un alt pronume, mai
ales demonstrativ) Ah! sunt pintre voi de.-aceia, care nil cred tabla legii. O.I 48/25. Soi avem In veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi. 0.1 137/20. S'u mai avea acea libertate de vis, care era esenţa viefei sale. P.L. 92/1 [V. 7 ; Pr. 28|. <>(Introducc propoziţii atributive cu nuanţe circumstanţialc : finale, conscculivc, concesive) Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi cure s-o vază. O.I 132/20. liaba incepu... să bulă futa, cure nu era de vină. P.L. 16/32. De peatră su fie o inimă, este o margine cure s-o mişte. P.L. 56/21 [V. 1 ; Pr. 2|.                                ‘                  .
    2,     (Cu valoare dc pron. dem., In loc. adv.) După tare = după aceea, şi (îndată). — Amin! zise Domnul ridiclnd minu sa cea sftntu, după care apoi se depărtară. P.L.13/36 [Pr. 1).
    3.     (Cai valoare de pron. nehot., in expr.) Care (mai) de i-are — unul mai mull decit altul. O lume tntreagă de închipuiri umoristice ti umpleau creierii, care mai de care mai bizară. P.L. 32/15. Clte numiri ar inventa el. care de care mai îndrăgite . . . pentru un suris de pe buzele ei. P.L. 57/22 [Pr. 2].
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. oare (O.I 3/23, 4/28, 5/8, 5»26, 17/5, 18/24, 20'21, 25/10. 26/15, 27/15, 28/0, 31/1-1. 46/11, 47/23, 48/21, 53/8, 60/2, 61/14, 61/28, 63/14, 67/7, 69/2, 72/9, 75/2, 76/9, 85/17, 85/28, 85/32, 87/4, 87/8, 97/8, 116/6, 120/2, 122/22, 127/17, 133/6, 134/17, 134/27, 137/5, 137/9, 142/23, 146/29, 147/36, 148/22, 152/24, 157/37, 159/10, 162/26, 162/27, 164/12, 165/11, 176/30, 208J6, 212/9, 215/6, 230/2, 232/3, 232/16, 234/1 ; O.IV 333/2, 364/14, 364/24, 365/19, 365/20, 432/22; P.L. 3/12, 4/4, 6/24, 7/1, 7/14, 7/36, 8/22, 9/34, 10/25, 11/33, 11/34, 12/4, 13/36, 14/1, 14/2, 14/2, 15/11, 15/16, 15/17, 15/35, 16/19, 17/39, 16'32, 18/31. 18/39. 21/4, 21/22, 21/25, 24/12, 25/24, 25/25, 25/26, 26/,2 26/6, 26/35, 26/40, 27/1, 27/9, 27/13, 27/19, 27/33, 28/13, 28/19, 29/1, 30/12, 31/29, 35/11, 35/31, 36/1, 39'14, 40/7, 40/33, 41/2, 41/11. 41/36, 42/3, 42/12, 42/21, 42/33, 43/3, 43/13, 44/5, 44/16, 44/19, 44/20, 44/23, 44/31, 44/40, 46/12, 46/30, 46/32, 47/38, 47/39, 48/4, 51/12, 51/22, 52/11,   54/29, 55/10, 55/15, 56/4, 56/21,   57/4, 58/30,
59/11, 59/29,   60/15, 60/26, 61/3,  61/3, 61/6, 61/33, 62/37,
63/7, 64/23, 64/33, 65/16, 65/22, 66/18, 68/6, 68/33, 69/37, 70/5, 73/15, 73/16, 73/34, 74/7, 75/19, 76/29, 77/35, 78/15, 78/32, 79/4, 79/28, 79/34, 79/41, 80/3, 81/10, 81/13, 81(26, 81/30, 82/3, 82/16, 82/36, 83/7, 85/31, 86/9, 86/9, 86/28, 86/30, 86/34, 87/13, 87/11, 87/18, 87/21, 87/30, 88/3, 89/9, 89/13, 89/16, 90/15, 90/29, 92/1, 92/34, 92/37, 93/27, 94/21, 94/36, 95/29, 95/33, 96/26, 96/31, 97/20, 97/26, 97/28, 97/33, 97/37, 98/7, 98/26, 98/27, 99/15, 99/17, 99/23, 99/23, 99/25, 100/6, 100/14, 100/17, 100/21, 100/39. 101/6, 101/10, 101/16, 101/16, 102/26), g.d. cărui (O.I 115,8; P.L. 19/16. 26/6, 30/28, 35/12, 41/25, 50/37, 50/38, 51/32. 65/2, 73/13. 84/20, 91/30, 101/12), căruia (O.I 144/28; P.L. 17/39, 3(5/24, 44/35), cărei   (O.I 30/11, 63/27;   P.L.  19/13,   28/37, 29/8,
29/29, 44/16,   72/22, 73/26, 77/31, 93/4. 97/17),  căreia (P.L.
60/1, 74/2, 78/27), căria (P.L. 52/13). eftnir in loc de cărei (P.L. 32/30); pl. n. ac. eare (O.I 9/14. 13/19, 24/4. 44/21, 45/25, 46/32, 48/25, 50/2, 53/9, 59/11, 84/22, 85/12. 91,-27, 130/6, 132/20, 133/21, 137/20, 147/21, 118/18, 150/19, 152/6, 212/12, 219/13, 221/17, 227/6; O.IV 365/8, 365/11, 396/2; P.L. 14/1, 16/1, 17/32, 22/39, 21/12. 26/12. 26 16, 26/19, 26/40, 27/4, 27/33.31/15,32/15, 32/15, 36/14, 3‘.,17, 37/19, 39/26, 39/35, 40/12, 41/16. 11/19, 41/30, 42-12, 43/30, 41/25, 11/26, 16/21, 46/26, 17/8, 53/27, 5C./4, 56/8,
 — 84 —
57/1, 57/22, 57/22, 59/32, 75/14, 78/22, 79/1, 80/6, 80/28, 81/13, 82'12, 82/14), cari (O.I 38/4, 149/27, 150/5, 177/20, 188/3; P.L. 11/29, 15/4, 61/16, 61/24, 62/4, 64/4, 65/4, 65/13, 65/19, 67/13, 69/7, 72/14, 72/21, 73/12, 73/37, 73/38, 73/41, 76/40, 77/19, 77/36, 78/11, 81/30, 81/36, 84/27, 87/2, 87/3. 87/8, 91/8, 91/33, 92/29, 92/32, 95/22, 99/3, 99/4. 99/24). K-d. căror (O.I 52/32. 91/2, 137/25; P.L. 18/25, 26/39. 39/28, 41/17, 44/5, 48/10, 61/27, 79/38, 99/4). cărora (P.L. 20/31. 26/15, 43/28. 92/39).
    CARI s. ni. Inscclii (Abnobitim pertinax). O (Personificare) Drept dascăl toacă cartul sub învechitul mur. O.I 69/24. Şi alOinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur. Ca cercei din el su facă cariul, care-i meşter faur. O.I 87/8. Pe inima-mi pustie zadarnic mtna-mi tiu, Ea bale ca şi cariul Incel Intr-un sicriu. O.I 71/4 Jv. 3],
    CARl£RA s. f. (In expr.) A deschide carieri = a ajuta cuiva să parvină In societate. Q (Deprecialiv) Ei încearcă să le treacă (cărările vieţii . . . Dediciiut broşuri la dame, a căror bărbafi ei speră C-ajungtnd clntioa miniştri ie~a deschide carieră. O.I 137/26 (V. 1].
    CARXAVAL s. n. Petrecere populară cu jocuri, deghizări, care alegorice etc. Imi pare c-am trăit odată tn Orient, şi ctnd fn vremea carnavalului mă deghizez cu vun caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte. P.L. 65/24 (Pr. 11.
    CÂRTE s. f. 1. Scriere, volum tipărit. Şi prin cărţile In vravuri Umblă şoarecii furiş. O.I 105/15. Colbul ridicai din carte-fi l-o sufla din ochelari. O.I 134/12. Răscoli căr/ile, cari erau toate alese. P.L. 99/2; cf. O.I 46/14, 65/18, 105/20; P.L. 29/25, 29/37, 35/5, 35/8, 35/31, 35/33, 36/12, 37/33, 38/4, 38/9, 38/16, 38/35, 40/24, 42/14, 42/28, 42/41, 43/24, 43/27, 44/3, 45/4, 46/11, 46/16, 46/32, 46/37, 47/13, 50/23, 52/34, 52/39, 54/7, 54/18, 54/22, 60/18, 60/39, 61/23, 61/28, 62/27, 80/21, 98/39 |V. 5; Pr. 39]. O (Urmat de determinări indiclnd natura, destinaţia scrierii) Ades ea privise din cartea de închinăciune la fa/a . .. călugărului. P.L. 45/41. Un dulap cu căr/i bisericeşti, un scaun cu spata înaltă. P.I.. 73/31. Luă un papuc . . . deschise-o carte bisericească şi pe-un coif de pagină zugrăvi papucul. P.L. 74/13; cf. P.L. 74/14, 92/8 |Pr. 5). <> Fxpr. A fi scris In cartea vie]II = a fi destinai, sortit. Scris In cartea vie/ii este şi de veacuri şi de stele Eu să fiu a ta stăplnă, tu stăptn vie/ii mele. O.I 142/19 |V. 1). O (Construcţie metaforică) Carie trist A şl inciicUA v. I n c 11 c i t | V. 1]. + Caiet. Apoi mai era ceva. O mică carie de noti/e . . . impresii din romane. P.L. 71/34. Am zugrăvit In cartea mea această expresie. P.L. 90/30 [Pr. 2], <$» Carte de schife = caiet de desen. Colo . . . o carie de schife, risipită pe părete. P.L. 73/30 (Pr. 1].
    2.     Scrisoare. Unul dintre fiii falnicului domn Sla zlmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. O.I 149/1. De din vale de Rovine Grăim, doamnă, călră line, Nu din gură, ci din carie. O.I 149/5 (V. 2.|.
    3.     (Uneori determinat prin ,,de joc”) Fiecare dintre cele 52 sau 32 de bucăţi de carton folosite ta anumite jocuri de societate. Poale că~i convin tuspatru craii cărţilor de joc. O.I 162/31. Pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărţi. P.L. 28 /29. Luă un joc de căr/i şi le meni. P.L. 90/18; cf. P.L. 28/29, 52/8, 52/9, 75/4, 75/15, 90/19 |V. 1; Pr. 8|.
    —  Forme    gramaticale: sg. n.             ac. carte (O.I 36/11,
65/18, 134/12,  149/1, 149/5; P.L. 35/5, 35/31,         46/32, 71/34,
73/30, 74/13, 92/8), cnrlea (O.I 142/19; P.L. 36/42, 38/4, 38/9, 38/16, 38/35, 42/14, 42/41, 43/24, 45/4, 45/41, 46/37, 50/23, 52/34, 52/39,     54/7, 54/18,           54/22, 60/18, 90/30),
g. d. cilr|l„(P L. 35/8), cdrţii (P.L. 35/33, 37/33. 42/28, 44/3, 46/11, 46/16, 47/13); pl. n. ac. cărţi (O.I 105/20; P.L. 28/29. 29/25, 40/24, 52/8, 52/9, 60/39, 61/23, 61/28, 73/31, 75/4.    75/15,            80/21, 90/18, 98/39), cAr|lle  (O.I
46/11. 105/15; P.L. 28/29, 43/27, 62/27, 90/19, 99/2), g.d. cărţilor (O.I   162/31            ; P.L 29/37), cărjelor (P.L. 74/4).
    CAs.ţ s. f. 1. Locuinţă, aşezare. Aş vrea să am o casă lăcută, milutică, In valea mea nalală, ce unduia in flori. O.I 6/17. Deasupra casei tale ies .Şi azi aceleaşi stele. O.I 186/5. Zapada incarcase . . . acoperemintele caselor. P.L. 67/29; cf. O.I 46/11, 130/15, 144/21, 231/10; O.IV 369/13; P.L. 7/14, 7/20, 8/35, 9/16, 14/17, 17/8, 26/11, 28/13, 29/3, 29/7, 30/28, 36/17, 39/25, 39/28, 40/3, 40/5, 40/13, 40/13, 43/25, 48/39, 49/5, 49/5, 54/33, 59/3, 59/14, 60/9, 60/12, 62/28, 76/34, 76/35, 95/39 (V. 7 ; Pr. 32|. Q (în imprecaţii) Mtnca-i-ar casa pustia. O.I 183/10 (V. 1]. + (La pl.) Corp de clădiri servind drept locuinţe. (Dan] şedea tntr-o chiliuţă din casele unui boieri mare. P.L. 44/33 (Pr. 1]. <0> Copil de casă = paj. In vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă . . . Se furişează ptnditor Privind la Cătălina. O.I 173/22 (V.l].
    2. Cameră, odaie.    Lumlnarea-i               stinsă-n casă. O.I
42/4. Cobori in jos,     luceafăr blind, Aluneclnd pe-o rază,
Pălrunde-n casă şi       tn glnd Şi               viafa-mi luminează.
O.I 168/27. El ... se primbla cu paşi mari prin casă. P.L. 66/13 ; cf. O.I 84/16, 106/9, 171/19 ; O.IV 365/26; P.L. 29/24, 62/15, 71/19, 79/7, 87/8, 88/39 [V.'6; Pr. 71. O Expr. A rfisturnu casa cu susul In jos v. sus2 |Pr. 1].
    3.     (In expr.) Casu de nebuni = ospiciu. Sâ dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni. O.I 151/34 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. casfl (O.I 6/17, 42/4, 46/11, 106/9, 168/27, 171/19, 173/22; O.IV 365/26, 369/13; P.L. 7/14, 8/35, 14/17, 17/8, 29/3, 36/17, 40/13, 62/15, 66/13, 71/19, 76/34, 76/35, 79/7, 88/32, 95/39), casa (O.I 84/16, 144/21, 151/34, 183/10; P.L. 7/20, 9/16, 16/32, 28/13, 30/28, 30/28, 43/25, 49/5, 54/33, 59/3, 59/14, 60/12, 62/28), g. d. case (P.L. 29/7, 40/3), casei (O.I 186/5; P.L. 25/24, 40/13, 87/8); pl. n. ac. case (O.I 130/15 ; P.L. 39/28, 48/39), casele (O.I 231/10; P.L. 39/25, 44/33, 60/9), g.d. caselor (P.L. 49/5, 67/29).
    CASCADA s. f. Cădere de apă. Mă voi aşeza sub cascada unui ptrlu. P.I.. 98/28 (Pr. 1].              ’
    CASTA.V s. m. Arbore (Aesculus hippocaslanum). De după muri vedeai pe ici, pe colea clte-un vlrf verde de plop ori de castan. P.L. 72/10 [Pr. 1].
    CASTEL s. n. Palat (medieval). La castel tn poartă calul Slă a doua zi In spume. O.I 68/1. Stă castelul singuratic oglindindu-se In lacuri. O.I 152/1. Ii asculta de pe tronurile lor, In învechitele castele. P.L. 37/26; cf. O.I 76/16, 168/3; P.L. 11/25, 11/40, 12/3, 12/13, 13/1, 11/14, 14/28. 21/6 [V. 4 ; Pr. 9], Q (în contexte figurate) Dar
 — 85 —
poate acolo sâ fie castele Cu arcuri de aur zidite din slele. O.I 38/1. Din visurile noastre vom zidi castele. P.L •19/27 JV. 1 ; Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. castel (O.I 68/1 ; P.L. 11/25, 12/13), eastelul (O.I 76/16,.152/1 ; P.L. 14/11, 14/28, 21/6), g. d. castel (0.1168/3; P.L. 11/40), castelului (P.L. 12/3, 13/1); pl. n. ac. eastele (O.I 38/1 ; P.L. 37/23, 49/27).
    CAT s. n. (In expr.) Catul de sus = (la clădirile cu două nivele) parte a casci situată imediat deasupra parterului. Uşa mare deschisă tn balconul calului de sus se clătina. P.L. 29/11. Dintr-o fereastră deschisă din catul de sus, el auzi ... notele dulci ale unui clavir. P.L. 36/18. Jumătatea catului de sus se rezima pe stllpi de lemn. P.L. 39/29; cf. P.L. 29/10, 39/28 (Pr. 5).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. catul (P.L. 29/10, 36/19), g. d. catului (P.L. 29/11, 39/29); pl. n. ac. caturi (P.L. 39/28).
    CATAPETEASMA s. î. Iconostas. Q (Personificare) Biserica creştină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept In două e ruptă şi tresare. O.I 95/1 |V. lj. Q (Construcţie metaforică) Catapeteasma lumii — bolta cerului (v. şi arc, c i m p i e, lan, inormlnl. occan, t ii r i o). Iar catapeteasma lumii In adine s-au înnegrit. Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au perit. O.I 133/15 |Y. 1|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. catapeteasmă (O.I 95/1), eatapeteasma (O.I 133/15).
    CATARG s.n. Stllpul verlical carc susţine pinzele unei corăbii. Se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrete spinzurate de catarg. O.I 154/20. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn. O.IV 378/6 (V. 2J. Q (Metaforic) Corabie. Dintre sute de catarge Care lasă malurile. Cile oare le vor sparge Vinturile, valurile? O.IV 396/1; cf. O.IV 306 [V. 2|. Q (Construcţie metaforică) Catarg lingă catarg = fiolă, iţi dau catarg Ungă catarg, Oştiri spre a străbate. O.I 178/21 (V. 2).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. catarg (O.I 154'20, 178/21, 178/21); pl. n. ac. catarge (O.IV 378/6, 396, 396/1'.
    CATIFEA s.f. Ţesătură moale ; pluş. Văzu un băiat . . . imbrăcat c-o bluză de catifea. P.L. 63/7. Intră un bătrin, c-o bluză de catifea. P.L. 76/16. Sărise un bumb de la piepla-raşul cam îngust de catifea. P.L. 84/8; cf. P.L. 26/35, 63/6, 64/14, 84/12, 95/17|Pr. 8(. O De catifea » tapisat cu pluş. Şedeau la masă ... pe scaune de catifea roşie. P. 1. 6/2 (Pr. 1]. Q (Metaforic, cu referire la perişorii mâtâsoşi care acoperă corpul unor insecte) în oeşmlnt de catifele, un bondar rotund In plntec Somnoros pe nas ca popii glăsuieşle-ncel un ctntec. O.I 87/11. Bondarii îmbrăcaţi in catifea, fluturii albaştri Implu o regiune anumită de aer. P.L. 78/26 (V. 1 ; Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. eatifea (P.L. 6/2, 63/6, 63/7, 64/14, 76/16, 78/26, 84/8, 84/12, 95/17), catifeaua (P.L. 26/35); pl. n. ac. catifele (O.I 87/11).
    CAL'ZALITÂTE s.f. Interdependenţa fenomenelor lumii obiective. Q (Construcţie metaforică) Firul cauzalităţii = raportul de determinare dintre fenomene. Cu firul cauzalităţii tn mtnă, mulţi vor gindi a fi ghicit sensul tntlmplărilor lui. P.L. 64/36 (Pr. 1].
    CAUZA s.f. Pricină. De aţi lipsi din lume, voi cauza-nlunecoasă De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă, Cezarul, chiar cezarul de mult ar fi căzut. O.I 62/8. Camele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan. P.L. 25/34. în neştiinţa la ... eşli şi mai mult cauza unor crude dureri. P.L. 56/31 (V. 1 ; Pr. 2). + Motiv, justificare. «0* Expr. A avea eauzâ (sau eauz«) v. avea (Pr. 2]. + Scop. Nu vedeţi c-acea iubire serv-o cauză din natură? O.I 157/7 (V. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. cauză (O.I 157/7; P.L. 83/10), eauza (O.I 62/8; P.L. 56/31); pl. n. ac. cauze (P.L. 89/26), eauzele fP.L. 25/34). — Pronunţat şi : cau-(O.I 62/8, 157/7).
    CAVALfiR s.m. 1. (In feudalism) Nobil militar; membru al unui ordin militar religios. S-a-mbrăcat tn zale lucii cavalerii de la Malta. O.I 146/27. Singur numai cavalerul suspinind privea balconul. O. I 152/18. In nopţi cu lună el Işi lepăda rasa şi-şi punea mantie de cavaler. P.L. 16/3; cf. O.I 14730, 166/7, 166/11, 166/16; P.L. 14'16, 4 1/17, 44/25, 74/16 (V. 6; Pr. 5).
    2.      Om generos, plin de abnegaţie, de nobleţe. (Adjectival) Aşlepl din parte-ţi, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-accla. ce umilii ţi-l cer. O.I 91/28 (V. 1).
    3.  Bărbat ncciisătorit, holtei. Q (Element de personi-
 ficare, ironic, aluzie la mania franţuzismului) Cela-i cavalcr ... e iute ... oare şlie frantuzeste? O.I 46/23 (V. 1|.                                     '
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. cavaler (O.I 46/23, 91/28. 147 :ii»;‘P.L. 44/15. 46/3), cavalerul (O.I 152/18, 166/11), g.d. cavalerului (O.I 166/7); pl. n. ac. eavailerl (P.L. 14/17. 11/25, 71/16), cavalerii (O.I 146/27, 166/16).
    CAZ s.n. (tn loc. adv.) în eazul de faţă = In Împrejurarea dc acum. lui nu ţăcu nimica, ceea ce era mai cuminte in cazul de faţă. IM.. 77/9 (Pr. 1|. în orice eaz = orice s-ar intîmpla. Vei fi atntştiutor şi in orice caz nu mai ai nevoie de mine. P.L. 12/40 (Pr. 1|.
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. caz (P.L. 42/40), cazul (P.L. 77 9).
    <;\ conjuncţie 1. (Introduce propoziţii cauzalc) Căci, fiindcă. pentru că. imbracă-le in doliu, frumoasă Bucovină . . . C-acuma din pleiada-fi auroasă şi senină Se stinse un luceafăr, se slinse o lumină. Se slinse-o dalbă stea! O.I 1/3. Grăim, doamnă, cătră line. Nu din gură, ci din carte, ('.ă ne eşti aşa depurte. O.I 149/6. Gindi că are multă cauză de-a se depărta, mai ales că tablele de la crtş-mă-l invitau cu dragoste. P.L. 83/10; cf. O.I 23/16, 25/17, 41/8, 53/1, 116/16, 123/3, 123/25, 125/20, 128/10, 131/29, 149/12, 196/19, 204/19, 211/19, 211/21; P.L. 6/11,15/33, 15/40. 17/31, 21/28, 26/15, 67/38, 70/15, 74/27, 89/7 (V. 17 ; Pr. 12].
    2. (După interjecţii, introduce propoziţii exclamative) îi! că tn clondir se stinge căpeţelul de lumină! O.I 49/1.
 —   Ah! că prostu-i gindi ea. P.L. 68/13; cf. O.I 48/7, 85/27; P.L. 11/10 (V. 3; Pr. 2].
    3.      (Introduce propoziţii subiective) Şi poate că nici este loc P'e-o lume de mizerii Pentr-un atit de sflnt noroc Străbătător durerii! O.I 185/21. Aşa-i că tu nu vei uita niciodată această noapte. P.L. 71/15. Că-mi oferi tot ceea ce tu crezi că m-ar face fericii, mă face să fiu tn stare de a-mi jărtfi Piaţa penlru tine. P.L. 86/21; cf. O.I 45/1, 118/5,
—     SG —
 133/33. 162/31 ; P.L. S/l I, 8/31). 17/25,23/311, 2:>/2!>, 25/33, 28/3. 28/1, 42/1. 12/30. -13/1, -13/8, -13/20, -17/28, 47/41, 50/38, 57/7, 59/34, 05/11. 75/6,80/16. 81/12, 85/31, 89/12, 90/25, 90'33, 91/30, 96/30, 96/34 [V. 5 ; Pr. 311. <> (După verbul impersonal .,a pflri-a”) Şi cind gindesc la viafa-mi. fini pure cri ea curii încet repovestită de o străină gură. 0.1 71/5. Pare ni i-ur fi lot lene ţi s-ar cere sărutată. 0.1 159'26. Pritrea cri presupusa lor fiinţă transpare prin ulbas-Ira-i adîncime. IM.. 30-10. Imi pare cri . . . am încremenit si am decenii o statuă de           P.L.   87/28: cf. 0.1 63/21,
 69-1. 6!) 20. 69/20. 76'28. 84,29. 85/5, 94/14, 95/23, 96-15, 96.-21. 107;3. 107 4, 107/1, 148/20. 188/11. 227/2; O.IV 370 3. 432,.'] ; P.L. 12,1.13/1, 18/6, 19/7,20/14,20/16, 20/33, 2031. 20'35. 21/11. 22/22. 31/8, 36/9. 36/23, 36/36, 37 10, 37.21. 37.21, 38/5, 38/14, 45/6, 45/13. 45/13, 49/21. 50/2, 50/2. 51/19. 57 27. 57/34, 58/5, 58,9, 58/23, 62/2, 62/23, 65/23, 71/29, 78/8, 89/19, 92/8, 94/8, 97/31, 101/35 [V. 21 ; Pr. 44). Q (Repetiţie) Se pare că furtuna ridică al ei glas, Că vtntul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, Că-n sufletu-i pămlnlul se zbate cu necaz — Că orice-i viu tn lume acum încremeneşte. O.I 94/12 — 15 (V. 4]. <0> Expr. Pare rA v. p ă r e a [Pr. 4].
     4.      (Introduce propoziţii predicative) Tot ce-n astă lume mai poale pricepe E că de-ncetează lucrul, foamea incepe. O.IV 365/4. Sorocul tăti că n-ai pronunţat i'orba întreagă.' ... P.L. 54/14. Ceea ce nu ştii, poate, e că el e nepotul ţi moştenitorul lui podesla. P.L. 96/11, Deosebi-rea-i că sculpiura e goală, prin urmare chipurile ce le sculptez eu, asemenea. P.L. 79/13; cf. P.L. 53/4, 96/12, 96/13 |Y. 1; Pr. 6). <> (După verbul sefnicopulaliv ,,a părea ’) Dar buzele ei roţii păreau că-s slngerate. 0.1 97/15. l’mbra părea cri-i surlde din cadrul ei de lemn. P.L. 30/15. Gura dulce cu buza dedesupl puţin mai plină pritrea că cere sărutări. P.I.. 77/22; cf. 0.1 154/14; P.L. 9/17, 9 30, 30/4, 45/12, 53 21. 60 17, 97/37 | V. 2: Pr. 9).
     5.      (Introduci- propoziţii consecutivi-) lm-il. La steaua care-a răsărit K-o r<ile-attt de lungii. Că mii dv <mi i au trebuit Luminii să ne-ajungă. O.I'234 3 |Y. 1],
     ti. (Introduci- propoziţii alrilmtivc) l'n <iin<t te-adrme-;irstr: ..Cit i'is al mnrlii-etrrnr c viata lumii-ntrrgi". O.I
 01 2’>. Din cilr ni>rmire-ui tivul, unul a fost mai mure decil Imite: acela iii l'ăl-l-'rtimos ti-i frate dc cruce. l’.l.. 11/9.
 li veni ideea ciudată că pictorul are de gind să deie paravanul intr-u parte ... P.L, 81/37; cf. O.I 80 20; P.L. 55 1 1. 70 38. «r. 12. 86/12, 86,13. 101/18 |Y. 2: l'r. 8],
     7.      (In expr.) Viei cA = a) (cu valoare copulativă) Şi nu i-oi ca să mă laud, nici r<i voi să te-nspăimint. O.I 147/23 |\. 1]: li) di- loc, nu. Căciula cea de oaie Pe urechi am tras-" zdravăn — iur de coate nici că-mt pasă. O.I 46(10. (.‘u/n nu suni un şoarec. Doamne. — măcar totuşi are blană, Mi-aş mtnca cărţile mele — nici că mi-ar păsa de ger. O.I 40/14; cf. O.I 46/20 |Y. 3’.
     8.      (Adversativ, in expr.) Numai eă - dar, cu singura deosebire că ... Sufletul călătoreşte din veac in veac, acelaşi suflet, numai că moarlea-l face srt uite c<i u mui trăit. P.L. 38/19. Te naşii, te-nsori, faci copii, mori, tocmai aşa ca la animale, numai că-n loc de uliţa salului unde paradează donjuanii patrupezi, există la oameni sala de bal, jocul, muzica. P.L. 81/4 (Pr. 2|.
     9.      (Introduce propoziţii completive directe) — Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire. O.I 65/1. Sici Pisezi că Inainle-ţi slă un sttlp de cafenele. 0.1 15D/9. Trezii din fantaziile sale metafizice băgă de samă
 cu ploaia-l udase plnă la piele. P.L. 27/10. I'loure! cum suriţi in grădina zilelor laie, fără să ştii câ o inimă se rupe. P.L. 56/28: cf. O.I 23/7, 25/16, 38/16, 38/19, 38/31, 41/4, 42/14, 48/3, 18/20, 49/2, 52/31, 52/32. 53/2. 53/4, 56/6, 59/12, 59/26, 59/30, 64/21, 64/22, 67/16. 80/6, 80/31, 82/32, 88/19, 91/3, 91/29, 95/25, 97/33, 97/35, 102/1, 106/8, 113/2. 116/19, 127/20, 133/2. 134/25, 134/27, 134/28, 134/34, 137/0, 137/13. 137/26, 140/7, 140/26, 140/28, 141/4, 146/21, 149/18, 149/19. 150/8. 151/19, 157/5. 157/6, 157/7, 157/8, 157/9, 157/10, 157/35, 157/35, 159/8, 160/2, 160/31, 1C0/33, 162/5, 162/15, 162/16, 162/23, 162/24, 164/4, 164/10, 166/21, 200/2, 200/9, 220/9, 230/15, 232/24 ; O.IV 364/3, 364/4, 366/15, 366/16, 369/10, 369/10, 430/11 ; P.L. 10/12, 10/22, 11/15, 11/27, 12/2, 13/14, 14/8. 14/11, 14/39, 15/11, 17/12, 17/20, 18/28, 21/20, 22/29, 23/11, 23/35, 28/10, 30/10, 30/29, 30/30, 30/30, 31/31, 32/16, 38/7, 38/17,38/19, 38/20,41/28, 41/36, 41/39, 42/18, 42/19, 44/1, 46/20, 47/21, 48/2, 53/10, 55/8, 56/1, 56/29, 57/12, 57/15, 57/16, 57/19, 59/25, 63/9, 63/19, 64/3, 69/5, 69/27, 70/1, 70/3, 70/15, 70/20, 70/23, 70/29, 70/32, 70/32, 71/1, 71/2, 72/16, 74/41, 75/12, 76/30, 70/31, 70/31, 70/33, 78/1, 78/16, 79/10, 79/41, 80/8, 80/11, 80/12, 80/23, 80/23, 81/14, 82/11, 82/12, 82/14, 82/15 82/24, 82/35, 82/35, 83/4, 83/8, 83/9, 83/31, 84/5, 84/9* 85/24, 86/2, 86/11, 86'20, 86/21, 86/24, 87/31, 88/22, 88/34 89/30, 89/30,90/8, 90/12, 91/2, 92/11, 92/18, 93/26, 93/29, 94/12, 95/31, 96*28. 96/31, 97/2, 97/14, 97/32, 98/20, 98/24, 98/24. 98/25, 98/40, 98/41, 100/5, 101/15, 102/8, 102/13, 102'21 | Y. 86 ; Pr. 129]. O (Repetiţie) Gonit de (oală lume, prin anii mei să trec. Pin" ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrima e sec, Că-n orire om din lume un duşman mi se naşlee C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte, Că chinu, şi durerea simfirea-mt u-mpielril-o, Că pot să-mi blastămi mama p( care am iubit-o. O.I 116/2 — 6. Atunci el pricepe visul câ-i trimis de la profet. Că pe-o clipă se-năl/ase chiar In rai la Mohamet, Că din dragnslea-i lumească un imperiu se va naşte. 0.1 141/25-27; cf. O.I 160/14, 160/15, 160/16, 160/23, 160'23, 160/25, 160/26, 160/27, 160/27 [V. 17].
    10.     (Introduci- propoziţii compli-tive indirecte) Tu le lauzi că Apusul inainle li s-a pus? ... O.I 147/27. Şi cil de mult Imi pare rău Că nu mai sufăr incit f O.I 184/20. .Im fost întotdeauna surprins că nu pricep curent limba arabă. P.L. 65/26: cf. O.I 55/21, 147/25. 162/19, 182/3. 184/21, 187/7. 192/10. 192/11 : P.L. 6/9. 29/2. 41/8, 47/36, tiy/21, 75/28, 75/28, 86/20. 89/19 |Y. 10; Pr. 10].
    11.     (Intră tn formarea unor loc. conj.) Pcnlru <ă v. pcnlru [V. 2 : Pr. 16| Cum eii v. c ii ms | V. 13 ; Pr. 7]. Cu toate că v. I o lJ [l’r. 3] Aţu efi v.aja [V. 1].
           conjuncţii- (Inlroducc propoziţii cauzale) Şi de aceca spusa voastră era sintă şi frumoasă. Căci de minfi era gindilă, căci din inimi era scoasă. O.I 35/14. Iar tn lumea cea comună a visa e un pericul. Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul. O.I 141/10. Ci cumpăna gindirii-mi şi azi nu se mai schimbă, Căci inlre amindouă slă neclintita limbii. O.I 203/6. Dară inima lui se contrase cu violentă, căci el înţelese sensul, dar ;i nepulinfa reali-zărei viselor lui. P.L. 55/6; cf. O.I 1/8, 1/18, 4/19, 12/1, 15/7, 20/15, 22/5, 24/7, 24/9. 24/13, 25/19, 28/10, 29/16, 32/20. 35/21, 41/14, 55/11, 56/22, 56/25, 59/8, 59/15, 60/10, 61/20, 63/3, 64/15, 65/3, 71/2, 72/19, 72/23, 82/16, 84/6, 85/19, 91/6, 92/10, 97/17, 97/27, 98/20, 115/4, 127/4, 130/3. 132/7, 132/19, 133/8. 133/18, 133/20, 136/9, 137/7, 147/13, 148/14, 148/15, 155/6, 155/15, 157/3, 159/22, 162/11, 162/37,
 — S7 —
168/19,    171/7, 175/18, 176/5,     176/25, 177(7, 178/7, 179/1,
179/19,    187/9, 188/5,  189/3,     190/5, 190/7, 192/5, 192/13,
196/17,    200/3, 201/3,  212/4,      232/3, 235/17; O.IV 365/33,
432/8, 432/11,    432/17; P.L.     6/33, 13/3, 15/9, 28/7, 28/23,
37/34, 42/1, 42/11, 42/26, 42/31, 42/36, 43/13, 48/11, 49,3, 56/6, 62/11, 63/40, 69/1, 69/2, 69/4, 74/28, 75/36, 76/32, 76/39, 79/27, 82/28, 82/34, 84/21, 86/3, 86/33, 88/8, 88/20, 89/8, 89/24, 89/26, 89/28, 90/6, 91/20, 91/30, 99/31, 102'21 |V. 86; Pr. 42).
     CACIClA s.f. Acoperămlnt de blană pentru cap. CA/ ce frig. . .tmi văd suflarea—şi căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn. O.I 46/9. Ridicindu-şi căciula cea miloasă, oedem o frunte atit de netedă, albă, corect boltită. P.L. 27/11. Numai din cind tn ctnd trecea pe Ungă el cile-un ttnăr cavaler, cu căciula furcănească. P.L. 44/15; cf. P.L. 26/8, 45/12 [V. 1 ; Pr. 4).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. câdulâ (P.L. 26/8), e&elula (O.I 46/9; P.L. 27/11, 44/15, 45/12).
     CĂDEÂvb. II.I, Intranz.l.A pica. Lucii picături de smoală ta pămint cad sftrtind. O.I 50/10. Şi apa unde-au fost căzut In cercuri se roteşte. O.I 170/1. Pe drum horea şi doinea, iar buzduganul şi-l arunca să spintece nourii de cădea departe tot cale de-o zi. P.L. 4/39. Mărgeaua cădea luminoasă prin întuneric. P.L. 54/19; cf. O.I 28/13, 82/33, 82/35,105/11, 129/10,        151/3,  181/9; P.L. 4/27,
5/21, 13/9, 19/7, 19/24, 19/32, 49/35, 54/10, 51/15 [V. 9; Pr. 11). Q (In context figurai) Istoria umană in veci se desfăşoară, Poveslea-i a ciocanului ce cade pc iUin. O.I 62/5 [V. 1|. Expr. A cădea in picurî =■ a picura. Q (In contcxt figurat) Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri. O.I 107/5 [V. 1). O (Mclaforic; despre amintiri) A se perinda, a se succeda In minte. | A minţi rile) cad grele, mtnglioase Şi se sfarmă-n suflet trist. Cum in picuri cade ceara La picioarele lui Crisl. O.I 105/9 |Y. 1|. (Despre fenomene atmosferice) De cind căzu un trăsnet in dom. . . de-atunci in somn Ca plumbul surd şi rece el doarm? ziua toată. O.I 96/16. Ah! K-allt dc albă noaptea parc-ar fi căzut zăpadă. O.I 151/4. Era noapte si ploaia cădea mărunţii. P.L. 26/9; cf. O.IV 365/13 |V. 3;' Pr. 1). ©(Metaforic; prin analogic cu căderea zăpezii) Aduceri aminte M-or coperi cu drag Şi stinsele paterni Le-or troieni căzind. O.I 222/10 [Y. 1). O (Metaforic; despre lumină) A sc cerne, a sc Împrăştia. Pulbere de diamante cade fină ca o bură. O.I 142/11 [V. lj. + Fig. A lumina, a bate. Luna-i cădea drept In faţă. P.L. 49/13 (Pr. 1). + (Despre ape de munte) A curge (repede) ; a coborî. Pe cind cu zgomot cad Izvoarele-nlr-una, Alunece luna Prin virfuri lungi de brad. O.I 216/17; cf. O.I 223'13 |V. 2).
     2.     A se desprinde, a se detaşa. Părefii erau de peatră mică ca ceea cu care se pielruiesc ftniinele şi orice tencuială căiuse de pe ele. P.L. 40/7. Ea cădea din braţele lui. P.L. 54/8. Numai p-ici, pe colea cădeau din ele (din stinci] lenevite de căldură mici bucăfi de nisip şi piatră. P.L. 72/5 [Pr. 3). Q (Construcţie metaforică) A cădea vălul v. văl {V. 1). + (Despre frunze şi flori) A se scutura. Adormind de armonia Codrului bătut de ginduri Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rlnduri-rlnduri. O.I 75/24. Miroase florile-argintii Şi cad, o dulce ploaie. O.I 179/26. Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. O.I 204/12; cf. O.I 75/12 |V. 4). Q (Metaforic; despre iluzii, prin comparaţie cu căderea frunzelor) A
înceta sâ mai existe, ase destrăma (v. şi c u r g e, d u c e fugi, pierde). Ca toamna cea ttrzie e viafa mea, şi cad Iluzii ca şi frunza pe undele de vad. O.IV 432/9 [V. lj.
      îl. A se lăsa Intr-o parte sau in jos; a se pleca. Şi pe umărul lui cade Al ei cap cu fafa-n sus. O.I 67/17. Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit. O.I 141/3. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sinii ei albi şi rotunzi. P.L. 3'22; cf. O.I 85/32, 104/10; P.L. 52/19. 55/1, 84/21 |V. 4 ; Pr. 4). Expr. A eădea la vale v. v a 1 e [Pr. 1|.
      î. A Inccta dc a mai sta vertical sau in picioare ; a se răsturna. Cad asabii ca şi pilcuri risipite pe clmpie. O.I 148/16. Et căzu ca mort in iarba pajiştei. P.L. 16/25. Umbra întrupată in om căzu ca moartă pe pal. P.L. 48/29 ; cf. O.I 148/17; P.L. 8/2. 9/22, 17/1, 59/4. 90/2 [V. 2; Pr. 7). <$> Expr. A cădea In nesimţire v. nesimţire [V. 1). A eădea în genunchi (sau la picioarele cuiva) = a) a îngenunchea Înaintea cuiva. La picioare-fi cad şi-fi caut tn ochi negri-adtnci ca marea. O.I 30/19. Căci de piatră de-ar fi tncă s-o-ncălzi de-attt amor, Ctnd căztndu-i tn genunche, i-ar vorbi ttnguitor. O.I 162/12 [V. 2); b) (f i g.) a se umili, a se Înjosi. Vă văd . . . bestiilor care pe azi ti (in tn fiară, Cum linguşiţi privirea cea stearpă şl amară, Cum cădeţi in genunchi! O.I 24/6 [V. 1). A cădea cît lung v. 1 u n g [Pr. 1). A cădea pe (sau la) pieptul cuiva. Şi tn bratele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi. O.I 75/6. Cum nu vine zburătorul, ca la pieptul lui săcaz? O.I 80/18 ; cf. O.I 71/8 [Y. 3|. + A sc prăbuşi, a se surpa. Pe unde trece ea [Mania pădurii), fafa pămintului se usucă, sulele se risipesc, tirgurile cad năruite. P.L. 6/27 [Pr. 1).
          contexl figurai) Cad putredele tronuri in marea de urgie. O.I 21/31 [V. 1|. Q (Metaforic) Se poate ca bolta de sus sti se spargă, Sâ cadă nimicul cu noaptea lui largă. O.I 38/18 [V. 1[. <> Expr. A cădea (cuiva) cerul pe cap v. cer [V. 1]. + A-şi pierde situaţia, demnitatea. De aţi lipsi din lume voi cauza-ntunecoasă . . . cezarul, chiar cezarul de mult ar fi căzut. O.I 62/10 [V. 1). Q (Metaforic; cu referire la milul creştin al alungări' îngerilor din paradis) Se zice că diavolului. inainte de cădere. i-ar fi plesnit in minte această obscură idee şi de atuncca a căzut. IM.. 43/9 [Pr. 1|. <> Expr. A cădea în roiul cuiva — a ajunge să indcplincacă o faptă înjositoare. Şi eu su cad in rolul lor? P.L. 87/11 [Pr. 1]. + F i g. A dispărea, a pieri. Şi in noaptea nefiin(ii totul cade, totul tace. Căci in sine împăcată reinccp-e'.erna pace. O.I 133/19 [Y. 1).
      5.      (In expr.) A cădea ochii cuiva pe cineva = a remarca pe cineva (din intlmplare). De ce-au căzut ochii mei pe tine. de ce te-am văzut ? P.L. 56/24 [Pr. 1). A cădea cuiva drag — a-i deveni drag. Ea. din ce in ce mai dragă, li-ar cădea pe zi ce merge. O.I 160/12.// vede azi. ii vede mini. Astfel dorinfa-i gata; El iar privind de săplămini. Ii cade dragă fata. O.I 167/20 [V. 2).
      6.  (In expr.) A cădea pe (jinduri v. gind [V. 1],
      II. Refl. u n i p e r s. A se cuveni. L-ar fi sărutat
  de o mie de ori. . . dacă. . . dacă s-ar fi căzut. P.L. 68 12. L-ar fi oprit. . . nu-i venea la socoteală. . . să nu-l oprească ... nu se cădea. P.L. 77/8 [Pr. 2). + A-i veni bine, a se potrivi. Tot ce-ar zice, i se cade, tot ce face-i şade bine. O.I 159/21 [V. 1).
      —       Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. cad (O.I 30/19, 105/4), 3 sg. cade (O.I 28/13, 30/5, 62/5, 67/17, 85/32. 95/20, 104/10, 105/11, 133/19, 142/11, 167/20, 181/9, | 227/2; O.IV 365/13; P.L. 19/7), se cade (O.I 159/21), 2 pl.
cădeţi (0.1 21/6). 3 pl. rod (O.I 21/31, 50/10, 82/33, 105/9. 107/5, 148/16, 179/26, 20-1/12, 216/17, 223/13; O.IV 432/19; P.L. 6/27), imp. 3 sg. cAdea (O.I 141/3; P.L. 3/22. -1/39, 26/9, 39/8. 19 13, 52/19, 54'8, 54/15, 54/19, 55/1), se eAdea (P.L. 77/8), 3 pl. cădeau (0.1 148/17; P.L. 72/5), p.s. 3 sg. căzu (O.I 96/16: P.L. 8/2, 9/22. 13/9, 16/25, 17/1, 19/24, IS.2<<). 3 pl. căzură (P.L. 84/21), p.c. 3 sg. a căzut (P.L. 19.(2. 43/9), 3 pl. au eAzut (P.L. 54/21), m.m.c.p. 3 sg. căzusc (P.L. 10/7. 58/2j). au fosl căzut (O.I 170/1). viit. 3 |'l. or sA cadă (0.1 75/12, 75/24); conj. prez. 1 sg. .hA cad (IM,. 87/111. sâ cuz (0.1 80/18), 2 sg. sA cazi (O.i 7.">r>). .» sg. să cădi (0.1 38 18, 71/8, 129/10, 154/3); opt. pic/.. :i sg. ar cAdea (0.1 82/35, 160/12), p. 3 sg. ar (i căzut (O.I <>2 10. ir»I I). s ar fi căzui (P.L. 68/12): inf. a cădea (P.L. 49'3.*>); ger. căzînd (O.I 222/10; P.L. 4/2-1, 5/21, ')! li». 59,4, UO'2), eăzindu- (0.1 162/12).
    r\l)£HI£ s.f. I. Deplasare tic sus In jos. l'n fulger li Ircrtisc drept prin inimă in vremea căderei lui. P.L. 60/22 [Pr. 1|. + Coborlrc spre punctul inferior al unei mişcări circularc. Geme ca un maislru ce-asurzcsle In momentele supreme, I’ln-a nu ajunge n culmea dulcii mutice de sfere. Ce-o aude cum se naţie din rotire şi căilcre. O.I 160/30 [V. 1], + (tn concepţia creştină) Alungarea din paradis a îngerilor revoltaţi. Sc zice că diai’nlului, înainte de cădere, i-ar fi plesnit tn minte această obscură idee. P.L. 43/8 (Pr. 1],
    2.      Prăbuşire: p. e \ t. zgomotul prăbuşirii. Se auzi un gemet. . . o căderc yrea pe pavagiul dur al slradei. P.L. 95'37 |Pr. 1|. Q (In context figurat) Vum/ sunetul unui clopot urieşesc — moartea murei, căderea cerului—botfile se rupeau, jumal'ul lor albastru se despica. P.L. 54/1 |Pr. 1].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. cădere (O.I 160/30; P.L. IH'S. 95 37). căderea (P.L. 54/1). g.d. căderei (P.L. 60/22).
    CĂI.AllK adv. încălecat pc cal. Vetle-tin Iii.ur. ce alături l’e-un cat neţ/rii slă călare. 0.1 66/21. A<lr* citire pleacă in mituire nopţi cu lună. 0.1 î'6'28 |V. 2]. Q (Clement «le personificare) Felele mesenilor se posrniuriră; căci pe mciizimuiipte călare.,, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. P.L. 6 33 |Pr. 1|. O (Precedat de prep. "de") I)e (sau de-a) călnre — călărind. .Ş-« cuprinde de călare Ha se apără c-o mină. 0.1 67/13: cf. 0.1 182/6 [V. 2]. + (Adjectival) S-ajung curind in cale, s-alătură călări. 0.1 97,13. Călări ei intră-nuntru şi porţile recad. O.I 98 28 ; cf. O.I 103/24 IV. 3]. (Substantivat, pl.) Călăreţi. Durduind soseau călării ca un zid înalt de sutiti. O.I 148 23 |V. 1], — Variantă: (Mold.) colăre (O.I 103.21) adv.
    cAlAhEŢ s.m. Ostaş din cavalerie. Călăre/ii Implu clmpul şi roiesc după un semn. O.I 148/3 (V. lj.
    CĂLAllf vb. IV. I n 11 a n z. A merge călare. Tot alături călăresc, S'u au grija nimăruia. O.I 104/17. El [Kamadeva] veni, copilul mindru, Călărind pe-un papagal. 0.1 235/6 |V. 2|.
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 pl. călăresc (0.1 104/17); ger. călărind (O.I 236/6).
    CALÂllfRE s.f. Cavalcadă. 0 călărire tn zori. O.I 3|V. 1].
    CAlAtOR1 s.m. (Şi In forma călători) Drumeţ. Precum câlătoriul, prin mun/i rătăcind... Aleargă purtai ca de vini. . . Aşa şi speran/a — c-un licur uşor. . . animă-nc-o-dală tremlndul picior. O.I 11/6. Oricll de neplăcut să fi fost speclaculul pentru simful estetic al călătorului meu, el avu o influinfă salutară asupra eroului nostru. P.L. 27/7 |V. 1 ; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. călAlorlul (0.1 11/6), g.d. cAlătorulul (P.L. 27/7). Variantă: (regional) călA-t6rl (O.I 11/6) s.m.
    CAlAtOR*, -oAHE adj. 1. Carc călătorcştc. Q (Metaforic; despre «ipă) Mişcător, curgător. Vrei sâ priveşti un straniu joc, O apă vecinie călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? 0.1 228/11 [V. 1],
    2.     (Despre popoare) Nomad. Şi naţii călătoare, împinse de a mea, L'mplut-au sperioasc pustiul pin' la poluri.
O.I 91/4 [V. 1].
    3.     (In expr.) Pasăre călătoare = pasăre carc pleacă iarna In ţările caldc. în adincu-i se pătrunde Şi de lună şi de soare Şi de păsări călătoare. O.I 215/10. Dintre paseri călătoare, Ce străbat păminturite, Ctle-o să le-nece oare Valurile, vlnlurile? O.IV 396/5 [V. 2j.
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. călătoare (O.I 228/11); pl. n. ac. călătoare (0.1 91,4. 215/10; O.IV 396/5).
    cALATrtlll1 S.m. v. eălAlor.
    cAlATOIW2 vb. IV. Intranz. A face un drum. Intr-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. P.L. 13/20 |l’r. 1]. O (Construcţie metaforică; despre suflet) A călători din veac in vene = a-şi perpetua existenţa la infinit, prin reincarnări succesive (v. şi călătorie), .-tcuma simt eu. călugărul, că sufletul călătoreşte din veac in veac. P.L. 38/18 [Pr. lj. Q (Metaforic ; despre valurile mării) A se mişca crelnd impresia deplasării spre orizont. Şi lainic genele le plec. Căci mi le împle plinsul, Cind ale apei valuri trec Călătorind spre dlnsul. O.I 175/20 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. cAIAtorcşte (P.L. 38/18); ger. «-Alătorind (O.I 175/20; P.L. 13/20).
    CĂLATOllfl? s.f. Drum, voiaj. Simeni nu l-a insofil, tn uilila lui călătorie declt eu. P.L. 46/25. Tu întreprinzi o călătorie, cu iubila la cu tot. In orice spafiu al lumei fi-ar plăci. .. P.L. 17/16. Călătoria lor nu fusă decil o sărutare /ungd. P.L. 50/15 [Pr. 3). Q (Constructic metaforică; despre suflet) A laee o călătorie prin mii de corpuri — a se reincarna succesiv dc*a lungul mileniilor (v. şi c ă 1 ă-t o r i*). Ştii bine că sufletul tău din începutul lumei şi plnă acuma a făcut lunga călătorie prin mii de corpuri. P.L. 46/21 (Pr. lj.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. călătorie (P.L. 46/21» 46/25, 47/16), călătoria (P.L. 50/15).
    CAlAI'ZĂ s.f. îndreptar. Xu vorbesc de curtizane, de femei a căror experienţă esle călăuza amorului, ci iocmai de agresiunea inocentei femeieşti. P.L. 79/38 [Pr. lj.
    CALAUZf 'vb. IV. Tranz. A conducc pc un drum. Q(In context figurat) El tremură ca alte dă/i tn codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri. 0.1 181/7 JV. lj.
 — 89 —
    cAlcA vb. I.l. Intranz. (Şi In forma culca) 1. A păşi, a tnainta. Cavaleru-aleargâ, iute se coboară In grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică. O.I 166/12. Picioarele lor Infirblnlale de nisipul pustiului calcan< atuncea tn răcoarele şi limpedele plrlu. P.L. 13/24 [V. 1 ; Pr. 1). © (Metaforic) A pluti, li pare că prin aer In noaptea înstelată, călclnd pe vlrf de codru, pe-a apelor măriri, Trecea cu barba albă... Moşneagul rege Lear. O.I 63/12 |Y. 1). ©(Construcţie metaforică) A călea prin glorii = a se acoperi de glorie. Din nou prin glorii calcă cu fafa Inzeită ... Poporul împărat. O.I 21/10 [V'. lj.
    2.      A veni undeva, a sc abate. Dar cine să tnfeleagă glasul izvorului tntr-un pustiu, unde plnă alunei nu culcase picior de om? P.L. 13/17 (Pr. 1).
    3.      A străbate, a cutreiera. In vremea veche. . . pe cind Dumnezeu călca tncă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pămtnlului. . . trăia un împărat. P.L. 3/3 |Pr. 1).
    II.     Tranz. (In expr.) A călca (ccva) in picioare v, p i c i o r [V. 1).
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. calcă (O.I 24/10, 148/22, 166/12), imp. 3 sg. călca (P.L. 3/3), p.s. 3 pl. caicară (P.L. 13/24), m.m. c. p. calense (P.L. 13/17); ger. câleind (O.I 63/22). — Variantă : (Mold.) calcă (P.L. 13/17, 13/24) vb. I.
    cXlGÎI s.n. Partea dinapoi a tălpii piciorului. Su voi părul să mi-l laie Ce-mi ajunge ta călciie. 0.1 li.»/1-1. Părul i-ajunge la călciie. O.I 95/7. L'n băiet tle ţigan . . . Inir-un surluc lung de-i ajungea la culcli şi carc fără indo-ială nu era al lui, schinjuia c-un arcuş. . . nişte coarde false. P.L. 27/1 ; cf. P.L. 101/32 [V. 2; Pr. 2). O lixpr. A se Înălţa din călciie = a sc ridica in virful picioarelor. Şi se-naîfă din călcîie să-ţi ajungă pin’ ta gură. 0.1 159/27. De te inaîf de subsuori Te-naltu din călciie. 0.1 171/28 IV. 2).
    —   Forme gramaticale:        sg.n.ac. călcii (P.L. 27/1);
pl.n.ac. călciie (O.I 65'11, 95/7, 159/27,         174/28; P.L.
101/34). — Scris: călcâi.
    CALDCRA s.f. 1. Temperatură ridicaţii. .Şi de-a soarelui căldură Voi fi roşie ca mărul. O.I 55/5. Sumai p-ici, pe colea cădeau din ele (din slinci), lenevite de căldură, mici bucăţele de nisip şi piatră. P.L. 72/6.0 căldură, un miros voluptos pătrundea raiul. P.L. 98/16 [V. 1 ; Pr. 2],
    2.      Fig. înfocare, ardoare, patimă. Şi se nalţă din călciie să-ţi ajungă pin’la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, Ce n-o are decit numai sufletul unei femei... O.I 159/28 |V. 1). ©(în context figurat) De a vlrstii ei căldură fragii sinilor se coc. O.I 79/13 [Y. 1). O Loc. adv. Cu căldură = in mod pasionat. Din balcon i-aruncă-o roză şi cu mtnile la gură, Pare că 11 dojeneşte cind şopteşte cu căldură. O.I 154/14 |V. 1], + Afecţiune. Cunigunda U priveşte cu o gingaşă căldură. O.I 166/20 [V. 1].
    CĂLDUROS, -OASA adj. Cald. Aslfel se primblau de braf prin semiîntunericul călduros alsalei. P.L. 64/19 [Pr. lj.
    CÂLCgAr s.m. Monah. Călugărul Dan se visase mirean cu numele Dionis. P.L. 38/13. Călugărul noslru trece ca o umbră aspru-zugrăvită prin lungite şi întunecoasele ulife. P.L. 40/1. Ea-şi culcă capul tnlr-o mtnă şi privi la acel ttnăr călugăr cu o indefinibilă, resignată do-rinfă. P.L. 77/30; cf. P.L. 38/17, 39/22, 40/23, 41/1, 41/11,
43/40, 41/2», 46/1, 73/3, 73/40, 75/12, 76/8, 76/13, 76/19. 82/27, 83/30 (Pr. 19).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. călugăr (P.L. 43/40, 73/3. 73/40, 76/13, 76/19, 77/30, 82/27, 83/30), călugărul (P.L. 38/13. 38/17, 39/22, 40/1, 41/1, 41/11, 76/8), g. d. călugărului (P.L. 40:23, 44/28, 46/1); pl. g. d. călugărilor (P.L. 75/12).
    CAlI'G.\h£s<:, -EASCA adj. Monahal. L’n dulap cu cărţi bisericeşti, un scaun cu spala naltă, haine călugăreşti, spinzurale intr-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pal simplu . . . iată toată îmbrăcămintea [chiliei|. P.L. 73/32 [Pr. 1|.
    CALl'GAllfiŞTK adv. în felul călugărilor. © (Depreciativ) Cu smerenie şi nevinovăţie ipocrită. Căci cu dorul tâu demonic [femeia| ua vorbi călugăreşte Pe ctnd craiul cei tle i>ică de s-arată, pieptu-i creşte. O.I 162/37 [V. 1].
    CÂLCGAR! vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) facc călugăr. — Mă mir cine dracul te-a călugărit pe tine. . . ? P.L. 75/8. Su le călugări, copilul meu. P.L. 82/25; cf. P.L. 75/10 | Pr. 3|.
    —      Forme gramaticale : ind. p.c. 3 sg. a călugărit (l’.L. 75/8, 75/10) ; imper. 2 sg. nu te călugări (P.L. 82/25).
    cAlCgARIŢA s.f. Femeie care face parte dintr-o comunitate mănăstirească, in cerdac, imbtau cu pas regulat şi incel călugăriţe. IM.. 97/19. I'rancesco o sfătui. . . mi sc retragă la o immistire de călugăriţe. P.L. 100/1 [Pr. 2],
    C.XMAhA s.f. (învechit) Odaie. Ca in cămara ta să i’in. Să le privesc de-apmupe, Am coborit cu-al meu senin Şi m-am niismt din ape. (J.l 170/21 |V. 1]. © (Construcţie metaforică ; ironic) Cămara inimioarei = inimă, suflet (v. şi coaril ă. f i I» r ă, lume, parte, p i n -/. ă). Poate câ-i convin tuspatru craii cărţilor de joc Şi-n câm.ira inimioarei i-arunjează la un loc... O.I 162/32 [V. 1|.
    C.VMAşA s.f. (Si in forma cămeşă) Obiect de îmbrăcăminte. ©( tn contexte figurate) Puse pe trupul său împărătesc haine dc păstor, cămeşă de borangic, ţesută in lacrimete mamei sale. P.L. 4,32. Mirele-şi puse cămaşă dc tort de rate de lună. P.L. 2330 |Pr. 2). ©(Construcţie mctaforică) Cămaşă cu inineci luuţjc = cămaşă de forţă. Oameni vrednici o sr< .varo in zidirea sfintei Golii, In cămăşi cu mineci lunge şi pe capcle scufie. Se far legi si nc pun biruri, ne vorbesc filozofie. 0.1 150/21 |V. 1],
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. cămaşă (P.L. 23/30), cămeşă (P.L. 4'32); pl.n.ac. cămăşi (O.I 150/21). — Variantă : (Mold., Transil.) cămeţă (P.L. 4/32) s.f.
    (:AM.\hCţA s.f. Odăiţă. Şi de-aceea cind mă caut in părelete de-ogtinzi Singurică-n cămăruţă braţe albe eu inlinz. 0.1 80/14. f/n de-mi spune cum este. . . Ce se pe-trece-n acea cămăruţă unde-aş vrea sâ locuiesc eu. . . P.L. 86/16 [V. 1 ; Pr. 1).
    C.\M£şA s.f. v. cămaşă.
    C.\MfX s.n. 1. Sobă cu vatră larg deschisă. Koaplea potolit şi vinăt arde focul tn cămin. O.I 42/1. Maria intra deodată tn salonul încălzit şi luminat numai de razele roşii ale jăraticului din cămin. P.L. 64/11 [V. 1; Pr. 1].
 — 90 —
    2. Fig. Casă (părintească). Acei care suni făcuţi in felul acesta se simt ca exilaţi In oraşul lor, străini lingă căminul lor. P.L. 65/20 [Pr. 1|.
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. cămin (O.I 42/1 ; P.L. 64/11). căminul (P.L. 65/20).
    CĂXlT. -A adj. Care-şi vopseşte pârul. © (Depreciativ) Că-n veci nu st va leme Profetul vreodată De braţele slăbite puterea leşinată Al junelui căni1. O.I 23/18 JV. 1|.
    CĂPĂTA vl». I. Tranz. 1. A primi, a obţine. Eu am să-l întreb tn ustă sară de unite-şi arc calul, ca sâ poţi şi tu sâ capeţi unul ca acela. P.L. 14/22. De la cine ai căpătui tu scrisoarea asta, unde locuieşte omul acesta? P.L. 58 38 |Pr. 2|.                         ’
    2. A doblmli, a clştiga. De-atunce fizionomia, surisut lui câpălasc acea umbră dulce de tristelă. P.L. 31/28. Ca umbră înzestrată cu vecinicie, capeţi chiar o bucată din atotputernicia lui Dumnezeu. P.L, 42/9. — Simt braţele mele perind tn aer şi cu toate astea căpăltnd puteri uriaşe. P.L. 48/15 [Pr. 3). O Expr. A eApăla înţeles = a deveni clar, inteligibil; a sc lămuri. Literele bătrtne ale cărţii căpătau înţeles. P.L. 46/11 [Pr. 1],
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. capeţi (P.L. 42/9), imp. 3 p). căpătau (P.L. 46/11), p.c. 2 sg. al căpătat (P.L. 58/38). m.m.c.p. 3 sg. căpătase (P.L. 31/28); con}, prez. 2 sg. su capeţi (P.L. 11/22): ger. căpălind (P.L. 18/15).
    CĂI'AtII s.n. Obiect care serveşti* drept pernă. La pămint dormea ţinlndu-şi căpâlii mina cea dreaptă.
0.1   112/3 |Y. 1|. ©(In contexte figurate) Voi. . . Să-mi pui cununa fie a mea frunte Şi să-mi pui lira drept căpă-lii. O.I 27/21. Ş-acetu dintre oameni devină cel inlii Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpălii. O.I 115/26 IV. 2].
    llAPĂŢÎXA s.f. (Ironic) Cap. •$» lîxpr. A clfilina din ■ upăţină v, clătina |Pr. 1]. © (Mclaroric) Minte, raţiune (v. şi f r u n t e, grăunţă). .-Urniri tumea-n căpătinii se-iwirtea ca o morişcă. O.I 110/27 |V. 1|.
    C.\PKŢ£l s.n. (Şi in forma căpiţei) Ursi. bucăţică. îi! r<) in clondir se atinge căpeţclul de lumină! O.I 10/1.
1.a   căpiţclul dc luminare, ce sta in gltul garafei, cu ochiul ros şi bolnav, el deschise o carte. P.L. 35/1. Dionis descifra ’.eitul obscur c-un interes deosebii pină ce căpefclul de lumină incepu a agoniza fumegind. P.I.. 35/39 |V. 1 : Pr. 2|.
    —     Forme gramaticale : sg.n.ac. căpeţelul (O.I -19/1 ; P.L. 35/39), căpiţclul (P.L. 35/1). — Variantă: (regiunal) căpiţei (P.L. 35/4) s.n.
    CAPIŢfiL s.n. v. căpelei.
    CĂPRIOARA s.f. Animal (Cupreotus cuprcolus). Q (Comparaţie) îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufă-riile şi ierburile insulei. P.L. 99/10 |Pr. 1],
    CAPKiOR s.m. 1. Fiecare dintre birnelc Încrucişate care formează schcletul acoperişului unei case. Vintul tnc:pu a geme rece şi a scutura casacea mică In toate încheieturile căpriorilor ei. P.L. 9/10 |Pr. 1].
    2. Suport pe care se aşază sdndurile gatului. In alt coif—un pat, adecă ctteoa scindări pe doi cipriori. P.L. 29/27 |Pr. lj.
    —     Forme gramalicalc: pl.n.ac. căpriori (P.L. 29/27), g.d. căpriorilor (P.L. 9/16).
    CARABE s.f. Potecă. Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri făr'de capăt. O.I 66/9. Iarna viscolu-l ascult. . .Troienind cărările Şi gonind clntările. O.I 123/11. Vin cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri. O.I 209/6. Ea s-apropia incet prin aleele străbătute de seninul nopţii, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. P.L. 93/6; cf. O.I 55/17, 123/15, 142/7, 179/6, 186/15. 209/10; P.L. 45/32, 45/34, 54/35, 73/3, 100/16, 101/36 [V. 9; Pr. 7). O (Construcţii metaforice) Cărare de văpaie = fişie, bandă dc lumină, formală prin reflectarea lunii In apele unui lac (v. şi I» r a z d ă, bulgăre, diamant, galben). Luna. . . luna iese-ntreagă, se inatt-aşa bălaie Şi din Iărm tn fătrm durează o cărare de văpaie. O.I 154/24 (V. 1). Mişcătoarele cărări = valurile (v. şi deal, înspumat, mişcare), Privea tn zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. O.I 167/15 (V. 1]. Lungă a timpului c&rare - scurgerea infinită a timpului. Ctnd cu gene ostenite sara suflu-n luminare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. O.I 130/2 [V. 1]. ©(Metaforic) Mod de viaţă; fel de a proceda, linie de conduită. Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainle. O.I 137/18. Nu băga nici chiar de seamă, Din cărarea ta afară De te-ndeamnă, de te cheamă, O.I 198/3. Deci cum voieşti tu poţi urma cărarea. O.IV 338/5 [Y. 3|. ©(Construcţie metaforică) Cărările vieţii = căile, mijloaccic prin care se asigură succesul In viaţă. Iar cărările vieţii fiind grele şi tngusle, Ei tncearcă su le treacă prin protecţie de fuste. O.I 137/23 (V. 1|. + !•-i g. Calc dc acces, drum. De atunci şi pină astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure vui de haos pe cărări necunoscute, O.I 132/30 [V. 1).
    —     Forme gramalicalc : sg.n.ac. cărare (O.I 130/2,154/24 ; P.L. 100/16), carare (O.I 55/17), cărarea (0.1 123/15, 137/18. 142/7, 198/3 ; O.IV 338/5 ; P.L. 101/36), g.d. cărării (O.I 209/10); pl.n.ac. cărări (0.1 66/9, 132/30, 167/15, 186/15, 209/6; P.L. 45/32. 73/3), cărările (O.I 123/11, 137/23, 179/6; P.L. 45/31, 51/35, 93/6). — Variantă: (Mold.) carăre (0.1 55/17) s.f.
    cArAbi* s.m. Insectă (Mclolontha vuli/uris). Vin ţin/arii tâularii, gtndâceii, cărăbuşii. O.I 87/17 |V. 1).
    cAhAhL'S.A s.f. Cărare mică. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare, mergeau cărăruşe pe coasta dealului. P.L. 73/1 [Pr. 1].
    cAhbC.VK s.m. 1. Bucală dc jar. Pe vatra cuptorului, in cenuşă mai licurea cîţiva cărbuni. P.L. 17/18. Casa sc prefăcu inlr-o peşteră. . ■ luminarea de ceară tntr-un cărbune plutitor tn aer. P.L. 43/26 (Pr. 2|. © (Comparaţie) ISaba. . . trecea prin ea [prin sttncă] prefăcută tntr-o funie de fum, a cărei capăt dinainte ardea ca un cărbune. P.L. 19/12 (Pr. lj.
    2.    Material de culoare neagră, rezultat din arderea incompletă a lemnului. Pe cuptiorul uns cu humă şi pe coşcovii păreţi Zugrăvil-au c-un cărbune copilaşul cel isteţ Purceluşi cu coada sfredel. O.I 84/18        (V.  1|. <$> Expr.
A arde in cărbune = a nimici (prin ardere). © (In context figurat) Cine e nerod să ardă tn cărbuni smarandul rar. ..?
O.I 83/7 JV. lj.
 — 91 —
    3.     Creion negru, foarte moale. Unde-ajung [razele lunii] par văruite zid, podele, ca de cridâ, Pe-unde nu — părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. O.I 76/28 [V. 11.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. cărbune (O.I 76/28, 84/18; P.L. 19/12, 43/26); pl.n.ac. cărbuni (O.I 83/7; P.L. 17/18).
    CĂRUNT, -A adj. Acoperit de păr care a Început să albească. Q (In context figurat) Şi frunţile cărunte le nalfă de departe l'n Cezar, un Traian. O.I 24/29 [V. 1). + F i g. (Despre stinci) Cenuşiu, sur (sugerind vechimea). Vislnd cu doina tristă a voinicului de munte. Visul apelor adînce şi a sttncetor cărunte. . . El deşteaptă-n stnul nostru dorul (ărei cei străbune. O.I 35/2 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : pl.n.ac. cărunte (O.I 24/29), g.d. cărunte (O.I 35/2).
    CĂSĂTORIE s.f. Convenţie Intre un bărbat şi o femeie pentru a Întemeia o familie. Vorbiră mai departe... despre căsătorie, cum ea fondează statele, care-i originea căsătoriei la indieni, tot lucruri adinei. P.L. 68/33—34. Nu am cauze de-a mă opune căsătoriei cu el. P.L. 89/26 (Pr. 3).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. căsătorie (P.L. 68/33), g.d. căsătoriei (P.L. 68/34, 89/26).
    CĂSCĂ vb. I. 1. Tranz. (In expr.) A căsca gura = a privi pe cineva sau ccva cu mirare sau curiozitate. Oamenii căscau ironic gura ctnd il vedeau. P.L. 32/10 [Pr. 1].
    S.     Intranz. A dcschide gura marc, inspirind şi expirind. Mut se uită imprejuru-şi, cască lung şi a lui coamă Sculurlnd-o, tşi întinde muşchii si s-aşază jos. O.I 165/7 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. cască (O.I 165/7), imp. 3 pl. căscau (P.L. 32/10).
    CĂSCAT, -Ă adj. Deschis larg. Ochii ei — două nopţi turburi, gura ei — un hău căscat. P.L. 6/37 [Pr. 1|.
    CĂS.MCfE s.f. Viaţă conjugală. Adesea, In nopţi, lungi de iarnă, după ce ea <le mult devenise tezaurul căsniciei lui... Maria intra deodată in salonul inculzit. P.L. 69/8 [l’r. lj.
    CĂSUŢĂ s.f. Casă mică. In dreapta mănăstirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sătucene cu căsuţe albe. P.L. 72/19 [Pr. 1[.
    CĂTĂ vb. I. v. căuta.
    CĂTRĂ prep. v. către.
    CĂTRĂNfT, -A adj. Fig. Aniărit, necăjit. Azi, intrlnd la stareţul tău, am făcut o (aţă cătrănită. l’.L. 74/40 [Pr. 1).
    CĂTRE prep. (Şi in forma călră) 1. (Introduce un complement circumstanţial de loc) Spre, înspre, la. Nilul mişc-a lui legendă şi oglinda-i galben-clară Călră marea liniştită ce îneacă a lui dor. O.I 43/12. Mtni tn sori de zi pleca-vom Către schitul vechi şi sftnt. O.I 65/20. — De ctnd tl cunoşli ? adaose tntorctndu-se călră evreu. P.L. 61/21; cf. O.I 8/12, 51/12 [V. 4; Pr. 1].
    2.     (Introduce un completncnt indirect) Urmărind pe ceruri limpezi cum pluteşte-o ciocirlie. Tu ai vre să spui să ducă către dlnsul o solie. O.I 82/28. Dc din vale de Rovine Grăim, Doamnă, călră tine. O.I 149/4. Cezara călră Icro-nim. P.L. 86/1; cf. O.I 110/34 ; P.L. 86/19, 90/22, 96/21 [V. 3; Pr. -I[.
    3.     (Precedai de prep. ,.de”. introduce un complement de agent) De. Toate pentru pămint a fi zidite se arată de cutră Induratul Dumnezeu. P.L. 35/18 [Pr. 1].
    —      Variantă : (regional) câtrâ (O.I 8/12, 43/12, 51/12, 140/34, 149/4 ; P.L. 35/18, 61/21, 86/1, 86/19, 90/22, 96/21).
    cAţ£L s.m. I. Pui dc ciine. Acea fereastu dedea tntr-o chilie, pe purefii cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schife ciudale — ici un sflnt, colo un căfel zvtrcolindu-se tn iarbă. P.L. 73/28 [Pr. 1|.
    2. Compus: căţelul pămintului = nume dat mai multor familii de rozătoare care trăiesc sub pămint. In codri-adlnci căfelul pămintului tot latră. O.I 93/4 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. căţel (P.L. 73/28), eăfelul (O.I 93/4).
    CĂUTĂ vb. I. (Şi In forma căta) I. Tranz. A-şi da silinţa, a se strădui, a Încerca să... Eu caut a răspunde, nu şliu ce să răspund. O.I 91/17. Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandate. O.I 131/35. In toate chipurile voi căuta să le uit. P.L. 70/10; cf. O.I 196/29; P.L. 89/28 [V. 3; Pr. 2).
    II.  Tranz. 1. A încerca să găseşti pe cineva sau
ceva, a umbla după... In zădar caut-al vieţei înţeles, nedezlegat. O.I 44/9. In zadar ca s-o mai cale, lu trimiţi In htme crainic. O.! 83/19. Cind cu sete cauţi forma ce să poată să te-ncapă, Su le scrii cum cere lumea vro istorie pe apă? O.I 137/11. Su toldeauna suntem din (ara ce ne-a văzul năsetnd şi de aceea căutăm adevărata noastră patrie. P.L. 65/18; cf. O.I 25/10, 25/10, 108/14, 130/21, 110/18, 149/23. 157/37, 157/37, 173/1 ; P.L. 52/39, 53/2, 53/21. 57/39, 64/30, 70/5, 78/3. 83/37, 86/29 |V. 12 ; Pr. 10]. Q (în contcxte figurate) fn van mai caul lumea-mi in obositul creier. O.I 71/1. (Aluzie la filozoful grec Diogene) Imi voi aprinde lampa ş-oi căuta oameni. P.L. 48/8; cf. 0.1 51/11 [V. 2; Pr. 1). O Expr. A-i căula (cuiva) în mp a-i umbla prin păr spre a găsi păduchi. Sta cu capul el sur cu ccnuşa In poalele unei    roabe linere şl frumoase, carc-i căuta
in cap. P.L. 16/9 [Pr.    1).
    2. A incerca să obţină ceva. a avea ca scop, a urmări ceva. Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinlii biruinţă cuta orice cavaler. O.I 147/30 [Y. 1|.
O  (în întrebări introduse prin ..ce”, adesea urmate dc
o  determinare locală) La ce-ai venii, regină, aicca prin pustiu? Ce cauţi la barbarul sub streşina-i de cetini? O.I 91/25. Ce cauţi unde bate luna. . .? O.I 228/1. Ce cauţi? Vrei să-mi paşti iepele poate. P.L. 16/12 [Y. 2: l'r. 1|.
    III. Intranz. şi refl. A              se uita, a  privi. Şi
pasu-n urma-ţi zboară     c-o tainică minie, Ca    un smintii ce
cată cu ochiu-ngălbenil. O.I 22/10. Şi de-aceea cind mă caut tn păretele de-oglinzi Singurică-n cămăruţă braţe albe eu Inlinz. O.I 80/13. I nul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr. O.I 130/23; cf. O.I 30/8, 30/19, 231/6 [V. 6[. + T r a n z. Fig. A se orienta, a se Îndrepta spre... Se văd tn oale roze albe, ce par a căula soarele cu capetele lor. P.L. 73/25 [Pr. 1[.
 — 92 —
    IV. I n t r a n z. im pers. A trebui, a se cuvcni. Mă tntreb: acesta poale ca să ştie Cum este viata, cum calS să fie ? O. IV 364/6 ; cf. O.IV 366/18 (V. 2).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. caut (O.I 25/10, 30/19, 71/1, 91/17, 157/37, 173/1), mă caut <0.1 80/13),
 2 sg. cau|l (O.I 91/25, 108/14, 137/11, 228/1 ; P.L. 16/12, 53/2, 53/21, 86/29), 3 sg. caută (O.I 44/9, 130/23, 130/24, 231/6), rată (O.I 22/10, 25/10; O.IV 364/6, 366/18), 1 pl. căutăm (P.L. 65/18), imp. 3 sg. lăuta (P.L. 16/9, 52/39, 70/5), căla (O.I 147/30), p.s. 3 sg. căulă (P.L. 83/37), viit.
 1 sg. voi căula (P.L. 70,10). ol câula (P.L. 48/8), 3 pl. vor căla (O.I 134;35, 196/29), viit. 3 pl. 11 vor fi câulat (P.L. 6t 3i>); conj. prez. 1. sg. sâ caut (O.I 30/8, 119/23, 157/37; P.L. 89/28), 3 sg. su coule (P.L. 78/3), sâ calc (O.I 83/19); imper. 2 sg. nu căla (O.I 54/11); inf. a căula (P.L. 57/39, 73/25); t!cr. ouutind (O.I 140/18). — Variantă : efito (O.I 22/10,25/10, 51/11, 83/19, 131/35, 147/30, 196/29; O.IV 364/6, 306/18) vb. I.
    CAl'TARE s.f. Cercetare făcută spre a găsi ccva.
 Vană-i era căutarea lui prin cartea iui /.oroaslru. IM.. 52/31. Căutarea ar fi durat vecinic. IM,. 57/40 [Pr. 2).
    C.\t TATLIlA s.f. Privire. Xu-ht/elegi Iu, din a ei cimiliturii, Că deprindere, grimasă este ztmbelut pe gură. 0.1 160/13. |l'mbra] supărată de această căutătură, prinse, tncet, tncet conture pe părete si deveni clară. P.L. 45/19
 IV.   1 ; Pr. 1|.
    C.\ZlMI, -\ adj. Care cade. Iar doi îngeri cintă-n pttngeri. . . Şi se sling ca două stele, ('.are-n nuntă, uşurele Se cuntiii rinfntle jos. 0.1 13/20 |V. 1 ]. Q (Construcţie metaforică) Căziiide slele v. stea |Y. 1],
    C:\y.rT. -,\ adj. 1. l.ăsal intr-o parte, induil. Ktiben rupse ni degetele mucul ciizut al tuminărei. P.L. I3'19 |Pr. 1|.
    2. (în expr.) Căzuţi in rap v, cap |V. 2].
    !I. !•’ i R. Năruit. distrus. Si tutu-mi pare. veşted, căzui Şi uniform. O.IV 132 3 |V. 1].'                       '
    —      Forme f'ramaticalc : sg.n.ac. eflzut (O.IV -132/3; IM.. Ci t<)>; pl.n.ac. <-ăzu|i (O.I 88/8, 95/8).
    CK pron. invar. I. (Pronume interogativ, uneori cu timinlă exclamativă) 1. (Cu referire la un fapt, obiect, acţiune ele.) C.e-ti doresc eu fie, dulce Httmdnie, Ţtira mea de glorii, lara mea de dor? O.I 15/1. Ce a scos din voi Apusul. clntl nimic nu e de scos ? O. I 151/10. C.e orei de la mine ? adimgă repede. P.I.. 70/17. C.e întunecoase bucurii simţea inima ei in acea privire. . . cum ar fi dorii. . . ce ar fi dorii...? P.J.. 77/31; cf. O.I 16/1, 23/19, 36/10, 48/1. 1K/9, 49/8, 51/5, 51/9, 51/10, 51/10, 55/24, 56/11, 60/1, 80/9, 91/25, 97/1, 123/23, 133/29, 133/32, 134/4, 146/7, 117/28. 147/28. 157/37, 174/7, 171/9, 181/11, 189, 189/1, 198/7, 22S/1 ; O.IV 370/11 ; P.L. 7/6, 10/36, 12/16, 16/12, 21/16, 22/9, 26/19, 26/37. 31/36. 48/13, 49/31, 54/13,56/10, 57/18, 66/22, 67/24, 69/32, 70/17, 70/19, 70/19, 70/29, 70/34, 70/36, 71/29. 74/21, 85/35, 101/18, 101/20 |V. 34; Pr. 30). O Expr. Ce al? v. avea [V. 1; Pr. 1). Ce (mai) foci v. f a c c |V. 1 ; Pr. 1|. Ce m-ai f&eut pe mine v. face |Pr. 1|. Ce ţl-e v. fi |Pr. 2|. + (Adjectival, cu referire la calitatea unui lucru) Carc7 ce fel dc? Ce idei se-nşiră dulce In mlleusca-i fanlazie? O.I 48/10. Dar
 ce zgomot se aude? O.I 87/1. Ce scrisoare fii tu In mină, Mario? P.L. 58/28; cf. O.I 23/20, 23/20; P.L. 27/39, 68/29, 77/32 [V. 4 ; ,Pr. 4],
    2. (Cu referire ia cauza acţiunii) Din care cauză? pentru care motiv7 Ce tresari din vis deodată? O.I 76/7.
—   Ce le legeni, codrule. Fără ploaie, fără vtnl, Cu crengile la pămint? O.I 214/1. Ce-ai venit? ce cauji ? P.L. 18/13; cf. O.I 210/15, 214; P.L. 67/24 (V. 4; Pr. 2|. ♦(Precedat dc prep. .,de" sau ,,pentru”) De ce? (In propoziţii interogative directe). Au moarlea la Inger, de ce fu să fie? O.I 40/10. — O, dulce-al nopţii mele domn. De ce nu-mi vii Iu? Vinăt O.I 168/24. De ce-au căzut ochii mei pe line, de ce le-am văzut? P.L. 56/24; cf. O.I 20/5, 20/6, 20/6, 37/22. 59/21, 59/23, 59/26, 137/27, 206/9,214/4, 214/12, 228/17. 235. 235/4, 235/4, 235/24, 135/24; P.L. 10/31, 14/30, 25/32. 37/12, 37/12, 44/4, 52/32, 53/1, 53/3, 55/21, 55/21, 56/23. 76/27, 84/9, 86/6, 87/35, 95/8, 96/8 [V. 19; Pr. 20|. <> (Cu valoare de conjuncţie. In propoziţii interogative indirecte) Şi de-aceea de-azi nainte pofi să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abale cu ispită de la Irebi,
0.1 141/12. Dar In astă-sară Dionis era vesel, fără să ştie de ce. P.L. 35/3; cf. O.I 137/1, 137/2, 137/3, 141/13; P.L. 55/1, 57/3 IV. 5; Pr. 3]. Pentru ce? Să mă fac o păpuşă pentru... cineo şi mai spune pentru ce ? P.L. 87/17 (Pr. 1).
    :i. (Cu referire la scopul acţiunii, prcccdat de prep. .,la") La te. l.a ce?. . .Oare toiul nu e nebunie? O.I 40/9.
1.u ce sâ măsuri anii ce zboară peste mor/i? O.I 127/12.
-   l.a cc-ti trebuie s-o ştii? P.L. 14/37; cf. O.I 48/4, 61/20,
91/21, 127/5, 127/8, 127/11, 137/7 ; O.IV 364/21; P.L. 55/8 (V. 10; Pr. 2).                                  .
       (Interogativ-oxclamativ, indiclnd indignarea) Cum adică?! Nu cumva? I C.e? Sâ-nglni pe coardă dulce, că de voie le-ai adaos l.a cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos ? 0.1110/7. Ce ? Cind tuna se strecoară pintre nouri, prin pustii, Tu cu lumea la de ginduri după ea să le afii? O.i 157/17 [V. 2|. <> Kxpr. O piulla 1 v. pustie |Pr.
1   ].<> (Precedă verbul, dtnd un sens negativ întregii construcţii), — Ce-mi paşti a cui eşti, zise el. P.L. 8/14. Ce şlie ea că mii chinuie. P.L. 92/18; cf. P.L. 8/21 (Pr. 3). <> Kxpr. Ce ■jlll cum v. ţ t i | V. 11.
    5.     (In legătură cu ideea dc canlilalc sau dc intensitate, In expr.) Din ce In ce — tot mai mult, progresiv. Din ce tn ce mai singur mă-ntunec şi Inghef, Cind Iu le pierzi In zarea eternei dimine/i. O.I 114/13. Mărgeaua cădea lumi-noasii prin întuneric şi se desfăşura din ce tn ce. P.L. 54/20. liăsufltnd din ce tn ce mai liniştit, tncepu xii privească. P.L. 84/18; cf. O.I 94/11, 94/11, 95/24, 95/24, 95/26, 95/26, 160/12, 160/12; P.L. 50/33, 50/33, 54/20, 51/21, 58/37, 58/37, 82/33, 82/33, 91/2, 91/2, 97/30, 97/30, 102/9, 102/9 |V. 10; Pr. 1K|. Cil pe ce v. c 11* (Pr. 1). + (Dlnd nuanţă dc superlativ adjectivului sau adverbului pe carc-l precedă) CU dc.. . I Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi, dulce floare! O.I 55/27. Ce dulce-mi va suna Cintarea de bucium / O.I 225/3. O! Ce liberă fi uşoară mă simt. P.L. 49/39 ; cf. O.I 46/21, 52/2, 52/4, 52/14, 83/6, 95/32, 97/22, 122'19, 141/7, 141/7, 154/36, 155/18, 174/1, 184/13, 232/14 ; O.IV 366/6; P.L. 8/8, 8/8, 25/14, 31/3, 31/10, 38/2, 38/4, 38/11, 38/11, 38/33, 50/1, 51/5, 68/15, 76/8, 76/9, 76/10, 76/20, 76/22, 77/12, 77/15, 77/15, 77/15, 82/31, 82/32, 85/16, 86/10, 86/28, 92/16, 102/11 (V. 19; Pr. 30). + (Adjectival) Cit de (mare, frumos etc.). Ce iluzii! Nu-n)elegi Iu, din a ei căutătură, Câ deprindere, grimasă este zlmbetul pe gură. O.I 160/13. Şi ce profanafie a cărfetor bisericeşti!
 — 93 —
P.L. 74/14. O bucală de cer am numai, dar ce bucală! P.L. 78/29; cf. O.I 46/9, 48/30, 130/13; P.L. 25/16, 32/3, 38/12, 80/20, 88/31. 101/9 [V. 4 ; Pr. 8). (Uneori urmat de „mai”) Şi abia plecă bălrlnul. . . Ce mai freamăt, ce mai zbucium! O.I 147/37 IV. 2).
     II.     (Cu valoare de conjuncţie) 1. (Face legătura Intre propoziţia subordonată interogativă indirectă şi cuvîntul pe care-l determină) Şi tn tăcere crudă ei nu ştiu ce aştept. O.I 94/1. Te tntreabă şi socoate Ce e rău şi ce e bine. O.I 198/18. Nici unul din ei nu ştie Incă ce-nsemnează iubirea. P.L. 79/17; cf. O.I 40/7, 48/8, 83/10, 91/17, 112/18, 174/13, 194/3, 194/3; O.IV 338/4, 338/4; P.L. 8/26, 58/9, 62'29, 66/22, 68/17, 79/36, 86/15, 96/32 IV. 13; Pr. 9]. O Kxpr. Iatâ ce v. iată |Pr. 3). + (Adjectival) Ce fel dc... Destul voi aşteptarăţi Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias’. O.I 61/2. L-au legat şi i-au scos ochii, Ca dovadă de ce suflet stă In pepfii unei rochii. O.I 159/4. Peaminteşte-li acea situaţie, ca să văd ce expresie va lua fala la. P.L. 85/ij; cf. P.L. 61/36, 82/21, 91/11, 91/24 (V. 2; Pr. 5|.
     2.      (In loc. conj.) După ce v. după [V. 3; Pr. 5). Indatâ ce v. i n d a t ă [Pr. 3). PînA ce v. pin ă3 |V. 9 ; Pr. 21].
     III. (Pronume relativ) 1. Care. Şi inima aceea, ce geme
de durere, Şi sufletul acela ce clnlă amorţit, E inima mea tristă, ce n-are mtngliere, E sufletu~mi, ce arde de dor nemărginit. O.I 6/5 — 8. In poarta prăbuşită ce duce-n fund de munte, Cu clrja lui cea vechie el bate de trei ori. O.I 93 26. Căci nu mă-nclntă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri. Ce fruntea-mi de copil o-nseninară. O.I 201/5. Literele bălrlne ale cărţii căpătau inţeles şi se introduceau in visuri şi tn cugete ce-i Impleau capul fără de voinţă. P.L. 59/8; cf. O.I 1/13, 2/6, 4/1, 5/13, 6/15, 6/18, 6/22. 6/23, 6/24, 8/1, 8/3, 8/9, 10/1, 11/21, 15/19, 17/7, 17/11. 17/17, 18/9, 18/18, 19/9,      19/12,   20/7, 20/19, 22/10, 23'5.
23/24, 25/3, 25/14, 25/20,     26/2,   26/22, 27/16,       28/12, 28/13,
28/13, 28/14, 28/15, 29/1, 29/2, 29/5; 30/1, 30/9, 31/4, 31/7, 31/15, 32/24, 32/26, 32/26, 32/27, 32/28, 35/26, 35/29, 35/29, 35/31, 35/32, 35/32, 36/17, 36/17, 36/18, 37/3, 40/6, 43'6, 43'7, 43/12, 43/24, 44/14, 44/14, 41/18, 45/6, 45/21, 45/24, 45/28, 48/19, 48/27, 50/20, 50/21, 50/21, 51/4, 51/11, 52/26, 52/30, 59/3, 59/22, 60/12, 60/22, 60/30, 60/33, 60/34, 61/27, 62/5, 62/18, 62/28, 63/30,     65/14,   66/23, 69/8,       76/17, 79/19.
79/22, 80/32, 83/24, 85/6,     88/9,    92/8, 92/25,       94/25, 95/27,
100/13, 101/4, 103/11, 110/7, 115/23, 115/24, 122/17, 125'3, 125/10, 130/17, 133/4, 133/11, 134/18. 136/1, 136/5, 136/15. 137/11, 140/4, 140/6, 140/8, 142/2, 144/20, 144/23, 147/18, 148/27, 149/25, 149/33, 150'3, 150/10, 152/9, 152/19, 154/15, 154/25, 155/11, 155/36, 157/3, 157/8, 159/5, 160/17, 160/24, 160/28, 160/35, 162/4, 162/23, 164/6, 164/15, 165/22, 166/21, 170/16, 173/23, 173/25, 175/26, 177/17, 186/7, 186/11, 191/5, 191/19,     192/3,  194/19, 194/21, 200/8,         205/6,
211/10, 218/1, 220/9,      226/8,   227/4,     228/7, 232/2,      234/9,
235/14; O.IV 360/4, 360/12, 365/13, 379/12,       396/6, 396/14,
430/9, 430/16, 432/12; P.L. 3/11, 4/31, 5/5, 5/7, 5/18, 6/1, 7/29, 7/30, 8/23, 11/1, 11/23, 11/28, 12/2, 13/11, 13/25, 13/40, 14/15, 17/22,       18/13,   18/17,     20/18, 20/36,      21/39,
26/10, 26/12, 26/12, 26/23, 27/2,             28/30, 28/33, 29/2. 29/18,
30/17, 31/2, 32/2, 35/4,         35/34,        36/4, 36/13, 38/8,  39/1,
39/3, 40/3, 41/22, 41/22, 41/26, 41/27, 42/22, 42/28, 43/22. 45/7, 47/35, 47/37, 48/38, 49/5, 50/18, 50/19, 50/28, 50/34, 51/9, 51/28, 52/20, 52/40,       53/19,       53/25, 53/26, 53'36, 54/5,
54/9, 55/39, 63/11, 64/27,       64/31, 65/7, 65/14, 65/17,       72/13.
72/24, 73/11, 73/18, 73/25, 74/11, 75/25. 76/6, 77/18, 78/14,
79/20, 79/27, 79/34, 80/16, 80/18, 81/26, 84/16, 84/34, 87/31, 89/31, 93/13, 97/10, 100/9, 100/12 IV. 194 ; Pr. 101). ^ Loc. conj. In vreme ce v. vreme [Pr. 2). Expr. Pe zi ce merge v. z i (V. 1). •$> (Precedat de ,,cel", „ceea”, „acela”, „aceea”, formează pronume relative compusc) Cel ce v. cela* [V. 14 ; Pr. 5). Ceea ce v. c e I a2 ) V. 1; Pr. 21). Acela (sau aeel) ce v. a c e 1 a {V. 5; Pr. 1). Aceea ce v. accla | Pr. 1).-0» (Folosit la cazurilc oblice in loc de „care”) Vă văd culcaţi pe palul juneţii ce-afi spurcat-o. O.I 24/1. Şi dacă ochii ce-am iubit N-ur fi de raze plini, Tu mă priveşte liniştit Cu stinsele lumini. O.I 230/9. Chipul tău, umbra ce-ai aruncat-o pe plnza gindirilor mele este singura fericire ce am avul-o in lume. P.L. 57/5. Se upropie de peştera ce stia că trebuie să fie pe această insula. P.L. 98/20 ; cf. O.I 1/22, 4/26, 8/2, 11/8, 17/13, 19/3, 19/6, 22/12, 24/2, 26/8, 29/8, 36/12, 56/13, 59/2, 59/17, 61/7, 61/16, 79/10, 91/29, 92/7, 93/19, 107/16, 115/26, 123/16, 125/7, 134/38, 140/2, 147/13, 158/2, 160/1, 160/30, 171/3, 172/23, 175/32, 185/15, 192/7, 204/24, 232/17; O.IV 333/8; P.L. 10/32, l(i/l<i, 17/13, 17/41, 20/13, 23/9, 24/16, 24/23, 26/37, 42/14. 51/2, 52/10, 53/31, 57/5, 59/16, 59/40, 61/12, 71/30, 76/2, 76/32, 77/10, 79/7, 79/14, 80/17, 82/7, 83/32. 84/25, 86/26, 86/28, 91/27, 94/28, 101/1 [V. 41 ; Pr. 34].
    2.      (în legătură cu „a fi”, cu sens explicativ) Vă veţi inwi amîndoi asupra preţului, ca doi oameni de onoare ce sunteţi... P.L. 75/31 )Pr. 1). <£ Expr. De... ce...
= cit (de). . .,cum. Şi motanul loarce-n sobă — de blazat ce-i. O.I 48/5. In fundul lui [al lacului) se vede sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur. P.L. 5/25. Păsărea. . . o cetate frumoasă, care, de albă ce era, părea poleită cu argint. P.I.. 11/34 IV. 1 ; Pr. 2).
    3.      Ceea cc. Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic. O.I 40/3. Te-am ruga, muri, ruga Să~mi trimiţi prin cineva Ce-i mai mlndru-n valea ta. O.I 149/9. Tu cauţi şi speri a găsi ce nu-i. . . fericirea. P.L. 86/29; cf. O.I 1/20, 6/11, 15/14, 36/1, 36/7, 60/7, 65/17, 102/17, 113/4, 123/7,123/13, 133/29, 133/29, 146/19, 149/13, 149/35, 151/26, 157/15, 157/15, 178/2, 178,28, 194/6, 196/8, 196/8, 196/32, 198/9, 198/15; P.L. 13/33, 16/21, 23/35, 31/21, 42/29, 42/38.
78  9, 78/9, 82/15, 83/8, 96/25 IV. 29; Pr. 12). «0» Expr. Fă ce vrei I v. f a c c [V. 1 ; Pr. 1). Ce-i drept v. d r e p t 4 [Pr. 1|. <£> (Precedat dc .,tot" sau ..lotul”) El prezentul il răscoală cu-a gindirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi şi frunţi măreţe. O.I 52/16. Minciuni şi fra:e-i toiul ce statele susţine. O.I 59/16. Eu? Imi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul. . . Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, riul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară fie duşman este. O.I 147/32; cf. O.I 24/16, 44/36, 60/21, 60/26, 61/18, 134/23, 136/4, 146/25, 150/33. 150/34, 150/35, 159/21, 159/21, 196/13, 232/21; O.IV 365/3; P.L. 15/17, 11/24, 53/10, 85/32 )V. 19; Pr. 4).
    IV.     (Pronume neliotărit) I. L'n lucru oarccare, ceva. Su e mică, nu e mare, nu-i subfire, ci-mplinită, Incit ai ce stringe-n brale-numai bună de iubită. O.I 159/20. Aces/a, văzlnd că n-avea ce găsi de împotrivit bălrinului măiestru, se-nvoi. P.L. 83/4; cf. O.I 46/20, 212/6 IV. 3; Pr. 1].
    (Substantivat, precedat de „un”) Pustia impingere si luptă a istoriei oamenilor, a istoriei unui ce elementar. P.L. 81/18. Ah! gindi şi un ce nemaisimţit li trecu prin inima. P.L. 93/17 [Pr. 2). © (Construcţie metaforică) \u stiu ce v. ş t i (V. 3].
    2.  Cit. Zboară ce pot Şi-a lor întrecere, Vecinică trecere
—   As/a e tot. . . O.IV 378/17 )V. 1). S} (Cu repetarea
 — 94 —
 verbului din propoziţia regentă) Făt-Frumos ospălu ce ospăUî, dar apoi, lutndu-şi buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dira trasă de piuă. P.L. 7/12. Deci pretextă ce pretextă şi se duse. P.I.. 83/11 [l'r. 2],
     CEAFĂ s.f. Parlea dc dinapoi a gilului. Q (Depreciativ) Şi apoi tn Sfatul larii se adun sii se admire Jiutgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nus subţire. O.I 150/28 |Y. 1]. + l’arlcn de dinapoi a chipului, t'nut, cu pălăria naltă pe cpufii. . . ac nita-ilrncu *tie cu interes ori asa numai — ta un p-rlr.t ol tui /libiei /.aball.anski. l’.I.. 28/35 |Pr. 1|.
     —      Forme grumulieale: sg.n.ac. cciifii (IM.. 28/35), wifu <0.1 i:.i> 2S).
     CLAMA s.f. SubsUmţu plastică gălbuii' produsă de ;t]bitu\ între făclii ite ceară, arzind In sfeşnici mari, E-n-tinsu-n huine albe. cu fuţa spre altari, Logodnica lui A raid. 0.1 88 2. | Aniintiiile| se sfurmă-n suflet trist. Cum tn picuri cade ceara La picioarele lui Crist. 0.1 105/11. Casa se prefăcu intr-<> peşteră... luminarea de ceară tntr-un cărbune plutitor in uer. IM.. 43/26; cf. O.I 50/2, 96/21; P.L. -15/39 |Y. I; Pr. 2|. Q(Comparaţii') .S-au făcut ca ceara albă fafa roşu ca un măr. O.I 82'21. Iar umbra fefei străvezii E albă ca de ceară. 0.1 170/14. Fafa ei de o paloare umedă ca ceara cea albă. P.L. 9/36. Minuţete-i atbe şi transparente cu cearu contrastau cu minicetc moi şi negre. P.L. 64/17: cf. 0.1 97/2, 213(3; P.L. 7/27. 30/40. 52/25 |Y. 4; Pr. 5|. ©(Construcţii metaforice) De ceară = de culoarea cerii; «ulben străveziu (v. şi ambră, rază). Ce-fi lipseşte oare fie, blond copil cu-a ta mărire, Cu de mar• mur-atbă fafă şi cu minile de ceară. 0.151/6. Cu mlnite-i de ceară ea timpla şi-o mtngtie. 0.1 95/9. Trece Maria, peste acel pod Impteltndu-şi părul, a cărui uur se strecură prin minufete-i de ceară. P.L. 51/33 [Y. 2 ; Pr. 1]. Cetatea de ceară |u viespilor] v, citat v [Pr. 1|. Muscă de ceară = expresii- lividă, împietrită a feţei. Ce plăcere poate găsi un om ca el tntr-o păpuşă uşoară, tn această mască de ceară a mea? P.L. 88.32 [Pr. lj.
     —  Forme gramaticale : sg.n.ac. ceară (0.1 50/2, 5J/6,
 S8/2.       9(>.21. 17(1/1-1; P.L. 7,27, 43/2(i. -15/39, 51/33,
 88,32. <18 33). ceara (O.I 82 21. 97,'2, 105/11 ; P.L. 9J/36, 30/l(i. 52 25, (>1.171. g.d. ceri (O.I 213-3).
     CEAHCAiN s.n. Cerc vlnăl in jurul ochilor. Lungi cearcăne vinete se trăgeau imprejurul ochilor. P.L. 3/24 [Pr. 1].
     CEAHTĂ s.f. Sfădii. .lces<« era modul cu care căuta pretexte de ceartă — si aceste certe ştia ea cum se sftrşesc oare? P.L. 70/5-6 jPr. 2],
     —      Furnic «ramuticale: sg.n.ac. ceurtu (P.L. 70/5); pl.n.ac. certe (P.L. 70/6).
     CEAS s.n. 1. Oră. Ci tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi tntr-un ceas gindeşli ta viafa loată. O.I 119/4. Peste-un ceas păgtnătalea e ca pleava vtnturală. O.I 1-18/28. Stăplne, adăogi calul, tu ai izbit meazănoaplea de a căzut la pămtnt cu două ceasuri înainte de vreme. P.L. 19/33; cf. P.L. 19/19 |Y. 2; Pr. 2]. + Distanţă care se parcurge Intr-o oră. începu să-noate, pnindu-şi drept fel de ajuns nişte sltnct, ce le vedea un sfert de ceas departe de fărm. P.L. 101/21 Pr. 1).
     2. Clipă, moment: timp, vreme. Sunt ani la mijloc şt-ncă mulţi vor trece Din ceasul sftnt tn care ne-nttlntrăm. 0.1 120/2. <Ui-a late umbre azi in van mă-mpresuri, O ceas
 al tainei, asfinţit de sară. O.I 201/8. Megustoru-şi pune ptmele nainle, Lucrul scump şi harnic unor ceasuri sfinte. O.IV 365/6 (Y. 3). <> Loc. adv. In ceasul de acum v. acum [V. 1]. O Expr. Censul ultim v. ultim IV. 1].
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. ceas (O.I 119/4, 148/28 ; P.L. 101/2), ceasul (O.I 53/15, 120/2, 128/2), voc. ceas (O.I 201/8); pl.n.ac. ceasuri (P.L. 19/19, 19/33), g.d. ceasuri (O.IV 365/6).
     CEASfiHMC s.n. Ceas. Ctnd cu gene osteniie sara suflu-n /u/n/nare. Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. O.I 13d/2. Tata i-a dat un ceasornic frumos. P.L. 66/8 [Y. 1 ; Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. ceasornic (P.L. 66/8), ceasornicul (O.I 130/2).
     CEATĂ s.f. 1. Grup. Pe lingă mese lunge, stătea posomorită, Cu fefe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. O.I 56/4. O duc ctnttnd prin tainifi şi pe sub negre bolfi, A misticei religii tntunecoase cete. O.I 92/22. Cum nu vii tu, Tepeş Doamne, ca puntnd mtna pe ei, Să-i imparii tn două cele: tn smintifi şi tn mişei. O.I 151/32; cf. P.L. 53/8 [V. 3; Pr. 1].
     2, Trupă de oameni Înarmaţi. Durduind soseau călării ca un zid tnalt de sulifi, Printre cetele păgtne trec ruptn-du-şi large utifi. O.I 148/24 (Y. 1|.
     —  Forme gramaticale:        sg.n.ac.  ceată     (O.I   56/4);
 pl.n.ac. cele (O.I 92/22, 151/32), cetele (O.I 148/24), g.d. cetelor (P.L. 53/8).
     CE.\ŢĂ s.f. Negură uşoară, plclă. £-a/uncea tnainle-mi prin ceaţă parcă treci Cu ochii mari in lacrimi, cu mtni subfiri şi reci. O.I 107/9. S'umai luna printre ceafă varsă apelor văpaie. O.I 210/25 [V. 2]. ©(Construcţie metaforică) Cea|a creşte rinduri-rîndurl, sugerează întunecarea treptată a prezentului, cufundarea tn reverie (v. şl cufunda, extaz, gindi, t m b ă t a). Şi eu astfel mă uit din je( pe ginduri. Visez la basmul vechi al ztnei Dochii; In jurtt-mi ceafa creste rtnduri-rtnduri. O.I 119/11 [V. 1).
     —  Forme gramalicalc:        sg.n.ac.  ceajâ     (O.I   107/9,
 210/25), ceaţa (O.I 119/11).
     CfcDIlL s.m. Conifer exotic (Cedrus Libani). Aşezaţi tntr-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. P.L. 51/36 (Pr. 1).
     CEILALTA pron. dem. f.v, celălalt.
     CEL1, CEA adj. dem. (Şi      In forma cela,     ceea) 1. Acel,
 acela. Şi mtna-i care poartă     destinele tumeşti, Cea      grupă
 zdrenfuită tn cale-i o salută. O.I 61/29. Ah! unde-i vremea ceea, cind eu cercam un vad Să ies ta lumea largă. O.I 92/11. [Un cavaler] acăfat de gratii făcea studii floristice unindu-şi buzele cu ale cetei fiinle care-şi scosese capul prin gratii. P.L. 44/23 [Y. 5; Pr. 4|. + (Cu valoare emfatică) In cea oglindă mişcătoare Vrei să priveşti un straniu joc. . . ? O.I 228/9 [Y. 1|.
     2. ( In expr.) Ceea lume — (In credinţcle religioase) lumea cealaltă, de dincolo dc moarte. In curtnd voi muri, asle-s deja umbre de pe ceea lume. P.L. 60/26 [Pr. 1).
     —      Forme gramaticale ; sg.n.ac. cel (O.I 140/8), celu (P.L. 76/8), cea (O.I 61/29, 228/9), ceea (0.1 46/22,91/11 ;
 — 95 —
P.L. 10/37, 60/26, 61/6), g.d. celui (O.I 200/8), celei (P.L. 44/23). — Variantă: cila, ciea (O.I 46/22, 92/11; P.L. 10/37, 60/26, 61/6, 76/8) adj. dem.
    CEL2, CEA art. adj. 1. (Precedă un adjectiv sau un substantiv cu prepoziţie care urmează unui substantiv articulat; adesea din necesităţi prozodice) Iar poetul ei cel llnăr o privea cu imbiitare. O.I 32/10. Mi-aruncă De ta sinul tiiu cel tlulre floarea veştedă de luncă. O.I 154/2. Cu toamna cea tirzie e viata mea .fi cad Iluzii ca şi frunza pe undele de vad. O.IV 432/19. Florile triste şi turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit. P.L. 22/35. El s-apropie şi sârutâ minile portretului, apoi fala, ochii cei de foc olnăt. P.L. 30/17 (V. 121 ; Pr. 931. O (Precedă un adjcctiv care urmează unui nume propriu ; folosit mai ales in formarea numelui unor domnitori) Daniit cel trist şi mic. O.I 31/9. Sâ Irâiesc in vremea lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel Hun — este oare absolut imposibil ? P.L. 25/36 — 37 [V. 2; Pr. 4|. + (Determină un participiu, un adjectiv sau o locuţiune adjectivală, dlndu-i valoare de substantiv) Cei tari se îngrădirii Cu-averea şi miirirea tn cercul lor de legi. O.I 56/11. l’mbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface. O.I 132/21. împrejur cei mari ai ţării şi ai sfatului s-adună. O.I 165/3 |V. 9). O (înlocuieşte substantivul exprimat înainte, spre a se evita repetarea lui) Atunci tumea cea glndită pentru noi avea fiinţă, Şi din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă. O.I 111/6. Case vechi şi hlrbuite, a căror caturi de sus erau mai largi declt cele de jos. P.L. 39/29. [V. 2; Pr. 7). Q (Construcţie metaforică) Cel din stele = Dumnezeu (v. şi dumnezeiesc, fire, înviere, minte, s ă m I n ţ ă). Mini tn schil la sflnta Ana Vei găsi la cel din slele Mlngiierea vieţii tale. O.I 65/6 [V. 1).
    2.     (Precedă un numeral ordinal) Ş-acela Intre oameni devină cel Intli Ce mi-ar răpi chiar pialra ce-oi pune-o căpâtli. O.I 115/25. Dar deodal-un puncl se mişcă... cel intli şi singur. O.I 132/23. Pe fruntea celei de-a doua (păpuşi, scria]: ,,Gajus nu-şi are minţile loate”. P.L. 71/32. Jnlră in vorbă cu cel dentti. P.L. 83/2 [V. 2; Pr. 1]. -0» (Precedă adj. invar, dinţii) Şi din a haosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea denlli, cum izvorau lumine. O.I 176/19. Glasul ei era dulce, slab, plin de lacrimi, sfinţit de cea tntti sărutare. P.L. 71/7 [V. 2 ; Pr. 2|.
    :j. (La pl., determină numerale cardinale) Cu aspra nepăsare tu sufletu-mi aduci Pe cele două braţe Inlinse-a sfintei cruci. O.IV 432/32. Deodată vede răsărind din fundul mărei cei şeple cai. P.L. 17/3. l'na din cele două umbre dispăru. P.L. 95/38 (V. 2; Pr. 3].
    4.     (Urmat de „mai”, formează superlativul relaliv) Pomu-n înflorire în orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. O.I 64/10. Au tu nu ştii oare Cum că a la gură-i cea mai dulce floare ? O.IV 365/32. Şi-n asemenea cărţi el răscolea c-un fel de patimă şi-mi cumpăra cele mai obscure. P.L. 61/29. Ai fi in stare să scapi din mină cel mai frumos model de piclură ... P.L. 76/38 (V. 5; Pr. 9].
    5.     (în expr.) Cel puţin v. puţin1 (V. 1; Pr. 5]. Cel mult v. m u 1 tl [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. cel (O.I 24/19, 25/16, 25/18, 31/9, 31/18, 32/4, 32/10, 45/14, 48/24, 56/9, 59/4, 59/32, 61/3, 61/4, 62/27, 63/2, 63/17, 65/6, 66/2, 66/19, 67/21, 74/19, 79/23, 79/24, 84/18, 92/1, 93/7, 99/2,102/19, 111/2, 115/25, 132/16, 132/23, 133/8, 142/16, 151/30,154/2,
158/6, 162/38, 211/6, 232/12; O.IV 364/20, 365/34, 366/5, 432/6; P.L. 3/21, 3/21, 4/8, 4/25, 5/8, 5/32, 10/3, 10/5, 10/26, 13/10, 13/40, 15/31, 18/2, 18/4, 18/21, 19/27, 19/29, 19/31, 19/37, 19/40, 22/35, 23/21, 25/3K, 25/37, 26/3, 27/35, 32/4, 36/39, 37/33, 37/35, 38/22, 38/29, 39/31, 40/32, 42/2, 44/34, 53/30, 53/33, 54/37, 55/1, 55/10, 57/15, 63/8, 68/11, 68/14, 76/38, 79/10, 83/2, 84/4, 84/14, 99/32, 102/1), tea (O.I 12/13, 17/11. 17/12, 24/5, 28/5, 31/9, 32/21, 36/15, 37/22, 12/12. 42/13, 42/18, 44/31. 46/9, 50/19. 51/14, 51/15, 52/3. 54/22, 54/23, 55/14, 59/21, (10/11, 62/19, 63/3, 03/24. (»3/2<>, 67/8, 75/3. 79/18, 82/38, 83/21, 88/1, 92/30, 93/27, ftfi/14, 97/2, 99/2, 114/4, llli/7, 130/18, 141/5, 141/6, 141/9, 142/3, 142/18, 112/25, 144/31, 146/24, 148/1, 152/21, 152/26, 154/2U, 155/6, 157/16, 176/19, 178/31, 184/6, 187/7, 204/4. 211/18, 228/21, 231^6, 232/17; O.IV 365/32, 366/3, 379/11, 430/10, 430/19, 432/19; Ml 119/4; P.L. 4/10, 6/36, 9/15, 9/36, 11/21, 12/3, 12/22, 13/15, 13/28, 13/35, 14/3, 15/30, 18/6, 18/12, 22/37, 26/11, 27/11, 29/9, 29/33, 36/2, 36<6, 38/8, 38/35. 40/14, 42/8, 45/4, 47/30, 53/28, 55/12. 58/30, 58/31, 58/35, 59/4, 59/37, 62/5, 62/6, 62/37, 65/23, 78/7, 85/28, 87/37, 98/1), g.d. celui (P.L. 13/22), celei (O.I 176/32 ; P.L. 71/31, 71/32), cei (O.I 11/7, 35/4, 162/6, 162/20, 188/13; O.IV 430/23, 432/11); pl.n.ac. cel (O.I 37/7, 45/9, 52/1, 52/2, 56/11, 59/15, 62/30, 85/22, 92/15, 100/9, 117/12, 128/4, 134/9, 140/13, 162/8, 165/3; O.IV 430/17, 432/2; P.L. 5/11, 8/4, 13/7, 17/3, 18/1, 27/18. 30/2, 30/17, 31/1, 46 6, 53/29, 58/15, 81/36), cele (O.I 38/14, 64/10; O.IV 365/27, 432/32; P.L. 9/11, 16/28, 30/7, 39/29, 40/9, 61/24, 61/29, 62/26, 64/15, 80/37, 90/33, 95/38), g.d. celor (O.I 132/21 ; P.L. 17/28, 81/1), celora, în loc de celor (O.I 79/30).
—  Accentuat : (pl.g.d.) celora (O.I 79/30).
    CEL3, CEA pron. dem. v. cela.
    CfcLA l, CfcEA adj. dem. v. cel1.
    c£LA s, c£EA pron. dem. (Şi in forma cel, cea) Acela. Cela-i cavaler. . . e iule. . . oare ştie franţuzeşte? O.I 46/23. Părelii erau de peatră mică ca ceea cu care se pietruiesc ftnlinele. P.L. 40/6 IV. 1 ; Pr. 2]. O (Urmat dc „ce” sau „care”, formează pronume relative compuse) Cel ce sau cel (sau cela) care = acela care. Şi el — el vlrful mindru al celor ce apasă — Salută-n a lui cale pe apărătorul mut. O.I 62/6. Iar celui ce cu pietre mă va izbi tn faţă îndură-te stăpine, şi dă-i pe veci viaţă! O.I 116/13. El are briliante pe degele groase Din nopţile celor care ptnza-i coase. O.IV 365/8. Sunt tot el, cei care renasc in strănepoti. P.L. 41/19; cr. O.I 11/16, 17/5, 36/12, 46/24, 56/14, 59/14, 60/25, 62/15, 63/5, 115/6, 115/22, 141/8; O.IV 338/10; P.L. 8/3, 13/2, 15/10, 17/28, 56/7 |V. 16; Pr. 6]. Ceea ce = lucrul care. Dar ştie oricine Că ceea ce nu e nu simle dureri. O.I 38/31. Această libertate de alegere In elementele de cultură il făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească. P.L. 27/41. A’u le preface in rasă şi comanac din ceea ce eşti, un băiet cuminte. P.L. 82/26; cf. P.L. 14/12, 21/30, 42/18, 46/18, 48/7, 53/2, 53/4, 53/14, 53/37, 64/35, 66/14, 68/20, 77/8, 78/9, 80/27, 81/8, 82/12, 82/17, 86/21, 88/27, 90/9, 96/11 [V. 1; Pr. 24]. <0> Expr. Alte cele = alte lucruri, altceva. Şi de alte cele-n lume n-aveai vreme să întrebi. O.I 112/23 [V. 1]. Toate cele (sau cclea) v. tot2 [V. 1 ; Pr. 5]. Q (Construcţie metaforică) A face din toate cele itnanâ si sinihnl v. f a c e (V. 1).
 — 96 —
     —  Forme gramalicalc: sg.n.ac. cela (O.I 46/23), cel
 (O.I 11/10. 36/12, 59/14, 115/22; P.L. 15/10), eeu (O.I 46/24, 141/8). ceea   (O.I    17/5, 38/31 ;  P.L. 14/12,  21/30,
 27/41, 40/6, 42/18.   46/18,    48/7, 53/2, 53/4. 53/14,  53/37,
 04/35, 60/14. 08/20,  77/8,    78/9, 80/27, 81/8, 82/12,  82/17,
 82/20, 80/21, 88/27,  90/9,    96/11), g.d. celui (O.I 116/13;
 P.L. 35 21. 50/7); pl.n.ac. eei (O.I 02.'15. 03/5 ; O.IV 338/10 ; P.L. 11.'!!)}. eelea (P.L. 24/!l. 21/12, 21/21, 01/25, 81/39). iele (O.I 30/0, 112'2:i, 107/0; P.L. 8/3); g.d. celor (O.I 50/14. 011.25, 02/0. ll.V'0; O.IV 305/8; P.L. 13/2). - Variantă : n-l. cca (0.1 11/10. 30,0. 30,12, -10/21, 50/11, 59/14, 0<i/25. 02,‘li. 02 15, 03/5. 112/23, 115/0, 115/22. 110/13,
 141 '8. 107/0: O.IV 338/10. 305/8; P.L. 8/3, 13/2. 15/10, 35/21, 11/19, 50/7). — Accentuat şi: (pl.g.d.) celor (O.I 00/25).
     i:£L.\l.ALT. CEALALTA pron. dem. 1. (Şi in forma ceilaltă) Cel mai depărtat dintre amindoi. iillnl decit cel ce vorbeşte sau despre care sc vorbeşte. Crlălatt. mai umilii, nu părea declt umbra celui luminai. IM.. 13/22. O mii ui era sirius apăsată pe inimă, ea comprima convulsiv durerea, ce o simţea acolo ; cealaltă spinzura pe marginea palului In jos. P.L. 59/40, l'na din cele doini umbre dispăru inlr-o casă apropiaţii... cealaltă ritmase mută. P.L. 95/39 |Pr, ”]. ^(Adjectival) ii Incunjură talia slringlnd-o tare la pepl, iar cu ceilaltă mină flulurind o parte a mantiei, se ridicară incel. P.L. 50/12 |Pr. 1],
     2. (La pl.) Toţi cei care sini de ţaţă sau pol fi luaţi in consideraţie, afară dc cel sau cei amintiţi deja sau scoşi din discuţie. Ce-un secol ne zice, ceilalfi o des:ic. 0.1 40/3. incâlecind pe una din iepe. mină pe celelalte in aerul întunecos şi rucoare al noplii. P.I.. 16/22 [V. 1; Pr. 3),
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. celălalt (P.L. 13/29), cellalt (P.L. 01/18). ceulaltu (P.L. 8/0, 28/30. 5!>Mn. 82/2, 95/39). ceilultâ (P-L- .V)'12(; pl.n.ac. ceilulli (O.I |l>/3; P.L. 70,40). celelalte (P.L. 10/22. 07/10), - Variante: cellalt (P.L. 0118) pron. dem. m., eeiliiltji (P.L. 50/12) pron. ilem. f.
     tiftLLALT pron. dem. m. v. celălalt.
     CfcNTHL s.n. Punct central al unei întinderi, al unui spaţiu. Magul priivea pe ginduri in oglinda lui dr tmr, l'ndc-u cerului mii stele ca-ntr-un centru se wltin. O.I 11.-33. O astrologie mut mult de origine bizantinii, bazată pe sistemul geocentrisl, sistem cure admite pămintut de centrul urhilecturei lumeşti. P.L. 35/12. /.iniile începură a se mişcu. ICI puse degetul In centrul lor. P.L. 37/15 (V. 1 ; Pr. 2]. + Porţiune delimitată in interiorul unui spaţiu. l'nde s6 stăm? auzi el un glas din centrul de jăratic al cărţii. P.L. 37/33 {Pr. 1). + F i g. Punctul cel mai important. Cu loate acestea centrul acestui tablou eşti tu! tu !tu! P.L. 93/36 (Pr. 1],                             '
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. eentru (O.I 41/33; P.L. 35/12), centrul (P.L. 37/15, 37/33, 93/30;.
     CF.NITşA s.f. Substanţă In formă dc praf rămasă după ardere. Se coceau pe vatra sură două turle in cenuşă. 0.1 84/9. Ajuns-a el la poala de cotlru-n miinfii vechi, hvoară vii murmură şi saltă de jufr piatră, Colo cenuşa sură In părăsita vatră. O.I 93/3. In sola cea mare a castelului, In cenuşa velrei, veghea un molan cu şeple capete. P.L. 12/3. Pe vatra cuptorului, In cenuşă, mai licurea e/fioa cărbuni. P.L. 17/18 |V. 2; Pr. 2]. Q (Comparaţie) Sla cu capul
ei sur ca cenuşa In poalele unei roabe. P.L. 16/8 (Pr. 1).
4.  Rămăşiţele unui mort incinerat. A’u căzu din el decit o mină de cenuşă In nisipul cel ferbinte şi sec al pustiului. P.L. 13/10. Din cenuşa /ui se făcu un iruor limpede. P.L. 13/11 (Pr. 2). ©(în context figurat) Vedeţi ci:m urna creapă, cenuşa reînvie, Cum murmură Irccuttil cu glas de bătălie. O.I 24/25 (V. 1).
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. <enu;ă (O.I 84/9; P.L. 13/10, 17/18). cenuşa (O.I 21/25, 93/3; P.L. 12/3. 13/11, 10/8).
    CEMJŞfl', -ÎC adj. Sur. gri. O negură deasă, cenuşie şi sclipitoare. . . apoi un cer tle un etern şi albastru întuneric. P.L. 00/5. In dreptul spadei îngerului era lăsată o dungă cenuşie. P.L. 83/26. Sttnci uricşeşti şi cenuşii erau zidite de jur împrejur. P.L. 98/4 [Pr. 3J. + (Despre faţă) Livid, păminliu, palid. Şi pasu-n urma-fi zboară c-o lainică mtnie, Ca un sminl:l ce ca'ă cu ochiu-ngălbenit Cu fruntea-nvine-lilă, cu fafa cenuşie Icoana ce-a iubit. O.I 22/11 (V. 1|.
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. cenuşie (O.I 22/11; P.L. CO/5, 83/26) ; pl.n.ac. cenuşii (P.L. 98/4).
    CEll s.n. (Adesea la pl. cu acciaşi sens) 1. (Şi In forma ceri) Bollă cerească, firmament. De-ai fi cerul pămintut cu Roma lui antică, Coroanele ce regii pe frunte le aşază. Şi stelele ce vecinic pe ceruri colindeasă, Cu loate la picioare-/i eu le puneam In vază. O.I 92/8. Luna pe cer Irece-aşa sftnlă şi clarii, Ochii tăi mari caulă-n frunza cea rară. O.I 231/5. •Viei luna plutitoare, nici stelele din ceri N-or să pulrunză-n umbra trecutelor dureri. O.IV 432/13. |leronim] se culcă tn barcă, sub cerul ce-şi ridica tnstetata sa mâre/ie.' P.L. 97/10 ;cf. 0.137/5, 38/19, 43/21, 44/33, 66/12, 67/30, 82/27, 82/34, 95,13, 115/5, 132/9. 142/5, 142/14, 144/11, 144/19, 148<20, 152/8, 155/12, 171/21, 171/23, 174/15, 170/10, 170/13, 176/14, 178/3. 178/29, 189/13, 210/20, 216/8, 219/11. 221/15, 223/11, 232/20. 231/10; O.IV 378, 378/1, 432/27; P.L. 4/30, 5)24, 9/25, 10;2, 11/23, 13/7, 20/18, 21/36, 23/7, 23/11, 25/23. 36/7, 37'36. 37/10. 38/28, 38/31, 38/38, 45/30, 45/40, 48/39, 50/38, 51/7, 52/37. 54/28, 00/5, 72/3. 78/29, 78/32, 80/31, 87/37, 94/10, 101/23IV. 40 ; Pr. 33]. © (Comparaţie) Din două gene de nouri se vedeau doi ochi albaştri ca cerul. P.L. 21/38 (Pr. 1], ©(Personificare) Din sfera mea venii cu greu Ca să-fi urmez chemarea, Iar cerul csle totăl meu Şi mumă-mea e murea. O.I 170/19. Cerul încărunţi de nouri, vtntul începu a geme rece. P.L. 9/14 [V. 1 ; Pr. 1). ©(In contexte figurate) Voi, pierduţi tn ginduri slnle, convorbeaţi cu idealuri, Noi clrpim cerul cu stele, noi mlnjim marea cu valuri. O.I 35/20. Visau amindoi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi, plutind cu Inalţalele aripi albe. P.L. 52/23. Vum ! Sunetul unui clopot urieşesc, moartea mărei — căderea cerului — bolţile se rupeau. P.L. 54|2 [V. 1 ; Pr. 2]. O liolla cerului. Vinul curgea din butii sparte şi chiotele despicau bolta cerului. P.L. 4/19.
| l'ăt-l-'rumos] puse să-i facă un buzdugan de fer. II aruncă In sus de despică bolta cerului. P.L. 4/21 (Pr. 2]. înaltul cerului v. Înalt [Pr. 3|. $> Expr. A-i t-ădea (cuiva) cerul pe cap = a fi Intr-o situaţie dificilă. Ah! uiuncea II se pare Că pe cap iţi cade cerul. O.I 227/2 [V. 1], Pină in eerlurl = foarte sus, la înălţime marc. Sttnci urieşeşli şi cenuşii erau zidite de jur împrejur, una peste alia pln-n ceriuri. P.I.. 98/5 [Pr. 1|. Albastrul cerului v. albastru (Pr. 1|. ©(Construcţii metaforice) A se cufunda in stele ţi in nori şl in ceruri miile v. cufunda [V. 11. Allms-
 — 97 —
Irele lanuri ale cerului v. 1 a n [Pr. 1[. Flaşlril cerului v. r i a s t r u (V. 1|. Cerurile imjirâ nori v. înşira (V. i|. Fiul cerului albastru şl al Iluziei deşerte v. fiu |V, lj. Al eerurilor arc v. arc (V. 1|.
    2.      Vflzduh, aer; orizont. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi. O.I 128/4. Souri de jăralic şi aur umpleau cu oştirile lor cerul. P.I.. 37/36. Soarele slăplnea cerul şi implea sinul mării cu lumină. P.I.. 97/10; cf. O.I 25/13, 43/2, 54/10; P.L. 50/14, 51/16 (V. 1; Pr. 4|. © (Personificare ; in con-lext figurat) Sara vine din arinişti, Cu miroase o imbală. Cerul stelele-şi arată Solii dulci ai lungii linişti. O.I 103/7 (V. 1). ©(în context figurat) Vede cum prin nori se stingea stea cu flacără divină Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pămint. O.I 28/8 (V. 1).
    3.      (Şi ?n forma ceri) Rai, paradis. Aşa virtuoşii murind nu desper, Speranfa-a lor frunte-nsenină, Speranla cea dulce de plată In ceri. O.I 12/13. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită. O.I 37/10. Un Inger de geniu, căci demonii sunt îngeri de geniu... ceilalfi cari au rămas In cer sunt cam prostuti. P.L. 76/41 ; cf. O.I 51/12, 59/25. 91/27; O.IV 361/13; P.L. 23/16 82/1 [V. 6; Pr. 3). ©(în contexte figurate) Te-a văzut şi-a visai raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer. O.I 29/12. Stea! cum luceşti in cerut tău, fără să ştii că un suflet moare. P.L. 56/29; cf. P.L. 23/16 (V. 1 ; Pr. 2). Tatăl din cer = Dumnezeutatâl. Apoi şezură amindoi In umbră, Domnul, cugetlnd la tatăl său din cer, şi st. Petrea, ascultind pe cugete doina izvorului pllngălor. P.L. 13(30 (Pr.l). + Dumnezeire. La cel ce in carcere pttnge amar, Şi blastemă ceriul şi soartea, La nea-gra-i durere ti pune hotar. . . moartea. O.I 11/17. Am urmat pămtntul isla, vremea mea, viafa, poporul. Cu gindi-rile-mi rebele contra cerului deschis. O.I 53/18. Din drugos-tea-i lumească un imperiu se va naşte. Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte. O.I 144/28 (V. 3|. O (Metaforic) Fericire, mulţumire (v. şi comoară, lume, primăvară).^/ de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămine ? Munca din care dtnşii se-mbată In plăceri.. . Ei lot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri. 0.1 60/5 |Y. 1). + Univers, lume. O vin’, tn părul tău bălai S-unin cununi de stele. Pe-a mele ceruri să răsai Mai mtndră decit ele. O.I 172/19 [V. 1|. ©(Construcţie metaforică) Cer <*u uite stele, cu alte raiuri, eu alţi zei = antichitatea greco-romanâ. O! te văd, te aud, te cuget, tinără şi dulce iiesle Dinlr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu atfi zei. O.I 29/4 |V. 1 [.
    —       Forme gramaticale : sg.n.ac. cer (O.I 28/8, 29/4, 29/12, 54/10, 67/30, 82/34, 91/27, 144/19, 171/21, 174/5, 176/10, 176/13, 176/14, 216/8, 219/11, 221/15. 223/11, 231/5, 232/20, 234/10; O.IV 378. 378/1, 432/27; P.L. 4/36, 9/25, 11/23, 13/30, 20/18, 23/11, 23/16, 36/7, 37/36, 48/39, 51/16, 54/28, 60/5, 76/41, 78/29, 78/32, 86/31, 87/38, 94/10, 101/23), ceri (0.1 12/13, 178/3, 178/29 ; O.IV 132/13), ceriu- (O.I 95/13), cerul (O.I 35/20, 38/19, 43/2, 43/21, 60/5, 103/7, 128/4, 132/9, 144/28, 148/20, 155/12, 170/19, 227/2; O.IV 361/13; P.L. 9/14, 10/2, 21/38, 37/38, 37/40, 38/28, 38/38, 50/38, 56/29, 82/1, 97/10, 97/15), eeru- (O.I 37/5, 171/23), ceriul (O.I 11/17, 115/5), g.d. cerului (O.I 44/33, 53/18, 82/31, 236/19; P.L. 4/19, 4/24, 5/24, 11/31, 13/7, 19/7, 19/19, 21/36, 23/7, 25/23, 36/28, 38/31, 39/17, 45/30, 45/40, 50/14, 51/7, 54/2, 72/3); pl. n. ac. ceruri (O.I 37/10, 51/12, 54/2, 59/25, 66/12, 82/27, 92/8, 142/5, 142/14, 144/11, 152/8, 172/19, 189/13, 210/20; P.L. 52/23),
ceriuri (O.I 25/13; P.L. 98/5), cerurile (O.I 44/24), g.d. cerurilor (O.I 69/5; P.L. 52/37). - Variantă: ceri (O.I 11/17, 12/13, 25/13, 95/13, 115/5, 178/3, 178/29; O.IV 432/13 ; P.L. 98/5) s.n.
    CEl'D s.m. Animal (Cervus elaphus). Şi prin vuietul de valuri, Prin mişcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi In taină mersul ctrdului de cerbi. O.I 110/12 (V.l). ©(Personificare) împrejuru-ne s-adună Ale curfii mindre neamuri... liouri nalţi cu sleme-n frunte, Cerbi cu coarne rămuroase. O.I 101/19; cf. O.I 100/8 |Y. 2]. © (In context figurat) Honici cuib de-nfelepciune, Care, cum rar se inltmptă ca su mediteze pune l'rechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb. O.I 31/15 [Y. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. cerb (O.I 31/15, 100/8); pl. n. ac. cerbi (O.I 101/19, 110/12).
    CEIIC s.n. 1. Figură geometrică tn formă de inel sau de roată. Sumai lebedele albe, cind plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspefi liniştii acestei, Cu aripele întinse se mai scutură şi-o taie Cind tn cercuri tremurlnde, ctnd In bradze de văpaie. O.I 152/14. Pe o pagină găsi o mulţime de cercuri ce se tăiau. P.L. 36/4. Părea că deasupra mai sunt o mie de cercuri. P.L. 36/10 ; cf. O.I 63/19 |Y. 2 ; Pr. 2]. © (Construcţii metaforice) Cerc de legi = ansamblu de legi intocmite in vederea apărării intereselor proprii unei clasc sociale. Cei lari se îngrădiră Cu-averea şi mărirea In cercul lor de legi. O.I 56/12 (V. lj. (Despre o apă) A alerga (sau a tresări, a se roti) in eereuri = a face vîrte-juri. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri. O. I 72/18. Lacul codrilor albastru Suferi galbeni il încarcă ; Tresărind in cercuri albe El cutremură o barcă. O.I 74/3. Şi apa unde-au fost căzut In cercuri se roteşte. O.I 170/2 |Y. 3|. + Rotire, ocol. (Tigrul) sperios insă pe leu Intr-un cerc II ocoleşte. O.I 165/15. [Fluturele] se duse şi flutură In cercuri multe asupra fefei miresei. P.L. 23/27 [V.l ; Pr.l].
    â. Coroană. Cnut din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur, bătut cu diamante... era frumos ca luna unei nopfi de vară. P.L. fi,4 Jn*. 11. + F i g. Cunună, aureolă. Deasupra frunfii se-ncovoia un cerc de stele albastre. P.L. 83/23 [Pr. 1].
    3.     F i g. .Mediu, ambianţă. Trăind tn cercul vostru strimt Sorocul vă petrece, Ci eu In lumea mea mă simt Semurilor şi rece. O.I 181/25. Tu nu cunoşti asemenea oameni. Ei nu pot aparţini cercurilor In care te mişti tu. P.L. 5G/4 (Y. 1 ; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. cerc (O.I 165/15; P.L. 6/1, 83/23), cercul (O.I 56/12, 181/25); pl. n. ac. eereuri (O.I 63/19, 72/18, 74/3. 152/14, 170/2; P.L. 23/27, 36/4, 36/10), g.d. cercurilor (P.L. 56/4).
    CEIU'A vb. I. Tranz. 1. A cerceta, a examina. <> Expr. A cerca pulsul v. puls (Pr. 1].
    2.     A sc strădui, a face sforţări, a tncerca. Ea cercă a surtde, dar atit de dureros şi attt de îngrijit. P.L. 58/32 [Pr. 1],
    3.     A căuta. Ah! unde-i vremea ceea, cind eu cercam un vad Să ies la lumea largă. O.I. 92/11. Ştie oare ea că poate ca să-fi dea o lume-ntreagă, C-arunclndu-se tn valuri şi cercind să le-nţeleagă Ar implea-a ta adincime cu luceferi luminoşi? O.I 162/16. întru cit tl servea inteligenţa, el cerca a descoperi, dacă nu cumva şireata copilă ar avi vreun amor. P.L. 91/21; cf. P.L. 97/35 [V. 2 ; Pr. 2\. ©(tn context
7 - C. 25
 — 98 —
figurat) Vislnd că loală lumea tmi asculta cuvîntul. In valurile YolgtU cercam cu spada vad. O.I 88/20 |V. 1). + Tranz. şi i n t r a n z. A căula (să afle), a sc interesa. Iar de coaie nici că-mi pasă Ca ţiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod—cu-a mele coaie eu cerc vremea de se-nmoaie. O.I 46/12. Eu pe-un fir de romăniţă Voi cerca de mă iubeşti. O.I 55/4 |V. 2].
    —      Forme gramalicalc : ind. prez. 1 sg. cerc (O.I 46/12), imp. 1 sg. cercam (O.I 88/20, 92/11), 3 sg. cerca (P.L. ÎM'21), |). s. 3 sfj. cercă (l’.L. 58/32, 07/35), viii. 1 sg. voi cerca (O.I 55/1): conj. prez. 3 sy. să cerce (P.L. (il/18); Uir. cereintl (O.I 1 Ii2/1 (>).
    CI-lllCfcL s.m. Oh ic c I do podoabă carc sc poartă atir-nal la unchi. Q (lilemeiit dc personificări ) Albinele-aduc inierr. adtir colb mărunt de aur, Cu cercei ilin el su făcu cariul. care-i meşter faur. 0.1 87/8 [V. 1J.
    CERCETA v)>. I. T r a u z. A examina, a privi cu atenţie pentru a cunoaşte mai bine. El se desculţă şi, sărind de pe-o piatră pe alia, cercetă sllncostil său imperiu. P.L. 97/25 |Pr. lj.
    CERCETĂTOR s.m. Om de ştiinţă. In ce ne finire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători, In ce infinire de timp, clipa de bucurie. P.L. 25/16 |Pr. lj.
    CEHCEYEA s.f. Cadru dc lemn al ferestrei In carc este fixat geamul. Cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi. P.L. 29/19. Lăslnd să se ivească vro umbră albă care-şi pleca capul llnăr, peste cercevele, la umbra de sub fereaslă. P.L. 44/21 |Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. cercevele (P.L. 14/21), ccreevelele (P.L. 29/19).
    CEIIDAC s.n. Mic pridvor cu balustradă, ISine-ţi pare să fii singur, crai bătrin fără de minţi. Să oftezi dup-a la fald, cu ciubucul intre dinţi ? Să te primbli şi să numeri scindtiri albe de cerdac? O.I 8315. Cn cerdac lung. umbrii şi multicolor răspunde c-o scară, ce dă-n curte. P.L. 73/17. Sn cerdac, îmbiau cu pas regulai şi încet călugărite. P.L. 97/18; cf. O.I 48.16; P.L. 39/31, 39/33, 40/10, 44,ti, 41/34 |V. 2; I>r. 7).
    —      Forme gramaticale: sr. n. ac. cerdac (O.I 48/16, 83/15; P.L. 40/10. 73/17. 97.18.) cerdacul (P.L. 4 1/34); pl. n. ac. cenlaf-uri (P.L. 39/31, 39/33, 44/6).
    C£RE vb. III. Tranz. 1. A stărui pe lingă cineva pentru a obţine ceva, a solicita ceva. Fu vin la line, rege, să cer pe-Arald al meu. O.I 92/5. .S‘d cer un semn, iubito, spre-a nu le mai uila ? Te-aş cere doar pe line, dar nu mai eşli a ta. O.I 127/1 — 2. Dinele ce mi l-ai făcut mie nu fi-l pol plăti nici cu lumina ochilor, oricit de scumpă mi-ar fi, şi cu loate astea vin să-ti cer şi mai mutl. P.L. 10/34 ; cf. O.I 91/29, 92/6, 95/30, 116/17, 174/13; P.L. 58/11 IV. 8-Pr. 2).
    2.     A pretinde. Nu-i cere drept jertfă pe-un altar Inatl să moară. O.I 160/33. Tu-mi cei chiar nemurirea mea, In schimb pe-o sărutare. O.I 173/9. Ştii că tatăl lău le-ar vinde, daci5 i s-ar plăti preţul ce-l cere. P.L. 76/32 ; cf. O.I 108/12. 126/16, 137/12, 177/5, 177/19, 178/11, 189/4 |V. 9; Pr. 1], © (Construcţii metaforice) A cere veşmhilelp vor-
birii v. v e ş m i n t(V. 1). A cere intrare in lume v.lumc (V. 1]. A cere pămint şl apă = a pretinde slăplnirea asupra unui ţinut, a vrea să-l cucerească (v. şi 5 m p 1 n z i, mistui). împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai tncapă, Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pămint şi apă. O.I 144/22 |V. lj.
    3.     A dori, a voi. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să-i cer? O.I 149/35. De se-ntllneşle drag ca drag Cum inima la cere : Dispar şi ceruri şi pămint Şi pieptul lău se bale. O.I 189/12. Numai amiciţia adevărată poale să fie legătura dintre noi. Ce cei mai mult? Ce vrei de ta mine ? P.L. 70/171V. 2 ; Pr. 11. O (Construcţie mclaforică) A cere sărutări sau (r e f 1.) u sc cere sărutată — a Imbia la sărutat. îmblă parcă aniintindu-şi vre un clnlec alintată, Pare că i-ar fi tot lene şi s-ar cere sărulală. O.I 159/20. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce cu buza dedesupl puţin mai plină părea că cere sărutări. P.L. 77/22 |V. 1 ; Pr. 1).
    —   Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. cer (O.I 91/29).
 2 sg. ceri (O.I 108/12, 174/13), cel (O.I 173/9; P.L. 70/17),
 3 sg. cere (O.I 95/30, 137/12, 160/33, 177/19,189/4, 189/12; P.L. 76/32, 77/22), 3 pl. cer (O.I 125/16, 22C/15, 226/10; p.c. 3 pl. au eerut (O.I 147/22), in. m. c. p. 3 sg. ceruse (P.L. 58/11); conj. prez. 1 sg. să cer (O.I 92/5, 116/17, 127/1, 149/35 ; P.L. 10/34); opt. prez. 1 sg. aş cere (O.I 127/2), 3. sg. ar cere (O.I 159/26), p. 2. sg. ai fi cerul (O.I 92/6); imper. 2 sg. cere (O.I 177/5, 178/11).
    CERESC, 'EASCĂ adj. 1. Din cer, care aparţine cerului. Q(în context figurat) îngerul iubirei, tngerul de pace... Cind cu lampa-i zboară lumea luminind, El pe sinu-li vergin [Românie) tncă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc. O.I 15/22 [V. 1]. Q (Construcţie metaforică) Cerescul împărat v. Imp Arat |Pr. 1].
    2.     Fig. Minunai, sublim. Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară. O.IV 361/2. Să văz tn lemplu-i :tna cu farmece cereşti. O.IV 430/2. Ochii mei alil de clari, pol să zic, de-o cerească claritate, nu pol cuprinde nimic deodată. P.L. 90/26. Deodată o panoramă cerească se deschise ochilor ei. P.L. 101/8 ; cf. O.IV 430/10 |V. 3; Pr. 2J.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. ceresc (O.I 15/22; O.IV 361/2, 430/10), cerească (P.L. 90/26, 101/8). g.d. cerescului (P.L. 39/5); pl. n. ac. cereşti (O. IV 430/2).
    CERI s.n. v. cer.
    C&HNE vb. III. T r a n 7.. A (rece prin sită, a lăsa să (rcacă ca prin ochiurile unei sile. © (Metaforic) Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că tumile-şi cerne Ca prăzi trecătoare a morţii eterne. O.I 38/19 (V. 1].
 CERNEALA s.f. Substanţă lichidă, neagră sau dc altă culoarc, care serveşte la scris. Iniţialele acestei cărţi cu buchi erau scrise ciudat, cu cerneală roşie. P.L. 35/9 [Pr. 1}. Q (Comparaţie) Casa se prefăcu inlr-o peşteră cu păreţii negri ca cernea/o. P.L. 43/26 [Pr. 1]. O (Construcţie metaforică) A-i răminea (cuiva) pana In cerneală v. p a n 5 |V. I],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cerneală (O.I 137/1 ; P.L. 35/9), cerneala (P.L. 43/26).
 — 99 —
     CERNfT, -A. adj. Negru, întunecai, sumbru. © (Metaforic) L'rla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună P.L. 6/35|Pr. 11.
     'CERŞETOR s.m. v. ecr^itor.
     CEItŞf vb. IV. T r a n z. 1. {Folosit şi a b s o 1.) A ccre de pomana, a cerc milă. © (Metaforic) El se da lot mai aproape Şi cerşea copilăreşte. O.I 104/2. Să cerşesc o sărutare ? sâ fiu sclavul papucului lău ? P. I,. 87/11 (V. 1 ; Pr. 1J.
     2. A implora, a cerc cu stăruinţă. Şi toi pe llny-aceslea cerşesc tnc-un adaos : Să-ngăduie intrarea-mi In i>eciuicul repaos ! O.I 115/19 (V. 1|. © (tn context figurat) Cinlâri tlnguitoare prin zidurile reci Cerşi-vor penlru mine repausul de veci. O.I 127/26 (V. 1).
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. eerţesc (O.I 115/19), imp. 3 sg. cerşea (O.I 104/2), viit. 3 pl. vor cerşi (O.I 127/26); conj. prez. 1 sg. si cerşesc (P.L. 87/11).
     CERŞITOR s.m. Persoana lipsilă dc mijloace care cerc de pomană. Şi ce profanafie a cărfelor bisericeşti! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerşi-lori, comedianfi. P.L. 74/16. Colo face mutre serioase ra profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo laie fefe mizerabile ca cerşilor. P.L. 82/6 [Pr. 2).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cerşilor (P.L. 82/6); pl. n. ac. eerşitori (P.L. 74/16).
     CERTĂ vb. I. 1. R e f 1. r e c i p r. A se sfădi.Şi de plinge, de se ceartă, Tu tn coif petreci In tine Şi-nfelegi din a lor artă Ce e rău şi ce e bine. O.I 196/5 (V. 1J. + A se hlrjoni. Prin frunze aiurează şoptirile-i alene, Cind gurile ’nselaletn sărutări se-mpriun’. Cum ei mergtnd ca vlnlul se ceartă şi se-ntreabă, Nu văd tn fundul nopfii o umbră de roşeafă. O.I 97/31 [V. lj.
     2. Tranz. A pedepsi. Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerfi. O.I 146/16 (V. 1|. © (In context figurat) Cu săgeata-i otrăvită a sosii ca să mă certe Fiul cerului albastru Ş-al iluziei deşerte. O.I 236/18 (V. 11.
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se cearlâ (O.I 196/5), 3. pl. se ceartă (O.I 97/31); conj. prez. 2 sg. sâ cerţi (0.1 146/16), 3 sg. si certe (O.I 236/18).
     CERUiT, -A adj. Acoperit şi lustruit cu ceară. Curfile albe ca argintul, cu cerdacuri şi scări a căror sclnduri curate şi ceruite sclipeau tn lună. P.L. 44/7 (Pr. 1|.
     CESTltlNE s.f. (In expr.) In cestiune -- despre carc este vorba. Ar fi ştiut, prin o aefiune reconslructivă, fără să-l vadă, să-şi imagineze aproape caracterul omului In cestiune. P.L. 91/16 (Pr. 1|.
     CETATE s.f. Fortăreaţă, caslci, loc inturit. Mările fărmuitoare şi cetăfi Ungă limanuri, Toate se întind nainle-i. O.I 144/6. Ca-n fintirim tăcere e-n cetate. O.I 202/9. O zi tncă—şiajunseră tn mtndra cetate a împăratului. P.L. 22/3 ; cf. O.I 130/13; O.IV 430/22 ; P.L. 11/33, 20/30 (V. 4 : Pr. 3|. © (Comparaţie) Luna se cobora tncet, mărindu-se spre pămtnt, ptnă ce părea ca o cetate sflnlă şi argintie, splnzu-ratâ din cer. P.L. 20/17 |Pr. 1). Q (Mclaforic) Tremură largele vase de lemn : Nişte cetăfi Plutind pe marile Şi mişcătoarele Pustietăfi. O. IV 378/9 (V. 1|. ©(Construcţii metaforice) Cetatea de ceară (n viespilor] = fagurii.
 Viespii să-şi zidească fagurii, cetatea lor de ceară. P.L. 08/32 [Pr. 1]. Cetate de giganţi v. g i g a n t |V. lj.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. eetate (O.I 43/15, 202/9; P.L. 11/33, 20/17, 22/3), cetatea (P.L. 98'32), g.d. c-etăfll (P.L. 20/30); pl. n. ac. eetâfi (O.I 130/13, 144 6; O.IV 378/9, 430/22).
     CETĂŢILE s.f. Diminutiv ai lui cetate. Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de celăfuie. O.I 76/19. (Casa) părea o bucată din ruina unei celăfui. P.L. 40/8 |V. 1 : Pr.l). Q (Comparaţie) Din nişle colii de sttnci despre apus se ridica o monaslire veche Incunjunilă cu muri, asemenea unei celăfui. P.L. 72/8 (I»r. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. celâţule (O.I 76/19), g.d. cetu|ui (P.L. 40/8. 72/8).
     CETf vb. IV v. citi.
     C£TL\Ă s.f. Ramuri de brad ; p. e x t. brad. Ce caufi la barbarul sub slreşina-i de cetini? O.I 91/25. Şi luceferii re tremur-aşa reci prin negre cetini. Toi pămlnlul, lacul, cerul... ţoale, ţoale ni-s prietini. O.I 155/11. Luceferii de foc Privi-oor din cetini Morminl făr’de noroc Şi fără prieteni. O.I 225/14; cf. O.I 218/2 |V. 4).
     —      Formă gramaticală : pl. n. ac. cetini (O.I 91/25, 155/11, 218/2, 225/14).
     CETfRE s.f. Lectură. Carlea mea mi-a făcut şotia asta ; In urma celirei ei, am visai atilea lucruri extraordinare. P.L. 38/18 (Pr. 1|.
     CET1T6R s.m. v. cititor.
     CEVA pron. nehot. Un fapt oarecare. Cu braţele amindouă de gltul meu le-anini Şi parc-ai vri a-mi spune ceva. . . apoi suspini. O.I 107/12. împăratul. . . II luă de mină pe Făt-Frumos, ca şi ctnd ar fi vrut să-i spuie ceva in taină. P.L. 10,24. Se uita cu mirare tn ochii lui proprii şi părea că-i întreba ceoa. P.L. 66,17 ; cf. P.L. 15/24, 45/24, 50/26, 58/10, 69/16, 70/1. 71/19. 71/34, 74/23, 79/9, 80/24, 81/21, 81/21, 85/5, 85/38 (V. 1 ; Pr. 17).
     C£z.-YR s.m. Împărat. Pe malurile Seinei, In faeton de gală, Cezarul trece palid, In gînduri adtncit. O.I 61/22. Pe maluri zdrumicale de aiurirea mării. Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecai Al sălciei pletoase. O.I 63/17. Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri. O.I 63/2G (V. 3). © (Repetiţie) De afi lipsi din lume, voi cauza-nlunecoasă De răsturnări mărefe, mărirea-i radioasă. Cezarul, chiar Cezarul de mull ar fi căzui. O.I 62 in (V. 2],
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. cezarul (O.I 61/22 62/10, 62/10, 63/26). eezaru* (O.I 63 17).— Accentuat şi : cezăr (O.I 61/22, 62/10, 62,10, 63 17, 63/25).
     CH£lE s.f. Fig. Explicaţie, dezk'gire. Mulfi din lectorii noştri vor fi căutat cheia Inllmplărilor lui (Dionis] in lucrurile ce-l Incunjurau. P.L. 6 1'3 t (Pr. 1|.
     CHEMA vb. I. I. T r a n z. I. A inviţi, a pofti. Fi cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase. O.I 59/33. O. mam). d ilte mamă, din negura de oremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. O.I 129,2. De te-ndeamnii, de le cheamă,
— 100 —
Tu rămli la toate rece. 0.1 194/7; cf. 0,1 198/4, 198/14, 236/3 [V. 6|. O (In conlext figurat) Cind amintirite-n trecui încearcă să mă cheme. O. I 186/2 [V. 1|. ^ (Complinii prin ,,pc nume") Pleacă gura la ureche-i bllnd pe nume el o cheamă. O.I 84/27 [V.l]. (R e f 1.) Şi de s-ar puii pe dlnsa cineva ca să o prindă, Ctnd cu ochii mari sălbatici, se priveşte in oglindă, Subfiindu-şi gura mică şi chemlndu-se pe nume. O. I 80/3 [V. 1]. ©Refl. rccip r. (Element dc personificare) Plinsori sflşietoare împinse de blăstem Se urmăresc prin bt>lte, se cheamă, fulger, gem. O.I 94/19 |V. 1],
    2. A îndemna, a face sii vină. Şi un Inger cu-aripi
negre. . . f.'ri cintareu-i pltngăloure lumeţi mişcă, lumea cheamă. 0.1 28/3 [V.      1|.  ©  (Element  de personificare)
Tremurătorul glas al clopotului împletea sara, chemind tu vecernie. P.L. 38/2 |Pr. 1|. © (In contexl figurat) Şi ducă glasul adorat N-o spune un cuvînt. Tot infeleg că m-ai chemat Dincolo de morminl. O.I 230/15 [V. 1|. © (Construcţie metaforică) A ebemu la ale |ărei'Hamuri v. f I a m u r â |Y. 1]. + A face să se adune o colectivitate prin semnale adresate ei. © (Element de personificare) O aici cum cheam-acuma Craiul sfatu-i înţelept! 0.1 101.11 [V. 1], + A evoca In vis. Afunri te chem; chemarea-mi asculta-vei ? 0.1 120/1“ [V. 1].
    3.     A pofli. Fusese chemat ile domnul Moldovei ca dascăl de matematică. P.I.. 40/40 [Pr. 1].
    4.     A cere. a porunci. © (în conlexl figurat) Mureşan scutură lan(ul. . . cu o mtnă amorţită, Cheamă piatra să invie ca şi miticul poet Smulge munţilor durerea. O. I 32/15 |Y. 1|.
    II.    T r a n z. u n i p c r s. A se numi, a avea numele. — Cum te cheamă, măi copile? O.I 84/2. Zburăloru-ţi este tată şi pe el Călin II cheamă. O.I 84/4. Dar dacă nu m-ar chema Maria ? P.L. 63'35; cf. P.L. 11 13, 07/7, 57/8, 86/17 |V. 2; Pr. 5|.
    —      Forme gramalicalc: ind. prez. 1 sg. chem (O.I 120/17). 2 sg. chemi (O.I 129/3), 3 sg. cheamă (O.I 28/3, 32/2, 32/15. 84»2. 84/4, 84/27, 101/11, 194/7. 198/4, 198/14 ; P.L. 57/7. 86/17). 3 pl. cheamă (O.I 58/33). se cheamă (O.I 94/19). imp. 3 sg. ehemii (P.L. 11/13). p. c. 1 sg. am cliemut (O.I 236/3). 2 sg. al chemat (O.I 230/15). in.m. c. p. fusese ehemut (P.L. 10/40); conj. prez, 3 sg. să clieme (O.I 18(1/2: P.L. 57/8); opt. prez. 3 sg. or chema (P.L. 63/35): ger. chemind (P.I.. 38/2) ehemiudu-se (O. I 80/3).
    CHE\lAitl-2 s.f. I. Invitaţie. poflire; evocare. Atunci te chem: chemureu-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te ivi desface? 0.1 120/17|Y. l|Q(Elcmenl dc personificare) Astfel ;ice lin pădurea. Bolii asttpră-mi clăti-ntnd. Şuieram t-a ei chemare Ş-am ieşit In cimp riztnd. O.I 111/3. Din sfera mea venii cu greu Ca să-fi urmez chemarea. O.I 170/18 [V. 2|.
    2. Menire, misiune. Chemarea unui filozof? zise umbra surizind cu amărăciune. P.L. 48/6 |Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. chemare (O.I 111/3), chemarea (0.1 120/17, 170/18; P.L. 18/6).
    CHESTIl'NE s.f. v. cestiune.
    CHIAR1 adv. 1. (întăreşte sensul cuvinliilui sau al ideii care urmează) Tocmai, inlocmai, exact. Vede-un llnăr chiar alături. O.I 103/23. Pe-o ctipă se-nălfase chiar In rai la Mohamet. 0.1 144/26. Făt-Frumos luă al/i cai din
chiar grajtliul Genarului: P.L. 12/36 ; cf. O.I 30/23, 137/6 ; P.L. 41/31, 80/8, 91/33 [V. 4; Pr. 4|. © (In comparaţii) Căci tu eşti frumoasă, chiar ca şi o sflntă. O.IV 365/33 (V. 1|. O Loc. adv. Chiar bine v. bine1 [V. I]. (Arată că ceea ce se Inllmplă este neaşteptat sau dc necrezut) Soarele surise şi el In înfocata lui împărăţie, chiar stătu pe loc. P.L. 4/16 [Pr. 1|. + (înaintea unui substantiv sau a unui pronume) însuşi, singur. Cezarul, chiar Cezarul de mull ar fi căzut. O. I 62/10. Căci copilul cu bobocii era chiar copilul lui. O.I 84/6. Tu-mi cei chiar nemurirea mea In schimb pe-o sărutare. 0.1 173/9; cf. O.I 8/9, 61/13; P.L. 12/9 [V. 5 ; Pr. 1|.
    2. Pină şi, încă şi. Ş-acelu Intre oameni devină cel Intli Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătti. O.I 115/26. Chiar moartea tnsăşi e-o părere Şi visternic de viefi. 0.1 204/15. Pare că aude gtndirea, mirosul, creşterea chiar a unei garofe roşii. P.L. 45/7. Surlsut obraznic, ochiul cuvios, cochetăria veselăse-ntorcperinddup-aceasărulare. .. chiar liniştea. P.L. 71/11; cf. O.I 61/9 ; P.L. 52/31, 129/13 [V. 3; Pr. 4]. <> Expr. Xii numai . . . dar chiar şl v. num a i [Pr. 1]. + (l'neori precedai de ,,nici'') Nici măcar, cel puţin. Gură tu! Invafă minte, nu mă spune nimărui, Nici chiar tui, ctnd vine noaptea Ungă palul meu liptil. O.I 80/23. Duşmănii vei fi de ţoale, făr-a prinde chiar de veste. O.I 147/34. Nu băga nici chiar de seamă. Din cărarea ta afară De le-ndeamnă, de te cheamă. O.I 198/2 (V. 3|. O Loc. conj. Chiar dacă (sau de) = măcar că (introduce o propoziţie concesivă-condiţională). Aslăzi chiar de m-aş intoarce A-nfelege n-o mai pot. O.I 111/5. Chiar tnsă dacă păzeşte cineva bine iepele, totuşi ea-l vicleneşte pe om. P.L. 15/9. iVu te poate vedi nimeni, şi apoi chiar de le-ar vede. P.L. 49/10 [V. 1 ; Pr. 2|.
       (tn legătură cu noţiuni temporale) încă. Uite, chiar de-acu pofi să porneşti cu ele la păscut. P.L. 16/14 (Pr. lj.
    •5. In realitate, Intr-adevăr, adevărat. Altfel... e chiar frumoasă. P.L. 92/12. Tu eşti? chiar tu? întrebă ea cu glasul inecat. P.L. 102/23 [Pr. 2J.
    CIIIAIt.2 -A adj. (învechit) Clar, limpede, lămurii.© (Glumeţ, ironic) Nu vedeţi ce-n/etepciune e-n făptura voastră chiară ? O.I 18/30 |V. 1|.
    CHICOT s.n. Ris cu izbucniri zgomotoase. © (tn conlexl figurat) Din demon făcui o slntă, dintr-un chicol, simfonie. 0.1 30/3 [V. 1],
    'CHIHLIMBARfll, -iV. adj. v. «lillimboriu.
    CHILfE s.f. I. Cămăruţă dc călugăr In cuprinsul unei mănăstiri. Danful. muzica, pădurea. Pe acestea le-ndrăgii. Nu chiliile pustii. O.I 102/15. In zidul lung şi nalt al monăstirei. . . se văd fereşti cu gratii negre, ca ferestrele de chilii părăsite. P.L. 73/22. Prin mreaja vie şi tremurătoare a fereştii pătrundeau razele soarelui şi Impleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină. P.L. 73/37. In murii linişti/i ai monaslirei ea se regăsi pe sine tnsăşi. Chilia, ce i se dedese, era cu fereasta-n spre grădină. P.L. 100/9; cf. P.L. 73/26 [V. 1; Pr. 4|.
    2. Odăiţă. Cind inlră In chilia lui, răsuflă lung. P.l. 44/36. In momentul acesla intrară doi oameni In chilia lui. P.L. 61/17; cf. P.L. 44/39 [Pr. 3|.
— 101 —
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. chilie (P.L. 73/26), ehlUa (P.L. 44/36, 61/17, 100/9), g. d. chiliei (P.L. 44/39, 73/37); pl. n. ac. chllU (P.L. 73/22), chiliile (O.I 102/15).
    CHILIMBARflT, -fE adj. De culoarea chihlimbarului, galben. Fafa ei era de-o albeaţă chilimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră. P.L. 77/16 |Pr. 1).
    CHILII’ţA s.f. Diminuliv al lui chilie (2). Şedea tntr-o chiliufă din casele unui boieri mare. P.L. 44/33. Trăia izolat intr-o chiliufă din oraş. P.L. 88/2 [Pr. 2],
    CHIN s.n. Suferinţă sufletească intensă, tortură momii. Prin anii mei să trec, Ptn'ce-oi simfi. . . Câ chinul şi durerea sim(irea-mi a-mpietrit-o. O.I 116/5. Su vezi cu gura-mi arsâ e de sete Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, Copita mea cu lungi şi blonde piele ? O.I 200/10. Moartea nu-i nimic pe ttngâ chinul meu de azi. P.L. 56/41, cf. 0.1 11/24, 56/7 ; P.L. 56/19, 80/13, 92/18 [V. 4 ; Pr. 4).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. ehin (O.I 11/21, 56/7; P.L. 56/19, 92/18), chinul (O.I 116/5; P.L. 56/41, 80/13), ehinu- (O.I 200/10).
    CHI$TES£\ţA s.f. Ceea ce esle esenţial. © (Metaforic) Expresia cea mai desăvlrşilă (a unei anumite stări), reprezentare tipică. To(i pe buze avind virtute. iar in ei monedă calpă, Chintesenţă de mizerii de la crestei pină-n talpă. O.I 150/16 [V. 1|.                        ’
    CHINUI vb. IV. Tranz. A pricinui cuivn suferinţe morale. Vei avi deslut timp să mâ chinuieşti. cind iţi voi fi femeie. P.L. 75/33. Ce ştie ea. că m 'i chinuie. IM.. 92/19 [Pr.2].                                 •
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. chinui? (P.L. 92/19); conj. prez. 2 sg. să chinuieşti (P.L. 75/33).
    CUINL:fT, -A aJj. Supus la s iferinţe morale. Toate micite mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult ti va atrage declt tot ce ai gindil. O. I 136/3. De n-aş fi fost de fel. scăpăm de o viafă chinuilă, pustie. P.L. 56/26 (V. 1 ; Pr. 1|. © (In context figurat) Jalnic ard de viu. chinuit ca Sessus.
O.I 199/9 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. chinuit (O.I 13B/3, 199/9). chinuită (P.L. 56/26).
    CHI.N’UITtiR s.m. Persoană care chinuieşte. © (Construcţie metaforică) Chinuitorul de suflete - diavolul (v. şl d u h). Te-ai dus, evreule. . ., te-ai dus şi m-ai vln-dut... chinuitorului de suflete. P.L. 62/17 [Pr. 1).
    CHIORI vb. IV. Tranz, A ochi, a fixa. © (<ilume(. ironic) Poale eşti un paravan, După care ea atrage vreun june curtezan... O chioreşle cu tornionul, butonat cu o garofă. Operă crotlorească şt tn spirit şi tn stofă. O. I 162/29 [V. 1].
    CHfOT s.n. Strigăt puternic şi prelung. © (In context figurat) Vinul curgea din butii sparte şi chiotele despicau bolta cerului. P.L. 4/18 [Pr. lj. © (Construcţie metaforică) tn vin şl in ehlot v. v i n (V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. chiot (O.I 45/30); pl. n. ac. chiotele (P.L. 4/18).
    CHIP s.n. I. 1. Imagine a unei persoane, redată prin mijloacele artelor plastice sau apărută fanteziei. Prin vremea trecătoare luceşte prea curat L'n chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat. O. IV 430/4. Regii, reginele şi fanfii de pe cârfi erau to(i chipuri copiate din basmele ce şi te spuneau serile. P.L. 52/9.Artistul ii arătă. . . tocul ce are să-l ocupe chipul său pe acea plnză. P.L. 83/33; cf. P.L. 30/ld, 30/21 IV. 1 ; Pr. 4|.
    2. înfăţişarea sau aspcctul unei persoane; faţă. In sunete din urmă pălrunde-n fire slnt. Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos şi sflnt. O.I 98/29. Virginele cc slălură sculptorilor de modele. Cind tăiau in marmor chipul unei zlne după ele. O.I 160/36. Era un contrast plăcui... chipul unui llnăr demon lingă chipul unui inger. P.L. 64/20: cf. O.I 29,15. 211/8; P.L. 64/27, 99/25, 102/9 [V. 4 : Pr. 4|. © (Comparaţie) Ca un chip uşor de inger e-urâtarea adoratei. O.I 154/12 (V. 1|. <> Expr. Dupâ chip şi asemănare v. asemănare [V. 11. © (Metaforic) Adevărata Înfăţişare (v. şi haină, v e ş m i n t). Joace unul şi pe patru Totuşi tu ghici-vei chipu-i. O.I 196/4 [V. 1 ]. + Făptură, fiinţă. Şi din a haosului văi L'n mindru chip se-ncheagă. O.I 171/28. Dar vai, un chip aievea nu eşti astfel de treci Şi umbra la se pierde in negurile reci.
0. I 213/15. Acel purtret infăfişa un chip îmbrăcat bărbăteşte. P.L. 30/6 ; ct. O.I 40/11. 79/3. 192/1 ; P.L. 14/5, 57/4, 79/4, 93/13. 93/21. 100/20 (V. 5; Pr. 7|. © (Construcţie metaforică) Chip de lut v. I u l [V. 1|. + Imagine, arătare. © (Klement dc personificare) Zidirea cea pustie de jale pare plină Si chipul nurlii pare că-n orice col( II vezi. O.I
    15 [V. 11.
    :l. F.ţj, obraz, figurii. C.e şopteşte ea in laină, cind priveşte cu mirare Al ei chip gingaş? O.I 80/10. Iară suflelu-mi se pierde După chipul lău frumos. O.I 209/24.
1.egănlndu-se   in unde. în adincu-i se pătrunde... Şi de lună şi de stele Şi de zbor de rtndureie Şi de chipul dragei mele. O.I 215/13. Vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. IM.. 22/23 : cf. O.I 2/18. 72/17, 72/21. 210/4, 210*13 ; P.L. 13/41), 14/6, 90/23 |Y. 8; Pr. 4|. © (Construcţie metaforică) A-şl arunra chipul in mare v. arunca (V. 1|.
    II.    Fel, mod. <C> l.xpr, A nu avea chip - a nu putea, n nu avea posibilitatea. A:i n-ai chip In toată voia... pe copilă s-o dezmierzi. O. I 155/21 [V. 11. In toate chipurile
-  = a face tot posibil ii, in loate chipurile voi căuta să le uit. P.L. 70/9 (Pr. I], © (Construcţie metaforică) A nu avea chip şi nume v. nume (V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. chip (O.I 2/18, 29/15, 40/11. 18/22. 72/17. 79/3. 80/10. 98/29. 154/12. 155/21, 171/28. 177/20, 181/23. 192/1. 210/1. 210/13. 211/8, 213/15 ; O.IV 430/4 : P.L. 30/6, 30/21. 90/23. 93/13. 100/20. 102/9), chipul (O.I 44/2. 96/15. 160/36. 209/24. 215/13 ; P.L. 13/40, 14/5. 14/6, 22/23, 30/1(1. 57/1, 64/26. «4/27,83/33,93/21, 99/25) chipu- (O.I 72/21. 196/4). pl. n. ac. chipuri (P.L. 52/9), chipurile (P.L. 70/9, 79/14).
    •CHIPAROASA s.f. v. chiparos.
    CHIPAROS s.m. 1. Arbore (Cupressus sempervirens). © (Comparaţie) Tu, regină a sufletelor — nu eşti curată ca izvorul, mlădioasă ca chiparosul? P.L. 94/3.
    2. (Prin confuzie) Chiparoasă, tuberoză. (Marea] se mişcă uretndu-şi apele ptnă lingă un boschet de chiparos şi roze. P.L. 97/21 (Pr. 1).
— 102 —
    —      Forme gramalicalc ; sg. n. ac. (clilporos (P.L. 97/21), chipăruşul (P.L. 94/3).
    •CHITARA s.f. v. gliitarA.
    CHIl t vb. IV. I n l r a n z. A scoate slrigălc ascuţite şi prelungi (dc plăcere). Să vă admir curagiul in vinure vărsate. In sticle sfărlmale, hurii neruşinate Ce chiuie-n orgii? 0.1 23/21 [V. 1).
    CI conjuncţie 1. (Cu sens adversativ) Dimpotrivă. Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăplnde, june. Ci falnica cununa a bardului bătrtn. O.I 17/1. Xu voi sicriu bogat. . . Ci-mi Impletifi un pal Din linere ramuri. 0.1 219/7. Nu mi s-a urli mie cu binele, ci de tine-i rău. P.L. 12/13 ; cf. 0.1 17,5, 24/18, 27/20, 38/27, 53/19, 63/5, 61/10, 127/6, 127/27, 133/10, 134/38, 149/5, 157/1, 159/19, 181/15, 218/7, 219/7, 221/3, 223/7, 225/11 ; O.IV 366/9 ; P.L. 4/17, 6/12, 6/14, 10/26, 12/18, 19/17, 19/38, 37/1, 42/33,61/34, 77/37, 79/38, 80/24, 81/26, 87/34, 92/35, 92/40, 96/29 [V. 23; Pr. 19]. ^ (Determinat prin ,,numai") împrejur gard nu era, ei numai nişte lungi ţâruşe ascuţite. P.L. 16/3 [Pr. 11. <> Expr. Nu numai ...dv.numal (Pr. 1].
    2.     (După o propoziţie afirmativă căreia i sc opune o afirmaţie contrară) Toluşi, cu toate astea, dar. Dind pulberea-mi (ărtnii şi inima-mi la vtnt. . . Ci iu rămli tn floare ca luna lui april. Cu ochii mari şi umezi, cu zimbet de copil. O.I 128/7. Da, mâ voi naşte din păcat. Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legal, Ci voi sâ mu dezlege. O.I 173/16. Fugeau prin noaptea pustie şi rece ca două visuri dragi; ci prin fuga lor auzeau miautele lungi si îndoite ale motanului. P.L. 12/39; cf. O.I 76/25, 119/3. 203/5, 204/12 ; P.L. 10/26. 22/24, 64/24 [V. 6 ; Pr. 4). + (După 0 propoziţie ipotetică sau condiţională) Dar, inşii. Dacă nu ştii, fi-aş arăta Din bob tn bob amorul. Ci numai nu te minia. Ci stai cu binişortil. O.I 171/19 — 20 (V. 2],
    CfFIlA s.f. Număr. clement dc calcul. Zoroastru. . . făcea ca stcletr să se mute din loc cu adincul f/rai şi socoteala combinată a cifrelor lui. P.L. Hi,'32 [l’r. lj.
    CIXA vb. I. T ran z. A lua masa dc seară. Xemincat toată ziua, el cină cc-i dăduse buba. P.L. 1B/21 |Pr. 1],
    Ci\A s.f. Masa dc seară. Sc puseră la cină. P.L. 14/31 (Pr. 1|.
    CINCI num. cârd. Număr egal cu accia al degetelor de la o mină. Altul. . . trăind peste cinci sute de ani dc acum înainte. P.L. 11/13 | Pr. 11.
    Cf\E prun. I. (Prunume inlrrof’utiv) a) (in întrebări dircclc) Cine e nerod să ardă in cărbuni smurandiil rar? O.I 83/7. Au cine-i zeul cărui plecăm u noastre inemi? O.I 115/8. De la cine ai căpătai Iu scrisoarea asta? P.L. 58/38 JV. 18 ; Pr. 19}. Q (Repetiţie) Cine-i acvila ce cade ? Cine-i stincă ce se sfarmă ? Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi ? Cine-i tunelul ce moare umpltnd lumea de alarmă ? O.I 28/13— 15. Cine se tndoieşte c-o poli face aceasta, cine, eă eşti tn stare s-o faci ? P.L. 75/28. Ah ! cine o spune, cine-o poate spune. P.L. 77'34. Cine mă vede şi cine mă ştie. P.L. 101/21 [V. 4 ; Pr. 6). <C» Expr. Cine (mal) ştie v. ş t i JV. 1 ; Pr. 9|. Cioc şlle cum v. ş t i [Pr. 1). Cine treabA are v.
treabă [V. 1J; b) (In Întrebări indirecte) Acu om vedi eine-i mai tare! P.L. 8/41 [Pr. lj. Q (Repetiţie) Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere. Eu singur n-am cui spune cumplitul meu amor. O.I 20/13 — 14 [V. 2J.
    2.      (Pronume relativ) Cel cc, acela care. Deasupra tuturora se ridică cine poate. O.I 133'26. Viitorul şi trecutul Sunt a filei două fele, Vede-n capăt tnceputul Cine ştie să le-nvefe. O.I 196/12. A povestit tot, cui ti datoreşte rana sa. P.L. 96/21 (V. 5; Pr. 4|.
    3.      (Pronume nehotărît) Fiecare, oricine, oricare. Treacâ-n lume cine-o trece. O.I 198/10. Cine-o vedea.. . ar fi glndil că-i o înmărmurită ztnâ a undelor. P.L. 22/25. Cine-ar fi văzut fafa ei de-o durere mută, săpată parcă cu dalta in trăsăturile ei. P.L. 22/27 [V. 1 ; Pr. 2].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. cine (O.I 28/13, 28/13, 28/14, 28/15, 38/29, 44/3, 52/29, 53/16, 55/12, 71/8, 83/7, 83/29, 101/12, 102/10, 115/8, 121/14, 127/24, 127/24, 133/26, 178/25, 183/4, 194/11, 194/23, 196/12, 198/10, 231/24 ; P.L. 6/20, 8/41, 13/16, 17/26, 17/27, 22/25, 22/27, 24/18, 24/20, 25/30, 28/16, 30/26, 36/12, 40/18, 45/36, 48/2, 49/36, 52/20, 55/4, 58/38, 59/5, 64/28, 67/36, 75/8,75/11, 75/28, 75/28, 77/34, 77/34, 78/16, 79/36, 80/15, 84/9, 87/16, 101/16, 101/21, 101/21, g.d. cui (O.I 20/13, 20/14, 49/8, 55/24, 84/3; P.L. 3/16, 8/8, 8/11, 8/14, 31/36, 96/24).
    CI\EVA pron. nchol. Oarecine, careva, vreo persoană. Te-am ruga, muri, ruga Să-mi trimili prin cineva Ce-i mai mlndrtt-n valea Ta. O. I 119/8. Dacă cincua ar fi priceput glasul izvorului, ar fi Inleles câ jălea tntr-o lungă doinâ pe Ileana. P.L. 13/11. D-zeul meu ! gindi ea speriată, dacâ m ar fi văzut cineva ? P.L. 9-1/24.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. ciuevn (O.I 80/1. 149/8; P.L. 13/14, 15/6, 15/8, 28/12, 31/31, 32/12, 63/2, 65/12, 75/12, 81/9, 82/27, 94/24), g.d. cuiva (P.L.30/27).
    CIMfSM s.n. Aliludine batjocoritoare, lipsă de respect faţă dc normclj morale; neruşinare, l.a Paris, In lupanare dc cinismu şi de lene. . . Acolo v-ali pus averea. O.I 151/7 [V. 1|.
    CIOAuAs.f. Pasăre (Corvus). (In imprecaţii) hulră-gi-i-ar ciorile Şi spinztirăturilc! O.I 183/32 [V. 1],
    CIOC s.n. Plisc. Păsări tmblinzite-n cuiburi distind penele alese, Ciripin t cu ciocu-n soare, gugitilindu-se cu-amor. O. I 13/9. Cum :iu suntem două pasări. Sub o slraşină de stuf. Cioc in cioc să stăm atături. O.IV 369/3 [V. 3|.
    —       Forme gramalicalc: sg. n. ac. civc (O.IV309/3, 369,-:»), eiocu- (O.I 13/9).
    CIOLAN s.n. Unealtă folosit ii Iu bătui. O (In conlexl figurai) Convins ca voi el esle-n nălfimea-i solitară I.ipsită de iubire, cum că principiul râu, Nedreptul şi minciuna al lumii duce frlu ; Isloria umanâ In veci se desfăşoară, Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilâu. O.I 62/5 [V. lj.
    ClOClRLfE s.f. Pasăre (Alauda arvensis). Urmărind pe ceruri limpezi cum pluteşte-o eioclrlie, Tu ai vri să spui să ducă către dtnsut o solie. O. I 82/27 [V. lj.
— 103 —
    CltiCLU s.m. Persoană care transportă mortul la groapă. © (Glumeţ) Am spus că-mi trebuieşti lu penlr-o comindare, am minţii ca totdeauna—In sflrşit l(i conccdc socictatea mea serioasă de ciocli. P.L. 75/2 (Pr. 1).
    CIOR.Af vb. IV. Intranz. A curgc şiroind şi produ-cind un zgomot caracteristic. Rlurile ce ciorăiau mai fn jos de brtiele melancolicelor stlnce invăfau de la păstorul împărat doina iubirilor. P.L. 5/5 (Pr. 1).
    CIOT s.n. Parte a unul trunchi de copac rămasă după tăiere. Q (Metaforic, cu nuanţă depreciativă) Persoană fără putere şi fără importanţă (v. şi frunză, grăunte, m u s c ă). A privi gtndcşli cu pot Ca întreg Aliotmanul su $e-mpiedice de-un ciot? O.I 146/22 (V. 1).
    CI6TUR s.n. Ciot. O (Comparaţie) Nasul i se slrlmbă şi se uscă ea un ciotur de copae. P.L. 43/33 [Pr. I].
    CfPRU s.m. Chiparos (Cupressus sempervirens). Q (In context figurat, simbol al gloriei) Imbracă-te tn doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru oerde-ncinge antică fruntea ta. O. I 1/2 [V. 1].
    CIREAŞĂ s.f. Fructul cireşului, dc culoare roşie. Guriţa clteodală parcă-i o cireaşă. J\L 92/13 [ Pr. 1J.
    CIH£ş s.m. Pom (Primus aviurn). Atit dc fragedă, le-asameni Cu floarea albă de cireş. 0.1 117/2. Şiruri <tc cireşi scutură grei omului trandafiriu a infloririi tor bogate. P.L. 51/21. Prin aleile gradinei ci, vişinii si cireşii 1'iflnriţi... lâinuiau cărările risipite intr-o viorie şi melancolică umbră. P.L. 54/34 ; cf. P.L. 44/11 |Y. 1 ; Pr. 3|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. circ* (O.I 117'2); pl. n. ac. eireşi (P.L. 44/11, 51/21). cirezii (P.L. r>KM).
    CIRIPI vb. IV. 1 n t r a n z. A emite sunete asculite şi uniforme. Păsări imbllnzile-n cuiburi distind penele alese, Ciripind cu ciocu-n soare. 0.1 13/9. Ale pasrrilur neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. O.I 121/16 |Y. 2].
    —       Formt* gramalicalc: ind. prez. 3 pl. ciripesc* (0.1 121/16); ger. ciripind (O.I 43/9).
    CIRIPITOR, -OAHE adj. Cure ciripeşte. Ce cnuli. . . unde păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor ? 0.1.228/4 [V. lj.
    CITĂ vb. I. T r a n z. I. A menţiona, a pomeni. Şi cu voi draphulu-şi nula, vă citează tofi nerozii, Mesteclnd veacul de aur In noroiul greu al prozei. O.I 149/29 [V. 1).
    2.      A reproduce. Nu ezităm de-a cita cllcva pusage dintr-o epistolă. P.L. 65/15 [l’r. 1[.
    —       Forme gramalicalc : ind. piez. 3 pl. citează (O.I 1-19/29); inf. a cita (P.L. 65/15).
    CITf vb. IV. Tranz. (Şi In forma ceti) I. (Folosit şi a b s o 1.) A parcurge un text pentru a lua cunoştinţă dc cele scrise. Ci tu citeşti scrisori din roase plicuri. O.I 119/3. Cartea mea celind-o tn şir rămtne netnfeleasă. P.L. 42/41. El deschise cartea, aruncă mărgeaua şi începu a ceti. P.L. 54/19; cf. O.I 65/15; P.L. 27/41, 30/32, 38/7, 38/7, 50/24, 60/17, 66/2 [V. 2 ; Pr. 9[.
    2.      A dcscitra, a interpreta. Magul, paza răzbunării, a citit semnul Inlors. O.I 45/3 [V. 1|.
    3.      F i g. A dcscopcri glndul sau sentimentele cuiva din expresia feţei. Iubind in taină am păstrai tăcere, (jin-dind că astfel o să-fi placă fie, Căci In priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. O.I 200/3 [V. 1].Q (Metaforic) Zlmbirea lui deşteaptă, adtncă şi făcută, Privi-rea-i ce citeşte in suflete-omeneşti. . . Cea grupă zdrenţuită tn cale-i o salută. 0.1 61/27 [V. 1).
    —   Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. citeşti (O.I
119/3), 3 sg. citeşte (O.I 61/27), imp. 1 sg. citeam (O.I 200/3), p.s. 3 sg. ceti (P.L. 30/32, 60/17), p . c. 3 sg. a cetit (O.I 45/3). m.m.c.p. 3 sg. citise (P.L. 66/2); conj. prez.
3  sg. să citească (P.L. 27/41, 38/7); inf. a citi (P.L. 50/24), a ceti (P.L.    54/19); ger. citind (P.L. 38/7),   eetlnd (O.I
65/15; P.L.     12/41). — Variantă: eetl (O.I      45/3,   65/15;
P.L. 30/32, 38/7, 42/41, 54/19, 60/17) vb. IV,
    *CITfRE s.f. v. cetire.
    CITITdR s.m. (Şl tn forma cetitor) 1. Persoană care citeşte. Cu drept cuotnt cetitorul pa ft clătit din cap fi va fi tntrebat: prin mintea cărui murilor treceau acestea idei ? P.L. 26/4 [Pr. 1).
    2. (Determinat prin „dc zodii”) Astrolog. Fefi-frumoşi cu păr de aur, zmei cu solzii de oţele, Cititorii cei de zodii şi şagalnicul   Pepele. 0.1 85/22 [V. lj.
    —   Forme   gramaticale : sg. n. ac. cetitorul (P.L.   26/1);
pl. n. ac. cititorii (O.I 85/22). — Variantă : cetitor (P.L. 26/4) s.m.
    C'll'BOTĂ s.f. (Mold.) Cizmă. L'n băiet de ţigan... cu ciubote tn care ar fi încăpui întreg. . . mişca nişle coarde false. P.L. 26/39 [Pr. 1|. Q (Metaforic) Prin bălfile de noroi. . . treceau nişle ciubote mari. P.L. 26/13 [Pr. 1J.
    CIUBCC s.n. Pipă (orientală) cu ţeava lungă. Bine-fi porc... Să oftezi dup-a ta fală, cu ciubucul inlre dinţi ? O.I 83/1-1 [V. 1],
    ClfDAT. -A adj. I. (Despre lucruri sau noţiuni abstracte) Neobişnuit, slianiu. Iiizar. Această despărfire a individualităţii lui se făcu izvorul unei cugclări ciudate. P.L. 45/17. Acca fcrcuslă dedea intr-o chilie, pe părefii cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schife cindale. P.L. 73/27. îi veni ideea ciudată c<i piciorul are de gtnd să deie paravanul intr-n parte. P.L. 81/36 ; cf. P.L. 33/3. 38/3. 39/23, 43/6, 74/8. 80/6. 89/16. 89/36, 92/9 [Pr. 12],
    (Adverbial, cu valoare de propoziţie exclamativă) Camera obscură, viafa cea trecută a unui om, ce se numea Dionis, ciudat — el visase! P.L. 38/8. Numai umbra tui proprie stătea dreaptă in părete, parcă suridea, si — ciudal!
—  ave ochii albaştri. P.L. 60/28. îfi pare ciudal asia. . . dar şi mic. P.L. 89/16; cf. P.L. 20/5, 35/8, 38/13. 3K/15. 45/17, 53/4, 62/28. 88/26, 90/25 [Pr. 12|.
    2. (Despre oameni) Curios, straniu. Pe denaintea lui treceau fiinţe ciudate. P.L. 60/24 (Pr. 1). Q (Ironic) .Vof avem tn veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi. 0.1 137/19 [V. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. ciudat (O.I 137/19; P.L. 74/8, 80/6, 92/9), ciudată (P.L. 38/3, 43/6, 84/36, 89/16, 89/36), g.d. ciudate (P.L. 45/17, 73/27), ciudatei (P.L. 39/23); pl. n. ac. ciudate (P.L. 36/3, 60/24).
 — 104 —
    CICdA s.f. Nccaz, supărare. Şi mi-i ciudâ cum de vremea Să mai treacă se îndură. O.I 106/13. Zise tncet şi c-un fel de ciudă: — leronim, le muşc! P.L. 95/14 [V. 1 ; Pr. 1|.
    CIl'MĂ s.f. Fig. Pacoste, năpastă. Q (Deprccialiv) Şi aceaslâ ciumă-n lume şi aceste creaturi Sici ruşine n-au să ieie tn smintitele lur guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară. O.I 151/3 JV. 1],
    ‘CILRl I vl). IV v. ciordi.
    Cll'TĂ s.f. Ccrboaică. ©(Personificare) Imprejuru-ne s-adună. . . Cerbi eu coarne rămuroase. Ciute sprintene de munte. 0.1 101/20 [V. 1],
    ClLŢI s.m. pl. Fire scurte şi groase dc cinepă rămase ca deşeuri de la darac. O (Comparaţie) O, tu crai cu barba-n noduri ca şi cttlii ctnd nu-i perii. O.I 83/11 JV. 1).
    *  CÎINE s.m. v. tine.
    Cl.MP s.n. (1), s.m. (2) 1. Cimpie. Ca unse cu var Lucesc ziduri, ruine pe clmpul solitar. O.I 69/10. Şuieram l-a ei chemare, Ş-am ieşit tn clmp rlztnd. 0.1 111/1. Ştia sigur cum că venise In clmp ca să citească. P.L. 38,'fi; cf. O.I 3/21,6/4,67/28.83/33.1-18/3, 148/10. 231/14 ; O.IV 366/9 |V. 10; Pr. 1). 9 (Element de personificare) De-as fi, mtndră, rtuşorul Care dorul şi-t confie cimpuhti. Ţi-aş spăla c-o sărutare. Murmurare, Crinii atbi ai sinului! 0.1 5/9 ; cf. O.I 5/27 JV. 2J.
    2. tnlindere, ţinut. S-oi uita vreodată, dulce Hucovină,
 . . . Apele tucinde-n dalbe diamante Peste ctmpii-n zori. 0.1 9/6. Silul mişcă valuri blonde pe clmpii cuprinşi de maur. 0.1 43/1 |V. 2).
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. timp (O.I 3/21, 67/28, 111/4, 231/14 ; O.IV 366/9; P.L. 38/6), timpul (0.1 69/10, 83/33, 148/3, 148'10), g.d. timpului (0.1 5/9, 5/27); pl. n. ac. cimpii (O.I 6/1, 9/6, 13 1).
    CtMPENfiSC, -E\SC.\ adj. Ruslic. Şi armonia ctmpe-nească împle sara cu miile ei de glasuri. P.L. 39/18 [Pr. 1).
    (iMPfE s.f. Şes, cimp. I)e-a lui maluri suni unile clmpii verzi şi lari ferice. 0.1 43'13. iSogată In întinderi stă lumea-n pmmoroacă, Ce sale şi cimpie c-un luciu văl îmbracă. 0.1 69'8. El era lungit pe o cimpie cosită. P.L. 37/37; cf. 0.1 26/19, 45/12. 54/7. 72/4, 146/2, 148/6; P.L. 78/8 |Y. 8 ; Pr. 2|. Q (Personificare) Să mai privesc o dală clmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile şi albe le-a fesul. Ce auzi o dală copila-mi murmurare. Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzul. O.I 6/2 |V.1|. Q (Construcţii metaforice, cu referire la bolta senină a cerului) Cimpie seninii (şl timpiiie azure) v. şi arc, catapeteasmă, lan, mormînt. ocean, tărie). Trecut-ai cindceru-i cimpie senină, Cu rluri de lapte şi flori de lumină. O.I 37/6. Din tainica pădure Apare luna mare clmpiilor azure, Umpttndu-te cu ochiul ei mtndru, triumfal. O.I 63/9 [V. 2|.
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. cimpie (0.1 37/6, 45/12, 69/8, 72/4, 148/16; P.L. 37/37), cimpla (O.I 6/21); pl. n. ac. timpii (0.1 26/19, 43/13. 146/2), timpiiie (O.I 54/7), g.d. cinipillor (O.I 63'9 ; P.L 78/8).
    ClND adv. I. (In propoziţii interogative) In cc moment, In ce epocă. Unde le duci? Ctnd o să vii ? 0.1118/12. Unde ai văzul vrodată aste fări necunoscute ? Ctnd se pelrecur-aces-le? La o mie patru sute? O.I 155/20. Meştere Ruben, oare ctnd voi ajunge să pricep adincimea la? P.L. 42/15; cf. P.L. 74/23 [V. 2; Pr. 2|. ❖ (Corelativ) Cind. . . tind.. . = (arătlnd o alternare şi o succcsiune) clteodată... altădată, ba. . . ba. Aşezind genunchi şi mină cind pe-un coif cind pe att coif Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei botfi. 0.1 76/21. Cu evlavie adincă ne-nvtrteau [vechii dascăli] al min/ii scripet, Legăntnd cind o planetă, cind pe-un rege din ligipel. O. I 140/22. înotlnd cind pe o coastă, cind pe spate. P.L. 100/31 ; cf. 0.1 152/14 [V. 6; Pr. 2|. ^ Loc. adv. Din cind in cind = tlin timp in timp. Şi din cind in cind vărsate mindru lacrimele-fi şi'id. O.I 83/1. Sumai din cind In cind trecea pe lingă el cite-un ttnăr cavaler, cu căciula furcănească. P.L. 44/11. Din cind In ctnd sleleau înaintea unei oglinzi, cu capelele ruzimale unul de altul şi rldeau. P.L. 64/20 ; cf. P.L. 11/22, 28/32, 39/5, 51/40, 64/19, 75/16. 78/31, 81/12, 81/18, 100/30, 101/28 [V. 2; Pr. 28].
    II.   (Cu valoare dc conj uncţic) 1. (Introduce o propoziţie temporală) a) In momentul In care. Din ce in ce mai singur mâ-ntunec şi Inghef, Cind lu te pierzi in zarea eternei dimineţi. O.I 114/14. Ctnd voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plinyi. O.I 129/7. Adesea, cind mă sui pe o piatră naltă imi pare că. . . am încremenit şi ani devenit o slatuă de bronz. P.I.. 87/30 ; cf. 0.1 9/19, 10/10, 13/1,14/6.15/15, 15/2d. 17/14. 17/16, 18/3, 18/11. 18/19. 19/7, 26/3,27/21, 29/20, 31/1, 32/30, 35/23, 37/5, 37/7, 37/15, 38/15,38/15, 41/1. 44/6, 53/2. 55/13, 59/29, 61/9, 61/20, 64/21, 66/11, 67/9, 69/14, 71/5, 80/2. 80/9, 80/13, 80/23, 80/27, 82/16, 84/40, 85/10, 92/11. 96/29, 97/30, 98/22, 106/6, 106/8, 106/15,108/11, 108/21,116/7,120/15,122/20,130/1,130'12, 130'18, 134'31. 136'14, 137/11, 140/1, 141/4, 146/21, 152/11, 154/14, 154/38. J55'17, 157/17, 157'25, 157'34, 159/2, 159/13, 159/16. 160/21. 160'36, 162/5, 162/12, 162/33, 164'7, 164/15. 165/11, 168/4. 168/9, 174/23,174/29, 175/3, 175/19, 177/27.186, 186/1, 186/15, 187/13. 187/21,194/15, 204/5. 204/7. 206/9. 211/13, 211/14, 219/19, 221/22, 223, 223/1, 226/9. 232/9. 234/13, 235/10; O.IV 364/1, 365/15, 366/ 3 432/34 ; P.L. 4/23, 4/36, 5/4, 5/20, 6/32. 8/11, 8/29, 10/5, 11/21, 11/28. 13/31, 14/17. 16/2, 16/31,17/5,19/22, 21/1. 21/25, 22/4, 23/17, 23/19, 23/27, 25/29, 30/23,32/11, 37/4. 39/1. 42/32, 42/37, 42/38, 44/36, 47/32, 48/1, 48^10, 48/11,48/31, 64/8. 65/24, 68/15, 68/35, 68/37, 69/5, 74/1, 75/33, 78/6, 85/32. 86/24, 87/12, 88/11,89/21,91/34,97/13, 98/2. 99/10. 99/27, 101/17. 102/4 [V. 114; Pr. 58]. Q (Repeliţu-) Al vie/ii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Şi-l visez, cind cu-a mea mină al lău braf rotund, il pipăi, Ctml pui capul lu pe pieplu-mi şi bătăile li numeri, Cind surul cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri Şi cind sorb al tău răsuflet In suflarea viefii mele Şi cind inima ne creşte de un dor. de-o dulce jele, Cind pierdută razimi fafa de-arzătorul meu obraz. O.I 82/4—9. Tot una-i dacă astăzi sau mine o să mor, Ctnd voi să-mi piarză urma In mintea tuturor, Ctnd voi să uifi norocul visat de amtndoi. O.I 127/14, 15. Totul era lipsă de viafă şi voinfă, Cind nu s-ascundea nimica, deşi lot era ascuns... Cind pătruns de sine insuşi odihnea cel nepătruns. O.I 132/15 — 16. Cind glndea cum i-ar lua capul el de aur tn mini şi i-ar topi ochii cu sărutările lui, Ctnd gindea că mijlocul ei cel
— 103 —
dulce s-ar puti odihni cuprins de braţele lui. . . li venea să i nebunească. P.L. 57/13 — 15; cf. 0.1 186/19,186/21,186/23, 232/11, 232/12, 232/19, 232/21, 232/23 (V. 18; Pr. 2] $ \ (Precedat de prepoziţii, cu sensul determinai de acestea) Pe eind = In timp ce. Deasupra tuturora se ridicâ cine poate. Pe cind alţii sllnd In umbrâ şi cu inima smerită Neştiuţi se pierd In taină ca şi spuma nezâritâ. 0.1 133/27.
 O să-ţi spuie de panglice, de volane şi de mode, Pe cind inima ta bale ritmul sfint al unei ode. 0.1 159/12. Pc cind degetele mele torceau un fir, gindurile mele torceau un vis. P.L. 7/35; cî. O.I 4/15, 30/12, 50/3, 67/19, 114/7, 132/11, 148/31, 152/26, 157/24, 159/6, 162/38, 164/8, 164/14, 207/6,209/19, 216/17, 220/11. 221/10, 234/11 ; O.IV 432/12 ; P.L. 5/10, 7/24, 16/26, 17/37, 21/10, 21/22, 37/17, 11/31, 52/17, 68/7, 68/9, 78/20, 80/23, 81/24, 83/1 (V. 22 ; Pr. 16). Q (Repetiţie) Pe cind nu era moarte, nimic nemuritor, .. . Pe ctnd pămlnlul, ceriul, văzduhul, lumea toată Erau din rtndul celor ce n-au fosl niciodată. O.I 115/1—5. într-u clipă gtndul poartă îndărăt cu mii de veacuri. . . pe cind viaţă nu era, nici nefiinţă, Pe cind lotul era lipsă de viaţă şi voinţă. O.I 132/13 — 14. In vremea veche, pe cind oamenii cum suni ei azi, nu erau dectl germenii viitorului pe cind Dumnezeu călca... pietroasele pustii ale pămintului.. . trăia un împărat. P.L. 1/1—2 [V. 4; Pr. 2|. De cind = din momentul In care. Şapte ani de ctnd plecal-ai, zburător cu negre plete. O.I 83/31. De ctnd căzu un trăsnet in dom. O.I 96/16. De cind a venii, se zbuciumă tn piua In care-ai tncuial-o lu. P.L. 8/22; cf. O.I 83/25, 97/3; O.IV 333/8; P.L. 3/7, 7/34. 16/19, 45/24, 60/34, 61/8, 61/21 |Y. 5; Pr. 8]. Q (Repetiţie) Că de cind nu ne-am văzut Multă vreme a trecut Şi de cind m-am depărtat, Multă vreme am tmblal. O. I 123/3 — 5. De ctnd ai lăsat să-ţi crească perciuni şi de cind porţi caftan jidovesc? P.L. 60/32 — 33. De cind le-am văzul, de ctnd şlii tu — căci tu ştii că eu le iubesc. P.L. 69/4 (V. 2; Pr. 4). Pină cind = plnă In timpul tn care, atita cit. Valurile. . . mină întunecoase lumea lor albastră, ptnă cind deodată riul împiedecat de stlnci şi munţi s-adună Intre codri ca marea oglindă a murei. P.L. 52/4 [Pr. 1). (Cu nuanţă modală) La aceste academii de ştiinfi a ztnei Vineri. . . Tu le vezi primind elevii cei imberbi tn a lor clas, Plnă cind din şcoala loală o ruină a rămas. O.I 140/14 [V. 1).
    b)     (Indică legătura neaşteptată Intre două acţiuni) Şi (deodată). Cind deodată lu răsărişi tn cale-mi. Suferinţă lu, dureros de dulce. O.I 199/5. Veni iar la ospăţ; ctnd. prin bol(ile ferestelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă. P.L. 7/6. El trecu prin strada întunecoasă. . . cind auzi tn urmă-i un pas sever, regulai ca al unui soldat, şi recunoscu că-i al lui Caslelmare. P.L. 95/30; cf. P.L. 16/27, 17/2, 96/4 |V. 1 ; Pr. 5). -O* (Exprimind surprindere In faţa unui eveniment neaşteptat, in expr.) Cind colo v. colo [Pr. 1).
    c)     (Cu nuanţă conccsivă-condiţională) Deşi, cu toate că ; in vreme ce. De ce boala şi moartea să fie partea voastră, Cind ei In bogăţia cea splendidă şi vastă petrec ca şi in ceruri, n-au timp nici de-a muri. O.I 59/24. Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil Cind ea-i rece şi cu Ioane ca şi luna lui april? O.I 157/28. E uşor a scrie versuri Ctnd nimic nu ai a spune. O.I 226/6; cf. O.I 157/32, 227/8 [V. 5). O (Repetiţie) Ctnd tot se-nveseleşle, cind lofi aici să-nclntă, Cind loţi tşi au plăcerea şi zile fără nori. Un suflet numai pttnge. O.I 6/1 — 2. O, moartea e-un haos,
o mare de stele, Cind viaţa-i o baltă de vise rebele ; O, moarlea-i un secol cu sori înflorit, Cind viaţa-i un basmu pustiu si urli. 0.1 38/10-12 [Y. 4].                                    '
    2.     (Introduce propoziţii relative In legătură cu noţiuni de limp) (In) care. Vai! lot mai gtndeşti la anii, cind visam in academii. O.I 110/15. Maria... intra îmbrăcată ca băiel. ca In noaptea arcea cind se văzură pentru Inllia oară in apropiere. P.l.. <>4/12. Eu am momente cind sunt trist. P.L. 71/36 [Y. 1 ; Pr. 2|.
    3.     (Introduce propoziţii cauzale, usind o nuanţă temporală) Deoarece, de vreme ce. Ce a scos din voi Apusul, cind nimic nu e de scos? O.I 151,10. \'(i miraţi, cum de minciuna astăzi nu oi .se mai trece? Ctnd vedem că tofi aceia care vorbe mari aruncă Sumai banul 11 vtnează >i Ciştigul fără muncă. O.I 15119. Azi, cind fraza luslruilă nu ne poale inşela. Aslâzi alţii sunt de oină, domnii mei, nu estr-aşa? O.I 15121 |V. 3|.
    V      (Introduce propoziţii condiţionale, uneori cu o nuanţă temporală) Dacă, de. Virtutea e uşoară Cind ai ce-ţi Irebuieşti. O.i 60/7. Dar şi mai bine-i, cind afară-i sloală, Să stai vislnd la foc. O.I 119/7. Ah, cine ur mai vre sâ trăiască, cind i s ar spune de mic incâ, in loc de poveşti, adevărata stare de lucruri. P.L. 48/3; cf. O.I 59/27, HU/i». 60/13. 83/11, 84/5, 120/12, 123/23. 127 9. 127/23, 130.;}, 134/7, 147/7. 196/25; P.L. 12/4, 12/5, 5H/5. 56/8,56/23, 86/16, 102/1H |Y. 15; Pr. 8|. Q (Repetiţie) Cind plouă, ţoale grlnele cresc; cind Dumnezeu vrea, tu gindeşli cecu ce glndesc îngerii. P.L. 53'13. De ce su mâ îmbrac Amurul cu vălul ruşinei. . . cind te iubesc. cind aş primi să fiu servitoarea la, numai să mii suferi Intr-un colţ al casei In care vei locui tu. P.L. 86/7. Cind piciorul ei atingea marea, cind simle apele muindu-i corpul, surlsul ei devine iar nervos şi săilbalcc ca ţoală copilăriaei. P.L. 100/25 (Pr. 6). <C> Ca şl cînd — (introduce propoziţii comparalive-condlţio-nale) Parcă. Vesela albină Cu galanterie <le buze-i s-anină. Ca şi cind i-ar zice : ..Au nu ştii tu oare Cum că a la gură-i cea mai dulce floare ?" O. IY 365/31. Il luă de mină pe l'cil-l-rumos, ca şi cind ar fi vrut să-i spuie ceva in taină. P.L. 10/2 4. Lampa filfiia lungă, ca şi cind ar fi vrut s-ajungă tavanul. P.L. 15'10; cf. P.L. 12 30. 18/37. 17 8. 68/18, 78/31, 88/18. 92/27, 94/27 (Y. 1 ; Pr. 10|. Q (Repetiţie) Viaţa-mi. . . cură încet repovestită de o străină gură. Ca şi cind n-ar fi viala-mi. ca şi cind n-aş fi fost. O. I 71-7. Să fie neagră umbra in care-oi fi perit. Ca şi cind niciodată noi nu ne-am fi găsit. Ca şi cind anii mhulri de dor ar fi deşerţi. O.I 127/18-19 |Y. 4|.
    ClXDVA adv. neliol. fnlr-un moment (neliotărit) din trecut sau din viilor. Iar cărările vieţii fiind grele şi înguste. Ei incercară să b treacă prin proiecţie de fuste. Dedicind broşuri ta dame a căror bărbaţi ei speră C-ajungind clndva miniştri le-a deschide carieră. O.! 137/26 [Y. 1],
    CÎXEs .ni. Animal (Cunis domeslicus). Ş-aceluia. Părinte, să-i dai coroană scumpă. Ce-o să amuţe cinii, ca inima-mi s-o rumpă. O.I 116/12. Sumai pe ici. pe colo auzea clnii urllnd la lună. P.L. 44/24 [V. 1 : Pr. lj. <C> (In imprecaţii)
Mlnca-i-ar inima cinii! O.I 183/9      [V. 1|.
    CÎXEPA s.f. Fibrele textile scoase de pe tulpina plantei cu acest nume. Ea era blondă,      foarte blondă,  cu părul
ca un caier de cinepă. P.L. 67/33      [Pr. 1).
 — 10(i —
    CllVT s.n. 1. Clnlcc, melodie. Să-fi cint dulce, dulce lainic, Clntul jalnic. O.î 4/25. mii de glasuri slabe încep sub bolta largă L'n clnl frumos şi dulce-adormilor sunlnd. O.I 94/10. Să mor pătruns de jalea amorului meu sflnt, Ca lebăda ce moare de propriul ei clnt. O.IV 436/16; cf. O.I 4/8, 9/8, 75/18, 9C/27, 98/28 |V. 8). Q (Repetiţie) Cile inimi In plăcere li resaltă uşurel! Dar pe cile dureroase Clnlu-i mistic le apasă, Clnlu-i blinil incelinel. O.I 13/9 —
10     [V. 2|. Q (Element dc personificare) Iar eco Işi rlde de btiiulrle pttngeri, De junii amanfi Şi rlul repetă ca clntul de îngeri In repede dani. O.I 5/21. Ca zefirii ce adie Cînturi dulci ra un fior. . . Astfel notele murinde. . , Zbor sub mina-fi tremurlnde. O.I 18/10. Va geme de paterni Al mării aspru clnt. O.I 218/6 [V. 3). ©(In conlexle figurate) Sublim insă e chitul cind fipă şi ia-n goană Talazurile unjrc ce turbă, se răstoarnă. 0.1 17/16. Căci vorba voastră snntî ca pllns la cununie, Ca cobea ce Inglnă un clnl de veselie, Ca rlsul la morminl. O. I 25/20; cf. O.I 9/24 [V. 3). Q (Repetiţie) Urmeze tncă-n cale-fi şi lacrima duioasă, Ce Junii tofi o varsă pe trist mormtnlut tău, Urmeze-fi ea prin zboru-fi tn etnturi ttnguioase, In cînturi râiuntnde tiupine-armonioase, Colo, tn Eliseu. O.I 1/23 — 24 [V. 2). © (Construcţii metaforice) A porni adîncul cint de Jale v. p o r n I [V. 1). Ciotul unei dulci evlavii v. evlavie [V. 1].
    2.    (La pl.) Poezii, poeme. O, vino iar! Cuvinle d’.:lci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea să plece. Sub raza ei mă lasă a petrece Şi cînturi nouă smulge tu din liră-mi. O.I 120/8. .S-a dus amorul, un amic Supus amlndorura, Deci clnturihr mele ;ic Adio tuturora. 0.1 181/3. S'enlcles răntlne gindul Ce-fi străbate ciuturile. O.IV 396/14 |V. 3).
    —  Forme gramaticale : sg. n. ac. vint (0.1 9/24, 25/20,
7,)/18, «11/10, 98/21, 98/23. 218/6; O.IV 430/16), clntul (O.I 1/8. 4/25, 5/23, 17/10. 120/16. 15H/6), cintu- (O.I 13/9. 13/10),; pl. n. ac. cioturi (O.I 1/23,1/21,9/8, 18/10, 96,27, 120/8; O.IV 396/14), g. d. cioturilor (0.1 184/3).
    ClNTA Vl). I. I n l r a n z. 1. (Despre oameni) A exe-cula o melodie. O duc ciulind prin lainifi şi pe sub negre bolfi, A misticei religii întunecoase ccte. 0.1 02/21. Fiecare din ele să poală cinla ca dlnsul. IM,. 5/1, Fa-I j>use Intre florii?. din fcreaslă şi clnla de veselie. IM.. 1 I/2K ; cf. O.I
2  1.» | V. 2 ; Pr. 2|. Q (lilcmenl dc personificare) Şi sufletul acela, ce chilii amorfii, E inima mea tristă, ce n-are mingiiere. i). 16/6. Apele păreau că lalră, numai tunetul cinla adine cu un proroc ui perzărei. P.L. 9/181V. 1 ; Pr. 11. Q (In conlcxl figurat) Dar poate acolo să fie castele. . . Cu riuri de foc şi cu poduri de-argint. Cu ţărmuri de smirnă, cii flori cari cint. O.I 38/4 |V. 1). <J> (Despre instrumente muzicale) fnginat deglasdeape C.lnt-un corncu-nduioşare. 0.1 103/1 I. l'n înger... cinta din arfă un cintec atit de cunoscut. P.l.. 53/31 |Y. 1 ; Pr. 1). Q T r a n e. (In contexl figurat) Eol pe-a su arpă bllnd răsunătoare Clnt-a nopţii dulce, mistică clnture, Clnt din Valhala. 0.1 9/23 |V. 1|. <$* Tranz. Vara doina mi-o ascull Pe cărarea spre izvor... Umpllndu-şi cofeile Mi-o etntă femeile. O.I 123/18. Oare nu cintăei ceea ce gtndesc eu? P.L. 53/37 |V. 1 ; Pr. 1 ]. Q(In contexte figurate) Eşti lu nota rătăcită Din cintarea sferelor, Ce eternă, nefinită, îngerii o clntă-n cor? O.I 19/4. Flori clntau tn aer. P.L. 51/23 (V. 1 ; Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) A face valul sA cinte, a pune stenua să zboare v. val [V. 1], O (Complementul arată dnlecul) De-aş avi o porumbifă Cu chip alb de copilită. . . I-aş cinta doina,
doini/a. O.I 2/22. Un tnger alb, îngenuncheat, cu mlnile unite care clnlă o rugăciune divină. P.L. 36/29; cf. O.I 2/23, 3/17 (V. 3; Pr. 1). ^ Tranz. (Cu complement intern) Să-fi clnt dulce, dulce tainic, Clntul jalnic. O. I 4/24 ; cf. O.I 4/26 [V. 2]. + A urzi, a prezice. Q (Element de personificare) Roiuri de unde — le-a spus (lăutarilor| cum clnlă ursi/orile cind urzesc binele oamenilor. P.L. 23/18 (Pr. 1|. ©Tranz. (Metaforic) Viscolul iernei moarte li clnlâ. Moarte, ti rlde lot demprejur. O.I 26/23 (V. 1).
    2.     (Despre păsări, insecte) A scoate sunete caracteris* lice specici. Cucul etntă, mierle, presuri — Cine şlie să le-asculte ? O.I 121/13. Plnă ce clniă cucoşul ea suge inimele celor ce mor. P.L. 17/28. Un greier răguşii etnia In sobă. P.L. 45/1 ; cf. P.L. 51/26, 51/38 [V. 1 ; Pr. 4].
    3.     A compune, a serie versuri. Eu n-aş alege lira vibrtndă de iubire. Ci ceea care falnic tmi ctntâ de mărire. O.I 17/5. Ruga-m-aş la Eralo, sâ clnl ca Tine, barde. O.I 17/22. Şi-n această sărăcie, te inspiră, etntă, barde. O.I 46/3; cf. O.I 9/16,17/24 [V. 5]. + T r a n z. A evoca, a descrie In versuri. Bolliac etnia iobagul f-a lui tanfuri de aramă. 0.1 32/1. încorda-uoi a mea liră să clnt dragostea ? O.I 140/5 [V. 2]. Q (Construcţie metaforică) A cinta Io pllngerl = a boci, a jeli (v. şi p 1 i n, s c u r g e, s e c a). Iar doi tngeri elntă-n pltngeri, Pttng tn noapte dureros. Şi se sting ca două stele, O.I 13/16 [V. 1]. + Tranz. A glorifica, a preamări. Văd poefi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere. .. Văcărescu clntlnd dulce a iubirei primăvară. O.I 31/10. Veselul Alecsandri. . . acum rlde printre lacrimi cind o etntă pe Dridri. O.I 32/30. Inchinlnd ale lor versuri la puternici, la cucoane Sunt etntafi tn cafenele şi fac zgomot in saloane. O.I 137/22 |V. 3|.
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. ciută (O.I 3/17, 6/6, 9/23, 17/5, 26/23, 32/30. 103/14, 121/13; P.L. 17/28), 3 pl. cintă (O.I 13/16, 19/4, 123/18; P.L. 23/18, 53/37). clnt (O.I 38/4), sini einlaţl (O.I 137/22). imp. 1 sg, cinlam (0.1 4/26), 3 sg. cinta (O.I 32/1 ; P.L. 9/18, 14/28, 36/29, 45/1, 51/38, 53/31), 3 pl. cintau (P.L. 51/23, 51/26); conj. prez. 1 sg. să cint (0.1 4/24, 9/16,17/22, 17/21,140/5);
3  sg. să einte (O.I 36/17) ; opt. prez. 1 sg. aş clnla (0.1 2/22, 2/23); imper. 2 sg. cintil ((>.1 16/3); inf. cinta (P.L. 5/4); ger. ţintind (O.I 2/15. 31/10, 92/21).
    •lIntAh s.n. v. ciuturi.
    CliVTAHK s.f. i. Cinlat. El înceată din cinlure Şi-i grăi cu grai de jele. O.I 67/111V. 1 ]. © (Metaforic) Foşniri', zgomot uşor. Cintarea in cadenţă a frunzelor, ce freme. Săscur-ucolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor. 0.1 8/3
IV.    1|.
    2.     Clnlcc. N-auzi etnhiri, nu vezi lumini de baluri. 0.1 202/2. Ce dulce-mi va suna Clnlarea de bucium. 0.1 225/4. îngerii ce treceau surizlnd pe lingă el tnginau clntările cc tui ii treceau prin minte. P.L. 53/26 ; cf. O.I -1/20, 88(5, 91/11, 123/12 [V. 6; Pr. lj. Q (în contexte figurate) Sufletul vostru: un Inger, inima noastră o lirâ, Ce la vtnlul cald ce-o mişcă, clntări molcome respiră. O.I 35/29. Vrei să dau glas acelei guri Ca dup-a ei ctnlare Să se ia munfii cu păduri Şi însulele-n mare. O.I 178/14. Tu eşti ca o vioară, tn care stnl închise toaie ctnlăriie. P.L. 42/21 ; cf. 0.1 9/23 (V. 3 ; Pr. 1]. © (Metaforic) Sau văd nopfi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile ca trei sori tn frunte, verzi dumbrăvi de filomele. Cu izvoare-ale glndirci
— 107 —
şi cu rluri de clniări. O.I 31/6 [V. 1). Q (Construcţii mclaforicc) Cintarea sferelor v. sfcrâ |V. 2|. Cinlare întrupată v. Întrupat [V. 2]. Cintarea ce o intoană Eol dulce = suflare lină dc vint (v. şi d e m o n, m i r e). Ca visul e clnlarea ce-o-ntoană Eol dulce. 0.1 17/12 [V. 1). + (Adesea urmat dc determinări) Prohod, cintec dc Inmor-mlntare. Ce ai, de cind pe slnu-fi lu porţi o neagrâ pată. De-fi plac făclii de moarte, cinlare-nlunecoasă ? 0.1 97/1. Su voi morminl bogat, Ctnlare şi flamuri. O.I 221/2; cf. O.I 28/3; O.IV 338/11 [V. 4). Q (In contcxt figurat; Ctnlări llnguiloare prin zidurile reci Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci. O.I 127/25 [V. 1|.
    3.     Compoziţie literară cu caracter de laudă. Astfeli Ifi e clnlarea, bătrlne Heliade, Cum curge profefia unei Ieremiade. O.I 17/19 [V. 1). <> Expr. A aduce cintare v. a d u c e (V. lj.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. elntare (O.I 1/13,9/23, 18/5, 19/13, 67/11, 97/4, 115/13, 178/14, 221/2), clnlarea (O.I 8/3, 17/13, 17/19, 19/2, 28/3, 94/11, 225/4); pl. n. ac. elntftrl (O.I 4/20, 31/6, 35/29, 127/25, 202/2; O.IV 338/11), eîntirlle (O.I 88/5, 123/12; P.L. 42/21, 53/26).
    CtNTĂfU s.d. (Id loc. vb., cu sens metaforic) A pune la eintarl v. p u n e [V. 1].
    —  Formă gramaticală : sg. n. ac. einlari (0.1 134/11).
    C1i\TAr£Ţ s.m. Pasăre clntătoarc. Q (Metaforic) Bate vintul frunza-n dungă Clnlărefii mi-i alungă. O.I 214/9 IV. 11.
    cilVTEG s.n. 1. Cint, melodie. Cu evlavie de vulpe, ca tn strane, şed pe locuri Şi aplaudă frenetic schimc, cintcce şi jocuri. O.I 150/26. îmbla parcă amintindu-şi vreun clnlec, alintată. 0.1 159/25. Şi-n aerul cel curai al serei tremurau din palat clnlece mlndre şi senine. P.I.. 5/33; cf. O.I 18/22, 44/27, 96/2, 157/37, 157/40, 182/27; P.L. 1/12, 4/40, 5/17, 7/18, 53/22, 53/32, 53/33 (V. 8; Pr. 8). Q (în contcxtc figurate) Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită. . . O rază le-nalfâ, un ciniec le duce. O.I 37/13. în vuietul tle vinluri auzil-amalui mers Şi-n glas purtai de cintec simţii duiosu-i viers. O.I 115/18 [V. 2|. Q (Metaforic) Cu cinlarea-l plln-găloare lumea mişcă, lumea cheamă, Precum mişcă vintu-n cinlec faţa mării de senin. O.I 28/4 [V. 1|. ©(Construcţii mclaforicc) Cintec de sirenă v. s i r e n ă | V. 11. A mina einteeot pe liră v. 1 i r ă [ V. 11. + 1- i g. Ciripitul păsărelelor. Şi pasărea clnlă suspine-imillndă Un cintec de amor. O.I 3/18 (V. lj. + F i g. Zumzetul insectelor. Q (Element dc personificare) Un bondar rotund in pintec Somnoros pe nas ca popii glăsuieşte-ncet un cintec. 0.1 87/12 |V. lj.
    2. Compoziţie literară In versuri. Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare Şi astfel Bolinltncanu începu ctntecul său. O.I 32/12 (V. 1|. Q (Construcţie metaforică; Cântecul de moarte = cintecul lebedei, opera cea din urmă şicea mai valoroasă. Ruga-m-aş la Eralv, su cint ca Tine, barde, De nu In viafa-mi toată, dar ctntecu-mi de moarte Sâ fie ca „Bleslemu”-Ţi. . . să-l clnl, apoi să mor. 0.1 17/23 (V. 1].
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. cintec (0.1 3/18, 18/22, 28/4, 37/13, 44/27, 87/12, 96/2, 115/18, 157/37, 157/40, 159/25, 196/33; P.L. 7/18, 53/32), cintecul (0.1 19/8, 32/12; P.L. 1/12, 5/17), cintecu-(O.I 17/23), g.d.
cintcciilui (P.L. 53/33); pl. n. ac. cintcce (O.I l.'>n/26 ; P.L. 5/33, 53/22), cintecele (0.1 182/27 ; P.L. 4/40).
    CfHD s.n. Grup (şir) de păsări sau dc animale. Şi pe ctmpul gol el vede un copil. . . cercind ca să adune intr-un ctrd bobocii mulţi. O.I 83/34. Eu te fac s-auzi in lainu Mersul elrdului de cerbi. O.I 110/12 [V. 2J.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. eîrd (0.1 83/34), g.d. cirdnlui (0.1 110/12).
            s.f. Toiag. Pe-un   jilţ tăiat In stincă slă fapăn,
palid, drept. Cu clrja lui In   mină, preotul cel păgin.        O.I
93/7. Bătrlnul cu a lui cirjă sus genele-şi ridică. 0.193/21. în poarta prăbuşită ce duce-n fund de munte, Cu clrja lui cea vechie el bate de trei ori. O.I 93/27 ; cf. 0.1 99/2 (V. 4|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. cirjă (0.1 93/21), cirja (O.I 93/7, 93/27, 99/2).
    cilIUĂ s.f. Piesă care      serveşte   la        menţinerea sau
schimbarea direcţiei de mers a unei nave. Să sărim tn luntrea mică, îngtnafi de glas de ape, Şi sd scap din mină clrma Şi lopefile să-mi scape. O.I 74/11. Ai putea $ă lepezi ctrma şi lopefile să lepezi. O.I 155/13. El aruncă clrma şi lopefile tn apă. P.L. 97/9 [V. 2 ; Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. cirmă (P.L. 97/9), cirnia (0.1 71/11, 153/13).
    CiHP.\Cl' vl). IV v. cirpoci.
    CllIPÎ vl). IV, Tranz. A petici. O (în context figurat ; depreciativ, cu referire la creaţia literară convenţională şi lipsită dc valoare) Voi, pierdufi in ginduri sinte, convorbeafi cu idealuri; Soi cirpim cerul cu stele, noi mlnjim marea cu valuri. O.I 35/20 [V. 1|.
    ClRPOCf vl). IV. I n t r a n z. A cirpi prost. Q (Construcţie metaforică; glumeţ, ironic) A cirpoci la haina vremii - a inccrca. fără succcs. interpretarea faptelor istorice, l ai.' lot mai gindesti la unii, cind visam in academii, Ascultind pc vechii dascăli cirpvcind la haina vremii. 0.1 140/lti IV. 1).
    ClllTlŢÂ s.f. Animal (Talpa Ettropucu). De-a lungul zidurilor împrejmuitoare, mergeau cărăruse pc coasta dealului. curmale in cur.su/ lor de muşunvaie de ctrlife. P.L. 73.3 [Pr. 1).
    C.i^TlG s.n. Profil material. O (Construcţie metaforică) Cişli<|iil fără muncă v. m u n c â | V. 2|.
    —       Formă gramaticală : sg. ii. ac. ciţliyut (0.1 IM 2<>. 151/27).
    CiŞTIti V vl). I. T r a n z. A iusuşi. a dobindi. Cu murmurele lor blindc, un izvor de horum-harum. Ciştigind cu etipuceală nervum rerum gerendarum; Cu evlavie adincă ne-nolrteau al mintii scripet. O.I 140/20 [V. 1],
    CÎT1 adv. (Exprimă ncholărît ideea de cantitate — materie, timp. distanţă — sau de intensitate) 1. (Urmat de prep. ,,de”, dctcrminlnd un adj. sau un adv.) In ce măsură, tn ce grad. Şi ctt de viu s-aprinde el în orişicare sară, Spre umbra negrului castel Ctnd ea o să-i apară. 0.1
— 108 —
 168/1. Şi eil de mult Imi pare rău Că nu mai sufărlncă! O.I 184/19. Cit de mari sunt ele (lucrurile] absolut? P.l,. 24/17 ; cf. 0.1 154/37, 187/17 ; P.L. 7/34, 11/2,31/10 |V.4 ; Pr. 4). <> Loc. conj. Intru cil = In măsura In care. Intru cit II servea inteligenta, el cerca a descoperi dacă nu cumoa şireala copilă ar avi vreun amor. P.L. 91/21 |Pr. 1). ■$> Expr. Cil vrei v. vrea [Pr. 1],
    2. (in corelaţie cu „atlt” sau ,,uliţa”) Alil. . . cil v. a 1 1 ts ] Pr. 1).
    :i. (tn loc adv.) Cil lumea = (In construcţii negative) niciodată. Celelalte calea-valea, ilar o guriţă ? cil lumea! P.L. 67/41. Su-mi dă cit lumea pace. P.L. 02/10 |Pr. 2). Cil |it i-t iiproitpc, mai că. Cil pe ce era sâ i se ritmpă
 o vină a inimri. P.L. 59/21 [Pr. 1). Cil mai v. m a i1 |Pr. 1). .Numai i-il - decit. Despre leronim nu mai auzise nimica, numai cit cu barca lui Francesco. . . se găsise sfărimată la ţărmuri. P.L. 100/5 (Pr. 1).
    ClT* conjuncţie 1. (Inlroducc propoziţii temporale) In toi timpul In care. . ., plnă cind. Cltu-ţi ţine ziuliţa l-aş clnla doina, doiniţa. O.I 2/21. C‘tl suntem încă pe pace eu Iţi zic: Hine-ai venii! O.I 146/14. O iilee de ură a ei ar fi fosl cuprinsul amorului tui ctt ar fi trăit. P.L. 58/3 [V. 2; Pr. 1). <C> (Prcccdat de prep. ,.pe”) Om lega frăţie dc cruce pe cit om fi şi-om trăi. P.L. 13/1 b. Su uita, Făt-Frumos. că pc cil vei fi tu departe, eu oi tot plinge. P.L. 11/15. Vină fu, (tur numai după ce voi muri. . . pe cit trăiesc, sculeşte-mă şi lu. P.L. 82/30 (Pr. 3|.
    2.      (Jntroducc propoziţii modale) El căzuse cil era de lung pe podeaua camerii lui. P.L. 58/25 [Pr. 11. «C> (Precedat de prep. ..din", cu nuanţă concesivă) Din cil eşti de copilă să-ntinereşti mereu. O. I 128/9 (V.l |. Loc. conj. Cu cit. .. cu alil v. aii t2 [V. 1 ; Pr. 4|. I)upi eil - după cum, cum. O copie de pe un testament părea a fi |scrisoarca] ilupă cil se putea pricepe Din bucăţile rupte. P.E.. 30/34 [Pr. 1]. + (In corclaţic cu ..atila”. după propoziţii negative cu valoare adversativă) Ci mai ales. Su mi-o răceşte ] iniina| atilu. cit mi-o face somnolentă. P.E.. 89/17 | Pr. 1).
    3.      (Introduce propoziţii consecutive) încil. de. Dum-hrăoele tor întunecoase de pe maluri se zugrăveau in fundul riuliii, ctt părea că din una şi aceeaşi rădăcină un rai se inaltă. P.L. 51/19. Ochii lăi. . . privesc attl de adine, alil ile ferice de adine In noaptea sufletului meu, cit te visez, veghind. P.l.. 55/35 [Pr. 2).
    /î. (Introduce propoziţii concesive) Dar o pune să aleagă intre trei Ce-o-nconjoară. io/i zicinil că o iubesc — cit de naivă. Vei vedea câ deodulă ea devine pozitivă. O.I
 11.2/23 [V. 1).
        (Introduce completive directe) Iară attu-mparte lumea de pe sciiulura lârăbii. Socotitul cil aur marea poartei-n neyrele-i corăbii. O.I 130/28, Tu-mi cei chiar nemurirea mea In schimb pe-o sărutare. Dar voi să ştii asemenea Cit le iubesc de lare. 0.1 173/12. Mie-mi pare că uitarăm Cil de mult ne-am fosl iubit. O.IV 370/4. .Y-ai ştiut niciodată cit te iubesc. P.L. 71/6; cf. 0.1 231/20 (V. I ; Pr. 1). Q (Repetiţie) Şi nu pot să-(i spun odată, ctt — ah! ctt Imi eşti de dragă ! O.I 82/14. A la zlmbire Mi-arată cil de dulce e.li. Cil pofi cu-a farmecului noapte Să-nluneci ochii mei pe veci. O.I 117/16. Adesa tşi închipuise el însuşi, cil de trişti, cit de lungi, cil de monotoni vor trece anii vieţii lui. P.L. 28/5 — 6 (V. 4; Pr. 3). (Precedai de prep.
„Inlru") Ea s-apropie de tabloul acoperit c-o plnză, o ridică şi se uită tnlru cil înaintase lucrarea „Căderea îngerilor". P.L. 83/15 [Pr. 1).
    ClT* prep. (Folosit In comparaţii) Ca, precum. Sub icoana afumată unui sfint cu comanac Arde-n candel-o lumină cit un slmbure de mac. O.I 81/14. Creştea tnlr-o lună cil alţii intr-un an. P.L. 4/22. Omul... acopere cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinică, care (ine cit isloria ome-nirei, acel slmbure negru şi rău care-i rădăcina adevărală a viefei şi a faptelor sale —egoismul său. P.L. 47/38 (V. 1 ; Pr. 2], <> Loc. adv. Cit ziua de ozl v. z i (Pr. 1|.
    CÎT4, adj. I. (Interogativ; In propoziţii interogative sau exclamative, exprimă o determinare cantitativă cu valoare dc superlativ) Cită sinceră frăţie adusese el cu sine? O.I 53/7. Cile ţărmuri înflorite, cu palate şi cetăţi, Străbătute de-al lău farmec fie singură-ţi arăţi! O. I 130/13. Cilă intensivă, dureroasă, fără de nume fericire, tnlr-o oară de amor! P.L. 57/20; cf. O.I 13/6, 14/8, 53/6, 130/10, 130/11, 130/15, 130/16, 136/12, 136/13, 160/2, 184/15; P.L. 25/41, 38/28, 38/28. 56/25, 57/21 (V. 13; Pr. 6). Q (Repetiţie) Cită gratitudine penlr-o privire; cttă recunoş-tinfă pentru că ar lăsa degeţelele ei dulci In mlnile lui. P.L. 57/25 (Pr.2]. ^ Loc. adv. De cile ori v. o a r ă* (V.4 ; Pr. 5]. <> Expr. Cită frunză, cilii iarbă v. f r u n ză (V. 2|.
    2. (Relaliv, uneori precedat de prepoziţii) o) (Inlroducc propoziţii completive directe) La Nicopole văzul-ai cite tabere s-au slrtns Ca să sleie inainte-mi ca şi zidul neînvins. O.I 1 i7/3. Dar sufletul ei cine ştie pe la cite răspinteni stă, cine ştie pe ctte căi a vrăjiior umblă. P.L. 17/27. Păcat că ştiinţa necromanţiei şi acea a astrologiei s-au perdut — cine şlie cile mislere ne-ar fl descoperit In această privinţă! P.L. 25/30 [V. 1 ; Pr. 3|.
    h) (Introduce propoziţii cotnplelivc indirecte) Din cite noroace-ai avut, unul a fost mai mare decit loate : acela că Făt-Frumos ţi-i frate de cruce. P.I.. 11/8 [Pr. 11.
    c)     (Introduce propoziţii subiective) Era ceva înfricoşai cite crime au putui să sc petreacă pe acest alom attt de mic. P.L. 50/26 (Pr. 1|.
    d)     (Introduce propoziţii temporale) Lasă pe unu să-ţi fie tocul, pe cilă vreme vei lipsi din el. P.L. 11/41. Acolo-s memoriile umbrei mele, a umbrei care-o vezi in părete, scrise de cită vreme am fost in lună. P.L. 61/4 [Pr. 2|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. cil (O.I 53/6; P.L. 25/41, 56/25), cită (O.I 53/7. 1 17/7, 147/7, 160/2 ; P.L. 41/41, 57/20, 57/25, 57/25, 61/1); pl. n. ac. cîţi (O.I 130/10, 136/12; P.L. 38/28); cile (O.I 13/6, 14/8, 105/21, 114,114/1, 130/11, 130/13, 130/15, 130/16, 136/13, 147/5, 184/15, 191/9; P.L. 10/39, 11/8, 17/27, 17/27, 25/30, 38/28, 45/27, lfi/23, 50/26, 52/38, 53/4, 57/21).
    CÎT4, pron. (La pl.) I. (Interogativ; In propoziţii interogative sau exclamative, ţine locul unui substanliv, exprimind In acelaşi limp şl ideea dc cantitate) Ctte inimi in plăcere Ii resattă uşurel! Dar pe clic dureroase Ctntu-i mistic le apasă. O.I 13/8. Din/r< sute de catarge Care lasă malurile, Ctte oare le vor sparge Vlnlurile, valurile? O.IV 396/3. Dintre paseri călătoare Ce străbat pămlnturile, Ctte-o să le-nece oare Valurile, olnturile? O.IV 396/7; cf. O.I 14/9 (V. 4|.
    2.     (Relaliv; uneori precedai dc prepoziţii cu valoare dc conjuncţic)
— 109 —
    a)     (Introduce prepoziţii completive directe) O sărmane ! fii tu minte ette-n lume-ai auzit. O. I 134/3. O, tu nici visezi, bătrlne, ct(i in cale mi s-a pus! O.I 146/23. Căci aceloraşi mijloace Se supun cite există. 0.1 196/18; cf. O.I 134/4
IV.  4].
    b)     (Introduce propoziţii completive) Astfel tncăput pe mtna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate ctte nu vor tnţelege. O.I 131/34. JItrtii, versuri, ziare rupte, broşuri efemere, din ctte se-mpart gratis. P.L. 29/31 iY. 1 ; Pr. 1).
    «) (Introduce propoziţii completivc indirecte) Cine-i acel ce-mi spune povestea pe tle rost De-mi ţin la el urechea şi rid de cile ascult. O.I 71/9. Poate că e una din cele mai nimerite din ctle-am zugrăvii. P.L. 90/34 (V. 1; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: pi. n. ac. eîţl (0.1 146/23), eite (O.I 13/8, 14/9, 71/9, 134/3, 134/4, 134/34, 196/18: O.IV 396/3. 396/7; P.L. 29/31, 90/34).
    CITE prep. 1. (Precedă un pronume neholăril) Lucrez loată ziua cile ceva. P.L 79/9 |Pr. 1|.
    2. (Precedă un numeral cardinal)
    a)     (Formează numeralele distributive) P-ici, pe colo mai străbate, clte-o rază mai curată. 0.1 158/1. Apoi te uiţi rtztnd ta clte-o fită. O.IV 333/12. Vedem cite două sau trei generaţii colonizlndu-se. P.L. 80/26 ; cf. P.L. 5/36, 5/40, 8/30, 11/23, 16/5, 26/23, 26/24, 26/25. 28/33, 29/13, 39/37, 39/38, 44/9, 44/12, 44/14, 48/35, 51/40, 52/2, 60/10, 67/16. 72/9, 72/23, 78/31, 83/24 (V. 2; Pr. 25). «$> Expr. I nul elte unul v. u n u 1 (V. 1).
    b)     (Formează numerale colective) Toate. Ctnd urla (motanul] din cile şepte (capetele], s-auzea cale de şeple zile. P.L. 12/5. Şi numai încet se auzea mieuntnd din cile şeple capetele. P.L. 21/13 (Pr. 2].
    CITEODAtA adv. Uneori, din timp In timp, din cind In cind. Mama-mi spune ctteodală, de-o tntreb : a cui-s, mamă? „Zburătoru-ţi este lată şi pe el Călin it cheamă”. O.I 84/3. Vorbeşte-mi, zise el rugători, cum ştii tu ctteodală să vorbeşli. P.L. 70/26. Ourifa ctteodală parcă-i o cireaşă. P.L. 92/13 ; cf. O.I 51/31, 106/5 ; P.L. 27/20 (V. 3 ; Pr. 3|.
    CiTEŞIŞĂPTE num. col. Toţi şapte. Scoase inimele din ctteşişapte caii. P.L. 17/38 (Pr. 1|.
    ClTVA, ClT.AvA adj. nehot. în număr mic, puţin. Pe acea frunte netedă şi albă, Făt-Frumos presură clleva flori albastre. P.L. 9/40. Su ezităm de-a cita clteva pasage dintr-o epistolă. P.L. 65/15. Dtnd ca din tnltmplare de mina pictorului, care conţinea vro clleva piese de aur, crezu că ce-i găsit ti bun găsit. P.L. 83/7 ; cf. P.L. 17/19, 21/5, 27/3, 29/25, 29/27, 46/7, 46/15, 61/30, 85/25, 100/2 (Pr. 13].
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. : cîţlva (P.L. 17/19), eîteva (P.L. 9/40, 27/3, 29/25, 29/27, 46/7, 46/15, 61/30, 65/15, 83/7, 85/25, 100/2); g.d. cilorva (P.L. 21/5).
    •CLAMPA s.f.v. eleampâ.
    CLApA s.f. Fiecare dintre bucăţelele mobile care alcătuiesc claviatura unui pian. Q (Construcţie metaforică) A înfiora clapele unul plano = a cinta la pian. Văzu... o jună fată muiată tnlr-o haină albă, tnfiortnd cu degetele ei subţiri, tungi şi dulci etapele unui piano sonor. P.L. 36/34 (Pr. 1].
    CLAH, -A adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care sc distinge bine, desluşit. (Umbra] deveni clară, ca un vechi portret zugrăvii in oloi. P.L. 45/20. Acel chip luă din ce tn ce conture mai clare. P.L. 102/9 (Pr. 2]. (Adverbial) Clar şi tncet Se ivea fafa de demon fecioreştilor ei vise. O.I 52/11. Dan văzu clar despărţirea fiinţei lui Intr-o parte eternă şi una trecătoare. P.L. 46/38 (V. 1 ; Pr. 1]. Q (In conlexl figurat) O! dezmierdă, pln-eşti jună ca lumina cea din soare, Pln-eşti clară ca o rouă. O.I 42/19 JV. 1|. Q (Mctaforic) in fundul apei clare doarme umbra lui (a caste)ului| de veacuri. O.I 152/2 (V. 1], «0» (Adverbial) Apete pling clar izvorind in flntlne; Sub un salclm, dragă, m-aştepfi tu pe mine. O.I 231/3 (V. 1]. Q (Construcţie metaforică) Oglinda galben-elară [a Nilului] v. galben (V. I|. Q (Metaforic, despre ochi) Care exprimă purilale. Clară E privirea-fi inocenlă sub a genelor umbrire. 0.1 51/7 (V. 1). Q (Metaforic, despre ochi) Care vede limpede. E ciudat că ochii mei atlt de clari. . . nu pot cuprinde nimic deodată. P.L. 90/25 (Pr. lj. QţMela-foric. despre aer, noapte, marmoră) Curat, pur, luminos, senin. Xoaptea-i clară, luminoasă Undele visează spume, cerurite-nşiră nori. O.I 44/23. Şi ctnd răsai-nainte-mi ca marmura de clară. O.I 232/11. Stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului şi tremură voluptos tn aerul moale şi clar al serei. P.L. 39/17 (V. 2 ; Pr. 1]. + (Despre surse de lumină) Strălucitor, luminos. I.una pe cer trece-aşa sfintti si clară. Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, O.I 231/5. (i.una] trecea frumoasă, clară pe un cer limpede. P.L. 36/7 (V. 1 ; Pr. 1]. Q (Metaforic) Din neguri te arată. Lumină dulce clară, 0, maică prea curată Şi pururea fecioară, Mărie! O.IV 360/19 (V. 1].
    2.     (Despre sunete sau voce) Care răsună distinct, precis, desluşit. (Adverbial) Tu nu vei uita niciodată această noaple, zise incet, aşa (le încet şi toluşi aşa de clar. P.L. 71/17 [Pr. 1].
    3.     (Despre ginduri, idei, melodii) Uşor de lnţeles| limpede, lămurit. L'nde-s şirurile clare din via(a-mi să le spun O. I 158/7. Ariile roiau limpezi, dulci, clare tn mintea tui imbătată. P.L. 53/23 (V. 1 ; Pr. 1]. + (Despre facultăţi mintale) Care vede limpede, pătrunzător. Mintea mea devine clară ca o bucată de soare. P.L. 48/16. Mintea lui ii părea împrospătată, rece, clară. P.L. 62/36 (Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. elar (P.L. 39/17), dară (O.I 42/19, 43/11, 44/23, 51/7, 231/5, 231/11; O.IV 360/19; P.L. 36/7, 45/20, 48/16, 62/36), g.d. clare (O.I 152/2); pl. n. ac. clari (P.L. 90/25), clare (O.I 158/7 ; P.L. 53/23, 102/9).
    CLARITATE s.f. Limpezime, clarviziune. Ochii mei altt de clari, pot să zic, de-o cerească claritate, nu pot cuprinde nimic deodată. P.L. 90/26 (Pr. 1|.
    CLAS s.n. v. clasă.
    CLASA s.f. 1. Categorie socială. Mumă-sa. . . ii vorbise adesea... de acel copil cine ştie cum rătăcit tn clasele poporului de jos. P.L. 30/26 [Pr. 1].
    2. (în forma clas) Unitate organizatorică în sistemul [nvăţămlntului public. Q (în context figurat) Tu le vezi (academiile] primind elevii cei imberbi tn a lor clas, Plnă ctnd din şcoala toată o ruină a rămas. O.I 140/13 (V. 1].
— 110 —
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. clas (0.1140/13); pl. n. ac. claselc (IVI.. 30/26). — Variantă : clas(0.1 140/13) s.n.
    CLASIC s.m. Operă a unui seriilor de marc prestigiu. Q (Glumeţ) El se retrăsese tn odaia lui. unde clasicii erau uşrzafi pe-un scrin. IM.. 66/11 [Pr. 1).
    CI.AVflt s.n. Pinn. El nuzi prin aerul nopfii Iremurlnd notele tlulci iile unui clavir. I'.l.. 36/20 [Pr. 1).
    t.l.ĂlH vl». IV. T ranz.l.A alcătui, a Înjgheba. Ajuns limiă jyrur/i/xi inifioraluliti, el o puse-n lunlre, ducind-o ru-ntr-un leuijăn peste lac, smulse iarba, fin cu miros şi fl.,ri din grădină şi-i clădi un pal, in care-o aşeză ca-nlr-un cuib. P.l'.. !).32 [l'r. 1).
    ■2. A aşeza filei nd o claie. El era lungit pe o cimpie cosită, finul clădit mirosea. IM.. 37/28 |Pr. 1],
    —       Forme gramaticale : ind. p. s. 3 sg. clădi (P.L. !t/32); pari. clădit (P.L. 37/28).
    (X          s.f. Casă. Hătrlnul. . . se face nevăzut înăun-
trul cludirei. P.L. 73/20 [Pr. 1).
    CLAXŢAXÎHIî s.f. Zgomolul produs prin ciocnirea repetată a dinţilor. Tremura cu loate astea ca varga şi i-ai fi auzit clănfănirea dinfilor. P.L. 84/23 [Pr. 1).
    CL.ApAÎ vb. IV. Intranz. A produce zgomolul exprimai prin onomatopeea ,,clap”. Papucii de lemn [ai călugărului) se llrtie şi clăpăiesc la fiecare pas. P.L. 73/7 H*r. 1|.
    CL.ţTf vl). IV. 1. Tra n ?.. A clătina. După un semn Ciulind catarţjele, Tremură largete Vase de lemn. O.IV 378/6 [V. 1 î. 0 (Intranz., in expr.) A clăii diu cap = a clălina din cap pentru a exprima îndoiala sau mirarea. Cm drept ciu inl editorul va fi clătii din cap şi va fi intrebal: prin minlra cărui murilor treceau acestea idei? P.L. 26/5
I Pr. 1).
    2.      R e f 1. A se zgudui, a se cutremura. Se zguduie lot ihimn de pare-a fi de sclnduri. Şi stinci tn temelie clătin-du-st vedem. O.I 94/17 [V. 1).
    —       l-’orme gramalicalc: ind. viii. Ii 3 sg. va fi clătii (P.l. "20,1); ger. clătind (O.IV 378/6), clătlndu- (O.I 94/17).
    CLĂTINA vb. 1. 1. Tranz. şi refl. A (se) mişca tnlr-o parte şi in alta. a (se) legăna. Astfel zise lin pădurea, Hulii asupră-mi duhnind. O.I 111/2. împrejur gard nu era, ci numai nişte lungi lăruşe ascu/ite, din care şese aveau fiecare-n virf ctte un cap, iar al şeptele, fără, se clătina mereu in vint. P.l.. 1G/5. L'şa mare deschisă In balconul catului de sus se clătina sclrllindln vini. P.L. 29/11 |V. 1 ; Pr. 2]. <0* (I n t r a n z., in expr.) A clălina din cap (sau din căpi(inu) = a-şi mişca capul dintr-o parte in alia in semn de mirare, de eompătimirc etc. Se mai ivi încă un om pleşuv şi cu ochelari, cu care bălrlnut vorbi repede şi tncet arălindu-i scrisoarea. Pleşuvul clătină din căpăflnă. P.L. 59/13. Evreul se uită lung la bolnav şi clătină din cap. P.L. 61/5 [Pr. 2). + R e f 1. A sc mişca, n sc cutremura. Balconul de lemn se clălina sub paşi. P.L. 29/15 [Pr. 1).
    3.      Refl. A şovăi in mers, a se împletici. Căci, se clatină rărite şiruri lungi de bătălie. 0.1 118/15 |V. 1],
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. se clatină (O.I 148/15), imp. 3 sg. se clatină (P.L. 16/5, 29/11,29/15), p.s. 3 sg. clătină (P.L. 59/13, 61/5); ger. clătlnlnd (O.I 111/2).
    CLEAMPA s.f. (Mold.) Clanţă. Clteodată. . .preaarare... A Urziu cind arde lampa. Inima din loc Imi sare, Cind aud că sună cleampa. 0.1 106/8 [V. 1].
    CLf-'RIC s.in. Preot. Sub bolta cea adîncă a unei vechi biserici... încet, adine răsună cinlările de clerici. O.I 88/5 |V. 1|.
    CLÎP.A s.f. Clipili, moment, secundă. O! glasul amintirii rămlie pururi mut. Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut. O.I 107/16. Atunci el pricepu visul că-i trimis de la profel. Că pe-o clipă se-năl/ase chiar In rai la Moha-met. O.I 144/26. Nici încline a ei limbă Recea cumpăn-a glndirii înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii. O.I 194/19. Roata, chiar In aceeaşi clipă, e tn toate locurile. P.L. 41/32; cf. O.I 107/17, 110/20, 176/12, 194/22, 204/17, 208/6, 212/16 ; P.L. 25/8, 25/39, 47/24, 47/25 )V. 10; Pr. 5j. Q (Comparaţie) Al vieţii vis de aur ca un fulger, caoclipă-i, Şi-t visez, cind cu-a mea mină al tău braf rotund tl pipăi. O.I 82/3. Şi privind in luna plină La văpaia de pe lacuri. Anii tăi se par ca clipe. O.I 110/19. Şi se duc ca clipele Scuturind aripele Şi mă lasă pustii/. Vestejit şi amorfii. O.I 214/22 [V. 3]. O (In contexte figurate) Astfel, intr-a veciniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai fine tncă. O.I 133/6. Redă-mi comoara unti clipe Cu ani de părere de rău. O.I 212/19. Orice noroc Şi-ntinde-aripele, Gonit de clipele Stării pe loc. O. IV 379/3; cf. 0.1 379/21 [V. 4). O Loc. adv. tntr-o clipă sau io ellpă = cit ai clipi din ochi, numaidecît, îndată. Pe ctnd luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri, într-o clipă-l poartă glndul tnapoi cu mii de veacuri. O.I 132/12. Tot ce gtndesc eu, îngerii împlinesc In clipă? P.L. 53/11. Coborlră iute scările şi tntr-o clipă fură la casa de pesle drum. P.L. 59/14 ; cf. O.I 114/11,133/10, 142/23 ; P.L. 54/16 [V. 4 ; Pr. 3). Q (Construcţii metaforice) Clipă suspendată v. s u s p c n-d a l (V. 1; Pr. 1]. Ale clipelor cadavre v. cadavru [V. lj. Clipe cadeo|ate v. cadenţat |V. 1].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. clipă (O.I 82/3,107/16, 107/17, 114/11, 132/12, 133/1, 133/10, 142/23, 144/26, 194/22, 204/17, 212/16; P.L. 25/16, 25/39, 41/32, 53/11, 54/16, 59/14), clipo (O.I 133/6,194/19, 208/6 ; O.IV 379/11; P.L. 25/8); pl. n. ac. clipe (O.I 110/19, 110/20, 176/12, 202/13, 212/19; P.L. 47/25), clipele (O.I 214/20; O.IV 379/3- P.L. 47/24), fr.d. o:i;«lor (O.I 140/17).
    CLIPI vb. IV. Intranz. A Închide şi a deschide pleoapele. Dintr-un coif pe-o sofă roşă eu tn fafa lui privesc, Pin'ce mintea tmi adoarme, pln'ce genele-mi clipesc. O.I 42/3. El clipi cu ochii, ea redevenise umbră simplă. P.L. 45/21. Ochii ei albaştri străluceau mai tare şi clipeau ca lovifi de o rază de soare. P.L. 49/14 [V. 1; Pr. 2).
    —       Forme gramalicale : ind. prez. 3 pl. clipesc (O.I 42/3), imp. 3 pl. clipeau (P.L. 49/14), p.s. 3 sg. clipi (P.L. 45/21).
    CLIPfrA s.f. Clipă. Seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, şi In acesle clipite oamenii ar lucra tot altta şi ar cugeta tot attta c« tn evii noştri. P.I.. 52/12 |Pr. 2).
— 111 -
    (XIPOCEAlA s.f. (în loc. adv.) Cu clipoceai» = cu migală, incct. Cu murmurele lor bllnde, un izvor de horum harum, Cişligind cu clipoccalâ neroum rerum gerendarum. O.I 140/20 IV. 1|.
    CL1RONOM s.m. Moştenitor. Eu singur le cumpăram (cărţile) cu loplanul, biblioteci risipite ale oamenilor bătrlni, a căror cliromnni apoi mi le vindeau pe un preţ de nimica, P.L. (51/27 |Pr. 1|.
    Cl.OCOTf vb. IV. Intranz. Fig, A răsuna puternic. Codrul ciocoii de zgomot şi de arme şi tle bucium. O.I 147/38 (V. 1).
    CLONDIR s.n. Vas de sticlă dc mărime mijlocie cu gilul strimt, li! că In clondir se stinge căpefelul de lumină. O.I 49/1. Jiazele unei luminări de său, băgate in gilul unui clondir, ce finea loc de sfeşnic. F.L. 32/2 (V. 1 ; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. clondir (O.I 49/1), g.d. clondir (P.L. 32/2).
    CLOPOT s.n. Obiect de metal in formă de pară, cu o limbă mobilă, care, lovindu-se de pereţi, produce sunele. l'CtcUe de veghe pe umezi morminte, L’n sunet de clopot In orele sfinte. . . Astfel ai trecui al lumii otar. O.I 37/2. Se bale miezul nopfii in clopotul de-aramă. O..I 203/1. Vum! sunetul unui clopot urieşesc. P.L. 54/1 ; cf. O.I 62/25,183/18 (V. 4 ;Pr. 1). O (Personificare) Chiar clopotul n-a plinge cu limba lui de spijă Pentru acel de care norocul avu grijă. O.I 61/13. De deparle-n văi coboară tinguiosul glas de clopot. O.I 76/18. Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. 0.1231/15. Tremurătorul glas al clopotului implea sara, chemlnd la vecernie. P.L. 38/1 ( V. 3 ; Pr. 1). Q (Metaforic, sugerind vuietul caracteristic al valurilor) Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte. O.I 45/25 [V. 1]. Q (Construcţie metaforică) A clopotelor jale v. j a 1 e IV. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. clopot (0.1 37/2, 76/18; P.L. 54/1), clopotul (O.I 61/13, 203/1, 231/5), g.d. clopotului (P.L. 38/1); pl. n. ac. clopote (O.I 45/25, 62/25), clopolele (O.I 183/18), g.d. clopotelor (O.I 1/6).
    CLOPOTNIŢA s.f. Turn de biserică unde este inilalat clopotul. Clopotnifa trosneşte, in sttlpi izbeşte toaca. O.I 69/13 (V. 1).
    CLOPOŢEL s.m. Clopot mic. Ajuns la poartă, trage clopoţelul. P.L. 73/10. Dacă o femeie l-ar fi auzii trăgtnd clopoţelul — ar fi ştiut îndată cu ce faţă să-l primească. P.L. 91/11 [Pr. 2).
    CLOROFORMA vb. I. T r a n z. A narcotiza cu ajutoru1 cloroformului. îl voi cloroforma, ca din leşin să treacă tntr-un somn adine. P.L. 59/23 (Pr. 1).
    COACE vb. III. 1. T r a n z. A supune un aliment la acţiunea căldurii (In cuptor). O (în context figurat) Trec furnici duetnd In gură de făină marii saci. Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte şt colaci. O.I 87/G (V. 1). <$> R e f 1. 5c coceau pe vatra sură două turle tn cenuşă. O.I 84/9 (V. 11.
    2. Refl. (Despre fructe) A ajunge la maturitale. Q (în conlext figurat) De a vlrslei ei căldură fragii sinului se coc. O.I 79/13 [V. 1|.
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. se coc (O.I 79/13), imp. 3 pl. se coceau (O.I 84/9); conj. prez. 3 pl si coacă (O.I 87/6).
    COAO.Y s.f. I. Apendice lerminal al părţii posterioare a corpului animalelor. De-ar fi-n lume numai miţe — tot poet u.ş fi'! Tot una : Mieunlnd in ode nalte, tragic miorlăind — un (iarrick, Ziua lolugil hi soare, pindind cozile de şouree, ,\oaplea-n pod. O.I 48/15. Pe coşcovii păreţi Zugrăvil-au . . . copilaşul cel isteţ Purceluşi cu coada sfre-del. O.I 81/19. C-un sălbatec salt un tigru. . . Muge tare. Coada roată o-nvlrleşle, Scoate limba. O.I 165/13 (V. 3).
    2. Cosiţă. Purul ei de aur era împletit tn cozi lăsate pe spale. P.l.. 7/23. Părul ei cel blond şt tmpletit In cozi cădea pe spale. P.L. 55/1 [Pr. 2].
    :j. Capăl, final, sflrşit. Q (Ironic) Poate vrun pedant. . . le-o strlnge-n două şiruri, aşezlndu-le la coadă, în vreo notă prizărită sub o pagină neroadă. O.I 134/13 (V. 1). Q (Construcţie metaforică) Cuvinte goale ce sună din coadă
 —  versuri lipsite de conţinut (care au drept singură Însuşire rima). E uşor a scrie versuri Cind nimic nu ai a spune, înşirtnd cuvinte goale Ce din coadă au să sune. O.I 226/8
 (V. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. coadă (O.I 134/13, 226/8), coada (O.I 84/19, 165/13); pl. n. ac. cozi (P.L. 7/23, 55/1), cozile (O.I 48/15).
    COAjA s.f. I. Scoarţă a unui copac. Pare că şi trunchii vecin/ci poartă suflete sub coajă. O.I 85/5 (V. 1).
    2. înveliş lare. Dan se tiilă cu ocheana prin coaja acelui mărgăritar. P.L. 51/1 [Pr. 1).
    0. Rămăşiţă care nu sc întrebuinţează. Q (Metaforic) l'nul caulă-n oglindă de-şi buclează al său păr, Altul caută In lume şi in vreme adevăr. De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le insamnă pe răboj. O.I 130/25 (V. 1|.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. coajă (O.I 85/5), coaju (P.L. 51/1), coji (O.I 130/35).
    COAlA s.f. Foaie. Luă o coală mare de hîrtie albă. P.L. 67/2 (Pr. 1].
    COAMA s.f. Păr lung şi bogat care creşte pe grumazul unor animale. Şi pltngtnd infrină calul, Calul ei cel alb ca neaua, îi neleză mindra coamă Şi plingtnd ti pune şeaua. O.I 66/3. (Leul) cască lung şi a lui coamă Sculurlnd-o, Işi întinde muşchii şt s-aşază jos. O.I 165/7 (V. 2).
    COARDA s.f. I. Strună. Mi-aruncă De la sinul tău cel dulce floarea veştedă de luncă, Ca pe coardele ghitarei răsu-ntnd încet să cadă. O.I 154/3. în zadar bolti la liră, ce din şapte coarde sună, Tinguirea ta de moarte In cadenţele-i adună. O.I 160/17. Un băiat. . . cu degetele uscate, mişca nişte coarde false. P.L. 27/4; cf. O.I 18/20 (V. 3; Pr. lţ.
 O  (în context figurat) Stelele albe sunau In aeriane coarde rugăciunea universului. P.L. 52/17 (Pr. 1). Q (Construcţii metaforice) A tngîna pe coardi dulce = a exprima pe un ton liric. In versuri (v. şi c u m p ă n i, fereca, liră, val, vesti) Ce? să-ngtni pe coardă
 - 112 —
 dulce, că de voie le-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos. 0.1 140/7 (V. 11. A rumpe coardede aramă v. rupe [V. 1|.
    2. Tenilon, ligamenl carc sc Încordează la anumilc mişcări. © A pieptului coarde = sufletul (v.şi cămară, fibră, lume, parte, p l n z ă). Mă dor de crudul tău amor .4 pieptului meu coarde. 0.1 172/26 [V. 1|.
    —       Forme gramaticale : su. n. ac. coardâ (O.I 140/7); pl. ». ac. coarde (0.1 32/14. 100/17, 172/20: P.L. 27/4, •‘>2 17), coardele (0.1 lX,2it, 154/3).
    COASĂ s.f. Incaltă agricolă întrebuinţată la cosii. Şi ostfnili oameni cu cousa-n spinare Vin ile la clmp. 0.1 2:51.13. Snoptiri de flori, de vife sălbatice, de ierburi nalte si mirositoare, in care coasa n-a intrat niciodată. P.L. 78/22
i V. 1 : Pr. 1].
    COASE vb. 111. Tranz. A lucra cu acul. Desface ducesei, c-o galantă grabă. In cusut in lacrimi de o mtnă slabă. O.IV 3(3o/10. I’lnze moi. . . Dar, cum suni cusute, sunt bune de giulgi. O.IV 365/14. El are briliante pe degete groase Din nopţile celor care plnza-i coase. O.IV 365/8 | V. 3], © (Construcţie metaforică) A-şl coase ochii = a-şi pierdu vederea (lucrind la o broderie). Ea işi coase ochii tntr-un tort de in. O.IV 364/18 |V. 1).
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. coase (O.IV 364,8, 364/18). sunt cusule (O.IV 305/14); part. cusul (O.IV 365,10).
    COASTA s.f. I. Fiecare dintre oasele toracelui fixate, in spate, dc coloana vertebrală. Genarul işi infipse pintenii adine in coastele calului. P.L. 21/24 [Pr. 1). <> Loc. adv. Pe o coastă = pc o parte, intr-o dungă. Se lăsă tnbrăţo-şărei zgomotoase ale oceanului tăind din cind In ctnd cu brafele albe undele albastre, tnottnd cind pe o coastă, cind pe spate. P.L. 100/31 |Pr. 1]. In coaste = pe flancuri. In zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de peire şi In fată şi in coaste. 0.1 148,14 |V. 1). Expr. Sini) [de-|i prheţli prin coaste - foarte slab, slab de tot. Scoase inimete din ctleşişaple caii, spre a le pune pe toate intr-un trelin slab. câruia-i priveai prin coaste. P.L. 17/40
I lJr. 11.
    2. Pantă, povirniş. Munţii ridicau adincuri şi coaste-n ri-iipă. P.I.. 38 3!>. LI sezu pe coastele unui nour negru şi se uită Ituuj şi ciu/rtător pentru ultima oară asupra pămin-IitIni. P. L.50:21. Scări înalte coborau pintre coaste prăbuşite. P.L. 51/10. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare, mergeau cârârtişe pe oasta dealului. P.L. 73/2 |Pr, 4).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. coastă (I'.L. 100/31), coasta (P.L. 73/2); pl. n. ac. coosle (O.I 1 18/1 l ;P.I.. 17/10, 38/39. 51 'Hi), coastele (P.L. 21/24, 50/21).
    lObH s.f. (In superstiţii) Pasăre prevestitoare de nenorocire. O (Comparaţie; In context figurat) Căci vorba voastră sună ca plins la cununie, Ca cobea ce tnglnâ un clnl de veselie, Ca rtsul la morminl. 0.1 25/20 |V. 1).
    COBOftl vb. IV. 1. I n Ir a n z. şi re f I. A se da jos, a descinde. Arald atunci coboară de pe-a lui cal. 0.1 93/16. Dar cum ai vrea să mă cobor ? Au nu-nfelegi tu oare. Cum că eu slnt nemuritor. Şi tu eşti muritoare? 0.1 172/29; cf. O.I 23/1, 85/10, 93/24 [V. 5). Q (In context figurat) HI pe slnti-ţi vergin Incă sri coboare. Guste fericirea raiului
ceresc, o.i 15/21 [V. 1|. O (Construcţie metaforică) A se cobori de pe piedestal v. piedestal (Pr. 1). + A merge tn jos pe o pantă, pe un plan înclinat etc. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? 0.1 83/29. îndată ce |Dan| coborlse scările... casa se prefăcu Inlr-o peşleră, P.L. 43/23. In zile calde, ea se dezbrăcă şi, lăstndu-şi hainele-n boschet, se cobora la mare. P.L. 100/20; cf. O.I 154/15, 166/11 ; P.L. 20/20, 32/27, 51/10, 54/22, 59/14 |V. 3 ; Pr. 7[. + [ n t r a n z. A zbura in jos, a veni din Înălţime. Cobori tn jos, luceafăr bllnd, Alunectnd pe-o rază, O.I 168/25. Ca In cu/nara ta să vin, Sâ te privesc de-aproape, Am coborit cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. O.I 170/23. Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe line, Tu te coboară pe pămint, Fii murilor ca mine. O.I 173/7 ; cf. O.I 120/23, 171/17,181/1 |V. 6]. Q (Metaforic) De departe-n văi coboară tinguiosul glas de clopot. O.I 76/18 [V. 1], ©Refl. (Metaforic) A se arăta, a se ivi, a descinde. Dar te cobori, divino, pătrunsă de-aI meu glas, Mai mtndră, lot mai mlndră la fiecare pas. O.IV 433/1 [V. 1].+ Intranz. A curge la vale; a aluneca. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad. O.I 204/10. Aşezaţi Intr-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. P.L. 51/36 |V. 1 ; Pr. lj. + R e f 1. A cădea, a se lăsa In jos. Femei trec cu arme-n braţ. Cu păr bogal şi negru ce pe-umeri se coboară. O.I62/28 [V.lJ.+Refl. şi intranz. (Despre corpuri ccrcşti) A se lăsa In jos, a asfinţi. Părea că vede cum luna se cobora incet, mărindu-se spre pămint. P.L. 20/16. Apoi [soarele] cobort pintre crengi de păru un cuib de rubin Intre ramuri. P.L. 39/9 (Pr. 2). O (Element de personificare) Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară. O.I 142/5 (V. 11.
    2. T r a n z. A da jos ceva de la o înălţime oarecare. O duc cinllnd prin tainifi şi pe sub negre bolţi. . . Pe funii lungi coboară sicriu/ sub părete. O.I 92/23. Să cobor stelele ceru/ui In întinderea albă, ca să semene cu oştiri de flori de aur şi de argint. P.L. 45/30 [V. 1; Pr. 1). ^Intranz. (Despre privire) A lăsa să cadă, a pleca asupra cuiva. Privirea-fi adorată Asupră-ne coboară, 0, maică prea curată Şi pururea fecioară Mărie! O.IV 360/8. Privirea la de milă caldă, plină, indurătoare-asupra mea coboară. O.IV 361/8 |V. 2|.
    J. R e f I. F i g. A se Înjosi. Oricit de mare ar fi mila la, ptnă acolo nu se poale cobori. P.L. 56/38 [Pr. 1].
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. cobor (O.I 23/1), 2 sg. le cobori (O.IV 433/1), 3 sg. coboară (O.I 76/18, 92/23, 93/16; O.IV 360/8, 3G1/8), se coboară (O.I 83/29. 93/24,142/5,166/11), 3pl. coboară (O.I 62/28,85/10.154/15), cobor (O.I 204/10), imp. 3 sg. cobora (P.L. 54/22), se eobora (P.L. 20/16, 100/20), se scobora (P.L. 20/20), 3 pl. coborau (P.L. 51/10, 51/36), p.s. 3 sg. cobori (P.L. 39/9).
3  pl. coborirâ(P.L. 59/14), p.c. 1 sg. am coborit (O.I 170/33), m.m. c.p. 3 sg. coborise (P.L. 43/23); conj. prez. 1 sg. să cobor (P.L. 45/30), să mă cobor (O.I 172/29 ; P.L. 87/35),
3  sg. să coboare (O.I 15/21); imper. prez. 2 sg. cobori <0.1 120/23, 168/25, 171/17, 181/1), le coboară (O.I 173/7); inf. cobori (P.L. 56/38); ger. coborindu*se (P.L. 32/27).
-  Variantă : scobori (P.L. 20/20) vb. IV.
    CdBZĂ s.f. Instrument muzical cu coarde. Lin vioarele răsună, iară cobza ţine hangul. O.I 85/38 [V. 1|.
    COCHET, -A adj. 1. Care caută să placă, uşuratic, frivol. Cind ea-i rece şi cochetă? Eşti ridicol, Inţelege-o.
— 113 —
 0.1 157/32. Ctnd cochetă de-al tău umăr fi se razimă copila, Dac-ai inimă şi minte, te gtndeşte la Dalila. 0.1 159/13. Dar dacă-l Dedea, dacă aceste zlmbiri aveau o intenţiune. . . mică, cochelă, insă lotuşi? P.L. 55/23 [V. 2; Pr. 1], 0> (Adverbial) Sttnd pe gard, privind la mine, Ai tot da cochet din cap. O.IV 369/12 (V. 1J.
    2.     Drăgălaş, graţios. Q (Element de personificare) Florile împrospătate ridicau tn soare cochetele capete copilăroase şi ochii lor plini de reci şi zadarnice lacrime. P.l.. 54/31 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: cochetă (O.I 157/32, 159/13; P.L. 55/23); pl. n. ac. cochetele (P.L. 54/31).
    COCHETA vb. I. Intranz. A căuta să placă. Q (Depreciativ) Dama cochetează cu privirile-i galante, împărţind ale ei vorbe tntre-un crai bătrin şi-un fante. O.I 162/33 [V. 11.                             -
    COCHETĂRIE s.f. Atitudine cochetă. Surisiil obraznic, ochiul cuvios, cochetăria veselă se-ntorc pe rlnrl dup-acea sărutare. P.L. 71/10 [Pr. 11.
    C0C6R s.n. Pasăre (Grus cinerea). Q (Jn conlexl figurat) Stol de cocori Apucu-ntinsete Şi necuprinsele Drumuri de nori. O.IV 378/13 [V. lj.
    'COCOŞ s.m. v. cucoş.
    COCOŞAT, -A adj. Ghebos. V ezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroşată si la fălci umflat şi buget, Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri. O.I 150/13 IV. 11.
    CODf vb. IV. Intranz. A merge şovăind. Iută pe mină cum codeşte-un negru purec. O.I 48/1 [V. 1J.
    CODRU s.m. Pădure mare, deasă şi bălrlnă. Vino-n codru la izvorul Care tremurăpe prund. O.I 75/1. Iar izvorul prins de vrajă, Răsărea, suntnd din valuri — Sus in codrii de pe dealuri Luna bllndă {ine straja. O.I 103/19. Xuma-n zarea depărtată sună codrul de stejari. O.I 146/4. Şi crescu şi se făcu mare ca brazii codrilor. P.L. 4/21 ; cf. 0.1 6/12. 10/5, 54/17, 63/22, 66/10, 66/13, 66/17, 67/25, 67/31, 74/1. 76/16, 83/29, 85/1, 85/27, 88/16, 91/9, 92/15, 93/1, 93/1, 93'25, 97/10, 98/10, 98/30, 100, 100/1, 101/26. 103/4. 103/9, 121, 124/10, 130/10, 136/12, 146/34, 147/38, 148/36, 149/10, 149/15, 152/7, 154/29, 181/3, 181/6, 206/2, 215, 215/1, 216/6, 219/10, 221/14, 223/10, 225/11, 228/19; P.L. 11/20, 38/36, 51/9, 52/5 IV. 53; Pr. 5]. Q (Repetiţie) De ctnd codrul, dragul codru, troienindu-şi frunza toată, îşi deschide-a lui adincuri. . . Tristă-i firea. O.I 83/25 [V. 21. O (Personificare) Adormind de armonia Codrului bălul de gtndurl, Flori de lei deasupra noastră Or stf cadă rtnduri-rtnduri. O.I 75/22. Codrule, codruţule. Ce mai faci, drăguţule. O.I 123/1. Ii răspunde codru verde Fermecat şi dureros. O.I 209/21 ; cf. O.I 75/22, 100/4, 123/19, 142/9, 155/9, 183/4, 183/28, 207/6, 214/1 [V. 12). Q (în conlext figurat) Ar atrage-n visu-i mtndru a izvoarelor murmururi, Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-a pururi. O.I 162/4 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. codru (O.I 66/17, 75/1, S3'25, 85/27, 93/1, 103/4, 121, 181/3, 209/21, 215, 215/1 ; P.L. 51/9), codrul (O.I 54/17, 83/25, 100/1, 124/10,
 146/4, 147/38, 149/10, 149/15, 154/29, 183/4, 207/6. 216/6, 219/10, 221/14, 223/10, 225/11, 228/19), codru- (O.I 20G/2, g.d. codrului (O.I 6/12, 75/22, 100, 100/4, 101/26), voc. codrule (O.I 123/1, 123/19, 214/1); pl. n. ac. codri (O.I 10/5. 63/22, 66/10, 66/13, 67/25, 67/31, 76/16, 83/29, 85/1, 88/16, 91/9, 93/4, 97/10, 98/10, 103/9, 130/10, 136/12, 146/31, 148/36, 152/7, 162/4, 181/6; P.L. 11/20, 38/3H, 52/5). codrii (O.I 92/15, 103/19. 112/9, 155/9, 183/28), g.d. codrilor (O.I 74/1, 93/25, 98/30; P.L. 4/21).
     CODHl'Ţ s.m. Diminutiv cu sens hipocoristic, în spiritul poeziei populare, al lui codru. Q (Personificare) Codrule, codruţule, Ce mai faci drăguţule'! O.I 123/1 [V. 1|.
     COFfil s.n. (Mold.) Cofiţă. V ara doina mi-o ascult Pe cărarea spre izvor Ce le-am dat-o tuturor l'mpltndu-şi afe'clc. Mi-o cinlă femeile. O.I 123/17 [V. 1].
     COIF « n. Cască. ©(M datorie) Mii de coifuri lucitoare ies din nmbra-nlunecoasâ. O.I 148/2. Că şi eu trimite-voi Ce-i m-’i mindru pe la noi. . . Coiful nalt cu penele. O.I I4‘l,'lli [V. 2|.
     -- Forme gramalicalc : sg. n. ac. coiful (O.I 149'1G);
 I 1. n. •!'•. coifuri (O.I 1 18/2).
     COlVClDi: vb. III. I n l r a n z. A sc polrivi. Vedem o frwite. . . rare coincide pe      deplin cu fala intr-adevăr
 plăculă a tlnărutui meu. P.L.       27/13 [Pr. 1).
     COjfŢĂ s.f, Diminuliv al lui coajă. O cojiţă de alună iraij locnsle, podu-l scidur. Cu musteaţa răsucită şede-n c't un mire flutur. O.I 87/13 |V. 1|.
     CO-lOC s.n. Obiect dc Îmbrăcăminte făcui din piele de oaie. Pe prispă o babă bălrină şi zblrcită culcată pe un c ijor vechi, sta cu capul ei sur ca cenuşa in poalele    unei
 r-tabe tinere şi frumoase. P.L.      16/8 [Pr. 1[.
     COI.AC s.m. Piinc implclilă. Q (în context figurat) Trec furnici ducind in gură de făină marii saci. Ca să ■■■meii pentru nuntă şi plăcinte şi colaci. O.I 87/6 [V. 1|.
     COLAN s.n. Cingătoare. Văzu un băial. . . îmbrăcat c-o bluză de catifea, care cuprindea slrtns de un colan lustruit mijlocul cel mai gingaş din lume. P.L. G3/8. Acum era să i plesnească colanul. P.L. 84/17 [Pr. 2|.
     -• Forme gramaticale : sg. n. ac. colan (P.L. <>3’8), c»l«nul (P.L. 84/17).
     COLII s.n. (Mold., Transilv.) Praf. Dulbcrc. Illrlită. noduroasă stă in colb rlsniţa veche. O. I &4/11. Pe păreţi ni colb. pe podul cu lungi ptnze de paianjen Hoiesc ploşniţele ruşii. O. I 46^17. Ameţiţi de timbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii. Confundam pe bietul dascăl cu un cariu mtncal de molii. O.I 140/29. închipuieşle-ţi că, pe o roată mişcatu-n loc, s-ar lipi un fir de colb. P.L. 41/29; cf. P.L. 13/3 [V.3 ; Pr. 2|. Q (In contexte figurate) Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari Şi te-o stringe-n două şiruri, aşeztndu-te la coadă. O.I 134/12. Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici. O.I 151/29 |V. 2|. O (Construcţii metaforice) Colb mărunt de aur = polen. Şi albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur,
 ■ Ca cercei din el să facă cariul, care-i meşter faur. O.I
8- c. 25
 — 114 —
 87/7 |V. 1 ]. A ştenje colbul «le pe cronici v. ş I e r " e (V. 1]. Colb de pietre scumpe v. pialră [V. 2).
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. colb (O.I *16/17, 76/32, 79/18, 8-1/11, 87/7, 151/29; IM- 13/3, -11/29), colbul {O.I 32/19, 134/12, 140/29).
    COLEA adv. 1. (Cu sens local, in expr.) Pe Ici. pe colea — pc alocuri, din loc in loc. De după muri vedeai pe ici, pe colea cile-un t'irf verile de plop ori de castan. IM.. 72/'). In dreptul ci marfa, a cărei suprafaţă era ruptă pe ici, pe colea dr citr-un colţ dc stincă. l’.l,. 72.23. Pondotut era haos, in sus străbătut pe ici. pe        cotea de ctte-o .- ca.
)M.. 83 24 ; cf. IM.. 72      |l’r. 4|.
    2. (Cu sens modal, aviml funcţiuni- mai mult de exclamaţie. in expr.) Şlii colcii -- de soi. c\traorilinar. Ştiu intr-un Inc pin bun, ştii ateu. IM,. 7.’>;3 [Pr. 1).
    COLflIX s. f. Casă mică şi surăcăcionsj. Sâ mai satul i> (lată colibele din vale. O.I 6/13. Alungat-o ai pe dlnsa. ca departe de părinţi !n coliba tmpistrită ea sâ nasc-un p.ii de prinţ. 0.1 K3.18. Atunci intră tn colibă si pc capătu-unei taiţi. Lumina cu mucul negru intr-un hirb un r»ş opaiţ.
0.1 817 IV. 3).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. colibii (0.1 817). coliba (0.1 83/18); pl. n. ac. colibele (O.I 6/13).
    COLINDA vb. I. I n t r a n 7. . A se     perinda, a se roti. Q
(Mclaforic) iţi in jur parcă-mi colindă dulci si minilrc primăveri. O.I 31/X Toamna frunzele colindă. O. I 7U 1. De-ai fi cerut pămintut cu lioma lui aulică. Coroanele ce regii pe frunte le aşază, Şi stelele ce vecinic pe ceruri coiin-dează, Cu toate la picioare-ţi eu le puneam in vază. 0.1 92/8 IV. 3].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. colindă (0.1 31/3, 76/1), colindează (0.1 92,8).
    C<")LO adv. (Cu sens local) Acolo. Colo se ridic’trufaşe Şi eterne ca şi moartea piramiilete-uriase. O.I 13/22. Iar colo bătrinut dascăl cu-a tui haină roasă-n coate. Intr-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate. 0.1 132/1. Colo. Ungă lampă, intr-un mic ietac. Vezi o fală care pune aţă-n ac. O.IV 361/13; cf. 0.1 1/12, 1 25, 10-7. 43/14, 18,21, IC»,3, 148/17, 150/11, 170/29 |V. 12]. + (Corelaliv) Colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat. P.I.. 82.4 [Pr. 2). ^ Loc. adv. Ici şi colo (sau pe ic], pe colo, ici ... colo . . . colo, de ici. dc colo) = din loc In loc. pe ulocinca. Jci şi colo a ei haină s-a desprins din sponci ş-arată Trupul alb tn goliciunea-i, curăţia ei de fată. O.I 70/5. O sărmane! ţii tu minte clte-n lume-ai auzii,
C.e-fi trecu pe dinainte, cite singur ai vorbit? Prea puţin. De ici. de colo, de imagine-o făşie, Vre o umbră de glndire, ori un petec de htrtie. O.I 131/5. .Sumai pe ici, pe colo luna răvarsă ctte-o dungă lungă şi îngustă in umbra utilei. P.L. 39/36; cf. 0.1 66/13, 158/1 ; P.L. 26/23. 28/28, 29/13, 38/41, 39/38, 44/11, 4 1/24, 52/2, 72/23, 73/27-28 |V. I ; Pr. 12). Cind colo = In loc dc aceasta. In realilalr. Cind colo iepele nicăiri. P.L. 1C/2G |Pr. 1].
    —      Accentuat şi: colo (O.I 1/12. 1/25, 93/3, 132/1, 150/11, 170/29).
    COLOAllE s.f. Nuanţă, ton. .Vdsnirri din petriş sterp, din arşiţa zilei şi din secăciunea nopţii flori cu frunze galbene şi c-o coloare stinsă şi turbure. P.L. 22/18 [Pr. 11. Q
 (Construcţie mctaforică) A mula pana io coloarea uiiot vremi de mult Irecule v. p a n â |V. lj.
     —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. coloare (P.L. 22/18), coloarea (O.I 32/22).
     COLO\ADĂ’s. f. Şir de coloane care formează un ansamblu arhitectonic. Şi tn templele măreţe, colonade-n murmuri albe, Noaptea zeii se pretmblă tn vestmintele lor dalbe. O.I 44/25. Colonade — sllnci sure streşine — un codru antic ce vine ţn nouri. P.L. 51/8. (leronim) tiâzu răsărind, din sttnci pâdurene, o monastire veche, prin ale cărei colonade de piatră sură . . . imblau cu pas regulat şi incel călugărife. P.L. 97/17 [V. 1 ; Pr. 2).
     COLON(G s.f. 1. Grup de persoane imigrate. O (Metaforic) Puzderie, mulţime {v. şi oştire, pădure, r o i). De atunci şi pină astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute. O.I 132/29 [V. 1|.
     2.     Grup dc animale de acelaşi fel, duclnd viaţa tn comun. Mai Intli statul albinelor ... Apoi coloniile. In tontă vara vedem cite două sau trei generaţii colonizlndu-se din statul matern. P.L. 80/25 [Pr. 1].
     —      Forme gramaticale : pl. n. ac. colonii (O.I 132/29), coloniile (P.L. 80/25).
     COLONIZA vb. [.Refl. A imigra.Q (în context figurat) Vedem cile două sau trei generaţii colonizlndu-se din statul matern. P.L. 80/26 [Pr. lj.
     COLOIlA vb. I, Tranz. Fig. A reliefa, a nuanţa. Xu ezităm de-a cita citeva pasage dintr-o epistolă d lui Theophille Gautier, care colorează oarecum ideea aceasta. P.L. 65/1G (Pr. 1|.
     COLOlifT s.n. Culoare. Ochii cei albăstrii ai copilului erau aşa de străluciţi, de un colorit atlt de limpede şi senin. P.L. 30/3 (Pr. 1].
     COLOSAL, -A adj. Uriaş. Cu toate astea, născut cu mii de ochi, in mijlocul unor arătări colosale, ele toate .. . nu mi-ar pări nici mai mari, nici mai mici de cum tmi par a:i. P.L. 21/6 [Pr. 11.
     COLŢ s.n. (I, II 1) s.m., (II 2) I.S.n. Ungher. Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde tn umbra unui coif. O.I 92/25. Din umbra falnicelor bolfi Ea pasul şi-t îndreaptă Lingă fereastră, unde-n coif Luceafărul aşteaptă. O.I 167/11. fn colţurile tavanului ... paianjenii tşi exercitau tăcuta şi pacinica lor industrie. P.l.. 29/22; cf. O.I 42/2 , 9G/15. 196/6; P.L. 18/2, 28/14, 29/24, 29/26, 29/38, 67/15, 86/8, 94/7 (V. 5; Pr. 9). + Margine, loc mic. Pe-un colţ de pagină zugrăvi papucul. P.L. 74/14. Şi ce profanaţie a cărţelor bisericeşti! Ţoale marginete erau profite de femei, popi, cavaleri, cerşitori, comedianţi . . . tn sftrsit, viaţa In realitatea ei, mlzgăklâ tn fiecare colţ disponibil. P.L. 74/17. leronim se aşeza In coltul unui divan şi părea rău dispus. P.L. 88/15 (Pr. 3|.
     II.    S.m. 1. Dinte. De ctnd a venit, se zbuciumă tn piua tn care-ai tncuiat-o tu şi roade cu cotfii la lanfurile ce-o tnchid. P.L. 8/23 (Pr. 1|.
     2.     Virt de stincă. Aşeztnd genunchi şi mină ctnd pe-un colţ cind pe alt coif Au ajuns sd rupă gratii ruginite-a unei bolţi. O.I 76/21. Din nişle colţi de sttnci despre apus se
— 115 —
ridica o mănăstire veche. P.L. 72/7; cf. O.I 76/21- P L. 19/3, 72/23 |V. 2 ; Pr. 3).
    3.     Capăt, bucată. Metaniile de lină sptnzură c-un coif din sin, papucii de lemn se.lirlie şi clăpâiesc la fiecare pas. P.L. 73/6 [Pr. 1).
    —  Forme gramaticale : sg. n. ac. eoiţ (O.I 42/2, 76/21,
76/21, 96/15, 167/11, 196/6; P.L. 18/2, 19/3, 28/14, 29/21, 29/26, 29/38, 67/15, 72/23, 73/6, 7-J/l-J, 7-1/17, 86/8, 94/7), «•oiţui (P.L. 88/15), g.d. colţ (O.I 92/25); p). n. ac. colii (P.L. 72/7), colţii, (P.L. 8/23), colţurile (P.L. 29/22).   ‘
    COMANAC s.n. Acoperămlnt al capului, dc Tomul cilindrică, purtat de călugări. Sub icoana afumată unui sfinl cu comanac Arde-n candel-o lumină cit un simbure de mac. O.I 84/13. Ce tmbrăcăminte ciudată! O rasă de şiac, un comanac negru . . . tn mina lui cartea astrologiei. P.L. 38/3 [V. 1; Pr. 1). Q (Construcţie metaforiifi) A se preface ia rasă şi comanac v. r a să [Pr. 11.
    —      Formă gramaticală: sg. n. ac. cimianat* (Ol 84/13; P.L. 38/3, 82/25).
    *  COMANAC s.n. v. eomanac.
    COMBINARE s.f. îmbinare, Împreunare. C.e e tarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexislenh ; carte tristă şi-ncllcilă. O.I 36/10 [V. lj.
    COMBINAT, -A adj. Potrivit intr-un anumit f<!. (Zoroastru) făcea ca stelele să se mute din loc cu adincut grai şi socoteala combinată a cifrelor lui. P.L. 46/31 (Pr. 11.
    COMBINÂŢIE s.f. îmbinare, combinare. © (Metaforic) Teorie, construcţie de idei. Ai vede pe literali făclnd combinaţii geniale asupra acestei ordine |a albinelor] ş-ar gindi că-i făptura inteligentei. P.L. 80/22 (Pr. 11.
    COMEDIANT s.m. Actor de comedie. Şi ce profanaţi•• a cărfelor bisericeşti! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerşitori, comedianţi. P.L. 74/16 [Pr. 1|. Q (Metaforic, depreciativ) Nu ! nu m't voi face comediantul acelui rău, care stăpineşte lumea. P.L. 87/17 (Pr.l |.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. comediantul (P.l. 87/17); pl. n. ac. comedianţi (P.L. 74/16).
    COMEDIE s.f. 1. Spectacol public comic. Q (Construcţie metaforică) Comedia minciunii v. ininciun .î [V. 1].
    2.. Obiect vrednic de uimire, minunăţie. Q (Glumei) Atunci lumea-n căpăţtnă se-nvlrtea ca o morişcă De simţeam, ca Galilei, că comedia se mişcă. O.I 140/2S (V. I|
    —      Formă gramaticală: sg. n. ac. comcdiu (O.I 140/2*, 150/6).
    —  Accentuat: comedie (O.I 140/28, 150/6).
    COMESEAN s.n. Persoană care mănlncă Ia acceaş.i masă cu alţii, conviv. Muri de apopleiie In mijlocul paharelor şi a comesenilor săi. P.L. 99/19 [Pr. 1).
    —  Scris : commesean.
    COMÎNDARE s.f. (învechit) Inmorminlare. Intrind la stareţul lău, am făcut o faţă cătrănită ... am spus că-mi trebuieşti lu pentr-o comtndare. P.L. 75/1 (Pr. 11.
    —  Scris : comăndare.
    COMOARA s. f. Bun nepreţuit, tezaur. Q (Comparaţie) Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşle. . .
Jar stejarii par o strajă de giganţi ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. O.I 152/10 (V. 1|. Q (Metaforic) Bogăţie de simţiri şi de idei, fericire (v. şi cer, lume, primăvară). De aceea zboare anu-acesta Şi se cufunde tn trecui, Tu ai ş-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. O.I 201,23. Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău! O.I 212/19 [V. 2|.
    —     Forme gramalicalc : sg. n. ac. comoară (O.I 15210). comoara (O.I 201/23, 212/19).
    COMPANIE s.f. Societatc, tovărăşie. Q (Metiiforie) Ansamblu scenic ^?). Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate, ce dispare inlr-o companie veche spre a reapari in una nouă. P.L. 65/7 (Pr. 1 [.
    ' COMPARAŢIE s.f. v. coinpuruliunc.
    COMPARAŢlC.NK s.f. Figură de stil. Poeţii lor nu (juseau tn univers destule metafore şi compamţiuni pentru apoteoza eroilor. P.L. 50/41 (Pr, 1].
    COMPLICAT, -A adj. tncilcil, încurcai. — Cum arată el? întrebă bătrinul, preocupai cum se vede de-o cugetare complicată. P.L. 59/8 [Pr. 1],
    COMPLLM&.NT s.n. (La pl.) Salutări în formula dc despărţire. Complimentele mele, domnişoară, zise I'rancesrn, i-pezindu-se spre uşă. P.L. 77/5 [Pr. 1|.
    COMPRIMA vb. I. Tranz. A apăsa. O mină era strins apăsată pe inimă, ea comprimi convulsiv durerea ce o simţea acolo. P.L. 59/39 (Pr. 1|.
    COMUN, -A adj. I. Obişnuit, normal, banal. Iar In lumea cea comună a visa e un peticul. Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul. O.I 111/9, \Bianchi eraj o natură comună, consecvtntă şi puternică. P.L. 91/10 |V. 1 ; Pr. l|.                 '
    2.    Asemănător, similar. O lume, ce ştie că acest bronz nu are nici o simţire comună cu ea. P.L. 87/31 [Pr. 1).
    CONCEDE vb. III. Tranz. A conveni. Q (Glumeţ ; ironic) Am minţit ca totdeauna — in sfirşit iţi concede societatea mea serioasă de ciocli. P.L 75/1 (Pr. 1|.
    CONCENTRA vb. I.Tranz. A adiinu inti-uu singur loc. a in Ir^pta. Va sâ zic.i ampra acestui chip işi concentrase el umorul tui. P.L. 30/21. Transpariţiunea acelui fin sistem uenos, ce concentrează idealele artei in boltită frunte. P.L. 77/18 (Pr. 2|.
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. concentrează (P.L. 77/18), m.m.c.p. 3 sg. concentrase (P.L. 3021).
    CONCERT s.n. Gxccutarc a unei lucrări muzicale. O (Metaforic) Melodica şoplire a riului. ce geme Concertul, ce-l întoarnă al paserilor cor . . . Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor. O.I 8/2 (V. 1].
    CO\CLUSfVr, -A adj. Dc încheiere. Două rorbe con-clusive. Cine este omul adevărat al acestor inttmplări:
—  Dan, ori Dionis? P.L. 61/28 [l’r. 1],
    CONDAMNA vb. I. Tranz. A osindi. El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a Irimis Pre un inger să
— 116 —
mu-mpace, şi-mpăcarea-i . . . e amorul. 0.1 53/19. Mă condamni să-mi uit vizionara mea fiinlu. P.L. 47/15 [V. 1 ; Pr. 1].
    — Forme gramaticali': ind. prez. 2 sg. condamni (P. L. 47/15); conj. prez. 3 sg. sil condamne (0.1 53/19).
    <:o\n£i s.n. Toc cu peniţă. Sclrfiirea <te condeie dădea farmec asiei linişti. O.I 1-11/1 |Y, 1]. Q (Construcţii1 metaforică) A pune (cuiva) condeiul in mină cu silii n a obliga (pc cineva) su scrii'. Spre-a-fi aminti trecutele petreceri, Condeiu-n mină tu mi-l pui cu sila. O.IV 333/10 [V. 1).
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. condriu- (O.H 333-10): pl. n. ac. condeie (0.1 141 1).
    CONIHCE vb. III.Trani. A dirija. <5 (Construcţie metaforică) A st adAo^n In corul condus ilc Menelaos v. Menelaos [V. lj.
    —      Formă gramatical;'! : ind. prez. 3 s«. t condus (O. I 140/8).
    CONFlA vb. I. T r a n z, (Franţuzism) A incrcdinţa a destăinui. Q (lilement tle personificare) De-aş fi, mîndră, rtuşorul. ('.are dorul Şi-l con fie clmputui. Ţi-aş spăla c-o sărutare. Murmurare. Crinii albi ai sinului. O.I 5/9; cf. O.I 5/27 [V. 2|.
    —      Formă gramaticală : ind. prez. 3 sg. conlie (O.I 5/9, 5/27).
    CONFUNDA vb. I. T r a n z. şi refl. A lua o persoană drept alia sau un lucru drepl altul. Amc/i/i de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii. Confundam pe bietul dascăl cu un crai mlncat de molii. O. I 110/30. Palatul alb se confundă cu nourul de argint şi juna fată cu îngerul in genunchi. P.L. 36/39. Mulţimea de probabilităţi e confundată cu ceea ce suntem sili/i a face. P.L. 82/17 | V. 1 : Pr. 2j. Q(!n conlcxt figurat; ironic) Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala. O. I 1 (32/36 | V.l |.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se confundă (P. L. 3039). e confundată (P. L. 82/17). imp. 1 sg. confundam (0.1 1KV30; ; conj. prez. 3 sg. sii confunde (0.1 l«2/36).
    CONFl'Z. -A adj. Nelămurit, nepătruns. Milioane de uite infuzorii joacă, in acest vis confuz, pe supusii. P.L.
5ii,31 [Pr. 1|.                                      ’
    CONFUZIE s.f. Stare de încurcătură, tulburare. Eu rămasc-ntr-o confuzie. Privea la leronim. P.L. 77/12 |I'r. 1|.
    CO\<;nfcS s.n. Întrunire, reuniune cu caracter oficial, convocată in scopul dezbaterii unor probleme importante politice, ştiinţifice etc. Q (Ironic) Aşi! abia fi-ai întins mina. sare iix'trul la uşă, E-un congres de rubedenii, vre un unchi, vre o mătuşă. O.I 155/2G [V. 1J.
    CONSACliA vb. I. T r a n z. A da cu totul, a ceda. Q (în context figurat) Consacră-mi Creştetul cu-ale lui ginduri, să-l sfinţesc cu-a mele lacrimi. O.I 100/21 [V. 1|.
    COXSECl’TfV, -A adj. Succesiv, care urmează fără Întrerupere. Cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, I aceleaşi întotdeauna, eristă şi lucrează simultan. P.L. I 25/35 (Pr. 1).                                                  |
     CONSECUTIVITATE s.f. însuşirea de a fi consecutiv, succcsivilalc. Xu e adevărat că există un trecut — conse-culivilatea e tn cugetarea noastră cauzele fenomenelor, consecutive, pentru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan. P.L. 25/33 [Pr. 1].
     CONSECVENT, -A adj. Crcdincios principiilor sale. Sunt oameni, pe cari spirite de observa/ie şi femeile ti descoasă diidr-o singură apucătură — oameni cu puţin spirit, dar de-un caracter tare, expres, consecvent. P.L. 91/9. Ar fi şliut . . . să-şi imagineze aproape caracterul omului In cesliune: o natură comună, consecventă şi puternică. P.L. 91/17 (Pr. 2|.
     —     Forme gramalicalc : sg. n. ac. consecvent (P.L. 91/9), consecventă (P.L. 91/17).
     COXSIDElUŢIE s.f. Motiv, considerent. Afară de-aceea mai ai o consideraţie. . .. lat-o. P.L. 96/18 (Pr. 1].
     CONSISTA vb. I. Intranz. A consta. Noianul de case mici şi rău zidite, din care consistă partea cea mare a capitalei României. P.L. 26/11. Toi farmecul consista in misterul cu care tmbrăcau fafamic micile lor păsuri lumeşti. P.L. 75/19 [Pr. 2J.
     COXSOLA vb. I. T r a n z . A alina, a mlngiia. Q (Metaforic) Indură-te fi lasă privirea-mi s-o consol. La alba strălucire a gilului lău gol. O. IV 430/7 [V. lj.
     CONSPIRA vb. I. Intranz. A unelti, a urzi intrigi. Cei lari se ingrădiră Cu-averea şi mărirea tn cercul lor de legi; Prin tunuri ce furară. In veci vezi cum conspiră Contra celor ce dinşii la lucru-i- ostndiră. O. I 56/13 (V. 1|.
     CONSTELAT, -A adj. Înstelat. Ce-ţi lipseşte să fii Inger — aripi tungi şi constelate. O.I 51/9 (V. 1|.
     * CONSTELAŢIE s.f. v. eonslelajlune.
     CONSTELAŢIILE s.f. Grup dc stele. Constelaţiuni zugrăvite cu roş, calcule geometrice zidite după o tnchipuită şi mistică sistemă. P.L. 35/28. El întorcea foaie ca foaie uillndu-se la constelaţiunile ciudate, P.L. 36/3 (Pr. 2|.
     —     Forme gramalicalc; pl. n. ac. constelujiuni (P.L. 35/28), conslelaţîunlle (P.L. 36/3).
     CONSTITllf vb. IV. Intranz. (în expr.) (A «1 constituit in (ccva) = a avea calitatea dc... Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de ar/na/c ... armată mare pentru individul constituit In spectator, dar acelaşi număr mărginii penlrn regizor? P.L. 65/8 (Pr. 1|.
     CONSTITUTIV, -A adj. Component, alcătuitor. Ei vor fi găsit elementele constitutive a vieţii lui sufleteşti In realitate. P.L. 64/31 (Pr. 1|.
     CONSTntiCŢIE s.f. îmbinare dc cuvinte. Fiecare construcfie [a scricrilor| trezea o lume de cugetări şi analogii In capul llnărului. P.L. 99/6 (Pr. 1].
     CONSUMA vb. I. Intranz. A istovi. Dară, consumată de lipse, ea se stinse tnlr-o zi. P.L. 31/24 (Pr. 1|.
     CONŞTIINŢA s.f. Faptul dc a fi conştient, înţelegere.
 —  Eu, zise umbra încet, simt tntuneclndu-se şi perind con-
— 117 —
 şti inf a eternilăfii mele. P.L. 18/19. Ochii . . . priw.sc c-un fel de conştiinfă de sine, care-ar pute deveni cutezarc. P.L. 74/7. Este un idil liniştii şi candid Intre doi oameni ce n-au conştiinfă frumuseţei, nici a goliciunei lor. P.L 79/20 (Pr. 3).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. conştiinţă (l'.L. 74/7), conştiinţa (P.L. 48/19, 79/20).
    CGNŞTIU adj. (Latinism) Conştient. El intră In casa lui deplin conştiu despre îndelungatele lui vise. P.L. 60/11 (Pr. lj.
    •  CONT s.f. v. conţii.
    CONTĂ s.f. (Regional) Socoteală, scamă. E un om, despărţi In două arătări bătrlne, cu cari-şi petrece şiretul Buben pe conta mea. P.L. 62/4 (Pr. 1).
    CONTE s.m. Posesorul unui titlu dc nobleţe. Contele voieşte sâ se logodească cu mine in starea tn care se află. P.L. 96/25. Poale contele sâ moară ... îi doresc moartea. P.L. 96/35 (Pr. 2].
    CONTESA s.f. Fiică de conte. Frumoasa contesă ii întoarse spatele. P.L. 75/35. Ce frumuşel e călugărul cela, şopti contesa zlmbind. P.L. 76/8. Contesă, zise el, părintele d-tale a murit. P.L. 99/28 ; cf. P.L. 75/26 (Pr. -1).
    —  Forme gramaticale: sg. n. ac. contesă (P.L. 75/35),
contesa (P.L. 76/8), voc. contesă (P.L.        75/26, 99/28).
    CONTINENTAL, -A adj. De contincnt, carc se află pe continent. La malul continental el văzu răsărind, din stinci pădurene, o monăstire veche. P.L. 97/16 (Pr. 1|.
    CONTRA prep. împotriva. Et prezentul tl răscoală cu-a gtndurilor lui faimă. Contra tot ce grămădiră veacuri lungi şi frunfi mărefe. O.I 52/10. Fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămint şi mare. O.I 146/29. Apoi revoluţiile. în tot anul o revotufiune contra aristocraţiei. P.L. 81/30; cf. O.I 53/18, 56/14, 59/20 (V. 5; Pr. 1|. © (Repetiţie) Ah! Acele ginduri toate îndreptate contra lumei, contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate Cu-a lui Dumnezeu numire—astăzi toale-s îndreptate Cortfra inimei murinde. O.I 52/25-26, 28 (V. 4(. O Loc .adv. Di» eontru -= dimpotrivă, cu totul altfel. Atunci lumea cea glndită pentru noi avea fiinţă. Şi din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă. O.I 141/6 (V. lj.
    CONTRAGE vb. III. R e f I. Ase micşora, a se reduce. (PămlntulJ se contrase din ce in ce mai mult. P.L. 50/33 (Pr. 1). + A se strlnge. Inima tui se contrase cu violenţă, căci el tnfelese sensul, dar şi neputinţa reatizărei viselor lui. P.L. 55/6 (Pr. lj.
    CONTRAST s.n. Nepotrivire. Era un contraşi plăcut : faţa lui trasă şi fină ... lingă fizonomia ovatâ, rătunzitu şi albă a ei. P.L. 64/22 (Pr. lj.
    CONTRASTA vb. I. Intranz. A se opune, a nu se potrivi. Dar uscăciunea neagră şi sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fafa fină a băietanului. P.L. 27/16. Paloarea cea liniştită şi marmorie a fefei contrasta cu părul
in dezordine. IM.. 5U/38. Mtnulele-i albe şi transparente c<i crara contrastau cu mtnicele moi şi negre. P.L. <31/17; cf. P.L. 27/21 (Pr. I|.
    —      Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. conlrusleuzu (l’.L. 27/21), imp. 3 sg. contrasta (P.L. 27/16,59/38), pl. contrastau (P.L. 61/17).
    COXTIlAZICATOM. -OAllli adj. Contradictoriu. Piciorul ieşi ztmbind cu răutate, dar cu deosebire incintaI de mutrele ce le tuia Cezara. . . contrazicătoare, turburi, desperate. P.L. 77 11 [Pr. lj.
    covnuill I vb. IV. Intranz. A da o contribuţie. Armonia cimpenească împle sara cu miile ei de glasuri, (oale dco.sebile şi loate contribuind la dulcea şi voluptoasa sumiutroşie a lunei. IM,. 39/19 [Pr. 1],
    CONTROVERSA vb. I. Tranz. A discuta in contradictoriu. Fiecare tu era controversat. P.L. 68/35 (Pr. 1|.
    COXTt It s.n. Formă definilă. ^ Expr. A prinde (sau a lua) conturc = a căpăta Înfăţişare. [Umbra] prinse Incel, tncet conture pe părete şi deveni clară, ca un vechi portret zugrăvii In oloi. P.L. -15/20. Umbra prinse conturele unui basrelief. P.L. 46/40. Acel chip luă din ce In ce conture mai clare. P.L. 102/9 ; cf. P.L. -16/13 (Pr. 4|. ©(Metaforic) Imagine estompată. S'ăuntrul ei [bisericii] pe stilpi-i, părefi, iconostas, Abia conture triste si umbre-au mai rămas. O.I C9/22 ; cf. O.I 69/28 (V. 2].’
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. conture (O. 1 69/22, 69/28; P.L. 15/20, 102/9), eonturelc (P.L. 46/13, 46/40).
    COXŢIXE vb. III. Tranz. A cuprindc. Dind ca din intimptare dc mina pictorului, care conţinea vreo eiteva piese de aur, crezu că ce-i găsit ii bun găsit. P.L. 83/7 (Pr. 1], ©((Glumeţ) Aveau turelei, care tngropau tn ele pantalonii individului continui, îndală ce timpul devenea problematic. P.l.. 26/16 (Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale ; ind. imp. 3 sg. conţinea (P.L. S3/7); part. conţinut (P.L. 26/10).
    COXVEX'C vb. IV. Intranz. A fi pe placul, a corespunde cu ceva. .lrt abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este Cea ce poate să con vie unei inime oneste. O. I 141/8 [V. 1|. © (In conlexl figurai) Poate că-i convin tuspatru craii cărţilor de joc. O.I 162/31 (V. 1 ].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. convin (O.I 162/31) ; conj. prez. 3 sg. su convie (O.I 141/8).
    CONVENŢIE s.f. înţelegere tacilâ, acord formal. O convenţie c lotul; ce-i azi drept, mlne-i minciună. O.I 36/1 (V. 1(.
    CONVINGERE s.f. Părere fermă, certitudine. El rămăsese numai cu convingerea teorelică cum cu o iubesle. P.L. 95/27 (Pr. 1|.                                        ‘
    CONVfXS, -A adj. încredinţat. Convins ca voi el esle-n nălfime-i solitară Lipsită de iubire, cum că principiul rău, Nedreptul şi minciuna al lumii duce frtu. O. I 62/1 (V. 1|.
    CONVOI s. n. Cortegiu. Or să vie pe-a la urmă in convoi de-nmormlnlare. O. I 134/91 [V. 1).
— 118 —
     tOMOlIltl \b. IV. I n l r ii n A sla dc vorbă, a conversa. © (Construcţie metaforică) A convorbi cu idealuri =• a aborda inalle probleme filozofico, a se înălţa sufleteşte (v. şi odă, p 1 u l i). Voi, pierduţi In ginduri stnle, convorbea/i cu idealuri. O. I 35/9 [V. 1).
     CONVULSIV adv. Spasmodic. O mină, era slrins upăsală pc inimă, ea ci mprima convulsiv durerea ce o simţea ucvto. l’.L. 59/39 (l'r. 1],
     CtIOlIDONA \1>. I. Tranz. A organiza, a aranja, a msIi nuiliza. Pacă h.nua este un p/s —t/c ce n-om puie să o'fitlonimt şin// fim incnchr sale cum voim noiP.L. 25/32. Tihnin dc vinuri, coordonate alfabetic — o carte care nu Jti.su nimic de dorii pentru a aprinde nişte creieri superstiţioşi. IM- 35/30 [l’r. 2].
     —         Forme gramalicalc : conj. prez. 1 pl. să coordonăm (P.L. 25/32); pari. coordonai» (IM.. 35/30).
     COPAC s.m. (Şi in foima (opaci) Arbore. Dar din inima lui simte un copac cum câ ri'isare. O. I 112/22. Vede tară lingi'i fără Şi  popor lingă popor — Ca prin          neguri
 alburie   sc streinul şi se prefac in intinsă-mpărăjie sub
 o umbră de copac. 0.1       1 11.10, A ici un copaci, nici un
 acaret pe lingă easă. IM.. 10/13. S-apropie de fereastă şi sc uită   in grădini) i>\ la iarba moale, cresculă-n        umbra
 firgin,i  a  copacilor'. IM.. 74,'10; cf. P.L. 13/38,      43/33,
 (‘>7.29, 512/30. {lj'10 ]V. 2 : l’r. 7). © (Personificare) Cum copaeu-şi tiilă foaia Ce pe i'int mi-a fost trimisă, Astfel ea uitiil-au poale Aste foi de (linsa scrise. O.I 125/9 [V. 1],
     —        Forme gramalicalc : sg. n. ac. copac (O. I 142/22,
 111.10; IM., lil.XI, 95/1 ti), copuci (P.L. 40/13), eopncu-(O.I 12.VK); pl. ». ac. eopnei (P. I.. 07/29), copacii (P.L.
 I.T3S); i'(i[i»cih>r (P.L. 74/10, 92/30). — Variantă : copaci (P.L. 40.13) s.m.
     (OPACI s.m. v. copac.
     COPIA vii. I. T r n n z. A n-pioducc. a lua (din . . .). H'-tjii. reginele \i fanţii de pe t ării emu toţi chipuri copiate din bitsinelr ee şi le spuneau serile. IM.. 52/9 [Pr. 1[.
     COPIK s. f. l',i|nodiK'ere ixaclă a unui text scris. l'rimii o terisotirr eu sigil negru ... o copie de pe un listamcnt părea a fi. IM.. 30/33 | l'r. 1[.
     COPIL s. in. I. Fiu, fiică. Copilul cu bobotii era chiar copilul Im O.I Jvliii. Am fosl silit să stau la-neoială cu ea si să-i ilou eu bir tot al :rcele din copiii supuşilor met.IM,. li/3o. Ho nu moi avea dureri, nici bucurii decit acele ale clipitului ei. IM.. 31/15 [V. 1 ; l‘r. 2|.©(Construcţii* metaforică) Copil de suflet al lui Alah =-• fiu de creştin, crcscul in religia mahomedană, pcnlru a servi apoi in arniala lui ceaşcă. Icnieiri, copii de suflet ai lui Alah, şi spahii Vin de-nlunecti pămintut ta Hovine in clmpii. O.I 110/1 [V. 1|. <> (Termen prin care i:n om in virslă sc adresează unui linăr) Xu te călugări, copilul meu . . . nu te preface in rasă şi comanac din ceea ce eşti, un băiel cuminte. P.L. X2'25. leronim. adaose bâtrinut molcom, copilul meu, mi-ar puri rău de capul lău alil de frumos. P.L. 96/1G JPr. 2]. + Progenitură. Pc lingă mese lunge, stătea posomorită. Cu feţe-nlunrroase. o ceată prilenilă, Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. O.I 50 Ti. in lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pămintul nostru muşunoaie
 de/urmei. 0.1 132/33 (V. 2], Expr. Alace copii = a avea urmaşi, a procrea. Te naşti, /e-/isorj, faci copii, mori, tocmai aşa ca la animale. P.L. 81/3 (Pr. 1). © (Construcţie mctaforică; cu referire la parabola fiului risipitor (?)) Copilul eel pierdut. Eroic esle astăzi copilul cel pierdui! Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate Sfinţeşte-a la viaţă de lină şi păcate. O.I 63/2 |V. 1).
    2.     Băiat (sau fată) In primii ani ai vieţii, pină la adolescenţă sau in limpul adolescenţei. Cu/n te cheamă, măi copile '! 0.1 84/2. Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic — pe Arald. O.I 91/30. Ce gfndca copilul cu mintea tui naiiă, o vorbă, un vis, o preocupa zile întregi. l‘.L. 31/21 ; cf. O.I 51/5, «3/33, 84/6, 91/33, 98/30, 100/18, 108/3, 179/27, 202/14, 236/5; P.L. 3/13, 28/18, 29/40, 30/2, 30/26, 31/10, 31/16, 31/26, 69/27 ţV. 12 ; Pr. 10). © (Comparaţie) E frumoasă, se-nţelege . . . Ca copiii are haz. O. I 159/15. Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil Ctnd ea-i rece şi cu toane ca şi luna tui april? O.I 157/27. Mtnete ei splnzurau tn jos ca la un copil vinovat. P.L. 8/4 ; cf. O.I 80/24, 109/1; P.L. 57/29, 75/19, 88/22, 91/25, 93/25, 94/20, 95/11,101/14, 102/1 [V. 4 ; Pr. 10]. <> Copil de casă v. casă [V. lj. <0> Loc. adj. şi adv. De copil = a) (loc. adj.) copilăresc, nevinovat. Ci lu rămti In floare ca luna lui april. Cu ochii mari şi umezi, cu zlmbet de copil. O.I 128/8. Nu mă-nclnlă azi, cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninarâ. O. I 201/5. Seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu faţa de copil. P.L. 27/21. Sufletul ei Inlreg era o reflectare umbroasă şi tristă a sufletului său de copil. P.L. 31/21 (V. 2; Pr. 2]; h) (loc. adv.) din copilăric. Dc copil tncă, el admira ochii cei frumoşi ai portretului. P. L. 31/1 [Pr. 1]. © (Conslrucţic metaforică) Creieri de copil = minte redusă, necoaptă (v. şi croitorcsc, strimt oare). I.a Paris, tn lupanare de cinismu şi de lene . . . Acolo v-aţi pus averea, lincreţele la stos . . . Xc-aţi venit apoi .. . Veştejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil. O.I 151/13 [V. 1|.
    •). Fin. Fiinţă lipsită dc experienţă, naivă. © (KIi'iihmU tle p; rsonificarc) Veri lu ce copil supus, umilii esle amorul. IM.. 86/10 |Pr. 1). © (Mclaforic) //i jos pleeut-am ochii nainlea feţii laie. Stâtlnd un îndărătnic
—   un sfiicios copil. O.I 91/15. în fine tncepur-a ride — doi copii ~ rldeuu cu lacrimele-n ochi. P.L. 69/19 (V. 1; Pr.l]. <v» (Cu valoare hipocoristică) Sărmanul copil! Cum se va Inloarce el acu. i ? Acest om poate să-l plndească. P. L. 94/24 [Pr. 1|. (Adjectival) Este o nespusă gentilefâ tn modul cum o femeie ce iubeşte şi care e totodată inocentă, timidă, trebuie să se apropie de un bărboi sau ursur, cine ştie prin ce, sau si mai pudic şi mai copil decll ea. P.L. 79/36 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. copil (O.I 80/24, 83/33, 91/15, 128/8, 151/13, 157/27, 173/22, 201/5; P.L. 8/1,27/21,30/26, 31/1, 31/10, 31/21, 57/29, 58/19, 69/27, 79/36, 80/10, 88/22, 91/25, 93/25, 94/24, 95,11, 101/14), copilul (O.I G3/2, 84/6, 91/30, 91/33, 98/30, 23G/5; P.L. 31/10, 31/21, 102/1), g.d. copil (P.L. 29/40, 94/20), copilului (P.L. 3/13, 30/2, 31/19, 31/25), voc. copil (O.I 51/5), copile (O.I 84/2, 202/14), copilul (P. L. 82/25, 96/16); pl. n. ac. copil (O. I 56/5, 100/18, 108/3, 132/33, 146/1 ; P. L. 28/18, 69/19, 81/3), copiii (O.I 109/1, 159/15; P. L. 6/30), g.d. copil (O. I 179/27).
    COPILANDRU s.m. Băiat In perioada de trecerc dc la copilăric la adolescenţă. Eram un copilandru. Din codri
— 119 —
vechi de brad I'lămlnzii ochi rolindu-i, eu misluiam pă-mlnlul. O. I 88/16 [V. lj.
    COPILAŞ s.m. Băiat mic. Pe cuptiorul uns cu humă şi pe coşcovii păreţi Zugrăvil-au c-un cărbune copilaşul cel islef Purceluşi cu coada sfredel şi cu be(e-n loc de labă. O.I 84/18 [V. 1]. + Tinerel. Ea-l asculta pe copilaş Limită şi distrasă. Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă. O. I 175/5 [V. 1].
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. eopilaş (O. I 175.5). eopilaşul (O. 1 84/18).
    copIlâ s.f. 1. Fiică. Blanca, aflu că din leagăn Domnul este al lău mire, Căci născută eşti, copilă, Din nevrednică iubire. O.I 65/3. E a şeihului copilă, e frumoasa Malcalun. O.I 144/24 JV. 21 «0» (Termen prin care o persoană In vlrstă se adresează unei femei tinere), Ce-i, copila mea? P.L. 85/35 (Pr. 1].
    2.     Fată tlnără. în biserica pustie . . . slă pe trepte o copilă O.I. 50/6. După gratii de fereastră o copilă el zări. O.I 144/22. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Perind mai multe zile. O.I 173/18. Cind tţi trec prin minle acestea, copilă, Te ui(i tn oglindă şi l(i pllngi de milă. O.IV 365/15. El auzi prin aerul nopţii tremurtnd notele dulci ale unui clavir şi un tlnăr şi tremurător glas de copiiă adiind o rugăciune uşoară. P.L. 36/20. Marchizul Caslelmare se uilă lung şi sălbatec asupra acelei copile, ce-i dispreţuia amorul. P.L. 76/6; cf. O.I 50/12, 51/3, 60/4, 60/20, 72/14, 154/11, 155/22,159/13,168/111; O. IV 365/12, 366/1 ; P.L. 28/21, 54/40, 58/27, 67/3!», 75/17, 76/17, 90/23, 90/27, 91/22, 92/18, 100/4 |V.15; Pr. 13]. O (Glumeţ) Ploşniţa ceea-i bătrină, cuvios in mers păşeşte; Ceta-i cavaler . . . e iute . . . oare ştie franfuzeşle? Cea ce-ncunjură mulţimea i-o romantică copilă. O.I 46/24 JV.l]. (Termen dc adresare călrc iubită) Şi le iubesc, copilă, cum repedea junie lubeşte-n uchi de flăcări a zilelor noroc. O.I 21/1. Nu vezi că-gura-mi arsă e de sete Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, Copila mea cu lungi şi blonde plete? O.I 200/11 ; cf. O.I 22/5, 22/8, 30/17, 41/6, 41/8 |V. 7]. Q (Construcţie metaforică) Copila de aur = luna (v. şi disc, marc2, noapte, scut, vis). Din fărm In tărm durează o cărare de văpaie, Ce* pe-o repede-nmiire de mici unde o aşterne Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne. O.I 154/26 [V. 1]. + (Adjectival) Tlnără. Din cit eşti de copilă să-nlinereşti mereu, Şi nu mai şti de mine, că nu m-oi şli nici eu. O. I 128/9 ]V. 1]. Q (Metaforic) De copil. Să mai privesc o dală ctmpia-nfloriloare .. . Ce auzi
o  dată copila-mi murmurare. O.I 6/23. Geniile morţii se-nclin Pe frunlea-i copilă cu spasmuri şi chin. O. I 11/24 [V. 2]. (Construcţie metaforică) Zilele copile şi albe v. alb» [V. 1].
    3.     Fig. Fată naivă, neştiutoare. Tu eşti copită, asia e . . . Ilai ş-om fugi tn lume. O.I 176/1. D-la Yenus, el Adonis, — Eei! Asta-i prea tare .... — Eşti copilă . . . Şi de ce nu? P.L. 76/27 [V. 1; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. eopilă (O. I 11/2-1» 46/24, 50/6, 128/9, 144/22, 144/24, 155/22, 176/1 ; P.L 36/20, 54/40,<76/17, 76/27, 90/23, 90/27, 91/22, 92/18,100/4). copila (O.I 6/23, 72/14, 154/11, 154/26,159/13,168/10; O. IV 366/1 ; P. L. 58/27), g.d. eopile (O. I 173/18; O. IV 365/12; P. L. 28/21, 75/17, 76/6), eopUel (O.I 50/12, 51/3; P.L. 67/39), voc. copilă (O.I 21/2, 22/5,
    22.K, 30 17. 41/6, 41/8. G5/3 ; <>• IV 365/15). copila (O.I 200/11 ; P. L. 85/35); pl. n. jc. copile (O. I 6/22, 60/20), g.d. eopilelor (O. I 60/4).
    COPIL.\ll£SC, -EAscA adj. De copil, carac-tcristic copilului, Uscăciunea neagră şi sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fala fină, dulce şi copilărească a băie-tanului. P. I., 27 10. Părea că nu vede decit perdele albe şi <te după fiecare se ivea, zlmbind cu o sperială şi copilărea-că şirefie, capul ei. P. L. 57/35. — Vezi tu, Ermit?
:is? ea c-o seriozitate copilărească .şi tristă, lu crezi. . . tu cre:i râ eu am apă-n vine... că eu ... că eu nu le iubesc ? P.L 70/31 [Pr. 3|.
    < OPIL\ll£şTF adv. In felul copiilor; p. e x t. cu
ncviuivâţic, cu naivitate. Et se da tot mai aproape Şi cerşea copilăreşte. O. I 101/2. Iar cind le văd zlmbind cwpi-lărcslc, Se stinge-atunci o viafă de durere. O. I 120/12
IV.
    COPILĂRIE s.f. 1. Perioadă, virstă'dnd cineva este copil. Unde eşti copilărie, Cu pădurea la cu toi? O.I 111/7 (V. 1].
    U. Faptă copilărească. Aşa-numilele lor blăstemăfii erau nişte copilării. P.L. 75/14 [Pr. 1|. + Atitudine, manifestare dc copil. Tlnără delicateţă. dulcea moliciune a copilăriei era întrunită cu frumusefa nobilă, coaptă, suavă, pronunfală a femeiei. P.L. 100/22. Surisul său devine iar nervos şi sălbatec ca loată copilăria ei. P.L. 100/27
[Pr. 21.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. eopilărie (P.L. 100/27), g. <1. copilăriei (P. L. 100/22), voc. eopilărie (O. I. 111/7); pl. n. ac. copilării (P. L. 75/14).
    «OPII.ĂIUIS. -OASÂ adj. Caractcristic copilului. Fidea c-un fel de copilăroasă nebunie. P.L. 6-1/5. Capul ei sc ridica c-un fel de copilăroasă mlndric. P.L. 77/25 [Pr 2|. Q (Element dc personificare) Florile împrospătate ridicau in soare cnchetelc capete copilăroase. P.L. 51/31 [Pr. 1]. + F i g. Naiv. nevinovat, neştiutor. Tu, regină a sufletelor — nu eşti curată ca izvorul? mlădioasă ca chiparosul? dulce ca filomela? tlnără ca luna plină, copilăroasă ca un canari ? P.L. 94/5 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. copilăroasă (P.L. 64/5, 77/25, 94/5); pl. n. ac. copilăroase (P. L. 54/31).
    COPILfŢÂ s. f. Fetiţă. Q (Repetiţie) De-aş ave o porumbi/ă Cu chip alb de copilifă, Copiliţă bllndişoară Ca o zi de primăvară, Cihi-fi line ziulifa l-aş cinta doina, doinita. O.I 2/18-19 [V. 2|.
    COPfST s.m. Mic funcţionar carc copiază aclr. Ce viafă-t aşteaptă pe el? ... Un copist avizai a se cultiva pe apucate. P.L. 27/39 (Pr. 1).
    COPfTĂ s.f. Partea cornoasă care acoperă, Ia unele mamifere, extremitatea dc jos a piciorului. Q (Construcţie metaforică) A lua in fugă pe eoplte faţa negrului pămint v. I u a [V. 1].
    —  Formă gramaticală: pl. n. ac. copite (O.I 148/5).
     COPT, COAPTĂ adj. 1. (Despre fructe) Ajuns la deplina dezvoltare. Silu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coaple. O. I 45/26. El se prefăcu tntr-o floare roşie inchisâ ca vişina coaplă. P.L. 14/27. O roj'
— 120 —
     de purpură la timptă, gura micuţă ca o vişină coaptă. P.l.. 55'3 |V. ) ; Pr. 2],
    2.     ]•’ i (ţ. Malur, realizai pe deplin. Tinăra delicate/ă ... era întrunită cu frumuseţea nobilâ, coaptă, suavă, pronunţată a femeiei. P.L. 100/22 (l’r. 1].
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. coaptă (P.L. 14/27, 55/3, 100/22); pl. n. ac. coapte (O. I 45/20).
    COI) s.n. Grup dc cinlurcţi carc execulă Împreună muzică vocală. Q (Metaforic) Melodica şoplire a rluliii, a• geme. Concertul, ee-l Intoană al paserilor cor . . . SOscur-iic‘t!’>-n mine soptiri tte-un gingaş dor. O. 1 8/2 [V. 1).
    Loc. adv. In cor = Împreună, laolaltă. Te-ai dus, le-ai itus (lin tume, ogeniu natl şi mare, Colo unde le-aşteaptă toţi ingerii in cor. Ce-ntoanâ lainic, dulce a sferelor clntare. O.I 1 12. Eşti tu nola rătăcită Din clnlarea sferelor. Ce eternă, nefinilâ, ingerii o clntă-n cur? O l 19 -1 (V. 2). Q (Construcţie metaforică) A se adiiogu Io corul condus de Menelaos. v. M c n e 1 a o s (V. 1 ].
    Formă gramaticală : sg. n. ac. cor (O. I 1/12, 8/2, 10/4, 140/8).
    COIlAim: s. f. Vas marc cu plnzc. Pe undele încete işi mişcă Icţ/ănalc Corăbii învechite scheletele de lemn. O.I 03 12. toni altumparle lumea de pe sclndura tărăbii, Socotind cil aur marea poartă-n negrele-i corăbii. O. 1 13C,2X. |Luceafănil| răsare şi strătuce. Pe mişcă/oarele cărări Corăbii ncqre duce. O.I 107/10. Ajunse de lună, strălucesc axupru maselor întunecase vtrfurile turnurilor şi pin:ele ite Iu corăbii pe rlu. P.l,. 93/35; cf. O.I 144/4, 117/1 |Y. .>; l’r. 1|. Q (Comparaţie) Precum corăbii negre se leagănă in vini . . . Trec glndurile mele. O.IV 432/25. l'n fluviu măre/ . . . părea a-şi purta insulele sale ca pe nişte corăbii acoperite de dumbrave. P.L. 51/13 (V. 1 ; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: pl, n. ac. corăbii (O. I 03/12, 130/28. 147/1. li>7/10 ; O. IV 132/25 ; l\ L. 51/13, 93(35), corăbiile (O.I II IM).
    COIi VL s. iii. Mărgean. O (Construcţie metaforică) l)e corul -- de culoare» mărgeanului. l.-um chemai in smiin pe l\amu — Kamadeoa, zeul indic. Bl veni, copilul mindru. Călărind pe-un papagal, Avlnd zlmbettil făţarnic l’c-a lui bu:e de corul. O. I 230.S [V, 1 ].
    romi s.m. Pasăre (Corvus cora.r). Şi cind se va întoarce pămlnlul in pămint . . . Din zare depărtată răsar-un slot tle corbi. Sâ-ntunece lot cerul pe ochii mei cei orbi. O. 1 12K/3 |Y. 1). ©(Metaforic, simbolizlnd amintirea şi cugetarea) Pe-un jitl tăiat In stincă stă fapăn, palid, drept . . . preotul cel păgln; Şi fltfite deasupra-i, gonindu-se In roate Cu-aripele-ostenlle un alb ş-un negru corb. O. I 9315. liătrlnu-şi pleacă geana şi iar rămlne orb . . . Şi peste capu-i zboară un alb ş-un negru corb. O.I 98/35 1Y. 2).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. corb (O. 1 93/15, 98/35); pl. n. ac. corbi (O. I 128/3).
    t:onnj:A s.f. (Mold.) Panglică. (Făl-Frumos) puse pc trupul său impărăUsc haine de păstor, cămeşă de borangic, ţesută in lucrimele mamei sale, mlndră pălărie cu flori cu cordele şi cu mărgele rupte de la gtlurile fetelor de împăraţi.
P.L. 4/34 (Pr. 1). O (Comparaţie). In sllnga un drum trecea ca o cordea prin o nemărginire de lanuri. P.L. 72/20 [Pr. 1],
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. cordea (P.L. 72/20), pl. n. ac. cordele (P.L. 4/34).
    CORDELdŢÂ s.f. (Mold.) Diminutiv al lui cordca. Q (Depreciativ) Pajul Cupîdon, vicleanul. Mult e rău şi aliniat . . . Cordeluţe şi nimicuri Iată toate-a lui averi. O.I 108/9 (V. 1).
    COnfcCT, -A adj. Armonios, bine făcut. O manta neagră tl acoperea, prin crefii căreia transpăreau delicatele şi corectele lui forme. P.L. 60/1 (Pr. 1). + (Adverbial) Attt cit trebuie. Bidiclndu-şi căciula cea mifoasă, vedem o frunte atlt de netedă, albă, coreei boltită. P.L. 27/12 (Pr. 1).
    CORESPUNDE vb. III. Intranz. A duce, a comunica (cu), a da (in). El s-apropie şi văzu o bortă ctt ai băga mina, care corespundea undeva. P.L. 97/33 (Pr. 1).
    CO!1(d6r s.n. Culoar. Dacă un ador bun i-ar fi auzit paşii seoeri, apăsa/i şi de-o aspră regularitate, răsunlnd prin galeriile şi coridoarele palatului Bianchi, ar fi şliul prin o acţiune rcconstructivâ, fără să-l vadă, să-şi imagineze aproape caracterul omului. P.L. 91/14 (Pr. 1].           .
    CORN s.n. I. Fiecare dintre cele două excrcsccnţc ale osului frontal la animalele cornute. Imprejuru-ne s-adună . . . Cerbi cu coarne rămuroase, Ciule sprintene de munte. O.I 101/19 (V. 1). £ (tn context figurat) Donici cuib de-ntelepciune, care, cum rar se Inllmplă, ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb. O.I 31/15 (V. 1). (fn credinţele populare, ca element dc reprezentare a dracului) Tremurau intr-un fluid luminos şi vioriu draci mici splnzurafi de coarne, care zupăiau din picioruşe. P.L. 43/30 (Pr. 1].
    2.     Instrument de suflat folosit la vinătoarc sau pentru chcmări, semnalizări. Vede-un ttnăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare . . . Flori de tei in păru-i negru Şi la şold un corn de-argint. O. I 66/28. Se tot duc, se duc mereu . . . Iară cornul plin de jale Sună dulce, sună greu. O.I 104/23. Codru-şi bate frunza lin. Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. O.I 206/4; cf. O.I 103/14, 103/28. 183/23, 183/25 (V. 7]. Q (In context figurat) De ce taci, ctnd fermecată Inima-mi spre tine-nlorn? Mai suna-vei, dulce corn. Pentru mine vreodală? O.I 206/11 (V. J|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. corn (O. I 66/28, 103/14, 103/28, 183/23, 183/25), cornul (O.I 104/23, 206/4), voc. corn (O.I 206/11); pl. n. ac. coarne (O. I 101/19; IM,. 43/30), coarnele (O. 1 31/15).
    CORNUT, -A adj. Care are coame. (Cu referire la ipostazele omeneşti ale diavolului) (Ruben] scărpinlndu-se tn capul lă/os şi cornut tncepu a rlde htd. P.L. 43/34 (Pr. 1).
— 121 —
    COROANA s.f. I. Cununi. Q (în conlexl figurat) Se răscoleau din nâsip schelele nalte ... Pe frunţile lor purtau coroane făcute din fire de raze şi din spini aurifi şi lungi. P.L. 20/26 [Pr. lj.
    2. Ornament de metal In formă de cerc, purtat in cap de monarhi. [Arald] pe frunte poartă coroană de o(el. 0.1 96/25. Ei trec tn răpejune de rluri fără punfi, Coroanele In fugă le fulgeră pe frunţi. O.I 98/14. Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, Fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămint şi mare. 0.1 146/28. Acest din urmă o face pentr-un titlu, allul penlru bani, altul pentru o coroană, dar ta tofi, tn esenţă, este aceeaşi, un moment de befie. P.L. 82/8; cf. O.I 92/7, 118/11, 171/30 |V. 6; Pr. lj. Q (în contexte figurate, simbolizind puterea monarhică) A venit un rege palid şi coroana sa anlică, Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus. O.I 52/5. Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ş-acete milioane, ce In grămezi luxoase Sunt strtnse la bogatul, pe cel sărac apasă, Şi-s supte din sudoarea prostitului popor. O.I 59/2. Am venit s« mi le-nchini. De nu, schimb a ta coroană tntr-o ramură de spini. 0.1 146/12 [V. 3]. Q (Metaforic) Putere mare, rang inall. Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să asmufe dinii, ca inima-mi s-o rumpă. O.I 116/11 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. eoroaua (O. I 96/26, 116/11, 118/11, 146/12; P. L. 82/8), coroana (O.I 52/5, 171/30); pl. n. ac. coroane (O. I 146/28; P. L. 20/26), coroanele (O. I 59/2, 92/7, 98/14).
    CORP s.n. Trup. Sfărmafi statuia goală a Ycnerei antice, Ardefi acele pinze cu corpuri de ninsori. O.I 60/31. Cu corpul nalt mlădiei, albă ca argintul noaptea, trece Maria. P.L. 51/30. Cind simte apele muindu-i corpul, surtsul său devine iar nervos şi sălbatec. P.L. 100/26; ci. 0.1 60/34; O.IV 366/5; P.L. 41/39,46/26. 80/18. 80/19, 101/11 [V. 3; Pr. 7]. Q (Construcţie mclaforică) A face o călătorie prin mii de corpuri v. călătorie [Pr. 1}. + Cadavru. Liane şi flori de apă să incunjure cu vegetafia lor corpul meu. P.L. 98/30. Eu am murit şi Ruben a venii cu medicii să-mi vtndă corpul. Are drept . . . Prin schimbările prin cari am trecut, corpul meu trebuie să fi devenit fenomenal. P.L. 61/40 — 41 [Pr. 3|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. corp (P.L. 41/39, 80/18), corpul (O.I 60/34 ; O. IV 366/o ; I’.L. 51/30, 01/10, 61/41, 98/30, 100/26, 101/11), g.d. corpului (P.L. 80/19); pl. n. ac. corpuri (O. I 60/17; P.L. 46/21), g.d. corpurilor (P.L. 46/26).
    CORT s.n. Adăpost provizoriu de plnză, instalat dc soldaţi In apropierea clmpului de bătaie. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii . . . Răsplndindu-se tn roiuri întind corturile mari. 0.1 146/3. La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort L'n bătrtn atit de simplu, după vorbă, după pori. O.I 146/9. Lingă corlu-i, unul dintre fiii falnicului domn, Sta zlmbind de-o aminlire, pe genunchi scriind o carie. O.I 148/38 [V. 3J.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. cori (O. I 146/9), eortu- (O.I 148/38); pl. n. ac. corturile (O. I 146/3).
    CORCPT, adj. Depravat, desfrlnal. Junii corupfi. O.I 23 [V. 1).
    COIll'PŢIIi s.I. Desfriu. O (in conicxl figurai) .Im văzul fala ta pală de o bolnavii befie, Duza la invinefilă ds-al corupţiei muşcat, Şi-am zvtrlil asupră-fi, crudo. vălul alb de poezie. O.I 29/22 [V. 1|.
    COSIT, adj. (Di-spre cimpie) Cu iarba tăiată de coasă. El era lungit pe o clmpic cosită, finul clădii mirosea. cerul dc inserare era deasupră-i albastru, limpede, adine. P.L. 37/37 |Pr. 1|.
    COSlŢĂ s.f. Părul lung al fetelor sau al femeilor, implctil in cozi. Cosi/a ta bălaie o aduni la ochi pllngind, Inimă fur’ de nădejde, suflete bătui de gind. 0.1 82 23 [V. 1|.                                                    ‘
    COSTf^A s.f. Coastă dc deal, povirniş. In mijlocul văii e un lac, in care curg patru izvoare . . . prin iarbă verde, pe coslişe de prund, le vezi mişclndu-se şi şerpuind cu argintii/ lor fluid. P.L. 78/36 [Pr. 1].
    COŞCOV, -A adj. Scorojit. Pe coşcovii păreţi zugrăvit-au . . . copilaşul cel istef Purceluşi cu coada sfredet. O.I 84/17 [V. 1).
    COT s.n. I. Partea exterioară a articulaţiei dintre braţ şi antebraţ. L'h! ce frig . . . căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn — iar de coaie nici că-mi pasă Ca figanul care bagă degetul prin rara casă De năvod — cu-o mele coate cu cerc vremea de se-nmoaie. O.I 46/10, 12. Şi-n pepturile păstorilor tineri, rezimafi c-un cot de-o stincă şi c-o mină pe bilă, Incolfea un dor mai adine, mai inlunecos, mai mare — dorul voiniciei. I’.L. 5/13. Cu coalcle aşezate pe masă şi cu capul in mini, Dionis descifra textul obscur. P.L. 35/37; cf. O.I 50/15, 167/21; P.L. 93/11 [V. -I ; Pr. 3|. + Parte a minecii care acoperă cotul. liălrinut dascăl cu-a lui haină roasă-n coaie, Inlr-un calcul fără capăt lot socoate şi socoate. O.I 132/1 [V. 1[. •O* lixpr. Fudul la coate v. f u d u l [Pr. 1|.
    2. Inilalc dc măsură (mai mică dccit metrul). Q (Construcţie mclaforică, polenţind ideea de micime) A se măsura cu cotul. Muşti de-o :i pe-o tume mica de se măsură cu cotul. In acca nemărginire ne-nvirtim uitind cu totul Cum că lumea asla-ntrcagâ c o clipă suspendată. O. I 132, 37 IV. 1|.
    —      Fonne gramalicalc : sp. n. ac. cot (P.L. 5/13), cotul (O.I 132 37 ; P.L. 93/11) : pl. n. ac. coate (O.I 46/10, 46/12. 132/1, 167/21 : P.L. 32/9), coaiele (O.I 50/15; P.L. 35/37).
    COTITI’rA s.f. înlorsăluru, cot, intorsură. Vin' cu mine, rătăceşte Pe cărări cu colituri, L'nde noaptea se trezeşte Glasul vechilor păduri. O.I 209/6 [V. 1|.
    COTL6x s.n. Colţ, ungher; liridă sub cuptorul vetrei ţărăneşti. Mergi de te culcă, nn vezi că s-a-nlunecat ? Să visăm favori şi aur, tu-n cotlon şi eu in pal. O.I 49/3. In cotlon torcea motanul pieptăntndu-şi o ureche. O.I 84/12 [V. 2[.
    COTROBĂI vb. IV. Intranz. A scotoci, a căuta. Cezara. curioasă şi neastlmpărată, cotrobăia prin odaia piciorului. P.L. 83/11 [Pr. 1|.
    COVOR s.n. Ţesătură groasă care se aşterne pe podea, pe perele etc. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub
— 122 —
picior, Şi dc la crcştct pin-in poale Pluteşti ca visul de uşor. O. I 117/5. Mobilele şi coi’ourelc străluceau somnoros şi mal. P.I.. 62/31. îl privi in întreg, tle la capul inundat in aur pin Iu botinele micule ce stecleau radioase pe covorul înflorit. P.I.. 03/11 ; cf. P.L. 02,27 [V. 1 ; Pr. 3]. Q (Comparaţie) Toate se întind nainle-i... ca pe-un uriaş covor. 0.1 144/7 |Y. 1], Q (in conlexl figurat) A venit un reije paliil şi coroana sa unticti. Grea tle glorii si putere, l-a ei poale-ar fi depus, Pe-ale Imnului covoare ea piciorul ile-ar fi pus. 0.1 52 7 (V, 1|. Q (Construcţie metaforică) Verdele covor paji^lca. iarba. De ce doreşti singurătate .Şi ghinul lainic r/c izvor? S-auzi cum codrul frun:a-şi bate, S-adormi pe verdele c»v»r? 0.1 22}\'2<» |V. lj.
    —       Forme gramaticale : sg. ». ac. coior (O.I 144/7, 22s,2oi, covorul (0.1 117/ 3 ; P.L. 03,11); pl. n. ac. covoare (0.1 32,7; l’.l,. 02 27), covoarele (P.L. 02 31).
    LI1AI s.m. 1. Stăpinilur dc ţară, rege. O. lu crai cil burba-n noduri ca şi cllfii cind nu-i perii, Tu in cap nu ai grăunţe, numai pleavă şi puzderii. 0.1 83 11. lată craiul, socru mure, rezonul in jilf cu spală. O.I 85/23. .Ş‘i privind puinjenişul din tantii. de pe pilaştri. Ascultam pe cruiul Ramses şi visam la ochi albaştri. O.I 140/32 ; cf. O.I 83/13 |Y. 4], Q (Flenicnt dc personificare) Ilai şi noi la craiul, dragă. Şi su fim din nou copii, Ca norocul şi iubirea Să ne pară jucării. 0.1 lOn’17, .Mai aproape, mai aproape .Voi nc-r.m sIringc piept lu piept. . . O auzi cum cheam-acuma Craiul sfalu-i Inţrlept. O.I 101/11 |V. 2). Q (Construcţie metaforicii : ghmicţ-ironic) Crai niincal de molii = rege clin vechinir. Ameţiţi de limbe moarle, de planeţi, de colbul scolii. ('.<mfiiidiim pe bietul dascăl cu un crai mincat de molii. O.I 110/30 [V. 1].
    2. (La cărţile de joc) Rigă, popă. O (in conlexl figurat ; aluzie ironică la practica ghicitului in cărţi, in carc ..craii" reprezintă pe bărbaţii iubiţii l’oale că-i t om in laspatru craii curţilor dc joc Si-n căinam inimiourei i-urun-jează la un l»c. O.I 11)2/31 |Y 1). O Crai rIr pică nna ilinlre cărţile di- joc. Q (In conlexl figurai : ironic) .Vri-i minune eu simţirra-i su se pmiht înşela, Su confunde-un crai dc pica eu un crai dc mahala. O.I 102'3I> |\‘, 1], 9 (Mc laforic) Craidon. Cu dorul tău demonic va vorbi călugă-rcşlc, Pc cind craiul cct de pică de s-arată, picptii-i creşte. 0.1 102/38 |V. 1].
    Jl. Bărbat uşuratic, afemeiat. Duma cochclează cu prioirile-i galante, împărţind ale ei vorbe înlre-un erai bulrin şt-un fante. O.I 102/31 ; cf. O.I 102/36 [V. 2],
    —       Forme gramaticale: sfţ- n. ac. «Tai (O.I 110/30, 102/31, 102/30. 162/36), craiul (O.I 85/23, 100/17, 101/12,
110,32, 102/38). voc. crai (O.I 83/11, 83-13): pl. n. ac. craii (O.I 162/31).
    uiAinh: s.m. Sol, veştilor, liine-ţi pare să fii singur, crai bătrin fură dr minţi. Să oftezi dup-a ta fa‘u, cu ciubucul intre dinţi fn zadar ca s-o mai eale, lu trimiţi in lume crainic. O.I 83/10 |Y. 1). Q (Flenicnt dc personificare) Şi pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten. O.I 87/10. împărat slăvii e codrul, Seamuri mii ii cresc snb poale. . . Crainici, iepurii cri repezi, 1‘urlălori li sunt de veşti. 0.1 100/9 |Y. 2|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. crainic (O.I K3/19, 87/10); pl. n. ac. croiuici (O.I loo/O).
    CRAN s.n. Tigvă. Jn dulapuri vechi de lemn simplu er«» cărţi vechi legate in piele, crane de oameni şi păseri tmpăiele pe poliţele din pârele. P.L. 40/25 (Pr. 1|.
    •tnA.MU s.n. v. cran.
    CnAlAsA s.f. Regină. Arald! strigă crăiasa, las’ faţa să-mi ascund. 0.1 98/1. In sunele din urmă pălrurtde-n fire cint Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos şi sflnt. 0.1 08/29 (V, 2|. 9 (Metaforic) Ha cu toane, o crăiasă, iar lu tinăr ca un paj. O.I 160/32 (V. 1|. Q (Construcţii metaforice) Crăiasă diu poveşti = fală tlnără şi frumoasă, pro-lolip de frumuseţe şi gingăşie (v. şi cald, Întrupat, vest c). Crăiasa din poveşti. O.I 72 (V. 1|. Crăiasa dulcii dimineţi v. d i m i n e a ţ ă [V. 1]. Q (Metaforic) Stăplnâ. Să întreabă trist izvorul: — Unde mi-i crăiasa oare?. . . Faţa-n apa mea privindu-şi Să m-atingă visătoare Cu piciorul? O.I 122/8. înveninat de-o dulce şi fermecătoare jale Ai vedea tn ea crăiasa lumii glndurilor laie. O.I 160/8. Crăiasă aleglndu-le îngenunchem rugindu-le, Inalţă-ne, ne mtnluie Din valul ce ne bintuie. O.IV 360/1 (V. 3].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. crăiasă (O.I 160/4 ; O.IV 360/1), crăiasa (O.I 72, 98/1, 98/29, 122/8, 160/8, 204/14).
    UtAlGst:, «IASCA adj. Rcgcsc. 9 (Constnicţic metaforică) Frunte crăiască v. frunte (V. 1).
    —  Forme gramalicalc: pl. n. ac. crăieţli (O.I 133/22).
    CIlAl’A vb. I. I n t r a n z. 1. (Şi In forma ere/»«) A sc dcspica. Şi pialra de pe groapă, crăplnd in două sare. O.I 93/l [V. 1], Q (In conlexl figurat) Vedeţi cum urna creapă, cenuşa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman. O.I 24/25 (V. lj.
    2. A muri in i|rma unui marc efori. Q (in conlcxl figurat) Uraganu-acum aleargă pin' ce caii lui li crapă. 0.1 15/7 |Y. 1],
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. c-rsi|iă (O.I 45/7), crcapă (O.I 24/25); ger. crupiud (O.I 95/4), — Variantă : (Trunsilv.. Mold.) t-repi (O.I 24/25) vl). 1.
    UlAlVVn IlA s.f. Deschizătură. Prin crăpăturile obloanelor închise sc zărea lumină. P.L. 40/4 (l’r. 1J.
    t,n£\ vb. I. Tranz. 1, A face sâ sc nască. S«u ca popă colo-n templul, închinai fiinţei, care După chip ş-asemănare a creat miţescul neam, Aş striga : o motănime! motunime! O.I 48/22 (V. 1).
    2.     A realiza, a făuri (o operă artistică). Rafaei, pierdui in visuri ca-ntr-o noapte înstelată. . . Te-a văzul plutind regină pintre îngerii din cer Şi-a creat pe plma goală pc Madona dumnezeie. O.I 29/13. lîâmtneţi dară cu bine, slnle firi vizionare, Ce făceaţi valul să clnte, ce puneaţi steaua să zboare, Ce creaţi o altă lume pe-astă lume dc noroi. O.I 36/18. In neputinţă sufletească de a-şi crea o soartă mai fericită, el şlia că In ,,această ordine a realităţii", cum
o  numea el, nu-l va Intllni nici un ztmbel. P.L. 28/9; cf. O.I 30/13 (V. 3; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : ind. imp. 2 pl. crea|i (O.I 30/18), p.c. 3 sg. a creat (O.I 29/13, 30/13, 18/22); inf. a crea (P.L. 28/9).
— 123 —
    CHEAMGA s.f. Ramurii a unui copac. Cind prin crengi s-a fi ivit Luna-nnoapteaceade vară, Mi-i fine de subsuoară Te-oi fini de după glt. 0.1 55/13. Aceiaşi pomi in floare Crengi tntind peste zaptaz. O.I 112/6. Ce le legeni, codrule, Fără ploaie, fără otnt, Cu crengile la pămint? O.I 211/3. Soarele. . . cobort pintre crengi de păru un cuib de rubin intre ramuri. P.L. 39/10 ; cf. O.I 75/4, 83/27, 85/2ij, 123/9, 209/9, 216/24, 222/3, 223/20, 229/1 ; P.L. 44/27, 54/9, 67/29 [V. 12 ; Pr. 4|. ©(Comparaţie) 0 copilă el zări Ce-i zimbeşte, mlădioasă ca o creangă de atun. 0.1 144/23. Timp şi spafiu fug din sufletul tău şi rămti asemenea unei crengi uscate din care vremea asemene a fugit. P.L. 43/12 [V. 1 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. creangă (O.I 83/27, 144/23), creanga (O.I 216/24, 223/20), g.d. crengi (P.L. 43/12); pl. n. ac. erengi (O.I 55/13, 75/4, 85/26, 112/6, 209/9, 222/3; P.L. 39/10), crengile (O.I 123/9, 214/3, 229/1 ; P.L. 44/27, 54/9, 57/29).
    CREASTA s.f. Excrescenţă cărnoasă pc care o au la cap unele păsări. Sclrftie de vint fereasla, în pod miaună molanii — ta curcani vlnălă-i creasta Şi cu păsuri melancolici meditind tmblă-n ogradă. O.I 46/7 [V. 1).
    CREATURĂ s.f. Fiinţă, făptură. Sistem care admite pămlnlul de centrul arhitecturei lumeşti şi pe om de creatura, pentru a cărei plăcere Dumnezeu ar fi făcut lumea. P.L. 35/13 [Pr. 1). Q (Depreciativ) Individ, specimen. Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi Nici ruşine n-au să ieie tn smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a
o face de ocară. O.I 151/3 [V. 1).
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. creatura (P.L. 35/13); pl. n. ac. creaturi (O.I 151/3).
    Cn£DE vb. III. T r a n z. I. A fi convins dc existenţa sau dc adevărul unui lucru, a admite. în farmecul vietii-mi Nu ştiam că-i tot aceea De le razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia. O.I 113/4. Că eşti frumoasă, cred; că mă iubeşti, Iţi mulţumesc. P.L. 86/20. Crede că nu voi supravieţui nenorocirea mea. P.L. 96/28; cf. O.I 48/25; O.IV 361/11 ; P.L. 81/8, 81/8, 89/11, 89/30 (V. 3 ; Pr. GJ. -O Expr. A nu-i veni (cuiva) să creadă = a fi cu totul surprins (dc ceva). îi era ciudat. . . nu-i venea să creadă ceea ce vedea cu ochii. P.L. 88/27 [Pr. 1). Q Intranz. (Construcţie mclaforică) A crede in ceva = a-şi finiri un ideal. Voi credeafi In scrisul vostru, noi nu credem in nimic. O.I 35/12 (V. 2}.
    2.     A da crczare (cuiva). Crede-mă că, de mii de mii de ori mai mici, numai proporfiite dintre ei să rămiie aceleaşi, oamenii s-or crede aşa de mari ca azi. P.L. 47/21. Nu mă iubeşti. . . repet-o, spune-o. . . le cred, fiindcă lu nu m-ai iubit niciodată. P.L. 70/8 [Pr. 2).
    3.     (Folosit şi absolut) A socoti, a-şi Închipui. lieligia... Cu umbre care nu sunt v-a-ntunecat vederea Şi v-a făcut să credeţi că vefi fi răsplătiţi. O.I 59/12. Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul, De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul? O.I 150/8. Crezică le-aş fi ales de dis-cipul al meu, de nu le ştiam vrednic şi adine? P.L. 42/19. Eu am momente ctnd sunt trist, lu . . . nu cred. P.L. 74/36 ; cf. O.I 38/1G, 59/30, 80/31, 134/25, 160/2, 199/1 ; P.L. 14/8, 16/27, 22/4, 30/10, 32/12, 42/18, 60/14, 65/25, 70/32, 70/32, 72/16, 75/12, 78/16, 83/8, 83/31, 86/21, 86/24, 87/21, 89/29, 89/30, 97/2, 100/7,102/13, 102/21 (V. 8 ; Pr. 26). + R e f 1.
A sc socoti, a-şi inciiipui. Microscopice popoare, regi, oşteni şi invăţuţi Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi. O.I 132,30. Şi-n acel moment de taină, ctnd s-ar crede cu-i fente, Poate-ar învia In ochiu-i ochiul lumei cei antice. O. I 162/5. Se crcdea nebună. . . şi-ar fi vrut numai ca vecinic să fie acel vis. P.L. 102 20; cf. P.L. 17/23 [V. 2; Pr. 2).
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. cred (O.IV 361/11 ; P.L. <55:25, 70/8, 71/36, 86/20, 87/21), 2 sg. crezi (O.I 113/4, 13 125, 1<>0 2 ; P.L. 42/18, 42/19. 70/32. 70,32, 81.8, 81/8, 8<;,21, Si;.2l), 3 sg. crede (P.L. 32/12, 78/16),
1  pl. credem (O.I 35/12), ne credem (O.I 132/36), 3 pl. cred (O.I 18 25), imp, 1 sg. credeam (O.I 199/1), 3 sg. credea (P.L. 16/27, 60/14, 83/31, 102/13, 102/21), se credea (P.L. 102.20), 2 pl. credeaţi (O.I 35/12), p.s. 3 sg. crezu (P.L. 83.S, 100/7), p.c. 1 sg. am crezut (P.L. 89,29, 89/30), m.m.c.p. 3 sg. crezuse (P.L. 22/4), viit. 2. pl. veţi'erede (O.I 59,30), 3 pl. s-or crcde (P.L. 47/23) ; conj. prez. 3 sg. să creadă (P.L. 88/27), 2 pl. să credeţi (O.I 59/12); opt. prez. 2 sg. ai crede (O.I 150/8), 3 sg. s-ar crede (O.I 162/5), p. 2 sg. ni fi crezut (P.L. 14/8) ; imper. 2 sg. crede (P.L.. 47/21, 89/11, 96/28), nu crede (O.I 80/31 ; P.L. 97/2); inf. (a) crede (O.I 38/16 ; P.L. 30/10, 72/16, 89/30) ; ger. trezind (P.L. 75/12).
    CHEDfNŢ.A s.f. I. Convingere despre existenţa Iui Dumnezeu, sentiment religios. Profetului blestemul, credinţei Dumnezeu, La siitucid o umbră ce-i sperie desperarea Ximic, nimica cu. O.I 20.18. Dă-mi tinereţea mea, redă-mi crcilinţa. O.IV 301/12 [V. 2). O (în context figurai; personificare) Credinţa zugrăveşte icoanete-n biserici — Şi-n stiflelu-mi pusese povcştile-i feerici. O.I 69/25 [V. 1). + Religia creştină. A credinţii biruinţa căta orice cavaler. Eu ? Imi apăr sărăcia si nevoile şi neamul. O.I 147/30 [V. lj.
    2. Fidelitate, statornicie. A noastre inimi işi jurau Crcilinţa />e toţi vecii. O.I 186/14 [V. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. credinţă (O.I 186/14), cmlinla (O.I 69/25; O.IV 361/12), g. d. credinţei (O.I 20 1-S), credinţii (O.I 147/30).
    CIlftlEIl s.m. (Mai ales la pl., cu valoare dc sg.) I. Fnceful. [Făt-Frumos] o smttnci pe babă de mijloc şi-o băgă-n pămint pină-n git. Apoi o izbi cu buztiuganul in cap şi-i risipi creierii. P.L, 9/14 [Pr. 1). O (în conlext figurat) Deztipindu-se atomele greoaie ale creicrilor mei, mintea mea devine clară. P.L. 48/16 [Pr. 1].
    2.      Minte. în ungherul unor creieri Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri. O.I 134/1. Constelaţiuni zuţ/ruvite cu roş, calcule geometrice zidite după o închipuita şi mistică sistemă — In urmă multe ttlcuiri de visuri, coordonate alfabetic — o carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde nişte creieri superstiţioşi dispuşi la o asemenea hraită. P.L. 35/32 [V. 1 ; Pr. 1]. Q (în contcxtc figurate) în van mai caut lumea in obositul creier. O.I 71/1. O lume întreagă de închipuiri umoristice li umpleau creieri. P.L. 32/15.0 (Construcţii mctaforicc) Creieri de copil v. c o p i 1 [V. 1]. Mină de creieri v. m t n ă [Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. creier (O.I 71/1); pl. n. ac. creieri (O.I 151/13; P.L. 35/32, 82/14), creierii (P.L. 9/14, 32/15), g.d. creieri (O.I 134/1), creierilor (P.L, 48/16).
 — 124 —
    CREION s.n. Instrument dc scris. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa verde de lemn luslruil şi adesea surldea. P.L. 27/26. Acea fereastă dedea tnlr-o chilie, pe părejii cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schife. P.L. 73/27. | leronim] luă creionul şi desemnă pe părete o portocală. P.L. 74/11 (Pr. 3).
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. creion (P.L. 27/26), creionul (P.L. 73,27. 74/11).
    CIlftMEXE s.f. V arietate dc piatră larc carc sc găseşte in scoarţa pămintului şi care arc proprietatea ca, lovită eu amnarul. să producă sclnlci. Culclndu-se pe petre reci, iu cupul />e un bolovan <le cremene, pllnse tntr-o scaldă de <mr, aşezată lingă ea, lacrimi curate ca diamantul. P. L. Si V\ Jl’r. 1).
    CHIiPA vb. I. v. crăpa.
    CltâŞTE vb. II l. 1. I n t r a n z. A sc dezvolta. Silul mişcă valuri blonde. . . Pe-a Itti maluri gălbii şese, stuful creşte din adine. O.I -13/3. 1‘esle flori ce cresc tn umbră, Ungă ape, pe potici. Vezi bejănii de albine. Armii grele de furnici. O.I ÎW 13. M-or troieni cu drag Aduceri-aminle, C.e n-or şti că privesc O lume de paterni Pe cind liane cresc Pe singurătate-mi. O.I 220/11. Cind plouă, toate grtnele cresc; cind Dumnezeu vre'i. tu glndesti ceea ce gtndesc ingerii. P.L. 53/13: cf. O.I 13 7. 61/18, 61/18, 93/9, 99/1, 100/2; O.IV 13" 0 ; P.L. 4,'21. I 21. 29/6, 45/7, 60/32, 73/12, 74/10,80/10, inil,3l> |Y. 10: l’r. 10|.
    2.     Tran z. A sc mări, a spori (ca număr, volum, intensitate. durată). Din pămint şi de sub mare s-aud sunete ce cresc. O.I 15/24. Pltnsori sfişietoare împinse de blăstem Se urmăresc prin boite, se cheamă, fulger, gem Şi cresc tumultuoase in valuri, rinduri, rinduri. O.I 94/20, Ziua scade, m-uptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. O.I 214/6. Sinii ii crescuse intr-atita de bătăile inimei, tnclt sărise un bumb <le la pieptarnsul cum îngust tle catifea. P.I.. 84/7 ; cf. O.I f I ii. <» 1/11, 129 12. 112 23, 1 12/23, 14 1/15, 154/28, 201/14, |Y. ]] : l>r. 1], <> I-’xpr. A-i creşte (cuiva) inima (pieptul sau sufleiuli = a fi cuprins dc un sentiment puternic. Inimit-i creştea de dorul Al străinului frumos. O.I 66/31. Al vieţii vis tle aur ca un fulger, ca o ctipă-i, Şi-l visez, cind cu-a mea tnină al tău braf rotund it pipăi. . . Şi ctnd inima ne creşte de un dor, ite-o dulce jele. O.I 82/8. Ctnd le i’i'ul rizind copilăreşte. . . Privirea-mi arde, sufletul tmi creste. O.I 12H 11. Cu dorul tău demonic va vorbi călugăreşte. Pe ciuţi craiul cel de pică tle s-arată, pieptu-i creşte. O.I I(>‘2'3k |V. I|. Q (Construcţie mclaforică) Ceaţa creşte rinduri • rinduri v. era li(Y. 1], ^ F i A apărea din cc in cc mai marc, apropiindu-se : a sc ivi. Şi apa unde-au fost căzut |fucc>atăru)| In cercuri se roteşte. Şi din adine necunoscut f‘n mtndru llnăr creşte. O.I 170/1. Porni luceafărul. Creşteau tn cer a lui aripe. O.I 176/9. Să mi se pară cum că creşti De cum răsare luna, în umbra dulcilor poveşti Din nopfi o mie una. O.I 185/5 [V, 3|.
                                                                                    Tranz. A Îngriji, a educa un copil. Vrit/uiu/a sa mumă II crescu pe el cum putu. P.L. 30/38. Ea il crescu rău
—   dar cum se putea altfel? P.L. 31/16 (Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. creoli (O.I 185/5), 3 sg. creşte (O.I 43/3, 82/8. 93/9, 94/11. 99/4,119/11, 120/14. 142/23, 142/23, 154/28. 162/38. 170/4, 201/4, 214/6), 3 pl. cresc (O.I 43/7, 45/21, 94/20, 100'2, 100/13, 220/11;
 O.IV 430/9; P.L. 53/13), imp. 3 sg. creştea (O.I 66/31, 144/15; P.L. 4/21, 45/7), 3 pl. ereşteau (O.I 176/9; P.L. 73/12), p.s. 3 sg. creseu (P.L. 4/21, 30/38, 31/16, m.m.c.p. 3 pi. crescuse (P.L. 29/6, 84/7), viit. 3 sg. va creşte (O.I 61/18, 129/12); conj. prez. 3 sg. si crească (O.I 61/18), 3 pl. si creasci (P.L. 60/32); inf. a creşte (O.I 94/6); part. crescută (P.L. 74/10), crescu]! (P.L. 100/36), creseute (P.L. 80/40).
     CREŞTERE s.f. Dezvoltare, mărire treptată. Tăcerea e attt de mare, tnclt pare că [Dan] aude gtndirea, mirosul, creşterea chiar a unei garofe roşii. P.L. 45/6 [Pr. 1).
     CIl£ŞTET s.n. 1. Vlrful capului. în brafele-mi întinse Să alergi, pe piepl să-mi cazi, Să-fi desprind din creştet vălul Să-l ridic de pe obraz. O.I 75/7. Drept In creştet o sărută pe-al ei păr de aur moale. O.I 84/38. Miroase florile-arginlii şi cad, o dulce ploaie, Pe creştetele-a doi copii Cu piele lungi bălaie. O.I 179/27. Pe creştet avi un fes mic, asemenea iarmurcei judoveşti. P.L. 40/22 (V. 3; Pr. 1). Q (In context figurat) Consacră-mi Creştetul cu-ale lui ginduri să-l sfinfesc cu-a mele lacrimi! O. I 160/22 [V. 1). -0» Expr. De la ereştet pini in poale (pini in tălpi sau la pieioare) =
 a) de sus plnă jos, tot. In Întregime. De la creşte! pln-ln poale Pluteşti cu visul de uşor. O.I 117/7. De ta creştet la picioare s-o admiri şi s-o desmierzi Ca pe-o marmură de Păros sau o plnză de Correggio, Cind ea-i rece şi cochelă ? Eşti ridicul, lnfelege-o. O.I 157/30 [V. 2|; It) Q (Metaforic) !n întreaga conduită. Vezi colo pe urtciunea fără suflet, fără cuget... La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri; Tofi pe buze avtnd virtute, iar tn ei monedă calpă. Chintesenţă de mizerii de la creştet plnă-n talpă. O.I 150/16 [V. 11. + Pârul capului. Cu creştetele albe preofi cu pleala rară Trezeau din codri vecinici, din pace seculară. Mii roiuri vorbitoare, curglnd spre vechea Romă. O.I 96/8 [V. 1|.
     2.     CăpiUi. Cind voi muri, iubito, la crcştet să nu-mi pllngi. O.I 129/7. Şi nime-n urma mea Su-mi plingă la creştet. O.I 216/14; cf. O.I 219/22, 221/6, 225/10 |V. 5|.
     3.     Virf, culme, pisc. Piramidele din creştet aiurind şi jalnic sună. O.I 44/29. Vulturii de stau amuliji pe creştetele seci şi sure a sllncelor nalte invăfau de la el lipelttl cel pllns aljelei. P.L. 5/7 [V. 1; Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) Creştetele nalte ale firii — munţii. Soarele apune Voind creştetele nalte ale tării să-ncunune Cu un nimb de biruinfă. O.I 148/32 |V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. creşlel (O.I 44/29, 75/7, 84/38, 117/7, 129/7, 150/16, 157/30. 216/14, 219/22, 221/6, 225/10; P.L. 40/22), creştetul (O.I 160/22); pl. n. ac. creştetele (O.I 96/8, 148/32, 179/27 ; P.L. 5/7).
     CREŞTfiN1 s.m. 1. Adept al creştinismului. Genarul era creştin şi puterea tui nu era In duhurile întunericului. P.L. 12/24 (Pr. 1).
     2. Om. (La sg. cu valoare de pl.) Xumai umbra spinului La uşa creştinului. O.I 183/2 (V. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. creştin (P.L. 12/24), g.d. creştinului (O.I 183/2).
     CREŞTfN*, -Ă, adj. Care aparţine creştinilor. Biserica creştină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept In două e ruptă şi tresare. O.I 95/1 [V. 1]. + Crcdincios. Vedeadivanul de oameni bătrlni, poporul entuziast şi creştin, undoind ca valurile mării tn curtea Domniei. P.L, 37/28 [Pr. 1).
— 125 —
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. creştin (P.L. 37/28), <reştlnfi(O.I95/l).
    CREŢ1 s.m. încreţitură, culă, fald. Uimit privea cezarul ta umbra cea din nouri, Prin crefi ai cărei stele lin tremurlnd transpar. O.I 63/27. O manta neagră tt acoperea, prin creţii căreia transpăreau delicatele .şi corectele lui forme. P.L. 60/1. Ctnd mă sui pe o piatră nattă, imi pare că In creţii mantalei, aruncate peste umăr, am încremenit. P.L. 87/28; cf. P.L. 39/7, 49/12 |Y. 1 ; Pr. 4). Q (Comparaţie) Cine-o vedea cu părul ei galben şi lung, despletit şi împrăştiat ca creţii unei mantii de aur pe sinul ei rece. . . ar fi glndit că-i o înmărmurită ztnă a undelor. P.L. 22/26 [Pr. 1). Q (Metaforic; Ideile ce plutesc pe suprafaţa viefei oamenilor sunt creţii ce aruncă o manta pe un corp ce se mişcă. P.L. 80/17 |Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. creţi (O.I 63/27 ; P.L. 39/7), creţii (P.L. 22/26, 49/12, 60/1, 80/17, 87/28).
    CREŢ8, CREAŢA adj. (Despre apă) Care face cule, Încreţituri, cu valuri mărunte. Q (Construcţie metaforică) Mişcarea creaţă v. mişcare JV. lj.
    —  Formă gramaticală: sg. n. ac. creat» (O.I 83/22).
    CREVATs.n. (Mold.) Pat. După plnza de painjăn doarme fata de-mpărat; înecată de luminii e întinsă In creval. 0.1 79/2 (V. 11.
    CREZ s.n. Concepţia despre viaţă a cuiva ; ideal. Q (In context figurat) Candela ştersei d-argint icoane .A lui Apolon, crezului meu, Mă topesc lainic, Insă mereu De ale patimetor orcane. O.I 26/10 (V. 1).
    CREZÂMtNTs.n. (In loc. adv.) Cu crezămini — cu adevărat, Într-adevăr. Dacă vrei cu crezămint Să te-ndrăgesc pe line, Tu le coboară pe pămint, Fii muritor ca mine. 0.1 173/5 (V. 1).
    CRIdA s.f. (Mold.) Cretă. L'nul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului. P.L. 28/34 (Pr. lj. O (Comparaţie) Prin flori tntreţesute, pintre gratii luna moale Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale ; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă. O. T 76/27 [V. 1). + Var. Luna işi vărsa lumina ei cea fantastică prin ferestele mari, albind podelele de păreau unse cu cridă. P.L. 29/34 (Pr. 1).
    CRfMÂ s.f. Faptă rea, vrednică de pedeapsă, nelegiuire. Şi se poate că spre răul unei ginţi efeminate, Regilor pătaţi de crime, preofimei desfrtnate, Magul, paza răzbunării, a cetit semnul tntors. O.I 45/2. Sfărmaţi palate, temple, ce crimele ascund. O.I 60/22. Vei spăşi greşala mumii Şi de-o crimă tu mă mlntui. O.I 102/8. Era ceva înfricoşat cile crime au pulul să se petreacă pe acest atom alil de mic. P.L. 50/26; cf. O.IV 338/6 (V. 4; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. crimă (O.I 102/8); pl. n. ac. crime (O.I 45/2 ; O.IV 338/6 ; P.L. 50/26), crimele (O.I 60/22).
    CRIN s.m. Plantă (Lillum candidum); floarea acestei plante. De-aş avi o floricică Gingaşă şi tinerică, Ca şi floarea crinului... Ctlu-ţi ţine ziutiţa I-aş etnia doina, doinifa. O.I 2/11. Din ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroaie de mărgăritare apoase pe o faţă mai albă ca argintul crinului. P.L. 3/24 (V. 1 ; Pr. 1). Q (Comparaţie) Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn, un tnger blond ca <>
lacrimă de aur, mlădioasă ca un crin de ceară. P.L. Io;38 [l’r. lj. © (Personificare) Crinii de argint... şi florile toate s-adunară, vorbind fiecare tn mirosul ei şi ţinură sfat lung cum să fie luminele hainei de mireasă. P.L. 23/21 (l’r. lj. O (Construcţii metaforice) De crin — alb şi fraged ; feciorelnic (v. şi p o r u m b e I). Vergina il slrtnge pc-amantu-i mai lare La sinu-i de crin. O. I 5/18. Şi Chioris din roze işi pune la salbe Pe fruntea-i de crin. O.I 3/12 ; cf. O.I 12,3 (V. 3|. (Sugerind albeaţa, frăgezimea şi puritatea ) Crinii uliii ui sinului .Ti-as spăla c-o săruture, Murmurare, Crinii albi ai sinului. O.I 5/12; cf. O.I 5 30 [V. 2|.
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. crin (O.I 3/12, 5/18. 12/3 ; P.L. 15/38), g.d. crinului(G 1 2,11 ; P.L.3/24) ; pl. n.ac. crinii (O. I 5/12, 5/30; P.L. 23,21).
    CIliPTĂ s.f. Construcţie funerară subterană. Deasupra criptei nerjre a sfinltilut morminl Se sculară salcimii de ttiamnă şi dc vini. O. I 12'J'3 (V. lj.
    CRISTAL s.n. Sticlă foarte străluciloarc dc o fabricaţie specială. Pe cind era mic, ii povesteau in limp de iarnă, ţinindti-l pe genunchi, poveşti fantastice despre zine îmbrăcate in aur şi lumină, care duc limpedea lor viaţă in palate de cristal. P.L. 37/20 |Pr. 1]. Q (Comparaţie) Scinteie murea tină şi placele ei sure Se mişca-una pc alta ca pături de cristal. 0.1153/7. Au de patrie, virltile na vorbeşte liberalul. De ai crede că viaţa-i e curai ti ca cristalul. 0.1 150/8 [V. 2). © (Metaforic) Apă limpede. Aş vrea su vad acuma natala mea vilcioară, Scăldată in cristalul pirlulai de-argint. O.I (5/10
i.v. 1|.
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. crislnl (O.I 63'7 ; P.L. 37/20), cristalul (O.I 6/10, 150/8).
    CHITIC s.m. Carc se ocupă dc critică, esle înclinat să critice. O (Depreciativ) Criticilor mei. 0.1 22fi. Critici vai, cu flori deşerte, Care roade n-aţi adus — E uşor a scrie versuri Cind nimic nu ai de spus. 0.1 227/5 |Y. 2|.
    —   Forme gramaticale : pl. g. <1. criticilor (O. I 22(5),
voc. critici (O.I 227/5).                     ,
    •CRIVAT s.n. v. crcval.
    CIU'vAŢ s.n. Vint rece şi puternic. Viaţa-mi se scurge ca şi murmura Ce-o suflă-un crivăţ printre pustii. 0.1 26/18 | V. 1]. O (Comparaţie) In genunchi cădeau pedeslrii. colo caii se răstoarnă, Cind săgeţile in valuri care şuieră, se toarnă, Şi lovind in faţă-n spate, ca şi crivăţul şi gerul. Pe pămint lor li se pare că se năruie tot cerul. 0.1 118/19 (V. 1|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. crivăţ (O.I 2(5/18), crivăţul (0.1 148/19).
    CRl.VG s.n. Pădurice. Palmii risipiţi in crtnguri auriţi de-a lunci rază Salţă zveltele lor trunchiuri. 0.1 11/22. l'anlazie, fantazie — cind suntem numai noi singuri, Ce ades mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crtnguri. O.I 155/18. Floare de cring. Astfel vieţele şi tinereţile Trcc şi se sting. O.IV 378/21. Pe o insulă de smarand. incunjurat de un cring de arbori verzi şi stufoşi, se ridica un mindru palat. P.L. 5/27 ; cf. O.I 122,19, 171/21, 179/6. 210/21 (V. 7 : Pr. lj.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. crinjj (O.I 171/21; O.IV 378/21 ; F.L. 5,27) ; pl. n. ac. crinyuri (O.I 11/22, 122/19. 155/18, 179/(5, 210/21).
- 126 -
    CltlŞCA vb. I. Ini ranz, (Mold., Transilv.) A trosni, a scirţii. Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda in odaie, criţcau lemnele ţi pietrele. P.L. 32/5 |Pr. 1].
    tnlŞiM.ţ s.f. (Mold., Transilv.) Local unde se vlnd şi sc consumă băuturi alcoolice. De prin crişme ţi prăvălii pătrundea. .. o lumină murdari. P.L. 2G/2U. Dintr-o t-rişmă deschisă s-auzea o vioară schingiuită. P.L. 26/28. Tablele de la crişmă-t invitau cu dragoste. P.L. 83/11 [Pr. 3].
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. criţniu (P.L. 26/28, S:î/11 >; pl. n. ac. crişmc (P.L. 26/20).
    CROI vb. IV. Tranz. F i g. A întocmi, a construi.
O   (Construcţie mclaforică; aluzie Ia Satira a IIl-a a lui Ani inii Cantcmir) A croi la planuri diu i-ulile ţi pohară.
l'iir.' pm-ţi t-f-aii scris o limbă, ca un fiigure de miere. . . \'ii<-ărfscu cintind dulce a iubirei primăvară, Cantcmir croind Iu planuri din cuţite şi pahară. O.I 31/11 (V. 1).
    CHOITOHI-SC. -EASC.\ adj. Dc eroilor. ©(Construcţie metaforică ; ironic) Operă croitorcaseu ţi in spirit şi in stofa - fiinţă lipsilu dc orice calităţi intelectuale şi morale (v. şi copil, s l r i m t o a r c). [Curtezanul] o chioreşte cu lornionul, butonat cu o garvfâ, Operă croilorească si in spirit şi in stt>fă. O.I 162/30 |Y. 1],                     ’
    —   Pronunţai: cro-i- (0.1 102/30).
    CHONCĂM” vb. IV. Intranz. A scoate sunele caraclerislicc corbilor. Q (Element dc personificare) l'ăt-f'rumvs uruncă buzduganu-n nori şi lovi meazănoaplra in aripi. IUt căzu ca plumbul la pămint şi croncăni jalnic dc douăsprezece ori. P.L. 19/25 (Pr. lj.
    CIIOMCAit s.m. Autor dc cronici. De-aşa vremi se-n-vrcdniciră cronicarii ţi rapsozii. Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii. O.I 149/21 [V. lj.
    CRONICA s.f. Lctopise|. Q (In contcxt figurat) Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici: Din trecui ut dc mărire v-ar privi cel mult ironici. O. I 151/211 |V. I|. Q (Construcţie metaforici) A şlcryp colbul de pt* cronicp v. sterpe |V. 1].
    —       Forme t’rannlicale: pl. n. ac. cronici (O.I 131/29), (■roiiicc (O.I 32/11.»).
    CKlT.K s.f. I. Semnul simbolic distinctiv al creştinătăţii. (în imprecaţii) Ascunileţi-vă mai bine, bată-v-ar mama lui Dumnezeu, ca .?« nu vă mai găsească, ucigă-l crucea şi măninre-t moartea. P.L. 16/39 [Pr. 1], <0> Frate de cruce -= Prieti n imi jurămint, prieten bun, nedespărţit. — împărate l>re luminate, din cite noroace-ai avut, unul a fost mai mure decit loate: acela că Făt-Frumos fi-i frate de cruce. P.L. 11/10 [Pr. 1). Frăţie de cruce — prietenie legată prin jurămint de credinţă. Mai bine-oi spune lăutarilor să zică şi cupurilor să împle cupele cu cin şi-om lega frăţie de cruce pe ctt om fi şi-om trăi. P.L. 6,16. Ar fi stat Făt-Frumos tocului, dar scitmpă-i era frăţia de cruce, ca oricărui voinic, mui scumpă decit zilele, mii scumpă deci! mireasa. P.I.. 11/6 | Pr. 2).
    2. Obiect rcprczcnllnd semnul simbolic a) crcştinis-mnlui. Ling-o cruce m<irmuri/d. . . Ca un demon El veghează. O.I '>0/13. Ţintirimut singur cu strlmbe cruci vegheâză. O.I 69/11. Pe piatra prăvălită pun cri/cea drept pecete. O.I 2/21 ; cf. O.I 15 [V. lj. Q (Comparaţie) A/(i usc ca
crucca pusă-n clmpii. O.I 26/19 (V. 1). <0> (Adverbial; in expr.) A pune cruce v. p u n e |Y. lj. Q (Construcţii metaforice) A aduce sufletul cuiva pe braţele crucii = a supune pe cineva la mari chinuri morale (v. şi f i c r e, Hristos, pllnsoare, pustii). Cu aspra nepăsare lu suflelu-mi aduci Pe cele două braţe tnlinse-a sfintei cruci. O.IV 432/32 |V. 1]. A sta îd umbra crucii v. umbră IV. ,1|.
    :i. Creştinism. Pentru-a crucii biruinţă se mişcară rturi-riuri, Ori din codri răscolite, ori sltrnile din pustiuri. O.I 140/33 [V. 1[.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. cruce (O.I 50/13; P.L. 6/16,11/6,11/10), crucea (O.I 26/19,92/24 ; P.L. 16/39), g.d. cruci (O.IV 432/32), crucii (O.I 50/15, 146/25, 146/33); pl. n. ac. cruci (O.I 69/11).
    CRUCfŞ,*.\ adj. încrucişat, întretăiat. Două triunghiuri crucişe Incunjurate de sentinţa: „Director coeli vigilal noctes-que diesque, qui sistil fixas horas terrigenae". P.L. 35/26 [Pr. 1].
    CRUCIŞA vb. I. R c f 1. A sc întîlni, venind din direcţii diferite. Q (Metaforic, despre săbii) A se lupta. Fără sd se fi schimbat vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucişa. P.L. 95/37 [Pr. 1|.
    CRUD, -A adj. I. Tlnăr, neajuns la maturitate. Q (Construcţie metaforică) Vrîsln crudă şî necoaptă v. v 1 r s t ă [V. 1|.
    II.     F i g. 1. Nemilos, aspru, neîndurător. Zdrobiţi orinduiala cea crudă şi nedreaptă. O.I 60/11. Ctnd ura cea mai crudă mi s-a pări amor. . . Poate-oi uita durerea• mi şi voi puii să mor. O.I 116/7. Tlnără Aurora răpeşte pe Orion, de care se-namorase tnsăşi cruda şi vergina Diana. P.L. 80/1; cf. O.I 64/18; P.L. 56/13, 99/37 [V. 3; Pr. 3|. 9 (Repetiţie) A fost crudă-nvinuirea, A fosl crudă şi nedreaptă. O.I 30/21-22 [V. 2). + (Substantivat) Fiinţă (ură inimă. Am zvirlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie Şi paloarei laie raza inocenţei eu i-am dat. O.I 29/23. Dar azi vălul cade, crudo ! dismeţit din visuri sece, Fruntea mea este trezită de a buzei lale-ngheţ. O.I 30/5 [V. 2).
    2. Putcrnic, intens, violent. Alte lacrimi, alt amar Mai crud nici e cu putinţă. O.I 53/4. Şi tn tăcere cruda ei nu ştiu ce aştept. . . Cu mfna-n/tns<I magul ti face semn să şadă. O.I 9-1/1. In neştiinţa ta eşti ţi mai frumoasă, eşli şi mai mult cauza unor crude dureri. P.L. 56/31. O durere ascufită, trudă ti pătrunse inima lui. P.L. 58/22; cf. O.IV 361/15 (V. 3 ; Pr. 2|. + Chinuitor. La ce simţirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc ? O. I 127/5. Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde Şi ochii mari şi grei mă dor, Privirea ta m*î arde. O.I 172/25 (V. 2|.
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. crud (O.I 53/4), crudă (O.I 30/21, 30/22, 60/11, 64/18. 94/1, 116/7, 127/5 ; O.IV 361/15 ; P.L. 56/13,58/22), crudul (O.I 172/25), «ruda (P.L. 80/1), g.d. crude (O.I 108/18), crudului (P.L. 99/37), voc. crudo (O.I 29/23, 30/5); pl. n. g.d. crude (P.L. 56/31).
    CHUiVT, -A adj. I. (în expr.) Crunt de sînge v. s I n g c [V. 1].
    2. Violent, crud, neomenos. Negruzzi. . . zugrăveşte din nou iarăşi plnzele posomorite, Ce-arălau faptele crunte unor domni lirani, vicleni. O.I 32/24 (V. 1|. + înfricoşător;
- is; -
ameninţător. $i de crunta-mi vijelie lu le aperi c-un toiag! O.I 147/11. Fafa lui era înfricoşată, privirea cruntâ. P.L. 13/5 (V. 1; Pr. 1]. (Adverbial) [Arald] In zid de marmur negru se uită crunt şi drept. O.I 9-1/5 (V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. cruntă (P.L. 13/5), erunia (O.I 147/11); pl. n. ac. crunil (0.1 88/12), crunie (0.132/24).                            '
    •CRUŞfT, -A adj. v. incruşit.
    CRUZfME s.f. Brutalitate, sulbălicie. I.ocul hienei il luă cel vorbăreţ, Locul cruzimii vechie, cel lina şi pizmăln-reţ, Formele se schimbară, dar răul a rămas. O.Ifil/4(V. 1).
    CTfTOR s.m. Fondator. Q( Ironic) Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte, Unde spumegă desfrtul in mişcări si tn cuvinte. O.I 150/23 (V. 1].                      *
    CU prep. 1. (Introduce un complement socinliv) însoţit de. . . Noaptea vine-ncelişor Cu-a ei umbre suspi-ntnde. O.I 13/3. Cu sfetnici vechi de zile mă-tUimpinaşi in cale. O.I 91/22. De-alunci pornimt a lui aripe S-a ilus pe veci norocul meu — Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău ! O.I 212/20. Baba-l apucă (pe Făt-Frumos] de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el pinâ-n nori. P.I.. !) 2 ; cf. O.I 13/4,13/5, 15/20, 38/18, 49/7, 49/7, -19/7, 67/32, 92 fi. 93/7,99/2,114/8,124/8,124/10, 134/2,146/5, 149,10,119 II. 149/14, 149/16, 149/17, 151/12, 157/18, 160/22, 170,23, 177/18, 178/15, 209/5, 212/20; P.L. 6/25, 9/10, 9/29. 1 I,3.>, 16/15, 16/31, 17/1, 17/16, 17/37, 41/24, 47/14, 47/14. -19,23. 50/3, 51/30, 52/37, 61/40, 62/4, 67/30, G9/G, 74/39, 83/1, 83/30,94/8,94/9, 94/36 (V. 32 ; Pr. 27). O Loc. prep. Cu . . cu tot. Undeeşti, copilărie, Cupădurea ta cu lot? O.I 111/8. Mama pădurilor, neputlnd să iasă, trecea pesle apă cu piuă cu toi şi-i brăzda fafa tn două dealuri. P.I.. 7/8. Tu întreprinzi o călătorie, cu iubita ta cu tot, In orice spaţiu al (urnei fi-ar plăci. P.L. 47/16; cf. P.L. 13/8 (V. 2; Pr. G|. Dem preună cu v. dempreună [V. lj. împreună cu v. Împreună (Pr. 1]. Şi cu v. ş i1 (V. 4].
    2.     (Introduce un complement indirect) Atlt de fragedă te-asameni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un inger dintre oameni In calea vieţii mele ieşi. O.I 117/2. O, ascullă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri slau cu alelele proroace. O.I 155/8. Uscăciunea neagră şi sălbatecă a purului contrasta plăcut cu fafa fină, dulce şi copilărească a băie-tanutui. P.L. 27/16 ; cf. O.I 17/7, 19/11, 35/19, 48/11, 93/12, 98/32, 106/15, 108/3, 119/5,122/20, 137/5, 110/30, 146/21», 151/15, 154/1, 154/1,157/14,162/36,162/37, 168/21, 173/15, 175/12, 177/22, 189/11, 203/4, 214/17, 214/25 ; O.IV 432/2 ; P.L. 3/7, 4/30, 6/13, 6/29, 7/37, 7/39, 8/29, 12/1, 12/17, 12/18, 12/24, 14/20, 17/30, 23/14, 24/11, 25/24, 26/25, 26/25, 27/13, 27/21, 28/1, 36/39, 36/40, 38/21, 41/12, 42/8, 42/33, 44/23, 45/13, 45/16, 45/31, 46/35, 46/3G, 47/19, 48/23, 51/G, 52/38, 59/11, 59/26, 59/38, 61/19, 62/2, 62/29, 64/18, 67/12, 68/29, 73/18, 75/4, 80/37, 81/1, 82/17, 83/2, 87/4, 87/1, 87/31, 87/36, 90/14, 91/2, 91/33, 95/27, 96/26, 97/19, 98/31, 99/8, 100/22 (V. 30; Pr. 66]. O Loc. prep. Alături cu v. alături (V. 3; Pr. 5J.
    3.     (Introduce un atribui) Ador pe acest demon cu ochi mari, cu părut blond. O.I 30/24. Zugrăvit-au. . . copilaşul cel isteţ Purceluşi cu coada sfredel. O.I 84/19. Se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele sptnzurale de catarg. O.I. 154/20. împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma lapte-
lui, cu părul bălai ca razele lunei. P.L. 4/14 ; cf. O.I 2/18, 3/5,10/5, 16/2, 16/fi, 13/2, 23'4, 28/2, 28/2, 28/7, 29/4, 29/4, 29/4, 29/11, 29/13, 29/14, 30/14, 30/14, 30/16, 30/16, 31/5, 31/5, 31/6, 31/6, 31/8, 31/22, 32/8, 32/31, 32/32, 32/33, 32/33, 36/13, 36/14, 36/11, 37/6, 37/22, 38/2, 38/3, 38/3, 38/4, 38/4, 38/6, 38/6, 38/13, 43/14, 45/26, 46/17, 46/17, 48/11,00/19, 51/5, 51/6, 51/6, 54/17, 56/19, 60/17, 61/10, 62/21, 02/28, 69/11, 79/28,80/7, 80/29, 80/30, 80/33, 82/1, 82/2!), 83/11, 83/30, 83/31, 84/6, 84/13, 84/19, 85/18, 85/21, 85/21, 85/23, 87/10, 87/16, 91/13, 92/19, 92/19, 92/20, 93/5, 95/32, 9(i/8, 90,'8, 96/28, 97/10, 97/22, 98/29, 101/18, 101/19, 106/2, 110/4, 121/22, 123(19, 132/1, 134/9, 131/20, 140/23, 144/3, 150/6, 150/12, 150/21, 150/28, 150/28, 150,38, 151/8, 154/31, 154/31, 157/3, 157/28, 1G0/4, 160/32, 160/32, 170/10, 170/15, 173/29, 177/29, 179/28, 183/4, 200/11, 209/6, 211/8, 227/5, 228/24, 228/24, 231/13, 235/14 ; O.IV 333/1, 338,14, 361/2, 366/14, 430/2; P.L. 1/33, 4/33, 1/31, 5/36, 6/3, 6/4, 7/21, 8/33, 9/20, 9/32, 10/10, 11/12, 11/20, 12/1, 12/13, 18/2, 19/4, 19/21, 19/31, 20/19, 20/19 20/23, 22/12, 22/10, 22/18, 22/18, 26/7,26/21, 26/24, 2(3/20, 20/37, 20,39, 27/5, 28/23, 28;29, 28/35, 28/36, 28/36, 29/22, 29/40, 29/41, 29/41, 30 1, 30/18, 30/25, 30/32, 35/8, 35/31, 30,29, 38,13, 38/31, 38/32, 38/36, 38/36, 38/37, 39/25, 39/28,
39,35,  39/35, 40/14, 40/21, 40/21, 41/13, 43/25, 44/6, 44/10, 11/15, 45,4, 45/5, 45/11,45/11, 45/32, 45/32, 45/39, 40/2, 16/13, 16/14, 40/14, 46/15, 47/20, 48/33, 48/3 l, 48/34, 48/35, 48/35, 48/36, 49/7, 49/28, 50/35, 52/29, 53/29, 51/25, 54/30, j 1/35, 56/2, 59; 11, 59/31, 00/6, 60/7, 60/7, GO/8, 00/8, 60/9, 62,5, G2/G, 63,5, 63 6, G4/14, 61/34, 67/31, G8/5, 72/18,
72,19,  73,11, 73/13, 73/22, 73/31, 73,31, 74/5, 7G/1G, 7G/16,
76.17,  77/22, 79/6, 80/41, 81/6, 81/25, 87/1, 87/6, 87/6, 87;7, 89/26, 91/8, 92/8, 98/G, 98/6, 98/22,99/17, 100/27, 100/33, 102 3, (V. 139; Pr. 142], (In construcţii predicative, uneori cu elipsa copulei) (Craiul] pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată. O.I 85/24. Alunei lumea cea gindi!ă pentru noi avea fiinţă şi, din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă. O.I 141/6. De cc vrei să scoli din aramă sunetul aurului? Nu-i cu putinţă. P.L. 53/3. — Mi-a trecui prin minte, zise el, acea idee nefericită, pe care Ruben •> credea cu neputinţă in capul unui om. P.L. 60/14 ; cf. O.I 53/4, 85/21, 88/8, 128/8, 128/8, 1G4/3, 196/28; P.L. 8/28, 8/28, 32/1G, 35/20, 35/21,35/25, -10/5, 49/6, G7/33, 100/9 (V. 9; Pr. 12j.
    4.     (tntroduce un complement circumstanţial dc mod) Tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă. O.I 12/8. La capul meu cu grijă lu ramura s-o-ngropi. O. I 129/9. Sara pe deal buciumul sună cu jale. O.t 231/1. Piciorul ieşi zlmbind cu răutate. P.L. 77/9 ; cf. O.I 3/19, 5/3, 6/4, 8/7, 9/11, 9/20, 9/20, 11/24, 20/2, 22/9, 22/10, 22/11, 22/11,24/10, 24/11, 24/14,  24/26,  27/12, 28/5,  28/11, 30/1, 30/8, 30/9, 31/17,
32/10,  35/22, 35/2G, 3G/1G, 37/10, 37/14, 37/19, 41/4, 41/10,
43/9, 43/9, 14/7, 16/8, 52 11, 52/17, 53/13, 56/4, 61/17, 62/27, G3/23, 61/21, 66/25, 67/2, 67/9, 67/12, 67/18, 67/20, 76/20, 80/2, 80/5, 80/9, 80/28, 82/0, 82/12, 82/30, 83/11, 84/24,  84/2G,  84/34, 85/6,  85/9, 85/25, 87/2, 87/14, 88/3,
91/26,  91/27,  92/9, 93/23.  93/28, 94/3, 94/4, 94/11,95/14,
97/10, 98/10, 98/23, 103/14, 101/16, 105/1, 107/10, 107/10, 110/8, 110/14, 114/G, 120/25, 121/17, 127/21, 130/1, 132/38. 133/27, 131/32, 137/11, 140/6, 140/20, 140/21, 141/17, 141/17, 146/G, 1 16/7. 1 17/8, 150/25, 151/13, 151/17, 151/33, 152/13, 154/13, 151/14, 155/29, 155/30, 162/1, 1G2/7, 102/18,
— 128 —
162/18, 162/27, 165/6, 165/11, 165/22, 166/15, 166/20, 168/17,170/17,171/12,171/22,172/9,173/5,174/20,174/30, 175/21, 177/23, 184/23, 187/2, 188/13, 191/14, 191/23, 192/5, 192/10, 192/11, 192/16, 194/15, 202/12, 202/12, 209/2, 209/18, 210/1, 210(9, 212/3, 213/2, 213/2, 213/17, 214/3. 216/17. 216/27, 220/7, 222/8, 228/4, 235/6; O.IV 333; I. 333,10, 365/9, 365/30, 430/5, 432/6, 432/12, 432/26 ; P.L. 3/1», 3/20, C/l0, 6/27, 6/33, 6/33, 6/35, 6/41», 7/10, 7/33, Si/12, 'J/21, 9/34, 10/29, 11/14, 11/17, 12/14, 15/27, 16/8,
 111.32, 18/15, 18/36, 20/10, 22/13, 22/25. 24/5, 24/14, 26/4. 27;35. 28/32, 28/38, 29/30, 30/4, 30/4.30/il, 35/4,35/19, 35.37, 35,38. 35/39, 37/3, 37/34. 38/35, 30,13. 39/10, 41/1,
 11,1. 11,10, 42:25, 43 23, 43/3(3, 47,5. 17 II, 47/35, 48/6, •18,21. 18.21, 19/1. 49/20, 49/20. 19/31, 19.39, 51/17, 51/17,
 51.30. 52/21, 53/27, 53/28, 53/38, 54/22. 51 41, 55,'6, 55/9, 55/18. 55/29, 55/37, 57/35, 58;4, 58/15, 58 18. 58/35, 59/18, liO/2, 60,3. 00/4, 00/18, 61/29. 01,38, 02/15, 02/17,62/18, 02/22. 02/22. 02/22, 03/26, 63/33. 61/5. 01. 21, 06/13, 66/15, 00/10, 67/1 1 ; (37/15, 08/0, 68/27, 08/28, 0i>. 15), 69/22, 69/32, 69/38, 70/5. 70/8, 70/13, 70/19, 70;21. 7»,26, 70/27, 70/31, 71/2, 72/1-1. 73/4, 73/li, 74/0, 70.3. 70/17, 77/10, 77/25, 77/30, 78,37. 79/23. 80.-2», 81/14. 83/8, 83/11, 83/16, 84/38, 85/1, 85/1, 85/1. 85,22. 85/38, 88/17, 89/23, 97/11, 92/27, 92/3U. 92/31, 93; 13, 5)3/21. 93/22, 94/13. 94/19, 95/6, 95/14, 95/17. •J5,19. 95 19, 5)5,28. 1)7/18, 97/2(3, 98/38, 100/28, l')0,31, 101,31, 101,35, 102/23 [V. 172: Pr. 167J. O (In construcţii cu revelarea aceluiaşi substantiv) An cu an împărăţiii lot mui largă se sporeşte. 0.1 111/30. L'n paj ce poartă pus cu pas A-mpărălesii rochii. . . Se furişează finiţilor Privind la Cătălina. O.I 173/25. 1:1 întorcea foaie cu foaie tiillmlu-se la constetaţiunile dudule. P.L. 30,2: cf. O.I 144/31. 144/32, 168/5 ; P.L. 41/28, 41/35,
 53.32,  oii 1(3. 84/27 |V. 5; Pr. 6). <0> (Complementul arată
 0 mjsuni) In două părţi infernul portatele-şi deschide, Spn-:i încăpea cil mia răsufletele htde Tiranilor ce pier! O, I 25-2. Pe cind luna străluceşte peste-a lomurilor bracuri, intr-n clipă-l poartă gindut îndărăt cu mii ‘le veacuri. 0.1 132-12. Muşii de-o zi pe-o Itime mică de se măsură cu cotul, in acea nemărginire ne-nvirlim. O.I 132/37. — Slăptne, tiilaoyi calul, tu ai izbit meazănoaptea de a căzut la pămint
 1 ii d'iiiă ceasuri inainle de vreme. P.l.. 19'33. Mi s-a răsplătit cumplit acest dispreţ, cu aceeaşi măsură. P.L. 89/32 ; cf. O.I 151 27, 151.28. 154/28 ; P.L. 24/3, 24/3, 20/14, 27/38, 51) 32, 56 32. 56/32. 50/33, 01/26. 89/3, 89/3 | V. 6 ; Pr. 13).
       (Inlroducc un compkmenl instrumental) Cu cipru rerilc-ncinge antică fruntea tn. 0.1 1/2. Şi străveziul demon prin aer ctnd s<i treacă. Atinge-ncel arama cu zimţii-aripei sale. O.I 69 15. Să-ntuneci ochii mei pe i'cci, Cu-a gurii tale miile şoapte. O.I 117/19. Cind soarele intră tn nouri, ei iiărură roşii şi vineţi, tiviţi cu aur. P.L. 39/3; cl. O.I
 1 5). 2 5, 4 29. 5/10, 5/28, 9/11, 11/11, 11/12, 12/4, 13/25, 11». 11/15. 17/6, 18/4, 20i5, 23/6, 28/3, 30/17, 32/13. 32/14, 32/20, 32/27, 35/1, 35/20, 35/20, 35/25, 38'7, 38/11, 41 /3. 11/8. 12/9, 42/11, 43/18, 44/19, 44/35, 45/5, 46/6, 46/12, 48'2. 49'5, 52'13, 52'15, 52'27, 53'18, 55/2, 5.V8, 56/12, 59/7. 59/11, 60/35, 60/35, 61/13. 62fll, 62/12. 62/13, 62/14, (53/3,  63/10,  61/13, 01/16, 67/14, 69/8, 69/9, 74/20,
 75,18, 76'4, 76'28, 79/3, 79-17, 80/28, 82/4, 82/10, 82/19, 82/22, 82/36. 83/28, 84/8, 84/17. 81/18, 84/10. 85/26, 88/18, 88/20, 91/19, 92/3, 93/15, 93/10, 93/21, 93/24, 93/27, 94/2, 94/30, 95/9, 95/18. 95/28. 95/33, 97/23. 103/6, 103/11, 104/5, 107/7. 107/11, 108/19, 109/8, 115/16. 116/13. 117/17, 117/20, 120/20.120/26, 122/12, 137'2, 1 »0/15), 141/12, 142/18,
 142/2», 146/16, 146/28, 146/31, 146/31, 147/2, 147/11, 148/4, 148/33, 149/24, 149/24, 149/29, 149/33, 149/33, 150/3, 150/34, 154/7, 154/34, 155/1, 155/4, 155/5, 155/5, 155/24,155/30,157/2,157/24,157/25,159/7, 159/28,160/22, 155/24,155/30,157/2,157/24,157/25,159/7,159/28,160/22, 162/10, 162/17, 162/25, 162/29, 162/29, 162/23, 164/9, 165/5, 166/14, 168/7, 170/8, 173/23, 174/24, 175/25, 179/5, 179/13, 182/26, 184/6, 184/15, 185/1, 185/2, 196/33, 198/7, 199/11, 200/12, 200/13, 201/7, 201/11, 206/8, 208/5, 211/22, 213/5, 213/12, 219/16, 221/19, 223/23, 230/12, 231/15, 232/6, 230/1, 236/14, 236/17; O.IV 333/6, 338/3, 338/3, 364/7, 369/6, 430/13, 432/7, 432/31, 432/33, 433/4; P.L. 3/3, 4/10, 5/13, 5/13, 5/17, 5/17, 5/39, 6,4, 6/15, 7/2, 8/5,8/6. 8/12, 8/23, 9/12, 9/13, 9/22, 10/33, 11/23, 11/34, 13/26, 14/5, 16/3, 17/18, 18/21, 20/21, 20/21, 21/9, 21/28,21/29, 21/33, 21/34, 22/28, 23/4, 23/26, 24/2, 24/16, 24/17,27/2, 27/3, 27/6, 27/26, 28/30, 28/34, 29/9, 29/28, 29/28,29/34, 31/21, 35/6, 35/9, 35/28, 35/37, 36/6, 36/33, 36/35,37/10, 37/40, 37/40, 39/15, 39/18, 40/7, 40/26, 42/5, 43/19, 43/24, 43/28, 44/40, 44/41, 45/2,45/21, 46/8,46/31, 47/12, 47/37, 47/37, 49/18, 50/7, 50/12, 50/35, 50/41, 51/23, 51/37, 51/41, 52/21,52/23, 53/12, 57/14, 58/21, 58/30, 60/24, 61/14, 63/7, 64/4, 65/25, 71/28, 72/8, 73/5, 73/17, 73/23, 73/25, 73/26, 73/33, 73/37, 75/14, 75/19, 79/12, 79/13,80/28, 81/34,81/34, 83/15, 81/3, 84/», 86/5, 86/6, 87/2, 87/2, 87/21, 88/3, 88/3, 88/27, 90/21, 93/7, 94/18, 95/16,95/34, 97/16, 97/35, 98/1, 98/13,98/29, 98/30, 99/12,100/30, 102/19 (V. 200 ; Pr. 137].
    (J. (Inlroducc un complement circumstanţial de timp, uneori cu nuanţă socialivă) O dată cu... Un sultan dintre aceia ce domnesc pesle oro limbă Ce cu-a turmelor păşune a ei patrie ş-o schimbă, La pămint dormea. O.I 142/2. Mulţi durară, după vremuri, pesle Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod. O.I 147/20. Cu fiecare ducere la morminl, cu fiecare naştere am stat Ungă ele. P.L. 46/26-27; cf. O.I 15/11, 26/5, 26/6, 35/16, 53/7, 114/11, 127/16, 133/4, 147/17. 147/18, 204, 204/1, 204/2, 205/1, 205/2; P.L. 30/33, 55/16, 64/34 [V. 17; Pr. 5]. "C> (Întărit prin adverbul ..deodată" )Cad putredele tronuri In marea de urgie, Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie Şi sceptrele de fier. O.I 24/32. Biala albină în ctmp nu mai fuge, ci-mprejur se poartă, fncunjtiră capii/ şi guriţa moartă; Ea zboară aproape şi tot mai aproape, Şi vrea cu amica-i deodată s-o-ngroape. O.IV 366/12. Firicele mişcâ/oarf. . . jucau In imperiul unei raze şi dispar din vedere deodată cu ea. P.L. 73/39 ; cf. O.I 45/28 [ V. 3; Pr. 1). ^ Prep. comp. De cu. Pentru drumul cel de mine De cu azi le pregăteşte! O.I 102/20 [V. 1].
    7. (Introduce un complcmcnt circumstanţial dc cauză, uneon cu nuanţă condiţională) Cind încheie... amoroasele-nţelegeri, Cu ridicuta-ţi simţire tu la poarta ei să degeri? O.I 157/26. îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Da un soare, ba un rege, ba alt animaldomestic. O.I 140/35. C-ttn asemenea cap omul nu ajunge departe. P.L. S7/34 ; cf. O.I 157/22; P.L. 44/38, 64/36, 80/13, 101/18 |V. 3; Pr. 5].
    (1. (Inlroducc un complcmcnt circumstanţial de relaţie) Su ! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea... Cel ce In aslă lume a dus numai durerea Simic n-are dincolo. O.I 59/13. L'n paj ce poartă.. . A-mpărălesii rochii, Băia! din flori şi de pripas. Dar îndrăzneţ cu ochii... Se furişează plndilor Privind ta Cătălina. 0.1 173/28. Viata internă a istoriei
— 129 —
e instinctivă; viafa exterioară, regii, popii, învăţaţii, sunt lustru şi frază. . . de pe aceste vestminte mincinoase nu pofi cunoaşte cum stă cu istoria tnsăşi. P.L. 82/22 (V. 2 ; Pr. 1],
    Loc. prep. Faţă ca v. faţă [Pr. 2], în raport cu v. raport [Pr. 2],
    9.     (Introduce un complement circumstanţial concesiv) Cu mtne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viafa ta o scazi, Avtnd cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua [cea] de azi. O.I 205/3. El adormi; cu toate acestea-i părea câ nu adormise. P.L. 20/14. Simt braţele mele perind in aer şi cu toate astea căpătind puteri uriaşe. P.L. 48/11; cf. O.I2M1/3; P.L. 10/34, 10/38, 13/2. 24/5, 26/3, 26/35,45/14, 52,-35. 57/3, 66/6, 68/29, 69/12, 76/38, 84/22, 92/25, 93/35 [V. 2 ; Pr. 18|.
    Loc. conj. Cu toate că v. t o t3 [Pr. 3]. Loc prep. Cu toată v. tot* [Pr. 1].
    CUADRAT s.n. (Latinism) Pătrat. Păreţii posomoriţi aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase, ca reflectare a ferestetor. P.L. 29/36 [Pr. 1|.
    CUC s.m. Pasăre (Cuculus canorus). Cucul cinlă, mierle, presuri — Cine ştie să le-asculte? O.I 121/13 [V. 1). Q (Personificare) Cucu-nlreabă: — Unde-i sora Viselor noastre de vară? O.I 121/19 [V. 1],
    —      Forme gramaticale: sg n. ac. cucul (O.I 121/13), eueu- (O.I 121/19).
    CUCOANĂ s.f. Doamnă. însă tu imi vei răspunde că e bine ca tn lume Prin frumoasă stihuire sti pătrunză al meu nume. . . Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară. O.I 137/16. A’oi avem in veacul nostru acel soi ciudal de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, închintnd ale lor versuri la puternici, la cucoane. O.I 137/21 (V. 2]. Q (Metaforic; glumeţ, despre pisică) Vro cucoană cu-albă blană cu amoru-i tl îmbie. O.I 48/11 {V. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cucoană (O.I 48/11) ; pl. n. ac. cucoane (O.I 137/16, 137/21).
    CUCOŞ s.m. (Mold.) Pasăre (Gatlus domesticus). S'-auzi tu de departe cucoşul răguşit? O.I 98/2. Plnă ce ciulă cucoşul ea suge inimele celor ce mor. P.L. 17/28 [V. 1 ; Pr. 1].
    CUCUVAlE s.f. Cucuvea. Şi ţir.lirimul singur cu strtmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se aşază. O.I 69/12 [V. 1].
    CUFUNDA vb. I. 1. T r a n z. şi refl. A (sc) adinei, a dispărea sau a face să dispară, inlriml in adine. Sub nisipul din pustie cufundai e un popor, Ce cu-oraşele-i deodată se trezeşte şi se duce Sus tn curţile din Memfis. O.I 45/27. [Luceafărul] asculta tremurător, Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător, Se cufunda tn mare. O.I 168/32. O lebădă tşi înălţase aripele ca pe nişte pime de argint şi cu capul cufundat tn apă sftşia faţa senină a lacului. P.L. 10/29 [V. 2; Pr. 1]. <j> Expr. A-I părea (cuiva) mai bine să se cufunde în păinint v. p ă m t n t [Y. 1]. (Despre ochi) Cufundaţi în cap v, cap [V. 1].Q Refl. (Metaforic, despre timp) A trece, a se sflrşi. Zboare anu-acesta Şi se cufunde tn trecut. O.I 204/21 (V. 1], +Refl. (Despre aştri) A coborî dincolo de orizont, a apune. [Soarele] se cufundă cu lotul după munte. P.L. 39/14 [Pr. 1]. + Refl. Fig. A Învălui. Cu-
fundat tn întuneric . .. înlr-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează. O.I 50/13 [V. 1].
    2. Refl. F i g. A fi absorbit (de visuri etc.). Cind privesc zilele de-aur a scriplurelor române, Mă cufund ca intr-o mare de visuri dulci şi senine. O.I 31/2 [V. 1], Q (Construcţie mctaforică) A se cufunda in stele şi în nori şi in ceruri nalte = a visa(v. şiceaţu, extaz, gindi,
i m b ă t a ) Iar te-ai cufundat tn stele Şi In nori şi-n ceruri nalte ? De nu m-ai uila încalţe, Sufletul vieţei mele. O.I 54/1 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. înă cufund (O. I 31/2), imp. 3 sg. se cufunda (O.I 168/32), p.s. 3 sg. se cufundă (P.L. 39/14), p.c. 2 sg. te-ai cufundat (O.I 54/1); conj. prez. 1 sg. Bă mă cufund (O. 1 91/18), 3 sg. se cufunde (O. I 204/22); part. cufundat (O.I 45/27, 50/13; P.L. 10/29), cufundaţi (O.I 50/16).
    C.CGET s.n. 1. GInd. Literele bălrtne ale cărţii căpătau înţeles şi se introduceau In visuri şi-n cugete. P.L. 46/12 [Pr. 1], <0> Loc. adv. Pe cujjete= glnditor. Şezură umlndoi in umbră. Domnul, cugetind la tatăl său din cer, şi st. Pelrea, asculttnd pe cugete doina izvorului. P.L. 13/30 [l>r. 11.
    2.     Conştiinţă, simţ moral. Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroşală şi la fălci umfiat şi buget. O.I 150/11 [V. 1].
    3.     Sens, înţeles. Unui om încredinţat despre fiinţa lui Dumnezeu nici nu-i poale veni in minte cugetul ascuns tn această ciudală numărătoare. P.L. 43/5 [Pr. 1],
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. euget (O. I 150/11), cugetul (P.L. 43/5); pl. n. ac. cugete (P.L. 13/30, 46/12).
    CUGETA vb. I. Tranz. şi intranz. A medita, a se gindi. Vezi pe-un rege ce-mptnzeşte giobu-n planuri pe un veac, Ctnd la ziua cea de mine abia cuget-un sărac. O.I 130/18. —■ Referirile, ce ai indrăznit a cugeta? P.L. 54/13. îi plăcea şi mai mult ca, departe de ea, să cugete la dlnsa. P.L. 91/32; cf. P.L. 13/30, 25/13, 45/13,46/19, 89/35 [V. 1; Pr. 7]. Q (Metaforic) O! le văd, le-aud, le cuget, tlnără şi dulce veste. O.I 29/3 [V. 1]. + A lua in consideraţie (un fapt). Dară cugetă un lucru, că aş fi un miel, că n-aş vorbi un cuvint. P.L. 86/12 [Pr. 1]. + Refl. (Regional) A chibzui, a cumpăni. Să mă cuget mai tntti, gindi el, dorit-am de cind sunt ceva pentru mine ? P.L. 45/23 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. cuget (O.I 29/3), 3 sg. cugetă (O. I 130/18), p.s. 3 sg. cugetă (P.L. 46/19); conj. prez. 1 sg. să cuget (P.L. 89/35), să înă cuget (P.L. 45/23), 3 sg. să cugete (P.L. 91/32); opt. prez. 3 pi. ar cugeta (P.L. 25/13); imper. 2 sg. cugetă (P.L. 86/12); inf. a cugeta (P.L. 54/13); ger. cugetind (P.L. 13/30, 45/13).
    CUGETARE s.f. 1. Meditaţie. Cugetările sărmanului Dionis. O.I 46. Căci pentru care altă minune decit tine Mi-aş risipi o viafă de cugetări senine. O.I 232/4. La sfirşitul fiecărei nefiţe, ca o tncheiere, ca o cugetare asupra adormirei:      „Ermit, te iubesc!”. P.L. 71/36 [V. 2;
Pr. 1]. + Gînd, idee. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinţi: E-nlunecoasa renunţare, E umbra dulcilor dorinfi. O.I 117/21. Garafa goală era tn stare de a-l umpli de cugetări melancolice. P.L. 32/19. Dar se simţea bolnav , abătut, strivit sub greutatea cugetărilor
— 130 —
lui. P.L. 60/21; cf. P.L. 27/33, 45/14,45/16,45/18, 46/19, 47/9, 48/20, 57/24, 59/8, 99/4, 99/7 (V. 1 ; Pr. 13J. 9 (tn context figurat) Din visurile noastre vom zidi castele, din cugetările noastre vom adinei mări cu mii de undoiele oglinzi. P.L. 49/28 [Pr. 1). 4 Idee, glndire filozofică; p. ext. concepţie de viaţă. Voi urmafi cu răpejune cugetările regine. O.I 35/22. Duci idei şi cugetări tn natură după analogia împrejurărilor omeneşti. P.L. 80/34 [V. 1; Pr. 1]. Q (Construcţii mclaforicc) Veacuri «le cugetare v. veac | V. 1). Cuyelure snerfi v. sacru [V. 1|.
    2. Minte, inteligenţi. .V» e adevărat câ există un trecui — consecutivilatea e tn cugetarea noastră. P.L. 125/34. Subtilităţi metafizice ti atrăgeau cugetarea ca un magnet. P.L. 28/3. Cugetarea ei era împătimită ca un slral cu florile pe jumătate veslezile de arşifă. P.L. 102/2. Toată cugetarea ei se-mprospătase. P.L. 102/24 [Pr. 4].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. cugetare (O.I 51/30, 117/21; P.L. 59/8. 71/36, 99/4), cugetarea (O.I 36/10; P.L. 25/3-1. 28/3, 102/2. 102/24), g.d. cugetări (P.L. 45/18, 57/24); pl. n. ac. cuyetfirl (O. I 232/4 ; P.L. 32/19, 45/14, 47/9, 80/34, 90/7), cugetările (O.I 35/22, 46 ; P.L. 27/33, 46'19, 48/20, 49/28), g.d. euyetfirllor (P. L. 45,16, 60/21).
    CUGETĂTOR1 adv. Medilaliv. Se uită lung şi cugetător pentru ultimii oară asupra pămlntutui. P.L. 50/22 [Pr. 1).
    CUGETĂTOR8, -OARE s.m. şi f. Filozof, glnditor. In prezent cugetătorul ntt-şi opreşte a sa minte, Ci-ntr-o clipă gindu-l duce mii de veacuri înainte. O.I 133/9 [V. 1).
    CUI s.n. Piesă mică de metal ascuţită Ia un capăt, care sc bale In zid pentru a servi ca suport. Era aninai intr-un cui bustul tn mărime naturală a unui copil. P. L. 29/39. [Arătarea) cea cu păr se uită ta umbra mea, splnzurată tle un cui In părete. P.L. 62/7 [Pr. 2], Q (Construcţie metaforică) A spinzura lira in cui v. I i r fi [V. 1], + Cuier simplu dc perele. îşi puse tn cui paltonul ud. P.L. 27/17. Haine călugăreşti, spinzurate tntr-un cui. o ladă . . . iată toată îmbrăcămintea (chiliei). P.L. 73/32 |Pr. 2).
    CUIB s.n. 1. Culcuşul păsărilor. înlr-un cuib de turturele . . . SaMâ Erou nebuneşte. O.I 13/21. Păsări tmblinzile-n cuiburi dislind penele alese. O.I 43/8. Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună. O.I 207/2 |Y. 3). Q (Comparaţie) [Făl-Frumos) o puse tn luntre, duclnd-o ca tntr-un leagăn peste lac, smulse iarbă, fin cu miros şi flori din grădină şi-i clădi un pat, In care-o aşeză ca-ntr-un cuib. P.L. 9/33. In capătul şirului de munţi, drept asupra mărei, se oglindea tn fundul ei o mărea/ă sttncă de granit, din care răsărea ca un cuib alb o cetate frumoasă. P.L. 11/33 (Pr. 2). 9 (tn context figurat) Cum nu suntem două pasări, Sub o slraşină de stuf, Cioc tn cioc să stăm alături Intr-un cuib numai de puf! O.IV 369/4. [Soarele) cobort pintre crengi de păru un cuib de rubin tntre ramuri. P.L. 39/10 [V. 1 : Pr. 1],
    2. Fig. Locuinţă, sălaş. Q (Construcţie metaforică) Cuib de în|eiepc-lune inteligenţă înzestrată cu o bogată experienţă de viaţă. Donici cuib de-n/elepciune. Care, cum rar se tnttmplă, ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb. O.I 31/13 [V.l).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. cuib (O.I 13/21, 31/13; O.IV 369/4; P.L. 9/33, 11/33, 39/10); pl. n. ac. cuiburi (O.I 43/8, 207/2).
    CUIBAR s.n. Cuib. Q (Construcţie metaforică) Cuibar rotind pe ape = vlrtcj (v. şi bulgăr e). Vezi izvoare zdruncinate peste pietre licurind . .. Ele sar in bulgări fluizi peste prundul    din răstoace, în cuibar rotind de      ape,
peste care luna zace. O.I 85/12                   (V. 1).
    CULC.4 vb. 1. 1. II dl. A sc aşeza in poziţie orizontală, a se intinde (pentru a adormi). Ca visul e cintarea ce-o-ntoană Eol dulce, Ctnd silfele vin jalnic prin lilii să se culce. O.I 17/14. Amindoi vom merge-n lume Rătăciţi şi singurei, ,\e-om culca Ungă izvorul Ce răsare sub un tei. O.I 101/3. Ci mai bine voi culcaji-vă P.L. 19/38; cf. O.I 49/2, 168/10, 207/10; P.L. 16/7, 18/2, 20/11,20/12, 22/12, 22/29, 23/9,     23/10, 97/9,         99/11 [V. 5;  Pr. 11].
    2. Tranz. şi        r e f I. A (se) aşeza, a (se) Întinde.
Fruntea albă-n părut gatbăn Pe-at meu braf încet s-o culci. O. I 75/14. Arald. nu vrei tu fruntea pe sinul meu s-o culci? O. 1 95/31. O, lasă-mi capul meu pe stn, Iubito, să se culce. O.I 179/10. Ea, speriată, vru să se retragă, dar brajul lui o ţinea cu tărie culcată astfel pe pieptu-i. P.L. 63/26; cf. O.I 37/19, 42/10, 97/21 ; P.L. 9/29, 77/29 [V. 6 ; Pr. 3).
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. culci (O. I 42/10), imp. 3 sg. se culea (P. L. 99/11), p.s. 3 sg. culci (P.L. 77/29), se culcă (P. L. 20/11, 20/12, 23/9, 23/10, 97/9), m.m.c.p. 3 sg. culcase (P.L. 9/29), viit. 1 pl. ne-om culca (O.I 101/3); conj. prez. 2 sg. să culci (0.1.75/14, 95/31, 97/21), 3 sg.su se culce (O.I 17/14, 168/10, 179/10, 207/10); imper. 2 sg. te culci (O. I 49/2), 2 pl. eulcaţl-vă (P.L. 19/38); pari. culcat (O.I 37/19; P.L. 18/2), culcaţi (P.L. 16/7, 22/29, 63/29); ger. culctndu-se (P.L. 22/12).
    CULEGE vb. III. Tranz. A aduna, a stringe. împărăteasa . . . culese In poale o mutfime de lăcrimioare. P.L. 22/38 [Pr. 1J. + F i g. A inlilni, a avea. Şi nici o bucurie tn cale-mi nu culeg. O.IV 432/21 |V. 1).
    —       Forme gramalicalc : ind. prez. 1 sg. culeg (O.IV 432/21), p.s. 3 sg. culese (P.L. 22/38).
    CULIXAH, *.\ adj. Privilor la bucătărie. Q (Glumeţ, ironic) Tu cu minile-ncteştate, mai cu degetele depeni, Mai suceşti vreo ţigară, numen fire de „muste/i"’ Şi-n probleme culinare le încerci a fi iste/. O. I 155/32 | V. 1).
    CULfsA s.f. Draperie care acoperă cele două laturi şi parlea dindărăt a scenei. Q (Construcţie metaforică) IndArAtul culiselor vleţel = In lumea transcendentală. Xu cumva îndărătul culiselor vie/ei e un regizor, a cărui existentă n-o putem explica ? P.L. 65/2 (Pr. 1).
    Ct’LMK s.f. 1. Vlrf, Q (Metaforic) Acoperiş al unei casc. Vedea culmile strălucite ale unui oraş, lumini presărate, o noapte văratică. P.L. 54/21 [Pr. 1].
    2. Fig. Apogeu. Acel demon . . . geme Ca un maistru ce-asurzeşle tn momentele supreme, Ptn-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere. O.I 160/29. Crede cineva cum că el, redus plnă la culmea mizeriei, devenea trist? P.L. 32/13 (V. 1 ; Pr. 1).
    —       Forme gramalicale : sg. n. ac. culmea (O. I 160/29 ; P.L. 32/13); pl. n. ac. culmile (P.L. 54/24).
— 131 —
    *  CULOARE s.f. v. coloare.
    CULPABIL, -A adj. Vinovat. Mai bine mi-aş stoarce tot focul din inimă, ca să se risipească in sctntei, dectt sti animez cu el o simţire, pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară. P.L. 87/22 (Pr. lj.
    CULTIVA vb. I.Tranz. A dezvolta, a face să crească. Ctnd o inimă perdulă tn mizerie, tn apăsare, tn neputinţa de a cultiva simţiri... şi-ar ridica aspiraţiunile plnă la tine. . . ce-ar simţi un asemenea om ? P.L. 56/6 (Pr. 1J. + Refl. Ase instrui. Ce viaţâ-l aşteaptă pe el?. . . L'n copist avizat a se cultiva pe apucate. P.L. 27/40 [Pr. 1).
    —     Forme gramaticale : inf. a cultiva (P.L. 56/6), a se cultiva (P.L. 27/40)-
    CULTCrA s.f. Totalitatea valorilor spirituale create de omenire de-a lungul istoriei. Şi această libertate de alegere tn elementele de cultură il făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească attt de visătoare. P.L. 27/41. (Pr. 1],
    CUM1 adv. I. (Interogativ) In ce mod? In ce fel? Cum te cheamă, măi copile? O.I 84/2. Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să le ridic la pieptu-mi, iubite inger scump. O.I 213/9. Dar cum esle inima (insulei)? P.L. 78/18. Sărmanul copil! Cum se va întoarce el acasă? P.L. 94/24; cl. O.I 53/6, 83/2, 172/29; P.L. 31/16, 31/33, 58/28, 59/7, 63/37, 95/10 [V. 5; Pr. 8). Expr. Ce ştii (sau cine ştie) cum v. ş t i (V. 1; Pr. 1]. ©(Construcţie metaforică) Nu ştiu eum v. ş t i (V. 3]. + (In Întrebări retorice, uneori cu nuanţă optativă) De ce? Cum nu vine zburătorul, ca la pieptul lui să caz ? O.I 80/18. Cum nu suntem două pasări Sub o straşină de stuf. O.IV 369/1. Da cum, Doamne iartă-mă, să slujeşti tu degeaba ? P.L. 18/5 ; cf. O.I 46/13, 151/31; P.L. 18/6, 56/27, 56/28 (V. 4; Pr. 4J. <> (întrebarea este legată de justificarea unei acţiuni) Cum ? Cind lumea mi-e deschisă a prioi gtndeşti că pot Ca întreg Aliotmanul sâ se-mpiedece de-un cio(? O.I 146/21 (V. 1J.
    II. (Exclamativ) 1. Cit de (mult, tare etc.). Cum mtn-glie dulce. . . Speranţa pe tofi muritorii. O.I 11/1. Intre ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare. O.I 136/6. Cum ar fi ştiut el $ă iubească! P.L. 28/20. Ah! cum aş topi gheaţa ochilor tăi cu gura mi. P.L. 86/5 ; cf. O.I 12/16 ; P.L. 28/20, 28/21, 57/21, 58/1, 77/33, 92/34, 93/20 (V. 3; Pr. 9). O (Urmat de un adverb introdus de prep. „de") Cum stră-băteau [clnturile] attt de greu din jalea mea adîncă Şi cit de mult tmi pare rău că nu mai sufăr încă! O.I 184/17 [V. 1).
    2.    (In expr.; cu valoare de propoziţii incidente) Cum aş zice v. zice [Pr. 1].
    CU5IS conjuncţiei. (Introduce propoziţii circumstanţiale de mod) Fiecare cum i-e vrerea despre fete samă deie-şi. O.I 79/29. Şi s-aşază toţi ta masă, cum li-s anii, cum ti-i rangul. O.I 85/37. Văduvită sa mumă tt crescu pe el cum putu. P.L. 30/38; cf. O.I 24/20, 31/14, 64/22, 80/4,84/20, 85/37,102/18,124/6,137/12,155/22,155/22,166/18,189/12 ; O.IV 338/5, 365/14; P.L. 1/3, 25/32, 36/14, 41/7, 43/13, 53/38, 59/7, 62/11, 79/37 (V. 17; Pr. 10). <> (Cu nuanţă concesivă) Uscăţiv aşa cum este, girbovit şi de nimic. Universul fără margini e tn degetul lui mic. O.I 132/5
[V. 1). <> (Introduce propoziţii comparative) Cumcopacu-şi uită foaia Ce pe vint mi-a fost trimisă, Astfel ea uitat-au poate Aste foi de dlnsa scrise. O.I 125/9. Ei fugeau cum fug razele lunei peste adtncile valuri ale mărei. P.L. 12/37. Şi se făcu nuntă mtndră şi frumoasă, cum n-a fost alta pe fafa pămtntului. P.L. 23/32; cf. O.I 4/7, 11/5, 12/20, 20/3, 21/1, 24/23, 26/4, 30/13, 42/16, 61/12, 64/8, 105/11, 157/40, 167/7, 171/1, 172/21, 174/21,201/3,208/1,232/20; O.IV 432/10, 432/27 ; P.L. 14/17, 22/7, 28/18, 31/36, 46/36, 7U/26, 77/26, 79; 13, «2/19, 87/24, 93/29 [V. 23; Pr. 13].© (Repetiţie) Astfeli Iţi e cintarea, bătrlne Heliade, Cum curge profeţia unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor zburtnd din nor tn nor. O.I 17/20 — 21. Sumai prin haos lu tmi apari, Cum pintre valuri a navei velă, Cum pintre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. O.I 27/6 — 8 [V. 5). <0* (Introduce propoziţii comparative condiţionale) El privea la viitor, cum ai privi tn fundul unui lac liniştit şi limpede ca lacrima. P.L. 62/38 [Pr. 1). Loc. conj. De cum = decit. (Lucrurile) păstrlndu-şi proporţiunea, nu mi-ar pâri nici mai mari, nici mai mici de cum tmi par azi. P.L. 24/8. Sunt mai tnţelept, de cum arăt. P.L. 74/26 (Pr. 2).
    2.    (introduce propoziţii temporale) Pe cind, In timp
ce. Cum ea pe coate-şi răzima Vistnd ale ei tlmple, De dorul lui şi inema Şi sufletu-i se tmpte. O.I 167/21. Astfeli cum privea umilită ta el, fusul ii scăpă din mtnă. P.L. 7/18. Cum şedea el lingă ea, ea-şi întinse un braţ şi-i cuprinse mijlocul. P.L. 10/19 ; cf. O.I 142/21 ; P.L. 6/5 [V. 2 ; Pr.3). + îndată ce. împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă, Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pămtnl şi apă — Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimtnt, Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pămint. O.I 147/24. Cum el [Luceafărul| din cer o auzi Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti In locul unde piere. O.I 171/21. Şi cum 11 sărută pe frunte, el se prefăcu tntr-o floare roşie inchisă ca vişina coaptă. P.L. 14/25 ; cf. O.I 41/5, 133/7; P.L. 22/11, 22/31 [V. 4 ; Pr. 3). «O” Loc. conj. De cam = din clipa in care ... Să mi se pară cum că creşti De cum răsare luna tn umbra dulcilor povesti Din nopţi o mie una. O.I 185/6 (V. 1).
    3.   (Introduce propoziţii cauzale cu nuanţă temporală) Cum ei mergtnd ca vintul se ceartă şi se-ntreabă, Nu văd tn fundul nopţii o umbră de roşeaţă. O.I 97/31. Şi cum va înceta Al inimii zbucium, Ce dulce-mi va suna Cintarea de bucium. O. I 225/1; cf. O.I 182/26, 216/25, 220/5, 223/21 [V. 6|.
    4.   (Introduce propoziţii completive directe) .A? vrea să am o casă tăcută, mitutică ... Să lot privesc la munte, tn sus cum se ridică. O.I 6/19. Şi privesc la tine, demon, şi amoru-mi stins şi rece Mă învaţă cum asupră-ţi eu să caut cu dispreţ. O.I 30/8. Dar deodat-un punct se mişcă . . . cel tntti şi singur. Iată-l Cum din haos face mumă, iară el devine Tatăl. O.I 132/24. Făt-Frumos vedea cum înfloreau două stete albastre, limpezi şi uimite, ochii miresei tui. P.L. 9/27; cf. O.I 11/23, 28/7, 37/17, 48/1, 56/13, 82/27, 91/16, 101/11, 101/25, 105/19, 107/17, 110/14, 120/3, 120/10, 134/8, 140/24, 140/25, 142/5, 155/8, 157/22, 160/6, 160/6, 160/30, 165/2, 167/13, 173/2, 223/13, 228/5, 228/19,235/9; O.IV 365/1, 370/6; P.L. 14/18, 16/23, 20/16, 23/16, 23/18, 23/28, 25/9, 47/40, 48/15, 49/38, 61/34, 69/10, 70/6, 70/20, 82/22,85/28, 86/14, 86/15, 86/17, 89/15, 93/33, 95/11 [V. 35 ; Pr. 23). ©(Repetiţie) Vedeţi cum urna creapă, cenuşa reînvie,
— 132 —
Cum murmură trecutul eu glas de bătălie Poporului roman; Cum umbrele se-mbracă In zale ferecate, Şi frunţile cărunte le nalţă de departe Un Cezar, un Traian. 0.1 24/25 — 26, 28. Soarele, ce azi e mindru, el II vede trist şi roş Cum se-nchide ca o rană printre nori Intunecoşi, Cum planeţii tofi îngheaţă şi s-azv/rl rebeli In spa[. 0.1 133/12 — 13; cf. O.I 24/5,24/13,176/20, 176/21 [V. 9]. O Loc. conj. Cum că = câ. Din inima lui simte un copac cum câ răsare. O.I 142/22. Au nu ştii tu oare Cum că a ta gură-i cea mai dulce floare? O.IV 365/32. Deodată simţi cum că pe marginea patului itiu sede cineva. P.L. 63/2; cf. O.I 133/1, 159/1, 172/31 ; l'.L.'32/12, 38,ti, 38/21 [V. 5; Pr. 4).
    5. (Inlroducc propoziţii completive indirecte) Casă vad-un chip se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Cuci vrăjit i/e muif e lacul De-un cuolnl al sfintei Miercuri. O.I 72/18. Vorbiră mai departe — de astă dată mai ini im — nu despre amor, insă totuşi despre un lucru serios — despre căsătorie, cum ea fondează statele. P.L. 08/33. El stetea locului şi se uita lung la ca, cum s-apropia incel, asemenea unei lunatice, ca-n somn. l'.L. 93/9 ; cf. P.I.. 57/13, 96/2 [V, 1; Pr. 4]. Q (Repetiţie) Te duci şi ani de suferinţă N-or sâ te vază ochii-mi trişti, înamoraţi de-a ta fiinţă, De cum ztmbeşli, de cum te mişti. O.I 211/4. Acesta poale ca să ştie Cum esle viaţa, cum cată să fie. O.IV 364/ti ; cf. O.IV 360/18, 366/18 [V. 6]. <0* Loc. conj. Cum că = câ. Convins ca voi el este-n năllimea-i solitară Lipsită de iubire, cum că principiul rău. Nedreptul şi minciuna al lumii duce frlu. O.I 62/2. Nu vedeţi că risul vostru e tn fiii voştri ptlns, Că-i de vină cum că neamul Cain incă nu s-a stins? O.I 157/10. Glndesc cum c«i tot aş puii nebuni iubindu-te. P.L. 90/16 [V. 2; Pr. 1|. Cum de = din ce cauză, de ce. Şi mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură. O.I 100/13. Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic — rece, Vă miraţi rum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? O.I 151/18. Dan se uită cu ocheana prin coaja acelui mărgăritar şi se miră cum de nu plesneşte de mulţimea urei ce cuprindea. P.L. 51,1 ; cf. 0.1 79/25 [V. 3; Pr. 1).
    (*. (Inlroducc propoziţii subiective ; In loc. conj.)Cum că — că. Mi-a părea cum că natura Toată mintea ei şi-a pus Decit orişice păpuşă Să le facă mai presus. O.I 100/21. Să mi se pară cum că creşti De cum răsare tuna. In umbra dulcilor poveşti Din nopţi o mie una. O.I 185/5; cf. O.I 100/5 JV. 3J. O (Hepeliţie) Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-aceluşi vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. O.I 201/9, 11 (V. 2\.
    7.     (Introduce propoziţii predicative) Lumea-i cum este . . . si ca dinsa suntem noi. O. I 36/21. Dacă mi-ar da pace, gindi el in sine, totuşi ar fi cum ar fi. P.L. 92/4 JV. 1 ; Pr. 1).
    A. (Introduce propoziţii alributive) Ei vor aplauda desigur biografia subţire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fosl vrun lucru mare, C-ai fosl om cum sunt şi dlnşii. O.I 134/28. Vn chip de-a pururi adorai Cum nu mai au părechi Acele zlne ce străbat Din timpurile vechi. O.I 192/2. El era orfan, o existentă — cum sunt multe la noi — fără de speranţă. P.L. 24/30; cf. 1».L. 23/24, 28/10, 79/34 (V. 2; Pr. lj. O Loc. conj. Cum eă = că. Alunei el .. . nălucirea i-ar discoasă, Cum că ea — frumoasa fală — a ghicit că e frumoasă. O.I 80/6. Am părerea cum că toate ideile ce plutesc pe suprafaţa vieţei oamenilor sunt creţii ce aruncă o mania pe un corp ce se mişcă. P.L. 80/16. Et rămăsese numai cu convingerea teoretică cum că o iubeşte. P.L. 95/27 (V. 1; Pr. 2]. (învechit) Dupre eum = cu privire la felul In care . ..
învăţătură despre a lumei orlnduială dumnezeiască, dupre cum toate pentru pămint a fi zidite searalăde cătră Induratul Dumnezeu. P.L. 35/17 [Pr. lj.
    CU5IATRU s.m. Titlu dat de ţărani bărbaţilor de aceeaşi vlrstă, In semn dc familiaritate sau de prietenie. Q (Glumeţ ; cu referire la drac) Tristefa fuge de mine ca cumălru-meu de tămlie. P.L. 74/39 [Pr. 1].
    Cl \lf\TE adj. 1. înţelept, cu judecată. Donici cuib de-nţelepciune ... ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; L'nde-i boul lui cuminle? O.I 31/16. Ea nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte In cazul de faţă. P.L. 77/9. Nu le preface In rasă şi comanac din ceea ce eşti, un băiei cuminte. P.L. 82/26 JV. 1; Pr. 2).
    2. Cu purtări bune, liniştit, calm. Amindoi vom fi cuminţi, Vom fi voioşi şi leferi, Vei pierde dorul de părinţi Şi visul de luceferi. O.I 176/5. Vrei s-o vezi chiar bine, s-o ţii bine minle Pe nefericita, dulce şi cuminte. O.IV 365/18 [V. 2|. O (Metaforic; despre ochi) Care exprimă calmul nevinovăţiei. Te asamăn unui prinţ. Ce se uit-adlnc tn ape Cu ochi negri şi cuminţi. O.I 110/8 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cuminte (O.I 31/16; O.IV 365/18; P.L. 77/9, 82/26); pl. n. ac. cuminţi (O.I 110/8, 176/5).
    CLMINŢfE s.f. Înţelepciune. I se păru c-aude şoplirea acelor moşnegi bătrini, care, pe cind era mic, ti povesteau . . . ieri pare că-şi incllcea degetele tn barba lor albă şi asculta la graiul înţelept şi şoptilor, la cuminţia trecutului, la acele veşti din bătrini. P.L. 37/23 [Pr. 1).
    COMPAxA s.f. 1. Balanţă. Q (Construcţie metaforică) Cumpăna ylndlrii = raţiunea, judecata (v.şi Încăpere, m I n ă, n o n s cn s). Nici încline a ei limbă Hecea cumpăn-a gindirii înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii. O.I 194/18. Pe căi bătule-adesea vrea mintea să mă poarte, S-asamăn inlre-olaltă viaţă şi cu moarte; Ci cumpăna gindirii-mi şi azi nu se mai schimbă, Căci intre amindouă stă neclintita limbă. O.I 203/5 [V. 2).
    2. Blrnă dc lemn aşezată pe un sttlp inalt, cu ajutorul căreia se scoate apă din fintlnă. Sclrţlie-n vint cumpăna de la ftnltnă. O. I 231/11. Numai o fintlnă Işi mişca gemlnd cumpăna ei In vint. P.L. 40/15 [V. 1; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cumpănă (O.I 194/18), cumpăna (O.I 203/5, 231/11; P.L. 40/15).
    CUMPANf vb. IV. Tranz. A ctnlâri, a măsura. 9 (Construcţie metaforică) A cumpăni euvlnte = a scrie versuri (v.şi coardă, fereca, liră, v a 1, v e s t i). Pentru care altă minune decll tine Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu peritorul sunet al lor să te cuprind. O.I 232/5 [V. 1).
    CIMPARA vb. I. Tranz. A achiziţiona prin plata unui preţ. El cumpără de la mine cărţi. P.L. 61/23. Eu singur le cumpăram cu toptanul, biblioteci risipite ale oamenilor bătrini, a căror clironomi apoi mi le vindea pe un preţ de nimica. P.L. 61/25. Şi-n asemenea cărţi el răscolea c-un fel de patimă şi-mi cumpăra cele mai obscure şi mai fără de-nţeles. P.L. 61/29; cf. P.L. 61/32 [Pr. 4].
— 133 —
    —     Forme gramaticale : Ind. prez. 3 »g. eumpftri (P.L. 61/23), imp. 1 »g. eumpftram (P.L. 61/25), 3 »g. eompira (P.L. 61/29); opt. p. 3 sg. ar fi eumpftral (P.L. 61/32;.
    CUMPATAT, -A adj. Liniştit, stăplnit, măsurat. (Cu referire la animale) Un leu icte tn faţă, cumpătai, cu paturi Unt. O.I 165/6 |V. 1).
    CUMPLIT, * A adj. Inspăimlntător, nemilos, crud. Eu singur n-am cui apune cumplita mea durere . . . Căci mie mi-a dat toartea amara mtngliere O piatră să ador. O.I 20/13. Pe două porţi deschise Se azvlrl doi ieoparzi, Ce eu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncă Peste tigru. Dar acesta ti apucă tn cumplitele lui gheare. O.I 16.7/21 [V. 2|. + (Adverbial) înfricoşător de tare, groaznic. Liniile semnului astrologie te mişcau cumplit ca şerpi de jăratic. P.L. 37/31. Am crezut că am dreptul de-a desprefui amorul unui om ce mă iubeşte ... mi s-a răsplătit cumplit actul dispreţ cu aceeaşi măsură. P.L. 89/32 [Pr. 2).
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. eumpllla (O.I 20/13); pl. n. ac. cumplitele (O.I 165/24).
    CUMULAltD s.m. Persoană carc deţine mai multe funcţii deodată. Q (Depreciativ; ironic) Soi avem tn veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcu prin poeme să devie cumularzi. O.I 137/20 (V. 1].
    CUMVA adv. Poate, din Intlmplare, eventual. De ai cumva iluzii eşti pierdut şi eşti cidicul. 0.1 141/10. De-oi urma să scriu In versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă-a lăuda. O.I 141/15. El cerca a descoperi dacă nu cumva şireata de copilă ar avi oreun amor. P.L. 91/22 [V. 2 ; Pr. 1]. ^ Expr. (Interogativ) Na eumva . .. ? = oare ... nu . . . ? Nu cumva îndărătul culiselor viefei e un regizor, a cărui existenţă n-o putem explica? P.L. 65/1. Nu cumoa suntem asemenea acelor figuranţi, cari voind a reprezenta o armală mare, trec pe scenă, tncunjură fondatul şi reapar iarăşi? P.L. 65/3 [Pr. 2].
    CUNOAŞTE vb. JII. I.Tranz. (Folosit şi ab so 1 u t) A pitrunde cu mintea, a şti. Din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte. Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte. O.I 144/28. [Luceafărul] zboară, glnd purtat de dor, Ptn’ piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ocht spre a cunoaşte. O.I 176/26 [V. 2).
    2.    Tranz. A-şi forma sau a avea o idee limpede despre ccea ce constituie esenţa unui fenomen sau caracterul unei persoane, tneă de mic Te cunoşteam pe line. Şi guraliv, şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine. O.I 175/10.
O simţire, pe eare n-o cunoscuse niciodată. era ea să se nască cu amor»/? P.L. 55/16. Şi eu am iubit . . . cunosc din tinereţă această dulce turbare. P.L. 76/36 ; cf. O.I 194/23 ; P.L. 61/39 (V. 2: Pr. 3). R e f 1. Gonit de toată lumea prin anii met să trec. Ptn' ce-oi simţi. . . C-ajung. .. a nu mă mat cunoaşte. O.I 116/4 ; cf. O.I 182/12 [V. 2]. + A descoperi realele posibilităţi ale cuiva. Eu nu ţi-aş dori vreodată să ajungi sd ne cunoşti. Nici ca Dunărea să-nece spumegtnd a tale oşti. O.I 147/15 [V. 1). + A recunoaşte. Ctnd te vei tntoarce nu vei mai găsi pe Ruben. ei un alt om, analog eu mine, pe care tnsă uşor II vei găsi. . . numai poate el nu te va cunoaşte. P.L. 42/34 (Pr. 1].
    X T r a n z. A fi făcut cunoştinţă cu cineva. Tu nu cunoşti asemenea oameni. Ei nu pot aparţini cercurilor tn care le mişti tu. P.L. 56/3. De ctnd tl cunoşti ? adaose. P.L. 61/21 (Pr. 2|. O (Repetiţie) Pe ttngă plopii fără so( Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii tofi — Tu nu m-ai cunoscut. O.I 191/3-4 |V. 2].
    î Tranz. şi refl. A Ist) observa, a-şi da seama. De pe haina de mătasă puşti pe un cadavru nu poţi cunoaşte tn ce stare se află. P.L. 82/20. De pe aeesle vestminte mincinoase nu poţi cunoaşte cum slă eu istoria tnsăşi. P.L. 82 22. El trecu prin strada întunecoasă cu pasul lui uşor, la eare se cunoştea, ca să zie, elastica greutate, precum se simte la pasul unui cal de rasă. P.L. 95<29 [Pr. 3).
    •V Tranz. A lua cunoştinţă- a*afla. Era un contrast plăcut:.. . chipul unui tlnăr demon Itngăehipul unui Inger, ce n-a cunoscut niciodată îndoiala. P.L. 64'27 (Pr. 1], <> Fxpr. A nu eunoaşle moarte — a fi nemuritor. Soi nu anem nici timp, niei loc. Şi nu cunoaştem moarte. O.I 177 32 IV. 1|.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. eunose (P.L. 61 '39. 76 36), 2 sg. ennoşll (P.L. 56/3, 6121), 3 sg. eunoaşle (O.I 144/28. 194/23), 1 pl. ennoaştem (O.I 177/32). imp.
1 sg. cunoşteam (O.I 175/10), 3 sg. se eoooştea (P.L. 95/29). 3 pl. eonoţleau (O.I 191/3), p. c. 2 sg. al eanoseot (O.I 191/4), 3 sg. a euaoseut (P.L. 64/27), m.m.c.p. 3 sg. eanos-eufte (P.L. 55/16), viit. 3 sg. va runoaşte (P.L. 42'34); conj. prez. 2 sg. să ruuoMl (O.I 147/15) : inf. (a) euaoaşU MM 176,2*1 : P.L. 82 20, 82 22), (a) se euaoa«Ce (O.I 116/4. 182'12).
    i:i\osc\t6ii s.m. Persoană care posedă multe cunoştinţe Intr-un domeniu. .S> mişc tn line păsuri. Unclnd la groapă trupul reginei dunărene. Monahi, cunoscătorii vieţii pămtnlene. Cu barbete lor albO.I 92/18 [V. 1].
    CXVOSCCT, adj. Care se cunoaşte, ştiut. Şi ea să-ţi fie pe deplin Iubirea cunoscută, Cind săruttndu-te mu-nclin Tu iarăşi mă sărută. O. I 175/2. Pe drumul lung şi cunoscut Mai tree din vreme-n vreme. O.I 186/3. Şi ce cunoscute-1 păreau toate! P.L. 38/4. Un tnger, cel mai frumos ce l-a văzut, tn solarul lui vis, clnla din arfă un cintec atlt de cunoscut. P.L. 53/32 [V. 2; Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. euooseut (O.I 186/3 ; P.L. 53 32), eanoseutâ (O.I 175/2); pl. n. ac. euooseate (P.L. 38/4).
    CUM’Vl vb. 1. R e f I. A se căsători. A treia :i se cunună împăratul cu fata Genarutui. P.L. 23/14 (Pr. 11. Q (Metaforic) A se contopi. Doi îngeri etntă-n pltnqeri. PHng In noapte dureros. Şi se sting ca două stele. Care-n nuntă, uşurele Se eunun eăztnde jos. O.I 13/20 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. se rnnun (O l 13/20). p.s. 3 sg. se eononi (P.L. 23'14).
    CU.VCy\ s.f. 1. împletituri de flori, care se pune In jurul capului; coroniţă de flori. Lucii picături de smoală la pămint cad sftriind Şi cununi de flori uscate flştiesc amirosind. O.I 50/11. O cunună de mărgăritărele era aşezată pe fruntea ei netedă. P.L. 7/24 [V. 1 ; Pr. 1). Expr. Cuoonâ de laur v. I a u r [V. 2]. O (tn contexte figurate) Eu stnt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O, vin.
 — 134 —
tn părul lău bălai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mtndrâ declt ele. O.I 172/18 (V. 1 ]. © (Construcţii metaforice) Cunună de rază = nimb, aureolă (v. şi diademă, inocenţă, palid). Te-aş privi o viafă-ntreagă tn cununa ta de rază, Pe ctnd mtna ta cea albă părut galben tl netează. O.I 152/25 (V. 1). (Simbolizlnd pierderea puterii monarhice) Cununa cea de pale. Prin aer tn noaptea înstelată . . . Trecea cu barba albâ pe fruntea-ntunecaiă Cununa cea de paie li atirna uscată — Moşneagul rege Lear. O.I 63,24 |V. 1).
    2.     Coroană care se acorda In antichitate poeţilor, considerată In timpurile moderne simbolul recunoaşterii meritelor arlisticc. Q (Repetiţie) Te-ai dus... Colo unde te-aşteaptă tofi ingerii tn cor. ■ . Şi-Ii împletesc ghirlande. cununi mirositoare. Cununi de albe flori! O.I 1/14 — 15 (V. 2). Q (In contexte figurate) I)c mi-ar permite-Apoton s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aş alege-o de flori pfâptnde, june. Ci falnica cunună a bardului bălrtn. O.I 17/1, 3. Voi, ctnd mi-or duce tnger ii săi Palida-mi umbră tn albul munte, Să-mi pui cununa pe a mea frunte Şi să-mi pui lira de căpătii. O.I 27/23 [V. 3).
    3.     Şir de mun(i sau de păduri Împrejmuind un loc. El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru, ce oglindea in adtncu-i toată cununa de dumbrave ce-l tncunjura. P.L. 50/18 [Pr. 1). Q (Metaforic) Cerc, Împrejmuire. Pe balconul nalt se-nşiră dame-n veselă cunună. O.I 165'4 JV. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cununi (O.I 17/3, 38/8, 165'-1; P.L. 7/24), cununa (O.I 17/11, 27/23, 63/24, 152/25; P.L. 50/18); pl. n. ac. cununi (O.I 1/14, 1/15, 50/11, 172'18), cunune (O.I 17/1).
    CUXUNfK s.f. Căsătorie. Dar cel pufin nu spune/i că avefi simfeminte . . . Căci vorba voastră sună ca ptins la cununie, Ca cobea ce tngtnă un etnt de veselie. Ca rlsul la mormtnt. O.I 25/19. în ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Caslelmare, tatăl ei, marchizul Dianchi, muri. P.L. 99/17 [V. 1 : Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cununie (O.I 25'19), cununia (P.L. 99/17).
    CUPAR s.m. (învechit) Paharnic. Mai bine-oi spune lăutarilor să zică şi cuparilor să tmpte cupele cu oin. P.L. 6/15 [Pr. 1).
    ClJpA s.f. Pahar, potir, t'nii plini de plăcere petrec a lor niafă, Trec zilele voioase şi orele surid. în cupe vin de ambră —iarna grădini, rerdeafă. O.I 56/18. Cătălin, Viclean copil de casă, Ce tmpte cupele cu vin Mesenilor la masă, Se furişează ptnditor Privind la Cătălina. O.I 173/23. Oi spune lăutarilor să zică şi cuparilor să tmple cupele cu vin. P.L. 6/15 [V. 2; Pr. 1). Q (Metaforic) Va creşte tot ce-n lume este menit să crească. Va bea ptn-tn fund cupa, ptn' va vrea s-o zdrobească, Căci va muri cind nu va avi la ce trăi. O.I 61/19 [V. 1].Q (Construcţie metaforică) Fiarbă vinul io cupe, spumege pocalul v. f i e r b e |V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. rupa (O.I 61/19); pl. n. ac. cupe (O.I 15■'.•>, 56/18), eupele (O.I 173/23; P.L. fi,'15).
    CUPL&T s.n. Clnlec sau poezie de factură uşoară. Q (în context figurai) Acea tainică simfire, care doarme-n
a ta harfă în cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă ? O.I 137/10 (V. 1).
    CL’PHiVDE vb. III. T r a n z. I. A înconjura (cu braţele), a Îmbrăţişa. Tu auzi păşind tn tindă — E iubitul care vine De mijloc să te cuprindă. O.I 76/10. Nu zi ba de te-oi cuprinde, S’ime-n lume nu ne vede. O.I 209/15. îşi simfi cuprinsă talia, tnchise ochii, lăsă capul pe umărul lui, P.L. 71/4: cf. O.I 67/13, 95/21, 174/5; P.L. 8/5, 10/15, 10/40, 21/8. 49/19, 57/16, 63/29, 69/15, 88/24,102/17 [V. 5 ; Pr. 11). O (în contexte figurate) De-ai fi noapte-aş fi lumină Bllndă, lină, Te-aş cuprinde c-un suspin. O.I 5/3. Mă găsesc iar singur cu braţele tn jos. .. Zadarnic după umbra ta dulce le tntind: Din valurile vremii nu pot să te cuprind. O.I 213/20 (V. 2). <$• Expr. A cuprinde cu braţele (sau cu braţul) v.braţ [V. 1; Pr. 1). + A Încercui. Roata chiar tn aceeaşi clipă e tn toate locurile cuprinse de ea. P.L. 41/32. Văzu un băiat. . . tmbrăcat c-o bluză de catifea, care cuprindea strlns de un colan lustruit mijlocul cei mai gingaş din lume. P.L. 63/7. Asemenea unor aripi de vultur sălbatic, cuprindea, ca un privaz, părul negru şi uscat, acea frumoasă şi ostenită fală. P.L. 92/21; cf. P.L. 41/26 [Pr. 4).
    II.     1. A pune stăplnirc; a cuceri. Nilul mişcă valuri blonde pe cimpii cuprinşi de maur. O.I 43/1 [V.lj. Q (Element dc personificare) [Papa] fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămtnt şi mare. O.I 146/30 (V. 1],
    2.      Fig. (Despre slâri psihice sau fizicc) A copleşi, a stăplni, a domina. Dar cum le văzui tntr-o palidă haină, Copilă cuprinsă de dor şi de taină, Fugi acel tnger de ochiu-fi învins. O.I II 'G. Sâ plutim cuprinşi de farmec Sub lumina bllndei lune. O.I 71/13. Scris a fost ca viala ta De doru-i su nu-ncapă, Căci te a cuprins asemenea Lianelor din apă. O.I 190/7. Baba, cuprinsă de somnul ei de fer, se afundă In adîncul cel vrăjii şi necunoscut al lacului. P.L. 19/26; cf. O.I 108/22; O.IV 432/23; P.L. 17/26, 37/16, 101/33, 101/39 JV. 5 ; Pr. 5j. Q (Construcţie metaforică) A fi euprlns de peire — a fi nimicit. în zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de peire şi tn fafă şi tn coaste. O.I 148/14 [V. 1). 4. R e f 1. A se lăsa stăplnit dc un sentiment. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfint, Şi noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pămtnt. O.I 192/17 [V. 1].
    3.      F i g. A vedea, a privi. Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde. O.I 28/11. El tşi tnchise ochii. . . apoi iar ti deschise, spre a cuprinde cu ei dulcea lui sarcină. P.L. 64/4. Ochii mei attt de clari, pot să zic, de-o cerească claritate, nu pot cuprinde nimic deodată. P.L. 90/26 [V. 1; Pr. 2).
    4.      A pătrunde, a Înţelege. Un dialog, şi cu toate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era declt un dialog al cugetărilor lui proprii. P.L. 45/15 [Pr. 1]. Q (în context figurat) Mtna care-au dorit sceptrul universului şi gtrtduri Ce-au cuprins lot universul, tncap bine-n patru setnduri. O.I 134/18 [V. 1).
    III.    1. A ocupa. Omul cuprinde un loc tn vreme. D-zeu e vremea tnsăşi cu tot ce se-nttmplă-n ea. P.L. 41/23. N-am avut dorinfe, nici una-n lume, pulin mi-a păsat; de una am fost capabil, de una, care să-mi cuprindă ţoală viafa mea. P.L. 56/36 (Pr. 2],
    2.      A Învălui, a acoperi. [Arborele] cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăfeşte; Umbra lui cea uriaşă orizonul
— 135 —
 tt cuprinde. O.I 142/25. L'n nor de colb li cuprinse, căci Genartil venea In fuga ca/u/ui, de rupea pămlntul. P.L. 13/3. 0 negură albă li cuprinse vederea. P.L. 58/28. Intră tn peşteră ... o răcoreală binefăcătoare tl cuprinse P L 97/28 [V. 1 ; Pr. 3J.                                        ’
    îl. A conţine, a închide. Cu ochii tăi de Inger mă mingii şi mă minţi, Căci ei cuprind u lume de dulci făgăduinfi. O.IV 432/8. Acea carte a lui Zoroastru, care cuprinde toate tainele ştiinţei lui, slă deschisă tnainlea lu. P.L. 46/32. Dan se uită cu ucheana prin coaja acelui mărgăritar şi se miră cum de nu plesneşte de mulţimea urei ce cuprindea P.L. 51/2; cf. P.L. 38/2K [V. 1 ; Pr. 3j. © (In context figurat) El Işi închipuia că ea va pută fi a tui. Ea luată lumea era cuprinsă In acest cuvinl. P.L. 57/13 |Pr. t|.
    4.     A reda, a descrie. Pentru care altă minune decil line Mi-aş risipi o oia(ă de cugetări senine Pe basme şi nimicuri, cuvinle cumpănind. Cu peritorul sunet al lor sii te cuprind. O.I 232/6 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. cuprinde (0.1 28/11, 67/13, 142/25; P.L. 17/27, 41/23, 41/26, 46/32), e cuprinsă (O.I 108/22, 118/11). 3 pl. cuprind (O.IV 132,8, 432/23), imp. 3 sg. cuprindea (P.L. 51/2, 63 7. 92/21), era cuprinsă (P.L. 57/13), p.s. 3 sg. cuprinse (O.I 1715; P.L. 8/5, 9/22, 10/15, 10/19, 13/3,'37/16, 49/19, 58/21. 88/24. 97/28, 101/39), m.m.c.p. 3 sg. cuprinsese (P.L. 21/8, 63'29). eupriosesă (P.L. 69/15), 3 pl. cuprinsese (P.L. 101/33), p.c. 3 sg. a cuprins (O.I 146/30, 190/7), 3 pl.au cuprins (O.I 134/18), viit. 1 sg. oi cuprinde (O.I 209/15); conj. prez. 1 sg. să cuprind (O.I 213/20, 232/6). 2 sg. să cuprinzi (O.I 174/24), si te cuprinzi (O.I 192/17), 3 sg. să cuprindă (O.I 76/10 ; P.L. 45/15, 56/36) ; opt. prez. 1 sg. as cuprinde (O.I 5/3); inf. (a) cuprinde (P.L. 64/4, 90/26); ger. cuprin-zind (P.L. 102/17); part. cuprins (O.I 95/21 ; P.L. 57/16). cuprinsă (O.I 41/6 ; P.L. 19/26, 71/4), cuprinse (P.L. 38 28. 41/32), cuprinşi (O.I 43/1, 74/13).
    CUPItfXS s.n. Conţinut, substanţă. Simt că măduva mea devine păminl, că singele meu e îngheţat şi fără cuprins ca apa. P.L. 98/25 (Pr. lj. O (Metaforic) Miez. semnificaţie. De l-ar fi despreţuit, ar fi iubit despreţul ei, <> idee de ură a ei ar fi fost cuprinsul amorului lui cit ar fi trăit. P.L. 58/2 (Pr. 1).
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. cuprins (P.L. 98:25), cuprinsul (P.L. 58/2).
    CUPTOR s.n. (Şi In forma cuptior) Construcţii- carc serveşte mai ales la copt plinea. Pe cuptiorul uns cu humă şi pe coşcovii păreţi, Zugrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel islef Purceluşi cu coada sfredel. O.I 84/17. Pe vatra cuptorului, in cenuşă, mai licurea clţiva cărbuni. P.L. 17/19 [V.l ; Pr. 1[.'                                     _
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. cuptiorul (O.I 84/1 /), g.d. cuptorului (P.L. 17/19). — Variantă: (Mold). cuptior (O.I 81/17) s.n.
    CURA vb. I. v. curgc.
    CUR.4GIL* s.n. Bărbăţie, îndrăzneală, fermitate. © (Ironic) Ce am de-alege oare In seaca-vă fiinţă? . . . Să vă admir curagiul in vinure vărsate, în sticle sfărlmale. O.I 23/22 [V. 1).
    ‘CURÂJ s.n. v. curaglu,                                   1
    CURAT, -A adj. I. Lipsit de murdărie. Scinduri curate şi ceruile sclipeau In lună. P.L. 44/7 [Pr. 1). + (Despre aer) Proaspăt. Şi-n aerul cel curat al serei tremurau din palat ctntece mlndre şi senine. P.L. 5/32 [Pr. 1|.
    2.     Limpede ; transparent. Culclndu-se pe petre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, pltnse tntr-o scaldă de aur, aşezată lingă ea, lacrimi curate ca diamantul. P.L. 22/14 [Pr. lj. © (Metaforic) Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberalul. De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul? O.I 150/8. P-ici, pe colo mai străbate clte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai şi eu odată. O.I 158/1 [V. 2|. © (Metaforic) Lucios. Pe un mur înalt şi rece de o marmură curată ... Se răsfrtnge ca-n oglindă a copilei umbră plină. O.I 51/1 [V. 1|.
    3.     F i g. Nevinovat, pur. .4 mea iubire e-allta de curată Ca farmecul de care tu eşti împresurată. O.I 232/15. Tu, regină a sufletelor — nu eşti curată ca izvorul ? P.L. 94/3 (V. 1 ; Pr. 1). © (Construcţie metaforică) tnger palid cu priviri curate v. 1 n g c r [V. 1|. + (Adverbial) Exprimlnd multă nevinovăţie. © (Metaforic) Prin vremea trecătoare luceşte prea curat L'n chip tăiat de daltă. O.IV 430/3 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. curat (P.L. 5/32), curală (O.I 51/1. 150/8, 158/1, 232/15 ; P.L. 94/3) ; pl. n. ac. curate (O.I 36/13; P.L. 22/14, 44/7).
    CUR.lŢfE s.f. Puritate, neprihănire. Ici şi colo a ei haină s-a desprins din sponci ş-arală Trupul alb in goliciu-nea-i, curăţia ei de fată. O.I 79/6 [V. 1).
    CURCA.X s.m. Pasăre (Meleagris gallopavo). © (Personificare; glumeţ) l.a curcani vlnălă-i creasta Şi cu păsuri melancolici meditlnd Imblă-n ogradă. O.I 46/7 [V. 1J.
    CURCUDfil's.n. A rc multicolor care apare pc cer datorită refracţiei luminii solare in picăturile de apă din atmosferă. 0 (Construcţii metaforice) Curcubeu de noapte
—   fascicul de lumină care apare uneori noaptea pe cer (v. şi lapte) Prin mindra fermecare sun-o muzică de şoapte. Iar pe ceriuri se tnalţă curcubeiele de noapte. O.I 142/1 I [V. 1 ]. Briu de curcubeu v. b r I u [Pr. 11.
    —      l'ormc gramalicalc : sg. n. ac. curcuhcu (P.L.52.24); pl. n. ac. curcubeiele (O.I 142/14).
    CURfiXT adv. Cu uşurinţă, curgător, fluent. Am fosl intotdeuna surprins că nu pricep curent limba arabă. P.L. 65/27 [Pr. 1).
    CURGĂTOR, -OARE adj. Care curge. Cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător. P.L. 98/36 [Pr.l). ©(Construcţie metaforică, sugerind tonalitatea cromatică a apei) Albastru umed şi curgător. Cine ştie, gindi Dionis. dacă tn cartea aceasta nu e semnul ce-i tn stare de a le transpune. . . tn spaţii iluminate de un albastru splendid, umed şi curgător. P.L. 36/16 [Pr. 1).
    CtRGE vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A Înainta la vale. Căci a voaslre viefi cu toate sunt ca undele ce curg. O.I 157/3. Dar din cenuşa lui se făcu un izvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant. P.L. 13/11. Picioarele lor tnferblntate de nisipul pustiului calcară atuncea tn răcoarele şi limpedele plrlu ce curgea din izvor. P.L. 13/25 ; Cf. O.I 124/2; P.L. 98/33, 101/6 (V. 2 ; Pr. 4).
— 136 —
    2.      A se vărsa (in sau din ceva). In mijlocul văii e un lac, In care curg patru izvoare. P.L. 78/32 (Pr. 1], Q (în context figurat) Trei zile n-a fosl noapte, ci numai senin şi veselie — vinul curgea din butii sparte. l’.L. 4/18 (Pr. I], Q (Mclaforic) A pieri (v. şi cădea, duce, fugi, pierde). Din noaptea vecinicei uitări In care toate curg... Aş vrea odată-n viafă tu Să te tnalţi in sus. O.I 230/2 [V. 1],
    3.      A se prelinge, a sc scurge. Din ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroaie de mărgăritare apoase. P.L. 3/23. O lacrimă ciirsc din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. P.L. -1 IR. El simţi o rouă umedă curglndu-i tn păr. P.L. 153/21: cf. P.I.. 29,ÎS (Pr. 4], Q (In context figurat) Zvtrliţi statui <><• tirani in foc, să curgă lat'ă. O.I 60/23 JV. 1|. Q (Construcţie mclaforică) A curye rumenirea (prin ochii i-uiva] — a-şi pierde frumuseţea din cauza pllnsiiiui, a sc ofili (v. şi f r u m u s c ţ e). Din ctnd in ctnd vărsate, mtndru tacrimcte-ţi şiid, Dar de seci intreg izvorul, atunci cum o să te văd? Prin ei curge rumenirea, mlndră ca de trandafiri. O.I 83/3 JV. 1].
    4.      A cădea in jos, a atirna. Pe pieptul moartei luce de petre scumpe sutbi’I Şi pdru-i de-aur curge din raclă tn pămint. O.I 88/7. Părul numai cam pri tung curgea tn viţe pină pe spate. P,I„, 2714. Barba lungă, care curgea de sub adincii umeri ai obrazului plnă pe pieptul întotdeauna cam plecat ti da arătarea unui înţelept din vechime. P.L. 40/33 (V. 1 ; Pr. 2],
    5.      A veni mereu şi din (oale părţile, a năvăli, a năpădi. Mii de roiuri de albine Curg In rluri sclipitoare. O.I 85/1-1. Preoţi cu pleuta rară Trezeau din codri vecinici. din pace seculară. Mii roiuri vorbitoare, curtjlnd spre vechea Romă. O.I 91/10. Xourii curg, raze-a lor şiruri despică. O.I 231/9; cf. O.I 182 21 (V. 4|.
    II. F i g. 1. A sc Înşira cu uşurinţă, fără sforţare. Astfeli tţi e clnlarea, bătrtne Heliade, Cum curge profeţia unei Ieremiade. O.I 17/20 (V. 1], Q (Construcţie metaforică) A curge note din Ură v. 1 i r ă [V. 1],
    2. (Şi In forma cura) A trece, a se desfăşura. Şi ctnd gtndesc la viaţa-mi, tmi pare că ea cură încet repovestită de o străină gură. O.I 71/5 [V. 1], Q (In context figurat) Viafa mea curge, uittnd izvorul. O.I 26/8 (V. 1],
    —       I-'orme gramaticale : ind. prez. 3 sg. curge (O.I 17/20, 26/8, 83/3, 88/7, 124/2), cnră (O.I 71/5), 3 pl. curg (O.I 85/14, 157/3. 230/2, 231/9 ; P.L. 78/32), imp. 3 sg. curgea (P.L. 4/18. 13/11,13/25, 27/14, 40/33, 101/6), 3pl. curgeau (O.I 32/11 ; P.L. 3/23, 29/18), p.s. 3 sg. curse (P.L. 4/8); conj. prez. 3 sg. să curgă (O.I 60/23): ger. curflind (O.I 91/10; P.L. 98/33), curgindu- (P.L. G3/21).
—   Variantă : (regional) curâ (O.I 71/5) vb. I.
    CURIOS, -OASÂ adj. 1. Dornic de a afla ccva. In vremea asta, Cezara, curioasă şi neastimpărată, colrobâia prin odaia pictorului. P.L. 83/13 (Pr. 1],
    2.  Bizar, ciudat. Fluturii curioşi, albaştri, auriţi, roşii
li  acoperirâ părul lui tung. P.L. 98/11 [Pr. 1],
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. curioasă (P.L. 83/13); pl. n. ac. curloţ] (P.L. 98/11).
    CURIOZITATE s.f. Dorinţă de a cunoaşte, inleres. înţeleptul evrr'i se nilă cu oarecare curiozitate Ia faţa visătoare a lui Don. l'.L. 41/4. Toate astea laolaltă le făceau a crede că [mănăstirea] este mai mult o ruină oprită curiozităţii dectt locuinjă. P.L. 72/17 [Pr. 2).
      —      Forme gramaticale : sg. n. ac. curiozitate (P.L.41/4), g.d. curiozităţii (P.L. 72/17).
      < l'lli\D adv. Peste puţin timp. S-ajung curtnd tn cale, s-alătură călări, Şi' unul înspre altul se pleacă-n dezmierdări. O.I 97/13. De-oi adormi curtnd. . ■ Să mă duceţi lăctnd La marginea mării. O.I 219/1. Sunt bălrln şi poate curtnd să-mi bală ora mtnluirei. P.L. 82/28 (V. 2; Pr. 1). 0> (Precedat dc prep. ,,In”) Rămti cu bine fala mea; tn curtnd ne vom vedi iar. P.L. 15/28. Ah! gtndi el, tn curlnd voi muri, aste-s deja umbre de pe ceea lume. P.L. 60/25. Se famitiariză In curlnd cu micul lui imperiu, era ca acasă. P.L. 99/8; cf. P.L. 12/23, 60/25, 101/3 (Pr. 6]. O (Repetiţie) Ah! In curtnd satul tn vale-amufeşte, Ah! tn curtnd pasu-mi spre tine grăbeşte. O.I 231/17—18 [V. 2).
      CURMA vb. I. 1. R e f 1. A se Îndoi, a se frtnge sub apăsare. Cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidiurilor vechi. P.L. 29/20 [Pr. 1).
      2. T r a n z. şi refl. A (se) întrerupe (brusc). Părea un junghi că-i curmă suflare şi viaţă. O.I 95/23. Săsiml că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă! O.I 116/19. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare, mergeau cărăruşe pe coasta dealului, curmate In cursul lor de muşunoaie de clrtiţe. P.L. 73/2 (V. 2 ; Pr. 1]. T r a n z. A face să Incctczc. Şi deasupra mea rămli Durerea mea de-o curmă. O.I 179/18 (V. 1J.
      —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. curmă (O.I 95/23. 179/18). se curmă (O.I 116/19). imp. 3 pl. se curmau (P.L. 29/20); part. curmate (P.L. 73/2).
      CURS s.n. 1. Şuvoi, curgere. Pin cursul apei cu gleznele lor sftşiau valurile. P.L. 13/26 [Pr. 1],
      2. F i g. Trecere. Ochiu-i nimic nu cuprinde Dectt cursu-acelui aslru. O.I 28/12 (V. 1], Loc. prep. în cursul ... = cit durează ccva (spaţial sau temporal). In cursul zilei roaba babei s-apropie de el. P.L. 17/11. Mergeau cără-ruşe pe coasta dealului, curmate tn cursul lor de muşunoaie
  - de clrtiţe. P.L. 73/2 [Pr. 2].
      —      Forme gramaticale : sg. n. ac. cursul (P.L. 13/26, 17/11, 73/2), cursu- (O.I 28/12).
      CtfRTE s.f. 1. Spaţiu Împrejmuit In jurul unei clădiri; ogradă. El intră tn curtea, ce sămăna a părăsită, a mănăs~ tirei. P.L. 73/11. Un cerdac lung, umbrii şi multicolon răspunde c-o scară, ce dă-n curte. P.L. 73/18. Vedea răsărind domni In haine de aur şi samur — ti asculta de pe tronurile lor, tn învechitele castele, vedea divanul de oameni bătrlni, poporul entuziast şi creşlin. undoind ca valurile mării tn curtea domniei. P.I.. 37/28; cf. P.L. 44/6 (Pr. 4].
      2.     Palat. Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-oraşele-i deodată se trezeşte şi se duce Sus tn curţile din Memfis, unde-n săli /urnind luce. O.I 45/29 (V. 1).
      3.     Suită regală. © (Metaforic; despre vieţuitoarele pădurii) Peste albele izvoare Luna bale pintre ramuri, Imprejuru-ne s-adună Ale curţii mtndre neamuri. O.I
  .101/16 [V. 1).
      —  Forme gramaticale : sg. n. ac. curte (P.L. 73/18),
  curtea (P.L. 37/28, 73/11), g.d. curţii (O.I 101/16); pl. n. ac. curţile (O.I 45/29; P.L. 44/6).                  .
      CURTEAN s. m. Deţinătorul unui rang la curtea domnească. 9 (Element dc personificare) împărat slăvit e
— 137 —
 codrul... Lună, Soare şi Luceferi El le poarlă-n a lui herb, împrejuru-i are dame şi curteni din neamul Cerb O I 100/8 (V. lj.
    CURTENITGR, «OARE adj. Galant. © (Element dc personificare) Florile toate s-adunară vorbind fiecare tn mirosul ei şi ţinură sfat lung cum să fie luminele hainei de mireasă; apoi încredinţară laina lor unui curtenilor flutur albastru. P.L. 23/25 [Pr. 1).
    CURTEZAN s. m. 1. (In forma curlizun) Protejatul» favoritul unuia dintre suverani. Q (Mctaforic; cu privire la organizarea din stupul albinelor) In lot anul n revolu-fiune contra aristocraţiei, a curtizanilor reginei. P.L. 80/30 (Pr. l).
    2. Persoană care face curte. © (Ironic) Tu. cu inima şi mintea poate eşti un paravan După care ea atrage vreun june curtezan. O.I 162/26 [V. 1],
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. curtezan (O.I 162/26); pl. g. d. curtizanilor (P. L. 80/30). — Variantă : curti-zân (P. L. 80/30) s. m.
    CURTEZANA s. f. (Si In forma curii zână) Femeie de moravuri uşoare. Cu zlmbiri de curtizană şi cu ochi biseri-coşi, S-ar preface că pricepe. O. I 162/18. Nu vorbesc de cttrli-zâne, de femei a căror experienţă esle călăuza amorului. P.L. 79/37 [V. 1; Pr. 1). Q (Depreciativ) Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă... Drepl şliinţ-avtnd in minle vreun vals din Bal-Mabil, Iar tn schimb cu-averea loată vrun papuc de curtezană. O.I 151/15 [V. 1],
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. curtezană (O.I 151/15), eurtizană (O.I 162/18) ;pl. n. ac. curtizaoe (P.L. 79/37). — Variantă : curtizdnă (O.I 162/18; P.L. 79/37) s.f.
    CURTIZA.% s. m. v. curtezan.
    CURTIZÂNĂ s. f. v. curtezană.
    CUŞMA s. f. (In expr.) Cuşmă frifjlană v. frigian (V. 1].
    —   Formă gramaticală : pl. n. ac. euşme (O.I 62/24).
    CtTE s. f. Piatră de ascuţit. Ea scoase din fundul unei Id2i hlrbuite şi vechi o cute. P.L. 17/36. — Aruncă culea, zise fata. P.L. 19/1 [Pr. 2).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. cule (P. L. 17/30). cutea (P. L. 19/1).
    CUTEZĂ vb. I. Tranz. (Folosit absolut) A îndrăzni. I se pare că visează, Ar zlmbi şi nu se-ncrede, ar răcni şi nu cutează. O.I 84/30 {V. 1).
    CUTEZARE s. f. Semeţie. Ochii mulţumiţi, cum am zice. de ei Inşii privesc c-un fel de conştiinţă dc sine, care-ur pute deveni cutezare. P.L. 74/7 [Pr. 1].
    CUTEZĂTOR s. m. Om curajos. © (Glumei) Prin băl{ile de noroi, ce tmproşcau pe cutezătorul ce se incredea perfidelor unde, treceau nişte ciubote mari. P.L. 26/12 |Pr. 11.
    CUTfE s. f. Casetă. Ea intră iute, se-nloarse şi-i aduse o cutie mare. P.L. 71/21. Deschise cutia. Deasupra era un desemn. P.L. 71/26. Dar ce mai era in cutie? P.L. 71/30 [Pr. 3J. Q (Construcţie metaforică; comparaţie) Ca din eutle = In mod miraculos. Parcă-I văd pe astronomul cu
al negurii repaos, Cum uşor, ca din cutie, scoale lumile din haos. O.I 140/24 [V. 1|.
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. culie (O.I 140/24; P.L. 71/21, 71/30), culia (P.L. 71/26).
    ‘CUTREIER s. n. v. cutrier.
    CUTREIERA vb. I. T r a n z. A străbate. Degetele ei ca din ceară albă torcea un fir de o mătasă albă, subţire, strălucită. ce sămăr.a mai mull a o vie rază de lună ce cutreiera aerul declt a fir tort. P.L. 7/30. Făt-Frumos bău pulere, ş-un feli <!? foc nestins ii cutreiera cu fiori de răcoare tofi muşchii. P.L. 9/10 [Pr. 2|.
    —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. cutreiera (P.I.. 7/30). p. s. 3 sg. cutreieră (P.L. 9/10).
    OLTHG.MUR s. n. Fi g. înfiorare, fior. Cind e o-namo-rare de lot ce e al lău, De-un ztmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi! O.I 232/22. Flori ctnlau in aer cu frunze îngreuiete de gtndaci ca pietre scumpe şi murmurul tor implea lumea de un cutremur voluplos. P.L. 51/25 [V. 1; Pr. 1].
    CUTREMURA vb. I. T r a n z. şi r e f l. 1. A (se) scutura, a (se) clălina. a (se) mişca. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni il încarcă; Tresărind tn cercuri albe El cutremură o barcă. O.I 74/4. Şi dacă ramuri bat in geam Şi se cuîremnr plopii, E ca in minte să te am Şi-ncel să le apropii. O.I 193/2. Mii de albine cutremură florile lipindu-se de gura lor. P.L. 78/25 [V. 2; Pr. 1|.
    2. Fig. A (sc) înfiora. Se culrcmură sultanul...se deşteaptă...şi pe cer Vede luna ce pluleşle peste plaiul Eschişer. 6.1 144/19. Şi cu focul bllnd din glasu-fi lu mă dori şi mă cutremuri. O. I 155/1. Cind mă atingi, eu mă cutremur. O.I 211/13. — Ah! gindi el şi inima se cutremură In el. este Maria! P.L. 63/13: cf. P.L. 55/13 [V. 3: Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. mă cutremur (O.I 211/13), 2 sg. cutremuri (O.I 155/1). 3 sg. cutremură (O.I 74/4), 3 pl. cutremură (P.L. 78/25), se cutremur (O.I 193/2). imp. 3 sg. se cutremura (P.L. 55/13), p.s. 3 sg. se cutremură (O.I 144/19 ; P.L. 63/13).
    CUTRfF.R s.n. (Mold.) Acţiunea dc a cutrciera. Q (Mclaforic) Mişcare ritmică, repetată. Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier. O.I 152/15 [V. 1|.
    CIjŢCT s.m. Instrument de tăiat. Q (Construcţie mclaforică: glumeţ) A croi hi planuri din cuţite şi pahară v. croi [V. 1 ].
    Cl'VEXC vl>. IV. Kcfl. unipers, 1. (Construit cu dativul) A mcrila. AII bărbat s-ar simţi măgulit, el... nici măgulit nu-i... Slie că i se cuvine amor. P.L. 88/34 [Pr. 1|.
    2. A se cădea, a fi potrivit. Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i şade bine Şi o prinde orice lucru, căci aşa se şi cuvine. O.I 159/22 [V. 1J.
    (.l'VKIS, -oAsA adj. Cucernic, evlavios. Q (Element de personificare) Hiserica-n ruină Slă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrtnă. O.I <>9/18 [V. 1). © (Metaforic) Care exprimă cuminţenie, nevinovăţie. Părul lui i-atinge părul Şi atunci c-obrazul roş Ea apleacă gene lunge Pesle ochii cuvioşi. O.I 67/4. Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn,
— 138 —
un inyer blond... cu ochi albaştri şi cuvioşi. IM,. -15/39. Surisul obraznic, ochiul cuvios, cochetăria veselă se-nlorc pe rînd dup-acea sărutare. FM.. 71/10 [ V. 1 ; Pr. 2|. ©(Metaforic) Senin, limpede. Albastru şi cuvios e adîncul cerului. F*. I.. I5/-H) [Pr. 11.+(Advcrbialj Cu smerenie. Q (Glumeţ) I'losnita ceea-i bătrină, cuvios in mers păşeşte. 0.1 -16/22
IV.    I|.
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. cuvios (P. L. 15/-I0, 71,'7(1). cuviosi«ă (O.I 69/18); pl. n. ac. cuvioşi (O.I 67/4 ; l’.L. 13/30).
    Cl\I\Ts n. I Vorbă, iui se uită. se tot uită. uti cuvinl mărar nu spune. 0,1 K4.33. Xe spuneam idit de multe I'ăr-a :ier im rurint. 0.1 112'2U. Zile întregi putea medita asupra ţinui cui'int ieşit din nebunatica sa (jură. P.I.. 31'23; cf. 0.1 i:>l/36. 189 1">. 230 1-1 ; P.L. 67/12. 8I>/13. 9(>M 1 [V. 5 ; Pr. 11. Q(în conlcxt figurai) FI işi închipuia ort ea va puii fi a lui. !-'a! toată lumea era cuprinsă in accst cuvinl. P. I.. 57/13 ]Pr, 11.            l'xpr. In două cuvinle ~ concis,
lapidar. Explicarea in două cut>inte: persoana juridică care se afla acum pe mina ingrijitoarc <i esciilupiitui nostru avea drepturi asupra unei moşteniri. P.I.. 59,'2fl [Pr. 1|. A spune cuvinle lume a vorbi cu blindeţe. a mlnglin. l-am spus cuvinte bnne. O roză de speranţă tn acea amabilă mthnire ti fetei. P.I.. ;m 3i) [Pr. 1|. Q (Construcţii metaforice) A lăuda iu cu\iute =■- a aducc clocii in mod ipocrit (v. şi linguşi). S-o-nlrtcs dc mai-nainte (.'-<> ironică ijrimtisă să te taiide-n cuvinte. O. I 13 I 32 | V. 11. Cuvinte dulfi v.şi d u 1 r e1 | V. 1 : Pr. 1 ]. A cumpăni cuvinte v. cumpăni |\', 11. Ciuinl^ yo;ile ce sună din coadă v. c o a d ă |Y. 1], O (Mclaforic) l-'ormulă magică. Vrăjit de mult e lacul De-un
cuoinî al sfintei Miercuri. 0.1 72/20. Vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvînt al sfintei Vineri. O.I 72/24 [V. 2).
    2.     Expresie, fel dc exprimare. Ah! atuncea fi se pare Că pe cap îfi cade cerul: Unde vei găsi cuvîntul Ce exprimă adevărul? O.I 227/3 (V. I|, © (Element de personificare) Prin ferestre sparte, prin uşi (iuie vintul — Se pare câ vrăjeşte şi că-i auzi cuvinîul. O. I 69/20 (V.l|. Q (în context figurai) Patriolii! Virtuoşii, ctitori de uşezăminte, Unde spumegă desfrlul In mişcări şi (n cuvinte, O.I 150/24 (V. 1|. Q (Construcţie metaforică) A dii cuvinle = a face sâ sc Întrupeze. a da viaţă prin expresie verbală. .4 dorului tărie cuvinte dă duioaselor mistere. O.I 200/6 [V. 1],
    :i. Poruncă, sentinţă, Vislnd că lumea toată Imi asculta cuvîntul, !n valurile Volgăi cercam cu spada vad. O.I 88/19. Cere-mi cuvîntul meu denîli. Să-fi dau înţelepciune. O.I 178/11 [V. 2). © (Comparaţie) Formulele suni vecinice ca cuvintele lui Dumnezeu, pe care el ie-a rostit la facerea lumei. IM.. 12/12 (Pr. 1|.
    4.     (In loc adv.) Cu drept cuvînt — pe bună dreptate. Cu drept cuvinl cetitorul va fi clătit din cap. P.L. 26/4 (Pr. 1|. <C> Expr. A aveu euvinle=a fi îndreptăţit, a avea motive. Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. O.I 137/6 (V. 11.
    —      I-'orme gramaticale : sg. n. ac. cuvint (O.I 72/20, 72/24. 84/33, 112/20, 189/15, 230/14 ; P.L. 26/4, 57/13, 67/12, 86/13, 90/11), euvintul (O.I 69/20, 88/19, 178/11, 227/3), euvlnlu- (O.I 154/36), g. d. cuvînt (P.L. 31/23); pl. n. nc. cuvinte (O.I 0/11, 82/2, 120/5. 134/32, 137/6, 150/21. 188/2. 200/6. 226/7, 232/5; P.L. 59/29, 90/36, 95/21), «ovlnlele (P.L. 42/12).                       .
    'CVAUHAT s.n. v. euudrat.
D
    DA1 adv. Cuvînt care se Întrebuinţează pentru a face
o  afirmaţie.— Tu eşti Mir ce a ? — Da-mpărate! O.I 146/11. Da, era tatăl său, ctnd fusese tn otrsta lui de acum. P.L,. 30/23.
—  Să-fi aduc o sabie — nu-i aşa? — Da. P.L. 94/32; cf. O.I 8/5, 8/5, 147/13, 151/27, 157/33, 173/13; P.L. 16/13, 17/29, 31/6, 37/10, 63/15, 63/38, 63/38, 68/2, 70/7,70/23, 70/24, 77/5, 85/12, 85/12, 86/31, 94/30, 94/34 (V. 7; Pr. 19].
    DA3 conjuncţie v. dat1.
    DA3 vb. I. I. Tranz. 1. A inlindc cuiva ccva, a Inmina. Am jurat ca peste dtnşii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de Ia Roma sâ dau calului ovăs... O.I 147/10. Fală hăi! ia dă tu flăcăului demtncatul ce i-am făcut eu şi porneşte-l. P.L. 16/15. El ti dele o htrlie mizgălită tn linii slrtmbe. P.L. 96/19; cf. P.L. 16/21, 62/8, 70/30 [V. 1; Pr. 5]. <0* Expr. A da cuiva o gură v. gură 1V. 1).
    2.      A încredinţa, a preda. Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic — pe Arald. O.I 91/30. Apropiindu-fi prin vrajă fiinfa mea şi dtndu-mi mie pe a ta, eu voi deveni om de rtnd, uitlnd cu desăvirşire trecutul meu. P.L. 47,10 [V. 1 ; Pr. 1). © (în context figurat) Răsar-o vijelie din margini de pămtnt, Dtnd pulberea-mi {ărinii şi inima-mi la vint... O.I 128/6 [V. 1). Expr. A da prins = a preda. Aştept din parte-fi, o rege cavaler. Cd-mi vei da prins pe-acela ce umilit fi-l cer... O.I 91/29 [V. 1).
    3.      A pune la dispoziţie; a oferi. Au prezentul nu ni-t mare? X-o să-mi dea ce o să cer? O.I 149/35. Vrei poatc-n faptă să arăţi Dreptate şi tărie? Ţi-aş da pămintut In bucăfi Să-l faci împărăţie. O.I 178/19. leronim ş-aruncă mantia pe umeri şi .ei merseră pe ţărmul rtului, unde Francesco ii dădu barca lui. P.L. 97/6; cf. O.I 48/31, 48/32, 123/16, 178/21, 209/3 [V. 7; Pr. 1). (R e f I.) Chilia, ce i se dedese, era cu fereasta-nspre grădină. P.L. 100/9 [Pr. 1). Q (Construcţii metaforice) A da orizon v. orizont | V. 1). A da cuiva ochii = a privi pe cineva cu dragoste (v. şi pierd e). Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei in laturi. Căci de noaptea lor cea dulce vecinie n-o să mă mai saturi. O.I 155/5 IV. 1). + A acorda. Iar celui ce cu pietre mă va izbi tn fafă, îndură-te, stăptne, şi dă-i pe veci viafă! O.I 116/14. Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toate dă-mi tn schimb O oră de iubire... O.I 177/11. O zi din viafă să-mt fi dat, O zi-mi era de-ajnns. O.I 191/11; cf. O.I 94/24, 115/11, 115/15, 116/11, 162/15, 177/6, 178/12;
O. IV 361/12 [V. 11). <> Expr. A da viaţă (sau suflarea vieţii) = a) a readuce ia viaţă ; a invia. Din inimă pămtntul la morţi să deie viafă. O.I 94/21. Okeanos se pttnge pe canaturi... El numa-n veci e-n floarea tinereţii. Miresei dulci i-ar da suflarea viefii. O.I 202/7 [V. 2]; h) a însufleţi, a anima Q (Element de personificare) Lună tu, stăpln-a mării pe a tumii boltă luneci Şi gindirilor dind vf.aţă, suferinţele inluneci. O.I 130/8 [V. 1). + A împrumutata transmite; a conferi, a atribui. Şi-am zvlrlil asupră-fi, crudo, vălul alb de poezie Şi paharei laie raza inocenţei eu i-am dat. O.I 29/21. [Luna] sc înalţă in tăcere dintre rarişlca de brazi, Dind atila inluneric rotitorului talaz. O.I 152/4.
O    frunte naltă, pleşuvă, increfită de gindiri, ochii suri, boltiţi adine in capul cel Infelept şi barba lungă... ii da arătarea unui înţelept din vcchime. P.L. 40/34; cf. O.I 30/1, 94/23, 115/10; P. L. 42/6, 42/7, 61/37, 81/26, 92/37 [V. 5; Pr. 0). Q (In conlexl figurat) Dindu-mi din ochiul lău senin O rază dinadins, In calea timpilor cc vin O stea s-ar fi aprins. O. I 191/17 (V. 1], Expr. A da cuiva (sau Ia ceva) aspectul... = a-l face sâ semene (cu cineva sau ceva), l'mbra eroului nostru dispărea prin şiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat. P.L. 26/18 [Pr. 1], A da farmec v. f a rmec (V. 2). Q (Construcţii mctaforicc) A da cuvinte v. cu v i n t [V. 1|. A da la palime repaos v. r c p a os [V. 1). 4 A comunica, a împărtăşi. învăţături nu-ţi mai dau, căci e de prisos. P.L. 12/36 (Pr. 1],
    4.     (în expr.) A da (cuiva) pace v. pace [V. 1 ; Pr. 3). A du drumul cuiva v. drum [V. 1 ; Pr. 1]. A da voie v. voie (Pr. 1). A du (cuiva) rendez-vous v. r e n d c z-vous (V. 1). A da piept eu... v. piept [V. 1].
    ", (Legat de idcca divinităţii sau a destinului) A hărăzi, a rindui, a acorda. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere... Căci mie mi-a dat soartea amara mtngtiere O piulră să ador. O.I 20/15. Aslfel numai, Părinte, eu pot să-fi mul-lămesc Că lu mi-ai dat in lume norocul să trăiesc. O. I 116/16 ; cf. O.I 64/15 (V. 3|. <0* H c f 1. i m p e r s. Sn e păcat ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-ă dat? O.IV 379/12
IV.  1].
    K. A trece in posesiunea cuiva, a dărui. Baba trebuia să-i dea unul din cai. P.L. 17/36. Tata i-a dat un ceasornic frumos. P.L. G6/8. Eu i-am dat de ziua ei o păpuşă. P.L. 66/21; cf. P.L. 18/8, 06/22, 66/23. 66/23, 71/30 [Pr. 8). <0> Expr. A da cuiva inima = a iubi, a îndrăgi pc cineva. Cum s-ar fi tnchinal unei copile, care i-ar fi dat lui inima ei! P.L. 28/22 [Pr. 1].
— 140 —
    7.     A oferi ceva In locul..., a schimba cu... Astfel de noapte bogată, Cine pe ea n-ar da viata luitoatâ? O.I 231/
 24 [V. 1). Expr. A du ca l*lr v. h i r |Pr, 1]. A da ceva inapnl v. înapoi |Y. 1 ; Pr. 11.
    8.     A aşeza in allă poziţie. Işi netezi pârul de pe frunte şi-l dete pe spale. P.L. 10/18 [Pr. 1]. <> Expr. A da înlr-o parle — a Îndepărta, a mişca de la locul lui. !)r pe frunteu mea cea tristă tu dai vitete-nlr-o parle. 0.142/12. Cuci per-ilelele-ntr-o parte cind le dai. şi in odaie Luna varsă peste huite voluptoasa ei văpaie. Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoale De dureri, pe. care Insă le simţim ca-n vis pe toate. O.I 130/3. Ii veni ideea ciudată că pictorul arc de ylnd si i de ie paravanul intr-o parte... P. I.. 81/37; cf. O.I 72< 13 : l'.L. 91 it, 9(5/1 [V. 3 : Pr. 3], (H c f I. pas.» Perdeaua se dete intr-o parte. P.L. 63/8; cf. P.L. .01/39 [Pr. 2|. A da in laturi ■= a desface. Q (Elemenl de personificare) Iară gazda noastră zice. Dindu-şi ramurile-n laturi. O-I 101/24 [V. 1|. A da l«.s = a face să cadă. Dar el <> cuprinsese, ii mingiia fruntea ei albă de-i dete pălăria jos. P.L. 82'2I [ Pr. 1|. A da vini v. viul [V. 11. A-ţl da vint v. v I n t [V. 1). Q (Conslrucţie mclaforică) A du zborul furlunelor v. z b o r[V. 1).
    9.     A produce, a provoca, a pricinui. El dă ginduri ne-n/elese Vristei crude şi necoapte. O.I 108/17 |V. 1). Q Expr. A du foc v. foc [V. 1]. A da semn = a) a face o indicaţie. Itegele dă semn cu mina. O.I 163/5 [V. 1|; b) a dovedi, a arăla. Ori vei vrea să faci intoarsă de pe-acuma a ta cate, Su ne dai un semn şi nouă de mila Mâriei-tale... O. 1 110/18 [V. 1). A da (jlas = a face să se audă. Vrei stî dau glas acelei guri. Ca dup-a ei cinlare Să se ia munţii cu păduri Şi insulcle-n mare? O.I 178/13. Frunzişului veşted Dour vintul glas sâ dea. O.I 221/8; cf. O.I 216/15 | V. 3). Q (in context figurai) Doar moartea glas să dea Frunzişului veşted. O.I 219,23 |V. 1).
    10.    (In loc. vb.) A da uitării = a uita. Xu floarea veştejită din părul lău bălai, Căci singura mea rugă-i uitării sd mâ dai. O.I 127/4 |V. 1], A da roade = a rotii. Pomu-n înflorire In orice floare-nccarcă tntreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. O.I 64/10 |V. 1). A(-şi) da o sărutare (sau sârulări) = a (sc) săruta. De mi-i da o sărutare Xime-n lume n-a s-o ştie. O.I 55/9. Xe-om da sărutări tncale, Dulci ca florile ascunse. O.I 55/19. Mi-idao sărutare pentru ea? P.L. 94/33 [V. 2; Pr. 1|. A da veste = a vesli. Q (Element de personificare) Muri sfinfili de-ai omenirei rugâcitmi îndelungate Văd aripele-i diafane şi de dlnsfle dau veste. O.I 51/20 [V. 1). A da lumină = a lumina. Q (în context figurat) Apari să dai lumină arca• telor fereşti. O. IV 430/1 ; cf. O. IV 430 [V. 2[. <£ Expr. A-şi da samă (sau sama) = a se dumiri, a sc lămuri, a-şi face o părere. Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-şi. O.I 79/29. (Undea lucruri de cari nu-şi da sama. l’.L. 92/32 |V. 1 ; Pr. lj. A da samă = a aminti, a atrage atenţia. Orologiul... sună de 12 ori din limba sa de metal, spre a do lumii ce nu-l ascutta»samă câ se scursese a 12-a oară a nup/ii. P.L. 29/1 |Pr. 1|.
    11.    Intranz. 1. (In expr.) A da din eap v. cap [V. 1 ; Pr. 1],
    2.     A ajunge Ia...; a găsi. a Inlllni. Şirul munfilor dâ Intr-o mare verde şi întinsă. P.L. 11/28. l'n-cerdac lung, umbrii şi multicolon răspunde c-o scară, ee dă-n curie. l’.L. 73/18. El dădu de un izvor de apâ vie. P.L. 97/25; cf. P.L. 01/13, 73/26, 83/6 [Pr. 6). Q (în context figurat) Văd vise-
ntrupate gonind după vise, Ptn’dau tn morminte ce-aşleaptâ deschise. 0.140/6 |V. 1]. <> Expr. A da de eapil v. capăt |Pr. 1).
     111.    R e f 1. 1. A merge, a veni. El se da lot mai aproape Şi cerşca copilăreşte. O.I 104/1 |V. 1[. ■$> Kxpr. A se da Jos de pe cal = a descăleca. Făt-Frum is tl ascultă. Se dete jos de pe cal şi-şi aşternu mantaua pe năsipul încă ferbinte. P. I.. 20/3 [Pr. I|. O (I n tranz. In expr.) A da îndărât ea racul v. Îndărăt [V. 1).
     (în expr.) A §e da pesle eap = a face tumbe. Dracii... se dădeau pesle cap. P.L. 43/37 [Pr. 1|.
     a.      A s:- l’isa în voia cuiva. I.asă-ti lumea ta uitată. Mi te dă cu t'itut mie. O.I 209/2 |V. 1|.
     —       I-orme gramaticale : ind. prez. 1 sg. dau (O.I 178/21; l'.L. 18/8. 42/36), 2 sg. dai (O.I 42/12, 130/3; P.L. 70/30), 3 sg. dă (O.I 97/7, 98'19, 108/17, 115/11, 165/5, 175/13, 182 18. 200/6 ; P.L. 11/28, 42/7. 62/8, 73/18, 92/10), 3 pl. dau (O. I 40,0. 51/20). se dau (P. L. 81/26), imp. 3 sg. da (P.L. 40/34. 59/26, 92/32, 92/37), sc da (O. I 104/1), dădea (O.I 141/1). dedea (P.L. 73/26), 3 pl. dedeau(P.L. 52/13), se dădeau (P.L. 43/37), p. s. 3 sg. dădu (P. L. 20/12, 61/13, 97/6, 97/25), dete (O.I 115/15 ; P.L. 10/18, 63/30, 96/19), se dete(P.L.20/3, 49/11,54/39), 3 pl. dederă (P.L. 26/18), p. c.l sg. am dai (O.I 29/24.30/1,123/16; P.L. 66/21, 66/22), 2 sg. al dat (O.I 116/ 16), 3 sy. n dat (O. I 20/15. 48/12, 48/31,48/32; P.L. 66/8), au dat(0.1 115/10). s-a dat (O.IV 379/12), m.m.c.p. 3 sg. dăduse (P.L. 16/21). dedese (P.L. 71/30, 96/1), se dedese(P.L. 100/9), viii. 1 sg. voi da (P.L. 91/9), 2 sg. vei da (O. I 91'29), >1 da (O. I 55/9; P. L. 94/33), 1 pl. ne-om da (O. I 55/19), 2 pl. veţi da (P. L. 67,21); conj. prez. 1 sg. su dau (O. 1147/10, 178/12, 178/13; P. L. 6/30, 66/23, 66/23), 2 sg. si dai (O.I 91/30, 116/11. 127/4, 146/18, 151/34, 174/11; O. IV 430, 430/1 ; I*. L. 12'6). 3 sg. să dea (O. I 149/35, 162/15, 216/15, 219/23, 221/8, 225/11; P. L. 17/36, 61/37), si deie(O.I 79/29, 94/21, 94/23, 122/3 ; P. L. 84/37), 3 pl. sil dea (O. I 146/26), p. 2 sg. sâ II dat (O.I 191/11); opt. prez. 1 sg. aş da (O.I 178/19), 2 sg. ai da (O.I 209/3; O.IV. 369/12; P.L. 89/20), 3 sg. ar da (O.I 202/7, 231/24 ; P.L. 92/3), p. 3 sg. ar fi dat (P. L. 28/22); imper. 2 sg. dă (O.I 93/19, 94/24, 116/14, 155/5, 174/14, 177/6, 177/11 ; O.IV 361/12; P.L. 16/15, 95/1), te di (O.I 209/2); inf. n da (O.I 64/10; P.L. 29/1); ger. dind (O.I 126/8, 128/6. 130/8, 152/4, 209/10; P.L. 83/6), dîndu- (0.1 72/13, 101/21, 191/17; P.L. 47/10); part. dai (O. I 64/15).
     DAC s. in. Locuitor al Daciei. liugăciunea unui dac. O.I 115 |V. 1).
     DAC.V conjuncţie. I. (Introduce o propoziţie condiţională) în cazul că..., prcsupunlnri că... Slele rare din tărie cad ca picuri de argint Şi seninul cer albastru mtndru lacri-mele-t prind : Dar dacâ ar cădea toate, el râm/ne trist şi got. O.I 82/3.'). Şi dacă ochii ce-am iubit X-or fi de raze plini. Tu mă priveşte liniştit Cu stinsele lumini. 0.1230/9. Dacă cinema ar fi priceput glasul izvorului, ar fi tnfetes că jălea Inlr-o lungă doină pe Ileana. P.L. 13/13. Dacâ lumea ar trebui sâ p '.arâ şi eu aş puii s-o scap printr-o minciună, eu n-aş spune-'». P.L. 87/32 ; cf.O.I 27/17, 27/19, 129/13,137/5, 154/35, 159/14.16(5/8,173/5,174/17, 230/13; O.IV 433/5; P.L. 8/16, 8/17,8/18, 14/7, 15/5, 23/35,25/23, 38/29, 42/18, 69/18, 74/38, 76/32, 77/13, 84/23, 86/13, 86/27, 86/30, 89/11.89/19,90/6, 90/20, 90/20, 91/10, 91/12, [V. 13; Pr. 26|. <0> (Rcpelal, marclnd ezitarea) L-ar fi sărutat de o
— 141 —
mie de ori — aşa numâra ea cel puţin, dacâ... dacâ s-ar fi căzut P.L. 68/12. Simt o adorare tn inima mea... care poale ar deveni amor... dacâ... ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine. P.L. 89/14 ; cf. P.L. 70/31, 70/35, 90/10, 90/11 (Pr. 8.] (Introduce propoziţii optative) Aceşti ochi!... O, dacâ i-ai fi văzut tu aceşti ochi vrodată tn viaţa ta. IM.. 31/7. Dacă tn această sară aş tncerca su mii duc intr-im spaţiu zidit cu totul după voiu mea ? P.L. 42/2 I. Dacă mi-ar da pace, gindi el in sine. P.I.. 92/3 ; cf. IM.. 25/41. 55 22. 55/22, 63/22, 63/35, *76/13, ‘>4/23|Pr. 10|. <;• (Cuprin/.ind şi
 o nuanţă temporală) Darnic cind nu ci-ri nici una Şi zyir-cit dacă te ceri. O. I 108/12. Şi toi aslfel, dacă închid un ochi, văd mtna mea mai mică decit cu amindoi. P.I.. 21/1. Ocla-oian August imperalorul o petrecea sara pin-ucusă, duiă-l iertau ocupafiunite statului roman. P.L. 07/10; cf. P.L. 45/15, 86/30, 86/31, 100/40 |V. 1 ; Pr. 0). <C> (Cuprinzind şi
 o nuanţă cauzală) Fiarbă vinu-n cupe, spumege purului, Dacă fii-fi mtndri aste le nutresc. O.I 15/16. Dacă lumea este un vis — de ce n-am puii să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi? P.L. 25/31. Dacă nu-l ai tn line (pe Dumnezeu], nu există pentru line. P.J.. 53r20 [V. 1 ; Pr. 2].
     2.     (Introduc.'o propoziţie cauzală) Dc vreme cc. Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacâ ştii a lor măsură. O.I 198/8. De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! O.I 21 1/5. Şi de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! O. I 214/13 | V. 3|. <v* (Introduce propoziţii exclamative) Şi eu i-am dat de ziua ei o păpuşă. Adică ce ? eu i-am dat ? Dacă n-am ştiut ce să-i dau! P.L. 66/22 IPr. 1).
     3.     (Introduce propoziţii conccsive) Deşi, cu toate că. Dacă port cu uşurinfă şi cu ztmbel a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mthni peste măsură. O.I 1-11/17. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurite-aceste, Imi par o veche, de demult Poveste. O.I 188/5. Dac-al ei glas e armonie, K şi-n lucerr-i „nu ştiu ce”. O.I 208/11; cf. O.I 159/23, 188 9 (V. 5). OLoc. conj. Chiar daeâ v. chiar1 [Pr. 1].
     4.     (Introduce propoziţii subicctive) Dacă boiul mi-l tnmlădii, dacâ ochii mei li plac, E temeiul că acestea fericit pe el li fac. 0.180/19 ; cf. O.I 181/24.193 [V. 4j. ©(Bcprli-ţie) Şi dacă ramuri bat In geam Şi ne culremur plopii. E ca in minte să le am Şi-ncet să te apropii. Şi dacă stele bat in Iar... E ca durerea mea s-o-mpac... Şi dacă norii deşi se duc... E ca aminte să-mi aduc... O.I 193/1, 5, 9 [V. 3],
     5.     (Introduce propoziţii predicative) Tot una-i ducă astăzi sau mine o să mor. O.I 127/13 [V. 1).
     6.     (Introduce o propoziţie completivă directă) Că, de... Cine ştie dacă nu trăim tntr-o lume microscopică...? P.L. 24/18. Iartă dacă o femeie ifi spune câ te iubeşte. P.L. 86/2. El cerca a descoperi dacă nu cumoa şireata copilă ar avi vreun amor. P.L. 91/22; cf. P.L. 24/21, 28/16, 28/17. 28/18, 36/12, 59/5, 90/18 [Pr. 10).
     DACTfL s. n. Unitate metrică de trei silabe, dintre care prima accentuată, iar celelalte două neaccentuate. Q (In context figurat; personificare) De ce dorm, îngrămădite tntre galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile ? O.I 137/4; cf. O.I 141/14 [V. 2).
     —      Formă gramaticală : pl. n. ac. dactile (O. I 137/4, 141/14).
     DAFIN s. m. Arbust (Laurus nobilis). Oh!... să sădesc dumbrăvi de dafin cu tntunecoase cărări. P.L. 45/32 [Pr. 1J.
     DALII, -A adj. 1. Alb, imaculat. Noaptea zeii se pretmblă in vestmintele lor dalbe. O.I 44/26[V. 1). + Fi g. Neprihănit, cast. O dalbă fecioară adoarme pe stnul De-un june frumos. O.I 4/5 [V. 1).
        1-' i g. Luminos, strălucitor. Din pteiada-ţi auroasă si senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbii steu! O.I 1/5 [V. lj. Q (Construcţie metaforică) Uallie diamante v. diamant [V. 1].
     3.     1-' i g. Minimal. Junele astfel din pieptu-i oftează în dalbe cinh’iri. O. I 4<20. Vislnd o umbu dulce cu de-arginl uripe albe, C.u doi ochi cu două basme mistice, adtnce, dalbe... !:.l li pune pc-o ci frunte mindru diadem de stele. O.I 32/32 [V. 2|.
     —      Forme gramaticali- : sg. n. ac. dalliă (O.I 1/5, 4/5); pl. n. ac. «Itillie (O.I 4/20. 9/5, 32/32, -14/2(3).
     DALTA s. f. Unealtă dc oţel folosită in sculptură. Găsi dalia şi uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă, dur bălrtnul lipsea. P.L. 98/21 [Pr. 1). © (în context figurat) Azi cind a mea iubire e-atlta de curată Ca farmecul de care tu eşti impresurată, Ca setea cea eternă ce-o au după olaltă Lumina de-ntuneric şi marmura de daltă. O.I 232/18 [V. 11. Q (Construcţie mclaforică; despre faţă) T&iat de daltă (sau săpat cu dalta) = cu trăsături armonioase, sculptural (v. şi marmură). Prin vremea trecătoare luceşte prea curat Uh chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat. O.IV-130/4. Cine-ar fi văzut fafa ei de-o durere mută, săpată parcă cu dalta in trăsălurele ei, ar fi glndit că-i o înmărmurită zinu a undelor. P.L. 22/28 [V. 1 ; Pr. lj.
     —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. daltă (O.I 232/18; O.IV 430/1; P.L. 98/21), dalta (P.L. 22/28).
     D.\M.\ s. f. Doamnă. Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău şi alintul, Cu copii se hlrjoneşte, Iar la dame doarme-n pal. O.I l(J8, l. Iar cururile vieţii fiind grele şi înguste, Ei incturcă să le treacă prin protecţie de fuste, Dedicind broşuri la dame. O.I 137/25. Pe balconul nalt se-nşiră dame-n veselă cunună. O.I 165/4; cf. O.I 162/33, 166/6, Kitj.Ki |\ . <>|. + (Eliptic) Doamnă dc onoare. Q(l£lement dc- |HTsoniticnre) împrejuru-i are dame Şi curteni din neamul Cerb. O.I 100/7 [V. 1].
     —      Forme gramaticali' : sg. n. ac. dama (.0.1 162/33, 166/6) ; pl. n. ac. dame (O.I 100/7, 108/4, 137/25, 165/4), damele (O.I 166/10).
     *UA\S s. n. v. danţ.
     DAXŢ s. n. Acţiunea de a dansa. Danţul, muzica, pădurea, Pc acestea te-ndrăgii. O.I 102/13 [V. 1|. Q (Metaforic) Mişcare (v. şi pas ). Şi rlul repetă ca ctnlul dc îngeri In repede dani. 0.1 5/24 [V. 1], Q (Construcţie metaforică) Danţul cel de moarte v. moarte [V. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. danţ (O.I 5/24), danţul (O.I 24/19, 102/13).
     DAR1 conjuncţie. I. (Leagă propoziţii sau părţi de propoziţie adversative; nuanţa adversativă este uneori slabă) însă. Locul hienei tl luă cel vorbăreţ, Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ, Formele se schimbară, dar răul
 1  a rămas. O. I 61 /5. Bătrinul cu-a lui cirjă sus genete-şi ridică, Se uită lung la dlnsul, dar gura-nchisă-i tace. O.I 93/22.
 —  Tu-mi ceri chiar nemurirea mea In schimb pe-o sărutare,
 I  Dar voi să ştii asemenea Cit te iubesc de tare. O.I 173/11. | Făt-Frumos ospălă ce ospălă, dar apoi, lulndu-şi buzduganul
 — 142 —
 de-a umăr, merse mereu pe dtra trasă de piuă. P.L. 7/12. în acea faţă atit de palidă, plină, dar tristă, surtdea suferitor oarecum gura de purpură... P. L. 93/3 ; cf. O.I 13/8,14/9,14/ 11,17/23, 25/16, 27/17, 29/15, 30/5, 38/1, 38/13, 38/30,41/5, 45/13, 48/4, 51/17, 51/22, 52/9, 53/9, 67/31, 68/3, 69/27, 74/17, 79/30, 82/29, 82/35, 83/2, 88/14, 92/10, 94/30, 95/10, 1)6/19, 1)6/23, 97/15, 97/33, 102/11, 103/9, 104/6, 106/1, 10U/2, 109/3, 119/7, 120/3, 127/2, 132/20, 132/23, 134/35, 112/4, 144/12, 146/16, 147/35, 151/13, 155/34, 157/39, 1(32/22, 165/24, 166/22, 171/3, 172/23, 173/5, 173/28, 174/13, 175/13,17523, 175/31, 177/6, 177/23, 178/24, 181/9, 196/15, 2U0/5, 213,15, 219,17, 228/1, 226/4, 226/9, 235/15; O.IV 306,14, 360/X, 370/5; P.L. 6/3, 6/5, 6/8, 6,13, 6/28, 7/3, U,3U( 11/5, 11/17, 12/12, 12/28, 12/38, 13/11, 13/19, 14/11, 14,10, 14 21, 16/23, 17/1, 17/26, 18/11, 20/5, 21/2, 21/31,
22,31, 27/15, 30/20, 30/31, 31/24, 31/30, :*2;7, 35/3, 37/29, 38.12, 40/18, 40/36, 41/3, 41/24,41/28, 11, 31,41/34, 41/37, 42/40, 43/1, 43/23, 43/41, 53/4, 55/6, 55/7, 55/20, 57/11, 58/32, 63/24, 63/26, 63/29, 64/1, 65/9, 67/16, 67/41, 68/2, 68/4, 69/3, 69,32, 70/2, 70/21, 70/33, 70/34, 70/35, 71/9, 71/22, 75/31, 77/10, 77/15, 78/29, 80/34, 82/29, 83/25, 84/3, 84/22,85/2,85/26, 86/3,86/31, 88/8, 89/1,89/11,89/11,89/18, 90/32, 91/1, 91/9, 91/21, 92/10, 92/18, 93/7, 93/14, 93/31, 94/8, 96/11, 97/31, 97/35, 98/22, 98/34 [V. 82; Pr. 105). <>Expr. Xu numai.-., dur chiar ;i v. n u m a i (Pr. 1). <j> (întărit prin „încă") De-un semn tn treacăt de la ea El sufletul fi-l leagă... Dar tncă de te-aşteaptă-n prag în umbră de unghere... Dispur şi ceruri şi pămint Şi pieptul tău se bate. O.I 189/9 [V. 1 ]. + Ci. Au pretind să mă iubeşti, dar să te laşi iubit... P.L. 88/21 (Pr.l]. + (Cu nuanţă concesivă) Deşi. Este un mister tn această aversiune înainte, in tristeţii după plăcere. Dar eu nu-/ pricep. P.L. 80/14. Contele voieşte să se logodească cu mine tn starea tn care se aftă, şi nu am nici o putere de a rezista!... Dar te iubesc. l'.L. 96/27 ; cf. P.L. 82/8 (Pr. 3). (Urmat de „bine”, exprimă nemulţumirea, dezaprobarea) Ai fi In stare să scapi din minu cel mai frumos model de pictură ... — Dar bine, tată, n-o s-alerg eu itupi'i ci, zise ea, roşie ca focul. IM.. 77/1 |Pr. 1].
    2.    (în propoziţii conclusive; şi in forma dară) Deci, prin urmare, aşadar. Rămtneji dară cu bine, stnle firi vizionare. O.I 36/16. De astăzi dar tu fă ce vrei. O.I 187/5.
—   Haide dar! şopti ea tncunjurtndu-i gtlul cu brafele. P.L. 30/7. Vrei dar ca un bărbat pe care nu-l iubeşti, acel Castel-mare, sii te ia de soţie ?... P.L. 76/29; cf. O.IV 433/1 (V. 3 ; l'r. 2). <> (în legătură cu un imperativ exprimă dojana, indignarea ctc.) Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici. O.I 151/29. — Da! da! Maria, zise ea cu glăscior argintos, dar taci, nu fi-e iertat să vorbeşti... P.L. 63/38; cf. P.L. 74/39, 86/12 JV. 1 ; Pr. 3).
    3.    (Introduce o propoziţie interogativă) Oare. Dar ce zgomot se aude ? Btztit ca de albine ? O.I 87/1.— Dar cum ai vrea să mă cobor ? Au nu-nfelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Şi lu eşti muritoare? O.I 172/29. Dar cine ştia că inima ei o să aibă asemenea turburări? P. L. 84/9; cf. O.I 46/6, 51/10, 174/7 ; P.L. 6/21, 13/16, 18/5, 49/31, 60/35, 63/21, 63/35, 63/37, 70/20, 71/29, 71/29, 74/23, 74/26, 78/18, 1)11/16 [V. 5; Pr. 16).^ (întărit prin ,,oare”)Dar ce făcuse oare tn vremea aceea Iteana împărăteasa? P.L. 22/9. Dar oare-s doctori aceşti doi ?... P.L. 62/1 [Pr. 2).^> (Cu valoare intcrogativ-exclamativă) Dar ce frumoasă se făcuŞi mtndră, arz-o focul. O.I 174/1. Dar somnul tor! înainte de a dormi.
 ea tşi împreuna miniU . . . buzele ei murmura ztmbind, apoi capul ei palid de suflarea îndulcită a nopţii cădea pe perine. P.L. 52/15. Ea 11 crescu rău — dar cum se putea altfel? P.L. 31/16 [V. 1; Pr. 2).
     —      Variante : da (O.I 174/7; P.L 5/6, 20/29), dără (O.I 36/16, 48/4, 51/22, 52/9, 102/11, 109/3, 142/4, 147/35, 171/3, 172/23; P.L. 31/24, 86/12) conjuncţie.
     DAR 1 s. n. 1. Cadou. Am să-fi aduc ceva din casă... Un dar de ziua ta... P.L. 71/19 [Pr. 1],
     2. (în credinţcle religioase) Har. Sd cer a late daruri, genunchi şi frunte nu plec. O.I 116/17 [V. 1 ].
     —      Forme gramaticale: sg. □. ac. dar (P.L. 71/19); pl. n. ac. daruri (O.I 116/17).
 ' DARA conjuncţie v. dar1.
     DARN adv. (Italienism ; in expr.) în daro = In zadar. în dam răsună vocea-mi de eco repeţilă. O.I 25/4 [V. 1].
     DARNIC, -A adj. Generos, larg. Cordeluţe şi nimicuri Iată toate-a lui averi... Darnic cind nu vrei nici una Şi zgtrcit dacă le ceri. O.I 108/11 [V. 1].
     DASCĂL s. in. v. dase&l.
     DASCAl s. m. 1. (Şi In forma dascal) Profesor. Vai.' Tot mai gtndeşti ta anii, ctnd visam tn academii, Asculttnd pe vechii dascăli ctrpocind la haina vremii. O.I 140/16. Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şcolii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mtncat de molii. 0.1140/30. Fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică şi filozofie la Academia din Socola. P.L. 40/40; cf. P.L. 38/34, 88/35 [V. 2; Pr. 3). Q (Metaforic) Iată ce învăţ eu de la dascălii mei, de la albine. — în şcoală la ele văd că suntem umbrt fără voinfă. P.L. 82/10 (Pr. 1|. + Maestru, magistru. — Pe deplin aşa cum mi-ai spus-o, dascăle, zise Dan, azi sunt încredinţat că vremea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet. P.L. 41/7. —Sunt tncredinţat, dascăle, tn privinţa vremei, dar nemărginirea, spaţiul? P.L. 41/33 [Pr. 2).
     2.     Savant, Învăţat. Iar colo bătrtnul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate. O.I 132/1. Fericească-t scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bălrtnul dascăl? O.I 133/32 [V. 2].
     3.     Cinlureţ, psalt. Q (Element de personificare) Drept dascăl Toacă cariul sub învechitul mur. O.I 69/24 [V. 1).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. dascăl (O.I 64/24, 132/1, 133/32, 140/30; P.L. 40/40, 88/35), dascalul (P.L. 38/34), voc. daseăle (P. L. 41/7, 41/33); pl. n. ac. daseiU (O. I 140/16), dăscălii (P. L. 82/10). - Variantă: ddseal (P.L. 38/34, 82/10) s.m.
     DAtA s. f. Oară, rlnd. Şi-nttia dală-a viaţă un pltns amar mă-neacă. O.I 91/2. în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntlia dată. P.L. 21/4 [V. 1 ; Pr.l]. <0* Loc. adv. (De) astAdată = de rtndul acesta, acum. De astă dată Genarul vtna departe cale de şeple zile. P.L. 21/7. Astă-dată plecară noaptea. P.L. 12/37. Vorbiră mai departe
 —  de aslădală mai intim. P.L. 68/31 ; cf. P.L. 12/29, 55/17 [Pr. 5}. Atitea di|i = adeseori, de multe ori. Degertnd atttea dăţi, eu mă uitam prin ramuri. O.I 187/13 [V. 1).
— 143 —
 O dată = lntr-un singur rlnd. A? vrea... Să mai salut o dată colibele din vale. 0.1 6/13. De-aş puii s-o sărut, o dată! pare eă n-aş mai voi nimic tn tume... P.L. 58/5. Ea stătu pe loc, ti strtnse mtna şi zise tncet: — Mai zi odată! P.l,. 68/24 ; cf. O.I 6/21, 183/25; P.L. 95/6, 96/33 (V. 3 ; Pr. 4\. Incft o datft = din nou, iarăşi. Da! Da! Aş fi ferice, de-aş fi încă o dată In patria-mi iubită, in tocul meu natal.0.1 8/5. A?a şi speranfa e-un lictir uşor...Animă-nc-o dală Ire-mtndul picior. O.I 11/13. M-oi întoarce la mama. ca sri mai sug tnc-o dată laptele cel de văpaie albă a ţtţelor ei. P.l.. 19/40 (V. 2 ; Pr. 1). Dlntr-o dală ^ deodată. Este Ea. Deşarta-mi casă Dintr-o dală-mi pare plină. O.I 106/10 (V. 1). Alte dă|l = In alle rinduri, altădată. V Intui tremuri5-n perdele Astăzi ca şi alte dăţi. O.I 113/6. El tremură ca alte dăfi In codri şi pe dealuri. O.I 181/5. Alte dăfi, pierzlndu-se printre aleele umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare. P.L. 100/15 IV. 2; Pr. 1].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. dată (O. I 6/13, 6/21, 8/5, 11/13, 91/20. 106/10, 183/25; P.L. 12,29, 12/37, 19/40, 21/4, 21/7, 55/17, 58/5, 68/24, 68/31, 95/6, 96/33); pl. n. ac. dăţi (O.I 113/6, 181/5, 187/13; P.L. 100/15.)
     DÂTINA s. f. Tradiţie, obicei moştenii din hălrlni. Rămtneţi In un\bră sflntă, Basarabi şi voi Muşatini. Descălecători de (ară, dătători de legi si datini. 0.1 149 32 [V. 1).
     'DATORA vb. I v. datori.
     DATORf vb. IV. Tranz. 1. A avea de plătit cuiva o sumă de bani. Tatăl meu ifi datoreşle bani şi d-la vrei fata lui. P.L. 75/29 (Pr. 1).
     2. A avea (pe cineva sau ceva) drept cauză. .4 povestit tot, cui li datoreşle rana sa. P.L. 96/24 [Pr. 1].
     •DAbLMĂTVRA S. f. v. dârmâlurâ.
     DĂRMAtCRA s. f. Material provenit din ruinarea unei construcţii. Q (In context figurat) Zidiţi din dărmăture gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan. O.I 60/31 |V. 1).
     DARLf vb. IV. Tranz. A acorda, a da. Q (Metaforic) A transmite, a comunica. Şi se nalţă din călciie să-fi ajungă pin’la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, Ce n-o are declt numai sufletul unei femei... O.I 159/28 [V. 1|.
     DATATOR, -OARE adj. Care dă, generator. Pe cind nu era moarte, nimic nemuritor, Xici slmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mine, nici ieri, nici totdeauna. O.I 115/2 [V. lj. + (Substantivat) Cel care acordă, hărăzeşte. O cere-mi Doamne, orice preţ, Dar dă-mi o altă soarle. Căci tu izvor eşti de vieţi Şi dătător de moarte. O. I 177/8 [V. 1). + (Substantivat) Cel care instituie, statorniceşte. Rămtnefi tn umbră sftnlă, Basarabi şi voi Muşatini, Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini. O.I 149/32 [V. 1].
     —      Forme gramaticale; sg. n. ac. ditâtor (O.I 115/2, 177/8); pl. n. ac. dătători (O.I 149/32).
     DE1 conjuncţie 1. (Introduce o propoziţie condiţională) Dacă. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti slntă prin iubire. O.I 30/33. Mama-mi spune ctteodală, de-o întreb... O.I 84/3. Crezi că te-aş fi ales de discipul al meu de nu te ştiam vrednic şi adine. P.L. 42/20; cf. O.I 2, 2/1, 2/9, 2/17,
 4/24, 5/1, 5/7, 5/25, 8/5, 17/1, 17/23, 21/5, 21/6, 38/21,40/13, 48/7, 48/13, 48/17, 49/7, 49/8, 51/17, 52/7, 54/3, 55/9, 59/8,60/1,62/8,64/22,80/1,92/6, 97/5, 109/9, 116/9, 128/1, 141/15, 146/7, 146/12,164/16,183/25,183/27,183/29,192/10, 208,208/1,209/3,219, 219/1 ; O.IV365/4,369/1 ; P.L. 15/10, 24/2.56/25, 56/26, 57/38,58/1, 80/20, 89/27,90/10, 95/9, 101/20 [V. 51 ;Pr. 12|. <0»(Cu nuanţă temporală) De treci codri de aramă, de departe vezi albind Şi-auzi mindru glăsuire a pădurii de argint. O.I 85/1. Craiul ce! de pică de s-arală, pieptu-i creşle. O.I 162/38. Te visez veghind şi de dorm... sunt deştept. P.L. 55.35 ; cf. O.I 48/9, 82/10, 82/11, 83/2, 133/35, 141/10, 171/27. 178/3, 185/9, 198/5, 198/6, 209/15, 213,15 ; I*. L. 43/10 (V. 15 ; l*r. 2|. <> (Introduce o propoziţie optativă, uneori precedat de ,,numai" sau de interjecţii şi in construcţii eliptice, regenta subinţelegindu-se) De-aş pute să dorm incalea. — Somn, a gtndului odină. O.I 49/4. Cartea ta într-adevăr minunată este!... numai de n-ar amefi mintea. P.L. 38/17. 0, de-ar fi înmărmurit astfel! P.L. 85/9; cf. P.L. 58/4, 82/36, 42/14 [V. 1 ; Pr. 5|. O Loc. conj. Cum de v. c u m2 [V. 3 ; Pr. 1).
    2.     (Introduce o propoziţie concesivă condiţională) Că de-i vremea rea sau bună, Vintu-mi bate, frunza-mi sună. O.I 123/25. Tu rămli la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă. O.I 198/14. Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea in frunte. O.I 196/28; cf. O.I 124/1, 146/19, 146/19, 155/16, 155/16. 162/11, 194/7, 194/7, 196/5, 196/5, 198/4, 198/4 (V. 16|. O Loc. conj. Chiur de v. c h i a r1 (V. 1 ; Pr. 1|.
    :i. (Introduce o propoziţie consecutivă) încit, că. Se zguduie tot domul de parc-ar fi de sclnduri. O.I 94/16. Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberatul. De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul. O.I 150/8. Cinta de veselie de răsuna castelul tatălui ei. P. L 14/28; cf. O.I 3/23, 4/3. 5/15, 11/14, 11/14, 12/9. 12/14, 46/18, 69/16, 71/9, 92/29. 97/4, 104/4, 132/37, 140/28. 146/2, 147/20, 149/28, 152/19, 155/2, 159/3, 182/12, 185/12, 213/17. 214/25, 232/13; P.L. 4/24, 4/39, 13/4. 19/32. 20/34, 27/1, 29/34,32/9, 39/10. 52-6,63/29, 83/31. 89/1 IV. 28; Pr. 111.
       (Introduce o propoziţie finală) Zburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură. O.I 79/28. Da ce vrei, mări Cătălin, Ia dut' de-fi vezi de treabă. O.I174'8, Vin'de-mi spune cum esle. P.L. 86/15; cf. O.I 11/10,49/2, 98/19, 122/16, 130/23, 147/22, 166/10, 179/18; P.L. 15/32 [V. 10; Pr. 21.
    5.     (Introduce o propoziţie completivă) Cine ştie de este mai bine A fi sau a nu fi. O. I 38/29. Eu cerc vremea de se-nmoaie. O.I 46/12. Eu pe-un fir de romănilă Voi cerca de mă iubeşti. O.I 55/4 ; cf. O.I 30/20 (V. 4|.
    (8. (Introduce o propoziţie subiectivă) Xu şliam că-i lot aceea De te raiimi de » umbră Sau de crezi ce-a zis femeia. O.I 113/3. De aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăci. O. I 208/10. De-ar fi găsit. nu se ştie. P.L. 57'40 (V. 2 ; Pr.l|.
    DE* prep. I. I. (Introduce un complement indirect, mai ales după verbe) Cine-i tunetul ce moare umplind lumea de alarmă? O.I 28/15. Iară inima-i se imple De un farmec dureros. O.I 103/32. Cum trăiesc, voi şi muri, de nimene plins, de nimene iubit. P.L. 31/36; cf. O.I 5/21. 5/22, 9/12, 11/14, 11/14, 12/9. 12/14, 23/17, 25/11, 25/13. 25/14, 31/21, 31/22, 32/4, 32/21, 35/27, 37/8. 38/26, 41/7. 43/10, 43/13,44/20,45/2,45/23,46/5,46/10. 46/14, 48/26, 48/26, 50/4, 50/17, 51/20, 52/23. 60/6, 60/27. 61/14, 61/30, 62/21, 65/23, 65/24, 66/21, 71/6, 71/9, 71/10, 72/11, 72/12, 76/18, 76/18, 79/2, 79/14, 79/25, 79/30, 80/32. 80/35. 82/9. 83/32, 84/16, 84/34, 85/15, 85/26, 93/8, 97/18, 102/8, 103/32,
- 144 -
 107/11, 108/5, 108/13, 108/21, 109/9, 112/23, 113/3, 114/1, 115/21, 117/11, 118/2, 119/13, 122/4, 125/8, 128/10, 132/32, 133/23,133/34,133/34,134/31,134/37,136/2,136/5, 141/12, 142/6, 142/17, 142/19, 142/19, 144/35,144/35,146/9,146/18, 146/22,147/11,147/12,147/13,147/34,148/14,149/21,150/7, loO'lO, 150/29, 150/34, 151/25, 151/25, 151/25, 152/19, 154/20,154/34,155/6,155/33,157/21, 159/4, 159/9,159/11, 159/11,159/11, 159/13, 160/7.162/8,162/11, 164/11, 164/13, 164/1:*, 164/13.167/23,171/13,171/15, 171/16,174/8,174/15, 177/1, 177/16, 186/16, 187/11, 188/3, 189/5, 189/5, 189/15,
1 90/6,191/15,192/18,193/12,196/15,199/10,199/13,208/13, 210/7. 210/13, 211/3, 211/4,211/4, 211/18, 215/9, 215/9, 215/1(1, 215/11, 215/11, 215/11, 215/12, 215/13, 221/20, 231/21, 232/16,232/18,232/18; O. IV 333'11, 333/13, 338/6, 361/9, 364/2 1, 365/10,363/30, 369/7,37l>(9,430/6, 430/12 130/15, 430/18, 432/4, 432/22, 432/36. 433/1; P.L. 4/27, 4/28, 5,5,      3/12, 5/13, 5/21, 5/26. 5 38, 5/38, 6/20,
6,21, 6.21. 6;23, 6 23, 6/24, 7/25, 8/3, 8/17, 9/3, 9,22, 9/36, 10/23, 10/26, 10,37, 10/38.    11/18. 11/23,   12/18,
12/23, 15/17, 17(10, 18/32, 18/40, 19/5, 19'35, 20/38, 22/23, 23/2, 28(7,28,-8.29/26, 3U/19, 30/25,30(25, 30/36, 31/36, 31/37, 32,18. 32/19, 37/24, 38/36. 39/32,39/33. 41/33.42/40, 43/3U, 44/22, 45/3 1, 48/13, 50/8, 50/9, 50/9, 51/14, 51/24. 31/37. 55/26. 55.31, 56:25, 56/26, 58/16, 59/8, 59/33, 60/30, 61/12, 61/13. 61 24, 64/5, 64/6, 64/6, 64/16. 64/21, 67/37, 67/37, 68,14, 69-30, 71/7, 74(6. 74/9, 74/38, 76/15, 76/17, 76/25, 76/34,     77i0,   78/25,  79/37,    79/37.   79/38,
79/41,   80/39, 82/23, 82/36. 83(6, 84/1.     85/5,  86/23,
87/18,   87/19. 87(19, 88(19,     89/4, 89/27, 90/5,  90/6,
90,28,   91/21, 91/26, 91/26, 91/28, 92/5, 92/14,    92/32,
93/21,   94/36, 95/5,  95/5, 95/25, 97/25, 98/17,    98/20,
98/35,   98/40, 99/9,  99r9, 99/32, 101/2, 101/5, 101/31,
101/35, 102/1, 102/2 (V. 189; Pr. 142], <0 (In prepoziţii compuse) De la v. 1 a (Pr. 4|. <0* (După adjective ca plin, capabil, sătul, tipsii) Cu ochi mari la ea se uită Plini de vis, duioşi plutind. O. I 66/26. Ctle frunţi pline de ginduri, glndi-tnare le priveşti! O.I 130,16. Era obosită de emufiune, dar nu sătulă de a privi. IM.. 84/21 —22 ; cf. O.I 9/17, 9/18, 11(22, 12 1, 28/5, 56/7, 56/7, 56/16, 62/2. 62/12, 82/1, 82/2, 84/39. 85/14, 87/21, 91'26, 96/14, 101(23, 107/2, 117/12, 127 19, 132'16, 142/8, 159/5, 164/7, 166/19, 172/8, 192/6, 201,6, 210/3. 230/10, 231/8, 231/8; O. IV 361/7, 364/19, 365/2. 379/8; P. L. 3/13, 8;3. 10/9, 13/7,22/23, 27/22, 27/22. 27/23, 29/26, 30/13, 35/23,37(10. 38/38, 39/23, 39/32, 43/20, 49 31. 52/26, 53/22,54/32, 55/9, 56/35, 56/35, 58/16, 62/23. 78/7, 78/7, 78/8, 80/9.85/38, 93/22, 98/14, 99/21 |V. 39; Pr. 35|. 3» (După interjecţii) O molănimeI . .. Vai... Ilaram De-at lău suflet, molănime, nepostind postul cel mare. O.I 48/24. Vai de mine, domnule. P.L. 60,35 ; cf O.I 182/17 JV. 2; Pr. lj. <> (După adjcctive verbale, complementul indirect fiind echivalent cu cel dircct al vtrbului corespunzător) Crainici, iepurii cei repezi Purtători ti sunt de veşti. O.I 100/10. Puterea nopfii bllnd tnsenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace ? O.I 120/20. O, cere-mi Doamne, orice preţ, Dar dă-mi o altă soarte, Câci tu izvor eşti de vie/i Şi dătător de moarte. O.I 177/8. Am auzit că eşti urilor de femei. P.L. 88/23; cf. O.I 24/13, 62/13, 115/2,119/32,149/32,154/30; P.L. 13/28, 28/8, 62/17, 102/25 [V. 9; Pr. 5]. ^>(După verbele ,,a avea”, ,,a lua", ,,a face” etc.) Ce am de-alege oare In seaca-vă fiinţă? O.I 23/19. E uşor a scrie versuri Ctnd nimic nu ai de spus. O.I 227/8. Ii promitea... că el o va lua de sofie. P.L. 30/10; cf. O.I 61/15,102/4,160/31, 232/8 ;
P. L. 3/8, 22/25, 26/7, 35/12, 35/13, 42/19, 65/15, 76/30, 77/31, 83/4, 89/18, 91/19, 99/36 [V. 6; Pr. 14J.
    2.    (Introduce un complement de agent) Fruntea mea este trezită de a buzei tale-ngheţ. O.I. 30/6. Ingtnal de glas de ape Ctnl-un corn ca-nduioşare. O.I 103/13. Porni luceafărul... El zboară, gtnd purtat de dor. O.I 176/23. E silii de voinfă ca să argumenteze ţoale celea. P.L. 81/30; cf. O.I 3/2, 11/9, 12/7, 12/8, 17/9, 17/12, 23/8, 23/9, 23/10, 23/11,23/12, 23/14, 25/4, 26/13, 29/10, 29/10, 35/14, 41/6, 41/6, 43/1,43/21,44/22, 45/10, 51/19, 52/19, 59/6, 59/29, 59/31, 63,16, 72/20, 72/24, 74/10, 74/13,75/22,76/18,76/18, 79/18,80/36,82/24,91/4, 94/18, 95/2, 98/8, 98/24, 103/17, 104/7,104/7, 104/31, 110/13, 114/5,115/18,116/1,125/12, 125/15, 127/15,130/14, 140 8, 140/30,146/26,147/12,160/38, 162/1 ; O. IV 379/3, 430/4 ; P. L. -1/6, 6/34,10/5,16/38, 17/4, 19/26, 20/35, 20/38, 31/39, 36/15, 49/6, 49/15, 50/14, 51/12, 51/40, 57/16, 64/2, 65/20, 72/12, 72/13, 72/13, 72/16, 83,24, 94/15, 94/21 [V. 68; Pr. 26|. <> (In prepoziţia compusă) Ite oâire v. cătrc |Pr. 1).
    3.    (Introduce un complement de relaţie) In ceea ce priveşte. Iară noi? noi epigonii?... Simţiri reci, harfe, zdrobite, Mici de zile, mari de patimi. O.I 35/8. Cu sfetnici oechi de zile mă-ntlmpinaşi tn cale. O.I 91/12. De vorbit despre... istorie, geografie şi alte lucruri folositoare, da! P.L. 68/4 ; cf. O.I 17/5, 93/18, 95/35, 97/25; P.L. 6/8,77/35, 80/11, 97/36 IV. 6; Pr. 5).
    4.    (Introduce un complement circumstanţial de loc) Ai trecui de al lumei olar. 0.137/4. Iar de sus ptn-tn podeţe un painjăn... A ţesut subţire plnză. O.I 76/15. Desprinse barca de ţărm. P.L. 97/7 ; cf. O.I 24/29,55/15,64/4, 76/4,76/5, 76/5, 83/17,. 85/1, 97/9, 97/20, 98/2, 107, 107/1, 114/12, 122/23,125/14, 127/27, 129/17,133/26,134/5,134/5, 140/31, 148/8, 149/3, 170/22, 174/27, 176/18, 179/21, 216/23, 219/15, 220/3, 223/19, 230/16, 235/8, 235/8, 235/11; O.IV 432/26; P.L. 5/5, 15/3, 15/30, 17/10, 20/37, 36/1, 39/24, 43/1, 44/35, 50/4, 50/21, 54/23, 63/18, 64/9, 74/9, 78/25, 90/9, 92/5, 97/7, 100/17, 101/2, 101/19 (V. 39; Pr. 23J. <> Loc. prep. De-a lung de... (sau de-a lungul...) v. lung (V. 1 ; Pr. 4|. <> (In prepoziţii compuse) De Ia v. 1 a (V. 13; Pr. 13). De pe v. p c [V. 13; Pr. 14J. De din v. d in (V. 1). De după v. d u p ă (V. 2 ; Pr. 1). De prin v. p r i n [Pr. 1|. De (sau de la)... piuă in... v. plnă *J V. 6]. De la... plnă la... v. p t n â *(V. 2 ; Pr. 2], De pină v. plnă *[V.l; Pr. 2). De lingă v. 11 n g ă (Pr. 1|. De sub v. s u b [V. 2 ; Pr. 3|.
    5.    (Introduce un complement circumstanţial de timp) Bani n-am mai văzul de-un secol. O.I 46/4. De-un veac el vede astfel—de moarle-uilat, bătrtn. O.I 93/8. De astăzi darlu fă ce vrei. O.I 187/5. Aştepta felicitări de ziua lui. P.L. 66/8 ; cf.O.I 32/22, 46/4, 64/10, 71/10, 72/19. 88/15, 91/35, 92/1, 93/11, 93/20, 95/25, 96/16,96/18, 96/24,96/26,107/28, 123/7, 123/13, 123/23, 127/11, 132/27, 132/28, 132/29, 134/31, 137/18,141/11,146/17, 149/25, 152/2, 167/19, 187/1,187/6, 188/7, 188/11, 196/19, 211/18, 212/5, 212/17, 216/26, 220/6, 222/6, 223/22, 234/5, 236/15; O.IV 361/14, 370/12,432/16 ; P.L. 12/29, 16/14, 16/26, 37/3, 38/20, 41/14,43/9, 60/35, 61/4, 61/23, 64/7, 65/14, 66/21, 67/31, 71/30, 100/7 (V. 50; Pr.17). O (în prepoziţii compuse) De tuv. cu [V.l].Delu v. 1 a (V. 11. «0» Loc. conj. De eînd v. cind (V. 7 ; Pr.ll]. De euin v. c u m (V. 1]. <J> Loc. prep. lnalnle de... v. înainte [V. 1; Pr. 4). <> (Complementul, exprimat adesea printr-un număr, arc sens iterativ) In poarta prăbu-
                                                                                                                                   145 —
şită... Cu ctrja lui cea vechie el bale de Irei ori. O.I 93/27. Te ridicam de subsuori De atllea ori, deatltea ori. O.I 235/12. Orologiul... sună de 12 ori. P.L. 29/1; cf. OI 105/21 114, 114/1, 155/36, 183/27, 190/3, 191/9, 235/12; P.L. 10/39, 19/25, 45/27, 46/23, 46/23, 47/21, 47/21, 52/38, 53/4, 70/15, 94/19 [V. 11; Pr. 12).
    6.    (Introduce un complement circumstanţial dc cauză) Rtut suspină de bltnda-i durere. O.I 3/13. Ea-şi acopere cu mtna fafa roşă de sfială. O.I 82/19. Codrii se tnfiorează de attta frumusefe. O.I 142/9. Cerul încărunţi de nouri, vlnlul tncepu a geme rece. P.L. 9/15; cf. O.I 4/18, 4/32, 6/5,6/8, 11/5, 12/20, 15/10, 17/4, 18/6, 19/14, 23/11, 23/12, 23/15, 26/12, 26/21, 29/22, 37/21, 46/6, 46/19, 48/5, 51/29, 52/1, 52/6, 53/11, 53/14, 55/5, 66/14, 66/31, 67/8, 69/27, 69/27, 75/21,79/13,80/17,80/26,82/8,82/8,82/30,85/30,88/12,91/26 95/2,96/29,97/34,98/7,104/7,101/7,104/19, 116/2, 116/19, 119/8, 129/4, 129/4, 132/3, 140/29, 140/29, 140/29, 142/7, 147/4, 147/36, 147/38, 147/38, 147/38, 148/10, 148/10, 149/1, 152/15, 154/32, 162/20, 166/2, 172/25, 173/18, 179/29. 182/4, 182/29, 183/5, 200/7, 200/9, 211/12, 211/12, 213/4, 218/5; O.IV 365/16, 369/14, 430/11, 430/16, 430/17, 430/23, 432/25; P. L. 3/11, 5/25, 8/3. 8/37, 9/23, 9/36, 10/13, 11/34, 13/9, 13/24, 14/18, 14/28, 18/29, 18/30, 20/25, 22/21, 23/2, 26/26, 29/23, 29/29, 30/14, 30/17, 31/24, 32/4, 37/37, 39/21, 40/27, 40/31, 40/37, 44/16, 45/19, 46,5, 46/5, 48/34, 51/2, 51/26, 52/16, 52/19, 53/33, 56/19, 56/20, 57/28, 58/14, 58/30, 60/7, 68/20, 68/22, 68/36, 69/14,72/4,72/6, 73/14, 77jl6. 79/3, 79/4, 79/24, 83/20, 84/7, 84/21, 88/39, 90/7, 92/29, 94/15, 94/21, 95/19, 95/21, 96/23, 96/30, 98/3, 99/18, 100/4, 100/11, 100/28, 101/26, 102/2, 102/4 [V. 92; Pr. 77). <> Expr. De ee v. ce (V. 24; Pr. 24).
    7.    (Introduce un complement circumstanţial dc scop) Pentru. Voi... să-mi pui lira de căpădi. O.I 27/24. Ah! garafa ptntecoasă doar de sfeşnic mai e bună! O.I 46/1. Nu-i subţire ci-mplinită, incit ai ce strtnge-n braţe — numai bună de iubită. O.I 159/20; cf. O.I 160/35; O. IV 365/14 [V. 5).
    8.    (Introduce un complement de mod, dc obicei parte componentă aunor locuţiuni)Ce?să-nglni pe coarda dulce, că de voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos ? O. 1140/7. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. O.I 199/9. Ar fi ieşit... jignită de moarte din casă. P.L.88/39 ; cf. O. I 23/7, 23/21, 154/17, 155/10, 185/11; P. L. 17/21, 21/1, 26/3, 55/34, 64/6, 64/8, 67/16, 67/30, 70/2, 73/27, 73/30, 75/22 [V. 7; Pr. 12}. <C> (în prepoziţii compuse) Fără de v. f ă r â [V. 17; Pr. 9). Pe dev. pe (V. 1]. Loc. prep. Afară de... v. af ar ă[V. 4; Pr. 5). Asupra de... v. as u-p r a [V. 1). în Ioc de... v. 1 o c [V. 1; Pr. 4). O (Leagă un adverb de un adjectiv, dind de obicei acestuia un sens de superlativ) Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuulnlu-i! O.I 154/36. O lasă-mi capul meu pe stn, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce. O.I 179/12. Mă-nireabă... amicabil, Insă destul de rece. P.L. 88/36; cf. O.I 199/6; O.IV 370/4; P.L. 4/23, 24/14, 24/15, 24/15, 50/39, 93/1, 95/22 [V. 4; Pr. 8]. O (Precedat de „atit”, „aşa”, „cit”, indică un grad accentuat de intensitate) Şi aşa de-ncet răspunde. O.I 104/15. Dar voi să ştii asemenea Ctt le iubesc de tare. O.I 173/12. La geamul tău ce strălucea Privii attt de des. O.I 191/6. Ştii a privi attt de rece. P.L. 86/4; cf. O.I 53/3, 96/22, 96/22, 101/28, 110/2, 112/19, 117, 117/1, 120/10, 121/17, 125/19, 146/10, 155/3, 162/23, 168/1, 184/11.184/17, 185/23,186/7, 196/23, 231/23, 232/15,
232/19,232/19, 234/2 ; P.L. 5/29,15/38,17/14,19/6,21/11,23/ 29, 25/5, 25/5, 25/8,25/8, 27/6,27/20,28/6,28/6, 28/6,30/3, 30/3, 30/20, 31/17, 31/29, 31/33, 31/33, 31/34, 36/4, 47/23, 49/25, 50/27, 53/32, 54/37, 55/34, 55/34, 55/34, 56/37, 58/33, 58/33, 64/33, 67/18, 67/34, 69/16, 69/17, 69/20, 69/21, 71/16, 71/17, 74/2, 77/24, 77/24, 86/4, 90/26, 93/3, 95/18, 99/15 [V. 28 ; Pr. 531. •0* (In construirea unor comparaţii) Ca marmora de albe ... femei trec cu-arme-n braf. O.I 62/26. Pluteşti'ca visul de uşor. O.I 117/8. Răsai-nainte-mi ca marmura de clară. O.I 232/11 ; cf. O.I 13/22, 91/13, 170/5, 173/29 [V. 7J. Loc- conj. De cum v. c u m (Pr. 2).
    II.    (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprimă materia din care e făcut un lucru) Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele. O.I 38/2. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri Pătrunde luna, tnălbind păreţii. O.I 202/3. Dionis făcea...un calcul matematic pe masa veche de lemn. P. L. 27/27; cf. O.I 1/15, 3/5, 6/10, 14/1,14/15, 17/2, 17/11, 17/12, 20/12, 21/8, 23/30, 23/30, 23/30, 24/24, 24/33, 26/9, 28/2, 29/5, 29/14, 30/14, 31/4, 31/6, 31/8, 31/13, 31/22, 31/34, 32/1, 32/14, 32/31, 32/35, 35/25, 36/9, 36/15, 37/12, 38/3, 38/6, 38/6, 38/8, 38/10, 41/3, 42/14, 43/3, 44/4, 44/15,44/27, 44/32, 46/12, 46/19,50/2, 50/9, 50/11, 50/22, 51/1, 51/6, 51/25,55/7, 55/21,56/1, 56/9, 60/27, 60/28, 60/28, 60/28, 61/13, 62/22, 63/24, 66/28, 72/8, 72/12, 75/3, 79/7, 79/18, 80/13, 82/12,82/20, 82/37, 84/23, 84/38, 85/5, 85/21, 85/25, 85/31, 88/2, 88/6, 88/7, 91/6, 91/13, 91/25, 92/3, 93/31, 94/5, 94/34, 95/6, 95/7, 95/9, 95/28, 96/11, 96/25, 97/11, 97/27, 98/16, 99/1, 103/28, 105/2, 132/30, 140/4, 142/11,142/16,148/4,148/7,148/23,152/14, 152/23, 152/25, 154/6, 154/24, 159/6, 164/8, 168/8, 170/10, 170/29, 172/18, 181/11, 182/26, 203/1, 219/16, 221/19, 225/13, 229/5, 232/7, 236/8; O. IV 366/6, 369/2, 378/8, 378/16, 432/24; P.L. 3/23, 4/3, 4/27, 4/34, 5/19, 5/21, 5/25, 5/26, 5/27, 5/29, 5/34, 6/1, 6/4, 6/37, 7/9, 7/22, 7/24, 7/27, 7/28, 7/28, 7/37, 9/13, 9/21, 9/21, 10/2, 10/20, 10/28, 11/36, 13/12, 18/25, 19/17, 19/17, 19/21, 19/27, 19/40, 20/21, 20/21, 22/13, 22/14, 22/26, 22/30, 22/39, 22/40, 23/5, 23/6, 23/8, 23/9, 23/1U, 23/16, 23/21, 23130, 23/30, 26/13, 28/23, 29/1, 29/8, 29/10, 29/14, 30/15, 30/17, 32/2, 32/14, 36/4, 36/5, 36/8, 36,9, 36/9, 36/28, 36/40, 37/14, 37/20, 37/25, 37/31, 37/33, 37/39, 37/41, 38/3, 39/10, 39/30, 40/10, 40/24, 43/26, 43/27, 44/31, 44/32, 45/31, 45/38, 48/38, 48/40, 48/41, 49/15, 49/15, 49/22, 49/29, 51/17, 51/27, 51/34, 52/1, 52/38, 53/37, 53/40, 54/28, 54/38, 55/19, 57/14, 63/5, 63/6, 63/7, 63/31, 64/14, 67/31, 67/32, 69/33, 70/10, 72/10, 72/10, 72/10, 72/14, 72/15, 73/6, 73/6, 73/13,73/16,73/24, 76/16,78/17,78/19,83/7, 83/16, 83/37, 84/2, 84/8, 84/11, 85/23, 85/23, 88/33, 90/37, 92/6, 92/8, 92/23, 93/4, 93/7, 95/17, 95/34, 97/14, 97/18, 98/27, 98/33, 99/12, 100/32, 100/35, 101/15, 101/27, 101/32, 101/32, 102/6 (V. 139; Pr. 157).
    2. (Atributul indică natura, felul, calitatea determinatului) Zvtrliţi statui de tirani tn foc. O. I 60/23. Ochiul îngheţat i-l umplu ginduri negre de amor. O.I 164/10. Fugea...prin dumbrăvi de portocale. P.L. 101/13; cf. O. I 2/8, 2/13, 2/14, 2/16, 2/24, 3/15, 3/15, 3/20, 4/23, 4/37, 5;4, 5/18, 8/4, 10/11, 11/4, 12/3,12/19,13/5, 13/12, 13/25, 15/2, 15/2, 15/3, 15'9, 15/12, 15/17, 16/7, 17/27, 18/11, 21/7, 21/28, 21/34, 22/7, 24/16,24/19,24/31,24/32,25/20, 28/4, 29/17, 29/20, 29/23, 30/10, 31/13, 31/24, 35/30, 36/3, 36/18, 37/6, 37/6, 37/9, 38/3, 43/7, 43/16, 44/11, 44/15, 45/12, 45/23, 45/26, 45/32. 46/9, 48/7, 48/29, 51/12, 56/12, 56/18, 59/19, 59/34, 60/17, 60/35, 62/18, 62/22, 63/3, 63/4, 63/15,66/10,67/12, 69/16,
 — 146 —
72/24, 73/12, 76/5, 80/29, 82/3, 83/3, 84/14, 84/20,85/2, 85/3, 85/7, 87/15, 93/34, 94/24, 95/22, 96/4, 96/6, 96/7, 96/27, 97/4, 97/27, 97/32, 97/33, 98/3, 98/11, 98/13, 98/15, 98/17, 98/21, 100/15, 100/16, 101/20, 106/12, 107/13, 108/16, 114/2, 115/12, 115/17, 117/13, 118/7, 129/1, 129/14, 133'1G, 134/6, 134/16, 137/19, 137/24, 140/11, 140/19, 141/2, 141/12, 1 14/14, 144/16, 144/33, 146/1, 147/14, 147/29,
1 18,-7. 148/9, 148(10, 148/33, 149/27, 150/4, 150/6, 150/9, 150,13,150/10. 151/7, 151/7,151/12, J51/16,151/29,151/30, 152,’9. 151/24, 155/2, 157/8, 157/11, 157/11, 160/18, 160/20, 1B0'29,162/5, 162/14, 162/36,162/36, 162/36, 173/22,173/27, 174; 1 ti, 176:7, 176,8, 176/11, 176/14, 177/7, 179/16, 181/8, 184,9. 184 10, 186/19, 187/20, 191/10, 200/4, 200/4, 202/2, 204.1G, 206,8, 210/21, 211/8,213/2, 215/3, 219/19, 226/20,
220,2.  232/14, 235/2; O. IV 338/11, 364/18, 369/4, 378/21, •130/22, 132/2; P. L. 3:9, 3/20, 5/12, 0 15, 0/37, 7 6, 7/15, “17. 7'24, 7/30,9/10,9/10,9/12,9/37,10/20, 11/6,11/12,
12 14, 14/7, 15/12, 16 24, 18/2, 18/12. 18/17, 18/30, 20/8, 20/21, 20/25, 20:29, 20/32, 21/34, 21/38, 22/6, 22/12, 22/27, 22 36, 25/7, 25/10, 25,16, 25/25, 25/41, 26/7, 26/8, 26/11, 26'20, 27 21, 27,22. 27/40, 28/34, 29/7, 29/14, 30/7, 30/8, 30,15. 30 35, 30,10, 31/10, 31/29, 35/4, 35/6, 35/9, 35/11, 35/3!), 37/27, 37/39,39/40, 40/10, 44/25, 44/31, 45/31, 45/31. 45,41, 4«.'15, 47/11. 47/41, 48/1, 48/1, 49/15,
49,35,  49 40, 49/10, 50/4, 51/28, 52/23, 52/24, 52/25, 54/40, 55/2, 57-10, 58/2, 58/4, 58/9, 60/7, 61/14, 61/24, 61/29, 61/31, 63/7,   63'19,  64/5,  64/24, 65/12, 67/2,  67/27,
67/33. 70-27, 70 27.  71/34. 72,10,  72/10, 72/10, 73/22, 73/30,
73 33, 73 11, 74.6, 75/2, 75/15, 75/31,            76/3, 76,8,
76/40. 77/9, 77/19,   77/25, 77/26,  78/36, 79/22, 80/2,  80/27,
ISO,36, 81,1, 81/13.  81/15, 81/19,  81/33, 81/34, 81»34, 82/6,
83/16, 83 26, 83/37, 84/11, 85/14, 85/22, 85/23, 86/12, 86/26,90,18,90/24,90/27,90/32,91/8,91/10,91 /29,91 29,92/1, 92 24, 92/33, 93,4, 93/7, 93/33, 94/7, 94/38, 95/14, 95/25, 95/30, 95/31, 97/14, 97/21, 97/34, 98/22, 98/38, 99/1, 99/25, U9/36, UW/16, 100/20, 101/32, 101/34, 101/37, 101/40, 102/6 [V. 202; Pr. 184].-O* (Atributul esle exprimai prinlr-un infinitiv) Cu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncă. O.I 165,22. Orice încercare de-a o răpi a fosl deşartă P.L. 11,'3. Am dreptul de a te ruga st’t mă scuteşti. P.L. 75/32; cf. O.I 59/25, ti4;10, 166 2; P.L. 28,9, 56/6, 58'18, 67/38, 96/27 [V. 4 ; Pr. 7],
    :t, (l.cagă substantive colcctivc sau care arală o măsurii. o parle dc un atribui numind inaleria, sfera, domeniul din carc se ia ccva) Stele rare din tărie cad ca picuri de argint. O.I 82,33. Eu le fac s-au:i (n taină Mersul clrdului de cerbi. O.I 110/12. Stol de cocori Apucâ-ntinsele Şi necuprinsele Drumuri de nori. O.IV 378/13. O bucală de cer am numai, dar ce bucată! P.L. 78/29; cf O.I 21/4, 22/3, 31-2.37:6. 38/3, 38/9, 44/15, 44/18, 46/20, 49/1, 50/10, 51.-30, 53 15. 63/30, 85/13, 85/16, 87/4, 87/5, 92/29, 93/30, 114/8, 115/10, 118/3, 130/6, 130/21, 132/17, 132/25, 132/29, 132/34. 134/5, 134/6, 131/15, 136/2, 147/3, 147/20, 147/26, 147/26, 148/15, 157/18, 157/21, 162/28, 164/5, 176/13, 179/9, 185/22,    191/22,    211/1, 212/20, 213/9,   220/10,     232/4;
O.IV 333/11, 361/6, 432/1, 432/8, 432/9, 432/9; P.L. 6/37, 7/1, 8/30, 11/31, 13/10, 16/29, 22/32, 22/38, 23/16, 23/17, 25/7, 25/10, 25/10, 25,'23, 25/41, 26/20, 27/3, 28/28, 32/14, 36/4, 36/5, 38,28, 39/1, 39/3, 41/29, 41/40, 42/3, 44/5, 44/10, 44/25, 47/41, 48/12, 48/17, 49/29, 50/4, 50/25, 51/8, 51/11, 51/21, 54/4, 54/4, 56/15, 57/21, 58/10, 61/14, 66/10, 69/23, 69/38, 72/6, 72/23, 73/34, 77/36, 78/17, 78/21, 78/21, 78/22,
78/24, 79/22, 81/7, 81/19, 82/6, 82/13, 82/16, 97/21, 99/7, 101/2,101/24 (V. 60; Pr. 68). <>(In construirea numeralelor) Optzeci de ani tmi pare tn lume c-am trăit. O.I 107/3. O, ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri slau cu stelele proroace. O.I 156/8. Măcar să am de-acuma o sută de viefi. O.IV 432/16. Voia să fie de patruzeci de ani. P.L. 66/5 ; cf. O.I 28/6, 61/24, 85/13, 94/9, 114/5, 130/11, 130/15, 130/26, 132/12, 133/4, 133/10, 136/7, 136/10, 136/13, 140/2, 147/2, 147/2, 148/1, 148/2, 155/35, 157/12, 157/14, 157/14, 176/11,189/3,196/19,234/3 ; O.IV364/7, 396,396/1,432/16; P.L.3/7,3/9,5/36,11/29,20/19,24/5,25/15,29/25,36/10,38/30. 39/18, 41/14, 46/21, 47/21, 47/21, 50/31, 54/16, 66/3, 66/3, 68/11,68/11. 73/38, 78/25,82/32, 98/37,101/2 (V. 34 ; Pr. 27].
    4.    (Atributul arată conţinutul) Cu. Văd poefi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. O.I 31/7. Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinfa Şi reapari din cerul tău de stele. O.IV 361/13. Se zărea printre oale de flori, un cap de. fată. P. L. 11/35; cf. O.I 13/21, 31/13, 43/15; P.L. 39/3, 39/10, 75/15, 75/15 [V. 5; Pr. 5{.
    5.    (Atributul indică originea, dependenţa) După plnza de painjăn doarme fala de tmpărat. O.I 79/1. Ingtnat de glas de ape Ctnt-un corn cu-nduioşare. O.I 103/13. Ptnzele de painjin străluceau vioi tn lună. P. L. 29/37; cf. O.I 2/18, 5 23, 14/2, 17/15, 17/15, 18/16, 19/11, 29/7, 29/15, 30/10, 35/1, 35/3, 37/2, 48/15, 51/11, 51/25, 52/12, 54/21, 54/24, 55/3, 62/19, 63/22, 65/16, 66/17, 66/21, 66/27, 74/10, 74/20, 75/12, 75/23, 76/18, 79/1, 79/6, 79/12, 96/3, 98/30, 101/26, 103/13, 103/27, 108/24, 109/4, 117/2, 121, 128/1,128/5,128/8,129/2,129/15,140/33,142/13,144/5,144/10, 144/23,144/36, 146/4, 146/5, 146/12, 150/18, 150/25, 151/13, 151/15,152'3, 152/8,152/8,152/20, 154/10, 154/12,. 157/23, 157/23, 157/31, 157/31, 160/32, 162/18, 171/29, 171/32, 189/10, 192/16, 196/33,201/5,202/12,206/3, 209/20, 210/4, 210/22, 211/15, 214/14, 215, 215/1, 215/12, 216/20, 218/2, 221/23, 222/3, 223/15, 225/4, 228/6, 228/8, 228/18; O. IV 432/7, 432/18, 432/20, 433/4 ; P. L. 4/32, 4/34, 11/37, 13/18, 16/2, 18/30, 20/26, 22/6, 27/21, 28/14, 29/38, 30/39, 31/21, 35/4, 39/1, 40/25, 43/32, 43/34, 43/39, 44/38, 46/3, 53/23, 54/40, 67/29,69/26,72/10,72/10,73/3,73/13, 73/29, 74/14, 74/15,76/10,78/12,79/6,79/22,87/4, 92/21,97/34, 99/25, 102/19 {V. 105; Pr. 42]. <£• (în construcţii cu valoare de genitiv, arhaizante) O dalbă fecioară adoarme pe stnul De-un june frumos. O.I 4/6. Nilul mişcă valuri blonde pe cimpii cuprinşi de maur. Peste el cerut d-Egipet desfăcut tn foc şi aur. O.I 43/2. După gratii de fereastră o copilă el zări. O.I 144/22 ; cf. O.I 93/1, 93/26 [V. 5].
    6.    (Atributul indică subiectul sau obiectul acţiunii) Cit amor de drept şi bine... adusese el cu sine? O.I 53/6. Sclrftirea de condeie dădea farmec astei linişti. O.I 141/1. Respirarea cea de ape tl îmbată, ca şi sara. O.I 152/21. Ceea ce ne bucură este lipsa de fraze. P.L. 80/27; cf. O.I 12/13, 32/33, 46/17, 50/7, 59/8, 62/9, 65/18, 66/16, 72/6, 75/20,87/1,110/9,117/20,120/24, 130/10, 132/14,136/12, 147/35, 149/24, 154/21, 154/25, 159/4, 177/30, 189/19, 189/20; P. L. 25/16, 27/40, 29/3, 35/30, 46/7, 77/37, '82/16, 82/30, 97/34, 100/37, 101/40 {V. 28; Pr. 12].
    7.    (Atributul determină substantive de origine verbală şi arată obiectul acţiunii) Rămlnefi tn umbră sftnlă Basarabi şi voi Muşatini, Descălecători de fard. O.I 149/32. Pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărfi. P.L. 28/29. Lingă Curtea veche... e Rioen... vlnzătorul de cărfi. P.L, 60/38; cf. O.I 8/8, 150/23, 232/21, 232/22, 232/22, 232/22, 232/22; P.L. 27/23 [V. 8; Pr. 3].
— 147 —
    8.     (Atributul indică locul) Eu suni luceafărul de sus. Iar tu să-mi fii mireasă. O.I 170/27. S-a rupt din locul lui de sus. O.I 173/19. El tnlră tntr-o cafenea de alături P.L. 27/11; cf. P.L. 5/5, 6/39, 9/2, 29/10, 29/11, 36/18*, 37/5, 39/28, 39/30, 67/28, 94/37, 98,1 (V. 2; Pr. 13). <Q> (tn prepoziţii compuse) De la v. 1 a (V, 8 ; Pr. 4). De lingi v. 11 n g ă [V. 1; Pr. 2). De pe v. pe (V. 10; Pr. G). De peste v. peste [V. 2; Pr. 3). De 9ub v. s u b (Pr. 1].
    9.     (Atributul arată timpul) Pentru drumul cel de mine De cu azi te pregăteşte! O.I 102,19. Te Imbefi de feeria unui mindru vis de oară. O.I 159/9. O ceas al tainei, asfinţit tle sară. O.I 201/8. Pooestea tn timp de iarnă, fintndu-l pe genunchi, pooeşli fantastice. P.L. 37,18; cf. O.I 2 20, 42 6, 55/14, 65/19, 83/21, 94/33, 121/20, 128/2, 130/18, 132 37, 141/16,142/14,164/11, 178/31, 204/4,205/4,211/16,211/18, 212/7; O.IV 360/2, 430/23, 432/11; P.L. 4/39, 6/5, 12 8, 15/5, 17/30, 19/19, 21/7, 30/24. 32 12, 37/38, 42,7, 48/35, 48/37, 56/41, 64/7, 66/19, 71/20, 74/1, 75'5, 93/25, 100/2 [V. 25; Pr. 22).
    10.    (Atributul indică modul, felul de a fi) Zugrăveşte umbre negre Pe clmp alb, ca de zăpadă. O.I 67/28. O rtimli, rămti la mine, lu cu viers duios de foc. O.I 80 30. Veri oale cu flori galbene, ca de aur. P.L. 39/36; cf. O.I 82/20 [V.3;Pr. 1). ^(în prepoziţii compuse) Fără de v. fără [V. 3; Pr. 12). Io de v. In [V. 1].
    11.    (Atributul exprimă scopul) Pentru. Iată oine-un sol de pace. O.I 146/5. Poate că-i convin tuspatru craii cărţilor de joc. O.I 162/31. Gdsi dalta şi uneltele de sculptură. P. L. 98/22; cf. O.I 37/1, 41,41/2, 51/13, 61/21, 134/19, 151/34, 177/12; O.IV 360/5, 360/6; P.L. 4 35, 4/36, 23/24, 30/35, 45/41, 66/9, 70/5, 71/34, 73/30, 76/39, 78/14, 81/5, 97/22, 99/33, 100/1, 101/1 [V. 12; Pr. 17).
    12.    (Atributul e In realitate elementul calificat) Dihonia de doctor zicea c-ar fi periculos penlru el. P.L. 63/19 [Pr. U.
    III.   (Introduce un nume predicativ) Dulci-s ochii umbrei tale — nu le fie de diochi! O.I 80/34. Dor noplile-s de-un farmec sftnt Ce nu-l mai pot pricepe. O.I 175/31. Fafa era de acea dulceaţă vinălă-albă ca şi marmura in umbră. P. L. 26/32; cf. O.I 35/21, 63,5, 82/14, 9416, 109/10, 128/9,149/28,151/10,151/22,157/10,160/15,162/11,191/12 ; O. IV 364/15; P. L. 4/36, 16/33, 17/31, 18/1, 26/32, 27/28, 30/3, 40/6, 42/19, 42/36, 54/30, 63 5, 63/5, 66/3, 66/4, 67/24, 73/5, 73/21, 73/22, 77/16, 90/34 |V. 15; Pr. 22). O (în construcţie cu „atlt”, „aşa”, „cit”, ,,oricit” pentru a exprima ideea de intensitate) E alita oară-n aer, e alil de dulce zvonul. O. I 152/17. Dar, oricit ele sunt de sus. Ca tine nu-s, ca tine nu-s! O.I 235/15. Ah! cit eşti de frumoasă. P.L. 56/31; cf. 0.1 117/16, 154/4, 184/19, 187/17, 210/13, 210/24; O. IV 432/17 ; P. L. 7/34, 11/2, 11/3, 24/16, 24/17, 25/14, 26/37, 27/6, 30/3, 31/10, 38/5, 45/5, 55/32, 55/34, 55/34, 69/16, 70/14, 86/4, 86/4, 99/6, 101/40 (V. 9 ;Pr. 22).
    DEAL s. n. Ridicătură a scoarţei terestre mai mică deci t muntele. Pe un deal răsare luna, ca o vatră dejăralic. O.I 76/15. Sus In codrii de pe dealuri Luna bllndă fineslrajă. O.I 103/19. Sara pe deal buciumul sună cu jale. O.I 231/1. Dealurile străluceau sub o plnză de neguri. P.L. 101/25; cf. O.I 92/26, 104/29, 181/6, 225/6, 231 ; P. L. 37/40, 72/18, 73/2 [V. 8 ; Pr. 4). © (In context figurat) înălţimile albastre pleacă zarea lor pe dealuri. O.I 210/18 [V. 1). ©(Construcţii metaforice) L'mir de deal v. umăr [V. 1). Dealuri de
apă (şi, eliptic, dealuri) = valuri mari (v. şi cărare, înspumat, m i ş c a r e). La lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă. Ce era ? Mama pădurilor, nepullnd să iasă, trecea peste apă cu piuă cu tot şi-i brăzda fafa tn două dealuri. P.L. 7/6, 8 (Pr. 2). <y> (La sg., cu valoare dc pl.) Peste munţi cu codri, peste deal şi vale Mină a ei dor. O.I 10/5 (V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. deal (O.I 10/5, 35/3, 76'15. 231, 231/1), g. d. dealului (P.L. 73/2); pl. n. ac. dealuri (O.I 92'26, 103 19, 104/29,' 181,8, 210/18, 225/6 ; P. L. 7/6, 7/8, 72/18), dealurile (P. L. 37/40, 101/25).
    DEASCPRA1 adv. în partea de sus. in partea imediat superioară. Părea că deasupra mai suni o mie de cercuri. P.L. 36/10. Deschise cutia. Deasupra era un desemn. P.L. 71/26 (Pr. 2).
    DEASUPKA2 prep. Mai sus. Iar deasupra lulurora va vorbi un mititel, Su slăvindu-le pe tine... lustruindu-se pe el. O.I 134/21. Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele. O.I 186/5. Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile far deasupra riului. P. L. 52/1 ; cf. O.I 15/11, 31/4, 75/23, 93/14, 129/3, 133/26,144/18, 150/17,171/11,176/14,179/17, 212/11, 216/23, 220/3, 222/3, 223/19; O.IV 378/2; P. L. 4/4, 29/37, 36/24, 37/32, 44/9, 44/35, 52/3, 52/28, 52/29, 74/3, 74/4, 78/23, 78/27, 83/22, 83/22, 84/14 (V. 19; Pr. 17]. Q (în context figurat) O, umbră dulce, oino mai aproape — Să simt plulind deasupră-mi geniul morfii. O.IV 338/13 (V. 1). <£ (Precedat de prep. ,,pe”) Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de cetăfuie. O.I 76/19 (V. 1).
    -      Variantă : deastipră (O. I 31/4, 216/23, 220,3, 222/3 ; O. IV 338/13; P. L. 37/32) prep. — Pronunţat şi de-a (0.1 133,26, 179/17).
    DEASUPRA prep. v. deasupra.
    DECENIU s. n. Perioadă de zecc ani. O oră diJi oiafa ta va fi un veac pentru ei. Clipele vor fi decenii. P. L. 47/25 (Pr. 1|.
    DECI conjuncţie. Aşadar, prin urmare. S-a dus amorul, un amic Supus amindurora, Deci ctnturilor mele sic Adio lulurora. O.I 184/3. Deci cum ooieşli tu pofi urma cărarea, Fii bun şi mare, ori pătat de crime. O. IV 338/5. Tablele de la crişmă-l invitau cu dragoste — deci pretextă ce pretextă şi se duse. P. L. 83/11 ; cf. O. IV 366/13 ; P. L. 14/14 (V. 3 ; Pr. 2).
    DEcfl1 adv. (Cu sens restrictiv, după verbe la forma negativă) Ochiu-i nimic nu cuprinde, Decit cursu-acelui aslru ce se sparge p-un mormînt. O.I 28/12. Deşi nu e decit femeie, E lotuşi altfel, „nu ştiu cum". O.I 208/7. Amufilă de bucurie, ea nu putu decit să-ndrepte asupră-i ochii săi stinşi şi orbi. P.L. 23/3.Xu s-aude nimic... declt departe-n vro grădină prioighitoarea. P.L. 93/37 ; cf.O.I 20/23, 38/24, 146/31; O.IV 365/20; P. L. 3/2, 13/9, 13/22, 14/6, 14/40, 15/5, 18/39, 20/35, 21/23, 31/19, 38/23, 45/16, 45/29, 46,22, 46/25, 49/4, 50/6, 50/16, 56/3, 57/34, 66/4, 77/31, 81/21, 81/29, 94/28, 98/27, 99/23 [V. 6 ; Pr. 29). <0* (Precedat de un adjectiv sau de un pronume nehotărit) Căci penlru care altă minune decit line Mi-aş risipi o viafă de cugetări senine. O.I 232/3. Xu-i o altă cale ca să scapi de nenorocire, declt fugind de această casă. P.L. 76/34. Ele (ideile] sunt allceoa dectt mişcarea corpului tnsăşi, deşi alirnă de la ea. P. L. 80/18. Ai rămas fără alt sprijin In lume decil mine,
— 148 —
viitorul d-tale bărbat. P.L. 99/29 (V. 1 ; Pr. 3). <0* (Urmat de „numai") Şi se-nalţă din călciie să-ti ajungă ptn’la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură. Ce n-o are dectt numai sufletul unei femei. O.I 160/1 [V. 1). + (Cu valoare adversativă) însă, dar. Ochii împărătesei Ilenei... nu mai vedeau nimica; dectt i se părea numai că-n luciul băiei, plină de tacrimete ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. P. L. 22/22 [Pr. 1].
    DEClT2 prep. (Introduce al doilea termen al unei comparaţii) 1. (Sc compară două obieclr cure au aceeaşi Însuşire sau acţiuni cu Însuşiri apropiate) Mi-a pări cum că natura toată mintea ei şi-a pus, Declt orişice păpuşă Să te facă mai presus. O.I 100/23. O, vin, in părut tău bălai S-anin cununi de stele Pe-a mele ceruri s<t răsai Mai mtn-dră declt ele. O.I 172/20. Semâna mai mult a o vie rază de lună ce cutreiera aerul decit a fir tort. P.I.. 7/30. Et simţea că o oară lingă ea ar plăti mai mult Decit toată viaţa. P.L. 57/19 ; cf. O.I 40/4, 136/4, 160/10, 235/19 ; P. L. 11/6, 11/7, 11/9, 15/12, 32/9, 39/29,40/9,56/23, 67/:H», 72/17,79/37, 80/
12,  95/26 [V. 6 ; Pr. 15). <0> (Se compară însuşirile aceluiaşi obiect in diferite momente) Tot astfel dacă închid un ochi, văd mina mea mai mică decit cu amtndoi. P. L. 24/2. In acele momente omul e mai capabil de sinucidere, ba mai nepăsător faţă cu moartea decit orişicind. P. L. 80/10 | Pr. 2).
    2. (Cu valoare dc conjuncţic, urmat de un verb la conjunctiv, introduce un termen al comparaţiei) în loc să... Mai bine mi-aş stoarce tot focul din inimă, ca sâ se risipească tn sclntei decit să animez cu et o simţire, pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... P. L. 87/21 [Pr. ]].
    DECONCERTARE s. f. (Franţuzism) Tulburare, zăpăceală. Am pus-o [schiţa] Ungă mine. Deconcertare şi o dulce resignaţie. Un profit îngeresc! P. L. 90/35 [Pr. 1],
    •DEDESL'DT adv. v. dede9upt.
    DEDESLBTLL prep. Sub, din jos dc... Grădina dedesubtul fereslei, tn care adormise Dionis, era de un verde umed şi răcorit. P. I.. 54/29 (Pr. 1).
    DEDESLPT adv. (In partea dc) jos, sub (ceva). Un cer de stele dedesupt, Deasuprai cer de stele — Părea un fulger nenlrerupt Rătăcitor prin ele. O.I 176' 13 [V. 1]. + (Adjectival; De jos, inferior. Gura dulce cit buza dedesupt puţin mai plină, părea că cere sărutări. P. L. 77/22 (Pr. 1).
    DEDICA vb. I. Tranz. A Închina cuiva o lucrare proprie. însă lu Imi vei răspunde că e bine... Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară. O.I 137/16. Iar cărările i’ieţii fiind grele şi tnguste, Ei încearcă să le treacă prin protecţie de fusle, Dediclnd broşuri la dame. O.I 137/25 [V. 2],
    —    Forme gramaticale : conj. prez. 1 sg. să dedic (O.I 137/16); ger. dedicind (O. I 137/25).
    ‘DEDICAŢIE s. f.v. dedlea|lune.
    DEDICAŢltfXE s. f. Text omagial scris pe o carte. Titlul era scris şi latineşte... Şi cu o dedicaţiune: „Celui Intru fiinţa sa nemărginit. Intru făpturile mlnurilor sale minunat Dumnezeu spre vecinică laudă afierosilă". P.L. 35/21 [Pr. lj.
    DEFĂIMA vb. I. T r a n z. (Mold.) A calomnia, a ponegri. Tu vezi că sunt o neruşinată, o rea, o femeie de de-faimal. P. L. 86/12 [Pr. 1].
    •DEFĂIMA vb. I v. defairaa.
    DEFĂIMĂTOR, -OARE adj. Poncgritor, calomnios. Puteam numiri defăimătoare în gtndul meu să-ţi iscodcsc. O. t 212/1 (V. lj.
    DEFENSlOlVE s. f. (Franţuzism) Interdicţie. Cinenu-şi aduce aminte de tinereţa sa... de acele holărtri, de a fi serioşi tn amor, că-i pe viaţă, acea defensiune tn paragrafe a copilei, ca să nu-i zică pe nume, să n-o tutuiască — să n-o sărute? P. L. 67/39 (Pr. 1).
    DEGEABA adv. Fără plată, gratis. — Da cum, Doamne • iarlă-mă, să slujeşti tu degeaba? zise baba cea vicleană. P. L. 18/5 [Pr. 1],
    DEGERA vb. I. Intranz. A Îngheţa. Ctnd tncheie cu-o privire amoroasele-nţelegeri, Cu ridicula-ţi simţire tu la poarta ei sd degeri ? O. I 157/26. Cdei nu mai am de obicei Ca-n zilele acele, Să mă tmbăt şi de sdntei Din stele, Ctnd degertnd atitea dăfi, Eu mă uitam prin ramuri Şi aşteptam să te arăţi La geamuri. O.I 187/13 [V. 2).
    —      Forme gramaticale : conj. prez. 2 sg. să degeri (O. I 157/26); ger. degerlnd (O. I 187/13).
    D&GET s. n. Ficcare dintre prelungirile mobile cu care sfirşeşte mina sau piciorul. Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Şi inelul scump i-l scoate de pe degelul cel mic. O.I 79/23. Şi gropiţe face-n unghiul ucigaşeisale guri Şi la degetele mtnii şi la orice-ncheieturi. O.I 159/18. Ruben rupse cu degetele mucul căzut al lumtnărei. P.L. 43/19. Ctnd glndea... că ar putt să-i prindă mtnuţa ei albă, să se uite la transparentete-i degete oare tnlregi, ti venea să nebunească. P. L. 57/17; cf. O.I 46/11, 48/2, 84/35, 155/30, 166/14 ; O.IV 364/17, 365/7 ; P. L. 4/25, 4/28, 7/26, 7/35, 27/3, 36/33, 37/15, 37/21, 63/33, 84/15, 93/12 [V. 9; Pr., 13|. Q (lîlement dc pcrsonificarc) Cu degelele-i vintul loveşte tn fereşti. O.I 107/7 [V. 1], Expr. Pe virful (sau virfurile) degetelor v. vlrf|V. 1 ; Pr. 1], (Germanism) A fl în degetul mie = a fi cunoscut In chip desăvlrşit, plnă In cele mai mici amănunte. Uscăţiv aşa cum este, glrbovit şi de nimic, Universul fără margini e tn degetul lui mic. O.I 132/6 IV. 1],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. deget (O. I 84/35), degetul (O. I 46/11, 48/2, 79/23, 132/6; P.L. 4/25, 4/28, 37/15); pl. n. ac. degete (O. I 166/14; O.IV 365/7; P. L. 57/17, 84/15), degetele (O. I 107/7, 155/30, 159/18; O. IV 364/17; P.L. 7/26, 7/35, 27/3, 36/33, 37/21, 43/19, 63/33, 93/12), g. d. degetelor (O. I 76/23; P. L. 48/30).
    DEGEŢEL s. n. Diminutiv cu nuanţă hipocoristică al lui deget. Ctlă recunoştinţă, pentru că ar lăsa un moment degeţelele ei dulci tn mtnile lui. P.L. 57/26. Ridică un degeţel... cel mic, deasupra ochilor şi se uită printre degete...
P. L. 84/14 (Pr. 21.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. degeţel (P. L. 84/14); pl. n. ac. dege|elele (P. L. 57/26).
    DEGIIIZA vb. I. R c f 1. A se travesti. Ctnd tn vremea carnavalului mă deghize In vrun caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte. r.L. 65/25 (V. lj.
— 149 —
    DEGHIZAT, -A adj. Travestit. — Am fugit de acasă deghizată... P. L. 63/18 [Pr. 1].
    DEGRAbA adv. Iute, la repezeală. Şi-n treacât o cuprinse lin lnlr-un ungher degrabă. O.I 174/6 [V. 1).
    DEJA adv. De (pe) acum. S-apropie de pămtnt, deja vedea culmile strălucite ale unui oraş. P. L. 54/23. în curlnd voi muri, asle-s deja umbre de pe ceea lume. P.L. 60/26 |Pr. 2).
    DELAsA vb. I.Tranz.A lăsa In părăsire. Cite inime rtzlnde. Dar pe cite suspintnde Le delasă-ncetinel' O I 14/10 IV. 1].
    DELICAT, -A adj. Fin, gingaş. Trăsurile feţei de o paloare delicată, umedă, strălucită, moale... te-ar fi făcut a crede că e chiput unei femei travestite. P.L. 30/7. O manta neagră tl acoperea, prin creţii căreia transpăreau delicatele şi corectele lui forme. P.L. 60/1 ; cf. P.L. 30/39 [Pr. 3],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. delicaţi (P. I. 30/7); pl. n. ac. delicate (P. L. 30/39), deilcaJele (P. I. 6i>'l j.
    DELICATEŢA s. f. Fineţe, gingăşie. Chip minunat, arătare de zăpadă tn care ttnăra delicateţă, dulcea moliciune a copilăriei, era tntrunită cu frumuseţa nobilă, coaptă, suavă, pronunţată a femeiei. P. L. 100/21 |Pr. 1J.
    'DELICATEŢE s. f. v. delicate|A.
    DELfR s. n. (Şi Informa deliriu) I. Tulburare a conştiinţei, manifestată prin halucinaţii, aiurări etc. In delirul ei, ea trase mtna copilului ş-o ascunse tn stn, Ungă inimă, s-o încălzească. P. L. 31/25. — Are friguri... e tn deliriu, zise serios pleşuvul. P. L. 62/19 (Pr. 2].
    2. Fig. Stare de exaltare, de frenezie. Şi-as pune soarta lumei pe buza-fi purpurie, Aş pune lege lumei rtzlndul tău delir. O.I 22/2. Inima bacantei e spasmotic, lung delir. 0.130/12 (V. 2J.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. delir (O. 122/2, 30 12), deliriu (P. L. 62/19), delirul (P. L. 31/25). - Variantă : deliriu (P. L. 62/19) s. n.
    DELlRIU s. n. v. delir.
    DEMÎNCÂT s. n. (Popular) Hrană, mincare. Fată hăi! ia dă lu flăcăului demtncatul ce i-am făcut eu şi porneşte-l. P. L. 16/16 [Pr. 1].
    DlSMON s. m. 1. Geniu râu, diavol. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti stntă prin iubire. O.I 30/23. Eşti demon copilă, că numat c-o zare Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare Făcuşi pe-al meu tnger cu spaimă să zboare. O.I 41/8. Ii trebuie lui Francesco un model penlru demonul lui tn Căderea îngerilor. P.L. 76/12; cf. O.I 30/7, 30/24; P. L. 76/20, 76/40, 83/27 (V. 4 ; Pr. 4). © (Comparaţie) Intr-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează. O.I 50/14.— înainte! strigă Făt-Frumos calului, care zbura asemenea unui demon urmării de un blăstăm prin negura nopţii. P. L. 18/32 JV. 1 ; Pr. 1]. © (în context figurat) Din demon făcui o stntă, dintr-un chicot simfonie. O.I 30/3. Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură frumos. O.I 211/7 |V. 2J. © (Construcţie metaforică) Străveziul demon =
vintul (v. şi c 1 n t a r e, mire). Şi străveziul demon prin aer ctnd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimţii-aripei sale. O.I 69/14 (V. 1].
    2. (In scricrile romanticilor) Personificare a răzvrătirii, a eroismului şi a frumuseţii fizice. Ea un tnger ce se roagă
—  El un demon ce visează. O.I 50/21. Am urmat pămtntul ista. vremea mea, viaţa, poporul, Cu glndirile-mi rebele contra cerului deschis; El n-a vrut ea să condamne pe demon, ci a trimis Pre un tnger să mă-mpace. O. I 53/19. Ce nobile trăsături are ttnărul... pare un demon... frumos, serios, nepăsători. P.L. 76/11 ; cf. O.I 50, 51/21. 52/12; P.L. 64/26 [V. 5 ; Pr. 2|. © (Comparaţie) O, eşti frumos cum numa-n ois Un demon se arată. O. I 172/22 [ V. 1J. © (Metaforic, ca simbol al creatorului de geniu ; v. şi luceafăr ) Ea nici poate să-nţeleagă, că nu tu o vrei... că-n tine E un demon ce-nsetează dupădulcile-i tumine, C-acel demon plinge, rlde. neputtnd s-auză pltnsu-şi, Că o vrea... spre-a se-nţelege In sflrşit pe sine tnsuşi. O.I 160/24—25. Ea nu şlie c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri şi eu glas de porumbel. 0.1160/31; cf. O.I 160/37 (V. 4).
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. deraoa (O. I 30 3. 30/23, 30/24. 41/8, 50, 50/14, 50/21. 52/12, 53/19, 69 11, 160/24, 160/25, 160/31, 160/37, 172'22, 211/7; P. L. 76/11, 76/20), demonul (O. I 51/21; P. L. 76/12), g. d. demon (P. L. 18/32, 64/26), demonului (P. L. 83/27), voc. demon (O. I 30/7); pl. n. ac. demonii (P. L. 76/40).
    DEMONIC, -A adj. Drăcesc. ©(Metaforic) De-o stranie frumuseţe, tulburător, fascinant (v. şi g r e u* ). Ochi de un albastru întuneric, cari sclipesc tn umbra genelor lungi şi devin prin asta mai dulci, mai tntunecoşi, mai demonici. P. L. 77/21. Pleoapele pe jumătate lasate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un tnlunecos şi demonic albastru. P.L. 92/25 [Pr. 2], © (Metaforic) Pătimaş, arzător (v. şi f i e r-binte, întunecos, noptos). Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugăreşte, Pe cind craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i creşte. O.I 162/37 [V. 1],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ic. demonic (O. I 162/37 ; P. L. 92/25) ; pl. n. ac. demonici (P. L. 77/21).
    DEMPREJCR adv. Din jur. Viscolul iernei moarte li etntă, Moarte, ti rlde tot demprejur. O.I 26/24 [V. 1).
    DEMPREIjNA adv. (tn loc. prep.) Dempreună eu =
cu. Codrul pare lot mai mare, parcă vine mai aproape Dempreună cu al lunei disc, slăptnitor de ape. O.I 154/30 (V. 1].
    DEMULT adv. (In expr.) De demult = din vremuri trecutc, de altădată. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Imi par-o veche, de demult Poveste. O.I 188/7 (V. 1J«
    DE\'Af\TEA prep. v. diuaintea.
    DEXTÎI num. ord. (De obicei precedat de art. adj. „cel”) Primul dintr-o serie de lucruri, de fiinţe etc.; Intli. Cere-mi — cuvîntul meu dentli, Să-ţi dau înţelepciune ? 0.1178/11. Şi deasupra mea rămli Durerea mea de-o curmă, Căci eşti iubirea mea dentti Şi visul meu din urmă. O.I 179/19. Pe ctnd leronim ieşea cu Onufrei dintr-o veche zidire, ti vă2U Francesco şi intră In vorbă cu cel dentli. P.L. 83/2; cf. O.I 188/13 [V. 3; Pr. 1). © (Construcţie metaforică) Ziua cea dentli = prima zi a creaţiunii, a genezei. Şi din a haosului văi. Jur tmprejur de sine. Vedea, ca-n ziua cea dentli, Cum izvorau tumine. O.I 176/19 [V. 1).
— 150 —
    —      Formă gramaticală : sg. n. ac. deatli (O.I 176/19, 178/11, 179^10, 188/13; P. L. 83/2).
    ‘DEOCHI s. n. v. dloehi.
    DEODAtA adv. 1. Simultan, concomitcnt. Se sfarmă deodată cu lanţul de sclavie Şi sceplrele de fier. O.I 24/32. Vrea cu amica-i deodată s-o-ngroape. O.IV 366/12. (In dungile dc lumină] se vedeau mii de firicele mişcătoare, cari toate jucau in imperiul unei raze şi dispar din vedere deodată cu ea. P. L. 73/39; cf. O.I 45/28 ; P. L. 29/14, 41/22, 41/26, 90/26 |V. 3: l’r. 5).
    2. Pe neaşteptate, subit, brusc. Se trezi din somn deodată de xârutu-i fermecat. O. I 80/26. Deodată rlut, împiedecai de slinci şi munţi, s-adună intre codri ea marea oglindă a murei. P.I.. 52/1. Deodată o panoramă cerească se deschise ochilor ei... P. L. lul/7 ; cr. O.I 76/7, 117 21» 119/12, 132/23, 102'21, l(>-l/2. 199/5; P. L. 17/3, 18/28. 19/3,19/15,54/16, 56U6, 63,'1. Cl'10, 69/22, 74/18, 81,11, 97/30, 102/7 [V. 8 ; Pr. 15).
    —  Pronunţat şi : de-o- (O. I 21/32, 1G2/24).
    DEOLAl.TA adv. I nul de altul. Se iubesc... şi ce departe suni deulallti amindoi! O.I 52/1 [V. 11.
    DEOPARTE adv. (In expr.) A sc aşeza deoparte =
a se izola. Tu <t*<t:ă-le deoparte, Regăsindu-le pe line, Ctnd cu zgomote deşarte Vreme trece, vreme vine. O.I 194/13 (V. 1].
    DEOPOTRIVĂ adv. In egală măsură. Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii Deopolrivă-i slăpineşte raza ta şi geniul morţii; La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi. Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! O.I 130-20-21 ; ct. O.I 136/16 [V. 3].
    DEOSEDfRE s. f. Diferenţă. Şi asla-i deosebirea Intre D-zeu şi om. Omul are-n el numai şir, fiinţa altor oameni viilor! şi trecuţi, D-zeu le are deodată loate neamurile ce or veni şi au trecut. P.L. 41/20. Deosebirea-i că sculptura e goală, prin urmare chipurile ce le sculptez eu, asemenea. P. L. 79 13 [Pr. 2]. «£• Loc. adv. Cu deosebire = a) foarte (mull). Pictorul ieşi zimbind cu răutate, dar cu deosebire incintat de mutrele ce le tăia Cezara... P. L. 77/10 (Pr. 1];
b) mai ales. Călugărul Dan e unul din şcolarii Academiei, iar cu deosebire al maistrului Ruben. P. L. 41/2 (Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. deosebire (P. L. 41/2, 77 10), deosebirea (P. L. 41/20, 79/13).
    DEOSEDfT, - A adj. 1. Diferit; distinct. Armonia clm-penească împle sara cu miile ei de glasuri, loate deosebite. P. L. 39/19. Ui spun, acuma am doi oameni cu totului deosebiţi in mine — unul, călugărul Dan... allul, cu all nume. P.L. 11/11 [Pr. 2],
    2. Neobişnuit, excepţional. Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebii. P.L. 35/39 [Pr. 1).
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. deosebit (P. L. 35/39); pl. n. ac. deosebiţi (P. L. 41/11), deosebite (P. L. 39/19).
    DEPĂRTARE s. f. v. depărtare.
    DEPAnTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distantă ; Intr-un loc indepârtat. Departe vede-oraşul pe sub un arc de pară. O.I 91/34. Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă — o pată. O.I 114/4. Buzduganul şi-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. P.L. 4/39 ; cf. O.I 107,107/1, 149/6, 174/14 ; P.L. 11/15,
21/7, 38/36, 54/22, 93/37 (V. 6; Pr. 61. O (Preccdat dc prepoziţii sau adverbe) Mal departe = dincolo de un anumit punct; în contlnuarc, Înainte. Sta zlmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte, S-o trimită dragei sale, de la Argţş mai departe. O.I 149/2. Ctnd se sculară pentru a merge mai departe, zise sl. Petrea. P.L. 13/32; cf. P.L. 79/2 (V. 1 ; Pr. 21. Q (Repetiţie) Blindu-i sunet se împarte Peste văi Imprăşliel, Mai tncet, lol mai tncet, Maideparte... mai departe... O.I 104/28. Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe. Mai tncet, tot mai (ncet, Sufletu-mi nemtngtiet Îndulcind cu dor de moarte. O.I 206/5 (V. 4). De departe <= de la mare distanţă; din depărtare. De departe-n văi coboară Tinguiosul glas de clopot. O.I 76/18. El vede de departe pe mlndra lui Mărie. O. I 97/9. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericilor Iaşilor. P.L. 39/21 ; cf. O.I 24/29, 85/1, 98/2 (V. 5 ; Pr. 1], De Io departe = îndepărtat. Nu mai vrei să te arăţi Lumină de-n departe. O.I 184/22 [V. 1], O Loc. prep. Departe de... = la mare distanţă de... Alungat-o ai pe dlnsa, ca departe de părinţi în coliba tmpistrită ea să nasc-un pui de prinţ. O.I 83/17. Trăiau exilafi la vun sal spre a se iubi departe de zgomolul lumei. P.L. 64/9. îi plăcea şi mai mull ca, departe de ea, să cugete la dlnsa. P.L. 91/31 ; cf. O.IV 432/26; P.L. 15/3, 50/4, 101/2 [V. 2 ; Pr.5]. <> Expr. A ajunge departe = a izbuti. C-un asemenea cap omul nu ajunge departe. P.L. 27/35 [Pr. 1], <> (In sens moral) Se iubesc... Şi ce departe suni deolaltă amindoi. O.I 52/4. Suntem lot mai departe deotaltă amtndoi. O.I 114/12. în veci 11 voi iubi şi-n veci Va răminea departe... O.I 175/28 [V. 3].
    2. (Cu sens temporal) într-un moment depărtat de prezent. Bate vintul dintr-o parte — Iarna-i ici, vara-i departe. O.I 21-1/11 (V. 1]. <0> Expr. Mal departe, exprimă continuarea unei acţiuni sau dăinuirea In timp a unei situaţii. Al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe. O.I 133/36. — Să urmăm, zise umbra lorelnd mai departe firul gtndirii sale. P.L. 47/7. Vorbiră mai departe — de astă dală mai intim. P.L. 68/31; cf. P.L. 42/30 [V. 1 ; Pr. 3]. Sl aşa mal departe v. ş i* [Pr. 2).
    DEPANA vb. I. I n t r a n z. F i g. A roti ca la depănat Tu cu mlnile-ncleştate, mai cu degetele depeni, Mai suceşti vreo jigară, numeri fire de musfefi. O.I 155/30 (V. lj.
    DEPARTA vb. I. I. R e f 1. A sc duce In altă parte. Şi de ctnd m-am depărtat, Multă lume am Imblal. O.I 123/5. Cenarut, perdut In sălbatecele sale vtnălori, se depărtase cale de-o zi. P.L. 12/7. Auzi cum pictorul şi Icronimsedepăr-taseră in cabinetul alăturai. P.L. 85/39; cf. P.L. 13/36, 83/10 [V. 1 ; Pr. 4).
    2.      T r a n z. A amina, a Intima. D-la ai tncetal de-a fi viitoriul meu bărbat — sau cel pufin anul meu de doliu au depărtat această fericită perspectivă. P.L. 99/33 (Pr. 1].
    —       Forme gramaticale : ind. p. s. 3 pl. sc depfirtarA (P.L. 13/36), p. c. 1 sg. m-am depfirtat (O.I 123/5), 3 sg. au depărtat (P. L. 99/33), m. m. c. p. 3 sg. se dep&rtase (P.L. 12/7), 3 pl. sc depfirtaserA (P. L. 85/39); Inf. ase depărta (P. L. 83/10).
    DEPĂRTARE s. f. (Şi In forma deportare) Spaţiu situat la mare distanţi. Cum tntre cer şi mare trec pasările sloi, Trec gtndurile mele a sufletului gol, întind ale lor aripi spre negre depărtări... O. IV 432/29. Prin depărtare, prin iarbă verde, pe costişe de prund, le vezi [izvoarele] mişetn-
— 151 —
du-te şl şerpuind eu argintul lor fluid, transparent ti tiu P. L. 7S/36 [V. t; Pr. 1). <> Loc. .dv. la depărtare -Intr-an loc depărtat; departe. JMemfit a>lo-n deportare, eu ildtrtle-l antice, Mur pe mur, sttncă pe ittncă, o cetate de giganţi. O.I 43/14. Vede ieşind dintr-o pădure-n deportare cele şeple iepe. P.L. 18/2% ; et. O.I 43'22 |V. 2; Pr. 1|. (Expr.) A M rfctpl la depărtare - a dispărea. tl urmări eu oe/ill ptnâ ee ehipul tl. Peirta te rhipi îndepărtare. P.L. 14/5 (Pr. 1). Q (tn context figurai) Su câta in depărtare Fericirea ta, Iubite/ O.I 54/tl [V. I|. ©(Conttrucţle mrta torid) Depărtări ittirtfi •> Imensitatea spaţiului cotmlc (v. fl I u m e ). Poate de mull t-a tltns tn drum [lumina •Ulei) In depărtări albastre, Iar raia ei abia acum /.uri vederii noastre. O.I 234/6 (V. I]. (Eliptic) Steleie n cer Ard depărtărilor, Ptnă ee pier. O. IV 378/3 [V. 11. <> (Cu determinări atrlbutlve In genitiv) fujea mereu, o tllned de peatră îndrăcită, ruplndu-şl cale prin pădurt, brizdlnd pămlnlul eu dlră tunjă, ptnă ee te făeu nevăzută tn depărtarea nopţtl. P.L. 7/11. Un drum trecea ea o cordea prin •> nemărginire de lanuri verzi, cari te pierdeau In depărtarea orizontului. P.L. 7/21 (Pr. 2|.
    —      Porme gramaticale : ig n. ar. depărtare (O I 4.1 22, 54/11 ; P.L. 14/5, 16/28, 78/35). depărtare (Ol 4314), depărtarea (P. L. 7/11, 72/21); pl. n. ac. depftrtărl (O l 234/8; O.IV 433/30), g. d. depărtărflor (O. IV 378 3). -Variantl: (Mold.) diepartăre (O.I 43/14) •. f.
    DEPARTAT» 'A adj. Situat la mare distanţă. Din zare depărtată răsar-un ilot de corbi. O.I 128/3. Numa-n zarea depărtată tună codrul de itejari. O.I 146/4 (V. 2|.
    DBPLfN adv. tn Întregime, cu totul. Et Intră tn casa tul, deplin eenştlu dupre îndelungatele lut vite. P.L. 60/11 (Pr. 1|. O (Precedat de prep. „pe”) Şi ca să-fi fie pe deplin iubirea cunoscută, Ctnd iăruttndu-te mâ-nehin Tu lardfi mă sărută. 0.1 175/1. Vedem o frunte altl de netedă, albă. corect boltită, eare eolnelde pe deplin eu fafa Intr-adevăr plăcută a ttnărulul meu. P.L. 27/13. Aeea carte a iui Znm-astru... tlă deschisă înaintea ta. Veacuri au stat t-o deslege şt n-au putui pt deplin. P.L. 46/31; cf. O.I 56/10; P.L 38/21, 41/7 (V. 3; Pr. 4|.
    DEPRINDERE s. f. Obişnuinţă. obicei. Su-nfetegi lu, din a el eăulătură. Că deprindere, grimasă este ttmbeiul pe gură. O.I 160/14 (V. t|.
    DBPCNB vb. III. Trant. »l refl. A (*e) affu. Q (Construcţii metaforice) O lopată de tăriaă poete loate aa depane ■* uitarea le acopcre pe toate. Pofl zidi o lume-nlrtagă, pofl s-o sfărâmi... oriee-ai spune. Peste toate o hpală de fărtnă se depuie. O.I 134/16 [V. t). A depaae •ava la poalele ««Nn v. p o a 1 A [V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. ea depaae (O.I 134/t6); opt. p. 3 $g. ar II depas (O.I 52/6).
    DBS, DEASA ad]. I. (fn sena material) I. Cu părţile componente apropiate. Chiar moartea ctnd va stinge lampa vteflt finite, VI s-a pâri un tnger cu părul bhnd şi de». O. I •1/10. La mijloc de codru da Toate păsările ies. O.I 215/1. Şl deodath» urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, damă, mare. P.L. 18/39; cf. O.I 11/7, 43/7, 80/7 [V. 5; Pr. I],
   1      (Despre Icaoane meteorologie», ambră. întuneric Compact, deat. tntr-o amtbră neagră, deasă, ea un demor Kt veghează. O.I S0'I4. Şi dacă narii deţi se dme De icse-r luciu luna, E ea aminte să-mi atur De tine-ntotdeaana. O I 193f*9. Prin acel întuneric dt şi nepătruni, FM-Frumu* vedea albind o umbră de arţint. P.L. 9 19. O neşură deasă cenuşie fi tctipUnare... apoi un cer de un etern şi albastru tntunerie... şt Dan trecea repede prin tirade. P.l,. «V3 (V 2; Pr. 2|.
   II.    (ta sem temporal) I. (Adverbial) al tn repetat* ringuri, de m ilt • ori. Dtawpra enei late let Şi azi actieaşi stele, Ce-au luminat atlt de des înduioşării mele. O.I IM;? Im geamul tâu ee ttrălucea Privii atUdedet. O.I 191 % |V. 2| k| la mkl intervale de timp; frecvent. (4 aceste academii de tlunti a zlrui Vineri Tot mu des te perindeată şi din Itnen tn mai hnert. O I 14'» 12 (V, 1],
   S.     Grăbit, reped.-. Sim'ea pare-că te trage [degetele) la inimi tui, tă te facă a timti detelt şi nenumăratele-1 b.ilâi p.L. 57 28 |Pr. 1|
   —      Porme graniticale : i(. a. ac. daa (O.I 6110, M» 7. 21'. 1; PL. 919). ăamă (O.I 50 14; P.L. 18-29.      5i.
H <1. 4w (O l 11 7); pl. n. ac. 4vţl (O. I 193*). de«e i O I « I 7), feeele (P.L. 57r28).
   DES\Vflş(HE I. f. (tn ioc adv ) Ca ătvătiişkt cu totul, pe deplin. Voi deveni om de rînd, uiltnd eu desărtr-ţire trecutul meu. P.L. 47/11. Maistrul Rttben şi-a ieşit cu desăvtrşire din minfi... P.L. 61/38 (Pr. 2].
   DBSAVlnşfT, -A ad). Deplin, complet, perfect. Mai întoarce şepte foi şi metamorfoza reciprocă va fi desămlrşttă. P L. 48/21 (Pr. 1).
   DE9C.4LEGATO!! s. m. (învechit) întemeietor (de tari). Rămtnefi tn umbră tflntă, Basarabi şi voi Muşatini. Descălecători de Iară, dătători de kgi şi datini. O.I i4933 [V l|.
   DF.SCBElA vb. I. T r a o 1. A dnface. a desprinde. .Ai*u/n era să t ptemeaseA cotonul... ca t descheie din sponci. P L 84/17 [Pr. 1|.
   DESCHfDE vb. UI. I. T r a a s. A da la o parte, a împinge In lături afi, ferotre, capace iau alte părţi mobile care ie află Închise. Deschizlnd fereastra, să Intre o lasă tnlre pori să dwwtă şi să-i stea tn casă. O.IV 365/25. — Bine-ai venii, Făt-Frumos, zise ea. sărind de la fereastră şi deschizlnd porţile măreţului castel. P. L. II 39. Deschise cutia. Deasupra era ut desemn. P.L. 71/26 ; cf. O.I 95 25 ; P L. 36.1. 499. 59/17. 61/13. 73 19 (V. 2; Pr. 7[. Q (tn context figurat) In două părţi Infernul porlalele-şi deschide. O.I 2VI (V. lj. Q (Construcţie metaforică) A deaehMe poarta latrărll a a Introduce. Căei In propria-ne lume ea (luna| deschide poarta-nlrării Şi ridică mii de ambre după stinsul luminării. O.I !36’9 (V. 1|. ^ R e f 1. pai. Begele un semn awi face, se deschide-o altă poartă. O.I 165 9. Veghea sub stictiloarele-i fereşte... ptnă ce se deschideau. P.L. 46/4. Uşa cabinetului se deschise... P. L. 84*2: cf. P.L. 40/20. 44'19. 49/9. «O'll (V. 1 ; Pr. 6|. Q (ta context figurat) Pdrea că pintre noari s-a fost deschis o poartă. O. I 69,1 (V. 1|. + (Fotait ţiabtolat)Adalao parte aţa unei clădiri cpre a pătnaade tnăanLni ua spre a permite Intrarea cuiva. Cîrm drvrhts pirmnida şi-năantru a intrat .* 0.144fj.AJans ta poartijrnge cbpofetul, iui frrtetideedude. P.L. 73/10. El m veală şt deschise. P.L. M/S (V. 1; Pr. 2|.
— 152 —
    2.    Tranz. (Cu privire la gură) A IndepSrla buzele una dc alta. Iar pe buze-i trece-un zlmbet înecai, fermecător, Care gur-abia-i deschide. 0.1 67/7 [V. 1).
    3.    Tranz. (Cu privire la ochi) A ridica pleoapele, dcscopcrind ochii; p. t x t. ase trezi din somn.Ea deschise ochii tncă plini de visuri. P.L. 10/8. Ea tşi tnchise ochiişi simţea că inima i se sparge tn piept... apoi iar ti deschise. P. I.. 64/4. A doua zi soarele era sus, ctnd tşi deschise ochii.. P. L. 97/13; cf. P.L. 21/1. 54/26, 63/4, 85/26 [Pr. 7]. O (Construcţie metaforică) A-şl închide pleoapele spre a le deschide Iar v. pleoapă [Pr. 1).
    4.    Tranz. (Cu privire la scrisori) A dezlipi, a desface. Kt primi o scrisoare cu sigit negru... o deschise, o ceti. P.L. 30/32. El ii dele o scrisoare mlzgălită tn linii slrtmbe. Acesta o deschise. P.L. 96/20 (Pr. 2|.
    o. Tranz. (Cu privire la cărţi) A desface (la o anumită pagină). El deschise o carte veche legată cu piele. P.L. 35/o. l)eschise-o carte bisericească şi pe-un colţ de pagină zugrăvi papucul. P.L. 74/13; cf. P.L. 45/1, 54/18 (Pr. 4], O (Complementul e pagina cărţii) Luă cartea lui Zoroastru, deschise unele file. P.L. 50/23 [Pr. 1).
    C. Tranz. (Cu privire la drumuri; In expr.) A des* chlde cnlea v. cale [V. 3]. A deschide cuiva carlerfl v. carieră [V. 1). (Q (Construcţie metaforică) A deschide (cuiva) drum de glorie = a se supune cuiva, contribuind la triumful său. Astfel ţară după ţară drum deglorie-i deschid... Pln-tn Dunăre ajunge furtunosul Daiazid... O.I 144/33 [V. 1).
    7.    T r a n z. şi refl. F i g. A (se) Înfăţişa (vederii), a (sc) arăta. De ctnd codrul, dragul codru, troienindu-şi frunza ţoală îşi deschide-a lui adincuri, fafa lunei să le bală. Tristă-i firea. O.I 83/26. [Lacul) oglindea tnadtncu-i toată cununa de dumbrave ce-l tncunjura şi deschidea ochilor o lume întreagă tn adine. P.L. 50/19. Deodată o panoramă cerească se deschide ochilor ei... P.L. 101/8 JV. 1 ; Pr. 2]. O (Construcţii metaforice) (Refl.) Ai se deschide (cuiva) in minte (ccva) = a i se revela. I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieţii sclipitoare. O.I 63/28 (V. 1], ITran z.) A deschide sufletul = a lărgi perspectivele cunoaşterii. A ceasta este aria ce suflelu-ţi deschide Naintea veciniciei. O.I 60/33 [V. 1],
    —  Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. deschide (O.I
25     1, 60 33, 67/7, 83/26. .136/9; P.L. 73/10, 73/19), se deschide (O.I 63/28. 165/9), e deschisă (O.I 146/9), 3 pl. deschid (O.I 144/33), imp. 3 sg. deschidea (P.L. 50/19), se desehldea (P. L. 44/19), 3 pl. se deschideau (P. L. 46/4), p. s. 3 sg. deschise (O. I 98/25; P. L. 10/8, 21/1, 30/32, 35/5,36/1.45/4, 50/23.54/18, 54/26,61/13,63/4, 64/4, 71/26, 71/13, 85/26, 96/5, 96/20, 97/13), se deschise (P. L. 40/20, 19/9, 60/31, 84/2, 101/8), 3 pl. desrhlseră (P. L. 59/17), p. c. 2 sg. ai deschis (0.1 171 /3,172/23), 3 sg. a deschis (0.1 44/3), m. m. c. p. 3 sg. s-a fost deschis (O. I 69/1), viit. 3 pl. a deschide (0.1137/26) imper. 2 sg. deschide (P. L. 49/9); inf. a deschide (P. L. 48/39); ger. deschizlnd (O. IV 365/25; P. L. 11/39).
    DESC.nlS. -A adj, I. (Despre uşi, ferestre etc.) Dat la o parte, .ţi pe două păr/i deschise Se a2vtrt’doi leoparzi. O.I 165/20. t'şa mare deschisă In balconul catului de sus se clătina. P.L. 29/11. Dintr-o fereastră deschisă din catul de sus, el auzi prin aerul nopţii tremurlnd notele dulci ale unui clavir. P.L. 36/18; cf. O.IV 366/7; P.L. 11/36, 29/17, 36/21, 37/G. 39/34, 62/21 (V. 2; Pr. 8]. + Cu uşile
nelncliise, permiţlnd accesul. Dintr-o crlşmă deschisă s-auzea o vioară schingiuită. P.L. 26/28 [Pr. lj. Q (Metaforic) Am urmat pămlnlul ista, vremea mea, viafa, poporul, Cu gtndurile-mi rebele contra cerului deschis. 0.153/18. — Cum ? Ctnd lumea mi-e deschisă, a privi glndeşli că pot Ca tnlreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? O.I 146/21 [V. 2). + Expr. (Despre o locuinţă) A sla deschis euiva = a sta la dispoziţia cuiva. Vrei o casă? a mea tfi stă deschisă. P.L. 76/35 (Pr. 1). + Căscat. O (In context figurat) Văd vise-ntrupale gonind după vise Pin dau tn morminte ee-aşteaptă deschise. O.I 40/6 (V. 1).
    2.    (Despre gură) Cu buzele desfăcute. Imi tntindeai o gură deschisă pentru sfadă. O.I 92/4 ; cf. O.I 95/29 [V. 2). + (Despre buze) tndepărtate una de alta. Muie rămas-au buzele-i abia deschise, Mută inima In pieptu-i. O.I 52/9 (V. 1).
    3.    (Despre gene) Care nu acopcră ochii, ridicat. Ctnd ea-l văzu întins pe pat, genele tncă deschise peste ochii sticloşi, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei fereşti. P. L. 99/20 (Pr. lj.
    4.    (Despre cărţi) Dcsfăcut la o anumită pagină. Umbra lui începu iar a prinde conlurele unei icoane tn oloi cu fruntea naltă, palidă, pleşuvă... cu privirea fixă şi profundă, pe care şi-o ţinti lung asupra cărţii deschise înaintea lui Dan. P. L. 46/16. Acea carie a lui Zoroastru, care cuprinde toate tainele ştiinţei lui, slă deschisă înaintea ta. P.L. 46/33 [Pr. 21.
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. desehisu (O.I 92/4, 95/29,146/21 ; O.IV 366/7 ; P. L. 11/36, 26/28, 29/11, 36/18, 36/21, 37/6, 46/33, 76/35), g. d. deschis (O. I 53/18), deschise (P. L. 46/16); pl. n. ac. deschise (O.I 40/6, 52/9, 165/20; P. L. 29/17, 39/34, 62/21, 99/20).
    DESCIFRA vl). I.Tranz.l.A citi (şi a căuta să Înţeleagă) un text dificil. Cu capul tn mlini, Dionis descifra textul obscur. P.L. 35/38 (Pr. 1].
    2.    F i g. A Înţelege, a desluşi ceva obscur. Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită unor lucruri nexistente; carte tristă şi-nctlcită. Ce mai mult o tncifrează cel ce Drea a descifra. O.I 36/12 (V. 1], Q (In context figurat) Palid stinge-Alexandrescu slnta candel-a sperărei. Descifrtnd eternitatea din ruina unui an. O.I 32/6. [V. 1].
    —     Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. descifra (P. L. 35/38); inf. a descifra (O.I 36/12); ger. desclfrind (O.I 36/12).
    DESCtNTA vb. I. Tranz. A fermeca, a vrăji. Q (In context figurat) Numai Itngă stnu-fi geniile rele. Care tmi desetntă firul vieţii mele, Parcă dormita. O.I 9/14 (V.l).
    •DESClNTEC s. n. v. dlscintee.
    DESCLEŞTA vb. I. T r a n z. şi r ef 1. (Şi In forma dis-cleşta) A (se) desface din Încleştare, a (sc) Intredeschide. A ei gură-i descleştată de-a suflării sale foc. O.I 79/14. Stai cu buze discleştate de un tremur dureros. O.I 82/30. Buzele ei se discleştară c-o dulce expresie de durere şi de amor. P.L. 85/22; cf. P.L. 85/8 (V. 2; Pr. 2).
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. e deseleştată (O. I 79/14), p. s. 3 sg. dlscleştă (P. L. 85/8), 3 pl. se dls-eleştară (P. L. 85/22); part. dlseleştate (O. I 82/30). - Variantă : (regional) diseleşti (O.I 82/30; P. L. 85/8, 112/30) vb. I.
— 153 —
    DESCOASE vb. III. Tranz. Fig. A da pe faţă, a descoperi. Atunci el eu o prioire nălucirea i-ar descoasă Cum că ea-frumoasa fală — a ghicit că e frumoasă. O.I 80/5 (V. 1). +A afla ceea ce glndeşte sau simte cineva. Sunt oameni pe cari spirite de observaţie şi femeile ti descoasă dintr-o singură apucătură. P.L. 91/8 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : Ind. prez. 3 pl. deseoasă (P.L. 91/8); opt. prez. 3 sg. ar descoasă (O.I 80/5).
    DESCOPERf vb. IV. T r a n z. 1. A dezvălui ceva ochi* lor, dind la o parte ceea ce 11 fereşte de priviri. Sd fiu sclavul papucului tău, să tremur, cind Iţi vei descoperi sinul...? P. L. 87/13 (Pr. lj. + R e f 1. A se da 1n lături, a se trage Ia o parte ; a se risipi. Ochii lui orbiţi de pltngeri Ea-i sărută. — De pe dlnşii negurile se descopăr... O.I 53/12 [V. 1). 4- F i g. A da pe faţă, a dezvălui, arevela. Păcat că ştiinţa necromanţiei şi acea a astrologiei s-au perdut — cine ştie cile mistere ne-ar fi descoperit tn această privinţă. P.L.25/30 [Pr. 1).
    2.     A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns. El joacă rolul unei fete naive, pe care amantul ar fi descoperit-o. P. L. 79/28. Dar, tnlructl tl servea inteligenţa, el cerca a descoperi, dacă nu cumva şireala copilă ar avi vreun amor. P. L. 91/22; cf. P.L. 84/38(Pr. 31.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. se deseopăr (O. I 53/12), imp. 3 sg. era descoperită (P. L. 84/38), viit.
2 sg. vei descoperi (P. L. 87/13) ; opt. p. 3 pl. ar fi descoperit (P. L. 25/30, 79/28); inf. a descoperi (P. L. 91/22).
    DESCOPERIRE s. f. Acţiunea de a descoperi. Călugărul Dan e unut din şcolarii Academiei, iar cu deosebire al maistrului Ruben, care-i împărtăşeşte toate tndoielele,dar şi toate descoperirile lui lănuile. P.L. 41/3 (Pr. 1).
    DESCRESClND, -A adj. Care descreşte, se potoleşte. Astfel mtna-ţi tremurtndă Bale-un cintec mort şi viu, Ca furtuna descresctndă Care muge a pustiu. O.I 18/23 [V. 1).
    DESCRfE vb. III. Tranz. A prezenta, a înfăţişa. Tu ai o judecată rece şi vei ştii să-mi descrii loală natura vizionară şi înşelătoare a lucrurilor lumeşti. P.L. 47/33. Eu singur nu ştiu cum să-fi descriu simţirea ciudată care-mi răceşte inima. P. L. 89/15. Su-ţi pot descrie expresia de nevinovăţie, candoare şi amor din faţa ei... P.L. 90/31 (Pr. 31.
    —      Forme gramaticale : conj. prez. 1 sg. să descriu (P. L. 89/15), 2 sg. să descrii (P. L. 47/33); inf. descrie (P. L. 90/31).
    *DESCt)LŢ âdv. v. discni|.
    DESCULŢA vb. I. Refl. (Regional) Ase descălţa. El se desculţă şi sărind de pe o piatră pe alia, cercetă sttn-cosul său imperiu. P. L. 97/24 [Pr. 1].
    DESCURAGlARE s. f. Deprimare, demoralizare. După orele care-n amor se numesc păstoreşti, rămlne tn om o profundă descuragiare şi tristeţi. P.L. 80/8 ]Pr. 1|.
    •DESCURAJARE s. f. v. descuragiare.
    DES£MN s. n. Reprezentare grafică a unui obiect. Deschise cutia. Deasupra era un desemn. P. L. 71/26 [Pr. 1).
    DESEMNA vb. I. T r a n z. A face un desen. Luă creionul şi desemnă pe părete o portocală. P. L. 74/11 [Pr. 1). ©(Construcţie metaforică ; glumeţ) A desemna cai verzi pe pâre|i = a face schite la Intimplare, In orice Ioc (chiar şi pe pereţi). Eu nu lucrez nimica; mă joc desemntnd cai verzi pe păreţi. P. L. 74/25 (Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. p. s. 3 sg. desemnă (P. L. 74/11) ; ger. desemnind (P. L. 74/25).
    *DES£.\ s. n. v. desemn.
    •DESEXA vb. I v. desemna.
    DESFACE vb. III. I. Re f 1. A se descompune. ©(Construcţie metaforică) A se desface In fâşii v. fâşie (V. 1J. ^ A se desfăşura, a se răsfira. © (Construcţie metaforică ; despre cer) Desfăcut in foc şi aur = inundat de lumina orbitoare a soarelui tropical (v. şi foc, 1 u m i n ă, p 1 i n, soare). Nilul mişcă valuri blonde pe ctmpii cuprinşi de maur, Peste el cerut d-Egipet desfăcut tn foc si aur. O.I 43'2 (V. lj.                                     '
    2.     Tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul unde e fixat. Cu greu a lui picioare din piatră le desface. O.I 93/23. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele sptnzurale de catarg. O.I 154/19. El li desfăcu cuodulcesilăscrisoareacea mototolită din mtni... P. L. 58/35 (V. 2 ; Pr. 1]. ©Refl. (Metaforic) A apărea, a se ivi (v. şi f u 1 g e r a, spumeg a). Atunci le chem ; chemarea-mi asculta-vei ? Din neguri reci plutind te vei de face ? O. I 120/18 (A’. 1). + R e f 1 . A se degaja, a se elibera (dintr-o îmbrăţişare). Te desfaci c-o dulce silă, Mai nu vrei şi mai te laşi. O.I 210/1. Desfăctndu-se din tmbră-ţosările ei. se avinlă pe şeaua calului şi plecă tn lume. P.L. 11/17 ; cf. P. L. 8/20 (V. 1 ; Pr. 2). + R e f 1. A se detaşa, a se contura ; a se desluşi. Şi bllnde, iriste glasuri din vuiet se desfac. O.I 96/1. Umbra celor ne făcute nu-ncepuse a se desface. O.I 132/21 JV. 2J.
    3.     T r.^1 n z. A despături, a desfăşura (pentru a arăla). Desface ducesei, c-o galantă grabă, In cusut tn lacrimi de o mtnă slabă: Pinze moi. O.IV 365/9 (V. 1). + A despleti. Mi-oi desface de-aur pârul să-li astup cu dtnsul gura. O.I 55/7 (V. lj.
    4.     Tranz. A prezenta spre vinzare, a vinde. © (Metaforic) A transforma într-o sursă dc venituri. Acea lainică simţire care doarme-n a ta harfă, în cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă. O.I 137' 10 {V. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. te desfaci (O. I 210/1). 3 sg. desface (O.I 93/23; O.IV 365/9), se desface (O.I 132/27, 154/19), 3 pl. se desfac (O.I 96/1), p. s. 3 sg., desfăcu (P.L. 58/35), viit. 1 sg. oi desface (O.I 55/7), 2 sg. te vei desface (O.I 120/18); conj. prez. 2 sg. să desfaci (O.I 137/10); inf. a se desface (O.I 132/21); ger. desfăcindu-se (P. L. 8/20, 11/17); part. desfăcut (O.I 43/2).
    DESFĂŞURĂ vb. I. 1. T r a n z. şi r c f 1. A (se) Întinde In toată lungimea. lese-n noapte... ş-a lui umbră lung-tntins se desfăşoară Pe-ale Nilului lungi valuri. O.I 44/10 [V. 1). ^ R e f I. A se mări, a creşte. Mărgeaua cădea luminoasă prin întuneric şi se desfăşura din ce tn ce. Din ce tn ce mai mare, mai mare — se lumina. P.L. 54/20 [Pr. 1].
    2.     T r a n z. A face să se perinde. Cile-o femeie cu fafa tnfundală tn capşon tşi desfăşura trecătoarele umbre prin spaţiul neguros. P.L. 26/26 (Pr. lj. ^ Refl. A apărea
— 154 —
a sc ivi. Din negru giulgi se desfăşor Marmoreele brafă. O.I 172/1 (V. 1).
    3.     R e f 1. A merge înainte, a evolua. Istoria umană tn veci se desfăşoară. O.I 62/4 |V. 1). + T r a n z. A face să continue, a duce inainte. Ah! Sunt pintre voi de-aceia, care nu cred tabla legii. Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte, Ce destinul molănimei il desfăşură nainte! O.I 48/27 (V. 1],
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. desfăşură (O.I 48/27). 3 pl. se desfăşoară (0.1 44/10. 62/4), se desfăşor (O. 1 172 1). imp. 3 sg. desfăşura (P. L. 26/26), se desfăşura (IV L. ') 1,20).
    DKSFRlxARIi s. f. Destrăbălare. O (Glumeţ) L'n pahar de vin. un joc de curii, o tulea de tutun... astea erau in faptă şi întotdeauna loate renumitele lor desfrinări. P.L. 75.18 [Pr. 1|.
    DESFHIxAT, -A. Destrăbălat. Şi se poate că spre râul unei ginii efeminate, iiegilor păla/i de crime, preofimei desfrinale. Magul, paza răzbunării, a cetii semnul tnlors. 0.1 15/2. Ştii că tatăl tău te-ar vinde, dacă i s-ar plăti preful ce-t cere. căci, e sărac, desfrinat, jucător... P.L. 76/32 (V.l ; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. desfrînal (P. L. 76/32), g. d. desfrlnate (O.I 45/2).
    DESFIttl' s. n. Destrăbălare, corupţie. O (In context figurat) Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte. Unde spumegă desfriut tn mişcări şi tn cuvinte. O.I 150/24 (V. 1).
    DESIGUR adv. Cu siguranţă, negreşit. Ei vor aplauda desigur biografia subfire Care s-o-ncerca s-ara/e că n-ai fosl vrun lucru mare. O.I 134/26. Dacă port cu uşurinţă şi cu ztmbel a lor ură, Laudele lor desigur m-ar mlhni pesle măsură. O.I 141/18. Acuma asemenea aoeam clteva vechituri de astea şi venisem să i le arăt, el mi le-ar fi cumpărat desigur. P. L. 61 '32 ; cf. P.L. 78/20 | V. 2 ; Pr. 2],
    DESPARŢI vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) separa. Pătrunde trist cu raze reci Din tumea ce-t desparte... O.I 17f)'26. Se tnfelege că atunci trebuie să ne despărfim pentru totdeauna. P.L. 42/30 .Vu erau s<5 se despartă pentru totdeauna ? P.L. 43/18; cf. O.I 51/29 [V. 2; Pr. 2). Q Tranz. (în context figurat) Douâ suflete de flori Le desparte-a nopfii mire Cu fantastica-i şoptire. O.I 14/3 (V. 1). + Tranz. A scinda. Daroare-s doctori aceşti doi? . . . îmi pare că samănă cu Satana amtndoi . . . Ori e un om, despărţit tn două arătări bătrtne. P.L. 62/3 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. desparte (O.I 11/3,175/26); conj. prez. 1 pi. să ne despărţim (P.L. 42/30), 3 pl. să se despartă (P. L. 43/18); part. despăr|ll (P.L. 62/3), despăr|l(l (O.I 51/29).
    DESPĂRŢIRE s. f. Separare. Despărţire. O.I 127 [V. 1). + Scindare. Această despărţire a individualităţii lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. P.L. 45/17. Dan văzu clar despărţirea fiinţei lui tnlr-o parte eternă şi una trecătoare. P.L. 46/37 [Pr. 2],
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. despărflre (O. I 127; P. L. 45/17), despărţirea (P. L. 46/37).
    DESPERA vb. I. Intranz. A deznâdâjdui. Aşa virtuoşii murind nu desper Speranta-a lor frunte-nseninâ.
O.I 12/11. Am auzit că eşti urltor de femei, singuratic şi am desperat iubindu-(e... P.L. 88/23 [V. 1 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. desper (O. I 12/11), p. c. 1 sg. ani desperat (P. L. 88/23).
    DESPERARE s. f. Deznădejde. Murindului speranfa lurbârei răzbunarea, Profetului blestemul, credinfei Dum nezeu, La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea. Nimic nimica eu. O.I 20/19. Scinteie desperarea tn ochii-i crunţi de slnge. O.I 88/12. Moarlea-i un moment, desperarea e timpu. P.L. 56/17; cf. P.L. 56/11, 56/12, 56/13 [V. 2; Pr. 4j. O (In context figurat) Inchipuieşle-ti că dintr-un om cu simţire, dintr-o fiinfâ aievea n-a râmlni dectt o lungă, întrupată desperare. P.L. 56/3. (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. desperare (P. L. 56/3, 56/11, 56/12), desperarea (O.I 20/19, 88/12; P.L. 56/13, 56/17).
    DESPERAT, -A adj. Deznădăjduit. Desperat, era să ieie lumea tn cap. P.L. 17/2 [Pr. 1]. + Care exprimă deznădejde. E ură şi turbare In ochii lor cei negri, adinei şi desperafi. O.I 62/30. Pictorul ieşi zlmbind cu răutate, dar cu deosebire tnctnlat de mutrele ce te tăia Cezara... contrazicătoare, turburi, desperate... P.L. 77/11 [V. 1; Pr. 1).
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. desperat (P. L. 17/2); pl. n. ac. desperafi (O.I 62/30), desperate (P. L. 77/11).
    DESPICA vb. I. 1. Tra n z. şi re f 1. A (se) crăpa. 9(In contexte figurate) Vinuf curgea din butii sparte şi chiotele despicau bolta cerului... P.L. 4/18. Puse să-i facă un buzdugan de fer, tl aruncă tn sus de despică bolta cerului. P.L. 4/24 (Pr. 2]. © (Metaforic) Bolţile se rupeau, jumalful lor albastru se despica. P.L. 54/3 [Pr. lj.
    2.     T r a n z. A străbate. Nourii curg, raze-a lor şiruri despică. O.I 231/9. Stanuri negre şi trunchiele despicau pe ici pe colo negurile. P.L. 49/5 [V. 1; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. despici (O.I 231/9), imp. 3 sg. se despica (P.L. 54/3), 3 pl. despicau (P. L. 4/18, 49/5), p. s. 3 sg. despică (P.L. 4/24).
    DESPLETI vb. IV. T r a n z. A desfacc părul din împletitură. — Unde mi-i crăiasa, oare ? Părul moale desplelin-du-şi, Fafa-n apa mea privindu-şi. Să m-atingă visătoare Cu piciorul? O.I 122/9. De-aş puti... să-i dezmerd mtnile, ori să-i despletesc părul, ori să-i sărut umerii! P.L. 58/6. Işi despletise părul pe umerii rotunzi şi pe stnii crescufi tn sete de amor. P.L. 100/36 [V. 1 ; Pr. 2],
    —      Forme gramaticale : ind. m. m. c. p. 3 sg. despletise (P. L. 100/36); conj. prez. 1 sg. să despletesc (P. L. 58/6); ger. despletlndu- (O. I 122/9).
    DESPLETIT, -A adj. (Despre păr) Desfăcut din Împletitură sau nelmpletit. Prinacet întuneric... nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint cu păr de aur, despletit, rătăcind, cu mtnile ridicate şi palidă. P.L. 9/20. Cine-o vedea cu părut ei galben şi lung, despletit... ar fi gtndil că-i o înmărmurită zlnă a undelor. P.L. 22/26; cf. P. L. 9/37 (Pr. 3|. + Cu pirul desfăcut din împletitură, răvăşit. O (Ei:m;nt de personificare) Virtutea despletită şi patria-ne zeie .Su pot ca sd aprinză o singură setnteie în suftetu-nghefat. O.I 25/7 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. despletit (P. L. 9/20, 9/37, 22/26), despletită (O.I 25/7).
— 155 —
    d£SPHE prep. I. (Introduce un complcmcnt indirect) Cu privire la... , In legătură cu... liiul sflnt ne povesteşte cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său lai/u), despre vremi apuse, sure. O.I 44/20. Ce adtnc e evreul acesta! gindi el In sine despre dascalui Ruben. P.L. 38/31. Despre leronim nu mai auzise nimica. P.L. 100/4 ; cf. O.I 79'29 • P L 37/19, 43/7, 68/1, 68/32, 68/32, 68/33 |Y. 2; Pr.'8|’
    2.    (Introduce un complement de relaţie) în ceea cc priveşte. Despre partea închinării Insă, Doamne, să ne ierţi. O.I 146/15. Sc zice că unui om incredinfat despre fiinfa lui Dumnezeu nici nu-i poale veni in minte cugetul ascuns In această ciudală numărătoare. P.L. 43/4. El intră In casa lui deplin conşliu despre îndelungatele lui vise. P.L. 60,11 [V. 1; Pr. 2). + (Introduce un atribui) Privitor la, de. Titlul era scris şi latineşte : ..Archilectnrae cosmicae sive aslronomiae geocenlricae compendium" — ,,învăţătură despre a lumei orlnduială dumnezeiască"... P.L. 3516 [Pr. 11.
    3. (Introduce un complement circumstanţial de loc)
Dinspre, dc către. Din nişle colii de stinci despre apus sc ridica o monastire veche tncunjurală cu /nuri. P.L. 72.7 [Pr. 1].            -
    DESPftâŢ s. n. v. dispreţ.
    DESPREŢL'f v. IV v. dispreţul.
    DESPRIMAvAR.4 vb. I. Refl. A lua înfăţişare dc primăvară. S-a desprimăvăral pădurea, E-o nouă vială-n orice zvon. O.I 228/13 [V. 1|.
    DESPRINDE vb. III. T r a n z. şi r e f I. A (sc) detaşa, a (se) desface, a (se) depărta din locul unde a fost fixat sau s-a aflat. Ici şi colo a ei haină s-a desprins din sponci ş-arală Trupul alb In goliciunea-i, curăţia ei de fală. O.I 79/5. Părul lău fi se desprinde şi frumos fi se mai şede. O.I 209/13. Visă in vis că Maica Domnului desprinsese din cer două vinete stele ale dimineţii. P.L. 23/11. cf. O.I 75/7, 84/37, 142/16; P. L. 47/1, 49/34, 62/7, 97/7 (V. 5; Pr. 5}.
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. desprinde (O.I 84/37 ; P.L. 62/7), se desprinde (O.I 142/16, 209/13), p. s. 3 sg. desprinse (P. L. 97/7). se desprinse (P. L. 47/1, 49/34), p. c. 3 sg. s-a desprins (O.I 79/5), m. m. c. p. 3 sg desprinsese (P. L. 23/11); conj. prez. 1 sg. su despriDtl (O. I 75/7).
    DESPRfVS s. n. Desfacere, detaşare. — Bravo! maistre Ruben, strigă el, dracii tăi sunt meşteri In desprinsul umbrelor din părete. P.L. 62/10 [Pr. 1].
    •DESTAIXA vb. IV. v. distăina.
    DESTÎN s. n. Soartă. Dar aşa ni e destinul. Vitreg prea adeseori. Unui lumea-i acordează, Iar pe altul tl botează Cu-a lui rouă de pllnsori. O.I 14/11 [V. 1). © (Glumeţ) Ah! suni pintre voi de-aceia, care nu cred tabla legii, Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte. Ce destinul motănimei tl desfăşură nainle! O.I 48/27 [V. 1]. © (în contexte figurate) [Mureşan] cheamă piatra su invie ca şi miticul poet, Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune. O.I 32/16. Cezarul trece palid, In ginduri adlncil... Şi mina-i care poartă destinele lumeşti, Cea grupă zdrenţuită tn cale-i o salută. O.I 61/28 [V. 2].
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. destinul (O.I 14/11, 32/16, 48/27); pl. n. ac. destinele (O.I 61/28).
    ‘DESTINDE vb. III v. distinde.
    •DESTRAmA vb. I v. distrăma.
    DESTCL1 adv. !. (Adeseori urmat de un adjectiv introdus prin prep. ,,de”) îndeajuns, suficient. Cind era destul de mare, puse să-i facă un buzdugan de fer. P. L. 4/23. Văzuse zimbelul lui şi văzuse destul pentru a nu spera nimic. P. L. 88/30. Mă-ntreabă numai, precum un dascăl pe eleva lui, amicabil, Insă destul de rece. P. L. 88 35 [Pr. 3|. <>(întrebuinţat ca adverb predicativ; urmat dc o propoziţie subiectivă introdusă prin ,,că”)
—  Ce-mi pasă a cui eşti? zise el, deslul că te iubesc. P. L. 8/14. Dovezi erau ase/ntinarea cu portretul şi multe alte împrejurări, care nu ne interesează . . . Destul că soarta lui materială din momentul acesta era schimbată. P. L. 59 31 (Pr. 2|. (Cu eliziunea conjuncţiei ,.că”) Apoi nu mai gindi nimic, sau Dumnezeu ştie ce — destul, după ce tăcu mult fură s-asculte, zise cam tnlins. P. L. 68/17 [Pr. 1|.
    2. Prea mult, mai mult decit trebuie. O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi. O. I 61/1. Am venit să ne luphim greu, că deslul ai viclenit asupra tatălui meu. P. L. 0 11 [V. 1 ; Pr. 1).           .
    DESTIjL2, -A adj. Care sc află tn cantitate suficientă, suficient. Poefii lor nu găseau in univers destule metafore şi comparafiuni penlru apoteoza eroilor. P. L. 50,40. Xu e destulă mizeria tn care am trăit. P. L. 55/9. Lui li erau loate mijloacele binevenite, deşi nu dispunea de multe, căci nu avea destui spiril pentru aceasta. P. L. 91/20 ; cf. P. L. 75/33 [Pr. 4).
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. destul (P. L. 75/33, 91 20), destulă (P. L. 55/9); pl. n. ac. destule (P. L. 50/40).
    DESZlCE vb. III. Tranz. A infirma, a contrazice. Ce-un secol ne zice, ceilalfi o deszic. O. I 40/3 [V. lj.
    DEŞERT1 s. n. Pustiu. Toal-a apei, a pustiei şi a nootii mărefie Se unesc să-mbrace mindru veche-acea tmpă-răţie. Să învie tn deşerturi şir de visuri ce le mint. O. I 44/18. Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine. O. I 45/11 (V. 2f. © (Personificare) în Nil numai deşertul nisipişul şi-l adapă. O. I 45/8 [V. 1). + Loc. adv. în desert = zadarnic. Că le-am zărit e a mea vină Şi vecinic n-o sd mi-o mai iert, Spăsi-voi visul de lumină Tinztndu-mi dreapta tn deşert. O. I 118/8 [V. 1).
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. deşert (O. I 45/11, 118/8), deşertul (O. I 45/8); pl. n. ac. deşerturi (O. I 41/18).
    DEŞfcRT.2, -ARTA adj. I. Gol. Ştii că, In puterea unei legi, nu esle spafiu deşert. P. L. 41/37 (Pr. lj.
    2.    Nelocuit, nepopulat. Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Şi din uşi tnchise, din zidiri deşarte. O.IV 301/12 [V. 1). © (Metaforic) Esle ea. Deşarta casă Dinlr-odată-mi pare plină. O. I 106/9 (V. 1J.
    3.    Neproductiv, sterp. © (Construcţie metaforică) Flori deşerte v. floare [V. 1).
    4.    F i g . Amăgitor, ireal, van. Ei numai doar durează-n vtnt Deşerte idealuri. O. I 177/26. Tu aşază-le deoparte, Regăsindu-te pe line, Ctnd cu zgomote deşarte Vreme trece, vreme vine. O. 1194/15. O speranţă de-o dureroasă duleeafâ, deşartă, dar singură, fi ameţea sufletul lui. P. L. 57/11.
— 156 —
Avea milă de ea, deşi nu voia să-i inspire speranţe deşerte. P. L. 89/5; cf. O. I 127/19 [V. 3 ; Pr. 2). Q (Construcţie metaforicii) Fiul cerului albastru şi al Iluziei deşerte v. f i u JV. 1].
    5.     Fig. Lipsit dc rezultat, inutil. Afi luptat luptă deşartă, afi vinat ţintă nebună. O. I 36/2. Orice încercare de-a o răpi a fost deşartă. P. L. 11/4 [ V. 1 ; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. deşert (P. L. 41/37), deşarlft (O. I 36/2 ; P. L. 11/4, 57/11). deşarta (O. I 106/9), g. d. deşerte (O. I 236/20); pl. n. ac. deşerţi (O. I 127/19), deşarte (O. I 194'15; O.IV 364/12), deşerte, (O. I 177/26, 227 T>; 1*. L. 89/5).
    DEŞKItTĂCUXE s. f. Vanitate. Q (Construcţie metaforică) A se dezbrăca de haina deşertăciunii v. li a i n â |Pr. lj.
    DEŞf conjuncţie (Inlroducc o propoziţie conccsivă) Cu toate că. Fiarbă vinu-n cupe. spumege pocalul, Dacă fii-fi mindri aste le nutresc; Căci râmi ne stlnca, deşi moare valul. Dulce Românie, asta fi-o doresc. 0. I 15/7. Deşi nu e dectt femeie, E lotuşi altfel, .,nu ştiu cum'". O. I 208/7. Nu sunt aceiaşi actorii, deşi piesele sunt altele ? P. I.. 65/10. îmi eşti scumpă, deşi nu te iubesc in feliul !n care aş dori eu tnsămi. P. L. 89/8 ; cf. O. I 23/7, 35/15, 125/19, 130/19, 132/15. 173 3; O. IV 361/6; P. L. 6/9, 42/5, 59/15, 80/19, 86/24, 89,'4, 91/91, 91/24, 91/30 [V. 9; Pr. 11). O (In construcţii diptice, introduce un complement circumstanţial concesiv) Citeodal' — deşi arare—se-ntllnesc,şi ochii lor Se privesc, par a se soarbe tn dorinţa lor aprinsă. O.I 51/31. Fa răsuflă adine, deşi încet. P. L. 84/12. Apte-cindu-şi gura la urechea ei, li şopti lin — deşi cu glasul plin de tnfocare. P. L. 93/22 [V. 1 ; Pr. 2).
    DEŞIRĂT, -A adj. Fig. (Despre ginduri) Fără şir, incoerent. Părea că ea-i răspunde tn cugetări deşirate. . . P. L. 45/14 [Pr. 1].
    DEŞTfiPT. -EAPTA adj. 1. Treaz. Şi de-alunci tn orice noapte Pllng pe patul meu deştept ... O. I 236/16. Şi ochii lăi . . . privesc atit de adine . . . tn noaptea sufletului meu, ctt te vise;, veghind, şi de dorm, la imaginea tuminei lor, sunt deştept. P. L.55/36 (V. 1 ; Pr. 11.
    2. Care exprimă inteligenţă. Ztmbirea lui deşteaptă, adtncA şi tăcută . . . Cea grupă zdrenţuită tn cale-i o salută. O. I 61/26 [V. 1],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. deştept (O. 1 236/16; P. L. >5/36), deşteaptfi (O. I 61/26).
    DEŞTEPTA vb. I. 1. R e f 1. A sc trezi din somn. Se cutremură sultanul . . . se deşteaptă ... şi pe cer Vede luna ce pluteşte peste plaiul Eschişer. O. I 144/19. O, marmură. aibi milă să nu mă mai deştept! O. IV 433/6. Fata se uită mull tn ochii tatălui său. ca un om care se deşteaptă dintr-un vis. P. L. 15/16 (V. 2; Pr. 1). Q (în context figurat) La pămtnt dormea fintndu-şi căpătti mina cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, tnlăuntru se deşteaptă. O. 1 142/4 [V. lj.
    2.     Refl. Fig. A sc trezi dintr-o stare de visare. Ctnd se deşteptă din reveria sa, fereastra de sus a palatului era deschisă. P. L. 37/5 (Pr. 1].
    3.     T r a n 2. A face să sc ivească ; a da naştere, a produce. El (Alecsandri) deşteaptă-n sinul nostru dorul fărei cei străbune. O. I 35/4 ( V. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. deşteaptfi (O. I 35/4), se deşteaptă (O. I 142/4, 144/19 ; P. L. 15/16), p. s. 3 sg. se deşteptfi (P. L. 37/5); conj. prez. 1 sg. si mă deştept (O. IV 433/6).
    DEŞTEPTARE s. f. Fi g. Renaştere naţională şi culturală. Geniul mare al deşteptării tale Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Şi-n urmă-i ne-a lăsat! O. I 1/8. Şi bogat tn sărăcia-i ca un aslru el [Mureşan] apune. Preot deşteptărei noastre, semnelor cremei profet. O. I 32/18 (V. 2|.
    —      Forme gramaticale : sg. g. d. deşteptării (O. I 1/8), deşteptărei (O. I 32/18).
    DEŞTEPTAT» -A adj. Trezit din somn. A doua zi, deşteptată, ea vedea ... P. L. 23/13 (Pr. 1).
    *  DEŞT&RXE vb. III v. dişterne.
    DETERMINA vb. I. T r a n z. A face sâ fie Intr-un anumit fel, a sorti. El era orfan, o existenţă — cum sunt multe la noi — fără de speranfă şi afară de aceea determinat prin naştere — nepozitivism. P. L. 27/32 (Pr. 1).
    DETUNAT, -A adj. Trăsnit. Un brad se tnalţa singur şi detunat pe-un vtrf de munte. P. L. 38/41 [Pr. lj. Q (Construcţie metaforică) Munte cu capul de piatră de furtune detunată v. cap (V.l].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. detunat (P. L. 38/41), detunată (O. I 31/32).
    DEVENf vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface In . . . Dar deodat-un punct se mişcă ... ce Intli şi singur. Iată-I Cum din haos face mumă, iară ell devine Tatăl ... O. I 132/24. Dan tnioarse foile, şopti şi umbra deveni om. P. L. 48/22. Am încremenit şi am devenit o statuă de brom. P. L. 87/30; cf. O. I 133/17 ; P. L. 47/10, 61/9, 64/8, 74/7, 89/14 |V. 2; Pr. 7]. Q (In context figurat) Simt că măduva mea devine pămtnt, că stngele meu e îngheţat. P. L. 98/24 (Pr. 1).
    2. (întregirea predicativă este exprimată printr-un adjectiv) A ajunge să fie . .a se face . . . Noi avem tn veacul nostru acel soi ciuda/ de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi. O.I 137/20. Mintea mea devine clară, ca o bucală de soare. P. L. 48/16. Ea nu mai era aceeaşi. Din tremurătoare deveni lină —acuma-l iubea. P. L. 85/19; cf. O. I 115/25, 162/24; P. L. 26/16, 27/37, 28/5, 32/13, 37/31, 43/31, 45/22, 47/12. 50/33, 54/17, 62/1, 77/20, 89/39,97/30,100/26 (V. 3 ; Pr. 17].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. devine (O. I 132/24, 133/17, 162/24; P. L. 48/16, 89/39, 98/24, 100/26),
3  pl. devin (P. L. 77/20), imp. 3 sg. devenea (P. L. 26/16, 27/37, 28/5, 32/13, 37/31, 97/30), p. s. 3 sg. deveni (P. L. 43/31, 45/22, 48/22, 50/33, 54/17, 85/19), p.c. 1 sg. am devenit (P. L. 61/9, 87/30), m.m.c.p. 3 sg. devenise (P. L. 64/8), viit. 1 sg. voi deveni (P. L. 47/10), 2 sg. vel deveni (P. L. 47/12)conj. prez. 3 sg. să devie (O.I 137/20), devină (O.I 115/25), p. 3 sg. să li devenit (P. L. 62/1); opt. prez. 3 sg. ar deveni (P. L. 89/11); inf. deveni (P. L. 74/7).
    DEZBRACĂ vb. I v. dezbrăca.
— 157 —
    DEZBRĂCA vb. I. Refl. (Şi In forma dezbrăcă) A-şi scoate îmbrăcămintea. In zile calde, ea se dezbrăcă şi, lăslndu-şi hainele-n boschet, se cobora la mare. P. L. 100/19 [Pr. 1). © Tranz. (In contexte figurate) O, dezbrăcaţi viaţa de haina de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urit. O. I 60/27 [V. 1). (Element de personificare) îşi dezbracă {ara stnul. O. I 183/3[V. 1]. ©(Construcţie metaforică) A se dezbrăca de haina deşertăciunii v. haină [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. dezbracă (O. I 183/3), imp. 3 sg. se dezbrăcă (P. L. 100/19), p. c. 1 sg. m-am dezbrăcat (P. L. 82/23) ; imper. 3 pl. dezbrăcaţi (O. I 60/27). — Variantă : (.Mold.) dezbracă (P. L. 100/19) vb. I.
    DEZBRĂCAT, -Ă adj. Fig. Lipsit de ccva. © (Construcţie metaforică) Dezbrăcat de viaţă = neînsufleţit, mort. Şi singur slau şi caut ca uliul care cală In inima junimei de viaţa-i dezbrăcată l'n stlrv spre-a-l sftşia. O. I 25/11 [V. 1).
    DEZBUMBĂ vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A descheia. Ea-şi dezbumbă pieptariul. P. L. 84/10 [Pr. 1].
    DEZGHEŢĂ vb. I. Tranz. F,i g. A da viaţă, a Însufleţi. Ar voi tn a lui braţe să o ţină-n veci de veci, Dezgheţtnd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci, O. I 162/10 IV. 1).
    DEZGOLf vb. IV. Tranz. A descoperi o parte a trupului. Pleşuvul tl ridică tncet de la pămtnt şi-i dezgoli peptul. P. L. 59/20 IPr. 1].
    DEZG1ÎST s. n. Sctrbă, silă. Şi dezgustul meu din suflet să-l tmpac prin a mea minte. O. I 137/17 [V. 1].
    DEZGUSTA vb. I. T r a n z. A plictisi, a dezamăgi. Pentru ca jucăria să nu ne dezgusteze, avem această mină de creieri. P. L. 82/13 [V. 1).
    DEZGUSTAT, -Ă adj. Sclrbit. Privi dezgustată asupra acelui cadavru. P. L. 99/22 [Pr. 1], + F i g. Care exprimă lipsă de dispoziţie, blazare. Pleoapele pe jumătate lasate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un întunecos şi demonic albastru şi eu toate acestea dezgustaţi. P. L. 92/25 [Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. dezgustată (P. L. 99/22); pl. n. ac. dezgustaţi (P. L. 92/25).
    DEZLEGA vb. LTranz. 1. A elibera, a desface de. . . Da, mă voi naşte din păcat, Primind o altă lege Cu vecini-cia sunt legal Ci voi să mă dezlege. O. I 173/16. De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă. O.I 177/2 [V. 2],
    2. A descoperi un Înţeles ascuns, a descifra. Noaptea-adtnc-a veciniciei el In şiruri o dezleagă. O.I 132/8. Veacuri au stal s-o dezlege [cartea lui Zoroastru] şi n-au putut pe deplin, numai eu pot s-o dezleg. P. L. 46/34 — 35
IV.    1; Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. dezleagă (O. I 132/8); conj. prez. 1 sg. să dezleg (P. L. 4i/35), 3 sg. s& dezlege (O. I 173/16; P. L. 46/34); imper. 2 sg. dezleagă (O. I 177/2). — Scris : deslega.
    DEZLEGĂRE s. f. Rezolvare, soluţie. El tşi lua cu el In visul său cartea lui Zoroaslru şi căula In ea dezlegarea tnlrebărei. P. L. 52/39 [Pr. 1],
    —  Scris : deslegare.
    DEZLIPf vb. IV. Refl. A se desprinde, a se desface. © (în context figurat) Simt cum, deslipindu-se atomele greoaie ale creierilor mei, mintea mea devine clară ca o bucală de soare. P. L. 48/15 [Pr. 1 ].
    —  Scris : deslipi.
    DEZMERDA vh. I v. dezmierda.
    DRZMERDARE s. f. v. dezmierdare.
    •  DEZMEŢfT» -Ă adj. v. dizmeţit.
    DEZMIERDA vb. I. Tranz. (Şi in forma dezmerda ; folosit şi absolut) A alinta, a mingiia. O! dezmiardâ pin’ce frunlea-mi este netedă şi lină. O. I 42/17. El s-aşază lingă dlnsa, fruntea ei o netezeşte, O dezmiardâ cu durere, suspinlnd o drăgosteşle. O. I 84/26. De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o dezmierzi . . . Ctnd ea-i rece şi cochetă? O.I 157/30. C-o mină ii cuprinse mijlocul, iarcu cealaltă
ii  dezmerdă încet fruntea şi părul. P. L. 8/6; cf. O. 1 13/24, 42/18, 104/13, 155/22; P. L. 10/16, 31/14, 58/6, 85,:*4, 90/23, 94/21 IV. 7; Pr. 7].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. dezmierd (I*. L. 119/24), 3 sg. dezmiardă (0.113/24, 84/26, 104/13 ; P. L. 94/21). imp. 3 sg. dezmerda (P. L. 31/14), p. s. 3 sg. dezinierdu (P. L. 85/34), dezmerdă (P. L. 8/6); conj. prez. 1 sg. sâ dezmerd (P. L. 58/6), 2 sg. să dezmierzi (O. 1 155/22, 157/30); imper. 2 sg. dezmiardâ (O. I 42/18, 42/19) ; ger. dezmerdind (P. L. 10/16). — Scris desmierda. — Variantă : dezmerdă (P. L. 8/6, 10/16,31/14, 58/6) vh. I.
    DEZMIERDARE s. f. (Şi în forma dezmerdare) Min-giiere, alintare. Şi unul înspre altul se pleacă-n dezmerduri. O. I 97/11 [V. 1]. ^ Plăcere, bucurie, desfătare. Din noaptea vecinicei uitări în care ţoale curg, A vieţii noastre dezmierdări Şi raze din amurg ... A? vrea o dală-n viafă tu Să te înalţi tn sus. O. I 230/3 [V. 1], ©(Construcţie metaforică) Plin de dezmerdări v. p 1 i n [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. dezmierdări (O. I 230/3), dertnerdâri (O. I 97/14; P. L. 7/41). — Scris: desmierdare. — Variantă : dezmerdâre (O. I 97/14 ; P. L. 7/41) s.f.
    DEZMIERDAtOR, -OĂRE adj. Mîngîietor. Şoptea încet, foarte tncet şi înecată de suspinuri, cuvinte dulci, nepomenit de dulci şi dezmierdăloare. P. L. 95/22 [Pr. 1].
    —  Scris : desmierdător.
    *  DEZMÎXlA vb. I v. dizniinia.
    DEZORDINE s. f. (Şi în forma dizordine) Xcorinduială. Pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărfi, oameni cu părul in dizordine. P.L. 28/29. Dionis era lungit la pâmint, părul tn dezordine, ochii tnchişi cu vehemenţă. P.L. 59/18 ; cf. P. L. 59/38 [Pr. 3).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. dezordine (P. L. 59/18, 59/38), dizordine (P. L. 28/29). — Variantă : di-zdrdine (P. L. 28/29) s. î.
— 158 —
    DEZORGANIZAT, -A adj. In neorlnduială, răvăşit. Pictorul are de gtnd să deie paravanul tntr-o parte . . . atunci ea era descoperita ... Cu toaleta ei dezorganizată, cu părul vttvoi. P. L. 84/38 (Pr. 1J.
    DIADEM s. n. v. diademă.
    DIADEMA s. f. (Şi in forma diadem) Podoabă In formă dc coroană, incrustată cu pietre scumpe. Q (In contexte figurate) Ai pune pe-a mea frunte tn vise de mărire Un diadem de foc. O. I 21/8. Ea — O fiică e de rege, blondu-n diadem de stele Trece-n lume fericite. O. I 51/25 |V. 2). O (Construcţii metaforice) Diademă de stele = aureolă, ninil), ca simbol al sfinţeniei (v. şi c u n u n ă, i n o c e nt ă. pali d). creat pe plnza goală pe Madona dumnezei'. Cu diademă de stele, cu surisul bllnd, vergin. O. I 29 14: ci. O.I 30/14 [V. 2], A pune pe fruntea cuivo mindru diadem de stele = a idealiza, a zeifica (v. şi a 1-t a r, poezie, z e i t a t e). El li pune pe-a ei frunte mindru diadem de stele. O ajoni-n tron de aur să domnească lumi rebele. O. I 32 34 [V. 1). Diademă de .spini — cunună rie spini, văzută ca simbol al durerii (v. şi g i n <1, rupt. vint). înger cu-aripi negre ţii diademă de spini. O. I 28/2 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. diademă (O.I 28/2, 29/14, 30 14), dludem (O. 1 21,8. 32/34, 51/25). - Variantă : dlodem (O. 1 21/8, 3* 31, 51/25) s.n.
    DIAFAN, -A adj. I. Foarte puţin dens, foarte subţire, lăsind să treacă lumina; străveziu. Ce-ţi lipseşte oare /ie, blond copil cu-a ta mărire, Cu de marmur-albă fafă şi cu minile de ceară. Văl — o negură diafană mestecată-n stele. O. 1 51/7 |V. 1|, Q (Construcţie metaforică) Smăl-ţulre dialună v. sm ă Iţu i re |Pr. lj.
    2. Fin, delicat, subţire. Ea un inger este, însă aripele-i albe lumea-a le vedt nu poate; Muri sfinţiţi de-a omenirei rugăciuni indelungate Văd aripele-i diafane şi de dinsele dau veste. O. I 51/20. ( ’mbra se desprinse tncet, ca dintr-un cadru, sări jos de pe părete şi sta diafană şi zîmbitoare. P. 1.. 47/2.— Hine, zise Dan, apucind mina cea rece şi diafanii a umbrei. P. 1.. 47/30 (V. 1 ; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. diulnnă (O.I 51/7; P. I,. 47/2. 17,30, 62/31); pl. n. ac. diafane (O. I 51/20).
—  Pronunţat şi : dia• (O. I 51/7, 51/20).
    DIAFANIZA vb. I. Refl. A deveni diafan, străveziu. încet, incet păinjinişul cel roş se diafaniză şi se prefăcu intr-nn cer rumenit de apunerea soarelui. P.L. 37/36 |Pr. 1).
    DIAL6G s.n. Convorbire Intre două persoane. Părea c-o intreabă cugetind . . . părea că ea-i răspunde in cugetări deşirate ... un dialog, şi cu toate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui, nu era dectt un dialog al cugetărilor lui proprii. P. L. 45/14.16|Pr. 2|.
    DIAMANT s. n. Piatră preţioasă. Mai ales unul din ei, cu fruntea Intr-un cerc de aur, bătut cu diamante, şi cu hainele strălucite, era frumos ca luna unei nopţi de vară. P. 1.. 6/4 [Pr. lj. O (Comparaţie) Pilnse tntr-o scaldă de aur, aşezată lingă ea, lacrimi curate ca diamantul. P. L. 22/14 |Pr. lj. O (In context figurat) Din cenuşa lui [a lui Făt-Frumos) se făcu un izvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant. P. L. 13/12 |Pr. lj. Q (Construcţii
metaforice) Pulbere de diomante v. pulbere [V. 1). (Cu referire la reflexele luminoase ale apelor; v. şi brazdă, bulgăre, cărare, galben) Dolbe diomante. N-oi uila vrodată . . . Apele lucinde-n dalbe diamante. O. I 9/5 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. diamant (P. L. 13/12), diamantul (P. L. 22/14); pl.n.ac. dlamonte (O. I 9/5, 142/11; P. L. 6/4).
    DIAMANTIC, -A adj. Strălucitor ca diamantul. Păinjeni de smaratd au fesul de pe o insulă ptnă la malul opus un pod de ptnză diamantică, ce stecleşte vioriu şi transparent. P. L. 51/28 [Pr. 1).
    DIAVOL s. m. Drac. Se zice că diavolului, inainte de cădere, i-ar fi plesnii tn minte această obscură idee şi de atuncea a căzut. P. L. 43/8 |Pr. 1).
    Dl IILI vb. Intranz. A merge (cu nesiguranţă) căulind un drum. Pe fereşti se suie noaptea [Cupidon] Dibuind incetişor. O. I 108/8 [V. lj.
    DIFERfT, -A adj. 1. (Adverbial) tn mod deosebit, altfel. Poate fiecare vorbă sună diferit tn urechile diferiţilor oameni. P. L. 25/1 (Pr. lj.
    2. (La pl.) Diverşi, feluriţi, variaţi. împlu un album cu diferite expresii ale unui singur cap. P. L. 90/24; cf. P. L. 25/1 [Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. diferitele (P. L. 90/24), g.d. diferl|ilor (P. L. 25/1).
    DIHANIE s. f. (Familiar) Nume de ocară dat In glumă unei fiinţe omeneşti. Dihania de doctor zicea c-ar fi periculos pentru el .. . auzi, periculos? P.L. 63/19 [Pr. lj.
    DILI VIU s. n. Potop. © (Construcţie metaforică) Diluviu de foc v. f o c [V. lj.
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. diluviul (O. I 24/24).
—  Pronunţat: i*i-u (O. I 24/24).
    DIMENSlC'NE s. f. Proporţie, mărime. Să ne fncAi-puim lumea redusă ta dimensiunile unui glonte. P.L. 24/9 [Pr. lj.
    DIMINEAŢA s. f. Prima parte a zilei, Visă tn vis că Maica Domnului desprinsese din cer două vinete stele ale dimineţii şi i le aşezase pe frunte. P. L. 23/12. Oh! Dacă i-ai fi văzut tu aceşti ochi vrodată tn viaţa ta, fi s-ar fi părut că-i revezi tn fiecare vinătă stea a dimineţei. P. 1.. 31/9. Era intr-o dimineaţă de vară. P. L. 72/1 [Pr. 3J. O Loc. adv. De dlmineoţă = In momentul cind Începe ziua; devreme. A doua zi de dimineaţă i se împlinise [sorocul) lui Făt-Frumos. P. L. 17/35 [Pr. 1). Q (Construcţii metaforice) Eterna dimineaţă = tinereţea (v. şi vis, v 1 r s t ă), Din ce In ce mai singur mă-ntunec şl mă-ngheţ, Ctnd tu te pierzi tn zarea eternei dimineţi. O. I 11411 [V. 1|. Topite stele ole dimineţei v. stea [Pr. lj. (Pcrsonilicarc) Crăiasa dulcii dimineţi = aurora, zorile (v. şi 7. i). Naintea nopţii noastre tmblă Crăiasa dulcii dimineţi. O. I 204/14 [V. lj. 4- (Adverbial; In forma dimineaţa) tn timpul dimineţii. Şi ctnd se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună, Pin'ce-un fior de moarte tl prinde dimineaţa. O. I 96/30 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. dimineaţă (P. L. 17/35, 72/1), g. d. dimineţi (O. I 114/14, 204/14), dimineţii (P. L. 23/12), dimineţei (P. L. 31/9, 55/33).
— 159 —
    DIMINUARE s. f. Reducere, micşorare. Toate prostiile de a2i se vor tnttmpla ş-atunci, se înţelege că-n diminuare analogă, absolut tnsă acelaşi lucru. P. L. 47/28 IPr. lj.
    •DIMPREJCR adv. v. demprejur.
    DIMPREJURUL prep. Din împrejurimea, din jurul (unei fiinţe sau a unui lucru). Cu cit mai mulţi ochi aş avi, cu altla lucrurile toate dimprejurul meu ar pâri mai mari. P. L. 24/4. De fi-ar oeni tn minte, să ştii, se risipesc ţoale dimprejuru-ţi, timp şi spaţiu fug din sufletul tău. P. L. 43/10. Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui se adinei vădit. P. L. 55/12; cf. P. L. 54/17 [Pr. 4].
    * DIMPRECnA adv. v. dempreunft.
    DIN prep. I. (Cu sens local) 1. (Introduce un atribut care arată locul unde se află un lucru) Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzeşte melancolic A lor suflet îmbătat. O. I 67/22. O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte. O. I 174/15. Bravo! maistre Ruben, strigă el, dracii tăi sunt meşteri tn desprinsul umbrelor din părete. P. L. 62/10; cf. O. I 6, 6/13, 9/24, 13/13, 20/23, 20/23, 29/12, 29/16, 41/9,41/9,42/28,44/28, 45/4, 45/27, 45/29, 46/15, 63/26, 63/28, 65/6, 72, 74/7, 76, 82/38, 83/4, 85/11, 85/22, 92/11, 98/4, 98/28, 100/8, 116/3, 117/14, 119/3, 127/3, 129/1, 137/15, 137/17, 140/12, 140/31, 141/16, 142/12, 150/6, 151/14, 154/38, 155/1, 155/2, 157/7, 158/7, 160/3, 162/4, 177/10, 178/29, 179/6, 179/20, 185/10, 187/12, 190/8, 191/11, 230/4, 230/6; O. IV 430/10, 432/13; P. L. 9/32, 12/13, 12/40, 13/30, 14/27, 15/18, 18/39, 20/30, 24/9, 25/11, 26/11, 26/28, 28/14, 29/31, 31/16,  31/40, 36/18, 37/32, 40/8,   40/26,      40/41,    43,12,
 44/33, 49/6, 49/21, 50/37, 52/11, 59/28, 63/8, 64/11, 64/16, 64/23,  64/33,       71/35, 71/35, 82/6,  84/19,  88/2,    90/32,
 90/34,  92/36,       93/27, 94/9, 98/36, 98/40, 100/38,    101/4,
 101/6 [V. 64; Pr. 49J.         .
    2. (Introduce un complement) Dinspre, despre, dintru, de la. Din pămtnt şi de sub mare s-aud sunete ce cresc. O. I 45/24. De atunci şi ptnă astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute. O. 1 132/30. Trist se scula din palatul împărătesc, de Ungă împărăteasa Itnără. P. L. 3/17; cf. O. I 1/3,1/11, 3/7, 4/19, 11/10, 13/1, 21/5, 25/13, 27/16, 38/28, 43/3, 44/1, 45/23, 51/24, 59/8, 62/8, 63/8, 66/12, 67/25, 75/7, 82/33, 84/31, 85/10, 85/19,  85/27,        88/7, 88/16, 93/17, 93/23, 93/24,    93/28,
 94/22, 94/25, 94/29, 95/3, 96/1, 96/9, 98/9, 98/16, 103/5, 106/7, 107/17, 117/9, 119/9, 120/18, 120/21, 121/3, 128/3, 128/5, 130/19, 132/31,      134/12,       134/12, 140/17, 140/24,
 142/5,146/34,147/10,148/2,149/3,149/28, 151/30,           152/11,
 154/13, 154/19, 160/13, 165/5, 166/13, 167/9, 168/13, 170/17, 171/21, 172/1,      173/19,       175/14, 175/26, 176/17,
 178/6, 181/10, 191/17,       198/3,       199/15, 199/17,  213/9,
 215/3, 218/2, 221/17, 223/18, 225/14, 230, 230/1 ; O. IV 360/18, 361/13, 364/9, 366/6, 432/1 ; P. L. 3/22, 4/3, 4/8, 4/18, 4/27, 5/32, 7/2, 8/32, 8/37,9/ 34,11/33, 11/35, 12/36, 15/9, 15/37, 17/3,17/33, 17/38, 19/3, 19/7, 20/18, 20/20,   20/22,      20/22, 21/38, 22/32, 23/11, 23/16,    23/18,
 30/15,   31/24,      38/35, 40/38, 41/40, 41/41, 43/11,    44/27,
 45/25,   45/26,      45/41, 46/31, 46/35,  50/2, 51/19,    52/10,
 58/27,   58/36,       62/7, 62/15, 62/26, 62/36, 68/30,    69/21,
 71/19, 72/5, 73/6, 73/21, 73/39, 75/35, 76/38, 78/11, 79/5,
 80/26, 81/24, 83/34, 86/32, 88/38, 95/12, 96/3, 97/16, 97/26 [V. 98; Pr. 72]. © (Repetiţie) Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare Şi astfel Bolintineanu începu cintecul său. O. I 32/11. Din izvoare şi din gtrle Apa sună somnoroasă. O. I 121/7. Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o ztnă liniştită Cu ochii mari, cu umeri goi? O. I 228122 [V. 6]. + (Complementul construit cu prep. „din" este uneori In corelaţie cu un complement format cti acelaşi substantiv şi cu prep. „în”, arâtind succesiunea In spaţiu de la un loc la altul dc acelaşi fel) Astfeli iţi e clnlarea, bătrlne Heliade, Cum curge profeţia unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor zburlnd din nor tn nor. O. I 17/21. De-oi muri — işi zice-n sine — al meu nume o sâ-l poarte Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe. O. I 133/36. Luna . . . luna iese-ntreagă, se inalţ-aşa bălaie Şi din ţărm tn ţărm durează o cărare de văpaie. O. I 154/24 ; cf. O. I 183/31 [V. 4|. <> (Corelativ) Din ... pină Ia .. v. p i n ă 2 (V. 11. Din. . . pină In . .. v. pînă2 [V. 1]. Din... la . . . v. la [V. 1]. Ştii că din iubire Făr'de lege te-ai născut. O. I 102/1. A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fală. O. I 167/3. împărăteasa făcu un ficior alb caspuma laptelui ... Şi-i puse mama numele: Făt-Frumos din lacrimă. P. L. 4/20; cf. O. I 19/2, 35/14, 43/19, 43/20, 45/20, 60/2, 60/20, 65, 65/4, 94/21, 96/13, 115/10, 140/22, 142/22, 144/27, 148/35, 148/36, 160,19,160/30, 170/3,170/34, 171/27, 172/9, 173/13, 173/27, 177/13, 177/15, 177/17, 179/4, 183/22, 184/13, 184/24, 185/8, 192/8; O. IV 365/8, 430/17; P. L. 3, 12/2, 13'25, 15/23, 42/3, 65/17, 75/7, 96/12 [V. 38; Pr. 9]. © (Repetiţie) în grădina cu multe straturi, neudală şi necăutată de nimeni, născură din pelriş sterp, din arşţia zilei şi din secăciunea nopţii flori cu frunze galbene. P. L. 22/17 [Pr. 3].
    II.     (Cu sens temporal) 1. (Introduce un atribut care arată timpul cînd se petrece ceva) De-aş avi şi eu o floare Mlndră, dulce, răpitoare Ca şi florile din mai. O. I 2/3. Ş-altmci sufletul visează toat-istoria străveche. Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche. O. I 45/17. îi da arătarea unui înţelept din vechime. P. L. 40/35 ; cf. O. I 201/9 ; P. t. 37/23 (V. 3 ; Pr. 2J.
    2.      (Introduce un complement care indică punctul de plecarc In timp) Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece Din ceasul sfinl In care ne-ntilnirăm. O. I 120/2. Din momentul acela ea purcese îngreunată. P. L. 4/11. Sufletul tău din tnceputul lumei şi pină acuma a făcut lunga călătorie prin mii de corpuri. P. L. 46/20 ; cf. O. I 65/1, 83/1, 125/7, 147/18, 186/4, 192/4, 192/7, 202/10, 208/6, 213, 213/1, 213/20 ; P. L. 12/4, 28/32, 38/18, 39/5, 44/14, 51/40, 59/34, 64/19, 64/20, 75/16, 76/36, 78/30, 81/12, 81/18, 100/30, 101/28 [V. 13; Pr. 18]. <C> (Corelativ) Din ... pină în . . . v. p 1 n ă2 [V. 1|.
    III.    (Cu sens partitiv) Dintre. Izvoarele tşi turburau adîncul, ca să-şi azvirle afară undele lor, penlru ca fiecare din unde să-l audă. P. L. 5/3. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur, bălul cu diamante, şi cu hainele strălucite, era frumos ca luna unei nopţi de vară. P. L. 6/3. Mulfi din lectorii noştri vor fi căutat cheia înîîm-plărilor lui tn lucrurile ce-l tncunjurau. P. L. 64/29; cf. O. I 115/6; P. L. 5/3, 6/30, 11/8, 16/4, 16/22, 17/13, 17/36, 18/7, 24/21, 27/33, 29/25, 41/1, 44/10, 46/21, 56/7, 61/17, 73/3, 79/16, 90/33, 95/38 [V. 1; Pr. 23]. O (Arată detaşarea unui lucru dintr-un tot) Capeţi chiar o bucală din autopulernicia lui Dumnezeu. P. L. 42/9 [Pr. lj.
— 160 —
    IV.     (Introduce un complcmcnl de cauză). Florile triste şi turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit, -şi din botezul de lacrimi luară numele lăcrămioare. P. L. 22/35. Cind stabileau diplomaticele să-şi zică „d-ta" atunci tu-tu din greşală şi iar din greşală, ş-aşă mai departe. P. L. 08/38 [Pr. 3).
    V.      (Introduce un complement de mod) Nu au grija nimăruia, Şi de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădesc. O. I 104/20. Atunci lumea cea glndită pentru noi avea fiinţă, Şi, din contra, cea aievea ne părea cu nepulinfă. O. 1 141/6. Iar ea vorbind cu el in somn, Ofttnd din greu suspină. O. I 1(38,22. Satana tşi întinse picioarele lui de cal, rusufllnd din greu. P. L. 43/39. Se născură formele lui leronim din sus in jos, formă cu formă. P. L. 84/27 ; cf. O. I 24,10, 30/18, 32/23, 64/4, 94/11, 94/35,95-24, '.>3/26, 100,18, 114/13, 149/5,149/5,160,12, 174/18,201/10; P. L. 21/10, 37/13, 46/23, 50/33, 5420, 54/20, 58/36, 82/33, 83/6, 84/18, 85/27, 91/2, 97/29, lU2,y |V. 18 ; Pr. 16]. O (Construit cu adv. „ca” ) Ca din farmec Ea tresare Şi privind uimită-n lături, Yede-un tinăr chiar alături, Pe-un cal negru e călare. O. I 103/21. Parcă-I văd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum uşor, ca din cutie, scoale lumile din haos. O. I 140/24 (V. 2). (Complementul circurmtanţiiil construit cu prep. „din” este In corelaţie cu un complcmcnt format din acelaşi substantiv şi prep. „in”) Ciudat, gindi el, din minune In minune . . . eu nu mai ştiu ce se-nttmplă cu mine. P. L. 62/28 [Pr. ]].
    VI. (Inlroducc un complement instrumental) Cu.
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahare, Beldiman vestind in stihuri pe răiboiul inimic. O. I 31/11. Orologiul, fidel interpret at bălrtnului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal P. L. 29/1 (V. 2; Pr. 1]. -0» (Complementul indică un instrument muzical) Iar izvorul prins de vrajă, Răsuna suntnd din valuri. O. 1 103/18. Se scutură salctmii de toamnă şi de oint Se bat tncet din ramuri, Inglnă glasul tău. O.I 129/5. In zadar boltita liră, ce din şapte coarde sună, Tinguirea la de moarte In cadenţele-i adună. O. I
100,17. l'n          tnger, cel mai frumos ce  l-a văzut tn solarul
ei vis, cinta din arfă un           cintec. P. L.  53/31 ; cf. O. I
32,20. 104/32, 120/8, 183/23, 183/25, 202/8 (V. 9; Pr.l). O (Complementul indici o parte a corpului) Cind cu totului răpită Se-ndoi spre el din şele, El înceată din cintare Şi-i           grăi cu glas de jele.   O. I 67/10. [lepele]
nechezau şi băteau din picioare. P.            L.  16/20. Evreul se
uită lung ta bolnav şi clătină din cap. P. L. 61/5; cf. O. I 3/4, 2-1/2, 74/11, 79/27, 159/27, 174/28, 198/6 ; O. IV 369/12; I*. L. 12/5, 14/4,18/11, 21/13, 26/4, 28/30, 43/30, 59/13, 59/29, 62/13 [V. 9; Pr. 12).
    Vil. (Construcţia prepoziţională indică materia din care este făcut un lucru sau părţile Iui componente) De. Ci-mi tmpletifi un pat Din tinere ramuri. O. 1 216'12. Degetele ei ca din ceară albă lorceau dintr-o furcă de aur. P. L. 7/26. Făt-Frumos . . . tnvăluindu-se In mantaua, ce i-o ţesuse din raze de lună, se culcă să doarmă In palul de flori. P. L. 23/9; cf. O. 1 3/11, 31/19, 31/19, 38/2, 43/10,87/8,132/24, 219/8, 221/4, 223/8; P. L. 5/40, 7/37, 7/40, 7/40, 20/24, 20/26, 20/26, 49/27, 49/28,49/29, 53/3 [V. 11 ; Pr. 13].
    VIII. (Introduce un complement indirect) Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat. O. I 80/26. $i-nfetegi din a lor artă Ce e rău şi ce e bine. O.I 196/7. Luna apunea tn rlu, făclnd pare-că din suprafafa lui un drum moale şt luminos. P. L. 96/3 ; cf. O. I 29'19, 30'5,
32/6, 42/11, 44/29, 45/18, 46/19, 59/5,59/22,60/31,67/11, 69/16, 76/7, 79/5, 87/20, 96/9, 100/3, 129/8, 130/5, 133/14, 133/32,135/7, 140/14,147/1,151/10, 176/28, 178/1,184/18, 188/1, 194/21, 204/17, 211/24, 215/7, 226/8, 232/24; O. IV 360/4, 360/12; P. L. 7/19, 8/2, 8/21, 13/9, 13/27, 17/31, 27/9, 28/33, 30/34, 30/38, 37/5, 46/24, 47/24, 54/8, 54/27, 59/24, 61/38, 62/23, 75/4, 81/14, 84/11, 84/18, 94/20 [V. 39; Pr. 24). <0> (In legătură cu verbe care Înseamnă ,,a preface”, „a schimba”, introduce complementul indirect care arată obiectul prefacerii; uneori Ia corelaţie cu „In”) Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi tnchid. O. I 56/20. Stihii a lumii palru, supuse lui Arald . .. Facefi din piatră aur şi din tnghef văpaie. O. I 94/28. Fetiţa din oacheşă se făcuse vlnătă. P. L. 20/6; cf. O. I 30/3, 30/4, 94/28, 123/21, 128/9, 157/36, 185/3, 185/4,232/10; P. L. 13/11, 82/26, 95/19 (V. 12 ; Pr. 4].
    DINADINS adv. Cu un anumit scop, cu intenţie. Dlndu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, In calea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins. O. I 191/18 [V. 1).
    DINAfNTE adv. In faţă, Înainte. Pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărfi . . . trăgtnd din ctnd tn ctnd cu sorbituri zgomotoase clte-o gură din cafeaua şi berea, ce li sta dinainte. P. L. 28/33, [Pr. 1). <£> Expr. (A(-i) treee (cuiva) pe dinainte v. trece [V. 3]. Q (Construcţie metaforică) A-l plaţi pe dinainte v. pluti [V. 1]. + (Adjectival) Din faţă, anterior. Baba găurise stinca tntr-un loc şi trecea prin ea prefăcută tntr-o funie de fum, a cărei capăt dinainte ardea ca un cărbune. P. L. 19/11 [Pr. 1]
    DINAINTEA prep. (Şi In forma denaintea) Din faţa, din locul aflat Înaintea (cuiva sau ceva). Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere. O. I 94/31 [V. 1). + înaintea, In faţa (cuiva sau ceva). Ş-atun&a dinainte-mi prin ceafă parcă treci. O. I 107/9. El o luă pe fată pe cal dinaintea lui. P. L. 21/8. Se aşeză dinaintea focului şi zise zlmbind. P. L. 71/24. Ei Imblă-mbrăfişafi sub umbra unui şir de arbori, dinaintea lor o turmă de mtei. P. L. 79/22 [V. 1 ; Pr. 3]. <> Loc. prep. Pe denaintea — prin faţa cuiva. Pe denaintea lui treceau fiinfe ciudate, pe eare nu le văzuse niciodată. P. L. 60/24 [Pr. lj.
    —  Variantă : denaintea (P. L. 60/24) prep.
    DINAP6IA prep. înapoia. In spatele. Ctnd soarele intră tn nouri, ei părură roşii şi vineţi, tiviţi cu aur ce lumina dinapoia lor. P. L. 39/3 [Pr. lj. + (Precedat de prep. „de”) Din spatele, dindărâtul. Ea, de dinapoia jetului, li fine ochii cu mtnile. P. L. 71/27 (Pr. 1].
    DINCOLO adv. In partea cealaltă. In partea opusă. Dincolo unul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului. P. L. 28/34. Acest sclav silit de şirefie şi sofisme, ... aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor . . . dincolo laie feţe mizerabile ca cerşitor. P. L. 108/17 [Pr. 2J. <> Expr. Dincolo de mormînt v. mormînt [V. lj. + Pe lumea cealaltă, după moarte. Cel ce tn astă lume a dus numai durere Nimic n-are dincolo. (O. I 59/15 [V. 1].
    -  Accentuat şi: dincălo O. I 59/15, 230/16).
    DINDĂRĂT adj. invar. Din spate, posterior. Numai din ctnd tn ctnd trecea pe lingă el ctte-un ttnăr cavaler, cu căciulă ţurcănească, înfăşurat In mantaua a cărei
— 161 —
poală dindărăt se ridica de sabia p- care-si lăsa mina P. L. 44/16 [Pr. lj.                                        ‘
    DfNSPRE prep. (Introduce un atribut care arată locul unde se află ceva sau direcţia spre care este oriental ccva) Pe potiea dinspre codri, cine oare se coboară ? O. I 83/29. Sttnci nepătrunse, cari stau ca un zid dinspre mare, astfel tnctl suflet de om nu poate şti acest rai pămlntesc. P. I.. 78/12. Se-ntoarse spre parlea dinspre care venea sunetul P. L. 95/33 [V. 1 ; Pr. 2).
    DtVTE s. m. Fiecarc dintre oasele mici aşezalc in alveolele maxilarelor şi care serveşte la muşcat. Bine-fi pare să fii singur, crai bătrin fără de minfi, Să oftezi dup-a ta fală, cu ciubucul Intre dinii? O. I 83/14, Ochii ei — două nop/i turburi, gura ei — un hău căscat, dinfii ei — şiruri de petre de mori. P. L. 6/37. Tremura cu toate astea ca uarja şi i-ai fi auzit clănfunirea dinţilor, duru n-ar fi finul gura strtns încleştată. P. L. 8-1/23 |Y. 1 ; Pr. 2]. <> Expr. A 9crişni din din|i v. scrlşni |Pr. 1J.
    —      Forme gramaticale: pl.n.ac. dinfi (O. I 83/1-1; P. L. 18/11), dinţii (P. L. 6/37), g. d. dinţilor (IV L. 84/23).
           t
    •DINŢII num. ord. v. dentii.
    dLntre prep. 1. (Uneori cu sens partitiv; introduce un atribut care arată detaşarea unui obicct din mijlocul mai multora de acelaşi fel) Lingă corlu-i, uruit dintre fiii falnicului domn Sta zlmbind de-o amintire. O. I 118/38. Dintr-aceşlia, fara noastră Işi alege astăzi solii! O. 1 150/19. Dintre sule de catarge Care lasă malurile. Cile oare le vor sparge Vtnturile, valurile. O. IV 3J6/1 ; cf.
O. 117/1, 117/3, 142/1 ; O. IV 396, 396/5 [V. 8).
    2.     (Introduce un atribut carc exprimă un raporl dc reciprocitate) Care există între . . . Numai proporţiile dintre ei să rămtie aceleaşi, oamenii s-or crede aşa de mari ca azi. P. I.. 47/22. Numai amici/io adevărată poale s-i fie legătura dintre noi. P. L. 70/16|Pr. 2).
    3.     (Introduce un complcmcnt carc araţi locul ocupat de cineva sau de ceva Intre două sau mai multe ol>iiclc sau punctul de plecare) Care se află intre, in mijlocul, din mijlocul. Şi din neguri, dintre codri, tremurtnd s-arală luna. O. I 148/36. Dintre flori copila rlde şi se-nclină pest: gratii. O. I 154/11. Perdeaua se dele tntr-o parte şi dintre crefii ei apăru frumos şi palid capul blond al unui Inger. P. L. 49/12; cf. O. I 31/24, 152/3, 206/3; 1». L. :V23, 11/21 [V. 5 ; Pr. 3].
    DftfTRUprep. 1. (Cu sens local) Din, dinspre. Dintr-un coif pe o sofă roşă eu tn fafa lui privesc. O. I 42/2. Tinguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-allla drag, Pe cind iese dulcea lună dintr-o rarişte de fag. O. I 209/20. Dintr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemişcaţi doi ochi de jeratec. P. L. 18/24; cf. O. I 29/4, 165/10, 214/10; P. L. 11/36, 16/27, 26/28, 36/18, 40/11, 47/1, 83/1 [V. 5; Pr. 8]. + (Indică locul existentei) Din. în prezent vrăjeşte umbre dintr-al seculilor plan. O. I 32/3. P-ici, pe colo mai străbate, clte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai şi eu odată. O. I 158/2. Nu ezităm de-a cita clteva pasage dintr-o epistolă. P. L. 65/15 [V. 2; Pr. 1).
    2. (Cu sens partitiv) Din. închipuleşle-fi că dintr-un om cu simţire, dinlr-o fiinfă aievea, n-ar rămlni nimic dectt o lungă, întrupată desperare. P. L. 56/1—2 [Pr. 2).
    H. (în legătură cu verbe carc Înseamnă „a preface”, ,,a schimba”, introduce complementul indirect carc arală obicctul prefaccrii) Din. Ţi-am dat palidele raze ce-ncon-joaru cu magie I-runtea Ingerului-geniu, Ingerului-ideal. Din demon făcui o stnlă, dintr-un chicot, simfonie. O. I 30/3. tu făcut-am zeitate dintr-o palida femeie, Cu inima stearpă, rece şi cu suflel de venin ! O. I 30/15 [V. 2J. O (î;i legături cu verbe care arată trcccrea dc la o stare la alia, inlroducc complementul care arată slarea de la carc se trecc) Şi Făt-Frumos trezit ca dintr-un somn lung se uită împrejur. P. L. 13/39. Fata se uită mult tn ochii talului său, ca un om care se deşteaptă dintr-un vis, de care nu-şi poale aduce aminte. P. L. 15/16 [Pr. 2).
    i.   (Introduce un complement circumstanţial de mod) Cu. Sunt oameni, pe cari spirite de observafie şi femeile ti descoasă dintr-o singură apucătură. P. L. 91/8 [Pr. 1|. <> Loc. adv. Dinlr-o dat& = brusc, deodată. Este ea. f>eşarta casă Dinlr-o dală-mi pare plină. O. I 106/10
IV.   1|.
    o. (Inlroducc un complement instrumental) Degetele ei ca din ceară albă torceau dinlr-o furcă de aur şi dintr-un fuior de lină ca argintul. P.l,. 7/27. Veghea un molan cu •>ep/e capele, care cind urla dintr-un cap s-auzea cale de-o :i. P. I.. 12/1. Molanul din castel mieună dintr-un cap. P. L. 12.13 [Pr. 1|.
    <>. (Construcţia prepoziţională indică materia din care vslc făcui un lucru) Din. Dintr-un şir de munţi au zidit domenicul său palat. P. L. 51/7 |Pr. 1[.
    DlOtlII s. ti. < î:i expr.) A nu fi (cuiva) de dioebi = formulă pc- c.ire o rosteşte cel superstiţios pentru a feri dc efectul r.'iu al privirii sale pe cel care pe il admiră. Dulci-s ochii umbrei lale-nu le fie de diochi!    O. I  80/34 [V. lj.
    DIPLOMAT, -Ă adj. Dibaci,             şiret, viclean.   ©
(iluiTieţ) I) mici, cuib de-nfelepciune Care, cum rar se intimplă cu să mediteze pune L'rechile ce-s prea lunge ori roarnrle </ ■ la cerb; Unde-i boul lui cuminte , unde-i vulpea diplomată? O- I 31/16 [V. lj.
    DIPLOM.VncE.ŞTK adv. Pe cale diplomatică.               Q
(Glumeţ, ironic) ,,Domnia la": cind stabileau diploma-ticeşte să-şi zică ,.d-la” — alunei tu-tu din greşală şi iar din greşală, ş-aşa mai departe. P.L. 68/37 [Pr. lj.
    DISC s. n. Placă rotundă. Q (Construcţie metaforică; cu referire la lună ; v. c o p i 1 ă, m a r e 2 , noapte, scut. vi s). Al lunei dlse. Codrul pare tot mai mare, parcă vine m ji aproape Dimpreună cu al lunei disc, slă-pinilor de ape. O. I 154/30 [V. 1|.
    • DISCIPOL s. m. v. diseipul.
    DISCfPl'L s. m. tnvăţăccl, ucenic. Crezi, că te-aş fi ales de discipul al meu de nu te ştiam vrednic şi adine ? P. L. 42/19 [Pr. 1|.
    DIStfVTEC s. n. Vrajă. Q (In contcxt figurai) Fut-Frumox, din fuior de argint torceam şi eram să-fi fes o haină urzită In disclnlece, bătută-n fericire. P.L. 7/38 [Pr. 1|.
    DISCLEŞTA vb. I v. deseleşta.
    DISCtXŢ adv. (Regional) Cu picioarclc goale. Şi pe clmpul gol el vede un copil umbllnd disculf. O. I 83/33 [V. 1].
— 162 —
    *  DIS-DE-DIMINEAţA adv. v. desdlmlneajfi.
    DISIMULA vb. I. Tranz. A ascunde adevărata Înfăţişare , a masca. Albumul? Bal-mascat cu lume muttă, In care tofi pe sus tşi poartă nasul, Disimulindu-şi mutra, gindut, glasul. O. IV 333/3 [V. 1).
    ' DISPARIŢIE s. f. v. disparlţlune.
    DISPARIŢlCNE s.f. Pieire. Cu dispariţiunea acestuia dispare ceea ce veţi fi tndemnafi a numi o idee fixă. P.L. 64/34 (Pr. 1].
    DISPAREA vb. II. Intranz, 1. A sc face nevăzut, a ieşi din clmpul vizual. Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă ■ ■ . dispare.     O.         I 142/21. (Iubita) pare că
tl dojeneşte cind şopteşte    cu         căldură-, Apoi iar dispare-n
luniru. O. I 154/15. El tncâlică pe un cal şi dispăru tn pustiuri. P. L. 15/29; cf.    O. I 19/15, 55/25, 189/13; P.      L.
13/8, 26/17, -16/7, 73/29, 92/37, 95/39 (V. 5; Pr.          7).
    2. (Şi )n forma despârea) A înceta sâ mai existe, a sc stinge, a pieri. Să simt că de suflarta-fi suflarea mea se curmă Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă. O. I 116/20. S-a mai văzul nimic, ci auzea despărtnd, ca o suvenire intunecată, rugăciunea unei vergine... 37/1. Din jurul lui dispăruse lumea cea semiobscură a tinerefii lui. P. L. 62/37. Su esle oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate, ce dispare Intr-o companie veche, spre a reapări tn una nouă. P. L. 65/7 ; cf. P. L. 61/35 (V. 1 ; Pr. 4).
    —      Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. dispare (O. I 55/25, 142/21, 154/15; P. L. 64/35, 65/7), 3 pl. dlspnr (O. I 116/20, 189/13; P. L. 73/29), imp. 3 sg. dispărea (P. L. 26/17, 46/7), p.s. 3 sg. dispăru (P. L. 13/8, 15/29, 95/39), m.m.c.p. 3 sg. dispăruse (P. L. 62/37, 92/37); ger. dlspărind (O. I 19/15), despărlnd (P. L. 37/1). — Variantă : despăreă (P. L. 37/1) vb. II.
    DISPO.VfBIL, -A adj. Liber. Şi ce profanaţie a cărfelor bisericeşti! Toate marginele erau profite de femei, popi, cavaleri, cerşitori, comedianţi .... fn fiecare coif disponibil. P. L. 74/17 [Pr. 1],
    *  DISPOZIŢIE r, s. v. dispozljlune.
    DISPOZIŢItJNE s. f. Alcătuire, construcţie după un anumit plan. Un punct matematic se pierde-n nemărginirea dispoziţiunii lui, o clipă de timp In Impârţibilitalea sa infinitezimală, care nu încetează in veci. P. L. 25/39 (Pr. 1].
    DISPRfiŢ s.n. (Şi In forma despreţ) Desconsideraţic, sfidare. Poate dispreţul lău m-ar omori. P. L. 56/40. De l-ar fi desprefuil, ar fi iubit despreful ei. P. L. 58/1. Ah! el ceruse dispreţ şi spera amor. P. L. 58/11. Mi s-a răsplătit acest dispreţ. P.L. 89/32 JPr. 4). <$» Loc. adv. Cu dispreţ = dispreţuitor, fără stimă. Amoru-mi stins şi rece Mă învaţă cum asupră-fi eu să caut cu dispreţ! O.I 30/8. Baiazid privind la dlnsul, tl întreabă cu dispreţ: „Ce vrei tu?". O. I 146/6 [V. 2].
    —      Forme gramaticale ; sg. n.ac. dispreţ (O- I 30/8, 146/6 ; P. L. 58/11, 89/32), dispreţul (P. L. 56/40), dispreţul (P. L. 58/1). — Variantă : desprff (P. L. 58/1) s.n.
    DISPREŢUf vb. IV. T r a n z. (Şi In forma despre/ui) A desconsidera, a sfida. De l-ar fi desprefuil, ar fi iubit
despreţut ei. P.L. 58/2. Marchizul Castelmare se uită lung şi sălbatec asupra acelei copile, ce-i dispreţuia amorul. P. L. 76/6. Am crezul că am dreptul de a desprefui amorul unui om ce mă iubeşte. P.L. 89/31; cf. P. L. 56/39, 57/2 [Pr. 5).
    —       Forme gramalicalc: ind. imp. 3 sg. desprefula (P. L. 76/6); opt. p. ar II despreţuit (P. L. 58/2); imper.
2  sg. desprefuieşte (P.L. 56/39, 57/2); inf. a desprefui (P. L. 89/31). — Variantă: desprefui (P. L. 56/39, 57/2, 58/2, 89/31) vb. IV.
    DISrt^NE vb. III. Intranz. 1. A avea Ia dispoziţie. Lui ti erau toate mijloacele binevenite, deşi nu dispunea de multe. P. L. 91/20 [Pr. 1).
    2. A fi gata să . . ., a fi înclinat să ... O carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde nişle creieri superstiţioşi, dispuşi la o asemenea hrană. P. L. 35/32 (Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. dispunea (P. L. 91/20); part. dispuşi (P. L. 35/32).
    DISPIjS, -A adj. (în expr.) A părea râu dispus = a nu avea dispoziţie, a fi fără chef. leronim se aşeza tn coiful unui divan şi părea rău dispus. P. L. 88/15 [Pr. 1).
    DlSTAlNA vb. IV. R e f 1. Fig. (Regional) A se da pe faţă, a se trăda. In multe forme-apare a vieţii crudă taină, Pe toţi ea ti tnşală, la nime se dislainâ. O. I 64/19 [V. 1].
    DISTfXDE vb. III. Tranz. (Regional) A Întinde. Coatele pe braţul crucii le distinde şi le-aşază. O- I 50/15 [V. 1], + A desface, a răsfira. Păsări tmbllnxite-n cuiburi distind penele alese. O. I 43/8 [V. 1).
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. distinde (O.I 50/15); 3 pl. distind (O. I 43/8).
    DISTRAS, -A adj. Distrat, absent. Ea l-asculta pe copilaş Uimită şi distrasă. O. I 175/6 (V. 1 ].
    DISTRAMA vb. I. T r a n z. (Regional) A nimici, a distruge. Q (Metaforic) A pustii. Furlunelor dă zborul, pămlnlul de-l distramă. O. I 98/19 (V. lj.
    DfSTRdGE vb. III. Tranz. A nimici. Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumuseţile-ne tineri bâtrtnii lor distrug. O. I 59/35 [V. 1].
    DISTRAGERE s.f. Nimicire, pustiire. El răscoală In popoare a dislrugerei setnteie Şi tn inimi pustiite samănă gtndiri rebele. O. I 51/27 (V. 1].
    DIŞT£RNE vb. IIL Refl. (Regional) A se perinda, a se desfăşura (pe dinaintea ochilor). Priveliştile sclipitoare. Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate sub raza glndului etern. O. I 205/6 (V. I).
    DIVAN s. n. 1. Canapea. leronim se aşeza tn coiful unui divan. P.L. 88/15 (Pr. 1).
    2. Consiliu compus «lin sfetnicii tronului, cu atribuţii politice, administrative şi juridice. Vedea divanul de oameni bătrlni, poporul entuziast şi creştin, undoind ca valurile mării tn curtea domniei. P.L. 37/27 (Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : sg.n. ac. divanul (P. L. 37/27). g.d. divan (P. L. 88/15).
— 163 —
     DIVlN, -Â adj. 1. (In concepţia mistică) Dumnezeiesc, ceresc. Eşti fiinfa-armonioasă Ce-o gindi un serafin, Cind pe lira-i ttnguioasă Mtna cintecul divin ? O. I 19/8. Un tnger alb, îngenuncheat, cu miniie unite, care ctnta o rugăciune divină. P. L. 36/29. Albastru şi cuvios e adîncul cerului şi divina sa eternitate. P. L. 45/40; cf. O. I 3/10, 28/7 (V. 3; Pr. 2]. Expr. Dreptul divin v. drept3 [Pr. II.
     2. Fig. Înzestrat cu însuşiri superioare; minunat. Părea că geniul divinului brit, Shakespeare, respirase asupra pămintului un nou tnger tunatec, o nouă Ofelia. P. L. 36/36 [Pr. lj. <£► (Substantivat, f.) Dar le cobori, divino, pătrunsă de-al meu glas. Mai mindră, lot mai mlndră la fiecare pas. O. IV 433/1 [V. 1].
     —  Forme gramaticale: sg. n.ac. divin (O. I 3/10,
 19/8 ; P. L. 80/32), divină (O. I 28/7 ; P. L. 36/29). divina (P. L. 45/40), g. d. divinului (P. L. 36/36), vor. divino (O. IV 433/1).      '
     DIVINIZARE s. f. îndumnezeire. Tu ai fost divinizarea frumuseţei de femeie, A femeiei, ce şi astăzi lol frumoasă o revăd. O. I 29/7 [V. lj.
     DIVINIZAT, -A adj. Îndumnezeit, proslăvit. I)e-al aplauzelor fior, Apărlnd divinizată, Răpişi sufletu-mi tn dor. O. I 18/7; cf. O. I 19/15 [V. 2).
     —  Formă gramaticală:      sg.  n. ac.   divinizată  (O.I
 18/7, 19/15).
     DIZMEŢf vb. IV. Refl. (Regional) A sc dezmetici, a se trezi. Şi singur stau şi caut ... Ca pasărea de zboru-i din ceriuri dizmeţită. O. I 25/13. Dar azi vălul cade, crudo! dizmefit din visuri sece. Fruntea mea este trezită de a buzei tale-nghef. O. I 30/5 |V. 2j.
     —      Forme gramaticale: part. dizmefit (O. I 30.."»), dizmeţită (O. I 25/15).
     —  Scris : dismefil.
     DIZMlNlA vb. I. Refl. (Regional) A nu mai fi supărat, a se Îmbuna. De doi ani, se mlnia foarte uşor şi se dizmlnia tot atit de uşor. P. L. 67/18 [Pr. 1|.
     —  Scris : dismănia.
     DIZOLVA vb. I. Tranz. A topi. Q (în conlexl figurat) Rtul curgtnd tn veci proaspăt sd mă dizolve şi să mă unească cu întregul naturii. P. L. 98/34 |Pr. 1|.
     DIZ0RDINE s. f. v. dezordine.
     DiNSUIi, DlvSA pron. pers. El, ea. .l/urc/ard este raza-i ca globul cel de tină, Asupra cărui dtnsul domneşte pe deplin. O. I 56/10. La ce oare dlnsa s-a născut pe lume? O. IV 364/21. Fiecare din ele să poată clnla ca dlnsul cind vor şopti văilor şi florilor. P. L. 5/4 ; cf. O. I 56/14, 60/2, 82/1, 84/5, 134/28, 134/29 [V. 8; Pr. 1].
 O  (Construit cu prepoziţii) Şi de-a soarelui căldură Voi fi roşie ca mărul, Mi-oi desface de-aur părul Să-fi astup cu dtnsul gura. O.I 55/8. Urmărind pe ceruri limpezi cum pluteşte-o cioctrlie, Tu ai vri să spui să ducă către dtnsul o solie. O. I 82/28. Brafele ei albe şi goale pin tn umeri se-ntinseră spre dtnsul. P. I-. 49/17 ; cf. O. I 51/20, 53/12, 56/21, 59/6, 80/1, 83/17, 91/21, 93/22, 95/19, 109/9, 122/6, 134/37, 142/6, 142/26, 146/6, 147/9, 175/20, 196/30 [V. 20; Pr. 1|. ^ (Altemlnd cu pronumele „el, ea")
 Se răsfrtnge ca-n oglindă a copilei umbră plină — Umbra ei, ce ca şi dtnsa stă tn rugă-ngenunchiată. O. I 51/4. Astfel ea uitat-au poale Aste foi de dlnsa scrise. O. I 125/12. El o urcă pe cal după dinsul. P. L. 18/20; cf. O. I 51/16, 51/29, 80/35, 84/25; P. L. 67/30, 91/32, (V. 6; Pr. 3). -0» (Ţine locul unor nume) Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină-Toale-s praf... Lumea-i cum este ... şi ca dtnsa suntem noi. O. I 36/21 [V. lj.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. dinsul (O. I 55/8, 56/10, 82/1, 82/28, 84/5, 93/22, 109/9, 134/29, 142/6, 142/25, 146/6, 175/20; P. L. 5‘4, 18/20, 49/17), dlnsa (O. I 36/21, 51/4, 51/16, 51/29, 80/1, 80/35, 83/17, 84/25,
 95,19, 122/6, 125/12; O. IV 364/21 ; P. L. 67/30, 91/32); pl. n.LC. dinşii (O. I 53/12, 56/14, 56/21, 59/6, 60/2, 91(21, 131/37, 134/28, 147/9, 196/30), dinsele (O. I 51/20).
     Dtlt\ s. f. Urmă continuă. Şi fugea mereu, o stincă de pealrâ îndrăcită, rupindu-şi cale prin păduri, brăzdtnd pămlnlul cu diră lungă. P. L. 7/10. Făl-Frumos . . . luin-du-şi buzduganul de-a umăr merse mereu pe dira trasă de piuâ. P. L. 7/13 [Pr. 2).
     —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. diru (P. L. 7/10), dira (P. L. 7/13).
     DOAMNA s. f. 1. Cucoană. Văduvila sa mumă il crcscu pe el cum putu din lucrul minilor ei — mtni delicate de doamnă. P. L. 30/39 [Pr. 1). Q( Ironic) Au uita că doamna are minte scurtă, haine lungi. O. I 159/8; cf. O. I 164/10 [V. 2). O (Urmat de un adjcctiv posesiv) Doamna mea, o mutfămire ca aceasta n-o mai voi! O. I l(>6/‘i3 |Y. 1|.
     2. (învechit) Termen dc adresare către o femeie de rang inalt. De din vale din Rovine Grăim, doamnă, câtră tine. O. I 149/4. Şi să ştii că-s sănătos. Că mutfămind lui Cristos, Te sărut, doamnă, frumos. O. I 149/20 [V. 2j.
     :t. Soţie a unui monarh sau a unui prinţ ; stăplnă. Q (Construcţie metaforică) Doamna murilor şi a nopţii v. noapte [V. 11.
     —  Forme gramaticale : sg. n. ac. doamnă (P. L. 30/39),
 doamna (O. I 148/37, 159/8, 164/10), vre. doamnă (O. I 119/4, 119/20), doamna (O. I 166/23).           '
     DOAR adv. (Şi In forma doară) 1. Numai. Oceanul cel de gheaţă mi-apare tnainle: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă ~ o pată. O. I 114/4. Cind cu gene ostenite sara suftu-n luminare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. O. I 130/2. Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Şi nu cunoaştem moarte. O. I 177/29. Doar ochii tăi de inger tn visul meu străbat. O. IV 432/18; cf. O. I 46/1, 84/34, 127/2, 172/5, 207/5, 209/11, 216/15, 219/23, 221/8; O. IV 430/22, 432/6, 432/24; P. L. 99/15 [V. 16; Pr. 1]. Q (Repetiţie) Nimica, doar icoana-(i care mă invenină. Nimic, doar suvenirea surisului tău lin. O. I 20/21—22 [V. 2|. <C> (Advcrsativ-conclusiv) Ei numai doar'durează-n vint Deşerte idealuri. O. I 177/25 [V. lj.
     2.     Poate. Tu eşti copilă, asta e .. . Hai ş-om fugi tn lume. Doar ni s-or pierde urmele Şi nu ne-or şti de nume. O. I 176/3; cf. O. I 183/20 [V. 2).
     —  Variantă : doâră (O. I 114/4, 127/2, 177/25, 177/29)
 adv.                                        _
 — 164 —
    DOArA adv. v. doar.
    DOBITOCâSC, -EASCA adj. Animalic. Care-i scopul tor? Plăcerea dobitocească, reproducerea tn muşinoiul pămtnlului de viermi noi cu aceleaşi murdare dorinfe. P. L. 86/34 [Pr. 1|.
    DOCTOR s.m. Medie. In vreme ce doctorul . . . vorbea cu sine tnsuţi . . . talul Măriei fixa portretul din părete. P. L. 59/25. Yefi fi ghicii că pleşuvul nostru biped era doctor. P. L. 59;2ii. Dihania de doctor zicea c-ar fi periculos penlru el. P. I.. 03(19 ; cf. I». L. 60/1, 60,1, 62/11 [Pr. 6).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. doctor (P. L. 59/26, 6319), doctorul (1*. L. 59/25, 60/4, 62/11); pl. n. ac. doctori (P. L. C0,1).
    DOCTHfxA s. f. Teorie, sistem filozofic. Doctrinde pozitive ... nu sunt decil lot atilea pleduarii ingenioase ale mintii. P. L. 81/28 |Pr. 1).
    DOGORITOR, -OARE adj. Fierbinte, excesiv de cald. fn arşi/a cea dogoritoare a zilei văzu aproape de pădure un lin/ar zvlrcolindu-se In nisipul cel ferbinle. P. L. 15/31 [Pr. 1].
    DOI, DOUA num. card. Numărul carc in numărătoare are locul intre unul şi Irci. (Adjectival) Se coceau pe vatra surd două turle in cenuşă. 0.1 84/9. Mimase florite-arginlii Şi cad, o dulce ploaie, Pe creştetele-a doi copii C i filele lungi, bălaie. O. I 179/27. l'e/ii iar la ospăţ; cind. prin bolţile ferestrelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă. P.L. 7/8; cf. O.I 3/21, 13/11, 13(16,13/18,
 14,2, 32 32, 32,32, 51/11, 51/12,87/20, 95/4, 98/2), 108/24, 1 )0,'6, 151/32, 151/33, 165/20, 165/21, 172/7. 173(29, 170/8, 196/10 ; O. IV 365/27, 369/1, 432/32 ; P. I.. -1/13, 4,26, 4/36, 7/21. 8/25, 8/28, 9/27, 12/10, 12/13. 12/35, 1239. 13/20, 1-1/21, 18/25, 18/39. 19/19, 19/33, 21/23, 2138, 21/38, 23/11, 25/25, 29/1-1. 29/27. 29/35. 31/13, 31:13, 31/38, 35/26, 41:10, 43/32, 51/6, 58/23, 61/16. 02,'2, 62 3, 61/28, 67/2, 67/17, 69/19, 71/31. 75/31, 76/1 1. 79:20. 80/26, 84/28, 91;3o, 9.V38 [Y. 27; Pr. 49). Q (in contexte figurate) In două părji infernul portalele-şi deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hide Tiranilor ce pier .'O. I 25/1. Şi te-o stringe-n două şiruri, aşezlndu-le la coadă, tn vro notă prizărită sub o pagină neroadă. O. I 1341-1 |Y. 2|. <> Loc. adv. Drept in două v. drept1 [Y, lj. <$• Kxpr. A spune ceva cu două în|elesuri v. ) n t e 1 v s1 [Pr. 1|. In două cuvinte v. cuvînt [Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) Două nopji turburi v. t u r-bure [Pr. 1 ]. Două izvoare gecatc v. izvor [Pr. lj.
 O     (In numerale multiplicative) De-i suna tle două ori Iţi vin codri-n ajutor. O. I 183/27 [Y. 1|. + (Mai ales In stilul narativ, precedat dc adj. nehot. ,,vrco”) Ci ti va. cltcva. Sd sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atlt de van Ce le-abate şi la paseri de vreo două ori pe an? O.I 155/36 [Y. 1).
    —      Forme gramalicalc: n.ac. doi (O. 1 13/16, 32/32, 108/24, 140/6, 105/21, 173/29, 179/8, 179/27; P. L. 13/20, 18/25,21/38, 29/27, -11/10, 51/0,01/16,02:2,67/17,69/19. 71/31, 75/31, 79/20), două (O. I 3/21, 13.11, 13/18,11/2, 25/1. 32/32, 51/11, 51/12, 84/9, 87/20, 95/2, 95/4, 98/25, 131/13. 151/32. 151/33, 155/36, 165/20, 172/7, 183/27, 196/10; O. IV 305/27, 369/1, 432/32; P. L. 4/13, 4/2f>, 4/36, 6/36, 7/8, 7/21, 8/25, 8/28, 9/27, 12/10, 12/13,
 12/35,12/39, 14/21, 18/39, 19/19, 19/33, 21/23, 21/38, 22/24, 23/11, 25/25, 29/14, 29/35, 31/13, 31/13, 31/38,35/26, 43/32, 58/23, 59/28, 62/3, 64/28, 67/2, 70/21, 76/14,80/26, 8-1/28, 94/35, 95/38).
    DOILEA, DOUA num. ord. (Precedat de articolul „al”, ,,a") Care se află tntre Intliul şi al treilea. (Adjectival) Pe fruntea celei de-a doua [păpuşi scria] : „Gajus nu-şi are minfile toate". P. L. 71/32 [Pr. 1). ^ Loc. adv. A. doua zl = in ziua următoare. La castel tn poartă calul S/d a doua zi tn spume. O. I 68/2. Ea a doua zi se miră, cum de firele sunt rupte. O. 1 79/25. A două zi Genarul plecă iarăşi desdimineafă la vtnătoare. P. L. 15/20; cf. P. L. 17/1, 17/35, 23/13, 97/13 [V. 2; Pr. 5).
    —      Formă gramatical ă : doua (O. I 68/2, 79/25; P. L. 15/20, 17/1, 17/35, 23/13, 71/32, 97/13).
    DOf\A s. f. Cintec elegiac tipic pentrulirica noastră populară. De-aş avi o porumbiţă Cu chip alb de copiliţi ... Cttu-ţi fine ziutiţa l-aş cinta doina, doiniţa. O. I 2/22. Codrule, codrufule, Ce mai fac drăguţule, . . . Vara doina mi-o ascult Pe cărarea spre izvor Ce le-am Dat-o tuturor. O. I 123/14. Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-netntă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri. O. I 201/4. îşi puse-n brlul verde un fluier de doine şi altul de hore. P.L. 4/35; cî. O. I 35/1, 182; P.L. 13/15 [V. 5; Pr. 2J.
O      (Element dc personificare) Piurile ce ciorăiau mai tn jos de briiele melancolicelor sttnce tnvăţau de la păstorul împărat doina iubirilor. P. L. 5/6 [Pr.l]. O (Metaforic) Susurul, clipocitul melodios al izvorului. Apoi şezură amindoi tn umbră, Domnul cugetind la tatăl său din cer, şi St. Petrea ascullind pe cugete doina izvorului pltngător. P. L. 13/31 [Pr. lj.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. doină (P. L. 13/15), doina (O. I 2/22, 35/1, 123/14, 182; P. L. 5/6, 13/31); pl. n. ac doine (O. I 201/4 ; P. L. 4/35).
    DOINf vh. IV. t n t r a n z . A etnta doine. Pe drum horea şi doinea. P.L. 4/38. Trecea păstoraşul-împărat, doinind şi horind. P.L. 5/11. Făl-Frumos presură clteva flori albastre şi apoi şezu alături cu ea şi-ncepu a doini tncet. P.L. 10/1 [Pr. 3] Q (Metaforic, despre V. Alecsan-dri, autorul volumului Doine şi lăcrămioare şi al primei culegeri dc poezii populare) Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tlnăr şi ferice, Ce din frunze Iţi doineşte, ce cu fluierul Iţi zice. O.I 32/26 [V.l).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. doineşte (O.I 32/26), imp. 3 sg. doinen (P.L. 4/28); inf. n doini (P.L. 10/1); ger. doinind (P.L. 5/11).
    DOI\fŢA s.f. Diminutiv cu valoare hipocoristică a lui doină. In spiritul poeziei populare. De-aş avi o porumbiţă Cu chip alb de copiliţă. .. I-aş etnia doina, doiniţi(, l-aş clnla-o-ncetişor, Şoptind şoapte de amor. O.I 2/22 [V.l).
    DOISPREZECE, DOUĂSPREZECEA num. card. Număr care In numărătoare are locul Intre unsprezece şi treisprezece. (Adverbial) [Miazănoaptca] căzu ca plumbul la pămint şi croncăni jalnic de douăsprezece ori. P.L. 19/25. Orologiul, fidel interpret al bătrlnului timp, sună de li ori din limba sa de me'al. P.L. 29/1 [Pr. 2).
    —  Scris şi: (In cifre) 12.
— 1G5 —
    DOISPREZECELEA, DOUĂSPREZECEA num. ord. (Procedat de articolul „al”, ,,a”) Care se află Intre al unsprezecelea şi al treisprezecelea. Se scursese a 12-a oară a nopţii. P.L. 29/12 [Pr.l).
    —  Scris : a 12-a
    DOJENf vb. IV. Tranz. A mustra. Din balcon i-aruncă-o roză şi cu mtnile la gură, Pare că 11 dojeneşte ctnd şopteşte cu căldură. O.I 154/14 [V.l).
    DdLni s.n. Jale adîncă pricinuită de moartea cuiva. Ai tncetat de-a fi viitoriut meu bărbat — sau cel puţin anul meu de doliu au depărtat această fericită perspectivă. P.L. 99/33 [Pr. 1). Loc. adj. In doliu = îndoliat, ccrnit. Q (Metaforic) Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă. O.I 28/1 [V.l). <> Loc. adv. Io doliu = In haine negre. îmbracă-te in doliu, frumoasă Bucovină... Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se slinse-o dalbă stea! O.I 1/1 [V.ll-
    DOM s.n. (Şi In forma domă) Catedrală ; p. restr. cupola catedralei, tn dom de marmur negru ei intră liniştiţi. O.I 93/31. De ctnd căzu un rrăsnel tn dom. . . de-atunci in somn Ca plumbul surd şi rece el doarme ziua toată. O.I 96/16. Pe acest amestec strălucit de palate şi domuri, vezi cum, ajunse de lună, strălucesc asupra maselor întunecoase vtrfurile turnurilor. P. L. 93/33; cf. O.I 50/1. 50;.'!. 94/8, 94/16; P.L. 52/30, 52/33 [V. 6; Pr. 3|. Q (Construcţie metaforică) Doma de gheaţă [a lui Odin] - împărăţia zeilor scandinavi. Căci Odin părăsise de gheată nalta-i domă. Pe zodii stngeroase porneau a lui popoaru. O.I 91/6 [V.l].
    —  Forme gramaticale: sg.n.ac. dom (O.I 93/31, 91.8,
96/16), domul (O.I 94/16), domn (O.I 91 /fi), doma (O.I 50/1 ; P.L. 52/30, 52/33), g.d. domei (O.I 50/3): pl.n.ac. domuri (P.L.       93/33).  —  Variantă:    d6mu   (O.I 50 1,
50/3, 91/6; P.L. 52/30, 52/33) s.f.
    DCUĂ s.f. v. dom.
    DORNIC, -Â adj. Seniorial, dc senior. Dintr-un şir de munţi au zidit domenicul său palul. P.L. 51/8 [Pr.l].
    DOMESTIC, -Ă adj. (Despre animale) De casă. Q (Glumeţ, ironic) îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege. ba alt animal domestic. O.I 140/36 [V. 11. •
    DOMIXÂ vb. I. Intranz. Fig. A domni, a stă-plni. leronim! întrerupse Francesco tăcerea ce domina tn sală. P.L. 84/34 [Pr. 1).
    DOMINO s.n. Numele unui joc de societate. între aceşti muri afumaţi, plini de mirosul tutunului, de trăncăni rea jucătorilor de domino. .. ardeau lămpi somnoroase. P.L. 27/23 [Pr. 1).
    DOMN s.m. J. Termen de politeţe cu care cineva sc adresează unui bărbat. — Vai de mine, domnule, de mull! de cind mă-fin minte. P.L. 60/34. Ruben se uilă lung la el. — D-lale nu ţi-e bine, domnule, zise el serios. P.L. 61/1. Domnule! zice ea slăptnindu-se şi sttnd băţ tnaintea lui. Vrei sd mă-nveţi cum trebuie sâ mă port? P.L. 69/9; cf. P.L. 69/22 [Pr. 4{. <$> (Urmat de adj. pos.) Eu ţi-am spus-o,
domnul meu, de atilea ori, că numai amiciţia adevărată poate să fie legătura dintre noi. P.L. 70/15 [Pr. 1). Q (Ironic) Azi, ctnd fraza lustruită nu ne poate tnşela, Astăzi alţii sunt de oină, domnii mei, nu esie-aşa? O.I 151/22 [V. 1].
    2. Domnitor, voievod. Să mă-mpiedic de-un moşneag?
—  De-un moşneag, da, impăr ile, căci moşneagul ce priveşti, Su e om de rlnd, el este domnul Ţării — Româneşti. O.I 147/14. Ungă cortu-i, unul dintre fiii falnicului domn, Sta zlmbind de-o amintire. O.I 148/38. Fusese chemai de domnul Moldovei ca dascăl de matematică. P.L. 40/40; cf. O.I 28/16, 32/21, 146/8, 146/15, 151/31; P.L. 37/25 [V. 7; Pr. 2).
    3.     Stăpin. Q (Construcţii metaforice) Al nop(ii palid domn = Arald, rege al avarilor, văzut In ipostaza de strigoi. Dar noaptea se trezeşte şi ţine judecată Şi-n negru-mbracă toate al nopţii palid domn. O.I 96/20 [V.l]. (Cu aluzie la „zburătorul” din mitologia populară românească) Al noplii domn. O dulce-al nopţii mele domn, Dc ce nu vii tu ? Vină ' O.I 168/23 [V. 1). Al valurilor domn
—  luceafărul (v. şi stea). Ea trebui de el tn somn Aminte să-şi aducă Şi dor de-al valurilor domn De inim-o apucă, o.i 171/15 [V. 1].
    4.     Dumnezeu, Iisus Hristos. O, cere-mi Doamne, orice preţ, Dar dă-mi o altă soarle. Căci tu izvor eşli de vieţi Şi. dătător de moarte. O.I 177/5. Din haos Doamne-am apărut Şi m-aş Intoarce-n haos... Şi din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. O.I 177/13. Nu se vede declt chipul strălucit al Domnului. P.L. 14/6; cf. O.I 46/13;
V.L. 13/19, 13/23, 13/27, 13/29, 13/33, 13/35, 13/40, 52/33, 71^20 [V. 3; Pr. 10). •$> Maica Domnului v. maică [V.l ; Pr. 1]. <> Expr. Doamne iartă-mă, spune cel căruia i-a scăpat sau era să-i scape o vorbă nepotrivită. Da cum, Doamne iarlă-mă, să slujeşti tu degeaba? zise baba cea vicleană, cum să nu-ti iei lu dreptul tău? P.L. 18/5 [Pr. 1). Dragă Doamne v. drag2 [Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) Domnul este al tău mire v. mire [V. 1],
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. domn (O.I 96/20, 118 38, 1G8'23. 171/15), domnul (O.I 28 16, 65/2, 116/8,
1  Î7/14 ; P.L. 13 19, 13'23, 13/27, 13/29, 13/33, 40/40, 74/20) Lr.d. domnului (O.I 50/8; P.L. 13/40, 14/6, 23/11, 52/33), voc. domnule (P.L. 60/34, 61/1, 60/9, 69/22), domnul (P.L. 70/15), doamne (O.I. 4G/13, 140/15, 151/31,177/5, 177/13: P.L. 13/33, 18/5, 35’34); pl.n.ac. domni (O.I 32'2i; P.L. 37/25), voc. domnii (O.I 151/22).
    DOMNESC, -EASC.\ adj. (In expr.) Mere domneşti ^ varietate de mere mari, roşietice. Q (Comparaţie) Gura micuţă ca o vişină coaptă şi fala albă şi roşă ca mărul domnesc. P.L. 55/3 [Pr. 1).
    DOMNI vb. IV. T r a n z . A slăpini ca domn ca repe; a guverna. Nici o sclnteie-ntr-lnsul nu-i candidă şi plină, Murdară este rara-j ca globul ccl din lină. Asupra cărui dinsul domneşte pe deplin. O.I 56/9. Domnind sumeţ şi llnăr pe roinicele sloiuri. Căror a mea fiinţă un semizeu părea, Simţeam că universul la pasu-mi tresărea. O.I 91/1. Un sultan dintre aceia ce domnesc pesle vro limbă. . . La pămtnt dormea ţinlndu-şi căpătti mina cea dreaptă. O.I 142/1 [V. 3]. 9 (în context figurat) Et ti pune pe-a ei frunte mindru diadem de stele, O aşază-n tron de aur să domnească lumi rebele. O.I 32/35 [V. 1). + Intranz. Fig. A fi stăplnitor. Să le simţi neliber, mic, Să vezi
— 166 —
marile-aspirafii că-s reduse la nimic, Că domnesc tn lume rele, căror nu te pofi opune. O.I 52/32 (V.l).
     —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. domneşte (O.I 56/9), 3 pl. domnesc (O.I 52/32, 142/1); conj. prez. 3 sg. sâ domneasefi (O.I 32/35); ger. domnind (O.I 91/1).
     DOMN'fE s.f. 1. Timpul cit stăplneşte un domn, guvernare. Căci pe mucedele pagini stau domniile române. 0.1 32/20. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-vodă. P.L. 38/25. Călugărul Dan... vorbeşte cu tine şi trăieşte tn vremile domniei tui Alexandru-vodă. P.L. 41/12 [V. 1 ; Pr. 21. + Reşedinţa domnului. Vedea divanul de oameni bătrini, poporul entuziast şi creştin, undoind ca valurile mării tn cur/ea aomniei. P.L. 37/28 (Pr.l).
     2.    (Urmat dc un adj. pos. de pers. 2 şi 3 sg., formează locuţiuni pronominale; domnia-ta, domnia-ei, cu valoare de pronume dc reverenţă) Nu ştiu. . . In sflrşit — ea — (n sflrşit. .. Domnia-ei a fost aceea. P.L. 69/37 (Pr.l). Q (Glumeţ, ironic) „Domnia la", ctnd stabileau diplomaţi-ceşte să-şi zică ,,d-ta•' — alunei lu — lu din greşală şi iar din greşală. P.L. 68/37 (Pr.l].
     —     Forme gramaticale : sg. n.ac. demola (P.L. 38/25, 68/37, 69/37), g.d. domniei (P.L. 37/28, 41/12); pl.n.ac. domniile (O.I 32/20).
     DOMNIŞOARA s.f. Termen de politeţe întrebuinţat izolat sau Înaintea numelui unei fete căreia i se adresează cineva, duduie. îmi veti da voie domnişoară, să vă petrec ptn-acasă ? P.L. 67/21. Complementele mele, domnişoară, zise Francesco, repezindu-se spre uşă. P.L. 77/5. Domnişoara Cezara. recomandă Francesco ctnd intrară. P.L. 88/11 ; P.L. 67/12 [Pr.4], Q (Glumeţ) Şi junimei generoase, domnişoarelor ce scapăr, Li arăl că lumea vis e — un vis sarbăd. 0.1 48/10 [V.l],
     —  Forme gramaticale :     sg.n.ac.  domoişoara (P.L.
 67/12, 8K'll), voc. domnişoară (P.L. 67/21, 77/5); pl. g.d. domnitoarelor (O.I 48/19).
     DOMNITOR, -OARE adj. Fig. Stăplnitor. Numai lebedele albe, cind plutesc Incel din trestii, Domnitoare piste ape, oaspefi linistei acestei, Cuaripele întinse se mai scutură şi-o taie. O.I 152/12 (V.l).
     DOMGL, DOMOAlA adj. (Despre glas) încel, lin,
 scăzut. Eu te văd răpit de farmcc Cum tnglni cu glas domol. O.I 110/14 [V.l).
     DOMOLf vb. IV. Tranz. A încetini. Făt-Frumos dumoli pasului calului. P.L. 22/1 [Pr. 1[.
     DONJUAV s.m. Afemeiat, crai Q (Glumeţ, ironic) .Vumai cd-n loc de utifa satului, unde paradează donjuanii patrupezi, există la oameni sala de bal, jocul, muzica. P.L. 81/4 [Pr.lJ.
     —  Scris: don-juan.
     DOR s.n. 1. Dorinţă puternică de a vedea pe cineva sau ceva ; nostalgie. E inima mea tristă, ce n-are mlngăiere, E suftetu-mi, ce arde de dor nemărginit. 0.1 6/8. El deş-teaptă-n sinul nostru dorul fărei cei străbune. El retioacd-n dulci icoane a istoriei minune. O I 35/4. Raimafi c-un cot de-o stincă şi c-o mină pe bilă, tncotlea un dor mai adtnc, mai întunecos, rr\ai mare. P,L, 5/14; cf. Q-I 3/20, 6/3, 8/4,
 65/24, 171/15, 200/5 ; P.L. 5/15 (V. 8 ; Pr. 2). Q (Element de personificare) De-aş fi, mtndră, rtuşorul Care dorul Şi-l confie ctmpului, Ţi-aş spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sinului. O.I 5/9. Şi mă lasă pustiii, Vestejit şi amorfit Şi cu doru-mi singurel, De mă-ngln numai cu el. O.I 214/24; cf. O.I 5/27        [V.3J.   Q (In  contexte
 figurate) Trislefă, durere fi facrimi, amor, Azilul Işi află In slnu-t de dor Şi pier, cum de boare pier norii. O.I 11/4. V-afi dus cu anii [-mi), ducu-vă dorul. Precum cu toamna frunzele trec. O.I 26/5. Nivelul mişc-a lui legendă şi oglinda-i galben-clară Cătră marea liniştită ce îneacă a lui dor. O.I 43/12; cf. O.I 12/19 [V.l]. O Loc. ftdv. Cu dor = pătimaş, înflăcărat. O oră să fi fost amici, Să ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici O oră, şi să mor. O.I 191/14 (V.l], •£> Expr. A pierde dorul = & uita. Vom fi voioşi şi teferi, Vei pierde dorul de părinfi Şi visul de luceferi. O.I 176/7 (V.l ]. Q (Construcţii metaforice) Dor de moarte = dragoste pătimaşă (v. şi duios, dulce1 dulceaţă, dureros, lumină, pllngere, spaimă). Darnici nu ştiu măcar ce-mi ceri, Dă-mi pace, fugi departe — O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte. O.I 174/16. Mai departe, mai depuite Mai tncel, tot mai încet, Sufletul nemtngtiet îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, ctnd fermecată Inima-mi spre tine-ntom? O.I 206/8 [V.2]. De dor = dorit, iubit. Ce-(i doresc eu fie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, tara mea de dor ? O.I 15/2 [V.l].
     2. Iubire, suferinţă din dragoste. Sd fie neagră umbra tn care-oi fi perit, Ca şi cind niciodată noi nu ne-am fi găsit. Ca şi ctnd anii mtndri de dor ar fi deşerfi. O.I 127/19. Cum ea pe coate-şi răzima Vistnd ale ei Umple, De dorul lui şi inema Şi sufletu-i se imple. O.I 167/23. Pnlut-au oare atila dor In noapte să se stingă. O.I 186/17; cf. O.I 9/12 18/8, 19/16, 23/9, 41/6, 232/19, 234/13; P.L. 5/12 [V. 10; Pr.l], <> Expr. A-i creşte (cuiva) Inima de dor v. creşte [V.2]. Q (în context figurat) Porni luceafărul... El zboară, gtnd purtat de dor Pin’piere totul, totul. O.I 176/23 [V.l]. ^ (Metaforic) Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugăreşte, Pe ctnd craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i creşte. O.I 162/37 [V.l]. Q (Construcţie metaforică) A nu încăpea de dorul (cuiva) v. Încăpea [V.l].
     3.    Năzuinţă, aspiraţie, dorinţă. In veci acelaşi doruri mascate cu-atiă haină, Şi-n toată omenirea tn veci acelaşi om. In multe forme-apare a oiefii crudă taină. O.I 64/16. Alai am un singur dor: In liniştea serii Să mă lăsafi sd mor La marginea mării. O.I 216/1. Numai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu clnlecul dorul inimei tui. P.L. 5/17; cf. O.I 4/32, 10/6, 10/7, 13/25, 110/3, 132/32, 136/7, 216, 231/8 ; P.L. 86/33, 100/18 [V. 11; Pr. 3). Q (In context figurat) Dar ctnd inima-fi frămtntă Doruri vii şi patimi multe, Ş-a lor glasuri a ta minte Stă pc toate să le-ascuite. Ca şi flori in poarta vieţii Bat la porfile gtndirii. O.I 226/10 [V.l).
     4. Poftă. (Expr.) A arde de dor v. arde (V. 1).
     —     Forme- gramaticale; sg.n.ac. dor (O.I 3/20, 4/32, 6/8, 8/4, 9/12,10/6,10/7, 11/4, 12/19, 13/25, 15/2, 18/8, 19/16, 23/9, 41/6, 43/12, 65/24, 82/8, 127/19, 132/32. 171/15, 174/16, 176/23, 186/17, 191/14, 206/8, 216, 216/1. 231/8, 234/13; P.L. 5/12, 5/14), doru- (O.I 6/3, 190/6, 214/24), dorul (O.I 5/8, 5/26, 26/5, 35/4, 66/31, 162/37,166/2, 167/23, 176/7, 232/19; P.L. 5/15, 5/17, 100/18), g.d. dorului (O.I 200/5); pl. n.ac. doruri (O.I 64/16, 110/3, 136/7, 226/10; P.L. 86/33).
— 167 —
    DORfvb. IV. Tranz. 1. A fi stăplnit de dorinţă, a năzui, a rlvni. De ce doreşti singurătate Şi glasul tainic de izvor? O.I 228(17. Cine-ntreabă.. . dacâ ţi el ar dori să iubească. P.L. 28/8. înecai de iubire penlru o fiinfă ce nu mai exista, [Dionis] ar fi dorii ca etern să fie astă-noapte. P.L. 30/18; ci. P.L. 30/20,      36/15,  77/33, 77/34,
86/32, 97/1 [V.l; Pr. 8]. <0» Expr. A no lăsa nimie de dorit = a satisface pe deplin. O carte care nu lăsa nimic de dorit pentru a aprinde nişte creieri superstiţioşi. P.L. 35/31 (Pr.l]. O (In context figurat) Mina care-au dorit sceptrul universului şi ginduri Ce-au cuprins tot universul, tncap bine-n palru sctnduri. O.I 134/17 [V.l]. + A vre.-’. După propria lor voie să ne ducă unde repexi, Cuci ori unde numai ele ar dori ca să ne poarte, Pretutindeni fericire. . . ae-i viafă, de e moarte. O.I 155/15. Nu te iubesc in fcliul tn care aş dori eu însumi. P.L. 89/9 [V.l ; Pr.l]. + A pofti să doblndeascâ ceva, sâ aibă ceva. Doril-am de cind sunt ceva penlru mine? P.L. 45/24. De cile ori am dorit vro putere extraordinară, numai penlru ea am dorit. P.L. 45/27, 28 [Pr.3].
    2. (Construit cu complementul ti> dativ) A ura. Ce-ţi doresc eu (ie, dulce Românie, Tlnără mireasă, mamă cu amor ! Fii> tLi irăiască numai tn frăţie Ca a nopfii stele, ca a zilei zori. O.I 16/1. Viafa tn vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mhulrie, Dulce Românie, asia (i-o doresc. O.I 61jS. Eu nu fi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti, Nici ca Dunărea să-nece spumeglnd a tale oşli. O.I 147/15; cf. O.I 15, 15/1,
15/16, 15/24 [V.8J.
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. doresc (O.I 15, 15/1, 15/8, 15/16, 15/24, 16/1, 16/8; P.L. 86/32. 97.1),
2  sg. doreşti (O.I 228/17; P.L. 36/15), p.c. 1 sg. am dorit (P.L. 45/24, 45/27, 45/28), 3 pl. au dorit (O.I 134/17); opt. prez. 1 sg. aş dori (0.1147/15 ; P.L. 89/9), 3 sg. ar dori (O.I 155/15 ;ţP.L. 28/18), p. 3 sg. ar fi dorit (P.L. 30,18, 30/20, 102/22, 102/22); sup. de dorit (P.L. 35/31).
    DORfNTÂ s.f. 1, Năzuinţă, aspiraţie. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinfi: E-ntunecoasa renunţare, E umbra dulcilor dorinfi. O.I 117/21. Nu e destulă mizeria tn care am Irăit — cel pufin o mizerie fără de dorinii. P.L. 55/11. N-am avui dorinfe, nici una-n lume, puţin mi-a păsat; de una am fost capabil. . . şi aceea nerealizabilă. P.L. 56/34; cf. O.I 75; P.L. 55/11, 89/17 [V. 2; Pr. 4]. Q (în context figurat) In multe furme-apare a vieţii crudă iaină, Pe tofi ea ti tnşală, la nime se distaină, Dorinfi nemărginite ptanttnd tnlr-un atom. O.I 64/20 [V. lj-Q (Metaforic) Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinfi: E-ntunecoasa renunţare, E umbra dulcilor dorinfi. O.I 117/24 [V.l]. Q (Construcţii metaforice) Floarea dorinţelor obseore i&dite în noian v. floare [V. 1]. A-şi Inerede (cuiva) dorinţelo = a-şi mărturiei cuiva dragostea (v. şi lntur n 9, p o ală). Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii, Vede Luceafărul. Şi-ncetişor Dorinfele-i inerede. O.I 179/32 [V 1]. 4- Poftă. Ochii lui se uscau de ardoare şi sclipeau cu o bolnavă dorinfă. P.L. 58/18. Un dulău. . . şi-niinde toţi muşchii tn soare, leneş, somnoros, fără dorinfe. P.L. 74/2. Buzele et erau uscate de dorinfa unei sărutări. P.L. 102/2; cf. P.L. 58/15, 99/16, 101/39 |Pr. 6|. O (In context figurat) Care-i scopul lor ?. . . reproducerea in muşinoiul pămtntului ae viermi cu aceleaşi murdare dorinţe tn piept. P.L. 87/1 [Pr.l].
    2. Iubire. Ctteodai' — deşi arare — se-ntllnesc, şi ochii lor Se privesc, par a ~e soarbe tn dorinţa lor aprinsă. O.I 51/32. îl vede azi, H vede mini, Aslfel dorinţa-i gata; Et ier, privind de săplămlni, li cade dragă foia. O.I 167/18. Ea-şi culcă capul tnlr-o mină şi privi la acel tlnăr călugăr cu o indefinibilă, resignată dorinţă. P.L. 77/30; cf. P.L. 85,39, 92/40, 93/26 [V. 2; Pr. 4].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. dorinţi (P.L. 55/11, 58/15, 77/30, 85/39, 92/40, 93/26, 99/16, 101/39), dorinţa (O.I 51/32, 64/6, 75, 167/18; P.L. 58/18, 102/2); pl. n.ac. dorinţe (P.L. 55/11, 56/34, 74/2,        87/1, 89/17), dorinii
(O.I 64/20, 117/24), dorinţele (O.I 179/32), g.d. dorinţelor (O.I 64/5).
    DORfr, -A adj. Rlvnit, năzuit. Tot ca vremea, bucată cu bucată, pofi fi tn orice loc dorit. P.L. 41/36. în spaţii dorite, ziua va fi secol şi ctnd le vei întoarce nu vei mai găsi pe Ruben. P.L. 42/31 [Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. dorit (P.L. 41/36); pl.n.ac. dorite (P.L. 42/31).
    DORITOR, -OARE adj. 1. Dornic, Însetat. Gttul nalt lua acea energie marmoree şi doritoare totodată ca gttul lui Anlinous. P.L. 77/27. Toată cugetarea ei se-mprospâtase, loate visele ei reveneau splendide şi doritoare de viafă. P.L. 102/25 [Pr. 2].
    2. Iubitor, drăgăstos. Gură fuînvaţă minte, mu mă spune nimărui. Nici chiar lui, ctnd vine noaptea Ungă palul meu liptit. Doritor ca o femeie şi viclean ca un copiL O.I 80/24 [V.l].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. doritor (O.I 80/24), doritoare (P.L. 77/27, 102/25).
    DORMf vb. IV. Intranz. 1. Ase găsi In stare de somn, a fi adormit. Netezeşti tncet şi leneş fruntea mea cea liniştită Şi glndind că dorm, şirealo, apeşi gura ta de foc Pe-ai mei ochi închişi ca somnul. O.I 42/14. După ptnza de paianjăn doarme fata de-mpărat; înecată de lumină e tnlinsă tn crevat. O.I 79/1. Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea, Cind dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea, O.I 159/2. Mirosul cel umed al florilor Invioşale o făceau
    doarmă mult şi lin. P.L. 10/4 ; cf. O.I 17/15, 49/4, 84,23, 96/17, 108/4, 108/23, 142/3; O.IV 365'26; P.L. 17/1, 17;22, 23 9, 23/27, 32/6, 42/7, 49/38, 55/35, 86/10 [V. 11; Pr. 10]. Q (Repetiţie) Dormi! dormi! şopli ea apleetndu-şi gura pe fruntea lui. P.L. 63/22 [Pr. 2|. Q (Element de personificare; repetiţie) O dormi, o dermi In pace pintre făclii o mie Şi tn mormînt albaslru şi-n plnze argintie. O.I 69/3. Dorm şi florile-n grădină — Dormi In pace. O.I 207 7 — 8 [V. 4]. Q (tn context figurat) Dar lăsaţi măcir strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici, Din trecutul de mărire v-ar privi cel mull ironici. O.I 151/29 [V.l]. O (Metaforic; despre morţi) Deasupra criptei negre a sfinlului mormînt, Se scutură salctmii de toamnă şi de vint, Se bal tncet din ramuri, Inglnă glasul tău. . . Mereu se vor tot bale, tu vei dormi mereu. O.I 129/6. Mormtntul să ni-l sape ta margine de rtu, Ne pună-n tncăperea aceluiaşi sicriu ; De-a pururea aproape vei fi de stnul meu... Mereu va plinge apa, noi vom dormi mereu. O.I 129/18; cf. O.I 129/12 [V.3].
    2.     F i g. A sta nemişcat, neclintit, tn amorţire. Stă castelul singuratic, oglindindu-se tn lacuri, Iar tn fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri. O.I 152/2. într-un
— 168 —
 coif al casei, la pâmtnt, dormeau una pesle alta do clleva sule de căr/i vechi. P.L. 29/24. Umbra lui dormea pe pal. P.L. 60/16 (V. 1 ; Pr. 2], Q (Element dc personificare) Se-nsereazâ. .. Xilul doarme şi ies stelele din strungă, Luna-n mare Işi aruncă chipul şi prin nori le-alungă. O.I 44/1 [V. lj. Q (In contexte figurate) Cind pe stele aurie Noaptea doarme uşurel, Ctle inime rlztnde, Dar pe ctte suspinlnde Le delasft-ncelinel. O.I 14/7. Acea tainică simţire, care doarme-n a ta harfă In cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă? 0.1 137/9 (V.2], (Element de personificare) De ce dorm. îngrămădite tntre galbenele file, iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile? O.I 137/3; cf. O.I Hl'13 [V. 2],
     —     Forma gramaticale : ind. prez. 1 sg. dorm (O.I 42/14 ; P.L. 55/35), 3 sg. doarme (O.I 14/7, 44/1, 70/1, 84/23,
 06,17, 108/4, 137/9, 152/2: P.L. 49/38), 3 pl. dorm (O.I 137/3, 141/13, 207/7), imp. 3 sg. dormea (O.I 142/3, 159/2; P.L. 17/22, 23/27, 60/16), 3 pl. dormeau (P.L.             29/21),
 p.s. 3 sg. dormi (P.L. 17/1), p.c. 3sg. a dormit (O.I. 108/23), viit. 1 sg. voi dormi (0.1 129/12), 2 sg. vel dormi (O.I 129/6), 3 sg. va dormi (P.L. 86/10), 1 pl. vom dormi (O.I 129/18): conj. prez. 1 sg. să dorm (O.I 49/1), 3 sg. să doarmă (O.I 17/15; O.IV 365/26; P.L. 10/4, 27/24, 32/6), 3 pl. să doarmă (O.I 151/29); imper. 2 sg. dormi (O.I 69/3, 69/3, 207/8; P.L. 42/7, 63/22, 63/22).
     DORMfoD, -A adj. Fig. Carc slă neclintit, nemişcat, In amorţire. Q (Metaforic) A? vrea... Să mai salut o dată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniştiri. O.I ti/14. Deasupra cărfilor dorminde tn cot/ se ivea o ingerească umbră de om. P.L. 29/38 (V.l ; Pr.l].
     DORMITA vb. I. 1 n t r a n z . A picoti, a aţipi din cind in cind. Q (In context figurat) Numai lingă sinu-ti geniile rrtCare Imi desetntă firul vieţii mele Parcă dormita. 0.1 9/15 (V.l). Q (Mclaforic) O dalbă fecioară adoarme pe sinul De-un june frumos, Astfeli cum dormita oftarea, suspinul, In cintul duios. O.I 4/7 (V.l],
     —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. dormita (O.I 9/15), p.s. 3 sg. dormită (0.1 4/7). — Accentuat şi : (ind. prez. 3 sg.) dormită (O.I 4/7).
     DOS .s.n. 1. (în loc. prep.) în dosul = indârătul, In spatele, înapoia. In dosul acelei mreje de frunze-ntunecoase se văd In oale roze albe. P.L. 73/23         (Pr.l],
     2. (în expr.) Dosul minei = partea de din afară a mlinii. — Ei, ştii ceva? o întrebă el. — Nu ştiu nimica, zise ea tristă şi punlnd dosul minei pe fruntea ei, am uitat t>t. P.L. 15/25 (Pr. 11.
     DOTA vb. 1. Tranz. Fig. A Înzestra. Locuitorii acestei lumi, pr'supuindu-i dotafi cu organele noastre, ar pricepe toate celea absolut (n felul şi In proporfiunile tn care le pricepem noi. P.L. 24/11 [Pr.l).
     DOLAz£CI num. card. Numărul care In numărătoare arc locul Intre nouăsprezece şi douăzeci şi unu. (Adjectival) Ea citise un roman ş-ar fi voit să fie de douăzeci şi şase de ani şi nu era decit de paisprezece. P.L. 66/3 (Pr.l].
     DOVADA s.f. Probă evidentă, mărturie. Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea, Cind dormea, tăindu-i părul, i-n luat toată puterea De l-au prins apoi duşmanii,
 I au legat fi i-au şcos ochii, Ca dovadă de ce suflet stă tn
 pepfii unei rochii. 0.1 159/4. Dovezi erau asemănarea cu portretul şi multe alte împrejurări. P.L. 59/31 (V.l; Pr.l).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. dovadă (O.I 159/4); pl.n.ac. dovezi (P.L. 59/31).
    DOVEDI vb. IV. Tranz. A demonstra, a proba. Avem această mtnă de creieri, care ar vrt si ne dovedească că (ntr-adevăr facem ce voim. P.L. 82/14 [Pr.l). + A da pe faţă, a demasca. 0 (Element dc personificare) Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de fafă, Dovedite de minciună. O.I 125/15 (V.l).
    —      Forme gramaticale : conj. prez. 3 sg. să dovedească (P.L. 82/14); part. dovedite (0.1 125/15).
    DnAC s.m. Diavol, necuratul. Dracii sestrtmbau rlzlnd tn beşicele lor şi se dădeau peste cap, iar Satana tşi întinse picioarele lui de cal, răsufltnd din greu. P.L. 43/37. Bravo! maistre Ruben, strică el, dracii lăi suni meşteri tn desprinsul umbrelor din părete. P.L . 62/9. — Mă mir cine. . . te-a călugărit pe line părinte? — Cine? Dracul. P.L. 75/11; cf. P.L. 43/29 (Pr. 4]. Expr. A vedea pe dracul = a-şi găsi beleaua, a o păţi. Iată pe mtnă cum codeşte-un negru purec; Să-mi moi degetul tn gură-am să-l prind — ba las săracul! Pripăşit la vro femeie, ştiu că ar vedea pe dracul. 0.1 48/3 [V.l). A lua pe cineva dracul = a se prăpădi, a o păţi rău. (în imprecaţii) Dracul să te ia, gindi el, şi umbra mea tşi bate joc de mine. P.L. 60/28. Să mă ia dracul, fătul meu, dac-am fost Irist vrodală. P.L. 74/37 (Pr.2). Pe dracul = (formulă de negaţie): a) nimic. — Eu nu fac nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. Mă joc. — îngropi talantul, fiule, îngropi talantul. — îngrop pe dracul, părinte. P.L. 74/31 (Pr.l); b) nicidecum, de loc. Mereu mă gttuie.. . mă sărută —şi zice c-o iubesc. Bapedracul. P.L. 92/11 (Pr.l]. Dracul ştie — habar n-am. Unul, cu pălăria naltă pe ceafă... se uita — dracii ştie cu interes ori aşa numai — fa un pcrtrel al h i Dibici-Zabalkanski. P.L. 28/38 (Pr.l). (In propoziţii interogative exprimlnd nedumerire, uimire) Mă mir cine dracul te-a călugărit pe line, părinte. P.L. 75/10; cf. P.L. 75/8 (Pr.2],
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. dracu (P.L. 28/38), dracul (O.I 48/3; P.L. 60/28, 74/31, 74/37, 75/8, 75/10, 75/11, 92/11); pl.n.ac. draci (P.L. 43/29), dracii (P.L. 43/37, 62/9).
    DnAG1 s.n.sg. Iubire, dragoste. (Loc. adv.) Cu (atîtu) drag = cu iubire, cu plăcere, bucuros. Tinguiosul bucium sună, L-ascultam cu-atita drag, Pe cind iese dulcea lună Dintr-o rarişte de fag. O.I 209/18. Cum n-oi mai fi pribeag De-alunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. O.I 216/27. Soarele ieşind din răsărit privea la ei cu drag. P.L. 9/34; cf. O.I 220/7, 222/8(V. 4; Pr.l). O Expr. De dragul cuiva = din dragoste pentru cineva. S-a toi dus De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus. O.I 173/18 (V.l).           '
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. drag (O.I 209/18, 216/27, 220/7, 222/8; P.L. 9/34), dragu- (O.I 173/18).
    DnAG2, -A adj. Iubit, scump, nepreţuit, De ctnd codrul, dragul codru, troienindu-şi frunza toată, Işi deschide-a lui adincuri, fafa lunei să le bată, Tristă-i firea. O.I 83/25. Şi tn haosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce tn ce mai dragă, li-ar cădea pe ii ce merge. O.I 160/12. Fugeau prin noaptea pustie şi rece ca două visuri dragi. P.L. 12/39 ; Cf. O.I 104/19; P.L. 49/8 [V. 3; Pr.2). <$» (Construit cu
— 169 -
verbul „a fi" şi cu dativul pronumelui personal) Fiindu-şi şie dragă cum nu-i este nime-n lume. 0.1 80/1. Ah! In curtnd satul tn vate-amuţeşte, Ah! tn cnrtnd pasu-mi spre tine grăbeşte: Lingă satetm sta-vom noi noaptea (ntreagă, Ore tnlregi spune-ţi-voi ctt tmi eşti dragă. 0.1 231/20. Totta! Tolla! — zise el rtzlnrt — tare-mi eşti dranâ P.L. 66/24; cf. O.I 55/24, 82/14, 101/28; P.L. 8/8 |V. sj Pr. 2). Q (Repetiţie) Şi mi-s dragă mie însămi, pentru că-i suni dragă lui. O.I 80/21 (Y.2|. <> A i fi (cuiva) drag să. . . = a-i plăcea mult să. .. Q (Glumeţ, ironic) Roiesc ploşniţele roşii, de fi-i drag sd le-uiţi la ele. O.I 46/18 (V.l). A eădea cuiva drag v. cădea 1 V.l J. <> (însoţind un vocativ sg., In forma feminină pentru amindouă genurile) Traiul lumii, dragă lato, Cine vor, aceia lese i. Dară sufletul mi-i vesel, Tinereţa luminată. O.I 102'9 (V.l]. O (Element de personificară) Am răspuns : ..Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine! Singuri voi, stejari, râmtnefi De visaţi la ochii vineţi, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă“. 0.1122/13 (V.l). O Expr. Dragă Doamne = vorba vine, chipurile. La sfirşilul cărţii era zugrăvit sf. Gheorghie tn luptă cu balaurul - dragă Doamne, simbol ce Înfăţişa adevărul nimicind neştiinţa. P.L. 35/34 |Pr. 1). <> (Substantivat, familiar, la vocativ, in forma feminină pentru amindouă genurile) Hai şi noi la craiul, dargă, Şi să fim din nou copii, Ca norocul şi iubirea Să ne pară jucării. O.I 100/17. Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmeie-1 urc, stele le scapără-n cale, Apele pling clar izvorlnd in ftntlne ; Sub un salclm, dragă, m-aştepti tu pe mine. O.I 231/4 [V.2].
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. drag (0.1 55/24, 83/25), dragă (O.I 80/4, 80/21, 80/21. 82/14, l<j(M2. 167/20, 231/20; P.L. 8/8, 49/8, 66/24), voc. dragă (0.1 100/17, 102/9, 122/13, 231/4; P.L. 35/34); pl.n.ac. dragi (O.I 101/28,104/19; P.L. 12/39).
     DRAG3 , -A s.m. şi f. Iubit, iubită. Şi mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se tndură, Cind eu stau şoptind cu draga Mtnă-n mtnă, gură-n gură. O.I 106/15. Vot păstra-o, voi intinde-o între foile acele, Ce le am din alte timpuri De la mina dragei mele. O.I 125/8. în adlncu-i se pătrunde Şi de lună şi de soare Şi de păsări călătoare. Şi de lună şi de stele Şi de zbor de rtndurete Şi de chipul dragei mele. O.I. 215/13 ; cf. O.I 4/27, 137/18, 149/2, 189/11, 189/11 (V.8).
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. drag (O.I 189/11,189/11), draga (O.I 106/15), g.d. dragei (0.1 125/8, 149/2, 215/13), voc. dragul (O.I 137/18), dragă (O.I 4/27).
     DRAGOSTE s.f. 1. (în loc adv.) Cu dragoste = cu multă plăcere, bucuros. Tablele de ta crlşmă-l invitau cu dragoste. P.L. 83/11 [Pr.l],
     2.     Sentiment de afecţiune faţă dc o persoană de sex opus; iubire. încorda-voi a mea liră să clnt dragostea? Un lanţ Ce se-mparte cu frăţie Intre doi şi trei amanţi? O.I 140/5. Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. O.I 155/10 [V.2J.+ (Cu determinarea „lumească”) Legătură sexuală. Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte, Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte. O.I 144/27(V.l].
     3.     (Concretizat) Femeie iubită. Numai luna pintre ceafă Varsă apelor văpaie, Şi le află strlnsă-n braţă Dulce dragoste bălaie. O.I 210/28 [V.l].
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. dragoste (P.L. 83/11)* dragostea (O.I 140/5, 144/27), voc. dragoste (O.I 210/28); pl. n.ac. dragostele (O.I 155/10).
     DRAPA vb. I. Tranz, A acoperi cu o draperie. Q (Construcţie mctaforică) A-şl drapa oala = a-şi ascundc dcfcctcie cu o podoabă falsă, a masca prin artificii incapa-citatca intelectuală şi morală. O eroi! cari-n trecutul de măriri vă adumbriseţi, Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi. Şi cu voi draptndu-şi nula, vă citează tofi nerozii, Mestectnd veacul de aur In noroiul greu al prozei. O.I 119/29 [V.l].
     DR.\G.\LAş, -A adj. Drăguţ, frumuşel, gingaş. Te desfaci c-o dulce silă. Mai nu vrei şi mai te laşi, Ochii tăi sunt plini de milă, Chip de inger drăgălaş. O.I 210/5 [V.l].O (Adverbial) Ea-l asculta pe copilaş uimită şi distrasă. Şi ruşinos si drăgălaş. Mai nu vrea, mai se lasă. O.I 175/7 [V.l].
     DR.\GOSTf vb. IV. Tranz. A mlnglia. El s-aşază lingă dlnsa, fruntea ei o netezeşte, O dezmiardă cu durere, suspintnd o drăgosteşte. O.I 84/26 [V.l].
     DR.ÂGULfŢA s.f. Diminutiv cu valoare hipocoristică, in spiritul poeziei populare, al lui dragă. Ah! ascultă mln-rlruliţă, Drăguliţă, Şoaptă-mi blindă de amor. O.I 4/22 |V.1|.
     DR.ÂGI Ţ, -A s.m. şi f. I. (La vocativ) Termen alin-tător cu care nu adresăm cuiva. Q (Element de personificare) Codrule, codruţule, Ce mai faci, drăguţule, Că de cind nu ne-am văzut Multă vreme au trecut. O.I 123/2. Parcă ml te văd, drăguţă, Că imi zbori şi că le scap. O.IV 369'9 [ V.21.
     2. Iubit. Te iubesc! Xu, nu! nu crede că te iubesc Intr-atlt, incit să-ti zic să rămii. . . Adio. . . drăguţul meu. P.L. 97/3 [1T.1].
     —      Forme gramalicalc : sg. voc. drăguţul (P.L. 97/3), drăguţule (O.I 123/2), drăguţă (O.IV 369/9).
     DR&GE vb. III. Tranz. 1. A face, a aranja. Cind ştii că visu-acesta cu moarte se sflrşeşte Că-n urma-ţi rămtn toate astfel cum sunt, de dregi Oricit ai drege-n lume-atunci te oboseşte Eterna alergare. O.I 64/22 — 23 [V.2].
     2.     (Regional; ironic) A pune pc cineva )a locul lui, a-1 învăţa minte. Astfel încăput pe mina a oricărui, te va drege, Rele-or zice să sunt ţoale cile nu vor înţelege. O.I 134/33 [V.l].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. dregi (O.I 64/22), viit. 3 sg. va drege (O.I 134/33); opt. prez. 2 sg. ai drege (O.I 64/23).
     DREPT1 adv. 1. (însoţit de determinări locule indică direcţia) în linie dreaptă, direct. Arald cu moartea-n suflet, a glndurilor pradă... în zid de marmur negru se uită crunt şi drept. O.I 94/5. Dar pe furiş se strecura clte-o rază drept In ochii tui. P.L. 67/16. Cezara veni drept tnainte-i. P.L. 94/17; cî. P.L. 88/26, 94/17         [V. 1 ; Pr.
 4]. <> Loc. adv. De-a dreptul = direct, fără ocol. Se uită pe furiş la formele perfecte ale zeiţei ce-l fericeşte, căci i-e ruşine să se uite de-a dreptul. P.L. 79/27 [Pr. 1]. <$» Loc. prep. tn dreptul... = tn faţa..., faţă-n faţă cu... Visătorul Dionis se opri tn dreptul acelui portret. P.L.
— 170 —
 30/11. Ea se aşeză ironică, fantastică, lungă In dreptul lui. P.L. 60/19. In dreptul spadei tngerului era lăsată o dungă cenuşie. P.L. 83/26; cf. P.L. 49/13, 72/22 [Pr. 5].
     2. (Urmat de determinări locale, modale sau temporale) Tocmai, chiar, exact. El ştergarul i-l desprinde şi-t împinge lin la vale, Drept In creştet o sărută pe-al ei păr de aur moale. 0.1 84/38. In capătul şirului de munţi drept asupra măreţ, se oglindea tn fundul ei o măreaţă sttncă de granit. P.L. 11/32. Ea şeiu alături cu el, dar drept tn lunfi. P.L. 93/14; cf. O.I 166/5; P.L. 40/20, 60/22, 67/3 [V.2; Pr. 5].^> Loc. adv. Drept in două = exact In două părţi egale. Biserica creştină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept in două e ruptă şi tresare. 0.1 95/2 (V.l).
     DREPT* prep. 1. (Introduce un complcmcnt indirect) In loc dc, In calitate dc. Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete. O.I 92/24. Ea-I pune să-şi aleagă drept răsplată un mlnz. P.L. 15/6. începu să-noate, puindu-şi drept fel de ajuns nişte sttnci. P.L. 101/l(V.l ; Pr.2). Q (Repetiţie) Drept preol toarce-un greier un gtnd fin şi obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. O.I 69/23 — 24. Se-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă.. . Drept ştiinţ-avtnd in minte vreun vals din Bal-Mabil. 0.1 151/ 11, 12, 14 (V.5).
     2. (Inlroduce un complement circumstanţial dc scop) Pentru, ca. Că nu-i cere drept jertfă pe-un altar tnalt să moară. O.I 160/33 (V.l].
     DREPT3 s.n. 1. (In expr.) Dreptul divin = sistemul normelor religioase. Argumente pentru dreptul divin. P.L. 80/32 [Pr.l]. Dreptul natural = ansamblul normelor juridice născute din convieţuirea oamenilor Ia un loc. In tot anul o revolufiune contra aristocraţiei, a curtizanilor reginei — minus contractul soţial, oraţiunite parlamentelor, argumente pentru dreptul natural. P.L. 80/32 (Pr.l).
     2.     Facultatca recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită. <C> Loc. adv. De drept = conform legii. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept ori de stal, nu sun/ declt tot atitea pleduarii ingenioase ale minţii. P.L. 81/28 [ Pr.l ]. <0> Expr. A avea dreptul ca să (sau de a) = a avea justificarea dc a face sau de a pretinde ceva. Su le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere, Pe voi unde să-nchidă, cind tmpinşi de durere Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi. O.I 59/30. Plnă nu-ţi sunt femeie, am dreptul de a te ruga să mă scuteşti. P.L. 75/32. Am crezut că am dreptul de-a despreţui amorul unui om ce mă iubeşte. P.L. 89/31 IV. 1 ; Pr. 2].
     3.     Ceea ce se cuvine cuiva ca răsplată, recompcnsă ele. Să slujeşti tu degeaba ?. . . Cum sd nu-ţi iei lu dreptul tău. P.L. 18/7. Persoana juridică care se află acum pe mina tngrijitoare a esculapului nostru avea drepturi asupra unei moşteniri. P.L. 59/30 (Pr.2).
     •S. Dreptate, justiţie, Îndreptăţire. Ctt amor de drept şi bine, Cttă sinceră frăţie adusese el cu sine? O.I 53/6 [V.l]. Q (în context figurat) Ce am de-alege oare tn seaca-vă fiinţă? Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi mintă. O.I 23/20 [V.l). «$■ Expr. A avea drept v. avea [Pr.l).
     —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. drept (O.I 23/20, 53/6; P.L. 61/1, 81/28), dreptul (0.1 59/30; P.L. 18/7, 75/32, 80/32, 80/32, 89/31); pl.n.ac. drepturi (P.L. 59/30).
    DREPT*, DREAPTĂ adj. A. I. 1. (Despre lucruri) Vertical. Şi deodată se ridică din pămint un colţ sur, drept, neclintit, un uriaş tmpelrit ca spaima, cu capul alinglnd de nori. P.L. 19/3 (Pr.l). + (Despre oameni) Neîncovoiat, neadus dc spate. Ţapăn, drept, cu schiptru-n mtnă, [craiul] şede-n perine de puf. O.I 85/25. Pe-un jilţ tăiat tn stincă sta ţapăn, palid, drept, Cu ctrja lui tn mtnă preotul cel păgtn. O.I 93/6. Numai umbra lui proprie stătea dreaptă tn părete. P.L. 60/27; cf. P.L. 84/30 [V.2; Pr.2].<£ (Adverbial) Pe jilţul lui de piatră tnţepeneşte drept Cu cirja lui cea veche preotul cel păgtn. O.I 99/1 [V.l].
    2.      (Adverbial) Orizontal. Şi ctnd tn pat se-ntinde drept Copila să se culce, l-atinge mlinile pe piept, I-nchide geana dulce. O.I 168/9. Dacă visez, mă ţine tn vis, privindu-mi drept ... O marmură, aibi milă să nu mă mai deştept! O.IV 433/5 (V.2].
    II. F i g. (în sens moral) 1. Adevărat, bun, cinstit. O conuenfie e totul; ce-i azi drept, mtne-i minciună; Aţi luptat luptă deşartă, aţi vtnat ţintă nebună. O.I 36/1. El tn mic priveşte-acolo căile lor tăinuite Şi cu varga zugrăveşte drumurile lor găsite: Au aflat slmburele lumii, tot ce-i drept, frumos şi bun. O.I 44/36. Nu aşteaptă Declt moartea, care singură e dreaptă. O. IV 365/20 [V.3]. O (Ironic) Iată tot ce te aşteaptă. Jla să vezi .. . posteritatea este tncă şi mai dreaptă. A’epullnd să ie ajungă, crezi c-or vrea să te admire? O.I 134/24 (V.l). <> Parle dreaptă = parte ce i sc cuvine In mod le^al fiecăruia la o împărţeală. Alunei ctnd după moarte răsplată nu v-aşteaptă, Faceţi ea-n astă lume să aibă parle dreaptă, Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi! O.I 60/14 [V.l]. Luptă dreaptă v. luptă [V.2; Pr.l). <0> Loc. adv. Cu drept cuvînt V. cuvînt [Pr.l). + (Adverbial) Adevărat, just. Esle drept că viaţa-ntreajă, Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. O.I 133/33. E drept că după fondai nu suntem tn slare a vedi. P.L. 65/11. Spune-mi numai că mă iubeşti — spune-o! dar nu cu două înţelesuri, nu ca atunci la bal ... drept! spune! P.L. 70/22 [V.l ; Pr.2]. «0» Fxpr. Ce-I drept = Într-adevăr, cu adevărat. Toate*vorbele lui Francesco ea nu le lua dectl de glumă, a cărei realilate, ce-i drept, i-ar fi şi plăcut. P.L. 77/32 [Pr.l). A spune (sau n vorbi) drept sau (rar, substantivat) a spune dreptul = a spune adevărul, a vorbi deschis, sincer. Azi n-ar chip tn loală voia tn privirea-i să te pierzi ... S-o întrebi numai cu ochii: Mă iubeşti tu? Spune drept ’ 0.1 155/24. Ii era ciuda/ . .. nu-i venea să creadă ceea ce vedea cu ochii. — Drept vorbeşti? întrebă el. P.L. 88/28. Altfel .. . e chiar frumoasă — sd spun dreptul. P.L. 92/12; cf. P.L. 70/1 (V.l; Pr.3], Drept vorbind =spunind adevărul, de fapt, In realitate. Şi drept vorbind, ea abuza Intr-un mod neiertat, de această putere. P.L. 91/26 [Pr.l).
    2.      (Despre oameni) Cinstit, integru, dc omenie, cum-secadc. As/a nu-i trai, asla-i chin! Dar biata copilă .. . sd fiu drept... ce ştie ea că mă chinuie. P.L. 92/18 [Pr.l).
    3.      (Despre proprietate, avere) Care aparţine sau sc cuvine cuiva pc temeiul unri legi sau unui drept, (jartea lui Zoroastru era proprietatea lui dreaptă. P.L. 46/5 [Pr.l].
    n. (Despre organe ale corpului) Aşezat tn partea opusă părţii stingi. La pămint dormea ţintndu-şi căpătli mtna cea dreaptă. O.I 142/3 [V. 1]. + (Substantivat, la î. sg., articulat) Mina dreaptă. Arald cu moartea-n suflet, a gtn-durilor pradă, Pe jeţ tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă. O.I 94/4. Spăsi-voi visul de lumină Tinztndu-mi dreapta tn deşert. O.I 118/8 [V.2). <£> Loc. prep. în dreapta. In
— 171 —
dreapta mănâstirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sătucene cu cdsufe albe. P.L. 72/18 |Pr.l],               ’
    —  Forme gramaticale: sg. n. ac. drept (O.I 3G/1, 44/36
85/25, 93/6; P.L. 19/3, 26/4, 84/31, 92/18), dreptul (I* L 92/12), dreaptă (O.I 60/14, 131/24. 137/7, 142/3. 165/2; O.IV 365/20; P.L. 6/13, 46/5, (50/27); dreapta (OI 91/1 118/8; P.L. 72/18).                                            ’
    DREPTATE s.f. Echitate, justiţie. Dreptatea, librrtalea nu sunt numai un nume, Ci-airvea s-a serbat. 0.1 21/17. Spunefi-mi ce-i dreptatea? — Cei iari se Ini/rădiră Cu-averea şi mărirea tn cercul lor de legi. O.I 56/11. Vrei poate-n faptă sd arăfi Dreptate şi tărie? Ţi-aş da pămintut tn bucali Să-l faci împărăţie. O.I 178/18. Vei vedi cum ne se minte tn şcoală, tn biserică, tn sfat, că intrăm tntr-o lume dc dreptate, de iubire, de sfinţenie, penlru a vedi, ctnd murim, c-a fost o lume de nedreptate, de urii. P.L. 48/1; cf. O.I 62/13 [V.4; Pr.l). «y> Expr. A avea dreptate v. avea [Pr.l]. O (Construcţii metaforicc) Umbra de dreptate [a flamurel roţii] v. umbră [V.l].
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. dreptate (O.I 62/13, 63/3, 178/18; P.L. 38/21, 48/1), dreptatea (O.I 24/17, 56/11).
    DRUM s.n. I. Cale. Apoi — de vor m-arunce tn margine de drum .. . Tot tmi va fi mai bine ca-n ceasul dc acum. O.I 128/1. Pe drumul lung şi cunoscul Mai trcc din vreme-n vreme. O.I 186/3. în sttnga un drum trccca ca o cordea. P.L. 72/20; cf. O.I 208/14, 235/22; P.L. 12/32, 20/20, 101/24 [V.4; Pr.4]. Q (In contcxte figurate) Sumai ru, rămas acelaşi. Bat mereu acelaşi drum. O.I 112/12. Sl«l de cocori Apucă-ntinsete Şi necuprinsele Drumuri de nuri. O.IV 378/16 [V.2]. Q (Metaforic) Luna apunea in rin, făctnd pare-că din suprafafa lui un drum moale si luminos. P.L. 96/3 [Pr.l]. Drumul mare v. marc1 [Pr. 1]. Drum-de-fier = calc ferată. Şi cum vin cu drum-dc-fier. Toate ctntecele pier. O.I 182/26 [V.l]. <> Loc. adj. I»c peste drum = de vizavi, din faţă. în casa de pesle drum perdelele albe erau încă lăsate. P.L. 51/33. Acoto-i sărmanul ... tn casa cea pustie de pesle drum. P.L. 59/4. Coboară iute scările şi tntr-o clipă fură la casa de peste drum. P.L. 59/15 [Pr.3]. Îd drum = In calc, tn mers. Movili de fmn-2e-n drumu-i le spulberă de sună, Iar steaua cea polară i-arală a lui cale. O.I 92/29. La steaua care-a răsărit E-o cale-atlt de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poale de mult s-a stins în drum în depărtări albastre. O.I 234/5. în drum, părintele Onufrei, dind ca din tntlmplare de mina piciorului, care confinea vro citeva piese de aur, crezu că ce-i găsit ti bun găsit. P.L. 83/K [V.2 ; Pr. 1]. O Expr. A da drumul (cuiva) = a) a face să pornească. Şi azi el se avtnlă pe calul său arab Şi drumul, ca săgeţii, li dă peste pustie. O.I 97/7 [V.l]; h) a lăsa să plece, a slobozi. Făl-Frumos dădu drumti calului, apoi se culcă pe mantaua ce şi-o aşternuse. P.L. 20/12 [Pr.l]. Q (Construcţii metaforice) A deseblde (cuiva) drum dc filnric v. deschide |V.l]. A lumina drumul vleţei (cuiva) v. lumina [V.
1]. Drum Imp&rătesc v. Împărătesc [Pr.l].
    2.    Călătorie, mers. Ştiu mai bine ce-ţi prieşte, Cum am spus aşa rămtne; Pentru drumul cel dc mine De cu azi te pregăteşte. O.I 102/19 [V.l]. O Loc. adv. Pe drum = In timpul călătoriei, a mersului. Pe drum horea şi doinea, iar buzduganul şi-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. P.L. 4/38. îngerul meu ... mergi
acasă . . . Să nu (i se tnltmple nimica pe drum . . . gtndeş-tc-te la Cezara la. P.L. 95/3 [Pr.2].
    3.     Traiectorie. Magul priiuea pe ginduri tn oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El tn mic priveşte-acolo căile lor lăinuite Şi cu varga zugrăveşte drumurile lor găsite. O.I 44/35 [V.l],
    —      l'orm- gramaticale: sg. n. ac. drum (O.I 35/27, 02/20, 112/12, 128/1, 144/33, 182/26, 208/14,234/5,235/22; P.L. 1/38, 20/20, 54/33, 59/4, 59/15, 72/20, 83/6, 95/3, 96/3), ilrumu (P.L. 12/32, 20/12), drumul (O.I 97/7, 102/19, 186/3; P.L. 12/32, 20/29, 75/24), drumu-?(P.L. 101/24); pl. n. ac. drumuri (O.IV 378/16), drumurile (O.I 44/35).
    DUCE vb. III. I. Tranz. 1. A purta, a transporta.
 Trec furnici duetnd in gură de făină marii saci. O.I 87/5. O duc cintind prin lainifi şi pe sub negre bol(i, A mistice-retiţ/ii inltmecoase cete. O.I 92/21. El o puse-n luntre, du, etnd-o ca-ntr-un leagăn peste lac. P.L. 9/31 ; cf. O.I 129/11, 155/11, 219/3 [V.5 ; Pr.l}. <0> Expr. A duce (pe cineva) la yroapă = a duce la locul de veci. Făcliile ridică—se mişcâ-n line păsuri, Ducind la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieţii pămlntene. O.I 92/17 [V.l]. Dus din lume v. lume [V.l], A duce Irîul (cuiva) v. frlu [V.l]. O (Subiectul este vîntul, o apă curgătoare) Zefir dulce Care duce Cu-at său murmur frunze, flori. O.I 4/28. Undele liniştite o duceau. P.L. 101/3 [V.l ; Pr.l]. Q (în contcxtc figurate) V-ali dus cu an/i[-mi], ducu-vă dorul. O.I 26/5. Vo/, cind mi-or duce îngerii săi Palida-mi limbră in albul munte, Să-mi pui cununa pe a mea frunte Şi să-mi pui lira de căpătii. O.I 27/21. îngerii . . . treceau ducind tn poalele lor rugăciunile muritorilor. IM.. 52/40 [V.2 ; Pr. 1].
    2.     A lin cu sine, a conduce, a îndrepta. Peste vlrf de rumurele Trec in stoluri rtndurete, Ducind glndurile mele Şi norocul meu cu ele. O.I 211/16 [V.l]. El o duse ta împăratul şi <-» arătă spuindu-i că-i mireasa lui. P.L. 10/22. Ea-l duse ptn la un hăţiş şi-t împinse afară din grădină. P.L. 1)5/12 ; cf. P.L. 15/32, 40/23, 45/28 [V.l; Pr.5]. Q (In context figurai) Colo-n palale de mărgean Te-oi duce veacuri multe. Şi ţoală lumea-n ocean De tine o s-asculte. O.I 170/30 [V.l]. + A însoţi. Privea tn zare cum pe mări [luceafărul] Răsare şi strătuce, Pc mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. O.I 167/16. Făl-Frumos tl duse ptn tn pădurea prin care era sâ treacă. P.L. 15/35. Ttnăra Auroră răpeşte pe Orion, de care se-namorase tnsăşi cruda şi vergina Diana, şi-t duse tn insula Detos. P.L. 80/1 ; cf. O.I 8/12 [V.2 ; Pr.
 2], O (In context figurat) O rază le-nalfă, un ctntec te duce Cu braţele albe pe piept puse cruce. O.I 37/13 [V.l]. 4 Inlranz. (Subiectul este un drum, o intr&rc etc.) A da în . . . în poarta prăbuşită ce duce-n fund de munte, Cu clrja lui cea veche el bate de trei ori. O.I 93/26. Apucă şi ea cale luminoasă ce ducea tn lună. P.L. 20/36. Un singur toc de intrare este .. . care duce ptn-lnlăuntrul insulei. P.L. 78/15; cf. P.L. 29/10, 40/11, 75/25 [V.l; Pr.5]. O Expr. A-I duce gîndul v. glnd [V.l]. + A mina. Fug caii duşi de spaimă şi vtnlului s-aştern. O.I 98/8 [V.l].
    3.     A apropia ceva dc o parte a corpului. Ea boţi scrisoarea cu mtna, o duse ta inimă ... şi .. . o durere ascuţită, crudă ti pătrunse inima. P.L. 58/22. Apuctndu-i
 o mină o duse la buzele ei. P.L. 88/19 [Pr.2].
    4.     A transmite, a purta mai departe veşti, idei etc. Urmărind pe ceruri limpezi cum ptuteşte-o cioctrlie, Tu
— 172 —
 ai vri sii spui să ducă către dtnsul o solie. O.I 82/28. De-oi muri — işi ;ice-n sine — al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe. 0.1 133/36 |V.2). + A raporta, a silua. Duci idei şi cugetări tn naturii după analogia tmprejurărilor omeneşti. P.L. 80/34 (Pr. 1].
    5.     (Cu complementul ..viaţa") A trăi, a pctrece. Poveşti fantastice despre zine îmbrăcate In aur şi lumină, care nuc limpede a lor via/u tn palale de cristal. P.L. 37/20. Oamenii înşişi duc o viafă instinctivă. P.L. 80/39 | Pr.2].
    6.     A Înduri, a suferi, a suporta. \’u! moartea cu cia/a a stins toată plăcerea — Cel ce In aslă lume a dus numai durerea Simic n-are dincolo, căci morfi sunt cei muri/i. O.I '>9/14. Sâ ne dai un semn şi nouă de mila Măriei Tale . . . Dc-o fi una. de-o fi alta ... Ce e scris şi pentru noi. Iiuctiroşi le-om duce loate, de e pace, de-i război. O.I 146/20 [V.2], +Fig. A conduce, a mina. Ea aude — plinge. — Parcă Ii venea să plece-n lume, Dusă de pustie 7înduri .ţ>i de-un dor fără de nume. O.I 65/23 (V.l).
    II. Refl. 1. A merge, a sc deplasa. Şi după tndemî-narea babei se duse să-şi aleagă calul. P.L. 17/41. .Voi, leronim, ne-om duce tn oraş .... ştiu Intr-un loc vin bun, P.L. 75/3. Ea bătu cu pumnii In trunchiul de copac; apoi se (tuse-n odaia ei. P.L. 95/17; cf. P.L. 20/36. 67/8 (Pr.5). +A plcca. Te duci, ş-am înţeles prea bine Să nu mă (in de pasul lău. Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! O.I 118/1. Vezi, rlndunelelc se duc Se scutur frunzele de nuc, S-aşază bruma peste vii — De ce nu-mi oii, de ce nu-mi vii? O.I 235/1. Atunci Făl-Frumos tşi luă ziua bună de la părin{i, ca să se ducă, sd sc bală el singur cu oştiic împăratului. P.L. 4/30; cf. O.I 24/22, 45/28, 118/12, 174/8, 193/9, 211, 211/1, 211/17, 214/18, 214/20; P.L. 8/26, 11/10, 12/34, 23/26, 42/21, 71/13, 71/14, 71/23, 83/12, 100/2 |V.12; Pr.ll). O (Repetiţie) Te-ai dus, evreule . ■ . le-ai dus şi m-ai vlndut chinuitorului de suflete. P.L. 80/16 [Pr.2). «0» Expr. A se tot duce = a merge mereu, fără a se opri. Q (Repetiţie) Se tot duc, se duc mereu, Trec tn umbră, pier In vale, Iară cornul plin de jale Sună dulce, sună greu. O.I 104 21. Şi se tot duce . . . S-a tot dus. De dragn-unei copile. S-a rupt din tocul lui de sus. Perind mai multe zile. O. I 173 17 (V.4|. A se duce inainle v. înainte [V.l].
       F i g. A dispărea, a pieri. .Şi le-ai dus. dulce minune. Ş-a murit iubirea noastră Floare-albaslră! floare albastră! O.I 55/20 [V.l].
    3.     Fig. A muri. S-a dus Pan, finul Perelei, cel iste/ ca un proverb. 0.1 31/18. De ce-ai murit tnger cu fala cea pală? Au nu ui fosl jună, n-ai fosl lu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? O.I 37/24 ; cf. O.I 26/5 |V.3). (Repetiţie) 7>-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare, Colâ unde le-aşteaptă loji îngerii în cor. O.I 1/11 |V.2|. O (Metaforic) A se stinge, a pieri (v. şi cădea, curge, fugi. pierde). S-a dus amorul, un amic Supus amindurora. O.I 184/1. De-alunci pornind a tui aripe S-a dus pe veci norocul meu — Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de părere de rău! O.I 212/18; cf. O.I 181 (V.3). Q (Construcţii metaforice) A se duce pe o cale neniurnalfl = a muri, a nu mai exista (v. şi h o l a r, îngheţa, întoarce, nemurire, noapte, pămint, pleoapă, somn, untdelemn). Q (Repetiţie) Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus to{i, s-au dus cu loale pe o cale nenturnată. O.I 31/17 [V.2). A se duce pe a nemnrlrli cole v. nemurire (V.l|.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. mă duc (P.L< 11/10, 71/13), 2 sg. duci (P.L. 80/34), le duci (O.I 118/1, 118/12, 211, 211/1, 217/1), 3 sg. duce (O.I 4/28, 37/13, G2/3, 93/26, 133/10, 167/16; P.L. 78/15), se duce (O.I 45/28, 173/17), 2 pl. vă duceţi (O.I 21/22), 3 pl. duc (OI 92/21; P.L. 37/20, 80/39), se duc (O.I 104/21, 104/21, 193/2, 214/18, 214/20, 235/1), dueu- (O.I 26/5), imp. 3 sg. ducea (P.L. 20/36, 73/25), se ducea (P.L. 20/36), 3 pl. duceau (P.L. 29/10, 40/11, 101/3), p.s. 3 sg. duse (P.L. 10/22, 15/32, 40/23, 58/22, 88/19, 95/12), sc duse (O.I 1/9; P.L. 17/41, 23/26, 71/23, 83/12, 95/17, 100/2), p.c. 2 sg. te-al dus (O.I 1/11, 1/11, 37/24, 55/29; P.L. 62/16, 62/16), 3 sg. a dus (O.I 59/14), 9-a dus (O.I 31/18, 114/7, 173/17, 184, 184/1, 212/18), 2 pl. v-afl dus (O.I 26/5), 3 pl. s-au dus (O.I 31/17, 31/17; P.L. 67/8), m.m.c.p. 3 sg. dusese (P.L. 80/1), viii.
1  sg. oi duce (O.I 170/30), 1 pl. om duce (O.I 146/20), ne-om duce (P.L. 75/3), 3 pl. or duce (O.I 27/21, 133/36); conj. prez. 1 sg. să duc (P.L. 45/28), sA mă duc (P.L. 42/24),
3  sg. să ducă (O.I 82/28), sfi se duci (P.L. 4/30), 2 pl. să duceji (O.I 219/3). 3 pl. sfi ducă (O.I 129/14, 155/14); opt. prez. 3 sg. ar duce (O.I 8/12); imper. 2 sg. du (P.L. 17/32), nu te duce (P.L. 8/26, 71/14), du-te (0.1174/8); ger. ducind (O.I 87/5, 92/12, 214/16 ; P.L. 52/40), ducîodu-(P.L. 9/31); part. dus (O.I 51/24; P.L. 12/23), dusi (O.I 65/23), duşi (O.I 98/8). — Acccntuat şi: (conj. prez. 2 pl.) să ducili (O.I 219/3).
    DtfCEHE s.f. Conducere, transportare. O (Construcţie metaforică) Ducere la mormînt = moarte (v. şi gheaţă, glas, linişte, marc1, moarte, noapte, ochi, paranimfă, repaos, stingere, vis*
l  c r n i c). Cu fiecare ducere la morminl, cu fiecare naştere am stat lingă ele. P.l.. 4G/27 ţPr. 11.
    DLTfiS.V s. f. Soţia unui duce. Desface ducesei. c-o galantă grabă . . . Plnze moi. O.IV 365/9 [V.l).
    Dim'CĂ s. f. (Mold.) Domnişoară. Om juca căr/i cu al/i frăţiori, om fuma din lulele lungi cît ziua de azi şi ne-om uila pe fereşti ta duduci! P.L. 75/5 [Pr.l).
    DL’6L s.n. Luptă Intre două persoane înarmate penlru a tranşa un diferend. Ceea ce nu ştii, poate, e că el e nepoîul şi moştenitorul lui podesla din acest oraş, că duetele sunt oprite şi că pofi ajunge la spînzurăloare. P.L. 96/12 [Pr.l).
    DUH s.n. I. Spirit, suflel, arătare. Q (Glumeţ) Ah! atei, nu lem ei iadul ş-a lui duhnrî-liliecii ? O.I 48/28 [V. 11.
O      (Construcţie metaforic») Duhurile întunericului = diavolii, dracii (v. şi c li 1 n u i t o r). Oenarul era creşlin şi puterea lui nu era In duhurile întunericului, ci tn Dumne.eu. P.L. 12/25 (Pr.l|.
    2.     Suflare, răsuflare. Q (tn context figurat) I)ă-i tu, Zamolxc, sămlnfn de lumină, Din duhul gurei tale ce arde şi ingheafă. O.I 91/25 (V. 1|. Q (Metaforic) Viaţă. A părului lucire s-o deie luna plină, Iar duh dâ-i tu Zamolxe. O.I 94/21 |V.1|.
    3.     (In expr.) Cu duh = cu spirit, fin, spirilual, inteligent. .Şi deodată e vioaie, slă picior peste picior, Ş-acel sec in judecata-i e cu duh şi e frumos. O.I 164/3 (V.l).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. duh (O.I 94/21.164/3), duhul (O.I 94/25); pl.n.ac. duhuri (O.I 48/28), d-iburllc (P.L. 12/25).
— 173 —
    Dl’ltfS, DUIOÂSA adj. I. Mişcător, emoţionant, minglietor, blind. Vistnd o umbrii dulce cu de-argint aripe albe, Cu doi ochi ca două basme mistice, adince, dalbe, Cu zlmbirea de vergină, cu glas bllnd, duios, tncel. O.I 32/3.'*. Ea-l opreşte-n loc cu ochii şi c-o nutll smerita rugi, : O rămii, rămti la mine, tu cu viers duios de foc. Zburător cu plete negre. O.I 80/29. FI vede de departe pe mlndra lui Mărie Şi vinlu-n codri sună cu glas duios şi slab. O.I 97/10. în puietul de vlnturi auzii-am a lui mers Şi-n glas purtat dc cintec simfii duiosu-i viers. O.I 11.’»/18; cf. O.I -1/8, 06/21, 6G/26 [V.7J. O (în conlcxt figurai) Cu degelele-i viatul loveşte tn fereşti. Se toarce-n gtndu-mi firul duioaselor poveşti. 0.1 107/8[Y.l). Q(Construcţie metaforicii) A fercea duiosul vis in lan|uri de imagini v. fereca IV.1]. + Iubitor, drăgăstos. Işi ascunde faţa ruşă l-u lui pieptiluios de mire. O.I 84/36 [V.l|. + (Adverbial) Sentimentul, romanţios. Ziua lologit in soare pindind cozile de şoaric, Noaptea-n pod, cerdac şi streşini heinizind duios la tună. O.I 48/16 |V.l).
    2.     îndurerat, jalnic, trist. Q (în rontoxt figurat) Urmeze Incă-n cale-(i şi lacrima duioasă, C.e junii tofi o varsă pe trist momiinlul tău. O.I 1/21 [Y.l]. Q (Construcţii mctaforicc) Duioasele dureri = suferinţe din dragoste, iubirea (v.   şi dor,    dulci1, d u 1 c    e a ţ si. d u r c r o s,
lumină,       p 11 n g e r e, spaimă).      Din valurile t>remii,
iubita mea, rCsai Cu braţele de marmur. cu purul lung. bălai — Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri Slăbită e dc mvbi a duioaselor dureri! O.I 213/4 [Y.l]. Duioasele mistere tainele iubirii. Dar nu mai pol. A dorului tărie Cuvinte <la duioaselor mistere. O.I 200(6 [Y.1J.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. duios (O.I I/S 32.33. 66/21, 80/29, 84/36, 97/10). duiosu(0.1 115/18). duiosul (0.1 232/7), duioasfl (O.I 1/21); pl. n. ac. iluioM (O.I W*.2iit. g.d. duioaselor (0.1 107/8, 200/6, 213/4).
    DUlOŞfE s.f. Emoţie, simţire. în expresia fi-ţei nm pus duioşie şi nu pasiune. P.l.. 7!)'19. O duioşie dulrr şi liniştită li umplu sufletul. IM.. 85/17. Simţea iu prezenta ei un fel de duioşie tn inimă. l’.L. 91.-28 [Pr.3J.
    DULAP s.n. Mobilă dc lemn cu rafturi, fn duta/nui vechi de lemn simplu     erau cărli vechi   legate in piele.    IM..
40/24. Un     dulap cu   cărţi bisericeşti, un scaun eu        spula
înaltă, haine călugăreşti .... iată toată imbrăcămintea. P.L. 73/31. Văzu cărfi vechi şi scrieri multe pe poliţele unui dulap. P.L. 98/39 [Pr.3).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. iluliiji (P.L. 73/31), g.d. dulap (P.L. 98/39); pl. n.ac. dulapuri (P.L. 10/21).
    DULĂU s.m. Cline mare, zăvod. FI se aflu In ncele momente de trlnddvie plăcută, pe cari le are un dulău, cind şi-ntinde loţi muşchii tn soare. P.J.. 73/41 [Pr.l].
    DfLCE1 adj. I. 1. Care arc gustul caracteristic al zahărului. Q (Mclaforic) Irunlea rtlbă-n părul gatbăn, Pe-al meu braţ încet s-o culci, I.ăslnd pradă gurii melc Ale tale buze dulci. O.I 75/16 [V.l]. + Gustos, delicios. Q (Glumeţ) Cum nu sunt un şoarec. Doamne, — măcar lotuşi are blană, Mi-aş mlnca cărţile mele — nici că mi-ar păsa de ger . . . Mi-ar părt superbă, dulce, o bucată din llomer. O.I 46/15 [V.l). O (Construcţie metaforică) A »ufp aurul eel mai dulce al pâmiatului v. pămint [ V.l |.
    2.      (Despre lapte) Proaspăt. Spune frăţine-lău să-şi arunce slăplnul In nori şi să vină la mine, că l-oi hrăni cu mei de nucă şi l-oi adăpa cu lapte dulce. P.L. 21/29 [Pr. 1].
    3.      (Despre apă) Bună de băut. Dădu de un izvor de apă vie şi dulce, care se repezea cu mull zgomot din fundul unei peşteri. P.L. 97/26 [Pr.l].
    II.     F i g. 1. Frumos, drăgălaş, gingaş, minglietor. Ah! acum crengile le-ndoaie Mlnuţe albe de omăt, O faţă dulce şi bălaie. Un trup inall şi mlădiei. O.I 229/3. Indură-te şi lasă priuirea-mi s-o consol . ... La dulcea rălunzire a sinilor ce cresc. O.IV 430/9. Apoi simţi o mină dulce şi mică pe frunte. P.L. 63/3; cf. O.I 2/2, 32/31, 42/11, 42/19, 80/34, 154/2, 186/24; O.IV 365/18, 365/32, 365/34, 370/6; P.L. 9/35, 27/16, 27/28, 30/7, 36/34, 53/28, 57/15, 57/26, 77/22. 77/23, 93/29, 94/4, 100/39 [V.13; Pr. 14). Q (In conlcxt figurat) Pierdut e totu-n zarea tinereţii Şi mută-i gura dulce-a ailor vremi. O.I 201/13 [V.l]. © (Construcţie metaforică) Fiicele dulci ale plaiului v. fiică [V.l]. + Fcrmecător, inclntător, ademenitor. Şi te-ai dus, dulce minune, Ş-a       murit iubirea                                noastră — Floare-albusiră!
 floare-albastră!  O.I 55/29. Ah, subţire şi                             gingaşă Tu păşeai
 incet, incet, Dulce tmi veneai in umbra Tăinuitului boschet. O.I 112/15. Cu zlmbelul tău dulce tu mingii ochii mei, Femeie intre stele şi slea intre femei. O.I 213/5. Acei ochi de-un albastru    intuneric,           cari                   sclipesc   in umbra genelor
 lungi şi devin    prin asta             mai dulci, mai tntunecoşi, mai
 demonici. P.L. 77/23; cf. O.I 6/4, 52/1, 82/31, 95/6, 117/16, 108/12, 185/7, 211/22; P.L. 31/29, 100/21, 100/35 [V.ll; Pr.4|. <> (Adverbial) Cum mlnglie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii! O.I 12/16 [V.l]. Q (Construcţii metaforic.') (întărea ce o iotoaroă Eol dulce v. cin tare |V.1|. (Cu referire la ochi) Ucizător de duk-i = ncinchipuit de frumoşi, dc fermecători. Las'să-fi tnlăxţui gltul cu părul meu bălai, Viaţa, tinereţa mi-ai prefăcut-o-n rai, Las' să mă uit in ochi-ţi ucizător de dulci. O.I 95/35. Tu zeu cu ochii negri . ... O! ce frumoşi ochi ai .. . I.as' să mă uit in ochi-ţi ucizător de dulci! O.I 97/25 [V.2]. + (Despre miros) Plăcut, parfumat, Îmbătător. E-un miros de tei in crinjuri, Dutce-i umbra de răchiţi Şi suntem atit de singuri Şi atil dc fericiţi! O.I 210/22. Salclmii cu miros dulce lăinuiau cărările risipite Intr-o viorie şi melancolică umbră. P.l.. 51/35 [V.l; Pr. 1], ^ (Despre sunete, glas, cintec etc.) Plăcut la auz, melodios. Şi mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cint frumts şi dulce-adormitor suntnd. O. I 0 1/10. O dezmiardă s-o întreabă, Iar ea faţa şi-o ascunde Şi aşa de-ncet răspunde Cu o voce dulce, slabă. O.I 10-1/1G. Miros, lumină şi un cintec nesfirşit, tncet, dulce, ieşind din roirea fluturilor şi a albinelor, tmbătau grădina şi casa. P.L. 7/19; cf. O.I 9/23, 38/23, 51/24, 67/21, 85/10, 152/17,
 1 <50/29, 209/19; P.L. 14/25, 36/19, 36/35, 53/23, 71/7 [V. 10 ; Pr. 6). O (In context figurat) Mai suna-vei dulce corn. Pentru mine vreodată? O.I 206/11 [V.l]. Q (Construcţie mctaforică) A ingioa pe coarda dulce v. coardă [V.l]. <£> (Adverbial) Te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare. Colo unde te-aşleaptă tofi îngerii tn cor, Ce-nloană tainic, dulce a sferelor ctnlare. O.I 1/13. Iară cornul plin de jale Sună dulce, sună greu. O.I 104/24. Respirarea cea de ape tl îmbată, ca şi sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. O.I 152/22; cf. O.I 66/20, 225/3 [V.5]. Q (Repetiţie) Să-fi clnt dulce, dulce tainic, Clntul jalnic Ce-fi clntam adeseori. O.I 4/24 [V.2|. + (Despre lumină sau surse de lumină) Bllnd, potolit. Şi cu ctt lumina-i dulce tot mai
— 174 —
 mult se lămureşte, Cu-attt valurile apei, cu-altl fărmul parcă creşte. O.I 154/27. Reverse dulpi scintei Atotşliutoarea, Deasupru-mi crengi de tei Să-şi scuture floarea. O.I 222/1. Ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată-n tntreg de această dulce şi voluptoasă lumină. P.L. 93/17; P.L. 39/19 [V.2; Pr.2]. Q (Tn context figurat) Te văd adesea frunte senină Ca şi glndirea lui Dumnezeu, Suflelu-fi arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, lainică, lină. O.I 27/12 [V. 1]. Q (Construcţii mctaforice) Dulcile lumine v. lumină [V.l], Voapiea dulce (a ochilor] = farmecul ochilor negri. Dă-mi-i mie ochii negri . ... nu privi cu ei in laturi, Căci <le noaptea tor cea dulce vecinic n-o su mă mai saluri. O.I 155/ti [V.l], + Binefăcător, bun, Îndurător. Q (Metaforic) Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică prea curată Şi pururea fecioară. O.IV 360/19 [V.l].
       S.     (Despre somn) Liniştit, calm. Trece lebăda pe ape între trestii să se culce — I-'ie-fi îngerii aproape, Somnul dulce! O.I 207/12 [V.l]. + (Despre acţiuni, stări) Uşor, ciclicul, lin. fcrmecălor. Acolo m-ar adoarme tn dulce liniştire, tn visuri fericite m-ar duce către nori. O.I 8/11. Te urmăreşte săptămlni Un pas făcu a lene, O dulce slrlngere de mini, Un tremurat de gene. O.I 189/19. E de sărutai schifa mea .. . Am pus-o lingă mine. Deconcertare şi o dulce resignaţie. P.L. 90/35; cf. O.I 55/20; O.IV 130/14; IM.. 85/22 [V. l ; Pr.2], Q (Construcţie metaforică) Dulce silă = a) împotrivire aparentă. Te desfaci c-o dulce silă. Mai nu vrei şi mai le laşi, Ochii tui sunt plini de milă, Chip de inger drăgălaş. O.I 210/1 [V.l]; I») constringerc blinda. — Arată! ... El ii desfăcu cu o dulce silă scrisoarea cea mototolită din mtni. P.L. 58/35 [Pr.l]. <> (Adverbial) Ea se lăsase dulce şi greu pe a lui braf. O.I 97/19. Să razim dulce capul meu. De sinul tău, de sinul tău. O.I 235/7; cL O.I 11/1, 83/9 |V.4],
       Moderat, suav, plăcut. De-ai fi, dragă, zefir dulce. Care duce Cu-at său murmur frunze, flori, Aş fi frunză, ay fi floare. O.I -1/27 |V.11. Q (Metaforic) în jur parcă-mi colindă dulci şi mindre primăveri. Sau văd nopfi ce-nlind deasupru-mi oceanele de stele. O.I 31/3. Atunci tu prin întuneric te apropii surlzlndă. Albă ca zăpada iernei, dulce ra 11 zi de vară. O.I 42,fi [V.2]. Q (Construcţii metaforice) Duh** ploaie v. ploaie (V.l]. Crăiasa dulcii dlnilne|i v. dimineaţă [V.l|.
       Plăcut la infăţişare, simpatic, drăgălaş. [Alccsandri] rcvoucă-n dulci icoane a istoriei minune. O.I 35/5. Iubesc o fală frumoasă, cu ochii ginditori, dulce ca visele mării. P.L. 10/40 JV.1 ; Pr.l]. O (Metaforic) Inc-o gură şi dispare... Ca un sttlp Eu stam tn lună! Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi, dulce floare. O.I 55/28 [V.l]. <$> (Adverbial) Ea zlmbind Işi mişcă dulce a ei buze mici, subfiri. O.I 79/15 [V.l]. + (Cu valoare hipocoristică) Scump, iubit. O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze la line tu mă chemi. O.I 129/1. Iar ea vorbind cu el tn somn, Ofttnd din greu suspină: — O, dulce-al nopfii mele domn, De ce nu vii lu? Vină! O.I 168/23. Dulcele meu sloi de gheafăl Tu marmură! tu, piatră, tu! P.L. 94/38 ; cf. O.I 9/1, 15, 15/1, 15/8, 15/16, 15/24, 16/1, 10/8, 129/8, 187/7, 202/7, 210/28, 213/19, 232/8; O.IV 338/12; P.L. 50/17, 64/4 (V.17; Pr.3]. Q (Construcţie metaforică) Tinăril şl dulce veste v. veste [V.l],
       5.     Bllnd, bun, blajin. în mausoleu-fi mindru, al cerurilor arc. Tu adorat şi dulce al nopfilor monarc! O.I 69/6. Şi ştie că de-acuma a lui rămlne-n veci. Şi sufletul ei dulce
din ce tn ce-i mai cald. O.I 95/26 [V.2]. O (Construcţie metaforică) Solii dulci ai lungii linişti v. sol (V.l]. + (Adverbial) Duios, afectuos, tandru. L-apleacă mai dulce la slnu-i de crin Şi fafa-i umbreşte cu păr ebenin La pieplu-i tl strlnge mai tare. O.I 12/3. Astfel zise mititica Dulce netezindu-mi părul. O.I 54/14. Cind fafa mea se apleacă-n jos, în sus rămli cu fafa, Să ne privim nesăfios Şi dulce ţoală viafa. O.I 174/32 ; cf. O.I 12/3 (V.4], + Care procură mulţumiri, plăcut, agreabil. Mă cufund ca intr-o mare de visări dulci şi senine. O.I 31/2. Şi privind tn luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii lăi se par ca clipe. Clipe dulci se par ca veacuri. O.I 110/20. Z)ufceafor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc. O.I 125/17; cf. O.I 12/13, 105/17, 179/12 (V.6]. O (Adverbial) Ce idei se-nşiră dulce In mtfeasca-i fantezie? O.I 48/10 [V.l]. + Care place, care mlngiie. Sloiuri, sloiuri trec prin minte Dulci iluzii. O.I 105/6. Cu ochii lăi de înger mă mtngli şi mă minfi, Căci ei cuprind o lume de dulci făgăduinfi. O.IV 432/8. |Maria] dispărea iar in parfumatul ei ielac, Impllnd nopfile cu dulci şi neuitate visuri. P.L. 46/8; cf. O.I 83/5 ; P.L. 95/22 [V.3; Pr.2]. Q (Metaforic) Astfel n >lele murinde Bllnde, palide Incel Zbor sub mtna-fi tre-murtnde, C-a dulci ginduri de poel. O.I 18/16 (V.l]. + De dragoste. Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Cătră vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă. O.I 140/33. Ochii ei umezi de dulci lacrimi străluceau In lună. P.L. 69/14; cf. O.I 18/10, 117/24, 119/5 [V.4; Pr.l]. Q (Construcţii meta'orice) Cuvinte dulci = cuvinte plăcute de dragoste ; versuri de amor (v. şi cal d, foc). O, şopteşte-mi
—   zise dinsul — tu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinle nc-nfelese, insă pline de-n[eles. O.I 82/2. 0, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. Privirea ta asupra mea se plece, Sub raza ei mă lasă a pctrece Şi etnturi nouă smulge tu din liră-mi. O.I 120/5. |Cezara] şoplea Incet, foarte Incet şi înecată de suspinuri, cuvinte dulci. P.L. 95/21 ; cf. O.I 9/11, 188/2 [V.4 ; Pr.l]. Dulce învăpăiere = fiorul plăcut al dragostei, iubire aprinsă. Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu ştie. O.I 200/7 (V.l]. Dulce nebunie = beţia plăcută a dragostei, iubire. Vecinic ar fi dorit să fie dulcea, neînţeleasa, dar atit de fericita lui nebunie. P.L. 30/20 (Pr.l]. Ciotul unei dulei evlavii v. evlavie [V.l]. Amoroasă dulcc spaimă v. spaimă [V.l]. (Ex-priniind asocierea voluptăţii cu suferinţa; v. şi dor, duios, dulceaţă, dureros, lumină, plin* gerc, spaimă) Dureros de dulcc. Ctnd deodată tu răsărişi In cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce .. . Pln-tn fund băui voluptatea morfii Nendurătoare. O.I 199/6 [V.l]. Fioros de dulce. Ea se prinde de grumazu-i cu mlnu-fele-amtndouă Şi pe spate-şi lasă capul.: „Mă uimeşti dacă nu mlntui. .. Ah, ce fioros de dulce de pe buza ta cuvtntu-i! O.I 154/36 (V.l]. Dulce turbare. Şi eu am iubit ... cunosc din linerefă această dulce turbare ... Tu eşti însetată după ea. P.L. 76/37 [Pr.l]. Dulee Jele. Al viefii vis.de aur ca un fulger, ca o clipă-i. Şi-l visez, ctnd cu-a mea mtnă al tău braf rotund tl pipăi ... Şi ctnd inima ne creşte de un dor, de-o dulce jele. O.I 82/8 [V.l]. Durere dulce. în brafu-mi vino Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o. O.I 142/18 [V.l]. Dulce şi fermecătoare jale. Şi, înveninai de-o dulce şi fermecătoare jale. Ai vedea In ea crăiasa lumii gtndurilor tale. O.I 160/7 (V.l].
     —     Forme gramaticale: sg.n.ac. dulce (O.I 2/2, 2/4, 4/27, 8/11, 9/23, 12/13, 27/12, 29/3, 31/10, 32/31, 38/23,
— 175 —
 42/6, 42/19, 46/15, 52/14, 55/28, 55/29, 55/32, 67/21, 696 82/8, 83/5, 85/10, 94/10, 95/6, 95/26, 101/16, 105/17, 112 15 117/16, 129/8, 140/7, 142/18, 152,17, 154/2, 154/27, 151/36 155/6, 160/7, 168/12, 179/12, 179/26, 187,'7, 189/19, 199/6 201/13, 207/12, 210/1, 210;22. 213/5. 213/19, 229/3, 232,8; O.IV 338/12, 360/19, 365/18. 365 32, 305 31, 370/6 • P L 7/19, 10/40, 14/25, 21/29, 27/16, 27,28. 31,21), 30/35.54/35, 57/13, 58/35, 62/20, 63,-3, 71/7, 70 37. 77 22, 77/23,85/17, 85/22, 90/35, 93/17, 93/29, 94/4, 97 20, 100/35, 100/39), duleea (O.I 125/17, 200/7, 209/19; O.IV 430/9, 430 14; P.L. 30/20, 39/19, 50/17, 04/1, 100/21), g.d. dulci (O.I 120/16, 202/7), duleli (O.I 160,29, 204/14), voc. dulce (O.I 9/1, 15, 15/1, 15/8, 15/16, 15/21, 16 1, 16/8, 120 1, 168/23, 206/11, 210/28 ; O.IV 338/12). dulcele (P.L. 94/3.S); pl.n.ac. dulel (O.I 6/4, 9/11, 18/10, 18/16, 312,313. 35/5, 42/11, 51/24, 52/1, 55/20, 75/16, 80/34, 82/2, 95,35, 97/25, 103/8, 105/6, 110/20, 119/5, 120/5. 110 33, 180 21, 188/2, 211/22, 222/1; O.IV 432/8; P.L. 9,35. 30/7, 36; 19, 36/34, 46/8, 53/23, 53/28, 57/26, 09/14, 77/20, 95 21, 95/22), dnlelt (O.I 82'31), dnlelle (O.I 160/24). g.d. dulcilor (O.I 117/24,185/7).
     DIjLCE1 s.n. (In expr.) Cu dulce — cu dragoste, cu drag, cu plăcere. Mireasa lui .. . ii zise incet, la ureche, sărultndu-l cu dulce: — .Su uita, Fut-I'rumos, că pe cit oei fi tu departe, eu oi tot plinge. P.L. 11/14 [Pr.l).
     DULCEAŢĂ s.f. Fig. 1. Desfătare, incintare, plăcere. Cu o mtnă tl respinge, Dar se simte prinsă-n braţă, De-o durere, De-o dulceaţă Pieptul inima-i se strlnge. O.I 104/7. Este o frumuseţi de zi acum cind i(i scriu şi sunt alit de plin de dulceaţa cea proaspătă a zilei. P.L. 78/7 [V.l ; l'r.l). Q (Construcţie metaforică, exprimlnd asocierea voluptăţii cu suferinţa; v. şi dor, duios, dulcc1, dureros, lumină, pllngere, spaimă). Dureroasă daleea|â. Şi eu ţoale că scrisese, totuşi o speranţă de-o dureroasă dulceaţă, deşartă, dar sigură, ii ameţea sufletul. P.L. 57/11 [Pr.l]. © (Metaforic) Farmec (v. şi tain ă). Faţa era de acea dulceaţă otnătă-albă ca şi marmura In umbră. P.L. 26/32. OcAii cei albăstrii ai copilului erau aşa de străluciţi, de un colorii atit de limpede şi senin, incit păreau că privesc cu inocenţă, cu dulceaţa lor mai femeiască asupra spectatorului. P.L. 30/4 |Pr.2).
     2. Bunătate, bllndeţe, duioşie. Arătarea lui era liniştită, dar nu bllndă; numai tn împrejurul gurei musculoase se oedea o dulceaţă amărllă de îndoieli. P.L. 40/37. Vorbeşte-mi, zise el rugători, cum ştii tu cileodală să vorbeşti, c-o bllndeţă uimitoare, c-o dulceaţă dc sor ... de iubită. P.L. 70/27[Pr.2J.
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. duleeaţă (O.I 104/7; P.L. 26/32, 40/37, 57/11, 70/27), dulceaţa (P.L. 30/4, 78/7).
     DUMBRAVA s.f. Pădurice. Şi tn jur parcă-mi colindă dulci şi mtndre primăveri... Zile cu trei sori tn frunte, vizi dumbrăvi cu filomele. Cu izooare-ale gtndirei şi cu rtari de etnlări. O.I 31/5. în acea dumbravă este peştera, ee am prefăcut-o-n casă. P.I.. 79/6. Ctnd ajunse tn dumbravă, umbra mirositoare a arborilor înalţi arunca un reflect albastru asupra peliţei ei. P.L. 102/4 ; cf. P.L. 5/30, 45/32, 50/19, 51/14, 51/18, 79/6, 101/13, 101/27, 101/38, 102/12 [V.l ; Pr. 12).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. dumbravă (P.L. 5/30, 79/6, 79/6, 101/38, 102/4), dumbrava (P.L. 101/13, 101/27);
 pl.n.ac. dumbrăvi (O.I 31/5; P.L. 45/32), dumbreve (P.L. 50/19, 51/14), dumbrăvele (P.L. 51/18), g.d. dumhravelor
 (P.L. 102/12).
     D[LMNEA]TA pron. pers. Pronume de politeţe pentru pers. 2 sg. Lingă Curtea veche. . . e Riven. . . vtnzătorul de cărţi, iar nu d-ta, maistre Ruben. P.L. 60/38. Voi face pe părintele d-lale să te silească ca să fii a mea. P.L. 75/26. D-la ai încetat de-a fi viitoriul meu bărbat. P.L. 99/31; cr. P.L. 14/35, 17/30, 60/38, 61/6, 68/38, 70/23, 75/29, 76/23, 99/28, 99/30 (Pr.13).
     —  Forme gramaticale : sg.n.ac. d-ta (P.L. 17/30, 60/38,
 68/38, 70/23, 75/29, 76/23, 99/31), d-tale (P.L. 14/35, 60/38, 61/0, 75/26, 99/28, 99/30). — Scris (prescurtat) : d-ta, d-tale. — Variantă:    d[umnea]lile (P.L. 14/35, 60/38,
 GlyO, 75/26, 99/28, 99/30) pron. pers.
     D[UM.NEA]TALE pron. pers. v. d[umDea]ta.
     DLM\EZ£lE s.f. Zeiţă. © (Construcţie metaforică) Madona dumnezeie = Fecioara Maria (v. şi luceafăr, maică, regină). [Rafael) a creat pe ptma goală pe Madona dumnezeie. Cu diademă de stele, cu surtsul bllnd, vergin. O.I 29/13; cf. O.I 30/13 [V.2].
     —     Formă gramaticală: sg.n.ac. dumnezeie (O.I 29'13, 30,13).
     DUMNEZEIESC, -EASCA adj. 1. Divin, al lui Dumnezeu. învăţătură despre a lumei ortnduială dumnezeiască. P.L. 35/17 (Pr.l). Q (Construcţie metaforică, cu referire la Dumnezeu; v. şi cel*, fire, Înviere, minte, s ă m 1 n ţ ă ). Soare dumnezeiesc. Su se vedea declt chipul slrălucit al Domnului arunclnd o dungă de lumină pe luciul apei, astfeli Incit, dacă soarele n-ar fi fost tn ameazi, ai fi crezul că soarele apune... [Făt-Frumos] tnţelese minunea învierii sale şi tngenunchie înspre apusul acelui soare dumnezeiesc. P.L. 14/20 [Pr.l).
     2. F i g . Minunat, superb, splendid. Văzu prin fereastra arcală şi deschisă... o jună fată muiată intr-o haină albă . . . acompaniind sunetele uşoare a unor note dumnezeieşti cu glasttl ei dulce. P.L. 36/35. O limpezime dumnezeiască e în fiecare şir. P.L. 43/2 [Pr. 2).
     -     Forme gramaticale: sg.n.ac. dumnezeiesc (P.L. 11/20), dumnezeiască (P.L. 35/17, 43/2); pl.n.ac. dumnezeieşti (P.L. 36/35).
     DUMNEZEfRE s.f. Divinitate. Q (Comparaţie) Tu. r:gină a sufletelor — nu eşti curată ca izvorul?... iubită ca o dumnezeire? P.L. 94/5 [Pr.l).
     Dl'MNEZtU s.m. (în credinţele religioase monoteiste) Creatorul lumii. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere De ce nu sunt satana, de ce nu-s Dumnezeu. O. I 20/6. Unui om încredinţat despre fiinţa lui Dumnezeu nici nu-i poate veni tn minie cugetul ascuns tn această ciudată numărătoare. P.L. 43/5. Cind Dumnezeu vrea, tu gtndeşti ceea ce glndesc tngerii. P.L. 53/13; cf. O.I 20/18, 27/10, 27/18, 183/20; P.L. 3/2, 6/21, 6/23, 12/26, 35/14, 35/18, 35/22, 41/20, 41/21, 41/23, 42/9, 42/12, 52/30, 53/18. 53/41, 57/38 [V.5 ; Pr.18). <0> Expr. A pleca eu Dumnezeu = a pleca In pace, sănătos. Baba trebuia să-i dea unul din cai ş-apoi să-l lase să plece cu Dumnezeu. P.L. 17/37 [Pr.l]. Dumnezeu ştie = nu se ştie. Dzeu ştie cum s-or , fi sertniit loate celea tn capul bietului om. P.L. 61/34.
— 176 —
Nu mai gindi nimic, sau Dumnezeu ştie ce—destul, după ce tăcu mult fără s-asculte, zise. P.L. 68/17. Dumnezeu ştie. lată, de unde iei atita veselie. P.L. 74/35 (Pr.3|. Dumnezeule!, cxclamaţic dc entuziasm, mirare. D~zeule! ce rai! gindi ea, voi sta aici puf in. P.L. 101/9 [Pr.l]. Dumnezeul meu 1 exclamaţie de spaimă. D-zeu metil! gtndi ea speriată, dacă m-ar fi văzul cineva? P.L. 94/23 (Pr.l]. A uita pe Dumnezeu = a păcătui, a comite fărădelegi. Prea am uitat pe Dumnezeu, Precum uitarăm toate. O.I 185/19 |V.l]. Mama Iul Dumuezeu v. mama [Pr.2]. Q (Construcţii metaforicc) îmbrăcat cu a lui Dumnezeu numire v. numire [V.l], A nu fi scris Dumnezeu pe fruntea cuiva v. frunte |V. 1 ]. Q (Metaforic) Credinţă, crez. Iară noi ? noi, epigonii ?. . , Simliri reci. harfe zdrobite. . . Dumnezeul nostru ■' umbră; patria noastră ■' o frază. O. I 35 10|Y.1|.
    —      l-'orme gramaticale : sg.n.ac. Dumnezeu (0.1 20/G, 20 18, 27/10. 27,18. 40/1-1, 52/27, 183/20, 185/19; P.L.
3.2.   0 21, 0 23. 12/26. 16/38. 17/37, 33/1-1, 35/18, 35/22, 41-'20. 41.'21, 41/22, 12/9, 42;12, 43,/o, 52,130, 53/13, 53/18, 53 41, ">7,38. Gl/34. 68/17, 74/35), Dumnezeul (O.I 35/10; P.L. *.>1/23). g.d. Dumnezeu (P.L. 4/9), voc. Dumnezeule (P.L. 101,9). — Scris şi: (prescurtai) D-zeu.
    DUNĂRE l\. -A adj. De la Dunăre. Pe plaiuri dunărene poporu-şi opri m rsul. Arald. copilul rege, uitat-a Iniversul. L'rechea-i fu menită ca să-fi asculte verstl, De-atunci. învingătoare», iubit-ai pe învins. O.I 91/:$.’. J-'ăcliile ridică-se mişc'tn line păsuri, Ducind la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii viefii pu-mintenc. O.I 02/17. Miroase-adormitoare văzduhul il in-g -cun Căci vintul adunat-a de flori de lei troiene Şi t: aţterne-n c tlea reginei dunărene. O.I 97(28 (V.3|.
    m'.VGA s.f. 1. Diră. O beşică-n loc de sticlă e tnlinsă-n f-răstrnie Pintre care trece-o dungă mohorltă şi gălbuie. O.I XI 22. o candelă tălrimil aprinde-para lungă Se-nal/ă-n su; albastră, de flacără o dungă. O.I 93/34. Lu io răwarsă cite-o dungă lungă ţi îngustă in umbra uliţei. P.L 39/36 ; cf. 0.1 159 7. 164/9; P.L. 1-1/7, 20/28, 27/25. 3 >/ 11.44/31,
52.2.  CO 10. 7337. 83;2G, 94/7 [V.4; l’r.U].
    2.     Coastă, latură. In dreapta mănăstirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sutuerne cu cusr.fe albe presărate prin dungile văilor. F.I.. 72/19 (Pr.l|. -0* Loc. adv. tn dungă -- ilintr-o parte. Hale vintul frunza-n dungă-Cinlărefii mi-i alungă; Hale vintul dinlr-o parle -Iarna-i ici, iara-i deparle. O.I 214/8 (V.l],
    —  Forme gramalicalc: sg.n.ac. dunga (O.I 84/22,
93/31,     214/8; P. L. 14/7, 39/36, 52/2, 60/10,  83/26,  94/7);
pl.n.ac. dungi    (O.I 139/7, 104/9; P.L. 20/28,   27/25,  39/18,
41/31,    73/37), dungile (P.L. 72/19).
    DITtA prep. I. (Introduce un complement circumstanţial dc loc) 1. Îndărătul..., In dosul..., Înapoia... După ptnza de paianjăn doarme fata de-mpăral. 0.179/1. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur'mima Lungi perdele tncrefite. O.I 152/5. L'n paravan ascundea patul artistului... ea s-ascunse după el. P.L. 83/29; cf. O.I 82/10,     84/10, 144/22, 155/23, 162/26 ; P.L.     8/35,  18/20,
39/11,     39/14, 48/31, 57/35, 58/33, 02/15,      65/11,  71/12,
76/7, 88/25 [V.7; Pr.13], <$- (în prepoziţii compuse) De după = dindărătul..., dinapoia... Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai iveşti! O.I 112/3. Vintul tremură-n
perdele Astăzi ca şi alte dăfi, Numai tu de după ele Vecinic nu te mai arăfi. O.I 113/7. De după muri vedeai pe ici, pe colea ctte-un virf verde de plop. P.L. 72/9 (V.2; Pr.l]. Pe după. Ctnd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i fini de subsuoară, Te-oi fini de după gil. O.I 55/16 [V.l].
    2.     In urma. . pc urma... Văd vise-nlrupale gonind după vise, Ptn'dau in morminte ce-aşleaptă deschise. O.I 40/5. Vre un june curtezan. Care întră ca actorii cu păs-ciorul mărunfel, I.ăslnd val de mirodenii şi de vorbe după el. O.I 162/28 [V.2|. 3» (în construcţii cu repetarea substantivului, indică o succesiune) Iară flamura cea verde se inalfă an cu an. Neam cu neam urmlndu-i zborul şi sultan după sultan. O.I 144/32. Astfel fără după fără drum de gloric-i deschid. . . Ptn-in Dunăre ajunge furtunosul liaiazid. O.I 144/33 (V.2].
    3.     (Cu nuanţă finală) în urma sau pe urma cuiva sau a ccva (spre a-1 ajunge, spre a-1 prinde etc.). Tu cu lumea ta de ginduri după ea să le afii? O.I 157/18. Zadarnic după umbra ta dulce le intind (braţele] : Din valurile vremii nu pnl să te cuprind. O.I 213/19. Părea că fafa pustiului se ia după urmele lui. P.L. 18/16; cf. P.L. 77/1, 77/3 (V.2; Pr.3],
    II.    (Introduce un complement circumstanţial de timp) 1. tn urma.... trecind. .. Atunci ctnd după moarte răsplată nu v-aşteaptă, Facefi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare. 0.1 00/13. Căci tn propria-ne lume ea [/una] deschide poarta-ntrării Şi ridică mii de umbre după stinsul luminării. O.I 136/10. Vei bale iar la uşa mea după un an. P.L. 99/34; cf. O.I 107/17, 147/17, 147/19 ; P.L. 13/36, 68/36, 71/11, 72/3, 80/6, 89/38, 90/3, 1)0/2 [V. 5; Pr. 9]. + în urma..., ca rezultat al... Grădina... era de un verde umed şi răcorit după noaptea cu ploaie. P.L. 51/30. Este un mister in această aversiune inainte. In tristefă după plăcere. P.L. 80/14 [Pr.2].
    2. (în Ioc conj.) După ce, introduce o propoziţie cir* cumstanţială dc timp, arătlnd că acţiunea din propoziţia subordonată s* pctrcce înaintea acţiunii din propoziţia regentă. După ce atila vreme Laolaltă n-am vorbit, Al ie-mi pare că uitarăm Cit de mult ne-am fost iubit. O.I V 370/1. Adesea, In nopţile lungi de iarnă, după ce ea de mult devenise tezaurul căsniciei lui. . . Maria intra deodată in salonul incălzit, P.L. 04/7. După ce-am netezit granitul peşterei mele, am tmplut suprafaţa părefitor cu ornamente. P.L. 79/11; cf. O.I 59/9; O.IV 370; P.L. 55/3, 68/17 82/29 (V.3; Pr.5].
    III.   (Introduce un complement circumstanţial de mod) 1. Potrivit cu..., conform cu..., la fel cu... Ai putea să lepezi clrma şi lopefile să lepezi. După propria lor voie sii ne ducă unde repezi. O.I 155/14. Vrei să dau glas acelei guri. Ca dup-a ei clnlare Să se ia munfii cu păduri Şi insulele-n mare? O.I 178/14. Voinfele fi se realizează, după glndirea ta. P.L. 42/10; cf. O.I 148/3, 155/14, 157/13 ; O.IV 378/5; P.L. 42/25, 53/5, 53/24, 80/35, 81/11, 87/14 (V.6; Pr.7]. Loc. conj. (în forma dupre) Dupre cum v. cum8 (Pr.l]. După cil v. cit* IPr.lJ.
    2. Ţinlnd seama de. . ., avlnd in vedere. . . Şi după îndemnarea babei, se duse să-şi aleagă calul. P.L. 17/40. leronim părăsise monăstirea după sfatul lui Euthanasius. P.l.. 88(1 lPr.21.
                                                                                   (Introduce un complement dc relaţie) în raport cu..., pc măsura..., In proporţie cu... Şi s-apropie de corî
— 177 —
 Un b&trtn attt de simplu, după vorbă, după port, O.I 146/10. Calcule geometrice zidite după o închipuită şi mistică sistemă. P.L. 35/29 [V.2; Pr.l].
     4.     Avlnd ca model. După chip ş-asemănare a creat mtfescul neam. O.I 48/22. A'h-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară, Precum tn pechimea sftntă se junghiau odinioard Virginele ce stâtură sculptorilor de modele, Cind tăiau tn marmor chipul unei zlne după ele. O.I 160/36 [V.2].
     IV.    (Introduce un complemcnt indirect) 1. (Arată fiinţa sau lucrul pe care cim-va il doreşte cu pasiune) Ea nici poate să-nfeleagă, că nu lu o vrei. . . că-n line F. un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine. O.I 160/21. ti răspunde codrul verde Fermecat şi dureros, Iară suflelti-mi se pierde După chipul tău frumos. O.I 209/24. Şi eu am iubit.. . cunosc din tinereţă, această dulce turbare. . . Tu eşti insetată după ea. P.L. 76/37; cf. P.L. 28/13, 81,10 [V.2; Pr.3].
     2. (Cu nuanţă cauzală, după verbe ca ..a ofta", anV tlnd motivul din care se produce acţiunea) Dine-fi pare să fii singur, crai bătrin fără de minfi Să oftezi dup-a la fată, cu ciubucul tntre dinţi? O.I 83/14 [V.l].
 '      — Variantă : (Invccliit) dtipre (P.L. 35/17) prep.
     DUPAOLALTA adv. Unul după altul, unul tn urma altuia. Zgomotul creştea ca /narea turbată şi Inallă, Urletele de bătălie s-alungau dupăolaltă. O.I 144/16. După ele un ador Stă de vorbă cu el însuşi, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dupolallă, ce va spune veacuri Incă. O.I 157/15. Azi ctnd a mea iubire e-atlta de curată Ca farmecul de care tu eşti împresurată. Ca setea cea eternă ce-o au dupăoaltă Lumina de-nluneric si marmura de dalfâ. O.I 232/17 [V.3].
     —  Variantă : dupolAltă (O.I 157/15) adv.
     DUPOLALTA adv. v. dapăolallâ.
     DCPRE prep. v. după.
     DUR, -A adj. Tare. S-auzi un gemet... o cAdere grea pe pavagiul dur al slradei. P.L. 95/38 [Pr.l].
     DURA1 vb. I. Tranz. A construi, a zidi. Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre, vreun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod. O.I. 147/19 [V.l]. Q (In context figurat) Din sărmana noastră viafă am dura roman tntreg. O.I 157/36 [V.l]. Q (Metaforic) Luna... luna iese-ntreagă, se Inalfă-aşa bălaie Şi din ţărm tn fărm durează o cărare de văpaie. O.I 154/21 [V. 1). Q (Construcţie metaforică) A dura in vint v. vint [V.l],
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. durează (O.I 154/24, 177/25), p.s. 3 pl. durară (O. 1 1 17/19), viit. 1 pl. om dura (O.I 157/36).
     DURA2 vb. I. Intranz. A dăinui. Dzeu de-ar fi fost, şi-ar fi uitat universul, spre a căula un altul tn ochii ei albaştri; de-ar fi găsii, nu se ştie. .. căutarea ar fi durat vecinic. P.L. 58/1 [Pr.l].
     DURDUf vb. IV. Intranz. A dudui. Durduind soseau călării ca un zid tnalt de sulifi. O.I 148/23 [V.l].
     DURfA vb. II. Tranz. 1. A produce o durere. Q (In context figurat; repetiţie) Mă dor de crudul lău amor
  A pieptului meu coarde Şi ochii mari şi grei mă dor, Privirea ta mă arde. O.I 172/25, 27 [V.2].
      2. F i g. A mlhni, a Întrista. Şi cu focul bllnd din glasu-fi lu mă dori şi mă cutremuri. O.I 155/1 [V.l].
      — Forme gramaticale ; ind. prez. 2 sg. dori (O.I 155/1),
  3  pl. dor (O.I 172/25, 172/27).
      niTR£RE s.f. 1. Senzaţia unei suferinţe fizice. Ctnd vai pialra ce nu simte nici durerea şi nici mila — De ai inimă şi minte — feri in lături, e Dalilu! O.I 164/15 [V.l]. Q (Construcţii metaforice) Malea durerilor v. maică (Pr.l]. A face (pe cineva) părtaş durerilor lui Crist v. H r i s t o s [V.l].
      2. Fig. Sentiment de Întristare adincă, suferinţă morală, chin. împinşi de durere Veţi crede c-avefi dreptul şi voi ca să trăiţi. O.I 59/29. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi fin la el urechea — şi rid de clle-ascull Ca de dureri străine? O.I 71/10. în viafa ta luminoasă nu s-a pulul ivi nici umbra măcar a unei dureri. P.L. 55/39 ; cf. O.I 6/5, 11/18, 11/25, 12/14, 20/5, 20/13, 28/10, 38/31, 38/32, 53/15, 59/14, 116/5, 116/8, 120/13, 126/3, 130/6, 138/8, 140/10, 185/24, 193/7, 211/20, 219/13; O.IV 364/3, 366/15; P.L. 22/20, 22/27, 31/19, 39/40. 53/39, 56/15, 06/22, 56/22. 56/31, 59/40, 85/9, 85/23, 92/26, 93/26, 99/16, 101/36 [V. 26; Pr.l7|. Q (Element de personificare) Iar riul suspină de blinda-i durere Poetic murmur, Pe-oglin-da-i de unde răsfringe-n tăcere Fantastic purpur. O.I 3/13. î.’n leu pustiei rage turbarea lui fugindă. Un ocean se-mbală pe-al valurilor joc, Şi norii-şi spun in tunel durerea lor mugindă, Glndirile de foc. O.I 20/11 [V.2]. Q (In contexte figurate) Cum mlngtie dulce, alină uşor Speranfa pe tofi muritorii! Trislefă, durere şi lacrimi, amor, Azilul işi află in slnu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. O.I 11/3. Mureşan scutură lanful cu-a lui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mtnă amorţită. Cheamă piatra să invie ca şi miticul poet. Smulge munfilor durerea, brazilor destinul spune. O.I 32/16. -Viei luna plutitoare, nici stelele din ceri S-or să pătrundă-n umbra trecutelor dureri. O.IV 132/14. Ea bufi scrisoarea cu mina, o duse la inimă... şi. . . o durere ascufită, crudă ii pătrunse inima. P.L. 58/22; cf. O.I 26/18, 60/5 [Y.5; Pr.l]. Q (Construcţii metaforice) Durere înspumată = valuri agitate. Oşlirile-i alungă In spaimă Inghefată. Cu sufletu-n ruină un rege-asirian. Cum sttncelor aruncă durerea-i înspumată gemln-dul uragan. O.I 20/3 [V.l]. Vintul eel sălbatic al durerei v. vint [V.l], A face (cuiva) din orişice durere o podoabă v. face [V.l], + Suferinţă din dragoste, dor. Ctt de sus ridici acuma in glndirea ta pe-o roabă, Cind durerea ta din suflet esle singura-mi podoabă. O.I 154/38. Şi deasupra mea rămli Durerea mea de-o curmă. Căci eşti iubirea mea dentii Şi visul meu din urmă. O.I 179/18. Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi Cu-n zimbel faci glndirea-mi sd se-mbe-te. Fă un sflrşit durerii... vin la stnu-mi. O.I 200/14;
  cf.   O.I 104/7, 175/22, 189/2,236/1 [V. 7]. O Loc. adv. Cu durere = Îndurerat, mlhnit. Cine-i acvila ce cade ? Cine-i sttncă ce se sfarmă? Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi? O.I 28/14. El s-aşază Ungă dlnsa, fruntea ei o netezeşte, O dezmiardă cu durere, suspintnd o drăgosleşle. O.I 84/26. Cum el din cer o auzi Se stinse cu durere, Iar | ceru-ncepe a roti în locul unde piere. O.I 171/22 [V.3].
  Q (Construcţii metaforice) Duioasele dureri v. du i o s [V.l | | A fi ochii (cuiva) plini de umbra tăinuitelor dureri v.
— 178 —
ochi [V.l]. Glas cu durere v. glas [V.l]. Durere dulce
v. dulce1 [V.l].
    —    Forme gramaticale: sg.n.ac. durere (O.I 3/13, 6/5, 11/4, 11/18, 12/18, 20/5, 20/13, 28/14, 31/15, 59/29, 84/26, 104/7, 120/13, 140/10, 171/22, 189/2, 232/10; P.L. 22/27, 49/40, 53/39, 56/22, 58/22, 85/9, 86/23, 92/26, 99/10), durereo (O.I 11/25, 20/3, 20/11, 28/10, 32/16, 59/14, 116/5, 116/8, 126/3, 136/8, 142/18, 142/18,1 54/38, 164/15,175/22, 179/18, 193/7 ; P.L. 59/40, 93/26, 101/36), g.d. dureri (P.L. 35/39), durerii (O.I 185/24, 200/14; O. IV 364/3, 36G/15; l'.L. 22/20), durerei (O.I 32/1), pl. n.ac. dureri (0.1 12/14, 38/31. 38/32, GO/5, 71/10, 130/6, 1-12/8, 211/20, 213 4, 219/14; O.IV 432/14 ; P.L. 31/19, 56/15, 56/22, 56/31), durerile (O.I 236/1), g.d. durerilor (O.IV 432/35; P.L. 4/6).
    DUREROS,-OASA adj. Plin de anurăciunc, dc tristeţe, Îndurerat. Tu cu ochiul plutitor şi-ntunecos Stai cu buze discleştate de un tremur dureros. 0.1 82/30. Şi nu e bttnd ca o poveste Amorul meu ccl dureros. O.I 211/6. Schiţă tn fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune. P.L. 85/14; cf. O.I 13/8, 96/13; P.L. 55/26, 62/17, 69/16 [V. 4; Pr. 4). Q (Construcţii molatoricc) DureroasA dulceaţă v. dulceaţă | l’r. J f. (Adverbial) Fermecat şl dureros = plin du vrajă şi Iristeţe. Şi-ncepu Incet să sune Fărmăcat şi dureros. 0.1 66/30 [V.lJ. (Element dc personificare) ii răspunde codrul verde Fermecat şi dureros, Iară sufletii-mi se pierde După chipul tău frumos. O. 1 209/22 [V.l). (Exprimind asocierea voluptăţii cu suferinţa; v. şi dor, duios, dulce1, dulceaţa, lumină, p 1 i n g c r e, spaimă). Farmec dureros. Ea privi atunci in jos, Trece mtna pe la ttmple, Iară inima-i se tmple De un farmec dureros. 0.1 103/32 |V.1|. Dureroasă voluptate. Cu-o dureroasă, nemaisimţită voluptate, el li scrise: „Stea”... P.L. 55/29 [Pr.l]. DureroasA fericire. Cită intensivă, dureroasă fără de nume fericire, intr-o oară de amor! P.I., 57/20 [Pr.l). Dureroasă bejle. Ah! zimbi el c-un fel de dureroasă beţie, de-aş puti s-o sărut, o dală! pare-ci'i n-aş mai voi nimic In lume. P.L. 58/4 [Pr.l]. Dureros de dulce v. dulcc1 |V. 1). <$> (Adverbial) Iar doi îngeri cintă-n pllngeri, Ptlng in noapte dureros, Şi se sting ca două stele, Care-n nuntă, uşurele Se cunun'că-zlnde jos. O.I 13/17. Ea cercă a surtde, dar atit de dureros şi atit de îngrijit. P.L. 58/32. Şi cu toate aslea, :ise el tncel
    şi dureros, luna-nfrumusefează lumea penlru amorul nostru. P.L. 69/12 [V. 1; Pr.2).
    —  Forme gramaticale : sg.n.ac. dureros (O.I 82/30,
103/32, 199/6, 211/6; P.L. 69/16), dureroasi (0.1 96/13; P.L. 55/26,     55/29, 57/10, 57/20, 58/4, 62/17, 85/14);
pl.n.ac. dureroase (O.I 13/8).
    DUS, -A adj. (tn expr.)’Cu suflet dus = fermecat, desprins de realitate, răpit. Pe ctnd caii pasc alături, Ea-l privea cu suflet dus. O.I 67/20 [V.l).
    DUŞMAN, -A s.f. şi m. 1. Vrăjmaş. Gonit de ţoală lumea prin anii mei să trec, Pln-ce-oi simfi câ ochiu-mi de la-crime e sec, Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte, C-ajung pe mine tnsumi a nu mă mai cunoaşte. O.I 116/3. Apoi ea bi putere, (n vreme ce duşmanul ei numai apâ« P.L. 8/31. Mull a trebuit ptn l-am prins tn laţ, pe acest călugăr evlavios, dar tn sftrşit... are sâ-l nimicească bătrinul meu duşman. P.L. 44/1 [V.l; Pr. 2).
    2.     Inamic, adversar In război. Bisipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri, Şi gonind biruitoare, lot veneau a fării steaguri. 0.1 148/25. Ctnd [Samson] dormea, lăindu-i părul, t-a luat toată puterea De t-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-ai scos ochii. O.I 159/3 ; cf. O.I 182/14, 182/24, 183/30 [V.5]. Q (tn contextc figurate) Şi de aceea tot ce mişcă-n fara asta, rlul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară fie duşman este. O.I 147/33 [V.l). (Adjectival) Vis de răzbunare negru ca mormlnlul, Spada ta de singe duşman fumegtnd. O.I 15/10 [V.l].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. duşman (0.1 15/10, 116/3, 147/33; P.L. 44/1), duşmanul (P.L. 8/31); pl.n. ac. du$manU (O. I 159/3, 182/14, 182/24, 183/30), g.d. duşmanilor (O.I 148/25).— Acccntuat şi: dăşman (O.I 15/10, 116/3, 147/33).
    DUŞMĂNI vb. IV. Tranz. A uri. Toi ce mişcă-n fara asta, rtut, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară (ie duşman este. Duşmănii vei fi de loate, fCi-a prinde chiar de veste. O.I 147/34. Atunci Făt-Frumos Işi luă ziua bună de la părinţi, ca sâ se ducă sâ se bată el singur cu oştile împăratului ce-t duşmănea pe talâ-sâu. P.L. 4/31 [V.l; Pr.l|.
    —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. duşminea (P.L. 4/31), viit. 3 sg. vel II duşmAnit (O.I 147/34).
E
    EBENfN, -A adj. (Despre păr) Negru şi lucios ca abanosul. Vergina 11 slrtnge pe-amanlu-i mai lare La stnu-i de crin, Fafa-şi ascunde l-a lui sărutare în păr ebenin. O.I 5/20. (Mama] l-apleacâ mai dulce la slnu-i de crin Şi fa(a-i umbreşte cu păr ebenin. O.I 12/4 [V. 2).
    ECHIPA-1 s.n. întregul personal care face scrviciu pc o navă.© (Metaforic) Navă, corabie. Cezarul trece palid, tn ginduri adtncil; Al undelor greu vuiet, vuirea In granit A sute d-echipajuri, gtndirea-i n-o inşalâ. 0.1 61/24 IV.1].
    ECHIVOC, -OÂCA adj. Care are un dublu intdes, cu-prinzlnd o notă necuviincioasă. Prioeşte-fi-i acei tineri, cu ztmbiri banale, cu simţiri muieratice, cu şoapte echivoace. P.L. 87/7 (Pr.l)
    fif.O s.n. v. ecou.
    ECOU s.n. (Şi în forma eco) Fenomen de reflectare a sunetelor. In darn răsună vocea-mi de eco repeţită, Vă zguduie arama urechea amorţită Şi simfut leşinat. O.I 25/4 |V.l). Q (Personificare) Şi pasărea cintă suspine-imillmiă Un cintec de-amor, Ecou-i răspunde cu uocea-i vuindă La pUnsu-i de dor. O.I 3/19. Vergina tl strlnge pe-amanlu-i mai lare La stnu-i de crin. Şi fafa-şi ascunde t-a lui sărutare In păr ebenin. Jar eco tşi rlde de blindete pllngeri, De junii amanţi. O.I 5/21 (V.2|. Q (Construcţie metaforicii) A popoarelor eeouri = trecut istoric (v. şi cadavr u, glas). [Cezarului] i se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieţii sclipitoare... A popoarelor ecouri Par glasuri ce îmbracă o lume de amar. O.I 63/29 [V.l].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. eco (O.I 5/21, 25/4), eeon-(O.I 3/19); pl.n.ac. eeouri (O.I 03/29). — Variantă: £eo (O.I 5/21, 25/4) s.n.
    EPfeCT s.n. (In expr.) A face efeel v. face [Pr.l].
    —  Formă gramaticală: sg.n.ac. efect (P.L. 75/22).
    EFEMER, -A adj. De scurtă durată, trecător. ©(Depreciativ) înaintea patului — o masă murdară. . . pe ea, Mrlii, versuri, zlaie rupte, broşuri efemere. P.L. 29/31
[Pr.l).
    EFEMI\'ÂT, 'A adj. Lipsit de forjă morală, moleşit de plăceri, decăzut. Şi se poate că spre răul unei ginfi efeminate... Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors. O.I 45/1 (V.l).
    EGÂL, -A adj. Care este la fel cu altul lntr-o anumită privinţă. Facefi ca-n astă lume să aibă parte dreaplă. Egală fiecare, şi să trăim ca frafi! O.I 60/15; cf. O.I 61/8 (V.2). + (Adverbial) Uniform. O frunte nallă şi egal de largă... stă aşezată deasupra unor ochi, adînciţi In boitele lor. P.L. 74/2 (Pr.l). + (Adverbial) In mod echitabil. Plăcerile egale egal vor fi-mpărfile: O.I 61/8 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. egală (O.I 60/15); pl.n. ac. egale (O.I 61/8).
    EGALITATE s.f. Stare a două lucruri egale Intre ele. •Ş('cu la masă şi gindi adine. . . asupra egalităţii a două hipotenuze. F.L. 67/1 [Pr.l].
    EGIPTEAN1 s.m. Locuitor al vechiului Egipt. Rine zici, meştere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsicoza lor. P.L. 38/20 [Pr. 1 ].
    EGIPTEAN2,-A adj. Carc aparţine Egiptului. Dacă am afla misterul... pe care l-au posedat poale magii egipteni şi asirieni, atuncea, in adlncurile sufletului coborlndu-ne am puii trăi aievea tn trecut. P.L. 25/26 [Pr.l]. O Mumie egipteană — cadavru Îmbălsămat (descoperit tntr-un mor-mint din Egipt). Q (Glumeţ, ironic; comparaţie) E-un congres de rubedenii. . . Şi ca mumii egiptene stau cu toţii-n scaun ţepeni. O.I 155/29 (V.l].
    —      Forme gramaticale : pl. n.ac. egipteni (P.L. 31/1), egiptene (O. 1 155/29).
    EGOfSM s.n. Preocuparc exagerată pentru interesele personale. Vei şli să-mi descrii loată natura vizionară şi Inşătăloare a lucrurilor lumeşti, de la floarea ce cu naivitate minte prin haina ei strălucită că e ferice inlăuntrul gingaşelor sale organe, pină la omul, ce acopere cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinică... egoismul său. P.L.47/40. Stmburele vieţei este egoismul şi haina lui, minciuna. P.L. 87/26 (Pr.2].
    EGOfST, -A adj. Care se gîndeşte numai la inlcresclc personale. Su suni nici egoist, nici mincinos. P.L. 87/27 [Pr.l],
    EGtÎMEN s.m. Stareţ. Ctnd aud vreodată un rotund egumen. . . Povestind că viata e calea durerii Şi că pocăinţa urmează plăcerii — Mă tntreb: Acesta poate ca să ştie Cum esle viaţa? O.IV 364/1: cf. O.IV 366/13 (V.2]
— 180 —
    —      Formă gramaticală : sg.n.ac. egumen (O.IV 364/1, 366/13).
    EI interj. I. însoţeşte sau exprimă o întrebare. —Ei, ştii ceva? o întrebă el. P.L. 15/24. Se uită cu oarecare curiozitate la fafa visătoare a lui Dan. —Ei? P.L. 41/6.— Ei, leronime, zise bătrinul vesel şi-ntr-o ureche, ce mai lucrezi, şlrenguriule ? P.L. 74/21 ; cf. P.L. 88/6, 96/14, 96/15 [Pr. 6].
    2. Exprimă un. îndemn. Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-fi incerci norocul. 0.1 174/3 (V.l). + Exprimă o mustrare sau un protest. Ei, să. . .? Iar această mint, de povăfuilor. P.L. 09 26. Bei! Asta-i prea tare! P.L. 76/24; cf. P.L. 77,4, 77/5 [Pr. 4],
    :i. (tn expr.) El liine, exprimă decizia dc a facc o mărturisire completă. Simt o adorare tn inima mea pentru tine, cart poate ar deveni amor. . . dacă■ . . ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine. P.L. 89/14 [Pr.l],
    EL, EA, ei, ele, pron. pers. 3 (T'|U' locul unui nume, tn special de fiinţă, alta decit cea carc vorbeşte sau cu care sc vorbeşte) 1. (La nominativ) Urmeze Incă-n cale-fi şi /acri/na duioasă. . . l'rmeze-ti ea prin :boru-fi In cînturi tlnguioase. O.I 1/23. Mureşan scutură lanful cu-a lui voce ruginită. .. Şi bogat tn sărăcia-i ca un astru el apune. O.I 32/17. Cu ochii tăi de inger mă mingii şi mă minfi, Căci ei cuprind o lume de dulci făgăduinfi. O.IV 432/8. In vremea veche, pe ctnd oamenii, cum sunt ei azi, nu erau declt In germenii viitorului. . . trăia un împărat. P.L. 3/1. Tu eşti ca o vioară, tn care sunt inchise toate clntările, numai ele trebuiesc trezite de-o mină măiastră. P.L. 12/21 (V. 24; Pr. 517], ©(Repetiţie) Robia viafa toată, lacrimi pe-o neagră pine, Copilelor pătate mizeria-n ruşine ... Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri! O.I 60/5. Şi el — el vlrful mindru al celor ce apasă — Salută-n a lui cale pe-apărătorul mut. O.I 62/6. Xu Irăifi voi, ci un altul vă inspiră — el trăieşte. El cu gura voastră rlde, el se-ncintâ, el şopteşte. O.I 157/1—2. Şi el? El — ce îmbrăcăminte ciudată! P.L. 38/2 [V.8; Pr.2). <0> (Pronumele apare însoţii dc substantivul căruia i se substituie) Atunci tn vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie. O.I 38/22. Vi'r-tutea pentru dlnşii ea nu există. O.I 56/21. Alunei el cu o privire nălucirea i-ar discoasă Cum că ea — frumoasă fală
 —  a ghicit că e frumoasă. O.I 80/6. Planefii tofi tngheafă şi s-azvlrl rebeli tn spaf Li, din frlnele luminii şi ai soarelui scăpaţi. O.I 133/14. El veni, copilul mindru, Călărind pe-un papagal. O.I 236/5 (V.5|. O (Repetiţie) Afară de ochii negri, care erau ai ei, era el întreg, el, copilul din portret. P.L. 31/15 [Pr.2|. O Expr. Ele in de ele = intre ele. Codrii negri aiurează şi i:voarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. O.I 155/10 [V.l],
    2. (La genitiv) Cum na vine zburătorul ca ta pieptul lui să caz? O.I 80/18. Ctoria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină. O.I 140/3. Cugetarea ei era împătimită, ca un strat cu florile pe jumătate veslezite de arşiţă. P.L. 102/2 JV. 138; Pr.451]. (împreună cu un atribut adjectival prccedă substantivul determinai) [Palmii) nalfă zveltele lor trunchiuri. O.I 44/23. Luna varsă pesle toate voluptoasa ei văpaie. O.I 130/4. O manta neagră tl acoperea, prin creţii căreia transpăreau delicatele şi corectele lui forme. P.L. 60/1 [V.18; Pr. 21]. •£> (Precedă substantivul determinat şi este construit cu articolul posesiv) Noaptea vine-ncetişor.. . Cu-a ei vise de amor. O.I 13/5.
Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă. O.I 28/1. Bătrinul cu-a lui cirjă sus genele-şi ridică. O. I 93/21 [V.129J-îl. (La dativ) Dulci-s ochii umbrei laie — nu le fie dediochi! O.I 80/34. Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorfii, Deopotrivă-i slăplneşle raza ta şi geniul morţii. O.I 130/19—20. Mumă-sa, o femeie palidă, naltă, blondă cu ochii negri, ti vorbea adesea de tatăl său. P.L. 30/25 [V.62; Pr. 1211. <y> (In formă ncaccentuată, relulnd complementul indirect) Patoarei tale raza inocenţei eu i-am dat. O.I 29/24. Vor căta viefii tale Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandate. O.I 134/36. Prin bălţile de noroi... treceau nişte ciubote mari, cărora nu le-ar fi pasat nici de potop. P.L. 26/14 [V. 11; Pr.10). <$• (în formă ncacccn-tuată, anticipind complementul indirect) Şi mi-s dragă mie tnsămi, pentru că-i sunt dragă tui. O.I 80/21. Tot alte unde-i sună aceluiaşi ptrlu. O.I 127/7. Catul Cena-rului ti necheză frăţtni-său ceea ce-i spusese (Genarul). P.L. 21/30 [V.8; Pr. 8]. <0>(Cu valoare de dativ posesiv) Nimeni fruntea nu-i mtnglie. O.I 52/24. li foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. O.I 85/29. Părul i-ajun-ge la călctie. O.I 95/7. Ochii i se painjiniră şi el căzu ca mori tn iarba pajiştei P.L. 16/25. Un somn amorţit li cuprinde trupul. P.L. 17/26 [V.82; Pr. 131]. (In formă ncaccentuată, cu funcţiune dc atribut pronominal, In limbajul poetic) Răsptnde suflarea narciselor albe Bat-samu-i divin. O.I 3/10. Viaţa-i fu o primăvară, moartea — o părere de rău. O.I 32/9. De dorul lui şi inema şi suflelu-i se împle. O.I 167/24. El puse jos duleea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru, ce oglindea in adln. cu-i (oală cununa de dumbrave. P.L. 50/18 ]V. 199; Pr.27J.
    4. (La acuzativ) Şi-fi caut In ochi negri-adinci ca marea . . . . şi-i intreb de pofi ierta. O.I 30/20. In Nil numai deşertul nisipişul şi-l adapă, Aşterntndu-I pesle clmpii cei odată înfloriţi. O. I 45/9. Ea-I privea cu suflet dus. O.I 67/20. El o duse la împăratul şi i-o arătă spuindu-i că-i mireasa lui. P.L. 10/22. El tşi inchise ochii . . . apoi iar ti deschise, spre a cuprinde cu ei dulcea iui sarcină. P.L. 64/3 [V.265; Pr.445|. <0> (In formă ncacccntuată, relulnd complementul direct). Lacrima duioasă, Ce junii tofi o varsă pe trist mormintul tău, Urmeze-fi ea prin zboru-ţi. O.I 1/22. Şi sprincenrte arca/e fruntea albă i-o încheie. O.I 79/9. Regii, reginele şi fanţii de pe cărţi erau iofi chipuri copiate din basmele ce şi le spuneau serile. P.L. 52/10 (V.221; Pr.81). <> (In formă neacccnluală, anticipind complementul direct) in sunete din urmă pătrunde-n fire cint, Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos şi sfint. O.I 98/29. Dă-mi-i mie, ochii negri .... nu privi cu ei în laturi. O.I 155/5. Lu-mea-l crezuse mort pe Făt-Frumos. P.L. 22/4 [V.14; Pr. 261. (In forma neacccntuată de feminin o, cu valoare neutră) De mi-i da o sărutare Nime-n lume n-a s-o ştie. O.I 55/10. S-o admiri şi s-o dezmierzi Ca pe-o marmură de Păros sau o plnză de Correggio, Cind ea-i rece şi cochetă? Eşti ridicut, înţelege-o! O.I 157/32. Eu nu pot să nu le iubesc. Tu nu şlii de ce, şi nu fi-o pot spune. F.L. 57/3 [V.2: Pr.29|.
    —      Forme gramalicalc: sg.n. el (O.I 15/21, 32/17, 32/34, 35/4, 35/5, 41/11, 41/14, 44/5. 44/34, 48/31, 50/14, 50/21, 50/22, 50/23, 51/16, 51/23, 51/27, 52/15, 52/17, 53/6, 53/7, 53/14, 53/16, 53/19, 61/15, 62/1, 62/6, 62/6, 62/15, 67/11, 74/4, 79/17, 79/21, 79/32, 80/5, 80/27, 80/35, 82/35, 83/33, 84/25, 84/27, 84/31, 84/37, 85/24, 87/21, 88/14, 93/1, 93/8, 93/11, 93/13, 93/17, 93/27, 94/32, 95/22, 96/17, 96/21,
— 181 —
 96/26, 97/6, 97/9, 98/17, 98/18. 98/33. 99/3, 100/6, 103/27, 104/1, 104/12, 108/17. 109/7. 115/9. 115/1], 115/12, 115/1 115/15, 130/25, 132/8,       132/10. 132/24,        133/11, 134,10,
 144/22. 144/25, 117/14, 154/18, 15418, 155/1, 157/1, 157/2, 157/2. 160/38, 162/2. 162/13, 166/14. 166/18, 166/22, 167/19, 168/1, 168/18, 168/29. 170f.r>. 171/21. 172/3. 176/23. 181/17, 189/6, 202/6. 204/8, 210/7, 210 13, 236,'5, 236/10; O.IV 365/7; P.L. 4/16. 4/30, 5,35, 8/5, 8/14. 8/20. 8/24. 8,35. 8/36, 9/21. 9/24. 9/28. 9/31, 10,12, 10/14, JM/JO. 10/19. 10/22, 10/26.       11/2, 11/17.   12'32, 13/6. 14/9,  14/lli.   14/18,
 14/25, 14/26,      14/31. 14/37.  15/21. 15-27, 15/29. 15/10,    16,17,
 16/21, 16/25,      16/25, 16/27,   17/8, 17 20, 17/21, 17 23.     18,15
 18/19. 20/14,       21/4, 21/8,    27/8, 27,10, 27/30  27 37.     28/5,
 28/9, 28/10, 28/16, 28/18. 28:20. 29/15. 2917. 3013, 3015, 30/22. 30/28, 30/29. 30/30. 30,31, 30 31, 31 1, 31 3. 31;15, 31/15,    31/34.    31/41,   32/3, 32 12, 32 16.          35 5.   35/7,
 35/40. 36/2, 36/19. 36/22, 37/3, 37-11. 37 11. 37/23. 37 24. 37/32, 37/34, 37/37. 38/2, 38/2, 38’5. 38,5. 38/8. 38 9. 38/15, 38/34, 38/35. 39 26. 40/3, 40/16, 40/23, 10 37. 12/12, 42.31, 44/13. 44/33, 44/33. 45/1, 45/4. 45/16, 15/18. 45’21. 45/21, 46/1, 46/2. 46/18, 46/19, 46/22, 46,'26, 46/39. 48 25. 49/4. 49/7, 49/18. 49/18. 49/22, 49/37, 50/3, 50/17, 50 20, 50/21, 50/32, 50/32, 51/5, 51/6, 51/37, 52/20, 52/22, 52/37, 52,38. 53/7, 53/18, 53/22, 53/32, 53/38, 54/6, 54/15. 54/18, 54/22, 54/27, 54/41, 55/6, 55/9, 55/15, 55/25, 55/29, 57/12, 57/18, 57/21, 57/22, 57/27, .57/32. 58/4, 58/8, 58,11. 58'13, 58'19, 58/25, 58/35, 59/7, 59/22, 59/36, 60/11, 60/13, 60,17. 60/22, 60/23, 60/25, 60/29, 61/1, 61/7. 61/15. 61/20, 61/23. 61/28, 61/31, 61/37, 61/39, 62/9, 62/13, 62/17. 62/24, 62/28, 62/37, 62/39,    63/4, 63/9, 63/13, 63/16, 63/24, 63,25,        63/27,  63/29,
 64/1, 64/2, 66/1, 66/4,      66/8, 66/11, 66/19,         66/24,  67/20,
 67/30, 68/7, 68/13, 68/23, 69/12, 69/15, 69/34, 70/8, 70/19, 70/26, 71/26, 71/28, 73/11, 73/40, 76/23, 76/27, 79/26, 79/27, 81/33, 88/5. 88/24, 88/28, 88/33, 89/3, 89/34, 90/17, 91/21, 91/27, 91/33, 92/4, 92/30. 93/8, 93/11, 93/17, 93/18. 94/6, 94/11, 94/13, 94/14, 94/20, 94/25. 94/30. 95/21, 95/26. 95/28, 95/32, 96/4, 96/6, 96/11, 96/19, 97,'6, 97/9, 97/14, 97/16, 97/24, 97/25, 97/32, 97/35, 97/37. 97'38, 98/9, 98/17. 99/1, 99/28, 100/6. 102/10, 102/12, 102/13. 102/13, 102/17), ea (O.r 1/23. 10/4, 38/22, 50/21. 50/22, 50/24, 51/17, 51/18. 51/25, 52/7, 52/11, 52/13, 52/14, 53/12, 53/13, 54715, 56 21, 64/13, 65/21, 66/15, 66/22, 67/3, 67/14, 67/20, 67/29, 71/4, 71/5, 72/3, 73/1, 74/7, 76/31, 79/15, 79/25, 79/27, 79,30, 80/6, 80/9, 80/28, 80/36, 82/19, 82/29, 83/18, 83/20, 84/28, 84/33, 94/11, 95/9, 95/17, 95/28, 97/19, 102/21, 103/3, 103/9, 103/21, 103/29, 104/14, 106/4, 106/9, 114/10, 121/11,-122/2, 122/14, 125/11, 130/5, 136/7, 136/9, 142/15, 142/21, 152/8, 154/18, 154/18, 154/26, 154/34, 157/28, 157/32, 160/4, 160/12, 160/23, 160/31, 162/15, 162/24, 162/26, 167/10, 167/21, 168/4, 168/17, 168/21, 171/13, 175/5, 179/24,179/29, 208/2, 229/6; O.IV 364/18, 366/11; P.L. 4/3, 4/11, 6/26, 7/26, 7/33, 8/2, 8/10. 8/11, 8/16, 8/18, 8/31, 8/32, 8/40, 9/22, 9/29, 9/39, 10/8, 10/14, 10/18, 10/19, 11/39, 11/41, 12/34, 14/18, 14/25, 14/27, 14’33, 15/4, 15/6, 15/9, 15/13, 15/17, 15/25, 16/35, 17/21, 17/24, 17/28, 17/33, 19/24, 20/10, 20/36, 21/8, 22/11, 22/32, 23/2. 23/2, 23/5, 23/10, 23/13, 23/27, 23/28, 31/16, 31/19, 31/25, 31/25, 36/7, 42/7, 42/37, 43/7, 45/14, 45/19, 45/22, 45/26, 45/30, 45/33, 45/36, 45/41, 49/31, 49/37, 49/39, 50/7, 52/16,52/35. 53/12, 54/8,55/4,55/16, 55/17, 55/20, 55/22, 55/27, 57/12, 57/12, 58/13, 58/15, 58/21, 58/32,59/1,59/3, 59/9,59/39,60/17, 63/15, 63/21,63/22, 63/25, 63/28, 63/32, 63/33, 63/35, 63/38, 64/1, 64/7, 64/16, 66/1,
 66/2, 67/13, 67/23, 67/30, 67/32, 68/9, 68/11, 68/13, 68/16, 68/27, 68/33, 69/3, 69/9, 69/14, 69/22, 69/32, 69/34, 69/37, 70/1. 70/6. 70/13, 70/23, 70/31. 71/11, 71/21, 71/27, 75/36, 76/14, 77/1, 77/8, 77/12, 77/15. 77/29, 77/31, 77/37, 79/24, 81/20, 81/21, 83/14, 83/28. 83/29, 84/10, 84/12, 84/17, 84/38, 85/18. 85/21, 85/23, 85/27, 85/30, 85/33, 85/38, 88/18, 88.29. 88/39, 89/23, 89/39, 90/17, 91/26, 92/1, 92/18, 92/34, 93/5. 93/7, 93/8, 93/14, 93/15, 93/31, 94/23, 94/26. 94/35, 95/11, 95/12, 95/16, 95/18, 97/32, 98/40, 99/20, 99/21, 99/31, 100/2, 100/4, 100/7, 100/8, 100/11. 100/16, 100/19,100/27, 100/27, 100/28, 101/4, 101/9, 101/9, 101/16, 101/32,101/36, 101/38, 102/7, 102/11, 102/16, 102/20, 102/23, 102/25), g. lui (O.I 5/19, 14/15, 20/9, 23/4, 31/16, 32/1, 32/13, 37/19, 38/18, 42/2, 43/3. 43/11, 43/12, 43/13, 44/6, 44/10, 44/19. 44/32, 45,'7, 48/28, 50/17, 50/20, 50/23, 51/15, 51/21, 51/22, 52/2. 52/3, 52/15, 53/11, 61/13. 61/26, 62/7, 62/20, 64/13, 64/14, 67/1, 67/17, 68/3, 79/22, 80/18, 83/8, 83/26, 84/5, 810, 84/36, 84/3, 85/28, 87/15. 88/13, 91/7, 92/6, 92/30, 93/7, (.»3/9, 93/12, 93/16, 93/21, 93/23, 93/27, 93/30, 94/4, 94/27. 95/24, 95/25. 97/9, 97/19, 97/20, 98/16, 98/25, 98/32, 99/1, 99 2, 99/4, 100/6, 104/10, 108/10, 115/17, 132/1, 142/24, 146/28, 142/22, 142/25, 144/36, 148/1, 152/2, 154/7, 155/4, 160/22, 162/1, 162/2, 162/9, 162/14, 165/7, 165/24, 166/14, 166/19,167/23,173/19, 176/10, 178/29, 182/21, 182/22, 210/8, 212/17, 231/15. 231/24, 236/8; P.L. 3/8, 3/11, 3/14, 3/16, 4/16, 4/37. 5/17, 5/24, 5/26, 8/12, 8/13. 8/17, 9/11, 9/22,
 9 23, 9/24. 9/26. 9/28, 9/29, 10/23, 11/3, 11/13, 12/14, 12/25, 13 5,13/11. 14/1,14/2, 14/3, 16/24,18/10, 18/16,19/29,20/39, 21 8, 21/9, 22/5, 22/7, 22/31, 23/2, 25/5. 25/39, 26/2, 26/20, 26/36, 27/2. 27/18, 27/29, 28/7, 28/14, 28/16, 28/25, 30/13, 30/20, 30/22. 30/22, 30/24, 30/27, 31/11, 31/22, 31/28, 32/8, 32/10,32/16. 36/26, 36/27, 37/11, 38/4, 39/15, 40/35, 40/40, 41/3, 42/27, 42/35,43/17,43/20,43/21,43/38, 44/37,44/39, 45/8, 45/11, 45'15, 45/16, 45/17, 46/6, 46/12, 46/17, 46/25, 46/32, 46/33, -16/37, 46/39, 47/9, 48/41, 49/3. 49/36, 50/8, 50'10, 50/17, 51/14, 51/30, 52/7, 52/34, 52/35, 53/5, 53/8, 53/15. 53/16, 53/24, 53/31, 53/39, 54/6, 54/8, 54/17, 54/37, 55 6, 55/7, 55/13, 55/13, 57/12, 57/12, 57/15. 57/16, 57/27, 57 27, 58/2, 58/14. 58/23, 58/26, 58/30, 58/36, 59/34, 60/1, 60/2, 60/11, 60/12, 60/16, 60/19, 60/21, 60/22, 60/24, 60/27, 61 '17, 62/25, 62/30, 62/33. 62/35, 62/37, 62/37, 63/23, 63/26, 63/32, 64/4, 64/5, 64/8, 64/22, 64/30, 64/32, 64/37, 66/8, 66/11, 66/16, 67/16, 67/23, 69/10, 71/5, 71/12, 75/30, 76/12, 78/4, 79/5, 83/5, 83/18, 83/18, 83/22, 85/10, 85/13, 85/33, 87/26, 88/29, 88/35, 90/3, 91/24, 91/27, 92/24, 94/28, 94/28, 95/26, 95/28, 96/3, 97/6, 97/14, 98/12, 98/13, 99/8, 102/14, 102/17), ei (O.I 4/15, 10/6, 13/3, 13/4, 13/5, 24/14, 28/6, 32/10, 32/34, 35/25, 35/26, 50/19, 51/4, 51/13, 51/17, 51/24, 52/1, 52/6, 52/8, 52/10, 52/12, 53/14, 59/7, 63/6, 63/10, 64/11, 66/2, 67/18, 69/21, 73/2, 73/3, 79/3, 79/5, 79/6, 79/12, 79/13, 79/14, 79/15, 79/22, 79/26, 80/10, 80/25, 80/36. 84/25, 84/35, 84/38, 85/31. 85/33, 88/10, 93/28, 94/12, 95/1, 95/10, 95/26, 95/29, 97/11, 97/12, 97/15,100/22, 103/25, 104/3, 104/4, 111/3, 114/7, 114/9, 120/7, 121/10,129/10, 130/4. 136/6. 142/2, 142/8, 142/16, 144/3, 152/10, 154/20, 157/22, 157/26, 160/2, 160/9, 160/13, 162/8, 162/10, 162/34, 167/22, 168/5, 168/16, 171/11, 178/14, 179/5, 184/6, 185/18, 194/17, 194/21, 208/3, 208/11, 210/7, 229/5, 234/7; O.IV 364/7, 364/15, 364/16, 364/20, 365/24, 366/3, 366/5, 430/16; P.L. 3/21, 3/21, 3/22, 3/23, 4/2, 4/3, 4/9, 4/10, 5/38, 6/27, 6/36, 6/37, 6/37, 7/22, 7/23, 7/25, 7/26, 8/3, 8/4,8/12, 8/21,
 — 182 —
8/26,8/29,8/31,9/16,9/23,9/35,9/36,10/5,10/7,10/8,11/18, 11/24, 11/32, 14/17, 14/28, 15/5, 15/19, 15/23, 15/26, 16/8, 17/26, 18/21, 19/27, 20/1, 20/31, 21/9, 21/10, 22/23, 22/24, 22/24, 22/25,   22/27, 22/27,  22/28, 22/31, 23/4, 23/23,    28/22,
29/11. 29/33,   30/15, 30/39,  30/39, 30/40, 31/4, 31/14,    31/15,
31/17, 31/20,   31/20, 31/25, 31/27, 36/33, 36/35, 38/10,    38/30,
38/32, 39/18, 40/14, 40/16, 42/8,42/39, 45/2,46/5, 46/6,46/8, •J7/5, 47/35, 49/12, 49/11, 49/17,49/19, 49/21, 49/22,49/33, 50'8, 50/9, 50/11, 51/38, 51/38, 52/18, 52/18, 52/21, 52/28, 53,10, 51/34, 5-1/10, 55>l, 55/18. 57/14, 57/15, 57/17, 57/24, 57/26, 57,'3li, 57,37, 57/10, 58/2, 58/2. 58/15, 58/17, 58/20, 1)2 30. 63/17, 63/29. 64/6, 64/14, 64/15, 64/26, 66/21, 67/7,
1)8/3, 68 Ci. 68-22. (i8'30. 69/14, 69/20, 71/7, 71/30, 72/22, 7:<12. 73/16, 74/17. 76/20. 77/14. 77/15, 77 21, 77/25, 77/33, 77 311. 79/2 1. 79:32. 80.13, 81/9, 81/11, S 1:21, 81/38,    85/22,
85 27, 85/31,   85/33. 88/19. 88/26, 88/37. 90:32, 91/28.    91/31,
91/33, 92/5, 92/8, 92/9, 92/35, 92/36. 93/13, 93/18. 93:21, 93/22. 95/17. 99/18, 99/37, 100/3, 100'18. 100/25, 100/27, 100/33, 100/35, 101/8, 101/17, 101/31, 101/34. 101/35, 101/36, 101/38, 102/1, 102/2, 102/6, 102/8, 102/24), d. lui (O.I 67/15, 80/21. 80/23; P.L. 28/17, 28/22, 31/31, 53/26, 68/8,91/19). ei (P.L. 68/9), (-)i(-) (O.I 1/10, 1/18, 2/22, 2/23, 3/7, 3/10, 3/12, 3/13, 3/15, 3/19, 3/19, 3/20, 4/9, 4/11, 4/13, 4/13. 4/19. o: 17. 5/18, 6/3, 6/4, 8/10, 10/7, 11/4, 11/12, 11/18, 11/19, 11 '21, 11/21, 11/25, 12/1, 12/3, 12/4, 12/5, 12/19. 13/9,   13,10, 14/4,   14/13,   15/15,    15/20, 19/7, 20/1,
20/3, 20/19, 21/11,    25/11, 25/13,   25/14,   27/16, 28'3, 28/11,
29/24, 30/11,  32/9,   32/17, -13/11, 43/1 I,   44/5, 45/28, 48/10,
48/11, 18/12,  -19/8,  50/16, 51/13,   51/14, 51/15, .r>l/20, 52/8,
52/9,52/10,52/18,52/20,52/23, 52/24, 52/24, 52/28, 53/8, 53/11, 53/15, 53/20, 55/24, 56/9, 59/32, 60/27, 61/24, 61/27, 61/28, 61/29, 61/30, 62/1, 62/15, 63/3, 63/15, 63/28, 66/7, 66/27, 66/31,67/1,67/5, 67/7,67/12, 69/20,69/21,69/26, 73/1, 79/6, 79/9, 79/16, 79/16, 79/19, 79/21, 79/23, 79/29, 80/4, 80/5,.80/21, 80/26, 83/22, 84/20, 84/27, 84/29, 84/31, 84/32, 84/32, 84/37, 84/39, 85/24, 85/30, 85/32, 85/34, 88/7, 88/9, 88/12, 91/6, 91/25, 91/34, 92/27, 92/28, 92/29, 92/30, 93/9, 93/10, 93/13, 93/14, 93/17, 93/22, 93/24, 93/35, 94'14, 94/21, 94/22, 94/24, 94/30, 9.'>/5, 95/6, 95/7, 95/8, 95/9, 95/23, 95/28, 96/2, 96/10, 96/10, 96/18, 96/23, 97/29, 98/6, 98/7, 98/17, 98/21, 98/33, 98/34, 98/35, 99/5, 100/7, 100/11, 101/6, 101/12, 102/5, 102/24, 103/1, 103/27, 103/31, 104/8, 104/10, 104/25,107/7,108/16, 109/2, 114/10, 115/13, 115/18, 116/11, 116/14, 127/7, 129/12, 130/20, 130/28, 132/7, 133/2, 133/2, 133/29, 133/34,134/36, 137/2, 142/15, 144/7,144/23, 144/27, 144/32, 144/33, 146/30, 148/38, 150/8, 150/14, 151/2, 151.8, 151/8, 152/22, 154/13, 154/27, 154/34, 155/9, 155/21, 155,23, 159/2, 159/2, 159/3, 159/21, 159/21, 159/23, 159/23, 159/26, 160/3, 160/5, 160/15, 160/18, 160/24, 160/32, 160/33, 162/1, 162/3, 162/6, 162/10, 162/12, 162/12, 162/21, 162/22, 162/31, 162/33, 162/35, 162/38, 164/1, 164/3, 164/9, 166/14, 166/21, 166/21, 166/22, 167/24, 168/4, 168/7, 168/11.168/12,168/14, 171/12,171/29,171/30,175/9,176/14, 179/23, 179/32. 183/9, 183/10, 189/3, 190/6, 193/6, 196/4, 199/10, 202/7, 208/11. 212/11, 215/8, 232/8, 234/3, 236/9, 236/13, 236/17; O.IV 338/2, 364/19, 365/8, 365/22, 365/26, 365/30. 365/31, 366/5, 366/12, 430/2, 432/12; P.L. 4/20, 4/23. 4/26, 4/40, 6/30, 7/3. 7/8, 8/7, 9/14, 9/32, 10/14, 10/19, 10/22, 10/22, 10/24. 10/26, 10/27, 11/5, 14/4, 14/18, 15/4, 15/6. 15/7, 15/17. 10-9, 16/16, 16/21, 16/25, 16/29, 17/10, 17/35, 17/36, 17/39. 18/13, 18/18, 19/6, 20/14, 20/15, 20/33, 21/8, 21/11, 21/30, 21/31, 22/22, 23/3, 23/5, 23/9, 23/12,
26/30, 27/1, 27/4, 28/17, 28/22, 28/24, 28/25, 28/26, 30/15, 31/31, 31/36. 32/7, 36/11, 36/22, 37/10, 37/16, 37/38, 38/4, 38/5, 41/2, 43/5, 43/8, 43/31, 43/32, 44/1, 44/2, 44/3, 44/3, 45/14, 46/4, 46/12, 46/18, 48/3, 49/2, 49/13, 49/21, 49/21, 50/3, 50/7, 50/18, 51/33, 51/33, 51/34, 52/7, 52/13, 52/34, 53/1, 53/4. 54/12, 55/25, 57/14, 57/14, 57/16, 57/17, 57/21, 57/28, 57/33, 58/6, 58/6, 58/7, 58/23, 58/23, 59/12, 59/19, 60/23, 61/12, 61/18, 61/31, 62/21, 62/23, 63/24, 63/27, 63/29, 63/30,64/3,64/17,66/8,66/21,66/22,66/22,66/23,67/39,68/10, 69/21, 69'31, 71/21, 71/29, 71/30, 72/2, 73/5, 73/7, 73/13, 74/33, 76/6, 76/25, 76/32, 77/7, 77/32, 79/27, 83/3, 83/20, 83/30, 83/31, 84/13, 84/17, 84/23, 84/26, 88/19, 88/26, 88/34, 89/4, 89/6, 90/30, 90/36, 91/12, 91/30, 91/33, 92/37, 93/14, 94/17, 94'18, 94/27, 94/36, 95/5, 95/24, 95/30, 96/1, 97/29, 97/31, 97/34, 99/3, 99/35, 100/9, 100/26, 101/24, 101/31, 101/35), ii (O.I 11/18, 13/7, 15/23, 26/23, 26/24, 32/34, 45/7, 53/9, 53/15, 61/25, 63/21, 63/24, 65/22, 66/3, 66/4, 82/5, 84/35, 85/29, 87/10, 88/9, 93/24, 94/2, 95/3, 96/27, 97/7, 100/2, 100/10, 104/12, 109/3, 152/19, 167/20, 182/19, 182/20,183/6,209/21 ; O.IV 365/24 ; P.L. 8/1, 8/5, 8/6, 9/10, 9/24, 10/19, 11/14, 14/18, 15/14, 17/15, 17/26, 20/6, 21/30, 28/2, 28/19, 30/25, 30/29, 32/7, 32/15, 37/26, 37/34, 40/34, 43/17, 43/32, 46/17, 46/19, 49/19, 49/19, 49/21, 50/11, 51/33, 52/33, 53/1, 53/5, 53/6, 53/12, 53/12, 53/26, 55/29, 57/11, 57/18. 58/22, 58/24, 58/35, 60/21, 61/13, 61/19, 62/14, 62/31, 62/35, 63/2, 63/25, 63/29, 63/31, 63/32, 68/23, 69/15, 71/27, 73)10, 75/35, 76/11, 83/32, 84/7, 84/21, 84/36, 85/8, 85/10. 85/16, 85/18, 85/21, 88/5, 88/24, 88/25, 88/26, 91/19, 91/25, 91/31, 91/33, 93/8, 93/19. 93/22, 94/7, 96/19, 96/24, 97/1, 97/6, 97/31, 98/12, 98/15, 101/10, 101/33,- 101/39, 102/16), ac. el (O.I 43/2, 45/5, 51/29, 62/16, 66/5, 67/10, 71/9, 80/19, 80/20, 84/4, 84/29, 87/8, 133/32, 134/22, 142/15, 157/14. 160/37, 162/28, 165/18, 168/21, 171/13, 199/15, 214/25; P.L. 5/8, 8/1, 8/13, 9/2, 12/24, 12/30, 13/9, 13/12, 17/10, 20/16, 20/33, 21/5, 23/10, 27/39, 28/4, 30/38, 30/41, 30/41, 31/31, 31/32, 31/33, 41/20, 41/25, 41/41, 44/14, 45/13, 48/23, 51/16, 51/30, 52/38, 52/41, 53/25, 54/9, 58/20, 60/39, 63/13, 63/20, 64/17, 68/10, 68/15, 73/9, 74/13, 75/21, 77/1, 77/3, 83/29, 87/21, 88/3, 88/25, 88/31, 89/2, 89/26, 93/14, 97/28), (-)l(-) (O.I 5/9, 5/27, 8/2, 12/3, 13/24, 15/19, 17/24, 25/12, 42/10, 42/10, 45/8, 45/9, 46/2, 48/2, 48/4, 48/29, 48/32, 52/13, 53/5, 59/32, 62/15, 65/12, 65/13, 67/20, 75/8, 79/3, 79/23, 80/12, 80/12, 80/16, 80/28, 82/4, 82/10, 82/34, 84/5, 84/37, 84/37, 87/13, 91/29, 92/10, 93/29, 98/18, 98/19, 102/4, 102/10, 103/3, 107/16, 109/12, 116/10, 121/3, 122/2, 123/8, 129/15, 132/12, 132/23, 133/10, 133/31, 133/31, 133/35, 133/36,134/11,134/12,137/17,140/23,148/8,149/22,152/10, 158/2, 159/3, 159/3, 160/16, 160/22, 162/13, 164/1, 166/16, 167/10, 175/5, 175/24, 175/26, 175/32, 176/30,178/6, 178/20, 179/24, 189/6, 193/6, 199/11, 204/6, 209/18, 210/6, 211/21, 214/7, 231/2, 232/7, 236/2, 236/3; O.IV 333/10, 396/15; P.L. 4/31, 4/38, 5/1, 5/3, 9/2, 9/3, 10/18,10/25, 10/32,10/33, 11/14, 13/6, 14/20,   14/21, 14/27, 15/6, 15/9, 16/16,. 16/30,
16/39, 16/39, 17/5,   17/11, 17/36,         17/41, 18/3, 18/8, 18/9,
18/14, 21/19, 21/20,  21/28, 21/28,        21/33, 21/33, 22/4, 23/4,
25/26, 20/37, 27/10,  27/28, 27/33,        27/39, 28/11, 29/2, 31/4,
31/31, 31/32, 31/33, 32/19, 37/18. 38/19, 40/23, 42/5, 43/40, 44/1, 46/25, 47/20, 47/32, 47/32, 48/23, 50/19, 50/34, 53/20. 53/31, 55/22, 55/22, 56/22, 58/1,' 59/4, 59/17, 59/22, 59/23, 60/2, 61/12, 61/32, 61/33, 61/38, 64/1, 64/31, 67/10, 68/10, 68/10, 76/29, 76/32, 76/36, 77/7, 77/7, 77/13, 79/27, 80/1, 80/3, 80/14, 82/7, 83/11, 83/32, 84/9, 84/17, 84/25,
— 183 —
 85/19, 85/27, 88/20,90/20, 90/21,91/10,91/12, 91/15, 92/31, 93/7, 94/16, 94/19, 94/25, 94/26, 94/28, 94/37, 95/5, 95/12 95/12,96/22, 96/23, 97/28, 98/18, 99/20, 99/25, 100/7, 102/2G) U (O.I 5/17, 12/5, 13/24, 14/14, 15/23, 23/3, 24/1, 2-1/8 48/11, 48/27, 52/15, 61/3, 74'2, 80/20, 82/4. 81/4, 85/26 85/33, 93/25, 96/15, 96/30, 97/26. 104/5, 133/11, 142/25 146/6, 151/20, 152/21. 152/26, 154/14, 165/11, 165/15 166/20,167/17,167/17, 168/17,175/27, 176/21, 204/18, 210/(j’ 210/14; P.L. 4/24, 4/25, 4/26, 9/3, 10/23, 12/16, 14/17, 14/26, 15/7, 15/35, 16/1, 18/19, 20/3, 21/16, 21/25, 23/5, 24/23, 27/41, 30/38, 31/14, 31/14, 31/14, 31/16. 31/17, 31/29, 32/11, 37/16, 42/4, 42/4, 42/26, 42/33, 47/19, 50 5. *.0/9, 51/2, 51/23, 53/21, 53/32, 54/4. 59/19, 59/23. 59/41 61/21, 63/10, 67/11, 74/12, 84/31, 85/33. 85/31. 85/34. 91,21, 91/29, 94/21, 94/27, 95/25, 97/28, 97/37. 99/14), pn (O.I 51/16. 62/26, 66/25. 69/16. 87/14, 88/11, 95/27. 108/23, 122/20, 157/18, 160/8, 189/5, 231/24, 236/14; P.L. 0/29. 8/2. 8 •>, 9/5, 9/21, 9/29. 10/1. 10/14, 11/17, 16/18. 18/12, 1910, 22/14,24/10,29/30,30/33.38/32.41/21, 41/32. 15/26, 45/28, 45/35, 46/9, 52/39, 55/20, 57/19, 57/36, 57/37. 58/36. 73 39, 76/38, 77/13, 79/37, 80/19, 86/30, 87/32, 89,4. 91.25, 91.32, 92/32, 93/9, 94/33, 97/33, 99/25), (-)o (O.I 1/19, 1,22. 2 2:}, 9/11, 11/8, 11/15, 15/8, 15/16, 15/24, 16/8, 17/2. 17 13, 19/4, 19/6, 24/1, 24/2, 26/18, 29/8, 32/10. 32/30, 32/35, 32/36, 35/29, 36/12, 38/27, 40/3, 40/7, 45/21, 4G/10, 52/24, 55/10, 55/23, 56/22, 60/9, 60/12, 61/19, 61/24, 61/29. 67/13, 67/26, 75/4, 75/14, 79/9, 80/1, 80/35, 82/22. 82/23, 83/8, 83/17, 83/19, 83/30, 84/3, 84/25, 84/26, 81/26, 84/27, 84/31. 84/31, 84/38, 84/39, 87/22, 92/21, 92/28, 94/23, 95/9, 95/12, 95/18,95/24,95/27,95/31,95/34,97/21, 97/24, 98/18, 98/29, 102/21, 103/6, 103/25, 104/13, 104/13, 104/14, 108/20, 111/6, 115/26, 116/5, 116/6, 116/12, 118/6, 120/10,120/25, 122/4, 123/14, 123/16, 123/18, 125/5, 125/5, 125/18, 127/11, 129/9, 129/11, 132/8, 132/18, 132/20, 134/7, 134/8, 134/15, 134/38, 137/6, 137/10, 140/25, 142/2, 142/15, 142/18, 142/21, 148/13, 148/29, 149/2, 150/17, 151/5, 152/9, 152/13, 154/25, 154/33, 155/4, 155/22, 155/24, 157/21, 157/27, 157/29, 157/30, 157/30, 157/32, 157/35, 157/35, 157/37, 159/10, 159/22, 160/1, 160/21, 160/23, 160/26, 160/30, 162/7, 162/8, 162/9, 162/14, 162/22, 162/23, 162/23, 162/29, 164/6, 164/12, •165/8, 165/13, 166/14, 166/18, 166/22, 166/23, 166/24, 168/19, 170/26, 171/16, 171/21, 172/14, 174/2, 174/5, 178/32, 179/18, 182/8, 188/14, 188/14, 189/7, 193/7, 194/23, 201/5, 204/2, 205/2, 211/23, 213/11, 213/12, 213/13, 213/14, 232/17, 234/12; O.IV 361/5, 364/26, 365/17, 365/17, 365/25, 366/3, 366/12, 430/7, 432/22, 432/34 ; P.L. 4/10, 6/39, 6/40, 7/1, 7/39, 8/23, 8/23, 9/5, 9/5, 9/12, 9/13, 9/13, 9/22, 9/28, 9/31, 9/31, 9/33, 10/4, 10/8, 10/16, 10/22, 10/22, 11/3, 11/13, 11/17, 12/9, 14/13, 14/37, 14/40, 14/40, 15/24, 17/20, 18/19, 18/28,   19/2, 19/14,  20/9, 20/13,  21/4, 21/8, 21/31, 21/35,
 22/25,   23/9, 23/27,  24/3, 24/13, 24/20, 24/20, 25/2, 26/34,
 28/10, 28/22, 28/27, 28/27, 30/30, 30/31, 30/32, 30/32, 30/32, 31/22, 31/26, 31/26, 36/1 41/7, 41/17, 41/36, 42/14, 42/17, 42/26, 42/41, 43/3, 45/13, 45/25, 45/28, 45/35, 46/1, 46/16, 46/22, 46/29, 46/34, 46/35, 49/3, 49/20, 49/20, 49/38, 50/11, 52/20, 52/27, 53/6, 53/41, 54/21, 55/15, 55/16, 55/25, 55/25, 55/27, 56/1, 56/21, 57/3, 57/4, 57/5, 58/1, 58/5, 58/14, 58/21,   59/1, 59/40, 60/14, 61/3,   62/7, 62/8, 62/36, 63/26,
 63/29,   65/3, 65/27, 66/17, 67/7, 67/9, 67/40, 67/40,  68/26,
 70/2, 70/3, 70/7, 70/7, 70/12, 70/15, 70/21, 71/21, 71/28, 71/29, 73/16, 75/28, 75/29, 77/34, 77/34, 79/7, 79/17, 79/29, 81/15, 81/16, 82/6, 83/15, 86/26, 86/26, &7/16, 87/21, 87/33,
 87/34, 88/2, 88/19, 88/24, 88/25, 89/3, 89/3, 89/16, 89/17, 89/30, 90/10, 90/12, 90/17, 90/28. 90/28, 90/32, 90/34, 91/2, 91/4, 91/4, 91/27, 92/4, 92/6, 92/11, 92/17, 92/28, 93/15, 93/17, 94/11, 94/13, 94/36, 95/27. 96/18, 96/20, 97/38, 98/21, 99/24, 99/27, 99/36, 100/40, 101/3, 101/12, 102/14, 102/17); pl. n. el (O.I 45/30, 48/28, 56/20, 56/25, 59/17, 59/19, 59/20, 59/24, 59/31, 59/33, 60/5, 60/5, 67/31, 82/15, 82/17, 93/31, 94/1, 07/16, 97/31, 97/34, 97/35, 98/10, 98/11, 98/13, 98/22, 98'26, 101/28, 104/20, 105/20, 133/11, 133/29, 134/26, 137/24, 137/25, 154/16, 157/24, 177/25, 177/29; O.IV 432/8; P.L. 3/1, 12,37, 21/12, 26/35, 30/29, 39/2, 39/12, 41/19, 44/26, 53/6, 53/37, 56/4, 56/5, 59/14, 59/15, 59/17, 64/31, 67/41, 71/21, 79/17, 79/21, 97/5), ele (O.I 60/18, 60/19, 85/9, 85 '11,155/10, 155/15,157/21,235/15 ; P.L. 16/20,24/6,24/18, 25'20, 42/21, 80/18), g. lor (O.I 12/12, 18/12, 20/11, 28/1, 35/21, 36/8, 43/17, 44/23, 44/26, 44/34, 44/35, 45/12, 51/31, 51/32, 56/12, 56/15, 56/16, 59/2, 59/10, 59/18, 59/35, 60/21, 62/29,62/30, 67/24, 67/32, 82/18,83/5, 83/5, 83/9, 85/6, 92/19, 97/17, 97/18, 97/33, 97/35, 98/12, 98/15, 125/16, 125/17, 130/26, 133/23, 137/21, 140/3, 140/13, 140/19, 141/17, 141/18, 142/10, 117/2, 147/4, 147/7, 148/4, 148/30, 151/4, 155/6, 155/14, 179/22, 188/1, 196/7, 196/15, 198/8, 210/18, 226'11, 231/9, 232/6, 232/14; O.IV 338/3, 378/18, 432/29; P.L. 5/2, 9/26, 12/39, 13/23, 13/26, 13/27, 19/36, 19/38, 20/26, 23/25, 25/13, 26/35, 29/21, 29/23, 30/4, 31/2, 36/11, 37/15, 37/20, 37/22, 37/22, 37/26, 37/40, 38/21, 38/24, 39/3, 39/6, 39/13, 39/33, 41/19, 43/37, 47/23, 50/15, 50/39, 50/40, 51/18, 51/22, 51/25, 51/41, 52/4, 52/15, 52/40, 53/25, 54/2, 54/32, 55/36, 60/11, 64/8, 65/20, 65/20, 65/23, 69/17, 72/12, 73/2, 73/25, 74/4, 74/8, 75/13, 75/18, 75/19, 78/25, 78/37, 79/21, 79/22, 80/38, 84/11, 86/33, 87/11, 87/23, 93/2, 98/5. 98/30, 98/31, 98/32. 101/4), d. lor (O.I 148/20, 196/31). le (O.I 48/20, 56/15, 59/18, 80/34, 98/14, 123/16, 126/6, 130/19. 137/12, 137/26, 154/17, 155/6, 192/13, 231/2; P.L. 18/28, 19/15, 23/18, 26/14, 53/6, 56/10), li (O.I 46/19, 85/37, 85/37, 136/8, 148/20; P.L. 13/1), li In loc de le (O.I 48/20; P.L 28/33, 50/37, 61/37, 84/5, 87/8); ac. ei (O.I 79/30, 83/3, 147/28, 150/15, 151/31, 155/5, 177/22; P.L. 6/3, 9/34, 25/13, 38/39, 46/27, 47/22, 47/24, 61/17, 64/4, 74/6, 79/16, 87/26, 93/1), (-)l(-) fO.I 30/20, 40/8, 40/8, 43/18, 53/12, 56/14, 82/11, 82/20, 83/11, 87/18, 88/17, 101/25, 136/16, 147/21, 147/28, 147/29, 151/32, 151/33, 155/5, 162/32, 173/30, 183/32, 192/7, 214/9; P.L. 12/20, 12/21, 24/11, 28/26, 31/7, 31/8, 31/35, 61/17, 66/17, 67/13, 69/18, 77/26, 87/6, 87/22, 87/23, 87/23, 92/14), ii (O.I 12/9, 64/19, 98/33, 133/23, 136/4, 165/24; P.L. 12/23, 13/3, 14/4, 17/18, 24/24, 57/1, 64/3, 83/2, 91/8), ele (O.I 38/5, 43/24, 46/18, 53/1, 63/14, 113/7, 150/10, 155/10, 157/13, 160/36, 166/24, 172/20, 176/16, 184/12, 209/11, 214/17; P.L. 5/13, 7/17, 16/15, 26/15, 29/25, 40/8, 56/7, 61/15,61/20,63/32, 72/5, 82/11, 89/36), le (O.I 3/23, 6/22, 12/15, 13/9, 13/14, 13/14, 14/3, 14/5, 14/10, 15/6, 24/29, 44/2, 48/18, 50/15, 50/15, 51/18, 51/22, 59/2, 59/28, 60/25, 61/7, 61/17,63/10, 67/29, 67/30, 72/3, 72/4, 76/20, 79/10, 79/20, 83/24, 83/26, 92/7, 92/9, 92/29, 93/23, 97/28, 100/6, 102/14, 105/20, 108/12, 109/7, 109/8, 110/4, 112/8, 121/14, 123/9, 123/10,125/7, 130/3, 130/6, 130/16. 130/26, 134/30, 136/8, 137/11, 137/24, 140/13, 144/28, 146/20,150/10,157/13,158/7,175/17,175/18, 183/18,184/5, 184/15, 194/12, 196/12,196/14,210/10,213/19, 222/10, 226/12, 229/1 ; O.IV 396/3, 396/7, 432/33; P.L. 8/28, 8/32, 15/4, 15/6, 15/10, 17/32, 17/38, 22/39, 23/12, 24/12, 24/16, 32/18, 36/14, 41/22, 42/12, 42/13, 44/27,
— 184 —
 •17/8, 4S/9, 48/39, 49/18. 52/10, 56/7, 56/9, 56/10, 57/27, 57/27, 60/25, 61/15, 61/15, 61/24, 61/25, 61/27, 61/31, 61/31, 64<37, 69/7, 71/30, 73/41, 75/15, 76/2, 77/10, 77/31, 78/36, 79/13, 79/14, 80/37, 87/2, 87/3, 89/18, 89/10, 90/18, 101/1).
     ELASTIC. -A adj. Suplu, mlădios. El trecu prin strada întunecoasă cu pasul lui uşor, la care se cunoştea, ca să zic, elastica greutate. P.L. 95/29 (Pr. 1).
     ELEGANT, -A adj. Carc sc distinge prin armonic şi Imn-gust. Casa e aceeaşi, Inst3 mobile nouă şi elegante. P.L.
 02 27 [I>r. 1],
                                                                                           El.KMftXT s.n. 1. Parte componentă a unei totalităţi. libertate de alegere in elementele de cultură II făcea S'i citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească. P.L. 27/41. Ei vor fi găsit elementele constitutive a pielii lui sufleteşti in realitate. P.L. 04/31 |Pr. 2).
     2.     Mediu )n care trăieşte o fiinţă. Aşa era elementul său. O lume intreagi'i de închipuiri umoristice li umpleau creierii. P.L. 32.14 |Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. elementul (P.L. 32/14); pi. n. ac. elenteDtele (P.L. 27/41, 61/31).
     ELEMENTAlL -A adj. Carc ţine dc natură, de fenomenele ei: primitiv, originar, fundamental. Această minte, care tn turburea şi pustia împingere şi luptă a istoriei oamenilor, a istoriei unui ce elementar, are din ctnd tn ctnd cile o fulgura/iunc de luciditate, această lecufă de nonsens sâ vorbească şi ea? P.L. 81/18 [Pr. 1).
     EL£v .-A s.m. şi f. Şcolar. Mă-ntreabă numai, precum un dascăl pe elepa lui, amicabil. Insă destul de rece. P.L. 8X/35 [Pr. 1], Q (In context figurat) Tn le vezi primind elevii cei imberbi In a lor clas, Plnă cind din şcoala toată o ruintt a râmas. O.I 140,13 [V. ]].
     —      Forme gramaticali' : sg. n. ac. eleva (P.L. 88/35); pl. n. ac. ele\il (O.I lt013).
     ELIBERA vb. I. R c f 1. A sc face liber. Q (Metaforic) A sc desface. a ieşi. Sinii ei albi ca zăpada se eliberară din închisoarea lor de catifea. P.L. 84/11 [Pr. 1).
     ELfPSA s.f. Figură geometrică cu aspect ovoldaL Aripele lungi şi albe păreau a se ajunge tntr-o elipsă deasupra umerilor lui. P.L. 83/22 (Pr. lj.
     'EMANAŢIE s.f. v. emana|luoe.
     EMANAŢfl'NE s.f. Emitere, degajare. Existenta ideală a acestor refleefiuni avea de izvor de emanaiiune un cap cu ptete. P.L. 26/7 (Pr. 1). © (Metaforic, cu referire la existenta umană, văzută ca o succesivă derivare dintr-un prototip) l)ae-aş putt şi eu să mă pierd In infinitatea sufletului meu, pin tn acea fază a emanafiunii lui, care se numeşte epoca lui Alexandru cel Bun. P.L. 26/2 [Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. emanaţiuoe (P.L. 2G/7), g.d. emaoaflunli (P.L. 26/2).
     ESIJGRAllE s.f. Plecare, exod. Ceea ce ne bucură este lipsa de fraze şi rezonamente cu care la oameni se-mbracă această emigrare a superfluenfei locuitorilor. P.L. 80/28 IPr. 1|.
     •EMtiŢIE s.f. v. emoţlune.
     EMOŢlCNE s.f. Reacţie afcctivă puternică, tulburare. Minele ei ti căzurâ-n jos, căci era obosită de emofiune, dar nu sătulă de-a privi. P.L. 81/21 (Pr. 1].
     EN&HGIC, -X adj. Putcmic. Buzele-ntredeschise arătau o encrgică durere. P.L. 92/26 (Pr. lj.
     EVEnGfE s.f. Forţă, vigoare. OUul nalt lua acea energie marmoree şi doritoare totodată ca gttul lui Antinous. P.L. 77/27. Ochii lui albaştri străluceau pare că de putere şi energie. P.L. 83/20. Ea surtde cu gura tncleştată de energie. P.L. 100/28 (Pr. 3].’
     ENfGMA s.f. Taină, mister. Munte cu capul de piatră de furtune detunată, Slă şi azi In fafa lumei o enigmă nexpli-cată Şi veghează-o stincă arsă dintre nouri de eres. O.I 31/23. începtnd la talpa insaşi a mulţimii omeneşti Şi suind In susul scării pin' la frunfite crăieşti. De-a viefii tor enigmă li vedem pe tofi muncifi. O.I 133/23. în triunghi, era un ochi de foc, deasupra ochiului —un proverb cu literele strlmbe ale întunecatei Arabii . . . Proverbul, o enigmă chiar pentru tngeri. P.L. 52/31. Asta-i întrebarea, zise Dan tncet, enigma ce pătrundea fiinţa mea. P.L. 53/36 (V. 2; Pr. 2). O (Metaforic) Fapt miraculos, fenomen tiimitor, minune. Ctnd eşti enigma tnsăşi a viefei mele-ntregi .. . Azi văd din a ta vorbă câ nu mă infelegi! O.I 232/23 (V. 1].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. enigmă (O.I 31/23, 133/23; P.L. 52/31), enigma (O.I 232/23; P.L. 53/36).
     ENTUZIASMA vb. I. Refl. A exprima entuziasmul, a sc Inflărăca, a sc Înviora. Ochii tui se entuziasmară şt penelul sâu schifă In fugâ acele trăsături. P.L. 85/13 ' IPr. 1|.
     —  Scris: entusiasma.
     ENTUZIAST. -A adj. Plin dc clan. Vedea . . . poporul entuziast şi creştin, undoind ca valurile mării in curtea domniei. P.L. 37/27 [Pr. 1 ].
     —  Scris : entusiast.                                 • ■ ■ \
     EPIGdX s.m. (Depreciativ) Urmaş, succesor inferior predecesorilor. Iară noi? noi,     epigonii? Simfiri reci,   harfe
 zdrobite. O.I 35/7; cf. O.I 31     [V. 2],                       -
     EPfSTOLĂ s.f. Scrisoare.       Nu ezităm   de-a   cita ctte va
 pasage dintr-o epistolă. P.L.      65/15 (Pr.  1).               •
     EPticA s.f. Perioadă istorlcS. Parcâ-l Văd pe astronomul cu al negurii repaos .. . cum neagra vecinicie ne-o tnlinde şi ne-nvafâ Că epocele se-nşiră ca mărgelele pe afă. O.I 140/26. Dac-aş puti şi eu să mă pierd tn infinitatea suflec tutui meu, pin fn acea fază a emanafiunii lui, care se numeşte cpoca lui Alexandru cel Bun. P.L. 26/2 JV. 1; Pr. lj.
     —  Forme gramalicalc: sg. n. ac. epoca (P.L. 26/2);
 pl. n. ac. epocele (O.I 140/26). -                        , -
     EPOPfcE s.f. Poem epic de mari proporţii.* CUe-ă femeie cu fafa tnfundală fn capşon tşi desfăşura trecătoarele umbre prin spafiul neguros, asemenea zeilor tntunecâfi din epopeele nordice. P.L. 26/28 (Pr. 1). © (In context figurat, sugerind măreţia şi vechimea monumentelor antice) Colo
— 185 —
                                                                                 ae ridic trufaşe Şi eterne ca şi moarlea piramidele-uriaşe, Bade ce tncap tn ele epopeea unui scald. O.I 43/24 [V. 1],
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. epopeea (0.1 13/24); pl. n. ac. epopeele (P.L. 26/28).
    ERfiS s.n. Credinţă In forţe miraculoase, supranaturale ; superstiţie. Nu mă-ndnlă azi cum mă mişcară Poveşh ţi doine, ghicitori, eresuri. O.I 201/4 \\. 1]. Q (Construcţii metaforice) Plin de eres — tulburător, demonic. 0 şopteşte-mi — zice dtnsul — lu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinle nenfelese. Insă pline de-nfeles. O.I 82/1 (V. 1]. (Cu referire la ideile filozofice susţinute de Heliade; v. şi delta, s f i nx). Nouri de eres. Munte cu capul de piatrâ de furtune detunată Stă şi azi in fafa lumei o enigmă nexplicată Şi vtgheaz-o sllncă arsă dintre nouri de eres. 0.1 31.24
[V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. eres (O.I 31/24, 82 1); pl. n. ac. eresuri (O.I 201/4).
                                                                                 EROIC, -A adj. Viteaz. O! luptă-te-nvălită fn pletele-ţi bogate, Eroic este astăzi copilul cel pierdut! O.I 63 2 [V. lj.
    ER6L s.m. 1. Persoană care sc distinge prin calităţile sale morale, prin faptele sale de vitejie şi prin spiritul său de sacrificiu. In izooadele bălrtne pe eroi mai pot să caut. 0.1 149/23. O eroi! cari-n trecutul de muriri vă adum-briseţi, Afi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi. O.I 149/27. Poefii lor nu găseau in univers destule metafore şi comparafiuni pentru apoteoza eroilor. P.L. 50/41 JV. 2; Pr. 1].
    2. Personaj dintr-o operă literară, l'mbra eroului nostru dispărea prin şiroaiele ploaiei. P.L. 26/17. Oricit de neplăcut sâ fi fost spectaculul pentru simful eslelic al călătorului meu, el aou o influinfă salutară asupra eroului nostru. P.L. 27/8 [Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg. g. d. eroului (P.L. 2611, 27/8); pl. n. ac. eroi (O.I 149/23), g.d. eroilor (P.L. 50.41). voc. croi (O.I 149/27).
    ES£NŢ.A s.f. Element fundamental, latura interioara, cea mai importantă, a fenomenelor. Xu mai avea acea libertate de vis, care era esenţa viefei sale. P.L. 92/2 (Pr. 1].
    Loc. adv. In esenţă = In fond, In ultimă analiză. O generafiilne tnşală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moştenii, prin acest sclav silit la şirefie şi sofisme, care aleea- «e vajffâ ea popă ... dincolo taie fefe mizerabile ca cerţilor. Acest din urmă o face pentr-un păhar de viri ce-.l are in' petto, altui pentr-un titlu, altul pentru bani, altul penlru o coroană, dar la toţi, tn esenţă, este aceeaşi, un moment de befie. P.L. 82/8 (Pr. 1).
    —      :Forme gramaticale: sg. n. ac. esenţă (P.L. 82/8), esenţa (P.L. 92/2).
    ESTfiTIC, -A adj. Care se referă la frumos. Oricit de neplăcut să fi fost spectaculul pentru simful estetic al călătorului meu, el avu o influinfă salutară asupra eroului nostru. PX. 27/7 (Pr. 1].                                         '
    ET£ftN, -A adj. Veşnic. Vii at morfii-eterne e viafa lumii-ntregi. O.I 64/25. Umira celor nefăcuie nu-ncepuse-a ae desface, Şi tn sine tmpăcată stăptnea eterna pace. O.I 132/22. Tu vei deveni ca mine, etern, atotştiutor şi cu ajutorul cârtii atotputernic. P.L. 47/12; cf. O.I 43/23, 98/7,
133/20, 164/6; O.IV 430/19 (V. 7; Pr. Ij. Q (In contexte figurate) Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumile-şi cerne Ca prăzi trecătoare a morfii eterne. 0.138/20. .4 mea iubire e-alila de curată Ca farmecul de care tu eşti împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au dupăolallă Lumina de-nlunerec şi marmura de daltc. O.I 232/17 (V. 2]. Q (Construcţii metaforice) Eterna alergare v. alergare JV. 1]. Eternele ape v. apă (V. 1). Eterna dimineaţă v. d i m i-neaţă [V. 1], Kterne primăveri = frumosul artistic (?), Rafael. pierdut tn visuri ca-nlr-o noaple înstelată. Suflet îmbătat de raze şi d-eterne primăveri, Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate. O.I 29/10 (V. 1|. Eternele valuri v. val (V. 1|. Izvorul etern v. izvor (Pr. 1], Lini<>te eternă v. linişte |V. lj. Negura eternă v. n e-g ii r ă (V. 11. Parte eternă v. p a r t e (Pr. 1]. Raza gindului etern \. sind [V. l|. Stingerea eternă v. stingere JV. 1], Visul negurii eterne v. vis (V. lj. O (Adverbial) Aspru, rece sună cintut cel etern neisprăvit. O.I 158/6.
| Dionis] ar fi dorit ca etern să (ie astă noapte. P.L. 30/18. Fii steaua cea din cer, rece şi luminoasă! ş-atunci ochii mei s-or uita etern la line! P.L. 87/38 (V. 1 ; Pr. 2J. + Permanent acelaşi, neschimbat. Eşti tu nota răîăcilă Din cintarea sferelor. Ce eternă ,nefinitâ, îngerii o etntă-n cor? O.I 19/3. O negură deasă, cenuşie şi sclipitoare . . . apoi un cer de iin etern şi albastru întuneric. P.L. 60<6. E o muzică eternă in tăcerea văratică a vuiei. P.L. 78/35 (V. 1 ; Pr. 2). Q (Construcţie mclaforică) L'mbra frumuseţii eei eterne = întruchiparea idealului de frumuseţe. Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumusefii cei eterne pe pămint. O.I 162/20 IV. 11.
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. etern (O.I 98/7; P.L. 47 12, 60/6, 98-31), eternă (O.I 19/3, 116/20, 132/27, 164/4, 232,17 ; O.IV 430,19 ; P.L. 46/38, 78,35), eterna (O.I 64/24, 132 22, 133(20), g. d. etern (O.I 205/8), eterne (O.I 38/20, 64 25, 154/26, 157/38, 162/20), eternei (O.I 114/14); pl. n. ac. eterne (O.I 29/10, 43/23), eternele (O.I 225/8), g.d. eternelor (O.I 221/16;.
    ETERNITATE s.f. Veşnicie. In eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp, oricit de mare sau oricit de mică, ntimai o clipă suspendată? P.L. 25/7. Albastru şi cuvios e adîncul cerului şi divina sa eternitate. P.L. 45/40. Eu, zise umbra tncel, simt tntunectndu-se ţi perind con-ştiinfa eternităţii mele. P.L. 48/19 (Pr. 3]. Q (tn context figurat) Palid stinge - Alexandrescu stnta candel-a sperârii Descifrlnd eternitatea din ruina unui an. O.I 32/6 [V. 1],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. eternitate (P.L. 45/40), eternitate (O.I 32/6; P.L. 25|7), g. d. eternităţii (P.L. 48/19).
    EU pron. pers. 1 sg. (Ţine locul numelui persoanei care vorbeşte) 1. (La nominativ, marcind adesea insistenţa asupra subiectului) Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere. O.I 20/13. Ia eu fac ce fac de mull. Iarna viscolu-l ascult. O.I 123/7. Iară eu suit pe casă Şi plouai de-atit amor, M-aş tmfla ursuz In pene. O.IV 369/13. Eu nu fac nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. P.L. 74/28. Nu ştii tu că eu te iubesc. . . 7 P.L. 93/29 {V. 71 ;Pr. 99J.
    2. (La dativ) In jur parcă-mi colindă dulci şi mtndre primăveri. O.I 31/3. Şi-nlăn(uindu-mi gttul cu brafe de zăpadă, Imi tnlindeai o gură deschisă pentru sfadă.O.I
— 186 —
92/4. .Yu voi sicriu bogat, Podoabe şi flamuri. Ci-mi împletiţi un pat Din veştede ramuri. O.I 2211/7. fn genere Imi place a reprezenta pe femeia agresivă. P.L. 79/30. Mi-ar părh rău de capul t(tu atit de frumos. P.L. 9G/16 |V. 130; Pr. 70], <0- (In formă neacccntuată, relulnd complementul indirccl) Mie mi-a dat soarlea amara mlngiiere O piatrâ să ador. O.I 20/15. De-i vremea bună, rea. Mie-mi curge Dunărea. O.I 121/2. După ce attla preme Laolatlă n-am vorbit. Mie-mi pare că uitarăm Cil de mult ne-am fost iubit. O. IN' .'<70 3. I-am spus că nu-i poate veni in minte glndirea lăinuită </c numărătoarea cătrfii ? . . . trebui să-i pie . . . trebui stî-i pie . . . Mie de ce mi-a venit ? P.L. 44/4 [V. 3; l'r. 1). <0> (In formă ncucccntuată, anticipind complementul indirccl) Tot ce mişcă-n tura asia, rltil. ramul, Mi-e prieten numai mie. O. I 147/33. l.asu-ti lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mic. O.I 209-2. .Yu mi s-a urli mie cu binele, ci de tine-i rău. P.L. 12/18. [V. lj: Pr, 4). <0* (Cu valoare (Ic pronume reflexiv) De cite ori. iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cet de gheată mi-apare înainte. O.I 1141. Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte. De cari azi abia mi-aduc Aminte. O.I 188 3. Şi dacă norii deşi se duc De iese-n tuciu tuna. E ctt aminte să-mi aduc De line-ntotdeauna. O.I 193/11. Ttnăir fiind, aş trebui să fiu îndrăgit de viaţă, şi cu toate astea de cite ori am prut să-mi fac samă. P.L. 10/39 (V. 3; Pr. 1], (Cu valoare dc dativ posesiv) /V genunchi tmi şezi, iubito, brafele-ti tmi înconjoară gitut. O.I 42/7. La bltnda ta mus/rare simt glasul cum tmi seacă. O.I 91/16. O vin' odorul meu nespus. Şi lumea la o lasă : Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O.I 172/16. Spre-a-fi aminti trecutele petreceri Condeiu-n mtnă tu mi-l pui cu silă. O.IV 333/10. Mai bine mi-aş stoarce tot focul din inimă, ea să se risipească tn scintei, dectt să anime: cu el o simfire, pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară. P.L. 87/20 [V. 109; Pr.22). (Cu funcţiune de atribut pronominal) Am urmat .. .Cu glndirile-mi rebele contra cerului deschis. O.I 53/18. fn van mai caut lumea-mi tn obositul creier. O.I 71/1. Cu durerile iubirii Voind sufletu-mi să-l vindec. L-am chemat tn somn pe Kama — Kamadeva, zeul indic. O.I 236/2. Eu Iti zic: ai milă . . . căci, dacă vrodată iubirea ar pătrunde tn inimă-mi, aş muri de amor. P.L. 90/7. Şi-n palmete-mi întoarse spre izvorul etern al vie/ei, „soarele”, viespii să-şi zidească fagurii. P.L. 98/31 [V. 112; Pr. 2].
    3.     (La acuzativ) Cură tu! tnvafă minte, nu mă spune nimărui. O.I 80/22. Da . . . visam odinioară pe acea ce m-ar iubi. O.I 157/33. Cu ochii tăi de tnger mă mlngti şi mă minţi. O.IV 432/7. A mă iubi nu-fi este permis, desprefuieşte-mă! te rog! P.L. 56/39 — 40. |V. 109; Pr. 112]. <> Expr. Val de mine v. v a i [Pr. 1 j. <> (In formă neaccentuată, relulnd complementul direct) Prin anii mei să trec. Pin' ce-oi simţi ■ ■ . C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte. O.I 116/4. Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă! O.I 199/20 [V. 2). «0> (în formă ncaccentuată, anticipind complementul direct) Sub un salclm, dragă, m-aştepfi tu pe mine. O.I 231/4. la-mă şi pe mine cu d-ta, că fi-oi fi de mare folos. P.L. 17/30. Maistre Ruben, strigă el. dracii tăi sunt meşteri In desprinsul umbrelor din părete, şi ist pleşuv are să mă ia pe mine. P.L. C2/11. Simt o adorare In inima mea pentru line, care poale ar deveni amor . . . dacă ... ei bine, dacă ... ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine. P.L. 89/14 (V. 1 ; Pr. 3]. O Expr. O m-al făcui pe mine v. face |Pr. 1). <> (Cu valoare de
pronume reflexiv) Las' să mă uit In ochii-fi ucizător de dulci. O.I 95/35. Am coborlt cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. O.I 170/24. Eu, multămită naturei, m-am dezbrăcat de haina deşertăciunei. P.L. 82/23 (V. 50; Pr. 42].
    —      Forme gramaticale : n. eu (O.I 2/1, 6/11, 15, 15/1, 16/1, 17/4, 20/13, 20/14, 20/20, 26/3, 27/14, 29/17, 29/24, 30/8, 30/15, 38/26, 42/2, 46/12, 48/4, 49/3, 54/16, 55/3, 55/23.65/11,74/5,80/14,88/17,88/18,91/17, 91/19, 91/30, 91/31, 92/9, 92/5, 92/11, 105/4, 106/15,107/13,110/4,110/11, 110/13, 112/11, 116/15, 119/9, 121/3, 123/7, 127/27, 128/10, 129/12, 142/20, 146/14, 147/15, 147/31, 149/12, 158/2, 170/27, 171/7, 1712/15, 172/31, 173/4, 181/24, 181/27,185/17, 187/11, 188/14, 211/13, 218/7 ; O.IV 333/5, 361/11, 369/13, 432,35 ; P.L. 6/23, 6/27, 7/36, 8/18, 8/19, 8/26, 11/10, 11/16, 14/21, 14/24, 15/27, 15/33, 15/41, 16/16, 16/30, 17/6, 17/12, 17/14, 17/31, 18/3. 19/33, 19/39, 21/22, 25/41, 38/17, 40/19,
42/23, 43/3, 43/13, 45/30, 45/34, 46/25, 46/34, 47/10, 48/10,
48/18, 49/9, 49/27, 53/10, 53/37, 53/38, 53/38, 56/23, 57/2, 61/2. 61,9, 61/25, 61/39, 62/29, 63/20, 66/21, 66/22, 69/5, 69/26, 70/1, 70/2, 70/3,   70/23, 70/28, 70/32, 70/32, 70/33,
70/33, 71/1, 71/2, 74/23,  74/23, 74/24, 74/28, 74/35, 74/37,
76/36, 77/1, 77/3, 78/9, 78/13, 79/14, 80/14, 82/10, 82/23, 86/4, 86/11, 86/14, 86/16, 86/16, 86/32, 87/11, 87/24, 87/33, 87/34, 87/36, 89/9, 89/10, 89/15, 90/5, 90/12, 90/14, 93/29, 95/11), d. mic (O.I 20/15, 48/4, 80/21, 124/2, 147/33, 155/5, 199/20, 208/9, 209/2; O.IV 370/3; P.L. 10/33, 12/18, 16/35, 44/3, 17/10, 89/19). (-)ml(-) (O.I 4/23, 6/8, 6/22, 6/23, 6/24, 6/24, S/6, 9/10, 9/10, 9/11, 9/17, 10/8, 10/9, 10/11, 13/14, 13/11, 17/1, 17/23, 17/23, 18/8, 19/16, 20/15, 21/6, 23/20, 25/1, 26/7, 20/17, 26/20, 27/3, 27/4, 27/21, 27/22. 27/23, 27/24, 30/7, 31/3, 31/4, 38/13, 38/14, 40/7, 41/1, 41/4, 42/3, •12/10, 42/15, 42/17, 46/10, 46/14, 46/14, 46/15, 46/19, 48/1, 48/2, 48/4, 48'17, 49/5, 53/18, 54/1, 54/11, 55/7, 55/9, 55/24, 55/28, 56/11, 65/13, 65/14, 69/26, 71/1, 71/3, 71/3, 71/5, 71/7, 71/8, 71/9, 74/8, 74/12, 75/5, 75/6, 80/16, 80/16, 80/17, 80/19, 80/21, 82/1, 82/5, 82/10, 82/11, 82/13, 84/3, 91/3, 91/18,91/28,91/29,91/30,91/31,92/3,92/14, 92/15, 93/19, 93/19, 95/34, 97/21, 97/24, 98/1, 98/4, 98/5, 100/21, 102/11, 105/20, 106/3, 106/10, 106/11, 106/13, 107/2, 107/6, 107/8, 107/9, 107/12, 107/13, 107/17, 111/2, 112/17, 113/1, 114/1, 114/2, 115/7, 115/16, 115/20, 115/26, 116/2, 116/3, 116/5, 116/6,  116/7,  116/8, 116/10, 116/12, 116/16, 117/11,117/16,
118/6,  118/8,  118/9, 119/1, 119/14, 120/5,   120/8, 120/10,
120/14, 120/17, 122/8, 123/9, 123/14, 123/18, 123/23,123/24, 123/26, 123/26, 124/2, 125/2, 125/3, 125/10, 125/14, 125/19, 127/14, 127/28, 127/28, 128/6, 128/6, 129/7, 137/15, 137/16, 141/15, 142/17, 146/11, 146/21, 146/23,147/6, 147/8, 147/11, 147/33, 149/8, 149/35, 152/23, 154/1, 154/38, 155/5, 157/34, 157/38, 158/5, 158/7,160/21,166/10, 168/28, 170/28,171/20, 172/12, 172/16, 173/9, 174/11, 174/13, 174/14, 175/18, 175/22,177/5,177/6,177/9,177/11,177/16, 178/11, 179/9, 179/14, 181/16, 182/2, 184/7, 184/8, 185/5, 185/13, 187/6, 188/3, 191/11, 191/12, 191/17, 192/7, 193/8, 193/11, J99/2, 199/5,  199/17, 200/9, 200/10, 200/12, 200/13, 200/14, 201/5,
203/2,  203/5,  206/7, 206/10, 208/9, 209/2, 209/23, 211/2,
211/17, 211/21, 211/23, 211/24, 212/5,212/13,212/19, 213/10, 213/11, 214/7, 214/9, 214/21, 216/5, 216/9, 216/11, 216/14, 216/23, 218/3, 218/4, 218/8, 219/7, 219/9, 219/22, 220/3, 220/12. 221/6, 221/13, 222/3, 222/12,222/23, 223/3, 223/7, 223/9,223/19, 22>/3 , 223/10, 211/18, 232/4, 232/11, 232/13, 235, 235/4, 235/4, 235/24, 235/24, 236/2; O.IV 333/5, 333/10, 338/13, 361/12, 361/12,369/5, 369/9,370/3,370/5,
— 187 —
379/7, 430/11, 430/12, 430/18, 430/20. 432/3, 432/17, 432/21 432/22, 432/30, 432/31, 432/33, 433/5; Fam. V 147/j ■ P.L. 6/28, 8/3, 8/14, 8/24, 8/39. 10/32. 11/7, 10,39, 12/l! 1211, 12/18, 12/28, 16/12, 16/30. 16/35, 17/5, 20/10,24/7, 38/9, 41/7, 43/14, 44/4, 44/4, 47/10, 47/15, 47/33. 55/8. 55/26, 55/27, 55/39, 56/34, 56/35, 56-35, 56(38, 60/13, 61/27, 61/29, 61/31, 61/33, 61/40, 66,17, 66/23, 66/24, 69/24, 70/2, 70/20, 70/25, 74/41 78/5, 80/6, 82/27, 82 28, 85/25, 86/15, 86/21, 86/22, 86/26, 87/18. 87/19. 87/20, 89/16, 89/16, 89/17, 89/20, 89/28, 89/32, 90/2, 90/7. 90/13, 92 3, 92/10, 94/33, 95/1, 96/16, 96/33. 98/30, 98 31). îmi (O.I 9/12, 9/14, 10/2, 10/8, 17/5. 27'5, 26/21, 27,11, 30 9. 38/16, 42/3, 42/7, 42/7, 46/9, 71/5, 80/19, 82/14, 88/19. 91,16, 91/19, 92/4, 105/18, 106/7, 107/3. 112<15. 115 15.12014, 128/2, 137/13, 140/35, 147/31. 155,2. 175/29. 181/19. 188,7. 188/11, 192/9, 208/2, 231/20; O.IV 369/10, 432,5: P.L. 24/8, 48/7, 48/8, 50/1, 62/2. 62/5, 65/23. 67/21. 6S/15, 70/30, 79/30, 87/28, 89/8, 92/15, 92/16, 93 20, 95/1K ac. mine (O.I 8/4, 49/6, 80/29, 92'2, 110,1, 115/21, 11C.4. 118/3, 122/17, 127/26, 127/27, 128/10, 154/1. 173/8, 175'12, 184/14,199/19,206/12,209/5,231/4 ; O.IV 369'7,369/11 : P.L. 7/39, 17/30, 21/28, 24/6, 31/36. 41/11, 42 33, 42/40, 45 24, 45/25,47/12,47/13, 49/23, 49/26, 50/3, 54/11, 60/29, 60/34. 61/23, 62/11, 62/30, 69/6, 70/17. 74/38, 74/40. 76/19, 78/10, 79/9, 86/14, 87/19, 89/15, 89/21, 89/27, 89/37. 90/6, 90 28. 90/30, 90/34, 94/8, 94/9, 96/26, 96/32. 99,29). nul (O.I 9/16, 20/21, 26/11, 26/19, 30/8, 31/2, 53/20. 55/4. 79 28, 80/13, 80/15, 80/22, 82/12, 91/12, 91/18, 91/20, 91/23, 91 27, 95/35, 97/5, 97/25, 102/8. 114/13, 115/7, 115/22, 115/23, 151/24, 116/4, 116/13, 118/2, 119/9, 120/7, 120/16, 121/4, 125/18, 126/4, 127/4, 127/21, 129/2, 137/1, 141/11, 141/16, 147/12, 147/23, 154/6, 154/35, 155/1, 155/1, 155/6, 155/18, 155/24, 171/8, 172/25, 172/27, 172/28, 172/29, 173/13, 173/16, 174/24, 175/3, 175/4, 177/2, 181/27, 186/2, 187/3, 187/8, 187/11,187/14, 187/21, 191/3, 199/13, 199/14, 199/20, 200/7, 201/3, 201/3, 201/14, 201/7, 203/3, 211/13, 211/13, 211/24, 213/8, 213/17, 214/12, 214/22, 214/25, 216/3, 219/3, 221/10, 230/11, 232, 232/24, 236/14, 236/18; O.IV 333/5, 338/9, 338/10, 364/5, 365/34. 366/17, 370/7, 370/9, 432/7, 432/7, 432/23, 433/5, 433/6; P.L. 6/9, 7/36, 8/10, 8/16, 11/10, 12/2, 14/19, 14/32, 14/41, 15/1. 15/32, 15/32, 15/40, 17/30, 18/5, 18/23, 18/36, 19/9, 20/1, 26/1, 42/24, 45/23,47/13,47/15,47/21,48/13,49/39,56/39, 56/40, 57/2, 60/34, 62/11,63/18,63/28,63/34,65/24,68/26, 69/6, 69/10, 69/10, 70/7, 70/25, 70/20, 70/29, 70/38, 71/13, 74/25, 74/29, 74/37, 75/8, 75/10, 75/32, 75/33, 76/35, 82/30, 83/36, 86/8, 86/17, 86/20, 86/22, 86/24, 87/14, 87/16, 87/17, 87/28, 87/32, 87/35, 87/35, 87/36, 88/21, 88/34, 89/22, 89/26, 89/31, 89/34, 89/38, 89/38, 90/7, 90/10, 90/14, 92/10, 92/10, 92/15, 92/18, 95/8, 96/31, 96/35, 98/26, 98/28, 98/33, 98/34, 98/34, 101/21,101/21), mi-(O.I 55/15),m-(O.I8/ll, 8/12, 17/22, 54/3, 111/5, 120/26, 122/11, 122/20, 123/5, 128/1, 128/10, 137/2,141/12,141/18,157/33, 170/24,174/16, 177/14,177/15, 191/4, 191/8, 208/5, 214/4, 216/27, 220/7, 222/8, 223/23, 230/15, 231/4 ; O.IV 369/15, 432/2 ; P.L. 6/13, 6/14, 19/39, 54/11, 56/38, $6/40, 60/35, 62/16, 63/35, 70/8, 82/23, 82/37, 86/13, 86/21, 86/25, 89/14, 89/18, 89/19, 90/30, 94/23, 96/29, 96/29).
    EV s.m. Epocă din istoria omenirii. Presupuind lumea redusă la un bob de rouă . . . oamenii ar lucra fol atila şi ar cugela lot altla ca In evii noştri — evii lor pentru ei ar
fi toi atlt de lungi, ca penlru noi ai noştri. P.L. 25/13 (Pr. 2J. Q (in contexte figurate) Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă ... Evul e un cadavru — Paris al lui nwrmlnt. O.I 62/20. Dac-ai mări acea picălură, să le pofi uita tn adîncul ei, ai revcdi ţoale miile de stele ale cerului, fircnre-o lume, fiecare cu fări şi popoare, fiecare cu istoria cvil»r ci scrisă pe ea. P.L. 38/32 |V. 1 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. evul (O.I 62/20); pl. n. ac. evii (P.L. 25/13, 25/13), g. d. evllor (P.L. 38/32).
    EVLAVIE s.f. Cucernicie. Q (Construcţii metaforice) Etlavie dc vulpe = făţărnicie, ipocrizie. Cu evlavie de vulpe, ca tn strane, şed pe locuri Şi aplaudă frenetic schime, cintece şi jocuri. O.I 150/25 (V. 1|. Cînlul unei dulci evlavii = amintirea tulburătoare a iubirii (v. şi negură, trccut1). Cind însuşi glasut glndurilor tace, Mă-ngtnă clntul unei dulci evlavii — Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei ? O.I 120,16 (V. 1]. Q (Metaforic) Sentiment dc pietate, de adine rcspcct pentru profesiunea exercitată. [Dascălii] cu evlavie adincă ne-nvirteau al minfii scripel, Lcgântnd cind o planetă, ctnd pe-un rege din Egipet. O.I 140/21 |V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. evlavie (O.I 140/21, 150/25), g. d. evlavii (O.I 120/16).
    EVLAVIOS. -O.AsA adj. Cucernic, pătruns de religiozitate. Mult a trebuit pin t-am prins in laf pe acesl călugăr evlavios. P.L. 43/41 |Pr. 1). ©(Metaforic). Care îndeamnă la cuccrnicie. Iniţialele acestei cărfi cu buchi erau scrise ciudal, cu cerneală roşie ca slngele, caractere slave de o evlavioasă, gheboasă, fanlaslică arătare. P.L. 35/9 [Pr. 1]. + Care exprimă evlavie. Ea . . . văzu pe-un bătrin mucalit silindu-se a tăii mutre evlavioase, pentru a impune trecătorilor. P.L. 75/37 |Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. evlavios (P.L. 43/41) evlavioasă (P.L. 35/9); pl. n. ac. evlavioase (P.L. 75/37).
    EVB&U s.m. Birbat făctnd parte din poporul ai cărui strămoşi au format populaţia de bază a Palestinei antice. El este un evreu învăţat, pribegit din Spania tn Polonia. P.L. 40/38. înţeleptul evreu se uită cu oarecare curiozitate la fafa visătoare a lui Dan. P.L. 41/4. Evreul s-apropie de scrinul ce i-l tnsămnase bolnavul. P.L. 61/12; cf. P.L. 38/33, 61/5, 61/22, 62/16 |Pr. 7].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. evreu (P.L. 40/38, 41/4, 61/22), evreul (P.L. 38/33, 61/5, 61/12), voc. evreule (P.L. 62/16).
    EXCELENŢĂ s.f. Calitatea dc a fi excelcnt, alcătuire desăvlrşită. Astfel trec multe bucăţi de vreme, crezi ori nu crezi ceea, cu ce fi se argumentează excelenţa acestei lumi. P.L. 81/8 (Pr. 1).
    —   Scris: escelenfă.
    EXCEPŢIE s.f. Abatere de la regula generală. Bărbatul e fireşte agresiv, vasă zicănalura se repetă tnfiece exemplar tn aslă privinţă şi excepţiile ei sunt tocmai femeile agresive. P.L. 79/32 [Pr. 1|.
    —   Scris: escepfie.
    EXECUTA vb. I. T r a n z. A facc, a realiza. Pe păreţii [chiliei]. . . erau aruncate cu creionul fel de fel de schife
— 188 —
 ctudaie—ici un sflnl. .. colo icoana foarte bine executată a unei rudaşle. P.L. 73/29 |Pr. 1).
     EXEMPL.Vll s.n. Individ, clcmcnl individual. Bărbatul e fireşte agresiv, va su zică natura se repetă In fiece exemplar In astă privinţă. P.L. 79/32 [Pr. 1|.
     —  Scris : esemplar.
     EXfMPLU s.n. (In expr.) De exemplu = dc pildă, ca dovadă. Dac-aş puti şi eu să mă pierd tn infinitatea sufletului meu, pin In acea fază a emanafiunii lui, care se numeşte epoca lui Alexandru cel Bun, de exemplu. P.L. 26 3. /:« nu sunt copil, Elis. .. sd ştii tu că nu sunt.. . Iaca. <ic exemplu. — De exemplu.                       Xu  le voi
                                                                                                             nuti stringe de mină. P.L. 69/28 — 29 |V. 3|.
     —  Scris: esemplu.
     EXEHC1TA vl). I. Tranz. A sc ocupa cu..., a practica. O (Glumeţ) fn coifurile tacanului cu grinzi lungi şi mo hor Ut. painjenii Işi exercitau Ificutu şi pacinica lor industrie. P.L. 29,23 [Pr. 11.
     —  Scris : esercila.
     EXILAT, adj. Surghiunii. Q (Comparaţie) Acei cari sunt făcufi In felul acesta se simt ca exilafi In oraşul lor. P.L. 65/19 |Pr. 1). (Substantival) Eu voi trece nepăsător prin această viafă. ca un exilat. P.L. 87/25 [Pr. 1). 9 (Mclaforic) închis. Din două gene de nouri se vedeau doi ochi albaştri. . . Erau ochii (ienarului exilat tn împărăţia aerului. P.L. 21/39 [Pr. lj. + Fig. Izolat, retras. De bunăvoia lor trăiau exilaţi la vun sat, spre a se iubi departe de zgomolul lumei. P.L. 64/9 |Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. exilat (P.L. 87/25)» g.d. exilat (P.L. 21/39); pl. n. ac. exilaţi (P.L. 64/9, B'v'19). - Scris şi: esilat (P.L. 21/39, 64/9,’ 65/19).
     EXISTA vb. I. I n t r a n z. A fi. a se afla, a sc găsi in realitate. Virtutea pentru dinşii ea nu există, fnsă V-o predică. O.I 56/21. Xu există nici limp, nici spaţiu — ele sunt numai In sufletul nostru. P.L. 25/21. Xu e adevărat că există un trecut — consecutivitatea e in cugetarea noastră. P.L. 25.33. Cauzele fenomenelor, consecutive penlru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan. P.L. 25/35. Dacă nu-l ai tn line, [Dumnezeu) nu exislă penlru tine. P.L. 53/20. Te naşti, te-nsori, faci copii, mori, tocmai aşa ca la animale, numai că-n loc de ulifa salului unde paradează donjuanii patrupezi, există la oameni sala de bal, jocul, muzica. P.L. 81/5 (V. 1 ; Pr. 5]. + A trăi, a vieţui. Aceloraşi mijloace se supun cite există, Că de mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă. O.I 196/18. Sunt însetat de somnul pămlntutui s-adorm, fnclt numai de nume tmi pare că exist. O.IV 432/5. înecat de iubire penlru o fiinţă ce nu mai exista, |Dionis) ar fi dorit ca etern să fie aslă noapte. P.L. 30/18 |Y. 2; Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. exlsl (O.IV 432/5), 3 sg. exista (0.1 56/21 ; P.L. 25/21, 25/33, 53/20, 81/5), 3 pl. exişti (O.I 196/18; P.L. 25/35), imp. 3 sg. exlstn (P.L. 30/18). - Scris şi : esista (P.L. 25/21, 25/33, 25/35, 30/18, 81/5).
                                                                                               EXISTENŢĂ s.f. Faptul de a exista. Existenta ideală a aceslor reflecfiuni avea de izvor de emanafiune un cap cu
 piele. P.L. 26/6. Acesta nu va pute fi tnlreg, căcl,tntreg fiind, fi-ar nega existenta ta. P.L. 42/2. Xu cumoa îndărătul culiselor oiefei e un regizor, a cărui existentă n-o putem explica? P.L. 65/2 [Pr. 3). + Mod dc a exista, viaţă. Et era orfan, o existentă — cum suni multe la noi — fără de speranfă. P.L. 27/30. Ar fi uşor a însemna nu numai (ara, dar chiar şi secolul tn care ar fi trebuii să se petreacă existenta lor cea adevărată. P.L. 65/23; cf. P.L. 81/33, 81/35 [Pr. 4|.
     —      Forme gramalicalc ; sg. n. ac. existenţă (P.L. 27/30, 65/2), existent» (P-L. 26/6, 42/2, 65/23, 81/33), g. d. existenţei (P.L. 81/35.'. — Scris: esislenfă.
     EXPEIUf:XŢ.\ s.f. Totalitatea cunoştinţelor doblndite prin practică. Nu vorbesc de curtizane, de femei a căror experienţă este călăuza amorului, ci tocmai de agresiunea inocentei femeieşti. P.L. 79/38 [Pr. 1].
     —  Scris : esperienfă.
     EXPLICA vb. I. T r a n z. A desluşi, a lămuri. El nu-şi putea explica această armonie prestabilită Intre gtndirea tui proprie şi viafa cetelor îngereşti. P.L. 53/7. El singur nu-şi putea explica această limpezime a minfii. P.L. 62/39. .Yu cumua îndărătul culiselor viefei e un regizor, a cărui existentă n-o putem explica? P.L. 65/3 [Pr. 3].
     —  Scris: esplica.
     EXPLICARE s.f. Explicaţie, lămurire. Explicarea In două cuvinte : persoana juridică care se afla acum pe mtna îngrijitoare a esculapului nostru avea drepturi asupra unei moşteniri. P.L. 59/28. Xu explicările ce se dau faptelor, ci faptele Inşile sunt adevărul. P.L. 81/25 [Pr. 2).
     —      Forme gramaticale ; sg. n. ac. explicarea (P.L. 59/28); pl. n. ac. explicările (P.L. 81/25). — Scris şi: esplicare (P.L. 81/25).
     EXPHfeS, -A adj. Precis, limpede. Sunt oameni, pe cari spirite de observa/ie şi femeile li descoasă dintr-o singură apucătură — oameni cu pufin spirit, dar de-un caracter tare, expres, consecvent. P.L. 91/9 (Pr. 1].
     —  Scris: espres.
     EXPR&SIE s.f. înfăţişare a feţei care rcflectă a stare psihică, mimică. Se uită. . . tn fată cu o expresie indecisă, înecată de dorinţa de a pltnge. P.L. 58/18. Reaminteşle-fi aeea situaţie, ca să văd ce expresie va lua fafa la. P.L. 85/6. Nu-fi pot descrie expresia de nevinovăţie, candoare fi amor din fafa ei. P.L. 90/31; cf. P.L. 74/7, 79/18, 85/12, 85/22, 90/24, 90/30 [Pr. 9].
     —      Forme gramaticale; sg. n. ac. expresie (P.L. 58/18, 85/6, 85/22, 90/30), expresia (P.L. 74/7, 79/18, 85/12, 90/31); pl. n. ac. expresii (P.L. 90/24). — Scris ; espresie.
     EXPirniA vb. I. Tranz. A reda, a înfăţişa (prin cuvinte). Unde vei găsi cuvtntul ee exprimă adevărul? O. I 227/1. Care limbă e-ndestul de bogată, ca să poală exprima acea nemărginire de simfiri, cari se grămădesc, nu fn amor insuşi, ci in setea de amor. P.L. 77/35. In fafa lui Orion exprim acel fond de întuneric şi mtndrie, care-l vezi mai tn fafa tuturor tinerilor. P.L. 80/2 [V. 1 ; Pr. 2].
     —      Forme gramalicalc ; ind. prez. 1 sg. exprim (P.L. 80/2), 3 sg. exprimi (O.I 227/4); inf. exprima (P.L. 77/35).
 —  Scris : esprima.
— 189 —
    EXPfÎNE vb. III. Tranz. A pune pe cineva Intr-o situaţie neplăcută. [Cezara] era expusă urmăririlor crudului ei adorator. P.L. 99/37 [Pr. lj.
    —   Scris: espune.
    EXTAZ s.n. Stare psihică dc aparentă suspendare a contactului cu realitatea . Q (Construcţie metaforicii) A veghea in extaze = a fi cufundat In reverie, a visa (v. şi ceaţă, cufunda, g i n d i, ) m b ă l a). Ctnd sufle-iu-mi noaptea veghea tn extaze, Vedeam ca In vis pe-al meu tnger de pază. O.I 41/1 [V. 1).
    —   Scris : estaz.
    EXTERIOR, -OArA adj. Extern. Q (Construcţie metaforică) Viaţa exterioară [a istoriei] = relaţiile socialo (?). Viafa internă a istoriei e instinctivă; viaţa exterioară,
regii, popii, învăţaţii, suni lustru şi frază. P.L. 82/18 (Pr.l].
     —   Scris : esterior.
     KXTRAOHDIXAR, -A adj. Neobişnuit, excepţional. Am visat atitea lucruri extraordinare. P.L. 38/10. Xu era sâ întreprindă un lucru extraordinar? P.L. 44/37. De cite ori am dorit vro putere extraordinară, numai pentru ea am dorit. P.I.. 15 27 [Pr. 3|.
     —       Forme gramaticale : sg. n. ac. extraordinar (P.L. Nr'37). extraordinarii (P.L. 45/27) ; pl. n. ac. extraordinare (l’.L. 38/Ki). — Scris şi: estraordinar (P.L. 4-1/37, 45/27).
     EZIT 1 vh. r. Intranz. A sta ia indoiaiâ, a şovăi. Xu ezităm de-a cita citcvu pasaje dinlr-o epistolă a lui Theophile (iautier. P.L. 65/15 [Pr. 1|.
F
    FACE vb. III. I. Tranz. I. A îndeplini o anumilă acţiune, a acţiona. Su fac nimic. Mă juc. P.L. 74/28. i'a nu făcu nimica, ceea ce era mai cuminte In cazul de faţă. P.L. 77/8 [Pr. 2|. Q (Repetiţie) Ia eu fac ce fac de mull, Iama viscolu-l ascult . . . Şi mai fac ce fac de mult, Vara doina mi-o ascult. O.I 123/7, 13 [V. 4). Expr. t:e (mai) foci? = cum Iţi merge?-Ce faci, babă? strigă el. P.L. 8/36 [Pr. 1|. ©(Element de personificare) Codrule, codruţule. Ce mai faci, drăguţule? O.I 123/2 [V. lj. Fi ce vrei! exprimă lipsa, uneori aparentă, dc interes pentru interlocutor. De astăzi dar tu fă ce orei, De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-nlre femei Mă lasă. O.I 187/5.
 —  Fă ce vrei, dar astăzi vino In atelierul meu. P.L. 88/8 | V. 1 ; Pr. 1). A face rău v. r u u 2 [Pr. 2). + (A b s o 1.) A proceda. Precum au zis aşa au şi făcui. P.L. 8/34. Nu vjia să-i inspire speranţe deşarte, precum ar fi făcui orice bărbat in locu-i. P.L. 89/5 (Pr. 2).
    2. (Folosit şi a b s o I.) A săvlrşi, a realiza. Bătrinul cu-a lui cirjă sus genete-şi ridică. . . Din tronu-i se coboară, cu mina semn ti face Ca-n sus sâ il urmeze pe-a codrilor pilică. O.I 93/24. Tot ce-ar zice, i se cade, tot ce face-i şade bine. O.I 159/21. Te urmăreşte săplămini Un pas făcut alene. O dulce strtngere de mini, Un tremurai de gene. O.I 189/18. Şi ce frumos făcuse el In lună. P.L. 51/5. Avem iiceaslit mină de creieri, care ar uri sci ne dovedească că Inlr-ailevâr facem ce voim. P.L. 82/14 ; cf. O.I 94/2, 110/31, 16'>/9, 165/19; F.L. 8/27, 22/9, 42/29, 12/38, 44/22, 75/2.S, 75/29, 82/6. 82/12, 82/12, 82/15, 82/17, 101/18, (V. 7 ; Pr. 15J. Expr. A face colea întoarsa v. c a 1 e [V. 1). A ţi fure vale v. calc [V. 2). A-şl face încercarea = a-şi Încerca puterea. Q (Metaforic) A tinde să sc realizeze, a urmări împlinirea aspiraţiilor, a năzui spre desăvlrşirc. In orice om o lume işi face tncercarea, Bătrinul Demiurgos se opinteşle-n van. O. I 64/2 [V. 1 ]. A face parte v. parte [Pr. 1]. A face din cap = a mişca capul In semn dc salul. Văzu chipul ceHuminat al Domnului, ce mergea pe valurile mărei, care se plecau înaintea lui, întocmai ca pe uscat; şi pe st. Pelrea, care, merglnd In urma lui şi învins de firea lui cea omenească, se uita înapoia sa şi-i făcea lui I'ăi-Frumos din cap. P.L. 14/4 [Pr. 1). A face cu ochii = a cocheta. Să priveşti prin lucii geamuri la luminele aprinse . . . S-auzi zornelul de pinteni şi foşnirile de rochii. Pe cind ei sucesc musteaţa, iară ele fac cu ochii? O.I 157/24 (V. 1]. O (Construcţii metaforice) A face cu ocliU ocol v. o c h i [V. 1], A face o călătorie prin mii de corpuri v. călătorie (Pr. 1]. + Refl. pas. A sc produce,
a avea loc. Şi se făcu nuntă mlndră şi frumoasă, cum n-a fost alta pe fafa pămintului. P.L. 23/32. Clipele vor fi decenii şi-n aceste clipe se vor face războaie, se vor tncorona regi, se vor stinge şi se vor naşte popoare, tn sflrşit, loale prrsliile de azi se vor Intlmpla. P.L. 47/25 (Pr. 2). + A da naştere. Buzduganul, căzind, se izbi de o poartă d.t aramă şi făcu un vuiet puternic şi lung. P.L. 5/21 [Pr. 1). <0* Expr. A face zgomot v. zgomot [V. lj. Q (Construcţie metaforică) A face cu valurile larmă v. larmă (V. 1].
    U. A pricinui (cuiva) ceva; a realiza (pentru cineva) ceva. De ce să fifi voi sclavii milioanelor nefaste. . . Nu le mai faceţi ziduri unde să-nchid-avere. Pe voi unde să-n-chidă, cind împinşi de durere Veţi crede c-avefi dreptul şi voi ca să Irăifi. O.I 59/28. De aslă dală nu-ţi fac nimica, dar de altă dată. . . ţine minte! P.L. 12/28. Mergea astfel pe luminatele strade, fără ca lumina să-i facă vro umbră pe ziduri. P.L. 49/3 |V. 1 ; Pr. 2|. ^ Expr. A face cuiva (un) bine = a ajuta pe cineva. — Făt-Frumos, zise tmpă-ratul, binele ce mi l-ai făcut mie nu ţi-l pol plăti nici cu /umina ochilor. P.L. 10/32. Mi-ai făcut un bine, fi l-am făcut şi eu. P.L. 16/30; cf. P.L. 17/5, 17/5 [Pr. 5). A face efect (sau o impresie) = a impresiona. leronim... tăie o fafă sinistră... spre a face efect asupra spărietului portar. P.L. 75/22. Pol vedi un om căzind mori pe ulifă şi momentul Inlli nu-mi face nici o impresie... abia după ore reapare imaginea lui şi incep a plinge. P.L. 90/2 (Pr. 2). A face loc (cuiva sau la ceva) = a) a lăsa să trcacă, a se da la o parte din faţa cuiva. Poporul loc ti face lăcut şi umilii. O. I 61/25 (V. 1); b) a lăsa să se vadă. Roşa/a din obraz dispăruse, făclnd loc unei palori, care-i da un aer de nespusă bllndeţă. P.L. 92/37 (Pr. 1). A-1 face (cuiva) o şotie sau a I-o face cuiva = a păcăli, a se amuza pc socoteala cuiva. Aht gindi el. cartea mea mi-a făcut şotia asta. P.L. 38/9. Tolla mi-a făcul-o. P.L. 66/17. [Pr. 2j. A face de ocară (sau de ruşine şi ocarS) v .ocară (V. 2], A-şi face samă v. scamă (Pr. 1). A face umbrS pdmln-(ului v. umbră (V. 1]. A face un sfirşlt v. sflrşit [V. 1]. O (Construcţii mctaforice) A-1 face (cuiva) din orişice durere o podoabă = a adora (pe cineva) In ciuda suferinţelor morale provocate de ccl iubit. (v. şi lncă-p c a) A mea minte, a farmecului roabă, Din orişice durere l(i face o podoabă. O.I 232/10 (V. 1 ]. A-şl face de vorhS cu păreţli şi cu vintul v. vint (Pr. 1).
    4.     A făuri, a Întocmi, a compune. Pe frunţile lor purtau coroane făcute din raze şi din spini auriţ! şi lungi. P.L. 20/20. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic. P.L.
— 191 —
27/26. Acei cart sunt făeufi tn felul acesta se simt ca exilaţi tn oraşul lor. P.L. 65/19. Ai pedi pe literaţi făctnd combinaţii geniale. P.L. 80/22; cf. P.L. 4/23, 4/26, 7/40, 22/39, 35/14 (Pr. 91. Q (Element de personificare) (Albinele) aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul. care-i meşter faur. O.I 87/8 (V. 1). Expr. A face o raţă (sau mutre) = a-şi compune o mimică falsă, a adopta o atitudine străină. Azi, intrtnd la stareful tău, am făcut
o  fa(ă cătrănită şi turcească... am spus că-mi trebuieşti tu pentr-o eomtndare, am minţit ca totdeauna. P.L. 7-4, 10. Astfel o generaţiune tnşală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moştenit, prin acest setau silit la şireţie şi sofisme, care aicea se oaieră ca popă. colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat. P.L. 82/1 |Pr. 2). Q (Construcţii metaforice)) A faee (cuiva) altare v. altar (V. 1) A faee din toate eele icoană ţi simbol -a da o semnificaţie adincă unor fapte banale (v. şi f 1 o a r e, b a i n ă). Oamenii din toate cete fac icoană şi simbol; Numesc stnt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează, împăr-(esc a lor gtndire pe sisteme numeroase Şi pun haine dc imagini pe cadavrul trist şi gol. O.I 36,6 |V. 1|. A face muşunoaie de furnici v. furnică |Y. 1). A face punte la IxbiodA v. punte (V. 1). + A institui. Oameni vrednici ca să şază tn zidirea sfintei Colii. în cămăşi cu mlneci lunge şi pe capete scufie, Se fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie. O.I 150/22 (V.l). + A prepara, a preg;'it;, a găti. la dă tu flăcăului demtncalul ce i-am făcut eu. P.L. 16/16. Să nu mai mănlnci din bucatele ce-ţi ferbe baba, pentru că-s făcute cu somnoroasă. Ţi-oi face eu altfeli de bucate. P.L. 17/13—14. Fala... fi făcu merinde. P.L. 17/15. (Pr. 4).
    5.     A naşte, a procrea. împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui. P.L. 4/14 (Pr.l). O Expr. A face copii v. copil )Pr. 1).
    6.     A 1 se forma (cuiva) ceva. Ca copiii are haz, Şi cind rtde face tncă şi gropiţe tn obraz Şi gropife face-n unghiul ucigaşei sale guri. O.I 159/16 — 17 )V. 2\.
    7.     A provoca o anumită situaţie sau un anumit fapt. Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi! 0.160/14. C-un zimbet face glndirea-mi să se-mbele. O.I 200/13. Să smulg un sunet din trecutul vieţii, Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri, Cu mina mea tn t>an pe liră lunec. O.I 201/10. (Soarele) arunca dungi rumene pe stanurile munţilor şi făcea ca ei să-şi aprindă jăratecul de argint. P.L. 39/12; cf. O.I 11/19, 12/14, 20;7, 60/19; P.L. 13/33, 46/30, 78/28, 84/32 (V. 7; Pr. 5). <> Expr. No faee nimle v. nimic [Pr. lj. Q (Construcţie metaforică) A faee ca zilele treeute sâ fie azi v. z i (V. 1]. + A aduce (pe cineva sau ceva) 1nlr-o anumită stare. Natura Toată mintea ei şi-a pus, Dectt orişice păpuşă Să te facă mai presus. O.I 100/24. Pe frunte-mi mtna n-o s-o luneci Ca să mă faei să-mi ies din minţi. O.I 211/24. Că-mi oferi tot ceea ce tu crezi că m-ar face fericit mă face să fiu tn stare de a-mi jărtfi oiafa pentru tine. P.L. 86/21 — 22; cf. O.I 12/9, 15/19, 41/10, 59/12, 80/20, 110/11; P.L. 10/4, 23/27, 24/20, 27/41, 30/10, 31/29, 38/19, 57/28, 72/16, 75/26, 86/24, 86/25, 86/27, 89/17, 96/29, 101/12 (V. 8; Pr. 18). O Expr. Ce m-alffieut pe mine? = In ce stare m-ai adus? ce mi-ai făcut? Ea cădea din braţele lui. . . ca
o  salcie neguroasă ce-şi întindea crengile spre el, şi striga câztnd:— Dane! ce m-ai făcut pe mine? P.L. 54/11 (Pr. 1). ^ (Construcţii metaforice) A faee (pe cineva) părtaş dure-
rilor lui Crtet v. H r i s t o s (V. 1). A face valul să eînte, a pune steaua să zboare v. v a l (V. 1). + (Stadiul primitiv asupra căruia s-a exercitat schimbarea este exprimat printr-un complement direct sau indirect construit cu prep. ..din", iar rezultatul transformării, printr-un complement direct) A preface (pe cineva sau ceva In altcineva sau in altceva), a transforma. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Străbateţi voi pămlnlul şi a lui măruntaie, Faceţi din piatră aur şi din îngheţ văpaie. O.I 94/28. Luna apunea in rlu, făcind pare-că din suprafaţa lui un drum moale fi luminos. IM.. 96/3; cf. O.I 29/19 (V. 2; Pr. 1]. Q (în contexte figurate) Aş pune lege lumei rizindui lău delir, Ax (ace al lău zimbet un secol de orgie, Şi lacrimile-ţi mir. O.I 22 Din demon făcui o sintă, dintr-un chicot simfonie, Iiin nchirile-li murdare ochiu-aurorei matinal. O.I 30/3. Dar dcodal-un punct ae mişcă... cel intii şi singur, latu l Cum din haos face mumă, iară el devine Tatăl. O.I 132‘24. Vrei poate-n faplă stî arăţi Dreptate şi tărie? Ţi-aş da pămintut in bucăţi Să-l faci împărăţie. O. I 178/20 [V. 4 . Q (Construcţii metaforicc). A face din cineva zeitate v. z c i l a t c |V. 1] A face din viaţă vis, din vis \inţâ v. vis [V. 1| A face din noapte ziuă şi a inebide oebii zilei v. ochi (V. 1|.
    Ii. R c f I. 1. A se naşte, a sc ivi. Din cenuşa lui se făcu un izvor limpede. P.L. 13/11. Se făcuse noapte. P.L. 101/22 (Pr. 2]. + Refl. impers. A se Intimpla. Pare că se făcuse in alte vremi, intre alţi oameni. P.L. 38/14 (Pr. 1).
    2. A deveni. S-au făcut ca ceara albă faţa roşă ca un măr. O.I 82/21. Dar ce frumoasă se făcu Şi mindră, arz-o focul. O.I 174/1. Xorii cerului înmărmuriră şi se fărură palat sur şi frumos. P.L. 21/37. Această despărţire a individualităţii lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. P.L. 45/18 ; cf. P.L. 4/21, 7/11, 8/40, 20/1, 20/7, 72/5, 73/19, 37/1 ti. 87/17 (V. 2 ; Pr. 11). O (în context figurat) Dar atuncea grieri, şoareci, Cu uşor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. O.I 106/4 (V. 1). Iîxpr. A se face nevăzut v. nevăzut [Pr. 2]. A se face u apă ţi un pămint v. apă (V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. fac (O.I 110/11, 123 7. 123/7, 123/13, 123/13; P.L. 12/28, 74/28, 74/28),
2  si», faei (O.I 123/2, 200/13; O.IV 432/35; P.L. 8/36, 74,27, 81/3, 93/27), 3 sg. faee (O.I 10/4, 12/9, 12/14, 15/19, 61,25,64/1.93/24,94/2,132/24, 159/16, 159/17, 159/21,165/9, 165/19, 232/10; P.L. 24/20, 38/19, 82/4,82/6, 86/22, 86/27, 89/17, 90/2), se face (O.I 106/4; P.L. 73/19), 1 pl. facem (O.I 132/34; O.IV 360/13; P.L. 82/12, 82/14), 3 pl.fac (O.I 36/6, 56/20, 60/19, 80/20, 83/28, 112/8, 137/22,150/22, 157/24 ; P.L. 78/28), sunt făcuţi (P.L. 65/19), is făcute (P.L. 17/13), imp. 3 sg. făcea (P.L. 14/4, 26/25, 27/26, 27/41, 31/29, 39/12. 44/22, 46/30, 71/22, 101/12), 2 pl. făcea}! (O.I 36/17), 3 p. făceau (P.L. 10/4, 72/16), se făceau (P.L. 72/5), p.s. 1 sg. făcui (O.I 30/3), 2 sg. făcuţi (O.I 41/10), 3 sg. făcu (P.L. 4/14, 5/21, 17/15, 22/39, 23/27, 77/8), se făcu (O.I 174/1; P.L. 4/21, 7/11. 13/11, 23/32, 45/18), 2 pl. tăcurăţi (O.I 151/24), 3 pl. se făcură (O.I 147/2-1 ; P.L. 21/37), m.m.c.p. 3 sg. făcuse (P.L. 22/9, 51/5, 84/32), se făcuse (P.L. 20/7, 38/14, 101/22), p. c. 1 sg. am făcut (O.I 29/19, 30/15; P.L. 16/16, 16//30, 17/5, 74/40), 2 sg. al făcut (P.L. 10/32, 16/30, 17/5, 54/11), 3 sg. a făcut (O.I 59/12; P.L. 38/9, 46/21, 66/17), s-au făcut (O.I 82/21), 3 pl. au făcut (O.I 182/14; P.L. 8/34), viit. 1 sg. voi face (P.L. 75/26), mă voi face (P.L. 87/17), oi faee
— 192 —
 (P.L. 17/14), 3 pl. se vor face (P.L. 47/25); conj. prez. 1 sg. sfi fae (O.I 20/7, 201/10; P.L. 10/39), sfi mfi fac (P.L. 20/1, 87/16), 2 sg. să foci (O.I 82/36, 146/17, 178/20, 185/8, 211/24; P.L. 42/29, 42/38, 75/29), 3 sg. sfi facfi (O.I 87/8, 100/24 ; P.L. 4/23, 4/26, 49/3, 57/28, 101/18), 1 pl. sfi facem (P.L. 8/27, 82/12); opt. prez. 1 sg. aş fnce (O.I 22/3; P.L. 7/40), 2 sg. ai fnce (P.L. 96/29), 3 sg. ar face (P.L. 86/21), p. 3 sjţ. ar li făcut (P.L. 30/10, 35/14, 89/5): imper. 2 sg. fii (O.I 15/23, 187/5, 200/14 ; P.L. 13/33, 88/8), 2 pl. faceţi (O.I 59/28. 00/14, 94/28), inf. (o) foee (O.I 146/31, 151/5; P.L. 75/22, 75/28, 82/15, 82/17, 86/24, 86/25); ger. Ificînd (O.I 11/19, 19(1/26; P.L. 80/22, 93/37, 96/3), făeîndu-se (P.L. 8/40); part. Ificul (O.I 189/18), făcute (P.L. 20/26).
     FACERE s.f. Creare. Formulele sunt vecinice ea cuvintele lui Dumnezeu, pe care el le-a xorlit la facerea lumei. F.L. 42/13 [Pr. 1].
     FACLA s.f. Torţă. Din nou prin ţ/lorii calcă cu fala tnzeilâ, Cu faclele nestinse, puterea-i impielrilâ. Poporul împărat. O.I 24/11. A faclelor lucire răzbind prin plnza fină Rusfring o dureroasă lumină din lumină. O.I 96/12 |V. 2]. © (Comparaţii-) Turnuri cu facle negre trăsnesc arzlnd In vint. O.i 62/17 [V. 1|.
     —      l-'orme gramaticale: pl. n. ac. fade (O.I 62/17), faclele (O.I 2111), g. d. fadelor (O.I 96/12).
     FAETON s.n. Trăsură deschisă. Pe malurile Seinei, In faeton de gală. Cezarul trece palid, In ginduri adincit. 0.161/21 [V. 1],
     FAG s.m. Copac (Fagus silvatica). 0, privi/l-i cum visează Visul codrului de fagi.' O.I 101/26. Tinguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-allla drag, Pe cind iese dulcea lună Dintr-o rarişte de fag. O.I 209/20. Aceleaşi sărutări greţoase, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor şi cu aiurirea frunzelor de fag. P.L. 87/4 [V. 2; Pr. 1).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. fag (O.I 209/20; P.L. 87'4) ; pl. n. ac. fayi (O.i 101/26).
     FAGLHI' s.m. Strat dc ceară, cu cdulc hexagonale, in carc albinele depun mierea. Viespii să-şi zidească fagurii, cetaleu lor de ceară. P.L. 98/32 [Pr. 1]. © (Comparaţie, sugerind perfecţiunea şi armonia formei) Văd poe{i ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere. O.I 31/7 [V. 1].
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. fa(fore (O.I 31/7); pl. n. ac. fa||urii (P.L. 98/32).
     FAIMA s.f. 1. Veste. Lumea-I crezuse mort pe Făl-Frumos, şi de aceea, cind se împrăştie faima venirei lui, ziua-şi muie aerul in lumină de sărbătoare. P.L. 22/5. Oamenii aşteptau murmurlnd la faima venirei lui. P.L. 22/7 |Pr. 2).
     2.     Renume, reputaţie. FI prezentul tl răscoală cu-a gtndirilor lui faimă. O.I 52/15. N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Ruia-zidO.I 147/36 [V. 2).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. faimă (O.I 52/15, 147/36), faima (P.L. 22/5, 22/7).
     FALA s.f. Glorie. Vis de vitejie, fală şi mlndrie, Dulce Românie, asta (i-o doresc! O.I 16/7 |V. 1J.
    FALCA s.f. Maxilar. Vezi colo pe urtciunea fără suflet, fără cuget. Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget. O.I 150/12 [V. 1).
    •FALD s.n. v. faldur.
    FALDUR s.m. Cută largă. La peplu-i manta neagră In falduri şi-o adună. O.I 92/28. Perdeaua de vis-ă-vis se dete pufin tntr-o parte şi prin faldurii ei albi apăru un blond cap de copilă. P.L. 54/40 [V. 1; Pr. lj.
    —       Forme gramalicalc: pl. n. ac. falduri (O.I 92/28), faldurii (P.L. 54/40).
    FALNIC, -Ă adj. Glorios. Ltngă cortu-i, unul dintre fiii falnicului Domn, Sta ztmbind de-o amintire. O.I 148/38 [V. 1). 4- Impunător, măreţ. Umbra arborului falnic peste toate e stăplnă. O.I 144/2. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lingă fereastră unde-n coif Luceafărul aşteaptă. O.I 167/9. S-a stins viafa falnicei Veneţii. O.I 202/1 ; cf. O.I 1/18 [V. 4). ©(Ironic) Au prezentul nu ru-i mare? X-o să-mi dea ce o să cer? N-o sâ aflu tnlre-ai noştri vreun falnic juvaer? O.I 149/36 {V. lj. © (In context figurat) De mi-ar permite-A polon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăptnde, june. Ci falnica cunună a bardului bătrin. O.I 17/3 [V. 1|. «0» (Adverbial) Şi deasupra idrei fluture cu vtntul Visul tău de glorii falnic triumftnd. O.I 15/12. Eu n-aş alege lira vibrlndă de iubire, Ci ceea care falnic tmi etntă de mărire. O.I 17/5. Am jurat ca peste dlnşii să trec falnic, fără pâs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs. O.I 147/9. Pesle-un ceas păglnătalea e ca pleava vlnturată. Acea grindin-ofelită tnspre Dunăre
o  mtnă, Jar tn urma lor se-ntinde falnic armia română. O.I 148/30 [V. 4).
    —       Forme gramaticala : sg. n. ac. falnic (O.I 149/36), falnita (O.I 1/18, 17/3), g. d. falnic (O.I 144/2), faloieulul (O.I 148/38), falolcei (O.I 202/1); pl. g. d. falDicelor (O.I 167/9).
    FAMEN s.m. Eunuc. © (Depreciativ; aluzie Ia lipsa de vigoare, la efeminarea contemporanilor) Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni! I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni! O.I 151/1 [V. 1).
    FAMILIARIZA vb. I. Refl. A se obişnui. Lasă-mi numai timp. .. să mă familiarizez cu această idee. P.L. 90/14. Schiţele se familiarizaiă cu inima. P.L. 91/2. Se familiariză In curtnd cu micul lui imperiu. P.L. 99/8 (Pr. 3).
    —       Forme gramalicalc : ind. prez. 1 sg. mfi familiarizez (P.L. 90/14), 3 pl. se familiarlzazfi (P.L. 91/2), p. s.
3  sg. se familiartefi (P.L. 99/8).
    FAMILIE s.f. Grup social alcătuit de soţi şi copii. Nu-şi are fiecare om, glndea el, familia sa, amicti,rudele, oamenii săi, ca să-i iubească — cui ce-i pasă de mine? P.L. 31/35 [Pr. 1]. + Trib. Memfis, Teba, fara-nlreagă coperilă-i de ruine. Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine. O.I 45/11 [V. 1).
    —       Forme gramaticala : sg. n. ac. familia (P.L. 31/35); pl. n. ac. familii (O.I 45/11).
!93 —
    FANĂR s.n. Fillnar. Q (Comparaţie) Numai prin haos tu tmi apari, Cum pintre valuri a navei velă, Cum pintre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. 0.1 27/8 (V. 1].
    FANFARA s.f. Ansamblu orchestral format din instrumente de suflat şi de percuţie; arie executată de acest ansamblu. Ptn-tn Dunăre ajunge furtunosul Baiazi.i ... La un semn, un fărm de altul, tegind vas de vas, s< leagă, Şi tn sunel de fanfare trece oastea lui tntreagă. O.I 144/36 IV. 1].
    FANTASUA s.f. Nălucă, fantomă. Piatra de pe groapă crăptnd tn două sare; încet plutind se-nalfă mireasa-i o fantasmă. O.I 95/5 [V. 1].
    FANTASTIC» -A adj. Uimitor, neobişnuit, fabulos, minunat, plin de farmec. Luna, scut de aur, străluceşte prin alee Şi pătează umbra verde cu fantasticete-i dungi. O.I 164/9. Inifialele acestei cărfi erau scrise ciudat, cu cerneală roşie ca stngele, caractere slave de o evlavioasă, gheboasă, fantastică arătare. P.L. 35/10. I se păru atunci că e tntr-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună fantastică. P.L. 36/24; cf. O.I 14/4; P.L. 29/33, 36/21, 37/19, 45/8, 60/19 (V.2; Pr. 7|. ©(Construcţie metaforică) Fantastle purpur v. purpură (V. 1], O (Adverbial) Fantastic pare-a creşte bătrinul alb şi bltnd. O.I 94/6. Lampa sa fllftia mai fantastic. P.L. 46/10 (V. 1 ; Pr. lj.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. fantaslie (O.I 3/16), fantastleA (P.L. 29/33, 35/10, 36/21, 36/24, 45/8, 60/19), fantastlea (O.I 14/4); pl. n. ac. fantastice (P.L. 37/19), fantasticele (O.I 164/9).
    FANTAZfE s.f. 1. Imaginaţie. Q (Glumeţ) Oare ce gtndeşte htlrul de stă ghem şi toarce-ntr-una ? Ce idei se-nşiră dulce tn mtfeasca-i fantazie? O.I 48/10 (V. 1|. Q (Repetiţie; personificare) Fantazie, fantazie — cind suntem numai noi singuri. Ce ades mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crtnguri. O.I 155/17 (V. 2].
    2. închipuire, visare. Inima imi bate, bate, şi nu tace, Tremură uşor, In fanlazii mlndre ea Işi face cale, Peste munţi cu codri. O.I 10/4. Spectaculul... avu o influinfă salutară asupra eroului nostru, care, trezit din fantaziile sale metafizice, băgă de samă că ploaia-l udase plnă la piele. P.L. 27/9 [V. 1; Pr. 1\.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. fanlazie (0.148/10)» voc. fanlazie (0.1 155/17, 155/17); pl. n. ac. fanlazU (O.I 10/4), fanlazllle (P.L. 27/9). — Accentuat şi : fanlăzie (O.I 10/4).
    FANTE s.m. 1. Filfizon. Şi ctnd dama cocheteaiă cu privirile-i galante, împărţind ale ei vorbe tnlre-un crai bătrtn şi-un fante, Nu-t minune ca simfirea-i să se poată tnşeta, Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala. O.I 162/34 (V. 1].
    2.     (La cărţile de Joc) Valet. Reginele şi fanfii de pe cărfi erau tofi chipuri copiate din basmele ce şi le spuneau serile. P.L. 52/9 (Pr. 1). O (în context figurat) Ca să petreacă, inventară un joc de cărfi.. ■ tn care reginele se măritau, regii se tnsurau şi fanfii tmblau tnamorafi. P.L. 52/12 (Pr. 1].
    —       Fon .c gramaticale: sg. n. ac. fante (O.I 162/34); pl n. ac. fanţU (P.L. 52/9, 52/12).
    'FAXTEZfE s.f. v. fantazie.
    FAPT s.n. I. (înv.) Operă, creaţiune. Cu o dedicaţiune: „(.clm intru fiinţa a nemărginit, tntru făpturile minurilor sule minunat Dumnezeu spre vecinică laudă afierosită". IM.. 35/22 (Pr. 1|.
    îi. Element al realităţii, fenomen. Nu explicările ce se dau faptelor, ci faptele tnşile sunt adevărul. P.L. 81/26
I Pr. 2J.
    3.  (în expr.) Faptul zilei v. z i (V. lj.
    —   Forme gramaticale:     sg. n.  ac. faptul  (O.I 98/20);
pl. n. ac. faclele (P.L. 81/26), făpturile (P.L. 35/22), g. d. faptelor (P.L. 81/26).
    FAPTA s. f. Acţiune săvlrşită dc cineva. (Negruzzi] zugrăveşte din nou iarăşi pinzele posomorite Ce-arălau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. O.I 32/24. Vrei poale-n faptă să arăţi Dreptate şi tărie? Ţi-aş da pămlnlul tn bucăfi Să-l faci tmpărăţie? O.I 178/17. Omul.. . acopere cu vorbe mari... rădăcina adevărată a viefei şi a faptelor sale — egoismul său. P.L. 47/39. De obiceiuri şi institufiuni crescute pe lemeiul naturei, se lipesc religiuni subiective, fapte rele. P.L. 80/41; cf. O.I 44/8 [V. 3; Pr. 2). O Expr. In faptă = In realitate, de fapt. în faptă tumea-i visul sufletului nostru. P.L. 25/19. In faptă Insă omul cel vecinic, din care răsar tot şirul de oameni trecători, tl are fiecare lingă sine. P.L. 42/2. Un joc de cărfi, o lulea de tutun... astea erau In faptă şi tntotdeauna toate renumitele lor desfrtnări. P.L. 75/17 [Pr. 3).
    —   Forme gramaticale:     sg. n.  ac. faptă   (O.I 178/17;
P.L. 25/19, 42/2, 75/17); pl.  n.  ac. fapte (P.L. 80/41), fap-
tele (O.I 32/24, 44/8), g. d. faptelor (P.L. 47/39).
    FARMEC s. n. 1. Vrajă. In aer işi ridică a farmecelor vrajă Şi o suflare rece prin dom atunci aleargă. O.I 94/7 [V. 1). O (Comparaţie) Ca din farmec ea tresare Şi privind uimită-n lături, Vede-un ttnăr chiar alături, Pe-un cal negru e calare. O.I 103/21 (V. 1]. <$> Expr. Ca prin farmee = pe neaşteptate. Ca prin farmec peri izvorul şi copacii. P.L. 13/38. Ca prin farmec foile galbene ale aleelor de arbori şi ale straturilor se-nverziră ca smarandul. P.L. 22/33 (Pr. 2].
    2. Frumuseţe, armonie. Eu te văd răpit de farmec Cum tnglni cu glas domol, In a apei strălucire Intinztnd piciorul gol. O.I 110/13. Zilele tmi suni Pustii ca nişte stepe, Dar nop-file-s de-un farmec sflnt Ce nu-l mai pot pricepe. O.I 175/31. O, ctt eram de fericit Să mergem împreună Sub acel farmec liniştit De lună. O.I 187/19 ; cf. O.I 130/14, 152/22, 192/18, 208/15, 211/9, 232/9, 232/16; O.IV 430/2 (V. 11). Q (în context figurat) Cu farmecul luminii reci Gtndirile străbate-mi, Revarsă linişte de veci, Pe noaptea mea de patimi. O.I 179/13 {V. 1). Expr. A da farmec = a Înfrumuseţa. Sctrftirea de condeie dădea farmec asiei linişti. O.I 141/1. Printre crengi setnteie stele, Farmec dind cărării strimte. O.I 209/10 (V. 2]. O (Construcţie metaforică) A farmecului noapte = frumuseţe orbitoare (?) (v. şi har). Mi-a-rată... Ctt pofi cu-a farmecului noapte Să-nluneci ochii mei pe veci. O.I 117/17 (V. 1].
— 194 —
    3.     Desfătare, plăcerc, Incintare. Să plutim cuprinşi de farmec Sub lumina bltndei tune. O.I 74/13. Şi inima-mi Implul-au jZamolxe) cu farmecele milei. O.I 115/16. (Luntrea) tncel înaintează In lovire de lopefi, Legăntnd atila farmec şi atitea frumuşeii. O.I 154/22. Tot farmecul consista tn misterul, eu eare tmbrăcau fa/arnic micile lor păsuri lumeşti. V.l.. 75/18; cf. O.I 113/1, 185/18 |V. 5; Pr. 1). © (Construcţie metaforici)) Fumitr dureros v. dureros [V. 1).
    —      l'orinc t’ramalicali': sg. n. ac. farmec (0.1 74/13» 10321. 10332, 110/13, 130/14, 141/1. 154/22, 175/31. 18.V1N, 1S719, 102/18, 209/10; P.L. 13/38.22/33). farmecul (0.1 1131. l.r*2:22, 179/13. 211/9,232 10; P.L. 75/18), g. d. farmecului (0.1 117/17, 232/9); pl. n. ac. farmece (O.IV •130 2). farmecele (0.1 115/16), g. d. farmecelor (0.( 94/7, 20X 15).
    FAT.\L, -A adj. I. (Iu loc. adv.) tnlr-un mod lalal
v. mod [V. 1].
    2. Caro arc urmări nenorocite. Ea un tnger ce se roagă
—  El un demon ce visează; Ea o inimă de atir — El un suflet apostat; El tn umbra lui fatală, slă-ndărătnic rezemat — La picioarele Madonei tristă, sflntă Ea veghează. O.I 50/23 IV. lj.
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. loial (O.I 136/2), fatală (0.1 r>i> 23).
    FAT.\ s. f. 1. Persoană dc sex feminin, ncmărilată. El ett o privire nălucirea i ar discoasă Cum că ea — frumoasa fală — a ghicit (âe frumoasă. O.I 80/G. (Luceafărul) privind de săptămlni li cade dragă fala. O.I 167/20. Baba începu srf turbe. 5(i răstoarne casa eu susu-n jos şi sd bală fata care nu era de vină. P.I.. 16.32. | leronim) se uită lung, serios In fafa ruşinoasă şi roşie a bielei fete. P.L. 88,14 ; cf. 0.1 79/6,
79.21, 79 29. 154/33, 107 I ; O.IV 364/14, 365/29; P.L.
0  11. 7 21. 7 31. X 2’>. Kt 39, 11/22, 11,37, 12 0. 12/33. 13/8,
1  13;’., 1 I 39. 1.V15. 13 22. 15,27, 16/1'». 17'17. 17/22, 18/19, ÎS,23, ÎS >C,. 18,27. 18/36.19 1. 19/9,19/13,19'30. 20/5, 20/33. >1 >. 21 8. 221. 36/32. 36. 10, 39/33. .'.8/31, C3/15, 79/28, 80-1. sti'12 |V. 9; Pr. 42|. lixpr. Fată mică — adolescentă. Cind de-i> sete sufletească E cuprinsă fala mică — A dormit cu ea alături Ca doi pui de turturică. O.I 108/22 |Y. 1|. + (Determinat prinlr-un atribut adjectival posesiv) Iubită. Şapte ani de cind pleeal-ai. zburător cu negre plete, Ş-ui uitat de soarta mtndrei. iubitoarei tale fele! O.I 83/32. ^ cm eşti tu, fata mea? l’.L. 8/9 (V. 1; Pr. 1).
    2. Fiică. După ptnza de painjăn doarme fata de-mpăral O.I 79,1. Mă duc eu. sd răpesc pe fala Genarului. P.L. 11/10. .4 Ireia :i se cunună împăratul cu fata Genarului. P.L. 23/14 ; cf. O.I 83/14; P.L. 4/34. 10/40, 11/3, 11/38, 12/19, 12/30, 14/12, 14/16, 14/30, 15/12. 21/17, 75/30 (V. 2; Pr. 14).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. fală (O.I 79/6, 80/6, 83,14, 167/4; O.IV 364/14; P.L. 7/21, 10/39, 11/37, 12/33. 13/8. 21/8, 22/1, 36/32. 36/40, 80/12), fala (O.I 79/1, 79/21. 108/22, 167/20; O.IV 365/29; P.L. 7/31, 8/25, 10/40, 11/3. 11/10, 11/38, 12/9. 12/19. 12,30, 14/12, 14/16. 14/35, 14/39, 15/15, 15/22, 16/32, 17/17, 17/22. 18/19, 18/23, 18/27, 18/36, 19/1. 19/9, 19/13, 19/30, 20/33, 21/2, 21/17, 23/14, 75/30). g. d. fele (0.1 83/32; P.L. 11/22, 79/28, 88/14), elel (O.I 154/33; P.L. 18/26, 20/5, 58/31), voc. fala (P.L.
8/9, 14/30, 15/12, 15/27, 16/15); pl. n. ac. (ele (O.I 79/29), felele (P. L. 39/33, 63/15), g. d. felelor (P. L. 4/34, 5/11, 80/4).
   FAŢÂIIMC, -A, adj. v. făţarnic.
   FAŢA s. f. 1. Partea dinainte a capului; chip. Vergina tt strtnge pe-amanlu-i mai tare La stnu-i de crin. Şi fafa-şi ascunde l-a tui sărutare In păr ebenin. 0.1 5/19. Te pleacă iar zlmbind pesle-a mea faţă A ta iubire c-un suspin arat-o. 0.1 120/24. Fafa ei t slabă de-o paloare crudă, Ochii ei suni turburi, pleoapele asudă. Degetele repezi poartă acul fin. O.IV 364/15. Era aninai tntr-un cui bustul In mărime naturală a unui copil... cu faţa fină şi albă ca tăiată-n marmură. P.L. 29/41 ; cf. 0.1 12/4, 20/23, 22/11, 29/15, 29/21, 37/22, 42/8, 42/20, 50/20, 51/6, 52/3, 52/12, 56/4, 67/18, 73/2, 76/12, 79/21, 79/31, 82/9, 82/19, 82/21, 84/24, 84/36, 85/30, 88/3. 88/10, 91/14, 91/19, 91/31, 95/10, 96/22, 97/2, 97/34, 98/1, 104/14, 122/10, 168/16,170/13,172/4,174/29, 174/30, 185/2,211/9, 213/3,213/7,229/3; O.IV 366/3; P.L. 3/24, 4/2, 6/34, 9/36, 13/21, 13/28, 15/14, 20/6, 22/27, 23/8, 23/27,26/26, 26/31. 26/31,26/36,27/13,27/16, 27/21, 28/23, 30/7, 30/39, 37/9, 39/34, 45/41, 49/13, 49/19, 53/18, 55/3, 58/18,58/36, 59/38, 63/5, 64/22, 67/31, 68/5, 68/7, 68/22, 76/16, 77/15, 79/19, 80/5, 85/1, 85/6, 85/14, 85/31, 88/14, 90/32, 92/9, 92/23, 92/35, 93/2, 94/17 (V. 50; Pr. 53). © (Bepctiţic) Cum oare din noianul de neguri să te rump. Să te ridic la pieptu-mi, iubite tnger scump. Şi faţa mea In lacrimi pe faţa la s-o plec. O.I 213/11 |V. 2). © (Comparaţie) Răsărea dintre sltnci bătrlne luna cea palidă ca faţa unei fele moarle. P.L. 11/22. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o faţă limpede prin mijlocul unor vise turburi şi seci. P.L. 18,34. Luna limpede înflorea ca o faţă de aur pe seninul cel adine al cerului. P.L. 23/6. Licărea o lună fantastică şi palidă ca faţa unei virgine murinde. P.L. 36/25 (Pr. 4|. © (fn context figurat) Se leagănă-n braţe In tandre visări. Pe ctnd ca profume i'e blinda ei faţă plutesc sărutări. O.I 4/15 (V. 1). ©(Mclaforic) Cerut limpede —o mare, soarele
—  o faţă de foc, ierburile împrospătate, mirosul cel umed al florilor Int’ioşate o făceau să doarmă mutl şi lin. P.L. 10/2 [Pr. 1). <> l.oc. adv. De faţă — Înainte. © (tn context figurat) Vorbele iubirii moarte Vinorate-mi slau de fafă. O.I 125/14 jV. 1). In faţă = înainte, In partea dinainte. In zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprin• să i de pieire şi In faţă şi In coaste. O.I 148/14. Regele dă semn cu mtna, sare-o poartă din flftne Şi un leu iese tn faţă, cumpătat, cu păsuri line. O.I 165/6. Oriclte stele ard In Inătfime, Oriclte unde-aruncă-n fafă-i marea, Cu-a lor /urnind şi cu selnleiarea Ce-or fi-nsenuitnd, ce vor - nu ştie nime. O.IV 338/2; cf. 0.1 72/21, 116/13, 148/19,166/22 |V. 7). ©(In context figurai) Cu mtne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scaii Şi ai cu toate astea-n fafă De-a pururi ziua cea de azi. O.I 204/3 ; cf. O.I 205/3 (V. 2J. <0> Loc. prep. In fa|a = înaintea. Munte cu capul <fe piatră de furtune detunată, Slă şi asi In fafa lumei o enigmă nexpli-cclă Şi vegheaz-o sttncă arsă dintre nouri de eres. 0.1 31/23. Aducrite-aminte pe suflet cad tn picuri, Redeşlepltnd In fafă-mi trecutele nimicuri. O.I 107/6. In faţa locuinţei tui Dionis se ridica o casă albă şi frumoasă. P.L. 36/17. Drept tn faţa lui Dan se ivi un om nalt. P.L. 40/20; cf. P.L. 39/1 |V. 2 ; Pr. 3|. Faţă cu... = a) In raport cu... Mintea lui ti părea împrospătată, rece, clară, faţă cu mintea care o apuse înainte. P.l.. G2/36 [Pr. 1); b) In ccea ce priveşte... După
— 195 —
orele eare în amor se numesc păstoreşti, rămtne tn om o profundă descuragiare şi Iristefă, ba susfin chiar că tn acele momente omul e mai capabil de sinucidere, ba mai nepăsător fafă cu moartea dectt orişictnd. P.L. 80/10 [Pr. 1). <$» Expr. A fl faţă = a se afla tn preajma cuiva, a asista. Simfea, pare-că un ghimp tn inimă, cind ea era fafă. P.L. 92/1 [Pr. 1 ]. A N seria pe faţa euiva v. scrie [Pr. 1]. In cazul de faţă v. c a z [Pr. 1]. Q (Construcţii metaforice) A înflori trandafirii pe fafa cuiva v. trandafir [Pr. 1]. Cu faţa spre părete v. p ă r e t e [V. 1]. + Expresie a figurii, mină. Şi acum privifi cu spaimă fafa noaslra sceptic-rece ? O.I 151/17. Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor fală. O.I 179/22. Era o durere mtndră tn fafa tui. P.I.. 85/10; cf. P.L. 6/32, 13/5, 14/17, 22/31, 41/4, 69/17, 76/3, 80,2, 80/3, 83/16, 85/17, 91/1, 91/11 [V. 2; Pr. 14]. Q (în context figurat) Din nou prin glorii calcă cu fafa tnzeită, Cu faclele nestinse, pulerea-i împietrită, Poporul tmpârat. O.I 24/10 [V. 1]. Expr. A face o fufă v. f a c e [Pr. 1 ]. A tăia o faţă (sau feţe) v. tăia [Pr. 2]. + Obraz. El s-apropie şi sărută mtnite portretului, apoi fafa, gura. P.L. 30/16. Capşonul alb de ttnă tnconjura fafa, fruntea. P.L. 67/32 [Pr. 2]. + Persoană. Mtni tn schit la sfinla Ana Vei găsi la cel din stele Mlnglierea vie/ei tale, Altnluirea fefei mele. O.I 65/8 [V. 1].
    2.     Aspect, Înfăţişare. Singur numai cavalerul suspi-nlnd privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de ii sptnzur prin ostreţe, Roze roşie de Şiras şi liane-n fel de fefe. O.I 152/20 [V. 1]. O (Repetiţie) Astfel umana roadă in calea ei tngheafă, Se petrifică unul tn sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui viafă Şi arătind la soare-a mizeriei lui fafă — Fafa — căci tnfelesul i-acelaşi la tofi dat. O.I 64/14 — 15 [V. 2]. Q (Comparaţie) Şi fafa străvezie ca fafa albei ceri Slăbită e de umbra duioaselor dureri. O.I 213/3 [V. 1).
    3.     Suprafaţă. Apele-ncrefesc in tremur străveziile lor fefe. O.I 142/10. Pe unde trece ea, fafa pămintului se usucă. P.L. 6/26. [Lebăda] sflşia fafa senină a tacului. P.L. 10/29; cf. O.I 28/4, 63/15 ; P.L. 7/8, 18/16 [V. 3 ; Pr.4]. -O» Loc. adv. pe fafa pămintului v. pămint [Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) A lua în fugă pe copite fafa negrului pămint v. lua [V. 1].
    4.     Fiecare dintre cele două părţi ale unei foi dc hîrtie, pagină. O (In context figurat) Viitorul şi trecutul Sunt a fiiei două fefe, Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nvefe.
O-I 196/10 [V. 1].
    5.     (In expr.) Fafa [focului] = bătaia flăcărilor. Noaptea potolit şi vtnăl arde focul tn cămin; Dintr-un coif pe-o snfă roşă eu tn fafa lui privesc, Ptn’ce mintea tmi adoarme, ptn'ce genele-mi clipesc. O.I 42/2 [V.l]. Fafa lunii = bătaia razelor lunii, lumină de lună. Corăbii învechite . . . fin plnzele umflate fn fafa lunei care prin ele atunci străbate. O.I 63/14. Codrul, dragul codru, troienindu-şi frunza ţoală, Îşi deschide-a lui adincuri, fafă lunei să le bată. O.I 83/26. Vedea pe cavaleri. . . pătrunztnd prin gradine ptnă sub vo fereastă, care se deschidea apoi tn fafa lunei. P.L. 44/19; cf. P.L. 36/7 [V. 2; Pr. 2]. Faţa valurilor = bătaia apei In mişcare. Surtdea tn fafa valurilor. P.L. 100/34 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. faţă (O.I 4/15, 50/20» 51/6, 64/14, 72/21, 79/21, 97/34, 107/6, 116/13, 120/24, 125/14, 148/14, 148/19, 165/6,         166/22,   172/4,   179/22,
185/2, 204/3, 205/3, 211/9, 229/3; O.IV 338/2; P.L. 3/24, 10/2, 15/14, 18/34, 23/6, 49/13, 58/18, 62/36, 67/31, 68/7,
69/17, 74/40, 75/21, 76/3, 77/9, 80/5, 80/10, 91/11, 92/1* 92/23, 93/2, 94/17), faţa (O.I 5/19, 12/4, 20/23, 22/U’ 24/10, 28/4, 29/15, 29/21, 31/23, 37/22, 42/2, 42/8, 42/20’ 52/3, 52/12, 63/14, 63/15, 64/15, 67/18, 73/2, 76/12, 79/31’ 82/9, 82/19, 82/21, 83/26, 84/24, 84/36, 85/30, 88/3, 88/10, 91/19, 91/31, 95/10, 96/22, 97/2, 98/1, 104/14, 122/10. 127/21, 148/5, 151/17, 168/16,174/29,174/30,213/3,213/3, 2)3/7, 213/11. 213/11; O.IV 364/15,366/3; P.L. 4/2, 6/26, 6/34, 7/8, 9/36, 10/29, 11/22, 13/5, 13/21, 13/28, 14/17, 18/16, 22/27, 22/31, 23/8, 23/33, 26/26,26/31, 26/31, 26/36, 27/13, 27/16, 27/21, 28'23, 29/41, 30/16, 30/39, 36/6, 36/17, 36/25, 37/9, 39/1, 40/20, 41/4, 43/17, 44/19, 45/41, 49/19, 53/18, 55/3, 58/36, 63/5, 64/22, 07/32, 68/5, 68/22, 76/16, 77/15, 80,2, 80/3, 83/16, 85/1, 85/6. 85/10, 85/14, 85/17, 85/31, 88/14, 90/32, 92/9, 92/35, 94/2, 100/34), g. d. feţei (O.I 65/8, 91/14, 170/13; P.L. 20/6, 23/27,30/7,59/38,79/19,91/1); pl.n.ac. feţe (O.I 56/1, 142/10, 152/20, 196/10; P.L. 82/5), felele (P.L. 6/32, 39/34).
    FAUR s. m. Fierar. Q (Element de personificare)         (Albinele] aduc colb mărunt de aur, Ca cercei                  din el să facă
cariul, care-i meşter fuur. O.I 87/8 [V. 1],
    •FAVOARE s. I.'v. favor.
    FAVtiR s. n. Privilegiu. Srt visăm favori şi aur, tu-n cotlon şi eu in pat. O.I 49/3 [V. 1).
    FÂZ.\ s. f. Etapă. Dac-aş puti şi eu să mă pierd tn infinitatea sufletului meu, pin in acea fază a emanafiunii lui, care se numeşte epoca lui Alexandru cel Bun. P.L. 26/2 [Pr. 1].
    FAcAtGR, -OAHE adj. Carc face, care săvirşeşte. Acolo Domnul beu din apă şi-şi spălă fafa sa cea sfintă şi luminată si minele sale făcătoare de minuni. P.L. 13/28 [Pr. 1].   ’
    FĂCLIE s. f. Luminare marc, torţă. O făclie e infiptă tntr-un sttlp de piatră sură. O.I 50/9. [Monahii] făcliile ridică —se mişc In line păsuri, Ducind la groapă trupul reginei dunărene. O.I 92/16. în atmosfera, grea de mirosul substanfelor tnchise In fiole, făclia arunca o lumină turbure. P.L. 40/28; cf. O.I 37/1, 50/2, 85/18, 88/2, 97/4 \\. 7; Pr. 1]. O (La sg. cu valoare de pl.) Nu voi sicriu bogat, Făclie şi flamuri, Ci-mi tmpletifi un pal Din tinere ramuri. O.I 219/6 [V.l]. Q (Metaforic) Stea (v. şi lacrimă, lumină). O dormi, o dormi tn pace printre făclii o mie... lu, adorai şi dulce al nopfilor monarc. 0.169/3 [V. 1].
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. făclie (O.I 37/1, 50/9, 219/6), făclia (P.L. 40/28); pl. n. ac. făclii (O.I 69/3, 85/18, 88/2, 97/4), făi-liile (O.I 92/16), g. d. făcUelor (O.I 50/2).
    FAgADUI vb. IV. Tranz. A promite. [Făt-Frumos] tşi aduse aminte că făgăduise a răpi pe fata Genarului. P.L. 14/11. Ceea ce făgăduieşte voinicul anevoie o lasă nefăculă. P.L. 14/12 [Pr. 2].
    —     Forme gramaticale : ind. pre2. 3 sg. făgăduieşte (P.L. 14/12), m.m. c. p. 3 sg. făgăduise (P. L. 14/11).
    FAGADUfNŢA s. f. Promisiune. Cu ochii tăi de tnger mă mingii şi mă minfi Căci ei cuprind o lume de dulci făgăduinfi. O.IV 432/8. Am făgăduinfa ta că nu mă vei săruta niciodată. P.L. 70/37 [V. 1 ; Pr. 1].
— 196 —
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. făgăduinţa (P.L. 70/37); pl. n. ac. lăgăduinţl (O.IV 432/8).
    FAfNĂ s. i. Grlu măcinat. Trec furnici ductnd In gură de făină marii saci. O.I 87/5 (V. lj.
    FALf vb. IV. R e f i. A se mlndri. Te făleşti că înainte-fi răstunat-ai val-vlrtej Oştite leite-n zale de-mpărafi şi de viteji? 0.1 147/25 |V. 1],
    FĂLOS, -OASĂ adj. Semeţ, impunător. .5/ flotele puternice ş-armalete făloase... Sunt strtnse lu bogatul, pe cel sărac apasă, Şi-s supte din sudoarea prostitului popor. O.I 59/1 [V. lj.
    FAPTITbA s. f. 1. Operă, creaţie. Azi sunt încredinţat că vremea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet. P.L. 41/9. Ar gindi că-i făptura intetigenfei. P.L. 80/23 [Pr. 2].
    2.     Fiinţă. Nu vede/i ce-nfelepciune e-n făptura voastră chiară. O.I 48/30. Pentru cft-n toat-a ei făptură E-un „nu ştiu cum” ş-un ,,nu ştiu ce". O.I 208/3 [V. 2).
    3.     Structurii, conformaţie. Cine ştie dacă nu trăim tntr-o lume microscopică şi numai făptura ochilor noştri ne face s-o vedem In mărimea tn care o vedem ? P.L. 24/19 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. făpturi (O.I 208/3; P.L. 41/9), Mpluro (O.I 48/30; P.L. 24/19, 80/23).
    FArA prep. 1. (Introduce un complement circumstanţial dc mod) A muii fără speranţă! Cine şlie-amărăciunea Ce-i ascunsă-n aste voibe? O.I 52/29. Am jurat ca peste dlnşii sâ trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs. O.I 147/9. Nu! fără ea ar fi raiul pustiu. P.L. 45/35; cf. O.I 32/36, 45/6, 125/4, 166/12 ; P.L. 25/4, 27/2, 56/9, 61/20, 97/23 [V. 6; Pr. 6]. O (Repetiţie) Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vint, Cu crengile la pămint? O.I 214/2. Trăia doar ca o plantă, fără durere, fără vis. fără dorin/ă. P.L. 99/16 |V. 2; Pr. 3]. Q (In construcţii clipticc) Xe-om uita pe fereşti ta duduci! Se-nfelege că fără... P. L. 75/6 [Pr. 1], <> (Complementul este exprimai printr-un verb la infinitiv) Duşmănit vei fi de toate ffir-a prinde chiar de veste. O.I 147/34. Viata-mi pare-o nebunie Sfirşită fCtr-a fi-nceput. O.I 212/14. Apoi se depărtară inspre mare fără a mai privi înapoi. P.L. 13/36; cf. P.L. 28/31 |V. 2; Pr. 2). <£ Prep. comp. Firi de. S/rdm şi fur'de lege de voi muri — alunce Seorednicu-mi cadavru in utifă l-arunce. O.I 116/9. Străin ta vorbă şi la port, Luceşti fără de viafă. O.I 171/6. El priveşte, fără de-ncredere tn realitate, la împrejurimea lui. P.L. 62/24 ; cf. O.I 60/30, 61/11, 116/20,151/13,160/16 [V.7; Pr.l). (Precedlnd un verb la infinitiv) Fără de-a zice o vorbă, el apucă pe Făt-Frumos şi-l a2Virli In nourii cei negri. P.L. 13/5 [Pr. 1). <$> Loc conj. Firi (ca) sâ v. s ă |V. 2 ; Pr. 15].
    2.     (Introduce un complement circumstanţial concesiv, exprimat printr-un verb la infinitiv) Ne spuneam atlt de multe Făr-a zice un cuvinl. O.I 112/20. Inceptnd cu talpa Insaşi a mulfimii omeneşti Şi suind tn susul scării ptn'la frunţile crăieşii, De a viefii lor enigmă ti vedem pe tofi munciţi, Făr-a şti sd spunem care ar fi mai nenorociţi. O.I 133/24. Fafa era de acea dulceafă vtnătă-albă ca şi marmura tn umbră, cam trasă, fără a fi uscată. P.L. 26/33 |V. 2; Pr. 1]. <> Loc. conj. Firă eă v. s ă (Pr. 4).
    3.    (Introduce un atribut) Iar colo bătrtnul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, lntr-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate. O.I 132/2. Tofi aceia care vorbe mari aruncă Numai banul II vtnecnă şi ctştigul fără muncă. O.I 151/20. Un cer albastru şi fără nori, case înalte a căror streşini de olane se uitau tn lună—iată tabloul! P.L. 48/39 ; cf. O.I 6/2, 23/20,35/11,35/17,97/16,97/18,98/13,132/6,132/19,132/26, 151/27, 160/27, 172/7, 191, 191/1, 229/7; O.IV 365/19; P. L. 15/11, 18/1, 25/7, 31/34, 46/24, 58/10, 67/26, 80/25, 82/11 |V. 19; Pr. 10). O (Repetiţie) Astfel eu, pierdut în noaptea unei fie/i de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Şi-am făcut din tine-un tnger, bllnd ca ziua de magie. O.I 29/18. Vezi colo pe urîciunea fără suflet, fără cuget. Cu privirea-mpăroşală şi la fălci umflat şi buget. O.I 150/11. II iubea aşa de mull! Singura ei bucurie tntr-o viafă fără speranţă, fără viitor, fără mulfumire. P.L. 31/18; cf. P.L. 78/18, 78/18, 92/3, 92/3 |V. 4; Pr. 7J. <Q> (In construcţii diptice) împrejur gard nu era, ci numai nişte lungi făruşe ascuţite, din care şese aveau fiecare-n vtrf cile un cap, iar al şeptele, fără, se clălina mereu în vint şi zicea: cap! cap! cap! cap! P.L. 16/5 [Pr. 1], <£> Prep. comp. Fări de. Parcă Ii venea să plece-n lume, Dusă de pustie gtnduri Şi de-un dor fără de nume. O.I 65/24. Eizboar-o vijelie, trec ape făr'de vad. O.I 98/11. Din lumea de mizerii şi fără de-nfeles Cu ochii cei dc gheată ai morţii m-am ales. O.IV 432/1. De n-aş fi fosl de fel, scăpăm de o viafă chinuită, pustie, fără de lumină. P.L. 56/27; cf. O.I 48/51, 66/10, 80/30, 82/24, 83/13, 102/2, 104/11 ; O.IV 432/9; P.L. 27/31, 46/12, 55/11, 56/13, 57/20, 57/22, 57/30, 61/30, 62/24, 91/29, 100/18 [V. 11 ; Pr. 12]. Q (Repetiţie; al doilea termen este format de prep. „fără”) Luceferii de foc Privi-vor din cetini Morminl făr’de noroc Şi fără prieteni. O.I 225/15
—  16 |V. 2). <0> (Atributul este exprimat printr-un infinitiv) — Tu... repetă ea tncet, cu ochii pe jumătate închişi, cu glas tremurător. Era un (u singuratic, fără de a fi pus tn legătură cu vo frază — şi, cu loale acestea, ce tu ? P.L. 68/28 |Pr. 1], <!> Loc. conj. Firi si v. si [V. lj.
    4.    (Precedă un nume predicativ uneori cu sublnţele-gerea verbului copulativ) Simt că măduva mea devine pămtnt, că slngete meu e îngheţat şi fărCt vui'ins ca apa. P.L. 98/25. — Părintele d-tale a murii şi ■«/./> fără alt sprijin tn lume dectt mine, viitorul d-tale bărb.. - t a fără acesta, zise ea. P.L. 99/29, 31 [Pr. 3]. Q (. upcliţie) Sterge-fi ochii, nu mai plinge! ... A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond. O.I 30/22. Deodată întunericul dimprejurul lui deveni linişti!, negru-mort, fără sunet şi fără lumină. P.L. 54/18 [V. 2; Pr. 2].
    •FArImA vb. I v. firma.
    •FArImAtCrA s. f. v. fărrailuri.
    FĂRMA vb. I. Tranz. A rupe. Tristă-i firea, iară vlnlul sperios vo creangă farmă. O.I 83/27 |V. l]. + A sparge, |Lacul] tremurtnd cu unde-n spume, Inlre trestie le farmă. O.I 210/10 [V. 1].
    FARMAcAT, -A adj. v. fermecat.
    FĂRMAtCrA s. f. Fragment, fărlmă. Q (Depreciativ) Făr mătur ele acelui bulgăre se numesc imperii, infuzorii abia t< ăzufi cu ochii lumei se numesc împăraţi. P.L. 50/29 [Pr. 1).
— 197 —
    FARMECA vb. I. Tranz. A vrăji. M-a fărmecat cu do sctnteie Din clipa-n care ne văzum ? Deşi nu e dectt femeie, E lotuşi altfel, „nu ştiu cum”. O.I 208/5 [V. 1|.
    FARMECAT, -A adj. v. fermeeat.
    PÂŞlE s. f. Bandă. Q (Construcţie metaforică) A se deslaee în făşll = a se risipi, a se împrăştia. De-atunci negura eternă se desface tn fâşii. De atunci răsare lumea, lună,soareşistihii... O.I 132/27 (V. 1|. Q (Metaforic) Rest, frlntură. O sărmane! (ii lu minte ctle-n lume-ai auzit, Ce-ţi trecu pe dinainte, ctte singur ai vorbit? Prea puţin. De ici, de colo, de imagine-o făşie. O.I 134/5 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. făş:e (0.1134/5); pl. n. ac. ffi-şil (O.I 132/27).
    F.\T s. m. Fiu. Să mă ia dracul, fătul meu, dac-am fost trist vrodată. P.L. 74/37. O iubeşti, fătul meu. P.L. 91/4 {Pr. 2]. <> Compus: Făt-Frumos = erou al basmelor populare româneşti. Făl-Frumos din lei. O.I 65. (Au venit) fe(i-frumoşi cu păr de aur. O.I 85/21. Pentru fefi-frumoşi vremea nu vremuieşte. P.L. 23/36 [V. 2; Pr. 1],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. făt (O.I 65), voc. (ălul (P. L. 74/37, 91/4); pl. n. ac. feţi (O.I 85/21 ; P.L. 23/36).
    F.AţARNIC, -A adj. (Şi In forma fa(arnic) Ipocr/t. El veni, copilul mindru. Călărind pe-un papagal, Aotnd ztmbelul făţarnic Pe-a lui buze de coral. O.I 236/7 [V. 1). <£* (Adverbial) îmbrăcau faţarnic micile lor păsuri lumeşti. P.L. 75/19 [Pr. 1).
    —  Variantă: (Mold.) faţârnlc (P.L. 75/19) adj.
    FECIOARA s. f. 1. Fată ttnărâ, castă, virgină. O dalbă fecioară adoarme pe sinul De-un june frumos. O.I 4/5. De-atunci, fecioară blondă ca spicul cel de grlu. Veneai ■la mine noaptea ca nimeni să le vadă. O.I 92/1; cf. 0.130/11 [V. 3). Q (Element de personificare) Luna lunecă şi se coboa'â Şi s-apropie de dtnsul preschimbată tn fecioară. O.I 142/6 [V. 1). Q (în contcxt figurat) Tu tmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. O.I 30/10 [V. 1]. <> Expr. Pururea feeloari v. p u r u r i [V. 3). O (Adjectival; metaforic) Pură, nevinovată. Idol tu! răpire minţii! cu ochi mari şi părut des, Penlr-o inimă fecioară mindru idol ţi-ai ales! O.I 80/8. Să-nchege apa-n slnge, din peire foc să saie, Dar inima-i fecioară hrăniţi cu stnge cald. O.I 94/30[V-2). ©(Metaforic) Diafan, suav. Lună tu, stăplna mării, pe a lumii boltă luneci Şi gindirilor dind viaţă, suferinţele întuneci; Mii pustiuri selnleiază sub lumina ta fecioară, Şi elfi codri-ascund In umbră strălucire de izvoară. O. I 130/9 * cf. O.I 136/11 (V. 2).
    2. (tn concepţie creştină) Maica Domnului. Q (Comparaţie) Şi era una la părinţi Şi mlndră-n ţoale cele, Cum e Fecioara Intre sfinţi Şi luna tnlre stele. O.I 167/7 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. feeloară (O.I 4/5, 30/10, 30/11, 80/8, 94/30, 130/9, 136/11, 142/6), fecioara (O.I 167/7), voc. fecioară (O.I 92/1; O.IV 360/10, 360/21, 381/3).
    FEC16R s. m. (Şi In forma ficior) Fiu. împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui. P.L. 4/14. Şi se sărutară feciorii dc-mpăraţi. P.L. 6/17 [Pr. 2). + F i g (La pl.) Generaţiile viitoare, urmaşii. Feciorii-or trăi-n lume cum poi a/i pieţuit. O.I 61/12 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. fielor (P.L. 4/14); pl. n. ac. feeiorll (O.I 61/12; P.L. 6/17). — Variantă: (regional) fieidr (P.L. 4/14) s. m.
    FECIORESC, -E.ASCA adj. De fecioară. Se ivea faţa de demon fecioreştilor ei vise. O.I 52/12 [V. 1).
    FE&RIC, -A adj. tnclntător, minunat. Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici — Şi-n suflelu-mi pusese poveştile-i feerici. O.I 69/26 [V. 1].
    FEERfE s. f. Privelişte Inctntătoarc. Te Imbeţi de feeria unui mindru vis de vară. O.I 159/9. Peste-a nopţii feerie. Se revarsă mtndra lună. O.I 207/13. Şi-n mijlocul acestei feerii a nopţii... trecea Cezara. P.L. 101'29; cf. O.I 164/11 {V. 3; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. feerie (O.I 207/13), feeria (O.I 159/9, 164/11), g. d. feerii (P. L. 101/29).
    FEL s. n. (Şi In forma feti) I. Gen, soi. L'n feli de foc nestins li cutreieră cu fiori de răcoare tofi muşchii şi toate vinele lui cele slăbite. P.L. 9/10. Ochii... privesc c-un fel de conştiinfă de sine — care ar puii deveni cutezare. P.L. 74/6. Simfea tn prezenfa ei un . . . fel de fior. P.L. 91/28 ; Cf. P.L. 58/4, 61/29, 64/5, 77/25, 91/24, 91/28, 95/14 [Pr. 10). <£> Loc. adj. Fel de (fel) = diferite, variate, felurite. Singur numai cavalerul suspintnd privea balconul Ce-ncăr-cal era de frunze, de li sptnzur prin oslreţe, Roze roşie de Şiras şi liane-n fel de feţe. O.I 152/20. [Un iaz] ale cărui maluri erau sălbătăcite de fel de fel de buruiene. P.L. 73/14. Acea fereastă dedea tnlr-o chilie, pe păreţii cărei erau aruncate ... fel de fel de schiţe. P.L. 73/27 ; cf. P.L. 73/33, 73/33 [V. 1 ; Pr. 6].
    2. Mod. Cine şlie dacă nu vede fiecare din oameni ţoale celea tnlr-alt fel şi nu aude fiecare sunet tnlr-alt fel — şi numai limba, numirea tntr-un fel a unui obiect, ce unul il vede aşa, allul altfel, ii uneşte tn tnfelegere. P.L. 24/21 — 23. Su te iubesc tn feliul tn care aş dori eu tnsumi. P.L. 89/9 ; cf.P.L. 24/12, 25/3 [Pr. 6).<&Loc. adv. Afa fel = In acest mod. A$a fel zi şi noapte de veacuri el stă orb. O.I 93/11 [V. 1). In felul acesta = astfel. Acei cari sunt făcuţi In felul acesta se simt ca exilaţi In oraşul lor. P.L. 65/19 [Pr. 1], •$< Expr.
Io  felul meu = lntr-un mod original. Dezmierd un chip de copilă tn felul meu.. . adică tmplu un album cu diferitele expresii ale unui singur cap. P.L. 90/23 [Pr. 1). De fel = = de loc. De n-aş fi fost de fel, scăpăm de-o viaţă chinuită, pustie. P.L. 56/26. Odinioară nu se mtnia de fel. P.L. 67/19. Eu nu le mai iubesc de fel. P.L. 70/2 [Pr. 3).
    Forme gramaticale: sg. n. ac. fel (O.I 93/11, 152/20; P.L. 24/21, 24/22,       24/23, 25/3,      56/26,    58/4, 61/29,
64/5, 67/19,    70/2,    73/14, 73/14, 73/27, 73/27,        73/33,
73/33, 74/6, 77/25, 91/24, 91/28, 91/28, 95/14), fel! (P.L. 9/10), felul (P.L. 24/12, 65/19, 90/23), feliul (P. L. 89/9).
—   Variantă: (Mold., Transilv.) feli (P. L. 9/10, 89/9) s. n.
    FELI s. n. v. fel.
    FELICITARE s. f. Urare de fericire. Aştepta felicitări de ziua lui. P.L. 66/8 [Pr. 1|.
    FEMEIE s. f. 1. Soţie. Plnă nu-ţi suni femeie am dreptul de-a le ruga să mă scuteşti. P.L. 75/32- Vei avi deslul timp să mă chinuieşli, cind Iţi voi fi femeie. P.L. 75/34 [Pr. 21.
— 198 —
    2. Persoană adultă dc sex feminin. Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie, A femeii ce şi astăzi tot frumoasă a revăd. O.I 29/7 — 8. Vara doina mi-o ascult...ImpUndu-şi cofeite Mi-o etntă femeile. O.I 123/18. O femeie tfi spune că te iubeşte. O femeie frumoasă. P.L. 86/2; cf. O.I 29/15, 29'IG, 2<);I», 30/15, 51/26, 62/27, 80/2-1, 113/4, 140/9, 159/5. ICO 1, 164/7. 185/14, 187/7, 187/24, 208/7,235/13; l'.L. 20/26. 30/10. 30/21, 71/27, 73/29, 74/5, 79/30, 79/33, 7‘.' 31. 79.37. 81VI1. 86/25. 87/7, 88(37, 88/39, 89/29, 91/7, 91 10. 10(12:* [V. 20; Pr. 21]. Q (Glumiţ) lată pe minâ rum ct‘dcşte-un negru purec... Pripăşit la vru femeie, ştiu a'iur cer tea pc dracul. Dară cu —ce-mi pasă mie —bietul „ins!" la cr su-t purec! O.I 18/3 [V, 1]. Q (în conlcxt figurat; repeliţiei O femeie Intre flori zi-i şi o flonre-ntre femei — Ş-o să-t placă. O.I 1(>2.'21. Cu zimbetnl tău dulce tu mingti '■thii nici, Femeie intre stele şi stea Intre femei. O.I 213/6 | V. -l|. <> Femeie pierdută v. pierdui [V. 1 ]. <£ Expr. I'rilor tio Icinci v. uri l o r [Pr. 1]. + (în picturii) Tip feminin. Xusul fin şi bărbia rătundă şi dulcc ca ta femeile lui Giacomo I’atma. IM.. 77/21 |Pr. 1|.
    —      1'orim1 gramaticale: sg. n. ac. femeie (O.I 29/7, 29,15, 30 15. 48'3, 51/26, 80 21, 150.'5, 162,21, 164/7, 185/11, 2OS, 7. 213,fi; IM,. 2lV'2l>. 3021, 71/27, 75/32,
75,31. 79 31. .«0 2. 8(>2. 86/11. «G.'25, SN 37. 88’39, 89/29. 01/10), fei»ei:i (O.I 29,16, 113/1 ; P.L. 79/30), g. d. femei (O.I IGO'1 : l'.L. 30 10), femeii (O.I 29/8, 140/9; P.L. 100,23). voc. femeie (O.I 29/18, 187/24); pl. n. ar. femei (O.I 02 27. 162 21. 187/7. 213.(5, 235.13 ; l'.L. 73‘29, 71/15, 79/37, 87;7, 8vS/22), femeile (O.I 123/18, 151/8; P.L. 77/21, 79,33, 91/7).
    FKMIJlfiSt:. -IASCA adj. Feminin. Ochii... copilului [priveau] cu dttlceafa lor mai femeiască asupra spectatorului. P.L. 30,'5. .Vii vorbesc de curtizane, de femei« căror experienţă este călăuza amorului. ci tocmai de agresiunea inocentei femeieşti. P.L. 79/39 [Pr. 2],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. femeinsoă (T. L. 30/5), g. d. femeieşti (P. L. 79 39).
    FEMElfeŞTE adv. Ca o femeie, Intr-un mod caracteristic femeilor. Fruntea uscată şi femeieşte-mică... le-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite. P.L. 30/9. Ea-şi picară capul ei. .. pe umărul acelui tinăr femeieşte-frumos. P.L. 79/25 [Pr. 2],
    FFM£l.\ s. f. Animal de sex feminin. Q (în context figurat; depreciativ, cu privire la oameni) Există ta oameni sala de bal. jocul, muzica, unde vezi asemenea junele maimufe cu monoclu mirosind femelele. P. L. 81/7 |Pr. 1].
    FTVOllfiX s. n. Fapt, lucru. Dacă lumea este un ois
—   de ce n-am puti să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi? P.L. 25/32. Cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan. P.L. 25/31 |Pr. 2).
    FENOMENAL, -A adj. Ieşit din comun, uimitor. Prin schimbările, prin cari am trecut, corpul meu trebuie să fi devenii fenomenal. P.I.. 62/1 [Pr. 1].
    FER s. n. v. Iler.
    FFIiAsTRCIE s. f. Fereastră mică. O beşică-n loc de sticlă e tnlinsă-n ferâstruie Printre care trece-o dungă moho• rltă şi gălbuie. O.I 81/21 [V. 1).
    FfiRBE vb. III v. fierbe.
    FERDlNTE. adv. v. fierbinte.
    FEREAstA s. f. v. fereastră.
    FEREASTRĂ s. f. (Şi in forma fereaslă) Deschizătură Ia zid acoperită cu sticlă şi Încadrată Intr-o ramă de lemn, făcută prntru a permite sâ intre aerul şi lumina; sticla cu care esle acoperită această deschizături. Sctrftie de vint fereasta, in pod miaună motanii — la curcani otnătă-i creasta Şi cu păsuri melancolici medittnd tmblă-n ogradă. O.I 46/6. Şi prin ferestre sparte, prin uşi (iuie vintul Se pare că vrăjeşte şi că-i auzi cuvîntul. O.I 69/19. Din umbra falnicelor bolfi Ea pasul şi-l îndreaptă Ltngă fereastră, unde-n coif Luceafărul aşteaptă. O.I 167/11. O răcoreală dulce pătrunde prin ferestele deschise. P.L. 62/20; cf. O.I 56/2,82/25, 84/24, 107/7, 108/7,112/2, 125/2, 130/15, 144/22, 152/5, 160/20, 170/6; O.IV 365/25, 366/7; P.L. 7/5, 10/25, 11/35, 11/36, 11/10, 14/28, 15/18, 20/19, 20/31, 26/21, 29/7,29/20, 29/33, 29/36, 36/1, 36/18, 36/31, 37/5,37/6,39/35, 40/9, 44/18, 44/21, 45/8, 46/4, 48/33, 49/6, 49/7, 49/9, 49/11, 49/19, 54/29, 55/21, 58/8, 58/13, 58/19, 58/27,58/30, 73/22, 73/25, 73/36, 74/9, 75/5, 75/36, 76/14, 77/37, 83/37, 94/10, 96/2, 99/22,100/9 |V. 17; Pr. 52). Q (Comparaţie) In zidul lung şi nalt al monăstirei, privit din grădină, se văd fereşti cu gratii negre, ca ferestrele de chilii părăsite. P.L. 73/22 (Tr. 1|. Q (In conlcxt figurai) Apari să dai lumină urcatelor fereşti. Să văz in templu-i zîna cu farmece cereşti. O.IV 130/1 [V, 1]. Q (Construcţie metaforică) O floare in fereasta v. floare [Pr. 1].                         '
    —       l-orme gramalicalc ; sg. n. ac. fereastră (O.I 82/25, 144/22, 167,11; P.L. 10/25, 11/36, 11/40, 36/1, 36/18, 49/7, 49,19, 73/25, 77/37), fereastâ (O.I 84/24; P.L. 14/28, 15/18, 29/7, 44/18, 44/21, 46/2, 55/21, 58/8, 58/13, 58/19, 58/27, 58/30, 74/9, 75/36, 76/14, 83/37, 96/2), fereastra (O.IV 366/7 ; P.L. 36/31, 37/5, 49/9, 49/11), fereasta (O.I 46/6,125/2 ; P.L. 94/10,100/9), g.d. fereşti (P.L. 99/22), ferestrei (P. L. 37/6), fereşte! (O.I 170/6 ; P.L. 45/8,54/29), fereştil (P. L. 73/36); pl. n. ac. ferestre (O. I 69/19 ; O.IV 365/25 ; P.L. 11/35,20/19), fereşte (P. L. 46/4), fereşti (O.I 56/2,107/7, 108/7,112/2,130/15,160/20 ; P.L. 20/31,49/6,73/22,75/5), ferestrele (O.I 152/5; P.L. 40/9, 48/33,73/22), ferest«le (P. L. 26/21, 29/33, 62/20), g. d. fereşti (O. IV 430/1), ferestrelor (P.L. 29/20, 39/35), ferestelor (P. L. 7/5, 29/36). - Varlanti : (Mold., Transilv.) fereislA (O. I 46/6, 56/2, 84/24, 107/7, 108/7, 112/2, 125/2, 130/15, 160/20, 170/6; O.IV 430/1; P.L. 7/5, 14/28, 15/18, 20/31, 26/21, 29/7, 29/33, 29/36, 44/18, 44/21, 45/8, 46/2, 46/4, 49/6, 54/29, 55/21, 58/8, 58/13, 58/19, 58/27, 58/30, 62/20, 73/22, 73/36, 74/9, 75/5, 75/36, 76/14, 83/37, 94/10, 96/2, 99/22, 100/9), s. f.
    FERECA vb. I. A strlnge In cercuri de fier. Q (Construcţie metaforică) A fereca duiosul vis in lan|uxi de Imagini = a exprima sentimentul de iubire cu mijloacele pocticc (v. şi coardă, cumpăni, liră, val, vesti). Pentru care altă minune dectt tine Mi-aş risipi o viafă de cugetări senine în /an/uri de imagini duiosul vis să-l ferec. O.I 232/7 (V. 1].
    FERECAT, 'A adj. întărit, Încheiat cu fier. Q (Tn conlcxt figurat) Murmură trecutul cu gtas de bătălie Poporului roman; Cum umbrele se-mbracă tn zale ferecate. O.I 24/28 [V. 1[.
— 199 —
    •FERESTRtflE s. f. v. ferâstrule
    FER( vb. IV. T r a n z. şi r e f 1. A (se) păzi. (Cupido] de lumină ea lalharii Se fereşle binişor. O.I 108/6. Mă voi feri in calea mea de line. O.I 187/3. Rtul să mă ferească de putrejune. P.L. 98/34 (V. 2; Pr. 1|.
    2. Intranz. (In expr.) A feri in lăluri = a sc du la
o  parte. Ctnd vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila De ai inimă şi minte — feri In lături, e Dalila! O.I 164/16. De le-ating, să feri In laluri, De hulesc sii Iaci din gură. O.I 198/5 IV. 2).
    —      Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. se fereşte (O.I 108/6), viit. 1 sg. mă voi feri (O.I 187/3); conj. prez. 2 sg. sâ feri (O.I 198/5). 3 sg. su ferească (P. L. 98 34); im;>cr.
2  sg. feri (O. I 161/16).
    FERfCE adj. invar. Fericit. Da! Da! Aş fi ferice. <te-aş fi Incă o dală în patria-mi iubită. O.I 8'.). Ş-acet rege-al poeziei, vecinic llnăr şi ferice... veselul Alecsandri... Acum rlde printre lacrimi cind o cinlă pe Dridri. O.I 32/25. Şi-n acel moment de taină, cind s-ar crede că-i ferice. Poale-nr tnoia tn ochiu-i ochiul lumii csi antice. O.I 1(52'5; cf. O.I 43/13, 75/17 [V. 5J. Q (în context figurat) Vei şti să-mi descrii toată nalura vizionară şi tnşălăloare a lucrurilor lumeşti, de la floarea ce cu naivitate minte prin haina ei strălucită, că e ferice tnlăuntrut gingaşelor sale organe, plnă la omul, ce acopere cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinică, eare (ine cil istoria omenirei, acel stmbure negru şi rău, care-i rădăcina adevărată a vieţei şi a faptelor sale — egoismul sâu. P.L. 47/36 [Pr. 1]. O (Construcţie metaforică) Vb ferice de iubire v. vis [V.           1].   + (Adverbial)
Dătător de fericire. Ochii tăi . . . privesc atit de ferice de adine tn noaptea sufletului meu. P.L. 55/34 [Pr. 1],
    FERICf vb. IV. Tranz. I. A face fericit. El se uită furiş la formele perfecte ale zeiţei ce-l fericeşte. P.L. 79/27
[Pr. 1[.
    2.     Fig. A considera fericit. Moartea ta n-o ptlng ci mai fericesc O rază fugită din haos lumesc. O.I 38/27 [V. 1). + A slăvi. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l Ce-o să aibe din aceslea, penlru el, bătrinul dascăl? O.I 133/31 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale: ind. prez. l-sg. fericesc (O.I 38/27), 3 sg. fericeşte (P.L. 79/27); conj. prez. 3 pl. fericească (O.I 133/31).
    FERICfRE s. f. Stare de mulţumire intensă. Prea mult un tnger mi-ai părut Şi prea pufin femeie Ca fericirea ce-am aout Să fi putut să sleie. O.I 185/15. Ei cuprind o lume de dulci făgăduinfi, De-amor fără de margini, de scumpe fericiri. O.IV 432/9. Chipul lău, umbra ce-ai aruncat-o pe plnza gindirilor mele este singura fericire, ce am avut-o In lume. P.L. 57/5; cf. O.I 115/11, 155/16, 160/2, 162/13,194/20; P.L. 10/13,52/32, 57/29, 86/26, 86/30, 89/24, 92/2,101/39 [V. 8; Pr. 9). Q (în contexte figurate) îngerul iubirei, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surlztnd... Et pe slnu-fi vergin incă să coboare, Gusle fericirea raiului ceresc. O.I 15/22. Cu ztmbetul tău dulce tu mingii ochii mei, Femeie Intre stele şi stea Intre femei. Şi tntoreindu-fi fafa spre umărul lău sting, în ochii fericirii mă uit pierdut şi pltng. O.I 213/8. Făt-Frumos, din fuior de argint torceam şi eram să-fi fes o haină urzită tn disctnlece, bătută-n fericire. P.L. 7/39. Din visurile noastre vom zidi castele, din cu-
getările noastre vom adinei mări cu mii de undoiete oglinzi, din zilele noastre—veacuri de fericire şi de amor. P.L. 49/29 ; cf. O.I 54/11 [V. 3; Pr. 2J. Q (Construcţie metaforică) Dureroasă fericire v. dureros [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. fericire (O.I 115/11, 155/16, 160/2; P. L. 7/39, 10/13, 49/23, 52/32, 57/5, 57/20, 57/29, 92/2, 101/39), fericirea (O.I 15/22, 54/12, 162/13, 185/15; P.L. 86/26, 86/30, 89/24), g. d. fericirii (O.I 194/20, 213/8); pl. n. ac. fericiri (O.IV 432/9).
    FERICfT, -Â adj. 1. Care sc află intr-o stare dc mulţumire intensă, plin de Incintare. Dacă boiul mi-l tnmlădil, dacă ochii mei imi plac, E temeiul cu acestea fericit pe el il fac. O.I 80/20. O, cil eram de fericit Să mergem împreună. O.I 187/17. Ifi sărut mina pentru voinfa ce ai de-a mă face fericit. P.L. 86/24; cf. O.I 51/26, 82/12, 210/24; P.L. 49;25, 86/22, 99/5 [V. 5; Pr. 4|.
    iî. Care produce fericire. Chiar moartea... Acolo m-ar adoarme in dulce liniştire, în visuri fericite m-ar duce către nori. O.I 8/12. Şi-n răstimpul cltorva ginduri fericite ajunge la castelul incolfit al Genarului. P.L. 21/6. [Dionis| vecinic ar fi dorit să (ie dulcea, netntetcasa, dar alil de fericita lui nebunie. P.L. 30/20; cf. P.L. 23/34, 28/9,99/15,99/33 [V. 1; Pr. 6|.
    3.     Care exprimă fericire. Era ceva alil de dureros, atlt de fericit in fafă, tn tot sufletul lor. P.L. 69/17 [Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. fericit (O.I 80/20,
82  12, 187/17; P.L. 69/17, 86/22, 86/24, 99/15), fericită (O.I 51/26; P.L. 28/9, 99/33), fericita (P.L. 30/20), g. d. fericit (P.L. 99/5); pl.n.ac. fericiţi (O.I 210/24 ; P. L. 23/34, 49/25), ferioite (O.I 8/12), g. <1. fericite (P. L. 21/6).
    FERICITâR, -OARE adj. Care face fcricit. Ctte numiri ar inventa el. . . pentru ... un surts In trecere, umbra unei fericiloare cugetări. P.L. 57/24 [Pr. 1].
    *  FERMECA vb. I V. fărmeea.
    FERMECARE s. f. înclntarc. Q (Mctaforic) Feeric. Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Sctnleind plutea prin aer şi pe toate din natură Şi prin mtndra fermecare sun-o mu2ică de şoapte. O.I 142/13 [V. 1 f.
    FERMECAT, -A adj. I. Cuprins dc Inclntare. De ce Iaci, ctnd fermecată Inima-mi spre tine-nlorn ? Mai suna-vei vreodată Pentru mine, dulce corn. O.I 206/9 [V. 1],
    2. (Şi tn formele, fărmecal, fărmăcat) Care provoacă Inclntare, de o frumuseţe supranaturală, minunat. Xumai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzeşte melancolic A lor suflet tmbătat. O.I 67/22. Dlndu-şi trestia-ntr-o parte, Slă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fărmăcală. O.I 72/16. Astfel vine-n toată noaptea zburător ta al ei pat. Se trezi din somn deodală de sărulu-i fermecat. O.I 80/26. Prin lumea rumănă de apunerea frumoasă trece călugărul nostru, nelulnd parle ta fărmecala slare a firei. P.L. 39/22. Era nebună, ca t*n copil, rătăcii tntr-o grădină fermecată de basme. P.L. 101/14; cf. P.L. 98/37, 101/21 [V. 3; Pr. 4]. Q (Adverbial; în construcţie metaforică) Fermeeat şi dureros v. dureros [V. 2).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. fermeeal (O.I 67/22, 80/26), fArmăcat (P.L. 101/21), fermecată (O.I 206/9; P.L. 98/37, 101/14), fărmăcală (O.I 72/16), ffirmeeata
— 200 —
 (P.L. 39/22). — Variantă: (Mold.) firroccât, -â (P. L. 39/22), fărmâcât, -ii (0.1 66/30, 72/16; P.L. 101/21) adj.
    I      EIIMEcAtGH, -OAltE, adj. înclnlător, plăcut. Ea apleacă gene lunge Pesle ochii curioşi. Iar pe buze-i trece-un zimbet înecat, fermecător. O.I 67/6 [V. 1], Q (Construcţie metaforică) Dulce şl fermecătoare jale v. d uIcl1 (V. 1}.
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. fermecător (O.I 67/6), formcofiloare (O.I 160/7).
    FES s. n. Tichic. Pe creştet aci un fes mic. P.L. 40/22 (Pr. 1],
    FKŢIŞ0\ll\ ţ. f. Diminutiv cu valoare hipocoristică :il lui faţfi. [Dan] veghea sub sticlitoarele-i feresle.. . ptnă ce \r imi feţişoara ei. P. L. 46/5 [Pr. 1}.
    FI vb. IV. Intranz. I. Veri» predicativ. 1. A exista. Şi dacă pentru sufletul meu Su-i tocaiccn, ci numa-fl stele: Voi. cind mi-or duce îngerii săi Palida-mi umbră tn albul munte. Să-mi pui cununa pe a mea frunte, Şi să-mi pui lira ile a'ipătii. O. 1 27/20. De. ce uitaţi cii-n tmi e şi număr şi putere? Ctnd vreji puteţi prea lesne pămintut să-mparlifi. O. 1 59 26. Astfel robit de-aceeaşi jale Pclrec mereu acelaşi drum... în taina farmecelor sale Hun ,.nu st iu ce" ş-un „nu ştiu cum". O. 1 208/16. Se făcu nuntă mlndră şi frumoasă, cum n-a fost alta pe fafa pămintului. P. L. 23,32: cf. O. I 29/1, 38/30, 38/30, 38/31, 38/32, 40/1, -10/11, 10/13, 48,7, 18/13, 18/30, 51/30, 59/11, 71/7, 115/6,
 1 lo;7. 115/9. 132/13, 132/17, 132/17, 132/18, 132/19, 133/25, 13323. 152/17, 155/28, 160/24, 176/25, 176/29, 176/29, 170/31.131/24, 185/21, 202/9, 208/1, 208/11. 210/21,226/1, 228/1 1, 232/11,232/20. 234/2, 231/11, 231/12, 235/13; O. IV 333/X; P. L. 3/2, 4/17, 6/16, 12/31, 14/32,14/41, 16/3, 16/19, 25/20, 25/21, 25/34, 27/31, 35/7, 36/10, 37/11, 38/22, 41/37, 41/37, 41/41, 45/24, 45/29, 5C/15, 56/20, 56/21, 56/22, 56/23, 56/21, 56/26. 65/2, 65/14, 66/18, 76/33, 78/14, 78/34. 79/5, 79/33, 85/9, 8C/29, 91/7, 98/18, 98/20 |V. 49; Pr. 42]. Q (Repetiţie) A fost odată ca-n poveşti, A fosl ca niciodată Din rude mari împărăteşti O prea frumoasă fală. O. I 1C7/1-2 [V. 2], Q (In contcxt figurat) Pe cind nu era moarte, nimic nemuritor, Sici stmburut luminii de oiafă dătălor, Su era azi, nici mine, nici ieri, nici totdeauna. O.I 115/1, 3[V.2). O Expr. Sunt ani la mijloc v. an |V.l). + (l.a prezent cu valoare dc trecut) A trcce, a se scurgc. Şi dacă tuna bale-n lunci Şi tremură pe lacuri, Tot o să-mi pară că e-atunci Sunt veacuri. O.I 188/12. Ctt e de mult dc ctnd le-am visat! P.L. 7/34 |V. 1 ;Pr. 1}.
    2.     A se afla, a se găsi. >1? fi ferice, de-aş fi tncă o dată In palria-mi iubită. O.I 8/5. Un papuc e sub o grindă, iară altul după uşă. O.I 84/10. Nu uita, Făt-Frumos, că pe cit vei fi tu departe eu oi lot plinge. P.L. 11/15; cf. O.I 31/16, 31/16, 37/16, 38/1, 44/31, 48/25, 52/4, 56/22, 60/7. 62/29, 76/19, 82/32, 88/11, 92/11, 107, 107/1, 111/7, 114/12, 121/19, 122/8, 122/23, 149/6, 150/1, 157/35, 158/7, 160/2, 166/21, 207/11, 214/11, 214/11, 235/15; P.L. 4/36, 8/21, 8/24, 10/11, 10/12, 10/12, 12/25, 16/17. 21/1, 30/23, 36/12, 36/23, 38/27, 40/18, 40,24, 41/32, 41/35, 43/3, 44/30, 46,29, 49/9, 49/26, 49/36, 52/28. 56/5, 59'3, 59/14, 60/37, 61/3, Gl/4, 09/16. 71/26, 71/29, 71/30, 71 31, 71/34, 78/32, 79/7, 79/10, 79 15, 80/13, 90/8, 93/2, 911/31, 97/13, 98/23, 102/26 [V. 3 : Pr. 18). <£> Expr. A II In amlazl. v. a m i a z i |Pr, 2). A II iu degetul ce] mic v. deget [V. 1). A II
In aman v. aman (V. 1). Q (Construcţie mclaforică) A fi aproope de sinul cuiva v. stn [V. 1).
    3.    U nipers. şi 1 m p c r s. A se intimpla, a avea loc. Au moartea ta, tnger, de ce fu să fie? O.I 40/10. Şi dacă stele bat tn lac Adtncu-i tumintndu-t, E ca durerea mea s-o-mpac Insenintndu-mi gtndut. O.I 193/7. Toi ce-a fost ori o să fie In prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te tntreabă şi socoate. O.I 196/13. Era-ntr-o dimineaţă de vară. P.L. 72/1; cf. O. I 55/11, 112/18, 119/1, 119/7, 122/19, 129/13,179/1, 193/3, 193/11,204/11, 235/21; P.L. 5/20, 7/7, 10/16, 12/16, 17/25, 21/16, 23/15, 26/8, 26/37, 36/25. 37/21, 62/20, 67/6, 67/26, 78/6, 85/35, 99/9, 101/20 (V. 15; Pr. 19], Q (Repetiţie) Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război. O.I 146/20. Pretutindeni fericire.. . de-i viafă, de e moarte. O.I 155/16 [V. 4). <£> Expr. De-o fi una, de-o fi al'a v. alt [V. 2]. <> (Cu subiectul logic In dativ) Bruh! mi-i frig. — Iată pe mtnă cum codeşte-un negru purec. O.I 48/1. Şi mi-i ciudă cu/n de vremea Să mai treacă se tndură, Ctnd eu slau şoptind cu draga Mtnă-n mtnă, gură-n gură. O. I 106/13. — Nimica, nu mi-i nimica, zise ea cu glasul slins; şi se culcă tn năsip tremurlnd ca apucată. P.L. 20/10; cf. O.I 141/15, 159/26, 177/16 |V. 5 ; Pr. 1], -C* Expr. A-I fi (cuiva) milă (de cineva) v. milă (Pr. 3). A-1 fl (cuiva) ruşine v. ruşine (V. 1; Pr. 1). Ce-fi e = ce s-a lntimplat cu tine, ce ai. — Ce fi-i? o tntrebă Făl-Frumos. P.L. 20/9. Şi cum arăfi tu? Ce-fi e? P.L. 58/29 (Pr. 2].
    4.    A trebui. Oare totul nu e nebunie? Au moartea la, tnger, de ee fu să fie? O.I 40/10. A patra zi era sâ fie nunta lui Făl-Frumos. P.L. 23/15. în ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Caslelmare, tatăl ei. .. muri de apoplexle. P.L. 99/17 [V. 1 ; Pr. 2). + A fl pe punctul de a. . . Te iubesc! — era să strige demonul tn a lui noapte. O.I 51/21. Şi slringlndu-l tare-n brafe era mai ca să-l omor. O.I 80/12. Desperat era să ieie lumea-n cap. P.L. 17/2. Spre a-şi tmplini patime, cari aveau să aibă acest sflrşit, era s-o vlndă pe ea. P.L. 99/24 ; cf. P.L. 7/38, 11/13, 15/35, 17/16, 43/18,44/37, 55/16,59/21,84/3,84/17 (V. 2; Pr. 12). + Expr. A fi aproape si moară v. muri |Pr. 1]. + A putea. O! gindi ea tn sine cu părere de rău, dar ce era să zică. P.L. 69/32 (Pr. 1).
    II.   Verb copulativ. 1. (Numele predicativ este un substantiv In nominativ sau, foarte rar. In genitiv). Fafa palâ-n raze blonde, chip de tnger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin .0.1 29/16. Arald ttnărul rege. e-un rege singuratic — Palatu-i parc-aşteaplă tn veci să-i vie morţii. O.I 96/9. Visam odinioară pe acea te m-ar iubi. . . N-o mai caut... Ce să caut ? E acelaşi cintec vechi, Setea liniştei eterne care-mi sună tn urechi. O.I 157/37. Cum nu suntem două pasări, Sub o straşină de stuf. Cioc tn cioc să stâm alături Intr-un cuib numai de puf! O. IV 369/1. Martir este numele amorului meu. P.L. 56/14 ; cf. O.I 1/20, 4/27, 4/30, 4/30, 5/1, 5/1, 5/7,5/25, 6/7, 6/8,19/1, 19/5, 20/5, 20/6, 20/6, 26/2, 28/16, 29/7, 30/12, 30/23, 32/9, 35/11,35/11,36/1, 36/1,36/21,37/5, 38/9,38/10,38/11,38/12, 40/9, 41/8, 43/16, 44/4, 44/15, 46/13, 46/23, 46/24, 48/13, 48/17, 48/20, 51/9, 51/13, 51/13, 51/17, 51/17, 51/25, 53/3, 53/20, 56/6, 59/16, 59/17, 59/21, 59/23, 60/29, 60/29, 60/33, 62/5, 62/20, 64/6, 64/25, 71/7, 76/9, 79/32, 80/20, 84/4, 84/6, 87/8, 87/9, 88/16, 100/1, 100/10, 100/18, 103/26, 106/12, 112/8, 112/21, 115/12, 115/14, 117/23,
117/24, 118/5, 123/3, 130/21, 132/14, 132/26, 133/1,
— 201 ~
133/8, 134/27, 134/28, 137/28, 140/1, 140/2, 140/1, 140/9, 141/7, 141/9, 142/20,      144/2,   144/24,   144/24,    146/11,
147/14, 147/14, 147/33, 147/33, 147/35, 150/30, 150/32, 150/38, 151/1, 151/28, 154/38, 155/12,         155/26,    157/4,
157/5, 157/8, 157/8, 157/9, 160/14, 162/20, 162/25, 162/35, 164/6,164/16, 170/19,170/20, 170/27, 170/28, 172,11, 172/12, 172/15, 172/16, 176/1, 177/7, 179/19, 182/20, 182/21, 185/9, 189/1, 191/13, 194/6, 196/10, 19G/32, 198/15, 204/15, 207/15. 208/11, 211/7, 211/19, 213/15, 218/3, 232/21, 232/23; O.IV 360/5, 364/3, 365/22, 365/32, 366/15, 432/11, 432 30; P.L. 10/22, 11/10,11/38,12/24,13/23, 15/33, 15/41, 17,7, 17 12. 19/29, 21/39, 22/29, 25/4, 25/7, 25/11, 25/19, 25/31, 26 31, 26/38, 27/29, 27/30, 27/36, 28/3, 28/4, 28/4, 28/16, 30.10, 30/23, 30/28, 30/34, 30/37, 31/20, 35/7, 40/30, 40-37, 40 39. 41/8, 41/20, 41/23, 42/5, 42/31, 42/35, 43/3, 45’23, 45 37, 46/38, 47/9, 47/24, 47/25, 47/39, 48/2, 48/12, 48/25, 50.25, 50/37, 52/9, 52/10, 52/30, 53/41, 54/37, 54/37, 56/11, 56,12, 56/12, 56/17, 56/18, 56/30, 57/5, 57/38, 58/2, 58/10, 59,26, 59/31, 60/26, 61/6 , 62/1, 62/3 , 62/9, 63/13, 64/22, 64 32. 64/33, 65/1, 66/15, 68/28, 69/27, 69/27, 70 16, 71/9, 71/13. 71/22,   71/25, 71/31, 72/17, 74/8, 74/15, 75/1 I. 75/17, 75/32.
75/34,   76/27, 76/40, 77/38, 78/2, 78/10, 78/17,   79/8, 79/19.
79/23, 79/32, 79/38, 80/17, 80/23, 80/27, 81/26, 82/11, 82 15, 82/19,   82/24, 82/26, 82/31, 82/35, 83/24, 86/7,  86/10, 86 11,
86/12,   86/25, 87/13, 87/14, 87/26, 89/12, 89/29, 90/9,  91/30.
92/2, 92/8, 92/13, 92/17, 92/17, 93/28, 93/36, 95/31, 96 5. 96/11, 97/36, 98/9, 99/4, 99/32, 101/35. 102/8, 10218. 102/21 jV. 167; Pr. 154). Q (în contcxtc figurate) S-a tntors maşina lumii, cu voi viitorul Ireee; Soi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece. O.I 35/17. Şi sufletul ei dulce din ee tn ce-i mai cald. . . Pe ea o (ine-acuma, ce fu a morţii pradă? O.I 95/27. Fii steaua cea din cer, reee şi luminoasă! ş-atunci ochii mei s-or uita etern la tine! P. L. 87/37 (V. 2; Pr. 1). O Expr. A fl fa|ă v. fată [Pr. 1). A fi mal mult urzeală deeil bătătură v. b ă t ă-tură [Pr. 1]. A fi sclavul papucului [anei femei) v. p ap u c [Pr. 11. Lasă sâ fiu v. lăsa | Pr. 1). Q (Construcţii metaforice) Domnul esle al tău mire v. mire [V. 1). A fl numai un nume v. nume (V. 1). A fl pămint v. pâ-mlnt [V. 3). <> (Substantivul este preccdat dc prepoziţie) Flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate Sfinfeşle-a la viafă de tină şi pâcale ; Su! nu eşli lu de vină, ci cei ce te-au otndul! O.I 63/5. Valea-i tn fum, fluiere mur-mură-n stlnâ. O.I 231/12. — Are friguri. . . e In deliriu, zise serios pleşuvul. P.L. 62/19 ; cf. O.I 35/21, 38/24, 85/24, 94/16, 115/6, 128/9, 151/22, 157/10, 160/15, 162/11, 164/3, 175/31, 202/6, 208/7; P.L. 7/16, 8/28, 15/5, 16/33, 17/31. 18/1, 26/31, 26/34, 40/5, 40/6, 42/19, 42/36. 45/15, 49U, 50/2, 50/16, 54/30, 56/21, 65/17, 66/3. 66/3, 66/5, 66/5, 67/38, 73/5, 77/16, 81/21, 81/29, 100/9 [V. 16; Pr. 30). O Expr. A (du) fl eu putlD|ă v. putinţă [V. 1 ; Pr. 1). A fl Inima (cuiva) de peatră v. inimă [Pr. 1}. A fl in stare v. s t a r e [V. 1; Pr. 8). A fl eu stea in frunte v. stea [V. 1). A fl pe pace v. pace [V. 1). A nu fi en Unit y. bănat [V. lj. Nu-1 fie (cuiva) de dloehi v. diochl(V. IV <► (Substantivul formează al doilea termen al unei comparaţii) Ca visul e cintarea ce-o-ntoană Eol dulee, Ctnd silfele vin jalnic prin lilii să se culce. O.I 17/13. Al piefii vis de aur ea un fulger, ca o clipă-i, Şi-l visez, etnd cu-a mea mtnă al tău braf rotund tl pipăi. O.I 82/3. A voastre pieli cu toate suni ca undele ee curg,
Vecinic este numai rtul. O.I 157/3. Eu era ca trunchiul fl nu se mişca de loc. P.L. 17/21 ; cf. O.I 17/24, 82/38, 154/12, 212/7; O.IV 432/19; P.L. 17/25, 42/20 (V. 8 ; Pr. 3).
    2. (Numele predicativ este un adjectiv) Aţ fi ferice, de-aş fi Incă o dală In patria-mi iubită, tn locul meu natal. O.i 8/5. Pajul Cupidon, vicleanul, multe rău şi alintat. O.I 108,'2. Su e mică, nu e mare, nu-i subfire. ci-mplinită. Incit ai ce slrlnge-n braţe — numai bună de iubită. O.I 150 19. Ochii cei albăstrii ai copilului erau aşa de stră-lucifi, de un colorii allt de limpede şi senin, Incit păreau că privesc cu inocenta, cu dulceaţa lor mai femeiaaeă asupra spectatorului. P.L. 30/3 ; cf. O.I 10'9, 17/10, 17/10, 17/16, 24/16, 26/7, 26 20, 27-3, 28/10, 30-11, 30/21, 30/22, 30/23, 31/15, 3513, 35,15, 35/18, 35/18, 35/21, 36/1, 37/23, 37/23, 38 23,   40 13,  42/4, 42/4, 42/17, 42/18,  42/19, 42/19, 42/20,
42 20.   44 23,  44/36, 46/1, 46/7, 46/22,   46/23, 51/8, 52/14,
53 14, 55/6, 55/24, 55/28, 56'8, 56/9. 56/25, 59/15, 60/6, 62/1, 63.2. 64/7. 67/16, 75/10, 80/4, 80/4, 80/6, 80/21,        80/21,
80-32, 80/34. 82/14, 82/18, 82 18, 83/7, 83/13, 83/16, 83/21.
83  27.  84/21,  85/30, 85/30, 88/3, 88/8,   88/9, 88/10, 88,13,
91  15.  95/10, 95/26, 96/22, 96/23, 97/5,  97/15, 97/34, 97/35,
98,24, 101/28, 102'1I, 107/4, 107/18, 109/1, 109/2. 109,3, 109,10, 117/16, 122/22, 122/24, 123/25, 124/1. 124/3, 127/17. 127/19, 133/11, 133/24, 134/24, 134/34. 136/8,137/23,141/10. 149'9, 149/13, 149/18, 149/35, 150/8, 150/29, 150/33, 150/35, 152/17, 154/4, 154/36. 155/3, 155/17, 155/32. 155/33, 155/34, 157/4, 157/28, 157/32, 157/32, 157/39. 158/8, 158/8, 159/15, 159,23, 162/5. 162/19, 164/2, 164/3, 166/8, 166/19, 170/11, 171 '1. 171/7. 171/7, 172/4, 172/21, 172/31, 172/32, 173/8, 175/1, 175'29, 176/5, 176/6, 182/22, 185/11, 187/17, 194 2, 194 21, 196/20, 198/19, 200/9, 201/13. 210/3, 210/16, 210/22, 210/23,211/11,213/4.216/5, 216/25. 219/9, 220/5, 221/13, 222'5, 223/9, 230/10, 231/8, 231/20, 232/15, 232/19, 235/23; O.IV 338/6, 36-1/9, 364/15, 364/16, 364/19, 365/14, 365/20, 365/33, 366/4, 366/7, 432/4, 432/17; P.L. 4/23, 5/22, 5/37, 6/2, 6/5, 6/6, 8/8, 8/8, 8/41, 9/39, 10'34, 10/38, 10/38, 11/2, 11/2, 11/3, 11/5. 11/9. 12/27, 12/32, 12/34, 13/5,        14/30,
15/11, 15/12,16 36,23,35,24/15, 24/17, 24/18,25/5, 25/14, 26/33, 27/7, 27/27, 27/38, 28/24, 29/8, 29/12, 29/16, 29/18, 30/13, 31/3, 31/10, 35/3, 35/23, 36/26, 36/26, 36/27, 37/6, 37/7, 37/17, 37/29, 37/38, 38/16, 38/33, 39/28, 40/9, 40/35, 41/8, 41/33, 42/1, 42/2, 42/11, 42/38, 42/39, 43/20, 44/35, 45/5, 45/35, 45/40. 47/36, 48/10, 48/21, 49/6, 50/36, 52/34, 53/15, 55/10, 55/21, 55/27, 55/28, 55/31, 55/36, 56/17, 56/25. 56/30, 56/35, 56/37, 57/36, 58/16, 59/9, 59/15, 61/37, 63'20. 65/26, 66/13, 60/24, 67/17, 67/32, 67/31, 67/38, 68/13, 68/15, 68/22, 69/6, 69/7, 69/20, 70/14, 70/33, 71/7, 73/8, 74/26, 74/36, 74/38, 76/8, 76/21, 76/30, 76/32, 76/37, 76/41, 77,8, 77/13, 77/14, 77/15, 77/35, 78/6, 78/29,79/13,79/18, 79/31, 79/34, 80/9, 81/33, 82/19, 82/28, 83,8, 84/21, 84.29, 85/16, 86/3, 86/4, 86/20, 87/27, 88/22, 88'33, 88/39, 89/2,89/7, 89/8, 89/21, 89/22, 89/30, 91/19, 91/33, 92/9,92/11,92/16, 92'18, 92/28, 92,35, 92/36, 93/15,94/3, 98/13, 98/25,98/40, 99/3, 99/6, 101/14, 101/24, 101/27, 101/39, 102/2, 102/2, 102/11 [V. 199; Pr. 177). Q (Repetiţie) Ah, ctt eşti de frumoasă şi, cu cil eşti, cu atita mai nefericii sunt şi, eu ctt sunt, eu altta mai frumoasă eşti! P.L. 56/31 — 33 [Pt. 5). Expr. A-I tl drag si. . . v. drag* [V. 1). A fl pierdut v. pierde [V. 1). Q (Construcţii metaforice) A-I fl (cuiva) ochiul see de laerime v. lacrimă [V. 1). A fl oehll cuiva plini de umbra tăinuitelor dureri v. ochi [V. 1). A-i n (cuiva) genele pline v. plin [V. 1). <*> (Numele
— 202 —
predicativ este un participiu) O făclie e înfiptă tntr-un slilp de piatră sură. O.I 50/9. Pierdui e totu-n zarea tinereţii Şi mută-i gura aulee-a ailor vremuri. O.I 201/12. Et era lungit pe o cimpie cosită. P.L. 37/37; cf. O.I 45/27, 52/30, 59/1, 61/30, 79/2, 79/25, 132/15. 136/1, 146/21, 148 28. 173/15; P.L. 7/23, 7/24, 23/28. 25/25, 29/21, 29/39. 37/40, 38/28, 42/21, 54/33, 59/17, 59/35, 59/36, 63/39. «3,-39, 63/40. 66/11, 73/5, 73/23, 98/4, 98/11, 99/37, 100/22 [V. 13 : Pr. 24|. O Expr. A fi scris pe fala cuiva v. scrie [Pr. 1],                                    '
    :j. (Numele predicativ esle un pronume) Spună lumii large steaguri tricolore. Spună ce-i poporul mareromă-nrsc. O.I 15 14. Prea v-afi bătui joc de limbă, de străbuni •5i obicei. Ca sâ nu s-arale-odată ce sunteţi — Xişte mişei! O.I ir.1'26. Xu te preface tn rasă şi comanac din ceea ce eşti. un băiet   cuminte. P. I.. 82/26; cf. O.I          24/16, 36/10,
36/13,    38/16. 4114. 48/5, 48/8.          53/4. 53/13, 53/16, 56/11,
55M7, 64/15, 71/8, 84/3. 101/22, 106 9. 112-9, 115/8, 123/23, 127/2, 127 13, 127-21. 189, 189,1. 2<i8,9. 232/21; O.IV 361/6. 378/20. 433/3 : P.L. 5/25. 8/9, 8/11. 8 14, 11/34, 13/33, 18-8, 27/2. 31/15, 31/15, 38/5, 38/12. 41/1, 41/19, 42/23, 45/36. 49/8. 50/2. 53/36, 56/41. 57/12. 57/18, 62/27, 62/28, 63/15,    64/28, 65/1. 65/10. 65/10, 68/33, 69/37, 70/5,        71/26,
75/27,    75'31, 77 14. 80/18, 82/8,        85/2. 85/12, 85/18, 86/33,
90/33, 92/31. 101/16. 102/10, 102/19,102/23 (V. 32 ; Pr. 49).
O   (Repetiţie) Cine-i acvila ce cade? Cine-i sttncă ce se sfarmă ? Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi ? Cine-i tunetul ce moare umplind lumea de alarmă ?. . . — Este Domnul Homâniei: Barbu Dimitrie Ştirbey!... O.I 28/13 —
—   15. Pe cind nu era moarte, nimic nemurilor. . . Xu era azi, nici mtne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau loate şi toiul era una. O.I 115/4 (V. 6]. <0> Expr. Asta e v. ăsta* |Y, l], <0> (Pronumele formează o construcţie comparativă) Toate-s praf... Lumea-i cum esle... şi ca dlnsa suntem noi. O.I 36/21          (V. 1|. Q (Repetiţie)
In lumea asia sunt femei Cu ochi ce izvorăsc setntei. . . Dar, oricit ele sunt de sus, Ca line nu-s, ca tine nu-s! O.I 235 16 [V. 2|.
    { (Numele predicativ este un numeral) Şi era una ta piirinţi Şi mlndră-n ţoale cele. O.I 167/5 |V. 1].
    5.     (Numele predicativ este un verb la supin). Câci era un tnlunerec ca o mare făr-o razâ. Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. O.I 132/20. Ce a scos din voi Apusul ctnd nimic nu e de scos. O.I 151/10. Ce-i de rls aicea? P.L. 67/24. E de sărutat schiţa mea. P.L. 90/32 [V. 2; Pr. 2],
    6.     (Numele predicativ esle un adverb) Dar aşa ni e destinul. Vitreg prea adeseori, Unui lumea-i acordează. Iar pe altul tl botează Cu-a lui rouă de pllnsori. O.I 14/11. Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate ; Ce e rău şi ce e bine Tu le-ntreabă şi socoate. O.I 194/3. Să trăiesc pe vremea (ui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel Hun — este oare absolut imposibil? P.L. 25/37; cf. O.I 17/19, 36/21, 38/21, 38/29, 55/32, 64/22, 79/29. 85/37, 85/37, 92/12, 103/24, 103/26, 119/7, 123/21, 124/6, 127/24, 132/5,133/33,134/8, 134/28, 137/13, 167/7, 168/18,191/12, 196/8, 196/8, 198/18, 198/18. 202/14, 208/8, 226/5, 227/7; O.IV 364/6. 364/6, 366/18, 366/18, 379/9, 433/3; P.L. 3/1, 12/18, 19/37, 23/24, 25/17, 25/33, 32/13, 50/25, 58/25, 59/6, 03/19. 65/3, 65/6, 65/11, 65/21, 67/41, 78/18, 79/23, 80/5, 80 11, 86/14, 86/15, 88/9, 88/26, 89/23, 90/1, 90/25, 91/10, 91/24, 92/4, 96/25 [V. 41 ; Pr. 32). O Expr. Aen-I
acu v. acum (V. 1). A II totuna v. totuna (V. 1] A fi mai mull (ca cineva) v. mult1 [V. 1]. A-1 fl (cuiva) greu (de ceva) v. greu1 (V. 1], A-1 fl (cuiva) blnev. bine (V. 11. A nu-l fl (cuiva) bine v. bine (Pr. 1]. Aţa e (sau esle) ori aşa-i. nu-i aşa? sau nu este aşa? v. aşa (V. 1; Pr. 8). Ce-I drept v. drept4 (Pr. lj.
    7.     (Numele predicativ este exprimat printr-o propoziţie subordonată). Toate-s praf. . . Lumea-i cum este... şi ca dtnsa suntem noi. O.I 36/21. Xu floarea vestejită din părul tău bălai. Căci singura mea rugă-i uitării să mă dai. O.I 127/4. Toi ce-n astă lume mai poale pricepe E că de-ncelează lucrul, foamea-ncepe. O. IV 365/4. Doamne, fâ ca acest izvor să fie ce-a fost mai tnainte. P.L. 13/33; cf. O.I 113/2; P.L. 53/4, 79/13, 92/4, 96/11 (V. 4 ; Pr. 5|.
    III.   Verb auxiliar. 1. (Serveşte la formarea diatezei pasive) Fruntea mea este trezită de al buzei tale-nghe/. O. 1 30/6. Vrăjit de mult e lacul De-un cuvînt al sfintei .Miercuri. O.I 72/19. Azi.. . a mea iubire e-atlta de curală Ca farmecul de care tu eşti tmpresurată. O. I 232/16. Părinfii ei au tepădat-o acolo şi s-au dus Inlr-alt loc, unde asemenea erau aşteptaţi. P.L. 67/8. Mulţimea de probabilităţi e confundată cu ceea ce suntem silifi a face. P.L. 82/16 (V. 41 ; Pr. 41).
    2.     (Pentru diateza activă, serveşte la formarea timpurilor compusc sau a unor construcţii perifrastice verbale) Şi fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viafă să nu ie văd pe line. O.I 92/12. Şi apa unde-au fost căzut In cercuri se roteşte Şi din adtnc necunoscut L'n mtndru llnăr creşte. O.I 170/1. Ve/i fi g'iicil că pleşuvul nostru biped era doctor. P.L. 59/25. fn fine, cu firul cauzalităţii tn mtnă, muli. vor gindi a fi ghicit sensul Inttmplărilor tui. P.L. 64/37/ Trebuie să te fi îndoit vreodată tn viafa ta de ceva. P.L. 85/4 [V. 21; Pr. 102).
    —      Forme gramaticale : (I, II) ind prez. 1 sfi. suot (O.I 20/5, 20/6, 46/13, 80/21, 107, 107/1, 107/4, 127/24, 155/3, 170/27, 171/7, 172/15, 172/31, 173/15 ; O.IV 432/4; P.L. 8/11, 10/12, 10/12, 15/33, 15/41, 16/36, 41/8, 41/33, 42/23, 43/14,53/41,55/36, 56/23,56/32,56/32,63/20,69/27, 69/27, 70/33, 74/26, 74/36, 75/32, 76/30, 78/6, 86/3, 86/11, 87/27, 89/10, 89/20. 89/30, 102/11), -s (O.I. 20/6, 80/21, 84/3, 127/24, 149/18), 2 sg. «şti (O.I 19/1, 19/5, 30/23, 41/8, 41/14, 42/18, 42/19, 42/19, 53/4, 53/16, 55/24, 63/5, 82/14, 97/5, 111/7, 117/16, 122/23, 123/21, 127/2, 128/9, 141/10, 141/10, 146/11, 149/6, 157/32, 162/25, 171/1, 171/7, 172/21, 172/32, 176/1, 177/7, 179/19, 210/16, 213/15, 231/20, 232/23 ; O.IV 365/34, 432/30, 433/3 ; P.L. 8/8, 8/8, 8/9, 8/14, 10/11, 12/27, 14/30, 15/12, 17/12, 42/20, 49/8, 50/2, 50/2, 56/30, 56/30, 56/31, 56/32, 56/33, 66/24, 69/6, 69/7, 71/9, 71/13, 71/25, 75/28, 76/27, 76/37, 82/24, 82/26, 86/4, 86/20, 88/22, 89/7, 89/8, 93/28, 93/36, 94/3, 102/18, 102/19, 102/23), 3 sg. este (O.I 17/10, 28/10, 28/16, 29/1, 36/21, 38/23, 38/29, 42/17, 44/4, 51/13, 51/17, 53/13, 55/32, 56/9, 60/33, 62/1, 63/2, 65/2, 80/4, 82/32, 84/4, 88/10, 95/10, 106/9, 112/9, 115/12, 115/14, 125/3. 132/5, 133/33, 134/24, 141/7, 147/14, 147/33, 151/22, 154/38, 157/4, 157/4, 160/14, 164/6, 170/19, 172/12. 179/1, 182/20, 185/21, 208/9, 211/7 ; O. IV 364/6, 365/22, 366/18, 432/11 ; P. L. 14/32, 25/4, 25/7, 25/31, 25/37, 27/29, 38/16, 38/22, 40/37, 41/8, 41/37, 41/37, 42/5, 55/31, 56/14, 56/15, 56/18, 56/20, 57/5, 63/13, 64/28, 65/6, 65/14, 72/17, 78/6, 78/10, 78/14, 78/17, 78/18, 79/5, 79/7, 79/8, 79/19, 79/33, 79/38, 80/5, 80/13, 80/27, 81/33, 82/8, 82/31, 86/10, 86/15, 86/25, 87/5, 87/14, 87/26, 90/9), e (O. I 6/7, 6/8, 10/9, 14/11,
— 203 —
17/13, 17/16, 17/19, 24/16, 26/7, 26/20, 27/3, 30/12, 35/11, 36/1, 36/10, 36/13, 37/16, 38/9, 38/31, 40/9, 40/11, 40 13, 40/13, 45/27, 46/1, 46/23, 48/20, 48/30, 19/6, 50/9, 51 8, 51/25, 52/14, '53/4, 53/20, 55/28, 59/26, 60/6, 61/30, 62/20. 62/29, 64/25, 76/9, 79/2, 79/29, 80/G, 80-20. 82/18, 82/18, 83/7, 84/10, 84/21, 87/9, 88/3, 88/11, 88/13, oii/», 100,1, 102 11, 103/24, 106/12, 108/2, 109/1, 109/2, 109/10, 1162. 117/23, 117/24, 118/5, 122/22. 132/6, 132,26, 133/1, m«, 133/11, 133/25, 133/25, 137/13, 1 10/4,140/9, 1 il/9, 111 15, 144/2,144/24, 144/24, 146/20, 1KW21, 117/14, 147/33,117 35. 148/28, 150/8, 150/30, 150/33, 150/35, 151/2, 151/10. 15128, 152/17, 152/17, 151/4, 154/12. 155/16, 155/26, 155/31. 157,5, 157/8, 157/9, 157/37, 158/8, 159/15, 159/19, 159/19, 159.23. 160/15, 160/21, 160/24, 164/2, 101/3, 164/3, 1GÎ5, 161 16. 166/8,   166/19, 166/21, 167/7, 170/14, 170/20,  172 1. 172 11.
176/1,   176/29, 176/29, 176/31,177,16, 182/21, 189,       1891,
189/1,   193/3,  193/7, 193/11, 194/3, 194/3,    194/6,   196,8,
196/8,   196/32, 198/15, 198/18, 19S/18, 200, 9, 201/12, 202 ti.
202/9, 202/14, 204/15, 208/4, 208/7, 208/8. 208/11, 208 11, 208/16, 210/21, 213/4, 226/5, 227/7, 228/14, 231 8, 232/14, 232/15,   232/19,    232/20.  232/21, 232/21, 231,2, 234/12,
235/21; O.IV 333/8, 361/6, 364/3, 364/15, 364/19, 365/4, 365/20,   366/15,  378/20,  379/9,  432/17, 432/19, 433/3;
P.L. 7/34, 10/16, 11/2, 11/2, 12/16, 12,28, 11/41, 15/5, 17/25, 19/37, 21/16, 25/21, 25/33, 25/34, 28/3, 30/10, 36/12, 36/23, 36/25, 36/26, 3G/2G, 36/27, 37/11, 38'33, 41-1, 41/23, 41/32, 41/40, 42/36, 43/3, 43/3, 45/5, 45/23, 45,10, 47/36, 49/9, 55/10, 55/27, 56/12, 56/17, 56/22. 58/29, 59/9, 60/37, 61/1, 61/6, 62/3, 62/19, 62/20, 62/27, 62/28, 63/39, 63/39, 63/40, 64/32, 64/33, 65/2, 65/11, 71/31, 73/5, 73/5, 73/8, 73 23, 74/8, 76/8, 76/32, 77/35, 78/32, 78/34, 79/13, 79/15, 79/23, 79/23,79/27, 79/31, 79/34, 80/9, 80/11, 81/33, 82/
19, 86/14, 87/18, 87/19, 88/9, 89/23,90/25,90/32,90,-33,91 24, 92/8, 92/11, 92/16, 96/11, 96/11, 98/9,98/25), -i- (O.I 1/20, 15/14, 17/10, 24/16, 27/20, 28/13, 28/13, 28/14, 28/15, 29,16, 31/16,31/16.35/11,35/18,35/18,35/21,35/21,36/1,36/1 36/21, 37/5, 38/10, 38/11, 38/12, 42/4, 42/4, 42/20, 42/20, 44/23, 44/31, 44/36, 46/7, 46/18, 46/19, 46/22, 46/23, 46/24, 48/1, 48/5, 48/8. 51/13,51/17,52/30, 53/3, 53/14, 56/6, 56/8, 56/11, 59/16, 59/17, 62/5, 64/6, 64/7, 64/15, 67/16, 71/8, 80 32, 82/3, 82/38, 83/21, 83/27, 85/24, 85/30, 85/37, 87/8, 92/11, 94/15, 95/26, 96/22, 96/23, 97/35, 103/26, 103/26, 106/13, 112/18, 113/2, 115/8, 119/1, 119/7, 119/7, 121/19, 122/8, 123/23, 123/25, 124/1, 124/3, 127/4, 127/13, 136/8, 140/2, 146/20, 149/9, 149/13, 149/35, 154/36, 155/3, 155/8, 155/16, 157/10, 157/28,157/32,157/35, 159/19, 162/5,162/35,167/18, 174/3,176/25,182/22,196/20, 201/13, 204/11, 207/15, 210/22, 214/11,   214/11,    231/12; O.IV 364/9, 365/32, 366/7;
P.L. 8/21, 8/24, 8/28, 8/41, 10/22, 11/10, 12/18, 15/11, 17/25, 20/9, 20/10, 22/29, 25/19. 31/5, 36/13, 40/18, 41/20, 47/39, 49/36, 53/3, 53/36, 56/11, 56/12, 56/17, 56/41, 57/7, 57/18, 59/3, 59/6, 65/1, 67/24, 67/38, 68/13, 68/15, 68/33, 70/38, 71/15, 71/20, 76/21, 76/24, 76/33, 77/32, 79/13, 80/23, 81/21, 82/15, 85/12, 85/35, 86/29, 86/33,88/33,92/9,92/13, 92/17, 92/17, 94/31, 95/31, 96/25, 96/31, 98/40, 101/35, 102/8, 102/21), îl (P.L. 83/8), 1 pl. suntem (O.I 35/17, 36/21, 101/22, 114/12, 146/14, 150/1, 155/17, 210/23; O. IV 369/1; P.L. 65/3, 65/11, 65/17, 82/11), 2 pl. suiUeJl (O. I 35/15, 151/1, 151/26; P.L. 75/31), 3 pl. suni (O.I 10/8, 24/17, 43/16, 48/25, 51/30, 52/4, 59/4, 59/11, 59/15, 60/7, 64/22, 76/19, 79/25, 88/8, 88/9, 97/34, 100/10, 101/28, 109/3, 120/1, 134/28, 134/34, 136/1, 140/1, 142/8, 150/29,
150/38, 151/22, 157/3, 157/8, 162/19, 175/29, 188/12, 196/10, 210/3, 211/11, 226/1, 235/13, 235/15, 235/23; O.IV 364/16, 365/14 ; P.L. 3/1, 24/17, 24/18, 25/20, 25/25, 27/31, 28/24, 35/7. 36/10. 38/27, 38/28, 41/19, 42/11, 42/21, 45/24, 56/5, 56.21, 61/37, 62/9, 65/10, 65/10, 76/40, 76/41, 79/18, 79/32, «0 17. 80/18, 81/20. 81/29, 82/19, 82/28, 90/1. 91/7), -s (O.I 31/15, 36/21, 38/16, 38/32, 80/34, 85/30, 85/37, 97/15, 155/12, 157/39, 158/7, 158/8, 175/31, 194/2, 194/24, 198/19, 235.16, 235.16; P.L. 60/26, 61/3, 62/1), imp. 1 sg. eram (O.I 88/16, 187/17; P.L. 7/38), 2 sg. erai (O.I 115/7), 3 sg. ersi (O.I 30/11, 35,13, 51/21, 80/12, 84/6, 115/1, 115/3, 115/4, 122/19, 13213. 132/14, 132/15, 132/19, 167/5, 185/9, 185/11,
191,12, 23 l/l 1 ; O.IV 366/4; P.L. 4/23, 4/36, 5/20, 5/22,
5,25,   5,37. 6/5, 6/6, 7/7, 7/23, 7/24, 9/39, 10/5, 11/5, 11/13, 1131, 11 38. 12/24, 12/25, 12/32, 12/34, 13/5, 15/35, 16/3, 16 17, 16 33, 17/2, 17/7, 17/16, 17/21, 19/29, 21/1, 23/15, 26'8, 26/31, 26/31, 26'37, 27/2, 27/27, 27/30, 27/36, 27/38, 28 l. 28/4, 28/16, 29/8, 29/39, 30/23, 30/28, 31/10, 31/15, 31 20, 32/8. 32/13, 32/19, 35/3, 35/7, 37/6, 37/7, 37/17, 37.37, 37/38, 38/5, 38/12, 40/5, 40/30, 40/35, 43/16, 44/30, il 37, 45/15, 45/36, 45/37, 46/38, 18/25, 49/6, 50/25, 50/25, 50:37, 52/10, 52/28, 52/30, 52/34, 53/4, 53/15, 54/30, 55/16, 58/10, 58/25, 59/17. 59/21, 59/26, 59/35, 59/36, 63/15, 64/22, 66'3, 66/5, 66/13, 66/15. 66/18, 67/6, 67/17, 67/26, 67/32, 08/22. 68/28, 69/16, 69/20, 69/32, 70/5, 71/5, 71/7, 71/22, 71 '26, 71/26, 71/30, 71/31, 71/34, 72/1, 77/8, 77/13, 77/14, 77/15, 77/16, 78/2, 83/24, 84/3, 84/17, 84/21, 84/29, 85/2, 859,    85/18,     88/26,    88/39,    91/10,    91/30,    91/33,
92 1. 92/2, 92,28, 92 34, 92/35, 93/2, 93/15, 96/5, 97/13, 97 36, 98/13, 98/18, 98/23, 99/4, 99/6, 99/9, 99/17, 99/24, 99 37. 1009, 100/22, 101/14, 101/24, 101/27, 101/39, 102/2, 102 10, 102/26), 3 pl. erau (O.I 48/24, 112/21, 115/4, 115/6; P.L. 3/2, 6/2, 7/16,13/23, 16/19, 18/1, 21/39, 26/34,26/38, 29/12, 29/16, 29/18, 29,-21, 30/3, 30/13, 31/15, 35/23, 37/29, 37/40, 39/28, 40/6, 40/9, 40/24, 43/18, 43/20, 44/35, 52/9, 54/33, 58/16, 59/15, 59/31,      66/11, 67/41,   74/15,    75/14,
75/17, 91/19, 92/36, 98/4, 98/11, 99/3, 102/2), p.s. 3 sg. Iu (O.I 32/9, 40/10,95/27, 132/17, 132/17 ; P.L. 30/37, 101/16), fuse (O. I 79/32, 132/20), fusâ (P.L. 50/16), 3 pl. furi (P.L. 59/14), m.m.c.p. 3 sg. fusese (P.L. 12/31, 30/23, 54/37, 54/37), p.c.l sg. am fost (O.I 211/19; P.L. 56/35, 61/4, 65/26, 74/38, 79/10, 82/26), 2 sg. al fost (O.I 29/7, 37/23, 37/23, 83/16, 134/27, 134/28, 134/29), 3 sg. a foal (O. I 30/21, 30/22, 38/24, 132/18, 134/8, 167/1, 167/2, 196/13; P.L. 4/17, 11/3, 11/9, 13/33, 23/32, 31/3, 37/21, 46/29, 48/2, 69/37), au fost (P. L. 65/1), 1 pl. am fost (O.I 124/6),
2  pl. aţi fost (O.I 26/2), 3 pl. au fost (O.I 115/6), viit. 1 sg* voi ti (O.I 55/6, 107/18, 218/7, 223, 223/1 ; P.L. 48/10, 75/34), ol fl (O.I 181/24, 216/25, 220/5; P.L. 17/31), 2 sg. vel fl (O.I 129/17; P.L. 11/15, 42/39), 3 sg. va fi (O.I 55/11, 128/2, 129/13, 212/7; P.L. 42/31, 42/35,            42/38,
47/24, 48/21, 82/35, 87/13), o sft fie (O.I 196/13), a fi (O.I 38/21 ; P.L. 23/35), o îi (O. I 146/7, 146/19, 146/19),
1  pl. vom fi (O.I 75/10, 176/5, 176/6; P.L. 49/26), om fi (P.L. 6/16), 3 pl. vor îi (P.L. 47/25, 48/12, 90/8), or fi (O.I 230/10); conj. prez. 1 sg. să Hu (O.I 142/20; P.L. 10/38, 71/14, 86/7, 86/22, 87/12, 92/18), 2 sg. sâ IU (O.I 51/9, 83/13, 170/28, 172/16 ; P.L. 56/24, 75/27, 89/12), 3 sg. sâ fie (O.I 17/21, 40/10, 59/23, 60/29, 60/29, 127/17, 137/2, 175/1, 216/5, 219/9, 221/13, 223/9; O.IV 364/6, 366/18; P.L. 13/33, 23/15, 23/24, 23/29, 45/29, 55/21, 55/28, 56/20, 56/21, 66/3, 66/5, 70/16, 78/29, 98/20), 1 pl. sâ lim (O.I
— 204 —
 100/18, 122/21), 2 pl. să fiţi (O. I 59/21), 3 pl. sfi (le (O.I 38/1, 56/22. 56/25. 80/34. 112/8). fie (0.1 207/11), 3 sg. să II fost (P.L. 27/7, 71/29, 85/16), 1 pl. să (i fosl (0.1 191/13); opl. prez. 1 sg. aş II (O. I 4/30, 4/3 ), 5/1. 5/7, 5/25, 8/5, 8/5, 48/13. 48/17; P.L. 86/12). 2 sg. al II (0.1 4/27. 5/1, 30/23, 196/28; P.L. 42/19. 76/38, 89/21), 3 sg. ar II (0.1 48/7, 48/17. 71/7, 159/26. 162/11 ; P.L. 10/34. 18/8, 24/15, 2o.\\ 45/35, 56/37, 63/19. 65/21, 77/38, 92/4, 92/4. 101/20),
 3 pl. nr 11 (0.1 48/13. 127/19. 133/21; P.L. 25/11, 25/14, 25/17). 1 sg. a$ 11 fost (O. I 71/7 : l'.L. 56/25, 56/26), 3 sg, ar fi fost (0.1 92.T2; P.L. 14/8, 47/9, 57/30, 57/38,58/2. f)7 3l. 77.14); imper. 2 sc. fii (0.1173/8 ; O.IV338/6, 360/5; P.l.. K7'37); inf. (a) fi (0.1 38/30. 40/1. 44/15. 59/17,94/16, 115». 1.VV32, 155-32. 102/20; P.L. 26/33, 30/31, 10/39,
 11 35. 12 1. 19 1. 57,12, 67/38. 70/1 1, 89'2, 8»,'22, 99/32); Hor. fiind (O.I 130,21, 137/23 ; P.L. 10 38. 42/2. 50/36), fiindu- (0.1 80, I. 218 3). nemnifilnd (0.1 222/5); (111, I) ind. prez. 2 sg. e?ti (O.I 65/3. 232/10, 3 sg. este (O.I 30/6, G1 18. 14219; P.L. 50/36). o (O.I 72 in. 95/2, 98/7, 108/22, 127/9. 110/8. 116 19 ; P.L. 78/21. 81,30. 81/32, 81/33, 82/16), -î- (O.I 40/14. -15/10. 60/10, 76/28. 79/14, 114/25, 11(5/9, 148/14, lo0'34 ; P.L. 83/8), 1 pl. suntem (P.L. 82/17), 3 pl. sunt (0.1 43 13, 72,23. 132-32. 137/22; O.IV 365/14; P.L. 28/18, (>519. 90/13). -s (O.I 52'26, 52/27. 52/31, 59/5, 79/16; P.L. 1713). imp. 3 sg. era (O.I 35/14. 35/1-1, 152/19; P.L. 2X'37. 29/30. 35/14. 35'33. 37/21, 44/39, 57/13, 59/39,
 67,6.  68:3.'), 72/23, 83'26, 81/38), 3 pl. erau (P.L. 35/8, 53/lG, 67/8. 73 14, 73.20. 78/2). p.s. 3 sg. fu (0.1 91/34), m.m.c.p. 3 sg. fusese (P.L. 40/40). p.c. 1 sg. nm fost (P.L. 0.29,   3<S/25, 90/15), 2 sg. al   fost (P.L.       56/21), 3 sg.
 >1 fosl (O.I  125/10, 190 5), viit. 2    sg. vei li (O.I 117/31),
 2  pl. vMl fl (O.I 59/12 ; P.L. 64/35), 3 pl. vor li (O.I 61/8); conj. prez. 2 sg. să fii (0,1 177/3), 3 sg. sâ fie (P.L. 100/11); inf. ii fi    (P.L. 35/18. 68/28,  88/39); (III, 2)                ind.
 p.c. 3 sg.    a fost (O.I 69/1), au       fost (O.I       170/1), 1 pl.
 *»m fosl (OJV 370/1). viit. 1 sg. oi fl (O.I 127/17), 2 sg. vei fi (0.1 107/4, 107/18, 140/13 ; P.L. -12/40), 3 sg. va li (P.L.
 20,1,  21V-1, 42/34). a li (P.L. 89/10), 2 pl. veţi fi (P.L. 59/25), 3 pl. vor fi (P.L. 61/30, 64/31), or fi (P.L. 23/36, 61/31); conj. prez. 1 sg. să II (O.I 137/6; P.L. 65/27),
 2  sg. să li (P.L. 85/4), 3 sg. sâ fi (O.I 141/4; P.L. 27/7, 62/1, 71/29. 80/12, 85/16, 95/36, 98/41). 1 pl. sil fi (O.I 191/13); opt. prez. 1 sg. a? fi (O.I 71/7 ; P.L. 42/19, 56/25, 56/26), 2 sg. ni fl (0.1 92/6, 191/21 ; P.L. 14/8, 31/7, 69/18, 09/18, 69/18. 69/21, 84/23, 93/1), 3 sg. ar fl (0.1 52/6, 52/7, 55/13, 62/10. 91/18, 151/4, 191/20; P.L. 10/24, 11/5, 13/14, 13/11, 14/18, 18/37, 22/27, 22/28, 23/4, 26/39, 28/20, 28/20, 28 21, 28/22, 30/10, 30/18, 30/19, 31/31, 31/33, 32/6, 35/14, 43/8. -15/10, 52/20, 57/39, 57/40, 57/40, 58/1, 58/1,58/2,58/3, 61/31,65/22, 66/3, 67/34, 68/10, 68/10, 68/12, 68/19, 69/36, 77/7, 77/13, 77/14, 77/32, 77/33, 77/34, 78/31, 79/28, 84/23, 85/9, 88/18, 88/37, 89/1, 89/1. 89/1, 89/5, 91/10, 91/11, 91/12, 91/14, 92/27,91/23, 94/27, 101/34. 102/21), postpus (O.I 92/12), 1 pl. nm II (O.I 127/18), 3 pl. ar fl (P.L. 25/30, 26/14, 47/9, 68/4); inf. a fl (0.1 212/14 ; P.L. 64/37).
     FIARA s. f. Animal sălbatic. [Spectatorii] aşteaptă Ca să cadă cum s-o-ncinge fntre fiare lupta dreaptă. O.I 165/2. Fiarele se-nfiorează. O.I 166/1 (V. 2].
     —      Forme gramalicalc : pl. n. ac. fjsirfr (0.1 165/2), fiarele (0.1 166/1).
    FlASTRU s. m. Fiu vitreg. O (Construcţie metaforică) Flaşlrll cerului = ochii albaştri (v. şi izvor, lumină, stea, turbure). .Vu-/i mai scurge ochii tineri, dulcii cirului flaştri. O.I 82/31 (V. 1].
    FfDR.\ s. f. Fiecare dintre filamentele care alcătuiesc ţesuturile organismului omenesc. Q (Construcţii metafori-
ce, simbolizlnd, prin concretizare, resorturile psihice) Flbrfi rupt;! v. rupt (Pr. 1]. A se rupe inima fibri cu fibră == = it fi cuprins, treptat, dc deznădejde, a deznădăjdui din ce lu ce mai mult (v. şi lacrimă, ochi, umple). Şi nu deo/lată, fibră cu fibră se rupe inima mea. P.L. 56/16 ]Pr. 2|. Toată fibra Inimii = afectul, In cele mai profunde aspecte ale sale (v. şi cămară, coardă, lume, parte, p 1 n z ă). Toată fibra immei tale tremură la această vorbă. P.L. 76/28 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. s:. fiLră (P.L. 56/15, 56/16, 56/16), fibra (P.L. 76/28).
    F1D&L, -A adj. Credincios. Eşti demon copilă, că numai c-o zare.. . Făcuşi pe-al meu tnger cu spaimă să zboare, El, veghea mea sftntă, amicul fidel ? O.I41/11 [V.l). + Kxact, precis. Q (Construcţie metaforică) Interpret fidel al bătrinulul timp v. interpret (Pr. 1).
    —      Formă gramaticală; sg. n. ac. Udei (O.I 41/11; P.L. 28/40).
    FlE conjuncţie. (In corclaţie cu sine Însăşi sau cu „ori”, exprimind disjuncţia) La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi. Fie stabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi. O.I 130/22. De-i goni fie norocul Fie idealurile. Te urmează in tot locul Vtnturile, valurile. O.IV 396/10. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice, de drept, ori de stat nu sunt decit tot atitea pleduarii ingenioase ale mintii. P.L. 81/28; cf. O.I 130/22,130/22 ; O.IV 396/10 (V. 5 ; Pr. 1}.
    FIECARE pron. nehot. Şi unul şi altul, oricare. Faceji ca-n astă tume sâ aibă parle dreaptă, Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi. O.I 60/15. Florile toate s-adunară, vorbind fiecare tn mirosul ei. P.L. 23/23. El nu-şi simfea capul, nu-şi simfea mima, toate se tnvlrteau tmprejuru-l tntr-o lumină trandafirie, părea că nu vede declt perdele albe şi de după fiecare se ivea, zlmbind cu o speriată şi copilărească şirefie, capul ei. P.L. 57/35 [V. 2; Pr. 7). O (Repetiţie) Izvoarele tşi turburau adîncul, ca să-şi azvlrle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată clnla ca dinsul cind vor şopti văilor şi florilor. P.L. 5/3. Dac-ai mări acea picătură să te pofi uita tn adtncui ei, ai revedi toate miile de stele ale cerului, fiecare — o lume, fiecare cu {ări şi popoare, fiecare cu isfor/a evilor ei scrisă pe ea — un univers Intr-o picătură trecătoare. P.L. 38/31—32 [Pr. 5]. <0> (Adjectival) Pătruns acolo, et văzu tn bottele scărilor candelabre cu iute de brafe, şi-n fiecare bra/ ardea ctte o stea de foc. P.L. 5/36. Cartea mea cetind-o fn şir rămlne neînţeleasă. .. dar, ori de unde-i începe, răsfoind tot la a şeptea filă, o limpezime dumnezeiască e In fiecare şir. P.L. 43/3 [Pr. 14). Q (Repetiţie) O, dacă i-ai fi văzut tu aceşti ochi vrodată tn viaţa ta, fi s-ar fi părut că-i revezi tn fiecare vlnălă stea a dimineţei, tn fiecare undă albastră, prin fiecare geană de nori. P.L. 31/8—10. Ximeni nu l a tnsofit tn uitita lui călătorie declt eu — umbra corpurilor tn care a trăit el, umbra ta; cu fiecare ducere la mormtnl, cu fiecare naştere am stal Ungă ele. P.L. 46/26 —
— 205 —
—27. Luă cartea lui Zoroastru, deschise unele file şi tncepu a citi judeţul pămtntului, şi fiecare literă era un an, fiecare şir un secol de adevăr. P.L. 50/24—25 [Pr. 7]. <0> Loc. adv. La ftoeare pas v. pas [V. 1],
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. flecare (0.1 60/15. 134/28; O.IV 433/2; P.L. 5/3, 5/3, 5/36, 16/4, 23/23, 24 21. 24/22, 25/1, 31/8, 31/9, 31/10, 31/34, 38/31, 38/31, 38/32, 42/4, 43/3, 46/26, 46/27, 50/24, 50/25, 56/6, 56/15, 57 :r>, 67/37, 68/34, 71/35, 73/7, 74/17, 98/10, 99/4, 99,6). p. il. flerirei (P.L. 71/36).
     FlECâ adj. nehot. Orice. In fiece noapte se repeta acest vis. P.L. 52/36. tn fiece noapte el tmbla cu Maria in lumea solară a cerurilor. P.L. 52/37. Bărbatul e fireşte agresiv, va să zică natura se repetă In fiece exemplar in astă privinţă şi excepţiile ei sunt tocmai femeile agresive, p.l,. 79/32 [Pr. 3]. Q (Repetiţie) [înamorat] nu in ea, tn fiece gtndire a ei, tn fiece pas, tn fieee zimbet, un înmiit am<T. P.L. 57/37-38 [Pr. 3).
     FIECfNE pron. nehot. Oricine. Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-şi — Dar ea samănă cetora îndrăgiţi de singuri ei-şi. O.I 79/29 [V. 1].
     Fl£R s. n. (Şi in forma fer) Metal. Cind [Făt-Frumos] era destul de mare, puse să~i facă un buzdugan de fer, it aruncă tn sus de despică bolta cerului. P.L. 4/24. Pesle piuă prăvăli o bucată de sttncă, pe care-o legă din toate părţile cu şepte lanţuri de fer. P.L. 7/2. Ea, cum plecase Făt-Frumos, s-a tnchis tntr-o grădină cu nalte ziduri de fer. P.L. 22/12 [Pr. 3]. Drum de fler v. drum [V. 1) <> Loc. adj. De lier = a) dlrz, hotărlt, puternic. Ce voia acel Apus? Laurii voiau s6-i smulgă de pe fruntea la de fier.
 O.I 147/29. [Făt-Frumos] cu braţe defer o smunci pe babă de mijloc şi-o băgă~n pămint ptnă-n glt. P.L. 9/12 (V. 1 ; Pr. 1]; b) (despre somn) profund, adine. Baba, cuprinsă de somnul ei de fer, se afundă tn adîncul cel vrăjii şi necunoscut al lacului. P.L. 19/27 [Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) Sceptru de fler v. s c e p t r u [V. 1[. + Obiect făcut din metal, cu care se ard rănile şi se însemnează animalele. Blestemul tl invoc... Ca să vă scriu pe frunte, ca vila cese-nfiară Cu fierul ars In foc. O.I 23/6 (V. 1). + (La pl.) Cătuşe. O (Construcţie metaforică) A finea pe uzi la Dări = a înăbuşi Ideile noi ale prezentului. Vu văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o, Sufltnd din gură boala Pieţei ce-afi urmat-o, Şi arşi ptn-tn rărunchi; Sau bestiilor care pe azi tl ţin tn fiară, Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară, Cum cădeţi tn genunchi! O.I 24/4 lV- ^ ™
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. fier (O.I 24/33,147/29, 182/26), fer (P.L. 4/24, 7/2, 9/12, 19/27, 22/12), fierul (O.I 23/6); pl. n. ac. fiară (O.I 24/4). - Variantă: fer (P.L. 4/24, 7/2, 9/12, 19/27, 22/12) s.n.
     Fl£RBE vb. III. J. Intranz. (Despre lichide) A fl In stare de efervescenţă. Q (Construcţie metaforică) Fiarbă vinul In *upe, spumege pocalul, exprimă o urare şi un Îndemn la petrecere (v. şl o c h i, vi n). Fiarbă uinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fii-ţi mtndri aste le nutresc; Căci rămtne sttncă, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ti-o doresc. O.I 15/5 |V. 1].
     2.    Intranz. Fig. (Despre stări afective) A se manifesta puternic. Q (tn context figurat) O, fiarbă-uă
 mtnia tn vinele stocile, în ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite De stnge putrezit. O.I 23/13 [V. 1].
      3.    Tt an z. (Regional; in forma ferbe ; despre mlncă-ruri) A pregăti. Să nu mai măntnci din bucatele ce-ţi ferbe baba, pentru că-s făcute cu somnoroasă. P.L. 17/13 [Pr. lj.
      —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. ferbe (P.L. 17/13); conj. prez. 3 s". fiarbă (O.I 15/5, 23/13). — Variantă: forlu* (P.L. 17.13) vb. III.
      FIIiHDfNTI-; adj. 1. (Şi In forma ferbinte) Arzălor. IU in braţe prinde fata. peste faţă i se-nclină, Pune gura lui fierbinte pv-a < i buze cc suspină. Şi inelul scump i-l scoale dc fie degetul cel mic. O.I 79,22. Te duci şi rău n-o să-mi mai păru De-acum de ziua cea de ieri. . . C-auzu-mi n-o să-t tmi întuneci Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi, Pe frun-tc-tui mina n-o s-o luneci Ca să mă faci să-mi ies din minţi. O.I 211'22. în arşiţa cea dogoritoare a zilei văzu aproape de pădure un ţinţar zvircolindu-se in nisipul cel ferbinte. P.L. 15 31; cf. P.L. 13/10, 20/4 (V. 2; Pr. 3).
                                                                                     F i l». Pătimaş ; puternic. Dac-amorul ţi-e fierbinte
  i ii/n te juri in orice oarti, Su le văd, Mergi, mănuşa de-mi ridică. O.I 160/8. Cind ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi, Mu faci părtaş in lume durerilor lui Crist. O.IV 432/34 [V. 2]. Q (Metaforic) Care exprimă patimă (v. şi demonic, întunecos, n o p t o s). Deodată trece-o cugclarc. l'n văl pe ochii tăi fierbinţi: E-ntunecoasa renunţare E umbra dulcilor dorinfi. O.I 117/22. Privi-le-voi cu ochii in lacrime fierbinfi. . . O marmură, aibi milă de-a mete rugăminţi. O.IV 430/5 [V. 2).
      —     Forme gramaticale : sg. n. ac. fierbinte (O.I 79/22, 10i; x; O.IV 432.34), lierhiote (P.L. 13/10. 15/31, 20/4); pl. n. ac. fierbinţi (O.I 117/22; O.IV 430/5), ferbinjl (O.I 21122). — Variantă: ferbinle (O.I 211/22; P.L. 13/10, 13/31, 20 -1) adj.
      FlfilIE s. F. Bilă. Q (Construcţii metaforica) A uda buzele înşelate <-u fiere =a chinui (v. şi cruce, Hris-L o s, plinsoarc. pustii). Cu aspra nepăsare lu suftetu-mi aduci Pe cele două brafe intinse-a sfintei cruci Şi ! buzele-nsetate cu fiere mi Ic uzi; Cind ruga mea fierbinle nu vrei să o auzi. Mă faci părtaş in lume durerilor lui Crist. O.IV 432/33 (V. 1|. A arde fierea = a stlrpi viciul.
  l.a voi cobor acuma, voi suflele-amăgite, Şi ca să vă ard fierea o spirite ameţite, Blestemul il invoc. O.I 23/2 [V. 1],
      —     Forme gramaticale : sg. n. ac. fiere (O.IV 432/33), fierea (O.I 23/2).
      FIGURANT S. ni. Actor care interpretează roluri lipsite dc importanţă. Q (Comparaţie) Xu cumva suntem asemenea acelor figuranfi, cari voind a reprezenta o armată mare trec pe scenă, tncunjură fondatul şi reapar iarăşi ? P.L. C5/4 (Pr. 1].
      FIGVR.ţ s. f. Chip. Era lăsată o dungă cenuşie de Icc gol pentru figura demonului urmării. P.L. 83/27. Făcuse anume penlru a nimeri tonul fundamental al figurei. P.L. 84/33. (Cezara] văzu prin arbori o figură de om. P.L. 102/7 (Pr. 3].
      —     Forme gramaticale: sg. n. ac. figură (P.L. 102/7), figura (P.L. 83/27), g. d. figurel (P.L. 81/33).
      FlfC.ţ s. f. Fată. Ea? O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele. O.I 51/25. (Bogaţii) cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase.
- 206 -
 O.I 59/34. El şedea In casa preotului bătrin, a cărui fiică era Maria. P.L. 30/28. Era fiica spătarului Tudor Mesleacân. P.L. 45/37 | V. 2 ; Pr. 2]. O (Comparaţie) Ştii că le iubesc ca pe fiica mea. P. L. 76/31 (Pr. 1]. O (Construcţie metaforică) Fiicele dulci ole plaiului = florile (v. şi j u v a e r, plinge). De-aş ari şi eu o floare Mlndră, dulce, răpitoare Ca şi florile din mai, Fiice dulce a unui plai. O.I
 2,-1  [V. 1|.                                                    __
     —    Forme gramaticale: sg. n. ac. fiică (O.I 51/25;
 P.L. 30/2S). fiica (P.L. 45/37, 76/31); pl. n. ac. fiice (O.I 2/4), fiid (0.1 59/34).
     FllXDC.Y conjuncţie. (Introduce propoziţii circumstanţiali: dc cauză) — Da! Xu mă iubeşti... repel-o, spune-o.. .te cred, fiindcă lu nu m-ai iubii niciodată. P.L. 70;8. li silit să puie loale Intr-o lumină strălucită. . . fiindcă eiistenfu este tn sine mizerabilă. IM.. 81.33 (Pr. 2].
     FlfNT-' s. f. 1. Existenţă, viaţă întrupată. într-o clipu-l poartă ghidul îndărăt cu mii de vcticuri. La-nceput, pe cind fiinfa nu era. nici nefiinţă. O.! 132/13. Pofi să le pui In viuta... luturor, a căror fiinţă vei pricinui-o tu. P.L. 41/17. Cniii om Incredinf'it despre fiinfa lui Dumnezeu nici nu-i poate veni tn minle cugetul ascuns in accaslă ciudată numărătoare. P.L. 43/4; cf. P.L. 36/11, 46/37, 53/37 (V. 1 ; l’r. 5], O Loc. vb. A avea flintă v. avea |V. 1], + Mod dc existenţă. Omul are-n el numai şir, fiinfa ailor oameni viitori si treculi. P.L. 41/21. Poţi să le pui in niafa luturor inşilor case au pricinuit fiinfa la. P.L. 41/16; cf. O.I 51/14; P.L. 35/21. (V. 1; Pr. 3). O Loc. adv. După fiinţa sa = tn esenţă, In fond..Sinul care mtnie va fi un cadavru şi care, după fiinfa sa, este şi astăzi. P.L. 87/14 (Pr. 1).
     2.     Făptură. Ce-am de-alege oare fn seaca-vă fiinfa? O.I 23/19. O, acopere fiinfa-mi cu a ta mulă armonie. Vino somn — ori vino moarte. O.I 49/5. Pe dinaintea lui treceau liinte ciudate. P.L. GO/24; cf. O.I 3/21, 19/5, 48/21,
 91,2, 211/3 ; P.L. 28/26, 30/17, 61/10 (V. 7 ; Pr. 41. + Pcr-soanj. inchipuieşle-fi că dintr-un om cu simţire, dinlr-o fiinţă aievea n-ar rămînt nimic decit o lungă, întrupată desperare. P.L.    56/2. [Un      cavaler) acăfat de gratii     făcea
 sludii floristice  iinindu-şi    buzele cu ale celei fiinfe, care-şi
 scosese capul prin gralii. P.L. 44/23 [Pr. 2].
     —         Forme gramaticale: sg. n. ac. fiinţă (O.I 23/19, 91,'2, 132/13, 141/5, 211/3; P.L. 30,17. 36/11, 41/17, 47/16, 56/2, 61/10), fiin|n (O.I 19/5, 40/5, 51/14; P.L. 28/26,
 3.V21.   41/10. 41/21, 43/4, 17U0. 53/37, 87/11), g.d. fiinţe
 (P.L. 11 '-J3), fllnjoi (O.I 48/21 ; P.L.  46/37); pl. n. ac.  flln|e
 (O. I 3 21 ; I*.   L. 60,21).
     FfL\ s.f. 1. Foaie dc carte sau de caiet. Şi-ntllneşti lipită-n file Vifa-i galbenă de păr. O.I 108/15. De la oricine-un snop de paie seceri, Apoi te uifi rlzlnd la clle-o filă: Viclean le bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind in vrav prostia imobilă. O.IV 333/12. [Dan) luă cartea lui Zoroastru, deschise unele file. P.L. 50/24; cf. P.L. 42,27, 42/29, 43'2 (V. 2; Pr. 4). Q (în contexte figurate) l nul cautâ-n oglindă de-şi buclează al său păr. Altul caută In lume şi in vreme adevăr, De pe galbenele file el adună mii tle coji, A lor nume trecătoare le Insamnă pe răboj. O. I 130,'25. De ce dorm, îngrămădite Intre galbenele file. Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile. O. I 137/3. Viitorul şi trecutul Suni a filei două fefe. O. I 19(i;10; cf. O.I
141/13 ţV. 4]. + Fig. Fragment. Călin. File de poveste. O. I 76 (V. 1].
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. filă (O.IV 333/12; P.L. 42/29, 43/2), lila (P.L. 42/27), g.d. filei (O.I 196/10); pl.n.ac. file (O.I 76, 108/15, 130/25, 137/3, 141/13; P.L. 50/24).
    FILOM£lA s.f. Privighetoare. (Văd) zile cu trei sori In frunte, verzi dumbrăvi cu filomele. O. I 31/5 (V. 1). Q (Comparaţie) Tu regină a sufletelor — nu eşti . .. dulce ca filomela? P.L. 94/4 (Pr. 1]. O (în context figurai) împărat slăvit e codrul, Neamuri mii ti cresc sub poale . . . Filomele-i fin orchesirul Şi izvoare spun poveşti. O.I 100/11 (V. 1],
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. filomela (P.L. 94/4); pl.n.ac. filomele (O.I 31/5, 100/11).
    FILOZOF s.m. Ginditor. Filozof de-aş fi—simfirea-mi ar fi vecin/c la aman. O.I 48/17. — Chemarea unui filozof ? zise umbra surtztnd. P.L. 48/6 (V. 1 ; Pr. 1].
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. filozof (0.1 48/17), g.d. filozof (P.L. 48/6). — Scris : filosof.
    FILOZOFIC, -X adj. Privitor la filozofie. Doctrinele. .. filozofice, de drept ori de stal, nu suni decll iot atttea pleduarii ingenioase ale mintii. P.L. 81/28 [Pr. 1).
    —   Scris : filosofic.
    FILOZOFIE s.f. Ştiinţa care se ocupă dc legile cele mai generale ale dezvoltării naturii, societăţii şi glndirii. Fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică şi filozofie la Academia din Socola. P.L. 40/41 (Pr. 1). ©(Ironic) Oameni vrednici ca să şazâ In zidirea sfintei Golii, în cămăşi cu mlneci lunge şi pe capele scufie, Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie. O.I 150/22 (V. 1).
    —   Scris : filosofie.
    FIX1 s.m. Copilul botezat, In raport cu naşii. ©(Con-strucţic metaforică, subliniind esenţa populară a poeziei lui Anton Pann) Finul Pepelei. S-au dus tofi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată. S-a dus Pan, finul Pepelei, cel islef ca un proverb. O.I 31/1 (V. 1],
    FIX5, -A adj. 1. Delicat, cu trăsături gingaşe şi plăcute. Ea şezlnd cu et alături, mina fină i-o tnlinde. O.I 142/15. Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de in. O.IV 366/5. Uscăciunea neagră ... a părului contrasta plăcut cu fafa fină ... a băielanului. P.L. 27/16. [Avea) nasul fin şi bărbia rălundă şi dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. P.L. 77/23; cf. P.L. 29/41, 58/30, 64/23, 67/35, 74/5, 93/19 [V. 2; Pr. 8]. + Subţire. Degetele repezi poartă acul fin. O. IV 364/17. Fafa ei era de-o albeaţă chilimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră, iranspa-rifiunea acelui fin sistem venos. P.L. 77/17 (V. 1; Pr. 1|.
    2.      Străveziu, diafan. Ltngă iac, pe care norii Au urzit o umbră fină . . ■ Stă copila lin plecată. O.I 72/9. A faclelor lucire răzbind prin plnza fină Băsfrlng o dureroasă lumină din lumină. O. I 96/12. Pulbere de diamante cade fină ca o bură. O. I 142/11 (V. 3).
    3.      Fig. Abia perceptibil, subtil. Un zlmbel fin ... Irecu peste fafa lui. P.L. 26/35. Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui se adinei vădit. P.L. 55/12 [Pr. 2|. O (Construcţie metaforică) A toarce un gind fin ?! obscur v. glnd [V. 1|.
— 207 —
    —      Fonne gramaticale: sg.n.ac. fin (O.I 69/23; O.IV 364/17, 366/5; P.L. 26/35, 74/5, 77/23), flnâ (O.I 72/9, 96/12, 142/11, 142/15; P.L. 27/16, 29/41, 55/12, 58/30, 64/23, 93/19), g.d. Un (P.L. 77/17), fine (P.L 67/35).
    FÎNE s.n. (In loc. adv.) In fine = n) In sflrşit. în fine ajunsese la portiţă. P.L. 68/40. în fine începur ă rlde. P.L. 69/19 [Pr. 2]; b) cu alte cuvinte, rezumlnd situaţia. [Pe masă] hirtii, versuri, ziare rupte, broşuri efemere, din cite se-mpart gratis, tn fine o neordine tntr-adevăr pâglnească. P.L. 29/32. Stradele largi ule oraşului, cu ferestrele şi porţile inchise, cu ziduri albe şi gătbinite de lunâ, cu perdelele lăsate ... în fine o linişte somnoroasă. P.L. 48/37. în fine, cu firul cauzalităţii In mină, mutfi vor gtndi a fi ghicit sensul inttmptărilor lui. P.L. 64/36; cf. P.L. 73/30 [Pr. 4).
    —      Formă gramaticală : sg.n.ac. fine (P.L. 29;32, 48/37, 64/3b, 68/40, 69/19, 73/30).
    F1N&ŢĂ s.f. Discreţie, gingăşie. Pârul ei blond... Incunjura cu lux şi fineţă o faţă plină şi rizf.toare. P.L. 68/7 [Pr. 1).
    •FINEŢE s. f. v. fineţă.
    FINlT, -Ă adj. încheiat. Q (Construcţie metaforică) A stinge lampa vieţii finite, v. lampă [V. 1].
    —  Formă gramaticală: sg. g. d. finite (O. I 61/9)'
    F16LA s. f. Eprubetă. în atmosfera, grea de mirosul substanţelor inchise tn fiole, făclia arunca o lumină turbure. P. L. 40/28 [Pr. 1].
    FIOR s. m. şi n. Senzaţie de frig (Însoţită uneori dc tremur). Moartea ce răsplnde leroarea-n omenire. Prin vinele vibrlnde ghefoasele-i fiori. O. I 8/10. Bătrinul se închină. • . pe rege.-l prind fiori. O. I 93/29. Şi cind se-n-toarce, ochii lucesc de voie bună, Pln-ce-un fior de moarte tl prinde dimineaţa. O. I 96/30. Un feli de foc nestins ti cutreieră cu fiori de răcoare toţi muşchii şi toate vinele lui cele slăbite. P. L . 9/10 [V. 3; Pr. 1). O (Construcţie metaforică) Fior de ghea(â v. gheaţă |V. 1). + F i g. Emoţie sau sentiment puternic. Cind o mtnă îngheţată Rumpe coardele-n fior. O. I 18/20. Cu geana la m-atinge pe pleoape Să simt fiorii strtngerii In braţe. 0.1 120/27. Simţea in prezenţa ei un fel de fior. P.L. 91/29 [V. 2 ; Pr. 1). O (Comparaţie) Ca zefirii ce adie Cînturi dulci ca un fior. O. I 18/10 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. fior (O.I 18/10, 18/
20,  96/30, 97/33; P.L. 91/29); pl. n. ac. fiori (O. I 8/10, 93/29; P.L. 9/10), lioril (O.I 120/27).
    FIORtiS adv. Tulburător. O (Construcţie metaforică) Fioros de dulce v. dulce1 (V. 1].
    FIR s. n. 1. Produs de torcătorie, fibră textilă. Degetele ei... torcea un fir de o mătasă albă. P.L. 7/28. Pe o pagină găsi o mulţime de cercuri ce se tăiau, attl de multe, tnclt părea un ghem de fire roş sau un painjiniş zugrăvit cu stnge. P.L. 36/5. Dădu tntr-adevăr de nişte legături de htrtii galbene şi veslezite, legale cu fire de aţă albastră. P.L. 61/14 ; cf. P.L. 7/30, 7/35 [Pr. 5]. ♦Fi g. Şir neîntrerupt, desfăşurare continuă. Q (tn contexte figurate) Se toarce-n gtndu-mi firul duioaselor poveşti. O.I 107/8.— Să urmăm,
zise umbra toretnd mai departe firul gtndirii sale. P.L. 47//7 ; cf. O.I 9/14 (V. 2; Pr. 1). Q (Construcţie metaforică). Firul cauzalitâ|ii v. cauzalitate (Pr. 1].
    2. Şuviţă subţire de metal strălucitor (aur sau argint) Întrebuinţată la cusături de podoabă. Din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte... In-călite tn lungi mantale albe ţesute rar din fire de argint. P.L. 20/24 (Pr. 1). Q (în context figurat)Pe frunţile tur purtau coroane făcute din fire de raze şi din spini auriţi şi lungi. P.L. 20/26 (Pr. 1].
    '1. Fiecarc dintre elementele care alcătuicsc iarba, părul etc., ascmănindu-sc cu firul (1). Eu pe-un fir de ro-manifu Voi cerca de mă iubeşti. O.I 55/3. L’mbra lui începu iar a prinde conturele unei icoane tn oloi, cu fruntea naltă, palidă, pleşuvă, cu buze vinele, cu părul de ctteva fire sure. P.L. 46/15. Ea plivea firele de iarbă de pe cărare. P.L. 100/16; cf. O.I 79/25, 82/22; F.L. 27/3, 73/13 (V. 3; Pr. 4]. Q (In context figurat) A visa că adevărul sau att lucru de prisos E In stare ca să schimbe in natur-un fir de păr, Esle piedica eternă ce-o punem la adevăr. O.I 16-1/5 [V. 1|. Q (Construcţie metaforică) A număra fire de musteti v. mustaţă (V. 1]. + F i g. Particulă infimă, fărimă, pic. Precum pulberea se joacă tn imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza incetează, Astfel, tnlr-a veciniciei noapte, pururea adîncă. Avem clipa, avem raza care lot mai ţine incă. O.I 133/4. Inchipuieşle-(i că, pe o roată mişcată-n loc, s-ar lipi un fir de colb. P.L. 41/29. Acest fir va trece prin toate locurile prin care trece roata invirlindu-se. P.L. 41/30 [V. 1 ; Pr. 2J.
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. fir (O.I 55/3, 82/22, 164/5; P.L. 7/28, 7/30. 7/35, 41/29, 41/30), firul (O.I 9/14, 107/8, 133/4, 155/31; P.L. 47/7, 64/36); pl. n. ac. fire (P.L. 20/24, 20/26, 27/3, 36/5, 46/15, 61/14, 73/13), firele (O.I 79/25; P.L. 100/16).
    FfRE s. f. 1. Lume Înconjurătoare, natură. [Codrul] işi deschide-a lui adincuri, faţa lunei să le bală, Trislă-i firea. O.I 83/27. [Arald] vede ţoală firea amestecat-afară. O.I 94/32. în sunete din urmă pătrunde-n fire cint. O.I 98/28. Trece călugărul nostru, neluind parte la fărmecala stare a firei. P.L. 39/23 ; cf. O.I 27/15 ; P.L. 10/6 [V. 4 ; Pr.
 2]. Q (Construcţie metaforică; repetiţie) Firea mai presus de fire = fiinţa supremă (v. şi c e l2, d u m n e z e i e s c, înviere, minte, sămlnţâ). Ah! Sunt pintre voi de-aceia care nu cred tabla legii, Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte, Ce destinul motănimei il desfăşură nainle! Ah! alei nu tem ei iadul ş-a lui Dtthuri-liliecii ? O.I 48/26 (V. 1].
    2. Factura psihică şi morală, caracter, temperament. Văd poeţi ce.-au scris o limbă, ca un fagure de miere : Cichin-deal gură de aur, Mumulean glas cu durere, Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic. O.I 31/9. Râmlneţi dară cu bine, stnte firi vizionare, Ce făceaţi valul să etnte, ce puneaţi steaua să zboare, Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi. O.I 36/16. Tu poţi să dai umbrei tale toată firea ta trecătoare de azi. P.L. 42/7; cf. P.L. 14/3, 42/6, 42/8, 42/19, 42/39 (V. 2; Pr. 6]. Q (In context figurat) Al lumii-ntregul simbur, dorinţa-i şi mărirea, în inima oricărui i-ascuns şi trăitor, Zvlrlire hazardată, cum pomun-tnftorire In orice ftoare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. O.I G4/9 (V. 1]
- 208 -
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. fire (O.I 48/26, 64/9, 98/28), firea (0.1 27/15, 31/9, 48/26, 94/32; P.L.10/6, 14/3, 42/7, 42/8, 42/19, 42/39), g. d. lirei (P.L. 39/23); pl. n. ac. firile (P.L. 42/6), voc. firi (0.1 36/16).
    Flll£sC, -EASCA adj. 1. Conform legilor naturii, natural. Xu-i ordinea firească ee ei (bogaţii) a fi susţin. O.I 59/17. [Moarlea] t>a fi o trecere molcomă şi firească de eare nu mă tem. P.l.. 82/36 |Y. 1; Pr. 1).
    ii. De la sini- înţeles. / se părea atit de firesc că i-a trezit fn această lume. IM.. 38/5. El, moştenitori ut firesc al acestui Incuş de pace ... răscoli cărţile, cari erau toate alese. P.L. fi'/ I [I»r. 2).
    —      i'onnu gramalicalc: sg. n. ac. flresr (P.L. 38/5, fi» 1). flreascâ (0.1 59,17; P.L. 82/3G).
    FIHfcŞTi: adv. Din fire. In chip natural. Bărbatul e fireşte agresiv. P.L. 79/31 [Pr. 1).
    FiniCtL s. n. Particulă. Datele soarelui ... tmpleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină. In cari se vedeau mii de firicele mişcătoare. P.L. 73/38 [Pr. 1).
    Fit s. ni. 1. Copil al cuiva. Ungă cortu-i, unul dintre fiii fatnicnlui Domn, Sla zimbind de-o amintire. O.I 148/ /38. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de slnge. P.L. 3'8 |Y. 1 ; Pr. 1). O (Comparaţie) Dan s-aruncă la gilul lui (Huben) ptlnglnd ca un fiu. IM,. 43,22 (Pr. 1). © (Construcţie mclaforică, sugerind ideea că izvorul iubirii este o îmbinare a frumosului cu o iluzie; cu referire la Kamadeva) Fiul cerului albastru si ul Iluziei deşarle. A sosit ca să mă certe (Kamadeva) Fiul cerului albastru Ş-al iluziei deşerte. O.I 236/19 [V. 1). + (l.a voc.) I-ormulă afectuoasă de adresare către o persoană mai tlnără. îngropi talantul, fiule, ingropi talantul. P.L. 74/30 (l’r. 1). + F i g. Generaţiile viiloare Xu vc-de/i cri ristil vostru e in fiii voşlri pllns. 0.1 157/9 IV. 1).
    2. Fiecare dintre membrii aceluiaşi popor.Ce-fi doresc eu /ie. dulce Românie. Tlnără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai in fră/ie. 0.1 16/3. Marile migra-fiuni ale popoarelor, unde fiii minoreni ieşeau din fard. P.L. Sl'21; cf. O.I 156 [V. 2; Pr. 1].
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. fiu (P.L. 43/22), (iul (O.I 23(119). voc. fiule (P.L. 74/30); pl. n. ac. fiii (0.1 l'»6. IU,3. 148/38, 157/9 ; P.L. 81/24), g.d. Ullor (P.L. 3/8).
    FIX, adj. Xemişcal, neclintit.                lui începu  iar
n prinde conltirele unei icoane in oloi... cu privirea fixă. P.L. 46/15 [Pr. 1]. ^ Idee fixă — obsesie. Da, repetă el tncet ideea lui fixă, sub fruntea noastră e lumea. P.L. 37/ /II. Cu disparifitinea acestuia, dispare ceea ce ve(i fi îndemnaţi a numi o idee fixă. P.L. 64/35 (Pr. 2). + (Adverbial) Dan se uită fix Inlr-acolo. P.L. 49/33 (Pr. 1],
    FIXA vb. I. Tranz. A privi insislcnt. Omul... se uita spărios şi uilit la Dan, fixlndu-l ca pe o umbră. P.L. 48/23. Tatăl Măriei fixa portretul din părete. P.L. 59/28 (Pr. 2). + Expr. A Mia lung v. lung1 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. fixa (P.L. 59/28), p. s. 3 sg. fixa (P.L. 45/18); ger. flxlnd (P.L. 48/23).
    FIZIONOMfE s. f. Chip, figură. De atunce fizionomia, surtsul lui căpătase acea umbră dulce de tristeţâ. P.L. 31/28. Era un contrast plăcut: faţa lui trasâ şi fină, Itngă fizionomia ovală, rălumită şi albă a ei. P.L. 64/25 [Pr. 2).
    FÎLFtf vb. IV. Intranz. 1. A zbura. Şi fUftis deasupra-i, gonindu-se In roate Cu-aripele-oslenile     un    alb
ş-un negru corb. O.I 93/14 (V. 1).
    2. A plloli, a arunca lumini neregulate. Lampa ftl-flia lungă. P.L. 45/10. Lampa sa fllflia mai fantastie. P.L. 40/10 [Pr. 2).
    —       Forme gramalicale : ind. prez. 3 pl. flUile (O.I 93/14), imp. 3 sg. filfiia (P.L. 45/10, 46/10). — Scris: ftlfâi.
    FiN s. n. Iarbă cosilă şi uscală. (Făt-Frumos) smulse iarbă, fin cu miros şi flori din grădină.       P.L.  9/32. Ftnul
clădit mirosea. P.L. 37/38 [Pr. 2).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. fin (P.L. 9/32), fioal (P.L. 37/38)
    FÎ\TÎ\Ă s. f. 1. Izvor. Apele pltng clar izvortnd tn finllne. O.I 231/3 [V. 1].
    2. Puţ. Sclrţlie-n vint cumpăna de la fintlnă. O. I 231/11. I'ărefii erau de peatră mică ca ceea cu care se pietruiesc flnttnele. P.L. 40/7 [V.l; Pr. 1). ©(Personificare) Xumai o ftntlnă tşi mişca gemtnd cumpăna ei tn vint. P.L. 40/15 (Pr. 1].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. finlinft (O.I 231/11; P.L. 40/15); pl. n. ac. fÎDlme (0.1 231/3), fintineie (P.L. 40/7).
    •FlŞfE s. f. v. fftşle.
    FlşH vb. IV. Intranz. A foşni. Cununi de flori uscate ftşiiesc amirosind. O.I 50/11 [V. 1).
    —   Scris : pşăi.
    FLACĂRA s. f. 1. Pară, văpaie. Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare. . . Se mtşc batalioane a plebei proletare. O.I 62/21. O candelă bâtrtnul aprinde—para lungă Se-na//d-n sus albastră, de flacără o dungă. O.I 93/34. Lampa cu flacăra ei roşie sla tntre Dan şi umbra tnchegată. P.L. 47/5; cf. O.I 62/18, 199/14 (Y. I; Pr. 1). © (Construcţie metaforică) De flăcări = păliinaş (v. şi foc). Şi te iubesc, copită, cum repedea junie Iubeşte-n ochi de flăcări a zilelor noroc. O.I 21/2 (V. 1).
    2. Fig. Strălucire. © (In context figurat) Se slinge stea ru flacără divină. O.I 28/7 [V. 1).
    —       Forme gramalicalc: sg. n. ac. flaeiri (O.I 28/7, 93/34), flaeăra (P.L. 47/5); pl. n. ac. fiaeftri (0.1 21/2, 62/18. 62/21, 199/14).
    FLAmA s. f. (Lalinism) Flacără. © (In context figurat) Suftelu-ţi arde tn sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. O.I 27/12 (V. 1).
    FLÂMINGO s. m. Pasăre (Phoenicoepterus ruberanti-quorum). Xoaptea flamingo cel roşu apa-ncel, tncet pătrunde. O.I 45/14 (V. 1].
    FLAMLRA s. f . Steag, fn zadar slriga-mpăralul ca şi leul in turbare. Umbra morţii se tntinde tot mai mare şi mai mare; fn zadar flamura verde o ridică înspre oaste. Căci cuprinsă-i de peire şi tn fafă şi tn coaste. O.I 148/13. Că şi eu trimile-voi Ce-i mai mtndru pe ta noi: Oastea
— 209 —
mea cu flamurile, Codrul fi cu ramurile. O.I 119/14 (V. 2).
O   (Construcţii metaforice) Flamura cca verde v. verde [V. lj. A ehema In ale ţărei flamuri = a îndemna Ia luptă (t. rupe, scutura). L-ale (ărei flamuri negre Ctrlooa oştirea cheamă, în prezent vrăjeşte umbre dintr-at seeolitor plan. O.I 32/2 (V. 1). Flamura cca roşă — revoluţia (v. şi mare*, răsturnarcJ.O.' luptă-te-nvă-litd In pletele-ţi bogate. Eroic este astăzi copilul cel pierdut! Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate Sfinţeşte-a la viafă de lină şi păcate. O.I 153/3 |V. lj. ©(Metaforic) Pompă funebră. Nu-mi trebuie flamuri, Xu voi sicriu bogat, Ci-mi tmpletifi un pat Din tinere ramuri. O.I 216/9. Xu voi mormtnt bogal, Ctnlare şi flamuri. Ci-mi împletiţi un put Din tinere ramuri. O.I 221/2; cf. O.I 219/6, 223/6 (V. -1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. flamura (O.I 03 3. 144/31, 148/13); pl. n. ac. flamuri (O.I 32/2, 210 9, 210/1». 221/2, 223/6), flamurile (O.I 149/14).
    FLĂUT s. n. Instrument muzical de suflat. Q (Construcţie metaforică) Sunete de flaut — manifestaţie de admiraţie (?). Au cu lira visătoare ori cu sunete de flai’t Pofi să-nltmpini patrioţii ce-au venii de-atunci incot» ? O.I 149/24 (V.    1].
    FLAcAU s. m. Tlnăr, fecior. Dine-ai venit, flăcăulc, zise baba scullndu-se. P.L. 16/11. Ia dă tu flăcăului de-mtncatul ce i-am făcui. P.L. 16/16 (Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: sg. g. d. flăcăului (P.L. 16/ /16), voc. flăeăule (P.L. 16/11).
    FLAm2.\D, -A adj. 1. înfometat. Q (Mclaforic; despre ochi) Iscoditor, care trădează dorinţa de a cunoaşte. Din eedri vechi de brad, Flăminzii ochi rotindu-i, eu mis-tuiam pămlnlul. O.I 88/17 |V. 1 [.
    2. Provocat de foame. O pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze şi de un urlet flă-mtnd de lupi. P.L. 18/30 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. flumind (P.L. 1S/30;: pl. n. ac. flâminzii (O.I 88/17).
    FLECAR s. m. Palavragiu. Fonfii şi flecarii, găguuţii şi guşafii, BUbtifi cu gura strlmbâ sunt stăplnii astei naţii. O.I 150/37 (V. 1).
    FLEGMATEC, -A adj. Indiferent, apatic. Casa Ini de pustnic... şi atmosfera leneşă şi flegmalecă a ca'r.-tclei, — asta era toată viafa lui. P.I.. 28/15 [Pr. lj.
    ‘FLEGMATIC, 'A adj. v. flegmatec.
    FLOARE s. f. 1. Plantă (mai ales ornamentală); parte a plantei care are o corolă de obicei frumos colorată. Aş vrea să am o casă tăcută, milutică. In valea mea natală ce unduia tn flori, Să tot privesc la munte, tn sus cum se ridică, Perztndu-şi a sa frunte In negură şi nori. O.I 6/18. In zadar suspin şi sufăr Lingă lacul cel albaslru încărcat cu flori de nufăr. 0.174/20. Trecură printre straturile de flori şi intrară tn palalul de marmură al tmpiratntui. P.L. 10/20; cf. O.I 1/15, 4/29, 4/30, 18/11, 43/1, 50/11, 64/9, 66/27, 75/12, 75/23, 76/25, 85/1, 85/9,  85/14. 85/31,
97/27, 100/13, 101/6, 103/11, 103/27, 122/5, 127/3,136/5, 154/2, 154/11, 154/31, 154/33, 179/25,186/16,207/7,220/4, 226/1; O.IV 365/26,           365/32, 366/5; P.L. 4/33, 5/4,
7/15, 7/16,    9/23,  9/40,   10/3,   11/36,   14/24,   14/26,
1 1,27, 15/18, 15/22, 22/18, 22/19, 22/34, 22)40, 23/10, 39,35, 44/41, 45/31, 51/37, 55/19, 73/16, 73/29, 73/33, 78/21, 78/25, 88/3, 98/13, 98/29, 101/25, 102/3 [V. 37; Pr. 341. Q (Comparaţie) Xe-om da sărutări pe cale Dulci ca florile ascunse. O.I 55/20. Atit de fragedă te-asameni Cu floarea albă de cireş. O.I 117/2; cf. O.I 2/3, 2/11,
42 19, 223,23, 226/13; O. IV 378/21 (V. 8). Q (Personificare) S-adun flori in şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi aninu-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. O.I 72'5. Florile-mprâspătale ridicau in soare cochetele capete copilăroase. P.L. 54/31 ; cf. P.L. 23'22, 72/3 [V. 1 ; Pr. 3]. Q (în contextc figurate) De mi-ar permite — Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpinde, june, Ci falnica cunună a bardului bătrin. O.I 17/2. Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu rluri de aur şi cu poduri de-arginl, Cu /armuri de smirnă, cu flori cari clnt. O.I 38/4. [Kamadeva] păşirea za ca săgefi Xumai flori inveninale De la Gangele măre/. Puse-o floare atunci-n arcu-i. Mă lovi cu ea in piepl. Şi de-atunci tn orice noapte Pllng pe palul meu deştept. O.I 236/11, 13. Flori clntau tn aer cu frunze Ingr^riet? de gindaci ca pietre scumpe şi murmurul lor Im-plea lumea de un cutremur voluptos. P.L. 51'23|V. 4 ; Pr. 1] (Repetiţie) O femeie intre flori zi-i şi o floare-ntre femei — Ş-o să-i placă. O.I 162/21 (V. 2], (Personificare) Iar tn norul de profnmc, D’jtiă suflete de flori Le desparte-a nopfii mire     Cu fantastica-i şoptire. Le resfiră, ptnă mir. O.I
14j2.    Vei şti să-mi descrii toată natura vizionară şi    Inşălă-
toare a lucrurilor lumeşti, de la floarea ce cu naivitate minte prin haina ei strălucită.. . pină la omul, cc acopere cu vorbe mari... egoismul său. P.L. 47/35 (V. 1; Pr. 1). O (La sg. cu valoare de pl.) lieverse dulci scinlei Alot-ştiutoarca, Deasupră-mi crcngi de lei să-şi scuturc floarea. O.I 222/4 |V. 1|. <0> Băial din flori = bastard. Un paj. . . Băiat din flori şi dc pripas... Se furişează ptndilor Privind la Cătălina. O.I 173/27 (V. 1). <£■ Loc. adj. tn floare (sau in flori) = înflorit. A'-oi uita vrodală. . . mun(ii In lumină. Văile in flori. O.I 9/3. Şi-aceiaşi pomi in floare Crengi întind peste zaplaz. O.I 112/5 [V. 2|. în floare (sau     în flonren tinereţii) = in stare   infloritoare,    llnăr.
Ci tu rămii In floare ca luna lui april. O.I 128/7. (Okca-nos) numa-n veci e-n floarea tinerefii. O.I 202/6 (V. 2). Q (Construcţii metaforice) Floare albastră v. albastru |Y. 4]. Flori de lumină = stele (v. şi s o l). Trecut-ai cind ceru-i cimpie senină, Cu riuri de lapte şi flori de lumina. O.I 37/6 (Y. 11. Sin de flori (sau al florilor sîn) v. sin (V. 2J. (Simbolizlnd idealurile pierdute (v. şi stea).   Uscate flori. Visuri trecute,      uscate flori     Ce-aţi
fost viafa vie{ii mele... V-afi dus cu anii-mi. O.I 26/1 [V. 1], (Cu referire In iubită ; v. şi a 1 b a t r u, avere, mireasă, ochi, ramură, vis) O floare in fereastră. O văzuse el ades răsărind — o floare tn fereasta — şi In nopfi cu lună el işi lepăda rasa şi-şi punea mantie de cavaler, in care veghea sub sticlitoarele-i fereşte. P.L. 46/2 [Pr. 11. Floarea dorinţelor obscure sădite în noian = fiinţa omenească (v. şi insectă, lut, mi n ă, musc â, v i s). In orice minte lumea tşi pune întrebarea Din nou : de unde vine şi unde merge floarea Dorinfelor obscure sădite in noian? O.I 64/4 [V. 1|. Flori deşerte — = opere lipsite de valoare (v. şi apă, petec). Critici voi, cu flori deşerte Care roade n-afi adas ~ E uşor a scrie versuri Cind nimic nu ai de spus. O.I 227/5 (V. lj. Q
— 210 —
(Mataforic) Iubită (v. şi floricică, Inger, lumină. minune, pază. sica, suflet)- De-aş avi şi eu o floare. O.I 2/1. Floare! cum surizi In grădina zilelor laie. IM.. 56/27 (V. 1; Pr. 1).
    2. Broderie. înfloritură; ornamente in formă de floare. <0* Flori de gheufu v. gheaţă [V. 1). Q (Construcţii metaforice). îmbrăcat in flori ţi slele v. Îmbrăca |Y. 1). A împodobi eu (lori — a masca printr-un aspccl strălucii, ispititor (v. şi face, haină). El e nevoit să împodobească cu flori şi c-o aparenţă de profundă înţelepciune mizeria existentei. P.l,. 81/34 [Pr. 1],
    :i. I- i s. Partea cea mai aleasă ; elită. O. tu nici visezi, bătrine. cifi in cale mi s-a pus! Toată floarea cea vestită o intreijutui Apus. O.I 146/24 [V. 1|.
    -   l-onnc gramaticale: sg. n. ac. floare (O.I 2/1,
•1      42 11), 51, O.V28. fi4 9. 112 5. 128,7. 136,5, 162.21,
1S6.1(5. 236 13; O.IV 365 32. 378 21: P.L. 14 24, 14/26, 46 2), floarea (O.I 2 11. 64 4. 1 (H G, 117 2, 127 3, 146 24,
154,2.  202 0. 22" 4. 222,4; P.L. 15 18, 15 22, 47/35), g.d. florii (P.L. 55 19). voc. floare (O.I 55 31, 55/31; P.L. r>(> 27): pl. n. ac. flori (38 I, 13 4, 45 22, 50/11, 66 27. 72 5. 7120. 75.12.75.23, 76 2.». 85/4, 85/9, 85-14, 85,31 97,27. l()i'13, 103/11. 103 27, 154;11, 154/31, 160/20,
162,21, 173 27. 223 23. 226,1, 226,13, 227/5, 236/11; O.IV 365 26. 366 5; P.L. 4 33,7/15.9.32,9/40, 10/20, 11'36, 22 18. 22 40, 23 10. 39,35. 44 41, 45 31, 51(23, 51,37, 73 16, 73 29, 73,'33. 78 21. 81/34, 88/3, 98,13. 98/29, 101 23). florile (O.I 2 3. 55/20. 122/5, 154 33, 179 25, 207 7; P.L. 7 16, 14,27. 22.19, 22 34, 23 22, 54/31,
72  3, 76.-25, 102,3), g. d. Ilcrilor (O.I 3/8; P.L. 5/4, 10/3).
    FLOR v n. (Latinism) Abundenţă, belşug de flori. Q (Metaforic; cu referire la desimea pălurii de ceaţă) Fugarul uşor Sechează, s-aruncă de spinlecă-n pripă A negurei [lor. O.I 4 4; cf. O.I 5/16 (V. 2]. O (Metaforic; cu referire la numărul mare de aplauze) Tu cintare întrupată .’ I>e-al aplauzelor fior, Apărind divinizată, Bâpişi sufletu-mi de dur. O.I 18 6; cf. O.I 19,14 [V. 2].
    —       l’orniâ gramaticală ; sg. n. ac. fior (O.I 4/4, 5/16, 18 ii. 19,14).
    FLORĂ IIfii s. f. Grădină. Toată această insulă-n insulă este o florărie. P.L. 79/8 |Pr. 1],
    KLOHM U A s. f. Diminutiv cu valoare hipocoristică, in spiritul poeziei populare, al lui floare. Q (Metaforic) Iiilulă (v. !;i floare, inger, lumină, minune pază, stea. suflet). De-aş cir e o fltrieică Gingaşă şi tinerică. Ca şi fl<.area crinului. Alb ca neaua sinului. O.I 2,9 [V. 1].
    FLORISTIC, «A adj. Cu privire la Hori, dc floare. 9 (Glumeţ) In alt loc, unul acăfal de gratii făcea studii floristice unindu-şi buzele cu ale celei fiinfe care-şi scosese capul prin gratii. P.L. 44/22 [Pr. )).
    FLOTA s. f. Totalitatea navelor unui stal. Şi fiolele puternice s-armatele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor. . . [sintj suple din sudoarea prostitului popor. O.I 59/1 JV. 1],
    FLL'fO1 s. n. Lichid. Tremurau intr-un fluid luminos şi vioriu draci mici splnzuraţi de coarne, care zupăiau din picioruşe. IM,. 43/29 |Pr. 1]. Q (Metaforic) JLuna] trecea . . . prin nouri de un fluid de argint. P.L. 36/8 [Pr. 1).
    FLl'fD2, -A adj. Curgător. Q (Construcţii metaforice) Argint fluid = apă cu reflexe de lumină. [Izvoarele] le vezi mişeindu-se şi şerpuind cu argintul lor fluid, transparent şi viu. P.L. 78/37 IPr. 1). Bulgări fluizi v. bulgăre IV. 1).
    —     Forme gramalicalc: sg. n. ac. fluid (P.L. 78/37; pl. n. ac. fluizi (O.I 85/11). — Accentuat şi: fliiid (O.I 85/11).
    FLUIER s. n. Instrument muzical. Valea-i tn fum, fluiere murmurâ-n slină. O.I 231/12. [Făt-Frumos) tşi puse-n brlul verde un fluier de doine şi altul de hore. P.L. 4/35. Mirosul cel umed al florilor Invioşate o făceau sd doarmă mult şi lin, însoţită In calea visurilor ei de glasul cel pllns al fluierului. P.L. 10/5 [V. 1 ; Pr. 2]. O (în context figurat) Ş-acel rege-al poeziei, vecinic llnăr şi ferice, Ce din frunze Iţi doineşte, ce cu fluierul Ifi zice, Ce cu basmul povesteşte — veselul Alecsandri. O. I 32/26 [V. 1).
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. fluier (P.L. 4/35), fluierul (O.I 32/26), g. d. fluierului (P.L. 10/5); pl. n. ac. fluiere (O.I 231/12).
    FLUIERA vb. I. Intranz. A produce un sunet asemănător cu al fluierului. Pe ici, pe colo trecea ctte. un romanţios fluierlnd. P. L. 26/24 [Pr. 1).              .
    FLCTUR s. m. Insectă din ordinul lepidopterelor. Mii de fluturi mici, albaştri, mii de roiuri de albine Curg In rluri sclipitoare peste flori de miere pline. O. I 85/13. Florile erau in straiuri verzi fi luminau albastre, roşie-inchise şi albe, iar pintre ele roiau fluturi uşori. P.L. 7/17. Fluturii albaştri Implu o regiune anumită de aer, deasupra căreia vezi tremurind lumina soarelui. P.L. 78/26; cf. P.L. 7/19, 98/11, 98,15, 101/13 [V. 1 ; Pr. 6]. Q (Comparaţie) Intr-un cuib de turturele Ca şi fluturii de-uşor, Saltă Eros nebuneşte. O.I 13/22 [V. 1). Q (Personificare) O cojiţă de aluni Irag tocuste, podu-t scutur, Cu musteafa răsucită şede-n ea un mire flutur; Fluturi mulfi, de multe neamuri, vin In urma lui un lanţ, Toţi cu inime uşoare, tofi şagalnici şi berbanţi. O. I 87/14 — 15. [Florile) încredinţară taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur. P.L. 23 25 JV. 2; Pr. 1).
    —  Forme gramaticale : sg.      n. ac. flutur  (O.I 87/14),
g.     d. flutur (P.L. 23/25); pl.  n. ac. fluturi  (O.I 85/13,
87/15; P.L. 7/17, 101/13), fluturii (O.I 13/22; P.L. 78/26, 98/11), g. d. fluturilor (P.L. 7/19, 98/15).
    FLLTL'RA vb. I. 1. Intranz. A îbura. (Fluturele) se duse şi flutură In cercuri multe asupra feţei miresei. P.L. 23/26 [Pr. 1). 9 (Metaforic) A se desfăşura. Vis de răzbunare negru ca mormlnlul, Spada ta de slnge duşman fumegtnd. Şi deasupra idrei fluture ca vintul Visul tău de     glorii falnic triumftnd. O.I 15/11 [V. 1).
    2. T r â n z. şi Intranz.          A (se) legăna In vint,
a (se) agila, a(se) mişca. Negrele-i bucle.. . Sclipesc flu-turlnd. O.I 4/12. Flutură-n boare Subţire voal. 6.1 3/23. Cu ceilaltă mină ftuturtnd o parte a mantiei, se ridicară tncet. P.L. 50/12. Pletele lui blonde fluturau împrejurul capului său alb ca marmura. P.L. 83/18 [V. 2; Pr. 2).
    —     Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. flutură (O.I 3/23; P.L. 23/26), imp. 3 pl. fluturau (P.L. 83/18); conj. prez. 3 sg. fluture (O.I 15/11); ger. fluturlnd (O.I 4/12; P.L. 50/12).
— 211 —
     •FLUTURE s. m. v. flutur.
     FLIÎVIU s. n. Apă curgătoare care se varsă In mare, Scări tnalte coborau... ptnă tnlr-o vale tntinsă tăiată de un fluviu măreţ. P.L. 51/12. Coborau pe ascultătoarele oaluri ale fluviului. P.L. 51/36. Fluviul tal se adtncea tn păduri întunecate. P.L. 51/39 [Pr. 3).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. fluviu (P.L. 51/12), fluviul (P.L. 51/39), g. d. fluviului (P.L. 51/36).
     FOAIE s. f. 1. Frunză. Acolo-n ochi de pădure. . . Vom şedi tn foi de mure. O.I 54/24. Vlntu-o foaie veştejită Mi-an adus mişctnd fereasla. O.I 123/1. Ca prin farmec foile galbene ale aleelor... se-nver:iră. P.L. 22/33: cf. O.I 125/9 [V. 3; Pr. 1). Q (Metaforic; simboli-zlnd iubirea stinsă) Foaia veştedă. O.I 125. Sumai vestea bltnd-a morţii, Foaia Iristă le-am adaos: Moartea vindec-orice rană Dtnd la patime repaos. O.I 126/6 (V. 2].
     2.     Filă (scrisă). [Frunza] voi tntinde-o Intre foite acele, Ce le am din alte timpuri De la mtna dragei mele. O.I 125/6. Voi păstra tntreg amarul Şi norocul astor foi. O.I 126/2. Pe masa la aşez o foaie smultă. O.IV 333/7. Pe o mestioară era o foaie scrisă. P.L. 98,23; cf. O.I 12512 IV. 4; Pr. lj. + Filă de carte. El întorcea foaie c:i foaie uiltndu-se la constelaţiunile ciudale. P.L. 36/2. El întoarse şeple foi şi umbra prinse conturele unui basrelief. P.L. 46/39. Dan tnloarse foile, şopti şi umbra deveni om. P.L. 48/22; P.L. 48/13, 48/20 [Pr. 6}.
     —  Forme gramaticale : sg. n. ac. (oaie (O.I 125/1 ;
 O.IV 333/7; P.L. 36/2, 36/2, 98/23), foaia (0.1 125, 125/9, 126/6); pl. n. ac. fol (0.1 54/24, 125/12; P.L. 46/39. 48/13,    48/20),   foile   (O.I 125/6; P.L. 22/33, 48/22),
 g.d. fol (O.I 126/2).
     F.OALE s. n. (Regional) Plntece. Q (Ironic) Aud vreodată un rolund egumen, Cu foalele-ncinse şi obrazul rumen, Povestind că viafa e calea durerii Şi că pocăinfa urmează plăcerii. O.IV 364/2; cf. O.IV 366/14 [V. 2].
     —      Formă gramaticală: pl.n.ac. foalele (O.IV 364/2, 366/14).
     FOAME s. f. Senzaţia nevoii de a mlnca. Tot ce-n astâ lume mai poate pricepe E că de-ncetează lucrul, foamea-n-cepe. O.IV 365/4 [V. 1).
     F0.4RTE adv. (Ca determinativ pe lingă un adjectiv sau un adverb) Ajută la formarea superlativului absolut. Cu mirare şi cu groază Damele şi cavalerii l-au privit, Insă foarte liniştit El mănuşa o aduce înapoi. O.I 166/17. Luna lumina. . . părul ei blond, foarle blond. P.L. 68/6. Amorul şi moartea mea cor fi foarle aproape una de alta. P.L. 90,8 ; cf. P.L. 16/36,    27/27, 48/7, 59/22, 67/17, 67/20, 67/32,
 69/23, 70/23, 73/28, 95/20 [V. 1 ; Pr. 13). (Ca determinativ pe iingă o locuţiune adjectivală) De obiceiuri şi inslilufiuni, crescute pe temeiul naturei, se lipesc religiuni subiective, fapte rele şi mizerabile Insă foarte cu scop. P.L. 80/41 [Pr. 1).
     FOC s. n. 1. Ardere (violentă) cu flăcări. Ca să vă ard fierea, o spirile-ameţite, Blestemul tl invoc... Ca să pă scriu pe frunte, ca vila ce se-nfiară Cu fierul ars tn foc. O.I 23/6. — Zi frăţtni-tău, zise Făt-Frumos calului săi:, să-şi arunce stăptnu-n nori, şi l-oi hrăni cu jaralec şi l-oi adăpa cu pară de foc. P.L. 21/34 [V. 1 ; Pr. 1). Q (Com-
 paraţie) Sorii se rupeau bucăţi pe cer — luna roşie ca focul se ivea prin spărturile lor risipite. P.L. 9/25. Peli-fele de pe lumina ochiului i se roşise ca focul şi prin el părea că vede cum luna se cobora tncet. P.L. 21/15. — Dar bine, tată, n-o s-alerg eu după el, zise ea, roşie ca focul. P.L. 77/2 [Pr. 3). Q (In contexte figurate) Din ochi de-ar soarbe geniu slăbită mea privire, De-ar tremura la stnu-mi gingaşul tău mijloc, Ai pune pe-a mea frunle in vise de mărire L'n diadem de foc. O.I 21/8. Sfărmafi palate, temple, ce crimele ascund, Zvlrlifi statui de tirani in foc, să curgă lavă. O.I 60/23. Faceţi din piatră aur şi din îngheţ văpaie, Să-n-chege apa-n stnge, din petre foc sâ saie. Dar inima-i fecioară hrăniţi cu singe cald. O.I 94/29 [V. 3). <0* Expr. A da foe = a aprinde, a incendia. In două temniţi large cu de-a sila să-i aduni. Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni. O.I 1 o 1 .'34. [V. I). A pune pe foc = a arde. Vorbele iubirii moarte. . . Dovedite de minciună Cer să sting a lor viaţă. Dulcea lor zădărnicie Su mă-ndur s-o pun pe foc. O.I 125/18 [V. 1). Arz-o forul! subliniază admiraţia. Dar ce frumoasă se făcu şi mtndră arz-o focul! O.I 174/2 (V. 11. Q (Construcţii metaforice) De foe = a) strălucitor, scinteietor, luminos, învăpăiat (v. şi d c s f a c e, lumină, plin, soare). Dar poale acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu riuri de foc şi cu poduri de-argint. O.I 38/3. l.uceferii de foc Privi-vor din cetini Mormînt fârde noroc Şi fără prieteni. O.I 225/13. Soarele—o fafă de foc, ierburile împrospătate, mirosul cel umed al florilor invioşate o făceau să doarmă mult şi lin. P.L. 10/2. Şi deodată văzură in urmă-le un luciu intins, limpede, adine, in a cărui oglindă bălaie se scălda in fund luna de argint şi stelele de foc. P.L. 19/17 ; cf. P.L. 52/29, 83/17 [V. 2; Pr. 4 ] ; b) pătimaş (v. şi flacără). Glndind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc Pe-ai mei ochi inchişi ca somnul şi pe frunte-mi tn mijloc. O.I 42/14. O rămli, rămli la mine, tu cu vers duios de foc. Zburător cu negre plete, umbră fără de noroc. O.I 80/29 {V. 2]. Diluviu (sau ocean) de foc — inccndiu de proporţii catastrofale. Iubesc precum iubeşte pe-o albă vijelie l'n ocean de foc. O.I 21/4. Aci vă ducefi valuri tn mii batalioane. Cum tn păduri aprinse, mtnat de uragane. Diluviul de foc. O.I 21/24 (V. 2). Foc vînăt = culoare albastră intensă şi strălucitoare. El s-apropie şi sărută mtnile portretului, apoi faţa, gura, ochii cei de foc vtnăt. P.L. 30/17 [Pr. 1]. (Comparaţie) Foe ars = jar. Dintr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemiş-cafi doi ochi de jeratec, a căror raze roşii ca focul ars pătrundeau In rărunchii fetei. P.L. 18/26 [Pr. I). Slea de foc v. stea [Pr. 1). + Arderea din sobă făcută pentru degajare de căldură. Noaptea potolit şi vtnăt arde focul tn cămin. O.I 42/1. Cu perdelele lăsate Şed la masa mea de brad. Focul pilpiie in sobă, Iară eu pe ginduri cad. O.I 105/3. Dar şi mai bine-i, cind afară-i sloată, Să slai vi-stnd la foc. de somn să picuri. O.I 119/8. Se aşeză dinaintea focului. P.L. 71/24 ; cf. O.I 107/1 [V. 4; Pr. 1|. Q (Construcţie metaforică) Desfăcut in foc şi aur v. desface [V. lj. Q (Metaforic) Căldură mare, arşiţă. Un feli de foc nestins ti cutreieră cu fiori de răcoare loţi muşchii şi toate vinele lui cele slăbite. P.L. 9/10 [Pr. 1). Q (Metaforic) Iubire, patimă erotică (v. şi l a n ţ). A ei gură-i descleş-tată de-a suflării sale foc. O.I 79/14. Cu focul bltnd din glasu-fi tu mă dori şi mă cutremuri. O.I 155/1. O sărută cu attta ardoare, o strtnse cu atila foc, tnclt li părea c-a să-i beie viaţa toată din gura ei. P.L. 49/20 [V. 2 ; Pr. 1). (Construcţie
— 212 —
 metaforică) Vorbe arse de nl buzelor foc = mărturisiri dc dragoste (v. şi c a 1 d, dulc t1). El s-aşază lingă dtnsa şi o prinde de mijloc, Ea şopteşte vorbe arse de al buzelor ei foc. O.I 80/36 [V. lj. Q (Metaforic) Inspiraţie artistică; frăniitiUtrc creatoare. S-ar pricepe pe el insuşi aecl demon. .. s-ar renaşte, Mistuit de focul propriu,, el atunci s-ar recunoaşte. 0.1 160/38 [V. 1). (Construcţie mclaforică) Fotul albei Vesle — inspiraţia artistică Înălţătoare, ncaltcrată dc pasiune crolică (?). Jiu n-aş alege lira vibrindă de iubire Ci ceea care falnic imi clnlă dc mi'irirc, Cu focul albei Veste aprinde al meu sin. O.I 17,'G |V. 1]. + F i g. Lumină roşie-lică. asemănătoare flăcărilor. Q (Construcţie metaforică) (■hulirile ile foc [iile norilor] - fulgere (v. şi şarpe). ,\orii-si spun in tunet durerea lor mugint'ă, Cindirile de foc. O.I 20/12 [V. 1], + Strălucire, seinleierc puternică, [f.orjbiile] Incind inccl ca umbre — lin pinzele umflate In fafa lunei care prin ele atunci străbate. Şi-n roată de foc galbăn slă fa(a-i cu un semn. 0.1 lut 15. [Luceafărul] venea plutind in adevăr Scăldat in fac dc soare. 0.1 171/32. JReia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toate dă-mi in schimb O orii de iubire. O.I 177/10 IV. 31.
     2. Fig. Entuziasm, avlnl, înflăcărare. Astfel eu, pierdut in noapteu unei vie/i de poezie, Te-am văzul, femeie stearpă, fără suflet, fără foc. Şi-am făcut din tine-un inger, blind ca ziua dc magie. O.I 29,18 [V. 1]. Q (In contexte figurate) Ce am de-alcge oare tn seaca-vă fiinţă? Ce ftc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţi3, O, oameni mor(i de vii! O.I 23 20. Mai bine mi-aş stoarce lot focul din inimâ: ca sii se risipească tn scintci, dectt să anime: cu el o sim(ire, pe care-o cred. . . ordinară. P.L. 87/20 [V. 1 ; Pr. 1].
        F i y. Durere, suferinţă, chin. Jalnic ard de i iu chinuit ca Xessus, Ori ca llcrcut înveninat de haina-i; J-'octtl meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. O.I 199 11 [V. 1].
     -  Forme gramaticale: sg. n. ac. foc (O.I 20/12, 21/1,
 21 S, 23 <>, 23/20. 21,21, 29/18, 38/3. .12/11, <13/2,60/23, 63; 15. 79/1 1. 80'29, 80/36. 94/29, 107/1, 119,8, 125/18,
 11  31. 171/32, 225,'13; P.L. 5/37, 9/10,         10/2,   19/17,
 21.31, 3n 17. 19 20, 52 29. 83,17). focwl (O.I 17/6,42/1, 105 3, 155 1, 160/38, 171,2. 177/10, 199,11; P.L. 9/25, IN.2H. 29 177 2. 87/20), ».«]. focului (l’.L, 71:24).
     I’OI.OS s. n. 1. Rosl. profil, avantaj. Xn-nfetegi tu, din a ti căutătură, Că deprindere, grimasă este zimbelut pe gută. Că intreuga-i frumuseţe c in lume de prisos, Şi că sufletul fi-t pierde fără de nici un fotos? O.I 160/16
 IV. 1).
     2. Ajutor, trebuinţă. la-mă şi pc mine cu d-ta, că ţi-oi fi dc mare folos. P.L. 17/31 [Pr. 1].
     FOLOS! vb. IV. 1. Refl. A prefita. [Cezara] veni cu o spadă, pe care i-o încinse, folosindu-se de ocazie de a-l slringe de mijloc. P.L. 94/36 [Pr. 1],
     2. Intranz, (Construit cu dativul) A ajuta. înăuntru baba şuiera şi se smulgea ca vintul tnchis — dar nu-i folosea nimica. IM.. 7/3 [Pr. 1].
     —       I'ormc gramaticale: ind. imp. 3 sg. folosea (P.L. 7/3): ger. folosindu-se (P.L. 91/36).
     FOLOSITOR, -OARE adj. Ulii. Q (Glumcţ-ironic) De vorbit despre. . . istorie, geografie şi alte lucruri folositoare, da! se-nţetege, cit vrei! dar o guriţă.. .niciodată! P.L. 68/2 [Pr.l],
     FOND s.n. 1. Conţinut. <> Loc. adj. Fără fond = neÎntemeiat. A fost crudă-nvinuirea, A fosl crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond. O.I 30/22 [V. lj. O (Metaforic) Structură psihică. în faţa lui Orion exprim acel fond de întuneric şi mlndrie, careul vezi mai tn fafa tuturor tinerilor. P.L. 80/2 [Pr. 1).
     2. Culoare dc bază, clmp al unui tablou. O privesc. . . ca pe-un tablou zugrăvit pe un fond luminos, tntr-o carie cu icoane. P.L. 92/7 [Pr. 1],
     FONDA vb. I. Tranz. A Întemeia, a crea. Vorbiră mai departe. .. despre căsătorie, cum ea fondează statele. P.L. 68/33 [Pr. lj. Q (Construcţie metaforică; glumeţ, despre furnici) A-şi fonda state. [Zidurile] năpustite tn risipa lor de plante grase, de furnici ce-şi fondau state.* . te făceau a crede că [ mănăstirea] esle mai mult o ruină oprită curiozităţii, decit locuinţă. P.L. 72/13 (Pr. 1],
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. fondează (P.L. 68/33), imp. 3 pl. fondau (P.L. 72/13).
     FOXDÂL s.n. 1. Cadru al unui tablou. Fondului era haos, in sus străbătut pe ici pe colea de cite-o slea murind, jos — întunecos şi rece. P.L. 83/23 [Pr. 1].                 ,
     2. Decor carc acoperă fundul unei scene dc teatru. ,Vu cumva sunlem asemenea acelor figuranţi, cari voind a reprezenta o armată mare trec pe scenă, incunjură fondatul şi reapar iarăşi? P.L. 65/5. E drept că după fondai nu suntem in stare a vedi. P.I.. 65/11 [Pr. 2].
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. fondai (P.L. 65/11), fondatul (P.L. 65/5, 83/23).
     FOXF, FOANFĂ s.m. şi f. Persoană care vorbeşte pe nas. Q (Metaforic ; depreciativ) Orator lipsit de darul oratorici. Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, loţi Hoţii, Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii, încit fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, iiilbiiţi cu gura strimbă sunt slăptnii asiei naţii! 0.1 150/37 [V. 1].
     FOKMA vb. I. 1. Refl. A lua formă, a sc constitui. Cine ştie. . . dacă in cartea aceasta nu e semnul ce-i tn stare a le transpune tn adincimile sufleteşti. In lumi care se formează aievea aşa cum le doreşti. P.L. 36/14 [Pr. 1].
     2. Tranz. A alcătui. Tot ce e perfid şi lacom, lot Fanarul, toţi Hoţii, Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii. O.I 150/36. Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra riului şi formau bolţi nalte de verdeaţă nestrăbătută. P.L. 52/1. O frunte nallă şi egal de largă asupra căreia părul formează un cadru luciu şi negru stă aşezată deasupra unor ochi adtnciţi In boitele tor. P.L. 74/3 [V. 1; Pr. 2].
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. formează (P.L. 74/3), 3 pl. formează (O.I 150/36), se formează (P.L. 36/14), imp. 3 pl. formau (P.L. 52/1).
     FORMAL adv. De formă. Vezi lu! format te-am oprii... am făgăduinţa ta că nu mă vei săruta niciodată. P.L. 70/37 [Pr. 1].                                      ’
     FOkmA s.f. 1.. Aspect exterior, Înfăţişare. Locul hienei il luă cel vorbăreţ, Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmălareţ, Formele se schimbară, dar răul a rămas. 0..1 61/5. în mutle forme-apare a vieţii crudă taină, Pe mulţi ea li Inşală, la nime se distaină. O.I 64/18. Ochii tăiaţi tn forma migdalei erau de acea intensivă voluptate, pe care
— 2J3 —
o are catifeaua neagră. P.L. 26/33 (V. 2 ; Pr. 1]. + Conturul unuî corp; trăsătura. O mania neagră II acoperea, prin creţii căreia transpăreau delicatele şi corectele lui forme. P.L. 60/1. Ei se iubesc fără s-o ştie. . . formele sunt virgine şi necoapte. P.L. 79/18. Penelul pictorului zbura pe spaţiul gol ce şi-l lăsase pe pinză şi sub mină-i se născură formele lui leronim. P.L. 81/26; cf. P.L. 79/16, 79/2l>, 80/20, 84/27; 84/27 (Pr. 8]. Q (Metaforic) Va să zicd asupra acestui chip işi concentrase el amorul lui — atita formă avea, pustiita, sărmana lui viaţă — un portret' P.L. 30/22 (Pr. 1].
    2.     Mijloc de exprimare artistică. Q (în context figurat) Cind cu sete cauţi forma ce să poată să te-ncapti. Să le scrii cum cere lumea pro istorie pe apă. O.I 137/11 [V.l].
    3.     Tipar, model. Q (Construcţia metaforicii) A lurna îd formă Două limba vecbe şt înţeleaptă v. turna [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. formă (O.I 137/8; P.L. 30/22, 84/27, 84/27), forma (O.I 137/11 ; P.L. 26/33): pl. n. ac. forme (O.I 64/18; P.L. 60/1. 79/16, 81/20), formele (O.I 61/5; P.L. 79/18, 79/26, 84/26).
    FORMtiLÂ s. f. Frază tip folosită Intr-un ritual magic, Voinţele fi se realizează după gtndirea ta. . . se-nţclege tmplinind formulele, căci formulele sunt vecinice ca cuvintele lui Dumnezeu, pe care et le-a rostit la facerea lumei, formule pe care te ai toate scrise in cartea ce fi-am impru-mulal-o. P.L. 42/11, 13. Pe fila a şeptea a cărţii stau toate formulele ce (i trebuiesc penlru asta. P.L. 42,'2S (Pr. 4],
    —  Forme gramaticale : pl. n. ac. formule (P.L. 42/13),
formulele (P.L. 42/11, 42/11, 42/28).                            .
    FtiŞXET s. n. Flşlit. S-auzi un foşnet uşor care-l trezi. P.L. 92/34 (Pr. lj.
    FOŞXf vb. IV. Intranz. A produce un zgomot uşor (ca al frunzelor uscatc). Vtnlu-n trestii lin foşnească. O.I 74/15. (Miresei] li foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. O.I 85/29. Şi uscat foşni mălasa pe podele, Intre glastre, între rozele de Şiraz şi lianele albastre. 0.1154/9 (V. 3].
    —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. foşnea (O.I 85/29), p.s. 3 sg. foşni (O.I 151/9); conj. prez. 3 sg. foşnească (O.I 74/15).
    FOŞNfRE s. f. Foşnet. Deodal aud foşnirea unei rochii. O. I 119/12. Tu cu lumea ta de ginduri după ca să te aţii?. . .S-auzi zornetul de pinteni şi foşnirile de rochii. Pe ctnd ei sueese musteala, iară ele fac cu ochii? O.I 157/23. S-auzi o foşnire tn frunzele unui tufuri. P.L. 94/22 (V. 2; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. foşnire (P.L. 91/22), foşnirea (O.I 119/12); pl. n. ac. foşnirile (O.I 157/23).
    FHAgA s. f. Partea comestibilă a fragului. Q (Metaforic) Sflrc (v. şi boure 1). De a vlrslii ei căldură fragii stftului se eoc. O.I 79/13 (V. 1].
    FRAGED, -A adj. Gingaş, plâplnd. Flori, juoaeruri tn aer, sclipesc lainice In soare, L'nele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare. O.I 43/5. Attt de fragedă te-asa-ment Cu floarea albă de cireş. O.I 117/1 ; cf. O.I 117 |V. 3]. O (Metaforic) Lipsit de experienţă, naiv. Era atlt de tnselată de amor, ca copilul cel linăr şi fraged. P.L. 102/1 |Pr. 1].
     —      Forme gramaticale : s-». n. ar. fraged (P.L. 102/1) fraycdâ (O.I 117, 117/1); pl. n. ac. fragezi (O.I 43/5)
     FRANŢLZfiŞTE adv. In limba franceză. Q (Ironic, aluzie la mania (ranţuzismulni) J'loşniţa ceea-i bătrtnă, cuvios In mers păşeşte; Cela-i cavaler... e iute. . . oare ştie franţuzeşte? O.I 46/23 (V. 1].
     FRATE s. m. I. Persoană de sex masculin considerată in raport cu altă persoană născută din aceiaşi părinţi. (Cu referire la animale ) (Făt-Frumos] a încălecat pe un frate al meu, care are şeple inimi, pe cind eu n-am decit d'iuă. P.L. 21/22. Calul Genarului ii necheză frăţtni-său cecn ce-i spusese [Genarul] — dar frale-său i-o spuse lui Făt-Frumos. P.L. 21/31 (Pr. 2]. Q (In context figurat) Codrul-frate cu românul I)e săcure se lot pleacă Şi izvoarele ii seacă. O.I 183/4 [V. 1|. «0» Frate de cruce v. cruce [Pr. 1|. <> Expr. A trăi ca fra|i = a trăi tn pace şi bună înţelegere. Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi! O.I 60/15 (V. 1].
     2. Nume dat unui călugăr. Ajuns la poartă, trage clopoţelul, un frate ii deschide. P.L. 73/10 (Pr. 1|. «0» Frate Isiie = călugăr nehirolonisit, carc îndeplineşte serviciile domestice ale comunităţii călugăreşti. Ştiu că lu eşti pin-acum frate laic. P.L. 82/24 (Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. frate (O.I 183/4; P.L. 11/10, 21/22,21/31,73/10, 82/24); pl. n. ac. fraţi (O.I 00/15).
     FRAZĂ s. f. Propoziţie. Era un lu singuratic, fără de a fi pus tn legătură cu vo frază. P.L. 68/29 (Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică; ironic) Frază lustruită — discurs demagogic. Azi, cind fraza lustruită nu ne poale înşela, Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu esle-aşa? O.I 151/21 [V. 1|. Q (.Metaforic) Vorbă goală, aparenţă înşelătoare. Religia —o frază de dinşii inventată Ca cu a ei pulere să vă aptece-n jug. O. I 59/6. Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine. O.I 59/16. Ceea ce ne bucură esle lipsa de fraze şi rezonamenle eu care la oameni se-mbracă această emigrare a superfluenţei locuitorilor. P.L. 80/27; cf. O.I 35/10; P.L. 82/19 (V. 3 ; Pr. 2].
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. frază (O.I 35/10, 59/6; P.I.. 68/29, 82/19), fraza (O.I 151/21); pl. n. ac. [raze (O.I 59/16; P.L. 80/27).
     FRAMÎXTA vb. I. I. Tranz. (în expr.) A fră-niînta păinintul = a lovi pămintul cu picioarele (la joc), a juca tropotind din picioare. L'n băiet de ţigan. . . mişca nişte coarde false care lirliiau nervos, iară Imprejuru-i fră-minta păminîul un ungur lung. P.L. 27/5 (Pr. 1].
     2.     Refl. A se mişca agilct. Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frămlnl, Hăcncle, vuiel de-arme pătrund marea cea caldă. O.I 62/18. Izbind s-or frămtnta Eternele valuri. O.I 225/7 (V. 21.
     3.     T r a n z. A îngrijora, a nelinişti. Dar cind inima-ţi , frămintă Doruri vii şi patimi multe. . . Ţoale cer intrare-n
 lume, Cer veşmintele vorbirii. O.I 226/9 (V. 1].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. frămintă (O.I 226/9), se frămînt (O.I 62/18), imp. 3 sg. frăminta (P.L. 27/5), viit. 3 pl. 9-or frăminta (O.I 225/7).
     FRĂŢIE s. n. Iubire frăţească, sentimente de frate. Fiii tăi trăiască numai tn frăţie Ca a nopţii stetf. ca a zilei sori. O.I 16/3. Cum a intrat el tn viaţă? Cit amor de drepf
— 214 —
 fi bine, C/K sinceră frăfie adusese el cu sine? O.I 53/7 [V. 2|. Frăfie de cruce v. crucc [Pr. 2]. <$• Loc. adv. Cu frăţie = ca inlru fraţi. în mod egal. Q (Ironic) Incor-da-voi a mea liră sâ clnt dragostea? Un lan( Ce se-mparle cu frăfie Intre <loi şi trei amanţi. O.I 140/6 JV. 1).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. frăţie (0.1 16/3, 53/7, 140/G; P.L. 6/15), frăţia (P.L. 11/5).
     FRĂŢIOR s. m. Diminutiv al lui frate (2). Q (Ironic) Om juca curfi cu atfi frăfiori, om fuma din lulele lungi cit ziua (te azi. P.L. 75/4 [Pr. 1).
     FHAŢI.Mî s. m. (l'rmal de adjectiv posesiv; şi In forma frOţini) Frate. Spune frăjlne-lău să-şi arunce stăplnul in nori. P.l., 21 27. Cuiul Genarului li necheză frăftni-său ceea ce-i spusese ('.enunţi. P.L. 21/30. Cuiul lui Făl-Frumos ii nechcză asta frăjini-său. P.L. 21 33: cf. P.L. 21/33 |Pr. 41.
     —      Forme gramaticale : sg. g. d. frăţine (P.L. 21/27), IrAţini (P.L. 21,30, 21/33, 21/35). - Variantă : (Mold.) frălini (P.l,. 21.30, 21/33, 32/35) s. ni. - Scris: frăfine.
     FRE\mAT s. n. Foşnet. Ea trecea prin frunza-n freamăt Şi prin murmur de albine. O.I 66/15. O, mamă, dulce mamă. din negură de vremi. Pe freamătul de frunze la line tu mă chemi. O.I 129,2. Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier Iar in iarba înflorită, somnoros suspin-un grier. O.I 152<lo. Deodată tn urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, infiorată de un lung freamăt de frunze. P.l.. 18/3(1; cf. O.I 121 [V. 4; Pr. 1|. + Zgomot, larmă. Pădurea lin suspină ţi prin frunzele uscate ltinduri, rinduri Ircce-un fre<măt, ce le scutură pe toate. O.I H3-24. Ce moi freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de :gom"t şi de arme şi de bucium. O.I 147/37 [V. 2).
     —      Forme gramaticale : ss- n. ac. freamăt (O.I 66/15, 83 21. 121. 1 17/37, 152 15 ; P.L. 18/30), freamătul (O.I 129.2).
     FIIf:\lli vii. III. Intranz. (Latinism) A sc mişca foşnind. Cintarea in cadeniă a frunzelor ce freme. . . \ ăscur-acolo-n mine şnptiri de-un gingaş dor. O.I 8‘3 [YV 1].
     FRENETIC adv. Cu frenezie. Cu evlavie de vulpe, ca tn strane, şed pc locuri Şi aplaudă frenetic schime, clntece şi jocuri. O.I l.">H;2(j [V. 1],
     FIUCA s. f. Teamă. Carateru-aleargă. iute se coboară, în grozava prrjmuire calcă sigur, fără frică. O.I 166/12 [V. 1). O Kxpr. A nu avea Irlcă v. avea [Pr. 1).
     -      Formă gramaticală: sg. n. ac. frică (O.I 166/12: P.L. 8/20).
     FRIG s. n. 1. 'Icmperatură scăzută, f'h! ce frig... Imi văd suflarea. O.I 46/9. De frig la piept şi-ncheie tre-murlnd halatul vechi. O.I 132/3 [V. 2J. + Stare provocată de temperatura scăzută. O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează. .. ş-abia pine goală, Frig şi insomnie, lacrime şi boală. O. IV 365/2 [V. 1], (Construit cu verbul ,,a fi”, cu subiect logic in dativ) Bruh! mi-i frig. — Iată pe mtnă cum codeşte-un negru purec. O.I 48/1 |V. 1).
     2. (La pl.) SLare febrilă. Dionis, lungit tn palu-i, tremură tn friguri. P.L. 62/21 [Pr. 1], O Expr. A avea frl-purl v. avea [Pr. lj. Q (Metaforic) Starţ de nelinişte
 puternică, de frămlntare interioară. Attt de albâ fafa-■ ş-altt de nemişcată. Dar ochi-i ard In friguri. O.I 96/23. A u vezi că gura-mi arsă e de sete Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi? O.I 200/10 [V. 2[.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. frig (O.I 46/9,48/1, 132/3; O.IV 365/2); pl. n. ac. friguri (O.I 96/23,200/10; P.L. 62/19, 62/21).
    FRIGIĂN, -A adj. (tn expr.) Cuşmă frlglană = bonetă purtată, după modelul sclavilor eliberaţi din antichitate, de către revoluţionarii francezi de la 1789, ca simbol al libertăţii. Se mişc batalioane a plebei pro/e/are, Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare, Şi clopote de-alarmă răsună răguşit. O.I 62/24 |V. 1).
    FRIGUR0S, -OAsA adj. Rece. Şi mtna friguroasă s-o încălzesc la stn Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o (in. O.I 213/13. In lungile şi friguroasele nopli de iarnă, crede cineva cum câ el, redus ptnă la culmea mizeriei, devenea trist? P.L. 32/12 [V. 1; Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. friguroasă (O.I 213/13); pl. n. ac. friguroasele (P.L. 32/12).
    FRIZA vb. I. Refl. A se coafa, a-şi încreţi părul. Să mă frizez, ca să-fi plac? P.L. 87/15 [Pr. 1).
    FntNGE vb. III. Tranz. 1. A rupe. Din teiul sflnl şi dulce o ramură să frlngi. O.I 129/8 (V. lj. Q (Metaforic) A fragmenta In unităţi metrice; a da formă de poezie. Şi, pătrurs de-ale lui patimi şi [de-] amoru-i, cu nesafiu El ar fringe-n vers adonic limba lui ca şi Norafiu. O.I 1G2 2 |V. 1|.
    2.      Fig. A mlhni profund, a Îndurera. Pofi din nou zdrobi şi fringe — apostat inima mea? O.I 30/18 [V. 1).
    —       Forme gramaticale: conj. prez. 2 sg. si frlngi (O.I 129/8); opt. prez. 3 sg. ar fringe (O.I 162/2); inf. Irlnge (O.I 30/18).
    FRÎxgERE s. f. Acţiunea de a fringe. Q (Metaforic) Reflex de lumină, răsfrlngere. Pe-a altarului icoană tn de ra?e roşii frlngeri. . . Maica Domnului se vede. O.I 50/7 JV. 1).
    FRlNT, -A, adj. Rupt. Imi Urăsc soarlea ca un vultur Ce işi Urăşte aripa frintă. O.I 26/22 (V. Jj.
    FRlL s.n. Curei* cu ajutorul cărora stnt minaţi caii. 3* Expr. A (tuee frîul (cuiva) = a conduce. © (Element de personificare) Nedreptul şi minciuna al lumii duce frtu. O.I 62/3 |V. lj. 9 (Metaforic) Puterea de atracţie. Pla-nefii tofi îngheaţă şi s-azvirl rebeli tn spaf Ei, din frlnele luminii şi ai soarelui scăpafi. O.I 133/14 [V. 1],
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. friu (O.I 62/3); pl. n. ac. {rinele (O.I 133/14).
    FRUCT s.n. F i fl. Rezultat. Fructul amorufui aew-lor oameni fu Dionis. P.L. 30/37 [Pr. 1].
    FRUMOS1 adv. 1. In mod armonios, estetic. Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos il poartă, Flori albastre are-n păru-i şi o stea tn frunte poartă. O.I 85/33. Cine-ntreabă. .. dacă şi lui i-ar plăci să tmbte frumos tmbracal. P.L. 28/17. De departe se văd turnurile strălucitoare ale biseriţţlor laşilor, casele frumos văruite. P.L. 39/25; cf.
— 215 —
P.l*. 83/15 (N. 1 : Pr. 3|. $> Expr. A-l se «edea (cuiva) Inimos v. şedea (V. 1].
    2. Aşa cum se cuvine. De te rogi frumos de dinsul, îndestul e de hain Vălul alb de pesle toate Să-l înlăture pufin. O.I 109/9. Sd ştii că-s sănătos, Că mulfămind lui Crislos Te sărut, Doamnă, frumos. O.I 149/20 [V. 2].
    FRUMOS*, -OAsA adj. 1. Care place ochilor, care are valoare estetică. Tu ai fost divinizarea frumusefii de femeie. A femeiei, ce şi astăzi lot frumoasă o revăd. O.I 29,8. Jar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară — l'n mort frumos, cu ochii oii Ce sclnfeie-n afară. O.J 170,15. .Vorii cerului înmărmuriră şi se făcură palat sur şi frurr.vs. P.l.. 2137 ; cf. O.I 1/1, 4/6, 37/23, 55/27, 59/31, 66/32, 68 3, 76/12, 88/10, 95/10, 95/32, 97/22, 98/24, 98/29, 109 5, 137/14, 144/24, 154/18, 159/15, 164/3, 166/4, 167/1, 171/1, 172 21, 171/1, 185/11, 209/24, 210/16, 211/8; O.IV 365/33,366/4; P.L. 3/22, 6/2, 6/5, 7/14, 7/21, 8/8, 9/30, 10/39, 113, 11/31, 12/27, 12/34, 16'9, 18/7, 20/1, 21/2, 23/29, 23/32, 31/1,    31/3, 31/10, 31/11, 36/7,  36/18, 39/21, 45/7,   19/12,
50/1,    51/5, 53/29, 53/31, 56/30, 56/31, 56/33, 58/15, 59 9.
66/8, 66/15, 68/15, 69/21, 75/35, 70/11, 76/20, 70,22, 76 26, 76/39, 77/13,     77/15, 77/24, 79/25, 84/15, 84 19,  85/20,
86/3,    86/3, 86/20, 89/4, 89/7, 89/30, 92 12, 92 16,    92 22,
93/24, 93/28, 96/17, 100/13, 100/37 IV. 34 ; Pr. 68]. Q (Repetiţie) Atunci et cu o privire nălucirea i-ar discousn Cum că ea — frumoasa fală — a qhicit că e frumoasă. O.I 80/6 [V. 2). Compus:                Fut-Frumos   v. f ă l |Y. 2 ;
Pr. 1].
    2.     Care trezeşte admiraţie din punct de vedere moral. Şi de-aceea spusa voastră era stntă şi frumoasă. O.I 35/13. [Oamenii] numesc stnt, frumos şi bine ce nimic nu insem-nează. O.I 36/7. [Magul] au aflat slmburut lumii, lot ce-i drept, frumos şi bun. O.I 44/36 [V. 3].
    3.     Care provoacă o stare de incintare; plăcui. Vis frumos avut-am noaptea. O. I 80/11. Mii de glasuri slabe tncep sub bolta lungă Un cint frumos şi dulce — adormitor suntnd. O.I 94/10. Glndurile mele torceau un vis, un vis frumos, In care eu mă iubeam cu tine. P.L. 7/36; cf. O.I 122/19, 213/18; P.L. 67/26 [V. 4; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. frumos (O.I 4/6, 36/7, 44/36, 80/11, 94/10, 98/29, 122'19, 164/3, 170/15, 171/1, 172/21, 185/11, 209/24, 211/8, 213/18; P.L. 3/22, 6/.\ 7/36, 12/27, 20/1, 21/2, 21/37, 31/3, 31/10, 49/12, 50/1, 51/5, 53/31, 59/9, 66/8, 66/15, 68/15, 76-11, 76/20, 76/22, 76/39, 77/13, 79/25, 84/15, 84/19, 96/17), frumoasâ (O.I 1/1, 29/8, 35/13, 37/23, 55/27, 76/11, 80/6, 88/10, 95/10, 137/14, 154/18, 159/15, 166/4, 167/4, 174/1, 210/16; O.IV 365/33, 366/4; P.L. 7/14, 7/21, 8/8, 9/39, 10/39, 11/3, 11/34, 12/34, 23/29, 23/32, 36/7, 36/18, 39/21, 56/30, 56/31, 56/33, 58/15, 67/26, 69/21, 76/26, 77/15, 77/27, 85/20, 86/3, 86/3, 86/20, 89/4, 89/7, 89/30, 92/12, 92/16, 92/22, 93/24, 93/28, 100/13, 100/37), frumoasa (O.I 68/3, 80/6, 144/24; P.L. 75/35), g.d. frumos (O.I 66/32), frumoase (P.L. 16/9, 45/7), voc. frumoasâ (O.I 38/25); pi. n.ac. frumoşi (O.I 95/32, 97/22, 98/24; P.L. 6/2, 18/7, 23/36, 31/1, 31/11, 53/29), frumoase (O.I 59/34, 109/5).
    FRUHStiŢĂ s.f. v. frumuseţe.
    FRUMSfiŢE s.f. y. frumuseţe.
    FRUMUSEţA s.f. v. frumuseţe.
    FRUMUSEŢE s.f. I. (Şi In formele frumusefă şi frumusefă). Faptul de a fi frumos, Însuşirea a ceea ce esle frumos. Tu ai fosl divinizarea frumuscjei de femeie, A femeiei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd. O.I 29/8. Codrii se înfiorează de atita frumuseţe. Apele-ncreţesc in tremur străveziile lor fefe. O.I 142/9. In ochii mei acuma nimic nu are pref Ca taina ce ascunde a tale frumusefi. O.I 232/2. O altă femeie, mai mindră de frumusefă ei, ar fi ieşit vlnâlă de minie şi jignită de moarte din casă. P.L. 88/37; cf. O.I 160/15; P.L. 40/30, 55/31, 79/20, 93/5, 98/3, 100/ 32, 102/12 [V. -I; Pr. 8]. <0> Expr. O frumuseţi de... = foarte frumos. Esle o frumusefă de :i acum. P.L. 78/0 (Pr. 1]. Q (Construcţii metaforice) A frumuseţii haruri goale v. har [V. lj. Avere de amor şl frumusefi v. avere [V. 1], A-şi arde ochii şi frumseta = a se uriţi, a-şi pierde farmecul (v. şi curg e). Tu-fi arzi ochii şi frumsefa . . . Dulce noaptea lor se stinge, Şi nici şlii ce perde lumea. .Yu mai plinge, nu mai pUnge! O.I 83/1 [V. 1], L'mbra frumuseţii cei eterne v. etern [V. 1].
    2. (Şi în forma frumsefe) Fiinţă frumoasă sau obiect frumos. Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumse(ile-ne tineri bătrinii lor distrug. O.I 59/35. Se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele splnzurate de catarg Şi Incet înaintează fn lovire de lopefi, Legănlnd attta farmec şi atitea frumusefi. O. I 154/22 [V. 2].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. frumuseţe (O.I 142/9, 160/15; P.L. 55/31), frumuseţi (P.L. 40/30, 78/6, 93/5), frumuseţa (P.L. 88/37, 98/3, 100/22, 102/12), frumseţa (O.I 83/9), g.d. frumuseţii (O.I 162/20). frumuseţei (O.I 29/7; P.L. 79/20), Irumseţli (O.I 79/19); pl. n. ac. frumuseţi (O.I 107/13. 154/22, 232,2), frumsejile (O.I 59/35). — Variante : frumslţă (O.I 83/9). frumslţe (O.I 59/35, 79/19), frumuseţă (P.L. 40/30, 78/6, 88/37, 93/5, 98/3, 100/22, 102/12) s.f.
    FBUML'ŞEL, -fcA adj. Diminutiv cu valoare hipocoristică al lui frumos ; drăguţ. Ce frumuşel e călugărul cela. P.L. 76/8 [Pr. 1].
    FRt XTE s. f. 1. Partea de sus a feţei, mărginită dc Umple, sprincenc şi păr. Sublimă Insă este Cununa cea de laur, ce sintă se-mpleteşte Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. O.I 17/12. Pe frunte-mi mina n-o s-o luneci Ca să mă faci să mi ies din minfi. O.I 211/23. Dormi! dormi! şopti ea apleclndu-şi gura pe fruntea lui. P.L. 63/23 ; cf. O.I 3/12, 22/11, 30/10, 38/8. 42/12, 42/13. 42/15, 50/16, 52/18, 52/24, 63/23, 75/13, 79/9, 84 25, 85/34, 95/31, 97/21 ; O.IV 366/5; P.L. 7/5, 8/6, 9/38, 9/39, 10/18, 11/26, 15/26, 23 12, 27/12, 30/9, 40/21, 40/31,46/12, 51/37, 53 27, 59/27, 62/22, 63/4» 63/29,67/14, 67/32, 71/31, 71/32, 74/2, 76/26, 77 18, 82/37, 90/17, 92/31 [V. 20; Pr. 30], Q (Comparaţie) Soarele cădea la vale şi părea pe vlrful bradului singuratic ca o frunte In raze. P.L. 39/9 [Pr. 1 ].© (în contexte figurate) Şi maicii, ce slringe pruncufu-i la sin, Privirea de lacrime plină, Văzlnd cum geniile morfii se-nclin Pe fruntea-i copilă cu spasmuri şi chin, Speranfa durerea i-alină. O.I 11/24. O, fiarbă-vă mlnia In vinile slociie, In ochii stinşi de moarte, pe frunţi InoinefUe De stnge putrezit. O.I 23/14 [V. 2]. O Expr. A H cu stea la fruate v. stea (V. 1]. Q (Construcţii metaforice) A serie pe frunte = a stigmatiza. Blestemul tl invoc; Blestemul mizantropic ca vlnăla lui ghiară, Ca să
— 216 —
 t’â scriu pe frunte, ca rita ce se-nfiară Cu fierul urs In foc. O.I 23/G |V. 1). A nu fl scris Dumnezeu pc fruntea cuiva, subliniază ideea ncincrcdcrii In divinitate. Tu chip zlm-bilor, Trăit-ui anume ca astfeli sâ mori? De e sens intr-asta, e-ntors şi ateu. Pe palida-fi frunte nu-i scris Dumnezeu. 0.1 40/14 [V. 1]. Sub frunlc = in minte. Sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagă, Xoaptea-a<llnc-a veciniciei el in şiruri o dezleagă. 0.1 132/7. Sub fruntea noastră e lumea —acel pustiu întins — de ce numai spaţiul, de ce nu timpul, trecutul. P. 1,. 37/11 [V. 1 ; Pr. 1). Zile ru trei sori In i'runlr. imaginează trecutul ca o perioadă bogată in evenimente remarcabile. Cind privesc zilele de-aur ascriplurelor ri’ituirir... Viu! nopfi cc-nlind deasupră-mi oceanele de stele, ZiU n/ trei sori in frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cn i:i'i>are-ule gindirei şi cu riuri de cintări. 0.1 31/5 [V. ]]. + (l.a animale) Parlea dinamic a capului, imediat deasupra ochilor. Imprejuru-ne s-adună Ale curţii mindre neamuri: Caii wării albi ca spuma, Bouri nulii cu steme-n frunte. O.I 101/18 [V. 1].
    2. Cap. Ţi-am dat palidele raze ee-nconjoară cu magie
Fruntea tngcrului-geniu, ingerului-ideal. 0.1 30/2. Ei trec cu răpejune de riuri fără punfi, Coroanele In fugă le fulgeră pe frunţi. O.I 98/14. Deasupra frunţii se-ncovoia un cerc de stele albastre. P.L. 83/23 ; cf. 0.1 59/2, 92/7, 9G/25, 118/11 ; P.L. 6 3, 20/25 [V. 6; Pr.3). Q (în conlcxle figurate) Din iichi de-ar soarbe geniu slăbită mea privire, De-ar tremura la sinu-mi gingaşul lău mijloc, Ai pune pe-a mea frunte In vise de mărire L'n diadem de foc. O.I 21/7. Vedefi cum urna creapă. cenuşa reînvie... Cum umbrele se-mbracă In zale ferecate. Şi frunţile cărunte te nalfă de departe L'n Cezar, un Traian. O.I 21/29. Voi, ctnd mi-or duce îngerii săi Patida-mi umbră in albul munte, Să.mi pui cununa pe a mea frunte. Şi sâ-mi pui lira de că pălii. O.I 27/23 |V. 3], 9 (Element de personificare) fmbracă-le in doliu, frumtată Bucovină. <'.u cipru verile-ncinge antică fruntea la. 0.1 1/2 [V. ] |. -0 lîxpr. A pleca fruntea In jos v, j o s |Pr. 1], 9 (Metaforic, pornind de la considerarea frunţii ca sediu al min|ii iv. şi c ă p ă ţ 1 n ă. grăunţ ă), apoi ca reflex al stărilor psihice şt pină h folosirea ei ea simbol al omului carc "imleşle sau simte) Prunira mea este trezită de at buzei tale ingheţ. O.I         Şi in cile mii de case lin pătruns-ai
prin frn-şti. Cile frunţi pline de ginduri, ginditoare le priveşti.’ O. I Kili !(;. Sietele nasc umezi pe bolta senină. Pieptul de d«r. fruntea dc ginduri ţi-e plină. 0.1 231/8 ; cf. O.I 1212, 17’8. 17/8. 27!i. 27/16, I2'17, 93/30, 201/5 |V. 11). Q (Construcţii metaforice) Fninle crăiască = monarh, conducător (v. şi mină, sceptru). Inceplnd la talpa însăşi a mulţimii omeneşti Şi suind In susţii scării ptn" la frunţile crăieşti De a vieţii lor enigmă ii vedem pe toţi munciţi. O.I 133/22 [V. 1). A pleca genunchi ţi frunte v. genunchi |V. 1). A pune pe fruntea cuiva mindru dlndem de stele v. d i a d e m â | V. 11. A smulge laurii de pc fruntea cuiva v.laur [V. 1). Tot ee grămădiră veacuri lungi şl frunţi mărc|e v. grămădi (V. 1],
    3.     Fig. Parlea dc sus sau de dinainte a unui lucru; creştet, culme. In cupe vin de ambră — iarna grădini, verdeaţă, Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă. 0.1 56/19. Trecea prin codri pustii, prin munţi cu fruntea ninsă. P.L. 11/20. Departe, munfii cu fruntea încununată de codri, cu poalele pierdute In văi cu izvoare albe. P.L. 38/36; cf. 0.1 6/20, 44/31 [V. 3; Pr. 2). Q (In context figurat)
Şi singur stau... Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită L'n trăsnet ar purta. O.I 25/14 [V. 1). O (Construcţie metaforică) A-şi aprinde Jăratecul de argint al frun-|llor v. jeratic [Pr. 1].
    —   Forme gramaticale: sg. n. ac. frunte (0.1 6/20,
12/12, 21/7, 25/5, 27/23, 30/10, 31/5, 32/34, 40/14, 85/34, 92/7, 93/30, 96/25, 101/18, 116/17, 196/28; O.IV 366/5; P.L. 9/38, 9/39, 10/18, 14/26, 23/12, 27/12, 39/9, 40/31, 59/27, 63/4, 67/14, 74/2, 77/18, 90/17), fruntea (O.I 1/2, 3/12, 11/24, 17/8, 17/8, 17/12, 22/11, 30/2, 30/6, 38/8, 4?/12, 42/13, 42/17, 50/16, 52/18, 52/24, 59/2, 63/23, 75/13, 79/9, 84/25, 95/31, 97/21, 118/11, 147/29, 201/5, 231/8; P.L. 6/3, 7/25. 8'6, 11/20, 15/26, 30/9, 37/11, 38/36, 40/21, 46/12, 51/37,  62/22, 63/23,     63/29, 67/32,  71/31, 71/32,  76/26,
82/37,  89/29, 92/31),     frunte- (O.I  25/14, 27/16,  42/15,
44/31, 132/7, 211/23), g. d. frunţii (P. L. 83/23), voc. frunte
<0.1 27/9); pl. n. ac. frunţi (O.I 23/14, 52/16, 98/14,130/16; P. L. 53/27), frunţile (O.I 24/29, 56/19, 133/22; P.L. 20/25), g. d. frunţilor (P.L. 39/13).
    FnCNZÂ s. f. Parte a unei plante, formată dintr-o foaie legată dc tulpină prin peţiol. Pe cărare-n bolfi de frunze, Apuclnd spre sat tn vale, Ne-om da sărutări pe cale, Dulci ca florile ascunse. O.I 55/17. Prin frunzele uscate lilnduri-rlnduri trece-un freamăt. O.I 83/23. Se pare cum că-i altă toamnă Ci-n veci aceleaşi frunze cad. O.I 204/12. Floarea din fereastă veghea pintre frunzele ei, ca o stea roşie prin Increfiturile unui nor. P.L. 15/19; cf. O.I 4/29, 4/30, 8/3,76/1,85/29,92/29,96/3,97/29,129/2,144/17,152/19,229/7, 235/2,  235/22; P.L.      18/30, 22/18,  44/11, 44/27,  51/24,
74/11, 87/4, 94/22 [V. 17; Pr. 9). 9 (Comparaţie) V-aţi dus cu anii [-mi], ducu-vă dorul, Precum cu toamna frunzele trec. O.I 26/6. Catapeteasma lumii tn adine s-au înnegrii, Ca şi frunzele de toamnă toate s(elele-au perit. O.I 133/16 [V. 2). 9 (Personificare) N-auzi cum frumele-n poiană şoplesc? O.I 228/5 [V. 1], Q (în contexte figurate) Ş-acel rege-al poeziei, le./nic llnăr şi ferice. Ce din frunze Iţi doineşte, ce cu fluierul t(i zice, Ce cu basmul povesteşte — veselul Alcsandri. O.I 32/26. O toamnă care Inttr-zie Pe-un istovit şi trist izvor; Deasupra-i frunzele pustie
—   A mele visuri care mor. O.I 212/11 [V. 2). 9 (Metaforic; cu referire Ia nimicnicia fiinţei omeneşti; v. şi ciot, grăunte, muscă). La ce oare dlnsa s-a născut pe lume, 0, sărmană frunză pe oceanu-n spume? O.IV 364/22. Adesa tşi închipuise el însuşi cil de Irişti, cil de lungi, cil de monotoni vor Ircceanii vieţii lui — o frunză pe apă. P.L. 28/7 |Y. 1 ; Pr. 1]. «O’ (La sfi- cu valoare de pl.) Ea trecea prin frunza-n freamăt Şi prin murmur de albine. O.I 66/15. De cind codrul, dragul codru, troienindu-şi frunza toată, Işi deschide-a lui adincuri... Tristă-i firea. O.I 83/25. Afară-i toamnă, frunză-mprăştială. O.I 119/1. Luna pe cer trece-aşa sflnlă şi clară, Ochii lăi mari caută-n frunza cea rară. O. I 231/6 ; cf. O.I 123/26, 206/2. 214/8 [V. 7). 9 (Comparaţie) Ca toamna cea lirzie e viaţa mea, şi cad llazii ca şi frunza pe undele de vad. O.IV 432/20 [V. 1). Loc. adj. (litâ frunză, cîtă iarbă = imens ca număr, foarte numeros. Cind văzui a lor mulţime, cilă frunză, ctlă iarbă, Cu o ură nempăcală mi-am şoptit atunci tn barbă. O.I 147/7 [V. 1]. <0> Expr. A-l bale frueza v. bate [V. 1). 9 (Construcţie metaforică) .Mreajă de frunze v. mreajă [Pr. 4).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. frunză (O.I 4/30, 119/1, 147/7; O.IV 364/22; P.L. 28/7), trunza (O.I 66/15, 83/25, 123/26, 206/2, 214/8, 228/19, 231/6; O.IV 432/20);
— 217 —
 pl. n. ac. frunze (O.I 4/29, 32/20, 55/17, 85/29, 92/29 97/29, 129/2, 152/19, 204/12, 229/7; P. L. 18/30, 22/18, 44/11, 44/27, 44/32, 51/24, 73/24, 74/11, 93/7, 102/9), francele (O.I 26/6, 76/1, 83/23, 96/3, 133/16, 144/17, 212/11,
 2  28/5, 235/2, 235/22; P. L. 15/19, 94/22), g. d. frunzelor (O. I 8/3; P.L. 87/4).
    FRUNZfŞ s. n. Mulţime dc frunze, frunzele copacilor. Dar un vini de biruinţă se porneşte tndelung Şi loveşte rinduri, rinduri tn frunzişul sunător. O.I 114/13. Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. O.I 214/7. Doar toamna glas «d dea Frunzişului veşted. 0.1216/16; cf. O.I 221 7, 225/12 [V. 5]. Q (în context figurat) Şi nime-n urma mea A’u-mi pltngă la creştet. Doar moartea glas să dea Frunzişului veşted. O.I 219/24 [V. 1}.                                 '
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. frunzişul (O.I 144/13, 214/7), g. d. frunzişului (O. I 216/16, 219/24, 221/7. 225/12).
    FUDtl, -A adj. (In expr.) Fudul la coate = rupt in coate. Surtucul lui, pe Itngă acestea, era mai mull urzeală dtetl bătătură, ros pe margini, fudul la coate, de rldea pare că şi vintul tn urma lui. P.L. 32/9 [Pr. 1).
    FlIGÂR ». m. Cal. Fugarul uşor Nechează, s-aruncă dt spinteeă-n pripă A negurei fior. O.I 4/2; cf. O.I 5/1-1 (V. 2).
    —      Pormi gramaticală : sg. n. ac. fugarul (O.I 1/2, 5/14).
    FCgA s. f. Alergare, goană. Ei trec in răpejunc tle riuri fără punţi Coroanele in fugă le fulgeră pe frunţi. O.I 08/14. Prin fuga lor auzeau miautele lungi şi îndoite ale molanului. P.L. 12/39 [V. 1 ; Pr. 1]. <0* Loc. adv. tn fugă = la repezeală. Penelul său schiţă In fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune. P.L. 85/14 [Pr. 1|. în fuga calului v. cal (Pr. 1]. Q (Construcţie mctaforică) A Iun în fugă pe copite fa(a negrului pămint v. lua [V. 1].
    —      Porme gramaticale : sg. n. ac. fugă (O.I 98/14, 148,5; P.L. 85/14), fuga (P.L. 12/39, 13/4).
    FUGf vb. IV. I n t r a n z. 1. A se Îndepărta In grabă-Fug eaii duşi de spaimă şi vlntului s-aşlern. Ca umbre străvezie ieşite din infern. O.I 98/8. — Dar nici nu ştiu măcar ee-mi eeri, Dă-mi pace, fugi departe — O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte. O.I 17-1/14. Trebuie tă fugi cit mai In grabă din oraş. P.L. 96/6; cf. O.I 41/7, 80/27, 176/2 ; P.L. 8/16,45/34, 58/27,63/18, 76/34,89/27 (V. 5; Pr.7|. Q (Repetiţie) Fugi, le rog. Su l-ai ucis pe Castelmare... A povestit tot, cui ti datoreşle rana sa. Fugi... tt r»g... Fugi, şi poale că... ah! unde-i o speranţă, de care să mă ţin?... Ţi-aş zice: vino la mine şi nu pot. Spune-mi: să te pierd, penlru a le mai vedi o dală? Su! Fugi, leronim. P.L. 96/22, 24, 30, 31 [Pr. 4]. Q (Element de personificare) Fug futgerele-n lături, lăslnd-o ea să treacă. O.I 95/12. Apele eu spaimă fug tn pămint şi seacă — Părea eă-n somn un Inger ar trece prin infern. O.I 95/14 [V. 2).
 O  (în context figurat) Şi moarlea ta n-o pllng, ci mai feri-eeae O rază fugită din haos /urnesc. O. I 38/28 [V. 1J. Expr. Pa«l Ineolo v. Încolo [V. 1]. Q (Metaforic) A pieri (v. şl c & d e a, curge, duce, pierd e) ; A dispărea (de lingă cineva sau din apropierea cuiva). 5c risipesc toat« dimprejuru-ţi, limp şi spaţiu fug din sufletul tău şi rimli wemenea unei crengi uscate, din care vremea asemene
 a fugit. P.L. 43/11, 13. Tristeţa fuge de mine, ca cumălru-meu de lămtie. P.L. 74/38 [Pr. 3J.
     2.     A alerga, a goni. Biata albină în clmp nu mai fuge, ci-mprejur se poartă Incunjură capul şi guriţa moartă. O.IV 366/9. [Mama pădurii] fugea mereu, o stincă de pealră îndrăcită, ruptndu-şi cale prin păduri. P.L. 7/9. Li se păru că nu mai pot merge, asemene celor ce vor să fugă tnvis şi cu tnale aceste nu pot. P.L. 13/2; cf. P.L. 9/29, 18/20, 19/7, 21/12, 21/25, 49/5, 101/12 [V. 1; Pr. 9]. Q (Repetiţie) Ei fugeau... fugeau prin noaptea pustie şi rece P.L. 12/37 — 38 [Pr. 2). (Comparaţie; element de personificare) Ei fugeau cum fug razele lunei peste adlncile valuri ale murei. P.L. 12/37 [Pr. 1). Q (Element de personificare) Răsare luna, ca o vatră de jăralic, Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic Ş-ale rlurilor ape, ce sclipesc fugind tn ropot. O.I 76/17. începu să treacă şi apa fugea rotind tm-prejurul gleznelor ei. P.L. 101/37 [V. 1; Pr.l]. + Fig. A se perinda cu repeziciune pe dinaintea ochilor. Arald pe un cal negru zbura, şi dealuri, vale în juru-i fug ca visuri. O.I 92/27 [V. 1].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. fuge (O.IV 366/9 ; P.L. 19/7, 74/38), 3 pl. fug (O.I 92/27, 95/12, 95/14, 98/8; P.L. 12/37, 21/12, 43/11), imp. 3 sg. fugea (P.L. 7/9, 18/20, 21/25, 49/5,101/12,101/37), 3 pl. fugeau (P.L. 12/37, 12/38), p. c. 1 sg. am fugit (P. L. 63/18), 3 sg. a fugit (P. L. 43/13), p. s. 3 sg. fugi (O.I 41/7; P.L. 58/27), viit.
 1  p 1. om fugi (O.I 176/2); conj. prez. 1 sg. să fug (P.L. 89/27), 2 sg. să fugi (P.L. 96/6), 3 sg. să fugă (O.I 80/27; P.L. 9/29), 1 pl. să fugim (P.L. 8/16), 3 pl. să fugă (P.L. 13/2); imper. 2 sg. fugi (O.I 159/24, 174/14; P.L. 96/22, 96/21, 96/30, 96/34); inf. a fugi (P.L. 45/34); ger. fugind (O.I 76/17; P.L. 76/34); part. fugită (O.I 38/28).
     FUGfXD, -A adj. Carc fuge. Q(Mctaforic) Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă. 0.120/9 [V. 1|.          *
     FUGfr, -A adj. Evadat, plecat. îr.tr-o pidure II aştep'a fala fugită. P.L. 18/19 [Pr.l], + (Substantivat) Fugar. Genarnl incălicu şi zbură ca spaima cea bătrină tn urma fugiţilor. P.L. 12/23 [Pr. 1].
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. fugită (P. L. 18/19); pl. g. d. fugiţilor (P. L. 12/23).
     FUI6R s. m. Caier. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur şi dintr-un fuior de o lină ea argintul. P.L. 7/27. Din fuior de argint torceam şi eram să-ţi ţes o haină urzită tn disclntece, bătută-n fericire. P.L. 7/37 (Pr. 2].
     FLLG s. m. Cristale mici de apa care se formează iarna In atmosferă. Plnze moi... Albe ca zăpada ce cade în fulgi. O.IV 365/13 [V. 1]. ©(Comparaţie) Două umbre albicioase Ca şi fulgii de ninsori Razele din alba lună Mi le torc, mi le-mpreună. O.I 13/12 [V. 1].
     —      Forme gramaticale : pl. n. ac. fulgi (O.IV 365/13), fulgii (O.I 13/12).
     FCLGER s. n. Descărcare electrică In atmosferă pe timp de furtuna. Biserica creştină, a ei catapeteasmă De-un fulger drept tn două e ruptă şi tresare. O.I 95/2. Un fulger
 ii trecuse drept prin inimă tn vremea căderii lui. P.L. 60/21 ; cf. O.I 94/33 ; P.L. 13/9, 31/39, 60/22 [V. 2 ; Pr. 4]. 9 (Comparaţie) Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i. O.I 82/3.
— 218 —
Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i eer de stele — I Luceafărul] Părea un fulger nenlrerupt Rătăcitor prin ele. 0.1 176/15. Făl-Frumos se uilâ şi văzu o bufnită mare şi sură, din care nu străluceau dectt ochii roşii, ca două fulgere lânfuite de un nor. P.L. 18/39. Rupi ca de-un magnet tn nemărginire, el cădea ca fulgerul. P.L. 54/16 (V. 2; Pr. 2|. O (Personificare) Fug fulgerele-n lături, lăstnd-o ca să treacă. O.I 95/12 (V. 1], O (In context figurat) Rturi de fulgere tl urmăreau. P.L. 5-1/4. (?r. 1 ]. £ (Metaforic ; repetiţie, primul termen se referă Ia forţele armate (v. şi u r a g a n) ale cruciaţilor opuse sultanului Baiazid — supranumit Fulgerul —, care este exprimat prin personificarea celui do-al doilea termen al repetiţiei) |Papa| fulgerele adunat-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pumlnl şi mare. O.I 146/29 [V. 2]. Q (Construcţii metaforici') Fulger lung = privire pătrunzătoare (v. şi arde, mort s, u m c d). Din două gene de nouri se vedeau doi ochi albaştri ca cerul, ce răpezeau fulgere lungi. P.L. 21/39 [Pr. 1]. Fulger lung încremenii = lumină crepusculară (v. şi I a c, purpură). Fulger lung încremenit Mărgineşte munfii negri tn tnlregul asfinţit. O.I 148/33 [V. 1].
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. fulger (O.I 82/3, 94/33, 95/2, 148/33, 176/15; P.L. 60/21), fulgerul (P.L. 54/16, 60/22). g. d. fulgerului (O. I 146/29); p). n. ac. fulgere (P. L. 13/9, 18/39, 21/39, 31/39, 54/4), fulgerele (O.I 95/12, 146/29).
    FULGERA vb. I. I n t r a n z. 1. A se produce fulgere In atmosferă. Q (Metaforic )A se manifesta cu violentă (v. şi s c I n t e i a). I'llnsori sflşieloare împinse de blăstem Se urmăresc prin boite, se cheamă, fulger, gem. 0.1 94/19 (V.I.] Q (Metaforic) A apărea pentru scurt timp (v. şi d e s-face, spumega). Ochii nu mai aveau acea sălbatică şi noptoasă strălucire, fn adincimea cărora fulgera întunecosul amor. P.L. 92/39 [Pr. 1). O (Metaforic) A privi scurt şi scrutător. Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară. O.I 52/20 |V. 1],
    2. F i g. A sclnleia, a luci. l'mbra-n codri ici şi colo Fulgerea:ă de lumine. O.I 66/14. Coroanele tn fugă le fulgeră pe frunţi. O.I 98/14 |Y. 2].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. fulgeră (O.I 98/14), fulger (O.I 94/19), fulgerează (O.I 66/14), imp. 3 sg. fulgera (P.L. 92/39), 3 pl. fulgerau (O.I 52/20).
    FULGERĂTOR, «OARE adj. Iute, repede. Pe ici pe colo cile o dungă fulgerătoare deasupra -apei. P.L. 52/2 [Pr. 1). <0> (Adverbial) (Luceafărul) asculta tremurător. Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător. Se cufunda tn mare. O.I 168/31 [V. 1). + Subit. Dar dacă nu m-ar chema Maria ? zise ea, sub tnspiralia unei fulgerătoare maliţii. P.L. 63/36 [Pr. 1].
    FULGERÎND, -A adj. Sclipitor. Şi-ntinse-a apei arii în cercuri futgertnde se pleacă lin suflării A zefirului nopţii şi sună caden{at. O.I 63/19 [V. 1).
    FULGURAŢIE s. f. v. fulgurajlune.
    FULGURAŢlC.NE s. f. Iluminaţie bruscă a cerului produsă de o descărcare elcctrică In regiunile îndepărtate ale atmosferei. O (Metaforic) Perioadă scurtă, străfulgerare. Această minte ... tn turburea şi pustia împingere şi luptă a istoriei oamenilor, a istoriei unui ce elementar, are din etnd tn clnd ctte o futgura/iune de luciditate. P.L. 8J/19 (Pr. 1],
    FUM s. n. Produs gazos al arderii. Să obosesc celind pe carte în fum vlnăl de tumiie. O.I 65/16. găurise sttnca Inlr-un loc şi trecea prin ea prefăcută Intr-o funie de fum. P.L. 19/11 (Y. 1; Pr. 1). Q (Metaforic) Ceaţă. Valea-i tn fum, fluiere murmură-n sttnâ. O.I 231/12 ţV.-1 ].
    FUMA vb. I. Intranz. A trage fum de tutun din pipa. Om fuma din lulele lungi ett ziua de azi şi ne-om uita pe fereşti la duduci! P. L. 75/4 [Pr. 1].
    FUMEGA vb. I. Intranz. 1. A scoate fum, a răs-plndi fum. Şi fosl-ar fi mai bine Ca niciodată-n viafă să nu te văd pe tine — Să fumege nainle-mi oraşele-n ruine. O.I 92/14. Căpefelul de lumină începu a agoniza fumeglnd. P.L. 35/40. El aprinse o lampă neagră, tmplutâ cu untdelemn; lumina ei fumega pilptind. P.L. 45/3 (V. 1; Pr. 2|.
    2. A aburi. Q (In context figurat) Spada ta de stnge duşman fumeglnd, Şi deasupra idrei fluture ca vlntul Visul tău de glorii falnic Iriumftnd. O.I 15/10 [V. 1].
    —     Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. fumega (P.L-45/3); conj. prez. 3 pl. să fumege (O.I 92/14); ger. fume-gind (O.I 15/10; P.L. 35/40).
    FUMEGlXD, -A adj. Care scoate fum. Veghea, deasupra unei candele fumeglnde, icoana îmbrăcată tn argint a Maicii durerilor. P.L. 4/5 [Pr. 1).
    FUND s. n. Adine, adincimc. Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte. O.I 45/25. Ailu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte. O.I 45/26. Deodată văzură In ur-mă-le un luciu intins, limpede, adtnc, tn a cărui oglindă bălaie se scălda In fund luna de argint şi stelele de foc. P.L. 19/16; cf. O.I 50/3, 152/2; P.L. 5/24, 11/32, 17/3, 17/33, 51/11, 51/19, 51/21, 52/7, 6238, 89/39, 97/27 (V. 4; Pr. 12J. Q (Construcţie metaforică) A bea pînă in fund v. b e a [V. 2). Q (Metaforic) Capăt, sfirşit. Zvirli/i statui de lirani tn foc. să curgă lavă. Să spele de pe pietre pină şi urma sclavă Celor ce le urmează ptn la al lumii fund. O.I 60/25. Cum ei merglnd alături se ceartă şi se-ntreabă, iYu văd In fundul nopfii o umbră de roşeală. O.I 97/32 [V. 2). + Interior. în poarta prăbuşită ce duce-n fund de munte. Cu cirja lui cea vechie el bale de trei ori. O. 1 93/26 (V. 1).
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. fund (O.I 45/25, 45/26, 60/25, 61/19, 93/26, 199/7; P.L. 19/16), fundul (O.I 50/3, 97/32, 152/2 ; P.L. 5/24,11/32, 17/3, 17/33, 51/11, 51/19, 51/21, 62/38, 89/39, 97/27), lundu- (P. L. 52/7).
    •FUNDA vb. I v. fonda.
    •FUNDAL s. n. v. fondai.
    FUNDAMENTAL, -A adj. Principal, esenţial. Ieronim stetea . .. nemişcat, mtndru ca un antic Apoi, tn semiîntunericul vinăt al odăii, pe care pictorul tl făcuse anume, pentru a nimeri tonul fundamentat al figurei. P.L. 84/32 [Pr. 1).
    FONIE s. f. Frlnghie. Pe funii lungi coboară sicriul sub părete. O.I 92/23 [V. 1). Q (Metaforic) Baba găurise sttnca Intr-un loc şl trecea prin ea prefăcută tntr-o funie de fum. P.L. 19/11 [Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică; comparaţie) A Juca ca pe funii v. juca (V. 1].
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. funie (P. L. 19/11); pl. n. ac. fonii (O.I 92/23, 150/5).
— 219 —
    FUHA vb. I. Tranz. I. A-şi însuşi pe nedrept ceva, a Jefui. [Bogaţii] prin bunuri ce furară, tn veci vezi cum conspiră. O.I 56/13 [V. 1].
    2.     A răpi. Zburător cu negre piele, vin la noapte de mă fură. O.I 79/28. Făt-Frumos fi-a furat fata. P.L. 12'19. Făl-Frumos tţi fură fata, răspunse calul năzdrăvan. P.L. 21/17 [V. 1; Pr. 2].
    3.     F i g. A fermeca, a vrăji. Ale sorţii mele pllngeri şi surise... Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinle imi şoptesc de dor. O.I 9/11. Tresărind scinteie lacul... Eu privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure. O.I 121/4 (V. 2].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. fură (P.L. 21,17),
3  pl. (ură (0.1 9/11), p- s. 3 pl. furară (O.I 56/13), p. c. 3 sg. a (arat (P. L. 12/19); conj. prez. 3 sg. să fure (O.I 121/4); imper. 2 sg. fură (O.I 79/28).
    FtfRCÂ s. f. Unealtă de tors, suportul caerului. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur. P.L. 7/27. Astfeli, cum privea umilită la ei, fusul ti scăpă din mină fi furca căzu alături cu ea. P.L. 8/2 (Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. furcă (P. L. 7/27), furea (P. L. 8/2).
    FURCULIŢĂ s. f. (In loc. adj.) Io furculiţe = (despre barbă) cu laturile mai lungi declt mijlocul. Ruben însuşi se zbtrei, barba-i deveni lăfoasă şi-n furculi{e ca două bărbi de ţap. P.L. 43/31 [Pr. 1].
    FURIE s. f. Mlnie, revoltă. Fruntea-i aspră-adlncă, tncrefilă, Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară. O.I 52 20 [V. 1]. <0* Loc. adv. Cu furie = In mod agitat, nervos. Ruptndu-şi cu furie pieptarul de catifea, tncilcindu-şi părul atU de blond, ea se uita tn oglindă. P.L. 95/17 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. furie (P. L. 95/17). furia (O.I 52/20).
    FURfŞ adv. Pe nesimţite, pe ascuns. Prin căr{ile in vravuri Umblă şoarecii furiş. O.I 105/16. (Adonis] se uită furiş la formele perfecte ale zeiţei. P.L. 79/26 (V. 1 ; Pr. 1].
    Loc. adv. Pe furiş = pe nesimţite. Dar pe furiş se strecura ctte-o rază drept tn ochii lui. P.L. 67/16 (Pr. 1].
    FURIŞA vb. I. R e f 1. A se strecura tiptil. în vremea asia Cătălin... Se furişează glnditor privind la Cătălina. O.I 173/31 (V. 1]. O (Element de personificare) Aerul părea nins cu razele lunei, cari se furişau prin întunecoasa verdeaţă a copacilor. P.L. 92/29 (Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se furişează (O.I 173/31), imp. 3 pl. se furişau (P. L. 92/29).
    FURNlcA s. f. Insectă (Formica nigra). Trec furnici duetnd tn gură de făină marii saci. O.I 87/5. Peste flori, ce cresc tn umbră. Ungă ape, pe potici, Vezi bejănii de albine, Armii grele de furnici. O.I 100/16. Zidurile năpustite... de furnici ce-şi fondau state... te făceau a crede că (mănăstirea) este mai mull o ruină. P.L. 72/13 (V. 2 ; Pr. 1]. © (Construcţie metaforică) A faee muşunoaie de furnici — a realiza
lucruri neînsemnate, nimicuri, (v. şi vint) Dar tn lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pămtnlul nostru muşunoaie de furnici. O.I 132/34 (V. 1].
    FLRTCn A s. f. I. Vijelie. Aşa marinarii pe mare Im-bllnd, izbiţi de talazuri, furtune... Speranţa ti face de uită de vint. O.I 127. Frunlea-i părea ca o noapte... de furtune-acoperită. O.I 52/19. (Făt-Frumos] o luă pe braţe şi începu să fugă cu ea prin furtună. P.L. 9/29; cf. O.I 18/23 (V. 3; Pr. 1], © (Personificare) Din ce tn ce cintarea in valuri ea toi creşte Se pare că furtuna ridică al ei glas. O.I 94/12. îi plac adînce etntări, ca glasuri de furtună. O.I 96/27 (V. 2]. © (Construcţii metaforice) A da zborul furtunelor v. zbor [V. 1]. A imbla de mină cu furtuna = a aduce nenorocire. De cine-n lume te temi tu mai mult? ...De nime, afară numai de Dumnezeu şi de mama pădurilor, o babă bătrină şi urită, care Imblă prin împărăţia mea de mină cu furtuna. P.L. 6/25 [Pr. 1]. Munte cu capul de piatră de furtune detunată v. cap (V. 1], Plin de furtună v. p 1 i n [Pr. 1]. ©(Metaforic) Ginduri învălmăşite, tumultuoase, tulburi. Dar, poale... o! capu-mi pustiu cu furtune, Clndi-rile-mi rele sugrum cele bune... Cind sorii se sting şi cind stelele pică, îmi vine a crede că toate-s nimică. O.I 38/13 [V. 1].
    2.     Fig. Frămlntare, tulburare sufletească. Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici Şi-n sufletu-mi pusese poveşlile-i feerici, Dar de-ate vieţii valuri, de al furtunei pas Abia con-lure triste şi umbre au mai rămas. O.I 69/27. Ctnd căzlndu-i In genunche, i-ar vorbi tlnguilor, Fericirea lneclndu-1, el ar sla să-nnebunească, Ca-n furtuna lui de patimi şi mai mult să o iubească. O.I 162/14 (V. 2].
    3.     Fig. Revoltă, revoluţie. ©(Personificare) Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă. O.I 62/16 (V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. furtună (O.I 96/7; P.L. 9/29, 13"). furtuna (O.I 18/23, 62/16, 162/14 ; P.L. 6 25), g. d. furtunei (O.I 69 27); pl. n. ac. furtune (O.I
12.7, 31 22. 38 3, 52;19, 94/12), g. d. furtunelor (O.I 98/19).
    FLRTIVtiS, -OAsA adj. Iute ca furtuna, năvalnic, impetuos. Pină-n Dunăre ajunge furtunosul Baiazid. O.I 144/34. Papa cu-a lui Irei coroane, puse una peste alta. Fulgerele adunal-au contra fulgerului care în turbarea-i furtunoasă a cuprins pămtnt şi mare. O.I 146/30 (V. 2]. © (Metaforic) Plin de nelinişte, care trădează o puternică frămlntare interioară. Ochii ei cei mari, albaştri de bltndeţe dulci şi moi Ce adtnc pătrund Ln ochii lui cei negri furtunoşi! O.I 52/2 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. furtunoasă (O.I 146/30), furtunosul (O.I 144/34); pl. n. ac. furtunoşi (O.I 52/2).
    FUS s. n. Unealtă de tors. Astfeli, cum pripea umilită la el, fusul ti scăpă din mtnă. P.L. 8/1 (Pr. lj.
    FCSTA s. f. Fi g. (Depreciativ) Femeie. Iar cărările vieţii fiind grele şi înguste, Ei încearcă sd le treacă prin protecţie de fuste, O.I 137/24 (V. 1].
G
    GALĂXT, -A adj. Plăcut, curtenitor, seducător. Desface ducesei, c-o galantă grabă... Pinze moi In care se fesură zile. O. IV 365/9 [V. 1 ]. Q (Depreciativ) Şi ctnd dama cochetează cu privirile-i galante, împărţind ale ei vorbe tnlre-un crai bălrin şi-un fante, Su-i minune că simfirea-i să se poală înşela. O.I 162/33 (V. 1],
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. galantă (O.IV 365/9); pl. n. ac. galante (O.I 162/33).
    GALA\TER(E s. f. Atitudine plină de atenţie, amabilitate. O (Element de personificare) Fala sllnd pe ginduri, vesela albină Cu galanterie de buze-i s-anină. O.IV 365/30 [V. 1],
    GALA s. f. (In loc. adj.) De gală= dc sărbătoare, luxos. Pe malurile Seinei, tn faeton de gală, Cezarul Irece palid, In ginduri adtncil. O.I 61/21 [V. 1],
    GALbAX, -A adj. v. galben.
    GALBEN, *A adj. (Şi tn forma goMân) Dc culoarea aurului sau a lămlii. Lacul codrilor albastru Suferi galbeni II tncarcă. O.I 74/2. Pe bolta alburie o stea nu se arată Departe doară luna cea galbenă — o pală. O.I 114/4. Bărbia se rolunzeşte ca un măr galben. P.L. 92/13; cf. O.I 27/7, 63/15; P.L. 22/18, 27/25, 39/36, 40/29, 44/12, 49/6, 61/14 [V. 4; Pr. 8). 9 (Construcţie metaforică) Oglinda galben-tlară [a Mlulul] = apa [Nilului) cu reflexe strălucitoare provocate de lumina solară şi de mllul auriu (v. şi brazdă, bulgăre, cărare, diamant). Silul mişc-a lui legendă şi oglinda-i galben-clară. O.I 43/11 [V. 1], Q (Metaforic) îngălbenit de vreme. Inul caulă-n oglindă de-şi buclează al său păr, Altul caută In lume şi tn vreme adevăr, De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le insamnă pe răboj. O.I 130/25. De ce dorm, îngrămădite Intre galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile? O.I 137/3 ; cf. O.I 141/13 (V. 3]. + (Despre părul oamenilor) Blond, auriu. Fruntea albă-n părul galbăn Pe-al meu braf tncel s-o culci, Lăstnd pradă gurii mele Ale tale buze dulci. O.I 75/13. Singurică-n cămăruţă braţe albe eu tnlinz Şi mă-mbrac tn părul galben, ca In strai uşor fesul. O.I 80/15. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sinii ei albi ţi rotunzi. P.L. 3/22 ; cf. O.I 73/1,108/16,152/26 ; P.L. 22/25 [V. 5; Pr. 2]. 4- (Despre frunze) Veşted, ofilit. Ca
prin farmec foile galbene ale aleelor de arbori şi ale straturilor se-nverziră ca smarandul. P.L. 22/33 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. galben (O.I 43/11, 80/15,152/26; P.L. 3/22, 22/25, 92/13), galbăn (O.I 63/15, 73/1, 75/13), galbenă (O.I 114/4; P.L. 27/25, 40/29, 44/12, 49/6), galbănă (O.I 108/16), galbena (O.I 27/7); pl. n. ac. galbeni (O.I 74/2), galbene (P.L. 22/18, 22/33, 39/36, 61/14), galbenele (O.I 130/25, 137/3, 141/13). - Variantă : (Mold., Transilv.) gălbăn, -ă (0.163/15, 73/1, 75/13, 108/16) adj.
GALERfE s. f. Coridor lung şi boltit. Dacă un ador bun i-ar fi auzit paşii.■■ răsuntnd prin galeriile şi coridoarele palatului Bianchi, ar fi ştiut... să-şi imagineze aproape caracterul omului tn cestiune. P.L. 91/14 [Pr. 1). Q (în context figurat) Visau amindoi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi, plutind cu tnal/alele aripi albe şi cu brlie de curcubeu, porlale nalte, galerii de-o marmură ca ceara... toate pline de un aer răcoare. P.L. 52/24 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. galerii (P.L. 52/24), galeriile (P.L. 91/14).
    GALEŞ, -A adj. (Despre ochi; şi tn forma <7ah'f) Duios, drăgăstos. E sfios ca şi copiii, dar ztmbirea-i e vicleană; Dară galişi ti suni ochii Ca şi ochii de vadană. O.I 109/3. Oc/iii tăi, toi tncă mari, Se uită dulci şi galeşi? O.I 186/24 [V. 2].                                                  "
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. galeşi (O.I 186/24), galişi (O.I 109/3). — Variantă : (regional) gâllş, -ă (O.I 109/3) adj.
    GALIŞ, -A adj. v. galeş.
    gAmA s. f. Scrie dc opt note dispuse In ordinea naturală a sunetelor. Q (Construcţie metaforică) Alte măşll, aceeaşi piesă, alle guri, aceeaşi gamă, sugerează, tn conformitate cu concepţia ,,lumea este un teatru”, imaginea vieţii In carc generaţiile sc succed, deşi. In esenţă, omul rămlnc neschimbat (v. şi trecere, vreme). Alle măşti, aceeaşi piesă, Alle guri, aceeaşi gamă. Amăgit atlt de-adese Su spera şi nu ai teamă. O.I 196/22 [V. 1).
    GARAFA s. f. (Mold.) Sticlă cu gttul lung şi subţire şi cu partea dc jos bombată. Ah! garafa plntecoasă doar de sfeşnic mai e bună. O.I 46/1. Mai ales garafa goală era tn stare de a-l umpli de cugetări melancolice. P.L. 32/18.
— 221 —
 La căpiţelul de luminare, ce sla In gllul garafei..., el deschise o carte. P.L. 35/4 [V. 1 ; Pr. 2).
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. garafă (O.I 46/1 ; P.L. 32/18), g. d. garafei (P. L. 35/4).
     GARD s. n. împrejmuire făcută din sclnduri, din fier etc. Stlnd pe gard, privind la mine, Ai lot da cochet din cap. O. IV 369/11. [DanJ vedea pe cavaleri sărind gardurile şi pâtrunzlnd prin grădine plnâ pe sub vo fereastă. P.L. 44/17. Ninsoarea se lăsase pe garduri. P.L. 67/2"; cf. P.L. 16/3, 32/6 |V. 1 ; Pr. 4).
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. gard (O.IV 309,11 ; P.L. 16/3); pl. n. ac. garduri (P.L. 67/27). gardurile (P.L. 32/6, 44/17).
     •GAROAFĂ s. f. v. garofă.
     GAROFĂ s. f. Plantă (Dianlhus caryophytlus). Tăcerea e allt de mare, Inctl pare că aude gindirea, mirosul, creşterea chiar a unei garofe roşii şi frumoase. P.L. 45/7. Trase perdelele sus şi sla cu-o garofă tn mtnuţa ei albă. P.L. 55/18 [Pr.2]. © (Glumeţ, ironic) Lăstnd val de mirodenii si de vorbe după el, O chioreşte cu lornionul, bulonul cu o garofă, Operă croilorească şi In spirit şi In stofă. 0.1 162/29 IV. 1].               .
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. garofă (O.I 162/29; P.L. 55/18), g. d. garofe (P.L. 45/7).
     GÂTA adj. invar. Isprăvit, terminal. Vino-n atelierul meu, căci tabloul mi-e gala. P.L. 88/9 [Pr. 1]. + (-are a luat fiinţă, care a căpătat viaţă. îl vede azi, II vede mini, Astfel dorinţa-i gata; El iar privind de sâptâmlni îi cade dragă' fata. O.I 167/18 [V. 1).
     GĂZDA s. f. Amfitrion. © (Element de personificări) Şi pe teiul noslru-ntreabă: Cine suntem, stau la sfaturi. Iară gazda noastră zice, Dlndu-şi ramurile-n taluri. 0.1 101/23 [V. 1J.
     GAZfL s. n. Poezie cu formă fixă, alcătuită din distihuri, In care al doilea vers din ficcarc dislili are aceeaşi rimă cu versurile primului distih. Gazel. 0.1 76 [V. 1]
     GAG.ACţA s. m. Tont, neghiob. ©(Depreciativ) Toţi se scurseră aicea şi formează patriofii, înctt fonfii şi flecarii, găgăufii şi guşaţii, BUbtiţi cu gura slrimbâ sunt stnpinii astei na/n. O.I 150/37 [V. 1].
     GĂITAN s. n. Şnur, ceapraz. Rasa-i e de şiac, e-ncins cu găitan alb, metaniile de lină splnzură c-un coif din sin. P.L. 73/5 [Pr. 1J.
     GALBENEÂlA s. f. Paliditate. Simt că-n a for suflet trecu fior de gheaţă, De-a morţii gălbeneală periţi ei sunt la faţă. O.I 97/34 [V. 1].
     *GĂLBENl vb. IV v. găibinl.
     GÂLBINf vb. IV. Intran z. (Regional) A deveni galben. începu a merge... pe stradele largi ale oraşului... cu ziduri albe şi gălbinite de lună. P.L. 48/34 [Pr. 1].
     GALBIMT, -A adj v. îngălbenit.
     G.ALBfU, -fE adj. Gălbui. \'ilul mişcă valuri blonde pe clmpii cuprinşi de maur, Pesle el cerul d-Egipet desfăcut
 In foc şi aur; Pe-a lui maluri gălbit, şese, sluful creşte din adine. O.I 43/3 [V! 1).
     GĂLBCI, -ClE adj. Care bate In galben. 0 beşică-n loc de sliclă e tntinsă-n ferăslruie Pintre care trece-o dungă mohortlă şi gălbuie. 0.1 84/22. Ograda cea mare cu iarba ei uscată se-ntindea gălbuie tn lună. P.L. 40/14 [V. 1 ; Pr. 1).
     G.\Sf vb. I V. T r a n z. 1. A afla. Memoriile viefei mele le vei găsi In saltarul acestei mese. P.L. 48/9. Dtnd ca din tntimplare de mtna piciorului, care conţinea oro citeva piese de aur, crezu că ce-i găsit li bun găsit. P.L. 83/8. Găsi dalia şi uneltele de sculptură. P.L. 98/21 ; cf. P.L. 36/3, 47/32, 61/32, 98/21 [Pr. 8). $ (Complementul indică un abstract) Mini in schit la sflnla Ana Vei găsi la cel din stele Mtn-giierea vieţei tale, Mlntuirea feţei mele. O.I 65/6. Cllă fericire crezi tu c-ai găsi tn braţul ei? O.I 160/2. Ce plăcere poate găsi un om ca el Intr-o păpuşă uşoară, In această mască de ceară a mea? P.L. 88/31; cf. P.L. 50/40, 56/7, 57/10, 64/31, 83/4, 86/29 [V. 2; Pr. 7j. Expr. A-şi găsi adăpost v. a d ă p o s t [V. 1). + A descoperi ceea ce este necunoscut, neştiut, nepus In valoare. Ba să vezi . . . posteritatea este tncă şi mai dreaptă. Neputtnd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? ... por căta vieţii tale Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandate. O.I 134/36. i'nde vei găsi cuvtntul Ce exprimă adevărul? 0.1 227/3. [IdeeaJ pătrunde-n fundul capului, ş-alunci devine, prin altele, ce le-a fi găsind acolo, adlncă şi înrădăcinată. P.L. 89/40; cf. O.I 44/35 [V. 3; Pr. 1|. + A Intllni pc cineva, a <la de cincva. Şi peste arbori răsfiraţi Răsare blinda lună, Ce ne găsea tmbrăfoşafi Şoptindu-ne-mpreună. O.I 186/11. El se reîntoarse şi găsi pe fată iar singuri. P.L. 12/33. A'u i<ei mai găsi pe liubcn, ci un att om. P.L. 42/32 ; cf. O.I 80/32 ; P.L. 8/17, 16/39, 42/34 [V. 2; Pr. 5|. <0* Expr. Bine te-am (sau v-am) găsii v, h i n e1 [Pr. 2). + R e f 1. r e c i p r. A se intilni cu cineva. Să fie neagră umbra In care-oi fi perit, Ca şi cind niciodată noi nu ne-am fi găsit. O.I 127/18 [V. 1|. + R c f 1. p a s. A se afla undeva, a fi. Barca lui
 l-'rancesco, tn care el se pornise pe mare, se găsise sfărtmată la ţărmuri. P.L. 100/6 [Pr. lj. + A apărea intr-un anumit Cel. Şi umbra ta se pierde In negurile reci, De mă găsesc iar singur cu braţele in jos. O.I 213/17 [V. 1J.
     2.     A fi de părere că. . ., a socoti. Găsesc, pe de altă parte, că un linăr nesedus e mai greu de a seduce deitt o fală. P.L. 80/10 [Pr. 1]. + A-i părea cuiva ceva, a vedea inlr-un anumit fel. Cu cit o privea mai mult, cu atila o găsea mai frumoasă. P.L. 89/3 [Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. găsesc (P.L. 80/10), mă găsesc (O.I 213/17), e găsit (O.I 83/8), 3 pl. găsesc (P.L. 56/7), imp. 3 sg. găsea (O.I 186/11 ; P.L. 89/3), 3 pl. găseau (P.L 50/40), p.s. 3 sg. găsi (P.L. 12/33, 36/3, 98/21, 98/21), p.c. 1 sg. am găsit (P.L. 6/9, 16/10, 61/32), m.m.c.p. 3 sg. se găsise (P.L. 100/6), viit. 2 sg. vei găsi (O.I 65/6, 227/3 ; P.L. 42/32, 42/34, 48/9), 11 găsi (O.I 80/32),
 3 pl. or găsi (O.I 134/2), viit. II 3 pl. vor fi găsit (P.L. 64/31); conj. prez. 1 sg. eă găsesc (P.L. 47/32), 3 pl. să găsească (O.I 134/36; P.L. 16/39); opt. prez. 2 sg. ai găsi (O.I 160/2), 3 sg. ar găsi (P.L. 8/17), p. 3 sg. ar fi găsit (P.L. 57/40), 1 pl. ne-am fi găsit (O.I 127/18); inf. găsi (P.L. 83/4, 88/31), a găsi (P.L. 86/29); ger. găsind (P.L. 89/40); part. găsit (P.L. 83/8), găsite (O.I 44/35).
     GÂTf vb. IV, T r a n z. A pregăti. Eu te poi scăpa din multe primejdii, pe, care ţi le găteşte baba. P.L. 17/32 [Pr. 1
— 222 —
    GĂURf vb. IV. T r a n 2. A face o gaură. Baba găurise sttncă tntr-un toc ţi trecea prin ea prefăcută tntr-o funie de fum, P.L. 19/10 (Pr. 1).
    GĂVAl'xA s.f. Loc ascuns. Oare ce gtndeşte httrut de stă ghem şi toarce-ntr-una ? Ce idei se-nşiră dulce tn mlţeasca-i fantazie? Vro cucoană cu-albă blană cu amoru-i tl îmbie, Rendez-vous i-a dai tn şură, ori tn pod, tn găvăunâ't O.I 48/12 |V. lj.
    GEAM s.n. Placă de sticlă pusă Ia ferestre. Prin ferestrele arcate. după geamuri, (remur-numa Lungi perdele Incre/ite. 0.1 152/5. Să priveşti prin lucii geamuri la lumi-nete aprinse. 0.1 157,20. Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte. O.IV 361/11. De prin crişme şi prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari şi nespălate, o lumină murdară. P.L. 26/21; cf. O.i 76/3, 119/2, 193/1 (V. 6; Pr. 1J. + Fereastră. Aşteptam s<t le artifi la geamuri. O. I 187,16. La geamul tău ce strălucea Privii atlt de des. O.I 191/5 [V. 2).
    —      Form? gramaticale : sg. n. ac. geam (O.I 193'1), gnunul (O.I 191/5); pl. n. ac. geamuri (O.I 76/3, 119/2, 152/5, 157/20, 187/16; O.IV 364/11 ; P.L. 26/21).
    'GEAmAt s.n. v. gemet.
    GEAnA s.f. I. Fiecare dintre firişoareie de păr de pe marginea unei pleoape. Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce bllndă. O.I 32/8. De-un veac el şede astfel — de moarle-uital, bătrin, In plete-i creşte muşchiul şi muşchi pe a lui sin, Barba-n pămint i-ajunge şi genele la piept. O.I 92/19. Acei ochi de-un albastru întuneric, cari sclipesc tn umbra genelor lungi şi devin prin asta mai dulci, mai Intunecoşi, mai demonici. P.L. 77,20; cf. O.I 41/9, 51/8, 67/3, 93/10, 98/23. 99/5. 120,26, 160/9, 211/15; P.L. 30/2, 92/15 (V. 11 ; Pr. 3]. Q (In conlcxt figurat) Te urmăreşte săptămtni Un pas făcut alene. O dulce strlngere de mini, L'n tremurat de gene. O.I 189/20 (V. 1]. Q (Construcţie mclaforică) Lunya yenelor maramă v. maramă (V. 1].
    2.     Pleoapă. O-nchide lungi genele laie. Să pol recunoaşte trăsurite-li pute. O.I 41/12. Xoaptea potolit şi vtnăt arde focul In cămin; Dintr-un coli pe-o sofă roşă eu tn faţa lui privesc. Pin'ce mintea Imi adoarme, ptn'ce genele-mi clipesc : Lumtnarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. O.I 42/3. Ctnd ea-t văzu întins pe pal, genele Incă deschise pesle ochii sticloşi. . . se răzimă de bolta unei fereşti. P.L. 99/20 [V. 2; Pr. 1]. Q (Construcţii metaforice) A închide geana = a se pregăti dc somn. Şi ctnd tn pat se-nlinde drepl Copila să se culce. I-atinge mlnile pe piept, I-nchide geana dulce. O.I 168/12 [V. 1]. Rază de lumină ce arde geana ochilor v. arde (V. 1], A pleca geana (sau genele) v. pleca1 (V. 2]. A-şl ridica geneli = a dcschide ochii, a Înălţa privirile. Toată ziua la fereastră suspinlnd nu spui nimică, Ridiclnd a tale gene, al tău suflet se ridică. O.I 82/26. Bălrtnul cu-a lui ctrjă sus genele-şi ridică, Se uită lung la dtnsul, dar gura-nchisă-i tace. O.I 93/21 [V. 2). Cu yene 09tenlte = cuprins de somn. Ctnd cu gene ostenite sara suflu-n luminare, Doar ceasornicul urmează tung-a timpului cărare. O.I 130/1 |V. lj. A-l fi (cuiva) genele pline v. plin JV’. lj.
    3.     Fig. Dungă de lumină, flşie luminoasă. © (Construcţie metaforică) Geanftde nori (sau de nouri) = muchia
(luminată) a norilor. Norii cerului înmărmuriră şi se făcură palat sur şi frumos — iar din două gene de nouri se vedeau doi ochi albaştri ea cerul. P.L. 21/38. O, dacă i-ai fi vămt tu aceşti ochi vrodată tn viafa ta, ţi s-ar fi părut că-i revezi tn fiecare vtnătă stea a diminefei, tn fiecare undă albastră, prin fiecare geană de nori. P.L. 31/10 (Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. geanâ (P.L. 31/10), geana (O.I 19/12, 98/31, 120/26, 168/12), g.d. genei (O.I 211/15); pl. n. ac. gene (O.I 32/8, 67/3, 82/26, 92/19,130/1, 160/9, 189/20; P.L. 21/38, 30/2), genele (O.I 10/8, 41/9, 41/12, 42/3, 93/10, 93/21, 98/23, 99/5, 175/17; P.L. 92/15, 99/20), g.d. genelor (O.I 51/8, 84/28; P.L. 77/20).
    G£mAt s.n. v. gemet.
    GtME vb, III. Intranz. A scoate gemete, a ofta. De-ai fi, dragă, zefir dulce. Care duce Cu-al său murmur frunze, flori. Aş fi frunză, aş fi floare, Aş zburare Pe-al lău stn gemlnd de dor. O.I 4/32. El vede toată firea... Departe vede — oraşul pe sub un arc de pară. Şi lumea nebunită gemlnd din respulere. O.I 94/35. Ea niei poale să-nţeleagă... Cd se zbate ca un sculptor fără braţe şi că geme Ca un maistru ce-asurzeşte tn momentele suprtme. O.I 160/27; cf. O.I 6/5 (V. 4]. Q (Element de personificare) Vintul geme prin codri eu amar. O.I 98/10. Pltnsori sfişieloare lmpir\se de blăstem Se urmăresc prin boite, se cheamă, fulger, gem. O.I 94/19. Va geme de paterni Al mării aspru clnt. O.I 218/5. Vfn/uf începu a geme rece. P.L. 9/15; cf. O.I 8/1 ; P.L. 40/15 (V. 4; Pr. 2).
    —      Forme gramaticale; ind. prez. 3 sg. geme (O.I 6/5, 8/1, 98/10, 160/27), 3 pl. gem (O.I 94/19), viit. 3sg. va geme (O.I 218/5); inf. a geme (P.L. 9/15); ger. gemlnd (O.I 4/32, 94/35; P.L. 40/15).
    fi£MET s.n. (Şi In forma gemăt) Sunet nearticulat care exprimă durerea fizică. — Mă arde-n spate! zise fala c-un gemăl apăsat. P.L. 18/36. Săbiile tncepură a se crucişa, apoi s-auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei. P.L. 95/37 [Pr. 2]. Q (Metaforic) Jale, pllnset. Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pămtnt. O.I 28/8 (V. 1|.
    —      Forme gramaticale ; sg. n. ac. gemftt (P.L. 18/36), gemet (O.I 28/8; P.L. 95/37).
    GEMliVD, -A adj. Care geme. Q (Metaforic; element de personificare) Tumultuos, fremătător. Oştirite-i alungă tn spaimă îngheţată. Cu suflelu-n ruină un rege-asirian. Cum sltncelor aruncă durerea-i înspumată Gemtndul uragan. O.I 20/4 [V. lj.
    GENERAL, -A adj. Total, fără nici o exccpţie. Prin transparenţa genera/d a unei peliţi netede se vedeau parcă vinele viorii. P.L. 100/23 (Pr. 1).
    GEXERAŢIE s.f. (Şi In forma generaţiune) Totalitatea fiinţelor care slnt cam de aceeaşi vlrstă. Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi Ne suceedem generaţii şi ne credem minunaţi. O.I 132/36. Pentru lucrătorii stalului — onoarea, penlru soldaţi — gloria, . . . penlru proşti— cerul, şi astfel o generaţiune tnşală pe cealaltă prin acest advocalus diaboli moştenit. P.L. 82/1 (V. 1; Pr. lj. O (In context figurat) în ţoală vara vedem ctte două saa trei genera/ii (de albine] colortiitndu-se din stalul matern. P.L. 80/26 [Pr. 11.
— 223 —
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. generajlune (P.L. 82/1); pl. o. ac. genera]!! (0.1 132/36; P.L. 106/18). -Variantă: generajitine (P.L. 82/1) s.f.
    GENERAŢI l'NE s.f. v. generaţie.
    GftVEHE s.n. (în loc. adv.) In genere = in mod obişnuit, de obicei. In introducerea acestor şiruri am surprins unele din cugetările care-t preocupau In genere. P.L. 27/31. El cumpără de la mine cărţi. In genere cele mai vechi şi lot de-acele pe cari nu le mai puteam vinde nimărui In lume. P.L. 61/23. In genere tmi place a reprezenta pe femeia agresivă. P.L. 79/30 [Pr. 3J.
    GENEROS, -OAsA adj. însufleţit dc idei alese, de sentimente nobile. Şi junimei generoase, domnişoarelor ce scapăr, Li arăt că lumea vis e. O.I 18/19 [V. 1J.
    GENIAL, -A adj. De geniu, care dovedeşte genialitate. De ar avi (albinele) cărţi, jurnale, universităţi, ai vedi pe literaţi făclnd combinaţii geniale asupra acestei ordine ş-ar gtndi că-i făptura inteligenţei. P.L. 80/22 (Pr. 1).
    GfiNIU s.n. 1. (In mitologie) Spirit (bun sau rău); duh. O (Comparaţie) — Bine-ai venit, Fut-Frumos, zise ea, sărind de la fereastră şi deschiztnd porţile măreţului castel, unde ea locuia singură ca un geniu intr-un pustiu. P.L. 11/41 (Pr. 1). O (Construcţii metaforice) Geniul (sau geniile) morjll v. moarte |V. 4]. întunecatul g:niu infernal = demonul. Penelul său schiţă tn fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune In fafa întunecatului său geniu infernal. P.L. 85/15 (Pr. 1). Inyer-yeniu (sau inyer de geniu) v. ingrr (V. 1 ; Pr. 2J. Geniile rele = demonii. O (In context figurat) Sumai lingă sinu-ţi geniile rele, Care tmi desetntă firul vieţii mele, Parcă dormita. O.I 9/13 (V. 1].
    2. Capacitate creatoare extraordinară, talent creator excepţional. Căci ah! geniul mare al deşteptării tale Păşi. se duse-acuma pe-a nemuririi cale, Şi-n urmă-i ne-a lăsat! O.I 1/8. Părea că geniul bălrlnului brii, Shakespeare, respirase asupra pămtntului un nou inger lunafec, o nouă Ofelia. P.L. 36/36. Sărutarea ei tl implu de geniu şi de-o nouă putere. P.L. 50/9 (V. 1 ; Pr. 2J. Q (Ironic) Da, ctştigul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea ? e-o nerozie ; fieniul ? o nefericire. O.I 151/28 (V. 1J. + Natură, caraclrr specific. N-oi uita vrodată, dulce Bucovină, geniu-fi romantic. O.I 9/2 (V. 1]. O (In context figurat) Din ochi de-ar soarbe geniu slăbită mea privire, De-ar tremura la stnu-mi gingaşul tău mijloc, Ai pune pe-a mea frunte in vise de mărire Un diadem de foc. O.I 21/5 (V. 1). + Persoană inzestrată cu astfel de capacitate. Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare, Colâ unde le-aşleaptă toţi îngerii tn cor. 0.1 1/11. Noi reducem lot la pravul azi tn noi, mini tn ruină. Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină — Toate-s praf. . . Lumea-i cum este. . . şi ca dtnsa suntem noi. O.I 36/20. La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi. Fie slabi, fie puternici fie genii ori neghiobi! O.I 130/22 (V. 3].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. geniu (O.I 21/5, 30/2; P.L. 11/41, 50/9, 76/39, 76/40, 85/15), geniul (O.I 1/8,130/20, 136/16, 151/28; O.IV 338/13; P.L. 36/36), geniu- (O.I 9/2), voc. geniu (O.I 1/11); pl. n. ac. genii (0.136/20,130/22), geniile (O.I 9/13, 11/23). - Pronunţat : -ni-u (0.1 9/2).
    GENTlL, -A adj. Distins, cu maniere alese. Q (Glumeţ) Roiesc ploşniţele roşii, de fi-i drag să le-uiţi la ele! . . . Au ieşit la promenadă — ce petrecere gentilă! O.I 46/21 (V. 1J.
    GE\TIL6ţA s.f. Distincţie, gingăşie. Este o nespusă qentileţă In modul cum o femeie ce iubeşte şi care e totodată inocentă, timidă, trebuie să se apropie de un bărbat. P.L. 79/33 (Pr. 1).
•   GENTILEŢE s. f. v. gentlle|i.
    GE\C\CHE s.m. v. genunebl.
    GE\U\CH£AT, -A adj. v. tngennneheat.
    GE\C\CIII s.m. (Şi In forma genunche) Partea piciorului de la încheietura osului coapsei cu cel al fluierului, cuprinzlnd şi rotula. Aşeztnd genunchi şi mtnă etnd pe-un colţ clnd pe alt coif, Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolţi. O.I 76/21. Făt-Frumos o izbi pe ea şi o băgă-n pămtnt pină-n genunchi. P.L. 9/6. Ei işi rezima fruntea încununată cu flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cinta o pasere măiastră. P.L. 51/38 (V. 1 ; Pr. 2J. <> Loc. adv. In genunchi = îngenuncheat, cu genunchii pe pămlnt. Şi lingă ea-n genunche e Arald, mlndrul rege. O.I 88/11. închise iar ochii plnă ce, recăzut tn pustiul cel lung, palatul alb se confundă cu nourul de argint şi juna fată cu îngerul in genunchi. P.L. 36/40. Cine ar fi văzut-o astfel! Nimene
—   numai el, ce acoperea braful ei, allrntnd pe marginea patului, cu sărutări. El adormea tn genunchi. P.L. 5//22; cf. O.I 148/17 [V. 2; Pr. 2J. (In legătură cu verbele ,,a şedea", ,,a ţine” etc.) Pe (sau preste) genunebl = pe porţiunea picioarelor dintre genunchi şi şold clnd cineva stă jos. Pe genunchii mei şedi-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar in păr infiorate Or să-fi cadă flori de tei. O.I 75/9. I se păru c-aude şoptirea acelor moşnegi bătrlni, care, pe clnd era mic, ii povesteau tn timp de iarnă, ţinlndu-l pe genunchi, pweşti fantastice despre zlne. P.L. 37/18. El şezu pe o bancă, cu mtnile unite şi lăsate preste genunchi. P.L. 92/31 ; cf. O.I 42/7, 149/1 (V. 3 ; Pr. 2]. <£• Expr. A-şl încovoia genunchii = a Ingenunchia. .Vu spre-am ir — spre-nchinăciune, el genunchi-şi tncopoaie şi cs:ultă dus din lume a ei dulci şi timizi şoapte. O.I 51/23 |V. 1). A eădea in genunebl v. cădea (V. 2]. Q (Construcţie metaforică) A pleea genunchi şl frunte = a se prosterna. Astfel numai, părinte, eu pot să-ţi mulţămesc Că tu mi-ai dat tn lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec, Spre ură şi blăstemuri aş vrea să te înduplec. O.I 116/17 (V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. genunebl (O.I 76/21), genunchiul (P.L. 51/38); pl. n. ac. genunebl (O.I 24/6, 42/7, 51/23, 116/17, 148/17, 149/1; P.L. 9/6, 36/40, 37/18, 52/22, 92/31), genunehii (O.I 75/9), genunche (O.I 88/11, 162/12). — Variantă: genânebe (O.I 88/11, 162/12) s.m.
    GENtAE s.f. Abis, adtncime mare, prăpastie. La-nceput, pe clnd fiinţă nu era, nici nefiinţă, Pe clnd totul era lipsă de viaţă şi voinţă ... Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? O.I 132/17. Hiperion, ce din genuni Răsai e-o-ntreagă lume, Nu cere semne şi minuni Cari n-au chip şi nume. O.I 177/17 (V. 2). © (Construcţie metaforică) Genunea eea adinei = neant, nimicnicie (?) (v. şi linişte, nefiinţă, negură, r e p a o s). |Un actor] spune zeci de mii de ori Ce-a spus
— 224 —
veacuri dupolatlâ, ee va spune veacuri tncă, Ptn'ce soarele s-o stinge in genunea cea adtncă. O.I 157/16 JV. 1].
    —       Forme gramalicalc: sg. n. ac. genune (O.I 132/17), genunea (O.I 157/16); pl. n. ac. genuui (O.I 177/17).
    GEOCEVTnfST, -Ă adj. Gcocentric. O astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocenlrist, sistem care admite pămlntul de centrul arhitecturei lumeşti şi pe om de creatura pentru a cărui plăcere Dumnezeu ar fi /■(icul /urnea. P.L. 35/11 [Pr. 1).
    GEOGnAFfE s.f. Ştiinţă care sc ocupă cu studiul regiunilor scoarţei pămintului. A$a erau şi ei. De vorbit despre. . . istorie, geografie şi alle lucruri folositoare, da! se-n/clcge, cil vrei! P.L. 68/1 [Pr. 1].
    GEOMfiTIUC, -A adj. Dc geometrie. Calcule geometrice zidite după o închipuită şi mistică sistemă — tn urmă multe lUcuiri dc visuri,fcoordonate alfabetic. P.L. 35/29 IPr. 1].                   “
    GEH s.n. Frig tăios. Cum nu suni un şoarec, Doamne,
—   măcar totuşi are blană, Mi-aş mlnca cărţile mele — nici că mi-ar ptisa de ger. 0.1 46/14. Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda in odaie. P.L. 32/4. Era o noapte frumoasă, lun<\, un ger aspru, fără pic de vint. P.L. 67/26; cf. P.L. 32/7 [V. 1 : Pr. 3], Q (Comparaţ'c) In genunchi răieau pedestrii, colo caii se răstoarnă. . . Şi lovind tn fafă-nspate, şi crivăţul şi gerul. Pe pămtnt lor li se parc că se năruie tot cerul. 0.1 118/19 |Y. 1],
    —       Forme gramalicalc , sg. n. ac. ger (0.1 46/11: PI.. 67/26). gerul (O.I MR.'lţ); l’.L, 32/4. 32/7).
    GfcllMEV s.m. Fig. Element din carc se dezvoltă ccva. In vremea veche, pe ctnd oamenii, cum sunt ei uzi, nu erau decit tn germenii viitorului. . . trăia un împărat. P.L. 3 2 |Pr. 1],
    lilllvAnĂ s.f. Unghia ascuţită şi Inclrli^ală a unor uniunile. O motani f'iră de suflet! — I.ti zgtrict el v-a dai tjhciiră Şi la tors v-a dat mustefe — vreji să-l pipăifi cu laba ? 0.1 IS;3l. Sc azptrf doi leoparzi, Ce cu poftă inimoasA de-a lupta se şi aruncă Peste tigru. Dar acesta ti apucă tn cumplitele lui gheare. O.I 165/24 [V. 2). O (Element dc personificare; Jilestemul tl invoc, Blestemul mizantropic cu vtnăta lui gheară. Ca su vă scriu pe frunte, ca vita ce sen fiară Cu fierul ars tn foc. O.I 23/4 [V. 1|. Q (Construcţie metaforică) A pica în ghearele uzurii — a dccâdca moraliceşte, a se desfrlna. Sfărmafi statuia goală a Venerei antice, Arde/i acele ptnze cu corpuri de ninsori; Ele stlrnesc tn suflet ideea neferice A perfeefiei umane şi ele fac să pice In ghearele uzurii copile din popor. O.I 60/20 (V. 1].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. gheorA (O.I 23/4); pl. n. ac. gheare (O.I 48/31, 165/24), ghearele (O.I 60/20).
    GUEAţA s.f. 1. Apă îngheţată. El vede toată fiiea amestecat — afară — Xinsoare, fulger, gheată, vtnt arzător dc vară. 0.1 9-1/33 JV. lj. 0 (Comparaţie) Ochii fetei se-n-fundasc tn eap, oasele şi încheieturile fejei ti ieşise afară, pelifa din oacheşă se făcuse vtnătă, mtna grea ca plumbul şi rece ca un sloi de gheaţă. P.L. 20/8 IPr. lj. <£> Loc. adj. De gheaţă = o) îngheţat. 0 (în context figurat)Oreanu/ cel de gheafă mi-apare înainte : Pe bolta alburie o stea nu
se aratâ, Departe doară luna cea galbenă — • pală. O.I 114/2 (V. 1]. O (Metaforic; cu referire la o fiinţă insensibilă ; v. şi marmură, piatră, statuie). Dulcele meu sloi de gheaţă! Tu, marmură! tu, piatră, tu! P.L. 94/38 [Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) Doma de gheafA [a lai Odin] v. d o m [V. 1). Q (Metaforic) Acoperit de săpadă. Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă, Trec zilei» voioase ţi orele surtd. In cupe vin de ambră — iarna grădini, verdeafâ, Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă. O.I 56/19 [V. lj; b) rccc ca gheaţa. îşi simte gltu-atuncea cuprins dt braţe reci, Pe pieptul gol el simte un lung sărut de gheată. O.I 95/22 JV. 1J. Fieri de gheaţă = desene In formă de flori pc carc le facc gerul pe geamuri. Q In zadar tnoehi avea-vei ambre mlndre din poveşti, Precum iarna ie aşază flori de gheată pe fereşti. O.I 160/20 (V. lj.
    2. Fig. Râccplă, indiferenţă. Tu eşti attl de mtndru, ştii a privi atit de rece... Ah! cum aş topi gheaţa cehilor lăi cu gura mea — iubite! P.L. 86/5 [Pr. 1|. O (Construcţii mctaforicc) Neînduraţil ochi de gheaţă v. ochi [V. 1). Ochii de gheaţă al morţii v. ochi [V. 1], Fio* 4* |hMţi = groaza morţii, senzaţia morţii (v. şi ducere, glas, linişte, marc8, moarte, paranimfă, noapte, ochi, repaos, stingere, visternlc). Dar siml cu-n a lor suflet trecu fior de gheaţă, De-a morţii gălbe-neatâ periţi ei sunt la faţă. O.I 97/33 [V. lj.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. gheaţA (O.I 56/19, 91/6, 9-1/33, 95/22, 97/33, 114/2, 160/20, 226/20; O.IV 432/2; P.L. 20/8, 80/5, 94/38).
    GHEBOS, -OASĂ adj. Cocoşat. O (Metaforic) Stiimb, încovoiat, Iniţialele acestei cărfi cu buchi erau scrise ciudat, cu cerneală roşie ea slngele, caractere slave de • evlavioasă, gheboasă, fantastică arătare. P.L. 35/10 [Pr. lj.
    GIIEM s.n. Rotocol In formă do minge, format din fire. Pe o pagină găsi o mulfime de cercuri ce se tăiau, attt de multe, tncit părea un ghem de fire roş-, P.L. 36/5 [Pr. lj. 3» Expr. A sta ghem = a sla ghcmuil, adunat. Oarece gtndeşte httrul, de slă ghem şi toarce-ntr-una 7 O.I 48/9 [V. lj.
    GHEŢtiS, “OAsA adj. F i g. Rece ca ghea(a. Chiar moartea ce răsptnde teroare-n-omenire, Prin vinele-i vibrtn-de ghe/oasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme tn dulce liniştire, în visuri fericite m-ar duce cătră nori. 0.1 8/10. Aja marinarii pe mare tmbltnd, Izbifi de talazuri, furtune, ItUţi de orcanul ghefosu urltnd, Speranfa li face de uiti dt wlnt Şi speră In timpuri mai bune. O.I 12/8 [V. 2J.
    —       Forme gramalicalc: sg. n. ac. ghefosu (O.I 12/S); pl. n. ac. gheţoasele (O.I 8/10).
    GIIEŢCŞ s.n. Polci. Chefuşul trosnea sub p*fi fi el trecea cu dtnsa de braţ. P.L. 67/29 JPr. 1|.
    GtlICÎ vb. IV. (Şi In forma gtci) T r a n z. A descoperi, a afla; a simţi, a-şi da scama. Atunci el cu o privirt nălucirea i-ar discoasă Cum că ea — frumoasa fată — a ghiiit câ e frumoasă. O.I 80/6. Privitor ca la teatru Tu tn lumt să te-nchipui: Joace unul şi pe patru Totuşi lu ghitl-tti chipu-i. O.I 19G/-1. In fine, cu firul cauzalităţii In mtni, mulfi vor gindi a fi ghicit sensul Inllmplărilor lui. P.L. 61/36 |V. 2; Pr. 1|. + F i g. A intui, a bftnui. Estt £«. —
— 225 —
C-o mulfămire adtncâ, nemaisimfilâ, El In ochii ei se uită.
—   Mtndră-i de tnduioşere; Ceasul ultim li împacă ţoală viaţa-i de durere; Ah! şopteşte el pe moarle — cine eşti gtcesc, iubită. O.I 53/16. Poţi oare gtci simţirea cu care am scris, înger? P.L. 55/37. Ea-l văzu, dar nu-şi iufi pasul.
Ii  ghicise ea caracterul? Poale. P.I.. 93/8; cf. P.L. 59/25 IV. 1 ; Pr. 3).
    —  Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. gicetc (O.I
53/16), p.c. 3 sg. a ghlelt (O.I 80/6), m.m.c.p. 3 sg. ghleUe (P.L. 93/8), viit. 2 sg. vel ghid (O.I    196/4), viit. II 2 p).
veţi (I ghieil (P.L. 59/25); inf. gicl    (P.L. 55/37),       p. a li
ghicit (P.L. 64/37). — Variantă: (Mold.,        Transilv.)       gltf
(O.I 53/16; P.L. 55/37) vb. IV.
    GHICITOARE s.f. Cimilitură. © (In context figurat) Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-nctnlă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri. O.I 201/4 [V. 1|.
    GHfMP s.m. (Mold.; in expr.) A simli ud ghimp in iDhn& = a simţi o durere pătrunzătoare şi ascunsă. Simţea, pare-că, un ghimp tn inimă, cina ea era de faţă. P.I.. 91/34 (Pr. 1].
    •GHÎMPE s.m. v. ghimp.
    GnfXDÂ s.f. Fructul stejarului. Trecut şi viitor e in sufletul meu. ca pădurea Intr-un slmbure de ghindă. P.L. 25/22 (Pr. 1].
    GHIRLANDĂ s.f. Cunună. Te-ai dus din lume. O! geniu nalt şi mare, Colo unde te-aşleaptă tcţi ingerii in cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cintare Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare, Cununi de albe flori. O.I 1/14. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele uşoare, Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare. O.I 17/7 (V. 2). O (în contexte figurate) De mi-ar permite A polon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpinde, june. Ci falnica cunună a bardului biitrln. O.I 17/2. Pe fruntea inspirată, pe fruntea’nspirâtoare De bucle-ncungiurată, blondine undomd, Plăcutâ-i ă ghirlandă — sublimă Insă este Cununa cea de taur, ce slntâ se-mpleleşte Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. O.I 17/10 (V. 2J.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. ghirlandă (O.I 17/10), ghirlanda (O.I 17/2, 17/7); pl. n. ac. ghirlande (O.I1/14).
    GHITARA s.f. Instrument muzical cu şase coarde, din care se scot sunete prin ciupire. Respirarea cea de ape tl tmbată ca şi sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. O.I 152/22. Mi-aruncă De la sinul tău cel dulce floarea peşledă de luncă, Ca pe coardele ghitarei răsunlnd tncet să cadă. O. I 154/3 (V. 2).                             __
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. ghitara (O.I 152/22), g. d. ghilarei (O.I 154/3).
    GIGÂNT s.m. Ujiaş. Iar stejarii par o strajă de giganţi ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o lainică comoară. O.I 152/9 (V. 1). Q (Construcţie metaforică) Cetate de glflao|l = ansamblu de construcţii uriaşe, oraş cu clădiri foarte mari (v. şi m u r.) Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, sllncă pe sltncă, o cetate de giganţi — Sunt gtndiri arhitectonici de-o grozavă măreţie! O.I 43/15 (V. 1).
    GIGANTIC, -A adj. Măreţ, impunător, colosal, copleşitor. Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi suliţe de-arginl. O.I 44/15. Piramidele din creştet aiurind şi jalnic sună Şi sălbatec se pllng regii in giganticul mormlnl. O.I 44/30. Ş-otunci vintul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Asluptnd cu el ornşe, ca gigantice sicriuri Unei ginţi ce fără viafă-ngreuia pămintul stors. O.I 45/5 ; cf. O.I K0/31 (V. 4|. Q (în context figurat) A nopţii gigantică umbră uşoară Purtată de otnt, Se-ncovoie lainic, se leagănă, zboară. O.I 3/1 (V. 1].
    —   Forme gramaticale : sg. n. ac. gigautleul (O.I 44,30),
gigantici (O.I 3/1); pl. n. ac. gigantici (O.I 44/15, 60/31), gigantice (O.I 45/5).                                       *
    GÎXGAŞ, -A adj. Zvelt, delicat, fin, drăgălaş. Iar talia-i naltă, gingaşă, subţire Se mlădie-n vtnt. O.I 4/9. Căci din patru părţi a lumii împăraţi şi-mpărălese .4» venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese. O.I 85/20. Vrtru un băiat... îmbrăcat c-o bluză dc catifea, care cuprindea strtns de un colan lustruit mijlocul cel mai gingaş din lume. P.I.. 63/8; cf. O.I 2/10, 21/6, 80/10, 85/28, 112/13; P.L. •17/36 [V. 7; Pr. 2|. + Plin de delicateţe, de sensibilitate. Melodica şoplire a rtului, ce geme. Concertul ce-l Intoană al paserilor cor, Clntarea tn cadenţă a frunzelor, ce freme. Xăscur-acolon mine şopliri de-un gingaş dor. O.I 8/4. Cunigunda 11 priveşte cu o gingaşă căldură. O.I 166 20. Clnd mă atingi, eu mă cutremur, Tresar la pasul tău, clnd treci, De-al genei tale gingaş tremur Atirnă viaţa mea de veci. O.I 211/15 [V. 3).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. gingaş (O.I 8/4, 80/10, 211/15; P.L. 63/8), gingaşul (O.I 21/6), gingaşă (O.I 2/10, 4/9, 112/13, 166/20), g.d. gingaşei (O.I 85/20. 85,28); pl. g.d. gingaşelor (P.L. 47/36). — Accentuat şi : gingaş (O.I. 85/28).
    GfNTĂ s.f. Neam, popor. Şi se poale că spre răul unei ginii efeminate, Regilor pătaţi de crime, preoţimei desfri-nale. Magul, pezt răzbunării, a cetit semnul întors. O.I 45/1. Ş-atunci vtntul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Asluptnd cu el oraşe, ca gigantice sicriuri Unei ginţi ce fără oiaţă-ngreuia păminlul stors. O.I 45/6 (V. 2).
    *GIl'GIl'Lt vb. IV v. gugiuli.
    GIULGI s.n. 1. Voal. văl. Părea un tlnăr voievod Cu păr de aur moale, i'n vtnăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. O.I 170'11. Din negru giulgi se desfăşor Marmoreele brală. El vine trist şi glnditor Şi palid e la faţă. O.I 172/1 (V. 2(.
    2.     Linţoliu. Pinze moi tn care se (esură zile. Vederea şi somnul sărmanei copile. Albă ca zăpada ce cade in fulgi; Dar, cum suni cusute, sunt bune de giulgi. O.IV 365/14. Corp»/ ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de in! O. IV 366/6 |V. 2).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. giulgi (O.I 170 11, 172/1 ; O.IV 365/14), giulgiul (O.IV 366/6).
    •GltXGIL' s.n. v. giulgi.
    •GIUVAER s.n. v. Juvaer.
    GÎCf vb. IV v. ghici.
— 226 —
    GlDILA vb. I. T r a n z. A atinge uşor, provoclnd o senzaţie particulară plăcută. Ea merse-nainte prin Iarbă, care caldă şi mirositoare, ti gtdita corpul. P.L. 101/11 (Pr. 1).
    GiND s.n. 1. Idee, cuget. Ah ! acele ginduri toate îndreptate contra lumei ■ ■. astăzi toale-s îndreptate Contra inimei murinde. O.I 52/25. Oriclt ai drege-n lume — atunci te oboseşte Eterna alergare ... ş-un glnd le-ademeneşte: „Că vis al morfi-eterne e i>iafa lumi-ntregi.” O.I 64/24. A enfeles rămlne gindul Ce-ji străbate cinturile O. IV 396/13: c-f. O.I 27/3, 27/17, 53/5, 193/8, 231/8 ; O.IV 333/3 [V. 9). © (Comparaţie) A-ntristurii neagre-aripă peste lume se tntimte. Totul tace, căci durerea este mută ca un glnd. O.I 2810 |V. 1|. © (In contexte figurate) Mina care-au dorit sceptrul universului şi gtnduri Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru sctnduri. O.I 131/17. Porni luceafărul... El zboară glnd purlal <ic dor, Pln'ce piere toiul, totul. O.I 176/23 |V. 2], <> Expi. A zbura ca un gind =- a zbura cu marc repeziciune. El sc unii pe cal cu buzduganul de-a umere. Părea că fufa pustiului se ia după urmele lui şi zbura ca un ginit, ca o vijelie, printre volburel> de năsip. P.L. 18/17 (Pr. 11. A-l duce gindul — a-l transpune, a-1 transporta gindul. în prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte, Ci-ntr-o clipă gtndu I duce mii de veacuri /nain/<. O.I 133/10 (V. 1|. O (Construcţii metaforice) Haza gîndului elern =- raţiunea supremă (văzută ca principiul imuabil al existentei). iJrivelişlile sclipitoare Ce-n repezi şiruri se diştern. Kepaosă nestrămutate Sub raza gîndului etern. O.I 205/8 |V. 11. Ginduri regii v. regiu [V. 1). A (jindului odină v. odină (V. 1). (Despre greieri) A toarce un yînd fin şi obscur, sugerează sunetul discret şi monoton al greierilor. Drept preot toarce-un greier un glnd fin şi obscur. O.I 69/23 [V. 1). + Conştiinţă, sullet. Cobori in jos, luceafăr bllnd, Aluneclnd pe-o rază, Pălrunde-n casă şi tn gtnd Şi viata-mi luminează. O.I 168/27; cf. O.I 171/19, 181/3 [V. 3).
    2.      (I.o pl.) Reflecţie, medilare, cugetare. l‘e malurile Seinei, in faeton de gală, Cezarul trece palid, in ginduri aiiincit. 0.1 l>I/22. Et dă ginduri nenfetese Yristei crude şi necoapte, Cu icoane luminoase O tngină-ntreaga noapte. O.I 108/17. Şi-n răstimpul cttorva ginduri fericite ajunse la castelul inallil al Genarutui. P.I., 21/6; cf. 0.1 94/3, 130,11!; P.L. 16/17 |V. I; Pr. 2|. © (Element de personificări.’) Jfâlrinut se închină. . . pe rege-l prind fiori, Un stol de ginduri aspre trecu peste-a lui frunte. O.I 93/30. Clnd însuşi glasul gindurilor tace, Mă-ngtnă clnlul unei dulci evlavii. O.I 120/15 (V. 2). O (în context figurat) Consacră-mi Creştetul cu-ale lui ginduri, să-t sfinţesc cu-a mele la-crămi. O.I 160/22 (V. 1|. Q Expr. Pe ginduri = Ingindural, in voia gîndului; cufundat In visare. Magul priivea pe gtnduri tn oglinda lui de aur. O.I 44/32. Şi eu astfel mă uit din jeţ, pe ginduri, Vise: la basmul vechi al ztnei Dochii. O.I 119/9. Privea — pare-că pe gtnduri — tn potirul de purpură al fiorii. P.I.. 55/19 (V. 2; Pr. 1J. A cădea pe yinduri = a fi cuprins de visare. Cu perdelele lăsate Şed la masa mea de brad, Focul pltptie tn sobă, Iară eu pe ginduri cad. O.I 105/4 [V. ]]. Bătut de gind (sau de ginduri) = o) frămtnlat sulleleşlc. Şi cosifa ta bălaie o aduni la ochi pllngtnd. Inimă făr’de nădejde, suflete bătut de glnd. O.I 82/21 (V. 1]; b) cufundat In meditaţie, glnditor. ©(Element de personificare) Adormind de armonia Codrului ălul de gtnduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă
 rtnduri-rlnduri. O.I 75/22 [V. 1). A sta pe ginduri = a medita, a visa, a glndi la.. . Da. . . visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Ctnd aş sta pierdui pe gtnduri, pesle umâr mi-ar privi. O.I 157/34. — Ce voi? Aş vrea să nu mai stai Pe gtnduri totdeauna, Să rtzi mai bine şi să-mi dai O gură, numai una. O.I 174/10. Fata sllnd pe gtnduri, vesela albină Cu galanterie de buze-i s-anină. O.IV 365/29 (V. 3]. O (Construcţie metaforică) Pierdut în ginduri v. pierde [V. 1]. © (Construcţie metaforică) Lume de ginduri (sau luinea gindurilor) v. lume (V. 2).
     U. închipuire, fantezie, imaginaţie. Ea aude — pllnge.
 —     Parcă ti venea să plece-n lume Dusă de pustie gtnduri Şi de-un dor fără de nume. O.I 65/23. Pe cind luna străluceşte pesle-a tomurilor bracuri, Intr-o clipă-l poartă gtndul îndărăt cu mii de veacuri. O.I 132/12. Rturi de fulgere tl urmăreau, popoare de tunete bătrtne, vuirea nemărginirei, ce tremura mişcată. , . „O gtnd nefericit!" aiuri el! P.L. 54/6; cf. O.I 18/16, 133/10 (V. 4; Pr. 1). © (In context figurat) Astfel notele murinde Btlnde, palide, tncet, Zbor sub mina-li tremurtnde, Ca dulci ginduri de poet. O.I 18/16. Pe ctnd degetele mele torceau un fir, gtndurile mele torceau un vis, un vis frumos, tn care mă iubeam cu tine. P.L. 7/35 (Pr. 1). Loc. adv. Cu gindul = In închipuire, lnimagi-naţie. Din codri vechi de brazi Flămlnzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pămtntul, Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gindul. O.I 88/18 (V. 1). © (Construcţii metaforice) Trecui de ginduri v. trecut1 (V. 1 ]. Noaptea gindurilor = deznădejde, desperare (v. şi diademă, rupt, v 1 n t). 0, maică sflntă, pururea fecioară, în noaptea gtn-durilor mele vină. O.IV 361/4 (V. 1). © (Metaforic) Ficţiune, plăsmuire. (Element dc personificare, comparaţie) Şi să pară răsărită din visările pusliei, Din nisipuri argintoase tn mişcarea vijeliei. Ca un glnd al mării sfinte, reflectat de cerul cald. O.I 43/21 (V. 1|. © (Construcţie metaforică) Arginlos gind ol pustiei = Memfis. (Element de personificare) Ş-atunci Memfts se tnalfă, arginlos glnd al pustiei, închegare măiestrită din suflarea vijeliei. O.I 45/19 (V. 1],
     ■5. (în expr.) In gind (sau în gindul cuiva) = a) In cuvinte ncrostite cu glas tare. El numără tn gtndu-i zile nenumărate. Şi filfiie deasupra-i gonindu-se tn roate Cu-aripele-ostenite un alb ş-un negru corb. O.I 93/13. El numără in glndu-i şi anii li adună, Ca o poveste-uitaiă Arald in minle-i sună. O. I 98/33. Puteam numiri defăimătoare tn gindul meu să-fi iscodesc. O.I 212/2 (V. 3); li) In minte, In memorie. © (In context figurat) Se toarce-n glndu-mi firul duioaselor poveşti, Ş-atuncea dinainte-mi prin ceafă parcă treci Cu ochii mari tn lacrimi, cu mtni subfiri şi reci. O.I 107/8 [V. 1], A-i trece (cuiva) prin gind sau o trece prin gindul (cuiva) = a-şi aduce aminte, a-şi aminti. Toale-mi trec prin gtndu-mi, trec pe dinainte. O. I 9/10. Uitarea le Inchide-n scrin Cu mina ei cea rece. Şi nici pe buze nu-mi mai vin, Şi nici prin glnd mi-or trece. O.I 184/8 (V. 2]. © (Construcţie mclaforicâ) A-i trece (cuiva) vintul prin gind v. vini (V. 1).
     5.    Intenţie, scop. Orice gind ai, împărate, şi oricum vei fi sosit. CU suntem tncă pe pace, eu tti zic: Bine-ai venit! O.I 146/13 |V. 1], <£ Expr. A aven de gind = a avea intenţia, a voi să. . , Ii veni ideea ciudată că piciorul are de glnd s<5 de ie paravanul tntr-o parte. P.L. 81/37. Ai de gtnd să zici ba? P.L. 88/6 (Pr. 2J.
     6.    Convingere. Cu gtndul că s-a rCtăcil, tşi mai primblă ochii de jur tmprejur. P.L. 101/18 (Pr. 1].
— 227 —
    7.     Dorinţă, speranţă, aspiraţie. — Ştiu mai bine ce-fi prieşte, Las’ de-a lumei orice gtnd, Mtni tn zori de zi pleca-pom Citire schitul vechi şi sflnt. O.I 65/18. Peste otrf de rămurele Trec tn stoluri rtndurele, Ducind gtndurile mele Şi norocul meu cu ele. O.I 214/16. Trec glndurile mele a sufletului gol, întind ale lor aripi spre negre depărtări. O.IV 432/28; cf. 0.1 164/1 |V. 4|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. g]nd (O.I 28/10, 43/21, 45/19, 64/24, 65/18, 69/23, 82/24, 146/13,168/27, 171/19, 176/23, 181/3, 184/8; P.L. 18/17, 81/37, 88/6), gindul (O.I 27/3, 27/17, 88/18, 132,12. 193,8, 212/2; O.IV 333/3, 396/13; P.L. 101/18), gindu- (O.I 9/10, 93/13, 98/33, 107/8, 133/10, 158/5), g.d. gîndului (O.I 49/4, 205/8), voc. gind (P.L. 54/6); pl. n. ac. ginduri (O.I 18/16, 35/19, 44/32, 52/25, 53/5, 61/22, 65/23, 75/22, 93/30, 105/4, 108/17, 119/9, 130/16, 134/17, 157/18, 157/34, 160/22, 164/1, 174/10, 231/8, 232/14; O.IV 365/29; P.L. 21/6, 4617, 71/24), ghidările (O.I 214/16; O.IV 432/28; P.L. 7/35), g.d. glodurilor (O.I 44/12, 94/3, 120/15, 160/8 ; O.IV 361/4).
    GlNDAC s.m. Nume gencric dat insectelor. Q (In context figurat) Flori clnlau tn aer cu frunze ingreuicte de glndaci ca pietre scumpe şi murmurul lor Implea lumea de un cutremur voluptos. P.L. 51/21 |Pr. 1).
    GL\dAc£l s.m. Diminutiv al lui gindac. Vin ţtnţarii lăutarii, gtndăceii, cărăbuşii. Iar mireasa viorica i-aşteaplă-ndărălul uşii. O.I 87/17 [V. 1).
    GlNDf vb. IV. 1. Intranz., tranz. şi refl. A-şi forma o idee despre un lucru ; a cugeta. Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mull tl va atrage declt tot ce ai glndit. O.I 136/4. Ce glndea copilul cu mintea lui naivă, o vorbă, un vis, o preocupa zile întregi. P.L. 31/21. Cine ştie, gtndi Dionis, dacă tn cartea aceasta nu e semnul ce-i tn stare de a le transpune in adtncimile sufleteşti, tn lumi care se formează aievea aşa cum le doreşti. P.L. 36/12; cf. O.I 35/14, 133/29; P.L. 31/34, 45/23. 46/9, 53/14, 53/37, 60/4, 60/25, 60/29, 61/37, 61/39, 63/13, 68/13, 68/16, C9/3, 69/16, 70/13, 78/9, 85/17, 92/32, 98/9, 101/7, 101/20, 102/8, 102/11 [V. 3; Pr. 26]. Expr. A gindi in ?ine v. ş i e [Pr. 4). + A concepe. Eşti fiinţa-armonioasă Ce-o gindi un serafin, Cind pe lira-i tlnguioasă Mina cintecul divin ? O.I 19/6 [V. 1). © (Construcţii metaforice) A gindi în basme v. basm [V. 1]. A gindi aiurea = a se cufunda In visare, a face plăsmuiri, a rătăci cu mintea evadind din realitate (v. şi ceaţă, cufunda, extaz, Îmbăta). Danful, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii. Nu chiliile pustii Unde pllngi, gtndind aiurea. O.I 102/16 IV. 1].
    S.     Intranz. A reflecta, a medita. Şi cind glndesc la viaţa-mi, Imi pare că ea cură încet repovestită de o străină gură. O.I 71/5. Sunt ani ta mijloc şi-ncă mulţi vor trece Din ceasul sflnt tn care ne-nliinirăm, Dar tot mereu glndesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari şi mtnă rece. O.I 120/3. La ce mi-a mai trebuit şi asta? gtndi el. P.L. 55/9. Apoi şăzu la masă şi gtndi adine. P.L. 67/1 ; cf. O.I 159/14; P.L. 38/9, 58/9, 62/28, 68/16, 93/19, 94/23 |V. 3; Pr. 8). O (Glumeţ) Oare ce gtndeşte htlrul de stă ghem şi toarce-ntr-una ? Ce idei se-nşiră dulce tn mlţeasca-i fantezie? O.I 48/9 IV. 1). + A îi sau a se întoarce cu gindul (la ceva sau la cineva). Gtndind la tine nu voi să mor, Îmi blaslăm tnsuşi eu mtntuirea. O.I 27/13. Vai! tot mai glndeşti la
anii, ctnd visam tn academii,fAsculltnd pe vechii dascăli ctrpocind la haina vremii? O.I 140/15. Să nu li se tntlmple nimica pe drum ... gtndeşte la Cezara la. P.L. 95/3; cf. O.I 10/10, 119/4, 228/15 [V. 5; Pr. 1). + Tranz. A-şi Închipui. © (Repetiţie) Cind gtndea, cum i-ar lua capul ei de aur In mtni .. ., cind gtndea că mijlocul ei cel dulce s-ar puii odihni cuprins de braţul lui, c( ar puii să-i prindă mlnuţa ei albă ... fi venea să nebunească. P.L. 57/13, 15 [Pr. 2).
    3.     T r a n z. A crede, a socoti, a avea o părere. Xetezeşti tncet şi leneş fruntea mea cea liniştită Şi gindind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc Pe-ai mei ochi tnchişi ca somnul şi pe frunle-mi tn mijloc. O.I 42/14. — Cum? Cind lumea mi-e deschisă, a privi glndeşli că pot Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? O.I 146/21. Strln-gtnd cu multă amiciţie şi intenţie luăloare mina acestuia gtndi că are multă cauză de-a se depărta. P.L. 83/9; cf. O.I 52/14, 200/2; P.L. 17/20, 22/29, 58/10, 64/36, 80/23, 90/12, 90/16 [V. 4 ; Pr. 8).
    4.     T r a n z. A dori. Nu vezi tu, Mario, că tot ce glndesc eu ingerii tmplinesc tn clipă? P.L. 53/10 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. gindese (O.I 10/10, 71/5, 120/3; P.L. 53/10, 53/37, 78/9, 90/16), 2 sg. gindeşti (O.I 119/4, 140/15, 146/21, 228/15; P.L. 53/14, 90/12), 3 sg. gindeşte (O.I 48/9), 3 pl. ginde» (O.I 133/29 ; P.L. 53/14), imp. 3 sg. gindea (O.I 29/2; P.L. 31/21, 31/34, 57/13, 57/15, 58/10, 92/32, 102/8), era gindită (O.I 35/14),
3  pl. gindeau (P.L. 69/16), p. s. 3 sg. gindi (O.I 19/6, 52/14 ; P.L. 17/20, 36/12, 38/9, 38/34, 45/23, 55/9, 60/4, 60/25, 60/29, 61/37, 61/39, 62/28, 63/13, 67/1, 68/13, 68/16, 68/16, 69/3, 69/32, 70/13, 83/9, 85/17, 88/30, 92/4, 93/19, 94/23, 98/9, 101/7, 101/20, 102/11), se gindi (P.L. 46/9), p.c. 2 sg. ai glndit (O.I 136/4), viit. 3 pl. vor gindi (P.L. 64/36); conj. prez. 3 sg. să gindească (P.L. 58/9); opt. prez. 3 pl. ar gindi (P.L. 80/23), p. 3 sg. ar fl gindit (P.L. 22/29); imper. 2 sg. gindeşte (P.L. 95/3), te gindeşte (O.I 159/14); ger. gindind (O.I 27/13, 42/14, 102/16, 200/2).
    GlNDfRE s.f. 1. Facultatea creierului omenesc dc a reflecta activ realitatea obiectivă; cugetare. Ce-ţi trecu pe dinainte, cile singur ai vorbit? Prea puţin. De ici, de colo de imagine-o făşif, Vre o umbră de glndire, ori un petec de hîrtie. O.I 134/6. El nu-şi putea explica această armonie prestabilită Intre gindirea lui proprie şi viaţa cetelor îngereşti. P.L. 53/8; cf. P.L. 47/8 [V. 1 ; Pr. 2]. © (Construcţie metaforic») Cumpăna yindlrli v. cumpă-n â [V. 2|. + Minte; mod de a gindi. Şi s-o vezi tncunju-rală de un roi de pierde-vară. Cum ztmbeşle tuturora cu gindirea ei uşoară? O.I 157/22. Dorit-am de cind sunt ceva pentru mine? numai pentru mine?... .Yu. Din rugăciunile mele am lăsat-o vreodată pe ea ? Din gindirea mea a lipsit ea? Maria? P.L. 45/26 [V. 1 ; Pr. 1J. ©(Construcţie metaforică) încăperile gindlrii v. încăpere [V. 1].
    2. Meditare, reflecţie; concepţie. Mur pe mur, stincă pe slincă, o cetate de giganţi — Sunt gtndiri arhitectonici de-o groţavă măreţie! O.I 43/16. Cezarul trece palid, in ginduri adincit; Al undelor greu vuiet, vuirea tn granit A sute d-echipajuri, gtndirea-i n-o tnşală. O.I 61/24. El băga de samă că gtndirile lui adese se transformau in şiruri ritmice, tn vorbe rimate. P.L. 32/16: cf. O.I 27/10, 10/7; P.L. 44/2, 45/6, 94/28 [V. 4; Pr. 4). © (Construcţii metaforice). Izvoarele gindiril — surse de inspiraţie. Sau
— 228 —
văd nopli ce-ntind deasuprâ-mi oceanele de stele, Zile eu trei sori In frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale glndirei şi cu riuri de clntări. O.I 31/6 [V. 1). Negurile gindirli v. negură |Pr. 1). Gîndlrile de foc (ale norilor] v. foc |Y, 1], 4. Imaginaţie, lume a glodurilor. Ctt de sus ridici acuma In gindirea ta pe-o roabă, Cind durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. O.I 154/37 |V. 1]. © (Comparaţie) Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scinteie, lira/ molatic ca gindirea unui tmpărat poet. O.I 29/6 |Y. 1). O (Element de personificare) Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi, C-un zimbet faci glndirea-mi să se-mbete. O.I 200/13 (V. 1). © (In conlext figurai) In :(idar riuri tn soare Grămădeşti-n a ta gindire Şi cimpiite asire Şi întunecata mare. O.] 54/6 [V. 1). © (Construcţie mclaforică) A bale la por|ile yîndlrii v. poartă [Y. 1].
    îl. Idee, glnd. Sumesc stnt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează, Impărfesc a lor gindire pe sisteme numeroase Şi pun haine de «maşini pe cadavrul trist şi gol. O.I 36/8. .4/n urmat pămlnlul ista. vremea mea. viaţa, poporul. Cu glndirite-mi rebele contra cerului deschis. O.I 53/18. Sufletul lui se cutremura ta gindirea, că nu va pute scutura greutatea acestui amor. l’.L. 55/14 : cf. O.I 51/28, 52/15, 130/8; P.L. 40/31, 57/37 [V. 5; Pr. :i|. O (In contexte figurate) O! capu-mi pustiu cu furtune, Cindirite-mi rele sugrum’ cele bune. . . Cind norii se sting şi ctnd stelele pică Imi vine a crede că toate-s nimică. O.I 38/14. Cu farmecul luminii reci (Undirite străbate-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de patimi. O.I 179/14. Să urmăm, zise umbra torclnd mai departe firul glndirii sale. P.L. 47/8 [Y. 2: Pr. 1|. © (Construcţie metaforică) Pînza yindirilor v. p 1 n ză |Pr. 1], + Dorinţă. Voinţele fi se realizează după gindirea ta. P.L. 42/10. De cite ori li trecea prin minte ca tngerii su meargă după voia tui, ei Intr-adevăr, fără să le-o zică, ii implineau alintlnd gtndirile. P.L. 53/7 |Pr. 2],
    — Forme gramalicalc : sg. n. ac. yindire (O.I 36/8, 54/G. 134/6; P.L. 57/37). gindirea (O.I 27/10, 29/6, 40/7, 61/21. 154/37. 157/22. 2<i0/13; P.L. 42/1(1. 44/2, 45/6, 45,2t*. 53'8, 55/11), g.d. yindiril (O.I 79/20, 194/18, 203/5, 226 1 1 : P.L. 31/12. 47/8), glndirei (O.I 31/6). gindlri (P.L. 17/X); pl. n. uc. gindlri (O.I 43/16, 51/28; P.L. 40/31), yindirlle (O.I 20/12, 38/14, 53/18, 179/14; P.L. 32/16, .'>3 7. 9-1'28), g.d. yindlrllor (O.I 52/15. 130/8; P.L. 57/5).
    GlNDlT, >\ adj. Pătruns cu mintea. © (Construcţie mclaforică) Lumeu cea yindltâ v. lume |Y. 1],
    —   Formă gramaticală ; sg. n. ac. gindilă (O.I 141/5).
    G1\DIT6r, -OARE adj. Plin de ginduri, inglndurat, visător. El vine trist şi gindilor Şi palid e la fafă; Doar ochii mari şi minunaţi Lucesc adine himeric. O.I 172/3. In vremea veche trăia un impărat Inlunecal şi glnditor. P.L. 3/5 (Y. 1; Pr. 1]. O (Element de personificare) Lună tu, slăptn-a mării, pe a lumii boltă luneci .. . Şi In cile mii de case lin pălruns-ai prin fereşti, Cite frunţi pline de gin-duri, glndiloare le priveşti! O.I 130/16 |Y. 1]. © (Metaforic, despre ochi) Melancolic, care caracterizează o fiinţă meditativă. Iubesc o fată frumoasă, cu ochi glnditori. P.L. 10/40 [Pr. 1).
    —       Forme gramalicalc; sg. n. ac. gindilor (O.I 172/3; P.L. 3/5). gindlloare (O.I 130/16); pl.n.ac. gîndilori (P.L. 10/411).
    GÂNGAV, -A adj. (Despre voce) Tărăgănat, nedesluşit, nazal. Se mişcă-n line păsuri, Ducind la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii vieţii pămtntene, Cu barbele lor albe, cu ochii stinşi sub gene, Preoţi bătrtni ca iarna, cu glngavele glasuri. O.I 92/20 [V. 1).
    GÎRBOVfT, -A adj. Girbov. Iar colo bălrtnul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate... Uscăţiv aşa cum este, gtrbovil şi de nimic. Universul fără margini e tn degetul lui mic. O.I 132/5 IV. 1).
    GIRLA s.f. Mică apă curgătoare. Din izvoare şi din glrle Apa iună somnoroasă ; Unde soarele pătrunde Pintre ramuri a ei unde Ea tn valuri sperioase Se azvtrle. O.I 121/7 (V. 1).
    GlT s.n. 1. Parte a corpului care uneşte capul cu trunchiul. tşi înfundă gltu-n guler şi bumbacul tn urechi. O.I 132/14. Indură-te şi lasă privirea-mi s-o consol La alba strălucire a gltului lău gol. O.IV 430/8. Puse pe trupul său. . . cămeşă de borangic... cu cordele şi cu mărgele rupte de la glturile felelor. P.L. 4/34. Ş-atunci gttul nal( lua acea energie marmoree şi doritoare totodată. P.L. 77/26; cf. O.I 42/8, 55/16, 92/3, 95/21, 95/28, 95/33, 97/23, 107/11, 109/5, 155/23, 179/23; P.L. 9/13, 21/9, 49/16, 49/19, 50/7, 54/8, 63/25, 71/12, 92/27, 100/35 (V. 13; Pr. 12).© (Comparaţie) (Ului nalt lua acea energie marmoree şi doritoare totodată ca gltut lui Anlinous. P.L. 77/28 |Pr. 1). «0> Expr. A se arunca la (sau in) gilul cuiva v. arunca [Pr. 4). A sări (cuiva) de git — a Îmbrăţişa pe cineva cu o mişcare plină dc clan şi de spontaneitate. I-ar fi sării In gtl, l-ar fi sărutat de o mie de ori. P.L. 63/10 |Pr. 1}.
    '2. Partea strimtă şi lungă a unei sticle. Să privim acum şi ta sărăcia iluminată de razele unei luminări de său, băgate In gltut unui clondir, ce ţinea loc de sfeşnic. P.L. 32/2. La căpiţelul de luminare, ce sta in gltul garafei, cu ochiul roş şi bolnav, et deschise o carte veche. P.L. 35/4 (Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. gît (O.I 55/16, 109/5, 155/23, 179/23; P.L. 9/13, 49/16, 63/10), flitul (O.I 42/8, 92/3, 95/33, 97/23, 107/11 ; P.L. 21/9, 23/2. 32/2, 35/4, 43/21, 49/19, 50/7, 51/8, 59/2, 63/25, 71/12, 77/26, 77/28, 85/33, 92/27, 100/35), gilu- (O.I 95/21, 95/28, 132/14), g.d. gîtuluJ (O.IV 430/8); pl. n. ac. gîturile (P-L. 4/34).
    GÎTl'l vb. IY. T r a n z. A strlngc de glt, a sugruma. © (Metaforic) A Îmbrăţişa cu putere pină Ia sufocare, mani-fesllndu-şi efuziunea erotică. Su-mi dă cit lumea pace. .. mereu mă gltuie. . . mă sărută — şi zice c-o iubesc. P.L. 92/10 |Pr. 1).
    GlzA s.f. Inscclâ. © (Glumeţ) Zidurile împrejmuitoare risipite şi năpustite tn risipa lor de plante grase, de furnici ce-şi fondau slate, de procesii lungi de gize roşii, cari se soreau cu nespusă lene. P.L. 72/13 (Pr. 1).
    GLAS s.n. Vocc. Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioşare cald, Privindu-mă cu ochii, In care-aveai un cer, Mi-ai zis : Aştept. . . O.I 91/26. Eu te văd răpit de farmec Cum tnglni cu glas domol, In a apei strălucire întinzlnd piciorul got. O.I 110/14. Cu glas adine, cu graiul de Sibile, Rosteşte lin In clipe cadenţate. O.I 202/12. Cine-i? întreabă un glas adine, dar liniştii. P.L. 40/18; cf. O.I 32/33, 91/16, 92/20,
— 229 —
94/9, 96/1, 129/5, 155/1, 160/32, 191/15, 208/11; O.IV 333/3, 364/11, 433/1 : P.L. 16/29, 17/5, 20/10, 30/14, 36/20. 36/35, 37/32, 37/34,54/12, 68/28. 71/7,89/23, 93/22. 102/23 IV. 16; Pr. 15). Q (Element de personificare) Clnd însuşi glasul gindurilor tace, Mă-nglnă clnlul unei dulci evlavii. O.I 120/15. Dar clnd inima-fi frămintă Doruri vii şi patimi multe, Ş-a lor glasuri a la minte Stă pe toate să le-asculte. Ca şi flori In poarta viefii Bat la porţile glndirii. O.I 226/11 {V. 2). O (In contexte figurate) Vedeţi cum urna creapă. cenuşa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas r/e bătălie Poporului roman. O.I 24/2*5. O! glasul amintirii rămlie pururi mut. Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut. O.I 107/15 |V. 2). Q (In contexte figurate) în vuietul de vlnturi auzit-am a lui mers. Şi-n glas purtat de cintec simţii duiosu-i viers. O.I 115/18. Şi dacă glasul adorat X-o spune un cuvlnt, Toi înţeleg că m-ai chemat Dincolo de mormint. O.I 230/13 (V. 2). *0» Expr. A da glas v. d a3 [V. 4|. A ridica glasul v. ridica |V. 2|. Q (Construcţii metaforice) Voluptos joc cu icoaoe ţi cu glasuri tremurate v. joc IV. 1). Glasuri din trecut = mărturii, reminiscenţe ale vremurilor trecute, trecut istoric (v. şi cadavru, ecou). Ş-atunci sufletul viseazi toal-istoria străveche. Glasuri din trecui străbate t-a prezentului ureche. O.I 45/17 (V. 1). Al mor|ei glas = moartea (v. şi d u r e r e. g h e a ţ ă, linişte, mare2, moarte, noapte, ochi, p a-ranimfâ, repaos, stingere, vislernic). Arald încremenise pe calu-i ~ un stejar, Painjenii e ochiu-i de-al morfei etern glas. O.I 98/7 |V. 1). Glas eu durere -poet elegiac. VW poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere; Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere. O.I 31/8 |V. 1). Glasuri ce imbracâ o lume de amar = expresia mizeriei omeneşti, existenţă mizerabilă (v. şi braţ, pine, sterp). A popoarelor ecouri Par glasuri ce tmbracă o lume de amar. O.I 63/30 jV. 1|. + Cintec de pasăre. Ce cauţi unde bale luna Pe-un alb izvor tremurător Şi unde păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor? O.I 228/4 (V. 1). + Strigăt, zbierat (de animale). Lătrat cu glas de zimbru răsună tn urechi. O.I 93/5 |Y. 1). + H i g. Sunet, zgomot de vint, de furtună, de apă etc. Ca a nopfii poezie, Cu-ntunericul talar, (And se-mbină, se mlădie C-un glas tainic, lin, amar. O.I 18/4 [V. 1]. O (Comparaţie) De-alunci tn haina morţii el şi-a-mbrăcat viaţa. Ii plac adtnce clnturi, ca glasuri de furtune. O.I 96/27 |Y. 1). Q (Element de personificare) Pare-că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină pintre ramuri cu a glasului lor vrajă. O.I 85/6. Şi viniu-n codri sună cu glas duios şi slab. O.I 97/10. Vin' cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri. Unde noaptea se trezeşte Glasul vechilor păduri. O.I 209/8. Şi armonia clmpenească împle sara cu miile ei de glasuri. P.L. 39/19; cf. O.IV 365/24 (V. 4; Pr. 1). Q (Construcţie mctaforică) Glas de ape sau glasul izvorului (sau de izvor) = murmur de izvoare, clipocit de ape (v. şi gură). Să sărim tn luntrea mică, înglnafi de glas de ape, Şi să scap din mină cirma Şi lopefile să-mi scape; Să plutim cuprinşi de farmec Sub lumina bltndei lune. O.I 74/10. înglnat de glas de ape Clnt-un corn cu-nduioşare Tot mai tare şi mai tare, Mai aproape, mai aproape. 0.1103/13. De ce doreşti singurătatea şi glasul tainic de izvor? O.I 228/18. Dacă cineva ar fi priceput glasul izvorului ar fi tnfeles că jălea tntr-o lungă doină pe Ileana. P.L. 13/14. Dar cine să tnfeleagă glasul izvorului tntr-un pustiu ? P.L. 13/16 [V. 3 ; Pr. 2). + Sunet, zgomot produs de un instru-
ment sau de un corp sonor. Q (Element de personificare) De departe-n văi coboară, tlnguiosul glas de clopot. O.I 76/18. Toaca răsună mai tare. Clopotul vechi tmple cu glasul lui sara. Sufletul meu arde-n iubire ca para. O.I 231/15. Mirosul cel umed al florilor tnvioşate o făceau să doarmă mult şi lin, tnso{ită In calea visurilor ei de glasul cel pllns al fluierului. P.L. 10/5; cf. O.I 24/14; P.L. 38/1 (V. 3; Pr. 2\.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. glas (O.I 18/4, 24/26, 31/8. 32/33, 74/10, 76/18, 93/5, 94/12, 97/10, 98/7, 98/17,
103,13, 110/14, 115/18, 160/32, 178/13, 202/12, 208/11, 216/15, 219/23, 221/8, 228/4; O.IV 433/1; P.L. 16/29, 17/5. 36/20, 37/32. 38/1, 40/18, 54/12, 68/28), glasul (O.I 24/14, 91/16. 91/26, 107/15, 120/15, 129/5, 191/15, 209/8, 228/18. 230/13, 231/15; O.IV 333/3, 365/24; P.L. 10/5, 13/14. 13/16, 20/10, 30/14, 36/35, 37/34, 71/7, 89/23, 93/22, 102/23), glasu- (O.I 155/1), g.d. glasului (O.I 85/6); pi. n. ac. glasuri (O.I 36/14, 45/17, 63/30, 92/20, 94/9, 96/1, 96/27, 226/11; O.IV 364/11; P.L. 39/19).
     GLASTRA s.f. Ghivcci, vas de flori. Şi uscat foşni mutasa pe podele, Intre glastre, între rozele de Şiras şi lianele albastre. O.I 154/9 [V, 1].
     GLĂSCIOR s.n. Diminutiv cu valoare hipocoristică al lui glas. Da ! da! Maria, zise ea cu glăscior argintos. P.L. 63/38 JPr. 1).
     GLĂSL'f vb. IV. T r a n z. A clnta, a intona. Q (Element de personificare) Un bondar rotund In pinlec Somnoros pe nas ca popii glăiuieste-ncel un cintec. O.I 87/12 (V. 1|.                         '
     GL.ţSL'fRE s.f. F i g. Freamăt, zgomot de frunze, foşnire. De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ş-auzi mindra glăsuire a pădurii de argint. O.I 85/2 |V. lj.
     GLEZNĂ s.f. Partea mai subţire a piciorului deasupra Inclicieturii dc jos. Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpe-zindu-se cu el plnă-n nori, apoi îl izbi de pămint şi-l băgă In ţărină pin in glezne. P.L. 9/4. Pin cursul apei cu gleznele tor sflşiau valurile pină la umbritul lor izvor. P.L. 13/26. Apa fugea rotind împrejurul gleznelor ei. P.L. 101'38 IPr. 3).
     —      Forme gramaticale : pl. n. ac. glezne (P.L. 9/4), gleznele (P.L. 13/26), g.d. glezoelor (P.L. 101/38). — Scris : glesnă.
     GLOB s.n. 1. Corp sferic. Q (Comparaţie) Soarele se tnălfa, ca un glob de aur anător pe un cer adine albastru. P.L. 54/28 [Pr. 1). <0> Glob al ochiului = parte a ochiului de formă sferică adăpostită de orbită. Sub pleoapele închise globii ochitor se bat. O. I 79/11 | V. 1). + Corp sferic de sticlă care protejează o lampă, Cupido, un pa: şagalnic, va ascunde cu-a lui mină. Vioriul glob al lampei. O.I 154/8 JV. 1).
     2.     Pămintul. Q (Construcţii metaforice) Globul cel de tioă v. tină [V. 1). A împlozi globul in plaauri pe un vcac v. i m p 1 n z i (V. 11.
     —      Forme gramaticale; sg. n. ac. glob (O.I 154/8; P.L. 54/28). globul (O.I 56/9), globu- (O.I 130/17); pl. n. ac. globii (O.I 79/11).
     GLONTE s.n. Mic proiectil de oţel. Sd ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, şi toate celea din ea scăzute In analogie. P.L. 24/9 [Pr. 1J.
— 230 —
    ‘GLONŢ s.n. v. gloate.
    GLORIE s.f. Renume, mărire, slavă. Dt ce nu voi pentru nume, pentru glorie st5 scriu ? Oare glorie să fie a vorbi Intr-un pustiu? O.I 137/27-28. Şi această ciumă-n lume, şi aceste creaturi Nici ruşine n-au să ieie In smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară. O.I 131 j. Pentru sotriaji — gloria, pentru principi — strălucirea, pentru Invăfaţi — renumele, penlru proşti — cerul, şi astfel o generaţiune inşalâ pe cealaltă. P.L. 81/38; cf. 0.115/19, 16/5, lin,2[V.6; Pr. 1]. <> Loc. adj. Deglorle
—     glorios. Ce-fi doresc eu fie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor. O.I 15/2 [V. 1], Q (Construcţii metaforice) Greu de glorie v. greu 3 |Y. 1], Vis de glorii = irit ;il Glorios, speranţă In victorie. Şi deasupra idrei fluture ni rintiit Visul tuu de glorii falnic triumfind. Spună lumii large steaguri Iricoloare, Spună ce-i poporul marc. românesc. O.I l.î.12 [V. 1]. A deschide (cuiva) drum de glorie v. d c s c h i cl u |V. 1). A cMca prin glorii v. călca [V. 1). + Persoană de marc valoare, om celcbru. Q (In context figurai) Au la Stjbaris nu s:intem, Ungă capişlea spoielii, Xu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii. O.I 150/2 IV.1I.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac.glorie (0.1 137/27, 137/28, 1 11 33). gloria (O.I 140/2, 151/5; P.L. 81/38); pl. n. ac. filorii (O.I 15/2, 15/12, 15/19, 16/5, 24/10, 52/6, 130(2).
    GI.OSA s.f. Formă fixă de poezie Jn care ficcaru strofă, lnccptnd de la a doua, comentează cltc un vers din prima strofă. Glosă. O.I 101 |V. 1).
    —   Scris: gfossd.
    GLCGĂ s.f. Obicct dc îmbrăcăminte folosit pentru acopcrirca capului. începu a merge încet, tncet, tn lumina lunei. pe stradele largi ale oraşului... cu cile un păzitor de nuanţe, cu mustefi înfundate tn gulerul şi gluga mantalei. P.L. 48/36 |Pr. 1).
    GH'MA s.f. Yorbă sau povestire dc haz, şagă. O, teatru de păpuşe. . . zvon de vorbe omeneşti. Povestesc ca papagalii mii de glume şi povesti Fără ca sii te priceapă. O.I 157; 12 [V. 1]. Kxpr. A Iun dc glumă = a nu lua In serios. Toate vorbele lui l'rancesco ea nu lelua decit de glumă. P.I.. 77/31 [Pr.l).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. glumă (P.I., 77/31); pt. n. ac. glume (O.I 157/12).
    GLUMâŢ, -E.AţA adj. Hazliu. Q (In contcxt figurat) {împăratul] nu xlmbea nici la elntecul nevinovat al copilului, nici la surtsut plin de amor al sofiei lui tinere, nici la poveştile bălrtne şi glumeţe a ostaşilor tnălbiţi tn bătălie şi nevni. IM.. 3/4 [Pr. 1],
    GOAxA s.f. (în expr.) A lua in goană = a alunga, a fugări. Q (Tn contcxt figurai) Sublim tnsă e clntul clnd ţipă şi ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Şi spumegă ca furii şi urlă-ngrozitor. O.I 17/16 [V. 1).
    GOL1 s.n. Vid. Q (Construcţie metaforică, sugcrlnd atemporalitatea neantului) Vremea loceareA In zădar din goluri o se nuşie- Iii zboară, gtnd purtat de dor. Pin’ piere
toiul, lotul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaşte, Si uremea-ncearcă In zădar Din goluri a se naşte. O.I 176/28 [V. 1J.
     GOL2, GOALA adj. I. 1. Dezbrăcat, dezvelit, neacoperit ; nud. Eu te văd răpit de farmec Cum tngtni cu glas domol, în a apei strălucire întinztnd piciorul gol. O.I 110/16. îndură-le şi lasă privirea s-o consol La alba strălucire a gttului tău gol. O.IV 430/8. îşi golise gllul ei de ninsoare, îşi despletise părul pe umerii rolunzi şi pe stnii crescuţi In sele de amor, plnă rămase goală şi frumoasă ca o statuă antică. P.L. 100/37; cf. O.I 60/16. 60/34, 85/32, 95/22, 170/12, 228/24; P.L. 8/12, 27/5. 49/17, 49/19, 79/14, 99/11 IV. 8; Pr. 7]. Q (Construcţii metaforice) A pune haine de imagini pe cadavrul trist şi gol v. haină [V. 1). A frumuse|ii haruri goale v. har (V. 1).
     2.      Fără vegetaţie, pustiu. Şi pe ctmpul gol el vede un copil umbltnd discul/ Şi cerclnd ca să adune Intr-un clrd bobocii mulfi. O.I 83/33 (V. 1). Q (Metaforic) Fără strălucire. Stele rare din tărie cad ca picuri de argint Şi seninul cer albastru mlndru lacrimele-l prind; Dar dacă ar cădea toate, El rămtne trist şi gol. O.I 82/35 (V. 1). + Neacoperit. Pe un pat de sclnduri goale doarme tlnăra nevastă în mocnitul întuneric şi cu faţa spre fereastă. O.I 84/23 [V. 1). + Liber, pe care nu s-a lucrat nimic. Rafacl, pierdut tn visuri ca-ntr-o noapte înstelată... Te-a văzut plutind regină pintre tngerii din cer Şi-a creat pe ptnza goală pe Madona dumnezeie. O.I 29/13. In dreptul spadei îngerului era lăsată o dungă cenuşie de loc gol pentru figura demonului urmărit. P.L. 83/26. Penelul pictorului zbura pe spafiul gol. P.L. 84/25 (V. 1 ; Pr. 2].
     3.      (Despre alimente) Fără alte bucate. O veii prinfr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează. . . ş-abia pine goală Frig şi insomnie. O.IV 3C5/1 [V. 1].
     II.     1. Care nu conţine nimic tnăuntru, deşert. Mai ales garafa goală era tn slare de a-l umpli de cugetări melancolice. P.L. 32/19 [Pr. 1). Q (Metaforic) Lipsit de clanuri, dezamăgit. Trec gtndurile mele a sufletului gol întind ale lor aripi spre negre depărtări. O.IV 432/28 | V. 1|. + In care nu sc află nimic, ncmobilat. El inlrfi tntr-o cameră nalţii, spafioasă şi goală. P.L. 29/17(Pr. 1).
     2. F i g. Care nu conţine nimic; fără temei, fără semnificaţie; zadarnic. A fi? Nebunie şi tristă şi goală; Urechea te minte şi ochiul te-nşală; Ce-un secol ne zice, ceilalfi o deszic. O.I            40/1 [V. 1]. Q (Construcţie metaforică)                                                        Cuvinte goale ce sudA din coadă v. coadă
 IV.      1).
     —       Forme gramaticale: sg. n. ac. gol (O.I 36/9, 60/34, 82/35, 83/33, 95/22, 110/16; O.IV 430/8, 432/28; P.L. 49/19, 83/26, 84/25, 99/11), goală (O.I 29/13, 40/1, 60/16;  O.IV 365/1:               P.L. 29/17, 32/19, 79/14, 100/37);
 pl. n.   ac. gol   (O.I 228/24), goale            (O.I 79/19, 84/23,
 85/32, 170/12, 22(5/7; P.L. 8/12, 27/5, 49/17).
     GOLf vb. IV. Tranz, A dezgoli, a descoperi. îşi golise gltul ei de ninsoare, Işi desple'ise părul pe umerii rotunzi şi pe sinii crescuţi tn sele de amor, plnă rămase goală şi frumoasă ea o statui antică. P.L. 100/35 (Pr. 1).
— 231 —
    GOLIClC'XE s. f. Nuditate. Ici şi colo a ei haină s-a desprins din sponci ş-arală Trupul alb In goliciunea-i, curăţia ei de fală. O.I 79/6. Esle un iail liniştit şi candid intre doi oameni ce n-au conştiinţa frumuseţei, nici a goliciunei lor. P.L. 79/21 [V. 1 ; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. goliciunea (O.I 79/6), 6- d- (jolitiuoei (P.L. 79/21).
    GONf vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (sc) lua la goană, a (se) fugări. Ca un nour gonit de vint. Alerg pe calea vieţei mele. O.i 26/13. Şi fllflie deasupra-i, gonindu-se tn roate Cu-ariprle-ostenite un alb ş-un negru corb. O.I 93/14. Ea merse-nainte prin iarbă... fugea apoi prin dumbrava de portocale, gonită de fluturi si albine P.L. 101/13 (V. 2 : Pr. 1].                         '
    2. Tranz. A alunga, a izgoni, (ionii de toată lumea prin anii mei să trec, Pin' ce-oi simţi că uchiu-mi de lacrime e sec. O.I 116/1. Iarna viscolu-l ascult. Crengile-mi ruplndu-le, Apele-astuplndu-le, Troienind cărările Şi gonind ctntările. O.I 123/12 [V. 2). Q (în contexte figurate) Orice noroc Şi-nlinde-aripele, Gonit de clipele Stării pe loc. O.IV 379/3. De-i goni fie norocul Fie idealurile, Te urmează in tot locul Vlnlurile, valurile. O.IV 396/9 (V. 2).
    3. Intranz. A alerga, a fugi. Q (Element de
personificare) Şi, gonind biruitoare, lot veneau a ţării steaguri, Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată. O.I 148/26 (V. 1). Q (în context figurat) Văd vise-ntru-pate gonind aupă vise, Ptn' dau in morminte ce-aşteaplă deschise. O.I 40/5 (V. 1].             '
    —  Forme gramaticale:       ind. viit. 2 sg. vei goni
(O.IV 396/9); ger. gonind (0.1 40/5. 123/12, 148/26;, gonindu-se (O.I 93/14); part. gonit (O.I 26/13, 116/1; O.IV 379/3), gonitA (P.L. 101/13).
    GtiTIC, -A adj. (în expr.) (Litere) gotice - scriere cu caractere colţuroase, apărută in evul mediu şi folosită mar ales In Germania. înaintea palului — o masă murdară, at cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine şi gotice. P.L. 29/30 (Pr. 1],
    GRADA s. f. Repeziciune, iuţeală, zor. Desface ducese?, c-o galantă grabă In cusut in lacrimi de o minu slabă: Plnze moi in care se ţesură zile. O.IV 365/9. Amtndoi ieşiră repede din mănăstire, spre a-şi stimpâra graba mersului abia in drumul mare, ce ducea la oraş. P.L. 75/24 (V. 1 ; Pr. 1}. Loc. adv. în grabă = grabnic, repede. Tinere, zise el, trebuie să fugi cit mai tn grabă din oraş. P.L. 96/6 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. grabă (O.IV 365/9; P.L. 96/6), graba (P.L. 75/24).
    GRAI s. f. 1. Glas, voce. Suflarea ta caldă ea n-o să tnvie, Alunei graiu-ţi dulce in veci este mut. . . Atunci acest tnger n-a fost decit lut. O.I 38/23 (V. 1}. + Spusă, rostire, vorbire. Ieri pare că-şi Indlcea degetele tn barba lor albă şi asculta la graiul lor înţelept şi şoptilor, la cuminţia trecutului, la acele veşti din bătrtni. P.L. 37/22 (Pr. 1). Q (în contcxt figurat) Cu glas adine, cu graiul de Sibile, Posteşte lin tn clipe cadenţate: „Nti-nvie morţii — e-n zadar copile!" O.I 202/12 [V. lj.
    2. Fel de a vorbi, de a-şi modela glasul. Cind cu lotului răpită Se-ndoi spre el din şele, El înceată din etntare Şi-i grăi cu grai de jele. O.I 67/12 [V. lj.
    fl. înţeles.    (Zoroastru) făcea ca stelele să se mute din
loc cu adîncul      grai şi socoteala combinată a   cifrelor lui.
P.L. 46/31 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. grai (O.I G7'12; P.L. 46/31), graiul (O.I 202/12; P.L. 37/22), graiu-(O.I 38/23).
    *GHAJD s. n. v. grajdi.
    GRAJDI s. n. (Mold.) Clădire pentru adăpostirea cailor. Făt-Frumos luă alţi cai din chiar grajdtul Genarului. P.L. 12'36. Spre mezul nopfii se-ntoarse acasă, mtnă caii in        grajdi, ti încuie şi intră   tn odaie. P.L.
17/17. Pe cind prlnzeau, baba         ieşi pin   tn grajdi. P.L.
17/38; cf. P.L. 16/37 {Pr. 4).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. grajdi (P.L. 16/37, 17/17, 17/38), grajdiui (P.L. 12/36).
    GRĂMADA s. f. v. grămadă.
    GRA\fT s. n. Rocă eruptivă foarte dură. Pe stra-dele-ncruşite de flăcări orbitoare, Suiţi pe baricade de bulgări de granit. Se mişc’ batalioane a plebei proletare. O.I 62/22. Dar cum este inima? De jur împrejur slau stincile urieşeşti de granit ca nişte păzitori negri. P.L. 78/19. leronim plesni cu vlrful săbiei tntr-un zid de granit. P.L. 95/34; cf. O.I 61/23; P.L. 11/33, 79/11, 97/36 (V. 2; Pr. 5]. Q (în ţontext figurat) Sfărimaţi tot ce arată mlndrie şi avere. O! dezbrăcaţi viafa de haina-i de granit. De purpură, de aur, de lacrimi, de urit. O.I 60/27 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. granit (O.I 60,27, 61/23, 62/22; P.L. 11/33, 78/19, 95/34, 97/36), granitul (P.L. 79/11).
    GRAS, -A adj. (Despre plante) Cu tulpina şi frunzele groase şi pline de sevă. Zidurile împrejmuitoare risipite şi năpustite tn risipa lor de plante grase. . . te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozităţii, decit locuinţă. P.L. 72/12 JPr. 1).
    GRATIE s. f. Vergea de fier care sc pune in faţa geamurilor unei ferestre. Pe aceeaşi ulicioară Date luna In fereşti, Sumai tu de după gratii Vecinic nu te mai iveşti! O.I 112/3. După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zimbeşle mlădioasă ca o creangă de alun. O.I 144/22. Fetele tinere ioesc feţele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor cu gratii. P.L. 39/35; cf. O.I 76/22, 76/25, 154/11 ; P.L. 29/21, 44/22, 44/24, 73/22 (V. 5; Pr. 5).
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. gratii (O.I 76/22,
76,25,  112/3, 144/22, 154/11; P.L. 39/35, 44/22, 44/24, 73/22), gratiile (P.L. 29/21).
    GRATIS adv. Fără plată, In mod gratuit. [Pe masă] hlrtii, versuri, ziare rupte, broşuri efemere, din cite se-m-part gratis, tn fine, o neordine Intr-adevăr păgtnească. P.L. 29/32 (Pr. 1).
    GRATITUDINE s. f. Recunoştinţă. Ctlă gratitudine pentru-o privire. P.L. 57/25 (Pr. 1).
    GRAŢIE s. f. Gingăşie, drăgălăşenie. Vede surlsu-i de graţie plin Şi uită pericolul mare. O.I 12/1. Ca să mai
— 232 —
zici că eu nu le iubesc, zise supărată. - ■ ca să zici că eu le iubesc — repetă c-o ruşinoasă grafie. P.L. 71/2 [V. 1 ; Pr. 1],
     GR.\d{ vl). IV. R c f 1. şi intranz. A se zori. a accelera. Ah! In curhul pasu-mi spre tine grăbeşte: Ungă satcim sta-vom noi noaptea întreagă. Ore întregi spune-li-voi cit imi eşti dragă. 0.1 231/18. Trebuie să ne grăbim mull ca să-i ajungem? — Să ne grăbim şi nu pri, pentru că-i putem ajunge. P.L. 12/20 — 21. Ei se grăbise astfel, incit aceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. P.L. 59/15 JV. 1; Pr. 3]. <0> Fxpr. (T r a n z.) A-şi grăbi poşll v. p a s [Pr. 1].
     —       Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. grăbeşte (O.I 231 18). p. s. 3 sg. grăbi (P.L. 39/27), m.m. c. p. H pi. (iruhisc (P.L. 59/15); conj. prez. 1 pl. sâ ne grăbim (l'.L. 12 '20. 12/21).
     GitÂllfoĂ s. f. Loc împrejmuit cullival cu flori şi cu arbori. Doar izvoarele suspină, l'c cinit codrul negru tace; Dorm şi ftorile-n grădină. Dormi in pace! O.I 207/7. Miros, lumină şi un cintec nesfirşil, tncet, dulce, ieşind tlin roirca fluturilor şi a albinelor, tmbălau grădina şi casa. IM.. 7/20. Grădina de-desubtul ferestei, tn care adormise Dionis, era de un verde umed şi răcorit după noaptea cu ploaie. P.L. 54/29; cf. O.I 29/11, 45/26, .">6,18, 165.1 ; P.L. 7/15, 9/30, 9/32, 22/11, 22/16, 22/32, 29/5, 29/15. 4 1/10. -14/12. -14/18. 44/30. 54/25. 5-1/34, 72/19,
 73 21. 74,9, 92/20, 93/37. 95/13, 97/19, 99/2, 99/9, 100/9,
 100,13. 11)1/11 [V. o; Pr. 28|. + Fig. Frumuseţe, minunăţie, splendoare. Stlnci urieşeşli şi cenuşii erau zidite dr jur împrejur, una peste alia pin-în ceriuri, si-n mijlocul     tor se adincea o vale. o                                 grădină de vale
 cu izvoare. P.I.. 98/G | Pr. 1], Q (Construcţie metaforică) Grădinii zilelor (cuiva) = viaţa senină, luminoasă (a ruivsO. existenţă fericită (v. şi all>4. nor), l-'loare! cum stirlzi in grădina zilelor talc. fără să ştii că o inimă se rupe. IM.. 5C/27 |Pr. 1|.
     —       Fnrme nramnlicale : sn. n. ac. yrădină (0.1 165/1, 2H7 7; l'.I.. 9;:j2. 22 11. 73:21. 71/9. 93,37. 95/13, 97/19,
     (i. H)(i 9. in0'13. 1IU 14). <|rădlnii (IM.. 7'20, 9/30, 22/16,
 22 :<2. 51 '2'.). 5IJ/27.          92 20), n. <|. i|râdinci (P.L. 29/15,
 5131. <19 0>.     «jrădini (P.L.                             7/15. 29/5. 99/2); pl. n. ac.
 «jrăilini (O.I    29/11,           5(>'18:                   P.L. 51/25,   72/19), grădine
 (O.I 15 26: P.L. 44/18, 4 130), ■». d. grădinelor (P.L. •111 o. 11/12;.
     GHÂf vb. IV. Intra n z. (Popular) A vorbi, a spune. Cind cu totului răpită Se-ndoi spre el din şele, !■'! înceată din cinlare şi-i grăi cu grai tle jele. O.I 67/12. De din vate dc Jiooine Grăim, Doamnă, călră Tine. O.I 119/4 [V. 2).
     —       Forme gramaticale: ind. prez. 1 pl. grăim (O.I 1<9;4). p. s. 3 sg. urăi (O.I 67/12).
     GRĂMADA s. f. (Şi In forma gramadă) Morman. .Iceax/rt insulă este o gramadă dc stlnci slerpe. P.L. 78/17 [Pr. 11. Q (Metaforic, cu referire la înfăţişarea norilor) |N'ourii] Ingropau in grămezi de arcuri tnalle, de spelunci adinei, suite una peste alta, lumina cerescului împărat. P.L. 39/3 |Pr. 1). + Cantitate mare. Ş-acele milioane, ce tn grămezi luxoase Sunt slrtnse la bogatul, pe cel sărac apasă, Şi-s supte din sudoarea prostitului popor. 0.1 59/3 [V. 1).
    —      I-'orme gramaticale: sg. n. ac. gramadA (P.L. 78/17); pl. n. ac. grămezi (O.I 59/3; P.L. 39/3). —Variantă : (Mold.) gramtidă (P.L. 78/17) s.f.
    GR.\M.YDf vb. IV. Tranz. şi refl. A strlnge la un loc, a aduna. Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu a fnflorirei lor bogate, pe care vtntul tl grămădeşte tn froiene. P.L. 51/23. Care limbă e-ndestul de bogată, ca să poată exprima acea nemărginire de simfiri, cari se grămădesc.. . tn selea de amor. P.L. 77/36 (Pr. 2]. Q (.Mclaforic, In legătură cu meditaţia, cu reculegerea filozofică) In zadar riuri tn soare Grămădeşti-n a la gindire. . . Nu căta In depărtare Fericirea ta, iubite! O.I 54/6 (V. 11. Q (Construcţie metaforică) Tot ce grămădiră veacuri lungi şi frunţi măreţe = cuceririle civilizaţiei omeneşti (v. şi adevăr, veac). El prezentul tl răscoală cu-a gindirilor lui faimă Contra tot ce grămădiră veacuri lungi şi frunţi măreţe. O.I 52/16 (V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. grămădeşti (O.I 54/6), 3 sg. grămădeşte (P.L. 51/23), 3 pl. grămădesc (P.L. 77/36), p. s. 3 pl. grămădiră (O.I 52/16).
    GRĂfXTE s. m. Bob, fir. O (Metaforic) Fiinţă neînsemnată In raport cu imensitatea naturii (v. şl ciot, frunză, muscă). Se culcă tn barcă, sub cerul ce-şi ridica tnslelala sa măreţie, şi astfel — un grăunte plutitor pe aria nemărginită a apelor — adormi adine. P.L. 97/U |Pr. 1].
    GrACNŢĂ s. f. (La pl.) Boabe de cereale. Q (Metaforic) Minte, Înţelepciune, chibzuinţă (v. şi c ă p ă -ţină, frunte). O, lu crai cu barba-n noduri ca şi cilţii cind nu-i perii. Tu tn cap nu ai grăunţe, numai pleavă şi purderii. O.I 83/12 (V. 1).
    GRECESC, -EASCA adj. Tn limba greacă. Intr-un colţ al casei, la pămtnt, dormeau una peste alta vo clleva sute de cărţi vechi, multe din ele greceşti, pline de învăţătură bizantină. P.L. 29/26. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare, pe mărgini cu portretele lui Platon şi Pitagora şi cu sentinţe greceşti. P.L. 35/25 [Pr. 2).
    GRFCiE s. f. Limba greacă. Titlul era scris şi latineşte : ,,Architeclurae cosmicae sive aslronomiae geo-centricae compendium" — „învăţătură despre a lumei ortn-duială dumnezeiască, dupre cum loate penlru pămtnt a fi zidile se arată de călră Induratul Dumnezeu — de pe grecie pc românie ttlcuită cu adăugire a tnrturinţei zodiilor asupra vieţei omeneşti". P.L. 35/19 [Pr. 1).
    GRECO-BULGĂRlME s. f. Greci şi bulgari. Q (Dcprcciativ) Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata tui Traian. O.I 150/30 (V. 1],                                     .
    GRECOTEI s. m. Grec. Q (Depreciativ) Şi apoi in Sfatul ţării se adun' să se admire Butgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire. O.I 150/28 (V. 1).
    GR£lEll s. m. (Şi In forma grier) Insectă (Grgllus). Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vtnlul jalnic bate-n geamuri Cu o mină Iremurtndă. O.I 76/2. Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier,
— 233 —
Iar tn iarba înflorită, somnoros suspin-un grier. 0.1152/16 ; cf. O.I 69/23, 105/7, 106/1 [V. 5). Q (Personificare) Greieri răguşiţi ctntau ca orologii aruncate tn iarbă. P.L. 51/25; cf. P.L. 45/1 [Pr. 2). Q (tn context figurat; personificare) în van mai caut lumea-mi In obositul creier. Căci răguşit, tomnatec, vrăjeşte trist un greier; Pe inima-mi pustie zadarnic mlna-mi fiu, Ea bate ca şi cariul încet Intr-un sicriu. O.I 71/2. Şi pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat tn două labe,rs-a-nclinal băttnd din pinten. O.I 87/19 [V. 2).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. greier (O.I 69/23, 71/2, 87/19; P.L. 45/1), grier (0.1 76/2, 152/16); pl. n. ac. greieri (P.L. 51/25), grieri (O.I 105/7, 106/1). — Variantă: (Mold.) grier (O.I 76/2, 105/7, 106/1, 152/16) s. m.
    ‘GREIERUL s. m. v. grlerel.
    GRIERUL s. m. (Mold.) Diminutivul lui grier. Q (Personificare) Iată vine nunta-ntreagă — vornicel e-un grierel, îi sar purici tnainte cu potcoave de oţet. O.I 87/9 [V. 1).
    GRE6I, -OAIE adj. Care se mişcă greu. Q (Construcţie metaforică) A statelor greoaie cară v. car [V. 1). + F i g. Lipsit de supleţe şi vioiciune. Q (In context figurat) Simt brafele mele perind tn aer şi cu toate astea căpătlnd puteri uriaşe; simt cum, deslipindu-se atomele greoaie ale creierilor mei, mintea mea devine clară ca o bucată de soare. P.L. 48/16 [Pr. 1],
    —      Forme gramaticale: pl. n. ac. greoaie (O.I 56/23; P.L. 48/16).
    GREŞ s. n. (In expr.) Fără greş = fără greşeală. .Vu inteligenta, ci ceva mai adine arangează totul cu o simţire sigură, fără greş. P.L. 80/25 [Pr. 1).
    GREŞALA s. f. 1. (In expr.) Din greşală = fără voie, involuntar. Q (Repetiţie; glumeţ) Clnd stabileau diplo-maticeşle să-şi zică „d-ta” — atunci tu — tu din greşală şi iar din greşală. P.L. 68/38 — 39 [Pr. 2).
    2. Păcat. Pe Hrislos să-l iei de mire! Imbrăclndu-te-n veşmtntu-i, Lepădtnd viafa lumii, Vei spăsi greşala mumii .Şi de-o crimă tu te mtntui. O.I 102/7 [V.lJ.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. greşală (P.L. 68/38, 68/39), greşala (0.1 102/7).
    'GREŞEALA s. f. v. greşală.
    GREŢOS, -OAsA adj. Dezgustător, scirbos, respingător. Aceleaşi sărutări grefoase, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor şi cu aiurirea frunzelor de fag. P.L. 87/3 [Pr. 1],
    GREL'1 adv. 1. Cu toată greutatea. Ea se lăsase dulce şi greu pe a lui braţ. O.I 97/19 [V. 1). Expr. A-l fl (cuiva) greu = a-i fi (cuiva) silă, a fi sătul de. O (Glumeţ, despre ploşniţe) Greu li-i de mindir de paie şi apoi din biata-mi piele Nici că au ce să mai sugă. 0.1 46/19 [V. 1]. Q (Metaforic) Apăsător, răscolitor (v. şi negr u). Iară cornul plin de jale Sună dulce, sună greu. Bltndu-i sunet se împarte Peste văi Imprăşliet, Mai tncet, tot mai tncet. O.I 104/24. în liniştea sării Să mă-ngropafi, pe clnd Trec stoluri greu zburtnd La marginea mării. O.I 218/11 [V. 2).
     2. Anevoie, dificil. Cum străbăleau alll de greu Din jalea mea adtncă, Şi cit de mull tmi pare rău Că nu mai sufăr Incă! O.I 184/17. A sculpta agresiunea tn o asemenea fată este greu. P.L. 80/6. Era un granit, greu de înlăturat. P.L. 97/36; cf. P.L. 80/11 [V. 1; Pr. 3|. + Cu Înverşunare, din răsputeri. Mă tem că nu te-oi lăsa cu bine, pentru că am venit să ne luptăm greu, că destul ai viclenit asupra tatălui meu. P.L. 6/11 [Pr. 1).
     GREL'2 s. n. 1. (tn expr.) Cu greu — cu multă greutate, anevoie. Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri de celăfuie, Acă(at de pietre sure un voinic cu greu le suie. O.I 76/20. Bătrtnul cu-a lui clrjă sus genele-şi ridică, Se uită lung la dtnsul, dar gura-nchisă-i tace; Cu greu a lui picioare din piatră le desface, Din tronu-i se coboară, cu mtna semn ti face. O.I 93/23. — Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea, Iar cerul este latăl meu Şi mumă-mea e marea. O.I 170/17; cf. O.I 172/9 [V. 4). Din greu = (pe lingă vorbele ,,a ofta", ,,a răsufla") din adincul sufletului, adine. Iar ea vorbind cu el tn somn, Ofttnd din greu suspină : O, dulce-al nopţii mele domn. De ce nu vii lu ? Vină! O.I 168/22. Satana tşi Ini inse picioarele lui de cal, răsufltnd din greu. P.L. 43/39 [V. 1 ; Pr. 1J.
     2. Greutate, povară. Q (Construcţie metaforică) Greul negrei veciniell = însuşirea de a fi nemuritor văzută ca un chin (v. şi moarte, noapte, vecie) De greul negrei vecinicii. Părinte, mă desleagă. Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă. O.I 177/1 [V. 1|.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. greu (O.I 76/20, 93/23, 168/22, 170/17, 172/9; P.L. 43/39), greul (O.I 177/1).
     GREU3, GREA adj. I. 1. Care are greutate mare. Afară-i toamnă, frunză-mprăştială. Iar vtntul zvtrle-n geamuri grele picuri. O.I 119/2. Atunci puse să-i facă altul [buzdugan) mai greu — tl aruncă In sus aproape de palatul de nori al lunei. P.L. 4/26. Pelifa din oacheşă se făcuse vtnătă, mtna grea ca plumbul şi rece ca un sloi de gheată. P.L. 20/7 [V. 1 ; Pr. 2). Q (Metaforic) Puternic, intens. Pe malurile Seinei, tn faeton de gală, Cezarul trece palid, In gtnduri adlncit; Al undelor greu vuiet, vuirea tn granit A sute d-echipajuri, gtndirea-i n-o tnşală. O.I 61/23. X-avem oameni ce se luptă cu retoricele sulifi în aplauzele grele a canaliei de ulifi ? O.I 150/4 [V. 2|. + Greoi. Săbiile începură a se crucişa, apoi s-auxi un gemet. . . o cădere grea pe pavagiul dur al stradei. P.L. 95/38 [Pr. 1).
     2.     împovărat, Încărcat. Şiruri de cireşi sculurâ grei omătul trandafiriu a tnflorirei lor bogate. P.L. 51,22 [Pr. 1|. O (Construcţie metaforică) Greu de glorie = = glorios, triumfător. A venit un rege palid şi coroana sa antică. Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus. O.I 52/6 [V. 1|. O (Metaforic) Masiv, compact, numeros. Peste flori, ce cresc tn umbră, Lingă ape, pe potici. Vezi bejănii de albine, Armii grele de furnici. O.I 100/16 [V. 1|.
     II. 1. Care pare greu (I) din cauza oboselii, somnoros, buimac. Capul greu cădea pe bancă, păreau loate-n infinit. O.I 141/3. Dionis, lungit In patu-i, tremură In friguri, cu buzele uscate, cu fruntea plină de sudoare şi cu cnpul greu, P.L. 62/23 [V. 1 ; Pr. 1|.
 — 234 —
    2. (Despre miros) Neplăcut, nesuferit, apăsător. Iar tn atmosfera, grea de mirosul substanţelor tnchise In fiole, făclia arunca o luminii turbure. P.L. 40/27 [Pr. 1).
    :i. Apăsător, copleşitor. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Ţtrtiesc incet ca grieri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mlnglioase Şi se sfarmă-n suflet trist. O.I 105/9 [V. 1|. Q (Construcţii metaforice) Noroiul greu nl prozli v. noroi |Y. 1]. Strai dr purpură şi uur pesle ţiirliia rea grea v. strai [V. 1], Q (Metaforic) Pătimaş, răscolitor, tulburător (v. şi demoni c). Mă dor de crudul lău amor A pieptului meu coarde Şi ochii mari şi grei mă dor. Privirea la mit arde. O.I 172:27 [V. 1). Q (Metaforic) Năpădit de trisleţe. tulburai de frămitilări suflc-tfşli. Inima mi-e grea. 0.1 10/9 [V. 1).
    III.    Dificil, anevoios. Q (In conlexl figurat) Iar cururile vieţii fiind grele şi inguslr. Ei încearcă su le treucii prin protecţie de fuste. Dedicind broşuri la dame a eiiror bărbaţi ei speră C-ajungind cindva miniştri le-a deschide curieră. O.I 137/23 [V. 1],
    —       I'ormc gramalicale : sg. n. ac. greu (O.I 61/23, 111/3, 149/30; P.l.. 4/26, 62/23); grea (0.110/9,36/15, 52,6; P.L. 20'7. 40/27, 95/38); pl.n.ac. grei (O.I 172/27: IM.. 51 22), grele (O.I 10f>rt6, 105/9, 119/2, 137/23, 150'4).
    GHIîtTATn s. f. 1. însuşirea de a fi greu. El trecu prin strada întunecoasă cu pasul lui uşor, la care se cunoştea. ca să zic aşa. elastica greutate. P. L. 95/29 [Pr. 1]. + F i g. Apăsare, povară. Sufletul lui se cutremura la gindirea că nu va puii scutura greutatea acestui amor. P. I.. 55/1-1. Dan se simfea bolnav, abătut, strivit sub greutatea cugetărilor lui. P.L. 60/20. Xumai gitul se-ndoia cu mlndrie, ca şi cind nu şi-ar fi pierdut-o sub greutatea vieţii. P. L. 92<28 (Pr. 3],
    2. Piedică, dificultate. Q (Repetiţie) Dar este un mijloc pentru a scapa de această greutate ... o greutate impusă de trecătorul corp omenesc. P. L. 41/38 (Pr. 2).
    —       Forme gramaticile : sg. n.ac. greulnte (P. L. 41/38, 41 38. y5’29), greulutea (P.L. 55/1-1, 60/20, 92/28).
    (•lUEil s.m. v. greier.
    {illij.X s.f. I. Nelinişte, teamă. îngrijorare. Atunci reţt muri lesne fără de-umur şi grijă. I:eciorii-or trui-n lume cum voi aţi i'ieţuit. O.I 61/11. Tot alături călăresc, Xu nu grija nimuruia, Şi de dragi unul altuia Ei din ochi se prăpădcsc. O. I 104/18. Ea slăbise de grijă, sărmana copilă . . . Despre leronim nu mai aurise nimica. P.L. mc»-11 |Y. 2; Pr. 1).
    2. Supraveghere să nu sc inllmple ceva rău ; îngrijire, solicitudine. Q (Repetiţie) Las-arhimnndritjlui Toată grija schitului. Lasă grija sfinţilor In sama părinţilor. O.I 183/15, 16 [V.2). Expr. Cu grijă = cu băgare de seamă, cu atenţie. Ctnd voi muri, iubito, la creştet s<i nu-mi pltngi; Din teiul sflnt şi dulce o ramură să frtngi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi. O.I 129/9 •)V. 1). A ovea grijă sau a avea (sau a purta) grija ruivo — ase îngriji de cineva, a fi preocupat de cincva. (îrija noastră n-aib-o nime. Cui ce-i pasă că-mi eşti drag? O.I 55/23. La ce <le-acu-nainte lu grija mea s-o porţi ? La ce să măsuri anii ce zboară peste morţi? O.I 127/11. Ochii ei de-o întu-
 necată bllndeţă aveau numai pentru el grijă şi înţelegere P. L. 30/41 [V. 2; Pr. 1]. Q (Element de personificare) Chiar clopotul n-a pltnge cu limba lui de spijă Pentru acel de care norocul avu grijă. O. I 61/14 (V. 1].
    —      Formo gramilicate : sg.n.ac. grijă (O.I 61/11, 61/14', 129/9 ; I*. L. 30/41, 100/4), grija (O. I 55/23,104/18, 127/11, 183/15, 183/16).
    GHDlAsA s.f. Strlmbătură, schimonosire a feţei. S-a-nfeles de mai-naint: C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. O.I 131/32 (V.l). Q (Metaforic) Prefăcătorie, ipocrizie. Xu-nţrlegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă esle ztmbrtul pe gură. O.I 160/14 [V. 1).
    GRINDA s.f. Blrnă groasă care constituic unul dintre elementele de rezistenţă ale construcţiilor. Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vintul jalnic bate-n geamuri Cu o mină Iremurtndă. O. I 76/2. Un papuc e sub o grindă, iară allul după uşă. O.I 84/10. In colţurile tavanului cu grinzi lungi şi mohorite, painjenii tşi exercitau tăcuta şi pacinica lor industrie. P.L.29/22;
cf.    P.L. 32/5 |V. 2; Pr. 2).
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. grindă (O.I 76/2, 81/10). grinda (P.L. 32/5); pl. n.ac. grinzi (P.L. 29/22).
    Gnf\DI\A s.f. Precipitare atmosferică In formă de boabe dc gheaţă; piatră. Q (Comparaţie) Lănci scinteie lungi in soare, arcuri se tntind in vJnt, Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni, Orizont u-ntuneetndu-t, vin săgeţi de pretutindeni. O. I 148/7 (V. 1]. Q (Construcţie metaforică) Grindină oielită = ploaie de săgeţi. Peste-un ceas păgtnălalea e ca pleava vinlurată. Acea grindin-oţelită tnspre Dunăre o mtnă. Iar tn urma tor se-ntinde falnic armia română. O.I 148/29 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. grindină (O.I 148/29); pl.n.ac. grindeni (O.I 148/7).
    GnfxE s.f. Holde de grlu, griic. Sclrţtirea de condeie dădea farmec astei linişti, Vedeam valuri verzi de grlne, undoiarea unei inişti; Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit. O.I 141/2. Ctnd plouă, toate grlnele cresc. P.L..53/13 lV.l; Pr. 1].           .
    —      l-'orme .gramaticale; pl.n.ac. griuc (O.I 141/2), grlnele (P.L. 53/13).
    Gniu s.n. Plantă (Triticum vulgare). De-alunci, fecioară blondă ca spicul cel de griu. Veneai la mine noaptea ca nimeni su te vadă. O.I 92/1. Vede Eufratul şi Tigris, Xilul, Dunărea bătrtnă .. . Valurile verzi de grlie legănindu-se pe lanuri, Mările ţărmuitoare şi cetăţi lingă limanuri. O.I 144/5. Oamenii aşteptau murmurtnd ta faima venirei lui, cum vuieşte un lan de grlu la suflarea unui vint. P.L. 22/7 IV.2; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. griu (O.I 92/1; P.L. 22/7); pl. n. ac. grile (O.I 144/5).
    GROAPA s.f. Mormînt (sub pămînl); Din tainiţă mormlntul atuncea li apare, Şi piatra»de pe groapă crăplnd tn două sare: încet plutind se-nalţă mireasa-i o fantasmă. O. I 95/4 [V. 11. <> Expr. A duce (pe cineva) Ia groapă v. d uce IV. 1].                   '
    —      Forme gramalicalc; sg.n.ac. groapă (O.I 92/17, 95/4).
— 235 —
     GROAzA s.f. Spaimă. Cu mirare şi cu groază, Damele şi cavalerii l-au privit, Insă foarte liniştit, El mănuşa o aduce tnapoi. O.I 166/15. Ea căzu ca moartă de groază pe peptul lui. P.L. 9/23 (V. 1 ; Pr. 1).
     GROPfŢÂ s.f. Mică adinei!ură care sc formează in obrajii unor oameni clnd rid. Q (Repetiţie) Şi clnd ride face tncă şi gropiţe In obraz. Şi gropiţe face-n unghiul ucigaşei sale guri. O. I 159/16—17 [V. 2].
     —      Forme gramaticale: pl.n.ac. gropite (O.I 139/16, 159/17).
     GROS, GROAşA adj. 1. Marc in circumferinţă sau In diametru. El are briliante pe degete groase Din nopţile celor care plnza-i coase. O.IV 365/7. După trunchiul groa, [soarele] aruncă dungi rumene pe stârnirile munţilor. P.L. 39/11 [V. 1; Pr. 1).
     2.     Mare In volum, lat. Q (Depreciativ) Şi apoi in Sfatul ţării se adun’ să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire. O.I 150/28 [V. 1).
     3.     (Despre ţesături) Ţesut cu fire groase. Scurteica — orictl de groasă ar fi fosl — accentua lotuşi liniile tmei talii fine şi mlădioase. P.L. 67/34 [Pr. 1).
     4.     (Despre nori) Dens. El cobora cu cartea sub mină nourii groşi. P.L. 54/23 [Pr. 1).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. gros (P.L. 39/11), groasă (O.I 150/28; P.L. 67/34); pl.n.ac. groşi (P.L. 54/23), groase (O. IV 365/7).
     GROZAV, -A adj. 1. Groaznic, inspăimihtător, teribil. Cavaleru-aleargă, iute se coboară In grozava prej-muire, calcă sigur, fără frică, Din mijlocu-acelor monştri Cu-a lui degete-ndrăzneţe el mânuşa i-o ridică. O.I 166/12 [V. 1).
     2. Impresionant, copleşitor, sublim. De-a lui maluri suni unite clmpii verzi şi ţări ferice ; Memfis colo-ndepartare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, sllncă pe stincă, o cetate de giganţi — Sunt gindiri arhitectonici de-o grozavă măreţie! O.I 43/16 [V. 1J.
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. grozavă (O.I 43/1(3), grozava (O.I 166/12).
     GRUMAZ s.n. Parte a corpului care leagă capul di' trunchi. Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate, Tu grumazul mi-l tnlănţui. O. I 42/10. Părul tău bălai şi moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i (nchizi, mi-nlinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. O. I 82/10. Ea se prinde dc grumazu-i cu mtnuţele-amtndouă. O.I 154/34. El ti cuprinse mijlocul — ea-i tncunjură grumazul — şi aslfeli trecură printre slra-lurile de flori şi intrară tn palatul de marmură al împăratului. P.L. 10/19; cf. P.L. 8/12 [V. 3; Pr. 2).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. grumaz (0.182/10), grumazul (O.I 42/10; P. L. 8/12, 10/19), grumazu- (O.I 154/34).
     GRUNZUR0S, -oASĂ adj. Neregulat la pipăit, cu ridicături. înaintea patului — o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine. P.L. 29/29 [Pr. 1].
     GRtipA s.f. Pilc de oameni, grup. Ztmbirea lui deşteaptă, adtncă şi tăcută, Privirea-i ce citeşte In suflete-omeneşti, Şi mtna-i care poartă destinele lumeşti, Cea grupă
 zdrenţuită In cale-i o salută. O.I 61/29. Pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărţi. P.L. 28/28. Numai pe ici. pe colo auzea etnii urlind la lună, paznicii de noapte care strigau, ori grupe de cavaleri, care veneau de la oro petrecere nocturnă. P.L. 4 1/25 [V. 1 ; Pr. 2).
    -Forme gramaticale: sg.n.ac. grupă (0.161/29); pl.n.ac. grupe (P.L. 28/28, 41/25).
    Gl GIULÎ vb. IV. Refl. Fig. (Despre păsări) A se (Irăf'osti. Şi prin fufele de mături, ce cresc verzi, adince, dese, Păsări imbllnzile-n cuiburi distind penele alese. Ciripind cu ciacu-n soare, gugiulindu-se cu-amor. O.I
 43 9 (V. 1|.
    Gl LEH s.n. Parte a imbrăcăminţii care acoperă gllul. Iar colo bătrimil dascăl cu-a lui haină roasă-n coate. Intr-un calcul fură capăt tot socoate şi socoale Şi de frig la piept, si-nrlteie tremurlnd halatul vechi, îşi infundă gitu-n guler şi -bumbacul in urechi. O. I 132/4. Ctte un păzitor de noapte, cit musleţi înfundate tn gulerul şi gluga mantalei şi c-o prăjină subsuori. P.L. 48/36. Gheţuşul trosnea sub paşi şi el trecea cu dtnsa de braţ . . . ea, tn scurteică cu guler de blană, roşie la faţă. P.L. 67/32 [V. 1; Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. guler (O.I 132/4; 1*.L. 67/31), gulerul (P.L. 48/36).
    GL'Xfil s.n. 1. Paiele care au servit drept aşternut vilelor. Ajunse la un bordei urii şi acoperit cu gunoi de cal. P.L. 16i'.i. Tretinul cel cu inimelc sta culcat intr-un coli pe-o movilă de gunoi. P.L. 18/2 [Pr. 1).
    2. F i % . Pătură socială alcătuită din oameni decăzuţi, dc nimic. Lepădături. Spuma asla-nveninală, aslă plebe, asl gunoi Su ajung-a fi stăptnă şi pe ţară şi pe noi! O.I 130/31 (V. 1].
    GLRALh . -A adj. Bun dc gură, vorbăreţ. încă de mic Te cunoşteam pe tine. Şi guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine. O.I 175/11 (V. 1|.
    Gl Il.V s.f. I. I. Cavitatea din partea anterioară a capului oamenilor, cu buzele şi deschizătura dintre ele. Mi-oi desface de-aur părul Să-fi astup cu dtnsul gura. O.I 55/8. Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi Hoţii, Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii. Incit fonfii şi flecarii, gugăuţii şi guşaţii, Utlbiiţi cu gura strimbă sunt stăplnii astei naţii! O.I 150/38. Ca copiii are haz, Şi ctnd ride face tncă şi gropiţe in obraz Şi gropiţe face-n unghiul ucigaşei sale guri. O.I 159/17. Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui se adinei vădit. P.L. 55/13; Cf. 0.1 48/2,79/14,82/13, 154/13, 228/6; P.L. G/37, 28/36, 30/16, 31/24, 49/21, 53/12, 55/2, 64/25, 74/5, 77/22, 84/3, 84/21, 93/4, 99/21, 100/28 [V. 8 ; Pr. 16). Q (In contcxte figurate) Vă văd lungiţi pe patul juneţii ce-aţi spurcat-o, Sufllnd din gură boala vieţei ce-aţi urmat-o, Şi arşi pln-tn rărunchi. O.I 24/2. Iar duh dă-i tu, Za-molxe, sămtnţâ de lumină, Din duhul gurei tale ce arde şi îngheaţă. O.I 94/25 [V. 2). Loc. adv. Gură Io gură = sărutindu-se. Şi mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se Indura, Cind eu stau şoptind cu draga Mlnă-n mină, gură-n gută. O.I 106/16. Azi n-ai chip tn toată voia ... pe copila s-o dezmierzi, După glt să-i aşezi braţul, gură-n gură, piept la piept, S-o tnlrebi numai cu ochii: Mă iubeşti tu? Spune drept. O.I 155/23 [V. 4). <> Expr. A căsca gura v. c.sca [Pr. 1). Q (Construcţie me-
— 236 —
 taforică) A bea apă din gura cuiva v. b c a |Pr. 1). O (Metaforic) Corolă. Mii de albine cutremură florile lipin-du-se de gura lor. P.L. 78/25 IPr. 1|. + Cavitatea din partea anterioară a capului animalelor. Trec furnici ducind In gură de făină marii saci. Ca să eoaeă pentru nuntii şi plăcinte şi colaci. O.I 87/5 |V. 1).
     2. Buze. Xelezeşti tncet şi leneş fruntea mea cea liniştită Şi gindind cu dorm, şireatu. apeşi gura ta dt foc Pe-ai mei ochi închişi ca somnul. 0.1 42/14. Xu-n/elegi tu. din a ei căutătură. Că deprindere, grimasă este ztm-beltil pe gură. O. I 16014. C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci Cu-a gurii dulci suflări ferbinfi. O. 1 211/22. El voia s<5 vorbească. dar işi simfi gura astupată de sărutări. P.L. i'.4'2: cf. O.I «7/7. 79,22. 80/3. 88/13, 92/4. 95/29, 97/30. 150 27: O. IV 365/32; P.L. 40/36. 63/22, 76/25, 86/5 [V. 12 : Pr. 5]. Q (în context figurai) .Vu vezi că gura-mi arsă e de sele Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi. O.I 200 9 |Y. 1]. O (Construcţii metaforice) A soarbe sărutări de pe gură v. soarbe JY, 1|. A lăsa buzele pradă gurii <-ui«u v. pradă | V. 1). + Sărut, sărutare. Şi sosind l-al porfii prag. Vom rorbi-n întunecime; Grija noastră n-aibe-o nime. Cui ce-i pasă că-mi eşti drag? !nc-o gură — ţi dispare. . . Ca un slitp eu stam tn lună! Ce frumoasă, ce nebună, E albastra-mi. dulce floare. O. I 55/25 | Y. 1], <> Expr. A da cuiva o gură = a săruta pe cineva. Ce voi ? .4? vrea să nu mai stai Pe gtnduri totdauna. Să rizi mai bine şi să-mi dai O gură, numai una. O. 1 17412 |Y. 1], A inlinde a gură v. întinde |V. 1]. O (Construcţii metaforice) A se adApa cu gura v, a d ă p a |Y, 2|. A ţi pleca gură pe gură = a se săruta (v. ţi a d ă p a. pradă, soarbe). Astfel se primblau de braţ prin semiîntunericul călduros al salei; din clnd tn cind tşi plecau gură pe gură. P.L. 64/20 jPr. 2).
     :i. Sorbitură, Inghiţâtură. Pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărfi . . . mişclndu-şi buzele fără a zice o vorbă şi trăglnd din cind tn cind cu sorbituri zgomotoase clte-o gură din cafeaua si berea, ce li sla dinainte. P.L. 2» 33 |Pr.l|.
     \. (Considerată ca organ al vorbirii) CU po/i cu-a farmecului noapte Su-nluneci ochii mei pe veci. Cu-a gurii tute calde şoapte, Cu-mbrO/işări de bra/e reci. O.I 117/19. O oră sii fi fost amici. Să ne iubim cu dor. S-ascult de glasul gurii mici O oră. şi să mor. O.I 191/15. Era un tu siguratic. fură de a fi pus tn legătură cu do frază — şi, cu toate acestea, ce Iu ? Din gura ei venise mai Intli. P.L. l>8'30: cf. O.I 26/20, 79/27. 84/27, 93/22, 157/2, 166/19; P.L. 93 22 |Y. 8; Pr. 2|. Q (Personificare) Şi mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui — Gură tu! inna/ă minte, nu mă spune nimănui. O. I 80/22 (V. 1], Q (în contextc figurate) Vrei să dau glas acelei guri. Ca dup-a ei clnlare Să se ia mun/ii cu păduri Şi insutele-n mare. O.I 178/13. Pierdut e totu-n zarea tinereţii Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri. O.I 201/13 JY. 2). O Expr. Din gură = oral, prin viu grai. De din vale de Rovine, Grăim, doamnă, călră tine, .Yu din gură, ci din carte. Că ne eşti aşa departe. O. I 149/5 [V. 1). Guri de aur v. aur |Y. 1). A lua in gură v. 1 u a |V. 1). A tăcea din gură = a nu mai vorbi, a nu mai spune nimic. De te-ating, să feri In laturi. De hulesc, să taci din gură. O. I 198 6 [Y. 1], O (Construcţii metaforice) A purta un nume din gură in gură v. purta (Y. ]]. A-şl sirlnge moara cea birbultA de guri v. moară (Pr. 1]. Alte
mişti, aceeaşi piesA, alte guri aceeaşi gamă v. gamă |Y. 1). O (Metaforic) Persoană, om (v. şi actor, hienă, j u v a c r, ochi). Şi ctnd gtndesc ta via(a-mi, tmi pare că ea cură încet repovestită de o străină gură. O.I 71/6. Să blesteme pe-oricine de mine-o avi mită, Să binecuvlnleze pe cel ce mă tmpilă. S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă rldâ. O.I 115/23(V. 2). O (Construcţie mctaforică) Ale undelor gure — zgomotul valurilor, clipoci tul apelor (v. şi glas). (Element de personificare) Rlul sfint ne povesteşte cu-ate undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure. O. I 44/19 JY. 1|.
     II.     (Prin analogie) Deschizătură, deschidere, intrare. Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vlntul jalnic bate-n geamuri Cu o mină (remurtndâ. Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. O. I 76/5. Casa se prefăcu tntr-o peşteră cu părefii negri ca cerneala, luminarea de ceară tntr-un cărbune plutitor tn aer, cărţile tn beşici mari de steclă, la gură legate cu pergament. P.L. 43/27. L'n singur loc de intrare este-o stlncă mişcătoare ce acoperă maestru gura unei peştere, care duce ptn-tnlăuntrul insulei. P.L. 78/15 (V. 1 ; Pr. 2|.
     —  Forme gramaticale ; sg.n.ac. gură (O.I 24/2, 31/8,
48/2. 55/25, 67/7, 71/6, 79/14, 79/27, 82/11, 82/13, 87/5, 92/4, 95/29, 104/12,     106/16, 106/16, 115/23, 133/36, 133/36,
149/5, 154/13, 155/23, 155/23, 159/27, 160/14, 166/19, 174/12, 198/6       ; O.IV 365/32; P.L.     18/12,28/33,28/36,
31/24, 43/27. 64/20, 64/20, 69/21, 74/5); gura (O.I 26/20, 42/14, 55/8, 76/5, 79/22, 80/3,    82/16, 82/16, 84/27, 84/40,
84/40. 88/13,       93/22, 150/38, 157/2,  200/9, 201/13; P.L.
6/37, 30/16. 32/11, 49/21, 53/12, 55/2, 63/22, 64/2, 68/30, 76/25, 77/22, 78/15, 78/25, 84/3, 84/24, 86/5, 93/4, 93/22, 99/21. 100/28), g.d. gurii (O.I 75/15, 117/19, 191/15, 211/22), gurei (O.I 94/25; P.L. 54/36,55/13,64/25), guri (O.I 159/17 , 178/13), voc. guri (O.I 80/22); pl. n.ac. guri (O.I 151/4, 196/22, 228/6), gure (O.I 44/19), gurile (O.I 97/30), gurele (P.L. 78/8).
     GL’RfŢA s.f. I. Diminutiv cu valoare hipocoristică al lui gură. Şi mi-i spune-atunci poveşti Şi minciuni cu-a ta guri/ă, Eu pe-un fir de romăni/ă Voi cerca de mă iubeşti. O.I 55/2. Haide dar! şopti ea Incunjurtndu-i gltut cu braţele albe şi lipindu-şi guriţa de buzele lui. P.L. 50/8. Era attt de argintos rlsul ei şi gurifa attt de frumoasă! — i-ai fi băut apă din gură. P.L. 69/20 ; cf. O.IV 366/10; P.L. 92/13 IV. 2; Pr. 3|.
     2. Sărut, sărutare. Să nu-i zică pe nume, să n-o (uluiască ~ să n-o sărute ? Celelalte calea-vatea, dar o guri/ă? ctl lumea! P.L. 67/41. De vorbii despre... istorie, geografie şi alte lucruri folositoare, da! se-nfetege, cit vrei! dar o guri/ă. Iu? pe nume? —niciodată! P.L. 68/2 IPr. 2|.
     —      Forme gramaticale; sg.n.ac. gurl|ă (O.I 55/2; P.L. 67/41, 68/2), guri|a (O.IV 366/10; P.L. 50/8. 69/20, 92/13).
     GUST s.n. Senzaţie produsă asupra mucoasei limbii. O (Construcţie metaforică) A bea din apa fără gust şi uilătoare a Lelbel v. b e a (Pr. 1).
     —  Formă gramaticală ; sg. n. ac. gu9t (P.L. 46/24).
     GUSTA vb. I. Tranz. Fig.A avea parte, a se
bucura de ceva. Insă oare de ce omul nu gustă vreo fericire! P.L. 52/32 (Pr. 1). Q (tn context figurat) îngerul
— 237 —
iubirei, tngerul de pace. Pe altarul Vestei tainic surlztnd, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Ctnd cu iampa-i zboară lumea luminlnd, Et pe stnu-ţi vergin tncă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc. O.I 15/22 [V. lj.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. yustâ (P.L. 52/32); conj. prez. 3 sg. guste (0.1 15/22).
    GUŞAT s.m. Om care are guşă. O (Depreciativ) Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, tofi ilotii, Tofi se scurseră aicea şi formează patrioţii, înctt fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, Bllbliţi cu gura strtmbă sunt slăptnii asiei naţii! O.I 150/37 (V. 1).
    CITAI s.m. Pom (Cydonia vulgari»). Pe marginea uliţei, deasupra zaplazuritor ailrnau ctte-o jumătate din ramurile arborilor grădinelor . . . şiruri de nuci cu frunze laie, gutui ji cireşi. P.L. 44,11 (Pr. 1|.
    *GLTfl s.m. v. fl uliii.
    (•l'VEH\A vl>. I. Tranz. A conduce. In zădar guvernă regii lumea eu înţelepciune, Se-nmulţesc semnele rele, se-mputin faptele bune. O. I 44/7 [V. I).
H
     IIAI interj. 1. Exprimă un Îndemn la o acţiune. Bine că mi-ai venit. Făl-Frumos, zise ea, fuclndu-se iar scurlă, ia acum hai la luptă, acu om vedi cine-i mai tare! P.L. 8/40. Hai scoalâ. zise el desmerdln<l-o, e ziua-n ameaza-mare. P.L. 10/16. Hai că mă duc eu, sâ răpesc pe fata Genarului! P.L. 11/10; cf. P.L. 9/1 (Pr. '1) ^(înaintea unui imperativ) Exprimă nemulţumirea, nerăbdarea, enervarea vorbitorului. Jiaba scirşni din din/i ca apucată, dar apoi tşi strlnse moara cea hirbuitti de gurii. ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriţă. Hai, ia-li-l, zise-n sflrşit. P.L. 18/14 |Pr. 1],
     2.     (Cu funcţiunc dc imperativ, corespunzind unor verbe dc mişcare) Vino 1 să mergem I Hai In codrul.cu verdeafii. Und-izvoare pllng in vale, Stincă stă să se prăvale In prăpastia măreaţă. O.I 54/17. JJai şi noi la craiul, dragă, Şi sii fim din nou copii, Ca norocul şi iubirea Sâ ne pară jucării. O.I 100/17. Tristela fuge de mine, ca cu-mătru-meu de tâmtie. Dar lasă asta . . . hai Sn oraş cu mine. P.L. 74/39; cf. O.I 176/2 [V. 3; Pr. lj.
     HĂIDE interj. (Cu funcţiune verbală, corcspunzlnd unor verbe de mişcare şi in forma aide) Vino I veniţi 1 să mergem ! Din visurile noastre vom zidi castele, din cugetările noastre vom adinei mări cu mii de undoiete itglinzi. din zilele noastre — veacuri de fericire şi de amor. Aide! P.L. 19/30. Haide dar! şopti ea tncunjurtndu-i gilul cu braţele. P.L. 50/7. îmi daţi voie, domnişoară, sfi
i’ă petrec ptn-acasă? Ea se uilă in ochii lui şi-ncepu să rtdă. — Ce rizi? Ce-i de rls aicea? —Bine. Haidem! P.L. 67/25 [Pr. 3],
     —      Forme gramalicalc : halde (P.L. 50/7), aide (P.L. 49/30). haidem (P.L. 67/25). — Variantă : (Mold.) âlde (T.L. 49/30) interj.
     IIAfN, -Ă adj. Rău la inimă, neîndurător. Q (Glumeţ) Git şi umere frumoase, Slnuri albe şi rotunde. El te [ine-mbrăfişate .Şi cu miinite le-ascunde. De te rogi frumos de dinsul, îndestul e de hain. Vălul alb de peste toate Să-l tnlăture puţin. O.I 109/10 |V. 1).
     llAlXĂ s.f. îmbrăcăminte, strai, veşminl. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor. P.L. 4/32. Din loriul meu ţi-aş face o haină, din zilele mele o vialâ plină de desmerdări. P.L. 7/40. Hainele ei umede de ploaie se ipise de membrele dulci şi rotunde. P.L. 9/34. Umbra
    eroului nostru dispărea prin şiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbec plouat, şi le mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie: hainele lui ude sau metafizica. P.L. 26/20 (Pr. 4|. Q (In contexte figurate) Făl-Frumos, din fuior de argint torceam şi eram să-(i fes o haină urzită din discintece, bătută-n fericire. P.L. 7/38. De pe haina de mătasâ pusă pe un cadavru nu poţi recunoaşte In ce stare se află. P.L. 82/20 (Pr. 2]. + Veston, surtuc. Jar colo bătrinul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt lot socoate şi socoate. O.I 132/1 (V. 1). O Expr. A-şl Încheia haina = a-şi aranja ţinuta In semn de respect. ©(Element de personificare) .Şi pe masa-mpărălească sare-un greier, crainic sprinten. Ridicat tn două labe, s-a-nchinat bătind din pinlen; El tuşeşte, tşi tncheie haina plină de şireturi: „Să iertaţi, boieri, ca nunla s-o pornim şi noi alături”. O.I 87/21 [V. 1|. + Rochie. Să treci tu prin ele, o sflnlă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, în haină albastră stropită eu aur. O. 1 38/7. O arată-mi-te iară-n haină lungă de mălasă, Care pare încărcată de o pulbere-argin-(oasă. O.I 152/23; cf. O.I 37/19, 41/5, 44/4, 79/5, 88/3; P.L. 7/22, 21/10, 36/33, 51/33,100/19 (Y. 7 ; Pr. 5]. O Haină de noapte = cămaşă dc noapte. Sub alba haină de noapte, de la gil tn jos se trădau boureii stnilor. P.L. 49/15 [Pr. 1|. Haină de mireasă = rochie de mireasă. Mironosiţele viorele, şi florile ţoale s-adunară vorbind fiecare tn mirosul ei şi finură sfal lung cum să fie tuminele hainei de mireasă. P.L. 23/21 (Pr. 1(. >0* Expr. Minte scurţi, haine lungi v. minte [V. 2]. + Veşmtnt lung şi larg. Cine-a deschis piramida şi înăuntru a intrat? • Esle regele: în haină de-aur roş şi pietre scumpe El intră sd oad-acoto toi trecutul. O. I 44/4. Unul din ei cu fruntea-ntr-un cerc de aur, bălul cu diamante, şi cu Aamefe strălucite, era frumos ca luna unei nopfi de vară. P.L. 6/4. Vedea răsărind domni tn haine de aur şi samur. P.L. 37/25; cf. O.I 199/10; P.L. 6/1, 13/21, 53/26, 73/32 [V. 2; Pr. 61- Q (In contextc figurate) Cind suflelu-mi noaptea veghea tn estaze, Vedeam ca In vis pe-at meu Inger de pază, încins cu o haină de umbre şi raze. O. I 41/3. Sfărmaţi lot ce arată mlndrie şi avere, O! dezbrăcaţi viafa de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urit. O.I 60/27. Tu ai o judecată rece şi vei şti să-mi, descrii toată natura vizionară şi tnşetătoare a lucrurilor lumeşti, de la floarea ce cu naivitate minte prin haina ei strălucită . . . ptnă la omul ce
— 239 —
acopere cu vorbe mari ... egoismul său. P.L. 47/35 [V. 2; Pr. 1]. Q (Construcţii metaforici*) A pune baine de imagini pe cadavrul trist şi gol = a transforma viaţa 1d poezie (v. şi face, floare). Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol ... împărfesc a lor gindire pe sisteme numeroase Şi pun haine de imagini pe cadavrul Irisi şi gol. O. I 36/9 [V. 1]. (Cu referire Ia întunecimea nopţii; v. şi t o r t *) Haina nopţii. S-adun flori fn şezătoare Dc painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopţii Itoabe mari de piatră scumpă. O. I 72/7 (V. 1]. A eirpoci la baina vremii v. cirpoci [Y. 1], A-?i îmbrăca viaţa in baina morţii v. îmbrăca [V. 1). A se dezbrăca «In baina deşertâeiunel = a renunţa la oricc vanitate, Ia orice ambiţie. Eu, mulţămită nalurei, m-am dezbrăca! de haina deşerlăciunei. P.L. 82/23 [Pr. 1]. Q (Metaforic) Aspect, Înfăţişare (v. şi chip, veşmlnt), In veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină, Şi-n toată omenirea In veci acelaşi om. O. I 64/16. Stmburele rie/ei esle egoismul şi haina lui, minciuna. P.L. 87/26 |V.l ; Pr. 1].
    —     Forme gramaticale: sg. n.ac. bainâ (O.I 38/7, 41/3, 41/5, 44/4, 64/16, 79/5, 132/1, 152/23; P. L. 7/38, 7/40, 36/33, 49/15), haina (O.I 37/19, 00/27, 72 7, 87,21. 93/26, 140/16, 199/10; P.L. 7/22, 47/35, 82:20, 82/23, 87/26), g.d. bainel (P.L. 21/10, 23/24); pl.n.ac. baine (O.I 36/9, 88/3, 159/8, 164/10; P.L. 4/32, 6/1, 37 25, 53/26, 73/32), hainele (P.L. 6/4, 9/34, 13/21, 26/20, 3133, 100/19).
    HALÂT s.n. Haină lungă şi Iargâ care sc poartă in casă. Iar colo bătrinul dascăl cu-a lui haină roasă-n coaie. Intr-un calcul fără capăt lot socoate şi socoale Şi de fr 'uj la piept şi-ncheie tremurtnd halatul vechi, Işi tnfundă ţjitu-n guler şi bumbacul In urechi. O. I 132/3 [V. 1).
    HANG s.n. (In expr.) A finea bangul — a acompania, a secunda o melodic. Şi s-aşază tofi la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul, I.in vioarele răsună, iară cobza line hangul. O. I 85/38 [V. 1).
    HAOS s.n. 1, Stare primitivă dc neorganizare existentă înainte de apariţia universului cunoscut de om.
O     (Personificare, In context figurat) Dar deodal-un punct se mişcă . . . cel Intli şi singur, lală-l Cum din haos face mumă, iară el devine Tatăl. O.I 132/24 fV. 1). + Infinit, nebuloasă, cosmos. O, moartea e-un haos, o mare de stele, Ctnd viaţa-i o baltă de vise rebele; O! moartca-i un secol cu sori înflorit, Ctnd viaţa-i un basmu pustia şi urtt. O. I 38/9. Brafu-i se-ntindea spre haos. P.L. 83/21. Fondatul era haos, tn sus strătătut pe ici, pe colea de clte-o stea murind. P.L. 83/24 [V. 1; Pr. 2]. Q (Repetiţie) Din haos Doamne-am apărut Şi m-aş tntoarce-n haos . . . Şi din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. O.I 177/13 — 14 [V. 2). O (în context figurat) Parcă-l răd pe astronomul cu al negurii repaos, Cum uşor, ca din cutie, scoale lumile din haos. O. I 140/24 [V. 1). ©(Metaforic, sugerind o .viziune fantastică a cosmosului) De atunci şi ptnă astăzi colonii de lumi pierdute V'in din sure văi de haos pe cărări necunocule. O.I 140/24. Şi din a haosului oăi Un mindru chip se-ncheagă. O.I 171/27. Şi din a haosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea oentii, Cum izvorau lumine. O.I 176/17 [V. 3). O (Construcţie metaforică) Haosul ullării = infinitul, nemărginirea ui-
tflrii (v. ţi negură, noian, rece, umbră, v ii d). Şi tn haosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce In ce mai dragă, d-ar cădea pe zi ce merqe. O. I 160/11
[V- Jl- ..
     I- i g. Confuzie, ncorlnduialâ. Q (Construcţii me-laforice) A-i apărea (cuiva) prin baos = a-i apărea
(cuiva; nedesluşit, vag. Sumai prin haos tu tmi aperi, tnrn pintre valuri a navei velă, Cum pintre nouri galbena stelă Prin nearjra noaote cum un fanar. O. I 27/5 [V t j. (Cu referire la existenţa omenească văzută ca
o  dciMşurntv dezorganizată, prost orinduită ; v. şi alcr-g a r e, 1» a I I fi. suspendat) Haos lumesc. Şi totuşi, ţărlnă frumoasă si moartă, De racla la razim eu harfa me.a soartă Şi moartea ta n-o pllng. ci mai fericesc O rază fugită </<,! haos himere. O.I 38,28 |Y. 1|.
     —  I'urnic gramaticale:       sg.n.ac. baos (O.I 27/5,
38 9, 3H.28, 132 24, 132-30, 140/24, 177/13, 17714; P.L.
83 21^83.2 l), liaosul (O.I 16011), g.d. haosului (O.I 171/27, 17(j.l,). — Scris: chaos.
     HAR s.n. Graţie, farmec. Q (Construcţie metaforică) A frumuseţii baruri goale = farmecul unui nud feminin des.fi\irşit, puterea dc atracţie a femeii (v. şi farmec). A frumuseţii haruri goale ce simfirile-i adapă, încăperile gindirii mai nu pot să le tncapă. O.I 79/19 [Y. 1).
     HAHAM s.n. (In expr.) Haram de . . . = vai de. . .
Sau ca popă colo-n templul, închinat fiinţei, care După chip ş-asemânare a creat mlţesut neam, Aş striga : o mo-tănime! molănime ! ■ Vai.. . Haram De-at tău suflet, molănime, ncposlind postul cel mare. O.I 48/23 [Y. lj.
     IIAHFĂ s.f. (Şi in formele arfă, arpă) Instrument muzical cu coarde asemănător cu lira. .Yoaplea zeii se pre-imblă in vestmintele lor dalbe, Ş-ale preoţilor cintec sună-n harfe de argint. O.I 44,27 [V. 1). Q (în contexte figurate) Hol pe-a sa arpă blind răsunătoare Cint-a nopţii dulce, mistico cintare. O.I 9 22. Şi totuşi, (ărtnă frumoasă şi moarto, De racla ta razim eu harfa mea spartă Şi moartea ta n-o pling, ci mai fericesc O rază fugită din haos lumesc. O.I 38.26. Iar un Inger, cel mai frumos ce l-a văzut in solarul tui vis, cinta din arfă un cintec atit de cunoscut. P.L. 53/32 [V. 2; Pr. 1|. Q (Construcţie metaforică) Ilarfe zdrobite = poeţi carc şi-au pierdut inspiraţia, menirea. Iară noi? noi, epigonii? . . . Simfiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrlne, urtte. Măşti rlzinde, puse bine pe-un caracter inimic. O. I 35/7 [Y. 1). Q (Metaforic) Poezie. Acea tainică simţire, care doarme-n a ta harfă In cuplele de teatru s-o desfaci ca pe
o  marfă, Cind cu sete cauţi forma ce să poală să te-ncapă, Să le scrii cum cere lumea, vro istorie pe apă? O.I 137/9 [V. 1].
     —  Forme gramaticale :        sg.n.ac. barlă (O.I 137/9),
harfa (O.I. 38/26), arfă (P.L. 53/32), arfă (O.I 9/22); pl. n.ac. harfe (O. I. 35/7, 44/27). — Variante: arfă (P.L. 53/32), arpă (O.I 9/22) s.f.
. hArMC, -A adj. Slrguincios. Q (Metaforic, despre valuri) Iute, repede (v. şi sperios). Iar prin mindrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate pesle pietre licurind; Ete trec cu harnici unde şi 3uspină-n flori molatic Cind coboară-n ropot dulce din tăpşanul prăvălatic. O.I 85/9 [Y. 1]. Q (Metaforic) Vrednic,
— 240 —
                                                                                   lucrat cu trudă. Segusloru-şi pune ptnzele-nainte, Lucrul scump şi harnic unor ceasuri sfinte. O. IV 365/6 [V. 1].
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. harnle (O. IV 365/6); pl. n. ac. harnici (O.I 85/9).
     HARPA s.f. v. harfă.
     HAZ s.n. Farmec, graţie. E frumoasă, se-nţelege... Ca copiii are haz, Şi clnd rtde face Incâ şi gropiţe In obraz. O.I 159/15 [V. 1].
                                                                                   HAZARDAT, -A adj. Intlmplâtor, riscant. Al lumii-nlregul simbur, dorinfa-i şi mărirea, In inima oricărui
 i  ascuns şi trăitor, Zvlrlire hazardată, cum pomu-n tnflorire, In orice ftoare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai mutte mor. O. I 64/8 [V. lj.
     H\l interj.^Termen familiar cu care te adresezi cuiva ; fă. Fală hăi! ia dă Iu flăcăului demincatul ce i-am făcui eu. P.L. 16/15 [Pr. 1].
     IlAjfŞ s.n. Desiş. El trecu prin hăţişul grădinei şi prin zaplazurile năruite şi urcă iute scările. P.L. 29/15. Ea-t duse pin la un hăţiş şi-l împinse afară din grădină. P.L. 95/12. Privea oare întregi la tnmiirea undelor depărtate, ce se perdeau tn orizon, la prăvălalica grădină, frumoasă şi sălbătăcită, care-şi înrădăcinase hăţişurile şi arborii pină lingă ţărm. P.L. 100/14 |Pr. 3).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. hâ(f$ (P.L. 95/12), bAfişul (P.L. 29/15); pl. n. ac. hăţişurile (P.L. 100/14).
     IlAU s.n. Genune, abis. Q (Metaforic) Urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei — două nopţi turburi, gura ei — un hău căscat, dinţii ei — şiruri de petre de mori, P.L. 6/37 [Pr. 1).
     IIEIMZA vb. I. Intranz. A scrie versuri In genul lui H. Heine. Q (Metaforic, glumeţ; despre pisici) De-ar fi-n lume numai miţe — lot poet aş fi? Toi una . . . Xoap-tea-n pod. cerdac şi streşini heiniztnd duios la lună. O. I
 18 16 [V. 1].
     HERB s.n. Blazon, stemă. O (In context figurat) împărat slâtiil e codrul . . . Lună, Soare şi Luceferi El le [ioarlă-n a lui herb, Imprejuru-i are dame Şi curteni din neamul Cerb. O. I 100/6 [V. 1).
     •IlfimA s.f. v. Idrft.
     IIlfiXA s.f. Animal (Hyaena). Q (Metaforic) Om crud şi josnic (v. şi a c t o r, g u r ă, j u v a e r, ochi). Locul hienei II luă cel vorbăreţ, Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmălareţ, Formele se schimbară, dar răul a rămas. O.I. 613 [V. 1].
     IIIM£rA s.f. închipuire, fantasmă, ficţiune. Q (Tn context figurat) Un regal penlr-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere! . . . Dar de unde? Sclrţlie de vlnt fereasla, în pod miaună molanii. O. I 46/6 |V. 1].
     Hl-Mtinic, -A adj. Ca de himeră, fantastic, iluzoriu. Aslfel Intr-a veciniciei noapte pururea adtncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă ... Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric. Căci e vis al nefiinţei
 universul cel himeric. O. I 133/8-[V. 1|. <£• (Adverbial) Doar ochii mari şi minunaţi Lucesc adine himeric, Ca două patimi fără saţ Şi pline de-nluneric. O. I 172/6 (V. 1].
    HIPOTENCzA s.f. Latura care se opune unghiului drept Intr-un triunghi dreptunghi. Q (Glumeţ; ironic) Şăzu la masă şi glndi adtnc .,. asupra egalităţii a două hipolenuze. P.L. 67/2 (Pr. 1).
    fUÎHÎ interj. Onomatopee care redă rlsul răutăcios. Xasul i se slrlmbă şi se uscă ca un ciotur de copac şi scărpintndu-se tn capul lăţos şi cornul începu a ride htd şi slrtmbtndu-se: Hlht! zise, tncă un suflet nimicit cu totul! P.L. 43/36. Mult a trebuii ptn l-am prins tn laţ pe acest călugăr evlavios, dar tn sftrşit . . . hlht . . . lotuşi.. ...totuşi... are să-l nimicească bătrtnul meu duşman. P.L. 43/41 [Pr. 2].
    HlD, -A adj. Urlt, respingător, monstruos. O (Metaforic) în două părţi infernul portalele-şi deschide. Spre-a încăpea cu mila răsufletele hide Tiranilor ce pier! O.I 25/2 [V. 1]. >0> (Adverbial) Xasul i se sfrtmbă şi se uscă ca un ciotur de copac şi scărpinlndu-se In capul lăţos şi cornul începu a rtde htd. P.L. 43/34 [Pr. 1).
    HlRB s.n. Ciob. Atunci intră In colibă şi pe capălu-unei laiţi, Lumina cu mucul negru Intr-un htrb un roş opaiţ. O.I 84/8 [V. 1).
    UÎRBUfT, -A adj. Dărăpănat, deteriorat, stricat. Ea scoase din fundul unei lăzi htrbuile şi vechi o cute. P.L. 17/33. Case vechi şi l\trbuile, a căror caturi de sus erau mai largi decll cele de jos. P.L. 39/28 (Pr. 2]. O (Construcţie metaforică) A-şi strlnge moara rea hlr-buliA de guri v. moară [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. hlrbuilA (P.L. 18/12), g.d. hlrbuite (P.L. 17/33); pl. n. ac. hirbulle (P.L. 39/28).
    HlRHT, -A adj. Uzat, deteriorat, hodorogit. III-rlifă, nodoroasă stă tn colb rlşniţa veche, în cotlon torcea motanul pieplănlndu-şi o ureche. O. I 84/11 [V. 1[.
    UÎRJONf vb. IV. Refl. recipr. A sc lua la hlrjoană, a se tncăiera In glumă. Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău şi alintat, Cu copii se htrjoneşte, Iar la dame doarme-n pal. O.I 108/3 [V. 1). 3» (Despre gură) X-auzi cu/n frunzele-n poiană Şoptesc ca zgomotul de guri Ce se sărută, se hlrjoană în umbr-adlncă de păduri ? O. I 228/7 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. ne hlrjoneyle (O. I 108/3), 3 pl. se hlrjoană (O.I 228/7).
    UlRTlE s.f. 1. Material special pentru scris. El băga de samă că gtndirile lui adesa se transformau tn şiruri ritmice, tn vorbe rimate şi alunei nu mai rezista de-a le scrie pe hlrtie. P.L. 32/18 [Pr. I). O Hlrtie albă v. alb*
 [Pr- 1).
    2. Foaie de hlrtie (1) scrisă sau tipărită. înaintea palului — o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine şi gotice; pe ea, htrtii, versuri, ziare rupte, broşuri efemere, din ctle se-mpart gratis. P.L. 29/30. în dulapuri vechi de lemn simplu erau cărţi vechi legale tn piele, crane de oameni şi păseri Im-
— 241 —
 păiete pe poliţele din părete, un pal şi o masă pline cu pergamente şi htrtii. P.L. 40/27. El ti dete o hlrlie miz-gălită tn linii strlmbe. P.L. 96/19; cf. P.L. 61,11, 61 19, 62/14 [Pr. G]. Q (Construcţie metaforică) Petec de hirtic v. petec [V. 1].+ Maculaturii. El cumpără tic la mine cărţi ... Eu singur le cumpăram cu toptanul, biblioteci risipite ale oamenilor bătrini, a căror clironomi apoi mi le vindeau pe un preţ de nimica, ca hirtie numai. P.L. 61/28 [Pr. 1J.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. liirtic (O.I 131,i>; P.L. 32/18,61/28, 67/2, 96/19); pl. n. ac. hirlii (P.L. 2!>'3U, 40/27, 61/14), hirtiile (P.L. 61/19, 62/14).
    HlTRU s.m. Şiret, viclean. ©(Element dc personificare) Oare ce gindeşle hltrul ce stă ghem şi toarce-ntr-una? Ce idei se-nşiră dulce tn mlţeasca-i fantazie? O.I 18/9 (V. i|.
    H6RĂ s.f. Dans popular românesc şi melodia după care se dansează. [Făt-Frumos] tşi puse-n briul verde un fluier de doine şi altul de hore. P.L. 4/36. Astfeti lăutarii măiestriră hore nalte şi urări adinei. P.L. 23/20 [Pr. 2). Q (Comparaţie) Iar boierii ce şedeau la masă tn haine aurite, pe scaune de catifea roşie, erau frumoşi ca zilele tinereţii şi voioşi ca horele, P.L. 6/3 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : pl.n.ac. hore (P.L. 1 .'30, 2:5 2:i), horele (P.L. 6/3).
    HORf vb. IV. Intranz. A ciuta (hora). Pe drum [Făt-Frumos] horea şi doinea, iar buzduganul şi-l arunca să spintece nourii. P.L. 4/38. Trecea păshraşul-impăral, doinind şi horind. P.L. 5/11. Un roi dc raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii. P.L. 23/1 7 [Pr. 3].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 pl. horei:- (IM,. 23/17), imp. 3 sg. horea (P.L. 4/38); ger. Iioriuil (IM.. 5/11).
    IIOTAR s.n. (Şi în forma olar) F i g . Umilă, nuirgine. graniţă. Porni luceafărul . . . El zboară, gind partal de dor. Pin' piere totul, totul; Căci undc-ajunge nn-i l\<>tar. Nici ochi spre a cunoaşte, Şi vremea-ncearr.ă in rălar Din goluri a se naşte. O.I 176/25. De-i suna a treit miră Toţi duşmanii or să piară Din holară in holară. O. 1 183/31 [V. 3]. ^ Expr. A pune hotar v. pune [V. j], Q (Construcţie metaforică) A trece de al lumii olar a muri (^. şi duce, Îngheţa, Întoarce, nemurire, noapte, pămint, pleoapă, somn, u n d e 1 e m n). Făclie de veghe pe umezi morminte, l'n sunet de clopot tn orele sfinte, Un vis ce tşi moaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii olar. O.I 37/-J [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. hotar (O.I 11/18, 176/25,) otar (0.137/4); pl.n.ac. hotară (O.I 183/31, 183/31). — Variantă: (Mold.) atăr (O.I 37/-1) s.n.
    HOTĂRÎ vb. IV. Tranz. (In expr.) A hotărî soarta euiva = a determina cursul vieţii cuiva. — Chemarea
unui filozof? zise umbra surlzind cu amărăciune — foarte bine Ceea ce zici tu imi hotărăşte soarta, îmi voi aprinde lămp i ş-oi căuta oameni. P.L. 48/7 [Pr. 1].
     IIOTÂRIHE      s.f. Decizic, angajament ferm. Cine
nu-şi aduce aminte de tinereţea sa — şi fiecare a avut una — , de arelc hotărlri, de a fi serioşi in amor. P.L. 67/38 [Pr. I].
     HRANĂ s.f.     Alimentaţie. Q      (Metaforic)     Sursă   de
cunoştinţe. O carte care nu lăsa nimic de dorit pentru a aprinde nişte creieri superstiţioşi, dispusi la o asemenea hrană. P.L. 35 33 [l'r. 1).                  '
     llit.WI vii. 1Y. Tranz. A alimenta, a da de mlncare.
Spime frăţine-lău să-şi arunce stăpinul tn nori şi să vină ta mine, că l-ot hrăni cu mez de nucă şi l-oi adăpa cu lapte drlec. P.L. 21,28. 7a frăţtni tău, zise Făt-Frumos calului său. sâ-.şi urunce stăpinu-n nori, şi l-oi hrăni cu jăratec şi l-d a'lapa cu pară de foc. P.L. 21/33 [Pr. 2). Q (în context figurai) Stihii a lumii patru, supuse lui Arald, Străbateţi v»i păminlut şi a lui măruntaie, Faceţi din piatră aur şi din îngheţ văpaie, Să-nchege apa-n stnge, din petre foc să suie, Dar inima-i fecioară hrăniţi cu stnge cald. O. I 91/30 [V. 1].
     —  Forme «ramaticulc : ind. viit. 1 sg. oi hrăni (P.L.
21,2S,  21 33) ; imper. 2 pl. brăniji (O.I 94/30).
     HlCi*A(i s.n. (Mold.) Pădure mică, tinără şi deasă. La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din hugeag de atumş La voiosul luminiş. O.I 215/3 [Y. 1|.
     III l.î vi>, 1Y. Tra n z. (Folosit absolut) A defăima,
ii calomnia. :i birfi. De tc-ating, să feri In laturi, De hulesc, să In i din gură;   Ce mai vrei    eu-a late sfaturi,    Dacă ştii
a lor măsură. O.    I 198,t» [Y. 1|.                             ’
     111 MĂ s.f. Lui, argilă. Pe cuptiorul uns cu humă şi pc coşcovii păreţi ’/.ujrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel islct Purcetuşi cu coada sfredel şi cu beţe-n loc de labă. O.I 81/17 [Y. l'|.
     IIL'RfEs.f. (în religia musulmană) Fecioară făgăduită <!e Maliomcd credincioşilor in paradis. Q (Metaforic) Ce am de-alege oare tn seaca-vă fiinţă ? Ce foc făr-a se stinge, cc drept fără să-mi minţă, O, oameni morţi de vii! Să vă admir euragiul in vinure vărsate, In sticle sfărlmale, hurii neruşinate Ce chiuie-n orji'i? O. I 23/23 [V. 1|.
     IILRMIjZ s.n. Mărgea de sticlă. O (Metaforic) El strinss c-o întunecată durere pe Maria la inima lui. Hurmuzul păminlului ardea in salba ei de mărgăritare. P.L. 53/39 [Pr. 1J.
I
     IA interj. 1. (înaintea unui imperativ, atrage atenţia ascultătorului asupra îndemnului care i se adresează) lan. Da' ce vrei, mări Cătălin ? lu tlti-l' de-fi rezi de treabă. O.I 174;8. Fatii !<ăi ’ ia dă lu flăcăului demincatulce i-am făcut eu. P.L. lf> lT>|V. 1 : Pr. 1|. O (Imperativul este exprimat prin ..hai”) -A ! bine că mi-ai venit, Făt-Frumos, zise ea.fâcln<ttt-se iar scurtă, ia acum bai ia luptă. P.L. 8/4*' | Pi. 1).
     2. (Atragi- atenţia ascultătorului asupra unui fapt) lată, iacă. uite, vezi. Ia intreab-o tnmioani — O să-fi spuie </<• panglice, de volane ţi de mode. 0.1 139'10. Ia le uită fa acei călugăr llnăr! IM.. 70/19. Ia să vedem rămas-a mtna Cezarei lot la ochi? P.L. S-l/6 ; cf. O.I 1G412 |Y. 2: Pr. 2]. <> l%xpr. la a»a = numai aşa. uite-aşa. 5/ii pri bine, răspunse fata, crt nu vreau ca s-o ştiu, decit numai ia-aşa, ca s-o ştiu. pentru c-acu nu mai e Făt-Frumos să mă răpească. P.L. 11 40 |Pr. 1).
     :i. (Introduce un răspuns) Codrule, codrufute, Ce mai f<tri. drăguţule. .. Ia, eu fac ce fac de mnit. Iarna viscolu-l usrutt. crengile-mi rtipindu-le. Apele-atlupiiulu-le. O.I 12:î 7 [V. 1).
     l\CV interj. (Exclamaţii: prin care se atrage atenţia a^niltătonilui) Iutii, uite, vr/.i. Eu nu sunt copil. Elis... să ’tii că nu sunt. . . Iaca, de eiempt’i. P.I.. UD,27. — Ce ştii Iu’.' Iaca cei nu mă mai supăr. . . iii vorbesc ’.dind. P.L. 70 29 [Pr. 2).
     ’lAC.A interj, v. iara.
     IAD s. n. Infern. Ah! Suni pintre vei de-aeeia, eare nu cred tabla legii. Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte. . . Ah! atei, nu lem ei iadul ş-a tui Duhuri — liliecii? O. I 48/28 |V.l|. + Fig. Situaţie chinuitoare, greu de suportat. Domnesc in lume rele, căror nu te pofi opune, C-opuntndu-te la ele, tu viafa-ti risipeşti — Şi etnd mori să ‘iezi că-n lume viefuit-ai in zadar : O astfel de moar-te-i iadul. O.i 53/3. Moarlea-i un moment, desperarea e timpă — o asemenea simţire este iadul. P.L. 56/18 [V. ] ; Pr. 1],
     IAMB s. m. l'nitate metrici a versului, compusă din două silalie, dintre carc prima esle ncaccentuată. iar cea de-a doua accentuată. Q (în contexte figurate) Şi de-aeeea de-a:i-nainte pofi să nu mă mai întrebi De ee ritmul nu
m-abule cu ispilă de la trebi. De ce ăorm îngrămădite Intre galbenele file. Iambii suitori, troheii, săltărefele daclile. 0.1 141/14 ; cf. O.I 137/4 (V. 2|.
    —      Forme gramaticale : pl. □. ac. iambii (O.I 137/4, 141/14).
    IAPA s. f. Femela calului. Ltngâ mare, şede o babă care are şepte iepe. P.L. 15/4. lepele mele pasc numai noaptea. P.L. 16/14. Vede ieşind dinlr-o pădure-n depărtare cele şapte iepe. P.L. 16/28; cf. P.L. 15/8, 16/12, 16/18, 16/22, 16/26 (Pr. 8).
    — Forme gramaticale : pl. n. ac. Iepe (P.L. 15/4, 16/18, 16/22, 16/28), lepelc (P.L. 15/8, 16/12, 16/14, 16/26).
    IAR 1 adv. 1. (Şi In forma tarii) încă o dată, din nou iarăşi. El In brafe prinde fala, pesle fafă i se-nclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Şi inelul scump i-l scoale de pe degetul cel mic—Ş-apoi pleacă iar In lu vi năzdrăvanul cel voinic. O.I 79/24. O arată-mi-te iară-n haină lungă de măiasă, Care pare încărcată de o pulbere-argin-loasă. O.I 152/23. Vede iar o privelişte ca-n ziua trecută. P.L. 17/8 ; cf. O.I 54/1, 98/31, 120/5,120/24,154/15,199/18, 201/2, 211/19, 213/17, 218/4, 235/5; P.L. 7/5, 8/40, 12/33, 12/35, 15/28, 15/37, 17/8, 20/1, 27/19, 36/38, 46/7, 46/13, 50/20, 64/3, 68/38, 69/26, 82/37, 84/13, 85/28, 100/33,100/34 (V. 13; Pr. 22]. Q (Construcţie metaforică) A-şl închide pleoapele spre a le desebide Iar v. pleoapă [Pr. 1].
    2. De asemenea, la fel. îi vede azi, tl vede mini. Astfel dorinfa-i gala; El iar privind de săptămtni, Ii cade drajă fata. O.I 167/19. De cine-n lume te temi tu maimult? — De nime-n lumea asta. . . Dar tu? — Eu iar de nime. P.L. 6/23 |V. 1; Pr. 1|. - Variantă: liră (O.I 152/23, 201/2, 211/19) adv.
    IAR2 conj. (Şi In forma iară) 1. (Adversativ) Dar, Insă ; tn timp ce. Numai ochiul e vorbaref, iară limba lor e mută. O.I 82/18. Şi de-aeeea tot ee mişcă-n fara asia, rtul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară fie duşman este. O.I 147/33. Tofi pe buze-avlnd virtute, iar tn ei monedă calpă, chintesenţă de mizerii de la creştet pină-n talpă. O.I 150/15; cf. O.I 14/14, 35/7, 104/14, 124/5, 160/4, 178/9 [V. 9|.
    2. (Copulativ) Şi. Păru-i galbăn, Fafa ei lucesc tn lună. Iar In ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. O.I 73/3. Iar prin mlndrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare idrumicate peste pietre lieurind. O.I 85/7. Haina ei albă şi
— 243 —
lungă părea un nor de raze şi umbre, iar părul ei de aur era tmpletit tn cozi lăsate pe spate. P.L. 7/23; cî. 0 1 3/13, 4/9, 4/17, 5/21, 13/16, 14/1, 32/10, 32/19, 42/8, 46/10, 60/7, 67/5, 75/11, 76/5, 76/29, 79/16, 79/17, 83/23, 83/27, 84/10, 85/38, 87/18, 88/10, 92/30, 94/24, 90/25, 101/23, 103/1 \ 103/31, 104/23, 104/31, 105/4, 106/4, 108/4, 114/5, 116/13 119/2, 119/14, 120/12, 122/5, 129/13, 130/27, 132/1, 132/21 132/33, 133/15, 134/21,137/23, 141/9, 142/14, 142/22, 1 12/27. 144/31, 148/1, 148/30, 151/15, 152/2, 152/9, 152/10, 151/31, 157/24, 159/19, 166/6,168/21, 170/13, 170/19, 170/28, 171/23, 172/12, 172/16, 201/14, 209/23, 221/23, 223. 223/1. 228 21, 234/7, 236/9; O.IV 338/8, 369/13 : P.L. 4/38, 5/7, 5/25, 5/38. 5/40, 7/17, 7/21, 8/6, 9/26, 11/35, 12/5, 12/14, 14/2.'», 15/7, 16/5, 19/28, 20/22, 21/12, 21/37, 23/35, 27/4, 37/8, 39/32, 40/22, 40,27, 41/1, 43/38, 45/11, 47/12, 47/16, 48/29, 5012, 51/26, 51/38, 53/30, 60/38, 66/1, 88/16 (V. 82; Pr. 3!)|.
—   Variantă : lâră (O.I 35/7, 76/5, 82/18, 83/27, 84/10, 85 38. 96/25, 101/23, 103/31, 104/23, 105/9, 106/4, 122 5, 130/27, 132/24, 144/31, 147/33, 154/31, 157/21, 106/1», 2O.IV 369/13; P.L. 20/22, 27/4) conj.
    IARA1 adv. v. Iar l.
    IArA* conj. v. iar2.
    lARAŞI adv. 1. încă o dată, din nou, iar1. De-undt (şti, revino iarăşi, Să fim singuri! O.I 122/23. Trecu o zi. trecură trei Şi iarăşi noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. O.I 171/10. Xu cumr>a suntem asemenea acelor figuranţi, cari vroind a reprezenta o armată marţ trec pe scenă tncunjură fondatul şi reapar iarăşi ? P.L. li.'»'.»; cf. O.I 35/17, 103/4, 177/24, 178/4, 196/29; P.L. 15/20 [V. 7 ; Pr. 2). O (Repetiţie) Şi iarăşi, iarăşi oraşul vechi cu stradele strimte, cu casele tnchircile, cu streşinele mucigăile in lună. P.I.. 60/7 — 8 [Pr. 2). <£> (Pleonastic) Moaie pttna in coloarea unor vremi de mult trecute. Zugrăveşte din mm iarăşi ptnzele posomorite, Ce-arălau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. O.I 32/23 [V. I|.
    2. Dc asemenea. Şi ca să-li fie pe deplin Iubirea cunoscută Cind sărutlndu-le mă-nctin Tu iarăşi mu .viirulă. O.I 175/4 |V. 1).                              '
    IARBA s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbarer necultivate. Acolo, lingă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur-ude tn văzduhul tămliel. O.I 85/3. Prin mişcarea naltei ierbi, Eu le fac s-auzi tn taină Mersul cir-dului de cerbi. O.I 110/10. Greieri răguşifi clntau cu orologii aruncate tn iarbă. P.L. 51/26; cf. O.I 2/5, 152/16; P.L. 9/32, 16/25, 38/35, 40/14, 73/13, 73/28, 74/9, 78/36, 97/34, 98/15, 100/16, 101/10 [V. 4 ; Pr. 13). O Expr. Cilă frunză, eilA iarbă v. frunză [V. 1],
    2. (La pl.) Buruieni de tot felul. Ierburile împrospătate, mirosul cel umed al florilor tnoioşale o făceau să doarmă mult şi lin. P.L. 10/3. Valea insulei, adtncă şi desigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori, de i>i(e sălbatice, de ierburi nalte şi mirositoare. P.L. 78/22. îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile şi ierburile insulei. P.L. 99/11 ; cf. P.L. 19/28 [Pr. 4j.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. iarbă (O.I 2/5, 147/7 ; P.L. 9/32, 19/28, 38/35, 51/26, 73/13, 73/28, 97/34, 100/10, 101/10), iarba (O.I 85/3, 152/16; P.L. 16/25, 40/14, 74/9, 78/36, 98/15), g. d. Ierbi (O.I 110/10); pl. n. ac. ierburi (P.L. 78/22), Ierburile (P.L. 10/3, 99/11).
     IAlUltfRCA s. f. Tichie pe carc o poartă ml>inii. Q (Comparaţie) Pe crestei avi un fes mic, asemenea itirmurai jnitoveşti. P.L. 10/22 |Pr. 1|.
     lAltXA s. f. Anotimpul cel mai friguros. Atunci Iu prin întuneric le apropii surizindă. Albit cu zăpada irrnei, dulce cu o zi de vară. O.I 42/fi. Hale vintul dintr-o parle
—  tarna-i ici. vara-i depnrle. O.I 21 1/11. Şi airi, aici pe-trecra el vara şi iarna. P.L. 32/1 ; cf. O.I 20;23, 51.2 : P.L. 32jl2, 37/18, 04/7 [V. I; Pr. 4|. Q (Comparaţii-; Ducind la groapă trupul reginei dunărene. Monahi cunoscătorii vieţii pămlnlene, Cu barbete lor albe, cu ochii stinşi sub gene. Preoţi bătrini ca iar.ia, cu giwjavele glasuri. O.I 92,20. Optzeci ite ani imi pare in lume c-am trăiI Câ sunt bătrin ca iarna, că tu vei fi murii. O.I 107'I. Ca iarna cea eternă a nardului polar Se-ntinde amorţirea in suftetu-mi amar. O.IV 430 19 [V. 3|. + (Adverbial, in forma iarna) în timpul icniii. — Ia eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l asrull. Crengile-mi ruptndu-le, Apete-aslupindu-le. O.I 123.8. In zadar tn ochi avea-vei umbre miudre din poveşti. Precum iarna se aşază flori de gheaţă i/e fereşti. O.I l(i0/2ii. Iarna, de gerul cct amarnic trăsnea grinda in odaie. P.L. 32/4 ; cf. O.I 56 18 |V. 3; Pr. 1|.
     —       l-'onne gramaticale*; sg. n. ac. iarnă (i*.l.. 32 12. 37/18, G 1/7), iarna (O.I 92;2u, 107/1. 21111 ; O.IV 13(119 ; P.L. 32/4), g. d. ierncl (O.I 2.5/23. 12,l>. :.l 2).
     IASOMII" s. f. Arbust (Iasminum officinale). Ca zefirii ce a lie Cînturi dulci ca un fior, Cind prin flori de iasomie Işi sting sufletele lor. O.I 18/11 |V. 1|.
     IATAC s. n. v. ietac.
     iAtă inlerj. Ia. iacii. uite. w/i. lată vine nunhi-nlreajă — vornicet e-un grierel, ii sur purici iiiuinle cu potcoave de oţel. O.I 87/9. Pe rind oastea se aşază, iată soarele opune. Voind creştetele-nalle ale tării să-ncitnune Ca un nimb de biruinţă. O.I I 18/31. I n cer albastru şi fără nori. ease înalte a căror streşini de olane sc tutun in lună iată tabloul. P.L. 48/41; cf. O.i IX J, îS5 23. 1»X io. 13123.
1  Ki/'i. 151/27. 210/5; IM.. 25/9. 73.35 [ V. 9; l'r. 3|. O (('rinat de ,.că") Acum iată că din codru şi Călin mirele iese. O.I 85/27 jV. 1|. <£> (Cu valoare verbală şi cu complemcnl drept) Dar deodal-un punrl se mişcă. . . cel in/ii şi singur. Ialâ-l Cum din haos face mumă. O.I 132'2.3. Vrei un amant, Cezara. . . iatu-l. P.L. 7(j.'3(i. Afară de-oceea mai ai o consideraţie. . . Ial-o. P.L. 96/18; cf. P.L. 76-35 [V. I ; Pr. 3|. 0> Hxpr. fală ee -- uită-le. priveşte. Află
0  scris tare de la un unchi al lui, un bătrin săhastru. Iată ce scria : ,,Iubite In Crislos nepoate '. P.L. 78 1. lată ce învăţ eu de la dăscălii m°i, de la albine. P.L. 82 In. — l i. ai de gind să zici ba? — lată ce zic, răspunse. P.L. XX 7
1  Pr. 3|.
     IAZ s. n. Heleşteu, lac. I-'l intră in curtea, ce sămăna a părăsită, a mănâstirei, cu pardosala ei de peire pătrate. . . şi-n mijlocu-i c-un iaz, ale cărui maluri erau sălbătăcite (/•• fel de fel de buruiene. l'.L. 73/13 | Pr. 11.
     ICI adv. Aici. Hale vintul dinlr-o parte - larna-i ici. vara-i departe. O.I 211/11.                          Vina lingă mine... Şezi iei.
P.L. 76/19 [V. 1 ; Pr. 1|. •£> Loc. adv.                        lei *i culţi (sau pr
iei, pe colo, ici. . .          colo, de iei, de culu) v. c o I         o | V.   4 ;
Pr. 10|. Pe ici, pe             cotea v.                  colea [l’r. 4|.
— 244 —
    ICOAnA s. f. I. Tablou carc reprezintă chipuri dc sfinţi. Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici — Şi-n sufletu-mi pusese poveşlile-i feerici. O.I 69/25. Sub icoana afumilă unui sfint cu comanac Arde-n candel-o lumină cit un slm-bure de mac. O.I 84/13. Veghea, deasupra unei candele fumeginde, icoana tmbrăcală in argint a Maicei durerilor. P.L. 4/5; cf. O.I 50/7, 84/15; P.L. 4/7, 44/41 [V. 4; Pr. 3J.
O   (Comparaţie) Ş-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei Marii. O.I 118/9 [V. 1). Q (în context figurai) Candela ştersei d-argint icoane A lui Apolon, crezului meu, Mă topesc lainic, insă mereu De ale patimilor orcane. O.I 26;9 [V. 1]. Q (.Metaforic; glumeţ, ironic) Fiinţă minunată. Mi-ur pări superbă, dulce, o bucală din Jiomer, Un palul, bjrta-n părete şi nevasta —o icoană. O.I 46/16 [V. 1],
    2. l-'i g. Imagine, chip. |Alccsandri] reuoacă-n dulci icoane a istoriei minune. O.I 35/5. Icoana stelei ce-a murii încet pe cer se suie: Era pe cind nu s-a :ărit, Azi o vedem, şi nu e. O.I 234/9. Lasă-mi numai timp. . . ca icoana ta sd pătrundă adine In inimă- P.L. 90,14; cf. O.I 20/21, 22/12, 35/30, 108/19; P.L. 46/13. 51/15, 58/10, 73/28, 92/8 |V. 6; Pr. 6J- Q (Construcţii mctaforice) A lace din ţoale cele icoană ţi 9ÎnihoI v. f a c c [V. 1], Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate v. joc [V. lj. Icoană de lumină v. lumină [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. icoană (O.I 46/16, 50/7, 106/12. 118,9), icoana(0.120/21, 22/12,84/13, 234/9; P.L. 4/5, 44/11, 73/28, 90/14), g. d. ieoanc (P.L. 46/13), icoanci (O.I 81/15; P.L. 4/7); pl. n. ac. icoane (O.I 26/9, 35/5. 35/30, 36/6, 36/14, 108/19; P.L. 58/10, 92'8), iconuele (O.I 69/25; P.L. 51/15).
    ICONOSTAS s. n. Catapeteasmă. X'ăunlrul ei pe slilpi-i, păreţi, Iconostas, Abia conture triste şi umbre au rămas. O.I 69/21 [V. 1],
    IDEAL 1 s. n. Aspiraţie spre desăvirşire, gradul cel mai înalt şi cel inai greu de atins al perfecţiunii. Da! Da! fi ferice., de-aş fi încă odală In patria-mi iubilă, in locul meu natal, Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată Visările juniei, risări de-un ideal. O.I 8/8- Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai esle. Lume ce glndea tn basme şi vorbea in poezii. O! te văd, te-aud, te cugel, llnără şi dulce veste. O.I 29/1. Filozof de-aş fi — simţirea-mi ar fi v:cinic la aman! In prelegeri populare idealele le apăr. O.I 48/18. Transpari-fiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele ariei tn boltită frunte. P.L. 77/18; cf. P.L. 28,24 (V. 3; Pr. 2). Q (In contexte figurate) Ei numai doar" durează-n vlnt deşerte idealuri — Clnd valuri află un mormlnl Jiăsarln urmă valuri. O.I 177/26. De-i goni fie norocul l-ie idealurile, Te urmează tn tot locul Vlnlurile, valurile. O.IV396/10 [V. 2). Q (Construcţie metaforică) A eonvorhi cu idealuri v. convorbi (V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. ideal (O.I 8/8, 29/1); p). n. ac. idealuri (O.I 35/19, 177/26), idealurile (O.IV 396/10), idealele (O.I 48/18; P.L. 28/24, 77/18).
    IDEAL2, -A adj. Care există pe planul ideilor, de domeniul ideilor. Existenţa ideală a acestor reftecţiuni avea de izvor de emanaţiune un cap cu plete de o sălbăticită n»regularilate. P.L. 26/6 (Pr. 1].
    2. Perfect, dcsăvlrşit. Q (Construcţie metaforică) înger-idcal v. înger ]V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. ideal (O.I 30/2), ideală (P.L. 26/0).
    ID£e s. f. 1. Gtnd, cugetare. [Tablourile] sttrnesc In suflet ideea neferice A perfecţiei umane. O.I 60/18. Prin mintea cărui murilor treceau acestea idei ?P,L. 26/5. Lasă-mi numai timp... să mă familiarizez cu această idee. P.L. 90/14; cf. P.L. 28/19, 43/9, 58/2, 60/13, 70/4, 84/36, 89/36 [V. 1 ; Pr. 9]. Q (Element de personificare; glumeţ) Oare ce gindeşte hllrul de stă ghem şi toarce-ntr-una ? Ce idei se-nşiră dulce tn miţeasca-i fantasie? O.I 48/10 [V.l]. Idee fixă v. fix [Pr. 2].
    2. Conccpţic, principiu. Ea-l vedea mişetnd poporul cu idei reci, îndrăzneţe. O.I 52/13. Este drept că viaţa-nlreajă, Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. O.I 133/34. Duci idei şi cugetări tn natură după analogia împrejurărilor omeneşti. P.L. 80/34; cf. P.L. 65/16, 80/16 [V. 2; Pr. 3].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. idee (O.I 133/34; P.L. 43/9, 58/2, 60/13, 64/35, 70/4, 89/36, 90/14), ldeea (O.I 60/18; P.L. 28/19, 37/11, 65/16, 84/36); pl. n. ac. idei (O.I 48/10, 52/13; P.L. 26/5, 80/34), Ideile (P.L. 80/16).
    IDfL s. n. Iubire curată, tinerească. In expresia feţei am pus duioşie şi nu pasiune, este un idil liniştit şi candid Intre doi oameni ce n-au conştiinţa frumuseţei, nici a goli-ciunci lor. P.L. 79/19 (Pr. 1].
    *IDfL.\ s. f. v. Idil.
    IDOL s. m. F i g. Fiinţă care reprezintă obiectul unei adoraţii. Idol lu! răpire minţii! cu ochi mari şi părul des. O.I 80/7. Azi, cind patimilor proprii muritorii toţi sunt robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idotuluilor închină. O.I 140/3 [V. 2]. Q (Metaforic) Ideal de frumuseţe. Penlr-o inimă fecioară mtndru idol ţi-ai ales. O.I 80/8 (V. 1],
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. idol (O.I 80/7, 80/8), g. d. idolului (O. I 140/3).
    fDI(.\ s. f. Monstru fabulos. Q (Mctaforic) Duşman. Şi deasupra idrei fluture cu vtnlul Visul tău deglorii falnic triumfind. O.I 15/11 [V. 1].
    fEDEllA s. f. Planta (Hedera). [Fereastra] e toală-nlre-ţesută cu iederă, şi tn dosul acelei mreje de frunze-ntunecoase se văd tn oale roze albe. P.L. 73/23 [Pr. 1J. Q (Comparaţie) Este drept că viaţa-nlreagă, Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. O.I 133/34 [V. 1],
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. Iederă (P.L. 73/23), ieiera (O.I 133/31).
    IEVIC£R s. m. Soldat din vechea infanterie turcească, provenit din rlndul tinerilor creştini convertiţi la mih ome-danism. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii Vin de-ntunecă pămlnlul la Bovine tn clmpii. O.I 146/1 (V. 1).
    IEPURE s. m. Animal (Lepus europaeus). Q (Personificare) Crainici, iepurii cei repezi Purtători ti suni de veşti. O.I 100/9 [V. 1].
    IERDAh(E s. f. Ierburi, bălării. In mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei şi răchitelor din jurul lui, esle o nouă insulă mică cu o dumbravă de portocale. P.L. 79/4 JPr. 1].
    IEREMIADA s. f. Pllngerc, tlnguire. Q (Comparaţie) Astfeli iţi e etntarea, bălrtne Heliade, Cum curge profeţia unei ieremiade. O.I 17/20 [V. 1].
— 245 —
    IERI adv. In ziua precedentă. © «.Repcliţie) Şi pare c-a fost ieri, ieri pare că-şi tnctlcea degetele tn barba tor albă şi aseulta la graiul lor tnfelept şi şoptitor. P.L. 37/21 |Pr. 2). £> (Substantivat) Cu mtne zilele-ţi adaogi, Cu ieri oiafa ta o seo2i, Avtnd cu toate astea-n fată De-a pururi ziua cea de oii. 0.1 205/2 [V. 1]. O (In context figurat) Din sinul ve-cinicului ieri Trăieşte ati ce moare. O.I 178/1 (V. 11. <> Expr. Ziua eeu de Ieri = trecutul. In locul lui menit din ceri Hiperion se-ntoarsă Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-o revarsă. 0.1 178/31. Te duci şi rău n-o să-mi mai pară De-acum de ziua cea de ieri. O.I 211/18 (V. 2]. © (Metaforic) Trecut (v. şi noapte). Nu era azi nici mtne, nici ieri, nici totdeauna, căci unul erau toate şi lotul era una. O.I 115/3 (V. 1].
    IERTĂ vb. I. T r a n z. şi a b s o 1. I. A trece cu vederea, a scuza. La picioare-(i cad şi-fi caut tn ochi negri-adtnci ca marea, Şi sărut a tale mtne, Şi-i tntrebde po(i ierta. O.I 30/20. Că le-am zărit e a mea vină Şi vecinic n-o să mi-o mai iert, Spăsi-voi visul de lumină Tinzlndu-mi dreapta tn deşert. O.I 118/6. Că le-am iubit attla putea-vei tu su ierţi? O.I 127/20. Iartă, dac-o femeie tţi spune că le iubeşte. P.L. 86/2 (V. 3; Pr. 1]. <0> Expr. Doamne iartă-mă v. domn [Pr. 1]. Să ne Ierţi, formulă hotăritâ cu care contrazici pe cineva; nici vorbă nu poate fi. Orice glnd ai, împărate, şi oricum vei fi sosit, Cit suntem încă pe pace, eu t(i zic: Bine-ai venit! Despre partea închinării tnsă, doamne, să ne ierfi. O.I 146/15 (V. 1|.
    2. A permite, a îngădui, a da voie. Să iertaţi, boieri, ea nunta s-o pornim şi noi alături. O.I 87/22 (V. 1). © (Repetiţie) Octavian August imperatorul o petrecea sara pln-acasă, dacă-l iertau ocupaţiunile statului roman şi Astăzi
—   tl iertau acele ocupafiuni ale stalului roman. P.L. 67/10—
11  (Pr. 2]. <» I m p e r s. (Construit cu dativul) © (Repetiţie) Taci, nu fi-e iertat să vorbeşti. . . nu ţi-e iertat... Nu le scula, căci asemenea nu ţi-e iertat. P.L. 63/
39  — 40 (Pr. 3). ^ Expr. (Regional) Nu-i iertat = nu-i permis, e oprit, e interzis. Nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi. O.I 60/10 (V. 1].
    —      Forme gramaticale : ind, prez. 3 sg. e iertat (O. I 60/10), imp. 3 sg. Iertau (P.L. 67/10, 67/11); conj. prez. 1 sg. Iert (O.I 118/6), 2 sg. si ierfi (O.I 127/20, 146/15), 2 pl. ai Iertaţi (O.I 87/22); imper. 2 sg. iartă (P.L. 18/5, 86/2); inf. Ierta (O.I 30/20); part. iertat (P.L. 63/39, 63/39, 63/40).
    IEŞfvb. IV. 1. Intranz. A părăsi un loc, o încăpere ; a pleca. Astfel zise lin pădurea, Bolţi asupră-mi clă-tintnd; Şuieram l-a ei chemare Ş-am ieşit tn clmp rtzlnd. O.I 114/4. Şi ieşind pe uşă iute, ei s-au prins de subsuoară. O.I 154/16. Dar tndală ce ieşi Dan.. . casa se prefăcu tntr-o peşteră. P.L, 43/23. Ruben ti luă umbra şi hlrtiile de pe masă şi ieşi din casă. P.L. 62/14 ; cf. O.I 11/10, 44/10, 46/21 ; P.L. 7/7, 15/37, 16/27, 17/37, 48/31, 75/23, 76/6, 77/9, 81/21, 83/1, 88/16, 88/38, 90/17, 99/35 (V. 5; Pr. 16). <> Expr. A ieşi In calea euiva v. cale (V. 1]. A ieşi la lumea largi v. lume (V. 1].
    2.     Intranz. A se ivi, a apărea. Acum iată că din codru şi Călin mirele iese, Care ţine-n a lui mtnă mtna gingaşei mirese. O.I 85/27. Mii de coifuri lucitoare iei din umbra-nluneeoasă. O.I 148/2. Bietei Cezare ti ieşi o lacrimă tn ochi. P.L. 85/10; cf. O.I 45/23, 72/21, 98/9, 130/19, 165/6, 215/2; P.L. 7/19, 18/12, 31/24, 72/24 (V. 8; Pr. 5]. <0* Expr. A-i laşi (cuiva) alngele in obraz v. obraz
[Y. 1], A ieşi afară = (despre oasele corpului) a deveni proeminent. Ochii feţei se-nfundase tn cap, oasele şl încheieturile feţei ti ieşise tn afară. P.L. 20/6 (Pr. 1). + (Despre astre) A răsări. Lun-atunci din codri iese. Noaptea toată stă s-o vadă. O.I 67/25. Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele. O.I 186/5. Tlnguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atita drag. Pe clnd iese dulcea lună Dintr-o rarişte de fag. O.I 209/19; cf. O.I 154/23; P.L. 9/34 (V. 4 ; Pr. 1|. ©(Construcţii metaforicc) A ieşi in luciu v. luciu (V. 1]. A Ieşi din strungă v. s t r u n g ă (V. 1).
    3.      R e f I. (In expr.) A-şl Ieşi din min{l v. minte (V. I ; Pr. I].
    4.      Intranz. A rezulta. O! aduceţi potopul, destul voi aşteptarăţi Ca să vedeţi ce bine prin bine O să ias’! O. I 61/2 [V. 1(.
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. iese (O.I 11/10, 44/10, 45/23, 67/25, 80/17, 85/27, 154/23, 165/6, 193/10, 209/19), 3 pl. ies (O.I 44/1, 148/2, 186/5, 215/2), imp. 2 sg. ieşea (P.L. 72/24, 83/1), 3 pl. ieşeau (P. L. 81/24), p. s. 3 sg. ieşi (P.L. 17/37, 43/23, 48/31, 62/14, 76/6, 77/9, 85/10, 88/16, 90,17, 99/35), 3 pl. ieşiră (P.L. 75/23), p. c. 1 sg. am ieşit (O.I 114/4), 3 sg. şi-a ieşit (P.L. 61/38), 3 pl. au leşit(O.I 46/21, 130/19), m.m. c. p. 3 pl. ieşise (P.L. 20/6), viit. 3 sg.
o să iasă (O.I 61/2); conj. prez. 1 sg. să ies (0.192/12), lă-mi ies (O.I 211/24), 3 sg. să iasă (O.I 72/21 ; P.L. 7/7,18/12); opt. p. 3 sg. ar fi ieşit (P.L. 88/38) ;imper.2 sg. ieşi (O.I 117/4) ; part. ieşit (P.L. 31/24), ieşite (O.I 98/9); ger. ieşind (O.I 154/16; P.L. 7/19, 9/34, 15/37, 16/27).
    lEŞfRE s. f. Loc prin care se iese de undeva. Care fu spaima ei, ctnd nu văzu nici o ieşire ? P.L. 101/17. Cu gtndul că s-a rătăcit, tşi mai primblă ochii de jur tmprejur. . . ni-căiri o ieşire. P.L. 101/19 (Pr. 2).
    lEŞfT, -A adj. Scos in afară, proeminent. Streşinile ieşite erau suspendate de sttlpi albi. P.L. 44/35 (Pr. 1|.
    IETAC s. n. (Mold.) Odaie mică de culcare. Şi pe-a degete■> lor vtrfuri In ietacul tăinuit Intră — unde zidul negru Intr-un arc a-ncremenit. O.I 76/23. Colo, Ungă lampă, Intr-un mic ietac. Vezi o fală care pune aţa-n ac. O.IV 364/13. O slrtn-ijere dc mină şi [Mariaj dispărea iar In parfumatul ei ietac. P.L. 46/8 [V. 2 ; Pr. 1].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. ietac (O.IV 364/13; P.L. 46/8), ietacul (O.I 76/23).
    IEZĂTCrA s. f. Stăvilar. De pe lacuri apa sură Înfunda mişcarea-i creaţă Intre stuf la iezălură. O.I 83/22 [V. 1].
    II      interj. Exclamaţie carc exprimă o surpriză ncplăcută. lilcătn clondir se stinge căpeţelul de lumină ! 0.149/1 (V. 1).
    IlXu s. n. (Mold., Transilv.) Nicovală. © (tn context figurat) Istoria umană in veci se desfăşoară, Povestea-i a ciocanului ee cade”pe Hău. O.I 62/5 (V.1J.
    IL6t s. m. F i g. Om degradat, decăzut. © (Ironic) Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi Hoţii, Toţi se scurseră aicea şi form:a:ă patrioţii. O.I 150/35 (V. lj.
    ILUMINA vb. I. T r a n z. A răsptndi, a revărsa lumină. Sd pripim acum şi ta sărăcia iluminată de razele unei luminări de său. P.L. 32/1. In lumi care se formează aievea aşa cum le doreşti, tn spaţii iluminate de un albastru splendid, umed şi curgător. P.L. 36/15 [Pr. 2].
— 246 —
    —       Forme gramaticale: part. ilumiimlfl (P.L. 32/1), iluminai** (P.L. 3t> ].*>).
    Il.r/.ll', s. f. (Şi in forinsi iltiziune) F i g. S]»cranţă neîntemeiată. dorinţă                     vis  murgilor.  Iar fn
lumea eeu comunii a visa e un pcrictil. Căci de ai cumva iluzii, eţti pierdut şi eşti riiliad. O.I 141/10. Ce iluzii! Su-iih'teyi tu, din a ci căutătură, Că ileprimlcre, grimasă
i n/.- ziini’ctul pe gură. 0.1 1G0'13. Ca toamna cea tirzie r ci atu meu. şi ciut Iluzii cu şi frnnze pe undele de vad. O.IV ITJ 2i t. Ani să-i scriu, s-o rug... x-o rog sii nu sitrldă, si- mrmi împle sufletul de-o rană, dureroasă ilaziunc. P.L.
        |V.  : l'i. 1|. O (Personificare) l-'ocul pllplie In
s .'ci. huo eu pe i/induri cad. Stoluri, stoluri trec prin ininle Huiti iluzii. O.I 1i>">i>|V. 11. © (Construcţie meta-liiru’.'i) 1 iul cerului iilhiislru »i al iluziei dr^crle v. fiu |V. 1|.
        Forme giainaticalc : sg. ti. ac. iltiziunr (P.L. 55/26). u. il. ilu/.ici (0.1 2:ti-. 211): pl. tl. ac. iluzii (0.1 10c/l), Ul/10, U'"KS; O.IV i:V2 — Variantă: iluziune (P.L. 55/2G) s.r.
    n.i/iiM: s. i. \. iluzie.
    I\1.\(îI\ \ \t>. I.   Tranz.    A-şi închipui,   [l'n   ador]
ar fi ştiut prin » acţiune rrcnnstructivă, fără      să-l   vadă,
să-ii imagineze aproape caraclcrul omului in cesliune. P.L. IM l.\ | l’r. 1|.
    IMM.IN\II. adj. Fictiv. închipuit, născocii. Ta-Nete mm pline dc schemele unei sisteme lumeşti imaginare, pe ntun/ini cu portretele lui Pluton si l‘itugora. IM.. 35/21 |1Y. 1|.
    I\l \(il\ Ail[i s. f. 1-anlc/ic. închipuire. Cu firul eaii-: ditâţn in inimi, muţii mr gindi a fi ghicii sensul inthnplă-nt»r tui. i‘•hu tndu-le   tu simple vise a unei imaginaţii întinare. t ’ 1 li I |p,\               11.
IM \l.:\l-: v f. I. r.c|>ivzcnlsirc in mintea noastră a rcu-
  I.Uţi i imc.iijiir.itcan    o sarma        ne! li   i ta  minte citc-n lu-     
 ine a. 1 auzit. (:■■■!, ti¬  eeu pc din,    linte.   cite  singur ai vorbii?    
I'i ’ii pul,n /).- ici.       de rolo de     imagi    nr-u  făsie. O.I 134/5.    
  Sl or •lui iii . . prir     •esc atit ilr  adine          in noaptea sufle-    
 tnliii meu. 1 it te nse      rn/hind.       şi dc    dorm. la imaginea I11-     
    mim i !•■!. sunt deşte    Pt. im..       ■ :r>. 1     i •edi un om căzind    
m       pe utilă si nvm       '■ntut iutii 1 >11 mi    fuce niei 0 impresie. . . 
  • ibm ■ lupii <.re reupur   r imm/iiiea    lui. 1     M.. Od/3 [V. 1 : Pr. 2], 
    0 M .i.li'l nici ir llirl afovicâ» A     SC jll   Cil c •ii imiiyinen luivn  
   v. i nea |fi. I|.                                                             
      2 . 1 Ufleclut i-       tistică a      lealii;   iţii prin cuvinlc. O      
 1 Coi) strucţii n» la(in     ier) A puni    r huinc dc     inmuinl pc eitdu-    
 \nil tri-i ))i>l \ hain ă |Y. 1|. A fcroia duiosul \ls in hmjiiri de iiua||ini v. fereca |V. 1].
         Forme gramaticale : sy. n. ac. iînnyine (O.I 131/5), iniai|iiii-ii (I*. I.. j.'j ;c,, îim :j. Dl.'33); ]jI. n. ac. iniu||ini (O.I
     \k 2:12 7).
     IMII^Illl. -A adj. Căruia nu i-a aparul harba, ncvlrslnic, miopi. Q (In context ligurat) Tul mai des se perlndează 1 tiu tineri in mai tineri. Tu le 1 >ezi primind efei'ii, cei imberbi in <1 lor clas. Plnă cinii din şcoala toată o ruină a rămas. 0.1 1 in K? |Y. j],                   '
     ÎMTUMO. -Â adj. Carc imilă. Şi pasărea cinlă suspi-
 tţe-imitlntlă fn cinlrc de-amor. 0.1 3/17 [V. 1).
    IMOBfL, 'A adj. încremenit. O (Metaforic; ironic) Fixai, imortalizat. Viclean te bucuri de-ale noaslre-nlreceri, Privind In vrao prostia imobilă. O.IV 333/14 (V. 1].
    IMPEHAtOH s. m. (Latinism) împărat. © (Glumeţ, ironic) Oclavian August imperalortil o petrecea sara pln-acisă. P. L. G7/9 [Pr. 1).
    IMP£RIL' s. n. împărăţie. Atunci el pricepe visul că-i trimis dc la profet, Că pe-o clipă se-nălţase chiar tn rai la Mohamel, Că din dragoslea-i lumească un imperiu se va naşte. O.I 144/27. Fărmălurete acelui bulgăre se numesc imperii, infttzorii abia văzuţi de ochii lumei se numesc împăraţi. l’.L. 50/29 (V. 1 ; Pr. 1). Q (Metaforic) Locuitorii unui imperiu. Din codri uechi ae brad Flămtnzii ochi ro-tindu-i, eu mistuiam pămtntul, Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gindul. O.I 88/18 [V. 1). Q (Metaforic) Suprafaţă întinsă, întindere. Precum pulberea. . . se joacă tn imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează. O.I 133.3. Prin mreaja vie şi tremurătoare a fereştii pătrundeau razele soaretui şi Impleau semilntunerecul chiliei cu dungi de lumină, tn cari se vedeau mii de firicele mişcătoare, cari toate jucau tn imperiul unei raze. P.L. 73/39 [V. 1; Pr. 11. Q (Mclaforic) Domeniu stăplnit de cineva. El se dcscul/ă şi, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă sttncosul său imperiu. P.I.. 97/25. Se familiariză In curtnd cu micul lui imperiu, era ca acasă, îngrijea de slralurile grădinei. IM- 99/8 [Pr. 2).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. imperiu (O.I 144/27; P.L. 97/25, 99/8), Imperiul (O.I 133/3 ; P.L. 73/39); pl. n. ac. laiperii (0.1 88/18 ; P.L. 50/29).
    IMPI.OItA vl>. I. Tranz. A ruga stăruitor, a cere cu umilinţă. Q(In conlcxt figurat) Şi cu poli mă adîncă ar priui-o s-o adore. De la ochii ei cei tineri mtntuirea s-o implore. O.I 162/8 [V. 1).
    IMPOSfBIL adv. Care nu este posibil, irealizabil. Sd trăiesc tn vremea lui Mircca cel Mare sau a lui Alexandru cel Dun — este oare absolut imposibil? P.L. 25/38 (Pr. 1].
    IMPIl£sin s. f. (Şi în forma impresiune) Părere; ginduri, imagini, stări sufleteşti rămase în amintire. El, cu totul in prada impresiunii sale, ţinea Incă ochii slrtns-tn-chişi. IM.. 37/3. Trece călugărul nostru, nelulnd parte la f trmecala stare a firei. plin tncă de impresiunile ciudatei sale intimplări. P.L. 39,23 [Pr. 2). <C> Expr. A face o impresie v. face [Pr. 1|. + Reflecţie, comentariu. (In culic] mai era ceva. O mică carte de notife. .. impresii din romane, din poezii, scrise In fiecare zi. P.L. 71/34 (Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. impresie (P.L. 90/3), g.d. impresiunii (P.L. 37/3); pl. n. ac. impresii (P-J-. 71/34), impresiunile (P.L. 39/23). — Variantă : Impresiâne (P.L. 37/3, 39/23) s. f.
    IMPRESlCNG s. f. v. impresie.
    IMPUNE vb. III. I n l r a n z. A insufla respect, a avea prestigiu. Văzu pe-un bătrin mucalit silindu-se a tăii mutre evlavioase, penlru a impune trecătorilor. P.L. 76/1 (Pr. 1]. + A fi determinat, a fi cerut. Este un mijloc pentru a scapă de această greutate... o greutate impusă de trecătorul corp omenesc. P.L. 41/39 (Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: inf. a impune (P.L. 76/1); part. impuaA (P.L. 41/39).
— 247 —
     IN s. n. Fir obţinut prin prelucrarea plantei textile Linum usitatissimum ; plnza făcută din acestc fire. In umbra parfumată a buduarului sd vin, Să mă-ribete acel miros de la ptnzele de in. 0.1 154/6. Desface ducesei, c-o galantă grabă, In cusut tn lacrimi de o mină slabă. O.IV 365/10. Adesea tn nopţile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o ptnză de in. P.L. 99/12; cf. O IV 364/18 366/6 [V. 4 ; Pr. 1).
     —      Formă gramaticală: sg. n. ac. In (O.I 154/6; O IV 364/18, 365/10, 366/6; P.L. 99/12).
     MNAMfC adj. v. Inimic.
     INCULT, -A adj. Lipsit de cultură, ©(metaforic; glumeţ) Stingaci, nepriceput. Un vers tncerc cu pana mea incultă. O.IV 333/6 (V. 1].
     IiNDEf.fS, -A adj. Nehotărit, şovăielnic. Ea se ivi frumoasă... şi tn faţă cu o expresie indecisă, înecată de dorinţa de a pltnge, ca un copil vinovat. P.L. 58/18 [Pr. lj.
     INDEFINIBIL* 'A adj. Care nu poate fi definit; nelămurit. Ea-fi culcă capul Intr-o mină ţi privi la acel tlnăr călugăr cu o indefinibilă, resignată dorinţă. P.L. 102/18 [Pr. 1J.
     INDEPENDENŢA s. f. Neatirnare, autonomie. © (Metaforic; glumeţ) Unul. . . c-o ţigară lungă In gură, a cărei independenţă era mărginită numai de buzele individului, se uita... la un portret. P.L. 28/37 [Pr. 1J.
     INDIAN» -A s. m. şi f. Persoană care face parte din populaţia dc bază a Indiei. Vorbiră mai departe. . . despre căsătorie, cum ea fondează statele, care-i originea căsătoriei la indieni, tot lucruri adinei. P.L. 68/34 JPr. 1J.
     INDIC,'A adj. Indian. L-am chemat in somn pe Kama — Kamadeva, zeul indic. O.I 236/4 (V. 1J.
     I\DIFER£\T, -X adj. Care nu prezintă interes. El perora o temă de astronomie indiferentă atit lui, cil si ei. P.L. 68/8 [Pr. 1).                                    '
     INDIVfD, -A s. m. şi I. Ins, persoană. Fiecare vorbă sună diferit tn urechile diferiţilor oameni — numai individul, acelaşi rămlind, o aude Intr-un fel. P.L. 25/2. Unul.. . c-o ţigară lungă tn gură, a cărei independenţă era mărginită numai de buzele individului, se uita. .. la un portret. P.L. 28/37. Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate. . ., armată mare pentru individul constiluit In spectator, dar acelaşi număr mărginit penlru regizor. P.L. 65/8 (Pr. 3J. © (Glumeţ) Treceau nişte ciubote mari. . . care tngropau tn ele pantalonii individului conţinut. P.L. 26/1(3 |Pr. 1J.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. Individul (P.L. 25/2, 65/8), g. d. Individului (P.L. 26/16, 28/37).
     INDIVIDUALITATE s. f. Personalitate. Această despărţire a individualităţii lui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. P.L. 45/17 [Pr. 1).
     INDUSTRIE s. f. Activitate de prelucrare a materiilor prime. © (Metaforic; glumeţ; despre păianjeni) In colţurile tavanului cu grinzi lungi şi-mohortle, painjenii tşi exercitau tăcuta şi pacinica lor industrie, P.L. 29/24 [Pr. 1J.
    I\£L s. n. Verigă carc sc poartă pc deget ca simbol al logodnei. El tn braţe prinde fata, peste faţă i se-nclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Şi inelul s:ump i-l scoale de pe degetul cel mic — Ş-apoi pleacă iar tn lume năzdrăvanul cel voinic. O.I 79.23 [V. 1).
    INEMA s. f. v. inimă.
    INF&RN s. n. Iad. Părea că-n somn un înger ar trece prin Infern. O.I 95/15. Ca umbre străvezie ieşite din infern Ei zboară... VIntui geme prin codri cu amar. O.I 98/9 [V. 2). © (In contcxt figurat) în două părţi infernul por-lalele-şi deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hlde Tiranilor ce pier! O.I 25/1 (V. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. infern (O.I 95/15, 98,9), infernul (O.I 25/1).
    INFERNAL, 'A adj. Din infern, demonic. © (Construcţie metaforică) Întunecatul geniu infernal v. geniu [Pr.l].
    —   Formă gramaticală : sg. n. ac. infernal (P.L. 85/15).
    INFIN'fHE s. f. Infinit. în ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători, in ce infinire de timp, clipa de bucurie — şi toate acestea toate ar fi - tot astfel ca şi azi. P.L. 25/16 [Pr. 1J.
    IN'FIN'fT s. n. Nemărginire, nesflrşit. De alunei şi plnă astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute Şi tn roiuri luminoase izvortnd din infinit, Sunt atrase tn viaţă de un dor nemărginit. O.I 132/31. Trecui şi viitor e In sufletul meu, ca pădurea intr-un stm-bure de ghindă, şi infinitul asemene, ca reflectarea cerului instelat tntr-un sirop de rouă. P.L. 25/22. în aceste alome de spaţiu şi timp, dl infinit! P.L. 25/41 (V. 1; Pr. 2). © (Construcţie metaforică) In infinit = şters, nedesluşit, pierdut. Sctrţlirea de condeie dădea farmec astei linişli, Vedeam valuri verzi de grtne, undoiarea unei inişli. Capul greu cădea pe bancă, păreau loale-n infinit. O.I 141/3 (V'. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. infinit (O.I 132/31, 141/3 ; P.L. 25/41), infinitul (P.L. 25/22).
    INFINITATE s. f. Infinit. Dac-aş pute şi eu să mă pierd in infinitatea sufletului meu, pin tn acea fază a emanaţiunii lui, care se numeşte epoca lui Alexandru cel Hun. P.L. 26/1 [Pr. 1|.      ‘
    INFINITEZIMAL, -A adj. Infim, ncinchipuit dc mic. Un punct matematic se pierde-n nemărginirea dispoziţiunii lui, o clipă de timp tn impărţibilitalea sa infinilezimală, care nu încetează In veci. P.L. 25/40 [Pr. 1J.
    •INFLUENŢA s. f. v. influinfă.
    INFLUfNŢA s. f. Inriurirc. [Spectacolul] avu o influinţă salutară asupra eroului nostru, care, trezii din fantaziile sale metafizice, băgă de samă că ploaia-l udase ptnă la piele. P.L. 27/8. Această lecuţă de nonsens să vorbească şi ea? să aibă vo influinţă. să însemneze ceva, să tncifreze ceva in natură? P.L. 81/20 [Pr. 2).
    *INFUZ6R s. m. v. infuzorlu.
    INFUZ0RIU s. n. Animal microscopic. © (Metaforic; depreciativ; cu referire la oameni şi subliniind lipsa de Însemnătate a existenţei lor) Presapuntnd lumea redusă la
 — 248 —
 un bob de rouă şi raporturile de timp, la o picătură de vreme... tn aceste clipite oamenii ar lucra tot allta. . . In ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuz rii ate acelor cercetători, tn ce infinite de timp, clipa de bucurie. P.L. 25/15. Infuzorii abia văzuţi de ochii lumei se numesc împăraţi, şi milioane de alte infitzorii joacă, tn acest vis confuz, pe supuşii. P.L. 50/29, 31 [Pr. 3j.
     IN'GEXlOS, -OAsA adj. Iscusit, dibaci. Doctrinele pozitiie, fie religioase, filozofice, de drept ori de stal, nu sunt dectt tot atitea pleduarii ingenioase ale mintii. P.L. 81/29 [Pr. 1J.
     fXlSlA s. f. (Şi In foirra ircir.ă) 1. Cord. El din patu-i o ridică ţi pe pieptul lui ţi-o pune, Jnima-i zvlcneşle (are, viala-i parcă se rfipime. O.I 8-1/32. O să-fi spuic de pangtice, de volane şi de mode, Pe clnd inima ta bate ritmul sflnt al unei ode. O.I 159/12. Scoate inimele din caii loji şi le pune tntr-unut singur. P.L. 15/9. Cit pe ce era să i se rupă o vină a inimei. P.L. 59/21. Ce încet bate inima mea acum, ce iute bătea înainte dc G0 de ani. P.L. 82/32 ; cf. 0.1 116/12, 142/22, 164/14, 213/14; P.L. 12/13, 14/21, 15/11, 17/28, 17/38,18/1,18/2,19/31,21/22,28,20,31/26,56/28,57/27,58/24, 60/22, 60/23, 64/3, 77/13, 83/30, 84/7, 91/34 [V. 46 ; Pr. 21). © (In conlexte figurate) Face/i din piatră aur şi din îngheţ văpaie, Să-nchege apa-n stnge, din petre foc să saie, Dar inima-i fecioară hrăni/i cu stnge catd. O.I 9-l;30. Răsar-o vijelie din margini de pămlnt, Dl/td pulberea-mi ţarinii şi inima-mi la vtnl. O.I 128/6. O durere ascuţită, crudă !i pătrunse inima lui. P.L. 58/23 [V. 2; Pr. 1). <> (In imprecaţii) Mlnca-i-ar inima clnii !• O.I 183/9 JV. 11. <£• I.oc. adv, (u inima Blrin«ă v. strins [Pr. 1). Expr. A-i sări (cuiva) Inima din loc v. sări [V. 1]. A-i (rece (cuiva) prin Inimi v. trece [Pr. 1].© (Construcţii meta'jrice) A nu-şi simţi capul şl Inima v, simţi (Pr. 1). A turnurilor Inimi d<* arami = clopote. Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă. O.I 28/1 JV. 1). + Parlea stingi a pieptului; picpl. Ea bofi scrisoarea cu mina, o duse ta inimă. P.L. 58/22. O mtnă era strins apăsată pe inimii. P.L. 59 39 [Pr. 2). <0> fîxpr. A slrinye (pc cineva) Ia Inlmfi v. s l r i n • gc [Pr. 1).
     II. 1< (Considerat ca sediu al sentimentelor) a) (In legătură cu bucurii, plăceri rtc.) Ctte inimi tn plăcere li reaaltă uşurel! O.I 13/6. Ctnd pe stele aurie Noaptea doirr'e uşurel, Ctte inime rtzlnde, Dar pe cile suspinlnde Le tU-lasă-ncelinel! O.I 11/8. Ce întunecoase bucurii simţea inii:u ei tn acea privire. P.L. 77/33. El simfea tn prezenta ei ar fel de duioşie tn inimă, un fel de fior fără de înţeles. P.l. 91/28 ; cf. P.L. 55/6, 90/7 [V. 2; Pr. 4). ©(Element dcpir-sonificarc) Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin In urma lui un lanţ, Tofi cu intme uşoare, toţi şagalnici şi berbanţi. O.I 87/16 JV. 1). © (tn context figurat) Sufletul vostru: un înger, inima voastră; o liră, Ce la vlntul cald, ce-o mişcă, etntări molcome respiră. O.I 35/28 [V. 1).
     b)     (în legătură cu suferinţe, dureri, necazuri) Şi sufki tul acela ce clnlă amorţii, E inima mea tristă, ce n-are mln-găiere, E suflelu-mi, ce arde de dor nemărginit. O.I 6/7. Dar ochi-i ard tn friguri şi buza-i slngerată, Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată. O.I 96/24. In viaţa ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimiceşte inima. P.L. 56/1 ; cf. O.I C/o, 96/18 |v. 4; Pr. 1]. © (tn context figurat) Mintea mi-e
 seacă, gindul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. O.I 27/4
 IV.   ij.
     c)    (tn legăturii cu sentimente de iubire) Cum ea pe eoa-le-şi răzima Vislnd ale ei tlmpte, De dorul lui şi inema Şi sufleiu-i se împle. O.I 167/23. Şi cum va Incela Al inimei zbucium. Ce dulce-mi va suna Clnlarea de bucium! O.I 225/2. Simt o adorare tn inima mea pentru tine. P.L. 89/13; cf. O.I 9/11, 10/2, 10/9, 30/12, 30/16, 42/20, 103/31, 104/8, 171/16, 189/12, 226/9; P.L. 5/17, 84/9, 86/14, 87/20, 89/16, 90/7 [V. 13; Pr. 7). © (tn contexte figurate) Şi glndind cd dorm, şircato, apeşi gura ta de foc Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi In mijloc, Şi surlzi, cum ride visul intr-o inimă-ndrăgită. O.I 42/16. Dară nu — mute rămas-au buzete-i abia deschise, Mută inima tn pieplu-i, mina ei trasă-ndărăt. O.I 52/10 [Y. 2]. «O* Expr. A-l creşte (cuiva) inima v. creşte (V. 2]. A da cuiva Inima v. da3 [Pr. 1). © (Construcţie metaforică) A înlurna Inima spre cineva v. In turna [V. 1). ©(Metaforic, simboli-zlnd persoana care iubeşte) A noastre inimi tşi jurau Credinţă pe toţi vecii, Ctnd pe cărări se scuturau De floare liliecii. O.I 186/13 [V. 1].
     d)    (tn legătură cu bunătatea sau cu răutatea) Şi el tmi dele ochii să văd lumina zilei, Şi inima-mi tmplut-au cu farmecele milei. O.I 115/16. Trist mergea [tmpăratul] tn război cu inima netmbltnzită. P.L. 3/19 [V. 1; Pr. 1). <C> Expr. A a«ea o Inimă de marmură = a fi nepăsător şl rău, indiferent, insensibil. Tu ai o inimă de marmură. . . Nici ztrribiri, nici lacrimi, nici rugăciuni, nici îndărătnicia n-o înmoaie. P.L. 70/10 [Pr. 1). A fl Inima (cuiva) de peatrâ = (subiectul este o persoană) a fi indiferent, rece, insensibil. De peatră să fie o inimă, este o margine care s-o mişte. P.I.. 56/20 [Pr. 1). Inimi pestrl|fi v. p c s t r i ţ [Pr. 1|. nâu la IniniA = neîndurător, nemilos. Totdeauna mă sileşti să vorbesc nişte lucruri pe cari nici nu le ascul/i. . . Eşti rea la inimă, Elis! P.l,. 09/8 [Pr.l). A nu avea Inimă = a fi nemilos, a fi crud. Etis! Iu.. . nu ştii cit te iubesc, nici pofi şti, căci. . . căci tu nu ai inimă. P.L. 69/2 (Pr. U.
     c)    (In legătură cu curajul, entuziasmul, clanul) Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece. O.I 35/17. Sus inimele voastre! Clntare aducefi-i. El este moartea morţii şi învierea vieţii! O.I 115/13 [V. 2).
     •J. (Considerat ca centrii şi simbol al vieţii sufleteşti I* generr)) Suflet, conştiinţă, glnd. Tu nici nu ştii a la i{>r»picre Cum inima-mi de-adlnc o linişteşte. O.I 120/10. Deasupra tuturora se ridică cine poate, Pe clnd alfii st Ind in umbră şi cu inima sm'rită Neştiuţi se pierd tn taină ca şi tfuma nezărită. O.I 133/27. Clnd cochetă dc-al tău umăr ti se razimă copila, Dac-ai inimi şi minte, le gtndeşte la Datihi O.I 159/14. Tu, cu inima şi mintea poale eşti un paravan După care ea atrage vreun june curtezan. 0.1162/25. Cinc-ntreabâ dacă şi el are inimă, dacă şi lui i-ar plăci să tmbte frumos îmbrăcat. P.L. 28/17; cf. O.I 25/11, -30/18, 51/28, 59,8, 60/21, 61/7, 67/16, 80/8, 82/24, 84/5, 141/8, 160/21, 1G4/1G; P.L. 55/31, 63/13, 89/35, 90/5, 90/14, 91/2 [V. 16 ; Pr. 7). © (tn contcxt figurat) A zilei raze roşii tn inimă-mi pătrund. O.I 98/5 [V. 1). Expr. Inimi mare v. marc1 [V. 1). © (Construcţii metaforice) Ţoală fibra Inimii v. fibră [Pr. 1). A-ţl pleca Inima v. pleca1 [V.
 11.   A scoate din Inimi v. scoate [V. 1). A ţinea mina pe Inimă v. ţinea [V. 1). A se rupe Inlmo Ilbrfi cu Nbri v. fibră [Pr. 1).
— 249 —
     III.   Fig. Fiinţfl, om. larii noi? noi, epigonii?... Simliri rcci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrtne, urile, Măşti riztnde, puse bine pe-un caracter inimic. O.I 35/8. Ah! acele ginduri toaU lndreplale contra lumei, Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate Cu-a lui ! Dumnezeu numire — astăzi toate-s indreptnte Contra inimei murinde, sufletul vor să-i sugrume! O.I 52/28. Ctnd o inimă pcrdută-n mizerie.. . şi-ar ridica a*niraţiur.ile plnă la (ine. . . ce-ar simţi un asemenea cm ? P.L. 56/5 ; cf. P.L 5G/8 [V. 2; Pr. 2]. Expr. Inimă de nur v. aur JV. lj
     IV.    F i g. Mijloc, centru, inlerior. Roiuri de arde răsărind din inima pămintului le-a spus cum clnlă ursitorile ctnd urzcsc binele oamenilor. P.L. 23/18. Această insulă esle o grămadă de stlnci sterpe tnălfate In mare. . . Dar cum esle inima ? P.L. 78/18 [Pr. 2). Q (Element de personificare) Din inimă-i pămlnlul la morfi să deie viafă. 0.1 9-1/21
 [V- II.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. inimă (O.I 42/16, 50/22, 80/8,82/24,94/21,96/18,98/5, 159/14, 160/21, 164/16, 171/16; P.L. 15/11, 28/17, 31/26, 56/5, 56/8, 56/20, 56/28, 58/22, 59/39, 60/22, 69/2, 69/8, 70/10, 87/20, 89/35, 90/7, 90/14, 91/28, 91/34, 93/20), inima (O.I 6/5, 6/7, 9/11, 10/2, 10/9, 25/11, 27/4, 30/12,30/16,30/18, 35/28, 42/20, 52/10, 60/21, 64/7, 66/31, 67/16, 71/3, 82/8, 84/5, 84/32, 94/30, 96/24, 103/31, 104/8, 106/7, 115/16, 116/12, 120/10, 128/6. 133/27,142/22,159./12, 162/25, 164/14,183/9, 189/12, 206/10, 213/14, 226/9; P.L. 3/19, 18/13, 23/18, 28/20, 28/22, 54/41, 55/6, 55/31, 56/1, 56/16, 57/27, 57/33, 58/23, 58/24, 60/23, 63/13, 64/3, 77/13, 77/33, 78/18, 82/32, 83/30, 84/9, 86/14, 89/13, 89/1'i, 90/5, 90/7, 91/2), inema (O.I 167/23), r. d. inimei (O. I 52/28, 225/2; P.L. 5/17, 59/21, 76/28, 84/7): pl. n. ac. inimi (O.I 13/6, 28/1, 28/6, 35/8, 35/14, 35/15, 35/17, 51/28, 59/8, 186/13; P.L. 12/13, 14/21, 18/1, 19/31, 21/22), inime (O.I 14/8, 87/16, 141/8), inemi (O.I 115/8), inlmele (O.I 115/13; P.L. 15/9, 17/28, 17/38, 18/2). - Variantă : (învechit) inemă (O.I 115/8, 167/23) s. f.
     INIMfC, -.4 adj. 1. Provocat, purtat de duşman. Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere. . . Beldiman vestind tn slihuri pe războiul inimic. O.I 31/12 [V. lj.
     2.     Duşmănos, ostil. Q (In context figurat) Iară noi? noi, epigopii?... Simfiri reci, harfe zdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrtne, urile, Muşti riztnde, puse bine pe-un caracter inimic. O.I 35/9 JV. 1).
     INIMIOARĂ s. f. Diminutiv cu valoare hipocoristică al Iui inimă. Q (Construcţie metaforică) Cămara inimioarei v. cămară JV. 1).
     —  Formă gramaticală : sg. g. d. inimioarei (O.I 162/32).
     IXIMdS, -OASÂ adj. Curajos, îndrăzneţ, avintat. Cu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncâ. O.I 165/22 [V. 1).
     fNIŞTE s. f. Teren cultivat cu in. Vedeam valuri verzi de grtne, undoiarea unei inişli. O.I 141/2 JV. 1J.
     INIŢIALĂ s. f. Litera cu care începe ud cuvînt. Iniţialele acestei cărfi cu buchi erau scrise ciudat. P.L. 35/8 [Pr. 1).
     INOCENT, -A adj. Nevinovat, candid. Clară e privirea-fi inocentă sub a genelor umbrire. O.I 51/8. Unztmbel fin fi cu toate astea attt de inocent trecu pesle fafa lui. P.L.
 26/36. Este o nespusă gentilefă tn modul cum o femeie ce iubeşte şi care e totodală inocentă, timidă, trebuie să se apropie de un bărbat. P.L. 79/34 ; cf. O.I 51/15 ; P.L. 27/28 [V. 2; Pr. 3].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. inocent (P.L. 26/36, 27/28), ioocentă (O.I 51/8, 51/15; P.L. 79/34).
     INOCENŢA s. f. Nevinovăţie, candoare. Ochii cei albăstrii ai copilului erau aşa de străluciţi, de un colorit altt de limpede şi senin, tnctl păreau că privesc cu inocenţa, cu dulceaţa lor mai femeiască asupra spectatorului. P.L. 30/4. Am cercai a prinde tn aceste forme inocenţa primitivă. P.L. 79/1G. Su vorbesc de curtizane, de femei a căror experienţă esle călăuza amorului, ci locmai de agresiunea inocenţei femeieşti. P.L. 79/39 JPr. 3|. O (Construcţie metaforică) Raza inocenţei = simbol al purităţii morale, nimb (v. şi cunună, diademă, p a 1 i d). Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat. O.I 29/24 [V. lj.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. inocenţa (P.L. 30/4, 79/16), g. d. inocenţei (O.I 29/24 ; P.L. 79/39).
     INS s. m. (Şi tn forma Ins) Individ, persoană. Poţi să te pui tn viafa tuturor inşilor care au pricinuit persoana la şi a tuturor a căror fiinţă vei pricinui-o tu. P.L. 41/16 [Pr. 1). Q (Glumeţ, ironic) Iată pe mină cum codeşte un negru purec; Să-mi moi degetul In gură — am să-l prind — ba las săracul! Pripăşii la vro femeie, ştiu că ar vedea pe dracul, Dară eu — ce-mi pasă mie — bietul „ins!” la ce să-l purec ? O.I 48/4 [V. 1|.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. îns (O.I 48/4); pl. g. d. Inşilor (P.L. 41/16). — Variantă : (Mold.) ins (O. I 48/4) s. m.
     INSECTA s.f. Giză, ginganie. Plnă şi insectele erau imbllnzite in accst rai. P.L. 98/10 [Pr.l]. O (Construcţie metaforică) Insectă umană = om (care trăieşte în condiţii de mizerie) (v. şi floare, lut, mină, muscă, vis). In ac castă viaţă de mizerii fii r.ă Singura-i amică este o albină. . . Se iubiră ccle devă proletare: O insectă umană, una zburătoare. O.IV 365/28 [V.l].
     —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. insectă (O.IV 365/28) ; pl.n.ac. insectele (P.L. 98/10).
     IXSOMXfE s.f. Lipsă de serrn. O vezi prinir-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrea:ă. . . ş-abia pine goală, Frig şi insomnie, lacrime şi boală. O IV 365/2 [V.l].
     INSPIRA vb. I. T r a n z. F i g. A face să se nască In mintea sau In sufletul cuiva ceva, a insufla, a provoca. Avea milă de ea, deşi nu voia să-i inspire speranţe deşerte. P.L. 89/4 [Pr.lJ. 4 Tranz. şi refl. A provoca la cineva entuziasmul creaţiei artistice. Ah! garafă ptn-tecoasă doar de sfeşnic mai e bună! Şi mucoasa luminare sftrtind săul şi-l arde Şi-n această sărăcie, le inspiră, clnlă. barde, — Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. O.I 46/3. O vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. O.I 120/5 [V.2]. O (Mctaforic) A conduce, a călăuzi, a orienta. Nu trăiţi voi, ci un altul vă inspiră — el trăieşte, El cu gura voastră rlde, el se-nclntă, el şopteşte. O.I 157/1 [V.l].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. inspiră (O.I 157/1); conj. prez. 3 sg. să Inspire (P.L. 89/4); imper. 2 sg. Inspiri (O.I 120/5), te Inspiră (O.I 46/3).
— 250 —
     INSPIRAT» *A adj. Cuprins de entuziasm crcator. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfete uşoare. Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare De bucle-ncungiurată. O.I 17/8. Da, da asta-i expresia! zise Francesco inspirat. P.L. R5/12 |V.l; Pr.l|.
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. Inspirat (P.L. 85/12), Inspirată (O.I 17/8).
     •INSPIRATOR, -OAllE adj. v. Inspiră tor.
     INSPIRAŢIE s.f. Idee, solu(ie apărută pe neaşteptate
 In conştiinţa. — Marii', mrî iubeşti tu? — Dar dacă nu m-ar chema .Varia:' :ise ea, sub inspirafia unei fulgeră-Pure maliţii. P.L. U3/35 (Pr.l).
     INSPIRATOR, -OARE adj. Care stimeşte şi întreţine entuziasmul creaţiei poetice, (ihirtandu. ce se-nsoară cu sitfele uşoare, t’e fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare De bucle-ncungiurală. O.I 17/8 (V.l].
     INSTfNtrr s.n. Pornire firească, impiiIsiune interioară şi involuntară. Să sfinfeşti cu mii de lacrimi un instinct atll de eun Ce le-abate şi la paseri de rreo două ori pe an? O.I 155/35. împrejurul acestui instinct se-nvlrteşte viata omenirei. IM.. K7/9 [V.l; Pr.l}.
     INSTI\(TfV, -A adj. Din instinct, făcut pe ncglnditc, inconştient. Oamenii Inşii duc o i>in/u instinctivă. De obiceiuri şi institu/iuni, crescute pe temeiul naturei. se lipesc religiuni subiective, fapte rele şi mizerabile, Insă foarte cu scop. P.L. 80/39. Viafa internă a istoriei e instinctivă; viafa eiterioară, regii, popii, tnvăfafii, sunt lustru şi frază. P.L. K-2; 18 (Pr.2|. <> (Adverhiiil) Instinctiv rupse mărgeaua pămlntului de ta gltul Măriei. P.L. 54/7 (Pr.l].
     •INSTITUŢIE s.f. v. in*lllu|lune.
     INSTITIŢiCNE s.f. Formă de organizare a relaţiilor socialo. De obiceiuri şi institufiuni, crescute pe temeiul naturei. sc lipesc religiuni subiective, fapte rele şi mizerabile. Insă foarte cu scop şi tocmai acomodate cu strtmtnarea de minte a eet<>r mai mulfi oameni. P.I.. 80/39 [Pr.lJ.
     1NSTIU \l£\T s.n. F i p. Unealtă, mijloc care serveşte la aliimerca unui scop. Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase. 0.1 5‘J.31 |V.l].
     lXSlLA s.f. întindere mică de pămlnt Înconjurată rlin toate părţile de apă. l'n singur loc de intrare este — o stineă mişcătoare ce acopere maestru gura unei peftere, care duce pln-tntăuntrul insulei. P.L, 78/15. Valea insulei, adlneă şi desigur sub oglinda mării, e acoperită de snopuri de flori. P.L, 78/20. îmbla ca o căprioară sălbalică prin lufăriile şi ierburile insulei. P,L. 99/11; cf. P.L. 51/13, 51/17, 79/5, 79/8, 79/8, 80/2, 98/7, 98/9, 98/13, 98/18. 98(21, 98/37 |Pr. 15]. Q (în contextc figurate) Vrei să dau glas acelei guri. Ca dup-a ei clntare Să se ia munţii cu păduri ţi insutele-n mare? O.t 178/16. Pe o insulă de smarand, tncunjurat de ut crlng de arbori veni fi stufoşi, se ridicau un mlndru palat. P.L. 5/2C. Creieri răguşifi etntau ca orologii aruncate In iarbă, iar painjeni de smarald ou fesul de pe-o insulă ptnă la malul opus un pod de ptmă diamantică. P.L. 51/27 (V.l; Pr. 2}.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. insulă (P.L. 5/26, 51/27, 78/15, 79/5, 79/8, 79/8, 98/7, 98/18, 98/21, 98/37), Insula (P.L. 80/2, 98/9), g.d. Insule (P.L. 98/13), Insulei (P.L. 78/20, 99/11); pi. n.ac. Insulele (O.I 178/16; P. L. 51/13, 51/17).
    INTELIGENŢA s.f. Deşteptăciune, minle. Vezi cd nu inteligenta, ci ceva mai adine aranjează totul cu o simţire sigură, fără greş. P.L. 80/23. Intru ctt II servea inteligenta, el cerca a descoperi dacă nu cumva şireala copilă ar avi vreun amor. P.L. 91/21 ; cf. P.L. 80/23 (Pr.3J.
    —      Formă gramaticală : sg.n.ac. Intellgen|a (P.L. 80/23, 91/21), g.d. Inleligen|el (P.L. 80/23).
    INTENSfV, -A adj. Puternic, intens. Si ochii tăiaţi tn forma migdalei erau de acea intensivă voluptate, pe carz
o  are catifeaua neagră. P.L. 26/34. Cttă intensivă, dureroasei, fără de nume fericire tntr-o oară de amor! P.L. 57/20. Surldea tn fafa valurilor cu acea intensivă ţi dulce voluptate. P.L. 100/34; cf. P.L. 27/19 [Pr.4].
    —      Formă gramaticală : sg.n.ac. Intensivi (P.L. 26/34, 27/19, 57/20, 100/34).
    INTENŢIE s.f. (Şi tn forma inten/iune) Gind de a face ceva; scop. Dar dacă-l vedea, dacă aceste gtnduri aveau o intenfiune. .. mică, cochetă. Insă totufi? P.L. 53/23. Tatăl Măriei se plecă asupra lui şi-l privi cu plăcere, cu intenţie. P.L. 60/3. Strlngtnd cu mul/d amiciţie şi intenfie luăloare mina acestuia, glndi că are multă cauză de-a se depărta. P.L. 83/9 (Pr.3J.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. intenfie (P.L. 60/3, S3/9), lnten|lune (P.L. 55/23). — Variantă: inten|IAne (P.L. 55/23) s.f.
    INTENŢIl'NE s.f. v. Intense.
    INTEItfîS s.n. Dorinţă dc a cunoaşte şi dc a Înţelege ccva. Se iiifa — rtraeu ştie cu interes ori aşa numai — la un portret. P.L. 28/38. Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebii. P.L. 35,39 (Pr. 2). <> Loc. vb. A purta ealva Interes — a avea grijă, a se interesa dc cineva. .4ceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. P.I.. 59/16 (Pr.l].
    INTERESĂ vb. I. Tranz. A stirni interesul, a reţine atenţia. Dovezi erau asemănarea cu portretul şi multe alte tmprejurări, care nu ne inieresază. P.L. 59/32.
0  idee rămine la mine zile tntregi pe suprafaţa minfii, nici mă atinge, nici mă interesează. P.L. 89/38 (Pr.2|.
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. Interesează (P.L. 89/38), 3 pl. Intere^azA (P.L. 59/32).
    INTERESANT» -A adj. Vrednic dc interes. Surtsul tui căpătase acea umbră dulce de tristefă, care tl făcea attt de interesant şi irezistibil pentru bobocii pensionatelor. P.L. 31/29 [Pr. 1].                                        '
    INT&RN, -A adj. Care provine dinăuntru, lăuntric. Q (Construcţie metaforică) Viaţa internă a Istoriei = esenţa vieţii, legile de dezvoltare a istorici. Viafa internă a istoriei e instinctivă; ciafa eiterioară, regii, popii, tnvăfatii, suni lustru şi frază. P.L. 82/19 (Pr. 1J.
    INTERPRET s.m. Tălmaci, translator. Q (Construciie metaforică, cu referire la ceasornic) Interpret fidel al bă*
— 251 —
t
rinului llmp. Orologiul, fidel intrrprd al bălrinului timp, sună (ie 12 ori din limba sa de metal. IM.. 28/10 (Pr. 1|.
    INTIM, -A adj. Fanvliar, cordial, l'mbra lui. .. ca 0 mreajă neagră cu nasul lungit, cu căciula tarată pc ochi-părea că începuse o vorbire intimă cti el. P.L. 15/13 |Pr. 1]. <£» (Adverbial) Vorbiră mai departe — dc astă (Iutii mai intim. P.L. 90/14 (Pr.l).
    •  INTONA vb. I v. intona.
    INTRA vb. I. Intranz. 1. A trccc din afarfi im'.-untru ; a sc introduce, a sc băga. Cine-a deschis piramida şl-năunlru a intrat? O.I 44/3. în dom de marmur neom ei intră linişti(i Şi porţile tn urmă in vechi ftţini s-aruncă. O.I 93/31. Deschizlnd fereastra s<î intre o lasă intre ft«ri să doarmă şi să-i stea tn casă. O.IV 365/25. Trecură printre straturile de flori şi intrară in palatul dc marmură al im păratului. P.L. 10/21 ; cî. O.I 41,5, 76/24, 8-1/7, 08 26 162/27; O.IV 333/5; P.L. 5/23, 1-1/27. 1120. Hi,-17. 16/37, 17/18, 23/1, 27/10, 29/17, 39/27, 44,36, 60/11. ii(>/31 61/16, 64/10, 64/12, 71/21, 73/11, 74/18, 74/40, 7(>/16, 78-23, 81/36, 83/30, 83/33, 85/32, 88/12, 90/27, 97/27, 07/39 98/3, 101/6 (V.9; Pr. 33).
    2.     F i g . A pătrunde. Şi acele ginduri negre mai nici a muri nu-l lasă. Cum a intrat el In viaţă ? O. I 53/li, Ae se minte tn şcoală, in biserică, tn sfat, că intrăm intr-o hune de dreptate, de iubire. P.L. 47/41. Ah! cine ar mai vre să trăiască, cind i s-ar spune de mic tncă, iu ioc de /xiveşti. adevărata stare de lucruri, tn care va intra? IM.. 48/.'>; cf. P.L. 39/2 (V.l ; Pr.3).
    3.     (în expr.) A Intra in vorbă mi cineva — a începe o discuţie cu cineva. Intru tn vorbă cu cel denlii, ca să-i steie model pentr-un tablou ut său. P.L. 83/2 Jl’r. 1J.
    —  Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. inlru (O.I
44/5, 76/24, 84/7, 162/27), 1 pl. intrăm (P.L. 47/11), 3 pl. Intri (O.I 93/31, 98/26; P.L. 81/36), imp. 3 sg. intra (P.L. 64/10, 64/12), p.s.     1 sg. Intrai  (O.IV   333/5), 3 sg. intru
(P.L. 5/23, 14/27,     14/29, 16/17. 17/18,   23/1. 27/10, 29/17,
39/2, 39/27, 44/36,    60/11, 60/31, 71/21, 73/11, 74/18, 76/ir.,
83/2, 83/30, 85/32,    97/27. 97/39,101/6),   3 pl. Intrară (P.L.
10/21, 61/16, 83/33, 88/12), p.c. 1 sg. am Intrat (P.L.
0  127), 3 sg. a intrat (O.I 44/3, 53/6; P.L. 78/23), m.m.c.p. 3 sg. intra&e (P.L. 98/3), viit. 3 sg. va intra(P.L. -18/5); conj. prez. 3 sg. aă intre (O.IV 365/25); ger. intrind (P.L. 16/37, 74/40).
    INTRARE s.f. 1. Trecere din afară inăunlru, păirun-dere. L'n singur loc de intrare este — o stincă mişcătoare ce acoperă maestru gura unei peşteri. P.L. 78/14. Ca să nu fie supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la tnmiirea undelor depărtate. P.L. 100/11 |Pr. 2). + (Concretizat) Locul prin care se trece din afară inăunlru. Bolovanul... lăsă o mică intrjre. pe care o putea trece Itrlndu-se. P.L. 97/38 (Pr.l). ©(Construcţie metaforică) A deschide poarta lotrărli v. deschide (V.l].
    2. Fig. Permis, admitere, acccs. Şi lot pe llng-acestea cerşesc tnc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi tn vecinicul repaos! O.I 115/20 (V.l].© (Construcţie metaforică) A eere Intrare Iu lume v. lume (V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. Intrare (O.I 226/15; P.L. 78/14, 97/38), Intrarea (O.I 115/20; P.L. 100/11), g.d. iotrftrii (O.I 136/9).
    IXTRIGAXT s.m. Tip dc erou negativ Intr-o piesă de tcalrn. Si ce mucalit bătrin. . . Pare un paiazzo intro-roiă de intrigant. P.L. 76/10 (Pr.l).
    IXTIlom'CE vb. III. Refl. A pătrunde.© (Metaforic) Literele bătrlne ale cărţii căpătau Infeles şi se introduceau in visuri şi-n cugete, ce-i tmpleau capul fără de voinţă. P.L. 16/11 [Pr. 1],
    IXTHODl'CEHE s.f. Parte iniţială, introductivă a nnci lucrări, in introducerea acestor şiruri am surprins unele din cugetările care-t preocupau In genere. P.L. 27/32
I Ir. 1|.
    IXl'XnA vl). I. Tranz. A ineca, a acoperi cu apă. De priit crişme şi prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe ţ/citm:iri. mari şi nespălate, o lumină murdară, mai slăbită tncă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. P.L. 26/23 |Pr. 1). + Fig. A acoperi, a învălui, a copleşi. Noaptea intitulase pămintut cu aerul ei cel negru şi răcoare. P.L. Ik/21. Inundată de-o manta argintie, apucă şi ea calea luminoasă ce ducea in lună. P.L. 20/35. Braţele ei albe şi '/oale pin in umeri se-ntinseră spre dinsul şi el le inundă ctt sărutări. P.L. 49/18. Treceau îngerii cei frumoşi cu capete si umere inundate de plete. P.L. 53/30 (Pr. 4], © (în context figurat) ll priri tn întreg, de la capul inun-(lut in aur pin la botinele micuţe. P.L. 63/10 (Pr. 1].
l Apr. A inunda pe cineva laerlmilo v. lacrimă [Pr. 1}.
    —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. Inunda (P.L. 2<).23). p.s. 3 sg. inundă (P.L. -19/18), 3 pl. inundară (IM., oii/l), m.m.c. p. 3 sg. inundase (P.L. 18/21); part. inundai (IM.. 63/10), inundată (P.L. 20/35), inundate (IM.. .'):V3t>).
    IXVKXT.» vl). I. T r a n z . A născoci, a scorni. Religia
— o frază de tl inşii inventată Ca cu a ei putere sâ vă aplece-n iu//. O.I 50,-f>. Ca să petreacă, inventară un joc de cărţi. P.L. .">2'8. Cite numiri ar inventa el, care de care mai îndrăcite, mai fără de inţcle.s, mai nepomenite, pentru un surls dc pe buzele ei. P.L. 57,22 (Y.l ; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : ind. p.s. 3 pl. Inventară (P.L. 52/8); opt. prez. 3 sg. ar inventa (P.L. 57/22); part. Inventată (O.I 59/6).
    ÎXVERS,-A adj. Contrar. Acei care sunt făcuţi in jelui acesta se simt ca exilaţi in oraşul lor, străini lingă căminul lor şi munciţi de-o nostalgie inversă. P.L. 65/21 [Pr. 11.     ’
    IXVITA vl). I. Tranz. A pofti. Era invitată şi verişoara Elis. P.L. 67/6 [Pr.l]. 4 A tenta, a îmbia. Tablele de la crişmă-l invitau cu dragoste. P.L. 83/11 (Pr.l).
    —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg.' era invitată (P.L. 67/G), 3 pl. invitau (P.L. 83/11).
    IXVOCA vb. I. Tranz. A chema in ajutor. La voi cobor acuma, voi suflele-amă'jite, Şi ca să vă ard fierea, o spirile-ameţite, Blestemul il invoc. O.I 23/3 (V.l].
    IOBAG s.m. Ţăran aservit stăplnului feudal şi pămintului. © (Metaforic) lobăgimc. Dolliac cinta iobagul ş-a lui lanfuri de aramă. O.I 32/1 (V.l].
    IPOCRIZfE s.f. Prefăcătorie, făţărnicie, falsitate. Omul. . . acopere cu vorbe mari, cu o ipocrizie veşnică,
— 252 —
care fine cil istoria omenirei, acel slmbure negru şi rău, care-i rădăcina adevărată a viefei şi a faptelor sule. P.L. 47/37 [Pr. 1J.
    •  IPOTENCzA s.f. v. blpoteouzfi.
    IREGULAR, -A adj. (Franţuzism) Neregulat, haolic. Organele-s sfărmate şi-n strigări iregulare Vechiul cintec mai străbate. O.I 157/39 [V.lJ.
    IREZISTIBIL, -A adj. Faţi de care nu poţi rezista, căruia nu i te poţi împotrivi; cuceritor. Surtsut lui căpătase acea umbră dulce de tristefâ, care tl făcea attt de interesant şi irezistibil pentru bobocii pensiona/e/or. P.L. 31/29 [Pr. 1). + Care nu poate fi oprit. De unde această simfire nemăsurată, de unde această irezistibilă nebunie? P.L. 57/32 [Pr. 1J.
       Forme gramaticale : sg.n.ac. irezistibil (P.L. 31/29), Irezistibila (P.L. 57/32).
    IR6D s.m. Colindător care umblă cu vicleimul. 9 (Metaforic, ironic) Comedian, paiaţă, cabotin. De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii; Veacul nostru ni-l umolură saltimbancii şi irozii. O.I 149/22 [V.l].
    IR6NIC, 'A adj. Plin de ironie, zeflemitor. S-a-nfeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te taude-n cuvinte. O.I 134/32. Dar lăsafi măcar strămoşii ca să doarmă-n cotb de cronici, Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. O.I 151/30. Ea se aşeză ironică, fantastică, lungă tn dreptul lui. P.L. 60/19 [V. 2; Pr. 11. (Adverbial) Oamenii căscau ironic gura, ctnd tl vedeau. P.L. 32/10 [Pr.l].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. Ironică (0.1 134/32; P.L. 60/19); pl.n.ac. Ironici (O.I 151/30).
    IRONfE s.f. Zeflemea, persiflare. Q (tn context figurat; comparaţie) Or să vie pe-a la urmă tn convoi de-nmormtntare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsăloare. O.I 134/20 [V.l].
    ISCAl.fr, 'A adj. Semnat. Luă o coală mare de htrtie albă şi scrise drept tn mijloc: „Regină! te iubesc!" iscălit : Gajus lulius Caesar Oclavian August" mânu propria. P.L. 67/4 [Pr.l].
    ISCGDf vb. IV. Tranz. A imagina, a născoci. Puteam numiri defăimătoare In gtndul meu să-fi iscodesc, Şi te uram cu-nverşunare, Te blestemam, căci le iubesc. O.I 212(2 [V.l].
    *  ISPÂŞf vb. IV v. ep&si.
    ISPfTA s.f. Tentaţie, ademenire, atracţie. Q (în contexte figurate) De ce pana mea rămtne tn cerneală, mă întrebi ? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi ? O. I 137/2; cf. O.I 141/12 [V.2J.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. Ispită (O.I 141/12), isplla (O.I 137/2).
    ISPRĂVf vb. IV. Tranz. A Înfăptui, a realiza. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar n-am isprăvit nimica. P.L. 6/28 [Pr. 1].
    IST adj. dem. m. (Mold.; ctnd urmează după substantiv are de obicci forma ista) Acest, ăst. Am urmat pămtntul ista, vremea mea, viafa, poporul, Cu gtndirile-mi rebele contra cerului deschis, O.I 53/17. Alege-fi unul din caii işti frumoşi. P.L. 18/7. Dracii tăi sunt meşteri tn desprinsul umbrelor din părete, şi ist pleşuv are să mă ia pe mine. P.L. 62/10 [V. 1; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. Ist (P.L. 62/10), lata (O.I 53/17); pl.n.ac. Işti (P.L. 18/7). - Variantă : ista (O.I 53/17) adj. dem.m.
    fSTA adj. dem.m. v. Ist.
    ISTfcŢ, -EAŢĂ adj. Ager la minte, Iscusit, priceput. S-a dus Pan, finul Pepelei, cel istef ca un proverb. O.I 31/18. Zugrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel istef Purceluşi cu coada sfredel şi cu befe-n loc de labă. O.t 84/18 [V.2]. O (Glumeţ-ironic) Tu cu mtnile-ncleştate, mai cu degetele depeni. Mai suceşli ureo figară, numeri fire de „mustefi" Şi-n probleme culinare te încerci a fi istef. O.I 155/32 [V.l].
    IST0RIE s.f. 1. Ştiinţă care studiază dezvoltarea societăţii omeneşti. $-a(unci sufletul visează toat-istoria străveche. O.I 45/16. Istoria umană tn veci se desfăşoară, Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. O.I 62/4. Ea citise un roman ş-ar fi voit sd fie de douăzeci şi şase de ani şi nu era declt de paisprezece, el, istoria romanilor şi voia srt fie de patruzeci de ani. P.L. 66/4 ; cf. O.I 51/30 ; P.L. 25/11, 47/38, 65/6, 68/1, 81/17, 82/22 [V. 3 ; Pr. 7]. © (în contcxt figurat) O lume, fiecare cu istoria evilor ei scrisă pe ea. P.L. 38/32 [Pr. 1]. Expr. Pe planul Istoriei v. plan [V. 1]. 9 (Construcţii metaforice) A Istoriei minune v. minune [V. 1]. Viaţa Internă a Istoriei v. Intern [Pr. 1],
    2> Povestire, naraţiune. Q (Construcţie metaforicii) Istorie pe apă v. apă [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac.' Istorie (O.I 51/30, 137/12; P.L. 68/1), istoria (O.I 45/16, 62/4; P.L. 25/11, 47/38, 47/38, 60/4, 82/22), g.d. Istorici (O.I 35/5 60/32; P.L. 65/6, 81/17, 82/18).
    ISTOVfT, 'A adj. Obosit, sccat dc puteri. Q (Metaforic) Cu apele Împuţinate. O toamnă care tnttrzie Pe-un istovit şi trist izvor. O.I 212/10 [V. 1],
    IL'Df vb. IV. Tranz. 1. A ţine foarte mult la cineva sau la ceva; a tndrăgi. Eu iubesc vtnatul, jocul; Traiul lumii alfii lese-l. O.T 65/11. Gonii de foată lumea prin anii mei să trec, Pln'ce-oi simfi că ochiu-mi de lacrime e sec. . . Că chinul şi durerea simfirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blastăm mama, pe care am iubit-o. O.I 116/6. De t-ar fi desprefuit, ar fi iubit despreful ei. P.L. 58/2; cf. O.I 6/11, 157/27 ; P.L. 31/35, 31/37, 76/31 [V. 4 ; Pr. 4]. O R e f I. recipr. Se iubiră cele două proletare. O.IV 365/27
[V.l].                                                 .
    2.     A simţi dragoste pentru o persoană dc sex opus, a fi tndrăgostit dc cineva. O rămti, rămti la mine, Te iubesc alll de mult. O.I 110/2. Cd te-am iubii atlla putea-vei tu să ierfi? O.I 127/20. tn veci tl voi iubi şi-n veci Va ră-mtrua departe. O.I 175/27. Inima mea este attt de bolnavă ca o setnteie de soare noaptea, şi te iubesc. P.L. 55/33. Aş tăct privindu-te dacă m-ai iubi şi tu pe mine. P.L. 86/14 ; cf. O.I 21/2, 21/2, 22/12,32/36,51/21, 55/4, 91/35, 155/24, 157/33. 162/14, 162/23, 173/12, 192/5, 212/4, 230/9; P.L.
— 253 —
8/11, 8/15, 8/16, 10/39, 12/2, 28/11, 31/17, 31/31, 31/32, 31/33, 56/39, 57/2, 58/1, 63/34, 67/3, 69/1, 69/5, 70/2,70/3, 70/7, 70/8, 70/21, 70/23, 70/33, 71/1, 71/2, 71/6, 71/13, 71/37, 76/31, 85/19, 86/2, 86/7, 86/20, 86/30, 86/31, 88/21, 88/21, 88/23, 89/9, 89/10, 89/11, 89/12, 89/11, 89/20, 89/31, 90/10, 90/12, 90/15, 90/16, 90/20, 90/21, 90/28, 91/3, 91/4, 92/11, 93/30, 95/27, 96/28, 97/1, 97/2 (V. 18; Pr. 61). © (Repetiţie) Ah! le iubesc!. . . ţipă el apăsat... te iubesc.'...
0  văd prea bine că le iubesc! P.L. 9-1/11 — 12 [Pr. 3J. <0> A b s o 1. Mute rămas-au buzele-i abia deschise, Mută inima tn pieplu-i, mina ei trasă-ndărăl. în a sufletului taină, ea iubea. O.I 52/11. Iubind In taină am păstrat tăcere, Gtndind că astfel o să-ţi placă fie, Căci cu priviri citeam o vecinicie De-ucigătoare visuri de plăcere. O.I 200/1. Cum ar fi ştiut el să iubească! Cum ar fi purtat pe mini, cum s-ar fi închinat unei copile, care i-ar fi dat lui inima ei! P.L. 28/20; cr. O.I 21/3, 21/3, 155/28, 200; P.L. 55/8, 76/28, 76/36, 79/34, 90/15 [V.6; Pr. 6]. ©(Repetiţie) Şi el ar dori să iubească ? Să iubească — ideea aceasta ti strlngea adesea inima. P.L. 28; 19 [ Pr.2). <0> Refl. recipr. O oră să fi fost amici, Su ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici, O oră, şi su mor. O.I 191/14. Mie-mi pare că uitarăm Cit de mult nc-um fost iubii. O.IV 370/4. Lasă-i să se mtnglie in simţirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit; eu voi trece nepăsător prin această viaţă, ca un exilat. P.L. 87,2:5 ; cf. O.I 52/4, 120/3; P.L. 7/37, 7/39, 30.29, 64-9, 79,17 IV. 4; Pr. 6).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. iubesc (O.I 21/1, 21/3, 22/5, 51/21, 65/11, 110/2,         173,12, 212/4; P.L.
8/15, 10/39, 55/33, 57/2, 67/3, 69/1, 69/5, 70,2, 70,3, 70/23, 70/33, 71/1, 71/2, 71/6, 71/6, 71/37, 76/31, 80/7, 89,9, 89/11, 90/28, 91/3, 92/11, 93/30, 94/11, 94/11, 94/12, 90,28, 97/1, 97/2), 2 sg. iubeşti (O.I 55/4, 155,21 ; P.L. 8,16. 63/34, 70/7, 70/21, 76/29, 86/20, 120/13), 3 sg. iubesc (O.I 21/2, 21/3; P.L. 12/2, 55/8, 79/34, 86,2, 89/31, 9.V27), 3 pl. Iubesc (O.I 162/23), se iubesc (O.I 52/4 ; P.L. 7'J, 17), imp. 1 sg. iubeam (O.I 6/11, 192/5;, mă iubeam (P.L. 7/37), 3 Sg. iubea (O.I 52/11; P-L. 31/17, 58/1, 83/1U), p.s. 1 pl. oe iubirăm (O. I 120/3), 3 pi. se iubiră (O.IV 365/27; P.L 30/29), p.c. 1 sg. am iubit (O.I llii/6, 127/20, 230/9; P.L. 76/36,      89/10,   90/15), am fost iubit (P.L.
90/15), 2 sg. ai iubit (O.I 91/35 ; P.L. 70/8), 3 sg. a iubii (O.I 22/12), 1 pl. ne-am fost Iubit (O.IV 370,4), m.m.c.p. 3 sg. iubise (P.L. 31/32), viit. 1 sg. voi iubi (O.I 175/27),
01 Inbl (P.L. 90/20,90/21), 2 sg. vei iubi (P.L. 8/11); conj. prez. 1 sg. să iubese (P.L. 86/30), 2 sg. s£i iubeşti (O.I 157/27; P.L. 76/28, 81/21), să te iubeşti (P.L. 7/39), 3 sg. să Iubească (O.I 162/14; P.L. 28/19, 28/19, 28,20), 1 pl. să ne Iubim (O.I 191/14), 3 pl. să iubească (P.L. 31/35), să se iubească (P.L. 87/23); opt. prez. aş iubi (P.L. 89/12, 89/20), 2 sg. al iubi (P.L. 86/14, 89/14), 3 sg. ar iubi (O.I 157/33), p. 3 sg. ar li Iubit (P.L. 58/2); imper. 2 sg. Iubeşte (P.L. 90/10); inf. iubi (P.L. 31/31, 31/33, 56/39, 86/31, 90/12), a se Iubi (P.L. 64/9); ger. iubind (O.I 32/36, 200, 200/1), iublndu- (P.L. 88/23, 90/16); part. iubit (P.L. 31/37, 88/21), neiubit (P.L. 28/11); snpin pentru iubit (O.I 155/28).
    TUBlRE s.f. 1. Sentiment puternic dc simpatie şi afecţiune pentru cineva sau ceva. Căci esle umbra bllnd-a iubirii cei de veci Ce trece cu tntreaga-i putere, pe ctnd treci!
O.IV 432/11. Intrăm tntr-o lume de dreptate, de iubire, de sfinţenie. P.L. 48/1 (V.l ; Pr.l).
    2. Sentiment puternic pentru o persoană de sex opus; dragoste, amor. Şi ca să-ţi fie pe deplin Iubirea cunoscută, Cind sărutlndu-le mă-nclin, Tu iarăşi mă sărută. O.I 175/2. Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru (oale dă-mi tn schimb O oră de iubire. O.I 177/12. Dacâ i’rodată iubirea ar pătrunde tn inimă-mi, aş muri de amor. P.L. 90/6; cf. O.I 5/4, 30/23, 31/10, 42/8, 55/30, 62/2, 65/4, 100/19, 102/1, 120/25, 125/13, 157/7, 179/19, 232/15, 236/1 ; O.IV 432/22; P.L. 5/6, 28/7, 30/17, 79/17, 90/31  [V. 18; Pr. 6). © (Repetiţie) Vorbind de-a lor
iubire, iubire fără saţ — Ea se lăsase dulce şi greu pe a lui bra(. O.I 97/18 (V.2). © (In context figurat) N-avem oşli, dară iubirea de moşie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Haiazid! O.I 1-17/35 (V.l). <0* Expr. A arde în iubire v. arde (V.l). © (Construcţii metaforice) Lira vibrindâ de iubire v. liră (V. 1]. A aprinde candelă iubirii v. candelă [V. 1). îngerul iubire! v. inger (V. lj. Vis ferice de iubire v. vis [V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. iubire (O.I 5/4, 17,-1, 30,23, 42/8, 65/4, 97/18, 97/18, 102/1, 117/13, 120 2.), 157/7, 177/12, 231/16, 232/15; P.L. 28/7, 30/17, 48/1), iubirea (O.I 55/30, 100/19, 147/35, 175/2, 179/19; O.IV 432/22; P.L. 79/17, 90/6, 90/31), g.d. iubirii (O.I 13/17, 125/13, 192/20, 236/1; O.IV 432/11), iubire! (O.I 15/17, 31/10); pl. g.d. Iubirilor (P.L. 5/6).
    Il     BlT, -Ă adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. De care cineva este puternic legat sufleteşte. Aş fi ferice, de-aş fi tncă-ndală In patria-mi iubită, tn locul meu natal. O.I 8/6. Iubite in Cristos nepoate. P.L. 78/5; cf. O.I 121/21; P.L. 94/5 [V.2; Pr. 2|.
    2. Pentru care are cineva dragoste, drag. Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să le ridic la pieplu-mi, iitbtle inger scump. O I 213/10. Vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubii. P.L. 22/21 (V.l ; Pr.l).
    II. S.m. şi f. Persoană iubită. Sd cer un semn, iubito, spre-a nu le mai uita? Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşli <i la. O.I 127/1. Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai. O.I 213/1. Ah! cum aş topi gheaţa ochilor tăi cu gura mea — iubite ! P.L. 86/6; cf. O.I 42/7, 53/16, 54/12, 76/9, 114, 114/1, 127/10, 129/7, 159/20, 179/10, 184/15; P.L. 47/14, 47/16, 47/21,49/22,49/23,51/3,70/27 (V.13;Pr. 8). ©(Repetiţie) Căci lu înseninezi mereu Viaţa sufletului meu, Mai mlndră dectt orice stea, Iubita mea, iubita mea! O.I 235/20 (V.2).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. iubit (P.L. 22/24), iubită (O.I 8/6, 121/21, 159/20; P.L. 70/27, 94/5), Iubita (O.I 213/1, 235/20, 235/20; P.L. 47/16), iubitul (O.I 76/9), g.d. iubitei (P.L. 47/14, 47/21, 51/3), voc. iubite (O.I 54/12, 213/10; P.L. 78/5, 86/6), iubito (O.I 42/7, 114, 114/1, 127/1, 127/16, 129/7, 179/10, 184/15; P.L. 49/22, 49/23), iubită (O.I 53/16).
    IlIBIT6n, -OARE adj. Carc iubeşte. Şapte ani de ctnd plecat-ai, zburător cu negre plete, Ş-ai uitat de soarta mtn• drei, iubitoarei tale fele. O.I 83/32. N-avea pe nimeni tn lume, iubitor de singurătate, tn neputinţă sufletească de a-şi crea o soartă mai fericită.. P.L. 28/8 (V.l; Pr.l).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. iubitor (P.L. 28/8), g.d. iubitoarei (O.I 83/32).
 — 254 —
     iCTE1 adj. Care fuge repede, sprinten. Ari ieşti la promenada — ce petrecere gentilă! Ploşni{v ceea-i bălrină, cuvios in mers păşeşte; Ceta-i cavaler... e iute... oare şlie franţuzeşte ? O.I 46/23 [V. 1),
     Il'TE2 adv. Fără intirzierc, In grabă, repede. Auzi păsuri ce coboară. . . Şi ieşind pe uşă iute, ei s-au prins de subsuoară. O.I 154/16. Mergeau aşa de iute, tnclt i se părea crî pustiul şi valurile mărei fug. P.L. 21/11. Prin mintea tui trec iute, turburi, amestecate, ţoale inlimptărite abia trecute. P.L. 02/33; cf. O.I 155/27, 166/11; P.L. 19/0. 29/16, -1(1/16. 44/5. 50/33, 59/1 1, 61/19, 71/21, 76/6, 82/32, 81/13 [ V.:i; Pr.13).
     Il'Ţl vl). IV. Tranz. A grăbi, a accelera. <0» Kxpr. A-'ji inii păţii v. pas |Pr. 1).
     —  Formă gramaticală : ind. p.s. 3 sg. iuţi (l'.L. 93/7).
     (VĂII s.n. Clanţă. Q (Ironic) Aş! Abia fi-ai întins mina, sure irărut la uşii, F’-un congrcs de rubedenii, vreun unchi, rrro mătură. O.I 155/25 [V.l|.
     IVf vb. IV. Refl. A sc arăta (pe neaşleplale), a apărea. Clnd prin crengi s-a fi ivii Luna-n noaptea ea de vară, Mi-i ţine de subsuoară, Te-oi /ini de după gil.O.I 55/13. Pe a-ceusi ulicioară liate luna tn fereşti, Xumai tu de după gratii Vecinic nu le mai iveşti. O.J 112/4. In viafa la luminoasă nu s-a putlil ivi nici umbra măcar a unei dureri. P.I.. 55/38; cf. 0.1 52/12; P.L. 9/25, 29/21, 29/38, 40/20, 44/20, 16/5, 57/35, 58/13, 58/15, 58/29, 59/11 | V. 3 ; Pr. 121. f Tranz, A arăta, a prezenta. Fetele tinere ivesc feţele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale fertslrehr. P.L. 39/31 [Pr.l].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. le Iveşti (O.I 112/4), 3 pl. ivese (l'.L. 39/31), imp. 3 sg. se Ivea (O.I 52/12; P.L. 9/23. 20,38. 10 5. 57/35), 3 pl. se Iveau (P.L. 29/21), p.s. 3 sg. s? ivi (l'.L. 4(1/20, 58/13, 58/15, 58/29, 59/11), viit. II 3 sg. s-a fi ivit (O.I 55/13); conj. prez. 3 sp. sj s.> ii cască (P.L. II 20; ; ini. ivi (P.L. 55/38).
     V/A\i vb. IV. Tranz., intranz. şi refl. A (se) Iovi cu piliere. Clopotniţa trosneşte, in slilpi izbeşte O.I 139/13. Iar celui ce cu pietre mă va izbi in fufă, indură-tr, stupine, şi dă-i pe veci viafă. O.I 116/13. Liuz-<Ittganul. căzind, se izbi de o poartă de aramă. P.L. 5/21 ; cf. O.I 12/7, 12,8, 202,8, 225/7 ; l'.L. 9/13 IV.6; Pr. 2). Q (Metaforic) A alinge, a cădea pe. . . Razele lunei, pătrun-zlnd in camera lui Dionis, izbeau faja sa palidă şi tmpleau sufletu-i plin de lacrimi c-o nespusă melancolie, P,I„. 37/9 (Pr. 1 ]. + T r a n z . A trlnti, a lovi. Baba-I apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el ptnă-n nori, apoi il izbi de pămtnt şi-l băgă tn fărlnii pin tn glezne. P.L. 9/3. Făt-Frumos o izbi pe ea şi o băgă-n pămtnt ptnă-n genunchi. P.L. 9/5 [Pr. 2). Q (Element de personificare) Slăptne, adaogi calul. Iu ai izbit meazănoaptea, de a căzut la pămtnt eu două ceasuri înainte de vreme şi eu simt sub picioarele mele răscolindu-se năsiput. P.L. 19/32 (Pr.l).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. izbeşte (O.I 6D/13, 202/8), imp. 3 pl. Izbeau (l'.L. 37/9), p.s. 3 sg. Izbi (P.L. 9/3, 9/5, 9/13), se izbi (P.L. 5/21), viii. 3 sg. va Izbi (O.I 116/13); ger. izbind (O.I 225/7); part. Izbit (P.L. 19/32), izbi)! (O.I 12/7, 12/8).
    lZOtNDĂ s.f. Reuşita, succes. Q (Construcţie metaforică) A face punte la izbindA v. punte [V. 1).
    — Formă gramaticală ; sg.n.ac. izbindâ (O.I 196/26).
    IZOLAT, -Â adj. Singuratic, stingher. El se opri tnainlea unei case, ce se ridica izolată In mijlocul unei ogrăzi pustii. P.L. 40/3. Trăia izolat tnlr-o chiliu/ă din oraş, pe care şi-o împodobise cu flori şi cu schi/e zugrăvite dc el. P.L. 88/2 (Pr. 2).
    I- ormo gramaticale ; sg. n. ac. izolat (P.L. 88/2), Izolată . (P.L. 40/3).
    IZVOl) s.n. Text de cronică. In izvoadele bălrlne pe eroi mai pol să caut. O.I 149/23 (V. 1].
    izvon s.n. I. Locul in carc iese Ia suprafaţă apa subterană, formlnd o apă curgătoare; oliirşic. Prin cursul apei cu gleznele lor sfişiau valurile ptnă la umbritul tor izvor.
V.L. 13/27 [Pr.l|.
    2. Fir dc apă subterană care ţlşncşte la suprafaţa pămlnlului. in mijloc de coilru-ajunse Lingă teiul nalt şi vechi. Cnde-izvorul cel tn vrajă Sună dulce tn urechi. O.I 66/19. Sumai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzeşte melancolic A lor suflet îmbătat. O.I 67/22. Amindoi vm merge-n lume RAIQcifi şi singurei, A’e-om culca lingă izvorul Ce răsare sub un tei. O.I 101/3.Picioarele lor Inferbinlale de nisipul pustiului calcară aluncea tn răcoarcle şi limpedele plriu ce curgea din izvor. P.L. 13,23 ; ct. O.I -13/10, 41.20, 75/1, 75/19, 79/31, 83/2, 83/28, 85/3, 85/8, 93/2, 96/3, 101/13, 103/12. 121/7, 123/15, 124/10, 130/K). 130/12, 157/40, 183/6, 186/19, 207/5, 2143/18. 223/
I I. 228 2 ; l'.L. 5/1, 13/33, 13/38, 38/37, 97/25, 98/6, 99/13, 101/(3 (V. 28; Pr. 9|. Q (Comparaţie) Dzeu e vremea însăşi cu tot ce se-ntlmplă-n ea, dar vremea la un loc, ase• menea unui izvor, a cărui ape se inlorc tn el însuşi. P.L. 41/25. Tu. regină a sufletelor,— nu eşii curată ca izvorul ? P.L. 9-1/3 | Pr. 2], ^ (Personificare) Crainici, iepurii cei repezi. Purtători ii sunt de veşti, Filomete-i fin orchestrul Şi iz-o.irc spun poveşti. O.I 100/12. Se întreabă trist izvorul: Lnde mi-i crăiasa oare? O.I 122/7. Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre Povestise ele-n de ele numai dragostele noastre. O.I 155/9. Apoi şezură amindoi tn umbră... ascullind pe cugete doina izvorului. P.L. 13/31 ; cf. O.I 54/18. 103/17, 104/31; l'.L. 13/11, 78/33 [V. 6; Pr. 3).
O     (tn contcxte figurate) Ar atrage-n visu-i mlndru a izvoarelor murmururi. O.I 162/3. Allla murmur de izvor, Atit senin de stele. O.I 184/9. O toamnă care tntlrzie Pe-un istovit şi trist izvor. O.I 212/10 (V. 3). Q (Construcţii metaforice) A seeu întreg izvorul v. seca JV. 1]. Glasul izvorului (sau de Izvor) v. glas (V.l; Pr.2). (Cu referire la ochii care au pllns mult; v. şi flastru, lumină, stea, turbure). Două izvoare secate. Ochii ei două izvoare secate, tncet ase de-a mai vărsa lacrimi. P.L. 22/21 [Pr. 1|.
    3.    F i g. Origine, lucru din carc provne ceva. Cu murmurele lor bl lnde, un izvor de horum — harum Clştigtnd cu ctipoceală nervum rerum gerendarum. O.I 140/19. Existenfa ideală a acestor refteefiuni avea de izvor de emanafiune un cap cu plete de o sălbătăcită neregularitate. P.L. 26/6. Această despărţire a individualităţii tui se făcu izvorul unei cugetări ciudate. P. L. 45/18      (V. 1; Pr. 2). Q (In context
figurai) Viafa mea curge uitind izvorul. O.I 26/8 (V. 1). ® (Construcţii metaforice) Izvoarele yindlrel = surse de
— 255 —
inspiraţie. Văd nopţi ce-nlind deasupră-mi occanul de steie, Zile ea trei sori in frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gtndirei şi cu riuri de dntiiri. O.I 31/6 IV.1]. (Cu referire la soare; v. şi Împărat) Izvorul etern. Şi-n palmele-mi întoarse spre izvorul elern al viefei, ,,suarele”, viespii să-şi zidească fagurii, cetatea lor de ceară. P.L. 98,31 (Pr. 1]. O (Metaforic) Generator, sursă. Srgru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri, La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri. O.I 150/13. O, cere-mj, Doamne, orice pref, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor eşti de vieţi Şi dătător de moarte. O.I 117/7 |V.2J. Q (Construcţie metaforică) Izvor de mîntulre = mintuilor. Şi din noian de ape puteri au dat sclnleii, El zeilor dă suflet şi lumii fericire, El este-al omenirii izvor de minluire. O.I 115/12 [V.l |.
     —     Forme gramaticale: sg.n.ac. izvor (O.I 103/12, 115/12, 123/15, 140/19, 150/13, 177/7, 184/9, 186/19, 212/10, 228/2, 228/18; P.L. 13/11, 13/25, 13,27, 13/33, 26/6, 41/25, 97/25, 101/6), izvorul (O.I 26/8, 67 22. 66 19, 75/1, 79/31, 83/2, 101/3, 103/17, 10-1/31, 122,7, 157/40; P.L. 13/38, 45/18, 94/3, 98/31), g.d. izvorului (O.I 44/20; P L. 13/14, 13/16, 13/31); pl.n.ac. Izvoare (O.I 31 6, 54/18, 75/19, 83/28, 85/8, 96/3, 100/12, 101/13, 121/7; P.L. 22,21, 38/37, 78/33, 98/6), izvoară (O.I 43/10, 85,3, 93/2, 13<’/10, 136/12), izvoarele (O.I 124/10, 155/9, 183/6, 207/5, 216,18, 223/14; P.L. 5/1), g.d. Izvoarelor (O.I 162, 3; P.L. 99,13).
    IZVORÎ vb. IV. 1. Intranz. (Despre ape) A ieşi din pămint, a ieşi la suprafaţă. Apele pltng clar izvorlnd in fintine; Sub un salctm, dragă, m-aştepfi tu pe mine. O.I 231,3 [V, lj.Q Tranz. şi intranz. (In context figurai) Dar el o cuprinsese, ti mingtia fruntea ei albă de-i (lele fătăriajos şi-i lăsă stf izvorască pe umeri In jos talurile de pur blond. P.L. 63/30 [Pr.l], Q (Construcţie metaforică) A   izvorî sfintei v. scinteic [V. 1|. + F i g. A
răsări, a   se arăta. Fulger lung tncremenit                Mărgineşte
munţii negri in întregul asfinţit, Ptn'ce izvorăsc din veacuri stele una ctte una. O.I 148/35. Porni luceafărul... Şi din a l.aosului văi. Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentii, Cum izvorau tumine. O.I 176/20. înserează incel, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului şi tremură voluptos in aerul moale. P.L. 39/16; cf. O.I 176,21 [V.3; Pr.l).
    2.     F i g. A lua naştere, a-şi avea originea, obîrşia-Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărăr1 necunoscute Şi in roiuri luminoase izvorind din infinit Sunt atruse in viaţă de un dor nemărginit. O.I 132/31 [V.l).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. izvorăsc (O.I 118 :55. 235,14; P.L. 39/16), imp. 3 pl. izvorau (O.I 176.20);    conj. prez. 3 pl. să izvoraseă          (P.L. 63/30); ger.
izvorind    (O.I 132/31,  176/21, 231/3).
î
    IMBAi.SÂMAT, -Ă adj. Plin dc miresme. Te-a văzul |Rafuel| si-a visat raiul cu grădini îmbălsămate. 0.129/11 [V.l].  '
    lMB.\TA vb. 1.1. Tranz. şi refl. Fig. A (se) ameţi, a (se) Incinta, a (sc) tulbura. Respirarea cea de ape
II  tmbată ca şi sara. 0.1 152/21. Şi In umbra parfumată a buduarului sii vin, Să mă-mbate acel miros de la plnzele de in. O.I 154/6. Te tmbeli de feeria unui mindru vis de vară. O.I 159/9. Nechezea calul. . . îmbăiat de lumina aurită a soarelui. P.L. 21/3; cf. O.I 23/8, 29/10, 44/21, 60/21, 164/11, 179/29; P.L. 79/21 [V.9; Pr.2]. Q (Element de personificare) L'n ocean se-mbală pe-al vlnlurilor joc. O.I 20/10. Cu-un zimbet faci glndirea-mi să se-mbele. 0.1200/13 [V.2). Q (Construcţie metaforici) A se îmbăta ţi dc sfintei din stele = a sc lăsa cu uşurinţă furat dc iluzii, de visare (v. şi c ea ţ 2, cufunda, extaz, gindi). Căci nu mui am de obicei Ca-n zilele acele Să mă Imbăt şi de sclntei Din stele. O.I 187/11 [V.l].
    2. Tranz. A îmbălsăma, a umple cu parfum. Sara vine din arinişli, Cu miroase o im'fată. O.i 130/G. Miros, lumină şi un cintec nesflrşil, tncet, dulce, ieşind din roirea fluturilor si a albinelor, Imbătau grădina şi casa. P.L. 7/20 IV. 1; l’r. 1|.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. te imbe|i (O.I 159/9, 16-1/11), 3 sg. îmbată (O.I 103/6, 152/21), se îmbată (O.I 20/10, 44/2), 3 pl. se imbatfi (O.I 60/2), imp. 3 pl. imbătuu (P.L. 7/20); conj. prez. 1 sg. să mă îmbăl (O.I 187/11), 3 sg. să îmbete (O.I 154/6), să se îmbete (O.I
200  13); part. îmbătat (O.I 29/10; P.L. 21/3, 79/24), imbutatu (O.I 23/8, 179/29).
    IMBAtARE s.f. Fig. Tulburare adincâ. Pe-un pal alb ca un linţoliu zace lebăda murindă. . . Iar poetul ei cel llnăr o privea cu tmbătare. O.I 32/10 |V. 1).
    ÎMBĂTAT, -A adj. Fig. Ameţit (de plăcerc, de dorinţe), lncintat, fericit. Nu/nai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzeşte melancolic A lor suflet îmbătat. O.I 67/24. Ariile roiau... clare In mintea lui îmbătată. P.L. 53/24 [V.l ; Pr.l). Q (Metaforic) Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori. P.L. 101/26 [Pr.l],
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. Îmbătat (O.I 67/24), Îmbătată (P.L. 53/24, 101/26).
    IMBAtAtOR, -OARE adj. Fig. Ameţitor, deosebit de plăcut. La aroma îmbătătoare a unei cafele turceşti ochii lui. . . se pierdură iar In acea intensă visătorie. P.L. 27/17 [Pr. 1). + încintător. Sla tn fereaslă neliniştit. .. era un amestec fără şir de icoane turburi, îmbătătoare. Ah! el ceruse dispreţ Şi spera amor. P.L. 58/11 [Pr. lj.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. îmbătătoare (P.L. 27/17); pl.n.ac. îmbătătoare (P.L. 58/11).
    ÎMBĂTRlNfT, -A adj. Devenit bătrin. împăratul trăia singur, ca un leu imbătrlnit. P.L. 3/10 [Pr. 1].
    IBl31A vb. I. Tranz. A invita. Q (Glumeţ) Oare ce gindeşte hltrul [motan]. . . ? Vro cucoană cu-albă blană cu amoru-i tl îmbie. O.I 48/11 [V.l].
    ÎMBINA vb. I. R c f 1. A sc Împleti, a sc uni. Ca a nopţii poezie, Cu-ntunericul talar, cind se-mbină, se mlădie C-un glas lainic, Un, amar. Tu cintare întrupată! O.I 18/3 | V.l]. Q (In contexl figurat) Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetişor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana ochilor; Tu cintare întrupată! O.I 19/9 [V.l).
    ÎMBLA vb. I v. umbln.
    iMBLET s.n. v. umblet.
    ^iMBLlMZf vb. IV. Tranz, A face blind, a domestici. „E insula lui Euthanasius", gindi el uimit. . . Ptnă şi insectele erau tmbltnzile In acest rai. P.L. 98/11 [Pr. 1). + Fig. A Îndulci, a face mai bun. Pe un pal sărac asudă tntr-o lungă agonie Ttnărut.. . Nimeni nu-i ştie de ştire, Nimeni soarta-i n-o-mbllnzeşte, nimeni fruntea nu-i mtn-gtie. O.I 52/24 [V. 1).
    —      Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. Imbllnzeştc (O.I. 52/24); part. imblînzlte (P.L. 98/11).
    ISIBLÎ\ZfT, -A adj. Bllnd. Şi prin tufele de mături, ce cresc verzi, adînce, dese. Păsări tmbltnzite-n cuiburi distind penele alese. O.I 43/8 (V. 1].
    ÎMBRACĂ vb. I v. îmbrăca.
    Îmbrăţişat, -A adj. v. îmbrăţişat.
    IMBRACA vb. I. Tranz. şi refl. 1. A-şl pune haine. S-a-mbrăcat tn zale lucii cavalerii de la Malta. O.I 146/27. Cine-ntreabă.. . dacă şi lui i-ar plăci să îmbie
— 257 —
frumos Imbracal. P.L. 28/17. Acel portret înfăţişa un chip îmbrăcat bărbăleşle. P.L. 30/6. Văzu un boial cu fa{a ovală. . . îmbrăcat c-o bluză de catifea. P.L. C7/7 [V. 1 ; Pr. 3], Q (Element de personificare) îmbracă-le in doliu, frumoasă Bucovină. O.I 1/1. Bondarii îmbrăcaţi in catifcu, fluturii albaştri tmplu o regiune anumită de aer. P.L. 78/20 ; cf. P.L. 23/28 [V. 1; Pr.2].©(în context figurat) Umbrele se-mbracu In zale ferecate. O.I 24/28 [V.l). Q (Construcţie metaforică) A se Îmbrăca in vcşmîntul [Iui Hristos) v. veş-m 1 n t [V. 1). A-şi îmbrăca viaţu în haina morţii -- a Încheia pact cu moartea, devenind (in credinţele populare) strigoi. în haina morfii el şi-a-mbrăcat viafa, Ii plac adince clnturi, cu glasuri de furtună. O.I 96/2(3 JV. 1], + A purta haine dc o anumită croială. Maria. . . inlra îmbrăcată ca băiet. P. L. 64/12 (Pr. 1).
    2.    A acoperi, a înveli. Q (în contexte figurate) Şi mă-mbrac In purul galben ca in strai uşor fesul. O.I 80/15. Şi-n negru-mbracă toate al nopţii palid domn. O.I 96 20; cf. P.L. 87/2 (V. 2; Pr.l). Q (Construcţie metaforică; Îmbrăcat in flori şi stele = plin dc pitoresc ţi fantezie. Beduini ce stau In lună... Poveslindu-şi basme mindre tmbrăcale-n flori şi slele. O. I 45/27 [V.l). îmbrăcat cu :i lui Dumnezeu numire v. numire (V.l). Glasuri ce im-braeă o lume de amar v. glas (V.l). Q (.Metaforic) A Învălui, a ascundc (v. şi scălda). Toat-a apei, a pustiei şi a nopţii măreţie Se unesc să-mbrace mlndru veche-acea împărăţie. O.I 44/17. Bogată In intinleri stă lumea-n promoroacă, Ce sate şi ctmpie c-un luciu văl tmbracă. O.I 69/8. De ce să mai îmbrac amorul cu uătut ruşinei. . . ctnd te iubesc. P.L. 86/6 ; cf. O.I 25/17 ; P.L. 37/19, 75/15, 75/19, 80/28 (V. 3; Pr. 5). + A acoperi cu un metal preţios, a fereea. Veghea deasupra mea candele fumeglnde, o icoană îmbrăcată tn argint a Maicei durerilor. P.L. 4/5. (O candelă) ardea. . . sub icoana îmbrăcată cu argint a Mlnluitcrului. P. L. 44/40 [Pr. 2]. Q (în context figurat) .Au zidit munte pe munte in antica tor trufie, I-a-mbrăcat cu-arginl ca-n soare să lucească intr-un lanţ.
O.I 43/18 (V.l).
    3. A exprima (prin cuvinte). Aşa-numilele lor btăstă-
măţii erau nişte copilării, cu toată libertatea vorbelor cu cari le-mbrăcau. P.L. 75/15 (Pr.l].                       '
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. mă îmbrac (O.I 80/15), 3 sg. îmbracă (O.I 69/8, 96/20), se îmbracă (O.I 25/17; P.L. 80/28), 3 pl. inibraeă (O.I 63/3U ; P.L. 87/2), se îmbracă (O.I 24/28), imp. 3 pl. iinbrăcnu (P.L. 75/15, 75/19), p.c. 3 sg. u îmbrăcat (O.I 96/26), 3 pl. a îmbrăcat (O.I 43/18), s-a îmbrăcat (O.I 140/27;; conj. prez. 1. sg. să îmbrac (P.L. 86/6), 3 pl. să îmbrace (O.I 44/17); imper. 2 sg. îmbrae&-te (O.I 1/1); ger. îmbrăi-indu-te (O.I 102/5), part. îmbrăcat (P.L. 30/6, 67/7), îmbracat (P.L. 28/17), îmbrăcată (P.L. 4/10, 23/28), iinbracată (P.L. 44/40, 64/12), îmbracaţi (P.L. 78/26), îmbrăcate (O.I 45/22, 52/26; P.L. 37/19). — Variantă : îmbracă (P.L. 44/40, 64/12, 78/26) vb. I.
    lHBRĂCĂMf.\TE s.f. Haine, veşminte. Şi el? el —ce îmbrăcăminte ciudată ! O rasă de şiac, un comanac negru . . . tn mtna lui cartea astrologiei. P.L. 38/2 (Pr. 1). Q (Metaforic) Ceea ce sc află In interiorul unei camere. Un dulap cu cărfi bisericeşti, un scaun cu spala nallă, haine călugăreşti, sptnzurate Intr-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o pâreche de
papuci şi un molan negru, iată toată îmbrăcămintea. P.L. 73/35 [Pr.l).
    —      I-'ormc gramaticale: sg.n.ac. îmbrăcăminte (P.L. 38/2), îmbrăcămintea (P.L. 73/35).
    *  ÎMBRĂŢIŞA vb. I v. îmbrăţoşa.
    ÎMBRĂŢIŞARE s.f. (Şi in forma imbrăţoşare) Cuprindere in braţe : p. ext. mingiiere. Să-nluneci ochii mei pe veci. . . Cu-mbrăţişări de braţe reci. O.I 117/20. (Făt-Frumos] desfuclndu-se de imbrăloşările ei, se avlntă pe şaua calului şi plecă in lume. P. L. 11/18. Se-ncleştase amindoi Intr-o imbrăţoşare lungă. P.L. 94/14 (V. 1; Pr. 2]. Q (Element de personificiirc) Ha se lăsă tmbruţoşărei zgomotoase ale oceanului. P.L. 100/29 JPr. 1}.
    — Forme gramaticale : sg.n.ac. imbrăţoşare (P.L. 94/14). g.d. îmbrăţoşărei (P.L. 100/29); pl.n.ac. îmbrăţişări (O.I 117/20), imbrăţoşările (P.L. 11/18). — Variantă : jmbrăloşure (P.L. 11/18, 94/14, 100/29) s.f.
    ÎMBRĂŢIŞAT, -Ă adj. (Şi în forma Imbrăţoşal) Cuprins cu braţele. Şi peste arbori resfiraţi Răsare blinda lună, Ce ne găsea tmbrăţoşaţi Şoptindu-ne-mpreună. O.I 18ii,'11. Astfel îmbrăţişaţi, aruncă neagra si strălucita lui mantie peste umerii ei. P.L. 50/10. Ei imblă-mbrăţişaţi sub timbra unui sir de arbori. P.L. 79/21 ; cf. O.I 109/7 [V. 2: Pr.2).
    — Forme gramnlicalc :      pl.n.ac. îmbrăţişaţi (P.L.
50,10, 79,21), imhrăloşaţi (O.I 186/11), îmbrăţişate (O.I 109/7). — Variantă : imbrăţoşât, -ă (O.I 186/11) adj.
    ÎMBRĂŢOŞA vb. I. Tranz. A cuprinde cu braţele.
Eal duse pin lu un hiifis şi-l împinse afară din grădină. Apoi se întoarse şi. tmbruloşind un trunchi, zise încet şi c-un fel de ciudă: — Ieronim, te muşc! P.L. 95/13. (Iero-nim] imbrăţoşă pe bnlrinul am>c. P.L. 97/7 (Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : ind. p.s. 3 sg. îmbrăţoşa (P.L. 95,13); ger. iiiihrăloţinrt (P.L. 97/7).
    ÎMBHĂŢOŞArE s.f. V. îmbrăţişare.
    IMBHĂŢOŞAT, -Ă adj. v. îmbrăţişat.
    I.MPĂCĂ vb. I. Tranz. A linişti, a alina. Ceasul ultim ii impacă loală viaţa-i dc durere. O.I 53/15. Dezgustul meu din suflel să-l împac prin a mea minte. O.I 137/17. Şi dacă stele bat in lac Adincu-i lumintndu-l, E ca durerea mea s-o-mpac Inseninindu-mi gindul. O. I 193/7; cf. O.I 53/20 [V.4).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. impacă (O.I 53/15;; conj. prez. 1 sg. 9ă împac (O.I 137/17, 193/7), 3 sg. să împace (O.I 53/20).
    Î.UPĂcAllE s.f. Liniştire, alinare. El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimis Pre un înger să mă-mpace, şi-mpăcarca-i. . . e amorul. O.I 53/20 [V.l).
    ÎMPĂCAT, -Ă adj. Liniştit, netulburat. Q (In context figurat şi clement de personificare) Umbra celor nefăcule nu-ncepuse-a se desface, Şi In sine împăcată stă-ptnea eterna pace! O.I 132/22; cf. O.I 133/20 (V. 2).
    —      Formă gramaticală : sg.n.ac. împăcată (O.I. 132/22, 133/20).
— 258 —
    *  ÎMPĂIAT, -Ă adj. v. împăîet.
    *  ÎMPĂIENJENI vb. IV v. painjeni.
    ÎMPĂIAT, -Ă adj. (Mold., Transilv.; despre păsuri) A cărui piele a fost umplută cu paie. Erau cărfi vechi legale tn piele, crane de oameni şi păseri împăiete. P.L. -10/25 (Pr.l].
    IMPĂRĂT s.in. Conducător ui unui imperiu, suveran. Dupi't ptnza de paiujăn doarme fata de-mpărat. O.I 79/1. Domnul nostru-ur vrea să radă pe măritul împărat. O.I 1-10/8. impăraji, pe care lumea nu putea să-i mai tncapă, .A» venii şi-n Inra noastră de-au cerul pămtnt şi apă. 0.1 117 21. imparului Irăia singur... împărat ce-n viafa luinurisese niciodată. l'.L. :j 10— 11 : cf. ».I 29,6, 513,0-1/12, ■s;> li). 1 li» 11. 111) i:s. 110/25. 117/13. 1 17,26. l-18/ll ; P.L. 3 i. 3 8, -I 15. 1/30, 4/3-1, 0/7, 0/9. li 17. G/li», 931, 10/21, in2'2, 10-23. 10 31, 10.'32, 10/30. 11 X, 12,2. 15/33. 15/41,
17,7.  22 3. 23'1. 50/30 |Y. 13; Pr. 20). © (Metaforic) imparul slăvii e codrul, Xcamuri mii li cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului măriei sale. O.I 100/1. Albinele              blzlind pe noul. . . Impăral al raiului.
P.L. 98 19 | V.l : Pr. 1J. Q (Construcţii metaforice) Cerescul împărat - soarele (v. şi i z vo r). (Norii) Ingropau in grămezi de arcuri înalte... lumina cerescului împărat .şi numai din cind tn cind sflţiinduse se revărsau prin negrele l«r mine Lacuri de purpură. P.L. 39,5 |Pr.l). Poporul impăral — masele eliberate prin revoluţie, avind rolul conducător In slat. Din nou prin glorii calcă cu fafa inzeilă, cu faclele nestinse pitlerea-i împietrită. Poporul impăral. O.I 21/12 |Y, 1|, + Piu dc Împărat (I). murite. . . Invăfau de la păstorul împărat doina iubirilor. l’.L. 5,li. Trecea păstoraşul împărat, doinind şi horind. P.L.5,10 (Pr, 2].
    —  Porme gramaticale : sg. n. ac. împărat (0.1 24/12,
29,0, 5li. 04/12, 79 1,100:1, 110 8; l'.L. 3'4, 3/11, 5/6, .VIO, HS 19). împăratul (0.1 148/11 ; P.L. 3/8. 3/10, 4/15,
li 7, 0 19. 10:23. 10 32. 15 33. 15/41. 17,17. 18/22, 23/4), g. d. impăral (P.L. 311.5), împăratului (P.L. 4/30, 9/31,
10 21. 12 2, 22 3), voc. împărat* (0.1     110/11, 140/13,
117,13; P.L. 0,9. 10/31. 10/30, 11,8): pl. n. ac. împAraţ) (O.I 85 Hi. 1 10 25. 1-17.21. 147/20 ; P.L. -1/34, 6;17, 50/30).
    IMPĂHÂTEAsA s.f. Soţia împăratului. Căci din patru părţi a lumii împăraţi si-mpărălese .4ii venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese. O.I 85/19. l'n paj ce poartă l>ns cu pas A-mpărălesii rochii ... Se furişează plndilor Privind ta Cătălina. O.I 173/20. in vremea veche trăia un împărat ... şi avea v împărăteasă tlnără. P.L. 3/5; cf. P.L. 3/17, 3/19, 4/7. 4/9, 4/13, 13;15, 22/9. 22/21, 22/37, 2310 [V.2; Pr. 111.
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. împărAteasA (P.L. 3/5, 3/19). impArftteasa (P.L. 3 17. 4/9, 4/13. 13/15, 22/9, 22/37, 23/10), g.d. împărătesei (P.L. 4/7. 22/21), ImpArA-tesii (0.1 173/20): pl. n. ac. impărălese (0.1 85/19).
    ÎMPĂRĂTESC. -KĂSCĂ adj. De impăral, al împăratului : crăiesc. Şi pe masa-mpărălească sare-un greier, crainic sprinten. Ridicat in două labe s-a-nchinat băhnd din pinleni. O.I 87/19. A fosl odată ca-n poveşti A fosl ca niciodată, Din rude mari impărăleşli, O prea frumoasă fată. O.I 167/3. Trist se scula [lmpâratnl| din palul împă-
rătesc. P.L. 3/17; cf. P.L. 4/31 [V.2;-Pr.2|. ©(Construcţie mclaforică) Drum împărătesc — flşie luminoasă, largă, sngcrtnd o calc dc legătură intre- cer şi pămint (v. şi arginl. manta, mreajă, plnză, prund, pulbere, rază, senin, s m â 1 ţ u i r e). Din lună se scobora la pămtnt un drum împărătesc acoperii cu prund de argint. P.L. 20/20 [Pr. 1|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. împărătesc (P.L. 3/17, 4/31,20/20), impărăleascA (O.I 87/19); pl. n. ac. împărăteşti (0.1 167/3).
    iMPĂiiĂŢfi; s.f. Imperiu. Toat-a apei, a pusliei şi a nopfii măre/ie Se unesc să-mbrace mindru veche-acea im* părătic. O.I 44/17. Ţoale se întind nainle-i ...Ca prin neguri alburie se slrevăd şi se prefac in Intinsă-mpări/ie sub o umbră de copac. 0.1 144/10. Ca să nu-mi prăpădească ţoală Impură/ia, am fosl silii s<i s/au la-nvoiată cu ea |baba|. P.L. 6,29; cf. O.I 144/30 ; P.L. 6/25 |Y.3; Pr.2]. © (In conlexl figurat) Ţi-as da pămlnlul In bucăfi Să-t faci tmpărălie. O.I 178/20(Y.l]. <> Expr. ImpArăţia umbrelor = imperiul morţii. Se ducea In turburea împărăţie a umbrelor. P.L. 20/37 [Pr. 1], © (Construcţie metaforică) împărăţia aerului = văzduh. Se vedeau doi ochi albaşlri ca cerul, ce răpezeau fulgere lungi. Erau ochii Genarului exilat in împărăfia aerului. P.L. 21/40 [Pr. 11.©(Mclaforic) Lume. Soarele surise şi el In înfocata lui impărăfie. P.L. 4,16 [Pr. I|.
    —       Forme gramalicalc: sg. n. ac. impArâ|ie (0.1 41/17, 144/10, 178/20 ; P.L. 4/16, 20/37), împăriţla (O.I 144/30: P.L. 6/25, 6/29, 21/40).
    ÎMPĂROŞAT. -Ă adj. Plin dc pâr. © (Melaforic, despre ochi) înconjuraţi <k* gene şi sprincene foarte stufoase, care le dau un aspect animalic, feroce. Vezi colo pe uri-ciunea fără suflet, fără cuget. Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflai şi buget. O.I 150/12 (V. 1].
    lMPĂRTĂŞf vb. IY. Tranz. A destăinui. Călugărul Dan e unul din şcolarii Academici, iar cu deosebire al maistrului Huben. care-i impărlăseşte loate indoielele. P.L. -11 ’2 |Pr. 1],
    ÎMl'ĂHŢf vb. IY. 1. Tranz. A separa, a despărţi. Zdrobifi orlnduiata cea crudă şi nedreaptă. Ce lumea o împarte in mizeri şi bogaţi.' O.I 00/12. Cum nu vii lu, Ţepeş doamne, ca punlnd mina pe ei, Să-i Imparii in două ccte, In smintifi şi In mişei? O.I 151/32[V. 2|. © (Construcţii metaforice) A pulea împărţi pAroinlul = a avea putere uriaşă. De ce uilafi că-n voi e şi număr şi pulere? Cind vreji pute/i prea lesne pămintut să-mpăr-fifi. O.I 59/2 (Y. 1]. A impArjl lumea de pe sniodurs tării, hii -- a judeca valorile umane in funcţie de gradul lo-f de rcnlnbilitalc. Iară allu-mparte lumea de pe setndura lărăbii. Socotind cit aur marea poarlă-n negrete-i corăbii. O.I 130/27 [Y. 1|.
    2. T r a n z. A repartiza, a dislribui. Plăcerile egale egal vor fi-mpărfite. O.I 01/8. Dama cochetează cu pri-virile-i galante, împărţind ale ei vorbe tnlre-un crai bătrtn şi-un fante... O.I 162/34 [V.2|. (R c f I. pas.) Pe ea [masă|, hlrtii, versuri, ziare rupte, broşuri efemere, din cile se-mpart gratis. P.L. 29/31 (Pr. 1], + Refl. pas. A fi comun mai multora. încorda-voi a mea liră să ctnl dragostea? L'n lanf Ce se-mparle cu fră{ie inlre doi şilrei
— 259 —
amanţi. O.I 140/6 [V. 1). + A clasifica. Oamenii din ţoale cele fac icoană şi simbol . . . Impurţesc a lor gindire pe sisteme numeroase. O.I 36/8 [V. 1).
    3.      R e f 1. A se răsplndi, a se impruştia. Iilindu-i sunet se tmparte Peste văi împrăştie!, Mai încet, tot mai tncet. O.I 104/25 (V.l].
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. imparle(O.I 60/12, 130/27), se Împarte (O.I 101/25, 140/6), 3 pl. Impirţese (O.I 36/8), se împart (P.L. 29/31), viit. 3 pl. vor 11 împărţite (O.I 61/8); conj. prez. 2 sg. sâ imparii (O.I 151/32), 2 pl. să împărţiţi (O.I 59 27) ; ger. împărţind (O.I 162/31).
    iMPABŢIBILITlTE s.f. Di vizibilitate, l'n puncl matematic se pierde-n nemărginirea dispnziliunii lui. o clipă de timp In impărfibilitatea sa infinitezimală, care nu tnceteazâ tn veci. P.L. 25/39 (Pr. 1).
    ImpAtimIre s.f. Iubire, pasiune adincă. Şi-l vise: [visul de aur], cind cu-a mea mină al tău brut rntuna îl pipăi . . . ctnd sărut cu-mpălimire ai tăi albi şi netezi umeri. O.I 82/6 [V. 1].
    iMPATJMfT, -A adj. îndurerat, chinuit dc patimi. Buzele fi erau uscate de dorinfa unei sărutări, cugetarea ei era împătimită, ca un strat cu florile pe jumătate veslezite de arşiţă. P.L. 102/3 [Pr. 1].
    ÎMPETRfT, >A adj. v. împietrit.
    ÎMPIEDECA vb. I. 1. Refl. A se poticni, a se izbi de o rezistenţă. Q (Metaforic) Cum? Cind lumea mi-e deschisă, a privi glndeşti că pot Ca întreg Aliolmanul să se-mpiedece de-un ciot? O.I 146/22. Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag ? Şi, purtat de biruinţă, sâ mă-m-piedec de-un m&şneag? O.I 147/12 [V. 2|.
    2.      T r a n z. A opri, a ţine pe loc. Riul, împiedecat de sttnci şi munţi, s-adună intre codri ca marea nglindă a mărei. P.L. 52/4 [Pr. 1). Q (în context figurai) In lanţuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Su-mpiedcc umbni-i dulce de-a merge-n tnlunerec. O.I 232/8. (V. 1|.
    —       Forme gramaticale: conj. prez. 1 sg. să împiedec (O.I 232/8), 9ă mă împiedec (O.I 1 17.12). 3 sg. să se împiedece (O.I 146/22); part. împiedecat (P.L. 52/4).
    ‘ÎMPIEDICĂ vb. I v. împiedeca.
    tMPIETRf vb. IV. Tranz. F i g. A facc insensibil. Chinul şi durerea simţirea-mi a-mpielrit-o. O.I 116/5 [V. 1).
    ÎMPIETRIT, -A adj. (Şi în forma tmpetrU) Dc piatră. Şi deodată se ridică din pămtnt un colţ sur. drept, neclintit, un uriaş Impetrit ca spaima. P.L. 19/4 [Pr. 1]. ©(Metaforic) De neclintit. Din nou prin glorii calcă cu fala In-zeitâ, Cu faclele nestinse, pulerea-i împietrită, Poporul tmpărai. O.I 24/U [V. 1].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. impetrit (P.L. 19/4), împietrită (O.I 24/11). — Variantă : impetrit, -ă (P.L. 19/4) adj.
    ÎMPILA vb. I. Tranz. A asupri. Pe Xistru tăbă-rtsem, poporul lău să-mpil. O.I 91/11. Să binecuvlnteze pe cel ce mă tmpilă. O.I 115/22 [V. 2).
    —      I-orme gramaticale : ind. prez. 3 sg. impilă (O.I 11522); conj. prez. 1 sg. să impil (O.I 91/11).
    iMPfNGE vb. III. 1. Tranz. A mişca, a deplasa. El ştergarul i-l desprinde şi-l împinge lin la vale. O.I 84/37. X-uu avut decit cu ochiul ori cu mtna semn a face, Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace. O.I 146/32. El intră repede, împinse bolovanul la loc. P.L. 97/39 [V. 2; Pr.l). + A Îndepărta (de la sine). Ea-t împinse tn perini . .. El voia să vorbească. P.L. 64/1. Ea-l duse pin Ia unhăliş şi-l impinse afară din grădină. P.L. 95/12 [Pr. 2]. + A pune in mişcare, a face să meargă. Q (Metaforic) A statelor greoaie cară trebuie-mpinse. O.I 56/23 [V. 1].
    2.     T ian?. F i g. A Îmboldi, a stirni. Xu le mai faceţi ziiluri unde su-nchid-avere, Pe voi unde să-nchidâ, cind împinşi de durere Veţi crede c-aveţi dreptul şi voi ca să trăiţi. O.I 59,29. Şi naţii călătoare, impinse de a mea, L'mplul-au sperioase pustiul pln-la poluri. O.I 91/4 [V. 2|.
9   (Metaforic) Pllnsori sfişietoare impinse de blăslem Se urmăresc prin boite. O.I 94/18 [V.l].
    3.     Refl. r e c i p r. A se îngrămădi. Q (Element dc personificare; in context figurat) [Sunetele] se împing tumultoase şi sălbatece pe strună. O.I 158/4 [V.l].
    —  Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. împinge (O.I
84  37, 158/4), p.s. 3 sg. împinse (O.I 146/32; P.L. 64/1, 95 12, 97/39); part. împinşi (O.I 59 29), impinse (O.I ob 23, 91, I, 94/18).                      '
    ÎMPINGERE s.f. Deplasare, mişcare. Q (Metaforic) înaintare. Şi această minte care in turburea şi puslia împingere şi luptă a istoriei oamenilor, a istoriei unui ce elementar, are din cind tn cind cite o fulguraţiune de luci-dilale . . . să vorbească şi ea? P.L. 81/17 [Pr. 1).
    ÎMPISTRlT. -A adj. (Regional) Pestriţ? A/ungaf-o ai pe dinsa, ca departe de părinţi In coliba tmpislrită ea Să nasc-un pui de prinţ. O.I 83/18 [V. 1J.
    ÎMPlN/.I vb. IV. Tranz. A acoperi. Q (Construcţie metaforică) A impinzi globul in planuri pe un veac -
a face inari proiecte de cuceriri, de expansiune (v. şi cere. mistui). Veri pe-un rege ce-mpinzeşte globu-n plunuri pe un veac. Cind la ziua cea de mine abia cuget-un săruc. O.I 13(>, 17 [ V. 1 ].
    ÎMPLETI vb. IV. Tranz . 1. A reuni, a aduna firele formind un tot. Părul ei de aur era împletit in cozi lăsate pe spate. P.L. 7 23. Trece Maria peste acel pod, Impleîindu-şi părul. P.L. 51 32. Părul ei cel blond şi împletit in cozi cădea pe spate. P.L. 55/1 [Pr. 3|.
    2.     A confecţiona ceva din flori, nuiele, ramuri etc., încrucişate intr-un anumit chip. Te-ai dus, le-ai dus din lume . . . Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare.
O.I 1,14. Xu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pal Din tinere ramuri. O.I 216/11; cf. O.I 219/7, 221/3, 223/7 [V. 5]. <$• Refl. pas. Cununa cea de laur ce slntă se-m-pleleşte. O.I 17/11 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se împleteşte (O.I 17/11), 3 pl. împletesc (O.I 1/14); imper. 2 pl. împletiţi (O.I 216/11, 219/7. 221/3, 223/7); ger. impletindu-(P.L. 51/32); part. împletit (P.L. 7/23, 55/1).
    iMPLINf vb. IV. 1. Tranz. A realiza, a îndeplini, a satisface. Voinţele ţi se realizează după gindirea ta...
— 260 —
 sc-nţelege, împlinimI formulele. I’. L. -12 11. Iii... li împlineau iilinllnd glmlirile. I\l.. i3,i>.          n-.şi împlini
 palime. . . era s-o iifnt/d pe eu. IM.. 5)9.21 ; cf. l'.L. 33,11 (Pr. 4|. O Refl. Şi fosl-ar fi moi bine... Să se-mpli-nească visu-mi din codrii cei tle brad. O.I 1)2/15 |V.l).
     li. Refl. A trece un lini]), n expira un termen. Da. bădică. mine li se-mplineşle unul. P.L. 17/30. A dona zi de dimineaft'i i se împlinise |nnul| lui Făl-Frumos. P.L. 17,33 |Pr. 2).
     —      Forme gramalicalc : inii. prez. 3 sg. se împlineşte (l’.L. 17 30. I7,33j, 3 ]>l. împlineai* (IM- 53/G), Imp. 3 pl. împlineau (P.L. 33 11): ronj. prez. 3 sg. «ă se ImpllDenscă
 iO.I  ;*2t3i: inf. ii împlini il'.L. '.>‘.>21): ger. împlinind (IM- IJ 11*.
     IMI’I.IN|T. -A .ulj. Uine fiscul. piopoiţional. Xu e
 micii, nu i mure. nu-i subţire, ri-m;>!inilit. 0.1 150,'19 |V.1|.
     •împi.IntA \]>. i v. jiiii.m.
     iMI’ODUIlf \li. IV. T r a n /. A iafniimiM'ţu. a dreora. Trăia i:"'nt mir n duliiilă din r riiş. pc cure xi-o Impodobisr eu (l'-ri. IM., I |l’r. lj. Q lOni-lrm-lie metaforică) \ împodobi eu flori linuri' |IV 1|.
     -      l-urnii- urainalicali' : imi. mm i.p. 3 sg. împodobise (IM., .s.s l>: o.nj. jiit-z. 3 sg. *A impadot.ca-ii'i (P L. 81.34).
     iXIPOTIIIVÎ vl'. IV. I n l r il 11 /.. şi rr( I. (şi in forma Imprnlim. A se opune, Slii lu tei nti mei Impolrii'ese lie nicimlulti. IM., 13 I. Vuzlml ni n-area ce găsi de Impro/irU liitrlnuliii muieslm, se-nr»i. IM- 83,5 |Pr. 2j.
     -      Forme gramaticali- : imi. prez. 1 sg. mu Împotriveşte (P.l.. 13 D: so|>. de iniprolhil (P.L. 83,3). — Variantă: îniprothi (P.L. .*3 3) vl*. IV.
     f\IPIl\ŞTlA vl». I. H c f I. 1. A si' răsfira. n sc risipi.
 Răsfiratul />ăr dc mir peste prrmi se-mprăslie, 0,1 75)/7. Risipite sc mprăxtic ■; itii'iuanilor sinujuri. O.I 1-18/23 |V. 2|.                                  ’
     '2. I-'iA râspimli. Hliiulu i suitei se împarte l‘c<tc c.(i imţ>ră<tut. O.I I*H I.umc.i-I crezuse mori pc l'ti! I'nnwx. >r itr tiecca. cind se împrăştie fnimu venirei lui. :ii.oi, mitic acrul in luminii dc sărbătoare. IM,. 22 5 |\. 1 : Pj. IJ.
        I      ortm- gramaticali-: imi. pn-z. 3 sg. mp împrăştie MU T •-*. 7: p.l- 22 3). 3 pl. sc împrăştie (0.1 148 25); pari. imprăţllet (O.I im2t'0. -Acccnln.il ţi: (ind. pr>/. li «n, >i p].| sc împrăştie i().l 75),-7. 1-18.23). — Ya-rismlik : (Molii.. Transilv.) impră«t!r (O.I 10| 2(>) vb. I.
     ImPRAşTIAT. -A ailj. (Şi forma Imprăşliel). Risipii. Afară-i toamnă, frunza împrăştiată O.I 115)1. Cine-o redett rn părul ei galben şi lung. despletit şi împrăştiat. . . ar fi (/indii că-i o înmărmurită :lnă a undelor. P.L. 22 26 (V. I : Pr. IJ.
     —      l-ornic gramaticali-: sg. n.ac. împrăşliul (P.L. 22/26), iniprA«tlutA (O.I ll'.M).
     iMl'ltAşTlfc, vl». I v. impruşliH.
     IMPHKJMIITGH. -UAttK adj. Înconjurător. Zidurile împrejmuitoare. . . le făceau a crede câ |mănâs(irca| esle mai mult o ruină, P.L. 72 II. Or-a lungul zidarilor împrejmuitoare. mergeau cărăruşe. P.L. 73/1 [Pr. 2|.
    IMPHIîjCR adv. In jur. Ung-a leilor grădină regele Franeise aşteaptă. . . împrejur cei mari ai ţării fi ai sfatului s-udur,ă. O.I ltio/3. Fiarele se-nfiorează, Şi-mprejur, arzlnd de dorul de-a se sflşia-nlre ele, Se aşază. O.I 16G/2. Făt-Frumos Irczil ea dintr-un somn lung se uită împrejur. P.L. 13/39 ; cf. O.IV 36G/9; P.L. 16/3 |V. 3; Pr. 2\. O Loc. adv. (Ue) Jur Împrejur = din (In) loate părţile; roată. Şi din a haosului văi, Jar împrejur de sine, Vedea ca-n :tua cta dentli, Cum izvorau tumine. O.I 176/18. De jur împrejur slau sllneile urieşeşli. P.L. 78/19. Işi mai primblă ochii de jur împrejur. P.L. 101/19; cf. P.L. 98/4 {V. 1; Pr. 3|.
    tllPHEJl'llARE s.f. Circumstanţă, situaţie oarecarc. Dovezi erau asemănarea eu porlrdul şi multe - alte Impre-jurCri, cure nu ne interesează. P.L. 39/32. Duci idei şi cugetări In natură după analogia împrejurărilor omeneşti. P.L. 80/35. Amorul esle o nenorocire, şi fericirea, ce mi-o oferi, venin. Că n-o şlii aceasta, esle împrejurarea care le face adorabilă. P.L. 86/28 ; cf. P.L. 47/13 (Pr. 4|. <> Loc. adv. DupA împrejurări — potrivit situaţiei. După împrejurări. a predicai, a agilat republican. P.L. 81/11 (Pr. 1). + (Har) Amănunt. Dar t>ei fi băgat de samă o împrejurare: cartea mea cetind-o In şir rămlne neînţeleasă. P.L. 42/41 |Pr. l|.
    - l-'ormc gramaticale :   sg.n.nc.   împrejurare  (P.L.
12    II): împrejurarea (P.L. 80/28): pl.n.ac. imprejurâri (P.I.. 39,.32. 81,11). împrejurările (P.L. -17; 13), g.d. împrejurărilor (P.L. 80/33).
    fllPHLJL’RfME s.f. Ceea ce sc află împrejur; mediu. Lt priveşle. fără de-ncredere In realilale, la împrejurimea lui. P.L. C2;2G |l*r. I|.
    I.MPKKJlRtL prep. (Indică spaţiul înconjurător) In jurul. Imprejuru-ne s-adună Ale curţii mlndre neamuri. O.I 101/15. Mul se uilă (leul) tmprejuru-şi, cască lung... şi s-aşază jos. O.I 165/7. Lungi cearcăne vinele se trăgeau împrejurul ochilor. P.L. 4/1. Apa fugea rotind împrejurul glesnelor ei. P.L. 101.-38: cf. O.I 100/7; P.L. 27/4, 57/33, 83 13. ST !) (V. 3: Pr. 6|. O (Substantivat; precedat de prep. ..in") In împrejurul... = In jurul... A'umai In împrejurul gurei musculoase se vedea o dulceaţă amărllă dc îndoieli. P.L. 40/3C |Pr. 1].
    IMPIIBSLRA vb I. Tranz. A înconjura. Cti-a laie umbre azi In van mă-mpresari. O ceas al lainei, asfinlit de sară. O.I 201/7 |V. I|. ©(Metaforic) A învălui. A mea iubire e-atlla de curată Ca farmecul de care In eşti împresurată. O.I 232/16 (V. I|.
    -      Forme gramaticale : ind.prez. 2 sg. împresuri (O.I
201  7). eşti împresurau (O.I 232/16).
    ÎMPnitl'NA vb. I. Tranz. şi refl. A (se) uni, a (se) facc una. Doini ambre albicioase Ca şi fulgii de ninsori, Razele din alba lună Mi le torc, mi le-mpreună Pentru-n-Iregul viilor. O.I 13/14, Prin frunze aiurează şoplirile alene. Cind gurile-nselale in sărutări se-mpreun. O. I 97/30. Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. 0. T 98/32. înainte de a dormJ, ea Işi împreuna minile. P.L. 52/16; cf. O.I 93/12 (V. 4; Pr. 1|.
    -    Forme gramalicalc : ind.prez. 3 pl. împreună (O.I 13/14), se iiupreunA (O.I 98/32), se impreun (O.I 97/30),
— 261 —
imp. 3 sg. impreunn (P.L. 52/16); part.                  (O.I
93/12). — Acccntuat şi: (ind.prez. 3 pl.) se Imprtun (O I 97/30).
    iMPHEtxA adv. La un loc, unul cu allul. Iar dacii împreună oa fi ca să murim, Să nu ne ducâ-n triste zidiri de fintirim. O.I 129/13. Păsare blinda lunii, Ce ne găsea tmbrăfoşafi Şoptindu-ne-mpreună. O.I 180/12. O, cil eram de fericit Să mergem împreună. O.I 187/18 [V. 3J. •<> Loc. prep. Impreuni eu. . . = laolaltă cu... El se contrase. .. plnă ce deveni, împreună cu sfera ce-l Incungiurâ, mic ca un mărgăritar. P.L. 50/34 (Pr. 1).
    IMPROSPAtA vb. I. Refl. A sc Înnoi, a prindr pulcri noi. Toată cugetarea ei se-mprospălase, toate visele ei reveneau splendide. P.L. 102/24 [Pr. 1J.
    ÎMPROSPĂTAT, -A adj. înviorat, rcnăscut. Cerul limpede — o mare, soarele — o faţă de foc, ierburile împrospătate. . . o făceau să doarmă mutl. P.L. 10/3. F'lorile-m-prospătate ridicau In soare cochetele capete, copilăroase. P.L. 54/31. Mintea lui ti părea împrospătată. P.L. 62 30 [Pr. 3).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. împrospătată (P.L. 62/36); pl.n.ac. improspitutc (P.L. 10/3, 51/31).
    IMPROŞCA vb. I. Tranz. A Împrăştia, a stropi (cu noroi). Prin bălţile de noroi, ce Improşcau pe ctilczu-lorul, ce se tncredea perfidelor unde, treceau nişte ciubote mari. P.L. 26/13 (Pr. 1).
    IlIPROTTVf vb. IV v. împotrivi.
    Împrumuta vb. I. Tranz. A da cu împrumut. Formulele sunt oecinice... formule pe care le ai ha!e acrise tn cartea ce fi-am tmprumutat-o. P.L. 12/14 (Pr. 1|.
    Împuţina vb. I. R e 11. A sc rrduce, a descresc. Se-nmulfesc semnele rele Se-mpuţin faptele bune. O.I 11'8 (V. lj.
    IN prep. A. (Introduce complemente) I. (Introducc un complement circumstanţial dc Ioc) Mă usc ca crucea pu3ă-n clmpii. O.I 26/19. Ale paserilor neamuri Ciripesc pitile-n ramuri. O.I 121/16. O, vino iar in al meu braţ. O.I 235/5. îşi puse tn cui paltonul ud. P.L. 27/17: cf. O.I 1/25, 4/13, 4/17, 6/18, 8/4, 8/6, 8/6, 11/4, 11/16, 12,13. 12/19, 14/1, 15/5, 21/2, 23/13. 23/14, 23/22, 21/23. 25/9, 25/11, 27/11, 27/18, 28/6, 28/8, 30/19, 35/4, 35/11. 3.V18. 36/19,36/19,37/16, 37/19,40/6, 42/1, 42/4,43/8. 43.24.41/2, 44/18, 44/22, 44/25, 44/30, 44/31, 45/8, 45/25, 45/26, 45/29. 46/7, 46/8, 48/2, 48/5, 48/7, 48/12, 48/12, 48/12, 48/16, 48/21, 48/30, 49/1,   49/3,   49/3, 50/1, 50/3,  50/5, 50/16,
51/28, 52/2, 52/8, 52/10,    53/14, 54/1, 54/2,  54/2, 54/10,
54/17, 54/18, 54/20, 54/21, 54/24, 55/18, 56/1, 56/18, 60/18, 60/20, 60/23, 62/16, 62/27, 62/30, 64/7, 64/9, 65/5, 65/16, 66/9, 66/10, 66/17, 66/20, 66/27, 67/31, 68/1, 69/4, 69/4, 69/5, 69/13, 69/25, 69/26, 72/5, 72/7, 73/3, 74/9, 75/1, 75/5, 75/11, 76/4, 76/9, 76/15, 79/2, 79/26, 79/31, 80/2, 80/13, 80/14, 80/17, 82/13,  82/32, 83/12, 83/15, 83/18, 84/7, 84/9,
84/11, 84/12, 84/14,  84/21, 84/38, 84/39, 85/4, 85/9, 85/25.
85/29, 85/34, 85/35, 87/14, 88/2, 88/8, 88/12. 88/20, 91/18. 92/24, 92/25, 92/29, 93/1, 93/3, 93/4, 93/5, 93/6, 93/7. 93/9, 93'26, 93/26, 93/31, 93/32, 94/3, 94/14, 94/22, 94-20.
 95/S. 95.1 I, 95/16, 95/24, 95 35, 9C/o, 96/15. 90/16. 97/10, 97/11, 97 12. 97/25, 97/33. 98 5. 99/4, 103 3. 10.3/19. 103.27,
 10 4'22. 105/3, 103/10, 105 13. 105/18. 107/7, 108 1. 108.13, 110/7, 110/15. 112 2. 113 5. 115/24, 110 3. 110,10, 116/13, 117/17,                                       119,2, 119,6.  121/11,   122/10,   122 19.  127 23,
 129/14, 129/10. 130/1, 130 3, 130/15, 130 23, 132 1, 132/4, 132/4, 132/6, 1311. 131 13, 134'30, 137/1. 137 9, 137/22, 137/22.                                       140 8, 140/13. 140 15.   14018.    1 i0'27, 142 17,
 112/10, 1 42/27, 144 13. 141 2(\. 146/4, 147 8. 147/22, 147 28,
 1  47/32, 148/1,                                     1 18 11. 148 1 1, 14815,   148/19.   148 21,
 149/9. 1 19/23,                                      149 30,   150/15, 150/20,  150-27.   150/33,
 151/7. 151 29. 151 33. 152 1, 152/2, 152 10, 151/5, 155 21, 153/29,   15/10.                                     157 38.    139/1, 159 10.  159/16.   159.17,
 1605, 100 8,        160 19.                               160-21. 160/23, 162 0, 102 9,   162/16,
 102 32. 1015.       101 12,                               100/12, 167/11. 168 0. 168 9,   168,18,
 108 27.   108 27.                                    108,32,    170 2, 170 29.  170,31,   171'19.
 17119.    17121.                                     172 17. 172-21,   170 10.   178 3,   178,16.
 178-29, 179.22, 1813. 1813. 1810. 1819. 18M3, 182 22, 183 7. 181/5,       181/12.                                 181/11, 1889.  1899. 193/1.     1933,
 193-5. 193 10.      191 10.                100 6, 196 11. 190/28. 196/35,                 199.18,
 20H/3. 200/10, 202/8. 202'9. 202        9. 203 1, 207/3, 207/7,
 210 15,   210.-20,                                   210/20, 210,21,   210 27.   211/9,   212 10,
 213/8, 215/6. 215 8. 225/6. 226 13, 228/5, 228/9, 231,3, 231/12.   231/17,                                    232-1,  232 11.   232 20.   236/9,   236,13,
 236/14:                                         O.IV 333,10. 361 1".   304 14.   305/16,  365/23,
 365/20.                                       366/3. 396 11, 130.2. 430 20: P.L. 411, 5/12.
 5/21. 5/25, 5 33, 5 35, 5 30, 5 37. 5 38, 8 13. 8 22, 8 26, 9/3. 9 11, 9 15. 9/30, 9 32. 9,39. 10/21, 10/29, 11/28. 11.-30, 1131, 1132, 12/3, 12,3, 12,7, 12/9, 13/6, 13'10, 13 21, 13 29, 14 5, 11 13. 15 14, 15/15, 15/29, 15 31, 15 1". i<;
 16 8, 10/0. 1(120, 10/27. 10/28. 16/37, 17-17, 17 18. 17 18.
 18 20,                                       l.S 2S. 18/30. 19 15, 19 19. 19 23. 19,24.    19 28,
 19 30. 20 5. 20 11, 20/30. 20,30. 20/36, 21 9, 21/15, 21-24, 21 20. 21 27, 21 33, 21 30, 22/2. 22/10, 22,22, 22'28. 22,38, 23/4. 23 9, 21;.'). 25 1. 25 21, 25 25. 25 27, 25 40. 26-10. 26 27. 26/36, 27,0. 27 17, 28 25. 28/36. 28-39, 29 5.
 20.10.    29 22. 29 22. 29/20, 29 38, 31) 20. 30/35, 31/2, 31.8,
 31 9. 31 26. 32 2. 32 5. 35 I. 30.6, 30 31. 37 8, 37-20. 37/21. 37 20. 37 2S. 38.3. 38 24. 38 35, 38 37. 39 3. 39 27, 39 40, 40-3, 10 16, 40,23. 10 23. 40 32. 40 36. 40 38, 41/11, 41,19,
 41.25.   11 29,                                      41/33.  4139. 42 13, 42 17. 42/26,    42 20,
 42 31. 43 3. 43'5. 43/6. 43/9, 43 10, 43 27, 13'34, 43 37, 44 ’2. 417. 4119. 44 30. 4 4 36. 45,1, 45 8, 46/6, 46 8,
 40 30, 47 13. 47/17. 47/17. 47-40, 47 11, 47 41, 18 9. 48/35, 48/10. !9'7. 49.13, 49'35. 49 37. 49 40. 50'6. 50 15, 50 23. 50/40. 51 3. 51/5. 51 7, 51 11. 51 15. 51 15. 51/19. 51 21.
 51 23, 51 23. 51 39. 52 0, 52 39. 52 10. 53/2, 5320,                                       53 21.
 53/40,                                        54 31. 55 18. 55 19, 55/21, 56/15, 56-27.    50,29,
 57,-26. 57 39. 58 8. 58 8. 58 13, 58'17. 58/19, 58 29, 58/31, 59/3, 60 12, 60/15, 60/18. 60 28. 01-2. 61/4. 61 4. 61 10, 61/28, 61/35, 62 7, 62-8. 63 18. 63-21, 63-32, 64 1, 01 5. 64/14, 64/30, 65 7, 65 20. 05 21. 66 11, 66'16. 67-16. 67 23, 69/15, 69 17. 70/4. 7U 32. 7130. 73 9. 73 11. 73'13, 73 18. 73/21. 73/23. 73'24. 73 28. 74/1. 74 10, 74 12. 74/33. 71 39. 75/3. 75'34. 76 2. 76'12. 76,20. 76/22. 70-40. 77,13. 77 18. 77/18. 77, 33. 77 35, 77-36, 78 10. 78 17. 78 32. 79 1. 79 3, 79^6. 79 8. 79 18, 79,32. 80 1. 80 2. 80/4, 80,8. 80 13. 80 20. 8034,                                         80/38. 81/16, 81 21. 81,23. 81,35, 81.36.    81 30.
 82.10,    82,-27, 83/28. 83/31. 84 31. 84 35. 85/7. 85 14. 85 19,
 85/20,                                        85/23. 85/27. 85 33. 85 33. 86/15. 86 31.    86/35,
 87/1, 87/28, 88/4. 88 9. 88/27. 88 33. 89 13, 89 36. 89 39. 90/5. 90/7, 90/14, 90 30, 91 19. 91 29. 91/35. 93 1. 93.2.
— 262 —
  93/2, 93/37, 01/8, 94/17, 94/22, 91/35, 95/16, 95/17, 95/18, 95/2H, <>6/3, 90/4, 97/9, 97/10, 97/18, 98/5, 98/6, 98/7, 98/11. S>8.;1X. 98/31, 99/7, 100/2, 100/18, 100/19, 100/34, 101/11. 101/20, 101/25, 101/30, 101/36, 102/4 [V. 364 ; Pr. 357], <0-(în prepoziţia compusă) Plnă în v, p i n â* |\\ 7: Pr. 13]. ^ (Urmat «Ic un adverh, arală direcţia) Ea privi alunei in jos. O.I 103/29. Hamul linăr vini să-i de ie .•>/ dc br.ţe-n sus s-o ieie. O.I 122/4. Ea-şi pleca frunlea-n jos. l’.L. 88/30; cf. 0.1 6/19, 91/14, 93/25, 93/34, 155/27, ltfH'25. 171/17. 181/1. 230,8; P.L. 4/24, 4/27, 8/37, 16/32, 49/16, 58:17. 59,41. 63/30, 68/14, 69/1 1. 83/34, 84/21, 84/27, 87/30 | V. 11 : Pr. 15). <> (Ca elcmcnl componcnt al unor locuţiuni) .S'i t>asu-n urma-fi zbvarâ. O.I 22/9. I)e le-ating sA feri in laturi. O.I 198 5. Suridea in faţa valurilor. P.l.. 100/34; cf. 0.1 1 10. 9'21, 23/8. 23/10. 31/3, 31/23, -12,2. 63/1 1, 64.22, 72 21. 87.15, 92/27. 93/32, 93,35, 95/12, 101,24, 103/22, 101/30. 107/6. 119,11. 133/22, 148/30, 155/5, 164/16, 165/6, 106/22. 170/16, 177/28, 183/31, 204/3, 205/3, 225/5, 232 12 ; O. IV 338/2; P.L. 12/22. 14/2, 18/18, 18/28, 19,15, 30/11. 32/10, 35/30,36/17, 39/1, 40/20,40/36, 41/29, 44/19, 5D12, 60/20. (54/13. 6-1 <20, 69/17, 72/18, 72/20, 72 22. 83,25. 85/14, 95/30. 1)7/8, 100/7 [V. 30; Pr. 28]. <> (l'rmat «Ic un pronume rclaliv) Privindu-mă cu ochii in care-aveai un cer. Mi-ai zis... O.I 91/27. Să fie neagră umbra in care-oi fi perii. O.I 127/17. Tu eşli ca o vioară, in care suni inchise loale cinlările. P.L. 42/21; cf. O.I 230 2; O.IV 333/2, 365/11; P.L. 4/4, 7/36, 8/22, 9/34, 20/40, 44 5, 46/3, 46/26, 48/4, 52/11, 54/29, 78/22, 78/32, 79/1, 86/8, 86/30, 98/26, 99/4, 99/17, 100/6, 100/17, 100/21 [V. 5 ; Pr. 23]. <> (în construcţii carc indică o mişcarc. complementul avlnd uneori şi valori temporale) S-ajung curind In cale. O.I 97/13. Mă, voi feri in calea mea De tine. O.I 187/3. Valurile transparente de nouri... se încreţeau in drumu-i. P.L. 101/2: ef. O.I
  1 21, 9/21. 61/29, 62 7. 64/11, 91/12. 97/28. 117/4. 146/23, 186,22, 191/19. 199 5, 231 2, 234/5; O.IV 432/21; P.L. 10,4, 46'25, 83/5 |V. 17; Pr. 4]. <•- (Inlroducc complemente care indicii delimitări aproximative) Ca s-o mai cale, tu trimiţi in lume crainic. O.I 83/19. Şi umbra la se fiiertle In negurile reci. O.I 213/16. Stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului şi tremură «uluplos In aerul moale. P.L. 39.17: cf. 0.1 8 9. 9/lt>, 27/29, 35/30, 40/11,
  43.1 I. 43 22. 48/7. 18/13. 50/13. 50:23. 51/26. 51/27, 52/23,
  52 31. 53,2. 53/0. 51 fi. .'>4 11. 55/32. 50/25. 60/14, 61/12, iil;17, 61/18, 61 ’27. Ol'l. (i 1/3, 64/5. 64/23, 65/22. 68/4, 79 21. 80 31.      *121,   ‘.>2,12, 94/15,  98/17,     98/20. 98/27,
  <|R 2N. ino'13.    101/1,   104/22. 106/11. 107/3.    110/5, 112/15,
  IIP». 11114. 115/18. 115:20. 116/Ki. 127/14, 130/21, 13233. 132/38, 133/3, 133/13. 133,18, 133/19, 133/25, 133 25. 134/3. 134/38. 136/9, 13(5/12, 136/15. 137/13, 141/9, 146 25. 118/6, 148/34, 149/27, 149/31. 151/14, 152/17, 155'28. 157/9. 158/5, 160/11, 160/15, 162'14. 1C»7/13, 168/19, 176/2. 177/1 1,    181/15, 185/7,   189/10, 196/2,    198/10, 204/6,
  204/21, 208/3.     226/2,   226/15, 228/8,  232/8,    234/6. 235/13;
  O.IV 338,1, 338/0, 361/4. 364/24, 365/3, 305/21, 432/6, 432/10, 432/1 1. 132/18, 432/22, 432 21, 432,30. 432/35. 433/5 ; P.L. 4'11. 4/37. 6/20. 6/21, 11/19. 12/25, 14/25, 16/22. 16/28. 19/19, 19,27. 20'31, 21/10, 23/7, 25/14, 25/16, 27/19, 27/32, 28/8. 28/10, 28/13. 29/37. 30/20, 31/11, 30/13, 36/1 1, 36/15, 36/28. 36/38, 36/41, 37/41, 38/0, 38/24, 38/26, 39/14, 39/18. 40/15, 40/16, 40 27. 42/31, 43/0, 43/20, 43/27, 44/30. 15/30. 16/11, 46/11. 4811. 48/26. 48/32, 50/6, 50,20,
 50/27,  50/40, 51/5, 51/20,   51/23, 52/37, 53/28,      53/31, 54/3,
 54/12,  55/35, 56/27, 57/5,   58/5,     64/32, 72/21,   73/38, 74/1,
 74/10, 77/19, 77/33, 77/36, 77/37, 78/35, 83/18, 99/26, 100/18, 102/6, 102/12, 102/12 (V. 118; Pr. 83).
     II.     (Kchivalcnl cu alte prepoziţii) 1. Pe. O aşază-n tron de aur. O.I 32/35. Vin de-nlunecă pămtntul la Rovine in cimpii. O.I 146/2. Se uită tnainlea ei.. ., tn faţă cu o expresie indecisă. P.L. 58/17; cf. O.I 25/14, 27/22, 85/25, 85/34,  111/4 ; O.IV 366/9; P.L.         5/24, 29/22,   37/18, 38/6,
 19/33,  80/2, 80/3, 85/14,    90/37,     93/2  (V. 8; Pr. 11).
     2.      La. Darba-n pămtnt i-ajunge şi genele ta piept. O.I 93/10. Ochii tăi mari caulă-n frunza cea rară. O.I 231/6. Pari a le uila In cer. P.L. 51/16; cf. O.I 45/29, 48/15, 94/5, 98/3, 99/5, 110/17, 128/1, 144/34, 160/29, 182/23; P.L. 3/19, 4/35, 9/30, 29/9, 36/6, 44/7, 48/40, 67/3, 68/10, 85/33, 88/15, 92/5, 92/5, 93/27 )V. 12; Pr. 15).
     3.      Spre, către. Nişte trepte de lemn duceau tn calul de sus al ei. P.L. 29/10. Florile împrospătate ridicau tn soare cochetele capele copilăroase. P.L. 54/31. Se depărtaseră tn cabinetul alăturat. P.L. 85/24; cf. P.L. 20/36, 85/30 [Pr. 5].
     \. între, printre. Vlnlu-n Irestii lin foşnească. O.I 74/15. Şi-ntilneşli lipilă-n file Vifa-i gatbănă de pâr. O.I 108/15. Mina care-au dorii sceptrul universului şi gtnduri Ce-au cuprins lot universul încap bine-n patru setnduri. O.I 134/18; cr. O.I 6/20, 51/7, 104/29 [V. 6).
     5. Sub. Beduini ce stau in tună, o minune o privesc. O.I 45/21. Sticlele ferestrei străluceau ca argintul tn alba lumină a lunei. P.L. 37/7. Ograda cea mare cu iarba ei uscată se-nlindea gălbuie in lună. P.L. 40/15; cf. P.L. 93/14 [V. 1 ; Pr. 3).
     fi. Din. Ce am de-aiege oare tn seaca-vă fiin/ă? O.I 23/19. Vlnlul tncepu. .. a scutura casa cea mică tn toate incheieturile. P.I.. 9/17 |V. 1 ; Pr. 1].
     111.    (Inlroducc un complement circumstanţial de timp) Marea... clopole are care sună-n orice noapte. O.I 45/25. fn toată neagra vecinicie O clipă-n braţe te-am ţinut. O.I 212/15. fn fieee noapte se repeta acest vis. P.L. 52/36; cf. O.I 13/14, 37/2, 44/10, 45/30, 55/14, 60/30, 63/21. 80/25, 96/28. 128/2, 137/19, 142/23, 157/40, 160/28. 160/34, 162/5, 166/8, 168/2, 173/21, 176/19, 178/31, 179/1, 186/1, 186/18, 187/10, 204/22, 216/2, 236/15; P.L. 3/1, 3/3, 14/21, 17/8, 22/9, 25/27, 25/36, 27/29, 30/29, 30/31, 32/11, 32/11, 35/3, 37/18, 38/14, 41/12, 41/31, 42/4, 42/24, 47/25, 52/31, 62/12, 63/24, 64/7, 64/19, 69/20, 66/6, 71/35, 73/40, 77/9, 80/6, 80/8, 80/25, 95/35, 96/27, 98/33, 99/11, 99/17, 100/19 [V. 30;Pr. 40). (Urmat de un pronume relativ) Suni ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece Din ceasul sftnl in care ne-nlllnirăm. O.I 120/2. M-a fărmecal cu vo sclnleie Din clipa-n care ne tăzum? O.I 208/6. In ziua-n care era să se serbeze cununia Cesarei cu Castelmare, tatăl ei. .. muri de apoptexie. P.L. 99/17; cf. P.L. 65/22, 66/18, 81/12, 91/33 |V. 2; Pr. 5). (Ca element component al unor locuţiuni) In veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină. O.I 64/16. Tot ce-a fost ori o să fie In preienl le-avem pe toate. O.I 196/14. Aha! gtndi et tn urmă. P.L. 61/39; cf. 0.1 23/16, 25/17, 32/3, 38/21, 38/23, 56/13, 62/4, 64/16, 64/17, 65/19, 95/25, 96/10, 127/6, 133/9, 175/27, 175/27, 188/15, 187/23, 201/14, 202/6, 204/12, 216/13, 219/31, 221/5. 231/17, 231/18; P.L. 8/33, 10/16, 12/22, 14/2, 15/28, 17/10, 18/14, 21/5, 25/40, 38/10, 43/41, 47/27, 48/36, 53/11, 57/29, 59/25, 60/23, 60/26, 61/16, 64/36,
— 263 —
 65/24, 66/18, 68/40. 69/19, 69/36. 69/37. 7oy 17. 83 13 84/29, 91/29, 99/8, 101/15, 101/30. |Y. 28; Pr. 341. -C> < In corelaţlc cu alte prepoziţii, tn locuţiuni formale prin repetarea unui cuvînt) Şi din cind in ctnd vărsate, mindru lacrimele-fi şăd. O.I 83/1. Ar voi In a iui braţe să o fină-n veci de veci. O.I 162/9. Apa abea mai sclipca din cind In ctnd atinsă de clte-o rază. P.L. 51/10 : cr. O.I 186/4. 191/21 ; P.L.11/22, 28/32, 38/18, 39/5, 44/11, 64/19, 64/20. 75/16. 78/31, 81/12, 81/18. 100/30. 101,29 [Y. 4 ; Pr. 11). <> (Precedă substantive carc indică o acţiune sau slare desfăşurată in timp) Ea trebui de el in somn Aminte să-şi aducă. O.I 171/13. Pierdut e tolu-n zarea tinerefii. O.I 201/12. Omul cuprinde un loc tn vreme. P.I.. 41/23; cf. O.I 17/23. 29/1, 29/20, 55/22. 55/26, 59/14, 91-20, 92'13. 95'15, 96/16. 97/32, 105/17, 116/20. 130/24, 132/9, 168/21, 219/2, 221/9. 223/2. 230/7, 236/3: P.L. 3/2, 3/11, 6,17, 8/33, 13 2. 23/11. 25/7, 25/12, 25/13, 30/24, 31/8, 38/14. 38/26, 41'9. 46/2, 46/17, 52/36, 55/38, 79/10, 80/8, 80/14, 81/16. 85 5, 91/33. 93/10, 97/29 (V. 23; Pr. 27).
    IV.     (Introduce un complcmcnt de mod) Cerut d-Egipct desfăcut tn foc şi aur. O.I 43/2. Apele-ncrefesc in tremur străveziile tor fefe. O.I 142/10. Clasicii erau aşezaţi pe-un scrin tn religioasă regulă şi neriolabiiilale. P.L. 66,12; cf. O.I 1/1, 1/16, 4/14, 8/11, 9,5, 9 8. 10,1. 1119, 13/19, 18/20, 20/1, 23/24, 25/1, 28/4. 29,2. 29/9. 29/17, 41 1, 43/20, 44/26, 44/34, 45/22, 45/30, 45/30, 48/14. 51/21, 52/11, 56/25, 59/3, 59/7, 60/2, 62/1. 62/17, 64/10, 64/18. 69/7, 79/6, 80/11, 82/17. 85/10, 85/17, 87/20, 88/3, 93 13, 94/13, 95/2, 95/4, 95/20, 96/20, 98/25, 98/34, 106/16. 106/16, 110/11, 115/17, 117/10, 118/8, 120/11, 133/20, 137/7, 137/8, 144/36, 146/30, 148/14, 148/17, 150/4, 15024, 151/32. 151/32, 151/32, 152/23, 152/25, 155/23, 157/39. 160/18, 162/2, 164/14, 165/26, 171/1. 171/31. 171/32. 174/29, 174,30. 196/36, 200, 200/1, 200/10, 202'13, 207/8. 214/8, 218,8, 219/13, 230/8; O. IV 333/14. 365/10, 369/3, 369/15; P.L. 4/9, 4/25. 4/37, 6/1, 6/13, 7/8, 7/9. 23,34, 23/34, 24/12, 24/12, 24/20, 24/20, 24 24, 25/24, 25/27, 28/8, 29/41, 32,'\r, 32/17, 36/22. 37/3, 40/10, 40/25, 40 4O. 11/15, 41/37. 47/28. 53/25, 58/23. 61/32. 62/3, 63/10, 65/89, 67 30. 67/39. 68/29. 70/9. 72/12, 75/38, 79/33, 81/4. 82/21, 84/16, 87/32, 89 9. 89/10, 96/6, 96/19. 96/26. 98/21 [V. 99; Pr. 52). <0* (Ca element comparativ al unor locuţiuni şi expresii) In zadar caut-al piefei tnfeles nedezlegat. O.I 41/9. Şi-n treacăt o cuprinse lin. O.I 174/5. Şi de se plinge, de se ceartă, Tu tn coif peireci tn tine. O.I 196-’6. El cumpără de la mine cărfi. în genere cele mai vechi. P.L. 61/23. Schiţă tn fuga acele trăsături. P.L. 85/13; cr. O.I 1/7. 112. 3/15. 4/3. 5/15.6,15. 9/16, 10/1, 12/15. 16/3, 17/17, 19/4. 24,3. 24,6. 25/4, 44/7. 53/2, 54/5, 61/19, 61/30, 64/2, 68,2, 69/3. 71,1, 74/18, 76/34, 80/9, 80/28, 83/8, 83/19, 87/4, 98/13, 102/23, 107/2, 115/7, 128/7, 132/22, 133/15, 133/27, 133/28, 133/35, 148/11,148/13, 151/15, 152/3,152/15,155/10, 155/21,160/17, 160/19, 160/21, 160/26, 162/12, 173/10, 176/27, 177/11, 177/25, 182/24, 183/17, 183/28, 187/21, 187/22, 189/5, 192/12, 199/7, 201/3, 201/11, 202/6, 202/14, 231/12; O.IV 433/3; P.L. 4/37, 5/l£, 6/30, 8/3, 8/28, 10/24, 16/32, 24/10, 24/12, 25/6, 27/34, 29/32, 38/34, 41/15, 41/31, 42/2, 42/40, 42/41, 48/4, 48/5, 52/22, 52/41, 53/2, 53/15. 53/21, 63/10, 73/12, 73/30, 75/1, 75/17, 77/33, 79/33, 81/33, 82/8, 88/31, 89/5, 89/10, 90/24, 92/4, 92/24 |V. 74; Pr. 42|. O (In corelaţie cu alte prepoziţii) Şi sufletul ei dulce din ce tn ce-i mai cald. O.I 95/26. Dacă nu şlii fi-aş arâta Din bob
In iub «morii/. O.I 174/18. Ciudal, gtndi el, din minune in minune. P.L, 62/30; cf. O.I 94/11, 95/24, 114/13, 133/36, 140/12. 154/21. 160/12; P.L. 50/33, 51/20, 54/20, 58/38, 82/33. 84/18, 91/2, 97/30, 102/9 (V. 9; Pr. 10). O (Construcţia prepoziţională are valoarea unei comparaţii) /n şiruri triumfale stindardul il răsfiră. O.I 24/8. Adu-cerile-aminte pe suflet cad in picuri. O.I 107/5. Apoi tncet (norii) .se risipiră in creţi vineţi. P.L. 39/7; cf. O.I 3/6, 5/24, 9 5, 24/22, 24 23, 62/16, 62/18, 63/15, 63/1», 72/18, 74/3, 85/11. 85/11, 85/lfi. 92/16, 92/27, 93/11, 94/11, 94/20, 132,8. 132/27, 132/31. 134/19, 142/16, 146/3, 148/18, 152/1 1, 152/14. 165 1. 170 2. 172/21, 205/6, 214/15; O.IV 365/13; P.L. 7 S. 7/16, 7/23. 11/28, 20/28, 23/26, 26/34. 27/14, 29/6. 12 31. 51,23. Wl. 58/28, 87/20, 98/7 [Y. 36; Pr. 16). <0* (Procedat «Ic ,,ca” sau „cum*4 şi introducind al doilea clcmcnl al comparaţiei) Se răsfringeca-n oglindă a copilei umbră iilină. O.I 51/3. A fosl odată ca-n poveşti. O.I 167/1. Vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. P.L. 22/23; cf. O.I 11 2. 95/17. 105/11. 120/22. 130/6, 133/30, 136/8, 150/25;
O.IV 361/2 (Y. 11 ; Pr. 1|. <5* (In îmbinare cu substantive echivalente cu un gerunziu) Te pllnge-n tinguire şi locul tău natal. O.I 1/17. Pe copile iau in fugă faţa negrului pămint. O.I 148/5. In luptă cu oceanul bătrin, ea se simte reinlinerind. P.L. 100/27; cf. O.I 1/18, 1/23, 1/24, 4/20, 13/16, 20/7, 44/21, 51/4, 94/1, 95/17. 97/14. 97/30, 98/14, 98/28, 98/33, 107/14, 178/17; P.L. 13/4, 45/14 [V. 19; Pr. 3|.
    V.      (Introduce un complcmcnt instrumental) în visuri fericite m-ar duce cătră nori. O.I 8/12. In prelegeri popWare idealele le apăr. O.I 48/18. Ea l-a prins tn brafe. O.I 179/24. Stelele albe sunau in aeriene coarde rugăciunea universului. P.L. 52/17; cf. O.I 5/4, 5/5, 5/20, 6/3, 6/10, 6,18, 15/23. 18/8, 20,11, 23/6, 23/23, 24/4, 24/28, 25/17, 31/12, 31/21, 32'17, 35/5, 40/7, 43/4, 43/18, 44/27, 48/10, 51/32, 52/18, 52/30, 56/12. 59/24, 61/21, 63/1, 63/28, 73/2, 79/21, 80/12, 80/15, 80/15, 82/7, 83/7, 85/12, 85/28, 87/5, 87/11,
96,26,  100/6. 102/5, 104/6, 105/22, 130/10, 130/17, 130/28, 134/1 1, 134/32, 137/10, 141/15, 146/27. 147/26. 148/22, 151/1, 151/8, 154/21, 154/37, 159/20, 165/24, 170/7, 199/2,
212  21.231/11, 234/5; O.IV 430/14; P.L. 4/9, 20/23, 23/8, 23/23. 31/14, 37/19,39/3, 43/40, 44/15, 45/21, 49/19, 54/6. 56/7. 57/13, 57/14, 73/37, 78/26. 79/16, 82/16, 87/23, 102/17 (V. 72; Pr. 22].
    VI. (Introduce un complement         de relaţie) l'n   bondar
rotund  in   ptniec. . . glăsuieşle-ncet un cintec. O.I    87/12.
Şi era una la părinţi Şi mlndră-n ţoale cele. Cum e Fecioara inlre sfinfi Si luna tnlre slele. O.I 167/6. Cine nu-şi aduce aminte. . .    de acele hotăriri de a fi serioşi tn amor? P.L,
67/38;  cr.     O.I 46/22, 69/7, 155/32, 162/30, 162/30,   164/3;
P.L. 25/31, 43/15. 62/10, 62/26 (V. 8; Pr. 5).
    VII.    (Introducc un complement de cauză) Au zidit munte pe munle tn anlica lor trufie. O.I 43/17. Sufletul meu arde-n iubire ea para. O.I 231/16. Se clălina mereu In vini. P.L. 16/5; cf. O.I 3/23, 1/8, 4/10, 4/11, 15/19, 24/31, 24/31, 28/1, 35/19. 44/21, 61/22, 96/23, 113/1. 115/18, 126/3, 148/6, 160/2, 185/18, 199/14. 234/14; O.IV 361/9; P.L. 3/15. 25/34, 25/38, 26/1, 29/12, 31/25, 44/7. 56/5, 56/6, 56/6, 56/30, 62/22, 93/27, 100/36 [V. 23; Pr. 15}.
    VIII.    (Introducc un complcmcnt indirect) Voi credeaţi in scrisul vostru, noi nu credem in nimic. O.I 35/12. Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară Şi s-apropie de dinsul preschimbată tn fecioară. O.I 142/6. înamorat tn
 — 264 —
 ea? Asta ar fi fosl pufin. P.L. 57,36; cf. O.I 32/22, 35/12, 37/3,46/3.59/19, 59/26, 85/23. 95/34, 97/24, 107/8, 144/10. 157/6. 160/36, 208/12, 208/15, 213/18; P.L. 12/25, 12/25, 22/5, 32/17,  32/17, 43/27, 57/37. 57/37, 57/37, 75/19, 79/7,
 82/25, 83/2.  89/22  (V. 18; Pr. 15|.
     IX. (Introduce un nume predicativ alcătuit mai ales din locuţiuni) A visa cri adevărul, sau alt lucru de prisos, E In stare ca să schimbe In naliir-un fir de păr Esle piedica eterna ce-o punem la adevăr. O.I 161/5. Mai ales garafa goală era In slare de a-l umple ile cugetări melancolice. P.L. 32/19; cf. P.L. 36/13, 11/35, 65/11, 75/29, 86/23 [V. 1 ; Pr. 61.
     B. (Introduce un atribut, uneori precedai dc alte prepoziţii) Ea trecea prin frunza-n freamăt. O.I 66/15. $i aceiaşi pomi in floare crengi întind pesle zaplaz. O.I 112/5. Jară tei cu umbra lată şi cu flori pină-n pâmtnt. . . lin se scutură de vint. O.I 151/31. Pideau cu tacrimele-n ochi. P.L. 60/20; cf. O.I 1/10, 3, 1/17, 8/3, 9/2, 9/3,9/G, 5 3/6, 16/5, 19/6, 20/2, 21/7. 29/15, 31/5, 38/7, 42/15, 43/1. 43/9, 44/4, 44/25,  46/16. 50/5, 50/7, 51/25,                 54/5, 55/10, 55.'17,
 60/4, 61/23,  64/8,  G6/6. 66/G. 66/13. 66/19,                67/18,  69/17,
 75/13, 77/14, 80/4, 82/20. 83/11. 84/19, 84/21, 84/34, 92/14, 94/17, 101/18, 103/11, 105/15, 107/10, 107/10, 112/23, 120/27, 141/3, 146/5, 118/11, 150/5, 150/21, 151/3, 151/12, 152/20, 178/19, 178/23, 17S/23, 199, 209/4. 209/12, 209/16, 210/9, 213/11, 213/17, 228/5. 231/13 ; O.IV 364/22, 378, 378/1, 430/5; P.L. 4/4, 11/25, 25/6, 26/33, 27/11, 28/29, 29/39, 31/32, 35/34. 35/38, 36/10, 37/25, 38/40, 39/9, 40/11, 46/2, 46/13, 56/31, 57/21, 59/38. 61/25, 64/14, 64/36, 74/10, 78/5,91/17, 99/29, 102/26 (V. 80; Pr. 29).
     IXAIXTA vb. I. Intranz. A avansa. Luntrea. . . tncet înaintează in lovire de lopefi, Legăntnd alila farmec şi atllea frumuşeii. 0.1 154/21. Se uită Intru cil înaintase lucrarea. P.L. 83/15 |V. 1 ; Pr. 1).
     —      Forme gramalicalc: ind. prez. 3 sg. inalntcnză (O.I 154/21), m.m.c.p. 3 sg. innlnlass (P.L. 83/15).
     •IXAIXT.VT, -A v. mainlil.
     IXAIXTfT. -A adj. (Mol.l.) Ieşit inainte. Cerdacuri tnalte, Inainlile sub şandramale lungi, apăsate, pline de muşchi negru-verde. P.L. 3!t,31 JPr. 1],
     tXAÎXTK1 adv. (Şi in forma nuinle) I. (Cu sens local) în fiilâ. li sar purici înainte cu potcoave de o/el. O.I 87'10. I)c cile ori. iubito, de noi mi-aduc aminte, (tceanul cel de gheată mi-apure înainte. O.I 111/2. Xegtistoru-şi puse plnzete-naintc. O.IV 365/5 |V. 3]. ■O’ I‘-xpr. A mcrjje (sau a se duce) înainte = a înainta. O pasăre pluteşte cu aripi ostenite, Pe cind a ei păreche nainte lot s-a dus. O.I 111/7. Merse mereu înainte. P.L. 97/29. Ea merse-nainle prin iarbă. P.L. 101/10 (V. 1 ; Pr. 2]. ©(lilement de personificare) A se pnne înainte = a sc opune. Tu te lauzi că A pusul înainte ţi s-a pus? O.I 147/27 [V. 1). + (Cu valoare de interjecţie) Strigăt dc îmbărbătare, dc îndemn pentru a înainta. — inainte! strigă Făt-Frumos calului. P.L. 18/31 [Pr. 1).
     2. (Cu sens temporal) Mai du vreme, plnă la im moment dat. Mintea lui ii părea împrospătată, rece. clară, fafă cti mintea, care-o avuse înainte. P.L. 62/37. F.ste un mister tn această aversiune înainte, in tristefă după plăcere. P.L. 80/14 | Pr. 2]. «0» Loc. adv. Inninte de vreme v. .vreme (Pr. 1). Mal inalnlc v. mai1 |Pr. 1J. I)e mal nainte =
dc mai de mull. S-a-nfcles de mai nainte C-o ironică gri-masă să le taude-n cuvinte. O.I 134/31. Dragul meu, cărarea asia s-a bătui de mai nainle. O.I 137/18 [V. 2) <£• Loc. prep. Innlnlc de. . . = in perioada (sau clipa) anterioară. El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii. O.I 115/9. Se zice că diavolului, înainte de cădere, i-ar fi plesnit tn minle această obscură idee. P.L. 43/8. inainte de a dormi, ea tşi impreuna minile. P.I.. 52/16; cf. P.L. 28/31, 82/32 [V. 1 ; Pr. 4|. + Mai departe. In continuarc, în viilor. Firea. . . destinul motânimei il desfăşură-nainle! O.I 48/27. Şi veacuri inainte el şede-uilat, bătrin. O.I 99/3. Gtndu-l duce mii dc veacuri înainte. O.I 133/10 [V. 3). Loc. adv. De acum (sau dc neu, dc azi, dc atunci, de atuncea) înninle = in viilor. La ce de-acn-nainte lu grija mea s-o porii? O.I 127/11. De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. O.I 216/26. Am doi oameni cu lotului deosebiţi tn mine — unul.. . care vorbeşte cu line. .. altul.. . trăind pesle cinci sute de ani de acum inainte. P.L. 41/14. .Vh (i-oi mai spune pe nume.. . de azi înainte, P.L. 69/31 ; cf. O.I 141/11, 220/6, 222/6, 223/22; (V. 6; Pr. 2).
—  Variantă; nainte (O.I 48/27, 114/7, 115/9, 134/31, 137/18) adv.
    I\A(\TE2 prep. v. muinlea.
    ÎXAfNTEA prep. (Şi în forma înainte, naintea, nainte; construit cu un substantiv sau cu un pronume în genitiv, cu un pronume posesiv) Iu faţa, dinaintea. 1. (Local) In jos plecat-am ochii-naintea fetei tale. O.I 91/14. Naintea lor se mişcă pădurile de brad. O.I 98/15. Ţoale, se tnlind nainle-i. O.I 144/7. Mergea pe valurile mărei, care se plecau înaintea lui. P.L. 14/1 ; cf. O.I C6/7, 92/14, 98/12, 147/6,
1  17/25, 149/26, 150/9, 232/11; O.IV 370/5; P.L. 15/23, 29/28, 40/3. 46/16, 46/33. 58/16, 64/21, 66/16, 69/10,94/17, 102/14 {V. 12; Pr. 12|. + Faţă dc. . . Frumoasă ca o statuă antică, avind înaintea acestei din marmoră avan-lagiul vieţei. P.I.. 100/38 [Pr. 1).
    2. (Temporal) Aceasta este arta ce suflelu-fi deschide Xaintea veciniciei. O.I 60/34. In acea nemărginire ne-n-vtrlim uiltnd cu lotul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărutu-i şi-nainte-i întuneric se arată. O.I 133/2. Xaintea nopfii noastre tmblă Crăiasa dulcii diminefi. O.I 204/13 [V. 3j. - Variante : înainte (O.I 66/7, 133/2, 147/0, 1 17/25, 150/9, 232/11; P.L. 91/17), nainten (O.I 60/34, 98/12, 98/15, 201/13), nainle (O.I 92/14, 144/7; O.IV 370/5) prep.
    ÎXALT 1 s.n. (Şi in forma nall) înălţime. Dar nu mai cade ca-n trecut In mări din lot inallul. O.I 181/22 (V. 1). <> înaltul cerului = bolta ccicască. Cade din tnallul cerului intr-un adine nevăzut. P.L. 19/7. Pierdută In nallul cerului — plutea . .. miază-noaplea bătrtnă cu aripele de aramă. P.L. 19/19. Xumai ochiul lui e viu, pentru ca să vadă pe un nor de argint, tn nallul cerului, un Inger alb. P.L. 30,28 (l’r. 3|.
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. înaltul (O.I 181/22; P.L. 19/7), noldil (P.L. 19/19, 36/28). - Variantă: nult (P.L. 19/19, 30/28) s.n.
    IxALT2, -A adj. (Şi In forma nalt) I. Mult întins tn sus; (foarte) ridicat. In mijloc de codru-ajttnse Lingă leiul nalt şi vechi. O.I 66/18. Prin mişcarea naltei ierbi,
— 265 —
 Eu le fae s-auzi tn taină Mersul ctrdutui de cerbi. O.I 110/10. [Muntele] sta negru şi inatt. P.L. 39/14; cf. OI 9/4, 43/5, 51/1, 88/1, 148/23, 149/16, 160/33, Kj.VJ, 215'ii, 231/22; P.L. 5/8, 13/12, 18/24, 20/23, 22/12, 28/3.'), 39 1 40/12, 48/40, 51/10, 52/1, 52/24, 73/13, 73/21, 73 32, 77 27, 78/22, 78/28, 87/28, 102/5 [V. 12; Pr. 21J. ©(Construcţii melaforicc) Creştetele nalte ale ţârii v. creştet [V. 1]. A se cufunda in stele, şl în nori si in ceruri noile v.cu-funda [V. 1). Marea turburată şi înallâ v. m a r o2 (V. 1). ©(Mctaforic) Imens, nesfirşit. Ajunglnd pe luciul imit al mării, el aruncă ctrmă şi lopeţi. P.L. 97/9 [Pr. 1]. + (Despre construcţii) Cu zidurile şi cu acoperişul ridicate. Odin părâsise de gheaţă nalta-i dună. O.I 91/6. Sala era naltă susţinută de sttlpi şi de arcuri. P.L. 5/37. Kt intră tntr-o cameră tnatlă. P.L. 29/17; cf. P.L. 20/19. 39 31 [V. 1 ; Pr. 4).
     2.     De. statură mare. Le stă bine laolaltă, Ea frumoasă şi el llnăr, el inatt şi ea înaltă. O.I 15-1/18. Ah! acum crengile le-ndoaie. . . Un trup tnalt şi mlădiet. O.I 229/4. In faţa lui Dan se ivi un om nalt. P.L. 40/21 ; cf. O.I 101/18 ; P.L. 12/12, 30/24, 51/30 (V. 4; Pr. 4). O (Despre frunte) Lat, larg. O frunte naltă, pleşuvă, tncrcţită de glndiri. P.L. 40/31. Umbra lui începu iar a prinde conturele unei icoane tn oloi, eu fruntea naltă. P.L. 46/14. O frunte naltă şi egal de largă. . . stă aşezată deasupra unor ochi adinciţi tn boitele lor. P.L. 74/2 (Pr. 3]. + Lung, prelung. Iar talia-i naltă, gingaşă, subţire, Se mlădie in vini. O.I 4/9. Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui tnger. O.I 53.10. Intră un bătrin ... cu faţa naltă. P.L. 76/16; cf. P.L. 31/41 (V. 2 ; Pr. 2).
     3.     (Despre sunete şi despre voco) Intens, ascuţit. O (Metaforic) Exuberant. Lăutarii măiestriră hore nalte şi urări adinei. P.L. 23/20 (Pr. 1). (Glumeţ) De-ar fi-n lume numai miţe... Mieunlnd In ode nalte. O.I 4S.ll (V. 1}.
     4.     F i g. Superior, măreţ. Te-ai dus, te-ai dus, din lume. O! geniu nalt şi mare. O.I 1/11 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. înalt (O.I 51/1, 1-18,23, 154/18, 160/33, 229/4; P.L. 97/9), nalt (O.I 111, 66/18, 149/16, 165/4; P.L. 12/2, 39/14, 40/21, 51/30, 73/21, 77,27). înaltul (O.I 231/22), inaltă (O.I 88/1, 144/15, 154/18, 215, fi: P.L. 31/41), naltă (O.I 4/9, 53/10; P.L. 5/37, 18/21, 28'35. 29/17, 30/24, 40/31, 46/14, 73,13, 73/32, 74/2, 76/16, 87/28;. nalta- (O.I 91/6), g.d. naltei (O.I 110/10); pl.n.ac. nalţi (O.I 101/18; P.L. 13/12, 102/5), înalte (P.L. 39/4, 39.31, 48/40, 51/10), nalte (O.I 43/5, 48/14, 54/2, 148/32; P.L. 5/8, 20/19, 20/23, 22/12, 23/20, 40/12, 52/1, 52/24, 78/22, 78/28), nanta (O.I 9/4). — Variante : nalt, -ă (O.I 1/11, 4 9, 43/5, 48/14, 54/2, 66/18, 91/6, 101/18, 110/10, 149/16, 165/4; P.L. 5/8, 5/37, 12/12, 18/24, 20/19, 20/13, 22/1?, 23/20, 28/35, 29/17, 30/24, 39/14, 40/12, 40/21, 40/31, 46/14, 51/30, 52/1, 52/24, 73/13, 73/32, 74/2. 76/16, 77,27, 77/22, 78/28, 87/28, 102/5), nant, -ă (O.I 9/4) adj.
     INALŢA vb. I v. înălţn.                           .
     ÎNĂLŢAT, -A adj. înalt. Q (In context figurat) Ceruri de oglinzi, plutind cu tnaltalele aripi albe. P.L. 52/23
 IPr. 1].
     ÎNAMORA vb. I. R c f 1. A se îndrăgosti. Ştii că Hnăra Auroră răpeşte pe Orion, de care se-namorase însăşi cruda şi vergina Diana. P.L. 79/11 (Pr. 1|.
     1.VAMOIiAHK         s.f. îndrăgostire. E o-namorare >tr io' ce e al tău. O.I 232/21 (V. 1|.
     ÎNAMORAT. -A adj. îndrăgostii. •V-or să le vază <>chii-mi trişti, înamoraţi de-a ta fiinţă, O.I 211/3. Am intrat la o copilă înamorată de mine. P.L. 90'27 (V. 1 ; Pr. 1J. ©(In context figurat) Ca să petreacă, inventară un joc de cărfi. . . fanţii iniblau înamoraţi. P.L. 52,13 (Pr. 1|. <> (Urinat de un complement introdus prin prep. ,,in”) înamorat tn ea? Asta ar fi puţin. l'.L. 57 36. Ea-şi pleacă capul ei tmbâtat de pasiune pe umărul acelui tinăr femeieşte frumos, timid şi înamorat in sine. P.L. 79/25 (Pr. 2|.
     —     Forme gramaticale : sg.n.ac. înamorat (P.L. 57/36, /9,2-5), inamorolfi (P.L. 90'27); pl.n.ac. înamoraţi (O.I 211;3 ; P.L. o2 l.'i).
     ÎNAPOI adv. 1. (Cu sens local) îndărăt, !n spate. Se depărtară înspre mare fără a mai privi tnapoi. P.L. 13/37. Făt-Frumos se uită inapoi. P.L. 18,-24 [Pr. 2]. + La locul do plecare, de origine. El mănuşa o aduce inapoi. O.I 166.18. Făt-Frumos era voinic şi ştia drumu tnapoi. P.L. 12 32. \'tt mai avea nici putere să se mai tntoarcă-napoi. P.L. I-') 39 [V. 1 ; Pr. 2[. O Expr. A da ceva înapoi = a Înapoia. a întoarce. Dă-mi tnapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit. O.I 93 19. Pare-că te-aş săruta... dacă nu m-aş temi' râ mi-ai da sărutarea tnapoi. P.l,. 89/20 (V. 1 ; Pr. 1].
     2.                  ((‘ii sens temporal) In urmă, in trecut. Voi păstra Intrej amarul Şi norocul astor foi. In durerea vechii pierderi Recitindu-mii-napoi. O.i 126; 1. Trezindu-le, iubito, cu anii tnapoi, Să fie neagră umbra in care-oi fi perii. O.i 127 16 (V. 2). <0» Loc. adv. Cu auiî înapoi v. a n (V. 1).
     ÎNAPOIA prep. In urma, îndărătul. . . învins de firea lui rea omcnească, se uită tnapoia sa. P.L. 14/3 [Pr. 1],
     ÎNAHMA vl». I. Tranz. A da arme. ©(Construcţie metaforică) A înarma braţul (cuiva) = a pregăti dc luptă. Ei braţul tău Inarmă ca să loveşti in tine. O.I 59/19 (V. 1J.
     ÎNĂBLŞf vb. IV. Tranz. 1. A sufoca, înăbuşit tic singe, [Castclmarej au zis oamenilor să-l aducă la noi. P.L. 96 23 [Pr. 1|.
     2. F i g. A împiedica să se manifeste. O asemenea inimă şi-ar ridica aspiraţiunile plnă la tine... lupttnd spre a le năduşi. P.L. 56/10 (Pr.l].
     — Forme       gramaticale: inf. a năbuşi       (P.L. 56/10);
 part. înăbuşii (P.L. 96/23). —      Variantă:       năbuţi (P.L.
 56 10) vb. IV.
     INĂLBI vb. IV. Tranz. A face alb, a lumina. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, tnălbind păreţii. O.I 202'4 [V. 1|. + R e f I. A deveni alb, strălucitor. Florile Iriste şi turburi se-nălUră ca mărgăritarul strălucit. P.L. 22,35 (Pr. I). ©(Metaforic) A Încărunţi (v. şi intuncca). Xuztmbea ...nici la poveştile bătrtne si glumele a oslasilor inălbiţi tn bătălie. P.L. 3/15 [Pr. 1|.'                 '
     —     Forme gramaticale : ind.p.s. 3 pl. se înălbiră (P.L. 22,35): ger. inălbind (O.I 202/4); part. Inălbiţi (P.L. 3/15).
     ÎNĂLŢA      vb. I. (Şi in forma nălţa, tnalla) 1. Tranz.
 şi    refl. A   (se) ridica. Palmii risipiţi tn crtnguri. auriţi
 de-a lunei raze, Xalţă zveltele lor trunchiuri. O.I 44/23. Luna... se tnatţ-aşa bălaie. O.I 154/23. O lebădă tşi
— 266 —
 inăl/ase aripele. P.L. 10/28; cf. O.I 93/3-1, 95/5. «8/17, 112/14. 14-1/26. 174/27, 183/22. 219/17, 221/18 ; P.L. 49/34, 54/27. 78/17 |V. 11; Pr. 4]. ©(In contextc figurate) Frim/ile cururile le înalta de departe l'n Cezar, un Traian. O.I 24/29. O rază te-nalfă, un cintec te duce. O.I 37/13; cf. 0.1 175/23 (V. 3). <0» T r a n z. (In expr.) A nal|a ochii = a ridica privirea spre ccr. Ochii mei nal/am visători la steaua A’.ingurătăfii. O.I 199/3 |Y. 1). A se înălja din ţuicile v. c ă 1 c i i | V. 2|.
     2. Hcf 1. A apărc:t. a sc ivi, a sc vedea Înalt. Ş-alunci Memfis se înaltă, argintos glnd al pustiei. O.I 45/19. Se inalfă |castelul) In tăcere dintre rarixtea de brazi. O.I 152/3. Insulele se înălţau cu scorburi de tămlie. P.L. 51/17; cf. O.I 23iV8: P.L. 29/7. 38/11, 51/20 [Y. 3; Pr. 4J.
     :i. Refl. 1-' i g. A creşte in puteri', in presligiu. Iară {turnura cea verde se Inalfă un cu an. O.I 141/31 |Y. 1).
        Tranz. A ridica pe o LrcapUi moralii mai Înaltă, a înnobila. ©(Metaforic, in invocaţii religioase) A purifica. Crăiasă alegtndu-te, fngenunchenx ruglndu-le, !nat-lă-ne, ne mlnluie Din valul ce ne blntuie. O.IY 360/3 [Y. 1].
     —     Forme gramalicalc : ind. prez. 1 sg. inal| (O.1 174/27), 3 sg. înalţă (O.I 37/13), se înalţA (O.I 15/19, 93/34, 95/5, 141/31, 152'3. 15123. 159/27, 175/23; P.L. 49/34, 51/20), 3 pl. nalţA (O.I 21/29. 44/23), se înalţă (O.I 98/12, 142/14. 219,17. 22118). imp. 1 sg. nalţam (O.I 199/3), 3 sg. înălţa (P.L. 54 27), înalta (P.L. 38,11). 3 pl. se înălţnu (P.L. 51/17). sc înalţau (P.L. 29'7). m.m.c.p. 3 sg. Înălţase (P.L. 10/28). sc înălţase (O.I 144'26); conj. prez. 2 sg. su le înalţi (O.I 230*8); imper. 2 sg. înalţă (O.IV 360/3, le Înalţii (O.I 174:’28, *183 22): part. înalţale (P.L. 78/17). -Variante: înalţă (O.I 199/3; P.L. 29/7, 38/11). niilţă (O.I 24,29, 1 1/23) vb. I.
     •IxALŢAT, -A adj. v. inalţal.
     ÎX.\LŢfME s.f. 1. Distanţă mnsur.ilj perpendicular, tn sus. Xişlt scări nalte. . . ajungeau ta jumătatea Intregej înălţimi a casei. P.L. M',12 |l'r.l ].
     2. (Adesea la pl. ) Cit, hoit a cerească. Xai puii să faci ru ochii înălţimilor ocut. O.I K2 3G. Oricite stele ard in    tnălţime. . . Cu-a  lor   lumină si cu setnteiarea Ce-or
 fi-nsemnlnd,    ce  vor — nu   ştie nime. O. IY 338/1 (V.2].
 © (In context figurai) înălţimile albastre Pleacă zarea lor pc dealuri. O.I 210,17 |Y.l).
     :i. F i g. (în forma nălţime) Slare de superioritate. Convins ca noi et [cezarul) esle-n nălfimea-i solitară Lipsită de iubire. O.I 621 [Y. 1).
     —     Forme gramaticale: sg.n.ac, înălţime (O.IV 338/1), nâlţimea (O.I 621), g.d. Înălţimi (P.L. 40/12): pl.n.ac. înălţimile (O.I 210/17), g.d. înălţimilor (O.I 82/36). -Yarianlâ : nălţime (O.I 62'1) s.f.
     îxAl \THL‘      adv.  (Şi    in forma Intăuntru, tnuntru)
 în    interior. Cine-a deschis piramida   şi-năuntru a intra/y
 O.I 4-4/3. Călări ei inlră-nuntru şi por/ile recad. O.I 98/26. La pămint dormea finindu-şi căpătli mtna cea dreaptă; Dară ochiu-nchis ufart’t. intăuntru se deşteaptă. O.I 142/4. înăuntru baba şuiera. P.L. 7/2; cf. O.I 154/15 |V.3; Pr.l).
     —     Variante: înluăntru (O.I 1124), inltinlrn (O.I 154/15), întinlru (O.I 98/26) adv.
    IxAfXTIllL prep. (Şi In forma tnlăunlral, năuntrul) în interiorul . . . Năuntrul ei pe sitlpi-i, părefi, iconostas, Abia conture triste şi umbre au rămas. O.I 69/21. Floarea . . . minie prin haina ei strălucită că e ferice tnlăunlrut gingaşelor sale organe. P.L. 47/36. Bătrtnul. , .se face nevăzut înăuntrul clădirei. P.L. 73/19. Un singur loc de intrare este... care duce ptn-nlăuntrut insulei. P.L.78/15 |Y.l ; Pr. 4|. © (Construcţie metaforică) A trezi pe cineva înăuntrul sAu = a face să sc cunoască pe sine (v. şi auzi, reda). Mina ta ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu. P.L. 42/23 |Pr. 1|.
    —      Variantă : înlăunlrul (P.L. 47/36, 78/15), D&ânlru1 (O.I 69/21) prep.
    fXCALE adv. v. îucalea.
    ÎXCALEA adv. Cel puţin, barem. Să visăm favori şi aur, tu-n cotlon şi eu In pat. De-aş puti să dorm Incalea. O.I 19/4 [Y.l).
    ÎNdALTE adv. Măcar, barem. De nu mai uita tncatte, Sufletul viefei mele. O.I 54/3 [V.l).
    •ÎNCALTEA adv. v. iuealte.
    1.VCAKCA   vb. I v. încărca.
    IXCA adv. 1. (Cu sens modal) în plus, pe deasupra. !nc-o gură — şi dispare... Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi, dulce floare! O.I 55<25. Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece Din ceasut sftnl In care ne-ntlini-răm. O.I 120/1. Mi-ar trebui tncă citeva şedinţe. P.L. 85/25 ;cf. O.I 115/19, 189/9; P.L.22/2, 43/36, 40/40, 48/12, 59/6. 71/22 JV. -1; Pr. 7]. + De asemenea. Urmeze tncă-n cole-fi şi lacrima duioasă, O.I 1/21. Dacă vorba-i e plăcută, şi tăcerea-i Incă place. O.I 159/23 )V.2J. + (Uneori urmat de ,.şi”) Chiar. Ha să vezi. . . posteritatea este tncă şi mai dreaptă. Xeputind să te ajungă, crezi c-or vrea să le admire ? O.I 134/21. Ca copii are haz, Şi cind rlde face Incă şi gropile In obraz. O.I 159/16. Pătrundea prin ferestete. .. nespălate o lumină murdară, mai slăbită incă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. P.L. 26/23 (V.2; Pr. 1.]. + Totuşi. Căci de piatră de-ar fi, tncă s-o-ncălzi de-attt amor. O.I 162/11 l V.l).
    2.             (Cu sens temporal) Şi acum, In continuare. Privesc la surlsu-ti rămas Incă via. O.I 37/20. Şi ctt de mult tmi pare rău Că nu mai sufiir tncă! O.I 184/20. Tot astfel cind al nostru dor Peri in noapte-adlncă, Lumina stinsului am«r Xe urmăreşte tncă. O.I 234/16. Toate erau Incă amestecate. P.L. 37/29; cf. O.I 35/15, 49/7, 63/17. 133/6, 146/14, 157/15, 186/23 : P.L. 10/8,19/40, 37/4, 39/23, 42/37,54/33, 99 20 l V.10; Pr. 8). + Din nou, iarăşi, El pe slnu-fi vergin Incă sii coboare. O.I 15/21 IV.1). «0» Loc. adv. încă o dntă v, dală [V.2; Pr. 1). + Plnă acum. plnă atunci. Neamul Cain tncă nu s-a stins? O.I 157/10. Nu pot su văd Incă Ce-adlnc trecut de ginduri e-n noaptea lui adîncă. O.I 232/13. — Adtncimea mea tu o ai tn line, num'ti Incă nedescoperită. P.L. 42/17; cf. P.L. 16/19, 18,37, 59/6, 64/23, 64/24, 79/17 [Y.2; Pr.7|.+Deocamdată, acum. Xu te duc Incă. P.L. 8/26 [Pr. 1|. + Deja. — încă de mic Te cunoşteam pe tine. O.I 175/9. De copil tncă, et admira ochii cei frumoşi ai portretului. P.L. 31/1. Pot su te urmărească tncă-n astă-noapte. P.L. 96/25; cf. P.L. 48/3 [Y.l ; Pr. 3]. + Atunci, odată. Pe cind Dam-
— 267 —
nezeu călca tncă cu picioarele sale sfinlc pietroasele pustii ale pămtntului, — tn vremea veche Irăia un impurul. P.L. 3/3. Pe vremea aceea Domnii/ îmbla încă pc pămint p 1, 13/19 [Pr.2).
     ÎNCĂLECA vb. I. Intranz. (Şi in forma tncălica) A se urca pe un cal. Genarul incătică .şi zbură ca spaima. P.L. 12/22. El Incătică pe un cal şi dispăru in pustiuri. P.L. 15/29. încăleclnd pe una din iepe, mină pc celelalte tn aerul tn lunecos şi răcoare al noplii. P.L. 1(5/22' cf P.L. 20/27, 21/21 (Pr.5).
     —      Forme gramaticale : irul. p.s. 3 sg. Imălică (P.L. 12/22, 15/29), p.c. 3 sg. a încălecat (P.L. 21/2]); ger. incileclnd (P.L. 16/22); pari. încălicu|i (P.L. 20'27). — Variantă: încăllcâ (P.L. 12/22, 15/29, 20/27) vb.I.
     INCĂLICÂ vb. I v. încăleca.
     iNCĂLZf vb. IV. Tranz. 1. A transmite căldură. Şi mtna friguroasă s-o încălzesc la sin. O.I 213/13. Ea trase mtna copilului... Ungă inimă, s-o încălzească. P.L. 31/26 [V.l ; Pr. 1).
     2. Tranz. şi refl. F i g. A (sc) Însufleţi, a sc aprinde. îl dezmiardă [Eros], l-Incălzeşle Cu un vis tle tainic dor. O.I 13/24. Căci de piatră de-ar fi, încă s-o-ncălzi de-attt amor.. O.I 162/11 [V.2|.
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. încălzeşte (O.I 13/24), viit. 3 sg. s-o încălzi (O.I 162/11); conj. piez. 1 sg. 9& încălzesc (O.I 213/13), 3 sg. 9ă încălzească (P.L. 31/26).
     SncALZIT, -A adj. In carc s-a făcut căldură. Maria intra deodată tn salonul încălzit. P.L. 64/10 |Pr. 1).
     ÎNCĂPEA vb. II. 1. Tranz. A cuprinde. /mpăraţi pe care lumea nu putea să-i mai tncapă, au renii şi-n (ara noastră de-au cerut pămtnt şi apă. O.I 117/21 (V.l).
 O   (In contexte figurate) Colo se ridic'lrufaşe Şi eterne ca şi moarlea piramidele-uriaşe, Racle ce încap în ele epopeea unui scald. O.I 43/24. A frumsefii haruri goale ce sim/i-rile-i adapă, încăperile gtndirii mai nu pot să le încapă. O.I 79/20. Ctnd cu sete caufi forma ce să poală să le-ncapă Să le scrii cum cere lumea, vreo istorie pe apă? O.I 137/11 [V. 3).
     2. Intranz. A (putea) intra; a (puica) fi cuprins. în două părfi infernul porlalele-şi deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele htde Tiranilor ce pier! O.I 25/2. t'n băiet de ţigan... cu ciubote tn care ar fi încăput întreg. P.L. 26/40 [V.l ; Pr. 1). ©(în context figurat) Mina cure-au dorit sceptrul universului şi gtnduri Ce-au cuprins toi universul tncap bine-n patru setnduri. O.I 13-1/18 [V.l]. ^ Expr. A încăpea în mini v. mină [Pr. 1]. A încăpeai»* mina cuiva v. mină [V.l]. © (Construcţie metaforică) A nu încăpea de dorul (cuiva) = a iubi fără saţ, a nu se sătura iubind (v. şi face). Căci scris a fost ca viafa ta De doru-i să nu-ncapă. O.I 190/6 [V.l].
     —  Forme gramaticale :       ind.  prez. 3 pl. încap (O.I
 43/24, 134/18), imp. 3 sg. încăpea (P.L. 85/32), conj. prez. 3 sg. să încapă (O.I 137/11, 147/21, 190/6), 3 pl. si încapi (O.I 79/20); opt. p. 3 sg. ar îl încăput (P.L. 26/40); inf. a încăpea (O. I 25/2); part. încăput (O. I) 134/33).
     lNCĂP£nE s.f. Spaţiu Incliis. Ne pună-n tncăperea aceluiaşi sicriu. O.I 129/16 [V.l], © (Construcţie metaforică)
 încăperii» ((iniliril - mintea, cugetul (v. şi cumpănă, in i ii ;t. n o n s e ii s). .1 frumsefii haruri goale ce simfirite-i adapă, încăperile gtndirii mai nu pol să le încapă. O.I 70/20 |V.l|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. încăperea (O.I 129/16); pl. ii. ac. încăperile (O.I 79/20).
    ÎM ĂUCA vb. I. Tranz. A umple, a acoperi. Lacul codrilor albastru, Suferi galbeni il încarcă. O.I 7-1/2. Singur numai cavalerul sus[)inind privea balconul Ce-ncârcat era dc frunze. O.I 152/19. Dealurile erau încărcate cu sarcini dc purpură. l'.L. 37/10; cf. O.I 74/20, 76/18; P.L.
 •11/11. 67 28 [V. I ; Pr. ?,\. © (în context figurat, redind etecUle luminoase ale razelor dc lună) O arată-mi-te iură-n haina lungă de mătasă. Care pare încărcată de o pulbere-arginluusă. O.I 152/24 [V.l).
    —      Fnrrnc gramaticale : ind. prez 3 pl. încarcă (O.I 7-1/2), imp. 3 sg. era încărcat (O.I 152/19), m.m.c.p. 3 sg. ineărcasc (P.L. 67/28); pari. încărcat (O.I 74/20), încărcată (O.I 76/18, 152/24 ; P.L. 41/41), încărcotc (P.L. 37/10).
 —  Varianlă : incărcâ (P.L. 67/28) vb. I.
    iMlĂHL’XŢf vb. IV. Intranz. A deveni cărunt. © (Klemenl de personificare) A se face cenuşiu. Cerul încărunţi de nouri, vtnlul începu a geme rece. P.L. 9/15 [Pr.l).
    ÎNCfil’l-’ vIj. III. 1. Intranz. A lua fiinţă, a se arăta, a sc ivi. Căci este sara-n asfinfil Şi noaptea o să-nceapă. 0.1179/2. Viafa-mi pare-o nebunie Sfîrşită făr-a fi-nceput. O.I 212/11. Toi ce-n astă lume mai poale pricepe E că de-ncelează lucrul, foamea-ncepe. O.IV 365/4 (V.3). <0* U n i-pe r s. începuse a se Insera. P.L. 100/33 [Pr.l]. + A se afla in punctul iniţial de plccarc. Inceptnd la talpa-lnseşi a mulţimii omeneşti Şi suind in susul scării pln’la frunfile crăieşli. De a vieţii lor enigmă ii vedem pe tofi muncifi. O.I 133/21. După vremuri mulţi veniră, Incepind cu acel oaspe. Ce din vechi se pomeneşte, cu Daritt a lui Islaspe. O.I 1 17/17 [V.2[.                                        ’
    2. T ranz. (Folosit vi absolut) A porni (ceva), a sc apuca de. . . Jar [meiul ci cel tînăr o privea cu imbătare ... Şi astfel Holinlincanu începu cintecul său. O.I 32/12. Multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă. O.I 82/15. Iar ceru-ncepc a roti în locul unde piere. O.I 171/23. leronim începu să rîdă. P.L. 71/31. S-aruncă in mare şi-ncepu să-noale. P.L. mO/IO; cf. O.I 66/29,94/9, 137/7, 141/16, 173/2; l’.L. 9/1-1, 9/20, 10/1, 16/31, 16/37, 35/40, 37/14, -12/37, 13/1, 43/31, 45/12, 46/13, 48/32. 50/24, 54/19, 67/23, 69/19, 75/36, 84/19, 90/4. 99/27, 101/38 [V.8; Pr. 24). O Intranz. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface. O.I 132/21. Săbiile începură a se încrucişa. P.L. 95/37 [V. 1 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. încep (P.L. 90/1). 3 sg. începe (O.I 171/23; O. IV 365/1), 3 pl. încep (O.I 94/9). p.s. 3 sg. începu (O.I 32/12, 66/29 ; P.L. 9/14, 9/29, 10/1, 16/31, 16/37, 35/40, 43/34, 46/13, 48/32, 54/2, 54/19, 67/23, 71/34, 75/36, 84/19, 99/27, 100/40, 101/38). 3 pl. începură (P.L. 37/14, 69/19, 95/37), m.m. c.p. 3 sg. începuse (O.I 132/21 : P.L. 45/12, 100/33), viit. 2 sg. ii înccpe (l’.L. 43/1). 3 sg. va începe (P.L. 42/37), osă înceapă (O.I 179/2); conj. prez. 3 pl. să înceapă (O.I 82/15, 111/16); opt. prez. 1 sg. nş începe (O.I 173/2),
 1 pl. nm începe (O.I 137/7); inf. p. a fl început (0.1212/14); ger. începînd (O.I 133/21, 147; 17).
— 268 —
     tXCEPl’T s.n. Punct Iniţial, fază iniţială. Viitorul şi trecutul Sunt a filei două fele Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-ni'efe. O.I 196/11. Sufletul tău din începutul lumei. . . a făcut lunga călătorie prin mii de corpuri. P.L. 16/20 (Y.l: Pr. 1|. © (In context figurat) Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace. .. Zguduind din pacc-adincâ ale lumii începuturi. O.I 1-17,1 [Y. 1], Loc. adv. La început = in epoca iniţialii. J.a-ncepul, pe cind fiinfă nu era, nici ncfiinlă. ■ • Fu prăpastie? genune? O.I 132/13 (Y.l). Dc Ia început - clin capul locului. Am jurat de ta-ncepuî Pe Ilristos să-l iei de mire! O.I 102,3 [Y.l].
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. început (O.I 102,3, 13213). inceputul (O.I 190/11; P. L. lti/20); pl.n.ac. începuturi (O.I 147 1).
     ÎM.LIICA vii. I. 1. Tranz. şi r o f I. A căula să..., a se strădui, Ei vor aplauda desigur biografia siih/ire Care s-o-nccrca s-arate că n-ui fost vreun lucru mure. O.I 134/27. Iar cărările i'icţii fiind. . . înguste, Ei încearcă să le treacă prin proîcclie de fuste. O.I 137/21. Dacă. . . aş încerca s« mit duc intr-un spaţiu zidit cu totul după voia mea. . . ? P.I.. 42.21; cf. O.I 137,7 |Y. 3; Pr. 1]. © (Glumeţ; ironic) Xoi avem tn reacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme sii devie cumularzi. O.I 137/20, .Xumeri fire de mustr/i Şi-n probleme culinare te încerci a fi /.«î/c/. O.I 32 (V.2]. Q (tn conlcxt figurat) Cind iiminl:ri!e-n trecui încearcă să mă cheme. Pe drumul lung şi cunoscut Mai trec din vreme-n creme. O.I 186/2 [V.l]. © (Construcţie metaforică) Vremea încearcă în zădar din «oluri a se naşte v. (! n 1 1 |Y.lj. + A schiţa. ©(în cQntcxt figurai) C/i rers încerc cu pana mea incultă. O. IV 333/0 IV. 1|.
     2. T ranz. A proba, a verifica. © (în context figurat) Pomu-n înflorire în orice ftoare-nccarcă întreagă a sa fire. O.I 04,0 (V. 1], lîxpr. A (-şi) încerca norocul = a căuta să vadă dacă are noroc, a întreprinde ceva cutezător. Fi Cătălin, acu-i acu Cu să-fi încerci norocul. O.I 174/4 | Y. 1], + R c f 1. A-şi m/isura puterile. Orice încercare de-a
 0 răpi a fost deşartă. lucrări ă-tc ht.' P.L. 11/4 | l'r. 1].
     —      Forme gramalicalc : ind. prez. 1 sg. incerc (O.IV 333/0), 2 sg. te încerci (O.I l.Yi/32), 3 sg. ineenreu (O.I
     137/20, 176,27), 3 pl. încearcă (O.I 137/24, 186/2), viit. 3 sg. o încerca (O.î 13127); conj. prez. 2 sg. să incerei (6.1 1714), 1 pl. să ineereăm (0.1 137,7) ; opt. prez.
 1 sp. aş ineerca (P.L. 42'21); imper. 2 sg. inceiircii-Je (P.L-11/4).
     IXCI-RCAltl-: s.f. Tentativă. Orice incercurc de-a o răpi a fosl deşartă. l'.L. 11/3 [Pr. 1]. © <£> I'xpr. A-şi face încercarea v. face |Y. 1],
     —      Forinc gramaticale: sg.n.ac. incercurc (P.L. 11/3). încercarea (O.I 64/1).
     IXCfiT» adv. I. Domol, lin. pc nesimţite. Xelezeşti Inccî şi leneş fruntea mea cea liniştită. O.I 42/13. Cobori încet., , aproape mai aproape. O.I 120,23. Icoana stelei ce-a murit încel pe cer se suie. O.I 234/10. Fereastra se deschise-ncet. P.L . 49/11 ; cr. O.I 1/19, 18/14, 52/11, 63/13. 69/15, 71,4, 75/14. 9.V5. 95/13, 129/5, 152/11, 154*21, 193/4; P.L. 8/6, 10/9. 11/29. 20,16, 20/31, 22/37,39/7, 39/16, 43/16, 44,34. 47,7. -19,7, 49/31. 59/4, 00/18, 72/2, 82'31, 82/33, 84/12, 85/30. 03/5, 95/0. 93*12. 93/18, 94/28, •JO/ I, 98 10. 101/33 [Y.10; Pr. 29]. O lixpr. Incel-încet
sau cu incetul = puţin cltc puţin, treptat. Noaptea flamingo cel roşu apa-nceî, încel pătrunde. O.I 45/14. Toate cu ncetul s-or topi. O.I 61/17. Înceî, încel utilele adorm. P.L. 39/38. Se lipi cu-ncelul de chipul ei mlădios. P.L. 93/21; cf. O.I 112/14, 112/14; P.L. 16/23, 16/23, 19/20, 19/20, 20/28, 20/28, 37/35, 37/35, 45/3, 45/3, 45/20, 45/20, 48/32, 48/32, 50/13, 50/13 (V.5; Pr.l9|.
    2. Cu glas (sau sunet) coborlt, slab, potolit. Şi cind glndesc lavia/a-mi, imi parecăeacură încet repovestită de o străină gură. O.I 71/6. Sloiuri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. Amintiri Tiriiesc încet ca grieri Pintre negre, vechi zidiri. O.I 105/7. Un orologiu zingăneşte încet şi subţire tn părete. P.L. 81/18. Să vorbim încel. P.L. 89/8; cf.
0.1 66/29, 87/12, 88/5, 104/15, 154/3, 175/9; P.L. 10/1, 10/9, 11/14, 17/11, 21/13, 30/13, 37/11, 48/18, 49/22, 53/36, 59/12, 59/22, 68/23, 68/27, 69/12, 69/38, 76/27, 84/4, 88/19, 89/34, 93/38, 94/6, 95/14 |V. 8; Pr. 25|. © (Repetiţie, Ia comparativ sau superlativ) BUndu-i sunet se împarte Pesle văi tmprăştiet, Mai incet, lot mai încel. O.I 104/27. Melancolie cornul sună... Mai încet, tot mai tncet. O.I 206/0. [Cezara] şoptea incet, foarte tncel şi înecată de sus-pinuri, cuvinle dulci. P.L. 95/20, 21; cf. P.L. 71/16, 71/16 [V. 4 ; Pr. I].
    IXCfiT,2 *1îAt.\ adj. 1. Liniştit, domol. . Pe undele încete işi mişcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. O.I 63/11. In cerdac, îmbiau cu pas regulai şi-încet călugărite. P.L. 97/19 (V. 1 : Pr. 1], + Treptat. Bălrlne/a este o moarte înceată. P.I.. 82/31 [Pr. 1).
    2. Abia auzit. Vistnd o umbră dulce. . . cu glas bllnd, duios, tncel El (Alecsandri| fi pune pe-a ei frunte mtndru diadem de stele. O.I 32/33. Miros, lumină şi un clnlec nesfîrsit, incel, dulce... Imbătau grădina. P.L. 7/19 (V.l; Pr.l].’
    —     Forme gramaticale: sg. n.ac. încet (O.I 32/33; P.L. 7/19, 97/19), înccalA (P.L. 82/31); pl. n. ac. încete (O.I 63/11).
    IXCETA vb. I. Intranz. 1. A sc opri. El tnceată din cinlare. Şi-i grăi cu grai de jele. O.I 67/11. Şi cum va înceta Al inimei zbucium, Ce dulce-mi va suna Cintarea de bucium! O.I 225/1. Tot ce-n astă lume mai poale pricepe E că de-ncetează lucrul, foamea-ncepe. O. IV 356/4. Afară ploaia tncelase. P.L. 29/3; cf. P.L. 25/40, 37/3, 52/14 [V. 3; Pr. 4|. <y» Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) Pulut-au oare-atita dor In noapte să se stingă, Ctnd valurile dc izvor X-an tncelat să plîngă? O.I 186/20. Ochii ei, două izvoare secate, încetase de-a mai vărsa lacrimi. P.L. 22'21. Inlr-o zi (inima] va bale din ce tn ce mai tncel, apoi va Incela. P.L. 82/34; cf. P.L. 99/31 (V.l ; Pr.3|.
    2.    A dispărea, a sc pierde. Precum pulberea se joacă in imperiu/ unei raze, Mii de fire viorie ce cu raia încetează, Astfel, tntr-a oeciniciei noapte pururea adîncă. Avem clipa, avem raza, care lot mai fine încă. O.I 133/4. Xu simfi tu, c-a încetat loală durerea viefei. P.L. 93/26 [Y. 1 : Pr. 1].
    —     Forme gramaticale: ind. pr*«z. 3 sg. Încetează (P.L. 25/40; O.IV 365/4), înccată (O.I 67/11), 3 pl. Încetează (O.I 133/1), imp. 3 pl. încetau (P.L. 52/14), viit. 3 sg. vn înceta (O.I 225/1 ; P.L.82/34). p. c. 2 sg. al încetnt (P.L. 99/31), 3 sg. n Încetnt (P.L. 93/26), 3 pl. au incetnt (0.1 186/20), m.m.c.p. 3 sg. incetnse (P.L.29/30, 37/4), 3 pl. încetase (P.L. 22/21).
— 269 —
    tNCETINfiL* adv. Diminutiv al lui incit.1 Cile inime rlztnde. . . Le delasă-ncelinel! O.I 14/10. O ridică incetinel de la pămtnt. P.L. 88/25. El merse-ncetinel de-a lungul lor (a stlncilor). P.L. 101/4 [V.l ; Pr. 2).
    iNCETINtiL*, -fCĂ adj.. Diminutiv dc la Încet4. Cile inimi tn plăcere Ii resaltă uşurel! Dar pe cile dureroase Clnlu-i mistic le apasă, Ctntu-i bltnd, tneetinel. O.I 13 10 |V.l).
    ÎNCETIŞOR adv. Diminutiv al lui încet1, /-aş cînta doina, doinifa. I-aş ctnta-o-ncelişor. O.I 2/23. Pe feriţii se suie noaptea Dibuind tncelişor. O.I 108/8. Ea, îmbăiată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Şi-ncelisor Dorin-fete i încrede. O.I 129/31; cf. O.I 2/7,13/2, 19 1()(V.0|.
    ÎNCHEGA vb. I. 1. T r a n z. A prinde consistent j. Q (In context figurat) Facefi din . . . îngheţ ni paie Să-nchege apa-n stnge. O.I 94/29 [V.l].
    2. R e f 1. F i g. A căpăta formă, a prinde viaţă. Si din a haosului Dăi Un mlndru chip se-ncheagă. 0.1 1712S [V.l|. © (în context figurat) Universul fără margini r tn degetul lui mic, Căci sub frunle-i viitorul ai trccutiil se încheagă. O.I 132/7 |V.1|.
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. sp-nchetiyă (O.I 171/28), 3 pl. se-nebeagă (O.I 132'7>: conj. prez. 3 sg. să Închege (O.I 94/29).
    iNCHEGĂRE s.f. F i g. întrupare, apariţie. .Vrm/7.s « Inallă. arginlos glnd al pustiei, închegare măiestrita din suflarea vijeliei. O.I 45/20. Zburau amindoi prin pustiiţii lungului mărei ca două abie văzute închegări ale văzduhului. P. L. 12/11 (V.l ; Pr.l).
    —     Forme gramaticale : sg. n.ac. îndicyare (O.I :."> 2"): pl.n.ac. închegări (P.L.12/11).
    IXCHEGĂT, -Ă adj. F i g. Conturai şi compncl (?) Lampa... sta Intre Dan şi umbra închegată. IM. I7.'> IPr.ll-
    INCHEIĂ vb. I. T r a n z. I. A împreuna părţile unei haine cu ajutorul nasturilor. Şi de frig la piept şi-ncheie Iremurlnd halatul vechi. O.I 132,3. De ce-l ţi Incltfinse Ipieptăraşul]? P.L 81/9 [V.l : Pr. 1). <)> Expr. A-şl încheia haina v. haină [V.l]. ^ Refl. A sc aduna, a se lega. Un vlnăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. O.I 17" 11 [V. 11.
    2.    A mărgini, a termina. Si sprir.c ncle arcate frw.tea albă i-o încheie. O.I 79'9 [V. 1).
    3.    A stabili, a fixa. Clnd încheie cu o privire amoroasele-nfelegeri, Cu ridicula-fi simfire Iu la poarta ei să degeri?
O.I 157/25 [V. 1].
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. inehefe (O.I 87/21, 132/3), se Ineheie (O.I 170/11), 3 pl. încheie (O.I 79/9, 157/25), m.m.c.p. 3 sg. încheiase (P.L.81/9).
    lSCHEl£RE s.f. Final, sflrşit. La sflrşilul fiecărei nolife ca o încheiere .... „Ermil, le iubesc!" P.l.. 71,36 [Pr. 1).
    ISCHEIETCRÂ s.f. I. Loc de îmbinare a părţilor unui lucu. Vtnlul începu .... a scutura casa cea mică in l«a',e încheieturile căpriorilor ei. P.L. 9/17 [Pr. 1|.
    2. Legătură, îmbinare a oaselor. .5/ gropiţe face-n unghiul ucigaşei sale guri Şi la degetele mlnii şi la orice-ncheieturi. O.I 159/18. Oasele şi încheieturile feţei li ieşise afară. P.L. 20/6 [V. 1; Pr. 1).
    —   Forme gramaticale:         pl.n.ac. încheieturi (O.I
159,18), încheieturile (P.L. 9/17, 20/6).
    ÎNCHIDE vb. III. Tranz. şi r e f 1. 1. A (sc) izola intr-un loc Îngrădit, fără acccs. .Vu le mai facefi ziduri unde să-nchid-avrrc, Pe roi unde sâ-nchidă. O.I 59/28 — 29. Ea, cum plecase l ăt-I'rumos, s-a închis Inlr-o grădină. P.L. 22/11. In atmosfera, grea de mirosul substanfelor închise in fiole, făclia arunca o lumină turbure. P.L. 40/28 [V.2; l*r.2f. © fiu contcxt figurat) Uitarea le Inchide-n scrin [cinturilc| Cu mina ei cea rece. O.I 184/5 [V.l]. + A aduna, a concentra. Q (In context figurat) Tu eşli ca o vioară, in care sunt inchise toate cinlările. P.L. 42/21 [Pr. Ij. + A ţintui, a imobiliza. Roade eu colfii la lanfurile ce->, inchid. P.L. 8/23 [Pr.l].
    2. A aşeza, a mişca o uşă, o fereastră, aşa incit să acopere intrarea. Ctnd ieşi afară, închise uşa după sine. IM.. 48-31. Ruben . . . ieşi din casă Inchizlnd cu zgomol uşa. P.L. 62/15 [Pr. 2|. <> Refl. pas. Obloanele se-nehid, luminările se sting. P.L. 39/39 [Pr.l].
       (Cu privire la gene, pleoape) A lăsa in jos. a apleca; (cu privire la ochi) a acopcri cu pleoapele. O, -ndude lungi <’jcnele tale, Să pol recunoaşte trăsurite-fi pale. O.I 11 12. .W ei suflet se râpeşle De inchidc-a ei pleoape. O.I 104 1. Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură. Fericit mă simt aluneca cu asupra de măslini. O.I 82/11. Dacă închid nn ochi, văd mina mea mai mică. P.L. 24,1 ; cf. P.L. 36/22, 30 38, 03,1. 04,2, 71.4, 85/24, 94/1G. 94/19 [V.3;Pr.9|. <> l'xpr. A închide ochii — a muri. Cine-i leul ce închide cu iturere ochii săi ? O.I 28/14 [V.l], Q (Construcţii metaforice) A-şi incliide pleoapele spre a le deschide iar v. pleoapă [Pr.l|. A închide «feana (cuiva) v. geană |V.1| A fiice din noapte ziuă şi a închide ochii zilei v. o c ii i [V.l], + R c f I. A dispărea, a se stinge. © (Metaforic) Soarele, ce azi e mindru. el il vede trist şi roş Cum se-nchide ca o rană printre nori inlunecosi. O.I 133/12 [V.l|.                                           ‘
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. incliid (P.L. 24/1), 2 sg. închizi (O.I 82.11). 3 sg. inchide (O.I 28/14. 104 1. 108/12, 184/5). se închidc (O.I 133/12). 3 pi. inehtd (O.I .'i0 20; P.L. 8 23). se închid (P.L. 39,39), imp. 3 pl. închideau (P.L. 48/3S). p.s. 3 sg. incliis? (P.L. 36/32, 36.38, 48/31, 03,1. 64 2, 71/1, 85-21, lJ4'10). p.c. 3 sg. s-a Inehis (P.L. 22 11); conj. prez. 3 pl. să închidă (O.I 59 28. 59/29); imper. 2 sg. închide (O.I 41 12): ger. iuchizind (P.L. 62/15): part. închişi (P.L. 94,19), închise (P.L. 40/28, 4221).
    ÎNCHINĂ vb. I. 1. Refl. A se apleca, a sc înclina. Q (Klcmcnt dc personificare) Ridicat In două labe, [greierele] s-a-nchinat bâtlnd din pinten. O.I 87/20 (V.l],
    2.     Refl. A-şi manifesta evlavia prin semne exterioare (inchinindu-se, făclndu-şi semnul crucii etc.). Rălrlnul se închină ... pe rege-l prind fiori. O.I 93/29. Cum s-ar fi închinat unei copile. P.L. 28/21 (V.l ; Pr.l], Q Tranz. (Construcţie metaforică) A închina pleoapele v. pleoapă [V.l],
— 270 —
     3.    R e f 1. A se supune. - .lm venii să mi Ic-nchini, De nu, schimb a ta coroană inlr-o ramurii de spini. 0-1 146/11 (V.l).
     4.    Tranz. şi refl. A (se)^consacra. a (se) dedica. Dă-mi tnapoi pe-aceea ce moarlea mi-a răpit Şi de nstăzi a mea viaţă la zeii tui se-nchină. 0.1 93/20. Inchinind ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sunt cintafi tn cafenele şi fac zgomot in saloane. O.I 137/21. Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină. 0.1 140/3 [V.3J.
     —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. inchină (O.I 12,15), se închină (O.I 93/20, 93,29), 3 pl. închina (O.I 140 3). p.c. 3 sg. s-a închinat (O.I 87 20); conj. prez. 2 sg. să te închini (O.I 116 11); opt. j>. 3 *g. s-ar fi închinai (IM.. 2S 211: ger. inchinind (O.I 137.21).
     lNClUNAltl£ s.f. Supunere, capitulare. Dcs/irc partea închinării insă. doamne. să ne ierţi. 0.1 146,15 |V,1J.
     ÎNCHINAT.-A ailj. Dedicai. eoinacial. Cn popă colo-n templul. închinai fiinţei, care . . . a crcal miţescul neam, Aş striga : o molănime ’ 0.1 18 21 [V.l J.
     ÎXCHINACU'Nlî s.f. Rugăciune. .Vu spre-amor-spre-nchinăciune el genunchi-şi inromaie. O.I 51/23. \<les ea privise din cartea de închinăciune la faţa . . . călugărului. P.L. 45/11 [V.l ; Pr.l).
     ÎNCIIIPII vii. IV. 1. Tranz. (Cu pronume reflexiv In dativ) A-şi imagina. Inchipuindu-fi lăcnimoasele ci gene. Ţi-ar părea mai mindră decit Yentis Anadtjomcne.
 O.I lCO/9. Adesa (şi închipuise cl însuşi, cil de trişti . . . vor trece anii vieţii lui. P.L. 28/5. I.cctorii mei inchipuiască-şi că li i'orbesc la ureche. P.L. 84/5; cf. P.L. 21/8. 2J,13. 25/1. 28'22, 41/28, 56/1, 56-18, 57/12 (V.l ; Pr.lO|.
     2. Refl. A se considera, a se transpune inlr-o situaţie.
 O      (In context figurai) Privitor ca la teatru Tu in lume să le-n-chipui. O.I 196'2 |V,1],
     —  Forme              gramaticale: ind. imp.    3 sg. închipuiţi
 (l’.L. 28 22. 57/12). m.m.c.p. 3 sg. închipuise (l’.L. 28,5); conj. prez. 2 sg. să incliipiiicşti (P.L. .'>018). sfi Ic închipui <0.1 196/2). 1 pl. «fi inchipnim (P.L. 24,8. 21,13); 3 pl. inchipuiaseâ (l'.L. Hl'o): imper. 2 sg. ini'hipuieşlc (P.L. 4128, 56 1): ger. închipuinilu* (0,1 liio 9): part. închipuit (P.L. 25/I)-
     fNCHlPUinE s.f. 1. Fantezie. înzestrat cu o închipuire urieşească el a pus doi suri şi trei luni in albastra adincime a cerului. P.L. ăl,fi [Pr.l).
     2. Plăsmuire, ficţiune.            Azi. cind palimilor proprii
 muritorii loji suni robi. (îloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi. Idolului lor închină. O.I 110.2. O lume întreagă de închipuiri umoristice ii umpleau crcierii. P.L. 32/11. Trecea Cezara. ca o-nchipuire de zăpadă. l’.L. 101/32; cf. P.L. 102/8, 102'13, 102/18 [V.l ; Pr. 5|.
     —  Forme             granialicalc: sg.  n. ac. închi|iuirc (P.L.
 51/6,  101/32, 102/8, 102 13, 102 18).              închipuirea (O.I
 140/2): pl. n. ac. închipuiri (P.L. 32/11).
     iNCHlPlfr. -A adj. Imaginar. Calcule geometrice zidite după o închipuită si mistică sistemă. P.L. 35/29 [Pr.l).
    ÎNCHIRCIT, -Ă adj. Nedczvoltat. © (Mctaforic) Prăpădit, mic. Şi iarăşi, iarăşi, oraşul vechi cu stradele slrimle, cu casele închircite, cu streşinile mucigăite tn lună. P.L. 00/9 (Pr.l).
    1.N'CHfS,      -A adj. 1. Zăvorit, încuiat. Glasuri rătăcite Irec prin geamuri sparte Şi din uşi închise, din zidiri deşarte.
O.IV 364/12. Numai o poartă închisă n-au putut-o trece niciodată. P.L. 52/27. Privirile ochitor lui mari erau aţin-tale asupra acelei porţi vecinic închise. P.L. 53/16; cf. P.L. 7/3, 48/33 (V.l ; Pr.4]. + Îngrădit. Astfel el, moşteni-toriul . . . acestei grădini închise ca o odaie, răscoli cărţile. P.L. 99/2 (Pr.l). + Apropiat, tras. Prin crăpăturile obloanelor închise se zărea lumină. P.L. 40/3. Se zărea ... cile
o  zare galbenă, prin obloanele închise. P.L. 44/13 (Pr.2). + (Despre gură, pleoape) Împreunat, strins. Sub pleoapele inchise globii ochilor se bal. O.I 79/11. Se uită lung la dinsul, dar guru-nchisă-i tace. O.I 93/22 (V.2J. © (Jn context figurat) Ci eu as vrea ca unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie al tău nume pe-nchisete-mi pleoape. O.I 127/29 (V.l). + (Despre ochi) Cu pleoapele lăsate. Şi gtndind că dorm, şireato, apeşi gura la de foc, Pe-ai mei ochi închişi ca somnul. O.I 42/15. Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă Pc ochii mari bălind închişi. O.I 168/15. Ea se sculă incet ... cu ochii închişi. P.L. 60/19; cf. P.L. 7/34, 9/39, 37/4, 59/18, 63/9, G8/27, 94/19 |V.2; Pr.8). © (In contcxt figurat) I.a pămint dormea ţintndu-şi căpătti mina cea dreaptă; Dară ochiu-nchis afară, tnlăuntru se deşteaptă.
O.I 112/1 [ V.l).
    2.             (Despre culori) întunecat. Florile erau tn straturi verzi şi luminau albastre, roşie-închise şi albe. P.L. 7/17. FI sc prefăcu tnlr-o floare rosie-lnchisă, ca vişina coaptă. P.L. 14/27 [Pr. 2].
    —      Forme granialicalc: sg.n.ac. închis (O. I 142/2; P.L. 7/3), închisă (O.I 93/22; P.L. 14/27, 52/27), g.d. închise (P.L. 53'IG, 99/2); pl.n.ac. incbişl (O.I 42/15, 168/15: P.L. 7/31. 9/39, 37/1, 59/18, 60/19, 63/9, 68/27, 91/19), închise (O.I 79/11; O.IV 364/12; P.L. 7/17, 44/13, 48/33). închisele (O.I 127 28); g.d. închise (P.L. 40/3).
    ÎNCHISOARE s.f. Loc Îngrădit. ©(Metaforic) Strln-soarc. Sinii ei albi ca ză/iada se eliberară din închisoarea lor dc califca P.L. 81/11 [Pr. 1].
    INCIFHA vb. I. Tranz. 1. A simboliza, a reprezenta. Judeci aşadară organizafiunile de stat ale animalelor numai Inlrucll le vezi asemănătoare cu cele omeneşti şi tncifrczi lumea noastră in lumea lor. P.L. 80/37. Aceasta lecufă de nonsens ... s« incifreze ceva in natură? P.L. 81/21 [Pr. 2|.
    2.     A Încurca, a incîlci. Ce e cugetarea sacră? . .. carte tristă şi-ncilcită. Ce mai mult o tncifreazu cel ce ura a descifra. O.I 36/12 [V. 1].                               ,
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. IneHrezl (P.L. 80/37). 3 sg. încifrenzu (O. I 36/12); conj. prez. 3 sg. 9& incifreze (P.L. 81/21).
    ’lNCIFRAŢIE s.f. v. îneifrnţiune.
    iNCIFRAŢIl'NE s.f. Reprezentare (?) Această lecufă de nonsens.. . nu-i ilecll o încifraţiune a aceleiaşi naturi? P.L. 81/22 (Pr. 1|.
— 271 -
     iNCfNGE1 vb. III. Tranz. A înfăşură, a înconjura cu ... Pe clmp se văd două fiin/e uşoare ... Pe carc le-ncinge de ftulură-n boare Subţire voal. O.I 3/23. (Călugărul) e-ncins cu găitan alb. P.L. 73/5 [V. 1 ; Pr. 1). O (In context figurat) fmbracă-le in doliu, frumoasă Bucovină, Ca cipru oerde-ncinge antică fruntea ta. O.I 1/2. Vedeam .. . pe-at meu Inger de pază încins cu o haină de umbre şi raze. O.I 41/3 |V. 2). +A lega in jurul mijlocului. Veni cu o spadă, pe care i-o tncinse folosindu-se de ocazie de a-l slrtnge de mijloc. P.L. 94/3 |Pr. 1]. •$> Expr. A-şi in-elnge spada = a se Înarma. Incingefi-vă spada la danfiil cel de moarle. O.I 24/19 IV. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. incinjjo (0.1 3/23), p.s. 3 sg. inoinse (P.L. 94/36), imper. 2 sg. incinte (O.I 1/2), 2 pl. încinge]! (O.I 24/19); part. încins (O.I 41/3; P.L. 73/5).
     IXCfXGE* vb. III. Refl. I-i j». (Dc spre o lupIu> A Începe, a izbucni violent. Aşteaptă Ca să vază cum s-o-n-cinge intre fiare lupia dreaptă. 0.1 165/2 |Y. 11.
     iNCfNS, -A adj. înfăşurat. legat (cu briu). Cind aiul vreodată un rotund călugăr Cu foalele-ncinse şi obrazul rumen. Povestind că viafa e calea durerii. . . O.IV 361 2 : cr. O.IV 366/14 IV. 2].
     —      Forme gramaticale: pl.n.ac. incinse (O.IV 3612. 366/14).
     RClLCf vb. IV. Tranz. A incurca. Ieri pure că-şi Incllcea degetele In barba lor albă. P.L. 37/21. Incilcin<lu-şi părul ... ea se uila tn oglindă. P.L. 95/18 |Pr. 2|.
     —      Forme gramaticale : ind. imp; 3 sg. incilceu (P.L. 37/21); ger. îneîleindu- (P.L. 95/18).
     I.NClLCiT, '-Â adj. încurcat. Şi lingă ea-n genunche e Arald . . . Şi tncilcil e părul lui negru. O.I 88/13 |V. 1).
0  (Construcţie metaforică, cu referire la gindirea, meditaţia filozofică, v. şi sacru). Carte triştii şi ineilcilă. Ce e cugetarea sacră ? Combinare măiestrită unor lucruri neexislente: carte tristă şi-ncilcilă. O.I 36/11 |V. 1],
     —  Forme    gramaticale:     sg.n.ac. incilcit (0.1   88/13),
îueîlcită (O.I 36/11).
     IXClLCITtHĂ s.f. împletiturii. Creşteau fn voie . . . sulcină şi măzărichea, care-şi fese păturile ei de flori asupra Intregei vegetalii, pe care o zugrumă cu indlciltirele rumurilor. P.L. 73/17 [ Pr. 1}.
     INCINTA     vb. I. Tranz. A           captiva, a fermeca.
Nu mă-nelntă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri. O.I 201/3. Ochiul lău cel dulce şi umbrit mă-netntă. O.IV 365/34 IV. 2|. + R e f I. A se veseli, a petrece. Cind lot se-nveseleşle, cind tofi aici să-nclntă . . . L'n suflet numai plinge. O.I       6/1. Nu trăifi voi. ci un altul
Dă     inspiră — el trăieşte. El   eu gura voastră ride.  cl se-n-
clntă, el şopleşte. O.I 157/2 HV. 2).
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. incintă (O.I\ 365/34), se incintâ (O.I 157/2), 3 pl. incintă (0.1 201/3), sfi incintă (O. I 6/1).
     IXClXTARE s.f. Desfătare, plăcere deosebiţii. Toate
1  in 'le, toată tnclnlarea unei aromate nopţi de vară ii cuprinsese sufletul ei virgin. P.I.. 101/34 (l’r. 1].
    IXCi.NT.Vr, -A adj. t. Mulţumit, fermecat. Pictorul ieşi. . , incintat de mutrele ce le tăia Cezara. P.L. 77/10.
    2. Minunat, admirabil. O poveste tncinlală Care azi e-nlunecată. O.I 122/21. Ea se uita l-acea dumbravă in-cinlală. P.L. 101/39 (V. 1; Pr. 1|.
    —      I'orme gramalicalc : sg.n.ac. incintat (P.L. 77/10), im-inlută (O.I 122/21 ; P.L. 101/39).
    IXClT conj. (Inlroducc propoziţii subordonate con-scculivc) Că, de. Nu e mică. nu e mare, nu-i subţire, ci-mpli-nilă. Incit ai cc slringe-n braţe. 0.1 159/20. Sunt însetat, de somnul pămintului s-adorm, Incit numai de nume îmi pare că exist. O.IV 432/5. Mergeau aşa de iute, Incit i se părea că pustiul şi valurile mărei fug. P.L. 21/11. Luna-i cădea <lrept in fufă, incil ochii ei ... străluceau mai tare. P.L. IU 13 ; cf. O.I 115/7, 150/37; P.L. 4/16, 5/29, 15/20, 15 38, l‘J-6, 20/21. 30/7, 3G/4, 40/8, 45/6, 49/21, 51/15, 51/29. 59/16, 78/12, 83/37, 81/7, 94/13, 97/2, 98/12, 99/6, Ii>2 (i [V. I ; Pr. 24). <£• Loc. conj. Aşa (sau astfel) Incit = pliu urmare. Pe ici, pe colo lipsea cite una (treaptă], aşa incit trebuiai su treci două deodată. P.L. 29/14. Lumea mea este a vale . . . astfel tnclt suflet de om nu poale şti acest rai păminlesc. P.L. 78/12. Barca ... se găsise sfărlmată la fărmuri, astfel incil ea-l crezu tne'cat. P.L. 100/7s '«£*■ l’.L. 1 lj7, 31»,'29, 49/4 (Pr. 6). + (Cu nuanţă finală) Ca să. De-un semn in treacăt de la ea El sufletul (i-l leagă, încll să n-o mai pofi uita Viaţa la întreagă. O.I 189/7 (V.l).
    ÎNCLEŞTA vb. I. T r a n z. şi r e f 1. A (se) inlănţui. Incleslind a tale brafe ţoală mintea să (i-o pierzi ? O.I 157/29. Se-nclcstase amindoi intr-o imbră/oşare lungă. P.L. 94/13 (V. 1 ;Pr. 1|.
    —      I'orme gramalicalc : ind.p.s. 3 pi. se încleştase (P.L. 94/13); ger. încleştind (O.I 157/29).
    ÎXCLEŞTAT, -Ă adj. (Despre miini) Strîns Împreună. Tu cu mlnile-ncleştate. mai cu degetele depeni, Mai suceşti vreo (iyarăt, numeri fire de mustefi. O.I 155/30 (V. 1]. 4 (Despre gură) închis, cu buzele şi maxilarele strinse.
I-ai fi auzit clănfănirea dinfilor, dacă n-ar fi finul gura strins încleştată. P.I.. 84,24. Ea surlde cu gura încleştată de energie. P.L. 100/28 |l’r. 2|.
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. încleştată (P.L. 84/24, 100.28); pl.n.ac. incleştatc (O.I 155 30).
    ÎNCLINA vb. I. I. Tranz. şi refl. A se apleca. El Iu brafe prinde fata. pesle fafă i se-nclină. O.I 79/21. Cind sărutindu-le mă-nclin. Tu iarăşi mă sărută. 0.1175/3. Ea-şi înclină capul in periui şi-şi incluse ochii. P.L. 85/23. Cezara... se-nclină asupră-i. P.L. 9417; cf. O.I 144/18, 154/11 [V. 4; Pr. 2). ©(în context figurat) Văztnd cum geniile morţii se-nclin Pe frunle-ai copilă cu spasmuri şi chin, Speranfa durerea i-alină. O.I 11/23 (V. 1]. ©Tranz. (Construcţie metaforică) A înclina limba v. limbă [V. 1].
    2. Refl. (Despre soare) A cobori spre apus. Văzlnd că soarele se-nclinase, ea se intoarse pe colea pe care venise. P.L. 101/15 (Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. mă înclin (O.I 175/3). 3 sg. se înclină (O. I 79/21,144/18, 154/11), 3 pl. se înclin (O. I 11/23), imp. 3 sg. 99 înclina (P. L. 94/17), p. s. 3 sg. se înclină (P. L. 65/23), m.m.c.p. 3 sg. se înclinase (P.L. 101/15); conj. prez. 3 sg. încline (O.I 194/17).
— 272 —
     1.NCOA  adv. v. ineoaee.
     ÎNCOACE adv. (Şi in forma i'/iroa) 1. Spre accst loc. Vino-ncoa sâ stăm de vorbă. O.I 48/6. A'-au decit cu ochiul ori cu mtna semn a face Şi Apusul tşi impinse ţoale neamtirile-ncoace. O.I 146/32. O, ascultă numu-ncoace. Cum ta vorbă mii de valuri stau cu stelele pn/roace! O.I 1S5/7. Vorba zice : -,fugi incoto. rinul zice: ,.i>ino-ncoace"! O.I 159/21 (V.4).
     2.          Spre timpul dc acum, spre epoca noastră. /iiiscji din umbra vremilor încoace. Ca su te văd venind. 0.1 120/ 21. Căci aceloraşi mijloace Sc supun cile există, Că de mii de ani încoace I.um 'a-i veselă şi tristă. O.I 11)6; 10 [V.2).
     — Yuri.uită ; incoâ (O.I 18,6) adv.
     ÎNC/tLO ailv. (In expr.) Fuijl inculo = pleacă! dă-mî pace ! Viir/u zice : „fuji incoh", risul zice : ..vino-nc-jace" !
 0.1  159/21 |Y. 1], 1>2 alunii inrolo = după aceea. Au rii lira t>isi).Oi/v o.-i cu suizle di flaut Poli să-ntimpini patrioţi ce-ai vrnil d--alunii inc do ? O. I I 49.2.) [Y.l J.
     INCOI.ŢÎ vb. IY. Inlranz. l'i«.A sc naşte. Şi-n peplurile păstorilor tineri.. . inodtea un dor. P.L. 5/14 (Pr.l].
     I\COLŢI r, -A adj. Cu nuni T.iise colţuri. Făt-Frumos se avinlă pe el şi-n răstimpul rilorva ginduri fericite ajunse la ca steiul încolţii al Genarului. P.L. 21/6 | Pr. 1).
     ÎNCONDEIA vl». I. T r a n 7.. A desena cu un condei. © (Metaforic) A contura (v. şi trage). Şi sprlncenele arcale fruntea albă i-o încheie. Ce o singură trăsură măiestrit le Incondeie. O.I 79/10 [Y.lj.
     Înconjura vb. i. Tranz. (Şi In forma incttnjura)
 1.   A face ocolul, a ocoli. Dar, biata albină. . . ineun-jură capul şi gurifa moartă. O. IY 360/10. .Yu cumva .santem asemenea acelor figuranfi, cari voind a reprezenta
 o  armată mare trec pe scenă, incunjură fondatul şi reapar iarăşi. P. L. 6.’>/3. Albind’1 înconjurară blziind pe iwtil si llnărul Impăral al raiului. P.L. !W.1S [V. 1 : Pr. 2). + A cvila. Cea ce-neunjură mulţimea i-n romantica copilă.
 0.1  46 21 |V. lj.
     2.   A st;», a s” alia împrejurul. . . : a impiisnra. Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară iu maţ/ie Fruntea ingerutui-geniu. O.I 30,1. Srt priveşti prin lucii geamuri lu tuminele aprinse Şi s-o vezi incunjurată de un roi <Ic pierde-vma. O.I
 1.>7 21. [Lacul] oglindea in adlncu-i h/ahi rruin/tu de ilum-brave ce-t incunjură. P.L. .W19 ; cf. O.I 17/9, l.">2,9, 162 23, 17H.-21 : P.L. 5.20, 11 23. 35 26, .">0 31, 04/31, 67,-32, 08/6, 72 S, 78,10, 98,29, HH;2S. 101 31 |V. 6; Pr. 13).
     3.   A cuprinde, a Inlănţui. I’e genunchi Imi şezi, iubito, bratele-(i imi înconjoară Citul. O.I 12'7. Ea incunjură cu amfmiomi braţele ei goale grumazul lui. P.L. 8.11. Ii Incunjură talia strtnglnd-o tare ta pept. P.L. 'iii 11 ; cf. P.L. 10/19, o0/7 |V. ) ; Pr. 4].
     — Forme gramaticale:         ind. prez. 3 sg. incunjură
 (O.I 16,'21; O. IV 306/10). 3 pl. ineoujoară (O.I 30/1, 42/7, 152/9, 162/23), imonjiir (O. I 176/21), incunjură (P.L. 65/'»), imp. 3 sg. înconjura (P.L. 07/32, 101/28), tneunjura (P. L. 11 23.       •  '19, 68,0), 3 pl. înconjurau
 (P.L. 61,31). p.'. 3 •'.a. incunjură (P. L. 8/11, 10/19, 50/11), incunijiură (P. I.. 50;3t), 3 pl. înconjurară (P.L. 98/18); conj. prez. 3 pl. să incunjure (P. L. 98/29);
ger. incoujurîDdu- (P.L. 50'7); pirl. încoijurat (P.L.101 /31), incuujurat (P.L.5/26) incunjurată (O. I 157/21; P.L. 72 8, 78/10), incuugiurată (O.I 17/9), ineunjurale (P.L. 35'26). — Variante: (Mold., Transilv.) ineunjuri (O.I 46/24, 157/21 ; O.IV 366/10; P.L.5/26, 8/11, 10/19, 11/23, 35/26, 50/7, 50/11, 50/19,64/31, 65/5, 67/32, 68/6, 72/8, 78/10, 98/29); (Mold.) incungluri (0.1.17/19 ; P.L. 50/34) vb. I.
    ÎNCORDA vb. I. Tranz. A Întinde coardele, a acorda. © (Construcţie m?l.iforică) A încorda lira v. liră (Y. 1|.
    —      Forme gramaticale : ind. viit. 1 sg. voi încorda (O.I 1 10/5).
    tNCOnONA vb. I. Refl. pas. A deveni, a fi învestit ca monarh. Clipele vor fi decenii Şi-n aceste clipe se vor face războaie, se vor încorona regi. P.L. 47/26 (Pr. 1],
    I\(10V0lA vl). I. l. Tranz., (in expr.) A-şl încovoia genunchii = a îngenunchea. Nu spre amor — spre-nchi-năciune el genunchi-şi tncovoaie. O.I 51/23 (V.l).
    2. Refl. A sc areui. Deasupra frunţii se-ncovoia un cerc de stele. P.L. 83/23 [Pr. 1). © (In conlcxt figurai) A nopfii gigantică umbră uşoară Purtată de vtnl, Se-nco-voie lainic. O.I 3/3 (Y. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. incovoale(O.I 51,23), se incovoie (O.I 3/3), imp. 3 sg. an încovoia (P.L. 83/23). — Accentuat : se-nc6i'oie (O.I 3/3).
    INCRGDE vb. III. 1. R t f 1. A crede, a da crezare.
I  sc pare că visează. Ar zlmbi şi nu se-ncrede, ar răcni şi nu cutează. O.I 84/30 (V. 1], + A avea incredcre In ccva. Prin bălţile de noroi, ce improşcau pe cutezătorul, ce se tncredea perfidelor unite, treceau nişle ciubote mari. P.L. 20/14 (Pr. 1).
    2. Tranz. A încredinţa. ©(Construcţie metaforică) A-şi inerede cuiva dorinţele, v. d o r i n ţ ă [V. 1).
    —      Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. inerede (O.I 179 32), k.1 inerede (O.I 8130) ; imp. 3 sg. &e încredea
(P.l. ac.ii).
    ÎNCR&UERE s. f. (In Ioc. adv.) Fără de încredere
= neincrezător. El priveşte, fără de-ncrcdere in realitate, la împrejurarea lui. P.L. 62/25 [Pr. 1|.
    ÎNCREDINŢA vb. I. T r a n z. A împărtăşi, a mărturisi. ©(Element dc personificare) Apoi [florile] încredinţară taina lor unui curtenitor flutur albastru. P.L. 23/24 [Pr. 1).
    ÎNCREDINŢAT,-A adj. (Dc obicci In conslrucţic cu ,,a fi”) Convins. Azi sunt încredinţat că vremea nemărginită esle făptură a nemuritorului nostru suflet. P. L. 41/8. Suni încredinţat, dascăle, tn privinţa vremei. P.L. 41/33. Unui om încredinţat despre fiinţa lui Dumnezeu nici nu-i poate veni in minte cugetul ascuns In această ciudaţii numărătoare. P.L. 43/4 (Pr. 3).    .
    —      Forme gramaticale : sg. n. c. încredinţat (P.L. 41/8, 41/33), g. d. încredinţai (P.L. 43/4).
    ÎNCREMENI vb. IV. I n t r*a n z. A împietri, a înlemni. Se pare.. . că orice-i viu In lume acum încremeneşte. O.I 94/15. Arald încremenise pe calu-i — un stejar. O.I 98,0. Îmi pare că in creţii mantalei, aruncate pesle umăr, om Incre-
— 273 —
menit şi am devenit o statuă de bronz. P.L. 87/29 (V. 2; Pr. 1). Q (Metaforic) Intră unde zidu negru intr-un arc a-ncremenit. O.I 76/10 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. încremeneşte (O.I 94/15 ), p. s. 3 sg. ineremenUe (O.I 98/6), p.c, 1 sg. am Ineremenlt (P.L. 87/29), 3 sg. a îneremenit (O.I 76/10).
    ÎNCREMENIT, -A adj. Înţepenit, nemişcat. C-o mină El scutură din oisu-i moşneagu-ncremenit. O.I 93/17. Porneşte vijelia adtncu-i ctnt de jale, Ctnd ei soseau alături pe cai tncremenifi. O.I 98/22. in acel Adonis încremenit, eu presupunea un suflet. P.L. 85/71 [V. 2; Pr. 1]. <> Expr. A rftminy încremenii v. răminc (Pr. lj. Q (Construcţie metaforică) Fulger lung încremenit v. fulger ]V. 1].
    —  Forme gramaticale:         sg. n. ac. încremenii (O.I
93/17, 148/33; P.L. 85/21, 98/3); pl. n. ac. încremeniţi (O.I 98/22).
    iNCREŢf vb. IV. Tranz. A facc să capele cnluri. Apele-ncre(esc tn tremur străveziile lor feţe. 0.1 1-12 in. Ea-şi încreţise sprtncenile Inl.'e ochi, pe cari-i ridico sub frunte. P.L. 67/13 [V. 1 ; Pr. 1|. O Refl. Valorile transparente de nouri... se tncreţeau tn drumu-i. l’.L. 101/25 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 pl. încreţesc (0.1 142/10), imp. 3 pl. se încreţeau (P.L. 101,23), p.s. 3 sg. Inereţlse (P.L. 67/13).
    iNCREŢfRE s. t. (Cu valoare de pl.) Creţuri, cule. Din tncrefirea lungii rochii Păsai ca marmura tn loc. O.I 117/9 (V. 1).
    ÎNCREŢfT, -A adj. Carc are încreţituri. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur’numa Lungi perdele încreţite. O.I 152/6. Un cer... cu stele moi de suflarea nopţii, cu nouri încreţiţi. P.L. 60/8 [V. 1 ; Pr. 1). + (Despre frunte) Brăzdat de cute. Ca un demon El vegheuză . . . Ochii cufundaţi In capu-i, fruntea trislă şi-ncreţită. 0.1 50/1 <>. Frunlea-i aspră-adlncâ, încreţită, Părea ca o noapte grea. O.I 52/18. O frunte naltă, pleşuvă, încreţită de ginduri. P.L. 40/31 JV. 2; Pr. 1). Q (în contcxt figurat) Şi singur stau... Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită Un trăznel ar purta. O.I 25/14 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. încreţită (O. I 2514, 50/16, 52/18; P.L. 40/31); pl. n. ac. încreţiţi (P.L. 60 8), încreţite (O.I 152/6).
    ÎNCREŢITURĂ s. I. Creţ, cută. Q (Metaforic) Floarea din fereastră veghea pintre frunzele ei, ca o stea roşie prin încreţiturile unui nor. P.L. 15/19 (Pr. 1}.
    ÎNCRUCIŞAT,-A adj. Aşezat cruciş. Cu braţele-ncru-cişale, picior peste picior, şedea-ndărâtnică. P.L. 67/14
(Pr- 1).
    ÎNCRUNTA vb. I. T r a n z . (Cu privire la sprincene) A strlnge, a Încreţi In semn de nemulţumire. Tată, tntrebă fala, de unde ai calul d-tale...? La ce-ţi trebuie s-o ştii ? zise el, tncruntlnd sprtncenele. ^P-L. 1-1/37 (Pr. 1).
    iNCRUŞf vb. IV. Tranz. (Regional) A Înroşi. O (Metaforic) A lumina In culori roşieticc (?). Pe stradele-ncruşite de flăcări orbitoare. . . Se mişc batalioane a plebei proletare. O.I 62/21 JV. 1].
    IXCL’lA vb. I. Tranz. A zăvori, a Închide. —De clnd a venit, se zbuciumă tn piua tn care-ai Incuiat-o tu. P.L. 8 2'j. Mină caii In grajdi, ii încuie şi intră tn odaie. P.L. 17 18 [Pr. 2).
_ - Forme gramaticale : ind. p. s. 3 sg. Ineole (P.L. h 18), p. c. 2 sg. ai încuiat (P.L. 8/23).
    IXtLXCILUA vb. I v. ineonjura.
    IXCLXJIRA vb. [ v. înconjura.
    I\(.l XLXA vb. I.Tranz, A pune, a aşeza o coroană. hi Isi r^zimu fruntea încununată cu flori albastre de genunchiul ei. P.L. 51/37 (Pr. lj. Q (Metaforic) A împodobi <v. şi zugrăvi). Iată soarele apune. Voind creşte-tete-nalte ale ţării sâ-ncunune cu un nimb de biruinţă. O.I 118,32. Ţine-n mină un toiag încununai cu trestii. O.I 170 8. /)eparte, munţii cu fruntea încununată de codri, cu p'iulrlc pierdute tn văi cu izvoare albe. P.L. 38/36 iV. 2; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: conj. prez. 3 sg. si Ineunune 'O.I 118 32); part. încununai (O.I 170/8), îneoounatA !l’.L. :}«,:$(*, ni,37).
    ixci IU:At, -A adj. Inctlcit, greu de urmărit. Jocul însuşi era » poveste lungă şi-ncurcatâ. P.L. 52/11 {Pr. lj.
    i\i> VrA adv. Imediat. Dacri o femeie l-ar fi auzit trăgind clopoţelul - ar fi ştiut îndată cu ce faţă să-l primească. P.I..   ‘Jl/12  [Pr. 1|. Loc. conj. IndatA ee =
de cum, clnd. Ciubote mare. . . aveau turelei, care tngropau in ele pantalonii individului conţinut, îndată ce timpul devenea problematic. P.L. 26/17 (Pr. 1]. Q (Repetiţie) îndată ce ieşi Dan, îndată ce cobortse scările . . . casa se prefăcu inlr-o peşteră. P.L. 43'23 (Pr. 2).
    ÎVDĂhÂPT adv. v. îndărăt.
    ÎXDAhAT adv. I. (Cu sens local, şi In forma Indărăpl) înapoi, in urină. Mute râmas-au buzele-i abia deschise, Mută mima In pieplu-1, mina ei trasă-ndărăt. O.I 52/10-X-aimi/â pe el (pe cal) si pleacă... Xu priveşte Indărăpl. <).[ lifi 8 : cf. O.I 182/18 (V. 3|.
    2-     (Cu sens temporal) In trecut, înalte vremuri. Pe cind luna străluceşte peste-a lomurilor bracuri. Intr-o clipă-l poartă gindul îndărăt cu mii de veacuri. O.I 132/12 (V. lj.
    —  Variantă : indărăpl (O.I 66 8) adv.
    IxDĂrAtxic, -A adj. îndtrjit, încăpăţînat. El tn umbra tui fatală stă-ndărătnic rezemat. O.I 50/23. Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil. O.I 157/27. Picior peste picior, şedea-ndărătnică tntr-un colţ. P.L. 67/15; cf. O.I 91 15 ; P.L. 71/9 (V. 3 ; Pr. 2).
    —  Forme gramaticale:       sg.  n. ac. îndărilnle (O.I
50 23, y 1/15, 157/27; P.L. 71/9), indăr&lnieă (P.L. 67/15).
    tXDÂRATXldE s. f. Stăruinţă, lndlrjire. Tu ai o inimă de marmură. . .Xiei zlmbiri, nici lacrimi, nici rugăciuni, nici îndărătnicia n-o înmoaie. P.L. 70/11 (Pr. 1).
    ÎNDĂRĂTUL prep. După. Vin ţtnţarii lăutari, gtn-dăceii. cărăbuşii, Iar mireasa viorica i-aşlepta-ndărătul uşii. O.I 87/18. tn acea nemărginire ne-nvlrtim uillnd cu totul Cum că lumea asla-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată. O.I 133/2 (V. 2). Q (Construcţie metaforică) tndărilnl eullselor vleţel v. culisa (Pr. 1].
— 274 —
    ÎNDELl*:NG adv. Pc limp îndelungat. Dar un vtnt de biruinţă se porneşte îndelung. O.I 144/12 (V. ]].
    IMIELINGAT, *A adj. 1. Lung. prelungii. El întră In casa lui, deplin conştiu despre îndelungatele lui vise. IM.. 60/13 | Pr. 1|.
    2. Desfăşurat vreme îndelungaţii. Aluri sfinţiţi de-a omenirei rugăciuni îndelungate Văd aripele-i diafane. 0.1 51/10 [V. 1],
    —   Forme gramaticale:        pl. n. ac. im!ehingal(» (O.I
 51/19), inilelunfjulelc (IM.. CO/13).
    !M)J:M\A vb. I. Tranz. 1, A inibia, a recomanda. De le-ndtamnă, de te cheamă. Tu rămii la loate rece. O.I
 191,7. .Vii băga nici chiar de seamă Din cărarea ta afară De Ic-ndcomnă, de le cheamă. 0.1 198/4. Te îndemn Insă a scrie memoriul virţei laie. P.I.. 47:31 ; cf. O.I J98/14 | V. : Pr. 1). + Refl. A avea cluf de ceva. Kici ti merge, nici sc-ndrnmi.ă, Kici ii este toamna toamnă. 0.1 182/19 [V. 1|.
    2. A ispiti. Cu dispariţiunea acestuia dispare ceea ce veţi fi îndemnaţi a numi o idee fixă. P.L. 154/35 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. îndemn (IM-47/31). :i sj:. se îndeamnă (O. I 182/19). 3 pl. îndeamnă (O.I 194/7,198/1,198/11); viii. 2 pl. veji fi îndemnaţi (IM- G4/35).
    ÎNDEMNARE s. f. Îndemn. sfat, recomandare. După indemnarea babei, se duse să-si aleagă calul. P.L. 17/40 [Pr. 1).                         '
    Îndeosebi adv. Mai cu scamă. Sărutări erau răspunsul I.a întrebări inaeosebi. O.I 112/22 JV. 1).
    ÎNDEPĂRTAT. -A adj. Aflat In depărtări. Din ce noian îndepărtat Au răsăirit |clnUirile] In mine. Cu cile lacrimi le-am udat. Iubito, pentru line. 0.1184/13 [ V. 1).
    iNIIKSll'L adv. Suficient. De le rugi frumos de dinsul, îndestul c de hain Vălul alb de pcsle toate Să-t înlăture puţin. 0,1 l(i‘), 10. ('.arc tindă c-ndcstut de legală, ca .♦<} poată exprima acea nemărginire de simţiri. l’.L. 77/3">. Ea era îndestul <lr t ictcai ă spre a sc lăut muiată n întreg de aceasta ...lumină. P.l.. 93/15 |Y. 1; Pr. 2).
    I\I)Of vb. IV. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) Inco-voiii. a (se) apleca. Teiul icchi un ram Ir.tii s-a, Fa să poală să-l inhaie. O.I 122/2. Iată fiur.ziU-cztuţile se-ndoaie după vint. 0.1 114/17. Ah.' ctum crengile le-itdoaie Mlnuţe albe de <mul. 0.1 229/1 |V. 3],
    2. Refl. (Despre persoane) A se înclina, a se pleca. Clnd cu lotului răpită Se-nduispre eldin şele.EI îr.ceată din cinlare. O.I 67/10. Ki.mai gitul se-r.doia tu mlndrie. P.L. 92/27 [V. 1 ; Pr. J|.
    II.    R c f I. A fi stăpinil de îndoială. El nu se mai îndoia. . . de v mîr.ă r.eiăzulă et era tras in trecut. P.L. 37/24. — Cine se-ndoitşle c-o poţi face aceasta. P.L. 75/28. Trebuie să te fi itu'oil vreodată tn viata la de ceva. P.L. 85/1 [Pr. 3).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. te Îndoieşte (P.l- 75/28), 3 pl. îndoaie (0.1 229/1), sc îrdoaie (0.1 144/17), imp. 3 sg. îndota (P.l- 37/24,92/27). p.s. 3 sg. 8» -Îndoi (0.1 G7/1D); conj. prez. 3 sg. să îndoaie (0.1 122/2). p. 2 sg. să le fi indoil (P.L. 85/4).
     ÎNDOIALĂ s. f. Frămlntarc, nesiguranţă, Călugărul Dan e unul din şcolarii Academiei, iar cu deosebire al maistrului Ruben, care-i împărtăşeşte loale Indoieîele, dar şi loale descoperirile lui lâinuite. P.L. 41/3. împrejurul gurei musculoase se vedea o dulceaţă amărllă de îndoieli. P.L. 40/37. Era un contrast plăcut .. chipul unul llnăr demon Ungă chipul unui înger ce n-a cunoscut niciodată îndoiala. P.L. 64/27 [Pr. 3). <> Loc. adv. Furii îndo* iută — desigur, (’n băiet de ţigan.. .tnlr-un surtuc lung de-i ajungea la călcii şi care fără îndoială nu era al lui, schinjuia c-un arcuş.. .nişte coarde false. P.L. 27/2. Huben li arătă hîrtiile . . .„Fără îndoială”, zise el fenlrtt sine. P.L. 61/20 |Pr. 2). + Credinţă zdruncinată. Şi-nlreb al meu suflet rănii de-ndoială, De ce-ai murii înger eu fafa cea pală? O.I 37/2 IV. lj.
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. îndoială (O.I 37/21 ; P.L. 27/2. 67/20), îndoiala (P.L. 64/27); pl. n. ac. îndoieli (l'.L. 10/37). îndoielele (P.L. 41/3).
     ItVDOIT. -A adj. Dublu. C-o pulere tndoită ...o smunei pe babă de mijloc. P.L. 9 /12 |Pr. 1], + Repetat şi mai intens. Auzeau mittulele lungi şi îndoite ale motanului. P.I.. 12/40 [Pr. 1|.
     —     Forme gramaticale: sg n.ac. îndoită (P.L. 9/12); pl. n. ac. îndoit* (P.L. 12/40).
     ÎNDRĂCIT, -A adj. Slăpinit dc diavol. Şi fugea mereu.
 0 stincă de pealră îndrăcită, rupîndu-şi cale prin păduri. P.I.. 7/9 [Pr. 1].
     INDRAgI vb. IV. Tranz. A prinde drag de..., a iubi. Dan/ui, muzica, pădurea. Pe acestea le-ndrăgii. O.I 102 /14. Dar dacă vrei cu crezămînt s<5 îe-ndrăgesc pe line. Tu le coboară pe păminl. Fii murilor ca mine. O.I 173/6. Ca să nu-ndrăgeşli nimică. Tu rămii la loale rece. O.t 198/11 ; cf. 0.1 183/3, 183/32 IV. 5).
     —     Forme gramaticale; ind. p.s. 1 sg. îndrăgii (O.I 102/14), p. c. 3 pl. au îndrăgit (0.1 183/8); conj. prez.
 1 sg. să îndruuPHC (0.1     173/6), 2 sg. să îndrâyeşti (0.1
 198/1): opt. prez. 3 pl. ar îndrăgi (0.1 183/32).
     ÎNDRĂGIT. -Ă adj. I. Iubit, drăgăstos. Cttenumiriar inventa cl, care de care mai îndrăgite. . . pentru un suris de pe buzele ei. P.L. 57/22 [Pr. lj. (Substantivat) Singur (Narcis) fuse îndrăgitul, singur el indrăgilorul. O.I 79/32
 IV.   11.
     2.    Îndrăgostit. Şi surlzi, cum rtde visul Inlr-o inimă-ndrăgilă. O.I 42/16. Easamănă celora îndrăgiţi de singuri ei-şi. O.I 79/30. Tinărfiind, aş trebui să fiu îndrăgii de viaţă. P.L. 10/38; cf. O.I 80/32; P.L. J0/37 (V. 3; Pr. 2).
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. îndrăgit (O.I 80/32; l'.L. 10/38), îndoitul (O.I 79/32), îndrăgită (O.I 42/10; 1*.1-10/37); pl. n. ac. îndrăcite (P.L. 57/22), g.d. îndră-(ji|1 (0.1 79/30).
     1m>răgit6r s. in. Cel carc iubeşte. S»'/ipur(Narcis] fuse îndrăgitul, singur el Indrăgilorul. O. I 79/32 (V. ]|.
     1ivDR.\ZN£ţ. -E.VţA adj. Cutezător. Băiat din flori şi de pripas. Dar îndrăzneţ cu ochii...Se furişia:ă plndilor Privind la Cătălina. O.I 173/28 |V. 1). + Care exprimă îndrăzneală. Ea-I vedea mişclnd poporul cu idei
— 275 —
 reci, îndrăzneţe. O.I 52/13. Cu-a lui degete-ndrâzne(e ei mănuşa ... i-o ridică. 0.1 1(36/14 |V. 2],
     —     Form- gramaticale: sg. n. ac. îndrăzneţ (0.1 173; 28); pl. n. ac. îndrăzneţe (O.I 52/13, 166/11).
     iNDRAZNf vb. IV. Tranz. A cutcza. Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi. . .îndrăznesc ca su rostească pin' şi numele tău. . .ţară! O.I 151/6. — Nefericite, ce ai îndrăznit a cugeta? P.L. 5-1/13 (V. 1 ; Pr. 1|.
     —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 pl. îndrăznesc (O.I 151/6), p. c. 2 sg. al îndrăznii (P.L. 5-1/13).
     Îndreptă vb. I. I. Tranz. şi refl. A (sc) orienta. O (Repetiţie) Ah ! acele ginduri loate indreplule cmitra lumei.. .astăzi toale-s îndreptate Contra inimei murinde.
 O.I 52/25, 27 (V. 2].^»Expr. A-şl indrepla ochii spre. . . (sau asupra...) = a privi Ia... Ea nu pulu decit să indrrpte asupră-i ochii săi stinşi şi orbi, cu care ar fi mit sti-l soarbă tn sufletul ei. P.L. 23/3 (Pr. 1 ]. (Cu inversarea construcţiei, complementul devine subiect) Ochii ei painjinili de lacrimi se îndreptară spre el. P.L. 58/20 |I’r. 1|.
     2. Refl. A merge, a apuca intr-o direcţie. Şi pentru cine vrei să mori? Inloarce-te te-n<lreaphi Spre-uccl pămint rătăcitori Şi vezi ce te aşteaptă. O.I 178/20 |Y. 1| ^ (Tranz., In expr.) A-şi indrepta pas.il -- a sc duci’. Din umbra falnicelor bolfi Ea pasul şi-l îndreaptă Lingă fereastră, unde-n coif Luceafărul aşteaptă. O.I 107 io IV. 1).
     —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. îndreaptă (0.1 167/10), 3 pl. slnt îndreptate (O.I 52/27), p. s. 3 pl. se Îndreptară (P.L. 58/20); conj. prez. 3 sg. su îndrepte (P.L. 23/3); imper. 2 sg. te îndreaptă (O.I 178'26); purt. îndreptate (0.1 52/25).
     ÎNDUIOŞARE s. f. (Şi în forma induioşere) Emoţii', duioşie. El tn ochii ei se uită. — Mindră-i de induioşere.
 O.I 53/14. Cu glasul plin de lacrimi. de-nduinşare cahl. . . Mi-ai zis. . . O.I 91/26. Deasupra casei laie ies Şi azi aceleaşi stele, Ce-au luminat atit de des înduioşării mele. O.I ISC» <s [V. 3], I-oc. adv. Cu induloşore = mişcător, mclann -lic. Inglnal de glas de ape Clnt-un corn cu-nduioşare. O.I 103/14 (V. 1],
     —     Forme gramaticale: sg. n.ac. înduioşare (0.101/20. 103/14), induioşere (O.I 53/14), g. d. înduioşării (O.I 186/8). — Variantă: induioţîre (O.I 53/14) s. t.
     1NDUIOŞĂT, -A adj. Emoţionat, mişcat. — Cezara< zise el tncet şi înduioşai... mă laşi tu sd cuget asupra accs-lui lucru? P.L. 89/34 [Pr. 1].
     ÎNDUIOŞARE s. f. v. înduioşare.
     ÎNDULCI vb. IV. Tranz. Fig. A face să fie mai bun, a îmblinzi. De venin să fie un suflet, sunt dureri care trebuie să-l îndulcească. P.L. 56/22 (Pr. 1). Q (Metaforic) A alina, a potoli (v. şi asurzi, stinge). Melancolic cornul sună... sufletu-mi nemtngăiet îndulcind cu dor de moarte. O.I 206/8 (V. 1]. O Refl. (Metaforic) A deveni plăcut, minunat. El simfi aerul indul-cindu-se sub şoptirite ei. P.L. 63/16 [Pr. 1|.
     —     Forme gramaticale; conj. prez. 3 pl. să îndul-eeaseă (P.L. 56/22); ger. ftiduieind (O.I 206/8). îndul-elndu-se (P.L. 63/16).
    IXDlL(.fT, -A adj. Fig. Plăcut, binefăcător. Capul ei palid de suflarea îndulcită a nopfii cădea pe perine P L 52/19 (Pr. 1|.
    ÎXDlPLECA vb. I. Tranz. A determina; a convinge. Spre ură şi blăstemuri aş vrea să te înduplec. O.I 110 ÎS. înduplecată de rugăciunile împărătesei... o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu
 P.L. » 0 (V. 1 ; pr. IJ.
    —      i'orme gramaticale; conj. prez. 1 sg. să Induplee (O.I 11(5;IX): part. îiidupleenlii (P.L. 4/G).
    ÎXIH HAţvli. I. Refl. 1. A se milostivi. Iar celui ce ctt pietre mă t a izbi in fafă, îndură-le, stupine, şi dă-i pe veci viafă! O.I 116/14. Doar s-a-ndura Dumnezeu. O.I 1X3 20. indură-te si lasă privirea-mi s-o consol. O.IV 13M7|V. :{].
    2. ,\ consimţi, a-l lăsa inima. 'Cu o mină 11 respinge, har se simte prinsă-n braţă . . striga... şi nu se-ndură. O.I l'M 9. Dulcea P<r zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc. O.I 12j,lS(Y.2|. ©( fn contcxt figurat; element de personificare. exprimind regretul pentru scurgerea timpului) Şi' nti-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se îndură, Cind "ii .'7:iii şoptind cu draga Mlnă-n mină. O.I10G/14[V. 1).
    —      I'orme gramaticale : ind. prez. 1 sg. mă indur (O.i 12.'» 18), 3 sg. se îndură (O.I 104/9, 106/14), viit. 3 sg. « a indura (O.I 183/20): imper. 2 sg. îaduru-le (O.I 110 II: O.IV 130 7).
    IXDUHAre s. f. Milă, bunătate. Iubeşte-mă. . .dacă <ii indurarea s-o roteşti. P.L. 90/11 [Pr. 1].<0> (La pl.,ln invocaţii religioase) Noi, ce din mila sfintului. Umbră facem păminlutui. Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor. O. IV 3<50 II [V. 1[.
    —      I'orme gramaticale : sg. n. ac. indurarea (P.L. 90/ 11): pl. g. d. indurărilor (O. IV 360/14).
    l.MH HAT,-.! adj. Milostiv. Toate penlru păminl a fi :idile sc arată de călră induratul Dumnezeu. P.L. 35/18(Pr. 1J.
    1.MH'IIĂTOR.        -OARE adj. Carc exprimă milă, bunătate. Privirea la de milă caldă, plină, înduruloare-asupra mea coboară. O. IV 361 8 (V. 1|.
    IXECA vl». I. Tranz. 1. A sufoca, a Înăbuşi. Cu tninele-amtndouă eu fafa imi ascund Şi-nliia dală-n piaţă un plins amar mă-neacă. O. I 91,20. Cu sărulări aprinse suflarea să ţi-o-nec. O. I 213/12. Şoplea Incet, foarle Incet ii incrată de suspinuri. P.L. 95/21 ; cf. P. L. 30/14 [V. 2 ; Pr. 2|. Q Refl. (Metaforic) Vreau să mă-nec de dulcea -nvăpăiere .A celui suflet ce pe al meu ştie. O.I 200/9 (V. 1].
    2.                  (Despre o apă) A ingbiţi. Eu nu ţi-aş dori vreodată s<i ajungi să ne cunoşti, nici ca Dunărea să-nece spumegtnd a laie oşti. O.I 147/16. Dintre păsări călătoare, Ce străbot pămlnturile, Cite-o să le-nece oare Valurile, olnturile? O. IV 396/7 [V. 2|. Q (fn context figurat) Nitul mişc-a lui legendă şi oglinda-i galben-clară Călră marea liniştită ce îneacă a lui dor. O.I 43/12 [V. 1). Q(Metaforic). A face să dispară (v. şi spăla, speria, stoarce, sugruma). Apoi, slrlnglnd ochii silit şi tare, a înecat visul său in întuneric. P.L. 30/41 [Pr. 1], + (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Se uita tn oglindă cu ochii înecaţi de lacrimi. P.L. 95/19 (Pr. 1].
— 276 —
     3.     Fig. A copleşi, I-ar vorbi tlnguitor, Fericirea (necindu-l. O.I 162/13. înecat de iubire pentru o fiinfă. . . ar fi dorit ca etern să fte astă noapte. P.L. 30/17. Ea se ivi frumoasă... in fafă cu o expresie indecisă, înecată de dorin/a de a plinge. P.L. 58/18; cf. 0.1 79/2 [V.2; Pr. 2).
     —      Forme gramalicalc: ind. prez. 3 sg. incocă (O.I 43/12, 91/10), p.c. 3 sg. a înecat (P.L. 30/41), viit. 3 sg. o să înet'C (O.IV 396/7); conj. prez. 1 sg. su înec (O.I 213/12), su mu îner (O.I 200/7), 3 sg. sâ înece (O.I 117/1(3); ger. inccînil (O.I 162/13); part. înecai (P.L. 3H/14. 3U 17), înecată (O.I 79/2 ; l’.L. 58/18, 95/21), înecaţi (P.L. 95 19).
     ÎNECAT, -Ă adj. 1. Sulocat, înăbuşit. Tu eşti?... întrebă ea cu glasul tnecat. P.L. 102/23 (Pr.l]. O (Metaforic) şters, voalai, estompat (v. şi m o a I e). Iar pc buze-i Irece-un ztmbet înecat, fermecător. O.I (37/13 [V.l].
     2. Mort prin incc. Harca ... se găsise sfărlmată la ţărmuri, astfel incit ea-t crezu înecat. P.L. 100/7 [Pr.l].
     ÎNFĂŞURĂ vb. I. T r a n z. şi refl. A (se) acopcri, a (sc) înveli. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoară In stindardul roş. O.I. 52/17. Trecea pe lingă et cite-un tinâr cavaler . . . înfăşurat in mantaua, a curei poală dindărăt se ridica <Ie sabia, pe care-şi lăsa mina. P.L. 44/15 [V.l ; Pr.l). Q (în context figurat) Pururi llnăr, înfăşurat in manta-mi, Ochii mei-nălţam visători la steaua Singurătăţii. O.I 199/2 [V.lJ.
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se înfăşoară (O.I 52/17); part. inluţurut (O.I 199/2; P.L. 44/15).
     ÎNFĂŢIŞĂ vb. I. (Şi in forma înfăţoşa) 1. Refl. A su arăta, a apărea. Se înfăţoşa înfundat In manta, cu pălăria pesle ochi. P.L. 49/1 [Pr.l].
     2. Tran z. A reprezenta. Acel portret înfăţişa un chip imbrăcat burbăteşle. P.L. 30/6. La sfirşittil cărţii era zugrăvii sf. Gheorghie tn lupta cu balaurul — dragă Doamne, simbol rc înfăţişa adevărul nimicind neştiinţa. P.L. 35/31 [l-r.2|.                                    ‘
     —      i’orme gramalicalc : ind. imp. 3 sg. înfăţişa (P.L. 3u <;, 35,31). sc înfăţoşa (P.L. 19/1). — Variantă : (regional) imăţo-jă (P.L. 49/1) vb. I.
     ÎNFĂŢOŞA vb. I v. iofăţiţii.
     INMÎRBÎNTA vb. I. Tranz. A încălzi lare, a arde. Picioarele tor inferbh\lale de nisipul pustiului catcară atuncea tn răcoarcle şi limpedele părău. P.L. 13/23 (Pr.l)
     iNFlEItA vb. I. Refl. pas. A însemna cu fierul ro*u. Blestemul II invoc . . . Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-n-fiară Cu fierul ars tn foc. O.I 23/5 (V.l).
     *  Î.VFIEHBÎNTĂ vb. I v. înfcrbînla.
     IMIGE vb. III. Tranz. A viri; a fixa. O făclie e înfiptă într-un stllp de piatră sură. O. J 50/9. Genarul Işi înfipse pintenii adine tn coastele catului. P.L. 21/24 (V.l; I‘r.l|.
     —      Forme gramaticale: p.s. 3 sg. înfipse (P.L. 21/24); part. înfiptă (O.I 50/9).
     ÎNFIORA vb. I. Refl. 1. A fi cuprins de fiori; a se Îngrozi. Leul muge, Se ridică tn picioare, Fiarele se-nfioreazâ. O.I 166/1 [V. 1J. © (Metaforic). i<-avem oşli, dară iubirea de moşie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Daiazid! O.I 147/36 (V.l).
     2. A se tulbura adine, a se emoţiona, a se cutremura. Sâ văd că de privirea-mi tăctnd te Infiori. O.IV 430/11. Nu ştii tu    că eu te iubesc  . .. ? Ea se-nfioră,   dar tăcy.
 P.L. 43/31    [V.l; Pr.l). Q   (Metaforic; element    de perso-
 nificare) Codrii se înfiorează de attta frumuseţe. O.I 142/9. Şi deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, tnfiorată de un lung freamăt de frunze. P.L. 18/29 (V.l; Pr.l). O Expr. A înflora pînfi în tălpi v. talpă [Pr.l). © (Construcţie metaforică) A înflora clapele unui plan v. clapă (Pr.l).
     —   Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. te înflori (O.IV
 430/11), 3 sg. infioară (P.L. 92/15), 3 pl. se înflorează (O.I 112/9,   147/36, 166/1),  p.s. 3 sg. se înflora  (P.L. 93/
 31); ger. înflorind (P.L. 36/33);     part. înfiorată (P.L. 18/
 29).
     ÎNFIORARE s.f. Emoţie, tulburare. vrea eu-a mele lacrimi picioarele să-ţi scald, In dulcea-nfiorare a sufletului cald. O.IV 430/14 (V.l).
     ÎNFIORAT, -A adj. Cuprins, străbătut de un fior. O (Metaforic) Tremurind, fremătător. Vom fi singuri
 —   singurei, Iar tn pâr înfiorate Or să-ţi cadă flori de tei. O.I 75/11 [V.l].
     ÎNFIORĂTOR, -OARE adj. Care dă fiori, emoţii. (Substantivat) Şi ochi ce scinteie de vii. Sunt umezi înfiorătorii De linguşiri, de viclenii. O.I 211/11 [V.l].
     ÎNFIRIPA vii. I. Refl. A prinde viaţă, a căpăta fiinţă. Visul său se-nfiripează şi se-nlinde vultureşte. O.I 144/29 [V.l].
     ÎNFLAcArAT, -A adj. 1. De culoare roşie ca focul. fn părul ei de aur rubine-nflăcărate Şi-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări. O.I 97/11 [V.1J.
     2. Fig. Avinlat, pasionat. Să pot a binezice cu min-lea-nflăcărată Visările juniei. O.I 8/7 (V.lJ.
     —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. înflăcărată (O.I 8/7); pl. n. ac înflăcărate (O.I 97/11).
     ÎNFLORÎ vb. IV. I n t r a n z. I. A sc acoperi cu flori. Q (Metaforic) Vede cum din ceruri lunecă şi se coboară .... înflorea cărarea ca de pasul bllndei primăveri. O.I 142/7 [V.l).
     2.     F i g. A părea, a se ivi (ca o floare). Făt-Frumos vedea cum înfloreau două stele albastre, limpezi şi uimile
 —   ochii miresei lui. P.L. 9/28. Luna limpede tnflorea ca o faţă de aur pe seninul cel adine al cerului. P.L. 23/6 [Pr.2). © (Construcţie mclaforică) A infiori Irahdaliri pe faţa cuiva v. trandafir [Pr.l).
     îl. F i g. A se dezvolta, a creştc In condiţii favorabile. împărat slăvit e codrul, Neamuri mii ti cresc sub poale. Toate înflorind din mila Codrului, măriei sale. O.I 100/3 (V.l).
     — Forme gramalicalc : ind. prez. 3 pl. înfloresc (P.L. ; 94/2), imp. 3 sg. înflorea (O.I 142/7; P.L. 23/G), 3 pl.
 înfloreau (P.L. 9/28); ger. înflorind (O.I 100/3),
- 277 —
    ÎNFLORIRE s.f. Inflorescenţă, flori. Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu a tnflorirei lor bogate. P.L. 51/22 [Pr.l). «O- Loc. adj. Io înflorire ~ înflorii,'plin de flori. Dorinfa şi mărirea . . . Zvlrlirc hazardată, cum pomu-n tnftorire in orice ftoare-ncearcă întreagă a sa fire O.I 64/8 (V.l).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. înflorire (O.I 6-1/8). g.d. inflorirel (P.L. 51/22).
    ÎNFLORIT, -A adj. 1. Cu flori. Prin nleile grădinei ci vişinii şi cireşii înfloriţi . . . lăinuiau cărările risipite. P.L. 54/34 (Pr.l). Q (Construcţie metaforică) năimiră înfloriţi v. ramură {V.l). + De flori. Măzărichca punea laturi inflorite picioarelor. P.L. 98/16 [Pr.l). + Plin de flori. In iarba înflorită, somnoros $uspin-un gi ier. O.I 152/16 (V.l). Q (Metaforic) Acoperit dc vegetaţie, plin de viaţă. în Nil numai deşertul nisipişul şi-l adapă. Aşterntndu-t peste clmpii cei odată înfloriţi. O.I 45/9. Cile ţărmuri tnflorite, ce palate şi cetăţi, Străbătute de-al tău farmec fie singură-fi arăfi! O.I 130/13 [V.2|.
    2. F i g. împodobit cu desene; ornamental. îl privi tn tntreg, de la capul inundat tn aur pin la botinele micu/e, ce sfecleau radioase pe covorul înflorit. P.L. 63/12 IPr.l). Q (Construcţie metaforică) Înflorit cu sori v. soare (V.l).
    —  Forme gramaticale: sg. n. ac. înflorit (O.I 38/11:
P.L. 63/12), înflorită (O.I 152/16; O.IV 430/24); pl. n. ac. inflorl|l (O.I 45/9; P.L. 54/34), înflorite (O.I 130/13; P.L. 98/16).              .
    ÎNFLORITOR, 'OARE adj. Plin dc flori. Srt mai privesc o dală clmpia-nfloritoare. O.I 0/21 [V.l].
    ÎNFOCARE s.f. Patimă. îi şopti lin — deşi cu glasul plin de tnfocare ... P.L. 93/23 (Pr.l).
    ÎNFOCAT, -A adj. 1. De foc. Soarele surise şi el in înfocata lui lmpără(ie. P.L. 4/16 |Pr.l ].
    2. F i g. Roşu aprins. Trandafirul cel Infocal . . . .şi florile toate s-adunară. P.L. 23/21 (Pr.l].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. înfocat (P.L. 23/21). iDfoeata (P.L. 4/16).
    ÎNFRICOŞAT, -A adj. Care provoacă spaimă, teribil. Fafa lui era    înfricoşată, privirea cruntă . . . el apucă pe
Făt-Frumos şi-l azvtrli tn   nourii cei negri.   P.L. 13/5. Era
ceva tnfricoşat cile crime au putut să se petreacă pe acest atom atll de    mic. P.L. 50/26 (Pr.2].
    —  Forme    gramaticale  : sg. n. ac. înfricoşat  (P.L. 50/
26), înfricoşată (P.L. 13/5).
    IXFRlftA vb. I. Tranz. A pune frhil. Şi ptingtnd fnfrtnă calul. Calul ei cel alb ca neaua. O.I 66/1 IV.1).
    ÎNFRUMUSEŢA vb. I. Tranz. A face frumos. Luna-nfrumusefează tumea pentru amorul nostru. P.L. 69/13 (Pr.l).
    ÎNFUNDA vb. I. Tranz. şi refl. A (se) adinei, a (se) ascunde. îşi înfundă gltu-n guler şi bumbacul tn urechi. O.I 132/4. Dar ciudat ... ochii fetei se-nfundase In cap. P.L. 20/5. Paznicii de noapte trec, cu capelele înfundate tn mortale alt>e. P,L, 39/40> cf. P.&. 36/9, 36/?7, 48/35,
■19/1 | V. 1 ; Pr.f>], + A face să se piardă. De pe lacuri apii sură înfunda mişcarea-i creată intre stuf. O.I 83/22 [V.l].
    —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. înfunda (O.I 83/22), p.s. 3 sg. înfundă (O.I 132/4), m.m.c.p. 3 pl. se înfundase (P.L. 20/5); part. înfundat (P.L. 49/1), înfundată (P.L. 2(5/9, 2<i/27), înfundate (P.L. 39/40, 48/35).
    f.XtiAUUf vb. IV. T r a n 7.. A permite. Şi toi pe ting-acestea cerşesc Inc-un adaos; Să-ngâduie intrarea-mi tn vecitiicul repaos! O.I 115/20 [V.l).
    ÎXCiÂLBKXfT, -A adj. (Şi In forma gălbinil) Devenit galben : gălbui : spălăcii. Prin lumini îngălbenite A făc-lielur /le ceară. . . Stă pe trepte o copilă. O.I 50/1. începu a merge. . . pe stradele largi ale oraşului. . . cu ziduri albe şi gălbinite de lunâ. P.L. 48/31 [V. 1 ; Pr. 1). Q (Metaforic; despre oclii) Care exprimă suferinţă, trisleţe (v. şi s u r). .Şi panii-n urma-ţi zboară c-o tainică mlnie, Ca un smintii ce cală cu ochiu-ngălbenil. . . Icoana ce-a iubit. O.I 22/10 [V.l|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. îngălbenit (O.I 22/10); pl. n. ac. îngălbenite (O.I 50/1), gălhiaite (P.L. 48/34), — Variantă : gălhioit-ă (P.L. 48/34).
    ÎXGEXLXCIlfiA vb. I. Intranz. A se aşeza In gcnunchi. I.îngă dinsa el se roagă, lingă ea îngenunchează. O.I 51/16. Lasă-mA ca altădată Umilit să-ngenunchez. O.IV 370/8. ingenunche înspre apusul acelui soare dumnezeiesc. P.L. 14/9 ; cf. O.IV 360/2 ; P.L. 90/31 [V. 3 ; Pr. 2).
    —      Fonnc gramaticale : ind. prez. 3 sg. îngenunchează (O.I 511(3), 1 pl. ingenunehem (O.IV 360/2), p. s. 3 sg. ingenunclic (P.L. 14/9), p. c. 3 sg. a îngenuncheat (P.L. 90/31); conj. prez. 1 sg. să îngenunchez (O.IV 370/8).
    IXGEXUXCIIEAT, -A adj. (Şt*in forma genunchial) Care slâ in gcnunchi. Lingă arcul in părete,Genuncheată stă pe Ireple o copilă ca un înger. O.I 50/6. L'mbra ei. . . stă in rugă-ngenuncheală. O.I 51/4. înduplecată de rugăciunile impărătesei ingenuncheate, pleoapele... se umeziră. P.L. 4/7 ; cL P.L. 36/28 [V. 2 ; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. îngenuncheatJ(P.L. 36/28), îngenuncheată (O.I 51/4), genuncheată (O.I 50/6), g.d. ingenuncheate (P.L. 4/7). — Variantă : genunebeit, -ă (O.I 50/6) adj.
    f\GER s.m. (în credinţa'creştină) Fiintăjspirituală, plină dc calităţi, închipuită ca un copil sau tinăr cu aripi. Ce-ti lipseşte să fii tnger — aripi lungi şi constelate. O.I 51/9. O. eşli frumos, cum'^numa-n vis L'n inger se arată. O.I 171/2. L'n tnger. . . "cinla din arfă un cintec atit de cunoscut. P.L. 53/30; cf. O.I 1/12, 13/16, 17/15, 19/4, 27/21, 28/2, 29'12, 29/15, 29/16, 29/16, 41/7, 41/10, 51/13, 51/17. 53/10, 53/20, 61/10, 95/15, 117/2. 185/13, 207/11, 210/1; O IV 432/7 ; P.L. 23/17, 36/28, 36/37, 36/4U, 52/31, 52/40, 53/5, 53/10, 53/14, 53/19, 53/21, 53/25, 53/29, 64/27, 83/26, 93/28 [V. 25; Pr. 17[. Q (Comparaţie) Genuncheată stă pe trepte o copilă cu un tnger. O.I 50/6. Şi ca un tnger dintre oameni In calea vieţii mele ieşi. O.I 117/3. Ca un chip uşor de tnger e-arătarea adoraîei. O.I 154/12 ; cf. O.I 5/23 (V. 4).
O   înger de pază v. pază [V. 2j. Q (Metaforic, sugerind puritatea, elevaţia morală) Voi, pierdufi tn gtnduri stnte, convorbeaţi cu idealuri ... Sufletul vostru : un tnger. 0,1
 - 278 -
35/28 (V. l.|Q(Cunslrucţii mclaforicc). Regină pesle îngeri v. regina. |V. 1 ]. îngcrul-(|eniu (înger dr geniu sau inger-idenl) - inlruchiparc a unui ideal poclic, a unei viziuni artistice. Ţi-am dat palidele rate ce-nconjoară cu magie Fruntea ingerului-geniu. tngerului-ideat. O.I 30/2. Ai fi In stare să scapi din mină cel mai frumos model de pictură ... l'n tnger de geniu, cuci demonii simt îngeri de geniu. P.L. 76/39, 10 (V. 2 : Pr. 2]. Îngerul iubirei (sau de pace) = iubirea şi buna înţelegere inlre oameni. îngerul iubirii, îngerul de pace ... l£l pe sinti-ţi t<ergin\lncă sâ coboare. O.I 15.17 |Y. 2], (Cu referire la poezie; v. şi joc, liră. strai) înger pnlidjt-ujprivlri ourafe. Ce e poezia? înger palid cu prit'iri curale. Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate. O. fSO'lS^Y. 1 J.'Q(Melaforic) Fiinţă ideală, femeie iubită (v. şi floare, floricică, luni i n ă, m i n ii n e. ni i l i t e I. p ;i z j, sica, sufle 1). De ce-ai murit. Inger cu fnja cea puh'i O.I 37/22. .Adinei ucesl inger n-a fost decit Iul. O.I 3X21. — Tu eşti un inger ... îndărătnic ... dar un inger. P.L. 71/9; cf. O.I 40,'lu. 5<i,'2l. 51/26, 213'10 ; O.IV 379/li, 132<18;P.L. •19/13. 55 37, 58/7. 95/2 (Y. 8; Pr. 6|.
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. înger (O.I 28/2, 29/15, 29/19, 35^28, 36/13. 38/21, -11, 11/2, 11/7, 11/10, 50, 50/6, 50/21, 51/9. 51/17, 51/26. 53 20, 61.10. 95/15, 117,3, 15-1/12, 171/2, 18513. 210,1; O.IV 132/7, 132,18; P.L. 36/28. 36/37. 53 3D. 71/9. 71/9. 76 39, 93,28), îngerul (O.I 15/17; l'.L. 36.' 10. 53/21). iiifleru- (O.I 51'13). g.d. înger (O.I 53/10; P.L. 19 13. 53,19, 61/27), îngerului (O.I 30/2, 30/2; P.L. 83/26): voc. îngere (O.IV 379,6), înger (O.I 37/22, 10/10. 213/10: P.L. 55/37). îngerul (P.L. 58/7, 95/2); pl. n. ac. îngeri (O.I 5/23, 13/16. O.IV 360/17; P.L. 52 31, 76/40), îngerii (O.I 1/12. 19/1, 27/21. 29/12. 207/11 : P.L. 23/17, 52/40, 53(5, 53/10, 53 14, 53'2>, 53/29). g. d. îngerilor (O.I 29/16, 100/23,100/31).
    ÎNGIiHfcSC, -K.VSCĂ adj. 1. Dc inyer. al îngerilor-Armonie . • . Intre gindirea lui proprie si t>icla cetelor îngereşti. P.L. 53/8 [Pr. 1).                 '
    2.      I" ■ S- Angelic, pur. Deasupra cărţilor dorminde tn coli sc imi o îngerească umbră de om. l’.L. 29:38. .Im pus-o (schiţa] Ung ci mine. Deconcertare şi o dulce resiynatie. l'n profil îngeresc! P.L.   90/36 ]Pr. 2|.'                              .
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. inyercsc (P.L. 90/36), imjprească (P.L. 29/38): pl. g. d. îngereşti (P.L. 53/8).
    ÎNGIlf-'Ţ s.n. Frig. mare, ger. Q (în contexl figurai) Stihii a lumei patru, supuse lui Arald . . . Faceţi din piatră . nur şi din îngheţ văpaie. O.I 91/28 |Y. ](. •$> Loc. adj. I)p îngheţ = îngheţai. (Aluzie hi lipsa dc avint a tinerilor scriitori ai vremii) .Voi clrpim cerul cu stele . . . marea noaslră-i de ingheţ. O.I 35/21 (Y. 1], Q (Conslrucţic mclaforică) Al buzei inytieţ v. buză (Y. 1).
    —   Formă gramaticală : sg. n. ac.(îngheţ (O.I 30/6,
35/21,94/28).                                                        '
    ÎNGHEŢA vb. I.      I. 1 n l r a n z.        A sc facc de (sau ca)
gheaţa; a amorţi de     frig.  Planeţii loţi îngheaţă şi s-azv’rl.
rebeli tn spaţ" Ei, din frlnele lumii şi ai soarelui scăpaţi. O.I 133/13 | Y. 1], <$> (T r a n z.) Ar fi vroit să doarmă, să viseze -* dar gerul li îngheţa pleoapele. P.L. 32/7 |Pr. 1). ©A b s o 1. (In context figurat) Iar duh să-i tu, Zamolxe, sămlnţă de lumină. Din duhul gurei late cc arde şi îngheaţă. 0:1 91/25 [V. 1). Q (Conslrucţic mclaforică) A îngheţa sub
pleoape a ochilor lumini = a muri (v.şi ducc hotar, intoarcc nemurire, noapte, pămint, pleoapă, somn, unidelemn). Cu fafa spre părete mă lasă prin străini, Să-ngheţejsub pleoape a ochilor lumini. O.I 127/22 |V. 1). Q (Metaforic) A muri, a-şi pierde viaţa. Din ce    In   ce mai singur mă-ntunec şi Inghef. O.I 114/13  (V. 1).
    2.          Intranz. A Încremeni. Q (Metaforic) A      căpăta
o anumita formă, a deveni fenomenal. Astfel umana roadă tn calea ei îngheaţă, de petrifică unul tn sclav, allu-mpăral. O.I 64/11 (V. 1].
    3.        T r a n z. Fig. A umple de fiori. Străin la vorbă
şi    ta  port, Luceai fără de viafă, Căci eu sunt vie,   lu eşti
mort, Şi ochiul tău mâ-ngheaţă. O.I 171/8 (V. IJ.
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. ingheţ (O.I 114/13), 3 sg. îngheaţă (O.I 64/11, 94/25, 171/8), 3 pl. ingheaţă (O.I 133/13), imp. 3 sg. îngheţa (P.L. 32/7); conj. prez. 3 pl. si îngheţe (O.I 127/22).
    ÎNGHEŢAT, -A adj. încremenit, rece. Q (în context figurat) Siml că măduva mea devine pămint, că slngele meu e inghefat. P.L. 98/25 (Pr. 1). Q (Metaforic) Amorţit, nesimţitor, indiferent (v. şi mort1, rece, sterp, surd). O mtnă ingheţată Rumpe coardele-n fior. O.I 18/19. Ochiul îngheţai i-l umplu gtnduri negre de amor. O.I 164/1 (V. 2). Q (Mctaforic) Care încremeneşte, îngrozeşte. Oştirite-i alungă tn spaimă tnghefată ... un rege-asirian. O.I 20/1 [Y. 1|, Q (Conslrucţic metaforică) A aprinde o scinteie in sufletul îngheţat (al cuiva) v. aprinde [V. lj.
    —     Forme gramaticale: sg. n.ac. Îngheţat (O.I 25/9, 164.1; P.L. 98/25), îngheţată (O.I 18/19, 20/1).
    ÎNGIIIŢf vb. IY. Tranz. A absorbi. <> Expr. A inyhiţi c-u ochii = a nu sc mai sătura privind pc cineva, n se bucura mult dc piczenţa cuiva. în negrul zid s-arată Venind ca-n somn lunalec. In păsuri line ea: Arald nebun se uită — cu ochii o-nghiţea. O.I 95/18 [V. 1).
    ÎNGiN.A vb.Jl. T rjajnjz. (Folosit şi absol.) 1. A rosli incet, a murmura; a fredona. Eu le văd răpii de farmec. Cum ingini cu glas domol. O.I 110/14. îngerii... tngtnau clnlările ce lui li treceau prin minte. P.L. 53/25 (V. 1; Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) A ingina pe coarda dulce v. coardă [V. 1).
    2. A acompania, a însoţi. Q (Mclaforic) Vom visa un vis ferice, Inglna-ne-vor c-un ctnl Singuratice i*t>oare, Blinda batere de vini. O.I 75/17. Inglnat de glas de ape Clnl-un corn cu-nduioşare. O.I 103/13. Zboară (gindul] ve$nic. inginlndu-l Valurile, vlnlurile.. O.IV 396/15; cf. O.I 9/8, 9/8. 74/10, 108/20, 120/16, 129/5 (V 9]. + H c f I. A-şi găsi mîngîicrca In tovărăşia cuiva. Q (Element dc personificare) $i mă lasă pustiii Vestejii şi amorţit Şi cu doru-mi Singurel, De mă-ngin numai cu el! O.I 214/25 (V. 1).
    3.        A repeta (spusele cuiva) In bălaie de joc. Xici visezi că înaintezi slă un stllp de cafenele, Ce Iţi rlde ăe-asle vorbe Inglnlndu-le pe ele. O.I 150/10 (V. 1). ©(în context figurat) Căci vorba voastră sună ca pltns la cununie, ca cobea ce Ingtnă un etnt de veselie. O.I 25/20 (V. IJ.
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. ingln (O.I 214/25), 2 sg. inglnl (O.I 110/14), 3 sg. ingini (O.I 25/20, 108/20, 120/16), 3 pl. ingini (O.I 129/5), imp. 3 pl. inginau
— 279 —
(P.L. 53/25), viii. 3 pl. vor îngîuu (O.I 75/17): conj. prez.
2  sg. să ingiol (0.1 140/7); ger. înţjinind (O.I 150/10;
O.IV 396/15); part. în<jînnt (O.I 103/13), inyinnţl (Q.| 74/10), ingloate (0.1 9/8, 9/8).
    ÎNGRĂDI vb. IV. Tranz. şi refl. A (sc) linprij-mui. © (Mitaforic) Cei lari ss l:ijrăliră Cu-averea şi murirea tn cercul lor de legi. O.I 56/11. Ei tnjrâ liji de lege, plăcerilor se lasă. O.I 59/31 (V. 2J.
    —      Forme gramaticale : inel. p.s. 3 pl. sj îngrădiră (O.I 56/11); part. îngrădi)! (O.I 59/31).
    * iNGHAlllADf vb. IV v. grămădi.
    I\GIIAmAD(T, -A adj. Strins Ia \in loc (în marc număr). De cc dorm, îngrămădite Intre galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile ? O. I 137/3 ; cf. O.I 111/13 (V. 2f.
    iNGREUfA vb. I. Tranz. 1. A împovăra, a face (mai) greu. Flori clnlau In aer cu frunze Ingreuiele de gin-daci ca pietre scumpe. P.L. 51/24 [Pr. 1]. + R c f 1. F i g. A deveni greoi, confuz, ncclar. Siml Ingreuindu-se ca sub plumb cugetările mele. P.L. 48/19 [Pr. 1], Q (Construcţie metaforică) A Ingreula pămîntul = a duce o existrnţă inutilă, a face umbră pâmintului (v. şi amcslcca). Vlntul ridical-a toi nisipul din pustiuri. A stupind cu el oraşe, ca gigantice sicriuri Unei ginţi ce fură viată-ngreuia pămtnlul stors. O.I 45/6 [V. 1).
    â. F i g. (Despre mirosuri) A umple atmosferu. întunericul îngreuiat cu miros de răşină a chilici. P. L. 4 1/38 (Pr. 11.
    —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. îngreuia (O.I 45/6); ger. îngreuindu-se (P.L. 48/19); part. îngreuiat (P.L. 14/38), ingreuiete (P.L. 51/24).
    !XGnEUY\ vb. I. Tranz. F i g. (Dusprr mirosuri) A umple atmosfera. Miroase-adormiloare văzduhul il in-greun. O.I 97/26 [V. 1],
    ÎNGREUNAT, -A adj. (Despre femei; in expr.) A purcede îngreunată = a rămlnc Însărcinată, a deveni gravidă. Din momentul acela ea purcese îngreunată. P.L. 4/12 [Pr. 1).
    IN GRIJ f vb. IV. Intranz. A avea grijă dc. . . îngrijea de straturile grădinei. P.L. 99/9 (Pr. 1],
    iNGnufltE s. f. Teamă, grijă, îngrijorare. Ilămiind aici. . . m-al face numai să mor de îngrijire. P.L. 9(> /30 [Pr. 1].
    IXGMJfT adv. Cu Îngrijorare, neliniştit. Ea cercă a surlde, dar atll de dureros şi attt de îngrijit. P.L. 58/31 [Pr. 1).
    ÎNGRIJITOR, -OARE adj. Carc îngrijeşte. Persoana juridică, care se afla acum pe mina îngrijitoare a esculapu-lui nostru, avea drepturi asupra unei moşteniri. P.L. 59/30 [Pr. 11.
    ÎNGROPA vb. I. Tranz. I. A înhuma. In liniştea sării Să mă-ngropaţi, pe ctnd Trec sloiuri [greu\ zburlnd La marginea mării. O.I 221/10. In umbra porţii Aşteaptă cei ce vor să mă îngroape. O.IV 338/10. Eu singur voi fi mort şi îngropat, ctnd vei reveni tu. P.L. 48/10; cf.
O.I\ 306/12 (V. 3; Pr. 1). <$> Expr. (Aluzie la o parabolă din Xoul testament) A îngropa talentul = a neglija dezvoltarea propriilor aptilutini. © (Repetiţie) Eu nu fac nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. Mă joc. — îngropi talantul, fiule, îngropi talantul. — îngrop pe dracul, părinte. P.L. 74/30 31 |Pr. 3). + A pune in pămlnt, a acoperi cu pă-mlnt o plantă ca să crească. La capul meu cu grijă lu ramura s-o-ngmpi. O.I. 129/9 [V. 1|.
    2.    A Incilidc, a ascunde bine, a conţine. O (In context figurat) Atlla murmur de izvjr. . . Şi un alil de trist amor am îngropat In ele! O.I 184/12. [NouriiJ îngropaţi In grămezi itu arcuri tnatîe. . . lumina cerescului împărat. P-L. 39/3 [V. 1 ; Pr. 1J. © (Glumeţ) Aveau larelci, care Ingropad in ele pantalonii individului. P.L. 26/16 [Pr. 1).      .
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. îngrop (P.,L. 71/31), 2 sg. îngropi (P.L. 74/30, 74/30), imp. 3 pl. ingro-pau (l’.L. ‘26/16, 39/3), p. c. 1 sg. am îngropat (O.I 184/12); conj. prez. 2 sg. să îngropi (O.I 129/9), 3 sg. să îngroape (O.IV 3(16/12), 2 pl. să ingropa{i (O.I 221/20), 3 pl. să îngroape (O.IV 338/10); part. îngropat (P.L. 48/10).
    1.VGROZlHE         s. f. Groază, spaimă. Mario! poţi lu să-fi inchipuieşti »n asemtnea chin, fără sd pllngi de milă, nu — de îngrozire? P.L. 56/20 [Pr. 1].
    IVGnOZITOn, -OAnrc adj. Teribil, inspăimintător. Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, La juguri el sileşte pe cei ce l-au urlt. O.I 62/14. Se mişcau [neamurile] îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii. O.I 147/3. Mircea însuti mlnă-n luptă vijelia-ngroziloare. O.I 148/21 [V. 3]. <£> (Adverbial) Talazurile negre cc turbă, se răstoarnă, Şi spumega ca furii şi urlă-ngrozitor. O.I 17/18. Ca lira sfărt-mată Ce răsgeme-ngrozilor. . . Astfel mina-ti tremurlndă Dale-un cintec mort şi viu. O.I 18/18 [V. 2].
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. îngrozitoare (O.I 117/3, 148/21); pl. n. ac. îngrozitoare (O.I 62/14).
    ÎNGtfST, -A adj. 1. Carc arc lăţime mică. Luna răvarsă cite-o dungă lungă şi tngustă In umbra uliţei. P.L. 39/37. Obloanele erau mult mai largi declt ferestrele cele înguste. P.L. 10/10. Sărise un bumb de la pieptaraşul cam îngust dc catifea neagră. P.L. 84/8 [Pr. 3]. ©(în contcxt figurat) Iar cărările vieţii fiind grele şi înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecţie de fusle. O.I 137/23 [V. 1|. + F i g. Limitat, reslrlns. Stlncele nalte fac ca orizontul meu să fie ingusi. P.L. 78/29 (Pr. 1].
    2.                 Fin, subţire. Coroana sa. . . l-a ei poală ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus Şi In mîna-i insceptrată, mtna ei îngustă, mică. O.I 52/8. Parcă simfea mtnuţele-i calde şi înguste In minile lui. P.L. 28/25 (V. 1 ; Pr. 1].
    —  Forme gramaticale : sg. n. ac. îngust (P.L. 78/29,
84/8), îngustă (O.I 52/8; P.L. 39/37); pl. n. ac. înguste (O.I 137/23; P.L. 28/25, 40/10).                   '
    iNJOSfllE s. f. Umilire, degradare. Azi adeseori femeia, ca şi lumea, e o şcoală, Unde-nveţi numai durere, înjosire şi spoială. O.I 140/10 [V. 1].
    *  Înjunghia vb. i v. junghîa.                         .
    INLAnŢUI vb. IV. Tranz. 1. (Şi In forma lănfili) A lega cu un lanţ. © (Metaforic) A prinde. Nu străluceau
— 280 —
decit ochii roşii (ai bufniţei], ca două fulgere lănfuile dr un nor. P.L. 18/40 [Pr. 1].
    2. A cuprinde. Tu grumazul mi-l tnlănfui. 0.1 42/10. Ea-nlânfuieşte gllu-i cu brafe de zapadă. O.I 95/28. Las' să-li tnlănfui gltul cu părul meu bălai. O.I 97/23; cf. O.I 92/3, 95/33; P.L. 63/25 (V. 5; Pr. 1).
    —      Forme gramaticala : ind. prez. 1 sg. in)ăn|ul (O.I 95/33), 2 sg. inlftnţui (0.1 42/10), 3 sg. înlAnţuicşte (0.1 95/28/, m. m. c.p. 3 sg. inlănţuise (P.L. 63/25); conj. prez. 2 sg. să îniinţul (0.1 97/23); ger. înlănţuind (0.1 92?3); part. lAnţuile (P.L. 18/40). - Variantă: lun|ui (P.L. 18/40) vb. IV.
    ÎNLĂTURĂ vb. I. Tranz. A da la o parte. De te rugi frumos de dlnsul, îndestul e de hain Vălul alb de pesle loale Să-l înlăture pufin. O.I 109/12. Era un granit, greu de înlăturai. P.L. 97/36 [V. 1 ; Pr. 1(.
    —      Forme gramaticale : conj. pn z. 3 sg. su înlăture (O.I 109/12); sup. de înlăturat (P.L. 97/36).
    INLĂCNTRL adv. v. înăuntru.
    lNLACvroUL prep. v. înăuntrul.
    îNLllVTIll' adv. v. înăuntru.
    ÎNMĂRMURI vb. IV. 1 n t r a n z. A rămlnc ncmişcat (ca o statuie de marmură). Norii cerului înmărmurirăţi se făcură palat sur şi frumos. P.L. 21/37. O, de-ar fi înmărmurit astfel! Era o durere mlndrâ tn fafa lui. P.L. 85/9 (Pr. 2], O (Metaforic) Dlndu-mi din ochiul tău senin O rază din adins. .. Ai fi trăit In veci de veci .Şi rlnduri de viefi Cu ale tale brafe reci înmărmureai mâref. O.I 191/24 [V. 1]. Q (Metaforic) A sc păşiră, a se fixa. I-rumoşi au înmărmurit ochii lui tn negurile glndirii mele. P.L. 31/11 [Pr. 1|.
    —      F'orme gramaticale : ind. imp. 2 sg. înmărmureai (O.I 191/24), p.s. 3 pl. înmârmurlrA (P.L. 21/37), p. c. 3 pl. au înmărmurit (P.L. 31/11); opt. p. 3 sg. ar fi înmărmurit (P.L. 85/9).
    IXMARMi nfT, -A adj. încremenii. Q (Metaforic) Dc marmură. Mergeau Incet-lncel. . . şi se perdeau In palatele tnmârmurile ale cetăfei din lună. P.L. 20/30. Cine-ar fi văzut fafa ei. . . ar fi glndit că-i o înmărmurită zlnă a undelor. P.L. 22 29 (Pr. 2],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. înmărmurită (P.L. 22<29); pl. n. ac. înmărmurite (P.L. 20/30).
    f.VMlfRE s. f. Sporire dc o mie dc ori; mulţime marc. Luna . . . durează o cărare de văpaie. Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o aşterne. O.I 154/25. Ea privea la tnmiiera undelor depărtate. P.L. 100/12 (V. 1 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale ; sg. n. ac. înmiirc (0.1 154/25), tnniilrea (P.L. 100/12).
    iN'MlfT, -A num. multipl. Dc o mic dr ori mai mcie, multiplu. înamorat tn ea?... Su In ea, In fiece gindire a ei, tn fiece pas, tn fiece ztmbet, un înmiit amor. P.L. 57/38. Sunt attl de plin. .. de gurele înmiite ale nalurei. P.L. 78/8 (Pr. 2). (Adverbial) Să ne-o închipuim [lumea]... truniil de mare. P.L. 24/13. Cu proporfiuni neschimbate — o lume înmiit de mare şi alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atlt de mare. P.L. 24/15 (Pr. 3|.
    —     F'orme gramaticale: sg. n. ac. înmiit (P.L. 57/38); pi. n. ac. înmiite (P.L. 78/8).
    tNMLADiA vb. I. T r a n z. şi refl. A (sc) Îndoi, a (sc) mişca graţios. Dacă boiul mi-l tnmlădii, dacă ochii mei Imi plac, E temeiul că acestea fericit pe el II fac. O.I 80/19 (V. 1]. Q (MctaToric) Ca a nopfii poezie, Cu-nlu-nericul talar, clnd se-mbină, se-mlădie. O.I 18/3 (V. 1).
    —     F'orme gramaticale : ind. prez. 1 sg. inml&dii (O.I 80/19), 3 sg. se-mlădie (O.I 18/3).
    }\MORMlNTÂ vb. l.’Tranz. F i g. A acoperi. Schelete Inmormtntate de volburele năsipului arzător al pustiilor au sâ se scoale. P.L. 19/34 (Pr. 1].
    INMORMIytARE s. f. înhumare, Îngropare. Or să vie pe-a la urmă In convoi de-nmormtntare. O.I 134/19. Ea se şi duse (Ia mănăstire] după tnmormlntarea tatălui ci. P.L. 100/3 (V. 1 ; Pr. 1].
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. îomorminlare (O.I 134/19), inmormîQtarea (P.L. 100/3).
    ÎNMUlA vb. I. 1. Refl. (Despre \Tcme) A deveni mai puţin aspru, ase Încălzi. Ca-a mele coaie eu cerc vremea de se-nmoaie. O.I 46/12 (V. 1|.
    2.    Tranz. F i g. A Imbllnzi, a’potoli. Q (Conslrucţic metaforică) A inmula buzele cuiva v. buză (V. 1|.+ (Cu privire la inimă) A Înduioşa, a Îmbuna. Tu ai o inimă de marmură. . . Sici zimbiri, nici lacrimi, nici rugăciuni, nici îndărătnicia n-o tnmoaie. P.L. 70/12 (Pr. 1).
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. inmoale (O.I 51'22), se inmoale (O.I 46/12), 3 pl. înmoaie (P.L. 70/12).
    Î.VMULŢf vb. IV. Refl. A spori. în zădar guvernă regii. . . Se-nmulfesc semnele rele, se-mpufin faptele bune.
O.I 44/8 (V. 1],
    IWEDlNf vb. IV. Intranz. (Şi in forma ntbuni) A-şi pierde minţile, a ajunge nebun ; a fi cuprins de tulburare. Departe vede-oraşul pe sub un arc de pară, Şi lumea nebunhe gemtnd din răsputere. O.I 94/35. Fericirea lneclndu-1, el ar sta să-nnebunească Ca-n furtuna lui de patimi 51 mai mult să o iubească. O.I 162/13. Dac-ai muri tu, eu aş nebuni. P.L. 8/18. A; puii nebuni iubindu-te. P.L. 90/16; cf. P.L. 57/18, 57/29 (V. 2; Pr. 4].
    —     Forme gramaticale : ind. m. m. c. p. 3 sg. neku* nise (O.I 94/35); conj. prez. 3 sg. sfi înnebunească (O.I162/13), sA nebuuenscă (P.L. 57/18); opt. prez. 1 sg. a; nebuni (P.L. 8/18), 3 sg. ar nebuni (P.L. 57/29); inf. nebuni (P.L. 90/16). — Variantă : nebuni (O.I 94/35; P.L. 8/18, 57/18, 57/29, 90/16) vb. IV.
    l\NEGRf vb. IV. Intranz. şi refl. A deveni negru, a sc intuneca. .*>/ luna înnegreşte şi ceru-ncel se pleacă. O.I 95/13. Jar catapeteasma lumii fn adine s-au înnegrit, Ca şi frunzele dc toamnă toate stelele-au perit. O.I 133/15. Apoi pelifa ochilor tui se tnvrrzi. . . se înnegri. P.L. 20/39 (V. 2; Pr. 1], Q Tranz. (Construcţie metaforică) A înnegri lot orizonul = (despre armate) a veni In număr copleşitor, cită frunză şi iarbă. Pentru-a crucii biruinfă se mişcară rluri-rluri. . ■ înnegrind lot orizonul cu-a lor zcci de mii de scuturi. O I 147/2 (V. j].
— 281 —
    —    Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. innegreyte (O.I 95/13), p. s. 3 sg. se înnegri (P.L. 20/39), p. c. 3 sg. s-au Înnegrii (O.I 133/15); ger. Înnegrind (0.1 147/2).
    tN6T s. n. (In loc. adv.) De-a înotai = lnotlnd. Q (Metaforic) Plutind. Vedea, ca-n ziua cea dentli, Cum izvorau tumine; Cum izoortnd 11 înconjor Ca nişte mări, de-a-notul. O.I 176/22 JV. 1|.
    ÎNOTĂ vb. I. Intranz. A pluti pc apă. Cind baba tnota smintită pe la jumătatea lacului alb, Făl-Frumos aruncă buzduganu-n nori. P.L. 19/22. Se lăsă tmbrăţo-şărei zgomotoase ale oceanului. . . tnotlnd ctnd pe o coastă, ctnd pe spate. P.L. 100/31. S-aruncă tn mare şi tnce/.u să-noate. P.L. 101/1 [Pr. 3). + F i g. A se mişca (intr-un mediu lichid). Ochii. . . erau de acea intensivă voluptate, pe care o are catifeaua neagră. Ei tnotau tn orbitele lor. P.L. 26/36 (Pr. IJ.
    —    Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. inota (P.l., 19/22), 3 pl. înotou (P.L. 26/36); conj. prez. 3 sg. să înoate (P.L. 101/1); ger. inotlnd (P.L. 100/31).
    ÎNRĂDĂCINA vb. I. Tranz. A încuiba, a fixa in sol, a face si crească. Ea pripea la. . . prăvălatica grădină, frumoasă şi sălbătăcită, care-şi înrădăcinase hăţişurile şi arborii ptnă ttngă ţărm. P. L. 100/14 JPr. 1).
    ÎNRĂDĂCINAT, -A adj. F i g. Bine fixat in conştiinţ'i.
O  idee. .. după multe zile, ea pătrunde-n fundul capului, şi-alunci devine, printre altele, ce te-a fi găsind acolo, adine, şi tnrădăcinată. P.L. 89/40 [Pr. 1|.
    îNRlURfNŢĂ s. f. Influenţă. învăţătură... de pe grecie pe romănie, ttlcuită cu adăugire a Inrlurinţei zodiilor asupra viefei omeneşti. P.L. 35/20 [Pr. 1J.
    INS s. m. v. ins.
    INSĂ conj. 1. (Cu sens adversativ) Dar, cu toatr acestea. Mă topesc tainic, Insă mereu. 0.1 26/11. O şopteşte-mi... Dulci cuvinle ne-nţelese, tnsă pline de-nfeles.
O.I 82/2. Casa era aceeaşi, tnsă mobilele nouă şi elegante. P.L. 62/12. Am intrat la o copilă înamorată de mine. pe care tnsă n-o iubesc. P.L. 90/29; cf. O.I 17/10, 17'10. 51/18, 56/21, 130/6, 165/15, 166/17; O.IV 366/4; P.L. 3/18, 12/33, 23/2, 30/6, 40/39, 42/33, 47/28, 47/31, 59 33, 80/1, 88/36 [V. 10 ; Pr. 13J. O (Urmat de „totuşi”, întăreşte nuanţa adversativă) Ea se apără c-o mină, Insă totuşi lui se lasă. O.I 67/15. Dacă aceste zlmbiri aveau o inten-liune. . . mică, cochetă, tnsă lotuşi? P.L. 55/23. Vorbiră. . . nu despre amor, tnsă totuşi despre un lucru serios. P.L. 68/32 [V. 1 ; Pr. 2J.
    2.   (In propoziţii adversative izolate, indicind trecerea Ia o idee nouă, la un alt amănunt) Despre parlea închinării tnsă, doamne, să ne ierţi. O.I 146/15. Ea uitase lot ce-i spusese lată-său. Insă floarea din fereastră veghea pintre frunzele ei. P.L. 15/18. Insă oare de ce omul nu gustă vreo fericire! P.L. 52/32; cf. O.I 137/13; P.L. 14/23, 15/8, 15/14, 15/27, 17/10, 42/2, 61/32, 95/24, 97/32 [V. 2 ; Pr. 11].
    INSĂMNĂ vb. 1 v. însemna.
    INSĂHNĂTATE s. f. Importanţă. S-ar înşela cineva crezlnd că toate uşurinţele călugărilor aveau vro tnsăm-nâtale. P.L. 75/13 [Pr. 1).
    INSCEPTHĂT, -ă adj. Purtător de sceptru, re gesc Coroana sa. . . l-a ei poale-ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus Şi tn mtna-i tnsceptrală. mina ei tngustă, mică. O.I 52/8 [V. IJ.
    ÎNSEMNĂ vb. I. Tranz. 1. (Şi In forma tnsămna) A nota, a marca (printr-un semn). Q (In context figurat) Tot ce-i tnsemnal cu pata putrejunii de natură, Toi ce e perfid şi lacom, lot Fanarul, toţi Hoţii, Toţi se scurseră aicea şi formează palrio(ii. O.I 150/34 [V. IJ. <> Expr. A însămna pe ruboj v. răboj [V. IJ.
    2.     A indica, a arăta, a numi. S-apropie de scrinul ce i-l Insămnase bolnavul. P.L. 61/12. Ar fi uşor a tnsemna nu numai ţara dar chiar şi secolul In care ar fi trebuii să se petreacă existenţa lor cea adevărată. P.L. 65/21 [Pr. 2).
    3.     A avea un înţeles, a reprezenta. Arald, ce tnsem-nează pe line negrul port. O.I 97/1. Ce-or fi Insemntnd, ce oor [stelele) — nu ştie nime. O.IV 338/4. Sici unul din ei nu ştie tncă ce-nsemnează iubirea. P.L. 79/17 ; cf. P.L. 81'2f»|V. 2; Pr. 2). <> Expr. A nu însemna nlmie = a nu avea nici o valoare. Oamenii din toate cele fac icoană ■şi simbol; ,\urnesc sini, frumos şi bine ce nimic nu însemnează. O.I 36/7 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. înseamnă (O.I 130/26), însemnează (O.I 36/7, 97/1 ; P.L. 79/17), e însemnat (O.I 150/34), m. m. c. p. 3 sg. InrămnaM (P L. 61,12); conj. prez. 3 sg. să însemneze (P.L. 81/20); prezum. prez. 3 pl. or N insemnind (O.IV 338/4); inf. a însemna (P.L. (35/21).— Variantă : (regional) Insămnă (P.L.
61  12) vb. f.
    ■ÎNSEMNĂTATE s. f. v. insâmnătale.
    ÎNSEMNĂ vb. 1. Tra*nz. şi refl. Fig. A (sc) linişti, J (sc) potoli. □ (se) înveseli. Aşa virtuoşii murind nu desper, Speranţa-a lor frunle-nsenină. O.I 12/12. Puterea nopţii bllnd tnsenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace? O.I 120/19. Căci lu înseninezi mereu Viaţa sufletului meu. Mai mlndră declt orice stea, Iubita mea, iubita mea.' O.I 235/17. Faţa ei se-nsenină, cum se-nsenină o undă de-o razei. P.L. I I, 17 ; cf. O.I 160/3, 193'8, 201/5; P.L. 14/17, 22/31 [V. 6; Pr. 3).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. înseninezi (O.I 235/17), 3 sg. însenină (O.I 12/12), imp. 3 sg. se însenina (P.L. 14/17), p. s. 3 sg. însenina (P.L. 14/17, 22,31), 3 pl. înseninară (O.I 201/5). viit. 2 sg. vei însenina (O.I 120/19); opt. prez. 2 sg. te-ai însenina (O.I 160/3); ger. inseninînd (O.I 193/8).
    tNSERĂ vb. I. Int ranz. şi refl. im pers. A se face seară. Se-nsereasă. . . Silul doarme şi ies stelele din strungă. O.I 44/1. Inserează tncet, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului. P.L. 39/15. începuse a Insera Şi ea iar se lăsă amorului ei cu marea. P.L. 100/33 [V. 1 ; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. Inserează (P.L. 39/15), se inserează (O.I 44/1); inf. a insera (P.L. 100/33).
    INSERARE s. f. Lăsare a serii. Cerul de Inserare era deasupră-i albastra. P.L. 37/38 [Pr. 1).
    f ÎNSETA vb. I. Intranz. F i g. A fi cuprins de o dorinţă foarte mare. Da nici poale să-nţeleagă, că nu tu
— 282 —
 o orei. . . că-n line L un demon cc-nseleaiă după dulcile-i lumine. O.I 160/24 [V. lj.
     IXSIÎTAT. -A adj. F i g. Stăplnit dc o dorinţă puternică. Prin frunze aiurează şoplirite-i alene, Ctnd gurite-nselale In sărutări se-mpreun'. 0.1 97/30. Sunt însetai de somnul pămlntatui s-adorm. O.IV 432/4. Era attt de tn• setată de amor, ca copilul cel ttnăr. P.L. 101/40; cf. P.L. 76/37 |V, 2; Pr. 2|. Q (Conslrucţic metaforică) A uda huzel» inselote cu fiere v. fiere |Y. 1).
     —      Forme gramaticale : sp. n. ac. in9etnl (O.IV 432/4), inselolii (P.L. 76/37, 101/40); pl. n. ac. înşelate(0.1 97/30; O.IV 132.33).
     1.MSOŢf      vb. IV. Tranz. A intovuiăşi. Simeni nu l-a lnsofit In uilila lui călătorie. IM,. 16/25 |Pr. 1|. Q (Mc-tiiforic) Mirosul ccl umed at florilor învioşate o făceau să doarmă mnll şi lin, Inso/ită. . . de glasul cet ptlns al fluierului. P.l.. 10/1 [Pr. 1].
     —      Forme gramaticali-: ind. p. <\ 3 sg. a in90|lt (P.L. 40/25); part. inaoţilă (P.L. 10/1).
     l\SPAiMlXTA vb. I. Tranz. A speria, a îngrozi. Şi nn uni ca să mă laud. nici că roi să te-nspiUmlnl, Cum veniră, se făcură to/i o apă ş-un pămtnl. O.I 147/23 |V. 1).
     iNSrAlMlYrAT, *.\ adj. îngrozit. Q (Klcmcnt de personificări') Tremura Inspăimlnlată marea dc-ah: lor corăbii. O.I 117/1 |V. 1|.
     IXSl’IMS prep. I. (Introduce un complement circumstanţial de loc) Spre, cătrr. .Ş'iunu/ înspre altul se pleacă-n dezmierdări. O.I 97/11. Acea grindin-ofelită înspre Dunăre o mtnă. O.I 148/29. Inyenunche înspre apusul acelui soare dumnezeiesc. P.L. 11/10; cf. 0.110/7, 118/13, 151/32, 191/19; PL. 13/36, 17/8 [V. 6; Pr. 3J.
     2.           (Introduce un complement circumstanţial dc timp) Cam pe (la), cătrc. Se porni şi înspre sară ajunse la castelul (ienarului. IM.. 11/11, înspre sură ajuhse la un bordei. l’.L, 16/2. li făcu merinde, şi-nspre sară. . . isi simli cu prin minune capul treaz. IM,. 17'13; cf. P.L. •">.'20 | Pr. 4|.
     i\SPl MAT. -A adj. Plin d r spume. Li trec ca vijelia cu uripi [Oră număr, Căci caii lui alranjă alălurea-nspti-mali. O.I 97/17 (V. 1], © (Construcţie mclaforică) Durere inspumiilă - valurile mflrii răscolite de fnrtnnii (v. ţi cărarc, deal, mişcare). Stîncrlor aruncă dure-rca-i înspumată (îemtndut uragan. O.I 20/3 |V. 1],
     —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. înspumată (O.I 20/3); pl. n. ac. inspumaji (O.I 07/17;.
     ÎNSTELAT, -A adj. Plin dc stele. Jitifaet, pierdut tn visuri ca-nlr-o noapte înstelată... Te-a văzul şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate. O.I 2!)/9. Trecut şi viilor e In sufletul meu . . . şi infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelai Intr-un sirop de rouă. P.L. 25/23. Se culcă tn barcă, sub cerul ce-şi ridica tnsletala sa măre/ie. P.L. 97/10; cf. O.I 63/21 |V. 2; Pr. 2).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. ln9lelot (O.I 63/21), iiuielati (O.I 29/9), instelala (P.L. 97/10), g. d. Înstelai (P.L. 25/23),
     tXSUL, 1\S.\ pron. I. (Dc Întărire, adjectival) însuşi. Ochii mullămifi, cum am zice, de ei tnşii privesc c-un fel de conştiinţă de sine. P.L. 74/6. Oamenii tnşii duc o viafă instinctivă. P.L. 80/38. Faptele Inşile sunt adevărul. P.L. 81/26 [Pr. 3).
     2. (Personal, precedat de prep. „Intru", „dintru”, „printru”) El (ea), dtnsul (dlnsa). Spune/i câ-i omul o lumină. . . Sici o sctnteie-nlr-tnsul nu-i candidă şi plină. O.I 56/8. Dă-mi-i mie ochii-negri. . . Aş orbi privind Intr-Inşii. O.I 155/7. Se deschide-o altă poartă. Şi dinlr-lnsa se repede... un tigru. O.I 165/10. Fereastra-i deschisă: primăvara ptină Pătrunde prinlr-tnsa. O.IV 366/8 (V. 4J.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. insul (O.I 56/8), insa (O.I 165/10; O.IV 366/8); pl. n. ac. inşi) (O.I 155/7 ; P.L. 74 6, 80/32), inşile (P.L. 81/26).
     fXSLMI, I\sA.Ml pron. (Dc întărire, adjectival) Tocmai, chiar In persoană. Şi mi-s dragă mie Insămi-penlru că-i sunt dragă lui. O.I 80/21. Mircea însuşimlnă-n luplă i’ijetia-ngroziloare. O.I 148/21. El însuşi era lungii pe pal. P.L. 59/36; cf. O.I 27/14, 76/13, 116/4, 120/15, 133/21, 157/14, 160/26, 160/37, 204/15, 232/24; P.L. 28/5, 31/30, 41/24, 41/25, 43/30, 45/17, 49/4, 52/10, 53/41, 59/ /26, 77/37, 80/1, 80/19, 82/22, 89/9, 100/9 IV. 12; Pr. 17J. Q (Conslrucţic metaforică) Pătruns de sine însuşi v. p ă-(runde (V. 1|.
     —      I-orme gramaticale : sg. n. ac. pers. 1 însumi (O.I 116/1; P.L. 59/41, 89/9), însuşi (O.I 27/14), insinil (O.I 80/21), pers. 2 insăli (O.I 76/13), pers. 3 însuşi (O.I 120/ /15, 132/10. 148/21’, 157/11, 160/20, 160/37; P.L. 28/5, 31/30, 11/25, 13/30, 45/17, 49/4, 52/20, 59/26, 59/36, 77/ /37), însăşi (O.I 201/15, 232/23; P.L. 41/24, 80/1, 82/22, 100/9), însuşi (O.I 133/21 ; P.L. 80/19).
     INSIHA vb. 1. Refl. I. A sc căsători. Te naşti, te-nsari, faci copii. P.L. 81/3 (Pr. 1|. © (In context figurat) Hegii | din cărţile de joc| se-nsurau şi fanfii tmblau înamoraii. P.L. 52/12 |Pr. 1|. © (Metaforic) A sc uni. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele uşoare. Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare. O.I 17/7 (V. lj.
     —      E-'orme gramalicalc : ind. prez. 2 sg. te Însori (P.L. 81/3), 3 sg. se însaari (O.I 17/7), imp. 3 pl. se insurou (P.L. 52/12).
     ImşAlAtOh. -oAlIlî a<lj. AmAgitor. Vei şti să-mi descrii hală natura vizionară şi tnşălăloare a lucrurilor lumeşti. l'.L. 47/3-1 (l’r. 1).
     I\ŞKI.A vh. 1. 1. Tranz. A induce In eroare, u amăyi. Arald! de nu mă-nşală privirea, tu eşli mort! O.I 97/3. Azi, ctnd fraza lustruită nu ne poale Inşeta, Astăzi alţii suni de vină, domnii mei, nu esle-aşa? O.I 151/21. O generafiune tnşală pe cealaltă. P.L. 82/1 ; cf. O.I 40/2, 61/21, 64/19; P.L. 81/35 IV. 5; Pr. 2|.
     2.     R e f 1. A greşi. Nu-i minune ca sim/irea-i să se poală înşela. O.I 162/35. Te-nşeti ctnd crezi cd amorul lău de femeie m-ar puii faee (fcricit). P.L. 86/25. Tu glndeşli că eu nu le-aş puti iubi? Te tnşeli. P.L. 90/13; cf. P.L. 75/12 |V. 1 ; Pr. 3|.
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. te înşeli (P.L* 86/25, 90/13», 3 sg. InşalA (O.I 40/2, 61/24, 64/19, 97/5; P.L. 82/1); opt. prez. 3 sg. i-ar Înşela (P.L. 75/12); Inf. (a) inţela (O.I 151/21, 162/35; P.L. 81/35).
— 283 —
    ÎNŞELARE s. f. Amăgire. Avem această mină de creieri, care ar vri sd ne dovedească că intr-adevăr facem ce voim. . . Aceasta-i o inşelare de sine. P.L. 82/16 [Pr. 1).
    I.XŞELACIC.VE s. f. (Io expr.) A lua ou Înşelăciune = a fură. O (tn context figurat) Tu tmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşetăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. O.I 30/9 [V. 1|.
    •ÎNŞELĂTOR, -OARE adj. v. înşălăfor.
    INŞEUAT, -A adj. Cu şaua pusă. Catu-i alb, un bun tovarăş, Inşeuat aşleapl-afară. O.I 103/2 (V. 1).
    IXŞinA vb. I. 1. Tranz. şi refl. I. A (sc) aşeza tn şir, a (se) rindui. Pe balconul nalt se-nşiră dame-n veselă cunună. O.I 165/4. El insuşi nu-şi părea a fi decit o umbră nepricepută, ce fugea pe murii caselor inşirale in rind. P.L. 49/5. Luă un joc de cărfi. . . şi zise lin, Inşirtnd câr-(ile: — Dac-a veni! mini, l-oi iubi. P.L. 90/19 [V. 1 ; Pr. 2|.
O   (In context figurat) Alecsandri, Ce-nşirlnd mărgăritare pe a slelei blondă rază. Acum secolii străbate. O.I 32;28 JV. 1]. Q (Construcţie metaforică, cu referire la treccrca norilor pe bolta cercască) Cerurile înşiră nori. .\oaplea-i ctară, luminoasă. Undele visează spume, cerurile înşiră nori. O.I 44/24 [V. 1).
    3.     Refl. F i g. A se succeda, a sc depăna. Ce idei se-nşiră dulce in mifeasca-i fantezie? O.I 48/10. Purrn-i văd pe astronomul cu al negurii repaos. . . Şi cum negura vecinicie ne-o întinde şi ne-noafă Că epocele se-nşiră ca mărgelele pe aţă. O.I 140/26 [V. 2]. Q (In context figuraţi Sculafi-vă . . . căci anii trecutului se-nşiră, in şiruri triumfale stindardul tl resfiră. O.I 24/7 [V. 1|.
    3.     T r a n z. F i g. A spune la rlnd, a îndruga. E uşor a scrie versuri Clnd nimic nu ai a spune, Inşirlnd cuvinte goale Ce din coadă au să sune. O.I 226/7 [V. 1|.
       —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. înşiră (O.I 44/24), se înşiră (O.I 24/7, 48/10, 110/26. 165/4); ger. in*i* rind (O.I 32/28, 226/7 ; P.L. 90/19); part. înşirate (P.L.49/5).
    ÎNTĂRIRE s. f. F i g. îmbărbătare. Fii scut de întărire Şi zid de mlnluire, Privirea-(i adorată Asupra ne coboară, O, maica precurată. O.IV 360/5 [V. 1|.
    INTÎNDE vb. III. I. Tranz. A desfacc, a aşeza un obiect In toată Întinderea lui. O beşică-n loc de sliclă e Intinsă-n ferăstruie. O.I 84/21. Vlnlu-o foaie vestejită Mi-ati adus mişclnd fereasta. . . Voi păstra-o, voi Inlinde-o Intre foile acele. O.I 125/5. Răsplndindu-se In roiuri [icniceriij întind corturile mari. O.I 146/3; cf. O.I 174/21 JV. 4].
O   (Construcţie metaforică) A întinde Iutii mreje v. m r c a j ă (V. 1J. + Refl. pas. A sc încorda. Călăreţii Implu clmpul. . . arcuri se tntind In vini. O.I 148/6 [V. lj.
    1      T r a n z. şi refl. A (se) desfăşura in toată lungimea. Puternicele brăfe spre dlnsa întindea. O.I 95/19. Doar brafele-(i de marmur In visul meu se-ntind. O.IV 432/24. Brafu-i se-nlindea spre haos. P.L. 83/21 ; cf. O.I 80/14, 110/16, 142/15, 165/8, 213/19; P.L. 10/14, 43/38, 49/17, 50/32, 74/1, 83/17, 93/18 |V. 7; Pr. 8). <> Expr. A întinde aripele — a zbura. Q (Metaforic şi element de personificare) Orice noroc Şi-ntinde-aripeie, Gonit de clipele Stării pe loc. O.IV 379/2. Trec gtndurile mele a sufletului gol, întind ale lor aripi spre negre depărtări.O.IV 432/29 (V. 2]. A întinde mina (la ceva) v. m 1 n ă [V. 2).
    3.     R e f 1. A (se) lungi (în pat). Un tigru... mormăind te-nlinde Ungă el. O.I 165/17. Şi clnd In pal se-nlinde drept
Copila să se culce, I-atinge miinele pc piept. O.I 168/9. Ieronim se-nlinsese pe patu-i. P.L. 96/1; cf. P.L. 10/9 [V. 1; Pr. 2J.
    ^ Tranz. A oferi, a da. Şj-nforcfndu-rm fala, cu spada fi-am tnlins. O.I 91/31. Ctnd fi-oi întinde braful sting Să mă cuprinzi cu braful. O.I 174/23. El întinse călugărului mina. P.L. 10/23 ; cf. O.I 92/4, 95/29 (V. 4; Pr. î|. <$> Expr. A întinde o gură = a săruta. Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. O.I 82/11 [V. lj.
    5.     T r a n z. şi refl. A (sc) desfăşura, a (se) desface, a (se) aşterne. Văd nopfi, ce-nlind deasupră-mi oceanele de slelr. O.I 31/4. Şi aceiaşi pomi In floare Crengi întind pfslc zaplaz. O.I 112/6. Mările fărmuitoare şi celăfi lingă limanuri. Ţoale se întind nainte-i. O.I 144/7. Marea-şi întindea nesfirşita-i albăslrime. P.L. 72/1; cf. O.I 41/4, 51/10. '>2 22. 72 4, 122/1, 140/25, 142/26, 148/30, 171/26, 222,11 ; P.L. 40,11, 54 0, 97/20 [V. 13; Pr. 4). O (Element dc personificare) A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde. O.I 28/9. Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie. O.I 133 17 [V. 2). Q (în contcxt figurat) Umbra mor/ii se întinde tot mai mare şi mai      mare. O.I       148/12 (V.
1]. + A se răspindi. Q (fn context         figurat) Ca iarr.a     cea
eternă u nordului polar Se-ntinde amorţirea         In suflelu-mi
amar. O.IV 430/20 [V. 1],
    ti. Tranz. şi refl. A (se) mări, a (se) spori. Q-{('onstrucţie metaforică ; despre visuri) A se întinde vul-lure*te — a dobindi amploare, măreţie. Visul său se-nfiri-pcază şi se-ntinde miltureşle. O.I 144/29 [V. 1). A-şi întinde mnşiu cu plugul ţi cu spada v. moşie |V. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. întind (O.I
213 HI), inlinz (O.I 80/14), 2 sg. întinzi (O.I 82/11). 3 sg. întinde (O.I 5222, 72/1. 95/29, 133/17, 140/25, 142/15, 165 8. 174,21, 190 34 ; O.IV 379/2; P.L. 74/1). se întinde (O.I 28 îl. 51/10, 142 2(3, 144/29, 148/12, 148/30, 165/17, 1*38,9: O.IV 430/20), 2 pl. intindeti (O.I 60'9), 3 pl. întind (0.131/4, 112 G. 146 3: O.IV 432/29), ?e întind (O.I U4'7, 148 (3. 171/2(3; O.IV 432 24), imp. 2 sg. Întindea! (O.I 92/4), 3 sg. întindea (O.I 95/19; P.L. 54/9, 72/1, 83,17), se întindea (P.L. 40/14, 83/21, 97/20), p. s. 3 sg. inlins;* (P.L. 10/14, 40,23, 43/38. 50/32, 93/18), 3 pl. se întinseră (P.L. 49,17), p.c. 1 sg. am întins (O.I 91/31),
2  sg. ai inlins (O.I 155/25), 3 sg. a întins (O.I 41/4, 122/1),
2   pl. nţî inlins (O.I 149/33), m. m. c.p. 3 sg. se întinsese (P.L. 96,1), viit. 1 sg. voi întinde (O.I 125/5),
oi înlinde (O.I 174/23); ger. intinzind (O.I 110/16, 222/11), tinzindu- (O.I 18/8), intinzindu-se (P.L. 10/9); part. întinsă (O.I 84/21). — Variantă : tinde (O.I 118/8) vb. III.
3   Î.VTfXDERE s. f. Spaţiu, loc întins. Timpul mort şi-n Unde trupul şi devine vecinicie, Căci nimic nu se Inllmplă in întinderea pustie. O.I 133/18. Să cobor stelele cerului In întinderea albă, ca să semene cu oştiri de flori de aur şi de argint. P.L. 45/30 (V. 1; Pr. 1|. Q (Construcţie metaforică) Bogat in întinderi v. bogat [V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. întinderea (O.I 133/18; P.L. 45/30); pl. n. ac. întinderi (O.I 69/7).
    iNTINERf vb. rv. Intranz. A deveni mai tlnăr. Din cit eşti de copilă să-ntinereşli mereu. O.I 128/9 (V. 1], Q (Element de personificare) — Codrule cu rturi line,
 — 284 —
 Vreme trece, vreme vine, Tu din llnâr precum eşti Tot mereu întinereşti. O.I 123/22 \\. 1).
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. întinereşti (O.I 123/22); conj. prez. 2 sg. su întinereşti (O.I 128/9).
    ÎNTfNS, -A adj. 1. Cu suprafaţă marc, vast. Şi-n-tinse-a apei arii în cercuri fuigerlnde se pleacă tin suflării... şi sună cadenţai. O.I 63/18. Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. O.I 21G/7. Sloi de cocori Apucă-ntinsele Şi necuprinsele Drumuri de nori. O.IV 378/14. Şirul munţilor dă intr-o mare verde şi întinsa. P.L. 11/28; cf. O.I 132/17, 144/10; P.L. 10/26,
 19    15. 20 22, 37/12, 51/12 IV. 5; Pr. 6].
    2.    Desfăcut In lungime. Îndreptai intr-o dirccţic. Şi tn bratele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi. O.I 7")r5. Cu mlna-ntinsă magul li face semn s<î şadă. O.I 91/2. Kumai lebedele albe... Domnitoare peste ape, oaspeţi liniştei acestei, Cu aripele-intinse se mai scutură şi-o taie. O.I 152/13 ; cf. O. IV 432/32 |Y. 1], O (Adverbial) A lui umbră lung-intins se desfăşoară. O.I 44/10 [V. 1).+ (Adverbial) Prelungind cuvintele. După ce tăcu mult fără s-asculte, zise cam Inlins cam ca şi clnd n-ar fi băgat de samă: — Tu, Ermit. P.L. 68/18 |Pr. 1).
    3.    Culcat. înecată fn lumină e întinsă tn crevat. O.I 79/2. Baba sta întinsă pe laoifă şi înţepenită ca moartă. P.L. 17'19. Eu-I văzu întins pe pal. P.L. 99/20; cf. O.I 88/3 [V. 2; Pr. 2].
    \. (In expr.) Maţâ intinsu = masă pregătită pentru ospăţ. Lingă lacul care-n tremur somnoros şi lin sc bate, Veri o masă mare-nlinsă. O.I 85/18 |V. 1).
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. intln? (O.I 132/17; P.L. 10/26, 19/15, 37/12, 99;20), intlnră (O.I 79/2, 85 17, 88 3, 94/2, 144/10; P.L. 11/28, 17/19, 51/12); pl. n. ac. întinse (O.I 63/18, 75/5, 152/13; O.IV 432/32), întinsele (O.I 216/7; O.IV 378/14; P.L. 20/22).
    ÎNTÎI1 adv. (Precedat dc ..mai”) în primul rind. Mai Intii i se păru c-aude şoplirea acelor moşnegi bâtrini. P.L. 37/17. E un moment mare, Să mă cuget mai Inlii. P.L. 45/23. /.şi Inlinse el mai Intii mina şi apucă încet mlnufa d fină şi rece. P.L. 93/18; cf. P.L. 68'3(>, 80/19 |Pr. 5).
    —  Scris: intăi.
    IXTII* num. ord. (Clnd precede subslantivul, in forma articulată inltiul, tntlia) Prim. Să mor de-ntiia rază din uclni tăi cei reci. O.IV 430/17. Pot vedi un om căztnd mori pe uliţă şi momentul intii nu-mi face nici o impresie. P.L.
 90,2  [V. 1; Pr. 1|. <> Loc. adv. (Pentru) intîia daţi (sau «iară) — mai intii. Şi-ntlia dată-n viafă un pllns amar mă-neacă. O.I 91/20. Lumina aurită a soarelui. . . acu o vedea pentru-nttia dată. P.L. 40/4. A/aria intra... îmbrăcată ca băiet, ca In noaptea aceea cind se văzură pentru tntlia oară In apropiere. P.L. 64/13 [V. 1 ; Pr. 2). + (Precedat dc „cel”) Dintliul. Ş-acela Intre oameni devină cel Intii Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătli. O.I 115/25. Dar deodat-un punct se mişcă... cel Inlii şi singur. O.I 132/23. Glasul ei era dulce, slab, plin de lacrimi, sfinţit de cea Inlii sărutare. P.L. 71/8 [V. 2; Pr. 1).
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. Inlii (O.I 115/25, 132/23; P.L. 71/8, 90/2), intilo (O.I 91/20; O.IV 430/17; P.L. 64/13). - Scris; Inlăi.
    iNTlLNf vb. IV. 1. Refl. r e c i p r. A da in cale dc Cineva Bau dc ceva. Despăr/iti de-a vie/ii valuri, tntre el
şi Intre dtnsa Veacuri sunt de cugetare. .. Ctteodat' — deş' arare — se-nttlnesc. O.I 51/31. De se-nttlneşte drag cu drag Cum inima ta cere: Dispar şi ceruri şi pămtnt. O.I 189/11 |V. 2]. Q (Metaforic) A sc cunoaştc, a Intra tn relaţii cu cineva. Sunt ani la mijloc şi-ncă mulfi vor trece Din ceasul sfint in care ne-nttlnirâm. O.I 120/2 [V. 1).
    2.     Tranz. F i g. A găsi. Şi-nitlneşti tipită-n file Vifa-i galbănă de păr. O.I 108/15 [V. 1). + A avea parte de ceva. El ştia cum câ. . . nu-l va Intllni nici un ztmbet. P.L. 28/11 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. intllneşti (O.I 108/15), 3 sg. se întîlneşlc (O.I 189/11), 3 pl. so intilnesc (O.I 51/31), p. s. 1 pl. nc îolilnlrâm (O.I 120/2), viit. 3 sg. «a intilnl (P.L. 28/11).
    I\T(MPINA vb. I, T r a n z. A primi. Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Pofi să-nttmpini patrioţii ce-au venit de-alunci încolo? O.I 149/25 [V. 1). <0> Expr. A inlimplna în cale v. cale [V. 1].
    —      Forme gramaticale: ind. p. s. 2 sg. întâmpinaşi (O.I 91/12); conj. prez. 2 sg. sâ Intimpinl (O.I 149/25).
    ÎNTiMPLA vb. I. Refl. Ase petrece. Timpul mdrt şi-nlinde trupul şi devine vecinicie. Căci nimic nu se Intimplâ in întinderea pustie. O.I 133/18. D-zeu e vremea tnsăşi cu tot ce se-ntlmplă-n ea. P.L. 41/24. Ţoale prostiile de azi se vor tnltmpla ş-atunci. P. L. 47/27 ; cf. P.L. 62/30 [V. 1 ; Pr. 3|. O Expr. A se inlîmpla ceva cuiva = a păţi ceva. Să nu fi se Inllmple nimica pe drum. P.L. 95/3 [Pr. 1]. + R e f 1. unlpers. A se nimeri, a se Ivi prilejul. Donici cuib de-n/elepciune, Care, cum rar se intimplâ ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb. O.I 31/14. Clnd se-nlimptă s-aud vreun egumen... Povestind că viafa e calea durerii... O.IV 366,13 |V. 2).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. se intimplâ (0.131/14, 133/18; O.IV 366/13; P.L. 41/24, 62/30), viit. 3 pi. se vor intimplâ (P.L. 47/27); conj. prez. 3 sg. să se intimple (P.L. 95/3),
    ÎNTÎMPLARE s. f. Fapt, eveniment. Prin mintea lui trec iute, turburi, amestecate, toate tnitmplările abia trecute. P.L. 62/35. Cine este omul adevărat al acestor tnttmplâri: Dan, ori Dionis? P.L. 64/29. Fugi Ieronim; poate că vro tntlmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine. P.L. 9G/34;cf. P.L. 39/23, 64/30, 64/37JPr. 6). <> Loc. adv. Din iotimplare = incidental. Dlnd ca din Intimplare de mina pictorului, care conţinea vro ctteva piese de aur, crezu că ce-i găsit ti bun găsit. P.L. 83/6 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. intimplare (P.L. 83/6, 96/34), g. d. in<implurl (P.L. 39/23); pl.n.ac. intlmplârlle (P.L. 62/35), g. d. intimpluri (P.L. 64/29), intimpl&rllor (P.L. 64/30, (51/37).
    Î.VTlRZlA vb. I. I n t r a n z. A zăbovi. Q (Metaforic, despre anotimpuri) A se prelungi. O toamnă care tnttrzie Pe-un istovit şi trist izvor. O.I 212/9 [V. 1|.
    —  Accentuat: ind. prez. 3 sg. tntlnte (O.I 212/9).
    tNTOARCE vb. III. I. Refl. A-şi schimba poziţia, a sc Invlrti. 5-a tntors maşina lumii, cu voi viitorul trece. O.I 35/16. Ctnd înspre uşă el se-ntoarce... Ea-I opreşte. O.I 80/27. El se opri şi se-ntoarse spre partea dinspre care venea sunetul. P,L. 95/32- Bolovanul ?e întoarse ca*/)
— 285 —
tftni. P.L. 97/3S; cf. P.L. 41/27, 61/21, 71/10 [V. 2; Pr. 5J. O (în context figurat) Azi nici măcar Imi pare rău... Că cu tristefe capul lău se-ntoarce In zădar. O.I 192/12 (V. IJ. ^-Tran z. Şi tntorctndu-mi fafa eu spada (i-am întins. O.I 91/31. Şi tntorctndu-(i fafa spre umărul tiu sting, în ochii fericirii mă uit pierdut şi pling. O.I 213/7. Cind tşi tntoarse privirea... rămase încremenit de framusefea privelişlei. P.L. 98/2 (V. 2; Pr. IJ. (Expr.) A întoarce (cuiva) spatele v. spate [Pr. 2].
     2.    Tranz. A da filele unei cărţi inainte. Et întorcea foaie cu foaie uittndu-se la conslelaţiunile ciudate. P.L. 36/2. Mai tntoarce şeple foi şi metamorfoza reciprocă va fi desăvtrşită. P.L. 48/20. l)an tntoarse foile, şopti şi timbra deveni om. P. L. 48/22 ; cf. P.L. 46/39, 46/40, 48/12 |Pr. 6J.
     3.    Refl. A reveni, a se Înapoia. Astăzi chiar de m-aş tntoarce A~n(elege n-o mai pot. O.I 111/5. în locul lui menit din ceri Hiperion se-nloarsă. O.I 178/30. Ea se întoarse pe calea pe care venise. P. L. 101/16; cf. O.I 61/G, 96,2'j, 177/14, 178/26; P.L. 15/39, 16/31, 17/17, 19/39, 41,25, 42/32, 48/10, 51/3, 71/21, 94/25, 95/13 (V. 6; Pr. 12J.
 O   (Construcţie metaforică) A se întoarce pămintul în pimînt = a muri (v. şi duce, hotar, i n g h c ţ a, nemurire, noapte, pămint, pleoapă, somn, untdelemn). Şi ctnd se va întoarce pămintut tn pămtnt, Au cine o $ă ştie de unde-s cine sunt ? O.I 127 2.5 [V. IJ.
     —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. se întoarce (O.I 80/27, 96/29, 192/12), 3 pl., se întorc (P.L. -11 25. 41/27, 71/10), imp. 3 sg. întorcea (P.L. 36/2). p. s. 3 s". întoarse (P.L. 46/39, 46/40, 48/22, 69/34, 75/35), sc întoarse (P.L. 16/31, 17/17, 71/21, 95/13, 95/32, 97/38, 98/2, 101, Hi), se întoarsă (O.I 178/30), p. c. 3 sg. s-a întors (O.I 35 1b). viit. 1 sg. m-ol întoarce (P.L. 19/39), 2 sg. te vei întoarce (P.L. 42/32, 48/10), 3 sg. se va întoarce (0.1 127 2:5» •. P.L. 94/25), 2 pl. vii ve(l întoarce (O.I 61/6); conj. [tn /..
 3 sg. &ft 9e întoarcă (P.L. 15/39); opt. prez. 1 sg. m-n? întoarce (O.I 111/5, 177/14); imper. 2 s“. întoarce (IM-48/12, 48/20), Intoarce-te (O.I 178/26); ger. înioniinlu-(O.I 91/31, 213/7), întoreîndu-se (P.L. 51/3. 01/21).
     iNTtiCMAI adv. Exact. Mergea pe valurile murei. . . tntocmai ca pe uscat. P.L. 14/1 (Pr. 1|.
     INTONA vb. I. Tranz. A cinla. Te-ai dus, le-ai dus din lume, o! geniu nall şi mare, Colo unde tc-aştcaptâ toţi îngerii tn cor, Ce-ntoanâ tainic, dulce a sferelor cintare Şi-fi împletesc ghirlande, cununi mirositoare. O.I 1.-13. Melodica şoplire a rlului, ce geme, Concertul. ce-l intoană al paserilor cor, Ctntarea tn cadenţă a frunzelor ce freme. JVdscur-acolo-n mine şopliri de-un gingaş dor. O.I 82 (V. 2\. Q (Construcţie metaforică) Cintarea ce o înloană Eol dulce v. cintare (V. 1].
     —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. înloană (O.I 8/2, 17/13), 3 pl. lntoanâ (O.I 1/13).
     !NT6RS,-0ARSĂ adj. 1. Răsucit, mişcai In altă direcţie. Şi din oglindă luminiş Pe Irupuri se revarsă, Pe ochii mari bătlnd închişi Pe faţa ei întoarsă. O.I 168/16. Şi-n palmele-mi tntoarse ... viespii să-şi zidească fagurii. P I-. 98/31 (V. 1 ; Pr. 1|.
     2.    F i g. Sucit, ciudat. Văd poefi ce-au scris o limbă, a un fagure de miere. . . Prale, firea cea întoarsă. O.I
     1,9. hăil-ai anume ca aslfeli sd mori? De e sens tnlr-
 asta, e-nlors şi ateu. O.I 40/13 [V. 2). + (Adverbial) Pc dos. invers. Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors. O.I 45/3 IV. 1).
        (In expr.) A face calea întoarsă = a renunţa la o acţiune, a st Întoarce. Ori vei vrea să faci tnloarsă de pe-acum a ta cale. O.I 146/17 [V.'l].
     -      i’orme gramaticale : sg. n. ac. întors (O.I 40/13), întoarsă (O.I 31,9, 14fi'17, 168/16); pl. n. ac. întoarse (P.L. MU 31).
     I\TOTI)E.\C\A adv. Totdeauna, mereu. Şi dacă norii deşi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc De Ime-ntotdeauna. O.I 193/12. Cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan. P.L. 25,35. Barba lungă. . . curgea de sub adincii umeri ai obrajilor plnă pe pieptul întotdeauna cam plecat. P.I.. 40 34 ; cf. P.L. 15/11, 65/26, 75/18 [V. 1 ; Pr. 5|. — Variantă: intotileuna (P.L. 65/26) adv.
     i\TOTnKl'\.\ adv, v. întotdeauna.
     iNTP. ARIPAT. -\ adj. Cu aripi. Dară umbra-ntraripală
 a lai huze le inmuaie. O.I 51/22 (V. lj.
     C\TltK prep. 1. (Introduce un complement care arată
 locd;
     a) In locul dintre . . . Bine-ţi pare să fii singur, crai iăh in fără de minţi. Să oftezi dup-a la fală, cu ciubucul tntre dinţi. O l 83 11. între ziduri, printre arbori ce se scutură dr ftna-r. Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare! O.I L5ii5. Lampa cu ţlacăra ei roşie sla tntre Dan şi umbra închegată. P.L. 47/5; cf. O.I 51/29, 51/29, 88/2,
 l  i? :;. 141 13. 151.y, 154,10, 166/5, 166/5, 203/6: O.IV |;î2 2T; P.L. 27 21, 39,10, 67/13, 95/5 (V.13; Pr. 5]. O (tn legătură cu substantive abstracte) El nu-şi putea explica această armonic prestabilită tntre gindirea lui proprie şi viaţa cctetor îngereşti. P.L. 53/8 (Pr. lj.
     In Printre, in mijlocul, in sinul. Şi era una la părinţi.
 Si mindru-n toate cele, Cum e Fecioara Intre sfinfi Şi luna intre stele. O.I 167 7. Trece lebăda pe ape între trestii să se culce. O.I 207 10. Pare că se făcuse in alte vremi, tnlre alţi oameni'VA.. 38/14 : cf. O.I 83/22, 87/3, 125/6,149/36, 102 21. 1 ti2 21. 106 2. 107 8, 210/10, 213/6, 213/6; O.IV 305 20. 30«; P.L. 1127, 41/20, 45/8, 52/5, 97/16 (V. 16; Pr. b|.
        Dintre. Ş-acela intre oameni devină cel tntti Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătli. O.I 115/25. Pune-o sii aleagă inlre trei ce-o-nconjoară, toţi ziclnd că o iubesc. . . vei vedea că deodată ea devine pozitivă. O.I 162 22. De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-tntre femei Mă lasă. O.I 187,7 (V. 3).
     J. (Exprimă reciprocitatea) l’nul cu altul, unii cu alţii. Zimbiră Intre dlnşii bălrinii tăi prieteni. O.I 91/21. Teamă n-ai. căla-vor iarăşi între atnşii să se plece. O.I 196/30. Este^un idil liniştit şi candid Intre doi oameni. P.L. 79/20; cf. O.I 165/2 (V. 3; Pr. 1|. O Loc. adv. Intre olaltâ v, o I a 1 t ă (V. 11.
        (In legătură cu verbul ,,a împărţi”) La. îneorda-voi a mea tiră să cint dragostea ? Un lanf Ce se-mparte cu frăţie Inlre doi şi trei amanţi. O.I 140/6. împărţind ale ei vorbe tnlre-un crai bătrin şi-un frate. O.I 162/34 (V. 2).
     ÎNTREBA vb. I. I. Tranz., intranz. şi refl. A (-şi) pune întrebări, a (se) interoga, a (se) chestiona.
Cum ei mergtnd ca vîntul se ceartă şi se-ntreabă, Nu văd tn fundul nopţii o umbră de roşeaţă. O.I 97/31. Şi de-aceea, de-azi-nainte poţi să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi. O.I 141/11. Tată, întrebă fata, de unde ai calul d-tale? P. L. 14/35; cf. O.I 60/1, 84/3, 91/22, 104/13, 112/24, 137/1, 137/7, 146/6, 159/10, 164/12 ; P.L. 12/16, 14/21, 14/30, 15/24, 16/34, 20/9, 21/16, 21/19, 26/5, 28/18, 40/18, 43/7, 45/13, 59/7, 66/17, 88/28, 94/27, 102/23 [V. 12; Pr. 19]. Q (Element de personificare) Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalţi cu steme-n frunte, Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte. . . pe teiul nostru-ntreabă ; Cine suntem ? O.I 101/21. Cucu-ntreabă : „XJnde-i sora Viselor noastre de vară ?” O.I 121/19. Se întreabă trist izvorul : Unde mi-i crăiasa oare ? O. I 122/7 [V. 3]. Q (In contexte figurate) La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adinei ca marea, Şi sărut a tale mîne, şi-i întreb de poli ierta. . . O.I 30/20. Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit înger cu fata cea pală ? O.I 37/21 [V. 2]. <C> Expr. A întreba în sine-şi v. şic [V. 1]. O (Construcţie metaforică) A întreba cu ochii = = a privi Întrebător. Azi n-ai chip în toată voia... pe copilă s-o dezmierzi, După git să-i aşezi braţul, gură-n gură, piept la piept, Ş-o întrebi numai cu ochii : Mă iubeşti tu ? Spune drept! O.I 155/24 [V. 1], + A medita, a reflecta. Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate. O.I 194/4. Tot ce-a fost ori o să fie In prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate. O.I 196/16. Mă întreb : „Acesta poate ca să stie Cum este viaţa, cum cată să fie?” O.IV 364/5; cf. O.I 198/17; O.IV 366/17 [V. 5],
    2.     Intranz. A cerceta, a se interesa. O sărmană umbră, orfană şi slabă, De care-n mulţime nimenea nu-ntreabă? O.IV 364/24. Cine-ntreabă dacă şi el are inimă, dacă şi lui i-ar place să îmbie frumos îmbracat. P.L. 28/16 [V. 1 ; Pr. 1]. <> Expr. A întreba după cineva = a-şi manifesta interesul pentru cineva. Neiubit şi neurît de cineva, se va stinge asemenea unei scintei, după care nu-ntreabă nimenea — nimenea-n lume. P.L. 28/13. Mori apoi, fără ca cineva să mai întrebe după acea muscă, care ca învăţat a produs maculatură ştiinţifică. P.L. 81/10 [Pr. 2].
    3.     T r a n z. A examina. Mă-ntreabă numai, precum un dascăl pe eleva lui, amicabil, însă destul de rece. P.L. 88/34 [Pr. 1],
    —      Forme gramaticale : ind. prez.' 1 sg. întreb (O.I 30/20, 37/21, 84/3, 91/22, 115/7, 137/7), mă întreb (O.IV 364/5, 366/17), 2 sg. întrebi (O.I 137/1), 3 sg. întreabă (O.I 101/21, 104/13; 121/19, 146/6; O.IV 364/24; P.L. 28/13, 28/16, 45/13, 88/28, 88/34), sj întreabă (O.I 97/31, 122/7), 2 pl. întrebaţi (O.I 60/1), 3 pl. sunt întrebaţi (P.L. 28/18), imp. 3 sg. întreba (P.L. 66/17), p. s: 3 sg. întrebă (P.L. 12/16, 14/30, 14/35, 15/24, 16/34, 20/9, 21/16, 21/19, 40/18, 59/7, 94/27, 102/23), viit. 2 sg. îi întreba (P.L. 43/7), viit. II 3 sg. va fi întrebat (P.L. 26/5); conj. prez.
1  sg. să întreb (P.L. 14/21), 2 sg. să întrebi (O.I 112/24, 141/11, 155/24), 3 sg. să întrebe (P.L. 81/10); imper.
2  sg. întreabă (O.I 159/10, 164/12), te întreabă (O.I 194/4, 196/16, 198/17).
    ÎNTREBÂRE s. f. 1. Interogare, chestionare. Sărutări erau răspunsul La-ntrebări îndeosebi. O.I 112/22. S-apropie de copilă c-o întrebare pe buze. V.L. 76/17 [V. 1 ; Pr. 1], <0> Loc. vb. A-şi pune întrebarea v. pune [V. 1].
    2. Problemă, chestiune. Cartea lui Zoroastru. . . ră-mlnea mută la întrebările lui. P.L. 52/35. Căuta în ea
[carte] dezlegarea întrebărei. P.L. 52/39. Fost-au vis sau nu, asta-i întrebarea. P.L. 65/1 ; cf. P.L. 53/36 [Pr. 4].
    —  Forme gramaticale :      sg. n. ac. întrebate (P.L.
76/17), întrebarea (O.I 64/3; P.L. 53/36, 65/1), g. d. întrebărei (P.L. 52/39) ; pl. n. ac. întrebări (O.I 112/22), întrebările (P.L. 52/35).
    ÎNTRfiCE vb. III. 1. Tranz. A lua cuiva înainte, a depăşi, a se arăta superior. Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte. O.I 196/27 [V. 1].
    2. R e f 1 . A se lua la întrecere, a se concura. Ce cauţi ... unde păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor? O.I 228/4 [V. 1],
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. se întrec (O.I 228/4), viit. 3 pl. or întrece (O.I 196/27).
    ÎNTRECERE s. f. Concurs, competiţie. O (în context figurat) [Cocorii] zboară ce pot Si-a lor întrecere, Vecinică trecere-Asta e tot. O.IV 378/18 [V. 1]. Q (Metaforic) Te uiţi rîzind la cîte-o filă : Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind tn vrav prostia imobilă. O.IV 333/13 [V. 1].
    —  Forme gramaticale: sg. n. ac. întrecere (O.IV
378/18); pl. n. ac. întreceri (O.IV 333/13).               .
    ÎNTREDESCHI'DE vb. III. T r a n z. A deschide puţin. Întredeschise ochii şi văzu prin fereastra arcată şi deschisă. . . o jună fată muiată intr-o haină albă. P.L. 36/30 [Pr. 1],
    ÎNTREDESCHIS, -Ă adj. Puţin deschis. Buzele-ntre-deschise arătau o energică durere, şi numai gîtul se-ndoia cu mindrie. P.L. 92/27 [Pr. 1].
    ÎNTREG, -EAGĂ adj. 1. Tot, complet, luat în totalitatea lui. Memfis, Teba, ţara-ntreagă coperită-i de ruine
O. I 45/10. Azi. . . Cind eşti enigma însăşi a vieţei mele-ntregi . . . Azi văd din a la vorbă că nu mă înţelegi! O.I 232/23. Sufletul ei întreg era o reflectare umbroasă şi tristă a sufletului său de copil. P.L. 31/20; cf. O.I 13/15, 56/15, 64/6, 64/25, 87/9, 88/15, 114/8, 126/1, 130/5, 133/33, 144/36, 146/22, 146/24, 148/34, 154/23, 160/15, 162/15, 171/26, 177/4, 177/18, 231/20, 204/23, 210/11; O.IV 432/12; P.L. 27/1, 31/27, 40/12, 42/1, 42/1, 50/20, 54/14, 73/16, 84/19, 87/19, 89/25, 90/10, 93/32, 99/13 [V. 26 ; Pr. 15], Q (în contexte figurate) în inima oricărui i-ascuns şi trăitor, Zvîrlire hazardată, cum pomu-n înflorire în orice floare-ncearcă întreagă a sa fire. O.I 64/9. Din sărmana noastră viaţă, am dura roman întreg. O.I 157/36 [V. 2]. O Loc. adv. în între;i = în întregime. îl privi in întreg, de la capul inundat in aur pîn la botinele micuţe. P.L. 63/10. Ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată-n întreg de aceasta dulce şi voluptoasă lumină. P.L. 93/16 [Pr. 2], <0> Expr. O lume întreagă de... v. lume [Pr. 2]. O (Construcţii metaforice) A seca întreg izvorul v. seca [V. 1]. A lumii scară întreagă v. lume [V. lj. •o (Substantivat) Rîul... să mă unească cu întregul naturei P.L. 98/34 [Pr. 1]. + Exact, întocmai, la fel. Afară de ochii negri, cari erau ai ei, era el întreg. P.L. 31/15 [Pr. 1].
    2.     (Despre noţiuni temporale) Deplin, complet, încheiat. EI dă ginduri ne-nţelese Vîrstei crude şi necoapte, Cu icoane luminoase O îngînă-ntreaga noapte. O.I 108/20. Te-aş privi o viaţă-ntreagă în cununa ta de rază, Pe cînd mina ta cea albă părul galben îl netează. O.I 152/25. Lingă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă. O.I 231/19; cf. O.’. 133/1, 189/8, 204/19 [V. 6]. Q (în context figurat) Singuri,
— 287 —
 voi, stejari răminefi De visaţi la ochii vineţi, Ce luciră pentru mine V ara-ntreagă. O.I 122/18 [V. 1], <0 Expr. (Întărind ideea de durată) Ore (sau zile, ani) întregi = = timp îndelungat. O idee rămîne la mine zile întregi pe suprafaţa minţii, nici mă atinge, nici mă interesează. P.L. 89/37. Cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător. P.L. 98/35. Ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate. P.L. 100/12 ; cf. O.I 231/20 ; P.L. 48/12, 57/18, 91/30, 93/1, 100/18 [V. 1 ; Pr. 8]. Q (Repetiţie) O vorbă, un vis, o preocupa zile întregi — zile întregi putea medita asupra unui cuvinl ieşit din nebunatica lui gură. P.L. 31/23 [Pr. 2]. Q (Construcţie metaforică ; repetiţie) Ziua întreagă, noaptea întreagă = fără încetare, continuu. Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă. O.I 183/19 [V. 2],                              .        „
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. întreg (O.I 83/2, 114/8, 126/1, 146/22, 157/36, 204/20; P.L. 27/1, 31/15, 31/20, 42/1, 42/1, 63/10, 93/16, 93/32), întregul (O.I 13/15, 64/6, 148/34; P.L. 84/19. 98/34). întreagă (O.I 45/10, 64/9, 87/9, 122/18, 130/5, 133/1, 133/33, 134/15, 144/36, 152/25, 154/23, 162/15, 171/26, 177/4, 177/18, 183/19, 183/19, 189/8, 204/19, 204/23, 210/11, 231/19; P.L. 32/14, 50/20, 54/14, 78/24, 87/19, 90/10, 99/13), întreaga (O.I 108/20, 160/15; O.IV 432/12), g. d. întregului (O.I 146/24), întregi (P.L. 89/25), întregei (P.L. 40/12, 73/16), întrege (O.I 88./15); pl. n. ac. întregi (O.I 56/15, 61/25, 231/20, 232/23 ; P.L. 31/23, 31/23, 31/27, 48/12, 57/18, 89/37, 91/30, 93/1, 98/35, 100/12, 100/18).
     ÎNTREPRINDE vb. III. Tranz. A se apuca de ceva, a începe executarea unui lucru. Nu era să întreprindă un lucru extraordinar? P.L. 44/37. Tu întreprinzi o călătorie, cu iubita ta cu tot. P.l,. 47/16 [Pr. 2].
     —     Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. întreprinzi (P.L.) 47/16) ; conj. prez. 3 sg. să întrepriniă (P.L. 11/37).
     ÎNTRERUMPE vb. III v. întrerupe.
     ÎNTRERUPE vb. III. Tranz. (Şi în forma întrerum-pe) A curma, a opri un proces în desfăşurare. — leronim ! întrerupse Francesco tăcerea ce domina în sală. P.I.. 81/34. N-ar fi vrut să-i întrerumpă decît încet gindirile lui. P.L. 94/28 [Pr. 2],
     —     Forme gramaticale : ind. p. s. 3 sg. întrerup;;’ (P.L. 84/34); conj. prez. 3 sg. să întrerumpă (P.L. 94/28). — Variantă : (învechit) întrerumpe (P.L. 94/28) vb. III.
     ÎNTRERUPT adv. Cu întreruperi, fără continuitate. Vezi, zise ea, întrerupt, acolo-i sărmanul. P.L. 59/3 [Pr. 1],
     ÎNTREŢfiSE vb. III. Tranz. A amesteca într-o ţesătură fibre de alt fel. Q (Metaforic) A împleti, a strecura. Ci prin flori întreţesute printre gratii, luna moale, Sfiicioasă şi smerită, şi-au vărsat razele sale. O.I 76/25 [V. 1], © (Metaforic) A împînzi. Se văd fereşti cu gratii negre, ca ferestrele de chilii părăsite, numai una e toată-ntreţesută cu iederă. P.L. 73/23 [Pr. 1[.                           '
     —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. e întreţesută (P.L. 73/23); part. întreţesute (O.I 76/25).
     ÎNTRISTARE s. f. Tristeţe, mîhnire. Ruben îşi netezi încet barba şi o adîncă întristare era scrisă pe faţa lui. P.l,. 43/16. Ce ar simţi vn asemenea om? — întristare?
 Asta nu-i întristare ! P.L. 56/11 [Pr. 3[. © (Personificare) A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde. O.I 28/9 [V. 1],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. întristare (P.L. 43/16, 56/11, 56/11), g. d. întristării (O.I 28/9).
    ÎNTRISTAT, -Ă adj. Care exprimă tristeţe, dezolare-Noaptea-n doma întristată, prin lumini îngălbenite. . . Ge-nuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger. O.I 50/1 [V. 1]. Q (Adverbial; element de personificare) Metalica, vibrînda a clopotelor jale Vuieşte în cadenţă si sună întristat. O.I 1/7 [V. 1[.               '              '
    ÎNTRU prep. (Mai ales urmat de „un”, ,,o” etc. cu elidarea vocalei finale)
    1.     1. (Introduce un complement circumstanţial de loc) O făclie e înfiptă tntr-un stîlp de piatră sură. O.I 50/9. Colo, lingă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune aiă-n ac. O.IV 364/13. într-o pădure îl aştepta fata fugită. P.L. 18/19; cf. O.I 13/21, 40/13, 42/12, 42/16, 50/14, 64/20, 71/4, 72/13, 82/20, 84/8, 130/3, 155/7, 155/27, 174/6 ; O.IV 364/18, 369/4; P.L. 5/23, 6/40, 11/28, 13/17, 15/8, 15/10, 17/39, 18/2, 19/7, 19/10, 19/26, 22/11, 22/13, 24/18, 25/4, 25/23, 26/8, 27/10, 29/17, 29/24, 31/38, 36/23, 38/27, 38/33, 12/24, 43/29, 44/33, 45/7, 45/28, 49/11, 49/34, 51/12, 51/35, 54/35, 54/39, 56/8, 65/7, 67/8, 67/15, 71/27, 73/26, 75/3, 83/34, 84/37, 86/8, 88/2, 94/7, 94/9, 95/39, 96/1, 98/37, 100/17, 101/14 [V7. 18; Pr. 54]. <0 (Complementul introdus prin prep. „întru” face parte dintr-o construcţie modală-comparativă) Mă cufund ca într-o mare. O.I 31/2. Amîndoi ca-ntr-o poveste Ei tşi sunt aşa de dragi. O.I 101/27. Trecut şi viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sîmbure de ghindă. P.L. 25/22 ; cf. O.I 29/9,44/33; P.L. 5/29, 9/31, 9/33, 11/41, 92/7 [V. 4; Pr. 6[. O (Cu nuanţă temporală) Intrăm într-o lume de dreptate. P.l,. 47/41 [Pr. 1[.
    2.     (Introduce un complement circumstanţial de timp) Astfel într-a veciniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza care tot mai ţiue încă. O.I 133/5. Gloria-i închipuirea ce o mîe de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o beşică e de spumă, tntr-un secul de nimic. O.I 140/1. Dar într-o zi el primi o scrisoare cu sigil negru. P.L. 30/31. Era-ntr-o dimineaţă de vară. P.L. 72/1 ; cf. O.I 91/22, 119/4, 142/23; O.IV 366/1 ; P.L. 4/22, 4/22, 13/20, 31/18, 31/25, 54/16, 82/33, 88/5 [V. 6; Pr. 10]'
    3.     (Introduce un complement circumstanţial de mod) Iar colo bătrinul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate. O.I 132/2. Astea toate te apropie de dînşii. . . Nu lumina Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina, Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mină de pămînt. O.I 136/2. Şi mumă-sa auzindu-l îşi ştergea tntr-ascuns lacrimile ei. P.L. 31/4. Toate se învtrteau împrejuru-i într-o lumină trandafirie. P.L. 57/33; cf. O.I 41/5, 43/18, 46/20, 48/9, 52/21, 76/24, 83/34, 165/15, 216/18, 219/18, 221/21, 223/14, 228/3; O.IV 369/16; P.L. 13/15, 17/15, 23/27, 24/21, 24/23, 25/2, 27/13, 29/12,29/32,38/16, 53/6, 61/13, 74/21, 74/32, 77/12, 82/14, 83/15, 83/22, 84/7, 91/26, 92/9, 94/14, 97/2, 98/21, 99/8 [V. 16; Pr. 27], Loc. conj. întru eît v. cît1 [Pr. 1[. O (Cu nuanţă locală) Oare glorie să fie a vorbi intr-un pustiu? O.I 137/28. Şi sub dînsul universul într-o umbră se întinde. O.I 142/26. Ea-şi culcă capul într-o mînă. P.L. 77/29. Vezi... c-ai
— 288 —
 trăit tntr-o ordine de lucruri strici organizată. P.L. 81/15 [V, 2; Pr. 2J. <0- (Cu nuanţă temporală) Vistndu-se-ntr-o clipă cu anii tnapoi. O.I 114/11. Pe ctnd luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri, Intr-o clipă-l poartă gtndul îndărăt cu mii de veacuri. 0.1 132/12. In prezent, cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte, Ci-ntr-o clipă glndu-l duce mii de veacuri tnainte. O.I 133/10. Coborlrâ iute scările şi intr-o clipă fură la casa de peste drum, P.L. 59/14 |V. 3; Pr. 1).
    ■i. (Inlroducc un complement circumstanţial instrumental) Precum Atlas tn vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia tntr-un număr. O.I 132/10. Luminată de razele lunei, ea părea muială Intr-un aer de nur. P.L. 7/26. Pe la mese se zăreau. . . oameni. . . finind cariile intr-o mină. P.L. 28/30. Vdzu. . . o jună fată muiată intr-o haină albă. P.L. 36/32; cr. P.L. 29/39, 73/26, 70 25 [V. 1 ; Pr. 6).
    •">. (Inlroducc un complement indirect) De nu, schimb a la coroană Inlr-o ramură de spini. O.I 146/12. El se prefăcu intr-o floare roşie închisă ca vişina coaptă. P.L. 14/26. Dan văzu clar despărţirea fiinţei lui tnlr-o parte eternă ţi una trecătoare. P.L. 46/37. K silii să puie loate tntr-o lumină strălucită. P.l.. 81/32. Ce plăcere poate găsi un om ca el intr-o păpuşă uşoară, In această mască de ceară a mea? P.L. 881‘M ; cf. P.L. 14/24, 19/11, 37/36, 38/28, 43/25, 43/26, 47/2<J, 57/20, 59/24, 64/24, 95/34, 99/14 (V. 1 ; Pr. 16].
    G. (Inlroducc un complcment de relaţie) Titlul era scris şi latineşte.. . cu o dedicafiune: „Celui tntru fiinfa sa nemărginit, Intru făpturile mtnurilor sale minunat Dumnezeu spre vecinică laudă afierosită”. P.L. 35/21 (Pr. 2).
    II.     (Introduce un atribut) Unul din ei, cu frunlea-n-tr-un cerc de aur. . . era frumos ca luna unei nopfi de oară. P.L. 6/3. Un băiet de figan. . . Intr-un surtuc lung de-i ajungea la călcli. . . schinjuia c-un arcuş. .. nişte coarde false. P.L. 27/1. Ce mucalit bătrtn... Pare un paiazzo tntr-o rolă (le intrigant. P.L. 7C/9 ; cf. P.L. 26/28 (Pr. -IJ.
    IXTRl'CfT conjuncţie. Dcoarcce, penlru că. dat fiind ci. ■ludeci aşudaril organizu/iu/tile de stal ale animalelor numai intrur.it Ir vezi asemănă/nare cu cele omeneşti. P.L. 80/37 |Pr. 1|.                                        '
    IXTHl’XÎ vb. IV. Tranz. A Îmbina, a lini. Dulcea muliciune a copilăriei era întrunită cu frumusefa nobilă, coai/tă, suavă, prantinfală a femeiei. P.L. 100/22 [Pr. lj.
    IXTRL'PA vb. I. 1 n r a n z. şi r e f 1. A căpăta trup, a lua formă concretă. De clte ori s-a întrupat din nou, de atttea ori a băut din apa fără gust şi uitătoare a Lelhei. P.L. 46/23. Umbra întrupată tn om căzu ca moartă pe pat. P.L. 48/28 [Pr. 2],
    —       Forme gramaticale : ind. p. c. 3 sg. s-a Întrupat (I*. L. 46/23); part. intrupatfi (P.L. 48/28).
    IXTRUPARE s. f. (Concretizat) Trup, fiinţă. încet, plutind, se-nalfă mireasa-i, o fantasmă. . . O dulce întrupare de-omăt. O.I 95/6 |V. 1).
    IKTRUPAT, -A adj. Care a luat trup, fiinţă. Tu mă laşi pe mine In împrejurările laie, cu umbra întrupată a iubitei tale. P.L. 47/14 [Pr. 1). 9 (în context figurat) Inchipuieşle-fi că. . . dintr-o fiinţă aievea n-ar rămtni
nimic decit o lungă, tnfrupată desperare. P.L. 56/3 (Pr. 1).
O      (Construcţii metaforice) Vise întrupate v. vis |V. lj. Cintare Intrupati = Întrupare a perfecţiunii artistice (v. şi cald, c r A i a s ă, veste). Tu cintare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărlnd divinizată, Răpişi sufletu-mi tn dor. O. I 18/5; cf. O.I 19/13 |V. 2].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. intrupati (O.I 18/5, 19/13; P.L. 47/14, 56/3); pl. n. ac. întrupate (O.I 40/5).
    iNTCXECA vb. I. 1. Refl. A*şi pierde strălucirea, conturul luminos. Şi cum o privea sultanul, ea [lunaj se-ntunecă... dispare. O.I 142/21 [V. 1], + Refl. im-pers. A sc face seară, a se Insera. Moşule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a întunecai? O.I 49/2 [V. 1].
    2.     Tranz. A lipsi de lumină, a facc obscur, Întunecos. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi. O.I 128/4. Şi se due (rlndu-nelele] pe rind, pe rind, Zarea lumii-ntuneetnd. O.I 214/19 [V. 2). <)> (Metaforic) A acoperi, a fmpinzi. Ienicerii copii de suflet ai tui Allah şi spahii Vin de-ntunecă pămtn-tul la Rovine tn clmpii. O.I 146/2. Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni, Orizontu-ntuneclndu-l, vin săgefi de pretutindeni. O.I 148/8 {V, 2J. + F i g. A stlnjeni vederea, privirea. Cu umbre care nu sunt v-a-ntunecat vederea, Şi o-a făcut să credefi că vefi fi răsplătifi. O.I 59/11. Ctnd ochiul tău cel mlndru străluce tn afară, Intu-neclnd privirea-mi, de nu pot să văd tncă, Ce-adtnc trecut de gtnduri e-n noaptea lui adtncă. O.I 232/13. Atunei nu mai văd ce frumoasă e.. . O negură tmi tntunecă ochii. P.L. 92/16 (V. 2; Pr. 1|. + Refl. A se cufunda In întuneric, a deveni întunecos. Casa se întunecă şi nu s: mai văzu nici umbra din părete a portretului. P.L. 31/311 [Pr. 1|- + Tranz. A face mai închis la culoare. Fafa ei era de-o albea/ă chitimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră. P.L. 77/16 (Pr. lj.
    3.     Tranz. şi refl. F i g. A slăbi intensitatea, a atenua, a învălui, a înăbuşi. Auzu-mi n-o să-l mai întuneci Cu-a gurii dulci suflări fierbinfi. O.I 211/21. Eu, zise umbra tncet, simt Inlunectndu-se şi perind conştiinfa eternităfii mele. P.L. 48/18 (V. 1; Pr. IJ. Q (Element de personificare) Lună tu. stăptn-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gtndiritor dlnd viafă, suferinfele întuneci. O.I 130/8 |V. IJ. O (Mctaforic) A vrăji, a Incinta. A ta ztmbire Mi-arată. . . Cit pofi cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci. O.I 117/18 (V.l). Q Refl. (Mctaforic) AImbătrlni,ase apropia de moarte (v, şi Inăl-b i) Din ce tn ce mai singur mă-ntunec şi tnghef. O.I 114/13. Pierdut e totu-n zarea tinerefii Şi mutd-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul creşte-n urma mea. . . mă-ntunec! O.I 201/14 [V. 2).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. Întunec (O.I 201/14), mA intunce (O.I 114/13), 2 sg. intuneel (O.I 130/8), 3 sg. Intuneefi (O.I 146/2; P.L. 92/16), M intuneei (O.I 142/21), p. s. 3 sg. se IntuneeA (P.L. 31/39), P- c. 3 sg. a Intuneeat (O.I 59/11), s-a întunecat (O.I 49/2); conj. prez. 2 sg. sâ intuneel (O.I 117/18, 128/4, 211/21); ger. Intuneeind (O.I 148/8, 214/19, 232/13), iotuneelndu-se (P.L. 48/18); part. IntuneeatA (P.L. 77/16).
    ÎNTUNECAT, adj. l. Lipsit de lumină, întunecos. Fluviul lat se adtncea tn păduri întunecate. P.L. 51/39 {Pr. 1). + închis la culoare. In zadar... Orămădeşti-n a ta gtndire Şi ctmpiile asire şi întunecata mare. O.I 54/7.
— 289 —
 Că nu mai orei să te araţi Lumină de-n departe. Cu ochii lăi tntunecaţi Renăscători din moarte. 0.1 184/23 |V. 2). «0> (Adverbial) Cu ochii albaştri, care luceau întunecat. . . treceau îngerii cei frumoşi. P.L. 53/28 |Pr. IJ.
    2.     Care bate In negru, închis, umbrit. Iară tei cu umbra tală şi cu flori ptnă-n pămint înspre apa-nlunccatâ lin se scutură de vint. 0.1 154/32 [V. lj. © (Construcţie metaforică) Întunecatul geniu infernal v. geniu [Pr. 1|.
    3.     (Despre persoane) închis In sine, posac, posomorii. In vremea veche trăia un impărat întunecat şi gindilor ca meazănoaptea. P.L. 3/5 [Pr. 1). + (Despre ginduri, sentimente etc.) Sumbru, copleşit de tristeţe, dureros. Trecea cu barba albă — pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie ti atirna uscată — Moşneagul rege Lear. 0.1 »>3,23. Căci sufletu-mi de-aluncea e-atit dc-ntunecat. O. IV 132 17. Ochii ei de-o întunecată bllndeţă aveau numai pentru el grijă şi înţelegere. P.L. 30/40; cf. O.I 97/4, 122 22; P.L. 26/27, 52/30, 53/39 [X. 4 ; Pr. 4).
    4.     Fig. Confuz, greu de înţeles, obscur, neclar. Ci auzea despărlnd, ca o suvenire întunecată, rugăciunea unei vergine. P.L. 37/2. Oamenii au o simţire intunecată pentru păstrarea şi mărirea neamului lor. P. L. 41/18. Dese/lise cartea cea veche cu buchile neclare şi cu tnţeles întunecat. P.L. 45/5 (Pr. 3|. <$> (Adverbial) Astfel pe-undc de popoară Umbra glndurilor regii se aruncă-ntunecat. O.I 44/12 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. întunecai (O.IV 432/17; P.L. 3/5, 45/5), intunceatâ (O.I 63/23,97 4,122 22. 154/32; P.L. 30/40, 37/2, 41/18, 53/39), g. d. inlunecalului (P.L. 85/15), întunecatei (P. L. 52/30); pl. n. ac. înluneea|i (O.I 184/23; P.L. 26/27), întunecate (0.1 54/7 ; P.L. 51.39>.
    LVTU.VECfME s. f. întuneric, obscuritate. Şi sosind l-al porţii prag. Vom vorbi-n întunecime. 0.1 55/22 (V. 1). © (Construcţie metaforică) A răni întunecimea ea pete tle Jeratie = a lumina slab, pe ici, pe colo. în saleie pustie tumine roşi de lorţii Rănesc tntunecimea ca pete de jeratic. O.I 96/7 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. înluneeiine (O.I 55/22), întunecimea (0.1 96/7).
    IVIT'XECGS, -OASĂ adj. I. Fără lumină, cufundai In Întuneric; obscur, Întunecat. Busuioc şi mint-uscată lmplu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. 0.1 84,16. Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-nlunecoasâ. 0.1 148/2. Călugărul nostru trece ca o umbră aspru-zugrăvită prin lungile şi întunecoasele uliţe. P.L. 40/2; cf. O.I 50/3, 133/12; P.L. 16/23, 28/14, 31/13. 43/32, 51/18, 73/21, 78/30, 83/25, 92/29, 94/6, 95/28, 97/30 |Y. 1; Pr. 13].
    2.     (Despre culori) Care bate In negru. închis. Valurile rtd şi mină întunecoase lumea lor albastră. P.L. 52/3. Acei ochi. . . cari sclipesc In umbra genelor lungi şi devin prin asta mai dulci, mai Inlunecoşi. P.L. 77/20. Pleoapele pe jumătale lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui de-un tniunecos şi demonic albastru. P.L. 92/24 ; cf. P.L. 93/34 IPr. 4].
    3.     Fig. Posomorit, mlhnit, trist. Pe Ungă mese lunge, stătea posomorită, Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită. O.I 56/4. O duc clntlnd prin lainiţi şi pe sub negre bolţi, A misticei religii întunecoase cete. O.I 92/22. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinţi: E-ntunecoasa renunţare, E umbra dulcilor dorinţi. O.I 117/23; cf. O.I 82/29 [V. 4]. ©(Metaforic) Nedesluşit, ascuns (v. şi seni i-
 obscur); clocotitor, pătimaş (v. şi demonic, fierbinte. n o p t o s). De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntu-necuasu De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă, Cezarul, chiar Cezarul de mull ar fi căzut. O.I 62/8. Rezimaţi c-un cot de-n sttncă şi c-o mină pe bilă, încolţea un dor mai adine, mai întunecos, mai mare —dorul voiniciei! P.L. 5/14. (.c întunecoase bucurii simţea inima ei in acea privire. P.I.. 17.32 [V. 1 : Pr. 2|. © (Repetiţie) Ochii nu mai aveau acca sălbatică şi noptoasă strălucire, In adincimea cărora fulgera întunecosul amor şi intunecoasa dorinţă. P. I.. 92 39-40 |Pr. 2|.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. întunecos (O.I 82/29; P.L. 5 11. lt)23. 28/14, 78/30, 83/25, 92/24), inluneeosul (P.L. 92 39), irilunecoasă (0.1 50/3,62/8,84/16, 148/2; P.L. 31,13, 916. 95/28, 97/3<»), întunecoasa (O.I 117/23; P.L. 92 29. 92. IU); pl. n. ac. intuneco?! (O.I 133/12; P.L. -7 2U). întunecoase (O.I 56/4, 92/22; P.L. 45/32, 51/18, ,)2 3. 73 21, 77/32, 93/34), întunecoasele (P.L. 40/2).
     Î\TL\£reC s. n. v. întuneric.
     ÎNTUNERIC s. n. (Şi in forma inlunerec) 1. Lipsă dc lumină, obscuritate. Pe un pal de setnduri goale doarme tînăra nevastă în mocnitul întuneric şi cu fafa spre fereastă. 0.1 8121. Fu prăpastie? genune? Fu noian tnlîns de apă? S-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă, Căci era un inlunerec ca o mare făr-o rază. O.I 132/19. Citin s-o stiiujf. toiul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al nefiiniri universul cel himeric. O.I 133/7. Se porni şi inspre sară ajunse ta castelul Genarului, ce strălucea in întunericul serei. IM.. 14,15; cf. O.I 42/5, 50/13, 85/7, ll<io, 152 I ; P.L. 9,19, 36/41, 37/6, 4 4/12, 44/29, 44/38,
 1  17, 54'20. li') 11 [V. 8 ; Pr. 10]. © (în contexte figurate) ,\ nopţii poezie. Cu-nlunericul talar, Cind se-mbină, se mlădie ('-un glas lainic, lin, amar. O.I 18/2. Ca selea cea eternă ce-o au dupăulallă Lumina de-nlunerec şi marmura de daltă. O.I 232,18 (V. 2| © (Construcţii metaforice) Atbsistru întuneric v. albastru2 [Pr. 2]. Plin de inlunerie v. plin (V. 1 ]. ©(Metaforic) Neant, nefiinţă, nimic (v. şi noapte, pace). în acea nemărginire ne-nvtrtim uilind cu lutul Cum câ lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărălu-i şi nainte-i întuneric se arată. O.I
 133,2  [V. 1|. © (Construcţii mctaforice) A merge In intuneree v. merge (V. 1]. Duhurile întunericului v. duh [Pr. 1].
     ■2. !•' i g. Tristeţe, mihnire. în faţa lui Orion exprim acel fond de inlunerie şi mindrie, care-l vezi mai in fafa tuturor tinerilor. P.L. 80/3 [Pr. 1|.
     —  I'orme gramaticale : sg. n. ac. inlunerie (O.I 42/5,
 50,13, 84 24, 85/7, 110/5, 133/2, 133/7, 172/8; P.L. 9/19, 36/11, 37/6, 44/12, 54/20, 60/tl, 77/19, 80/3), intuneree (O.I 132/19, 152/4, 232/8, 232/18), întunericul (O.I 18/2; P.L. 14/15, 44/29, 44/38, 54/17, 60/11), g.d. întunericului (P.L. 12/25). — Variantă: întunirec (O.I 132/19, 152/4, 232 8, 232/18) s. n.                                  *
     INTERNA vb. I. Tranz. (Mold., Transilv.) A întoarce. © (Construcţie metaforică) A inturna inima spre cineva =• a-şi mărturisi cuiva dragostea (v. şi dorinţă, poală). De ce taci, cind fermecată, Inima-mi spre tine-ntorn? O.I 206/10 [V. 1).
— 290 —
     ÎNŢELEGE vii. III. I. Tranz. A prinde cu minlca, a-şi da scama, a pricepe. Su-nţelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este zlmbelul pe puni? O.I 160/13. Au nu-nţelegi Iu oare. Cum rd eu stnl nemuritor, Şi tu eşti muritoare? 0.1 172/30. Dar cine să înţeleagă glasul izvorului intr-un pustiu. P.L. 13/1G; cf. 0.1 13-4/31, 157/32, 1150 2:». 1112/10, 191/7, 191/8, 196/7, 201/18 ; P.L. 13/14, 14/9, 55.6 | V. 10: l’r. -1]. Q (In contcxl figurai) Şi dacă glasul adorai X-o spune un cui'int. Tot înţeleg că m-ai chemai Dincolo dr mormint. 0.1 230/15 |Y. ]].<£> Expr. A înţelege prea liine (ceva) v. bine1 [V. 1). <0> K e f 1. pas. (în e\pr.) Se-iiţclege fireşte, desigur, bincinJclcs. CV priveşti zimbiud in unde? Eşti frumoasă, se-nţelege. O.I 210/16. intr-ii :i. copita uimire; se-nţetege Moartea numai ştie minele sa lege. O.IV 3G6.1. Se-nţelege că atunci trebuie să ne despărţim pentru totdeauna. IM.. 42/30. De vorbit ilrspre. . . istorie, geografie şi oile lucruri folositoare, da! .f-rfeloic. IM.. G8,2; ci. O.I 159.15; P.L. 42/1. 42/10, 472S. 5it;3li, 75. ti. 75/7, 88.32 |Y. ;t : I*r. 9J. + H c f 1. A se cunoaşte. f.Yi c> vrea spre-usc-nţetrge in sflrşit pe sine însuţi. O.I llio,2G |Y. 1).
     -2. T r a n z. A Împărtăşi aceleaşi sentimente cu cineva, a avea înţelegere pentru cincva, a fi cu cincva, in comuniune sufletească. .Wciri chiar de m-as întoarce A-nţelege n-o mai pcl. O.I 1116. Visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Citul aţ sla pierdut pe ginduri, peste umăr mi-ar privi. .A.ş simţi-o că-i aproape şi ar şti c-o tnteleg. O.I 157:15. .l:i răii din        a ta vorbă că    nu mă in/elegi0.1
 23221: cf. 0.1 232;          P.L. 90/7 (V.   4; Pr. 1).
     3.   H i f l. A se invoi, a conveni. S-a înţeles de mai nainle C-o ironicii grimasă su te laude-n cuvinte. O.I 131,31 | Y. 1],
     — Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. înţeleg (0.1
 157,35. 2o 118, 230/15). 2 sg. înţelegi (O.I 160/13, 172/30, U'6/7, 232, 232/24 ; P.L. 9U 7). 3 sg.‘e înţelege (0,1 159/15, 210.115 : O.IV 366,1 ; P.L. 42/1. 42/10, 42/30, 50/36, 50/36, OS   2. 75 t>. 75 7. 88 32). itnp. 3 sg. înţelegea  (O.I   191/7),
 p.   s. 3 sjî. înţelese (l'.L. 1 1/9, 55/G), p. c.    1     sg. am
 înţeles <0.1 118 1). 2 s„'. ai înţeles (O.I 1!U.'8), 3 sg. s-a înţeles (O.I 131-31).      viii. 3 pl. vor înţelege (O.I 134/34);
 «unj. prez. 3 sfj. să       înţeleagă (O.I  1G0 23. 162’IG;   P.L.
 13   16): opt. p. 3 s}î. ar Ii înţeles (P.L. 1S.-11): imper, 2 sg. înţelege (O.I 157.32): inf. » inlelege (O.I lll/G). a se înţeleg i* (O.I ltRi 2ti).
     î\ŢEI.E(iEIIK s. f. I. Pricej)ere. Sumai limba, numirea ir.I un fi l a unui "hircl. ce unul il vede aşa. altul altfel,
 ii uneşte In inţetegere. P.l..     2-1.21 |Pr. 1|.
     2. Acord. învoială, relaţii.   încheie cu-o privire    amoroa-
 sele-nţetegeri. O.I 157,25 |V. 1J.
     :i. Bunăvoinţă pentru situaţia grea a cuiva. Ochii ei de-a întunecată btlndefe aveau numai pentru el grijă şi înţelegere. P.l,. ;0,11 11-r.l ].
     —     Forme gramaticale: sg. ». ac. înţelegere (P.L. 21/21, 30,41): pl, n. ac. înţelegeri (0.1 157/25).
     ÎNŢELEPCIUNE s.f. Capacitate de Înţelegere şi dc judecare a lucrurilor; pricepere, judecată. Jar tu Hiperion rămii Oriunde cii apune . . . Cere-mi — cuvtntul meu dentti, Să-Ii dau înţelepciune? O.I 178/12. Kt e nevoii să împodobească cu flori şi c-o aparenţă de profundă înţelepciune mizeria existentei. P.I.. 81/35; cf. 0.1 14/7 |Y.2; Pr.l).
Q (Ironic) Nu vedeţi ce-nţetepciune e-n făptura voastră chiară? O.I 48/30 (V.l). Q (In context figurat; personificare) Cu-a ei candelă de aur palida tnfelepciune . .. Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat. O.I 35/25 |Y.1|. O (Construcţie metaforică) Cuib de înţelepciune v. cuib (V.l|. + învăţătură, instruire, erudiţie. Vai! tot mai gtndeşti la anii, cind visam In academii, AscutUnd pe vechii dascăli ctrpocind la haina vremii . . . Şi-n a lucrurilor peteci căullnd înţelepciune? 0.1 110/18 [V.lţ.
    —      Formă gramaticală: sg. n. ac. înţelepciune (0.1 31/13, 35/25, 44/7, 48/30, 140/18, 178/12; P.L. 81/35).
    1\ŢEL£PT, -EAFTA adj. înzestrat cu Înţelepciune.
O, auzi cum chcam-acuma Craiul sfatu-i înţelept. 0.1 101/12. înţeleptul evreu se uilă cu oarccare curiozitate la faţa visătoare a lui Dan. P.L. 41/3. Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnind cai verzi pe păreţi, dar să lucrez . . . ? Sunt mai înţelept de cum arăt. P.L. 74/26 |Y.l ; Pr.2). + (Substantivat) Gîndilor. Ochii suri boltiţi adtnc . . . şi barba tur.gă . . . ti da arătarea unui înţelept din vechime. P.L. 40/35 [Pr.l]. + Care exprimă Înţelepciune, care iz\orăşte din înţelepciune. Ieri pare că-şi tncttcea degetele tn barba lor albă şi asculta la graiul lor înţelept şi şoptilor. P.L. 37/22. Ochii suri boltiţi adine in capul cel înţelept. P.L. 40/32. Rubin tşi netezi încet barba şi o adincă întristare era scrisă pe faţa lui bătrlnă şi înţeleaptă. P.L. 43/17 [Pr.3]. $ (Construcţie metaforică) A lurna în formă nouă limba veche ţl inţeleaptA v. turna [Y.l|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. înţelept (O.I 101/12; P.L. 37/22, 40/32, 4(5/35, 74/26), înţeleptul (P.L. 41/3), înţeleaptă (O.I 137/8; P.L. 43/17).
    ÎNŢELES1 s.n. Semnificaţie, UIc, sens. în zădar caat-al vieţii înţeles nedezlegat. O.I 44/9. O şopteşte-mi — zise dtnsul — /ii cu ochii plini d-eres Dulci cuvinte ne-nţetese, Insă pline de-nţelcs. O.I 82/2. Bolnavul auzea toate acestea şi nu ştia ce înţeles să li dea. P.L. 61/36 ; cf. O.I 64/15, 201/6; P.L. 45/5 |Y.4 ; Pr.2|. Q (Element dc personificare) Ale paserilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Şi vorbcsc cu-atlt de multe înţelesuri. O.I 121/18 IV.1). 0> Loc. adv. Pe înţeles - lămurii, clar, limpede. Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu te pol pricepe. O.I 173/3 (V.l], <> Loc. adj. Fără de inţeles — lipsii de sens, absurd ; confuz. Din lumea dc mizerii şi fără de-nţetes Cu ochii cei de gheaţă ai morţii m-am ales. O.IV 432/1. Şi-n asemenea cărţi el răscolea c-un fel de patimă şi-mi cumpăra cele mai obscure şi mai fără de-nţeles. P.L. 61/30. Simţea In prezenţa ei . . . un fel de fior fără de înţeles. P.L. 91/29; cf. P.L. 57/23, 62/24 [V.l ; Pr.4|. <0* Expr. [A spune ceva] eu două înţelesuri — a spune ccva echivoc, a vorbi neclar. .S'pune-mi numai că mă iubeşti — spune-o! dar nu cu două înţelesuri. P.L. 70/21
l Pr. 1J. Aeăpăla înţeles v. căpăta (Pr.l). Q(Construcţic metaforică) Sfinx pătrunsă de înţeles v. sfinx (V.l).
    —      Forme gratmlicalc : sg. n. ac. înţeles (0.1 31/21, 44/9, 82/2, 173/3; O.IV 432/1; P.L. 45/5, 46/11, 57/23, 61/30, 61/36, 62/24, 91/29), înţelesul (O.I G4/15); pl. n. ac. înţelesuri (O.I 121/18, 201/6; P.L. 70/21).
    I\ŢEL£S2, -EAsĂ adj. Piiceput, inteligibil. Căci nu mă-nclntă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, Abia-nţelese, pline de-nţelesuri. O.I 201/G |V.l |.
— 291 —
     ÎNŢEPENI vb. IV. l. Intranz. A deveni ţeapăn, a încremeni. Pe jilţul lui de piatră înţepeneşte drept Cu etrja lui cea veche preotul cel bâtrln. O.I 99/1 [V.l].
     2. Refl. A se opri, a se fixa. Barca lui se-nţepenise tntre nişle slinci. P.L. 97/14 [Pr.l).
     —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. înţepeneşte (O.I 99/1), m.m.c.p. 3 sg. se înţepenise (P.L. 97/14).
     ÎNŢEPENIT, -A adj. Nemişcat, ţeapăn, incremenil. Slă tnlinsă pe laifă şi înţepenită ca moartă. P.L. 17 20 [Pr.l].
     iNVĂLf vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) acoperi. O! luplă-le-nvălită tn pletele-{i bogale. O.I 63/1 [V.l|. Q (în contexte figurate) Din tnlinsele pustii se răscoleau din năsip schelele nalte ... cu capele seci de oase. . . Invalile tn lungi mantale albe. P.L. 20/23. Făt-Frumos . . . Invu-lindu-se tn mantaua ce i-o (esuse din raze de lună, se culcă. P.L. 23/8 [Pr.2J.
     —     Forme gramaticale : ger. invăiindu-se (P.L. 23/8) ; part. invălită (O.I 63/1), învălite (P.L. 20/23).
     iNVĂLfŞ s.n. Scoarţă, copertă de carie. în această dulce pace îmi ridic privirea-n pod Şi ascult cum inuăliştil De la cărfi ei [şoarecii] mi le rod. O.I 105/19 [V.l].
     ÎNVĂPĂIERE s.f. înflăcărare, Însufleţire. Q (Construcţie metaforică) Dulce învăpăiere v. dulco1 [Y.1|.
     —  Formă gramaticală : sg.n.ac. învăpăiere (O.I 200/7).
     ÎNVĂŢĂ vb. I. Tranz. 1. A deprinde, a obijnui. Âmoru-mi stins şi rece Mă tnvafă cum asupră-fi eu să caut cu dispref. 0.1-30/8. S'u credeam să-nvăf a muri vr>-dată. O.I 199/1. Xu am dorinfe şi tu m-ai învăţat de a le avi. P.L. 89/18. De unde-ai învăţat acest limbagiu? P.L. 96/15; cf. O.I 140/10 [V.3 ; Pr.2]. <> Expr. A învăţa minte = a lua aminte, a băga de seamă. Gură. tutnvafă minle, nu mă spune nimărui! O.I 80/22 [V.l]. ♦ A sfătui, a povăţui. Să te-nvăf eu ce să facem ca să învingi tu pe mama. P.L. 8/26. Vrei să mă-nvefi cum trebuie să mu port? IM.. 69/10 [Pr.2].
     2.    A transmite cuiva cunoştinţe, a instrui. Parcă t văd pe astronomul cu a! negurei repaos . . . cum neagra vecinicie ne-o întinde şi ne-nvaţă Că epocele se-nşiră ca mărgelele pe afă. O.I 140,25 [V.l].
     3.    A-şi Însuşi cunoşlinţe, a studia. Faci rău că nu-nvefi piclura. P.L. 74/27 [Pr.l]. + A descifra, a dezlega. Q (In context figurat) Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe, Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe. O.I 196/2
 IV.ll.
     4. A trage o Învăţătură, a căpăta experienţă. Şi adine
 privind tn ochii-i, fi-ar părea cum că Invefi Cum viafa preţ să aibă. O.I 160/5. lată ce Invăf eu de la dăscălii mei, de la albine. P.L. 82/10 [V.l; Pr.l]. Q (Element de personificare) Rlurile . . . tnvăfau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar vulturii .. . tnvăfau de la el fipelul cel pltns al jelei. P.L. 5/6, 8 [Pr.2].                       ^
     —     Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. invăţ (P.L. 82/10), 2 sg. înveţi (O.I 140/10, 160/5; P.L. 74/27), 3 sg. Învaţă (O.I 30/8, 140/25), imp. 3 pl. învăţau (P.L. 5/6, 5/8), p.c. 2 sg. ai învăţat (P.L. 89/18, 96/15); conj. prez. 1 sg. să invăţ (O.I 199/1; P.L. 8/26), 2 sg. să înveţi (P.L. 69/10), 3 sg. sâ înveţe (O.I 196/12); imper, 2 sg. învaţă (O.I 80/22).
     ÎN\ĂŢĂT, -A adj. Instruit, erudit, doct. El esle un evreu învăţat, pribegii din Spania tn Polonia. P.L. 51/25 [Pr.l|. + (Substantivat) Cărturar, savant. Pe mucedele pagini slau domniile române. Scrise de mina cea veche a-nvăfalilor mireni. O.I 32/21. Microscopice popoare, regi, oşteni şi In vă taţi Se sticcedem generafii şi ne credem minunaţi. O.I 132'35. Pentru soldafi — gloria, penlru principi
 -  strălucirea, penlru învăţaţi — renumele, pentru proşli
 —  ceru/. P.L. 81/39. Viafa exterioară, regii, popii, învăţaţii, suni lustru şi frază. P.L. 82/19 [V.2; Pr.2|. Q (Ironic) Ca învăţat a produs maculatură ştiinţifică, ori, după impre-jurări a predicat, a agilal republican. P.L. 81/10 [Pr.l].
     —     I'orme gramaticale: sg. n. ac. invăţat (P.L. 51/25, SIilOj, pl. n. ac. învăţaţi (O.I 132/35 ; P.L. 81/39), învăţaţii (P.L. £>2,19), g. d. învăţaţilor (O.I 32/21).
     IWĂŢ.VrOH s.m. Dascăl, profesor. S'epullnd fi invăfător public, penlru că rămăsese in legea lui, fusese chemai de domnul Moldovei ca dascăl de matematică şi filozofie la Academia din Socola. P.L. 40/39 [Pr.l].
     IwAţAtCrA s.f. 1. Cunoştinţe, erudiţie. Dormeau una pesle alta vo clleva sule de cărţi vechi . . . pline de învăţătură bizantină. P.L. 29/26. Poale va fi pierdut tainele Invăfăturei lui. l’.L. 42,35 [Pr.2].
     2.    Povaţă, îndrumare, sfat. învăţături nu-ţi mai dau, căci e de prisos. P.L. 42/36 [Pr.l].
     3.    Tratat. învăţătură despre a lumei orlnduială dumnezeiască, dupre cum ţoale pentru pămint a fi zidite se arată. l’.L. 35/16 [Pr.l].
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. învăţătură (P.L. 29,21», 35/16), g.d. invăţăturei (P.L. 42/35); pl. n. ac. învăţături (P.L. 42/36).
     ÎNVECHIT, -Ă adj. Vechi; ruinat, deteriorat. Pirami-dele-nvechile L'rcă-n cer vlrful lor mire. O.I 54/9. Pe undele incele tşi mişcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. O.I 63/12. Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. O.I 69/24. Vedea răsărind domni tn haine de aur şi samur — ti asculta de pe tronurile lor, tn învechitele caslele . . . dar toate erau tncă amestecate. P.L. 37/26 [V.3 ; Pr.l].
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. înveehitul (O.I 69/24J; pl. n. ac. învechite (O.I 54/9. 63/12), învechitele (P.L. 37/21»).
     * Î.VVELf vh. IV v. iavăli.
     * ÎXVELfŞ s.n. v. invăliş.
     ÎNVENINA vb. I. Tranz. I. A otrăvi. Jalnic ard de viu chinuit ca Xessus, Ori ca Hercul înveninat de hai-na-i. O.I 199/10 [V.l].
     2.    F i g. A chinui, a tortura. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere . . . Simica, doar icoana-fi care mă Invenină, Simic, doar suvenirea surlsului lău lin.
 O.I 20/21. Şi înveninat de-o dulce şi fermecătoare jale, Ai vedea tn ea crăiasa lumii glndurilor late. O.I 160/7 [V.2].
     —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. invenină (O.I 20/21); part. înveninat (O.I 160/7, 199/10). — Accentuat şi : (ind. prez. 3 sg.) Invenină (O.I 20/21).
     ÎNVENINAT, -A adj. 1. Purtător de otravă, otrăvit. Aerul cel înveninai şi rece al sufletelor lor moarte v-ar puii omori. P.L. 19/37 (Pr.l]. Q (în context figurat) Aripi
— 292 —
 are, iar tn lolbă-i El păstrează, ca săgeţi, Numai flori înveninate De la Gangele măreţ. O.I 236/11 [V.l].
     2.     Fig. Plin de răutate, Înrăit. Q (Construcţie mclaforică) Spumă înveninată v. spumă (V.l).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. Invenlnnt (P.L. 19/37), înveninaţi (O.I 150/31); pl. n. ac. înveninate (O.I 236/11)
     ÎNVERŞUNARE s.f. (In loc. adv.) Cu înverşunare = cu patimă, pătimaş. Puteam numiri defăimătoare în gtndut meu să-ţi iscodesc Şi le uram cu-nverşunare, Te blestemam, căci te iubesc. O.I 212/3 [V.l].
     IXVKHŞLXAT adv. Furios, tndlrjit. C-un sălbatic salt un tigru, care cind pe leu tl vede Muge tare, Coada roată '-rwirtrşlr, .Scoale limba .. . Sforăie înverşunat, Apoi mormăitul se-ntinde Lingă el. O.I Nî5/16 [V.l).
     IWEIlZf vb. IV. Refl. A sc face verde, a căpăta culoarea verde. Apoi peliţa ochilor lui se înverzi ... se tnnegri — şi nu mai văzu nimica. l’.L. 20/39. Ca prin farmec foile galbene ale aleeior de arbori şi ale straturilor se-nverziră ca smarandul. P.L. 22/34 [Pr.2]. ^ Tranz. Painjeni de smarald au ţesut pe o insulă ptnă la malul opus un pod de plnză diamanlică, ce stecleşle vioriu şi transparent, incit a lunelor raze pălrunzlnd prin el, înverzeşte riul cu miile lui unde. P.L. 51/30 [Pr.l).
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 pl. Inverzeşle (P.L. 51/3't). P S' 3 sg. se înverzi (P.L. 20/39), 3 pl. se înverziră (P.L. 22/34).
     ÎNVESELI vb. IV. Refl. Afi vesel, a petrece. Cind tot se-nveseleşte, cind toţi aici să-netntă, Ctnd toţi tşi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai pltnge. O.I 6/1 [V.l],
     ÎNVIA vb. I. 1. (Şi In forma tnv(e) Intranz. A reveni la viaţă. Suflarea ta caldă ea n-o să tnvie. O.I 38/22. El povesti cum tnviese. P.L. 14/18 [V.l ; Pr.l). Q (In context figurat) Preot rămas din a vechimei zile, San Marc sinistru miezul nopţii bale: Cu glas adine, cu graiul de Sibîle. Rosteşte lin tn clipe cadenţate: „Su-nvie morţii,
 —  e-n :arţar, copile!” 0.1 202/14 [V.l]. Q (Metaforic) A se redeştepta. Sculaţi-vă! . . . căci anii trecutului se-nşirâ, In şiruri triumfale   stindardul tl resfiră Căci   Roma
 a-nviat. 0.12J/9 [V.l]. +       Tranz.     Fig.    A da    viaţă.
 Toat-a apei. a pustiei şi a nopţii măreţie Se unesc sâ-mbrace mindru veche-acea împărăţie Sd tnvie tn deşerturi şir de visuri ce te mint. O.I 44/18 [V.l).
     2.     Intranz. Fig. A doblndi viaţă, a se anima-Q (In context figurat) Cheamă piatra să tnvie ca şi milieu1 poet. O.I 32/15 [V.l]. + A trezi In amintire, a evoca-Pnate-ar învia In ochiu-i ochiul lumii cei antice. O.I 162/6 [V.l].
     —  Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. învie (O.I
 202/14), p.c. 3 sg. a înviat (O.I 24/9), m.m.c.p. 3 sg. învle&e (P.L. 14/18); conj. prez. 3     sg. să învie (O.I  32/15,  38/22,
 44/18); cond, prez. 3 sg. ar    învia (O.I 162/6). — Variantă :
 (regional) iovii (P.L. 14/18) vb. I.
     I.WIfc vb. I v. invla.
     iNVlfiRE s.f. Readucerc Ia viaţă. El înţelese minunea învierii sale. P.L. 14/9 [Pr.l]. O (Construcţie metaforică)
Învierea vieţii = izvorul vieţii, divinitate (v. şi cel3, dumnezeiesc, fire, m i n t e, s ă m ! n ţ ă). El este moartea morţii şi învierea vieţii. O.I 115/14 [V.l).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. învierea (O.I 115/14),
g.d. învierii (P.L. 14/9).
    ÎNVINEŢf vb. IV. Intranz. A deveni vinăt. 0, fiarbă-vă mtnia tn vinete stocile, în ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite De stnge putrezit. O.I 23/11 [V.l]. Q (Metaforic) A însemna. Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie, Duza la învineţită d6-al corupţiei muşcat. O.I 29/22 [V.l].
    —      Forme gramaticale: part. învineţită (O.I 29/22), învineţite (O.I 23/11).
    IWIXEŢfllE s.f. Acţiunea dc a se învineţi. O (Metaforic) întunecare, umbrire. Al ei chip se zugrăveşte plin şi alb ; cu ochiu-l măsuri Prin uşoara-nvineţire a subţirilor mătăsuri. O.I 79/4 [V.l].
    ÎNVINEŢIT, 'A adj. Care a devenit vinăt. O (Metaforic) Umbrit, întunecai (de durere), sumbru (v. şi b r u n. rău3, trist). Şi pasu-n urma-ţi zboară c-o tainică mtnie, Ca un smintit ce cată cu othiu-ngălbenit, Cu fruntea-n vineţită, cu faţa cenuşie Icoana ce-a iubit. O.I 22/11 [V.l).
    ÎNVINGĂTOR, -OARE s.m. şi f. Biruitor, victorios. Urecfiea-i fu menită ca să-fi asculte viersul, De-atunci, tnvingătoareo, iubit-ai pe învins. O.I 91/35 [V.l].
    ÎNVINGE vb. III. Tranz. 1. A birui, a lnfrlngc. Să te-nvăţ eu ce să facem, ca să învingi tu pe mama. P.L. 8/27 [Pr.l). O (Metaforic) A fi pus In inferioritate. Dar cum te vâzui tntr-o palidă haină, Copilă cuprinsă de dor şi de taină, Fugi acel inger, de ochiu-ţi tnvins. O.I 41/7 [V.l).
    2.     F i g. A fi copleşit de dorinţa de a . . ., a se simţi îndemnat să . . . Şi tnvins de firea lui cea omenească [st. Petrea] se uita tnapoia sa. P.L. 14/3 [Pr.l].
    —      Forme gramaticale : conj. prez. 2 sg. sfi învinui (P.L. 8/27); part. învins (O.I 41/7; P.L. 14/3).
    IXVfNS, 'A s.m. şi f. Biruit, tnfrlnt. Urechea-i fu menită ca să-ţi asculte viersul, De-atunci, tnvingătoareo, iubit-ai pe tnvins. O.I 91/35 [V.l].
    ÎNVINUIRE s.f. învinovăţire, acuzaţie. Şterge-fi ochii, nu mai pltnge! ... A fost crudă^nvinuirea, A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond. O.I 30/21 [V.l].
    Î.W IOŞAT,-A adj, (Mold.) înviorat. Mirosul cel umed al florilor tnvioşate o făceau să doarmă mult şi lin. IM.. 10/3 [Pr. 1).
    tNVlRTf vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (sc) roti, a (sc) suci, a (sc) răsuci. C-un sălbatec salt un tigru . . . muge tare Coada roală o-nvlrleşte. O.I 165/13. Acest fir oa trece prin ţoale locurile prin cari trece roata Invtrlindu-se. P.L. 41/31 [V.l; Pr.l). Q (In context figurat) Toate se tnvlrteau tmprejuru-i tnlr-o lumină trandafirie. P.L. 57/33 [Pr.l]. Q (Metaforic) Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr tl tnfeleg Că sprijină vecia-ntreagă Şi-nvtrte universu-n-Ireg. O.I 204/20 [V.l], O (Refl.; glumeţ) Atunci tumea-n căpăţtnă se-nvlrtea ca o morişcă. O.I 140/27 [V. !)• Q (Construcţie metaforică) A învirll ui minţii sorljiet
— 293 —
v. minte IV.1]. ©Refl. (Metaforic) A se desfăşura. Vezi! împrejurul acestui instinct se-m>irteşte viafa omenirei P.L. 87/9 (Pr.l].
    2.     Refl. A sc foi, a sc agila fără rost. Arunclndu-se tn bra{ele bulboanelor, tn care se-nvirtesc nebune {izvoarele| . . . s-arf/ncesc tn lac. P.L. 79/1 |Pr.l). Q (Depreciativ) Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu colul, în acea nemărginire ne-nvtrtim uittnd cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i şi nainle-i întuneric se arată. 0.1 132/38 |V.l].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. învîrle (O.I 204/20), învîrteşte (O.I 165/13), se învîrteşte (P.L. 87/9),
1  pl. ne învîrtim (0.1 132/38), 3 pl. se lnvirte?r (P.L. 79/1), imp. 3 sg. se invirtea (0.1 140/27), 3 pl. invirtenu (O.I 140/21), se îovirteau (P.L. 57/33); ger. învirtindu-se (P.L. 41/31).
    tvvol vb. IV. Refl. A cădea la Înţelegere, a fi dc acord, a conveni. O (Ironic) Vă oefi învoi amtndoi asupra preţului, ea doi oameni de onoare ce sunteţi. P.L. 75/30. Văstnd că n-avea ce găsi de tmprotioit bălrtnului măiestri), se-nooi. P.L. 83/5 [Pr.2].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. se învoi (P.L 83/5), viit. 2 pl. vfl vel! învoi (P.L. 75/30).
    ÎNVOIALA s.f. (In expr.) A sla la învoialA = a se
Învoi, a sc Înţelege, a Încheia o înţelegere. Ca să nu-mi prăpădească toată tmpărăţia, am fost silit să stau la-nvoială cu ea. P.L. 6/29 [Pr.l].
    l.NVREDMCf vb. IV. Refl. A avea parte, a avea cinstea. De-aşa vremi se-noredniciră cronicarii şi rapsozii. O.I 149,21 [V.l],
    IXZEfT. -A adj. De zeu, divin, dumnezeiesc. Q (In context figurat) Căci Roma a-nviat; Din nou prin glorii calcă cu ţaţa tnzeilă. Cu faclele nestinse, puterea-i împietrită. Poporul tmpărat. O.I 24/10 [V.l].
    ÎNZESTRA vb. I. Tranz. A dota. Şi ca umbră înzestrată cu vecinicie, capeţi chiar o bucată din atotputernicia lui Dumnezeu. P.L. 42/8. înzestrat cu o închipuire uriesească el a pus doi sori şi trei luni tn albastra adtncime a ccrului. P.L. 51/6 |Pr.2].
    —      Forme gramaticale: part. înzestrat (P.L. 51/6), inzestrată (P.L. 42/8).
J
    J.\LE s.f. (Şi In forma jele) Tristeţe, durere. Cu un nour gonii de vini. Alerg pe calea vie/ii mele, O bukă care, lipind a jele, Hlnltiie urma unui mormlnl. O.I 26/15. Cum străbateau [clnturile] allldegreu Din jalea meaaillieâ, Si cit <le mult îmi pare rău Că nu mai sufăr tncă! O. i 148/18. .S'« mor pătruns de jalea amorului meu sflnl. O.IN' -no/l5; cr. O.I 96/14. 101/23. 208/13 |V.(>|. Q (Personificare) Vulturii inrăfau de la el lipelul cel plins al jelei. P.I.. 5 9 [Pr.l). I-oc. ;idj. Dc Jale = trisl. dureros. F.l Licealii din cintare Si-i grăi cu grai de jele. O.I 67/12. Alinge-ncel arama . . . De-uuzi din ea un vaier, un aiurii de jale. O.I <>!)il(5 |V.2J. Q (Mctaforic) Carc provoacj tristeţe. dezolant Heduini ce slau in lună o minune o privesc Povestindu-ş. basme mlndre imbrăcate-n flori şi slele. De oraşul cart iese din pt.stiile de jele. 0.1 -10/23 [V.l]. O l.oc. adv. Cu jale — răscolitor, cu tristeţe. Sara pe deal buciumul sună cu jale. O.I 231/1 [V.l|. Q (Construcţii metaforice) A clopotelor jale - dangătul clopotelor Ia Inmormlntare. Mrlalica. vibrinda, a clupotelur jale Vuieşte in caden/â. O.I 1,(5 |V.1|. A porni arlîncul cint de Jale v. porni [V.l|. Dulce jele v. dulce |V.l]. Dulie ji fermecătoare jule v. dulce [V.l ].
    —  I’orme Gramaticale:      sy. n. ac. Jale   (O.I 1/(5, (>9/16,
 9fi'l 1. OK.21. 104/23, 160/7. 208/13, 231/1),   jele  (0.1 26/15.
 1) 23. 67,12. X2'X), jnlcn <0.1 184/18: O.IV 430/15), g.d. jelei (P.l,. 5'9). — Variantă : (Mold., Transilv.) jăle (0.1 2615, 45/23. 07/12, 82/Sj vf.
    •lALMC, -Ă adj. Tiisl.      dureros. Să-fi clnl dulce,   dulci',
 tainic, Ctnlul jalnic, Ce-fi cinlam odeseori.     O.I  4/25 | V.l ].
 <> (Adverbial) Piramidele din creştet aiurind şi jalnic sună. O.I 14/29. Jalnic ard de viu chinuit ca Xexsus. O.I 199/0. Căzu ca plumbul la pămint şi croncăni jalnic de douăsprezece ori. P.L. 10/25; cf. O.I 17/1 1, 44/29 [V I; Pr.l]. Q (Klcmcnt dc personificare) Vlnlul jalnic batc-n geamuri Cu o mină tremurlndă. O.I 76/3 [V.l].
    JARATKC s.n. v. jeratic.
    J.lLÎ vb. IV v. jeli.
    J.\RAtEC s.n. v. jeratic.
    jARATIC s.n. v. jeratic.
     J.ARTFf vb. IV. Tranz. A sacrifica. Că-mi oferi lot ceea ce lu crezi că m-ar face fericii, mă face să fiu tn stare de a-mi jărtfi viafa pentru tine. P.L. 86/24 [Pr.l].
     —  Variantă: (regional) a JArtll (P.L. 86/24).
     j£LK s.f. v. jale.
     JELf vb. IV. T r a n z.. (Şi In forma jăli) A depllnge. •Ir fi (nfeles că jălea inlr-o lungă doină pe Ileana. P.L. 13/15 [Pr.l], Q (Hlement de personificare) Pătrunde-n fire cinl, Jelitul-o pe crăiasa cu chip frumos şi sflnt. O.I 98/29 )V.l|.                                             .
     —       Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. jfilea (P.L. 13/10); ger. Jelind (0.1 98/29). - Variantă : (regional) ji:i (P.L. 13/15) vb. IV.
     JEKATKC s.n. v. jeratic.
     JEIiATIC s.n. (Şi In formele jăratic, jeralec, jăratec, jaralec) .Iar. Marin intra deodată tn salonul încălzit şi luminat numai de razele roşii ale jăraticului din cămin. P.L. (54/11. — Zi frăflni-tău, zise Făt-Frumos calului sâu, să-şi arunce slăptnu-n nori, şi t-oi hrăti cu jaralec. P.L. 21/33 [Pr.2|. © (Comparaţie) Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic. O.I 76/1. Ochii !i luceau ca jeratic. P.L. 43/32; cf. 0.1 43/6; P.L. 37/31, 53/34 [V.2; Pr.3]. *0» Loc. adj. De jeratic = a) Înflăcărat, arzător. Dintr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemişcafi doi ochi de jeralec. P.L. 18/25. — Unde să stăm? auzi el un glas din centrul de jăratic al cărfii. P.L. 37/33 [ Pr.2J; b) cu reflexe roşietice. Nouri de jăralic şi aur umpleau cu oştirile lor cerul. P.L. 37/39 [Pr.l |. Q (Construcţii metaforice) A r&nl întunecimea ca pele de jeratic v. lntunccimc | V. 1 ]. (Despre nori) A-şl aprinde jăratecul dc argint al frun|ilnr — a Căpăta o lumină roşie intensă sub acţiunea soarelui. Făcea .ca ei [norii| să-şi aprindă jăratecul de argint al frun/ilor lor. P.I.. 39/12 [Pr.l|.
     —       Forme gramaticale: sg. n. ac. jărullo (0.176/1; P.L. 37/31, 37/33, 37/39), jeralle (O.I 96/7; P.L. 43/32), Jaratec (0.1 43/6 ; P.L. 21/33), jeralec (P.L. 18/25), Jfiratecul (P.L. 39/12, 53/34), g.d. Jăraticului (P.L. 64/11). - Va-rianlc : jărâtlo (O.I 76/1; P.L. 37/31, 37/33, 37/39), Jerâlee (P.L. 18/25), jărâlec (P.L. 39/12, 53/34), JarAlec (O.I 43/6; P.L. 21/33) s.n,
— 295 —
     JERTFA s.î. Sacrificiu. .Vu-i cere drept jertfa pe-un altar tnatt să moară. O.I 160/33 (V. 11.
     *  JEllTFf vh. IV v. jfirtfi.
     JEŢ s.n. Scaun Înalt cu spetează şi braţe. Arald cti moartea-n suflet, a gtndurilor pradă, Pc jeţ tăcut se lasă. O.I 91/1. Si eu astfel mă uit din jet pe ginduri. O.E 119/9. El ■ lăsat intr-un jeţ . . . ea, dedtnapoia jeţului, ii ţine ochii cu mlnite. P.L. 71/27 [V.2; Pr.2|.
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. Jeţ (O.I 9-1/4, 119,9: P.L. 71/27), g.d. Jeţului (P.L. 71/27).
     JIDOVESC, -E.\SC.\ adj. (Şi in forma judovesc) Evreiesc. Pe creştet avi un fes mic, asemenea iarmurcci judnreşti. P.L. -10/22. De cind porţi caftan jitfarese? P.l,. (3i)i3l [Pr.2|.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. jidovesc (P.L. 6i>'3l),
g.d. judoveşti (P.L. 10/22). — Variantă : (Mold.) judovesr, -efeefi (P.L. -10/22) adj.
     JIGN'f vb. IV. T r a nz. A ofensa. Cind am mai lucrai eu ceva ? Această presupunere jigneşte caractcrul meu. părinte. P.L. 7-1/21 [Pr.l).
     JIGVfT. ailj. Ofensai. O allâ femeie ... or fi ieşit vlnătă de minie şi jignită de moarte din casă. IM.. 8f>/3î) [Pr.l].
     JILŢ s.n. Jeţ. Iată craiul, socru mare, rezemat in jilţ cu spatii. O.I 85/23. Şi-n nesimţire cade pe-a jilţului sau spată. O.I 95/20. Pc jilţul lui de piatră înţepeneşte drept Cu cirja lui cea veche preotul cel păgin. O.I 99/1 ; cf. O.I 93/6 (V.-l).
     —     Forme gramaticale : sg. u. ac. jill (O.I 85,23, 93/0, 99/1), g.d. jilţului (O.I 95/20).
     JOC s.n. 1. Petreccre, distracţie. .S<î mai privesc o dată ctmpia-nfloritoare . . . C.e jocurile-mi june, Zburdarea mi-a văzul. O.I 6/2-1. Eu iubesc vinului, jocul. O.I 65'll (V.2).
     2. (In expr.) A-şi bale joc v. bato (V.2; Pr. 1|.
     3.    Dans. Aici vă poarte vintul, cum ştie s<i vă poarte A ţopăi In joc! O.I 2-1/21. Şi aplaudă frenetic sehime. clntcce şi jocuri. O.I 150/26. Există la oameni sala de bal. jocul. P.L. 81/5 (V.2; Pr.l|. Q (Construcţie metaforică, cu referire la poezie; v. şi 1 n g e r, strai) Voluptos Jop eu icoane ţl eu glasuri tremurate. Ce e poezia? înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate, Slrai de purpură şi aur pesle ţărlna cea grea. O.I 36,14 (V.1J. + Fig. Mişcare repede şi capricioasă. L'n ocean se-mbată pe-al vlnlurilor joc. O.I 20/10. în cea oglindă mişcătoare Vrei să priveşti un straniu joc. O.I 228/10 [V.2J.
     ■i. (L'rmat, uneori, dc determinări care arată felul distracţiei) Acţiune distractivă bazată pe diferite combinaţii de calcul sau pe hazard şi care adesea angajează sume de bani. Ca să petreacă, inventară un joc de cărţi. P.L. 52/8. Jocul însuşi era o poveste lungă. P.L. 52/10. L'n joc de cărţi, o lulea de tutun . . . astea erau . . . renumitele lor desfrtnări. P.L. 75/15 (Pr.3J. Q (In contexl figurat) Poate că-i convin tuspatru craii cărţilor de joc. O.I 162/31 (V.l). <$> Expr. A avea jocul liber = a putea acţiona după dorînţâ. Acuma Caslelmare are jocul liber.
 P.L. 89/25 [Pr.lj. + Pachetul conţinlnd totalitatea cărţilor cu care sc joacă. Ea surise. Luă un joc de cărţi şi le meni. P.L. 90/17 (Pr.l].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. jae (O.I 20/10, 21/21, 36/11, 151/>j, 162/31, 166/6, 228/10: P.L. 52/8, 60/30, 75/15, 90/17), Jocul (O.I 65'11 ; P.L. 52'10, 81/5, 89/25), pl. n. ac. jocuri (O.I 150/2 i), jocurile (O.I 6/21).
     JOS1 adv. La sau pc pămint. Se stinj ca două stele, Carc-n nuntă, uşurele Se cunun căzlnde jos. O.I 13/20. El pus? jos dulcea tui sarci ?<î. P.L. 50/17. Se uită tn grădină jos. P.L. 74/9 ; cf. P.L. 17/1, 17/1, 83/25. 93/24 [V.l ; Pr.6). •O1 Loc. adv. în jon = spre pămint. Cobori tn jos, luceafăr blind, Aluneclmt pz-o rază. O.I 168/25. Cind faţa mea se pleacă-n jos. In sus rămli cu faţa. O.I 174/29. Minele ei
 ii căzură in jos. P.L. 81/21 ; cf. O.I 103/29, 171/17, 181/1 ; P.L. K/l. 19/16, 58/7, 59/11, 63/30, 81/27 (V.5 ; Pr.7]. Q (Conslrucţic mclaforică) Cu biaţ'le în j's v. braţ [V.l|. Ilc jos = aproape dc pămint. Ccs? vechi şi hlrbuite, a răror caturi de sus erau mai largi declt cele de jos. P.L. 39,20. Să rezima pe stllpi de lemn şi numai jumătate pe cel d? j'S. P.I.. 39/31 (Pr.2). Pe jos = pc duşumea. Casa e aceeaşi, insă mobile nouă şi elegante, covoare pe jos. P.L.
 62 2 1 (Pr.l|. <0> F.xpr. A se aşeza jos — a şedea pc pămint. l'n leu iese In faţă .... tşi intinde muşchii şi s-aşază jos. O.I l<»)/8 (V.lj. A da jos -- a facc să cadă. îi mtngtia fruntea ei albă de-i dete pălăria jos. P.L. 63/30 (Pr.lj. A s? dii jos dc pc cal v. da2 [Pr.l|. A pleca o;-lill (sau si sc uita) iu jos — a privi umilit, sNos spre pămint. în jos plecal-am ochii-naintea feţei tale. O.I 91/11. E-un conjres de rubedenii . . . Iute capul Intr-o parte si le uiţi smerit in jos. O.I 155/27 (V.2|. A pleca frunt«a in jrs = a privi cu sfiiciunc în pămint. — Drept vorbeşti? . . . Ea-şi ptcca fruntea-n jos. P.L. 88/29 (Pr.lj. A răsturna casa cu susu-n jos = a răvăşi. Haba începu să turbe, să răstoarne casa cu susu-n jos. P.L. 16/32 jPr.l).
     2.     într-un Ioc mai coborit. Sus la munle, jos pe vale. Şi-au făcut duşmanii calc. O.I 182/13. Pturite . . . ciorăiau mai In jos de briiele melancolicelor slincc. P.L. 5/5. O grădină . . . se-nlindca plnă jos la poalele mării. P.L. 97/20 (V.l ; Pr.2J.
     :i. Fig. Pe o treaplă socială sau morală inferioară. Tu nu cunoşti asemenea oameni. Ei nu pol aparţini cercurilor in care le mişti lu. Ei sunt jos. P.L. 56/5 [Pr.l], <0* Kxpr. Poporul dc jos = poporul dc rînd, cxploalat dc clasa dominantă. îi vorbise . . . de acel copil cine ştie cum rătăcit In clasele poporului de jos. P.L. 30/27 (Fr. IJ.
     JOS2 s.n. (In expr.) în josul apei - la vale. Desprinse barca de ţărm, se sui şi pluti In josul riului. P.L. 97/8 (Pr.lj.
     JUCA vb. I. 1. R c f I. A se distra. Eu nu lucrez nimica : mă joc desemntnd cai verzi pe păreţi. P.L. 74/25. — Eu nu fac nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. Mă joc. P.L. 71/29 [Pr.2]. Q (Construcţie metaforică) A sa juca cu imaginea cuiva — a-şi aminti dc ceva. în asemenea re-suvenir/, In cari el se juca cu imaginea-i, prezenta ei aievea
 li era chiar supărătoare. P.L. 91/34 [Pr.l], Q (Mclaforic) A sc drăgosti. Vino! Joacă-te cu mine ... cu norocul meu. O.I 154/1 (V.1J.
     2.     I n t r a a^. A participa la un joc de cărţi. Om juca cărţi cu alţi frăţiori. P.L. 75/-I [Prl],
— 296 —
    3.     Intranz. şi refl. A sc mişca, a dansa. 9 (Metaforic) Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze ... Aslţei, intr-a veciniciei noapte pururea adlncă, Avem clipa, avem ra:a, care lot mai fine Incă. O.I 133/3. Se vedeau mii de firicele mişcătoare, cari loale jucau In imperial unei raze. P.L. 73/38 [V. 1 ; Pr. 1). O (Construcţie mclnforică) A juca ca pe funii = a facc exhibiţii ca Ia circ, a rccurgc la manevre abile. A'-avem oameni ce se luptă cu retorice.e sulifi . .. Panglicari In ale furii, cari joacă ca pe funii.
O.I 150/5 [V. 1]. Q (Metaforic) A crea impresia unei mişcări. Şi dealuri, vale în juru-i fug ca visuri, — prin nouri joact't lună. O.I 92/27 [V. 1],
       Tran z. A Îndeplini (un rol), a interpreta. El Joacă rolul unei fele naive. P.L. 79/28 [Pr. lj. Q (In context figurat, reflex ;tl conccpţici că lumea e un teatru) Joace unul şi pe palru Totuşi lu ghici-vei chipu-i. O.I 196/3 [V. 1|. O Expr. A juca un rol v. rol [Pr.l]. Q (Metaforic) A facc pe .... a apărea ca . . . Milioane de alte infuzorii joacă. In accst vis confuz, pe supuşii. P.L. 50/31. Ist pleşuv .. . joacă pe doctorul tn momentul acesta. P.L. 62/11 [Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. mă Joc (P.L. 74/25, 74/29), 3 sg. joaca (O.I 92,27; P.L. 62/11, 64/33, 79/28). se Jcncă (0.1 133/3), 3 pl. Joacă (O.I 150/5; P.L. 50/31), imp. 3 sg. se jucu (P.L. 91/31), 3 pl. Jucau (P.L. 73,38), viii. 1 pl. om jucu (P.L. 75/4); conj. prez. 3 sg. Joace (O.I 196/3); imper. 2 sg. joncă-te (O.I 154/1).
    JUC.ţniE s.f. Obiect care serveşte la jocul copiilor. Q (Metaforic) Şi sâ fim din nou copii, Ca norocul şi iubirea Să ne pară jucării. O.I 100/20 [V. 1). Q (Mctaforic) Viaţa (v. şi calc, s c c n S). Pentru ca jucăria să nu ne dez-gusleze, avem această mină de creieri. P.L. 82/13 [Pr .1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. Jucăria (P.L. 82/13); pl. n. ac. jucării (O.I ICO,20).
    •iL'c.VrOn s.m. Participant la un joc. Intre aceşti muri ufumafi, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino . . . ardeau lămpi somnoroase. P.L. 27'23, Pe ta mese se găseau grupe ile jucători de curii. P.L. 28 28 [Pr. 2], + Cartofor. E sărac, desfrinal, jucător. P.L. 76 33 [Pr. 1).
    —      Fornt“ gramaticale: sg.n.ac. Jucător (P.L. 76/33); pl. n ac. jucători (P.L. 212S), g.d. jucătorilor (P.L. 27/23).
    JUDECA vb. I. T r a n z. A cintări, a aprecia. Jude.'i aţa dară organizaţiunile de stat ale animatelor numai Intrării le vezi asemănătoare cu cele omeneşti. P.L. 80/35 [Pr. IJ.
    ■IUDECAtA s.f. 1. Minte, raţiune. Ş-acel sec In jude-ea(a-i e cu duh şi e frumos. O.I 164/3. Tu ai o judecată rece şi vei şli să-mi descrii loată natura vizionară şi htşă-luloare a lucrurilor lumeşti. P.L. 47/33 [V. 1 ; Pr. 1].
    2.     Proces. Q (Construcţie metaforică) A line Judecaţii = a se ocupa de treburile guvernării (?). Dar noaptea se trezeşte şi (ine judecată. O.I 96/19 |V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. judecata (O.I 96/19; P.L. 47/33), Judecata (O.I 164/3).
    JLDECAtOh s.m. Persoană «.-arc judecă, apreciază sau critică. Pentru propria-fi via/ă, Unde ai judecătorii, Ne-ndurafii ochi de gheafă ? O.I 226/19[V. 1).
     JUD&Ţ s.n. (Învechit, In expr.) Judeful păpiinlutul =
 (in concepţia mistică) judecata de apoi. Luă cartea lui y.oroastru ... şi incepu a cili judelui pămintuiui. P.L. 50/21 (Pr. 1).
     JL'DOVtiSC, -EASCA adj. v. Jidovesc.
     J* G s.n. Fig. Robie. La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urit. O.I 62/15 [V. 1]. <0> Expr. A apleca In Jug = a supune, a umili. Religia — o frază de dlnşii inventată Ca cu a ei putere sd vă aplece-n jug. O.I 59/7 [V. 1).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. jug (O.I 59/7); jugu- (O.I 62/15).
     JLîMALŢ s.n. (Regional) Smalţ. Q (Metaforic) Boltite se rupeau, jumal[ul lor albastru se despica. P.L. 54/2 [Pr. 1].
     JLM.AtATE s.f. Fiecare dintre cele două părţi egale In carc sc poate Împărţi un întreg. Jumătatea calului de sus să rezima pe stllpi de lemn. P.L. 39/29. Deasupra za-plazurilor, atirnau clle-o jumătate din ramurile arborilor gradinelor. P.L. 44/9. E un om despărţit tn două arătări bălrine ... O jumătate cu păr şi una pleşuvă. P.L. 62/4; cf. P.L. 39/30 [Pr. 4J. + Mijloc. Baba înota ... pe la jumătatea lacului alb. P.L. 19/22. Nişte scări .. . ajungeau la jumătatea tntregei tnălfimi a casei. P.L. 40/12 [Pr. 2). <> Loc. adv. Pe Jumătate = in parle, ptnă la mijloc. Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură. Fericit mă simt aluncea cu asupra de măsură. O.I 82/11. Şi totu-atlrnă de-un cuvint Şoptit pe jumătate. O.I 189/16. El deschise ocliii pe jumătate. P.L. 63/4; cf. P.L. 7/34, 63/9, 68/27, 92/23. 94/19, 102/3 [V. 2 ; Pr. 7).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. Jumătate (O.I 82/11, 189/16; P.L. 7/34. 39/30, 44,9, 62/4, 63/4, 63/9, 68/27, 92/23. 94/11), 102/3), Jumătatea (P.L. 19/22, 39/29, 40/12).
     Jl”\E, -A adj. TInăr. Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? O.I 37/23. O ! dezmiardă, pin-eşli jună ca lumina cea din soare. O.I 42/18. Văzu .. . tn mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată inlr-o haină albă. P.L. 36/32; cf.O.I 1/22, 4/19, 5/22, 6/24, 23, 23/18, 162/26; P.L. 36/40, 81/6 [V. 9 ; Pr. 3], Q (în contcxt figurat) Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăptnde, june. O.I 17/2 [V. 1).
 O  (Substantivat) O dalbă fecioară adoarme pe stnul De-un june frumos. O.I -1/6 [V. 1].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. June (O.I 4/6,162/26), Junele (O.I 4/19), jună (O.I 37/23, 42/18; P.L. 36/32), Juna (P.L. 36/40), g.d. junelui (O.I 23/18); pl. n. ac. Junii (O.I 1/22, 5/22, 23) june (O.I 6/24, 17/2), Junele (P.L 81/6).
     JLNfiŢE s.f. Tinereţe, ©(tn context figurat) Vd văd culcaţi pe palul junejii ce-afi spurcal-o. O.I 24/1 [V. 1).
     JUNGIII s.n. Durere pătrunzătoare, bruscă, dc scurtă durată. Părea un junghi că-i curmi suflare şi viată.
 O.I 95/23 [V. 1|.
     JL'NGIIlA vb. I. Tranz. Fig. A străpunge. El simfea fulgerul junghiindu-i inima. P.L. 60/23 [Pr.lJ. + Refl. pas. A sacrifica. Nu-i cere drepl jertfă pe-un altar Inall sd moară, Precum In vechimea sflnlă se junghiau odinioară Virginele . .. O.I 160/34 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : ind-. imp. 3 pl. se Junghiau (O.I 160/34); ger. Junghlindu- (P.L. 60/23).
— 297 —
     JUNfE s.f. Tinerele. Să pot a binezice cu minleu-nflă-cil rată Visările juniei. O.I 8/8 (V. 1).        + Omul tln;ir.
Şi te iubesc, copilă, cum repedea junie Iub<'şte-n ochi de flăcări a zilelor noroc. O. I 21/1 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. junie (O.I 21/1), g d ]imlel (O.I 8/8).
     JUNfME s.f. Tineret. Şi singur stau şi caut ca uliul care cală tn inima junimei ... L’n stlro spre-a-l sţtşia. O.I 25/11 [V. 1], © (Giume(, despre pisici) Şi junimei generoase, domnişoarelor ce scapăr, Li arăt că lumea vis e — un ois sarbăd — de motan. O.I 48/19 [V. 1).
     jurfji s.m. Termen de adresare echivallnd cu „domn". Nu-mi mai zice: juptne Rioen, ci maistre Ruben! P.L. 61/33 [Pr. 1).
     JUR s.n. împrejurime, tnconjur. -0* Loc. adv. In Jur = In preajmă. Şi tn         jur  parcă-mi colindă     dulci şi
mtndre primăveri. O.I 31/3 [V. 1). (Dc           ) jur    împrejur
v. împrejur (V. 1; Pr. 3]. •0* Loc. prep. In jurul = împrejurul, In preajma. Lucesc tn juru-i ziduri ca luciul lustrui(i. O.I 93/35. în juru-mi ceaţa creşle rlnduri-rtnduri. O.I 119/11. Nu se putuse tncă şterge amărăciunea unei tinereţi apăsate, ci rămăsese tncă tntr-o trăsătură de nespusă naivitate tn jurul gurei. P.L. 64/25; cf. O.I 92/27 JV. 3; Pr. 1]. Din jurul = dimprejurul . . din preajma. Din jurul tui dispăruse lumea       cea  semiobscură a tinereţii. P.L.
62/37. în mijlocul acestui      lac, care apare  negru   de oglin-
direa . .. răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă. P.L.
79/5 |Pr. 2].
     —      Forme gramaticale ; sg. n. ac. Jur (O.I 31/3, 176/18 : P.L. 78/19, 98/4, 101/19), Juni-(O.I 92/27, 93/35,119/11). jurul (P.L. 62/37, 64/25, 79/5).
     JURA vb. I. Tranz. A face un jurămint. Am jurat de la-nceput pe Hristos să-l iei de mire ! O.I 102/3. Am jurat ca peste dinşii să Irec falnic, fără păs. O.I 147/9 (V.2]. Q (Element de personificare) A noastre inimi tşi jurau Credinţă pe toţi vecii. O.I 186/13 (V. 1]. + Refl. A afirma solemn. Dac-amorul ţi-e fierbinte cum te juri in orice oară .. . Mergi, mănuşa de-mi ridică. O.I 166/8 (V. 1].
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. te juri (O.I 166/8), imp. 3 pl. îşi jurau (O.I 186/13), p.c. 1 sg. am Jurat (O.I 102/3, 147/9).
     Jl'KfDIC, -A adj. (In expr.) Persoană juridii-ă = organizaţie cu patrimoniu propriu, de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii. O (Glumeţ, cu referire la persoane) Persoana juridică care se afla acum pe mina îngrijitoare a Esculapului nostru avea drepluri asupra unei moşteniri. P.L. 59/30 (Pr. 1],
     JURNAL s. n. Ziar. De-ar ave cărţi, jurnale ... ai vedi pe literaţi făclni combinaţii geniale. P.L. 80/21 (Pr. 1].
     -JLVA£lt s. n. Dijuterie. Q (Metaforic; ironic; cu referire la o fiinţă omenească; v. şi actor, gură, hienă, ochi) N-o să aflu Inlre-ai noştri vreun falnic juvaer? O.I 119/36 [V.l]. Q (Construcţie metaforică, cu referire la florile văzute ca podoabe strălucitoare ale naturii; v. si fiică, plinge) Juvaeruri in aer. Flori, juvaeruri in aer, sclipesc tainice tn soare. O.I 43/4 |V. 1].
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. juvaer (O.I 149,36); pl. n. ac. Juvaeruri (O.I 43/4).
L
    LA prep. A. I. Inlroducc conipli-nuntc circumstanţiale dc loc sau atribute care arală locul. I. (Complemenlul arală dirccţia sau ţinta unei mişcări sau a unei acţiuni) Făcliile riitică, se mişc-tn line păsuri, Ducind la groapă trupul reginei dunărene, Monahi, cunoscătorii viei ii pămlntenr. O.I 92/17. Vulturii por nil i la ceruri, ptn-la ramuri nu ajung. O.I 111/11. t:a boli scrisoarea cu mtna,
 0 duse la inimă . . . IM,. 58/22; cf. O.I 6/4, 6/1, 11/8, .17/10, 8127, 84'37. 103.4» 129 2, 151/19, 171/22, 196/26, 199/3, 215 I, 219/1, 221/12; P.L. 10/7, 10/25, 18/3, 39/8. •10/10. 41/21, -14/24, 16/27, 53/1, 57/27, 75/25, 88/19, 93/22, 98/1. 100/20 (V. 17; Pr. 16|.
    2.     (Complementul arală locul unde se petrece o acţiune sau unde stă ceva sau cineva) Iară tu ta gura sobei Stai ca somnul să le prindă. O.I 76/5. Şi nime-n urma mea Xu-mi plingu la creştet. O.I 219/22. Aşeru la un loc potrivit un piedestal nec,ru de lemn. P.l,. 111/2; cf. O.I 5/18, 11/21,
 12 3. 12 5, 21/6, 25/19. 25/21, 30/19, 32/2, 48/3, 48/17,
 50,21, f>2«3, 55/21, 59,4, 63 17, 64/14, 65/5, 66/28, 68/1, 75,1. 79 16. 80/18, 80/25, 80/29, 82/23. 82/25, 83/22, 84/36, S.'>/37. 91/25, 92/2, 92/9. 92/28, 93/1, 93/18, 100/17, 101/10, 10221, 103/28, 105/2, 105/12. 107/13, 108/4, 110/1, 112/17, 119-8, 129 7. 129/9, 129/15, 132 3. 133-21, 134/11, 134/13,
 1  io 11, 142 3. 146/2, 147/5, 148/1, 150/1, 150/2, 151/7,
 15113. 15523, 157/26, 159/18, 159/18, 162/32, 166/5, 173 21, 182 13. 183/2, 183/13, 187/16, 200/14, 213/10, 213 13, 214,3, 215, 215/1, 216/1. 216/14, 219/14, 221/6, 221 18, 223 1, 225,10, 226/3. 226/14; P.l,. 6/1, 7/5, 7/5, HX22. 11/1 1. 11/24, 16/2, 19/24, 19,32, 19/39, 21/6, 21/28, 23 2. 27,31. 29/24, 35/4, 35/32, 36/1,            38/2,   40/41,
 41 21, -12 29. 43,2. 43'21. 43,27. -15/4, 46/28. 46/28, 50/3, 511/12.53/12. 53,39, 55/2,58/37, 59/1, 59/14, 59/18, 6-1/9,
 60,6,  (17/1, (>8/31, 68/40,   70/22,   71/35,   73/10,   74/40,
 78/3. 79/10, 80/15, 84/5, 84/6, 84/13, 85/4, 88/10, 88/16, 89/37, 90/27, 96/23, 96/32, 97/16, 97/20, 99/34, 100/1, 100/6, 101/3, 101/5 JV. 91 ; Pr. 67). + (Atributul arată poziţia) Aş! Abia fi-ai tntins mtna, sare ivărut ta uşă. O.I 155/25. Trăglnd zăvorul la uşa-i... ea privea oare întregi la tnmiirea undelor depărtate. P.L. 100/12 |V. 1 ; Pr. 1).
    3.     (Complementul arală o limită In spaţiu) .Yu voi părut să mi-t laie C.e-mi ajunge la călciie. O.I 65/14. La steaua care-a răsărit E-o cale-atlt de lungă. Cu mii de ani i-au trebuit Luminii sti ne-ajungă. O.I 234/1. Xişle scări nalte, care ajungeau la jumătatea fntregei înălţimi a casei. P.L. 40/12; cf. O.I 50/10, 85/31, 88/7, 93/10, 95/7, 96/2,
141/18, 144/26, 1-19/34, 157/30, 182/7, 182/9, 234 ; O.IV 365/24; P.L. 20/20, 27/1, 101/32 |V. 16; Pr. 4).
    II.     Inlroducc un complemcnt circumstanţial dc timp.
1.  (Complemenlul arată dala, momentul sau prilejul in prezenl sau trecut) La moartea principelui Ştirbey. O.I 28. Cind se petrecur-acesle ? l.a o mie palru sule? O.I 155/20. Formulele sunt vecinice ca cuvintele lui Dumnezeu, pe carc cl le-a rostii la facerea lumei. P.L. 42/13; cf. O.I
1,  45/17, 120/1, 132/13, 144/35, 146/9 ; P.L. 22/6, 06 [V.8; l’r. 3).
    2.      (Inlroducc un complement care arală un moment viilor) Zburător cu negre plete, vin la noapte de tnă fură. O.I 79/28 [V. 1).
    3.      (Complementul arată periodicitatea; întărit prin „fiecare") Dar te cobori, itivino, pătrunsă de-al meu glas, Mai mlmtră. tot mai mlndră la fiecare pas ... O.IV 433/2. Păşea incet, minuntndu-se la fiecare pas. P.L. 98/10; cf. P.L. 73/7 (V. 1; Pr. 2).
    III.    (Introduce un complement circumstanţial de scop) La zglriet el v-a dat gheară. O.I 48/31. Pe voi contra voastră la luptă ei vă mtn. O.I 59/20. Genarul era dus iar la vlnăloare. P.L. 12/35. Pofi să porneşli cu ele la păscut . .. P.L. 16/15; cf. O.I 24/19, 46/21, 48/32, 101/22, 229/6; P.L. 8/40, 14/34, 14/36, 15/20, 19/36 [V. 7; Pr. 7], (Cu referire la scopul acţiunii urmai dc „ce”) La ce v. c e [V. 10; Pr. 2).
    IV. (Introduce un complement circumstanţial de
cauză) Penlru, din cauza. La răcoarea noplii brună, Piramidele din creştet aiurind şi jalnic sună. O.I 44/28. La bltnda ta mustrare simt glasul cum Imi seacă ... O.I91/1P. Sufletul lui se cutremura ta gtndirea că nu va puti scutura greutatea acestui amor. P.L. 55/14; cf. O.I 5/19, 35/29 44/28, 91/3, 211/14 ; P.L. 7/15,7/31, 22/7, 26/36, 27/17, 55'35, 76/28, 84/36, 95/35 [V. 7; Pr. 10).      '
    V.      (Introduce un complement dc mod comparativ; precedai de ,,ca") Privitor ca la teatru Tu tn lume să (e-n-chipui. O.I 196/1. Xasul fin şi bărbia rălundă şi dulce ca la femeile lui Oiacomo Palma. P.L. 77/21; cf. P.L. 8/4, 81'3 [V. 1 ; Pr. 3],
    VI.     (Introduce un complcmcnt de relaţie) De-a morfii gălbeneală perifi ei suni la fafă ... O.I 97/34. Străin ta i*irbă şi la port. Luceşti fără de viofă. O.I 171/5. Eşti rea la inimă. P.L. 69/7; cf. <1. I 150/12, 172/4, 192/14, 192/14, 194/8, 19V12, 198/13; P.L. 32/9, 07/31 |V. 10; Pr. 3|.
— 299 —
    VII. (Introducc un complcmcnt Indirect) Soi reducem
 lot la pravul azi In noi, mtni tn ruină. O.I 36/19. in multe forme-apare a vieţii crudă taină, Pe  toţi ea ti tnşalu,
 ta nime se distaină. O.I  64/19. A   visa că  adevărul sau alt
 lucru de prisos E tn stare ca să schimbe In natur-un fir de păr, Este piedica eternă ce-o punem la adevăr. O.I 164/6. Asculta la graiul lor tnţelept şi şoplitor. P.L. 37 22; cf O.I 3/20, 10/10, 11/16, 11/18, 12/10, 15/4, 17/22, 20/1‘J, 23-1. 24/14, 27/13, 36/4, 37/15. 46/7, 48/16, 52/31, 53,1, 56/14, 60/9, 61/6, 62/15, 64/15, 65/6, 71/5, 71'9, 92/5, 93/20, 94/21, 111/3, 112/22, 119/4, 119/10, 122/16, 126 8, 128/6, 130/18, 130/21,    137/16,    137/21,    137/21 137/25,
 140/8, 140/15, 140/16,    140/32,    150/14,    151/9, 151 34,
 151/34, 155/8, 155/36, 159/14, 167/5; O.IV 379/7; P.L. 3/12, 3/13, 3/14, 6/29, 8/23, 13/30, 18/9, 24/9, 25/9, 25 H-, 27/32, 35/32, 37/23, 37/23, 39/19, 39/22, 46/9, 52,33. 64/37, 77/7, 80/15, 80/15, 80/28, 81/5, 82/3. 82/8,82/11, 91/32, 95/6, 95/28, 95/30 (V. 57 ; Pr. 32J. <> (în dcdicaţii) La Bucovina. O.I 9. La Heliade. O.I 17. La o artistă. 0.1 18 |V. 3). O (După verbe ca ,,a privi”) l’imit privea cezarul la umbra cea din nouri. O.I 63/26.Te-nlreb intr-un tlrziu, l'itlndu-mă la tine, privind fără sâ ştiu. O.I 91'23. La g:amul tău ce strălucea Privii atil de des. O.I 191/5. Vom privi toată noaptea la cer .. . P.L. 94/10 ; cf. O.I 6/19, 30/7, 35/33, 37/20, 46/18, 66/25, 84 29, 93/22, 110/18, 144 21, 146/6, 157/20, 173/32; O.IV 333,12, 369/11, 430 8,
 430,9,  430/10; P.L. 8/1, 8/13, 9/34, 11,17, 28/38,32 1, 36/3,37/13,41/4,45/9,45/41, 48/23, 52/41. 55/20. 57/17, 60,39, 61/4, 61/15, 62/6, 62/25, 62/38, 63/32, 68/10, 68/1.', 74/9, 74/10, 74/13, 75/5, 76/19, 77/12, 77/29, 79/26, 87/3?, 93/9, 93/19, 93/24, 100/12, 100/13, 101/38 (V. 21 ; Pr. 10,’.
    VIII.    (Cu valoare de numeral nehotărlt, construit tu un substantiv, exprimă o cantitate mare; introducc un complement direct) Şi Chloris din raze tşi pune la salbe. O.I 3/11. Cantemir croind la planuri din cuţite şi paharu. O.I 31/11 (V. 2].
    B.      tn prepoziţii compuse. I. De la. 1. (Introduce un complement circumstanţial dc loc carc exprimă punctul de plccare al unei acţiuni In spaţiu) Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare Vin de la clmp. O.I 231/14. Instinctiv rupse mărgeaua pămtnlului de la gltul Măriei. P.L. 54'8. Pleşuvul tl ridică incet de ta pămtnt. P.L. 59/19; cf. O.I 154/2: P.L. 4/34, 11/40, 17/40, 44/26, 49/15, 88/24, 89/27 [V. 2; Pr. 9). <> (In corelaţic cu ,,pină la”, ,,pină In”. ..In’ sau „la”) Cu plugul şi cu spada a/i Inlins moşia voastră De la munte pin’ la mare şi la Dunărea albastră. O.I 149,34. Toţi pe buze-avlnd virtute, iar tn ei monedă calpă. Chintesenţă de mizerii de la creştet ptnă-n talpă. O.I 150/16. !l privi tn întreg, de la capul inundai de aur pin la botinele micuţe. P.L. 63/10; cf. O.I 80/10, 117/7, 157/30. 182/1, 182/7, 182/23 (V. 8 ; Pr. IJ. <C> (Complementul arată locu! unde se petrece acţiunea) Eu, privindu-l din pădure. Las aleanul să mă fure Şi ascult de la răcoare Pitpalacul. O.I 121/5 (V. 1).         -
    2.      (Introduce un complement circumstanţial de timp care exprimă punctul de plecare al unei acţiuni In timp) Am jurat de la-nceput Pe Hrislos sâ-l iei de mire! O.I 102/3 (V. IJ.
    3.      (Introduce un complement indirect) Şi de-aceea de-azi nainte poţi să nu mă mai tntrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi. O.I 141/12. De la oricine-un snop de
 paie seceri. O.IV 333/11. — De la cine ai căpătai tu scrisoarea asta . . .? P.L. 58/38; cf. O.I 125/8, 137/2,144/25, 119/2, 162/8; P.L. 4/29, 5/6, 5/8, 47/34,61/23,70/17,80/19, 82/10, 82/10 (V. 7 ; Pr. 10|.
    4.     Introduce un atribut, a) (Atributul arată locul existenţei) Aţi mai purta osinda ca vita de la plug? O.I 59/10 IV.l |. li) (Atributul arată provenienţa) Şi prin somn auzi-vom bucium De la st Inele de oi. O.I 101/8. S-a-mbrăcal in zale lucii cavalerii de la Malta. O.I 146/27. Aripi are, iar in tolbă-i El păstrează, ca săgeţi, Sumai flori înveninate De la Gangele măreţ. O.I 236/12; cf. O.I 189/5; P.L. 78/3 (V. 4; Pr. 1). e) (Atributul arată apartenenţa) In umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la plnzele de in. O.I 154/6. Sclrţlie-n vini cumpăna de la ftnttnă. O.I 231/11. Sinii ii crescuse tnlr-atita ... Inctt sărise un bumb de la pieptaraşul cam îngust de catifea. P.L. 84/8; cf. O.I 31/15, 105/20, 147/10,      154/19; P.L.
83/10. 93/35, 96/2 [V. 6 ; Pr. 4].
    II.    Pe In (Introduce un complcment circumstanţial d> loc, dind o nuanţă dc aproximaţie, de neprecizic) Ea privi atunci in jos. Trece mtna pe la Umple. O.I 103/30. Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună. O.I 207/2. Baba /no/a smintită pe la jumăa'ea lacului. P.L. 19/22; cf. O.I 149/13, 182,25 ; P.L. 17/27, 28/28, 35/37 [V.4 ; Pr.4).
    III.   Pînăla. 1. (Introduce un complcmcnt circumstanţial de loc) Şi naţii călătoare, impinse de a mea, Implut-au sperioase pustiul pln'la poluri. O.I 91/5. Şi se-nalţă din călciic să-ţi ajungă pin' ta gură. O.I 159/27. Ea-I duse pin ta un hăţiş si-l impinse afară din grădină. P.L. 95/12 ; cf. O.I 00.25. 80/10, 133/22, 144/11,149/34, 182/1, 182/5; P.L. 5/34, 13 26, 27/10, 47/36, 51/27, 56,9, 63/11, 84/27, 98/15 [V. 9; Pr. 10|.
    2. (Introduce un complement circumstanţial dc mod) Crede cineva cum că el, redus pină la culmea mizeriei, devenea trist? P.L. 32/13 [Pr. lj.
    LABIRf\T s.n. Construcţie cu numeroase încăperi dispuse tn aşa fel incit sâ nu sc poată găsi ieşirea. Q (Construcţie metaforică) Poetic labirint = codrul. Aş vrea sâ văd ... ce eu atila iubeam odinioară : A codrului tenebră, poetic labirint. O.I 6/12 [V. 1|.
    LAC s.n. întindere dc apă stătătoare. Lacul codrilor uibaslru Suferi galbeni il încarcă. O.I 74/1. Stă castelul singuratic oglindindu-se in lacuri. O.I 152/1. Puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru. P.L. 5018. Apa molcomă a lacului, ce înconjura dumbrava, era poleită şi tremurind işi arunca din cind in ctnd umbrele sclipitoare spre fărmii adormiţi. P.L. 101/26; cf. O.I 72/9, 72/19, 74, 74/19,83/21.85/17,96/5,110/18, 121/1,123/24, 155/12, 155/18. 188/10, 193/5; P.L. 5/24, 5/30, 5/31, 7/32. fl 31, 10/25, 10/27, 10/30, 19,22, 19/28. 45/33, 62/38, 78/32. 79/3. 79/4, 98/7, 98/7, 98/17, 99/12, 101/11, 101/36 [V. 16; Pr. 23|. Q (Personificare) Iată lacul. Luna plină Potein-</»:•/ il străbate; El aprins de-a ei lumină. Simte-a lui singurătate . . . Şi vistnd o-nlreagă lume Toi nu poate să adoarmă. O.I 210/5 [V. 1). Q (In contcxt figurat) Cdei care-i scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea In mttşinoiul pămtntului de viermi noi cu aceleaşi murdare dorinţe tn piept pe cari le tmbracă cu lumina lunei şi cu strălucirea lacurilor. P.L. 87/3 (Pr. 1], Q (Construcţie metaforică) Lacuri <Io purpură = fragmente de cer intens
— 300 —
 luminate dc soarele carc apune, inconjuralc din toate părţile de nori (v. şi fulger, purpur a). [Norii] ingropau in grămezi de arcuri înalte, de spelunci adinei, suite una pesle alta, lumina cerescului impăral. şi numai din ctnd in cind sflşiindti-se se revărsa prin negrele lor ruine lacuri de purpurii. P.L. 39/6 [Pr. 1].
     —       l-arme gramaticale : sg. n. ac. lac (O.I 72/9, 96/5, 193/5: P.L. 5,21, 5/30, 9/31, 78/32, 79/3, 98/7, 98/17, 101/36). lacul (O.I 72/19, 7-1, 7-1/1, 74/19, 85/17, 121/1, 155/12, 210/5; P.L. 10'25, 101/11), g.d. loc (P.L. 50/18,
 62,38,  79'4), Incului (P.L. 5/31, 7/32, 10/27, 10/30, 19/22,
 19,28.  98<7. 99-12, 101,'26); pl. n. ac. Incuri (O.I 83/21, 110.18, 123 21. 152/1, 155/18. 188/10: P.L. 39/fi, 45/33), y.d. lacurilor (P.L. 87/3).
     LACOM. -A adj. I-‘ig. Avid, rapace. Vezi colo pt tiriciunea fură suflet, fără cuget, Cu pripirea-mpăroşată şi la fălci umflai şi bttijel, Xegru, cocoşul şi lacom, un izvor dc şiretlicuri. O.i 150/13. Tot ce e perfid şi lacom, lot Fanarul, toii il o/ii. Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii. O.I 150/35 [V. 2].
     LA(!HAmA s.f. v. lacrimă.
     LĂCUITĂ s.f. I. (Mai ales la pl.) Picătură din lichidul care umezeşte ochii. Xu uila că-n lacrimi este taina ochilor albuştri. O.I 82/32. Aş vrea cit-tt mele lacrimi picioarele să-ţi scald. O.IV 430/13. — Făl-Frumos, zise fata, şi două lacrime mari străluciră in ochii ei. P.L. 8/25. Mumă-sa unzindu-l işi ştergea Intr-ascuns lucrimele ei. P.L. 31/1; cf. O.I 83,-1; P.L. 3. 3/20, 4/8. 1/10, -1/20, 22/14, 22/23, 22/32, 22/36, 23/5, 23/8, 09/14, (39/20, 85/10 [V. 3; Pr.16]. Q (Comparaţie) Să sădesc dumbrăvi de dafin cu întunecoase cărări, cu lacuri albastre şi limpezi ca lacrima. P.L. 45/33. LI privea la viilor, cum ai pripi in fundul unui lac ■ liniştii xi limpede ca lacrima. P.L. 62/39; cf. P.L. 101/11 |Pr. 3). O (tn contexte figurate) fraiere Incă-n cale-ţi şi l(HTinia’dtii<iasă’Cc junii toţi o varsă pe trist mormlnlul tău. O.I 1.21. .1 ş face al tău zimbet un secol de orgie, Şi lucrimile-ţi mir. O.I 22'1. Puse pc trupul său . . . cămeşă dc borangir. ţesută in tacrimele mamei sule. P.L. 4/33 |Y. 2: Pr. 1). <> Loc. adj. In lacrimi sau plin (sau înecat, painjinil) de lacrimi acoperit de lacrimi, Înlăcrimat. .S'-«/ir/Ni stiflctu-mi ile ochii Cei plini de lacrimi şi noroc. O.I 117 12. 1‘rii’i-le-i’oi cu ochii in lacrime fierbinţi. O.IV 43<i..">. Ochii ci painjiniţi de lacrimi se îndreptară spre el ... P.L. .'>8.20, Fu sc uila in oglindă cu ochii înecaţi de lacrimi. P.L. 95/19; cf. O.I 11/22, 28/5, 82/20, 84/34, 107/10, 213/11; P.L. 13/2(1, 19/32.        58/16, 85/38 [V. 8; Pr. 6].
 •O I’.npr. A vărsa lacrimi — n plinge. Ochii ei, două izvoare sccatr. incelase de-a mai vărsa lacrimi. P.L. 22/25
 I Pr. 1). A i se umple (cuiva) ochii de lacrimi v. umple [Pr. 2]. A inunda pe cineva lacrimile — a Incepc să plingă, a izbucni in pllns. Lacrimile o inundară şi ea se aruncă suspintnd la gilul tătlne-săii. P.L. 59/1 [Pr. 1], [A curfje] (cuiva) lacrimi amare din ochi = a plinge cu durere. Iar poetul ei cel llnăr o privea cu imbălare, Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare. O.I 32/11 [V. 1]. Q (Construcţii melaforice; cu referire la picăturile de rouă; v. şi piatră) Itecl şl zadarnice lacrime. Florile împrospătate ridicau tn soare cochetele capete copilăroase şi ochii lor plini de reci şl zadarnice lacrime. P.L. 54/32 [Pr.l]. (Element dc personificare) A revărsa tezaur de lacrimi
—   a Împrăştia rouă. Roz-alb auroră, cu bucle de aur scli pinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-a florilor sin. O.I 3/7 [V. 1). A-l fl (cuiva) ochiul sec de lucrime = a nu mai putea plinge, din cauza suferinţei prea mari (v. şi fibră, ochi, umple). Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pln'ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec. O.I 116/2 [V.l]. Q (Metaforic) Stea ( v. şi făclie, lumină). Stele rare din tărie cad ca picuri de argint Şi seninul cer albastru mindru lacrimele-l prind. O.I 82/34 (V. 1). + F i g. Strop, picătură. Q (Comparaţie) Era fica spătarului Tudor Mesteacăn, un Inger blond ca o lacrimă de aur. P.L. 45/38 |Pr. 1].
    2.     (La pl.) Pllns. Acum rlde printre lacrimi ctnd o elntă pe Dridri. O.I 32/30. Xici lacrimi, nici rugăciuni, nici tndărălnicia n-o înmoaie. P.L. 70/11 [V. 1 ; Pr. 1]. <C» Loc. adj. Plin (saa înecat) dj lacrimi = (dî>p.'c voce) tremurat, şovăitor din pricina pllnsului iminent. Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioşare cald, Privindu-mă cu ochii, tn care-aveai un cer, Mi-ai zis. O.I 91/26. El şopti Incel şi cu glasul înecat de lacrimi. P.L. 30/14. Glasul ei era dulce, slab, plin de lacrimi. P.L. 71/7 [V. 1; Pr. 2]. + F i g. (Şi In forma lacrămă) Suferinţă, durere, jale. Vouâ ce vă rămtne? . . . Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pline.O. I 60/3. Sâ sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atit de van Ce le-abate şi la paseri de vreo două ori pe an? O.I 155/35. Cum mereu lucrează . . . ş-abia pine goală, Frig şt insomnie, lacrime şi boală. O.IV 365/2; cf. O.I 53/3, 184/15, 189/3; O.IV 365/10 [V. 7). O (In contexte figurate) Tristeţă, durere şi lacrimi, umor, Azilul işi află in sinu-i de dor. O.I 11/3. O! dezbrăcaţi Piaţa de halna-i de granit, De purpură, de aur. de lacrimi, de urli. O.I 60/28. Consacră-mi Creştetul cu-ale lui ginduri, să-l sfinţesc cu-a mele lacrimi! O.I 160/22: cf. O.I 12/18 [V. 4]. <£ Loc. adj. Plin de lacrimi = îndurerat, întristat. Razele lunei . . . (mpleau su-flelu-i plin de lacrimi c-o nespusă melancolie. P.L. 37/10. La cc mi-a mai trebuit şi asta ? gtndi el cu sufletul plin dc lacrimi. P.L. 55/9 [Pr. 2|. © (Metaforic) Compătimire. El şlia că .. . nu-l va Inlilni nici un zimbet şi nici o lacrimă. P.L. 28/11 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. lacrimă (P.L. 3, 4/8, 4/20, 28/11. 45/38, 85/10), lacrima (O.I 1/21; P.L. 4/10, 45/33, 62/39, 101/11); pl. n. ac. lacrimi (O.I 3/7, 11/3, 12/18, 28/5, 32/11, 32/30. 53/3, 60/3, 60/28, 82/20, 82/32, 81/31,91/26, 107/10, 117/12, 155/35, 184/15, 189/3, 213/11; O.IV 365/10, 430/13: P.L. 3/20, 5/12, 10/27, 22/14, 22/25, 22/32, 22/36, 23/5, 23/8, 30/14, 37/10, 43/20, 49/32, 55/9, 58/l{>, 58/20, 69/14, 70/11, 71/7, 85/38, 95/19), lacrime (0.111/22, 116/2; O.IV 365/2, 430/5; P.L. 8/25, 54/32), lacrămi (O.I 160/22), lacrimile (O.I 22/4 ; P.L. 59/1), lacri-inele (O.I 82/34, 83/1 ; P.L 4/33, 22/23,31/4, 69/20). - Variantă : lacrimă (O.I 160/22) s.f.
    lAdA s.f. Cutie mare de scinduii sau de metal. Ea scoase din fundul unei lăzi hirbutte şi vechi o cule, 0 perie şi o năframă. P.L. 17/33. Un dulap cu cărţi bisericeşti, un scaun c» spata naltă, haine călugăreşti, sptnzurate tntr-un cui. o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu ... ială loală îmbrăcămintea [chiliei]. P.L. 73/32 [Pr. 2].
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. ladă (P.L. 73/32), g.d. lăzi (P.L. 17/33).
    LAIC, *A adj. (în expr.) Frate lalc*v. frate [Pr. 1],
    —   Formă gramaticală : sg. n. ac. laic (P.L. 82/24),
— 301 —
    L.4iţA s.f. Bancă ţărănească aşezată de-a lungul peretelui. Atunci inlră tn colibă şi pe capăiu-unei laiţi. Lumina cu mucul negru tnlr-un hirb un roş opaiţ. o. ] 84/7. Baba era întinsă pe laiţă şi înţepenită ca moartă P.L. 17/20 [V. 1 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. lol|A (P.L. 17/20), g.d. lolţt (O.I 84/7).
    LAMPA s.f. Aparat care produce lumină prin anli ic;i unui combustibil. Cupido, un paj şagalnic, na ascunde cu-u lui mtnă, Vioriu/ glob al lampei. mlădioasa mea stupină !
O.I 154/8. Colo, lingă lampă, intr-un mic ietac. Vezi <, fală care pune aţă-n ac. O.IV 3(34/13. iţi luă lunga sa manta de-a umere, stinse lampa. P.L. 18,'3<>; cf. 0.1 52/22, 106/6; P.L. 27/24, 15/2, 47/5 |Y. I: Pr. l|. © (In contexte figurate) îngerul iubirei, îngerul >/<• pace . . . Clnd cu lampa-i zboară lumea luminind. t'.l pe slnu-fi vergin tncă să coboare. O.I 15/20. (Aluzie la filozoful grec Diogene) îmi voi aprinde lampa şi-oi căuta oameni. P.L. 48/8 (V. 1 ; Pr. IJ. Q (Construcţie metaforică ; element de personificare) A stinge lampa \lejii finite —
= a lua viaţa. Chiar moartea clnd va slinge lampa vieţii finite. Vi s-a pări un tnger cu părul blond şi des. O.I fi 1.9 [V. 1]. + Flacăra lămpii. Lampa filfiia lungă, ca şi cind ar fi vrut să ajungă tavanul. P.L. 45/9. Lampa sa filfiia mai fanlaslic. P.L. 46/10 (Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. lampă (O.I 52 22 : O.IV 364/13; P.L. 45/2), lampa (O.I 15/20, 61/9, 10ii.ti; P.L. 45/9, 46/10, 47/5, 48/8, 48/30), g.d. lampei (O.I I ."> I S): pl. n. ac. Ifimpi (P.L. 27/24).
    LAN s.n. Cimp semănat cu acelaşi fel de plante. Valurile verzi de grlie legăntndu-se pe lanuri. Mările (ărmuiloare şi cetăţi lingă limanuri, Ţoale se ini ind nainle-i ...O.I 144/5. Tirzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum. Şi lanurile suni pustii ... De ce nu-mi oii, de ce nu-mi vii? O.I 235/23. In stingă un drum trecea ca o cordea prin o nemărginire de lanuri verzi. P.L. 72/21; cf. P.L. 22,7 [V. 2, Pr. 2]. Q (Construcţie metaforică) Albastrele lanuri ale ceratul = bolta cerească (v. şi arc, catapeteasmă, c i m p i e, mormlnt, ocean, l ă r i cj. Inserează încet, stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului. P.L. 39/16 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. lan (P.L. 22,7j: pl. n. ac. lanaH (O.I 144/5; P.L. 39/16, 72/21), lanurile (O.I 235/23).
    LAXCE s.f. Suliţă. Se mişcau îngrozitoare ca puduri de lănci şi săbii. O.I 147/3. Lănci sclnleie lungi in soare. O.I 148/6 (V. 2).
    LANŢ s.f. 1. Şir de verigi metalice unite intre ele. Peste piuă prăvăli o bucală de stlncă, pe care-o legă din loate părţile cu şepte lanţuri de fer. P.L. 7/2. .Se zbuciumă In piua In care-oi Incuial-o lu şi roade cu colţii la lanţurile ce-o tnchid. P.L. 8/23. Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus şi rupse lanţurile. P.L. 8/38 [Pr. 3j. Q (Metaforic; cu referire Ia dragoste; v. şi f o c) Incorda-voi a mea liră să etnl dragostea ? L’n lanţ Ce se-mparle cu frăţie Intre doi şi trei amanţi. O.I 140/5 |V. 1|. O (Construcţie metaforică) Lanţul de sclavie = robie, oprimare. Cad putredele tronuri tn /narea de urgie. Se sfarmă deodată cu tanţul de sclavie şi sceptrele de fier. O.I 24/32 [V. 1).
                                                                               A seulurn lanţul v. scutura (V. 1). Lanţuri de aramă
v. aramă (V. IJ.
       T i g. Şir neîntrerupt de elemente identicc. Au zidii munte pe munle In antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-ar-tjinl ca-n soare să lucească Intr-un lanţ. O.I 43/18. Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin In urma lui un lanţ. O. I s, 15 | v. 2|. Q (Construcţie metaforică) A fereca duiosul vi* in lanţuri de imagini v. fereca (V. 1).
       l-ornic gramaticale: sg. n. ac. lanţ (O.I 43/18 X/ l.'>. 110.»). lanlul (0.1 24/32, 32/13); pl. n. ac. lanţuri (0.1 32,1, 2:52 7: IM.. 7/2), lanţurile (P.L. 8/23, 8/38)1
    LAOLALTĂ adv. împreună, la un loc. Toate astea laolaltă te făceau a crede că |ttiănăstirca| esle mai mull o ruină. IM.. 72 Hi [Pr. I|. + l’nul cu altul. împreună. Braţ la braţ păşesc alătur: ... le stă bine laolaltă. O.I 154/17. După o- otita vreme Laolaltă n-am vorbit. Mie-mi pare că uitarăm Cil de mult ne-am fosl iubii. O.IV 370/2 |V.2j.
    L\PTK s.n. Lichid secretat de glandele mamare. M-oi întoarce lu mama. ca să mai sug inc-odală laptele cel de văpaie albă a ţlţelor ei. P.L. 19/40. — Spune frăfine-tău . . să vină la mine, că l-oi hrăni cu mez de nucă şi l-oi adăpa cu lapte dulce. P.L. 21/29 (Pr. 2]. Q (Comparaţie) împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui. P.L. 4/14. Pe o insulă de smarand ... se ridica un mtndru palat de <• marmură ca laptele. P.L. 5/28. Luna lumina faţa ei alhă ca laptele. P.L. 68/5. Un nourel alb, ca şi clnd s-ar fi vărsat lapte pe cer. P.L. 78/32 (Pr. 4). Q (Construcţie metaforică) lliu de lapte = aglomerare de stele care apare in faţa ochiului ca un briu luminos (v. şi curcub e u). Trecut-ai cirul ceru-i cimpie senină. Cu riuri de laple şi flori de lumină. O.I 37/6 [V. 1).
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. laple (O.I 37/6; P.L. 21,29, 78/32). laptele (P.L. 5/28, 19/40, 68/5), g.d. laptelui (P.L. 4/1 1).
    LAItG1 s.n. 1. Lărgime. Iţi dau calarg Ungă catarg, Oştiri spre a străbate Pămlnlu-n lung şi marea-n larg. O.I 178 23 (V. IJ.
    •J. Loc depărtat de ţărm. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vinlrele splnzurale de catarg. O.I 154'19 [V. 1|.
                                                                               LAItG4. -Ă adj. 1. întins, vast. Spună lumii large steaguri tricoloare. Spună ce-i poporul mare, românesc.
O.I 15/13. Şi mii de glasuri slabe incep sub bolta largă l'n clnt frumos şi dulce —adormilor sunind. O.I 94/9. An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte. O.I 144/30 (V. 3].
O     Fxpr. In lumea largă v. lume (Pr. 1). A ieşi la lumea largă v. lume (V. 1). Q (Metaforic) Fără sfirşit, necuprins. Se poale ca bolla de sus să se spargă. Să cadă nimicul cu noaptea lui largă. O.I 38/18 (V. 1).
    2.    De dimensiuni mari; lat. Durduind soseau călării, ca un zid înalt de suliţi*Printre cetele păglne trec ruptndu şi large uliţi. O. I 148/24. Văzu uri băial cu faţa ovală, palidă, cam slăbită, părul de aur acoperit de o pălărie de catifea neagră cu margini largi. P.L. 63/8. Văzu un cap frumos pe nişte umeri largi şi albi. P.L. 84/16; cf. P.L. 39/29, 40/9, 48/33, 64/15, 74/2 (V. 1 ; Pr. 7).
    3.    Spaţios, Încăpător. Şi In două temniţi large cu de-a sila să-i aduni. O.I 151/23. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn. O.IV 378/7 (V. 2J.
— 302 —
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. largă (O.I 38/18, 92/12, 9-1/9,111/30; P.L. -1/37, 74/2), g. d. large (O.I 15/13) ; pl. n. ac. largi (P.L. 39/29, 40/9, 48/33, 63/8, 64/15, 84/16), large (O.I 148/24, 151/33), largele (O.IV 378/7).
     LAUmA s. f. Zgomot. Q (Construcţie mclaforică; despre i/voare) A (ace cu valurile larmă = a murmura, a clipoci (rostogolindu-se). Singuratice izvoare fac cu valurile lurmă. 0.1 83/28 [V. 1].
     LASĂ vb. I v. lăsa.
     LAT. -A adj. Carc arc o lăţime (relativ) marc. Deasupra zăpluzurilor âtirnau cite-o jumătate din ramurile arborilor tjrutlinel»r . . . şiruri de nuci cu frunze laie, gutui şi cireşi. . . P. 1.. il'll. Fluviul lat se udincea in puduri întunecate. l’.l.. 51'30 |Pr. 2]. + Vabt, inlins. Iară tei cu umbra lată si cu fhiri pină-n pămtnt înspre apa-ntunceală lin se scutură de rint. O.I 151/31 |Y. 1).
     —     I-'ormi’ gramaticali*: sg. n. ac. lai (P.L. 51/39), lată (0.1 154/31); pl. n. ac. Iute (l'.L. 44/11).
     LATiX. -A atlj. Latinesc. înaintea patului — o masă murdară, al curei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere tutine şi gotice. P.L. 20/30 | Pr. 1].
     LATlVfiţiTK adv. In limba latină. Titlul era scris şi latineşte. P.L. 35.15 [Pr. 1].
     LATIUIî s. f. Parle; dirccţie. Frumoşi erau şi astfl de moarte logodi/i — Şi-n două laturi templul deschise-a lui portale. O.I 98/25. La un cerdac finul tn aer de stllpi de zid tn patru muchi, duceau dintr-o lăture nişte scări nalte. P.L. 40/11 [V. 1; Pr. 1). <£ Loc. adv. !□ lături (sau laturi) = la o parle, tnlr-o parte. Fug fulgerele-n lălnri, lăslnd-o cu sii treacă. O.I 95/12. I)ă-mi-i mie o-hii negri... nu privi cu ei in laturi. Căci de noaptea torcea dulce vecinic n-o să mu mai saturi. O.I 155/5. Cind vezi piatra ce nu simte nici durerea şi nici mila — De ai inimă şi minte — feri In laturi, e Datita. 0.1 161; 16; cf. O.I ll>3 22, HIS5 (V. 5). <> (lixpr.) A da in lături v. da5 [Y. 1).
     —     Forme gramlicalc : s". ». ac. lăture (P.L. 40/11); pl. n. .ic. luturi (O.I 95/12. 103/22, 11)4,10). laturi (O.I *18 25, HH 21. 155/5. 1 98
     LAŢ s, n. Oclii dc sfoară, de strmă etc., cu care sc primi animalele. Cum vlnăturu-ntiiule-n cring l.a păsărele laţul, dind fi-oi întinde braţul sting Su mă cuprinzi cu braţul. O.I 17-1/22 ]Y.l ]. Q (In conlexl figurai) Măzărichea punc,i tufuri înflorite picioarelor... P.L. 98/16 |Pr. 1). O Kxpr. A prinde în la| — a înşela cu momeli.
 —     Mult a trebuit ptn t-am prins tn laţ pe acest călugăr evlavios. P.L. 43/40 [l'r. lj.
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. Iu| (P.L. 43/HJ) laţul (O.I 171/22); pl. n. ac. luturi (P.L. 98/16).
     LAL’IIA s. f. lîlogiu. Dacă port eu uşurinţă şi cu zlmbi I a lor ură. Laudele lor desigur m-ar mlhni pesle măsură.
 O.I 111/18. De-a lui laudă e plină orice gură. O.I 106/19 |Y. 2]. + Slavă, glorie, preamăriri-. Şi cu o dedicafiune: „Celui Intru fiinfa sa nemărginit. Intru făpturile minurilor sale minunat Dumnezeu spre vecinică laudă afierosită”. P.L. 35/23 |Pr. 1|.
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. laudă (O.I 166/19; P.L. 35/23); pl. n. ac. laudele (O.I 141/18).
    LAun s. m. (In expr.) Cununi de laur = a) coroană Împletită din frunze de dafin care se atribuia poeţilor ca distincţie. Q (In context figurat) Sublimă Insă este Cununa cea de laur, ce slnlă se-mpleteşle Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. O.I 17/11 [V. 1]; b) Q (Mclaforic) coroană dc glorie cercască; aureolă, nimb. Să treci lu prin ele, o sflntă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, în haină albastră stropită cu aur, Pe fruntea la pală cunună de laur. O.I 38/8 [V. 1]. + (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se Încununau odinioară eroii). Q (Construcţie metaforică) A smulge laurii de pe fruntea cuiva — a priva, o deposeda pe cineva de glorie, de slavă. Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier. O.I 147/29 [V. 1[.
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. laur (O.I 17/11, 38/8); p). n. ac. laurii (O.I 147/29).
    LAvA s. f. Fig. Masă metalică topită, incandesccnlă. Q (în conlcxt figurai) Zvtrlifi statui de tirani In foc, să curgă lavă. O.I 60/23 |V. IJ.
    * LAVIŢA s. î. v. loi|ă.
    lAuiAmA vb. I. Intranz. A plinge. — Ba na sunt aici, nu vezi că nu sunt aici? zise el mai lăcrămlnd de fericire. P.L. 10/13 |Pr. 1|.
    LACIIAMIOAhA s. f. v. lăcrimioară.
    LAcrAmGs, -OAsA adj. înlăcrimat. Aşa că, Inchipu-indu-ţi lăcrimoasele ei gene, Ţi-ar părea mai mlndră dectt l'enus Anadyomene. O.I 160/9 (V. 1],
    * LĂCRIMA vb. I v. lăcrăma.
    LACHIMAhi: s. f. Pllns. Q (în context figurat) Căci umbra ta [a lui Aron Pumnul) măreaţă in falnica-i zburare O urmă-ncel cu ochiul tn tristă lăcrimare Ce-i simţ naţional!
O.I 1/19 [V. 1).
    LAcniMIOAnA s. f. (Şi tn forma lăcrămioară) Planlâ (Convallaria majalis). Florile triste şi turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit, — şi din botezul de lacrimi luară numeie lăcrămioare. P.L. 22/36. Împărăteasa culese In poală o mulfime de lăcrimioare, P.L. 22/38 |Pr. 2). Q (Personificare) Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, licrimioarele sure ca mărgăritarul, mironosiţele viorele şi florile loale s-adunară vorbind fiecare tn mirosul ei şi ţinură ifal lung. P.L. 23/21 [Pr. 1|.
    —     I-orme gramaticale: pl. n. ac. lăcrimioare (P.L. 22/38), lăcrămioare (P.L. 22/36), lăcrimioarele (P.L. 23/21).
—  Variantă : lăcrămlo&rA (P.L. 22/36) s. f.
    * LAci^STÂ s. f. v. locusli.
    L.\MUltf vb. IV. Refl. A apărea cu claritatc, a deveni distinct. Şi cu cil lumina-i |a lunii) dulce toi mai mult se lămureşte, Cu-altl valurile apei, cu-atll ţărmul parcă ■■reşte. O.I 154/27 |Y. 1|.
    l.ĂXŢl'f vb. IV v. înlănfui.
— 303 —
    LAftGf vb. IV. Refl. A se întinde, a se răsplndi. tncet, tncet păinjinişut cel roş se lărgi, se diafaniză şi se prefăcu tnlr-un cer rumenit de apunerea soarelui P L 37/36 [Pr. 1).                                                 '
    LAsA vb. I. I. Tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinule strins. Braţul lui o finea cu lărie culcată astfel pe pieplu-i. . . — Lasă-mă! zise ca. P.L. t'3,2H(Pr. lj. + A depune. In zile calde ca se dezbrăcă şi lăslndu-işi hainele-n boschet, se cobora la mare. P.L. 100/19 (Pr. lj .
    2.     Tranz, A da voie, a permite (ca cineva sau ceva să rămlnă Intr-o anumită stare), a îngădui (ca o anumită stare să continue). Şi acele ginduri negre mai nici a muri nu-l lasă. O.I 53/5. Mai am un singur dor In liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării. 0.1 216 3. Tu mă laşi pe mine tn împrejurările tale. P.L. 47,13. Lasumă tn mtndria şi răceala mea. P.L. 87/32; cf. O.I *18,2, 95/12, 98/1, 120/7, 121/4, 142/17, 179/9; O.IV 365,25, 370,7, 370/9,430/7; P.L. 17/36, 44/19, 57/26, 87/22, 87,23. 87/23, 87/31, 89/34, 90/11, 94/26 IV. 13; I'r. 12). Q (Repetiţie) Las'să-fi tnlănfui gttul cu părul meu lălăi. . . J.as' să mă uit tn ochii-ţi ucigător de dulci. O.I 95/33, 35; cf. O.I 97/23, 97/25 [V. 4J. Q (în context figurat) Var lâsufi măcar strămoşii ca sâ doarmă-n colb de cronici. O.I 151,29 [V. 1). •0* Expr. A lăsa in pace v. pace [V. lj. Q (Construcţie metaforică) A nu lisa sâ moară = a întreţine, a face să dăinuie. Speranţa mea lu n-o lăsa să moară. 0*IV 361,5 (V. 1). + A ingădiii ca ceva să fie Intr-un anumit fel sau să capete o anumită dezvoltare. — Ce pustia, maistre, de ctnd ai lăsal să-fi crească perciuni. . . ? P.L. 60/32. Ii mlnglia fruntea ei albă de-i dete f.ălăria jos şi lăsă să izvorească pe umeri tn jos valurile de păr blond
. . . P.L. 63/30 (Pr. 2J. + A acorda. Lasă-mi numai timp... ca icoana la să pătrundă adine tn inimă. P.L. 90/13 |Pr. 1). + A pune, a Însărcina. Din acest şic lasă pe unul să-fi ţie locul, pe cllă vreme pei lipsi din el. P.L. 41/40 (Pr. 1|. + A încredinţa. Las-arhimandritului Toată grija schitului. O.I 183/14 (V. lj. Expr. A lăsa in seama eulva v. scamă (V. lj.
    3.     Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a sc depărta de cineva sau ceva ; a renunţa Ia. . . Cu fafa spre perele mă lasă prin străini. O.I 127/21. O i'in' odorul mtii nespus, Şi lumea la o lasă. O.I 17n/26. Dintre sule de catarge Care lasă malurile, Cite oare le vor sparge Vtntu-rile, valurile? O.IV 396/2; cf. O.I 1/10, 65/12. 65/18. 91/22, 102/10, 166/24, 172/14. 187/8, 209, 214/22; P.L. 6/10, 49/3 |V. 13 ; I’r. 2). <C» Expr. A lăsa uilat v. uita (V. lj. A o lăsa nefăculi v. ne făcut (Pr. 1|. Q (Construcţii metaforice) A lăsa buzele pradă nurii cuiva v. pradă (V. 11.
    4.     Tranz. (Şi In forma lasa) A da naştere, a provoca, a produce ; a facc să rămlnă, să se menţină in urma cuiva. Poate eşti un paravan După care ea atrage vreunjune curtezan, Care intră ca actorii cu păsciorul mărunfet, I.ăstnd val de mirodenii şi de vorbe după el. O.I 162/28. Penelul pictorului zbura pe s paf iul gol ce şi-l tăiase pe pinzâ. P.L. 84/2 >. Bolovanul se întoarse ca-n ftftni şi lăsă o mică intrare. P.L. 97/38; cf. 0.1 229/8; l'.L. 83'26, 100/39 |V. 2; Pr. 4]. <> Expr. A nu lăsa nimic de dorit v. dori (Pr. 1|. + A transmite prin moştenire. ©(.Metaforic) Căci te iubeam cu ochi păgtni Şi plini de suferinfi Ce mi-i lăsară din băîrtni Părinfii din părinţi. O.I 192/7 (V. lj.
    Expr. A lăsa (de) moştenire v. moştenire |Pr. 2j.
    5.     R e f I. A nu se opune cuiva &au la ceva, a sta la discreţia. . . ; a permite. Ea se apără c-o mină. Insă totuşi lui se lasă. O.I 65/15. Şi ruşinos şi drăgălaş. Mai nu vrea, mai se lasă. O.I 175/8. Ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muială-n întreg de aceasta dulce şi voluptoasă luminii. P.L. 93,16 ; cf. O.I 210,2 ; P.L. 88/21 (V. 3; Pr2j. + (Urmat dc determinări abstracte In dativ) A se dărui cu totul. F.i, ingrădifi de lege, plăcerilor se lasă. O.I 59/31 [V. lj.
0   (în context figurat) începuse a Insera şi ea iar se lăsă amortilLi ei cu marea. P.L. 100/33: cf. P.L. 100,29 (Pr. 2j.
    «.Tranz. A omite : a neglija, a nu se ocupa de. . . Din rugăciunile mele am lăsat-o 1 reodală pe ea? P.L. 45/25. Dar lest Uita. . . hai tn oraş eu mine. P.L. 74/39 (Pr. 2}. + (La imperativ, repetat, urmat dc o propoziţie carc cuprinde o ameninţare ; folosit absolut) Aşteaptă sâ vezi! Lcsj. laiă! gindi (aşi zlmbi cu mindrie, că poate fi aUt de aspră, — Eu ţi-am spus-o, domnul meu. P.L. 7<i 13 (Pr. 2). <> Expr. Lasi să fiu = ce-ţi pasă ţie !
—   Mă duc... şi 11 eşti un megiri. — Las'să fiu. Xu te duce. . . P.L. 71/14 (Pr. 1).
    7. Refl. (Despre întuneric) A cobori, a se lnstăplni.
9   (Metaforic) In mijlocul acestei feerii a nopţii, lăsate asupra unui rai... trecea Cezara. P.L. 101/29 (Pr. 1). + (Despre zăpadă) A se depune, a se aşeza. Xinsoarea se lăsase pe garduri. P.L. 67/27      [Pr.  IJ.
    8. T r a n z. (Şi In forma     lasa) A <la jos; a   cobori, a
apleca. F.a se prinde de'grumazu-i cu mlnufele-amlndouă Şi pe spate-şi lasă capul: Mă uimeşti dacă nu mlnlui. . . O.I 154/35. In casa de peste drum        perdelele albe erau tncă
lăsate. P.L. 54/34. Pleoapele       pe   jumătate tăsale-n    jos
trădau mărimea ochilor lui. P.L. 92/24; cf. O.I 98/23, 105/1 ; P.L. 45 12, 48/34, 55/4, 58/17, 59/37, 83/36 (V. 3; Pr. 8|. + A cobori aşezlnd undeva, pitnlnd pe ceva. Trecea pe Ungă el ctle un ttnăr cavaler... înfăşurat tn mantaua, a cărei poală dindărăt se ridica de sabia pe care-şi lăsa mina... l'.L. 44/16. închise ochii, lăsă capul pe umărul lui şi era aproape să moară. P.L. 71/4. îşi lăsă bărbia pe mtnu, mişetndu-şi tncet degetele. P.L. 93/11 ; cf. P.L. 7/23, 92/31, 94/16 (Pr. 6j.
    9.     Refl. (Despre persoane) A se apleca, a se aşeza, a se culca. Arald cu moartea-n suflet, a gtnaurilor pradă. Pe ;eţ tăcut se lasă. cu dreapta pe-a lui spadă. O.I 94/t. Ea se lăsase dulce şi greu pe a lui braf. O.I 97/19. Şi lăslndu-te la pieplu-mi, Xu ştiam ce-i pe pămlnl. O.I 112/17; cf. P.L. 71/26 |Y. 3; Pr. 1).
    —  Forme gramaticale ; ind. prc?. 1 sg. las (O.I 121/4),
2   sg. laşi (P.L. 47/13, 89/34), le laţi (O.I 210/2), 3 sg. lasă (O.I 154/35, 187/8; O.IV 365/25; P.L. 14/13), selasă (O.I 67/15, 94/4, 175/8), 3 pl. lasă (O.I 53/5, 214/22;
O.IV 396/2), se lasă (O.I 59/31), imp. 3 sg. lăsa (P.L. 44/16), lasa (P.L. 35/31, 100/39), era lăsată (P.L. 83/26), p. s. 3 sg. lisă (O.I 166/24 ; P.L. 55/4, 63/30, 71/4, 83 36. 93/11. 94/16, 94/26. 97/38), se lăsă(P.L. 100/29, 100,33).
3   pl. lăsară (O.I 9,16. 192/7), lasară (O.I 91/22). p. c. 1 sg. ani lăsat (P.L. 45/25), 2 sg. al lăsat (P.L. 60/32), 3 sg. a lăsat (O.I 1/10, 229/8), m. m. c. p. 3 sg. lisase (P.L. 3/8, 49/3, 84/25), se lisase (O.I 97/19; P.L. 67/27), viit. 1 sg.
01  lăsa (P.L. 6/10); conj. prez. 2 sg. si le laşi (P.L. 88/21), 3 sg. si lase (P.L. 17/36), să lese (P.L. 3/16), 2 pl. si lăsaţi (O.I 216/3), 3 pl. lese (O.I 65/12, 102/10); opt. prez. 1 sg. aş lisa (P.L. 87/34), 3 sg. ar lisa (P.L. 57/26); imper. 2 sg. lasă (O.I 120/7, 127/21, 170/26. 172'14, 179/9, 183/16,
 — 304 —
 209, 209/1; O.IV 370/7, 370/9, 130/7; P.L. 41/40, 63/28, 70/13, 70/13, 71/39, 87/22, 87,23,87/23, 87/32, 90/11, 90/13), las (0.1 18/2, «5/18. 95/33, 95/35, 97/23, 97/25, 98/1, 1-12^17, 183/14; P.L. 71/14), nu lilsa (O.IV 361/5), 2 pl. lăsaţi (O.I 151/29); inf. a se lisa (P.L. 93/16); ger. lAsind (O.I 75/15, 95/12. 162 28 ; P.L. -14/19), liisîndu- (P.L. 100/19), lAsindu-te (O.I 112/17): part. Iflsal (P.L. 59/37, 71/26). Iă*ală (P.L. 4.V12). Iflsnte (O.I 98,23. 105/1; P.L. 7/23, 48/31. 54,'34. 5.x 17. 92'31, 101/29), laşule (P.L. 92/21). -Varianta: (Mold.) InsA (0.191/22; P.L. 35/31, 92/24, li](i39) vl>. I.
     lATIIA vl*. 1. Intranz. (Despre clini) A scoatc sunctr seurtc saradate, caracteristice acestor animale. Q 11•.leuicrit di- personificare) Vintul lălra prin gardurile si ramurile ninse. IM.. 32T>[Pr. 1|. Q (in context figurat). .\peir păreau ni latră. IM.. 'J.17 [l’r. 1|. O (Mclaforic; <U'S|>rc căţelul pămintului, analof>i;i fiind mijlocită de numele ;instui nniinal) !n codri-tidinci ci î/r/»/ pămintului t.'l lutru. O.I 1*3 1 |Y. 1|.
     -- Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. latră (O.I 93/4 ; P.L '.17). imp. 3 sg. lAIru (P.L. 32 5).
     I.AthAT s. ii. Sunet caracteristic scos dc clini. Q(Me-Liforic ; cu referire la sunetul scos de căţelul pămintului analogia fiind mijlocită de numele acestui animal). în codri-ndinci căţelul pămintului tot lalră. Lătrat cu glas de zimbru răsună in urechi. O.I 93/5 [V. 1).
     L.\Ţl vb. IV. Refl. A se întinde, a se mări. Iar din inima lui simte un copac eum că răsare. . . Cu-a lui ramuri peste lume, pesle mare se lăfeşte. O.I 142/24 (Y. 1],
     I.AţOs. -0.\S.\ adj. Crescut In ncorlixluială; nepiep-tânal. neîngrijit. Ruben însuşi se zbirci. barba-i deveni tăioasă. IM.. 43/31. Scărpinlndti-se in capul lăfon şi cornut incepu 11 ride hld. P.l.. 43 31 [Pr. 2).
     —      Forme gramaticale : sy. n. ae. lAjos (P.L. 43/34). Jălo:i«u (P.L. 43/31).
     1.AlliA vb. I. I. Tranz. A aduce laude, a elogia.
 Dr-i'i urmti scriu in rersuri teamă mi-e ca nu cumoa (tumulii din ziua de-aslă:i să mă-nceap-u lăuda. O.I 141/16 [V. 1|. Q (Construcţie mclaforică) A lăuda in cuvinle v. cuvinl | V. 1). +        A preamări,    a slăvi. — De greul
 negrei vccimcii. Părinte,   mu dezleagă    Şi lăudat pe   veci să
 fii Pe-a lumii scară-ntreugă. O.I 177/3 [V. 1],
     2.      R c f I. A se făli. a sc miluiri. Şi nu voi ca să mă laud.
 nici oi fui s« le-nspăiminl. Cum veniră, se făcură tofi o apă ş-un pămlnl. O.I        147/23. Tu     le lauzi că     Apusul
 inainte {i s-n pus?...      O.I 147/27 JV.  2).
     —       Fornu- gramaticale : ind. prez. 2 sg. te lauzi (O.I
 117,27); conj. prez. 1 sg. sA mA laud (O.I 147/23), 2 sg. să fii lAudnt (O.I 177/3), 3 sg. sA le laude (O.I 131/32); inf. a lăuda (O.I 141/16;.
     LĂUTAR s. m. Ctntâreţ din vioară Intr-un taraf. Ci mai bine-oi spune lăutarilor să zică şi cuparilor să împle cupele cu vin. P.L. 15/14. L'n roi tie raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii. P.L. 23/16. Astfeli lăutarii măiestriră hore nalte şi urări adinei. P.L. 23/19 [Pr. 3|. Q (Element dc personificare) Vin flnfarii lăutarii, glndăeeii, cărăbuşii. Iar mireasa viorica i-axteapla-ndărătul uşii. O.I 87/17 |Y. 1|.                        ’
    —      Forme gramalicalc: pl. n. ac. lăutarii (O.I 87/17; P.L. 23/19), g. d. lăutarilor (P.L. 6/14, 23/16).
    LEAgAN s. n. Pătuc pentru copii mici. © (Comparaţie) El o puse-n luntre, duetnd-o ca-ntr-un leagăn peste lac. P.L. 9/31 j Pr. 1]. Q (Mctaforic) Naştere. Am stat ia leagănut, voi sla la morminlul tâu. P.L. 46/28 (Pr. IJ. + F i g. (Precedat dc prep. ,,din”) început al vieţii, pruncie. — Bianca află că din leagăn Dorinul esle al tău mire. O.I 65/1 (V. 1]. Q (Metaforic) Izvor, cauză. Nu vedeţi c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagăn unor inefe ce seminţe sunt de ură? O.I 157/8 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. leagun (O.I 65/1, 157/8; P.L. 9/31), leagănul (P.L. 46/28).
    l£|I.\D.\ s. f. Pasăre (Cygnus olor). Numai lebedele albe, cind plutesc Incet din trestii, Domnitoare pesle ape, oaspeţi linişlei acestei. Cu aripile tniinse se mai scutură şi-o laie Cind In cercuri iremurlnde, cind In brazde de văpaie. O.I 152/11. Trece lebăda pe ape înire iresiii sâ se culce. O. I 207/9. O lebădă işi tnâlfase aripile ca pe nişle plnze de argint. P.L. 10/28; cf. P.L. 10/37 [V. 2; Pr. 2). Q (Comparaţie) Să mor pătruns de jalea amorului meu sflnt, Ca lebăda ce moare de propriul ei clnt. O.IV 430/16 [V. 1]. Q (Metaforic, simbolizlnd puritatea virginală; aluzie la poezia ,,0 fată tlnără pe patul morţii” de D. Bo-Itntincanu) Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă.
O.I 32/7 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. lebădă (P.L. 10/28), lebăda (O.I 32/7,207/9; O. IV 430/16; P.L. 10/37); pl. n. ac. lebedele (O.I 152/11).
    LECTOR s. m. Cititor. Mulţi din lectorii noştri vor fi căutat cheia Inttmplârilor lui [Dionis] tn lucrurile ce-t tn-cunjurau. P.L. 64/29. Lectorii mei Inchipuiască-şi că li vorbesc la ureche... P.L. 84/5 (Pr. 2).
    1.KCI     ŢA s. f. Părticică, fărlmă. Q (Construcţie metaforică) Lecufă de nonsens v. nonsens (Pr. 1].
    —  Formă gramaticală : sg. n. ac. lecufă (P.L. 81/19).
    LE(i.\ vb. I.I. Tranz. 1. A Împreuna, a Înnoda, a imbina. Părul tâu bălai şi moale de mi-l legi după grumaz... Fericit mă siml aiuncea. 0.182/10 [V. 1]. + A prinde una de alta filele unei cărţi şi a-i pune scoarţe. El deschise o carte veche legală cu piele şi roasă de molii. P.L. 35/5. In dulapuri vechi de lemn simplu erau curţi vechi legale In piele. P.L. 40/24 [Pr. 2],
    2.        A fixa, a strlnge ceva cu o funie, o sfoară etc., ca să nu se clatine sau sâ se desfacă. Pesle piuă prăvăli o bucată de sttncâ, pe care-o legâ din ioale părţile cu şepte lanţuri de fer. P.L. 7/1. Evreul. . . dădu tnlr-adevăr de nişte legături de hirtii galbene şi veslezite, legale cu fire de afă albastră... P.L. 61/14 (Pr. 2].
    3.     A tnchide un vas acoperindu-i gura cu o plnză, hlrtic etc., strlnsă cu o sfoară. Cărfile |se prefăcură] fn beşici mari de steclă, la gură legate cu pergament. P.L. 43/28
IPr. 1].
    II.    I. Tranz. A ataşa un obiect de altul. La un semn, un ţărm de altul, leglnd vas de o as, se leagâ. O.I 114/35 [V. 1|.
    2.     R e f I. pas. A ajunge In comunicaţie, a se uni. La un semn. un ţărm de altul, leglnd vas de vas, se leagă.
O.I 144/35 [V. 1].
— 305 —
    3.     Tranz. şi refl. Fig. A (sc) uni, a (se) apropia, a (se) ataşa. Este drept eă viaţa-ntreagă, Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. O.I 133/34. Astea loale te apropie de dtnşii... Oboseala, slăbiciunea, ţoale relele ce sunt lntr-un mod fatal legale de o mtnă de pămtnt. O.I 136/2. Şi nici o bucurie tn cale-mi nu culeg, .Vi'mic de care-n lume iubirea să mi-o leg. O.IV 432/22; cf, O.I 142/17, 173/15, 189/6; P.L. 59/33 (V. 6; Pr. 1). + Tranz. A determina. Mărirea-i e tn taină legală de aceşti. O.I 61/30 [V. lj.
    4.     T r a n z. Fig. A înfiripa, a stabili relaţii de prietenie. Şi-om lega frăţie de ciuce pe cil om fi şi-om trăi. P.L. 6/15 [Pr. 1).
    IIT. Tranz. A imobiliza pc cineva cu o Iringhie, un lanţ etc. l-a luat toată puterea De l-au prins apoi duşmanii, l-au legal şi i-au scos ochii. O.I 159/3 |V. 1|. Q (Construcţie metaforică; despre moarte) A lega minele « a face să înceteze orice activitatc, a lua viaţa. Moartea numai ştie minele să lege. O.IV 366/2 (V. 1). <> Expr. (Refl.) Al ae lega (cuiva) limba = a amuţi, a nu mai putea să vorbească. Limba-n’gură mi se leagă Şi nu pot să-fi spun o dală, ctt ~ ah, cit tmi eşti de dragă! O.I 82/13 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. legi (0.1 82,10), 3 sg. leagă (O.I 189/6), se leagă (O.I 82/13, 133/34, 141,35), p. s. 3 sg. legă (P.L. 7/1), p. c. 3 pl. aa legat (0.1 159,3). viit. 1 pl. om lega (P.L. 6/15); conj. prez. 1 sg. să log (O.I 142/17; O.IV 432/22), 3 sg. să lege (O.IV 366 2;; ger. legiod (O.I 144/35); part. legat (O.I 173/15), legulu (0.161/30; P.L. 35/5), legate (0.1136/2; P.L. 40/21, 43/28, 59/33, 61/14).
    LEGAnA vb. I. Refl. A sc mişca uşor Intr-o parlc şi tn alta. Tresărind sclnleie lacul Şi se leagănă sub soare. O.I 121/2. Valurile verzi de grtie legăntndu-se pe lanuri, Mările (ărmuitoare şi cetăţi Ungă limanuri, Toate se întind nainle-i.. . O.I 144/5. — Ce le legeni codrule, Fără ploaie, fără vtnt, Cu crengile la pămlnt? O.I 2M/1 ; cf. O.I 2/6, 4/13, 144/4, 214, 214/4, 215/7 ; O.IV 432/25 |V. 10|. Q (In context figurat) A nopţii gigantică umbră uşoară Purtatii de vini, Se-rtcovoaie tainic, se leagănă, zboară. O.I 3/3(V. lj. O Tranz. (Mctaforic) Cu evlavie adincă ne-nuirteau al min{ii scripet, Legăntnd ctnd o planetă, cind pe-un rege din Egipet. O.I 140/22. Şi tncet (luntreai tnaintează tn lovire de lope/i, legăntnd altla farmec şi atltea frumuseţi. . .
O.     I 154/22 IV. 2}.
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. te legeni (O.I 214, 214/1), 3 sg. se leagănă (O.I 2/6, 3/3, 4/13, 121/2), 3 pl. se leagănă (O.IV 432/25); opt. prez. 1 sg. m-aş legăna (O.I 214/4); ger. legânind (O.I 140/22, 154/22), legănin-dn-se (O.I 144/4, 144/5, 215/7).
    LEGĂTURA s. f. I. I. Pachet. Evreul s-apropie de scrinul ce i-t Insămnase bolnavul, ti deschise saltarul şi dădu tntr-adevăr de nişte legături de htrlii galbene şi veste-zite. P.L. 61/14 [Pr. 1).
    2.     Scoarţele şi cotorul In care se află legată o carte. Aurul de pe spata legăturei de piele [a cărţii) se ştersese pe alocurea. P.L. 35/36 jPr. 1).
    II.    F i g. Relaţie, raport. Numai amiciţia adevărată poate să fie legătura dintre noi. P.L. 70/16 [Pr. 1). Expr. A pune in legătură v. pune (Pr. 1]. A se pune
Io  legătură v. pune (Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. legături (P.L. 25/24, 68/29). legătura (P.L. 70/16), g. d. legăturei (P.L. 35/36); pl. n. ac. legături (P.L. 61/14).
    LfiGR s. f. I. Religie, crcdinţă. A'eputlnd fi invăfălor public, pentru cd rămăsese In legea lui, fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică şi filozofie la Academia din Socota. P.L. 40/40 [Pr. 1). <0* Expr. Tabla legii v. tablă [V. lj. Q (Metaforic) Soartă, destin (v. şi parte). Da, mă voi naşte din păcat, Primind o allălege. 0.1 173/14 (V. 1).
    2.     Normă cu caractcr obligatoriu, stabilită şi apărată de stat. De lege n-au nevoie — virtutea e uşoară Ctnd al ce-ţi trebuieşte. . . Iar legi suni pentru voi. O.I GO/6 —7. liămlnefi in umbră sflnlă, Basarabi şi voi Muşalini, Descălecători de Iară, dătători de legi şi datini. O.I 149/32. Oameni vrednici ca să şază tn zidirea sfintei Golii, în cămeşi cu mineci lunge şi pe capete scufie, Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie. O.I 150/22; cf. O.I 52 ‘26, 59/31, 60/8 (V. 7). Q (In context figurat) Aş pune lumei lege rlzlndul tău delir. O.I 22/2 [V. 1). <0* Loc. adj. Fără de leyc = a) care nu se bucură de protecţia legilor, pus in afara legii. Străin şi făr-de lege de voi muri — atunce Nevrednicu-mi cadavru in uli(ă l-arunce. O.I 116/9 [V. 1) ; h) nelegiuit. — Blanca, şlii că din iubire Făr’de lege te-ai născut. O.I 102/2 [V’. 1|. Q (Construcţie metaforică) Cerc- de legi v. cerc (V. lj. + Fig. Datorie morală, comandament moral. Am uitat mamă, am uilat tată, Am uitai lege, am uitat tot. 0.1 27/2 [V. 1).
    3.     Expresie a legăturii esenţiale, necesare şi generale dintre fenomene, a legăturii interne dintre cauză şi efect. Stii că, tn puterea unei legi, nu este spaţiu deşert. P.L. 41/37 (Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. lege (0.1 22/2, 27/2, 59/31, 60/6, 60/8, 102/2, 116/9, 173/14), legea (P.L. 10/40), g. d. legi (P.L. 41/37), legii (O.I 48/25); pl. n. ac. Icgl (O.I 56/12, 60/7, 149/32, 150/22), g. d. legilor (O.I 52/26).
    LECCXDĂ s. f. Povestire avtnd elemente fantastice şi miraculoase. Q (Metaforic) Trecut fabulos. înecat de veci-nici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul mişc-a lui legendă. O.I 43/11 [V. 1).
    LEfT, -A adj. îmbrăcat Intr-o haină ca turnată pe corp. Te făleşti că tnainte-ţi răsturnat-ai val-virtej Oştite leite-n zale de-mpărafi şi de viteji. O.I 147/26 [V. 1).
    LEMN s. n. Substanţă dură, compactă sau fibroasă, carc alcătuieşte tulpina, ramurile şi rădăcina arborilor. Pe undele încete tşi mişcă legănate Corăbii tnvechile scheletele de lemn. O.I 63/12. Balconul de lemn se clătina sub paşi. P. L. 29/14. Umbra părea că-i surlde din cadrul ei de lemn. P.L. 30/15; cf. O.I 56/1, 148/4; O.IV 378/8; P.L. 27/24, 29/10, 29/22, 29/29, 32/5.. 39/30, 40/24, 73/6, 84/2 [V. 4; Pr. 11).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. lemn (O.I 56/1, 63/12, 148/4; O.IV 378/8; P-L. 27/24, 29/10, 29/14, 29/29, 30/15, 39/30, 40/24, 73/6, 84/2), lemnul (P.L. 29/22) ; pl. n. ac. lemnele (P.L. 32/5).
    l£.\E s. f. Stare de inactivitate, trlndăvie. La Paris, tn lupanare de cinismu şi de lene. . . Acolo v-afi pus averea, linerefele la slos. . . O.I 151/7 (V. 1). Q (Metaforic)
— 306 —
 Zidurile împrejmuitoare risipite şi năpustite tn risipa lor de plante grase, de furnici ce-şi fondaii state, de procesii lungi de glze roşii, cari se soreau cu nespusă lene. P.L. 72/1 -t |Pr. 1]. O (Construit cu verbul „a fi'1 şi cu subiectul logic in dativ) îmtlâ parcă aminlindu-şi vreun cintec, aliniată, Pare că i-ar fi tot lene şi s-ar ccre sărutată. 0.1 159/26 |Y. 1|.
     L£\E$. -A adj. Căruia li c lene. El se află In acele momente tle trindăvie plăcută, pe cari le are un dulău, ctnd şi-ntinde tofi muşchii in soare, leneş, somnoros, fără dorinfe. l’.L. 71.1 [l’r. 1], Q (Metaforic) Inactiv. Unced. Casa lui de pustnic, un coif întunecos şi painjinit din arhiva unei cancelarii şi atmosfera leneşă şi flegmulecăt a cafenelei — asia era toată viafa lui. P.L. 28/15 [Pr. 1|. + (Adverbial) a) cu moliciune. Uralul ei atirnă leneş pesle marginea de pul. O. 1 79/12 (V. 11 ; b) domol. »iint>iictor. Netezeşti încel şi leneş fruntea mea ceu liniştită. O. I -12/13 |V. 1],
     —     Forme gramaticale: s«. n. ac. leneş (P. L. 74/1). oneşă (P. L 28(15).
     LEXEVÎvb. IY. Intranz. A sc afla In inactivitate. Q (Mclaforic) P-ici. pe eolru cădeau din ele (din stlnci!, lenevite de căldură, mici bucăţi de nisip şi piatră. IM . 72. fi | Pr. 1|.
     1.FOPAltU      s. m. Animal (Feti* parrftts). Jicgete mai face-un semn, Şi pe două porţi deschise Se uzvirl doi Iroparzi. O. 1 105/21 |V. 1).
     LEPAdA vb. I. Tranz. 1. A lăsa din minii. £) (Repetiţie) Ai putea sil lepezi cirma şi lopefile să lepezi. O. 1 155/13 |Y. 2|. + A dezbrăca un vcşmlnl. în nopţi cu lună el    işi lepăda rasa şi-şi punea mantie de cavaler.
 P. 1.. Hi 3   |Pr. 11.
     2.              A lăsa. a jiărâsi undeva. Părinţii ei ari lepădai-o acul» si s-au dus intr-alt loc. unde asemenea erau aşteptaţi. IM.. 1.7 7 |l’r. 1|.
     :5. I-' i ", A renunţa l;i. . . — Manca, ştii că din iubire Far' tle lege tr-ai născut... I.rpădind viaţa lumii, Vei spăşi fir<sula mumii Şi de-o crimă tu mă minlui. 0.1 102/6 | Y . 1 j. -O R c ( 1. pas. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat? O.IY 379/10 |Y. 1].
     —     I'orme gramaticale : ind. imp. 3 sj*. lepăda (?*.L. -H> 3). p.c. 3 pl. au lepădat (P.L. 67/7): conj. prez. 2 sg. să lepezi (0.1 155/13. 155/13). 3 sg. sfi se lepede (O.IV 379,1(1); fcir. tepiiiud (0.1 1 <-2.<■).
     l.fcSNE   adv. Fără greutate,     uşor.             Cînd vreţi, puteţi
 prea lesne    pămintut să-mpărţiţi.   O.I 59/27.               Atunci veţi
 muri lesne fără de-amar şi grijă. O.I 61/11 |V. 2).
     LEŞfN s. n. Pierdere trecătoare a cţinoşlin\ei. Il vii cloroforma, ca din leşin să treacă intr-un somn adine. P.L. 59/24 |Pr. 1],
     LEŞINAT. - \ adj. Slăbit pesle măsură, lipsii de vlagă. Q (Depreciativ) Că-n veci nu se va Ume Profetul vreodată De braţele slăbite, puterea leşinată Al junelui cănii, O.I 23/17 |Y. 1|. Q (Mclaforic; depreciativ) Insensibilizai, locil. în darn răsună vocea-mi de eco repeţită, Vu zguduie arama urechea amorţită Şi simţul leşinai. O.I 25/6 (V. 11.
     — Forme gramaticale : sg. n. ac. leşinat (0.1 25/G).
 leşinată (O.I 23/17).                                      ‘
    LETOPfSEŢ s. m. Cronică. Q (Construcţie mclaforică) A scoale [pc erol| din letoplse|l = a invoca numele strămoşilor in scopuri demagogicc (v. şi suliţă). O eroi! cari-n (reculul de măriri vă adumbriseţi, Aţi ajuns acum la modă ae vă scot din letopisefi, O.I 149/28 [V. 1).
    1.EL'    s. m. 1. Animal (Felis leo). Un leu pustiei rage turbarea lui mugindâ. O.I 20/9. Ling-a leilor grădină regele Francisc aşteaptă. O.I 165/1. O frumoasă mtnă scapă de pe margine de-altan O mânuşă, drept la mijloc, intre tigru şi-ntre leu. O.I 166/5 ; cf. O.I 165/6, 165/11, 165/15, 165/25 (V. 7|. Q (Comparaţie) El ar răcni ca leii dar vai! nu poate plinge. O.I 88/14. în zadar striga-m-păratul ca şi leul In turbare. 0.1 148/11. împăratul trăia singur, ca un leu imbătrinit. P.L. 3/10; cf. O.I 24/15 [Y. 3; Pr. IJ.
    2.       F i g. Viteaz, erou. Cine-i leul ce Inehide cu durere ochii săi? 0.1 28/11 [V. 1|.
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. leu (O.I 20/9, 165/6, 165/11, 165/15, 166/5; P.L. 3/10). leul (0.1 24/15, 28/14, 118/11. 165/25); pl. n. ac. leii (O.I 88/14), g. d. leilor (O.I 165/1).
    l.lAxA s. f. Nume dai la diferite plante agăţătoare tropicale. Singur numai cavalerul suspinlnd privea balconul Ce-ncărcal era de frunze, de li spinzur prin oslrefe. Roze roşie de Şiras şi liane-n fel de feţe. O.I 152/20. ,Y-«r şîi că privesc O lume de paterni Pe cind liane cresc l’e singurătate-mi. 0.1 220/11. Liane şi flori de apă să Incunjure cu vegetafia lor corpul meu. P.L. 98/29; cf. O.I 15-1/10 [V. 3; Pr. 1|. Q (Comparaţie) Câci scris a fost ca viaţa la De doru-i sâ nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea Lianelor din apă. 0.1 190/8 [V. IJ.
    —       Forme gramaticale : pl. n. ac. Hune (O.I 152/20, 220/11 : P.L. 98/29). lianele (O.I 154/10), g. d. lianelor (O.I 190/8).
    Lflilvll. -A adj. 1. Carc se bucurii dc libcrlalc. Toi ce respiră-i liber, a tuturor e lumea. O.\ 24/16 (V. 1|.
    2.      Ncconstrins, neîngrădit. — O! ce liberă şi uşoară mă simt, zise ca. . . Nici o durere, nici o patimă in piept. P.L. H» 39 (Pr. I|.
                                                     (în expr.) A aven j»cul liher v. joc |Pr. IJ.
    —       Forme gramalicalc: sg. n. ac. liber (O.I 24/16; P.L. S'J/25), liberă (P.L. 49/39).
    LIDERUL s. m. Membru al partidului liberal. Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberatul, De ai crede că viafa-i e curată ca cristalul? O.I 150/7 [V. 1].
    LIRERTATE s. f. 1. Starea de a fi liber. Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, Ci-aievea s-a serbat.
O.I 21/17 [Y. 1|.
    2.      Posibilitatea de a acţiona după propria voinţă. Această libertate de alegere In elementele de cultură II făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atit de visătoare. P.L. 27/40. Simţea, pare-că, un ghimp in inimâ, cind ea era fafă — nu mai avea acea libertate de vis. care era esenfa viefei sale. P.L. 92/1 [Pr. 2|. O Loc. adv. fn libertate = In voie, ncstinghcril. Fl Işi închise ochii ca să viseze in libertate. P. L. 36/22 | Pr. 1|.
    3.      Lipsă dc ruşine, indecentă. Aşa-numitele lor btăs-lemâfii erau nişte copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrâcau. P.L. 75/14 [Pr. 1).
— 307 —
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. Ilbertaie (P.L. 27/40. 36/22, 92/1), libertatea (O.I 24/17; P l. 75,1 1).
    UC.\Rf vb. IV. Intranz. (Şi in forma ticuril
 I.    A lumina slab, intcrmilenl. in cenuşă, mai licurea ctfiua cărbuni. P.L. 17/19. I se păru alunei cu e intr-un pustiu uscat, lung, nisipos ca secela, deasupra căruia licurea o lună fantastică şi palidă. P.L. 36,21       {Pr. 2|.
    3. A sclipi, a luci. (Păianjenul) a       fesut subţire pinză
 străvezie ca o mreajă; Tremurind ea licureşte şi se pare a se rumpe, încărcată de o bură, de un colb de pietre scump*. O.I 76/31. Iar prin mindrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrttmicale peste pietre licttriiul.
 O.I 85 8. Aurul de pe spala legăturei -le piele se ştersese pe alocurea şi licurea pe la altele ca stropit cu petealâ. P.L. 35/36 | Y. 2; Pr. 1).
    —  Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. lieure^le (0.1
 76/31), imp. 3 sg. lirărea (P.L. 36/21). licure» (P.L. 35;3iii. 3 pl. Ileurea (P.L. 17/19): ger. IU-uWnd           (0.1    S>. -
 Variantă: Heurl (O.I 76,31. 8â/8 :            P.L. 17 1!>. i:3Ui
 vb. IV.
    LfCUR s. n. Sclipire, scinleicrc. Q (Mctaforic) încurajare. imbold (?). Aşa şi speranţa — e-tin lictir i/y-r. . . Animă-nc-odată tremlndal picior. 0.1 ÎMI |Y. 1).
    LICVRf vb. IV v. licări.
    LILIAC1 s. m.. Arbust (Syringa inilgaris). noaxln-inimi tşi jurau Credinfă pe iofi vecii, ('.ind pe cărări s> scuturau De floare liliecii. 0.1 186,16 [V. 1).
    LILlAt? s. m. Anim?l (Yespertilis murinus). Ah! alei. nu tem ei iadul ş-a lui duhuri — liliecii ? 0.1 48'28 [V. l|.
    LfLIE s. f. (Germanism sau latinism) Crin. Silfcle vin jalnic prin lilii să se culce. O.I 17/14 (V. 1).
    LIM.\X s. n. Ţărm. mal. Mările fărmuiloare şi cehif i Ungă limanuri. Toate se intind nainte-i. ■ . 0.1 1 I Mi
 IV.   1).
    LIMDAGIL s. n. Fel de a vorbi. De unde-ai Umilul acest limbagiu ? P.L. 96/15 (Pr. 1).
    *  LIMBÂJ s. n. v. Umbagiu.
    LfMBĂ s. f. I. Organ musculos care sc află in «ură. Coada roată o-nvirieşte. Scoale limba. 0.1 165/11 |V. I|.
    (La oameni, principal organ al vorbirii’ Sumai ochiul e vorbăreţ, iară limba lor e mută. 0.1             82.18 [V. 1).
 (Expr.) A i *e lega (cuiva) limba v. lega (Y. 1).
    II.    1. Principalul mijloc de comunicare intre oameni. Numai limba, numirea intr-un fel a unui obiect, ce unul tl vede aşa, aliul altfel, ii uneşte (pe oameni) In tnfelegere. P.L. 24/22. Ce lume slrăină, ce oameni străini, ce limbi., parcă era a noastră, dar lotuşi străină, alia. . . P.L. 38/12. Care limbă e-ndeslul de bogată, ca să poală exprima acea nemărginire de simţiri, cari se grămădesc nu In eimor insuşi, ei tn setea de amor. P.L. 77/35; cf. P.L. 24/24. 65/27 [Pr. 5). O Limbă moartă v. mort1 [V. 1). O (Construcţie metaforică) A turna in formă nouă limba vecbe şl înţeleaptă v. turna (V. 1). <> (Prin elipsă, cu referire la limba română) Prea v-a{i bătui joc de limbă, de străbuni şi obicei. Ca să nu s-arate-odată ce suntefi — Nişte
 mişei.' O.I 151/25 (Y. 1|. + Fd de exprimare caracteristic unui scriitor. Văd poefi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere. O.I 31/7. Poale vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Pintre tomuri brăcuite aşezai şi el, un brac. Aticismul limbii tale o să-l pună la clnlari. O.I 134/11. El ar fringe-n vers adonic limba lui ca şi Ilurafiu. 0.1 162'2 [V. 3|.
    2. (învechii). Popor, neam. L’n sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă. . . La păminl dormea tinlndu-şi căputii mina cea dreaptă. O.I 142/1 [V. 1).
    III.   1. Accesoriu al clopotului. Chiar clopotul n-a plingc cu limba lui de spijă. O.I 61/13 (V. 1}.
    2.     Pendul. Orologiul, fidel interpret al bătrlnului timp, sună de 12 ori din limba sa de metal. P.I.. 29/1 [Pr. lj.
    3.     Indicator al clntarului. O (Construcţii metaforice; in legătură cu gindirca. reprezentată printr-o cumpănă) \ înclina limba — a-şi arăta preferinţa pentru. . . Nici încline <t ei limbă Iiecea cumpăn-a gindirii înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii. O.I 194/17 (V. 1).
I.imbu slă nerlinlllu (intre viaţă şi moarte), sugerează neputinţa de a dezlega misterul existenţei. Ci cumpăna tjUulirii-mi şi azi nu se mai schimbă. Căci intre amindouă stă neclintita limbă. O.I 203/6 [V. 1).
    1.     (Determinat uneori prin ,,de flăcări”) Flacără alungită. O lampă-ntinde limb-avară şi subţire. O.I 52/22. Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frămint, Răcnete, miel de-arme pătrund marea cea caldă. O.I 62/18 (V. 2).
    —      Forme granialicalc : sg. n. ac. limbă (O.I 31/7, 142 1, 151 '2'., 194/17, 203/6; P.L. 38/12, 77/35), limba (0.1 52,-22. 61/13, 82/13, 82/18, 137/8,162/2, 165/14; IM.. 24,22. 24/21. 29/1, 65/27), g. d. limbii (O.I 134/11); pl. n. ac. limbe (0.1 110/29), limbile (0.1 62/18).
    LfMPEDE adj. 1. Transparent, clar. O luntre auritâ veghea pe undele limpezi ale lacului Ungă poartă. P.L. 5/31. Şi deodată văzură in urmă-te un luciu întins, limpede, adine, in a cărui oglindă bălaie se scălda In fund luna de argint şi stelele de foc. P.L. 19/15. S-aruncă tn lacul limpede ca lacrima. P.L. 101/11; cf. P.L. 5/24, 5/25, 13/11, 13/25. 45/33, 62/39 [Pr. 9j.
    2.     Senin. Urmărind pe ceruri limpezi cum pluteşle-o cioclrtie. Tu ai vre să spui să ducă către dtnsul o solie.
O.I 82/27. Cerul de Inserare era deasupră-i albastru, limpede, adine. P.L. 37,39. O bucată de cer am numai, dar ce bucată ! Un azur întunecos, limpede, transparent. P.L. 78,30; cf. P.L. 10/2, 36/8, 38/29 [V. 1; Pr. 5). Q (Metaforic) Liniştii, fără griji, ii povesteau. . . poveşti funtastice despre zine imbrăcate in aur şi lumină care duc limpedea lor viată In palate de cristal. P.L. 37/20 [Pr. 1). + (Despre ochi, p. est, despre culoarea lor) Clar; pur. — Bine-ai Oînit, Făt-Frumos, zise ea cu ochii limpezi şi pe jumătate inchişi. P.L. 7/33. Ochii cei albăstrii ai copilului erau aşa de slrălucifi, de un cohrit alit de limpede şi senin, incit păreau că privesc cu inocenta, cu dulceaţa lor mai femeiască asupra spectatorului. P.L. 30/3 [Pr. 2). + (Despre faţă) Senin, destins, reflectlnd calmul. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o faţă limpede prin mijlocul unor vise turburi şi seci. P.L. 18/34 [Pr. 1|. + Strălucitor. Făt-Frumos vedea cum infloreau două stele albastre, limpezi şi uimiVc — ochii miresei lui. P.L. 9/27. Luna limpede înflorea ea o fată de aur pe seninul cel adine al cerului. P.L. 23/6 [Pr. 2).
— 308 —
    3.      Carc răsună lămurit, distinct. Ariile roiau limpezi, dulci, clare, tn mintea lui îmbăiată. P.L. 53/23 IPr. 1). <> (Adverbial) Umbra sla... diafană şi ztmbitoare, rostind limpede şi respectuos: — Bună sară! P.L. 47/2 (Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. limpede (P.L. 5/21, 5/25, 10/2, 13/11, 18/34, 19/15, 23/6, 30/3, 36/8, 37/39, 38/29. 78/30, 101/11), limpedea (P.L. 37/20), g. d. limpede (P.L. 62/39); pl. n. ac. limpezi (0.1 82/27; P.L. 5/31, 7/33, 9/27, 45/33, 53/23), limpedele (P.L. 13/25).
    LIMPKZf vb. IV. 1. R e f 1. A deveni limpede. Rtul. . . se limpezeşte sub sori, de poţi număra tn fundu-i loale argintăriile lui. P.L. 52/6 (Pr. 1].
    1.      Tranz. A face să fie clar, transparent. (Dionis] ar fi dorit ca etern să fie astă noapte cu aerul răcoare, limpezit de lumina lunei. P.L. 30/19 [Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se limpezeşte (P.L. 52/6); part. limpezit (P.L. 30/19).
    LIMPEZfME s. f. Claritate. O limpezime dumnezeiască e In fiecare şir. P.L. 43/2. El singur nu-şi putea explica această limpezime a minfii. P.L. G3/1 [Pr. 2).
    LIMPEZfT, *Ă adj. Înseninat, clar. Ochii nu mai aveau acea sălbatică şi noptoasă strălucire... ci limpeziţi, nespus de adinei, te-ai fi uilot zile întregi tn ei. P.L. 92/40 [Pr. 1].
    LIN, -A adj. 1. Liniştit, domol. în negrul zid s-arată Venind ca-n somn lunatec, tn păsuri line ea. O.I 95/17. Şi un leu iese In fală, cumpătai, cu păsuri line. O.I 165/6. Aerul lin al nopţii II trezise. P.L. 95/25; cf. O.I 54/23, 92/16 [V. 4; Pr. 1). + (Adverbial) Uşor, pe nesimţite, tncet. Se apropie-arginloasă umbra-nalt-a unui tnger, Se aşază lin pe patu-i. O.I 53/11. Iară lei cu umbra lata şi cu flori plnă-n păminl înspre apa-nlur.ecală lin se scutură de vtnt. O.I 154/32. Peste vlrfuri trece tună, Codru-şi bale frunza lin. O.I 206/2; cf. O.I 72/14, 74/8, 74/15, 84/37, 85/17, 174/5, 220/1 [V. 10]. Q (In context figurat) Ca visul ce se-mbină Palid, lin, In-'fiişor Cu o rază de lumină. O.I 19/10 (V. 1], + (Despre ape) Fără valuri (mari), calm. Pe-un mur tnall şi rece de-o marmură curată, Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină. Se răs-fringe ca-n oglindă a copilei umbră plină. O.I 51/2. Scln-leie marea lină şi placele ei sure Se mişc-una pe alia ca pături de cristal. O.I 63/6.       — Codrule cu rluri line,
Vreme trece, vreme vine. O.I 123/19 (V. 3]. <> (Adverbial) Şi-nlinse-a apei arii în cercuri fulgerlnde se pleacă lin suflurii Al zefirului nopţii şi sună cadenţat. O.I 63/19 [V. 1],
    2.      (Despre simete) Lipsit de asprime, potolit, bllnd. A nopţii poezie, cu-ntunericut latar. . . se-mbină, se mlădie C-un glas tainic, lin, amar. O.I 18/4 [V. 1]. + (Adverbial) Uşor, abia auzit, discret. Lin vioarele răsună, iară cobza ţine hangul. O.I 85/38. Cu glas adtnc, cu graiul de Sibile, Rosteşte lin In clipe cadenfale : ,,Xu-nvie morţii — e-n zadar copile!" O.I 202/13. Apleclndu-şi gura la urechea ei, li şopti lin. P.L. 93/22; cf. O.I 83/23, 111/1 -P.L. 53/1, 90/19, 94/27 [V. 4 ; Pr. 4). + (Despre lumină sau surse de lumină) Cu strălucire domoală, odihnitoare. I)e-ai fi noapte-aş fi lumină Bllndă, lină. O.I 5/2. Dtn inimă-i pămtnlut la morfi să deie viaţă, în ochii-i să
se scurgă sclnlei din steaua tină. O.I 94/22; cf. O.IV’ 361/1 [V. 3). Q (în context figurat) Suflelu-fi arde tn sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. O.I 27/12 (V. 1]. (Adverbial) Uimit privea cezarul ta umbra cea din nouri, Prin creţi ai cărei slete lin Iremurlnd transpar. O.I 63/27. Şi tn ctle mii de case lin pătruns-ai prin fereşti. O.I 130/15; cf. O.I 9/21 (V. 3).
     3.     Calm, liniştit. Lumlnarea-i stinsă-n casă... sim-nu-i cald, molatic, lin. O.I 42/4. Să-mi fie semnul lin Şi codrul aproape. O.I 216/5. Din tnmurâteare (Ceara) deveni lină. P.L. 85/19; cf. O.I 219/9, 221/13, 223/9 (V. 5 ; Pr. 1). O (Metaforic) Blind, discret. Ximic, doar suvenirea surlsului tău lin. O.I 20/22 [V. 1). <>(Adverbial) Mirosul cel umed al florilor Imitate o făceau să doarmă mull şi lin. P.L. 10/4 (Fr. 1). 4- Care exprimă calmul, seninătatea. O! dezmiardă, pln’ce frunlea-mi esle netedă şi lină. O.I 42/17 [V. 1].
     —      Forme gramaticale ; sg. n. cc. lin (O.I 9/21, 18/4, 42/4, 216/5, 219/9, 221/13, 223,9; P.L. £5/25), lini (O.I 5/2, 27/12, 42/17, 51,2, 54,23, 63/6, £4,22; P.L. 65/19), g. d. Ud (O.I 20/22), voc. lini (O.IV 361/1); pl. n. ac. line (O.I 92/16, 95/17, 123/19, 165/6).
     LINGUŞf vb. IV. Tranz. A cdula. ©(Construcţie metaforică) A linguşi privirea cuiva = a privi cu admiraţie slugarnică (v. şi cuvin t). Bestiilor care pe azi (I ţin tn fiară, Cum linguşiţi privirea cea slearpă şi amară. O.I 24/5 [V. 1).
     LINGLŞfRE s. f. Adulare. Şi ochi ce selnteie devii Sunt umezi înfiorătorii De linguşiri, de viclenii. O.I 211/12 (V. 1).
     LfolE s. f. I. Trăsătură făcuţi pe hlrtie (alcătuind o figură). Privi din nou la painjinişul de linii roşii. P.L. 37/14. Liniile semnului astrologie se mişcau cumplit ca şerpi de jăratic. P.L. 37/30. El ti dek o hlrtie mtzgălilă tn linii slrlmbe. P.L. 96/19 ; cf. P.L. 3//14 (Pr. 4).
     2.     (La pl.) Contur. Scurleica — oricll de groasă ar fi fost — accentua totuşi liniile unei tatii fine şi mlădioase. P.I.. 67/34 (Pr. 1],
     — Forme gramaticale; pl. n. nc. linii (P.L. 37/14, 96/19), liniile (P.L. 37/14, 37/30, 67/34).
     LfMŞTE s. f. 1. Tăcere. Sctr/tirea de conaeie dădea farmec astei linişti. O.I 141/1 (V. 1). + (în natură) Acalmie, calm. Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn. O.I 148/37. Mai am un singur dor în tinişler serii Să mă lăsa/i să mor La marginea mâni. O.I 216/2. O linişte somnoroasă, un aer cald de vară, luna strălucită, stele de aur. . . - iată tabloul! P.L. 48/37; cf. O.I 221/9, 223/2 (V. 4; Pr. 1|. Q (Construcţie metaforică) Liniştea uiUirll = nemărginire, infinit (v. şi genune, ive fiinţă, negură, repios). Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării, Dă crizon nemărginit Singurătăţii mării. O.I 175/13 [V. 1]. Lunyn Unişte = noaptea. Cerul slelele-şi arală. Solii dulci ai lungii linişti. O.I 103/8 [V. 1]. O (Metaforic) Loc, întindere liniştită, calmă (?). Numai lebedele albe, clnd plutesc încet din trestii. Domnitoare peste ape, oaspeţi linişlei acestei, Cu aripile întinse se mai scutură şi-o taie Clnd tn cercuri tremurlnde, clnd in brazde de văpaie. O.I 152/12 (V. 1).
— 309 —
    2. Lipsă de zbucium suflctesc, tihnă, pace. Cu farmecul luminii reci Glndirile străbate-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de pntimi. O.I 179/15. Surisul obraznic, ochiul cuuios, cochetăria veselă se-ntorc pe rlnd dup-acea sărutare... chiar liniştea. P.L. 71/11. Ochii nu mai aveau acea sălbatică şi noptoasă strălucire. . . Linişte şi o melancolică pace era In adincimea lor... P.L. 93/1 [V. 1 ; Pr. 2). «$► Loc. adv. Io linişte — In tihnă, netulburat. Ş-au trăit apoi In pace şi tn linişte ani mul(i. P.L. 23/24 [Pr. 1]. O (Construcţie metaforică) LinişU eterni = moarte (v. şi d u c e r c, gheaţă, g 1 h s, mare*,moarte, paranimfă, noapte, ochi, repaos, stingere, v i s t e r n i c)' E acelaşi ctntec vechi. Setea liniştei eterne care-mi sună In urechi. O.I *37/38 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. linişte (O.I 148/37, 179/15; P.L. 23/34, 48/37, 93/1), liniştea (O.I 175/13, 216/2, 221/9, 223/2; P.L. 71/11), g. d. linişti (O.I 103/8, 141/1), llnlştol (O.I 137/38, 152/12).
    LINIŞTf vb. IV. Tranz. A calma. Tu nici nu ştii a la apropiere Cam inima-mi de-adtnc o linişteşte. O.I 120/10 [V. 1).
    LINIŞTfnE s. f. 1. Linişte, calm ai naturii. Să mai salul o dată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniştiri. Ce respirau in taină plăceri mai naturale. O.I 6/14 [V. 1|.
    2. Linişte sufletească, tihnă, pacc- Chiar moartea ce răsptnde teroare-n omenire... Acolo m-ar adoarme in dulce liniştire. O.I 8/11 [V. 1],
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. liniştire (O.I 8/11); pl. n. ac. liniştiri (O.I 6/14).
    LIN'IŞTfT, adj. 1. Lipsit de zgomot, tăcut. Deodată întunericul dimprejurul lui deveni liniştii, negru-morl, fără sunet şi fără lumină. P.L. 54/17. In murii linişlifi ai monastirei ea se regăsi pe sine însăşi. P.L. 100/8 [Pr. 2|.
    2.     (Despre ape) Fără valuri, lin. S'ilut mişc-a lui legendă si oglinaa-i galben-clară Călră marea liniştită ce tneacă a lui dor. O.I 43/12. El privea la viitor, cum ai prioi tn fundul unui lac liniştit şi limpede ca lacrima. P.L. 62/38. Undele liniştite o duceau şi in curtnd ajunse la sttncile din mare. P.L. 101/3 [V. 1 ; Pr. 2). + (Despre respiraţie, puls etc.) Carc sc desfăşoară In ritm normal, regulat. Tlmpla bate liniştită, ca o umbră viorie. O.I 79/8. Făl-Frumos asculta liniştita ei răsuflare. P.L. 10/6 [V. 1 ; Pr. lj. O (Adverbial) Răsufltnd din ce tn ce mai liniştit, tncepu să privească. P.L. 84/18 [Pr. 1).
    3.     (Cu referire la lumina lunii) Domol, potolit, lin. Intre ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare! O.I 136/6. Sd mergem împreună, Sub acel farmec liniştit De lună. O.I 187/19 [V. 2]. <> (Adverbial) Răsare luna liniştit Şi tremurtnd din apă. O.I 179/3 [V. 1}.
    4.     Calm, netulburat. In dom de marmur negru ei intră linişlifi. O.I 1*3/31. Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o ztnă liniştită Cu ochii mari, cu umeri goi? O.I 228/23. E trist, adaose liniştită şi cu glasul pufin mai adine. P.L. 89/23; cf. O.I 166/17, 199/19; P.L. 40/18, 79/19, 85/19 [V. 4 ; Pr. 4]. «0- (Adverbial) Şi dacă oehii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă priveşte liniştit Cu stinsele lumini. O.I 230/11 [V. IJ. + Care exprimă
seninătate, calm, Împăcare. Netezeşti Incet şi leneş fruntea mea cea liniştită. O.I 42/13. Arătarea lui era liniştitî, dar nu bllndă. P.L. 40/35. Paloarea cea liniştită şi marmorie a feţei contrasta cu părul tn dezordine. P.L. 59/37 [V. 1 ; Pr. 2\.
    —   Forme grama^cale : sg. n. ac. liniştit (O.I 166/17,
187/19, 199/19; P.L. 40/18, 51/17, 79/19), liniştită (O.I 42/13,  43/12,    79/8, 228/23; P.L. 40/35, 50/37, 85/19,
89/23), liniştita (O.I 136/6 ; P.L. 10/6), g. <1. liniştit (P.L. 62/38); pl. n. ac. liniştiţi (O.I 93/13; P.L. 100/8), liniştite (P.L. 101/3).
    LIVS, -A adj. (Despre oameni) Cu părul pomădat şi pieptănat cu îngrijire; scos din cutie. Q (Substantivat; mctaforic) Viclean, prefăcut (?). Locul hienei II luă cel vorbaref. Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmălaref. O.I 61/4 [V. 1|.
    LINŢOLIU s. n. Giulgiu. Q (Comparaţie) Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă. O.I 32/7 [V. 1].
    I.IPf vb. IV. T r a n z. şi r e f 1. 1. A (se) prinde, a (sc) ataşa. Şi-nfi/neş/i lipită-n file Viţa galbănă de păr. O.I 108/15. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci şi rotunde. P.L. 9/35. Inchipuieşle-fi că, pe o roa'ă mişcată-n loc, s-ar lipi un fir de colb. P.L. 41/29. . Mii de albine cutremură florile lipindu-se de gura lor. P.L. 78/25 [V. 1 ; Pr. 3). Q (Metaforic) De obiceiuri şi insli-tutiuni. . . se lipesc religiuni subiective. P.L. 80/40 [Pr.l].
    2. A (sc) apropia mult de tot, a (sc) atinge. — Dacă mă iubeşti, să fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai tare de peplul lui. P.L. 8/16. — Haide, dar! şopli ea... lipindu-şi gurifa de buzele lui. P.L. 50/8. Acum | leronim) se lipi cu-ncetul de chipul ei mlădios şi uşor. P.L. 93/20; cf. P.L. 60/18 [Pr. 4).
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. se lipesc (P.L. 80/10). p. s. 3 sg. se lipi (P.L. 60/18, 93/20), m. m. c. p.
3 sg. se lipise (P.L. 9/35); opt. prez. 3 sg. s-ar lipi (P.L. 41/29); ger. lipindu- (P.L. 50/8), lipindu-se (P.L. 8/16, 78/25) ; part. lipită (O.I 108/15).
    LIPfT, -A adj. (Despre buze) Sfrîns împreunat. C-un zimbet trist şi sfint Pe buzele-i lipite, ce vinete li sunt. O.I 88/9. Sedea-ndărătnicu intr-un coif, cu buzele slrlns lipite. P.l! 67/15 [V. 1 ; Pr. 1|.
    LfPSA s. f. 1. Absenţă. La-nceput, pe cind fiinţă nu era, nici nefiinţă, Pe cind totul era lipsă de viafă şi voinţă . . . Fn prăpastie? genune? O.I 132/14. Ceea ce ne bucură esle lipsa de fraze şi rezonamente cu care la oameni se-m-bracă această emigrare a superfluenfei locuitorilor. P.L. 80/27 [V. 1 ; Pr. IJ.
    2.      Nevoie, mizerie. Consumată de lipse, ea se stinse tntr-o zi. P.L. 31/24 [Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. lipsi (O.I 132/14), lipsa (P.L. 80/27); pi. n. ac. lipse (P.L. 31/24).
    LIPSf vb. IV. Intranz. 1. A nu fi, a nu exista. De ar lipsi din inimi speranţa de răsplată... Afi mai purta oslnda ca vita de la plug? O.I 59/8. De aţi lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă, Cezarul, chiar cezarul de mult ar fi
— 310 —
 căzni. O.I 02/8. Portretul părintelui săli lipseşte din părete. P.L. 02/26: cf. P.L. 29/13 |Y. 2; Pr. 2|.
     2. A absenta. Fata lipsea şi aievea. P.L. 21/2. Lisă pe unul să-ti lie locul, pe cită vreme vei lipsi din el. P.L. -11/41. Ci si dalta şt uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu ape3; dar bălrtmil lipsea. P.L. 98/23; cf. I*.L. 45/20 |Pr. 11.
     :j. A mai avea nevoie dc ceva (ca să...) . .Yu ne lipseşte dectt itarga magicii. <ie a ne transpune In oricare punct at lor am voi. P.L. 38/23 [Pr. 1]. Q (Repetiţie) (le-fi lipseşte oare fie, blond copil cu-a ta mărire . . . Ce-fi lipseşte să fii ingfr. . .   O.! 51:5,9 [Y. 2|.
     —      Forme cruniaticalc : ind. prez. 3 sg. llpse^le (O.I 51/5, 51/0; P.L. 38/23, 62'2l>), imp. 3 sg. lipsea (P.L. 21/2. 29.13. 98/23). p.c. 3 sn. a lipsii (P.L. 15/26). viit. 2 sg. vei lipsi (P.L. 41/11); opt. piez. 3 sy. ar lipsi (O.I 59/8),
 2 pl. aii lipsi (O.I 02 8\
     LIPSIT. -\ adj. Care esle (sau a rămas) fără ceva, care nu (mai) are ceva. Departe sunt tle tine şi singur Ungă foc. Petrec in minte viata-mi lipsiţii tle noroc. 0.1 107/2. Vinută-i e buza. lipsită de singe. O.JY 301/19, Lipsit de iubire. . . et ştia că ..tn această ordine a rcalitătii", cum o numea et. mt-l va intttni nici nn zimbet şi nici o lacrimii. P.L. 28/7: cf. O.I 62,-2 |Y. 3: Pr. 1).
     —      Forme gramaticali' : sg, n. ac. lipsii (P.L. 28/7;, lipsită (O.I 02,2. 107/2: O.IV 364/10).
     LfltA s. f. I. Instrument muzical cu coarde (considerat drept atribut simbolic at poeţilor). Q (Comparaţie) Sau ca lira sfărlmată Ce rătsjcme-ngrozitor. Cind o mină îngheţată liumpe coardete-n fior. Astfel mlna-{i tremurlndă Hate-un eintec mort si viu. 0.1 18 17 |Y. 1]. Q (In contexle figurate) Voi. . . să-mi pui cununa pe a mea frunte, Şi să-mi pui lira de căpi-tli. O.I 27/21. In zadar boltita liră. ce din .şapte coarde sună. Tinguirea ta de moarte in caden/etc-i adună. O.I 16')17 |Y. 2|. Q (Meta-firic) Suffefu/ ims/ru : un inger. ininw nons/ni: o liră, Ce la i’lntul cald ce-o mişcă, cintări molcome respiră. O.I 35 28 |Y. 1|.
     2. !•' i g. Simliol al inspiraţiei poetice, al meşteşugului poetic, al creaţiei poetice, at poeziei (lirice). Ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată. 0.1 23/7. Cinluri nouă smulge tu ilin liră-mi. 0.1 120 8. .Iu cri lira visătoare ori cu sunete de flaut Po/i să-ntimpini putri-dii ce-ati venit de-atunci încolo? 0.1 119/24 |\. 3]. Q (Construcţii mclaforicc) Lira vihrindu de iubire - poezia erotică (v. şi Inger, joc, strai), iui n-aş alege lira vibrlndd de iubire. Ci ceeo care falnic tmi cintă de murire. 0.1 17/1 |Y. 1], (Cu referire la poetul Al. Sihleanu) Liră de argint. Liră de urgint. Sihleanu. O.I 31/13 |Y. 1|. A încorda lira (sau h luneca cu mina pe liră, u minu einleeul pe liră, a curge note din liră) — a cinta in versuri, a scrie poezii (v. şi coardă, cumpăni, fereca, v j I. v c s t i). Eşti fiinfa-armonioasă C.e-o gindi iu» serafin, Cind pe lira-i llnguioasă Mina cintecul divin? O.I 19/7. Iar poetul ei cel llnăr o privea cu Imbăiare, Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare. O.I 32/11. Incorda-voi a mea liră să cint dragostea ? 0.1 140/5. .Su fac, o suflet, ca din nou sii tremuri Cu mtna mea in van pe liră lun*c. O.I 201/11 |Y. 4]. A splnzuru liru in cui =- a renunţa dc a mai serie versuri (v. şi pană). Ah! de cile ori voit-am Ca să splnzur lira-n cui. O.I 105/22 [Y. 1],
    —       Forme gramalicalc: sg. n. ?c. Ură (O.I 23/7, 31/13, 32/11. 35/28, 120/8, 140/5, 160/17, 201/11), lira (0.1 17/4, 18/17, 19/7, 27/24. 105/22, 149/24).
    LITERAT s. m. Om dc litere. De ar avi cărli, jurnale, universităli, ai vedi pe literafi făclnd combinaţii geniale. P.L. 80/21 (Pr. 1].
    LfTERÂ s. f. Semn grafic In alfabetul unei limbi. înaintea patului — o masă murdară, al cărei lemn grun-zuros de vechime era tăiat cu litere latine. P.L. 29/30. Literele bătrtne ale căr/ii căpătau tn/eles. P.L. 46/10. Deasupra ei, tn triunghi, era un ochi de foc, deasupra ochiului — un proverb cu literele strlmbe ale întunecatei Arabii. P.L. 52/29; cf. P.L. 50/25 (Pr. 4].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. litera (P.L. 50/25); pl. n. ac. lilere (P.L. 29/30), literele (P.L. 46/10, 52/29).
    lKA s. f. Părul ovinelor tăiat pentru prelucrare. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur şi dinlr-un fuior de o tină ca argintul. P.L. 7/29 (Pr. 1). + Fire obţinute prin prelucrarea pârului ovinelor. Cap-şonut alb de lină. înconjura fafa, fruntea. P.L. 67/32. Metaniile de lină spinzură c-un coif din stn. P.L. 73/6 (Pr. 2],                                             .
    LÎNGĂ prep. I. (Introduce un complement circumstanţial de loc) în preajma. ... In apropiere de.. . In biserica pustie, tinga arcul In părete, Genuncheată stă pe trepte o copită ca un Inger. O.I 50/5. Departe sunt de tine şi singur lingă foc. Petrec in minte viaţa-mi lipsită de noroc. O.I 107/1. Lingă prispă steteau două butii cu apă. P.L. 7/20; cf. O.I 9/13, 50/2. 50/13, 51/14, 51/16, 51/16, 54/22, 66/18, 72/9, 74/19. 80/23, 80/35, 84/25, 85/3, 85/17, 88/11, 100(14, 101/3, 103/10, 144/6, 148/38, 150/1, 165/1, 165/18, 107/11, 231/19; O.IV 364/13; P.L. 5/31, 7/14, 9/30, 10/14, 15/3, 22/14, 22/39, 23/10, 31/26, 42/4, 46/27, 57/19, 60/36, 00/37, 61/26, 65/20. 70/19, 88/25, 90/30, 90/34, 101/36 [Y. 29 ; Pr. 22). <> (Urmlnd după un substantiv care se repetă după prepoziţie, formează sintagme carc arată că obiectul sau fiinţa denumită de substantiv se găseşte In număr marc) Vede fără Ungă ţară şi popor lingă popor. O.I 144/8. fii dau catarg Ungă catarg, Oştiri spre a străbate. O.I 178/21 (Y. 3]. <C> (Cu nuanţă modală) Era un contrast plăcut: fafa lui trasă şi fină.. . Ungă fizionomia ovală, rătunzită şi albă a ei. P.L. 64/25 [Pr. 1].
    II.     In prepoziţii compuse. 1. Pe lingă, a) (Introduce un complement circumstanţial de loc) Prin apropierea, prin preajma. Pe Ungă mese lunge, stâtea posomorită, Cu fefe-ntunecoase, o ceată pribegită. O.I 56/3. Pe Ungă plopii fără sol Adesea am trecui. O.I 191/1. Pe Ungă el arbori nalţi, verzi, stufoşi răsptndeau o umbră răcorită şi mirositoare. P.L. 13/12. Am deveni/ o statuă de bronz, pe Ungă care trece o lume. P.L. 87/30; cf. O.I 191; P.L. 40/13, 44/16, 53/25 [V. 3; Pr. 5]. b) (Introduce un complement circumstanţial dc mod) In comparaţie cu... Moartea nu-i nimic pe lingă chinul meu de azi. P.L. 56/41 (Pr. 1|. c) (Introducc un complement circumstanţial cumulativ) In afară de. . ., In plus. Şi tot pe Hng-acestea cerşesc tnc-un adaos. O.I 115/19. Surtucul lui, pe Ungă acestea, era mai mult urzeală dectl bătătură. P.L. 32/8 [V. 1 ; Pr. 1).
    2.      De lingă. Din apiopierea, din preajma, a) (Introduce un complement circumstanţial de loc) Trist se scula din patul împărătesc, de Ungă împărăteasa tlnără. P.L.
— 31! —
3/17 IPr. 1). b) (Introduce un atribui) Toate pisările ies. Din huceag de aluniş La voiosul lumini.1}. Luminiş de Ungă ballă. O.I 215/5. Atunci i se păru că şi fala dc Itngâ el se ridica Incel... P.L. 20/33. Şezură pe banca de piatră de Ungă portiţă... P.L. 69/33 \\. 1; Pr. 2J.
    3.      Plnă lingi. (Introduce un complement circumstanţial de loc) (Marea) se mişca urclndu-şi apele pină lingă un boschet de chiparos şi roze. P.L. 97/21. Privea oare întregi. . . la prăvălalica grădină, frumoasă şi sălbăticită, eare-şi înrădăcinase hăţişurile şi arborii plnă lingă ţărm P.L. 100/14 (Pr. 2).
    LOBODA s. f. Plantă (Atriple.r). in mijlocul mei grădini pustii, unde lobodele şi buruienele crescuse mari... se tnalţau ochii de fereastă spartă a unei case veche P.L. 29/6 (Pr. 1).
    LOC s. n. I. 1. Porţiune determinată in sp;i|m. iur ceru-ncepe a roti in locul unde piere (luccafiiru]|. O.J 171/21. Baba găurise sttnca Intr-un toc. P.L 19/10. — Tot ca vremeo, bucală cu bucală, poţi fi in orice loc dorit. P.L. 41/36. Aşeză la un loc potrivit un piedestal negru de lemn. P.L. 84/1; cf. P.L. 41/30,            41/32,    44/17.    44 21.
67/8, 75/3, 78/13, 94/8 (V. 1 ; Pr. 11). O J.oc. adv. în loc = a) in nemişcare, in neclintire (?). Din increfirea lungii rochii Iiăsai ca marmura In loc. O.I 117/10 (V. 1) ; I») pc aceeaşi bucată de pămint. inchipuieşte-ţi că, pe o roată mişcată-n loc, s-ar lipi un fir de colb. P.L. 41/29 [l’r. j|. In lot locul = pretutindeni. De-i urma fie norocul Fie idealurile. Te urmează In lot locul Yinturile, valurile. O.IV 396/11 (V. 1). La un loc = laolaltă, Împreună. Şi-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc... O.I 162/32. D-zeu e vremea însăşi cu lot ce se-ntimplă-n ea, dar vremea la un loc. P.L. 41/24 (V. 1 ; Pr. 1). Pe loc —
—   pe dată, imediat. Dulcea lor zădărnicie Xu mă-ndur s-o pun pe foc. Deşi-mi stau altt de trisle Că nu pol muri pe loc. O.I 125/20 (V. 1], <> Expr. A sta (sau a se ţinea, a rămînea) lotului sau în (pe) loc = a sc opri undeva (neclintit), a rămlne In nemişcarc; a dăinui. Iar noi locului ne ţinem. Cum am fost uşa răminem. O.I 1215. Vrei să priveşti un slraniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? O.I 228/12. Toate steleau tn loc, numai Făt-Frumos mergea mereu. P.L. 5/16. Mergeau aşa de iute, Inctl i se părea că pustiul şi valurile mărei fug, iar ei stau pe loc. P.L. 21/12. El sletea Incului şi se uila lung la ea. P.L. 93/8; cf. O.I 127/6, 187/22; P.L. 4/16, 11/5. 68/23, 81/25 (V. 4; Pr. 7). A opri in loc pe cineva = a tace ca cineva sâ incelezc brusc o mişcare. Şi aiuncea ctnd spre uşă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l opreşte-n loc cu ochii. O.I 80/28 (V. 1|. Stare pe loc v. stare (V. 1). Q (Metaforic) Perioadă dc timp. Omul cuprinde un loc tn vreme. P.L. 41/23 (Pr. 1). + Ţinut, regiune; p. ext. ţară. Aş fi ferice, de-aş fi încă o dală in palria-mi iubită, in locul meu natal. O.I 8/6 (V. 1). Q (în context figurat) Te pllnge-n llnguire şi locul tău natal. O.I 1/17 (V. 1). + Spaţiu. O (In context figurat) Noi nu avem nici timp, nici loc, Şi nu cunoaştem moarte. O.I 177/31 (V. 1).
    S.      Spaţiu ocupat de cineva sau de ceva. Cu evlavie de vulpe, ca tn tirane, şed pe tocuri Şi aplaudă frenetic achime, clntece şi jocuri... O.I 150/25. In locul tui menit din ceri Hiperion se-ntoarsă. O.I 178/29. Vezi lu buţile asie două? Una-i cu apă, alta cu putere. Să le mutăm una-n
locul alteia. P.L. 8/29; cf. O.I 27/20, 173/19, 185,21 ; l'.L. 49/38, 83/26. 83/32 (V. 5; Pr. 4). O Loc. adv. La loc = acolo unde era mai Înainte, impinse bolovanul la lor. P.L. 98'! [Pr. 1|. Din loc — dc acolo unde se găseşte. De aceea noi le mutăm ]buţile) din loc. P.L. 8/32. [Zoroas-tru| fărea ca stelele să se mute din loc. P.L. 16/31. Cezara nu se mişca din loc... P.L. 83/34 [Pr. 3). (Expr.) A-l sslri (cuiva) inima din loe v. sări (V. 1). Loc. vb. A Iiiii locul — a înlocui, (l'neori cu eliziunea verbului) Locul hienei il luă cel vorbăreţ. Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmătareţ. O.I 61/3 — 4. Aş vrea ca cineva să-mi ieie locul in această săhăstrie. P.L. 82/27 (V. 2; Pr. 1). •0» Kxpr. A face loc v. facc (V. 1 ; Pr. 1]. A ţine locul cuiva ; a înlocui. ;i suplini. Din acest şir lasă pe unul să-ţi ţie locul. P.L. 41/11 (Pr. 1]. A ţinea loc de... v. ţinea (Pr. J |.
    II.    (fn loc. adv.) Dc loc = nicidecum, de fel. Ea era ca trunchiul şi nu se mişca de loc. P.L. 17/21 (Pr.l]. In loc «le ... sau (loc. prep.) in locul .... arată o înlocuiri-, o substituire. O beşică-n loc de sticlă e intinsă-n ferăslruie. O.I 84/21. Cu faţa zblrcilă . . . c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. P.L. 6/35. Xu voia să-i inspire speranţe deşerte, precum ar fi făcui orice bărbat In iocu-i. P.L. 89/6; cf. O.I 81/19; P.L. 48/4, 81/1 (V.2; Pr.4).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. loc (O.I 27/20, 61/25, X0-2S, 84/19. 84/21, 106/7. 117/10, 125/20, 127/6, 162/32, 177/31. 185/21. 187/22, 228/12; O.IV 379/4; P.L. 4/16, •VI6, 6/3), 8/32, 17/21, 19/10, 21/12, 32/3, 41/23, 41'21, 11/29, 41/3(5, 44/21, 46/31, 48/4, 67/8, 68/23, 75/3, 78/13, 81/4, 83/2(5, 83/31, 81/1, 92/37, 94/8, 98/1), locul (O.I 1/17 8:6, 01/3, 61/4, 171/24, 173/19, 178/29; O.IV 396/11; P.L. 8/29. 41/11, 49/38, 82/27, 83/32), locu- (P.L. 89/6), g.d. locului (O.I 124/5; P.L. 11/5, 81/25, 93/8); pl. n. ac. locuri (O.I 150/25 ; P.L. 44/17), locurile (P.L. 41/30, 41/32).
    LOCAŞ s.n. Aşezare, casă. Ximeni n-a afla locaşul» unde ea s-ascunde lainic. O.I 83/20. Astfel el, moşleniloriul firesc al acestui locaş de pace . . . răscoli cărţile. P.L. 99/1 [V.l ; Pr.l).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. loca? (P.L. 99/1), locaşul (O.I 83/20).
    LOIX'f vb. IV. I n l r a n z. A fi stabilit cu locuinţa undeva. Dan trecea iute printr-o parte de oraş, in care locuia boierimea. P.L. 44/5. Unde locuieşte omul acesta? P.L. 58/39. Vin de-mi spune . . , ce se petrece tn acea cămăruţă unde-aş vrea să locuiesc eu .. . P.L. 86/16; cf. P.L. 11/41, 86/9 [Pr.5|. «0» T r a n z. Am puti locui lumea stelelor şi a soarelui. P.L. 25/28 [Pr.l).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. locuieşte (P.L. 58/39), imp. 3 sg. locuia (P.L. 11/41, 44/5), viit. 2 sg. vel locul (P.L. 86/9); conj. prez. 1 sg. aâ locuiesc (P.L. 86/16); inf. locui (P.L. 25/28).
    LOCUINŢĂ s.f. Casă în care locuieşte cineva. In fala locuinţei lui Dionis se ridica o casă albă şi frumoasă. P.L. 36/17. Toate astea laolaltă te făceau a crede că esle mai mult o ruină oprită curiozităţii decit locuinţă. P.L. 72/17. Plecară tustrei spre locuinţa lui. P.L. 83/5 (Pr.3).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. locuinţă (P.L. 72/17), locuinţa (P.L. 83/5J, g.d. locuinţei (P.L. 36/17).
— 312 —
     LOCUITOR s.m. (La pl.) Populaţie. Locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dota/i cu organele noastre, ar pricepe toate cetea absolut In felul şi in proporfiunile tn care le pricepem noi. P.L. 2-1/10. Ceea ce ne bucură este lipsa de fraze şi re2onamente cu care la oameni se-mbracă această emigrare a superfluenfei locuitorilor. P.L. 80/29 (Pr.21.
     —      Forme gramaticale : pl.n.ac. locuitorii (P.L. 24/10), g.d. locuitorilor (P.L. 80/29).
     LOCtSTĂ s.f. Inscctă (Locusta migraloria). 0 coji/ă de alună trag locuste, podu-I scutur, Cu mustea/a răsucită şede-n ea un mire flutur. O.I 87/13 (V.l).
     LOGODI vb. IV. Refl. A sc lega prin logodnă. Contele voieşte sd se logodească cu mine. P.L. 96/26 (Pr.l).
 9      Tranz. (Mclaforic; clement dc personificare) Cu genele lăsate pe ochi painjinifi — Frumoşi erau şi astfel de moarte logodifi. O.I 98/21 (V.l).
     —      Forme gramalicalc r conj. prez. 3 sg. sfi se logodească (P.L. 96/26); part. logodiji (O.I 98/24).
     LOGODNICI s.f. Fată carc s-a logodii. E-nlinsă-n haine albe cu fafa spre altari, Logvdnica lui Arald, stăptn pesle avari. O.I 88/4 (Y.l].
     LOPATĂ s.f. 1. Cantitate dc material luată o singură I dată cu o lopată. Q (Construcţie metaforică) O lopată dc Jărină pesle ţoale se depuDe v. depune (V.l).
     2. Yislă. Să scap din mtnă ctrma Şi lopefile să-mi scape. O.I 7-1/12. Luntrea . . . tncet înaintează in lovire de lopeţi, Legunlnd attta farmec şi altlea frumusefi . .. O.I 154/21. El aruncă ctrmă şi lope{i tn apă. P.L. 97/9; cf. O.I 155/13 [V.3; Pr.l).
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. lopntă (O.I 134/16): pl.n.ac. lopeţi (O.I 151/21 ; P.L. 97/9), lopeţile (O.I 7M2, 155/13).
     LORM6X s.n. (Franţuzism) Monoclu. O chioreşte cu lornionul. butonat cu o garofă. O.I 1G2'29 [V.l],
     LOVf vb. IV. 1. Intranz. A izbi. Ei braţul tău inarmă ca sii loveşti tn line. 0 1 39 19. .Şi Icnind tn fafă-n spale, ca şi crivăjut şi gerul. Pe pămint far li se pare că se năruie lot cerul ... O.I 118/19 [V.2], O (Despre vint) (.'u de<jtlele-i vtntul loveşte tn fereşti. O.I 107/7 (V.l). O (In contcxt figurat) Dar un vtnt de biruinfă se porneşte îndelung Şi loveşte rinduri, rinduri tn frunzişul sunător. O.I 141/13 (V l).
     2.     Tranz. A izbi drept In ţintă cu o armă, a nimeri. I-'ăt-Frumns aruncă buzduganu-n nori şi lovi meazănoaptea tn aripi. P.L. 19/23 [Pr.l). Q (In contcxt figurat) Puse-o floare-alunci tn arcu-i, Mă lovi cu el tn piept. O.I 236/14 (V.l).
     3.     Tranz. A atinge (fără violenţă); a ajunge plnă la . . . Razele pătrunseră prin uşă şi-i loviră fafa. P.L. 26/30 [Pr.l]. Q (Comparaţie) Ochii ei ... clipeau ca lovifi de o rază de soare. P.L. 49/14 [Pr.l].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. loveşte (O.I 107/7, 144/13), p.s. 3 sg. lovi (O.I 236/14; P.L. 19/23),
 3  pl. loviri (P.L. 26/30); conj. prez. 2 sg. sfi loveşti (O.I 59/19^; ger. lovind (O.I 148/19); part. loviţi (P.L. 49/14).
     LOVfRE       s.f. Lovitură, izbire. Luntrea .. . Incet
 tnainteo2ă tn lovire de lopefi. O.I 154/21 (V.l].
      LUA vb. I. I. Tranz. 1. A prinde un obiect sau o fiinţă spre a-1 ţine, a-1 ridica sau a-1 pune undeva. Făt-Frumos ospătă ce ospătă, dar apoi, lutndu-şi buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dira trasă de piuă. P.L. 7/12. El o luă pe brafe şi tncepu să fugă cu ea prin furtună. P.L. 9/28. Luă cartea lui Zoroastru, deschise unele file. P.L. 50/23. îi luă amtndouă mtnufele tn minele lui .. . P.L. 63/31; cf. P.L. 21/8, 48/29, 49/19, 51/2, 57/14, 62/14, 67/2, 74/11, 74/12, 90/17, 95/5, 102/16 (Pr.16]. O Expr. A lua in braje v. braţ (Pr.2], + (Urmat de determinări introduse prin ,,de”) A apuca cu mtna (de . .. ). împăratul ztmbi, apoi tl luă de mtnă pe Făl-Frumos. P.L. 10/23. Ea II luă de mtnă şi-i arătă baia de lacrimi. P.L. 23/5 (Pr.2). Q (Element de personificare) Ramul ttnăr vtnt să-şi deie de brafe-n sus s-o ieie. O.I 122/4 (V.l].
      2  (Tn expr.) A lua tn (jură = a vorbi despre ceva.
  O      (Depreciativ) Nici ruşine n-au să ieie tn smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară. O.I 151/4 (V.l].
      II.    Tranz. 1. A scoate ceva tn cantitate limitată. Ea luă o mtnă de lacrimi din baie. P.L. 22/32 (Pr.l].
      2. F i g. A deposeda (pe cineva) de un lucru. Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea Ctnd dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea. O.I 159/2 [V.l].
      III.   Tranz. 1. A-şi tnsuşi (ceea ce i se cuvine), a pune stăpinirc pc ccva. Azi vine ca să-şi ieie birul. P.L. 6/31. Făt-Frumos luă alfi cai din chiar grajdiul Genarului P.L. 12;:ir>. Cum să nu-fi iei tu dreptul tău? P.L. 18/6; cf. P.L. 11/12, 18/1, 18/14 (Pr.6). O Expr. A lua cu înşelăciune v. tnşclăciunc (V.l]. Q (Construcţie mclaforică) Somnul du vrea să-mi iele vamă v. vamă [V.l].
      2.     A se căsători (cu cineva). Puindu-şi odată-n minte de-a lua pe Ce:ara . . . lui li erau toate mijloacele binevenite. P.L. 91/18 (Pr.l|. Expr. A lua (pe cineva) de sofle = a sc căsători (cu cineva), li promitea că taina sufletului său işi va avi sftrşitul, că et v va lua de sofie. P.L. 30/30. Vrei tu dar ca un bărbat pe care nu-l iubeşti, acel Caslelmare să te ia de sofie? . . . P.L. 76/30 (Pr.2). Q (Construcţie metaforică) A lua pe Ilrlslos de mire v. Hristos [V.l].
      3.     Fig. A dobtndi, a primi. — Dumnezeu ştie, tată, de unde iei atila veselie. P.L. 74/35. Gttul nalt lua acea energie marmoree şi doritoare totodată ca gttul lui Antinous. P.L. 77/27, Reamintfşte-fi acea situa/ie, ca să văd ce expresie va lua fafa la. P.l. 85/6 (Pr.3J. <0> Expr. A lua conture v. contur (Pr.l).
      ■î. (In loc. vb.) A lua locul v. 1 oc (V.l; Pr.l]. A lua numele v. nume [Pr.l], A lua parte la ... v. parte [Pr.l],
      IV.       Tranz. A duce (cu sine). — Făt-Frumos, zise , liniarul, ia-mă de mă du ptnă-n pădure. P.L. 15/32. Ia-mă
  şi pe mine cu d-la. P.L. 17/30. El tşi lua cu el . . . cartea lui Zoroastru. P.L. 52/38; cf. P.L. 12/30, 47/19, 62/11 (Pr.6). «$■ Expr. A lua pe cineva dracul v. drac [Pr.2]. A-şi lua ziua hunfi v. z i [Pr.l]. + A desprinde (ducind cu sine). Q (Construcţie metaforică) A lua io fugă pe copite faţa negrului pămint = a călări vijelios. Şi tn caii lor sălbatici bat cu scările de lemn. Pe copile iau fn fugă fafa negrului pămtnt. O.I 148/5 (V.l).
      V.     Tranz. (tn expr.) A lua de glumi v. glumi (Pr.l).
— 313 —
    VI.    1. R e f I. A porni, a pleca. Q (în context figurat) Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cintare să se ia munţii cu păduri Şi insulele-n mare? O.I 178/15 [V.l). ^ Expr. A se lua după urinele cuiva v. urmă |Pr.l|. (Tranz.) A lua in goani = a fugări. Q (In context figurat) Sublim Insă e clntul clnd ţipă şi ia-n goană Talazurile negre. O.I 17/16 (V.l).
      2. (în expr.) A-şi lua calea v. cale jPr.l). A(-şi) lua lumea In cap v. lume (V.l; Pr.l].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. iei (P.L. 74/35). 3 sg. la (O.I 17/16), se la (P.L. 18/16), 3 pl. iau (O.I 148,5). imp. 3 sg. lua (P.L. 31/14, 52/38, 77/27, 77/31), p.s. 3 sg luă (O.I 61/3; P.L. 4/29, 9/28, 10/23, 11/12, 12/9, 12 35, 21/8, 22/32, 23/5, 48/29, 49/19, 50/20, 50/23, 51/2, 62/14, 63/31, 67/2, 74/11, 74/12, 90/17. 102/9, 102/16), 3 pl. luară (P.L. 22/36), p.c. 3 sg. a luat (O.I 30/9, 159/2), viii. 3 sg. va lua (P.L. 30/30, 85/6); conj. prez. 2 sg. 9ă iei (O.I 102/4 : P.L. 18/6, 47/19), 3 sg. să la (O.I 102/23; P.L. 60 29, 62 11. 74/37, 76/30), si iele (O.I 122/4, 151/4, 203/2; P.L. 6 31. 17/2, 18/1, 82/27), să se ia (O.I 178/15); opt. prez. 3 sg. ar lua (P.L. 57/14); imper. ia (P.L. 15/32, 17 30, 18/14); inf. (a) lua (P.L. 91/18, 95/5); ger. neiuind (P.L. 39/22), luindu- (P.L. 7/12, 12/30).
    LUARE s.f. (în expr.) A-şl atrage luarea-aminte v. atrage (V.l).
    —   Formă gramaticală: sg.n.ac. luare (O.I 137/15).
    LIAtOR. -OARE adj. Care acaparează, acaparutor In drum, părintele Onufrei, dlnd ca din Intimplare de mina pictorului, care conţinea vro clteva piese dc aur, crezu c<i ce-i găsit li bun găsit şi, strtnglnd cu multă amicifie şi Intenţie luăloare mtna acestuia, gindi că are mullă cair.ă de-a se depărta. P.L. 83,9 (Pr.l).
    LL'CEAfAR s.m. 1. Nume dat de popor mai multor stele strălucitoare (Îndeosebi planetei Vcnus). I.ună. Soare şi Luceferi El le poariă-n a lui herb. O.I 100,'5. Şi luceferii ce tremur aşa reci prin negre cctini, Tot p<î-mtntul, lacul, cerul . . . loale, toate ni-s prietini . . . O.I 155/11 (V. 2). Q (Personificare) Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zlmbească iar. O.I 218/1. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mor-mtnt făr'de noroc Şi fără prieteni. O.I 225/13 (V. 2|. Q (Metaforic; simholizlnd geniul singurdiic şi neînţeles; v. şl demon) Ea pasul şi-l îndreaptă Lingă fereastră, unde-n coif Luceafărul aşteaptă. O. I 167/12. O vin ! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus. Iar tu să-mi fii mireasă. O.I 170/27. Porni luceafărul. Creşteau In cer a lui aripe. O. I 176 9; cf. O.I 167, 168/25, 171/11, 171/17, 172/15, 174;15, 175 13, 176/8, 179/31, 181/1 [V. 13). O (Construcţii metaforice) Luceafărul pe miri = lumină călăuzitoare, călăuză. Tu numai eşli tn visu-mi luceafărul pe mări. O. IV 432/30 [V. 1). Lueealirul mirilor = Fecioara Maria (v. şi d u m n e z e i e, maici- regină). Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor. O.IV 360/15 (V. 1). A împlea adinclmea (sufletului] euiva eu Ioeeferi luminoşi = a face fericit (v. şi rai, vis). Ştie oare ea că poate ca să-ţi dea o lume-ntreagă, C-arunctndu-te tn valuri şi cerctnd să te-nţeteagă Ar tmptea-•a la adlncime cu luceferi luminoşi? O.I 162/17 (V. 1].
    2. Fig. Personalitate de mare valoare. Acuma din pleiada-fi auroasă şi senină Se stinse un luceafăr. O.I 1/4 (V. 1].
     —   Forme gramaticale : sg .n.ac. luceafir (O.I 1/4,
 168/25, 175/13), lut-eafirul (O.I 167, 167/12, 170/27,
 171/11, 172/15, 174/15, 176/9, 179/31; O.IV 432/30), g.d. luceafiruiui (O.IV 360/15), voc. luceafăr (O.I 171/17, 181/1); pl. n.ac. luceferi (O.I 100/5,162/17,176/8, 218/1), luceferii (O.I 155/11. 225/13).
     LUCf vb. IV. Intranz. 1. A răspindi lumină, a străluci. Sub nisipul din pustie cufundat e un popor. Ce cu-oraşele-i deodată se trezeşte şi se duce Sus tn curţile din Memfis, unde-n săli lumină luce. O.I 45/29. Poate de mult (lumina stelei] s-a stins tn drum In depărtări albastre. Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre. O.I 234/8. [Luceafărul) luceşte c-un amor nespus Durerea să-mi alunge. O.I 175/21 ; cf. O.I 11/8, 171/6, 219/11, 221/15;
 P. L. 53/31 (V. 7; Pr. 1|. Q (în context figurat) FI li scrise: ... Stea! cum luceşti tn cerul tău fără să ştii că un suflet moare! P.L. 56/29 (Pr. IJ.
     2.      A sclipi din cauza luminii, a scinteia. Au zidit munte pe munte tn antica lor trufie, I-a-mbrăcal cu-argint ca-n soare să lucească tntr-un lanţ. O.I 43/18. Văzduhul scinleiază şi ca unse cu vor Lucesc zidiri, ruine pe clmpul solitar. O.I 69/10. Pe pieptul moartei luce de petre scumpe salbă. O.I 88/6; cf. O.I 73/2, 93/35, 97/8;            P.L.74/11
 (V. 6 ; Pr. 1). O (Metsforic) Prin vremea trecătoare luceşte prea curat l'n chip tăiat de daltă. O.IV 430/3 (V. 1].+ (Despre ochi) A fi plin dc strălucire, a sclipi. Ctnd se-ntoarce, ochii lucesc de voie bună. O.I 96/29. Doar ochii mari şi minunaţi Lucesc adine himeric. O.I 172/6. El admira ochii cei frumoşi ai portretului, ce luceau ca'vii in orbitele hr. P.L. 31/2; cf. O.I 122/17; P.L. 43/32, 53/28 IV. 3: Pr. 3).
     —       Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. luceşti (O.I 97'8. 171 '6: P.L. 56/29), 3 sg. luceşte (O.I 175/21; O.IV 430/3), luce (O.I 45/29, 88/6), 3 pl. lucesc (O.I G9/10, 73/2, 93/35, 96/29, 172/6), imp. 3 sg. lucea (P.L. 53/31), 3 pl. luceau (P.L. 31/2, 43/32, 53/28, 74/11), p.s.
 3  sg. luci (O. I 231/8). 3 pl. luciră (O.I 122/17); conj. prez. 3 sg. să lucească (O.I 43/18), lucească (O.I 219/11, 221/15); ger. lucind (O.I 11/8).
     LUCIDITATE s.f. Claritate, limpezime In gindire. Şi nu s-ar pute ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă . . . ? P.L. 65/12. Din clnd tn cfntl, iţi vin momente de luciditate. P.L. 81/13. Are din cind in clnd cile o fulgura/iune de luciditate. P.L. 81/19 IPr. 3|.
     LUCIND, -A adj. Lucitor. .Y-oi uita vrodată, dulce Bucovină . . . Apele lucinde-n dalbe diamante. O.I 9/5 (V. 1].
     LUCfRE s.r. 1. Strălucire. A faclelor lucire răzbind prin plnza fină Răsfrtng o dureroasă lumină din lumină. O.I 96/12 (V. 1|.
     2.      Reflex de lumină, scinteiere, sclipire. Cine e nerod să ardă in cărbuni smarandul rar Ş-a lui vecinică lucire s-o strivească tn zadar? O.I 83/8. A părului lucire s-o deie luna plină. O.I 94/23 (V. 2).
     LUCfTOR, -OARE adj. Sclipitor. Se mişc batalioane a plebei proletare. Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare. O.I 62/24. Mii de coifuri lucilcare i(s din umlra-nturc-ctasă. O. I 148/2 (V. 2).
 — 314 —
    LfCIC1 s.n. Suprafaţa strălucitoare a apei. Se uifâ uimii pe luciul lăcuiţii. P.L. 10/27. Şi deodată văzură in urmă-le un luciu inlins, limpede, adine, In a cărui oglindă bălaie se scălda In fund luna de argint şi stelele de foc. P.L. 19/15. Ajungind pe luciul inah al mării, el aruncă clrmă şi iopefi tn apă. P.L. 97/8; cf. P.L. 14/7, 22/22, (Pr. 5). O (Construcţie metaforică: despre lună) A Ieşi in luciu = a se rcflccta in unde (v. şi arunca). Şi dacă norii deşi se duc De iese-n luciu iuna, E ca aminte să-mi aduc De line-nloldeauna. O.I 193/10 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. luciu (O.I 193/10; P.L. 19/15). luciul (P.L. 10/27, 14/7,22/22, 97/8).
    LI Cil 2, -IE adj. J. Lucitor, lucios. Dogaiă in întinderi stă lumca-n promoroacti, Ce sale xi cimpie c-un luciu inii îmbracă. O.I (Î9/8. S-a-mbrăcal in zale iucii cavalerii de ta Malta. O.I 14G-27. Oglinzile lucii a valurilor lui rusfring In adine icoanele stelelor. IM.. 51/14 ; cf. 0.1 50/10, 157/20; P.L. 74/3 |V. 4; Pr. 2J. Q (Construcţie mclaforică) A intinde iucii mreje v. mreajă |Y. 1]. Q (Mctaforic) Limpede. 0 făcu să vuilă. intr-un vis luciu ca oglinda, cum trebuia să fie-mbrăcatâ. P.L. 23/28 [Pr. 1], ^ Luminos. Se ridicară incet, incet prin aerul tuciu şi pătruns de razele lunei. P.L. 50/13. Xoaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei. P.L. 92/28 [Pr. 2].
    2. Cu lustru, lustruit. Pe un mur Inatt şi rece de o marmură curată, Albă ca zăpada ternei, iucie ca apa lină. Se răsfrlnge ca-n oglindă a copilei umbră plină. O.I 51/2. In mijlocul Ini [al lacului) ... sc ridica un minilru paial de o marmură ca laptele, lucie şi albă. P.L. 5/28; cf. P.L. 5/29 |Y. 1 ; Pr. 2|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. luciu (O.I 09/8; P.L. 23/28. 50/13, 74/3), lucie (O.I 51/2; P.L. 5/28, 5/29, 92/28); pl. n. ac. lucii (O.I 50/10, 146/27, 157/20. 196 31 ; P.L. 51/14).
    LLCKA vb. I. 1. I n t ra n z. A munci. Colo lingă lampă Intr-un mic ietac Vezi o fată care pune alâ-n ac .. . O vezi prinlr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează . . . O.IV 365/1 [V. 1], <> T r a n z. (Folosit şi absolut) Eu nu lucrez nimica; mă joc desemnind cai verzi pc păre/i. P.I., 7125. Să lucrez. .. ? Sunt mai In/elcpl de cum arăt. P.L. 74'26. Lucrez toată ziua cile ceva. P.L. 79 9; cf. P.L. 25,12. 74^22. 74/23 [Pr. 6).
    2.     Intranz. A acţiona, a opera. Cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi. aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan.P.L. 25/36 |Pr. lj.
    3.     T r a n z. A modela. Văzu un cap frumos pe nişte umeri iargi şi albi, pe un bust, ce părea lucrat In marmură. . . IM- 84/16. [Pr. 1).
    —      F'orme gramaticale : ind. prez. 1 sg. lucrez (P.L. 74/25, 79/9), 2 sg. lucrezi (P.L. 74/22), 3 sg. iucreazfi (O.IV 365/1), 3 pl. Iucreazfi (P.L. 25/36), p.c. 1 sg. ain lucrat (P.L. 74/23); conj. prez. 1 sg. să lucrez (P.L. 74/26); opt. prez. 3 sg. ar lucra (P.L. 25/12); part. lucrai (P.L. 84/16).
    Ll/CHĂRE s.f. Operă artistică. Se uită intru cil înaintase lucrarea Căderel îngerilor. P.L. 83/16 |Pr. 1|. Q (Metaforic) Organizare, structură. Mai tntti statul albinelor. Ce ordine, măiestrie, armonie in lucrare! P.I.. 80/20 (Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. lucrare (P.L. 80/20), lucrarea (P.L. 83/16).
     LUCK.\T<)H s.m. Persoană care munceşte. Q (Construcţie metaforică) Lucrătorii statului = funcţionarii publici. Pentru lucrătorii statului— onoarea, pentru soldaţi
 — gloria, pentru principi — strălucirea, pentru tnvăfafi
 — renumele, pentru proşti-— cerul, şi astfel o genera/iune Inşală pe cealaltă prin acest advocalus diaboli moştenii. P.L. 81/37 [Pr. 1).
     LCCRU s.n. I. Orice obiect material. Tot ce-ar zice,
 i se cade, tot ce face-i şade bine Şi o prinde orice lucru, căci aşa se şi cuvine. O.I 159/22. Cu ctt mai mulfi ochi aş avi, cu atita lucrurile toate dimprejurul meu ar părt mai mari. P.l.. 24/4. Mulţi din lectorii noştri vor fi căutat cheia tntlmpiărilor lui tn lucrurile ce-l tncunjurau. P.L. 64/30 [V. 1 ; Pr. 2].
     II.     1. Muncă (fizică). Tot ce-n astă lume mai poate pricepe E că de-ncetează lucrul, foamea tncepe. O. IV 3G5/4 [V. 1], Q (Construcţie mclaforică) A osindl la lucru — a pune ia muncă grea, istovitoare (v. şi p ă m I n t). Prin bunuri ce furară tn veci vezi cum conspiră Contra celor ce dinşii la iucru-i ostndiră. O. I 56/14 (V. l|.
     2. Rezultatul muncii. Văduvită sa mumă tl crescu pe el cum putu din lucrul mlniior ei. P.L. 30/38 (Pr. lj. + Obiect lucrat. Xegustoru-şi pune pinzele-nainte, Lucrul scump şi harnic unor ceasuri sfinte. O.IV 365/6 (V. 1).
     :|. Acţiune, faptă. Xu era să întreprindă un lucru extraordinar? P.L. 44/37. Astăzi ne-am permis o mulţime de lucruri . . . foarte nepermise. P.L. 69/23. Pentru ca jucăria să nu ne dezgusteze, avem aceaslă mină de creieri, care ar vri să ne dovedească că Intr-adevăr facem ce voim, că putem face un lucru sau nu . . . P.L. 82/15 (Pr. 3).
     III.    1. Chestiune, problemă. Totdeauna mă sileşli să vorbesc nişte lucruri pe cari nici nu le asculfi. . . P.L. 69/7. Mă laşi tu să cuget asupra acestui lucru ? P.L. 89/35. Cu fruntea plecată şi cu părul risipit preste ea, gtndea lucruri de cari nu-şi da sama. P.L. 92/32; cf. P.L. 28/2, 68/1, 68/32, 68/34, 86/12 (Pr. 8].
     2.      Fapt; fenomen. Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită unor lucruri nexistente. O.I 3G/11. Dacă am afla misterul prin care să ne punem in legătură cu aceite două ordini de lucruri (trecut şi viitor] .. . atuncea, tn adlncurile sufletului cobortndu-ne, am pută trăi aievea In trecui şi am puti locui lumea stelelor şi a soarelui. P.L. 25/25. Dar un lucru crede. Xu iubesc pe nimeni. P.L. 89/11 ; cf. O.I 157/6; P.L. 47/34, 80/6, 81/15 (V. 2; Pr. 5J. © (Ironic) A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E tn stare ca să schimbe tn natur-un fir de păr, Este piedica eternă ce-o punem la adevăr. O.I 164/4 [V. lj. <$> Expr. Lucru mare = ceva rar, extraordinar. Ei vor aplauda desigur biografia subfire Care s-o-ncerca s-arale că n-ai fost un lucru mare. O. I 134/27 |V. 1]. Stare de lucruri = = situaţie. Cine ar mai vri să trăiască ctnd i s-ar spune de mic tncă, tn loc de poveşti, adevărata stare de lucruri In care va intra? P.L. 48/4 (Pr. 1). + Situaţie. Clipele vor fi decenii şi-n aceste clipe se vor face războaie, se vor încorona regi, se vor stinge şi se vor naşte popoare, In sflrşit toate prostiile de azi se vor Intimplâ ş-atunci, se-nfe-lege că-n aiminuare analogă, absolul Insă acelaşi lucru. P.L. 47/29. Ea-i întoarse spatele şi-şi muşca unghiile .. . el se uila tn omăt . . . Prost lucru! P.L. 69/35; cf. P.L. 24/14 (Pr. 3|. + tnlimplare, eveniment. Am visat atttea
— 315 —
lucruri extraordinare. P.L. 38/10 JPr. 1). Q (Construcţie metaforică) Ale luerurllor peteci v. pctec (V. 1].
     —   Forme gramaticale: sg. n.ac. lueru (OI 56/14
 131/27, 159/22, 164/4; P.L. 24/14, 44/37, 47/29, 68/32] 69/35,  80/6,    82/15,      86/12,                   89/11), lucrul (O. IV
 365/4, 365/6; P.L. 30/38), g.d. lueru (P.L. 89/35); pl. n.ac. luerurl (O.I 157/6; P. L. 25/25, 28/2, 38/10, 48/4 68/1, 68/34, 69/7, 69/23, 81/15, 92/32), lucrurile (P.l! 24/4, 64/30), g.d. lucruri (O.I 36/11), luerurllor (O I 140.18 ; P.L. 47/34).
     LUGUBRU, -Â adj. Prevestitor de moarte, sumbru. Sculaţi-vă ! . . . căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare Ca leul speriat. O.I 24/14 |V. 1).
     LUI art. Iiot. (Precede un                           nume propriu de persuană
 masculin la genitiv sau dativ) Ieniceri, copii ce suflel ai lui Alah şi spahii Vin de-nlunecă pămintul la Rovine tn clmpii. O.I 146/1. Se uila înapoia sa şi-i făcea lui Făt-Frumos din cap. P.L. 14/4. Gilul nall lua acea energie marmoree şi doritoare tolodată ca gilul lui Anlinous. P.L. 77/28; cf. O.I 1, 26/10, 27/10, 27/18, 35/6, 52/27, 88 4, 94/31,  105/12,                        147/18, 149/19, 150/30; O.IV        432/35:
 P.L. 4/8, 6/19, 7/31,                           13/16, 16/38, 17/35, 21/31, 21 35,
 23/15, 25/36, 25/36,                             26/2, 26/31, 28/39, 31/41, 35/25.
 36/17 37/9, 38/25, 40/20, 41/5, 41/12, 42/9, 42/12, 43 5. 46/17, 46/30,46/32,                             46/38, 50/23, 52/30,52/34,  52 34,
 52/39, 53/18, 54/7,                     59/33. 60/17, 62/8, 63/9. 65/16, 76    11.
 77/24, 77,'31, 80/2,                    83/32. 84/26, 87/36, 88/1, 88/4, 95   2 4.
 95/32, 96/12, 98/9, 100/5 |V. 14; Pr. 57). <0> (Precede numele lunilor) Ci lu rămli In floare ca luna lui april. O.I 128/7. Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil Cind ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui april? O.I 157 28 |V. 2).
     LL’LEÂ s.f. Pipă. Om fuma din lulele lungi cil ziua de azi şi ne-om uita pe fereşli la duduci! P.L. 75/4 [Pr. 1). <> Expr. Cu eapul lulea = ameţit, turmentat. Cite                                  un
 mitocan cu capul lulea de vin işi                     făcea de vorbă cu păreţii
 9/ cu vintul. P.L. 26/24 (Pr. 1). + Cantitate de tutun ce Încape In pipă. Un joc de cărţi, o lulea de tutun, din cind In cind o privire repezită asupra profilului unei copile ztmbiloare — aslea erau fn faptă şi întotdeauna toate renumitele lor desfrlnări. P.L. 75/15 (Pr. 1],
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. lulea (P.L. 26/24, 75/15); pl. n. ac. lulele (P.L. 75/4).
     Ll^'ME s.f. I. 1. Totalitatea celor existente in realitate ; univers, cosmos. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Slrăbatefi voi pămlnlul şi a Iul măruntaie. O.I 94/26. fn acea nemărginire ne-nvlrlim uilind cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată. O.I 133/1. Presupuind lumea redusă la un bob de rouă şi raporlurile de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite. P.L. 25/9; cf. O.I 48/20, 64/25, 115/5, 130/24, 132/10, 132/18, 132/28, 177/18; P.L. 6/20, 6/21, 24/8, 24/10, 24/15, 24/19, 25/11, 25/19, 25/31, 35/14, 35/17, 42/13, 46/20, 47/17, 50/27, 53/38 JV. 10; Pr. 17]. Q (în contexte figurate) Atunci lumea-n câpăţlnă se-rwtrlea ea o morişcă. O.I 140/27. Sub fruntea noastră e lumea. P.L. 37/12. Ea! ţoală lumea e cuprinsă tn acest cuvtnl. P.L. 57/13; cf. O.I 147/1 (V. 2; Pr. 2).
Q (Mclaforic) Poţi zidi o lume-nlreagă, Pofi s-o sfărâmi . . . orice-ai spune, Peste loate o lopată de ţărlnă se depune. O.I 134/15. (Lacul) deschidea ochilor o lume întreagă In adine. P.L. 50/20. Valurile rid şi mtnă întunecoase lumea lor albastra. P.L. 52/4 ; cf. O.I 162/15, 210/U |V. 3; Pr. 2). <> Expr. Cit lumea = niciodată; de loc. Celelalte calea-valea, dar o guriţă? cit lumea! P.L. 67/41. \'u-mi dă cit lumea pace . . . P.L. 92J10 (Pr. 2). Dus din lume =•: transportat, vrăjit. Şi ascultă dus din lume a ei dulci şi timizi şoapte. O.I 51 24 [V. 1). Q (Construcţii metaforice) Lumea mare = universul (v. şl d e p ă r t a r e); Lumea mică = globul pămintesc (v . şi m u n ş u n o i, tină). Iar In lumea asia mare. noi copii ai lumii mici, Facem pe pămlnlul nostru muşunoaie de furnici. O.I 132 33 [V. 2). Catapeteasma lumii v. catapeteasmă |Y, l|. A lumii scară întreagă = totalitatea universului. — De greul negrei vecinicii. Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a tumii scară-nlreagă. O.I 177/4 [V. 11. Peste marginile lumii v. m a r g i n e [V.l). Lumea cea (jindită — reprezentare imaginară, In propria conştiinţă, a realităţii perceptibile. Atunci lumea cea glndilă pentru noi avea fiinţă. Şi din contra, cea aievea ne părea cu neputinţă. O.I 141/5 [V. 1). Q (Metaforic) Tot ceea ci- produce satisfacţii, fericire (v. şi cer, comoară, prim ă var ă). 1 far aşa ni e destinul. Vitreg prea adeseori. Unui lumea-i acordează, Iar pe altul tl bolează Cu-a lui rouă de plinsori. O.I      14,13 [V.  1).
        Sistem solar, sistem   planetar.   Se poale ca bolta   de
sus să se spargă. Să cadă nimicul cu noaplea lui largă, Să râd cerul negru că lumile-şi cerne Ca prăzi trecătoare a moi ţii eterne. O.I 38,19. Cine ştie ... dacă In cartea aceasta nu e semnul de a le transpune ... tn lumi care se furmeu-.u aievea aşa cum le doreşti. P.L. 36/14. El imbla cu Mana In lumea solară a cerurilor. P.L. 52/37 ; cf. O.I 132 29; P.L. 25-28, 38 31, 53,28 [V. 2; Pr. 5). Q (în context figurat) Parcă-I văd         pe astronomul cu    al
negurii repaos, Cum uşor.      ca din cutie,  scoate lumile din
haos. O.I 140,24 [V. 1).
    ■i. Pămintul. globul pămintesc (cu intreaga lui viaţă animală şi vegetală). Zvlrlifi statui de tirani In joc, să curgă lavă. Să spele de pe pietre pină şi urma sclavă Celor ce le urmează pin' ta al lumii fund! O.I 60/25. în zadar ca s-o mai cate. tu trimiţi In lume crainic. O.I 83/19. împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă, Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pămtnt şi apă. O.I 147/21. Se-iubit şi neurlt de cineva, se va stinge asemenea unei selntei, după care nu-ntreabă nimenea — nimenea-n lume. P.L. 28/13: cf. O.I 15/20.24/16,53/2. 55^10,60/14, 61/12, 61/18. 62,8, 63 8, 80/4. 80 31, 94/15, 112/23, 116/3, 130/7, 132/37, 146/21. 171/26, 209/4, 209/12, 209/16, 214/19, 235 13; O.IV 364/21. 432 10, 432/22; P.L. 28/8, 31/32,
39,21,   61/25, 63/8, 64/16, 99/26, 99/29 [V. 29; Pr. 9|. <> Expr. A(-$i ) lua lumea in cap = a pleca, părăsindu-şi casa. locul de origine (sub stâplnirea durerii, a desperării). Să ia lumea-n cap, nebună. Parc-alUa-i mai rămine. O.I 102/23. Desperat, era să-şi ieie lumea tn cap. P.L. 17/2 [V. 1: Pr. 1). (în legătură cu verbele ,,a pleca”, „a merge”, ,,a fugi”, ,,a veni”, ,,a rămine”) In lume sau in lumea largă = departe, fără să se ştie unde. La castel In poartă calul Slă a doua zi In spume. Dar frumoasa lui stăptnă A rămas pierdută-n lume. O.I 68/4. Amindoi oom merge-n lume Rătăciţi şi singurei. O.I 101/1. — Tu
 — 316 —
eşti copită, asta t .. . Hai ş-om fugi tn lume. O.I 176/2. Ctnd era soarele de două suliţe pe cer, (Făt-Frumos) a plecat tn lumea largă. P.L. 4/37. Vino cu mine tn lume! P.L. 49/23; cf. O.I 65/22, 79/24; P.L. 11/19 [V. 5; Pr. 3J. A leţl Ia lumea largfi = a ajunge Ia loc dcschis, larg. O (Metaforic) Ah! unde-i vremea ceea, cfnd eu cercam un vad Să ies la lumea largă ... O.I 92/12 (V. 1], A îmbla mullă lume = a colinda peste tot, a rătăci. Şi ae ctnd m-am depărtat. Multă lume am tmbtat. O.! 123/6 [V. 1]. A II îd lume = a exista, a trăi. De-ar fi-ntume numai miţe — tot poet aş fi? O.I 48/13. De ce sunt eu in lume, cind lu ai fost menită su fii? P.L. 56/23; cf. 0.1 48/7 [V. 2; Pr. 1], Palru pflrţl a lumii v. parte [V. 2]. Q (Construcţie metaforică) A împărţi lumea de pe st-indura tfirăbli v. Împărţi [V. 1). + Tărlm. Pare că eşti din altă lume. P.L. 50/2 |Pr. lj. + Uscatul (In opoziţie cu apele). Cum am fost aşa rămtnem : Marea şi cu rturile, Lumea cu pustiurile. O.I 124/8. Jar din inima lui simte un copac cum că răsare .. . Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte. O.I 142/24 [V. 2). + Fire. natură ; privelişte. Bogată In întinderi stă lumea-n pro-moroacă. O.I 69/7. Murmurul lor Implea lumea de un cutremur voluptos. P.L. 51/25. Tu priveşti tăcută şi nevinovată asupra acestei lumi .. . P.L. 94/1 ; cf. P.L. 09/13 |Y. 1 ; Pr. 3],
    II.   1. Populaţia pămintului, neamul omenesc, omenirea. fn zădar guvernă regii lumea cu înţelepciune, Se-n-mulţesc semnele rele, se-mpuţin faptele bune. O.I 44/7. Zdrobi/i orlnduiala cea crudă şi nedreaptă. Ce lumea o tmparle tn mizeri şi bogaţi! O.I 60/12. Fericească-I scriitorii. toată lumea recunoască-l . .. Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrinul dascăl ? O.I 133/31. Dacă lumea ar trebui su piară şi eu aş puţi s-o scap prinlr-o minciună, eu n-aş spune-o. P.L. 87/32; cf. O.I 15/13, 64/6, 83/10. 88/19, 94/35, 115/11. 116/1, 134/38, 151/3, 196/20; P.L. 87,18,87(19,87/31 |V. 13; Pr, 4|. Q (Repetiţie) In >irice om <> lume Işi face încercarea ... fn orice minte turneu Işi pune întrebarea ])in nou. O.I 64/1,3 JV. 2).
O   (in contcxtc figurate) O aşa:ă-n tron de aur să domnească lumi rebele. O.I 32/35 [V. 1). (Repetiţie) Şi-aş pune soartea lumei de buza-ţi purpurie, pune lege lumei rlzindul tău delir. O.I 22/1-2 [V. 2|. Q (Mclaforic) Colo-n pulatr de mărgean Te-oi duce veacuri multe. Şi ţoală ltima-n ocean De tine o s-asculte. O.I 170/31 |V. 1], Q (Construcţii metaforice; Ochii lumei v. ochi |l’r. 1|. A lumii paranimlă v. paranimfă (V. 1]. + Totalitatea persoanelor care trăiesc undeva; oameni, mulţime, public Ea un Inger este, însă aripele-i albe lumea-a le vedi nu poate. O. I 51/18. Ctnd cu sete cauţi forma care poate să te-ncapă, Să le scrii cum cere lumea, oro istorie pe apă? O.I 137/12. Lumea-I crezuse mori pe Făl-Frumos. P.L. 22/4 ; cf. O.I 28/9, 28/11, 28/15, 31/23, 147/20, 191/7 ; O.IV 333/1 ; P.L. 23/35, 29/2, 38/11, 87/30 IV. 9; Pr. 5). Q (Repetiţie) Un tnger cu-aripi negre . . . Cu etntarea-i ptlngătoare lumea mişcă, lumea cheamă. O.I 28/3 [V. 2). O Expr. O lume (întreagă) de .. . = mulţime de . .. Cu ochii lăi de tnger mă mlngti şi mă minţi. Căci ei cuprind o lume de dulci făgăduinţi. O.IV. 432/8. O lume întreagă de închipuiri umoristice li umpleau creierii. P.L. 32/14. Fiecare construcţie trezea o lume de cugetări şi analogii tn capul ttnărului. P.L. 99/7; cf. P.L. 78/24 [V. 1 ; Pr. 3].
    2.     Mediu (fizic sau moral). In care se desfăşoară existenţa) sferă, cerc de viaţă; societate, viaţă socială; (prin restricţie) existenţă, viaţă. Afi visat zile de aur pe-astă lume de amar. O.I 36/3. însă tu tmi vei răspunde că e bine ca tn lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume. O.I 137/13. O vin! odorul meu nespus. Şi lumea ţa o lasă. O.I 170/26. Ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. P.L. 98/26; cf. O.I 1/11, 9/16, 20/7, 29/1, 29/2, 35/30, 35/33,36/5,36/21,40/11, 44/36, 51/26, 52/25,52/32, 55/32, 56/7, 59/14, 62/3, 64/23, 107/3, 116/16, 134/3, 136/15, 141/9, 155/28, 160/15, 162/6, 172/14, 175/26, 181/15, 185/22, 204/6, 209, 209/1, 220/10, 226/2; O.IV 365/3, 432/1, 432/14, 432/35; P.L. 38/6, 48/2, 56/34, 57/6, 58/6, 62/37, 61/10, 78/10, 80/38, 80/38, 81/9, 86/29 (V. 43; Pr. 13]. Q (Repetiţie) Creafi o altă lume pe-astă lume de noroi. O.I 36/18. Ce tncet bate inima mea acum, ce iute bătea inainte de 60 de ani... Lume, lume! P.L. 82/33 [V. 2; Pr. 2], O (Comparaţie) Azi adeseori femeia, ca şi lumea, e o şcoală, Unde-nveţi numai durere, înjosire şi spoială. O.I 140/9 (V. 1]. Q (Personificare) Cu un ctnlec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje. O.I 196/34 [V. 1|. Q (tn contcxtc figurate) In van mai caut lumea-mi tn obositul creier. O.I 71/1. Privitor ca la teatru Tu tn lume să te-nchipui. O.I 196/2 (V. 2). Q (Construcţii metaforice) Maşina lumii v. maşină. (V. 1]. A trece de al lumii otar v. h o t a r (V. 1]. A trece prin această lume v. trece |V. 1]. A trece In lume v. trccc [V. 1). Glasuri ce îmbracă o lume de amar v. glas (V. 1 ]. Lume de dreptate v. dreptate [Pr. 1JQ (Element de personificare) A cere iulrare In lume = a pretinde să se Întrupeze, să ia fiinţă (v. şiveşmlnt). Inima-fi fră-mtnto Doruri vii şi patimi multe ... Ca şi flori tn poarta viefii Hat la porţile glndirii. Toate cer tntrare-n lume. Cer vesmintele vorbirii. O.I 226/15 (V. 1). Lume de ginduri sau lumea flindurilor — ansamblul vieţii interioare; suflet (v. şi cămaşă, c o a r d ă, fibră, parte, p 1 n z ă). Ce? ctnd luna se strecoară printre nouri, prin pustii. Tu cu lumea ta de ginduri după ea să te aţii ? O.I 157/18. Şi înveninai de-o dulce şi fcrmecăloare jale. Ai vedea tn ea crăiasa lumii gtndurilor tale. O.I 160/8 [V. 2). Q (Metaforic) Viaţa sufletească a omului; suflet (v. şi ochi, răsuflet). Căci tn propria-ne lume ea deschide poarla-nlrării Şi ridică mii de umbre după slinsul luminării. O.I 136/9 |V. 1].+ Viaţă laică; viaţă veselă, liberă.
—  Ştiu mai bine ce-fi prieşte, Las’de-a lumei orice glnd, Mtni In zori de zi pleca-vom Către schilul vechi şi sftnl. O.I 65/18 (V. 1). Q (Construcţie mctaforică) Traiul (sau vla|a) lumii. Lepădtnd viaţa lumii. Vei spăsi greşata mumii. O.I 102/6. — Traiul lumii, dragă lală, Cine vor aceia lese-l. O.I 102/9; cî. O.I 65/12 (V. 3|.
    3. (tn expr.) Ceea lume v. cel1 (Pr. 1|.
    4.     Ansamblu, totalitate, mediu dc fiinţe vii. Deasupra pâturei aftnate de lume vegetală se mişcă o lume întreagă de animale. P.L. 78/24 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. lume (O.I 1/11, 9/16, 20/7, 28/9, 29/2, 35/30. 36/3, 36/18, 36/18, 40/11, 48/7, 48/13, 51/24, 51/26, 52/32, 53/2, 55/10, 55/32, 59/14, 60/14, 61/12, 61/18, 62/8, 63/8, 63/30, 64/1, 64/23, 65/22, 68/4. 79/24, 80/4, 80/31, 83/19, 94/15, 101/1, 107/3, 112/23, 116/3, 116/16, 123/6, 127/9, 130/24, 132/18, 132/37, 134/3, 134/15, 134/38, 136/9, 136/15, 137/13,         142/24,   151/3,
160/15, 162/15, 176/2, 177/18, 185/22, 191/7, 196/2, 198/10,
— 317 —
204/6, 209/4, 209/12, 209/16, 210/11, 220/10, 226/2, 226/15 • O.IV 333/1, 364/21, 365/3, 432/8, 432/22, 432/35; PL 6/20, 11/19, 24/15, 24/19, 28/8, 28/13, 31/32, 32/14, 38,6 38/11, 38/31, 47/41, 48/2, 49/23, 50/2, 50/20, 56/23, 56/34, 57/6, 58/6, 60/26, 61/25, 63/8, 64/16, 78/24, 78/24, 86/29, 87/30, 99/7, 99/26, 99/29), lumea (O.I 14/13, 15/20, 24/16, 28/3, 28/3, 28/11, 28/15, 35/33, 36/5, 36/21, 44/7, 48/20, 51/18, 56/7, 60/12, 64/3, 69/7, 71/1, 83/10, 88/19, 92/12, 94/35, 102/23, 115/5, 116/1, 124/8, 130/27, 132/10, 132 28, 132/33, 133/1, 133/31, 137/12, 1-10/9, 140/27, 141/5, 141/9, 146/21, 147/21, 155/28, 157/18, 170/26, 170/31, 171 '26. 172/14, 175/26, 181/15, 196/20, 196/34, 209, 209/1,         23.V
13; O.IV 432/1, 432/10, 432/14; P.L. 4/37, 6/21, 17/2. 22/4, 23/35, 24/8, 25/9, 25/19, 25/28, 25/31, 35/14, 37 12. 39/21, 51/25, 52/4, 52/37, 53/28, 53/38, 57,13, 62,37. 67/41, 69/13, 78/10, 80/38, 80/38, 87,18, 87/19, 87,-32. 87/34, 92/10, 98/26), g.d. lumi (O.I 29/1 ; P.L. 24;1U, 25/11, 81/9, 94/1), lumii (O.I 11/20, 15/13, 35/16, 37/4, 44/36, 60/25, 62/3, 64/6, 64/25, 65/12, 85/19, 102/6, 102 9, 115/11, 130/7, 132/26, 132/33, 133/15, 142/27, 147/1, 147/20, 160/8, 162/6,      177/4, 214/19), lumei (O.I 22,1,
22/2, 31/23, 52/25, 65/18, 94/26; P.L. 29/2, 35/17, 42/13, 46/20, 47/17, 50/27, 50/30, 64/10), voc. lume (P.L. 82/33, 82/33); pl.n.ac. lumi (O.I 32/35, 132/29; P.L. 36/14), lumile (O.I 38/19, 140/24).
    LUM£SC, -EÂSCĂ adj. 1. Care aparţine lumii, privitor la lume, din lume. O astrologie ... de oricine bizantină, bazată pe sistemul geocentrisl, sistem care admite pă-mtntul de centrul arhitecturei lumeşti. P.L. 35/13. Vei şti să-mi descrii toată natura vizionară şi Inşălătoare a lucrurilor lumeşti. P.L. 47/34 ; cf. P.L. 35/24 [Pr. 3). Q (In context figurat) Mtna-i care poartă destinele lumeşti-Cea grupă zdrenţuită tn cale-i o salută. O.I 61/28 [V. 1|.
O  (Construcţie metaforică) Haos lumesc v.haos [Y. 1).
    â. Laic, mirean. Tot farmecul consisla In misterul cu care tmbrăcau fafarnic micile lor păsuri lumeşti. P.L. 75/20 [Pr. IJ. + Trupesc. Alunei el pricepe ... Că din dra-goslea-i lumească un imperiu se v a naşte. 0.1 144/27 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. lumesc (O.I 38/28), lumeaseă (O.I 144/27), g.d. lumeşti (P.L. 35/13, 35/24); pi. n.ac. lumeşti (O.I 61/28; P.L. 75/20), g.d. lumeţii (P.L. 47/34).
    LUMINĂ vb. I. 1. Intranz. A produce, a emite lumină. Pe capătu-unei taifi, Lumina cu mucul negru tntr-un hlrb un roş opaif. O.I 84/8. Clnd soarele intră tn nouri, ei părură roşii şi vinefi, tiviţi cu aur ce lumina dinapoia lor. P.L. 39/3 [V. 1; Pr. IJ. Q (Mctaforic) Florile erau tn straturi verzi şi luminau olbastn. P.L. 7/16 [Pr. IJ. + T r a n z. A revărsa lumină asupra unei persoane sau asupra unui lucru, făclndu-le să se vadă mai bine. Şi dacă stele bat tn tac Adtncu-i tuminlndu-l, E ca durerea mea s-o-mpac însenintndu-mi gindul. O.I 193/6. Luminată de razele lunei, ea părea muiată tnlr-un aer de aur. P.L. 7/25. Luna lumina fafa ei albă ca laptele. P.L. 68/5 ; cf. P.L. 64/11 [V. 1 ; Pr. 3). <> (I n t r a n z.) Deasupra casei tale ies Şi azi aceleaşi stele, Ce-au luminat attt de des înduioşării mele. O.I 186/7 [V. 1). Q (Construcţie metaforică; element de personificare) A lumina drumul vle|li (cuiva) = a călăuzi, a Îndruma soarta, destinul
(cuiva). Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune . . . Lumina a viefei noastre drum de roze semănat. O.I 35/27 [V. 1|.
     2.     R c f 1. A deveni luminos. Din ce In ce mai mare, mai mare — [mărgeaua] se lumina. P.I.. 54/21 [Pr. 1], •C» R'.-fl. impers. (In expr.) A se lumina de ziuă v. zi [Pr. 1).
     3.     T r a n z. Fig. A răspindi mulţumire, veselie, a invi-suli, a bucur? ; a ferici. îngerul iubirii . . . Ctnd cu lampa-i zboară lumea lumintnd, El pe slnu-ţi vergin Incâ sâ coboare. O.I 15/20. Cobori In jos, luceafăr bllnd, A lunec Ind pe-o razii, Pătrunde-n casă şt in gind Şi viafa-mi luminează! O.I 171/20. Nimic nu luminează asiei pustie-tăfi. O.IV 430/21 ; cf. O.I 168/28, 181/4 |V. 5[.
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. luminează (O.I 168.28, 17120, 181/4; O.IV 430/21), imp. 3 sg. lumina (O.I 35 27, 84.8; P.L. 39/3, 68/5), se lumina (P.L. 51/21), 3 pl. luminau (P.L. 7/16). p.s. 3 sg. se lumină (P.L. 11/27), p.c. 3 pl. au luminat (O.I 186/7); ger. luminind (O.I 15 20;, lumlnindu- (O.I 193/6); part. luminat (P.L. 64/11), luminată (P.L. 7/25).
     LUMIXAt, -A adj. 1. Plin de lumină, pe care cade lumina. Mergea astfel pe luminatele strade. P.L. 49,2 [Pr. 1|.
     2.     Care râsplndeşte lumină; luminos, strălucitor. Veri
 o  masă mare-nlinsă cu făclii prea luminate. O.I 85/18. Acolo Domnul beu din apă şi-şi spălă fafa sa cea sflntă şi luminată. P.L. 13/28. Alunei văzu chipul cel luminat al Domnului. P.L. 13/40 [V. 1 ; Pr. 2J. «0> (Substantivat, m.) Celălalt, mai umilii, nu părea decit umbra celui luminat. P.L. 13,23 [Pr. 1|.
     3.     F i g. Minunat, Incintător. Dară sufletul mi-i vesel, Tinereţa luminată. O.I 102/12 [V. 1|.
     4.     (învechit) Epitet dat unui cap încoronat. — împărate prk luminate, din cile noroace ai avut, unul a fost mai mare decit toate. P.L. 11/8 (Pr. 1|.
     -- Forme gramaticale : sg.n.ac. luminat (P.L. 13/23, 13/40), luminată (O.I 102/12; P.L. 13/28), voc. luminate (P.L. 11/8); pt. n. ac. luminate (O.I 85/18), luminatele (P.L. 49/2).
        LUMlXĂ s.f. I. 1. Radiaţie sau complex de radiaţii care impresionează ochiul omenesc; prezenţa acestor radiaţii intr-un anumit mediu. Sâ plutim cuprinşi de farmec Sub lumina bltndei lune. O.I 74/14. A faclelor lucire răzbind prin plnza fină Răsfrlng o dureroasă lumină din lumină. O.I 96/13. In locul lui menit din ceri Hiperion se-nloarsă Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-o revarsă. O.I 178/32. Miros, lumină şi un cintec nesfîrşit, tncet, dulce, ieşind din- roirea fluturilor şi a albinelor, imbălau grădina şi casa. P.L. 7/18. Se văzu tn lumina vie că ochii lui erau plini de lacrimi. P.L. 43/20 ; cf. O.I 9/2, 66/14, 79/2, 98/3, 108/5. 130/9, 136/11, 154/27. 202/2, 210/7, 228/21, 234/4; O.IV 338/3; P.L. 7/6, 7/15, 13/21, 14/7, 16/19, 21/3, 26/22, 27/25, 29/9, 29/33, 29/35, 30/12, 30/19, 36/2, 37/7, 39/26, 40/5, 40/28, 44/31, 44/32, 48/32, 54/18, 73/37, 78/28, 85/27, 93/17, 94/8, 97/16, 102/6, 102/19 [V. 16; Pr. 32]. O (Comparaţie) O! dezmiardă pln-eşti jună ca lumina cea din soare. O.I 42/18 [V. 1). ©(Personificare) De-ai fi noaple-aş fi lumină Bltndă, lină, Te-aş cuprinde c-un suspin; Şi In nunta de iubire, în unire Naşte-am zorii de rubin. O.I 5/1 [V. 1|. Q (în contexte
— .318 —
 figurate) Şi-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări. O.I 97/12. Planeţii tofi îngheaţă şi s-azvirl rebeli tn spaţ Ei, din frtnele luminii şi ai soarelui scăpaţi. O.I 133/14. A mea iubire e-attla de curată Ca farmecul de care tu eşti împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntunerec si marmura de daltă. .0.1 232/18; cf. O.I 179/13; P.L.’39/5, 57/33, 87/2 [V. 4; Pr. 3]. Q (Metaforic) Aşa şi speranţa-c-un licur uşor, Cu slaba-i lumină pălindă, Animă-nc-o dată tremlndul picior. O.I 11/12. li povesteau . . . poveşti fantastice despre zine îmbrăcate tn aur şi lumină. P.L. 37/19 [V. 1 ; Pr. 1]. -O- Loc. vb. A da lumină v. da3 [V. 1]. O» Expr. A pune (ceva) într-o lumină strălucită = a deforma imaginea realităţii, înfrumuseţînd-o. Acest mizerabil advocat e silit să puie toate tntr-o lumină strălucită. P.L. 81/32 [Pr. 1]. Q (Construcţii metaforice) De lumină — sclipitor, strălucitor (v. şi desface, foc, plin, .spare). Să treci tu prin ele,.o sfintă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, O.I 38/6 [V. 1], Bulgări de lumină v. bulgăre [V, 1]. Sîmburul luminii v. sîmbure [V. 1]. Dulcile In mine = ochii iubitei (v. şi f i a s t. r u, izvor, .stea, turbure). Ea nici poate să-nfeleagă, că nu tu o vrei . . . că-n tine E un demon ce-nsetează după dulci le-i lumine. O.I 160/24 [V. 1]. Vis de lumină — poveste fericită de dragoste (v. şi dor, duios, dulce1, dureros, plingere, spaima). Spăsi-voi visul de lumină Tinzindu-mi dreapta in deşert. O.I 118/7 [V. 1], Icoană de lumină = izvor de optimism, de fericire. Este ea. De-şarta casă dintr-odată-mi pare plină, In privazul negru-al vieţii-mi E-o icoană de lumină. O. I 106/12 [V. 1], Bază de lumină ce arde geana ochilor v. a r d e [V. 1], A vedea lumina zilei = a percepe realitatea înconjurătoare. Şi el tmi dete ochii să văd lumina zilei. O.I 115/15 [V. 1], Sămînţă de lumină v. sămînţă [V. 1], Flori de lumină v. floare [V. 1], Fără de lumină = lipsit de speranţă, întunecat, nenorocit (v. pierd e). De n-aş fi fost de fel, scăpăm de o viaţă chinuită, pustie, fără de lumină. P.L. 56/27 [Pr. 1]. A-şi muia aerul în lumină de sărbătoare v. muia J_Pr. 1]. © (Metafoiic; Personalitate de mare valoare (v. şi acvilă, astru,, stea, stî.n.câ, tunet). Imbracă-te in doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru, verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleia-da-ţi auroasă şi senină Se stinse un luceafăr, se stiise o lumină, Se stinse-o dalbă stea! O. I 1/4 [V. 1}. ©(Metaforic) Fiinţă desăvîrşită (sub raport moral). Ah! — zise unul — spuneţi că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin? O. I 56/6 [V. 1], O (Metaforic) Astru, stea (v. şi făclie, lacrimă). Şi din a haosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentti, Cum izvorau lumine. O.I 176/20 [V. 1], (Simbolizînd imaginea iubitei; v. şi floare, floricică, înger, minune, mititel, pază, stea, suflet) Că nu mai vrei să te araţi Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecaţi Renăscători din moarte! O.I : 184/22 [V. 1], (Simbolizînd imaginea Maicii Domnului) Din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, maică precurată Şi pururea fecioară, Mărie! O.IV 360/19. Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc de-odinioară. O.IV 361/1 [V. 2]. O (Metaforic) Amintire. Tot astfel ctnd al nostru dor Peri tn noapte-adtncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte tncă. O.I 234/15 [V. 1]. O (Urmat de determinări în genitiv arătînd timpul) Părea că din una şi
 aceeaşi rădăcină un rai se înalţă in lumina zorilor. P.L. 51/20 [Pr. 1]. + F i g . Strălucire. Şi ochii tăi, topite stele a dimineţei, privesc attt de adine, attt de ferice de adine tn noaptea sufletului meu, cit te visez, veghind, şi de dorm, la imaginea luminei lor, sunt deştept. P.L. 55/36 [Pr. 1], + Fig. Culoare (strălucitoare). Florile toate s-adunară vorbind fiecare tn mirosul ei şi ţinură sfat lung cum să fie , luminele hainei de mireasă. P.L. 23/24 [Pr. 1].
      2.     Sursă de lumină (I 1). Se trezeşte şi se duce Sus in curţile din Memfis, unde-n săli lumină luce. O. I 45/29. Vor arde-n preajma mea Luminele-n dealuri. O.I 225/6. Vedea culmile strălucite ale unui oraş, lumini presărate. P. L. 54/24; cf. O. I 11/8, 96/13,'l57/20 ; P. L.» 45/3 [V. 5 ; Pr. 2]. Q (Metaforic) Nu rămtne decit urciorul de lut, tn care au ars lumina unei vieţi bogate. P. L. 98/27 [Pr. 1]. + Luminare. Ii! că in clondir se stinge căpeţelul de lumină! O.I 49/1. El aprinse lumina. P.L. 31/41. Dionis descifra textul obscur . . . plnă ce căpeţelul de lumină începu a agoniza fumeglnd. P.L. 35/39 [V. 1 ; Pr. 2], + Flacără. Sub icoana afumată vnui sflnt cu comanac Arde-n candel-o lumină cit un stmbure de mac. O.I 84/14. Parcă mă văd murind ... in umbra porţii Aşteaptă cei ce vor să mă îngroape . . . Aud cintări şi văd lumini de torţii. O.IV 338/11. El aprinse o lampă neagră tmplută cu untdelemn; lumina ei fumega ptlptind. P.L. 45/2; cf. O.I 50/1, 96/6 [V. 4; Pr. 1],
      3.     (Adesea determinat prin „ochilor” sau „ochiului”) Pupilă. Şi dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă priveşte linişti1 Cu stinsele lumini. O.I 230/12. Peliţele s de pe lumina ochiului i se roşise ca focul. P.L. 20/15 [V. 1 ; Pr. 1], Q (Metaforic ; ca simbol a tot ce-i poate fi omului mai de preţ) Binele ce mi l-ai făcut mie nu ţi-l pot plăti nici cu lumina ochilor. P.L. 10/33 [Pr. 1], Q (Construcţie metaforică) A inghefa sub pleoape a ochilor lumini v.
  î n g h e ţ a [V. 1].
      II. Fig. Ceea ce aduce claritate în mintea omenească, ceea ce o ajută să priceapă limpede şi adînc; învăţătură, cultură, înţelepciune. Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină — Toate-s praf . . . O.I 36/20. Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandate — Astea toaie te-apropie de dtnşii ...Nu lumina Ce tn lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina. O.I 134/37 [V. 2],
      —      Forme gramaticale: sg.n.ac. lumină (O.I 1/4, 5/1, 9/2, 11/8, 11/12', 19/11, 36/20, 37/6,    38/6,   45/29,   49/1,
  56/6, 72/12, 79/2, 84/14, 94/24, 96/13, 96/13, 98/3, 106/12, 108/5, 118/7, 184/22, 210/7 ; O.IV 338/3, 360/19, 430, 430/1 ; P.L. 7/18, 13/21, 14/7, 22/6, 26/22, 27/25, 35/39, 37/7, 37/19, 39/26, 40/5, 40/28, 44/31, 44/32, 54/18, 56/27, 57/33, 73/37, 81/32, 93/17, 94/8, 97/16, 102/6), lumina (O.I 42/18, 74/14, 97/12, 115/15, 130/9, 134/37, 136/11, 154/27, 178/32, 228/21, 232/18, 234/15; P.L. 7/6, 7/15, 10/33, 16/19, 20/15, 21/3, 29/9, 29/33, 29/35, 30/12, 30/19, 31/41, 36/2, 39/5, 43/20, 45/2, 48/32, 51/20, 78/28, 85/27, 87/2, 98/27), g.d. luminii (O.I 115/2, 133/14, 179/13, 234/4), luminei (P.L. 45/3, 55/36, 102/19), voc. lumină (O.IV • 361/1); pl. n.ac. lumini (O.I 50/1, 127/22, 202/2, 230/12 ; O. IV 338/11; P.L. 54/24), lumine (O.I €6/14, 96/6, 160/24, 176/20), luminele (O.I 157/20, 225/6 ; P.L. 23/24).
  LUMINĂT6B, -OABIÎ adj. Strălucitor. O (Metaforic) Te urmăreşte săptămlni Un pas făcut alene, O dulce strtn-
— 319 —
  gere de mini, Un tremurat de gene. Te urmăresc luminători Ca soarele şi luna. O.I 190/1 [V. 1],
    LUMINIŞ s.n. 1. Loc deschis în mijlocul unei păduri.
 0  (Repetiţie) Toate păsările ies, Din huceag de aluniş La voiosul luminiş, Luminiş de Ungă baltă. O.I 215/4 —5 [V. 2].
    2. Fascicul de raze, lumină. Şi din oglindă luminiş Pe irupu-i se revarsă. O.I 168/13 [V. 1].
    LUMIN6S, -OĂSĂ adj. 1. Care răspîndeşte lumină ; strălucitor. Şi in roiuri luminoase izvortnd din infinit, Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit. O.I 132/31. Mărgeaua cădea luminoasă prin întuneric. P.L. 54/19. Fii steaua cea din cer, rece şi luminoasă! P.L. 87/37 [V. 1; Pr. 2]. Q (Construcţie metaforică) A împlea adincimea [sufletului] cuiva cu luceieri luminoşi v. luceafăr [V. 1].
    2.     Plin de lumină, bine luminat. Noaptea-i clară, luminoasă. O.I 44/23. Avea o împărăteasă tînără şi zîm-bitoare ca miezul luminos al zilei. P.L. 3/6. Luna apunea în rîu, făcînd pare-că din suprafaţa lu' un drum moale şi luminos. P.L. 96/4; cf. P.L. 20/36, 45/29, 48/25, 92/7 [V. 1; Pr. 6].
    3.     Fig. Senin, fericit. Pot să renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? O.I 199/15. In viaţa ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri. P.L. 55/38 [V. 1 ; Pr. 1], Q (Metaforic) îmbietor, ademenitor (V. şi u c i g a ş, z î m b i t o r). El dă ginduri nenţelese Vrîstei crude şi necoapte, Cu icoane luminoase O îngînă-ntreaga noapte. O.I 108/19 [V. 1],
    4.     F i g. Demn de a fi urmat; plin de strălucire, strălucit. Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum rîde printre lacrimi cînd o cinlă pe Dridri. O.I 32/29. Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine, Cînd plutind pe aripi sînte pintre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeţi. O.I 35/24 [V. 2],
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. Juminos (O.I 199/15; P.L. 3/6, 45/29, 92/7, 96/4), luminoasă (O.I 32/29, 44/23;. P.L. 20/36, 48/25, 54/19, 55/38, 87/37); pl. n.ac. luminoşi (O.I 162/17), luminoase (O.I 35/24, 108/19, 132/31).
    LUMÎNÂRE s.f. Făclie subţire din ceară, stearină etc. Şi mucoasa luminare sfîrîind săul şi-l arde. O.I 46/2. Să privim acum şi la sărăcia iluminată de razele unei luminări de său. P.L. 32/2. Ruben rupse cu degetele mucul căzut al lumînărei. P.L. 43/19; cf. O.I 42/4,           130/1;
 P.L. 35/4, 39/39, 43/26 [V. 3; Pr. 5]. Expr. După stinsul luminării = în întunecimea nopţii. Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării Şi ridică mii de umbre după stinsul luminării. O.I 136/10 [V. 1 ].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. luminare (O.I 46/2, 130/1 ; P.L. 35/4), luminarea (O.I 42/4 ; P.L. 43/26), g.d. lnmînări (P.L. 32/2), luminăţii. (O.I 136/10), lumînărei (P.L. 43/19); pl.n. ac, luminările (P.L. 39/39). — Scris : luminare.
    LIJMÎNĂItK.Ă s.f. Plantă (Verbascum Thapsus)
 1  rusturi mari, lumînărele, siilcino şi măzărichea, care-şi ţese păturile ei de flori asupra întregei vegetaţii. P.L. 73/15 [Pr. 1], — Scris : luminărică.
    LUNATEC, -Ă adj. v. lunatic.
    LUNÂTIC, -A adj. (Şi în forma tunatec) 1. De somnambul. în negrul zid s-arată. Venind ca-n somn lunatec, în păsuri line ea. O.I 95/17 [V. 1], <£> (Substantivat) El . . . se uita .lung la ea, cum s-apropia incet, asemenea unei lunatice. P.L. 93/10 [Pr. 1].
    2. Fig. Fantastic, ireal. Şi se perdeau tn palatele înmărmurite ale cetăţii din lună, prin a cărora fereşti se auzea o muzică luna>ecă ... o muzică de vis. P.L. 20/31. Părea că geniul divinului brit, Shakespeare, respirase asupra pămintului un nou înger lunatec, o nouă Ofelia. P.L. 36/37 [Pr. 2],
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. lunatec (O.I 95/17 ; P.L. 36/37), lunatecă (P.L. 20/31), g.d. lunatice (P.L. 93/10). - Variantă : lunatec, -ă (O.I 95/17 ; P.L. 20/31, 36/37) adj.
    LIJNA1 s.f. 1. Satelit al pămintului. Să plutim cuprinşi de farmec Sub lumina bllndei lune. O. I 74/14. Şi dacă norii deşi se duc De iese-n luciu luna, E ca aminte să-mi aduc De tme-ntotdeauna. O.I 193/10. Sticlele ferestrei străluceau ca argintul în alba lumină a lunei., P.L. 37/7. Luna lunicînd pintre nouri împlea noaptea de vis. P.L. 92/33; cf. O.I 44/22, 48/16, 49/7, 55/14,         63/9, 67/25,
 76/15, 82/37, 92/27, 95/13, 96/28, 100/5, 114/4, 124/9, 130/4,   132/11,  132/28, 144/20, 148/36, 152/7, 157/K7,
 159/6, 164/8, 167/8, 179/3, 185/6, 186/10, 186/21, 187/2(1, 206/1, 207/14, 209/19, 210/25, 216/19, 219/20, 221/24,,. 223/16, 231/5 ; O.IV 432/13; P.L. 4/15, 4/27, 5/23, 7/fi,. 7/15, 7/25, 7/30, 9/25, 11/21, 12/38, 18/33, 19/17, 19/26,, 19/36, 20/16, 20/20, 20/29, 20/30, 20/36, 23/6, 29/4, 29/10, 29/32, 29/35,30/12, 30/19, 31/38, 36/2, 36/24, 37/8,39/20, 39/26, 39/36, 44/24, 44/28, 46/2, 47/17, 48/32, 48/37, 48/40, 49/35, 50/14, 50/15, 50/38, 51/5, 60/10, 61/4, 62/30, 67/26, 68/5, 69/15, 92/29, 93/24, 93/24, 96/2, 102/19 [V. 41 ; Pr. 58]. Q (Repetiţie) Luna . . . luna iese-ntreagă, se înalţ-aşa bălaie. O.I 154/23. tn adîncu-i se pătrunde Şi de lună şi de soare Şi de păsări călătoare, Şi de tună şi de stele. 0.1 2-15/9, 11. Aşa ar fi şi rămas — dar luna, luna ! P.L., 68/4. Ne-am uita în lună — în virgina lună. P.L. 92/5 — 6 [V. 4 ; Pr. 4], Q (Comparaţie) Te urmăreşte săptămîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mtni, Un tremurat de gene. Te urmăresc luminători Ca soarele şi luna. O.I 190/2. Unul din ei .. . era frumos ca luna unei nopţi de vară. P.L. 6/5. Mărgeaua ... se desfăşura din ce in ce. Din ce în ce mai mare, mai mare — se lumina
 —  pînă o l ăzii departe asemenea unei lune . . . P.L. 54/22 [V. 1 ; Pr. 2]. Q (Personificare) Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare şi pe nună, mîndra lună. O.I 85/36. Sus în codrii de pe dealuri Luna bllndă ţine strajă. O.I 103/20. Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gîndirilor dind viaţă, suferinţele întuneci. O.I 130/7; cf. O.I 3?I8, 44/2, 76/25, 104/30, 142/5 [V. 8], Q (In contexte figurate) Două umbre albicioase . . . Razele din alba lună Mi le torc, mi le-mpreună. O.I 13/13. Mirele-şi puse cămaşă din tort de raze de lună. P.L. 23/30. Plăcerea dobitocească, reproducerea în muşinoiul pămintului de viermi noi cu aceleaşi murdare dorinţe în piept, pe cari le îmbracă cu lumina lunei şi cu strălucirea lacurilor. P.L. 87/2; cf. P.L. 23/9 [V. 1 ; Pr. 3]. O Lună plină v. plin [V. 5; Pr. 1], <£> Expr. Faţa lunii v. faţă [V. 2 ; Pr. 2]. Q (Construcţie metaforică) Al lunei disc V. disc [V. 1],
— 320 -
    2.     Lumina lunii (1). Şi-acum luna arginteşte lot Egipelul anlic. O.I 45/15. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, (nălbind părefii. O.I 202/4. Ochii ei umezi de dulci lacrimi străluceau In lună. P.L. 69/15; cf. O.I 44/14, 45/21, 55/2G, 72/2. 73/2, 85/12, 101/1-1, 112/2,
188.9,  228/1, 231/10; P.L. 20/37, 40/15, -14/8, 48/34, 49/2, 49/7, 49/13, 60/9. 93/14, 93/15, 93/34, 94/16 [V. 13; Pr. 13). O (Construcţie metaforicii) Argintul lunci v. argint |Pr. 1).
    3.     Satelit al unei planete. El a pus doi sori şi trei luni in att-nstra adincime a cerului. P.L. 51/7 ; cf. P.L. 51/29 IPr. 2|.
    —   l-'orine granialicalc: sg.n.ac. lună (O.I 13/13, 45/21,
48-10. 53 2(5. 73.2. 85*36, 92,27, 96 28, 100/5, 132/28,
ISO     iu. 187,20. 206,1. 207/14. 209/19, 215/9, 215/11, 231/ Iii; P.L. 7,30. 19,36,20/20,20/30,20/36,23/9,23/30, 2:t'37. 36.21, 39,26, 40/15, 44/8, 44/21, 46,2, 47/17, 48/34, 48 40. 49.7, 49.35. 50,15, 50,38, 51/5. 60/9, 61/4, 67/26, 69 15. 92.-5. 92 6, 93,14, 93(24. 93,34, 91,4, 102/19), luna (O.I 37 8, 14 2. 44,-1 1, 45,15. 49/7, 55;M, 63/9,      67/25,
72 2.76 15. 76,25. 85/12, 92:27, 95/13, 97/8, 101/14, 10320. 1(»4,'30, 110/17, 112/2, 114/4, 124/9, 130/4,132/11,
136.6,  112 5. 141/20, 148,36, 152/7, 154 23, 15-1/23, 157/17,
159.6.  164 8. 167 8. 179/3. 185/6. 186/21. 188/9, 190/2, 193 10, 202 4. 210.5. 210,25. 216/19, 219,20, 221/24. 223/16, 228 1. 231 5: O.IV 132/13; P.L. 5/23, 6.5, 9 25. 11/21, 18’33, 19 17, 19 26.20(16, 23/6. 29/4. 29/32. 31/38, 39/36, 44/28. 4S 37, 49,2, 19,13.60/10, 02/30, 68/4,68/4,68/5, 69/15, 92/33, >J3/15, 93/21, 94 16, 96/2). g.d. lune (O.I 74/14; P.L. 54'22), lunii (P.L. 7/6), lunei (O.I 44/22, 03/14, 82/37, 83,-26, 154/30; P.L. 4/15, 4/27. 7/15, 7/25, 12/38,
20,29,  29/10, 29*35, 30,12, 30/19, 36/2, 36/7. 37/7, 37/8, 39/20. 44/19, 48/32. 50.14, 87/2, 92/29, 101,23;, voc. lună O.I 130,7); pl.n.ac. luni (P.L. 51/7), g.d. lunelor (P.L. 51,29).
    Ll-NÂ2 s.f. Interval de timp egal cu aproximativ a douăsprezecea parte dinlr-un an. Vin n-am mai băut de-o lună. O.I 40 4. Trecu o lunii, trecură două. trecură nouă şi împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui. P.L.
4.13.   Creştea tntr-o lunii cil al(ii Intr-un an. P.L. 4/22 [V. I ; l'r. 2). Q (Comparaţie) Ci Iu rămii in floare ca Ittnu lui april. O.I 128/7. lui-i rece şi cu toane ca şi (una lui april? O.I 157/28 |V. 2].
    —       Forme gramaticale : sg.n. ac. lunâ (O.I 46/4; P.L. 413, l;22), luna (O.I 128/7, 157/28).
    LINC.\ s.f. Şes de-a lungul unei ape curgătoare. Mi-aruncă De la sinul tău cel dulce floarea veştedă de luncă. O.I 154/2. .Ş'i dticâ luna bate-n lunci Şi tremură pe lacuri, Toi o să-mi pară că de-atunci Sunt veaeuri. O. I 188/9. In riduri răsfrlngeu ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă şi luncă, lac şi ţărmuri. P.L. 5/30; cf. O.I 63/8, 235/10 IV. 4 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. luncă (O.I 154/2; P.L. 5/30); pl.n.ac. lunci (O.I 188/9, 235/10), lunce (O.I 63/8).
    Ll'XEC.A vb. I. 1. Intranz. Fig. (Şi In forma tunica) A se mişca lin, a sc deplasa pe nesimţite. Lună tu, slăpln-a mării, pe a lumii boltă luneci. O.I 130/7. Luna lunictnd pintre nouri tmplea noaptra de vis. P.L. 92/33 [V. 1; Pr. 1).
      2.    Intranz. A se desprinde din locul unde se află, a cădea. Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară. O.I 142/5 [V. 1).
      3.    Tranz. A trece uşor. Pe frunte-mi mina n-o s- o luneci Ca să mă faci să-mi ies din minţi. O.I 211/23 |V. 1|. Q (Construcţie metaforică) A luneca eu mtna pe Ură v. liră (V. 1|.
      —     Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. lunee (O.I 201/11), 2 sg. luneci (O.I 130/7, 211/23), 3 sg. lunecă (O.I 142/5); ger. lunicind (P.L. 92/33). — Variantă : (regional) luoiei (P.L. 92/33) vb. I.
      LING1 adv. îndelung, prelung. Şi un (eu iese (n fafă, cumpătat, cu păsuri line, Mut se uită Imprejuru-şi, cască (ung. O. I 165/7. Trecu ca o umbră şi ctnd inlră (n chilia lui, răsuflă lung. P.L. 44/37 [V. 1 ; Pr. 1). Expr. A se uita sau a (se) privi lung, a fixa lung, a ţiotl privirea lung = a se uita îndelung şi atent (la cineva sau la ceva). Bălrtnul cu-a lui ctrjă sus genele-şi ridică. Se uilă lung la dlnsul, dar gura-nchisă-i (ace. O.I 93/22. El fixă aspru şi lung umbra sa . .. P.L. 45/19. Umbra lui (ncepu iar a prinde conlurele unei icoane In oloi ... cu priuirea fixă şi profundă, pe care şi-o (inti (ung asupra cărfii deschise înaintea lui Dan. P.L. 46/16. Se priviră lung. P.L. 102/15 ; cf. P.L. 8/13, 50/22, 60/39, 61/5, 76/5,88/13, 88/26,93/9, 102/14 (V. 1 ; Pr. 12).
      LI NG2 s.n. Lungime; Întindere, //i dau calarg lingă catarg. Oştiri spre a străbate Pămlnlu-n lung şi marea-n larg. O.I 178/23. Zburau amindoi prin pusliiul lungului mărei .. . P.L. 12/10 [V. 1; Pr. 1J.^ Loc. prep. De-a lungul (sau de-a lung de . . .) = pe ltngă, pe marginea. Şi eu Irec de-a lung de maluri, Parc-ascuK şi parc-aşlept Ea din trestii să răsară Şi să-mi cadă lin pe piept. O.I 74/5. Ieşind din pădure trecu iar prin pustiu de-a lungul mărei. P.L. 15/37. De-a lungul zidurilor (mprejmuiloare, mergeau cărăruşe pe coasta dealului. P.L. 73/1 ; cf. P.L. 101/4, 101/7 )V. 1 ; Pr. 4],
      — Forme gramaticale:        sg.n.ac.  lung (O.I 74/5,
  178/23), lungul (P.L. 15/37, 73/1, 101/4, 101/7), g.d-lungului (P.L. 12/10).
      Ll'XG*. -Ă adj. 1. Cu capetele depărtate unul dc altul. 0,-nchide lungi genele (ale, Să po( recunoaş(e (ră-surUe-ti pale.   O.I 41/12. Din (ncrefirea        lungii rochii
  Răsai ca marmura (n loc. O.I 117/9. Sui> şirul lung dc mtndri tei Şedeau doi (ineri singuri. O. I 179/7. Pe frun[ile lor purtau coroane făcute din fire de raze şi din spini auriţi şi lungi .. . P.L. 20/27. In colturile tavanului cu grinzi lungi şi mohorKe, painjenii (şi exercitau tăcuta şi pacinica tor industrie.   P.L. 29/22; cf. O.I 31/15, 32/8,        37/19,
  38/6, 41/9, 44/10, 44/15, 46/17, 51/9, 56/3, 67/3, 85/29, 92/23, 93/33, 148/6, 148/15, 152/6, 152/23, 179/28, 200/11, 213/2. 216/20, 223/15; P.L. 3/24,7/11,7/22, 16/4, 19/29, 20/23, 20/28.    21/10, 22/26,       27/1, 27/14, 28/36, 29/40,
  30/2,30/10. 31/39, 36/33, 39/32, 39/37, 40/2, 40/21,40/32, 43/24, 44/34,    45/10, 48/25,      48/29, 72/13, 73/17, 73/21.
  75/5, 77/20,83/21,84/28,98/8,98/12, 101/31 )V. 26; Pi. 39]. <0> Expr. Minle scurtă, haine lungi v. minte |Y. 2|. Q (Construcţii metaforice) Fulger lung v. f u 1-
  Iger |Pr. 1). Fulger lung încremenit v. fulger (V. 1). Lunga genelor maramă v. maramă |V. 1). Cămaşă cu minecl lunge V, c S m a ş ă |V, 1].
— 321 —
    8.     înalt. Iară tmprejuru-i frăminta pămintul un ungur iung. P.L. 27/5. (Umbra) se aşeză ironică, fantastică, lungă tn dreptul lui. P.L. 60/19 (Pr. 2). <> Expr. A cădea cit e de lung = a cădea Întins la pămint. El căzuse ctt era de lung pe podeaua camerei lui. P.L. 58 25 [Pr. 1).
    3.     Care se intinde pe o distanţă marc, vast. L'n voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. O. I 83/30. Trecut-au anii ca nori lungi pe şcsuri. O. I 201/1. La lumina lunei, oâxură două dealuri lungi de apă. P.L. 7/6. / se păru alunei că e intr-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta. P.L. 36/23; cf. 0.144/11, 43/13, 186/3, 234/2; P.L. 36/39 (V. 6; Pr. 3].
    4.     (Despre unităţi temporale) Carc ţine mult. îndelungat. Adesa tşi tnchipuise el însuşi ctt de trişti, cit de lungi, ctt de monotoni vor trece anii viefii lui. P.L. 28 ii. Şi-n asemenea momente, tn lungile şi friguroasele nopli de iarnă, crede cineva cum că el . . . devenea trist ? P. I,. 32 11. A desea. tn nopfi lungi de iarnă . .. Maria intra deodată tn salonul încălzit. P.L. 64/7; cf. P.L. 25/14 [Pr. 4]. Q (Construcţii metaforice) Lungă a timpului eărare v. cărare (V. 1 ]. Tot ee grămădiră veacuri lungi şi frun|i măreţe, v. grămădi (V. 1). <0> (Despre fapte, situaţii, acţiuni i-tc. cure se situează In timp) Pe un pat sărac asudă tntr-o lungă agonie Ttnărul. O.I 52/21. Buzduganul, căzind, se izbi de o poartă de aramă şi făcu un vuiet puternic şi lung. P.I.. 5/22. Făl-Frumos auzi o vrajă lungă prin aer şi se uită prin nori. P.L. 19/18. Umbra lui ti şoptea in ginduri lungi tocmai ceea ce voia el sd i se răspundă. P.L. 46/17 ; cf. O.I 30/12, 95/22, 189/1; P.L. 12/<*0, 13/15, 13/39, 18/30, 23'2 I, 46/21, 50/16, 52/11, 56/3,62/23, 68/36, 72/4,84/29, 1M/14 [V. 4; Pr. 17]. Q (Construcţie metaforică) Lunga linişte v. linişte [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. lung (O.I 30 12, 38/6, 95/22, 148/33, 179/7, 186/3, 189 1. 213/2; P.L. 5/22,13'39,18/30,22/26,23/24, 27/1, 27/5, 27/14, 29.40,30 10 36/23, 36/39, 44/34, 48/25, 58/25, 72/4, 73 17, 73'21, 98,12. 101/31), lungă (O.I 37/19, 44/10, 52/21, 85,29, 93’33, 152/23, 234/2; P.L. 7/11, 7,22, 13/15, 1918, 19/2’J, 28/36, 39/37, 40/21, 40/32, 45/10, 50/16, 52/11. '»(> 3. f.0/19, 84/29. 94/14), lunga (O.I 83'30, 84/28, 130/2; P.L. 13,21, 46/21, 48/29), g. d. lungii (O.I 103/8, 117/9); pl. n. ac. lungi (O.I 32/8, 41/12, 44/11, 44/15, -15/13, 46/17, 519, 52/10, 92/23, 148/6, 148/15, 152/6, 159/8, 161,10, 179/28. 200/11, 201/1, 216/20, 223/15; P.L. 3/21. 7/6, 12/40, 10. 1, 20/23, 20/27, 20/28, 21/10, 21/39, 25/14, 28,6, 29/22, 30/2, 31/39, 36/33, 39/32, 46/17, 62/23, 64/7, 68/36, 72/13, 75/5. 83/21, 84/28, 98/8), lunge (O.I 31/15, 41/9, 56/3, 67 3, 13n;21j, lungile (P.L. 32/11, 40/2), g. d. lungi (P.L. 77 2i>>.
    LUNGf vb. IV. 1. Tranz şi refl. A (se) întinde ; a (se) face mai lung. Lun-alunci din codri iese . .. Zugrăveşte umbre negre Pe clmp alb ca de zăpadă. Şi mereu ea le lungeşte, Şi uretnd pe cer te mută. O.I 67/29. Peştera se lungea din ce tn ce. P.L. 97/30 (V. 1 ; Pr. 1). + K e f I. (Despre fiinţe) A se facc mai lung, a se înălţa. Haba . . . se smulse odată din piuă-n sus şi rupse lan(urile, lungin-du-se slabă şi mare ptnă-n nori. P.L. 8/38. Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el ptnă-nori. P. L. 9/2
IPr. 2].
    5.     R e f 1. A se întinde pe jos, pe un pat dc., a sc culca. El era lungit pe o ctmpie cosi/d. P.L. 37/37. El se lungi pe pat şi s-acoperi cu rasa . . .P.L. 60/23. Dionis, lungit tn
patu-i, tremură tn friguri. P.L. 62/21 ; ef. P.L. 59/18, 59/36 [Pr. 5). Q (în context figurat) Vă văd lungiţi pe patul june(ii ce-afi spurcat-o. O.I 24/1 [V. 1].
    —   Forme gramaticale      : ind. prez. 3  sg.     lungeşte (O.I
67/29), imp. 3 sg. se lungea (P.L.    97/30),  p.s.   3 sg. se lungi
(P.L. 9.2, 60/23), ger. lunglndu-se (P.L. 8/38>; part. lungit (P.L. 37/37, 59/18, 59/36, 62/21), lungi|i (O.I 24/1).
    LUXGfT, -A adj. Crescut In lungime. Umbra Iul... cu nasul lungit, cu căciula lăsată pe ochi, părea că începuse o vorbire intimă cu el. P.L. 45/11 [Pr.l].
    LUNICA vb. I v. luneca.
    LCXTRE s. f. Barcă. Se desface-acum la larg Luntrea rti-ale ei vetrele sptnzurate de catarg. O.I 154/20. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului. P.L. 5/30. .l>e:u/i intr-o luntre de      cedru  coborau  pe     ascultătoarele
valuri ale fluviului. P.L.     51/35; cf. O.I  74/9 ; P.L. 5/33,
0/31 [V. 2; Pr. 4).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. luntre (P.L. 5/30, 5,33, 9/31, 51/35), luntrea (O.I 74/9, 154/20).
    LUP s.m. Animal (Caniş lupus). Deodală-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de nn lung freamăt de frunze şi de un urlet flămtnd de upi. 1>. I.. 18/30 [Pr. 1).
    LI PANAr s. n. Local dc pcrdiţic. La Paris, tn lupanare de cinismuşi de lene, Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene, Acolo t>-a(i pus averea, tinerelele la stos . . . O.I 131/7 [V. 1).
    LUPTA vb. I. 1. R e f 1. şi i n t r a n z. A se bate. Se azvtrl doi leoparzi, Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncă. O.I 165/22. Totdeauna m-am luptat tn luptă dreaptă. P. L. 6/13. 3/ama, ctnd se luptă cu vrăjmaşii ei, strigă ctnd oboseşte : ,,Stăi, să mai bem ctte-o leacă de apă!” IM.. 8/29 [V. 1; Pr. 2].<0> Refl. recipr. Am venit să ne luptăm greu, cu destul ai viclenit asupra tatălui meu. P.L. 6<10 [Pr.' 1).
    2.      R o f 1. A su război. O! laptă-te-nvălită tn ptelele-fi bogate. O.I 63,1 [V. 1|. <0> (Tranz., In expr.) A lupta război = a dncc, a purta război. A statelor greoaie cară trebuie-mpinse Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse. O.I .'><>/21 [V. 1|. Q (Construcţie metaforică) A se lupta eu retoricele sutiji v. suliţă [V. 1].
    3.      Intranz. A se strădui să Învingă o piedică, o greutate. Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt, .1/ vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. O.I 137/5. <Und o asemenea inimii şi-ar ridica aspira{iunile ptnă la tine, şi le-ar ridica fără voinţd, luptlnd spre a le năduşi ... ce-or simfi un asemenea om? P.L. 56/9 [V. 1; Pr. 1). <0>Tranz. (Cu complcment intern) A/i luptat luptă deşartă, afi vtnat ţintă nebună. O.I 36/2 [V. 1].
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. lupt (O.I 137/5), 3 sg. se luptă (O.I 150/3; P.L. 8/29), p.c. 1 sg. m-am luptai (P.L. 6/13), 2 pi. a|i luptat (O.I 36/2); conj. prez. 1 pi. fă ne luptăm (P.L. 6/10); imper. 2 sg. luplA-te (O.I 63/1); inf. a lupta (O.I 165/22); ger. luptfnd (P.L. 56/9); part. luptate (O.I 5G/24).
    LCPtA s.f. 1. încleştare corp la corp, Încăierare. Ea nu va şti şi va bea numai apă tn vremea luptei cu tine. P.L. 8/33. Acuma hai ta luptă, acu om oedi fine-i mai tare. P.L,
— 322 —
 8/40. J.a sfirşilul c<ir(ii era zugrăvii sf. Gheorghie In lupta eu bala.trul. P.L. 35/3-1 |Pr. 3]. Q (Mctaforic) fn luptă cu ocean.il bălrln ea se simte relnlinerind. P.L. 100/27 [Pr. 1). <> Luptă dreapttî = înfruntare făţişii, cinstită.
 —      Ba n-am viclenit asupra tatălui tâu, ci totdeauna m-am luptai in luptă dreaptă. P.L 6/13 |Pr. 1). (Cu referire la animale) Regele Francisc aşteaptă Ca sâ va:â cum s-o-ncinge Intre fiare lupla dreaptă. O.I 165/2 |V. 1]. 9 (Metaforic) Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm tn luptă dreaptă .4 turna iti formă nouă limba veche şi-nteleuptă ? O.I 137/7 [V. 1],
     2.     liâlâlic. răzlioi. Iu bralul tău inarmă ca sâ loveşti In tine. Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă min. 0.1 59 20, Mircca însuşi mtnâ-n luptă vijelia-ngrozitoare. O.I
 148,21. împăratul trăia singur, ca un leu Imbăirtnit, slăbii de lupte şi suferinfe. P.L. 3/11 ; cf. O.I 117/28 [V. 3 ; Pr. 1].
     3.     Străduinţă depusă pentru a Învinge o greutate sau a atinse un scop. Aji luptat luptă deşartă, aţi vlnal liniă nebună. O.I 36/2. Şi această minte, care In turburea şi pustia împingere ţi luptă a istoriei oamenilor ... are din cind In clnd clte o fulguraliune de luciditate, această lecujâ de nun sens sii vorbească şi ea? P.J.. 81/17 [V. 1 ; Pr. 1].
     4.     Conflict moral, frămintare. E o agonie a sufletului,
 o luptă ran/i. crudă, fără de i’oi/t/d. l'.L. 72/31 [Pr. 1]. O (Glumeţ) Mureau de ruşine şi-şi zicea serios, după lungi lupte sufleteşti: l)omnia-lu. P.L. 68/36 [Pr. 1).
     —      Forme yramalica’c : sg. n. ac. luptă (O.I 36/2. 59/20. 137/7, 147,28, 148/21 ; l'.L. 6/13. 8/40, 72/31, 81/17.
 100,27). lupţi» (O.I 165 2; P.L. 35/34), g. <1. luptei (P.L. 8/33); pl. n. ac. lupte (P.L. 3/11, 68/36).
     Ll'STRl’ s. n. Fi g. (Depreciativ) Strălucire aparentă, spoială. !n noi lotul e spoială. Mu-i lustru fără bază. O.I 35/11. Viafa internă a istoriei e instinctivă; viafa exterioară, regii, popii, Invă/alii, suni lustru şi frază. P.L. 8219 [V. 1 : Pr. 1],
    LLSTIttf vb. IV. Refl. Fig. (Depreciativ) A se pune inlr-o lumină favorabilă, a se lăuda. Jar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Xu slăvindu-te pe line . . lustruindu-se pc el. O.I 134/22 [V. 1).
    Ll STKL'iT, -A adj. Cu lustru ; lucios. Lucesc In juru-i ziduri ca tuciul lustruiţi. O.I 95/35. Dionis făcea c-un creion un calcul malemalic pe masa veche de lemn lustruit. P.L. 27/27. Văzu un băiat . .. îmbrăcat c-o bluză de catifea, care cuprindea strtns de un colan lustruit mijlocul cel mai gingaş din lume. P.L. 63/8 |V. 1 ; Pr. 2|. Q (Construcţie metaforică) Frază lustruită v. frază [V. 1].
    —   Forme gramaticale :      sg. n. ac. lustruit (P.L.
27/27, 63/8), lustruită (O.I 151/21); pl. n. pc. lustruiţi (O.I 93/35).
    Ll'T s. n. Fig, .Materie pieritoarc. Atunci graiu-fi dulce in viei esle mut .. . Alunei acesl tnger n-a fost decit lut. O.I 38/24 |V. 1). Q (Construcţii mctaforicc) l’rdor de lut — corpul omenesc. Mă sting. Şi nu rămine dectt urciorul de tul, tn care au ars lumina unei viefi bogate. P.L. i.8/27 (Pr. 1]. (Depreciativ) Chip de lut = făptură muritoare (v. şi floare, insectă, mină, muscă, vis). Ce-fi posă fie chip de lui, Dac-oi fi eu sau altul? O.I 181/11 (V. 1). + Fig. Cadavru. Văd sufletu-fi candid prin spaţiu cum trece; Privesc opoi lutul rămas . .. alb şi rece. O.I 37/18 [V. 1],
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. lut (O.I 38/24,
1 fiM l ; l'.L. 08/27), lutul (O.I 37/18).
    LUX s. n. Bogăţie, abundenţă. Părul ei blond, foarte blond . .. tncunjura cu lux şi fine/ă o fa/ă plină şi rlzătoare. P.L. 68/6 [Pr. 1|.
    LlXdS. -OAsĂ adj. Somptuos. Ş-acele milioane, ce In grămezi luxoase Sunt strinse la bogatul, pe cel sărac apasă. O.I 59/3 [V. 1].
M
     HAC s. m. Plantă (Papaver). Q (Comparaţie) Sub icoana afumată unui sflnt cu comanac Arde-n candel-o lumină ctt un slmbure de mac. 0.1 84/14 [V. l|.
     MACULATURĂ s. f. Fig. (Colectiv) Scricri lipsite de valoare. Q (Ironic) Mori apoi, fără ca cineva să mai tntrebe după acea muscă, care ca ini>ă(at a produs maculatură ştiinţifică. P.L. 81/11 [Pr. 1).
     MAD6nA s. f. Reprezentare plastică a Maicii Domnului. La picioarele madonei, tristă, sfintă Ea veghează.
O.T 50/24. Era s-o vtndă pe ea, chipul de madonă, omului pe care II ura mai mult. P.L. 99/25 [V. 1 ; Pr. lj. O (Metaforic, simbol al purităţii morale; v. şi sfinţenie) Venere şi madonă. 0.1 29 (V. 1]. © (Construcţie metaforică; Madona dumnezeie v. dumnezeie [V. 2].
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. madonă (O.I 29; P.L. 99/25), madona (O.I 29/13, 30'13), g. <1. madonei (O.I 50/24).
     NA£STOU s.m. 1. (Şi In forma maistru) Persoană cu bogată experienţă tntr-un domeniu de activitatc intelectuală, care iniţiază şi pe alţii tn specialitatea sa. Maistrul Ruben era un bătrin de o antică frumuseţii. P.l,. 10 30. Ungă Curtea Veche . . . e Riven . . . vinzăturul de cărfi, iar nu d-ta, maistre Ruben. P.L. 60/38. Bravo! maistre Ruben, strigă el, dracii tăi sunt meşteri in desprinsul umbrelor din părete. P.L. 62/9 ; cf. P.L. 41/2, UU.31, (JO'32. G1 2. 61/8, 61/34, 61/37 (Pr. 10J.
     2. (Şi In formele maistru, măiestru, maiestro) Artist (dc renume). Unde-s şirurile clare din viata-mi su te spun ? Ah! organele-s sfărmale şi maestrul e nebun! O.I 158/8.
—   Măiestre, strigă ea tare, apropiind două scaune de fereas-tă. P.L. 76/14. Văzlnd că n-avea ce găsi de improtivil băirtnului maiestro, se-nvoi şi plecare tustrei spre locuinţa lui. P.L. 83/4 (V. 1 ; Pr. 2]. O (Comparaţie ; cu referire la Beethoven) Geme Ca un maistru ce-asurzeşte in momentele supreme, Pln-a nu ajunge-n culmea dulcii mitzice de sfere. O.I 160/28 (V. 1).
     — Forme gramaticale : sg. n. ac. mabtru (O.I 100/28),
maestrul (O.I 158/8; P.L. 60/31), maistrul (P.L. 40/30, 61/37), g.d. maiestro (P.L. 83/4), maistrului (P.L. 41/2), voc. măiestre (P.L. 76/14), maistre (P.L. 60/32, 60/38, 61/2, 61/8, 61/34, 62/9). - Variante :          malfetru (P.L.
76/14), măistru (O.I 160/28 ; P.L. 40/30. 11/2. 60/32, 60/38, 61/2, 61/8, 61/34, 61,37, 62/9), maitalro (P.L. 83/4) s.m.
    MAG s. m. Preot al unui cult păgtn. O mag, de zile vecinic, la tine am venit. O.I 93/18. Cu mlna-ntinsă magul ti faee semn să şadă. O.I 94/2 (V. 2J. + Astrolog. Magul priivea pe ginduri in oglinda lui de aur. O.I 44/32. Magul, paza răzbunării, a cetit semnul tntors. 0.1 45/3. Dacă am afla misterul ... pe care l-au posedat poate magii egipteni şi asirieni, atuncea In adincurile sufletului coborlndu-ne am puţi trăi aievea tn trecut. P.L. 25/26 [V. 2; Pr. 1).
    —       Forme gramalicalc: sg. n. ac. magul (O.I M/32. 45/3, 94/2), voc. mag (O.I 93/18); pl. n. ac. magii (P.L. 25 2(3).
    MAGÂR s. m. v. măgari.
-   MAGĂRI s. m. v.                măgari.
    MÂGIC, 'A adj. (tn expr.) Vargă magică = beţişorul
fcrmccat din poveştile fantastice. Q (Metaforic) Forţă supranaturală (v. şi regizo r). în sufletul nostru este timpul şi spaţiul cel nemărginit şi nu ne lipseşte decit varga magicii, de a ne Iranspune tn oricare punct al lor am voi. P.I.. 38/23 (Pr. 1].
    MAGIE s. f. Fi g. Farmec,              vrajă. Ţi-am dat pa-
Adele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea ingerului geniu. O.I 30/1 [V. 1). Loc. adj. De magie = fermecător, incintător. Am făcui din line-un Inger, bllnd ca ziua de tiagie. Cind in viata pustiită ride-o rază de noroc. O.I >9/19 (V. 1).
    MAG/STRL’ s. m.               Profesor, îndrumător. Eu   am
levenil o fiinţă superioară magistrului meu. P.I.. 61'10 Pr. 1).
    MAGNAT s. m. Corp care are proprietatea de a tlrage corpuri feromagnetice. Q (Comparaţie) Subtilităţii metafizice ii atrăgeau cugetarea ca un magnet. P.L. 28/3. flupt ca de un magnet In nemărginire, el cădea ca fulgerul, 'ntr-o clipă cale de o mie de ani. P.L. 54/15 (Pr. 2).
    MAHALÂ s. f. (tn loc. adj.) De mahala — de rînd, vulgar. O (Depreciativ; tn contcxt figurat) Nu-i minune ca simţirea-i să se poată înşela, Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala. 0.1 162/36 (V. 1).
    MAI1 adv. I. (Particulă comparativă) 1. (Formează gradul comparativ dc superioritate; uneori cu termenul
 — 324 —
de comparaţie neexprimal) Vergina tl strlnge pe-amanlu-i mai lare la stnu-i de crin, Si fala-şi ascunde l-a lui scrutare In pt'tr ebenin. O.I 5/17. Căci lu înseninezi mereu Viafa sufletului meu, Alai mlndră decit orice stea. Iubita mea, iubita mea! O.I 235/19. O, i mbră dulce, vino mai aproape Să simt plutind deasuprO-mi geniul morlii. O. IV 338/12. Găsi pe fată iar singură, tnsă mai palidă şi mai pttnsă. P.L. 12/33-34; cf. O.I 6/15, 12/3, 12/5, 12/10, 36/12, 53/4, 65/17, 91/18, 95/24, 95/26, 100/24, 102/17, 104/1,
 1 l-l <12, 114/13, 119/7, 120/23, 128/2, 110/12, 140/12, 14-1 3ii. 15-1 27» 154/29, 154,29, 1150/10, 160/12, 168/30, 172 20. 17.') 23, 189.4. 208 2. 213/14, 231/14 ; O.IV 366/11 ; IM.. 3 24. 4;2<». 5 1, 5/5, <>5, 7/29, 8/17, 8/41,11/9,13/22, 15 11. 10 39, 24 2. 21.'3, 24/1, 24/17, 24/17, 26/22, 28/9, 32/8, 32/15. 32/15, 35/10, 39/21), 46/10, 17/21, 49/14, 50/33, 5(j 22, 5(>’32. 56/33. 57:22, 57/22, 57/23, 67/36, 68/31, 70/17, 72/17, 71 215. 75 30, 77/8, 77/22, 80/9, 80/9, 80/11, 80/24, 82/33, 84.18, 88 37,89/3,89/3.91/26,92 36, 95/23, 97/30,
 102/!) [V. 37; Pr. 58], Q (Repetiţie) Mai aproape, mai aproape. \oi ne-om strtnge piept la piept. O.I 101/9. Dar te cobori, divina, pătrunsă de-at meu glas, Mai mlndră, tot mai mlndră la fiecare pos. O.IV 433,2. /ir fi stat Făl-Frumos locului, dar scumpă-i era friifia de cruce, ca oricărui. voinic, mai scumpă decit zilele, mai scumpă dectt mireasa. P.L. 11/6—7. .-icei ochi de-un albastru întuneric, cari sclipesc in timbru genelor lungi . . . devin prin asia mai dulci, mai inlunecoşi, mai demonici. P.L. 77/20 — 21 ; O.I 97/35, 97/35, 103/15, 103/15, 103/16, 103/16, 104/27, 104/27, 148/12, 148/12, 206/6, 206/6; P.L. 5/14, 5/14, 5/14, 24/7, 24/8, 37/31, 37/31, 54,21. 54/21 |V. 16; Pr. 14). O Loc. adv. Cit mal .. . = cil sc poale dc . .. Trebuie su fugi cit mai tn grabă din oraş. P.L. 96/6 |Pr. 1). Cu alil mnl \irtos v. a l i l2 |Pr. 1]. Cu alil mai rău v. aii l2 (Pr. 1). De mai nainte v. î n a i n t e (V. 2]. Mal ales *= cu deosebire, In special. Dar mai ales unul din ei . . . era frumos ca luna ttnei nopfi de vară. P.I..      3. Mai ales garafa
 goală era in stare de a-l umpli de cugetări melancolice. P.L. 32/18. (Undi cu are multă cauză a se depărta mai ales că tablete de la crişmă-l invitau cu dragoste. P.L. 83/10 [Pr. 3], (Decit) . . . mai bine (să) . . . v. bine |Y. 4 ; l'r. 3], Mai cu samă v. seamă |Pr. 1]. .Mai departe v. departe (V. 6; Pr. 5]. Mal înainte = Înainte, la incepul. - Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte. P.L. 13/33 [Pr. 1]. Mal inlH = Intli, la început. In primul rinrt. O voluptate sufletească il cuprinse — mai tnlti
 i se păru c-auite şoptirea acelor moşnegi bălrtni, care, pe cind era mic. ti povesteau tn timp de iarnă. P.L. 37/16. I: un moment mare, să mă cuget mai intli, gtndi el, dorit-am de ctnd sunt ceva pentru mine? P. L. 45/23. Işi întinse el mai Intli mtna şi apucă tncet mtnula ei fină şi rece. P.L. 93/18 ; cf. P.L. 68/30, 80/19 |Pr. 5]. (Marchează o gradaţie) sU^u) mult mal . .. Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult ILva atrage declt tot ce ai glndit. O.I 130/4. Azi nici măcar tmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristefă capul tău Se-ntoarce tn zădar. O.I 192/10. Obloanele erau mult mai largi dectt ferestrele. P.L. 40/9. De o natură mult mai puţin senzuală dectt porumbiţa lui, el rămăsese numai cu convingerea teoretică cum că o iubeşte. P.L. 95/26; cr. O.I 132/25 (V. 3; Pr. 2], Şl mai ... El ar sta să-nebunească Ca-n furtuna lui de patimi şi mai mult să o iubească. O.I 162,14. — Binele ce mi l-ai făcut mie nu fi-t pot plăti nici cu lumina ochilor, oricit de scumpă mi-ar fi, cu toate astea vin să li cer şi mai mult. P.L. 10/35.
Deşi-i plăci prezenta ei, totuşi ti plăcea şi mai mult ca, departe de ea, s<5 cugete la dtnsa. P.L. 91/31; cf. O.I 134/24; P.L. 12/34, 21/3, 27/37, 94/6, 96/25 [V. 2 ; Pr. 7], Q (Repetiţie) Şi tn neştiinfa ta eşti şi mai frumoasă, eşti şi mai mull cauza unor crude dureri. P.L. 56/30. Este o nespusă gentile/ă tn modul cum o femeie ce iubeşte şi care e totodată inocentă, timidă, trebuie să se apropie de un bărbat sau ursuz, cine ştie prin ce, sau şi mai pudic şi mai copil dectt ea. P.L. 79/36 (Pr. 4], <0> Expr. A fl mai mult (ca cineva ) v. mull1 (V. 1]. A pinii mai mull v. mul l1 (Pr. 11. Care mai de care v. care [Pr. 1]. Şi aşa mal deparle v. şi2 (Pr. 2|. Q (Construcţii metaforice) Firea mal presus de fire v. Tire |V. 1). Minlea mai presus de minle v. minte [V. 1 ].
    2. (Formează superlativul relaliv împreună cu articolul adjectival ,,cel", ,,cea") De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-ntre femei Mă lasă. O.I 187/7. l'l cumpăra de la mi:te cărfi. in genere cele mai vechi. P.L. 61,24. Văzu un băiat. îmbrăcat c-o bluză de catifea care cuprindea slrtns de un colan lustruit mijlocul cel mai gingaş din lume. P.L. 63/8; cf. O.I 59/32. 64/10, 116/7; O.IV 365/32; P.L. 3/21, 53-31. 61/29, 64/15, 76,39, 79/40, 81/1, 90/33 (V. 5; Pr. 10], <> (Articolul adjeclival lipseşte; adverbul ,,niai" este uneori accentuat in frază) Purcel uşi cu coada sfredel şi cu befe-n toc dc lahă. Cum mai bine i se şede unui pur-celuş de treabă. O.I 84/20. Să-mi trimifi prin cineva Ce-i mai mindru-n valea Ta. O.I 149/9. De cine-n lume te temi tu mai mult? P.L. 6/20. In asemenea cărfi el răscolea c-un fel de patimă şi-mi cumpăra cele mai obscure şi mai fără de-nfeles. P.L. 61/30; cf. O.I 133/24, 149/13; P.L. 99/26 [V. 4 ; Pr. 3].
    II.    (Cu sens restrictiv) ta oarecare măsurii; din cind in cind. P-ici, pe colo . .. străbate, clte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-t visai şi eu oaatâ. O.I 158/1 ţV. 1], O Loc. adj. Mai multe = un număr oarecare, cileva. |Luceafărul] s-a rupt din locul lui de sus, Perind mai multe zile. O.I 173/20 (V. 1]. <£(tnsoţit de alle adverbe dc restricţie) Abia candela cea tristă ... o rază mai aruncă. O.I 50/20. Sumai lebedele albe, ctnd plutesc tncet din trestii. Domnitoare pesle ape, oaspefi liniştei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură şi-o taie. O.I 152/7. Apa abia mai sclipea. P.L. 51/40; cf. O.I 46/1, 69/29; P.L. 89/23, 98/26
IV.  4 ; Pr. 3].
    III.    (Indiclnd aproximaţia) Aproape. Moartea ta n-o pltng, ci mai fericesc o rază fugită din haos lumesc. O.I 38/27. Intr-un roi mai de un sttnjen Au ieşit la promenadă. O.I 46/20. Ochii . . . păreau că privesc ... cu dutceafa tor mai femeiască asupra spectatorului. P.L. 30/5. S-aruncă tn lacul limpede ca lacrima, a cărui apă o făcea mai să adoarmă. P.L. 101/12; cf. O.I 53/5, 79/20, 80/12; P.L. 10/13, 15/11, 80/3 [V. 5; Pr. 5). OLoc. adv. Mai că = aproape. Şi mă-mbrac tn părul galben, ca tn strai uşor fesut, Şi zărind rotundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut. O.I 80/16 . La pămint mai că ajunge al ei păr de aur moale, Care-i cade peste brafe, peste umerele goale.
0.1    85/31 (V. 2).                                       ‘
    IV. (Cu valoare duralivă ; uneori precedat dc adv. ,,lol”)
1.     tncă. In van mai caut lumea-mi tn obositul creier. O.I 71/1. Vai, tot mai gtndeşti la anii, cind visam In academii? O.I 140/15. Mai am un singur dor. O.I 216/1. Cum l-ar mai fi putut iubi pe el, attt de singur, attt de sărac, atlt de fără viilor! P.L. 31/33; cf. O.I 59/10, 83/19, 102/24,
— 325 —
106/14, 123/13, 149/23, 157/40, 158/1, 165/9, 165/19, 186/4. 188/5, 216; O.IV 365/3; P.L. 17/19, 26/19, 36/10, 48,:», 60/10, 71/30, 71/34, 74/22, 74/23, 95/6, 95/9, 96/17, 96/33 [V. 17; Pr. 14]. <> (în formule de salut) Cc mal faci? v. face IV. 1]. (în construcţie cu ..Incă" sau „şi”) Avem clipa, avem rara, care tot mai line tncă. O.I 133/6. Bl tntoarse şepte foi fi umbra prinse conturele unui basrelief, mai tntoarse tncă şepte şi umbra se desprinse tncet. P.L. 46/40. Acuma ştia cft iubeşte. ,,La ce mi-a mai trebuit şi asta?" gtndi el. -P.L. 55/8. Se mai ivi tncă un om pleşuv şi cu ochelari. P.L. 59/11 |V. 1 ; Pr. 3]. 3>(In construcţii negative, arătlnd încetarea unei acţiuni sau a unei stări) Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta. O.I 127/2. Auzu-mi n-o să-l mai întuneci Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi. O.I 211/21. Nu mai e Făt-Frumos să mă răpească. P.L. 14/41 ; cf. O.I 29/1, 30/21, 82/31, 111/6, 116/4, 117/15, 118/6,122/14, 127/1, 128/10, 147/21, 151/18, 155/6, 157/37, 174/9, 175/32, 182*3, 182/12, 183/13. 187/6, 187/9, 189/7, 200/5, 211/17, 216/25, 220/5, 232 20; O.IV 361/11, 364/20, 366/9; P.L. 12,31, 13/1. 14/32, 15 38. 30/18, 32/18. 37/24, 38/5, 42/32, 42*40. 16/22, 50/6. 52/13. 58/5, 61/24, 61/33, 61/39, 62/29, 63/32, 63/33, 65/14, 68*16. 70/2, 85/18, 89/27, 89/30, 92/1, 92/35, 92/38 [V. 32 ; Pr. 30]. O (Repetiţie) Tu-fi arzi ochii şi frumsefa. .. Dulce noaptea lor se stinge, Şi nici ştii ce perde lumea. Xu mai plinge. nu mai plinge! O.I 83/10. Şi stelele ce vecin ic pe ceruri colin-dează, Cu toate la picioare-fi eu le puneam tn vază. Dar nu-l mai orei pe Arald, căci nu mai orei nimică. O.! 92/10 [V. 4]. ^ (întărit prin ,,lncâ'') Şi ctt de mult tmi pare rău că nu mai sufăr tncă. O.I 184/20 [V. 1).
     2.      (înaintea unui verb, arătlnd repetarea acţiunii) Iarăşi, din nou. Pe-al meu propriu rug, mă topesc tn flăcări. Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoenix ? O.I 199/15. Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodată? O.I 206/11. — S/di, să mai bem apă, zise mama pădurilor ostenită. P.L. 9/7; cf. P.L. 8,30, 15:39, 38/19, 48/20, 87/17, 101/18 (V. 2; Pr. 7]. (în construcţii- cu „o dată" sau „Încă o dată”) S<3 mai salut o dată colibele din vale. O.I 6/13. Aş vrea ... Să mai privesc o dată clmpia-nfloritoare. O.I 6/21. Voi culcaţi-vă şi eu plnă atuneea m-oi întoarce la mama, ca să mai sug Inc-o dată laptele cel de văpaie albă a flfelor ei, pentru ca să mă fac iar frumos şi strălucit. P.L. 19/40; cf. P.L. 68/24 [V. 2: Pr. 2|. (în construcţii negative, arătlnd că acţiunea nu se mai repeţi) Pe aceiaşi ulicioară Bate luna In fereştri. Numai tu de după gralii Vecinic nu te mai iveşti f O.I 112*4. De-azi-nainte să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi. O.I 141/11. .Yu mai văzu nici umbra din părete a portretului. P.L. 31/40 ; cf. O.I 46/20. 59/28, 113/8, 166/23, 181/9, 184/7, 184/21, 187 1, 188/14, 203/5, 230/5; O.IV 433/6; P.L. 13/36, 16/39, 17/12, 20/40, 22/21, 22/25, 31/19, 37/1, 42/36, 43/22, 61/9. 61/17, 68/21, 69/30, 69/30, 70/29, 71/1, 81/9, 92/16, 100/5             [V. 14;
Pr. 21]. Q (Repetiţie) Şi-n această sărăcie, te inspiră, clntă, barde, Bani n-am mai văiul de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. O.I 46/4 [V. 2]. <0* Expr. A nu mai avea pereehe v. pereche [V. 1].
     V.      (Repetat, exprimă o alternare, o oscilaţie) Clnd .. . > clnd ... Tu cu mtinile-ncleştate, mai cu degetele depeni, Mai suceşti vreo ţigară. O.I 155/31. Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă. O.I 175/8. Te desfaci c-o dulce tilă, Mai nu vrei şi mai te laşi. O.I 210/2 [V. 6].
    VI.     (în construcţii exclamative sau interogative, inlensi-ficind idcca din frază). Ce mai vrei cu-a tale sfaturi. Dacă şlii a lor măsură. O.I 198*7. Părul tău ţi se desprinde şi frumos ţi se mai şede. O.I 209/14. De ce să mai tmbrac amorul cu vălul ruşinei ? P.L. 86/6 (V. 2 ; Pr. 1], Q (Repetiţie) Şi abia plecă bătrtnul ... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium. O.I 147/37 [V. 2].
    MAI2 s. tn. Numele lunii a cincea a anului. De-aş avi şi eu o fhare Mtndră, dulce, răpitoare Ca şi florile din mai. O.I 2/3 [V. 1].
    MÂIC\ s.f. Mamă. Şi maicii, ce strlnge pruncuţu-i la sin . . . Speranţa durerea i-alină. O.I 11/21 (V. 1], <> (Cu diferite dvlerminâri, denumind pe mama lui Isus Hristos) Maica Domnului. Pe-a altarului icoană . . . Palidă şi mohorită Maica Domnului se vede. O.I 50/8. împărăteasa . . . visă tn vis că Maica Domnului desprinsese din cer donă . . . stele. P.L. 23/11 (V. 1 ; Pr. 1], Maiea preacurată. O, maică preacurată Şi pururea fecioară. Mărie! O.IV 360/9; cf. O.IV 360/20 [V. 2], Malea sHnti. O, maică sfintă, pururea fecioară. In noaptea gindurilor mele vină. O.IV 3(il/3 [V. 1]. Q (Construcţie metaforică) Maica durerilor — Fecioara Maria (v. şi d u m n e z e i e, luceafăr, regină). Veghea, deasupra unei candele fumeglnde. icoana tmbrăcată in argint a maicei durerilor. P.L. I'6 [Pr. 1].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. maica (O.I 50 8; P.L. 23/11). g.d. maicii (O.I 11/21), maicei (P.L. 4/6), voc. maici (O.IV 360/9, 360/20, 361/3).
    MAl£STItO s. m. v. maestru.
    MAlESTIIL1 adj. v, măiestru.
    .MAlESTHl2 s. m. v. maestru.
    MAIMCŢă s. f. Mamifer tropical cu structura corpului asemănătoare cu a omului. Q (în context figurat : depreciativ) Există la oameni sala de bal, jocul, muzica unde vezi asemenea junele maimuţe cu monoclu mirosind femelele. P.L. 81.6 [Pr. 1].
    MÂISTRU s.m.Y. maestru.
    MAL s.n. Ţărm. Pe malurile Seinei, fn faeton de gală Cezarul trece palid, in gtnduri adlncit. O.I 61,21. Din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele? sptnzurale de catarg. O.I 154/19. Dintre sute de catarge Care lasă malurile. Ctte oare le vor sparge Vinturile, valurile? O.IV 396/2. El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru. P.L. 50/17. Se culca gol pe malurile lacului. P.L. 99/12; cf. O.I 43/3. 43/13, 63/16, 74*5, 219/14, 221/18; P.L. 51/18. 51/28, 73,14, 97/16 [V. 9; Pr. 6].
    —   Forme gramaticale: sg. □. ac. malul (P.L.
50/17, 51/28, 97/16) ; pl. n. ac. maluri (O.I 43/3, 43/13, 63/16, 74/5, 154/19, 219/14, 221/18; P.L. 5118,        73/14),
malurile (O.I 61,21 ; O.IV 396,2 ; P.L. 99 12).
    MALfŢIEs.f. Răulale. Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspiraţia unei fulgerătoare maliţii. P.L. 63'36 (Pr. 1].
    MAuA s.f. (Şi !n forma mumă: uneori, nearticulat, urmat de adj. pos. pers. a 3-a sg.) Femeie care are copii;
— 326 —
nume pc care i-1 dau copiii clnd i sc adresează sau clnd vorbesc despre dinsa; maică. Am ui lai mamă, am uitat lală, Am uitat lege, am uitai lot; Mintea mi-e seacă, gindul netot, Pustiul arde-ri inima-mi beală. O.I 27/1. Lepădtnd viafa lumii. Vei spăsi greşala mumii Şi de-o crimă tu mă mlntui. O.I 102/7. — Ce frumos a fost papa! zicea el surt-zind. şi mumâ-sa auzindu-l işi ştergea tntr-ascuns lacrimele ei. P.L. 31/4. Vădwita sa mumă II crescu pe el cum putu din lucrul mlnilor ei. l’.L. 30/38. El nu simţea nimic. . . asemenea unui copil ameţit de somn, pe care mama tl dezmiar-<16. P.L. 94/21 : cf. O.I 84/3, 84/3, 116/6, 129; P.L. 4/20. «'18, 821, 8'27, 8'29, 16'34, 19/10, 30/24, 31/6, 31/32, •19.31, 66/9. 66/23 [V. (j: Pr. 16]. ©(Repetiţie) O, mamă. ilulcc mamă. din negura de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. O.I 129/1 (V. 2], ©(Flcment de personificare) Ce-fi doresc eu fie, dulce Românie, Ttnără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai fn frăfie. O.) 16'2. — Din sfera mea venii cu greu Ca să-fi urmei chemarea, Iar cerut este tatăl meu Şi mumă-mea e marea. O.I 170/20. — Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ş-acuma, Şi .soarele e lălăi meu. Iar noaptea-mi este muma. O.I 172/12 |Y, 3]. ©(în contexte figurate) Un punct se mişcă... cel intii si singur. Iată-1 Cum din haos face mumă, iară el devine Tatăl. O.I 132/24. Puse pe truput său împărătesc haine de păstor, cămeşă de borangic, ţesută In tacrimele mamei sale, mlndră pălărie cu flori. P.L. 4/33 [V. 1; Pr.l). <> Expr. Mama lui Dumnezeu — Maica Domnului. O lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei fui Dumnezeu. P.L. 4/8 [Pr. 1). (în imprecaţii) — Ascundefi-vă mai bine, bată-v-ar mama tui Dumnezeu, ca să nu vă mai găsească, ucigă-l crucea şi mănince-l moartea! P.L. 16/38 (Pr. 1], Mama pădurilor = personaj din basmele populare, pose-dinei pulcri miraculoase şi simbolizînd forţele potrivnice, rele. Cu fafa zbircită ca o stincă fcu/tai'â şi scobită de piraie. c-o pădure-n loc de pâr. urla prin aerul cernit mama pădurilor cea bătrlnă. P.L. lj/35. Mama pădurilor, neputlnd srî iasă, trccea peste apă cu piuă cu Iul şi-i brăzda fafa in două dealuri. P.L. 7,7. — Stăi. să mai bem apă, zise mama pădurilor ostenită. P.L. 9/7; cf. P.L. 6'24, 8/10 [Pr. 5],
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mamă (O.I 27/1) mumă <0.1 132/24, 172/12. 170/20; P.L. 8/21, 30/2-1, 30/38,
31  I. 31.'32), muma (O.I 8J'3, 116/6; P.L. 4/20 , 6/24 , 6/35, 7'7. X 18, 8 27, 8'29. 9/7, 16,38. 19/40, 49/31, «6/9, 66/23, 94 21), jz.cl. mamei (P.L. 1,8. 4/33, «,'10), mumii (O.I 102/7), voc. mnniă (O.I 16,2, 84/3. 129. 129/1, 129/1 ; P.L. 16/34, 31/6). — Variantă ; (regional) mâmA (O.I 102/7, 132/24, 1711(20, 172/12; P.L. 8/21, 30/24, 30/38, 31/4, 31/32) s. f.
     MANTA s. f. Mantie. Făt-Frumos.. . se culcă pe mantaua ce şi-o aşternuse. P.L..20/13. Se răsc>leau din năsip schelele nalte... cu capete seci de oase. . . tnvălite tn lungi mantale albe. P.L. 20/24. Paznicii de noapte trec cu capetele înfundate in mantale albe. P.L. 39/40. Îmi pare că in crefii mantalei aruncate peste umăr am încremenit şi am devenit o statuă de bronz. P.L. 87/29; cf. P.L. 20/4, 20/25, 23/31, 44/15, 48/30, 48/36, 49/1, 59/41, 80/17 IPr. 131. ©(In context figurat) în aerul nopfii Făl-Frumos Işi spălă fafa in baia de lacrimi, apoi, Invălindu-se In mantaua ce i-o fesuse din raze de lună, se culcă să doarmă In patul de flori. P.L. 23/8 JPr. IJ. ©(Construcţie metaforică; cu referire la luminalunei; (v. şi argint, împărătesc, mreajă, p 1 n z ă, prund, pulbere, rază, senin.
 s m ă I ţ ii i r c) Manta argintie. Inundală de o manta argintie, apucă şi ea calea luminoasă ce ducea In lună. P.L. 20/35 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. manta (P. L. 20/35, 23/31, 48/30, 49/1, 59/41, 80/17), mantaua (P.L. 20/4, 20/13,23/8, 44/15), g.d. mantalei (P.L. 48/36, 87/29); pl. n. ac. mantale (P.L. 20/24, 20/25, 39/40).
    MANTA s. f. Mantie. La pieptu-i manta neagră In falduri şi-o adună. O.I 92/28 (V.I], ©(în context figurat) Pururi tlnăr, înfăşurat In manta-mi. Ochii mei-nalfam visători la steaua Singurătăţii. O.I 199/2 JV. IJ.
    MANTIE s. f. Pelerină. Cine-o vedea cu părul... despletit — şt împrăştiat ca creţii unei mantii de aur pe sinul ei rece... ar fi glndil că-i o înmărmurită zlnă a undelor. P.L. 22/26. In nopţi cu lună el tşi lepăda rasa şi-şi punea mantie de cavaler. P.L. 46/3. Aruncă neagra şi strălucita lui mantie peste umerii ei albi. P.L. 50/10; cf. P.L. 50/12, 97/5 [Pr. 5).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mantie (P.L. 46/3, 50/10), mantia (P.L. 97/5), g.d. mantii (P.L. 22/26), mantiei (P.L. 50/12).
    MAM'SCBIpt s.n. Text scris de mină. El deschise o carte veche. ■. un manuscript de zodii. P.L. 35/6 [Pr. IJ.
    ‘MANUSCRIS s. n. v. manuscript.
    MARAMĂ s. f. Basma. © (Construcţie metaforică) Lunga genelor maramă = gene lungi şi mătăsoase. Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă. O.I 84/28 [V. 1],
    MARCHIZ s.m. Persoană care are un anumit rang nobiliar. Marchizal Castelmare se uită lung şi sălbatec asupra acelei copite, ce-i dispreţuia amorul, apoi ieşi iute, Irtntind uşa după sine. P.L. 76/5. Marchizul Bianchi muri de apo-plexie. P.L. 99/18 [Pr. 2].
    MAllE1 adj. I. Care depăşeşte dimensiunile obişnuite. Din tainica pădure Apare luna mare clmpiilor azure. O.I 63/9. Ci tu rămii In floare ca tuna lui april, Cu ochii mait şi umeri, cu zlmbet de copil. O.I 128/8. Luna pe certrece-aşa sflntă şi clară, Ochii tăi mari caută-n fruraa cea rară. O.I 231/6. DouC lacrimi mari străluciră tn ochii ei. P.L. 8/25; cf. O.I 30/24, 41/9, 52/1, 80/2, 80/7, 85/18 88/2, 107/10, 120/4, 120/20, 146/3, 168/15, 172/5, 172/27, 186/23, 228/24; P.L. 3/23, 5/40, 6/40, 8/4, 9/38, 10/25, 12/3, 18/38, 24/3, 24/4, 24/7, 24/14, 24/15, 24/16, 24/17, 24/18, 25/8, 26/13, 26/21, 27/6, 29/11, 29/33, 29/36, 30/1, 36/9, 38/37, 39/16, 40/14, 43/27, 47/23, 53/16, 58/16, 66/13, 67/2, 71/21, 97/37, 98/8, 101/22 (V. 19; Pr. 39), ©(Repetiţie) Toi mai mare şi mai mare devenea painjinul. P.L. 37/31; cf. P. L. 54/21, 54/21 (Pr. 4|. & Drumul mare = drumul principal. Amindoi ieşiră repede din mănăstire spre a-şi sttmpăra graba mersului abia tn drumul mare, ce ducea ta oraş. P.L. 75/25 (Pr. IJ. O Expr. Cu oclii mari = cu uimire, mirat. Cu ochi mari la ea se uilă. O. I 66/25 [V. 1]. Postul cel mare v. post [V. 1). ©(Construcţie metaforică) Doabe mari dc piatră scumpă v. piatră (V. IJ. + Des, bogat. Era aninat Intr-un cui bustul In mărime naturală a unui copil... cu nişte ochi albaştri.. . sub mari sprlncene şi cu gene lungi negre. P.L. 30/1 (Pr. 1). + Lat. Se ivi un om nalt, cu barba lungă şi sură, cu fruntea mare. P.I.. 40/21 (Pr. 1], + încă-
— 327 —
 pător. Trec furnici ducind in gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte şi colaci. 0.1 87/5 |V. 1). 4 întins. Codrul parc tot mai mare, parcă vine mai aproape. O.I 154/29. Luna. . . se oglindea Intr-un tac mare P.L. 5/24 ; cf. P.L. 18/29, 25/5, 26/11, 52/5 |V. 1 ; Pr. 5|. © (Repetiţie; In context figurat) Umbra morlii se întinde tot mai mare şi mai mare. O.I 148/12 (\'.2). ©(Construcţii metaforice) Lumea mare v. lume [V. 1]. Marile şi mişcătoarele pustletâţl v. pustietate [V. 1). + înalt. Bolta-n fundul Domei slă întunecoasă, mare. O.I 50/3. Iar tn patru părfi a lumii [Sultanul) vede şiruri munfii mari. O.I 142/27. (Făt-Frumos) crescu şi se făcu mare ca brazii codrilor. P.L. 4/21 ; cf. 0.1 54/10, 159/19; P.L. 8/38. 29/6, 45/9, 97/34 [V. 4 ; Pr. 5]. <C> Compus ; Bruslure mare v. brusture [Pr. 1).
     S.      Crescut In vlrstâ, adult. Cind era destul de mare. (Făt-Frumos) puse să-i facă un buzdugan de fer. P.L. -1/23. îi plăcea să asculte de ea, ca un copil de soră-sa mai marc P.L. 91/26 [Pr. 2).
     3.      Numeros. Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine. O.I 45/11. .Yu cumva suntem asemenea acelor figuranfi cari voind a reprezenta o armată mare, trec pe scenă, Incunjură fondalul şi reapar iarăşi? P.L. 65/4. Nu este oore omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate, ce dispare tntr-o companie veche, spre a reapări In una nouă, armată mere pentru individul constituit tn spectaior. P.L. 65/8 IV. 1; Pr. 2).
     4.      Profund, adtnc, intens, deplin. Şi-n pepluri'e păstorilor tineri, rezimafi c-un cot de-o stincă şi c-o mtnă pe bilă, încolţea un dor mai adine, mai întunecos, mai mare — dorul voiniciei! P.L. 5/14. O bucurie mare I-ar omori. P.L. 59/22. — Domnule, zise ea aeodată c-o seriozitate mare. P.L. 69/22: cf. P.L. 45/6, 56/23, 56/37, 99/6 [Pr. 7). O Expr. Ziua in amiaza mare = v. amiază [Pr. 1).
     5.      De seamă, important. Vede surtsu-i de grafie plin Şi uilă pericolul mare. O.I 12/2. Să vezi marile-aspirafii că-s reduse la nimic Că domnesc tn lume rele, căror nu te pofi opune. O.I 52/31. — împărate pri luminate, din cile noroace ai avui, unul a fost mai mare declt loate: acela că Făt-Frumos ţi-i frate de cruce. P.L. 11/9. Ia-mă şi pe mine cu d-ta, că fi-oi fi de mare folos. P.L. 17/31 ; cf. P.L. 30/36. 45/23, 64/33, 81/23 [V. 2 ; Pr. 6). <0» Expr. Inima mare = suflet generos, avlntat. De aceea spusa voastră era sintă şi frumoasă, Căci de minfi era gtndilă, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere tncă, deşi voi suntefi bătrini! O.I 35/15 [V. 1). Mare minune v. minune [Pr. 1). (Ironic) Vorbe mari = cuvinte umflate. [Omul] acopere cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinică, care fine cil istoria omenirei, acel stmbure negru şi rău, care-i rădăcina adevărată a viefei şi a faptelor sale — egoismul său. P.L. 47/37 [Pr. 1]. Lueru mare v. lucru [V. 1). A arunca vorbe mari v. vorbă [V. 1).
     6.      Vestit, renumit. Geniu/ mare al deşteptării laie Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Şi-n urmă-i ne-a lăsat. O.I 1/8. Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic. O.I 140/3. Fii bun şi mare, ori pătat de crime, Acelaşi praf, aceeaşi adtncime. O. IV 338/6; cf. O.I 1/11, 35/8, 36/20 [V. 6). «0> Ca epitet pe lingă numele unui domnitor; v. Mir cea cel Mare ]Pr. 1]; v. Ş t e f a n cc 1 Ma r e (V. 1]. + Glorios. Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc. O.I 15/14. Au prezentul nu ni-i
 mare? \'-o să-mi dea ce o să-i cer? X-o să aflu inlrc-ai noştri vreun falnic juvaer ? O.I 149/35 [V. 2] ©(Repetiţie). Ce-(t doresc eu fie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, (ara mea de dor? Brafele nervoase, arma de tărie, La trecutu-fi mare, mare viilor! O.I 15/4 [V. 2J.
     7. De rang înalt, cu rol dc frunte. A statelor greoaie cară trebuie-npinse Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse, Căci voi murind in slnge, ei pot să fie mari. O.I 56/25. A fost odată ca-n poveşti, .1 fost ca niciodată, Din rude mari, împărăteşti, O prea frumoasă fală. O.I 167/3. [Dan] şedea tnlr-o chilittfă din casele unui boieri mare. P.L. 44/34 [V. 2 ; Pr. 1], Kxpr. \un mare v. nun [V. 1], Socru marc v. socru (V. 1]. (Substantivat; la pl.) Cel mari = conducătorii, şefii. Llng-a leilor grădină regele Francisr aşteaptă. Ca sri onzâ cum s-o-ncinge intre fiare lupta dreaptă, împrejur cei mari ai fării şi ai sfatului s-adună. O. I 165/3 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. [mare (O.I 1/8, 12/2, 15/4, 15/4, 15,14, 36/20, 11/9, 48/24, 50/3, 54/10, 63/9, 85/18, 85/23, 85/36, 132/33, 131/27, 140/3, 148/12, 148/12, 149/35, 154/29, 159/19: O. IV 338/6; P.L. 4 21, 1/23, 5/14, 5/24, 5/40, 6/10, 8,38, 10/17, 10/25, 11,9, 12/3, 17/31, 18'29, 18/38. 24/3. 2-l/H. 21,15, 24/16, 25/5, 25/8, 25/37, 26 11, 29.11, 30/36. 37/31. 37 31, 40/14, 40/21, 44/34, 45'6. 45/9, 13 23. 54 21, 54/21. 56/23, 56/37. 59/22, 64/33, 65/4, 65/8. <37,2. 67/7, 69/22, 71/21. 75/25, 91/26, 97/37, 99/6), msirea (l’.L. 52/5), g. <1. mare (O. I 35/6), mari (P.L. 98/8j : voc. mare (O.I 1/11); pl. n. ac. mari (0.130/24. 35/8, 35/15. 45,11, 52/1, 56/25, 66/25. 72/8.80/2. 80/7,88/2. 107/10, 120/4. 120,20. 128 8, 142 27, 146,3. 151.19, 165/3, 167,3, 168/15, 172 5, 172/27, 186/23, 228/24. 231/0; P.L. 3/23,8 4, 8/25.9 38. 214,24/7, 24/17, 24/18, 26/13,26/21, 27/6, 29/6, 29/33. 29 36. 30/1. 30/1, 36/9, 38/37, 39/16, 43/27, 47/23, 17,37, 58/10, 66/13, 73/15,97/34, 101/22), marii (O.I 87/5), nuirile (0.1 52 31; O. IV 378/10; P.L. 81/23); g. d. mari (P.L. 53/16).
     MARI;* s. f. întindere vaslâ de apă stătătoare. Marea-n fund cto/iole are care sunti-n orice noapte. O.I 45/25. Ste-Ictc-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Pină ce pier. O. IV 378/2. Mergeau aşa de iute, incit i se părea că pustiul şi valurile mărci fug, iar ei stau pe loc. P.L. 21/12 ; cf. O.I 12/6. 28/1. 15/21. 54/8, 63/6, 63/16, 94/13, 124/7, 130/12, 136/14, 1 12/24. 144 13. 146/30, 149/34, 155/18, 167/13,
 168/32,                      175/16,   178/23, 181/10,    199/12,    216/4,
 219/4, 221/12, 223 1; O. IV 338/2, 432/27; P.L. 11/28, 11/29, 11/31, 11/32, 12/10, 12 38. 13/36, 14/1, 15/3, 15/40, 15/38, 16/1. 17,3, 37/28. 52 6. 51/1. 72/1, 72/22, 78:12. 78/17, 78/21, 97/9, 97:15. 97/2(1. 99/14, 100/6, 100/10, 100/20, 100/25, 100/40, 101/4. 101/30 [V. 29; Pr. 33]. © (Comparaţie) La picioare-fi cad şi-fi caut in ochi negri-adlnci ca marea, Şi sărut a tale mine. O. I 30/19. Era un întuneric ca o mare fur-o rază. O.I 132/19. Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă.' O.I 144/15. Tot veneau a furii steaguri. Ca poivp ce prăpădeşte, ca o mare turburată. O.I 118/27. Vedea, ca-n ziua cea denlli, Cum izvorau lumine; Cum izvortnd il înconjor Ca nişte mări, de-a-notut. O.I 176/22 [V. 5|. ©(Personificare) Iară altu-mparle lumea de pe setndura tărăbii, Socotind cit aur marea poartă-n negrele-i corăbii. O.I 130/28. — Din sfera mea venii cu greu Ca să-fi urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Şi mumă-mea e marea. O.I 170/20.                     Va geme de paterni Al mării    aspru
 clnt. . .                 Ci eu voi fi pămlnl în singurătate-mi. O.I 218/6.
— 328 —
Iubesc o fată frumoasă, eu ochii glnditori, dulce ca visele mării. P.L. 10/40; cf. O.I 147/4 [V. 4; Pr. 1]. ©(In contexte figurate) In părul ei de aur rubine-nflăcărate Şi-n ochii ei s-adună lumina sfinlei mări. O.I 97/12. începuse a tnsera şi ea iar se lăsă amorului ei cu marea, iar surtdea in fafa valurilor cu acea intensivă şi dulce voluptate. P.L. 100/34 ; cf. O.I 35/20,35/21, 43/12, 178/16; P.L. 49/28, 51/1 [V. 5; Pr. 3). (Personificare) (Memfis] s<5 pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase tn mişcarea vijeliei, Ca un gtnd al mării sfinte, reflectat de cerul cald. O.I 43/21 JV. 1). ©(Mctaforic; cu referire la ccr) Cerul limpede
—  o mare, soarele — o fafă de foc. P.L. 10/2 [Pr. 1 ]. ©(Construcţii metaforicc) A-şi arunca chipul in mare v. arunca [Y. 1], Doamna mărilor şi a nopţii v. noapte [V. 1]. Marea cea caldă v. cald [V. 1). Luceafărul mirilor v. luceafăr [V. 1], Luceafărul pe mări v, luceafăr JV. 1). (Cm referire la lună ; v. şi c o p i 1 ă, d i s c, noapte, scut. vis) Stupina mării. Lună tu, stăpln-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gindiritor dtnd viaţă, suferinţele întuneci. O.I 130,7 [V. 1), O Compus: ChIuI mării v. cal | Y. 1]. + Imensitate. © (Comparaţie) Clnd privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca tntr-o mare de visări dulci şi senine. O.I 31/2 JY. 1]. © (Construcţii metaforice) Marea de urgie = revoluţia (v. şi flamură, răsturnare). Cod putredele tronuri fn marea de urgie. Se sfarmă deodată cu lanfut de sclavie Şi sceplrele de fier. O.I 24'31 JY. 1). (Cu referire Ia moarte ; v. şi ducere, gheaţă, glas, linişte, moarte, paranim-fă, noapte, ochi, repaos, stingere, vist e r n i c) Mare de stele. O, moartea e-un haos, o mare de stele, Ctnd viafa-i o baltă de vise rebele. O.I 38/9 [V. 1).
    —      Forme gramaticala: sg. n. ac. mare (O.I 12/6, 31/2, 38/9, 44/2, 45/24, 51/8, 132/19, 142,24, 146/30, 148/27, 149/34, 155/18, 168/32, 178/16; O.IV 132/27; P.L. 10/2, 11/28, 13/36, 15/3, 15/40, 16/1. 78/12, 78/17, 100/6, 100/10, 100/20, 100/40, 101/1, 101/30), marea (O.I 24/31, 30/19, 35/20, 35,21, 43/12, 45/25, 62 19, 63/6, 121/7, 130'28, 144/15, 147/4, 170/20, 178/23 : O.IV 338/2 ; P.L. 72/1, 72/22, 100/25, 100/34), g.d. mări (O.I 1)7;12), mării (0.1 28/1, 43/21, 63/16, 101'17, 130/7, 175/16, 199/12, 216/4, 218/6, 219/4, 221/12, 223/1; P.L. lftMO, 11/31, 17/3, 37/28, 97/9, 97/15, 97/20, 0914). mărei (P.L. 11/29, 11/32, 12/10, 12/38, 14/1, 15/38, 21/12, 52 C, 54/1, 78/21); pl. n. ac. mări (O. I 167/13,176/22, INI 10; O.IV 432/30; P.L. 49/28), mările (O.I 144/6), g.d. mărilor O.I 94 13, 130/12, 136/14, 148/37 ; O.IV 360/15, 378 2).
    MARFĂ s. f. Produs al muncii destinat schimbului de piaţă. ©(Comparaţie; depreciativ; In context figurat) Acea tainică simţire, care doarme-n a la harfă, in cuplete de teatru s-o desfaci ca pc o marfă. O.I 137/10 [V.l|.
    MARGINE s. f. 1. Extremitate a unui lucru, limită a unei suprafeţe, latură.Braful ei altrnă leneş peste marginea de pat. O.I 79/12. Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei. O.I 170/6. Sur/ucu/ lui. . . era mai mult urzeală decit bătătură, ros pe margini. P.L. 32/9 ; cf. O.I 128/1,140/33,166/4 ; P.L. 26/38, 35/24, 39/15, 44/8, 50/37, 52/21, 59/40, 63/2, 63/6, 64/15, 74/15 [V. 5; Pr. 12). + J&tm, mal. Morrntntul să ni-l sape la margine de rtu. O.I 129/15. Să mă ducefi tăclnd La marginea mării. O.I 219/4. Săpafi-mi un mormtnt La marginea mării. O.I 223/4 ; cf. O.I 216/4, 221/12 |V,5].
    2. Capăt, sflrşit. Din dragostea-i lumească un imperiu şe va naşte, Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.
O.I 14 1/28 [V. 1]. Loc. adv. şi adj. Fără (de) margini = a) intens. Iubind-o fără margini, scrie: „visul de poet’’. O.I 32/36. Cu ochii tăi de tnger mă mtngti şi mă minţi, Căci ei cuprind o lume de dulci făgăduinfi, De-amor fără de margini, de scumpe fericiri. O.IV 432/9 (V.2J; b) infinit. Uscăfiv aşa cum este, gtrbovil şi de nimic, Universul fără margini e tn degetul lui mic. O.I 132/6. Intr-un spafiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui... numai
o picătură tn raport cu nemărginirea ? P.L. 25/4. Asemenea tn eternitatea fără margini nu esle orice bucată de timp... numai o clipă suspendată ? P.L. 25/7 [V. 1; Pr. 2); c) © (Metaforic) Atotputernic şi veşnic. Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăptnul fără margini. O.I 132/26 (V. 1]. ©(Construcţie metaforică) Peste marginile lumii — In universul Întreg. Punclu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăptnul... peste marginile lumii. O.I 132/26 (V. 1]. Din margini de pfimint v. pămlnt [V. 1], + F i g. Limită morală. (Simţirile] tşi găsesc marginile tn puterile celui ce le are. P.L. 56/7. De peatră să fie o inimă, este o margine care s-o mişte. P.L. 56/21 [Pr. 2],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. margine (O.I 128/1, 129/15, 166/4; P.L. 56/21), marginea (O.I 79/12, 170/6, 216/4, 219/4, 221/12, 223/4; P.L. 44/8, 52/21, 59/40, 63/2); pl.n.ac. margini (O.I 32/36, 128/5, 132/6, 132/26,140/33, 144/28; O.IV 432/9; P.L. 25/4, 25/7, 26/38, 32/9, 63/6, 64/15). mărgini (P.L. 35/24, 50/37), marginile (0.1132/26; P.L. 56/7), marginele (P.L. 74/15), mărginite (P.L. 39/15).
    MARINAR s. m. Navigator. Aşa marinarii pe mare tmblind, Izbifi de talazuri, furlune... Speranţa ti face de uită de vint. O.I 12/6 [V.l].
    MARMOR s. n. v. marmură.
    MAIlMOHfir, -£e adj. Cu aspect apropiat de al marmurei, ca făcut din marmură, marmorean. Din negru giulgi se desfăşor Marmoreele brafă. O.I 172/2 (V. 1). © (Metaforic) Statuar (v. şi rece). Gltul nalt lua acea energie marmoree şi doritoare totodată ca gttul lui Antinous. P.L. 77/27 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. marmoree (P.L. 77/27); pl. n. ac. marmoreele (O.I 172/2). — Accentuat şi: marmâreele (O.I 172/2).
    MARMORfU, -IE adj. Marmoreu. Paloarea cea liniştită şi marmorie a fefei contrasta cu părul tn dezordine. P.L. 59/37 (Pr. 1).
    MArMUH s.n. v. marmură.
    MARMURĂ s. f. 1. (Şi In forma marmur) Piatră care serveşte la lucrări dc arhitectură şi sculptură. Şi tn templele măreţe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeii se pretmblă tn vestmintele lor dalbe. O.I 44/25. Arald cu moartea-n suflet. .. Pe jeţ tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă, In zid de marmur negru se uită crunt şi drept. O.I 94/5.(Cezara] părea o statuă de marmură. P.L. 102/6 ; cf. O.I 50/18, 51/1, 51/14, 93/31, 96/11, 160/36, 202/3; P.L. 5/28, 5/34, 10/21, 85,20, 92/6 [V. 9; Pr. 6]. ©(Comparaţie) Ca marmuri de albe, ca ea nepăsăloare, Prin aerul cel roşu, femei trec cu arme-n braţ. O.I 62/26. De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o dezmierzi Ca pe-o marmură de Păros sau o ptmă de Correggio.Ctndea-ireceşicochetă? Eşti ridicul, ln(elege-o... O.I 157/31. Vine albastre se trăgeau pe fafa ei albă ca o marmură vie. P.L. 4/2; cf. O.I 91/13, 117/10, 232/11; P.L. 26/32, 30/1, 53/29, 83/19,84/16 (V. 5; Pr. 6]. © (In contexte
— 329 —
figurate) A mea iubire e-altta de curată... Ca setea cea eternă ce-o au dupăolallă Lumina de-nltmerec şi marmura de daltă. O.I 232/18. Visau amtndoi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi, plulind cu tnalfatele aripi albe şi cu brtie de curcubeu, por-laie nalte, galerii de-o marmură ca ceara, straiuri de stele albastre pe plafonduri arginloase. P.L. 52/25 [V. 1; Pr. 1). O Expr. A avea o Inimă de marmură v. inimă [Pr. 1). © (Construcţie metaforică) De mormură (de Păros) = a) armonios, frumos alcătuit; cu trăsături clasice. Ce-fi lipseşte oare fie, blond copil, cu-a ta mărire, Cu de marmur albă fafă. O. I 51/6. Un demon sufletul tâu esle Cu chip de marmură frumos. O.I 211/8. Asemenea unor aripi de vultur sălbatic, cuprindea, ca un privaz, pârul negru şi uscat, acea frumoasă şi ostenită fafă de marmură de Păros. P.L. 92i'23 [V. 2 ; Pr. 1]; b) sculptural (v. şi d a 11 ă). Din valuri te vremii, iubita mea, ră$ai Cu brafete de marmur, cu părul lung, bălai. O.I 213/2. Doar bra(ele-(i de marmur tn visul meu se-ntind! O.IV 432/24 [V.2). ©(Metaforic) Fiinţă recc, nepăsătoare (v. şi gheaţă, piatră, statuie). Amorul unei marmure. O.I 20. O, marmură, aibi milă de-a mele rugăminfi! O.IV 430/6. O marmură, aibi milă de ochii-mi rugători! O.IV 430/12. O, marmură, aibi milă să nu mă mai deştept! O.IV 433/6. — Dulcele meu sloi de gheată! —Tu marmură! Tu, piatră, tu! P.L. 94/38; cf. O.IV 430/18, 432/36 [V. 6 ; Pr.l).
    2. Statuie cioplită din marmură (I). © (Construcţie metaforică) Marmura eaJdă v. cald (V.l|. ©(Metaforic) înfăţişare de o perfecţiune sculpturală (v. şi statuie). Ea nu ştie c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri. O.I 160/32 [V. 1).
    —  Forme gramaticale: sg.n.ac. marmură (O.I 51/1.
157/31, 202/3, 211/8; P.L. 4/2. 5/28, 5/34, 1021, 30/1. 52/25, 70/10, 84/16, 85/20, 92/6, 92/23, 102/6), inarmnr (O.I 51/6, 93/31, 94/5, 213/2; O.IV 432/24), marmor (O.I 160/36), marmura (O.I 51/14, 62/26, 91/13. 117/10. 160/32, 232/11, 232/18; P.L. 26/32, 53/29, 83/19), g.d. marmure (O.I 20), marmurei (O. I 50/18), voc. marmură (O.I 29/5; O.IV 430/6, 430/12, 430/18,432/36, 433/6; P.L. 94/38); pl. n.         ac.marmuri  (O. I 44/25 ,96/11), — Variante :
inîrmor (O.I 160/36), mirmur (O.I                51/6,  93/31,  94/5,
213/2; O.IV 432/24) s.n.
    MARTfR s. m. Persoană care suferă chinuri sau moartea pentru convingerile sale. ©(în contexte figurate) Tu tmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune De pe-o frunle de fecioară mirtul verde de martir. O.I 30/10. Martir este numele amorului meu. P.L. 56/14 [V. 1; Pr. 1).
    HAsA1 s. f. Mobilă. Cu perdelele lăsate Şed la masa mea de brad. O.I 105/2. Boierii ce şedeau la masă tn haine aurite... erau frumoşi ca zilele linerefii. P.L. 6/1. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche. P.L. 27/26; cf. O.I 56/3, 87/19, 173/24; O.IV 333/7; P.L. 5/39, 17/40, 28/28, 29/29, 35/38, 40/26, 45/4, 48/10, 61/2, 61/16, 62/14, 67/1, 74/12 {V. 5; Pr.15). O Expr. A se aşeza la masă v. aşeza [V.l). Capul mesei v. cap [V.l). Masă Întinsă v. Întins (V.l).
    —  Forme          gramaticale : sg. n. ac.   masă   (O. I  85/18,
85/37, 173/24; P.L. 5/39,          6/1, 17/40,  29/29»  35/38, 40/26,
45/4, 61/16, 62/14, 67/1, 74/12), masa (O.I 87/19, 105/2; O.IV 333'7 ; P.L. 27/26, 61/2), g.d. mese (P.L. 48/10), mesei (O.I 85/35); pl. n. ac. mese (O.I 56/3; P.L. 28/28).
    MASA* s. f. Corp solid compact. Ajunse de lună, strălucesc asupra maselor întunecoase vtrfurile turnurilor. P.L. 93/34 [Pr. 1).
    MASCAT,-A adj. Fig. Ascuns, tăjpuit. în veci aceleaşi doruri mascate cu-allă haină, Şi-n toată omenirea tn veei acelaşi om. O.I 64/16 (V. 1). <> Bal maseat = petrecere cu dans, la care participanţii poartă mască şi, uneori, sint deghizaţi. © (Metaforic ; cu referire la caietul de amintiri) Albumul? Hal mascal cu lume mu//d, în care tofi pe sus tşi poartă nasul. O.IV 333/1 [V. 1).
    MASCA s.f. 1 (In teatrul antic) Imitaţie a feţei omeneşti, făcută din lemn sau din metal, cu care actorii îşi acopereau figura şi o parte a capului. ©(In context figurat) Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite. . . Măşti rtzlnde, puse bine pe-un caracter inimic. O. I 35, 9 [V. 1]. + înfăţişare falsă, care ascunde realitatea; imagine convenţională. © (Construcţie metaforică) Mască de ceară v. ceară [Pr. 1). ©(Mclaforic) Iluzie, himeră. Sici tncline a ei limbă Recea cumpân-a glndirii înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii. O.I 194/20 [V. 1).
    2. Persoană mascată. © (Metaforic) Panglicari tn ale fării, cari joacă ca pe funii, Măşti cu toate de renume din comedia minciunii. O.I 150/6 [V. 1). ©(Construcţie metaforică) Alte măşti, aceeaşi piesă, alte guri, aceeaşi gamă v. gamă [V. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. mască (P.L. 88/32) masea (O.I 194/20); pl. n.ac. măşti (O.I 35/9, 150,'6, 196,21).
    MAŞINA s. f. Maşinărie, mecanism, © (Construcţie metaforică) Maşina lumii = mersul istoriei. 5-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece. O.I 35/16 [V. 1).
    MAT adv. Şters, fără luciu. Mobilele şi covoarele străluceau somnoros şi mat. P.L. 62,32 [Pr. 1].
    MATASÂ s. f. v. mătase.
    MATEMATIC, -A adj. De matematică. Dionis făcea c-un creion un calcul matematic pe masa veche de lemn lustruit şi adesea surldea. P.L. 27/26 (Pr. 1). + F i g. Stabilit precis, riguros, exact, l'n punct matematic se pier-de-n nemărginirea dispozifiunii lui. P.L. 25/38 [Pr. 1).
    MATEMATICA s. f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul relaţiilor cantitative. (Ruben) fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică. P.L. 40,41 (Pr. 1).
    MATERIAL, -A adj. Care ţine de avere, de venituri. Soarta lui materială din momentul acesta era schimbată. P.L. 59/34 (Pr.l].
    MATERN, «A adj. Fig. De origine, de naştere. stfel vedem in marile migrafiuni ale popoarelor, unde fiii mino-reni ieşeau din ţară pe citul stupul matern sta locului, o analogie cu roiurile albinelor. P.L. 81/24 [Pr. lj. ©(In context figurat) în toată vara vedem ctte două sau trei generafii [de albine] colonizlndu-se din slutul matern. P.L, 80/26 [Pr. 1).
    MATINAL, *A adj. De dimineaţă. © (In context figurat) Din demon făcui o stntă, dinlr-un chicot, simfonie, Din ochirile-fi murdare ochiu-aurorei matinal. O.I 30/4 [V. 1).
— 330 —
    MAUR1 s. m. (Cu sens colectiv) Populaţie arabă. Xilut mişcă valuri blonde pe clmpii cuprinşi de maur. O.I 43/1 |V. 1).
    MAURt, -A adj. Caractcrislic maurilor. In zidirea cea antică, sus tu frunte-i turnul maur. O.I 44/31
1 V.l].                                                     *
    MAl SOLfiU s. ii. Morminl fasluos. Q (Metaforic) Bolla ccrcascfi văzulă no:ipk‘<. O, dormi . ■ In mausoleu-fi mtnilru, al cerurilor arc, Tu adorat şi dulce al nopfilor mr.nurc! O. I 69/5 |Y. 1).
    —  Pronunţat: inau- (O.I 69/5).
    MĂCAll adv. Cel puţin, barem. Eu se uilă, se tot uită, un cuvinl măcar nu spune. O.I 84/33. Dar lăsufi măcar strămoşii ca su doarmă-n colb <le cronici. O.I 151/29. Fără sii se fi schimbai vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucişu. P.L. 95,36; cf. 0.1 16/13, 174/13, 192/9; P.L. ,'i5<39, 59/23 (V. 5; Pr. 3]. O Loc. conj. Măcar 9ă = chiar dacă. Xici lunu plutitoare, nici stelele din ceri. . . N-or sti pătrunzumurul pierdutei tinereii Măcar să am de-acuma
o sută de oiefi. O. IV 432/16 JV. 1], O Expr. Mei vorbă ni licăr v. vorbă [Pr.l).
    MĂDUVĂ s. f. Substan(ă carc ajulă la formareaslngclui şi a ţesutului osos. Q(In conlcxt figurat; sugerind vitalitatea) Simt câ măduva mea devine pămtnl, că stngele meu e inghefut şi fără cuprins ca apa. P.L. 98/21 |Pr. 1].
    *M\gAH s.m. v. măgart.
    MĂGARI s. m. (Regional; şi In (ormclc magari, magar) Fig. Calificai iv dat (uneori in glumă) unui om nepriceput, naiv. Mă duc. . . Şi tu eşti un magari. P.L. 71/13. Se aşeză ilinaintea focului şi zise zlmbind : ,,Tu eşti un măgari". P.L. 71,25 Hcrtrand e un magar. P.L. 71/32. (Pr.3].
    —      Furnic gramalicalc : sg. n. ac. mauar (P.L. 71/32), înăuari (IM.. 71/25), magari (P.L. 71/13). — Variante: (Mold.) nmjjâr (P.L. 71/32), (Mold.) mn||ftrl (P.L. 71/13) s.m.
    MĂGULIT, -A adj. Incintal, satisfăcut, flatat. Măgulit e fiecare Că n-ai fost maimuttca dinsul. O.I 134/28. Măguliţi- ţoale suni De-a fi umbro frumusefii cei eterne pe pumlnt. O.I 162/19. AU bărbat s-ar simfi măgulit, el. . . nici măgulit nu-i. P.L. 88/33 JV.2 ; Pr.2].
    —      I-orme gramaticale: sg.n.ac. măgulit (O.I 134/28 ; P.L. 86:33, 88/33); pl.n.ac. măgulite (O.I 162/19).
    M.\l interj. (De obicei însoţit dc un substantiv In vocativ) Cuvinl cu carc nc adresăm cuiva. Măi motane, Yină-nroa sâ stăm de vorbă, unice amic şi ornic. O.I 48/5. Hună vreme, măi băiete! O.I 84/1. Cum te cheamă, măi copite? 0.1 81/2 JV. 3J.
    M.AlESTRf vb. IV. Tranz. A executa artistic. Lăutarii măiestriră hore nalte şi urări adinei. P.L. 23/20 [Pr. 1). + A tace. a crea. Memfis se Inalfă, argintos gtnd at pustiei, închegare măiestrită din suflarea vijeliei. O.I 45/20 (V.l].
    —      Forme gramaticale : ind. p.s. 3 pl. măiestriră (P.L. 23/20); part. măiestrită (O.I 45/20).
    MÂIESTRfE s.g. Pricepere, dibăcie; artă. Mai tntti stalul albinelor. Ce ordine, măiestrie, armonie tn lucrare! P.L. 80/20 (Pr. IJ.
    MĂIESTRIT, -A adj. 1. (Adverbial) Frumos, artistic. Sprtncenele arcate fruntea albă i-o tncheie, Cu o singură trăsură măiestrit le Incondeie. O.I 79/10 (V. 1].
    2. Artificial şi ingenios tn acelaşi timp; iscusit. Ce e cugetarea sacră? Combinare măietrită Unor lucruri nexis-tente; carte tristă şi-nctlcită. O.I 36/10 [V. 1).
    MAlfcSTRU, MAiASTRA adj. I. (Adverbial); şi In forma măiestru,) tn mod ingenios. Un singur loc de intrare este — e slincă mişcătoare ce acoperă măiestru gura unei peşteri. P.L. 78/14 [Pr. 1].
    2. înzestrat cu Însuşiri miraculoase. Tu eşti ca o vioară, tn care sunt tnchise toate c/nf<5ri7e, numai ele trebuiesc trezite de-o mtnă măiastră. P.L. 42/22 (Pr. IJ. <0- Pasăre măiastră = pasăre fermecată. Pe umărul ei etntă o pasăre măiastră. P. L. 51/38 [Pr. 1].
    —   Variantă: (regional) maistru (P.L. 78/14).
    MĂNĂSTIRE s.f. (Şi In formele monăstire, monaslire) Locaş in carc trăiesc călugări. Din nişte colfi de sttnci despre apus se ridica o monăstire veche. P. L. 72/7. Pe una din cărări vedem un călugăr bătrin mergtnd spre poarta monăstirei. P.L. 73/4. Amindoi ieşiră repede din mănăstire, spre a-şi sttmpăra graba mersului abia tn drumul mare ce ducea la oraş. P. L. 75/24. O grădină unită cu murii monăstirei se-nlindea ptnă jos la poalele mării. P.L. 97/19; cf. P.L. 72/18, 73/11, 73/21, 88/1, 97/17, 100/1, 100/8 [Pr. 11],
    —   Forme gramaticale:       sg.n.ac.     mănăstire    (P.L.
75/24), monăstire (P.L. 97/17, 100/1), monăstire (P.L. 72/7), monăstirea (P.L. 88/1), g.d. mănăstire! (P.L. 72/18, 73/11), monăstirei (P.L. 73/4, 73/21), monăstirei (P.L.
97/19, 100/8). - Variante: monăstire (P.L. 73/4, 73/21, 88/1, 97/17, 100/1), monăstire (P.L. 72/7, 97/19, 100/8) s.f.
    .mAm7şA s.f. Obiect dc îmbrăcăminte care acoperă mina. O frumoasă mtnă scapă de pe margine de-altan O mănuşă. O.I 166/5. Cu-a lui degete-ndrăznefe el mănuşa i-o ridică. O.I 166/14; cf. O.I 165, 166/10, 166/18, 166/22 [V.6].                                      .
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. mănuşi (O.I 166/5), mănuşa (O.I 165, 166/10, 166/14, 166/18, 166/22).
    M.\R s.n. Fructul mărului (Pirus malus). Nilu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte. O.I 45/26 jV.l]. Q (Comparaţie) .Şi de-a soarelui căldură Voi fi roşie ca mărul. O.I 55/6. Felele tinere ivesc fefele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor. P.L. 39/34. Hărbia se rolunzeşte ca un măr galben. P.L. 92/13; cf. O.I 82/21, 85/30 (V.3; Pr. 2]. <0* Mere domneşti v. domnesc [Pr. 1].
    —      Forme- gramalicalc: sg.n.ac. măr (O.I. 82/21; P.L. 92/13), mftrul (O.I 55/6, 85/30; P.L 39/34,55/3); pl.n.ac. mere (O.I 45/26).
    *&1ARE interj, v. mări.
— 331 —
    MĂIltiŢ, -EAŢÂ adj. Impunfitor. impresionant Sttnca stil să se prăoale în prăpastia      măreafă.  O.I    54/20.
Călări ei intră-nuntru şi porţile recad; Pe veci pieriră-n noaptea măreţului mormtnt. O.I 98/27. împărăteasa se ridică In toată măreafa ei statură. P.L. 4/9; cf. O.I 1/18 44/25, 236/12; P.L. 11/32, 11/40, 51/12 [V. 5; Pr. 4). Q (Conslrucţic metaforică) Tot ce grămădiră veacuri lungi şi IruDfl măreţe v.grămâdi | V. 1). Răsturnări măreţe v. răsturna re |V. 1). <0> (Adverbial) Cu ale tale braţe reci înmărmureai măreţ Un chip de-a pururi adorat O.I 191/24 [V.l].
    —  Forme   gramaticale: sg.n.ac. măreţ     (O.I   236/12
P.L. 51/12), m&reaţ* (O.I 1/18,54/20; P.L. 11/32), măreaţa (P.L. 4/9), g.d. mftreţalul (O.I 98/27; P.L. 11/40); pl.n.ac. măreţe (O.I 44/25, 52/16, 62/9).
    MÂREŢfE s.f. Splendoare; somptuozitate. Memfis colo-n deportare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur,sttncă pe stlncă, o cetate de giganţi. Sunt gtndiri arhitectonici de-o grozavă măreţie.' O.I 43/16. Se culcă tn barcă, sub cerul ce-şi ridica Instetata sa mărefie. P.L. 97/10. Yuirea mării, măreţia nopţii tl adlnceau tntr-un somn attt de tare şi fericit. P. L. 99/14; cf. O.I 44/16      [V. 2 ; Pr. 2).
    —  Forme   gramaticale: sg.n.ac. măreţie   (O.I   43/16,
44/16; P.L.    97/10), măreţia (P.L. 99/14).
    MĂRGĂRITAR s.n. Şi In forma mărgăritari) Perlă. Talgerele [erau] loale săpate din ctte un singur mărgăritar mare. P.L. 5/40. Mirele-şi puse cămaşă de tort de raze de lună, brtu de mărgăritare. P.L. 23/31. Pofi să iei şi pămintul cu tine, fără ca să te supere. Il prefaci tntr-un mărgăritar cu toartă. P.L. 47/20. Hurmuzul pămlntului ardea tn salba ei de mărgăritare. P.L. 53/40; cf. P.L. 50/34, 50/37, 51/1, 51/4 [Pr. 8]. Q (Comparaţie) Florile triste şi turburi se-năl-biră ca mărgăritarul cel strălucit. P.L. 22/35. Lăcrimioarele sare ca mărgăritarul, mironosiţele viorele si florile loate s-adunară. P.L. 23/22 [Pr. 2]. Q (Construcţie metaforică) Mărgăritare apoase = lacrimi (v. şi ochi, rouă). Din ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroaie de mărgăritare apoase pe o faţă mai albă ca argintul crinului. P.L. 3/23 [Pr.l], O (Metaforic; termen de adresare către o fiinţă iubită; v. şi pasăre). Gindeşte la Cezara ta. .. mărgăritar iule. P.L. 95/4 [Pr. 1).
    2. Lăcrimioară. Q (In context figurat, aluzie Ia volumele de poezii publicate de V. Alccsandri cu titlul Mărgăritarele) Veselul Alecsandri, Ce-nşirtnd mărgăritare pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate. 0.1 32/28 [V.l].
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. mirgiritar (P.L. 5/40, 47/20, 50/34, 51/4), mărgăritarul (P.L. 22/35, 23/22), g. d. mărgăritar (P.L. 50/37, 51/1), voc. mirgiritariule (P.L. 95/4); pl.n.ac. mărgăritare (O.I 32/28; P.L. 3/23, 23/31, 53/40). - Varianti: (regional) mărgirltărl (P.L. 95/4) s.n.
    MĂRGĂRITARUL s.n. Lăcrimioară. O cununrt de măr-găritărele era aşezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunei, ea părea muiată tntr-un aer de aur. P.L. 7/24 [Pr. 1].
    MĂRGĂRITÂRI S.n. v. mărgăritar.
    MĂRGEAN s.n. Coral. Q (în context figurat) Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, $i loată tumea-n ocean De tine o s-asculte. O.I 170/29 [V.l].
    MĂRGINf vb. IV. Tranz. A limita. Fulger lung încremenit Mărgineşte munfii negri tn întregul asfinţit
Ptn ce izvorăsc din veacuri stele una ctte una. O.I 148/34.
           c-o ţigară lungă In gură a cărei independentă era mărginită numai de buzele individului, se uita. . . la un portret. P.L. 28/37 [V.l ; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. mărgineşte (O.I 148/34), imp. 3 sg. era mărginită (P.L. 28/37).
    MĂRGEA s.f. Boabă de piatră preţioasă. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămeşă de borangic, ţesută tn lacrimele mamei sale, mtndră pălărie cu flori, cu cordele şi cu mărgele rupte de la glturile fetelor de-mpărafi. P.L. 4/34. Instinctiv rupse mărgeaua pămintului de la <7Itul Măriei. P.L. 54/7. El deschise cartea, aruncă mărgeaua şi tncepu a ceti. P.L. 54/19. Mărgeaua cădea luminoasă prin întuneric şi se desfăşura din ce tn ce. P.L. 54/19 [Pr. 4]. Q (Comparaţie) Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos... cum neagra vecinicie ne-o tntinde şi ne-nvaţă Cu epocele se-nşiră ca mărgelele pe aţă. O.I 140/26 [V. lj.
    —  Forme gramaticale : sg.n.ac. mărgeaua (P.L. 54/7,
.■54.19, 54/19); pl.n.ac. mărgele (P.L.      4/34),  mărgelele
(O.I 140/26).
    M.\RGINfr,-Ă adj. Limitai, restrlns. .Vu esle oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate, ce dispare intr-o companie veche spre a reapări tn una nouă, armată mare pentru individul constituit tn spectator, dar acelaşi număr mărginit pentru regizor. P.L. 65/9 [Pr. 1],
    .mXri1 interj. 1. Cuvlnt care exprimă surprindere. Ua' ce vrei, mări Cătălin? Ia dut' de-ţi vezi de treabă. O.I 174/7 JV.1].
    2. Cuvint care Întăreşte o adresare. Te-am ruga, mări, ruga Să-mi trimiţi prin cineva Ce-i mai mindru-n valea ta. O.I 149/7 [V. 1],
    MĂRf8 vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) face marc. f.una tremură pe codri, se aprinde, se măreşte. O.I l')2/7. Părea că vede cum luna se cobora Incet, mărindu-se spre pămtnt. P.L. 20/16. Dac-ai mări acea picătură, să te pofi uita In adlncul ei, ai revedi loate miile de stele ale cerului. P.L. 38/29. El cercă să mărească borta cu puterea minilor. P.L. 97/35 [V.l; Pr. 3).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se măreşte (O.I 152/7); conj. prez. 3 sg. «ă mărească (P.L. 97/35); opt. prez. 2 sg. ai mări (P.L. 38/29); ger. mărindu-se (P.L. 20/16).
    MĂRIE s.f. (L'rmat de adj. posesiv ,,ta", ,,sa” etc.: Icrmen dc adresare către un domnitor; cu valoare de pronume do reverenlă ) Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale Să ne dai un semn şi nouă de mila măriei tale. O.I 146/18. Ştefane, măria ta, Tu la Pulna nu mai sta. O.I 183/12 [V.2] . Q (Element de personificare) Xeamuri mii li cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei sale. O.I 100/4    [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.g.d. măriei (O.I 100/4, 146/18), voc. măria (O.I 183/12).
    M.ţRfME s.f. Dimensiune, întindere, volum. Cine ştie dacă nu trăim Intr-o lume microscopică şi numai făptura ochilor noştri ne face s-o oedem tn mărimea tn care o vedem. P.L. 24/20. Mărimea lui fiind numai relativă, se tnţelege că atomii din meiul acelui mărgăritar. . . acei
— 332 —
pitici nemărginit de mici aveau regii lor. P.L. 50/36 |Pr. 2). -0» Mărime naturală v. natural JPr. lj. + Faptul dc a fi marc. Pleoapele pe jumătate lasate-n jos trădau mărimea ochilor lui. P.L. 92/24 |Pr.lJ.
    —      Fornu' gramaticali;: sg.n.ac. mărime (P.L. 29/39), mărimea (P.L. 21/20, 50/36, 92/24).
    MAltfllL s.f. 1. înmulţire, creştere. Oamenii au o simţire întunecată pentru păstrarea şi mărirea neamului lor. P.L. 41'18 [Pr. lj. O (Conslrucţic mclaforică) A apelor măriri v. a p u [V.l].
    2. F i g. Glorie, slavă. Eu n-aş alege lira uibrlmlă de iubire, Ci ceea care falnic Imi etntă de mărire. O.I 17/5. De-ur tremura la sinu-mi gingaşul tău mijloc, Ai pune pc-n meu frunte tn vise de mărire L'n diadem de foc. 0.1
21,7.  Ce-ţi lipseşte oare (ie, blond copil cti-a la mărire. O.I jl'3, Al lumii-ntregul stmbiir, dorin/a-i şi mărirea. In inima oricărui i-ascuns şi trăitor. O.I 64/6; cf. O.I 149/27 (V.5). O (îi' contcxt figurai) Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de murire c-ar privi cel mult ironici. O.I 151/30 IV.1]. Q (Metaforic) înălţime. Cdei le iubesc, copilă, ca zeul nemurirea.. . ca vulturul mărirea. O.I 22/7 [V. 1], + Putere, autoritate. Cei lari se îngrădiră Cu-averea şi mărirea fn cercul lor de legi. O.I 5612. Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine. Ei braţul tău inarmă ca să loveşti tn tine. O.I 59/18. De afi lipsi din lume, voi cau:a-ntunecoasă De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă, Cezarul, chiar cezarul de mult ar fi căzui. 0.1 62/9; cf. O.I 61/30 |V. 4].
    —  Furnic gramaticale : sg.n.ac. mărire (O.I 17/5,
21'7, 31/5), mărirea (O.I 22/7, 56/12, 59/18, Cl/30, 62/9, 64'li; P.L. 11 18); pl.n.ac. măriri (O.I 63/22, 149/27,
151                 _
    MĂltlT, -Ă adj. F i g. Slăvii. Domnul nostru-ar vrea si3 vază pe măritul împărat. O.I 1-16/8 [V.lJ.
    MĂRITA vl>. 1. H c f 1. A sc căsători. ©(In contcxt figurat) Jacul însuşi era o poveste lungă... in care reginele sc măritau. P.L. 52 12 [Pr. 1).
    MAltMlltiT, -A adj. Lucrat in marmura. Llng-o cruce rnărmurilă. . . ca un demon El veghează. 0.1 50/13 |V.1|.
    MĂRUNT, -A adj. 1. Cu elemente componcnle foarle mici. Era noapte şi ploaia cădea măruntă. P.L. 26/9 [Pr. 1], Q (Construcţie mctaforică) Colb mărunt tle uur v. coli. |V.l].
    12.    (Despre mers) Cu paşi mici. Grieri, şaareci. Cu uşor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. O.I 106/2    [V.l].
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. mărunt (O.I 87/7), măruutâ (P.L. 26/9), măruntul (O.I 106/2).
    MÂllUNTAlIi s.f. pl. Fig. Parlea cca mai adincfi a unui lucru ; adîncime. Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Străbateţi voi pămintul şi a lui măruntaie. O.I 94/27 [V.l].
    MAruNŢ£L, -icA adj. Foarle mic. © (Ironic) Intră ca actorii cu păsciorul măruntei, Lăstnd val de mirodenii şi de vorbe după el. O.I 162'27 [V.l],
    MĂSURĂ vb. I. 1. Refl. pas. A sc determina dimensiunile unui lucru. © (Construcţie metaforică) A 9e mă9ura cn cotul v. cot [V. 1|. Q Tranz. (Metaforic) A ţine scama de ceva, a număra. La ee să măsuri anii ce zboară peste mor(i? O.I 127/12 [V.l|. + Tranz. Fig. A aplica (pedepse). De lege n-au nevoie — virtutea e uşoară Ctnd ai ce-(i trebuieşte.. . Iar legi sunt pentru voi, Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară. O.I 60/8 (V.l].
    2. Tranz. A cerccta cu privirea (de la un capăt la altul). L'n voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. O.I 83/30 [V. 1]. + A privi pe cineva cu atenţie. Al ei chip se zugrăveşte plin şi alb: cu ochiu-l măsuri. O.I 79/3 [V.l].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. măsuri (O.I 79/3), 3 sg. se măsură (O.I 132/37» 83/30), 3 pl. măsoară (O.I 60/8; conj. prez. 2 sg. să măsuri (O.I 127/12).
    MAsCnA s.f. 1. (în loc. adv.) Cu asupra de măsură
= nespus de mult. Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-nlin:i o gură. Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. O.I 82/12 [V.l]. Cu aceeaşi măsură — in acelaşi fel. Mi s-a răsplătit cumplit acest dispref cu aceeaşi măsură. P.L. 89/33 [Pr. 1], Peste măsură = nespus de mult. Dacă port cu uşurinţă şi cu zimbet a lor ură. Laudele tor desigur m-ar mihni pesle măsură. O.I 141/18        [V.l].
    2.     Fig. Valoare, importanţă. Ce mai vrei cu-a tale sfaturi Dacă ştii a lor măsură. O.I 198/8 [V.l].
    •mAtANIE s.f. v. melanie.
    MAtASA s.f. Borangic; fir de borangic. Degetele ei.. . torceau un fir de o mătasă albă. P.L. 7/28 [Pr. 1]. + Ţesătură din fire de borangic. [Chipul] cu ochiu-l măsuri Prin uşoara-nvinefire a subţirilor mătăsuri. O.I 79/4. O arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă. O.I 152/23. Şi uscat foşni mătasa pe podele, tntre glastre, între rozele de Şiraz şi lianele albastre. O.I 154/9; cf. O.I 117/6; P.L. 83/37 [V. 4 ; Pr. 1]. 9 (în conlexl figurat) De pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poli cunoaşte tn ce stare se află. P.L. 82/20 [Pr. 1]. O (Construcţie mclaforică) De mătasă = mătăsos. Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde. O.I 142/16 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. mătasă (O.I 142/16, 152/23; P.L. 7/28, 82/20), mătasă (P.L. 83/37), mătasa (O.I 117/6, 154/9); pl.g.d. mătăsuri (O.I 79/4). — Variante : (Mold.) uialâsu (P.L. 83/37) s.f.
    \uAtASE s.f. v. mătasă.
    .MATURA s.f. Plantă (Sorghum vulgare). Şi prin tufele de mături, ce cresc verzi, adince, dese. Păsări tmbllmite-n cuiburi distind penele alese. 0.1 43/7 [V. 1].
    mAti'şA s. f. Sora unuia dintre părinţi, In raport cu copiii accstora. Q (Ironic) Abia fi-ai tntins mina, sare ivărul la uşă, E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătuşă. O.I 155/26 [V.l].
    MAzArCcIIK s.f. Plantă (Vicia). [Erau] brusturi mari, lumtnărele, sulcină şi măzărichea, care-şi ţese păturile ei de flori asupra tntregei vegetaţii. P.L. 73/15. Măzărichea punea laţuri înflorite picioarelor. P.L. 98/15 (Pr. 2].
— 333 —
    M&DIC s.m. Doctor. Ruben a venit cu medicii P I 61/40 (Pr. 11-
    JIEAZANOAPTE s.f. v. miazănoapte.
    MEDITA vb. I. Intranz. A glndi, a cugeta. Zile tntregi pulea medila asupra unui cuvtnl ieşit din nebunatica sa gură. P.L. 31/23 [Pr. 1]. Q (Element de personificare; glumeţ) [Curcanii) meditlnd Imblă-n ogradă. O.I 46/8 [V. 1]. Q (In context figurat) (Donici) ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb O.I 31/14 [V.l).
    —     Forme gramaticale: conj. prez. 3 sg. să mediteze (O.I 31/14); inf. mediu (P.L. 31/23); ger. meditlnd (O.I 46/8).
    MELANCOLIC, -A adj. Trist, care îndeamnă la liisleţe. Rlurile ce ciorâiau mai In jos de brliele melancolicelor sllnce învăţau de la păstorul împărat doina iubirilor. P.L. 5/5. Mai ales garafa goală era In stare de a-l umpli de cugetări melancolice. P.L. 32/19. Salclmii cu miros dulce lăinuiau cărările risipite tntr-o viorie şi melancolică umbrii. P.L. 54/36. Linişte şi o melancolică pace era tn adlncimea, [ochilor]. P.L. 93/2 [Pr. 4). *0* (Adverbial) Sumai murmurul cel dulce Din izvorul fermecal Asurzeşte melancolic A lor suflet îmbătat. O.I 67/23. Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. O.I 206/4 [V.2]. + Care exprimă tristeţe. O (Element de personificare; glumeţ) [Curcanii] eu păsuri melancolici medittnd tmblă-n ogradă. O.I 46 8
IV 1]
    —     Forme gramaticale : sg.n.ac. melancolică (P.L. 51/36, 93/2); pl.n.ac. melaneollee (P.L. 32'19). melancolici (O.I 46/8), g.d. melancolicelor (P.L. 3,.}).
    MELANCOLIE s.f. Tristeţe, nostalgie, reverie trist.!. Melancolie. O.I 69. Surlsul său era. . . de o profundă melancolie. Melancolia tn vtrsta tui este semnul caracteristic al orfanilor. P.L. 27/29. Razele lunei.. . Impleau sufletu-i plin de lacrimi c-o nespusă melancolie. P.L. 37/10 |V. 1 ; Pr. 3]. Q (în context figurat) Grieri', şoareci, Cu uşor măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. O.I 106/3 [V.l].
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. melancolie (O.I 69; P.L. 27/29, 37/10), melancolia (O.I 106/3; P.L. 27/23).
    MELODIC, -Ă adj. Melodios. Melodica şoptire a rtului, ce geme... Clntarea tn cadenţă a frunzelor, ce freme, Xăscur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor. O.I 8/1 (V.l). O (în context figurat) Ctnd pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas alene Lin tn calea sa, Eol pe-a si arpă.. Ctnt-a nopţii dulce, mistică etntare. 0.19/20 [V. 1].
    —     Forme gramaticale : sg.n.ac. melodie (O.I 9/20), melodica (O.I 8/1).
    MELODIOS adv. Cu sunete armonioase. Şirul munţilor dă tntr-o mare verde şi întinsă, ce trăieşte tn mii de valuri senine, strălucite, cari treieră aria mărei tncet şi melodios. P.L. 11/30 [Pr.l].
    MEMBRU s.n. Parte a corpului omenesc. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele ei dulci şi rotunde. P.L. 9/35. Prin hainele-i arginloase ti transpar membrele
uşoare. P.L. 51/34. Membrele ei zvelte in bluza de catifea neagra. P.L. G4/13 (Pr. 3).
    MEM6HIL s.n. (Uneori la pl.) Scriere cu caracter autobiografic. Te îndemn a scrie memoriu/ vieţei tale. P.L. 17/31. Memoriile vieh i mele le vei găsi tn saltarul acestei mese. P.L. 48 9. Acolo-s memoriile umbrei mele. P.L. 61/3 (Pr 3).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. memoriul (P.L. 47/31); pl.n.ac. memoriile (P.L. 18 9, 61/3).
    ME\f vii. IV. Tranz. 1. A hărăzi, a sorii, l'a creşte lot ce-n lume este menii să crească. O. f 61, IN. L'rechea-i fu menită ca să-ţi asculte viersul. O.I 91/34. în locut lui menit din ceri Hyperion se-ntoarsă. O.I 178/29. De ce sunt tu In lume, cind tu ai fost menită să fii? P.L. 56/21 (V.3; Pr.l).
    2.     A dcsclnta. Luă un ioc de cărţi şi le meni. P.L. 'HJI8 (l’r. 1 j.
    —      Forme • gramaticale : ind. prez. 3 sg. e*t* menit <0.1 61;18), p.s. 3 sg. meni (P.L. 9018), fu menltu (O.I •>1 31), p.c. 2 s-;. ai fost menită (P.L. 56/21); part. menit (O.I 178/29).
    MEltf-X adv. N'eincetat. fără întrerupere. Din citeşti de copilă să-ntinereşti mereu. O.I 128 9. .Se pare cum că 'ilte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad. O.I 204,10. O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează. O.IV •îf>5/l. [Maina pădurii] fugea mereu, n stlncă de pealră indrăcitâ, ruptndu-şi cate prin păduri. P.L. 7'9; cf. O.I 26/11, 67/29, 104/21, 142/23, 182/8, 186 22 208/1 I, 235,17; P.L. 5/16, 7/13, 16/5, 18/20, 92/10, 93,17, 97,29 [V. 11 ; Pr. 8). Q (Repetiţie) Mereu va creşte umbra, eu voi dormi mereu. O.I 129/12. Mereu va plinge apa, noi vom dormi mereu. O.I 129/18       (V.4J. Q (tn context figurat) Altul
este al tău suflet. Alţii ochii tăi acum, Sumai eu, rămas acelaşi. Hal mereu acelaşi drum. O.I 112 12 (V. 1). •$> (întărit prin adv. ..lot’') Dar toi mereu qindesc cum ne iubirăm. O.I 120/3. Codrule cu rturi line. Vreme trece, vreme fine, Tu din tlnăr precum eşli. Tot mereu 'întinereşti. O.I 123/22 (V.2). Q (Repetiţie) Se sculuru salclmii de toamnă şi de vlnt. Se bal tncet din romuri, Inglnă glasul tău. . . Sfereu se vor tot bale. Iu vei <i»rmi mereu. O.I 129/6 (V 2).
    M^RGE vb. III. Intranz. 1. A umbla, a se depla--.3. Cum ei merglnd ca vinlul se ceartă şi se-nlreabă, Xu văd in fundul nopţii o umbră de roşeaţă. O.I 97,31. Apoi li se păru că nu mai pol merge. P.L. 13/1. Mergeau aşa de iute, Inctl i se părea că pustiul şi valurile mărei fug. P.L. 21/11; cf. O.I 18718; P.L. 13/31, 13/40, 14/2, 20/28, 14/13,48/32, 49/2, 53/5,101/4,101/7,101/32 (V. 2; Pr. 13). O Expr. A merge înainte v.inainte [Pr. 2). A merge pe urma eulva (sau pe calea deschisă de cineva) = a urma pe cineva (in sens fizic sau moral). Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergiţi. O.I 35/2-1. O eş<i frumos, cum numa-n i<is l'n înger se arală, Dară pe calea ce-ai deschis S-oi merge niciodată. O.I 171/4; cf. O.I 172.24 (V. 3). + (Subiectul este drumul, calea etc.) A se întinde, a duce. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare, mergeau cărăruşe pe coasta dealului. P.L. 73/1 [Pr.l).
    2.     A pleca. Moşule, mergi de te culcă. O.I 49,2. Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri făr' de capăt. O.I 66/10.
 — 334 —
Trist mergea [împăratul) fn război cu inima netmbltnzită. l'.L. 3/19; cf. 0.1 1011, lGfi'10 (V. 4 ; Pr.lj. Q (Repetiţie) Acuma mergi, mergi! Te rog. P.L. 95/7 |Pr. 2). <C> Expr. A merge cu bătăile asupra cuiva — a porni război. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar rt-am isprăvit nimica. P.L. ti-27 (Pr. 1).
    3.     A se Îndrepta spre un anumit ţel, a se duce. De unde vine şi unde merge floarea Dorin/elor obscure sădite in nr<ian ? 0.1 61/1. Sumai Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cintecul dorul inimei lui. P.L. 5/16. Făt-Frumos ospălă ce ospătă. ilar apoi lulndu-şi buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dtra trasă de piui. P.L. 7/13; cf. P.l.. 73 14, 95 2, 97'5 [V. 1 ; Pr. 5). <« Expr. Pe zi ce merye v. zi [V. 1|. Q (Construcţie metaforici) A merge in intuneree — a dispfirea (v. jimormlnt). Să-mpiedec umbra-i rtntcr de-a merge-n Intuneree 0.1 232/8 (V.l). + A continua, .\sfri merge multă vreme astfel. P.L. 81/2 IPr lj.
    5.     Impcrs. A se Intimpln (intr-un anumit fel). \h-i merse tnsă tot astfel lui lerunim. P.L. 95/24 [Pr. 1). + A reuşi, a awa succcs. Sici li merge, nici se-ndeamnă. O.I 182/19      [V.l].
    —      Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. merge (O.I G4 4. 66-11), 160 12, 182/19; P.L. 81,2). imp. 3 sg. mergea (P.L. 3 19, 5 16, 13'40. 44/13. 49,2, 101/32), 2 pl. mer-flfji (O.I 3521), 3 pl. mergeau (P.L. 20/28, 21/11, 73/1), p.s. 3 sg. merse (P.L. 7/13. 95 24, 97 29, 101/4, 101/10), 3 pl. nierseră (P.l.. 97-5). p.c. 1 sg. am mers (P.L. 6/27), viit.
1  sg. ni merge (0.1 171 1. 172/24), 1 pl. vom merge (0.1 101.1); conj. prez. 1 pl. să mergem (O.I 187/18), 3 pl. .sfi meargă (P.L. 53/5); imper. 2 sg. mergi (O.I 49/2, 166/10; P.L. ‘15 2. 95 7. 95'7); inf. (a) merge (O.I 232/8; P.L. 13/1. 13 31, 4S32); ger. merflînd (O.I 97/31; P.L. 14/2, 73’4. 1017).
    MERl.NDE s.f .pl. Mlncnre pentru drum. Fafa tntr-
ascuns ii făru merinde. P.I.. 17,15 |Pr. 1|.
    MEttS s.n. I. Mişcare, deplasare. Pe plaiuri dunărene p»p'>ru-şi opri mersul. 0.1 91/32. t'n le fui s-auzi tn taină Mersul rlrdnlui <le cerbi. 0.1 110/12. Amindoi ieşiră repede din mănăstire, spre a-şi stlmpăra graba mersului abia in drumul mure. P.L. 75/24; cf. 0.1 46,22, 115/17 |Y. I; l’r. 1).
    2      r-‘e! ile a umbla al cuiva, umblet. Şoareci, cu uşor-măriinltil mers. lieaduc melancnlia-mi. Iară ea se face vers. O.i IOC, 2    [V. 1].
    —      1-orim- gramaticale : sg.n.ac. mers (O.I 46/22,106/2, 115 17). mersul (O.I 91/32. 110/12), g.d. mersului (P.L. 75 21).
    MESClOAll s.f. Diminutiv nl lui musfi. Pe o mescioară era n foaie scrisă. P.L. 98/23 [Pr. 1].
    MESEA.N s.m. Persoană care participii la un ospăţ. Cătălin, Viclean eopil de casa Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă... Se furişează ptnditor Privind la Cătălina. O.I 173,21. Cind sună meazănoaplea, fe/ele mesenilor se posomoriră. l'.L. 6/32 [V.l; Pi.l|.
    MESTECA vb. I. Tranz. şi refl. A (se) amesteca. Văl — o negură diafanii meslecctă-n slele. 0.1 51/7 |V.l). O (In context figurat ; depreciativ). Şi cu voi draptndn-şi
nula, vă citează lofi nerozii, Mestecind veacul de aur tn noroiul greu al prozii. 0.1 149/30 [V.l).
    —     Forme gramaticale: ger. mestecind (O.I 149/30); pa.'t. mestecată (O.I 51/7).
    M&ŞTER s.m. I. Maistru. O (Element de personificare) [Albinele] aduc colb mărunl de aar, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meşter faur. O.I 87/8 [V.l).
    2.    Persoană pricepută, abilă. (Adjcctival) lirauo! maistre Ruben, strigă el, dracii tăi sunt meşteri tn desprinsul umbrelor din părete. P.L. 62/10 [Pr. 1).
    3.    Dascăl, maestru. Ah! meştere Ruben, zise el zlmbind, cartea ta Intr-adevăr minunată esle! P.L. 38/15. Bine zici, meştere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsicoza lor. P.L. 38/20. Meştere Ruben, oare cind voi ajunge să pricep adincimea ta? P.L. 42/15 [Pr. 3).
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. meşter (O.I 87/8), voc. meştere (P.L. 38/15, 38/20, 42/15); pl.n.ac. meşteri (P.L. 62/10).
    METAFfZIC1» -A adj. Care se referă la metafizică. Trezii din fantaziite sale meiafizice, băgă de samă că ploaia-t udase ptnă la piele. P.L. 27/9. Subtitităfi metafizice li atrăgeau cugetarea. P.L. 28/2 [Pr. 2).
    METAFIZIC1 s.m.ţMetafizician. Q (Glumeţ) Metafizicul nostru se apropie să se uite. P.L. 26/29 |Pr. 1).
    METAFIZICA s.f. (tn filozofia premarxistă) Parle a filozofiei care sc ocupă, tn mod speculativ, de problemele carc ies din cadrul experienţei (Dumnezeu, suflet, voinţă etc.). Q (Metaforic; ironic) Speculaţie filozofică. Te mirai ce rezistă torentelor de ploaie: hainele lui ude sau metafizica? P.L. 26/20 [[Pr. 1].
    METAFORĂ s.f. Figură de stil. Poefii tor nu găseau tn univers destule metafore şi compara/iuni pentru apoteoza eroilor. P.L. 50/40 [Pr.l].
    METAL s.n. Bronz. Orologiul. . . sună de 12 ori din limba sa de metal. P.L. 29/1 |Pr. 1).
    METALIC, -Ă adj. De metal, caracteristic metalului. Metalica, vibrlnda a clopotelor jale Vuieşte tn cadenfă şi sună întristat. O.I 1/6 [V.l).
    METAMORFOZĂ s.f. Fig. Transformare, prefacere, schimbare (prin mijloace supranaturale). Alai intoaree şeple foi şi metamorfoza reciprocă va fi desăvtrşită. P.L. 48/21 (Pr. 1].
    META.ME s.f. (La pl.) Şirag folosit pentru numărarea rugăciunilor. Metaniile de lină splnzură c-un coif din sin. P.L. 73/5 [Pr. 1]. <> Expr. A număra metaniile — a trece şiragul printre degete, la capătul fiecărei rugăciuni; a se ruga cu mătănii. leronim şi Onufrei steteau tn ulifă: Onufrei numărlnd metaniile. P.L. 76/2 [Pr. 1).
    METEMPSICOZA s.f. Concepţie religioasă c?re susţine trecerea sufletelor prin diferite corpuri animale sau vegetale In cursul mai multor vieţi succesive, l-'giptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsicoza tor. P.L. 38/21  [Pr.l).
    'METEMPSIHOZĂ s.f. v. metempsicoza.
— 335 —
    METE0B s.m. Bolid. Visuri trecute, uscate flori Ce-a(i fost viafa viefei mele, Ctnd vă urmam eu, căztnde stele. Cum ochiul urmă un meteor. O.I 26/4 (V.l).
    MfiTRU s.m. (Tn expr.)-Metru antic v. antic (V.l).
    —   Formă giamaticală: sg.n.ac. metru (O.I 199).
    MEU, MEA adj. pos. şi pron. pos. (Precedat de ari. ,,al”, „a”, ,,ai” , „ale” clnd e pronume, cind stă ca adjectiv Înaintea substantivului, clnd se află pc lingă un substantiv nearticulat sau este separat de substantiv printr-un alt cuvlnt.) 1. (Tndică posesiunea). Care aparţine vorbitorului, de care vorbitorul este legat printr-o relaţie dc proprietate : a) adjectiv. De racla ta razim eu harfa mea spartă. 0.138/26. De ce pana mea rămtne tn cerneolă, mă Inlrebi? O.I 137/1. Cartea mea celind-o tn şir rămtne neînţeleasă. P.L. 42/11 [V. 11 ; Pr. 12); b) pronume. Vrei un părinte ? ... lală-mă... Vrei o casă? -t mea Iţi slă drschisă. P. L. 76/35 (Pr.l}.
    2.     (Indică dependenţa, legătura reciprocă dc Înrudire, prietenie etc.) a) Adjectiv. Venii cu greu Ca să-ţi urme-chemarea, Iar cerul esle latăI meu Şi mumă-mea e mareu. O.I 170/20. Din valurile premii, iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai. O.I 213/1. Tris-lefa fuge de mine. ca cumălru-meu de tămtie. P.L. 71/39 (V. 19 ; Pr. 29|. <> Expr. Domnul meu sau doamna mea, serveşte ca formulă de adresare către un interlocutor. Astăzi alţii siint de vină, domnii mei, nu esle-aşa? O.I 151/22. Doamna mea, o mulfămire ca aceasta n-o mai voi. O.I 166/23. Eu fi-am spus-o, domnul meu, de alilea ori, că numai amiciţie adevărată poale să fie legătura dinlre noi. P.L. 70/15 (V. 2 ; Pr. 1], Dumnezeul meu 1 v. D u m-nezeu (Pr. 1). b) Pronume. Xaţii călătoare, impinse de a mea, Umplut-au sperioase pusliul pin’la poluri. O.I 91/4. Voi face pe părintele d-tale să le silească ca să fii a mea. P.L. 75/27 [V. 1 ; Pr. 1).
    3.  (Indică apartenenţa) Care ţine de cel carc vorbeşte
 sau 11 caracterizează pe acesta : a) adjectiv. Aş vrea să am o casa tăcută. . . In valea mea natală. O.I. 6/18. I.as' să-fi tnlănfui gttut cu părul meu bălai. O.I 95/33. Inima mea esle attt de bolnavă ca o setnteie de soare noaptea. P.L. 55/31  (V. 87; Pr. 47}. Q (Repetiţie) Ce-ţi doresc eu ţie,
 dulce Românie, Ţara mea de glorii, (ara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La lrecutu-ţi mare, mare viitor! O.I 15/2. Căci tu înseninezi mereu Viaţa sufletului meu. Mai mtndră dectt orice stea, Iubita mea, iubita mea! O.I 235/20 (V.l); b) pronume. Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu ştie. O.I 200/8. (iuriţa ctleodată pare că-i o cireaşu. . . şi ochii, ah! ochii! •Yumai de nu i-ar apropia de-ai mei. P.L. 92/15 (V.l ; Pr.l].               '
    •î. (Indică subiectul sau autorul acţiunii exprimate de substantivul pc care-1 determină) a) Adjectiv. Candela ştersei d-arginl icoane A lui A polon, crezului meu. O.I 26/10. Tu-mi cei chiar nemurirea mea In schimb pe-o sărutare. O.I 173/9. Simt tngreuindu-se ca sub plumb cugetările mele. P.L. 48/20 (V. 53; Pr. 22). O (Repetiţie) Şi deasupra mea râmti Durerea mea de-o curmă, Căci eşti iubirea mea dentti Şi visul meu din urmă. O.I 179/18 — 20. Şi cu acel smerii surts Cu acea bttndă faţă Să faci din viafa mea un vis Din visul meu o viaţă. O.I 185/3 — 4         (V. 5).
 b) Pronume. Speranfa mea lu n-o lăsa să moară Deşi al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină.
Induruloare-asupra mea coboară. O.IV 361/6. .Vu e durere mai mare decil a mea. P.L. 56/23 (V. 1 ; Pr. 1).
    •r>. (Indică obicclul direct sau indirect al acliunii exprimate de substantivul pe lingă care stă) Adjectiv. La ce tle-acu-nainle tu grija mea s-o porţi. O.I 127/11. Deasupra casei talc ies Şi azi aceleaşi slele, Ce-au luminatatlt de des înduioşării mele. O. I 186/8. E un om. .. cu cari-şi petrece şiretul Ruben pe conta mea. P.L. 62/4. Lectorii mei tnchipuiască-şi că li vorbesc la ureche. P.L. 84/5. .Vu voi supravieţui nenorocirea mea. P.L. 96/28 (V.2; Pr.3|.
    6.    Care constituie obiectul preocupării vorbitorului. Adjecliv. Oricit de neplăcut să fi fost specluculul peniru simţul estetic al călătorului meu, el avu o influinfă salutară asupra eroului nostru. P.L. 27/8. Vedem o frunte. . . care coincide pe deplin cu ţaţa Intr-adevăr plăcută atinărului meu. P.L. 27/14 (Pr. 2|.
    7.    Adjectiv. (Precedat de prepoziţii care cer cazul genitiv; se construieşte iărâ articolul posesiv) Privirea la asupra mea se plece. O.I 120/6. Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n oisul meu ceresc d-odinioară. O.IV 361/1. Cu cit n'.aî mulţi ochi aş avi, cu attta lucrurile loale dimprejurul meu ar puri mai ma^i. P.L. 24/4 IV.6; Pr. 1).
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. meu (O.I 8 6, 9/17, 17/6. 20/8, 20/14. 27/11. 27/19, 37/21, 41/2, 41/10, 42/10, 65/10, 75/14, 80/23, 82/9, 84/2, 92/5, 95/31, 95/33, 97/23. 107/11,    129/9,  129/11, 129/17,    133/35, 134/2,    137/14,
137,17,    154/1,  170/19, 170/23,    172/11, 178/11,    179/9,
170    20, 185/4, 199/11, 199/13, 199/14, 200/8, 211/6, 212/2, 212/18,    214/17, 231/16, 232/19,    235/5,  235/7,    236/16;
O.IV 361/2, 361/6, 430/24, 432/6,     432/18. 432/24,   432/36,
433/1 ; P.L. 7/40, 14/20, 14/23, 21/22, 24/4, 25/21, 42/20, 14/1, 45/34, 47/11, 56/41, 62/1, 74/24, 74/39, 75/29, 78/28, 88/8, 88/20, 89/28, 90/23, 93/28. 98/25, 98/30, 98/35, 99/32, 99/32), mea (O.I 6/7. 6/9, 6/18, 9/18, 20/5, 20/13, 21/5, 21/7, 23/7, 26/8, 27/23, 30/6, 30/18, 38/26, 41/11, 42/8, 42/12, 42/13, 42/20, 53/17, 82/4, 91/2, 91/4, 93/20. 105/2, 116/19, 118/5, 120/6, 120/24, 122/10, 127/4, 127/11, 137/1, 137/17, 140/5, 142/17, 142/18, 149/14, 155/4, 170 17, 170/20, 172/9, 173/9, 174/29. 179/16, 179/17. 179/18, 179/19, 181/15, 184/18, 185/3, 187/3, 188/15. 193/7, 201/11. 201/11, 211/16, 213/11, 214/5, 216/13. 219/21, 221/5, 225/5, 225/9, 232/9, 232/15; O.IV 333 6. 361, 361/1, 361/5, 361/8, 361/12, 432/19, 432/34 : P.L. 6,25, 24/1, 38/9, 42/17, 42/19, 42/25, 42/41, 45/26, 47/10, 47/15, 48/16, 53/37, 55/11, 55/31, 56/16, 56/23, 56/36, 60/29, 61/2, 62/4, 62/6, 75'2, 75/27, 76/31, 76/35, 78/10, 79/7, 79/10, 82/32, 86/6, 87/32, 88/32, 89/12, 89/13, 90/5, 90/8, 90/29, 90/33, 96/28, 98/24, 99/34), g.d. meu (O.I 26/10, 118/4, 172/26, 235/18; O.IV 430/15; P.L. 6/11, 26/1, 27/8, 27/14, 38/26, 55/35, 56/15, 61/10', mele (O.I 9/7, 9/14, 26/2, 26/14, 51/1, 65/8. 75/15, 82/7, 117/1, 125/8, 142/20, 168/23, 186/8, 215/13, 232/23; O.IV 361/10; P.L. 31/12, 48/9, 48/19, 61/3, 79/11, 89/24, 94/10), voc. meu (O.I 137/18, 170/25, 172/13; P.L. 58/7, 70/15, 74/37, 82/25, 91/4, 94/23, 94,38, 95/2, 96/16, 97/3), mea (O.I 10/12, 15/2, 15/2, 154/8, 106/23, 200/11. 213/1, 235/20, 235/20; P.L. 8/9, 14/30, 15/12, 15/28, 85/35, 96/30); pl.n.ac. mei (O.I 42/15,75/9,80/19, 116/1, 117/18, 128/4, 174/26, 199/3, 200/10, 213/5, 232/1; P.L. 56/24, 70/9, 82/10, 84/5, 86/28, 87/38, 90/25, 92/15, 98/25), mele (O.I 46/12, 46/14, 134/2, 137/16,          160/22,
172/19, 212/12, 214/16; O.IV 430/6, 430/13, 432/28; P.L. 7/35, 7/36, 7/10, 16/11, 19/34, 45/25, 48/14. 48/20,
— 336 —
 65/25, 77/5, 80/15. 90/1), g.d. mei (O.I 226; P.L. 6/31, 48/16), mele (O.I 27/17, 184/3; O.IV 361/4, 364/8; P.L. 57/5), voc. mei (O.I 151/22).
     MEZ s.n. v. miez.
     MI ALT s.n. Mieunat. Prin fuga lor auzeau miautele lungi şi îndoite ale molanului. P.l,. 12/40 [Pr. 1).
     MIAZĂNOAPTE s.f. (Şi In forma meaiănoapte) Mijlocul nopţii. Clnd sună meazănoaplea, felele mesenilor se posomoriră. P.l.. 6/32. Acu-i meaiănoaplea. P.L. 17/25. F. meazănoaple. P.L. 36,'25. — Priveşte la lună, luna mieze-noptii, frumoasă ca un c'ipil de patrusprezece zile şi rece. P.L. 93 21 (Pr. A). © (Comparaţie) In vremea veche trăia un imparul intunecat ţi ginditor ca meazănoaptea. P.l,. 3/5 [Pr. 1], © (Personificare) Pemeazănoapte călare. .. urtu prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. P.L. 6(33. Cale de două ceasuri — perdulu In naltul cerului — plutea tncel, Incet prin albastrul tăriei meazănoaptea bă-trină cu aripele de aramă. P.L. 19/20. Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori si looi meazănoaptea In aripi. P.L. 13/23.
 —    Slăpine, adăogi calul, tu ai izbii meazănoaptea. P.L. 19/32 [Pr. I).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. meazănoapte (P.L. 6/33, 36/25). menzunoupleu (P.L. 3'5, 6/32, 17/25, 19/20, 19/23, 19/32). g.d. mlezenopiii (P.L. 93/24). — Variantă : meazAnoâpie (IM,. 3,o, ii.32, 6/33, 17/25. 19/20, 19/23, 10/32, 36/25) s.f.
     MIC, -A adj. 1. De dimensiuni reduse. Ea ;Imbind
 Iii  mişiă dulce a ei buze mici. O.I 79/15. Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, In acea nemărginire ne-nvtr-lim. O. I 132/37. S-ascutl de glasul g.irii mici (j oră, şi să mor. O.I 191/15. De mii de uri mai mici, numai proporţiile dintre ei sd rămlie aceleaşi, oamenii s-or crede aşa de mari na azi. P.L. 47/22. Simt; o mină dulce şi mică pe frunte. P.I„ (>3-:j; cf. O.I 52/8. 74 U, 79/23, 80/3, 85/13, 154/25; O.IV 361,13; P.L. 4/25,        9/16,  9/37,    24/2, 24/8,  24/15,
 2417, 2V5. 26,'10, 26,■38,     30/7,  30/9,   40/6. 40/22,  43/29,
 r.li;27, oU.’U, til'IG, 7131.  72/li, 79/6,   84/14, 92/5,  97/38,
 98/1, 99,8 [V. 10; Pr. 28]. ■$> Loc. adv. In mie = pe scarft redusă. Magul priivea pe gtnduri (n oglinda lui de nur. Viiile-ii cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. Fi in mic priveşte-acolo       căile  lor tăinuite. O.I      44/34
 [ Y. 1 ]. O l-;xpr. A li in ilenetul eel mie v. deget [V.l). © (Construcţie metaforică) Lumea mici v. lume [V. 1], + Scund. Daniil cel trist şi mic. O.I 31/9, Nu e mică, nu e mare. nu-i subţire, ci-mplinilă. O.I 159/19. Acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor. P.L. 50/39
 IV.  2; Pr.l],
     2.     (Despre timp) Care durează puţin. Asemenea in eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp, oriclt de mare san orictl de mică, numai o elipă suspendată. P.L. 25/8 [Pr.l].
     3.     Nevlrstnic. I se păru c-aude şoplirea acelor moşnegi bălrini, rare, pe cind era mic, li povesteau, tn timp de iarnă... poveşti fantastice. P.l,. 37/17. E silit să puie ţoale inlr-o lumină strălucită. . . pentru a tnşela tn şcoală şi in biserică pe tucanii cei mici, cari intră abia tn scenă, asupra valorii viefei reale. P.l,. 81/36 [Pr. 2|. •$> Loc. adj. Mic ile zile = tlnăr; fig. lipsit dc valoare, mediocru. Iară noi? noi, epigonii?. . . Simţiri reci, harfe zdro-
 bite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrine, urtte. O.I 35/8 [V.l). <> Loc. adv. De mie = din copilărie. incă de mic Te cuno^eam pe line. O.I 175/9. Ah! cine ar mai vri să trăiască, ctnd i s-ar spune de mic tncă, fn loc de poveşti, adevărata stare a lucrurilor. P.L. 48/3 [V. 1; Pr. 1). <0> Expr. Fati mici v. f a t â [V. 1).
     4.     Lipsit de importanţă, neînsemnat. Afară de acestea, vor căta vieţii tale Sâ-i găsească pete mulle, răulăţi şi mici scandate. O.I 134/36. Toate micite mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult ti va atrage dectt tot ce ai gtndit. O.I 136/3. Dar... dacă aceste ztmbiri aveau o intenfiune. .. mică, cochetă, tnsă totuşi? P.L. 55/23. Tot farmecul consista tn misterul cu care tmbrăcau fafarnic micile lor păsuri lumeşti. P.L. 75/19 IV. 2; Pr. 2],
     5.     Care se află pe o treaptă socială inferioară. Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, supetul, lumină — Toate-s praf. O.I 36/20. Să te simţi neliber, mic. Să vezi marile-aspiraţii că-s reduse la nimic. O.I 52/30 [V. 2).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mic (O.I 31/9, 36/20, 14/34, 52/30, 79/23, 132/6, 175/9; O. IV 364/13; P.L. 4/25, 26/38, 37/17, 40/22, 48/3, 50/27, 50/34, 84/14), micul (P. L. 99/8), mici (O. I 52/8, 74/9, 80/3, 108/22, 132/37, 159/19; P. L. 9/16, 24/2, 24/15, 25/5, 25/8, 30/9, 40/6, 55/23, 63/3, 71/34, 79/6, 92/5, 97/38, 98/1), g. d. mici (O. I 132/33, 191/15); pl. n. ac. mici (O.I 35/8, 79/15, 85/13, 134/36, 154/25; P.L. 9/37, 24/8, 24/17, 26/10, 30/7, 43/29, 47/22, 50/39,64/16, 72/6, 81/36), micile (O.I 136/3; P.L. 75/19).
     MICROSCOPIC, 'Ă adj. Fig. De dimensiuni foarte mici;p. e x t. neînsemnat. Cine ştie dacă nu trăim Inlr-o lume microscopică. P.L. 24/19. Seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, P.L. 25/11. In ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii. P.L. 25/15 IPr. 3). © (Ironic) Microscopice popoare, regi, oşteni şi invăfaţi. Ne succedem generalii şi ne credem minunafi. O.I 132/35 )V. 1],
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. microscopicii (P.L. 24/19, 25/15), g. d. microscopice (P.L. 25/11); pl. n. ac. microscopice (O.I 132/35).
     MICl’Ţ, -A adj. Diminutiv cu valoare hipocoristică al lui mic. Părul ei cel blond şi tmpletil fn cozi cădea pe spate ; o roză de purpură la ttmplă, gura micuţă ca o vişină coaptă. P.L. 55/2. Il privi tn tntreg, de la capul inundat in aur ptnă la botinele micuţe. P.L. 63/11 [Pr. 2].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. micu(A (P.L. 55/2); pl. n. ac. micuţe (P.L. 63/11).
     MIE num. card. Numărul care este egal cu zece sule; p. e x t. (mai ales la pl.) foarte mulţi. O dormi, o dormi tn pace pintre făclii o mie.. . fn mausoleu-ţi mlndru, al cerurilor arc, Tu adorai şi dulce al nopţilor monarc! O. I 69/3. Şi mii de glasuri slabe tncep sub bolta largă Un ctnl frumos şi dulce — adormitor suntnd. O.I 94/9. Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi idolului lor închină. O.I 110/2. Armonia clmpenească tmple sara cu miile ei de glasuri. P.l,. 39/18; cf. O.I 28/6,     100/2, 114/5, 130/11, 130/15,          130/25,
 132/12, 133/4, 133/10, 136/7, 136/10,           136/13, 147/2,
 155/8, 155/35, 157/12, 176/11, 189/3, 196/19. 231/3; O.IV 364/7; P.L. 11/29, 20/19, 24/5, 36,'10, 38/30, 49/28, 31/30, 54/16, 73/38, 78/25 jV. 24; Pr. 1 lj. © (Repetiţie) Mii de fluturi mici albaştri, mii de roiuri de albine Curg in rluri sclipitoare peste flori de miere pline. O.I 85/13,
— 337 -
Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium, Jar la poala lui cea verde mii de capete pleloase, Mii de coifuri Iu-citoare ies din umbra-ntunecoasă. O.I 1*18/1—2 [V. 4). O Expr. O mie şi uua de nopţi v. n o a p t e [V. IJ. -0> Loc. adv. Cu mia = In cantitate mare, in număr marc. în două părţi infernul portatele-şi deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hlde Tiranilor ce pier! O.I 25/2 [V. 1), © (Construcţie metaforică) A fnoe o călătorie prin mii de corpuri v. călătorie [Pr. 1). (Cu valoare de numeral adverbial) De o mie (de zeci de mii sau de mii de mii) de ori = de nenumărate ori. Un actor Stă <ie vorbă cu el însuşi, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dupolaltă. O.I 157/14. De mii de mii de ori mai mici, numai proporţiile dintre ei să rămiie aceleaşi, oamenii s-or crede aşa de mari ca azi. P.L. 47/21. L-ar fi sărutat de o mie de ori. P.L. 68/11 [V. 1; Pr. 3). «0» (Adjectival) Aci vă duceţi valuri fn mii batalioane. O.I 2-1/22. Magul priivea pe ginduri in oglinda lui de aur. Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. O.I 44/33 cr. 0.1 91/10,130/9, 136,11 [V.
     —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. mie (O.I 69/3, 140/2, 185/8; P.L. 36/10, 54/16, 68/11), mia (O.I 25,2); pl. n. ac. mii (O.I 24/22, 28/6, 44/33, 85/13, 85/13, 91/10. 91/9, 100/2, 114/5, 130/9, 130/11, 130/15. 130/25, 132/12, 133/4, 133<10, 136/7, 136/10, 136/11, 136/13, 147/2, 148/1, 118/2, 155/8, 155/35, 157/12, 157/14, 176/11, 189/3, 196/19, 234/3; O.IV 364/7; P.L. 11/29, 20/19, 24/5, 46/21, 47/21, 47/21. 49/28, 73/38, 78/25), miile (P.L. 38/30, 39/18, 51/30).
     MIEL s. m. Puiul oii. Dinaintea lor o turmă de miei. P.L. 79/22 [Pr. 1|. © (Metaforic) I-iinţă blinda şi supusă.
     fi un miel. . . dacă m-ai iubi. P.L. 86/12 [Pr. 1). + Blana prelucrată a acestui animal. L'n cap cu piele tle o sălbătăcită neregularitate, înfundată intr-o căciulă de miel. P.I.. 26/8 (Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. miel (P.L. 26/8,86/12); pl. n. ac. miei (P.L. 79/22).
     MrâRE s. f. Substanţă produsă dc albine prin transformarea nectarului cules din flori. Văd poeţi cc-ati scris o limbă. ca un fagure de miere. O.I 31/7 [V. 1|. + Nectar. Mii de roiuri de albine Curg in riuri sclipitoare pesle flori de miere pline. O.I 85/14. Atbinele-aduc miere. O.I 87/7 (V. 31.
     Ml£llLĂ s. f. Pasăre (Turdus mentla). Cucul cînlu, mierle, presuri — Cine ştie să le-asculte ? O.I 121/13 [V. 1 ].
     MIEUXA vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoale un mieunat. în pod miaună molanii. O. I 46/7. Motanul din castel mieună dintr-un cap. P.L. 12/13. Şf numai incet se auzea motanul mieuntnd din cile şeple capetele. P.L. 21/13 (V. 1 ; Pr. 2). O (Glumeţ) Mieuntnd in ode nalte, tragic miorlăind —un Garrick. O.I 48/14 [V. 1].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. miaună (O.I 46/7), p.s. 3 sg. mieunâ (P.L. 12/13); ger. micuuincl (O.I 48/14; P.L. 21/13).
     MIEZ s.n. (Şi In forma mez) I. Mijloc, inimă, centru, L'n mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur şi c-un mez negru. P.L. 50/35. Se înţelege că atomii din mezul acelui mărgăritar. .. acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor. P.L. 50/37 (Pr. 2). + Partea interioară, mai moale, a unui fruct. Spune frăftne-tău. . . să vină la mine, că l-oi hrăni cu mez de nucă. P.L. 21/28 [Pr. IJ.
    2. F i g. (In legătură cu noţiuni temporale) Punct culminant, toi, mijloc. Q (Comparaţie) Avea o împărăteasă tlnără şi zlmbitoare ca miezul luminos al zilei. P.L. 3/6 [Pr. 1|. <> Expr. Miezui nopţii = a douăsprezecea oră din noapte. Preot rămas din a vechimei zile, San Marc sinistru miezul nopţii bale. O.I 202/11. Se bate miezul nopţii tn clopotul de-aramă. O.I 203/1. Spre mezul nopţii se-nloarse acasă, mtnă caii In grajdi, li Incuic şi intră In odaie. P.L. 17/17 ; cf. O.I 203 ; P.L. 67/20 [V. 3; Pr. 2J.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mez (P.L. 21/28, 50/35), miezul (O.I 202/11, 203, 203/1; P.L. 3/6, 67/20), mezul (P.L. 17/17, 50/37). — Variantă: mez (P.L. 17/17, 21/28, 50/35, 50/37) s.n.
    MIGDALĂ s. f. Sîmburele fructului dc migdal, cu formă alungită. Ochii tăiaţi In forma migdalei erau de acea intensivă voluptate, pe care o are catifeaua neagră. P.L. 26/33 U’r. 1[.
    MIGRAŢlCXE s. f. Deplasare in masă a unor populaţii, dintr-o regiune in alta. Astfel vedem tn marile migrafiuni ale popoarelor. . . o analogie cu roiurile albinelor. P.L. 81/23 [Pr. IJ.
    MIJI vh. [V. Intranz. (In expr.). A miji dc ziuă
v. 7. i [Pr. 2|.
    —      Formă gramaticală : ind. imp. 3 sg. mijea (P.L. 16,2fi, 17 2).
    MIJLOC r.. n. I. I. Centru. Apeşi gura ta de foc Pe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi in mijloc. O.I 12,15. Scapă de pe margine de-altan O mănuşă, drept la mijloc, intre tigru şi-ntre teu. O.I 166/5. Luă o coală mare de hîrtie albă şi scrise drept In mijloc. P.L. 67/3 ; cf. O.I
C.(i;17, 215, 215/1 ; P.L. 5/26, 5/38, 7/15, 19/28, 29/5, 36/31, 40/1, 43/28, 73/13, 78/32, 79/3, 98/5, 98/7 [V. 5; Pr. 14]. O Loc. prep. Din mijlocul = dintre. Din mijlocu-acelor monştri... el mănuşa i-o ridică. O.I 166/13 [V. IJ. Prin mijlociii — printre. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o faţă limpede prin mijlocul unor vise turburi şi seci. P.L. 18/31 [Pr. 1 ]. în mijlocul -= a) intre, printre. Născut cu mii de ochi, tn mijlocul unor arătări colosale, ele toate, tn raport cu mine, păstrindu-şi proporţiunea, nu mi-ar părt nici mai mari, nici mai mici de cum tmi par azi. P.L. 24/5. Cerda-cttri şi scări. . . pierdute tn mijlocul unor pomele. P.L. 44/8. Stlnci urieşeşti şi cenuşii erau zidite de jur împrejur, una pesle alta pin-in ceriuri şi-n mijlocul lor se adîncea o vale, o grădină de vale cu izvoare. P.L. 98/5. Marchizul Bianchi muri de apoplexie in mijlocul păharelor şi a commesenilor săi. P.L. 99/19 [Pr. 4| ; b) in toiul. . . în mijlocul acestei, feerii n nopţii... trecea Cezara. P.L. 101/29 [Pr. 1]. •£> Expr. Suni ani Ia mijloc v. an [V. 1).
    2. Talie. F. iubitul care vine De mijloc să le cuprindă. O.I 76/10. Cind gindea că mijlocul ei cel dulce s-ar puti odihni cuprins de bruţul lui... ii venea să nebunească. P.L. 57/15. Veni cu o spadă, pe care i-o tncinse, folosindu-se de ocazie de a-l stringe de mijloc. P.L. 94/37 ; cf. O.I 21/6, 80/35; P.L. 6/39. 8/5, 9/2, 9/13, 10/15, 10/19, 63/8 [V. 3; Pr. 9j.
    II.    Proccdeu, modalitate. Aceloraşi mijloace Se supun cite există. O.I 196/17. Este un mijloc de a scăpa de această greutate. P.L. 41/38. Lui ii erau toate mijloacele binevenite. P.L. 91/19 [V. 1 ; Pr. 2|.
— 338 —
.    —  Forme gmnalicalc: sg. n. ::c. mijloc (0.1 21/G,
42  15, 66/17, 76/10, 80/35, 120/1, 166/5, 215, 215/1 ; P.L. 6/39. 9 2. 9/13. 41/38, 67/3, 91/37, 98/6), mijlocul (O.I 166-13 ; P.L. 5/26, 5/3S, 7/13, 8/5, 10/15, 10/19, 18/34,19/2S, 2*1$, 29,5, 36/31, 40/4, I3/2S. 14/8, 57/15, 63/8, 73/13, 78/32, 79,3. 98/5, 98/7, 99/19, 10L29): pl. n. ac. mijloacele (P.L. 91/19), d. mijlonec (O.I 106,17). — Accentuat şi: mijloc (O.I 66/17. 196/17).
    UfLĂ s. f. 1. Senlimcnt dr compătimire. El tmi dete #chii sd răii lumina zilei, Şi inima-mi implul-au cu farmecele mi’ei. O.I 115,16. Cind vezi pialra ce nu simte nici durerea şi nici mila - De oi inimă ţi minte - feri in lături, « Dalila! O.I 104 15. Marin! pofi tu .>;<i-ti Inchipuieşli un asemenea chin, fără s<i plhuji tle milă, nu, — de îngrozire? P.L. 5G'19[Y. 2 ; l’r. 1 |.<>Loe\ adv. Cu mil£;= compătimii or. El ie uită cu milă la ea, o mlngiia — dar apoi, desfăcindu-se de Imbrăl îşiu ile ei, ie       pe şcattu calul:ti şi pkcâ In
lume. l’.L. 11 17 [Pr. 1|. O lispr. A-i fi (cuiva) sau o avea uiilfi (dc eiruv.1) ~ n) a sc indura (dr cincva), a facc su Încetez* chinurile (cuiva). Să blaslemr pe-oricine de mine-o aii milă, Su binecuvinleze pe cel ce mu impilă. O.I 115'21. O. marmură, aibi milă de-a mele rugăminţi.' O. IV 430/6. /)nr<5 visez, mă line tn vis, priuinilu-mi drept... O, marmură, aibi milă să nu mii mai deştept! O.IV 133/6. — Făd-Fru-mos! zise (iennntl, mull eşti frumos ş/ mi e milă de line. De astă dată nu-fi fuc nimica. P.L. 12,28; cf. O.IV 130/12, 430/18. 432.36 |Y. 6 : l’r. 1]; h) a compătimi (pc cincva). Avea milă de ea. deşi nu voia să-i inspire speranfe deşerte, precum ar fi făcut orice Mrbal in locu-i. P.L. 89/4 [Pr.l], Q (Repetiţii-) Mi-e milă de line, de mine, mi-e milă de lumea-nlreai/ă. P.L. 87/18—19, Tu spui să am milă de line? Eu f/i zic: ai milă de mine. . . căci, dacă vrodală iubirea ar pătrunde tn inimă-mi. aş muri de amor. P.L. 90,3-6 [Pr. 41. A-l plinge (cuiva) dc milă v. plinge |Y. 2], O (Construcţie metaforică) Părăsii d.' milft v. părăsi [V. 1|.
    2. Bunăvoinţă, indulgenţă. Indurare; înţelegere. Te desfaci c-« dulce silă. Mai nu i'rei şi mai le laşi. Ochii lăi suni plini de milă, Chip de inger drăjălaş. O.I 210/3. Soi, ce din mila sflnlului l'inbră facem pămintului, Rugămu-ne-nditrărilor Luceafărului mărilor. O.IV 360/12. Orictl de mare ar fi mila ta. plnă acul» nu se poale cobori. P.1.. 56/37 ; cf. O.I 14'i: 18: O.IV 3617 |V. I; Pr. 1|. Q (Element de personificarei Seamuri mii ii cresc sub poale, Ţoale înflorind din mila Codrului, măriei-sale. O.I 100/3 |V. 1).
    -   Forme gramaticale . sf,_ n ac mj|j jq j 62/12, 115/
21, 210/3 ; O.IV 361/7. 365/16, 370/9. 430/6, 430,12,430/18, 432,36. 433/6; P.L. 1 l/l 7, 12/28. 56/19. 87/18, 87/19, 89/4, 90,5, 9H/6), mila (O.I 100,3, 146/18. 161 15; O.IV 360/12; l’.L. 56'37j, g. d. milei (O.I 115/16).
    UILltiN num. card. Număr egal cu o mie dc mii; (la pl.) mulţime foarte marc. fn ce n/finire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători! P.L. 25/15. Milioane de alte infuzorii ji.i::ă. . . pe supuşii. P.L. 50/301 Pr. 2|.+ Mare avere (nlncască. Ş-urele inilioan-, ce In grămezi luxoase Sunt slrinse la bogatul, pe cel sărac apasă. O.I 59/3 [V. 1|. © (Mclaforic : la pl.) Clasele avute, slftplnitoare. De ce să fiii voi sclavii milioanelor nrfaste ? O.I 59'21 |V. IJ.
    —       Forme gramalicalc: pl. n. ac. milioane (O.I 59/3; P.L. 50/30). milioanele (P.L. 25/15), g. d. milioanelor (O.I
59/21).
    —   Pronunţat şi: pl. g. d. mi-lioa- (O.I 59/21).
    MlLtiS, -OÂsA adj. Plin dc înţelegere, binevoitor. Ochii ei painiinifi de lacrimi se îndreptară spre el.. . adinei, miloşi, ptulilori. P.L. 58/21 [Pr. 1].
    MfNÂ s. f. înfăţişare. Iar această mină de povăţuitor ... Eu nu sunt copil, Elis. P.L. 69/26 |Pr. 1].
    \1I\CI\GS. -OASĂ adj. înclinai să spună minciuni; fals. Su suni nici ei/oisl. nici mincinos. P.L. 87/27 |Pr. 1]. O (Metaforic) Amăgitor. De pe aceste vestminte mincinoase nu pofi cunoaşte cum stă cu istoria însăţi. P.L. 82/22 |Pr. IJ.
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. mincinos (P.L. 87/27); i>1. n. ac. mincinoasa (P.L. 82/22).
    M1NCIUXĂ s. f. I. Neadevăr. O convenţie e lotul; ce-i azi drrpt. mlne-i minciună. O.I 36/1. Minciuni şi fraze-i lotul ce slutele sus/ine, .Vd-r ordinea firească ce ei a fi susţin. O.I 59/16. Dacă lumea ar trebui să piară şi eu aş puti s-o scap prinlr-o minciună, eu n-aş !pune-o. P.L. 87/33; cf. O.I 123/13.151/18 ; P.L. 87/15, 87/27 |V. 4 ; Pr. 3). ©(Personificare) Sedreptut şi minciuna al lumii duce frlu. O.I 62/3 [V. 11. Q (Construcţie mclaforică) Comedia minciunii = viaţ i polilicft din cpoca contemporană lui Hminescu. S-a;-em oameni ce se luptă cu retoricele suli/i In aplauzele grele a canaliei de uti/i, Panglicari In ale (ării, cari joacă ca pe [unii. Măşti cu toate de renume din comedia minciunii? O.I 150/6 |Y. 1|.
    2.      Fig. (l.a pl.) Fleacuri, nimicuri. Şi mi-i spune-alunei poceşti Si minciuni cu-a la gurifă, Eu pe-un fir de romăniţă Voi ccrca de mă iubeşti. O.I 55/2 JV. 1].
    —   Forme giamaticalc: sg. n. ac. minciună (0.136/1,
125/15; P.L. 87/33), minciuna (0.1 62/3,           151/18; P.L.
87/27), g. d. minciunii (O.I 150/6); [>l. n. ac. minciuni (O.I 55/2, 59,16 ; P.L. 87/15).                   •
    MINDflt s. n. Salica (umplută cu paie). Roiesc ploş-nifele roşii, de fi-i drag să te-ui/i la ele! Greu li-i de mindir de paie. O.I 46/19. In alt coif — un pal, adecă clleva selnduri pe doi căpriori, acoperite c-un mindir de paie şi c-o plapomă r^şie. P.L. 29,28 [V. 1; Pr. 1],
    \ll\fSTni' s. m. Membru al guvernului. Noi avem tn veacul noslru acel soi ciudal de barzi, C.are-ncearcă prin poeme să devie cumularzi. . . Dediclnd broşuri la dame a căror bărbafi ei speră C.-ajunglnd clndva miniştri te-a deschide carieră. O.I 137/26 |V. 1].
    MINOREAIV, -A adj. TlnAr, nevlrslnic. Vedem fn marile migra/iuni ale popoarelor, unde fiii minorenl ieşeau din Iară pe ctnd stupul matern sla locului, o analogie cu roiurile albinelor. P.L. 81/24 |Pr. lj.               •
    Mf\T.\ s. f. Izmă. Busuioc şi mint-uscalâ împlu casa-nlunecoasă de-o mireasmă pipărată. O.I 84/15 [V. 1].
    !Ml.\T!£ s. f. 1. Judccală, raţiune; gindire. Dezgustul meu din suflet iâ-1 tmpac prin a mea minte. O.I 137/17. Semnul arab . . . ii preocupa mintea lui Dan. P.L. 52/34. O idee rămine la mine zile întregi pe suprafafa mintii. P.L. 89/37; cf. O.I 23/8, 23/10, 27/3, 27/18, 35/14, 62/13, 64/3,
— 339 —
132/18, 155/4, 162/25, 226/11; P.L. 26/5. 3122, 18 16, 53/15, 53/24, 62/35, 62/36, 63/1, 81/16, 81/30. 87/16, 89/35 |V. 12; Pr. 14). Q (Ironic) Ne-afi venit apoi, drept minte
o sticluţă de pomadă, Cu monoctu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă. O.I 151/11 [Y. 1). Q (în contcxt figurai) Soaplea potolit şi vinăt arde focul in cămin; Dintr-un coif pe-o sofă roşă eu tn fafa lui privesc, Vin'ce mintea îmi adoarme, pln’ce genele-mi clipesc. O.I 42/3 (V. 1}. Expr. A învăţa minte v. Învăţa (V. 1]. A-şl pune (ccva) in minte v. pune [Pr. 1]. A-i trece (sau a-i veni, a-i plesni, a avea) prin (sau în) minte = a se pincli In ceva, a deveni conştient de un anumit fapl. Clnd ifi trec prin minte acestea, copilă, Te uifi tn oglindă şi tfi plingi de milă. O.IV 365/15. Dar lui însuşi nici nu-i trecea prin minle cu pe et l-ar fi pulul iubi cineva. P.L. 31/31. Se tice cu diavolului, înainte de cădere, i-ar fi plesnit tn minte această obscură idee. P.L. 43/9. Su-i poale veni in minle gindiren tăinuită de numărătoarea cărlii. P.L. 4-1/2 ; cf. P.L. 13/5. 43/10, 43/1 l, 50/6, 53/2. 53/5, 53/2ii, 60/13, (52/33 [V. 1 ; Pr. 12[. Q (Construcţii metaforice) A 1 se doschide (cuiva) in minte (ccva) v. d e s c li i d c [V. ]). A in\irti al minţii stripet - a dezvolta puterea dc judecată. [Dascălii] cu evlavie adincu ne-n-vlrteau al minţii scripet. O.I 140,21 [V. 1], A-şi opri mintea v. opri [V.l]. Strimtoare dc minle v. s t r i m t o a r c [Pr. 1 ]. (Repetiţie) Mintea mai presus dc minle, simbolizează atotputernicia divinilăţii (v. şi c e 1 2, dumnezeiesc, f i r e, Înviere, s ă m i n ţ ă). Ah! Sunt pintre voi de-aeeia, care nu cred tabla legii, Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte, Ce destinul motănimei ildes-făşurâ-nainte! O.I 48/26 [V. 2J.
    2.      Judecată sănătoasă, echilibru raţional. Idol lu! răpire minfii! cu ochi mari şi părul des. O.I 80/7. FI primi
o scrisoare cu sigil negru .. .o rupse bucăţi şi cu ea mintea sa... P.L. 30/33. Cartea la Intr-adevăr minunată este!. . . numai de n-ar amefi mintea. P.L. 38/17 [V. 1 ; Pr. 2|. <> Expr. A-şi aduna toate minţile = a cugcta profund, a-şi conccntra atenţia intr-o singură direcţie. Toate min(ile-şi adună. Să ia lumea-n cap, nebună. O.I 102/22 (V. IJ. A nu-şi avea minţite toate = a fi nebun.Q (Glumeţ) Caius nu-şi are minfile toate. P.L. 71/33 [Pr. 1], A-şi ieşi din minţi = a-şi pierde controlul raţiunii, a înnebuni. Pe frunte-mi mina n-o s-o luneci Ca să mă faci să-mi ies din minfi. O. I 211/21. Maistrul Ruben şi-a ieşit cu desăilrşire din minfi. P.L. 61/38 [V. 1; Pr. 1]. A-şi pierde mintea = a înnebuni. Q (Mctaforic) A fi cuprins de o puternică tulburare. Jncleşiind a tale braţe toată mintea să (i-o pierzi? O. I 157/29 [V. 1|.
    3.      Chibzuinţă, înţelepciune. Iiine-fi pare să fii singur, crai bătrln fără de minli! O.I 83/13. Cind cochetă Je-al lău umăr fi se razimă copila, Dac-ai inimă şi minte, te glndeşte la Dalila! O.I 159/14. De ai inimă şi minle-feri in lături, e Datila! O.I 164/16 [V. 3). + Iscusinţă. Q (Construcţie metaforică) A-şi puue toată mintea v. pune [V. 1|.
    4.   Amintire, memorie. Tot una-i dacă aslăzi sau mine
o să mor, Clnd voi să-mi piară urma In mintea tuturor. O. I 127/14. Şi dacă ramuri bat tn geam Şi se cutremur plopii, E ca In minle să le am Şi-ncet să le apropii. O.I 193/3; cf. O.I 98/34, 151/14 [V. 4[. Expr. A ţinea minle - a) a-şi aminti. O sărmane! (ii tu minte clte-n lume-ai auzit, Ce-fi trecu pe dinainte, cile singur ai vorbii? O.I 131/3. Multe trec pe dinainte, In auz ne sună mulle. Cine (ine toate minte, Şi ar sta să le asculte? 0.1194/11 ; cf. O.IV 365/17 [Y. 3]; I») (Ia imperativ) a băga de seamă (evitlnd
rcpetari-a unei greşeli). De astă dală nu-fi fac nimica, dar de altă dată. . . (ine minle! P.L. 12/29 (Pr. 1]. Dc cind mâ ţin minle = de clnd slnt pe lume. — De ctnd por(i caftan jidovesc? — Vai de mine, domnule, de mult! — de cind mă (in minle. P.L. 60/35 [Pr. 1]. Minte scurtă, haine lungi, sc spune despre o femeie superficială. Pe clnd luna, scul de aur, străluceşte prin alee Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi, .Yu uita că doamna are minle scurtă, haine lungi. O.I 159/8; cf. O.I 161/10 [V. 2]. A petrece în minle v. petrece (V. 1). A rechema in minle = a-şi aniin'i. Ieronim hi rechemă In minte scrisoarea bălrtnului Futhanasius. l’.L. 85,7 [Pr. 1).
    5.      Imaginaţie, închipuire, i'â pol a binezice cu minlea-nflăcărală Visările juntei, visuri de-un ideal. O.I 8/7. Stoluri, stoluri trec prin minte Dulci iluzii. O.I 105/5. A mea minle, a farmecului roabă, Din orişice durere i(i face o i-adoubă. O.I 232/9; cf. O.I 203/3 [V. 4[.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. minle (O.I 48/26, 113 28, 64,3, 80/22, 98,31. 105/5, 107 2, 132/18, 133/9, 131/3, 137/17, 151/11, 151/14, 159/8, 159/14, 164,10, 164/16, 193/3, 191/11, 226 11. 232/9; O.IV 365/15, 365/17; P.L. 12/29, 31/31, 43/5. 13,9, 43/10, 43/14, 44,2. 50/6, 53/2, 53/5, 53/26, 60/13. 60'35, 81/1, 81,16, 85/7, 89/35, 91/18), minlea (O.I 8/7, 27/3, 27,18, 12 3, 48/26, 62/13, 100/22, 127/14, 153/4, 157/29, 162/25. 203/3 ; P.L. 26/5, 30/33, 31/22, 38/17, 48/16, 52,34, 53/15, 53/24, 62/33, 62/35, 62/36, 87/16), g. d. minţii (O.I 23,8, 23/10, 80/7, 140/21; P.L. 63,1, 81/30, 89/37); pl. n. ac. minli (O.I 35/14, 83/13. 211/24; P.L. 61,38), minţile (O.I li>2/22; P.L. 71/33).
    MINŢf vb. IV. Intranz. A spune minciuni, a denatura adevărul. Am minfit ca loldeauna. P.I.. 75/1 [Pr. 1). Q (în context figurat) Ce am de-alege oare tn seaca-vă fiinfă ? Ce foc făr-a se stinge, ce drept lără să-mi minfă, O, oameni morfi de vii! O. I 23/20 [V. lj. (Refl. i m p e r s.) Vei vede cum ne se minle In şcoală. P.L. 47/40 [Pr. 1[. + 'Iran ■/. A inşcla, a induce in eroare. învie In deşerturi şir de visuri ce te mint. O.I 41/18. Oare ochii ei o mint? O.I 10325. Cu ochii lăi de înger mă mingii şi mă min(i. O. IV 432/7; cf. O.i 35/32, 40 2 [V. 5|. Q (Element dc personificare) Vei şti să-mi descrii toată natura vizionară şi inşălătoare a lucrurilor lumeşti, de la floarea ce cu activitate minle prin haina ei strălucită căe ferice inlăuntrul gingaşelor sale organe, pină la omul ce acopere cu vorbe mari. . . egoismul său. P.L. 47/35 (Pr. 1],
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. minţi (O.IV 432 7). 3 sg. minle (O.I 35/32, 40,2 : P.L. 47/35), se minle (P.L. 47/40), 3 pl. mint (O.I 44/18, 103/25), p.c. 1 sg. am minţit (P.L. 75/1); conj. prez. 3 sg. ssî minţă (O.I 23/20).
    MIXLXA vb. I. Refl. A se mira. Păşea tncet, minu-nlndu-se ta fiecare pas. P.L. 98/1U [Pr. 1],
    MINUNAT, -A adj. 1. Incintător, splendid. Doar ochii mari şi minunafi Lucesc adine himeric. O.I 172/5. Chip minunai, arătare de zăpadă tn care linăra delicatefă, dulcea moliciune a copilăriei era întrunită cu frumusefa nobilă, coaptă, suavă, pronunfată a femeiei. P.L. 100/20 [V. 1 ; Pr. 1|. + Perfecl, uxccpţional. Microscopice popoare, regi, oşteni şi InvăfaU Se succedem generafii şi ne credem minunafi. O.I 132/36. Celui tnlru fiin(a sa nemărginit, intru făpturile miluirilor sale minunat Dumnezeu. P.L. 35/22 [V. 1 ; Pr. 1|.
— 340 —
     2. Ciudat, straniu, bizar; uimitor. Cartea ta Intr-ade-nir minunată este. P.L. 38/16 [Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. minunat (P.L. 35/22, 100/20), minunalâ (P.L. 38/16); pl. n. ac. minunaţi (O.I 132/36, 172/5).
     MINl'XE s.f. 1. Fapt uimilor, neobişnuit, extraordinar. Rhle doar cu ochii-n lacrimi, spărietă de-o minune. O.I 84/34. .Vu simţiţi că-n proaste lucruri voi vede/i numai minuni? O.I 157/6. E minune oare că pentru el visul era o fia/fi şi viata un vis? P.L. 28/3; cf. O.I 162/35, 177/19; l'.L 13 29. 14/9, 28,4, 62/28, 62/29 |V. 4 ; Pr. 6]. -0* Expr. Ca prin minune v. c a 1 [Pr. 1). (Construcţia incidenţă cu \;doare exclamativă) Mitre minune! — fapt surprinzător, surpriză. (Ironic) Era invitată şi verişoara Eiis şi — mare minune — a venit. P.L. 67/7 |Pr. 1). Q (Construcţie metaforici) A Istoriei minune evenimente istorice extraordinare. Et reiwacă-n dulci icoane a isturifi minune. Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal. O.I 35/5 |V. 1).
     2. Lucru foarte frumos, care produce admiraţie, Beduini ta stau in tună. o minune o privesc. O.I 15/21 |V. 1). © (Metaforic) Fiinţă minunată, scumpă, nepreţuită (v. şi f 1 o ar r, f l o r i c i c ă. i n g c r, 1 u m i n ;i . m i t i l c 1, p a z ă, s t c a. s u f 1 c t). Veselul Alecsandri, Ce-nşirtnd mărgăritare pe a stelei blândă rază. Acum secolii străbate, o minune luminoasă. O.I 32 29. Şi te-ai dus, dulce minune, Ş-a murit iubirea noastră. O.I 55,29. Dar tot gindesc mereu cum ne iubirăm. Minune cu ochi mari şi mină rece. O.I 120/4. Pentru care altă minune decit line Mi-aş risipi o viafă di cugetări senine. O.I 232/3 [V. 4J.
     —      1-orme gramaticale : sg. n. ac. minune (O.I 32/29» 35 5, 45/21, 81/31, 162/35, 232,3; P.L. 17/16, 28/3, 28/4, 62/28, 62 29, 67/7), minunea (P.L. 14/9), voe minune (O.I 55.29, 120/4); pl. n, ac, minuni (O.I 157/6, 177/19; P.L. 13/29)
     MlXlS adv. Mai puţin, fără. în tot anul o revolufiune contra aristocraţiei, a curtizanitor reginei — minus contractul sotial. P.I.. 80/31 |Pr. 1].
     MIM T s.n. A şaizecea parte dinlr-o oră. Peste două minute veni cu o spadă. P.L. 94/35 |Pr. 1).
     MIORI.Ai vi), IV. 1 n t r a n z. A mieuna. © (Glumeţ) De-ar fi-n lume numai mile — tot poet aş fi ? Tot una ■' Mieu-ntnd tn ode nalte, tragic miorlăind — un Carrick. O.I 48/1 1 |V. 1).
     MIR s.n. Untdelemn 5 f in (il. folosit In ritualul creştin. © (In context figurat) A? pune lege lumei rtzlndul tău delir. Aş face al tău zlmbel un secol de orgie, Şi lacrimile-fi mir. O.I 22/4 [V, 1),
     MIRA vIj. I, Refl. A fi surprins; a nu sc dumiri, a se întreba. Ea a doua zi se miră, cum de firele sunt rupte. O.I 79/25. V<i mirafi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? O.I 151/18. Te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie: hainele lui ude sau metafizica. P.L. 26/19. Mă mir cine dramt te-a călugărit pe line? P.L. "5/10; cf. P.L. 51/1, 75/8 [V. 2; Pr. 4].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. mă mir (P.L. 75/8, 75/10). 3 sg. »e miră (O.I 79/25 ; P.L. 51/1), 2 pl. vft mira|i (O.I 151/18), imp. 2 sg. te mirai (P.L. 2C/19).
    MIRARE s.f. I. Uimire. Acum stătu cu mirare înaintea oglinzii. P.L. 66/15. Se uita cu mirare tn ochii lui proprii. P.L. 66/16. Veii ... cu mirare c-ai trăit tntr-o ordine de lucruri strict organizată. P.L. 81/14 (Pr. 3].
    2. Admiraţie. Ce şopteşte ea tn taină, clnd priveşte cu mirare Al ei chip gingaş? O.I 80/9. [Nuntaşii] se uilă cu mirare. O.I 87/2. Cu mirare şi cu groază Damele şi cavalerii l-au privii. O.I 166/15 (V. 3).
    MIRAT, -A adj. l.'imit. Tuli-l-cm ajunge? întrebă Ger.arul mirai. P.L. 21/19 |Pr. 1|.
    MfRE s.m. Nume dat unui bărbat In ziua cununiei sale; p. c x t. logodnic. îşi ascunde fafa roşă l-a lui piept duios de mire. O.I 81/36. Acum iată că din codru şi Călin mirele iese. O.I 85/27. Mirele-şi puse cămaşă de tort de raze de lună. P.L. 23/30 ; cf. P.L. 22/23 (V. 2 ; Pr. 2). © (Element dc personificare) O cojifă de alună Irag locnste, podu-l scutur. Cu mustea/a răsucită şede-n ea un mire flutur. O.I 87/11 (V. 1]. © (Construcţii metaforice) A lua pe Hrlalos de mire v. Hristos [V. 1|. Domnul este al tiu mire! = eşti sortită călugăriei (v. şi Hristos, rasS, veştii i n l). Dlanca, află că din leagăn Domnul esle al tău mire. 0.1 65/2 [V. 1|. A nopţii mire — vîntul dc noapte (?) (v. şi c i n l a r e, d c m o n). Două suflete de flori Le desparte-a nopfii mire Cu fanlaslica-i şoptire. Le resfiră ptnă mor. O.I 14/3 |V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mire (O.I 14/3, 65'2, 84/36, 87/1 1, 102/4). mirele (O.I 85/27 ; P.L. 23/30), g.d mirelui (P.L. 22/23).
    MIRICAX s.m. Laic. Călugărul Dan se visase mirean cu numele Dionis. P.L. 38/13 (Pr. 1]. <£ (Adjectival) Pe mucedele pagini stau domniile române. Scrise de mina cca vcche a-nvo/a/itor mireni. O.I 32/21 (V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mirean (P.L. 38/13); pl. n. d. mireni (O.I 32/21).
    MIREASĂ s.f. Nume dat unei femei In ziua cununiei. Din patru părţi a lumii împăraţi şi-mpărălese Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese. O.I 85/20. O vin, odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luccafărul de sus. iar tu să-mi fii mireasă. O.I 172/16. El o duse la împăratul şi i-o arătă spuindu-i că-i mireasa lui. P.L. 10/23; cf. O.I 85/28. 95/5, 170,'28; P.L. 9/28, 11/7, 11/13, 23/24, 23/27 [V. 5; Pr. 6|. © (Klement de personificare) Ce-ti doresc eu fie, dulce Romănie, Ttnără mireasă, mamă cu amor! O. I 16/2. Vin flnlarii lăutarii, glndăceii, cărăbuşii, Iar mireasa viorica i-aştepta-ndărătul uşii. O.I 87/18 (V. 2]. © (Construcţii metaforice) Mireasa sufletului sau mireasă blindA din poveşti — iubită ideală (v. şi albastru, avere, floare, ochi, ramură, vis). O, t>is ferice de iubire. Mireasă bltndă din poveşti. Nu mai zlmbi! O.I 117/14. Te duci. ş-am tnfeles prea bine Să nu mi fin de pasul tău, Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! O.I 118/4 [V. 2|. © (Metaforic; element de personificare ; cu referire la Veneţia) Iubită. Okeanos se plinge pe canaturi ... El numa-n veci e-n floarea linerefii, Miresei dulci i-ar da suflarea viefii, !zbeşte-n ziduri vechi, suntnd din valuri. O.I 202/7 |V. 1].
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. mlreasfi (O.I 170/28, 172/16; P.L. 23/21), mireasa (O.I 87/18,95/5; P.L. 10/23,
— 341 —
11/7, 11/13), g.d. mirese (0.1 85/20, 85/28), mire.»?! (O.I 202/7; P.L. 9/28, 23/27), voc. mireasă (O.I 16,2, 117/14), mireasa (0.1 118/4).
    mireasmă s.r. Miros plăcut, aromă. Busuioc şi mini-uscată împlu casa-nlunecoasă de-o mireasmă pipărată. O.I 84/16. Implu aerul văratic de mireasmă şi răcoare A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare. O.I 851’>
IV.    21.
    MIRODENIE s.î. (La pl.) I'Ici aromat. irlrchninţal la ungerea trupului. Q (Metaforic; ironic) Parfum. (Curtezanul] intră ca actorii cu păsciorul măruntei, Lăsinn val de mirodenii şi de vorbe după cl. O.I 1132,28 |Y. 1|.
    MIRO\OS(Ţ.\ s.f. Femeie cucernică, smerită. Q (Adjectival ; clement de personificare) Mironosiţele viorele şi florile toate s-adunară vorbind fiecare in mirosul ei. P.L. 23/22 [Pr. 11.
    H1R0S s.n. Aromă, parfum, mireasmă. Miroase-ador-mitoare văzduhul tl tngreun. O.I 97/26. E-un miros de tei tn crtnguri. O.I 210/21. Salclmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite tntr-o viorie şi melancolică umbră. P.l,. 54/35. LTn miros voluptos pătrundea raiul. P.L. 98 16; cf. O.I 103/6, 154/6; P.L. 7/18, 9/32, 10/3, 41/30. 45/6. 78/7. 97/34, 101/25 (V. 4 ; Pr. 10]. Q (în context figurat) Florile toate s-adunară, vorbind fiecare tn mirosul ei. P.L. 23,23 JPr. 1]. + Emanaţie neplăcută, miasmă. Intre aceşti muri afiurali, plini de mirosul tutunului . . . ardeau lămpi somnoroase. P.L. 27/22. în atmosfera grea dc mirosul substanţelor tnchise tn fiole, făclia aruma o lumină turbure. P.L. 40/27. întunericul tngreuial cu miros de răşină a chilici. P.L. 44/38 tPr.3].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. miros (O.I 210/21; P.L. 7/18, 9/32. 44/30, 44/38, 5lf35. 97 3», 9S. 1(>(, mirosul (P.L. 10/3, 23/23, 27/22, 40/27, 45/6, 7S/7. I<>] 25): pl. n. ac. miroase (O.I 97/26, 103/6). — Accentuat şi: miros (O.I 154/6).
    MIROSI vb. IV. 1. Intranz. (Şi in forma amimsi) A răspindi un parfum. Şi cununi de flori uscate fisiiesc amirosind. O.I 50/11. Miroase florile-N.B. argintii Şi cad. o dulce ploaie, Pe creştetele-a doi copii Cu plete tnn'ii. bălaie. O.I 179/25. Finul clădit mirosea. P.L. 37/38 (V. 2; Pr. 1].
    2.    T r a n 2. (Şi In forma mirosi) A percepe prin simţul mirosului. Mirosind apa din ulcior, văz Ind că ea-i răsuflată şi băhnită, presupuse că bătrinul trebuia să fi murit. P.L. 98/40 (Pr. 1], Q (Metaforic; depreciativ) A urmări, a face curte. Există la oameni sala de bal, jocul, muzica unde vezi asemenea junele maimuţe cu monoclu mirosind femelele. P.L. 81/7 [Pr. 1].
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 pl. miroase (O.I 179/25), imp. 3 sg. mirosea (P.L. 37/38); ger. mirosind (P.L. 98/40), amirosind (0.1 50/11), mirosind (P.L. 81/7).
—    Variante: (Mold., Transilv.) amirosl (0.1 50/11), (regional) mirosi (P.L. 81/7) vb. IV.
    MIROSITOR, -OARE adj. Parfumat. Te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare, Colo unde le-aşteaptă tofi tngerii tn cor . . . Şi-[i împletesc ghirlande, cununi mirositoare, Cunun; de albe flori! 0.1 1/14. Pe lingă el arbori nalţi, verzi, stufoşi răsptndeau o umbră răcorită şi mirositoare. P.L. 13/13.
  I l'mbra mirositoare a arborilor nalţi arunca un reflect a'bastru
  asupra peliţei    ei. P.L. 102/1; cf. P.L. 15/15, 50/17,  52 27,
  I 54.25, 78/22,     101/10 [V. 1; Pr.  8].
      —  Forme     gramaticale : sg. n. ac. mirositor (P.L. 50/17,
  52 27), mirositoare (P.L. 13/13, 15/15, 10110, 102/4); pl. n. ac. miroailoure (O.I 1/14; P.L. 51/25, 78/22).
      MlilOSÎ vb. IV. v. mirosi.
      MIHT s.m. Plantă (Myrlus communis). Q (In context figurat ; ca simbol al castităţii) O bacantă, ce-a luat cu-nşe-lăciune Dc pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. O.I 30,10 [v. 1].
      MISTfill s.n. (Si In (urma misleriu) Taină, secrtt. Misterele nopfii. O.I 13. Dacă am afla misterul prin care să ne punem tn legătură cu aceste două ordini de lucruri (trecut şi viitori ... am pute trăi aievea tn trecui. P.L. 25/28. Cine ştie cile mistere ne-ar fi descoperit [necromanţia fi astrologia) in această privinfă! P.L. 25/30; cf. P.L. 25/25, 75/19, 80/13 (V. 1 ; Pr. 5]. Q (Construcţii metaforice) Duioasele mistere v. duios [V. 1|. Misteriul eel sint — elan. putere afectivă de dăruire. Dar cet pufin nu spunefi că avefi simţeminlc, Că-n veci nu se imbracă tn veştede vestminte Misteriul cel sint. O.I 25/18 [V. 1].
      —       Forme gramaticale : sg. n. ac. mister (P.L. 25/25, S0/13), mis'.crul (P.L. 25/21. 75,'19). misteriul (O.I 25/18); pl. n. ac. mistere (P.L. 25/30), minierele (O.I 13), g.d. mistere (O.I 200 6). — Variantă : misleriu (0.1 25/18) s.n.
      MISTERIOS. -OASĂ adj. F.nigmalic. I.una, scut de aur. străluceşte prin alee Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi. O.I 159/7. .Vis/er/os, fără să spuie cuioa secretul numelui lui, el şedea In casa preotului bătrin, a cărui fiică era Maria. P.L. 30,27 [V.l; Pr. 1]. Q (Metaforic) Plin dc farmec ascuns (v. şi mistic, tainic). Sd mai salul o dotă colibele din vale . . . liniştiri. Ce respirau tn taina plăccri mai naturale. Visări misterioase. O.I 6/16. Fra un vis misterios Si blind din calc-afară. O.I 185/9
  IV. 2].                  '
      —       Forme gramaticale : sg. n. ac. misterios (O.I 185/9 ; P.L. 30/27); pl. n. ac. misterioase (O.I 6/16, 159/7).
      MIST&RIL s.n. v. mister.
      MfSTlC, -X adj. Care vădeşte misticism. O duc ctntlnd prin lainiţi şi pe sub negre bolfi, A misticei religii întunecoase cete. O.I 92/22. Lucruri mistice ... ti atrăgeau cugetarea. P.L. 28/2. Tablele erau pline de . . . calcule geometrice zidite după o închipuită şi mistică sistemă. P.L. 35/29 (V. 1 ; Pr. 2]. O (Metaforic) Plin de un farmec ascuns, misterios (v. şi misterios, tainic). Eol pe-a sa arpă bllnd răsunătoare Clnt-a nopfii dulce, mistică ctnlare, Clnt din Valhala. O.I 9/23. Cind din stele auroase Xoaplea vine-ncetişor . . . Cite inimi In plăcere îi resaltă uşurel! Dar pe cile dureroase Cintu-i mislic le apasă. O.I 13/9. O umbră dulce Cu de-argint aripe albe. Cu doi ochi ca două basme mistice, adînce, dalbe. O.I 32/32 [V. 3].
      —       Forme gramaticale : sg. n. ac. mlatic (O.I 13/9). misticii (O.I 9/23; P.L. 35/29), g.d. mitlicei (O.I 92 22); pl. n. ac. mistice (O.I 32 32; P.L. 28/2).
— 342 —
     MISTll vb. IV. Tranz. şi refl. I- i g. A (sc) distruge, a (sc) nimici. Soaplca lor albastră (a ochilor], a lor dulce vccinicie, Ce uşor se misluicşle prin plinsorile pustie. O.I 83/6. Ochiul tău atit de Irislu-i. Cu-a lui umed-adincims toată minlea mea o mistui. O.I 155/1 |Y. 2]. ©Tranz. (Construcţie mclaforică, cxprimind selca tic expansiune; v. şi cerc. t in p 1 n z i) A mistui piiminliil [cu ochii). I'lămln:ii ochi roiindu-i, cu mistuiam piimlnh.l. O. I 88/17
 IV.   1], + Fi g. A (sc) chir.ui suflekşle. Mistuit de focul propriu, el [^cmonul] atunci s-ar rccunotişte. O.I 100/38. Dc-at meu propriu r/s, mistuit mă vaiet. O.I 109/13 [V. 2].
     —      Forme granialicalc: ind. prez. 1 sg. mistui (O.I 155,4). •'* sg. sc misluicţtc (O.I 83,6). imp. 1 sg. misluiam lO.I f'K. 17); pori. mistuit (0.1 lt:i>3«s. 199.13).
     MIŞCA vb. I. I. Tranz. şi refl. A (sc) pune in mişcare. a(-şi) schimba locul şi poziţia. Ea zlmbind tşi mişcă dulce a ei buze mici. O.I 79,15. I.iniile semnului astrologie se mişcau cumplit. P.l.. 37/30. Patru izvoare ... le vezi mişetndu-se fi şerpuind. P.L. 78,36. El .. . tşi lăsă bărbia pe mină, mişcindu-şi tncet degetele. P.L. 93/12; cf. O.I 132 23: P.L. 17/21, 27/3, 28/31. 37/14, 41/29, 53,21, 53/38, 80,18. 83/34, 87/8, 97/20, 97/37 [V. 2; Pr. 15]. © (Glumeţ) Atunci lumea-n căpăftnă sc-nvtrtea ca o morişcâ De simţeant ca Galitei, că comedia se mişcă. O.I 140/28 [V. 1], + R c f 1. A umbla. S-or să te vază ochii-mi trişti inamoraii de-a la fiinfA, De cum zimbcsli, de cum te mişti. 0.1 211 4 [V. 1|. + R e f l. A Irăi. □ avea viaţă. Ei nu pol aparţine cercurilor in care le mişti tu. P.L. 5G/5. Deasupra puturci apnate de lu vegetală se mişcă o lume întreagă ile animale. P.L. 78/21 [l'r. 2]. © (In conlexl figurat) Eu ? Îmi apăr sărăcia nevoile şi neamul . . . Şi dc-aceea tot ce mişcă-n ţara asta. rlul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară fie duşman este. O.I 117/32 [V, 1).
     2.     Tranz. }l ref I. A (se) cliilina. Silul mişcă valuri blonde pc cimpii cuprinşi de maur. O.I 43/1. Pe undele tncete tşi mişcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. O.I 63,11. Sumai o ftnttnă tşi mişca gemlnd cumpăna ei tit vtnt. P.L. 40,15; cf. O.I 28/4, 51/11, 63,7, 98/15, 125/2, 152/15 [V. 8 ; Pr. 1). © (în context figurat) Sufletul vostru: un tnger, inima voastră: o liră, Ce la vtnlul cald ce-o mişcă, ctnlări molcome respiră. O.I 35/29 (V. 1). (Element de personificare) Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă. O.I 28/1 [V. 1). + Refl. A se agita. [Oştile] se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii. 0.1 147/3 [V. 1]. + T r a n z. A duce, a purta. © (In context figurat) Nilul mişc-a lui leg:ndă. O.I 43/11 (V. lj.
     3.     Intranz. A porni, a pleca. Se mişc batalioane a plebei proletare. O.I 62 23. [Preoţii] făcliile ridică — se mişc in line păsuri, Dudnd la groapă trupul reginei dunărene. O.I 92' 16. Pentru-a crucii biruinţă [neamurile Apusului] se mişcară rturi-riuri. 0.1 146/33 [V. 3].
     \. Tranz. A agita, a Îndemna la acţiune. Clar şi Incet Se ivea fafa de demon fecioreştilor ei vise. Ea-I vedea mişcind poporul cu idei reci, Indrăsnefe. O.I 52/13 JV. 1],
     5.     T r a n z. F i g. A impresiona, a zgudui sufleteşte. Un tnger ... Cu clnlarea-i pllngăloare lumea mişcă, lumea cheamă. O.I 28 3. Nu mă-ncintă azi cum mă mişcară Poveşti şi doine, ihicitori, eresuri. O.I 201/3. De peatră să fie o inimă, este o margine caie s-o mişte. P.L. 56 21 |Y. 2; Pr. IJ.
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. le mişti (O.I 211/»; P.L, 56/5), 3 sg. mlşeă (O.I 28/3, 28/4, 35/29, 43/1.
13/11, 79/15. 117/32), se mişcă (O.I 132/23, 140/28, 152/5 ; P.L. 53/38, 78/21. 80/18, 97/37), 3 pl. mişcă (O.I 28/1, 03/11), mişcă (O.I 51/11, 98/15; P.L. 53/24), se mişc (0.162 23,03/7, 92/16), imp. 3 sg. mişc-a (P.L. 27/3, 40/15), so mişc-n (P.L. 17/21. 83/34, 97/20), 3 pl. se mişcau (O.I 147/3 ; P.L. 37/30), p. s. 3 pl. mişcară (O.I 201/3), ee mişeară (O.I 146/33); conj. prez. 3 sg. să mişte (P.L. 56/21); inf. « ne mişc;» (P.L. 37/14); ger. mişclnd (O.I 52/13, 125/2; P.L. 28/31. 87/8, 93/12), mişcindu-se (P.L. 78/36); part. mişcată (P.L. 41/29).
    MIŞtAni; s.f. 1. Deplasare. Punclu-acela dc mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, E slăptnut fără margini peste marginile lumii. O.I 132/25. Ideile ce plutesc pe supra-fafa i’iefci oamenilor sunt crefii ce aruncă o manta pe un corp ce se mişcă. Ele sunt altceva decit mişcarea corpului tnsăşi, deşi atirnă de la ea. P.L. 80/18. [V. 1 ; Pr 1]. + Fel dc a mişca, gest. © (In context figurat) Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte. Unde spumegă desfrtut in mişcări şi tn cuvinte. O.I 150/24 (V. 1], + Unduire, clătinare. Sorii Au urzit o umbră fină. Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină. O.I 72/11. Prin mişcarea naltei ierbi. Eu le fac s-au:i tn taină Mersul clrdului de cerbi. O.I 110/10 [V. 2). Q (Construcţie metaforică) Mişcare creată = val, undă (v. şi cărare, deal, i n s p u-in a l). De pe lacuri apa sură Înfunda mişcarea-i crca/ă Intre stuf. O.I 83/22 [V. 1],
    2.     Agitaţie, lumull, frămintare. (Memfis] sâ pară răsărită . . . Din nisipuri arginloasc in mişcarea vijeliei. O.I 13/20 [V. 1],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mişenre (O.I 132/25), mişcarea (O.I 43 20. 83'22, 110/10; P.L- 80/18); pl. n. :ic. mişcări (O.I 72.11, 150/21).
    MIŞCAT, -A adj. Pus In mişcare; dezlănţuit. (Pc Dan] il urmăreau popoare de tunele bătrtne, vuirca nemărginirei, ce tremura mişcată. P.L. 54/5 (Pr. 1],
    MIŞCĂTOR, -OAllE adj. Mobil. în cea oglindă mişcătoare Vrei să priveşti un straniu joc. O.I 228/9. Razele soarelui ... impleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină, tn cari se vedeau mii de firicele mişcătoare. P.L. 73/38. O sttncă mişcătoare . .. acopere măiestru gura unei peştere. P.L. 78/14 ; cf. O.I 130/12,136/14 ; P.L. 20/28 [V. 3; Pr. 3]. © (Tn context figurat) El tremură ca alte dăfi In codri şi pe dealuri. Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri. O.I 181/8 JV. 1], © (Construcţii metaforice) Mişcătoare cărări v. cărare [V. 1], Marile şi mişcătoarele pustietăţi v. pustietate JV. 1],
    —  Forme gramaticale : sg. n. ac. mişcătoare (O.I 228/9;
P.L. 78/14), mişcătoarca (O.I 130/12, 136/14); pl. n. ac. mişcătoare (O.I 181/8; P.L. 20 28, 73/38), mişcătoarele (O.I 167/15; O.IV 378/11).                             -
    MIŞ£l s.m. Ticălos, nemernic. Prea v-afi bălul joc de limbă, de străbuni şi obicei, Ca să nu s-arate-odală ce sunteţi
—      Nişte mişei! O.I 151/26. Sfl-i împărţi tn două cete: tn smintifi şi in mişei. O.I 151/32. Su spera ctnd vezi mişeii La izblndă făctnd punte, Te-or tntrece nătărăii, De-ai fi cu stea tn frunte. O.I 196/25 (V. 3],
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. misei (O.I 151/26, 151/32), miţeii (O.I 196/25).
 — 3-J3 —
    MIT s.n. Povestire mitologică; p. cxt. legendă. Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta Biblicelor slnlc . . . Aderăr scăldat In mile. O.I 31/21 [V. 1). Q (Construcţie metaforică) Mite albastre v. a 1 b a s t r u (V. 1],
    —  Forme gramaticale : pl. n. ac. mile (O.I 31/21, 61 7).
    MfrlC. -A adj. Legendar. Q (Conslrucţic mclaforică: Comparaţie) Miticul poet = Orfen. Mureşan . . . chcamă piatra sâ învie ca şi milieut poel. 0.1 32/15 [V. 1|.
    MITITfiL, -ICA adj I. (în forma mitul ică) Foarte mic. A? prea să am o casă tăcută, milutică. 0.1 6/17 |Y, 1],
2. Foarte tlnăr. Q (Substantivat ; la f. metaforic ; cu referire la iubită; v. şi floare, floricică, i n«c r. lumină, minune, pază. sica, suflet) Astfel zise militica. Dulce nele:indu-mi pârtii. 0.1 51/13 [V. 1|.
3. (Substantivat) Fig. (Ironic) Om mediocru, lipsii do valoare. Deasupra lulurora va vorbi vrun mititel. Su slăvin-du-le pe tine. .. lustruindu-se pe el. O.I 134/21 |Y. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mititel (O.I 131/21). mititica (O.I 54/13). mitutică (O.I 6/17). — Variantă : mitului, -K’ă (O.I 6/17) adj.
    UrrOCAN s.m. Orăşean dc condiţie socială modestă, mahalagiu. Cile un mitocan cu capul lulea de vin Işi făcea de vorbă cu părefii şi cu vintul. P.L. 2(5/21 (Pr. IJ.
    M(TR\ s.f. Coro.ini. Iată craiul, socru marc. rezemat tn jilj cu spală, El p: capu-i poartă mitră şi-i cu barbet pieptănată. O.I 85/24 IV. 1].
    MITUTfiL, -fc.\ adj. v. mititel.
    miţGs, -oAsA adj. Cu fire lungi. Iiiilicindu-şi răcitihi cea mi{oasă, vedem o frunte . . . neteda. P.L. 27/11 [Pr. 1].
    HIZAYTH6PIC, -A adj. De mizantrop. l.a voi cobor acuma, voi suflete-amăgite, Şi ca să vă ard fierea, o spirite-amefite, Blestemul tl invoc; Blestemul mizantropic. O.I 23/4 [V. I).
    MfZER, -Ă adj. Sărac. Amar muncirăţi mizeri viafa ţoală. O.I 59/9 [V. 1). <0> (Substantival) Zdrobi/i orlnduiala cea crudă şi nedreaptă, Ce lumea o tmparle In mizeri şi bogofi! O.I 60/12 (V. 1).
    MIZERAlIIL, -A adj. 1. Lamentabil, jalnic. Existenţa este tn sine mizerabilă. P.L. 81/33. Acest sclav .. . taie fefe mizerabile ca cerşitor. P.L. 82,5 |Pr. 2).
    2.     Rău, condamnabil. De obiceiuri şi instiluţiuni crescute pe temeiul naturei, se tipesc religiuni subiective, fapte rele şi mizerabile. P.L. 80/41 [Pr. 1). + Fără scrupulc. Acest mizerabil advocat e silii să puie toate tntr-o lumină strălucită. P.L. 81/31 (Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mizerabil (P.L 81/31 , mizerabili (P.L. 81/33); pl. n. ac. mizerabile (P.L. 80,41, 82/5).
    MIZ£RIE s.f. 1. Stare de extremă sărăcie. Robia viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pine, Copilelor pătate mizeria-n ruşine ... Ei lot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri! O.I 60/4. Boale ce mizeria ş-averea nefirească I.e nasc In oameni, toate cu-ncelul s-or topi. O.I 61/16. Crede cineva cum că el.
redus ptnă la culmea mizeriei, devenea Irisl? P.L. 32 13; cf. O.I 61/14 ; P.L. 55/10, 55/10 [V. 3 ; Pr. 3). O (Construcţie mclaforică) PicrUtil in mizerie v. pierde [Pr. 1]. + Slarc n.-mrocitu. cir.‘ inspira mil'i. Sunt sătul de-aşa viaţă ... nu s>rbind a ei paharA, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. O.I 155/31. Ii nevoii să tmpotlobeaseă cu flori ... mizeria crixlcnţei. P.L. 81/35 [V. 1; Pr. 1|.
    2.     (La pl.) Ncc.izuri. suferinţe (morale). .Ş'i poale că niri este loc I'e-o lame dc mizerii Penlr-un atit de sftnt noroc. O.I 18.V22. în această viaţă de mizerii plină Singura-i amici, este n albină. O.IV 365/21. Din lumea de mizerii şi fără de-nleles Cu ochii cei de gheafă ai morţii m-am ale». O.IV 432/1 [V. 3|-
    3.     Li pl.) Lipsuri moraL-. defecte, sicii. Ţoale micile miz-rii unui suflet chinuit Mull mai mult ti va atrage dccil lot ce ai qindil. O.I 136/3. [Liberalii) tofi pe buze-avlnd virlulc, iar tn ei m uteilă calpă, Chintesenţă de mizerii de la creştet ptnă-n talpă. O.I 150/16 (V.2).
    —      Forme gramaticale ; sg. n. ac. mizerie (P.L. 55/10, 56/5). mizeria (0.1 60'4, 61/16, 155/34 ; P.L. 55/10, 81/35), g. d. mizeriei (O.I 61,14; P.L. 32/13); pl. n. ac. mizerii (O.I 136/3, 150,16, 185/22; O.IV 365/21, 432/1).
    MÎIINf vl». IV. Tranz. A supăra. Dacă port cu uşu-rinfă şi cu zimbet a tor ură. Laudele tor desigur m-ar mthni peste măsură. O.I 141/18 [V. 1|.
    \llll\IHK s.f. Tristeţe, l-am spus cuvinte bune. O rază de spera ilă iri acca anvtbilă mihnire a fefei. P.L. 91/1 [IT. 11.
    'MÎIXL adv. v. nune.
    Mf\A vh. I. Tranz. 1. A Îndemna animalele la mers, a le conduce pc un anumit drum. (Făt-Frumos] tncăleclnd pe una din iepe, mtnă pe celelalte In acrul tntuaecos şi răcoare al nopfii. P.L. 10/22. El mtnă caii-nspre casă şi vede iar o privelişte ca-n ziua trecută. P.L. 17/8. Mtnă caii In grajdi, li tncuie şi intră tn odaie. P.L. 17/17 (Pr. 3].
    2.     A Îndemna, a Împinge (spre o ţintă). Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine, Ei braful lău laarmă ca să loveşti tn line, Şi pe ooi contra voastră la luptă ei vă mtn. O.I 59/20. Ce-i mina pe ei tn luptă, Ce-au voii acel Apus? O.I 147/28 (V. 2]. Q (Repetiţie) Inima Imi bate . . . Pesle munfi cu codri, pesle deal şi vale Mină a ei dor. Mtnă doru-i tainic colo tnspre tine. O.I 10/6 — 7 [V. 2). + A conduce. Mircea tnsuşi mtnă-n luptă vijelia-ngroziloare. O.I 148/21 [V. 1].
    3.     A pune in mişcare, a împinge din urmă. a duce. Aci vă duceţi valuri In mii batalioane, Cum in păduri aprinse, minat in urajane. Diluviul de foc. 0.121/23. Pesle-un ceas păjinălalea e ca plea -a vlnlura’ă. Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mină. Iar in urma lor se-ntinde falnic armia română. O.I 148/23 (V. 2]. ©(Element de personific ire) Vafurife rid şi mină întunecoase lumea lor albastră. P.L. 52/3 [Pr. 11. O (Construcţie metaforică) A mina cintcoul pe liră v. I i ră (V. 1).
    —      Forme gramilicale: ind. prez. 3 sg. minu (O.I 10/6. 10/7, 148/21, 148/29; P.L. 17/8), 3 pl. mină (P.L. 52/3), mln (O.I 59/20), imp. 3 Jg. mina (O.I 19/8,147/23), p. s. 3 sg. mină (P.L. 16/22, 17/17); part. minat (O.I 24/23).
 — 344 —
    MlX.\ s.f. 1. Fiecare dinlrc ccic două membre superioare dc la umăr plnă In vlrful clegclclor, in special partea care urmează In josul antebraţul'", Iută P* mtnă cum codeşte-un negru purec. O.I 48/1. Ea-şi acopere cu mina fala roşă de sfială. O.I 82/19. Tul mereu gindrsc cum n: iubirăm. Minune cu ochi mari şi mină rece. O.I 120/4. Mlniie ei reci s-nscuns-ră-n simit tui. P.L. 9;23 ;• cf. 0.1 18'15, 18/19, 18/21. 30/20, 32/14, 51/6, 52,1". 67/14, 74/11, 76/21, 79/17, 82/1. 85/25, 85/2*. 85/28, 91/19. 93/7. 93/16, 93'21. 94/2. 95.9, H'2/21. 10:S/3;>, 101/5, 107/10. 109/8, 119/11, 1 12/3, 142/15. 146/31. 152/26, 15-1/7. 151/13. 155/30, 159/18, Itio.'j, 1(58/11. 170/7. 211/23. 213/13: O.IV 370/10, I33’l; |‘.L. ,)/13. 8/2, 8/3. 8/.’>. 9/21. 9/37. 10/23, 13/28,
  13 3.'., 17.11. 20;7, 23'o. 21/1. 28/25. 28/30. 2S 3(5 30/6, 30/16,
  30 39. 3" 39. 31 2.'». 35/22,        3V3K, 36/29, 38/3,38/35,
  10 23, 42 5. 1318, 43.24, 41/17. 4(5 7, 47/30, 48/13, <19/20, •jfi'12. riO'32, 52/16, 53/12. 54/6.    5-123.  57/11 57/26, 58/6,
  58,17, 58 21, 58/28.    58,30, 58/36. 59.38 .   62,8, (53/3 , 63/32,
  68/23, 69/30, 70/30     73/4,  76/2,   "15/25. 77/29, 83/7,    83/9,
  81/6, 84/21, 84 2f., 86-23, 88/17,     88;1!), 88,25, 92/5,   92/30,
  93/12. 93/15, 93/18, 94/18, 95/5, 97/33, 97/35, 101/5, 102/ /16 jV. 45 ; Pr. 81). Q (Element de personificare) Vtntut jatnic bate-n geamuri Cu o mtnă tremurindă. O.I 76/4 [V. IJ. (In contcxt figurat) L'itarfa te Inchide-n scrin Cu mtnu ci cea rece. O.I 184'6 (V. 1]. ©(în conlextc figurate) Te urmăreşte săplămlni i n pas făcut alene, O dulce stringere de mtni. Un tremurat de gene. O.I 189,19 |V. 1], (Repetiţie) A venit un rege palid şi coroana sa antică. Crea de glorii si putere, l-a ei poate-ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ur fi pus Şi in mlna-i tnsceplrală, mina ei îngustă, mică. O.I 52'8 (V. 2|. ■C' Dusul minei v. dos (Pr. 1|. <> Loc. adj. în mină =
  -  cunoscut, descoperit. Cu firul cauzalităţii in mină, mulţi vor gindi a fi ghicit sensul intimplărilor lui. P.L. 01:3(5 [Pr. 1], «0- Loc. adv, Mină în mină — alăturai, cu mlmilc Înlănţuite. Ml-i ciudă cum de vremea Să mai Ircacă se tndură, Ctnd eu stau şoptind cu draga Mină-n mină. O.I 106/16 [V.2]. O Expr. A iinApea in mini =
  -  a avea la dispoziţie. Sc repezi pe uş-afară tn buduarul ri. s-aruncă pe pat, ş-ascttnse fafa in perini şi boţea lot cr incăpea in mini. P.L. 85/32 [Pr. 1). A încăpea pe mina cuiva ~ a ajunge la discreţia cuiva. Astfel tncăput pe mina a oricărui, te va drege. Rele-or zice că sunt loate cile nu vor înţelege. O.I 134/33 |V. 1], A se afla pe mina iiifirijitourr u cuiva = a fi sul» îngrijirea cuiva. Persoana juridică, care se afla acum pe mina îngrijitoare a esculapului nostru avea drepturi asupra unei moşteniri. P.L. 59/29 (Pr. 1], A huinde mina (Ia ccva) = o) a fura. Legi sunt penlru voi, Vomi ii fi pune lege, pedepse vă măsoară Cind mtna v-o tnlin-defi la bunuri ztmbiloare. O.I 60/9 [V. 1); l>) a schiţa un gest. Azi n-ai chip tn toată voia In privirea-i să te pierzi, Cum iţi vine, cum Iţi ptace pe copilă s-o dezmierzi . . . Aş ' Abia ţi-ai întins mtna, sare ivărul la uşă, E-un congres de rubedenii. O.I 155/25 (V. 1). A pune mina (pc cineva) = a) a prinde, a Inhăţa (pc cincva) Cum nu vii lu, Tepeş Doamne, ca puntnd mtna pe ei, Să-i împărţi tn două cete. O.I 151/31 (V. 1); I») a găsi pe cel de care ai nevoie. Tot ti trebuie lui Francesco un model pentru demonul lui . . . dac-am puii pune mtna pe călugăr. P.L. 7(5/13 (Pr. 1], A purta pe mini v. purta (Pr. 1]. A ţinea ochii cu mînile v. ţinea [Pr. 1). A scăpa din mină = a pierde. Ai fi tn stare sâ scapi din mtnă cel mai frumos modei de pictură. P.L. 76/38
  (Pr. 1 ]. A-şl pune mina la ocbl v. o c li i (Pr. 1). Q (Construcţii mclaforicc) A imlila dc mină cu furtuna v. furtună |Pr. 1]. A lega minele v. lega (V. 1). A luneca cu mina p; liră v. liră (V. 1]. A pune (cuiva) condeiul in mină cu slin v. c o n d c i (V. 1], A ţinea mina pe inimă v. ţinea [V. 1],
     2. Fig. (Simbolizează munca, aclivitatca) Forţă, pulcrc. Fl nu se mai îndoia . . . de o mtnă nevăzută el era tras In trecut. P.L. 37/24. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-vodă şi-am fost tras de-o mină nevăzută In vremi ascunse in viitorul sufletului meu. P.L. 38/25. Tu eşti ca o vioară, in care sunt inchise toate clnlările, numai ele trebuiesc trezite de-o mtnă măiastră, şi mtna ce te va trezi înăuntrul tău suni cu. P.L. 42/22 (Pr. 4|. <0* (Simbolizează omul care Îndeplineşte o anumită aclivilalc) 0 frumoasă minâ scapă de pe margine de-attan O mănuşă, drept tn mijloc, tntre ligru şi-nlre leu. O.I 166/4. |Negustorul] desface ducesei, c-o galantă grabă. în cusul In lacrimi de o mtnă slabă. O.IV 365/10; cf. O.I 32/21, 125/8 (V. 4). Q (în contexte figurate) Privirea-i ce citeşte In suflete-omeneşli, Şi mtna-i care poartă destinele lumeşti. Cea grupă zdrenfuită tu cate-i
  0 salută. O.I 61/28. Mtna care-au dorit sceptrul universului şi ginduri Ce-au cuprins toi universul, tncap bine~n patru setnduri. O.I 134/17 [V. 2). O (Conslrucţic metaforică) Mină blinda — monarh luminat (v. şi frunte, sccp-t r u). Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea. Ca preotul alta rut, ca spaima un azil; Ca sceptrul mina bltndă, ca vulturul mărirea, Ca visul pe-un copil. O.I 22/7 [V. 1).
     3.      Cantitate mică, egală cu conţinutul unui pumn. Făt-Frumos, ars de fulgere — nu căzu din el decit o mină de cenuşă in nisipul ccl ferbinte şi sec al pustiului. P.L. 13/10. Ea luă o mină de lacrimi din baie şi stropi grădina. P.L. 22/32 |Pr. 2], Q (Construcţii mclaforicc; depreciativ) Mină de păminl — fiinţă omenească (v. şi floare,
  1 n s c c l ă, I u t, t» u s c ă, v i s). Te apropie de dtnşii . .. jYu lumina Ce tn lume ai revărsat-o, ci păcatele .. . toate relele ce sunt Intr-un mod fatal legale de o mtnă de pămtnt. O.i 136/2 (V. 1|. Mină de creieri = minte, raţiune (v. şi cumpănă. încăpere, nonsens). Văd că suntem umbre fără voinţă, automafi care facem ceea ce trebuie să facem, şi că. pentru ca jucăria să nu ne dezgusleze, avem această mină de creieri care ar vri să ne dovedească că tntr-adevăr facem ce voim. P.L. 82/13 [Pr. 1].
     —       Forme gramaticale : sg. n. ac. mină (O.I 18/19, 32/14, 48/1, 67/14, 71/11, 76/4, 76/21, 82/4, 85/25, 85/28, 93/7, 93/16, 104/5, 106/16, 106/16, 120/4, 136/2, 154/7, 166/4, 170/7; O.IV 333/10, 365/10; P.L. 5/13, 6/25, 8/2, 8/5, 10'23, 13/10, 17/11, 22/32, 23/5, 28/30, 37/24, 38/25, 38/35, 42/22, 46/7, 48/13, 50/12, 54/23, 58/28, 59/38, 62/8, 63/3, 61/36, 69/30, 76/38, 77/29, 82/13, 84/26, 88/19, 93/12). mina (O.I 18/15, 18/21, 22/7, 32/21, 52/8, 52/8, 52/10, 60/9, 61/28, 71/3, 79/17, 82/19. 85/28. 93'2», 94/2, 102/21, 103/30, 125/8, 134/17, 134/33, 142/3, 142/15, 146/31, 151/31, 152/26, 155/25, 165/5, 184/6, 201/11, 211/23, 213/13; O.IV433/4; P.L. 13/35, 20/7. 24/1, 31/25, 38/3, 40/23, 42/5, 42/22, 43/18, 43/24, 44/17, 47/30 50/32, 53/12, 54/6, 58/21, 58/30, 59/29, 68/23, 70/30, 76/13, 76/25, 83/7, 83/9, 84/6, 84/13, 86/23, 88/25, 92/5, 93/15, 93/18, 97/33, 102/16), g.d. minU (O.I 159/18), minei (P.L. 15/26); pl. n. ac. mini (O.I 107/10, 119/14, 189/19; O.IV 370/10; P.L. 28/21, 30/39, 35/38, 49/20, 57/14, 58/36, 85/32, 95/5), mine (O.I 30/20), mînile <0.1 51/6, 95/9, 109/8, 154/13, 155/30, 168/11 ; P.L. 9/21,
— 345 —
 9/23, 28/25, 28/36, 30/0, 30/10, 30/29. 52/10             57 >:}
 58/6, 58/17, 71/28, 73/-I, 76/2, 88/17, 92/30. 94/18, 101 minele (O.I 91/19 ; O.IV 366/2 : P.L. 8/3, 9/37. 13/28, 03 32 84/21), g.d. tninilor (P.L. 30/39, 97/35), minurilor (P L 35/22).
    .ti INC A vb. I. Tranz. I. A consuma, n devora. Să nu măntnci din bucalele ce-ţi ferbc baba. IM..- 17/12 (Pr. 1|. © (Glumeţ) Cum nu suni un şoarec. Doamne, -măcar lotuşi are blană, Mi-aş minca cărţile melc - nici că mi-ar păsa de ger. O.I 46/14 IV. 1]. Q (Construcţie metaforică) Crai mincHt dc molii v. c r a i | V. 1 ].
    2. A nimici; a roade. Scările de piatră [crau| tacite şi mlncole de mull Imblet. P.L. 72/15 |Pr. 1]. <> (în imprecaţii) Ascundefi-vă mai bine. . . ca să nu i’u mai găsvască, ucigă-l crucea şi mânlnce-l moartea! P.L. 10 40; iT. O.I 183/9, 183/10 [V. 2; [Pr.lJ.
    —      Forme gramaticale : conj. prez. 2 sg. să mfmiuei (P.L. 17/12). 3 sg. măniaec (P.L. 16/40); opt. prez, 1 sg. aş minca (O.I 46/14), 3 sg. ar minca (O.I 183/10), 3 pl. ur minca (O. I 183/9; part. îniucat (O.I 140/30), mincale (P.L. 72/1.)).
    IIINCARE s.f. Acţiunea de a minca. Q(Pepeliţie) împrejurul acestui instinct se-nvlrteşte viaţa omenirei. . . Mlncare şi reproducere, reproducere si mincare ! P.L. 87 10 —
 11    IPr. 2].                        '
                s. f. Iubită. De-aş fi, mindră, riuşorul, ('.are dorul Şi-l confie clmpului, Ţi-aş spăla c-o sărutare, Mtir-murare, Crinii albi ai sinului! O.I 5/25 ; cf. O. I 3/7 |V. 2],
    —   Formă gramaticală : sg. voc. mindră (O.I 5,7,        25).
    MlNDRfE s. f. 1. încredcre in calităţile proprii. începu
 să privească întregul acel model frumos, din a cănii muşchi şi forme respira mlndria şi nobleţă. P.L. 81/20. Suimii gitul se-ndoia cu mlndrie, ca şi clnd nu şi-ar fi pierdut-» sub greutatea oiefii. P.L. 92/27 (Pr. 2]. + Prilej dc mulţumire. V'f's de vitejie, fală şi mlndrie. Dulce Românie, tutu fi-odoresc! O.I 16/7 [V. 1).
    2. Orgoliu, trufie. Sfărmafi lol ce arată mindrie şi <were. 0.160/26. „Lasă, lasăgtndi ea şi zlmbi cu mlndrie. că paule fi alll de aspră. P.L. 70/13. Capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mtndrie. P.L. 77/25. în faţa lui Orion exprim acel fond de întuneric şi mlndrie, care-l vezi mai tn faţa tuturor tinerilor. P.L. 80/3. Lasă-mă In mindria şi răceala mea. P.L. 87/32 [V. 1 ; Pr. 4).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mindrie (O. I 10,7, 60/26; P.L. 70/13, 77/25, 80/3, 92/27), mindria (P.L. 84/20, 87/32).
    MlNDRU, -A adj. 1. Plin de Încredere in forţele proprii. 0 altă femeie, mai mtndră de frumuseţa ei, ar fi ieşit vinătă de mlnie şi jignită de moarte din casă. P.L. 88/37 [Pr. 1]. Q (Metaforic) Demn. [Geniile reb] mă lăsară-n pace, ca să etnt In lume, Să-mi visez o soarle mindră de-al meu nume Şi de steaua mea. O.I 9/17. Era o durere mindră tn faţa lui, şi bietei Cezare ti ieşi o lacrimă tn ochi. P.L. 85/10 [V. 1 ; Pr. 1|.
    2.     Trufaş, orgolios. El — el vlrful mlndru al celor ce apasă — Salută-n a lui cale pe apărătorul mul. O.I 62/6. Ltngă ca-n genunche e Arald, mtndrul rege, Sclnteie desperarea In ochii-i crunfi de stnge. O.I 88/11. Iubesc o fată frumoasă... fala Genarului, om mlndru şi sălbatic ce tşi petrece viaţa vlntnd prin păduri bătrtne. P.L. 11/1 [V.2; Pr. 1|.
    3.   Frumos, falnic, măreţ. Fiarbă oinun cupe, spumege pocalul. Docă fiii-fi mlndri aste le nutresc. O.I 15/6. împre-juru-nc s-adună Ale curţii mindre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, liouri nalţi cu steme-n frunte. O.I 101/10. Să fie neagră umbra In care-oi fi perii. Ca şi cind niciodată noi nu ne-am fi găsii, Ca si cind unii mlndri de (’cr ar fi ilestrli. O.I 127,19. Şi apa unde-au fost căzut in erreuri se roteşte. Şi din adine necunoscut in mlndru tinăr creşte. O.I 170/4. Incunjurut de un cring de arbori verzi şi stufoşi, se ridica un mlndru pa/a/ de o marmură ca laptele, lucie şi (i!i»i. l’.L. 5 27. //i vremeit aceea leronim stetea pe piedestal drept, nemişcat. mindru ca un antic Apoi. P.L. 84/30; cf. O.I 2 2, IO !, 313. 15 22, 53/14, 03 10. 60/3, 69 5. 80/8, 83 3. 83.32, 8o/2. X5/7, 85:30. 85/36, 90/28. 97/9, 133,11.
112  13, UÎJ 9, 119,13, 159/9, 100,10, 162'3. 104/11, 107/0,
171  28, 172/20, 174/2. 179/7, 207 14. 229/0, 232 12. 235/19, 23(3 5; P.L. 1 33, 5/33, 5/39, 6/6, 22/2, 23/32, 86/4. 93/27 [V. 39 ; Pr. 10]. O (Repetiţie) Dar le cobori, divino, pătrunsă de-al meu g/as, Mai mtndră, tot mai mindră la fiecare pas. O.IV 433/2 [V.2). O (Construcţii mctaforicc) A pune pe fruntea cuiva mîndru diadem de stele v. diadem |V.l). A avea in oc-bi umbre mindre din poveşti v. o c b i [V. lj. O (Adverbial) Toat-a apei, a pustiei şi a nopţii măreţie Se unesc să-mbrace mlndru veche-acea împărăţie. O.I 41 '17. Şi seninul cer albastru mindru lacrimele-l prind; Dar dacă ar cădea toate, el răimine trist şi gol. O.I 82/34 (V. 2J. <C> Expr. A-i şedea cuiva mindru v. şedea [V. 1|.
    — Forme gramaticale : sg.n.ac. mîndru (O.I 32/34,
02   6, 63/1 o. 09/5. 80/8, 133/11, 1 19/9, 149/13, 102/3, 170/4, 171/28, 232 12. 236/5: P.L. 5/27, 0/6, 11/1, 81/30, 86/4, mindru (O.I 2/2. 9 17, 53/14, 83/3, 100/10. 167'6, 172'20, 174/2, 229 0 235/19; O.IV 133 2, 433 2: P.L. 4/33,5/39, 23/32, 85/10. 88 37). inindrul (O.I 85/7, 85 36, 88,il), mindru (O.I 00 3. «5,2. 8'/36, 97,9. 142/13. 207/11; P.L. 22 2). ţj.d. mindru (O.I l.',9 9. 164 11 : P.L. 93/27), niîndrfi (O.I 83 32): pl. n. ac. inindri (O.I 15/6. 127/19. 179/7). mindre <0.110 1.31,3. 45/22,96,28.101/16,160/19 ; P.L.5,33).
    MlNDHLI.fTĂ s. f. Diminutiv cu valoare hipocoristică, iu spiritul poeziei populare, al lui mindră. Ah! ascultă mindrulifă, Druguliţă, Şoapta-mi bllndă de amor. O.I 4/21 [V. 1|.
    MlXE adv. (Şi in forma mini) 1. In ziua următoare celei de azi. Mini In schit la sfinla Ana Vei găsi la cel din stele Mlngiierea viefei tale, Mtntuirea feţei mele. O.I 65/5. Mini tn zori de zi pleca-vom Către schitul vechi şi sftnt. O.I 65/19. Da, bădică, mine fi se-mplineşte anul, ia-mă şi pe mine cu d-ta. că fi-oi fi de mare folos. P.L. 17/30. Luă un joc de cărţi şi le meni. ca sâ vadă dac-a veni mini. P.L. 90/18. Dac-a veni mini, l-oi iubi. P.L. 90/20; cf. O.I 102 19 [V.3; Pr.3], <0» Expr. Ziua (cea) de mine = = viitorul. Vezi pe-un rege ce-mplnzeşte globu-n planuri pe un veac, Cind la zitia cca de mtne abia cugel-un sărac. O.I 130/18 [V.l). O (în contcxt figurat) Ca azi va fi ziua de mine Ca mini toţi anii s-or urma. O.I 212/7 [V.l). Astăzi sau mîne v. astăzi [V.l|. Azi ... mini v. azi (V.l). Da azi. I»a mini v. a z i (Pr.l). <> (Substantivat) Cu m/n* zilele-li adaugi. Cu i-ri viafa ta o :cizi Şi ai cu toate astea-n fufă De-a pururi ziua cea de azi. O.I 204/1 ; cf. 0.1 201,205/1 |V.3|. O (Comparaţie ; in context figurat; sugerind scurgcrea monotonă a vieţii) Ca mini lofi anii s-or urma. O.I 212/8 [V.l).
— 346 —
    2. In viilor. O convenţie c titlul', ce-i azi drept, mtne-i minciură. I 345/1. Soi reducem lut la pravul azi tn noi, mini in ruină. 0.1 3(5/10. Să tremur cind iţi vei descoperi stnul . . . sinul, care mini va fi un cadavru şi care, după fiinţa ra, este şi astăzi ? P.L. 87/13 | V.2 ; Pr.l ]. Q (Substantival ; mituforic) Viilor. Pe cind nu era moarte, nimic nemuritor. Sici simburul luminii de viaţii dătător, Su era azi, nici mine, nici irri. nici totdeauna. 0.1 115/3 [V.l|.
    -Variantă: mini (O.I 36/19. Go/5. (55 19, 1157/17, 212/8: P.L. (53'1'J. 87.13, i:i>/18, 90.20) adv.
    UlMICĂ s.f. (Şi iu forma minică) Parii' a Îmbrăcămintei citii ;:copcră braţul. Mtnuletc-i albe şi transparente cn craru contrastau cit mlnicele moi si negre. P.L. G-J/18 M’r.l]. Q (Construcţie metaforică) Cămară cu nilneil lunge v. cămaşă [V.l].
    —  Forme granialicalc: pl.n.ac. mineci (O.I 150/21),
minitcle (l’.L. 01;18). — Variantă : minică (P.l.. Gl/18)
     MiNGllA vb. I. 1. Tranz. A împăca, a consola. El sc uită cu milă la ea, o mlnglia — dar apoi, desfăctndu-se din Imbrăţoşările ei, se avtntă pe şeaua calului şl plecă tn lume. P.L. 11 17. Ctnd Custelmare se prezintă, începu s-o mtngiie. l’.L. U9.27 [l’r.2]. Q (Klemcnl dc personificare) Cum mingiie itulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii! O.I 11 I ; cf. O.I 12 lf> [V.2|.
     2. Tranz. şi refl. A (se) dcsfăla. Cu ztmbctul (tiu duh-e tu mingii ochii mei, l emeic intre stele şi sica intre femei. O.I 213/5. Cu ochii tăi de inger mă mingii şi mă minţi, Căci ei cuprind o lume de dulei făiăluinti. O.IV -132/7. Lasu-i să se mingiie tn simţirile lor, la.ă-i ;ă se iubească, tasăi-i sii moară cum au trăit; eu voi trece nepăsător prin această viaţă. P.L. 87/22 [V.2; Pr.l).
     U. Tranz. A dc/.mierda, a alinia. Simeni soartea-i n-o-mbllnzeşte, nimeni fruntea nu-i mtngtie. O.I 52/24. Cu mtnite-i de ceară ea timpla şi-o mtngtie — Dar faţa ei frumoasă ca varul este albă. O.I 95/9. El o cuprinsese, ti mlnglia fruntea ei albă. P.L. 63/29 (V.2; Pr.l).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. mingii (O.I 213 5; O.IV 432/7), 3 sg. mingiie (O.I 11/1, 12/16, 52/24, 95,9; P.L. 11/17); imp. 3 sg. mingîln (P.L. G3/29); conj. I>rez. 3 sg. sa mingile (P.L. 99/27), 3 pl. să se mingile (P.L.
 87 22). — Scris : mlngăia.
     Ml\Gll£nE s.f. Mulţumire, bucurie ; consolarc. Sufletul aceta. ce ctntâ amnrlit, E inima mea tristă, ce n-are minyiiere. O.I 6 ". Mie mi-a dat soartea amara mlngliere
 O  piatră să ador. O.I 20/15. Mini Io schit la sftnta Ana Vei găsi la cel din stele Mlnglierea viefei tale, Mlntuirea feţei mete. O.I G5/7 |V.3J.
     —  Scrii: mlngăiere.
     MlNGilOS, -OAsA adj. Care aduce mingilor.-, blind, duios. ,\mi:itiri firliesc tncel ca grieri 1‘intre negre, vechi zidiri. Sau cad grele, mtngiioase Si se sfarmă-:) suflet trist. O.I 105/9 (V.1J.
     —  Scris : mingăios.
     MtNI adv. v. mine
     MÎNlA vl>. I. R c f 1. A sc supăra, a se înfurie.— Dacă nu ştii, ţi-aş arăta Din bob tn bob amorul, Ci numat nu te mlnia. Ci stai cu binişorul. O.I 171/19. De doi ani
se mltua foarte uşor şi se dismlnia tot attt de uşor. P.L. G7/17. Odinioară nu se mlnia de fel. P.L. 67/18 (V.l ; Pr.2).
    —      Forme, gramaticale : ind. imp. 3 sg. se minla (P.L. 67/17, (57/18); imper. 2 sg. nu te minla (O.I 174/19). — Scris : mănia.
    M1MCĂ s.f. v. minecă.
    MiNfF s.f. Supărare, furie; ciudă. !)omnia-ei a fost aceea care — aşa tncet — c-un pic de mtnie şi nu prea:
—      Ermil! P.L. 09/38. O altă femeie, mai mindră de fru-museţa ei, ar fi ieşit vlnătă de mtnie şi jignită de moarte din casă. P.L. 88/38 (Pr.2]. Q (în context figurai) O, fiarbă-vă minia In vinele stocile. In ochii stinşi de moarte, pe frunfi învineţite De slnge putrezit. O.I 23/13 (V. 1). Q (Metaforic) ţi pasu-n urma-ţi zboară c-o lainică mtnie, Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit . .. Icoana ce-a iubit. O.I 22/9 (V.l|.
    —      F'orme gramaticale: sg.n.ac. minle (O.I 22/9; P.L. 69/38, 88/38), mlnia (O.I 23/13). - Scris: mănie.
    MiMOS, -OAsA adj. Supărat, furios. Picior peste picior, şedea -ndărălnică tnlr-un colţ, cu buzele strins lipite. Era mininasă. P.L.67/17 (Pr.l).
    —  Scris : mânios.
    MlNJÎ vb. IV. Tranz. A murdări, a păla. Q (In context figurai, dcprecialiv; cu referire la creaţia literară convenţională, lipsită de valoare şi inutilă) Voi, pierduţi In ginduri slnte, convorbeaţi cu idealuri; Xoi ctrpim cerul cu stele, noi mtnjim marea cu valuri. O.I 35/20 (V.l].
    mINTLÎ vb. IV. Tranz. I. A          izbăvi, a salva.   Lepă-
dtnd viafa lumii, Vei     spăsi greşala mumii   ţi  de-o   crimă
lu mă mlntui. 0.1102/8. Crăiasă aleglndu-le Ingenunchem rugindu-te, Inalţă-ne, ne mtntuie Din oalul ce ne btntuie. O.IV 360/3; cf. O.I       183/21 (V.3].
    2. A termina. Mă      uimeşti dacă  nu mtntui   . . . Ah, ce
fioros de dulce de pe buza ta cuvlntu-i! O.I 154/35 (V.lJ.
    —      Forme gramaticale : Ind. prez. 2 sg. mlntui (0.1102/8, 154/35); conj. prez. 3 sg. g& mlntui (O.I 183/21); imper.
2  sg. mintule (O.IV 360/3).
    MtNTl’fRE s.f. Izbăvire, salvare. Glndind la tine nu
ooi    să mor, îmi blaslăm tnsuşi eu mtntuirea. O.I 27/14. Mtni in schit la sftnta Ana Vei găsi la cel din stele MInc/fierea viefei late, Mlntuirea fefei mele. O.I G5/8. Fii scut de întărire ţi zid de mlntuire, Privirea-ţi adorată Asupră-ne coboară. O.IV 360/6 (V.3). Q (în context figurat) Şi-n acel moment de taină, ctnd s-ar crede că-i ferice. Poate-ar învia tn ochiu-i ochiul lumii cei antice ţi cu patimă adtncă ar privi-o s-o adore, D: la ochii ei cei tineri mintuirea s o implore. O.I 162/8 (V.l|. <£• Kxpr. A-l bnle (cuiva) ora mintulrei = a muri. Sunt bătrtn şi poate curtnd să-mi bată ora mlntuirei. P.L. 82/29 lPr.l ]. Q (Construcţie metaforică) Izvor de mintuire v. izvor (V.l|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. mlntuire (O.I 115/12; O.IV 360/6), mintuirea (O.I 27/14, 65/8, 162/8), g.d. mln-luirel (P.L. 82/29).
    MiNTL'ITdH s.m. (La sg. ari.) Isus Hrislos. întunericul îngreuiat cu miros de răşină a chiliei lui era pătruns numai de punctul roş al unei candele, care ardea pe o policioară . ..
— 347 —
de sub icoana imbracală cu argint a Mtniuilorului. P I. 44/41 {Pr. 1|.
    MlNll vb. IN. Iran z, A folosi (o armă). — Ştii su mtnuicşti sabia? P.L. 94/29 |Pi.l|.
    MINVşIţA s.f. Mimiţn. Q (Mctaforic) Laxă-mu să-fi pllng de milă. Să-fi surul a tale mini . . . Mlnttşiţe, u făcurăfi De atitea săplămlni? O.IV 370/11 [V.l].
    MÎNIŢ.\ s.f. Diminutiv o) lui mină. Cit minţile albe, dulci De pe frunlea mea cea tristă lu dai nilete-nlr-o parte. O.I 42/11. Trece Maria peste acel pod. implttindu-şi pârul, a cărui aur se strecură prin miimfele-i <lc ceun'i. P.L. 51/33. Mlnufele-i albe si transparente (a ceara contrastau cu mlnicele moi şi negre. P.L. 64/17; cf. O.I 154/3-1, 229/2; P.L. 28/2i, 49/16, 55/18, 57/17, 03/31, 84/4, 93'IS [V.3; Pr.9).
    — Forme gramalicalc; sg.n.ac. niinnţu (P.L. 84/4), minuţa (P.L. 55/18, 57/17, 93/18); pl.n.ac. minu|e (O.I 42/11, 229/2), mînufele (O.I 154/34; P.L. 28/21, 49.16, 51/33, 63/31, 64/17).
    ItlfNZ s.m. Puiul iepri. Ea-l pune iă-şi alcatjă drept răsplată un mlnz. P.L. 15/7 [Pr.lj.
    MlŢ.\ s.f. Pisică. Q (Glumeţ) De-ar fi-n lume-un stat de mlfe, zău! că-n el te-aş pune vornic! O.I 18/7. De-ar fi-n lume numai mtfe — tot poet aş fi? O.I 18/13. J’rnlru mine e lot una: De-oi pelrece-ncă cu mite si cti pureci şi cu luna. O.I 49/7 [V.3].                        '
    MÎŢfiSC, MÎŢEASCA adj. Dc pisică. Q (Glumei) Ce idei se-nşiră dulce In mifeasca-i fantazie? 0.1 4810. Ca popă colo-n templul, închinat fiinţei, care După chip şi-asemănare a creat mltcscul neam, j4? striga : o, molănime .' O.I 48/22 (V.2).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. niijcatul (O.I 48 22), uii|ca9ca (O.I 48/10).
    mIzgAlI vb. IV. Tranz. A serie sau a picla neglijent. Toate marginele erau profite de femei, popi, cavaleri, cerşitori, comedianţi . .. fn sftrşil, viafa In realitatea ei, mtzgălită In fiecare coif. P.L. 74/17. Mtzgălesc păreţii. P.L. 90/27. El ti dete o hîrtie mtzgălilă tn linii strlmbe. P.L. 96/19 (Pr. 3).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. mizg&lesc (P.L. 90/27); part. mizg&liti (P.L. 24/17, 96/19). - Scris: mâzgăli.
    MLĂDIA vb. I. R e f I. A se legăna uşor intr-o parle şi alta. Talia-i naltă, gingaşă, subţire Se mlătlic-n vint. O.I 4/10 (V.l).
    —  Accentuat : ind. prez. 3 sg. uilftdie (O.I 4'10;.
    *  MLĂDIAT, -A adj. v. mlădiei.
    MLĂDIAT, -A adj. (Mold., Transilv.) Mlădios. Ah! acum crengile le-ndoaie Mtnuţe albe de omăt, 0 faţă dulce şi bătaie, Un Irup înalt şi mlădiei. 0.1 229/1. Cu corpul nalt, mlădiei, albă ca argintul noaptea, trece Maria. P.L. 51/31 (V.l ; Pr.l].
    MLĂDIOS, -OAsA adj. Cu mişcări line, suple. Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos tl poarlă. O.I 85/33. Cupide, un paj şagalnic, va ascunde cu-a lui mină, Vioriul
<jt"b al tâmpei, mlădioasa mea slăplnă. O.I 154/8. Scur-teiru .. . accentua totuşi liniile unei lalii fine şi mlădioase. P.L. 67/35; cf. O.I 121/21, 141/23; P.L. 15 3S, 93'21, 91/3 (V. I Pr.41.
     —      Fornic gramalicalc: sg.n.ac. mlădiu; (l'.L. 93/21), mlădioasă (O.I 85/33. 121/21. 11123: P.L. 45/38, 94/3), g.d. mlădiouH? (P.L. (;7.:>5). voc. mlădioasa (O.I 151/8).
     mOaliî adj. I. Neled. mătăsos, catifelat. Cu sfetnici i'crhi de zile mâ-ntimpinaşi ii cale, Ca marmura de albă, cu /.tir de <ttir moale. O.I 91/13. Abia atingi covorul moale. Mătuşa sură sub picior. Şi de ta creştet pln-tn poale Pluteşti ca risul </>.* uşnr. O.I 117/5. S-apropie de fereastă şi se uită (n grădină jos lu iarba moale. P.L. 71/10. Mtnufeh-i albe şi transparente ca ccora contrastau cu mlnicitc moi şi transparente. P.L. 61/18. Pare că părut ei e o spumă de aur, atit dc moa'.e-i. P.L. 92/9; cf. O.I 42/9, 82/10, 84/38. 85/31, 117/5, 122/9, 170/10: P.L. 30/8 [V.9; Pr.4]. O (Mctaforic) Duios, minglietor, blind. Ochii ei .. . de btindeţă dulci si moi Ce adine pătrund in ochii tui. O.I 52/1. Ochii lui cei moi si străluciţi se pierdură iar in acea intensivă visătorie. P.L. 27/18 (V.l ; Pr.ll.
     2. Uşor, lin, domol. Deodat-aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scinduri. O.I 119/13. Văzu . . . o jună fată muiată intr-o haină albă, tnfiorind cu degetele ei subţiri-clapele unui piano sonor şi acompaniind sunetele uşoare a unor note dumnezeieşti cu glasul ei dulce şi moale. P.L. 36/36. I.una apunea in rin. făcind pare că din suprafaţa lui un drum moale şi luminos. P.L. 96/3 (V.l ; Pr.2]. Q (Melaforic; Palid, estompat (v. şi înecai). Pintre gratii luna moale Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsai razele sale. O.I 70/25. Un ccr . ■ . cu stele moi de suflarea nopfii, cu nouri tncrefifi, cu acrul cald . . . şi iarăşi, iarăşi oraşul vechi cu stradele strimte. P.L. 00‘6 (V.l ; Pr.l]. Q (Mela* foric) Cu contururi vagi, lipsit de consistenţă. Din raluri reci, din umbre moi, S-apar-o zlnă liniştită. O. I22S 22 (V.l]. + (Despre vreme, aer) Cald, plăcut. Stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului şi tremură voluptos in aerul moale. P.L. 39/17 (Pr.l].
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. moale (O.I 76/25, 82; 10, 84/38, 85/31, 91/13, 117/5, 119/13, 122/9, 170/10; P.L. 30/8, 36/36, 39/17, 74/10, 92/9, 96/3); pl.n.ac. mol (O.I 42/9, 52/1, 228/22; O.IV 365/11; P.L. 27/18,60/6, 64/18).
     M6arA s.f. Construcţie prevăzută cu toate instalaţiile necesare penlru măcinarea cerealelor. Peatră de moară = fiecare dintre celc două discuri mari şi grele întrebuinţate pentru măcinatul grăunţelor. Q (Metafoiic) Ochii ei — două nopfi turburi, gura ei — un hău căscal, dinţii ci — şiruri de petre dc mori. P.L. 6/38 (Pr.l ]. Q (Conslrucţic metaforică) A-şi qtrinyc moara cea hîrhuilude {jură — a-şi ţine gura liaba sctrşni din dinţi ca apucată, dar apoi işi strinse moara rea hirbuită de gură. P.L. 18/12 |Pr.l|.
     —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. moara (P.L. 18,12); pl.n.ac. mori (P.L. 6/38).
     MOARTF s.f. I. sfirşil al vieţii, deces. Da! Da! Aş fi ferice, de-aş fi incă o dată fn patria-mi iubită . . . Chiar moartea ce răspinde teroarc-n omenire, Prin vinele vibrinde gheţoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme in dulce liniştire. O.I 8/9. Atunci ctnd după moarte răsplată nu v-aşteaptă, Faceţi ca-n asta lume să aibă parte dreaptă. Egală fiecare. O.I 60/13. După propria lor voie să ne ducă unde repezi,
— 348 —
 Căci oriirute numai ele ar dori ca să re poarte, Pretutindeni fericire . . . dr-i rialii, ile c moarte. O.I 155/16. Moartea-i un moment, disperarea c limpâ. P.l.. 50/17; cf. O.I 12/14, 28. 32î>. 38/27, -10/10. 53 3, 5')/13. 59/23, 61/21, 96/30, 5*7:1. 97 31. 115/1, 12«/r». 1C(*;I>, 177/8. 203/1 ; O.IV 365/20, 130,23; P.L. 38/19, 5(5/11, 80'Kl. 82/31, 90/8, 97/1 (V.22; Pr.7|. O (Hcpcliţic) Imi llrătc soartea ca un vultur Ce işi Urăşte aripa frinlu. Viscolul iernei m-jarle ii cintă, Moarte, 11 ride iot demprejur. O.I 26/23 — 21. ..Moartea succede pielii, viafa succede la moarte". Ml srns n-are lumea asia. n-are alt scop. altă snarte. O.I 36/1. O, moartea c-un haos, o mare de stele, Cind viala-i o baltă de vise rebele; o. nmarlea-i un sccol cu sori înflorit, Cind viaţa-i un basmu puslm si urii. O.I 38/9, 11 |V.6). Q (Comparaţie) Colo se ridic trufaşe Şi eterne ca şi moartea piramidele-uriaşe. o.i 13,23 [Y.1J. Q (Pcrsonilicare) Chiar moartea cind va stinge tampa vieţii finite. Vi s-a puri un tnger cu părul bl nul şi des. O.I 61/9. Zidirea cea pustie de jale pare plină Şi chipul morfii pure că-n orice coif il vezi. O.I 96/15. Moartea numai ştie mtnile să lege. O. IY 366/2; cf. O.I 1120. -196. 93/19, 98/24, 126/7, 178/6, 204/15 [V.10). O (In conlexU' figurate) Se poate ca bolta de sus sâ se spari/ă . . . Să văd cerut negru că lumile-şi cerne Ca prăzi trecătoare a morfii eterne. O.I 38/20. Te oboseşte Eterna alergare . . . ş-un i/tnd teademeneşle: ,,Că vis at morfii• eterne e viaţa lumii intregi”. O.I 64/25. Şi sufletul ei dulce din ce In ce-i mai cald ... Pe ea o fine-acuma, ce fu a mo-tii pradă? O.I 95/27. Că nu mai vrei sti te araţi Lumină de-n departe. Cu ochii tăi întunecaţi Renăscălor: din moarte! O.I 181/21. Şi nime-n urma mea Xu-mi ptlngă la crcşlel, Duar moartea glas să dea Frunzişului veşted. O.I 219/23 |Y.5]. (Personificare) Vintu-o foaie vestejită Mi-ir.i adus mişetnd fereasta — Este moartea ce-mi trimite Fără plic scrisoarcu-uceasla. O.I 125/3 |Y.1|. <> (In imprecaţii)
 —  Asctindefi-văt mai bine, bută-v-ar mama lui Dumnezeu, cu :ă nu ni m<it găsească, iicigă-l crucea şi mănince-! moartea .' IM.. 1(3/ |n [Pr.l |. <> Sentinţă dc moarte = condamnarc la pedeapsa capilalii. Parc că aştepta sentinţa de moarte. IM.. 58 9 [Pr.l|. <0* l.oc. adj. şi adv. Ile moarte = In cci mai anali grad, foarte puternic, copleşitor. în zadar boltita liră. cc din şapte coarde sur.ii, Tînguireit tn de moarte In cadcnţelr-i adună. O.I 1i>0/lS. O altă femrie ... ar fi ieşit vinălă tle minie şi jignită de m >arle din casă. P.I..
 88 38 [Y.l ; Pr.l). <$» Loc. ix'v. Pe moarle = in uHimdc clipe inainte de a muri. Ah! şopleşle et pe moarte — cine eşli i/icesc. iubită. O.I 53.10 [V.l|. O Expr. A nu cunoaşte moarle v. cunoaşte [Y.l]. Cu moartea in sullet = cuprins de ginduri triste. Arald cu moarlea-n suflet, a gindurilor pradă. Pe jeţ tăcut sc lasă.O.I 94/3 (V.lJ.UJlat de moarte v. uita1 [V.l ].© (Construcţii mclaforicc) A-şi imbriîca viaţa in haina morfii v. Îmbrăca (V.l], Cinlerul de moarte v. cintec (Y.l). Al morţei glas v. glas [Y.l|. Dan(ul ecl de moarle^ luplâ, bătălie. Incingeţi-vă spada la danful cel de moarle. Aci vă poartă vintul, cum ştie să vă poarte A ţopăi in joc .’ O.I 21/19 [V.l]. Dor de moarle v. dor | V.2|. (Cu referire la moarle ; v. şi ducere, gheaţă, glas, linişte, maro*, p a r a n i m f ii, noaplc, ochi, repaos, stingere, vistcrnic) Geniul (sau geniile) morfii. Şi maicii, ce slringe pruncuţu-i la sin. Privirea de lacrime plină, Văzind cum geniile morţii se-nctin Pe frunlea-i copilă cu spasmuri şi chin, Speranţa durerea i-alină. 0.1 11/23. Deşi l-epte c*'bite le iu ieşit din urna sorţii Deopo-
 trivă-i stăplneşle raza ta şi geniul morfii. O.I 130/20. Şi pe tofi ce-n astă i.’int sunt supuşi puterii sorţii Deopolrivă-i stăplneşle raza ta şi geniul morţii. O.I 136/16. Să simt plutind deasupră-mi geniul morfii. O.IV 338/13 [V.4]. Moartea morfii — vcşnicic (v. şi greu2, noaplc. v c c i e) Sus inimele voastre! Cintare a luceţi-i El este moartea morfii şi invierea oiefii! O.I 115/14 [Y.2|. Ochii di glienjâ ni morfii v. ochi [V.l], Voluptatea morţii v. voluptate [Y.l[. l'mhra morţii v. umbră (V. 1J. Q (Metaforic) Calitatea de a fi muritor. Ifi dau catarg lingă catarg, Oştiri spre a străbate Pămîntu-n lung şi marea-n larg, Dar moartea nu se poale. O.I 178/24 [V.l]. O (Mclaforic) Sflrşit; nimicirc, distrugere. Sici incline a ei limbă Recea cumpăn-a gindirii înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naşte Şi o clipă ţine poate. O.I 194/21. Vum! sunetul unui clopot urieşesc — moartea mărei, căderea cerului — bolţile se rupeau, jumalţul lor albastru se despica. P.L. 54/l(V.l ; Pr. IJ. © (MctaToric) Lipsă de clan. caducitate spirituală. O, fiarbă-vă mlnia tn vinele stocite, în ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite De singe putrezit. O.I 23/14 [V.lJ.
     2.    Ceea ce provoacă sfirşitui vieţii. Sculaţi-vă . .. căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare. O.I 24/13 [V.l|.
     —     Forme; gramalicalc: sg.n.ac. monrte (O.I 17/23, 23/14, 21/13, 24/19, 26/23, 26/24, 36/4, 53/3. 53/16, 60/13, 64/21, 93/8, 96/30, 97/4, 98/24, 115/1. 155/16, 160/18,
 174/16. 177/8, 177/32. 184/21, 203/4, 206/8 ; P.L. 58/9, 82 31, 88/33), moarlea (O.I 8/9, 11/20, 2S, 32/9, 36/4, 38/9. 38/11, 38/27, 40/10, 43/23, 59/13, 59/23, 61/9, 93/19, 94/3, 115/14, 125/3, 126/7. 160/6, 178/6, 178/21, 194/21, 204/15, 219/23; O.IV 365/20, 366/2; P.L. 16/40, 38/19, 51/1, 56/17. 56/41, 80/10, 90/8, 97/1), g.d. morţii (O.I 11(23, 12/11, 38/2'*, 61/25, 95/27, 96/15, 96/2.1, 97/34, 115/14, 126/5, 130 /20, 136/16, 148/12, 199/7; O.IV 338/13, 430/23. 432,2), morfei (O.I 98/7,', voc. moarte (O.I 49/6).
     M<)BIL.\ s.f. (La pl.) Mobilier. Casa e aceeaşi, insă mobile nouă şi elegante. P.L. 62/27. Lima revărsa lot aurul ei tn odaia lui şi sub această smălfuire diafană mobilele şi covoarele străluceau somnoros şi mat. P.L. 62/31 (Pr.2).
     —     Forme gramaticale : pl.n.ac. mobile (P.L. 62/27), mobilele (P.L. 62/31).
     MOCMT, -.\ adj. Fig. Posomorit, Irisl. Pe un pal de setnduri goale doarme tlnără nevastă In mocnitul întuneric şi cu fafa spre fereastă. O.I 81/24 [V.l]. ©(Construcţie metMorică) Noaptea cea mocnită şi pu3lic din sicriu v. noaplc (V.l).
     —     Form; gram iticale : sg.n.ac. mocnitul (O.I 81/21), mocnită (O.I 82/33).
     MOD s.n. Chip, fel. Acesta era modul, cu care căula pretexte de ceartă. P.L. 70/5. Este o nespusă gentile/ă tn modul cum o femeie ce iubeşte şi care e totodată inocentă, timidă, trebuie să se apropie de un bărbat. P.L. 79/34. Ea abuza tntr-un mod neiertat de această putere ce o avea asupra tui. P.L. 91/26. Faţa ei se poleieşte tntr-un mod ciudat. P.L. 92/9 [Pr.4]. O- Loc. adv. într-un moil loial ~ inevitabil. Te apropie de dlnşii .. . păcatele şi vina, Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt într-un mod fatal legate de o mină de pămint. O.I 136/2 [Y.l].
349 —
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. mod (O.I 136/2; P.l 91/26, 92/9), modul (P.L. 70/5, 79/34).
     M6D.A s. f. 1. (în expr.) A tijunge de modă — a eăpăta popularitate (pnntr-un capriciu). O eroi! cari-n trecutul de măriri vă adumbrisefi, Afi ajuns acum de modă de vă scol din letopisefi. 0.1 149/28 |V. 1).
     2.     (La pl.) Obiccte mărunte dc îmbrăcăminte fi-mciască. Ia Inlreab-o bunăoară, Ş-o să-fi spuie de panglice, de     volane şi de mode, Pe cind inima la    bale ritmul sfint
 al      unei cde. O.I 16-1/13; cf. O.I 159/11 |V. 2).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. uiodii (O.I 149/28); pl. n. ac. mode (O.I 159/11, 164/13).
     MOD&L s. n. Persoană care pozează Înaintea pictorilor sau a sculptorilor. Ii trebuie lui I'rancescv un model pentru demonul Iul. P.L. 76/12. Ai fi In stare să scapi din mină cel mai frumos model de pictură. P.L. 70/39. începu să privească întregul acel model frumos. P.L. 81/19 |Pr. 3). O (^n context figurat) Ea nici poate să-nţeleagă că nu tu o vrei. . . că-n tine E un demon ce-nsetează după dul-cile-i lumine. . . Ea nu ştie c-acet demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri şi cu glas de porumbel. O.I 160/31 [V. 1}. -v1 Expr. A sta model (sau de modele) v. sta [V. 1 ; Pr. 1],
     —  Forme gramaticale : sg. n.     ac. model (O.I 160-31 ;
 P.L. 76/12, 76/39, 83/3, 84/19);      pl. n.  ac. modele   (O.I
 160/35).
     MOHORVT, -A adj. 1. De culoarc închis;!, intunccat. Pe bănci de lemn, in scunda tavernă mohorilâ ... Pe Ungă mese lunge, stătea posomorită Cu fefe-nlunecoase, o ecală pribegită. O.I 56/1. O beşică-n loc de sticlă e inlinsă-n fereslruie Pintre care Irece-o dungă mohorită şi gălbuie. O.I 84/22. In coifurile tavanului cu grinzi lungi şi mohn-rlte painjenii Işi exercitau tăcuta şi pacinica tor industrie. P.L. 29/23 (V. 2; Pr. 1].
     2.     Fig. Trist, posomorit. Pe-a altarului icoană... Palidă şi mohorită Maica Domnului se vale. 0.1 50/8
 IV. 1).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. moliorîtă (0.1 50 7, 56/1, 84/22); pl.n.ac. moborîle (P.L. 29/23).
     MOLATIC, -A adj. Moale, catifclat. Ycnere, marmură caldă, ochi de piatră ce sclnteie, Braf molatic ca gindirea unui tmpărat poet. O.I 29/6 [V.lJ. + Domol, liniştit; plăcut. Lumtnarca-i stinsă-n casă . . . somnu-i cald, molatic, lin. O.I 42/4. Răspunse o voce dragă şi molatică. P.L. 49/8 [V.l ; Pr.l). -0» (Adverbial) Veri izvoare zdrumi-cate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde şi sus-pinâ-n flori molatic. O.I 85/9 [V.l].
     —      Forme granialicalc: sg.n.ac. molatic (O.I 29/6, 42/4), molatică (P.L. 49/8).
     M6LCOM, -A adj. Liniştit, potolit. Sufletul vostru: u/i tnger, inima voastră: o liră, Ce la vintul cald ce-o mişcă, etntări molcome respiră. O.I 35/29. Triste glasuri In vuiet se desfac ... o armonie de-amor şi voluptate Ca molcoma cadenfă a undelor pe lac. O.I 96/5.(Moartea) va fi o trecere molcomă şi firească, de cnre nu mă tem. P.L. 82/35. Apa molcomă a lacului, ce înconjura dumbrava, era poleită. P.L. 101f26 [V.2; Pr.2], O (Adverbial) Ieronim, adaose bălrtnul molcom, copilul meu. P.L. 96/16 [Pr.l].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. molcomă (P.L. 82/35 101/2'i), molcoma (O.I 96/5); pl.n.ac. molcome fO 1 35;
    MOLK.Il\E s.f. Delicateţo, graţie. Dulcea moliciune a copilăriei era întrunită cu frumusefa nobilă, coaptă, suavă, pronunfată a femeiei. P.I.. 100/21 [Pr.l],
    MOLIE s.f. Insectă (Ţinea). In volumul ros de molii Cauţi noaptea adevăr Şi-nlitneşti lipită-n file Viţa-i galbă iă de păr. O.I 108.13. El deschise o carte veche legată cu piele şi roasă de molii. P.L. 35/6 (V.l ; Pr.l]. Q (Constiucţio metaforică) Crai mincat de molii v. crai [V.l).
    —      Formă gramaticală : pl.n.ac. molii (O.I 108/13 110:30; P.L. 35 6).
    MO\lfc\T s.n. Interval scurt dc timp; clipă, secundă. Şi-n acel moment dc taină, cind s-ar crede că-i ferice, Poote-ar trwia In ochiu-i ochiul lumii cei antice. O.I 162’5. Cită recunoştinţă, pentru că ar lăsa un moment degeţelele ei dulci in minile lui. P.L. 57/2G. în acelaşi moment . . . săbiile începură a se crucişa. P.L. 95/35: cf. O.I 1G0'28 • P.L. 4/11, 32/11. 42/1, 45/23. 49/18, 56/17. 03/25. 71«2*S.
73  II. 80/8, 82/9, 86/28. 90/2. 91/26 [V.2 ; Pr.I6], O ntimul moment v. u l t i m [Pr.l] .<> Loc. adv.In momentul acesta v. accsl| Pr.2|. <> Expr. A avea (sau a-i veni cuiva) momente de . . — a fi intr-o anumită stare. Şi nu s-ar puii ca cineva, trăind, «<i aibă momente de-o luciditate retrospectivă? P.L. 6512. Eu am momente cind suni trist. P.L. 71/36. Poate că, din cind in cind, tfi vin                  momente dr luciditate, in care
priveşti         ca           trezit din somn. P.L. 81/13 [Pr.3],
    —  Forme gramaticale : sg.n.ac. moment (O.I 1G2'5;
P.L. 3O'30, 12 I. 45 23, 49 18, 56/17. 57/20, 71/28, 82/9, 8<i’28,         95/35). momentul (P.L. 4/11, 59 31, Ol'lG,
62/12, C3,25. 90 2»; pl.n.ac. momente (P.L. 32/11, 05/12, 73/11, 71/30. 8<>8. M,13). momentele (O.I 1G0/28).
    MOlif vb. IV. T ranz. A ademeni, a ispiti, a înşela. Ven se           pe              pămtnt momită de vrăjite babei. P.L. 20/38
[Pr. 1],          Q (în contcxl figurat) Cu un            cintec de   sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje ; Ca să schimbe-aclorii-n scenă, Te momeşte in vtrtcje. O.I 196/36 (V.l],
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. momeşte (O.I 190/36); part. momită (P.L. 20/38).
    M()\ \1I s. m. Călugăr. Făcliile ridică —se mişc’ in line păsuri Dncind la groapă trupul reginei dunărene. Monahi, cunoscătorii viefii pămintene. O.I 92/18 [V.l].
    MONAnC s.m. Rege. Q (Construcţie mclaforică ; element de personificare) Monarcul nopţilor v. noapte |V.1|.
    —  Formă gramaticală : sg. voc. monarc (O.I G9'5).
    *  MOXAllH s. m. v. monnre.
    MONASTfltE s. f. v. înănăHtire.
    MOX'ASTflIE s. f. v. mănăstire.
    MONADĂ s. f. (Cu sens colectiv) Bani. Q (Construcţie mctaforicâ) Monedă calpă v. calp [V.l].
— 350 —
    —  Formă gramaticală: sg. n. ac. monedă (O.I 150/
 15).
    MOXCt'LU s. n. Lentilă carc sc aţază in orbila ochiului penlru a corccta un defect de vedere, folosită in sccolul trecui, dc unii snobi, numai ca un £cccsoriu vestimentar la modă. Q (Ironic) Xe-afi renii apoi, drept minle o sticluţă de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă. O.I 151/12. Există la oameni sala de bal, jocul, muzica, unde vezi asemenea junele maimuţe cu monoclu mirosind femelele. P.L. 81/6 (V.l ; Pr.l].
    MOXOGItA.M s. n. Semn formal din alăturarea iniţia-Iilor numelui unei persoane. ©(Metaforic) Semn distinctiv. simbol. Fiecare cugetare era un monogram al acestui <<•/) adine. IM.. 99/5 [Pr. 1].
    *  MOXOGHAmA s. f. V. ntonojinim.
    MOXOT()X, -Ă adj. Fig. Uniform, plictisitor. Adesa Işi închipuise el inf uşi cit de trişti, cil <Ie lungi, cil de monotoni vor trece anii vieţii lui. l'.L. 2K.0 [Pr.l].
    MOXSTRl' s. m. Dihanie: fiară sălbatică. Din mijlocu-acelor monştri Cu-a lui degete-ndr.’iznefe el mănuşa i-o ridică. O.I 100,13 [V.l].
    MOItl'ŞCĂ s. f. .JucCric care sc roieşte. Q (Comparaţie; in context figurai) Alunei lumea-n căpăţină se-nvlrlea ca o morişcă De simfeam ca Golitei, că comedia se mişcă. 0.1 1 Ki/27 [V.l].
    MORMĂI vb. IV. I n l r a n z. (Despre animale) A scoate sunete caracteristice, scurlc şi joase. [Leul] mor-măind se-niimle lingă el. O.I 105/17 [V. 1],
    MOHMfXT s. n. (iroapă făcută pentru Inmorminlare ; loc unde esle Inmorminlal cineva. Vorba voastră sună. . . Ca rinul la mormint. O.I 25 21. J)i asupra criptei negre a sfintului mormint Se scutură salcimii de. toamnă şi de vfni. O.I 12ît.3. lor clnd voi fi pămint, fn liniştea sării, Săpafi-mi un iiiurmiiil La marginea morii. O.I 223 3. Cine-ar fi căzut fota ei. . . ar fi gindil că-i o înmărmurită zlr.ă a undelor, eulritiă pe un mormint de prund. P.L. 22/30; cf. O.I 1,
1,22,20 16, 37/1, 14/30, 05 3, A8/27. 129/11, 129/15, 1S3/22, 221. 221/1. 22."». 1[V. 143; Pr. 1|. Q (Comparaţie) Vis de răzbunare negru ca morminlul. Spada la de singe duşman fu-megind. O.I 15/9 JV. 1]. Q (In contexte Uşurate) I.umea azi nimic nu vede. ochiu-i nimic nu cuprinde, Decit cursu-aeeltii astru ce se sparge p-un mormint. O.I 28/12. Eoul e un cadavru — Paris aI lui mormint. O.I G2'20; cf. O.I 44J 0 |V. 3|. <> Expr. Dlnrolo «Ie mormint = in tărimul dc dincolo dc moarlc ; pc lumea cealaltă. Şi dacă glasul adorat X-o spune un cuvint. Toi tnfeteg că m-ai chemat Dincolo de mormint. O.I 230/10 |V. lj. Q (Construcţii metaforice) A afla un mormint — a dispărea, a pieri (v. şi merg c). Ctnd valuri află un mormint Răsar In urmă valuri. O.I 177;27|V, 1], Ducere la mormint v . ducere [Pr. 1|. Mormint alboxlru — cerul intunccal din timpul nopţii (v. şi arc, catapeteasmă, cimpic, lan, ocean, tărie). O dormi, o dormi in pace pinlre făclii o mie Şi in mormint albastru şi-n pinze argintie. O.I 69/4 |V. 1). Q (Metaforic) Moarte. Am stal la leagănul, vni sla la morminlul tău. P.L. 10/28 (l'r. V).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. mormint (O.I 25/21, 26/10, 28/12, 44/30, 02/20, 69/4, 98/27, 177/27, 183/22, 221, 221/1, 223/3, 225/15, 230/16; P. L. 22/30, 46/27), mnrmîntul (O.I 1, 1/22. 15/9, 95/3, 129/11, 129/15; P.L. 46/28), g. d. mormint (O.I 129/3); pl. n. ac. morminte (O.I 37/1, 40/6).
    MORT1, MOARTĂ adj. Care nu mai trăieşte, decedat. Arald I de nu mă-nşală privirea, tu eşti mort. 0.197/5. Eu singur voi fi mort şi îngropat ctnd vei reveni tu. P.L. 61/27; cf. P.L. 9/39, 11/22, 19/38, 22/4, 90/2, 100/7 IV. 1; Pr. 7|. Q (In context figurat) Cel ce tn astă lume a dus numai durerea Ximic n-are dincolo, căci morii sunt cei muriţi. O.I 59/15 [V. 1). Q (Metaforic; sugerlnd o lumină diafană, gălbuie) Părea că pintre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care Irece albă regina nopfii moartă. O.I 69/2 JV. 1]. ■O- Expr. Ca mort = fără simţire. Ea căzu ca moartă de groază. P.L. 0/22. Sta întinsă pe laiţă şi înţepenită <a moartă. P.L. 17/20. Umbra întrupată in om căzu ca moartă pe pat. P.L. 48/29; cf. P.L. 16/25, 17/25, 59/4 IPr. 6). Q (Metaforic) Flrcc, lipsit d-.‘ pasiune (v. şi Îngheţat, rece, sterp, surd). Ce am de-alege oare In seaca-vă fiinfă? Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minfă: O. oameni morft de vii! O.I 23/21. Străin la oorbă şi la pori, Luceşti fără de viaţă. Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă-ngheafă. O.I 171/7 |V. 2], + Înţepenit (din cauza morţii). Biata albină In cimp nu mai fuge, ci-mprejur se poartă, încunjură capul şi guriţa moartă. O.IV 366/10 JV. 1). + Uscat, veşted. Q (în context figurat) Multe flori sunt, dar pufine Rod tn lume o să poarte, Toate bat la poarta viefei, Dar se scutur multe moorle. O.I 226,4 [V. 1).
    2.      Fig. Fără viaţă, neînsufleţit. Şi totuşi, fărtnâ frumoasă şi moartă, De racla ta razim eu harfa mea spartă Şi moartea ta n-o pling, ci mai fericesc O rază fugită din haos lumesc. O.I 38/25 [V. IJ. Q (în context figurat; clement dc personificare) Timpul mort şi-ntir.de Imput şi devine vecinicie, Căci nimic nu se tntimplă tn întinderea pustie. O.I 133/17 [V. 1). Q (Mctaforic) Care a dispărut ; uitat. Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau tn fufă. O.I 125/13 [V. 1]. © (Mctaforic) Lipsit dc vioiciune, Icni. Mtna-fi Iremurtndă Bate-un cintec mort şi viu, Ca furtuna descresclndă Care muge a pustiu. O.I 18/22 [V. 1|. O Limită moartă limbă carc nu sc mai vorbeşte astăzi. Q (în context figurai) Ameţiţi <le limbe moarte. ■ . Confundam pe bietul dascăl cu un crai mlncut de molii. O.I 140/29 JV. 1]. +Ncmişcat, încremenit. Pustiul tace, aerul e mort şi numai suflarea lui e vie. P.L. 30/26 (Pr. lj.
    3.      Fig. (Despre culori) Fără strălucire, moliorlt. Deodată întunericul dimprejurul lui deveni liniştit, negru-morl. P.L. 54/17 [Pr. 1],
    —       Forme gramaticele: sg.n.ac. mort (O.I 18/22, 97/5, 133/17, 171/7; P.L. 16/25, 22/1, 36/26, 48/10,54/17, 5914, 90/2, 100/7), moartă (O.I 69/2; O. IV 366/10; P.L. 9/22, 9/39 17/2(1, 17/25, 48/29), g.d. moarte (O.I 125/13; P.L. 11/22), voc. inoartfi (O.I 38 25); pl.n.ac. morţi (O.I 59/15), moarte (O.I 140/29, 226/4), g.d. moarte (P.L. 19/38), voc. morţi (0,1 23/21).
    MORT2, MOARTA s.m. şi f. Fiinţă care şi-a pierdui viaţa. Pe pieptul moartei luce de petre scumpe salbă. O.I 88/6. Din inimă pămtntul la morţi să deie viată. O.I 94/21. Născură.. .flori ...c-o culoare stinsă şi turbure ca lurburii ochi ai morţilor. P.L. 22/19 JV. 2; Pr. IJ.
- 351 -
Q(tn contexte figurate) Palatu-i parc-aşleaptă In viei să-i vie morfii. O.I 96/10. La ce sâ măsuri anii ce zboarii peste morţi? O.I 127/12. Su-nvie morfii, e-n zadar, copile ' O.I 202/14 (V. 3]. Q (Conslrucţic metaforică) Ochi d? mort = privire carc nu mai exprimă nici un fel de emotivitate (v. şi a r d c, f u 1 g c r, umed). Te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. O.I 192/16 [V. 1). Q (Metaforic) Fiinţă cu înfăţişare diafană, eterică. Iar umbra fetei străvezii E albă ca de ceară — L'n mort frumos cu ochii vii Ce setnteie-n afară. O.I 170/15 |V. 11.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. mort (O.I 170/15. 192/16), g.d. moartei (O.I 88/H) ; pl.n.ac. morţi 10.1 91/21, 127/12), morţii (O.I 96/10. 202/1-1), g.il. morţilor (IM.. 22/19).
    MOŞ s.m. Om bălrln, unchiaş. Q (Glumeţ) Moşulc. mergi de te culcă, nu vezi că s-a-alunecat ? O.I -19/7 |V. 1).
    MQŞfE s.f. Ţaiâ strămoşească, patrie. Q (In conlcxt figurat) A'-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid (lare nu se-nfiorează de-a ta faimă, Uaiazid! O.I 1-17/35 |V. IJ. Q (Conslrucţic metaforică). A-şi întinde moşia <u plugul şi cu spada = a realiza statornicia teritorială a patriei, Înflorirea şi întărirea ei, in timp de pace sau prin lupie. Răminefi tn umbrâ sfinlă, Basarabi şi voi Muşatini, Descălecători de (ară, dătători de legi şi datini, Ce cu plugul şi cu spada afi întins moşia voastră. O.I 1-19/33 |Y. 1].
    —  Forme gramaticale: sg.n.ac. m.işipT(O.I 147.'3>)>
moşia (O.I 149/33).          ~
    MOŞNEAG s.m. Bărbal bătrin. C-o mină El scutură din visu-i moşneagu-ncremenit. O.I 93/17. — De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti Xu e om de rtnd, el este Domnul Ţării Româneşti. O.I 147/13. Astfel el, moştenitorul firesc al acestui locaş de pace, a accstei grădini tnchise ca o odaie, răscoli cărfile. . . scrierile moş• magului. P.I.. 99/4; cf. P.L. 37/17 [V. Pr. 2]. O (In context figurat : depreciativ) Purtat de biruinţă, sri mă-mpiedic de-un moşneag ? O.I 147/12 |V. 1). O (Adjectival) Trecea cu barba albă — pe frunteu-ntunecată nuna cea de paie ii atirna uscată — Moşneagul rege Lear. O.I 63/25 (V. 1).
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. moşnenii (O.I 117/12, 147/13), moşneagul (O.I 63/25, 93/J7, 117/13). g.jl. moşneagului (P.L. 99/4); pl.g.d. moşnegi (F.L. 37/1/).
    MOŞTENÎRE s.I. Bunuri materiale transmise urmaşilor. Persoana juridică care se afla acum pe mina îngrijitoare a esculapului nostru avea drepturi asupra unei moşteniri. P.L. 59/31 (Pr. 1). Q (In context figurat) Deci cum ooieşti tu pofi urma cărarea Fii bun şi mare, ori pătat de crime, Acelaşi praf, aceeaşi adîncime, Iar moştenirea ta şi-a tot: uitarea. O.IV 338/8 (V. 1). > Fig. Bunuri spirituale primite de Ja Înaintaşi. <£• Expr. A lăsa (de) moştenire = a transmite cuiva, după moarte. Q (In context figurat) Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de slnge. P.L. 3/8. Se simfea slab, se simfea murind.?i n-avea cui sâ lese moştenirea urei lui. P.L. 3/16 |Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. moştenire (P.L. 3/8), moştenirea (O.IV 338/8; P.L. 3/16), g.d. moşteniri (P.L. 59/31 ).
    MOŞTEXIT, -A adj. Rămas de la înaintaşi. Astfel o gencrafiune inşată pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moştenit, prin acest sclav silit la şirefie şi sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo laie fefe mizerabile ca cerşitor. P.L. 82 2 [Pr. 1'.
    MOŞTEXITGk s.m. (Şi in forma moştenitori) l’rinaş. Ceea ce nu ştii poate e că et e nepotul şi moştenitorul lui podesta. P.L. 9(3/12 [Pr. 1|. + Posesorul unui obiect <lol)indit prin moştenire. El (era) mostenitoriul firesc al acestui locaş de pace. P.L. 99/1 (Pr. 1|.
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. moştenitorul (P.L. 90,12), moştenitorul (P.L. 99 1). — Variantă : (regional) moştenitori (P.L. 99/1) s.m.
    MOŞTEXITOltl s.m.v. moştenitor.
    MOTAX s.m. Coloi, pisoi. In pod miaună motanii. 0.[ 16/7. fn cotlon torcea motanul. O.I 84/12. Sumai incet se auzea m>tanut mieuntnd din cite şepte capetele. P.I.. 21/13; cf. P.L. 12.1. 12 13.    12/40,  73/31 [V. 2;
Pr. 5|. Q (Glumeţ) Li arăt că lumea vis e—un vis sarbăd de motan. O.I 18/2<l (V. 1|. Q (Personificare) Şi molanul toarce-n sobă — de blazat ce-i. — Măi motane Yin<-:tcoa să slăm de vorbă, unice amic şi ornic.    O.I 48/5    (V. 2|.
(Glumeţ) Anathemu sil! — Să-l s-uipe      oricare   m lan  de
treabă. O.I 48/29. Su vedefi cc-nfelepciune c-n făptura voastră chiarâ? O m'itani fără de suflet! O.I 1X 31 (V. 2J.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. motan (O.I 48/20, 18/29; P.L. 12/4, 73/34), motanul (0.1 48/5, 81'12 ; P.L.
12.13. 21/13). g.d. motanului (P.L. 12/10), voc. inutane (O.I 84,pl.n.ac. moUinii (O.I 4H/7), voc. motani (O.I 48/31).
    MOTĂXIMK s.f. Xtamul motanilor. Q (Glumeţ) Ah! Sunt pintre voi de act ia care nu cred tabla legii, Firea mai presus de fire. mintea mai presus de minte. Ce destinul motănimei il desfăşură nainte ! O. I 48,27 (V. 1 |.Q(Rcpcliţie) As striga : o molănime ! molănime ! Vai.  . . De-al tău sufh t>
molănime! O.I 48/23 - 24 [V. 3).                            _
    —      r-ornu- gramaticale: sg.g.d. motănimei (O.I 48/2/), voc. motănime (O.I 48/23, 48.23, 48/24).
    MOTOTOLIT, -Ă adj. Boţit. El ii desfăcu cu o dttlce silă scrisoarea cea mototolită din mini. P.L. 58 35 |Pr. 1].
    MOVÎLĂ s.f. Morman, grămadă. (Arald] movili de frunze-n drumu-i Ie spulberă de sună. O.I 92/29. Tretinul cel cu inimrle sla culcat Intr-un colţ pe-o movilă de gttnoi. P.I.. 18/2 (V. 1; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. movili (P.L. 1K'2); pl.n.ac. movili (O.I 92 29).
    MKEAjA s.f. Plasă. Q (Comparaţie) Un pairj.'tn. . . A fesul subfire pinză străvezie ca o mreajă. O. I 76/30. L'mbra lui... ca o mreajă ntagră cu nasttl l mgit, cu căciula lăsată pe ochi, părea că ir.crpuse o vorbire intimă cu el. P.L. 45 11 [ V. 1 ; Pr. 1]. O (Construcţii metaforice) Mreaja dc frunze (sau mreajă vie) = îmbinare de frunze (asemănătoare cu
o  ţesătură rară). |l.umina| trecea prin mreje de frunze, ca prin strecurători de lumină. P.l.. 41/32. hi dosul acelei mreje de frunze întunecoase se văd in oale roze albe. P.L. 73/24. Prin mreaja vie şi tremurătoare a fereştii pătrundeau
 — 352 —
razele soarelui. P.L. 73/35. Căn'rile albe (erau) zugrăviie cu umbrele mrejelor de frunze. P.L. 93/7. -|Cczara] gtndi... că-i o închipuire a ci, proiectată pe mrejele de frunze. P.L. 102/8 (Pr. 5). Mreajă de nouri = pătură transparentă de nori. Prin mrejele şi valurile de nouri negri-vineţi, luna trecea palidă. P.L. 29/4 [Pr. I]. Mreajă ilp văpaie = diră dc lumină (v. şi argint, împărătesc. mantn, p i n z ă , prund, pulbere, rază, senin, sinul I u irc). Şi pas cu pas pe urma ci Alunecă-n odaie, Ţeslnd cri recile-i scintei O mreajă de vupuie. O.I 168,8      |V. 1 ]. A întinde lucii mreje = a
inşclu. a aditncni. Cu un cintec de sirenă. Lumea-nlinde lucii mreje. O.I 196/31       [V. 11.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. mreajă (O.I 76/30, 11«S .s ; P.L. 15 11), mreaja (l’.L. 73 3-'<j, g.d. mreje (P.L. 7:’..21); pl.n.ac. mreje (O.I 196/31; P.L. 44/32), mrejele (l'.L. 29/-1, 102..8), g.d. mrejelor (P.L. 93/7).
    MUC s.n. Virf înnegrii prin ardere al unui fitil, dc luminare. Ilntla-n fundul dumei stă întunecoasă, mare, Xrpătrunsu de-ochii roşii — dr pe mucuri ostenite. O.I 50/1. Pe capălu-iutci tai/i Lumina cu mucul negru... un roş opaiţ. O.I 81,8. Ituben rupse cu dcjelele mucii/ căzui al luminărci. P.L. 43/19 |V. 2 ; Pr. 1].
    —      Forme granialicalc: sg.n.ac. mucul (O.I 84/8; P.L. 13.19); pl.n.ac. mucuri (O.I 50/4).
    Ml'CALfT,-Â adj. Glumeţ, poznaş, hazliu. Ieranim fşi aruncă rusa pe el, tăie o faţă sinistră, mucalitul bătrln tăie una smintită dc lot. P.l . 75/21. |CczaraJ mizu pe-un bălrin mucalit silindu-se a tâii mulre evlavioase. P.L. 75/37. Ce muralii bălrin. . . pare un paiazzo Inlr-o rolă ile intrigant. P.L. 76/9 [Pr. 3|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. mneiilil 'P.L. 75/37, 7G/9), mucalitul (P.L. 75/21).
    Ml’CED. -Ă adj. îngălbenii de vreme. Iar Xegruzzi şterge colbul de pe cronice bălrine, Căci pe mucedele pagini stau domniile române. O.I .'52.20 |V. lj.
    MICIvGAI s.n. Mucczcală. Păreţii erau negri de şiroaiele dr ploaie cc curţ/ctiu prin pod şi un mucegai verde sr prinsese dc var. P.L. 29/19 |l*r. lj.
    ‘MlCliGĂÎT. adj. v. muei||ăi1.
    MICHE s.f. I. Linie de intersecţie a două feţe ale unui corp. La un eerdue ţinut in aer dc slllpi ne zid In patru muchi dt-cean dintr-o lăture nişte scări nalle. P.L. 40/11 Il’r. 1]•                           '
    2.     Cu'n’e. virf. Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte. Muchi de stincă. virf de arbor, ea pe ceruri zugrăveşte. O.T 152/rf [V. 1).
    •MITUIT s.r.v. muche.
    MVCIGAfT, -A adj. Acopcril cu mucczcală. Oraşul feriţi cu stradele strimte, cu cosele închircite, cu streşinile miiciyăite. P.L. 60/9. Acopereminlele ţuguiele dc olane murigăile.. . le făceau a crede că [mănăstirea] este mai mult u ruină. P.L. 72/11 |Pr. 2].
    Ml'Cfts, -OASĂ adj. Care produce tmicozilale. Q (Metaforic; glumeţ) Carc se topo.ţle picurlnd abundent. Mucoasa luminare sflriind săitl şi-t arde. O.I 46/2 |V. 1).
     MUGÎ vb. IV. Intranz. 1. A rage. Se deschide-o altă poartă Şi dintr-lnsa se repede C-un sălbatec salt Un tigru, care clnd pe leu II vede Muge tare. O.I 165/12. Leul muge. Se ridică In picioare. O.I 165/25 [V. 2).
     2.     A vui. Astfel mlna-ţi tremurlndă Bale-un ctnlec mort şi viu, Ca furtuna descreselndă Care muge a pustiu. O.I 18/21 (V.l].
     ML'GfXI), -A adj. Cu vuiete puternice, urltnd. Xorii-şi spun (n tunet durerea lor mugindă, Gtndirile de foc. O.I 20/11 |Y. 1|.
     ML'lA vb. I. Tra n z . A uda, a umezi. Iată pe mină cum codeşte-nn negru purec. Să-mi moi degehtl in gură — am să-l prind - ba las săracul.1 O.I 48/2. Simţea apele muindu-i corpul. P.L. 100/25 |V. 1 ; Pr. lj. Q (în contcxt figurat) l'n vis ce işi moaie aripa-n amar Aslfel ai trecui de al lumii otar. O.I 37/3 [V. 1). Q (Construcţii metaforice) A-şi muia    aerul  în luminii de   sărbăloore = a căpăta
 un aspect sărbătoresc.         Cind se împrăştie faima venirei
 lui, ziua-şi muie    aerul   in lumină de   sărbătoare. P.L. 22/5
 |Pr. 1]. A mula       poou in coloarea         unor vremi de mult
 trecute v. pană (V. 1|.
     —  Forme g amaticalc: ind. prez. 3 sg. moole (O.I
 32 22, 37/3), p.s. 3 sg. muie (P.L. 22/5); conj. prez. 1 sg. sâ inoi (O.I 48/2); ger. muind (P.L. 100/25).
     MUI.\T,-.\ adj. Fig. îmbrăcat In..., împodobit cu... Văzu... o jună fală muiată tnlr-o haină albă. P.L. 36/32 [Pr. 1], Q (Metaforic) învăluit. Luminată de razele lunei. ea părea muiată tntr-un aer de aur. P.L. 7/26. Ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muialăt-n întreg de această. . .lumină. P.L. 93/16 |Pr.2|.
     MUl£llE s.f. Femeie. Biblia ne povesteşte de Samson, cum (ă muierea Ctnd dormea, lăindu-i părul, i-a luat toată puterea. O.I 159/1 (V, 1|.
     MlilEFlATlC, adj. Caracteristic unei femei. Q (Depreciativ) Priveşte-ţi-i acei tineri cu zimbiri banale. cu simţiri muieratice. P.L. 87/7 JPr. 1].
     MULT adv. 1. în măsură marc ; intens, tare. Prea mult un tnger mi-al părut Şi prea puţin femeie. Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. O.I 185/13. Mie-mi pare că uilu-răm CU de mult ne-am fost iubit. O. IV 370/1. In neştiinţa ta . . . eşti şi mai mult cauza unor crude dureri. P.L. 56/30 : cf. O .1 3G/I2, 110/2. 13G/1, 151/27, 162/11, 184/19, 208/2; P.L. G/20, 7/29, 10/35, 12/20, 18/37, 31/17. 32‘8, 35/11. 50/33, 67/36, 70/17, 72/17, 91/31, 99/26 (V. 9; Pr. 15]. O Loc. adv, (Cu) mult mal v. mai1 [V.3; Pr. 2). Cel mult — In cazul cel mai bun. Dar lăsaţi măcar strămoşii ca sâ doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi ccl mult ironici. O.I 151/30 (V. 1], ■0- Expr. A fi mal mult (ca cincva) - a depăşi calităţile (cuiva). Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mull ca dlnstil. O.I 134/2') (V. 1|. A piftii mol mult = a fi mai preţios. El simţea că o oară Ungă ea ar plăti mai mult decll ţoală viaţa. P.L. 57/19 (Pr. 1|. + (Substantival) Fapt important şi semnificativ. Avea ochi albaştri, ceea ce vra să zică mult, şi era frumos băiet. P.L. 66/15 [Pr.l].
     2.     Vreme Îndelungată. Mirosul cel umed al florilor tnvioşale o făceau să doarmă mult şi lin. P.L. 10/1. Pala se nilă mull In ochii tatălui său. P.L. 15/15, Mult a trebuit
— 353 —
ptn l-am prins tn laţ pe acest călugăr. P.L. 43/40. El cu ctt o privea mai mult, cu attta o găsea mai frumoasă. P.L. 89/3 ; cf. P.L. 68/17, 90/4 [Pr. 6]. Loc. adv. De mult = din vreme îndepărtată; de o bună bucată dc \rcme. Vrăjit de    mult e lacul De-un cuvtnt al sfintei Vineri.            O.I
72/19. Ia eu fac ce    fac de mult, Iarna viscolu-l ascult.          O.I
123/7. Muzica tncelase de mult. P.L. 37/3. Ea-t crezu tnecat, mort demult. P.L. 100/7; cf. O.I 62/10, 71/10, 107/18, 123/13, 234/5; P.L. 7/34, 60/34, 61/23, 64/7,65/11 |V. 7; Pr. 7], Q (Construcţie mctafotică) A muia pana in coloarea unor vremi de mult trecute v. pană [V. 1).
    3.      (Prccedind un adjectiv, căruia li dă valoare dc superlativ; Învechit) Foarte, extrem de. . . Ea-t opreşle-n loc cu ochii şi c-o mull smerită rugă. O.I 80/28. Pajul C.a-pidon, vicleanul, Mult e râu şi alintat. O.I 108/2. — Făt-Frumos, zise Genarul, mult eşti frumos şi mi-e milă de tine. P.L. 12/27 [V.2; Pr.l).© (Repetiţie) Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai lu sărac. O.I 83/16 [Y. 2).
    MULT*,-Ă adj. 1. In cantitate mare; marc, intens, puternic. O, vino iar tn al meu braf, Să le privesc cu mult nesaf. O.I 235/6. El dădu de un izvor de apă vie şi dulce, care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peşteri. P. L.   97/26. Cărfile promiteau multă petrecere. P.L.
99/3; cf. O. IV                           333/1; P.L. 83/8, 83/10 [V. 2;
Pr. 4J. <0*   Expr. A          îmbla multă lume v. lume [V.          IJ.
    2.      îndelungat. De cind nu ne-am văzul Muttă vreme au trecut. O.I 123/4. Ar fi putut sta mutlă vreme aşa. P.L. 69/36. Scările de piatră [erau] tocite şi mincale de mult umblet. P.L. 72/17; cf. P.L. 81/2 [V. 1 ; Pr. 3],
    3.      Numeros. Multe dureri-s puţine plăceri. O.I 38/32. Fluturi mulfi de multe neamuri vin in urma lui un tanf. O.I 87/15. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe. O.I 170/30. Eu le voi scăpa din multe primejdii. P.L. 17/31; cf. 0.1 64/18, 83/34, 87/15, 121/17, 134/36, 226/1, 226/10; P.L. 22/16, 23/26, 23/34, 24,'3, 26/21, 35/ 30, 59/32, 64/29, 81/1, 81/7, 89/38, 98/39 [V. 10; Pr. 13],
    Loc. adj. MaJmulto v. m a i 1 [V. 1]. O (Substantivat) Sunt ani ta mijloc şi-ncă mulfi vor trece Din ceasul sfint tn care ne-nttlnirăm. O.I 120/1. El era ateist superstifios
—  şi suni mulfi de aceştia. P.L. 35/7 ; cf. O.I 64/10, 82/15, 112/19, 147/17,     147/19,    189/4,   194/9, 226/4 ; P.L.
27/31, 29/25, 36/4, 64/36, 91/20 (V. 9 ; Pr. 6], Q (Repetiţie) Multe trec pe dinainte, In auz ne sună multe, Cine (ine toate minte Şi ar sta să le asculte? O.I 194/10 (V. 2],
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. mult (O.I 134/29, 235/6; P.L. 72/17, 97/26), multă (O.I 123/4, 123/6; O.IV 333/1; P.L. 69/36, 81/2, 83/8, 83/10, 99/3); pl. n. ac. mulţi (O.I 83/34, 87/15, 120/1, 1 17/17, 147/19; P.L. 23/34, 24/3, 35/7, 64/29, 64/36, 81/1), mulle (O.I 38/32, 64/10, 64/18, 82/15, 87/15, 112/19, 121/17, 134/36,170/30, 173/20, 189/4, 194/9, 194/10, 226/1, 22C/4, 226/10; P.L. 17/31, 22/16, 23/26, 26/21, 27/31, 29/25, 35/30, 36/4, 59/ 32, 81/7, 89/38, 91/20, 98/39).
    MULTICOL6X, -Ă adj. Cu multe coloane. Un cerdac ... umbrit şi mullicolon răspunde c-o scară, ce dă-n curte. P.L. 73/18 [Pr. II.
    MULŢĂMl vb. IV. Intranz. (Mold., Transilv.) A exprima (cuiva) recunoştinţa pentru binele făcut. Astfel numai, Părinte, eu pot să-fi mulfămesc. O.I 116/15. Şi să ştii că-s sănătos, Că mulfămind lui Cristos Te sărut,
Doamnă, frumos. O.I 149/19. O! t(i mulfămesc... Şi ti frumos Imi pai lu acuma! P.L. 50/1. Că eşti frumoasă, cred; că mă iubeşti, i(i mulfămesc. P.L. 86/20 [V. 2 ; Pr. 2). + Formulă de răspuns la salut. — Bună vreme, măi băiete! — Mulfămim, voinic străin. O.I 84/1 [V. IJ.
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. mulţ&mesc (P.L. 50/1, 86/20), 1 pl. mulţămim (O.I 84/1); conj. prez.
1  sg. sâ mulţumesc (O.I 116/15); ger. mulţămlud (O.I 149,19).
    MULŢĂMIRE s. f. v. mulţumire.
    MULŢÂMlT, -Ă adj. (Mold., Transilv.) Satisfăcut. Eşti mulţumită, fala mea? P.L. 15/12. Asupra la n-am nimica. . . sunt foarle mulfămită. P.L. 16/36. A'u mai aoea acea libertate de ois, care era esenfa vie(ei sale şi singura fericire a unui caracter mulfămit, fără amor şi fără ura. P.L. 92/3; cf. P.L. 15/13, 74/6 [Pr. 5).
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. mulţâmlt (P.L. 92/3), mulţumită (P.L. 15/12, 15/13, 16/36); pl. n. ac. mul|ămiţi (P.L. 74/6).
    MULŢÂMlTÂ prep. (Mold., Transilv.) Datorită. Eu, mulfămită naturei, m-am dezbrăcat de haina deşerlăciunei. P.L. 82/23 [Pr. 1).
    MULŢIME s. f. 1. Număr mare, cantitate mare. Mulfi durară, după vremuri, pesle Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulfime de norod. O.I 147/20. împărăteasa... culese in poale o mulfime de lăcrimioare. P.L. 22/
38.   M ulii mea de probabilităţi e confundată cu ceea ce suntem silifi a face. P.L. 82/16; cf. P.L. 17/4, 36/4; cf. O.I 87/1, 147/7 [V. 3; Pr. 4J. (In legătură cu abstracte) Se miră cum de nu plesneşte de mulţimea urei ce cuprindea. P.L. 51/2. — Domnule, zise ea deodată c-o seriozitate mare, astăzi ne-am permis o mulţime de lucruri foarte nepermise. P.L. 69/23 [Pr. 2[.
    2.    Lume multă strinsâ laolaltă; gloata. Q (Glumeţ, In legătură cu ploşniţele) Cea ce-ncunjură mulţimea i-o romantică copilă. O.I 46/24 [V. IJ. + Colectivitate, masă. La ce oare dtnsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană şi slabă De care-n mulţime nimenea nu-nlreabă. O.IV 364/24 [V. 1). Q (Construcţii metaforice) A se amesteca cu mulţimea v. amesteca (Pr. 1], Talpa mulţimii omeneşti v. talpă [V. 1].
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. mulţime (O.I 87/4, 147/7, 147/20; O.IV 364/24; P.L. 17/4, 22/38, 36/4, 69/
23), mulţimea (O.I 46/24; P.L. 51/2, 82/16, 87/36), g. d. mulţimii (O.I 133/21).
    •MULŢIMI vb. IV. v. mulţămi.
    MULŢUMIRE s. f. (Şi in forma mulfămire) Recunoştinţă; răsplătire. C-o mulţămire adincă. . . El tn ochii ei se uită. O.I 53/13. Doamna mea, o mulţămire ca aceasta n-o mai voi. O.I 166/23 [V. 2). + Satisfacţie. Singura ei bucurie intr-o viaţă fără speranfă, fără viitor, fără mulţumire, ea nu mai avea dureri, nici bucurii, declt acele ale copilului ei. P.L. 31/18 [Pr. 1).
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. mulţumire (P.L. 31/ 18), mulţămire (O.I 53/13, 166/23). — Variantă : (Mold., Transilv.) mul|ăniire (O.I 53/13, 166/23) s. f.
— 354 —
    MULŢUMIT, -A adj. v. mul|ămlt.
    MI'mA s. f. v. mamă.
    MtMIE s. f. Cadavru Îmbălsămat (la vechii egipteni). <0- Mumie egipteană v. egiptean* [V. 1).
    —   Formă gramaticală: pl. n. ac. mumii (O.I 155/29).
    MtXCA s. f. Activitate a omului îndreptată spre realizarea unui anumit scop. l’rin bunuri ce furară, tn veci vezi cum conspiră Contra celor ce dinţii ta lucru-i ostndiră Şi le subjugă munca vieţii tor tnlregi. 0.1 56/15. De ce să fiii i>oi sclavii milioanelor nefaste. Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi? O.I 59/22. de-nlrebafi atuncea, vouă te i'Ci-rămlne? Munca, din care dinţii se-mbată tn plăceri, Hubia viafa toată, lacrimi pe-o neagră pine. O.I 60/2 (V. 3]. O (Construcţie metaforicii) Ciştigul fără muncă = exploatarea muncii altuia. Toţi aceia cure vorbe mari aruncă, Stimai banul II otnează şi ciştigul fără muncă. O.I 151/20. l)a. ciştigul fără muncă, iată singura pornire. O.I 151/ 27 [V. 2].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. muncă (O.I 151/20,
151.27). munca (0.1 56/15. 59,22. 60/2).
    MUNCl vb. IV. 1. Tranz. A chinui. Desperarea ucide, această simţire munceşte. P.L. 56/14. Acei cari sunt făcufl tn felul acesta se simt ca exilufi tn oraţii/ lor, străini lingă căminul lor şi munciţi de-o nostalgie inversă. P.L.
65,20   [Pr. 2].
    2.      Intranz. A lucra. Amar muncirăţi mizeri viafa toată. O.I 59/9 [V. 1].
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. munccşle (P.L. 56/14), p. s. 3 pl. muncirAţl (O.I 59/9); part. munciţi (P.L. 65/20).
    MUXCfT, -A ad. Chinuit. De a vieţii lor enigmă ti vedem pe toţi munciţi Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorociţi. O.I 133,23 [V. 1).
    MVXTE s. m. Ridicătură de pămlnt mai inaltă decit dealul. .4juns-a la poale de codru-n munţii vechi. O.I 93/1. S-aud pe valuri vint. Din munte talanga. O.I 223/16. Şirul munţilor dă tnlr-o mare verde şi întinsă. P.L. 11/28; cf. O.I 4/17. 6 19, 9/2, 10/5. 11/6. 93/26, 98/12, 142/27, 146/ ;34. 149(31. 182/13; P.L. 5/23. 11/20. 11/21. 11/31, 38/36,
38,39,  39/1, 39/12, 39/14. 51/8, 52/5 (V. 13; Pr. 12). Q (Comparaţie; tn contest figurat) Singur stau... Ca muntele ce-n frunte de nouri încreţită L'n trăsnet ar purla. O.I 25,14 [V. 1|. Q (Personificare) Vdi/e ţi mun/ii se uimeau aii7indu-i clntecele. P.L. 4/40 [Pr. 1|. Q (In context figurat) Vrei să dau glas acelei guri. Ca dttp-a ei ctnlare Să se ia munţii cu păduri Şi insulele-n mare? O.I 178/15 [V. 1). (Sugerlnd puterea evocatoare a creaţiei poetice) Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită. .. Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune. O.I 32/16 |V. 1). O Loc. adj. De munte = care trăieşte Intr-o regiune muntoasă. Vislnd cu doina tristă a voinicului de munte Visul apelor adtnce şi a sllncehr cărunte... [Alecsandri] deşteaptă-n sinul nostru, dorul ţărei cei străbune. O.I 35/1. Imprejuru-ne s-adună Ale cur/ii mindre neamuri. .. Ciute sprintene de munte. O.I 101/20 [V. 2|. Q (Construcţii metaforice) Albul munte = Ceahlăul, considerat ca paradisul mitic al geto-dacilor (?). Voi, cind mi-or duce îngerii săi Palida-mi umbră tn albul manie, Să-mi pui cununa pe a mea frunte.
 O.I 27/22 |V. 1). Munte cu eapu) de piatră de furtune detunată v. cap |V. 1). (Repetiţie; cu referire la piramide) A zidi munte pe munte = a Înălţa construcţii arhitectonice monumentale. (Egiptenii) au zidit munte pe munle tn antica lor trufie. O.I 43/17 [V. 2).
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. munte (O.I 4/17, 6/19, 27/22, 31/22, 35/1, 43/17, 43/17, 93/26, 101/20, 149/ 34, 182/13, 223/18; P.L. 11/24, 39/1, 39/14), muntele (O.I 25/14); pl. n. ac. mun|l (O.I 10/5, 11/6, 98/12; P.L.5/23, 11/20, 11/31, 51/8, 52/5), munţii (O.I 9/2, 93/1, 142/27, 148/34, 178/15; P.L. 4/40, 38/36, 38/39), g.d. munţilor (O.I 32/16; P.L. 11/28, 39/12).
     MUR s. m. (Latinism) Zid. Pe un mur tnall... se răs-frtnge ca-n oglindă a copitei umbră plină. O.I 51/1. Toacă cariul sub învechitul mur. O.I 69/24. O grădină unită cu murii monastirei se întindea ptnă jos la poalele mării. P.L. 97/19; cf. P.L. 27/22, 49/5, 72/8, 72/9, 100/8 [V. 2; Pr. 6). Q (Personificare) Muri sfinţiţi de-a omenirei rugăciuni îndelungate Văd aripele-i diafane şi de dlnsele dau vesle. O.I 51/19 [V. 1]. Q (In context figurat) Sârul umbra păsurilor tale, murii ti sărut pe care au trecut umbra ta, desprefuieşte-mă. P.L. 57/1 [Pr. 1). Q (Construcţie metaforică ; repetiţie; cu referire la construcţiile arhitectonice egiptene v. şi g i g a n t). Mur pe mur, stinefi pe stinei. [Memfis] mur pe mur, sllncă pe sltncă, o cetate de giganfi. 0.1 43/15 [V. 2).
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. mur (O.I 43/15, 43/15, 51/1, 69/24); pl. n. ac. muri (O.I 51/19; P.L. 27/
 22,  72/8, 72/9), murii (P.L. 49/5, 57/1, 97/19, 100/8).
     MURA s. f. Plantă (Rubus). Vom şedi in foi de mure. O.I 54/24 [V. 1].
     MURDAR, -A adj. 1. Nespălat, pătat. în scunda tavernă mohorită. Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare. O.I 56/2. înaintea patului o masă murdară. P.L. 29/ 29 [V. 1; Pr. 1).
     2.    (Despre lumina) Tulbure, neclar. De prin crtşme şi prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari şi nespălate, o lumină murdară. P.L. 26/22 [Pr. 1). Q (în context figurat, exprimlnd dispreţul pentru lipsa dc valoare morală a omului) Ah! — zise unul — spuneţi că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin? Xici o sclnteie-nlr-tnsul nu-i candidă şi plină, Murdară esle raia-i ca globul cel de lină, Asupra cărui dtnsul domneşte pe deplin. O.I 56/9 JV. l).
     3.    Fig. Josnic, mlrşav; indeccnt, trivial. Q (In contexte figurate) Din demon făcui o stntă, dintr-un chicot simfonie, Din ochirile-ţi murdare ochiu-aurorei matinal. O.I 30/4. Scopul lor?... Reproducerea tn muşinoiul pă-mtntului de viermi noi cu aceleaşi murdare dorinfi tn piept. P.L. 87/1 [V. 1; Pr. 1).
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. murdarA (O.I 56/9; P.L. 26/22, 29/29), pl. n. ac. murdare (O. I 30/4, 56/2, 87/1).
     ML'Rf vb. IV. Intranz. 1. A înceta din viaţă. Aşa virtuoşii murind nu desper, Speranfa-a lor frunte-nse-nină, Speranţa cea dulce de plată in ceri, Şi face de uită de-a morţii dureri, Pleoapele-n pace le-nchină O.I 12/
 11.   Xici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu.. . ea moare. O.I 114/10. O oră să fi fost amici, Să ne iubim cu dor. S-ascult de glasul gurii mici O oră, şi să mor. O.I 191/16.
— 355 —
Parcă mă văd murind. .. tn umbra porţii Aşteaptă cei ce por să mă •ngroape. . . Aud ctntâri şi văd lumini de tortii. O.IV 338/9. Dac-ai muri tu, eu aş nebuni. P.L. 8/18 • cf. O.I 17/24, 27/13, 28/15, 37/22, 40/12, 52/29, 53/2, 53/5 59/25, 61/11, 61/20, 71/10, 107'4, 107,18, 116/8,116/9, 127 13, 129/7, 129/13, 133/35. 141/4, 160/33, 178/7, 178,8 178/25, 199/1.199/19,216/3; O.IV 366/1, 379/5, 430 15, 430/16, 430/] 7 ; P.L. 3/8, 3/16, 8/19. 17/20, 17/23, 17 21, 17/29, 30/35, 31/11, 31/36. 48/2, 59/5, 60/26, 61/20. 61/
39,    81/3, 81/9, 82/29, 82/35, 87,23, 89/1, 90/7, <17,1, 99 1. 99/18, 99/28 [V. 37 ; Pr. 27]. <C> Expr. A fi aproape sau »-i veni (cuiva) afi moară = a fi cuprins de o marc tulburare. tşi simţi cuprinsă talia, tnchise ochii, lăsă capul pe umărul lui şi era aproape să moară. P.L. 71/5. Dă-mi pace, Cezura. Imi vine să mor. P.L. 95/1 [Pr. 2], A muri in aînye v. slnge [V. 1].
    2.    A fi covirşit de o durere sau dc un alt sentiment puternic, a suferi intens. Stea! cum luceşti in cerul tău fără să ştii că un suftel moare ? P.L. 56/29. Rămiind aici, nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai sâ mor de îngrijire. P.L. 96/30 (Pr. 2). <0> Expr. A muri de ruşine v. r u ş i n c [Pr. 1].
    3.    Fig. A dispărea, a pieri. Două suflete de flori Le desparte-a nopţii mire Cu fantaslica-i şoptire, Le resfiră, plnă mor. O.I 14/5. Şi te-ai dus, dulce minune, Ş-a murii iubirea noastră. O.I 55/30. Icoana stelei ce-a murit încet pe cer se suie. O.I 234/9. Fondatul era haos, in sus străbătui pe ici pe colea de cite o stea murind. P.L. 83/25; cf. O.I 64/10, 125/20 [V. 5; Pr. 1], © (în contexte figurate) Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mindri aste le nutresc; Căci rămine siinca, deşi moare valul, Dutce Românie, asta ţi-o doresc. O.I 15/7. Din sinul vecinicu-lui ieri Trăieşte azi ce moare. O.I 178/2. O toamnă care tnitrzie Pe-un istovit şi trist izoor; Deasupra-i frunzele pustie — A mele visuri care mor. O.I 212/12 [V. 3j. ©(Construcţie metaforică) A no lăsa sâ moară v. lăsa |Y. 1|.
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. mor (O.I 14 5; O.IV 379/5; P.L. 61/20), 2 sg. mori (O.I 53,2: P.L.81-3, 81/9), 3 sg. moare (O.I 15/7, 28/15, 114,10, 178 2; O.IV 366/1, 430/16; P.L. 56/29), 1 pl. murim (P.L. 48 2), 3 pl. mor (O.I 64/10, 178/8, 212/12; P.L. 17/29), imp. 3 sg. mureau (P.L. 68/36), p.s. 3 sg. muri (P.L. 30/35, 99/18), m. m. c. p. 3 sg. murise (P.L. 3/8), p. c. 1 sg. »m murit (O.I 71/10; P.L. 61/39), 2 sg. ai murit (O.I 37/22),
3  sg. a murit (O.I 55/30, 234/9; P.L. 17/20,17/23, 31/11, 59/5, 99/28), viit. 1 sg. voi muri (O.I 116/9, 129/7; P.L. 31/36, 60/26, 82/29), oi muri (O.I 133,35;, 3 sg. va muri (O.I 61/20), 2 pl. \eţi muri (O.I 61/11). viit. II 2 sg. vei
li murit (O.I 107/18); conj. prez. 1 sg. sâ mor (O.I 17/24, 27/13, 116/8, 217/13, 191/16, 216/3; O.IV 430/15, 430/17; P.L. 82/35, 95/1, 96/30), 2 sg. sâ mori (O.I 40,12, 178 25),
3  pl. ai moari (O.I 160/33; O.IV 3615; P.L. 17/24, 71/5, 87/23, 97/1), 1 pl. aâ murim (O.I 129/13), p. 3 sg. sfi li murit (O.I 141/4; P.L. 99/1); opt. 1 sg. aş muri (P.L. 8/19, 90/7), 2 sg. ai muri (P.L. 8/18), p. 3 sg .ar fi murit (P.L. 89/1); prezum. p. 2 sg. vei fi murit (O.I 107/4); inf.(a) muri (O.I 52/29, 53/5, 59/25, J25/?0, 178/7. 199/1, 199/19; P.L. 3/16); ger. murind (O.I 12/11, 56/28 ; O.IV 338/9; P.L. 83/25).
    ML'RfND, -A adj. Care este pe moarte, In agonie. Pe-un pal alb ca un linţoliu zace lebăda murindă. O.I 32/7. Ah! acele gtnduri... astăzi toate-s tndreptate Conlra inimei
    murinde. O. I 52/28. Deasupra . . . licărea o lună fantastică şi palidă ca faţa unei virgine murinde. P.L. 36/25 |V. 2; Pr. 1]. + (Substantivat) Muribund. Murindului speranţa, turbărei răzbunarea, Profetului blestemul, credinţei Dumnezeu, La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea Nimic, nimica eu. O.I 20/17 [V. 1|. + F i g. Care piere treptat. Xotele murinde Bllnde, palide, tncel, Zbor sub mtna-ţi tremurtnde, Ca dulci gtnduri de p»et. O.I 18/13 [V. 1|.
    —  Forme gramaticale : sg. n. ac. muriudi (O.I 32/7),
g. d. murinde    (O.I 52/28;  P.L.  36/25), murindului    (O.I
20  17); pl. n.  ac. murinde  (O.I  18/13).
    MURIT s. m. Mort. © (tn context figurat) Cel ce tn
aslă lume a dus numai durerea Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei   muriţi. O.I  59/15 [V. 1).
    MURITOR,     -OARE adj.   Care  este supus    morţii.  Nu-
nlelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Şi tu eşti muritoare ? O.I 172/32. Dacă vrei... Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe păminl, Fii murilor ca mine. O.I 173/8 [V. 2). + (Substantivat) Om. Cum mlngtie dulce... Speranfa pe toţi muritorii. O.I 11/2. Azi cind patimilor proprii muritorii toţi suni robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului tor închină. O.I 140/1; cf. O.I 12/17; P.L. 26/5 (V. 3 ; Pr. 1|. © (In context figurat) îngerii. . . treceau ducind in poalele lor rugăciunile muritorilor. P.L. 52,41 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. muritor (O.I 173/8 ; P.L. 26/5), muritoare (O.I 172/32); pl. n. ac. muritorii (O.I 11/2, 12,17, 140/1), g. d. muritorilor (P.L. 52/41).
    MURMUITOR, -OARE adj. Care murmură, plin de zumzet. împtu aerul văratic de mireasmă şi răcoare A popoarelor de muşte sărbători murmuiloare. O.I 85/16. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuiloare ale albinelor. P.L. 98/14 IV. 1 ; Pr. 1|.
    MURMUR s. n. (Şi in forma murmură) înglnare monotonă. (Vechii dascăli) cu murmurele lor bltnde... Ctşti-gind cu clipoccală nervum rerum gerendarum. O.I 140/19 [Y. 1). + Susur, clipoceală. Riul suspină de bllnda-i du-ere Poetic murmur. O.I 3/14. De murmur duios de ape Ea trezilă-alunci tresare. O.I 66/21. Murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreţia nopţii tl adtnceau tntr-un somn atil de tare şi fericit. P.L. 99/13 ; cf. O.I 4/29, 67/2 (V. 4 ; Pr. 1). © (Comparaţie) La ureche-i un ctnlec vechi străbate Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate. O.I 96/3 [V. lj. © (în contexte figurate) Ar alrage-n visu-i mindru a izvoarelor murmururi, Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-a pururi. O.I 162/3. Deci clnlurilor mele zic Adio tuturora. . . Atila murmur de izoor, Atlt senin de stele, Şi un atlt de trist amor Am tngropal tn ele. O.I 184/9 (V. 2). + Foşnet. Flori clniau tn aer. . . şi murmurul lor tmplea lumea de un cutremur ooluplos. P.L. 51/24 (Pr. 1]. + Zumzet. Ea trecea prin frunza-n freamăt Şi prin murmur de albine. O.I 66/16 (V. 1). + Vuiet. ©(Comparaţie) Viaţa-mi se scurge ca şi murmura Ce-o suflâ-un crivăţ prinlre pustii. O.I 26/17 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. murmur (O.I 3/14, 4/29, 66/16, 66/21, 96/3, 184/9), murmurul (O.I 67/21; P.L. 51/24, 99/13), murmura (O.I 26/17); pl. n. ac. murmururi (O.I 162/3), murmurele (O.I 140/19). — Variantă : murmură (O.I 26/17) s. f. — Accentuat şi: murmiir (O.I 66/21, 140/19, 162/3).
— 356 —
    MURMUR A vb. I. Intranz. 1. A rosti cuvinte sau a intona o melodie tncct, nedesluşit. Valea-i tn fum, fluiere murmură-n sttnă. O.I 231/12. Fala sărută murmu-rind floarea roşie. P.L. 15/22. Binele ei murmura zlmbind. P.L. 52/18; cf. P.L. 22/6 IV. 1 ; Pr. 3). © (In context figurat; element de pcrsonificarc) Murmură 1reculul cu glas de bătălie. O.I 24/26 [V. 1). <0* Tranz. A copilei rugăciune lainic şopolit murmură. O.I 50/12. — Te-ai dus şi m-ai vîndut chinuitorului de suflete, murmură el c-o resignatie dureroasă. P.L. 62/17. — Cezara? murmură Iero-nim. P.L. 88,13 [V. 1 ; Pr. 2).
    -. A produce un zgomot uşor şi continuu, a fremăta, a susura, Izvoară vii murmură şi salt» de sub piatră. O.I 93,'2. [Ape) se-nalţă la maluri Şi murmură-ntr-una, O.I 22121. Patru i;i>oare cari ropotesc... murmură. P.L. 78/ 33; cf. O.I 219/18 [V. 3; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. murmură (O.I 2-1,26, 50/12), 3 pl. murmură (O.I !>3,2, 219(18, 221/ 21, 231/12; P.L. 78/33), imp. 3 pl. murmura (P.L. 52/ ÎS), p.s. 3 sg. murmură (P.L. 112'17. 88 13); ger. inurmu-rind (P.L. 15/22. 22/G). — Acccnlual >i: ind. prez. 3 pl. murmâră (.0.1 93/2).
    MUIIMURAUE s.f. 1. Vorbire nedesluşită. Cimpia-nftoritoarc. . . Ce auzi odată copita-mi murmurare. O.I «23 [V. 1).
    2.     Ropot, susur. De-aş fi mindră, rluşorul... Ţi-aş spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sinului. O.I 5/11 ; cf. 0.1 5 29 |V. 2].
    —      Formă gramaticală: sg. n. ac. murmurare (O.I 5/11, 5/29, 15/23).
    MURMURĂ s. f. v. murmur.
    MUSCĂ s. f. Insectă (Musca domcstica); nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i sc ştie numele. © (Personificare) Impltt aerul văratic de mireasmă şi răcoare A popoarelor de muşte sărbători murmuiloare. O.I 85/16 [V. 1). Q (Conslrucţic mclaforică; cu referire Ia nimicnicia fiinţei omeneşti: v. şi floare, insectă, Iul, m 1 n fi. vis) Muşii de o zi. Muşti dc-o zi pe-o lume mică de sr măsură cu cotul, fn acea nemărginire ne-nuir-tim uillnd cu totul Cum că tumea asta-ntreagu e o clipă sus-pendală. O.I 132/37 |Y. 1]. © (Mclaforic) Fiinţă neinsem-nală (v. şi c i o t, frunză, grăunte) Mori. .. fără ca cineva su mai întrebe după acea muscă. P.L. 81/10 JPr. 1).
    —  Forme gramaticale: sg. n. ac. muscă (P.L. 81/10);
pl. n. ac. muşte (O.I 85/16), muşii (O.I 132/37).          ’
    MUSCULOS, -OASĂ odj. Plin, cărnos. Sumai împrejurul gurei musculoase se vedea o dulceaţă amărttă de indoieli. P.L. 10/36 |Pr. 1).
    MUSCL'ŢĂ s. f. Muscă mică. [Craiul] şede-n perine de puf Si cu crengi ii apăr pagii de muscu/e si zăduf. O.I 85/2G [V. 1).                                  '
    MUSTAŢĂ s. f. I. (Şi In forma mustea/ă) Păr care creşte deasupra buzei. Ei sucesc muslafa, iară ele fac cu ochii. O.I 157/24. Un păzitor de noapte cu musteţi înfundate In gulerul şi gluga mantalei. P.L. 48/35 JV. 1 ; Pr. 1], ©(Construcţie metaforică) A număra fire de musteţi = a da semne de plictiseală şi enervare (răsucind mustăţile). Suceşti
    vreo ţigară, numeri fire de musteţi Şi-n probleme culinare te încerci a fi islef. O.I 155/31 [V. IJ.
    2.    Fire dc păr care cresc In jurul gurii la unele animale. La tors v-a dai muslefe. O.I 48/32 [V. 1]. + Antenele insectelor. O cojiţă de alună trag locuste, podu-l scutur, Cu musteaţa răsucită, şede-n ea un mire flutur. O.I 87/14 |V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. mustaţo (O.I 157/
24), musteaţa (O.I 87/14); pl. n. ac. musteţi (O.I 155/
31  ; P.L. 48/35), musteţe (O.I 48/32). — Variantă : (regional) musteâţâ (O.I 48/32, 87/14, 155/31 ; P.L. 48/35). s. f.
    MUSTRARE s. f. Reproş. La blinda la mustrare simt glasul cum imi seacă. O.I 91/16 (V. 1J.
    MUŞCA vb. I. Tranz. A apuca cu dinţii (ruplnd sau sfîşiind). O! e frumos! zise ea repede ş-apoi tşi muşcă zlmbind buzele. P.L. 59/9. Ea-i întoarse spatele şi-şi muşca unghiile. P.L. 69/34. (Cezara) zise tncel şi c-un fel de ciudă : ,,leronim le muşc." P.L. 95/15; cf. P.L. 17/4 (Pr. 4).
    —     Forme gram?ticale: ind. prez. 1 sg. muşc (P.L. 95/15), imp. 3 sg. muşcu (P.L. 69/34), p.s. 3 sg. muşcă (P.L. 59/9); p?rt. muşcaţi (P.L. 17/4).
    MUŞCAT s. n. Muşcătură. © (Metaforic, clement de per*; nificare) Stigmat. Am văzut faţa la pală de o bolnavă bet'c, Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat. O.I 29/22 [V. 1],                             '
    MUŞCHI1 s. m. Plantă (Bryophţjla). Streşina de şin-dilă era putredă şi acoperită c-un muşchi, care strălucea ca bruma In lumina cea rece a lunei. P.L. 29/9. Ceardacuri înalte, inaintite sub şandramale lungi, apăsate şi pline de muşchi negru. P.L. 39/32 JPr. 2). © (Repetiţie) în plete-i creşte muşchiul şi muşchi pe a lui sin. O.I 93/9; cf. O.I 99/4, 99/4 (V. 4],
    — Forme gramaticale:      sg.   n. ac. muşchi (O.I 93/9,
90/4; P.L. 29/9, 39/32), muşchiul (O.I 93/9, 99/4).
    MUŞCIII2 s. m. (La pl.) Musculatură. (Tigrul] tşi întinde muşchii şi s-aşază jos. O.I 165/8. Un fel de foc nestins ii cutreieră cu fiori de răcoare tofi muşchii şi loate vinele lui cele slăbite. P.L. 9/11. Un dulău. . . şi-ntinde tofi muşchii in soare. P.L. 74/1 (Cezara) începu să privească întregul acel model frumos, din a cărui muşchi şi forme respira mindria şi nobleţă. P.L. 84/20 (V. 1 ; Pr. 3J.
    —     Forme gramaticale: pl. n. ac. muşchi (P.L. 84/20), muşchii (O.I 165/8; P.L. 9/11, 74/1).
    MUŞINOI s. n. v. muşunoi.
    MUŞUXOl s. n. (Şi în forma muşinoi) Grămadă dc pămint sub carc sc găsesc galeriile conslruilc dc furnici sau de cîrtiţc. De-a lungul zidurilor. . . mergeau cărăruşe pe coasta dealului curmale tn cursul lor de muşunoaie de ctrtiţe. P.L. 73/2 (Pi. lj. © (Construcţii mclaforicc) A faeo muşunooic tle furnici v. f u r n i c ă (V. 1). (Depreciativ ; cu referire la pămint; v. şi I u m e, tină) Muşl-noiul pămintului. Care-i scopul lor? Plăcerea dobilocească, reproducerea tn muşinoiul pămintului. P.L. 86/34 [Pr. lj.
    —     Forme gramalicalc : sg. n. ac. muşinoiul (P.L. 86/ 31); pl. n. ac. muşunonie (O.I 132/34; P.L. 73/2). — Variante: inuţiuoi (O.I 132/34; P.L. 86/31) s.n.
    •MUŞUROI s. n. v. muşunoi.
— 357 —
    MUT, -A adj. 1. Fig. Care nu vrea sau mi poale să vorbească la un moment dat. Atunci in vecie Suflarea ta caldă ea n-o să tnvie, Alunei graiu-fi dulce In veci esle mut. O.I 38/23. L'nu-n braţele altuia, tremurtnd ei sc sărută. Numai ochiul e vorbarej, iară limba lor e mută. O.I 82/
18. El muri tn spitalul de alienafi. . . palid, mut plnă-n ultimul moment, preocupat tiare cu dc a ascundc un secret marc. P.L. 30/35 ; cf. O.I 62/7[Y. 3 ; l'r. 1|. © (în conlcxl figurai) Pierdut e lotu-n :area tinereţii Şi mut^-i gura dutcc-a altor vremuri. O.I 201/13 (V. 1]. O (Cu referire la animali-) Şi un leu iese In fală, cumpătat, cu păsuri line. Mut se uilă Smprejuru-şi, cască lung şi a lui coamă Scutu-rlnd-o tşi întinde muşchii şi s-aşazu jos. 0.1. 165/7 [V. 1|. <£ Expr. A răminea mut = a nu răspunde, l'nadin cele două umbre dispăru tntr-o casă apropiată. . . cealaltă râmase mută. P.I.. 95/40 [Pr. 1). Q (în contcxt figurai) O ! glasul amintirii rămlic pururi mut. Să nif pr ivri norocii/ ce-o clipă l-am avut, Să uit. cum dup-o clipă clin braţele-mi te-ai smult. O.I 107/15. Va/id-i era căutarea lui prin cartea lui Zoroaslru — ea rămtnea mută la întrebările lui. P.L. 52/35 [V. 1, Pr. 1|-Q (Repcliţic) Mute rămus-au buzele-i abia deschise. Mută inima In pieptu-i, mina ei trusă miă-răt. O.I 52/9 — 10 [V. 2).       + Carc nu se exprimă prin
cuvinte, leţinul. Durerea esfe muld. O.I 28'liV Cine-ar fi vă:ul fata ei de-o durere mută. . . ar fi glndit că-i o înmărmurită ztnă a undelor. P.L. 22/28 |Y. 1; Pr. J],
    2. Fig. Tăcut, liniştit. Somn, a gîndului odină, O, acopere fiinfa-mi cu-a ta mată armonie. O.I -19/5 (V, 1],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. mut (O.I 38 23, 62/7, 107/15, 165/7; P.L. 30/35), mută (O.I 28'10, 49/5, 52 10, 82/18. 201/13; P.L. 22/28, 52/35, 95/40); pl. n. ac. miile (O.I 52/9).
    Ml:TÂ vb. I. Tranz. şi refl. A (-şi) sclnmba locul, a (se) deplasa. Lun-atunci din codri iese . . . Zugrăveşte umbre negre Pe ctmp alb ca de zăpadă Şi mereu eu
le lungeşte, Şi urcind pe cer le mută. O.I 67/30. Să le mutăm [lutţilc| una-n locul alteia. P.L. 8/28. De aceea noi le mufiun din loc. P.l.. 8/32. Zoroastru . . . făcea ca stelele să se muie din loc. P.L. 4fi/31 (V. 1 ; Pr. 3). + R c f l. A se transforma, a se schimba. Ltnd le vei muta tu in firea ei, atunci vei fi tu atotştiutor. P.L. 42/39 [Pr. 1].
     —       Fnrmc gramaticale: ind. prez. 3 sg. mută (O.I 07 :<0). 1 pl. mutăm (P.L. 8/28. 8/32), viit. 2 sg. te vel mula (P.L. 42/39); conj. prez. 3 pl. să se mute (P.L. 46/31).
     MtTOA s. f. I. Faţă, fizionomie. To(i pe sus tşi puartă nasul. Disimullndu-şi mutra. O.IV 333/3 [V.l]. O lîxpr. A face mutre v. facc [Pr. 1|. A tăia mutre v. tăia [Pr. 2|. Q (Metaforic; depreciativ) Individ, specimcn. Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman. O.I 150/29 lV. 1].
     2. înfăţişare. Aceasta esle arta ce sufletu-fi deschide Saintea veciniciei, nu corpul gol ce rtde Cu mutra de vln-di'.tă, cu ochi vil şi viclean. O.I 60/35 [V. 1],
     —       Forme gramaticale: sg. n. ac. mutra (O.I 60/35; O. IV 333/3); pl. n. ac. mutre (P.L. 75/37, 82/4), mutrele (O.I 150/29; P.L. 77/10).
     MCZU:\ s.f. Cintec. Dan/u/, munca, pădurea Pe acestea Ic-ndrăgii. O.I 102/13. Există la oameni sala de bal, jocul, muzica. P.L. 81/5 [V.       1;  Pr. 1|. + Melodie. Şi
 prin nitndra fermecare sun-o muzică de şoapte. O.I 142/13. .Se perdeuu in palatele înmărmurite ale cetăţii din lună, prin a cărora fereşti se auzea o muzică lunatecă ... o muzică dc vis. P.L. 20/31. Muzica încetase de mull. P.L. 37/3 IV. 1 ; Pr. 3). Q (Construcţie metaforică) Muzieă de sfere v. sferă [V. 1|. Q (.Metaforic) Armonie. E o muncii eternă in tăcerea văratică a văii. P.L. 78/34 |Pr. 1|.
     —  Forme gramaticale :        sg. n. ac. muzică (O.I
 142/13; P.L. 20/31, 20/31, 78/34), muzica (O.I 102/13; P.L. 37/3, 81/5), g.d. muzice (O.I 160/29).
N
    NĂFRAMA s. f. v. năframă.
    JVAfYTE adv. v. înainte.
    NAfXTEA prep. v. înaintea.
    XAfV, • A adj. Inocent, neştiutor. Ce g!ndea copilul ea mintea lui naivă ... o preocupa zile întregi. P.L. 31/22. El joacă rolul unei fete naive pe care amantul ar fi descoperit-o. P.L. 79/28 [Pr. 2]. Q (Ironic ) Dar o pune să aleagă Inlre trei ... cit ae naivă, Vei vedea că deodată ea devine pozitivă. O.I 162/23 |V. 1],
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. naivii (O.I 162/23; P.L. 31/22), g.d. naive (P.L. 79/28).
    NAIVITATE s. f. Nevinovăţie, inocenţă. Xu se putuse tncâ şterge amărăciunea unei tinereii apăsate, ci rămăsese tncă Inlr-o trăsătură de nespusă naivitate tn jurul gurei. P.L. 64/25 (Pr. 1]. Q (Element de personificare) Vei şti să-mi descrii toată natura vizionară şi înşelătoare a lucrurilor lumeşti de la floarea ce cu naivitate minte prin haina ei strălucită că e ferice tnlăuntrul gingaşelor sale organe, ptnă la omul, ce acopere cu vorbe mari . . . egoismul său. P.L. 47/35 [Pr. 1].
    NALT1, -A adj. v. înalt1.
    NALT* s. n. v. înall*.
    NANT, -A adj. v. inall1,
    xAnA s. f. (tn expr.) A-şi uintlo nârile = a manifesta Ingimfare, aroganţă. Şi proslaiecele nări Şi le umflă orişicine tn savante adunări, Cind de tine se vorbeşte. O.I 131/29 [V.l).
    \ARCfSA s. f. Plantă (Xarcissus). Răsplndc suflarea narciselor albe Dalsamu-i devin. O.I 3/9 (V. 1).
    XAS s.n. Organul mirosului. Ruben însuşi se zbirci .. . nasul i se strtmbă. P.I.. 43/32. O frunte naltă . .. slă aşezată deasupra unor ochi adlncifi tn orbitele lor şi deasupra nasului fin. P.L. 74/4. (Avea) na<ul fin şi bărbia rălundă şi dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. P.L. 77/23; cf.
P.L. 45/11 [Pr. 4]. Q (Depreciativ) Şi apoi In Sfatul fârii se adun ca să se admire . . . grecotei cu nas subfire. O.I 150/28 (V. 1]. O- Loc. adv. Pe nas = mormăind. Q (Element de personificare; glumeţ) In veşmtnt de catifele, un bondar rotund tn plnlec Somnoros pe nas ca popii glăsuieşle-ncet un cintec. O.I 87/12 (V. 1]. O Expr. A-şl purla nasul pe sus — a fi ingimfat. Albumul? Bat mascat cu lume mullă, In care loji pe sus tşi poartă nasul. O.IV 333/2 [V. 1].
    —       Forme gramaticale: sg. n. sc. nas (O.I 87/12, 150/28), nasul (O.IV 333/2; P.L. 43/32, 45/11, 77/23), g.d. nasului (P.L. 74/4).
    NAŞTE vh. III. Tranz. 1. A da viaţă, a aduce pe lume. Căci născută eşti, copilă, Din nevrednică iubire. O.I 65/3. Alungat-o ai pe dlnsa, ca departe de părinţi In coliba tmpistrită ca să nasc-un pui de prinţ. O.I 83/18 [V. 2). + R e f 1. şi intranz. A veni pe lume. — Blanca, ştii că din iubire Făr'de lege te-ai născut. O.I 102/2. Dar piară oamenii cu toii, S-ar naşte iarăşi oameni. O.I 177/24. Nu totdeauna suntem din (ara ce ne-a văzut năselnd. P.L. 65/18. Te naşti, te-nsori, faci copii, mori tocmai aşa ca la animale. P.L. 81/2; cf. O.I 116/3, 173/13, 178/7, 178/8 ; O.IV 364/21; P.L. 24/5 [V. 7; Pr. 3].
    2. A produce, a face să apară, a stlrni. Şi tn nunta de iubire In unire Naşte-am zorii de rubin. O.I 5/6. Şi boale ce mizeria ş-averea nefirească Le nasc tn oameni, toate cu-ncetul s-or topi. O.I 61/17. Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie. O.I 72/2 ; cf. O.I 8/4 [V. 4).+ Refl. şi intranz. A se forma, a se ivi, a răsări. Nu se nasc glorii pe stradă şi la uja cafenelii? O.I 150/2. Stelele nasc umezi pe bolta senină. O.I 231/7. Făt-Frumos născu ca din nimic înaintea ci. P.L. 15/23 ; cf. 0.1 144/27, 160/30, 177/15, 194/21 ; P.L. 22/17, 17/26, 55/16; 84/26 (V. 6; Pr. 5). Q (Construcţie mclaforică) Vremea ineearcâ în zâdar din yoluri a se naşte v. gol1 (V. 1]. Q (Metaforic) A lua Înfăţişarea omenească, a se Întruchipa (v. şi pc-tr-ifica). Am coborll cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. O.I 170/24 (V. 1],
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. te naşti (P.L. 81/2), eşti nSscutfi (O.I 65/3), 3 sg. naşte (O.I 72/2), se naşle (O.I 116/3, 160/30. 194/21), 3 pl. nane (O.I 61/17, 231/7), se nasc (O.I 150/2, 178/7), viit. 1 sg. nul voi naşte (O.I 173/13), 3 sg. se va naşte (O.I 144/27), 3 pl. se vor naşle (P.L. 47/26), p. s. 3 sg. născu (P.L. 15/23).
— 359 —
 3 pl. năseurâ (O.I 8/4 ; P.L. 22/17, 84/26), p.c. 1 sg. m-am niseul (O.I 170/24, 177/15), 2 sg. te-al nteeu( (O.I 102/2) 3 sg. s-a niscut (O.IV 364/21)1 conj. prez. 3 sg. si nască (O.I 83/18), 3 sg. să se nască (P.L. 55/16); opt. prez. 1 pl. am naşte (O.I 5/6), 3 pl. s ar naşte (O.I 177/24); inf. a se naşte (O.I 176/28. 178/8); ger. născind (P.L. 65/18): part. năseut (P-L. 2-1/5).
     NAŞTERE s. f. Venire pc lume, ivire tn lume. Cu fiecare ducere la mormînt, cu fiecare naştere am stat lingă ele. P.L. 46/27 [Pr. 1J. <> Loc. adv. Prin naştere = originar, In chip natural. El era orfan ... şi afară de aceea determinat prin naştere la nepozitivism. P.L. 27/32 [Pr. 1).
     NATAL. -A adj. l’nde s-a născut cineva. Aş vrea su văd acuma natala mea vtlcioară. O.I 6/9. Aş vrea sd am o casă tăcută ... In Valea mea natală. O.I 6/18. Aş fi ferice de-aş fi tncă odală In patria-mi iubită, tn hcut meu natal. O.I 8/6 [V. 3J.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. natal (0.1 8/6), natali (O.I 6/9, 6/18).
     NATUBAL, -A adj. Din sau ca In natură ; curat, nc-prefăcut. Să mai salul o dolă colibele din vale ... Ce respirau tn taină plăceri mai naturale. 0.1 6/15 [V. 1). <> Dreptul natural v. drept3[Pr. 1). Mărime naturală = mărime corespunzătoare modelului. Era aninat Inlr-un cui bustul In mărime naturală a unui copil ca de vru optsprezece ani. P.L. 29/39 [Pr. 1). + Firesc. Tatăl meu Iţi datoreşle bani şi d-ta orei fala lui. S'imic mai natural. P.L. 75/30 [Pr. 1].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. natural (P.L. 75/30, 106/25), naturală (P.L. 29/39); pl. n. ac. naturale (O.I 6/15).
     NATtRÂ s.f. 1. Lumea materială care constituie realitatea obiectivă, existentă In afara conştiinţei şi independent de ea, organizată Intr-un tot unitar, coerent, In vcşnică mişcare şi dezvoltare; univers, lume. Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. O.I 152/22. Nu vedeţi c-acea iubire serv-o cauză din natură? O.I 157/7. Sunt attt de plin ...de gurele înmiite ale nalurei. P.L. 78/8; cf. O.I 142/12, 150/34,164/5 ; P.L. 78/9, 80/35, 81/21, 81/22, 82/23. 98/34, 99/13 [V. 5; Pr. 8). Q (Personificare) Mi-a pâri eum că natura Toată mintea ei şi-a pus, Declt orişice păpuşă Să le facă mai presus. O.I 100/21 [V. 1). + Caracter specific; esenţă. Vei şti să-mi descrii toată natura vizionară şi tnşălătoare a lucrurilor lumeşti. P.L. 47/33. Bărbatul e fireşte agresiv, va să zică natura se repetă in fiece exemplar. P.L. 79/31 [Pr. 2).
     2.     Fire, temperament. Prin natura sa predispusă, el devenea şi mai sarac. P.L. 27/37. De obiceiuri . . . crescute pe temeiul nalurei, se lipsse religiuni subiective. P.L. 80/40. Ar fi şliut . . . fără să-l vadă, să-şi imagineze aproape caracterul omului tn cesliune: o natură comună, consecventă şi puternică. P.L. 91/17; cf. P.L. 95/26 [Pr. 4).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. naturi (O.I 142/12, 150/34, 157/7, 164/5; P.L. 80/35, 81/21, 91/17, 95/26), Datora (O.I 100/21; P.L. 27/37, 47/33, 79/31, 99/13), ţş. d. naturii (O.I 152/22), naturi (P.L. 81/22), mturel (P.L. 78/9, 78/8, 80/40, 82/23, 98/34).
     NAŢIE s.f. v. naţiune.
     MAŢIOXAL, -A adj. Patriotic. Umbra ta măreaţă şi falnica-i zburare 0 urmă-ncel cu ochiul tn tristă lăcri-mare Ce-i sim( naţional! O.I 1/20 [V. 1],
     XAŢIUXE s.f. (Şi In forma naţie) Popor, nesm. Şi naţii călătoare, împinse de a mea, Vmplut-au sperioase pustiul plnă la poluri. O.I 91/4. Toi ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi Hoţii . . . Hllbtiţi cu gura strtmbă, sunt stăpinii astei naţii. O.I 150/38 (V. 2|. Q (Personificare) Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română . . . Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină. O.I 28/5 [V. 1|.
     —   Forme gramaticale : sg. n. ac. naţiunea (O.I 28/5),
 g.d. nojii (O.I 150/38):      pl.  n. ac. na|ii (O.I 91/4). —
 Variantă : nă(ie (O.I 91/4, 150/38) s.f.
     X'AvA s.f. Corabie. .Yumai prin haos tu Imi apari, Cum pintre valuri a navei velă. O.I 27/6 [V.l).
     X'ABL'.’jî vb. IV v. înăbuşi.
     XAoIUDE s. f. Speranţă. Şi cosita ta bălaie o aduni la ochi pttngtnd, Inimă făr' de nădejde. O.I 82/24 [V. 1],
     XAFRAmA s. f. (Şi In forma naframă) Basma. Iată oine-un sol de pace cu-o năframă-n vlrf de băţ. O.I 146/5. Ea scoase din fundul unei lăzi ... o cule, o perie şi o naframă. P.L. 17/34. — Aruncă naframa! zise fata. P.L. 19/13 IV. I ; Pr. 2).
     —       Forme gramaticale: sg. n. ac. năframă (O.I 146/5), năframă (P.L. 17/34), naframa (P.L. 19/13). — Variantă : (Mold.) nufrimă (P.L. 17/31, 19/13) s.f.
     XALŢA vb. I v. înălţa.
     XĂLŢfME s.f. v. înălţime.
     \AlX(.fRE s.f. Viziune, imagine făurită In visare. Şi de s-ar pută pe dlnsa cinema ca sd o prindă, Cind cu ochii mari, sălbateci, se priveşte In oglindă . . . Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă. O.I 80/5 [V. 1].
     XAPL’STf vb. IV. Tranz. A invada, a copleşi. Q (Metaforic) Zidurile împrejmuitoare risipite şi năpustite In risipa lor de plante grase . . . scările de piatră tocile şi mlncate de mult Imblet, loale astea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozităţii declt locuinţă. P.L. 72/12 [Pr. 1).
     NAnUf vb. IV. Refl. A se prăbuşi. Pe pămtnt lor li se pare că se năruie lot cerul. O.I 118/20 [V. 1).
     .\ArL*(T. -A adj. Dărlmat, prăbuşit. Pe unde trece ea [mama pădurii) . . . satele se risipesc, Itrgurile cad năruite. P.L. 6/27. El trecu prin hăţişul grădinei şi prin zaplazurile năruite. P.L. 29/16 [Pr, 2|.
     \ASfP s. n. v. nisip.
— 360 —
    NAtArÂu s. m. Om prosl, netot. Te or întrece nătărăii, De ai fi cu stea tn frunte. O.I 196/27 [V. 1).
    N'AvOD s. n. Plasă. Ca ţiganul care bagă degetul prin rara casă De năvod — cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. 0.1 46/12[ V. 1).
    NĂZDRĂVAN, -A adj. Neobişnuit, ieşit din comun, minunat. Buzduganul . . . sclipea prin nori şi prin aer ca un vultur de oţet, ca o stea năzdrăvană. P.L. 5/19 |Pr. IJ. + (In basme) înzestrat cu puteri supranaturale. Genarul, om nalt şi puternic, avea un cal nă:drăvan. P.L. 12/12. -- Ce e? tt tntrebii Genarul pe catul năzarăvan. P.L. 12 16. — Făt-Frumos t(i fură fata, răspunse catut năzdrăvan. 1'. L. 21/17 |l’r. 3], <> (Substantival) Ş-apoi pleacă iar tu lume năzdrăvanul cet voinic. O.I 71)21 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n. ac. Dăzdrăvnn (O.I 12/12, 12/16, 21/17), năzdrăvanul (O.I 79/24), năzdrăvană (P.I.. 5/19).
    NEA s. f. Zăpadă. Q (Comparaţia) De-aş avi o floricică Gingaşă şi tinerică, Ca şi floarea crinului, Alb ca neaua sinului. O.I 2/12, Şi ptlngind infrină calul, Calul ei cet alb ca neaua. O.I 66/2 [V. 2J.
    NEAM s.n. 1. Specie, fel, gen. Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin in urma lui un lan/. O.I 87/15. Ale paserilor neamuri Ciripesc pitile-n ramuri. O.I 121/15. Oamenii au o simţire întunecată pentru păstrarea şi mărirea neamului lor. P.L. 41/18; cf. O.I 48/22, 100/2. 100/8, 101/lti (V. G; l’r. 1]. O (Construcţie mclaforică) Neamul Cuin v. Ca in [V. lj.
    2.     Generaţie. Iară flamura cea verde se tnatlă an cu an, Neam cu neam urmlndu-i zborul şi sultan după sultan. O.I 144/32 (V. 2].
    3.   Popor. Şi Apusul Işi împinse toate neamurite-ncoa-
ce.  O.I 146/32. Eu? îmi apăr sărăcia şi nevoite şi neamul. O.I 147/31. Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară. O.I 151/21; cf. O.I 151/5, 183/11, 183/21; P.L. 41/22 (V. 6; Pr.il).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. neam (O.I 48/22» 144/32, 144/32), neamul (O.I 100/8, 147/31, 151/24, 157/10, 183/11, 183/21), g.d. neamului (O.I 151/5; P.L. 41/18); pl. n. ac. neumurl (O.I 87/15. 100/2, 101/16, 121/15), neamurile (O.I 146/32; P.L. 41/22).
    NEASTiMPAnAT, «A adj. Fără astlmpăr. Cezara, curioasă şi neasltmpărală, colrobăia prin odaia pictorului. P.L. 83/13 [Pr. 1).
    NEflINECUVlNTAT, -A adj. Nefccund. Trist se scula din patul împărătesc, de lingă împărăteasa Itnără — pat aurit, Insă pustiu şi nebinecuvtntal. P.L. 3/18 (Pr. 1],
    NEBl.V, «A adj. 1. Smintit, d;mcnt. Arald nebun se uită — cu ochii o-nghiţea. O.I 95/18. Ah! organele-s sfăr-mate şi maestrul e nebun! O.I 158/8. Se credea nebună. P.L. 102/20; cf. O.I 27/15, 102/23, 157/5; P.L. 6/36, 61/37, 77/14, 102/11 (V. 5; Pr. 5]. ^ (Substantivat) Şi nu ştiu glndirea-mi tn ce să o sting; Să rid ca nebunii ? O.I 40/8. Eu ooi trece nepăsător prin această viată, ca un
paria, ca un nebun! P.L. 87/25 (V. 1; Pr. 1]. <0* Casă de nebuni v. casă (V. 1). + Iraţional. Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor. O.I 20/14 (V. 1). Q (Metaforic) Iluzoriu, irealizabil (?). Aţi luptat luplă deşartă, aţi vtnal ţintă nebună. O.I 36/2 (V. 1).
    2. Plin dc viaţă, zburdalnic. Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi dulce floare. O.I 55/27. Era nebună, ca un copil, rătăcit tnlr-o grădină fermecată de basme. P.L. 101/14 (V. 1; Pr. 1). O (Mctaforic, despre izvoare) Care curge repede, Învolburat. Braţele bulboanelor tn care se-nvlrtesc nebune [izvoarele). P.L. 79/2 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. nebun (O.I 27/15, 95/18, 158/8 ; P.L. 87/25), nebunul (O.I 20/14), nebună (O.I 36/2, 55/27, 102/23; P.L. 6/36, 77/14, 101/14, 102/11, 102/20); pl. n. ac. nebuni (O.I 157/5, 151/34; P.L. 61/37), nebunii (O.I 40/8), nebune (P.L. 79/2).
    NEBUNATIC, «A adj. Ncastlmpărat, nepotolit. Zile tntregi putea medita asupra unui cuvint ieşit din nebunatica sa gură. P.L. 31/24 [Pr. 1].
    NEDUNfiŞTE adv. Ca nebunii. Intr-un cuib de turturele . .. Saltă Eros nebuneşte. O.I 13/23 [V. 1].
    NEBUNf vb. IV v. înnebuni.
    NEBU\fi; s.f. I. Nonsens; absurditate. A fi? Nebunie şi tristă şi goală. O.I 40/1. Oare lotul nu e nebunie? O.I 10/9. Viaţa-mi pare-o nebunie. O.I 212/13 [V. 3). O (Construcţie mclaforică) Dulce nebunie v. dulcc1 [Pr. 1). O (Mctaforic) Pasiune copleşitoare; patimă oarbă (v. şi beţie, suspin, vară). De unde această irezistibilă nebunie? P.L. 57/31 [Pr. 1).
    2. Ncastimpăr, zburdălnicie. Rldea c-un fel de copită-roasă nebunie de zlmbelele lui. P.L. 64/5 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. nebunie (O.I 40/1, 40/9, 212/13; P.L. 30/21, 57/31, 64/5).
    NECAZ s. n. Mlnic, furie. Q (Element dc personificare) Se pare . . . Că-n sufletu-i pămtnlul se zbate cu necaz. O.I 94/14 (V.l).
    NECAjf vb. IV. R e fi. A se tachina. Pe clnd se necăjau unul pe altul, ea se uita la el fără să-l asculte. P.L. 68/9 [Pr. 1].
    NECAUTAT, «A adj. Neîngrijit. în grădina cu multe straturi, neudată şi necăutată de nimeni, născură .. . flori cu frunze galbene. P.L. 22/16 (Pr. 1).
    NECHEZA vb. I. Intranz. (Despre cai) A scoate strigătul caraclcristic speciei. Fugarul uşor Nechează, s-aruncă de spinlecă-n pripă Al negurei fior. O.I 4/3. In pustiul arid nechezea catul frumos. P.L. 21/2. Perdul tn păduri, Genarul Işi aude catul necheztnd. P.L. 21/15; cf. O.I 5/15; P.L. 12/14, 16/20 [V. 2; Pr. 4). + T r a n z. A transmite, a comunica rlnchezlnd. Calul Genarului fi necheză frăţlni-său ceea ce-i spusese. P.L. 21/30. Calul lui Făt-Frumos o necheză asta frăţtni-său. P.L. 21/35 (Pr. 2).
— 361 —
    —      I?orme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. nerhează (O.I 4/3, 5/15), imp. 3 sg. neebezen (P.L. 21/2), 3 pl. nechezau (P.L. 16/20), p. s. 3 sg. necheză (P.L. 12/14, 21/30, 21/35); ger. nerbezînd (P.L. 21/15).
    NECLAR, -A adj. Care se desluşeşte greu, şters. Deschise cartea cea veche cu bucfii/e neclare. P.L. 45/5 |Pr. IJ.
    NECLINTfT. -A adj. Nemişcat. Deodată se ridică din pămint un coif sur, drept, neclintit. P.L. 19/4 (Pr. 1|. © (Construcţie metaforică) Limba stă neclintită [inlre \ia|ă şi moarte] v. limbă (V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. neclintit (l'.L. 19/1), neclintită (O.I 203/6).
    NECONTENfT adv. Mereu, încontinuu. FtU-Frumos zbura ... zbura necontenit. P.L. 18/35 (l’r. 1J.
    NECOPT, NECOAPTA adj. F i g. Neîmplinit, nematur. Ei se iubesc fără s-o ştie .. . formele sunt virgine ţi necoapte. P.L. 79/18 [Pr.l). © (Construcţie metaforică) Yrîstii crudă şi necoapta v. vlrstâ [V.l|.
    —      Forme gramaticale: sg. g. d. necoapte (O.I 108/18); pl. n. ac. necoapte (P.L. 79/18).
    NECROMANŢfE s. f. (în practicile obscurantiste) Pretinsă aflare a viitorului prin comunicarc cu sufletele morţilor. Păcal că şliinfa neeromanfiei şi acea a astrologiei s-ou perdut. P.L. 25/29 (Pr. 1).
    NECUNOSCIjT, -A adj. Neştiul, ascuns. Unde ai văzut vrodată aste fări necunoscute? O.I 155/19. Şi apa unde-au fost căzut In cercuri se roteşte, Şi din adine necunoscut Un mindru tinăr creşte. O.I 170/3. Se afundă in adtncul cel vrăjit şi necunoscut al lacului. P.L. 19/27 ; cf. O.I 132/30 (V. 3; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. necunoscut (O.I 170/3; P.L. 19/27); pl.n.ac. necunoscute (O.I 132/30, 155/19).
    NECUPRfNS, -A adj. Kcsfirşit. Q (în contcxt figurat) Stol de cocori Apucă-ntinsele Şi necuprinsele Drumuri de nori. O.IV 378/15 (V. 1].
    NEDESCOPERfT, -A adj. Neştiut, ascuns. — Adln-cimea mea tu o ai tn tine, numai tncă nedescoperilă. P.L. 42/18 [Pr. lj.
    NEDEZLEGAT, -A adj. Tainic, ascuns. In zădar caut-al viefei tnfeles nedezlegal. O.I 44/9 [V. 1].
    —  Scris: nedeslegat.
    NEDRfiPT, -EAPTA adj. Injust, greşit, neechitabi). A fost crudă-nvinuirea, A fosl crudă şi nedreaptă. O.I 30/22. Zdrobifi ortnduiala cea crudă şi nedreaplă. O.I 60/11 [V. 2J. + (Substantivat, n.) Nedreptate. Q (Personificare) Nedreptul şi minciuna al lumii du<e frlu. O.I 62/3 [V. IJ.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. nedreptul (O.I 62/3), nedreaptă (O.I 30/22, 60/11).
    NEDREPTATE s.f. Injustiţie, inechitate. A fosl o lume ae nedreptate, de ură. P.L. 48,2 [Pr. 1],
    \EEXISTfi\T. -A adj. Carc nu există, inexistent. Ce e cugetarea sacră ? Combinare măiestrită Unor lucruri neexislente. O.I 30 11 [V. 1|.
    —  Scris : nejsislenl.
    NEEXPLICAT. -\ adj. Care nu poate fi clarificai, lăm.irit. Munte cu capul de pialră de furtune detunotă. Stă ţi azi tn fafa tumei o enigmă nexpticală Şi vegheaz-o stincă arsă dintre nouri de eres. O.I 31'23 [V. lj.
    —      Forme gramuticalc : sg.n.ac. (din necesităţi metrice) nexplicalu (O.I 31/23). — Scris: nesplicat.
    NICEXPRESIV, -A adj. (Despre ochi) Lipsit dc expresivitate. [Călugărul avea| ochii ca zarul ncexpresivi si cam tlmpifi. P. L. 73,8 [Pr. 1|.
    —  Scris : neespresiv.
    NEFAST, -A adj. Aducător dc nenorocire. Dc ce să fifi voi sclavii milioanelor nefaste? O.I j9/21 [V. IJ.
    XEFACIT, -A adj. Care Incă nu există, nccreat. (Substantival) Umbra celor nefăcute nii-ncepuse-a se desface. O.I 132/21 [V. 1|. O Expr. A o lăsa nefăcută = a nu Îndeplini ceva plănuit sau făgăduit. Ceea ce făgăduieşte voinicul anevoie o lasă nefăculă. P.L. 14/13 [Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. ncfăcută (P.L. 11:13); pl.n.ac. nefueute (O.I 132/21).
    XEFEHÎCE adj. invar. Nefericit, funest. Ele [tablourile) sllrnesc In suflet ideea neferice A perfecfici umane. O.I 60,18 [V. lj.
    XEFERICfRE s.f. Nenorocire. Q (Ironic) Da, cisligul fără muncă, iată singura pornire; Virtutea ? e-o nerozie, Geniu/? o nefericire. O.I 151/28 (V. 1].
    NEFERICfT, -A adj. 1. Nenorocit. Ah, cit eşti de frumoasă, şi cu cit eşti, cu atila mai nefericit suni. P.L. 56/32 [Pr. 1], 0> (Substantivat) Tu vrei s-o vezi chiar bine, s-o (ii bine minte Pe nefericita, dulce şi cuminte. O.IV 365/18. — Nefericite, ce ai îndrăznit a cugeta? P.L. 54/13 [V. 1; Pr. 1).
    2. Nefast, funest. O glnd nefericit! aiuri el. P.L. 54/6.
—   Şi mi-a trecut prin minte, zise el, acea idee nefericită. P.L. 60/14 [Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. ncfcricit (P.L. 56 32), nefericită (P.L.60/11), nefericita (O.IV 365 18), voc. nefericit (P.L. 54/6), nefericite (P.L. 54/13).
    NEFlfNŢ.V s.f. Neexistenţă. neant. !nlr-o clipă-l poartă gindul indărăl cu mii de veacuri. La-nceput, pe ctnd fiinfă nu era, nici nefiinţă. O.I 132 13. Căci e vis al nefiinfii universul cel himeric. O.I 133'8 [V. 2).© (Construcţie metaforică) Xoapteu nefiinţei = neantul (v. şi genune, linişte, negură, repaos). .Şi fn noaptea nefiinfii totul cade, totul tace. O.I 133/19 [V. lj.
— 362 —
     —    Konm- gramaticale : sg.n.ac. nefiinţă (O.I 132/13), g.d. nefiinţll (O.I 133/8, 133/19).
     XliKIXfRE s.f. Infinit. în ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători. In ce infinire de timp. clipa de bucurie — şi loate acestea, toate ar fi — tot astfel ca şi azi. P.L. 25/13 [Pr. 1).
     \EFIIt£SC,                adj. Nenatural. Q (Metaforic)
 Dol>indil prin mijloace nccinslitc. ,Ş7 boale ce mizeria ş-arerea nefirească le nasc tn oameni toate cu-ncelul s-or topi. O.I 131 1(3 [V. 1|.
     NKFINfT. -A adj. Xisfirjit. li şti lu nota rătăcită Din tinhirra sferelor. Ce eternă, nefinită, îngerii o clntâ-n cor? O.I 151-3 [V. 1].
     XI-G A vh. I. Tranz. A anula. Lasă pe unul să-fi fie lozul .... Se înţelege, cei acesta nu va puti fi întreg, căci întreg fiind, ţi-or nega existenţa ta. P.L. -12/2 [Pr. 1).
     \KGIIKin s.n). Om stupid, prost. La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi, I'ie slabi, fie puternici, fie genii ori neqliiobi. 0.1 130/22. Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi I lotului tor închină. O.I 140/2 (V. 2j.
     XKGltAîT adv. (Legat dc un adj. prin prep. .,dc" pentru ;i-i da o valoare dc superlativ) Nespus, extraordinar. — o lasă-mi capul meu pe sin,           Iubito, să se culce
 Sub raza ochiului senin Si negrăit de         dulce. O.I     179/12
 [V. 1).
     XfiCHU 1 s.n. Culoarea cca mai Închisă. Dar noaptea se trezeşte şi ţine judecată Şi-n negru-mbracă toate al nopţii palid domn. O.I 96 20. Caii cei fără           inimi erau     de un
 negru strălucit. P.L. 18 2 [V. 1; Pr.        1|.
     X'ftGKl' XI-'AGHA adj. 1. Dc culoarea funinginei.
 Şi nei/rele-i hucle ondoală-n zejire. O.I 4.11. Arald pe un tal negru zbura. O.I 92 20. Din negru giulgi se desfăşor Marmoreele braţe. O.I 172.1. O manta neagră II acoperea. IM.. •>!) II : cf. O.I 32 2, 18 1. 50--18. 62/17, 62/28, 66/24, r,f, 27.        sn'3o. 83 31, 84, 8. 88/13, 92/28, 93/31, 94/5,
 07   1.         130 28.112:16. 1 14/4, 167/16, 171/29 ; O.IV
 •132/2’> : l’.L. lii ’18, 26/30. 27/13. 29/40, 30/2, 30/32, 38-3. 39 t>. 13 25, 15,'H, 5010, 63/6, 61/14, 64/18, 73/34, /I 3. 81/2. SI'8, 84/28, 92/22, 98/12 |V. 26; Pr. 22). Q (Hcpiliţic) Pe oglinzi de marmuri negre, Un negru nimilrz. O.I 96/11 [V. 2).
     2. Lipsit dcjlumină, intunccal, obscur. Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă. O.I 17/17. O duc ctnttnd prin tainifi şi pe sub negre bolţi. O.IJ92/21. Lima s-ascunse Intr-un nor negru. P.L. 31/38; cf. O.I 27/8, 37/7, 38/19, 5D 14. 52 19, 53.'9, 67,27. 76 10, 95/16, 105/8, 129/3, 148/34, 155/9. ir.5,'11. 168:3. 207/6; O.IV 364/25, 432/29; P.L. 9/18. 13/7. 18/21, 18/29. 19/29, 29/13, 29/18, 39/9, 39/14, 45 2. 50/14. 50/22, 50/28, 50/35, 72/4, 73/11. 73/22, 78/20, /9 I [V. 2'); Pr. 20]. Q (Construcţie metaforicii) A lua în fugă pe copile fnţa negrului pâininl v. lua (V. 1]. O* (în compuncic cu un alt adjectiv, probabil sub influenta limbii germane) Prin . . . naturile de nouri negri-vineţi
luna trecea palidă şi rece. P.L. 29/4. Buruienele crescuse mari tn tufe negre-verzi. P.L. 29/6. Cerdacuri înalte, tnain-lite, sub şandramale lungi, apăsate, pline de muşchi negru-verde. P.L. 39/32 (Pr. 3]. + (Despre ochi) Cu irisul de culoare brună închisă. La picioare-ţi cad şi-ţi caut tn ochi negri — adinei ca marea. O.I 30/19. Dă-mi-i mie tchii negri . ... nu privi eu ei tn laturi. O.I 155/5. Ochii cei negri ai felelor se umpleau de lacrimi de dor. P.L. 5/11; cf. O.I 52/2, 62/30, 93/15, 95/32, 97/22, 110/8, 160/32; P.L. 4/8, 30/25, 31/15, 46/6 [V. 8; Pr. 5). Q (Metaforic, simbolizînd tristeţea, durerea, moartea) A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde. O.I 28/9. In privazul negru-at i’ietii-mi E-0 icoană de lumină. O.I 106/11. Să simt plutind deasupră-mi geniul morţii Cu-aripi negre. O.IV 338/14; cL O.I 11/19, 28/2, 93/18, 96/24. 97/3, 98/35, 127/17 (V. 10]. Q (Mctaforic) Nepătruns, infinit. Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos Cum uşor, ca din cutie, scoate lunile din haos Şi cum neagra vecinicie ne-o tntinde şi ne-nvaţă Că epocele se-nşiră ca mărgelele pe aţă. O.I 140/25. In toată neagra vecinicie 0 clipă-n braţe te-am ţinut. O.I 212/15. Deodată tntunericul dimprejurul tui deveni liniştit, negru-morl, fără sunet şi fără lumină. P.L. 54/17 [V. 2; Pr. 1]. O (Metaforic) Apăsător, împovărător (v. şi g r e ul). La neagra-i durere li pune hotar. O.I 11/18. Negri vor trece anii mei. P.L. 70/9; cf. O.I 15/9, 26/20, 53/5. 164/1. 182/29; P.L. 47/38, 50/4 (V. 6; Pr. 3|. Q (Construcţie metaforică) Greul negrei veelnlcil v. greu2 [V. 1], Pine neagră v. p 1 n c [V. 1). Q (Metaforic) Mizerabil, neplăcut. Vezi colo pe urtciunea fără suflet, fără cuget . . . Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri. O.I 150/13 [V. 1],          ’
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. negru (O.I 11/19, 15/9, 38/19,48/1. 50/18. 62/28,66/24, 66/27, 76/24, 84/8, 88/13, 92/26, 93/15, 93/31, 94/5, 96/11, 98/35, 103/24, 106/11, 142/16, 150/13, 172/1, 207/6; P.L. 4/8, 18/21, 29/40, 30/32, 31/38, 38/3, 39/14, 39/32, 47/38, 50/4, 50/22, 50/28, 50/35, 54/17, 73/34, 74/3, 79/4, 84/2, 92/22, 98/12), negrul (O.I 95/16, 97/1), neagră (O.I 26/20, 28/9, 50/14, 52/19, 60/3, 92/28, 96/18, 96/24, 97/3, 127/17, 140/25; O.IV 364/25; P.L. 9/18, 18/29, 19/29, 26/36, 27/15, 45/2, 45/11, 59/41, 63/6, 64/14, 72/11, 84/8), neagra (O.I 11/18, 27/8,182/29, 212/15; P.L. 50/10), g.d. neflrnlui (O.I 148/5, 168/3), negrei (O.I 177/1); pl.n.ac. negri (O.I 30/19, 37/7, 52/2, 62/30, 95/32, 97/22, 110/8, 148/34, 155/5, 155/9, 160/32; P.L. 5/11, 13/7, 29/4, 29/18, 30/25. 31/15, 39/9, 43/25, 46/6, 50/14, 70/9, 78/20), negre (O.I 17/17, 28/2, 32/2, 53/5, 53/9,62/17,67/27,79/28, 80/30, 83/31, 92/21, 96/11, 105/8, 129/3, 144/4, 155/11, 164/1, 167/16, 171/29; O.IV 338/14, 432/25, 432/29; P.L. 16/18, 29/6, 29/13. 30/2, 64/18, 72/4, 73/22, 84/28), negrele (O.I 4/11, 130/28; P.L. 39/6).
    x£GURA s.f. I. Ceaţă deasă. Sd lot privesc la munte, in sus cum se ridică, Perzlndu-şl a sa frunte In negură şi nori. O.I 6/20. Şi din neguri, dintre codri, tremarlnd s-arată tuna. O.I 148/36. Dealurile străluceau sub o ptnză de neguri. P.L. 101/27; cf. O.I 4/4, 5/16, 51/7, 72/1, 95/11 ; P.L. 18/32, 38/41,60/6 (V. 7; Pr. 4). Q (Comparaţie) Vede ţară Ungă ţară şi popor lingă popor — Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac. O.I 144/9 [V. 1]. Q (Metaforic) Dar prin negurile negre, care ochii li acopăr, Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui tnger. O.I 53/9. O negură albă li cuprinse vederea. P.L. 58/24. Nu mai văd ce frumoasă e ... o negură Imi întunecă ochii. P.L. 92/16;
— 363 —
cf. 0.1 53/12 [V. 2; Pr. 2}. © (Construcţie metaforică) Negurile gludirii = amintiri (?) (v. şi evlavie, trec u t). Frumoşi au înmărmurit ochii lui tn negurile glndirii mele. P.L. 31/12 [Pr. 1).
    2. Fig. întunecime, beznă. Din neguri te arată, Lumină dulce clară. O.IV 360/18 (V. 1|. Q (Construcţii metaforice) Al negurii repaos v. repaos (V. 1). Negura etemfi = neantul (v. şi genune, linişte, nefiinţă, repaos). Negura eternă se desface tn fâşii. O.I 132/27 (V. 1). Visul negurii eterne v. vis |V. 1). Neguri reci v. rece [V. 2). Negură de vremi = trecutul, amintirea (v. şi haos, noian, rccc, umbră, v a d), timpul care s-a scurs. O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine lu mă chemi. O.I 129/1 [V. 1]. Noian de neguri v. noian [V. 1).
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. negură (O.I 6/20, 51/7, 129/1; P.L. 58/24, 60/6, 92/16), negura (O.I 132/27; P.L. 18/32), g.d. negurii (O.I 140/23, 154/26), negurei (O.I 4/4, 5/16); pl.n.ac. neguri (O.I 72/1, 95/11, 120/18, 144/9, 118/36, 213/9; O.IV 360/18; P.L. 101/27), negurile (O.I 53/9, 53/12, 213/16; P.L. 31/12, 38/41).
    NEGUROS, -OASA adj. Ceţos. Clte-o femeie . . tşi desfăşura trecătoarele umbre prin spaţiul neguros. P.L. 26/28 [Pr. 1]. © (Construcţie metaforică) Salcie neguroasă = salcie pllngitoare. Ea cădea din braţele lui . . . ca o salcie neguroasă. P.L. 54/9 [Pr. 1).
    —     Forme gramaticale : sg.n.ac. neguros (P.L. 26/28), neguroasă (P.L. 54/9).
    NEGUSTOR s. m. Comerciant. Xegusloru-şi pune plnzele-nainle. O.IV 365/5 [V. 1).
    NEIERTÂT, -A adj. Nepermis. Ea abuza tntr-un mod neiertat de această putere ce o avea asupra lui. P.L. 91/27 [Pr. 1).
    NEISPRĂVfT, -A adj. Neîmplinit, neterminat. Aspru, rece sună ctnlul cel etern neisprăoit. O.I 158/6 (V. 1].
    NElMBLlNZlT, -A adj. Neîmpăcat, nemulţumit. Trist mergea [împăratul] tn război cu inima netmbltnzilă. P.L. 3/19 [Pr. 1].
    NEÎMPAcAT, -A adj. (Şi In forma nempăcat) înverşunat, aprig. Cu o ură nempăcată mi-am şoptit atunci tn barbă. O.I 147/8. Ieşi nemulţămit, arunetndu-i o ultimă privire de ură neîmpăcată. P.L. 99/36 [V. 1 ; Pr. 1).
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. neîmpăcată (P.L. 99/36), nempăcatfi (O.I 147/8). — Variantă : nempăcât-ă (O.I 147/8) adj.
    N'EÎIIPLUT, -A adj. Gol, vid. — Toi ca vremea, bucală cu bucată, poţi fi tn orice loc dorit, pe care n-o poţi părăsi netmplută. P.L. 41/36 [Pr. 1).
    NEINDURAT, -A adj. Nemilos, crud. Te duci şi rău n-o să-mi mai pară. . . Că nu am fost victimă iară Netnduratelor dureri. O.I 211/20 [V. 1].© (Construcţie metaforică) Neinduraţii ochi de gheaţă v. ochi (V.l).
    —  Forme gramaticale:      pl. n. ac. nenduraţii (O.I
226/20), g. d. neinduratelor (O.I 211/20). — Variantă: nendurât-ă (O.I 226/20) adj.
    * NEINDL’HAtoR, -OARE adj. v. nendurător.
    NEÎNSEMNAT, -A adj. De mică importanţă, fără valoare. Era ceva înfricoşat ctte crime au putut să se petreacă pe acest atom . . . pe acest bulgăre negru şi neînsemnat ce se numeşte pămint. P.L. 50/28[Pr. 1).
    ’ NEÎNTHERCpt. -A adj. v. nentrerupt.
    * NEINTL'RNAT» -A adj. v. uenturnat.
    NEÎNŢELES. -EAsA adj. (Şi in forma nenţeles) Neclar, confuz. O şopteşte-mi — zice dinsul — tu cu ochii plini de eres Dtdci cuvinte nenţelese, tnsă pline de-nţeles. 0.182 2. Ea şopti ceva neînţeles. P.L. 85,38 [V. 1 ; Pr. 1]. + Tainic, enigmatic, [(.upidonj dă ginduri nenţelese Yit-stei crude şi necoaple. 0.1 108/17. Xenţeles rămine gindul Ce-ţi slrcbaie ciuturile. O.IV 396/13. Cartea mea cetind-o in şir rămine neînţeleasă. P.L. 43/1 ; cf. P.L. 30/20 IV. 2 ; Pr. 2|.                      '   .
    — Forme gramaticale : sg. n. ac. neînţeles (P.L. 85/
38). nenţeles (O.IV 396/13), neînţeleasa (P.L.      43/1),
neînţeleasa (P.L. 30/20); pl. n. ac. nenţelese (O.I 82 2, 108/17). — Variantă: nenţeles, -eisă (O.I 82/2, 108/17; O.IV 396/13) adj.
    XEÎN'VfNS, -A adj. Invincibil, l.a Xicopole Văzut-ai cile labere s-au slrins Ca să sleie inainte-mi ca şi zidul neînvins. O.I 147/6 [V. 1).
    NELfBEH, -A adj. încătuşat. Cine ştie-amărăciunea . . . Sâ te simţi neliber, mic, Să vezi marile-aspiraţii că-s reduse ta nimic. 0.1 52/30 [V. 1).
    NELIXIŞTfT, -A adj. Frămintat, tulburat. Sta In fereastă neliniştit, pare-că aşteaptă sentinţa de moarle. l’.L. 58/8 [Pr. 1|.                ’
    NEMAICUNOSCUT, _-A adj. Cu totul neobişnuit. El recăzu obosit de-o simţire nemaicunoscută. P.L. 94/15 [Pr. 1).
    NEMAISIMŢfT, -A adj. Cu totul nou. unic. C-o mulţumire. . .nemaisimţilă El tn ochii ei se uilă. O.I 53/13. Cu-o dureroasă, nemaisimţilă voluptate, el ii scrise. P.L. 55/29. Ah! gtndi. şi un ce nemaisimţil ii trecu prin minte. P.L.93/19 [V. 1 ; Pr. 2|.
    —    Forme gramaticali* : sg. n. ac. nemauimţit (P.L. 93/19), neitiaisimţitâ (O.I 53/13; P.L. 55/29).
    N'EMARGINfRE s. f. I. întindere fără margini, infinit. Muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu colul, în acea nemărginire ne-noirtim uitind cu totul Cum că lumea asla-nlreajă e o clipă suspendată. O.T 132/38.
—     Sunt încredinţat, dascăle, in privinţa uremei, dar nemărginirea, spaţiul ? P.L. 41/34. Dan se simţi trăsnit şi afundat In nemărginire. P.L. 54/3; cf. P.L. 25/6, 26/40, 50/27, 54/5, 54/15 [V. 1 : Pr. 7).
    2. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. ,,dc") Imensitate, l’n punct matematic se pierde-n nemărginirea dispoziţiunii lui. P.L. 25/38. In fiecare fibră ruptă esle-o nemărginire de dureri. P.L. 56/15. fn drum trecea ...prin o nemărginire de lanuri. P.L. 76/21; cf. P.L. 77/36 [Pr. 4|.
— 364 —
    —     Forme gramalicalc : sg. n. ac. nemărginire (O.I 132/3K; P.L. :VI 3, 5115. 50-15. 76/21, 77/36). nemărginirea (P.L. 25 G. 25 38. 413», 5H/27), g. d. nemărginirii (P.L. 2G/-H1). nemărginirei (P.L. 54/5).
    MvMÂIlGlXÎT. -A adj. Infinit, imens. In multe forme-apare a vieţii crudă taină. Pe toţi ea ii tnşală, la nime ac distaină, Dorinţi nemărginite plăntlnd Intr-un atom. O.I HI 20. Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării, Du orizon nemărginit Singurătăţii mării. O.I 175/16. In sufletul nostru este timpul şi spaţiul cel nemărginit. P.L. 38 22 : cf. O.I (i,S. 132 32; P.L. 1(3 29. 41/8, 97/11 |V.4 ; l’r. I|. <> (('.a atribut al divinităţii) El deschise o carte. . .
■ ii <> (Inliratiune: ./.‘Win intru fiinfa sa nemărginit..." l’.l.. 35 21 [l’r. 1]. <> (Adverbial; precedă un adjccliv <!i- care sc k-aiiâ prin prep. ..de". dlndu-i o valoare de super-L.livi Acri pitici nemărginit de mici urcau regii lor. P.L. 'y1 31) (Pr. 1|.
    — I-orme gramaticale :   sg. n. ae. nemărginit (O.I
O/S. 132 32, 175 16; P.L. 16 29. 35 21. 3H.22), nemărginită (P.L. 418, 97 11); pl. n. ac. nemărj|inite (O.I 64/20).
    XKMAsUHAt. -A adj. Imens, copleşitor. I.e trage {degetele] la inima lui să le facă a simţi desele şi nemăsura-lele-i bătăi. IM- 57,28. Ar ptinge şi ar rlde de fericire... De uiule arca simţire nemăsurată. . . ? P.L. 57/31 [Pr. 2).
    —     I-orme gramaticale : sg. n. ac. nemăsurată (P.L. 57'31); pl. n. ac. nemăsuratele (P.L. 57/28).
    XKMENXlclK s. f. Ticăloşie, mizerie. Q (In imprecaţii) Minca-i-ar casa pustia Şi neamul nemernicia! O.I 183 11 (V. 1],
    XKMI-ILOCfT adv. In mod dircct. Am o inimă si o minte ciudată. Nimic nu pătrunde in ele nemijlocit. P.L. 89/30. Ceea ce am nemijlocit este simpatia. . .aceasta o ai intreagă. P.L. 00,9 |Pr. 2],
    NEMIŞCAT, -A adj. Nedinlil, fix. Atll de albă faţa-i s-atit de nemişcată. Dur ochii- i ard In frigu-i. 0.1 96/22. Dintr-o volbură natlă. verde, se vedeau nemişcaţi doi ochi de jerutec. P.L. 18,25. in vremea aceea leronim stetea pe piedestal drept, nemişcat. P.L. 84/30 |V. 1 ; Pr. 2).
    — I-ornu- gramaticale:  sg. n.  ac. nemişcat (P.L.
84 30). nemişcată (0.1 9G'22); pl. n. ac. nemişcaţi (l'.L. 18/25/.
    NEMIŞt.VrOn, -OARE adj. Neclintit. Şi ochii tăi nemişcători Sub ochii mei rămtie. O.I 174/25 (V. 1].
    \E\I1\CAT, -A adj. Carc nu a mlncat. Nemlneal toată ziua, el cină ce-i dăduse baba. P.L. 16/21 |Pr. 1).
    * XEMiXGAlAT, -A adj. v. nemingîlet.
    XEMtXGll£T, -A adj. (Mold., Transilv.) Intristati frăinlntat. Melancolic cornii/ .tund. . . Sufletu-mi nemtn-gliel îndulcind cu dor de moarte. O.I 206/7 |V. 1).
    XEMPAcAT, -A adj. v. neîmpăcat.
    XEMLLŢAmÎT. -A adj, (Mold.. Transilv,) Supărat, contrariat. Casielmare ieşi nemulţămit. P.I.. 99/35 [Pr. 1).
    • XEMLLŢIMfr, -A adj. v. nemulţămit.
    XEMUItfRE s. f. 1. Stare a celui nemuritor, imorlali-tate. Căci le iubesc, copilă, ca zeul nemurirea. O.I 22/5. Tu-mi cei chiar nemurirea mea în schimb pe-o sărutare. O. I 173/9. Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire. O. I 177/9 (V. 3]. Q (Construcţie metaforică) A păşi, a se duce pe-a nemuririi cnle — a intra in posteritate, a ajunge nemuritor (v. şi duce, hotar, Îngheţa, tntoarce, noapte, pămint, pleoapă, somn, untdelemn). Geniul mare al deşteptării talc Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale. O. I 1/9 [V. 1].
    2. Glorie eternă, faimă nepieritoare. Fericească-I scriitorii, toată lumea recunoască-l. .. Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrinul dascăl? Nemurire, se va zice. O.I 133/ 33 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. nemurire (0.1133/ 33), nemurirea (O.I 22/5, 173/9), g. d. nemuririi (O.t 1/9, 177/9).
    NEMURITOR, -OARE adj. Fără moarte, etern. Pe cind nu era moarte, nimic nemuritor... Pe-alunci erai tu singur. O.I 115/1. Trăind In cercul vostru strtmt Norocul vă petrece. Ci eu fn lumea mea mă simt Nemuritor şi rece.
O.I 181/16. Vremea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet. P. L. 41/8 ; cf. O.I 172/31; P.L. 42/27 [V. 3 ; Pr. 21.
    —  Forme gramaticale : sg. n. ac. nemuritor (O.I 115/1,
172/31, 181/16; P.L. 42/27), g. d. nemuritorului (P.L. 41/8).                                        *
    XENDLRAT, -A adj. v. neîndurat.
    XENDURĂTOr, -OARE adj. v. neîndurător.
    XEXOROCÎRE s. f. Stare a celui nenorocit; Inllin-plarc carc provoacă suferinţe; neajuns mare. Amorul este o nenorocire. P.L. 86/26. Trebuie să caut a-mi uita nenorocirea... prin o altă nenorocire. P.L. 89/28,29. Crede că nu voi supravieţui nenorocirea mea. P.L. 96/28; ct. P.L. 76/33 (Pr. 5|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. nenorocire (P.L. 76/33, 86/26, 89/29), nenorocirea (P.L. 89/28, 96/28).
    XEXOROCfT, 'A adj. Aflat In nenorocire, nefericit. De-a vieţii lor enigmă ti vedem pe toţi munciţi, Făr-a şti să spunem care ar fi mai nenorocii i. O.I 133/24. Ea suge ini-mele celor ce mor ori pustieşte sufletul celor nenorociţi. P.L. 17/29. ,.Ce nenorocit trebuie să fi fost. cfnd reamintirea li schimbă astfel fala!", gindi Cezara. P.L. 85/16; ct. P.L. 50/5 [V. 1; Pr. 3].
    —      Forme gramaticale: sg. n.ac. nenorocit (P.L. 50/5, 85/16); pl. n. ac. nenorociţi (O.I 133/24; P.L. 17/29).
    NEYTRERCFT, 'A adj. Continuu. Părea un fulger nentrerupl Rătăcitor prin ele. O.I 176/15 [V. 1).
    NEXTURY4T, 'A adj. Fără întoarcere. Q (Con* slrucţie metaforică) A ae duce pe o cale nenturnaUi v. d u c c. IV. 1]
    —  Formă gramaticală : sg. n. ac. nenturnatA (O.I 31/17).
    NENŢEL^S, -EAS.\ adj. v. neînţeles.
    NEXUMArAt, -A adj. Fără număr, foarte numeros. El numără tn glndu-i zile nenumărate. O.I 93/13. Cezara
— 365 —
peni... şi-l sărata, cu ochii pe jumălale închişi, de nenumărate ori. P.L. 94/19 [V. 1; Pr. 1].
    NEdRDINE s. f. Dezordine. Pe ea [roasă] hlrtii, versuri, ziare rupte, broşuri efemere. . . tn fine, o neordine tnlr-adevăr păglnească. P.L. 29/32 (Pr. 1].
    NEPAVAT, -A adj. Care nu este pavat. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate. P.L. 26/9 (Pr. lj.
    NEPĂSARE s. f. Indiferenţă. Cu uspra-ţi nepăsare tu sufletu-mi aduci Pe cele patru braţe-Xtinse-a sfintei cruci. O.IV 432/31 [V. 1]. O (Personificare) Piară ochii turburători din cale, Vino iar In sin, nepăsare tristă. O. 1 19018 [V. 1].
    NEPĂSĂTOR, «OARE adj. (Şi in forma nepăsători) Indiferent, rece. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roşu, femei trec cu-arme-n bra(. O.I 62 26. Căci azi le semeni tuturor La umblet şi la port Şi le priDesc nepăsător C-un rece ochi de mort. O.I 192/15. Ce nobile trăsături are ttnărul. . . pare un demon. . . frumos, serios, nepăsători. P. L. 76/11 ; cf. P.L. 80/9, 87/21 [V. 2 ; Pr. 3]. Q (In context figurat) Or sâ vie pe-a la urmă In convoi de-nmormtnlare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare. O. I 134/20 [V. 1]
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. nepăsător (0.1192/15 ; P.L. 80/9, 87/24), nepăsători (P.L. 76/11); pl. n. ac. nepăsătoare (O.I 62/26, 134/20). — Variantă; nepăsători, -oâre (P. L. 76/11) adj.
    NEPAsAtGRI, -OARE adj. v. nepăsător.
    NEPĂTRUNS, -A adj. De nclrccut, impenetrabil. Prin acel întuneric des şi nepătruns, Făl-Frumos vedea albind o umbră de argint. P. L. 9/20. Lumea mea este o vale tncunjurată din loate părţile de sltnci nepătrunse. P.L. 78/11 [Pr. 2]. O (Substantivat, m.; metaforic) Fiinţă supremă, necunoscută. La-nceput pe ctnd fiinfă nu era nici nefiinţă . . .Clnd pătruns de sine tnsuşi odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune? O.I 132/16 [V. 1).
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. nepătruns (O.I 132/16 ; P.L. 9/20); pl. n. ac. nepătrunse (P.L. 78/11).
    NEPERMiS, -A adj. Interzis, oprit. Ne-am permis
o  mulţime de lucruri foarte nepermise. P. L. 69/23 [Pr. 1].
    NEPLÂCtÎT, -A adj. Dezagreabil. Oriclt de neplăcut să fi fost spectacolul pentru sim/ul esletic al călătorului meu, el avu o influenţă salutară asupra eroului nostru. P. I.. 27/6 [Pr. IJ.
    NEPOATA s. f. Urmaşă. Q (Ironic) Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! O.I 150/30 [V. 1|.
    NEPOMENfT, -A adj. Neauzit, extraordinar. Cite numiri ar inventa el, care de care. . . mai nepomenite, pentru un surts de pe buzele ei. P.L. 57/23 [Pr. lj. <0> (Adverbial, precedlnd un adjectiv de care se leagă prin prep. ,,de” şi căruia ii dă valoare de superlativ) Şoptea . . . cuvinte dulci, nepomenit de dulci. P.L. 95/21 [Pr. 1].
    NEPOT s. m. Fiul fiilor şi al fiicelor In raport cu bunicii; fiul fratelui Jn raport cu unchiul. Murise vecinul
şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de stnge. P.L. 3/9. Iubite In Cristns nepoate... P.L. 78/5. El e nepotul şi moştenitorul lui podesta. P. L. 96/11 [Pr. 3|.
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. nepotul (P.L. 96/11), voc. nepoate (P.L. 78/5); pl. g. d. nepoţilor (P.L. 3/9).
    NEPOZlTIVfSM s. n. Lipsa simţului practic. El era orfan . . . si afară de aceea determinat prin naştere la nepo-zitivism. P.L. 27'32 (Pr. IJ.
    XEPREŢl'frA s. f. Femeie scumpă, iubită. Xepre-ţuita! şopti el. uitlndu-se la ea. P.L. 55 20 [Pr. I|.
    NEPREVĂZUT. -A adj. Neaşteptat. Poale ni vro intimplare neprevăzută sâ mă păstreze pentru tine. l’.L. 9631 [Pr. 1|.
    NEPRICEPUT, -A adj. Neînţeles, inexplicabil. Xu-şi părea a fi dectt o umbră nepricepută. P. L. 49. 1 [Pr. IJ.
    VKPLTfVŢĂ s. f. Imposibilitate; incapacitate. In neputinţă sufletească de a-şi crea o soartă mai fericită, el ştia că. . nu-l va tnlllni nici un zlmbet. P.L. 28,8. El înţelese se isul, dar şi neputinţa realizării viselor lui. P.L. 55 7. Cind o inimă perdută-n mizerie, tn apăsare, In neputinţa de a cultiva simţiri. .. Şi-ar ridica aspiraţiunile pină la line. . ce-ar simţi un asemenea om ? P.L. 56 '6 [Pr. 3j. <0» Loc. adj. Cu neputinţâ = imposibil. Aiunci lumea cea gîndită pentru noi avea fiinfă, Şi, di:t contra, cea aievea ne părea cu neputinţă. O.I 111/6. O lume întreagă de închipuiri umoristice ii umpleau creierii, care mai de care. . . mai cu neputinţă. P.L. 32 16. Mi-a trecut prin minte, zise el, acea idee nefericită, pe care liuben o credea cu neputinţă In capul unui om. P.L. 60/15 [V. 1 ; Pr. 2J.
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. neputinţă (O.I 141.6; P.L. 28/8, 32/16, G015), neputinţa (P.L. 55/7, 56,6).
    NEREALIZ.ĂDIL, -A adj. Care nu se poate inlăptui, îndeplini. Şi prima mea dorinţă si poale ultima — nerealizabilă.' P.L. 55 12. X-am avut dorinţe. . . De una uni fosl capabil, de una, care să-mi cuprindă toată viata, .şi aceea nerealizabilă: tu! P.L. 56.3G [Pr. 2].
    NEREGULARITATE s. f. Dezordine. Existenţa ideală a acestor reflecţiuni avea de izvor de emanaţiune un cap cu plete de o sălbătăcită neregularitate. P.L. 26/8 [Pr. lj.
    NEROD, -OAdA adj. Prost, fără minte. Q (tn contcxt figurat) Cine e nerod să ardă in cărbuni smarandul rar? 0.183/7 (V. 1). (Substantivat) Şi cu voi drapindu-si nula vă citează toţi nerozii, Meslecind veacul de aur in noroiul greu al prozii. O.I 149/29 [V. 1). + Lipsit de sens ; stupid. Şi te-o stringe-n două şiruri, aşezinda-te la coadă. în vro notă prizărită sub o pagină neroadă. O.I 131 li [V. 1|.
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. nerod (O.I S3 7). neroadă (O.I 134/14); pl. n. ac. nerozii (O.I 119 29).
    NEROZfE s. f. Prostie. O (Ironic) Da, ciştigul fără muncă, iată singura pornire ; Virtutea ? e-o nerozie ; geniul ?
o nefericire. O.I 151/28 [V. IJ. Q (Metaforic) Stare de uimire, zăpăceală. Ochii lui (Dionis) erau plini dc o superstiţioasă nerozie. P.L. 30/13 [Pr. 1].
    NERUŞINAT, -A adj. Impudic, imoral. .S<< vă admir curagiul tn vinure vărsate, In sticle sfărâmate, hurii
— 366 —
                                                                                    neruşinate Ce chiuie-n orgii ? 0.1 23/23 |V. 1]. <> (Substantivat) Tu vezi că sunt o neruşinată. P. I.. 86/11 [Pr. 1].
     —  Forme gramaticale:       sg. n. ac. neruşinaţi (P.L.
 8G/11); pl. n. ac. neruşinate (0.1 23/23).
     MiRVtfs.-OAsA adj. 1. Viguros, puternic. Ce-fi doresc eu fie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, fara mea de dor? Uratele nervoase, arma de tărie. O.I 15/3 |V. 1).
     2. Agitat. Se-nclestase amindoi intr-o tmbrăţoşare lungă şi nernoasă. P.L. 9-1/11 |Pr. 1], <> (Adverbial) l'n băiet de ţigan. . . cu degetele uscate, mişca nişte coarde false, care firliiau nert’os. P.L. 27/-I [Pr. 1).
        Clare exprimă enervare, iritare. Surisul său devine iur nervos. P. L. 100,26 |Pr. 1].
     —      I'orme gramaticale : st*, n. ac. nervos (P.L. 100/26), nervoasă (l'.L. 91/11); pl. n. ac. nervoase (O.I 15/3).
     XEsAţ s. n. (Şi in forma nesafiti) Dorinţă arzătoare, lăromic. Şi pătruns de-ate tui patimi si de amoru-i, cu nesaţiu El ar frtnge-n vers adonic limba lui ca şi Horafiu. O. I 162.1. O, vino iar in al meu braf, Să te privesc cu mult nesaţ. O.I 235/6 |V. 2],
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. nesaţ (O.I 235/6), nesaliu (0.1 162 1). — Variantă : nesâţiu (O.I 1G2/1) s. n.
     NESAŢUL' s. n. v. nesnţ.
     MESAŢIOS adv. C.u o dorinţă nepotolită. Siî ne privim nesăţios Şi dulct toată viaţa. O. I 17 i/3l | V. 1J.
     MisCHlMUÂT, -A adj. Rămas acelaşi. Arald, ce înseamnă pe tine^negnil port Şi fafa ta cea albă ca ceara, neschimbată? O.I 97/2. Cu proporţiuni neschimbate — o lume inmiit de mare şi alta tnmiit de mică ar fi pentru noi tot atit de mare. P.L. 24/14 (V. 1 ; Pr. IJ.
     —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. neschimbată (P.L.
 21 I1); pl. n. ac. nesi-hlml'iile (0.1 07/2).
     NKSFÎHŞlT, -A adj. Fără sflrşit, infinil ; imens. Să fie un vis numai, sâ fie o părere |viaţa|, Ce fur' <te patimi trece in timpul nesflrsit. O.I 00,30. Ai văzut că tn om e un şir nesfirşit de oameni. P.L. -11 MO. Marea-şi întindea nesfirşita-i albăstrime. P. I.. 72/1 ; cf. P.L. 41/40, 12 27 [V. ]; Pr. -îj. + Făiă întrerupere, continuu. Miros, lumină şi un cintec nesflrşil. Incet, dulce, ieşind din ruirca fluturilor si a albinelor, îmbătaţi grădina şi casa. P.L. 7,10 (Pr. 1].     ’
     —      1-orme gramaticale : sg. n. ae. nesfirşit (0.1 60/30; P.l,. 7/19, »1 4 >, 12/27). ^lesfîrşila (P.L. 72-1).
     NESlMŢiltE s. f. (In expr.) A «ă.lea in ne«lmiire
 = a leţina. Arald nebun se uită. . . Şi-n nesimţire cade pc-a jilţului său spale. 0.1 95/20 [1).
                                                                                    NESPAlAt, -A adj. Murdar. Pătrundea prin ferestele nespălate... o lumină murdară. P.L. 26/22 JPr.l].
     NESPUS, -A adj. Inexprimabil, imens, extraordinar.
 I.uceste c-un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se inalfă lot mai sus. Cu să nu-l pot ajunge. O.I 175/21. Esle
 o  nespw.ă ţienlileţă in modul cum o femeie ce iubeşte.. .trebuie să se apropie de un bărbat. P.L. 79/33. Roşafa din obraz dispăruse, făclnd loc unei palori, care-i da un aer de nespusă bltndetă. P.L. 92'38;cf. P.L. 30/8, 37/10, 64/25, 72(14 IV. 1; Pr. 6|. •0’ (Adverbial; precedă un adjectiv I
 de care e legat prin prep. ,,de’ şi căruia ti dâ valoare de superlativ) Ochii nu mai aveau acea sălbatecă şi nop-toasă strălucire. . . ci limpezifi, nespus de adinei. P.L. 92/40 [Pr. 1].+ Nepreţuit. O vin-odoruf meu nespus, Şi lumea la o iasă. O.I 172/13; cf. O.I 170/25 (V. 2).
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. nespus (O.I 170/25, 172/13, 175/21), nespnsft (P.L. 30/8, 37/10, C4/2r«, 72/14, 79/33, 92/38).
     NESTINGfBIL, -A adj. Fig. Inepuizabil, viu. Exprim . .. tn Aurora acea veselie nestinyibilă a fetelor tinere. P.L. 80/4 [Pr. 1].
     NESTf.XS, -A adj. Aprins, arzind. Din nou prin glorii calcă cu fafa inteilă, Cu faclele nestinse... Poporul tmpărat. O.I 21/11. Un feli de foc nes/ins ii cutreieră. . . toţi muşchii. P.L. 9/10 [V. 1; Pr. IJ.
     —     Forme gramaticale; sg. n. ac. nestins (P.L. 9/10); pl. n. ac. nestinse (O.I 21/11).
     NESTRĂMUTAT, -A adj. Veclintit, neschimbat. Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Pe-paosă nestrămutate Sub ra±a gindului etern. O.I 205/7 IV. lj.
     NESTRĂBĂTUT, -A adj. Des, compact. Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile ior deasupra riului şi formau bolţi nafle de verdeafă nestrăbătută. P.L. 52/1 IPr. 1].
     MîŞTfiRS, -EAnsA adj. Care rămine. care se vede. Q (Metaforici Viu, m-alterat. Pot »edi un om cădind mort pe uliţă şi momentul tnlli nu-mi face nici o impresie.. . abia oupă ore reapare imaainea iui. . . şi urma rămine neştearsă tn inima mea. P. L. 90/4 [Pr. 1].
     NEŞTlfXŢA s, f. Necunoaştere : ianoranţă. Stea1 cum luceşti tn cerul tâu, fără să ştii că un suflet moare! Şi tn neştiinta la eşti şi moi frumoasă. P.L. 5t‘/30 IPr. IJ. 0 (Personificare) La sftrşitul cărţii era zugrăvit '>/. (îheorghie tn lupta cl halaurut — drajă Doamne, simbol ce tnfăfişa adevărul nimicind neştiinta. P.l . 35/3r> (Pr. lj.
     NEŞTlOr,-A adj. Necunoscu', anonim. Deasupra tuturora se ridică cine [i»a‘e, Pe ctnd alfii sttnd tn umbră şi cu inima smerită Neştiuţi se pierd in taină ca şi spuma ne.ărită. O.I KU-28 (V. lj.
     1M&TEO, -A adj. Fără încreţituri, fără asperităţi > moale, catifelat. O! aezmiardă, p’n-ce fruntea-mi erte netedă şi lină. O.I 42/17. Sărut cu-mpătimire ai tăi albi şi netezi umeri. O.I 82/6. Prin transparenţa generală a unei fetiţi netede te vedeau [arco vinele vierii. P.L. 100/24 ; cf. P.l .7/25, 9/41, 27/12, 53/29, 100/39 (V. 2: Pr. 6].
     —     Forme gramaticale* siţ. n. ar. neted» (O.I 42/17; P.L. 7/25, 9/41, 27/12, 100/39) g. d. netede (P.L. 100/21); pl. ii. ac. netezi (O.I 82/6; P.L. 53 29).
     NETEZf vh. IV. Tranz. 1. A face netei?, a nivela. După ce om netezit granitul peşterei mele, am tmplut suprafaţa părefitor cu ornamente şi basreliefuri. P.L. 79/11 [Pr.l|.
     2. A trece cu mina peste.. ., a aranja ; p. c x l. a mingiia, a alinia. Xelezeşti tncet şi leneş fruntea mea cea linişlilă. O.I 4213. Şi pllngtnd tnfrtnă calul... fi nelează mtndra coamă. O.I 66/3. Ruben tşi netezi Incet
— 367 -
 barba. P.L. 43/16 ; cf. O.I 54/14, 84,'25, 152/26 ; P.l 10/18 49/22, 60/36 [V. 5; Pr. 4].                                   ’
    —      Forme gramaticale: Ind. prez. 2 sg. netezeşti (O.I 42/13), 3 sg. netezeşte (O.I 84/25), neteazA (O.I 66/3,152/26), p. s. 3*sg. netezi (P.L. 10/18, 43/16), p. c. 1 sg. am netezit (P.L.79/11) ; ger. netezind (O.I 54/14 ; P.L. 49/22, 60/36).
    NETtiT, -OAtA adj. Xeintrcg. ©(Metaforic) Carc nu mai are limpezime, claritate. Mintea mi-e seacă, ghidul netot. Pustiul arde-n inima-mi beată. 0.1 27/3 [V. 1).
    NEUITAT, -A adj. Care nu poate fi uitat; memorabil. Dispărea iar tn parfumatul ei ieiac, împlinit nopfite cu dulci şi neuitate visuri. P.L. 46/9 (Pr.l).
    NEVASTA s.f. Soţie. © (Glumeţ: ironic) Cum nu sunt un şoarec, Doamne, măcar lotuşi are blană, Mi-aş minca cărfile mele. . . Mi-ar părk superbă, dulce o bucată din Ho-mer. Un palat, borta-n părele şi nevasta — o icoană. O.I 46/16 (V. 1]. + Femeie. Pe un pat ae scinduri goale doarme tlnâra nevastă. O.I 84/23 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. nevastă (O.I 81/23)-nevasia (O.I 46/16).
    NEVĂZUT, -A adj. Caie nu poate fi văzut, invizibil. / se pare că nu fuge, ci cade din înaltul cerului tntr-un adtnc nevăzut. P.L. 19/8. De o mină nevăzută el era tras tn trecut. P.L. 37/24 ; cf. P.L. 38/26 |Pr. 3). O Expr. A se faee nevăzut = a dispărea. Fugea mereu, o stlncă de pea-tră. . . ptnă ce se făcu nevăzută. P.L. 7/11. Bălrlnul. . . se face nevăzut tnăuntrul clâdirei. P.L. 73/19 [Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. nevăzut (P.L. 19/8, 73/19), nevăzntâ (P.L. 7/11, 37/24, 38/26).
    XEVTXOVÂT, -A adj. Candid, pur. Tu priveşti tăcută şi nevinovată asupra acestei lumi. P.L. 94/1 [Pr. 1). + Care exprimă candoare. [împăratul] nu zlmbea nici la clnte-cui nevinovat al copilului. P.L. 3/12 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. nevinovat (P.L. 3/12). nevinovală (P.L. 94/1).
    NEVINOVĂŢIE s.f. Puritate, candoare. Su-fi pot descrie expresia de nevinovăfie. . .din fafa ei. P.L. 90/32 [Pr. 1].
    NEVIOLABILITATE s.f. Calitatea dc a nu putea fl atins. © (Glumeţ) Clasicii erau aşezafi pe-un scrin in religioasă regală şi neviolabililate. P.l.. 66/12 [Pr. lj.
    NEVOf vb. IV. Tranz. A fi constrlns. E nevoit să tmpodobească cu flori... mizeria existentei. P.L. 81/33 (Pr. 1].
    NEVdlE s.f. 1. (în expr.) A avea nevoie = a-i trebui, a-i simţi lipsa. De lege n-au nevoie — virtutea e uşoară Ctnd ai ce-fi trebuieşte. O.I 60/6. în orice caz, nu mai ai nevoie de mine. P.L. 42/40 [V. 1 ; Pr. 1|.
    2. (Mai ales la pl.) Neajuns, lipsă. Eu ? îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul. O.I 147/31. A'u slmbea [Împăratul)... nici la poveştile bătrtne şi glumeţe a ostaşilor tnâlbifi tn bătălie şi nevoi. P.L. 3/15 [V.l; Pr. 11- © (Construcţie metaforică) Braţul teribilei nevoi v. braţ [^ • 11*
     —  Forme gramaticale: sg.n.ac. nevoie (O.I 60/6;
 P.L. 42/40), g.d. nevoi (O.I 60/10); pl.n.sc. nevoi (P.L. 3/15), nevoile (O.I 117/31).                        '
     NFVntDNIC, -A adj. 1. Care nu e bun de nimic, fără vreo însemnătate. Străin şi fărdelege de voi muri — atunce Seorednicu-mi cadavru In utilă-l arunce. O.I 116/10 [V. IJ.
     2. Vinovat, păcătos. — Blanca, aflu că din leagăn Domnul esle al lău mire. Căci născulă eşli, copilă. Din nevrednică iubire. O.I 65/4 [V. IJ.
     —      Formf granialicalc : sg.n.ac. nevredniou- (O.I 110,10), nevrednică (O.I G*>. I).
     NFZÂIlfT, -A adj. Invizibil. Seşliuţi se pierd In taină ca şi spuma nezărită. O.I 133/28 [V. IJ.
     *  MCAlGni adv. v. nicăiri.
     MCAfRI adv. In nici un loc. Căci ei (ochii] cuprinp
 o  lume de dulci fâgăduinfi De-amor fără de margini, de scumpe fericiri, Ctim nu se află-n lumea aceasta nicăiri. O. IV -132/10. Fl se trezi pe ctnd mijea de ziuă. Ctnd colo — iepele nicăiri. P.L. 16/26. Işi mai primbtă ochii de jur împrejur. . nicăiri o ieşire. P.L. 101/19 [V.l; Pr. 2j.
     MCI1 adv. 1. Exprimă sau întăreşte negaţia. — Şi acele ginduri negre nici a muri nu-t lasă. O.I 53,5. Tu pe-alăluri te strecoară, A'u băga nici chiar de seamă ... De te-ndeamnă, de te cheamă. O.I 198/2. Era tlnăr — poate nici optsprezece ani. P.L. 27/38 ; cf. O.I 59;25, 60,10, 80 23, 120/9, 128/10. 151/4, 174/13, 184 8, 212 5; O.IV 333/8; P.L. 10/33, 15 38, 26/15, 31/30. 43/3, 43,5, 55/38, 61/33, 69/7, 88/34 [V. 12; Pr. 111. *0” Kxpr. Xici vorbă măcar v. vorbă (Pr. lj. Xici eă v. că [V. 4|. <0* (Neinsoţit de ,,nu”) O, lu nici visezi, bătrtne, ci(i In cale mi s-au pus ! O.I 146,23. Azi nici măcar imi pare rău Că Irec cu mult mai rar. O.I 192/9. O bucurie mare l-ar omori. Sici trebuie să-l trezim măcar. P.L. 59/23 ; cf. O.I 53/4. 83/10. 150,9, 160-23, 185/21, 194/17 [V. 8; Pr. lj.
     2. (l'rmat de pronumele nehotărite ,,unul", ,.una”, formează împreună pronume negative) Cordelufe şi nimicuri iată toale-a lui averi. . . Darnic clnd nu vrei nici una. O.I 108/11. S-am avut dorinţe, nici una-n lume. P.L. 56 34. Sici unul din ei nu ştie tncă ce-nsemnează iubirea. P.L. 79/16 [V. 1'; Pr. 2J. <C> (Adjectival, urmat de art. nehot. ,,un”, ,,o”) Sici o scinteie-nlr-insul nu-i candidă şi plină. O.I 56/8. Su-nfelegi lu, din a ei căutătură. . . Că intreaga-i frumusefe e tn lume de prisos Şi că sufletul fi-l pierde fără de nici un folos? O.I 160/16. Pol vedi un om căztnd mort pe uli(ă şi momentul tntti nu-mi face nici o impresie. P.L. 90/3; cf. O.IV 365/19; P.L. 28/11, 87/31, 96,27, 101/17 [V. 3;Pr. 5|.
     XICI2 conj. (Neagă părţi de propoziţii aflate in raport copulativ; repetat, indică excluderi succesive) -Vu era : azi, nici mtne, nici ieri, nici totdeauna. O.I 115/3. Căci unde-ajunge nu-i hotar, Sici ochi spre a cunoaşte. Şi vremea-ncearcă in zudar Din goluri a se naşte. O.I 176/26. Soi nu avem nici timp, nici toc. Şi nu cunoaştem moar/e. O.I 177/31 A'u sunt nici egoist, ,iici. mincinos. P.L. 87/27 ; cf OI 176/26; O.IV 432/13, 432/13; P.L. 3/12, 3-13, 3/14, 24/7, 24/7, 25/20, 25/20, 31/19, 31/40, 31/40. 40/13, 40/13, 49/40, 49/40, 70/11, 70/11, 70/11, 70/11, 74 28, 71/28. 79/21 [V. 9 ; Pr. 23). <0* (Leagă propoziţii copulative, uneori
— 368 —
  cu elipsa predicatului din a doua propo7iţie) Nici rău nu-i pare acuma, nici bine nu. O.I 114/10. Eu nu ţi-aş dori vreodată să ajungi să ne cunoşti. Nici ca Dunărea să-nece spumegind a talc oşti. O.I 147/16. Sici nu sunt tn stare să-mi treacă prin minte, nici nu le pot sfătui. P.L. 43/14,15 ; cf. O.I 1152, 132/13. 182/19. 182/19, 182/20, 182/21; O.IV 132 21 IV. 10; Pr. 2|.<>(în corclaţic cu „şi”) Fu prăpastie? genune ? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă. O.I 132/18. Ctnd vezi piatra cc nu simte nici durerea şi nici mita — De ai inimă \i minte — feri in lături, e Dalila. O.T 101/15. l-'t ştia că.. . nu-l ra intitni nici un :imbet şi nici o lacrimă. P.L. 28/11 ; i-f. O.I 132.20, 13-2 20. 181/7, ISIS |Y. li; Pr. 2], <> (Neln-M>ţil dc lu-ualia ..nu") Nu caut vorba pe ales. Nici ştiu cnm uş tnccpc. O.I 173/2. .Yu ştia <<■ .«i ghulească, nici iiimi'Hi ceru. P.L. 5S 10. )-u... n-am fost iubit, nici am iubit p? nimenea. l’.L. !)0'15; cf. IM.. M;l, 89/10, 89/37, SU 3.S | V. 1 : Pr. C>|, <•> (Trimit de ,,c:V. ecliivalcnt cu o m\i:;ii.ie rcpelalâ) .Ş/ nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-mpuimlnt, Cum veniră se făcură tu/i o apă ş-un pămtnt. O.I 117 23 [Y. I).
     NICIODATĂ adv. Nicicind. Şi f<>st-ar fi mai bine Ca nici"dată-n viaţă .vii nu te văd pe tine. O.I 92/13. Trecut-au anii cu nuri luuyi pc şesuri Şi niciodată n-or să vie iară. O.I 201,2. Tu nu nt-ai iubit niciodată. P.L. 70/8; cf. O.I 115 6, 127 18. 171.1, 172 21 : P.L. 3/12, 15/1, 52/28, 55/16,
 60,26, «127. 7c 38, 71 6. 71/15, 71/18, 78/23, 89/10, 93,29 |Y.6: I *r. II). <> < în conslrucţii eliptici-) De vorbit... cit vrei! ilar o guriţă, tn? pe nume? — niciodată! P.L. 68/3 JPr. 1]. O I.xpr. Ca niciodată = cum n-a mai fost. A fost odată ca-n poveşti. A fost cu niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. O.I 167,2 (V. 1).
     MMB s.n. Aureolă. Reia-mi at nemuririi nimb şi focul din privire. O.I 177/9 (Y. 1). O (Metaforic) Pe clnd oastea sc a^iră. iată soarele apune. Voind creşlclrte-nalle ale (ării să-ncnnitne Cu un nimb de biruin/ă. O.I 118/33 (V.l].
     M'MK pron. neg. v. uimeni.
     \IML\L pron. neg. v, nimeni.
     \IML\L.\ pron. nc-g. v. nimeni.
     MMF\I pron. neg. (Şi in forma nime. nimene, nimenea) Nici un om. Griia noastră n-uib-o nime, Cui ce-i pasă că-mi rsti tlnig? O.I 35.23. Veneai lu mine noaptea ca nimeni să te nulă. O.I 92.2. Si nime-n urma mea Nu-mi ptingă l'i crcşlct. O.I 225 0. Te mg să nu spui nimărui. P.L. 70/34 ; ef. O.I 55'10, 61/15, 01,19, 80/4, 80/22, 83/20, 104/18,
 119.6, 209.1. 209/12. 209 1l>. 210.13. 219/21. 221/5; O.IV 3331, 338/4, 364 21: P.L. 6 21, 6,23, 22/17, 28/7, 31/32, 31/36. 31;37, 46/24, 49,9. iy/10, 49,26, 52/20, 61/25, 89/11, 9U,15. 100,11 ]Y.20; Pr. 17). ©(Repetiţie) Pe un pat asudă inlr-o lungă agonie Ttnărul... Nimeni nu-i ştie de ştire, Nimeni soartea-i n-o-mbllnreşle, Nimeni frunlea-i n o mingiie. O.I 52/23,24. Se va stinge asemenea unei seîntei, după care nu-ntreabă nimenea — nimenea-n lume. P.L. 28/13. Oh! s-n duc intr-un pustiu, uncie să nu fie nimeni — nimeni ileclt eu şi ea. P.L. 45,29 |V. 3; Pr. 4|. Expr. A nu aven |>e nimeni -- a fi singur, a trăi izolat. Lipsii dc iubite — căci n-avea pe nimeni... se va stinge asemenea unei scinlei. P.L. 28/8 [Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. nimeni (0.1 52/23, 52/24, 52/24, 61/15, 83/20, 92/2; O.IV 333/4; P.L. 22/17, 28/8, 31/32, 45/29, 45/29), nimene (P.L. 31/36, 31/36, 52/20), nimenea (O.IV 364/24; P.L. 28/13, 28/13, 49/26, 90/15), Dlme (O.I 55/10, 55/23, 64/19, 80/4, 119/6, 209/4*20912, 209/16, 216/13, 219/21, 221/5, 225/9; O.IV 338/4; P.L. 6/21, 6/23), g.d. nlm&rui (O.I 80/22; P.L. 61/25, 70/34, 100/11), nimftrula (O.I 104/18). - Variante : nime (O.I 55/10, 55/23, 64/19, 80/4, 119/6, 209/4, 209/12, 209/1C, 216/13, 219/21, 221/5, 225/9; O.IV 338/4; P.L. 6/21, 6/23), nimene (P.L. 31/36, 31/36, 52/20), nimenea (O.IV 361/21; P.L. 28/13, 28/13, 49/26, 90/15) pron. neg.
    MMERt vb. IV. Tranz. A găsi, a potrivi, leronim sletea pe piedestal drept, nemişcat, mîndru ca un antic Apoll, In semiîntunericul. . . pe care piciorul II făcuse anume, pentru a nimeri tonul fundamental al figurei. P.L. 81/32
IPr. 11-
    NIMERIT, -Ă adj. 1. Reuşit, izbutit. E de sărutat schila mea. Poale că e una din cele mai nimerite. P.L. 90/35 [Pr. 111.
    2. Exact. Ce era adică: un băiet de (igan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerii al nemărginirii. P.L. 26/40 [Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. nimerit (P.L. 26/40); pl. n.ac. nimerite (P.L. 90/35).
    MMfC1 pron. neg. (Şi tn forma nimicâ, nimica) 1. Nici un lucru. Ochiu-i nimic nu cuprinde. O.I 28/11. Au e nimic şi totuşi e O sete care-l soarbe. O.I 176/29. Dorul meu e-atlla de-adlnc şi-alll de sflnt Cum /iu mai e nimica tn cer şi pe pămînt. O.I 232/20. Apoi nu mai gîndi nimic. P.L. 68/16 ; cf. O.I 28/11,35/12,35/18,35/31,36/7,38/16,40/4,52/31, 53/4, 54/16,59/15,60/5,02/11, 82/25,92/10,115/1, 132/15,133/18, 151/10, 198/11, 226/6, 227/8, 230/6, 232/1; O.IV 361/11, 430/21, 432'22; P.L. 6/28, 10/26, 12/28, 15/25, 16/35, 20/10, 20/40, 22/22, 35/31, 37/1, 43/7, 56/2, 56/41, 58/5, 58/24, 58/25, 68/2, 69/3, 09/16, 73/8, 74/25, 74/28, 75/30, 77/8, 88/31, 89/22, 89/27, 89/36. 9027, 93/37, 94/20, 95/3, 100/5 [V. 30; Pr.34]. <0> (în construcţii elipticc dc prcdicat) De\tut voi aşteptarăţi Ca s« uedeţi ce bine prin bine o să ias'. Nimic... Locul hienei II luă cel vorbăreţ. O.I 61/3. Tata i-a dat un ceasornic frumos... Etis nimic. P.L. 66/10 [V.l: Pr. 1 ).© (Repetiţie) Eu singur n-am cui spune tumplila mea durere.. . Căci mie mi-a dat soartea amara mlnjiiei: O piatră să ador. Murindului speranfa, lurbărei răzbunarea... Nimic, nimica eu. Nimica doar icoana-ţi care mă înveninâ, Nimic, doar suvenirea surîsului îă.i lin, Nimi: decit o rază din faţa la senină. O.I 20/20—23. Nimica — nu mi-i nimica, 2ise ea cu glasul stins. P.L. 20/10. Nimic! nimic / — Şi eu i-am dat de 2iua ei o păpuşă. P.L. 66/21 [V. 5 ; Pr. 4|. •£> Loc. adj. De nimic = a) fără valoare, neînsemnat. Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului tor închină, numind mare pe-un pitic Cc-o beşică t de spumă, într-un secol de nimic. O.I 140/4. încă de mic Te cunoşteam pe line, $i guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine. O.I 175/11. Apoi mi le vindea [cărţile] pe un preţ de nimica. P.L. 61/27 (V. 2 ; Pr. 1|; b) cu Înfăţişare modestă. Uscăţiv aşa cum este, glrbouit şi de nimfe, Universul fără margini e tn degetul lui mic. O.I 132/5 [V. 1].<> Expr. Ca din nimica = parcă In mod miraculos, ca in basme. Făt-Frumos născu ca din nimica înaintea ei. P.L. 15/23
— 369 —
[Pr.l]. A nu însemna nimic. v. Însemna {V. 1]. \u face nimic = nu arc nici o importanţă. Ei o scăpară [cutia] jos, dar nu făcea nimic... era inc-o sărutare. P.L. 71/22 [Pr. 1). A nu avea nimica asupra cuiva = a nu avea ceva de obicctat. Mi-a venit şi mie (oane. Asupra la n-am nimica... suni foarle mulfămită. P.L. 16/36 [Pr. 1],
    2. (Adverbial; regional) Dc fel, «Ic loc. înăuntru baba şuiera şi se smulgea ca vtntul închis dar nu-i folosea nimica. P.L. 7/4 |Pr. 1].
    -Variante: nimica (O.I 20/20, 20/21, 35/18, 35/31, 53/4, 54/16, 60/5, 62/11, 232/20; 1\L. 6/28, 7/4, 10/26, 12/28. 15/23, 15/25, 16/35, 16/36, 20/10, 20/10,20/40, 22/22, 61/27, 74/25, 77/8, 89/27, 95/3, 100/5), niniieâ (O.I 38/16, 82 25, 92/10, 198<11) pron. neg.
    XIMfC2 s.n. 1. (La pl.) Lucru, fapt fără nici o valoare ; bagatelă. Aducerile-aminle pe suflet cad In picuri. Hetleş-lepllnd tn faţă-mi trecutele nimicuri. O.I 107/6. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, îmi par-o oeche, de demult Poveste. O.I 188/6. Căci penlru care altă minune decil tine Mi-aş risipi o viată de cuqetări senine Pe basme şi nimicuri, cuvinte cumpănind. O.I 232/5; cf. O.I 108/9, 119/5, 150/14 [V. 61.
    2. Fig. (In forma articulată) Neant. Se poate ca boita de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui lar<;ă. O.I 38/18 [V. 1].'
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. nimicul (O.I 38/18); pl.n.ac. nimicuri (O.I 107/6, 108/9, 119/5, 150/14, 232/5), nimicurile (O.I 188/6).
    XIMfCA pron. neg. v. nimic1.
    NIMfCĂ pron. neg. v. nimic1.
    NIMICf vb. IV. Tranz. A distruge, a desfiinţa. La aftrşilul cărţii era zugrăvit Sf. Gheorghie in iupta cu balaurul — di agă Doamne, simbol ce infălişa i^deoârul nimicind neştiinţa. P.L. 35/35. Mult a trebuit ptn l-am prins tn laf pe acest călugăr evlavios. .. are să-i nimicească bălrtnul meu duşman. P.L. 44/1 JPr. 2]. ©(Repetiţie) In viafa ta luminoasă nu s-a pulut ii'i nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimiceşte inima. O nimiceşte! P.L. 56/1 [Pr.2].
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. nimiceşte (P.L. 56/1); conj. prez. 3 sg. să nimicească (P.L. 11/1); ger. nimicind (P.L. 35/35).
    NIMICIT, -Ă adj. Distrus, zdrobit, tncepu a rlde hid şi sMmblndu-se: — Hlhl! zise, incă un suflet nimici'/ cu Mul! P.L. 43/36 [Pr.l].
    NIMICNICfE s.f. Deşertăciune, inutilitate. Sirăin de tofi, pierdu/ fn suferinfa Adtncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie. O.IV 361/10 [V. 1].
    NIMITtiZ s.n. (Mold.) Zăbranic. Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimilez. O.I 96/11 [V. 1],
    NfNGE vb. III. Intranz. imper s. A cădea zăpadă. Priveşte.. . strada aceea strimtă şi întunecoasă; numai tntr-un singur coif, li laie umbra o dungă de lumină, dar tn acel loc pare că a nins. P.L. 94/8 |Pr. 1). Q (Metaforic) A albi, a arginta. Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei. P.L. 92/29 [Pr.l].
    —     Forme gramaticale : ind. p.c. 3 sg. a nins (P.L. 94/8); part. nins (P.L. 92/29).
    NIXS, -X adj. Acoperit cu zăpadă. Tu cu lumea ta de ginduri după ea să te afii ? Să aluneci pe poleiul de pe uli-fele ninse. O.I 157/19. Trecea prin codri pustii, prin munţi cu fruntea ninsă. P.L. 11/20. Vtnlul lătra prin gardurile şi ramurile ninse. P.L. 32/6 [V. 1 ; Pr. 2],
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. ninsă (P.L. 11/20); pl.n.ac. ninse (O.I 157/19; P.L. 32/6).
    XiXSOARE s.f. 1. Căderea zăpezii. El vede toată firea amestecat-afară — Ninsoare, fulger, gheaţă, vtnt arzător de vară. O.I 94/33 [V. IJ. Q (Construcţie metaforică) Ninsoare de stele = sclipirile infinite, albe, ale stelelor. Te văd ca o umbră de-argint strălucită. . . Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O.I 37/12 [V. 1].
    2. Zăpadă, nea. Două umbre albicioase Ca şi fulgii de ninsori, Razele din alba lună Mi le torc, mi le-mpreună Penlru-nlregul viitori. O.I 13/12. Ninsoarea se lăsase pe garauri. P.L. 67/27 [V. 1 ; Pr. 1]. Q (Comparaţie) Mirete-şi puse... manta albă ca ninsoarea. P.L. 23/31. în haine de argint, frunfi ca ninsoarea. . . treceau îngerii cei frumoşi. P.L. 53/27 [Pr.2]. ©(Construcţii metaforice) Argintul de ninsoare = albul strălucitor al zăpezii. (Comparaţie) Flori, giuvaeruri In aer, sclipesc lainice tn soare. Vnele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare. O.I 43/5 [V. 1], De uinsoare (sau de ninsori) = alb, imaculat (v. şi omăt, zăpadă). Ardeţi acele ptnze cu corpuri de ninsori. O.I 60,17. îşi golise gtlul ei de ninsoare. P.L. 100/35 [V.l; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. ninsoare (O.I 13/12, 37/12, 43/5, 94/33; P.L. 100/35), ninsoarea (P.L. 23/31, 53/27, 67/27) ; pl.n.ac. ninsori (O.I 60/17).
    XISfP s.n. (Şi in forma nâsip) Sediment sub forma unor acumulări dc granule mici, provenit din sfărlmarca stln-cilor. Vtnlul ridicat-a lot nisipul din pustiuri, Astupind cu el oraşe. O.I 45/4. Sub nisipul din pustie cufundai e un popor. O.I 45/27. Se dete jos de pe cal şi-şi aşternu mantaua pe năsipul incă ferbinte. P.L. 20/4; cf. O.I 43/20; P.L. 5/25, 13/10, 13/12, 13/24, 15/31, 18/17. 19/34, 19/35, 20/4, 20/11, 20/22, 21/11, 72/6 [V.3; Pr. 14].
    Forme gramaticale sg.n.ac. nisip (P.L. 5/25,13/13, 72/6), năsip (P.L. 18/17, 20/4, 20/11, 20/22), nisipul (O.I 45/4, 45/27; P.L. 13/10, 13.24, 15/31), năsipul (P.L. 19/34, 20/4, 21/11), g.d. năsipului (P.L. 19/35); pl.n.ac. nisipuri (O.I 43/20). — Variantă: năsip (P.L. 18/17, 19/34, 19/35, 20/4, 20/11, 20/22) s.n.
    XlSIPfŞ s.n. întindere dc nisip. îJrayanu-acu/n aleargă pin' ce caii lui ii crapă Şi tn Nil numai deşertul nisipişul şi-l adapă. O.I 45/8 [V. 1].
    NISIPOS, -OAsA adj. Plin de nisip. / se păru atunci că e tntr-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta. P.L. 36/23 [Pr. 1).
    XfŞTE art. nehot. (Precedă substantivele la pl., indi-clnd o cantitate oarecare.) Zilele tmi sunt Pustii ca nişte stepe. O.I 175/30. Tremură largele Vase de lemn: Nişle cetăţi Plutind pe marile Şi mişcătoarele Pustietăţi. O.IV 378/9. Nişte trepte de lemn duceau In catul de sus. P.L. 29/10 ; cî. O.I 176/22; P.L. 10/28, 16/3, 26/14, 27/4, 30/1, 30/32, 40/11, 51/13, 61/13, 62/24, 69/7, 72/7, 75/14, 78/19, 84/15, 97/14, 101/1 [V.3; Pr. 18). © (Depreciativ) Voi sunteţi
— 370 —
 urmaşii Romei? Nişle răi şi nişle fameni! O.I 151/1. Prea v-aţi bălul joc de limbă, de străbuni şi obicei, Ca să nu s-arate-odală ce sunteţi — Nişle mişei.’ O.I 151/26 (V. 3].
    NOAPTE s.f. 1. Timpul dintre scară şi dimineaţă. Marea-n fund clopote are care sună-n ortce noapte. O.I 45/25. Dar noplile-s dc-un farmec sfint Ce nu-l mal pot pricepe. 0.1 175,31. Noaptea inundase pămlnlul cu aerul ei cel negru şi răcoare. P.L. 18/21 ; cf. 0.1 13, 13/2, 13/17, 16 1, 18/1, 27/8, 29,9, 31/4, 4-1/10, 4-1/16, 44/23, 44/28, 45 30, 55 14, 03(20. G3 21» 79/28, 80'25, 96/28, 98/18,
 1  OS 2u, 15J.-4, 157/40. 179,2, 187-22, 201/13, 207/13, 211/6,
 231 23, 230-15; O.IV 364/7; P.L. 4/17, 0/5, 7/11, 11/24,
 12 38, 10 23, 18'33, 22 18, 23/7, 2G;9. 29 3, 30/18, 32/12, ::0 19. 38,29, 3!), 10, 44'25, 46 2. 46.8. 48,35, 52/19, 54/25,
 51.30,  60,8, 62,21, 64.7, 61,12, 67.2o, 71/16, 72/4, 02/28, 92'33, 95 25, 96/25, 99 11, 99/1 1, 101/20. 101/23, 101/25,
 101.30. 101/34, 102/12. 1H2/18 [V. 34; J»r. 44). ©(Repetiţie) în ftcce noapte se repeta acest vis, tn fiece noapte el tmbtu cu Maria. P.L. 52 30. 37 |Pr. 2]. ©(Comparaţie) Şi bărbia iui s-apasă de al pictrii umăr rece. Părul său negru ca noaptea pesle-al marmurei braţ alb, O.I 50/18. I'runtea-i aspra-adincă, încreţită. Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită. O.I 52,19. Sc zărea. . . un cap de fată oacheş şi visător, ca o noapte de vară. P.L. 11/37 [V.2; Pr.l). © (Pcrsonifiearc) A nopţii gigantică umbră uşoară. . . Sc-ncwtiic. 0.1 31. Pe stele aurie Noaptea doarme uşurel. O.I 11,7. Şi soarele c talăl meu, Iar noaptea-mi este mumă. O.I 172/12 [V. 3). © (în conlcxt figuial) Eol. . . Cinl-a nopţii dulce, mistică cintare. O.I 9/23 (V. 1). © (Metaforic) Astfel eu. pierdui tn noaptea unei vieţi de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc. O.I 29/17. Vdru şeple iepe negre, strălucite, şeple nopţi, care de cind erau nu zărise tncă lumina soarelui. P.L. 16/19; cf. O.I 120/19 [V. 2 ; Pr. 1). O Haină de noapte v. haină |Pr. 1). <> Loc. adv. Zi ţi nouptev. zi [V. 1.) Asiă noapte v. ăst |Pr. 1). «0* Kxpr. Miezul nopţii v. miez [V. 3; Pr. 2). Noapte hună v. bun* [V. 2]. Din zori pînă-n noapte v. z o r i [V. 1]. O mie [ţi] una [de) nopţi = cuieptTc de basme orientale. .Să mi se pară cum că creşti.. . tn umbra itulcilor popeşti Din nopţi o mie una. O.I 185/8 ţV. 1). ©(Construcţii mctaforicc) Doamna mărilor şi-a noplii (regina nopţii sau al nopţilnr monarr) = luna (v. şi copilă, disc, mare2, s c ti t, v i s). Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O. I 09/2. O dormi, o dormi in pace. . . în mausoleu-ţi mindru, al cerurilor arc, Tu adorai şi dulce al nopţilor monarc! O.I 09/0. Doamna mărilor ş a nopfii varsă linişte şi somn. O.I 148<37 (V. 3]. A face din noapte ziuă şi a închide ocliii zilei v. ochi [V.l). Al nopţii mire v. mire |Y, 1). llaina nopţii v. haină [Y. 1], Al nopţii domn v. domn [V. 1], A nopţii palid domn v. domn [V. 1). Seninul noplii v. senin [Pr. 1). Curcubeu de Doapte v. c u r c u b c u |V. 1]. Ziua întreagă, noaptea înlrea(jă v. întreg [Y. 1). © (Metaforic) Natura cuprinsă dc Înnoptare. Luna-nlreagă-atunci din codri iese. Noaptea toată slă s-o vadă. O.I 67/26 [Y. 1]. © (Mclaforic) Muncă făcută dc scara pină dimineaţa. El are briliante pe degetele groase Din nopţile celor care ptn2a-i coase. O.IV 365,8 [Y. 1). + (Adverbial) In timpul nopţii. Noaptea potolit şi vinăt arde focul in cămin. O.I 42/1. în volumul ros de molii Cauţi noaptea adevăr. O.I 108/14. Inima mea este atlt de bolnavă ca o scinteie de soare noaptea.
P.L. 55/32; cf. O.I 41/1, 42, 44/26, 45/14, 48/16, 50/1, 80/11, 80/23, 92/2, 96/19, 108/7, 171/10, 190/4, 192/19, 209/7, 231/19; P.L. 12/37, 16/14, 51/30, 53/35, 78/34, 94/10 (V. 18 ; Pr. 7).
    2.     Fig- întuneric adine, Întunecime. Aleargă purtat ca de vtnt Din noaptea pădurii de iese. O.I 11/10. Nu văd tn fundul nopţii o umbră de roşafă. O.I 97/32. Călări ei intră-nunlru. .. Pe veci pieriră-n noaptea măreţului mormînt. O.I 98/27 ; cf. O.I 82/37 (V. 4], © (Personificare)
—  De-ai fi noapte-aş fi lumină. O.I 5/1 [V. 1). ©{Metaforic, cu referire la culoarea întunecată a ochiioi) îndură-te şi lasă privirea s-o consol... La noaptea cea adîncă din ochiul tău ceresc. O.IV 430/10 (V.l]. ©(Construcţii metaforice) Noaptea [ochilor] albastră v. albastru [V. 1). Două nopţi turburi v. turbure [Pr. 1). Noaptea dulce [a ochilor] v. dulcc1 (V. 2]. Noaptea veeinicei uitări (sau noaptea cea mocnită şl pustie din sicriu) = moartea (v. şi ducere, gheaţă, glas, linişte, mare2, moarte, ochi, paranimfă, repaos, stingere, vis tern ic). Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rlu Nu-i ca noaptea cea mocnită şi pustie din sicriu. O.I 82/38. Din noaptea vecinirei uitări în care toate curg... Aş vrea odată-n viaţă tu Să le tnalţi tn sus. O.I 230/1 (V. 2]. Noaptea adineă a veciniclei = eternitatea (v. şi greu2, moarte, vecie). Uscăţiv aşa cum esle, glrbovil şi ae nimic. Universul fără margini e tn degetul tui mic.. . Soaptea-adtnc-a veciniciei el In şiruri o dezleagă. O.I 132/8. Astfel, Intr-a veciniciei noapte pururea adtncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine tncă. O.I 133/5 [Y. 2]. Noaptea nefiinţei v. nefiinţă (V. 1]. A adormi in noaptea uitării = a muri (v4 şi duce, hotar, îngheţa, Întoarce, nemurire, pămint, pleoapă, somn, untdelemn). De-oi adormi curlnd în noaptea uitării, Să mă duceţi tăclnd La marginea mării. O.I 219/2 [Y. 1). Noaptea amintirii = lumea trecutului. Ea [luna] din noaptea amintirii o vecie-nlreagă scoate De dureri pe care tnsă le simţim ca-n vis pe toate. O.I 130/5. Şi noaptea amintirii mii de doruri ea [luna] ne scoate. O.I 136/7 [Y. 2). © (Metaforic) Trecutul Îndepărtat, greu de cunoscut (v. şi ieri). Ideal pierdui fn noaptea unei lumi ce nu mai esle. . . O! te văd, te-aud, te cuget, tlnără şi dulce veste O.I 29/1 [V. 1). ©(Metaforic) Neantul (v. şi întuneric, pace). Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă. O.I 38/18. Putut-au oare-atila dor în noapte să se stingă.. .? O. I 186/18. Tot astfel cind al nostru dor Peri tn noaplea-adlncă, Lumina tristului amor Ne urmăreşte tncă. 0.1234/14; cf. O.I 230 [V.4]. ©(Metaforic) Stare afectivă intensă şi tulbure, încordare dureroasă. Te iubesc i-era să strige demonul tn a tui noapte. O.I 51/21. Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de patimi. O.I 179/16. Ochii tăi. . . privesc atit de adtnc, altt de ferice de adtnc tn noaptea sufletului meu. P.L. 55/34 ; cl. O.I 232/14 [V. 3 ; Pr. 1], © (Construcţie mclaforică) Noaptea glodurilor v. glnd (V.l]. A farmecului noapte v. farmec [V,l|,
    —      Forme gramaticale; sg.n.ac. noapte (O.I 5/1, 13/17, 27/8. 29/9, 44/10, 45/25, 45/30, 51/21, 52/19, 56/20, 79/28, 93/11, 108/20, 117/17, 133/5, 142/14, 186/18, 207/4, 207/16, 231/23, 234/14, 236/15; P.L. 4/17, 11/24, 11/37, 12/1, 26/9, 30/18, 39/40, 44/25, 48'35, 49/15, 52/36, 52/37, 54/25, 62/21. 67/26, 71/16, 96/25, 101/20), noaptea (O.I 11/10, 13/2, 14/7, 29/1, 29/17, 38/18, 41/1, 42, 42/1, 44/23, 44/26, 45/14, 48/16,50/1,50/18,55/14,63/21,67/26,80/11, 80/23, 80/25,
— 371 —
82/37, 82/38, 83/5, 83/9, 92/2, 96/19, 98/18, 98/27, 108/7, 108/14, 130/5, 132/8, 133/19, 136/7, 154/4, 155/6, 171/10, 172/12, 179/2, 179/16, 183/19, 187/22, 190/4, 192/19, 209/7, 214/6, 219/2, 230, 230/1, 231/19, 232/14; O.IV 361/4 364/7, 364/25, 430/10 ; P.L. 12/37, 12/38,16/14,18/21, 51/30, 53/35, 54/30, 55/32, 55/34, 64/12, 78/34, 92/28, 92/33, 94/10, 101/23, 101/25), g.d. nopfi (P.L. 6/5, 101/34), Dopţii (O.I 3/1, 9/23, 13, 14/3, 16/4, 18/1, 44/16, 44/28, 63/20, 69,2, 72/7, 96/20, 97/32, 120/19, 148/37, 168/23, 202/11, 203, 203/1, 204/13, 207/13 ; P.L. 7/11, 10/23, 17/17, 18/33, 22 18, 23/7, 29/3, 36/19, 38/29, 52/19, 60/8, 67/20, 72/4, 93,0. 95/25, 99/14, 101/30, 102,12, 102/18); pl.n.ac. nopfi (O.I 31/4, 96/28, 157/40, 185/8; P.L. 6/36, 16/19, 32/12, 4G 2, 64/7), Dopflle (O.I 175/31 ; O.IV 365/8; P.L. 46/8, 99 11). g.d. nopţilor (O.I 69/6).
    N0BIL, -A adj. Distins, graţios. Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de in. O.IV 366/6. Ce nobile trăsături are ttnărul. P.L. 76/10. Attt de nobil fi, alll de frumoasă, capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mlndrie. P.L. 77/24; cf. P.L. 76/3, 100/22 [V.l; Pr. 4J.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. nobil (O.IV 366/6), nobilă (P.L. 76/3, 77/24, 100/22); pl.n.ac. nobile (P.L. 76/10).
    NOBLEŢĂ s.f. Distincţie, eleganţă. Începu să privească Vitregul acel model frumos, din a cărui muşchi şi forme respira mindria şi nobleţă. P.L. 84/20 [Pr. IJ.
    *NOBL£ŢE s.f. v. nobleţă.
    NOCTIÎRN, -A adj. De noapte. [Auzea] grupe de cavaleri, care veneau de la vro petrecere nocturnă. P.L. 14/26 [Pr. 1].
    NOD s.n. Loc unde se leagă două sau mai multe fire. (Adverbial) Un vtnăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. O.I 170/11 [V. IJ. <0» Loc. adj. In nodnri = Incilcit. O, lu crai cu barba-n noduri, ca şi ctlţii ctnd nu-i perii, Tu tn cap nu ai grăun/e. O.I 83/11 [V. 1].
                                                                                                                               ' ~7
    NODORdS, -OAsA adj. Cu noduri, colţuros. Hlrlilâ, nodoroasă stă tn colb rlşniţa veche. O.I 84/11 [V. 1],
    ‘NODUR6S, -OĂSA adj. v. nodoros.
    NOI pron. pers. 1 pl. 1. (La nominativ, desemnează pe cel ce vorbeşte şi persoane sau persoanele pe care şi le asociază In vorbire) Să iertaţi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alături. O.I 87/22. Mereu va plinge apa, noi vom dormi mereu. O.I 129/18. Ungă salcim sta-vom noi noaptea întreagă. 0.1231/19. De ce n-am pud să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi? P.L. 25/33 [V. 11; Pr. 4]. © (Repetiţie) Iară noi? noi epigonii?. . . Simţiri reci, harfe zdrobite ? O.I 35/7 [V. 2). <> (în corelaţie cu alte pronume, accentuează o antiteză) Voi credeaţi tn scrisul ooslru, noi nu credem tn nimic. O.I 35/12. — Ce vrei tu?
—  Noi? Bună pace! O.I 146/7. Ei doar au stele ca noroc Şi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Şi nu cunoaştem moarte. O.I 177/31 [V. 4J. ©(Repetiţie) Cu o oi viitorul trece; Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece; Noi In noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i
străin! O.I 35/17. Voi pierduţi tn gtnduri stnle convorbeaţi cu idealuri; Noi ctrpim cerul eu stele, noi mtnjim marea cu valuri. O.I 35/20 [V. 4].
     2. (La dativ) Atunci vă veţi întoarce la vremile-aurite, Ce mitele albaslre ni le şoptesc ades. O. I 61/7. Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei-Tale. . . O.I 146/18. Biblia nu povesteşte de Samson, cum că muierea Ctnd dormea, lăindu-i părul, i-a luat ţoală puterea. O.I 159/1. Avem această mină de creieri, care ar ori să ne dovedească cum că Intr-adevâr facem ce voim. P.L. 82/14 [V. 19; Pr. 5]» <0> (Cu valoare posesivă) Virtutea despletită şi patria-nt zeie Nu pot ca să aprinxă o singură setnteie In suflelu-nghefat. O. I 25/7. Frumseţile-ne tineri bătrtnii lor distrug. O.I 59/35. Cu evlavie adtncă ne-nvtrleau al minţii scripet. O.I 140/21 [V. 10). <0> (Cu valoare dc pronume reflexiv) Să ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte. P.L. 24/8. Astăzi ne-am permis o mulţime de lucruri foarte nepermise. P.L. 69/23 [Pr. 3J. <£> (Cu valoare de pronume reflexiv reciproc) Apuctnd spre sat tn vale, Ne-om da sărutări tn cale. O.I 55/19. Ne spuneam attt de multe Făr-a zice un cuvlnt. O.I 112/19. Ne-om răzima capetele-unu( de altul. O.I 231,21 |V. 4J. <> (Cu valoare de dativ etic/ Grăim, Doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne eşti aşa departe. O.I 149/6. Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă. O.I 151/11 [V. 2].
     3.     (La acuzativ) înglna-ne-vor c-un cint Singuratece izvoare, Bllndă batere de vtni. O.I 75/18. Adormi-vom, troieni-oa Teiul floarea-i peste noi. O.I 101/6. Spuma asla-nveninatu, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi slăplnă şi pe tară şi pe noi! O.I 150/32. Nu totdeauna suntem din ţara ce ne-a văzut năsetnd. P.L. 65/17 [V. 26 ; Pr. 10]. Q Expr. în noi = In sufletul nostru, in conştiinţa, !n mintea noastră. în noi lotul e spoială, totu-i lustru fără bază. O.I 35/11. Noi tn noi n-avem nimica. O.I 35/18. Noi reducem tot la pravul Azi tn noi, mtni In ruină. O.I 36/10 [V. 3 ; Pr. 1]. (Pe) la noi = aici, acasă; In regiunea sau tn ţara noastră. Te-am ruga, mări, ruga Să-mi trimiţi prin cineva Ce-i mai mtndru-n vatea la. . . Că şi eu trimite-voi Ce-i mai mlndru pe la noi. O.I 149/13. El era orfan, o existenţă — cum sunt mulle la noi — fără de speranţă. P.L. 27/31. Au zis oamenilor să-l aducă la noi. P.L. 96/23 [V. 2; Pr. 2J.
(Cu valoare de pronume reflexiv) Ne-om culca Ungă izvorul Ce răsare sub un tei. O.I 101/3. Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi. O.I 132/36. — Trebuie să ne grăbim mult ca să-i ajungem ? P.L. 12/20 [V. 8 ; Pr. 8]. <0» (Cu valoare de pronume reflexiv reciproc) Mai aproape, mai aproape Noi ne-om strlnge piept la piept. O.I 101/10. Să ne privim nesăţios Şi dulce toată viaţa. O.I 174/31. Atunci trebuie să ne despărţim pentru totdeauna. P.L. 42/30 [V. 8 ; Pr. 5).
     —      Forme gramaticale: n. noi (O.I 35/7, 35/7, 35/12, 35/17, 35/18, 35/20, 35/20, 35/31, 36/19, 36/21, 87/22, 100/17, 101/10, 107/14, 124/5, 127/18, 129/18, 132/33, 137/19, 146/7, 155/17, 177/31, 182/25, 231/19 ; O.IV 360/12 ; P.L. 8/32, 24/13, 25/33, 75/3), d. nouă (O.I 146/18), ne (O.I 25/7, 40/3, 44/19, 55/19, 59/35, 82/8, 100/20, 112/19, 127/9, 136/7, 136/9, 140/21, 140/25, 141/6,146/18, 149/6, 150/22. 150/22, 150/22, 151/11, 159,1, 176/4, 182/8, 186/12, 194/10, 231/21 ; P.L. 24/8, 24/13, 25/30, 38/23, 69/23, 83/14), ni în loc de ne (O.I 14/11), ni (O.I 61/7, 129/15, 149/22, 149/35, 155/12, 176/3; O.IV 379/12; P.L. 65/13), ne In Ioc de ni (P.L. 47/40), ac. nei (O.I 35/11, 35/18, 36/19, 101/6, 114/1, 141/5, 146/19, 149/13, 150/32; P.L. 24/16,
— 372 —
25/14, 25/25, 25/35, 27/31, 50/6, 70/17, 96/23), ne (O.I 1/10, 75/18, 91/22, 101/3, 101/10, 101/15, 120/2, 120/3, 123/3,124/5, 127/18,129/14, 129/16,132/36, 132/36, 132/38, 140/25, 146/15, 146/16, 147/15, 151/21, 155/14, 155/15, 174/31, 185/17, 186/11, 191/14, 208/6, 209/4, 209/12, 209(16, 234/4, 234/16, 235/10; O.IV 360/3, 360/3, 360/4, 360/8. 360/14, 370/4; P.L. 6/10, 12/20, 12/21, 15/28, 24/19, 25/24, 25/27, 38/23, 42/30, 50/6, 59/32, 61/9, 65/17, 75/3, 75/5, 80/27, 82/13, 92/5).
     XOlAX s. n. 1. Cantitate marc, imcnsilale. El singur zeu stătut-a nainle de-a fi z eii Şi din no ian de ape puteri au dat sclnteîi. O.I 115/10. La-nceput, pe cind fiinţă nu era, nici nefiinfă. ■ ■ Fu noian inlins de apă? O.I 132/17 [V. 2], Q (Metaforic) Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n t'isul meu ceresc d-odinioară.. . Speranfa mea tu n-o lăsa să moară Deşi al meu e un noian de oină. O.IV 361,’G [V. 1]. O (Construcţie mclaforică) Noian de neyurî ; trccut Îndepărtat (v. şi haos. negură, rece, umbră, va îl). Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump. O.I 213'9 [V. 1], + Mulţime. Ploaia cădea măruntă pe stradele neparate. . . ce trec prin noianul de case mici şi rău zidite. P.L. 26/11 (Pr. 1].
     2. Abis, străfund. De unde trine şi unde merge floarea Dorinţelor obscure sădite In noian? O.I 64/5. Din ce noian îndepărtai Au răsărit [cinlurilc] tn mine! O.I 184/13 |V. 1], O (Conslrucţic metaforică) Floarea dorinţelor obseure sădite in noian v. floare [V. 1).
     —    Forme gramaticale : sg. n. ac. noian (O.I 64/5, 115/10, 132 17, 18-1/13; O.IV 361,6), noianul (O.I 213/9; P.L. 26/11).
     X6lM.\ s. f. Simbol, convenţie. O (Conslrucţic mclaforică) A-şi acoperi sărmana viaţă cu noime = a se supune convenienţelor, rlnduiclii tradiţionale. Se petrifică unul In sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui viafă. O.I 64/13 (V. 1],
     NONSENS s. n. Ceea cc e făr;1 inţclcs; absurditate.
 O    (Constru ţiu metaforică) Leculu de nonsenn = minte (v. şi cumpănă. încăpere, mină). Această lecută <te nonsens să vorbească şi ea ? să aibă vro influentă . . . ? P.L. 81/19 (Pr. 1|.
     NOPTOS, -O.VsA adj. întunecos. Q (Metaforic) Pătimaş (v. şi demonic, f i e i b i n t e, i n t u n e c o s). Ochii nu mai aveau acea salbatică şi noptoasă strălucire. P.L. 92,39 [Pr. 1).
     XOR s. m. (Şi in forma nour) 1. îngrămădire de vapori in atmosferă. Nourii curg, raze-a lor şiruri despică. O.I 231 9. Stol de cocori Apucă-ntinsele Şi necuprinsele Drumuri de nori. O.IV 378/16. Luna s-ascunse fnfr-un nor negru. P.L. 31/38; cf. O.I 6/20, 8/12, 11/5, 12/20, 17/2lV 17/21, 26/13, 27/7, 28/7, 37/7, 44/2, 46/5, 63/26, 69/1. 72/9, 92/27, 95/11, 133/12, 144/14, 157/17, 193/9; P.L. 4/27, 4/28, 4/39, 5/18, 8/38, 9/3, 9/16, 9/18, 9/25, 13/7, 15/19, 18/33, 18/40, 19/5, 19/19, 19/23. 19/26, 21/27. 21/35, 21/36, 21/36, 31/12, 36/8, 36/27, 36/39, 37/39, 38/37, 39/2, 44/29, 48/39, 50/14, 50/21, 51/10, 54/23, G0/8, 92/33, 101/25 (V. 23; Pr. 38). Q (Comparaţie) Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni Orizonu-ntunectndu-l, vin săgefi de pretutindeni. O.I 148/7. Trecut-au anii ca nori lungi
 pe şesuri. O.I 201/1 [V. 2]. Q (Personificare) Şi norii-şi spun In tunet durerea lor mugindă. O.I 20/11 (V. 1].
O   (în contcxt figurat) Şi singur stau.. . Ca muntele ce-n frunte-i de nouri încreţită Vn Irăsnel ar purta. O.I 25/14 (V. 1]. O (Construcţie mctaforică) A se cufunda in stele şi în nori şl in ceruri nalte v. cufunda (V. 1). Cerurile înşiră nori v. înşira (V. 1). Nouri de eres v. eres (V. 1). Geană de no(u)ri v. geană (Pr. 2). Mreajă de nouri v. mreajă [Pr. 1]. A norilor schele v. schele (V. 1). Nor de rnze şi umbre = imagine vaporoasă dc clar-obscur. Haina ei albă şi lungă părea un nor de raze şi umbre. P.L. 7/22 [Pr. 1], + Fig. întristare. A?a şi speranfa — c-un licur uşor. . . Animă-nc-odală Iremindul picior De uilă de sarcini, de uilă de nori. O.I 11/14. îmi blastăm insuşi eu mlntuirea, Orb. ■ . Ce-ar vrea din frunle-i să sting-un nor. O.I 27/16 (V. 2J. Q (Construcţie metaforică) Nour roş = impurpurare. Şi pe fala lui cea slabă Irece-iişor un nour ro?. O.I 52/3 (V. 1], Zile Iară nori = viaţă senină, liniştită, plăcută (v. şi alb2, gradină). Cind tofi tşi au plăcerea şi zile fără nori, Vn suflet numai plinge. O.I 6/2 [V. 1].
    2. Val, revărsare. Apoi un nor de colb ti cuprinse, căci Genarut venea tn fuga calului. P.L. 13/3 [Pr. 1).
O   (Metaforic) Sufletul mi-apasă nouri de suspine. O.I 10/11. Jar In norul de profume. Două suflete ae flori Le des,>arte-a nopfii mire Cu fantastica-i şoptire. O.I 14/1 [V. 2],
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. nor (O.I 17/21, 17/21, 27/16; P.L. 7/22, 13/3, 18/40, 19/23, 31/38, 36/27), norul (O. I 14/1),      nour    (O.I 26/13,    52/3), nourul      (P.L.
36/39), g. d. nor (P.L. 15/19), nour (P.L. 50/21); pl. n. ac. nori (O.I 6/2, 6/20, 8/12, 11/14, 28/7, 44/2, 44/24,    54/2,
133/12, 144/14,   201/1;  O.IV 378/16;   P.L. 4/27, 4/28,   5/18,
8/38, 9/3, 19/5, 19/19, 19/23, 21/27, 21/36, 21/36, 31/10, 48/39), norii (O.I 11/5, 12/20, 20/11, 37/7, 46/5, 72/9,193/9; P.L. 9/25, 21/36), nouri (O.I 10/11, 25/14, 27/7, 31/24, 63/26, 69/1, 92/27, 148/7, 157/17; P.L. 9/16, 18/33, 21/38, 29/4, 31/12, 36/8, 37/39, 38/37, 39/2, 51/10, 60/8, 92/33, 101/25), nourii (O.I 95/11, 231/9; P.L. 4/39, 13/7, 50/14, 54/23), g. d.     norilor (O.I 37/11; P.L. 9/18), nourilor
(P.L. 4-1,29). — Variantă: udur (O. I 10/11, 25/14, 26/13, 27/7, 31(24, 52/3, 63/26, 69/1, 92/27, 95/11, 148/7, 157/17, 231/9; P.L. 4/39,5/18, 9/16, 13/8,18/33, 21/38,29/4, 31/12, 36/X, 36/39, 37/39, 38/37, 39/2, 44/29, 50/14, 50(21. 51/10, 5-1/23, 60/8, 92/33, 101/25) s. m.
    XORD s. n. Regiune nordică. Ca iarna cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorfirea In sufletu-mi amar. O.IV 130/19 [V. lj.
    \6ftDIC, -A adj. Care aparţine popoarelor din nord. Cile-o femeie. . . Işi desfăşura trecătoarele umbre prin spaţiul neguros, asemenea zeilor Inlunecafi din epopcele nordice. P.L. 26/29 [Pr. 1).
    NOIt(">C s. n. 1. Soartă, destin (favorabil). Să-fim din nou copii, Ca norocul şi iubirea să ne pară jucării. O.I 100/19. Vino! Joacă-le cu mine. . . cu norocul meu. O.I 15-1/1. Trăind In cercul vostru strimt Norocul vă petrece. Ci eu In lumea mea mă simt Nemurilor şi rece. O.I 181/16 ; cf. 0.1 116/16, 181/4 IV. 5). O (Personificare) Chiar clopotul n-a plinge cu limba lui de spijă Pentru acel de care norocul avu grijă. O.I 61/14 (V. 1]. •$> Expr. A-şi încerca
— 373 —
                                                                          norocul v. încerca (V. 1]. © (Construcţie metaforică) A avea stele cu noroc şi prigoniri de soartă v. stea (V. 1].
    2.     întlmplare, împrejurare favorabilă; şansă. Petrec tn minte via(a-mi lipsită de noroc. O.I 107/2. îl priveşte cu o gingaşă căldură Ce-i promite cu nome a-i e aproape. O.I 166/21. Norocul tău, că n-ai pronunlat vorba întreagă ' P.L. 54/13; cf. P.L. 11/8 (V. 2; Pr. 2|. © (In contcxt figurat) De-i goni fie norocul. Fie idealurile, Te urmează tn lot locul Vinturite, valurile. O.IV 396/9 [V, 1|. <> Loc. adj. Dc noroc = norocos, favorabil. Şi-am făcut din line-itn tnger... Ctnd tn viafa pustiită rldc-o rază de noroc. O.J 29/20 [V. 1|. Fârâ dc noroc = urgisit, nenorocii. O rămii, rămii la mine. . . Zburător cu plete negre, umbră (ură dc noroc. O.I 80/30. Luceferi de foc Privi-vor tlin cetini Mormint făr' de noroc Şi fără prieteni. O.I 225/15 (V. 2|.
    îl. Fericirc, bine. De noroc i-s umeri ochii (miresei], O.I 85/30. Ia ce simţirea crudă a stinsului noruc. Să nu se stingă-asemeni. ci-n veci să stea pe loc? O.I 127 5. Dc-atunci pornind a lui aripe S-a dus pe vcci norocul meu. O.I 212/18; cf. O.I 21/2, 107/16, 126/2, 127 13. 1 .S5.2.Î. 214/17 (V. 9|. ©(în contcxt figurat; personificare) Orice noroc Şi-ntinde-aripele, Gonit de clipele Stării pe loc. O.IV 379/1 (V. 1]. © (Construcţie metaforică) Pliu de noroc = dătător de fericire (v. şi plin, st1 m ă n ;•>. S-altrnă sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi si noroc. O.I 117/12 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. noroc (O.I 21/2, 29/20, 80/30, 85/30, 107/2, 117/12. 127 5, 177/29, 185-23, 225/15; O.IV 379/1), norocul (O.I 61/11, 100/19, 107 16, 116/16, 126/2, 127/15, 154/1, 174/4, 181/16, 212 18, 211/17 ; O.IV 396/9; P.L. 54/13), oorocu- (O.I 166/21, 181/1); pl. n. ac. ooroace (P.L. 11/8).
    NOROD s. n. Popor. Mulţi durară, după i'remuri, peste Dunăre vreun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulfime de norotf. O.I 147/20 [V. 1]. © (Metaforic) Văd painjinişul Intre tufe ca un pod, Peslc care trece-n zgomot
o mulfime de norod. O.I 87/4 (\'. 1).
    NOROl s. n. Glod. Prin bălfile de noroi . . . treceau nişte ciubote mari. P.L. 26/13 [Pr. 1|. © (Construcţii metaforice)-De noroi = mizerabil, josnic. Rămineţi dară cu bine, stnle firi vizionare . . . Ce treafi o altă lume pe-astă lume de noroi. O.I 36/18 [V. 1]. Noroiul «reu al prozei = banalitatea vieţii cotidiene. Şi cu voi draplndu-şi nula, vă citează tofi nerozii, Mestccind veacul de aur In noroiul greu al prozii. O.I 149/30 (V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.sc. noroi (O.I 36/18; P.L. 26/13), noroiul (O.I 149/30).
                                                                           NOROltiS, -OASĂ adj. Cu noroi. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate strimte şi noroioase. P.L. 26/11 [Pr. 1).
    NOSTALGIE s.f. Melancolie, dor adine. Acei cari suni făcufi tn felul acesla se simt ca .. . muncifi de-o nostalgie inversă. P.L. 65/21 [Pr. 1].
    NOSTRU, NOASTRA adj. pos. 1. Care aparţine vorbitorului şi grupului din care face parte el. Cucu-ntreabă: „Unde-i sora Viselor noastre de vară?". O.I 121/20. A noastre inimi işi jurau credinfă pe tofi vecii. O.I 186/13. Tot astfel ctnd al nostru dor Pieri tn noaple-adlncă. Lumina stinsului amor Xe urmăreşte tncă. O.I 234/13. Conseculi-vitatea e tn cugetarea noastră. P.L. 25/34; cf. O.I 35/4,
55/30, 115/8, 151/17, 155/10, 157/36, 210/19, 230/3, 234/8; O. IV 333/13, 360/16; P.L. 24/11, 24/19, 25/19, 25/21, 37/11, 38/22, 41/9, 41/27, 49/29, 69/13 (V. 14 ; Pr. 11]. © (Repetiţie) Din visurile noastre vom zidi castele, din cuge-tfrilc noastre vom adin'i mări cu mii de undoiete oglinzi. P.I.. 49/27, 28 [Pr. 2|. (Pionominal) Ce limbă, parcă era n noastră. P.L. 38/12 (Pr. 1|. <$> (Obiectul este o ţară) Patria noastră: o frază. 0.1 35/10. împărafi pe care lumea nu putea să-i mai încapă. Au venit şi-n (ara noastră de-au cerut pămtnt şi apă. O.I 147/22. Căutăm adevărata noastră patrie. IM.. «5/18 ; cf. O.I 150/19 [V. 3 ; Pr. 1|.
    2.  (Indică apartenenţa la un grup) Din care face
parte vorbitorul, la care aparţine vorbitorul. Veacuf nostru ni-l nmptură saltimbancii şi /rozii. O.I 149/22. încifrezi lumea noastră tn lumea lor. P.L. 80/38; cf. O.I 132 31. 137/19. 151 '5. 151/24; P.L. 25/13 [V. 5; Pr. 2(. <> (Pronominal) Evii lor pentru ei ar fi lot alit de lungi ca pentru noi ai noştri. P.L. 25/14 [Pr. 1). (După prepoziţii care ccr genitivul substantivului) Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rinduri — rinduri. O.I 75/23 [V. 1|. © {Ironic) X-o să aflu tntre-ai noştri vreun falnic juwaer. O.I 1-19/30 [V. 1].                   ’
    3.     Despre care este vorba ; cunoscut din cele spuse odată, l.'mbra eroului nostru dispărea prin şiroaiele ploaiei. P.L. 26/18. Prin lumea rumănă de opunerea frumoasă trece călugărul nostru. P.L. 39/22. Vefi fi ghicii că pleşuvul nostru biped era doctor. P.L. 59/25 ; cf. P.L. 26/30, 27/8, 40/1, 59,30 (Pr. 7|.
       (Cu valoare afectivă) Care ţine dc vorbitor şi dc grupul din care facc parte ; apropiat sufleteşte dc vorbitor şi de grupul din carc facc parte. Marea noastră-i de tnghef. 0.135 21. Iară gazda noastră zicc... O, privi(i-i cum visează.
O.I 101/23. Xaintea nopfii noastre tmblă Crăiasa dulcii dimineţi. O.I 201/13; cf. O.I 32/18. 35/10, 55/23, 101/21, 116.8 [V. 8). O (Pronominal) .Voi clrpim cerul cu stele . . . Căci al noslru-i sur şi rece. O.I 35/21 (V. 1|.
    5.     (Cu valoare dc sg.) Meu. Mulţi din lectorii noştri vor fi căutat cheia Intimplărilor lui tn lucrurile ce-l incun-jurau. P.L. G4/30 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. nostru (O.I 35/4, 35/10. 35'2l, 101/21. 132/34, 137/19. 146/8, 149/22. 151/24, 231/13; P.L. 25/21, 26/30, 38/22, 39,22, 40/1, 41/27, 59/25, 09/13), noaslru (O.I 35/10, 35/21, 46/26. 55/23. 55'30, 75,-23, 101/23, 1 17/22, 150/19. 151/17. 157/36; P.L. 25/34, 37/11, 38/12, 65/18, 80/38), g.d. nostru (O.I 151/5: P.L. 25/19. 26/18, 27/8. 41/9, 59(30). noastre (O.I 32/18, 204/13, 210/19, 230/3, 234/8); pl.n.ac. noştri (O.I 149/36; P.L.
21.19,  25/13, 25/14, 64/30), noastre (O.I 115/8, 155'10, 180/13; O.IV 333/13, 360/16; P.L. 24/11, 49/27, 49/28, 49/29), g.d. noastre (O.I 121/20).
    X6tA s.f. 1. Adnotare. Poate vrun pedant ... te-o strlnge-n două şiruri, aşeztndu-te la coadă, în vreo notă prizărită sub o pagină neroadă. O.I 134/14 (V. 1].
    2.     Sunet, acord muzical. Astfel notele murinde .. . Zbor sub mlna-fi tremurinde. O.I 18/13. El auzi prin aerul nopfii tremurind notele dulci ale unui clavir. P.L. 36/19; cf. P.L. 36/35. 53/32, 53/32 (V. 1 ; Pr. 4].      ©  (Metaforic)
Eşti tu nota rătăcită Din etntarea sferelor. Ce eternă, nefinită, îngerii o clntă-n cor? O.I 19/1 [V. 1]. © (Construcţie metaforică) A curfle note din liră v. 1 i i â (V. 1|.
- 374 -
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. notu (O.I 134/14 ; P.L. 53/32, 53/32), nota (O.I 19/1); pl.n.ac. note (O.I 32/11), notele (0.1 18/13; P.L. 36,19), g.d. note (P.L.
36/35).
    NOT/ŢĂ s.f. însemnare. Mai era ceva. 0 mică carie de noii/e. P.L. 71/34. La sftrşitul fiecărei nolile . .. : Ermit, te iubesc! P.L. 71/36 [Pr. 2],
    NOU, XGuA adj. I. 1. Ivit sau creat dc ctirlnd. Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate. O.I 194/2. Albinele înconjurară ... pe noul şi tlnărul împărat al raiului. P.I.. 98/19; cf. O.I 194/24, 198/19 [V. 3; Pr. 1). <> Loc. adv. Din nou = incă odaia, iarăşi. Poli din nou zdrobi şi frtnge apostnt-inima mea? O.I 30/18. Si fim din itou copii. O. I 100/18. /ia-/ văzu din nou pe Adonis at ei. P.L. 85/27; cf. O.I 24/10, 32/23, 64/4, 201/10; P.L. 37/11, 46/21 (Y. 6; Pr. 3]. <C> lloino nouă v. Roma (V. 1].
    2.     Cu aspcct şi conţinut schimbat, înnoit, evoluat. Ctnturi nouă smulge lu din liră-mi. O.I 120/8. S-a despri-măvărat pădurea, E-o nouă viafă-n orice zvon. O. I 228/14. Sărutarea ei tl Imptu . . . de-o nouă putere. P.L. 50/9 ; cf. P.L. 65/8, 87/1 [V. 2; Pr. 3]. Q (Construcţie metaforică) A turnn in lormu uouă limba veche şi înţeleaptă v. turna [V. 1].
    3.     Alt. In mijlocul acestui lac .. . esle o nouă insulă. P.L. 79/5 [Pr. 1). Q (Repetiţie) Părea că geniul divinului brii, Shakespeare, respirase asupra pămintului un nou înger lunalec, o nouă Ufelia. P.L. 36/37, 38 (Pr. 2].
    II. Făcut de curlnd. Casa e aceeaşi, tnsă mobile nouu şi elegante. P.L. 62/28 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. nou (O.I 24/10, 30/18, 32/23, 64/4, 100/18. 201/10; P.L. 36/37, 37/11, 46/21, 85/27) noul (P.L. 98/19), nouă (O.I 137/8, 228/14 ; P.L. 36/38, 50/9, 65/8, 79/5), g.d. nouă (O.I 114/18); pl.n.ac. noi (P.L. 87/1), nouă (O.I 120'8, 191/2, 194/24, 198/19; P.L. 62/28).
    X0UA nuin. card. Număr care are In numărătoare locul Intre opt şi zcce. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă şi împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui .. . P.L. 4/13 (Pr. 1].
    NOURtL s.n. Nour mic. Din ctnd tn cind cile un nourel alb, ca şi cind s-ar fi vărsat lapte pe cer. P.L. 78/31 (Pr. l).j
    MI adv. A. (Dă valoare negativă unei propoziţii)
I. (Pe lingă verb, neagă conţinutul unei propoziţii prin* cipale) 1. (In propoziţii enunţiative) Aşa virtuoşii murind nu desper. O.I 12/11. Şi tn farmecul viefi-mi Xu ştiam că-i lot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis rcmeia. O.I 113/2. Nu putea fi supărată pe el. P.I., 89/1 ;
    O.I 17/2, 17/4. 20/13, 20/14, 24/17, 25/8, 25/17, 27/13, J7/20, 38/22. 38/24, 38/27, 40/7, 40/14, 53/19, 56/21, 59/17, 60/G, 61/13, 61/24, 65/9, 65/13, 79/20,82/25, 82/36, 82/38, 83/12,87/2, 88/14, 94/1, 97/32,104/18, 111/6, 112/18, 112/24, 113/8, 114/3,116/17,118/6,125/18.144/11, 147/15, 147/35, 155/21, 155/33, 157/1, 157/37, 160/31, 162/35, 166/23, 173/1, 173/4, 175/8. 176/4, 177/32, 187/1, 187/6, 188/14, 199/1, 199/11, 201/3, 203/2, 203/5, 210/2, 210/12, 211/2, 211/5, 211/21, 211 23, 212/C, 213/20. 219/5, 221, 221/1, 223/5, 232, 232,24; O.IV 361/11, 361/20, 432/15; P.L. 3/16, 4/28, 8/32, 12/24, 12/25, 13/2, 15/8, 16/3, 20/40, 22/21,
25/4, 25/33, 26/32, 27/34, 32/18, 37/23, 38/5, 42/40, 43/3, 43/15, 46/22, 46/25, 46/34, 48/41, 50/40, 53/3, 53/7, 55/15, 56/3, 56/4, 56/12, 56/22, 56/34, 56/38, 57/7, 57/8, 57/40, 61/38, 62'30, 62/40, 63/9, 63/20, 63/32, 65/11, 68/13, 69/36, 70/7, 70/33, 71/33, 74/36, 77/1, 77/38, 79/37, 82/22, 85/18, 87/34, 88/27, 88/40, 89/15, 89/17, 89/25, 89/27, 89/30, 90/7, 90/32, 91/31, 92/1, 92/16, 92/17, 93/35, 93/38, 95/2, 95/24, 96/22, 96/27, 96/31, 98/27, 102/20, 102/25 (V. 82; Pr. 80]. O (Repetiţie) Moartea succede vieţii ... Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop. O.I 36/5. Ea nu vine, nu mai vine. O.I 122/14. Nu (i-e iertat să vorbeşti .. . nu ti-e iertat. P.L. 63/39; cf. O.I 10/1, 10/2, 46/4, 46/4, 66/7, 66/8, 202/2, 202/2, 216/9, 216/10; P.L. 53/20, 53/20, 57/3, 57/3, 57/32, 57/32, 63/32, 63/33, 69/26, 69/27, 69/30, 69/30, 77/7, 77/7, 77/8, 89/22, 89/22 (V. 14; Pr. 19). O (Prin repetarea negaţiei sc exprimă o afirmaţie) Eu nu pol să nu iubesc. P.L. 57/2. Nu că nu eşti frumoasă, Cezara. P.L. 89/7 (Pr. 4). (Cu valoare afirmativă, in corelaţie cu ,,dccît”) N-au avut dectt cu ochiul ori cu mtna semn a face. Şi Apusul lşi împinse loate neamurile-ncoace. O.I 146/32. Nu era dectt de paisprezece (ani]. P.L. 66/3. Nu-şi trăise declt sieşi. P.L. 99/23; cf. P.L. 13/22, 14/6, 14/39, 23/3, 38/23, 45/15, 46/25, 49/4, 50/16, 77/21, 81/29 (V. 1; Pr. 131.
    2.     (In propoziţii imperative) Şlerge-ti ochii, nu mai plinge! O.I 30/21. Nu uita că doamna are minle scurlă, haine lungi. O.I 164/10. Nu le călugări, copilul meu ... nu le preface In rasă şi comanac. P.L. 82/24, 25; cf. O.I 54/11, 55/23, 55/28, 80/22, 80,3t, 82/31, 82/32. 117/15, 128/10, 129/7, 129/14, 155/5, 159/8, 174/19, 177/19. 183/13, 196/29. 196/31, 198/2, 209/15, 216/14; O.IV 361/.); P.L. 8/20, 8/26, 11/15, 17/12, 56/38, 63/39, 70/1, 70/35. 71/14 (V. 23; Pr. 10]. Q (Repetiţie) Tu-fi arzi ochii şi frumseţa . . . Nu mai pltnge, nu mai plinge! O.I 83/10. Nu spera şi nu ai teamă. O.I 191/5; cf. O.I 196/24, 196/24, 196/25, 198/16, 198/16 (V. 9].
    3.     (In propoziţii exclamative) Dulci-s ochii umbrei tale, nu le fie de diochi! O.I 80/34. (San Marc] rosteşte lin In clipe cadenţate: Nu-nvie mor/ii — e-n zadar, copile! O.I 202/14. — Dar bine, lală, n-o s-alerg eu după el. P.L. 77/1; cf. O.I 9/1. 51/13, 112, 157/9, 214/1, 214/12; P.L. 56/11, 56/12 (V. 8; Pr. 3]. ©(Repetiţie) Tu!! ... nu vezi . .. nu-ţi aflu nume . .. Limba-n gură mi se leagă. O.I 82/13 (V. 2).
    4.     (în propoziţii optative) De nu m-ai uita tncalte, supetul viefei mele. O.T 54/3. Cum nu vii lu, Tepeş doamne, ca puntnd mina pe ei, Să-i tmparfi tn două cele: In sminti/i şi In mişei. O.I 151/31. Cum nu suntem două pasări Sub o streşină de stuf. O.IV 369/1: cf. O.I 46/13, 80/18 [V. 5]. <0* (întărit de ,,numai") Cartea la Inîr-adevăr minunată este! ... numai de n-ar ameţi mintea. P.L. 38/17. Voi adormi ... de nu m-aş trezi numai iar. P.L. 82/37 (Pr. 2).
    5.     (In propoziţii interogative) Au nu-nfelegi lu oare. Cum că eu sunt nemuritor. Şi tu eşti muritoare? O.I 172/30. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat ? O.IV 379/9. Nu vezi lu cum sufăr? P.L. 70/20; cf. O.I 40/9, 48/28, 48/30, 49/2, 95/31, 97/21, 98/2, 127/6, 137/2, 137/27, 155/28, 160/13, 168/24, 200/9, 228/5, 235; O. IV 365/31, 369/5; P.L. 10/12, 25/4, 31/5. 31/34, 43/18, 44/37, 52/32, 53/10, 53/37, 53/38, 53/41, 55/22, 65/10, 76/21, 81/21, 94/31 (V. 20; Pr. 17|. O (Repetiţie) De ce nu suni un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt salana, de ce
— 375 —
nu-j Dumnezeu. 0.1 20/5,6. Ttrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Şi lanurile sunt pusiii ... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O.I 235/24. Oare nu clntă ei ceea ce gtndesc eu? ... Oare nu se mişcă lumea, cum voi eu? P.L. 53/27, 28; cf. O.I 157/5, 157/6, 157/7, 157/9, 235/4, 235/4 [V. 11; Pr. 2]. (în întrebări retorice, pentru a sublinia o afirmaţie, o exclamaţie, uneori ironic) Au nu ai fost jună, n-ai fosltu frumoasă ? O.I 37/23. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu tntre-ai noştri vreun falnic juvatr? O.I 149/36. Xu e destulă mizeria tn care am trăit? P.L 55/9; cf. O.I 1501, 150/2, 150/3, 150/7, 151/22, 231/21 ; P.L. 65'1, t>5'3, 65 5, 65/10, 67/36. 77/38, 86/33, 94/3 |V. 11 ; Pr. 9J.
    6.     (In propoziţii adversative accentuînd iricca tle opoziţie) Ar stmbi şi nu se-ncrede. O. I 84/30. Te-aş cerc doar pe line, dar nu mai eşti a ta. O.I 127/2. M-au cunoscut vecinii tofi. Tu nu m-ai cunoscut. O.I 191/4. Ea-l văzu. dar nu-şi iuţi pasul. P.L. 93/7; cf. O.I 25/16. 51 18. 52,9. 74/17,82/15. 84/30, M/33, 92/10, 104/9. 112.8. 132 20. 133/9, 134/22, 171/4, 172/24. 174/13, 176/29. 178/24, 181 9, 200/5, 203/2, 203/5, 213/15, 234/12; O.IV 366/9; P.L. 6/8, 6/13, 7/3, 10/26, 42/34, 61/36, 68/32. 80/14. 85 2. 92 10. 96/32 [V. 28 ; Pr. 12). Q (Repetiţie) In lumea asia sunt femei Cu ochi ce izvorăsc setntei . . . Dar, oriclt ele suni de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! O.I 235/10 (V. 2|.
    7.     (In propoziţii disjunctive, adesea in construcţii eliptice cu valoare de propoziţie) Cine ştie de esle mai bine A fi sau a nu fi. O.I 38/30. Fost-au vis sau nu, asla-i întrebarea. P.L. 65/1. Putem face un lucru sau nu. P.I.. 82/15; cf. P.L. 81/8, 87/5 (V. 1 ; Pr. 4).
    II.    (In propoziţii subordonate) E inima mea trislă, ce n-are mtngtiere. O. 1 6/7. A? vrea să nu mai stai Pe gtnduri totdeuna. O. I 174/9. Crezi c-ai pricepe ceea ce zic, dacă n-ai fi de firea mea? P.L 42/18; cf. O.I 17,23, 23/16, 29/1, 35/26, 38/31, 48/25, 52/32. 58/11, 60/13, 61 ?0, 76/14, 80/32, 83/11, 97/5, 115/1, 116/4, 118,2, 123 3. 125/20, 128/10, 132/13, 134/7, 134/27, 134/29, 134/34. 141/11, 141/12, 141/15, 146/7, 147/14, 147/21, 147/36. 151/18, 151/21, 151/26, 154/35, 155/6, 157/10, 160/1. 160/23, 160/33, 174/17, 175/24, 175/32, 176/25, 177,20, 182/3, 182/12, 184/20, 184/21, 186/20, 187/9, 189/3, 189/7, 190/6, 192/2, 208/7, 211/19, 216/55, 220/5, 220/9, 223 21, 227/6, '230/5, 230/10, 230/14, 232/13. 232/24, 234/11; O.IV 364/24, 365/19, 370/2, 379,5, 432/10, 432/34, 433/6 ; P.L. 3/2, 3/11, 3/12, 6/9, 6/28, 10/12, 12'25, 13 1, 13/2, 13/17, 14/8, 14/19, 14/23, 14/40, 15/7, 16/32, 16/39, 18M. 18/37, 19/7, 20/14, 20/34, 21/22, 23/32, 23/36, 24/18, 25/32, 25/40, 27/2, 29/2, 30/18, 36/12, 41/36, 41/37, 42/1,      42/5,
 42/20, 42/32, 43/22, 44/2, 50/6, 51/2, 52/13, 52/14, 53/2, 53>20, 55/16, 55/25, 55/2 *, £6/37, 57/34, 59/5, 59/6, 59/32, 61/1, 61/8, 61/17, 63/35, 63/40, 64/23, 65/3, 65/11, 65/13, 65/26, 66/22, 69/2, 69/7, 69/27, 70/1, 70/3, 70/29,      70/33,
 70/38, 74/27, 75/32, 76/33, 77/1, 78/16, 82/13, 82/21, 82,35, 82/36, 82/37, 86/27, 86/30, 87/31, 89/4, 89/8, 89/14, 89/19, 90/12, 90/15, 90/20, 90/29, 91/21, 91/23, 92/14, 92/27, 92/33, 93/5, 93/29, 94/27, 96/11, 97/32 [V. 78; Pr. 105].
 O  (Repetiţie) O! dezmiardă, pin- eşti jună . . . Ptn' nu-i faţa mea zblrcită, ptn’ nu-i inima bălrtnă. O.I 42/20. S-o rog să nu surtdă, să nu-mi tmple sufletul de-o vană, dureroasă iluziune. P.L. 55/25, 26. Că-i pe viată acea defensiune tn paragrafe a copilei, ca să nu-i zică pe nume, să n-o tutuiască — să n-o sărute? P.L. 67/39, 40; cf. O.I 38/11, 38/11 [V. 4 ; Pr. 5].
     III.     (Tn corelaţie cu alte cuvinte care exprimă o negaţie ca: nimeni, niciunul, nici, niciodată, de loc etc.) Cel ce tn astă lume a dus numai durerea, Nimic n-are dincolo. O.I 59/15. Tu nici nu ştii a ta apropiere Cum inima-mi de-adlnc o linişteşte. O.I 120i9. Nime-n lume nu ne ştie. O.I 209 4. Xu se mişca de loc. P.L. 17,21. Tu nu vei uila niciodată această noapte. P.L. 71 15. Nici unul din ei nu ştie tncii ce-nsemreaii iubirea. P.L. 79/16; c\ O.I 35-12, 35 18, 35 31, 36(7. 53/». 53 5, 54/16, 55 10, 56/8, 59,25. 60,10. G1 15, 80,4,83/20,84/32,92 10, 92,13, 108/11. 114 10, 115/3. 115,6. 119'6. 127/18. 132 15, 132 2»,133/18, 1514. 151 10. 164 15, 177 31, 184/7, 198/11, 201/2, 209/12, 209/16, 212,5. 219/22. 221/6, 225'10, 226/6. 227/8, 232/1,
 232 20; O.IV 333'4, 333/8, 338'4. 361 11. 430 2, 432/14, 132 21  ; P.L.   3 11. 3,12. 6/28,  10'33,  12'28,   15/1, 15/25,
 15 2«.  16 36.  20/10. 24,7, 25/7,  26/15, 28/8,    28/11, 28/13,
 31 '19, 31/31. 31/32, 31 39, 35/31, 37/1, 43/3. 43 5, 43/8, 43,15. 45'29. 46/25, 49 9. 49-10, 52 27. 55/16, 55/37, 56'2. 56.3».  56 11.  58/5, 58'9. 60,26,  61/24,  61/33,  67/18, 68 17,
 68,-20. 69/1,   69'3. 69/16. 70/2,  70/8,   70 12,  70/34, 70 38,
 716. 71'22, 74-23. 78 23, 87/27, 87,31, 88/31, 89/10,89/11. 89,22. 89 22. 89/36, 90/2, 90'27. 93/14, 93/29, 93/37, 94'20. 95,2, 96,27, 100,5, 101/17 [V. 53; Pr. 77], Q (Repetiţie) Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde. O.I 28/11. Ximeni nu-i ştiede şlire,Nimeni soarlea-i n-o-mblln-zeşte, nimeni fruntea nu-i mtngtie. O.I 52/23, 24. Eu nu fac nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. P.L. 74/28; cf. l'.L. 49/9, 49/10 [V. 5; Pr. 4|. (Preccdat de ,,ba", in dialog, ca intărire a negaţiei) — Ba n-am viclenit asupra tatălui lău. P.L. 6/12. Ba nu sunt aici, nu vezi că nu sunt aici? P.L. 10/12 (Pr. 2|. (Precedat de numai) Eu voi trece nepăsător prin         această viafă ca un exilat —
 numai nu ca ei. P.L.         87 26 [Pr. 1]. <0> Expr. N'u   numai
 v. n u in a i [Pr. 2].
     B.  (Negaţia se referă la altă parte a propoziţiei,
 nu la verb) Xu spre amor — spre închinăciune el genunchi-şi tncovoaie. O. I 51/23. Danţul, muzica, pădurea. Pe acestea le-ndrăgii, Xu chiliile pttslii. O.I 102/15. De din vale de Bovine Grăim, doamnă, călră tine. Nu din gură, ci din carte. O.I 149/5. Spune-mi numai că mă iubeşti — spune-o! dar nu cu două in(elesuri. P.L. 70 21; cf. 0.1 60/34,127/1,127,3, 134/37, 160 29; P.L.        12/18,   37/13. 40/36, 56/16,  57 37.
 60/39, 65/16, 69/38.        70,21.   77 36, 79/14, 80/23,  81,25,
 82/27, 84/22, 88/31 [V. 8; Pr. 17|. O (Negaţia însoţeşte predicatul, dar se referă Ir. altă parte dc propo7iţie) Nu e mică, nu e mare. nu-i subfire, ci-mplinită. O.I 159/19 [V. 3j.
     C.  I. (înlocuieşte o propoziţie negativă, ca răspuns la
 0  întrebare). Doril-am de cind sunt ceva pentru mine? numai pentru mine? ... Xu. P.L. 45/25. Pofi oare gtci simfirea, ca care am scris? ... O, nu! P.L. 55/38. Să te pierd pentru a le mai vede o dată ? Nu! P.L. 96/34 ; cf. P.L. 77/4 [Pr. 4). <C> Expr. De nu = in caz contrar. Pentru mine e lot una: De-oi pelrecc-ncă cu mile şi cu pureci şi cu luna. Ori de nu — cur ce-i aduce? — Poezie — sărăcie! O.I 49/8. — Am venit sii mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană tntr-o ramură de spini. O.I 116/12. Dacă cineva
 1  le păzeşte bine (iepcle). ea-l pune să-şi aleagă ... un mlnz, iar de nu, tl omoară şi-i pune capul tnlr-un par. P.L. 15/7 [V. 2 ; Pr. 1). O (La refuz la un Îndemn) Mai :i o dată !
 -  Nu. P.L. 68/25 [Pr. 1].
     2. (Exprimă atitudinea negativă faţă de cele spuse inainte, fiind urmet de o explicaţie) Nu! moartea cu viafa
— 376 —
 a stins (oală plăcerea. O.I 59/13. Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu .. . ea moare Vistndu-se-nlr-o clipă cu anii tnapoi. O.I 114/10. Su! fără ea ar fi raiul pustiu. P.L. 45/35; cf. P.L. 18/9, 21/21, 24/24, 45/25, 56/20, 68/2, 76/27, 80/38 (V. 2; Pr. 9|. © (Repetiţie) Nu! nu eşti tu de vină, ci cei ce le-au vindut. O.I 63/5. Nu! nil mă voi face comediantul acelui rău, care stăplneşle lumea. P.L. 87/17. Nu, nu, nu crede că te iubesc tntr-altt, tnctl să-fi zic să rămii. P.L. 97/1 ; cf. P.L. 91/2, 91/3, 95/2, 95/2 [V. 2; Pr. 9).
    MC s.m. Arbore (Jugtans regia). Vezi, rlndunetete se duc, se scutur frunzele de nuc. O.I 235/2. Şiruri de nuci cu frunze Iute, gutui şi cireşi ... pe ici, pe colo. P.L. 44/10 IV. 1 ; Pr. 1}.
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. nuc (O.I 235/2); pl. n.ac. nuci (P.L. 44/10).
    NVCA s.f. Fructul nucului. Spu/ie frăfine-lău . . . sâ vină la mine, cu t-oi hrăni cu mez dc nucă. P.L. 21/28 (Pr. 1).
    X'CfAR s.m. Plantă (Suphar lutcum). I.acul codrilor albastru Suferi galbeni tl încarcă. O.I 74/2. In zadar suspin şi sufăr Lingă lacul cel albastru încărcai cu flori de nufăr. O. I 74/20 (V. 2).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. nufăr (O.I 74/20); pl.n. ac. nuferi (O.I 74/2).
    XDlA s.f. Zuro. © (Construcţie” metaforică) A*şl drapa nula v. drapa (V. 1).
    —  Formă gramaticală : «.g.n.ac. nula (O.I 149/79).
    Xt'MA adv. v. numai.
    NCMAI adv. I. 1. Nn mai mult dccit . . . : nimeni sau nimic decit . . . Numai murmurul cel dutce Din izvorul fermecat Asurzeşte melancolic A lor suflet imbătat. O.I 67/21. Toii aceia care vorbe mari aruncă Sumai banul tl vinează şi dşligul fără muncă. O.I 151/20. Pofi suferi amorul meu? să-l suferi numai. P.I.. 88/21; cf. O.I 6/3, 16/3, 21/17, 27/20. 1S 13, 59/14, 60/29. 62/14, 82/18, 83/12, 84/o, 110 4. 11M1, 121/3. 126/5, 144/28, 147/33, 152/11, 155/10,155/17, 155/24.157/1, 157/6, 171/1, 172/21, 174/12, 177/25,182 16, 183/1, 210/25, 214/25, 236/11 ; O. IV 366/2. 369'4, 432/30; P.L. 3/10, 4/17, 5/Î6, 8/31, 8/33, 9/19, 10/26, 16'3. 16/14. 24/19, 25/6, 25/8, 27/41, 28/37, 29/12, 30/40, 31/13, 37/12, 39/30, 40/15. 44'39, 45/21, 45/28, 46/34, 52/20, 52/27, 53»34, 60/27, 64,11, 69/24. 70/16. 78/29, 79/23, 80/36, 86/16, 92/33, 92,36. 94/7, 95/22, 95/25, 99/12 [V. 38; Pr. 42). © (Repetiţie) Pustiul /ace, aerul e mort şi numai suflarea Ini (Dionis] e vie, numai ochiul lui e viu. P.L. 36/26, 27 (Pr. 2). (In asociere cu alt cuvînt carc exprimă restricţia) Singur numai cavalerul suspinlnd privea balconul. O.I 152/18. Şi se-nalfă din călciie să-fi ajungă ptn’ la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, Ce n-o are dectl numai sufletul unei femei. O.I 160/1. Nu vreau ca s-o ştiu, dectt numai ia-aşa ca s-o ştiu. P.L. 14/40; cf. P.L. 6/23 (V. 2 ; Pr. 2],
    2.     (Atenulnd ideea de exclusivitate). Doar. Azi .. . femeia, ca şi lumea, e o şcoală, L'nde-nve(i numai durere. O.I 140/10. Sunt însetat de somnul pămintului s-adorm, înctt numai de nume Imi pare că exist. O.IV 432/5. Era numai de optsprezece [ani) şi îmbla ia şcoală. P.L. 66/5; cf. O.I 4/13, 24/17, 27/5, 41/8, 45/8, 146/4, 152/5, 228/15; P.L. 11/25, 22/22, 24/22, 25/8, 39/5, 39/36, 40/36, 41/21,
44/13, 44/24, 52/2, 61/28, 70/16, 72/5, 73/23, 77/16,78/30, 88/35, 96/29, 97/36, (V. 10; Pr. 21). «$• Loc. adv. Numai cit v. c 111 (Pr. 1]. <0* Expr. Aşa numai = v. aşa (Pr.
1 ]. + Abia. Şi numai tncel se auzea motanul mieuntnd. P.L. 21/12 (Pr. 1].
    3.     (Uneori urmat de „bun, bine”) Tocmai, chiar. Aslfel numai. Părinte, eu pot să-fi mutlămesc Câ tn mi-ai dat tn lume norocul să trăiesc. O.I 116/15. Nu-i subfire, ci-mptinită, înctt ai       ce stringe-n braţe — numai
6und de iubită. O.I 159/20 (V.                2).
    II. 1. (Cu valoare de conjuncţie adversativă) Dar, Insă. Pe aceeaşi ulicioară Bate luna In fereşti. Numai tu de după gratii Vecinic nu le mai iveşti! O.I 112/3. Oriunde numai ele ar dori ca să ne poarte. Pretutindeni fericire .. . de-i viafă, de e moarte. O.I 155/17. Adtncimea mea tu o ai tn tine, numai tncă nedescoperită. P.L. 42/17; cf. O.I 112/7, 113/7, 155/7; P.L. 25/2, 27/14, 42/21, 42/31, 47/22, 50/36, 62/29,82/37, 87/25, 90/7, 90/13, 102/21 [V. 5; Pr. 13]. «0» (întăreşte o conjuncţic adversativă) — Dacă nu ştii, (i-aş arăta Din bob In bob amorul, Ci numai nu te mlnia, Ci stai cu binişorul. O.      I 174/19. Va trece prin  loate
locurile . . . dar numai tn şir.      P.L. 41/31. Vină      tu, dar
numai după ce voi muri. P.L. 82/29; cf. P.L. 41/28 [V. 1; Pr. 3]. <0> Expr. Numai că v. c ă (Pr. 2). Xu numai . . . dar chiar şl (sau ci) ... = atit ... cit şi ... Ar fi uşor a însemna nu numai fara dar chiar şi secolul tn care ar fi trebuit su se petreacă existenta tor cea aaevărală. P.L. 65/21. Mai bine mi-aş stoarce tot focul din inimă . .. decit să animez cu el o simfire, pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară. P.L. 87/22 [Pr. 2],
    2. (întăreşte o conjuncţie condiţională, In loc. conj.) Numai să (sau de) = dacă. Car/ea la intr-adevăr minunată este! ... numai de n-ar ame/i mintea. P.L. 38/16. Aş primi să fiu servitoarea la, numai să mă suferi intr-un cotf al casei. P.L. 86/8. Şi cchii, ah! ochii! Sumai de nu i-ar apropia de-ai mei. P.L. 92/14 (Pr. 3|.
    -Variantă: nfima (O.I 27/20, 146/1, 152/5, 155/7, 171/1) adv.
    NUMAIDECÎT adv. îndată. Mănuşa el In fafă i-o aruncă:,, Doamna mea, o mulfămire ca aceasta n-o mai voi!” Şi-o lăsă numaidectt. O.I 166/21 [V. 1).
    MIMÂR s. n. 1 (Tn loc. adj.) Fură (de) numir = nenumărat. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr. O.I 97/16. Sărutări fără de număr El li soarbe de pe gură. O.I 104/11. Ea trece mtndră la vlnat Şi peste frunze fără număr Abia
o urmă a lăsat. O.I 229/7 (V. 3],
    2.     Cifră. © (Mctaforic) Formulă. Precum Atlas tn vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia tntr-un număr. O.I 132/10 [V. 1].
    3.     Cantitate. Nu esle oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate .... armată mare pentru individul constituil tn spectator, dar acelaşi număr mărginit pentru regizor? P.L. 65/9 (Pr. 1). + Mulţime. De ce uitafi că-n voi e şi număr şi putere? O.I 59/26 [V. 1].
    NUMArA vb. I. Tranz. (Folosit şi a b s o 1.) A socoti, a calcula, a determina numărul. Bine-fi pare să fii singur . .. să numeri setnduri albe tn cerdac? O.I 83/15. El numără In gtndu-i zile nenumărate. O.I 93/13. El numără tn gtndu-i şi anii ti adună. O. I 98/33. L-ar fi sărutat de o mie ae ori — aşa număra ea cel pufin. P.L. 68/11 ; cf. O.I 82/5; P.L. 52/6 [V. 4 ; Pr. 2). Expr. A număra
— 377 —
metaniile v. metanie [Pr. 1). Q (Construcţii metaforice) A număra fire de musteti = v. m u s t a ţ â [ V. 11.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. numeri (O.I 82/5, 155/31), 3 sg. număr» (O.I 03/13, 98/33), imp. 3 sg. număra (P. L. 68/11); conj. prez. 2 sg. sfi numeri (O.I 83/15); inf. număra (P.L. 52/6); ger. număriiid (P.L. 76/2).
    XUMĂR.VTOARE s.f. Calcul. Sici nu-i poale veni In minte cugetul ascuns In această ciudată numărătoare. P.L. 43/6. I-am spus că nu-i poate veni tn minle ginclirea tăinuită in numărătoarea cărţii ? P.L. 44/2 (Pr . 2).
    X'tfJIE s.n. 1. Cuvlnt care numeşte ceva; denumire. De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le tnsamnă pe răboj. O.I 130/26. De-a pururi, pretutindeni, tn ungherul unor creieri, Şi-or găsi, cu al meu nume. odăposl a mele scrieri. O.I 131,2. Strubătea numai un nume . . . : leronim. P.I.. 95/23: cf. O.I 9.17. 24/17, 127/28, 137/14, 151/6; O.IV 432/5; P.L. 3027, 41/13 [V. 8; Pr. 3). <0* Loc. adj. Cu numele •- numit. Călugărul Dan se visase mirean cu numele Dionis. P.L. 38/13 [Pr. 1). Loc. adv. Pe nume = rostind denumirea cuiva (ca indiciu al afecţiunii, al intimităţii). Şi ae s-ar puii pe dinsa cineva ca să o prindă. Cind . . . se priveşte tn oglindă, Subţiindu-şi gura mică şi chemlndu-se pe nume. O.I 80/3. Pleacă gura la ureche-i, bllnd pe nume el o cheamă. 0.1 84/27. Tu? Pe nume ? — niciodată! P.L. 68/3: cf. P.L. 69/3 [V. 2 ; Pr. 2]. Loc. vb. A lua numele ... = a se numi. Florile ... din botezul de lacrimi luară numele de lăcrămioare. P.L. 22/36 (Pr. 1). A pune nume v. pune [Pr. 1]. Expr. A spune (sau a zice) pe nume = a tutui. Să nu-i zică pe nume .. . sâ n-o sărute. P.L. 67/40. Nu fi-oi mai spune pe nume. P.L. 69/31 [ Pr. 2]. A nu-i şti (cuiva) de nume v. ş t i [V. 1). Q (Construcţii metaforice) FAră de nume = necunoscut; vag, incert. îi nenea să plece-n lume, Dusă de pustie ginduri Şi de-un dor fără de nume. 0,1 65/24. Cită intensivă, dureroasă, fără de nume fericire, Intr-o oară de amor! P.L. 57/20 [V. 1; Pr. 1]. A na avea chip şi nume = a        fi imposibil  dc conceput, a
îi greu de imaginat.     Hiperion,   ce din genuni Păsai c-o-
nlreagă lume, Nu cere semne şi minuni Cari n-au chip şi nume. O.I 177/20 [V. 1). A numelui umbră v. umbră (V. 1]. A purta un nume din gura in yură v. p u r t a [V. 1],
    2. Calificativ, atribut. Tu.'/... nu vezi . . . nu-ji
aflu nume. O.I 82/13.    Martir esle    numele   amorului meu.
P.L. 56/14 [V. 1 ; Pr.   1].
    3.     Reputaţie. De ce nu voi pentru nume, pentru glorie sâ scriu? O.I 137/27 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n.ac. nume (O. I 9/17, 24/17, 65/24, 80/3, 82/13, 84/27, 127/28, 133/35, 134/2, 137/14, 137/27, 176/4, 177/20; O.IV 432/5; P.L. 41/13, 57/20, 67/40, 68/3, 69/3, 69/31, 95/23), numele (O.I 151/6; P.L. 4/20, 22/36, 38/13, 56/14), g.d. numelui (O.I 134/23; P.L. 30/27); pl.n.ac. nume (O.I 130/26).
    NUMER6S, -OAsA adj. In număr mare. Oamenii din ţoale cele fac icoană şi simbol .. . împărţesc a lor glndire pe sisteme numeroase. O.I 36/8 [V. 1).
    NUMf vb. IV.Tranz, 1. A pune un nume ; a denumi. El ştia că ,,tn această ordine a realităţii”, cum o numea el, nu-l va tntllni nici un ztmbet. P.L. 28/10 (Pi. 1]. + R e f 1. pas. A se chema. Infuzorii abia văzuţi de ochii lumei se numesc împăraţi. P.L. 50/30. Ea se numea Cleopalra. P.L. 66/1. El se numea pe atunci Bertrand. P.L. 66/20;
cf. P.L. 26/2, 38/8, 50/28, 50/29, 60/19 [Pr. 8). + A-i zice Intr-un anumit fel. Te voi numi tu, căci îmi eşti scumpă. P.L. 89/8 [Pr. 1].
    2. A considera şi a califica intr-un fel. Numesc [oamenii] sint, frumos şi bine ce nimic nu însemnează. O. I 36/7. Gloria-i inchipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic. O.I 140/3. Surtsul s<î« era foarte inocent, dulce l-am puii numi. P.L. 27'28; cf. O.I 35/33; PL 61/35 [V. 3; Pr. 2]. O Refl. pas. După orele care In amor se numesc păstoreşti, riimins in om « profundă descuragiare. P.L. 80/7 [Pr. 11
    —      Forme gramaticale: ind. piez. 3 sg. iiumeşte (P.L. 2<S/2. 50/28), 1 pl. nuntim (O.I 35/33). 3 pl. se numesc (O. I 36/7 ; P.I.. >0/29, 50/30, 80/7), imp. 3 sg. numea (l’.L. 28.10, 38/8, 66/1, 66/19, 66/20), viit. 1 sg. voi numi (P.L. 80,8;; inf. (a) numi (P.L. 27/28. 64/35); ger. numind (O.I 110.3».
    NX'MIHK s.f. Indicare printr-un nume; denumire. Numai limba, numirea Inlr-un fel a unui obiect . . . ii uneşte [pe oameni] In înţelegere. P.L. 24/23 [Pr. 1|. + Calificativ, epitet. Puteam numiri defăimătoare în gindul meu să-ţi iscodesc. O. I 212/1. Cile numiri ar inventa el. care de care mai indrăgite. P.L. 57 21 [V. 1 ; Pr. 11. Q (Construcţie metaforică) Imlirăcat eu a lui Dumnezeu numire — considerat de origine divină (?). Ah! acele ginduri toate tndreptate contra . . . ordinii-mbrăcate Cu-a lui Dumnezeu numire . . . sufletul vor su-i sugrume! O.I 52,27 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n.ac. numire (O.I 52/27), numirea (P.L. 24/23); pl. n.ac. numiri (O.I 212; 1; P.L. 57/2H.
    XLMfT, -A adj. (în loc. adj.) A*a-nutnit v. aşa [Pr. l|.
    —  Formă gramaticală : pl.n.ac. numitele (P.L. 75/13).
    XL'X s.m. Naş. <$■ \unul mare = naşul miresei. Q (Element de personificare) Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mindrul soare. O.I 85/36
IV.    1|.
    XC’XA s.f. Naşă Q (Personificare) Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Xunul mare, mindrul soare şi pe nună, mlndra lună. O.I 85/36 [V. 1],
    XCXT.A s.f. 1. Căsătorie Însoţită de ceremonial şi de petrecere. Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese. O.I 85/20. A patra zi era să fie nunta (ui Făt-Frumos. P.L. 23/15. Şi se făcu nuntă mindră. P.L. 23/32 [V. 1 ; Pr. 2], Q (In context figurat) Trec furnici ducind in gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte şi colaci. O.I 87/6 [V. 1]. Q (Metaforic) Unire, însoţire. Şi fn nunta de iubire. în unire Xaşte-am zorii de rubin. 0.15,4. Şi se sting ca două stele, Care-n nuntă, uşurele Se cunun căzinde jos. O.I 13/19 [V. 2].                •
    2. Cortegiu, alai nupţial, lată vine nunla-ntreagă — vornicel e-un grierel, îi sar purici înainte cu potcoave de oţel. O.I 87/9. Să iertaţi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alături. O.I 87/22 [V. 2).
    —      Forme gramaticale: nuntă (O.I 13/19, 87/6; P.L. 25/32), nunta (O.I 5/4. 85/20, 87/9, 87/22; P.L. 23/15).
    XUTRf vb. IV. Tranz. Fig. A purta în glnd. La trecutu-(i mare. mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul Dacă fiii-(i mindri aste le nutresc. O.I 15/6 [V. 1].
o
    C)1 ari. nehot. v. nn.
    0! inlcrj. I. (înaintea unui vocativ) Exprimă, adesea emfatic, o invocaţie, o insistenţă, o apostrofă clc. Te-ai dus din aslă lume. »! geniu nalt şi mare. O.I 1/11. O tu umbră pieriloare. cu adincii. Irişlii ochi, Dulci-s ochii umbrei laic —nu le fie dc diochi! O.I 80/33. 0, mamâ, dulce mamă, din negurii de vremi. Pe freamătul de frunze la line lu mă chemi. O.I 1201. cf. O.I 23/2, 23/21, 48/23, 48/31, 83/ 11, 91/2». 03/18.117/13.129, 134/3, 149/27, 157/11, 201/8, 201 ']>>; O.IV 3GIV9. 3G<1'20. 3G1/3 : P.L. 54/5 IV. 20; Pr. 1).
    li. (Adesea in legătură cu verbe) Exprimă bucurie, admiraţie, uimire. 0! te văd, te-aad, te cuget tinără şi dulce veste. O.I 29/3. O. eşli frumos cum numa-n vis Un inger se arată. O. I 171/1. O! Ifi mulfâmesc ... Şi ce frumos îmi pai tu acuma. P.l,. 50/1 ; cf. O.I 30/13, 95/32, 1)7,22. 101/11, 155/7, 172 21 ; P.L. 49/39 , 59/9, 71/6 JV. 8; Pr. 1]. (Precedă un imperativ, accentulnd un Îndemn,
o   rugăminte) O.' şopteşte-mi — zice dtnsul — ... Dulci ciwinte-nenfelese. O.I 82'1. O, priviţi-i cum visează. O.I 101 2.'i. O rămli. rămli la mine. O.I 110/1, O vin', tn părul tău bălai S-anin cununi de stele. O.I 172/17; cf. O.I H'17. -10,.-5. G3-1, 80,20, 110. 120/5, 152/23. 168/23, 170/ ,'25. 172 13. 179/9, 235/5; O.IV 338/12, 430/6, 430/12, 1301*. 432 36. 133/6 [V. 22|. © (Repetiţie) O! dezmiardă, pin'ce fruntea-mi esle netedă şi linii. O! dezmiardă, ptn" eşti jună c<t lumina cea din soare. O.I 42/17, 18. 0 dormi, '• dormi in pace pintre făclii o mie. O.I 69/3 [Y. 4], <> (Kxprimă regret, durere, deprimare) O! glasul amintirii rămiie pururi mul. O.I 107/15. O, cil eram de fericit Să mergem împreună. O.I 187/17. O! de ar fi înmărmurit aslfrl! P.L. 85'9; cf. O.I 51/13, 09/3, 174/15, 177/5; IM.. 11 2. 13/27, 55/38,63/21, G9/32, 70/25, 88/19 (V. 6; l’r. 8], © (Repetiţie) O, moartea e-un haos, o mare de -slele ... O, muartea-i un secol cu sori înflorit . . . Dar poale ... 0 / capu-mi pustiu cu furtune, glmlirile-mi rele sugrum cele bune. O.I 38/9 — 13 [V. 3], «0» (Exprimă minie, revoltă, dispreţ). O, fiarbă-vă mlnia In vinele sto-cite. O.I 23,13. O! aduceţi potopul, deslul voi aşteptarăţi. O.I 61/1. O. tu nici visezi, bătrtne, cili In cale mi s-au pus! O.I 1IG/23. O, le-admir, progenitura, de origine romană. O.I 151/Hi; cf. O.I 00,27 |Y. 5).
    OACIIEŞ, -A adj. Brunet, negricios. Sc zărea, printre ale de flori, un cap de fată oacheş. P.L. 11/38. Pelifa din acheşă se făcuse oinălă. P.L. 20/6 (Pr. 2|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. oacheş (P.L. 11/38), oacheşă (P.L. 20/6).
    OAIE s.f. Animal (Ovis aries). Şi prin somn auzi-oom bucium De la sltnele de oi. O.I 101/8 [V. 1]. + Blana accstui animal. Vh! ce frig ... tmi văd suflarea — şi căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn. O.I 46/9 IV. 1|.
    —  Forme gramaticale:       sg.  n.ac. oaie (O.I 46/9);
pl. n. ac. oi (O.I 101/8).
    OALA s.f. Gliivcci. Felele tinere ivesc fefele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor cu gratii prin care vezi oale cu flori galbene. P.L. 39/35. Creştea (o garoafă) tntr-o oală tntre perdelele ferestei lui. P.L. 45/8. In dosul acelei mreje de frunze-nlunecoase se văd tn oale roze albe. P.L. 73/24; cf. P.L. 11/36 (Pr. 4|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. oală (P.L. 45/8); pl.n.ac. oale (P.L. 11/36, 39/35, 73/24).
    OAbA1 s.f. 1. (Preccdat de un num. ord.) Dată. De-i suna a Ireia oară To/i duşmanii or să piară. O.I 183/29. Se uilă .. . pentru ultima oară asupra pămintului. P.L. 50/22. Maria . .. intra îmbrăcată ca băiet, ca tn noapela aceea cind se văzură pentru tnliia oară tn apropiere. P.L. 64/13 IV. 1; Pr. 2).
    2. (Numai la pl.) Element dc formare a numeralului adverbial. In poarta prăbuşită ... Cu cirja lui cea vechie el bale de trei ori. O.I 93/27. Sd sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct attt de oan Ce se-abale şi la paseri de vreo două ori pe an? O.I 155/36. Croncăni jalnic de douăsprezece ori. P.L. 19/25; cf. O.I 183/27; P.L. 29/1, 91/20 IV. 3; Pr. 3|. -v> Loc. adv. De eite ori = o) dc fic:arc dată cind. De ctte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte Oceanul cel de gheată mi-apare înainte. O.I 114/1. De ctte ori tmblau, el Işi lua cu el . . . cartea lui Zoroastru. P.L. 52/38. De cite ori ti trecea prin minte . .. P.L. 53/4; cf. O.I 114 ; P.L. 45/27 [ V. 2; Pr. 3|; li) (exclamativ) adeseori. Ah! de cite ori voit-am Ca să splnzur lira-n cui. O.I 105/21. De cite ori am aşteptat O şoaptă de răspuns! O.I 191/9. Tinăr fiind, aş fi trebuit să fiu îndrăgit de viafă, şi cu toate astea de ctte ori am vrut Să-mi fac samă! P.L. 10/39 (V. 2; Pr. 1|. De atitea ori —dc multe ori, adeseori. Te urmăresc fochii) luminători Ca soarele şi luna, Şi peste zi de-atttea ori. O.I 190/3. Eu (i-am spus-o, domnul meu, de-atilea ori, că numai amicifia adevărată poate sd fie legă-
— 379 —
tura dintre noi. P.L. 70/15 [V. 1 ; Pr. 1). ©(Repetiţie) Te ridicam de subsuori De-alllea ori, de-atlleu ori. O.I 235/12 [V. 2J. De eîte ori ... de atitea ori, indică simultaneitatea unor acţiuni. De cile ori s-a întrupa! din nou, de atitea ori a băut din apa . . . Lelhei. P.L. 46/23 [Pr. 2). De o mie (sau de zeci de mii, de mii de mii) de ori v. mie [V. 1; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. oară (0.1 183/29-P.L. 50/22, 64/13); pl.n.ac. ori (O.I 93/27, 105/21. 114. 114/1, 155/6, 157/14, 183/27, 190/3 191/9, 235/12. 235/12; P.L. 10/39, 19/25, 29/1, 45/27,46/23, 46/23,47/21, 52 38, 53/4, 68/11, 70/15, 94/20).
    OArA2 s.f. v. oră.
    OARE adv. interog. (Inlâreşlc valoarea interogativă sau dubitativă a unor propoziţii) Pulut-au oare-atlta dor în noapte să se sttngă? O.I 186/17. Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Ctte oare le vor sparge Yinturilc, valurile? O.IV 396/3. — Meştere Ruben, oare ctnd voi ajunge să pricep adtncimea ta? P.L. 42/15; cf. O.I 23/19, 40/9,46/23,48/9, 51/5, 83/29, 103/23, 122/8,137/28, 155/28, 162/15,    172/30, 213/9; O.IV 364/21,         365/31,
369/5, 369/8, 396/7; P.L. 22/9, 25/37,           28/3,  52/32,
53/40, 55/22, 55/37, 62/1, 65/6, 70/6 [V. 20; Pr. 11). Q (Repetiţie) Oare nu clntă ei, ceea ce gindesc eu? ... Oare nu se mişcă lumea cum voi eu? P.L. 53/37, 38 [Pr. 2).
    OARECARE adj. nehot. lTn fel de ..., anumit. înţeleptul evreu se uită cu oarecare curiozitate la faţa visătoare a lui Dan. P.L. 41/4 (Pr. 1).
    OARECC'M adv. Intrucilva. El se scutură oarecum din somn. P.L. 54/27. Nu ezităm de-a cita clteva pasaje dintr-o epistolă a lui Thiophille Gaulier care colorează oarecum ideea aceasta. P.L. 65/16. Surtdea suferitor oarecum gura de purpură. P.L. 93/3 [Pr. 3).
    OÂSPE s.m. Musafir (nepoftit). Q (Ironic) După vremuri mulţi veniră, tnceptnd cu acel oaspe, Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a tui Ist as pe. O.I 147/17 [V. 1], ©(Metaforic) Vizitator. Numai lebedele albe, ctnd plutesc tncet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeţi liniştei acestei, Cu aripele tntinse se mai scutură şi-o laie Cind tn cercuri tremurtnde, ctnd tn brazde de văpaie. O.I 152/12 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n.ac. oaspe (O.I 147/17); pl. n.ac. oaspeţi (O.I 152/12).
    OASPETE s.m. v. oaspe.
    OASTE s.f. Armată, oştire. Şi tn sunet de fanfare trece oastea lui tntreagă. O. I 144/36. N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid Care nu se-nfiorecuă de-a ta faimă, Baiazid. O.I 147/35. Făt-Frumos tşi luă ziua bu-'ă de la părinţi, ca să se ducă, să se bală el singur cu oştile împăratului. P.L. 4/30; cf. O.I 146/16, 147/16, 147/26, 148/13, 148/31, 149/14 [V. 8 ; Pr. 1). Q (Metaforic) Mulţimea partizanilor. Şi deasupra tuturora, oastea sd şi-o recunoască, îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască. O.I 150/17 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. oasle (O.I 146/16, 148/13), oastea (O.I 144/3B, 148/31, 149/14, 156/17); pl. n.ac. osjti (O.I 147/16, 147/35), oştile (O. I 147/26; P.L. 4/30).
    OBIC&I s.n. I. (In loc. vb.) A avea de obii-ei ~ a obişnui. Căci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele Să mă tmbăl şi de setntei Din stele. O. I 187/9 [V. 1).
    2. Datină. Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei. Ca si'( nu s-arate-odată ce sunteţi — Nişte mişei! O.I 151/23. De obiceiuri ... se lipesc religiuni subiective. P.L. 80/39 [V. 1 ; P». 1].     -
    —      Forme pamalicalc : sg.n.ac. obicei (0.1151/25, 187/9); pl. n.ac. obiceiuri (P.L. 80/39).
    OBlfcCT s.n. Lucru. Şi obiectele ce te văd, privite c-un ochi, sunt mai mici. P.L. 24/16. Numai limba, numirea Intr-un fel a unui obiccl . . . ii uncşle [pc oameni) In înţelegere. P.L. 21/23 [Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : sg.g.d. obiect (P.L. 21/23); pl. n.;*c. obiectele (P.L. 2 1/16).
    OBLON s.n. Dispozitiv format din unul sau mai multe panouri, care acoperă fereastra. încet, tncet uliţele adorm, obloanete se-nchid, luminările se sting. P.L. 39/39. Prin crăpăturile obloanelor închise se zărea lumină. P.L. 40/4. Se zărea . . . cile o zare galbenă, prin obloanele tnchise. P.L. 41/13; cf. P.L. 39/34, 40/9 [Pr. 5).
    OBOSEALĂ s. f. Istovire. Astea toate te apropie de dinşii . . . .Vu lumina Ce In lume-ai rerărsat-o, ci păcatele şi vina. Oboseala, slăbiciunea. O.I 13C/1 [V. 1).
    OROSf vb.IV. Tranz. şi i n Ir a n z. A epuiza, a osteni. Ctrul şlii că visu-acesta cu moartea se sflrşeşte . . . Oricil ai drege-n lume — alunei te oboseşte Eterna alergare. O.I 64/23. Mama . . . strigă ctnd oboseşte: Stăi, să mai bem cite-oleacă dc apă! P.L. 8/30 [V. 1 ; Pr. IJ.
    OBOSfT, -A adj. Ostenit, extenuat. în van mai caut lumea-mi tn obositul creier. O.I 71/1. Minele ei căzură-n jos, căci era obosită de emoţiune. P.L. 81/21. Apoi el recăzu obosit de-o simţire nemaicunoscută. P.L. 94/15 [V. 1 ; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. obosit (P.L. 94/15), obositul (O.I 71/1), obosită (P.L. 84/21).
    OBRAZ s.n. 1. Fiecare dintre cele două părţi ale feţei omului. Cind pierdută razimi fafa de-arzălorut meu obraz ■ . . Fericit mă simt atuncea. O.I #2/9. Şi clnd ride face încă şi gropiţe in obraz. O.I 159/16. Luna lumina faţa ei albă ca laptele cu obrajii roşii. P.L. 68/5 ; cf. O.I 67,2 83/4. 160/3 ; O.IV 361/2, 366/14; P.L. 10 8, 92/36 [V. 7; Pr. 3). >0» i mărul obrazului = pomote. Barba lungi . . . curgea de sub adlncii umeri ai obrazului. P.L. 40/331Pr. 1 ].
    2.     Faţă, figură. Să-ţi desprind din creştet vătul Să-t ridic de pe obrai. O.I 75/8 [V. 1], <> Fxpr. A-i ieşi (cuiva) singcle în obraz = a sc înroşi la faţă. Şi atunci de sfiiciune mi-iese stngele-n obraz. O.I 80/17 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. obraz (O.I 75/8. 80/17, 82/9: P.L. 92'36), obrazul (O.I 67/2; O.IV 364/2. 366*14 ; P.L. 10/8), g.d. obrazului (P.L. 40/33); pl.n.ac. obraji (O.I 159/16, 1G0/3), obrajii (O.I 83/4; P.L. 68/5).
    ORRAZAR s.n. Mască. Cn obrazar de ceară părea că poartă el. O.I 96,21 [V, 1).
— 380 —
     OBRAZNIC, adj. (Cu sens atenuat) Ştrengăresc. Surtful obraznic, ochiul cuvios, cochetăria veselă se-ntorc pe rînd dup-acea sâratare. P.L. 71/10 (Pr. 1].
     OBI(A.I£l s.m. Diminutiv cu valoare hipocoristicii, in spiritul poeziei populare, al lui obraz. Cu obrăjei ca doi bujori ... Se furişează pîndîlor Privind ia Cătălina. O.I 173.-29 [V. 1).      '
     •  OIIilAzAll s.n. v. oltruzar.
     OBSCf*\. -A adj. Trivial, neruşinat, imoral. La Paris, in tu/Mnare <le cinismu şi de lene, Cu femeile-i pierdute şi-n
 • •n/iilc-i obscene. Acolo v-afi pus averea, tinerelele la stos. 0.1 ] 31 N [V. 1],
     OllSCl'H. -A adj. I. !•’ i ş*. întunccos. Camera obscură, cutUi rea trecută a unui om. ce se numea Dionis, ciudal — ,-t visase. P.I.. :?«.7 |Pr. 1].
     2. !•’ i y. (Cu sens) neclar. neinţt U s; enigmatic. Se zice ni diavolului, inainte ite cădere, i-ar fi plesnii tn minte această obscură idee. l’.L. 43 9. Dovezi erau asemănarea cu portretul şi multe alle împrejurări . .. legale Insă de originea pină acum obscură a lui Dionis. P.L. 59/33. / se pure cit s-a trezit din nişle vise lungi, obscure. P.L. 62/25 (l’r. Q (Construcţii metaforice) Floarea dorlu|elor obscure sudilt* in noian v. floare [V. 1 ). A toarce un jjind fin obscur v.filnd |V. 1]. + (Despre texte,cărţi) Cu un conţinut preu dc înţeles, confuz, ilogic. Cu capul In mtni. Dionis descifra leitul obscur. P.L. 35/39. Şi-n asemenea cărfi el răscolea c-un fel de patimâ şi-mi cumpăra cele mai obscure şi mai fără de-n/eles. P.L. 61/29
 I l‘r. 2).
     —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. obneur (O.I 69/23; P.L. 35/39). obscurii (P.L. 38/7, 13/9, 59/33); pl. n.ac. obscure (O.I 64/3; P.L. 61/29, G2/25).
     OBSERVA vl). I. Tranz. A iscodi, a urmări cu privirea. El se retrase după perde. ca s-o observe. P.L. 58/14
 I l'r. 1|.
     OBSERV A ŢIE s.f. (In expr.) Spirit de observa/ie — minte ascuţită, pălrunxfitoarc . . . Sunt oameni, pe cari spirit? 'Ir observaţie si femeile ii descoasă dinlr-o singură apucătură. l’.L. 91 8 (l*r. 1).
     orAzii: s.r. Prilej. Vru» c-o spadă, pe care i-o tncinse, f->liisiiutu-se de yenzie de a-l strtnge de mijloc. P.L. 94/37 [l’r- 1).
     OCArA s.f. (In expr.) A face de ocară (sau de ruşine •1 nenri) = a batjocori. Xici ruşine n-au sd ieie In smintitele lor guri G/oria neamului nostru spre-a o face de ocară. O.I 151/5. Prea făcurăfi neamul nostru de ruşine şi ocară. O.I 151,21 IV. 2|.
     OCEA.V s.n. Imensă întindere dc apă sărrlă, care ocupă locul dintre continente. Colo-n palate de margean Te-oi duce veacuri multe. Şi toată lumea-n ocean De line o s-asculte. O.I 170/31. In luptă cu oceanul bătrin, ea se simte retn-linerind. P.L. 100/27 [V. 1 ; Pr. 1]. © (Personificare) Un ocean se-mbală pe-al vlnturilor joc. O.I 2(1/10. Se lăsă imbrăfoşilrei zgomotoase ale oceanului. P.L. li 10/29 |V. 1 ; Pr. 1|. Q (fn contcxt figurat) De cile ori, iubito, de noi mi-aduc ominle, Oceanul cel de gheafă miapare înainte. O. I 111.2. La ce oare dinsa s-a născut pe lume. O sărmană
frunză pe oceanu-n spume. O.IV 364/22 (V. 2). © (Construcţii metaforice) Ocean de foe v. foc [V. IJ. Oeean de stele = imensitatea cerului Înstelat (v. şi arc, cat a* peteasmă, cimpie, lan, mormînt, tărie). Văd nopfi ce-nlind deasupră-mi oceanele de stele. O.I 31/4 l V. 1],
    —      Forme gramaticale: sg. n.ac. ocean (0.1 20/10, 21/4, 170/31), oceaoul (O.I 1X4/2; O. IV 364/22 ; P.L. 100/27), g.d. oceanului (P.L. 100/29). pl. n.ac. oceane (O.I 31/4). - Pronunţat şi: o-ce-an (20/10, 21/4, 31/4).
    •OCHEA\ s.n. v. oeheanu.
    OCIIEAnA s.f. Lunetă. Dan se uilă cu ocheana prin coaja acelui mărgăritar. P.L. 51/3 (Pr. 1|.
    OCHELARI s.m. pl. Dispozitiv optic pentru corectarea unui dcfect dc vedere. Se mai ivi Incă un om pleşuv şi cu ochelari. P.L. 59/11. Ridica sprlncenele şi-şi urnise ochelarii pe frunte. P.L. 59/27 (Pr. 2]. Q (tn context figurat) Poate vrun pedant cu ochii cei verzui peste un veac . . . Aticismul limbii laie o să-l pună la etntari. Colbul ridicat din earte-fi l-o sufla din ochelari. O.I 134/12 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: pl.n.ac. ocbclarl (O.I 134/12; P.L. 59/11), ochelarii (P.L. 59/27).
    OCHI s.m. I. Ficcare dintre cele două organe dc formă globulară aşezate In partea «lin faţă a capului (împreună cu orbita, pleoapele, genele etc.); p. e x t. privire. La picioare-fi cad şi-fi caul tn ochi negri-adlnci ca marea. O.I 30/19. Ea-l opreşle-n loc cu ochii şi c-o mull smerită rugă. O.I 80/28. Cu zlmbiri de curlizană şi cu ochi biseri-coji, S-ar preface că pricepe. O.I 162/18. Obiectele ce le văd, privite c-un ochi, sunt mai mici. P.L. 24/17. Ea-şi tncrcfise sprlncenile tntre ochi. P.L. 67/13; cf. O.I 1/19, 21/2, 22/10, 23/14, 30/21, 30/24, 32/32, 38/6, 42/15, 50/16, 51/31, 52/1, 52/2, 52/20, 53/9, 53/11, 53/14, 62/30, 67/4, 80/2, 80/7. 80/19, 80/33, 80/34, 82/1, 82/11, 82/20, 82/23, 82/32, 84/34, 84/39, 85/30, 88/8, 88/12, 91/27, 92/19, 94/22, 95/8, 95/35, 96/23, 96/29, 97/25, 98/23, 102/21, 103/25, 107/10, 109/3, 110/4, 110/8, 115/15, 117/18, 117/22, 119/14, 120/20, 128/4, 128/8, 134/9, 146/31, 149/11, 149/17, 159/3, 160/5, 160/32, 168/15, 170/15, 172/5, 172/27, 173/28, 179/11, 184/23, 186/23. 199/17, *00/10. 210/3, 211/2, 211/10, 213/5, 228/24, 230/9, 231/6, 235/14; O.IV 364/16, 364/20, 365/34, 369/5, 430/5, 430/17, 432/7, 432/18; P.L. 3/22, 4/1, 4/8, 5/17, 6/30, 7/33, 8/13, 8/26, 9/24, 9/28, 9/38, 10/8, 10/33, 10/40, 14/5, 15/15, 16/21, 18/25, 18/39, 20/5, 20/15,20/39,21/1,21/38,21/39,22/19, 22/21.22/21, 24/1, 24/2, 24/3, 24/5, 26/33, 27/18, 28/25, 3H/1, 30/2, 30/8, 30/12, 30'17, 30/25, 30/40, 31/1, 31/5, 31/5, 31/7, 31/7, 31/11, 31/15, 32'8, 36/22, 36/27, 36/31, 36/38, 37/4, 40/31, 43/20, 43/32, 45/12, 45/39, 46/6, 46/6, 49/1, 49/14, 49/31, 50/19, 53/15, 53/27, 54/26, 55/33, 57/14, 57/39, 58/14, 58/15, 59/18, 60/18, 60/28, 63/1, 63/4, 63/9, 64/2, 64/34, 66/14, 66/16, 67/16, 67/23, 68/27, 69/14, 69/20, 71/4, 71/28, 73/8, 74/4, 74/5. 77/19, 83/19, 84/4, 84/6, 84/14, 85/1, 85/11, 85/13, 85/21, 85/26, 85/38, 86/5, 86/28, 87/38, 88/26, 88/27, 90/25, 92/17. 92/21, 92/38, 93/13, 94/16, 94/19 95/19, 97/13, 98/25, 99/21, 101/8, 101/19 IV. 92; Pr. 125]. Q (Repetiţie) Tu zeu cu ochii negri ... o, ce frumoşi ochi ai! O.I 95/32. Şi ochii lăi nemişcători sub ochii mei rămlie . . . O.I 174/25 — 20. Gurifa clteodată parcă-i o cireaşă. .. şi ochii, ah! ochii! P.L. 92/14; cf. O.I 97/22, 97/22 IV. 6;
— 381 —
Pr. 2|. Q (Comparaţie) Galişi ti sunt ochii Ca şi ochii de vadanâ. O.I 109/4 [V. 1]. Q (Element de personificare) lîoz-althauroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rabin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-a florilor stn. O.I 3/7. Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurind. Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină. O.I 28/5. l'lorile-mprospătate ridicau tn soare cochetele capete copilăroase şi ochii lor. P.L. 54/32 [V. 2; Pr. 1]. Q (în contexte figurate) I)in ochi de-ar soarbe geniu slăbită mea privire ... Ai pune pe-a mea frunle fn vise de mărire L'n diadem de foc. O.I 21/5. în părul ei de aur rubine-nflăcârate Şi-n ochii ei s-adună lumina sfintei muri O.I 97/12. S-atirnă suflelu-mi de ochii Cei plini de lacrimi şi noroc. O.I 117/11 ; cf. O.I 142/4, 162/8, 162/10, 191/17, 213/8 [V. 8). Q (Element dc personificare) Din demon făcui o slnlă, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ţi murdare ochiu-aurorei matinal. O.I 30/4 (V. l].^»G/o6 at ochiului v. g 1 o b (V. 1 \.Ochi de broască v. broască [V. 1]. Ochi de vultur v. vultur (V. i]. <0* Expr. A se prăpădi din ochi v. prăpădi [V. lj. A cădea ochii cuiva pe cincva v. c â d e a [Pr. 1]. Afaee cu oebii v. face [V. 1], In oehii cuiva — pentru cineva. în ochii mei acuma nimic nu are pref Ca taina ce ascunde a tale frumuseţi. O.I 232/1 (V. lj. A i se umple (cuiva) ochii de lacrimi a-l năpădi pc cineva lacrimile, a fi pe punctul de a pUnge. Ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor. P.L. 5/11. Se uită uimit pe luciul lacului şi ochii i se Implură de lacrimi. P.L. 10/27 [Pr. 2). A nulja ochii v. Înălţa (V. 1|. A (-şi) ridica oehii v. ridica [V. 1 ; Pr. 3]. A-şi îndrepta oehii spre . . . (sau asupta .. .) v. Îndrepta [Pr. 2|. A înghiţi cu ochii v. I n -g h i ţi (V. 1). A pleca oebii (în jos) v. p I e c a [V. 1 ; Pr. lj. Cu oehi mari v. mare1 [V. 1]. A ţinea ochii cu minile v. ţinea [Pr. 1|. A închide ochii v. inchide (V. 1). A-şi astupa ochii (sau a-şi pune mina la ochi) = a-şi acoperi ochii cu mlinile (spre a nu vedea un anumit lucru). îşi puse iute mina la ochi iar, pinâ ce i se răcori sufletul . . . apoi ridică un degeţel . . . P.l,.             81/13.
îşi aslupă iar ochii. P.L. 85/28 [Pr. 2], [A curge] (cuiva) lacrimi amare din ochi v. 1 a c r i m ă [ V. 11. Q (Construcţii metaforice) A avea în ochi umlire mindre din poveşti (sau a 9e aduna toate basmele în ochii cuiva) = a avea o privire visătoare, plină dc farmec. Iar tn ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. O.I 73/3. în zadar in ochi avea-vei umbre mtndre din poveşti, Precum iarna se aşază flori de gheaţă pe fereşti. O.I 160/19 [V.2|. A li oehii cuiva pliui de umbra tăinuitelor dureri - - a avea o expresie dc suferinţă In priviri (v. şi fibră, lacrimă, umple). Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri. O.I 142/8 [V. 1|. Neinduraţii ochi de gheaţă = criticii. Unde ai judecătorii, Neinduraţii ochi de gheaţă? O.I 226/20 (V.l). Ochi albaştri (sau vineţi) = iubita cu ochi albaştri (v. şi albastru, avere, floare,, mireasă, ramură, vis). Singuri voi, stejari, rămlneţi De visaţi la ochii vineţi. O.I 122/16. Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri. O.I 140/32 (V. 2]. Ochi ce plîng v. plinge [V. 1], A ochilor stropi = lacrimi (v. şi m ă r g ă r i t a r, rouă). Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi. O.I 129/10 (V. 1). Cu oehi păgîni = cu pasiune, pătimaş. Te iubeam ca ochi păglni Şi plini de suferinţi, Ce mi-i lăsară din bătrlni Părinţii din părinţi. O.I 192/5 [V. 1). A da cuiva ochii v. d a3 [V. 1], A face din noapte ziuă şl a inchide oebii zilei = a duce In permanenţă o viaţă uşoară, de petreceri
(v. şi fierbe, vi u). în cupe vin de ambră — iarna grădini, verdeaţă, Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă — Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid. O.I 56/20 [V. 1]. A îngheţa sub pleoape a ochilor lumini v.
i   n g li e ţ a [V. 1|. A întreba eu oehii v. întreba [V. 1], Itază de lumină ce arde geana ochilor v. arde
IV. 1], Oehiî d.ţ «jlieaţă ai morţii = moartea (v. şi dureri-, gheaţă, glas, linişte, maic3, moarte, noapte, paranimfă, r e p a o s, stingere, v i s t e r n i c). Din lum-a de mizerii şi fără de-nţele.s C« ochii cei d: rjhraţă ai morţii m-am ales. O.IV 1322 |V. 1], A-şi ard.* o.-jii şi frumseţa v. frumuseţe (V. 1], A faee eu cehii o;-ol a-şi roti privirea. .V-ai puii să faci cu ochii înălţimilor ocol. O.I 82.'3f> |V. 1|. A-şi scurge or-hii v. scurge [V. 1|. Q (Metaforic' Fel dc a vedea, de a Înţelege lucrurile. Altul esle ul tău suflet. Alţii ochii lăi acum. O.I 112/10. Cu ochii serei cei dentii Fu n-<> voi mai privi-o ... O. I 188/13 [V. 2]. ©(.Metaforic) Minle; imaginaţie (9). Ochiul vostru vedea-n turn» de icoane un palat. O.I 35/30. Umle-ajunge nu-i hotar, Xici ochi spre a cunoaşte. O.I 176,26 [V. 2|. Q (Mctaforic) Sentiment exprimat prin privire, p. e x t. fiinţa slăpinită de acest sentiment. O, marmură, aibi milă de ochii-mi rugători’ O.IV 430/12 (V. 1], Q (Metaforic) Fiinţă vie ; om (v. şi actor, gură, hienă, j u v a e r ). Căci era un intunerec ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază. O. I 132 20 [V. 1). (Construcţie metaforică) Oehii luniei = oamenii (v. şi C a i n, rod). Infuzorii abia văzuţi de ochii lumei se numesc impăruţi. P.L. 50(30 (Pr. lj. Q (Metaforic; repHiţie) Concepţie, ideal artistic, artă (?). Şi-n acel momenl de taină, clnd s-ar crede că-i ferice, Poate-ar invia in ochiu-i ochiul lumii cei antice. O.I lii2/6 (V. 2], Q (M.-taforic; Suflet (v. şi lume, răsuflet). Ochiul îngheţat i-l umplu ginduri n^gre de am^r. O.I 101/1 [V. 1], <$> (La sg., cu valoare de pl.) Painjenii e ochiu-i de-al mnrţei glas etern. O.I 98/7. Eu sunt vie, lu eşti mori. Şi ochiul tău mă-nghzaţti. O.I 171/8. Surisu( obraznic, ochiul cuvios, cochetăria veselă se-nlorc pe rind dup-acea sărutare . . . P.L. 71/10; cf. O.I 10/8, 20/21, 26/4, 28/11, 29/5, 41/7. 41/9, 6<)/3.>, 79/3, 82/18, 82/29, 155/3, 228/12, 232/12; O.IV 430/10; l’.L. 11/30 (V. 17; Pr. 2]. I'xpr. A-I ii (cuiva) ochiul sec de liicrime v. lacrimă (V. 1). Q (Construcţie metaforică) Ochi de mort v. mort [V. 1]. + Facultatea de a vedea, vedere. A fi? Xebunie şi tristă şi goală; t'rechea le minte şi ochiul te-nşată. O.I 40/2 (V. 1], Q (Construcţie metaforică) A-şi coase ochii v. coase (V. 1). + Orbită. Xe-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomat.’ă, Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă. O.I 151/12 (V. 1). + (La pl.) Pleoape. Apoi. stringind ochii silit şi tare, a inecat visul său tn întuneric. P.I.. 3ti/41. El clipi cu ochii. P.L. 45/21 (Pr. 2|.
     II. (Prin analogie) 1. (Determinat prin ,,dc fereastră") Geam. în milocul unei grădini pustii . . . sc inalţau ochii de fereastă spartă a unei case veche. P.L. 29/7 (Pr. 1|
     2.     Porţiune dc loc acoperită cu altceva decit mediul înconjurător. Acolo-n ochi de pădure, Lingă balta cea senină Şi sub trestia cea lină Vom sedi in foi de mure. O.I 54,21
[V. 1|.
     3.     Fig. Punct strălucitor, pată de lumină, licărire. Bolla-n fundul domei slă întunecoasă, mare, Xepălrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite. O.I 50/1. La căpiţelut
— 382 —
 de luminare, ce sta tn gttul garafei, cu ochiul roş şi bolnav, el deschise o carie. P.L. 35/5. Deasupra ei, tn triunghi, era un ochi de foc. P.L. 52/28; cf, O.I 63/10; P.L. 45/3, 52/29 [V. 2; Pr. 4).
     —       Forme gramaticale; sg.n.ac. ochi (O.I 29/5, 38/6, 51/21. 00/33, 132/20, 151/12, 176/36, 192/16; P.L. 24/1,
 24 17, 52/28), ochiul (O.I 1/19, 10/8, 20/24, 26/4, 28(5, 35-30, 40/2, 41/9, 63/10, 82/18, 8?/29, 146/31, 155/3, 162/6, 161/1, 171/8, 191/17, 228/12, 232/12; O.IV 364/20, 365/34, 430/10; P.L. 4/8. 11/30, 35/5, 36/27, 45/3, 71/10), oebiu-(O.l 22/10. 28/11, 30/4, 41/7, 79/3, 98/7, 116/2, 142/4,
 1 (>2/0), g.d. ochiului (O.I 179/11; P.L. 20(15, 52/29); pl.n.i'c. oclii (O.I 21/2, 21/5, 30/19, 30/24, 32/11, 32/32, J2 1'», 43/6. 56,20, 66/25, 80/7, 80/33, 82/23, 83/30, 88/17, !>.V32. 97,22. 98/23, 102/21, 104/20, 110/4, 110/8, 140/32, nii/18, 100 19, 162,18, 192’5, 211;10, 226/20, 235/14; IM.. 38/25, 21/38, 22 19. 21 2. 21/3. 21 ’h, 30/1, 31/7, 31/7, •15 Vi, 15/39, 49/1. 66.1 1, 67' 13, 60,-20, 74/4, 77/19, 84/6, xl 13. 85/11), iubii (O.I 3/7, 23/14, 28/14, 30/21, 50/4, 50/16, 51(31, 52,1, 52/2, 52/20, 53/9. 53 11, 53/14, 62/30, 07/4, 73'3. 80,2. 80/19, 80/28, 80/34, 82/1, 82/10, 82/20, 82 31, 82 33, 83/9, 84/31, 84/39, 85/30. 88/8, 88/12, 91/14,
 91 27, 92/19, 94/22, 95/8, 95/18, 95,32, 95/35, 96/23, 96/29, 97/12, 97/22, 97/23, 103/25, 107/10, 109/3, 109/1, 112/10, 115-13, 117/11, 117/18, 117/22, 119/11, 120/20, 122/16, 128/4, 128/8, 131,9, 142/8, 149/11, 149/17, 155/5, 155/24, 157/24, 159 3, 160/3, 160/32, 162/8, 168/15, 170/15, 172/5, 172'27, 173-2^, 174/25, 171/26, 179/30, 184/23, 186/23, 188/13, 199/3, 199/17, 200/10, 210/3, 211/2, 213/5,                             213/8,
 228/21, 230/9, 231/6,                       232/1 ;  O.IV 364/16,       361/18, 369/5,
 430/5, 430/12, 430/17, 132/2, 432/7, 432/18 ; P.L. 3/22, 5/11, 3/17, 7/32, 7/33, 8/1, 8/13, 8/2G, 9/24, 9/28, 9/38, 10/8, 10/27, 10/40, 14/5, 15/15, 16/21, 18/39, 20/5, 21/1, 21/39, 22/21, 22/24, 23/3, 26/33, 27/18, 28/?5, 29/7, 30/2, 30/8. 30/12, 30/17, 30/25, 30/40, 31/1, 31/5, 31/5, 31/11, 31/15, 32/8, 36/6, 36/22, 36/31, 36/38, 36,41, 37/4, 40/31,
 13.20.  13/32, 43/21, 16/6, 19/1 1, 49/31, 50/30, 53/27, 54/26, 54 32, 35,33, 56/24, 57/14. 37/39, 58/1 1, 58/15, 58/20, 59/18, 60.-18, G0/28, 63/1, 63/1, 03/9. 64/2, 61/31, 66/16, 67/16, 67,23. 08,27, 69/11, 71/i, 71/28, 71/2», 73/8, 74/5, 83/19, 81,1, 8.'», 1, 85/13, 85/21, 85/20, 85/28, 83/38, 86/28, 87/38,
 88.20,  88/27, 90/25,                        92/11, 92/11, 92/17,        92/38, 93/13,
 91/10, 94/19, 95/19,                         97/13, 98/25, 99/21, 101/19), g.d.
 ««•hi (l'.L. 74/4), ochilor (O.I 19/12, 79/11, 82/32, 127/22, 320/10, 102/10; P.L. 4/1, 10/33, 20 30, 24/19, 46/6, 50/19,
 53.15.  81/1 1, 80/5, 92/24, 101/8).
     Ol:il 111 Li s.f. Ocheadă. 1‘riveşte-fi-i, acei tineri cu zimbiri banale . . . vezi acele femei, cari li răspund prin orltiri voluptoase. P.I.. 87/8 |Pr. 1]. O (In context figurat) l)in demon făcui o slnlti, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-fi murdare ochiu-aurorei matinal. O.I 30/4 (V. 1).
     —       Formă gramaticală : pl.n.ac. ochiri (P.L. 87/8), ochirile (O.I 30/4).
     OC0l s.n. Deplasare in spaţiu, care nu urmează calea ci>a mai dreaptă. O (Construcţie metaforică) A face cu ocliM ocol v. o c li i |V. 1).
     —   Formă gramaticală : sg.n.ac, ocol (O.I 82/36).
     OCOLf vh. IV. Tranz. A cvila să atingi pc cineva, făclml un mic ocol. Sperins tnsă pe leu intr-un cerc tl ocoleşte. O.I 1G5/15 (V. 1).
    OCUPA vb. I. Tranz. A deţine, a cuprinde Artistul ti arătă fui leronim tabloul şi locui ce are să-l ocupe chipul său pe acea ptnză. P.L. 83/33 (Pr. 1).
    *  OCUPAŢIE s.f. v. ocupa|i(ine.
    OCUPAŢiCNE s.f. Prcocuparc, activitate. Q (Glumeţ) Ociavian August imperatorul o petrecea sara ptn-acasă, dacă-l iertau ocupafiunile statului roman, şi astăzi — tl iertau acele ocupafiuni ale statului roman. P.L. 67/10 — 11 [Pr.2].
    —      Forme gramaticale : pl.n.ac. ocupaţlunl (P.L. 67/11), ocupaţiunile (P.L. 67/10).
    ODAIE s.f. Cameră. In odaie prin unghere S-a fesul painjiniş. O.I 105/13. Şi pas cu pas tn urma ei Alunecă-n odaie. O.I 168/6. Luna revărsa tot aurul ei tn odaia lui. P.L. 62/30. Cezara, curioasă şi neasttmpărată, cotrobăia prin odaia pictorului. P.L. 83/14; cf. O.I 130/3; P.L. 32/5, 40/23, 66/11, 84/31, 85/33, 94/10, 95/17 [V. 3; Pr. 9]. © (Comparaţie) Astfel el, moştenitoriul firesc al acestui locaş de pace, a acestei grădini tnchise ca o odaie, răscoli cărfile. P.L. 99/2 [Pr. 1]. + Locuinţă. Mină caii tn grajdi, li tncuie şi intră tn odaie. P.L. 17/18 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. odaie (O.I 105/13, 130/3, 168/6; P.L. 17/18, 32/5, 40/23, 99/2), odaia (P.L. 62/30, 66/11, 83/14, 85/33, 95/17), g.d. odăii (P.L. 84/31, 94/10).
    ODAtA adv. 1. Intr-un timp ncdclcrminat, clndva; (In legătură cu verbe la trccut) odinioară, mai de mult; (in legătură cu verbe Ia viitor) dc-acum Înainte, In viitor. S/m/i-o-vo/ odată umbrind mormtntul meu . .. Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. O.I 129/11. A fost odată ca-n poveşti A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. O.I 167/1. Din noaptea vecinicei uitări . . . Aş vrea odată-n viafă tu Să te tnalfi tn sus.
O.I 230/7; cf. O.I 6/23, 45/9, 83/16, 151/26, 158/2; P.L. 46/29, 53/22, 65/24, 91/18 [V. 8; Pr. 4].
    2.     Deodată, brusc. I.’aba de venin se smulse odată din piuă-n sus. P.L. 8/37 [Pr. 1).
    3.     In sflrşit, la cele din urmă. Te-aş pune vornic, Ca să ştii şi tu odată, boieria ce-i, sărmane! O.I 48/8. Limba-n gură mi se leagă Şi nu pot să-fi spun odată, cit — ah! ci', tmi eşli de dragă! O.I 82/14 [V. 2).
    6i)A s.f. Poezie lirică In carc se exprimă preamărirea, elogiul sau admiraţia faţă de persoane, faplc eroicc ctc. Odă (tn metru antic). O.I 199 [V. 1). Q (Glumeţ) De-ar fi-n lume numai mtfe — tot poet aş fi? Totuna: Mieuntnd tn ode nalte, tragic miorlăind — un Garrick. O.I 48/14 [V. 1)- O (Construcţie metaforică) A bate (in) ritmul sfint al nuel ode = a fi cuprins de sentimente Înalte (v. şi convorbi, pluti). O să-fi spuie de panglice, de volane şi de mode, Pe ctnd inima ta bate ritmul sftnt al unei ode. O.I 159/12; cf. O.I 164/14 [V. 2).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. odă (O.I 199), g.d. ode (O.I 159/12, 164/14); pl.n.ac. ode (O.I 48/14).
    ODftiA s.f. (Regional) Calm, repaus dcsăvlrşit. Q (Construcţie metaforică ; cu referire Ia somn; v. şi vis) A gindulul odloă. Somn, a gtndului odină, O, acopere fiinfa-mi cu-a ta mută armonie. O.I 49/4 [V. 1).
— 383 -
    ODIHNf vb. IV. Refl. şi intranz. A sc afla in repaus. într-o clipă-! poartă gtndul îndărăt cu mii de veacuri . . . Ctnd pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns. O.I 132/16. Clnd gtndea că mijlocul ei cel dulce s-ar puti odihni cuprins de braful lui . . . li venea să nebunească P.L. 57/16 (V. 1 ; Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. odihnea (O 1 132/16); inf. odihni (P.L. 57/16).
    *  ODfUNĂ s.f. v. odină.
    ODINIOARĂ adv. Pc vremuri, altădată. .Aş vrea sâ văd acuma natala mea       vilcioară . . . Să        văd, ce  eu atlta
iubeam odinioară: A        codrului  tenebră,         poetic labirint.
O.I 6/11. Da . . . visam odinioară pe acea ce m-ar iubi. O.I 157/33. Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară. O.IV 361/2; cf. 0.1 160/34; P.L. 67/18 [V.4 ; Pr. 1).
    ODâR s.n. Fig.         Fiinţă iubită, picţuilă.             O vin!
odorul meu nespus, Şi      lumea ta  o lasă. O.I 170/25. Da,
odorul! ea era. P.L. 63/15; cf. 0.1 172/13 |Y. 2; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. odorul (P.L. 63/13), voc. odorul (O.I 170/25, 172/13).
    OFERf vb. IV. Tranz. A da, a dărui. Că-mi oferi lot ceea ce tu crezi că m-ar face fericit, mă face să fiu In stare de a-mi jărtfi viafa pentru line. P.L. 86/21. Amorul esle
o  nenorocire şi fericirea, ce mi-o oferi, venin. P.L. 86/26 [Pr. 2). + R e f 1. A se dărui. Xu se oferă o femeie spre a fi refuzată. P.L. 88/39 (Pr. lj.
    —  Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. oferi (P.L.
86/21, 86/26), 3      sg. se oferă             (P.L. 88/39).
    OFTA vb. I.           Intranz.        A scoate un oftat.      Căci
junele astfel din pieptu-i oftează In dalbe etntări. O.I 4/19. Iar ea vorbind cu el tn somn, Oftlnd din greu suspină. O.I 168/22 [V. 2j. «0> Expr. A ofta după cineva = a regreta mult pierderea cuiva, a dori din tot sufletul pe cincva. Bine-fi pare să fii singur, crai bălrin fără de minfi, Su oflezi dup-a ta fată, cu ciubucul Inlre dinfi? O.I 83/14 (V. 1].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. oftează (O.I 4/19); conj. prez. 2 sg. să oftezi (O.I 83/14); ger. oflînd (0.1168/22).
    OFTARE s.f. Suspin, oftat (de dragoste). 0 dalbă fecioară adoarme pe sinul De-un june frumos, Aslfeli cum dormită oftarea, suspinul, In               dntul duios. O.I 4/7.  Iar
aeru-n munle, tn     vale vibrează        De tainici oftări. O.I  4/18
(V. 2J.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. oftarea (O.I 4/7); pl.n.ac. oftări (O.I 4/18).
    OGLlVDÂ s.f. Obicctcare reflectă imaginea lucrurilor. Magul privea pe gtnduri In oglinda lui de aur. O.I 44/ 32. Linul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr. O.I 130/23. Ea tl privea cu un surts. El tremura-n oglindă. O.I 168/18. Acum stătu cu mirare tnainlea oglinzii. P.L. 66/16; cf. O.I 76 /12,79/26, 80/2, 80/13,168/13 ; O.IV 365/16 ; P.L. 64/21, 95/19 (V. 9; Pr. 3). Q (Comparaţie) Se răsfrtnge ca-n oglindă a copilei umbră plină. O.I 51/3. Se ridica un mlndru palal de o marmură ca laptele, lucie şi albă
—  altt de lucie, Inctl tn ziduri rusfrtngea ca-ntr-o oglindă
de argint : dumbravă şi luncă. P.L. 5/29. O făcu su vadă, tnlr-un vis luciu ca oglinda, cum trebuia să fie-mbrăcală. P.L. 23/28; cf. O.I 210/14 (V. 2; Pr. 2|. Q (Construcţie metaforică) Dc oglinzi = luminos, transparent, lucitor. V isau amindoi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi, plutind cu înălţatele aripi albe. P.L. 52/23 (Pr. 1], (Cu referire la izvor) Oglinda (lui Xarcis). Xarcis văztndu-şi fufa in oglinda su, izvorul, Singur fuse îndrăgitul, singur el Indrăgilorul. O.I 79 31 (V. 1]. + Fig. Suprafaţă lucioasă care are proprietatea dea reflecta lumina. Pe oglinzi de marmuri negre un negru nimitez. O.I 96/11. Dealurile erau încărcate cu sarcini de purpură, paserile-n aer, oglinzile rlurilor rumene. P.l..37/11. Oglinzile lucii a valurilor lui răsfring in adine icoanele stelekr. P.L. 51/14 ; cf. O.I 3.15,82 37, 228,1); P.L. 19/10, 78 21 [V. 4; Pr. 4], Q (Comparaţie; Iiiul... s-adună inlre codri ca marea oglindă a mărei. P.L. 52'5 (Pr. 1]. Q (în context fiyurat) Din cugetările noastre vom adinei mări cu mii de undoiete oglinzi. P.L. 49/29 (Pr. 1], Q (Construcţie metaforică; Oglinda galben clară (a Xi-lului| v. galben [V. lj.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. oglindă (O.I 51/3, 76/12, 79/26, 80/2, 130,23, 168/13,168/18, 228/9; O.IV 365/16; P.L. 5/29, 19/16, 52,5, 95/19), oglinda (O.I 3 15, 43/11, 44/32, 79/31, 210/14 ; P.L. 23/28, 78/21), g. d. oglinzi (P.L. 64/21), oglinzii (P.L. 66/16); pl. n. ac. oglinzi (O.I 80/13, 96/11; P.L. 49/29, 52/23); oglinzile (P.L. 37/41, 51/14), g. d. oglinzilor (O.I 82/37).
    OtiLIXDl vl>. IV. Refl. şi tranz. A (se) refleeta. Stă casielul singuratic, ogtindindu-se In lacuri. O.I 152/1. Luna răsărise dintre munfi şi se oglindea intr-un lac mare. P.L. 5/23. El puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru, ce oglindea in adtncu-i ţoală cununa de dumbrave ce-l incunjura. P.L. 50/18; cf. P.L. 11'32 (V. 1 ; Pr. 3).
    —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. oglindea (P.L. 50/18), sn oglindea (P.L. 5 23, 11/32); ger. oglindindu-se (O.I 152,1).
    OGLINDIRE s. f. Reflectare. In mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei şi răchitelor ain jurul lui, este o nouă insulă mică. P.L. 79/4 (Pr. lj.
    OGRAdA s. f. Curte. La curcani olnătă-i creasta Şi cu păsuri melancolici medillnd tmblă-n ogradă. O.I 46/8. El se opri înaintea unei ca'-e, ce se ridica izolată tn mijlocul unei ogrăzi pustii. P.L. 40/4. Ograda cea mare cu iarba ei uscată se-ntindea gălbuie in lună. P.L. 40/14 (V. 1 ; Pr. 2j.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. ogradă (O.I 46/8), ograda (P.L. 40/14), g. d. ogrăzi (P.L. 40/4).
    OH interj. (Exprimă o dorinţă) Oh! — s-o duc Intr-un pusliu, unde să nu fie nimeni — nimeni decit cu şi ea. P.L. 45/28 (Pr. lj.
    OLALTA adv. (tn loc. adv.) Intre olallâ = unul cu altul, impreună. Pe căi bătute-adesea vrea mintea sd mă poarte, S-asamăn inlre-olaltă viafa şi cu moarte. 0.1203'4 [V. 1]. De olaltă = unul de altul. Suntem toi mai departe de olaltă amindoi. O.I 114/12 (V. 1).
    OL.AX s. n. Ţiglă scmicilindrică. Case tnalle a căror streşini de olane se uitau In lună — iată tabloul! P.L. 48;40.
— 384 —
 Acopereminlele juguicle de olane mucigăite, . . te făceau a crede că |mănăstiica] este mai mult o ruină .P.L. 72/10 [Pr. 2],
     Ol.F.Ac adv. (în loc. adj.) Oleaefi de... = puţin. >M», s«i mai bem cile oleacă de apă! P.l.. 8/30 (Pr. 1).
     Ul/H s. m. (Hcgiona)) Vopsea dc ulei. | Umbra) deveni clară, ca un rec/ti portret zugrăvit tn oloi. P.L. 45/21 (Pr. 1). <> l.uc. adj. In oloi = pictat cu vopsele dc ulei. Umbra lui incepa tur « prinde conturele unei icoane tn oloi.P.L. -10 i:t |Pr. 1).
     (>\! s. m. 1. I-'iinţfi raţională ; individ ; p. c x t. bărbat. Oamenii din loate cele fac icoană şi simbol. O.I 36/6. De-oi urma să .scriu in versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii
 • lin ziua de-usti.zi să mă-nccap-a lăuda. O.I 141/16. X-avem /(ifii' .ii re sc luptă < u retoricele satifi fn aplauzele grele a mnu'ici de iihţi. . ■ ? O.I 150.3. Acuma am doi oameni cu l ’lului deosebi/i In mii»''. I\l,. 11/10. După orele care-n mrnr se numesc p storeşti, rămine in «m o profundă des-curaţ/iarr. IM,. Xi>7 ; cf. O.I 23,21. 56,(>. 01/17. 64/1, 6-1/17, 115 li.'». 11H;3, 117 3, 121/3.        134:28.     150/20,    151/2,
 177/23. 177;2I. 231/13 ; P.L. 3/1, IM, 12.12, 13/20, 23/19, 2121, 25,1. 2"> 12. 28'29. 29/38, 3()'37, 31/31, 35/13, 37'27, 38 8. 38 11. 38:11, 3S.-27. 38,27, 39/38, 40/21, 10/25, 41 17, -11 20, 11.20. 11/21, 11/23, 41/4(1,        41/40, 42/2.
 •12 33. 13.1.  17 22, 17,37, 48/22,    18,22, 48/29,    52/32, 56/1.
 0 li111, 58 39, 5λ 11, 60/15. 61/16.  61/19, 61/26,   61/35, 61/37,
 02 3, 65,14,   78/2,  78/12. 80/9, 80/17,     80/28,     80/38,81/2,
 81/5, 81/17,   88/31, 89/31, 90/2,     91/7,  91/8,     91/16,94/25,
 ■J9/23, 102/7 )V. 18; l'r. 70|. Q (Comparaţie) Fala se uită mult in ochii taUilui său, ca un om care se deşteaptă dintr-un vis. P.L. 15 10. Va fi om ca tofi oamenii. P.L. 42/36 |Hr. 2|. Q (în context figurai) închipuieste-fi că dinlr-un om ni simfire, dintr-o fiinfă aievea n-ar rămtne nimic decit o lungă, întrupată desperare. P.I.. 56/2 |i’r. 1). <$» K\|>r. Om de onoare v. onoare |Pr. 1). Oin de rind v. rind |V. 1 ; Pr. 1], l:i loji oamenii v. toi* |Pr. 1). (in ronslrucţii negative) Suflet (sau picior) de om = ni-nuni. Dar cine să infelcajă glasul izvorului tntr-un pustiu, undi: piuă atunci nu călcase picior de om? P.l,. 13/18. Snfhl ite om nu poate şti acesl rai păminlesc. P.L. 78/12 |Pr. 2\. Q (Metaforic) Fiinţă pieritonrc, pămlnlcan. Tu nri'i un om să te socofi Cu ei să le uso/neni ? O.I 177/21 |V. 11. + 1-' i g. Personaj. Cine esle omul adevărat al acestor In'.iniplări : Dan ori Dionis? l’.L, 04/28 (Pr. 1]. + Persoană cari' Intruni^tc calităţi morale deosebite. O
 1 [n conlexl figurai; aluzie la filozoful grec Diogene) îmi voi aprinde lampa ş-oi căuta oameni. P.L. 48/8 (Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) Omul cel vecinie v. v e c in i e (Pr. 1].
     Persoană care s: află In legături slrlnse cu cineva; persoană care se află In slujita cuiva. Ea fine oameni, cari să i le păzească (icpclc). P.L. 15/4. Xu-şi are fiecare. .. fumilia sa, amicii, rudele, oamenii săi...? P.L. 31/55. înnăbusit de stnge, au zis oamenilor să-l aducă la noi. P.L. 9(1/23 |Pr. 3].
     ■î. Cineva, oricine, oricarc. Chiar tnsă dacă păzeşte cineva bine iepele, totuşi ea-l vicleneşte pe om. P.L. 15/9. C-un asemenea cap omul nu ajunge departe. P.L. 27/34 [Pr. 2|.
    5. (La pl.) Lume, mulţime. Oamenii aşteptau murmu-rtnd la faima venirei lui. P.L. 22/6. Oamenii căscau ironie gura ctnd tl vedeau... P.L. 32/10 (Pr. 2].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. om (O.I 64/1, 61/17, 116/3, 134/28, 147/14, 177/21; P.L. 11/1, 12/12, 13/18, 15/9, 15/16, 29/38, 31/34, 35/13, 38/27, 39/38, 40/21, 41/20, 41/40, 42/33, 42/35, 47/11, 48/22. 48/29, 56/2.56/11, 59/11, 62'3, 78/2, 78/12, 80/7, 88/31, 90/2, 94/25, 102/7), omul (O.I 56/6; P.L. 27/34, 41/20, 41/23, 42/12, 47/37, 48/22, 52/32, 58/39, 61/19, 64/28, 80/9), omu- (O.I 124/3), g. d. om (P.L. 38/8, 43/4, 60/15, 61/35, 65/14, 89/31), omului (P.L. 91/16, 99/25); pl. n. ac. oameni (O.I 61/17, 115/25, 117/3, 150/3, 150/20, 151/2, 177/24, 231/13; P.L. 13/20, 15/4, 24/21, 28/29, 37/27, 38/11, 38/14, 38/27, 40/25, 41/10, 41/40, 42/3, 48/8, 56/4, 61/16, 75/31, 79/20, 80/28, 81/5, 91/7, 91/8), oamenii (O.I 36/6, 141/16, 177/23; P.L. 3/1, 22/6, 25/12, 31/35, 32/10, 41/17, 42/36, 47/22, 61/37, 80/38), g. d. oameni (P.L. 25/1, 30/37, 41/21, 81/2), oamenilor (P.L. 23/19, 61/25, 80/17, 81/17, 96/23), voc. oameni (O.I 23/21).
    OM.4T s.n. (Mold., Transilv.) Zăpadă. El se uita tn omăt. . . P.L. 69/35 (Pr. 1]. O (Construcţii metaforice) De omăt = dc culoarea zăpezii, alb-luminos (v. şi ni n -soare, zăpadă ). !ncet plutind se-nalfă mireasa-i,
o  fantasmă. . . O dulce întrupare de-omăt. O.I 95/6. Ah! acum crengile le-ndoaie Mtnufe albe de omăt. O.I 229/2. Picioarele-i de omăt abia atingeau podul... P.L. 51/34; cf. O.I 85/3      (V. 3; Pr. 1). Omăt trandafiriu = petale
dc cireş desprinse din pom (v. şi ploaie). Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu a tnflorirei tor bogate. P.L. 51/22 IPr. 1],
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. omăt (O.I 85/3, 95/6, 229/2; P.L. 51/31, 69/35), omătul (P.L. 51/22).
    OMENESC» -EASCA adj. Al omului, dc om, uman. Zlmbirea lui deşteaptă, adlncă şi tăcută, Privirea-i ce citeşte tn suflete-omeneşti. . . Cea grupei zdrenfuită tn cate-i o salută. O.I 61/27. Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gtndesc ?... Ca şi vlnlti-n naturi trece peste traiul omenesc. O.I 133/30. Fusese vis insul lui cel attt de aievea sau fusese realitate de soiul vizionar a toată realitutea omenească? P.I.. 54/38; cf. O.I 157/11 ; P.L. 14/3, 35/20,41/39, 80/37 |V. 3 ; Pr. 5). Q (Construcţie mclaforică) Talpa mulţimii omeneţti v, talpă |V. 1|. ■£> (Substantivat) Judeci adulară organiza/iunile de stat ale animalelor numai lutrucit le vezi asemănătoare cu cete omeneşti. P.L. 80/37 IPr. 1).
    —       Forme gramaticale; sg.n.ac. omenesc (O.I 133/30; P.L. 41/39), omeneaseft (P.L. 14/3, 54/38), g.d. omeneşti (O.I 133/21; P.L. 35/20); pl.n.ac. omeneşti (O.I 61/27, 157/11; P.L. 80/35, 80/37).
    OMENfnE s.f. Neamul omenesc, umanitatea. In veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină, Şi-n toată omenirea tn veci acelaşi om. O.I 64/17. El zeilor dă siţflet şi lumii fericire. El este-al omenirii izvor de mlntuire. O.I 115/12. împrejurul acestui instinct se-nvtrleşte viafa omenirei... P.L. 87/10; cL O.I 8/9; P.L. 47/38, 65/G (V. 3 ; Pr. 3). + Mulţime dc oameni; lume. Muri sfinfifi de-a omenirei rugăciuni îndelungate Văd aripite-i diafane şi de dtnsele dau veste. O.I 51/19. Voi stinlefi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni! J-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni! O.I 151/2 IV. 2).
— 385 —
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. omenire (O.I 8/9), omenirea (0.164/17; P.L. 65/6), g.d. omenirii (0.1 115/12, 151/2), omenirei (O.I 51/19; P.L. 47,38. 87/10).
     OMOlrf vb. IV. Tranz. I. A ucide. Dacă le-ar gâsi mama, ea te-ar omori. P.L. 8,18. Aerul cel înveninat şi rece al sufletelor lor moarle var puii omori. P.L. 19 .18.
O  bucurie mare l-ar omort. P.L. 59'23; cf. PL 15 7 21/20, 56/20, 92/17, 96/9 (Pr. 8). Q (Mclaforic) Vis frumos avul-am noaptea. A venit un zburător Şi strlnglndu-t tare-n brafe, era mai ca să-t omor.. . O.I 8(1.12. Ce frumos era ... Inima t re mura-n ea. . . l-ar f i omorit dacă ar fi fosl at ei P.L. 77/13 [V. 1 ; Pr. 1|.
     2. Fig. A pricinui durere, ;i chinui sufleteşte.
—  O, astă răceală! Tu mu umori, Elis! PI. 7(i‘>5 IPr. 1).
     —  Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. omori (P.L.
70/25), 3 sg. omoară (P.L. 15,7). p.c. 2 sg, ui omorit (P.L. 96/9), m.m.c. p. 3 sg. omorise (P.L. 21(20); conj. prez. 1 sg. sfi  omor (O.I   80/12; ; opt. prez.   1 sg. ;i, omori
(P.L. 92/17),    3 sg. ar omori     (l’.L. 8/18.   5(3/20, 59 23:,
p. 3 sg. ar fi omorit (P.L. 77,13); inf. omorî (P.L. 10 38;.
     ondolA vb. I . Tranz. (Şi in forum undul.i) A se mişca, a sc legăna ca undele. A.ş rrca ui um o ruso tăcută, milutică. In valea mea natală ce unduia in flori. O.I 6/18 (V. 1). + A flutura. .Şi negrele-i bticle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturtnd. O.I 4/11 (V. 11.
     —  Forme    gramaticale : ind. prez. 3 sg.       ondoalu (O.I
4/11), imp. 3    sg. unduia  (O.I 6/18). — Yariunlă : unduia
(O.I 4/11) vb. I.
     •OXDVLA vb. I v. ondola.
     ONfiST, -Ă adj. Cinstit. Ari abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este Cea ce poate su convie unei inime uneşte. O.I 141/8 jV. 1|.
     ONOÂRE s.f. 1 . (în expr.) Om de onoare - persoană cinstită, corectă, care-şi respectă obligaţiile. Q (Ironic) Tatăl meu Ifi datoreşle bani şi d-ta vrei fala lui. . . Vă veţi inooi amindoi asupra preţului, ca doi oameni <lc onoare ce sunteţi.. . P.L. 75/31 (Pr. l|.
     2.     Consideraţie, respect, cinstire. Pentru lucrătorii statului — onoarea, pentru soldaţi — gloria. P.L. Sl 38 [Pr. 1).            •
     —      Forme gramaticale; sg.n.ac. onoare (P.L. »5 31), onoarea (P.L. 81/38).
     OPAIŢ s.n. Lampă mică, primitivă. Aiunci inlră in colibă şi pe capătu-unei laiţi, Lumina cu mucii/ negru tntr-un htrb un roş opaiţ. O.I 84/8 (V. 1],
     6PERĂ s.f. Lucrare, producţie, creaţie. Q (Construcţie metaforică) Operă eroiloreaseu şi in spirit şi în sitoffi v. croitoresc (V. 1).
     —  Formă gramaticală : sg.n.ac. operă (O.I 162/30».
     OPERATĂ s.f. Comedie muzkală. (Aluzie la operela „Frumoasa Elena” de Offenbach) Ce? să-ngtni pe coardă dulce, că de voie te-ai adaos La cet cor ce-n operetă e condus de Menelaos ? O.I 140/8 IV. 1).
     OPIXTÎ vb. IV. R e f 1. A se strădui din răsputeri. Q (In contcxt figurat) în orice om o lume Işi face încercarea, Iiălrlnul Demiurgos se opinteşte-n van. O.i 64/2 |V. 1).
    OPRf vb. IV. 1 . Tranz. A întrerupe o mişcare sau o acţiune. Pe plaiuri dunărene poporu-şi opri mersul. O.I 91,32. Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă. O.I 98/18 [V. 2). O Expr. A opri în loc pe eineva. v.
I o c (V.    1 | . Q (Construcţie metaforică) A-şl opri
mintea = a-şi concentra atenţia, a zăbovi. In prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minle, Ci-ntr-o clipă glndu-l duce mii de vracuri înainte. O.I 133/9 [V. 1).
    2.     Refl. A sta pe loc; a poposi . Visătorul Dionis se opri in dreptul acelui portret. P.L. 30/11. El se opri înaintea unei case. P.L. 40/3. El se opri şi se-nloarse spre parlea dinspre care venea sunetul. . . P.L. 95/32 (Pr. 3).
    3.     T r a n z . A păstra, a conserva . Toate astea lao-lultâ le făceau a crede că [mănăstirea] esle mai mult o ruină oprită curiozităţii decit locuinţă. P.L. 72/17 (Pr. 1).
    {.Tranz. A împiedica dc la o acţiune, a reţine. [.■ar fi oprii. . . nu-i venea la socoteală. . . să nu-l oprească . . . nu se cădea. P.L. 77/7 [Pr. 2). + R e f 1. A se stăplni. Su se putu opri de a-i lua capul Intre mtni. P.L. 95/5 |Pr. 1). + A interzice (cuiva ceva). — Vezi tu! formal le-am oprii . . . am făgăduinţa la că nu mă vei săruta niciodată. P.L. 70/37. Dar ceea ce nu ştii, poate, e. . . cu dtielele sunt oprite. P.L. 96/13 (Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. opreşte (O.I 80,28. 133/9). 3 pl. sunt oprite (P.L. 96/13). p. s. 3 sg. opri (O.I 91/32). se opri (P.L. 30/11, 40/3, 95/32), p. c.
1 sg. am oprit (P.L. 70/37); conj. prez. 3 sg. să opreaseă (O.I 98/18; P.L. 77/7); opt. p. 3. sg. ar fi oprit (P.L. 77:7); inf. opri (P.L. 95/5); part. oprită (P.L. 72/17).
    OPTSPREZECE num. card. Numărul care !n numărătoare are locul intre şaplesprezeecc şi nouăsprezece. Era numai de optsprezece [ani] şi imbta la şcoală. P.L. 66/5 (Pr. 1). <> (Adjectival) Era linăr — poate nici optsprezece ani. P.L. 27 38. Era anina/ tntr-un cui bustul tn mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani. P.L. 29/40
[l’r. 2|.
    OPTZfXI num. card. Numărul care in numărătoare are locul intre şaptezeci şi nouă şi optzeci şi unu. (Adjectival) Optzeci de ani tmi pare in lume c-am trăit. O.I 107/3 [V. 1].
    OPC'NEvb. III. Refl. A se împotrivi. Su vezi marile-aspiraţii că-s reduse la nimic. Că domnesc tn lume rele. căror nu te poţi opune. C-opuntndu-te ta ele, tu viaţa-ţi risipeşti. O.I 52 32 — 53/1. Su am cauze de-a mă opune căsătoriei cu et. P.L. 89/26 (V. 2; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: inf. (a) se opune (O.I 52/32; P.L. 89/26); ger. opuniadu-te (O.I 53/1).
    OPCS, -Ă adj. Care este situat In partea dimpotrivă. Painjeni de smarald au ţesut de pe-o insulă plnă la malul opus un pod de pinză diamanlică. P.L. 51/28 [Pr. IJ.
    OR.\$ s. n. Aşezare omenească importantă, cu populaţie numeroasă. Vintul ridicat-a tot nisipul din pustiuri. Astupind cu el oraşe. O.I 45/5. Departe vede-oraşut pe sub un arc de pară. O.I 94/34. Dan trecea iute printr-o parte de oraş. P.L. 44/5. Acei cari sunt făcuţi tn felul acesta se siml ca exilaţi tn oraşul lor. P.L. 65'20; cf. O.I 45/23, 45/28, 92/14; P.L. 48/33. 54/24, 60/8, 74/39, 75/3, 75/25, 88/2. 93/32. 96/7, 96/12, 99/37 (V. 5; Pr. 13).
— 386 —
     -      Forme gramalicalc : sg. n. ac. oraş (P.L. 44/5, 74/3!), 75)3, 75/25, 88/2. 96/7, 96/12), oraşul (O.I 15/2 î, 94/31; P.L. 60/8, 65/20, 90/37), g.d. oraş (P.L. 54/24). oraşului (P.L. 48/33, 93/32); pl. n. ac. oraşe (O.I 45/5), oraşele (O.I 45/28, 92/14).
     ORAŢlC-VE s. f. Discurs. In lot anul |se pctrece] o revolufiune contra aristocratici, a curtizanilor reginei — minus contractul sofial, ora(iunile parlamentelor. P.L. 80/31 [Pr. 1|.
     6l(\ s. f. (Şi In forma oară) Cens. Heia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi penlru toate dă-mi in schimb (} ură tle •iubire. . . O.I 177/12. O oră să fi fost amici. Să ne    iubim cu dor. O.I 191/13. Iii simfea că o   oară Ungă
 ea ar    plăti mai mult    ilecil toată viaţa. P.l,. 57/19: cf.
 0.1 191 16: P.L. 29/2. 47/21, 4S/11. 18 28, 57/19, 57/30, 91) 3,   10012 [V. 3; Pr.  9|. Q (Personificare)     Trec zilele
 voioase ţi orele surid.    O.I 56)17 |V. 11. <)•     Kxpr. Orc
 inlreyl v. Întreg |V. 1; Pr. 3], + Clipă. moment; timp. vreme. Şi. in haosul uilării. oricum orele alerge. O.I 160/11. Dac-amorul (i-e fierbinte cum te juri In orice. oară... Mergi, mănuşa de-mi ridică! O.I 1C0/K, După orele care-n amor se numesc păstoreşti, rămine In om o profundă descuragiare. P.l.. K0/0; cf. O.I 37/2 |V. 3 : Pr. 1). <$> Kxpr. A-i bule (cuiva) orn mintulrel v. ni i n I u i r c {Pr. 1].
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. ori (0.1 177)12, 191/ 13. 191/16; P.L. 47/21), oară (O.I 160/8; P.L. 29/2, 18/28. 57/19. 57/19. 57/30), ora (l'.L. 82/29); pl. n. ac. ore (O.I 231/20 ; P.L. 90/3, 100/2. 100/18), oare (P.L. 57/17. 100/17). orele (O.I 37/2, 5(i/17. 160/11; P.L. 80/6), oarele (P.L. 48/11). — Variantă : oâră (0.1166/8; P.L. 29/2. 18/11. 48:28, 57,17. 57/19. 57'19, 57/30, 100/17) s. f.
     OKI). OAltllA adj. I. Lipsit de vederi-, care nu vede. Din zare depărtată răsar-un stol de curbi. SO-ntunece lot cerul pe ochii mei cei orbi. 0.1 128/1. I'.u nu putu tlectl săt-ndreple asupru-i ochii săi stinşi şi orbi. P.l,. 23/1. Orb de-aş fi fosl. de cil amar scăpăm! I'.l.. 5(i)25 ; cf. P.L. 22.37 |V. 1 : Pr. 3|. Q (Metaforic) Cu ochii inchiţi. fără a vedea, .l.şo fel zi şi noapte dc vracuri el stă orb. O.I !)3'11. liătrlnu-şi pleacă i/cana şi iar rămine orb. 0.1 98/31 [V. 2|. O (Metaforic) Nemărginit, lotal. Xu e nimic şi 1‘iluşi e O sete cttre-1 soarbe. E un adine asemene filării celci oarbe. 0.1 170/32 |V. 1|.
     2. F i g. Supus cu totul voinţei alinia; inconştient. /;/ cheamă-n mduptalea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre filei frumoase. O.I 59/31 |V. 1], •<> (Substantivat) Imi blaslăm însuşi eu minluirea. Orb. nebun, cure blaslămâ firea. O.I 27/15 |V. 1|.
     :l. Fig. Care acţionează iraţional; implacabil. Ce-o să-i pese soarlei oarbe ce nor ri sau ce glndesc?. . . O.I 133/29 | V. 1],
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. orb (O.I 27/15, 93/11. 98/31: l'.L. 50/25). barbă (P.L. 22,37). g.d. oarbe (0.1 133/2!). 176/32): pl. n. ae. orbi (O.I 128'l: P.L. 23/1), oarbe (O.I .'>9'3I).
     Ollltf vb. IV. I. Intranz. A-şi pierde vederea. Xu voi părul să mi-t taie Ce-mi ajunge la călciie. Să orbesc cetind pe carie In fum nlnăl de tămiie. O.I 1)5/15 JV. 1]. 9 (In contexl figurat) îngerul iubirci. îngerul de
 pace, Ve altarul Vestei tainic surlztnd, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face... El pe sinu-fi vergin Incă să coboare. O.I 15/19 (V. 1]. Q (Metaforic) Dă-mi-i mie ochii negri. . . nu privi cu ei In laturi. Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi. Aş orbi privind Intr-Inşii. . . 0.1 155/7 [V. 1).
     2. Tranz. A tulbura vederea. Ochii lui orbifi ae pltn-geri lia-i sărută. O.I 53/11. Ochii tmpărălcsei Ilenei, orbifi de pllns, nu mai vedeau nimica. P.L. 22/21 (V. 1 ; Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : conj. prez. 1 sg. să orbesc (O.I 65/15), 3 sg. să orbească (O.I 15/19); opl. prez. 1 sg. aş orbi (0.1 155/7); nart. orbiţi (O.I 53/11; P.L. 22/21).
     OIIIiItA s.f. Cavitate osoasă a craniului In care sc află globul ochiului. F.i [ochii] înotau tn orbitele lor. P.l . 20/35. /:/ admira ochii cei frumoşi ai portretului, ce luceau ca vii in orbitele lor. P.L. 31/2 [Pr. 2|.
     ORRITGh, -OARE adj. Care ia văzul. Pe stradele-ncruşlte de flăcări orbitoare. . . Se mişc batalioane a plebei proletare. O.I 62/21 [V. 1).
     OIICAN s.n. Uragan. Aşa marinarii pe mare tmbllnd... Izbifi dc orcanul ghefvşi urlind, Speranfa ti face de uită de vint. O.I 12/8 [V. 1], Q (Metaforic) Tumuli, intensitate. Mă topesc tainic, insă mereu De ale patimelor orcane. 0.1 26/12       |V. 1|.
     —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. orcanul (0.1 12/8); pl.n.ac. orcane (O.I 26/12).
     MmrilftSTltA s.f. v. oreliestru.
     OlUllfiSTltl s.n. (In expr.) A ţinea orohesfrul =
 a servi de orchestră, a cinta In cor. Q (Klcmenl de personificare) h'i lamele-i fin orchestral (codrului] Şi izvoare spun poveşti. 0.1 100/11 (V.l).
     OIIltlNAll, -A adj. Vulgar, josnic. Dar dacă svspin, dacă doresc. . . n-aud eu din toate părfile aceleaşi suspine ordinare, aceleaşi doruri... ordinare. IM,. 86/32 — 33. Mai bine mi-aş stoarce tot focul din inimă, ca să se risipească in setntei, derit să anime: cu el o simţire, pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... P.l,. 87/22
 I l’r. 3|.
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. ordinară (P.L. 87/22) ; pl.n.ac. ordinare (P.L. 80/32, 80/33).
     4>III)I\E s.f. 1. Orlnduială, rinduire. ICI ştia că tn ..această ordine a realităţii", cum o numea el, nu-l va tnldni nici un zimbet şi nici o lacrimă. P.L. 28/10. Mai intli statul albinelor. Ce ordine, măiestrie, armonie tn lucrare! P.l,. 80/20. Ai vedt pe literafi făclnd combinaţii geniale asupra acestei ordine. P.l,. KO 22. Vezi deodată... c-ai trăit intr-o ordine de lucruri strict organizată, fără ca s-o şlii sau s-o vrei aceasta. P.L. 81/15 |Pr. 4|.            '
     2. Categorie, lip: aspect. Xu eiistă nici timp, nici spaţiu —ele sunt numai tn sufletul nostru... Dacă am afla misterul prin care să ne punem In legătură cu aceste două ordini ae lucruri, care sunt ascunse tn noi.. . alumea... am puti trăi aievea In trecut. P.L. 25/25 [Pr. 1],
     :i. Orlnduire (socială, politica, economică). Ah' acele ginduri toate îndreptate contra lumei. Contra legilor cr-s scrise, contra ordinii-mbrărale Cu-a Ini Dumnezeu numire
— 387 —
 -astăzi toale-s tndreptate Contra inimei murinde. O.I 52/26. Minciuni şi fraze-i totul ce statele susline. Xn-i ordinea firească ce ei a fi susfin. O.I 59 17 |V. 2|.
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. ordina (P.L. 2S/to 80/20, 81/15), ordlnen (O.I 59/17). g.d. ordine (P.L. 80/22).’ ordinii (O.I 52/26); pl.n.ac. orilini (P.L. 2">,2r»>.
     ORFAX, -A adj. (Despre copii) Carc şi-a pierdut pArintii. El era orfan, o existenţii - cum sunt multe la noi
 —  fără de speranfă. P.L. 27,30 [Pr. 1|. Q (.Metaforic) Lipsit do sprijin, de protecţie, i.a ce oare tllnsa s-o născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume. O sărmană umbră orfană şi slabă. De carc-n mulţime nimenea nu-ntreabă? O. IV 36-1/23      (V. 1], <£> (Substantivat) Melan-
 colia tn vlrsta lui este semnul caracteristic al orUriilor P.L. 27/30 | Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. orfan (IM.. 27 3i>), orfană (O.IV 361/23); pl.g.d. orfanilnr (l'.l.. 27 {*>).
     ORGAN1 s.n. Parte din corpul m:e. fii:ite prin cur>' se realizează una sau mai multe funcţiuni. I.«euit»ni acestei lumi, presupunindu-i dotati cu organele nuntire, ar pricepe toate celea absolut tn felul şi In proporţiunile in care Ir pricepem noi. P.L. 21/12. Vei ştii să-ini descrii toată natura vizionară şi inşălătoare a lucrurilor lumeşti. de la [luarea ce cu naivitate minle prin haina ei strălucită că e ferice Iniăuntrul gingaşelor sale organe, pină ta omul. ce acopere cu vorbe mari... egoismul său. P.L. 47/36 [ Pr. 2|.
     —      F'orme gramaticale: pl.n.ac. nrynnr (I*. L. 47-36). organele (P.L. 24/12).
     ORGAN2 s.n. Harfă. liră. Q (In contcxt figurai, simbol al creaţiei poetice) Dar organele-s sfărmale şi-n strigări iregutare Vechiul cintec mai străbate, cum in nopţi izvorul sare. O.I 157/39. L'nde-s şirurile clare din viaţa-mi să le spun? Ah! organele-s sfârmate şi maestrul e nebun ' O.I 158/8 (V. 21-
     ORGAMZAT' -A adj. Care are o alcătuire ordonalj, armonioasă. Vezi deodată cu mirare c-ai trăit tntr-o online de lucruri strict organizată, făru ca s-o ştii sun .s-o vrei aceasta. P.L. 81/15     ( Pr. 1].
     •ORGANIZAŢIE s.f. v. organizajiune.
     ORGANIZAŢII* XE s.f. Mod de organizare, orinduire. Judeci aşadară organizaliunile de stal ale animatelor numai tntrucil le vezi asemănătoare cu cete omeneşti. P.L. 8<>30 [Pr. IJ.
     ORGlE s.f. Petrccere destrăbălai fi ; desfriu. I.a voi cobor acuma, voi suflele-amăgile, Şi ca să oă ard fierea, o spirile-amefile, Blestemul tl invoc... Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată. . . în preajma minfii voastre ucisă de orgie Şi putredă de spasmuri. O. I 23/10. Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase. O.I 59/33. La Paris In lupanare de cinismti şi de lene, Cu femeile-ipierdute şi-n orgiile-i obscene, Acolo v-a(i pus averea, tinerelele la slos... O.I 151/8; cf. O.I 23/24 (V. 4|. Q (în context figurat) Aş face al tău ztmbet un secol de orgie, Şi lacrimile-(i mir. O.I 22/3          |V1].
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. orgie (O.I 22/3. 23/10), g.d. orfflel (O.I 59/33); pl.n.ac. orgii (O.I 23/24), orgiile (O.I 151/8).
    Om conjuncţie I. (Cu funcţie disjunctivă) Sau. Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerii, Ori vei vrea sâ (aci întoarsă de pc-acuma < ta cale. O.I 146/17. Visez ori e aievea? Tu eşti In adevăr ? O. IV 433/3. Dac-ai muri tu, eu aş nebuni ori aş muri şi eu. P.L. 8/19. Crezi ori nu crezi ceea ce ti se argumentează. P.L. 81/8 ; cf. O.I 41/12,
 48 12, 49/6, 49/8, 146/31, 154/5 ; O.IV 338/6 ; P.L. 17/29,
 2S ;î.s. 58,6. 58,6. 58/7, 61/9, 62/3, 61/29, 81/11 [V.9; Pr. 11).
    2.       (Cu funcţie copulativă) Donici cuib de-nţelep-ciune. Care. cum rar se tnlimptă, ca să mediteze pune L'rechite ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb. O.I 31/15.
 Si Apusul işi împinse toate neamurite-ncoace; Pentru-a crucii biruinfă se mişcară riuri-rluri Ori din codrii răscolite, ori slirnile din pustiuri. O.I 146/34. Numai pe ici, pe colo auzea cinii urttnd la lună, paznicii de noapte, care strigau, ori ijrune de cavaleri, care veneau de la vreo petrecere nocturnă. P.l . -14/25; cf. O.I 130/22, 134/6, 149/24, 196/13, 190/10; P.L. 41/26. 72/10, 81/29 [V. 8 ; Pr. 4|.
    OKIC.lRE pron. nehot. Indiferent care, fiecare. Al lumii-ntregul simbur, dorinfa-i şi mărirea, în inima ■>ricărui i-ascuns şi trăitor. O.I 64/7. Astfel încăpui pe mina u oricărui, tc va drege, Reie-or zice că sunt loale ctte v.i r.tr In'elege. O.I 131/33 (V. 2|. O (Cu valoare de conjuncţie concesivă) Oricare ar fi, ti-l dau. P.L. 18/7 [Pr. 1|. O (Adjectival) Să-t scuipe oricare motan de trrabă. O. I IS'29. Sctimpă-i era frăţia de cruce, ca oricărui voinic. P.I.. 11/6. în sufletul nostru, este timpul şi spaţiul cet nemărginit şi nu ne lipseşte dectl varga magică, de-a ne transpune in oricare punct at lor am voi. P.L.
         |Y. 1 ; Pr. 2|.
    —        Forme gramaticale: sg.n.ac. oricare O.I 48/29; P.L. 18 7. 3S,'21>, a.d. oricărui (O.I 64/7, 134/33; P.L.
 1  l'G).
    OIIICK pron. nehot. Indiferent cc, ce vrei, tot. Se ţ>art Că orice-i viu tn lume acum încremeneşte. O.I 94/15 |V. 1|. (Adjectival) Marea-n fund clopote are care :;:tnă-n orice noapte. O.I 45'25. Zidirea cea pustie de jale pare plină Şi chipul morţii parc că-n orice colt tl vezi. O. I 96/15. Xu voia să-i inspire speranfe deşerte, precum ar fi făcut oricc bărbot in iocu-i. P.L. 89/5; cf. O.I 45/30, 61/1. (54 3, 64,9, 65/18. 115/23. 116/3. 1L6/7, 147/30, 159/18, 159/22, 166/8. 166'19. 177,5. 204/17.          228/14,   235/19,
 23615; O.IV 379/1 ; P.L. 11/3. 25/7. 40/7. 41/35,42/4, 17/17,  93-26,    93 26    (V.    21:    Pr. 9). O Loc.
 adv. In orice iaz v. caz (Pr. 1|. <$» (Cu valoare de conjuncţie concesivă) Poţi zidi o lume-ntreagă, pofi s-o sfarămi. . . orice-ai spune, Peste loate o lopată de fărlnă se depune. O.I 131/15. — Orice glnd ai, împărate, şi oricum vei fi sosit. Ctt suntem incu pe pace, eu iţi zic: ISine-ui venit! O.I 146/13 (V. 2|.
    ORIC.fXE pron. nehot. Indiferent ce persoană. Ş-apoi... cine ştie de este mai bine A fi sau a nu fi. . . dar ştie oricine Că ceea ce nu e. nu simte dureri. O.I 38/30. Şi tot pe llng-aceslea cerşesc inc-un adaos: Să-ngăduie inlrarea-mi in vecinictil repaos! Să btasleme pe-oricine de mine-o avi milă. O. 1    115/21    (V. 2]. Q (în context figurat) De la
 oricine-un snop de paie seceri. O.IV 333/11        (V. 1).
    ORlClT1 adv. Indiferent ctt, cit vrei. Ctnd ştii că visu-acesla cu moartea se sflrşeşte Că-n urmă-fi rămtn toate
— 388 —
 astfel cum sunt, de dregi Oricit ai drege-n tume-atunci te oboseşte Eterna alergare. O.I 61/23. -Asemenea in eternitatea fără margini nu este orice bucală de timp, nrictt de mare sau oricit de mică, numai o clipă suspendată? P.L. 25/7
 — 8 [V. 1; Pr.2). <> (Cu valoare dc conjuncţie concesivă) Dar, oricit ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! O.I 235(15. Binele ce mi l-ai făcutmie nu (i-l pot plăti nici cii lamina ochilor, oricll de scumpă mi-ar fi. P.L. 10,33. Oricit de mare ar fi mila la, plnă acolo nu se poale cobori. P. L. 56/37; cf. P. L. 25/5, 25/5, 27/G, C7/34 [Y. 1 ; l'r . 6).
     —  Acccnluat şi : oricit (O.I 235/15).
     OIllUT2. *A adj. iK-hol. Indiferent cil, cit vrei. (Cu valoare dc conjuncţic concesivă) Oriclte stele ard In înălţime. Oriclfe undc-arttncă-n fală-i marfa Cu-a lor lumină si cu sclnleiarea Ce-or fi-nsemnind. ce vor — nu ştie nime. O.IV 338/1-2 ; cf. O.IV IMS |V. 3|.
     —      Formă gramaticală : i'l.n.ac. oricite (O.IV 338, 3158 1. 33S.2).
     OHHl’YI adv. în orice fel, indiferent cum. .5» In haosul uitării, oricum orele alerge. O.I 160/11 |V. 1 ]. <> (Cu valoare de conjuncţie concesivă) — Orice ijtnd ai, împărate, ţi oricum vei fi sosii• Cil suntem incă pe pace, eu M zic: Kine-ai venit! O.I 1-16/13 |Y. 1).
     ORIENT s.n. Spaţiu geografic situai la răsăritul Luiropci. îmi pare c-am trăit viată in Orient. P.L. 65/21
 I Pr. 1|.
     OniCIXE s.f. I. Punct de plecare penlru formarea unui fenomen; oliirşie. Vorbiră mai departe... despre căsătorie, cum ea fondează statele, care-i originea căsătoriei la indieni. P.L. 08.-33 ]|*r. 1 ].
        Apartenenţă prin naştere la o anumilă familie, nnţii ne ele. Jiovezi erau asemănarea cu portretul şi multe atic împrejurări, carc nu nc interesează, legate tnsă de originea plnă acum obscură a lui Dionis. P.L. 59,33 |Pr.l|. <> Loc. adv. Pe origine = de provenienţă ; de naţionalitate. <i astrologie mai mull de origine bizantină. P.L. 35/11 |i'i\ lj. Q (Ironie) O, le-admir progenitură de origine romană. 0.1 l.'il,l(i |V. 1).
     —      I’orme gramaticale: sg.n.ac. origine (O.I 151U6; l’.L. 3.>,-ll), nriyincn (IM,. 59/33, C8/33).
     OIlIŞIcAlti: adj. nchol. Oricare. Şi cit de viu s-aprinde >■1 fn orişicare sară. Spre umbra negrului castel Cind ei o sâ-i apară. O.I 16K,2 |Y. 1).
     6niŞICE adj. nehot. Orice. Mi-a pări cum că natura Toată minlea ei şi-a pus, Dectt orişice păpuşă Să le facă mut presus. O.I 100/23 JV. 1|. Q (Conslrucţic metaforică) A-i fac-c (cuiva) din orişice duiere o podoabă v. face IV. 1).
     OniŞICfND pron. nchol. Oricine. Şi proslalecele nări şi le umflu orişicine in savante adunări Cind dc tine se
 i orbeşte. O.I 134/30     |Y. 1|.
     OIIIŞICIM) adv. Oricind. în acete momente omul e mai capabil de sinucidere, ba mai nepăsător fafă cu moartea dectl orişietnd. P.L. 80/10 | Pr. 1].
    OHU’NDE adv. tn oricc loc. Vino cu mine In lume. — Unde? — Unde? Oriunde. P.L. 49/25 | Pr. 1|. (Cu valoare dc conjuncţic concesivă) Ai putea să lepezi clrma şi loDcfile să lepezi, După propria lor voie sfi ne ducă unde repezi. Căci oriunde numai ele ar dori <a să ne poarte. Pretutindeni fericire . . . de-i viaţă, de e moarle. O.I 155/15. Iar Iu tli/perion rămii Oriunde ai apune. . . 0.1 178/10 |Y. 2|. (Despărţit in clementele componente dc o propoziţie) Ori de undezi tncepe, răsfoind tot la a şeptea filă, o limpezime dumnezeiască e fn fiecare şir. P.L. 4311 |Pr. 1|.
    ORIZON s.n. v. orizont.
    OHIZrtlMT s.n. (Şi In forma orizon) Zare. Orizonu-nlunecindu-l, vin săgeţi de pretutindeni. O.I 148/8. în stingă un drum trecca ca o cordea prin o nemărginire de lanuri verzi, cari se pierdeau in depărtarea orizontului. P.L. 72/22. Ea privea oare întregi la inmiirea undelor depărtate, ce se perdeau fn orizon. P.L. 100/13; cf. O.I 1-12/25; P.L. 78/28 [V.2; Pr. 3J. Q (Construcţie metaforică) A da orizon = a spori pcrspcctiva, a mări proporţiile. Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătăţii mării. O.I 175/15 |V. 1). A înnegri lot orizonul v. înnegri JV. 1].
    —      Forme gramaticale: sp.n.ac. orizon (0.1 175/15: P.L. 100/13), orizontul (P.L. 78/28), orizonul (O.I 142/25, 117/2). orizonu- (O.I 148/8i, g.d. orizontului (P.L. 72/22). -Variantă: oriz6n (O.I 142/25, 147/2, 148/8, 175/15; IM.. 100/13) s.n.
    OniNUL’lAL.ţ s.f. 1 . înlocmirc. Titlul era scris şi latineşte: Archileclurae cosmicae sine astronomice geocen-tricac compendium — fni’rifrilurâ despre a lumei orlnduială dumnezeiască, dupre cum leale pentru pămint a fi zidite se arată dc cătră induratul Dumnezeu. P.L. 35/17 ( Pi. 11.
       Orinduirc socială. Zdrobiţi orinduiala cea crudă şi nedreaptă, l'e lumea o împarte in mizeri si bi-oati! O. I. 60/11 j V. 11.                                '     ‘
    —      Forme gramalicalc: «g.n.ac. orindninlă (P.L.
3.V17), <>rîiidi:iala (O.I 60,11).
    OIlXAMfiXT s.n. Podoabă arhilcclvuală. Am implul suprafaţa părelilor cu ornamente şi basreliefuri. P.L. 7:! 12 | l’r. 11.
    ("învie s.n. Ceasornic. Q (Mclaforic; glumeţ) Măi molane. Vinâ-ncoa să stăm de vorbă, unice amic şi ornic.
O.I 48/6 |V. 1|.
    OROLOGIU s.n. Ceasornic de dimensiuni mari. între aceşti muri afumafi, plini de... cadenjala bălaie a unui orologiu de lemn ardeau lămpi somnoroase. P.L. 27/24. Orologiul, fidel interpret al bătrtnutui limp. sună de 12 ori din limba sa de metal. P.L. 28/10. Un orologiu ztngăneşle incet si subţire in părete. P.L. 62/32: cf. P.L. 48/28 |Pr. lj. Q (Comparaţie) Creieri răguşi/i etntau ca orologii aruncate In iarbă. P.L. 51/26 (Pr. lj.
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. orologiu (P.L. 62/32), orologiul (P.L. 28/40, 48/28). g.d. orologiu (P.L. 27/21): pl.n. ac. orologii il’.L. 51/26),
    OS s.n. F.lcmcnt al scheletului vertebralelor. Ochii fetei se-nfundase In cap. oasele şi încheieturile fetei li ieşise afară. P.L. 20/5. Iar din întinsele pustii se răscoleau din
— 3N9 —
năsip schelete nalte. . . cu eapclc seci de oase. . . P.l.. 20/23. Prin mantale se răreau oasele albite de secăciune P 1 20/25 •. cf. P.L. 20/35 [Pr. 4|.
    —       Forme gramalicalo: pl.n.ac. oaae (P.L. 20'23) oasele (P.L. 20/5, 20/25, 20/35).
    OSEBfT, -Ă adj. Diferit. Q (in context figurai) Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sor/li Deopotrivă-i stăplneşle raia ta şi geniul morţii. 0.1 130/1;) |V. 1).
    0SÎN1>\ s.f. Fia. Năpasta, nenorocire. După ce-amar muncirăţi mizeri viafa loaiă, .Mi mai pwta vslnda ca "Ha de la pluşi? O.I 50/11* |V. 1|,
    OSfXDf vb. IV. Tranz. A sili, a conslrin^c. Q (Construcţie metaforică) A osîmli la lucru v. lucru (V.l).
    —       Formă «ţramaticalâ : ind. p.s. 3 pl. osimliră (O.I 56/11).
    OSfNl>fT, -A adj. F i b . Blestemat. în mijlocul lui [al lacului} se ridică o iarbă lungă şi neagră. Era sufletul eel ostndit al babei. P.L. 19/29 [Pr. 1|.
    OSPAtA vb. I. Tranz. (Regional) A mine». Făt-Frumos ospăta ce ospălă, dar apoi luindu-şi buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dtra trasă de piuă. P.l.. 7/12 [Pr. 2|.
    OSPAT s.n. Petrecere cu masă mare. Yeni iar la ospăţ. P.L. 7/5 [ Pr. 1|.
    OSTAŞ s.m. Soldat, inililar. .Vu zimbea. . . nici la poveştile bălrlne şi glumele a oslaşilor tnălbifi in bătălie şi nevoi. P.L. 3/14         (Pr.l).
    OSTEXfT, -A adj. Obosit, islovit. Şifilflie deasupra-i. gonindv.-se In roate Cu-aripele-ostenite un alb ş-un negru corb. O.I 93/15. Şi osteni/i oameni cu coasa-n spinare Yin de la cimp. O.I 231/13. — Slăi, să mai bem apă. zise mama pădurilor ostenită. P.L. 9/8; cf. O.I 111/6 [V. 3; Pr.l]. Q (Mctaforic; despre mucul luminării) Consumai aproape In Întregime, In curs de slingcre (v. şi bolnav). Bolta-n fundul domei stă întunecoasă, mare. Xepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite. O.I 50/1 [V. 1], + Care exprimă osteneala, l'nde-i sora Viselor noastre <le vară? Mlădioasă şi iubită. Cu privirea ostenită, Ca o zlnă să răsară Tuturora. O.I 121/22. Asemenea unor aripi de vultur sălbatic, cuprindea, ca un privaz, părul negru şi uscat, acea frumoasă şi ostenită fată de marmură de Păros. P.L. 92/22 [V. t ; Pr. 1]. O (Construcţie metaforică) Ca gene ostenite v. geană [V.l].
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. ostenită (O.I 121/22; P.L. 9/8, 92/22); pl.n.ac. ostenl|i (O.I 231/13), ostenite (O.I 50/4, 93/15, 114/6, 130/1).
     OSTltfcŢ s.n. (I.a pl.) (irilaj. Cavalerul suspinlnd privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de ti sptnzur prin ostrefe. O.I 152/19 [V. 1[.
     OŞTEAN s.m. Militar. Microscopice popoare, regi, oşleni şi invălafi Xe succedem generalii si ne credem minunafi. O.I 132/35    [V. lf
     OŞTfllE s.f. Armală, oaste. Oştirile-i alungă tn spaimă Injlirfată, Cu suflelu-n r.tină un rege-asirian. O.I 20/1.
 I.-ale tvrei flamuri negre Clrlova oştirea cheamă. O.I 32/2. Iii dau catarg lingă catarg, Oştiri spre a străbate. O.I 178/22 [V. 3|. Q (Metaforic; la pl.) Mulţime, noian (v. şi colonie, pădure, roi). Xouri de jăratic şi aur umpleau cu oştirile lor cerul. P.L. 37M0. Să cobor stelele ccrului in inlinderea albă, ca să semene cu oştiri de flori de aur şi de argint. P.L. 45/31. — \7no cu mine. şopti el la urccie-i, vino prin oşliri dc stele, prin lării de raze. l\ L. 50/4 [Pr. 3|.
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. oştirea (O.I 32/2); pl.n.ac. oştiri (O.I 178/22; P.L. 45/31, 50/4), oştirile (O.I 20/1 ; P.L. 37/10).
     OTRAVfT, -A adj. Veninos. Q (Mctaforic; despre săgeţile zeităţii amorului) Carc provoacă suferinţe. Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ş-al iluziei deşerte. O.I 236/17 [V.l|.
     OŢfiL s.n. Aliaj dc fier cu carbon. Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pală. Iară pe frunte poartă coroană dc ofel. O.I 96/25. Făl-Frumos mergea mereu, urmărind. . . buzilugan.il ce sclipea prin nori şi prin aer ca un vultur de ofcl. P.L. 5/19     [V. 1 ; Pr. 1|. Q (în context figurat)
 îi sar purici inainte cu potcoave de otel. O.I 87/10 [ V. 11. Q (Construcţie metaforică) Solzi «le oţele — /ale. Au venii . . . Fe/i frumoşi cu păr de aur, zmei cu solzii de ofele. Cititorii cei de zodii şi .\agalnicul Perete. O.I 85/21 [V. 11.
     —  Forme gramaticale:       sg.n.ac. oţel (O.I 87/10,
 90/25 ; P.L. 5/19); pl.n.ac. oţele (O.I 85/21).
     OŢEI.lT, -A adj. De oţel. Q (Construcţie metaforică) Grindini o|eIită v. g rindinâ [V. lj.
     —  Formă gramaticală : sg.n.ac. oţelUA (O.I 148/29).
     OVAL, -A adj. Carc arc forma unui oval. Văzu un băiat cu fufa ovală, palidă, cam slăbită. P.L. 63'5. Era un contrast plccut: fafa lui trasă şi fină. . . lingă fizionomia otudă, rătunzilu şi albă a ei. . . P.L. 04/25 [Pr. 2).
     OVAS s.n. Plantă (Avena saliva). Am jurai ca peste dtnşii să trec falnic, fără pă<, Din pristolul de la Roma s<i dau calului ovăs... O.I 117/10 [V. IJ.
     •OVĂZ s.n. v. ovă*.
p
     PACE s.f. 1. Slare de bunii ink-)« j;erc Intre popoare. lată i’ine-un sol de pace c-o năframu-n i'irf <le băţ. O.I 146/5. Ce vrei lu? — Soi? Bună pace! O.I 146/7. Ce e scris şi pentru noi. Bucuroşi le-om duce loate. de e pace. de-i război. O.I 146 20 |V. 3). O En|>j\ A li pe pace = a nu duce război. Cit suntem tncă pe pace. eu Ui zic : liine-ai venit! O.I Hl.'ll |V. 1],
     2. Linişlc. calm. Cu creştetele albe preoţi cu pleata sură. Trezeau <lin codri reci nici. din pace seculară. Mii roiuri vorbitoare, curgind spre vechea Romă. O.I 91/9. în aceasta dulce pace îmi ridic prii>irea-n pod. O.I 105/17. Dorm şi florile-n grădină — Dormi in pace! O.I 207,8. Liniate ai o melancolică pace era In aillncimea lor |a ochilor). P.L. 93/2; ci. O.I 6/14. 10,1. 12/15, C9/3, 120/20 |V. 8: Pr. 1], <> Loc. adj. De pace = dătător de iinişle. carc aduci- linişte. Moşleniloriul firesc al acestui locaş de pace... răscoli cărţile. P.L. 99/2 |Pr. 1|. <> Expr. A da (sau o lăsa in) pace = a nu tulbura, a nu deranja. Geniile rele... Mci lăsară-n pace. ca srt clnl In lume. O.I 9,<16. Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri. Dă-mi pace. fugi departe. O.I 17114. Dani mi-ar da pace. glndi el in aine. lotuşi ar fi cum ar fi. P.L. 92-3. Dă-mi pace. Cezara. P.L. 95/1 ; cf. P.L. 92/10 |Y. 2 ; Pr. 3). A trăi in pace =■ a duce un Irai armonios. Şi-au trăit apoi In pace şi In linişte ani mulţi. P. L. 23 31 [Pr. 1 ]. Q (Mclaforic; personificare) Xcanlul (v. şi I n I u n c r i c noapte). l'mbra celor nefăcule nti-ncepuse-a se desface $i înşine împăcată slăpinea eterna pace! O. I 132/22 : ci. O.I 133/20 [V. 2). O (Construcţie metaforică) !ni|erul iubire! (sau de pace) v. in ger (V. 1), Q (Mctaforic) Liniştea şi lihna lumii din cpocilc Îndepărtate, primitive. Pentru-a crucii biruinţă se mişcară [neamurile) rittri — rluri. . . Zguduind din pace-adlncti ale lumii începuturi. O.I 117/1 IV. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. pace (O.I 6/14, 9/16, 10/1,12/15,15/17, 69/3, 91/9,105/17, 120/20. 132/22,133/20, 146/5, 146/7, 146/14, 146/20. 147/1, 174/14, 207/8 ; P.L. 23/34, 92/3, 92/10, 93/2, £5/1, 99/2).
     PACIMC, -A adj. Liniştii, domol. Q (Glumeţ) !n coifurile tavanului .. . painjenii işi exercitau tăcuta şi pacinica lor industrie. P.L. 29/23 |Pr. 1).
     PAG s. m. v. paj.
     PAGINA s. f. Faţă a unei file de carte. Jar S'egruzzi şterge colbul de pe cronice bătrlne. Căci pe mucedele pagini
stau domniile române. O. I 32/20. Pe o pagină găsi o mulţime de cercuri. P.L. 36/3. Pe-un coif de pagină zugrăvi papucul. P.L. 74/14 (V. 1 ; Pr. 2). + Tcxl de pe o faţă a filei. Poate vrun pedant . . . le-o strlnge-n două şiruri, aşezlndu-le ta coadă, în vro notă prizărită sub o pagină neroadă. O.I 134/14 jV. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. pagină (O.I 134/14; P.L. 36/3, 74/14); pl. n. ac. pagini (O.I 32/20).
    PAIlAn s.n. (Si in forma pâhar) Vas mic dc sticlă ; conţinutul lui. ('n păhar de vin, un joc de cărţi .. . astea erau . . . renumitele lor desfrlnări. P.L. 75/5. Acest din urme o face pentr-un păhar de vin. P.L. 82/6. Muri de apoptexie in mijlocul păharelor. P.L. 99/19 (Pr. 3). Q (Construcţii mclaforicc) A sorbi paharele [vieţii] = a Irăi in pbVori. ? trăi din plin. Sunt sătul de-aşa viaţă .. . nu sorbind a ei pahară. Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. O.I 155/33 |V. 11. A croi Ia planuri din cuţite si paliară v. croi (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. p&lmr (P.L. 75/5, 82/6): pl. n. ac. palioru (O.I 31/11, 155/33), g.d. paharelor (P.L. 9919). - Variantă : (Mold.. Transilv., pfil.ăr (P.L. 75/5, 82/6. 99/19).
    PAI s.n. Tulpina cerealelor. Roiesc ploşniţele roşii . .. greu li-i de mindir de paie. O.I 46/19. Frăminta pămtntul un ungur lung. cu picioarele goale băgate In papuci mari tmplnţi cu paie. P.L. 27/6. Clteva setnduri ... acoperite c-un mindir de paie. P.L. 29/28 (V. 1 ; Pr. 2). Q (în contcxt figurat) De la oricine-un snop de paie seceri. O.IV 333/11 (Y. 1). O (Construcţie mclaforică) Cunuua cea de paie v. c u n u n ii (V. 1).
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. paie (O.I 46/19, 63/24 ; O.IV 333/11; P.L. 27/6 29/28).
    PA(\4.\\ s.m. v. painjen.
    PAfNJEX s.m. (Şi In formele painjăn, painjin) Insectă (Tegenaria domestica). Un painjăn prins de vrajă A ţesut sublire ptnză străvezie ca o mreajă. O.T 76/29. După plnza de painjăn doarme fata de-mpăral. O.I 79/1. Painjeni de smarald au ţesut ... un pod de plnză diamantică. P.L. 51/27; cf. O.I 46/17, 72/6; P.L. 29/23, 29/37, 37/32 (V. 4 ; Pr. 4).
— 391 —
    —       Forme gramalicalc : s;i. 11. ac. painjen (O.I lti/17. 72/6), painjAn (O.I 76/29, 79/1), puinjiu (IM.. 20/37), painjinul (P.L. 37/32); pl. n. ac. painjeni (P.L. 51,27)' painjenii (P.L. 29/23). — Variante : piihijân (O I 7ii 79/1), paiiijin (P.L. 29/37, 37/32) •>. m.
    PAfNJIN s.m. v. painjen.
    P.AI\JlNf vb. IV. Refl. Fi tf. (Şi in forma painjeni) A i se tulbura vederea, a vedea ca prin             Antld incre-
menise pe calu-i-un stejar, Painjenii e ochiu-i tlc-ul mm tei glas etern. 0.1 98/7. Ochii i se painjiniră şi cl căzu r<i muri. P.l.. 16/25 |V. 1 ; Pr. 1). <£• Loc. adv. PuinjinH dr la.rimi v. 1 a c r i m â (Pr. 1).
    —       Forme gramalicalc : ind, prez. 3 s^. *« painjeni* (O.I 98/7), p. s. 3 pl. se painjiniră (IM.. 1('. 25/: pari. pninjiniji (P.L. 58/20).
    PAIN JIN'fŞ s.n. Pinză ţesută di* păianjen. Dar ce zgomot se aude? Btziil ca de albine? Toţi se uită cu minaşi nu ştiu de unde vine, Pină văd painjinişul intre tufe ca un pod. 0.1 87/3. în odaie prin unghere S-a fesul puinjiniş Şi prin curţile In vravuri Umblă şoarecii juris. O.I 105/1 I. Şi privind painjinişul din tavan, de pc pilaştri. Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri. O. I 1 io 31 [V. 3J. O (Metaforic) Pe o pagină găsi o mulţime de cercuri ce se tăiau, atit de multe, tnclt părea un ghem de lire roş sau un painjiniş zugrăvit cu slnge. P.L. 3(>'5. Privi din nou la painjinişul de linii roşii — .yi liniile t'nctpură a se mişca. P.L. 37/13. încet, incet painjinişul cel roş se lărgi, se diafaniză şi se prefăcu Intr-un cer rumenii de apunen-a soarelui. P.L. 37/35 [Pr. 3].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. painjini* (O.I 105 11 ; P.L. 36/5), painjinişul (0.1 87/3, 140/31 : P.L. 37.13. 37 3’>/.
    •PAfSPREZEl'.E num. card. v. patrusprezece.
    PAJ s.m. (Şi în forma pag) Copil dc casă. |Crai'il| şede-n perine de puf Şi cu crengi il apăr pagii de muscate şi zăduf. O.I 85/26. în vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă . . . Un paj ce poartă pas cu pas a-mpurulssii rochii. 0.1 173/25 [V. 2). Q (Comparaţie) Ea cu toane, o crăiasă, iar tu llnăr ca un paj. O.I 160/4 (V. 1| Q (Metaforici Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău şi aliniat. O.I 108 1. Cupidon, un paj şăgalnic, va ascunde cu-a lui mină. Vioriul glob al tâmpei. O.I 151/7; cf. Ol 108 |Y. 3J.
    —       Forme gramaticali* : sg. n. ac. paj (O.I 151/7. JfiO/4. 173/25), pag (O.I 85/26), pajul (O.I 108. 108/1). - Variantă : pag (0.1 85/26) s. in.
    PAJIŞTE s.f. Loc acoperii cu iarbă. LI căzu ca mort in iarba pajişlei. P.L. 16/25 [Pr. 1|.
    PAL, -A adj. Palid. Am văzut fafa la pală de-o bolnavă befie. O.I 29'21. De ce-ai murii Inger cu fata cea pală? O.I 37/22. Să treci lu prin ele, o sflnlă regină ... Pe fruntea la pală cunună de laur. O.I 38/8; cf. O.I 29/15 |V. 4). + Diafan, străveziu. O -nchide lungi geneie tale. Su pot recunoaşte lrăsurile-{i pale. O.I 41/13 |V. 1).
    —       Forme gramaticale : sg.n.ac. pală (O.I 29/15,29/21, 37/22, 38/8); pl. n. ac. pale (0.1 41/13).
    PALlT s.n. Clădire monumentală. Xorii cei negri par sumbre putute. O.I 37-7. Cile (ărmuri înflorite, ce palate şi
i  citiţi . . . (ie singură-li arăfiI 0.1 130/13. Intrară tn palatul dr marmură al împăratului. P.L. ld/21: cf. O.I 46/16; P.I.- '>.28, 5/32, 5/3 I, 20/19, 20/30, 3*»/32, 37/5. 37/20, 51/8, 911.'>. 92/20, 93/33, 91/35 [V. 3; I*r. 11). Q (In conlexl figurai) Sfărmafi palate, Temple, ce crimele ascund. O.I i>(i 22. Arald, tinărul rege. e-un rege singuratic — Palatu-i txirc-aşteaptă in veci su-i vie morţii. O.I 96/10. Colo-n palate de îiifiri/eim le-oi duce veacuri mutle. 0.1 170/29 (V. 3). Q (,\U lal'<rici Ochiul vostru vede-n lume de icoane un palul, o.i 3.V30. îl aruncă (buzduganul! in sus aproape ‘le palatul tic nori al lunei. IM.. 4/27. A arii cerului înmărmuriră si se făcură palat sur şi frumos. P.L. 21/37 (V/l, l'r. 21.
    —   Forme gramalicalc : sg. n. ac. palat (O.I 35/30,
10 10; l'.L. 5/28, 5/32, 21/37, 51.'8, 94/35), palatul (O.I ‘•0 t o ; IM.. 127. 10/21, 36/39), g. d. palatului (P.L. 5/34, 37.’*. 91,15. 92/20); pl. n. ac. palate (O.I 37/7, 60/22, 130,13, 170,29 ; P.L. 20/30, 51/8, 91/35), palatele (P.L. 20 30).
     PALlîTĂ s.f. Placă dc lemn pe care pictorii pun şi amestecă culorile. I'rancesco. . . Işi căută paleta, pinsulele. IM.. 83/36 (Pr. 1).
     PAl.lll, -Ă adj. I. I ară singe in ohraz, alb Ia faţă. C.ezarul trece palid, in ginduri adlncit. O.I 61/22. Dar acum le văd nainlc-mi Dulce, palidă cum şezi. O.IV 370/6. Razele lunci . . . izbeau faţa sa palidă. P.L. 37/9 ; cf. O.I 32/5,
32,8.   37/11. 10/14, 50/8. 52/5, 93/6, 172/4 ; P.L. 9/22, 12/33, 30 2 K 30/39, 14/28, 40.1, 46/5, 46/14, 49/12, 52/19, 63/5, ■>3 2 [V. 10; Pr. 13]. Q (Ivlement dc personificare) Cu-a ei candelă de aur palida tnletepciune . . . Lumina a vieţei noastre drum de roze semănat. O.I 35,25 (V. 1). Q (Construcţii mclaforicc) înjjer palid ou priviri t-urale v. inger (V. 1]. Al noplii palid domn v. domn (V. 1|. Palidele raze = aureolă poetică (v. şi cunună, diademă, inocenţă). Ţi-am dai palidele raze Ce-nconjoară cu magie Fruntea îngerului geniu, îngerului
—  ideal. O. I 30/1 [V. 1 ]. © (Mclaforic) Şlers ; fără viaţă ( ?). Astfel notele murinde, lillnde, palide, incet, Zbor sub mlna-ţi Iremurinde. O.I 18/14. C.o visul ce se-mbină Palid, lin . . . Tu cintare intrupată! O.I 19/10. Eu făcul-am zeitate dinlr-o palidă femeie. O.I 30/15; cf. O.I 27/22 (V. 4). + (Despre lună şi despre lumina ci) Galhcnă. Luna palidă trecea prin nouri suri. P.L. 18/33. La lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie. P.L. 36/2. Licărea o lună fantastică şi palidă ca ţaţa unei virgine murinde. P.L. 36/25 ; cf. P.L. 11/21. 29/5 jPr. 5). + De culoare dcschisă. Dar cum te văzui intr-o palidă haină. . . Fugi acel inger de ochiu-ţi invins. O.I 4J/5 (V. 1].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. palid (0.1 19/10, 32,5, 36/13, 37/11, 52/5, 61/22, 93/6, 96/20, 172/4; P.L. 44/28, 49/12, 52/19), palida (O.I 30/15, 41/5, 50/8; O.IV 370/6; P.L. 9/22, 11/21, 12/33, 18/33, 29/5, 30/24, 30/39, 36/2, 36/25, 37/9, 46/1, 46/5, 46/14, 63/5, 93/2), palida (0.127/22, 32/8, 35/25, 40/14); pl. n. ac. palide (O.I 18/14), palidele (O.I 30/1).
 — 392 —
     PALM s.m. Palmier. Palmii risipiţi tn cringiiri auriţi de-a lunei razii Xaiţă zveltele tur trunchiuri. O.I 44/22 IV. 1].
     P.\LM.\ s.r. Partea dinăuntru a miinii. Şi-n palmele-mi tntoarse spre izvorul etern al viefei. ,,soarele”. viespii să-şi zidească fagurii. P.I.. 98 31 |Pr. 1). «0* Expr. A bate din palme — a aplauda. Iirauobravo! I-'l bCttea din palme rtzind. P.I.. 62/13 [Pr. 1).
     —      Forme granialicalc : pl. n. ac. palme (P.L. 62/13), pnlmclc (l’.L. (JX31j.
     PALOtlIK s.f. Pulidilali'. Şi-am zvlrlil asupră-ţi, critdo. rolul alb <le poezie Şi paloarei late raza inocenţei eu i-om dat. O.I 2921. in fată farmecul păturii Şi' ochi ce *cinteie <le rii. 0.1 211/9. Paloarea era liniştită şi marmorie a frtei contrasta cu părut in dezordine. P.I.. 59/37 ; cf. O.IV 3ii l'15; P.L. 0/:î7, 30/7, 92/37 |V. 3; Pr. 1].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. paloare (O.IV 361/15; P.L. 9:37, 30/7). paloarea (P.L. 59/37). H- d. paloare! (0.1 29/21), palorii (0.1 211/9), palori (P.L. 92/37).
     l»ALTO\ s.n. Haină lungă de iarnă, făcută din stofă groasă. Işi puse. in eui paltonul ud. P.I.. 27/17 |Pr. 1).
     PA\A s.f. I. I. Formaţie cornoasă care acoperă corpul păsărilor. Păsări imbtinzile-n cuiburi distind penele alese. O.I 13/8 |V. 1|. «0* Expr. A se Imfla în pene = a se fuduli. Q (Glumeţ) Iară eu suit pe casă . . . M-aş tmfta ursuz in pene. O.IV 369/15 |V. 1],
     2. Penaj, C.ă şi eu Irimite-voi Ce-i mai mlndru pe la noi: Oastea mea ca flamurile. Codrul şi cu ramurile, Coiful nalt cu penele. O.I 119/16 [V. 1],
     II.    Condei, loc de scris. Q (In contexl figurai) C'n vers tncere cu pana mea incultă. O. IV 333/13 | V, 1), Q (Construcţii metaforice) A rupe pună = a renunţa la scris, la activitatea dc seriilor. Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt. Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupi. O.I 137,'6(V. 1], A-i rămineu (cuiva) pana în cerneală = a nu mai scrie nimic, a nu pulea scrie (v. şi 1 i r ă). De ce pana mea rămine in cerneală mă întrebi ? De ce ritmul nu m-obale cu ispita-i de la trebi ? O.I 137/1 [V. 11. A mula pana in coloarea unor vremi de mull trecute = a sc inspira din isloric. din trecui (v. şi şterg c). Moaie pana [Ncgruzzi| tn coloarea unor vremi dc mult trecute. Zugrăveşte din nou iarăşi ptnzete posomorite. O.I 32/22 [V. 1],
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. panu (O.I 32/22, 137/1. 137/6: O.IV 333/6); pl. n. ac. pene (O.IV 369/15), ppnele (O.I 43/8, 119/16).
     PANGLirAn s.m. Şarlatan, escroc. X-avem oameni ce se luptă eu retoricele suliţi . . . Panglicari tn ale ţării, cari joacă ca pe funii. Măşti cu toate de renume din comedia minciunii? O.I 150/5 |V. 1],
     pA\uLit:Â s.f. Fundă. Ia intreab-o bunăoară — O să-fi spuie de panglice, de volane şi de mode. O.I 159/11 ; cf. «.I 161/13 |V. 2|.
     PANORAMA s.f. Privelişte. O panoramă cerească se deschide ochilor ei. P.L. 101/7 |Pr. 1|.
    FANTALOX s.m. tmbrăcăminlc bărbătească, care acoperă corpul dc la briu In jos. Aveau turelici, care tngropau in ele pantalonii individului. P.L. 26/16 [Pr. 1].
    PAPA s.m. (Franţuzism) Tată. El şopti Incet şi cu glasul înecat de lacrimi■' ,,Iiună sara, papa!". P.L. 30/14. Ce frumos a fost papa! P.L. 31/8 [Pr. 2].
    PAPAGAL s.m. Pasăre (Psiltacus). Bl (Kamadcva) veni copilul mlndru, Călărind pe-un papagal. O.I 236/6 |V. 1], Q (Comparaţie) Povestesc ca papagalii mii de glume şi poveşti. O.I 157/12 |V. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. papayal (O.I 236/6); pl. n. ac. papayalU (O.I 157/12).
    PAPA s ,m. Şeful bisericii calolicc. Papa cu-a lui coroane puse una peste alta. Fulgerele adunat-au. O.I 146/28 IV. 1].
    PAPI C s.m. încălţăminte (uşoară, dc casă). C’n papuc e sub o grindă, iară altul după uşă. O.I 84/10. \'e-afi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă . ■ ■ Iar in schimb cu averea toată vrun papuc de curtezană. O.I 115/15. Tata i-a dat un ceasornic frumos ■ . . sora — o păreche de papuci. P.L. 66/10; cf. P.L. 27/6, 73/6, 73/30, 73/34, 74/12, 74/14 [V. 2 ; Pr. 7], <0> Expr. A fi sclavul papucului [unei temei] = a sc lăsa dominat total dc o femeie. Să cerşesc o sărutare ? Să fiu sclavul papucului tău...? P.L. 87/12 |Pr. 1].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. papuc* (O.I 84/10, 115/15 ; P.L. 74/12), papucul (P.L. 74/14), g.d. papucului (P.L. 87/12); pl. n. ac. papuci (P.L. 27/6, 66/10. 73/30, 73/31), papucii (P.L. 73/6).
    PAPLItA s.f. Plantă (Tijpha angustifolia). Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier. O.I 152/15 |V. 1).
    PA1I s.m. Lemn lung, subţire şi ascuţit 'a un capâl.
Il omoară şi-i pune capul tntr-un par. P.L. 15/8 |Pr. 1].
    PAHADA vb. I. I n t r a n z. A sc afişa. Q (Glumeţ) Te naşti, te-nsori, faci copii, mori, tocmai aşa ca la animale, numai că-n loc de uliţa salului, unde paradează donjuanii patrupezi, există ia oameni sala de bat. P.L. 81/4 JPr. 1|.
    PARADfS s.n. Rai. Işi aducea aminte de amantul ei şi-i părea că-i Eva tn paradis. P.L. 101/26 [Pr. 1].
    PARAGRAF s.n. Articol dc lege. Q (Glumeţ) Că-i pe viafă acea defensiune In paragrafe a copilei, ca să nu-i zică pe nume. P.L. 67/39 (Pr. 1].
    pahAmmfA s.f. Soră dc mireasă. Q (Construcţie mclaforică, sugcrlnd continua Însoţire a vieţii cumoarlca; v. şi ducerc, gheată, glas. linişlc. marc2, moarte, noapte, ochi, repaos, stingere, v i s t c r n i c' A lumii paranlmfâ. La neagra-i durere li pune hotar, Făctnd să-i apară in negru talar A lumii parănimfă — moartea. O.I 11/20 (V. 1],
    PARAVAN s.n. Panou sau Îmbinare dc panouri, care ascunde ccva. Un paravan ascundea palul artistului. P.L. 83/28. Ii veni ideea ciudată că pictorul are de gtnd să deie paravanul tntr-o parte. P.L. 84/37 [Pr. 2|. O (Metaforic
— 393 —
Tu, cil inima şi mintea poate eşti un paravan După care ea atraje vreun june curtezan. 0.1 102 25 (Y. i].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. paravan (O.I 162/25; P.L. 83/28). paravanul (P.L. 84/37).
    PArA s.f. Flacără. O candelă bătrinul aprinde — para lungă Se tnal(ă-n sus albastră. 0.1 93/33. I.-oi hrăni cu jaratec şi l-oi adăpa cu pară de foc. P.L. 21,34 (V. 1 ; Pr. 1). Q (Comparaţie) Sufletul meu arde-n iubire ca para. 0.1 231(16 [Y. lj. Q (Construcţie mclaforic;'») Arc de parâ v. arc IV. 11.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. pani (O.I 94'3I; P.L. 21/31>. para (O.I 93/33. 231/16).
    pArcA adv. S-ar părea câ. . ., ca şi cum. Şi tn jur parcă-mi colindă dulci şi mindre primăveri. O.I 31 ‘li. Codrul pare lot mai mare, parcă vine mai aproape. O.I 154/29. Sumai umbra lui... parcă surldea. P.L. (»f> 2S ; cf. O.I 9/15, 65/21. 71/10. 84/32. 06,10. 102 2!, 107 !*. 107/12. 140/23, 154/4, 154/28. 159/25; O.IV 338/9. 360 i): P.L. 22/28, 38/12, 100/24 |Y. 16; Pr. 4], Q (Repetiţie) Parc-ascuU şi parc-aşlept. O.I 74/6. Parcă simţea mtnu-(ele-i calde şi înguste in minile lui. şi parcă-i topea ochii sărutindu-i, şi parcă i se topea sufletul, fiinţa, viaţa f>rii>inil-u . . . «cinic prioind-o. P.L. 28/24 — 26 |Y. 2 ; Pr. 3|.
    PARDOSAlA s.f. (Regional) Podea. El intră In curtea . . . mănăstirei, cu pardosala ei de petre pătrate. P.L. 7312 [Pr. U.
    •PAHDOSKALA s.f. v. pardosulă.
    •PARFl'M s.n. v. profuni.
    PARFUMAT, -A adj. Cu miros plăcui. C.ti-alc tale brafe albe, moi, rotunde, parfumate Tu grumazul mi-t Inlănfui. O.I 42/9. In umbra parfumată a buduar :!ui sâ vin. O.I 154/5. Dispărea iar tn parfumatul ei iclac. P.L. 46/8; cf. P.L. 36/21 [V. 2; Pr. 2).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. parfumatul (IM. 46/8), parfumată (O.I 154/5; P.L. 36'21); pl. n. ac. parfumate (O.I 42/9).
    PARIA s.m. F i g. Persoană urgisită, fără drepturi. Q (Comparaţie) Eu voi trece nepăsător prin această viaţă, ca un exilat, ca un paria. P.L. 87'25 [Pr. 1|.
    PARfiNTE s.m. v. părinte.
    PARLAMENT s.n. Organ legislativ. Moi intli statul albinelor... In lot anul o revolufiune contra arislocrafiei, a curtizanilor reginei — minus contractul soţial, oraţiunilc parlamentelor. P.L. 80/31 |Pr. IJ.
    PARLAMENTA vb. I. Intranz. A pleda. Acesl advocatus diaboli [ = mintea] ... colo parlamentează ca advocat. P.L. 82/4 |Pr. 1).
    PARTE s.f. I. 1. Porţiune, bucată. Ploaia cădea măruntă pc stradele nepaoate, strimte şi noroioase, rău zidite,
din care consistă partea cea mare a capitalei. P.L. 26/11. Cu ceilaltă mină fluturlnd o parte a mantiei, se ridicară tncet. P.L. 50/12 [Pr. 2|. Q (Construcţie metaforică) Parte eternă = suflet (v. şi cămară, coardă, f i b r ă, 1 u m e, p i n z ă). Dan văzu clar despărfirea fiinfei lui tnlr-o parle eternă şi una trecătoare. P.L. 46/37 (Pr. 1].
    2. (In expr.) A face parte = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot. A tncelal toată durerea viefei, orice dorinfă, orice aspirare tn privirea acestui mindru tablou din care faci şi lu parte. P.L. 93/28 (Pr. 1.]. A lua parte la... = a participa. Trece călugărul nostru, nelulnd parte la fărmecata stare a firei. P.L. 39/22 (Pr. 1).
    0. Cotă dintr-un bcncficiu cc revine fiecărui participant. <0> Parte dreaptă v. drept4 |Y. 1). Q (Metaforic) Soartă, destin (v. şi 1 e g e). De ce boala şi moartea să fie partea voastră ? O.I 59/23 [V. 1).
    II.     1. Regiune, loc. Dan trecea iute printr-o parte de oraş. P.L. 44/5 (Pr. 1). <0> Expr. !n (sau din) patru părţi a lumii — (dc) pretutindeni, (dc) peste tot. Cdci din patru părţi a lumii tmpărafi şi-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese. O.I 85/19. Iar in palru părfi a lumii vede şiruri munţii mari, Atlasul. Caucazul, Taurul şi Hal• cânii seculari. O.I 142/27 (V. 2|. Din toate părţile = dc jur împrejur, dc pretutindeni. Peste piuă prăvăli o bucată de sttncă, pe care-o legă din toate părţile cu şepte lanţuri <le fer. P.L. 7/2. Lumea mea esle o vale. incunjurată din toate părfile tle stlnci nepătrunse. P.L. 78/11. S-aud eu din toate părţile aceleaşi suspine. P.L. 8(3/32 (Pr. 3).
    2. Margine, latură. Sinsnarea se lăsase peste garduri şi zaplazuri de-amindouă părţile ulicioarei. P.L. 67/28 [Pr. 1). + Fiecarc <l:ntrc ccle două laturi ale unui obicct. <> Loc. adv. Pc dc altă parle = din alt punct dc vedere. Găsesc, pe de altă parte, că un tinăr nesedus e mai greu de a seduce declt o fată. P.L. 80/11 (Pr. IJ. >0» Expr. A (se) da într-o parte v. d a3 |Y. 3 : Pr. 5). Despre partea. . . = in ceea cc priveşte . . . Despre partea închinării insă. Doamne, să ne ierii. O.I 146/15 |Y. 1], A veni din partea cuiva v. v c n i [Pr.l]. A se aşeza de-o parte v. aşeza [Y.l], Din parte-ţi = dc ia tine. Aştept din parie-fi. o rege cavaler. Că-mi vei ita prins pe-aeela, ee umilii fi-l cer. O.I 91/28 (V. IJ. + Fiecare dintre cele două laturi ale unui obiect. Q (în contcxt figurat) In două părţi infernul portalele-si deschide. Spre-a Incăpeit cu mia răsufletele hlde Tiranilor ce pier. O.I 25/1 (V. lj.
    :l. Direcţie, sens. Se-nloarse spre partea dinspre care venea sunetul. P.L. 95/32 [Pr. 1]. <> Loc. adv. într-o parte -- oblic, pieziş. Iute capul intr-o parte şi le uiţi tn jos smerit. O.I 155/27 [V. 1). Dinlr-o parte = dinlr-o latură. liate vintul dintr-o parte — larna-i ici, vara-i departe. O.I 214/11 |Y. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. parte (O.I 42/12, 60/14. 72/13. 91/28. 130/3. 155/27, 194/14, 214/11: P.L. 39/22, 44/5, 46'37, 49/12, 50/12, 5-1/39. 80/11, 84/37, 93/28, 94/9, 96/1), partea (O.I 59/23, 146/15; P.L. 12/2, 26/11, 95/32); pl. n. ac. păr|i (O.I 25/1, 85/19, 142/27), părţile (P.L. 7/2, 67/28, 78/11, 86/32).
    PAS s.m. 1. Fiecarc dintre mişcările fltcrnative pe care le fac picioarele pentru a Înainta. In pod miaună motanii — la curcani vinătă-i creasta Şi cu păsuri melancolici mediltnd tmblă-n ogradă. O.I 46/8. Balconul de lemn se clălina sub paşi. P.L. 29/15. Păşea tncel, minuntndu-se la fiecare pas. P.L. 98/10; cf. O.I 22/9, 92/16, 95/17, 119/13,
— 394 —
 165/6; O.IV 36-1/8; P.L. 48/21. 66/13. 67(30. 73/7 |V. 7; i’r. 6J. <> Loc. adv. Pns ou pus încetul cu Încetul, treptat, mereu. neîncetat. Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Ţestnd cu reeile-i sclntei O mreajă de văpaie. O.I 168/5. l'n               paj ce poartă pas tu pas A-mpărătesii rochii,
 UAiut din flori şi de pripas ... Se furişează                           ptnditor
 Privind la Cătălina. 0.1 173/25 |V. I|. Lo flecare pos = la oricc mişcare. In orice moment. Dar te cobori, divino. pătrunsă de-al mm gtas. Mai mindră. tot mai mituirii la fiecare pas. O.IV 133-2 |V. 1]. <> Kxpr. A-şi îndrepta pnsul v. Îndrepta |V. 1], + Zgomotul produs de cel cure nu-r^e. I’arc că II dojeneşte            cind         şopteşte eu căldură ;
 Apoi iar                dixpare-nluntru . . . auzi           pusuri ce  coboară.
 O.I l.'il 15. in tindă răsunară paşi. IM- 10/17. Dacii un iicl’T bun i-ar fi auzit paşii . .. ar fi ştiut . . . să-şi imagineze iiprmpr caracterul omului tn cesliitnc. P.I.. 91/12; cf. IM.. 7 31, IS/11. 8328. 95 31 |Y. 1 ; l’r. ii|. Q (Metaforic) .Mişcare (v. şi dan O- Te urmăreşte săptămtni l'n pas făcut a lene. 0.1 189.18. Sărut urma păsurilor late,murii ti sărut. pe care au trecut umbra ta. IM.. 57'1. înamorai tn ea? Asta ar fi fost puţin. Su tn ea. In fiece gimlire a ei. in fiece pas. In fiece ztmbet. un înmiit amor. i’.L. 57'37 (V. 1 ; l’r. 2).
    2.     Mers. umblet. cAlcătiirâ. Simţeam că universul ta pasu-mi tresărea. Şi naţii călătoare, impinse de a mea. 0.1 91.'3. I'ăt-Prumos ilomuli pasul calului . P.L. 22 1. Iii Irecu prin strada întunecoasă cu pasul tui uşor. P.L. 95/2S ; cf. 0.1 22/9. 231 18; P.L. 95 30. 97-18 |Y. 2; l'r, I]. Q (tn context figurai; repetiţie) Cind pe botta brună tremură Selenr. Cu un pas metodic, cu un pus alene Lui in calea sa, Eol pe-a sa arpă btlnil răsunătoare Ctnt-a tfipţii dulce, mistică cintare. O.I 920 |V. 2). ^ Expr. A-şi Iuti pasul sau
 o-şl flrikbl paţll — a se gr.\bi. a merge mai repede. El işi grăbi paşii, plnă ce intră in tlrg. P.L. 39/27. Ea-l tnizu. dar nu-şi iuţi pasul. P.L. 93/8 (l’r. 2). A-şl rări pasul = a-şi încetini mersul. Mă vezi rărindu-mi pasul. O.IV 333/5 |Y. 1). A se ţinea de pasul (cuiva; v. ţ i n e a (V. 1]. Q (Metaforic) Trecere, atingere. Har rte-ale vieţii valuri, de al furtunei pas Abia conture triste şi umbre-au mai rămas. 0.1 69-27 |Y. 1|. (Element de personificare) înflorea cărarea ca de pasul blltulei primăveri. 0.1 112 7 |V. 1). Q (Metaforic) Activitate, acţiune, t'n puhar de vin. un joc de cărfi. o iulra <le tutun . . . astea erau tn faptă şi întotdeauna toate renumitele lor desfnntiri. Tot farmecul consista tn misterul cu care imbrăcau falarnic micite tor păsuri lumeşti. P.L. 75 20 | Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. pas (0.1 9/20, 9/20 69 27. 119/13. 168/5. 168/5, 173/25. 173/25, 189/18; O.IV 433 2; P.L. 57/37, 73'7. 95/31. 97 18. 98/10). pasul (0.1 118 2. 1-12/7, 167/10; O.IV 333/5; P.L. 22/1. 93/8. 95/28, 95/30). pasu- <0.1 22/9, 91/3, 231/18); pl. n. ac. paşi (P.L. 29/15. 40/17, 48/24. 66/13. 67/30. 83/28), păsuri (0.1 46/8. 92/16, 95/17. 154/15. 165/6; P.L. 75/20). paşii P.L. 39-27, 91/12), păsurile (P.L. 48/41); g. d. paşilor P.L. 7/31). păsurilor (O.IV 364/8: P.L. 57/1).                                 '
    PASA vb. I v. păsa.
    PASAtilU s.n. Fragment (mai mic) dinlr-un text scris. .Yu ezităm de-a cita ctteva pasage dintr-o epistolă a lui Theophille Gautier. P.L. 65/15 |Pr. 1].
     •PASAj s.n. v. piuo||lii.
     1’As\FIE s.f. (Şi In forma pasere) Vertebrat ovipar cu corpul acoperit cu pene şi cu aripi. O pasăre pluteşte cu aripi ostenite. Pe ctnd a ei păreche nainte tot s-a dus. O. I 11-i/ti. Cum Intre cer şi mare Irec pasările stal. Trec gindu-rile mele a sufletului gol. O.IV 132/27. Paserile-n aer, oglinzile rlurilor rumene, tremurUorui gtas ai clopotului tmplea sara. chemtnd la vecernie. P.L. 37/11 ; cf. O.I 3/17, 8/2, 25/13. 43/8, 114/8, 155/36, 182/28, 199/16, 214/13, 21f>/2. 228/3; O.IV 369, 369/1 ; P.L. 40/25 (V. 15; Pr. 2). Q (Personificare) Ale paserilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Şi vorbesc cu-atll de multe înţelesuri. O.I 121/15 {Y. 1]. <$• Pasăre călătoare v. călător [Y, 2|. pasăre măiastră v. măiestru |Pr. 1). Q (Metaforic, termen prin care o femeie sc adresează iubitului ci; v. şi mă r-g ă r i l a r) Rămlind aici, nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai sri mor de îngrijire... paserea mea. P.L. 96/30 |Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale; sg. n. ac. pasăre (0.1114/6), posere (P.L. 51/38). pasărea (O.I 3/17, 25/13, 199/16), poserea (P.L. 96/30); pl. n. ac. păsArl (O.I 43/8, 215/10), pasirl (O.I 114/8; O.IV 369,369/1), paseri (O.I 155/36; O.IV 396/5 ; P.L. 40/25), pAsirile (0.1 214/13, 215/2, 228/3), păşirile (0.1 182/28. O.IV 432/27). paserile (P.L. 37/41), g. d. paserilor (O.I 8/2 121/15). — Variantă; p&sere (O.I 8/2. 121/5, 155/36; O.IV 396/5; P.L. 37/41, 40/25, 51/38, 96/30) s.f.
     I’AsEHE s.f. v. pasăre.
     PASIIXE s.f. Sentiment puternic, patimă erotică. In expresia feţei am pus duioşie şi Jnu pasiune. P.L. 79/19. Ea-şi pleacă capul ei imbătat de pasiune pe umărul acelui tinăr. P.L. 79/21 |Pr. 2).
     ’P.iŞMt, adj. v. pocinlc.
     PAŞTE vb. III. I. Int ranz. A-şi culcge hrana ruptnd iarba. Pe cind caii pasc alături, Ea-l prii>ea cu suflet dus. O.I 79,19. Jepele mele pasc numai noaptea. P.L. 16/14 |V. 1; Pr. 1|.
     2.     Tram, A păzi animalele care pasc (I). Vrei să-mi paşti iepele poate? P.L. 16/12 [Pr. 1).
     3.     Tranz. A urmări, a plndi pc cincva. Şi străinul te tot paşte De nu te mai poţi cunoaşte. O.I 182/11 (V. 1). 9 (Element de personificare) Părlnd pe veci a răsări Din urmă moarica-t paşte, Căci tofi se nasc spre a muri Şi mor spre a se naşte. O.I. 178/6 |V. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. paşte (O.I 178/6, 182/11), 3 pl. pase (O.I 67/19; P.L. 16/14); conj. prez. 2 sg. si poşU (P.L. 16/12).
     PAT s.n. Mobilă de lemn in care se culcă omul. Braful ei atlrnă leneş peste marginea de pat. O.I 79/12. Pe uh pat de sclnduri goate doarme tlnara nevastă. O.I 84/23. Şi cind tn pat se-ntinde drept Copila să se culce, l-atinge mlnile pe piept. I-nchide geana dulce. O.I 168/9. O râcoreală dulce pătrunde prin feresteie deschise, şi Dionis, lungii In palu-i, tremură tn friguri. P.L. 62/21; cf. O.I 32/7, 49/3, 52/21, 53/11,79/16, 80/23,80/25,84/31, 108/3,236/16; P.L. 3/17, 4/3, 29/27, 29/28, 40/26, 48/29, 49/35, 52/21, 59/36, 59/41, 60/16, 60/23, 62/28, 63/2, 73/33, 83'28, 83/29,
— 395 --
 85/31, 95/20, 96/1, 98/22, 99/20 (V. 13; Pr. 23|. © (In contextc figurate) Vă văd lungiţi pe palul juneţii ce-afi spurcat-o, Sufllnd din gură boala viefei ce-afi urmat-o. O.I 24/1. Pat aurit, tnsă pustiu şi nebinecuvtntat. P.L. 3/18 [V. î ; Pr. 1). + Aşternut, culcuş. Su-mi trebuie flamuri. Su voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pal din tinere ramuri. O.I 216/11. [Făt-Frumos] smulse. . . flori din grădină şi-i clădi un pat. In care-o aşeză ca-ntr-un cuib. P.L. 9/33. Culese In poale o mulţime de lăcrimioare, pe care apoi, aşlernlndu-le Ungă baia de aur, făcu un pal de flori. P.L. 22/39; cf. 0.1 219/7, 221/3, 223/7; P.L. 23/10 |Y 4; Pr. 3). © (Metaforic) Se lăsă Imbrăţoşărei zgomotoase... totogindu-se voluptos pe patul de valuri. P.L. 100/32 |Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. par (0.1 32/7, 19/3. 52/21, 79/12, 80/25, 84/23, 108/4, 168/9, 216/11, 219/7, 221/3, 223/7; P.L. 3/18,9/33, 22/39. 29/27, 40/26, 18/29, 49/35, 59/36, 60/13, 60/23. 73/33, 83/29. 85'31. 95/20. 99/20), palul (O.I 24/1, 80/23. 236/16; P.L. 3/17. I'3, 23/10, 62/28, 83/28. 98/22, 100/32). patu- (O.I 53/11. 79/10. 84'31 ; P.L. 62/21. 96/1), g.d. patului (P.L. 29/28. 52/21, 59/41. 63/2).
     PATĂ s.f. 1. Porţiune diferit colorată pc un fond omogen. © (Metaforic, cu referire la lună ; v. şi a t o t ş t i ut o r, S e 1 e n e) Pe.bolta alburie o slea nu se arată, Departe doară luna cea galbenă — o pală. O.I 114/4 |Y. ^-©(Construcţie metaforică) A răni întunecimea ca pete de jeratic v. Întunecime [V. 1).
     2. Fig. Defect moral, ruşine, stigmat. Dar afară de acestea, vor căta vieţii laie Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandate. O.I 134/36 [Y. 1). © (în contcxt figurat) Tot ce-n fările vecine e smintii şi sltrpilură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură. Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, tofi ilofii, Tofi se scurseră aicea şi formează patriofii. O.I 150/34 [Y. 1). © (Metaforic) Ca plumbul surd şi rece el doarme ziua toată, Pe inimă-i de-atuncea s-a pus o neagră pată. O.I 96/18. Dar ochi-i ard in friguri şi buza-i stngerală, Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pată. O.I 96/24. Arald, ce însemnează pe line negrul pori Şi fafa la ca ceara, neschimbată ? Ce ai ? de cind pe slnu-ţi tu porţi o neagră pală, De-fi plac făclii de moarte, clntare-ntrunecată? Arald! de nu mă-nsală privirea, tu esti mori! 0.1 97/3 • (V. 3).
     —      Forme gramaticale : s«. n. ac. pală (0.1 96/18, 96/24, 97/3, 114/4), pata (O.I 150/34): pl. n. ac. pele (O.I 96/7, 134/36).
     PATEMA s.f. v. patimă.
     PATIMA s.f. (Şi In forma paternă) Pasiune, pornire nestăvilită. Ştiu c-a mea liră d-a surda o să bală în preajma minfii voastre de palimi îmbătată. O.I 23/8. La acelaşi şir de palimi deopotrivă fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi.’ O.I 130/21. Şi-n acel moment de taină, ctnd s-ar crede că-i ferice, Poate-ar învia In ochiu-i ochiul lumii cei antice Şi cu patimă adîncă ar privi-o s-o adore. O.I 162/7. Spre a-şi împlini palime, cari aveau să aibă acesl sflrşit, era s-o vtndă pe ea, chipul de madonă, omului pe care-lura mai mult tn lume. P.L. 99/24 ; cf. O.I 23/9, 26/12, 35/8, 60/30, 140/1, 162/1, 162/14, 172/7, 179/16, 220/10,
222.9,  226/17; P.L. 49/40, 61/29 |V. 15 ; Pr. 3|. ©(Element de personificare) Va geme de palemi Al mării aspru clnt. O.I 218/5. Inima-fi frămlntă Doruri vii şi palimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-ascutte. O. I 226/11 |Y. 2). © (Construcţie mclaforică) A da la patimr repaos v. repaos [Y. 1|.
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. patimă (O.I 162/7 ; P.L. 49/40, 61/29); pl. n. ac. patimi (O.I 23'8, 35'8, 60/30, 130/21, 162/1, 162/14, 172/7, 179/16, 226,10, 226/17). paterni (O.I 218/5, 220/10, 222/9). patime (O.I 126/8; P.L. 99/24), g. H. patimilor (O.I 23/9, 140/1), patimelor (O.I 26/12), — Yariantă : (învechit) paternă (O.I 218'5, 220/10. 222/9) s.f.
    pATIUE s.f. Ţara in care s-a născut cincva. A.ş fi ferice, de-aş fi Incă o dată fn patria-mi iubită, in locul meu natal. O.I 8;6. Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberalul. De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul? O.I 150/7. Su totdeauna suntem din fara ce ne-a văzut născind şi de aceea căutăm adevărata noastră patrie. P.L. 65/18: cf. O.I 6 I [Y, 3; Pr. 1). ©(Personificare) Virtutea despletită şi palria-ne zeie Su pol ca să aprinză o singură scinteie în sufletu-nghefat. O.I 25/7 |Y. 1|. © (Construcţie metaforică) A schimba patria eu a turmelor păşune v. p ă ş u n e [Y. 1|. © (Metaforic) Sentiment patriotic. Dumnezeul nostru : umbră, patria noastră : o frază ; în noi tolut e spoială, totu-i lustru fără bază. O.I 35/10 [Y. 1|.
    — Forme gramalicalc : sg. n. ac. patrie (O.I 142/2, 150/7; P.L. 65/18). patria (O.I 8<6. 25/7, 35/10), g.d. patriei (O.I 6 1).
    PATIUtVr s.m. Persoană care işi iubeşte patri» ji lupt'i pentru binele poporului. © (Ironic) /tu cu lira visătoare ori cu sunete de ftaul Poţi să-ntlmpini patrioţii ce-ati venit de-atunci încolo ? O.I 149/25. Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte, t'nde spumegă desfrtul tn mişcări şi In cuvinte. O.I 150/23. Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul. toţi Hoţii, Toţi se scurseră aicea şi formează patriofii. O.I 150 36 [Y. 3|.
    PAT11L num. card. Numărul care in numărătoare are locul intre trei şi cinci. © (In context figurat) Privitor ca la teatru Tu in lume să te-nchipui: Joace unul şi pe patru Totuşi tu ghici-vei chipu-i. O.I 196/3 [Y. 1|. O (Adjectival) Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Străbateţi voi pămintul şi a lui măruntaie. O.I 94/26. La un cerdac ţinut in aer de sttlpi de zid In patru muchi, duceau dintr-o lăture nişte scări nalte. P.L. 40/11. în mijlocul văii e un lac in care curg patru izvoare cari ropotesc. P.L. 78,33 |Y 1 : Pr. 2]. <> Expr. fn (sau din) patru părţi a lumii v. parte |Y. 2). Patru scinduri v. sclndurâ [V. 1).
    PATHLLEA. PATRA num. ord. (Precedat de art. ,,ai’\ .,a") Numărul care in numărătoare se află între al treilea şi al cincilea. (Adjectival) A patra zi era să fie nunta lui Făt-Frumos. P.L. 23/15 [Pr. 1).
    PATHLP£D adj. Cu patru picioare. © (Ironic) Sumai că-n loc de uliţa satului, unde paradează donjuanii patrupezi, există la oameni sala de bat. P.L. 81/5 [Pr. 1).
    PATRUSPREZECE num. card. (Şi in forma paisprezece) Număr care In numărătoare are locul intre treisprezece şi cincisprezece. Ea citise un roman ş-ar fi voit sâ fie de douăzeci şi şase de ani şi nu era decit de paisprezece. P.L. 66/4 [Pr. 1|. <)> (Adjectival) Priveşte la lună, luna mieze-nopţii,
— 390 —
 frumoasă ca un copil <le patrusprezece zile şi rree. JM.. 93/25 |Pr.l|. — Variantă: pAisjirrEPi-r (l'.L. OG/l) nuni. card.
    patiu /.fiu num. cârd. Număr carc in numărătoare iţi an- locul Inlre treizeci. şi nouă şi patruzcci şi unu (Adjectival), i'l [citise) istoria romanilor şi voia să fie ile patruzeci ile ani. P.I.. li(i/5 |Pr. 1).
    PAVACili' s.n. Caldarlm. Stihiile incepuru a sc crucişa, apoi se-auzi un t/cmcl . . . o ci'nlere grea pe pavugiut dur al strudei. P.L. H.V38 |Pr. 1|.
    •P.WAJ s.n. v. paMiijIu.
    r \/,\ s.f. ((‘.uiHTcli/.al) 1 ’;i/.11ic. Q (Meliiforic.) Magul, l'iizii răzbunării. «r cclit semnul întors. O.I I.VK |V, 1], ^ Iiilier (ie pază (in concepţia creştinăm in^cr care urmările ţ.i ocroteşte \iaţa cile muii om. O. nu-i umbra ci aceea — este Ingerti-i ile pază: Ungă marmura cea albă Pă d fiinlti-i aeriană. O.I 51-13 |Y. 1 j. Q < Metaforic) Iubila ideală (v. şi floricică. î n ^       r. 1 ii ni i n ă. m i n u n c.
mititei. sica, suflet),               iiujer ile paza.   O.I    41.
Cind miftilu-mi noaptea veghea in extaze. Vedeam ca tn vis pr-al meu tnger <le pază. O.I tl/2 ]Y.           2).
    —   Forme firamalicalc : sg.      n. ac. pnzu   (O.I 11. 41,2.
5M3). paza (O.I i.'j 3).        '
    l'AZMC s.m. Păzitor, strajă. Obloanele se-nrhid. luminările se sting, paznicii >le noapte trec. cu capelele infuiulatc In mantale albe. P.L. 393!). Auzea . . . paznicii ile imapte. care strigau, ori grupe de cavaleri, care veneau •le lu pru petrecere nocturni. P.L. 14/25 |Pr. 2].
    I'AcAT s.n. Greşeală, faptă vinovată. Cuci flamura cea r«şti cu umbra-i <te dreptate Sfinţeşte a ta via/ă de lini) şi păctile. O.I (i'l l. Asieu luate te apropie >le dinţii . . . Su lumina Ce tn lume-ai rerărsat-n. ci pocalele şi rina. O.I 134’3S, Da. mă voi naşte din păcat. Primind n altă lege (Ut i•ccinicia sunt ler/al. (U va su mu dezlege. O.I 173-14; cf. O.IV 370-9; |*.L. 77 3» |V. -I : Pr. 1 [. + (Adverbial) lU-Rrelaliil. Mipărălor. Pârul că ştiinţa rerromanliei şi acea a astrologiei s-au pcnlut. P.L. '25/29 [Pi. 1],
    -       Forme granialicalc: s(ţ. n. ac. pAc-ai (0.1173-14; O.IV 370 9: l’.L. 77/38): pl. n. ac. păcate (O.I 63/1). pucnlclc (O.I 1313S).
    l’ĂOI ItK s.f. Mulţime deasă de copaci crescuţi de obicei In stare sălbatică pc o suprafaţă marc dc teren. Din lainica piidure Apare luna mare cimpiifar azure. 0.1 G3 8. De treri rixtri de aramă, de departe vezi albind, Ş-au:i mhulra glăsuire a pădurii de argint. 0,1 85/2. .Y-au:i cum frunzele-n poiană Şoptesc ca zgomotul de guri Ce st sărută, se hlrjoană In umbr-adtncă de păduri? O.I 228/8. Fluviul lat seadlnceatn păduri întunecate. P.L. 51 '39 ; cf. 0.1 11/7. 11/10, °4/23, 51/21, 83,-23. 85/7, 98/15, 102/13, 111 8, 121 3, 219/19, 221/23. 228(13: l’.L. 6-35, 7/10, 11/2, 15/31, 15/33. 15/35. 15/37, 16/28, 18/19, 18/29, 21/15. 51/11, 51/41. <2(18 [V. ir>; Pr. 15]. Q (Comparaţie; In contcxt figurat) Trecut şi viilor e fn sufletul meu ca pădurea tnlr-un slmbure de ghindă. P.L. 25/21 |Pr. 1). Q (In conlcxl figurat) Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cintare Să se ia munţii cu păduri Şi insulele-n mare? O.I 178/15 |V. 1], Q (Personificare) Astfel zise lin pădurea, llolfi asupră-mi
clătinind ; Şuieram l-a ei chemare Ş-am ieşit In cimp rtztnd O.I 111/1. Am răspuns : Pădure dragă. Ea nu vine, nu mai vine! O.I 122/13. Vincu mine, rătăceşte Pecărări cu cotituri. Unde noaptea se trezeşte Glasul vechilor păduri. O.I 209/8 [V. 3]. <> Expr. Mama pfidurllor v. mamă |Pr. 5|. Q (Metaforic, sugcrlnd mulţimea şi desimea; comparaţie; v. şi c o 1 o n i c, oşlire. ro i1). Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, Se mişcau tngrozituare ca păduri de lănci şi săbii. O.I 147/3 (V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. pikdure (O.I 54/21, 63/8 121/3; l'.L. 6/35, 15/33, 15/37, 16/28, 18/19,18/29, 51/11), p&durea (O.I 83/23. 102/13, 111/1. 111/8, 228/13; l’.L. 15/35. 25/21), g.d. pidurll (O.I 11/7, 11/10, 85/2, 85/7), voc. pădure (O.I 122/13); pl. n. ac. pflduri (O.I 24/23, 117 3, 178/15, 209/8, 219/19, 221/23, 228/8; P.L. 7/10, 11/2, 15/31, 21/15. 51/39, 72/18), pădurile (0.1 98J15), g. d. pădurilor (P.L. 6/21, 6/36, 7/7, 8/10, 9/7, 51/41).
    pAdUIIKA\, -A adj. Dc pădure, carc sc găseşte In pădure. Vdrii răsărind din sttnci pădurene, o mănăstire veche. P.L. 97/17 [Pr. 1].
    I'AgÎN, -A adj. 1. C?re este dc altă religie dccit cca creştină. Pe-un jill tăiat tn sllncă stă japăn, palid, drept, Cu ctrja lui In mină, preotul cel păgln. 0.1 93/7. Pe jilţul lui de piatră înţepeneşte drept Cu ctrja lui cea veche preotul cel păgln. O.I 99/2. Durduind soseau călării ca un zid înalt <le snlili. Printre cetele păgtne trec ruptndu-şi large suliji. O.I 148/21 [V. 31.
    2. I*' i (ţ. Pătimaş, sălbatic. Q (Construcţie mclaforică) (ăl mlii pfiyiiii v. oclti (V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. pfigin (O.I 93/7, 99/2); pl. n. ac. p&glnl (O.I 148/24, 192/5).
    PAgIxAtATE S.f. Mulţime dc turci. Pesle-un ceas păgiiuitalea e ca pleava vlnturată. O.I 1-18/28 [V. 1],
    I’Ag!n£sC, -EASCA adj. De păgin, al paginilor. + F i g. Cumplit, îngrozitor. înaintea patului — o masă murdară ... pe ea, hlrtii. versuri, ziare rupte, broşuri efemere, din cile se-mparl gratis, tn fine, o neordine Intr-adevăr păginească. P.L. 29/32 |Pr. 1].
    PAllAn s.n. v. pobar.
    •PAiANJEN s.m. v. painjen.
    •PAlEXJENfş s.n. v. palnjini;.
    PĂLAuIE s.f. Ohiccl folosit pentru acopcrirca capului. De mi-i da o sărutare, Sime-n lume n-a s-o ştie, Căci va fi sub pălărie — Ş-apoi cine treabă are! 0.1 55/11. Se infufoşa înfundat tn mania, cu pălăria peste ochi. P.L. 49/1. Vd:ii un băiat cu fafa ovală, palidă, cam slăbită, pârul de aur acoperit de-o pălărie dc catifea neagră. P.L. 63/6; cf. P.L. 4/33, 26/38. 28/35, 63/30, 64/14 (V. 1; Pr. 7].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. p&lflrle (O.I 55/11; P.L. 4/33. 26/38. G3/G, 64/14), pălăria (P.L. 28/35, 49/1, 63/30).
    1’ALiNI», *A adj. I. Care devine palid. Pe genunchi tmi şezi, iubito, bra/ete-fi tmi înconjoară Gltul .. . iar lu cu iubire priveşti fafa mea pălindă. 0.1 42/8 (V. 1],
— 397 —
    2. Care se stinge, care dispaie. Aşa şi speranfa — c-un licur uşor. Cu slaba-i lumină pălindă. Anină-nc-odală fremindul picior, De uită de sarcini, de uită de nori Şi unde o vede se-aolnlă. 0.1 11/12 |Y. 1].
    PAnfîVT s.n. 1. Planet? pc carc o locuim, globul pămintesc. Stihii a lumii patiu, supuse tui Arald, Străbateţi ioi pămlnlul şi a lui mărurJcie. 0.1 C4.27. Dar dacu vrei cu crezămlnt Sâ le-ndrăg(sc pe tine, Tu te coboară pe pu-mtnt, Fii murilor ca mine. O.I 173/7. El sezu pe coastele unui ncur negru şi se uila lung şi cugetător pentru ultima oară asupra păminlului. P.L. 50/23; cf. O.I 92,6 98 19, 112/18, 115/5, 132/34, 148/20. 155/12, 178/27, 189 13. 192/20, 232/20; P.L. 3/4, 13/19, 20/17, 20/37, 35,12, 35. IX. 36/37, 47/19, 47/32, 48/12, 50/5, 5U/21, 50/28, 50/32, 53/40, 54/7 |V. 13; Pr. 17]. © (Personificare) Se pare cu furtuna ridică la ei glas... Că-n suflelu-i pămintul se zbate cu necaz
—   Că orice-i viu In lume acum încremeneşte. O.I 94/1 I. Din inimă-i pămintul la morfi să (ieie viaţă. O.I 91/21 |V. 2). © (In contexte figurate) Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română, Cere are-n mii de inimi sufletul ei tremurlnd, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Şi aude-n cer un tunel şi un gemet pe păruiţii. .. O.I 28/8. Ţi-aş da pămintul in bucăţi Să-l faci impărăfic. O.I 178/19. Hurmuzul pămintului ardea in salba ei dc mărgăritare. P.L. 53/40 (V. 2; Pr. 11. <> Expr. Judelui pămintului v. j u d e ţ [Pr. 1}. © (Construcţii metaforice) A suge gueul eel mai duke al pămintului = a obţine fără muncă şi pc nedrept toate bunurile vieţii, a exploata; (v. şi lucru). Ei îngrădiţi de lege, plăcerilor se lasă, Şi sucul cel mai dulce pămintului i-l sug. O.I 59/32 [V. 1|. A mistui pămintul |eu ochii) v. m i s t u i (V. 1). A ingreuia pămintul v. In greu ia (V. 1). A putea împărţi păminlul v. Împărţi [V. 1]. © (Metaforic) Destinul omenirii. Am urmat pămlnlul ista, vremea mea. viafa, poporul, Cu glndirile-mi rebele contra cerului deschis. O.I 53/17 (V. 1].
    2.     Scoarţa pămintului (1); sol. Şi apele cu spaimă fug in pămlnl şi seacă. O.I 95/14. Barba-n pămint i-ajunge şi genele tn pepl. O.I 99/5. Şi fugea mereu, n stincă de pcdr^'i îndrăcită, ruptndu-şi cale prin păduri, brăzuind f.ăminlul cu dlră lungă. P.L. 7/10; cf. O.I 93/10, 103/11. 15131 : P.L. 6/26, 9/3, 9/5, 9/13, 1C/17, 18/21, 19,3, 20.-20. 23 18. 50/20, 54/23, 88/24 (V.5 ;Pr.13). ©(in contcxt figurat) Sumai omu-i schimbător, Pe pămint rătăcitor. O.I 121/4 (Y. 1).
    Expr. La pămint = a) Întins, culcat pc jos. l'n sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă Ce cu-a turmelor păşune a ei patrie ş-o schimbă. La pămint dormea. O.I 142/3 [V. 1); b) pe sol, jos. Lucii picături de smoală la pămtnt cad sftrlind. O.I 50/10. La pămint mai că ajunge al ei păr de aur moale. O.I 85/31. — Slăpine, adacgi calul, lu ai izbit meazănoaplea de a căzut la pămlnl. P.L. 19/33; cf. O.I 88/7, 144/18, 214/3; P.L. 19/21. 29/2-1, 59,18, 59/19 [V, 5; Pr. 5). Pe faţa pămintului = in lume. Şi se făcu nuntă mlndră şi frumoasă, cum n-a fcsl alia pe faţa pămln-tului. P.L. 23/33 [Pr. 1]. A-l părea (cuiva) mai bine să se cufunde în pămint, se zice cind cincva sc simte foarle ruşinat, Incit ar prefera să dispară. l.a blinda la mustrare simt glasul cum Imi seacă . . . Mi-ar fi părul mai bine-n pămtnt să mă cufund. O.I 91/18 |Y. 1]. Venea de rupea pămintul v. rupe (Pr. 1]. A faee umbră pămintului v. umbră |V. 1|. O (Construcţii metaforice) A adormi de somnul pămintului v. somn JV. 1). Muşinoiul pămin-
lului v. muşuroi (Pr. 1| A lua in fugă pe eopite faţa negrului pămint v. lua (Y. 1).
    3.    Ţarină. El intră repede, împinse bolovanul la loc. acoperi chiar zarea cea mică cu pietre si pămint. P.L. 98/2 lPr. 11. <> Expr. A frăminta pămintul v. frăminta [Pr. 1). A se faee o apă şi un pămint v, apă [Y. 1). © (în context figurat, sugerind pierderea substanţei vilale) Simt că mădui a mea devine pămint. că singele meu a îngheţai. P.I.. 98,2-1 [Pr. 1|. © (Construcţii meUforice) .Mină dc pămint v. mină [Y. 1|. (Sugerind integiarca in sinul naturii după moarle ; v. şi     d u c e, li o t a r, i n g li e ţ a,
întoarce. nemurire,                 n  o a p l e,           pleoapă,
somn, u n l d e l e m n) A li pămint. \ a geme de paterni .\l mării aspru cint.. . Ci eu voi fi pămint hi singurătate-mi. O.I 218,7. Iar cind voi fi pitmini . . . Săpafi-mi un morminl la marginea mării. O.I 223 1 : cf. O.I 223 |Y. 3|. A *<• întoarce pămintul în păinînt v. Întoarce [Y. *2|.
       întindere de uscat. [Papa) fulgerele adunat-uu contra fulgerului cate In lurbana-i furtunoasă a curpins pămirt şi mare. O.I ll(> 30. Ifi dau catarg lingă catarg, Oştiri spre a străbate Pămintu-n lung şi marea-n larg. O.I 178/23. Corăbii negre sc leagănă de rinl Cu pinzete-alirnale departe de pămint. O.IY «2 26; cf. O.I 45 24 [Y. 4). ©(Construcţie metaforică) Ilin margini de pămint — din depărtări imense, de la capătul lumii. 'Răsar-o vijelie din margini de pămint, Dind pulberea-mi lărinii si inima-mi la vint. O.I 128/5 [Y. 1).                               ’
       Ţinut; ţară. Ieniceri,   copii   de suflet    ai lui Atlah şi
spahii Vin de-ntuneiă pămintul ta Bovine in clmpii. O.I
1 ; G 2. Dintre pasări călătoare Ce străbat păminlurile, t.ilc-o să le-nece oare Valurile, viaturile? O.IY 39G/6 |\. 2j. © (Constructiv metaforică) A cerc pămint şi npă
    cere [Y, 1).
    <». Compus : căţelul — păminlului v. căţei [Y. 1}
    —  Forme ^ram;Uicalc :      n. ac. pămint (O.I 28/8.
15.2 i. 50 IU. 85 31, 88 7. 91 ÎS. 93 11», 95/14. 99,5, 103/11. 112.18. 121 I. 127 2:’.. 12S5, 13(i2. 142 3, 144/18, 146,30, 117 22, 117 21. 118 5. 118-20. 151/31, 1G2/2H. 173/7. 178 27, 189 13, 192 20. 2113. 218 7. 223. 223/1, 232'20; O.IV 432 2*i; P.L. 9-3, 9 5.9 13.13,19.16/17.19/3. 19,24. 19 33. 2H17. 2ii 20. 20 37, 29 21. 35/18. 47/32, 48/12. 50,5. 50 20. ."ii 21. 50 28, 5-1 23. 59;18. 59/19, 88/24, 98/2, 98,24), pămintul (O.I 45,6, 53/17, 59/27. 88/17, 92/6, 94/14, 9121, 94 27. 98,19. 115/5, 127/23. 132/31, 14G/2, 155/12. 178 19 ; P.L. 7,10. 13/4. 18 21. 27 5,35 12, 47/19), păminlii-(O.I 178,23), g.d. păminlului (O.I 59.32, 93,4 ; O.IV 360/13, 432-1: P.L. 3/4, <i/2ti. 23 18. 23/33. 36,37, 50/23, 50/24. .'0.32. 53/40. 54,7. 8(134); pl. n. ac. păminlurile (O.IV 391) li).
    PAmIXTF.AN, adj. (în expr.) Viaţa păminteană v. viaţă [Y. 1).
    —  Formă gramaticală : sg. g. d. păminlene (O.I 92,18).
    rÂMÎXTf'SC. -BASCA adj. De pe păminl. Suflet de om nu p<ale şti acest rai pămintesc. P.L. 78/13 fPr. 1).
    PAPfŞÂ s.f. Jucăric imitind înfăţişarea unei fetiţe Eu i-am dat de ziua ei i> păpuşă. P.L. 66/21. Mama mi-a
— 3ns —
 spus să-i dau o păpuşă. P.L. 66/23. Dar ce mai era tn cutie ? Păpuşile ce i le dedese de ziua ei In doi ani de-a rindul. P.L. 71/30 | Pr. 3). Q (Construcţie metaforică) Teatru de păpuşe = viaţă omenească lipsită de însemnătate, dirijată de forţe necunoscute. O. teatru de păpuşe. . . zvon de vorbe omeneşti, Povestesc ca papagalii mii de glume şi poveşti Fără ca sâ le priceapă. O.I 157/11 |V. 1). Q (Metaforic) Fiinţă superficială, apreciată numai pentru calităţile ci fizice. Mi-ar pări cum că natura Toată mintea ei şi-a pus. Decit orişice păpuşă, Să te facă mai presus. O.I 100,23. Sâ mă frizez, ca să-fi plac, să-fi spun minciuni, ca să petrec mintea ta uşoară ; să mă fac o păpuşă pentru . . . cine o şi mai spune pentru ce'.’ P.I.. 87/16. Ce plăcere poate găsi un om ca el intr-o păpuşă uşoară, in această mască de ceară a mea ? P.L. 88/31 |Y. 1; Pr. 2|.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. păpuşă (O.I 100/23; IM.. 66/21. GG/23. 87; 16. 88,31): pl. n. ac. păpuşe (O.I 15711). păpuşile (P.L. 71'30),
     P.\ll s.m. 1. Ficcarc dintre firele care acoperă capul omului. S-au făcui ca ceara albă fafa roşă ca un măr Şi alita de subfire să o tai c-un fir de păr. O.I 82/22 |V. 1].
 O      (în context figurat) A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E in stare ca să schimbe in natur-un fir de păr, Este piedica elernă ce-o punem la adevăr. O.I 1G-1/5 |Y. 1). + Firele arcuşului. Cn băiet de figan. . . schinjuia c-un arcuş ce rămăsese in citeva fire de pur şi. cu degetele uscate, mişca nişte coarde false. P.L. 27/3 [Pr. 1).
        Totalitatea firelor subţiri care acoperă capul omului. Pe genunchii mei şede-vei. Vom fi singuri-singurei, Iar in păr înfiorate Or să-fi cadă flori de tei. O. I 73/11. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăşlie. O.I 79/7. Părul ei cet negru-n raluri de mătasă se desprinde. O. I 112 1 li. Părul ei blond pare-o brumă aurită. P.L. 77/21 : cf. O.I 5/20.12/4. 30 24.38/6, 50 18, 54/14. 55/7, 61/10.62/28 65/13, 66'G. 66/27, 67,1. 67,1. 73/1. 75/13. 80/7. 82/10, 82/20, 84/35. 81/38, 85/21. 85.31, 85/34. 88/7. 88/13 91/13, 94'23, 95 7. 95.33. 97 11. 97 23. 103/27. 108/16,122/9, 127'3, 130-23      152 26. 159'2, 170/10. 171/29. 209/13,
 213‘2 : O.IV I33'4: P.L. 3 2. 1 1 1. 6-35. 7;23. 8/6,9/20, 9/37. lo IX. 22)25. 271 i. 27 15. 28/23, 28/29.29.10, 30/9, •16 1 I. I9'22. 51/32. 55/1. 58'6. 59/18. 59/38, 62/5, 62/6, 63 5. 63 24. 63/31. 61/15. 67/33. 68/6, 74/3. 85/1.92/8,
 92,22. *12/31. 95/18, 9812. 08/30. 100-36. 101/31 |V. -17: l'r. 41], (in contexte figurate) Singurică-n cămărufă bra/e nlbe cu inlinz Şi mă-mbrac tn părul galben, ca tn strai uşor fesul. O.I 80/15. O cin : in părul tău bălai .S-anin cununi de stele. Pe-a mele ceruri s<3 răsai Mai mindru dectt ele. O.I 172/17 (V. 2).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. păr (O.I 5/20, 12/4,
 38.6, 62/28, 75/11. 79/7. 82,20. 82/22. 81/38, 85/21. 85/31, 91/13, 108/16, 130/23. 164 5. 170/10. 171/29; P.L. 6/35, 9/20, 27/3, 28/23, 29/40, 62-5. 62/6. 63/24, 63/31), părul (O.I 30/24, 50/18. 51/14, 55 7. 61/10, 65/13. 67/1, 75/13, 80/7, 80/15, 82/10, 84/35, 88/13. 95/7, 95/33. 97/11, 97/23, 122/9, 127/3, 142'16, 152/26, 159/2, 172.17, 209/13, 213/2; O.IV 433/4; P.L. 3/21. 4/14, 7/23, 8/6. 9/37, 10/18, 22/25, 27/1 1. 28/29, 30/9, 46/14. 49/22. 51/32, 55/1,58/6, 59/18, 50/38, 63/5. 61/15, 67/33. 68/6. 74/3, 77/21,85/1. 92/8, 92/22. 92/31, 95/18, 98/12. 08/30. 100/36. 101/31), păru-(O.l 66/6, 66/27, 73/1. 85'34. 88/7. 103/27), g. d. pârului (O.I 94/23; P.L. 27/15).
    P.\nĂSf vb. IV. Tranz. A pleca din..., a lăsa. Căci Odin părăsise de gheată nalta-i domă, Pe zodii stnge-roase porneau a lui popoară. O.I 91/6. leronim părăsise monăslirea după sfatul tui Euthanasius. P.L. 88/1. Francisco o sfătui de-a păruşi oraşul, unde era expusă urmăririlor crudului ei adorator. P.L. 99/37; cf. P.L. 41/36 (V. 1; Pr. 3). O (Construcţie mclaforică) Părăsii de milă =* nemilos, indiferent. Cu ale voastre umbre nimica crezătoare, Cu zlmbetu-vă rece, de milă părăsit. . . La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urli. O.I 62/12 [V. 1).
    —       Forme gramalicalc : ind. m.m.c.p. 3 sg. părăsise (O.I 91/6; P.L. 88/1); inf. («’ părăsi (P.L. 41/36, 99/37); part. părăsit (O.I 62/12).
    PAR/UIT, -A adj. Pustiu, pârăginit, dărăpănat. Ajuns~a el la poala de codru-n mun/ii vechi. Izvoară vii murmură şi saltă de sub piatră, Colo cenuşa sură in părăsita vatră. O.I 93/3. El intră tn curtea, ce sămăna a părăsită, a mă-năstirei. P.L. 73/11. tn zidul lung şi nalt al monăslirei, privit din grădină, se văd fereşti cu gratii negre, ca feres-trele de chilii părăsite. P.L. 73/22 (V. 1 ; Pr. 2].
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. părăsită (P.L. 73/11), părăsila (O.I 93/3); pl.n.ac. părăsite (P.L. 73/22).
    P.\n£ vb. II v. părea.
    PĂREA vb. II. Intranz. şi refl. (Uneori con-struil cu dativul) 1. (Cu funcţiune dc semicopulaliv) A avea aparenţa. ... a avea Înfăţişarea. Chiar moartea cind oa stinge lampa viefii finite, V'i s-ar pări un tnger cu părul blond şi des. O.I 61/10. Acolo, Itngă izvoară, iarba pare de omăt. Flori albastre tremur-ude tn văzduhul lămliel. O.I 85/3. Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape J'empretmă cu al lunei disc, slăpinitor de ape. O.I 154/29. Haina ei albă şi lungă părea un nor de raze şi umbre. P.L. 7/22. Oglinzile lucii a valurilor lui răsfrtng In adine icoanele stelelor. Incit. uillndu-te tn el, pari a le uita in cer. P.L. 51/16; cf. O.I 30/9, 37/7, 43/19,44/15, 16/15. 51/32, 52,19. 63/30. 76/27, 91/2, 94/6, 94/12, 94/16, 95/23, 96/11, 97/15. 100/20, 106/9, 110/19, 110/20, 116/7, 141/3, 141/6, 152/9, 152/24, 154/14, 155/2, 160/10, 170/9, 171/30, 176/15. 178/5, 185/5, 185/13, 188/7, 212/13 ; O.IV 430/22, 432/3; P.L. 7/26. 9/17, 9/30, 9/39, 11/34, 12/34, 13/22, 20/17, 24/4, 24/7, 24/8. 29/31, 30/4, 30/12, 30/15. 30/33, 31/8, 36/5, 37/20, 37/21. 38/4, 38/5, 39/2, 39/8, 40/8, 47/18, 50/1, 51/13. 53/1. 53/24, 59/22, 62/35, 62/35. 65/13, 66/17, 73/25. 76/9. 76/10, 77/21, 77/22, 80/6, 83/21, 84/16, 89/18, 92/28, 97/31. 97/37, 98/13, 102/6 (V. 41 ; Pr. 511. Expr. (Inlranz.) A-l părea (cuiva) lilne = a sc bucura; a prefera. Bine-fi pare să fii singur, crai bătrtn fără de minfi. Să oftezi dup-a ta fală, cu ciubucul intre dinţi? O.I 83/13. Mi-ar fi părut mai bine-n pămtnt să mă cufund, Cu mtnele-amlndouă eu fafa îmi ascund. O.I 91/18 [V. 2], A-i părea (cuiva) rău = a regreta, s fi nemulţumit. Şi cil de mult Imi pare rău Că nu mai, sufăr tncă! O.I 184/19. Te duci şi rău n-o să-mi mai pară De-a-cum de ziua cea de ieri. Că nu am fost victimă iară Xetn-duratelor dureri. O.I 211/17. Mi-ar pări rău de capul tău atit de frumos. P.L. 96/16; cf. O.I 114/10, 192/9; P.L. 69/24 (V. 4 ; Pr. 2|. A păren rău dispus v. dispus (Pr. lj. ^ Impers. şi unipers. (Introduce propoziţii subiective) Pare-că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă Ce suspină pintre ramuri cu a glasului lor vrajă. O.I 85/5. Se pare cum că alte ca/uri Cobor mereu
— 399 —
pe-actlaşi pod. O.I 204/9. Părea câ din una şi aceeaşi rădăcină un rai se Inalfă. P.L. 51/19; cf. O.I 09/1. 69/20. 76/28. 76/31. 95/15. 96/15. 96,21. 159,26. 204/11: P.L. 18/15, 36/36, 38/14, 57,27. 57/34. 38/5. 58/8. 58/23. 78/8. 89/19, 92/8, 94/8 IV. 11; Pr. 13). ©(Repetiţie) Parca eă deasupra mai suni o mie de cercuri. părea <d presupusa lor fiinţă transpare prin albastra-i adîncime. P.L. 36,1) — 11». Părea cd tneepuse o vorbire intimă cu el. Părea c-o întreabă cugetind... părea că ea-i răspunde In cugetări deşirate. P.L. 45/12 — 13. Pare că eşti altul... pare că eşti din altă lume. P.L. 50/2 (Pr. 7|. >0* Loc. adv. Pa» eă - parcă. Sla CU'O garofă tn mtnufa ei albă şi privea — pure-că pc gtnduri. P.l.. 55/19. Ochii Itti albaştri străluceau pare că de putere şi energie. P.L. 83;20. Simfea. pare-eă. un ghimp In inimă. P.L. 91/34. Luna apunea tn riu. făchut pare-că din suprafaţa lui un drum moale. P.L. 96,3 [Pr. 4|.
     2. A-şi închipui, a     avea impresia. Si cind glndesc     la
 oi af a-mi, Imi pare că ea ciwă încet repovestită de o străină gură. O.I 71/5. Tot o să-mi pară că de-atunci Suni veacuri. O.I 188/11. Alunei i se     păru că şi fota tic Ungă el se ridica
 tncel. P.L. 20/33; cf.       O.I 62,21. 81/29. 100 21.     107 3.
 148/20, 160/5, 185/5, 227/1 ; O.IV 370 3. 132/5 : P.L. 12 1. 13/1, 19/7, 20/14, 20/16, 21/11. 22/22. 36/10. 37 11». 4.Yii. 49/4, 49/21, 62/2, 62,23. 65/23. 71,29. 87 28. 10135 |V. 12; Pr. 19).
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 2 s*'. pari (O.I 30 ;t; P.L. 51/16), pal (P.L. 50/1). 3 sg. parc (O.I 63.21. 71 .">. 83/13, 85/3, 85/5, 94/6, 94/16, 96/14. 96 1.». 106.9. 107 3. 114/10, 152/24, 154/14, 154<29. 155,2. 15926. 171,3". 184/19, 192/9, 212/13; O.IV 370/3. 132 3. 432 5: PI. 37/20, 37/21. 38/14. 45/6. 50/2. 502. 55/19. 57 27. 58 5. 58/8, 59/22. 62/2. 65'23. 66/17. 69/21. 76*9. 76/10. <7.21, 78/8, 80/6, 83/20, 87/28. 89,'18 80/19. 1*1 31. î'-*       91..s.
 96/3), 9« pare (O.I 69/20. 76/31. 812». 9i12. Iis2n. 204/9. 204/11,227/1 : P.L. 62/23». 3 pl. par (O.I:), /. !1 l‘>. 51/32. 63/30, 76/27, 152/9. 188/7: O.IV 130 22: P.L LI 8. 73/25). se par (O.I 110 19. 110/20). imp. 3 părea (0.1 52/19, 69/1, 76/28, 91/2, 95/15. 95 23. 96 21. 141:6. 1'0 9. 176/15; P.L. 7/22. 7/26. 9/30. 9,30. 1131 12 31. 1 / 2. 18/15, 20/14. 20’16, 20/17, 30.12. 30/15. 30/33. 36.:*.         '
 36/10, 36/36, 39/8, 40/8. 45/12, 45/13, 45/13, i<VL 1921. 51/13, 51/19. 53/4, 57/34. 58/23. 62/35. 67 17. 77.22. 84 Hi,
 88.15, 92/28, 4)8/13, 101/35. 1026). *e părea (1».L. 12 1. 19/7, 21/11, 22/22, 38/5), 3 pl. păreau (O.I 97:1.». 1113; P.L. 9/17, 29/34, 30/4, 38/4. 53,21. 62.3.». 83 21». p.s. 3 sg. pirn (P.L. 97/31. 97/37). ae păru (P.L. 13 1. 20-33 36/10, 37/16, 71/29), 3 pl. pirurft (P.L. 39 2), p.c. 2 stf. ai pirul (O.I 185/13), viit. 3 sg. \a păie (P.L. 47/18); conj. prez. 3 sg. si pară (O.I 43/19, 188/11. 211,17). să pari (O.I 185/5; P.L. 65/35); opt. piez. 3 ar părea (O.I 160/5, 160/10), ar păr* (O.I Hi/l.»; P.L. 21/4, 21-7. 96/16), a pir* (O.I 100/21, UG/7). s-a pil* (O.I 61/10). p. 3 sg. ar fi pirul (O.I 91/18; P.L. 31/8): ger. părind (O.I 178/5). — Variantă: (Mchl.. Transilv.) păr* (O.I 46/15, 61/10, 100,21, 116/7; P.L. 21/1. 21/7. 17/18, 96/16) vb. IL
     PAR£C1IE s.f. v. pereche.
     PARARE s.f. I. Opinie, convingere, credinţă. Am părerea cum că ţoale ideile ce plutesc pe suprafafa viefei oamenilor sunt crefii ce aruncă o manta pe un corp ce se mişcă. P.L. 80/16 (Pr. I|.
     2.     Iluzie, Închipuire. O / dezbrăcaţi viafa de haina-i ae granit. De purpură, de aur, de lacrimi, de urli — Să fie un vis numai, sâ fie o părere. Ce făr'de palimi trece tn timpul nesflrşit. O.I 60/29. S'ainlea nopfii noastre tmblă Crăiasa dulcii aiminefi; Chiar moartea însăşi e-o părere .Şi un visiernic de vie/i. O.I 204/15 \\. 2).
     3.     (în expr.) Părere de rău = regret. Viafa-i fu o primăvară, mnarlea-o părere de rău. O.I 32/9. l.a ce statornicia părerilor de rău. Cind prin această lume sa trecem ne e scris. Ca visul unei umbre şi umbra unui Dis? O.I 127-8. O ' gindi ea In sine. cu părere ne rău. dar ce era să zică. l'.L. 69'32 |V. 2; Pr. 1). O (In context figurai) De-atunci pornind a lui aripe S-a dus pe veci norocul meu — lietlu rni comoara unei clipe Cu ani de părere ae rău ! O.I 212 20 |Y. 1|.
     -      l-'orme uraniaticale : sg.n.ac. părere (O.I 32/9. 60-29. 20l/i:>. 212'20; P.L. 69/32), părerea (P.L. 80/16); pl.y.d. părerilor (O.i 127/8).
     PAllfcTIî s.m. (Mold., Transilv.) Zid. Prin vechi portaluri. Pătrunde luna. inătbind părefii. 0.1 202/4. Casa se prefăcu intr-o peşteră cu părefii negri ca cerneala. P.L.
 13 25. Acea fereastă dedea inlr-o chilie, pe părefii cărei erau aruncate ... fel de fel de schife. P.L. 73/26; cf. O.I
 16,16.  16/17. 50/5. (59/21, 80/13, 84/17, 92/23; P.L. 28/40, 2l> 18. 29,34, 31 40. 10/(3. 40/26, 45/8. 45/20, 46/35, 47/2, 19.33. 59.28. 60/18, 60/27, 61/4, 62/7, 62/7, 62/10, 62/26, 62 33. 64 33. 73/31. 74,12, 79/12, 79/Î5, 79/40, 83/31,
 90.27.  98/38. 98/40 |V. 8; Pr. 32). © (Construcţii metaforici) A desemna eai verei pe păreţi v, d e s c m n a | Pr. 11. \ «i fueo de torliu eu păreţii şl cu \intui v. vint | Pr.l J. <‘n itijii spre pârele ; trist, dezamăgit de viaţă, obc-sil sufMcşle. cuprins de deprimare (v. şi b ra ţ, ruin ă). Cu fafa sfire părete mă lasă prin străini, Să-nghefe sub pleoape a ochitor lumini. O.I 127/21 [Y. 1).
     - l-'orme gramul irale : sg.n.ac. părete (O.I 46/16, 50/5,
 92 23. 127 21 ; P.L. 28 in. 31/40. 40/26, 45/20, 47/2, 47/2.
 19,-33. 59,28. (>0 18. 60**7. «1,4. 62'7. 62/7, 62/10, 62/26. 62-33. 64/33. 73 31. 71/12. 79/15. 98/10). părelele (O.I 80 13; P.L. 15,8 79 iO«; pl.n.ac. păreţi (O.I 46/17, 69/21. 84/17 : P.L. 29,18. 70/25). păreţii (O.I 202/4: P.L. 26/25, 2931. 10/6.      13 25.   73/26. 83/31.     90/27, 98/38). g.d.
 părelilor (P.L. 79 12).
     P.\nf\Ti: s.m. 1. Tală. Portretul părintelui său lipseşte din părete, «ir/i/e cete vechi asemenea. P.L. 62/25. Voi face pe părintele it-tale să le silească ca să fii a mea. P.L. 75/26. Părintele d-tale o murii şi ai rămas fără alt sprijin tn lume decit mine. viitorul d-lale bărbat. P.L. 99/28; cf. P.L. 76/34 [Pr. 4). + Dumnezeu, talâl ceresc. Ş-areluia, Părinte, să-i tlai coroană scumpă, Ce-o să amufe cinii, ca inima-mi rumpă. O.I 116/11. Astfel numai. Părinte, eu pot să-fi mulfămesc. O.I 116/15. De greul negrei vecinicii. Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-nlreagă. O.I 177/2 (V. 3).
     2.     (l.a pl.) Tala şi mania. Şi era una la părinfi Şi mindru-n toate cele. Cum e i'ecioura Inlre sfinţi Şi funo Intre stele. O.I 167/5. Căci amtndoi vom fi cuminfi, Vom fi voioşi şi teferi. Vei pierde dorul de părinfi Şi visul de luceferi. O.I 176/7. Atunci Făt-Frumos tşi luă ziuo bună de la părinfi ca să se ducă, să se botă el singur eu cşlile împăratului, ce-l duşmănea pe lalti-săa. P.L. 4/29; cf. 0.1 83/17; P.L. 67/7 |Y. 3; Pr. 2). ©(Construcţie meta-
— 400 —
 forică) Părinţii din părinţi = strămoşii. străbunii. Căci le iubeam cu oehi păglni Şi plini de suferinfi, Ce mi-i lăsară din bălrtni Părinţii din părinţi. O.I 192/8 [V. 2|.
    3.      Termen cu carc sc adresează cincva călugărilor. Deodată intră bălrtnul. — Binecuvintează, părinte. P.L.
74-10. Vei răspunde — părinte, duci idei şi cugetări tn natură după analogia împrejurărilor omeneşti. P.l,. 80/34. Adio, părinte. P.L. 91/3; cf. P.L. 74/24, 74/31, 75/10 (Pr. G]. + Călugăr. Lasă grija sfinţilor fn sama părinţilor. O.I 183/17. in <irum, părintele Onufrei, dtnd ca din Intimplare de mina pictorului, care confinea vro citeva piese de aur, crezu ci'i ce-i găsit li bun găsit. P.L. 83.6 [V. 1 ; Pr. IJ.
    —       Formă gramaticaăl: sg.n.ac. părinte (P.L. TC/34), părintele (IM.. 75 26. 63 6. 90,28). u d, părintelui (P.L. <>2 2.">i. voc. părinte (O.I 11 ti 11. 116 1'». 177/2 ; P.L. 74/19, 71 21. 74 31. 75.1(1. 80,34. 01,3); pl.n.nc. părinţi (O.I Si! 17. 167 5. 17f>,'7. 102 8: IM.. 4,20). părinţii (O.I 192/8; P.L. 67 7). părinţilor (O.I 1X3 17).
    PAllTAŞ s.m. Partizan, ndept. Q (Construcţie metaforică) A fiice (pe cinevj) piirlu^ durerilor lui Crisl v. Hristos (V. 1].
    —   Forme gramaticale : sg.n.ac. părl;iş (O.IV 432/35).
    PĂS s.n. (în loc.adv.) Fără păs = nepăsător, indiferent. An jurat ca peste dlnşii să trec falnic, fără păs. Din pristolul dc la Homa s<i dau calului omis. O. [ 147/9 (V. 1).
    P.\sA vb. I. Intranz. (Construit cu dativul; şi in forma pasa) A se îngrijora, u simţi o nelinişte; a se sinchisi. a se interesa. Ce-o sii-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gindesc. Ca şi vinlti-n valuri trece pesie traiul omenesc. O.I 133 29. O-ii pasă fie. chip de lut. Dac-oi fi eu sau altul.’ O.I 181,11. Prin bolţile de noroi ... treceau nişte ciubote mari. cărora nu Ic-ar fi pasai nici de potop. 1\L 2<> I I ; cr. O.I Mi in. Iii I I, 48. 4, 5.V2 I. 187/6 ; P.L.
S 1 1. H 21. 31.'36 |Y. 7 ; Pr. 1], •$> ICxpr. Puţin inii pas3 = mi-e inrlifc-rcnt. Q (Hcpeliţie) .X-am >ii<ut speranţe, puţin mi-n /.ii*;/: n-am avut dorinţe, nici una-n lume, pufin mi-a pusa!. P.L. 56/34. 35 [Pr. 2],
    —       Forme gramaticale : ind.prez. 3 sg. pusă (O.I 46/10, is I. :>5 21. 181 11. 187 G: P.L. 8 14, 8/24. 31/3C), p.c.
3 sg. u pjsal (IM.. 5<>3I. 56,35;; conj.prez. 3 sg. sA pese (O.i 133 20); opt.prez. 3 sg. ar pă:;a (O.I 46/14), p. 3 sg. ar ii pusut (P.L. 26/14). — Variantă: pasă (P.L. 26/14) vl>. I.
    1‘AsAREA, -IcA s.f. Diminutiv al lui pasăre. Cum vinăloru-nlinde-n crtng La păsărele latul, Clnd /i-oi întinde braful sting Să mă cuprinzi cu braful. O.I 174/22. Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună Se ascund In rămurele
-  .Xuaple bună! O.I 2<)7'1 ; cf. O.I 207 (V. 3).
    —       Formă gramaticală : pl.n.ac. păsărele (O.I 174/22, ?07. 207/1).
    PASCHIR s.m. Diminutiv al lui pes. Q (Ironic) Tu, cu inima şi mintea p>.ate eşti un paravan După care ea atrage ore un june curtezan, Care intră ca actorii cu păs-c'ornl măruntei, Lăstnd val de mirodenii şi de vorbe după el. O.I 102/27 (V. 1|.
                                                                                       PASCl’T s.n. Păşunal. Iepele melc pasc numai noaptea..
                                                                                   Uite, chiar de-acu pofi să porneşti cu ele la păscut. P.L.
16/15 (Pr. 1).
    p.\st6r s.m. Cioban. (Făt-Frumos) puse pe trupul s<îq împărătesc haine de păstor. P.L. 4/32. Rturile ce cio-răiau mai tn jos de brtiele melancolicelor stince învăţau de la păstorul tmpâral doina iubirilor. P.L. 5/6. Şi-n pep-turile păstorilor tineri, rezimafi c-un cot de-o stincă şi c-o mtnă pe bilă, incolfea un dor mai adine. P.L. 5/12 [Pr. 3).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. păslor (P.L. 4/32). păstorul (P.L. 5/6); pl.g.d. păstorilor (P.L. 5/12).
    PĂSTOnAŞ s.m. Diminutiv r> 1 lui păstor. Sleleau toate uimite pe cind trecea păsloraşul-impărat. doinind şi horind. P.I.. 5/10 (Pr. 1].
    PĂSTORESC, -EASC\ adj. Pastoral. Q (Mctaforic) Dc dragoste, dc împlinire a dragostei. După orele care tn amor se numesc păstoreşti, rămlnc In om o profundă descurajare şi lriste}ă. P.L. 80/7 (Pr. 1).
    PĂSTRĂ vb. I. Tranz, 1. A ţine In bună stare, a păzi. • Vintu-o foaie vestejită Mi-au adus muşc Ind fe-reasla . . . Voi păstra-o. voi Intinde-o Intre foile acele.
O.I 125/5. l’oi păstra inlreg amarul Şi norocul astor foi. In durerea vechii pierderi Recilindu-mă-napoi. O.I 126/1 (V. 2]. 4- A ţine, a purta. (Kamadcva) aripi are, iar tn lolbă-i El păstrează, ca săje/i, Sumai flori inveninate De la Gangele mărei. O.I 236/10 (V. 1|.
    2.     A facc să rumină in aceeaşi stare, a menţine. [Lucrurile) toate, in raporl cu mine păslrindu-şi propor/iunea. nu mi-ar pări nici mai mari nici mai mici de cum îmi par azi. P.L. 24/6. Poate că vn< Intimplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine. P.L. 9G/34 (Pr. 2). Expr. A pă:iirn tăiere ~ n tăcea, nedivulgind un secret. Iubimt In tuină am păstrat tăcere, Glndind că astfel o să-ti placă fie. O.I 200/1 (V. 1],
    —      Forme gramaticale : ind.prez.. 3 sg. păotrează (O.I 236/10), p.c. 1 sg. am păstrai (O.I 200r1). viit. 1 sg. voi păstra (O.I 125/5, 126/1); conj. prez. 3 sg. sfl păstrez** (P.L. 96/34); ger. păstrindu- (P.L. 21/G).
    PĂSTRARE s.f. Menţinere, conservare. Oamenii au o simfire întunecată pentru păstrarea şi mărirea neamului lor. P.L. 41/18 (Pr. 1|.
    P.\!jf vb. IV. Intranz. A merge, ? călca. Ah, subţire şi gingaşă Tu păşeai tncet. tncet. Dulce tmi veneai In umbra Tăinuitului boschet. O.I 112/14. Şi ieşind pe uşă iute, ei s-att prins de subsuoară. Braf de braţ păşesc alături ... le stă bine laolaltă. Ea frumoasă şi .el tlnăr, el tnall şi ea inaltă. O. I 154/17. ,./? insula lui Euthanasius". glndi el uimit şi păşea tnvet. P.L. 98/9 ; cf. O.I 46/22 7G/8 [V. 4; Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) A păşi pe-a nemuririi colo v. nemurire (V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind.prez. 3 stf. păşeşte (O.I 4G/22), 3 pl. păşe.e (O.I 154/17). imp. 2 sg. păşeai (O.I 112/14). 3 sg. păşea (P.L. 08/9), p.s. 3 sg. păşi (O.I 1/9); ger. păşind (O.I 76/8).
— 401 —
    pAşC.NE s.f. Loc de păscut. ©(Construcţii- melafo-ricâ) A schimba patria cu a turmelor păşune — a facc nomadism, a fi nomad. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce, ca-a turmelor păşune, a ei patrie ş-a schimbă, La pămtnt dormea finindu-si căpălti mina cea dreaptă. O.I 142/2 [V. 11.
    pAtA vb. I. Tranz. A murd;îri. ©(Mclaforic) Şi se poate că spre răul unei ginţi efeminate. Regilor pătaţi de crime, preoţimei desfrlnate, Magul, paza răzbunării, a cetii semnul întors. O.I 45/2. Fii bun .şi mare, ori pătat de crime, Acelaşi praf. O.IV 338/6 [V. 2|. ©(Metaforic) A acopcri, a Invrista. Pe cind luna, scul de aur, străluceşte prin alee Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi. O.I 159/7. Şi Dălează umbra verde cu fantasticele-i dungi. O.I 164/9 [V. 2|.
    —       Forme gramaticale : ind.prez. 3 sg. pâteuză (O.I 159/7, 161/9); part. pătat (O.I 45/2: O.IV 338 6).
    PĂTAT, -A adj. F i g. Dezonorat, necinstii. Şi de-n-trebaţi atuncea, vouă ce vă rămine? Munca, din earedtnşii se-mbată tn plăceri. Robia viafa ţoală, lacrimi pe-o neagra pine. Copilelor pătate mi:eria-n ruşine ... Ei tot şi v»i nimica. O.I 60/4 (V.l].
    PAtIMAŞ, -A adj. Stăplnit dc patimă, pasional. Pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca un copil Cind ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui april. O.I 157/27 [V. 1|.
    PĂTRAT, -A adj. Cu patru laturi şi patru unghiuri egale. El intră tn curtea, ce sâmăna a părăsită, a mănăs-lirei, cu pardosala ei de peire pătrate. P.L. 73/12 [Pr. 1).
    PĂTRtfNDE vb. III. 1. Intranz. şi tranz. A străbate, a răzbi. Xoaptea flamingo cel roşu apa-ncet pătrunde. O.I 45/14. Din izvoare şi din girle Apa sună somnoroasă ; Unde soarele pălrunde Pintre ramuri a ei unde. Ea In valuri sperioase Se azulrle. O.I 121 9. .S'-a stins viaţa falnicei Veneţii, X~auzi clntări. nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri. Pătrunde luna. tnălbind părefii. O.I 202/4. Razele lunei, pătrunzind in camera lui Dionis, Jzbeau faţa sa palidă. P.L. 37,8; <f. O.I 44/14, 56/2, 62/19, 103/9; P.L. 2G/21, 26-30. 11,30, 50/13, 51/29, 62/20, 73/36, 78/16, 89/36 [V. 7; Pr. inf. ©fin contexte figurate) A zilei raze roşii In inimă-mi pătrund. O.I 98/5. Nici luna plutitoare, nici sle'ele din ceri n-or să pălrunză-n umbra trecutelor dureri. O.IV 132 14. Dintr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemişcaţi doi ochi de jeratec, a căror raze roşii ca focul ars palrundeau in rărunchii fetei. P.L. 18/26; cf O.I 50/4; P.L. 58/22 JV. 3; Pr.21. (Refl. pa s.) Luminiş de lingă baltă, Care-n trestia înaltă Legănlndu-se din unde, în adincu-i se pătrunde. O.I 215/8 [V. 1). ©(Intranz.; metaforic) O idee rămine la mine zile inlregi pe suprafaţa minţii . . . după multe zile, ea pălrunde-n fundul capului, ş-alunci devine, prin altele, ce le-a fi găsind acolo, adîncă şi înrădăcinată. P.L. 89/39. Dacă vrodată iubirea ar pătrunde tn inimă-mi, aş muri de amor. P.L. 90/6. Lasă-mi numai timp ... ca icoana ta să pătrundă adtnc tn inimă, să mă familiarizez cu această idee. P.L. 90/13 [Pr. 3|.
    2.      Intranz. A ajunge undeva, a intra. Cobori in jos, luceafăr bllnd, Alaneclnd pe-o rază, Pălrunde-n casă şi tn gtnd Şi viafa-mi luminează. O.I 168/27. Glasul li pătrunde la a ei ureche. O.IV 365/24. [Dan] vedea pe ca-
valeri sărind gardurile şi pătrunzind prin grădine. P.L. 44/18; cf. O.I 171/19, 181/3; O.IV 366/8; P.L. 5/35, 5/37 [V. 5; Pr. 3]. ©(Element de personificare) Lună, fu, slăpln-a mării, pe a lumii boltă luneci . . . Şi tn cile mii de case lin pătruns-ai prin fereşti. O.I 130/15 [V. 1). © (In context figurat) Pătrunde Irisl cu raze reci Din lumea ce-t desparte. O.I 175/25 (V. 1). + (Despre ochi) A privi intens. Ochii ei cei mari, albaştri, de blindeţe dulci şi moi, Ce adine pătrund in ochii lui cei negri, furtunoşi! O.I
52  2 (V. 1).                                         •
    *{. Intranz. şi tranz. A se răsplndi (In ceva), a sc imprăştia. In sunete din urmă pătrunde-n fire cint, Jelind-o pe. crăiasa cu chip frumos şi sflnt. O.I 98/28. Pătrunză lalanga Al serii rece vint, Deasupră-mi teiul sflnt Să-şi scuture creanga. O.I 216/16. Un miros voluptos pătrundea raiul. P.L. 98/17 [V. 2; Pr. 1|. + Intranz. A sc- facc. a deveni cunoscut. însă lu tmi vei răspunde că e bine ca In lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume. O.I 137,14 [V. 1].
    4.      Tranz. Fig. A străbate cu mintea, a Înţelege, a priccpc. Şi cind propria ta viafă singur n-o ştii pe de rosl, O să-şi bată alfii capul s-o pătrunză cum a fost? O.I
131,8.  S-or să pălrunz-amarul pierdutei tinereţi. O.IV 432'15 [V. 2). ©(Construcţii metaforice) Sfinx pătrunsă dc înţeles v. sfinx [V. 1). Pătruns de sine însuşi = cunoscindu-se pc sine insuşi. La-nceput, pe cind fiinţă nu era, nici nefiinfă, Pe cînd totul era lipsă de viaţă şi voinţă, Cind nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns . . . Cind pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns. O.I 132/16 (V. 1).
    5.      Tranz. Fig. A zgudui, a impresiona puternic, a mişca adine. Şi pătruns de-ale lui pătimişi de-amoru-i, cu nesaţiu. El ar frlnge-n vers adonic limba tui ca şi Ho-raţiu. O.I 162/1. Sd mor pătruns de jalea amorului meu sflnt. O.IV 430/15. Asta-i întrebarea, zise Dan tncet, enigma ce pătrundea fiin'tt mea. P.L. 53/36 ; cf. O.IV 433/1 [V. 3; Pr. 1|. © (Refl.; metaforic) A se lăsa vrăjit. De-al tău chip el se pătrunde, Ca oglinda U alege — Ce priveşti zlmbind in unde? Eşti frumoasă, se-nţelege. O.I 210/13 (V. 1).
    —       Forme gramaticale : ind.prez. 3 sg. pătrunde (O.I 44/14, 45/14, 56/2, 98/28, 103/9, 121/9, 168/27, 171/19, 175/25, 181/3, 202/4 ; O.IV 366/8 ; P.L. 62/20, 78/16, 89/36, 89/39), se pătrunde (O.I 210 13, 215'8), 3 pl. pătrund (O.I 52/2, 62/19, 98/5). imp. 3 sg. pătrundea (P.L. 26/21, 53/36, 98/17, era pătruns (P.L. 44/39), 3 pl. pătrundeau (P.L. 18/26, 73/36), p.s. 3 sg. pătrunse (O.IV 365/24; P.L. 5/37, 75/33), 3 pl. pătrunseră (P.L. 32/21), p.c. 2 sg. ai putruD9 (O.I 130/15); conj.prez. 3 sg. 9ă pătrundă (P.L. 90/13). să pătrunză (O.I 134/8, 137/14), pătrunză (O.I 216/21), viit. (popular) 3 pl. or 9ă pătrunză (O.IV 432/14, 432/15); opt.prez. 3 sg. ar pătrunde (P.L. 90/6); ger. pătrunzind (P.L. 37/8, 44/18, 51/29); part. pătruns (O.I 31/21, 132/16, 162/1; O.IV 430/15; P.L. 5/35, 50/13), pătrunââ (O.IV 433/1).
    PĂTURA s.f. Strat. Brusturi mari, luminărele, sul-cină şi măzărichea, care-şi ţese pălurite ei de flori asupra tntregei vegetaţii, pe care o zugrumă cu Incltciturele ramurilor. P.L. 73/16. Deasupra păturei afinate de lume vegetală se mişcă o lume întreagă de animale. P.L. 78/23 [Pr. 2). © (Comparaţie) Scinteie marea lină şi placele ei sure Se misc-una pe alta ca pături de cristal Prin tunce prăvălite. O.I 63/7 (V. 1).
— 402 —
    —      Forme gramaticale : sg.g.d. păturel (P.L. 78/23): pl.n.ac. pături (O.I 63/7), pAlurlIc (P.L. 73/16).
    PAzf vb. IV. Tranz. A sta de pază, a veghea. 9 (Element de personificare) Stele păzeau tăria, luna trecea ca un scut de argint prin întunericul nourilor. P.L. 44/28 |Pr. l|.
    PE prep. A. (Introduce un complement direct)
    I.     (Complementul direct este expiimat printr-un substantiv, care poate fi); I. (Nume propriu de persoane) Eu vreau aii-mi dai copilul zburdalnic — pe Arald. O. 1 91/30. I.-am rhemat ii» somn pe Ii ama — Kamadeva. zeul indic. O.I 23li Fără de-a zic? o vorbii, cl apucă pe Făt-Frumos şi-l azvirti in nourii cri negri. P.I.. 13/6; cf. O.I 15/19, 29/13, 30 13. 32 30. 92 5. 92/10. 95/30. 97,9. 98/30. 102/4; P.L. 10'23. 13 6. 1 1 2. 21 '20. 21/2'). 21/36. 22'4. 30/38. 42/32, 53 39. (Hi 7. 79 40. 79 41. «">'27. 91 18. 9ii 9. 96/22 |V. 12 ; Pr. 18|.
       (Nume comun care indic;! o persoană) n) (Substantiv nearticulat) .4r( n-ai chip in toată voia ...pe copilă s-o desmierzi. O.I 155.22. Fa l-asculta pe copilaş Uimită şi distrasă. O.I 175.5. FI se reîntoarse şi găsi pe fată iar singură. P.I.. 12 33; cf. O.I 53/19, 85/36. 91/35, 93,29. 1 19,23. 185 19; P.L. 9'12. 15 9. 21/8, 22/1, 35/13. 44'17. 7613. sn 21 |Y. 8; Pr. 9|. + (Intre substantiv şi prepoziţie se intcrcalcazu o determinare atributivA, adjectiv demonstrativ) Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti sinlă prin iubire. Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond. O.I 30/24. Adesa şi-o închipuia pe acea umbră argintie cu fafa albă şi păr de aur. P.I., 28/22. Mult a trebuit pin l-am prins in lai pe acest călugăr evlavios. P.L. 43/10; cf. O.I 9/22 |V. 2; Pr. 2|. b) (Substantiv precedat de un articol nehotărlt) Căci te iubesc copilă . . . Ca visul pe-un copil. 0.1 22/8. Gloriu-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic. O.I 140/3. V«:u pe-un bătnn mucalit silindu-se a tăie mutre evlavioase, pentru a impune trecătorilor. P.L.
75-36; cf. O.I 11 '2. 12 17. 21/3. 53:20. 130/17, 140/22, 154 37 [V. 9; Pr. 1]. o) (Substantiv articulat cu articolul lioti'irit enclitic) Parcă-I văd pe astronomul cu al negurii repaus. Cum uşor. cu din cutie, scoate lumile din haos. O.I 1 io 23. Vrei s-o vezi chiar bine. s-o fii bine minte l’e ncfrrîcita. dulce şi cuminte. O.IV 36518. Ist pleşuv are so mă ia . .. căci, cum văd, joacă pe doctorul in momentul acesta. P.L. 62/11; cf. P.L. 26/12, 50,31, 74/31 |V. '2: Pr. IJ. (Substantivul denumeşte o rudă apropiată) Să te-nvăil eu ce să facem ca să învingi tu pe mama. P.L.
8 27 [Pr. 1|. (Substantivul este Însoţit de un atribut adjectival) Şi el — el vlrful mindru al celor ce apasă — Ser-lută-n a lui cale pe-apitritlorul mut. O.I 62/7. Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat. O.I 146/8. îmi place a reprezenta pe femeia agresivă. P.L. 79/30; cf. O.I
18,3.  98,29, 110/16, 140/30. 140/32, 150/11; P.L. 11/10, 14/11. 81/36. 97/7, 98/19 [V. 8; Pr. 6). (Substantivul este Insolit de un adjectiv posesiv) Vedeam ca in vis pe al meu tnger de pază. O.I 41/2. — Cum te cheamă, măi copile? — Ca pe tolă-meu, Călin. O.I 84/2. Dan s-aruncă la gltul tui pllngind ca un fiu ce n-are să mai vadă pe tatăl uiţi. P.L. 43/22; cr. O.I 5/17, 41/10; P.L. 4/31, 75/26, *■8/35 |Y. 4 ; Pr. 4).
    3.     (Nume comun care desemnează un animal) Ctnd pe leu II vede Muge tare. O.I 165/11. Sperios insă pe leu
tntr-un cerc tl ocoleşte. O.I 165/15- Ce e? II întrebă Genarul pe calul năzdrăvan. P.L. 12/16 [V. 2; Pr. 1|.
    \. (Nume comun care indică un lu(ru, arătlnd o tendinţă de personificare a obiectului denumit prin substantiv) Reldiman vestind tn stihuri pe războiul inimic. O.I 31/12. Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă. O.I 98/18. .Şi pe teiul noslru-nlreabă : Cine suntem ? O.I 101/21 ; cf. 0.1 24/4 IV. 1).
    II.    (Urmat de un complement direct exprimat prin-tr-un pronume, care poale fi:) 1. (Pronume personal) Dacă boiul mi-l tnmlădii, dacă ochii mei tmi plac, E temeiul că acestea fericit pe el tl fac. O.I 80/20. Te-aş cere doar pe line, dar nu mai eşti a ta. O.I 127/2. Pare că le-aş iubi . . . atunci clnd ai fi supărată pe mine. P.L. 118/11 ; cf. O.I 59/20. 59/29, 76/13, 80/1, 83/17, 84/4, 92/13. 95/27, 97/1, 11tt/4. 134/22, 134/22. 147/28. 150/10. 151/31, 160/26, 160/37, 173/6, 175/10, 194/14, 199/19, 231/4; P.L. 9/5, 17/30, 21/5. 27/39, 31/31. 31/32, 31/33. 45/26, 47,10, 47/13, 50/fi, 54/11. 56/24, 62/11, 75/8, 75/10, 75/21, 86/14, 89/11, 89/14, 97/28, 97/33, 99/25, 100/8 JV. 24; Pr. 25).
    2.     a) (Pronumele relativ „care”)Ea [fu/ia] din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care Insă le sim/im ca-n vis pe toate. O.I 130/6. Impărafi pe care lumea nu putea să-i mai încapă, Au venit şi-n fara noastră de-au cerut pămlnt şi apă. O.I 147/21. Eu te voi scăpa din multe primejdii, pe care fi ie găteşte baba. P.L. 17/32; cf. O.I 3/23. 72/9. 116/6: P.L. 7/1. 21/7, 22/38, 25/26, 26/34, 36/1, 41/36, 42/12. 42/13. 42/33. 43/3, 14/16 46/16. 47/8, 51/22, 55/15, 57/1, 60/14, 60/24, 61/17, 61/24, 67/13, 69/7, 73/16, 73/41, 76/29, 79/28. 84/27, 84/31, 86/9. 87/2, 87/3, 87/21, 88/2. 90/28, 91/7. 94/21, 94/36, 97/28. 97/38, 98/7, 99/25, 101/16 |V. 5; Pr. 44). b) (Pronumele interogativ ,,cîte”) Cile inimi In plăcere Ii resallă uşurel! Dar pe ctte ... Ctntu-i mistic le apasă. 0.1 13/8. Dar pe ctte suspinlnde Le delasă-ncelinel. O.I 14/9 [V. 2).
    3.     (Pronume demonstrativ) Aştept din parle-ti, o rege cavaler. Că-mi vei da prins pe-acela, ce umilit ţi-l cer. O.I 91/29. Danful, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii.
O.I 10214. Aii. pe acesta-l voi. zise Făt-Frumos, fiind la vorba lui. P.L. 18/9; cf. O.I 93/19, 157/33 ; P.L. 16/22, 18/3. 82/1 |V. 4; Pr. 4]. <> (Pronumele demonstrativ ,.cel”. in compunere cu pronumele relativ ,,ce”) I.a jugu-i ei sileşte pe cei ce l-au urit. O.I 62/15. S<î binecuvineze pe cel ce mă impilă. O.I 115/22 JV. 2],
       (Pronume nehotărlt) Dar-aşa ni e destinul. Vitreg prea adeseori. Unui — lumea i-acordează. Iar pe allul il botează Cu-a lui rouă de plinsori. O.I 14/14. In multe forme-apare a vieţii crudă taină. Pe tofi ea ii inşală. O.I 64/19. Scoase inimele din ctteşişeple caii. spre a le pune pe toate tntr-un Iretin slab. P.L. 17/39; cf. 0.1 63/7, 83/24, 115/21, 130/6, 133/23, 136/8. 136/15, 196/14, 226/12; P.L. 41/41, 68/9 JV. 11 ; Pr. 3).
    5.     (Pronumele negativ ,.nimeni”) Lipsii de iubire — căci n-avea pe nimeni in lume . . . el ştia că tn S,aceaslă ordine a realităţii”, cum o numea el. nu-l va tnttlni nici un ztmbel. P.L. 28/8. .Vu iubesc pe nimeni. P.L. 89/11' Eu, care n-am fost iubit, nici am iubii pe nimenea. P.L. 90/15 (Pr. 3).
    III.   (Urmat de un complement direct exprimat printr-un numeral cardinal) Joace unul şi pe patru Totuşi lu ghici-vei chipu-i. O.I 196/3 |V. 1).
    IV.    (Urmat de un complcmcnt direct exprimat printr-un adjectiv substantivat) Ş-acele milioane, ce in
— 403 —
ffrămezi luxoase Sunt strlnse la bogatul, pe ceI sărac apasă O.I 59/4 [V. 1).
    V.     (Urmat dc un complemcnt direct, subînţeles, determinat dc un pronume in genitiv) Vreau să mă-nec de a'ulcea-nvăpăiere A celui suflel ce pe al meu şl ie. O.I 200'8. Mergea astfel .... fără ca luna să-i facă vro timbru . . . căci pe~a Iui o lăsase acasă. P.L. 49/3. Iată ce zic, răspunse arăttnd pe a sa [scrisoarea]. P.L. 88/7 [V. 1; Pr. 2).
    VI.    (Urmat de un complement comparativ exprimat printr-un substantiv sau un pronume şi prccedat de adverbul de compar&ţie ,,ci”) Acea tainică simţire, carc doarme-n u la harfă, în cuplete de lealru s-o desfaci ra pe o marfă? O.I 137/10. S-o admiri şi s-o dezmierzi Ca pe-o marmură de Păros sau o plnză de Corregio. O.I 157/31. O lebâaâ tşi înălţase aripele ca pe nişte plnze de argint. IM.. 10/28; cf. O.I 152/10; P.L. 48/24, 51/13, 76/31. 86/31, 92/6, 92/7 [V. 3; Pr. 7).
    B.  (Introduce un complement         indirect) O astrologie
 mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul geocen-trist, sistem care admite pămintul de centrul arhilrclurei lumeşti. P.L. 35/11 (Pr. 1]. + (Complementul exprimă obiectul unui schimb) în schimbul, pentru. Şi de-ntrebaţi atuncea, vouă ce vă rămine? Munca, din care dinşii se-mbată tn plăceri, Robia viafa loată, lacrimi pe-o neagră ptne. O.I 60/3. Astfel de noapte boga.ă, Cine pe ea n-arda viafa lui toată? O.I 231/24. Eu singur mi le cumpăram [cărţile] cu toptanul, biblioteci risipite ale oamenilor bu-trlni, a căror clironomi apoi mi le vindea pe un preţ de nimica. P.L. 61/27; cf. O.I 173/10, 232/5 [V. 4; Pr.’ 1],
    C.  (Introduce complemente circumstanţiale) I. (L'rmat
 de un complement circumstanţial de loc) 1. (Complementul arată că starea, acţiunea sau mişcarea arc loc la suprafaţa sau deasupra unui obiect) Pe aceeaşi ulicioară Bale (una tn fereşti. O.I 112/1. Pe masa ta aşez o foaie smuliă. O.IV 333/7. Lingă prispă steleau două butii cu apă — iar pe prispă torcea o fată frumoasă. P.l,. 7/21 ; cf.         O.I 1/22,
 3/12, 3/15, 3/21, 3/22, 4/5. 4/13. 4    15, 9/19. 11/24,       M/ti,
 15/18, 17/8, 17/8,17/12, 17/15, 19/7. 21 7. 22/1, 23,5. 23/1 1. 24/1, 27/23, 28/8, 28/12, 29/13, 32/7, 32/28, 32/34, 35 9. 36/9, 37/1, 37/14, 37/16. 38/8, 40/14, 42/2. 42;1<). 42/15, 42/15, 43/3, 45/12, 46/10, 48/1, 50/6. 50/7, 50/15,              5M,
 51/10, 52/7, 52/17, 52/21, 53/11. 55/17. 55/19, 56/1, 59;2, 62/21, 62/22,63/16, 65/15, 66/24, 67/28, 69/10, 69/12, 09/21. 71/3, 72/4, 75/2. 75/9, 75/14, 76/15, 76/19, 76/21, 79/16, 79/22, 82/5, 82/27, 83/33, 84/7, 84/9. 84/15, 84/17, 84 17, 84/23, 84/31, 84/38, 85/24, 85/29, 88/6. 88/9, 91/32. 92/7, 92/24, 93/6, 93/9, 94/1, 94/4, 95/6, 95/20. 95,22, 95/31, 96/5, 96/11, 96/25, 97/19, 97/21, 98/6, 98/14, 98/22, 99,1, 99/4, 100/14, 103/24, 112, 112/1, 112/18, 114/3, 117/22, 118/11, 120/26, 123/15, 124/4, 125/18, 127/28, 128/4, 130/26, 132/9, 132/34, 140/33, 142/14, 144/7, 144/19, 148*5, 148/16, 150/2, 150/15, 150/21, 150/25, 152/8, 154/3, 154/9, 160/14, 160/20, 160/33, 162/20, 165/4, 167/13. 167/15, 168/11, 168/16, 171/26, 171/29, 172/19, 177/4, 179/9. 181/6, 182/13, 186/15, 192/20, 199/14, 201/11, 202/3, 202/5, 212/10, 213/11, 213/14, 220/12, 222/12, 228/20, 229/5, 231, 231/1,' 231/7, 232/20, 236/8, 236/16; O.IV 364/22 , 365/7, 366/5 , 369/11, 369/13 , 432/30 , 432/32: P.L. 3/24, 4/2, 4/31, 4/36, 4/38, 5/7, 5/26. 5/31, 6/1, 6/33, 7/25, 9/23, 9/39, 12/9, 14/25, 14/26, 15/29, 16/7, 16/7, 17/18, 17/19, 17/22, 17/27, 18/2, 20/4, 20/12, 20/25, 20/27, 21/21, 22/1, 22/12, 22/13, 22/27, 22/29, 23/12, 23/38, 27/26, 28/35, 29/27, 29/30, 31/12, 32/9, 32/18, 35/24, 35/36, 36/3, 36/27,
 37/37, 38/32, 39/1, 39/8, 39/11, 39/30, 39/31, 40/22, 40/25, 41/29, 42/7, 43/17, 14/8, 44/40, 45/12, 15/20, 49/2, 49/5,
 49,9,   49/36, 50/17, 50/21, 50/26, 50/27, 51/38, 52/19, 52/21, 52/27, 57/4, 58/25, 58/36, 59/36, 59/36, 59/39, 59/40, 60/16, 60/23, 61/16, 62/27, 63/2, 63/3, 63/22, 63/27, 64/15, 66/12, 68 22, 69/33, 71/31, 71/32, 73/3, 73/26, 73/30, 73/40, 74/12, 74/12, 74/25, 75/36, 76/3, 78/36, 79/15, 79/40, 80/16, 80/17, 82/20, 83/29, 83,33, 84/15, 84/16, 84/25, 84/29, 89/37, 90/1, 90/17, 92/7, 92/30, 93'6, 93/11. 93/35, 93/38, 94/2, 95'3, 96/1, 97/8. 97,11. 98/20, 98/23, 98/39, 99/12. 99/20, 100/36, 101/22, 102 8 [V. 187; Pr. 141|. + (Legat de un sens figurat) Asupra. Pe inimă-i de-atuncea s-a pus o neagră palu. O.I 9(1/18. Aducerile-aminle pe suflet cad In picuri. O.I 107/5. Ca farmecul luminii reci Gindirile străbate-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de patimi. O.I 179'16; cf. O.I 96/21, 97/3; O.IV 430/24; P.L. 23/33 [V, G; Pr. 1], + In jurul, pe după. Abia un braf pe gll i-a pus Şi ea l-a prins tn brafe. O.I 179/23 (V. 1]. + (Construcţia prepoziţională, legată de un sens figurai, arc şi funcţiune atribulivu, cuprinzind şi ideea de posesiune) Peste. Domnind semeţ şi ilnăr pe roinicele stoluri, Căror a mea fiinţă un semizeu părea, Simţeam că universul la pasu-mi tresărea. O.I 91/1. Spuma asla-nve-ninală, astă plebe, ast gunoi Să ajung-a fi stăplnă. şi pe (oră şi pe noi. O.I 150/32. Adesea işi închipuise el însuşi cit dc trişti, cit de monotoni vor trece anii vieţii lui — o frunză pe apă. P.L. 28/7; cf. O.I 142/12 [V. 4; Pr. 1],
     2.  (In legătură cu verbe de mişcare; complementul
 arală suprafaţa pc carc se desfăşoară mişcarea, intr-o direcţie oarecare sau In direcţii diferite) Şi pe masa-mpă-rătească sare-un greier, crainic sprinten. O.I 87/19. De atunci şi plnă astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi <le haos pe cărări necunoscute. O.I 132/30. Aşezaţi Intr-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. P.L. 51/3(1; cf. O.I 4'32, 12/6, 15/21, 26/14, 35/24, 46/17, 46/17, 61/21, 62/5. 63/11, 63/23, 66/5, 66/9, 67/5, 67/17, 67'30, 75/6. 23/29, 91/11, 92/23, 93/25, 97/6, 103/30, 104/10, 108/7, 114/9, 141/3, 1 14/4, 114/5, 148/20, 150/5, 154/16,   154/25,   155/18, 155/18,   157/19, 158/1, 158/1.
 158/1. 168/14,   168/15,   168/16, 170/5.    170/6, 171/3, 172/23,
 173/7, 186/3, 203/3, 204/10, 207/9, 209/6, 210/18, 211/23. 227/2, 228/2,    231/5,    234/10, 236'6;        O.IV 432/20; P.L.
 4'3. 7/13, 9/25, 9/28. 11/18.      13/12,      13/19, 14/2, 15/29,
 16/22,  18/15, 18/19. 20/37. 26/23,        26/23,  28/28,   28/28,
 29/13, 29/13, 36/7, 38/38, 38 40. 38/41, 39/16, 39/36, 39/36, 39/38,  39/38, 44/11, 44/11, 44 24,        44/25,  47/32,   48/30,
 48/32,  49/2, 49/5, 49/31. 52/2, 52 2,     54/28,   59/9,   59/27,
 63/30,  65/5, 71/4, 72,5, 72/5, 72'9,       72/9,  72/23,   72/23,
 73/3, 78/1, 78/32, 79/24, 83/24, 83/24, 84/26, 85/31, 87'28,
 .94/15, 94/16, 95/38, 97/5, 97/5, 97/24, 100/32, 101/46 (V. 62; Pr. 70). + (Cu nuanţă instrumentală) Prin. Cum copacu-şi uită foaia Ce pe vint mi-a fost trimisă. Astfel ea uitat-au poate Aste foi de dlnsa scrise. O.I 125/10. O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze la tine lu mă chemi. O.I 129/2 [V. 2\.
     3.      (In legătură cu verbe care denumesc o acţiunc de revărsare, prelingerc sau scurgere) Peste; de-a lungul. Şi din oglindă luminiş. Pe trupu-i se revarsă. O.I 168/14. Miroase florile-argintii Şi cad, o dulce ploaie, Pe creştetele-a doi copii Cu plete lungi bălaie. O.I 179/27. Işi despletise părul pe umerii rotunzi. P.L. 100/36; cf. O.I 3/8, 43/1, 44/11, 44/11, 52/3, 62/28,63/22, 63/22, 123/24, 130/7, 130/12, 136/14, 152/7, 188/10, 201/1, 216/7, 219/12, 219/19,
— 404 —
 221/23, 223/12, 223/15, 223/17, 235/22; O.IV 378/10; P.L. 3/22, 9/37, 10/27, 13/40, 14/7, 26/9, 27/15, 39/8, 55/1, 67/27, 93/23, 100/6 (V. 26; Pr. 13J.
     4.    (In legătură cu verbe care dcnumcsc o acţiune de străbatere, de treccre) Prin. Pe două por(i deschise Se azvlri doi leoparzi. O.I 165/20. împăratul zlmbi . .. şi-l trase (pe Făt-Frumos] la o fereastră mare, pe care vedea lacul cel tntins. P.L. 10/25. Se-om uita pe fereşti lu duduci. P.L. 75/5; cf. P.L. 44/18 |V. 1 ; Pr. 3|. + (Precede un adverb relativ carc inlroducc o propoziţie circumstanţială de loc) Printre gratii luna moale Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale; Vnde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pc-unde nu — părea că umbra cu cărbune-/ zugrăi’ită. O.I 76,28. Păre/ii posomorl/i aveau, pe unde ajungea lumina lunei două cuadrate. P.L. 29/35. S~apropie de lac şi. treclndu-l pe unde era vad, veni tn insulă. P.l.. 98/18; cf. P.L. 6'25 [V. 1 ; Pr. 3].
     o. (Complementul arată direcţia sau ţinta unei mişcări sau acţiuni) Spre. înspre, la. către. Ah.' geniul mare al deşteptării tale Păşi, se duseacuma pe-a nemuririi cate. O.I 1/9. S-au dus cu hale pe o cale nenturnată. O.I 31/17. Se repezi pe uş-afară. P.L. 85/30; cf. O.I 144/14, 154/35, 198d ; O.IV 333/2 (V. 6; Pr. 1],
     B. (în legătură cu ideea dc încadrare Intr-un loc determinat, Inlr-un spaţiu etc.) In. in cadrul. Afi visat zile de aur pe-astă lume de amar. O.I 36/3. Ah! — :ise unul — spune(i că-i omul o tuminâ Pe lumea asia plină de-amarttri şi de chin? O.I 56/7. La ce oare dlnsa s-a născut pe lume?
 0.1V    364/21 ; cf. O.I 32,20, 36/18, 132/37, 134,4, 140/35,
 185,22. 194/9 [V. 10|.
     II. (Urmat dc un complement circumstanţial de timp)
 1.      In timpul, cit timp c . . . Căci Odin părăsise de ghea/ă nalta-i domă, Pe zodii stngeroase porneau a lui popoară. O.I 91/7. .Vu mă uita, Făt-Frumos, câ pe cil vei fi tu departe, eu oi tot pttnge. P.L. 11/15; cf. O.I 60/32, 98/27, 107,16,116/14,117/18,120'28,177/3,178/5.186/14, 212/18 ; O.IV 361/14, 430/18; P.L. 0/16, 13/19. 41,41. G7/38, 82/30 [V. 13; Pr. 6). <0> Loc.con}. Pe eind v. cind (V. 22; Pr. 16). + Pentru un limp, pe o perioadă. Atunci el pricepe ... Că pe-o clipă se-năl/use chiar In rai la Mahomet. O.I 144 25. Pe o vreme vă puteţi schimba firile. P.L. 42/5. Astfel cadavrul meu va sla ani întregi sub torentul curgător, ca un bâtrtn rege din basme, adormit pe sute de ani tntr-o insulă fermecată. P.L. 98/37; cf. (P.l 115/7, 16012. 235/9; P.L. 6I./20 [V. 4 ; Pr. 3).
     2. (Urmat dc determinări care arată distribuţia) In ficcarc. pentru o perioadă dc ... Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atll de van Ce le-abale şi la paseri de vreo două ori pe an. O.I 155/36 |V. 1].
     III.  (Urmat de un complement circumstanţial de mod) 1. (Cu sens modal propriu-z-is) Ceasul ultim ii tmpacâ toată viafa-i de aurere; Ah! şopteşte el pe moarte — cine eşti glcesc, iubită. O.I 53/1 fi. Cil suntem tncă pe pace, eu t(i zic: Bine-ai venii' O.I 146/14. E un om ... cu cari-şi petrece şiretul Ruben pe conta mea. P.L. 62/4 ; cf. O.I 37/8, 44/32, 56/10, 71/8, 80/3, 82/11, 82/16, 84/27, 84/40, 105/4. 119/9, 125/20, 134/7, 157/34, 173/1, 173/3, 174/10, 175/1, 189/16, 214/18, 214/18 ; P.L. 7/34, 13/30, 27/13, 27/40, 38/20, 41/7, 46/34, 55/19, 59/21, 63/4, 63/9, 67/16, 67/40, 68/3, 68/27, 69/3, 69/31, 71/11, 92/11, 92/23, 94/19, 102/3 (V. 23; Pr. 23],
     2. (Cu nuanţă locală) / tngă corlu-i, unul dintre fiii falnicului domn Sla zlmbind de-o amintire, pe genunchi
 scriind o carte. O.I 149/1. Cum ea pe coale-şi răzima Vislnd ale ei Umple. De dorul lui şi inema Şi sufletu-i se împle.
 O.I 167/21. Purul ei de aur era împletit tn cozi lăsate pe spate. P.L. 7/21; cf. O.I 9/10, 20/10, 35/23, 36/8, 42/7, 43/15, 43/15, 13/17, 55/3, 74,8, 76/23, 84/35, 87/12, 98/23, 127/6, 134/19, 134/33, 140/7, 1 10/26, 168/26, 171/18, 181/2, 184/7, 228/12; O.IV 365/29; P.L. 4/16, 4/25, 5/13, 9/28, 9/37, 10 19, 21/8, 21/12, 28/21, 28/35. 28/36, 35/38, 37/18, 48/30, 59/29, 59/39, G3/4, 04/20, 76/18, «0/40, 93/12, 100/31, 100/31 |V. 27; Pr. 24|. <0-l.oe.prcp. Pe urina v. urmă {V. 1|. Pe dcnainlcn v. dinaintea [Pr. 1|.
     :i, (Cu in(clcs instrumental, adesea şi local) Cu ajutorul, prin intermediul, cu, prin. Arutd pe-un cat negru zbura. O.I 92/26 [V. 1|. +(în construcţii care denumesc limba ca mijloc dc comunicarc) tn. Invă/ătură ... de pe grecie pc românie tttcuită. l'.L. 35/19 (Pr. 1].
     I). (l'rmal dc un atribut) Vezi pe-un rege ce-mptnzeşte globu-n planuri pe un veac. O.I 130/17. Clnd cu sele caufi forma ce srt poată s<i te-ncapă, Sâ le scrii cum cere lumea, vro istorie pe apă? O.I 137/12. Orice noroc Şi-ntinde aripile, Oonit de clipele stării pe loc. O.IV 379/4. Intr-o zi el primi o scrisoare cu sigil negru ... o copie de pe un testament părea a fi. P.L. 30/33; cf. P.L. C0/26 (V. 3; Pr. 2).
     E. (In propoziţii compuse) De pe = a) din jur, dc lln^ă; dc deasupra. Să-Ii desprind din creştet vălul, Să-l ridic de pe obraz. O.I 75/8. O frumoasă mină scapă de pe margine de-altan O /minţiţii O.I 166/4. Ruben li luă umbra şi hlrliile de pe masă. P.L. 62/14; cf. O.I 30/10, 53/12, 60/24, 83/21, 93/16, 104/12, 130/27, 147/29; P.L. 20/3, 20/15, 23/26, 40/8. 51/18, 51/27, 52/33, 87/35, 97/24, 100/16 [V. 10; Pr. 11|. (fn construcţii atributive) Şi piolra de pe groapă crâpind in două sare. O.I 95/4. Să aluneci pe poleiul de pe uliţele ninse. O.I 157/19. Ea se sculă, Işi netezi părul de pe frunte. P.L. 10/18; cf. O.I 32/19, 35/3, 50/4, 103/19. 1(14/29. 110/18, 140/31, 154/36; P.L. 35/35, 47/2. 52/9, 57/23. 82/20 [V. 10; Pr. 6); b) din. Şi inelul scump i-t scoate de pe degetul cel mic. O.I 79/23. De pe galbenele file el adună mii de coji. O.I 130/25. Invă/ătură de pe grecie pe românie ttlcnită. P.L. 35/19 (V. 2; Pr. 1|; c) (temporal) din momcnlul dc faţă. Ori vei vrea să faci Intoarră de pe-acuma a ta cale. O. I 146/17 [V. 1]; d) (modal) după. De pe aceste vestminte mincinoase nu po/i cunoaşte cum stă cu istoria tnsăşi. P.L. 82/21 (Pr. 1|. Pînu ce — (uneori cu o prccizarc v?gă) plnă la. plnă deasupra. Părut numai cam pri lung curgea in vite plnă pe spate. P.L. 27/15. Barba lungă . . . curyea pe sub adincii umeri ai obrazului plnă pe pieptul inlotdeauna cam plecat. P.L. 40/33 (Pr. 2). Pe lo v. I a (V. 3 ; Pr. 4]. Pe Ungii v. lingă (V. 4 ; Pr. 7|. Pe după v. după [V. 1|. Pe sub v. sub [V. 2: Pi-. 2]. — Variantă: (învechii) pre (O.I 53/20) prep.
     PEATHA s.f. v. piatră.
     PECETE s.f. F i g. femn distinctiv, trăsătură specifică. l’e piatra; prăvălită pun crucea drept peccte Sub candela ce arde in umbra unui co!/. O.I 92,24 [V. 1).
     PEDANT s.m. Om meticulos peste măsură, chiţibuşar. Poale vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre lomuri brăcuite aşezat şi el, un brac. Aticismul limbii tale o să-l pună la clnlari. O.I 134/9 (V. 1).
— 405 —
    PEDEAPSA s.f. Sancţiune aplicată cuiva carc a să-vlrşit o greşeală. Vouă vă pune lege pedepse vă măsoară Ctnd mtna v-o tnlinde(i la bunuri zimbitoare, Căci nu-i iertat nici braţul teribilei nevoi. O.I 60/8 [V. 1).
    PEDESTRU s.m. Care merge pc jos, pedestraş, in genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă. Cad săgeţile tn valuri care şuieră, se toarnă. 0.1 148/17 (V. lj.
    PEfRE s.f. Moarte, prăpăd. Q (Construcţie metaforică) A fl cuprins de peire v. cuprinde |Y. lj.
    —   Formă gramaticală: sg.n.ac. peire (O.I 118/11).
    PfiLIŢA s.f. Piele (In special cea a obrazului). Ochii fetei se-nfundase tn cap, oasele şi încheieturile fetei ei ieşise afara, peliţa din oacheşă se făcuse vlnătă. P.l,. 20/6. Prin transparenţa generală a unei peli(i netede se vedeau parcă vinele viorii. P.L. 100/24. Acea pelifă caldă, dulce, neteda, care lasa urme dac-o atingeai. P.L. 100/39; cf. P.L. 201.), 20/39, 102/5 |Pr. 6).
    — Forme gramaticale : sg. n. ac. peli|A (P.L. 100/39), peliţa (P.L. 20/6 20/39), g. d. peli|ei (P. L. 102/5). pell(i (P.L. 100/24); pl.n.ac. pelilele (P.L. 20/15).
    PENfiL s.n. Pensulă mică cu care se pictează. Penelul pictorului zbura pe spaţiul gol. P.L. 84/15. Penelul său schiţă tn fugă acele trăsături. P.L. 85/13 (Pr. 2j.
    PE.\SIO\ÂT s.n. Pension, il făcea atll de interesant şi irezistibil pentru bobocii pensionatelor. P.L. 31/30 [Pr. 1|.
    •PfiNSULĂ s.f. v. pinsuhi.
    PfiNTnU prep. A. I. (Exprimă un raport final; introduce un complement circumstanţial de scop) De ce nu voi penlru nume, pentru glorie să scriu? O.I 137/27. Sici încline a ei limbă Recea cumpăn-a ylndirii inspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii. O.I 194/20. Sistem care admite pămlnlul (te centrul arhiteclurei lumeşti şi pe om de creatura penfru a cărui plăcere Dumnezeu ar fi făcut lumea. P.L. 35/13; cf. O.I 60/7, 92/4, 95/29, 137 27. 137/27, 146/33; P.L. 42/28, 48/1, 50/41, 74/41, 83 2>>. 87/17 (V. 8; Pr. 7J. + (Complementul este exprimat prin-tr-un verb Ia infinitiv sau printr-un abstract verbal) Cu scopul de ..în scopul dc . .. E nevoit să impod»-bească cu flori . . . mizeria existenţei, pentru a înşela tn şcoală şi tn biserică pe tucanii cei mici. P.L. 8T35. Văzu pe-un bătrin mucalit silindu-se a tăii mutre evlavioase, pentru a impune trecătorilor. P.L. 75/37. Pictorul il făcuse anume, pentru a nimeri tonul fundamental al figurei. P.L. 84/32 (Pr. 3J. + In vederea . . . Trec furnici ducind in gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte şi colaci. O.I 87/6. Pentru drumul cel de mine De cu azi te pregăteşte! O.I 102/19. Su avea destul spirit pentru aceasta. P.L. 91/20: cf. P.L. 35/17 (V. 2; Pr. 2|.
    II.    (Exprimă un raport cauzal; introduce un complement circumstanţial dc cauză) Din'cauza                din pri-
cina..., datorită... Căci pentru care altă minune dectt tine Mi-aş risipi o viaţă de cugetări senine. O.I 232/3. îfi sărut mtna penlru voinţa ce ai de-a mă face fericit. P.L. 86/23 (V. 1 ; Pr. 1).
    III.   (Introduce un complement indirect) în interesul . . ., in folosul . . ., In favoarea . . . Fericească-I scriitorii, Ţoală lumea recunoască-l . . . Ce-o să aibă din
ar-slnt pentru el, bătrtnul dascăl? O.I 133/32. De-o fi una, de-o fi alta . . . Ce e scris şi pentru noi, Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război. O.I 146/19. Doril-am de cind sunt ceva pentru mine? P.L. 45/21; cf. O.I 56/21, 61/11. 80/2, 118,3, 122/17, 127/26, 184/16, 185/23, 206/12, 226/17, 226/18; P.L. 23/35, 35/31, 45/25, 45/28, 48/12,
49  26, 49/27, 52*31. 53/20, 59/17, 63/20, 69/13, 76/12, 79/9, 96/33 (V. 13; Pr. 16]. Q(Repetiţie) Ochii ei de-o întunecată bltndelă aveau numai pentru el grijă şi înţelegere — pentru el — şi pentru portret. P.L. 30/41 [Pr. 3). <0* (Exprimă un raport de compensaţie, de echivalenţă sau de schimb) în schimbul .. . Un regal pentru-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere! O.I 46/5. Penlru toate dă-mi In shiml) o oră de iubire. O.I 177/11. Cite numiri ar in>enta el, care Ce care mai tndrăgile . . ., mai nepomenite. pentru un surts de pe buzele ei. P.L. 57/23; cf. P.L. 57/25, 94/33. 96/33 [V. 2; Pr. 4]. Q (Repetiţie) Acest din urmă o face pentr-ui păhar de vin ce-l are in pelto, altul pentr-un titlu, altul pentru bani, altul penlru o coroană. P.L. 82/6 — 8 ţPr. 4|.
    IV.     (Introduce un atribut) Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere. O.I 189/2. inecat de iubire penfru o fiinţă ce nu mai exista, [Dionis] ar fi 'dorit ca etern să ţie astă noapte. P.L. 30/17. Orafiunile parlamentelor, argumente pentru dreptul divin şi dreptul natural. P.L. 80/32 ; cf. P.L. 83/3, 86/23, 91/21 (V. 1 ; Pr. 5|. <> (Ajută Ia construirea formelor de supin) Oare nu-i In lum^a asta vrun ungher pentru iubit? O.I 155/28 (V. 1|.
    V.      (Exprimă un raport de relaţie) Cu privire Ia . •., referitor la ..., in legătură cu ... Vino somn — ori vino moarte. Pentru mine e tot una: De-oi pelrece-ncă cu miţe şi cu pureci şi cu luna. Ori de nu —cui ce-i aduce?—
—   Poezie — sărăcie! O.I 49/6. E minune oare că pentru el visul era o viaţă şi viaţa un vis ? P.L. 28/3. Oamenii au o simfire întunecată pentru păstrarea şi mărirea neamului lor. P.L. 41/18; cf. O.I 27/19, 141/5, 194/23; P.L. 24/15, 25/13, 25/14, 25/35, 27/7, 31/30, 47/21, 61/20, 65/8,65/9 (V. 4; Pr. 12], Q (Repetiţie) Pentru lucrătorii statului
—   onoarea, pentru solda/i — gloria, penlru principi — strălucirea, pentru invăţa/i — renumele, pentru proşti — cerul. P.I.. 81/37-39 (Pr. 5j.
    VI.     (Exprimă un raport temporal; introduce un complement circumstanţial de timp) Două umbre albicioase Ca şi fulgii de ninsori, Rozele din alba lună Mi le torc, mi le-mpreună Penlru-ntregut viitori O.I 13/15. Se uită lung şi cugetător pentru ultima oară asupra pămtntului. P.L. 50/22. Dac-ai avi pentr-un moment ochii mei, ce altfel ţi s-ar arăta această lumt. P.L. 86/28; cf. P.L. 42/31, 43/18, 64/13 (V. 1 ; Pr. 5|.
    VIL (împreună cu pron. ,,ce” introduce propoziţii interogative directe) Sâ mă fac o păpuşă ... cine o şi mai spune pentru ce? P.L. 87/16 [Pr. 1|. Loc.prep. Penlru cine = de dragul cui? Şi pentru cine vrei să mori? O.r 178/25 (V. 1].
    VIII. (Introduce un complement consecutiv) Vdruse ztmbetul lui şi văzuse destul pentru a nu spera nimic. P.L. 88/30 (Pr. 1|.
    B. (Formează locuţiuni conjuncţionale) I. (L'rmat de conjuncţia ,,ca” şi de un conjunctiv, introduce propoziţii subordonate finale) Peniru ca să nu te afle lată-meu, eu te voi preface tnir-o floare. P.L. 11/23. Sd mai sug inc-o dală laptele cel de văpaie albă a ţi(elor ei, pentru ca să mă fac iar frumos şi strălucit. P.L. 20 1. Pentru ca jucăria să
— 406 —
nu ne dezgusteze, avem această mină de creieri. P.L. 82/12; cf- P.L. 5/2, 36/27, 50/5 JPr. 6|.
    2. (l'rmat de conjuncţia ,,câ” şi dc un indicativ, introduce propoziţii subordonate cauzale) Fiindcă, din cauză cu, deoarece, Intruclt. Şi mi-s dragă mie tnsămi, penlru că-i suni dragă lai. O.I 80/21. Penlru că-n toat-a ei făptură E-un „nu ştiu cum" ş-un ,,nu ştiu ce". O.I 208/3. Mă tem câ nu te-oi lăsa cu bine, pentru că am venit nă ne luptăm greu. P.L. 6/10; cf. P.L. 12/21, 12/24, U/20, 11/32, 14/40. 17/13. 21/19, 21/21, 27/20, 10/39, 44/4, 46/22, 16/35, 57/25, 95,9 [V. 2; Pr. 16].
    PEPT s.n. şi m. v. piept.
    I’EIMlft'NE s.m. (l.a pl.) Fiecare dintre cele două şuviţe de pâr care sc prelungesc lateral pe obraz, lingă urechi. Ce pustia, maistre, de cind ai lăsat să-li crească perciuni? P.L. 60/33 |Pr. 1).
    PERDEA s.f. (Si In forma perde) Obiect confecţionai din dantelă sau pinză care sc atirna la ferestre. Perde-lele-ntr-o parle cind le dai, şi tn odaie Luna varsă pesle ţoale voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-nlreagă scoale De dureri. O.I 1303. O vezi printr-o albă perdea străvezie. O.IV 364/26. Casa din capătul utilei era galbenă, cu fereşti poleite de lună, cu perdele albe. P.L. 49/7. Ea se ivi la fereastră. El se retrase după perdi, ca s-o obstrre. P.L. 58/13; cf. O.I 105/1, 113/5, 152/6; P.L. 45/8, 48 34, 19 11, 54,33, 54/39, 55/4, 55/17, 57/34, 83/37, 85/27, 94/9. 96/2 (V. 5; Pr. 14|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. perdea (O.IV 361/26; l’.L. 83/37), perde (P.L. 58/13), perdeaua (P.L.49/11, 51/39, 55/4, 85/27, 91/9. 96/2); pl.n.ac. perdele (O.I 113/5, 152'6; P.L. 49/7, 57,34), perdelele (O.I 105/1, 130/3; P.L. 45/8, 48/34,54,33,55/17). — Variantă : (Mold) perdi (P.L. 58/13) s.f.
    I’EltâCIIE s.f. (!>i in forma părcche) 1. Grup de două obiecte de acciaşi fel, întrebuinţate totdeauna împreună. Tuia i-o dai un ceasornic frumos, mama — o besectea de l'-alelt’i. sora — o păreche de papuci. IM.. 66,9. l'n scaun ... o ladă ... un pal simplu, de sub care se vedea o păreche de papuci şi un molan nn/ru, ială toată îmbrăcămintea [ehiliei|. E\L. 73 31 |Pr. 2],
    2. Fiecare dintre cele două fiinţe care formează o unitate, considerată in raport eu cealaltă. O pasăre pluteşte cu aripi ostenite, /'e cind a ei păreche nuinle toi s-a dus. O.I 111 7 [V. 1], <> Expr. \ nu mal uvea pereche — a n\i fi lu fel cu cineva, a nu mai avea seamăn, l'n chip de-n pururi adorat Cum nu mai au perechi. Acele zinc ce străbat ])in timpurile vechi. O.I 192'2 [V. 1].
    —  Forme gramaticale : sg. n. ac. jiăreche (0.1114/7;
P.L.         73/34);  pl. n. ac. pereehl (O.I 192/2).- Va-
riantă: (Mold.. Transilv.) părlcbe (O.I 114/7; P.L. 66 9, 73 31) s. f.
    *  PEIlfcTE s. m. v. pârele.
    PEltFfoT, -A adj. Desăvlrşit. El se uilă furiş la formele perfecte ale z:iţei ce-l fericeşte. P.L. 79/26 |Pr. 1],
    PERFECŢIE s. f. Dcsâvirare. Sfărmafi statuia goală a Yenerci antice. Ardeţi acele pinze cu corpuri de ninsori; Ele stlrnesc In suflet ideea neferice A perfecţiei umane şi ele fac s<5 pice In ghearele uzitrei copile din popor /O.I li» 10 |V. 1|.
    •PERFECŢIUNE s. f. v. perfeepe.
    PERFfn, -A adj. Care sub o Înfăţişare binevoitoare ascunde răutate, viclenie, necinste. Tot ce e perfid şi lacom, toi Fanarul, toţi Hoţii, Toţi se scurseră aicea şi formemă patrioţii. O.I 150/35 [V. 1], Q (Metaforic; glumeţ) Şi prin bălţile de noroi, ce Improşcau pe cutezătorul ce se incredea perfidelor unde, treceau nişte ciubote mari. P.L. 26/13 [Pr. 1],
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. perfid (O.I 150/35); pl. g. d. perfidelor (P.L. 26/13).
    PERGAMENT s. n. I. Document scris pe piele de oaie prelucrată spccial. l'n pal şi o masă pline cu pergamente şihtrtii. P.L. 40/26 (Pr. 1],
    2. Hîrtie translucidă pentru tmpachetat. Reşici mari de steclă, la gură legale cu pergament. P.L. 43/28 (Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. pergament (P.L. 43/28); pl. n. ac. pergamente (P.L. 40/26).
    PERf vb. IV v. pieri.
    PERIA vb. I. Tranz. A pieptăna. O, tu crai cu barba-n noduri ca şi ctlfii ctnd nu-i perii. Tu tn eap nu ai grăunţe numai pleavă şi puzderii. O.I 83/11 (V. IJ.
    PERfCOL s. n. (Şi In forma pericul) Primejdie. Cdci vede surtsu-i de graţie plin Şi uilă pericolul mare. O.I 12/2. Iar In lumea cea comună a visa e un pericul Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdui şi eşti ridicul. O.I 141/9 (V. 2],
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. pericul (O.I 141/9), pericolul (O.I 12/2). — Variantă; (Mold.) pericul (O.I 111/9) s. n.
    PERfCIL s. n. v. pericol.
    PEIUCl L6S. -OAsA adj. Primejdios, dăunător, vătămător. Eu nu suni periculoasă! P.L. 63/19 (Pr. 1]. O (Adverbial) Dihania (te doctor zicea c-ar fi periculos penlru el... auzi, periculos? P.L. 63/19-20 [Pr. 2].
    P&IIIE s. f. Obiect format dintr>o placă In care sint fixaţi peri şi carc serveşte la curăţat. Ea scoase din fundul unei lăzi htrbuite şi vechi o cute, o perie, şi o năframă. P.L. 17/31. Aruncă peria! zise fata. P.L. 18/27 (Pr. 2].
    —      I'orme gramaticale: sg n. ac. perle (P.L. 17/34), perla (P.L. 18/27).
    PfiRIvA s. f. Un fel dc sac umplut cu fulgi pe carc-şl pune cincva capul cind se culcă. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăşlie. O.I 79/7. Capul ridicai pe perini şi lăsat asupra peplului, paloarea cea liniştiliă şi marmorie a fetei contrasta cu părul tn dezordine. P.L. 59/36. Sd suferi ca să sărut perina pe care va dormi capul lău. P.L. 8(i/9; cf. O.I 85/25; P.L. 52/19, 62/18, 64/1, 85/23, 85/31 [V. 2; Pr. 7].
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. perina (P.L. 86/9); pl. n. ac. perini (O.I 79/7; P.L. 59/36, 62/18, 64/1, 85/23,
H.V3IJ, perine (0.1 85/25; P.L. 52/19).
    'PERINDA vb. I v. perinda.
    PF.RfT adj. (Despre oameni) Slab, palid. De-a morfii gălbeneată periţi ei sunt la faţă. O.I 97/31 (V. 1].
— 407 —
     PERITOR, -OARE adj. v. plerltor.
     PERtNDA vb. I. Refl. A se succcda. La aceste aca demii de ştiinţe a ztnei Vineri Tot mai des se pertndează şi din tineri tn mai tineri. O.I 104/12 [V. 1).
     PEBMfTE vb. III. 1. Tranz. A Îngădui, a da voie. De mi-ar permite — Apolon s-aleg dinlre cunune. Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpinde, june. O.I 17(1. A md iubi nu-li este permis, despreţuieşle-mă! P.L. 56/39 IV 1-Pr. 1).                                                       ’
     2. Refl. A-şi lua libertatea dc a face ceva nein-găduit. Domnule, zise ea deodată c-o seriozitate mare, astăzi ne-am permis o mulfime de lucruri foarle nepermise P.L. 69/23 [Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. esle permis (P.L. 56/39). p. c. 1 pl. am permis (P.L. 69/23); opt. prez. 3 sg. ar permite (O.I 17/1).
     •P£R\A s. f. v. perină.
     PERORA vb. I. Tranz. A vorbi cu patos, a susţine. O (Ironic) Pe clnd el perora o temă de astronomie — indiferentă atit lui, cil şi ei —... ea se uita la el fără să-l asculte. P.L. 68/7 [Pr. 1).
     PERSOANĂ s. f. (In expr.) Persoană juridică v. j u -ridic [Pr. IJ.
     —  Formă gramaticală: sg. n. ac. persoana (P.L.
 59/29).
     PERSPECTfVĂ s. f. Plan pentru viitor. Anul meu de doliu au depărtat această fericită perspectivă. P.L. 99/33 |Pr. lj.
     •PERVAZ s. n. v. privaz.
     PERZARE s. f. Pieire, moarte. Şerpi roşii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că lalră, numai tunelul etnia adine ca un proroc al perzărei. P.L, 9/18 [Pr. II.
     P£STE prep. I. (Introduce atribute) E-nlinsă-n haine albe cu fafa spre allari Logodnica lui Arald, slăptn peste avari. O.I 88/4. Ascult-a noastre pltngeri, Regină peste tnyeri. O.IV 360/17. în casa de pesle drum perdelele erau tncă lăsate. P.L. 54/33; cf. O.I 132/26; P.L. 59/4, 59/15 [V. 3; Pr. 3|.
     II.    (Introducc complcmcnte circumstanţiale) I. (Dc loc, tn legătură cu verbe de mişcare, arată că un obiect se aşază sau cade deasupra altuia) [Izvoarele] sar tn bulgări fluizi pesle prundul din răstoace. O.I 85/11. Adormi-vom, Iroieni-va Teiul floarea-i peste noi. O.I 101/6. S-aşază bruma peste vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O.I 235/3. Peste piuă prăvăli o bucală de stlncă. P.L. 7/1 ; cf. 0.1 85/12, 85/14,       85/32, 109/11,
 229/7; P.L. 39/26, 49/1, 83/37 [V. 8; Pr. 4). <> (In construcţii modale) Papa cu-a lui trei coroane puse una peste alta, Fulgerele adunal-au. O.I 146/28. Ochiul îngheţat i-l umplu gtnduri negre de amor, Şi deodală e vioaie, stă picior peste picior. O.I 164/2. Ingropau tn grămezi de arcuri Inalle, de spelunci adinei, suite una peste alta, lumina cerescului împărat. P.L. 39/4. Sllnci urieşeşti şi cenuşii erau zidile de jur tmprejur, una peste alta pln-ln ceriuri. P.L. 98/5 ; cf. O.I 141/18; P.L. 29/25, 43/38 [V. 3 ;
 Pr. I|. <$> (Mişcarea are direcţie orizontală) Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăşlie. O.I 79/7. Iar prin mtndrul întuneric al pădurii de argint Veri izvoare zdru-micate Pesle pieire licurind. O.I 85/8 ; cf. O.I 44/6 [V. 3j. + Pc tot cuprinsul. Abia candela cea Irislă cu reflectul ei roz-alb ISIInd o rază mai aruncă ce peste-a lui faţă trece. O.I 50/20. l'n zlmbel fin şi cu loale aslea atit de inocent trecu pesle faţa lui. P.L. 26/36 [V. 1; Pr. IJ. + (In legătură cu verbe ca :       a se apleca”, ,, a se înclina” ctc.)
 Deasupra. El tn brafe prinde fata, pesle faţă i se-nclină. O.I 79/21. Dintre flori copila rtde şi se-nclină peste gratii. O.I 151/11. Vro umbră albă, care-şi pleca eapul tlnăr, peste cercevele. la umbra de sub fereaslă. P.L. -14/21 ; cf. O.I 67 I. 85 32. 85/32, 120/24; P.L. 99/20 [V. 6; Pr. 2|. + Pc deasupra. Toţi se uită cu mirare şi nu ştiu de itn<le pine. Plnă văd painjinişul intre tufe ca un pod, Peatr care trece-n zgomot o mulfime de nnrod. O.I 87/4. .Şi peste arbori răsfiraţi Răsare blinda lună. O.I 186/9. Peste virf de rumurele Trec tn stoluri rlndunele. O.I 211-14. Mama pădurilor nepullnd să iasă, trecea peste apă cu piuă cu tot. P.L. 7/7; cf. O.I 9/6. 28/9, 36/1, 43/2, 51/15, 72/3, 79/12, 93/30, 98/35, 100,13, 101/13, 114/5, 127/12, 130,11, 132/11, 133/30, 134/16, 136/13, 142/24, 142,21, 144/20, 147/9, 147/19. 151/33, 152/22, 165/23, 206, 206/1, 207/13; P.L. 51/31 [V. 32; Pr. 2|. + Dincolo de... Dtndu-şi Irestia-nlr-o parte. Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unde fărmăcată. O.I 72/16. Hllndu-i sunet se Imparle Peste văi imprăştiet. O.I 104/26. Ajuns lingă grădina împăratului, el o puse-n luntre, duetndu-o ca-nlr-un leagăn pesle lac. P.L. 9/11; cf. O.I 10/5, 105. <17/7, 112/6, 157/34 [V. 7. Pr. 1]. + Pc. .Şi bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece. Părul său negru ca noaptea pesle-al marmurei braţ alb. O. I 50/18. tn odaie. Luna varsă peste ţoale voluptoasa ei văpaie. O.I 130,4. Aruncă neagra si strălucita lui mantie peste umerii ei albi. P.L. 50/11 ; cr. O.I 45,9, 122,6; P.L. 87/29, 92/31, 92’31 (V. 4; Pr. 4|.
     2. (De timp; urmat de substantive care de obicei sint Însoţite dc numerale) După. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui peste un veac, Pintre lomuri brăcuile aşezat şi el, un brac. Aticismul limbii tale o să-l pună la clntari. O.I 134/9. Peste-un ceas păginălalea e ca pleava vinturală. O.I 148/28. Ea se urcă repede In palat şi peste două minute veni c-o spadă. P.L. 94/35; cf. P.L. •11,13 JV. 2; Pr. 2|. + In timpul, in cursul. Te urmăresc luminători Ca soarele şi luna .Şi peste zi de-atitea ori. 0,[ 190/3 [V. 1|.
     III.     (Introduce complemente indirecte) Asupra. L'n sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă. . . La pă-mlnl dormea ţinindu-şi căpătli mina cea dreaptă. O.I 142/1. Umbra arborului falnic peste loate e stăplnă. O I 144/2; cf. O.I 152 12 [V. 3|. — Variantă: (învechit) preste (P.L. 92/31, 92/32) prep.
     PESTRIŢ, -A adj. Fig. Rău, hain. fiaba srlrşni din dinţi ca apucată, dar apoi tşi slrlnse m mra cea hlr-builă de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriţă. P.L. 18/13 [Pr. 1].
     P£ŞTE s. m. (în expr.) A tâc?a ca peştele = a nu spune nimic, a nu scoate o vorbă. Cezara nu se mişca din loc.. . tăcea ca peştele. P.L, 83*35 [Pr. J|.
— m —
     PfcŞTERA s. f. Grotă, cavernă. Cine na pătrunde prin acea peşteră crede că această insulă esle o gramadă de stlnci. P.L. 78/16. Peştera se lungea din ce tn ce şi devenea lot mal întunecoasă. P.L. 97/29. S-apropie de peştera ce şlia că trebuie să fie pe această insulă. P.L. 98/20; cf. P.L. 43/25, 78/15, 79/7, 79/11, 97/27, 97/27, 101/5 IPr. 10].
     —     Forme giamalicalc: sg. n. ac. peşteră (P.L. 43/25, 78/16. 97/27, 101/5), peştera (P.L. 79/7, 97/29, 98/20), g. d. peşteri (P.L. 97/27), peştero (P.L. 78/13), pcşlcrcl (P.L. 79/11).
     PfiTEC s. n. Bucată ruptă sau tăiatf» dinlr-o ţesătură. O (Construcţii metaforice) Air lucrurilor petrii = lumea fenomenală văzută izolat, fenomenele realităţii luate izolat. Vai.' lot mai glndeşti la anii, cind visam fn academii, Asculltnd pe vechii dascăli cirpocind la haina vremii... Şi-n a lucrurilor peteci căullnd înţelepciune. O.I 140/18 [V. 1]. Petec de hîrtie ~ lucrare fără importantă, scriere lipsită de valoare ; (v. şi apă, f 1 o a r e). O sărmane ! fii lu minte Clte-n lume-ai auzit, Ce-fi trecu pe dinainte, ctte singur ai vorbit? Prea pulin. De ici. de colo. De imagine-o făşie, Vre o umbră de i/lndire, ori un pelec de hlrlie.
 0.1   134/6 [V. 1).
     —     Fonnc gramaticale: sg. n. ac. petec (O.I 134/6); pi. n. ac. peteci (O.I 140/18).
     PfcTiC s. n. v. petee.
     PETRECE vb. III. I. Tranz. (Cu sens spaţial)
 1.    A Însoţi, a conduce. Imi dafi voie, domnişoară, să vă petrec pln-acasă ? P.l,. 67/21 [Pr. 1], Q (Glumeţ; ironic) Oclavian August imperaloritl o petrecea sara pln-acasă. P.L. 67/9 [Pr. 1|. O (Metaforic) Trăind tn cercul vostru strimt Norocii/ vă petrece, Ci eu tn lumea mea mă simt Samurilor şi rece. O.I 181/14 (V. 1],
     2. A străbate, a parcurge. Astfel robit de-aceeaşi jale, Petrec mereu acelaşi drum. . . fn taina farmecelor sale E-un ,.nu şliu ce" ş-nn ,.nu şliu cum". O.I 208'1 I [V. 1|.
     II.   (Cu sens temporal) 1. Tranz. şi intranz. A-şi ocupa timpul, a tvăi. I'nii plini de plăcere petrec a lor viafă. Trec zilele voioase şi orele surt/l. O.I 56/16. Privirea ta asupra mea se plece. Sub raza ei mu lasă a petrece Şj cînturi nouă smulge lu din liră-mi. O.I 120/7. Om mindru şi sălbatic, ce işi pctrece viafa vimnd prin păduri bătrtne. P.L. ll'l. Ce viziune — şi aici, aici petrecea el vara şi iarna. P.L. 32'3 [V. 2; Pr. 2], Q ((ilumeţ; ironic) V/no somn — ori vino moarle. Pentru mine e tot una : J)e-oi pctrece-ncă cu mlfe şi cu pureci şi cu luna. Ori de nu — cui ce-i aduce? - Poezie — sărăcie! O.I 49/7 [V. lj. lixpr. A petrece noaptea (miile vn, = a rămtnc peste noapte, a mlnea. Ce-ar şi fi. de aş petrece o noaple tn acest rai fărmăcal? P.L. 101/20 |Fr. 1], A petreee (ceva) în minte) = a depăna firul amintirilor, a retrăi in gind. Departe sunt de line şi singur Ungă foc Petrec tn minte viafa-mi lipsită de noroc. O.i 107/2 JV. 1],
     2. Intranz. tranz. şi refl. A (se) amuza, a (sc) distra. Petrec ca şi in ceruri, n-au timp nici de-a muri ? O.I 59/25. Dar oare-s doctori aceşti doi?. . . Ori e un om, despărfil In două arătări bătrine. cu cari-şi petrece şiretul Ruben pe conta mea. P.L. 62/4. Să-fi spun minciuni, ca su petrec mintea ta uşoară ? P.L. 87/15; cT. O.I 45/30, 19G/6: P.L. 52.8 (V. 3; Pr. :i|.
     :i. R c f 1. (Despre evenimente, acţiuni) A se lntlmpla, a avea loc, a sc desfăşura. Unde ai văzut vrodată aste fări necunoscute ? Ctnd se pclrecur-aceste ? La o mie patru sute? O.I 155'20. Era ceva înfricoşat ctte crime au pulut să se petreacă pe acest atom. P.L. 50/26. Ce se petrece In acea cămărufă? P.L. 86/15; cf. P.L. 65/22 JV. 1; Pr. 3J. O (Despre idei, sentimente) Te tmbefi de feeria unui mtndru vis de oară. Care-n tine se petrece. O.I 159/10; cf. O.I 161/12 JV. 2).
     — I'orme gramalicalc: ind. prez. 1 sg. pelree (O.I 1(17/2, 208/14), 2 sg. petreci (O.I 196/6), 3 sg. pelrece (O.I 131/14; P.L. 11/1, 62/4), sc pctrece (O.I 159/10, 164/12; P.L. 80/15), 3 pl. petrec (O.I 45/30, 56/16, 59/25), imp. 3 sg. pelrecca (P.L. 32/3, 67/9), p. s. 3 pl. se petrecurâ (O.I 155/20), viit. (popular) 1 sg. oi pelrece (O.I 49/7); conj. prez. 1 sg. să petrec (P.L. 67/21, 87/15), 3 sg. sâ petreacă (P.L. 52/8), 3 pl. să se petreacă (P.L. 50/26, 55/22); opt. prez. 1 sg. aş pctrece (P.L. 101/20); inf. prez. a petreee (O.I 120/7).
     PETRECERE s. f. 1. Folosire plăcută a timpului, distracţic. Răscoli cărfile, cari erau toate alese şi-i promiteau multă petrecere. P.L. 99/3 (Pr. 1], Q (Glumeţ; ironic) Roiesc ploşniţele roşii. . . Intr-un roi mai de un sllnjen Au iesil ta promenadă — ce petrecere gentilă! O.I 46/21 JV. 1|.
     2. întrunire veselă, bal, chef. Iarna, grădini, verdeafă, Vara petreceri, Alpii cu frunţile ae gheaţă. O.I 56/19. Spre-a-fi aminti trecutele pdreceri, Condeiu-n mină tu mi-l pui cu silă. O.IV 333/9. Sumai pe ici, pe colo auzea cinii urllnd la lunâ, paznicii de noapte, care strigau, ori grupe de cavaleri, care veneau de la vro petrecere nocturnă. P.L. 41/26. Sara era pectrecere. Era invitată şi verişoara Elis. P.L. 67/6 [V. 2; Pr. 2].
     —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. petrecere (0.146/21; P.L 41/26, 67/6, 99/3); pl. n. ac. petreceri (O.I 56/19; O.IV 333/9).
     PETRIFKlA vb. I. Refl. Fig. A rămine mereu ncschimhat. Q (Metaforic) A sc Întruchipa ; (v. şi naşte). Astfel umana roadă In calea ei Ingheafă, Se petrifică unul In sctaD, allu-mpăral. O.I 64/12 JV. 1).
     PETRfŞ s.n. Pămint pietros sau nisipos neproductiv. In grădina cu multe straiuri, neudată şi necăulată de nimeni, născură din petriş sterp, din arişila zilei şi din se-căciun’o nopfii flori cu frunze galbene. P.L. 22/17 JPr. IJ.
     PIIIU interj. Exclamaţic carc exprimă admiraţie, satisfacţie. Ştiu intr-un toc vin bun, ştii colea, phiu! P.L. 75/4 JPr. 1|.
     •PIAN s.n. v. plano.
     PIANG s. n. Clavir. Q (Construrţic mclaforică) A înfiora clapele unui pinno v. clapă JPr. 1],
     —  Formă gramaticală : sg. n. ac. plano (P.L. 36/34).
     PIATRA s. f. (Şi In forma pealră) I. Nume generic
 penlru oricc rocă comună; stincă. O făclie e înfiptă Intr-un stllp de piatră sură. O. I 50/9. Iar prin mtndrul întuneric al pădurii de argint. Vezi izooare zdrumicale pesle pietre licurind. O.I 85/8. Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete. O.I 92/21. Ctnd mă sui pe o piatră naltă, tmi pare cu in crefii mantalei, aruncate pes'e umăr, am In-
— 400 —
cremenii şi am devenii o statuă de bronz. P.l.. 87(2K • cf O.I 29;5, 52/17, 60/24, 76/20, 93/2, 93/12. !>3<23. 95/4 98/16, 98/32, 99/1, 116/13, 162,11; IM.. 4/4,’r»/4« 7/9 11/26, 22/12, 32/5, 40/6, 69/33, 72/6. 7215, 73/12, 97fi:» 97/18, 97/24, 98/1, 98/21, 101/5 [V. 16; I>r. 18|. Q (in contexte figurate) Mureşan scutură lanţul cu-a lui rm-e ruginită. Rumpe coarde de aramă cu o mină amorţită, Cheamă pialra să învie ca si miticul poet. O.I 32/15. Faceţi din piatră aur şi din îngheţ văpaie, Să-nchege apa-n stnge, din petre foc să saie. Dar inima-i fecioară hrăniţi cu slnge cald. O.I 94/28 — 29. Ş-acela tnlre oameni nevi nu eel tntti Ce mi-ar răpi chiar pialra ce-oi pune-o cupalii. O.I 115/26 [V. 5). O Expr. A fi inima (cuiva) de pentru v. inimă {Pr. 1J. Q (Conslrucţii mUaforice) l'mărul pietrei = braţul crucii. Şi bărbia lui s-apasă «Ic al pietrei umăr rece, părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braf alb. O.I 50/17 [V. 1]. Mnnle cu copul de plolru dc fortune detunată v. munte |V.1J. ©(Metaforic) Fiinţă insensibilă, rcce ; (v. şi gheaţă, itiarmurn, statuie). Ea singur n-am      cui spune nebunul   meu amor.   Căci    mie
mi-a dai soarlea    amara mingtiere O   piatră sâ  ador.    O.I
20/16. Ctnd vezi    piatra ce nu simte  nici durerea si    nici
mila — De ai inimă şi minte —'ieri      in taluri, e Dulilu!
O.I 164/15. Dulcele meu sloi de gheată! Tu, marmură! tu, piatră, tu! P,L. 94/39 |V. 2; Pr. 1|.
    2. (Urmat de determinări indiclnd Întrebuinţarea obiectului sau o proprietate esenţială a lui) Pealră de moară v. moară [Pr. IJ. Piatră scumpă = mineral cristalizat cu aspect frumos, din carc sc fac bijuterii. Cine-a deschis piramida şi-năuntru a intrat ? Esle regele : In haină de-aur roş şi pieire scumpe. O.I 44/4. Pe pieptul moartei luce de petre scumpe salbă Şi păru-i de-aur curge din raclă la pămtnt. O.I 88/6. O dulce întrupare de-omăt. Pe peplu-i ialbă De petre scumpe. O.I 95/7 [V. 3). Q (Comparaţie) Flori etntau tn aer cu frunze tngreuiete de gindaci ca pietre scumpe. P.L. 51/24 [Pr. 1). Q (Construcţie mctaforicăj Boabe mari (sau colb) de piatră scumpă (sau dc pieire scumpe)» picături de rouă strălucitoare ; (v. şi I a crimă;. S-adun-flori In şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopfii Boabe mari de piatră scumpă. O.I 72,8. Iar de sus pln-tn podele un painjăn prins de vrajă, .A ţesut subţire ptnză străvezie ca o mreajă ; Tremurfnd ea licăreşte şi se pare a se rumpe, încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. O.I 76/32. Iar voinicul s-apropie si ru mtna sa el rumpe Ptnza cea acoperită de un colb de pietre scumpe. O.I 79/18 [V. 3).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. piatră (O.I 20/16, 29/5, 31/22, 50/9, 52/17, 72/8, 93/2, 93/23, 94/28, 98/16, 99/1, 162/11; P.L. 69/33, 72/6, 72/15,87/28,97/15,97/18, 97/24,  98/21, 101/5). peatră (O.I 94/28,          94/29; P.L.
4/4, 6/40, 7/9, 40,6, 56/20), pialra (O.I 32/15, 92,21, 93/12, 95/4,98/32,115/26, 164/15), g.d. pielrei (O.I 50/17), voc. piatră (P.L. 94/39); pl. n. ac. pieire (O.I 44/4, 60/24, 76/20, 76/32, 79/18, 85/8, 116/13; P.L. 51/24, 98/1), petre (O.I 88/6, 95/7 ; P.L. 6/37, 11/26, 22/12, 73/12), pietrele (P.L. 32/5). - Variantă ; peătrâ (O.I. 88/6, 94//29 ; P.L. 4/4, 6/37, 6/49, 7/9, 11/26, 22/12, 40/6, 56/20) s.f.
    PIC s. n. 1. Picătură, strop. Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vtnlul zvtrle-n geamuri grele picuri. O.I 119/2 [V. 1].
    2.      Fig. Fir, fărtmă. Un pic de mtnie şi nu prea. P.L. e?'38IPr. 1|. Expr. FArfi pic de. . . = lipsit cu lotul
<lc. . . lira o noapte frumoasă, lună, un ger aspru, fără pic de vint. IM.. 67'27 (Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale ; sg. n. ac. pic (P.L. 67/27, 60/38); pl. n. ac. picuri (O.I 119/2).
    PICA vb. I. Intranz. A cădea, a sc prăbuşi. Clnd sorii se sting şi ctnd stelele pică, îmi vine a crede că loate-s nimică. O.I 38/15 [V. 11. Q (Construcţie metaforică) A picii in <|li«*nrele uzurii v. gheară [V. 1|.
    —      Forme gramaticale ; ind. prez. 3 pl. pică (O.I 38/15); conj. prez. 3 pl. sâ pice (O.I 60/19).
    PICA s. f. (fn expr.) Crai de pică v. crai [V. 2J.
    —      Formă gramaticalii ; sg. n. ac. pică (O.I 162/36, 162.3H).
    PICĂTI ItA s. f. Sirop, picur. O făclie e înfiptă Intr-un stllp de piatră sură : Lucii picături de smoală la pămtnt cod sflriind. O.I 50/10. Cile stele sunt cuprinse tnlr-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopfii. P.L. 38/28. l'n univers tntr-o picătură trecătoare. P.L. 38/33; cf. P.L. 3S 29 [V. 1; Pr. 3|. + Fig. Cantitate neînsemnată, fărimă. Şi, tntr-un spafiu tnchipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui. oricit de mare şi orictt de mică ar fi, numai o picătură In raport cu nemărginirea ? P.L. 25/6. Presupuiiul lumea redusă ta un bob de rouă şi raporturile de timp. la o picătură de vreme, secuiii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite. P.L. 25/10 [Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. picătură (P.L. 25/6 25/10, 38.28, 38/29, 38/33); pl. n. ac. picături (O.I 50/10).
    PICIOIl s. n. 1. Fiecare dintre cclc două membre inferioare ale omului; fiecare dintre membrele pc care sc sprijină animalele. Eu te văd răpit de farmec, Cum tngtni cu gtas domol, în a apei strălucire întinztnd piciorul gol. O.I 110)16. Se întreabă trist izvorul: ,,Unde mi-i crăiasa oare? Pârul moale despletindu-şi, Fafa-n apa mea privindu-si, Să m-atingă visătoare Cu piciorul?” O.I 122/12. Pi-cioarete-i de omăt ubia atingeau podul. P.L. 51/34; cf. 0.1 93/12, 93-23. 9S.-32, 117 6; O.IV 369/16, 430/13; IM- 3/3. 13/23, 19 31, 27/5, 43/38, 63/3, 74/32, 100/25 [V. 8; Pr. 9]. Q (fn contexte figurate) Aşa şi speranţa
—   c-un licur uşor, Cu slaba-t lumină pălindă, Animă-nc-o dată tremindul picior. O.I 11/13. A venit un rege palid şi coroana sa antică, Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus. Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar f: pus. O.I 52/7. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor.... iarba li ajungea plnă la piept, măzărichea punea lanţuri înflorite picioarelor. P.L. t»8;l« (V. 2 ; Pr. 11. <> Loc. adv. In picioare = fără a şedea. Leul muge. Se ridică in picioare. O.I 165/26 [V. 1). «$-Lxpr. De Ia cap plnă la picioare v. c a p [V. 1|. De la creştet la picioare v. creştet [V. 1). A cădea la picioarele cuiva v. cădea [V. 1|. Ase arunca la picioarelc cuiva = a sc ruşţa de cincva, a sc umili Înaintea cuiva, a sc prosterna. Cezara... s-aruncă la picioarele Itnărulni cu mlnile unite tremurtnd şi aproape pltngtnd. P.L. 88/16 [Pr. 1]. Picior pesle picior = cu picioarele incrucişate. Cu bra-ţele-ncrucişate, picior peste picior, şedea-ndărălnică tntr-un colţ, cu buzele strins lipite. Dar pe furiş se strecura cite-o rază drept tn ochii lui. P.L. 67/14 [Pr. 2). A sta picior pesle picior = a încrucişa picioarelc unul peste altul (din coclictărie). Craiul cel de pică de s-arală, pieptu-i creste, Ochiul tngheţat i-l umplu ginduri negre de amor,
— 410 —
 Şi deodată e moaie, stă picior peste picior. 0.1 161/2 (V. 2]. A călca (ccva) in picioare = a /drobi, a nimici, a distruge. Mircea însuşi mlnă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă lotul tn picioare. O.I 1-18/22 |V. 1], A bate din picioare v. bale [Pr. 1]. A pune la picioarelc cuiva = a Închina, a oferi cuiva (ceva) in semn de omagiu şi supunere. De-ai fi cerut pămintul cu Roma lui antică, Coroanele ce regii pe frunte le-aşa:ă, Şi stelele ce vecinic pe ceruri cotindează. Cu toate la picivare-li eu le puneam In vază. O.I 92/9 |Y. 1|. A pune piciorul in scjiră = □ Încăleca. Calu-i atb, un bun tovarăş, înşeual aşteapt-afară, lui piciorti-l pune-n arară Şi la codru pleacă iarăşi. O.I 103/3 |Y. 1], Picior de oin v. om [Pr. 1|.
     2. Partea inferioară a unui obicei. Et in umbra lui fatală, stă-ndârătnic rezemat — l.a picioarele Madonei, tristă, sflntă Eu veghează. O.I 50/21. .\mintiri Ţiriiesc incel ca grieri Pintre negre, vechi zidiri. Sau cad grele, mingtioase. Şi se sftirmă-n suflet trist. Cum In picuri cade ceara l.a picioarele lui Crist. 0.1 105/12 [V. 2].
     —  I'orme gramaticale: sg. n. ac. picior (O.I 11/13,
 117/0. 164/2. 1612; O.IV 369/16 ; P.L. 1.V17, 67/14, 67/14, 74/32), piciorul (0.1        52/7;   110/16.    122/12; P.L.
 100/25). picioru- (O.I 103/3); pl. n. ac. picioare (O.I 30/19. 80/10, 92'9. 93/23. M8/22, 157'30, 165/26 ; P.L. 16/20, 63/3), picioarele (O.I 50/24, 9312, 98/32, 105/12; O.IV I30,'13; P.L. 3/3, 13/23. 19/34, 27/o, 43/38, 51/34, 8816). g. d. picioarelor (P.L. 98/16).
     PICIOnijŞ s. n. Diminnliv a) lui picior. Casa se prefăcu tntr-o peşteră cu părefii negri ca cerneala. . ., cărţile in beşici mari de slectă, la gură legate cu pergament, tn mijlocul cărora tremurau Intr-un fluid luminos şi vioriu draci mici spinzuraji de coarne, care zupăiau din picioruşe. P.L. 43/30. Aceeaşi pălărie cu margini largi pe părul ei blond si picioruşele cele mai mici din lume in botine bărbăteşti. P.L. 64/15 [Pr. 2).
     —      l-orine gramalicalc : pl. n. ac. picioruţe (P.L. •I3.'3(>), picioruşele (P.L. GI15).
     FfCTOn s. m. Artist plastic, care înfăţişează pc plnză, pc hlrtic, pc pereţi ele. fiinţe şi lucruri in culori. Cezara, curioasă şi neasltmpărată, colmbăia prin odaia pictorului. P.L. 83/14. Penelul pictorului zbura pe spaţiul gol. P.L. 81,2 >. Pictorul schiţă două lun<ji şi strălucite aripi negre. P.L. 84/28 ; cf. P.L. 76/22. 77,'!>, 78/2, 83/7, 8-1/31, 81/37, 85/3. 85 29. 96,5 [l’r. 12].
     —      l-'orme gramaticale : s«. n. ac. piciorul (P.L. 76/22, 77 îl. 78/2, 8-1/28, 81/31. 81/37. 85/3. 85/20, 96/5), g. d. piciorului (P.L. 83/7, 83/1 1, 81/25).
     PlCTl'HĂ s. f. I. Arta reprezentării peisajelor din natură, a fiinţelor şi a obiectelor pr pin/ă, pc pereţi, pe birlic etc. cu ajutorul culorilor. I'aci rău că nu-nnrţi pictura. P.L. 71/27 |Pr. 1].
     2. Acţiunea dc a picla. Şi cu loate astea ai fi in stare s<î scapi din mtnă cel mai frumos model de pictură. P.L. 76,39 [Pr. 1].
     —      l-'ormc gramaticale : sg. n. ac. piclurfi (P.L. 76/39), pictura (P.L. 71/27).
     PfCL'Il s. m. Picătură, sirop, pic. Amintiri Ţiriiesc Incel ca grieri Pintre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mingtioase Şi se sfarmO-n suflet trist. Cum In picuri cade ceara La picioarele lui Crist. 0.1 105/11 |V. 1]. Q (Com-
paraţie) Stele rare din tărie cad ca picuri de argint Şi seninul c*r albastru mindru lacrimele-i prind. O.I 82/33 [V. 1], O lîxpr. A cădea In picuri = a picura. Q (Metaforic) Aducerile-aminle pe suflet cad In picuri, Redeşleptlnd tn faţă-mi trecutele nimicuri. O.I 107/5 [V. 1|.
    PICURA vb. [. I. Intranz. (tn expr.) A picura de soinn = a picoti,      Mat bine-i, cind afară-i zloată,  să
stai vistnd la foc, de     somn să picuri. O.I 119/8 [V.   1).
    2.     F i g. A răsuna, a vibra. Respirarea cea de ape II îmbată, ca şi sara; Pesle farmecul naturii dutce-i picură ghitara. O.I 152/22 [V. 1],
    —      I-'urmc gramalicalc : ind. prez. 3 sg. picură (O.I 152/22); conj. prez. 2 sg. sâ picuri (O.I 119/8).
    PIEDESTAL s. n.       Suport. Aşeză la un loc  potrivii un
piedestal negru de lemn. P.l,. 84/2. fn    vremea  aceea lero-
nim stetea pe piedestal drept. P.L. 84/30 [Pr. 2]. Q (Construcţie mclaforică) A sc coborî de pe piedeslal = a renunţa la izolarea turnului de fildeş. De ce vrei tu să mă cobor de pe piedestal si să mă amestec cu mulţimea? P.L. 87/35 [Pr. 1|.     '
    PlfiDICĂ s. f. Obstacol, stavilă. A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E In stare ca să schimbe In natur-un fir de păr. Este piedica eternă ce-o punem la adevăr. O.I 164/6 [V. 1|.
    •PIEÎRE s. I. v. peire.
    PI&LK s. f. I. Ţesut carc invclcştc in Întregime corpul omului şi al unor animale. Trezii din fanlaziile sale metafizice, bagă de samă că ptoaia-t udase ptnă la piele. P.L. 27/10 [Pr. 11. O (Glumeţ) Roiesc ploşniţele roşii, de ţi-1 drag să te-uiţi ta ele. .. Apoi din biata-mi piele Sici că au ce să mai sugă. O.I 46/19 [V. 1).
    2.     Pielea (1) unui animal jupuită dc pc trup, tăbăcită şi întrebuinţată in industrie. Et deschise o carie veche legală cu piele şi roasă de molii. P.L. 35/6. Aurii/ de pe spala legăturei de piele [a cărţii) se ştersese pe alocurea şi licurea pe la altele, ca stropii cu peteală. P.L. 35/37. Erau cărţi vechi legale tn piele. P.L. 10/25 [Pr. 3|.
    •PIELIŢA s. f. v. pelilă.
    PIEPT s. n. (1, 2), s. m. (3) (Şi in forma pept) I Torace. Cu-ale tale braţe albe, moi, rotunde, parfumate. Tu grumazul mi-l tnlănţui, pe-al meu piept capul ti-l culci. O. I 12/10. Şi ctnd tn pat se-nlinde drept Copila să se culce,
l-atinge mtnile pe piept, 1-nchide geana dulce. O.I 168/11. Capul ridicat pe perini şi lăsat asupra pept ului, paloarea cea liniştită şi marmoric a tetei contrasta cu părul tn dezordine. P.L. 59/38; cf. O.I 37/14, 52/10,82/5,84/31,88/6.92/28, 93/10, 95/6, 95/22, 98/4, 99/5, 104/8, 112/17, 132/3; P.L. 8/17, 9/23, 9/37, 40/34, 46/30, 49/36, 59/20, 63/27, 61/3, 83/31, 98/15 |Y. 16; Pr. 12|. «0- Loc. adv. Cu capul In picpl - = cu capul in jos, cu capul apiccal din cauza tristeţii, li ne/ea*<î mlndră coamă Şi ptingtnd ti pune şeaua, S-avlntă pe el şi pleacă, Păru-n vtnluri, capu-n piept, Su se uită tnainte-i, Su priveşte tndărăpl. O.I 66/6 [Y. 1]. Piept la piept = unul lingă altul, slrlns apropiaţi, îmbrăţişaţi. Azi n-ai chip tn toată voia. . . pe copilă s-o dezmierzi. După glt să-i aşezi braţul, gură-n gură, piepl la piept. O.I 155/23 |Y. 2). <£> Expr. A pune pe piept v.
— 411 —
pune (V. 1]. A ridica la piept v. ridica (V. 1|. A efidea pe (sau la) pieptul eulva v. cădca (V. 3]. A (*ei strfnge piept la piept sau la inimă v. slrlnjc (V. 1; Pr. 1). A-l creşte (cuiva)pieptul v. creşte (V. 1], A da piept cu = a se lupta cu. . a înfrunta. Tot ce stă tn umbra crucii, tmpăraţi şi regi s-adună Sâ dea piept cu uraganul ridicat de Semiluna. O.I 116 25 (V. 1).
    2.     Suflet, inimă (ca sediu al sentimentelor). Luna pc cer trece-aşa sflntă şi clară, Ochii lui mari caută-n frunza eea rară. Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de ginduri (i-e plină. O.I 231/8. Şi-n pepturite păstorilor tineri, rezimaţi c-un cot de-o stlncă şi c-o mină pe bttă, încolţea un dor mai adine, mai întunecos, mai mare. P.L. 5/12. Nici o durere, nici o patimă tn piept. P.L. 511 : cl. O.I 4/19, 189/14; P.L. 87/1 [V. 3; Pr. 3). Q (In context figurat) Puse-o floare alunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea tn pept Şi de-atunci in orice noapte P/fn<7 pe patul meu deştept. O.I 236/14 [V. 1). Q (Construcţie metaforică) A pieptnlul coarde v. coardă [V. 1].
    3.     (La pl.) Parte a unei rochii care acoperă pieptul. Q (Ironic, in context figurat) L-au legat şi i-au scos ochii. Ca dovadă de ce suflet stă in peptii unei rochii. O.I 159 1
IV.    1].
    —  Forme gramaticale: sg. n. ac. piept (O.I 37 11.
42/10,66/6, 74/8, 75/6, 84/36, 93/10, 101/10. 101 10. 107 13. 132/3, 146/26, 155/23, 155/23, 168/11 ; P.L. 50 1.613, 87/1, 98/15), pept (0.1 99/5, 236/14; P.L. 9,37. 50 12}, pieptul (O.I 80/18, 84/31. 88/6, 95'22, 104/8,189 11, 231 8 ; P.L. 40/34, 46/30, 49/30), peptul (P.L. 8/17,9,23, 59/20), pleptu- (O.I 4/19,     12/5,  52/10, 82 5. 112/17, 162. 38,
213/10; P.L. 63/27), peptu- (O.I 92/28, 95/6, 98/4). g. d. pieptului (O.I 172/26; P.L. 83/31), peptului (P.L. 59/37); pl. n. ac. pepţil (O.I 159/4), pepturile (P.L. 5/12). — Variantă : (regional) pept (O.I 92/28,       95/6, 98/4,    99 5.  139 4.
236/14; P.L. 9/23, 9/37, 50/12, 59/20, 59'37) s. n. şi m.
    PIEPTAR s. n. (Şi in forma piepturi) Vestă. Ea-şi dezbumbă pieptariul, sinii ei albi ca zăpada se eliberară din tnchisoarea lor de catifea. P. L. 84/10. Ea bătu cu pumnii tn trunchiul de copac; apoi se duse-n odaia ei şi, ru-ptndu-şi cu furie pieptarul de catifea... ea se uita in oglindă. P.L. 95/17 [Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. pieptarul (P.L. 95/17),' peptariul (P.L. 84/10). — Variantă : (regional) piep-târi (P.L. 84/10) s. n.
    PIEPTARAş s. n. (Mold.) Diminutiv a) lui pieptar. Sărise un bumb de la pieplaraşul cam îngust de catifea. P.L. 84/8 [Pr. 1).
    PIEPTARI s. n. v. pieptar.
    PIEPTAxA vb. 1. Tranz. A netezi cu piepteni/ . O (Metaforic; glumeţ) în cotlon torcea motanul pieplă-ntndu-şi o ureche. O.I 84/12 [V. 1].
    PIEPTAnAT, -A adj. Aranjant, netezit cu pieptenele. lală craiul, socru mare, rezemat in iilţ cu spată, El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată. O.I 85/24 [V. 1]
    •PIEPTArAş s. n. v. pieptaraş.
    PI&RDE vb. III. (Şi In forma perde) 1. Tranz. A nu mai poseda. Numai gllul se-ndoia cu mlndrie, ca şi
clnd nu şi-ar fi pierdut-o sub greutatea vieţii. P.L. 92 27 (Pr. 1|. + A uita, a nu-şi mai aduce aminte. Poale va fi pierdut tainele Invăfăturei lui. P.L. 42/35 [Pr. 1). <> Expr. A-şi pierde minlea v. minte [V. lj. A pierde dorul v. dor [V. 1). A pierde sufletul (cuiva) = a face sâ fie ncnorocit. Xu-nţelegi lu, din a ei căutătură. Că deprindere, grimasă este ztmbetul pe gară. Că inlreaga-i frumuseţe e tn lume de prisos, Şi că sufletul fi-l pierde fără dc nici un folos? O.I 160/16 (V. 1]. A-şi pierde timpul = a-*i irosi timpul in zadar. Pierzlndu-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, X-ai vrea ca nime-n usa ta să bală. O.I 119/5 [V. 1|.
    2.     A suferi o pierdere. Tit-ft arzi ochii şi frumseţa. . . Dulce noaptea lor se stinge. Şi nici ştii ce perde lumea. Xu mai plinge, nu mai plinge! O.I 83/10 (V.l). O (Metaforic) A provoca indirect moartea cuiva. Spune-mi: să le pierd, pentru a te mai ved& o dată? P.L. 96,33 [Pr. 1|.
       Intranz şi refl. A ieşi din cimpul vizual, a nu se mai vedea. Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri făr' de capăt. O.I 66/9. O pasăre pluteşte cu aripi ostenite, Pe clnd a ei păreche nainte lot s-a dus C-un pii ■ întreg de păsări, perzindu-se-n apus. O.I 114/8. Dar vai un chip aievea nu eşti, astfet de treci Şi umbra ta se pierde in negurile reci. O.I 213/16. Pier:tndu-se pintre altele umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare. P.L, 100/15 ; cf. O.I 67 31 : P.L. 19/19, 20/29. 38'37, 44/8, 72/21. 100/
/12 [V. I ; Pr. 7). (Tran z). Aş vru să am o casă tăculă mitutică, in valea mea natală ce unduia in flori, Să tot privesc la munte, in sus cum se ridică, Perzlndu-şi a sa frunte tn negură si nori. O.I 6,2o (V. 1], Q (In contexte figurate) Suntem tot mai departe deolallă amindoi, Din ce in ce mai singur mă-ntunec si ingheţ, Ctnd lu te pierzi in zarea eternei dimineţi. O.I 114/14. Pierdut e tolu-n zarea tinereţii Şi mută-i gura dulce-a altor vremi. O.I 201/12 [V. 2]. «0- Expr. A se pierde urmele cuiva v. urmă ’V. 1], Q T r a n z. şi refl. (Metaforic) A (se) cufunda, a (sc) adinei. De-aş ave şi eu o floare Mindră. dulce, răpitoare, Ca şi florite de mai, Fiice dulce a unui plai, Plai nzind cu iarbă verde. Ce se leagănă, se pierde. Cndoind încetişor. O.I 2 6. Jiufaet. pierdut in visuri ca-ntr-o noapte instehită. suflet îmbăiat de raze şi d-eterne primăveri. Te-a văzut şi-a visat raiul. O.I 29/9. Aslfet eu, pierdut In noaptea unei vieţi de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc. O.I 29 17. Dac-aş puii şi eu să mă pierd in infinitatea sufletului meu. P.L. 26/1 IV. 3 ; Pr. 1]. (Construcţii metaforice) Pierdut in ginduri = copleşit dc ginduri. V»i. pierduţi in ginduri sinle, convorbeaţi cu idealuri. O.I 35/19 (V. 1|. Pierdut în suferinţă sau per-dut în mizerie = copleşit de durere, dc disperare; (v. şi lumină). Străin de toţi, pierdut in suferinţa Adtncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie. O.IV 361/9. Ctnd o inimă pirdu'ă-n mizerie, in apăsare, In neputinţa de a cultiva sim'iri. . . şi-ur ridica aspira-ţiunile pină la tine . . . ce-ar simţi un asemenea om? P.L. 56/5 [V. 1 : Pr. 11. + R e f l. Fig. A se contopi, a se adinei cu lotul. Ochiul se perde In albastrul cerului şi in verdele mării. P.L. 11/30. Ochii lui cei moi şi străluciţi se pierdură iar tn acea intensivă visătorie, care stă cile-odală atit de bine băieţilor. P.L. 27/19 (Pr. 2). Q (Construcţie metaforică) A se pierde in privirea cuiva - a privi pe cineva cu dragoste (v. şi d a3). Ari n-ai chip in toată voia tn privirea-i să te pierzi, Cum Iţi vine, cum Iţi place pe copilă s-o dezmierzi. O.I 155/21 [V. 1). ^ (Me-
— 4 J 2 —
tatoric) A dispărea, a mi mai fi, a pieri (v. şi cădea, curge, duce, fug i). De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe ctnd alţii stinil in umbră şi cu inima smerită Xeşliufi se pierd tn taină ea şi spuma nezărită. 0.1 133/28. în ce nefinire microscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători. P.l.. 25/6. Păcat că ştiinţa necro-mantiei şi acea a astrologiei s-au perdut. P.L. 25/30. Un punct matematic se piente-n nemărginirea dispoz'(iunii lui. P.L. 25/39 |Y. 1 : Pr. 3|.
    4.     Intranz. A rătăci. La castel In poartă ^alul Stă a doua :i tn spume. Dar frumoasa lui slăptnă A rămas pier-ilută-n lume. 0.1 (>8 I. (lenarut, perdut In sălbatecele sale vinători, se depărtase cale dc-o zi. P.L. 12/7. Perdut In pâituri. (ieiuirut işi aude catul nechczind. P.L. 21/15 |V. 1 : l'r. 2|.
    •'». Mc f l . A nu mai şti dc sine. ;i sc zăpăci. Prea ne pierdusem tu şi eu tn al ei farmec poate. 0.1 185/17 |V. 1|. Q (Metaforic) A fi cuprins de incinlarc. de visare; (v. şi i m p i n g e). fi răspunde codruţ :<erde Fermecat şi dureros. Iară sufletu-mi se pierde După chipul lău frumos. O.I 209 23 |V. 1|.
    —      I'orme gramaticale : ind. prez. 2 sj>. le pierzi (0.1 111/14). 3 sg. pierde (0.1 1(50.10). perde (O.I 83/10), se pierde (O.I 2:15. 209:23. 213/10; P.L. 25/39), se perde (P.L. 11-30), 3 pl. se pierd (O.I 67/31. 133/28). imp. 3 pl. se pierdeuu (P.L. 72 21). se perdeuu (P.L. 20/29, 100/12) p. s. 3 pl. se pierdură (P.L. 27/19), p.c. 3 pl. s-uu perdul (P.L. 23:30). m. m. c. p. 1 pl. ne pierdusem (O.I 185/17), viit. 2 sg. vei pierde (O.I 176/7), 3 pl. s-or pierde (O.I 176-3). viit. II 3 sg. va fi pierdui (P.L. 42(35); conj. prez. 1 sş». să pierd (P.L. 9(>/33). sft mă pierd (P.L.
26  1). 2 sg. si) pierzi (0.1 155/21); opl. prez. 3 sg. s-ar pierde (P.L. 23/6), p. 3 sg. nr fi pierdut (P.L. 92/27); ger. pierzindu- (O.I 119,3), perzindu- (O.I 6/20). plerzin-du -se (P.L. 100’ln), perzindu-se (O.I 114/8): pari. pierdut (O.I 29,1. 29,-9. 29/17. 201/12; O.IV 3fil/9), perdul (P.L. 12 7), 2115). pierduţii (O.I <>8 1,. perdutft (P.L. 19.19, 56 5). pierduţi (O.I 3.»,-19), pierdnle (O.I fifi/9 ; P.L. 38.37. 4 18). - Yarianlâ: perde (0.1 0 20. 8310. 111/8; P.L. 11 30, 12 7. 19,19. 20 29. 21/13. 2Y30. 50/.), 100/12) vl:. III.
    Pl£lll)EHE s. f. Supărare. tristeţe provocată de o despărţire. Vo/ păstra întreg amarat Şi norocul aslor foi. In durerea vechii pierderi liecilindu-mă-napoi. O.I 126/3 [V. lj.
    PIEltDK-V.VltĂ s. m. invar. Om de nimic, fără valoare N« priveşti prin litrii geamuri la luminele aprinse Şi s-o t’ezi incunjurată de un roi de pienle-vară. Cum zlmbeşle tuturora cu ginitirea ei uşoară? O.I 157 21 [V. 1].
    PIERUI T, -Ă adj. 1. Care nu se mai găseşte In posesiunea cuiva. A'-or sd pătrunz-amarul pierdutei tinereii. O.IV 432/15 |V. lj.
    ’2. (Despre fiinţe) Care nu mai trăicşlc, mort. Te duci, ş-am Infeles prea bine Să nu mă fin de pasut tău. Pierdută vecinic, pentru mine. Mireasa sufletului meu! O.I 118/3. De atunci şi plnă astăzi colonii de tumi pierdute V/n din sure văi de haos pe cărări necunoscute. O.I 132/29 (V. 2). <0» (Substantivat) Cu geana la m-atinge pe pleoape. Să simt fiorii slrlngerii In brafe — Pe veci pierditto, vecinic adorato! O.I 120:28 [V. 1|.
    3.      Copleşii dc sentimente, stăplnit dc o emoţie puternică. Cind pierdută razimi faţa de-arzătorut meu obraz . .. Fericit mă siml atuncea cu asupra de măsură. O.I 82/9. Ci.id aş sta pierdut pe gtnduri, peste umăr mi-ar prit>i. Aş simfi-o că-i aproape şi ar şti c-o tnfeleg. O.I 157/34. Şi intorclndu-fi fafa spre umărul tău sting, în ochii fericirii mă uil pierdut    şi piing. O.I 213/8    (V. 3|. <>                             Expr. A II
pierdui = a fi    sortit nenorocului.    Iar  tn lumea cea comună a visa e                                    un pericul. Căci de ai cumoa iluzii, eşti
pierdut şi eşti   ridictil. O.I 141/10   (V. lj. Q                             (Metaforic)
Cufnndat in vis, desprins dc realitate, visător; (v. şi pl ut i l o r). Dar ei trec, se pierd tn codri Cu viafa lor pierdută. O.I 67/32 [V. 1|.
       (Despre persoane) Căzut tn păcat. O- Femeie pierdută = prostituată. La Paris, tn lupanare de cinisme şi dc Ierte, Cu femeile-i pierdute şi-rt orgiile-i obscene, Acoto v-aţi pus averea, tinerelele la slos. O.I 151/8 [V. lj. O (Construcţie metaforică) Copilul eel pierdut v. copil [V. lj.
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. pierdut (O.I 63/2, 141/10. 157/34, 213/8), pierdută (O.I 67/32, 82/9, 118/3), g. d. pierdutei (O.IV 432/15). voc. plerduto (O.I 120/28); pl. n. dc. pierdute (O.I 132/29, 151/8).
    PIERf vii. [V. Intranz. 1. (Şi în forma peri) A dispărea, a nu mai fi dc faţă. Călări ei intră-nuntru şi porţile recaa ; Pe veci pieiră-n noaplea măreţului mormtnt. O.I 98,27. Iar catapeteasma lumii in adtnc s-au înnegrit, Ca şi frunzele de loamnă loate stelele-au perit. O.I 133/16. Ca prin farmec peri izvorul şi copacii. P.L. 13/38; cf. O.I 94/31, 104/22,127/14,133'7,171/24, 173/20, 170/24,234/14; O.IV 378/4; P.L. 12/30, 48/14, 48/18, 87/33, 87/34, 97/32 |V. 11; Pr. 7|. <$» Expr. A pieri din cale v. cale [V. 11. Q (Repetiţie) Trislefă, durere şi lacrimi, amor. Azilul tşi află In sintt-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. O.I 11/5; cf. O.I 12/20 (V. 4j. O (In context figurat) Trezindu-te, iubito, cu anii tnapoi. Să fie neagră umbra in care-oi fi pierit. Ca şi cind niciodată noi nu ne-am fi găsit. O.I 127/17 [V. 1|.
    2.      A muri, a se prăpădi. în două părji infernul por-latete-şi deschide Spre-a încăpea cu mia răsufletele htde Tiranilor ce pier! O.I 23/3. Dar piară oamenii cu toţii. S-ar naşte iarăşi oameni. O.I 177/23; cf. O.I 182/27, 183/30 [V. 4|.
    —   Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. piere (O.I 94/31,
133/17, 171/24. 176/24). 3 pk pier (O.I 11/5, 11/5,
12 21. 12/20. 25/3. 104/22, 182/17; O.IV 378/4), imp.
3  sg. perea (P.L. 97/32), p.s. 3 sg. perl (O.I 234/14 ; P.L. 12/30. 13/38), 3 pl. pieriră (O.I 98/27), p.c. 3 pl. uu perit (O.I 133/16), viii. II 1 sg. ol fi perit (O.I 127/17), 3 pl. or să piară (O.I 183/30); conj. prez. 3 sg. «A pinrâ (O.I 127/14; P.L. 87/33, 87/34); piară (O.I 177/23, 199/17); ger. perind (O.I 173/20; P.L. 48/14, 48/18). - Variantă : perl (O.I 127/17 133/16. 173/20, 234/14; P.L. 12/30, 13/38, 48/14, 48/18. 97/32) vb. IV.
    •PIEItlT, - V adj. v. perit.
    PIERIŢI)!!, -OARE adj. (Şi în forma perilor) Trecător, efemer. O tu umbră, picriloare, cu adlncii, triştii ochi, Dulci-s ochii umbrei laie — nu le fie de diochi! O.I 80/33. Pe basme şi nimicuri, cuvinle cumpănind. Cu peritorul sunet al lor s« le cuprind. O.I 232/C [V. 2j.
— 413 —
    —      l-'orme gramaticale : sg. n. ac. pieritourc (O.I 80/33), perltorul (0.1^232/6). — Yaiianlă: perilor, -oare (O.I 232/6) adj.
    *P1ERZÂRE s. f. v. porzaro.
    PIfiSA s. f. I. Monedă. Dlnd ca din Intimplare de mina pictorului, care conţinea oro citeva piese de aur, crezu cu ce-i găsit ti bun găsit. P.L. 83/7 [Pr. 1|.
    2.     Operă literară dialogată destinată reprezenlării pe scena unui teatru. Xu sunt aceiaşi actorii, ileşi piesete sunt altele? P.L. 65/10 [Pr.l], Q (Construcţie mc lafoi icfi) Alte măşti, aceeaşi piesă, alte guri, a^ceuşi jj;<mă v. gamă [V. 1].                                     ’
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. piesă (O.I lOii'li)); pl. n. re. piese (P.L. 83/7), piesele (P.L. 65/10).
    PIETRICfcA, -EA s. f. Diminutiv al Iui pialră. In mijlocul văii e un lac, tn care curg patru izvoare cari robotesc, se sfădesc, murmură, răstoarnă pietricele tnată ziua şi toată noaptea. P.L. 78/34 [Pr. 1|.
    •PIETRfŞ s. n. v. petriş.
    PIETROS. -OAsA adj. Plin de pietre. Pe ctnd Dumnezeu călca tncă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pămtntului, — fn vremea veche trăia un împărat tn-uncal şi ginditor. P.L. 3/3 [Pr. 1|.
    PIETRUl vb. IV. R e f I. p a s. A sc acoperi cu piatră. Păreţii erau de peatră mică ca cea cu care se pielruiesc flntlnele. P.L. 40/7 (Pr. IJ.
    PILAŞTRI! s. m. Stilp servind ca elemcnl <le ornamentaţie sau de consolidare a unui zid. Şi privind puinjinişul din tavan, de pe pilaştri, Ascultam pe craiul Rumses si visam la ochi albaştri. O.I 140/31 (V. 1|.
    PfLDA s. f. (In loc. adv.) De pilda — dc exemplu, bunăoară. Şi pe margini de caiete scriam versuri ih Ici. de pildă Călră vreo trandafirie şi sălbatecă Ciot Udă. O.I 140/33. Tu întreprinzi o călătorie, cu iubita la cu tot. !n orice spaţiu al tumei ţi-ar plăci- . . . in lună. de pildă. IM.. 47/17 [V. 1 ; Pr. 1).
    PIN prep. v. prin.
    PiNSULA s. f. Penel. Francesco reveni, işi căută paleta, pinsutele, lăsă pesle fereastă o perdea de mutasă albastră. P.L. 83/36 |Pr. 1).
    PfNTEX s. m. Obiect dc metal care serveşte pentru Imboidirea calului la mers. S-auzi zornetul de pinteni şi foşnirile de rochii, Pe ctnd ei sucesc masteaţa, iară ele fac cu ochii? O.I 157/23. Genarul tşi înfipse pintenii adine în coastele calului. P.L. 21/24 [V. 1 ; Pr. 1). O Kxpr. A hate din pinteni = a alătura călciiclc (făcind să sune pintenii) pentru a lua poziţia reglementară dc drepţi. O (I-'lcmcnt de personificare ; glumeţ) Şi pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, Ridicai tn două labe, s-a-nchinat bătind din pinten. O.I 87/20 [V. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. pinten (0.187/20); pl. n. ac. pinteni (O.I 157/23), pintenii (P.L. 21/24).
    PlXTRE prep. v. printre.
    PIPAf vb. IV. Tranz. A atinge uşor, a mlnglia. Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Şi-l visez, ctnd cu-a mea mină al tău braţ rotund îl pipăi. O.I 82/4 [V. 1). O (Glumeţ) 0 motani fără de suflet! — La zgtriet el v-a dat gheară Şi la tors v-a dat musteţe — vreţi să-l pipăiţi cu laba? O.I 48/32 [V. IJ. Expr. A pipăi pulsul = a lua pulsul. Dar oare-s doctori aceşti doi? . . . Ori e un om, despărţit in două arătări bătrtne . . . Cea pleşuvă îmi pipăie pulsul si cea cu păr se uită la umbra mea. P.L. 62/5 [Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. pipăi (O.I 82/4), 3 sg. pipăie (P.L. 62/5); conj. prez. 2 pl. să pipâiţi (O.I 18/32).
    PIP.AhAT, -A adj. (Despre miresme, arome) înţepător, pătrunzător, tare. Pe-a icoanei policioară, busuioc şi miiU-uscată Implu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată. O.I 84/16 [V. lj.
    *  PIPERAT,-A adj. v. pipărat.
    PIRAMfDA s. f. Monument funerar gigantic de piatră. Colo se ridic’ trufaşe Şi eterne ca şi moartea piramidele-uriaşe. O.I 43/23. Cine-a deschis piramida şi-năuntru a intrat? O.I -14/3. Piramidele-nvechite Urcă-n cer vlrfut lor mare. O.I 54/9 [V. 3], O (Personificare) Ale piramidei visuri, ale Xilului reci unde, Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi suliţe de-argint. O.I 44/13. Şi la vtnlul din pustie, la răcoarea nopfii brună, Piramidele din creştet aiurind şi jalnic sună. O. I 44/29 [V. 2]. Q (în context figurat) Zidiţi din dără-măture gigantici piramide. O.I 60.31 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. piramida (O.I 44/3), g. d. piramidei (O.I 44/13); pl. n. ac. piramide (0.1 60/31), piramidele (O.I 43/23, 44/29, 54/9).
    PITI vb. IV. Refl. A se ascunde. Ale paserilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Şi vorbesc cu-alit de multe înfetesuri. O.I 121/16 (V. lj.
    PITIC s. m. Persoană care arc o statură anormal de mică. Acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor, purtau războaie şi poeţii lor nu găseau in univers destule metafore şi comparaţiuni pentru apoteoza eroilor. P.L. 5U/38 [Pr. lj. ^ F i g. Om fără valoare, neînsemnat. Azi, ctnd patimilor proprii muritorii tofi sunt robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic Ce-o băşică e de spumă, intr-un secol de nimic. O.I 140/3 [V. lj.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. pitic (O.I 140/3); pi. n. ac. pitici (P.L. 50/38).
    PITPALAC s. ni. Prepeliţă. Tresărind sclnteie lacul Şi se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Şi ascult de la răcoare Pitpalacul. O.I 121/(3 [V. 1).        '
    PluA s. f. Vas dc piatră, cu pereţii şi fundul gros, in carc sc pisează diferite substanţe solide. Făt-Frumos o apucă de mijloc şi o trinli cu toată puterea intr-o piuă mare de peatră. P.L. 6/40. De cind a venit, se zbuciumă tn piua in care-ai incuiat-o tu. P.L. 8/22. Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus şi rupse lanţurile. P.L. 8/37;
cf.    P.L. 7/1, 7/8, 7/14 [Pr. 6).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. piuă (P.L. 6/40, 7/1, 7/8, 7/14,8/37), piua (P.L. 8/22).
— 414 —
    PIVKIŢA s. f. Beci. Alături cu bordeiul era sub pămint o pivniţă. P.l.. 10/17 (Pr. 1).
    PIZ.\iAtAREŢ s. m. Oin pizmaş, invidios. Lvctil hienei fi lud cel vorbaref, Locul cruzimii vechie, cel lins şi pizmăta-ret, Eormele se schimbară, dar râul a rămas. O.I 61/4 IV-1).
    *  PllXE s. f. v. pine.
    PÎLC s. n. Grup mic, sloi. O pasăre pluteşte cu aripi ostenite, Pe cind a ei păreche nainte tot s-a dus C-un pilc inlreg dc pasări, per:iiulu-se-n apus. O.I 111/8 JV. 1], Q (Comparaţie) Cad nsabii ca şi pilcuri risipite pe cimpie, în genunchi cădeau pc<lestrii, cclo caii se răstoarnă. 0.1 148/10 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. pile (0.1 1IK1(>); pl. n. ac. pilenri (O.I 114/8).
    l’lLPÎl vii. IV. Intranz. A anlc cu o flacără tremurătoare. Cu perdelele lăsate Şed la masa mea de brad, Focul pilpiie in sobă, Iară eu pc ijinduri cad. O.I
105.3. El aprinse o lampă neagră, implnlă cu untdelemn: lumina ei fumega pilpiind. P.L, 45/3 [V, 1; l'r. 1],
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. pilpiie (O.I 105/3); ger. pilpiiud (P.L. lf>/3).
    PiN1 conjuncţie v. piuă1.
    PlX® prep, v. pinii3.
    PlxA1 conjuncţie (Şi in forma pin ; inlroducc propoziţii circumstanţiale du timp) 1. (Stabileşte un raport dc anterioritate, prccizind limita pină lu care sc îndeplineşte acţiunea din regenta) Dar ce zgomot se aude? iiiziit ca de albine? Tofi se uită cri mirare şi nu şl iu de unde vine, Pină văd painjinişul intre tufe ca un pod. 0.1 87,'3. El zboară gind purtat de dor, Pin' piere lotul, totul. O.I 17ij/24. îşi golise gitut ei de ninsoare, işi despletise părul pe umerii rotunzi şi pe sinii crescuţi in sete de amor, pină rămase goală şi frumoasă ca o statuă antică. P.I.. 100 $7; cf. O.I 11/5. 40,ti; P.L. 43,'40, 04/21 [V. 4: Pr. 3].
    2.     (Urmat de negaţie; slabilcşlc un raport de anterioritate) Mai înainte ca .... mai înainte de a . . . Pinii nu mor, Pleacă-te ingere La trista-mi plinge re Plină de-amor. O.IV 37U/.V Pină nu-fi sunt femeie, am dreptul de a te ruga să mă scuteşti. l’.I.. 75/32 [V. 1; Pr. 1],
    3.     Atita timp cil. cită vreme, cil. O (Repetiţie} O dezmiardă, pin-eşti jună ca lumina cea din soare, J’in-eşti clară ca o roită, pin-eşti dulce ea o floare, Pin’nu-i fafa mea zbircită. ptn'nu-i inima bătrlnă. O.I 42/17 — 20 JV. 4).
    —      Scris: pănă. — Variantă : pili (P.L. 43/10) conjuncţie.
    plxA s prep. (Şi in forma pin) 1. (Introduce un complement circumstanţial de loc : uneori urmat du adverbe) îmi vefi da voie, domnişoară, sii vă petrec pin-acasă? P.L. 07/22. L'n singur loc de intrare este-o stincă mişcătoare cc acopere maestru gura unei peşterc, care duce pin-inliiuntrul insulei, P.L. 78/15. O priir/i/iri uni/ii cu murii monastirei se-ntindea pină jos Iu poalele mării. P.L. 97/20; cf. P.L. 11/30. 51/12, 67/10 ||»r. (>]. <> (in prepoziţii compuse) Pinfl I» v. la |Y. 9; Pr. 10]. PinA in. Dar prin codri ea pătrunde Lingă teiul vechi ,şi sflnt, Ce cu flori pin-in pă-mint t'n izvor vrăjit ascunde. O.I 103,11. Astfel fură după
Iară drum dc glorie-i deschid . . . Pln-tn Dunăre ajunge furtunosul liaiazid. O.I 144/34. Cu braţe de fer o smunci pe babă dc mijloc şi-o băgă-n pămint pină-n gll. P.L. 9/13; cf. O.I 24/3, 61/19, 154/31, 199/7; P.L. 8/38, 9/3, 9/4, 9/5, 15/32, 15/35, 17/34, 21/36, 26/1, 49/17, 92/15, 98/5 (V. 6; Pr. 13]. (Corelativ) De (sau de la) ... pinfi in . . . Iar de sus pină-n podele un painjăn prins de vrajă, A tesul subfire plnză. O.I 76/29. Abia atingi covorul moale, Mătlasa sună sub picior. Şi de la creştet ptn-tn poale Pluteşti ca visut dc uşor. O.I 117/7. Tofi pe buze-avtnd virtute, iar in ei monedă calpă. Chintesenţă de mireni de la creştet pină-n talpă. O.t 150/16; cf. O.I 182/15 [V. 4). Pinfi lingă v. lingă (Pr. 2). Pinfi pe v. pe (Pr. 2).
    II.     (Introduce un complcmcnt circumstanţial dc timp) De alunei şi ptnă astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute. O.I 132/29. Pină atunci insă, pentru ca să nu te afle tată-meu, eu te voi preface intr-o floare. P.I.. 14/23. Dovezi erau asemănarea cu portretul şi multe alte împrejurări, care nu ne interesează, legate insă de originea pină acum obscură a lui Dionis. P.L. 59/33 ; cf. 0.1 01/19, 160/29; P.L. 13/17, 19/39, 46/20, 82/21 |Y. 3; Pr. 6|. •C> (In prepo2iţii compuse) PinA în. Ei petrec in vin şi-n chiot orice noapte pin-in zori. O.I 45/30. El muri in spitalul de alienaţi .. . palid, mul pină-n ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare. P.L. 30/35 (V. 1; Pr. 1|. (Corelativ) Din .. . pină in . . . Din zori pină-n noaptea neagră şi llrzie O vezi printr-o albă perdea străvezie. O.IV 364/25 [V. 1). <$> (Prcccdind un adverb relativ carc inlroducc o propoziţie circumstanţială dc limp) Piufi cind v. ctnd (V. 1; Pr. 1|. <0> Loc. conj. Pini pc. Gonit de toată lumea prin anii mei sâ trec, Pln'ce-oi sim/i că ochiu-mi de lacrime e sec. O.I 11<>/2. Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Pină ce pier. O.IV 378/4. Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit, plnă ce căpeţelul de /urnind începu a agoniza fumeglnd. P.L. 35/39; cf. O.I 42/17, 45/7, 96/30, 148/35, 157/10; P.L. 7/11, 7/14, 14/5, 14/19, 17/1, 17/28, 20/17, 36/3.S. 30/13. 39/27, 50/4, 50/15, 50/33, 52/13, 79/2, 84/13, 9( 8 |Y, 7; Pr. 18). O (Repetiţie) Dintr-un coif pe-o sofă roşă eu in fafa lui privesc, Pin'ce mintea tmi adoarme, pin'ce genelc-mi clipcsc. O.I 42/3. Veghea sub sliclitoarele-i fereşte . . . pină ce se deschideau, pină ce se ivea feţişoara ei palidă <te veghere şi de amor, pină ce razele ochilor ei alunecau adine in ochii lui cei negri. P.L. 40/4,5 (V. 2; Pr. 3|.
    III.    (Inlroducc un complement circumstanţial de mod, uneori urmat de adverbe) Sfărmafi palate, temple, ce crimele ascund. Zvlrtifi statui de tirani tn foc, să curgă lavă, Să spele de pe pietre pină şi urma sclavă. O.I 60/24. -Vi ace<is/« ciumă-n lume şi aceste creaturi Xici ruşine n-au să iec in smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară, îndrăznesc ca să rostească pin’ şi numele tău . . . fără! O.I 151/0. Oricit de mare ar fi mila la, ptnă acolo nu se poale cobori. P.I.. 50/37, Plnă şi insectele erau Imbllnzile in acest rai. P.L. 98/10 (V. 2; Pr. 2], O (în prepoziţii compuse) Pinii In. Crede cineva cum că el, redus pină la culmea mizeriei, devenea trist? P.L. 32/13 [Pr. 1].
    —       Scris: pănă. — Variantă: pili (P.L. 9/4, 15/35, 17/31, 19/39, 26/1, 49/17, 03<11) prep.
    PlM)î vb. IV. Tranz. A observa cu atenţie. De-ar fi n lume numai mife — tot poet aş fi? Tot una : Mieuntnd in ode nalte, tragic miorlăind-un Garrick, Ziua tologit tn
— 415 —
soare, ptndind cozile de şoaric. O.I 48/15. Cum se va întoarce el acasă? Acest om poale să-l pindească. IM.. 94 25 |Y 1 • Pr. 1].                                                '         ’
     —      Forme gramaticale : conj. prez. 3 sg. să plodească (P.L. 94/25); ger. plodind (O.I 48/15).
     pfNDITân, -OARE adj. Carc pindeşte, iscoditor. In vremea asta Cătălin, VicUan copil de casă, Ce tmple cupele (ii vin Mesenilor ta masă . . . Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina. Se furişează ptndilnr Privind la Cătălina. O.I 173/31 (V. 1],
     PllVE s. f. (Mold., Tiarsilv.) Produs alimentar dc lăzii, preparat din aluat de făină. O vezi . . . Cum mereu lucrează. . . ş-abia ptne goală, Frig şi insomnie, lacrime şi boală. O.IV 365/1 [V. 1). O (Construcţie metaforică) I'ine n< ajjră = trai chinuit, existenţă mizeră; (v. şi braţ. (jlas, sterp). Şi de-nlreba(i atuncea, vouă ce vă ruminr ? Munca, din care dlnşii se-mbală tn plăceri. liobiu viaţa toată, lacrimi pe-o neagră pine, Copilelor pătate mizeria-n rusme. O.I 60/3 IV. 1).
     pf\TEC s. n. v. pintece.
     PÎNTECE s. n. (Şi in ferma pintec) Abdomen, burlâ. leronim şi Onufrei steteau in uliiii; Onufrei, numărind metaniile, ce le finea in minile unite pe plntece, leronim c-o fafă de-o adincă şi nobilă seriozitate. P.L. 76/3 |I‘r. 1). Q (Glumeţ) în veşmtnt de catifele, un bondar rotund in pintec Somnoros pe nas ca popii glasuieşle-ncel un cintec. O.I 87/11 |V. 1|.
     —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. philete (P.L. 70,3), pintec (O.I 87/11). — Variantă: pintec (0.1 87/11) s. n.
     PlNTECOS, -OASĂ adj. F i g. (Despre obiecte) I mUat, bombat. Ah ! garafa plntecoasă doar de sfeşnic mai e bună ! O.I 46/1 [V. 1).
     PIXZĂ s. i. 1. Ţesătură făcută din fire dc bumbac, de in etc., din care se confecţionează albituri, cearşafuri etc. A faclelor lucire răzbind prin pinza fină Jtăsfring o dureroasă lumină din      lumină.      O.I 96/12. El are briliante pe
degete groase Din     noplile celtr care pinza-i     coase. O.IV
365/8. Ea s-apropie de tabloul, acoperit         c-o pinză. P.L.
83/15. Adesea tn      nopţile     calde se culca gol pe malurile
lacului, acoperit numai c-o pinză de in. P.L. 99/12; cf. O.IV 365/5 [V. 3; Pr. 2]. Q (în contcxt îiguiat) 1‘inze moi tn care se ţesură zile, Vederea şi semnul sărmanei copile Albe ca zăpada ce cade In fulgi. O.IV 365/12 (V. 1]. Q (Metaforic) Dealurile străluceau sub o pinză de neguri. P.L. 101/26 [Pr. 1). Q (Construcţii metaforice) Pinza «în-dlrilor = suflet, viaţă sufletească ; (v. şi c ă in a r ă, coardă, fibră, lume, parte). Chipul tău, umbra ce-ai aruncat-o pe pinza gindirilor mele esle singura fericire ce am atul-o in lume. P.L. 57/4 |Pr. 1|. Pinze urfjiitlie lumina diafană a lunii; (v. şi ar g i n 1, Împărătesc, mant'a, mreajă, prund, pulbere, rază, senin, smălţujre). O dormi, o dormi in pace printre făclii o mie Şi In morminl albastru şi-n plnze argintie. O.I 69/4 |V. 1). 2. Bucată de pinză (1) avind diferite întrebuinţări: a) (La pl.) Albituri, cearşafuri. In umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel t.uros de la plnzele de in. O. I 151/6 [ V. 1] ; b> (La pl.) N ele.
Pe undele încete tşi mişcă legănate corăbii învechite scheletele de lemn ; Treclnd incet ca umbre — fin ptnzele umflate In fafa lunei care prin ele alunei străbate. O.I 63/13. Precum corăbii negre se leagănă de vint Cu pinzele-atlrnate departe de pămint. O.IV 432/26. Ajunse de lună, strălucesc asupra maselor întunecoase virfurile turnurilor şi ptnzele de la corăbii pe riu. P.L. 93/35 [V. 2; Pr. 1]. Q (Comparaţie)
O  lebădă işi înălţase aripele ca pe nişte pinze de argint. P.L. 10,281 Pr.l ] ;e) Bucată de ţesătură deasă, fixată pe un cadru, pe carc se pictr-ară : p. cs t. tablou pictat. De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o dezmierzi Ca pe-o marmură de Păros sau o pinză de Corregio, Cind ea-i rece şi corheiă? O.I 157/31. Penelul piciorului zbura pe spaţiul gol ce şi-l lăsase pe pinză. P.L. 84/26; cf. O.I 29/13; P.L. 83/33 (V. 2; Pr. 2]. Q (in contexte figurate) Moaie pana in coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăveşte din nou iarăşi plnzele posomorite, Ce-arălau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. O.I 32/23. Sfărmafi statuia goală a Vcnerei antice, Ardeii acele pinze cu corpuri de ninsori: Ele stlrnesc In suflet ideea neferice A perfecţiei umane. O.I 60/17 |V. 2|.
    3.     Ţesătură pc carc-o face păianjenul. Pe păreţi cu colb. pe podul cu lungi plnze de painjen Hoiesc ploşniţele roşii. O.I 46/ 17. Iar de sus ptn-in podele un painjăn prins de vrajă, A fesul subfire pfnză străvezie ca o mreajă. O.I 76/30. Iar vionicul s-apropie şi cu mina sa le rumpe Pinza cea acoperită de un colb de pietre scumpe. O.I 79/18; cr. 0.1 79;l : P.L. 29/30 |V. 4; Pr. 1). Q (în contcxt figurat) Painjeni de imarald au leşul de pe-o insulă ptnă la malul opus un pod de pinză diamantică, ce slecteşle vioriu şi transparent. P.L. 5128 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. piDză (O.I 76/30 157/31; P.L. 51(28, 83/15, 83/33, 84/26, 99/12. 101/26), pînza (O.I 29/13, 79-1, 79/18. 96/12; O.IV 365/8; P.L. 57/4); pl. n. ac. pinze (O.I 46/17, 60/17, 69/4 ; O.IV 305/11 ; P.L. Ki/28), pinzele (O.I 32/23. 63/13, 154/6; O.IV 365,5, 432 26; P.L. 29 36, 93/35).
    PlRlU s. n : Apă curgâloarc mică, riu mic. A.j vrea să văd acuma natala mea ulicioară. Scăldată tn cristalul piriu-lui de-argint. O.I 6/10. Calcară atuncea In răcoarele şi limpedele piriu. P.L. 13/25. Mă v-i aşeza sub cascada unui ptrtu. P.L. 98 29 ; ci. P.L. 6,34, 101/7 [V. 1 ; Pr. 4J. Q (în conlexl figurat) l.a ce simţirea crudă a stinsului noroc Să nu se sling-asemeni. ci-n veci să stea pe loc ? Tot alte unde-i sună aceluiaşi piriu. l.a ce statornicia părerilor de rău. O.I 127/7 |V. 1).
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. pirîu (O.I 127/7; P.L. 13/25, 98/29), g. d. pirîului (O.I 6/10; P.L. 101/7); pl. n. ac. piroie (P.L. 6/34;. — Scris : părău şi părlu.
    PI.AcĂ s.f. Piesă care arc o suprafaţă mare şi o grosime uniformă. Q (Metaforic) Val, undă. Scinteie marea lină şi placele ei sure Se mişc-una pe alta ca pături de cristal Prin lunce prăvălite. O.I 63/6 [V. 1).
    •PLAFON s. n. v. plofond.
    PLAF6ND s. n. Tavan. Q (în context figurat) Visau amindoi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi... porlate nalte, galerii de-o marmură ca ceara, straiuri de stele albastre pe plafonduri arginloase. P.L. 52/25lPr. IJ.
— 416 —
     PLAI s. n. Regiuni', meleag, ţinui. Cind toţi tşi au plăcerea şi zile fără nori, f'/t sufle! numai plinge, in dnru-i se avinlă L-a patriei dulci plaiuri, la ctmpii-i rizălori. O.I G/l. Pe plaiuri dunărene poporu-şi opri tnrr.iul, Arald, copilul rege, uilat-a Universul. Urechea-i fu menită ca să-ţi asculte versul. O.I 91/32. .Se cutremură sultanul. . . se deşteaptă... şi pe crr Vede luna ce pluteşte peste plaiid Uschişer. O.I 14-1/20; cf. O.I 2/5 [V. 4|. Q (Construcţie mclaforică) Piic-ele ilnlci nlc plaiului v. fiică |V. 1).
     —     l-'orme gramalicalc : sg. n. ac. pini (O.I 2/4, 2/5), plalftl (0.1 11120): pl. n. ac. plaiuri (0.1 G/4, 91/3?).
     PLAN x. n. 1. Proiect, program. -O- Expr. Pc pionul istoriei - pentru intreaga istoric u omenirii, Zidiţi din dăirănutlurr gigantici piramide Ca un memento moi i pe at is/crin p/un. 0.1 60/32 |Y. 1]. Q (Conslrucţic metaforică) A inipiuzi ||lobul in planuri pc un mu- v. i m p I n z i |V. 1].
     2. Distribuţia melodică a diferitelor părţi din erre esle alcătuită o lucrare ştiinţifică. Q (Conslrucţii metaforice) A croi la planuii ilin îmi(Ite ţi pulmră v. c r o i | V. 1 ]. I nikre ilintr-al seeolilor plun v. umbră ]V. 11.
     —     l-'orme gramaticale : sg. n. ac. plan (O.I 32/3, 60/32): pl. n. ac. pluiMiri (0.1 31/11. 1 ’i*)■ 1").
     PLANA vb. I. Intranz. A phili. Q (Mclaforic) Pesle viafa-i inocentă, viata iui cea sinlă plutiri. I.hujă dinsa el se roagă, lintjă ea îngenunchează. 0.1 5115 |V. IJ,
     TLAMlT s. ni. v. planeţi).
     PLAXfiT.\ s. f. (Şi in forma planet) C.orp ccrcsc. Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi, de colbul şc<dii. Confundam pc bietul dascăl cu un crai mlncat dc molii. O.I 1 10,20 (V. 11 Q (Personificare) Ci-ntr-o clipă gindul duce mii de vracuri {nainte... Cum planeţii taţi ingheaţă şi s-azvirl rebeli in spaţ' iii. din [rinele luminii şi ai soarelui scăpa/i. 0.1 133/13 [Y. 1). Q (In conlcxt figurai) Cu evlavie adîncă (dascălii) ne-nvlrteau <d mintii scripet. I.egănind cind o planetă, cind pe-un rege din Ugipel, 0.1 1 10/2‘J [Y. 1].
     —     1-ormc gramalicalc : s^. n. ac. planetă (O.I I 10/22) ; pl. ii. ac. planeţi (O.I 1 ll> 2!)). planeţii (0.1 133 13). — Variantă : planet (O.I 133 13. 110,2!)) s.m.
     • PLANTA vl». 1 V. plănta.
     P1.Ant\ s. f. Vegetală. buruiană, /.iilurile împrejmuitoare risipite şi năpustite tn risipa t«r de plante grase, de furnici ce-şi fondau slute. . . tr făceau a crede, cu esle mai mult o ruină oprită curiozităţii, decit locuinţă. P.L. 05/14 |i’r. 1(. Q (Comparaţie) Trăia doar ca o plantă, fără durere, [ură vis. fără dorinţă. IM., 131/10 [Pr. 1).
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. planIA (P.L. 131/10); pl. n. ac. plante (P.L. 95/11).
     PLAPOMA s. f. Invcliloarc groasă, fn alt colt — un pat. adecă clleva sclnduri pe tini căpriori, acoperite c-un mindir de paie şi c-o ptapomă roşie. l’.L. 29/28 |l’r. lj.
     • PLAPVXlA s. f. v. plapmnă.
     PI.AtA s. f. Răsplată, Aşa virtuoşii murind nu desper. Speranţa-a lor [runte-nsenină. Speranţa cea dulce de plală tn ceri. O.I 12/13 [Y. 1).
     1*lAl£ vb. II v. plăcea.
    PLACIîA vb. II. Intranz. A iubi pc cineva, a avea înclinaţie pentru ccva, a-i conveni, a-i fi pe plac. De-atunci In haina morlii el şi-a-mbrăcat viafa, îi plac adînce ciuturi, ca glasuri de furtună. O.I 96/27. Iubind in taină am păstrat tăcere, Gindind că astfel o să-ţi placă fie. O. I 200/2. Să mă frizez, ca să-ţi plac, sâ spun minciuni, ca să petrec mintea ta uşoară. P.L. 87/15; cf. O.I 80/19, 97/4, 159/23, 162/22, 208/2; P.L. 28/17, 47/17, 68/16, 77/32, 79/30, 85/37, 91/25, 91/30, 01/31, 93/20 (V. 7; Pr. 11). ^ (Obiectul acţiunii este exprimat printr-o propoziţie cu verbul la modul conjunctiv )Azi n-ai chip in toată voia tn privirea-i s<) te pierzi. Cum ifi vine, cum Iţi place pe copilă s-o dezmierzi. O.I 155/22 [V. 1).
    —      l-'orme gramalicalc: ind. prez. 3 sg. place (0.1 155/22. 159/23; P.L. 68/1G, 79/30, 85/37, 93/20), 3 pl. plac (O.I 80/19, 9C/27, 97/1), imp. 3 sg. plăcca (P.L. 91/25, 91/31). plftce (P.L. 91/30), viit. 3 sg. va plăed (O.t 208/2); conj. prez. 1 sg. sâ plac (P.L. 87/15), 3 sg. să placi (O.I 1C2/22, 200/2); opt. prez. 3 sg. ar plăci (P.L. 28/17, 47/17). p. 3 sg. nr ii plficiit (P.L. 77/32). — Variantă: plăci (O.I 208/2; P.L. 28/17, 91/30) vb. II.
    PL.\c£he s. f. 1. Sentiment sau senzaţie dc mulţumire, dc bucuric, provocat dc ccva care satisface dorinţa noastră. Dar ştie oricine Că ceea ce nu e, nu simte dureri Şi multe dureri-s, puţine plăceri. O.I 38/32. A’ii ! moartea cu viata a stins toată plăcerea. O.I 59/13. O astrologie mai mull de origine bizantină, bazată pe sistemul... care admite pămintut de centrul wchitecturei lumeşti şi pe om de creatura pentru a cărui plăcere Dumnezeu ar fi făcut lumea. P.L. 35/14 ; cf. O.I 6/2; P.L. 88/31 [V. 3; Pr. 2J. Loc. adj. în plăcere — fericit, cuprins dc plăccrc, desfătat. Cite inimi in plăcere îi resallă uşurel! O.I 13/6 (V. 1]. ■£> Loc. adv. Cu plăi-cre — cu drag. bucuros, cu toată inima. Talăl Măriei se plecă asupra lui şi-i privi cu plăcere, cu intenţie. P.L. GO/2 [l’r. 1],
    2. Distincţie; desfătare, voluptate. Ei, tngrădili de lege, plăcerilor se lasă. O.I 59/31. în priviri citeam o vecinicie De ucigătoare visuri de plăcere. O.I 200/4. Esle un miit:t in această aversiune inainte, In tristeţă după plăceri. P.l. 80/14: cf. O.I 6/15, 56/16, 60/2, 61/8; O.IV 3<>l/l. 31.0/16 ; P.L. 86/3-1 (V. 8; Pr. 2].
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. plficere (0.1 13/G. 50/16, 200/1; P.L. 35/11, GO/2, 80/14, 88/31), ptftcerea (O.I 0/2. 59/13; P.L. 86/34). g.d. plăcerii (O.IV 361/4, 3(>6'16); pl.n. ac. plăceri (O.I 6/15, 38/32, 60/2), plăcerile (0.1 Gl/K). g.d. plăcerilor (O.I 59/31).
    PL.\C(\tA s. f. Prepaiat culinar făcut din aluat. Q (In contcxt figurat) Trec fwnici ducind in gură de făină marii saci. Ca să coacă pentru nuntă şi plăcinte şi colaci. 0.1 87/6 [Y. 1).
    PLACIjT. -A adj. Carc piacc, agreabil. Plăculă-i ă ghirlandă — sublimă insă esle Cununa cea de iaury ce stntă se-mpleteşte Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. O.I 17/10. Dacă vorba-i e plăcută, şi tăcerea-i incă place. O.I 159/23. UI sc află tn acele momente de trlndăvie plăcută, pe cari le are un dulău, ctnd şi-nlinae toţi muşchii in soare. P.l . 73/41 ; cr. P.L. 27/13, C4/22 (V. 2; Pr. 3]. <> (Adverbial) Dar uscăciunea neagră şi sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fafa fină.. . a băielanutui. P.L. 27/16. Seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu faţa de copil. P.L. 27/21 (Pr. 2|.
— 417 —
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. : plăcut (P.L. 64/22) plăcută (O.I 17/10, 159/23; P.L. 27/13, 73/41).
    PLANTA vb. I. T r a n 7. A sădi. Q (In contcxt figurat) în multe forme-apare a vieţii crudă taină, Pe tofi ea ti tnşatâ, la nime se distaină Dorinfi nemărginite plănttnd tntr-un atom. O.I 64/20 [V. 1).
    PLAfI.VD, -A adj. Delicat, gingaş. Q (In context figurat) De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpinde, june, Ci falnica cunună a bardului bătrtn. O.I 17/2 [V. 1|.
    PLATf vb. IV. 1. Refl. pas. A se achita (cuiva) contravaloarea unui bun. Ştii cu tatăl tău te-ar vinde dacă
i s-ar plăti preţul ce-l cere. P. L. 76/32 [Pr. 1|. f Tranz. Fig. A răsplăti, a răscumpăra. Făt-Frumos, zise împăratul, binele ce mi l-ai făcut mie, nu ţi-t pot pluti nici cu lumina ochilor. P.L. 10/33 [Pr. 1|.
    2. Intranz. (In expr.) A plăti mai mult v. m u I l1 [Pr. 1].
    —     Forme gramaticale : opt. prez. 3 sg. ar pluti (P.L. 57/19), s-ar plăti (P.L. 76/32); inf. plăti (P.L. 10/33).
    PLEAT.A s.f. Părul capului lăsat să crească pină la umeri (la femei să atirne pe spate). Zburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură. O.I 79/28. Miroase flurite-argintii Şi cad o dulce ploaie. Pe creştetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. O.I 179/28. Nu oezi cu gura-mi arsă e de sete Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi, Copila mea cu lungi şi blonde plete? O.I 200/11. Pletele lui blonde fluturau împrejurul capului său alb ca marmura. P.L. 83/18; cf. O.I 63/1, 80/30, 83/31, 91/8, 93/9, 99/4; P.L. 26/7, 53/30 [V. 9; Pr. 3].
    —  Forme gramaticale:      sg. n.ac. pleata (O.I 91/8);
pl.n.ac. plete (O.I 79/28, 80/30, 83/31, 93/9, 99/4, 179/28, 200/11 ; P.L. 26/7, 53/30), pletele (O. I 63/1 ; P.L. 83/18).
        PLEAVĂ s.f. Ceea ce rămtne din învelişul boabelor de cereale treierate. Q (Comparaţie) Peste-un ceas pugi-nătatea e ca pleava vtnturată. O.I 148/28 [V. 1). O (Construcţie metaforică) [A avea] în cap numai pleavă ţl puzderii = a fi lipsit de dreapta judecată, a fi nccugetat. O, tu crai cu barba-n noduri ca şi ctlţii ctnd nu-i perii, Tu in cap nu hi grăunfe, numai pleavă şi puzderii. O. I 83/12
[V. 1].
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. pleavă (O.I 83/12), pleava (O.I 148/28).
    PLtiBE s.f. Populaţie mizeră, asuprită, exploatată. Pe Itngă mese lunge, stătea posomorită, Cu fefe-ntunecoase,
o ceată pribegită, Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. O.I 56/5. Se mişc batalioane a plebei proletare. O.I 62/23 [V. 2]. + F i g . Pătură socială declasată ; drojdia societăţii. Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăplnă şi pe (ară şi pe noi! O.I 150/31 [V. 1].
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. plebe (O.I 150/31), g.d. plebei (O.I 56/5, 62/23).
    PLECA1 vb. I. 1. Refl. A se Înclina (intr-o parte), a se Îndoi. Şi unul tnspre altul se pleacă-n dezmierdări. O.I 97/14. Te pleacă iar ztmbind peste-a mea faţă. O.I 120/24. încet se plecă la obrazul ei şi-o sărută. P.L. 10/7; cf. P.L. 60/2 [V. 2; Pr. 2]. Q (Element de personificare) Şi de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec. O. I 214/12;
cf. O.I 183/5 [V. 2]. •O' (Tranz., Jn expr.) A pleca fruntea Îd Jos v. j o s [Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) A pleca geounchl şl frunte v. genunchi [V. 1].
    2. R c f I. r c c i p r. A se supune, a se umili. Teamă n-ai, căta-vor iarăşi Inlre dtnşii să se plece, Nu te prinde lor tovarăş. O. I 196/30 [V. 1], + Refl. A se îndupleca, a sc indura. Ptnă nu mor, Pleacă-ie îngere La trista-mi pltngere Ptină de-amor. O. IV 379/6 [V. 1|.
    il. Tranz. şi refl. A (se) lăsa In jos, a (se) cobori. Cind fafa mea se pleacă-n jos, în sus rămii cu fafa. O.I 174/29. Şi fafa mea în lacrimi pe faţa tas-o plec. O.I 213/11. Mergea pe valurile mărei, care se plecau înaintea lui.P.L. 14/1. Ea-şi pleacă capul ei, îmbăiat de pasiune pe umărul acelui llnâr femeieşle-frumos. P.L. 79/24; cf. O.I 63/19, 84/27, 120 6; P.L. 44/20 [V. 5; Pr. 3[. Q (în context figurat) înălfimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri. O.I 210/18. Tu ramură-nflorilă ... pe visul meu te pleci. O. IV 430/24 ; cf. O.I 95/13 [V. 3|. ^-Tranz. (în expr.) A pleca ochii sau privirea (în jos) = a privi spre pămint (din sfială sau ruşine). în jos plecat-am ochii naintea feţei talc, Stătlnd un îndărătnic— un sfiicios copil. O. I 91/14. Ca ruşinată de cele ce zisese, minele ei sptnzurau tn jos ca ia un copil vinoval, şi ochii ei cei mari se plecară. P.L. 8/4 [V. 1; Pr. 1]. O (Construcţii metaforice) A(-şi) pleca inema — a arăta evlavie, smerenie faţă de cineva. Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? O.I 115/8 [V. lj. A-şi pleca gură pe gură v. gură [Pr. 1). A pleca geana (sau genele) = a inchide ochii. Bătrtnul pleacă geana şi iar rămine orb. O.I 98/31. Şi tainic genele le plec Căci mi le împle pllnsul. O. I 175/17 [V. 2].
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. plec (O.I 116/17, 175/17), 2 sg. te pleci (O.IV 430/24), 3 sg. pleac-ă (O.I 84/27, 98/31 ; P.L. 79/24), se pleacă (O.I 63/19, 95/13, 97/14, 174/29, 183/5), 1 pl. plecăm (O.I 115/8), 3 pl. pleacă (O. I 210/18), imp. 3 sg. pleca (P.L. 56/2.), 88/29), 3 pl. plecau (P.L. 64/20), se plecau (P.L. 14/1), p.s. 3 sg. se plecă (P.L. 10/7, 60/2), 3 pl. se plecară (1*. L. 8/4), p.c. 1 sg. am plecat (O.I 91/14); conj. prez.
1 sg. să plec (O. I 213/11), să mă plec (O.I 214/12), 3 sg. să se plece (O. I 196/30), se plece (O. I 120/6); imper. 2 sg. pleacă-te (O.IV 379/6), te pleacă (O. I 120/24).
    PLECA 2 vb. I. Intranz. A se duce !n altă parte; a porni. Şapte ani de clnd ptecal-ai, zburător cu negre plete. O.I 83/31. Şi abia plecă bătrinul ... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! O.I 147/37. Ea, cum plecase Făt-Frumos, s-a închis tntr-o grădină. P.L. 22/11; cf. O.I 66/5; P.L. 11/13, 88/10 [V. 3; Pr. 3). •O' (însoţit de determinări arătlnd locul de destinaţie, scopul, timpul etc.). Ades călare pleacă in mtndre nopji cu lună. O. I 96/28. Ea picioru-l pune-n scară Şi la codru pleacă iarăşi. O.I 103/4. A doua zi Genarul plecă iarăşi des-dimineaţă la vtnătoare. P.L. 15/20; cf. O.I 65/19, 65/22, 79/24; P.L. 4/37, 11/19, 12/37, 17/16, 83/5 [V. 5; Pr. 6). <> Expr. A pleca cu Dumnezeu v. Dumnezeu [Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. pleacă (O.I 66/5, 79/24, 96/28, 103/4), p.s. 3 sg. plecă (O.I 147/37; P.L. 11/19, 15/20), 3 pl. plecară (P.L. 12/37, 83/5, 88/10), p.c. 2 sg. ai plecat (O.I 83/31), 3 sg. a plecat (P.L. 4/37), m.m.c.p. 3 sg. plecase (P.L. 22/11), viit. 1 pl. vom pleca (O. I 65/19); conj. prez. 3 sg. să plece (O.I 65/22; P.L. 11/13, 17/16, 17/37).
— 418 —
     PLECAT, -A adj. I. înclinai, Încovoiat. Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecai Al sălciei pletoase. O.I 63/17. Dtndu-şi trestia-ntr-o parte. Stă copila lin plecată. O.I 72/14. Prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. O.I 75/4. Barba lungă care curgea de sub adlncii umeri ai obrazului ptnă pe pieptul tntotdeauna cam plecat, ti da arătarea unui înţelept din vechime. P.L. 40/34 (V. 3; Pr. 1).
     2.    Lăsat In jos. Et şezu pe o bancă, cu mlnile unite si lăsate preste genunchi, cu fruntea plecutu şi pârul risipit preste ea. P.L. 92/31 [Pr. 1).
     —     Furnic gramaticale: sg.n.ac. plecai (O.I 63/17; P.L. -10/34), plecată (O.I 7214; P.L. 92/31); pl. n.ac. plecnte (O.I 75,4).
     'PLEDOARIE s.f. v. pleduarle.
     PLEDl'AnÎE s.f. Argumentaţie in sprijinul unei cauzc sau al unei idei. Doctrinele pozitive ... nu slnt decit tot atttea pteduarii ingenioase ale minţii. P.L. 81/29 [Pr. 1].
     PLEIADA s.f. Grup dc oameni iluştri. Din pteiada-ţi auroasă şi senină Se stinse un luceafăr, se stinse ■ lumină, Se stinse-o dalbă stea! O.I 1/3 [V. 1).
     PLEOAPA s.f. Ficcarc dinlrc cele două membrane mobile carc acopcră ochii; (in special) membrana superioară. Sub pleoapele închise globii ochilor se bat. O.I 70/11. Al ei suflet se răpeşte J)e inchide-a ei pleoape. O.I 104/4. Pleoapele pe jumătate lăsate-n jos trădau mărimea ochilor lui. P.L. 92/23; cf. O.I 120/26; O. IV 364/16; P.L. 4/7, 32/7 [V. 1; Pr. 3]. O (în contexte figurate) Ci eu aş vrea ca unul, venind dc mine-aproape. Să-mi spuie al tău nume pe-nchisele pleoape. O.I 127/28;
 O.IV 338/14 [V. 2], Q (Construcţii inctaforice) A închina pleoapele = a muri (v. şi d u c e, hotar, Îngheţa, întoarce, ncm urire, noapte, pămint, somn, untdelemn). Speranţa-a lor frunte-nsenină . . . Şi face de uită de-a morţii dureri, Pleoapele-n pace te-nchinu. O.I 12/15 |Y. 1]. (Despre stele; element de personificare) A-şi inchide pleoapele spre a le deschide iar -- a străluci intermitent, a sclipi. Stele de aur ce-şi închideau pleoapele spre a te deschide iar. P.L. 48/38 [Pr. 1). A îngheţa sul) pleoape a ochilor lumini v. îngheţa [V. 1).
     —     Forme gramaticale : pl. n.ac. pleoape (O.I 104(4, 120/26, 127/22, 127/28; O.IV 338/14), pleoapele (O.I 12/15,79/11 ; O.IV364/16; P.L. 4/7, 32/7,48/38, 92/23). Pronunţat şi: pte-oa- (O.I 12/15, 79/11, 104/4, 120/26, 127/22, 127/28; O.IV 338/14).
     PL&SNET s.n. Sunet scurt, pulcrnic, produs dc câderca ploii. Q (Comparaţie) Ori:onu-ntunecindu-l, i>in săgeţi de pretutindeni, Ytjtind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie ... 0.1148/9 [V. 1).
     PLESXf vb. IV. Intranz. 1. A se sparge, a crăpa. Se miră cum de nu plesneşte de mulţimea urei ce cuprindea. P.L. 51/2 IPr. 1].
     2.    A sc rupe brusc. Acum era să-i plesnească colanul . P.L. 81/17 [Pr. 1].
    3.     A p'6cni cu zgomot. Pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărfi, oameni ... finind cărţile tntr-o mină ce tremura, plesnind din degete cu cealaltă. P.L. 28/30 [Pr. 1).
    4.     A izbi, a lovi. Ieronim plesni cu utrful săbiei tntr-un zid. P.L. 95/34 [Pr. 1). O Expr. A-l plesni (cuiva) In minte v. minte [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. plesneşte (P.L. 51/2), p.s. 3 sg. ple9nl (P.L. 95/34); conj. prez. 3 sg. sâ plesnească (P.L. 84/17); opt. p. 3 sg. ar li plesnit (P.L. 43/8); ger. plesnind (P.L. 28/30).
    PLEŞCV, -A adj. Chel. Se mai ivi încă un om pleşuv şi cu ochelari. P.L. 59/11. Veţi fi ghicit că pleşuvul nostru biped era doctor. P.L. 59/25. Cnut din ei, pleşuv şi uscat, veni să-i cerce pulsul. P.L. 61/18; cf. P.L. 62/5 [Pr. 4]. «0- (Substantivat) Pleşuvul clătină din căpăţtnă.' P.L. 59/13. Pleşuvul ti ridică tncet de la pămint. P.L. 59/19.
 —  Are friguri . . . e tn deliriu, zise serios pleşuvul. P.L. 62/19; cf. P.L. 62/5, 62/10 [Pr. 5). + (Despre cap, frunte) Fără pâr, chel. O frunte nallă, pleşuvă, încreţită de glndiri. P.L. 40/31. Umbra lui începu iar a prinde conlurele unei icoane in oloi, cu fruntea nattă, palidă, pleşuvă. P.L. 46/14 [Pr. 2],
    —      Forme gramaticale: sg. n.ac. pleşuv (P.L. 59/11, 61/18, 62/10), pleşuvul (P.L. 59/13, 59/19, 59/25, 62/19), pleşuvă (P.L. 40/31, 46/14, 62/5, 62/5).
    PLETOS, -OAsA adj. 1. Cu părul lung şi bogat. Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-nlunecoasă. O.I 148/1 [V. 1].
    2.  (în expr.) Salcie pletoasă v. salcie [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.g.d. pletoase (O.I 63/18); pl. n.ac. pletoase (O.I 148/1).
    PLfC s.n. Hlrtie împăturită Sn chip special pentru a închide o scrisoare. Ci tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi tntr-un ceas gindeşti la viaţa toată. O.I 119/3 [V. lj. Q (In context figurat) Vlntu-o foaie vestejită Mi-au adus mişetnd fereasta — Este moartea ce-mi trimite Fără plic scrisoarea-aceasta. O. I 125/4 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n.ac. plic (O.I 125/4); pl. n.ac, plicuri (O.I 119/3).
    *PLI.MD.\ vb. I v. primbla.
    PL1X, -A adj. 1. Care este umplut cu ceva, în care se află ccva pină la limită. I se părea numai că-n luciul băii, plină de lacrimile ei, vedea . .. chipul mirelui ei iubit. P.L. 22/23 [Pr, lj. (Cu referire la aer) Visau amin-doi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi . .. porlale nalte, galerii de-o marmură ca ceara ... toate pline de-un aer răcoare şi mirositor. P.L. 52/26 [Pr. IJ. Q (Metaforic) Esle ea. Deşarta-mi casă Dinlr-odală-mi pare plină. O. I 106/10 (V. lj. <0> (In legătură mai ales cu abstracte introduse prin prep. ,,de”) Iară cornul plin de jale Sună dulce, sună greu. O.I 104/23. Pleacă-te îngere La trista-mi pltngere Plină de-amor. O.IV 379/8. Trece călugărul nostru, nelutnd parte la fiirmecala stare a firei, plin tncă de impre-siunile ciudatei sale inttmplări. P.L. 39/23; cf. O.I 12/1, 56/7, 56/16, 82/2, 96/14, 130/16, 166/19,192/6, 201/6, 210/3, 231/8; O. IV 361/7, 365/21; P.L. 3/13, 30/13, 53/22, 93/22 [V. 15; Pr. 5). (Cu determinarea subînţelcasă)
— 419 —
Ea se apără c-o mtnă, însă lotuşi lui se lasă, Simte inima că-i plină. O.I 67/16 [V. 1). Q (Construcţii metaforice) Plin de inlunerie — tainic, ascuns. Doar ochii mari şi minunaţi Lucesc adtnc himeric, Ca două patimi fără saţ Şi pline de-ntuneric. O.I 172/8 IV. 1]. PUn de eres v. eres [V. 1). PUn de vis (sau de visuri) v. vis [V. 3; Pr. 1]. Plin de dezraerduri = fericit, Incîntător (v. şi noroc, semăna). Din torUd meu ţi-aş face o haină, din zilele mele o viafă plină de dezmerdări. P.L.7/41 [Pr. IJ. Plin de raze = strălucitor, luminos (v. şi desfac e, foc, lumină, soare). Şi dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă priveşte liniştit, Cu stinsele lumini. O.I 230/10 (V. 1]. PUn de vijeUe (sau de furtună) = (despre nori) care ameninţă cu furtuna, care prevesteşte furtuna. Apucă pe Făl-Frumos şi-l cavtrti tn nourii cei negri şi plini de furtună ai cerului. P.L. 13/7. Xouri mari, rotunzi şi plini pare-că de vijelie, treceau pe cerul adtne albastru. P.L. 38/38 (Pr. 2). Plin de noroc v. n o r o c [V. 1]. A fi ochii cuiva pUni de umbra tăinuitelor dureri v. ochi [V. 1].
     2.     Care cuprinde ceva In cantitate mare. Mii de roiuri de albine Curg In rturi sclipitoare peste flori de miere pline. O.I 85/14. Intr-un coif al casei, la pămint, dormeau una peste alta vo citeva sute de cărfi vechi, multe din ele greceşti, pline de învăţătură bizantină. P.L. 29/26. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuiloare ale albinelor. P.L. 98/13; cf. O.I 84/39 |V. 2; Pr. 2). <0* Loc, adj. Plin de lacrimi v. 1 a c r i m ă [V. 3 ; Pr. 8]. O (Construcţie metaforică, cu determinarea subinţeleasă) A-i fl (cuiva) genele pline = a fi cu ochii In lacrimi (v. şi clnt a, scurgere, seca). Ochiul tmi sclipeşte , genele-mi stnt pline, Inima mi-e grea. O. I 10/8 [V. 1], + îmblcsit, impregnat. Intre aceşti muri afumaţi, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino şi de ca-denţata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase. P.L. 27/22 [Pr. 1].
     3.     Compact , dens. Se răsfrlnge ca-n oglindă a copilei umbră plină. O.I 51/3 [V. 1].
     4.     Care este acoperit cu ceva in cantitate mare. El tuşeşte, tşi încheie haina plină de şireturi. O.I 87/21. Tablele [cărţii] erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare, pe mărgini cu portretele lui Platon şi Pilagora, şi cu sejitinţe greceşti. P.L. 35/23. Dionis, lungit tn patu-i, tremură tn friguri, cu buzele uscate, cu fruntea plină de sudoare. P.L. 62/22; cf. P.L. 39/32, 40/26, 99/21 [V. 1; Pr. 5].
     5.     Cu forme rotunde, durduliu, împlinit; cărnos. Al ei chip se zugrăveşte plin şi alb. O.I 79/3. Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! P.L. 77/15. Cura dulce cu buza dedesupt mai plină, părea că cere sărutări. P.L. 77/22; cf. P.L. 68/7, 92/36, 93/3 |V. 1; Pr. 5).
     6.     Care are amploare, intensitate; Întreg, desăvirşit. Ah! — zise unul — spuneţi că-i omul o lumină .. . Nici-o sctnleie-ntr-tnsul nu-i candidă şi plină. O.I 56/8. Fereastra- i deschisă : Primăvara plină Pătrunde printr-lnsa. O.IV 366/7. Visătorul Dionis se opri tn dreptul acelui portret, care sub lumina plină a lunei părea viu . . . P.L. 30/12. Ea-l văzu din nou pe Adonis al ei tn lumina cea plină a soarelui. P.L. 85/28 [V. 2; Pr. 2]. <0* Expr. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată In faza maximă; lumina lunii aflată In această fază. A părului lucire s-o deie luna plină. O.I 94/23. Şi privind tn tuna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi se par ca clipe. O.I 110/17.
Intre riduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă tuna plină tinişlita ei splendoare! 0.1136/6; cf. O.I 97/8, 210/5 [V. 5]. Q (Comparaţie) Tu, regină a sufletelor — nu eşti ... tlnără ca luna plină ... ? P.L. 94/4 (Pr. 1).
    —  Forme gramaticale : sg.n.ac. plin (O.I 12/1, 28/5,
79/3, 91/26, 104/23, 159/5, 164/7; P.L.         3/13, 37/10,                          39/23,
53'22, 55/9, 71/7,          93/22, 98/13), pUnă  (O.I 11/22,                           51/3,
56;7, 56/8, 67/16, 87/21, 94/23, 96/14, 97/8, 106/10, 110/17, 136/6, 166/19,210/5,231/8; O.IV 361/7,365/21,366/7, 379/8; P.L. 7/41,          22/23, 30/12, 62/22, 68/7, 77/15,                          77/22,
85/28, 93/3, 94/4, 99/21); pl. n.ac. plini (O.I       56/16,                          66/26,
82/1, 84/39,117/12,142/8, 192/6, 210/3,230/10; P.L. 10/9, 13/7, 27/22, 30/13, 38/38, 43/20, 49/31, 54/32, 58/16, 85/38, 92/36), pUne (O. I 10/8, 82/2, 85/14, 130/16, 172/8, 201/6 ; P.L. 29/26, 35/23, 39/32, 40/26, 52/26).
    PLIVI vb. IV. Tranz. A smulge, a stlrpi buruienile. Ea plivea firele de iarbă de pe cărare. P.L. 100/16 [Pr. 1].
    PLÎ\GĂT<5r, -OARE adj. Tinguitor, jeluitor. Un tnger cu-aripi negre, cu diademă de spini, Cu ctntarea-i pltngătoare lumea mişcă. O.I 28/3 [V. 1]. Q (Element de personificare) Apoi şezură amindoi tn umbră, Domnul cugeltnd la tatăl său din cer, şi st. Petrea asculttnd pe cugete doina izvorului pttngător. P.L. 13/31 (Pr. 1].
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. pltngătoare (O.I 28/3), g.d. pllngător (P.L. 13/31).
    PLlXGE vb. III. 1. Intranz. A vărsa lacrimi (de durere, mai rar de emoţie, de bucurie). Şterge-fi ochii, nu mai pltnge! ... O.I 30/21. Danţul, muzica, pădurea, Pe acestea le- ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde pltngi, gtndind aiurea! O.I 102/16. Ar pltnge       şi  ar rtde de fericire,                              ca
un copil. P.L. 57/28.    S-aruncă   la  picioarele ttnărului                              cu
mtnile unite, tremurtnd şi aproape pltnglnd. P.L. 88/17; cf. O.I 6/3, 11/16, 13/17, 30/17, 61/15, 65/21, 66/1, 66/4, 82/23, 83/10, 83/10, 88/14, 129/7, 196/5, 213/8, 215/22, 216/14, 221/6, 225/10, 236/16; O.IV 364/20; P.L. 10/31, 11/16, 43/21, 56/19, 58/19, 69/18, 85/21, 85/24, 90/4, 90/4, 101/34, 102/20 [V. 23; Pr. 14]. (Tranz.) Pltnse tntr-o scaldă de aur, aşezată Ungă ea, lacrimi curate ca diamantul. P.L. 22/13 (Pr. 1]. Q (Repetiţie) Ar fi pllns ... ar fi pltns de-ar fi murit, dar nu putea fi supărată pe el. P.L. 89/1    [Pr. 2].    Q (Element de personificare) Hai tn codrul                                      cu verdeaţă, Und-izvoare pllng tn
vale. O.I 54/18. Mereu va plinge apa, noi vom dormi mereu. O.I 129/18. Apele pllng clar izvortnd din ftnllne. O.I 231/3; cf. O.I 186/20 [V. 4]. Q (Construcţie metaforică; cu referire la florile albastre, care amintesc ochii in lacrimi ; v. şi f i i c ă , juvaer) Ochi ce pling. Flori, juvaeruri In aer, clipesc tainice tn soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare. Alte roşii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce pling. O.I 43/6 [V. 1]. Q (Metaforic) A se chinui, a suferi. Ea nici poate să-nţeleagă . . . C-acel demon pltnge, rtde, neputtnd s-auză pltnsu-şi . O.I 160/25 (V. 1).
    2. R e f 1. A se lamenta, a se tingui, a sc văita. Şi sălbatec se pllng regii tn giganticul mormtnt. O.I 44/30; cf. O.I 182/2 [V. 2]. Q (Element de personificare) Chiar clopotul n-a pltnge cu limba lui de spijă. O.I 61/13 [V. 1]. Q (tn context figurat) Okeanos se plinge pe canaturi . . . O.I 202/5 (V. IJ.
— 420 —
    3.    Tranz. A jeli o persoană moartă, o situaţie dureroasă. Şi moartea ta n-o pltng, ci mai fericesc O rază fugită din haos lumesc. O.I 38/27. împărăteasa, rămasă singură, pltngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. P.L. 3/20. Cum trăiesc, voi şi muri, de nimene pltns, de nimene iubit. P.L. 31/37 [V. 1 ; Pr. 2). Q (Element de personificare; repetiţie) Te plinge Bucovina, le pltnge-n voce tare. Te pllnge-n ilngttire şi locul tău natal. 0.1 1/16 — -17 (V. 3|.
    •i. Tranz. A compătimi, a deptinge pe cineva. Şi nu ştiu glndirea-mi tn ce să u sting : Sâ rid ca nebunii ? Să-i blestem'.' Să-i ptingO.I 40/8 |V. 1). <0» (Intra nz., in expr, ) A-l plinge (cuivu) de milă = a deplinge (pe cincva) din toată inima. Lină-mă să-fi pllng de milă. O.IV 370 9 |V. IJ. (Refl.) Te ui/i in oglindă şi f/i pllngi de milă. O.IV 365/16 |Y. 1].
    —     Forme gramaticali': ind. prez. 1 sg. pling (O.I 38 27, 213/8, 236/16; P.L. 90/4), 2 sg. pllngi (O.I 30/17, 102 16; O.IV 365/16; P.L. 10/31), 3 sg. plinge (O.I 1/16, 1/16, 1/17, 6/3. 11/16, 65/21, 16H/25, 196/5; P.L. 8ă/24j. se plinge (O.I 202/5). 3 pl. plîng (O. I 13/17, 43/6, 54/18, 231/3), se pllng (O.I 44/30), imp. 3 sg. plin-geo (P.L. 3/20, 102/20), p.s. 3 s«. plînse (P.L. 22/13), p.c. 3 sg. s-n plîns (0.1 182/2), viii. 1 sg. oi plinge (P.L. 11/16), 3 sg. va plinge (O. 1 129/18), a plinge (0.1 61/13); conj. prez. 1 sg. să pling (0.1 40/8; O.IV 370/9), 2 sg. »ă plingl (O. I 129/7: P.L. 56/19). 3 sg. sft plingă (O.I 186/20; P.L. 85/29), plingu (0.1 216/14, 219/22, 221/6, 225/10); opt. prez. 3 sg. ur plinge (P.L. 57/28). p. 2 sg. ai fl plîns (P.L. 69/18), 3 sg. ar fi plîns (P.L. 89/1, 89/1, 101/34); imper. 2 sg. nu plinge (O.I 30/21, 83/10, 83/10); inf. (a) plinge (0.161/15,88/14; O. IV 364/20; P.L. 58/19, 90/4); ger. plingind (0.1 66/1, 66/4, 82/23,; P.L. 43/21, 88/17); part. plins (P.L. 31/37).
    PLINGERE s.f. Plins. Ochii lui orbiţi de pltngeri, Ea-i sărută. O.I 53/11. Asctdl-a noastre plingeri, Regină peste îngeri. O.IV 360/16. Pină nu mor, Pleacă-le ingere La trisla-mi pltngere Plină de-amor. O.I 379/7 [V. 3). Q (Metaforic) Durere, suferinţă (v . şi plins, suspin). S-oi uita vrodată. dulce Bucovină . . . Ale sorfii mele plingeri şi surise. O.I 9/7 |V. 1). Q (Construcţie metaforică) Blindele plingeri = suspine dc dragoste, suferinţă pricinuită dc iubire (v. şi d o r , duios, dulce1, dulceaţă, lumină, spaimă). Iar eco Işi ride de blindele pltngeri. De junii amanfi. O.I 5/21 [V. 1). A cinla cu plingeri v. c I n t a (V. 1).
    —     Forme gramaticale: sg. n.ac. plingere (O.IV379/7); pl.n.ac. plingeri (O.I 5/21, 9/7, 13/16, 53/11 ; O.IV 360/16).
    PLÎNS1 s.n. Faptul de a plinge; tlnguire, lamentare; (concretizat) lacrimi. Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă La pllnsu-i de dor. O.I 3/20. Cu mtnele-amlndouă eu fafa tmi ascund Şi-nttia dată-n via/ă un plins amar mă-neacă. O.I 91/20. Ochii tmpărătesei Ilenei, orbifi de plins, nu mai vedeau nimica. P.L. 22/21 |V. 2; Pr. 1). Q (Comparaţie) Căci vorba voastră sună ca pltns la cununie. O.I 25/19 [V. 1]. Q (Construcţie metaforică) A-şl nuzi plinsui v. auzi [V. 1). A împle plinsui [genele cuiva] v. umple [V. IJ. O (Metaforic) Durere, suferinţă, chin (v. şi plingere, suspin). Nu vede/i că risul vostru e In fiii voşlri pltns . ..? O.I 157/9 |V. 1].
     —      Forme gramaticale : sg. n.ac. plins (O.I 25/19, 91/20, 157/9; P.L. 22/21), plinsui (O.I 175/18), plînsu- (O.I 3/20, 160/25).
     PLÎNS*, adj. 1. Care a plins. Găsi pe fală iar singură. Insă mai palidă şi mai pltnsă. P.L. 12/34 (Pr. 1].
     2. Fig. Trist, sflşietor. Vulturii ce slau amufili pe creştetele seci şi sure a stincelor nalte tnvăfau de la el Iipetul cel pltns al jelei. P.L. 5/8. Cerul limpede . .. soarele . .. ierburile . .. mirosul cel umed al florilor Invioşale
 o făceau să doarmă mult şi lin, Insofitâ tn calea visurilor ei de glasul cel pltns al fluierului. P.L. 10/5 [Pr. 2).
     —      Forme gramaticale : sg. n.ac. plins (P.L. 5/8, 10/5), plinsă (P.L. 12/34).
     PLÎXSET s.n. Plins. Din ziduri vechi Vorbe, rts şi plinstt sună In urechi. O.IV 364/10 [V. 1J.
     PLÎXSOARE s.f. (Popular) Plins. Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie. Ce uşor se misluieşle prin pllnsorile puslie ... O. I 83/6 [V. 1). Q (Personificare) Pllnsori sflşietoare împinse de blăslem Se urmăresc prin boite. O.I 94/18 (V. 1]. Q (Construcţie metaforică; despre destin) A boteza (pc cincva) eu rouă de plinsori = a produce (cuiva) numai suferinţe, a facc (pe cineva) să sufere (v. şi c r u c c, fiere,Hristos, pustii). Dar aşa ni e destinul. Vitreg prea adeseori. Unui lumea-i acordează, Iar pe altul il botează Cu-a lui rouă de pllnsori. O.I 14/15 [V. 1],
     —      Forme gramaticale : pl. n.ac. plinsori (O.I. 14/15, 94/18), plinsorile (O.I 83/6).
     PLOAIE s.f. 1. Precipitaţie atmosferică sub formă dc picături de apă. Ce le legeni, codrule. Fără ploaie, fără vlnt, Cu crengile la pămint? O.I 214/2. Era noapte şi ploaia cădea măruntă. P.L. 26/9. Părefii erau negri de şiroaiele de ploaie. P.L. 29/18; cf. O.I 148/9; P.L. 9/35, 26/18, 26/19, 26/23, 27/10, 29/3,54/30 [V. 2; Pr. 91. Q (Construcţie    metaforică;    sugerind  scuturarea     florilor
 mirositoare de (ci; v. şi o m ă t). Dulce ploaie. Miroase florile-argintii Şi cad, o dulce ploaie Pe creştetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. O.I 179/26 [V. 1].
     2. Fig. Revărsare, potop. O (Construcţie mclaforică) Ploaie de raze v. rază (V. 1).
     —  Forme    gramaticale:   sg.n.ac.  ploaie (O.     I 37/12,
 148/9, 179/26, 214/2: P.L.     9/35, 26/18, 26/23, 29/18,
 54/30), ploniu (P.L. 26/9, 27/10, 29/3), g.d. ploaie! (P.L. 26/19).
     PLOP s.m. Arbore (Populus). Pe Ungă plopii fără sof Adesea am trecut. O.I 191/1. Şi dacă ramuri bat tn geam Şi se cutremur plopii, E ca tn minte să le am Şi-ncet să te apropii. O.I 193/2. De după muri vedeai pe ici, pe colea dle-un virf verde de plop. P.L. 72/10; cf.O. I 191 (V. 3; Pr. 1],
     —  Forme    gramaticale:   sg.n.ac.  plop (P.L.      72/10);
 pl.n.ac. plopii (O. I 191, 191/1, 193/2).
     PL6şniţA s.f. Insectă (Cimex lectularia). Pe păreţi cu colb, pe podul cu lungi ptnze de painjen Roiesc ploşniţele roşii. O.I 46/18 (V. 1). Q (Personificare: glumeţ) Ploşniţa ceea~i bfilrlnă. cuvios tn mers păşeşte. 0.146/22 [V. 1],
— 421 —
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. ploşniţa (O.I 46/22); pl.n.ac. ploşni|elo (O.I 46/18).
    PLOL'A vb. I. 1. Intranz. impers. A cădca ploaie. — Ctnd plouă, toate grlnete cresc. P.I.. 53/13 (Pr. 1 ].
    2. Intranz. unipcrs. Fig. A cădea, a curge din abundenţă. Teiul vechi un ram Intins-a, Ea să poată să-l indoaie, Ramul llnăr vini să-şi deie Şi de brafe-n sus s-o ieie, Iară florile să ploaie Peste dlnsa. O.I 122/5 [V. 11. ^ Tranz . A acoperi. Peste capul blond al fetei zboară florile şi-o plouă . . . O.I 154/33 (V. 1).
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. plouă (O.I 154/33 ; P.L. 53/13); conj. prez. 3 sg, să ploaie (O.I 122/5).
    PLOUAT. -Ă adj. 1. Muiat de ploaie. O (Glumeţ-ironic) l'mbra eroului nostru dispărea prin şiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat. P.L. 26/19 (Pr. 1].
    2. Fig. Fără chef, pleoştit. O (Glumeţ) Iară eu suit pe casă Şi plouat de-atil amor, M-aş tmfla ursuz in pene. O.IV 369/14 [V. 1).
    PLUG s.n. Unealtă agricolă folosită la arat. După ce-amar muncirăţi mizeri viafa toată, A(i mai purta osinda ca vila de la plug? O.I 59/10 (V. 1). Q (Conslrucţic metaforică) A-şi întinde moşia cu plugul şi cu spada v, moşie [V. 1).
    —  Forme gramaticale:      sg.n.ac.   plug  (O.I 59/10),
plugul (O.I 149/33).
    PLUMB s. n. Metal moale şi greu. O (Comparaţie) Ca plumbul surd şi rece et doarme ziua loată. O.I 96/17. Ea căzu ca plumbul la pămtnt. P.L. 19/24. Pelifa din oacheşă se făcuse vlnălă, mtna grea ca plumbul. P.L. 20/7. Simt Ingreuindu-se ca sub plumb cugetările mele ... P.L. 62/5 (V. 1; Pr. 3). Q (Construcţie metaforică; despre somn) De plumb = adine. Simţi cum se strecoară un somn de plumb prin loate vinele lui. P.L. 16/24 (Pr. 1).
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. plumb (P.L. 16/24, 62/5), plumbul (O.I 96/17; P.L. 19/24, 20/7).
    PLL’Tf vb. IV. Intranz. l.Ase menţine la suprafaţa unui lichid; a se mişca pe suprafaţa lichidului. Să plutim cuprinşi de fgrmec Sub lumina bllndei lune. O.I 74/13. Tremură largele Vase de lemn : Xişte cetăfi Plutind pe marile Şi mişcătoarele Pustietăţi. O.IV 378/10. Desprinse barca de ţărm, se sui şi pluti tn josul riului. P.L. 97/8 ; cf. O.I 152/11; O.IV 430/23 [V. 4 ; Pr. 1). O (Metaforic ; despre ochi) A privi In gol, pierdut (?). Cu ochi mari la ea se uilă Plini de vis, duioşi plutind. O.I 66/26 [V. 1).
    2. A se menţine sau a se mişca lin in aer; a plana, a zbura. Urmărind pe ceruri limpezi cum pluteşte-o cio-clrlie, Tu ai vre să spui să ducă către dinsul o solie. O. I 82/27. O pasăre pluleşte cu aripi ostenile. O.I 114/6 JV. 2). O (In context figurat) Ceruri de oglinzi, plutind cu Inalfatele aripi albe şi cu brlie de curcubeu, porlale nalte... loate pline de un aer răcoare şi mirositor. P.L. 52/23 [Pr. 1). <0> (Despre fiinţe supranaturale) Şi piatra de pe groapă crăpind In două sare; încet plutind se-nalfă mireasa-i, o fantasmă ... O. I 95/5. [Luceafărul] venea plutind In adevăr Scăldal tn fcc de soare. O.I 171/31. Plutea tncet , Incet prin albastrul tăriei, meazănoaptea bătrtnă cu aripele de aramă. P.L. 19/20 [V. 2; Pr. 1].
a (In contexte figurate) Rafael, pierdut In visuri ca-ntr-o noapte înstelată . . . Te-a văzul plutind regină printre îngerii din cer. O.I 29/12. Să siml plutind deasupră-mi geniul morfii. O. IV 338/13 [V. 2], Q (Metaforic) Am părerea cum că ţoale ideile ce plutesc pe suprafaţa viefei. oamenilor sunt creţii ce aruncă o manta pe un corp ce se mişcă. P.L. 80/16 (Pr. 1|. Q (Construcţie metaforică) A pluti pe aripi sînte printre stelele senine — a se avinta, a se înălţa, cu gindul, cu imaginaţia. In regiuni ideale (v. şi c o n v o r b i, o d ă). Voi urmafi cu răpejune cugetările regine. Cind plutind cu aripi slnte pintre slelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea merg&ţi. O.I 35/23 (V. 1). + Fig. (Despre aştri) A se mişca pe bolta cerească. Pesle cile mii de valuri stăptnirea ta (a lunii] străbate, Ctnd pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate! O.I 130/12. Vede luna ce pluleşte pesle plaiul Eschişer. O.I 144/20; cf. O.I 136/14 (V. 3].
    îl. Fig. A se mişca, a aluneca abia simţit. Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior, Şi de la creştet pln-tn poale Pluteşti ca visul de uşor. O.I 117/8. Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface? O.I 120/18 [V. 2|. Q (Metaforic) Pe cind ca profume pe blinda ei fafă Plutesc sărutări. O.I 4/16 (V. 1]. O (Construcţie metaforică) A-i pluti pe dinainte — a i se perinda, a i se succeda prin minte (anumite imagini). Imi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba atl anima/ domestic. O.I 140/35 (V. 1]. f A se Împrăştia, a se răspindi lin. Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Sctnteind plutea prin aer şi pe loate din natură. O.I 142/12 [V. IJ.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. pluteşti (O.I 117/8, 130/12, 136/14), 3 sg. pluteşte (O.I 82/27, 114/6, 144/20), 3 pl. plutesc (O. I 4/16, 152/11; P.L. 80/16), imp. 3 sg. plutea (O. I 140/35, 142/12; P.L. 19/20), p.s. 3 sg. pluti (P.L. 97/8); conj. prez. 1 pl. să plutim (O.I 74/13); ger. plutind (O.I 29/12, 35/23, 66/26, 95/5, 120/18, 171/31 ; O. IV 338/13, 378/10, 430/23; P.L. 52/23).
    PLUTITOR, -OARE adj. 1. Care pluteşte pc suprafaţa unui lichid. Se culcă in barcă, sub cerut ce-şi ridica Instelata sa măreţie, şi astfel — un grăunte plutitor pe aria nemărginită a apelor — adormi adtnc. P.I.. 97/11 [Pr. 1],
    2.     Care pluteşte, se deplasează in aer. Xiei luna plutitoare, nici slelele din ceri X-or să pălrun;ă-n umbra trecutelor dureri. O.IV 432/13. Casa se prefăcu intr-o peşteră cu păreţii negri ca cerneala, luminarea de ceară tntr-un cărbune plutitor In aer. P.L. 43/27 [V. 1; Pr. 1]. ©(Metaforic; despre ochi) Carc priveşte In gol, pierdut, visător (?) (v. şi pierdu t). Dar ea zboară ... tu cu ochiul plutitor şi-ntunecos Stai cu buze discleştale de un tremur dureros. O. I 82/29. Ochii ei painjiniţi de lacrimi se îndreptară spre el . . . adinei, miloşi, plutitori . . . P.L. 58/21 (V. 1 ; Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. plutitor (O. I 82/29; P.L. 43/27, 97/11), plutitoare (O. IV 432/13); pl.n.ac. plutitori (P.L. 58/21).
    POALA s.f. 1. Partea de jos, mai largă, a unui veş-mlnt (lung). Ii foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. O.I 85/29. .Ascunsese capul tn sinul lui, pe cind poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din zbor năsipul. P.L. 21/10. Trecea pe Ungă el clle-un llnăr cavaler. . . . înfăşurat tn mantaua a cărei poală dindărăt se ridica de sabia
— 422 —
pe care-şi lăsa mtna . .. P.L. 44/16; cf. P.L. 43/24 (V. 1; Pr. 3]. O Expr, De la creştet pinii in poale v. crcştet [V. 1). O (Construcţii metaforice) Sub poalele (cuiva) = sub protccţia, sub oblăduirea (cuiva). împărat slăvii e codrul Neamuri mii ti cresc sub poale. O.I 100/2 |V. 1). A depune ceva la poalele cuiva — a aducc cuiva un prinos,
0  ofrandă (ca dovadă de dragoste; v. şi dor in vă,
1  n t u r n a). A venit un rege palid şi coroana sa antică, Crea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus. O.I 52/6
IV. i]
    2.     Partea din jos (şi din (aţă) a unei haine, ţinută In sus pentru a aduna In i-a anumite lucruri. împărăteasa .. . culese In poale o mulfime de lăcrimioare... .P.J.. 22/38 [Pr. 1). Q (în context figurai) In van îngerii, ce treceau duclnd In poalele lor rugăciunile muritorilor, se uilau semnificativ la el. P.L. 52/40 (Pr. 1).
    3.     Partea corpului cuprinsă inlre Iiriu şi genunchi. Împreună cu partea dc Îmbrăcăminte corespunzătoare, la o femeie clnd şade. O babă bătrtnă şi zbircilă ... sla cu capul ei sur ca cenuşa fn poalele unei roabe tinere şi frumoase. P.L. 16/8 [Pr. 1].
    4.     Fig. Partea de jos a unui munte. Departe, munţii cu fruntea tncununată de codri, cu poalele pierdute tn văi cu izvoare albe. P.L. 38/37 [Pr. 1[. + Loc de unde Începe o pădure (aşezată pe o înălţime); marginea unei păduri. Ajuns-a el la poala de codru-n munfii vechi. O.I 93/1. Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capele pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-nlunecoasă. O.I 148/1 |V. 2]. + Partea dc jos a unor lucruri care au extensiune In Înălţime. Şerpi roşii rupeau trăsnind poala neagră a norilor. P.L. 9/17. Vedea din clnd fn ctnd ctte-o slreanjă uriaşă attrnată de cer, ce tncunjura cu poalele ei vlrful vreunui munte. P.L. 11/24 (Pr. 2]. Q (Metaforic) Marginea unei ape; ţărm, mal. O grădină unilă cu murii monastirei se-ntindea pină jos la poalele mării. P.L. 97/20 (Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. poală (P.L. 43/24, 44/16), poala (O.I 85/29, 93/1, 148/1 ; P.L. 9/17); pl.n.ac. poale (O.I 52 G. 100/2, 117/7; P.L. 22/38), poalele (P.L. 11/21, 16/8, 21/10, 38/37, 52/40, 97/20).
    POARTA s.f. Deschidere Intr-un zid, gard, lntr-o Împrejmuire ctc.; uşă la intrarea Intr-o clădire. La castel tn poartă calul Slă a doua zi tn spume. O.I 68/1. Călări ei tntru-nuntru şi porfile recad. O.I 98/26. Buzduganul, căzlnd, se izbi de o poartă de aramă. P.L. 5/21. Pe una din cărări vedem un călugăr merglnd spre poarta monăslirii. P.L. 73/4; cf. 0.1 55/21, 93/26, 93/28, 93/32, 157/26, 165'5, 165/9, 165/20; O. IV 338/9; P.L. 5/22, 5/32, 11/40, 48/33, 52/27,53/16,72/14, 73/10 (V. 11 ; Pr. 10], Q (In conLext figurat) Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă. O.I 69/1 [V. lj. Q (Construcţii metaforice) A hale la poarta vieţii = a cerc dreptul la existenţă. Multe flori suni, dar pufine Rod tn lume o să poarte. Toate bat la poarta vieţii. Dar se scutur multe moarte. O.I 226/3; cf. O.I 226/13 (V. 2|. A bale la por)ile flîndlril = a cere să fie pătruns cu mintea. Inima-fi frămintă Doruri vii şi patimi multe ... Ca şi flori la poarta viefii Bal la porfile glndirii. Toate cer intrare-n lume, cer veştmintele vorbirii. O.I 226/14 (V. 1|. A deschide poarta Intrării v. deschide (V. 1],
    — Forme gramaticale: sg.n.ac. poarti (O. I G8/1, 69/1, 165/5, 165/9; P.L. 5/21, 5/32, 52/27, 73/10) poarta (O. I 93/26, 93/28, 136/9, 157/26, 226/3, 226/13; P.L. 4/9, 5/22, 72/14, 73/4), g.d. porţi (P.L. 53/16), porţU (O.I 55/21; O.IV 338/9); pl. n.ac. porţi (O.I 165/20), porţile (0.1 93/32, 98/26, 226/14; P.L. 11/40, 48/33).
    POCAL s.n. Pahar mare, cupă. O (Construcţie metaforică) Fiarbă vinul in cupe, spumege pocalul v. fierbe (V. 1].
    — Formă gramaticală: sg.n.ac. pocalul (O.I 15/5).
    POCÂfNŢA s.f. Părere de rău, căinţă. Clnd aud vreodată un rotund egumen . .. Povestind că viafa e calea durerii Şi că pocăinţa urmează plăcerii. — Mă tntreb: „Acesta poale ca să ştie Cum esle viata, cum cată sd fie? O.I 364/4 ; cf. O.IV 366/16 [V. 2J.
    POCITCrA s.f.Fiinţă pocită, pocitanie. Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască, Işi aruncă pocitura bulbucafii ochi de broască . .. O.I 150/18 (V. lj.
    POD s.n. 1. Construcţie care leagă Intre ele malurile unei ape. Mulfi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod. O. I 147/19 (V. 1). Q (Comparaţie) Tofi se uilă cu mirare şi nu ştiu de unde vine. Plnă văd painjinişul Inlre tufe ca un pod. O.I 87/3 (V. 1). Q (în contcx figurat) Dar poale acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidile din stele, Cu rluri de foc şi cu poduri de-argint. O.I 38/3 [V. lj. 9 (Metaforic) Plnză de paianjen Întinsă Intre două obicctc. O cojifă de alună Irag tocusle, podu-l sculur. O.I 87/13. Painjeni de smarald au fesut pe-o insulă plnă la malul opus un pod de ptnză diamantică. P.L. 51/28. Picioarele-i de omăt abia atingeau podul . . . P.L. 51/35; cf. P.L. 51/32 (V. 1; Pr. 3).
    2. Spaţiu cuprins Intre planşeul superior al unei clădiri şi acoperiş. In pod miaună molanii. O.I 46/7. Vro cucoană cu-albă blană cu antoru-i tl îmbie, Rendez-t>ous i-a dat tn şură, ori tn pod, tn găvăună? O.I 48/12. Părefii erau negri de şiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod. P.L. 29/19; cf. O.I 48/16 (V. 3; Pr. 1]. + (Regional) Tavan. Pe podul cu lungi ptnze de painjen Roiesc ploşnifete roşii. O.I 46/17. In această dulce pace, îmi ridic privirea-n pod. O.I 105/18 [V. 2J.               ’
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. pod (O.I 46/7, 48/12, 48/16, 87/3, 105/18, 147/19; P.L. 29/19, 51/28, 51/32), podul (O.I 46/17; P.L. 51/35) podu> (O. I 87/13); pl. n.ac. poduri (O.I 38/3).
    PODEA sf. Duşumea. El căzuse cil era de lung pe podeaua camerei lui. P.L. 58/25 [Pr. 1|. + (La pl.) Scln-durile unei duşumele. Unde-ajung [razele] par văruite zid, podele, ca de cridă. O.I 76/27. Şi uscat foşni mătasa pe podele. Intre glastre. O.I 154/9. L-am văzut căztnd ca mort pe podele ... P.L. 59/5; cf. O.I 76/29; P.L. 29/24 (V. 3; Pr. 2].                                            .
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. podeaua (P.L. 58/25); pl.n.ac. podele (O.I 76/27, 76/29, 154/9; P.L. 59/5), podelele (P.L. 29/24).
    PODOABA s.f. 1. Ornament. Nu voi sicriu bogat, Podoabe şi flamuri. O.I 223/6 (V. 1],
    2.     Lucru de preţ, obiect de valoare. 9 (Mctaforic) Cit de sus ridici acuma fn gtndirea ta pe-o roabă, Ctnd
— 423 —
durerea ta din suflet este singura-mi podoabă. O.I 151/38 [V. 1], Q (Construcţie mctaforică) A-l face (cuiva) din orişice durere o podoabă v. face (V. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. podoabă (O.I 154/38, 232/10); pl.n.ac. podoabe (O.I 223/6).
    POfiM s.f. Operă literară in versuri. Xoi avem In veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcu prin poeme sd devie cumularzi. O.I 137/20 [V. 1).
    POET s.m. Autor de poezii. Astfel notele murinde. Bllnde, palide, tncet. Zbor sub mina-li tremurtnde. Ca dulci ginduri de poet. O.I 18/16. Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere. 0.131/7. Poefii tor nu găseau In univers destule metafore şi comparaliuni pentru apoteoza eroilor. P.L. 50/40; cf. 0.1 29/6, 32/10.48/13 |V. 5; Pr. 1). O (In context figurat; aluzie la poezia Vis de poet tic V. Alccsandri) Şi iubind-o fără margini scrie : ,,Visul de poet". O.I 32/36 (V. 1). Q (Construcţie metaforică) Miticul poet v. mitic [V. 1).
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. poet (0.1 18/16, 29/6, 32/15, 32/36, 48/13). poetul (O.I 32/10); pl.n.ac. poeţi (O.I 31/7), poefii (P.L. 50/40).
    POEnc, -A adj. I. Carc are fire de poet; fantast, visător. Era brunet şi cam poetic. P.L. 66/14 [Pr. 1].
    2. Fig. Care poate inspira pe poeţi; Inclntător, armonios. Iar rlul suspină de bltnda-i durere Poetic murmur. O.I 3/14. Să mai salul o dată colibele din vale . . . Ce respirau tn taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice şoptiri. O.I 6/16 [V. 2J. O (Construcţie metaforică) Poetic labirint v. labirint [V. 11.
    —  Forme gramaticale:       sg.n.ac.  poetic  (O.  I 3/14,
6/12; P.L. 66/14); pl. n.ac. poetice (O. I 6/16).
    POEZfE s.f. 1. Arta de a exprima o idee sau un sentiment tn mod plastic prin versuri; creaţie artistică In versuri. Ş-acel rege-al poeziei, vecinic ttnăr şi ferice . . . veselul Alecsandri ... Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum rtde printre lacrimi ctnd o cintă pe Dridri. O.I 32/25. Ce e poezia? înger palid cu priviri curale, Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate. Strai de purpură şi aur peste (ărtna cea grea. O.I 36/13. [în cutie] mai era ceva. O mică carte de notife . . . impresii din romane, din poezii, scrise tn fiecare zi. P.L. 71/35 [V. 2; Pr. 1]. O (Construcţii metaforice) A vorbi In poezii = a se exprima în limbaj metaforic. Ideal pierdut tn noaptea unei lumi ce nu mai este, Lume ce gtndea tn basmeşi vorbea tn poezii. O.I 29/2 (V. 1]. Viaţă de poezie = existenţă petrecută 1n lumea ideală a creaţiei poetice. Aslfel eu, pierdut tn noaptea unei vieţi de poezie, Te-am văzut femeie stearpă, fără suflet, fără foc. O.I 29/17 (V. 1). A zvlrli asupra cuiva valul alb de poezie — a exalta calităţile cuiva, a idealiza (v. şi altar, diademă, zeitate). Şi-am zvtrlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat. O.I 29/23 [V. 1]. + Activitatea, vocaţia de poet. Pentru mine e totuna: De-oi pelrece-ncă cu miţe şi cu pureci şi cu luna. Ori de nu — cui ce-i aduce? — Poezie — sărăcie! O.I 49/8 ; Ah ! de ctte ori voit-am Ca să sptnzur lira-n cui Şi un capăt poeziei Şi pustiului să pui. O.I 105/23 [V. 2).
    2. Farmec, frumuseţe. 9 (Comparaţie) Ca a nopfii poezie, Cu-ntunericul talar, Ctnd se-mbină, se mlădie
C-un glas tainic, lin, amar, Tu cinlare întrupată . . , Răpişi suflelu-mi tn dor . O.I 18/1 [V. 1],
    —      Forme gramaticale: sg. n.ac. poezie (O.I 18/1, 29/17, 29/23, 49/8), poezia (O.I 36(13), g.d. poeziei (O.I 32/25, 105/23); pl. n.ac. poezii (O. I 29/2; P.L. 71/3?)-
    PCFTA s.f. Dorinţă, pornire. Se azvtrl doi leoparzi. Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se si arunca. O.I 165/22 [V. 1).                                '
    POFTÎ vb. IV. Tranz. A binevoi. Socrul roagă-n capul mesei su poftească să se pună Xunul mare. O.I 85/35 (V. 1].
    POlAxA s.f. I.uminiş. Să-mi trimifi prin cineva Ce-i mai mlndru-n valea ta : Codrul cu poienele, Ochii cu sprlncenele. O.I 1-19/10. S-auzi cum frunzele-n poiană Şoptesc ca zgomotul de guri . . . ? O.I 228/5 [V. 2].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. poiană (O. I 228/5); pl.n.ac. poienele (O.I 149/10).
    POL s.n. Regiune din jurul celor două puncle extreme ale axei imaginare a pămintului. Şi naţii călătoare, împinse de a mea. Umplut-au sperioase pustiul ptn'la poluri. O.I 91/5 [V. 1).
    POLAR, -A adj. Din apropierea unui pol al pămintului. Ca noaptea cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorţirea tn sufletu-mi amar. O.IV 430/19 [V. 1). Steaua polară = steaua principală din constelaţia ,.Carul mic", care serveşte la aflarea nordului. Steaua cea polară i-arată a lui cate. O.I 92/30 (V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. polar (O.IV 430'19), polară (O.I 92/30).
    POLfil1 s.n. Pojghiţă de gheaţă care se formează pc pămint prin îngheţarea zăpezii topite. Să aluneci pe poleiul de pe uliţele ninse . . . ? O.I 157/19 [V. 1|.
    POLEf2 vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu un strat subţire dc metal. Răsărea ca un cuib alb o cetate frumoasă, care, de albă ce era, părea poleită cu argint. P.L. 11/34 [Pr. 1].
    2. F i g . (Şi in forma polii) A Îmbrăca intr-o lumină strălucitoare, a face să lucească. Iată lacul. Luna plină Poleindu-l, it străbate. O.I 210/6. Casa din capătul uliţei, era galbenă, cu fereşti poleite de lună. P.L. 49/6. Luna o polia frumos şi ea era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată-n întreg de această dulce şi voluptoasă lumină. P.L. 93/15 (V. 1; Pr. 2], O K e f 1 . Fafa ei se polieşie tntr-un mod ciudat. P.L. 92/9 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se polieşte (P.L. 92/9), imp. 3 sg. polia (P.L. 93/15); ger. polelndu-(O. I 210/6); part. poleită (P.L. 11/34), poleite (P.L. 49/6). — Variantă : polii (P.L. 92/9, 93/15) vb. IV.
    POLEfT, -A adj. Fig. Cu reflexe luminoase, strălucitor. Apa molcomă a lacului . . . era poleită şi tremurtnd tşi arunca din cind in ctnd undele sclipitoare spre ţărmii adormiţi. P.L. 101/27 [Pr. 1].
    POLICIOARA s.f. Poliţă mică. Pe-a icoanei policioară, busuioc şi mint-uscată Implucasa-nlunecoasă de-o mireasmă pipărată. 0.184/15. întunericul... era pătruns numai de punctul roş al unei candele, care ardea pe o policioară tncărcată cu busuioc uscat şi flori. P.L. 44/40 [V.l; Pr. 1]
— 424 —
    POLll vb. IV v. polei.
    P6UŢA s.f. Raft. Erau cârti vechi legate tn pielt, crane de oameni şi păseri tmpăiete pe potifele din pârele. P.L. 40/23. leronim .. . văzu cărfi vechi şi scrieri multe pe potifele unui dulap. P.L. 98/39 [Pr. 2).
    POM s.m. Arbore roditor. Xilu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte. O.I 45/26. Şi aceiaşi pomi In floare Crengi Iniind pesle zaplaz. O.I 112/5 (V. 2). O (Comparaţie) Al tumii-nlregul slmbur, dorin/a-i şi mărirea. In inima oricărui i-ascuns şi trăitor Zvtrlire hazardată, cum pomu-n înflorire fn orice floare-ncearcă întreagă a sa fire. O.I 64/8 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. pomu- (O.I 64/8); pl. n.ac. pomi (O. I 45/26, 112:5).
    POMAdA s.f. Preparat cosmctic cu carc sc ungi' părul sau mustaţa. Q (Ironic ; sugerind superficialitatea) Xe-afi ivnif apoi, drept minte o sticlufă de pomadă. O.I 151/11 [V. 1|.
    POMENf vb. IV. R c f 1. pas. A fi menţionat, consemnat. După vremuri mulfi veniră, Inceplnd cu acel oaspe. Ce din veehi se pomeneşte, cu Dariu a lui Islaspe. O.I 147/18 [V. 1).
    POMfiT s.n. Orâdină, livadă cu pomi. Curţile albe ca argintul, cu cerdacuri şi scări a căror sclnduri curate şi cernite sclipeau In lună, pierdute fn mijlocul unor pomele. P.L. 44/8 (Pr. 1).
    PONOHÎ vb. IV. Refl. (Regional) A sc prAbuşi; a se surpa. Scări tnalle coborau . . . printre bucăţi de pădure ponorlte tn fundul rlpelor. P.L. 51/11 |Pr. 1].
    PONORlltE s.f. (Regionali Surpâturj. O grădină .. . se-nlindca ptnă jos la poalele mării, care se mişca urcln-du-şi apele plnă Itngă un boschet de chiparoşi şi roze, tăinuit tn ponortrea unei sttnci. P.L. 97/22 (Pr. 1).
    P(ÎPA s.m. I* reol. Şi cc profnnafie a cărfetor bisericeşti! Ţoale margintle erau profite de femei, popi, eat>aleri, cerşi lori, comedianţi ... P.L. 74/16. Viafa exterioară, regii, popii, învăţaţii, suni lustru şi frază. P.L. 82,19; cf. P.L. 82,4 |l’r. 3]. O (Comparaţie; glumeţ) Un bondar rotund tn pintec Somnoros pe nas ca popii glăsuieşle-ncel un cintec. O.I 87/12 (V. ]]. Q (Glumeţ) Sau ca popă colo-n templul, închinat fiinfei. care După chip ş-asemănare a creat mt/escul neam. Aş striga : o molănime! O.I 48/21 IV. IJ.
    —      Forme gramaticale ; sg. n.ac. popă (O. I 48/21; P.L. 82 4); pl. n.ac. popi (P.L. 74/16), popii (O. I 87/12; P.L. 82 19).
    POPtJR s.n. 1. Neam, norod. Vedeţi cum urna creapă, cenuşa reînvie. Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman. O.I 24/27. Microscopice popoare, regi, oşteni şi Invă/a/i Xe succedem generafii şi ne credem minunaţi. O.I 132/35. Astfel vedem tn marile migrafiuni ale popoarelor, unde fiii minoreni ieşeau din fară, pe ctnd stupul matern sla locului, o analogie cu roiurile albinelor. P.L. 81/23 ;cf. O.I 15/14,24/14, 45/27, 51/27,88/18, 91/7, 91/11, 91/32,144/8,144/8; P.L. 38/32, 47/26JV.12; Pr. 3).
O (Construcţii metaforice) Unde de popoari v. undJ (V. 1], A popoarelor eeouri v. ecou [V. 1).
    2.     (tn orlnduirile bazate pe clase) Masa celor ce muncesc, care formează grosul populaţiei. Despărfifi de-a vie(ii valuri, tntre ei şi Intre dlnsa Vcacuri suni de cugetare, oistorie, — unpopor.O.I 51/30. Ea-t vedea mişelnd poporul cu idei reci, tndrăznefe. O.I 52/13. Ş-acele milioane, ce In grămezi luxoase sunt strlnse la bogatul , pe cel sărac apasă. Şi-s rupte din sudoarea prostitului popor. O.I 59/5; cf. O.I 53/17 (V. 4). O» Poporul de jos v. j o s [Pr. 1],
    Loc. adj. Din popor = care face parte din masa poporului muncitor. Ele fac să pice Jn ghearele uzurei copile din popor. O. I 60/20 [V. 1|. Q (Construcţie metaforică) Poporul impăraţ v. t m p ă r a t (V. 1).
    3.     Mulţime. Poporul loc tifacetăcut şi umilit. O.I 61/25. Vedea divanul de oameni bătrlni, poporul entuziast şi creştin, undoind ca valurile mării tn curtea domniei. P.L. 37/27 (V. 1; Pr. 1|. O (Metaforic; element de personificare) Roi (v. şi armie, b e j a n i e , p r o c c s i e). Implu aerul văratic de mireasmă şi răcoare A popoarelor de muşte sărbători murmuritoare. O.I 85/16. Riuri de fulgere tl urmăreau, popoare de lunete bătrtne, vuirea nemărginirei. P.L. 54/4 (V. 1; Pr. 1).
    —      Forme gramaticate: sg.n.ac. popor (O. I 45/27, 51/30, 60/20, 144/8, 148/8), poporul (O. I 15/14, 24/12, 52/13, 53/17, 61/25, 91/11; P.L. 37/27), poporu- (O.I 91/32), g.d. popor (O. I 59/5), poporului (O. I 24/27 ; P.L. 30/26); pl. n.ac. popoare (O. I 24/14, 51/27, 132/35; P.L. 38/32, 47/26, 54/4), popoarfi (O.I 44/11, 91/7), popoarele (O.I 88/18), g.d. popoarelor (0.1 63/29,85/16; P.L. 81/23).
    POPlLAn, 'A adj. Acccsibil maselor, făcut pentru marele public. Filozof de-aş fi — simfirea-mi ar fi vecinic la aman! In prelegeri populare idealele le apăr. O.I 48/18 (V. 1|.
    PORNf vb. IV. I. I n t r a n z. şi r e f I. A pleca din locul unde se află. Te văd ca o umbră de-argint strălucită. Cu-aripi ridicate la ceruri pornită. O.I 37/10. Porni luceafărul. C.reşleau fn cer a lui aripe. O.I 176/9. Deci se porni şi înspre sară ajunse la castelul Genarului. P.L. 14/14. Dionis se porni spre casă. P.L. 29/3; cf. O.I 144/11; P.L. 16/15, 17/1, 100/6 (V. 3; Pr. 5). OTranz. f a c t. (Popular) Ia dă tu flăcăului demlncatul ce i-am făcut eu şi porneşte-l. P.L. 16/16 [Pr. 1). + R e f I. (Despre fenomene ale naturii) A Începe să se dezlănţuie, să se desfăşoare. Q (In context figurat) Dar un vint de biruinfâ se porneşte îndelung Şi loveşte rtnduri, rinduri in frunzişul sunător. O.I 144/12[Y. 1|. ^Intranz. A merge. Căci Odin părăsise de gheafă nalta-i domă. Pe zodii stn-geroase porneau a lui popoară. O.I 91/7 [V. 1).
    2. T r a n z . A pune In mişcare. Q (In context figurat) De-atunci pornind a lui aripe S-a dus pe veci norocul meu. O.I 212/17 (V. 1], + A tncepe. Sd iertafi, boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alături. O.I 87/22 [V. 1). O (Construcţie mctaforică; despre o vijelie) A porni adineul elot de Jale = a se dezlănţui. Porneşte vijelia adlncu-i etnt de jale. O.I 98/21 (V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. porneşte (O.I 98/21), se porneşte (O.I 144/12), imp. 3 pl. porneau (O.I 91/7), p.s. 3 sg. porul (O.I 176/9; P.L. 17/1), se porni (P.L. 14/14, 29/3), m.m.c.p. 3 sg. se pornise (P.L. 100/6); conj. prez. 2 sg. sfl porneşti (P.L. 16/15), 1 p). să pornim
— 425 —
(0.1 87/22); imper. 2 sg. porneşte (P.L. 16/16); ger. pornind (O.I 212/17); part. pomilâ (O.I 37/10), porni|i (O.I 144/11).
    POR\fRE s.f. tnclinarc. tendinţă, năzuinţă. Clnd vedem că to(i aceia care vorbe mari aruncă Sumai banul H oinează şi ctşligul fărâ muncă . . . Da, ciştigul fără muncâ, iată singura pornire. O.I 151/27 (V. IJ.
    PORT s.n.l. Fel dc Îmbrăcăminte. Arald, ce însemnează pe tine negrul pori . . .? O.I 97/1. S-apropie de cort Un bălrin atit de simplu, după vorbă, după port. O.I 146/10 [V. 2J.
    2. Fig. Atitudine obişnuită, fel dc a fi- Străin la vorbă şi la port, Luceşti fără de viafă. O.I 171/5. Azi le sameni tuturor La umblet şi la pori. O.I 192/14 [V. 2).
    PORTAL s.n. Intrare monumentală Intr-o clădire marc. Şi-n două laturi templul deschide-a lui portaie. O.I 98/25. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, tnălbind părefii. O.I 202/3 (V. 2]. Q (tn contexte figurate, sugcrlnd o viziune fantastică) tn două părţi infernul portalele-şi deschide. O.I 25/1. Visau amtndoi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi ... — portaie nalte, galerii de o marmură ca ceara, straturi de stele albastre pe plafonduri argintoase. P.L. 52/24 (V. 1 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale; pl.n.ac. portaluri (0.1202/3), portaie (O.I 98/25; P.L. 52/24), portalele (O.I 25/1).
    PORTAR s.m. Persoană care păzeşte intrarea într-o clădire. Ieronim . . . lăie o fafa sinistră, mucalitul bălrin tăie una smintilă de tot, spre a face efect asupra spărietului portar. P.L. 75/23 [Pr. IJ.
    PORTIţA s.f. Poartă mică. In fine ajunsese la portiţă. P.L. 68/40. Şezură pe banca de piatră de Ungă porlifă . . . P.L. 69/33 (Pr. 2J.
    PORTOCALA s.f. Arbust (Cilrus Auranlium). In mijlocul aceslui lac . . . esle o nouă insulă mică cu o dumbravă de portocale. P.L. 79/6. Fugea apoi prin dumbrava de porlocale, gonită de fluturi şi albine . . . P.L. 101/13 [Pr. 2|. + Fructul acestui arbust. Se uită . . . la portocale, ce luceau prin frunze. P.L. 74/10. Luă creionul şi desemnă pe părete o portocală. P.L. 74/12 (Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. portocală (P.L. 74/12); pl.n.ac. portocale (P.L. 74/10, 79/6, 101/13).
    PORTRfiT s.n. Pictură sau gravură reprezentlnd o persoană. Se uila — dracu ştie, cu interes ori aşa numai, la un portret al lui Dibici Zabalkanski allrnat In afumatul părete. P.L. 28/39. Acel portret înfăţişa un chip tmbrăcat bărbăteşte. P.L.30/6. Tablele [cărţii] erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare, pe margini cu portretele lui Platon şi Pitagora. P.L. 35/24. Tatăl Măriei fixa portretul din părete. P.L. 59/28; cf. P.L. 30/12, 30/16, 30/23, 31/1, 31/2, 31/16, 31/40, 59/31, 61/6, 62/25, 64/34 [Pr. 15J. Q (Comparaţie) [Umbra] deveni clară, ca un vechi portret zugrăvit tn oloi. P.L. 45/21 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. portret (P.L. 28/39, 30/6, 30/23, 31/1, 31/16, 45/21, 61/6), portretul (P.L. 59/28, 59/31, 62/25, 64/34), g.d. portret (P.L. 30/12), portretului (P.L. 30/16, 31/2, 31/40); pl.n.ac. portretele (P.L. 35/24).
    PORUMBEL s.m. Pasăre (Columba). Q (Construcţie metaforică) I)e porumbel = gingaş suav (v. şi cri n). Ea nu ştie c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri şi cu glas de porumbel. O.I 160/32 [V. 1].
    PORUMBfŢ.Ă s.f. Fig. Iubită. De-aş avi o porumbiţă Cu chip alb de copilifă . . . Citu-ţi fine ziualifa l-aş dnta doina, doinifa. O.I 2/17. De o nalură mult mai pufin senzuală decit porumbiţa lui, el rămăsese              numai cu   convingerea teoretică cum că o iubeşte. P.L. 95/26 (V.             1 : Pr. 1],
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. porumbiţă (O.I 2 17), porumbifa (P.L. 95/26).
    PORl'NClTfiR adv. Cu ton de comandă. — Dormi! zise poruncitor. P.L. 48/27 [Pr. 1].
    POSEDA vi). I. Tranz. A avea In stăpinirc, a dispune dc . . . Dacă am afla misterul ... pe care l-au posedai poate magii egipteni şi asirieni, atuncea . . . am pute trăi
aievea in trecut. P.L. 25/26 [Pr. 1].
    POSOMORI vii. IV. Refl. A se întuneca, a sc întrista. Ctnd sună meazănoaptea, fefele mesenilor se posomoriră. P.L. 6/32 [Pr. 1).
    POSOMORIT, -A. adj. 1. Trist, mohoril, posac. Pe lingă mese lunge, stătea posomorită, Cu fefe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci si sceptici            ai     plebei proletare. O.I
56/3 [V. 1].                      '
    2. Carc este de culoare întunecată ; p. e x t . carc facc o impresie tristă; sumbru, dc/.olant. Zugrăveşte din nou iarăşi plnzele posomorite. Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. O.I 32/23. Părefii posomorifi aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase, ca reflectare a ferestelor. P.L. 29/31 [V. 1 ; Pr. 1].
    —      Forme granialicalc : sg.n.ac. posomorii» (O.I 5U/3); pl.n.ac. posomorifi (P.L. 29/31)> posomorite (O.I 32 23).
    POST s.n. (in expr.)             Postul    cel      mare = perioadă de
timp dinaintea             Paştilor in carc biserica prcscric să        sc
postească . O (Ironic) Ilaram De-al tău suflet, motunime, neposlind postul cel mare. O.I -18/24 [V. 1).
    POSTAV s.n. Stofă dc iinâ. Dincolo unul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului. P. L. ‘28/34 (Pr. 1].
    POSTERITATE s.f. Urmaşii, generaţiile viitoare. Ba să vezi . . . posteritatea este incă si mai dreaptă. O.I 134/21 [V. 1].                                         '
    POSTÎ vb. IV. T r a n z. A ţine post. Q (Glumeţ ; cu complement intern) Haram De-al tău suflet, motănime, neposlind postul cel mare. O.I 48/21 [V. lj.
    POŞT.A s.f. Serviciu dc transport pentru călători şi corespondenţă, folosit odinioară. Ieronim avea să caute la poşlă, unde şi află o scrisoare de la un unchi al lui. P.L. 78/3 [Pr. IJ.
    POTCOAVA s.f. Piesă de oţel in formă dc semicerc. Q (In context figurat) // sar purici înainte cu polcoave de ofel. O.I 87/10 (V. 1|.
    •POTfiC.Ă s.f.v. poticiS.
— 426 —
     POTl<’.\ s.f. (Regional) Cărare. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? O.I 83'20. Cu mina semn li face Ca-n sus su II urmeze pe-a codrilor polică. O. I 93/2V Pesle flori, ee eresc In umbră, Lingă ape, pe potici. Vezi bejănii de albine. O.I 100/14 |Y. 3).
     —      lormc gramaticale: sg.n.ac. polleâ (O.I 93/25), potica (O.I 83 2!*); pl.n.ac. potici (O.I 100/14).
     POTfn s.n. Parte a unei flori. alcătuită din corolă $1 caliciu. Privea — parc-cti pe ginduri — fn potirul de purpură al florii. I'.l.. 55 11* [Pr. 1).
     1'OTOI.fT adv. Domol, liniştit. Xoaplea potolii şi vinul iinle focul in cămin. O.I 42'1 |Y. 1).
                                                                                              POTOP s.n. I. Diluviu. Prin bălfite de numi . . . treceau ciubote muri. cărora nu le-ar fi pasat nici de potop. I’. I.. 2ci 11 | l’r. 1]. + Revărsare dc ape. Q (Comparaţie) Şi. gonind biruitoare, toi veneau a furii steaguri. Ca potop ce prăpădeşte, ea o mare turburată. O.I 118/2“ [V. 1}.
     2.     1-' i g. Prăpăd, urpe. distrugere. O! aducefi potopul, destul voi uştrptarăfi. O.I 61/1 |V. 1).
     —      Forme granialicalc : sg.n.ac. pulop (O. I 148/27; P.L. 2611). potopul (O.I 61/1).
     POTniVI vb. IV. Refl. A avea însuşiri comune cu cincva sau ccva. a fi la fel, a fi Jn armonie. Această libertate de alegere In elementele de cultură II făcea sâ citească numai ceea ee sc potrivea cu predispunerea sa sufletească atit de visătoare. P.l.. 28.1 |Pr. 1). + A fi In concordantă cu cincva. a corespunde, incă de mie Te cunoşteam pe tine. Şi guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine .. . O.I 173/12 |Y. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. se potrivea (P.L. 28 1): opt. prez. 2 sj>. le-ol potrivi (O.I 175/12).
     POTIHVfT, -A adj. Corespunzător, nimerit, indicat. la un loc potrivit un piedestal negru de lemn. P.L. 81 2 | Pr. 1).
     POVAjl ITrtK s.m. Îndrumător, mentor. — Domnule . . . astăzi ne-am permis o mulţime de lucruri foarte ne-permise — numai astăzi, şi-mi pare rău . . . că trebuie sâ ... să .. . — Iii, să . . . ? Iar această mină de povă-fuitor . . . Eu /im sunt copil. Elis . . . P.L. 69.20 |Pr . 1).
     POVESTE s.f. 1. Basm. S<i mi se pară cum că creşti De cum răsare tuna. fn umbra dulcilor poveşti Din nopfi o mie una. O.I 185/7. C<ic» /iu mă-netntă azi cum mă mişcară poveşti şi doine, ghicitori, eresuri. O.I 201/4. Ii povesteau, in timp de iarnă, finlndtt-l pe genunchi, poveşti fantastice ilrspre zine îmbrăcate tn aur          şi lumină. P.L.  37/18; cf.
 O.I 70.           100. 102; P.L. 3/14, 52 11. 52 13 [V. 5: Pr. 4J.
 O (Comparaţie) Amindoi ca-ntr-o-povesle Ei Iţi sunt u?<i dc dragi! O.I IM 27. .t fost odată ca-n poveşti A fost ca niciodată. O.I 167/1. Şi nu e bttnd ca o poveste Amorut meu ccl dureros. O.I 211r5 |V. 3). Q (In context figurat) Filomete-i ţin orchestrut Şi izvoare spun poveşti. ®. I 100/12 [V. 1], Q (Construcţii metaforicc) A avea io oehi umbra mindre         din poveşti v. o c li i |V. 1). Mireasă  bliodă din
 poveşti v. mireasă |V. 1). Crilasă din                 poveşti  v.
 crăiasă [V. 1]. + Legendă, mit. O (In context figurat) Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici — Şi-n sufletu-mi pusese poveştile-i feeriei. O. I 69/26 |V. 1). + Născocire, scornitură. Şi mi-i spune-alunci poveşti
 Şi minciuni cu-a ta guriţă. O.I 55/1. Ah, cine ar mai vri să trăiască, ctnd i s-ar spune de mic tncă, tn loc de poveşti, adevărata stare de lucruri. P.L. 48/4 |V. 1; Pr. 1).
     2.     Istorie a vieţii (cuiva); firul vieţii (cuiva). Cine-i acel ce-mi spune poitstea pe de rost ... ? O.I 71/8. De zite trei tşi spune povestea vieţii-ntrege. O.I 88/15 JV. 2).
     3. Intimplare, episod (din viaţă). Istoria umană tn
 veci se desfăşoară, Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. O. [ 62/5. Se toarce-n gtndu-mi firul duioaselor poveşti. O.T 107/8. Căci astăzi dacă mai ascult Ximicurile-acesle, îmi par o veche, de demult Poveste. O.I 188/8; cf. O.I 122/21, 155/2, 157/12 (V. 6). Q (Comparaţie) El numără tn gtndu-i şi anii ii adună, Ca o poveste-uitată Arald In minte-i sună, Şi pesie capu-i zboară un alb ş-un negru corb. O.I 98/34 [V. II-
     —  Forme gramaticale:             sg.n.ac.   poveste (O.I 76,
 98/34, 101/27, 122 21, 155/2. 188/8, 211/5; P.L. 52/11, 52/13), povestea (O.I 62/5, 71/8, 88/15. 100, 102); pl.n.ac. poveşti (O.I 55/1, 72, 100/12, 117/14, 157/12, 160/19, 167/1, 201/4; P.L. 37/18, 48/4), poveştile (0.1 69/26; P.L. 3/14), g.d. poveşti (O.I 107/8, 185/7).
     POVESTf vb. IV. Tranz. A nara, a istorisi, a spune. Beduini ce stau In lună, o minune o privesc, Po-veslindu-şi basme mindre. O. I 45/22. Ctnd aud vreodată un rotund egumen. .. Povestind că viafa e calea durerii . ■ ■ Mă tntreb: Acesta poale ca să ştie Cum este viaţa, cum cată să fie? O. IV 364/3. A povestii lot, cui ti datoreşte rana sa. P.L. 96/23; cf. O.I 32/27, 159/1; O.IV 366/15; P.L. 14/18 [V. 5; Pr. 2). © (Element de personificare) Codrii negri aiurează şi izvoarele-i albastre Povestesc ele-n de ele numai dragostele noastre. O.I 155/10 [V. 1).
 (Cu complement intern) Zvon de vorbe omeneşti, Povestesc cu papagalii mii de glume şi poveşti. O.I 157/12. Moşnegi bălrlni.. . povesteau tn timp de iarnă, fintndu-t pe genunchi, poveşti fantastice. P.L. 37/17 (V.l; Pi.l). Q Intranz. (Element dc personificare) Rlul sftnt ne povesteşte cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure. O.I 44/19 ţV. IJ.
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. povesteşte (O.I 32/27, 44/19, 159/1), 3 pl. povestesc (O.I 155/10, 157/12), imp. 3 pl. povesteau (P.L. 37/17), p.s. 3 sg. povesti (P.L. 14/18), p.c. 3 sg. a povestit (P.L. 96/23); ger. povestind (O.IV 364/3, 366/15), povestlndu- (O.I 45/22).
     POZITIV, -A adj. 1. Care sc Întemeiază pc observaţii, pe experienţă, pe fapte. Doctrinele pozitive, fie religioase, filozofice de drept ori de stat, nu sunt decit lot atitea pleduarii ingenioase ale minfii. P.L. 81/28 [Pr. 1).
     2. Realist, practic. Dar o pune să aleagă Intre trei Ce-o-neonjoară.tofi ziclnd că o iubesc —ctt de naivă. Vei vedea că deodată ea devine pozitivă. O.I 162/21 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. pozitivă (O.I 162/24); pl.n.ac. pozitive (P.L. 81/28).
     PRADA s.f. Persoană sau lucru ajuns In putere?, In stâplnirea cuiva. Q (In contcxte figurate) Sd văd cerul negru că lumile-şi cerne Ca prăzi trecătoare a morfii eterne... O.[ 38/20. Şi sufletul ei dulce din ce tn ce-i mai cald. .. Pe ea o fine acuma, ce fu a morfii pradă ? O.I 95/27 [V. 2].
 O  Expr. Pradă (sau în prada) cuiva = in stăpinirca. sub dominaţia unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. Arald cu moarlea-n suflet, a gtndurilor pradă, Pe jef tăcut
— 427 —
.se lasă. O.I 91/3. El, cu toiul tn prada impresiunii sale, finea Incă ochii slrtns-tnchişi. P.L. 37/3 [V. 1 ; Pr. 1 ]. Q (Construcţie metaforică) A lăsa buzele pradă gurii cuiva
—   a sc oferi cu pasiune sărut ului (v. şi adăpa, gură, soarbe). Fruntea aibă-n părul galbăn Pe-al meu braf tncet s-o culci Lăstnd pradă gurii mele Ale tale buze dulci. O.I 75/15 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. pradă (O.I 75/15, 94/3, 95/27), prada (P.L. 37/3); pl.n.ac. prăzi (O.I 38/20).
    PRAF s.n. (Şi tn forma prav) Pulbere, colb. Q (Metaforic) Noi reducem lot la pravul azi In noi, mini tn ruină, Proşti şi genii, mic ţi mare, sunet, sufletul, lumină — Toate-s praf. . . O.I 36/19, 21. Fii bun şi mare, ori pătat de crime, Acelaşi praf, aceeaşi adîncime. O.IV 338/7 [V. 3]. <> Expr. A nu răminea declt praf (din cineva sau ccva) = = a se nimici, a sc distruge. Sufletul lău din începutul lumei şi pină acuma a făcut lunga călătorie prin mii de corpuri, din care azi n-a mai rămas decit praf. P.L. 46/22 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. praf (O.I 36/21; O.IV 338/7; P.L. 46/22), pravul (O.I 36/19). - Variantă: prav (O.I 36/19) s.n.
    PRAG s.n. 1. Partea dc jos a unei uşi sau a unei porţi. Şi sosind l-al porfii prag, Vom vorbi-n tnlunecime. O.I 55/21 (V. 1). Q (Comparaţie) Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei. O.I 170/5 [V. 1).
    2. Uşă, poartă. Dar tncă de te-aşteaplă-n prag In umbră de unghere... Dispar şi ceruri şi pămtnt Şi pieptul tău $e bale. O.I 189/9 [V. 1).
    PRAV s.n.v. praf.
    PRĂBUŞIT, *Â adj. Căzut, răsturnat; năruit, surpat. In poarta prăbuşită ce duce-n fund de munte, Cu ctrja lui cea vechie el bale de trei ori. O. I 93/26. Scări tnalle coborau pintre coaste prăbuşite. P.L. 51/10 (V. 1; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. prăbuşită (O.I 93/26); pl.n.ac. prăbuşite (P.L. 51/10).
    PRĂJfNĂ s.f. Lemn lung şi subţire. începu a merge tncet, tncet tn lumina lunei, pe stradele largi ale oraşului, cu ferestrele şi porţile tnchise... cu ctte un păzitor de noapte, cu musteţi înfundate tn gulerul şi gluga mantalei şi c-o prăjină subsuori. P.L. 48/36 [Pr. 1).
    PRĂPASTIE s.f. Rlpă adîncă Intre munţi. Sttncă stă să se prăvale In prăpastia măreaţă. O.I 54/20. Pe deasupra de prăpăstii sunt zidiri decetăfuie. O.I 76/19 [V. 2]. Q (Metaforic) Adîncime nesflrşită ; gol, abis. La-nceput, pe cind fiinfă nu era, nici nefiinfă, Pe ctnd totul era lipsă de viafă şi voinfă... Fu prăpastie? genune? Fu noian tntins de apă? O.I 132/17 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. prăpastie (O.I 132/17), prăpastia (O.I 54/20); pl.n.ac. prăpăstii (O.I 76/19).
    PRĂPĂDf vb. IV. 1. Tranz. (Folosit şi absolut) A nimici, a distruge. Şi gonind biruitoare, lot veneau a fării steaguri. Ca potop ce prăpădeşte. O.I 148/27. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăţia, am fost silii să stau la-nvoială cu ea. P.L. 6/28 [V. 1 ; Pr. lj.
    2. Refl. recipr. (în expr,) A se prăpădi din ochi = a se privi cu patimă, a se sorbi din ochi. Nu au
grija nimăruia, Şi de dragi unul alluiu Ei din ochi sc prăpădesc. O.I 104/20      [V. 1).
    —      Forme gramalicalc: ind. prez. 3 sg. prăpădeşti* (O.I 148/27), 3 pl. se prăpădesc (O.I 101/20); conj. prez. 3 sg. să prăpădească (P.L. 6/28).
    PRĂVĂLĂTIC, -Ă adj. Povirnit, inclinat. Ele trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic, Cind coboarâ-n ropot dulce din tăpşanul pruvălatic. O.I 85/10. Ea privea ore întregi. . . la prăvălatica grădină. P.L. 100/13 [V. 1 ; Pr. IJ.
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. prăvălutic (O.I 85/11)), prăvălatica (P.L. 100/13).
    PRĂVĂLf vb. IV. Tranz. şi refl. A (sc) rostogoli. Slinca stă să se prăvale în prăpastia măreaţă. O.I 54/19. Pesle piuă prăvăli o bucală de stincă. P.L. 7/1 [V.l ; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : ind. p.s. 3 sg. prăvăli (P.L. 7/1) ; conj. prez. 3 sg. să sc prăvale (O.I 54/19).
    PRĂVĂLIE s.f. Local tn carc se vind diferite mărfuri. De prin crtşme şi prăvălii pătrundea prin fereslele cu multe geamuri, mari şi nespălate, o lumină murdară. P.L. 26/20 [Pr. 1].
    PRĂVĂLfT, -Ă adj. Prccipitat in jos, năpustit. Sctn-teie marea lină şi placele ei sure Se mişc una pc altu cu pături de cristal Prin lunce prăvălite. O.I 63/8 [V. 1]. + Răsturnat. Pe piatra prăvălită pun crucea drepl pecelc. O.I 92/24 [V. 1].
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. prăvălită (O.I 92,21); pl.n.ac. prăvălite (O.I 63/8).
    PRfi adv. v. prea.
    PREA adv. (Şi In forma pri) I. (Ca determinativ pc Ungă un verb) Mai mull decit trebuie, sc cuvine, se poale : peste măsură. Prea v-aţi arătat arama, sfişiind această ţară. Prea făcurăfi neamul nostru de ruşine şi ocară. O.I 151/23 — 24. Prea ne pierdusem tu şi eu în al ei farmec poate. O.I 185/17; cf. O.I 151/25, 185/11. 185/19; P.L. 27/14 [V. 6; Pr. 1 ). ^> Expr. Nu prea = nu chiar, nu tocmai. — Să ne grăbim şi nu prd, penlru că-i putem ajunge. P.L. 12/21. Domnia ci a fost aceea care — aşa tncet — c-un pic de mtnic si nu prea: — Ermil! P.L. 69/38 [Pr. 2].
    2.     (Prccedă un adjectiv sau un adverb, exprimind ideea superlativului absolul) Mai mull decil. . ., exlrcni de... Ctnd vreţi, pulc/i prea lesne pămlnlul să-mpărţiţi. O.I 59/27. Ctteodală... prea arare... A Urziţi cind arde lampa, Inima din loc imi sare. O.I 106/5. Prin vremea trecătoare luceşte prea curat Un chip tăiat de daltă. O.IV 430/3; cf. O.I 14/12, 31/15, 118/1, 134/5. 167/4, 185/13. 185/14; P.L. 11/8, 14/39, 30/10, 59/6, 76/21, 94/12 [V. 10; Pr. 6].
    —      Variantă : (Mold., Transilv.) pre (P.L. 12/21. 14/39, 27/14,30/10) adv.
    PREACUItĂT, -\ adj. (în expr.) Maica preacurată — = mama lui Iisits Hrislos, Fecioara Maria. Asupră-ne coboară. O, maică preacurată Si pururea fecioară, Mărie! O.IV 360/9; cf. O.IV 360/20 ‘ [V. 2).
— 428 —.
    PREAJMA s.f. (tn loc. prep.) !n preajma = In apropierea. împrejur de. . . Vor arde-n preajma mea Luminele-n dealuri. O.I 225/5     | V. 1 ]. Q (Kepetiţie) Şliu e-a mea
liră d-a surda o sd bală In preajma mintii voastre de palimi îmbătată. De-ut patimilor ilor; In preajma mintii voastre ucisă de orgie. O.I 23/8, 10 |V. 2).
    PIIEALl MIXAT, -A adj. (învechit) Care răsplndeşte luminii mullil. Ungă tăcut care-n tremur somnoros şi lin se bule. Vezi o masă mare-nlinsă cu făclii prealuminate. O.I 85 18 [V. lj.
    i’IU-XI M conjuncţie (Introduce propoziţii modale) 1. (Inlroducc moiljlc propriu-zise) Aţa cum. după cum. cum. — Codrule ru riuri line. Vreme Irece. vreme vine, Tu din tinăr precum eşti Tul mereu Minereşti. O. I 123/21. I'recum au zis, uşa au şi făcut. P.l,. 8/34. .Yu voia să-i inspire speranţe deşerte, precum ar fi fi’cul orice bărbal In t-'cii-i. IM.. 8*1 5 ; d. P.L. 88.H4 |V. 1 : Pr. 3|.
    —       (Introduce propoziţii conipariitive) Tot astfel cum, ea ji. u) (Stabileşte un raport ile comparaţie Intre douA propoziţii al căror prcdicat e exprimat prin acelaşi verb) Iubesc precum iubeţe pc-o albă vijelie L'n ocean de foc. O.I 21'3. Precum Atlas tn vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia tntr-un număr. O.I 132;9. ( nul e In tv/i M astfel precum una e tn toate. O.I 133/25 ; cf. O.I 185/20 [Y. I]; b) (Stabileşte un raport de comparaţie intre propoziţii cu prcdicat deosebii) V-afi dus cu
    -mx]. ducu-vă dorul. Precum cu toamna frunzele trec. O.I 2i> f>. .Yu-f cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară. Precum In vechimea sftntâ se junghiaţi odinioară Virginele. O.I lGiKM. Ctnd unul Irece, altul vine In astă lume a-l urma. Precum ctnd soarele apune El şi răsare undeva. O.I 2(1-1'7. Frumoşi au înmărmurit ochii lui In negurile gin-itirii mele. precum ar rămtni prin nouri, pe bolta f/ifu/iecoast), două — numai două stele vinete... P.L. 31/12; cf. O.I
11  0. 2$ I. 133,3. 16H21); O.IY 43225; P.L. -15/39, 95/29 lY. 8; Pr. 3].
    —   Accentuat şi: prtcum (O.I 123/21).
    PHEDICl vh. I. I n l r a n z . A ţine predici. .1/orf opui. fără ca cineva sâ mai întrebe după acea muscă, care ca turului n produs maculatură ştiinţifică, ori. după împrejurări. u predicai, a agitat republican ş.a.m.d. P.L. 81/11 | Pr. 1 j. + T r a n z . F i g . A rccomanda stăruitor. Vir-lutea pentru dinţii ea nu există. Insă V-o predică. O.I 5t3/22 | Pr. 1|.
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 p). predică (O.I 5i> 22). p.c. 3 sg. a predicat (P.L. 81/11).
    PllKDlSPrNEIlE s.f. Predispoziţie, înclinaţie. Această libertate de alegere In elementele de cultură tl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească. P.L. 28 1 |Pr. lj.
    PREDISPUS, -A adj. Care arc înclinări Innăscutc (spre ccva). Prin natura sa predispusă, el devenea şi mai sărac. P.L. 27/37 |Pr. IJ.
    PHEFACE vb. III. I. Tranz. şi refl. A (se) transforma, a (se) schimba In. .. Vede {ară Ungă [ară şi popor Ungă popor — Ca prin neguri alburie se slrevăd şi se prefac In intinsă-mpăruţie. O. I 114/9. El se prefăcu Inlr-o floare roşie închisă. P.L. 14/26. Casa se prefăcu tntr-o peşteră. P.L. 43/25 ; cf. P.L. 14/24, 19/10, 37/36, 47/19,
79/7, 89/22      (V.l;  Pr. 8|. Q {Construcţii metaforice)
A-l preface (cuiva) viaţa io ral v. rai (V. 2). A se preface Id rasA ţi oomanac v. rasă (Pr. 1).
    2. Refl. A simula o acţiune sau o stare cu scopul de a induce In eroare. Cu zlmbiri de curlizană şi cu ochi bisericoşi, S-ar preface câ pricepe. O.I 162/19. Ea sâ alerge prin cărările tăinuite, prefâctndu-se a fugi de amorul meu. P.L. 45/34 (V. 1; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. prefaci (P.L. 47/19), 3 pl. se prefac (O.I 144/9), p.s. 3 sg. se preffteu (P.L. 14/26, 37/36, 43/25), p.c. 1 sg. am prefficut (P.L. 79/7),
2  sg. al preficut (O.I 95/34, 97/2-1), viit. 1 sg. voi preface (P.L. 14/24); opt. prez. 3 sg. s-ar preface (O.I 162/19); imper. 2 sg. du te preface (P.L. 82/25); inf. preface (P.L. 89/22); ger. prefâcindu-se (P.L. 45/34); part. prefăcută (P.L. 22/13).
    PREG.lTf vb. IV. Refl. A facc pregătiri In vederea unei ac(iuni. Penlru drumul cet de mine De cu azi te pregăteşte! O.I 102/20     (V. lj.
    PRElMBLA vb. I v. primbla.
    PREJMlfRE s.f. Loc îngrădit. Cavaleru-ateargă, iute se coboară In grozava prejmuire. O.I 166/12            (V. lj.
    PRELEGERE s.f. Conferinţă. In prelegeri populare idealele le apăr. O.I 48/18 JV. 1(.
    PREOCUPA vb. I. Tranz. A interesa îndeaproape. In introducerea acestor şiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau In genere. P.L. 27/33. Ce glndea copilul cu mintea lui naivă, o vorbă, un vis, o preocupa zite întregi. P.L. 31/22. Semnul arab de pe doma Domnului li preocupa mintea. P.L. 52/33 (Pr. 3|.
    —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. preocupa (P.L. 31/22, 52/33), 3 pl. preocupau (P.L. 27/33).
    PREOCUPAT, -A adj. Absorbit (de ginduri); fră-mlntat de. . . El muri tn spitalul de alienafi.. . preocupat pare că de a ascunde un secret mare. P.L. 30/36. Mintea lui era preocupată. P.L. 53,15. — Cum arală el? tntrebă bătrlnut, preocupat cum se vede de-o cugetare complicată. P.L. 59/7 (Pr. 3|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. preocupat (P.L. 30/36, 59/7), preocupata (P.L. 53/15).
    PR&OT s.m. Persoană care săvîrşcşle ritualurile unui cult religios. A preoţilor cintec sună-n harfe de argint. O.I 44/27. Pe jitful lui de pialrâ înţepeneşte drept Cu clrja lui cea veche preotul cel păgtn. O.I 99/2. El şedea tn casa preotului bâtrin a cârui fiică era Maria. P.L. 30/28 ; cf. O.I 69/23.91/8,92/20, 93/7, 98/16 (V. 7 ; Pr. 1]. Q (Comparaţie) Căci te iubesc, copită, ca zeut nemurirea. Ca preotul altarul. O.I 22/6 (V. 1). Q (Metaforic ; element de personificare) Preot rămas din a vechimei zile, San Marc sinistru miezul noplii bate. O.I 202/10 (V. 1|. Q (Metaforic) Cel ce slujeşte un ideal, apostol. Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită ... Şi bogat tn sărăcia-i ca un astru el apune. Preot deşteptărei noastre, semnelor vremei profet. O.I 32/18       (V.l].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. preot (O.I 32/18, 69/23, 98/16, 202/10), preotul (O.I 22/6. 93/7, 99/2), g.d. preotului (P.L. 30/28); pl.n.ac. preoţi (O.I 91/8.92/20),
— 429 —
g.d. preoţilor (O.I 44/27). — Accentuat şi : preât (O.I 91/8, 92/20, 93/7, 99/2, 202/10).
    PREOŢIME s.f. Cler. Şi se poate că spre răul unei ginfi efeminate, Regilor pătaţi de crime, preofimei desfrtnate. Magul, paza răzbunării, a cetii semnul întors. O.I 45/2 [V.l].
    presAiiA vb. I. Tranz. ( Şi în forma presura) A împrăştia, a răsplndi, a risipi. Iar pe patu-i şi la capu-i presurali-s trandafiri. O.I 79/16. Pe acea frunte netedă şi albă, Făt-Frumos presură citeva flori albastre. P.L. 9/40. Capul lui părea presărat cu flori. P.L. 98/13 [V.l ; Pr. 2]. Q (Metaforic) Vedea culmile strălucile ale unui oraş, lumini presărate. P.L. 54/24. în dreapta mănăslirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii, sătucene cu căsu{e albe presărate prin dungile văilor. P.l,. 72/19 [Pr. 2J.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. îs presuraţi (O. I 79/16), p.s. 3 sg. presură (P.L. 9/40); part. presărat (P.L. 98/13), presărate (P.L. 54/21, 72/19). — Variantă : presură (O.I 79/16; P.L. 9/40) vb. I.
    PRESCHIMBĂ vb. I. Tranz. A transforma In. . . Luna lunecă şi se coboară Şi s-apropie de dlnsul preschimbată tn fecioară. O.I 142/6 [V. IJ.
    PRESIUXE s.f. Apăsare. Cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi. P.L. 29/20 (Pr. lj-
    PRESTABILIT, -A adj. Orlnduit dinainte. El nu-şi putea explica această armonie prestabilită Intre glndirea lui proprie şi viafa cetelor îngereşti. P.L. 53/7 (Pr. 1].
    PRESUPlT'NE vb. III. Tranz. A admite în mod provizoriu că ceva este adevărat, a-şi închipui, a bănui. Locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dotaţi cu organele noastre, ar pricepe ţoale cetea absolut tn felul şi tn propor-fiunile tn care le pricepem noi. P.L. 24/10. în acel Adonis încremenii, ea presupunea un suflet. .. P.L. 85/21. Presupuse că bălrlnul trebuia su fi murit. P.L. 98/41 ; cf. P.L. 25/9 [Pr. 4].
    —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. presupunea (P.L. 85/21), p.s. 3 sg. presupuse (P.L. 98/41); ger. presupuind (P.L/25/9), presupuindu- (P,L. 24/10).
    PRESUPUNERE s.f. Supoziţie, bănuială. Această presupunere jigneşte caracterul meu. P.L. 74/24 [Pr. 1].
    PRESUPUS, -A adj. Ipotetic, închipuit. Părea că presupusa lor fiinfă transpare prin albastra-i adlncime. P.L. 36/10 [Pr. 1].
    PRESURA vb. I v. presăra.
    PRESURĂ s.f. Pasăre (Emberiza). Cucul clntă, mierle, presuri — Cine ştie să le-asculte? O.I 121/13 [V. 1].
    PRESt:S adv. (în expr.). Mai presus de (sau decit). . . = mai mult (mai mare, mai important) decit... Mi-a pări cum că natura Ţoală mintea ei şi-a pus, Decit orişice păpuşă Să te facă mai presus. O.I 100/24         [V.l]. Q
 (Construcţii metaforice) Firea mal presus de fire v. fire [V. 1]. Mintea mai presus de minte v. minte [V. 1].
    PRETfiXT s.n. Motiv neîntemeiat. Acesta era modul cu care căula pretexte de ceartă. P.L. 70/5 [Pr. 1].
    PRETEXTA vb. I. Tranz. A se folosi de un pretext. Pretextă ce prelextă şi se duse. P.L. 83/11 (Pr. 2].-
    PRETlXRE vb. [II. Tranz. A cere, a reclama. Xu pretind să mă iubeşti ; dar să le laşi iubit. . . P. L. 88/21
 I Pr- 11-
    PRETfXS, -A adj. Care trece sau vrea să treacă drept ceea ce nu esle. Toate mutrele aceslea sunt pretinse de roman. O.I 1.50/29   [V. 1|.
    PRETlTfxnENCA adv. v. pretutindeni.
    PRETUTfXREXI adv. (Şi in forma prelulindenea) Pesle toi, In tot locul. De-a pururi, pretutindeni, tn ungherul unor creieri, Şi-or găsi, cti al meu nume, adăpost a mele scrieri. O.I 134/1. După propriu lor voie să ne ducă unde repezi, Căci oriunde numai ele ar dori ca să ne poarte. Pretutindeni fericire. . . de-i viaţă, de e moarle. O.I 155/16. Ah! glndi ea zimbind, ce nebună sunt... prelulindenea et. In frumusefa nopfii, in tăcerea dumbravelor!. . . P.L. 102/11   [V. 2; Pr. 1|. + (Procedat, de prep. ,,de”) Din
 toate părţile. Orizontu-ntuneclndu-l, vin săgefi de pretutindeni. 0.[ 148/8 [V. 1).
    —  Variantă: prelulindenea (P.L. 102/11) adv.
    PREŢ s.n. Sumă care sc cere sau sc plăteşte penlru o marfă. Apoi mi le vindea [cărţile] pe un pref de nimica. P.L. 61/27. Talăl meu Ifi datoreşte buni şi d-lu vrei futa lui. . . Vu vefi inooi amindoi asupra prefutui. P.L. 75/31. Ştii că tatăl lău le-ar vinde, dacă i s-ar plăti preţul ce-l cere. P.L. 76/32 [Pr. 3]. <$• Expr. A avea preţ = a preţui, a valora. în ochii mei acuma nimic nu are preţ. O.I 232/1 [V.l], Q (Repetiţie) Ţi-ar părea cum că înveţi C.um viaţa pref să aibă şi cum moartea s-aibă pref. O.I 100/(5 [V.2]. Q (Metaforic) Jertfă, sacrificiu. O, cere-mi, Doamne, orice preţ. Dar dă-mi o altă soarte. O.I 177/5 [V. 1|.
    —  Forme gramaticale :    sg.n.ac. preţ (O.I 160/0,
 160/6, 177/5, 232/1 ; P.L. (51/27), preţul (P.L. 70/32), g.d. preţului (P.L. 75/31).
    PREZ£\T s.n. Timpul aciuai. L-ale ţârei flamuri negre Ctrlova oştirea cheamă, în prezent vrăjeşte umbre dinlr-al secolilor plan. O.I 32/3. în prezent cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte. O.I 133/9     [V. 2). <> Loc. adv. tu
 prezent = azi, In momentul aciuai. Tot ce-a fost ori o sâ fie în prezent le-avem pe toate. O.I 196/14 [V. 1). Q (Construcţie metaforică) A prezentului ureehe v. ureche [V. 1]. Q (Metaforic) Societatea, epoca contemporană. El prezentul tl răscoală cu-a glndirilor lui faimă. O.I 52/15. Au prezentul nu ni-i mare? A'-o să-mi dea ce o să cer? O.I 149/35    [V.2].                     •
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. prezent (O.I 32/3, 133/9, 196/14), prezentul (O.I 52/15. 119/35), g.d. prezentului (O.I 45/17).
    •PREZENTA vb. I v. prezintă.
    PREZ£xţA s.f. Faptul de a fi de faţă undeva ; existenţa cuiva Intr-un loc anumit. Deşi-i plăci prezenţa ei, lotuşi ti plăcea şi mai mult. . . să cugete la dlnsa. P.L. 91/31. Prezenţa ei aievea ti era chiar supărătoare. P.L. 91/33
— 430 —
 (Pr. 2). <0> l.oc. prep. tn prezen|a (cuiva) In faţa, înaintea (cuiva). El simţea In prezenfa ei un fel de duioşie. P.L. 91/2S [Pr. 1].
     PREZfCE vb. III. Tranz. A zicc dinainte, a anticipa. Clnia din arfă un elntee alll de cunoscut . ■ ■ notă cu notă el il prezicea. . . IM.. 53/33 (Pr. 1].
     PREZINTĂ vb. I. lîefl. A se Înrăţişa Înaintea cuiva. Cind Caslelmure se prezintă, începu s-o mingiie. IM.. '>9,2' [Pr.l).
     PRIBEAG s.m. Om carc rătăceşte din loc In loc. Cum n-t>i mai fi pribeag I)c-atunci înainte, XI-or troieni cu drag Aduceri aminte. O.I 216/25; cf. O.I 220/5.222/5 (V.3).
     —     l-'oi inc "lamalicalc : sg.n.ac. pribenij (O. I 216/25, •'2(1'.), 222;o).
     PRIBEGI vb. IV. I n l r a n z . A pleca din propria tară. liste un ei'reu ini’âlat. pribegit din Spania tn Polonia. IM.. IO 38 IPr. 1|.
     PRIUEtifT, -A adj. Fără căpălii, fără adăpost. Pe lingă mese lunge, stătea posomorită, Cu fefe-ntunecoase, o ceată pribegită. Copii săraci şi sceptici oi plebei proletare. 0.1 51»' i (V.l).
     PlUCCl’E vb. III. Tranz. ( Folosit şi a b s o 1 .) A înţelege, a pătrunde cu mintea. Zvon de oorbe omeneşti, Povestesc ca papagalii mii de glume şi poveşti Fără ca să le priceapă.. . O.I 157/13. Dar nopfite-s de-un farmec sfint Ce nu-l mai pot pricepe. O.I 175/32. O copie de pe un testament părea a fi |scrisoarea] după ctt se putea pricepe din bucăţile rupte. P.L. 30/34. Oare cind voi ajunge să pricep adincimea ta? P.L, 42^15 ; cf. O.I 132/18, 144/25, H52/19: .O.IV 365/3; P.L. 13/14, 24/11, 24/12, 42/18, I3'4, 65/26, 80/14        (V. 6; Pr. 9]. <0» (Complementul
 indică o persoană) Deşi vorbeşti pe tnfeles, Eu nu te pot prieepe. O.I 173/4 [V. 1). (Refl.) S-ar pricepe pe el ins uşi acel demon... O.I 160/37 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. pricep (P.L.
 13 I. 65.21», 80,11), 3 sg. prieepe (O.I 14 1/25, 162/19), 1 pl. pricepem (P.L. 24/12); conj. prez. 1 sg. si pricep (P.L.
 i2i !5> :s sg. să priceiipă (O.I 132/18). 3 pl. să priceapă O.I lâ713); opl. prez. 2 sg. ni pricepe (P.L. 42/18), 3 sg. nr pricepe (P.L. 21/11), s-ar pricepe (O.I 160/37). p. 3 sg. ar fi pricepui (P.L. 23/14); inf. prieepe (O.I 173/4, 175/32; O.IV 365,3; P.L. 30/31).
     PHH.iil’l'T, -A adj. Carc poale fi infelcs. La-nceput, pc rind fiinfă nu era. niei nefiinfă, Pe cind lotut era lipsă de viată şi v-iinfă. . . I'u prăpastie ? genune? Fu noian tnlins de apă ? X-a fost lume pricepută şi nici minle s-o priceapă. O.I 132.18 (V.l).
     PRKnXL’I vb. IV. Tranz. A provoca apariţia. . ., a constitui cauza. Pofi să le pui tn viafa tuturor inşilor care ou pricinuit fiinfă la şi a tuturor, a căror fiinfă vei pricinui-o tu. P.L. 41/16-17 |Pr. 2).
     —     Forme granialicalc : ind. p.c. 3 pl. au pricinuit (P.L. 41/16), viit. 2 sg. vei prioinul (P.L. 41/17).
     PRfETEN s.m. (Şi Sn forma prietin) Amic. Zlmbiră tntre dinşii botrtnii tăi prietini. O.I 91/21. Luceferi de foc Privi-vor din cetini Mormint făr' de noroc Şi fără prieteni. O.I 225/16     | V. 2J. Q (Metaforic) Şi de-aceea
 tot ce mişeă-n ţara asta, riul, ramul, Mi-e prieten numai mie. O.I 117/33. Tot pămtnlut, lacul, cerul. . . toate, toate ni-s
prietini... O.I 155/12. Luceferi ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zlmbească iar. O.I 218/3     (V. 3).
    —     Forme gramaticale : sg.n.ac. prieten (O.I 147/33); pl.n.ac. prieteni (O.I 225/16), prietini (O.I 91/21, 155/12, 218/3). —Variantă : (regional) prlttln (O.I 91/21, 155/12, 218/3) s. m.
    PRIETENOS, -0.4SA adj. Amabil, binevoitor. Ce-ţi e? zise un bătrln prietenos. P.L. 58/29 (Pr. 1|.
    PRIETIN s.m. v. prieten.
    PRIGONfRE s.f. Asuprire, persecuţie. O (Construcţie mclaforică) A avea stele cu noroc şi prigoniri de soarte v. stea (V.l].
    —  Formă gramaticală: pl.n.ac. prigoniri (O.I 177/30).
    PRlt vb. IV. Intranz. A-i fi cuiva favorabil, prielnic. Ştiu mai bine ce-fi prieşte. Cum am spus aşa rămtne. O.I 102/17; cf. O.I 65/17 (V. 2|.
    —     Formă gramaticală; ind. prez. 3 sg. prieşte (O.I 65/17, 102/17).
    PRIIVf vb. IV v. privi.
    PR1L£J s.n. Ocazie, împrejurare. Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere. O.I 189/2 [V. IJ.
    PRIM, -A num. ord. Cel dinţii. A'u e destulă mizeria in care am trăit — cel pufin o mizerie fără de dorinţe. Şi prima mea dorinfă şi poate ultima — nerealizabilă! P.L. 55/11 (Pr. 1[.
    PRIMĂVARA s.f. Anotimp care urmează după iarnă.
O      (Comparaţie) De-aş avi o porumbiţă Cu chip alb de copilifă, Copiii fă blindişoară Ca o zi de primăvară. . . l-aş etnia doina, doinita. O.I 2/20 (V.l). Q (Personificare ; comparaţie) înflorea cărarea ca de pasul bttndei primăveri. O.I 142/7         (V.l). Q (tn    context  figurat;
aluzie la poezia lui Iancu Văcărescu Primăvara amorului) Văcărescu ctnttnd dulce a iubirii primăvară. O.I 31/10  [V.l], O (Metaforic; simbol al fericirii, al fru-
museţii, al tinereţii; v. şi cit, comoară, lume) Şi înjur parcă-mi colindă dulci şi mindre primăveri. O.I 31/3. Viafa-i fu o primăvară, moartea — o părere de rău. O.I 32/9 [V. 2). O (Construcţie metaforică) Eterne primăveri v. etern [V. 1|. Q (Mctaforic) Atmosferă primăvăralică. Fereastra-i deschisă: primăvara plină Pătrunde printr-tnsa. O.IV 366/7 (V.l|.
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. primăvară (O.I 2/20, 31/10, 32/9). primăvara (O.IV 866/7), g.d. primăveri (O.I 142/7); pl.n.ac. primăveri (O.I 29/10, 31/3).
    PRIMBLA vb. I. R e f 1. 1. A umbla fără grabă, dintr-un loc Intr-altul sau dc colo pină colo. Bine-fi pare să fii singur. .. Să te primbli şi să numeri setnduri albe tn cerdac? 0.1 83/15. Ţi-aduci aminte cum pe-alunci Ctnd ne primblam prin văi şi lunci, Te ridicam de subsuori. O.I 235/10. Astfel se primblau de bra( prin semitntunericul călduros al salei. P.L. 64/18; cf. O.I 44/26, 96/8; P.L. 66/13 (V. 4 ; Pr. 2).
    2. Tranz. Fig. (Cu complementul ,,oclii’’) A mişca, a purta tncoace şi încolo. Cu gindul că s-a rătăcit, tşi mai primblă ochii de jur împrejur... P.L. 101/18 (Pr.l |.
— 431 —
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. se primblA (O.I 96/8), 3 pl. se prelmblâ (O.I 44/26), imp. 3 sg. se primbla (P.L. 66/13), 1 pl. ne primblam (O.I 235/10), 3 p). ee primblau (P.L. 64/18), p,s.3 sg. primblă (P.L. 101/18); conj. prez. 2 sg. să te prlmbll (O.I 83/15). — Variantă: prelmblâ (O.I 44/26) vb. I.
    PRIMEJDIE s.f. Pericol. Eu te voi scâpa din multe primejdii. P.L. 17/32 [Pr. 1],
    PRIMEJDIOS adv. In chip periculos. E primejdios ca să umbli acuma. P.l,. 19/37 [ Pr. 1J.
    PRIMI vb. IV. Tranz. 1. A lua In posesiune un obiect Inmlnat. Dar Inlr-o zi el primi o scrisoare cu sigil negru... P.L. 30/31 [Pr.lj.
    2.     A ieşi In lntlmpinarea unui oaspete. Dacă o femeie l-ar fi auzit trăgtnd clopoţelul — ar fi ştiut tndată cu ce fafă să-t primească. P.L. 91/12 [Pr.lj. + A accepta vizita cuiva. în această săhăstrie primea adesea vizitele lui Francesco. P.L. 88/4 {Pr.lj.
    3.     A admite Intr-o instituţie. Q (în context figurat) Ta le vezi primind elevii cei imberbi tn a lor clas, Ptnă ctnd din şcoala toată o ruină a rămas. O.I 140/13 [V. IJ.
    4.     A consimţi, a fi de acord. primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi tntr-un coif al casei. P.L. 86/7 [Pr. 1). + A recunoaşte, a admite ccva drept bun, a accepta. Da, mă voi naşte din păcat, Primind o altă lege. O.I 173/14 [V. IJ.
    —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. primea (P.L. 88/4), p.s. 3 sg. primi (P.L. 30/31); conj. prez. 3 sg. sâ prlmeascâ (P.L. 91/12); opt. prez. 1 sg. aş primi (P.L. 86/7); ger. primind (O.I 140/13,173/14).
    PRIMITfV, -Ă adj. Originar, primar, iniţial. Am cercat a prinde tn aceste forme inocenfa primitivă . . . P.L. 79/16 [Pr. IJ.
    PRIN prep. I. Introduce complemente circumstanţiale de loc. 1. (In legătură cu verbe de mişcare, complementul arătlnd spaţiul sau mediul pe care-1 străbate ori pe unde (sau de unde) pătrunde ceva.) Te văd. . . Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O.I 37/12. O duc ctntlnd prin tainiţi şi pe sub negre bolfi, A misticei religii întunecoase cele. O.I 92/21. O răcoreală dulce pătrunde prin fereslele deschise. P.L. 62/20; cf. O.I 4/1, 5/13, 9/10, 11/6, 11/7, 37/12, 38/5, 42/5, 45/11, 46/11, 53/9, 62/27, 63/14, 63/21, 66/15, 66/16, 69/2, 69/14, 76/25, 83/3, 83/23, 94/8,     94/19,   95/11,
 95/11, 95/15, 96/12, 103/9, 105/5, 107/9, 127/9, 130/15, 157/17,184/8,186/21, 202/3, 216/20, 220/1, 235/10; O.IV 364/11, 365/15, 433/4; P.L. 6/25, 7/10, 9/29, 11/20, 11/20, 12/10, 13/20, 15/37, 18/12, 18/33, 18/34, 19/10, 19/20, 26/5, 26/10, 26/12, 26/21, 26/30, 29/4, 29/15, 29/15, 29/18, 29/33, 31/31, 36/8, 36/9, 39/21, 40/2, 41/30, 43/14, 44/18, 44/23, 44/29, 44/31, 44/32, 44/34, 45/33,46/21, 48/31, 49/18, 50/3, 50/4, 50/13, 50/14, 50/14, 51/29, 51/33, 53/5, 53/26, 54/20, 60/10, 60/13, 60/22, 62/33, 64/19, 66/13, 72/20, 73/35, 78/16, 87/24, 92/20, 92/29, 93/5, 93/20, 95/28, 99/10, 101/10, 101/12 [V. 44 ; Pr. 69J. ^ (Precedă un pronume relativ care introducc o propoziţie atributivâ) Făt-Frumos tl duse ptn tn pădurea prin care era să treacă. P.L. 15/35. Acest fir oa trece prin toate locurile prin cari trece roata trwtrt induse. P.L. 41/30. Văzu... o monăstire veche, prin ale
 cărei colonade de pealră. . . tmblau cu pas regulat şi (ncet cătugărife. P.L. 97/17 [Pr. 3|. <$■ Prep. comp. De prin = de undeva din ... De prin crişme şi prăvălii pătrundea . . .
o   lumină murdară. P.L. 26/20 [Pr. IJ.
    2. (Complementul arată spaţiul sau mediul in care se desfăşoară o acţiune sau un proces). In, undeva in. .
In mijlocul. . . ; printre. Vede cum prin nori se stinge stea eu flacără divină. O.I 28/7. Şi prin cărfile In vravuri l'mblă şoarecii furiş. O.I 105/15. Şi luceferii ce tremur aşa reci prin negre cetini, Tot pămintul, lacul, cerul. . . toate, toate ni-s prietini. . . 0.[ 155/11. Vană-i era căutarea lui prin cartea lui Zoroaslru. IM.. 52 34 ; cf. O.I 8/10. 17 11, IX II, 43/7, 44/2, 50.1, 0218. 63 8. 6919, 69 19. 92 27. 96 3. 97/29, 98 10, 105'13, 127 21, 127 25, 142 12, 112 1.'}, lllf 14, 152/5, 152 19. 155, ÎS, 159,6. 164 8, 176 16: P.L. 5/18, 5/18, 6/35, 11/2, 13 2 ). 15/19. 16 21. 19 6, 19 18. 2li 30, 22/37, 26/27, 27,2').     31.12, 32 6, 36       19, 38 W.   3ÎJ 6, 51.31.
60/10, 72/19, 74/11,        78.35, 78 36.        83 1 1, 91 1 1 [V. 2>;
Pr. 27J. (După verbe ca .,a vedea", ,.a privi") Fu mă uitam pin ramuri Şi aşteptam sâ te arăfi La geamuri. 0.[ 187/14. Veni iar la ospăţ; cind, prin bolţile fereslelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă. P.L. 7 5. Făl-Frumos auzi o vrajă lungă prin aer şi se uilă prin nori. P.L. 19/18; cf. O.I 79/4. 85 7, 157 20; P. L. 9 19, 17 .^9. 20/16, 20/24, 31/12, 36/31, 39,35, 40,4, 44 12, 41 13, 51,1. 61/20, 100/23, 102/7 [V. 4; Pr. 16). <> (După verbe ca ,,a apărea", ,,a transpărea") Xumai prin haos tu imi apari, Cum printre valuri      a navei velă. O.I           27 5. Felele tinere
ivesc feţele rumene         ca mărul prin obloanele         deschise ale
ferestrelor. P.L. 39/35. Prin hainele-i argintoase ii transpar membrele uşoare. P.L. 51/33; cf. O.I 55 13, 63 27, 1-1-1 9, 228/21; P.L. 9/26, 26 17, 36 11. 51 39. 59 41 JV. 5; Pr. 7|.
    II. (Introduce complemente circumstanţiale instru-
mentale) Cu ajutorul. . ., pc calea..., folosindu-se de. . . Destul voi aşteptarăţi Ca să vedefi ce bine prin bine o să ias‘. O.I 61/2. însă tu imi vei răspunde că e bine ca in lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză at meu nume. O.I 137/14. O generafiune inşală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli. P.L. 88/2; cf. O.I 56/13, 110 9. 110 10, 137/17, 137/20, 137/24, 149/8; P. L. 13/38, 17/16, 22 33, 47/9, 47/35, 61/41, 77/20, 88/2, 87/8, 89 29, 89.39, 91 14 [V. 9; Pr. 13J. (Precedă un pronume relativ care introduce o propoziţie atributivâ) Dacă am afla misterul prin care să ne punem In legătură cu aceste două ordini de lucruri... am puţi trăi aievea tn trecut. P.L. 25 21. Prin schimbările prin cari am trecui, corpul meu trebuie să fi devenit fenomenal. P.L. 6141        [Pr.2].
    III.    (Introduce complemente circumstanţiale de cauză) Din cauza ..., datorită. .. Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie, Ce uşor se mistuieşte prin plinsorile pustie. . . O.I 83/6. Prin nalura sa predispusă, el devenea şi mai sărac. P. L. 27/37. Este o nespusă gentiiefă in modul cum o femeie ce iubeşte şi care e totodată inocentă trebuie să se apropie de un bărbat sau ursuz, cine şlie prin
ce. sau şi mai pudic şi mai copil decit ea. P.L. 79 36;
cf. O.I 30/23; P.L. 26,22, 27.-32                   [V.2; Pr. 4|.
    IV.     (Introduce complemente circumstanţiale de mod) Din nou prin glorii calcă cu faţa tnzeită. . . Poporul împărat. O.I 24/10 [V. 1|. <£> I.oc. conj. Prin urmare v. urmare [Pr. IJ.
    V.      (Introduce complemente circumstanţiale de timp) In. . ., In cursul. . ., in timpul. . . Şi prin somn auzi-
— 432 —
 vom bucium De la sttnele de oi. O.I 101(7. Prin vremea trecătoare luceşte prea curat L’n chip tăiai de daltă, de-a pururi adorat. O.IV 430/3. Prin fuga lor auzeau miau-tele lungi şi îndoite ale motanului. P.L. 12/39; cf. O.I 1/23, 27/8, 116/1; P.L. 12/38, 18/34 [V. 5; Pr. 3].
     —      Variantă ; (regional) pin (O.I 9/10; P.L. 13/25) prep.
     PllfXCIPE s.m.       Şef   al unui principat. La moartea
 principelui Şlirbeij.    O.I 28 (Y.l). + Cap. Încoronat,      mo-
 narh. Penlru lucrătorii statului — onoarea, pentru soldafi
 — gloria, pentru principi — strălucirea.. . şi astfel o <ierurttliime inşală pe cealaltă prin acest advocalus diaboli moştenit. P.L. 81'39 [Pr. 1).
     —      Forme gramalicalc: sg.g.d. principelui (O.I 28); pl. n.ac. principi (P.L. 81/39).
     IMUXCÎHl s.n. Cauză iniţială, sursă primordială a lumii fizice şi morale. Q (Construcţie metaforică) Principiul rău v. rău3       [V.       1].
     —  Formă gramaticală : sg.n.ac. principiul (O.I 62/2).
     PIltXDE vb. III. I. 1. T r a n z . A apuca (cu mina). îl aruncă (buzduganul] fn sus de despică bolta cerului, tl prinse pe degetul cel mic şi buzduganul se rupse-n două. P.L. 4/25. In orice moment — it vezi, deşi nu-l pofi prinde cu mina. P.L. 42 5. Cind gtndea... că ar puti să-i prindă minufa ei albă...        ii   venea su nebunească.   P.L.   57/16
 | Pr. 3). + Refl. A se agăţa. Ea se prinde pe grumazu-i cu mimilele-amlndouu. O.I 154/34 |V. 1).
     2. I n l r a n z . (In expr.) A prinde de veste v. v e s l e
 IV.    1].
     II.    Tranz. 1. A cuprindc pe cincva cu mlinile. Fl s-aţard lingă dlnsa şi o prinde de mijloc. O.I 80/35 (V. 1],
     I£xpr. A prinde in braje v. braţ [V. 3). ©Refl. r e c i p r . Şi ieşind pe uşă iute, ei s-au prins de subsuoară. O.I 1.V4/16 [V. ]|.
     2. A captura, iiibiia ne povesteşte de Samson, cum că muierea Cind dormea, lăindu-i părut, i-a luat toată puterea. De bau prins apoi duşmanii. O. I 159/3 [ V. 1]. © Expr. A prinde în laţ v. laţ |Pr. 1 ]. + A inliăţa. Am să-l prind — ba las săracul! O.I 48/2        [V.l].
     :i. A surprinde pc cineva asupra unui fapl. Şi d? s-ar puie pe dlnsa cineva ca să o prindă, Cind cu ochii mari, sălbateci, se priveşte in oglindă. . . Alunei el cu o privire nălucirea i-ar discoasă. O.I 80/1 |V. 1],
     4.     Fig. (Despre stări fizice sau sufleteşti) A cuprinde (pc nea>tcplate); a copleşi. Iară lu la gura sobei Stai ca somnii/ sd te prindă. O.I 76/6. Hătrlnul se închină... pe rege-l prind fiori. O.I 93,29. O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarle. O.I 174/16; cf. O.I 96/30 (V. 4|. Q (Conslrucţic metaforică) Prins de vrajă = vrăjit. Iar de sus pln-in podele un painjun prins de vrajă, A fesul sub/ire ptnză. O.I 76/29. Iar izvorul prins de vrajă, Răsărea, sunlnd din valuri. O.I 103/17; cf. O.I 104/31
 I V.3].
     III.   1. Tranz. Fig. A înregistra şi a reda prin mijloace artistice. Am cercat a prinde in aceste forme inocenta primitivă. . . P.L. 79/15 [Pr. 1].
     2.     Refl. (în expr.) A se prinde tovarăş cuiva (sau cu cineva ) = a sc lega, a sc asocia, cu cineva. Teamă n-ai. căla-vor iarăşi între dtnşii să se plece Xu te prinde lor tovarăş. O.I 196/31 [V. 1). Q (Metaforic) A sc uni prin
dragoste. Ce frumos era tn crtnguri, Ctnd cu ea m-am prins tovarăş! O.I 122/20 [V. IJ.
    IV. 1. R e f 1. A se lipi. Un mucegai verde se prinsese de var. P.L. 29/19 [Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) A se prinde de sufletul cuiva = a pune stăplnire pe sufletul cuiva. Ea tl privea cu un surts. El tremura-n oglindă, Căci
o  urma adtnc in vis De suflet să se prindă. O.I 168/20 [V. IJ.
    2.     Intranz. (In expr.) A-l prinde (cuiva) bine v. bine (Pr. 2].
    3. T r a n z . A-i şedea bine, a i se potrivi. Şi seninul
cel albastru mindru lacrimele-l prind. O.I 82/34. Şi-o prinde orice fucru, căci aşa se şi cuvine. O.I 159/22        [V. 2],
    V.     Tranz. (In expr.) A prinde conture v. contur [Pr. 3J.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. prinde (O.I 79/21, 80/35, 96/30, 159/22), se prinde (O.I 154/34), 3 pl. prind (O.I 82/34, 93/29), p.s. 3 sg. prinse (P.L. 4/25, 45/20, 46/40), p.c. 1 sg. m-am prins (O.I 122/20; P.L. 43/40), 3 sg. a prins (O.I 174/18, 179/24), 3 pl. au prins (O.I 159/3), s-au prin9 (O.I 154/16), m.m.c.p. 3 sg. se prinsese (P.L. 29/19), viit. 1 sg. oi prinde (P.L. 15/33, 15/41); conj. prez. 1 sg. să prind (O.I 48/2), 3 sg. să prindă (O.I 76/6, 80/1; P.L. 57/16), sâ 9e prindă (O.I 168/20); imper. 2 sg. nu te prinde (O.I 196/31), inf. (a) prinde (O.I 147/34 ; P.L. 42/5, 46/13, 79/15), part. prins (O.I 76/29, 103/17, 104/31), prinsă (O.I 104/6).
    PRINS s.m. (In expr.) A da prins v. da3 [V. 1],
    —  Formă gramaticală: sg.n.ac. prins (O.I 91/29).
    PRfXTRE prep. (Şi In forma pintre) I. (Introducc complemente circumstanţiale de loc) 1. In mijlocul..., In sinul... Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer. O.I 29/12. Ah! Sunt pintre voi de-aceia, care nu cred tabla legii. 0.148/25. Amintiri Ţiriiesc tncet ca grieri Pintre negre, vechi zidiri. O.I 105/8. Floarea din fereastă veghea pintre frunzele ei. P.L. 15/18; cf. O.I 26/18, 27/6, 85/6, 134/10; P. L. 39/10       [V. 7; Pr. 2]. + In spaţiul
dintre mai multe persoane sau obiecte. Părea că pintre nouri s-a fost deschis o poartă. O.I 69/1. Ci prin flori întreţesute, pintre gratii luna moale Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale. O.I 76/25. Trecură printre straturile de flori. P.I.. 10/20; cf. O.I 9/4, 27/7, 35/23, 69/3, 101/14, 121/10, 133.12, 136/5, 157/17, 209/9; P.L. 7/17, 11/36, 51/10,51/11,73/12,84/15,92/33,100/15 JV. 12; Pr. 9J. O (Precedă un pronume relativ care introduce o propoziţie atributivă) Şoptea... cuvinle dulci... pintre cari slră-bătea numai un nume pronunfat mai tare : „leronim". P.I.. 95/22 (Pr.lj.
    2. Prin. Pătrunde ziua pintre fereşti murdare. O.I 56/2. O beşică-n toc de sticlă e tntinsă-n ferăstruie Pintre care trece-o dungă mohorttă şi gălbuie. O.I 84/22. Numai luna pintre ceafă Varsă apelor văpaie. O.I 210/25; cf. 0.1 148/24; P.L. 18/17 {V.4; Pr.l].                       •
    II     (Introduce un complement circumstanţial de mod) Acum rlde printre lacrimi ctnd o etntă pe Dridri. O.I 32/30 [V. 1].
    —  Variantă :   (regional)  pintre (O.I 9/4, 27/6, 27/7,
35/23, 48/25, 56/2, 69/1, 69/3, 76/25, 84/22, 85/6, 101/14, 105/8, 121/10, 134/10, 157/17, 209/9, 210/25; P.L. 7/17, 18/17, 51/10, 73/12, 92/33, 95/22, 100/15) prep.
- 433
    PRfNTRU prep. (Urmat de ,,un", ,,o“, cu elidarea vocalei finale). 1. (Introduce un complement circumstanţial dc loc). Prin. O vezi printr-o albă perdea străvezie. O. IV 364/26. Dan trecea iute printr-o parte de oraş. P.L. 41/5 (V. 1; Pr. 1).
    â. (Introduce un complement circumstanţial instrumental) Prin. Dacă lumea ar trebui să piară şi eu aş puti s-o scap printr-o minciună, eu n-aş spune-o. P.L. 87/33 (Pr. 1].
    PRINŢ s.m. Principe. Alungat-o-ai pe dinsa, ca departe de părinfi. în coliba tmpislrită ea să nasc-un pui de prinţ. O.I 83/18. în al umbrei întuneric Te asamăn unui prinţ. O.I 110/6 [V. 2).                                             ’
    PRIPAS s.n. (In loc. adj.) De pripas = (despre animali-) al nimănui, rătăcind dc colo pină colo. Q (Depreciativ: despre oameni). în vremea asta Cătălin, Viclean capii de casă. . . Băiat din flori şi de pripas. . . Se furişează ptnditor Privind la Cătălina. O.I 173/27 (V. 1).
    PRÎPA s.f. (In loc. adv.) în pripA — in grabu mare. foarte repede. I-'ugarul uşor Xechează, s-aruncă de spin-tecă-n pripă A negurei fior. O.I 4/3; cf. O.I 5/15 [V. 2).
    —  Formă gramaticală :        sg.n.ac.  pripă (O.I 1,3,
5/15).
    PRIPAşf vb. IV. Refl. A se aciua, a sc adăposti.
O   (Glumeţ) lată pe mtnă cum codcşte-un negru purec . . . Pripăşit la vro femeie, stiu că ar vedea pe dracul. O.I 18/3
IV. 1].
    PRISAcA 5. f. Stupină. In acea dumbravă esle peştera, ce am prefăcut-o-n casă, şi prisaca mea. P.L. 79/7. O insulă, pe care steteau tn şiruri lungi stupii unei prisăci mari. P.L. 98/8 (Pr. 2].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. prisaea (P.L. 79/7), g. d. prisăci (P.L. 98/8).
    PRISOS s. n. (In loc. adj. şi adv.) De prisos = inutil, fără rost. Xu-nţetegi tu, din a ei căutătură . ... Că Intrea-ga-i frumuseţe e in lume de prisos . . . ? O.I 160/15. învăţături nu-ţi mai dau, căci e de prisos. P.L. -12/3(1 [V. 1; Pr. 1]. Q (Ironic) A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E tn stare ca să schimbe tn natur-un fir de păr. Este piedica eternă ce-o punem la adevăr. 0,1 164/4 |Y. 1).
    PRÎSPA s. f. I. Un fel de terasă Îngustă Ia casele ţărăneşti. Ungă prispă steteau două hulii cu apă — iar pe prispă torcea o fată frumoasă. P.L. 7/20 — 21. Pe prispă o babă bătrină şi zblrcită . . . sta cu capul ei sur ca cenuşa fn poalele unei roabe tinere şi frumoase. P.L. 16/7 (Pr. 3).
    2. Tăpşan. Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund. Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. O.I 75/3 (V. 1],
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. prispă (P.L. 7/20, 7/21, 16/7), prispa (O.I 75/3).
    PRISTtiL s. n. Masa din mijlocul altarului in bisericile creştine. Am jurat ca peste dtnşii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ooăs ... O.I 147/10 (V. 1].
    PRIVAZ s. f. (Mold.) Pervaz. ©(Comparaţie) Asemenea unor aripi le vultur sălbatic, cuprindea, ca un privaz, părul negru şi uscat acea frumoasă şi ostenită faţă. P.L. 99/22
(Pr. 1|. ©(Me'ufo.-ic) Este Ea. Deşarla casă dinlr-o dată-mi pare plină In privazul negru-al vieţi-mi E-o icoană de lumină. 0.1 106/11 (V. 1|.
    —      Forma gramaticale: sg. n. ac. privaz (P.L. 92/22), privazul (O.I 100/11).
    PRIVELIŞTE s. f. 1. Peisaj. Râmase încremenit de fruma:e(it privetiştei. P.L. 98/3 (Pr. 1|.
    â. Spcctacol, sccnu. imagine carc sc prezintă Înaintea ochilor. Priveliştea se stinge. O.I 95/16. Priveliştile sclipitoare. Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza ghidului etern. OJ 205/5. Vede iar o privelişte ca-n ziua trecută. P.L. 17/8 (V. 2; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. privelişte (P.L. 17.S), priveliştea (O.I 95/16). g.d. privelişte! (P.L. 98/3); pl.n. ac. priveliştile (O.I 205/5).
    i’RIVf vb. IV. Tranz. I. (Folosit şi absol.) A cerceta cu privirea, ase uita, a contempla. Să mai privesc
0  itală cimpia-nfloritoure. Ce zilele-mi copite şi albe le-a ţesut. O.I 6/21. Te-aş privi o viaţă-ntreagă in cununa ta de rază. Pe cind mtna ta cea albă părul galben il neleuză. O.I 152/25. tl privi in tntreg, de la capul inundat In aur pin la botinele micule. P.L. 63/10. Era obosită de emoţiune, dar nu sătulă de a privi. P.L. 84/22; cf. O.I 32/10, 37/18. 42/8, 44/34, 07/20, 80/9, 91/27, 101/25, 121/3, 122/10. 140/31.
1  I2;2l, 147/13, 151/17, 152/18, 162/7, 166/10, 166/20, 107/13. 168/17, 170/22, 188/14, 192/15, 228/10, 230/11, 215/6; O.IV 430/5; P.L. 26/27, 60/2, 73/21, 84/19. 86/13, 87/0, 89/3, 92/6, 93/17, 91/5. 98/38. 102/26 (V. 29; Pr.
111.   Q (Repetiţie) Parcă i se topea sufletul, fiinţa, viaţa, privind-o . . . vecinic privind-o. P.L. 28/26 — 27 (Pr. 2], Q (Ktement de personificare) Lună tu, stăptn-a mării . . . Cite frunţi pline de ginduri, glnditoare le priveşti! O.I 130/17. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormiat făr' d? noroc Şi fără prieteni. O.I 225/14 (V.2|. Q (In contexte figurate) Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mârire v ar privi c:l mult ironici. O. I 151/30. Şi nime-n urma mea .Yu-mi ptingă la creştet . . . M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or şti că privesc
0  lume de paterni. O.I 220/9. Apoi te ui/i rizind la cile o filă: Viclean te bucuri dc-ate noastre întreceri. Privind tn vrav prostiu imobilă. O.IV 333/14 [V. 3|. <5> (Tran ?. şi refl.; in expr.) A (se) privi lunfl v. Iun g1 |Pr. 2|. ^ Intranz. l’imit privea Cezarul la umbra cea ain nouri. O.I 63/26. Şi privind in Ittna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tâi sc par ca clipe Clipe dulci se par ca veacuri. O.I 110/17. Ochii tăi .... privesc atit dc adine, atit de ferice d -, uainc in noapteu sufletului meu. P.L. 55/33 ; cf. O.I 6/19, 3')/7, 37/20, 12/2. 41/32. 00/8, 91/23, 103/22, 103/29, 144/21,
1  15/0. 155/5, 155/7. 157/20. 157/34. 160/5, 107/19, 173/32, Dl/0, 210/15; O.IV 369/11; P.L. 8/1, 13/37, 21/10. 30/4, 32/1, 36/6, 37/13, 45/8, 45/41, 55/18. 62/24, 62/38, 74/6. 77/12, 77/29, 81/13, 8R/4, 93/24, 93/32, 94/1, 94/10, 99/22, 100/11 [V. 23 : Pi. 24]. <0»(Gonslruit cu dativul) Dacă visez, mă ţine-n vis, privindu-mi drept . . . O.IV 433/5 |V. 1). Q (Klcmcnt dc personificare) Soarele ieşind din răsărit prieca ta ei cu drag. P.L. 9/31 [Pr. 1). ^ Kxpr. Slab, de-i priveşti prin eoaste v. coastă [Pi. 1). <)> R e f I. Şi de s-ar p.iti pe dinsa cineva ca să o prindă, Ctnd cu ocliii mari, sălbateci, se priveşte In oglindă . . . Alunei el cu o privire nălucirea i-ar discoasă. O. I 80/2 (V. 1|. -0» R e f 1. r e c i p r. C.ileodul' — deşi arare — se-ntllnesc, şi ochii lor Se privesc,
— 434 —
 O.I 51/32. .S<5 ne privim nesăţios Şi dulce loată viafa. O.I 174/31 [V. 2|. + F i g. A asista cu nepăsare, a sc impăca cu gindul. — Cum? Ctnd lumea mi-e dcschisă, a privi gindesli că pol Ca intreg aliolmnnul su se-mpiedice de-un ciol? O.I 146/21 IV. i]. Q Tranz. şi intranz. (Mclaforic) A cerceta cu minlca. a cugcta asupra unui lucru ; a examina. Cind privesc zilele de-aur a scriplurelor române. MO cufund ca inlr-o mare de visări dulci şi senine. O.I 31/1. Kl intră sci vad-acolo lut trecutul. — I se rumpe A lui suflet cind priveşte pesle-al vremurilor vad. O.I 44/<>. Kl privea la viitor, cum ai privi In fundul unui lac liniştit şi limpede cn lacrima. P.l.. <>'2/38: cf. O.I 35/33 IV- 3 : l'r. 1],
     2      A considera. :t aprecia drept . . . Ş-alunei Memfis se înaltă. argintos (jind al pustiei, închegare măiestrită din suflarea vijeliei . . . iieduini ce stau in lună, o minune o privesc. O.I 1321 [V. 1|.
     —      Forme gramaticale : ind. pr.z. 1 sg. privesc (0.1 31» 7. 31/1. 37 18. 37,20. 422.       192 15. 220,9;   P.L.  92'G),
 2 pl. priveşti (0.1 42 8. 130/17. 117 13. 21" 1*) :    P.L.  81/13,
 94,1), 3 sg. priveşte (0.1 44/6. 41,34. l>(i 8. hO/9. 144,?1. 166 20; P.L. 62,21). se priveşte     (0.1 80,2). 1 pl. privim (O.I
 35,33). 2 pl. priviţi (0.1 151/17). 3     pl. privesc  (O.I 45 21 ;
 P.L. 3U.-4. 55,33. 74/1). se privese (0.1 51.32), imp. 2 sp. priveni /P.L. 17/31»), 3 sg, priven (0.1 3210, 63/26, 67/20, 142/21. 152/18. I(i7/13. 168/17; P.L. 8/1. 9/34, 26/27, 45/8. 55,18, 62:38. 77,12. 89'3. 93/17. 100/11), prliven (0.1 44,32). p. s. 1 sg. privii !0.1 191/6), 3 sg. privi (0.1 103,29; P.L. 36-6. 37,13. 61»,2, 63/10. 77,29. 98/38, 99/22, 102,14). 3 pl. so priviră (P.l.. 102/14). p.c. 3 pl. nu privit (0.1 166 10'. m.m.c.p. 3 sg. privişi* (l'.L. 15/41). viit. 1 sg. voi privi <0.1 188,14: O.IV 430/5). 1 pl. vom privi (P.L. 91/10). 3 pl. vor privi (0.1 225,14); con], prez. 1 sg. su privesc- rO.I 6/19. 6/21. 170/22. 235Iii). 2 sg. să priveşti (0.1 157,20. 228/10), 3 sg. să privcascA (P.L. 84,19), 1 pl. sâ privim (P.L. 32/1). s;'i ne privim (0.1 174/31); opl. prez. 1 sg. aş privi (0.1 152 25;. 2 sg. oi privi (P.L. 62/38),
 3 sg. ar privi (0.1 151/30. 157/34, 162/7) ; imper. 2 sg. pri-
 veşte (0.1 230/11 : P.L. 87/6. 93/24. 93;32, 91,5), nu privi
 10.1 155/5). 2 pl. priviţi (0.1 101/25); inf. a privi (O.I 140,21 ; P.L. 13,37. 84/22. S6 4);gcr. privind (0.1 91/23, 103:22. 110,17. 140/31. 1 16,6. 155/7. 1 Gu 5. 167/19, 173/32 ; O.IV 333,14. 369 11). privindu- (0.1 91'27. 121,3. 122/10; O.IV 133,5 : P.1. 28'26. 28 27, 8fi/13, 11)2 26): prut. privii lP.1.. 7:s,21). privite (P.L. 2116).- Pronunţai: pri-i (0.1   1132). - Variantă : priivi (0.1 44-32) vl». IV.
     •  ril]\ I(.lli:T(>Alti: s. f. v. privi|jhltonre.
     PltlVIGlIITOAHK s. f. Pasăre (Lusciuia mcgarhijncos megarhynros). Su s-au<te nimic .... decit deparle-n vro grădină privighetoarea. P.l.. 93/37 JPr. 1].
     PHIVIXŢA s. f. (In loc. adv.) tn aceastâ (sau astu) privinţă — privind respectiva problemă. Păcat că ştiinţa necromanfiei şi acea a astrologiei s-au perdul — cine ştie cile mistere ne-ar fi descoperii iit această privinţă! P.L. 25/31. liărbalul e fireşte agresiv, va su zică natura se repetă in fiece exemplar tn aslă privinţă. P.L. 79/32 |Pr. 2]. <0» Loc. prep. In privinţa -- iu ceea ce priveşte .... relativ la . . . — Sunt încredinţat, dascăle, in privinfa vremei, dar nemărginirea, spaţiul? P.l.. 41/33 [Pr. 1],
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. privinţa (P.L. 25/31, 79/32), privinţn (P.L. 1133).
     PRIVfRE s. f. 1. Văz; căutătură, uitătură. Arald! de nu mă-nşală privirea, lu eşli mori! O.I 97/5. Privirea la de milă caldă, plină, Indurăloare-asupra mea coboară. O.IV 361/7. Cind Işi tntoarse privirea . .. rămase încremenit de frumusefă priveliştei. P.L. 98/2 ; cf. O.I 30/17, 51/8, 80/5, 120/14, 121/22, 157/25, 162/33, 172/28, 177/10, 200/3, 210/19, 232/13; O.IV 360/7, 430/7, 430/11; P.L. 13/5, 46/15, 53/15, 57/25, 75/16, 77/33 (V. 17; Pr. 7). Q (In contcxle figurate) Din ochi de-ar soarbe geniu slăbită mea privire ... Ai pune pe-a mea frunte In vise de mărire un diadem de foc. O.I 21/5. Or sâ vie pe-a la urmă tn convoi de-nmormtntare. Splendid cu o ironie cu priviri nepăsătoare ... O.I 134/20 (V. 2], ■$> Expr. A-şl ridica privirea v. ridica (V. 1|. A pleca privirea v. pleci»1 [V. 1). A arunca o privire v. arunca |V, I ; Pr. 1|.Q (Construcţii mctaforice) înger palid cu priviri curate v. Înger |V. 11. A se pierde iu privirea cuiva v. pierde (V. 1). A linguşi privirea cuiva v. linguşi [V. 1]. © (Metaforic) Pătrundere, pcrspicacilate. Privirea-i ce citeşle in suflete •omenesli. Şi mina care poarlă destinele lumeşti, Cea grupă zdrenţuită tn cale-i o salută. O.I 61/27 (V. 1). + Contemplare. A încetat toată durerea vieţei, orice dorinţă, orice aspirare In privirea acestui mindru tablou din care faci şi tu parte . . . P.L. 93/27 (Pr. 1]. + (Concretizat) Organul văzului; ochii. Şi maicii, ce strlnge prtincufu-i la sin, Privirea de lairime plină . . . Speranfa durerea-i alină.
 O.I 11/22. Vezi alo pe urlcianea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroşutii şi la fălci umflat şi buget. O.I 150/12 |V. 2|.
     2. Examinare, cercetare cu mintea. © (Metaforic) Soi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează. O.I 35/31 IV.11.
     :|. (tn loc. adv.) In această privire = In această privinţă. Seştiind eu singur această taină ... nu le pol sfătui in această privire. P.L. 43/15 [Pr. IJ.
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. privire (0.1 21/5, 30/17, 80.5, 157/25, 177/10; O.IV 430/11; P.L. 43/15, 57/25, 75/16, 77/33, 99/36), privirea (O.I 11/22, 24/5, 35/31, 51/8, 61/27, 97/5, 105/18, 120/6, 120/14, 121/22, 150/12, 155/21, 172/28, 232/13; O.IV 3C0/7, 361/7, 430/7 ; P.L. 13/5, 46/15, 93/27,98/2), g. d. privirii (O.I 210/19); pl.n.ac. priviri (O l 36/13, 114/9, 134/20, 200/3), privirile (O.I 162/33; P.L. 53/15).
     PRIVITtIR s. m. Spcctatoi. © (In context figurat; reflex al concepţiei filozoficc-lilcrarc după carc viaţa e
 o reprezentaţie teatrală) Privitor ca la teatru Tu in lume să le-nchipui. 0.1 196/1 IV. 1).
     PniZARfT, -A adj. Pipernicit. © (Metaforic) Lipsit dc importanţă, neînsemnat. Colbul ridicat din carle-fi l-o sufla din ochelari Şi ic-o slringe-n două şiruri, aşezlndu-te la coaaă. In vreo notă prizărită sub o pagină neroadă. O.I 134/14 [V. 1).
     PRtXZl vb. IV. I n 11 a n z. (Mold., Transilv.) A lua masa dc dimineaţa. A doua zi de dimineaţă . . pe cind prtnzeau, baba ieşi pin /.i grajdi. P.L. 17/37 (Pr. 1).
     PROASPAt, -A adj. Fig. Fraged; Înviorat. Florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopfii. P.L. 72/3 [Pr. 1|. © (Metaforic) Carc se schimbă nccontenit, mereu nou, mereu altul (?). Rtul ct'rglnd in veci proaspăt să mă dizolve. P.I.. 98/33 (Pr. 1). © (Mclaforic) Suav, viu,
— 435 —
îmbătător (?). Suni atit de plin de dulceaţa cea proaspătă a zilei, de mirosul ctmpiilor, de gurele înmiite ale naturei, tnctt pare că-mi vine să spun şi eu naturei ceea ce gindesc, ce simt, ce trăieşte tn mine. P.L. 78/7 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. proaspăt (P.L. 98/33), proaspătă (P.L. 78/7); pi. n. ac. proaspete (P.L. 72,3).
    PROBABILITATE s. f. Posibilitate. Mulfimea de probabilităfi e confundată cu ceea ce suntem siliţi a face. P.L. 82/16 [Pr. 1].
    PROBLEMATIC, -A adj. Nesigur, schimbător. Prin bălţile de noroi. . . treceau nişte ciubote mari, cărora nu le-ar fi pasat nici de potop — cu attt mai vlrtos că aveau turelei, care tngropau tn ete pantalonii individului conţinut, tndată ce timpul devenea problematic. P.L. 26/16 (Pr. 1],
    PROBLEMA s. f. Chestiune teoretică sau practică. O (Glumeţ; ironic) Tu cu mtnile-ncleştate, mai cu degetele depeni, Mai suceşti vreo figară, numeri fire de mus-tefi Şi-n probleme culinare le încerci a fi isteţ. O.I 155.32 [V. 1], + Lucru greu dc Înţeles, de rezolvat sau de explicat. Dacă lu ştiai problema astei vieţi cu care lupt. Ai vedea că am cuvinle pana chiar să o fi rupt. O.I 137,5
;v. i].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. problema (O.I 137 5); pl. n. ac. probleme (O.I 155/32).
    PROC^SIE s. f. Cortegiu, alai. Q (Metaforic; glumeţ, cu referire la insecte ; v. şi armie, b e j a n i e, popor). Acopereminlele fuguiele de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile tmprejmuiloare risipite şi năpustitt in risipa lor de plante grase, de furnici ce-şi fondau state, de procesii lungi de gtze roşii. . . toate astea laolaltă le făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozităţii, dectt locuinfă. P.L. 72/13 (Pr. 1].
    •PROCESIUNE s. f. v. proeesie.
    PRODI CE vb. III. Tranz. A realiza. Şi mori apoi, fără ca cineva să mai tnlrebe după acea muscă, care ca tnvăfal a produs maculatură ştiinţifică. P,L. 81/10 (Pr. 1].
    PROFANAŢIE s. f. Plngârire. Q (Glumeţ) Şi ce pro-fanafie a cărfelor bisericeşti! Toate marginele erau profite de femei, popi, cavaleri, cerşilori, comedianţi. . . tn sflrşil, viafa tn realitatea ei, mtzgătită In fiecare coif disponibil. P.L. 74/14 (Pr. IJ.
    PROFESOR s. m. Persoană care predă o materie de Invăţâmlnt într-o şcoală medie sau superioară. O genera-fiune tnşală pe cealaltă prin acest advocalus diaboli... care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor. P.L. 82/4 (Pr. lj.
    PROFET s. m. Proroc. Murindului speranfa, turbărei răzbunarea, Profetului blestemul, credinfei Dumnezeu. O.I 20/18 (V. 1]. + Titlu dat de musulmani lui Mahomed. Atunci el pricepe visul că-i trimis de ta profet, Că pe-o clipă se-nălfase chiar tn rai la Mohamel. O.I 144/25 IV. IJ. + Cel care vesteşte viitorul prin cunoaşterea evenimentelor prezente şi trecute. Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită. . . Preot deşteptărei noastre, semnelor vremei profet. O.I 32/18 (V. 1). + F i g. (în concepţia romanticilor) Poet. Că-n veci nu se va teme Profetul
vreodată De braţele slăbile, puterea leşinală Al junelui cănit. O.I 23 16 [V. I).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. profet (O.I 32/18, 1(4,25), profetul (O.I 23/16), g. d. profetului (O.I 20/18).
    PROFEŢiE s. f. Prorocire, prezicere. Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta biblicelor stnle, profeţiilor amure. O.I 31/20 (V. 1). Q (Comparaţie) Astfeli Iţi e clntarea, bătrtne Iletiade, Cum curge profefia unei ieremio.de. O.I 17/20 [V. IJ.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. profe|ia (O.I 17/20); pl. g. d. profeţiilor (O.I 31/20).
    PROFiL s. m. Contur al feţei cuiva privite dintr-o parte. L'n păhar de vin, un joc de cărţi, o lulea de tutun, din clnd tn cind o privire repezită asupra profilului unei copile zimbitoare — astea erau In faptă şi întotdeauna ioate renumitele lor desfrlnări. P.L. 75/16 [Pr. 1]. + Reprezentare grafică a acestui aspect al feţei. Toate marginele {cărţii| erau profite de femei, popi, cavaleri, cerşitori comedianţi . . . P.L. 74/15. Am pus-o (schiţa] lingă mine. De-concerlare şi o dulce resignaţie. L'n profil îngeresc! P.L. 90/35 (Pr. 2J.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. profil (P.L. 90/35), g. <1. profilului (P.L. 75'16); pl. n. ac. profile (P.L. 74/15).
    PROFCM s. n. Mireasmă. Iar în norul de profume, Două suflele de flori Le desparte-a nopţii mire. O.I 14/1 (V. 1). Q (Comparaţie) Ca profume pe bttnda ei faţă Plutesc sărutări. O.I 4/15 (V. 1|.
    PROFCnD, -A adj. 1. Fig. (Despre privire) Care exprimă o viaţă sufletească intensă. Umbra lui începu iar a prinde conlurele unei icoane în oloi ... cu privirea fixă şi profundă. P.L. 46/15 (Pr. 1].
    2. Intens, marc. Surlsuî său era foarte inocent, dulce, l-am pute numi, şi lotuşi de o profundă melancolie. P.L. 27 28. După orele care in amor se numesc păstoreşti, ră-ml/ie In om o profundă descuragiare. P.L. 80:7 [Pr. 2).
       Care judecă lucrurile cu seriozitate, cu temei. El e nevoii să împodobească cu flori şi c-o aparenţă de profundă infelepciune mizeria existenţei. P.L. 81/34 [Pr. lj.
    PROfiEXITI'RA s. f. (Colectiv) Urmaşi, descendenţi. Q (Ironic) O. te-admir, progenitură de origine romană! O.I 151/16 (V. 1],
    PROIECTA vb. I. Tranz. A profila, a reflecta. D-‘>dală ea văzu prin arbori o figură de om . . . gindea că-i o închipuire a ei. proiectată pe mrejele de frunze. . . P.L. 102 8 [Pr. 1|.
    PROLETAR1. -A adj. Care ţine de proletariat, al proletariatului. Pe Itngă mese lunge. stătea posomorită, Cu foţe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. O.I 56/5. Se mişc batalioane a plebei proletare. O.I 62/23 (V. 2].
    PROLETAR2, -A s. m. şi f. Muncitor salariat in societatea capitalistă. împărat şi proletar. O.I 56 (V. 1). Q(Metaforic) Se iubiră cele două proletare. O.IV 365,27 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. proletar (O.I 56); pl. n. ac. proletare (O.IV 365/27).
— 436 —
    PROMEXÂdA s. f. Plimbare. Q (Glumeţ) Roiesc ploşniţele roşii, de /t-i drag iă te-ui/i Io ele!. . . Intr-un roi mai de un stlnjen A u ieşit la promenadă — ce pelrtcere gentila.' O.I -16/21 (V. 1], Q (Ironic) A'e-afi venii apoi, drept minle o sticluţă de pomadâ, Cu monoclu-n ochi, drepi armii be/işor de premmedă. O.I 151/12 [V. 1).
    PROMfTE vb. III. Tranz. 1. A făgădui. In toată ziua el ti promitea ni taina sufletului său işi ca avi s/lr-şitul. P.l.. .{0.29 [Pr. 1|.
    2.     F i (j- A lăsa Sii sc prevadă, a deschide o perspectivă favorabilii. Cuniguiula II priveşte cu o gingaşă căldură Ce-i promite ni norocu-i e aproape. 0.1 11)6 21. Cărjile. . . prumiltau multă petrecere. P.L. 99/3 |V. 1 : Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : inii. piez. 3 sg. promite (O.I 10t>2l). imp. 3 sg. promlleu (l’.L. 3n,20>. 3 pi. promiteau (P.L. y<i 3).
    PROMOHOAcA s. f. Chiciurii. Ilugată in iniinderi
i,tă lumea-n promornacâ. 0.1 ti9.7 |V.     I|.
    PRONl \ŢA vb. I.Tranz. A rosli. Sorocul tău ni n-ui proniinfal iarba întreagă.'.. . P.L. 51/1-1. Stră-bălea numai un nume pronunţai mai tare : ,,Ieronim". P.L. 95,23 [Pr. 2(.               '
    —      Forme gramaticali- : ind. p. c. 2 sg. ;i( pronunţat (P.L. 54/14); part. pronunţat (P.L. 95'23).
    I’HOMXŢAT, -,\ atlj. Accentuai, reliefat, cvidcnl. Tinăra delicateţă, dulcea moliciune a copilăriei era întrunită cu frumuseta nobilă, coaptă, sitat'ă, pronunţată a trmeiei. P.L. lfiO/23 [Pr. -I|.
    PROPORŢIE s. f. (Şi in forma propor/iune) Raport, măsură. relaţie cantitativă (inlre lucruri). Ele toate, tn raport cu mine păstrtndu-şi proporfiunea, nu mi-ar pări nici mai mari, nici mai mici de cum imi par azi. P.I.. 24 7. Cu propor/iuni neschimbate — o Iunie tnmiil de mare şi alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atit <le mare. P.L. 2414. Sumai proporţiile dintre ei să rămiie aceleaşi, oamenii s-or crede aşa ile mari ca azi. P.L. 17/22 ; cf. P.L. 24,12 | l’r. 4],
    —  Formi' gramaticale : sy. n. ac. proporjiunea (P.L.
2I7>; pl. n. ac. propurţluni (P.L.         21/11), prupor|iUe
(P.L. 47,22), proporţiunile (P.L. 21,12). — Varianlă : pro-porţiunr (P.L. 21 7, 24 12, 24/14) s. f.
    •PROPORŢII'M- s. f. v. proporjir.
    PROPRIKTATK s. f. Obiect st Opinii, bun. avui. Cartea lui /••roastru rra proprietatea lui dreaptă. P.L. 40/38 [Pr. 1|.
    PntiPHll . -IE adj. Care aparţine (in mod exclusiv) cuiva; personal. Ari, ctnd patimilor proprii muritorii toii sunt robi, Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină. 0.1 14(1/1, După propria lor voie să ne ducă unde repezi. 0.1 155/11. liidea c-un fel de copilăroasă nebunie de zlmbetut lui. de surprinderea şi spaima ei proprie... P.L. 64/ft: cf. 0.1 134/7. 136/0. 160/38, 226/17, 226/18: O.IV 430/16; P.L. 45/9. 45,10. 47/9, 53/8, 60/27, 66/16 |V. 8; Pr. 7). Q (Repetiţie) De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-at meu propriu rug, mă tnpesc in flăcări.^. 0.1199/13-14 |V. 2).
    —      Forme gramatical? : sg. n. ac. propriu (O.I 160/38, 199/13, 199/14), propriul (O.IV 430/16), proprie (P.L. 45/9, 53/8, 60/27, 64/6), propria (0.1134/7, 136/9, 155/14, 226/18); pl. n. ac. proprii (O.I 226/17; P.L. 66/16), propriile (P.L. 47/9), g. tl. proprii (0.1 140/1; P.L. 45/16).
    PROPfXE vb. III. Tranz. A-şi pune de glnd să facă ccva. Ctnd Işi propuneau să-şi zică tu, mureau de ruşine. P.L. 68/35 [Pr. 1].
    pnonrtc s. m. Profet. Q (Comparaţie) Şerpi roşii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul etnta adine, ca un proroc al perzărei. P.L. f>/l8 |Pr. 1]. Q (Adjeclival, f. ; element dc personificare) 0, ascultă numa-ncoace, Cum ta vorbâ mii de valuri stau cu stelele proroace! O.I 155/8 (V. 1].
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. proroc (P.L. 9/18); pl. n. ac. proroace (O.I 155/8).
    PROROCfRE s. f. Prevestire. Q (In contcxt figurat) Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. O.I 45/18 [V. 1).
    PROST. PROASTA adj. I. Ordinar, comun, de rind. Su simjifi că-n proaste lucruri voi vedefi numai minuni? O.I 157/6 (V. 11. + (Substantivat; la pl.) Cei din popor, din clasele dc jos. Pentru solda/i — gloria. .. pentru proşti — cerul, şi astfel o generafiune inşală pe cealaltă. P.L. 82/1 (Pr. 1}.
    2. Lipsii de inteligenţă; nepriceput. — Ah! că proslu-i, gindi ea. P.L. 68/13 |Pr. 1). (Substantivat) Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, suflelul, lumină — Toate-s praf. . . O.I 36/20 [V. 1).
    3.     Neplăcut, penibil. Ea-i tntoarse spatele şi-şi muşca unghiile.,, el se uita in omăt ... Prost lucru! P.L. 09-35 (Pr. 11.
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. prost (P.L. 69/35), proslu- (P.L. 68/13); pl. ac. proşti (O.I 36/30; P.L. 82'1), proaste (O.I 157/6).
    PROSTATEC, -A adj. Carc exprimă prostie. Şi pro-slatecele nări Şi le Imflă orişicine In savante adunări Ctnd ■ de line se vorbeşte. O.I 134/29 |Y. 1).
    PROSTATIC, -,\ adj. v. prostate?.
    PROSTI vl>. IV. Refl. A deveni prosl. — Maistre Rulen, te-ai prostit rău, de ctnd nu ne-am mai văzul. P.L. 61/8 [Pr. 1J.
    PROSTfE s. f. 1. Stupiditate. Q (In context figurat) Viclean le bucuri de-ale noastre-nlreceri. Privind In vrav prostia imobilă. O.IV 333/11 (V. 1],
    2.     Vorbă, faptă lipsită de sens, dc importanţa; nimic, fleac. Toate prostiile de azi se vor Intlmpta ş-alunci. P.L. 47/27. Ce frumosu-i! ş-aşa, cind spune prostii, Imi place ş-aşa, glndi tot ea. P.L. 68/15 (Pr. 2).
    —      F'orme gramaticale : sg. n. ac. prostia (O.IV 333/14); pl. n. ac. prostii (P.L. 68/15), prostiile (P.L. 47/27).
    PROSTfT, -A adj. tnşclal. Ş-acele milioane, ce tn grămezi luxoase Suni strlnse la bogatul, pe cel sărac apasâ. Şi-s supte din sudoarea prostitului popor. 0.1 59/5 [V. 1).
    PROSTCŢ, *.\ adj. Diminutiv al lui prost (2). ©(Glumeţ) C/i tnger de geniu, căci demonii suni îngeri de geniu. . .
— 437 —
                                                                                 ceilalfi cari au rămas tn cer suni cam proslufi. P.L. 76/-11
(Pr. 1].
    PROTECŢIE s. f. Sprijin acordat cuiva penlru obţinerea unui avantaj. Iar cărările vieţii fiind grele şi înguste, Ei încearcă să le treacă prin pruiecfie de fuste. O.I 137/24 (V. 1|.
                                                                                 PROTOTfP s. n. Model ilustrativ, exemplar tipic. I'emeia-i prototipul ingrrilor din senin. O.I 29/16 [V. 1).
    PROVERB s. n. Zicătoarc. Deasupra ci, In triunghi, era un ochi de foc, deasupra ochiului un proverb cu literele slrlmbe ale întunecatei Arabii. P.L. 52/29. Proverbul, o enigmă chiar penlru îngeri. P.L. 52/30 |Pr. 2|. Q (Comparaţie) S-a dus Pann, finul Pepelei, cel istef ca un proverb. O.I 31/18 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. proverb (O.I 31/18; P.L. 52/29), proverbul (P.L. 52/30).
    PRtizA s. f. Fi g. Platitudine, vulgaritate, banalitate. Suni sătul de-aşa viafă. . . nu sorbind a ei paharu, Dar mizeria aceasta, proza asia e amară. O. I 155/34 [V. 1 ]'. O (Construcţie metalorică) Noroiul greu al prozii v. noroi [V. 1].
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. proza (O.I 155/31), g. d. prozii (O.I 149/30).
    pruncOţ s. in. Diminuliv cu valoare hipocoristică al lui prunc; copilaş. Şi maicii, ce slrlnţ/e prunctifu-i la stn, Speranfa durerea-i alină. O. I 11/21 [V. 1).
    PRUN'D s. n. Pielriş amestccat cu nisip (carc se găseşte pe fundul sau pe malul unei ape). Vino-n cotlru la izvorul Care tremură pe prund . O.I 75/2. Ele sar i:i bulgări fluizi pes'e prundul din răstoace. O.I 85/11. Cine-ar fi văzut faţa ei. . . ar fi glndil că-i o înmărmurită zlnă a undelor, culcată pe un mormînt de prund. P.L. 22/30; cf. P.L. 78/36, 101/36 [V. 2; Pr. 3). Q (In contexl figurai ; sugerind o viziune fantastică) Insulele se tnălfau cu scorburi de tămlie şi cu prund de ambră. P.L. 51/17 |Pr. IJ. O (Construcţie metaforică, redind efectele luminoase ale razelor lunii; v. şi argint, Împărătesc, manta, mreajă, pinză, pulbere, rază, senin, smălţuire) Prund de argint. Şi din lună se scobora la pămlnl un drum împărătesc acoperii cu prund de argint şi bătut cu pulbere de raze. P.L. 20/21 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. prund (O.I 75/2; P.L. 20/21, 22/30, 51/17, 78/36, 101/36), prundul (O.I 85/11).
    PtfBLIC, -A adj. De        stat, al statului.    Neputtnd  fi
tnoăfălor public. . . fusese   chemat de domnul      Moldovei  ca
dascăl de matematică şi filozofie. P.L. 40/39 [Pr. 1).
    Pt'DIC, -A adj. Ruşinos. Trebuie să se apropie de un bărbat sau ursuz cine ştie     prin  ce, sau mai pudic şi mai
copil dectt ea. P.L. 79/36     [Pr.  lj.
    PUF s. n. Pene mici şi fine care acoperă corpul anumitor păsări, avlnd diverse Întrebuinţări. Ţapăn, drept, cu schip-tru-n mină, şede-n perine de puf. O.I 85/25. Cum nu stnlem două păsări Sub o straşină de stuf, Cioc tncioc s« stăm alături înlr-un cuib numai cu puf! O.IV 369/4 IV. 2].
    PVHOl s. n. Fig. (In loc. adv.) în puhoi = In număr mra'c. Curg duşmanii In puhoi. O.I 182/24 [V. IJ.
    PCI s. m. 1. Pasăre do la ieşirea din ou plnă la maturitate1. Q (Comparaţie) A dormit cu ea alături Ca doi pui de turturică. O.I 108/21 [V. I].
    2. Copil. Alun'jat-o ai pe dlnsa. ca departe de părinfi, in coliba Impislrită ca să nasc-un pui de prinf. O.I 83/18 IV. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. pui (O.I 8318); pl. n. ac. pui (O.I 108/21).
    PLLHKItK s. f. Praf. Q (Comparaţie) l’rccum pulberea se joacă In imperiul unei raze. ■ . Astfel, tntr-a veciniciei noapte pururea adîncă. Avem clipa, avem raza care tot mai fine Incă. . . O.I 133 3 [V. 1). Q (în context figurat; rodind efectele luminoasi ale razelor lunii) O arală-mi-te iară-n haină lungă de mătasă. Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă. O.I Î52/24 [V. 1], Q (Construcţie metaforică; cu referire la lumina lunii; v. şi argint, Împărătesc, manta, mreajă, pinză, pru n d, rază, senin, smălţuire) Pulbere de diamante (sau de raze). Pulbere de diamante cade fină ca o bură, Sclnteind plutea prin aer şi pe toate din natură. O.I 142/11. Şi din lună se scobora la pămint un drum Impărutcsc acoperit cu prund de argint şi bătut cu pulbere de raze. P.L., 20/21 [V. 1 ; Pr. 1|. + Resturi pâminteşti. cenuşă. Q (în context figurat) Hăsar-o vijelie din margini de pămint, Dind pulberra-mi lărinii si inima-mi la vint. . .0.1 128/6 [V. 1|.              '
    —      Forme gramaticale: sg. n.ac. pulbere (O.I 112,11, 152/24; P.L. 20/21), pulberea (O.I 12S/t>, 133/3).
    Pl'LS s. n. (în expr.) A eerca (sau a pipăi) pulsul a număra bătăile inimii, apăshid eu «legetul pe artera de la încheietura iniinii. Intrară tini oameni In chilia lui, pe cari Dan nu-i mai văzuse. I nul din ei. pleşuv şi useat, veni să-i cerce pulsul. P.L. 01'lH. Cru pleşuvă Imi pipăie pulsul. P.L. 62'6 [Pr. 2|.
    PUMN s. iii. Mină închisă cu degetele slrlnse. Iui bălu cu pumnii In trunchiul de copac. P.L. 9510 [Pr. 1).
    PUNCT s. n. I. Figură gcomelrică fără dimensiuni. Vn punct matematic se pierde-n nemărginirea dispozifiunii lui. P.L. 25/38 (Pr. 1).
    2.     Corp, porţiune dintr-o materie, avlnd dimensiuni neglijabile. Dar deodal-un punct se mişcă... cel tntti şi singur. O.I 132/23. Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boabe spumii, E stăplnul fără margini pesle marginile lumii. . . O.I 132/25 [V. 2|. + Pală mică, detaşată pc un fond (le allă culoare. întunericul. . . era pătruns numai de punctul roş al unei candele. P.L. 44/39 (Pr. 1].
    3.     Loc determinat In spaţiu. Xu ne lipseşte dectt varga magică, de a ne transpune tn oricare punct al lor am voi. P.L. 38/21 [Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. punel (O.I 132/23; P.L. 25/38, 38/31), punetul (l'.L, 14/39), punetu- (O.I 132/25).
    PC\K vb. III. I. Tranz. A aşeza un lucru, a-1 facc să stea undeva. Mă usc ca crucea pusă-n clmpii. O.I 26/19. Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină. O.I 79/22. Abia un braf pe glt i-a pus Şi ea l-a prins tn brafă. O.I 179/23. îşi puse-n brlut verde un fluier de doine şi altul de hore. P.L. 4/35; cf. O.I 3/11, 52/7, 59,2. 82'5, 16-1/6, 236/13; O.IV 365/5, 366/5; P.L. 15/7, 15/10, 15/25,
— 438 —
 16/27, 17/39, 27/27, 37/15. 51/6, 61/15, 74/12, 88/23, 90/34 [V. 11 ; Pr. 13). Q (In conlexlc figurate) Ai pune pe-a mea frunte In vise de mărire L’n diadem de foc. O.I 11/7. Măşti rlifnrfe, puse bine pe-un caracter inimic. O.I 35/9. Măzărichca punea tufuri înflorite picioarelor.. . P.L. 98/16; ct. O.I 22/1, 69/26. 92/24, 96/18, 115/26 |V. 7; Pr. 1). O (Repetiţie) Voi. cind mi-or duce îngerii săi Palida-mi umbră tn atbut munte. Să-mi pui cununa pe a mea frunte Şi să-mi pui lira de căpătii. O.I 27/23 — 24 JV.2J. ■0’ Expr. A pune mina (pe cincva) v. m 1 n ă | V, I ; Pr. I). A-%1 pune mina Ia ochi v. ochi [Pr.l|. A-şi pune (ccva) in cap (sau în minle)--- a plănui: a hotărî, a decide. Ea-şi pusese ceva in cap azi. P.L. 70/4. Puindu-şi odată-n minte de a lua pr Cezarii. . . iui ii erau toate mijloacele binevenite. P.L. yi,18 (Pr. 2]. A pune piciorul în scară v. picior [V. lj. A pune unul peste altul v. a 1 t u 1 |Y. 1|. A pune in picioarele cuiva v. picior |Y. 1|. A pune cruce = (despre braţe) a incrucişa. O rază te-natfă, un cintec te duce Cu brafele albe pe piept puse cruce. O I 37/14 [V. lj. A pune pe loc v. I o c [Y. 1], A pune (ceva) inlr-o lumină strălucită v. luminii [Pr. IJ. Q (Construcţii metaforice ; element de pcrsonilicarc) A-şi pune toată mlnten = = a facc supremul efori. Mi-a părea cum că natura Toată mintea ei şi-a pus Decit orişice păpuşă Să te facă mai presus. O.I 100/22 |Y. lj. A pune pe fruntea cuiva mindru diadem de stele v. diademă JY. lj. A pune (cuiva) rondelul in mină ou sila v. condei [Y. lj. Q (Metaforic) A facc să se nască, să existe ; a sădi. Pulcri sti puie-n braful ce-ur sta să mă ucidă. O.I 115/24. In expresia fefei am pus duioşie. P.L. 79/19 [Y. 1: Pr. lj. + A băga, a introduce. Veri o fată care pune ufă-n ac. O.IV 361/14 [V. lj.
    2. T r a n z . A aşeza pc cincva Intr-un loc. a facc pe cineva să stea (jos). Jar dacă împreună va fi ca să murim . . . Se ptină-n încăperea aceluiaşi sicriu. O.I 129/16. Ajuns Ungă grădina împăratului, el o puse-n luntre. P.L. 9/31. El puse jos dulcea lui sarcină pe matul mirositor al unui lac albastru. P.L. 50/17; cf. O.IV 366/3; P.L. 12/9, 14/27 [V. 2 ; Pr. 4j. <0> Expr. A pune pe piept = = a stringe la piept. El din patu-i o ridică şi pe pieptul lui şi-o pune. O.I 84/31 [V. lj, + Refl. A lua loc undeva. Se puseră la cină. P.L. 14/34 [Pr. lj. Q (Element dc personificare) Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Suniii mare. mindrul soare. O.I S’/35 [Y. lj.
    !l. Tranz. A aşeza, a numi pe cincva inlr-o situaţie nouă. Intr-un rang, o demnitate. De-ar fi-n lume-un stat de mtfe. zău! că-n el le-aş pune vornic. O.I 48/7 [V. lj. + R e fi. A se transpune. Pofi să le pui tn viafa tuturor inşilor care au pricinuit fiinfă ta. P.L. 52/12 [Pr. lj. Expr. A se pune in legătură — a veni In contacl. Să ne punem fn legătură cu aceste două ordini de lucruri. P.L. 25/ 21 [Pr. lj.
    •î. Tranz. (Cu privire la valori băneşti) A depune (pentru a fi fructificat). Q (Construcţie metaforici) A pune la stos v. st os [Y. 1).
    5.    T r a n z. A orlndui, a fixa, a stabili. Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară. O.I 60/8. Oameni vrednici ca să şază In zidirea sfintei Colii.. . Se fac legi şi ne pun biruri. O.I 150/22 [Y. 2). Q (în context tigurat) Aş pune lege lumei rlzlndu-l lău delir. O.I 22/2 |V. 1|.
 O    Expr. A-şi pune drept |el v. ţel [Pr. lj.
    (i. T r a n z. (în loc. vb.) A pune nume = a numi (prin botez). Şi-i           puse mama numele :  Făl-Frumos din lacrimă. P.L. 4/20                                        [Pr. 1|. A pune ia legături = a lega.
Era un /u singuratic, fără de a fi pus in legătură cu vo frază. P.L. 08/29 [Pr. 1], A-şi pune întrebarea = a se întreba. In orice minle lumea Işi pune întrebarea Din nou. O.I 64/3 [Y. 1). A pune şeaua = a Inşeua. Şi pllngtnd ti pune şeaua. O.I 66/4 [Y, 1|. A pune la elntarl = a clnlări. Q (Metaforic; ironic) A aprecia cu o minuţiozitate exagerată. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac.. . Aticismul limbii tale o să-l pună la cln-tari. O.I 131/11 [V. 1], Expr. A pune capăt (sau hotar) _ a face să incelezc, a sfirşi. La cel ce tn carcere plinge amar. Şi blastemă ceriul şi soartea, La neagra-i durere li pune hotar. O.I             11/18. Ah!  de clte ori ooil-am    Ca să
splnzur lira-n cui Şi un capăt poeziei         Şi pustiului  să pui.
O.I 105/24 [Y. 2|.
    7.      T r a n z, A aşeza pc corp, a Îmbrăca. Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor. P.L. 4/31. Mirele-şi puse cămaşă de tort de raze de lună. P.L. 23/30. El Işi lepăda rasa şi-şi punea mantie de cavaler. P.L. 46/3; cf. P.L. 82/20 [Pr. 4], Q (Construcţie metaforică) A pune haine de imagini pc cadavrul trist şi gol v. haină [V. 1]. '
    fl. R c f l. (In expr.) A se pune in calea (cuiva) v. calc [Y. lj. A se pune înainte v. i n a i n l e [V. 1|.
    9. T r a n z. A face ca cincva să executc un lucru, a îndemna, a sili. Dar o pune să aleagă intre trei Ce-o înconjoară, lofi ziclnd că o iubesc — dl de naivă, Vei vedea rrt deodată ea devine pozitivă. O.I 162/22. Cind era destul de mare. puse să-i facă un buzdugan de fer. P.L. 4/23. Ea-l pitne să-şi aleagă drept răsplată un mtnz. P.L. 15/6; cf. P.L. 1/26 [V. 1 ; Pr. 3|. Q (în conlcxte figurate) Donici cuib de-nfelepciune, Care, cum rar se tnltmplă ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb. O.I 31/14 [V. 1|. Q (Construcţie melaforică) A face valul să cinte, a pune steaua să zboare v. val IV. lj.
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. pul (0.1 82/5; O.IV 333/10), 3 sg. pune (O.I 3/11, 11/18, 31/14, 32/34. 60/8. 64/3, 66/4, 79/22, 84/31, 103/3, 162/22; O.IV 364/14, 365/5: P.L. 15/6, 15/7, 15/10), 1 pl. punem (O.I 164/6). 3 pl. pun (O. I 36/9, 59/2, 92/24, 150/22), imp.
1  sg. puneam (O.I 92/9), 3 sg. punea (P.L. 46/3, 98/16),
2  pl.. puneaţi (O.I 36/17), p. s. 3 sg. puse (O.I 236/13; P.L. 4/20. 4/23, 4/26, 4/31, 4/35 9/31, 14/27, 23/30, 27/27, 37/15. 50/17, 61/15, 74/12, 84/12, 88/25), 3 pi. puseră (P.L. 14/34), p. c. 1 sg. am pus (P.L. 79/19, 90/34), 3 sg. a pus (O.I 100/22, 179/23; P.L. 51/6), s-a pus (O.I 96/18, 147/27). 2 pl. aţi pus (O.I 151/9), 3 pi. au pus (O.IV 366/3, 366/5). s-au pus (O.I 146/23), m.m. c. p. 3 sg. pusese (O.I 69/26; P.L. 70/4), viit, 1 sg. oi pune (O.I 115/26),
3  sţ>. o să puni (O.I 134/11); conj. prez. 1 sg. si pun (O.I 125/18). să pul (O.I 105/24), 2 sg. să pul (O.I 27/23, 27/24), să le pul (P.L. 41/15), 3 sg. să puie (O.I 115/24 ; P.L. 81/32). pună (O.I 129/16), si se pună (O.I 85/35),
1  pl. să ne punem (P.L. 25/21); opt. prez 1 sg. aş pune (O.I 22/1, 22/2, 48/7), 2 sg. al pune (O. I 21/7), p. 3 sg. ar Ii pus (O.I 52/7); inf. pune (P.L. 17/39, 76/13), a II pus (P.L. 68/29); ger, punind (O.I 151/31; P.L. 12/9, 15/25), puindu- (P.L. 91/18, 101/1); part. pus (P.L. 16/27), pusă (O.I 26/19; P.L. 82'20), puse (O.I 35/9, 37/14, 146/28).
— 439 —
     PI NTE s. f. Pod îngust. Ei trec tn răpejune de riuri fără punţi. O.I 98/13 [V. 1). Q (Construcţie mctaforică) A (ace punte la lzbîndft = a izbuti In viaţă (v. şi trec c). .Vii spera ctnd vezi mişeii La izbtndă făctnd punte. O.I 196/26 |V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. punte (O.I 196/23); pl. n. ac. pun|i (O.I 98/13).
     PURCEDE vb. III. Intranz. (Popular, in expr.) A purcede ingreunală v. îngreunată (Pr. 1 ].
     —      Formă gramaticală : ind. p. s. 3 sg. purcese (l'.L. 4/12).
     PURCELIŞ s. m. Diminutiv al (ui purcel. Q (Cncori glumeţ) Pe cuptiorul uns cu humă şi pe coşcovii păreţi Zugrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel isteţ Purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe-n loc de labă, Cum mai bine i se şede unui purceluş de treabă. O.I 84/19 — 20 (V. 2).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. purceluş (O.I 84/20); pl. n. ac. purceluşi (O.I 84/19).
     PCREC s. m. v. purice.
     PURECA v. I. T r a n z. A omori purici. Q (Glumeţ) Iată pe mtnă cum codeşte-un negru purec ; Să-mi moi degetul In gură — am să-l prind — ba las săracul!. . . bietul ,,ins!” la ce să-l purec? O.I 48/4 jV. 1).
     •PURICA vb. I v. pureca.
     Pl'RICE s. m. (Şi în forma purec) Insectă (Pulej- iri-lans). Iată pe mtnă cum codeşte-un negru purec. O.I 48/1 (V. 1). Q (Glumeţ). Pentru mine e tot una : De-oi peircce-ncă cu miţe Şi cu pureci şi cu luna. O.I 49/7. li sar purici înainte cu potcoave de oţel. O.I 87/10 [V. 2).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. purec (O.I 48/1); pl. n. ac. purici (O.I 87/10), pureci (O.I 49/7). — Variantă: pârec (O.I 48/1, 49/7) s. m.
     Pt'RPUR s. n. v. purpură.
     PCRPURA s. f. I. (Şi In forma purpur)          Materie  colorantă roşie-lnchis; culoare roşie-lnchis.                     0 rază de purpură
 la ttmplă, gura micuţă ca o vişină coaptă. P.L. 55/2. Privea — pare-că pe gtnduri — fn potirul de purpură al florii. P.L. 55/19. In acea faţă attt de palidă, plină, dar tristă, surtdea suferitor oarecum gura de purpură. . . P.L. 93/4 (Pr. 3]. Q (Comparaţie) — Lasâ-mă! zise ea roşie ca purpura. P.L. 63/28 (Pr. 1). O (Construcţii melaforicc; cu referire la culoarea cerului In zori sau la apusul soarelui ; v. şi f u 1 g e r, Iac) Sarcini de purpură (sau fantas-tle purpur). Pe oglinda-i de unde răifrlnge-n tăcere Fantastic purpur. O.I 3/16. Dealurile erau tncărcate cu sarcini de purpură. P.L. 37/41 [V. 1 ; Pr. lj. Lacuri de purpură v. lac (Pr. IJ.
     2.     Stofă scumpă vopsită cu purpură (I). Q (în context figurat) O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urlt. O.I 60/28 (V. 1). Q (Construcţie metaforică; cu referire (a poezie) Strai de purpură şl aur peste jărina cea grea v. st r a i (V. 1].
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. purpură (O.I 36/15, 60/28; P.L. 37/41, 39/7, 55/2, 55/19, 93/4), purpur (O.I 3/16), purpura (P.L. 63/28). — Variantă: purpâr (O.I 3/16) s. n.
     PUHPUIlll', -lE adj. Dc cuioarca purpurei. De-aş avi o floricică. . . Amalgam de-o roz-albie Şi de una purpurie... I-aş cinta doina, doinifa. O.I 2'14. Şi-aş pune soarta lumei pe buza-ţi purpurie. O.I 22/1 [V. 2|.
     PURTA vb. [. 1. Tranz. A ţine. a ridicu (spre a duce in altă parte). Un paj ce poartă pas cu pas A-mpără-lesei rochii... Se furişează ptndilor Privind la Cătălina. O.I 173 25 [V. 1| <0> Expr. A purta pe mîni — a răsfăţa. Cum ar fi purtat pe mini, cum s-ar fi închinat unei copile, care i-ar fi dat lui inima ei! IM.. 28/21 (Pr. 1). + F i g. A conduce, a dirija. Q (în context figurat) Şi mlna-i care poartă destinele lumeşti, Cea grupă zdrenţuită in cale-i o salută. O.I 61/28 (V. IJ. + A mlnui. Degetele repezi poartă acul fin. O.IV 364/17 (V. 1).
     2.     Tranz. A ducc, a transporta (o povară). Iară altu-mparte lumea de pe sclndura tărăbii. Socotind cil aur marea poartă-n negrele-i corăbii. O.I 130/28. După propria lor voie să ne ducă unde repezi. Căci oriunde numai ele ar dori ca să ne poarte. Pretutindeni fericire... de-i viaţă, de e moarte. O.I 155/15. L'n fluviu măreţ. . . părea a-şi purta insulele sale ca pe nişte corăbii acoperite de dum-brave. P.L. 51/13 (V. 2: Pr. 1|. Q (Comparaţie) Călăto-riul, prin munţi rătăcind... Aleargă purtat ca de vint, Din noaptea pădurii de iese. O.I 11/9 [V. 1|. Q (Repetiţie) Aici vă poartă vintul. cum ştie să vă poarte A ţopăi in joc! O.I 21/20 (V.2]. Q (In contextc figurate) A nopţii gigantică umbră uşoară Purtată de vint, Se-ncovoie tainic. O.I 3/2. Şi-n glas purtai de cintec simfii duiosu-i viers. O.I 115/18. Şi purtat de biruinţă, sâ mă-mpiedec de-un moşneag ? O.I 147/12. El zboară, gind purtat de dor, Pin’ piere totul, totul. O.I 176/23; cf. O.I 203/3 (V. 5]. Q (Construcţie mctaforică; despre secole) A purta un nume din gură in gură = a transmite din generaţie tn generaţie; a face nemuritor, a eterniza. De-oi muri — Işi zice-n sine — al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură. O.I 133/35 [V. 1|. Q (.Metaforic; despre imaginaţie) A face să se transpună tntr-un alt mediu. Pe ctnd luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri, intr-o clipă-l poartă gtndul îndărăt cu mii de veacuri. 0.1 132/13. Fantazie, fantazie — cind suntem numai noi singuri. Ce ades mă porţi pe lacuri şi pe mare şi prin crtnguri! O.I 155/18 [V. 2]. + F i g. A suporta. După ce-amir muncirăţi mizeri viafa toată, Afi mai purta osinda ca vita de la plug? O.I 59/10. Dacă port cu uşurinfă şi cu zimbet a lor ură. Laudele lor desigur m-ar mihni peste măsură. O.I 111/17 [V. 2|.
     3.     Refl. (Mold.) A merge, a umbla. Biata albină in cimp nu mai fuje, ci-mprejur se poartă. O.IV 366/9 [V. 1|.
     {.Tranz. A mişca incoace şi incolo ; a ducc. Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos tl poartă. O.I 85/33 (V. lj. <0» Iixpr. A-şi purta nasul pe sus v. n a s [V. 1].
     5.     T r a n z. (în loc. vb.) A purta grija cuiva v. g r i j ă (V. lj. A purta război = a sc război, a se lupta. Cincizeci de ani de cind împăratul purta război c-un vecin al lui. P.I.. 3/7. Acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor, purtau războaie. P.L. 50/39 [Pr. 2]. A purta cuiva interes v. interes [Pr. I]. A purta rod = (despre plante) a rodi. Multe flori sunt, dar pufine Rod tn lume o să poarte. O.I 226/2 (V. 1|.
     6.     T r a n z. A avea, a deţine, a poseda. Pare-că şi Irunchii vecinxi poartă suflete sub coajă. O.I 85/5 (V. li).
— 440 —
  © (In context Tigurat) Lună, Soare şi Luceferi El te poailă-:i a lui herb. O. I 100/6 \\. 1].
      7.    T r a n 2. A fi Îmbrăcat cu. . . Eram sâ-fi Ies o haină urzită tn disclntecc, bătută-n fericire; s-o porfi. . ■ sâ te iubeşti cu mine. P. L. 7/39. De ctnd por/i caftan jidovesc? P.L. 60/33 [Pr. 2]. + A avea asupra sa. a folosi un obiect (dr podoabă). El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată. O.I 85 24. Ş-o să-mi răsai ca o icoană .4 pururi verginei Marii. Pe fruntea ta purttnd coroană. O.I 118/11. Pe'frunţile tor purtau coroane făcute din fire de raze şi din spini auriii şi lungi. . . IM- 20/23: cf. O.I 85 31. fii 21. 9li,25 |Y. 5; Pr. 1]. O (Mclaforic) Şi singur stau şi caut. . . Ca muntele ce-n frunte-i de r.ouri inerrfită t'n trăsnet ar purta. O.I 25/15 |V. 1], + A avea imprimat im semn distinctiv. Pe inima sa poartă de-atunci o neagră pală. O.I 96/24; cf. O.I 97/3 (V. 2],
      8. R r f I. A se comporta, a se manifesta.     Vrei să mă-n-
  i<efi cum trebuie să mu port? IM.. 09 11 [Pr. 1).
      —  Forme    gramaticale; ind. prez. 1 sg. port          (O.I
  14117). 2 sg.   porţi (O.I 97/3. 155/18:      P.L. BO'33), 3 sr.
  poartă (O.I 61/23, 85'5, 85/21. 85/33. 85/34, 96/21, 96 /24. 90.25, 100/6. 130/28, 132 12, 173 25). se poartă (O.
  IV     366/9). 3 pl. poarta (O.IV 333/2. 364/17). imp. 3 sg. purta (P.L. 3/7). 3 pl. purtau (P.L. 20,26. 50/39), viii. 3 pl. o să poarte (O.I 133 35. 22o/2); conj. prez. 1 sg. sa mi port (P.L. 6911). 2 sg. să porji (O.I 127/11 ; P.L. 7/39),
  3 sg. mi poarte (O.I 24/2'>. 203/3), poarte (O.I 24/20),
  3 pl. hă poarte (O.I 155/15; P.L. 59/17): opt. prez. 3 sg. ar part» (O.I 25/15). 2 pl. aţi purta (O.I 59/10), p. 3 sg. ar fl purtat (P.L. 28/21): inf. a purta (P.L. 51,13); ger. purtind (O.I 118 11); pari. purtat (O.I 3'2; 11/9, 115/18, 147 18. 17(i;23).
      PURTĂTOR1 s. in. Cel care duce ceva cu sine. O (Construcţie metaforică; element de personificare) Purtător de veşti = curier, şlafelă. Crainci, iepurii cei repezi Purtători ti sunt de veşti. O.I 100/10 [V. 1],
      PURT.\T6Rs, -OAliE adj. F i g. Care duce ceva cu sine. carc aduce. Scutafi-vă!. .. căci tromba de moarte purtătoare Cu gtasut ei lugubru răcneşte ta popoare. O.I 21/13. Puterea nopfii bttnd tnsenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace? O.I 120/20 [V. 2).
      —     Forme gramaticale: sg. n. ac. purtătoare (O.I 24/13); pl. n. ac. purtători (O.I 120/20).
      PfRlREA adv. v. pururi.
      Pl'RlRI adv. (Şi In forma pururea) Totdeauna, veşnic. mereu. Precum pulberea se joacă tn imperiul unei raze. Mii de fire viorie ce cu raza incetează, Astfel, Inlr-a veciniciei noapte pururea adtncă. Avem clipa, ar m raza, care tot mai fine tncă... O.I 133/5. Pururi Un ir, înfăşurat tn manta-mi, Ochii mei'nallam visători ta steaua Singurătăţii. O.I 199/2. Tu ai şi-acum comoara-nlreagă Ce-n suflet pururi ai avut. O.I 204/24 ; cf.O.I 107/15, 118/10 [V. 5). <0> Loc. adv. De-a pururi (sau pururea) = (pentru) totdeauna, In veci. De-a pururea aproape vei fi de stnut meu.. . O.I 129/17. De a pururi, pretutindeni, tn ungherul unor creieri Şi-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri! O.I 134/1. Cu mtne zilele-fi adaogi, Cu ieri viafa ta o scazi Avtnd cu toate astea-n fată De-a pururi ziua cea de azi. O.I 205/4; cf. O.I 162/4,192/1, 204/4 ; O.IV 430/4, 432'23 |V. 8]. «0» Iixpr. Pururea feeloaii, rpitet care
 sc dă Maicii Domnului. O, Maică preacurată Şi pururea fecioară. Mărie! O.IV 360/10; cf. O.I 360/21, 361/3 [V. 3|.
    -Variantă: pfirurea (O.I 129/17, 133/5; O.IV 360/3, 300/10, 360/21) adv.
    PLSTflî s. f. 1. Deşert. Un leu pustiei rage turbarea tui fugindu. O.I 20/9. Sub nisipul din pustie cufundat e un popor. O.I 45/27. Schelete tnmormlnlale de volburele năsiputui arzător al pustiilor au să se scoale. P.L. 19/35 ; cf. O.I 26/18, 44/16, 44/28, 45/23, 97/7, 157/17; P.L. 3/3. 2 i/22. 21/11 (V. 8; Pr. 4). Q (Personificare) Să pară răsărită din visările pustiei. Din nisipuri argintoase tn mişcarea vijeliei. O.I 43/19 [V. 1]. O (Construcţie metaforică) Argintos gind al pustiei v. glnd (V.l).
    2. (In expr.) Ce pustia! exclamaţie care exprimă mirarea. — Ce pustia, maistre, de clnd ai lăsat să-ti crească perciuni. . . ? P.L. 60/32 (Pr. 1|.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. pustie (O.I 44/28, 45/27, 97/7), pustia (P.L. 60/32), g. d. pustiei (O.I 20/9, 43/19,  44/16,  45/19; P.L. 21/11); pl. n.     ac. pustii   (O.I
 26/18.  157/17; P.L. 3/3, 20/22), pustiile    (O.I 45/23), g.d.
 pustiilor (P.L. 19/35).
    PUSTIETATE s.f. Pustiu. Simic nu luminea i astei pustietăţi. O.IV 430/21 [V. 1). Q (Construcţie mclaforică) Marile şi mişcătoarele pustietăţi = occanelr mările (v. şi a p ă. va    1). Tremură largele Nave        ae mn :    Nişte
 cetăţi  Plutind pe marile Şi mişcătoarele     Pj : rtă/i.   O.IV
 378'12 |Y. 1|.
    PlSTll» s. n. v. pustiu.
    Pl’STli2 vii. IV. Tranz. A devasta. O (Construcţie mclaforică) A pustii sufletul cuiva = a provoca mari necazuri cuiva, a face să sufere, a Îndurera (v. şi cruce, fiere, Hristos, plinsoare). Ea suge inimele celor ce mor ori pustieşte sufletul celor nenorociţi. P. L. 17/29 (Pr. 1].
    PLSTifT, -A adj. Devastai. O (Metaforic) Copleşit dc necazuri, dc nenorociri; oropsit. Şi-am fâcut din tine-un tnger, bltnd ca ziua de magie, Ctnd tn viaţa pustiită rlde-o rază de noroc. O.I 29/20. El răscoală tn popoare a distrugere/ setnteie Şi tn inimi pustiite seamănă glndiri rebele. O.I 51/28. Attta formă avea pustiita, sărmana lui viaţă -un portret!... P.L. 30/22 (V. 2; Pr. 1|. + Gol, lipsit dc viaţă, pustiu. Şi mă lasă pustiit, Vestejii şi amorfii. O.I 214/22 [V. 1J. © (Metaforic) Care nu mai e In stare sâ glndească. să-şi adune ideile, lipsit de capacitatea de a glndi (v. şi s e c). Şi tn gtndu-mi trece vtntul. Capul arde pustiit. O.I 158/5 [V. 1|.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. pustiit (O.I 158/5, 214/22). pustiită (O.I 29/20), pustiita (P.L. 30/22); pl. n. ac. pustiite (O.I 51/28).
    PLSTlL'1 s. n. 1. Deşert. Ş-atunci vintut ridicat-a lot nisipul din pustiuri. O.T 45/4. Mii pustiuri setnteiază sub lumina ta fecioară. O. [ 130/9. Xu căzu din el dectt o mtnă de cenuşă tn nisipul cel ferbinte şi sec al pustiului. P.L. 13/10. Pustiul tace, aerul e mort şi numai suflarea lui e vie. P.L. 36/26 ; cf. O.I 124/8, 136/11, 144/3 ; P.L. 12/10, 13/17, 13/20, 13/21, 15/29, 15/37, 18/16, 21/2, 21/12, 21/26, 36/23, 30/39 [V. 5; Pr. 11). <C> Loc. adv. A pustiu = a jale, a
— 441 —
 moarte. Aslfel minafi Iremurindă Bale-un ctntec mort şi viu, Ca furtuna descresctndă carc muge a pustiu. O.I 18/24 [V. 1). «0> Expr. A vorbi într-un pustiu — a vorbi zadarnic, degeaba. Oare glorie sâ fie a vorbi intr-un pustiu? O.I 137/28 (V. IJ.
     2.     (Şi in forma pustii) Loc In carc nu locuiesc oameni, pustietate. Şi nafii călătoare, impinse de a mea l'mplut-au sperioase pustiul pin' la poluri. O.I 91/5. Pentru-a crucii biruinţă se mişcară riuri-rturi Ori din codri răscolite, ori sttrnile din pustiuri. O.I 246/3-1. Oh! s-o duc intr-un pustiu, unde sâ nu fie nimeni — nimeni decit eu şi ea. P.L. 45/29; cf. O.I 91/24 [V. 3; Pr. 1). ©(Mclaforic) lla locuia singură ca un geniu intr-un pustii. P.L. 11/41. Sub fruntea noastră e lumea — acel pustiu intins — de ce numai spaţiul de ce nu timpul, trecutul. P.L. 37/12 (Pr. 2],
     3.     Fig. Singurătate apăsătoare. Ah! de cite ori voil-am Ca să spinzur lira-n cui Şi un capăt poeziei Şi pustiului să pui. O.I 105/2. Pustiul şi uritul de-a pururi mă cuprind . . . O.IV 432/23 (V. 2|. Q(ln context figurai) Pustiul arde-n inima-mi beată. O.I 27/4 (V. 1).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. pustiu (O.I 18/21, 91/24, 137/28; P.L. 13/17, 13/20, 15/37, 21/26, 36/23, 37/12, 45/29), pustii (P.L. 11/41), pustiul (O.I 27/4, 91/5; O.IV 432'23; P.L. 21/2, 21/12, 36/26, 36/39), pustiiul (P.L. 12/10), g. d. pustiului (O.I 105/21 ; P.L. 13/10, 13/2», 18/16); pl.n.ac. pustiuri (O.I 45/4, 130/9. 136/11. 14 1/3, 146/34; P.L. 15/29), pustiurile (O.I 121/8). - Variantă: pustii (P.L. 11/41, 12/10) s. n.
     PL'STfL’5, -Ir. adj. 1. Aliat In paragină, in ruină. Iiiserica-n ruină Stâ cuvioasă, tristă, pustie şi bătrină. 0.169/18 (V. 1], Q (Metaforic) Fără vegetaţie ; veşted, mort. O toamnă care tnlirzie Pe-un istorii şi trist izvor : Deasupra-i frunzele pustie — A mele visuri care mor. O.I 212/11. Se scutur frunzele pe drum Şi lanurile sunt pustii. O.I 235/23 (V. 2].
     2.     In care nu sc găseşte nimeni, nelocuit ; lipsit dc viată, dc mişcare. In biserica pustie ... Genuncheată stă pe trepte o copită. O. I 50/5. In satele pustie tumine roşi de torfii Rănesc întunecimea ca pete de jeratic. O.I 96/6. In mijlocul unei grădini pustii ... sc tnatfau ochii de fereastă spartă a unei case veche. P.L. 29/5; cf. O.I 96/14, 102/15, 133/18; P.L. 11/20, 40/4, 59/4 (V. 5 ; Pr. 4). © (în contcxt figurat ; sugerind tristeţea de a nu avea copii) Trist se scula din patul împărătesc, de lingă împărăteasa tlnără — pat aurit, tnsă pustiu şi nebinecuvintat. P.L. 3,18. .Yu / fără ea ar fi raiul pustiu. P.L. 45/35 (Pr. 2J. Q (Construcţie metaforică) Noaptea cea mocnitâ şi pustie din sicriu v. n o a p t e (V. 1|. © (Metaforic) Dezolant, trist. De-aceea zilele tmi sunt Pustii ca nişle stepe. O.I 175'30. Fugeau prin noaptea pustie şi rece ca două visuri dragi. P.L. 12/39 (V'. 1 ; Pr. 1],
     3.     Fig. Gol, deşert. O! capu-mi pustiu cu furtune, Gindirile-mi rele sugrum cele bune. O.I 38/13. Pe inima-mi pustie zadarnic mina-mi (iu. O.I 71/3 [V. 2]. + Fără rost, fără sens, zadarnic. Viafa-i un basmu pustiu şi urlt. O.I 38/12. Parcă Ii venea să plece-n lum Dusă de pustie gtnduri Şi de-un dor fără de nume. O.I 65/23. De n-aş fi fost de fel, scăpăm de o viafă chinuită, pustie. P.L. 56/27; cf. O.I 83/6; P.L. 81/17 (V.3; Pr.2).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. pustiu (O.I 38/12, 38/13; P.L. 3/18, 45/35), pustie (O.I 50/5, 69/18, 71/3, 82,38, 96/14, 133/18; P.L. 12/39, 56/27, 59/4), pustia (P.L. 81/17), g. d. pustii (P.L. 29/5, 40/4); pl. n. ac. pustii (O.I
 102'15, 175/30. 235/23; P.L, ll/2'l), puUie (O.I 65/23, 83/6, 96/6, 212/11).
    Pl'STMC s. m. Fig. Persoană caic trăieşte izolată de lume. Casa tui de pustnic, un coif intwiecos si painjinit • din arhiva unei cancelarii şi atmosfera leneşă şi flegmatecă a cafenelei — asta era toată viafa lui. P.L. 28/14 (Pr. 1|.
    PUŞC.ţHIli s. f. închisoare. .Sd dai foc la puşcărie şi ia casa dc nebuni! O.I 151/31 [V. 1J,
    PlTfc vl». II v. putea.
    PUTEA vb. II. T r a n z. 1. (Folosit şi absolut: şi ir forma puti) A fi in stare, a avea posibilitatea de a infăptui ceva; a exista posibilitatea să se intimple ceva. S-ai puti să faci cu ochii tnălfimilor ocol. O. I 82 3(1. Pulut-au oare-atlta dor In noapte să se stingă ...            ? O.I 180/17.
 Aerul cel înveninat şi rece al sufletelor lor moarte v-ar puti omori. P.L. 19/38. Tu pofi sâ dai umbrei tale toată firea ta trecătoare. P.L. 42/6. Ti-aş zice: vino la mine, şi nu pot. P.L. 96/32; cf. O.I 8/7, 25/8, 30/18, 30/20, 41 13, 49,4, 51/18, 56,25, 59/22, 79,20, 80/j, 82/14. 88/14. 111-0. 116/15. 116/8, 116/15, 117/17, 122 2, 125/20. 127/20, 133'2«. 134 15, 134/25, 137/11, 141/8, 141/11. 140/21, 1 17 21. 149/23. 149/25, 151/21, 155/13. 160,-25. 180/25. 102 15. 173/4, 175/21, 175/32. 182/3. 185/10, 189/7, 199,11. 199,15, 199 19, 200/5, 210/12, 212/1, 213,20, 232 13: O.IV 338 5. 301/5. 30 1/20, 305/3. 306/17. 378/17: P.L. 5 3. 7'7. 10/33, 12 21, 12'21, 13/1. 1.3/3, 14/19, 11/22. 15,17. 21-19, 23 3, 25 27, 25/28, 25/32, 25/41. 27,23, 30 38. 3123. 31'3I. 3133. 37/34, 10/39, 41/15. 11/35, 41/30. 12,1, 12.5, 12 0,42 20, 43/5, 43,15, 112, 10/31, 10/35. 47 18, 49/10. 50 20. 52/0 52/27, 53/2, 53/7, 55 ÎL 55/15. 55 37. 50,4, 50,10. 56/18 57/2. 57/3. 57/8, 57/12, 57 10. 58,5, 01/21. 02:39. 65 3, 68/13. 69/1, 09/36. 70,13. 70/10, 74/7, 75/2S. 70 13. 77/31, 77/35, 78/12. 82 15, 82 20. 82 22. 80/14. 80,25.                80'30,
 87/33, 88/23, 88/31, 89/1, 89/22, 89/30, 90/1, 90/12. 90/16, 90/26, 90/31. 94/25, 96/13, 9G'2I, 97/39, 102/20 (V. 58; Pr. 93]. <0> Expr. Pol să zic v. zice (Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) A putea împăr|i pămintul v, împărţi [V. 1]. «O* (Prcccdind un verb reflexiv, sc intercalează tntre pronume şi verb) Domnesc in lume rele, căror nu le pofi opune. O.I 52/32. Su-i minune ca simfirea-i să se poată înşela. O.I 162/35. Mijlocul ei cel dulce s-ar puti odihni cuprins de braful lui. P. L. 57/16; cf. O.I 182/12; P.L. 38 30, 55/38, 56/37, 64,23, 89/22, 95/5 (V. 3; Pr. 7]. <£> R e fl. impers, Şi se poale că spre răuI unei ginfi efeminate . . . Magut, paza răzbunării, a cetit semnul întors. O.f 45/1. Mario! ... aşa-i că astfel te cheamă! nu se poate să te cheme altfel ... P. L. 57/7. Şi nu s-ar puti ca cineva, trăind, să aibă momente de-a luciditate retrospectivă . . . ? P.L. 65/12 ; cf. O.I 38/17, 80/1, 178'24 ; P.L. 30/34, 31/16, 61/10, 89/29. 91/30 [V. 4; Pr. 7]. + Impers. (Cu valoare adverbială) E posibil, probabil. Poate-oi uila durerea-mi şi voi puti să mor. O.I 116/8. Vrei poute-n faptă să arăfi Dreptate şi tărie? O.I 178/17. Poale dispreţul tău m-ar omort. P.L. 56/40; cf. O.I 38/1, 38/13, 41/12, 125/11, 134/9, 162,6, 162/25, 185/18, 194/22, 234/5; P.L. 16/12, 21/21, 25/26, 27/38, 55/11, 59/6. 82/28, 89/13, 93/8, 94/24, 96/11, 96/35 (V. 12; Pr. 13]. Q (Repetiţie) Poate et nu te va cunoaşte, poale va fi pierdut tainele tnvăfălurii lui. P.L. 42/34 (1‘r. 2|. -0» (L'rmat de propoziţii
 — 4-12 —
 subiective introduse prin ,,câ", ,,ca să") Poale că-i convin tuspatru craii cărfitor de joc. O.I 162/31. Eu n-am iubii niciodată şi poate că nici sunt in stare. P.L. 89/10. Poale ca vro intimplare neprevăzută sâ mă păstreze penlru line . . . P. L. 96/34 ; cf. 0.1 185/21 ; P.L. 23/36", 81/12, 90/33, 96/30 [V. 2; Pr. 6|.
    2.      A avea voia, libertatea dc a face ceva. Uile, chiar de-acu poţi sâ porneşti cu ete la păscut . . . P.L. 16/15 [Pr.l].                                    '
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. pol (0.1 82/14, 111/6, 1166. 116/15. 125/20, 116/21, 119,23, 173/1, 175/32, 199/11. 199/15. 200/5. 213/20, 212/13; P.L. 10/33, 43/15, •16 3.">. ;•>: 2. .»7/3. 57/8, 86/14, 89/22, 89/22, 89/30, 90/1, !i0,2">, 9ii 31. 96/321, 2 sg. po|i (O.I 30/18, 30/20, 52/32, 11717. 131,15, 131/15, 141/11, 149/25,            182/12;   O.IV
338 5: P.L. 14 19, 16/15, 41/15. 41/35, 11/36, 42/5, 42/5,
17.18,  52'6, 55/37, 56/18, 69/1, 75/28, 82 20, 82 22, 88/20, 9013). 3 sg. poale (O.I 51'18. 88/14, 133,25, 1 11/8,151/21, 16d 23, 162 15, 182/3, 210/12; O.IV 361/5, 364/20, 365/3, 366/17: P.L. 15/17, 13/5, 11/2, 49/10, 53/2, 56/37, 68/13, 70/13. 70/16, 77/34, 78 12, 88/31,94/25), se poate (O.I 38/17, 15/1, 178/21; P.L. 57/7, 61/10, 89.2'J, 91/30), 1 pl. putem (P.L. 12/21, 65/3. »2'15), 2 pl. put»|i (O.I 59/22, 59/27; P.L. 12 6), 3 pl. pol (O.I 25/8, 56/25, 79/21); O.IV 378/17; P.L. 13/1, 13/3, 56/4, 90.26, 96/24), imp. 1 sg. puteam (O.I 212'1 ; P.L. 61/21). 3 sg. putea (O.I 117/21 ; P.L. 12 21, 31/23, *>3/7, 55/15, 62'39, 89/1, 97/39, 102'20), se putea (P.L. 30/31, 31/16), p.s. 3 sg. putu (P.L. 23/3, 30/38. 37/34. 95/5), p. c. 3 sg. a putut (P.L. 55/38). au putut (O.I 186/17). 3 pl. au pulul (P.L. 46/34, 50/23, 52/26), ni. in c. p. 3 sg. putuse (P.L. 64/27), viii. 1 sg. voi pute (O.I 116/8). 2 sg. vei putea (O.I 127/21)). tei puie (P.L. 42'26),
3  sg. vu puie (P.L. 42/1, 55/1 1. 57/12), 1 pl. cm puţi (P.L. 21 19}: conj. prez. 1 sg. »ă pot (O.I 8/7, 11/13, 175/21, 199,19). 2 sg. su poli (O.I 189/7; P.L- 1 1/22, 38/30), 3 sg. »u ponţi (O.I 122.2, 137/11, 162 35: P.L. 5/3, 77/35), p. 3 sg. fi putut (O.I 185/16): opt. prez. 1 sg. aş puti (O.I 49'4 : P.L. 25/1!, 58/5, 86/30, 87/33, 90/12, 90/16), 2 sg. al pulea (O.I 155/13), al puii (O.I 82'36), 3 sg. arputi (P.L. 19/38. 57/16, 57/16, 71/7, 86/25), s-ar puii (O.I 80/1 ; P.L. 65 12). 1 pl. am puii (P.L. 25 27, 2»/28, 25/32. 27/28, 76 13). p. 3 sg. ar fi putui (P.L. 31/31, 31/33). 3 .pl. ar II putui (P.L. 69,36); ger. nepulind (O.I 134/23. 160/25; P.L. 7 7, ld’39. 56/10). — Variantă : (Mold.. Transilv.) puii (O.I 19, 1. 80/1, 82/36, 116/8 ; P.L. 19/38,21/19,25/27, 25:2S. 2 > 32. 25/11. 27,28. 12/1, 12,26, 55/1 1, 57/12, 57/16, 57/16. .">8'5. 65/12, 71/7, 76/13, 86/25, 86/30, 87/33, 90/12, 90/16) vb. II.
    Pl'TPlIlE s. f. I. I. însuşirea du a puica face ceva; cupacilalea dc a acţiona ; tărie, forţă. De ce uitaţi că-n voi e şi mimi’ir şi putere? O.I 59/23. Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, i.a jugu-i et sileşte pe cei ce l-au urii. O.I 621 I. Şi din noian de ape puteri au dat sclnteii. O.I 115/10. De cile ori am dorit vro pulere extraordinară, numai pentru ea am dorit. P.L. 15/27 ; cf. O.I 136/15; O.IV 432/12 (V. 5; Pr. 1],
    2.      Forţă fizică. Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea Clnd dormea, tâindu-i părut, i-a luat ţoală puterea. O.I 159/2. C-o putere indoită, cu bra/e de fer o smuci pe babă de mijloc. P.L. 9/12. El cercă să mărească borta cu puterea mtnilor. P.L. 97/35: cf. O.I 23/17, 115/24; P.L. 12/25, 15/39, 48/15, 91/13 |V. 3; Pr. 6j. O Loc. adv. Cu
toatA puterea = cu loatA forţa. Făl-Frumos o apucă de mijloc şi o trlnti cu toată puterea tntr-o piuâ mare de peatrâ. P.L. 6/40 | Pr. 1]. O (Concretizai, In basme) Vezi tu bu/ile aste două Una-i cu apă, alta cu putere. P.L. 8/28. Baba bâu apâ, Făt-Frumos bău pulere. P.L. 9/10; cf. P.L. 8/31 (Pr. 3|. + Forţă morali. Sărutarea ei II umplu de geniu, de-o nouă putere. P.L. 50/9. Fiecare din ele (simţirile] Işi găsesc marginile in puterile celui ce le are. P.L. 56/7. Ochii lui albaştri străluceau pare câ de putere şi energie. P.L. 83/20; cf. P.L. 96/27 [Pr. 4].
     II. 1. Autoritate. Din nou prin glorii calcă cu fafa Inzeilă, Cu faclele nestinse, puterea-i tmpielrită, Poporul Impârat. O.I 24/11. A venii un rege palid şi coroana sa antică, Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus. O.I 52/6. Religia —o frază de dlnşii inventată Ca cu a ei
 futere să vă aptece-n jug. O.I 59/7 [V. 3]. <£> Loc. prep. n puterea . . . = In virtutea . . ., in temeiul .. . Ştii că tn puterea unei legi, nu este spafiu deşert. P.L. 41/37 [Pr. 1|. + Influenţă. Ea abuza intr-un mod neiertat de această pulere ce-o avea asupra lui. P.L. 91/27 [Pr. 1|.
     2. (Popular) Puncl culminant. Puterea nopţii bllnd insenina-vei Cu ochii mari şi purtători de pace? O.I 120/19 [V. 1|.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. putere (O.I 52/6, 59/7, 59/26 ; O.IV 432/12; P.L. 8/28, 8/31, 9/10, 9/12, 15/39, 45/27, 50/9, 83/20, 91/27, 94/13, 96/27), puterea (O.I 23/17, 21/11, 120/19, 159/2; P.L. 6/40, 12/25, 41/37, 97/35), g. d. puterii (O.I 136/15); pl. n. ac. puteri (O.I 115/10, 115/24; P.L. 48/15), puterile (P.L. 56/7), voc. puteri (O.I 62/11).
     Pl'TliHNIC, -Ă adj. I. (Despre oameni) Tare, voinic, viguros. Dar Genarul, om nalt şi puternic, avea un cat năzdrăvan. P.L. 12/12 [Pr. 1|. (Despre părţi ale corpului) Puternicele braţe spre dtnsa întindea. O.I 95/19. El ridică braful lung şi pulernic tn aer. P.L. 48/26 [V. 1 ; Pr. 1]. Q (Adverbial; metaforic) în chip masiv, impresionant. Xainlea lor se-natfă puternic vechii munfi. O.I 98/12 (V. i(.
     2.     DIrz, rezistent, tenace. Ar fi şliut ... să-şi imagineze aproape caracterul omului In cestiune : o natură comună, consecventă şi puternică. P.L. 91/17 (Pr. 1].
     3.     Care se aude plnă departe, răsunător. Buzduganul, căzind, se izbi de o poartă de aramă şi făcu un vuiet puternic şi lung. P.L. 5/22 (Pr. 1|.
     4.     Fig. Carc impune prin însuşirile sau rolul său. Ea-l vedea mişclnd poporul cu idei reci, îndrăzneţe; Ce puternic e — glndi ea, cu am-jroasă dulce spaimă. O.I 52/11. La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi. Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! O.I 130/22 [V. 2]. Q (Substantival, m. pl.) Persoană care deţine o poziţie infl'ienlă In socielale. inchinind ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sunt clntafi in cafenele şi fttc zgomot in saloane. O.I 137/21 (V. 1],
     3.     înzestrai cu o mare forţă ; capabil dc acţiuni de mare amploare. Şi flotele puternice ş-armatele făloase . . . Sunt strinse la bogatul. O.I 59/1 (V. lj.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. puternli* (O.I 52/14; P.L. 5/22, 12/12, 48/26), puternică (P.L. 91/17); pl. n. ac. puternici (O.I 130/22, 137/21), puternice (O.I 59/1), puternicele (O.I 95/19).
     PUTINŢA s. f. (în expr.) A fl cu putinţă = a fi posibil, a se puica. Alte lacrimi, alt amar Mai crud nici e cu putinţă.
— 443 —
O.I 53/4. De ce orei să scoli din aramă sunetul aurului? A'u-i cu putinlă. P.L. 53/4 [V. 1 ; Pr. 1).
    Pl'TRED, -A adj. 1. Care a putrezii din cauza umezelii. Se tnalfau ochii de fereastă spartă a unei case veche, a cărei streaşină de şindilă era putredă. P.L. 29/8. Treptele erau putrede şi negre. P.L. 29/13. Rădăcinele lor ruginile se iveau tn lemnul putred. P.L. 29/22 [Pr. 3). O (Metaforic) Pervertit, viciat. Ştiu c-a mea liră d-a surda o să bată . . . în preajma minţii voastre ucisă de orgie Şi pulredâ de spasmuri. O.I 23/11 (V. 112. F i g. (Despre regimuri politice) Şubred, descompus, corupt. Cad putredele tronuri In marea de urgie. O.I 21/31 IV.l).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. putred (P.L. 29/22), putredă (O.I 23/11; P.L. 29/8); pl. n. ac. putrede (P.L. 29/13), putredele (O.I 24/31).
    PLTREJlf'NE s. f. Putreziciune. Rlut curglnd tn vcci proaspăt . . . să mă ferească de putrejune. P.L. 98/35 JPr. 1]. Q (In context figurat; sugerind descompunerea morală, degenerarea) Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stlrpilură, Toi ce-i însemnat cu peta putrejunii de natură . . . Toţi se scurseră aicea. O.I 150/34 |V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. putrejune (P.L. 98/35), g. d. putrejunii (O.I 150/34).
    PUTREZfT, -A adj. Descompus. Q (Metaforic). O, fiarbă-vă mtnia tn vinele slocile, în ochii stinşi de moarte, pe frunţi învineţite De stnge putrezit. O.I 23/15 (V. 1).
    PUŢIN1 adv. 1. (Cu valoare modală) In mică măsură. O sărmane! ţii lu minte cite-n lume-ai auzit, Ce-ti trecuI pe dinainte, cile singur ai vorbii? Prea puţin. O.I 134/5. Prea
mull un Inger mi-ai f.ărul Şi prea puţin femeie. 0.1 185/14. Perdeaua de vis-â-vis se dete puţin Intr-o parle. P.L. 54/39 ; cf. O.I 109/12; P.L. 77/22, 85/8. 89/23 (V. 3; Pr. 4]. O Expr. Puţin îmi pasă v. păsa [Pr. 2|. Cel puţin măcar, barem. Dar cel puţin nu spuneţi c-aveţi simfeminle.. 0.1 25/16. L-ar fi sărutat de o mie de ori — aşa număra ea cel puţin. P.L. 68/11. Să vorbim incet ...cel puţin lectorii mei Inchipuiască-şi că li vorbesc la ureche . . . P.L. 84/4 ; cf. P.L. 55/10, 68/14, 99/32 (V. I ; Pr. 5[. O (Formlnd comparativul de inferioritate) De o natură mult mai pufiu senzuală decit porumbiţa lui, el rămăsese numai cu convingerea teoretică cum că o iubeşte. P.L. 95/26 [Pr. 1).
    2. (Cu valoare temporală) Timp dc scurtă durată, clteva clipe. D-zeule! ce rai! gindi ea, voi sta aici puţin. P.L. 101/9 [V. 1].
    PliŢfV2, -A adj. 1. Carc c in cantitate mică, neînsemnat. Sunt oameni, pe care spirite de observaţie şi femeile
ii descoasă dinlr-o singură apucătură —oameni cu pufin spi-ril, dar de-un caracter tare. P.L. 91/9 [Pr. 1]. <C» (Substantiv) înnamoral In ea ? Asia ar fi fosl puţin. .Yu In ea, In fiece gindire a ei, tn fiece pas, tn fiece ztmbet. P.L. 57/37 [Pr. 1|.
    2.     în număr mic; ciţiva. A fi sau a nu fi ... . dar şlie oricine Că ceea ce nu e nu simle dureri Şi mulle dureri-s, puţine plăceri. O.I 38/32. Multe flori suni, dar puţine Rod tn lume o su poarte. O.I 226/1 [V. 2).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. puţin (P.L. 57/37, 91/9); pl. n. ac. puţine (O.I 38/32, 226/1).
    PUZDERIE s. f. Resturi lemnoase carc cad din tulpina clncpii sau a inului după mcliţarc şi scărmănare. Q (Construcţie metaforică) {A avea] în cap numai pleavă şi puzderii v. pleavă {V. 1].
    —  Formă gramaticală : pl. n. ac. puzderii (O.I 83/12).
R
    lt.\C s. in. Animal (Aslacus fltwiulilis). Ieşind din pădure. trecu iur prin pustiu de-o lungul murei, şi văzu un rac util de urs de soare, Inctl nu mai anca nici putere sâ \e mai Inloarcă-napoi. P.I.. 15/38. Deodată vede răsărind din fundul mării cei şeple rai, muşcaţi de-o mutfime de raci. IM.. 17/1. — Mi-ai făcui un bine, zise un glas, fi l-am făcut ■<i eu. lira împăratul rarilor. IM.. 17/7; cf. O.i 182/18; P.L. l.VU |V.   1 ; l’r. -IJ.
    —  Forme    gramaticsilc :      ii. ac. rac (l’.L.     15/38),
ruciil (O.I 18218); pl. n. ac. nici (IM,. 17/1), g. d. racilor (IM.. 15/11, 17/7).
    hAci.A n.   r. Sicriu, coşciug. I’e pieptul iii turlei luce de
petre scumpe    salbă Şi păru-i de-aur curge din raclă la
pămint. O.I 88/7 |V. 1|. O (In cotilcnt figurai) Şi lotuşi, lărinu frumoasă şi moartă, Dr racla ta ra:im eu harfa meu spartă Şi moartea lu n-o pliny. 0.1 38/2U | V. IJ. © (Metaforic) Colo se ridic' trufaşe Şi eterne cu şi moartea piramidele-uriaşe, JUtrle ce încap tn ele epopeea unui scald. O.I 43/2-1 |Y. 1|.
    —  Forme    gramaticali': sg.   n.  ac. raclă (0.1      88/7),
mda (0.1 38.’2i>); pl. n. ac. racle (0.1 43/2!).
    lIAIIlOS, -oAsA adj. Cure străluceşte, rusplndind razi' tlt» lumină, strălucitor. Au nu ai fast jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? O.I 37/21. Il privi In întreg, de la capul inundat tn aur ptn ta botinele micule, ce stecleau radioase pe covorul înflorit. F.I.. 63,11 |Y. 1 ; Pr. 1|. O (Mclaforic) De afi lipsi din lume, voi cauzantuneroasă De răsturnări măreţe, mărirea-i radioasă. Cezarul, chiar Cezarul de mull ar fi căzui. O.I «2/H» [V. 1].
    —      I'orme gramalicalc : sg. n. ac. radioasă (0.1 37/21, 02/10): l’l ii ac. rudlonse (l’.L, 03/11).
    IlAoK vl>, III. T r a n z. A mugi, a urla. (Vi leu pustiei raţie turbarea lui fugindu. O.I 20/!) |V. I|.
    IIAI s. ii. I. Paradis, eden. liafacl, pierdut in visuri ca-nlr-o noapte înstelată . . . Te-a văzul şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate. O.I 29/11. Atunci el pricepe visul că-i Irimis de la profet, Că pe-o clipă sc-nâlfase chiar tn rai la Mohamel. O.I 141/20 |V. 21. Q (In context figurai) îngerul iubirei . . . pe stnu-li vergin Incă să coboare, (juste fericirea raiului ceresc. O.I 15/22 |V. 1], Q (Construcţie mctaforică) Cer cu ullc slele, cu alle raluri, cu al|l zel v. a I l |V. 1|.
     2. F i g. Loc frumos şi inclnlător din naturii. Părea că din una şi aceeaşi rădăcină un rai se Inalfă In lumina zorilor. F.L. 51/20. ,,l)-zeale! ce rai! gtndi ea; voi sta aici pufin". F.L. 101/9. Şi ce-ar şi fi, de aş petrece o noapte tn acest rai fărmăcal? P.L. 101/21 ; cf. P.L. 78/13, 98/11, 98/17, 98/19, 101/30 |l’r. 8|.Q (în contcxtc figurate) Ea să alerge prin cărările tăinuite, prefeclndu-se a fugi de amorul meu, şi eu s-o urmăresc ... Su! Fără ea, ar fi raiul pusiul. P.L. 15/35 [Fr. 1], O (Construcţie mclaforică) A-l preface (cuiva) vluju In rut ----- a facc pc cincva foarte fericit; (v. şi luceafăr, vis). Las' să-fi tnlănfui gilul cu părul meu bălai, Viafa, tinereţea mi-ai prefăcut-o-n rai. O.I 95/31; cf. O.I 97,21 [V. 2).
     —      Forme gramaticali;: sg. n. ac. ral (O.I 95/3, 497/21,
 14 1/26; l'.L. 51/20, 78/13, 98/11, 101/9, 101/21, 101/30), ralul (O.I 2(l/ll, 45/35, 98/17), g. d. rulului (O.I 15/22, l’.L. 98/19); pl. n. ac. raluri (O.I 23/4).
     HAM s. ti. Ramură. Teiul vechi un ram Inlins-a, Ea să poată să-l îndoaie. O.I 122/1 (V. 1], Q (Personificare) Ramul llnăr vint să-şi deie Şi de bra/e-n sus s-o iee. O.I 122/3 [V. 1|. (Cu valoare colectivă) Şi de aceea lot ce mişcâ-n fara asta, rtul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară fie duşman esle. 0.1 147/32 (V. 1|.
     —     Forme gramalicalc: sg. n. ac. ram (0.1 122/1), ramul (0.1 122/3, 147/32).
     NAMIBIA s. f. Creangă. Ctnd voi muri, iubito, ta creştet să nu-mi pltngi; Din teiul sftnt şi dulce o ramură sâ frlngi. 0.1 129/8, Şi dacă ramuri bal In geam Şi se cutremur plopii, li ca In minte să le am Şi-ncel să te apropii. O.I -193/1. Soarele cădea la vale . . . apoi cobori pintre crengi de păru un cuib de rubin intre ramuri. P.L. 39/10; cf. O.I 85/6, 101/14. 101/21, 121/10, 121/16, 12D/5, 129/9, 142/24, 1 11/1 1. 1 19/15, 187/14,206/3,216/12, 219/8, 221/4, 223/8; P.L. 32/6, 44/10, 51/41, 73/17 [V. 18; Pr. 5|. Q (în context figurat, simholizind martiriul) Am venit să mi te-nchini. De nu, schimb a ta coroană tntr-o ramură de spini. O.I 116/12 [V. 1|. 9 (Construcţie metaforică, cu referire la femeia iubită; v. şi atbastr u1, avere, floare, mireasă, ochi, vis). Ilumurâ înflorită. Plutind de asprul vicol al morfii cu de veci ... Tu ramură-nflorilă .. . pe visul meu le pleci! O.IV 430/21 |V. 1|.
     —     l-'orme gramaticale: sg. n. ac. ramuri (0.1 129/8, 110/12), ramuru (O.I 129/9), voc. ramură (O.IV 430/24;
— 445 —
ni. n. ac. ramuri (O.I 85/6, 101/14, 121/10, 121/16, 129/5, 142/21, 144/11, 187/14, 193/1, 206/3, 216/12, 219/8, 221/4, 223/8; P.L. 39/10), ramurile (O.I 101/21, 149/15; P.L. 32/6, 44/10, 51/41), ramurilor (P.L. 73/17).
    rA\A s. f. 1. Leziune, plăgii. A povestit tot, cui li da-toreşle rana sa. P.L. 96/24 [Pr. 1). Q (Comparaţie) Soarele, ce azi e mlndru, el tl vede trist şi roş Cum se-nchide ca o rană printre nori tnlunecoşi. O.I 133/12 [V. 1).
    2. Fig. Suferinţă, durere. Xumai vestea bltnd-a morţii, Foaia tristă le-am adaos : Moartea vindec-orice rană Dlnd la patime repaos. O.I 126/7 |V. 11.
    —      Forme gramticalc : sg.n. ac. rănii (O.I 120/7,133/12), rana (P.L. 96/24).
    RAXG s. n. Loc ocupat (le o persoană intr-o ierarhie sociala. Şi s-aşază lofi la masa, cum li-s anii, cum li-i rangul. O.I 85/37 [V. 1).
    RAP6RT s. n. Relaţie, legătură. Presupuind lumea redusă la un bob de rouă şi raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii din isloria acestei lumi microscopice ar fi clipite. P.L. 25/10 [Pr. 1}. <0> Loc. prep. In raport ou ... = faţă de . . ., in comparaţie cu . . . Lucrurile loate dimprejurul meu ... In raporl cu mine păslrindu-şi proporliunea, nu mi-ar pări nici mai mari, nici mai mici de cum Imi par azi. P.L. 24/6. Intr-un spafiu închipuit ca fără margini, nu esle o bucată a lui, oricil de mare şi orictt de mică ar fi, numai o picătură in raport cu nemărginirea? P.L. 25/6 [Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. raport (P.L. 24/6, 25/6); pl. n. ac. raporturile (P.L. 25/10).
    RAPS6D s. m. Bard, poet. De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii. O.I 149/21 [V. 1).
    RAR, -A adj. 1. Care sc află la o distanţă mai mare decit cea obişnuită; distanţat. Luna pe cer trece-aşa sfinlă şi clară, Ochii lâi mari caută-n frunza cea rară. O.I 231/6 [V.l).
    2.     (Despre un Întreg) Care are elementele componente mai depărtate unele de altele decit de obicei. Ca (iganul, care bagă degelul prin rara casă De năvod — cu-a mele coaie, eu cerc vremea de se-nmoaie. O.I 46/11. Cu creştetele albe preoţi cu pleala rară, Trezeau din codri vecinici, din pace seculară. Mii roiuri vorbitoare. O.I 91/8. liarba albă-i e cam rară, ochii ca zărul, neexpresivi şi cam limpiţi; nimic resignat sau ascetic in el. P.L. 73/8 [V. 2; l’r. 1|. O (Adverbial) învălite In lungi mantale albe, ţesute rar din fire de argint, Incll prin mantale se zăreau oasele. P.L. 20/24 [Pr. 1).
    3.     Care se petrece la intervale mai depărtate sau Intr-un ritm lent. (Adjectivul arată] modul în care se desfăşoară acţiunea) Stele rare din tărie cad ca picuri de argint Şi seninul cer albastru mindru lacrimele-l prind. O.I 82/33 [V. 1). <*> (Adverbial) Donici cuib de-nfelepciune, Care, cum rar se Inlimplă ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb. O.I 31/14. Azi nici măcar Imi pare rău Că trec cu mull mai rar, Că cu triste/ă capul tău Se-ntoarce tn zadar. O.I 192/10 [V. 2[.
    4.     Scump, preţios. Q (In contcxt figurat) Cine e nerod să ardă fn cărbuni smarandui rar Ş-a lui vecinică lucire s-o strivească in zadar? O.I 83/7 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. rar (O.I 83/7), rară (O.I 91/8, 231/6; P.L. 73/8), rara (O.I 46/11); pl. n. ac. rare (O.I 82/33).
    ItARIŞTE s. f. Luminiş, poiana. Stă castelul singuratic, oglindindu-se In lacuri, Iar In fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalţă in tăcere dintre rarişlea de brazi, Dlnd alita întuneric rotitorului talaz. O.I 152/3. Tinguiosul bucium sună, L-ascutlăm cu-atlla drag. Pe cind iese dulcea lună Dintr-o rurisle de fag. O.I 209/20 [V. 2|.
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. rariijte (O.I 209/20), rnrişlea (O.I 152/3).
    RAsA 1 s. f. Varietate de animale, care se deosebeşte de alle varietăţi din acceaşi specie prin anumite caractere. Capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mindrie, aslfel cum şi-i ridică caii de rasă arabă. P.L. 77/26 [Pr. 1). <$* I.oc. adj. De rasă - de soi bun. El trecu prin slrada întunecoasă cu pasul lui uşor, la care se cunoştea, ca să zic. elastica greutate, precum se simle la pasul unui cal de rasă. P.L. 95/30 [Pr. 1|.                        .
    RAsA2 s. f. Haină lungă pc care o poartă călugării. Ce îmbrăcăminte ciudată O rasă de şiac, un comanac negru ... in mina tui cartea astrologicâ. P.L. 38/3. in nopţi cu lună el işi lepăda rasa şi-şi punea mantie de cavaler. P.L. 46/3. Ieronim işi aruncă rasa pe el. P.L. 75/21 ; cf. P.L. 43/24, 60/24, 73/5 [Pr. 6|. Q (Construcţie metaforică) A ?e prcfaec in rasă şl comanac — a sc călugări ; (v. şi Hristos, mire, vcşmlnt). Ştiu că lu eşti pin-acum frate laic . . . nu le preface in rasă şi comanac din ceea ce eşti. P.L. 82/25 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg.n. ac. rasă (P.L. 38/3, 82/25), rasa (P. I.. 46/3. 60/21. 73/5. 75,21), g. d. rasei (P.L. 43/24).
    RAŢIl’NF s. f. Judccată. Ochii mullâmifi. cam am zice, de ei inşii privesc c-un fel de cunştiinlă de sine — care-ar puii deveni culezarc — expresia lor e un ciudat amestec de vis şi raţiune rece. P.L. 74/8 [Pr. 1|.
    RAZA s. f. I. Fascicul dc lumină, traiectorie luminoasă ; p. c x t. lumină. Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-alb bllnd o rază mai aruncă. O.I 50/20. Trecu o zi. trecură Irei Şi iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. O.I 171/11. Dar pe furiş se strecura cite-o rază drepl In ochii tui. P.L. 67/16; cf. O.I 29 10, 50/7, 66/11, 76/2'i, 130/21, 132/19, 133/4, 133/6. 136/16, 2*0/4, 231/9, 234/7; O.IV 364/8; P.L. 14/18, 20/26, 26/30, 32/1, 51/41, 64/11, 73/39 [V. 15; Pr. 8). (l'rmat dc determinarea ,,soarelui” sau ,.de soare") Ochii ei albaştri străluceau mai tare şi clipeau ca loviţi de o rază de soare. P.L. 49/15. Prin mreaja vie şi tremurătoare a fereşlii pătrundeau razele soarelui. P.L. 73/36 [Pr. 2]. <0> (l'rmat de determinarea ,,lunii" sau ,.de lună”) Palmii risipiţi in cringuri auriţi de-a lunei rază, Xalfă zveltele lor trunchiuri.
O. I 44/22. Aerul era bllnd şi văratic, iar razele lunei, pălrun-ztnd In camera lui Dionis, izbeau fafa sa palidă. P.L. 37/8. l'mbra se desprinse incet şi se inalţă pe-o rază de lună. spre a cădi in pal. P.L. 19/35; cf. P.L. 7/25, 7/29. 50/14, 51/29 [V. 1 ; Pr. 6|. Q (Comparaţie) împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei. P.L. 4/15 [Pr. 1|. Q (Personificare) Ei fugeau cum fug
— 446 —
razele lunei pesle adlncile valuri ale mărei. P.L. 12/37. L’n roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc tngerii ctnd se sfinfeşte un sfint. P.L. 23/16; cf. P.L. 92/29 [Pr. 3). Q (In contexte figurate) Ş-acel rege-at poeziei . . . veselul Alecsandri, Ce-nşirtnd mărgăritare pe a stelei blondă rază. Acum secolii străbate. O.I 32/28. Precum pulberea se joacă In imperiul unei raze. Mii de fire vicrie ce cu raza încetează, Astfel, tntr-a teciniciei noapte pururea adtncă, Avem clipa, avem raza, care lot mai/ină Incă. O.I 133/3 — 6. Dar se Inalfă toi mai sus, Ca să nu-l pol ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte. O.I 175/25. Apoi, tnvălindu-se in mantaua ce i-o fesuse din raze de tună, se culca îţi doarmă in palul de flori. P.L. 23/9 ; cf. O.I 13/13, 37/KS. 38 28. il 3. 56/9; P.L. 18/26. 23/30 |V. 9; Pr. 4]. Q (Metaforic) P-ici, pe colo mai străbate, cile-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saecttlare ce-t visai şi eu odată. O.I 158.1 |Y. 1). O (Construcţii metaforice, sugerind revărsarea luminii) Xor de raze şl umbre v. nor [Pr. 1). Ploaie de raze = lumină ; (v. şi a r u i nt , î m p ă r ă -lese. manta, mreajă, pinză, prund, p u 1 b e re, s e n i n1, s m ă I t u i r i*). Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită. Suind, palid suflet, a norilor schele. Prin ploaie de raze ninsoare de stele. O.I 37/12 (V. 1]. De rnze - de culoare galbenă strălucitoare ; (v. şi ambră, c e a r ă). Să treci tu prin ele, o sflntă regină. Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, fn haină albastră stropită cu aur. 0.1 38/6 (V. 1). In raze blonde — încadrat de păr galben. Fafa pală-n raze blonde, chip de Inger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. 0.1 29/15 [V. 1). Cunună de rază v. cunună |Y. 1]. A aluneca pe o razâ v. aluneca |Y. 3]. Pulidele raze v. p a li d | V. 1], Plin de raze v. p 1 i n | V. 1). Pulbere de raze v. pulbere | Pr. 1]. Rază de lumină ce arde geana ochilor v. arde |Y. 1). Hazele roşii ale zilei v. zi [Y. ]]. Târle de raze v. tărie (Pr. 1). Q (Metaforic) Nimb, aureolă. Soarele cădea la vale şi părea pe vlrful bradului singuratec ca o frunte In raze. P.L, 39/9 [Pr. 1], 0 (Construcţie mclaforică) Raza inocentei v. inocentă [V. 1). Q (Metaforic) Perspectivă. O rază de speranfă In acea amabilă mihnire a fetei. P.L. 90/36 [Pr. 1). Q (Metaforic) Imagine fugară, impresie. Simic, doar snvenirea surisutui lău lin S'imic decit o rază din fafa la senină. Din ochiul tău senin. 0.1 20/23 [Y. 1). + Sclipire, lucire. O vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea să plece. Sub raza ei mă lasă a petrece Şi cinluri nouă smulge tu din liră-mi. O.I 120/7 [Y. 1).
     2, Fig. Pilplire, licărire. Q (In conlexl figurat; personificare; Te-am văzul, femeie stearpă, fără suflet, fără foc. Şi-am făcut din tine-un Inger, blind ca ziua de magie, Cind in viafa pustiită rtde-o rază de noroc. O.I 29/20 [V. 11, Q (Construcţie metaforică) Raza (jindului etern v. gind [Y. IJ. Q (Metaforic) Privire, uitătură. Ar voi In a tui bra/e să o fină-n veci de veci, Dezgheflnd cu săruta-rea-i raza ochilor ei reci. O.I 162/10. O lasă-mi capul meu pe sin, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce. O.I 179/11. In nopţi cu lună el tşi lepăda rasa şi-şi punea mantie de cavaler, In care veghea sub sliclitoare• le-i fereşte . . . plnă ce razele ochilor ei alunecau adtnc In ochii lui cei negri. P.L. 46/6; cf. O.I 191/18; O.IV 430/17 IV. 4; Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. rază (O.I 19/11,20/23, 29/20, 32/28.37/13,38/28, 4 1,22, 50/20,132/19,158/1,168/26, 171/18, 181/2, 191/18; O.IV 430/17; P.L. 7/29, 14/18,
 49/15, 49/35, 51/41, 67/16, 90/36), raza (O.I 29/24, 56/9, 120/7, 130/20, 133/4. 133/6, 136/16, 162/10, 179/11, 205/8, 234/7), g. d. raze (O.I 133/3; P.L. 97/39); pl. n. ac. raze (O.I 29/10, 29/15, 30/1, 37/12, 38/6, 41/3, 50/7, 66/11, 98/5, 175/25, 230/4, 230/10, 231/9; O.IV 364/8; P.L. 7/22, 18/26, 20/21, 20/26, 23/9, 23/16, 23/30, 39/9, 50/4, 51/29), «2* (O.I 152/25), razele (O.I 13/13, 76/26, 171/22; P.L. 4/15, 7/25, 12/37, 26/30, 32/1, 37/8, 46/6, 50/14, 64/11, 73/36, 92/29).
     nAZEM s. n. (Mold., Transilv.; şi tn forma razim) F i g. Sprijin, ajutor, ocrotire. S-o fii bine minle Pe nefericita, dulce şi cuminte, Fără nici un razim. O.IV 365/19 |V. 1). <0* Loc. adj. Fără razem = nemotivat. A fost crudă-nvinuirea, A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond. O.I 30/22 |V. 1).
     —  Variantă : rizlm (O.IV 365/19) s.n.
     nAZIM s. n. v. razem.
     RAb6j s. n. (în expr.) A insămna pe răboj = a nota, a înregistra. Q (In context figurat) De pe galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le insamnă pe răboj. O.I 130/26 [V. 1).
     rACEAlA s. f. Fi g. Indiferentă, nepăsare. — De cind le-am văzut, de cind ştii tu — căci lu şIii că eu le iubesc — şi totdeauna această răceală, cind eşti singură cu mine. P.L. 69/5. Da! zise ea foarte rece, d-ta ştii că eu te iubesc, sigur. Da. O, astă răceală! Tu mă omori, Elis! P.L. 70/25. Lasă-mă In mlndria şi răceala mea. P.L. 87/32 (Pr. 3|.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. răceală (P.L. 69/5, 70/25), răceala (P.L. 87/32).
     RACII fr A s. f. Plantă (Salix fragilis). E-un miros de tei In cringuri, Dulce-i umbra de răchifi. O.I 210/22. In mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei şi răchitelor din jurul lui, esle o nouă insulă mică. P.L. 79/5 |V. 1 ; Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale ; pl. n. ac. răebltl (P.L. 79/5), g.d. răchitelor (O.I 210/22).
     RAcf vb. IV. Tranz. Fig. A face să-şi piardă clanul, a aduce intr-o stare de indiferentă. Eu singur nu şliu cum să-fi descriu sim(irea ciudată care-mi răceşte inima, adică nu mi-o răceşte attta, dl mi-o face somnolentă. P.L. 89/16 |Pr. 2\.
     RĂCNET s. n. Urlet, strigăt puternic. Prin limbile de /■/ocări, ce-n i>o(uri se frămlnl", Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă. Evul e un cadavru — Paris al lui morminl. O.I 62/19 [V. 1).
     nACNl vb. IY'. Intranz. A striga tare, a ţipa. El ar răcni ca ieii, dar vai! nu poale piinge. O.I 88/14. Cezara era să răcnească. P.L. 84/3; cf. O.I 84/30 {V. 2; Pr. 11. Q (Mclaforic) Sculafi-vă!. .. căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare Ca leul speriat. O.I 24/14 jV. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. răcneşte (O.I 24/14); conj. prez. 3 sg. 9ă răcnească (P.L. 84/3); opt. prez.
 3 sg. ar răcni (O.I 84/30, 88/14).
— 447 —
     RACOARE s. (. 1. Temperatură uşor scăzută a aerului. Şi la vtnlul din pustie, la răcoarea nopţii brunâ, Piramidele din creşlel aiurind şi jalnic sună. O.I 44/28. Implu aerul văratic de mireasmă şi răcoare A popoarelor de muşte sărbători murmuiloare. O.I 85/15 (V. 2). <C> Loc. adv. De la rieoare = dintr-un loc răcoros. Tresărind sctnteie lacul Şi se leagănă sub soare, Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Şi ascult de la răcoare Pitpalacul. O.I 121/5 [V. 1). + (Adjectival) Răcoros. Picioarele lor Infierbln-tate de nisipul pustiului calcară aluncea In răcoarele şi limpedele plrtu ce curgea din izvor. P.l.. 13/24. Xoaplea inundase pămlnlul cu aerul ei cel negru şi răcoare. P.L. 18'22. Portaie nalle, galerii de-o marmură ca ceara, straiuri de slele albastre pe plafonduri argintoase — ţoale pline de un aer răcoare şi mirositor. P.L. 52/26; cf. P.L. 16/23, 30/19 (Pr. 5).
     2. Răceală, frig. Făt-Frumos bău pulere; ş-un feti de foc nestins li cutreieră cu fiori de răcoare tofi muşchii şi toate vinele lui cele slăbite. P.L. 9/11 (Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. răcoare (O.I 85/15. 121/5; P.L. 9/11, 16/23, 18/22. 30/19, 52 26), răcoarea (O.I 44/28), răcoarele (P.L. 13/24).
     RACOREAlA s. f. Răcoare. E noapte. . . 0 rucoreahi dulce pătrunde prin ferestele deschise, şi Dionis, lungit tn palu-i, tremură tn friguri. P.L. 62/20. Intră tn peşteră. . . o răcoreală binefăcătoare tl cuprinse. P.L. 97/27 [Pr. 2).
     RĂCORf vb. IV. Tranz. şi refl. Fig. A (se) linişti, a (se) potoli. Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi, C-un zimbet faci gtndirea-mi să se-mbete. O.I 200/12. Apoi tşi puse iute mina la ochi iar, pină ce i se răcori sufletul ... apoi ridică un degeţel. P.L. 84/13 (V. 1 ; Pr. 1J.
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. răcoreşti (O.I 200/12), p. s. 3 sg. se răcori (P.L. 84/13).
     RAcORfT, -A adj. Răcoros, răcoritor. Arbori nalţi, verzi, stufoşi răsptndeau o umbră răcorită şi mirositoare. P.L. 13/13. Grădina dedesubtul fereslei. In care adormise Dionis, era de un verde umed şi răcorit după noaptea cu ploaie. P.L. 54/30 [Pr. 2J.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. răcorit (P.L. 54/30). răcorită (P.L. 13/13).
     *  R.AdAşcA s. f. v. rudaşcă.
     rAdAcInA s. f. 1. Partea plantelor carc sc găseşte In pămint. Dumbrăvele lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau In fundul rlutui, ctl părea că din una şi aceeaşi rădăcină un rai se înalţă In lumina zorilor. P.L. 51/20 [Pr. 1}.
     2.     Fig. Origine, izvor, sursă. De la floarea ce cu naivitate minte prin haina ei strălucită . .. plnă la omul, ce acopere cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinică, care ţine cit istoria omenirei, acel stmbure negru şi rău, care-i rădăcina adevărată a viefei şi a faptelor sale. P.L. 47/39 (Pr. l).
     3.     Capăt. Cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi şi gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginile se iveau tn lemnul putred. P.L. 29/21 (Pr. 1].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. rădăcină (P.L. 51/20), rădăcina (P.L. 47/39); pl. n. ac. rădăcinele (P.L. 29/21).
    nAGl'Ş(T, -A adj. Care strigă gros. ,,Arald! strigă crăiasa — tas' fafa să-mi ascund, A'-auzi tu de departe cucuiul răguşit". O.I 98/2 (V. i|. + Cu glasul Înfundat, înăbuşit. £(în contexte figurate) In van mai caut lumea-mi In obositul creier. Căci răguşit, tomnatec. vrăjeşte trist un greier. O.I 71/2 (V. 1|. (Element de personificare) L'n greier răguşit cinta tn sobă. P.L. 45/1. Creieri răguşiţi clntau ca orologii aruncate in iarbă. P.L. 51/26 (Pr. 2|. Q (Adverbial; element de personi(icarc) Se mişc' batalioane a plebei proletare. Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare, Şi clopote de-alarmă răsună răguşii. O.I 62'25. Orologiul zblrnli răguşit o oară. P.L. 62/13 JV. 1 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. răguşit (O.I 71/2, 98 2; P.L. 45/1); pl. n. ac. răguşiţi (P.L. 51/26).
    *  RAmI\E 1 vb. II v. rămlnea.
    R.\MÎ\fe2 vb. II v. rămlnea.
    rAMÎNEA vb. II. (Şi 1^ forma rămini) Intranz.
 I. A sta pe loc, a nu pleca. Singuri voi, slejari. rămlnefi De visaţi la ochii vineţi. Ce luciră penlru mine Vara-n-treagă. O.I 122/15. Şi deasupra mea rămii. Durerea mea de-o curmă, Căci eşti iubirea mea dentli Şi visul meu din urmă. O.I 179/17. Rămiind aici, nu m-ai scăpa, ci m-ai face numai să mor de îngrijire. P.L. 96/29; cf. O.I 110, 188/15; P.L. 3/20, 49/37. 76/40, 95/9, 97/2 (V. 4; Pr. 6], Q (Repetiţie) O rămii, rămii la mine, tu cu viers duios de foc. Zburător cu plete negre, umbră fără de noroc. O.I 80/29. O rămii, rămii la mine. Te iubesc atit de mult! Ale tale doruri loate .Vii/nai eu ştiu să le-ascull. O.I 110/1 [V. 4). <0> Expr. Rămii (sau rămlnefi) cu bine! formulă de ur.irc sau de salut, la despărţire. Rămlnefi dară cu bine, sinte firi vizionare. Ce făceafi valul să cinle, ce puneaţi steaua să zboare. Ce creaţi o altă lume pe-astă lumde noroi. O.I 36/16. Rămii cu bine, fata mea; In curind ne vom vede iar. P.L. 15/27 (V. 1 ; Pr. 1]. Q (Repetiţie) De-acum nu le-oi mai vedea. Rămii, rămii, cu bine! Mă voi feri In calea mea De tine. O.I 187 2 (V. 2). A ră-mînea pe loc v. loc [V. 1|.
    2. A sc găsi sau a ajunge intr-un anumit loc sau tntr-o anumită situaţie, a se menţine sub un anumit aspect sau Intr-un anumit fel. Cind şlii că visu-acesta cu moarte se sfirşeşte Că-n urmă-fi rămin toate astfel cum sunt... atunci te oboseşle elerna alergare. O.I 64/22. Xenţeles rămlne gindul Ce-ţi străbate cinturile. O.IV 396/13. Ia sâ vedem rămas-a mina Cezarei lot la ochi ? P.I.. 84/6 ; cf. O.I 37/20, 68/4, 83/16. 98/31. 102 18. 174,30. 194/8, 198/12, 198/13; P.L. 43/1, 68/4. 77/12, 89/37, 99/29, 100/37 (V.
 11 ; Pr. IJ. ‘O" Expr. A rămînea acelaşi = a nu se schimba. Altul este al tău suflet. Alţii ochii tăi acum, Xumai eu, rămas acelaşi Bal mereu acelaşi drum. O.I 112/11. Poate fiecare vorbă sună diferit In urechile diferifilor oameni —
 —  numai individul, acelaşi rămiind, o aude Inlr-un fel. P.L. 25,2. Crede-mă că, de mii de mii de ori mai mici, numai proporţiile dintre ei să rămiie aceleaşi, oamenii s-or crcde aşa dc mari ca azi. P.L. 47/22 (V. 1 ; Pr. 2). A rămlnea mut v. m u t (V. 2: Pr. 2|. A rămlnea încremenit — a Încremeni dc uimire şi de incintare, a fi uimit. Clnd işi întoarse privirea ca să vadă unde intrase, rămase încremenit de frumuseţa privetişlei. P.L. 98/3 (Pr. 1). Q (Construcţie metaforici) A-l rămlnea (cuiva) pana in cerneală v. p a n â (V. 1).
— 448 —
     A. A dăinui, a nu sc schimba, a fi in continuare acelaşi. Abia conture triste şi umbre au rămas. O.I 69/22. Stimai omu-i schimbător. Pe pămint rătăcitor, Iar noi tocului ne ţinem, Cum am fost aşa rămtnem. O.I 121/6. Frumos au înmărmurit ochii lui tn negurile gtndirii mele, precum ar rămini prin nouri, pe bolta întunecoasă, două. .. stele. P.L. 31/12; cf. O.I 37/18, 60/1, 69/28, 82/35, 128/7, 17-1,26, 175/28, 178'9. 212 5 ; IU.. 27/2, 43/11, 64/24, 80/7, 95/27 [V. 11; Pr. 6]. Q (In contcxtc figurate) Căci rămine stincă, deşi moare natul. O.I 15/7. Tu le vezi primind elenii cei imberbi in a tor ctas, Plnă ctnit din şcoala ţoală o ruină a rămas. 0.1 140/14. închipuieşte-ţi câ dintr-un om cu simţire, dintr-un om aievea n-ar rămini nimic, decit o litiu/ă. întrupată desperare. IM.. 56.2 |Y. 2; Pr. 1).
     {. A sc menţine, a sc păstra. Locul hienei il luă cet rorbure/. Locul cruzimei vechie cel tins şi pizmătareţ, 1'innulc se schimbară, dar răut a rămas. O.I 61 ,'5. Se-putiiul fi învăţător public, pentru că rămăsese tn legea lui, fusese chemat de domnul Moldovei cu dascăl de matematică. IM., in,39. l'rma rămine neşteursă in inima mea. IM.. 90. [; cf. o.i 202'l(i | V. 2: l’r. 2|. Q (Conslrucţic mclaforică) A răminen in umbrii .«Nulă v. umbră [Y. 1). + A fi in posesia cuiva. Din ce in n> mai vie o simte-n a lui braţe Şi ştie cti de-acumu a lui rămtnc-n veci. O.I 9.V25 |Y. 1|.
     5.   A sc menţine ca un rest după consumarea părţii cu carc făcca un toi. Mina ea la ochi şi-o ţine, Toate minţite-şi adună, Să ia lumea-n cap, nebună, Parc-atita-i mai rămine. O.I 102 21. Trupul ei se risipea tn aer. de nu rămineau decit oasele. P.L. 20 34. Şi nu rămine decit urciorul de lut, in care au ars lumina unei vieţi bogate. P.L. 98,27 [Y. 1 ; Pr. 2). O Expr. A nu rămânea decit praf (din cincva sau din ccva) v. praf [Pr. 1|.
     —     Forme gramalicalc: ind. prez. 2 sg. rămil (P.L. 43/11). 3 sg. rămine (O.I 15/7. 60/1, 82 35, 95/25, 98/31. 102/18. 102 24 137/1, 212/5; O.IY 396/13 ; l'.L. 43/1, >9,37. 80,'7. 89:37. 90/4. 98 27). 1 pl. rămincm (O.I 124/6),
 3    pl. rămin (O.I 64 22), imp. 3 sg. riimînea (P.L. 52 35), 3 pl. rămînenn (P.L. 20/31). p.s. 3 sg. rămase (P.L. 17.12. 95 39, 98.3, 100 37). p.c. 2 sg. ni rAmas ; (O.I 33 1(>: P.l.. 99 2!l). 3 sg. a rămas (0.1 (il 5, 68,1. 140/14 ; P.L. 11122. 8 l/li), 3 pl. »u răinns (O.I 52 <). 69/22, 69/28; P.L. 76/40). ni. m. c. p. 3 sn. rămăsese (P.L. 27,2, 40/39, ii4,21. 95,27). viit. 3 sg. va răminea (O.I 175/28); conj. prez. 2 sjj. sA rămii (P.L. 972l, 3 sg. sA rămîle (P.L. 47 22), rătuiie (O.I 107/15). 3 pl. răntiie (O.I 174/26); opt. prez. 2 s". ai rămine (P.L. 95/9), 3 sg. ar rAmlne (P.L. 31 12. 5<>.2(, p. 3 sg. ar fl rămas (P.L. 68/4); imper.
 2    sf>. răntii (O.I «0,29, 80,29, 110, 110/1, 110/1, 128/7, 174/30. 187/2. 187/2, 188/15. 194'8. 198/12, 198/13; P.L. 15.27). 2 pl. răntine|i (O.I 36/16, 122 15, 149/31); ger. rămiind (P.L. 25,2, 96/29); part. rămas (O.I 37/18, 37/23, 112 11. 202,10, 228/12), rămosfl (P.L. 3/20). - Accentuat şi: (imper. 2 pl) rămineţi (O.I 149/31) —Varianta : (Mold., Transilv.) rAntine (P.L. 31/12, 56/2, 95/9) vb. II.
     RĂMINE.^ -fcA s. f. Diminutiv al lui ramură. Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună. Se ascund in rămurele — Şoapte bună. O.I 207/3. Pesle virf de rămu-rele Trec in stoluri rindurele, Ducind gtndurile mele Şi norocul meu cu ele. O.I 214/14 (V. 2].
     HĂMLUOS, -OAsA adj. Cu multe ramuri. împreju• ru-ne s-adună Ale curţii mindre neamuri . . . Cerbi cu
 coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte. O.I 101/19
 IV.   1).
     IIAnI vb. IV. Tranz. A face o rană. Q (Conslrucţic mctaforică) A răni întunecimea cu pete de jeratic
 v. Intunccime (V. 1|. Q (Mctaforic) A tulbura; a îndurera. întreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit tnger cu fafa cea pată? O.I 37/21 |V. 1). Q (Metaforic) A facc să slăbească. 0 zare de lumină s-arată-n răsărit, Viaţa trecătoare din peplu-mi a rănit. O.I 98/4 (V. 1|.
     —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. rănesc (O.I 9fi/7). p.c. 3 sg. » rănit (O.I 98/4); part. rAnlt (O.I 37/21).
     rÂPEOE adv. v. repede2.
     RÂPEJl'XE s. f. (Regional) Rcpcziciune, Iuţeală._ Voi urmafi cu răpejune cugetările regine, Ctnd plutind pe aripi stnte pintre stelele senine. Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeţi. O.I 35/22. Ei trec tn răpejune de riuri fără punţi. Coroanele in fugă le fulgeră pe frttnfi.
 O.I 98/13 jv. 2).
     «\PEZf vb. IV v. repezi.
     IlApf vb. IV. I. Tranz. A lua (cu sila şi a duce cu sine). Orice încercare de-a o răpi a fost deşartă. P.L. 11/3. De răpit nu mă poţi răpi pină ce nu-i avi un cal asemene cu acela ce-l are tatăl meu. P.L. 14/19. Su mai e Făt-Frumos să mă răpească. IM.. 14/41 ; cf. P.L. 11/10, 14/11, 14/32, 79/41 [Pr.8]. Q (în contcxt figurat) Ş-acela Intre oameni devină cel fntii Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-oi pune căpătli. O.I 115/26 (V. 1], Q (Mclaforic; element dc personificare; cu subiectul ,.moartea”) A lua dintre cei vii. n curma firul vieţii. Dă-mt inapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit. O.I 93/19 [V. 1],
     2. Tranz, şi r c f 1. A (sc) Incinta, a (sc) transporta Inlr-un domeniu ireal. Apărind divinizată, Răpişi sufletu• mi in dor. O. [ 18/8. Dispărind divinizată, Răpişi sufletu-mi in dor. O.I 19/16. El se da tot mai aproape Şi cerşea copilăreşte ; Al ei suflet se răpeşte. De inchide-a ei pleoape. O.I 104/3. i u te văd răpit de farmec Cum ingini cu glas d'tmol, în a apei strălucire întinzind piciorul gol. O.I 110/13 [V. 4).
     —     Fornu- gramalicalc : ind. prez. 3 sg. răpeşte (P.L. 70/41), se rApeşte (O.I 104/3). p.s. 2 sg. răpiţi (O.I 18/8, 19/1G), p.c. 3 sg. a răpit (O.I 93/19); conj piez. 1 sg. să răpesc (P.L. 11/10), 3 sg. să răpească (P.L. 14/32, 14/41); opt. prez. 3 sg. nr răpi (O.I 115/26); inf. (a) răpi (P.L.
 11,3, 14/11, 14/19); pari. răpit (O.I 110/13); supin d* răpit (P.L. 14/19).
     IlApfltE s. f. F i g. încintarcţ desfătare, extaz. Idol lu! răpire minţii! Cu ochi mari şi părul des, Pentr-o inimă fecioară mindru idol ţi-ai ales! O.I 80/7 (V. 1].
     ItÂrfT. -A adj. F i g. înclnlat, tcrmccat, vrăjit. Cind cu lotului răpită Se-ndoi spre el din şele, El înceată din cintare Şi-i grăi cu grai de jele. O.I 67/9 (V. 1].
     RĂPITOR, -OARE adj. Fig. Znclntălor, fermecător. De-aş avi şi eu o floare, Mlndră, dulce, răpitoare Ca şi florile din mai. O.I 2/2 (V. 1].
— 449 —
    RAptiNE vb. III. Refl. A fi distrus, a pieri, a se stinge. Expr. A I se răpune (cuiva) viata v. viată |V. 1).
    —      Formă gramaticală : ind. prez. 3 sg. se răpune (O.I 84/32).
    RARf vb. IV. Tranz. 1. A face mai rar, mai puţin compact. Ziua scade, noaplea creş(e şi frunzişul mi-l răreşte. O.I 214/7 (V. 1|.
    2. A Încetini ritmul unor acţiuni. Expr. A-şi rări pasul v. pas |V. 1).
    —  Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. răreşte (O.I
214/7); ger. rărindu- (O.IV 333/5).                    '
    rArIT. -A adj. Devenit mai rar, mai distanţat’ mai puţin compact decit de obicei. Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie. O.I 148/15 [V. 1). Q (Metaforic, despre lumină) Mai puţin intens, mai slab. Iar prin lumina cea rărilă, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zină liniştită. Cu ochii mari, cu umeri goi. O.I 228/21 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. rărită (O.I 228/21); pl. rărite (O.I 148/15).
    rArVXCHI s. m. Adincul trupului omencsc, considerat ca sediu al vitalităţii sau aJ sensibilităţii. Vu văd lungiţi pe palul juneţii ce-aţi spurcat-o Sufllnd din gură boala viefei ce-aţi urmat-o Şi arşi pln-in rărunchi. 0.1 24/3 (V. 1). Q (în context figurat) Dinlr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemişcaţi doi ochi de jeralec, a căror raze roşii ca focul ars pătrundeau In rărunchii fetei. P.L. 18/26
(Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: pl. n. ac. rărunchi (O.I 21/3), rărunchii (P.L. 18/26).
    RAsARi vb. IV. (Mai ales la pers. 3) Intranz.
1.  (Despre plante) A încolţi, a creşte. Iar din inima tui simte un copac cum că răsare. O.I 142/22 |V. 1]. + A ieşi la suprafaţă^ a izvorî, a se ivi. Răsărit din sfinle-izooară. Nilul mişc-a tui legendă şi oglinda-i gatben-ctară. O.I 43/10. Au zidit munle pe munte in anlica lor irufie, 1-a-mbrăcal cu-arginl ca-n soare să lucească intr-un lanţ Şi să pară răcărilă din visările pustiei, Din nisipuri argin-loase in mişcarea vijeliei. O.I 43/19. A’e-om culca Ungă izvorul -Ce răsare sub un tei. O.I 101/4 [V. 3J. + (Despre oameni) A se naşte, a căpăta viaţă. Părlnd pe veci a răsări, Din urmă moartea-l paşte. Căci toţi se nasc spre a muri Şi mor spre a se naşle. O.I 178/5. Omul cel vecinic, din care răsar toi şirul de oameni trecători, il are fiecare Ungă sine. P.L. 42/3 [V. 1 ; Pr. 1). Q (Metaforic) Atlla murmur de izvor, Allt senin de stele, Şi un allt de trisl amor Am In-ţropcl tn ele! Din ce noian îndepărtat Ar/ răsărit tn mine! O.I 184/14. Roiuri de unde răsărind dininima pă-mlnlului le-a spus [Iăutar.lor] cum clntă ursitorile clnd urzesc binele oamenilor. P.L. 23/18 [V. 1 ; Pr. 1).
    2.     (Despre aştri) A se arăta la orizont, a apărea pe cer. Să mi se pară cum că creşti De cum răsare luna. O.I 185/6. Ctnd unul trece, altul vine In astă lume a-l urma, Precum ctnd soarele apune El şi răsare undeva. O.I 204/8. La steaua care-a răsărit E-o cate-atlt de lungă Că mii de ani i-au trebuii Luminii să ne-ajungă. O.I 234/1 ; cf.
O.I 132/28, 175/13, 177/18 [V. 6]. (Cu o precizare care arată locul de unde apare un astru) Pe un deal răsare tuna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri şi
castelul singuratic. O.I 76/15. Căci esle sara-n asfinţit Şi noaptea o să-nceapă ; Răsare luna liniştii Şi Iremurlnd din apă. O.I 179/3. Răsărea dintre stinci bălrtne luna cea palidă ca faţa unei feţe moarte. P.L. 11/21 ; cf. O.I 167/14, 186/10, 218/1; P.L. 5/23 [V. 5; Pr. 2).
    3.    A se ivi, a apărea, a se arăta. Şi eu trec de-a lung de maluri, Parc-ascutt şi parc-aşlept Ea din trestii să răsară Şi să-mi cadă lin pe piept. O.I 74/7. Din zare depărtată răsar-un slot de corbi, Să-ntunece toi cerul pe ochii mei cei orbi. O.I 128/3. Vedea răsărind domni tn haine de aur şi samur. P.I.. 37,2') ; cf. O.I 117/10, 118/9, 120/21, 121/23. 128/5, 172/19, 232/11; O.IV 361, 361/1, 432/6; P.L. 17/3, 46/1 [V. 12: Pr. 3). Q (în context figurat) Din valurile vremii iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung. bătăi. O.I 213.1 [V. 1]. <> Expr. A răsuri in calea (cuiva) v. cale (V. I). + A ieşi In evidenţă despriiizlndu-se dintr-un cadru, a se înălţa, a se ridica. Drept asupra mărei. se oglindea In fundul ei o măreaţă stincă de granit, din care răsărea ca un cuib alb o cetate frumoasă. P.L. 11/33. Din zidurile arcate răsăreau ferestre strălucite. P.L. 11/35. V«ru răsărind, din stinci pă-durene, o mănăstire veche. P.L. 97/6 [Pr. 3].
    ■\. A sări. Q (Metaforic) Iar izvorul prins de vrajă, Răsărea sunind din valuri. O.I 103/18; cf. O.I 104/32
 IV.   2],
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. răsai (O.I 117/10, 117/18, 213/1, 232/11; O.IV 432/6), 2 sg. răsare (O.I 76/15, 101/4, 128/3. 128/5. 132/28, 142,22, 167/14, 179/3, 185/6, 186/10, 204/8), 3 pl. răsar (O.I 177/28, 218/1 ; P.L. 42/3), imp. 3 sg. răsărea (O.I 103/18, 104/32; P.L. 11/21, 11/33), 3 pl. răsăreau (P.L. 11/35), p.s. 2 sg. răsărişi (0*1 199/5), p.c. a răsărit (O.I 234/1), 3 pl. au răsărit (O.I 184/14), m. m. c. p. 3 sg. răsărise (P.L. 5/23): conj. prez. 2 s". să răsni (O.I 118/9. 172/19), 3 sg. să răsară (O.I 74/7, 121/23); imper. 2 sg. răsai (O.I 12').'2I ; O.IV 361, 361/1); inf. a răsări (O.I 178/5); ger. răsărind (P.L. 17/3, 23/18, 37/25, 46/1, 97/6); part. răsărit (O.I 43/10, 175/13). răsărită ( O.I 43/19).
    I<.\sAr(HE s. f. Acţiunea de a răsări; răsărit (1). Q (Comparaţie) Tu nici nu ştii a ta apropiere Cum inima-mi de-adinc o linişteşte Ca răsărirea stelei In tăcere.
 0.1   120/11 [V. 1|.
    nASÂRfT s. n. I. Apariţia unui astru pc cer; răsărire.
 1.una Iremură pe codri, se aprinde, se măreşie. . . Iar stejarii par o strajă de giganţi ce-o înconjoară, Răsăritul ei pă:indu-l ca pe-o tainică comoară. O.I 152/10 [V. 1).
    2. Parte a orizontului de unde răsare soarele. O zare de lumină se-arată-n răsărit. O.I 98/3. Soarele ieşind din rusăril privea la ei cu drag. P.L. 9/34 [V. 1; Pr. 1].
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. răsărit (O.I 98/3 ; P.L. 9/34), răsăritul (O.I 152/10).
    RAsARITOR, -OARE adj. Care este In curs de a răsări. Streşine vechi, peste care vărsa o viorie lumină răsă-ritnarea lună. P.L. 39/26 [Pr, 1],
    R.\SCOLf vb. IV. T r a n z. şi i n t r a n z. A răvăşi, a scotoci. Şi-n asemenea cărţi el răscolea c-un fel de patimă. P.L. 61/28. El, moştenitorul firesc al aceslui locaş de pace. a acestei grădini inchise ca o odaie, răscoli cărţile, cari erau toate alese şi-i promiteau multă petrecere. P.L. 99/2 [Pr. 2].
— 450 —
 + R e I1. A sc pune In mişcare, a sc agila. Eu simt sub picioarele mele răscolindu-se năşi pul. P.I.. 19/34. /orii din întinsele pustii se răscoleau din nâsip schelete nalte. P.L. 20/22 |Pr. 2|. + T r a n z. Fig. A frămlnta, a tulbura. Baba scirşni tlin ilinfi ca apucata, dar apoi tşi slrlnse moara cea hlrbuilu de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestrifă. l'.L. 18/13 (Pr. 1).
     —      Forme gramaticali*: imi. imp. 3 sg. răscolea (P.L. 18/31. 61/28), 3 pl. răscoleau (P.L. 20/22), p. s. 3 sg. răscoli (l'.L. D5)2); Rit. ruscolindii-se (P.L. 19/34).
     RAsCOLlT, -A adj. Pus in mişcare, pornit. Pentru-a crucii biruinţă se mişcară riuri-rturi Ori din codri răscolite, ori stirnitf din pustiuri. O.I 1IG/3I [V. 1|.
     llAsCl'LA vil. I. Tranz. A stirni, a incita, a aţlţa. El răscoală In popoare a distrugerii scinteie Şi in inimi pustiite samtină gindiri rebele. O.I ?>] 27. El prezentul tl răscoală cu-a gintliriior lui faimă Contra lut ce grămădiră veacuri lumji şi frunţi măreţe. O.I i»2.1 •"> |V. 2).
     HAsFIHA vl>. I. Tranz. A Impr'işlia, a râspindi. Minele mici şi unite pt pept. părul despletit şi răsfirat pe stn, ochii mari. închişi şi adincifi in frunte, aslfeli ea era frumoasă, dar părea moartă. P.I.. 9,-37 [Pr. 1). Q (tn contcxt figurat) Sculafi-vă!. . . căci anii trecutului se-n-şiră. In şiruri triumfate stindardul it răsfiră, Căci Roma a-nviat. O.I 218 |Y. 1). Q (Mctaforic) A risipi. Iar in norul de profume, Două suflete de flori, Le desparte-a nopfii mire Cu fantastica-i soptire, I.e răsfiră, pină mor. O.I 14/5 |Y. 1).
     —      Forme granialicalc : ind. prez. 3 sg. răsfiră (O.I 14/5, 21,8); part. răsfirat (P.L. 9/37). — Scris ţi; res-
     nĂSFIR.Vr, *A adj. 1. (Despre păr) Despletit, des-fâcul. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăşlie. O.I 797 |V. 1).
     2. Depărtat unul dc altul, aşezai la distanţă. Şi pesle arbori răsfirafi Jiăsare blinda tună. O.I lKli/9 (V. 1).
     —      Forme gramaticale ; sg. n. ac. răsfiratul (O.I 79/7); pl. n. ac. răsfira)! (0.1 186/9). — Scris: resifrat.
     llASFOl vb. IV. Intranz. A întoarce foile unei cărţi. Dar. ori de unde-i începe, răsfoind tot ta a şoptea filă. o limpezime dumnezeiască e tn fiecare şir. P. L. -13/1 [Pr. 1|.
     HAsFHÎNGli vl>. III. 1. Tranz. şi refl. A (se) proiecta, a (sc) rcllccta. Pe un mur înalt si rece de o marmură curată, Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină, Se răsfrtnge ca-n oglindă a copilei umbră plină — Umbra ei, ce ca şi dinsa stă In rugă-ngenuncheată. O.I 51/3. A faclelor lucire răzbind prin pinza fină Iiăsfrlng o dureroasă lumină din lumină. 0.1 90/13. Umbra ei se răsfrlngea tn părete. P.L. 49/33 [V. 2; Pr. 1).
     2. T r a n z. A oglindi, a rillicla. Iar riul suspină d« bttnda-i durere Poetic murmur, Pe-ogtinda-i de unde risfrtnge-n tăcere Fantastic purpur. O.I 3/15. .S'e ridica un mlndru palat de o marmură. . . atit de lucic, incit In ziduri răsfrlngea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă şi luncă, lac şi ţărmuri. P.L. 5,29. Oglinzile lucii a valurilor lui răsfrlng In adine icoanele stelelor, tncil, uilindu-te tn el, pari a te uita tn cer. P.L. 51/lf> | V. 1 ; Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. r&slringe (O.I 3/15), sc răsfringe (O.I 51/3), 3 pl. răsfrlng (O.I 96/13; P.L. 51/15), imp. 3 sg. răsfrîngen (P.L. 5/29), se rfisfrin-gea (P.L. 49/33). - Scris şi: resfrtnge.
    nASGfc.ME vb. III. Intranz. A scoalc sunete puternice dc durere. Q (Metaforic) Ca lira sfărtmală Ce răsgcme-ngrozilor, Clnd o mină tnghetală Rumpe coardele-n fior. O.I 18/18 (V. 1).
    n.VSIPf vb. IV v. risipi,
    RÂSl'/XTENi; s. f. (Mold.) Răscruce. Dar sufletul ei cine ştie pe la cite răspinteni stă. P.L. 17/27 [Pr. 1).
    RĂSPlXnf vb. IV. 1. Tranz. A Împrăştia, iîua-pinde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin. O.I 3/9. Chiar moarlea ce răspinde leroare-n omenire, Prin vinele vibrlnde ghefoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme tn dulce liniştire. In visuri fericite m-ar duce călră nori. O.I 8/9. Pe Ungă el arbori nalfi, verzi, stufoşi răsptndeau o umbră răcorită. P.L. 13/13. Ardeau lămpi somnoroase răsptn-dind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat. P.L. 27/24 (V. 2; Pr. 2],
    2, Tranz. şi refl. A (sc) propaga, a (sc) răzleţi. Jeniccri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii Vin de-n-lunecă pămlntul la Rovine in clmpii; Răsptndindu-se in roiuri intind corturile mari. O.I 146/3 (V. 1|.
    —      Forinc gramaticale: ind. prez. 3 sg. răspinde (O.I 3/9, 8/9), imp. 3 pl. răspândeau (P.L. 13/13); ger. răs-pindiiid (P.L. 27/24), răspindindu-se (O.I 146/3).
    •nAsPiXTIG s. f. v. răspiotene.
    nASPL.VrA s. f. Recompensă. Religia — o frază de dinşii inventată Ca cu a ei pulere să vă aplece-n jug. Căci de-ar lipsi din inimi speranfa de răsplată. După ce-amar munciră/i mizeri viafa toată. O.I 59/8. Atunci cind după moarte răsplată nu v-aşleaptă, Face fi ca-n astă lume să aibâ parte dreaptă, Egală fiecare, şi să trăim ca frafi! O.I 60/13. Ea-l pune să-şi aleagă drept răsplată un minz. P.L. 15/7; cf. O.I 53/8 [V. 3; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticala : sg. n. ac. răsplată (O.I 59/8, 60/13, P.L. 15/7), răsplata (O.I 53/8).
    R.\SPL.\Tf vb. IV. Tranz. A acorda cuiva o recompensă. Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea Şi v-a făcui să credefi că vefi fi răsplătifi. O.I 59/12 (V. 1).
    Refl. pas. Am crezut că am dreptul dc-a despre/ui omorul unui om ce mă iubeşte. . .mi s-a răsplătit cumplit acesl dispref cu aceeaşi măsură. P.L. 89/32 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. p. c. 3 sg. s-a răsplătit (P.L. 89/32), viit. 2 pl. veţi II răsplătifi (O.I 59/12).
    RASPIjNDE vl>. III. I. Tranz. şi intranz. A da un răspuns, a rcplica. Eu caut a răspunde, nu ştiu ce să răspund. O.I 91/1". O dezmiardă ş-o întreabă, Iar ea fafa şi-o ascunde Şi aşa tle-ncct răspunde Cu o voce dulce, slabă. O.I 104(15. — Tu eşti? răspunse o voce dragă şi molatică. -Eu... P.L. 49/8; cf. O.I 137/13; P.L. 8/10, 14/33, 14/39, 15/13, 17/24, 41/15, 45/14. 49/37, 80/34, 87/8, 88/7, 102,20 [V. 4 ; Pr. 13]. <> (R c f I . impers.) Umbra lui ii şoptea in ginduri lungi tocmai ceea ce voia el să i se răspundă. P.L. 46/18 (Pr.l). Q (Element dc personificare)
— 451 -
Şi pasărea cinlă suspine-imitlndă Un cintec de-am tr, Ecou-i răspunde cu uocea-i Duindă La pllnsu-i de dor. O.I 3/19. Tinguiosul bucium sună, L-ascutlăm cu-alita drag...îi răspunde, codrul verde Itnguiosşi dureros. O.I 209/21. —Făt-Frumos iţi fură fata, răspunse calul năzdrăvan. P.L. 21/17 ; cl. O.I 122/13; P.L. 21/21 |V. 3; Pr. 2].
    2. Intranz. A facc legătura, a comunica. Vn cerdac lung, umbrit şi multicolon răspunde c-o scară, ce dă-n curte. P.L. 73/18 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. răspunde (O.I 3/19, 104/15, 209/21 ; P.L. 41/15, 45/14, 73/18), 3 pl. răspund (P.L. 87/8), p.s. 3 sg. răspunde (P.L. 8/10, 11 11/39, 15/13, 17/24, 21/17, 21/21, 49/8, 49/34, 88/7) p. c. 1 sg. am răspuns (O.I 122/13), viit. 2 sg. vei răspunde (O.I 137/13; P.L. 80/34); conj. prez. 1 sg. sâ răspund (O.I 91/17), 3 sg. să se răspundă (P.L. II), 18); inf. (a) răspunde (O.I 91/17; P.L. 102/20).
    RĂSPUNS s. n. Ceea cc sc comunică cuiva carc întreabă ; rcplici». Sărutări erau răspunsul La-nlrebări îndeosebi, Şi de alle cele-n lume X-aveai vreme să întrebi. O.I 112/21. De cite ori am aşteptat o şoaptă dc răspuns! O.I 191/10 [V. 2].
    —      Forme gramaticale, sg.n.ac. răspuns (O.I 191,'10), răspunsul (O.I 112/21).
    RĂSPUTERE s. f. (In loc. adv.) Din răsputere = cu toate forţele, foarte tare. Departe vede-oraşul pe sub un arc de pară, Şi lumea nebunise gemtnd din răsputere. O.I 94/35 IV. 1].
    RĂSTIMP s. n. (In loc piep.) tn răstimpul - In intervalul, In răgazul avut. Făt-Frumos se avintă pe el (cal] şi-n răstimpul cltorva ginduri fericite ajunse la castelul încolţit al Genarului. P. L. 21/5 |Pr. 1],
    RĂSTIT, -Ă adj. Cu glas aspru, enervat. Eu nu sunt periculoasă ! zise ea răstită. P.L. G3/21 |Pr. 1].
    RĂSTOACĂ s. f. Ylrtej piodus In locul unde o apă curgătoare, puţin adîncă, trece peste prund şi peste bolovani. Vezi izvoare zdruncinate pesle pietre licurind. . .Ele sar tn bulgări fluizi peste prundul din răstoace, în cuibar rotind rfe ape, peste care luna zace. O.I 85/11 [V. 11.
    RĂSTURNA vb. I. T r a n z. şi r e f 1. A (se) prăvăli, a (se) prăbuşi, a (se) rostogoli. Te făleşti că inainte-ţi răsturnata-i valvtrlej Oştile leite-n zalede-mpărafi şi de viteji? O.I 147/25. în genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă. O.I 148/17. Patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, murmură, răstoarnă pietricele. P.L. 78/33; cf. O.I 17/17 |V.3 ; Pr.l] + T r a n z . A răvăşi a da peste cap. «0> Kspr. A răsturna casa cu susul în jos v. sus[Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. răstoarnă fP.L. 78/33), 3 pi. se răstoarnă (O.I 17/17, 148/17), p.c.
2   sg. răsturnat-ui (O.I 147/25); conj. prez. 3 sg. să răstoarne (P.L. 16/32).
    RĂSTURNARE s. f. Doborlre, înlăturare. Q (Construcţie mctaforică) Răsturnări măre|e = revoluţie ; (v.şi flamură, mare2). De afi lipsi din lume. voi cauza-ntunecoasu De răsturnări mărefe, mărirea-radioasă, Cezarul, chiar cezarul de mull ar fi căzui O.I 62/9. (V. 1].
    nĂSLCfT, -A adj. Care a fost supus răsucirii. Q (Glumeţ) O cojiţă de alună trag locusle, podu-t scutur, Cu musteaţa răsucită şede-n ea un mire flutur. O.I 87/1-1 [V. 1].
    RĂSUFLĂ vb. I. 1. Intranz. A respira. Dracii se strimbau rtztnd in beşicele lor şi se dăaeau peste cap, iar Satana işi intinse picioarele lui de cal, răsufllnd din greu. P.L. 43/39. Trecu ca o umbră şi cind inlră tn chilia lui, răsuflă lung. P.L. 44/37. Ea-şi dezbumbă peplariui, sinii ei albi ca zăpada se eliberară din închisoarea lor de catifea şi ea răsuflă adine. P.L. 84/12; cf. P.L. 84/18 (Pr. 4).
    2. Refl. A-şi regăsi respiraţia, a-şi reveni după un efort sau o emoţie-. Slătură şi se răsuflară. Jiaba bău apă, l'ăt-Frumos bău putere. P.l,. 9/9 (Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. răsufla (P.L. 84/12), p. s. 3 sg. răsuflă (P.L. 44/37), 3 pl. se răsuflară (l’.L. 9/9); ger. răsuflind (P.L. -13/39, 84/18).
    RĂSUFLARE s. f. Respiraţie. Cind era soarete-n ameazi firea tăcea, şi Făl-Frumos asculta liniştita ei răsuflare caldă şi umedă. P.L. 10/7 (Pr. 1).
    RĂSUFLAT, -Ă adj. (Despre apă) Stătut, clocit. Mirosind apa din ulcior, uăztnd că ea-i răsuflată şi băhnită presupuse că bătrinul trebuia să fi murit. P.L. 98/41 (Pr. 1],
    RĂSUFLET s. n. Acrul expirat din plămini. Q (tn context figurat) Şi cind sorb al tău răsuflet in suflarea viefii mele Şi cind inima ne creşte de un dor, de-o dulce jele. . . O.I 82/7 (V. lj. Q (Metaforic) Suflet (v. şi turn c, ochi). în două părţi infernul portalele-şi deschide, Spre-a tncăpea cu mia răsufletele hide Tiranilor ce pier! 0.1 25/2 (V. 1].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. răsuflet (O.I 82/7); pl. n. ac. răsufletele (O.I 25 2).
    RĂSUNĂ vb. I. Intranz. 1. A suna (tare şi prelung), a se facc auzit. în dorn răsună voacea-mi de eco repefilă. O.I 25/4. încet, adine răsună etntările de clerici. O.I 88/5. Lătrat cu glas de zimbru răsună in urechi. O.I 93/5; cf. O.I 158/3; P.L. 54/12 [V. 4: Pr. 1|. <> (Subiectul indică lucrul carc produce zgomot lovind alt obiect) Şi clopote de-alarmă răsună răguşit. O.I 62/25. Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare Vin de la clmp ; toaca răsună mai tare. O.I 231/14. în tindă răsunară paşi. P.L. 40/17 ; cf. P.L. 91/13 (V. 2 ; Pr. 2], <0-A vibra. Lin vioarele răsună, iară cobza (ine hangul. O.I 85/38. Mi-aruncă De la stnul lău cel dulce floarea veştedă de luncă, Ca pe coardele ghitarei răsuntnd incel să cadă. O.I 154/3 (V. 2|.          '
    2. A sc umple dc sunete, a vui. Cinta de veselie, de răsuna castelul tatălui ei. P.L. 14/28 (Pr. 1).
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. răsună (O.I 25/4, 62/25, 85/38, 88/5, 93/5, 158/3, 231/14), imp. 3 sg. răsuna (P.L. 14/28), 3 pl. răsunară (P.L. 40/17), p.s. 3 sg. răsună (P.L. 54/12) ; ger. răsunlnd (O.I 154/3 ; P.L. 91/13).
    RĂSUNĂTOR, -OARE adj. Care răsună prelung. Eol pe-a sa arpă bllnd răsunătoare Cint-a nopfii dulce, mistică cintare. O.I 9/22 (V. 1],
    RĂSUNÎND, -A adj. Răsunător. Vrmeze Incă-n cale-fi şi lacrima duioasă, Ce junii lofi o varsă pe trist mormintul tău, Urmeze-fi ea prin zboru-fi tn cînturi tlnguloase, în
— 452 —
ctnluri răsunlnde, suspine-armonioase, Colo, tn Eliseu. O.I 1/21 (V. 1].
    itAşi.\A s. f. Substanţă cleioasă care curgc sau sc cxlrage din diferite planlc, mai ales din coniferc. întunericul îngreuiat cu miros tle răşir.ă a chiliei lui era pătruns numai tle punctul roş ut itnci ctndele. P.I.. 44/38 |Pr. 1).
    W.\T.\Cf vb. IV. 1. Intranz. ;i refl. A pierde drumul, a greşi direcţia. Pr«nm călâtoriut, prin mânji rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese. Lu slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de vini. O.I 11/6. Sin-gura-i amică esle o albină, Rătăcită — cc ştii cum — fn strudu reche. O.IV 365/23. Cu glmiul că s-a rătăcit, tşi mui primbtu ochii de jur împrejur. P.l-, 101/18; cf. P.L. 101/14 [V.2; Pr. 2|. Q 1 n I r a n z. (Metaforic) A sc desprinde. Eşti Iu nolu rătăcită din cintarea sferelor, Ce eternă, nefinită, ingerii o etntă-n cor? O.I 19/1 |V. 1).
    2. Intranz.        A hoinări, a  colinda. Vin' cu  mine,
rulăccşte Pe cururi   cu cotituri. î nde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.  O.I 209/3.  Prin acel întuneric des
şi nepătruns. Făt-Frumos vedea alOinil <> umbră de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu mi ni le ridicate şi palidă. P.L. 9 20 |Pr. 1|.
    :i. I n I r a n z. A ajunge inlr un loc la care    nu sc
gindeâ nimeni. .Vumii-sa. . . ii vorbise adesea de tatăl său; de acel copil cine ştie cum rătăcit tn clasele poporului de jos. P.L. 30/26 [Pr. 1[.
    —     Forme gramalicalc : ind. p. c. 3 sg. s-si rătăcit P.L. 101/18); imper. 2 sg. rătăceşte (0.1 209/5); ger. rătăcind (O.I 11/6; P.L. 9/20); pari. rătăcii (P.L. 30/26, 101/14). rătăcită (O.I 19/1 ; O.IV 365/23).
    RÂTAcfT, -A adj. Răzleţit, înstrăinat, izolat, Şi r.u crede cu in lume singurel şi rătăcit, .Yu-/ găsi un suflet tlnăr ce de line-i îndrăgit. 0.1 80/31. Amindoi vom merge-n lume Rătăciţi şi singurei, Xe-om culca lingă izvorul Ce răsare sub un tei. O.I 101/2 |V, 2], Q (Metaforic) Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Şi din uşi închise, din zidiri deşarte... O.IV 3e-l.ll |V. t'].
    —     Forme gramaticale: sy. n, tic. rfiliicil (O.I 80/31): pl. n. ac. rătăciţi (O.I 101.2), tălăcile (O.IV 361/11).
    HĂTACIT6R. -OAltE adj. (Şi in forma rătăcitori) (Lare rălicişlc. pril.eag. I’oini Iun a fci ui. Creşteau In cer a lui ari/ e: Şi căi de mii de uni Ircctati In lot atitea clipe. Vn cer de stele dedesubt. Deampra-i ier de stele — Părea un fulger ntinherupt Rătăcitor prin ele. O.I 176/16 [V. 1]. O (In conli-xl fijii.ral) Xumai imu-i rchimbător, Pe pămint rătăcitor. Iar noi toiului ne finim. Cum am fost aşa rănilnem. O.I 121 I [V. 11. ©(Metaforic) Lipsii de scop. supus loviturilor soarlei. Şi pentru cine vrei su mori? Intoarce-te, le-ndreaplu Spre-acel pămint rătăcitori Si vezi ce le aşteaptă. O.I 178/27 |V. 1|.
    —  Variantă: rătăcituri, -oâre (O.I 178.27) adj.
    nATAciTOlU. -OARK adj. v. rătăcitor.
    RAtC'XD, -A adj. v. rotund.
    R.\TLTXZfRE s. f. Rotunjime. Indură-te şi lasă privirea-mi s-o consol.. . La dulceu rătunzire a sinilor ce cresc. O.IV 430/9 [V. 1].
    n.VTL'NZfT, -A adj. v. rotunzii.
    RALt 1 adv. 1. Cum nu trebuie, nepotrivit, greşit. Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate. O.I 194/3. Şi-n-felegi din a lor artă Ce e rău şl ce e bine. O.I 196/8. Ea tl crescu rău — dar cum se putea altfel? Il iubea aşa de mull! P.L. 31/16; cf. O.I 198/18; P.L. 26/10 (V.3; Pr. 2|.
    2. (Uneori In construcţie cu ,,a fi”) Neplăcut, supărător. grav. Nu mi s-a urli mie cu binele, ci de tine-i rău. P.l,. 12/18 (Pr. 1|. <£> Loc. adv. Cu atit inai riu v. atlt* (Pr. 1]. «£> Expr. A părea rău dispus v. dispus (Pr. 1]. A-i pireu (cuiva) rău v. părea (V. 4 ; Pr. 2|.
    •i. (Ci- sens întăritor) Foarle lare. Maistre Ruben. te-ai prostit rău. P.L. 61/8 (Pr. 1).
    R.\l’ * s. n. Neplăcere, neajuns, nemulţumire. Şl se poate că spre râul unei ginfi efeminate... Magul, paza răzbunării, a cetit semnul tnlors. O.I 45/1. Cind e-o ina-morare de toi ce e al tău, De-un ztmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău. .. Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi. O.I 232/22 (V. 2). <> Expr. A face rău = a greşi. Faci rău că nu-nveţi pictura. P.l,. 74/27. Eu nu fac nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. P.l,. 74/28 (Pr. 2|. Părere «le rău v. părere (V. 3; Pr. 1). + Pricină de nemulţumire, de nefericire. Sâ le simţi neliber, mic. Să vezi marile-aspirafii că-s reduse la nimic, Că domnesc in lume rele, căror nu te pofi opune. O.I 52/32. Formele se schimbară, dar răul u rămas. O.I61/5. Astea toate te apropie de dlnşii . . . Xu lumina Ce tn lume-ai revărsal-o, ci păcatele şi vina, Oboseala, slăbiciunea, loate relele ce sunt Intr-un mod fatal legate de o mtnă de pămint. O.I 136/1 (V. 3]. ©(Metaforic) Nenorocire, calamilatc. Xu! nu mă voi face comediantul acelui rău, care stăplneşle lumea. P.L. 87/18 [Pr. lj.
    -       Forme gramalicalc : sg. n. ac. râu {O.I 32/9, 127/8, 212/20, 232,22 ; P.L. 69/32, 74/27, 74/28, 87/18), răul (0.1 45/1, 61/5); pl. n. ac. rele (O.I 52/32), relele (O.I 136/1).
    RAL'3, REA adj. I. I. Carc face neajunsuri, neplăccri altora. Un cal fără inimă, care-i mai rău decit unul de rlnd. P.l, 16/11. Omul, ce acopere cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinică. care fine cit istoria omenirei, acel stmbure negru şi rău. care-i rădăcina adevărată a vieţei şi a faptelor sale — egosimut său. P.L. -17/39. Nu-mi va refuza ea. E atit de bună; roi ruga-o să fie rea. P.L. 55/28 [Pr. 3j. <> F.xpr. Rău la inimă v. inimă (Pr. 1[. «^(Substantivat) Voi sunte/i urmaşii Romei ? Nişte răi şi nişle fumeni! O.I 151/1. Tu vezi Că sunt o neruşinată, o rea. P.L. 86/11 [V. 1; Pr. 1|. © (Conslrucţii metaforice). Principiul râu = răutate. Convins ca voi, el (Cezarul] este-n nălţimea-i solitară Lipsită de iubire, cum că principiul rău, Nedreptul şi minciuna al lumii duce frlu. O.I 62/2 (V. 1[. Geniile rele v. geniu (V. 1|. ©(Metaforic) întunecat, sumbru, trist ; (v. şi brun, învineţit, trist). Ctndirile-mi rele sugrum ccle bune. O.I 38/14 (V. 1|.
    2.      Neascultător, răsfăţat, răzgliat. Pajul Cupidon, vicleanul. Mult e rău şi alintat. O.I 108/2 [V. 1).
    3.      Neconform cu regulile moralei. De obiceiuri şi insti-tu/iuni, crescu/e pe temeiul nalurei, se lipesc religiuni stibtec-live, fapte rele şi mizerabile. P.L. 80/41 [Pr. 1).
    \. Neplăcut, ncfnvorabil, care anunţă o supărare. Se-nmul/esc semnele rele, se-mpu/in faptele bune. O.I 44/8 (V. 1|.
    II. 1. Nesalisfăcălor, neizbutit, lipsii de valoare, slab. Astfel incăput pe mina a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate cite nu vor înţelege. O.I 134/3-1 [V. 1).
— 453 —
    2. (Despie vreme) l'rlt. neprieinic, nefavorabil. Cri de-i vremea rea sau bună, Vinlu-mi bale, frunza-mi sună. 0.1 123/25. Şi de-i vremea bună, rea, Mie-mi curge Dunărea. 0.1 121/1 [V. 2).
    —  Forme gramaticale:        sg. n. ac. rău (0.1 62 2:
108/2); P.L. 15/11, 47/39), rea (0.1 123/25. 121/1; P.L. 52/23, 69/8, 86/11): pl. n. ac. răi (O.I 151/1), rele (0.1 9/13, 38/1-1, -14/8, 134/34 ; P.L. 80/41).
    RĂUTATE s. f. 1. (In loc. adv.) Cu răutate -- in mod răutăcios. Pictorul ieşi zimbind cu răutate. P.L. 77/9 [Pr. 1|.
    â. Defect, păcat, slăbiciune. Dar afară de acestea, vor căta vieţii (ale Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandate. O.I 134/36 (V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. răutate (P.L. 77/9); pl. n. ac. răutăţi (O.I 134/36).
    RAvARSA vb. I v. revărsa.
    R.AZBf vb. IV. Intranz. A pătrunde, a străbate. A faclelor lucire răzbind prin pinza fină Răsfrlng o dureroasă lumină din lumină. O.I 96/12 (V. 1].
    R.AZBOf s. n. Conflict armat Intre două state. Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere. . . Cantemir croind la planuri din cufile şi pahară, Betdiman vestind tn versuri pe războiul inimic. O.I 31/12. Bucuroşi le-om duce loale, de e pace, dc-i război. O.I 146/20, Trist mergea In război cu inima nelmbllnzilă. P.L. 3/10; cf. O.I 146/16: P.L. 47/25 [V. 3; Pr. 2). <£• Loc. vb. A purla război v. purta [Pr. 2]. <0> Expr. A lupta război v. 1 u p t a [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. război (0.1 116/16. 146/20; P.L. 3/7, 3/19), războiul (0-1 31/12); pl. n. ac. războaie (P.L. 47/25, 50/39), războaiele (O.I 56/21).
    rAzBL\A vb. I. Refl. A-şi face singur dreptate. Q (Element de personificare) Aslfeli Iţi e clntarea, bălrlnc Heliade, Cum curge profeţia unei ieremiade, Cum se ruz-bun-un vifor zburlnd din nor In nor. O.I 17/21 |Y. 1).
    RĂZBUNARE s.f. Acţiunea de a se răzbuna. Vis de răzbunare negru ca morminlul, Spada la de stnge duşman fumeglnd. .. Spună lumii large steaguri tricohare. Spună ce-i poporul mare, românesc. O.I 15/9. Murindului speranţa, lurbărei răzbunarea. Profetului blestemul, credinţei Dumnezeu, La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea, Ximic, nimica eu. O.I 20/17 [V. 2]. Q (Metaforic) Pedeapsa zeilor (?). Magul, paza răzbunării, a cetit semnul întors. O.I 45/3 (V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. răzbunare (O.I 15/9). răzbunarea (O.I 20/17), g. d. răzbunării (O.I 15/3).
    R.AzIM.A vb. I v. rezema.
    RAZVRATf vb. IV. Tranz. A răscula, a incita la revoltă. Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gindul. . . Visind că loată lumea Imi asculta cuvlnlul. O.I 88/18 (V. 1].
    READICE vb. III. Tranz. A face să revină. Dar atuncea grieri, şoareci, Cu uşor-mărunlul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. O.I 10(3/31V, ţ|.
     REAL, -A adj. Adevărat, nefalsificat. El e nevoii să împodobească cu flori şi c-o aparenţă de profundă înţelepciune mizeria existentei, pentru a inşela In şcoală şi in bist-rică pe tucanii cei mici, cari intră abia In scenă, asupra valorii viefei reale. l'.L. 81/37 [Pr. IJ.
     REALITATE s. f. Kxistenţă obiectivă : lucru real, stare de fapt: p. exl. adevăr. L'n dialog, şi cu loate astea, dacă voia să cuprindă realitatea lui. nu era dectt un dialog al cugetărilor lui proprii. P.L. 45/15. Fusese vis visul fui cel allt de aievea sau f iscse realitate de soiul vizionar a luată realitatea omenească. P.L. 51'37 —38. Ei vor fi găsit elementele constitutive a vieţii lui suflelesli In realitate. P.L. 61/32; cf. P.L. 23/10. 62'2'j, 74/17, 77/32 |Pr. 8].
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. realitate (P.L. 54/37, 62 2), 61/32, 77/32). realitatea (P.L. 45/15, 54/38, 74/17), «. (I. realităţii (P.L. 2810).
     REALIZA vb. I. R e f 1. A se Îndeplini, a se înfăptui. Voinţele ţi se realizează după gindirea la. P.L. 42/10 [Pr. 1).
     REALIZARE s. f. înfăptuire, Îndeplinire. El Infelese sensul, dar si neputinţa realizarel viselor iui. P.L. 55/7 (Pr. 1|.      '
     REAMINTI vb. IV. Tranz. A-şi aminti din nou, a readucc in memorie. Trebuie să le fi îndoit vreodată In viaţa la de ceva. Reaminleşte-ţi acea situaţie, ca să văd ce expresie va lua faţa la. P.L. 85/5 [Pr. 1).
     REAMIVTfRE s. f. Readucere in minte, rechemare a unei amintiri in memorie. Ce nenorocit trebuie să fi fost, cind reamintirea li schimbă astfel faţa. P.L. 85/16 [Pr. 1|.
     REAPAhE vb. II v. reapărea.
     RIîAPAREA vb. II. (Şi in forma reapare) Intranz. A se ivi iar. a apărea <lin nou. Redă-mi credinţa Şi reapari din cerul lău de slele. O.IN’ 361/13. Xu este oare omenirea istoriei asemenea unei aslfel de armate, ce dispare intr-o companie veche spre a reapare in una nouă? P.L. 65/7. Abia după ore reapare imaginea iui. P.L. 9H 3 : cf. P.L. 65/7 [V. 1 ; Pr. 3|.
     —      Forme gramaticale : ind. pivz. 3 sg. reapare (P.L. 90/3), reapare (P.L. 65/7). 3 pl. reapar (P.L. 65/5): imper.
2  sg. reapari (O.IV 361/131: inf. reapare (P.L. 65 7). — Variantă: (Mold.. Transilv.) reapare (P.L. 65/7) vb. II.
     * REAZEM s.n. v. raze’ii.
     REB£l, -A adj. Care exprimă revoltă, răzvrătire. El răscoală In popoare a distrugerci scinteie Şi tn inimi putiite samăiă gtndiri rebele. O.I 51/23. Am urmii pă-mlnlul isla, vremea mea. viaţa, poporul, Cu gindirile-mi rebele contra cerului deszhis. O.I 5318 [V. 2|. Q (în context figurat) El li p'ine pe-a ei frunte mindru diadem de slele, O aşază-n tron de aur să domnească lumi rebele. O.I 32/35 [V. 1 ]. Q (Construcţie mctaforică ) Baltă de vise rebele v. baltă [V. lj. Q (Metaforic) Dezordonat, haotic. Planeţii tofi îngheaţă şi s-azvlrl rebeli In spaf Ei, din frtnele luminii şi ai soarelui scăpafi. O.I 133/13 [V. 1).
     —      Forme gramaticale: pl. n. ac. rebeli (O.I 133^13), rebele (O.I 32/35, 38/10, 51/23. 53/18).
     RECADEA vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuşi din nou. Te-ai dus şi m-ai vlndut chinuitorului
— 454 —
de suflete, murmură el c-o resignafie dureroasă, recăzlnd cu capul tn perini. P.L. 62/1P. Apoi el recăzu obosit dc-o simfire nemaicunoscută. P.l,. 91/1-1 [Pr. 2J. Q (Mctaforic) închise iar ochii pină ce, recăzut In pustiul cel lung, palului alb se confundă cu nourul de argint şi juna fală cu îngerul tn genunchi. P.L. 36/38 |Pr. 1).
    2.     A sc lăsa in jos din nou, a reveni la vechiul loc. Călări ei intră-nunlru şi porţile recad; Pe reci pieriră-n noaptea măreţului mormint. O.I 98/2(3. |Adincilc ape) se-nal/ă, dar rccad Şi mnrmură-nlr-una, Clnd pe păduri de brad alunecă luna. O.I 219/17. După ce rlscse — cine stic de ce? — ea lăsă perdeaua să recadă. P.L. 55/4 ; cf. O.I 221 22 [V. 3; Pr. 1[.
    -      1-ormc gramaticali': imi. prez. 3 pl. rri-sicl (O.I 98 26, 219 17, 221/22). p. s. 3 recăzu (P.L. 91/1-1): conj. prez.
 3  sg. să recadă (P.L. 55/4); ger. rei-uzînd (P.L. 62,18); part. recăzut (P.L. 36/38).
    ll£CE adj. I. Lipsit dc căldură, care are o temperatură mai scăzută faţă dc un mediu oarecare : carc du senzaţia de frig. Ale piramidei fisuri, ale Xilului reci unde. Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Pur a fi snopuri gigantici de lungi suliţe de-argint. O.I 11/13. Fantastic pare-a creşte băitrtnut alb şi blind; în aer Işi ridică a farmecelor varga Şi o suflare rece prin dom atunci aleargă. O.I 91/8. Eu, cum plecase I'ăt-Frumos, s-a închis !ntr-o grădină cu nalte ziduri de fer şi ocolea culclndu-se pe petre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, pllnse Intr-o scatdă de aur. P.L. 22'3 ; cf, O.I 50/17. 51/1, 192/16, 216/22 ; P.L. MO, 12,39, 19/38, 83/25 [V. 6; Pr. 5). Q (Mclaforir) Şi pas cu pas pe urma ei A htnecăt-n odaie, Ţesînd cu recile-i scinlei O mreajă de văpaie. O.I 168/7. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte. O.I 175/25. .Se lnal(au ochii de fereastă spartă a unei case veche, a cărei streşină de şindilă era putredă şi acoperită c-un muşchi, care strălucea ca bruma in lumina cea rece a lunei. P.L. 29/9; cf. O.I 179/13 [V. 3; Pr. 1). <> (Adverbial) Yintul (ncepu a geme rece. P.L. 9/15 |Pr. 1]. Q (Construcţii metaforice) Zidurile reri = liiscricâ. Clnturi tinguitoare prin zidurile reci Cerşi-ror pentru mine repaosut de veci. O.I 127/25 [V. 1). Neguri rei-i = trccut nebulos, glacial şi dc nepătruns; (v. şi haos, negură, noian, rccc, umbră, vad). Ctnd însuşi glasul gindurilor tace, Mă-ngină clntul unei dulci evlavii. Atunci te chcm; chemarea-mi asculta-vei ? Din neguri reci plutind le vei desface? O.I 120/18. Şi umbra ta se pierde In negurile reci. O.I 213/16 [V. 2). <0> (Despre oameni şi despre părţi ale corpului lor, In special despre mlini) Cu temperatura scăzută sub nivelul normal. Ea căzu ca moartă de groază pe peptul lui, şi mlnite ei reci s-ascunseră-n sinul tui. P.L. 9/2:5. Rine, zise Dan apucind mtna cea rece. P.L. 47/30. Apucă tncet mtnu/a ei fină şi rece. P.L. 93/19;cf. O.I 119/14 ; P.L. 20/7,22/27 |V. 1; Pr. 5|. Q (Mctaforic) Marmorean, statuar; (v. şi marmorean). Prin ceafă parcă treci Cu ochii mari In lacrimi, cu mini subfiri şi reci. O.I 107/10. 5iî-n/uncci ochii mei pe veci. . . Cu-mbrăfişări de brufe reci. O. I 117/20. Cu ale tale brafe reci înmărmureai măref Un chip de-a pururi adorat. O.I 191/23; cf. O.I 95/21, 120/4 )V. 5). + Carc c lipsit dc căldură animală, inert, neînsufleţit. Privesc apoi lutul rămas... alb şi rece, Cu haina lui lungă -utcat tn sicriu. O.I 37/18. De cind căzu un trăsnet in ■lom... de-atunci tn somn Ca plumbul surd şi rece el doarme ziua toată . O.I 96/17 [V. IJ. Q (Mctaforic) Carc
 a pierii, care nu mai există. Şi-amoru-mi slins şi rece Mă-nvaţă cum asupră-fi eu să caut cu dispreţ! O.I 30/7 |V. 1|. + F i g. I.ipsil de simţire, insensibil. Eu făcul-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece şi cu suflet dc venin ! O.I 30/16. Te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. O.I 192/16. Să mor denllia rază din ochii tăi cei reci. O.IV 430/17 )V. 3). Q (In contcxt figurai) Fluza mi-e rece, sufletul sec, Viafa mea curge uittnd izvorul. O.I 26/7. Ar voi tn a lui brafe să o fină-n veci de veci, Dezgheflnd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. O.I 162/10. Uitarea le-lnchide-n scrin Cu mtna ei cea rece. O.I 184/6 |V. 3[. Q (Construcţie mclaforică) Reci şl zadarnic? laorime v. lacrimă |Pr. 1]. Q (Mctaforic) Lipsit ele insuNeţirc, dc entuziasm (v. şi Îngheţat, mori1, sterp, surd). Noi suntem iarăşi trecutul fără inimi, Irist şi rece. O.I 35/17. Şi acum priviţi cu spaimă faja noastră sceptic-rece? O.I 151/17 [V. 2). + F i g. (Despre obiecte) Fără viaţă, neînsufleţit. Pleoapele icoanei reci se umeziră şi o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei tui Dumnezeu. P.L. 4/7 )Pr. 1).
     2.     Fig. (Despre oameni) Lipsit dc căldură sufletească, dc sensibilitate; indiferent, insensibil. Privim reci la lumea asta. O.I 35/33. Pătimaş şi tndărătnic s-o iubeşti ca un copil Clnd ea-i rece şi cu toane ca şi luna lui april? O.I 157/28. Clnd ea-i rcce şi cochetă? Eşti ridicul, tnfe-lege-o. . . O.I 157/32 [V. 3). Q (In contcxt figurat) Noi clrpim cerul cu stele, noi mtnjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur şi rece — marea noaslră-i de tnghef. O.I 35/21 [V. 1|. O (Adverbial) Spune-mi numai că mă iubeşti — spune-o! dar nu cu două in/desuri, nu ca atunci la bal... drept.' spune! - Da! zise ea foarte rece. P.L. 70/23. Ştii a privi atit de rece. P.I.. 86/5. Mâ-ntreabă numai, precum un dascăl pe eleva lui, amicabil, Insă destul de rece. P.L. 88/35; cf. O.I 158/0 [V. 1; Pr. 3]. + (Despre manifestări ale oamenilor) Carc exprimă răceală, ostilitate, indiferenţă, lipsă dc sensibilitate. Cu ztmbelu-vă rece, de milă părăsit. . . Lajugu-i el sileşte pe cei ce l-au urii. O.I 62/12. O zlmbire rece, sceptică li disclcştă buzele pulin. P.L. 85/8 [V. 1; Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) Sim(lrl reci v. s i m ţ i r c |V. 1]. + Nepăsător, imperturbabil, impasibil. iXu spera şi nu ai teamă. Ce e val, ca valul (rece; De le-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămii la loale rece. O.I 194/8. Ca să nu-ndrăgeşli nimică, Tu rămti la ţoale rece. O.I 198/12. Tu rămii la loale rece. De le-ndeamnă, de te cheamă. O.I 198/13; cf. O.I 181/16 )V. 4). + (Despre glndirc, idei, noţiuni, cuvinte etc.) Cu caracter obiectiv, impersonal. Nici încline a ei limbă Recea cumpănă-a gin-dirii înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii. O.I 194/18. Tu ai o judecată rece. P.L. 47/33. Ochii. . . privesc c-un fel de conştiinţă de sine — care ar puţi deveni culezare — expresia lor e un ciudat amestec de vis şi raţiune rece. P.L. 74/8; cf. O.I 52/13; P.L. 62/35 JV. 2; Pr. 3).
     3.     Fig. (Despre aştrii dc noapte) Indiferent, distant, glacial. Şi luceferii ce tremur' aşa reci prin negre cetini. Tot pămintul. tacul, cerul... Ţoale, loate ni-s prietini. O.I 155/11. Fii steaua cea din cer, rece şi luminoasă! P.L. 87/37. Priveşte la lună, luna mieze-nopfii, frumoasă ca un copil de patrusprezece zile şi rece. P.L. 93/25; cf. P.L. 29/5 [V. 1; Pr. 3).
     —      Forme gramaticale: sg. rece (O.I 26/7, 30/7, 30/16, 35/17-, 35/21, 37/18, 50/17, 51/1, 62/12, 94/8, 96/17, 120/4, 151/17, 157/28, 157/32, 181/16, 184/6,192/16,194/8, 198/12, 198/13, 216/22; P.L. 4/10, 12/39, 19/38, 20/7, 22/27, 29/5,
— 455 —
29/9, 17/30. 17/33, 62/35, 71/8, 83/25, 85/8, 87/37, 93/19, 93/25), recea (O.I 194/18), g. d. reci (O. I 179/13; P.L. 4/7): pl. n. ac. reel (O.I 44/13, 35/7, 35/33, 52/13, 95/21, 107/10, 117/20, 119/14, 120/18, 127/25, 155/11, 162/10, 175/25, 191/23, 213/16, 228/22; O.IV 130/17; P.L. 9/23, 22/13, 54/32), recile (O.I 168/7).
    HEC.ETÎ vb. IV v. reciti.
    RECHEMA vb. I. Tranz. A chema înapoi. (!•' i g.) Din tronul său de piatră bătrinul preot vale Şi-n uînturi el ridică adîncul glas de-aramă, Pe soare să-l oprească cl noaptea o recheamă. O.I 98/18 (V. 1]. O Kxpr. A rechema în minte v. m i n l e |Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. rei-henuiă (O.I 98/18), p. s. 3 sg. rechema (P.L. 85/7).
    HECIPHtiC, -Ă adj. Carc sc pctrece din amindouă părţile. Mai tnloarce, şeple foi şi metamorfoza reciprocă va fi desăulrşilă. PX. 48/21 (Pr. IJ.
    RECITf vb. IV. (Şi in forma receli) Tranz. A citi din nou. Te îndemn Insă a scrie memoriul viefei laie, ca să-l găsesc, cind voi reveni pe pămint, şi să-l recetesc. P.L. 47/32 (Pr. 1). O Refl. (Metaforic) A retrăi clipclc trccute. Voi păstra întreg amarul Şi norocul ăshr foi. în durerea vechii pierderi Recitindu-mă-napoi. O.I 126/4
IV.    1].
    —      Forme gramalicalc : conj. prez. 1 sg. să reeclesc (P.L. 47/32); ger. reeitindu- (O.I 126/1). — Variantă: recetl (P.L. 17/32) vb. IV.
    RECOMAM>.\ vb. I. T r a n z. A facc prezentările.
—   Domnişoara Cezara, recomandă Francesco cind intrară. P.L. 88/11 (Pr. IJ.
    HECONSTKUCTlV, adj. Carc face ceva, reconsti-tutiv. Ar fi şliul prin o aefiune reconslruclivă, fără să-l vadă, să-şi imagineze aproape caracterul omului. P.L. 91/95 (Pr. 1|.
    RECUNOAŞTE vb. III. 1. Tranz. şi refl. A (sc) identifica, a (se) cunoaşte. O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaşte irăsurile-ţi pale. O.I 41/13. Auzi tn urmă-i un pas sever, regulat ca al unui soldat, şi recunoscu că-i al lui Castetmare. P.L. 95/31. leronim plesni cu vlrful săbiei Inir-un zid de granit şi la scăpărare se recunoscură ambii rivali. P.L. 95/35; cf. O.I 150/17 (V. 2 ; Pr. 2). 4. Refl. A sc regăsi. S-ar pricepe pe el tnsuşi acel demon. . . s-ar renaşte. Mistuit de focul propriu, el alunei s-ar recunoaşte. O.I 160/38 (V. 1|.
    2. Tranz. A cădea dc acord asupra valorii cuiva. Fericească-I scriitorii, toată lumea recunoască-l. . . Ce-o să aibă din aceslea pentru el bătrinul dascăl? O.I 133/31 (V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. p. s. 3 sg. recunoscu (P.L. 95/31), 3 pl. recunoscură (P.L. 95/35); conj. prez. să recunoască (O.I 150/17), recunoască (O.I 133/31); opt. prez. 3 sg. s-ar recunoaşte (O.I 160/38); inf. recunoaşte (O.I 41/13).
    RECUNOŞTfNŢÂ s. f. Gratitudine. Cită recunoştinţă, penlru că ar tăsa un moment degeţelele ei dulci tn mînile lui. P.L. 57/25 (Pr. IJ.
    REDA vb. I. Tranz. A da înapoi, a restitui. Q (In contcxt figurai) Redă-mi comoara unei clipe Cu ani de păreri de rău! O.I 212/19 (V. 1). Q (Conslrucţic metaforică) A reda pe cineva sie însuşi - a sc Înţelege sau a facc să se înţeleagă pc sine însuşi; (v. şi auzi, ina-u nlru). Ca să pot muri liniştit, pe mine mie redă-mâ. O.I 199/20(V. 1|. Q (Metaforic) A aducc înapoi, a facc sâ reînvie. Dă-mi tineretea mea. redă-mi credinţa. O.IV 361/12 (V. 1|.                '                       '
    REDEŞTEPTA vb. I. T r a 11 z. A rcaducc In memorie, a cvoca. Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri, Redeş-teptind in faţă-mi trecutele nimicuri. O.I 107/6 [V. 1).
    REDEVKXI vb. IV. Intranz. A sc face iar ceea ce a fost. El clipi cu ochii — ea redevenise umbră simplă. P.L. 15/22 (Pr. 1).
    REDISPĂRflA vl». II. Intranz. A dispărea din nou, a sc facc din nou nevăzut. Ea se rcivi, surise. . . Redispătru. . . P.L. 55/2 4 (Pr. 1].
    REDtCE vl). III. Tranz. I. A micşora dimensiunile, a scădca, a diminua. Să nc-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte. P.L. 2-1/9. Presupuind lumea redusă la un bob de rimă şi raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii. . . ar fi clipitc. P.L. 25/9 (Pr. 2|. + A micşora valoarea unui lucru. .Să te simţi neliber, mic. Să vezi marilc-aspiraţii cu-s reduse la nimic. O.I 52 31 (V. 1|.
    2.     A restringe, a limita, a mărgini. Soi reducem tot ta pravul azi in noi. mini in ruină. O.I 36/19. In fine, cu firul cauzalităţii in mină, mulţi ror gindi a fi ghicit sensul intimplurilor lui, reducindu-le la simple vise a unei imaginaţii bolnave. P.L. 61/37 [V. 1 ; Pr. 1). + A aducc pc cincva In starea. . . Crede cincva cum că el, redus ptnă la culmea mizeriei, devenea trist? P.L. 32/13 (Pr. IJ.
    —  Forme gramaticale : ind. prez. 1 pl. reducem (O.I
36/19), 3 pl. sunt reduse (O.I 52/31); ger. reducind (P.L. 61/37); part. redus      (P.L. 32/13), redusă (P.L.  21/9, 25/9).
    REFLECTA vb.             I. Tranz.  A răsfringe.   Şi să pară
(Memfis) răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argin-toase tn mişcarea vijeliei Ca un glnd al mării sfinte, reflectai de cerul cald Ş-aruncat in depărtare. O.I 43/21 (V. IJ.
4   A oglindi, a reda. Ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. P.L. 98/26 (Pr. 1].
    —  Forme gramaticale: ind.           prez. 3 pl.  reflectează
(P.L. 98/26) ; part.    reflectat (O.I       43/21).
    REFLECTARE s. f. Oglindire, răsfrîngcre. Părefii posomoriţi aveau, pe unde ajungi a lumina lunei. două cuadrate mari argintoase, ca reflectare a ferestrelor. P.L. 29/36 (Pr. 1]. Q (Comparaţie) Trecut şi viilor e tn sufletul meu. . . şi infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelai Intr-un strop de rouă. P.L. 25/23 [Pr. 1). Q (Metaforic) Su mai avea dureri, nici bucurii, decit acele ale copilului ei. Suflelul ei intreg era o reflectare umbroasă şi tristă a sufletului său de copil. P.L. 31/20 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. reflectare (P.L. 29/36, 31/20), reflectarea (P.L. 25/23).
    *  REFLECŢIE s. f. v. rellecjiune.
 — 156 —
     REFLECŢIl'NE s. f. Mcdilare. cugetare. Existenta idcaUi a acestor reflrrfiuni avea (ie izvor de emana{iune un cap cu plete de o sălbăticită nercgularilate. IM.. 26/6 ]Pr. 1|.
     REFLfiCT s. n. Reflex. Abia candela c:a trista cu reflectul ei roz-atb Dtlnd o rază mai aruncă. O.I 50/19. Umbra . . . arborilor nal(i arunca un reflect asupra pelifei ei. P.L. 1U2/5 |Y. 1 ; Pr. 1].
     —      I'orme gramaticale ; sg. n. ac. reflcel (P.L. 102/5), reflectul (0.1 50/1!»).
     ’ REFLfiX vn. v. reflect.
     KKFl ZA vb. I. Iran ?.. A respinge, a nu accepta. Am să-i scriu, s-o rog să nn surtdă, sii nu-mi împle sufletul de-o portă, dureroasă iltiziune. Asta. . . nu-mi va refuza ea. l'.L. 5’>/27. Su se oferă o femeie spre a fi refuzată. P.L. SS,39 [Pr. 2].
     —      Forme gramaticale : ind. viii. 3 sg. va refuza (P.L. o.»,27); inf. p. o II refuzată (P.L. 88/30).
     REGAL. -A adj. Dc rege. O (Metaforic) Maicslos, impunător, măreţ. Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune. Cu zlmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune. O.i 35/26 [V. 1|. O (Conslrucţic metaforică) Zimbrul som-Itru şl regal v. zimbru | V. 1J.
     —      Forme gramalicalc: sg. n. ae. regal (0.1 36/6). regală (0.1 35 26).
     REGAT s. ii. Monarhie. Q (Glumeţ, parafrazind replica lui Richard al lll-lca din tragedia cu acelaşi nume dc \V. Shakespearc) L'n regat pentru-o figură, s-umplu norii de zăpadă Cu himere. O.I 16/5 [V, 1],
     REG.\Sf vb. IV. Refl. A ţi recăpăta echilibrul sufletesc. Tu aşază-le de-o parte. Uegăsindu-le pe tine. O.I 191/14. Iia se regăsi pe sine însăşi. P.I.. 100/8 (V.l ; Pr. 1).
     —      Forme gramalicalc : ind. p. s. 3 sg. sc rrgăsi (P.L. inii,»); per. reijăsindu-le (0.1 194'11).
     lt£GE s. m. 1. Conducătorul unui regal; p. cxt. cap încoronai, monarh. Cine-a deschis piramida şi-năun-tru a intrat.’ Esle regele: In haină de-aur roş şi pietre scumpe Ei intră ca să vad-acolo tot trecutul. O.I 44/4. Toată floarea cea veslită a întregului Apus, Tot ce slă In umbra crucii, Impărafi şi regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicai de Semilună. O.I 146/25. Viafa exterioară, regii, popii, invăfafii, sunt lustru şi frază. P.L. 82/19; cf. 0.1 2“/2, 20/5, 44/7. 44/30, 45/2, 51/25, 51/26, 52/5, 63/25, 88/11, 91/28, 91/33, £ 2'5, 92/7. 93/29, 95/30, 96/9, 96/9, 98/30. 130/17, 132/35, 140/36, 165/1, 165/5, 165/9, 165/19: P.L. 47/26, 50/39, 98/36 [V. 28; Pr. 4]. Q (în contexte figurate) Şi flotele puternice ş-armalele făloase. Coroanele ce regii te pun pe fruntea tor, Ş-acele milioane, ce In grămezi luxoase Suni slrtnse la bogatul, pe cel sărac apasă. O.I 59/2. Cu evlavie adîncă ne-nvtrteau a mintii scripel, Legănlnd cind o planetă, cind pe-un rege din Egipel. O.I 110/22 (V. 2|,
     2.     Fig. Personalitate marcantă, recunoscută prin importanţa operei sale Intr-un domeniu oarecare. Ş-acel rege-aI poeziei, vecinic llnăr fi ferice, Ce din frunze Ifi
 doineşte, ce cu fluierul tfi zice, Ce cu basmul povesteşte — veselul Alccsandri. O.I 32/25 |V. 1|.
    3.     (l.a jocul dc cărţi) Rigă, popă. Regii, reginele şi fanfii de pe cărfi erau tofi chipuri copiate din basmele ce şi le spuneau serile. P.L. 52,8 (Pr. 1]. Q (In contcxt figurai) Regii se-nsurau şi fanfii îmbiau Inamorafi. P.L. 52/12 | Pr. 1].
    -      Forme gramaticale : sg. n. ac. rege (O.I 20/2, 20/5, 32 25, 51/25, 51/26. 52/5, 63/25, 88/11, 91/33, 93/29, 96/9, 96/9, 98/30, 130/17, 140/22, 140/36; P.L. 98/36), regele (0.1 44/4, 165/1, 165/5, 165/9, 165/19), voc. rege (O.I 91/28, 92/5, 95/30): pl. n. ac. regi (0.1 132/35, 146/25 ; P.L. 47/26), regii (O.I 44/7, 44/30, 59/2, 92/7; P.L. 50/39, 52/8, 52/12, 88/19), g. d. regilor (O.I 45/2).
    REG(\.\ s. f. 1. Suverană a unui regat. Făcliile ridică, se mişcă-n line păsuri, Ducind ta groapă duhul reginei dunărene. O.I 92/17. Vintul adunat-a de flori de (ei troiene Şi le aşierne-n calea reginei dunărene. O.I 97/28. în urma unui roman spaniol, regina de astăzi a Egipelutui se numea Tolla. P.L. 66/19; cL O.I 91/24; P.L. 80/23 (V. 3, Pr. 2]. O (Personificare) Trecut-ai cind ceru-i cimpie senină. Cu riuri de lapte şi flori de lumina, Cind norii cei negri pir sombre palate. De luna regină pe rlnd vizitate. O.I 37/8 [V. 1], O (Metaforic) Te-a văzul şi-a visat raiul cu grădini tmbălsâmate, Te-a văzut plutind regină pintre îngerii din cer. O.I 29/12. Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din slele. .. Să treci tu prin ele, o sfinlă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină. O.I 38/5 [V. 2], © (Adjectival; metaforic) Foarte elevat (?j. Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine. O.I 35/22 [V. 1|.
    2.     F i g. Slăplnă ulolpulcrnicâ. Tu, regină a sufletelor — nu eşti curată ca izvorul? P.L. 94/2 (Pr. 1). O (Glumeţ) Luă o coală mare de hirtie albă şi scrise drept In mijtvc: ,,Regină! Te iubesc!" P.L. 67/3 (Pr. 1]. Q (Construcţii melaforicc) Ileijina nopţii v. noapte (V. 1). (Cu referire Ia Fecioara Maria; v. şi dumnezeie, luceafăr, maică) Regină peste îngeri. Ascullă-a noastre pllngeri, Regină peste tngeri. O.IV 360/17 [V. 1].
    3.     (La jocul dc cărţi) Damă. O (în contexte figurate) Reginele şi fanfii de pe cărfi erau loji chipuri copiate din basmele ce şi le spuneau serile. P.L. 52/9. Jocul tnsuşi era o poveste lungă şi încurcată, ca din Halima, tn care reginele se măritau, regii se tnsurau şi fanfii îmbiau tna-morali. P.L. 52/12 [Pr. 2],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. regină (O.I 37/8), regina (0.1 69/2; P.L. 66/19), g. d. reginei (O.I 92/17, 97/28; P.L. 80/31), voc. regină (0.1 29/12, 38/5, 91/24; O.IV 360/17 ; P.L. 67/3, 94/2); pl. n. ac. regine (O.I 35/22), reginele (P.L. 52/9, 52/12).
    HfÎGIl', -IE adj. (Latinism) Dc rege. © (Conslrucţe metaforică, cu referire la conceptul kantian al ideilor absolute) Ginduri regii. în zădar guvernă regii lumea cu Infelepciune, Se-nmulfesc semnele rele, se-mpufin faptele bune ; în zădar caut-al viefei tnfetes nedestegal. Iese-n noapte.. . ş-a lui umbră lung tntins se desfăşoară Pe-ale Nitului lungi valuri. — Astfel pe-unde de popoară Umbra gtndurilor regii se aruncă-ntunecat. O.I 44/12 (V. 1}.
    REGIINE s. f. Zonă, parte. Fluturii albaştri Implu o regiune anumită de aer deasupra căreia vezi Iremurlnd lumina soarelui. P.L. 78/27 [Pr. 1].
— 457 —
    REGIZOH s. m. Persoană carc sc ocupă cu regia unui spectacol. Xu >•sie oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate. . . armată mare pentru individul constituit tn speclalor, dar acelaşi număr mărginit pentru regizor? P.L. 65/9 (Pr. 1|. Q (Metaforic) Dirijor ai lumii, forţă supranaturală carc regizează mersul lumii, forţă directoare ; (v. şi magic). «Vu cumva îndărătul culiselor viefei e un regizor, a cărui existenfă n-o putem explica? P.L. 65'2 (Pr. 1).
    —  Scris : regisor.
    REGULARITATE s. f. Uniformitate. Dacii un actor bun i-ar fi auzit paşii severi, apâsafi şi de-o aspru regularitate. . . ar fi şl iul. . . să-şi imagineze aproape caracterul omului In cesliune. P.L. 91/17 [Pr. 1|.
    REGULAT, -A adj. Egal, uniform, ritmic. Auzi tn urmă-i un pas sever, regulat ca al unui soldat. P.L. 95/31. în cerdac, imblau cu pas regulat şi tncet călugăriţe. P.L. 97/18 [Pr. 2).
    REGULA s. f. Ordine, rinduială. Q (Glumeţ) Clasicii erau aşezaţi pe-un scrin tn religioasă regulă şi neviolabili-late. P.L. 66/12 [Pr. IJ.
    REIVf vb. IV. Refl. A sc ivi din nou, a reapărea. Ea se reioi, surise. De astă dală trase perdelele sus şi sta cu-o garofă In minuţa ei albă. P.L. 55/17 [Pr. 1).
    reîncEpe vb. III. Intranz. A Începe din nou. Şi In noaptea nefiinfii totul cade, totul tace, Căci in sine împăcată reîncep • eterna pace. O.I 133/2!> (V. 1|.
    RElYnXEIlfvb.lv. Intranz. Fig. A căpăta noi forţe. în luptă cu oceanul bătrln, ea se simte retnlinerind. P.L. 100/28 (Pr. 1).
    REÎNTOARCE vb. III. Refl. A se întoarce din nou, a reveni. El se reîntoarse şi găsi pe fată iar singură. P.L. 12/33(Pr. IJ.
    RElNVlA vb. I. (Şi în forma renvia) Intranz. A căpăta din noi' viaţă, a renaşte. Pe-al meu propriu rug, mă topesc tn flăcări... Pot să mai renviu luminos din el ca Pasărea Phoeniz? O.I 199/15 [V. 1|. Q (în contcxt figurat) Vedefi cum urna creapă, cenuşa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman. O.I 24/25 IV. IJ.
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. reînvie (O.I 24/25); conj. prez. 1 sg. să renviu (O.I 199/15). — Variantă: renviâ (O.I 199/15) vb. I.
    RELATfV, -A adj. Care are o valoare dependentă de anumite condiţii. Mărimea fiind numai relativă, se înţelege că alomii din mezul acelui mărgăritar. . . acei pitici nemărginit de mici aveau regii lor. P.L. 50/36 [Pr. 11.
    RELfGIE s. f. (Şi in forma religiune) Credinţă in forţe supranaturale, convingere religioasă. Religia — o frază de dtnşii inventată Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug. O.I 59/6. O duc [pe regina dunăreană] clntlnd prin tainiţi şi pe sub negre bolţi, A misticei religii întunecoase cele. O.I 92/22. De obiceiuri şi inslituţiuni, crescute pe temeiul naturei, se lipesc religiuni subiective. P.L. 80/40 (V. 2; Pr. 1).
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. religia (O.I 59/6); g. d. religii (O.I 92/22); pl. n. ac. religiuni (P.L. 80/40). — Variantă : religiâne (P.L. 80/40) s. f.
     RELIGIOS. -OAsA adj. Care ţine de religie, mistic. Doctrinele pozitivfie religioase, filozofice, de drept ori de stal, nu sunt decit tot atilea plcduarii ingenioase ale minţii. P.L. 81/28 [l’r. 1|. Q (Mctaforic) Care exprimă veneraţie, pios. Q ((îiumeţ) Clasicii erau aşezaţi pe-un scriii tn religioasă regulă şi neviolabililalc. P.L. 66/12 (Pr. 11.
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. religioasă (P.L. 6G/12) ; pl. n. ac. religioase (l’.L. 81/28).
     —  RELIGIUNE s. f. v. religie.
     HELUA vb, I. Iran z. A lua îndărăt, a lua din nou. Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire. Şi pentru toate dă-mi in schimb O oră de iubire. O.I 177/0. Clnd in vremea carnavalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte. P.L. 65/25 [V. 1; Pr. 1|.
     —     Forme gramaticale; imper. 2 sg. reia (O.I 177/9); inf. a relua (P.L. 65/25).
     REMINISCENŢA s. f. Amintire vagă şi incompletă a unor fapte aproape uitate. Şi nu s-ar puti ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă, cari să ni se pară ca reminiscenţele unui om, ce de mult nu mai este? P.L. 65/13 [Pr. IJ.
     RENAŞTE vb. III. Intranz. A sc naşte din nou. Oamenii au o simfire întunecată pentru păstrarea şi mărirea neamului lor. Sunt lol ei, cei care renasc in strănepoţi. P.L. 41/19 [Pr. 1|. © Refl. (Metaforic) A dobindi noi forţe morale. S-ar pricepe pe el însuşi acel demon. .. s ar renaşte, Mistuil de focul propriu, el atunci s-ar recunoaşte. O.I 160/37 (V. 11.
     —     Forme gramaticale : ind. priz. 3 pl. renasc (P.L. 41/19) ; opt. prez. 3 sg. s-ar rcna*le (O.I 160/37).
     REXAScATOR. -OAilE adj. Care renaşte. Q (In context figurai) Că nu mai vrei s« le araţi l.umină de-nile-parle. Cu ochii lăi Intunecati Rcnăscători din moarte! O.I 184/2 i (V. 1|.
     RENl.ME s. n. Nume bun. reputaţie, celebritate. Pentru lucrătorii stalului — onoarea, pentru soldaţi — gloria, pentru principi — strălucirea, pentru invăfaţi — renumele, pentru proşti — cerul. P.L. 81/39 (Pr. 1|. -O* Loc. adj. De renume = reputat, ilustru, celebru. Q (Ironic) Panglicari In ale ţării, cari joacă ca pe funii. Măşti cu toate de renume din comedia minciunii ? O. I 150/6 [V. 1).
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. renume (O.I 150/6), renumele (P.L. 81/39).
     RENUMfT. -A adj. Faimos, vestit. Q (Glumeţ) L'n joc de cărfi, o lulea de tutun. . . astea erau In faptă şi întotdeauna toate renumitele lor desfrinări. P.L. 75/18 (Pr. 1).
     RENUNŢARE s. f. Abandonare a unei porniri. Deodată trece-o cugetare, L'n văl pe ochii tăi fierbinţi; E-nlunecoasa renunţare, E umbra dulcilor dorinţi. O.I 117/23 (V. 1).
     RENVlA vb. I v. reînvia.
     HEPAOS s. n. Odihnă, răgaz. Q (Metaforic; repetiţie) Stare de ncmişcare primordială. Din haos Doamne-am
— 458 —
 apărui Şi m-aş intoarce-n haos... Şi din repaus m-am născut. Mi-e sele de repaos. 0.1 177'15[V. 2]. ©(Construcţii metaforice) Al negurii repaus — sl aci iul primitiv dc nemişcarc premergător formării universului, neant; (v. şi genune, linişte, n c I i i n ţ ă, negură). Parcă-I i’ăil pe astronomul cit al negurii repaos Cum uşor, ca din cutie, scoate lumile din haos. O.I 110/23 [V.l], Vccinirul repaos sau repaosul dc veci = moartea ; (v. şi d uccrc, g li c a t ă, glas, linişte, m a r e 2, ni o a r l e, n o a p l c, o c li i, p a r a n i m f ă, repaos, slingen’, v i s l e r n i c), Şi t«t pe liiuj-acestea crrşesc inc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi in reci/ticul repaos! 0,1 115/20. Ctntări tingnitoore prin zidurile reci Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci. O.I 127,2i> |V. 2). A da la patinic repaos--= a ])otoli liimullul pasiunilor. Moartea i'indec-orice rană Dlnd lu ptitime repaos. O.I 126/8 JV. 1].
    —     Forme granialicalc: sg. n. ac. repaos (O.I 115/20, 12(18, 110/23, 177/15, 177/16), repaosul (O.I 127/26).
    REPAOSA vl>. I. Intranz. A se odihni. ©(.Metaforic) A sta pc loc, a răminc in acelaşi loc. Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Rcpaosă nestrămutate Sub raza gindului etern. O.I 203/7 [V. 1).
    •  HEP.U’S s. n. v. repaos.
    *  HEPAl'ZA vi». I v. repaota.
    IlftPEDE 1 nilj. (Despre limp) dare Irccc repede, Irc-călor, efemer. .Yu e păcat ('.a .s<î se lepede Clipa cea repeile Ce ni s-a dai ? O.IV 379/11 | V. 1|. + (Despre ape curgătoare) dare curge cu repeziciune. Luna. .. durează o cărare de văpaie. Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o aşterne. 0.1 1.3123. Ai putea sâ lepezi ctrma şi lopefile sâ lepezi. După pmpria lor voie să ne ducă unde repezi. O.I 155/14 |V. 2]. + Precipitat. In rilm grăbit. Şi riul repetă ca ciulul de îngeri in repede dani. O.I 5/21 |V. IJ, + (Despre fiinţe sau unele părţi ale corpului lor) Iute, ager, sprinten. Crainici, iepurii cei repezi Purtători ii sunt de veşti. O.I 100(9. Degetele repezi poartă aeitl fin. O.IV 3C4/17 |V. 2). + (Despre tinereţe) Iute. năvalnic, nestăpinil. Q (Comparaţie) Şi le iubesc, copită, cum repedea jtinie lubeşte-n ochi de flăcări a zilelor noroc. O.I 21,1 |V. 1], + Carc sc succedc cu repeziciune. Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Tîepaosă nestrămutate Sub raza gindului etern. O.I 2H5/6 (V. 1).
    —     I-orme gramaticale; sg. n. ac. repede (O.I 5/21, 151 23 : O.IV 379 11). repedea (O.I 21; 1); pl. n. ac. repezi (O.I 10(i'j, 155'M, 205,(5: O.IV 364/17).
    llftPEUE 2 adv. (Şi in formă răpede) Iute, cu grabă, grăbit. Et mergea răpede. P.L. 14/13. O.' e frumos! zise eu repede... ş-apoi işi muşcă zimbind buzele. P.L. 56/9. Ea se urcă repede tn palat şi pesle două minute veni c-o spadă. P.L. 01/35 ; cf. P.L. 59/12, 60/10, 70.18, 75/23, 85/30,
97/37 [Pr. 9], — Variantă: (regional) răpede (P.L. 11/13) adv.
    •REPEJIXE s. f. v. răpejuue.
    REPETA vb. I. T r a n z. (Şi în forma repefi) A spune Încă o dală. In darn răsună vocea-mi de eco repe{ită. Vă zguduie arama urechea amorţită Şi simţul leşinat. O.I 25/4. Da, repetă el tncet ideea lui fixă, sub fruntea noastră e lumea. P.L. 37/11. Ce să mai zici că eu nu te iubesc,
zise supurată,... ca să zici că eu le iubesc, repetă c-o ruşinoasă grafie. P.L. 71/2; cf. P.L. 70/7 JV. 1; Pr. 3). Q (lîlcmcnt dc personificare) Iar eco tşi rtde de blindele pltngeri. De junii amanţi Şi rtul repelă ca cinlul de îngeri In repede dan{: ,.De-aş fi, mindră, rluşorul... Ţi-aş spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sinului". O.I 5/23 |V. 11. + Refl. A sc produce, a sc Intimplâ (ccva) Încă o dată. In fiece noapte se repeta acesl vis. P.L.
52 36. Satura se repetă in fiecare exemplar. P.L. 79/31 [Pr. 2|.
    —      I'ormc gramaticile : ind. prez. 3 sg. repclii (O.I 5/23), se repclii (P.L. 79/31), imp. 3 sg. sc repeta (P.L. 52/36), p.s. 3 sg. repetă (P.L. 37/11, 90/9, 71/2); imper.
2  sg. repelă (P.L. 70/7); part. repefită (O.I 25/4). — Variantă : (Mold., Transilv.) repefi (O.I 25/1) vb. IV.
    IlEPEŢl vb. IV v. repela.
    IlEPEZl vb. IV. (Şi tn forma răpezi) 1, Refl. A porni in grabă, a fugi. Cc-mi pasă, zise el, răpe;indu-sc să vadă unde-i. P.L. 8/24. El se răpezi după casă. P.L. 8/35. Complimentele mele, domnişoară, zise Francesco, repezindu-se spre uşâ. P.L. 77/6: cf. P.L. 85/30 (Pr. 4]. Q (ICicment de personificare) Tirziu! Căci faptul zilei in slavă se răpede. O.I 98/20 (V. 1].
    2. Rcf 1. A sc năpusti, a sc arunca. Se deschide-o altă poartă Şi dintr-tnsa se repede C-un sălbatec sall un tigru. O.I 165/10. Fiaba-I apucă de mijloc, se lungi răpc-zindu-se cu el pină-n nori. P.L. 9/2 (V. 1; Pr. 1|. + (Despre ape curgătoare) A Irecc furtunos, a ţişni, a ieşi cu pulere. I.c vezi [apclc| mişcindu-se şi şerpuind cu argintul lor fluid, transparent şi viu, aruncindu-se in brafele bulboanelor, tn care se-nvtrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe. P.L. 79/2. Un izvor de apă vie. . . sc repezea cu mull zgomot din fundul unei peşteri. l'.L. 97/2i> [Pr. 2).
    fl. T r a n z. A izbi. Iar peste mii de sloiuri ele raluri repezite O pasăre pluteşte cu aripi ostenite. O.I 114/5 (V. 1[. + Fig. A arunca, a azvirli. Din două gene de nouri se vedeau doi ochi albaştri ca cerul, ce răpezeau fulgere lungi. P.L. 21/39. O lulea de tutun, din cind tn cind o privire repezită asupra profilului unei copile ztmbitoare — astea erau .. . renumitele lor desfrtnâri. P.L. 75/16 [Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. sc repede (O.I 165/10), se riipcde (O.I 98/20), imp. 3 sg. se repezea (P.L. 97/26), 3 pl. răpezeau (P.L. 21/39), p. s. 3 sg. se repezi (P.L. 85/30), se râpezi (P.L. 8/21); ger. repezindu-se (P.L. 77/6, 79/2), râpezlndu-se (P.L, 8/24, 9/29); part. repeziţii (P.L. 75/16), repezite (O.I 11-1/5). — Variantă : (regional) râpezi (O.I 98'20; P.L. 8/24, 8/35, 9/29,21/39) vb. IV.
    REPOVESTI vb. IV. Tranz. A povesti din nou. Şi cind gindesc la viata-mi, tmi pare că ea cură Incel repovestită de o străină gură. O.I 71/6 (V. 1).
    REPREZENTA vb. L Tranz. I. A Înfăţişa ccva in chip artistic, a contura plastic. Imi place a rcpre-enla pe femeia agresivă. P.L. 79/30 (Pr. 1|.
    2. A înfăţişa, a prezenta pc scenă. A'u cumva suntem asemenea acelor figuranfi, cari voind a reprezenta o armată mare, Irec pe scenă, tncunjură fondatul şi reapar iarăşi? P.L. 65/4 [Pr. 1].
    REPRODUCERE s. f. Procesul de perpetuare a unei spccii, Înmulţire. Care-i scopul lor? Plăcerea dobitocească,
— 459 —
reproducerea tn muşinoiul pămtntului. P.L. 86/31 [l’r. 1).
O      (Repetiţie) împrejurul acestui Instinct se-nvtrteşte oia[a omenirei... Mlncare şi reproducere, reproducere si mtn-care! P.L. 87/10 [Pr. 2).                               ’
    —     Forme gramalicalc : sg. n. ac. reproducere (l'.L. 87/10, 87/10), reproducerea (l'.L. 815/3-1).
    REPUBLICAN adv. In favoarea republicii, In sensul rcpublicii. Ca tnvufat a produs maculatură ştiinţifică, ori, după împrejurări, a predicat, a agitat republican ş.a.m.d. P.L. 81/12 [Pr. 1|.
    HESAltA vb. I. I n l r a n z. A Ircsări. a palpita. Cile inimi In plăcere ti resallă uşurel! Dar' pe cite dureroase Clnlu-i mistic le apasă, Ctntu-i bllnd, incel inel. O.I 13/7 [V. 1].
    KESALTIND, -Â adj. Săltăreţ, învolburat năvalnic. S-oi uila vreodată. . . liluri resăUînde pintre sttnce nanle. O.I 9/4 [V. 1].
    RESIGNAT, -A adj. (Franţuzism) Resemnat. Jiarba albă-i e cam rară, ochii ca zărul, neexpresivi si cam ttmpifi; nimic resignat sau ascetic tn et. P.L. 73/9. Ea-şi culcă capul tntr-o mină şi privi la acel tlnăr călugăr cu o indefinibilă, resignată dorinţă. P.L. 77/30 [Pr. 2J.
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. resignat (l'.L. 73/9), resignată (P.L. 77/30).
    HESIGNAŢIE s. f. (Franţuzism) Resemnare. Te-ai dus şi m-ai vtndut chinuitorului dc suflete, murmură el c-o resignaţie dureroasă, recăztnd cu capul in perini. P.L. 62/17. Am pus-o [schiţa] Ungă mine. Dcconccrtare şi o dulce resignaţie. P.L. 90/35 [l’r. 2|.
    RESPECTUOS adv. Cu respect, reverenţios. Umbra sc desprinse tncet, ca dintr-un cadru, sări jos de pc părete şi sla diafană şi zimbitoare, rostind limpede şi respectuos : Bună sară! P.L. 47/3 [Pr. 1].
    RESPINGE vb. III. Tranz. A Îndepărta, a Înlătura. Cu o mtnă tl respinge, Dar se simte prinsă-n braţă, De-o durere, de-o dulceaţă Pieptul, inima-i se stringe. O.I 104/5 [V. IJ.
    RESPIRA vb. I. 1. Intranz. A răsufla. Tot ce res-piră-i liber, a tuturor e lumea, Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume, Ce-aievea s-a serbat. O.I 2-1/16 [V. 1].
    2.    Tranz. şi intranz. Fig. A (se) răspindi, a (sc) Împrăştia, a (sc) degaja. Să mai salul o dală colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace. liniştiri, Cc respirau tn taină plăceri mai naturale, Visuri misterioase, poetice şoptiri. O.I 6/15. începu să privească inlregul acel model frumos, din a cărui muşchi şi forme respira mtndria. P.L. 84/20 [V. 1 ; Pr. 1]. Q (în contcxt figurai) Sufletul vostru: un tnger, inima voastră: o liră, Ce la viului caid ce-o mişcă, etntări molcome respira. O.I 35/29 [V. 1). Q (Metaforic) A crea, a da naştere (?). Părea cu geniul divinului brii, Shakespeare, respirase asupra pămintului un nou Inger lunatec, o nouă Ofelia. P.L. 36/37 (Pr. 1].
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. respiră (O.I 24/16 (O.I 35/29), imp. 3 sg. respira (P.L. 81/20), 3 pl. respirau (O.I 6/15), m.m.c.p. 3 sg. respirase (P.L. 36/37).
    RESPIRARE s. f. Boare, adiere. Respirarea cea dc ape il îmbată ca şi sara. O.I 152 21 [ V. 1|.
    RESUVENfRE s. f. (i'ranluzism) Aducere aminlc, amintire ; visare. In asemenea resuveniri. in cari tl se juca cu imaginca-i, prezenţa ci aievea ii era chiar supărătoare. l’.L. 91/32 [Pi. 1).                     •
    RETORIC, -A adj. Declamatoriu, emfatic. Q i^Con-strucţic mclaforică) \ sc lupta cu retoricele suliji v. s uliţă [V. 1].
    —   Formă gramaticală : pl. n. ac. retorieelc (O.I 150/3).
    RETRAGE vb. 111. Refl. I. A sc da înapoi, a se Itage Îndărăt. Ii a se ivi in fereastă. El se retrase după perde, ca s-v observe. P.L. 58/13. In momentul acela el ii inlănţuise (jitul. . . ca, speriată, vru să se r( tragă, dar braţul h'i o ţinea cu tărie. P.I.. (53/26 [Pr. 2|.
    2. A pleca, a sc izola. El se retrăsese tn odaia lui. P.L. 66/11. Francesco o sfătui dc-a părăsi oraşul... şi să se retragă la o monăstire de călugăriţe. P.L. 100/1 [Pr. 2].
    —       Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. se retrase (P.L. 58/13), m.m.c.p. 3 sg. se retrăsese (P.L. 66/11); conj. prez. 3 sg. să se retragă (P.L. 63/20, 100/1).
    RETROSPECTIV, -A adj. Care se referă la fapte şi la silurţii din trccut. Şi nu s-ar pute ca cincva, trăind, să aibă momente de-o luciditate rclrospectiră? P.L. 65/13 [Pr. 1).
    REVĂRSA vb. I. I. l\ c f I. A inunda, a curge din bel-sug. Q (Metaforic) Se revărsa prin negrele lor ruine |ale norilor) tacuri de purpură. P.L. 39/(> [V. 1|.
    2.      T r a n /.. (Despre aşhi sau despre ;illc surse de lumină ; şi in foi’Muţ rovârsa) A împrăştia, a răspindi. Intre ziduri printre arbori cc sc scutură dc floare. Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare! O.I 13(5/6. in locul lui menit din ceri lliperion se-nluarsti Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-v revarsă. O.I 178*32. Sumai pc ici. ţie colo luna răvarsă cilc-o dungă lungă şi îngustă in umbra uliţei. P.L. 39/36. Luna revărsa tot aurul ei In odaia lui. P.L. 62/30; cf. O.I 134/38, 168/11, 222/1 [V. 5; Pr. 2\. Q (Con-sti ucţic mclaforică) A revărsa tezaur de lacrimi v. lacrimă [V. 1].
    3.      T r a n z. Fig. A presăra din belşug, a risipi. Cu farmecul luminii rcci Gindirile străbate-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea depatimi. O.I 179/15 [V. 1].
    —       Forinc gramaticale : ind. prez. 3 sg. revarsă (O.I 3/7, 136/6, 178/32, 179/15 ; P.L. 62/30), răvarsă (P.L. 39/36), se revarsă (O.i 168/14), imp. 3 pl. sc revărsa (P.L. 39/6), p.c. 2 sg. ai revărsat (O.I 13 1/38); conj. prez. 3 sg. reverse (O.I 222 1). — Variantă: răvărsâ (P.L. 39/315) vb. I.
    REVEDE vb. II v. revedea.
    REVEDEA vb. 1 f. T i a n z. (Şi în forma revede) A vedea din nou. Tu ai fost divinizarea frumuseţei de femeie, A femeiei, ce şi astăzi tot frumoasă a revăd. O.I 29,8. Oh, dacă i-ai fi văzut tu aceşti ochi vrodată tn viaţa la, fi s-ar fi părut că-i revezi in fiecare vinulă stea a dimineţei. P.L. 31/8. Şi, dac-ai mări acea picătură, să te poţi uila in adîncul ei, ai revedi toate miile de stele ale cerului. P.L. 38/30 [V. 1 ; Pi. 2[.
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. revăd (O.I 29/8),
2  sg. revezi (P.L. 31/8); opt. prez. 2 sg. ai revede (P.L. 38/30). — Variantă : revede (P.L. 38/30) vb. II.
— 460 —
    RE\EI)£llE s. f. Faptul dc ii revede?. Rto.dere. O.I 123 [V. 1|.
    RKVK\i vh. IV. I n l r a n z. A veni înapoi, a sc întoarce. I)e-intle eşti. renin-i iarăşi. Să fim singjri! O.I
122    23. Ea singur voi fi mori şi îngropat, cind vei reveni lu. IM,. 18/11. I'ranceico reveni, işi căută paleta, pinsulele. lăsă peste fereasta o perdea de matasă albastră. F.L. 83/36: cf. P.L. 17/32 [V. 1 ; Pr. 3|. + A apărea. a sc ivi iar. Toate visele ei reveneau splendide şi doritoare de viafă. P.L. 102'25 IPr. I].
    —      1-orm? gramaticali' : ind. imp. 3 pl. rcvpoeau (P.L. 102 lio). p. s. 3 sg. reveni (P.L. 83/30), viit. 1 sg. voi reveni (P.L. I7,32l. 2 sy. vei reveni (P.L. -18/11); imper, 2 sg rc-vino (O.I 122 23).
    llIAKItfi: s. f, Visări-. Cind se deşteptă din reveria sa, fi'retislra de sus a palatului era deschisă. P.L. 37/5 [Pr. 1).
    HlîVOCA vl», I. Tranz. A evoca. El |Alecsandri) revoarâ-n dulci icoane a istoriei minune. O.I 35/5 [V. 1],
    UEVOI.l flK s. f. (Şi In forma revoluţiune) Schimbare ■ adicală (ţi violentă) in nporlui-ilc economice, sociale şi polilicc ale un;i sociclfiţi. ©(Mclaforic; cu referire la albine) Această, emijrare a superfluentei locuitorilor. Apoi revoluţiile. In tot anul o revotuţiune contra aristocraţiei. P.L. 80/29, 30 | Pr. 2|.
    —      Forme giamalicale; sg. n. ac. revoluţiuoe (P.L. 80/30): pl. n. ac. revoluţiile (P. L. 80 29). — Variantă : rc-volu|i(rio (P. L. 80/30) s. 1.
    REVOLIŢIIXE s. f. v. revolu|ii\
    IIEZ\MA vl>, I v. rezema.
    IIK7.KM \ vl). I. (Hc'gionnl si in formei'* râzimu, rezăma, rezimu) 1. T r n /.. ţi refl. A (se) sprijini, a (se) propti. ('.ind pierdută ruzimi faţa de-arztitorul meu obraz, 1‘ărul tău bălai şi m /ale de m'-t legi după grumuz, Ochii lăi pe jitmătale de-i închizi, mi-ntinzi o gură, l-'tricit mă simt utwicea cu asupra de măsură. O.I 82'9. ('.Ind cochetă de-al lăti umăr ti se raztmd copila l/uc-ai inima şi minte, te gin-deşte la Ditilu. 0,1 ir»:).13. Cum ca pe coate-şi răzima Vişinii ale ei timpi». De doiul tui şi inema Şi sufte-lu-i se impte. 0.1 1G7 21. Et işi rezima fruntea încununată ru flori albastre d? t/enunihiul ei. iar pe umărul ei cinta o patere măiastră. P.L. .">1/37: cf. O.I 50,23, 85-23, 97/20, 231/21. 23 ) 7 ; P.L. 5/13. 39(30, G 1/21, 93(11. 98/39, 99/21, 101, I |V. 8 ; Pr. 8|. © (In conlcxt figu.at) Şi totuşi, fărlnă frumnisă şi m iurta, De racla ta razim eu harfa mea spartă Şi m-iartea ta n-o ptinj. O.I 38/26 |V. 1|.
    2. Kcfl. A sc întemeia, a sc baza. © (In contexl figurat) Şi in farmecul vietii-mi Su ştiam că-i toi aceea De !<• razimi de o umbră Sau tle crezi ce-a zis femeia. 0.1 113'3 |V. 11.
    —      I'orme gramalicalc: ind. prez. 1 sg. razim (O.I 38/26). 2 sg. razimi (O.I 82/9), le razimi (O.I 113/3), 3 sg. se razimâ (O.I 159/13., imp. 3 sg. răzlma (O.I 167-21 >, rezima (P.L. 51/37). su rezima (P.L. 39/30;, p. s. se răzimu (P.L. 99/21). m.m.c.p. 3 sg. râzimase (O.I 97/20), viii. 1 pl. ne-om răzima (O.I 231/21); conj. prez. 1 sg. sA razim (O.I 235/7); ger. rezumindu- (P.L. «3/11. 101/1); pari. rezemal (O.I 50/23, 85 23), rezlimil (P.L. 98/39), rezlmaţl (P.L. 5/13), răzlinnte (P.L. 6-1/21). — Variante : (regiunal) ră-
 zbită (O.I 38/2*3» 82/9, 97/20, 113/3, 159/13, 167/21, 235/7; P.L. 64/21, 99/21). rezftmi (P.L. 93/11, 101/4), rezlmi (P.L. 5/13, 39/30, 51/37, 98/39) vb. I.
     REZIMA vh. [ v. rezsma.
     REZISTA vb. I. Intran z. A sc opune, a se Impo-Irivi , a nu cida. El băgă de samă că gtndirite tui aăesa se transformau tn şiruri ritmice, in vorbe rimate şi atunci nu mai rezilia de-a le scrie pe hîrtie. P.L. 32/18. Ctnd o asemenea inimă şi-ar ridica aspirafiunile ptnă la tine, şi le-ar ridica fără voinţă, luptind spre a le năduşi, nepultnd să le rezisle, ce-ar simli >ri asemenea om? P.L. 50/10. Conlete voieşte să se logodească cu mine In starea tn care se află şi nu am nici o putere de a rezista. P.L. 96/27 (Pr. 2|. © (Repetiţie.) Apoi ii luă amindouă minufele tn minele tui. .. ea nu mai rezista. .. se uita la ele, ii săruta aegrlele. .. ea nu mai rezista. .. P.L. 63/32 — 33 (Pr. 2). + A fpee faţă, a se ţine tare. Şi te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie : hainele lui udt sau metafizica. P.L. 26/19 (Pr. I).
     —      Forme gramalicalc : ind. pr.;z. 3 sg. rezlGti (P.L. 26/19), imp. 3 sg. rezisla (P.L. 32/18, 63/32, 63/33), conj. prez. 3 pl. sâ reziste (P.L. 56/10); inf. a rezista (P.L. 96/27).
     nEZO\AM£\T s. n. (Franţuzism) Judecată, argumentaţie logică. Ceea ce ne bucură este lipsa de fraze şi rezona-mm!e cu carc la oameni se-mbracă această emigrare a super-fluenţei locuitorilor. P.L. 80/27 (Pr. 1].
     REZOXA\Ţ.\ s. f. !■' i g. Răsunet, ccou. I.ăscoli cărţile, cari erau toate alese şi-i promiteau mutlâ petrecere; scrierile moşneagului, in cari fiecare cugetare era un monogram at acestui cap adtnc şi fericit şi a căror rezonanţă era atit de mare. P.L. 99/6 (Pr. 1|.
     RIDICA vh. 1, I.Tran z. I. A lua dc jos şi a ducc Iu sus, a sălla. Din mijlocu-acetor mviştri Cu-a tui degete-ndrăznefe. ct mănuşa i-o ridică. O.I 166/14. Te ridicam de subsuori De-atttea ori, de-atitea uri. O.I 235/11. El ti cuprinse talia, o ridică incetinel de la pâmtnt. P.L. 88/24 ; cf. O.I 160/10 ; P.L. 59/19 (V. 3 ; Pr. 2}. + A Înălţa. Făcliile ridică — se mişcă-n tine păsuri, Ducind la groapă trupul reginei dunărene. O.I 92/16. Eantastie pare-a creşte bălrtnul atb şi bttnd; in a:r Işi ridică a farmecelor vargă Şi o suflare rece prin rf-im at.n'-i aleargă. 0.1 94/7. In zadar slriga-mpă-ratut ca şi teul tn turbare. L'mbra morţii sc întinde tot mai mare şi mai mare; in zadar flamtri verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de peire şi in fafă şi in coaste. O.I 148/13 ; ct. P.L. 44/16 IV. 3 ; Pr. 1|.
     2.     A lua. a da la o pai te, a Inlălura. Şi In brafete-mi (nlinse. Sâ alergi, pe piept să-mi cazi, Su-(i desprind din creşlet vă!ut, Să-t ridic ae pe obraz. O.I 75/8. Ridiclndu-şi căciula cea miloasă, vedem o frunte. . . netedă, atbâ, corect boltită. P.L. 27/11. Ea s-apropie de tabloul, acoperii co pinză, o ridică şi se uită ii.tru cit înaintase lacrarca. P.l , 83/15 (V. 1 ; Pr. 2|. + (Cu privire la poalele hainelor) A apuca trăglnd In sus. îndată ce cobortse scările cu cartea subsuori şi ridiclnd cu mtna lunga poală a rasei de şiac. . . casa se prefăcu inir-o peşteră. P.L. 43/21 (Pr. 1].
     II.    1. Refl, (Despre fiinţe) A se scula dc jos. Şi pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten. Ridicat In d mă labe, s-a-nchinat băllnd din pinten. O.I 87/20. Leul mu,ye, Se ridică In picioare. O.I 1C5/26. impărfteasa se riaică In ţoală măreaţa ei statură. P.L. 4/9; cf. P.L.
— 461 —
20/33, 50/13, 59/36 (V.      2  ; Pr. -I). «O T r a n z.    A face să
sc sco.ile. El din patu-i    o   ridică şi pe pieptul lui  si-o pune.
0.1 84/31 (V. 1).                                        '
    2.      P. cfl. (Despre construcţii, copaci, munţi ele.) A se înălţa. Aş vrea să am o casă tăcută, mituticâ, în valea mra natală ce unduia In flori, Să toi privesc la munte, in sus cum se ridică, Pierzindu-şi a sa frunte In negură şi nori. O.I 6/19. în fafa locuinfei lui Dionis se ridica o casă albă şi frumoasă. P.L. 36/17. în dreapta mănăstirei se ridicau aealuri cu pâauri. P.L. 72/18; cf. O.I 43 22: P.L. 5/27, 18/29, 19/3. 19/28, 40/3, 72/7 |V. 2; Pr. 8). O (Ti a n z.) Prin ... |nori]. munţii ridicau adlncuri şi coasle-n risipă, stanuri negre şi trunchiete despicau. P.L. 38/39 |Pr. 1|.
    3.  Tranz. şi refl. A (se) mişca, a               (sc) indrcpla
In sus. Drept in creştet     o    sărută pe-al ei păr de    aur moale
Şi bărbia i-o ridică, s-uilă-n ochii plini de apă. O.I 84/39. Amin ! zise Domnul ridiclnd mina sa cea sflnlâ. P.L. 13/35. Capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mlndrie. P.L. 77/25 ; cf. O.I 84/28; P.L. 48/25, 58/30, 84/11 |V. 2; Pr. 5). © (Element de personificare) Florile împrospătate ridicau In soire cochetele capele copilăroase. P.L. 54/31 [Pr. 1|. <> Expr. A ridica la piept = a îmbrăţişa, a lua In braţe. Cum oare din noianul de neguri să te rump, Su te riaic la pieptu-mi iubite inger scump. O.I 213/10 [V. 1). A (-$i) ridica ochii (sau privirea) — a îndrepta privirea, a privi, a se uita. în această dulce pace Imi ridic privirea-n pod Şi ascult cum Invălişul De la cărfi ei mi le rod. O.I 105/18. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Şi-ncetişor Dorin-ţsle-i încrede. O.I 179/30. El tşi ridică ochii s-o vadă. . .şi ui moment i se păru c-o oede. P.L. 71/28; cf. P.L. 7/32, 36/6, 67/13 (V. 2 ; Pr. 4). A ridica sprincenele v. sprinceană (Pr. 1]. © (Construcţie metaforică) A (-şi, ridica genele v. geană (V. 2).
    4.      R e f 1. A se înălţa In văzduh. Două umbre de aripe ce se mişcă tremurtnde, Două aripe de umbră călră ceruri ridicate. O.I 51 '12 (V. 1). + (Despre aştri) A răsAri. Peste-a nopţii feerie Se ridică mindră lună. O.I 207/14. Soarele se ridica incel In seninătatea adlnc-albaslră a cerului. P.L. 72/2 [V. 1 ; Pr. 1). ^ Tranz, şi refl. A (se) duci* în sus, a (se) răscoli. Ş-atunci vlr.tul ridicat-a tot nisipul din pustiuri. O.I 45/4. Zbura ca un gind, ca o vijelie, pintre vol-burele de năsip ce se ridicau in urmă-i. P.L. 18/17 |Y. 1 ; Pr. 11. O (în context figurai) Poale vrun pedant cu ochii cei verzui, pesle un veac. . . Aticismul limbii tale o să-l pună la clnlari, Colbul ridicat din carte-(i l-o sufla din ochelari. O.I 134/12 (V. 1].
    5.      Tranz. şi refl. (Şi in forma aridica) A (sc) Înălţa, a (se) auzi, a răsuna. © (Elemcni de personificare) Din ce tn ce etntarea tn valuri ea lot creţte, Se pare că furtuna ridică al ei glas. O.I 94/12 |V. 1|. ©(în context figurai) Din a valurilor sfadă prorociri se ariaic. O.I 45/18 |V. 11. <> Expr. A ridica glasul = a vorbi pe un ton ridicat, a-şi intensifica mlnia. Din tronul lui de piatră bătrlnul preot vede Şi-n vlniuri el ridică adtncu-i glas de-aramă. O.I 98/17
[V. i|.
    6.      T r a n z. Fig. A stlrni, a pune in mişcare. Tot ce stă tn umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună Sădea piept cu uraganul ridicat de Semilună. O.I 146/26 |V. 1|.
    7.      Tranz. Fig. A arăta. Slreşine vechi casele-n lună ridică. O.I 231/10. (Ieronim) se culcă In barcă, sub cerul ce-şi ridica Inslelata sa măreţie. P.L. 97/10 (V. 1 ; Pr. 1). <£ Tranz. fact. (Cu privire Ia umbre, lumini etc.) între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum re-
varsă luna plină liniştita ci splendoare!. . . Şi ridică mii de umbre după slinsttl luminării. O.I 130/10 (V. 1).
    III.    Tranz. I. A urca, a facc* mai înalt, a înălţa. Văile şi munţii se uimeau auzinde.-i c nt ccle, apele-şi ridicau valurile mai sus ca să-l astulte. izi oarele işi tulburau adincul. P.L. 5/1 (Pr. 1|.
    2.      Fig. (Cu privire la valori inorrle) A înălţa pc o treaplă superioară, a sălta. Cind o asemenea inimă şi-ar ridica aspira/iunile pină la tine, şi le-ar ridica fără voinţă. . . ce-ar simţi un asemenea om ? P.L. 56/9 (l’r. 2). © H i- f 1, (Metaforic) A fi cuprins dc o slr.re dc elevaţie. Toată ziua la fereastră suspinind nu spui nimică, Ridicir.da late gene. al tău suflet se ridică. O.I 82 26|V. 1). + Refl. (Despre oameni) A-şi facc o situaţie mai bună, a progresa. Deasupra tuturora se ridică cine poale, Pe cind alţii sunt in umbră şi cu inimo smerită, Xeşliuţise pierd in taină ca şi spuma nc&rilă. O.I 133/26 (V. 1|. + A mări aprecierea acordată cuiva, a înnobila. CU oe sus ridici acuma in gindirca ta pc-o roabă, Cind durerea ta din suflet esle singura mi podoabă. O.I 15-137 | Y. 1|.
    —  Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. ridic (O.I ld.». 18;.
2 sg. ridici (O.I 154/37). 3 sg. ridică (O.I 84/28, 81,31. 84/39. 94/7, 94/12, 98/17, 148/13. 166/10, 160/14 : P.L. 77 25). sc ridică (O.I 6/19, 82/26, 133/20, 165/26. 2<>7 11 ; P.L. 18,29).
3 pl. ridică (O.I 92/16, 93/21, 136/1(1. 179,30. 231/10). se ridic (O. I 43/22), sc nridic (O. I 15/18). imp. 1 sg. ridicam (O.I 235/11), 3 sg. ridifa (O.I 77.12: P.L. !>7j 10). se ridica (P.L. 5/27.20/33, 36/17, tn 3. ti 16, ',2 2. 12 8, 77/2'>).
3 pl. ridicau (P.L. 5/1, 38/39. 54/31). sc ridituu (l’.L. 18‘ 17, 72/18). p. s. 3 sg. ridică (P.L. 7/32. 3‘J/0, 4X<25. 59,19. 67/13, 71/28, 83/15, 84/14, 88,21), sc ridică (P.L. 4/9, 19/3, 19-28),
3 pl. se ridicară (P.L. 50/13), p. c. 3 sg. a ridicai (O.I 45,4); conj. prez. 1 sg. să ridic (O.I 75''8. 213'10); opt. urez. 3 sg. ar ridica (P.L. 56/9, 72/27), şi-ar ridica (P.L. 56.X); ger. ridicind (O.I 82/26: P.L. 13/35, 43/24. 58,30). ridicindu-(P.L. 27/11): pari. ridicai (O.I 87 20, 134,12. 146.26: P.L. 59/36). ridicole (O.I .'>1T2\ — Variantă: (regional) nriditâ (O.I 45/18) vb. I.
P lUDIcAT. -A adj. îndreptai in sus. inlins. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită. O.I 37/10. J'ăl-Frt'.mi s vedeu albină o timbru de argint, cu păr de aur despletit, rătăcind, cu minile ridicate si palidă. P.I„ 9/21 (V. 1 ; Pr. 1).
    *  HIDfCOL. -A adj. v. ridicul.
    HIDfCl'L. -A adj. Demn de luat în ris. caraghios. A visa e un pericul. Căci de ai cumva iluzii eşti pierdut şi eşti ridicut. O.I 141/10. Clnd încheie cti-o privire amomosele-nţelctjcri. Cu ridicaln-ţi simţire lu la poarla ei : ă degeri? O.I 157/26. De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o dezmierzi Ca pe-o marmură de Parts sau o plnză de C.orrcgio. Cind ea-i rece si cochetă? Eşti ridicat, inţelege-o. . . O.I 157/32 |Y. 3|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. ridicul (O.I 141/10, 157'32), ridicula (O.I 157/26).
    HIM.\T, -A adj. Carc rimează. ©(Construcţie metaforică) Vorbe rimate v. v o r b ă [l'r. 1).
    —  Formă gramaticală : pl. n. ac. rimate (P.L. 32,17).
— 462 —
     RISfPĂ s. (. 1. (In lor. adj.) !n risipă = Ui ruină, surpai ; sfărîmat, prăbuşii. Mim/ii ridicau adincuri şi coasle-n risipă, starturi negre şi trunchiele despicau pe ici, pe colo negurile. P.L. 38/10 |Pr. 1).
     2. Irosire, cheltuială fără măsuiă. Q (Mclaforic) Abundenţă, bogăţie. Zidurile împrejmuitoare risipite şi năpustite in risipa lor de plante grase, de furnici ce-şi fondau state... te făceau a crede că este mai mull o ruină. P.L. 72/12 |Pr. 1|.
     RISIPf vb. IV. 1 Tranz. şi refl. (Şi In forma nisipi) A (sc) împrăştia, a (nc) răsplndi, a (set răzleţi. Prin de.yrt străbat sutbater mari familii beduine, Sorind viafa lor de basme pr cimpie rusipifi. O.I -13/12. Cad asabii ca şi pilcuri risipite pe cimpie, în genunchi ci'tdeau pedestrii, /■••In mii se răstuurnă. O.I 1 1846. Acea fereaslă dedea Intr-o chilie, pe păreţii cărei erau aruncate cti creionul fel de fel de schite ciudate. .. In fine, o carie de srhife, risipită pe pârele. P.L. 73 30; cf. O.I 44'22 ; P.L. 9 I I, 51/35, 61/26, 72 12. i'2 32 [V. 3 : Pr. *>]. O (in conlcxl figurai) Mai bine mi-aş stoarce toi focut din inimă, ca să se risipească in scintei. P.L. K7 20 |Pr. 1|.
     2.     Tran z. I-' i g. A pierii'', a irosi. Să te simţi neliber, mic, Să t>e:i marile-aspiraţii că-s reduse la nimic. Că domnesc in lume rele, cttror nu le pofi opune. C-opunindu-te la ele, tti oiafa-fi risipeşti. O.I 53/1. Cuci pentru care altă mi-nune decit tine Mi-aş risipi o viafă de cugetări senine? O.I 232 1 [V. 2).
     3. Refl. (Despre nori, ce?tâ ele.) A se destrăma. a
 dispărea, a pieri. Apoi tncet |norii] se risipiră in crefi t>ineţi, soarele cădea la vale. P.L. 39/7 [Pr. 1). © (Mclaforic) Atunci i se păru că şi fala de lingă el se ridica Incet. . . că trupul ei se risipea in aer. P.L. 20/31. De /i-ar veni tn minte, să ştii. se risipesc toate dimprejuru-fi. timp şi spaţiu fug din sufletul tău. P.L. -13/10 [l’r.     2].    Q (Construcţie
 metaforică) A se risipi in ilrpărtiire      v.          depărtare
 |Pr. 1].
     •î. Hefl. A se nimici, a se distruge, a se prăpădi. Pe unde trece ea [mama pădurilor], fafa pămintuluise usucă, satele se risipesc. P.L. G 20 |Pr. lj.
     —      Forme gramaticali; : ind. prez. 2 sg. risipeşti (O.I
 53 1 >. 3 pt. «i* rNipcst- (P.L. 6.26, -13 10), imp. 3 sg. se risipea (P.L. 20.31 , p. s. 3 sg. rixipl (P.L. «J/H), se risipi (P.L. 14/5),
 3 ţii. se risipiră (P.L. 30'7); crnj. pir/.. 3 sg. să sc risipească (l'.L. 87 2‘J); opt. prez. 1 s«. aş risipi (O.I 232/1); pait. risipii (P.L. 92-32). risipită (P.L. 73 30). rUipiji (O.I 14/22), risipiţi (O.I 15.12), rlsipile (O.I 118/11»; P.L. 54/35, 61/26, 72/12). — Variantă: (rrgional) ră»lpi (O.I -15/12) vb. IV.
     RISIPIT, -Ă adj. 1. împrăşli tl, răzleţit. Norii se rupeau bucăţi pe cer - luna roşie ca focul se      ivea prin spărturile
 tor risipite. P.L. 9/26 |Pr. >].
     2.     Pus pe fugă. :>lung;il, Infrinat. li i si pite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri. O.I 148/25 |V. 1).
     RITM s. n. Cadenţă, tact. Q (Construcţie metaforici) A hale (in) ritmul afini ni miei ode v. odă |Y. 2|. Q (Metaforic) Vers, poezie. Şi de aceea de-a:i-nainte pofi să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la Irebi. O.I 111 '12; cf. O.I 137/2 [V. 2|.
     —      Formă gramaticală: sg. n. ac. ritmul (O.I 137/2, 141/12, 159'12, 104/11).
    nfTMIC, 'A adj. Cadenţat, regulat. Q (Construcţie metaforică) Şiruri ritmice v. şir |Pr. 1).
    —   Formă gramaticjlă; pl. n. ac. rltiniec (P.L. 32/17).
    IUVAL s. m. Adver.ar, duşman. Ieronim plesni cu vlrful săbiei tnlr-un zid d: gru lit şi la scăpărare se recunoscură ambii rivali. P.L. 95/33 [Pr. IJ.
    I\lDE vb. 11F. 1. Intranz. A-şi manifesta satisfacţia printr-o mişcare a feţei şi a gurii, scoţlnd sunete spcci-ficc, nearticulate. Astfel zise lin pădurea, Bolţi asupră-mi clăliniiut; Şuieram l-a ei chemare Ş-am ieşit in ctmp rlztnd.
 O. [ 111/4. Ca copiii are haz. Şi ctnd ride face incă şi gropife tn obraz. 0.1 159/16. Numai împăratul trăia singur, ca un leu Imbătrinit, slăbit de lupte şi suferinfe, — împărat, ce-n viafa Ini nu rlseie niciodată. P.L. 3/12 ; cf. O.I 32/30, 40/8, 84/34, 96/8, 134/11, 157/2, 160/25, 174/11 ; P.L. 14/33, 43/34, 43/37, 54/40, 55/4, 57/29, 62/13, 64/5, 64/22, 66/24, 67,23, 67/21, 07/35, 69/18. 69/19, 69/19, 71/31, 75/36 |V. 10; Pr. 19|.
    2.      Intranz. A sc distra, a se amuza, a facc haz. Aceasta este aria ce sufletu-(i deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce ride Cu mutra de vtndulă. O.I 60/34. Q (Element <le piT.»onific?r<:) Surtucul lui, pe Ungă acestea, era mai mult urzeală decit bătătură, ros pe margini, fudul la coate, de rtdra pare că şi vintul In urma lui. P.L. 32/10. Valurile rid şi mină întunecoase lumea lor albastră. P.L. 52;3 |Pr. 2|. (In contexte figurate) Şi~am făcut din line-un tnger, blind ca ziua de magie, Clnd In viaţa pustiită ride-o rază de noroc. O.I 29/20. Şi surtzi, cum rtde visul tntr-o inimă-ndrăgilă. O.I 42/16 (V. 2). + A zlmhi, Astfel zise mititica, Dulce nelezindu-mi părul, Ah! ea spuse adevărul; Eu am rls, n-am zis nimica. O.I 54/10. Apoi le uiţi rizlnd la clle-o filă. O.IV 333/12 [V. 2],
    3.      Tranz., intranz. şi refl. A-şi bale joc, a lua In ris. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi ţiu Ut et urechea — şi rtd de citc-ascult. O.I 71/9. S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă ridă. O.I 115/23. Nici visezi că inainte-fi stă un sttlp de cafenele. Ce Işi ride de-aste vorbe inginindu-le pe ele. O.I 150/10 (V. 3]. O (Element de personificare) Iar eco işi ride de blindele plingeri, De junii amanţi Şi rlttl repetă ca elnlut de înfieri în repede danţ. O.I 5/21 [V. 1). ©(Mctaforic) Viscolul iernei moarte li clntă, Moarte, ii ride toi demprejur. O. [ 26/21 [V. 1). <0> Expr. De ris =
 —  ridicol, caraghios. Ea se uită In ochii lui şi-ncepu să ridă.
 —  Ce. rizi ? Cc-i de rls aicea ? P.L. 67/24 |Pr. 1).
    —   Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. rid (O.I 71/9),
 2  sg. rîzi (P.L. 67/21), 3 sg. ride (O.I 5/21, 26/24, 29/20, 32/30, 42/16, 60/34, 84/34, 150/10, 154/11, 157/2, 139/16, 160/25), 3 pl. rid (P.L. 52/3), imp. 3 sg. ridea (P.L. 32/10, 54/10, 64/3), 3 pl. rideau (P.L. 64/22, 67/35,            (.9/19),
 p.c. 1 sg. om rîs (O.I 54/16), m.m.c.p. 3 sg. risese (P.L. 3/L2, 55/4); conj. prez. 1 sg. să rid (O.I 40/8), 2 sg. si rtzl (O.I 174/11), 3 sg. să ridă (O.I 113/23; P.L. 67/23, 74/34, 75/36); opl. prez. 3 sg. ar rîde (P.L. 57/29). p. 2 sg. al fi ris (l'.L. G9/18); inf. a ride (P.L. JI3/34, 69/19); ger. rizlnd (O.I 96/8, 111/4; O.IV 333/12; P.L. 14/33, 43/37, 02/13, 66/24); suptn de ris (P.L. 67/21'.
    RlND s. n. 1. Şir. Dindu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, în calea timpilor ce t>in O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit tn veci de veci Şi rinduri de viefi. O.I 191/22 JV. 1]. <> Loc. adv. In rind = unul lingă altul. El însuşi nu-şi
— 463 —
părea a fi declt o umbrâ nepricepută, ce fugea pe murii raselor înşirate In rtnd. P.L. -19/5 [Pr. 1). De-o riudul = unul după altul, succesiv. Dar ce mai era tn cutie? Păpuşile ce
i le dedese <le ziua ei in doi ani de-a ritului. P.L. 71/31 (Pr. 1). Pe rînd = a) unul dnpă altul, succesiv. Trecut-ai cind ceru-i cimpie senină, Cu riuri de lapte şi flori de lumină, Ctnd norii cei negri par sombre palate De luna regină pe rtnd vizitate. O.I 37/8. Surisul obraznic, ochiul cuvios, cochetăria veselă se-ntorc pe ritul dup-acea sărutare. P.L. 71/11 |V. 1; Pr. 1). O (Repetiţie) Trec in stoluri rintlurele, Ducind gln-durile mele Şi norocul meu cu ele. Şi se duc pe rtnd, pe rtnd, Zarea lumii-ntuneclnd. O.I 21-1/18 (V. 2]; I») cind unul, cind celălalt; alternativ. Căci pe rlnd şi-aslupă gura, cind cu gura se adapă. O.I 82/16 ; ci. 0.1 84/40 [V. 2). Rinduri, rinduri = a) unele după allele, succesiv. Adormind de armonia Codrului bătut de gtnduri, I-'lori de tei deasupra noastră Or să cadă rtnduri-rinduri. O.I 75/24. Şi prin frunzele uscale Rinduri, rinduri trece-un freamăt, ce le scutură pe loale. O.I 83/24. Ptinsori sflşieloare, împinse de blăstem Se urmăresc prin boite, se cheamă, fulger’, gim Şi cresc tumultuoase in valuri, rinduri, rinduri. O.I 94,20. Dar un vint de biruinţă se porneşte îndelung Şi loveşte rinduri, rinduri in frunzişul sunător. O.I 144/13 |Y. 8); l>) treplal, gradai, din cc in ce mai mull. Q (Construcţie metaforică) Oala i-reşle riudiiri-rinduri v. ceaţă (V. 2].
    2.     (Precedat de un numeral cardinal) Dată, oară. Luna s-ascunse intr-un nor negru spintecat in două rinduri de lungi fulgere roşii. P.I.. 31/39 [Pr. 1].
    3.     Categorie, grup. Pe ctnd pămintul, ceriul, văzduhul, lumea toată Erau din rlndut celor ce n-au fost niciodată. Pe-atunci erai Tu singur. O.I 115/6 (Y. 1], <Q> Loc. adj. De rlnd = obişnuit, comun, l’n cal fără inimă, care-i mai rău decit unul de rlnd. P.L. 15/12 [Pr. 1], <0> Expr. Om de rînd — om la fel cu toţi oamenii; om fără rang, din popor. Căci myşneagul ce priveşti, Su e om de rind, el este domnul Ţării Româneşti. O.I 147/14. Apropiindu-fi prin vrajă fiinfa mea şi dindu-mi mie pe a ta, cu voi deveni om de rind, uilind cu desăvirşire trecutul meu. P.L. 47/11 (V. 1 ; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. rînd (O.I 37/8, 82/16, 84/40,147/14, 214/18, 214/18 ; P.L. 15/12, 47/11, 49/5, 71/11), rîndul (O.i 115/6 ; P.L. 71/31); pl. n. ac. rinduri (O.I 75,24, 75/24, 83,21, 83/24, 94/20, 94 20, 119/11, 119/11, 144,13, 144/13, 191/22 ; P.L. 31/39).
    RÎNDU\'£A, -ICÂ s. f. (Şi in forma rlndurea) Pasăre (Uirundo rustica). Peste vlrf de rămurele Trec in stoluri rin-durele. O.I 214/15. Luminiş de Ungă baltă, Care-n trestia fnaliă Legănlndu-se din unde, în adincu-i se pătrunde. . . Şi de lună şi de stele Şi de zbor de rindurele Şi de chipul dragei mele. O.I 215/12. Veri, rindunelelc se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aşază bruma pesle vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O.I 235/1 [V. 3J.
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. rindurele (0.1 ?I-I/15, 215/12), rîndunelele (O.I 235/1), — Variantă: rindnrcâ (O.I 214/15, 215/12) s. f.
    RODIREA s. f. v. rîndunea.
    nfpĂ s. t. Surpălură de pămint făcută dc torcnle sau de şuvoaie. Scări înalte coborau. . . printre butăfi de pădure ponorlte In fundul rlpelor. P.L. 5 1/11 (Pr. 1).
    RlS s. n. Manifestare a veseliei exprimată prinlr-o mişcare caracteristică a gurii, Însoţită de un sunet specific.
Vorba zice : ,,fugi incolo”, rtsul zice: ,,vino-ncoace”! O.I 159/21. Rtdeau vorbitul — adică mai mull rls dectt vorbă. P.L. 67/36. Şi era atit de argintos rtsul ei şi guri/a atit de frumoasă! — i-ai fi băut apă din gură. P.L. 69/20; cf. O.IV 36-1/10 (V, 2; Pr. 2|. Q (Comparaţie) Căci vorba voastră sună ca plins la cununie. Ca ccbea ce ingtnă un cint de veselie, Ca risul la mormînt. O.I 25/21 [V, 1]. Q (Metaforic) Desfătare, plăcere, satisfacţie. Su vedefi că risul vostru e in fiii voştri plins? O.I 157/9 [Y. 1|.
    —       I-'ormu gramaticale: sfi. n. ac. rîs (O.IV 364/10: P.L. 67/36), risul (O.I 25/21, 157/9, 159.21; P.L. 69 20).
    Rl^.NfŢX s.f. Maşină rudimentară de măcinat. Ili-riiiă, noduroasă slă in colb rişniţa veche. O.I 84/11 [Y. 1|.
    nîU s. n, I. Apă curgătoarc. Pc un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii cedri şi castelul singuratic Ş-ale riurilor ape, ce sclipesc fugind in ropot. O.f 76/17. Mormlntut să ni-t sape la maroine tle riu. O.I 129/15. Oglinzile rturilor rumene, tremurătorul glas al clopotului Impica sara, chemlnd la vecernie. P.L. 37 11 : cf. 0.1 9/1, 82-37. 98 13, 123/19, 124.7, 114/4; P.L. 51/19. 51/30, 52/1, 52/4, 93/35, 96/3, 97/6, 97,8, 98/33 |Y. S; Pr. 1U|. Q (Personificare) Iar riul suspină de blinda-i durere Poetic murmur. O.I 3/13. Şi rtul repetă ca cintul de ingeri. fn repede danf. O.I 5/23. Riul sfint ne povesteşte cu-ale undelor lui gure. O.I 44/19 ; cf. 0,1 8/1 ; P.L. 5 5 [Y. 4 ; Pr. lj. Q (în contcxtc figurale) !n zadar riuri in soare Grămădeşti-n a ta gindire Şi cimpiite asire Şi întunecata mare. 0.1 54/5. Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asia, riul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară lic duşman este. O.I 147/32 (Y. 1]. Q (Conslrucţic mclaforică) lliu dc lapte v. lapte (Y. 1).
    2. Torent, şuvoi, Q (In context figurai; repetiţie) A voastre vicii cu leafe sunt ca undele ce curg, Vecinic esle numai riul: rial este Demiurg. O.I 137/1 (Y. 2|. Q (Metaforic) Văd nopţi ce-ntind deasupra-mi occanete de stele, Zile cu trei sori in frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gintlirei şi cu riuri de clnlări. O.I 31/6. Dar poale acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu riuri de foc şi cu poduri ae-argint. O.I 3X.3. Riuri de fulgere il urmăreau, popoare de tunde bătrine. P.L. 54/4 ; cf. O.I 85/14 (Y. 3 ; Pr. lj. <0> Loc. adv. Riuri-riuri = in număr mare fără sfirşit. (Neamurilel se mişcară riuri-riuri. Ori din codri răscolite, ori stirnite din pustiuri. O.I 146/33 (Y. 2|.
    —       Forme gramaticale : sg, n. ac. riu (O.I 82/37, 129/15 ; P.L. 93/35, 96/3), riul (0.1 3/13, 5/23. 44/19, 1-17/32, 157/4, 157/4 ; P.L, 51/30, 52/4, 98/33), g. d. rîului (O.I 8/1 : P.L. 51/19. 52/1, 97/6, 97/8) ;pl. n. ac. riurî (O.I 9/4. 31/6, 37/6, 3N/3, 54/5, 85/11, 98/13, 123/19, 11-1/4, 146/33. 116/33; P.L. 54/1). rîurile (O.I 121/7 ; P.L. 5/5): g. d. nurilor (O.I 76,17; P.L. 37/41),
    ltll ştiu s. n. Diminutiv al lui riu, cu sens hipocoristic, in spiritul poeziei populare. Q (Personificare) Ite-aş fi, mindru, riuşorul Care dorul Şi-l confie cimpului, Ţi-aş spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sinului. O.I 5/7 ; cf. 0.1 5/25 [V. 2\.
    —   Formă gramaticală : sg, n. ac. rîusorul (O.I 5/7,
5/25).                                         ‘
    RlZĂTOIl .oAm; adj. I. Carc exprimă veselie, zim-bitor. Luna lumina faţa ei albă ca laptele, cu obrajii roşii şi părul ei blond, foarte blond, care Incunjură cu lux şi finefă
— 464 —
 o falii plină şi rizutoare. P.L. 68/7 [Pr. 1], + F i g. Luminos, strălucitor. L'n suflet numai pltnge, In tloru-i se avlntă. L-a patriei dulci plaiuri, ta clmpii-i rizători. O.I 6/4 [V, lj.
     2. Care Îşi bate joc (Ic ceva. Cu mintea de dreptate şi bine rizutoare. Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare, Lujugu-i el sileşte pe cei ce l-au urit. O.I 62/13 |V. IJ.
     —      Forme gramalicalc : sg. 1 n ac. rlzătoare (0.1 62/13 ; P.L. 68/7); pl. n. ac. riziUori (0.1 6/1).
     ItiZlM), -A adj. Caiv rulc, carc exprimă veselie. Cind P' stele aurie Xouptea doarme uşurel, Cile inime rlzlntle, Dur pe cite suspininde Le tlelasă-ncelinel. O.I 14/8. Şi-aş pune soarta lumei pe buza-ţi [urpurie, pune lege hunei riziiulul liiu delir. Aş face al tău zimbet un secol de orgie Şi Iturimile-ţi mir. O.I 22 2 |V. 2). © (In conlcxt figurai) litru noi? n->i, epigonii?... Simfiri rcci. harfe zdrobite, Miri de zile, mari de patimi, inimi bătrlne, urile. Măşti rtzinde, puse bine pe-un caracter inimic. O.I 35/9 [V. 1]. + Fig. Luminiş, slr.'tlucilor. De-aş tine şi eu o floare Mindră, dulce, răpitoare Ca şi florile din mai. Fiice dulce a unui plai. Plai rlzind cu ierbii verde. Ce s1 leagănă, se pierde. O.I 2,5 [V. 1).
     — Forme gramalicalc: sg. ». ac. rizind (0.1 2/5), tîzindul (0.1 22/2); pl. n. :>c. rîzinde (0.1 14/8. 35/9).
     1U>AI)A s. f. v. rod.
     ROADF vl). III. Tranz. şi in i ranz. A rupe cu dinţii pil (in cilc puţin, in odaie, prin unghere S-a fesul painjiniş Şi prin cărfile in pravuri L’mbtă şoarecii furiş. In această dulce pace !mi ridic prit’irea-n pod Şi ascult cum Invălişul De la căr/i ei mi le rod. O.I 105/20. De ctnd ti venii, se zbuciumă in piua In eare-tii Incuial-v tu şi roade cu colţii la lanţurile ce-o inchid. P.l.. 8/23 [V. 1; Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : irul. prez. 3 sg. roade (P.L. 8/23), 3 pl. rod (0.1 105,2ii).
     HOAtA s. f. 1. Cerc dc lemn sau tic fier. cu spiţe sau plin, care Invirlindu-sc pune m mişcare un vchicul. /n-chipuieşle-ţi că. pe o roată, mişcală-n loc, s-ar lipi un fir de colb. IM- 11 2’>. .-Wrif fir rti Irece prin toate locurile prin care Irece rotila invirtindu-se. IM.. 11 30. Roata chiar In aceeaşi clipă c in toate h-rurile cuprinsc de ea. P.L. -11/31 ; cf. P.L. 41'2<> |l’r. 4[.
     2.     Organ dc maşină carc servcşlc. inlr-un si,tem Ichnic, la transmiterea sau la transformarea unei mişrfiri. .Vu s-aude nimic... declt departe-n oro tjrăaitiă prit'ighitoarea şi %-atitle biunil incet o roată pe apă. P.L. 93.38 |Pr. 1).
     3.     Cerc. [Corăbii invcchilcj trecind incet ca umbre — ţin pinzele umflate In faţa lunei care prin ele-ulunci străbate, Şi-ti roată de foc galbăn stă fuţa-i ca un semn. O.I 63,15 |Y. 1|.
     i.     Mişcate circulari, invlrlilură, rolocol. Şi fitfiie dea-supia-i, gonindu-se In rrate (Ui-aripile-ostenite un alb şi-un negru corb. O.I 93/11 |Y. lj. <0> (Adverbial) C-un sălbatec salt un tigru, carc cind pe leu il vede Muge lare. Coada roată
 o-nvlrteşte. O.I 165/13 |V. 1].
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. roalâ (0.1 63/15, 165/13 ; P.L. 41,29, 93/38), roat« (P.L. 11/30, 41/31), g. d. roţii (P.L. 41/26); pl. n. ac. roate (0.1 93/11).
     HOB, ItOAllA s. m. şi f. 1. Slugă, servilor. Sta cu capul ei sur cu cenuşa In poalele unei roabe tinere şi frumoase. P.L. lfi|H. In cursul zilei roaba babei s-apropie de el şi-i zise
incet. P.L. 17/10 [Pr. 2j. 4- F i g. Persoană foarle devolalâ cuiva. CU de sus ridiii acuma In gindirea la pe-o roabâ, Cind durerea la din suflet esle singura-mi podoabă. O.I 151/37 [V. lj.
    2. Fig. Persoană s.ihjugată de o pasiune. La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi. Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! O.I 130/21. Azi, cind patimilor proprii muritorii loţi suni robi, Gtoria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor închină. 0.1 140/1 [Y. 2], ©(Metaforic) A mea minte, a farmecului roabă. Din orişice durere iţi face o podoabă. O.I 232/9 [V. 11.
    —       l-'orme gramaticile : sg. n. ac. roab» (0.1 154/37, 232/9). ronlin (P.L. 17/10). g. d. roabe (P.L. 16/9); pl. n. ac. robi (0.1 130/21, 110/1).
    noitf vl). IV. Tranz. Fig. A Intănţui, a subjuga. Astfel robit de-aceeaşi jale Petrec mereu acelaşi drum... In laina farmecelor sale K-un ,,nu şliu ce" ş-un ,,nu ştiu cum”. 0.1 208/13 |V. 1|.
    ROttfl-' s. f. Slaro dc dependenţă economică, socialii şi politică. Şi de-:itrebali atuncea, vouă ce vă rămine ? Munca, din care tlinşii se-mbată in plăceri. Robia uiaţa toată, lacrimi pe-o neagră pine. O.I 60/3 (Y. lj.
    HOCIllE s. f. Îmbrăcăminte femeiască. Ii foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. O.I 85,29. Deodat-aud foşnirea unni rochii, Un miale pas abia atins de setnduri. . . Iar mini subţiri şi reci mi-acopăr ochii. O.I 119/12. S-auzi :orne/a/ de pinteni şi foşnirile de rochii. Pe cind ei sucesc mustea/a. iară ele fac cu ochii? O.I 157/23; cf. 0.1 117/9 |V. 4|. ©(Tronic; in conlexl figurat) L-aulegal şi i-au scos ochii. Ca dovadă de ce suflet slă in pepţii unei rochii. 0.1 159/1 |Y. 1|. + Trcnii, coada rochici. L'n paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, llăiat din flori şi de pripas... Se furişează plnrfitor Privind la Cătălina. O.I 173/26 |V. 1|.
    — Forme gramalicalc: sg. g. d. rochii (0.1 85;23, 117/(1, 119/12, 159/1, 173/26); pl. n. ac. rochii (0.1 157/23).
    HOD s. n. (Şi In forma roadă) Fruct. Mutle flori sunt, dar puţine Rod tn lume o să poarte. O.I 226/2 [V. lj. <$> Loc. vb. A dn roade v. d u® [V. lj. <> Expr. A uduce roade = = a rodi. © (Mclaforic) A crea ceva valoros. Critici voi, cu flori deşerte, Care roade n-aţi adus — F. uştr a scrie versuri Cind nimic nu ai de spus. O.I 227/6. © (Conslrucţic mctaforică) linana roadă = neamul omencsc, omenirea, umanilalea; (v. şi ochi, Cai n). Astfel umana roadă in catea ei îngheaţă. Se petrifică unul in sclav, altu-mpărat. O.I 64/11 JV. 1|.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. rod (O.I 226/2), rondai (O.I 64/11); pl. n. ac. roadc(0.1 64/10, 227/6). — Variantă : rotidă (O.I 227/6) s. f.
    KOI1 s. n. 1. Grup compact dc albine ieşite din stup In căularea hranei. Mii de roiuri de albine Curg tn riuri setipiloare pesle flori de miere pline. O.I 85/13. Vede/ti tn marile migraţiuni ale popoarelor. .. o analogie cu roiurile albinelor. P.L. 81/25 [V. 1 ; Pr. lj.
    2. Mulţime tic insecte incrglnd sau zburlnd In grupuri. Vede ieşind dinlr-o pădure-n depărtare cele şeple iepe alungate de un roi nemărginit de ţlnţari. P.L. 10/29 [Pr. 1|. ©(Glum?ţ) Ploşniţele roşii... Inlr-un roi mai de un sllnjen Au ieşil ta promenadă. O.I 46/20 [V. lj.
— 465 —
£ (Element de personificare) Un roi de raze ... a spus lăutarilor cum horesc îngerii. P.L. 23/16. Roiuri de unde răsărind din inima pămlnlului le-a spus cum cfnlă ursitori/e ctnd urzesc binele oamenilor. P.L. 23fl7 [Pr. 2). Q (Metaforic) Mulţime, sumedenie ; (v. şi colonie, oştire, pădure).De alunei şi plnă astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute Şi in roiuri luminoase izvorlnd din infinit Sunt atrase in via/â de un dor nemărginit. 0.1 132/31 (V. IJ. Q (Construcţii metaforice) Roluri vorbitoare v. vorbitor |Y. 1], Roiuri de stele = puzderie de stele. Se ridicară Incet. Incel prin aerul luciu şi pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de slele, plnă ce ajunseră la lună. P.L. 50/14 {Pr. 1). + Grup compact de oameni in mişcare. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii Vin de-nlunecă pămlntul, la Rovine in clmpii; Răspindindu-se tn roiuri întind corturile mari. O.I 146/3. Să priveşti prin lucii geamuri la luminele aprinse Şi s-o vezi Incunjurală de un roi de pierde-vară. 0.1 157/21 [V. 2).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac.roi (O.I 46/20, 157/21 ; P.L. 16/29, 23/16); pl. n. ac. roiurt(0.1 85/13, 91/10,132/31, 146/3; P.L. 23/17), rolurile (P.L. 50/14, 81/25).
     ROf*vb. IV. Intranz. (Despre insecte mici) A se mişca în număr mare de colo pînă colo. Pe păreţi cu colb, pe podul cu lungi ptnze de painjen Roiesc ploşniţele roşii. O.I 46/18. Florile erau tn straturi verzi şi luminau albastre, roşie-tnchise şi albe, iar pinlre ele roiau fluturi uşori. P.L. 7/17 (V. 1; Pr. 1). + F i g. A zumzăi, a face ca albinele. Q (Metaforic) Odată el Işi simte capul plin de cintece. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare, In mintea lui imbătală. P.L. 53/23 |Pr. lj. + (Despre oameni) A umbla forfotind de colo pină colo. Călărefii Implu clmpul şi roiesc după un semn Şi în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn. O.I 148/3 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. roie.se (O.I 46/18, 148/3;, imp. 3 pl. roiau (P.L. 7/17, 53/23).
     R6IMC, -Â adj. (Despre grupuri) Carc esle In mişcarc vie, carc sc răsplndeşte pornind din acelaşi loc. Domnind semeţ şi llnăr pe roinicele stoluri. Căror a mea fiinfă un semizeu părea, Simţeam că universul la pasu-mi tresărea. O.I 91/1 [V. 1].       •
     ROÎRE s. f. Zbor agitat     al unui număr   mare de insecte.
Vn cinlec nesfirşit, Incet, dulce, ieşind din roirea fluturilor şi a albinelor, imbălau grădina şi casa. P.L. 7/9 (Pr. 1].
     ROL s. n. (Şi în forma rolă) însărcinarea pe care o primeşte un artist în distribuţia unei piese. Şi ce mucalit bălrin... Pare un paiazzo tntr-o rolă de intrigant. P.L. 76/9. El joacă rolul unei fele naive, pe care amantul ar fi descoperit-o. P.L. 79/28 (Pr. 2]. ■$> Expr. A cădea în rolul cuiva v. cădea [Pr. 1). A Juca ud roi = a avea însemnătate. Umbra lui din părete,      care joacă un rol atit   de mare,
e portretul cu ochii albaştri.   P.L. 64/33 [Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. roi (P.L. 64/33), rolă (P.L. 76/9), rolul (P.L. 79/28, 87/11). - Variantă : r61ă (P.L. 76/9). s.f.
     rOlA s. f. v. rol.
     ROMÂN1 s. m. Persoană csre făcea parte din populaţia statului roman. Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman. Ţoală greco-bnlgărimea e nepoata lui Traian! O.I 150/29.
El (citise) istoria romanilor şi voia sâ fie de patruzeci de ani. P.L. 66/4 [V. 1 ; Pr. 1].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. romnn (O.I 150/29) ; pl. g. d. romanilor (P. L. 66/1).
    ROMAN* s. n. Naraţiune epică in proză, dc întindere nu.rc, cu conţinui complex şi dezvoltat. Ea citise un roman ş-ar fi voit sâ fie de douăzeci şi şase de ani şi nu era decit de paisprezece. P.L. 66/2. Era o vreme in care, In urma unui roman spaniol, regina de astăzi a Egipeluiui se numea. Tolla. P.L. 66/18. Apoi mai era ceva. O mică carte de notiţe. . . impresii din romane, din poezii, scrise in fiecare zi. P.L. 71/35 [Pr. 3). + F i g. împletire de înlimplări cu multe episoade. Q (în context figurat) Din sărmana noastră viafă, am dura roman Inlreg. O.I 157/36 (V. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. roman (O.I 157/36; P.L. 66^2), g. d. unui roman (P.L. 66/18); pl. n. ac. romane (P.L. 71/35).
    HOMAX3, -A adj. Propriu Romei antice sau imperiului intemeiat de Roma. Vedeţi cum urna creapă, cenuşa reînvie, Cum murmură herulul cu glas de bătălie Poporului roman. O.I 21/27 |V. 1).• Q (Ironic) O, te-admir, progenitură de origine romană! O.I 151/16 [V. 1], Q (Glumeţ) Oclavian August imperatorul o petrecea sara pin’acasu, dacă-t iertau ocupaţiunile statului roman, şi astăzi — il iertau acele ocupatiuni ale stalului roman. P.L. 67/10 — 11 [Pr. 2|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. roman (O.I 24/27; P.L. 67/10, 67/11), romană (O.I 151/16).
    *ROMA\CţA s. f. V. romăniţă.
    ROMANTIC, -A •< dj. Meditativ, visâtoi. A'-oi uita vro-dată, dulce Bucovină, Geniu-fi romantic. O.I 9/2 [V. 1). Q (Glumeţ) Cela-i cavaler... e iute...oare ştie franţuzeşte? Cea ce-ncunjură mulţimea i-o romantică copilă. O.I 40/21 [V. 11.
    —       Forme gramaticale : sg. n. sc. romantic (0.1 9,2), romantică (0.1 16/2!;.
    ROMANŢIOS s. m. Romantic, visător. Pe ici, pe colo (recea cite un rominţios fluierind. P.L. 26/21 [Pr. 1].
    R0MA\CţA <5. f. Muşeţel. Şi mi-i spune-alunci poveşli Şi minciuni cu-a la guriţă. Eu pe-un fir de romăniţă Voi cerca de mă iubeşti. 0.1 55/3 [V. 1).
    ROMaX1 s. m. Persoană care aparţine populaţiei de bază a României. Codrul frate cu românul. 0.1 183/4; Cf. O.I 182,2, 182/17 [V. 3].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. român (O.I 18217), românul (O.I 182.2, 183/4).
    ROMAN2, -A adj. Românesc. Ctnd privesc zilele de-aur a scriplurelor romane, Mă cufund ca intr-o mare de visări dulci şi senine Şi in jur parcă-mi colindă dulci şi mtndre primăveri. O.I 31/1. Iar jXegruzzi şterge colbul de pe cronice bătrtne, Căci pe mucedele pagini slau domniile române, Scrise de mina cea veche a-nvăţaţilor mireni. O.I 32/20. Pesle-un ceas păginălalea e ca pleava vlnlurală. Acea grin-din-oţelită înspre Dunăre o mină. Iar In urma lor se-ntinde falnic armia română. O.I 148/30; cf. O.I 28/5 (V. 4).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. română (O.I 28/5, 148/30); pl. n. ac. române (O.I 31/1, 32/20).
— 466 —
     R0MA\£SC, -EASCA adj. Propriu românilor, al romanilor sau al ţării lor. Q (In context figurat) Şi deasupra idrei fluture cu vlntul Visui tău de glorii falnic Iriumflnd, Spună lumii large steaguri tricotoare, Spână ce-i poporul mare, românesc. O.I 15/14 |Y. IJ. Q (Metaforic) Devotat ţării româneşti, care iubeşte ţara românească. Fiii tăi trăiască numai tn frăţie Ca u nopfii slele, ca a zilei 2ori, Viafa tn vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc. O.I 16.-6 IV. 1|.
     ROMÂNfc s. f. (In expr.) Pe romftnlr = in limba română, pe româneşte. Titlul era scris.......învăţătură despre
 a lumei orinduială dumnezeiască... de pe grecie pe românie litcuită cu adăugire a tnrlurinţei zodiilor asupra viefei omeneşti”. P.L. 35/19 [Pr. 1).
     Il6POT s. n. Cădere repede şi precipitată (de grindină). Q (Comparaţie) Lănci sctnteie lungi in soare, arcuri se întind tn vtnt, Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni, Urizonu-ntuneclndu-l, vin săgeţi de pretutindeni. O.I 148/7 [V. 1|. + Curgere repede şi zgomotoasă a unui torent sau a valurilor iu mişcare. Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic Ş-ate riurilor ape, ce sclipesc fugind in ropot. O.I 76/17. Iar prin mindrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pieire licurind; Ele trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic, Clnd coboară-n dulce ropol din tăpşanul prăvălalic. O.I 85/10 |V. 2).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. ropol (0.1 76/17, 85 10), ropotul (O.I 148/7).
     ROPOTl vb. IV. Intranz. A produce zgomote repezi şi cadenţate. In mijlocul văii e un lac, In care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, murmură, răstoarnă pietricele ţoală ziua şi ţoală noaptea. P.L. 78/33 |Pr. 1|
     ROS. ROASÂ adj. (Despre liaine) Rupt, uzat, subţiat. Jar colo bătrlnul dascăl cn-a lui haină roaxă-n coaie, Intr-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate. O.I 132/1. Surtucul tui, pe lingă acestea, era mai mult urzeală decit bătătură, ros pe margini, fudul la coate, de ridea pare că şi i/intul tn urma lui. P.L. 32/9 [Y. 1 ; Pr. 1]. + (Despre cărţi, hlrtie ele.) Mincat, măcinat, distrus. In volumul ros de molii Califi noaptea adevăr Şi-ntllneşti lipită-n file Vi/a-i galbănă de păr. O.I 108/13, Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, Iar vtnlul zvtrte-n geamuri grele picuri; Ci lu citeşti scrisori din roase plicuri Şi Intr-un ceas gindeşti ta viafa ţoală. O.I 119.3. El deschise o carie veche legată cu piele şi roasă de molii — un manuscript de zodii. P.L. 35/G [V. 2 ; Pr. lj.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. ros (O.I 108/13; P.L. 32/9), roasă (O.I 132/1 ; P.L. 35/6); pl. n. ac. roase (O.I 119; 3).
     ROST s. n. (tn expr.) A şti (sau a spune) pe de ro9t = a şti (sau a spune) din memorie, pe dinafară. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost, De-mi fin la el urechea — şi rtd de clte-ascull. O.I 71/8. Şi ctnd propria ta viaţă singur n-o ştii pe dc rost, O să-şi bală alfii capul s-o pălrunză cum a fost ? O.I 134/7 (V. 2|.
     ROSTf vb. IV. Tranz. I.A spune, a aicc. Formulele sunt vecinice ca cuvintele tui Dumnezeu, pe care el le-a roslil la facerea lumii. P.L. 42/12. Umbra se desprinse tncet, ca dintr-un cadru, sări jos de pe părete şi sta diafană şi zlmbi-
 toare, rostind limpede şi respectuos: Bună sară! P.L. 47/2 |Pr. 2|. O (Element de personificare) San Marc sinistru miezul nopţii bate. Cu glas adtnc, cu graiul de Sibile, Rosteşte lin In clipe cadenfate: „Nu-noie morfii — e-n zadar, copile!" O.I 202/13 |V. 1).
    2. A pronunţa. Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi . .. îndrăznesc ca să rostească ptn-şi numele tău... ţară! O.I 151/6 [V. IJ.
    —       Forme gramaticale : ind prez. 3 sg. rosteşte (O.I 202/13), p. c. 3 sg. a rostit (P.L. 42/12); conj. prez. 3 pl. #A rostească (O. I 151/6); ger. rostind (P.L. 47/2).
    ROŞ1 s. n. (Concretizat) Culoare roşie. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare... Consietaţiuni zugrăvite cu roş, calcule geometrice zidite după o închipuită şi mistică sistemă. P.L. 35/28 [Pr. 1).
    ROŞ i, -A adj. v. roşu 2.
    ROŞAţA s. f. v. roşeaţfi,
    ROŞEAţA s. f. (Şi In (orma roşaţă) Culoare roşie. Cum ei mergtnd ca vtntul se ceartă şi se-ntreabă, Nu văd tn fundul nopfii o umbră de roşeaţă. O.I 97/32. [Muntele) sta negru şi nalt, zugrăvindu-şi tn aerul albastru mărginite lui tivite cu roşaţă. P.L. 39/15 [V. 1; Pr. lj. + tmbujorare, Impur-purare ( a feţei). Roşaţa din obra2 dispăruse. P.L. 92/36 (Pr. lj.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. roşeafi (O.I 97/32), roşaţă (P.L. 39/15. 92/36). - Variantă : roşftjfi (P.L. 39/15, 92/36) s. f.
    ROŞf vb. IV. R e (I. A căpăta culoarea roşie, a deveni roşu. Petifele de pe lumina ochiului i se roşise ca focul. P.L. 20/15. încet, tncet ochiul luminei se roşi. P.L. 45/3 [Pr. 2j.
    —       Forme gramaticale: ind. p. s. 3 sg. se roşi (P.L. 45/3), m.m.c.p. 3 sg. se roşise (P.L. 20/15).
    •   R^Şl'1 s.n. v. roş*.
    Rtişt-IE adj. (Şi In (orma roş) 1. De culoarea sln-gelui. Noaptea flamingo cel roşu apa-ncel, tncet pătrunde. O.I 45/14. Dlndu-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fărmăcată. O.I 72/15. Genariul ti aruncă tn faţă o batistă roşie. P.L. 15/15 ; cf. O.I 42/2, 43/6, 44/4, 46/18, 52/18, 97/15, 133/11,152/20; P.L. 6/2, 7'16, 14/26, 15/22, 29/28, 35/9, 36/5, 37/14, 37/35, 45/7, 72/14, 98/12 [V. 10; Pr. 13J. <J> (Adverbial) Numai semnul arab lucea roş, ca jăratecul noaptea. P.L. 53/34 [Pr. IJ. Q (Construcţie metaforică) Flamura cea roşă v. (lamură [V. 1]- + (Despre lună, stele, fulgere) Aprins, luminos. Norii se rupeau bucăţi pe cer — luna roşie ca focul se ivea prin spărturile lor risipite. P.L. 9/25. Floarea... veghea pintre frunzele ei, ca o stea roşie. P.L. 15/19. Luna s-ascunse tntr-un nor negru spintecat tn două rinduri de lungi fulgere roşii. P.L. 31/39 (Pr. 3|. O (Construcţie metaforică) Şerpi roşii v. şarpe [Pr. 11. + (Despre lumină sau surse de lumină) Purpuriu, aprins, de culoarea locului. Pe-a altarului icoană tn de raze roşii frlngeri, Palidă şi mohorttă Maica Domnului se vede. O.I 50/7. Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri fâr'de capăt, Clnd a serei raze roşii Asfinţind din ceruri scapăt'. O.I 66/11. Maria intra deodală tn salonul încălzit şi luminat numai de razele roşii ale jă-raliculuidincămin. P.l..04/11 ;c(. 0,150/4,62/27, 84/8,96/«;
— 467 —
P.L. 35/5, 39/2, 40/28,44/39,47/5 |V.6 ; Pr. 6]. O (In contcxte figurate) Dintr-o volbură naltă, uerde, se vedeau nemişcaţi doi ochi de jeratec, a căror raze roşii ca focul ars pătrundeau In rărunchii fetei. P.L. 18/26 [Pr. 1]. Q (Construcţie mctaforică) Razele roşii ale zilei V. z i (V. 1].
    2. De culoare rumenă — aprinsă (din cauza afluenţei de slnge), îmbujorat la faţă (de emoţie). Părul lui i-atinge părul Şi atunci c-obrazul roş Ea apleacă gene lunge Peste ochii cuvioşi. O.I 67/2. Ea-şi acopere cu mina fafa roşă de sfială. O.I 82/19. Luna lumina fafa ei albă ca laptele, cu obrajii roşi şi părul ei blond. P.L. 68/5. Fafa ei era roşie de ruşine. P.L. 68/22. Am văzut-o roşie, sfioasă, turburată. P.L. 90/28; cf. O.I 55/6,82/21, 84/36, 85/30 ; P.L. 55/3,63/28, 67/31, 77/1, 85/1, 88/14 [V. 6 ; Pr. 9]. Q (Construcţie metaforică) Nour roş y. n o r [V. 1]. + (Despre ochi) Injectat, congestionat. Făl-Frumos se uită şi uăzu o bufnită mare şi sură, din care nu străluceau declt ochii roşii. P.L. 18/39
[Pr- !]•
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. roşu (O.I 15/14, 62<2 <)• roş (O.I 44/4,52/3, 52/18, 67/2,84/8, 113/11; P.L. 35/5, 36/5, 37/35, 44/39), roşie (O.I 55/6, 85/30, 152/20; P.L. 6/2, 7/16, 9/25, 14/26, 15/15, 15/19, 15/22, 29/28, 35/9, 40/28, 47/5, 63/28, 67/31, 68/22, 77/1, 85/1, 88/14, 90/28), roşă (O.I 42/2, 63/3, 82/19, 82/21, 84/36; P.L. 55/3); pl. n. ac. roşii (O.I 43/6, 46/18, 50/4, 50/7, 66,11, 72/15, 97/15, 98,5; P.L. 9/16, 18/26, 18/39, 31/39, 37/14, 39/2, 45/7, 64/11, 72/14, 98/12), roşi (O.I 96/G; P.L. 68/5). - Variantă: (Mold.) roş, -ă (O.I 42/2, 44/4, 52/3, 52/18, 63/3, 67/2, 82/19, 84/8, 84/36, 133/11 ; P.L. 35/5, 36/5, 37/35, 44/39, 53/34, 55/3) adj.
    ROTf vb. IV. 1. Refl. şi i n 11 a n z. (Despre ape) A forma cercuri concentrice, a produce virtejuri. Apa fugea rotind împrejurul glesnelor ei. P.L. 101/38 (Pr. 1). Q (Metaforic) Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Jar cera-ncepe a roti în locul unde piere. 0.1171/23 [V. 1], Q (Construcţii metaforice) Cuibar rolind de ape v. cuibar [V. 1). A se roti îd cercuri v. cerc (V.l).
    2. Tranz. A-şi plimba ochii In toate părţile. Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flâminzii ochi ro-lindu-i, eu misluiam pămintul, Eu răzvrăteam imperii, popoarele cu gindul. O.I 88/17 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. se roteşte (O.I 170/2); inf. a roti (O.I 171/23); ger. rolind (O.I 85/12, 88/17 ; P.L. 101/38).
    ROT/RE s. f. Invlrtirc. Culmea dulcii muzice de sfere, Ce-o aude cum se naşte din rotire şi cădere. O.I 160/30
IV.    1].
    ROTITOR, -OARE adj. Caie se roieşte, care formează un cerc* >S/d castelul singuratic, oglindindu-se In lacuri, Iar tn fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se Inalfă tn tăcere dintre rariştea de brazi, Dind atila Inlunerec rotitorului talaz. O.I 152/4 (V. IJ.
    ROTCÎVD, -A adj. 1. (Şi In forma rălund) De forma unui cerc, a unui disc, a unei sfere. Nouri mari, rotunzi şi plini pare-că de vijelie, treceau pe cerul adine albastru. P.L. 38/38. Un bătrtn prietenos.. . se ivi.. . ridiclnd cu mtna lui cea fină bărbia cea rotundă a fetei. P.L, 58/31. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce cu buza de
desupl pufin mai plină părea că cere sărulări, nasul fin şi bărbia râlundă şi dulce ca la femeile lui Giacom> Palma. P.L. 77/23 [Pr. 3|.
    2. (Despre fiinţe sau        uncie părţi ale corpului  lor)  împlinit, grăsuţ, durduliu.                                        Al viefii vis de aur ca un fulger,
ca o clipă-i, Şi-l visez, ctnd cu-a mea mină al tău braf rotund il pipăi. O.I 82/4. Cit şi umere frumoase, Sinuri albe rotunde, El le (ine-mbrăfişate Şi cu mînile le-ascunde. O.I 109/6. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci si rotunde. P.L. 9/36; cf. O.I 42/9, 80/16; P.L. 3/22, 100/36 [V. 4 ; Pi. 3J. Q (Glumeţ) în veşmtnt de catifele, un bondar rotund tn pintec Somnoros pe nas ca popii glâsuieşte-ncet un cintec. O.I 87; 11 [V. 1], Q (Ironic) Cind aiul vreodată un rotund egumen, Cu foalele-ncinse şi obrazul rumen, Povestind că viafa e calea durerii... Mă întreb: ,,Acesta poate ca să ştie Cum este viala?” O.IV 3G4/1 (V. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ?c. rotund (O.I 82.4, 87/11; O.IV 364/1), rotundu- (O.I 80/10), rotundă (P.L. 58/31), rătundă (P.L.77/23); pl. n. ac. rotunzi (P.L. 3/22, 49/2, 100/36,, rotunde (O.I 38/38, 109/6; P.L.9/36).
—  Variantă : (regional) rălâod, -ă (P.L. 77/23) adj;
    •  ROTIMf vb. IV         v. rotunzi.
    •  ROTUNJIRE s. f.       v. rf.tunzire.
    •  ROTL'N'JfT, -A adj. v. rotunzii.
    ROTUNZf vb. IV. Refl. A fi rotund, a fi Împlinit. Bărbia se rotunzeşle ca un măr galben. .. gurifa ctteodată parcă-i o cireaşă. P.L. 92/12. Fafa ei nu mai era trasă, ci se rotunzea vădit, sinii ei erau mai plini. P.L. 92,35 [Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se rotunzeşle (P.L. 92/12), imp. 3 sg. se rolunzea (P.L. 92/35).
    ROTUXZÎT, -A adj. (Şi in forma rătunzit) Cu un contur curb, oval, Împlinit. Era un contrast plăcui: fafa lui trasă şi fină. . . Ungă fizionomia ovală, rătunzilă şi albă a ei. P.L. 64/26. O gură cu buze subfiri, o bărbie mtunzită. P.L. 74/5 [Pr. 2|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. roturzită (P.L. 74/5), rătunzilă (P.L. 64/26). — Variantă: (regional) rătun-zil, -4 (P.L. 64/26) adj.
    R6uA s. f. Picături de apă care sc formează in timpul nopţilor de primăvară, vară şi toamnă. Pre-sapuind lumea redusă la un bob de rouă şi raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii ar fi clipile. P. L. 25/10. Cile stele suni cuprinse Intr-o picătură de rouă. P. L. 38/28. Florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopfii, stlncele negre de rouă abureau şi se făceau sure. P. L. 72,4; cf. P.L. 25/23 [Pr. 4], Q (în context figurat; comparaţie) O, dezmiardâ, ptn-eşlijunăca lumina cea din soare, Pln-eşti clară ca o rouă, pm-eşli dulce ca o floare. O.I 42/19 [V.l[. Q (Construcţii metaforice) A boteza (pe cincva) cu rouă de plînsorl v. plinsoare [V.l]. Rouă umedă = lacrimi; (v. şi m ă r g â r i t a r, ochi). Dormi! dormi! şopti ea aplecindu-şi gura pe fruntea lui. . . El simfi o rouă umedă curglndu-i In păr. . . Dar In momentul acela el li tnlânfuise gltal. P. L. 63/24 [Pr. 1].
    —      Formă gramaticală: sg. n. ac. rouă (O.I 14/15, 42/19; P.L. 25/10, 25/23, 38/28, 63/24, 72/4).
— 468 —
     ROZ, -A adj. Trandafiriu. Era aninai inlr-un eui bustul tn mărime naturală a unui eopil ea de pro optsprezece ani— eu pâr neijru şi lung, eu buiele tubfiri ţi roze, eu fala finâ şi albă. P.L. 29/41 [Pr. lj.
     ROZALB, »A adj. Tranriufiriu deschis, ctit bate In alb. Uozatb-aurcră, eu bucle de aur Seliptnde-n rubin, Reoarsă din oehii-l de lacrimi tezaur Pe-a porilor tln. O.I 3/5. Abia candela eea tristă eu refleetulei rozalb Bllnd o rază mai aruncă. O.I 50/19 [V. 2).
     —      Forme gramaticale ; sg. n. ac. rozalb (O.I 50/19), rozalbi (0.1 3/5).
     IlOZALBlL'i -|K adj. RozaJb. De-af aot o floricică (ringtiyî ţi tinerică. Ca fi floarea crinului. Alb ea neaua sinului, Amalgam Je-o rozalbie Şi de una purpurie. O.I 2/13 [V. 11-
     HOzA s. f. Trandafir. Şi (Ihloris din roze Işi pune la salbe l’e frunlea-i de crini. O.I 3/11. hinlre flori copila rtde ţi s t-nclină peste gratii - Ca un chip uşor de tnger e-ară-tarea udo ratei — Din balcon i-aruneă-o roză fi cu mtnile Iu gură, Pure că tl dojeneşte etrui şoptrşte cu căldură. O.I 15113. (Marca) se miţea urclndu-şt apele plnă lingă un boschet de chiparos ţi rou, tăinuit In ponorlrea unei sllnei. P.L. 97 21 ; cf. O.I 152/20, 154/10 ; P.L. 55/2, 73/2» |V.4 ; Pr. 3}. Q (Omslrucţii mi-tafoilc«) Vmiiiit dc roz* v. irmliia1 |V. 11. (Sugi-rtnd frumuseţea buzelor; comparjţli') O rozi a lerlbonului. Şi tn acea fafă atit de paliiiă, plină, dar trislă, surldea suferitor oarecum gura de purpură. . . o roză a lerihonului, a cărei frumusefă nu se trece. P.L. 931 [Pr. lj.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ar. rozA (O.I 154/13; P.L. 55 2. 93/4); pl. n. sc. rose (O.I 3/11, 35/77, 152/20; P.L. 73 21. 97/21 >. rozele (O.I 154/10).
     III    HEIt&MK s. f. HudA, neam. Q (Ironic) Aşi! abin fi-ui Inlins mtna, surr ivărul ta uşă, K-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătuşă. O.I 155;2ti |V. 1|.
     IUB(\ ». n. Vandali- dc corlndon. de culoare ro|le, fuloOlă cu pialra pri-ţlousft. In părul ei de aur rublne-nflă-cărntr Şt-ii tichii ei s-adună lumina sfintei mări. O.I 97/11 |V. I] Q (Mi luforlc, Culm re rojie uprlnsA. Uozatb-uuroră, rn hurte dr nur Sclipinde-n rubin. fterană ilin ochii-i de lacrimi tezaur l'e al florilor sin. O.I 3/6. hrai fi noaple-aş fi lumină ItlhuHi, lină, Te-a) cuprinde eun suspin; Şi In nuntii ne iubire, Jn unire Saşte-um zorii de rubin. O.I
 5 li. [Soarele] cobori printre crengi de păru un cuib de rubin Inlre romuri. IM.. 39/10 |V. 2; Pr. lj.
        l-urme gramaticale :      sg. n. ac. rubin (O.I 3/6.
 f«fi; l>.L.:<9/10); pl. n. »c. rubine (O.I 97/11).
     HIDAŞCA ' f. InscctA (/.neonul cervus). Aeea fereastră dedea tntr-o chilie, pe părefii cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schife ciudate — iei un spnt, colo un căfel zi'lrculindii se In iarbă, colo icoana foarie bine executată a unei rudaşte. P.L. 73/29 (Pr. lj.
     rC'DA s.f I. Rubedenie, rudenie. Su-şi are fiecare om, gtndea el, familia sa, amicii, rudele, oamenii săi, ea săi iubească - eui ee-i pasă de mine ? P.L. 31 (35 |Pr. lj.
     2. (Popular, la pl.) Familie, neam. viţA. A fost odată ea-n poveşti, A fost ea niciodată, Din rude mari tmpărăteşli
 O orea fumoasA fată. 0.1 167/3 |V. 1],
    —      Forme gramaticale: pl. n. ac. rade (O.I 167/3) radele (P.L. 31/35).
    RUG s. n. G rima dl de lemne pe care se ardeau condamnaţii la mosrte. Q (Meii foric) SuferinţA InteiuA, mistuitoare, areAtoare. De~al meu propriu vis, mistuit mă oaiet, Pe-al meu propriu 1119, md topesc tn flăcări. O.I 199/14 [V. 1|.
    RL'GĂ vb. I. 1. Refl. (în practicile religioase) A face o rugAclune, a invoca divinitatea. Ea in înger ce se roagă. — El un demon ee viseaiă. 0.1 50/21. Şi ctnd tn taină mă rugam Ca noaplea-n loe să steie, fn oeci alături să te am, Femeie. O.I 187/21. Soi, ee din mila Sflnlulut Umbră facem pămtnlului, Rugămu-ne-ndurăritor Luceafărului mărilor. O.IV 360/14; cf. O.I 17/22,51/16 [V.5].
    Tranz. (Complementul indici penoana Invocaţi) Crăiasă alegtndu-te Ingenunrhem ruglndu-le, Inalfă-ne, ne mlntuie Din valul ee ne blnluie. O.IV 360/2 [V. lj.
    2.     Tranz. A cere cuiva stirultor îndeplinirea unei dorinţe, a Implora. In zaaar o rogi; „Conaaeră-ml Creştetul eu-ale lut gtnduri, să-l sfinfese eu-a mele lacrimii•* Ea nici poale să-nfeleagă. O.I 160/21. A-ngenuneheat Ungă mine.. . m-a rugai să-i sufăr iubirea. P.L. 90/30. J)e ee mă rogi? IM.. 95/8 ; cf. P.L.55/27, 75/32JV.l; Pr.4j. Q (Repetiţie) Te-am ruga, mări, ruga Să-mi trimifi prin cineva Ce-i mal mlndru-n oalea la. O.I 149/7. Am să-i seriu, s-o rog... s o n>g să nu sur/dă. P.L. 55/25 (V.2 ; Pr. 2). «£> R t f I. Ut le rogi frumos de atnsut, îndestul e de hain Vălul alb de pesle loate Să-l înlăture pufin. 0.1 109/9 (V. I|. <$> Kxpr. Te rog, fll bun. NI amabil. A mă Iubi nu-fi esle permis, desprefuieşte-mă f le rog! P.L. 56/40. Aeiun mergi, mergi! Te rog. P.L. 95(7. Fugi. te rog. P. L. 96/22; cf. P.L. 70/34, 96/24 | Pr. 5j. + A invita, a pofti. Socrul roagă-n capul mesei sâ poftească să se pună Nunul mare, mindrul sofire, şi pe nund, mtndra lună. O.I 85/35 (V. 1|.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. rog (P.L. 56/40, 70/34, 95/7, 96/22 , 96/24), 1 sg. rogi (O.I 109/9, 100/21; P.L. 95/8). 3 sg. roagi (O.I 85/35). se roagi (O.I. 50/21, 51/16), I pl. ne ragim (O.IV 360/14), Imp. 1 sg. mi rugam (O.I 187/21). p. c. 3 sg. a ragai (P.L. 90/30), viit.
1  sg. voi raga (P.L. 55/27); conj. prez. I sg. «î rag (P.L. 55/2>. 55/25); opt. prez. 1 »g. m-aş roga (O.I 17/22), 1 pl. am raga (O.I 149/7); Inf. 4a) raga (O.I 149/7; P.L. 75/32); ger. ruginiu- (O.IV 360/2).
    RI^CA s. f. I. RugAciune. .Se răsfrlnge ea-n oglindă a copilei umbră plină, t’mbraei, re ea şt dtnsa stă tn rugi-ngenunchiulă. O.I 51/4. Ctnd ruga mea fierbinte nu vrei să o ami. O.IV 432/34 |V. 2j.
    Z. RugAmlnte, implorare. Ea-l oprtşle-n loc cu oehii şi e-o mull smerită rugă: ,,<) rdmii, rămii la mine lueu viers duios de foc, Zburător eu piele negre, umbră fără de nnroc". O.I 80/28. .Sd cer un semn, Iubito. spre-a nu te mai uita? Te-aş rere doar'pe line, dar nu mai eşti a la; Nu floarea vestejită din părul lău bătăi, Căct singura mea riigă-t uitării să mă dai. 0.1 127/4 {V. 2j.
    —      Forme gramaticile: sg. n. ac. ragi (O.I 51/4, 80/28, 127/4), raga (O.IV 432/34).
    RL'GAaCHE s. t. 1. Cereie, mulţumite sau laudi adresatA dlvinltiţll. O făclie e înfiptă tnlr-un sttlp de piatră sură; Lucii picături de smoală la pămint cad sflrtind Şt cununi de port uteate Pşltese amlrostnd Ş-a copilei rugă-
— 469 —
ciune tainic şopolit murmură. O.I 50/12. Muri sfinţiţi de-a omenirei rugăciuni îndelungate Văd aripile-i diafane şi de dtnsete dau veste. O.I 51/19. înduplecată de ruqăciu-nile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră şi o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. P.L. 4/6. Dinlr-o fereastră deschisă din catul ae sus, el aizi prin aerul nopfii tremurlnd notele dulci ale unui clavir şi un tlnăr şi tremurător glas de copilă adiind
o  rugăciune uşoară, pare că parfumată, fantastică. P.L. 36/21. cf. O.I 15; O.IV 360; P.L. 37/2, 45/25, (V.4; Pr. 4]. Q (Comparaţie) Tu Imi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei suflet era stnt ca rugăciunea, Pe cind inima bacantei e spasmotic, lung delir. O.I 30/11 [V.l], Q (Repetiţie) Clnla o rugăciune divină, adîncă, tremură-roare: rugăciunea unei vergine. P.L. 36/29,30 (V. 2]. Q (In context figurat) în van îngerii, ce treceau ducind In poalele lor rugăciunile muritorilor, se uitau semnificativ la el. P. L. 52/41 (Pr. 1|. Q (Mctaforic) Stelele albe sunau In aeriane coarde rugăciunea universului. P. L. 52/17 [Pr. 11.
    2.     Rugăminte insistentă, implorare. în toate chipurile voi căuta să te uit. Tu ai o inimă de marmură. . .Mici zlmbiri, nici rugăciuni, nici îndărătnicia n-o tnmoaie. P.L. 70/11 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. rugăciune (O.I 50/12 ; O.IV 360; P.L. 36/21, 36/29), rugăciunea (O.I 15, 30H1 ; P.L. 36/30, 37/2, 52/17); pl. n. ac. rugăciuni (O.I 51/19; P.L. 70/11), rugăciunile (P.L. 4/6, 45/25, 52/41).
    RUG.AMfNTE s. f. Cerere stăruitoaie, O marmură, aibi milă de-a mele rugăminţi. O.IV 430/6 [V. 1].
    RUGĂTOR, -OÂRE adj. (Şi in forma rugători) Ca:c exprimă o rugăminte, carc sc roagă, implorator. Pllngi copilă?— C-o privire umedă şi rugătoare Poţi din nou zdrobi şi frlnge apostat — inima mea? O.I 30/17. O marmură, aibi milă de ochi-mi rugători. O.IV 430/12. Vorbcşte-mi, zise el rugători, cum ştii lu ciieodală să vorbeşti, c-o blln-i^eţe uimitoare. P.L. 70/26 [V. 2; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. rugători (P.L. 70/26), rugătoare (O.I 30/17); p). n. ac. rugători (O.IV 430/12).
—  Varianta: (regional) rugători, -oâre (P.L. 70/26) adj.
    [RUGĂTORI, -OARE adj. v. rugător.
    RUGINfT, -A ?dj. Acoperit, ros dc rugină. Aşezlnd genunchi şi mina cind pe-un colţ cind pe alt colţ Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolţi. O.I 76/22. Cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidiurilor vechi şi gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor ruginite se iveau In lemnul putred. P.L. 29/21 [V. 1; Pr. 1|. + F i g. (Despre voce, glas) îmbătrlnit, vechi, dogit. Mureşan scutură lanţul cu-a lai voce ruginită. O.I 32/13 |V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. ruginită (O.I 32/13); pl. n. ac. ruginite (O.I 76/22; P.L. 29/21).
    RUfNA s.f. Ceea ce a rămas dintr-o construcţie sau dintr-o localitate dărlmată; dărimătură. Memfis, Teba, ţara-ntreagă coperilă-i de ruine. O.I 45/10. Văzduhul setn-teiază şi ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe clmpul solitar. O.I 69/10. Părea o bucată din ruina unei celăfui. P.L. 40/8; cf. O.IV 430/22; P.L. 72/17 [V. 3; Pr. 2). 9 (în context figurat) Azi adeseori femeia, ca şi lumea, e
o şcoală, Vnde-nveţi numai durere, înjosire şi spoială ; La aceste academii de ştiinţe a zinei Vineri Tot mai des se perindează şi din lineri tn mai tineri. Tu le vezi primind elevii cei imberbi in a lor clas, Pină cind din şcoala veche o ruină a rămas. O.I 140/14 (V. 1|. Q (Mctaforic) Cind soare/e Intră In nouri, ei părură roşii şi vineţi, tiviţi cu aur ce lumina dinapoia lor. . . numai din cind tn cind sfl-şiindu-se se revărsa prin negrele lor ruine lacuri de purpură. P.L. 39/6[Pr. IJ. <0> Loc. adj. In ruină = ruinat, dărim. t, distrus. Biserica-n ruină S'ă cuvioasă, trislă, pustie şi bătrină. O.I 69/17. Şi fost-ar fi mai bine Ca niciodală-n viafă să nu te văd pe line — Să fumege-nainte-mi oraşele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad. O.I 92/14 (V. 11. Q (Mctaforic) Trecea prin codri pustii, prin munţi cu fruntea ninsă ■ . .o noapte sflrticală, un trecut In ruină, un caslel numai petre şi ziduri sparte. P.L. 11/25 [Pr. 1]. + Fig. Nimicnicie, distrugere. Palid slinge-Alexandrescu slnta candel-a sperărei, Descifrlnd eternitatea din ruina unui veac. O.I 32/6. A'oi reducem tot la pravul azi tn noi, mini tn ruină. Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumina — Toate-s praf. . . Lumea-i cum esle. . . şi ca dlnsa suntem noi. O.I 36/19 [V.2). Q (Conslrucţic mctaforică) Cu sufletul în ruină = deznădăjduit, disperat, cuprins de deprimare (v. şi braţ, părete). Oştirile-i alungă In spaimă tngheţată, Cu sufletu-n ruină un reqe-asirian, Cum sllncelor aruncă aurerea-i înspumată Gemlndul uragan. O.I 20/2 [V. 1].
    —      Foime gramaticale: sg. n. ac. ruinu (O.I 20/2, 36/19, 69/17, 140/14; P.L. 11/25, 72/17), ruina (O.I 32/6; P.L. 40/8); pl. n. ac. ruine (O.I 45/10, 69/10, 92/14; O.IV 430/2? ; P.L. 39/6).
    Rf’MAX, -A adj. v. rumen.
    RC.MEV, -A adj. (Şi In forma rumăn) Roşu, îmbujorat. Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bală-i vina. Se furişează plnditor Privind la Cătălina. O.I 173/30. Fetele tinere ivesc feţele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor. P. L. 39/34 [V. 2; Pr. 1]. Q (Ironic) Cind aud vreodată un rotund egumen, Cu foalele-ncinseşi obrazul rurren. Povestind că viafa e calea durerii . . .Mă Inlreb: ,,Acesta poate ca să ştie Cum esle viaţa ?“ O.IV 364/2 ; cf. O.IV 366/1 1 [V.2). + Fig. Roşcat, rumenit, arămiu. în aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă. O.I 171/25. Oglinzile riurilor rumene, tremurătorul glas al clopotului Implea sara, chemind la vecernie. P.L. 38/1. Prin lumea rumănă de apunerea frumoasă trece călugărul nostru, nelulnd parte la fărmecala stare a firei. P.L. 39/22; cf. P.L. 39/11 [V. 1 ; Pr. 3].
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. rumen (O.IV 364/2, 366/2), rumănă (P.L. 39/22); pl. n. ac. rumeni (O.I 173/30), rumene (O.I 171/25: P.L. 38/1, 39/11, 39/34).-Variantă : (Mold., Transilv.) râmăn, -ă (P.L. 39,22) adj.
    RU.HEXf vb. IV. Tranz. A facc să devină rumen, a colora In roşu. Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic. O.I 76/16. încet, incet, painjinişul cel roş se lărgi, se diafaniză şi se prefăcu Intr-un cer rumenit de apunerea soarelui. P.L. 37/36 (V.l; Pr.l].© Intranz. (Metaforic) Aerul cel alb rumenea de voluptatea ctntecului. P.L. 53/33 [Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. rumenea (P.L. 53/33); ger. rumenind (O.I 76/16); part. rumenit (P.L. 37/36).
— 470 —
     lll'MEN'fllE s. f. Roşcaţă, lmbuji>rare. Te-ai însenina văzindu-i rumenirea ain obraji. O.I 1C0/3 |V. 1]. © (Constiucţie mclaforică) A curge rumeulrea [prin oelill cuiva] v. curge [V. 1).
     —     Formil gramaticală : sg. n. ac. rumenirea (O.I 83/3, 1WV3).
     IU'SITE vb. III v. rupe.
     Itl I'E vb. 111. (Şi in forma rumpe) 1. Tranz. A despfirţi prin forţă un obiect In două sau mai mulle bucăţi, .l.şrrinc/ genui.chi şi mtiu’i cind pe-un coif cind pe alt col{ Au ajuns su rnpă gratii ruginile-a unei bolii. O.I 76/22. liahu. dc venin, se smulse odată din piuă-n sus ţi rupse lanţurile. P.L. 838. Cercccetele ferestrelor se curmau sub presiunea zidiurilor vechi şi gratiile erau rupte. P.L. 29/21; cf. O.I 95/2 [V. 2 ; Pr. 2|. O R e f 1. (în expr.) A se rupe
 i n bueA(l v. bucal ă JPr. 1). + T r u n z. şi refl. A ( sc ) frln^e, a (sc) dcspica. Buzduganul se rupse-n două. P.L. -1/25. Căzind din nori (buzduganul] nu se rupse de degetul voinicului. P.L. -1/28 |Pi. 2). Refl. (In expr.) A *c rupe inima (sau sufletul) cuiva = a simţi o mare durere, a suferi cumplit. Esle regele: în haină de-aur roş şi pietre scumpe El intră să vad-acolo toi trecutul.— I se rampe A lui suflet cind priveşte peste-al vremurilor vad. O.I 44/5. Floare! cum surizi tn grădina zilelor tale, fără sii -j/ii că o inimă se rupe. l'.L. 50,28 [V. 1; Pr. 11. A 1 se rupe (cuiva) ilaţa v. viaţă [Pr. 1). © (Construcţie mclaforică) A rupe paua v. pană [V. 1). ©(Metaforic; cu privire la coardele unui instrument muzical) A facc să vibreze intens, a scoatc sunete, melodii răsunătoare (?). Sau ca tirasfărt-mată Cc răsgeme-ngrozilor, Ctnd o mină îngheţată Rumpe coardete n fior. O.I 18/20 [V. 1|. © (Construcţie metafo-foricii) A rumpe coarde dc aramă = a scrie versuri răsunătoare, protestatare a Îndemna la luptă (v. şi (lamur ă, scutura). Mureşan scutură lanţul cu-a tui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mină amorţită. O. I 32/14 [V. 1). + I\cfl. (Despre o paile a corpului) A plesni. Cit pe ce era să i se rumpă o vină a inimei. P.L.59/21 [Pr. IJ.
     2.    Trunz şi refl. A (sc) distruge, a (sc) sfişia. Iar de sus pin-tn podele un painjăn prins de vrajă, A ţesut subţire pinză străvezie ca o mreajă; Trcmurtnd ca licureşte şi se pare a se rumpe, Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. O.I 76/31. Iur voinicul s-apropie şi cu mina sa el rumpe Pinza cea acoperită de un colb dc pietre scumpe. O.I 79 17. Se dusc-n odaia ei şi, rupindu-şi cu furie pieptarul de catifea... ea se uită tn oglindă. P.L. 95/17; cf. O.I 20,7, 79/25, 116/2; P.L.54/2 (V. 5; Pr. 2). © (în contexte figurate) Lingă lac, pe care norii Au urzii o umbră fină. Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dindu-şi trestia-ntr-oparte, Slă copila linplecată. O.I 72/10. Şerpi roşii rupeau trăsnind poala neagră a norilor. P.L.
 9,'16. fn dreptul ei — marea, a cărei suprafaţă era ruptă pe ici. pe cotea de ctle-un coif de sttncâ. P.L. 72/73; cf. P.L. 9/25, 41/31 |V. 1 ; Pr. 4]. © (Element dc personificare) S-adun flori tn şezătoare De painjen tort să rumpă, O.I 72 6 |V. 1). © Refl. (Construcţie metaforică) A se rupe lulma fibră cu fibră v. fibră [Pr. 1).
     3.    Tranz. A smulge, a desprinde ; a culege. — Ia, eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi ruptn-dti-le, Apele-astuptndu-le, Troienind cărările Şi gonind cintările. O.I 123/9. Pase pe trupul său împărătesc haine
 de păstor.. . mlndră pălărie cu flori, cu cordele şi cu mărgele rupte de la gtlurite felelor de-mpăraji. P.L. 4/34. Ei rupeau frunze din crengile attrnate şi !e aruncau în urma călugărului sptn şi palid. P.L. 44/26. Instinctiv rupse mărgeaua pămintului de la gilul Măriei. P.L. 54/7; cf. P.L.43/19, 54/15 [V. 1 ; Pr. 5[. © (Metaforic) Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să le ridic la pieptu-mi, iubite inger scump. O.I 213/9 [V. 1).
    4.     R e f 1. A se depărta de un anumit loc. De dra-gu-unei copile, S-a rupi din locul lui de sus, Perind mai mulle zile. O.I 173/19 (V. 1).
    5.     Tranz. A-şi dcscliide drum, a-şi croi drum. O Expr. A-şl rupe cale v. calc [Pr. 1]. Venea de rupea pioiÎDtul-= venea foarte repede, alerga cu viteza maximă. Cenarut venea tn fuga calului, de rupea pămintul. P.L. 13/4 [Pr. 1). © (Construcţie metaforică) A-şi rupe ull|t v. uliţă [V. 1|.
    —  Forme gramaticale:       ind.  prez. 3  sg. se rupe
(P.L. 56/16, 56/28, 58/23), rumpe (O.I 18/20, 32/14, 79/17), se rumpe (O.I 44/5), « raplă (O.I 95/2), imp. 3 sg. rupea (P.L. 13/4), era ruptă (P.L. 72/23), 3 pl. rupeau (P.L. 9/16, 44/26), se rupeau (P.L. 9/25, 54/2), p. s. 3 sg. rupse (l'.L. 8/38, 30/32, 43/19, 54/7), se rupse (P.L. 4/25,4/28), p.c. 3 sg. s-a rupt (O.I 173/19); conj. prez. 1 sg. ei rump (O.I 20/7, 213/9), 3 sg. să rupă (O.I 76/22), sfi rumpă (O.I 72/6, 116/12}, să se rumpfi (P.L. 59/21), p. 3 sg. să II rupi (O.I 137/6); inf. a se rumpe (O.I 76/31); ger. ruplndu-(O. I 1?3'9,148/21; P.L. 7/9, 95/17); part. rupt (P.L. 54/15), ruptă (0.1 72/10; P.L. 44/31), rupte (O.I 79/25; P.L. 4/34, 29/21).— Variantă : (Mold., Transilv.) râmpe (O.I 18/20, 20/7, 32/1 1. -14^5, 72/6, 70/31, 79/17, 116/12, 213/9; P.L-59/21) vb. III.
    1U.PT, -Ă adj. Făcut bucăţi. înaintea palului—o masă murdară...; pe ea, hirtii, versuri, ziare rupte, broşuri efemere. P.L. 29/31. O copie de pe un testament părea a fi după ctt se putea pricepe din bucăţile rupte. P.L. 30/34 {Pr. 2]. © (Construcţie metaforică) Fibră ruptă = ecou afectiv al unei mari suferinţe morale sau al unei decepţii profunde; suferinţă (v. şi diademă, gind, vint). Martir este numele amorului meu. în fiecare fibră ruplă esle-o nemărginire de dureri. P.L. 56/15 [Pr. 1]. + (Adverbial) Intermitent, nelegat. Altfel şuieră şi strigă, scapără şi rupt răsună, Se împing tumultuoase şi sălbatece pe strună. Şi tn gtndu-mi trece vintul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună clntul cel etern neisprăvit. O.I 158/3 [V. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. ruptă (P.L. 56/15); pl. n. ac. rupte (P.L. 29/31, 30/34).
    RUŞINAT, -A adj. Cuprins de ruşine, jenat. Ea se sculă — şi, ca ruşinată de celt ce zisese, minele ei sptnzurau In jos ca la un copil vinovat. P.L. 8/3 [Pr. 1).
    RUŞInK s. f. 1. Sentiment penibil dc jenă, provocat dc un eşec sau de o greşeală. Faţa ei era roşie de rdşine. P.L. 68/22 [Pr. 1|. O Expr. A-l li (cuiva) ruşine, se zice despre cincva carc încearcă un sentiment dc jenă, care e cupiins de ruşine. Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni! I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni. O.I 151/2. I-e ruşine să se uite de-a dreptul. P.L. 79/27 [V. 1 ; Pr. 1). A mori de ruşine^ a fi copleşit din pricina ruşinii, a fi extrem de jenat şi de emoţionat. Ctnd tşi propuneau să-şi zică iu, mweau de ruşine şi-şi zicea serios,
— 471 —
după lungi lupte sufleteşti:,,Domuia-la'\ P.L. 68/36 [Pr.l]. A nu avea ruşine» a nu se jena, a nu sc ruşina. Şi această ciumă-n lume, şi a ceste creaturi Nici ruşine n-au să ieie tn smintitele tor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară. O.I 151/4 [V. 1],
     2.     Pudoare, sfială, reţinere. Q (In context figurat) De ce să mai tmbrac amorul cu vălul ruşi net. P.L. 86/7 (Pr. 1|.
     3.     Ocară, batjocură, dezonoare. $i de-ntrebafi atun-cea, vouă ce vă râmlne? Munca, din care dtnşii se-mbată tn plăceri, Robia viafa toată, lacrimi pe-o neagră pine, Copilelor pătate mizeria-n ruşine. 0.1 60/4 fV. 1). <> Expr. A face de ruşine şl ocară v. ocară [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. ruşine (O.I 60/4, 151/2, 151/4, 151/21 ; P.L. 68/22, 68/36, 79/27), g. d. rutinei (P.L. 86/7).
    RUŞINOS, -OAsA fdj. Cate expiimâ timiditate, care sc ruşinează uşor; timid. Ca să mai zici că eu nu le iubesc, zise supărată, ca să zici că eu te iubesc, repetă c-o ruşinoasă gratie. P.L. 71/2. Se uita lur.g, serios la fafa ruşinoasă şi roşie a bietei fete. P.L. 88/14 [Pr. 2[. <£ (Adverbial) Ea l-asculla pe copilaş Uimită şi distrasă, Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se las>’i. O.I 175/7 [V. 1|.
s
    SABIE s. f. Armă. Şi Apusul tşi împinse loale reamitrile-ncoace ... Se mişcau îngrozitoare ea păduri de lănci şi săbii. O.I 147/3. — Ştii sâ mlnuieşli sabia? P.L. 94/29. Ieronim plesni cu vtrfut săbiei tntr-un zid. P.L. 95/31; cf. P.L. 44/16, 94/31. 95/36 [V. 1; Pr. 51.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. Bable (P.L. 94/31), sahln (P.L. 44/16, 94/29), %. d. săbiei (P.L. 95/34); pl. n. ac. săbii (O.I 147/3;, săbiile (P.L. 95/36).
    SAC s. m. Obiect, făcut dc obicci din pln2ă, tn Ctrc sc pun şi sc transportă fiiina, griul ctc. Q (Glumeţ) Trec furnici dutfnd tn gură dc fâinti marii saci. O.I 87/5 (V. 1).
    S.Acni:, -A adj. Carc inspiră veneraţie, demn dc ccl mai mare respect. Q (Construcţie mclaforică) Cugetare sacră - meditaţie filozofică, (tfndiiu mctafizică (v, ţi
1 n c 11 c i 1‘. Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită t'nor ginduri neexisiente. O.I 3G/10 |V. 1], <$> (Advcibial) Spună lumii large steauuri tricolore. Spună ec-i poporul mare nmiînrsc, Clnd s-aprinde sacru candida-i i’th'oare. O.I 15 15 [V. 1).
    SAl.A s. f. încăpere spaţioasă. Se duce Sus tn eurfite din Memfis unde-n săli lumină luce. O.I 45/29. In talele pustie lumine mşi de torfii Ihinesc întunecimea ca petede jeratic. O.I 9(>/6. In sala cea mare a castelului . . . veghea nn motan cu şepte capete. P.I.. 12(7 ; cf. P.L. 5/37, 5/37, 64/19, 81 '5, 84/35 [V. 2; Pr. 6],
    —       Forme cramalicalc : sc n. ac. sală (P.L. 5/37, 81/35), sala (P.L. 5 37, 12 7. 81 5), g.d. salrl (P.L. 64/19); pl. n. ac. "AII (O.I 45/29), «alele (0.1 96/6).
    SALBA s. f. Şirag (de pietre preţioase). Pe pieptul mooitei luce de petre scumpe salbă. O.I 88/6. Allrnă In salba iubitei sale albastrul mărgăritar. P.L. 51/3. Hurmuzul pămtntului ardea In salba ei de mărgăritare. P.L. 53/10; cf. O.I 95/6; P.L. 47/20 |Y. 2; Pr. 3). Q (Metaforic) Cunună. .Şi Chloris din roze tşi pune la salbe Pe fruntea-i de crin. O.I 3/11 [V. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. salbă (O.I 88/6, 95'6', salba (P.L. 47/20, 51,3, 53/40); pl. n. ac. Balhe (O.I 3/11).
    SALCIE s. f. Arbore cu ramuri lunpi. subţiri, mlădioase, cu flori galbenc-vcrzui dispuse In mlţişori <Salix). Cezarn-ncâ veghează la trunchiul cet plecat Al sălciei pletoase. O.I 63/18 |V. 1]. O (Construcţie metaforică) Şalele Deluroasă v. neguros (Pr. 1],
    —      Forme eramaticale: sg. n. ac. şalele (P.L. 54/9), g. d. sălciei (O.I 63/18).
    SALcf&I s. m. Arbore cu ramuri spinoase, cu flori albe, plftcut mirositoare, cu lemnul tare (Robinia p<<uda-cacia). Se scutură salclmii de toamnă şi de vlnt. O.I 129/4. Sub un salctm, dragă, m-aştep/i lu pe mine. O.I 231/4. Salclmii cu miros dulce lăinuiau cărările risipite tntr-o viorie şi melancolică umbră. P.L. 54/35; cf. O.I 231/19, 231/23 (V 4 ; Pr. lf.
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. salclm (0.1 231/4. 231/13, 231/23); pl. n. ac. saleimll (O.I 129/4 ; P.L. 54/35),
    SAL6\ s. n. Cameră (luxoasă) dc primire. Inchinind ale lor versuri la puternici, la cucoane. Sunt etnta/i tn cafenele si fac zgomot tn saivane. O.I 137/22. In salon tnluneric şi sticlele ferestrei străluceau. P.L. 37/6. Maria intra deodată In salonul In.ălzit. P.L. 64/10; cf. P.L.36/32 IV. 1; Pr. 3).
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. salon (P.L. 37'6), salonul (P.L. 64/10), g. d. salon (P.L. 36/32); pl. n. ac. saloane (O.I 137/22).
    SALT s.n. Săritură. Se repede C-un sălbatec salt un tigru. O.I 165/11 IV. 1).
    SALT.All s. n. (Şi tn forma săltar) Sertar. Memoriile viefei mele le vei găsi tn saltarul acestei mese. P.L. 48/9. Evreul s-apropie de scrinul ce i-l tnsămnase bolnavul, li deschise xăltarul şi dădu tntr-adevăr de nişte legături de htrtii galbene. P.L. 61/13 IPr. 2).
    —      Ferme gramaticale ; sg. n. ac. saltarul (P.L. 48/6) săltaml (P.L. 61/13). - Variantă : afiltfir (P.L. 61/13) s.n,
    SALTIMBANC s. m. Actor de circ, dibaci In cxccutarea unor exerciţii de acrobaţie. Q (Metaforic) Om lipsit de prcocupări seiioase, fără c?raclei ; şarlatan. Veacul nostru ni-t umplură saltimbancii şi irozii. O.I 149/22 (V. 1).
    SĂLI/TA vb. I. T r a n r. A rosti o formulă uzuală de politeţe, de simpatie, a schiţa un gest dc bucurie la Intllntre. Aş vrea .. . Să mai salut o dală colibele din vale. O.I 6/13. Cea grupă zdrenfuilă In cate-i o salută. O.I 61/29. Şi el — el vtrful mlndru al celor ce apasă — Salută-n a lut cale pe-apărătorul mut. O.I 62/7 (V. 3).
    —      Forme gramaticale; ind. prez. 3 sg. salută (O.I 61/29, 62/7); conj. prez. 1 sg. si salut (O.I 6/13).
— 473 —
    SALUTAR, -A adj. Binefăcător. [Spcctacolul| avu o influinfă salutară asupra eroului nostru. P.L. 27/8 [Pr. 1).
    SAMA s. f. v. scamă.
    SAMtR s. m. Animal carnivor din pădure? siberiană cu blana preţioasă (Mustella zibellina); blana preţioasă a ?ccstui animal. Vedea răsărind domni tn haine de aur şi samur. P.L.     37/9 [Pr. 1).
    SARAc, -Ă      adj. v. sărac.
    SARA s. f. Partea de la sflrşitul zilei cind Începe să se întunece; timpul cuprins Intre sflrşitul zilei şi momentul cind cineva Îşi Încheie activitatea, se duce să se culce. Şi ctt de viu s-aprinde el în orişicare sară, Spre umbra negrului castel Cind ea o să-i apară. O.I 168/2. Mai am un singur dor:     In linişlea serii Să  mă lăsafi să mor    La
marginea mării.    O.I 216/2. Castelul Genarului . . . strălu-
cea In tnlunericut serei ca o uriasâ umbră. P.L. 14/15; cf. O.I 66/11, 179/1, 188/13, 201/8, 216,22, 221/9, 223/2; P.L. 5/32, 14/21, 35/3, 39/18, 42/24, 67/12 [V. 9; Pr. 7). Q (Compar?ţie) Respirarea cea de ape il tmbală ca şi sara. O.I 152/21 [V. 1]. Q (Personificare) Sara vine din arinişti, Cu miroase o tmbală. O.I 103/5 [V. 1). <Q> Loc. adv. înspre sară = cind se lasă seara, pe Inserate. Ctnd era-nspre sara zilei a treia, buzduganul căzind se izbi de o poartă de aramă. P.L. 5/20. Se porni şi tnspre sară ajunse la castelul Genarului. P.L. 14/14. Cind tnspre sară ajunse la un bordei urlt şi acoperii cu gunoi de cal. P.L. 16/2 ; cf. P.L. 17/15 [Pr. 1). 3* Expr. Bună sară v. bun* [Pr. 1], Q (Metaforic) Văzduhul, aerul In timpul Inserării. Sură-i sara cea de toamnă. O.I 83/21. Clopotul vechi tmple cu glasul lui sara. O.I 231/15. Tremurătorul glas al clopotului împlea sara chemlnd la vecernie. P.L. 38/1; cf. P.L. 39/18 [V. 2 ; Pr. 2).
O   (Adverbial) Ctnd cu gene ostenite sara suflu-n luminare. Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. O.I 130/1. Sara pe deal buciumul sună cu jale. O.I 231/1. Regii, reginele şi fanfii de pe cărfi erau lofi chipuri copiate din basmele ce şi le spuneau serile. P.L. 52/10; cf. O.I 231; P.L. 67/6, 67/9 [V. 3; Pr. 3J.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sară (O.I 168/2, 201/8; P.L. 14/14, 14/21, *6/2, 17/15, 35/3, 42/24, 47/4), sara (O.I 83/21, 103/5, 152/21, 179/1, 231/15; P.L. 5/20, 38/1, 39/18, 67/12), g.d. serii (O.I 216/2, 216/22, serei (O.I 66/11, 188/13; P.L. 5/32, 14/15, 38/18), sfirii (O.I 291/9 223/2),
    SARbAD, -A adj. (Mold., Transilv.) Fig. Anost, fără sens. Declt un vis sarbăd, mai bine nimic. O.I 40/4 [V. 1). Q (Glumeţ) Li arâl că lumea vis e — un vis sarbăd de motan. O.I 48/20 [V. 1).
    SARCINÂ s. f. Pcvarâ, grcutpte. El pune jos dulcea lui sarcină. P.L. 50/17. El îşi tnchise ochii .. . apoi iar ti deschise, spre a cuprinde cu ei dulcea lui sarcină. P.L. 64/6 [Pr. 2]. O (Construcţie metaforică) SnrciDi de purpură v. purpură [Pr. IJ. + F i g. Dificultate, neplăcere, Aşa şi speranfa-c-un licur uşor ... Animă-nc-o dată tremtndul picior, De uilă de sarcini. O.I 11/14 [V. 1].
    —      Forme giamaticale: sg. n. ac. sarcină (P.L. 50/17, 64/6); pl. n. ac. sarcini (O.I 11/14 ; P.L. 37/41).
     SAT s. n. I. Mică localitate rurală. Apuclnd spre sal In vale, Ne-om da sărutări pe cale. O.I 55/18. Bogată tn tnlinderi stă lumea-n promoroacâ. Ce sale şi cimpie c-un luciu văl îmbracă. O.I 69/8. Ah! in curlnd salul tn vale-amufeşte. O.I 231/17. Pe unde Irece ea [mama pădurilor],-fufa pămintului se usucă, satele se risipesc, ttrgurile cad năruite. P.L. 6/26; cf. P.L. 64/9, 81/4 [V. 3; Pr. 3).
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sat (O.I 55/18; P.L. 64/9), satul (O.I 231/17), g. d. satului (P.L. 81/4); pl. n. ac. sule (O.I 69/8), satele (P.L. 6/26).
     SATISFACERE s. f. Mulţumire. Q (Personificare) In mijlocul văii e un lac, tn care curg patru izvoare, cari ropolesc, se sfădesc, murmură . . . plnă ce, suspinlnd de satisfacere, s-adlncesc In lac. P.L. 79/3 [Pr. lj.
     SAŢ s. n. (tn loc adj.) Fără saţ = (fig.) nepotolit. Ei trec ca vijelia ... Vorbind de-a lor iubire, iubire fără saf. O.I 97/18. Doar ochii mari şi minunaţi Lucesc adine himeric. Ca două palimi fără saf şi pline de-ntuneric. O.I 172/7 [V. 2).
     SAU conjuncţie 1. (Cu funcţiune disjunctivă) Ori. Că de-i vremea rea sau bună, Vintu-mi bale, frunza-mi sună. O.I 123/25. Tot una-i dacă aslăzi sau mine o să mor. O.I 127/13. Asemenea In eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp, oricit de mare sau oricit de mică, numai o clipă suspendată ? P.L. 25/8 ; cf. P.L. 26/21 [V. 2 ; Pr. 2).
     (Al doilea membru al disjuncţiei e o negaţie) Cine şlie dc esle mai bine A fi sau a nu fi. O.I 38/30. Fost-au vis sau nu, asla-i intreburea. P.L. 65/1. Putem face un lucru sau nu. P.L. 82/15; cf. P.L. 87/5 [V. 1 ; Pr. 3). *0* (In propoziţii interogative) Oare ochii ei o mini, Sau aievea-i, adevăru-i? O.I 103/26. Ce-ţi pasă fie chip de Iul, Dac-oi fi eu sau altul? O.I 181/12. Fusese visul lui cel atlt de aievea, sau fusese realitate de soiul vizionar a ţoală realitatea omenească ? P.L. 54/37 ; cf. O.I 133/29 ; P.L. 102/19 [V. 3 ; Pi. 2|. O (Al doilea tc.mcn exprimă o revenire sau o Îndoială) .\u mai gindi nimic, sau Dumnezeu ştie ce. P.L. 68/17 [Pr. 2).
     2.     (Cu funcţiune copulativă) Şi In jur parcă-mi colindă dulci şi mtndre primăveri, Sau văd nopfi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele. O.I 31/4. S-o admiri şi s-o dezmierzi Ca pe-o marmură de Păros sau o pinză de Corregio. O.I 157/31. O privesc ca pe o statuă de marmură sau ca pe un tablou zugrăvit pe un fond luminos. P.L. 92/7; cf. O.I 18/17, 24/4, 26/13, 32/31, 35/1, 48/21, 105/9; P.L. 25/37, 51/35, 79/35, 79/36, 100/15, 100/16 [V. 9 ; Pr. 7). + (Cu funcţiune explicativă) Cu alte cuvinte, adică. Şi tn farmecul oieţii-mi. Nu ştiam că-i tot aceea De le razimi de o umbră sau de crezi ce-a zis femeia. O.I 113/21. Părea un ghem de fire roş sau un painjiniş zugrăvit cu stnge. P.L. 36/5. Vedem un călugăr bălrin merglnd spre poarta monăstirei ... nimic resignat sau ascetic tn el. P.L. 73/9; cf. O.I 164/41 ; P.L. 80/26, 81'16, 99/32 (V. 2; Pt. 5).
     SAVANT, -A adj. Erudit. Q (Ironic) Şi prostalecele nări Şi le umflă orişicine tn savante adunări, Ctnd de tine se vorbeşte. O.I 134/30 (V. 1].
SÂ1 conjuncţie I. (Semn al conjunctivului şi, in acelaşi timp, precedat adesea de ,,ca”, conjuncţie subor. donatoare) 1. (Introduce propoziţii ciicumstanţiale condi-
— 474 —
ţionale) O zi din viufă să-mi fi dai, O zi mi-era dt-ajuns. O.I 191/11 (V. 1). <0> (Precedat de „numai") Numai propor-fiile. . să rămlie oceteaşi, oamenii s-or crede aşa de mari ca azi. P.L. 47j<2. Aş primi sd fiu servitoarea ta, numai să mă suferi tntr-un coif at casei. P.L. 86/8 | Pr. 2|. <> (în construirea propoziţiilor temporale, precedat dc ,,cind” şi indiclnd o nuanţă de aspect) Şi străveziul demon prin aer clnd să treacă Alinge-ncet aroma. O.I 69/14 |Y. lj.
       (Inlroducc propoziţii circumstanţiale concesive) De peatră să fie o inimă, este o margine care s-o mişte, de senin să fie rin suflet, sunt dureri care trebuie să-l îndulcească. P.l.. 513 20 - 21 |Pr. 2). (Procedat de „oricll”) aricit de neplăcut să fi fost speclacultil pentru simfut este-tu- ut călătorului mru, el ui’U " influinţă salutară asupra ului nostru. P.I.. 27/7 [Pr. IJ. <> Loc. conj. Maear sâ s. măcar [Y. 1).
       (Introducc propo/.iţii circumslanţialc consecutive) (.'i/ir c nerod sd ardă tn cărbuni smarandul rar Ş-a lui veci-nică lucire s-o strivească in zadar? O.I 83/7 — 8 |V. 2). <$> (Prcccdat de ,,ca”, ,.lncil”) Prea v-afi bătut joc de limbă, de străbuni si obicei, Ca sti nu s-aratr-r dală ce sunle/i. — Nişte mişei ’ 0.1 101/25. Care limbă e-ndestul de bogată, <-« su poată exprima acea nemărginire de simţiri, care se grămădesc nu in anvr însuşi, ci in setea de amor.PA.. 77;3’j. Xu crede cu te iubesc intr-util, imit să-ti zic să rămii. P.L. 97.2,; cf. 0.1 189/7 |Y. 2; Pr. 2|.
    V    (In loc. conj.) Fără (<•») sfi. .. n) (introduci- propoziţii ririumstanţialc modale) Te-ntreb intr-un tlrziu, ritindu-mă la line, privind fără să ştiu. O.I 91/23. lia se uita la ei fură să-l asculte. P.I.. 68/10. O iubeşti, fătul meu, fără s-o ştii. P.L. 91/5; cf. P.L. 30/27, -17/19, 49/2, 53/41, 56/19, 56/28, 56/29, 68/18. 79/17, 81/9, 81/15. 81/16, 85/24, 95,36 |V. 1; 1*]'. ]6); b) (inlroducc propoziţii opoziţionale) Povestesc ca papagalii mii de glume ţi poveşti, Fără ca să ti' priceapă. O.I 157/13. Sufletul tău, fără ca azi să şi-o ailucă aminte, o fost odată in pieptul lui Zori>aslru. P.L. 4*1 29. Fără să le-o zică, li tmplineau alinllnd glndirile. P.I.. 53/6 : < r. P.L. 35.3. 1)1/15 |Y. 1 ; Pr. 1); c) (introduce propoziţii ;>lribulive) Ce am de-alege oare tn seaca-vă fiinfă ? ... C.e drept fără să-mi mintă...! O.I 23/20
IV.   1|.
    •" (Introducc propoziţii circumstanţialc dc scop)
1     ină-ncoa să stăm de vorbă. O.I 48/6. O, vino iar in al meu braţ. Să le privrsc rti mull nesuf. O.I 235/6. Apete-şi ridicau valurile mai sus ea să-l asculte, P.L. 5/1 ; cf. 0.1 8/7, “ l(i, !>, 1 7, 17/M, 17/15, 17/22. 17/24, 20/5, 20/7, 23/2, 23/5, :;2 15, 32.35, 36/17, 36/17, 38/5, 40/12, 43/18, 43/19, 44/5, Il;l7. 4 1,18, 46/5, -18(8. 51/9, 53/20, 55/8, 59/7, 59/18, 5!).10. 60-15. 60/1!), Gli/23. 60/24, 61/2, 67/26, 72/6, 72/17, 72 21, 75/6. 75/7, 75/8, 76/6, 76/10,76/13,80/12,80/18, 90/27,
83,18, 83,19, 83/26, 85,20, 87/fi. 87/8, 91/11, 92»2, 92/5,
92  12, 93,25, 91/2, <J8'18, 100/18, 100/20, 100/24, 102/23, 115.15, 115/21, 116/12, 116/17, 120/22, 120/27, 121/4, 12123, 122 2, 12231, 122/4, 122 11, 122/24, 128/4, 132/18, 132'20. 134/8, 137/17, 140/5, 140/17, 141/11, 146/11, 146/12, 116/12, 116,18, 147/6, 149/2, 150/15,150/27, 151/32, 151/33,
151  34, 154/6, 155/14, 155/23, 155/24, 158/7, 159/27, 160/22, 162 7, 162.8, 162/14, 162 22, 165/2, 168/10, 168/20, 170/18, 170/21, 170/22, 172/10, 172/18, 174/4, 174/31,175/1,175/22, 175.-21, 178/12, 178/15, 178/20,183/23,185/3,185/5,185/16, 187/22, 187/23, 188/1, 193/3, 193/4, 193/7, 193/11, 194/12,
196/35,198/11,199/19,201/9,201/10,203/4, a07/10, 226/12, 211/24, 219/9, 212/6, 232/7, 232/8, 234/4, 235/7, 236/18; O.IV 338/13, 361/14, 365/26, 365/26, 370/8, 433/6; P.L. 4/30, 4/30, 4/39, 5/2, 5/3, 5/3, 6/10, 6/28, 6/31, 8/24, 8/27, 8/30, 9/7, 9/25, 10/34, 11/10, 12/20, 14/22, 14/23, 14/40, 14/41, 16/39, 18/12, 19/40, 20/1, 23/9, 26/31, 27/11, 31/26, 36/22, 36/27, 38/7, 38/29, 45/3), 46/34, 47/32, 47/32, 52/8, 55/25, 55/25, 57/27, 58/14, 59/24, 61/18, 61/31, 61/40, 71/1, 71/2, 71/28, 82/13, 83/3, 85/5, 87/15,87/15, 87/20, 90/13, 90/14, 90/18, 94/26, 98/2, 100/11 [V. 160; Pr. 62].
    6.  (Introduce propoziţii completive) Tu ai ort să
spui să ducă către dinsul o solie. 0.1 82/28. Nu credeam să-nvăf a muri vreodată. O.I 199/1. Moartea numai ştie minele să lege. O.IV 366/2. Nu pretind să mă iubeşti; dar să le laşi iubit. P.L. 88/22; cr. O.I 4/24, 6/9, 6/11, 6/13, 6/17, 6/19, 6/21,11/19,15/18,15/19,17/1,17/24,20/7, 24/20, 25/8, 27/13, 27/16, 27/23, 27/24, 30/8, 31/4, 40/7, 41/10, 41/13, 46/20,  48/32,  49/4, 52/28, 52/30, 52/31, 53/2,  53/19,
56/25, 59/11,  59/27, 61/18, 61/19, 65/9, 65/13,  65/15, 66/29,
74/8, 74/9, 74/11, 74/12, 74/13, 76/22, 79/20, 82/14, 82/28, 82/28, 82/36,  83/14, 83/15, 83/34, 85/35, 85/35, 87/22, 91/17,
91/30, 94/29,  94/29, 95/12, 95/31, 95/33, 95/35, 96/10, 97/21,
97/23, 97/25, 98/1, 102/4, 105/22, 105/24, 106/14, 110/4, 110/11, 112/8, 112/24,       115/23, 116/6,  116/8,     116/15,
116/18, 116/19, 117/18, 118/2, 119/6, 121/14, 122/2, 122/2, 125/16, 127/14, 127/15,      127/20, 127/22, 127/28,    133/24,
131/15,134/25,134/26, 134/32,134/36,137/7,137/11,137/20, 137/24,141/15,141/16,142/17,146/8,140/16,146/17,146/22, 146/26,147/9,147/10 ,147/12,147/15,147/16,147/21,147/23, 147/29, 148/32, 149/8, 149/23, 149/25, 150/20, 151/2, 151/4, 151/6, 155/13, 155/13, 155'15, 155'21, 160/6, 160/6, 160/23, 160/25, 160/31, 160/33,      162/15, 162/16, 172/29,     173/6,
173/L1,173/16,174/9,174/11,174/11,177/21,177/22,178/13, 178/17, 178/25, 179/10,      183/21, 184/21, 186/2,     186/18,
186/20, 187/11, 187/15, 196/12,196/30,198/9,199/15, 200/7, 200/13, 201/10, 203/2, 203/3, 210/12, 211/24, 212/2, 213/20, 216/3. 216/5, 216/8, 228/10, 228/19, 228/20, 228/23, 230/8, 232/13, 236/2; O.IV 338/10, 361/5, 364/6, 365/17, 365/17, 365/25, 366/2, 366/12, 366/17, 366/18, 370/9, 370/10, 430/7, 430/11, 430/13, 430/15, 430/17, 432/4, 432/34; P.L. 3/14, 4/23, 4/26, 6/14, 6/29, 6/30, 7/7, 8/27, 9/29, 10/4, 10/39, 12/23, 13/2, 13/33, 14/22, 14/40, 15/6, 16/12, 16/15, 16/31, 16/31, 16/32, 16/37, 17/37, 21/27, 21/28, 23/3, 23/4, 24/20, 25/32, 2l/l, 27/41, 28/19, 28/20, 30/18, 30/20, 32/6, 32/7, 38/17, 39/12, 41/15, 42/6, 42/24, 43/14, 44/19, 45/10, 45/15, 46/18, 46/30, 46/35, 47/7, 47/19, 47/22, 47/33, 48/3, 53/3, 53/18, 55/4, 55/25, 55/25, 55/28, 56/10, 56/18, 56/21, 57/2, 57/16, 57/17, 58/5, 58/6, 58/6, 58/7, 58/9, 60/30, 61/36, 63/21, 63/30, 64/1, 66/4, 66/22, 66/23, 67/23, 68/35, 68/38, 69/6, 09/10, 70/10, 70/26, 70/34, 71/14, 74/34, 75/25, 75/27, 75/29, 75/32, 75/36, 76/38, 77/1, 78/2, 78/28, 79/27, 81/31, 81/32, 81/34, 82/14, 82/27, 83/31, 84/19, 84/37, 86/7, 86/9, 86/16, 86/23, 86/31, 87/22, 87/23, 87/23, 87/33, 87/34, 87/35, 87/35, 88/7, 88/22, 88/22, 89/4, 89/27, 89/27, 89/34, 90/5, 90/11, 90/26, 90/31, 91/13, 91/16, 94/27, 94/29, 96/23, 96'24, 96/26, 96/29, 96/32, 96/33, 97/2, 97/35, 99/27, 100/1, 100/12, 101/38, 102/21 IV. 209; Pr. 149]. Expr. Va (sau vra) să zieâ v. vrea |Pr. 3].
    7.      (Introduce propoziţii atributive, uneori precedat dc ,,ca”) Vefi crede c-aoefi dreptul şi voi ca să Irăifi. O.I 59/30. Tu mi-ai dat tn lume norocul să trăiesc. O.I 116/16. lubeşte-mâ ... dacă ai tndurarea s-o ooieşti. P.L. 90/12;
cf. 0.120/16,115/20,127/4; P.L. 14/32,15/39, 31/55. 41/41,
— 475 —
67/39, 75/33, 76/33 (V. 5; Pr. 8]. <£> (Prcccdat de un pronume sau adverb relativ carc introducc propoziţii atri-butive) Nu le mai faceţi 2iduri unde să-nchid-aoere. O.I 59/28. Ea (ine oameni cari sâ i le păzească [iepelc]. P.L. 15/4. Unde-i o speranţă de care să mă fin? P.L. 96/31 ; cf. P.L. 23/24, 25/24, 56/21, 56/35, 65/13 [V. 1; Pr. 71-
    8.     (Introduce propoziţii predicative ) S/fnca slă să se prăvale. 0.154/19. Eu nu ţi-aş dori vreodală să ajungi să ne cunoşti. O.I 147/15. Oare cind voi ajunge să pricep adincimea la? P.L. 42/15 ; cf. O.I 162/35 ; P.L. 7/38, 43/18, 55/16, 84/3 [V. 3; Pr. 5).
    9. (Introduce propoziţii subicctive) Dar poale acolo să fie castele. O.I 38/1. Tu trebuia să ie cuprinzi De acel farmec sflnt. O.I 192/17. E primejdios ca sd umbli acunia. P.L. 19/37. Să nu-l oprească. . .nu se cădea. P.L. 77/7 ; cf. O.I 38/17, 38/18, 38/19, 40/10, 46/18, 51/5,56/22,65/22,80/1, 80/16, 83/13, 91/18, 92/12, 92/14, 92/15, 119/8, 127/9, 127/19, 129/13, 137/14, 137/15, 137/16, 141/4, 141/8,142/20, 171/11, 185/22, 190/6; O.IV 336/13, 381/10; P.L. 11/13, 12/20, 14/37, 15/35, 17/2, 17/36, 17/41, 23/15, 23/28, 25/34, 28/17, 29/14, 42/29, 42/30, 43/10, 44/3, 44/3, 44/4, 44/37, 55/21, 56/22, 57/7, 57/18, 59/16, 59/21, 59/23, 62/1, 63/39, 65/12, • 65/22, 65/26, 69/10, 69/33, 71/5, 78/9, 79/35, 80/12, 82/12. 82/28, 84/17, 85/4, 85/16, 85/21, 87/33, 88/28, 89/28, 91/26, 91/33, 95/1, 96/6, 96/35, 96/35, 98/20, 98/41 (V. 32; Pr. 56). O (în construcţii eliptice, repetat) Astăzi ne-am permis o mulţime de lucruri. .. şi-mi pare rău că trebuie sâ ■ .. sâ. . . — Ei, sâ?. . . Iar această minâ de povâţuiior. P.L. 69/25, 26 [Pr. 3).
    II. (Semn al conjunctivului folosit In propoziţiile principale: imperative, optative, interogative, exclamative) Fruntea albâ-n părul galbăn Pe-al meu braţ incet s-o cuici. O.I 75/14. Eu suni luceafărul de sus, Iar iu să-mi fii mireasă. O.I 170/28. Sâ-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Să am un cer senin Pe-adtncile ape. O.I 223/9, 11. Aiul ... să mă unească cu tnlregul nalurei. P.L. 98/34; cf. O.I 15/21, 17/24, 23/22, 40/8, 40/8, 40/8, 48/2, 48/4, 48/29, 49/3, 59/21, 59/23, 60'29, 60/29, 75/6, 75/6, 75/7, 75/8, 75/14, 87/22, 94/21,94/22, 94/23, 100/18, 115/21, 115/22, 115/23, 115/24, 116/1, 116/11, 127/1, 127/6, 127/6, 127/11, 127/12, 127/17, 128/9, 129/7, 129/8, 129/9, 129/10, 129/11, 129/15, 137/10, 137/12, 137/27, 137/28, 149/18, 150/32, 154/5, 155/35, 157/18, 157/18, 157/20, 157/21, 157/23,157/26,157/27,157/29,157/30, 157/30, 157/37 166/9, 172/16,172/19,174/24,177/3, 183/18, 191/13,191/14,191/15, 191/16, 192/19, 196/2, 198/5, 198/6, 213/9, 213/10, 213/11, 213/12, 213/13, 213/14, 214/14, 216/15, 216/24, 219/3, 219/23, 220/1, 220/4, 221/8, 221/10, 221/13, 222/4, 223/13, 223/17, 223/20, 225/11; O.IV 369/13; P.L. 7/39, 7/39, 8/16, 8/28, 8/30, 12/21, 13/16, 17/12, 17/24, 18/5, 18/6, 24/8, 24/13, 28/34, 32/1, 45/23, 45/30, 60/29, 68/27, 69/26, 70/1, 70/1, 70/33, 70/35, 74/?6, 74/37. 77/38, 81/20, 81/20, 84/4, 84/6, 86/6, 86/7, 87/11, 87/11, 87/12, 87/12, 87/14, 87/15. 89/7, 92/12, 92/18, 94/31, 98/29, 98/30, 98/32, 98/33, 98/34, 98/34,101/18 [V. 103 ; Pr. 51). <>(Ca semn al conjunctivului, în formele populare dc viitor) Flori de lei deasupra noastră Or să cadă rlnduri-rtnduri. O.I 75/24. Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt. O.I 127/24. îi părea c-a să-i beie viaţa toată din gura ei. P.L. 63/19. Ştiu că n-am să siml c-am să mor. P.L. 82/35; cf. O.I 23/7, 38/22, 48/2, 55/10, 61/2, 75/12, 83/2, 116/12, 118/6, 118/9, 118/12, 127/13, 133/29, 133/32, 133/35, 134/8, 134/11,134/19,149/35,149/36,155/6,
 159/11, 162/22, 164/13, 165/2, 168/4, 170/32, 179/2, 183/26, 183/30, 188/11, 196/13, 200/2, 201/2, 211/2, 211/17, 211/21, 211/23, 212/6, 218/4, 226/2, 226/8; O.IV 396/7, 432/14, 432/15; P.L. 14/21, 19/36, 43/22, 44/1, 55/25, 62/11, 71/19, 77/1, 82/35, 83/32, 84/9, 99/24 [V. 47; Pr. 15). <0> (în propoziţii incidentc) El trecu prin strada întunecoasă cu pasul lui uşor, la care se cunoştea, ca să zic, elastica greutate, precum se simte ta pasul unui cal de rasă. 95/29 [Pr. 1).
    sA2 pron. refl. v. şle.
    SÂCI IIE s.f. Bardă, toporişcă. Codrul ... De săcure sc tot pleacă Şi izvoarele li seacă. O.I 183/5 [V. 1|.
    S.\l>f vb IV. Tranz. A planta. Sâ sâdesc dumbrăvi <le dafin cti întunecoase cârâri, cu lacuri albastre şi limpezi ca lacrima. P.L. 45/32. Toată această insulă-n insulă esle o florărie sădită de mine anume pentru albine. P.L. 79/8 [Pr. 2]. Q (Conslrucţic mctaforică) Floarea dorinţelor obscure sădite îd noian v. floare [V. 1).
    —      Forme gramaticale: conj. prez. 1 sg. să sădese (P.L. 45/32); part. sădită (P.L. 79/8), sădite (O.I 64/5).
    sAgeAtA s.f. Armă dc luptă In trccut. Şi azi ei se avtntă pe calul său arab Şi drumul, ca săgeţii, ti dâ pesle pustie. O.I 97/7. Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni, Orizonu-nlunctndu-l, vin sâgeţi dc pretutindeni, Vijlind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie. O.I 148/8. Cad săgeţile in valuri care şuieră, se toarnă. Şi lovind in faţâ-n spate, ca şi crivăţul şi gerul. Pe pămint lor li se pare câ sc năruie tot cerni. O.T 118/18 JV. 3]. O (în conlextc figurate) [Kamadeva] aripi are, iar fn totbâ-i Ei păstrează, ca săgeţi, Numai flori înveninate De la Gangele mâreţ. O.I 236/10. Cu săgeala-i olrâvită, A sosit ca să mă certe I-'inl cerului albastru Ş-al iluziei deşerte. O.I 236/17 [Y. 2).
    —      Fonnc gramaticale : S£. n. ac. săgeata (O.I 236/17), g. d. săgeţii (O.I 97/7); pl. n. ac. săgeţi (O.I 148/8, 236/10), săgeţile (O.I 148/18).
    SAuÂSTRfE s. f. Loc unde trăieşte un sihastru. A? vrea ca cineva sâ-mi ieie locul tn această sâliăstrie. P.L. 82/28. //i această sâhăslrie primea adesea vizitele lui Francesco. P.L. 88/4 [Pr. 21.
    SAhASTRU s.m. Pustnic. leronim avea să caule ta poştă, unde şi află o scrisoare de la un unchi al lui, un bâtrln săhaslru. P.L. 78/4. Am fost săhaslru, nu câlugâr. P.L. 82/26 [Pr. 2).
    SĂLBATEC, «A adj. v. sălbatic.
    SĂLBATIC, «A adj. (Şi In forma sălbatec) 1. (Despre animale) Nedomesticit, nelmbllnzit; aprig. Călăreţii Implu clmpul şi roiesc după un semn Şi tn caii lor sălbateci bat cu scările de lemn. O.I 148/4. Asemenea unor aripi de vultiui sălbatic, cuprindea, ca un privaz, părut negru şi uscat, acea frumoasă şi oslenită fafă. P.L. 92/22. îmbla ca o căprioară sălbatică. P.L. 99/10 [V. 1; Pr. 2). + (Despre plante) Necultivat, neîngrijit. Valea insulei ... e acoperită de snopuri de flori, de viţe sălbatice, de ierburi nalte şi mirositoare. P. L. 78/22 [Pr. 1). Q (Metaforic; despre păr) în neorlnduială, zburlit. Părul numai cam pri lung curgea In viţe ptnă pe spate, dar uscăciunea neagră
— 476 —
 $< sălbatecă a pârului contrasta plăcut cu fafa fină, dulce şi copilărească a băietanului. F.L. 27/15 |Pr. 1).
     2. Nedomolit, aprig, nesupus. Şi de s-ar puti de dlnsa cineva ca să a prindă, Cind cu ochii mari, sălbateci, se priveşte In oglindă. O.I 80/2. Şi pe margini de caiete scriam versuri dutci, de pildă, Călră vreo trandafirie şi sălbatecă Clolitdă. O.I 140/31. Genarut, perdut tn sălbatecele sate i’tnălori, se depărtase cate de-o zi. P.L. 12/7. Ochii nu mai aveau acea sălbatică şi noploasă strălucire. P.I.. 92 38 |V. 2; Pr. 2]. + Crud, feroce, înfricoşător. Se repede c-un sălbatec salt un tigru. O.I 165/11. Surisul său devine iar nervos şi sălbatec. IM.. 100/26 [V. 1 ; Pr. 1], <> (Adverbial) Şi sălbatec se pling regii ingiganticul morminl. O.I 14 30. Arald se primblă singur, rizlnd, vorbind sălbatic. O.I 1)6,8. Marchizul Castetmare se uită lung şi să/balrc asupra acelei copite, ce-i dispreţuia amorul. P.I.. 7(> 3 [V. 2: Pr. I], + F i g. Vijelios, repede, violent. © lin context figurai) [Sunetele] se împing tumultuoase şi sălbatece pe strunii. O.I 158/4 ]V. 1]. Q (Construcţie metaforicii) \ intui cri sălbatic al durrrei v. vint [V. 1|. <> (Adverbial) i'rin deşert străbat sălbatec mari familii beduine. O.I 45/11 [V. 1], + Rclras, singuratic, izolat. Genarut. <>m mindru şi sălbatic, ce Işi /lelrece viafa vtnlnd prin păduri bătrlne. P.l.. 11/1 [Pr. 1 ].
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. sălbatic (O.I 32'4 ; P.L 11 1. 92 22). sălbatec (O.I 165 11: P.L 100/26). sălbatică (P.L. 02 38. 09,10), sălbatecă (O.I 110/31; P.L. 27 15): pl. n. ac. sălbateci (O.I KO.2. 148/4). sălbatice (P.L. 78 22). sălbatece (O.I 158/1). sălbatecele (P.L. 12/7).
 -  Variantă: sălbălee. -4 (O.I 80,2. 1 10 34, 148/4, 158/4, 16511 ; P.L. 12/7, 27/15, 76/15, 100/26).
     S.\LD.\T.\(‘f vb. IV. Tranz. A aduce In slarc de sălbăticie, de nelngrijire. El intră In curtea, ce sămăna a părăsită, a mănăslirei. cu pardosala ei de petre pătrate, pintre cari creşteau In voie fire de iarbă naltă, şi-n mijlocu-i c-un iaz, ate cărui maluri erau sălbăticite de fel de fel de buruiene. P.L. 73/14 |Pr. 1|.
     S.\LnATAch\ -Ă adj. Părăginil, necultivat, neîngrijit. F.a privea oare întregi tu inmiirea unaelor depărtate, ce se prrdeau in orizon, ta prăvălatica grădină, frumoasă şi si'tlti’t'ăcită. P.L. IdOlH (Pr. 1], + (Despre păr) Dezordonat. neglijent, neîngrijit. Existenta ideală a acestor rcftecUimi avea de izvnr de emanaiiune un cap cu plete de o sălbătăcită neregutarilate, infiwdată tnlr-o căciulă de miel. IM.. 20/7 [Pr. 1],
     •S.\LBĂTIt:f vb. IV v. sălbătici.
     •sAl.llAmfT, -A adj. v. sălbătăcit.
     S.AltA vb. I. Inlranz. A sări. Iplr-un cuib de turturele Ca şi fluturii ite-uşor, Saltă Eros nebuneşte. O.I 13 23(V. 1]. Q (Metaforic) A ţlşni, a răsări dc undeva. Izvoară vii murmură şi saltă de sub piatră. O.I 93/2 [V. 1],
     —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. saltă (O.I 13/23), 3 pl. saltă (O.I 93'2).
     •SALTAR s. n. v. saltar.
     sALTARfiŢ, -EAţA adj. Cu ritm vioi. De ce dorm, îngrămădite Intre galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltăreţele daclile? O.I 137/4; cf. O.I 141/14 JV. 2].
    —      Formă gramaticală; pl. n. ac. săltăreţele (O.I 137/4, 141/14).
    SALTIND, -A adj. Care saltă. Pe clmp se oăd două fiinţe uşoare Sălllnde pe-un cal. O.I 3/22 [V. 1].
    SAM.AxA1 vb. I v. semăna1,
    sAm.AnA* vb. I v. semăna2.
    SAmInţA s. f. F i g. Etement din carc se dezvoltă ccva, germen. Q (Construcţie metaforică) S&mlnţâ de lumină = izvor de viaţă, sursă vitală (v. şi cel*, dumnezeiesc, fire, Înviere, minte). A părului lucire s-o deie luna plină, Iar duh dă-i lu, Zamolxe, sămlntă de lumină. O.I 94/24 (V. 1]. + Cauză, pretext, pricină, motiv. A'u vedefi c-acea iubire serv-o cauză din natură ? Că e leagăn unor vieţe ce seminţe suni de ură. O.I 157/8 [V. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. săminţi (O.I 94/24) ; pl. n. ac. seminţe (O.I 157/8).
    SAnAtOS, -O.AsA adj. Cu sănătatea deplină, teafăr. ‘Şi sd ştii că-s sănătos Că, mulfămind lui Cristos, Te sărut, doamnă, frumos. O.I 149/18 [V. 1].
    S.ApA vb. I. Tranz. 1. A face in pămint o groapă. Mormlnlut să ni-l sape la margine de rlu. O.I 129/15. Săpaţi-mi un morminl la marginea mării. O.I 223/3 [V. 2].
    2. A scobi. Sala era naltă, susţinută de stllpi şi de arcuri, loate de aur, iar In mijlocul ei stetea o mlndră masă, acoperită cu atb, talgerele toate sâpale din clle-un singur mărgăritar mare. P.L. 5/40 (Pr. 1]. + A sculpta, a tăia, a cizela. Q (Conslrucţic metaforică) Săpat cu dalta v. daltă (Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : conj. prez. 3 sg. să sape (O.I 129/15); imper. 2 pl. săpaţi (O.I 223/3); part. săpată (P.L. 22/28), săpate (P.L. 5/40).
    SAPTAMÎNA s. f. (La pl., nearticulat) Timp nedeterminat, cuprinzlnd un număr destul de mare de zile, multă vreme, zile In şir, Il vede azi, II vede mtini, Astfel dorinţa-i gala; El iar privind de săplămlni, Ii cade dragă fala. O.I 167/19. Te urmăreşte săptămlni Un pas făcut a lene, O dulce slrlngere de mini, Un tremurat de gene. O.I 189/17. Minuşife, ce făcurăfi De atitea săplămlni? O.IV 370/12 (V. 3].
    S.ArAC, -A adj. (Şi in forma sarac) 1. Lipsii de mij-loacc materiale, sărman, nevoiaş. Pe lingă mese lunge, stătea posomorită, Cu fefe-ntunecoase, o ceată pribegită. Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. O.I 56/5. Dionis era un băiel sărac. P.L. 27/36. Cum l-ar mai fi putut iubi pe el, alil de singur, atit de sărac, atlt de fără viitor. P.L. 31/33. Tatăl tău te-ar vinde, dară i s-ar plăti preţul ce-l cere, căci e sarac, desfrtnal, jucător. P.L. 76/32: cf. P.L. 27/35 [V. 1; Pr. 4J. Q (în context figurat) Ş-acele milioane, ce In grămezi luxoase Sunt strlnse la bogatul, pe cel sărac apasă. O.I 59/4 (V. 1], O (Substantivat) Vezi pe-un rege ce-mplnzeşle globu-n planuri pe un veac, Ctnd la ziua cea de m'ne abia cuget-un sărac. O.I 130/18; cf. O.I 182/7, 183/7 (V. 3]. + Fi g. Nefcricit, nenorocit. Prin nalura sa predispusă, el devenea şi mal sărac. P.L. 27/34; cf. O.I 83/16 [V. 1; Pr. 1]. (Despre lucruri)
— 477 —
Carc reflecta sărăcia. Pe un pat sărac asudă inlr-o lungă agonie l'tnărul. O.I 52/21 [V. 1].
    2.     (Despre ţâri) Lipsit dc bogăţii, populat cu oameni puţin avuţi. Sărac tn (ara săracă! O.I 183/7 (V. 1).
    3.     Lipsit de..., fără. Sdrac (te bunuri, frumuşele şi spirit. P.L. 55/31 [Pr. 1).
    4.     (Exprimă o stare de compătimire; substantival) Sărman, biet, nenorocit. Q ((îlunieţ) lată pe mină cum codeşte-un negru purec; Să-mi moi degetul tn gură — am să-l prind — ba tas săracul! O.I 48/2 (V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sărac (O.I 52/21, 59/4, 83/16, 130/18, 183/7 ; P.L. 27/35, 31/33, 55/31, 76/32), sărac (P.L. 27/36, 27/37), săracul (O.I 48/2, 182/17), sfiracă (O.I 183/7); pl. n. ?c. săraci (O.I 56/5). — Variantă : (Mold.) sarâc, ă (P.L. 27/36, 27/37) adj.
    SÂnÂCfE s. f. Lipsa mijloacelor necesare existenţei, slarea celui sărac, mizerie. Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită... Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune Şi bogat in sărăcia-i ca un astru el apune. O.I 32/17. Ah! garafa plnlecoasâ. doar de sfeşnic mai e bună! Şi mucoasa luminare sfirlind seul şi-t arde Şi-n această sărăcie, te inspiră, cintă barde. O.I 46/3. Eu? îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul. O.I 147/31 ; cf. O.I 49/8 [V. 4). + Aspect sărăcăcios. Să privim acum şi la sărăcia iluminată de razele unei luminări de său. P.L. 32/1 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sărăeie (0.146/3, 49/8), sărăcia (O.I 32/17, 147/31 ; P.L. 32/1).
    SARbAtoARE s. f. Serbare, festivitate. Q (Metaforic) Implu aerul văratic de mireasmă şi răcoare A popoarelor de muşte sărbători murmuitoare. 0.1 85/16. Aerul. .. era plin de sărbători murmuritoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor. P.L. 98/14 [V. 1 ; Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) A-şi muia aerul în lumină de sărbătoare v. muia [Pr. 1J.
    —  Forme gramaticale:       sg. n.   ac.  sărbătoare  (P.L.
26/10); pl. n. ac. sărbători (O.I 85/16; P.L. 98/14).
    5.\Rf       vb. IV. Intranz. I. 1. A sălta. A page Satana! zise bălrtnul, sărind tntr-un picior. P.L. 7-1/32 [Pr. 1].
    2.     A sc deplasa, a trece dinti-un loc In altul prin salt. Să sărim tn Urnirea mică, înginaţi de glas ae ape, Şi să scap din mină clrma Şi lopeţile să-mi scape. O.I 74/9. Şi pe masa-mpărălească sarc-un greier, crainic sprinten. O.I 87/19. Sărind de pe-o piatră pe alia, cercetă slincosul său imperiu. P.L. 97/24; cf. P.L. 47/1 [V. 2; Pr. 2]. O (Despre fiinţe care se deplasează In mod obişnuit prin salturi) Vornicet e-un grierel, îi sar purici înainte cu potcoave de oţel. O.I 87/10 [V. 1).
    3.     A ticcc peste ceva printr-o săritură, a escalada. Vedea pe cavaleri sărind gardurile. P.L. 44/17. El sări prin fereastră, ti cuprinse gttul ei gol, apoi li luă faţa In mini. P.L. 49/18 [Pr. 2).
    4.     A sc ridica brusc, a se desprinde dinlr-o dată. Bine-ai venii, Făl-Frumos, zise ea, sărind de la fereastră. P.L. 11/39. Ea sări repede, tiptil, Incet, se repezi pe uş-afarQ in buduarul ei. P.L. 85/30 [Pr. 2). <C> Expr. A sări (cuiva) ia git = a se repezi să Îmbrăţişeze pc cincva. I-ar fi sării In gll, l-ar fi sărutat de o mie de ori. P.L. 68/40 [Pr. 1).
    II. (Despre lucruri) 1. A sc ridica brusc In sus. [Iz-voi*relc| sar in bulgări fluizi peste prundul din răstoace. O.I 85/11. Şi piatra dc pe groapă crăplnd In două sare. O.I 95/4. Vechiu cintec mai străbate, cum In nopţi izvorul sare. O.I 157/40 [V. 3].
    2.     A sc desprinde, ?. ieşi brusc din locul In care a fost fixat. Cm zgomot sare poarta din vechii ei uşori. O.I 93/28. Regele dă semn cu mina, sare-o poartă din Itţlne Şi un leu iese In fală. O.I 165/5 [V. 2]. Q (Ironic) As! Abia li-ai întins mino, sare ivărul Ia uşă. O.I 155/25 |V. 1], + A se rupe, a sc desprinde. Sinii ii crescuse intr-atita de bătăile inimei, incit sărise un bumb de la pieplaraşul cam îngust. P.L. 84/7 [l’r. 1]. •$» Expr. A-I sări (cuiva) inima din loc = a sc speria foarte tare, a sc emoţiona puternic. Clleodată... prea arare... A ttrziu cind arde lampa. Inima din loc imi sare, Cina aud că sună cleampa.
O.I 106/7 [V. lj. +A izbucni, a ţişni. Q (In context figurai) I'acefi clin piatră aur şi din inghef văpaie. Să-n-chege apa-n stnge, din petre foc să saie Dar inima-i fecioară hrăniţi cu singe cald. O.I 94/29 [V. 1].
    — Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. sare (O.I 87/19, 93/28, 95/4, 100/7, 153/25, 157/10, 165/5), 3 pl. sar (O.I 85/11, 87/10), p. s. 3 sg. sări (P.L. 47/1, 49/18, 85/30), m. m. c. p. 3 sg. sărise (P.L. 84/7); conj. prez. 3 sg. să saie (O.I 94/29), 1 pl. sâ sărim (0.1 74,9); opt. p. 3 sg. ar fi sării (P.L. 68/10); ger. săriad (P.L. 11/39, 44/17, 74/32, 97/2 i>-
    SĂRMAN', -A adj. Biet, ncnorocil, lipsii de bucurie. Eu string la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi, în sărutări unim noi sărmanele vieţi. O.I 107/11. Pinze moi in care se fesuiu zile. Vederea şi somnul sărmanei copile. O.IV 36.')/12. Atlta formă avea. pustiita, sărmana lui viaţă — un portret! P.L. 30 22; cf. O.I 40; O.IV 361,22, 364/23; P.L. 24, 94/20, 10U/4 [V. 5; Pr. 4|. Q (Construcţie metaforică) A-şi acoperi sărmana viaţă cu noime v. n o 1 m â [V. 1]. ^ (Substantival) De-ar fi-n lume-un stal de miţe, zău! că-n el le-aş pune vornic. Ca să ştii şi tu odată, boieria ce-i sărmane! O.I 18/8. O sărmane! ţii tu minle cite-n lume-ai auzit, Ce-ti trecu pe dinainte, ctte singur ai vorbit? O.I 131/3. Yrzi, zise ea întrerupt, acolo-i sărmanul. P.L. 59/3 (V. 2; Pr. 1]. + Neînsemnat. Din sărmana noastră viajă, ani dura roman întreg. O.I 157^63 IV. 1|.
    —  Forme gramaticale : sg. n. ac. sărmanul (P.L.
59/3. 24, 94/20). sărmană (O.IV 364/22. 364/23), sărmana (O.I 64/13.       157/36; P.L. 30/22, 100/4), g. d.
sărmanului (O.I -10), sărmanei (O.IV 365/12), voc. sărmane (O.I 48/8, 134/3) ; pl. n. ac. sărmanele (O.I 107/14).
    SArC'T s. n. Sărutare. Astfel vine-n toată noaptea zburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărulu-i fermecat. O.I 80/26. Pe pieptul gol el simte un lung sărut de gheafă. O.I 95/22 |Y. 2].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. sărut (O.I 95/22), sărutu- (O.I 80/26).
    SĂRUTĂ vb.   I. Tranz.                                        A alinse  cu buzele. Al
vieţii vis de aur       ca un fulger, ca o clipă-i, Şi-l visez,
clnd cu-a mea mină al tău braf rotund il pipăi, Cind pui capul lu pe pieptu-mi      şi                           bătăile ti numeri, Cind sărut cu-
mpătimire ai tăi      albi şi                            netezi umeri. O.I  82*6. Lasă-mă
să-fi pllng de milă, Să-fi sărul a tale mini. O.IV 370/10. De-aş puii s-o sărut, o dată! pare — că n-aş mai voi
— 478 —
nimic In hune. P.L. 58/5; cf. O.I 30/20, 53/12, 80/16, 84/38,149/20, 175/3, 175/4 ; P.L. 9/24, 10/8, 11/14, 14/26, 15/22, 28/25, 30/16, 31/14, 43/17, 49/20, 58/7, 63/33, 67/40, 68/11, 70/38, 82/37, 85/34, 86/9, 86/23, 89/19, 90/17, 90/33, 92(11, 94/19, 95/6 [V. 9; Fr. 26). (Refl. rccipr.) Unu-n braţele altuia, Iremurtnd ei se sărulă, Ntunai ochiul e vorbaref, iară limba lor e mată, O.I 82/17. A'-auzi cum frunzele-n poiană Şoptesc ca zgomolul de guri Ce se sărută. O.I 228'". Şi se sărutară feciori de-mpăra(i In urările boierilor ţi băură şi se sfătuiră. P.L. 6/17 (V. 2; Pr. 1). O (In context figurat; repetiţie) Sărul urma păsurilor tale, murii li sărut pe care au trecut umbra ta. P.L. 50/41, 57/1 (Pr. 2). © (Construcţie metaforică) A s« cerc sărutată v. ccre (V. 1].
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. sărut (O.I 30/20, 82/6, 149/20; P.L. 56/41, 57/1, 82/37, 86/23), 3 sg. sărulă (O.I 53/12, 81/38, 175/4; P.L. 02/11), 3 pl. se sărulă (O.I 82,1 <, 228/7), imp. 3 sg. săruta (P.L. 31/14, ♦;:j;j:t. itJ/19), p. s. 3 sg. sărută (P.L. 9/24, 10/8, 14/26,
1.V22. :!MC, 43/17, 49/20, 85/34, 90/17), 3 pl. se sărutară {P.L. IW17), viit. 2 sg. vei săruta (P.L. 70/38); conj. prez.
1  sg. să sărut (O.I 80/16; O.IV 370/10; P.L. 58/5, 58/7, 8G/9), 3 sg. să sărute (P.L. 67/40); opt. prez. 1 sg. aţ săruta (P.L. 89/19), p. 3 sg. ar fi sărutat (P.L. 68/11); inf. a săruta (P.L. 95/6); ger. sărulindu- (O.I 175/3; P.L. 11/14, 28/25); part. sărutată (O.I 159/26); supin de sărutat (P.L. 90/33).
    SĂRUTARE s. f. Acţiunea de a săruta. Prin frunze aiurează şoplirite-i a lene, Cind gurile-nsetate in sărutări se-mpreun'. O.I 97/30. Şi se-nalfă din călciie să-fi ajungă pin'la gură, Dăruind c-o sărutare acea lainică căldură. O.I 159‘28. GlasuJ ei era dntee, slab, ptin de lacrimi, sfinţit de cea dinţii sărutare. P.L. 71/8; cf. O.I 5/19, 107/14, 112,21, 213/12; P.L. 49 18, 50/9, 50/16, 52/22, 64/2, 71/11, 71/22, 87/3, 89/20 , 102/2 (V. 6; Pr. 11]. © (lîlement de personificare) De-aş fi, mlndră, rluşorul Care dorul .Şi-l cnnfie cimpntui, Ţi-a.ş spiifa c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sinului! O.I 5/10; cf. 0.15/28 (V. 2). O (In contexte figurate) l-adoarme pe slnu-i, se leagănă-n bruh- fn tandre visuri; Pe cind ca profume pe blinda ei faţă Plutesc sărutări. O.I 1/16. Ar ooi In a lui brafe su u fină-n veci de veci, Dezgheflnd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. O.I 162/10. Să cerşesc o sărutare ? să fiu sclavul papucului tău, să tremur ctnd tfi vei descoperi sinul? P.L. 87/12 (V. 2; Pr. 1]. <£> Loc. vb. A(-şl) da o sărutare (sau sărutări) v. d a3 [V. 2; Pr. 1]. ©(Metaforic, simbolizlnd iubirea) Tu-mi cei chiar nemtwirea mea fn schimb pe-o sărutare. O.I 173/10 [V. IJ. © (Construcţii metaforice) A topi eu sărutări v. t o p i [Pr. 1). A eere sărutări v. cerc |Pr. 1). A soarbe sărutări de pe gură v. soarbe
[V. 11.
    —       I'orme gramaticale : sg. n. ac. sărutare (O.I 5/10, 5 19. 5 28, 55/9, 159/28, 173/10; P.L. 50/16, 71/8, 71/11, 71/22, 87/12, 94/33), sărutarea (O.I 162/10; P.L. 50/9, 89/20); pl. n. lc. sărutări (O.I 4/16, 55/19, 97/30, 104/11, 107/14, 112/21, 213/12; P.L. 49/18, 52/22, 64/2, 77/23, 87/3, 102/2), sărutările (P.L. 57/15).
    SATUCEAN s. n. Sătuleţ, sătuc. In dreapta mănăstirii se ridicau păduri, grădini, vii, sătucene cu căsufe presărate prin dungile văilor. P.L. 72/19 [Pr. 1).
     SAtCL, -A adj. 1. îndestulat, săturat. Era obosită de emofiuni, dar /tu sătulă de-a privi. P.L. 84/22 [Pr. 1).
     2. Dezgustat, plictisit. Sunt sătul de-aşa oiafă. ■. nu sorbind a ei pahară, Dar mizeria aceasta, proza asta e amară. O.I 155/33 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. sătul (O.I 155/33), sătulă (P.L. 84/22).
     SATURA vb. I. Tranz. şi refl. Fig. AH satisfăcut complet, a fi deplin mulţumit. Dă-mi-i mie, ochii negri... nu privi cu ei in laturi, Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi. O.I 155/6. Ea nu se mai sălura privindti-l. P.L. 102/26 [V. 1; Pr. 1).
     —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. se sătura (P.L. 102(26); conj. prez. 2 sg. să saturi (O.I 155/6).
     SAl1 s. n. (Regional) Grăsime animală din care se făceau odinioară luminările. Şi mucoasa luminare sflrlind săul şi-l arde. O.I 46/2. Să privim acum şi la sărăcia iluminată de razele unei luminări de său. P.L. 32/2 JV. 1; Pr. 1],
     —      Forme gramaticale ; sg. n. ac. său (P.L. 32/2), săul (O.I -16/2).
     S.\U*, SA adj. şi pron. pos. 1. Care aparţine persoanei desp.'e care se vorbeşte; de care persoana respectivă este legată printr-o relaţie de proprietate: a) (adjectiv) A venit un rege palid şt coroana sa antică, Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus. O.I 52/5. Şi-n nesimfire cade pe-a jilfului său spală. O.I 95/20. Dan tşi luă lunga sa manta de-a umere. P.L. 48/29. Penelul său schiţă tn fugă acele trăsături. P.L. 85/13 (V. 5, Pr. 9); b) (pronume) — Iată ce zic, răspunse arătlnd pe a sa [scrisoarea]. P.L. «8/7 [Pr. IJ.
     2.     (Indică dependenţa, legătura de filiaţie, de Înrudire, de prietenie ele.) (Adjectiv) Sta zlmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o curte, S-o trimită dragei sate, de la Argeş mai departe. O.I 149/2. Vezi colo pe urtciunta fără suflet, fără cuget... l.a tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri. O.I 150/14. Fata se uită mult In ochii tatălui său. 15/1G. Muri de apoplexie tn mijlocul păharelor şi a fom/neseni/or săi. P.L. 99/19 [V. 5; Pr. 14). <0’ L°c-adv. După fiinţa sa v. fiinţă (Pr. 1]. O (Enclitic, la sg., pc Ungă un nume de Înrudire) Făt-Frumos aomoli pasul calului şi aşeză pe fală pe acela al tăttne-său. P.L. 22/2. Şi mumă-sa auiindu-l tşi ştergea Intr-ascuns tacri-mele ei. P.L. 31/4. Elis-adică Cteopatra, vară-sa. P.L. 66/11 [Pr. 11].
     3.     Care ţine de cel despre caro se vorbeşte; care li este propriu, caracteristic; a) (adjectiv) In prezent, cugetătorul nu-şi opreşte a sa minte. O.I 133/9. Atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse in adîncul sufletului său. P.L. 4/11. Trezit din fantaziite sate metafizice, băgă de samă că ptoaia-l udase ptnă la piele. P.L. 27/9 [V. 15 ; Pr. 43]; b) (pronume) Se uila tnapoia sa. P.L. 14/3. Francesco-i apucă mtna tntr-a sa. P.L. 76/25 [Pr. 2].
     4.     (Indică subiectul, autorul unei acţiuni) (Adjectiv) Şi astfel Bolinlineanu începu ctnlecul său. O.I 32/12. Genarut, perdul tn sălbatecele sale ulnători, se depărtase cale de-o zi. P.L. 12/7. Trece călugărul noslru... plin fncd de impresiumle ciudatei sale tntlmplări. P.L. 39/23. Omul.. . acopere cu vorbe mari. .. acel simbure negru şi rău, care-i rădăcina adevărată a viefei şi a faptelor sale. P.L. 47/40 (V. 2; Pr. 3].
— 479 —
    —    Forme gramaticale : sg. n. ac. său (O.I 4/29, 32/12,
 50/18, 97/6, 130/23, 144/29; P.L. 4/31, 4/31, 13/30, 15/18,  21/31,   27/27, 30/23,   30/25,                 32/14, 36/41, 43/22,
 47/40,  51/8,    52/38, 83/3,    83/33, 85/13, 97/25, 100/26),
 sa (O.I 6/20, 9/21, 9/22, 52/5, 64/9, 79/17, 79/31, 96/24, 133/9; P.L. 13/30, 13/35, 14/3, 25/40, 27/37, 28/1, 29/1, 30/24,30/33, 30/38, 31/4,31/24, 31/32, 31/35. 35/21,37/5, 37/9,   45/9,    45/19, 45/40,   46/10,          48/29, 66/11,        67/37,
 76/25,  83/17,   87/14, 88/7,    91/25,                 96/21, 97/10), g. d.
 său (O. I 44/20,        95/20;       P. L. 4/11.        15/16,        21'26,
 21/30, 21/32,    21/35, Î2/2,    26/18,    30/30, 31/21, 59/2,
 62/26, 63/2, 83/19, 85/15), sale (O. I 69/15. 79/14, 100/4, 149/2, 159/17; P. L. 4/33, 14/9, 37/4, 39/23, 47/8, 51/3, 92/2); pl. n. ac. sil (O. I 27/21, 28/11, 150/14; P. L. 23/3, 31/35), sale (O. I 76/26; P. L. 3/3; 12/7, 13/28, 27/9, 51/13), g. d. sâi (P. L. 99/19), saie (O. 1 208/15; P. L. 25/32, 35/22, 47/36, 47/40).
    SCALD s. m. Nume dat vechilor poeţi scandinavi-O {In context figurat) Colo se ridic trufaşe Şi eterne ca şi moartea piramidele — uriaşe, Racle ce tncap tn ele epopeea unui scald. O. I 43/24 [V. 1).
    SCĂLDA s. f. Cadă. Pltnse tnlr-o scaldă de aur aşezată Ungă ea, lacrimi curate ca diamantul. P. L. 22/11 [Pr. 1).
    SCANDÂL s. n. Faptă reprobabilă. Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale Să-i găsească pete    mulle, răutăţi şi mici
 scandate. O. I 134/36 [V.           1).
    SCAP A vb. I v. scăpa.
    SCARA s. f. I. 1. Element de construcţie alcătuit dinlr-un şir de trepte servind pentru comunicare Intre elajr, Intre o clădire şi exteriorul ei etc. Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna tnătbind păreţii. O.I 202/3. El văzu In boitele scărilor candelabre cn sute de bra/e. P. L. 5/35. Curţile albe ca argintul, cu cerdacnri şi scări a căror sclnduri curate şi cernite sclipeau tn lună. P. 1.. 44/7 ; cf. P. L. 5/34, 51/10, 73/18 {V. 1; Pr. 5]. + (I.a pl.) Trepte. La un cerdac ţinut In aer de sttlpi de zid in patru muchi, duceau dintr-o lăture nişte scări nalte. P. I.. 40/11. Cobortră iute scările şi tntr-o ctipă fură la casa de peste drum. P. L. 59/14. Scările de piatră tocite şi mtncate ne mult tmblet. P. L. 72/15; cf. P. L. i.9/16, 40/16, 43/23 [Pr. 6].
    2. Fiecare dintre cele două inele In care călăreţul îşi sprijină piciorul. Călăreţii tmplu clmpul şi roiesc după un semn Şi tn caii lor sălbateci bal cu scările de lemn. O.I 148/4 [V. 1], Expr. A pune piciorul iu scară v. p i c i o r [V. lj.
    II. F i g. 1. Succesiune, şir, serie. O (Construcţie metaforică) A lumii seară întreagă v. 1 u m e [V. 1].
    2.      Ierarhie socială. Inceptnd la talpa tnsăşi a mulţimii omeneşti Şi suind tn susul scării pln’la frunţile crăieşti, De-a vieţii lor enigmă ti vedem pe tofi mnncifi. O.I 133/22 (V. 1].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. scară (O. I 103/3, 177/4; P. L. 73/18), g. d. scării (O. I 133/22); pl. n. ac. scări (O. I 202/3; P. L. 40/11, 44/7, 51/10), scările (O.I 148/4; P. L. 5/34, 29/16, 40/16, 43/23, 59/14, 72/15), g. d. seărilnr (P. L. 5/35).
    SCÂUN s. n. Mobilă pe care po2te şedea o singură persoană. Boierii ce şedeau la masă tn haine aurite, pe scaune
 (ie catifea roşie, erau frumoşi ca zilele tinerefii. P. I.. 6/1. El tşi apropie scaunul de fereastră. P. L. 36/1. Pe scaun şade un călugăr ttnăr. P.L. 73/40; cf. P. L. 14/25, 73/31, 76/1 1 [Pr. 6j. <$■ (I.a sg. cu valoare dc pl.) Şi ca mumii egiptene stau cu toţii-n scaun ţepeni. O.I 155/29 [V. 1],
   —     Forme gramaticale: sg. n. ac. seim» (O. 1 155/29; P. I. 14/25, 73/31, 73/40), scaunul (P. L. :tii;1); pl. n. ac. scaunc (P. I.. G/l, 70/11).
   SCĂDEA vb. II. Iulian z. şi I ra 11 z. A (sc) scurţi, a (se) micşora, a (se) reduce. Cu mine zilele-ji adaogi, Cu itri viafa ta o scazi. O. I 20-1 >2. Ziua scade, noapte a creste Şi frunzişul mi-l răreşte. O.I 214/6; cf. O.I 205/2 [V. 3j.
   —     Forme gr?maticalc : ind. prez. 2 sg. scazi (O.I 204/2, 205/2), 3 sg. scade (O. I 21-1/6).
   SCALDA vl). I. I. K o f I. A sc îmbăia. O (l'lomeiit de personificare) Parisul arde-n valuri, furiuna-n el se scaldă. O.I 62/16 [V. 1|. + Fig. A se rcflecla, a se oglindi. Văzură in urmă-le un luciu întins, limpede, adine, in a cărui «glindă bălaie se scălda m fund luna de argint si stelele <le fw. IM,. 19/16 [Pr. lj.                           '
   2. Tranz. A uda, a muia. .4? vrea să văd acuma nalalu mea vtlcioară, Scăldată in cristalul ptriutui de-arginl. O.I 6/10. A? vrea cu-a mele lacrimi picioarele săt-li scald. O. IV 430/13 [V. 2j. O (Metaforic) A învălui, a inconjura (v. şi îmbrăca). Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta Biblicelor stnle, profeţiilor amare, Adevăr scăldat In mile, sfinx pătrunsă de-n(eles. O. I 31,21. Venea plutind in adevăr Scăldat in foc de soare. O.I 171/3? (Y. 2],
   —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. se scaldă (O.I 62/16), imp. 3 pl. se scăldu (P. L. 19/16); conj. 1 sg. >u scald (O. IV 430/13); part. scăldat (O. I 31/2t, 171/3?), scăldată (O. 1 ii/10).
   SCALDATOAhIS s. f. îmbăiere, scăldat. .S> mişca urctnrtu-şi apele pină lingă un boschet de chiparos si mzr tăinuit in ponorirea unei stinci, ra un azil dr scăldătoare. P. I.. 97'22 [l'r. IJ.
   SCAPA vb. I. I. Ini r a n z. A se elibera, a se degaja, a se desprinde din... Q (In context figurat) Planefii tuli ingheafă şi s-azvirt rebeli in spaţ, Ei din frinelc luminii şi ai soarelui scăpaţi. O.I 133/14 [V. 1).
   2.    I n l r a n z. (Şi Iu forma scapa) A ieşi dintr-o situaţie grea ; a sc feri de..., a evita. Esle un mijloc pentru a scapn de această greutate... P. L. 41/38. De n-aş fi fust de fel. scăpăm de o viaţă chin.iită, pustie. P. L. 56/26; cf. 1*. I.. 19/30, 19/31, 56/25, 76/33 [Pr. 6|. Tranz. Eu Ic v„i scăpa de multe primejdii. P. L. 17/31. Dacă lumea ar trebiti să piară şi eu aş puii s-o scap printr-o minciună, eu n-aş spune-o. P. L. 87/33. Rămiind aici, nu m-ai scăpa, ci m-ni face munai să mor de îngrijire... P. L. 96/29 [Pr. 3|.
   3.    T r a n z. A da drumul fără voie unui obiect ţinut iti mină. O frumoasă mină scapă de pe margine de-allan O mănuşă. O.I 166/4. Ea inlră iute, se tntoarse şi-i aduse o cutie mare... Ei o scăpară jos. P.L. 71/22; cf. O.I 71/11 [V. 2 : Pr. 1|. + I n l r a n z. A cădea, Astfeli cum privea umilită la el, fusul ti scăpă din mină. P. 1.. 8/1 ; cf. O.I 74/12 [V. I ; Pr. 1|. <> Expr. A scăpa din mină v. mină [Pi. 1], + A lăsa să plece ; a pierde. Q (Mctaforic) Parcă mi te i>ău, drăguţă, Că imi zbori şi că le scap. O.IV 369/10 [V. l|.
— 480 —
—     Forme gramaticale t ind. prez. 1 sg. scap (O.IV 369/10), 3 sg. scapA (O.I 166/4), imp. 1 sg. scăpăm (P.L. 56/25, 56/26), p. s. 3 sg. scăpă (P.L. 7/18), 3 pl. scApară (P. L. 71/22), p. c. 1 pl. am scApal (P. L. 19/30, 19/31), viit. voi scApa (P. L. 17/31); conj. prez. 1 sg. sA scap (O. I 74/11; P. L. 87/33), 2 sg. sA scapi (P. L. 76/33, 76/ 38), 3 pl. să scape (O.I 74/12); opt, 2 sg. al scăpa (P. L. 96/29); inf. a scapă (P. L. 41/38); pari. scăpa)! (0.1 133/14). — Variantă : (Mold.) scapă (P. L. 41/38) vb. I.
SCApArA vb. I. Intranz. A străluci, a sclnlcia, a sclipi. Sura pe deal buciumul sund cu jale, Turmele-t urc, stele le scapăru-n cale. O.I 231/2. Deodată văzu ca o zare de senin, dar ti păru că-i scapără. P. L. 97/31 [V. 1 ; Pr. 1], Q (Mctaforic ; glumeţ) Şi junimei generoase, dom-nişnarel»r ce scapăr, Li arăt că lumea vis e O.I 48/19 [V. 1). Q (Mclafoiic) A răsuna cu intensitate vaiiabilă |Cinlccul| şuieră şi strigă, scapără şi rupt răsună, O.I 158/3 [V. 1).
—     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. scapără (O.I l'>»3; P. L. 97/31). 3 pl. scapără (O.I 231/2), srapâr (O. I 48/19).
SI.ApArArE s. f. Lumină produsă dc sclntcilc rezultate prin ciocnirc. Ieronim plesni cu vlrful săbiei intr-un zid de granit şi la scăpărare se recunoscură ambii rivali. P. L. 95/35 |Pr. 1].
SCAPATA vb. I. I n t r a n z. A aluneca in jos, a cobori-Pe cărări pierdute-n oale Merge-n codri făr’de capăt > Ctnd a serei raze roşii Asfinţind din ceruri scapăl. O.I 66/12 |V. 1).
SCARPIXA vb. I. Refl. A frcca pielea cu unghiile. |Ruben| scărpinlndu-se in capul lăţos şi cornul începu a rtde. P. L. 43/33 |Pr. 1].
SCAzCt, -A. adj. Micşorat, diminuat. Să ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unu: glonte, şi loate celea din ea scăzute tn analogie. P. L. 24/10 [Pr. 1).
SCGxA s. [. I. Parii- a unei săli de tcalru pc care se desfăşoară reprezentaţiile. .Vu cumva suntem asemenea a:elor figuranţi, cari voindareprezenta o armată mare trec pe scenă, înconjură fundatul şi reapar iarăşi? P.L. C'i/5 |Pr. 1). ©(Metaforic; reflex al concepţiei filozofice-liteiaic după carc viaţa esle o reprezentaţie teatrală; v. şi cale, j u-cârie) Viaţă, existenţă. Cu un cintec de sirenă, I.umea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actorii-n scenă, Te momeşte In vlrieje. O.I 196/35. E neoo‘t... a tnşela In şcoală şi In biserică pe tucanii cei mici, cari intră abia tn scenă, asupra valorii viefei reale. P. L. 81/37 [V. 1; Pr. 1].
2. Acţiunc, Imttmplăloare, istorie. Ieronim privi părefii sculptaţi cu scene de amor. P. L. 98/38 [Pr. 1).
—     Forme gramaticale: sg. n. ac. scenă (O. I 196/35; P. L. 65/5, 81/37;; pl. n. ac. scene (P.L. 98/38).
SCfiPTIC, -A adj. Care nu are Încredere In nimic, care se Îndoieşte dc toate. Stătea posomorită, Cu fele-ntunecoase, o ceată pribegi'.ă, Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare. O.I 56/5 [V. 1). + Care exprimă neîncredere, îndoială. O zlmbire rece, sceptică ti discleştă buzele pufin. P. L. 85/8 [Pr. 1). <0> (Adverbial) Şi acum privi/i cu spaimă fafa noas-fră sceptic-rece. O.I 151/17 (V. I).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sceptlcA (P.L. 85/8); pl. n. ac. sceptici (O.I 56/5).
    SCEPTRU s. n. F i g. Putere, conducere, autoritate. Mina care-au dorit sceptrul universului şi gtnduri Ce-au cuprins toi universul, tncap bine-n patru setnduri... O.I 134/17 |V. IJ. Q (Comparaţie) Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea. .. Ca sceptrul mtna bllndă, ca vullurul mărirea. O.I 22/7 [V. 1]. O (Construcţie metaforică) Sceptru de fier = domnie dcspotică, tiranic (v. şi frunte, mlnăj. Se sfarmă deodată cu lanful de sclavie Şi sceptre-rele de fier. O.I 24/33 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. sceptrul (O.I 22/7, 131/17); pl. n. ac. sccplrele (O.I 24/33).
    SCilCL.\ s. f. Eşafodaj. O (Construcţie melaforică; sugcrlnd dispunerea norilor In straturi suprapuse) A norilor schele. Te văd. . . suind palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O.I 37/11 [V. 1).
    SCIlfil,6t s. n. I. Totalitatea oaselor din corpul unui vertebrat. Schelete inmormtntate de volburele nâsiputui arzător al pustiilor au sd se scoale. P.L. 19/36. Din întinsele pustii se răscoleau din năsip schelete nalte. P.L. 20/22. In:ăticafi pe schelete de cai, mergeau incet-tnccl.. . P.L. 2D/27 |Pr. 3].
    2. Totalitatea elementelor care formează sistemul de rezistenţă al unei construcţii, Pe undele încete tşi mişcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. O.I 63/12 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. schelele (P.L. 19/ 36. 20/22, ?0/27), scheletele (O.I 63/12).
    SCII£m.\ s. f. Plan realizat In citeva linii generale. Tabelele erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare. P.L. 35/24 [Pt. 1).
    SCHfM X s. f. Grimasă, slrlmhulură. Şi aplaudă frenetic schim’, cinlece şi jocuri. . . O.I 150/26 (V. lj.
    SCHIMB s. n. (tn loc. adv.) In schimb ~ drept compensaţie. ca echivalent. Xe-ali venit apoi, drept minte o stic'ufă de pomadă. .. Iar in schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană... O.I 151/15. Tu-mi cei chiar nemurirea mea în schimb pe-o sări.tare. O.I 173/10 Şi pentru loale dă-mi tn schimb O on’t de iubire. . . O.I 177/11 [V. 3).
    SCIIIMDA vb. I. 1. Tranz. A înlocui ccva sau pe cineva cu altccva sau cu altcineva. Pe-o vreme vă pute/i schimba firile — iu pofi să dai umbrei late toată firea ta trecătoare de azi, ea-fi d< fie firea ei cea vecinică. P. L. 42/6 |Pr. 1], Q (în contcxt figurat) Lumea-nlinde lucii mreje. .. Ca să schimbe-actorii-n scenă, Te momeşte tn vlrteje. O.I 196/35 (V. 1]. <Q> (Refl. pas., In expr.) A se schimba o vorbă = a se vorbi, a sc discuta.. Fără sd se fi schimbai vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucişa. P.L. 95/36 [Pr. 1],
    2. T r a n z. şi refl. A (sc) modifica, a(se) transforma, a (se) preface. Formele se schimbară, dar răul a rămas. O. 161/5. Soarta lui materială din momentul acesta era schimbată. P.L. 59/35. ,,Ce nenoroci/ trebuie să fi fost, ctnd reamintirea ti schimbă astfel fafa! ” glndi
— 481 —
Cezara. P.L. 85/17 ; cf. P.L. 92/:i5 |V. 1 ; Pr. 3). Q R e f 1. (In contcxt figurat) Am venii să mi le-nchini, De nu, schimb a ta coroană Intr-o ramură de spini. O.I 146/12. A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E !n stare ca să schimbe In nalur-un fir de păr Esle piedica eternă ce-o punrm la adevăr. O.I 161/5 |V. 2). Q ii cf I. (Mclaforic) A si* scurge, a trccc. Nici încline a ei limbă Recea cumpt'm-a gtndirii înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii. O.I 191/19 |V. 1).
    H,     Tranz. A mula dintr-un loc inlr-altu), a aşeza In altă poziţie. Q (Conslrucţic mcUforică) A schimba patria cu a turmelor păşune v. păşune [V. 11. Q R c f 1. (în contcxt figurai) Ci cumpăna glndirii-mi şi azi nu se mai schimbă. O. I 203/5 |V. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. schimb (O.I 146/12), 3 sg. schimbă (O.I 142,2; P.L. 85/17), se schimbă (O.I 194/19, 203/5), p. s. 3 pl. schimbară (O.I 61 /:"»), m. m. c. p. 3 sg. se schimbase (P.L. 02/35); conj. prez. 3 sg.) să schimbe (O.I 164/5, 196/35), p. 3 sg. să se fi schimbat (P.L. 95/36); inf. schimba (P.L. 42/6); part. schimbată (P.L. 59/35).
    SCIlIMBAllE s. f. Transformare, prefacere. Q (Mclaforic) Reincarnare. Are drept... prin schimbările prin cari am trecui, corcul meu trebuie să fi devenit fenomenal. P.L. 61/41 [Pr. 1].
    SCHIMBĂTOR, -OARE adj. Care sc preface, sc transformă. O (In contcxt figurat) \’umai omu-i schimbător, Pe pămtnt rătăcitor. O.I 121/3 |V. !|.
    •SCUINGILf vb. IV v. schinjui.
    SCHINGIUIT, adj. Torturat. Q (Metaforic ; despre un instrument muzical cu coarde) ('.arc sclrţlie. Dintr-o crlşmă deschisă s-auzea o vioară schingiuită. P.L. 2G,2'> [Pr. 1].
    SCIIINJlI vb. IV. Tranz. A tortura. ©(Metaforic) A facc să scirţiic. Vn băiet de figan . . . schinjuia c-un arcuş ce rămăsese tn clleva fire de păr şi, cu degetele uscate, mişca nişle coarde false. P.L. 27,2 [Pr. 1).
    SCHfPTRU s.n. (învechit) Sceptru. Ţapăn, drept, cu schiptru-n mtnă, şede-n perine de puf. 0.1 85,-25 [V. 1).
    SCHIT s. n. Mănăstire mică. Mini in schit la sfinla Ana Vei găsi ta cel (lin stele Mingiiirea vieţei late. Mintuirea fefei mele. O.I 65/5. Mini in zori de zi plrai-vam Către schitul vechi şi sflnt. 0.1 f>5/20 ; cf. O.I 1S31.' IV. 3].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. schit (O.I i>r>/5). schitu! (O.I 65/25), g. d. schitului (0.1 183/15).
    SCHIŢA vb. I. Tranz. A desena ccva In mod schematic. Pictorul schiţă două lungi şi strălucite aripi negre. . . P.L. 84/28. Penelul său schiţă tn fugă acele trăsături. P.L. 85/13. Nu-fi pot descrie expresia (le nevinovăţie, candoare şi amor din fafa ei. . . dar am schifal-o. . . P.L. 90/32 |Pr. 3].
    —      Forme gramaticale : ind. p.s. 3 sg. schijă (P.L. 84/28, 85/13), p.c. 1 sg. ain schiţat (P.L. 90/32).
    SCIlfŢ.A s. f. Desen in carc subiectul e conturat In linii mari şi caracteristicc. Trăia izolat inlr-o ehiliufă din oraş, pe care şi-o împodobise cu flori şi cu schiţe zu-
grăvite de el. P.L. 88/3. E de sărutai schiţa mea. Poale că e una din cele mai uimirile din cite-am zugrăvii. P.L. 90/33. Siml că din ce tn ce schiţele se familiarizează cu inima. P.L. 91/2; cf. P.L. 73/27, 79/13, 91/1 (Pr. 6).
    Carte de schife v. cai te [Pr. lj.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. schiţă (P.L. 91/1), schiţa (F.L. 90/33); pl. n. ac. schite (P.L. 73/27,73/3(1, 79/13, 88/3), schiţele (P.L. 91-2). ’
    SCÎNDLB V s. f. Bucată dc lemn dreptunghiulară. Pe un pat de sclndttri goale doarme Itnăra nevastă. O.I 81/2 $. in alt coif — un pal, adecă clteva setnduri pe doi căpriori. P.L. 29/27. Curfile albe ca argintul, cu cerdacuri şi scări a căror sclmluri curate şi ceruile sclipeau tn lună. P.L. 44/7; cf. O.I 94/16 [V. 2; Pr. 2]. O Expr. I'alru seinduri = sicriu. Q (In context figurat) Mtna carr-au dorit sceptrul universului şi ginduri Ce-au cuprins lol universul, încap bine-n patru setnduri... O.I 134/18 [V. 1|.    © (Construcţie metaforică) A împărţi lumea
de pc scindura tărăhii v. Împărţi [V. lj. + (La pl.) Podele, duşumele. Iiine-fi pare să fii singur, crai bătrin fură de minţi. Să oftezi dup-a la fată, cu ciubucul Intre dinţi ? Să te primbli şi să numeri seinduri albe In cerdac ? O.I 83/15. Deodat-aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de seinduri. . . O.I 119/13 (V. 2|.
    —  Forme gramaticale : sg. n. ac. scindura (O.I 130/27);
pl. n. ac. seinduri (O.I 83/15,         84/23, 94/10, 119/13,
134/18; P.L. 29/27, 41/7).
    SClXTFlA vh. I. Intranz. A licări ca o scinteie ; a luci, a sclipi. Tres^triivl scinteie lacul Şi se leagănă sub soare. 0.1 121/1. — Ce mi-i vremea, cind de veacuri Stele-mi scinteie pc lacuri. O.I 12321. Mii pustiuri scinteiază sub lumina ia fecioară. O.I 130/9; cf. O.I 63/6, 69/9, nr.fll, 112/12, 118/6, 152 0, 209/9; O.IV 364/7 [V. llj. Q (Metaforic) A se manifesta cu violenţă (v. şi fulger a). Scinteie desperarea in ochii-i crunţi de slnge. O.I 88/12 [V’. 11. + F i H. (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător; a luci. a sclipi. Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scintric. O.I 2!)/.’). Iar umbra feţei străvezii E albă ca '!,• crunt — l'n m irl frumts cu ochii vii Ce scinteie-n afară. O.I 170,10. fn fată farmecul palorii Si ochi ce scinteie <1- i’ii. 0.1 211 !<i |V. 3).               '
    —      I-o.'jih' ^rnmnticale : ind. prez. 3 sg. scinteiază (O.I 09/<J: O.IV 301'7), scinteie (O.I 63/6. 88/12, 121/1), 3 pl. scinteiază (O.I 130/9, 136/11), st-inleie (O.I 29/5, 123 21. 118/0, 152r>. 170/16, 209/9, 211/10); ger. soin-leind (O.I 112 12). — Accentuat şi: (ind. prez. 3 pl.) srî.iteie (O.I 121 21, 152.6, 170/16, 211/9).
    StlîXTElABE s. f. Sliălucirc vie, intermitentă,licărire. Oricile stele ard in inăllime, Oriclte unde-aruncă-n faţă-i marca. Cu-a lor lumină şi cu sclnleiarea Ce-or fi-nsemntnd, ce vor — nu ştie nime. O.IV 338/3 |V. 1).
    SClNT£lE s. f. 1. Părticică incandescentă, care sare din foc. O (In contcxt figurat) Mai bine mi-aş stoarce lot focul din inimă, ca să se risipească tn scintei, decilsă animez cu el o simţire. . . ordinară. P.L. 87/21 [Pr. 1|. © (Metaforic; siniholizind lumina ca sursă primordială dc energic) Şi din noian (le ape puteri au dat setnteii. O.I 115/10 [V. lj. O (Construcţie metaforică; despre ochi) A izvorî scintei — a scăpăra, a străluci (sub influenţa unei stări afective), in lumea asta sunt femei Cu ochi ce
— 482 —
izvorăsc scintei. . . O.I 235/14 [V. 1). A se imbnUi şi cu sciotel din stele v. Im b â l a[V. 1], A aprinde o sfintele in sufletul îngheţai al cuiva v. aprinde [V. 1].
9      (Mclafoiic) Rază; licărire. Şi pas cu pas tn urma ei Atunecă-n odaie, Ţesind cu recile-i scintei O mreajă de văpaie. O.I 168/7. Şi umple (luna] cu-ale ei scintei Că rărite din crtnguri. 0.1 179/5. Reverse dulci scintei Alot-şlinloarca. 0.1 222,1 ; cf. 0.1 91,22.187/11 [V. 5]. (Comparaţie) Inima mea este atit ile Ix.lnut O ia o scinteie tle soare noaptea. IM- 55'32 [I i\ 1|.
    2. F i H- Fapt. aparent iic.lnscmt.al, carc declnnşcnzu o acţiune sau un sentiment. El răsccală in popoare a ais-trngerei scintcie. O.I 51/27. M-a frmccat cu vro scinteie Din clipti-n care ne lăzum? 0.1 208.5 |Y. 2). + Părticică neînsemnată (din ccva). Q (Mctaforic) Xici o xclnltie-nlr-insul nu-i candidă şi plină. O.I 5ti'8 |V. 1],
    -     Forme gramaticale : su. n. ac. scinteie (O.I 25/8, 51'27. 56,'8. 208,'5 ; P.L. 55^S2>. fi.tl. siinleii (O.I 115/10); pl. n. ac. srintei (0.1 94.22. 168.'". l^'?, 187/11. 222/1, 235/14; P.L. 87,21).
    'SClNTEltllE s. f. v. scintelare.
    SClRŢll vl). IV. I n I r a n z. A product lin zgomol ascuţit, strident. Scirţtie de vini fercasla. O.I 46/6. Sclr-ftie-n vini cumpătul de la fîntind. O.I 231 '11. l'şa mare deschisă in balconul catului tle sus se clătina scirfiind in vini. P.L. 29/12 |Y. 2; Fr. 1).
    -     Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. si*ir)He (O.I 46/6, 23111): ger. scîr|lind (P.L. 29/12).
    SClRŢnRE s. f. Zgomol ascuţit, strident. Scirţii-rea de condeie dădea farmec astei linişti. O.I 141/1 [V. 1).
    SCLAV, -A s. m. şi f. Pol). Se pelrifică unul în sclav, ullu-mpărat. O.I 64/12 |V. 1], © (Metaforic) Astfel o generaţiune inşalu pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moşlenil. prin acest sclav silii Iu şire/ie si sofisme. P. I.. 82/3 |Pr. 11. <> Expr. A fi ştiutul papucului |unei femei) v. papuc |Pr. 1|. O (Adjectival) Să cttrijâ tară, Să spele de pe pirtre ptnă şi urma sclavă Celor ce le urmează pin'la al lumii fund! 0.1 C.fi 21 |V. 1). + Persoană caro depinde de alta din plinei de vedere economic, politic ctc. De ce .vii fiţi roi sclavii milioanelor nefasb. . . ? O.I 59-21 |Y. 1],
    -     Forme gramaticale : su. n. ac. sclav (0.1 04/12; P.L. 82.-3). sclavă (O.I C0,2l). sclavul (P.L. 87,12); pl. n. ac. sclavii (O.I 59.21).
    SCLAVIE s. f. Robie. © (Conslrucţic mclaforică) Lanţul de sclavie v. lanţ [V. 1].
    -  Formă gramaticali: sg. n. ac. sclavie (0.1 21/32».
    SCLIPf vb. IV. Intranz. A luci, a sclnleia. Pe un deal răsare luna. ca o valră de jăratic. Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic Ş-ale rlurilor ape, ce sclipesc fugind tn ropot. O.I 76/17. Făl-Fnunos mergea mereu, urmărind... cu ochii buzduganul ce sclipea prin nori. P.L. 5/18. Sctnduri curate şi ceruile sclipeau tn lună. P.L. 44/7; cf. 0.1 4/12,       43/4;  P.L.  5/25, 51/40
[V. 3; Pr. I], + (Despre ochi) A străluci (din pricina unui sentiment puternic) Ochiul tmi sclipeşte. O.I 10/8. Ochii lui se uscau de ardoare şi sclipeau cu o bolnavă dorinţă. p.l.. 58,11. Transpirafiunea acelui fin sistem venos, ce concentrează idealele ariei In boltită frunte şi-n acei ochi
 de-un albastru inluneric, cari sclipesc tn umbra genelor lungi. P.L. 77/19 IV. 1; Fr. 2].
     —     I-orm.1 gramaticale : ind. prez. 3 sg. sclipeşte (0.1 10/8). 3 pl. sclipesc (0.1 4/12, 43/4, 76/17; P.L. 77/19), imp. 3 sg. scllp;a (P.L. 5/18, 51/40) ; 3 pl. sclipeau (P.L. 44/7, 53/14); ger. scll.tlnd (P.L. 5/25).
     SCLIPfND, -A Adj. Carc sclipcşle. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin. Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-a florilor sin. O.I 3/G (V. 1].
     SCLIPITOR, -OARE adj. Strălucitor, scinteictor. Mii de roiuri de albine Curg tn riuri sclipitoare. O.I 85/14. Florile erau i'n straiuri verzi şi luminau albastre, roşie-tnchise şi albe, iar prinlre ele roiau fluturi uşori, ca sclipitoare stele de aur. P.L. 7/18. O negură deasă, cenuşie şi sclipitoare. .. P.L. 60/5; cf. P.L. 101/28 (V. 1; Pr. 3]. Q (Metaforic) Carc impresionează prin culoare şi varietate, care incintă privirea. Priveliştile sclipitoare, Ce-n repezi şiruri se diştern, Repaosă nestrămutate Sub raza gindului etern. 0.1 205/5 (V. 1], © (Metaforic) Strălucitor, fastuos (?). I se deschide-n minle toi sensul din tablouri A vieţii sclipitoare... O.I 63/29 [V. 1).
     —     Forme gramaticale: sg. n. ac. sclipitoare (P.L. GO/5), g.d. sclipitoare (O.I 63/29); pl. n. ac. sclipitoare (0.1 85/11, 205/5; P.L. 7/18, 101/28).
     SCOATE vb. III. Tranz. I. 1. A extrage dintr-un spaţiu sau dintr-un Înveliş, pentru a elibera sau a utiliza. Scoale inimele din caii toţi şi le pune tntr-unul singur. P.L. 15/9. Ea scoase din fundul unei lăzi htrbuite şi vechi o cute. P.L. 17/33. Deschise săllarul şi dădu Intr-adevăr de nişte legături de hlrlii... El le scoase. P.L. 61/15; cf. P.L. 17/38 [Pr. 4|. © (In context figurat) Parcă-I văd pe astronomul cu al negurii repaos. Cum uşor, ca din cutie, scoate lumile din haos. O.I 140/24 (V. 1|. © (Construcţie metaforică) A senate [pe eroi] din letopisefl v. letopiseţ [V. 11. A scoale din inimii = a spune cu adinei sinceritate. Şi de-aceea spusa voastră era slnlă şi frumoasă. Căci de minli era gtndită, căci din inimi era scoasă. O.I 35/11 |Y. 11. + A desprinde ceva din locul unde sc află. Şi inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic. O.I 79/23 [V. 1],
     2.    A facc să aparii. Xeguri albe strălucite Xaşle luna argintie, Ea le scoate pesle ape, le tnlinde pe cimpie. O.I 72/3. Ea [luna] din noaptea amintirii o vecie-nlreagă scoale De dureri, pe care insă le simţim ca-n vis pe toate. O.I 130/5; cf. O.I 136/7 (V. 3].
        A trage afară cu forţa, a extrage, a smulge. Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea Ctnd dormea, lăindu-i părul, i-a luat toată puterea. De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii. O.I 159/3 JV. 1].
 O     (Glumeţ) Xu mi-ai scoate oare ochii Cu-ascuţitul bo-lişor. . . ? O.IV 369/5 (V. 1|.
     4.    A obţine, a realiza. Ce a scos din voi Apusul,' clnd nimic nu e de scos? 0.1 151/10 (V. 2). ©(tn context figurat) De cc vrei să soţi din aramă sunetul aurului? P.I.. 53/3 |Pr. 1).
     II.   A facc să iasă In afară. Coada roată o-nvtrleşle. Scoate timba. O.I 165/14. Unul acâţat de gratii făcea studii floristice unindu-şi buzele cu ale celei fiinţe care-şi scosese capul prin gralii. P.L. 11/23 (V. 1; Pr. 1).
— 483 —
    —      Eormc gramaticale : inii. prez. 3 sg. sronte (O.I 72 3, 79,23, 130/5. 13G/7, 140/21, 165/1 I : P.L. 15.'»). 3 pl. scot (O.I 1-19/28), imp. 3 sg. era scoasă (0.1 35/11). p. s. 3 sg. seonse (P.L. 17/33. 17/38, 61/15); p.c. 3 sn. n seos (0.1 151/10), 3 pi. nu spos (O.I 159/3), m. in. c. p. 3 sg. seosesc (P.L. 11/23); conj. pri'Z. 2 sg. sil sc*r»|i (P.L. 53/3); opt. prez. 2 sg. ni s<o»te (O.IV 369/5); sup. de seos (0.1 151/10).
    SCOIlf vb. IV. Tranz. A facc o gaură, o ;Hlinciturâ In ceva. Pe miazănoapte călare cu aripi vinttxtse. cit fafa zbîrcită ca o stimă buhai ă şi scobită tle pirttic. . . urla prin aerul cernit mama pădui Hor cea nebună. IM.. C>,31|Pr. 1).
    SC.OBORÎ vb. IV v. cobori.
    SCOP s. n. Ţel, ţintă, rost. *Moarlca succede vie/ii. viaţa succede la moarte^, Alt sens n-are lumea asia, n-are all scop, altâ soarle. O.I 36/5. De obiceiuri şi instilufiuni. . . se lipcsc religiuni subiective, faple rele şi mizerabile, »ns<» foarle cu scop şi tocmiţi acomodate cu slrimtoarea tle minte a celor mai mulfi oameni. P.I.. 80/11. Care-i scopul lor? Plăcerea% dobilocească. P.L. 86/33 [V. 1 ; Pr. 2],
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. scop (O.I 36;5; P. L. 80/41), scopul (P.L. 86/33).
    SCÂRBIRĂ s. f. Văgăună, cavitate intr-un mal. Q (în contcxt figurat) Insulele se tnălfau cu scorburi de tă-mlie şi cu prund de ambră. P. I.. 5117 [Pr. 1|.
    SCRfE vb. III. 1. Tianz. şi intranz. A ic-prezenta prin semne convenţionale sunetele sau cuvintele vorbirii. Dincolo unul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului. P.L. 28/34. Inifialele acestei curii cu buchi erau scrise ciudal. P.L. 35/8. Titlul era scris şi la!ine.\t‘. P.L. 35/14. Scrise drept in mijloc : ,. Regină! Te iubesc.’" P.L. 67/3 (Pr. 4). + Tranz. A acoperi cu semne gia-fice. Astfel ea uilal-au poale Aste foi de dtnsa scrise. O.I 98/23. Pe o mescioarO era o foaie scrisa. P.l.. 98 2 l |V. 1 ; Pr. 11.
    2.     Tranz. A nota. a însemna, a înregistra In scr>. Formulele sunt vecinice ca cuvintele lui Dumnezeu. . . formule pe care le ai toate scrise In cartea ce fi-am tmi ru-mutat-o. P.L. 42/13 jPr. 1]. + (Folosit şi :i h s o I u I > A aşterne pc hlrlie un text, o scrisoare. Unul dintre fiii falnicului domn. Sta zlmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. O.I 149/1. Te îndemn Insă a scrie memoriul t'iefci tale. P.L. 47/31. Acolo-s memoriile umbrei m°te. . . scrise de cită vreme am fost tn tună. P.L. 61/1. I'.ste <> frumnseţă de zi acum ctnd tfi scriu. P.L. 78/6; cf. P.L. f>i.2 ) (V. 1; Pr. 4J. + Intranz. A trimite (cuiva) o scrisoare.
—  Am sâ-i scriu, s-o rog. . . s-o rog su nu s.uridO. P.L. 55/25. Şi cu toate că scrisese, totuşi o speranţă de-o dureroasă dulceaţă, deşartă, dar singură, li amefea sufletul. P.L. 57/10 (Pr. 2|. + A comunica, a înştiinţa (In scris), lată ce scria: Iubite tn Cristos nepoate. P.L. 78/4 |Fr. 1]. + F i g. A institui, a slatornici. Ah! acele ginduri toate îndreptate contra lumei. Contra legitt.r ce-s scrise. . . astăzi toate-s tndreptale Conlra inimei murinde. O.I 52 26 (V. IJ.
    3.     Intranz. A-şi exprima, a-şi formula ideile In scris; (In special) a compune opere literare. De ce nu voi pentru nume, penlru glorie su scriu? O.I 137/27. l)e-oi urma sâ scriu In versuri, teamti mi-e ca nu cumva Oamrnii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. O.I 111/15. Pofi
oare gtci simfirea cu care am scris, tnger? P.L. 55/37 |Y. 2; Pr. 1|. Tranz. Şi iubind-o fără margini scrie: ,,risul de pod". O.I i2,36. IC uş<r a scrie versuri Cind nimic nu ai a spune. O.I 226/5. (Untlirile lui adesea se transformau tn şiruri ritmice, in vorbe rimate şi atunci im mai rezista de-a le scrie pe hîrtie.. . P.L. 32,18; cf. O.I 32'21.           137/12. 110/33. 227/7; P.L. 71/35
|Y. fi; i'r. 2|. Q (Mclaforic) A reproduci', a transpune iu tipare artistic.'. Văd pirfi ce-au scris o limbă ca un fatjitre tle miere. O.I 31/7 [V. 1|.
    A. Ti* an z. I'ig. A Întipări, a marca. Q (In context figurat) f iecare (lumc| cu fări şi popoare, fiecare cu istoria et iilor ei scrisă pe ea. P.L. 38/32 |Pr. 1|. <£> Expr. A fl scris pc faţa cuiva — a sc putea vedea sau citi pc figura cuiva. O adincă întristare era scrisă pe fafa lui. P.L. 43,17 [Pr. 1|. Q (Constriicţie metaforică) A uu II scris Dumnezeu p.-^ frunte» cuiva v. frunte (V. 1|. A serie pe frunlî v. frun te [V. 1|.
    5.      Tranz. (în expr.) A(-l) fi seris (cuiva) = a(-i) fi rinduit cuiva dc la naştere. a(-i) fi sortit, hărăzit. La ee statornicia părerilor tle rău Cind prin această lume să trecem n° e scris Ca visul unei umbre şi umbra unui vis? O.I 127/0. Ce e scris şi pentru noi, Dueuroşi le-om duce toate, de e pace. de-i război. O.I 146/19. Căci scris a fost ca viafa la De tloru-i să nu-ncapă. O.I 190/5 JV. 3]. A li scris in carie» vie|il v. c a r t c (V. 1|.
    —  Forme gramaticale: ind. prez. I sg. scriu (P.L.
78/6). 3 sg. scrie (O.I 32 36). este scris (O.I 14219), e scris (O.I 10/11, 127/9. 146 19), 3 pl. is scrise (O.I 52/25). imp. 1     s;4. scriam (O.I 140/33). 3 sg. seria (P.L.
2^      78 h. ora scris (P.L. 3514). 3 pl. emu scrise (P.L.
3j,S). p. s. 3 sg. scrise (P.L. 55,29, 67,3), p. c. 1 sg. am scris (P.L. 55/37) 3 sg. » fosl scris (O.I 190/5). 3 pl. au scris (O.I 31/7), ni. m. c. p. 3 sg. scrisese (P.L. 57/10), viii. 1 sg. am să scriu (P.L. 55 2 >): conj. prez. 1 sg. să scriu (O.I 23 5, 137/27. 111/15). 2 sg. sâ scrii (O.I 137/12); inf. a scrie (O.I 22.i'5, 227/7); P.L. 32/18. 47/31); ger. s rî i ii fl (Ol 119/1); pari. scrisă (l'.L 38/32, 43/17, 98/23),
M-riM* (O.I 32 21.       125/12;     P.L. 42/13.   61/4,  71/35).
    SClifoilK s. f.      Lucrare    literară sau   ştiinţifică. De
a pururi, prelu'imteni, în ungherul unor creieri Şi-or găsi, cu al meu n un-, adăpost a mele scrieri. O.I 134,2. Iero* n<7ji . . . văzu cărfi vechi şi scrieri multe. P.L. 98/39; cf. P.L. 99/4 |Y. 1 ; Pr. 2).
    —       I'orme gramalicalc: pl. n. ac. scrieri (O.I 134/2; l'.L. 98 39). scrierile (P.L. 99/4).
    SC.IUITtIH s. m. Autor dc opere literare. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l. . . Ce-o să aibă din acestea pentru el,       bălrinul    dascăl? O.I   133/31 [V. 1].
    SCRIN s. n. Dulăpior cu mai multe sertare suprapuse. Evreul s-apropie de scrinul ce i-l Insămnase bolnavul. P.L. 61/12. Clasicii erau aşezafi pe-un scrin în religioasă regulă. P.L. 66/12 |Pr. 2|. 9 (în contcxt figurat; sugerind renunţarea la activitatea literară) Deci ctnlurilor mele zic Adio tuturora. Uitarea le tnchide-n scrin Cu mtna ei cea rece. Şi nici pe buze nu-mi mai vin. Şi nici prin glnd mi-or Irece. O.I 181/5 (V. IJ.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. serlu (O.I 184/5; P.L. 66/12), scrinul (l’.L. 61/12).
— 484 —
     SCRfPET s. n. Roată cu un mic şanţ in jurul ci care serveşte la transmiterea unei forţe prin intermediul unui cablu care rulează pe şanţ. Q (Construcţie metaforică) A invlrtl al minţii scrlpet v. minte |Y. 1).
     — Formă gramaticală : sg. n. ac. serlpet (0.1 140/21).
     SCRIPTChA s. f. Monument literar, scricre literară. Clnd privesc zilele de-uur a scripturchr romăne, Mă cufund ca Inlr-o mare de visuri nulei şi senine. O.I 31/1 IV. 1).
     SCRIS s. n. Activitatea dc scriitor: rezultatul acestei activităţi, operă, creaţie literarii. Voi credeafi In scrisul vostru, noi nu credem In nimic! O.I 35/12 (V. 1).
     SCRISOARE s. f. 1. Comunicare scrisă trimisă cuiva. Ci tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi intr-un ceas gln-deşti la via/a toată. O.I 119/-I. De la cine ai căpătat lu scrisoarea asta...? P.L. 58/38. Avea să caute la poştă, unde şi află, o scrisoare de la un unchi al său. P.L. 78/3; cf. P.L. 30/31, 58/8, 58/17, 58/21, 58/28, 58/35, 59/12.85/5. 85/7 |V. 1 ; Pr. 11). Q (Metaforic) Veste, înştiinţare; avertisment (?). Vlntu-o foaie veştejită Mi-au adus mişclnd fereasta — Este moartea ce-mi trimite J'ă'ă plic scrisoarea-aceasla. O.I 125/4 [V. 1).
     2. Specie literară In versuri, varietate a poeziei didactice, Sn care se tratează un subiect filozofic, moral etc., folosindu-se procedeele genitlui epistolar; epistolii. Scrisoarea 1. O.I 130. Scrisoarea IJ. O.I 137. Scrisoarea
 111.  O.I 142. Scrisoarea IV. O.I 152. Scrisoarea V. O.I 159 (V. 5).
     — Forme gramaticale : sg. n. ac. scrisoare (P.L. 30/31,
 58/28, 78/3), scrisoarea (O.I 125/4,           130. 137, 142,
 152, 159; P.L. 58/8, 58/17, 58,21, 58/25, 58/38, 59/12, 85/7, 88/5); pl. n. ac. scrisori (O.I 119/3).
     SCRÎXTf vb. IV. Refl. Fig . A-şi pierde adevăratul înţeles, a sc deforma. D-zeu ştie cum s-or fi scrlntil loale cetca încăput bietului om. P.L. 61 '34 |Pr.l). — Scris: scrinti.
     SCRfŞNf vb. IV. Intranz. (în expr.) A serîşni din dioţi = a scoiite un zgomot caracteristic, freclnd dinţii de sus de cei de jos. IJaba scrlşni din dinii ca apucată. P.L. 18/11 |Pr. 1).
     SCRUTĂTOR, -OARE a'dj. F i g. Carc analizează minuţios, carc cercetează adine. Xoi ? Privirea scrulăloare ce nimica nu visează Ce tablourile minte, ce simţirea simulează. O.I 35/31 (V. 1).
     SCUFlE s. f. Bonetă de formă ţuguiată. Oameni vrednici ca să şază tn zidirea Sfintei Golii, In cămeşi cu mlnecl lunge şi pe capele scufie, Se fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie. O.I 150/21 (V. 1).
     SCUIPA vb. I. T r a n z. F i R. A-şi manifesta dispreţul faţă dc cineva. Q (Glumeţ) Anathemu sil! — Să-l scuipe uricare molan de treabă. O.I ••*8/29 |V. 1).
     SCULA vb. I. Refl. 1. A se trezi din somn, a se deştepta. Ea se sculă, tşi netezi părul de pe frunte. P.L. 10/18. Uralul lui o finea cu tărie culcată astfel pe pieptu-i.. . El se sculă.'P.l.. 63/27 (Pr. 2). <$■ (La imperativ, cu omiterea pron. refl.) — Hai scoală, zise el dezmerdind-o, e ziua-n ameaza mare. P.L. 10/16 [Pr. 1|. + A reveni la viaţă, a Învia. Schelele Inmormlnlale de volburete năsipului arzător al pustiilor au să se scoale. P.I.. 19/30 (Pr. 1). + A sc da jos din pat. Trist se scula din palul împărătesc, de lingă impărăleasa tinără. P.L. 3/17. Sculală ain palul ci, ea se aruncă pe treptele de pealrâ a unei boite in zid. P.L. 4/3. Xu te scula, căci asemenea nu li-e iertat. . . P.L. 63/40 (Pr. 3].
     2. A sc ridica In picioare, a se ridica dc jos. Făt-Frumos se sculă de la masă. P.L. 17/40. El se sculă din iarbă cu cartea cea veche tn mină. P.L. 38/35. El se sculă şi deschise. P.L. 96/4; cf. P.L. 8/2, 16/11, 43/21, 60/17 (Pr. 7|. + A se ridica să plece. Ctnd se sculară spre a merge mai departe, zise st. Petrea. P.L. 13/31 (Pr. 1].
     0, Fig. A sc pune in mişcare In vederea unei acţiuni. Scula/i-vă! ... căci anii trecutului se-nşiră. O.I 24/7. Sculaft-vă!. . . căci tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare Ca leul speriat. 0.1 24/13 [V. 2],
     —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 sg. se scula (P.L. 3/17), p.s. 3 sg. se sculâ (P.L. 8/2,10/18, 17/40, 38/35, 60/17, 03/27, 90/4), 3 pl. se sculară (P.L. 13/31, 43/21}, viit. 3 pl. au să se scoale (l'.L. 19/30); imper. 2 sg. scoală (P.L. 10/16), nu te scula (P.L. 63/40), 2 pl. sculaţi-vă (O.I 24/7, 24/13); ger. seulindu-se (P.L. 16/11); part. sculată (P.L. 4/3).
     SCULPTA vb. I. Tranz. A reda ( figură, o imagine clc., inodclind o substanţă plastică sau cioplind o materie dură. Deosebirea-i că sculptura e goală, prin urmare chipurile ce le sculptez eu, asemenea. P.L. 79/14. Sculptez acum . . pe Aurora şi Orion. P.L. 79/39. A sculpta agresiunea in o asemenea fafă este greu. .. P.L. 80/5 (Pr. 3). + A împodobi cu sculpturi : a ciopli In forme sculpturala.
 O  găsi [peştera] intr-adevăr sculplatu-n piatră. P.L. 98/21. Ieronim privi păre/ii sculptaji cu scene de amor. P.L. 98/38 [Pr. 2].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. sculptez (P.L. 79/14, 79'39); inf. a sculpta (P.L. 80/5); part. sculptalA (P.L. 98/21), sculptaţi (P.L. 98/38).
     SCULPTOR s. m. Persoană care crccazâ opere de sculptură. Su-i cere drept jertfă pe-un altar tnall să moară. Precum tn vechimea sftntd se junghiau odinioară Virginele ce slălură sculptorilor de modele. O.I 160/35. Ş/ii că-n tinere/a mta am fosl la un sculptor. P.L. 79/10 (V. 1; Pr.l]. Q (Comparaţie) Ea nici poale să-nfeleagă. .. C-acel demon plinge, ride, nepvttnd s-auză pllnsu-şi. .. Că se zbate ca un sculptor fără brafe şi că geme. O.I 160/27 [V. 1).
     —   Forme gramaticale : sg. n. ac. sculptor (O.I 160/27;
 P.L. 79/10); pl. g. d. sculptorilor (O.I 160/35).         .
     SCI LPTCrA s. f. 1. Arta de a sculpta. Găsi dalta şi uneltele de sculptură. P.L. 98/22 (Pr. 1].
     2. Operă a unui sculptor. Deosebirea-i sculptura e goală, prin armare chipurile ce le sculptez eu, asemenea. P.L. 79/13 (Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. seulpfură (P.L. 98/22), sculptura (P.L. 79/13).
— 485 —
    SCUMP, -X adj. I. (Despre lucruri) Carc arc nnrc valoare, preţios. Şi inelul scump i-l scoate <1? pe <leg;tul cel mic, — Ş-apoi pleacă iar in lume năzdrăvanul ccl voinic. O.I 79/23. Ş-aceluia, părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să amufe etnii, ca inima-mi s-o rumpă. O l 116/11. Ncgustoru-şi pune ptnzele-nainte, I.ucrul scump şi harnic unor ceasuri sfinte. O.IV 365/6 [V. 3j. <0» Picdf» scumpă v. piatră (V. 3; Pr. 1], Q (Construcţie mclafoiică) Boabe mari (sf.u colb) de piatră scump» (sau pietre scumpe) v. p i a t r ă [V. 3]. <> (Despre abstracte) Căci ei cuprind o lume de dulci făgăd.iinţi, De-amor fără de marnini, de scumpe fericiri. O.IV 365/6. Binele ce mi l-ai făcui mie, nu (i-l pol plăti nici cu lumina ochilor, tricil de scumpă mi-ar fi. P.L. 10/34 JV. 1 ; Pr. 1].
    2. (.Despre fiinţe) Foarte drag, iubii. Cum oare din noianul de neguri să te rump , Să te ridic la pieptu-mi, iubite tnger scump. O.I 213/10. Te voi numi tu, căci Imi eşti scumpă. P.I.. 89/8 JV. 1; Pr. 1). Q (Despre abstracte; repetiţie) Ar fi stat Făt-Frumos locului, dar scumpă-i era frăţia de cruce... mai scumpă decit zilele. mai scumpă decit mireasa. P.L. 11/5 — 7 |Pr. 3].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. scump (O.I 79/23; O.IV 365/6), scumpă (O.I 72/8, 116/11; P.L. 10/31, 11/5, 11/6, 11/7, 89/8), voc. scump (O.I 213/10); pl. n. ac. scumpe (O.I 44/4, 76/32, 79/18, 88/6, 95/7 ; O.IV 132'!); P.L. 51,21).
    SCUND, -A adj. Puţin Înalt. Pe bănci de lemn, in scumta tavernă mohorită. . . Pe Ungă mese lunge, slălca ptw m-rilă, Cu fefe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci si sccplici ai plebei proletare. O.I 56/1 [V. 1).
    SCtfRGE vb. III. l.Tranz. A facc să curgă. Q (Construcţie mctaforică) A-şl scurge ochii - a plinge pină la sccarca lacrimilor (v. şi cinta, plin. sec a). Su-ţi mai scurge ochii tineri, dulcii cerului fiaşlri, Su uita că-n lacrimi este taina ochilor albaştri. O.I 8231 [V. 1).
    2.     Refl. (Despre ape) A curge. Q (Mctaforic) Din inimă-i pâmtntul ta morţi sâ deie viată, fn ochii-i să sc scurgă sclntei din steaua lină. O.I 94/22 [V. lj. + A sc aduna sosind pe rlnd. Tot ce e perfid şi lacom, lut Fanarul, t<>li Hoţii, Toţi se scurseră aicea şi formează patriofii. O.I 150/36 [V. 1).
    3.     Refl. Fig. A sc desfăşura, a trere. Viaţa-mi se scurge ca şi murmura Ce-o suftă-un crivăţ printre pustii. O.I 26/17. Orologiul. . . sună de 12 ori din limba sa de metal, spre a da lumei, ce nu-l asculta, samă că se scursese a 12-a oară a nopţii. P.L. 29/2 |V. 1 ; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. sc scurge (O.I 26/17), p.s. 3 pl. se scurseră (O.I 150/36), m.m.c.p. 3 «g. sc scursese (P.L. 29/2); conj. prez. 3 pl. să sc scurgă (O.I 9-1/22); imper. 2 sg. du scurge (O.I 82/31).
    SCtiRT, -A adj. 1. (în expr.) Minte scurtă, haine lungi v. m i n t e [V. 2).
    2.     De statură mică, scund. A ! bine că mi-ai venit, Făt-Frumos, zise ea, făclndu-se iar scurtă. P.L. 8/40 [Pr. 1).
    —      Formă gramaticală: sg. n. ac. scurtă (O.I 159/8, 164/10; P.L. 8/40).
    SCURTEICĂ s. f. Haină dc stofă Îmblănită. Ea, tn scurteică'cu guler de blană, roşie la faţă. P.L. 67/31. Scur-teica — oricit de groasă ar fi fost — accentua totuşi liniile unei talii fine şi mlădioase. P.L. 67/35 (Pr. 2|.
    —       Forme gramaticale : scurteică (P.L. 67/31), scurteică (P.L. 67/35).
    SCUT s. n. I. Armă defensivă carc apăra pieptul de lovituri. Pentru-a crucii biruinţă se mişcară riuri-riuri Ori din codri răscolite, ori stirnite din pustiuri. . . Inegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii ae scuturi. O.I 147/2 (V. 1). O (Comparaţie) Luna trecea ca un scut de argint prin intu-nericul nourilor. P.L. 44/29 [Pr. 1|. Q (Construcţie metaforică ; cu icferire la lună ; v. şi copilă, disc, marc2, noapte, vis) Scut de aur. Tinere ce plin de visuri urmăreşti vreo femeie, Pe cina luna, scut de aur, străluceşte prin alee. . . Su uila că doamna are minte scurtă, haine lungi. O.I 159/6 ; cf. O.I 164/8 (V. 2|.
    2. Fig. Apărare, ocrotire, sprijin. Fii scul de întărire Şi zid de mtntuire. O.IV 360/5 (V. lj.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. scut (O.I 159/6,164/8; O.IV 360/5; P.L. 44/29); pl. n. ac. scuturi (O.I 147/2).
    SCUTf vb. IV. Tranz. A lăsa in pace ; a nu plictisi pc cincva cu ccva. Tatăl meu iţi datoreşte bani şi d-ta vrei fala lui. . . dar plnă nu-ţi suni femeie, am dreptul de a te ruga să mă scuteşti... P.L. 75/33. Vină tu, dar numai după cc voi muri. . . Pe cil trăiesc, scuteşle-mă şi tu. Am trebuinţă de singurătate. P.L. 82/30 |Pr. 2j.
    —       Forme gramaticale : conj. prez. 2 sg. să scuteşti (P.L. 75/33); imper. scuteşte (P.L. 82/30).
    SCUTURA vb. f. I. Tranz. Fig. A arunca, a lepăda ceva dc la sine ; u sc degaja de. . . Su va pută scutura greutatea acestui am'ir. P.L. 55/14 [Pr. 1).
    2.      Refl. (Despre plante) A se despuia dc frunze, dc petale. Se scutură satcimii de toamnă şi de vint. O.I 129/4. Iară lei cu umbra lată şi cu fiori pină-n pămtnt înspre apa-ntunecată lin se scutură de vint. O.I 154/32. A noastre inimi işi jurau Credinţă pe toţi vecii Cind pe cărări se scuturau de floare liliecii. O.I 186/15; cf. O.I 136/5 [V. 4j. (Tran z.) Şi prin frunzele uscate Rinduri, rinduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. O.I 83/24. Deasupra-mi teiul sflnt Să-şi scuture creanga. O.I 223/20. Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu a inflorirei lorbo-gale. P.L. 51/21 : d. O.I 216/24, 220/4, 222/4 (V. 5 ; Pr. 1?. + A sc desprinde şi a cădea. Veii rindunetele se duc, Se scutur frunzele de nuc. O.I 235/2. Tirzie toamnă e acum Se scutur frunzele pe drum. O.I 235/22 (V. 2|. Q (în contcxt figurat) Multe flori sunt, dar puţine Rod in lume o să poarte, Toate bat la poarta vieţii, Dar se scutur multe moarte.
O.I 226/4 [V. 1|.
    3.      Tranz. A mişca (cu putere) intr-o parte şi In alta, a zgilţii; a flutura. O cojiţă de alună trag locuste. podu-l scutur. O.I 87/13. L'n leu iese in faţă . . . Mut se uită imprejuru-şi, cască lung şi a lui coamă Scuturlnd-o, tşi intinae muşchii şi s-aşază jos. O.I 165/8. Trec In stoluri rtndunele... Şi se duc ca clipele, Scuturtnd aripele. O.I 214/21. Vintul tncepu a geme rece şi a scutura casa cea mică tn toate încheieturile. P.L. 9/15; cf. P.L. 17/21 [V. 3; Pr. 21. 9 (Construcţii metaforice) A seutura lanţul = a Îndemna
 — -J8G —
 la revoltă, la ridicare hnpolriva nsiiprîlorilor (v. şi f I z -mură, rup o). Mnreşan scutură lanţul cu-a tui voce ruginită. O.I 32'13 [V. 1). (Tra n z. şi refl.) A (se) scutura dia vis (sau din somn) = a (sc) trezi, a (sc) doţlcpt?. C-o mtnă 1:1 siuh'.râ din visu-i moxntaqti-n cremenii. O.I 93/17. El s» scutură oarecum ilin simn. l’.L. 51,27 |V. 1 ; l’r. 1). + H e f 1. A se cutremura din tot corpul. Sumai lebedele albe. . . Cu aripele in/inse. se mai scutură şi-o laie Cir.il fn cercr.ri trcmurlnde, cind In brazde de văpaie. O.I 1 .'2 13. (lenarul Iţi infipse pintenii ndtnc in crustele ralului, care fujea sciiliirliiiiti-se. . . ai o vijelie. P.L. 21 25 |Y. 1 : Pr.l).
     —       Forme gramaticale: ird. prez. 3 *g. M-utiiră (O.I 32 13. 83 21, 03 17). se scutură (O.I 15-1 <32), 3 pl. scutură (P.L. 51-21), sculur (O I 87 13'. se sculură (O.I 12;) A. 136/5. 152 L<) sc scutur (0.1 226/4.235-2, S 35-22). imp. 3 pl. sc scuturau (OI 186/15). p. s. 3 sg. scutură (P.L. 17/21), se scutură (l'.L. 51/1!)): conj. prez. 3 sg. su scuture (O.I 216/21. 22H I. 223 20), pl. sâ scuture (0.1 222 4); inf. («) scutura (P.L. 9/15.55/11): Cer. seuturînd (O.I 165,8,211/21 , st-ulurinduse (P.L. 21/25).
 .       SEAMĂ s. f. (Şi in forma su/nri: in expr.) Mni cu
 suina — in<leosebi. mai ales. C-iui asemenea rup '-mut nit ajunge deparle — si mai cu samă cct sărac. P.!.. 27/35 |Pr. 11. A-ţi du sania (sau sainn) v. d a3 |Y. 1 ; Pr. 1]. A băfju dr seamă v. băga |Y. 1; Pr. I], A du suinii v. da3 |Pr. 1|. A-ţi facc samă - a se sinucide. De cile ori om vrui să-mi fac samă! P.L. 10/30 |Pr. 1]. A lăsa în suma euiva -:= a da in paza. in sarcina cuiva, Lasă grija sfinţilor In sama părinţilor. O.I 1X3,17 |Y. 1).
     —       Forme yrnmjlicalc : sg, n. ac. sc-sună (O.I 1!)S2.. samă (O.I 7!) 2 •: P.L. 10/3»). 27,!). 27/35. 2!) 2. 32 1(>. Î2 11. (18,1!)). simin (0.1 183/17; IM.. ‘.2 32). - Variantă: (regional) samă (0.1 79/29, 183 17: P.L. in 3!). 27-0. 27 35. 29'2. 32 16. 1211. 68/19, 92/32) s. f.
     SEAmAV s. in. (In loc. adj.) Fură de seunifin -= fără pereche, incomparabil. Ar nebuni in urmii şi vecinic ar visa aceea nară fără ite seamăn. P.L, 57'301 l’r. 1).
     ’ SKĂKĂ s. f. v. sară.
     * SKÂltUĂI), -Â adj. v. sarliăd.
     SKI1. SEACĂ adj. 1. (Despre loeliri) Lipsii tle uin. /eolă ; aii<l. uscat. Vulturii. . . stan amuţiţi pe creştetele seci şt sure a stinceh/r nalte. l’.L. 5.7. .Vu căzu din el dec t o mină ne remisă in nisipul etl fcrbinle şi sec al pustiului. l’.L. 13,1" |Pr. 2|. + (Despre lucruri) Care este lipsit sau pare a fi lipsii de unuveală. împărăteasa. . . al inse ni buza ei seacă lacrima cea rect şi o supse in atlineul sufletului iiiu. l’.L. 4/11) [Pr. 1], Q (Construcţie metaforică) A-i fi (cuiva) oeliiul sec de lat-rimc v. 1 a c r i m ă |Y. 11.
     2. In care nu se aMă nimic, gol, deşert. laru din Întinsele pustii se râsci/lcau din năsip schelele nalte. . . cu capete seei de oase. . . l’.L. 20/23 [Pr. 1],
     îl. Fig. Lipsii dc conţinut, dc sens. Dizmeţil din visuri sece. Fruntea mea este trezită de a buzei tale-nghef. O.I 30/5. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o faţă limpede prin mijlocul unor vise turburi şi seci. P.L. 18/3-1 [Y. 1 ; Pr. 1). © (Metaforic) Lipsit dc valoare, fără conţinut moral. Ce am de-alege oare In seaca-vă fiinţă? 0.1 23/19 (V. 1|.                    '
    4.      (Substantivat) Om prost, nulitalc. Ş-acel sec tn jn-decala-i c cu duh şi e frumr.s. 0.1 161/3 |V. 1],
    5.      Lipsit dc afcclivitalc, dc căldură: aspru. Ştiu c-a mea liră d-a surda o sâ bată... In preajma minţii voastre ucisă de orgie. . . Şi seacă de amer. O.I 23/12. Buza me-t. rece, sufletul sec. 0.1 26/7 (V 2). O (Metaforic) Carc şi-a cpuizrl rtsuiselc intelectuale, carc nu mai raţionează (v. şi p u s l i i l). Mintea mi-e seacă, gtndul netot. O.I 27/3 |Y. 1|.
    —       Fo mc gamaticalc : sg. n. ac. sec (O. I 26/7, 116/2, 101/3; P.L. 13/10). seneă (O.I 23/12, 27/3; P.L. 4/10), S'uea (0.1 23/19); pl. n. ac. seci (l'.L. 5/7, 20,23), scce, (O.I 30.-5), g. d. seci (P.L. 18/3 l>.
    SECA vl>. I. Tranz. A f?cc sâ dispară apn dintr-un rlu. © (Construcţie melafo. ică) A seca întreg izvorul = a plin’c pină la cpuiZ2rc (v. şicinla, plin, scuige). Şi din cind in cind vărsate, mindru lacrimele-fi şâd; Dar dc seci întreg izvorul, alunei ct’.m o sâ te văd? O.I 83/2 [V. 1). + I n I r î n z. (Despre ipc curgătoare) A-;i pictde apr, a deveni uscat. Şi apele cu spaimă fug tn pămtnt şi seacă. O.i 95/11 : cf. O.I 183/6 |Y. 2|. + Intranz. Fig. A pieri, a sc stinge. I.a blinda ta mustrare simt glasul cum tmi seacâ.. . O.I 91/16 (V. 1[.
    —       Fonnc Gramaticale : ind. prez. 2 sg. seci (0.1 83/2), 3 sg. seacă (O.I 91/16, 95 1 1, 183-6).
    SE4‘.\T. -Ă a lj. Fără apă, carc ţi-a pierdut umezeala. © (C.onslrucţic metaforică) Itouă izvfiarc secalc v. izvor (Pr. 1].
    —   Formă gramaticală : pl. n. ac. secatc (l'.L. 22/24).
    SI-CĂCIlM; s. f. Uscăciune. Prin mantale se zăreau misele iilbite tir secăciimc. P.L. 2(1*25. Săscurâ din petriş slerp. din arşiţa zilei şi aiii secăciiincfi nopţii flori cu frunze galbene. P.L. 22'18 [Pr. 2],
    —       Fo.me gramaticale: sg. n. ac. seeieiutie (P.L. 20 25). soeâeiun?a (P.L. 22 IS).
    SECEItA vl>. I. T r a nA culege, o rccolta. O (în context figurai) Coniteiu-n mină lu mi-l pui cu silă. De la oricinc-un snop dc paie seceri. O.IV 333/11 (V. 1|.
    Sf'4‘KTĂ s. f. Lipsă îndelungată dc precipitaţii ; tmos-fericc : Mcine uscată. Q (Comparaţie^ / sc păru alunei cu e intr-un pustiit uscat, lung, nisipos ca seceta. P.L.
36,21   (Pr. I|.
    Sf'4'OI. s. ni. 1. (Şi In forma secul) Yqac. Scatiii din istoria acestei lumi micrvscopicc ar fi clipite. P.L. 25/11. In spatii dările, ziua ra fi secol. P.L. -12/32. Ar fi uşor a insem.ia nu numai ţara. dor chiar şi secolul in care ar fi trebuit su se petreacă cxistehju lor cea adevărată. .. P.L. 65 2‘î; ef. l'.L. 17/18 [Pr. 1], © (.Metaforic) Imensitate de timp. veşnicie, .-t.y face al tău zimbet in secol de orgie. O.I 22'3. Moarlea-i un secol cu sori înflorit. O.I 38/11. Hani n-um moi văzui de-un secct. O. I 46/11V. 3). (Construcţie metaforică) Secol d^ adevăr v. a de văi (Pr. 1]. + (La pl.) Timpul considerat in desfăşurarea lui; p. e x t. generaţiile conlcmporane acestor etape de desfăşurate. Al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai depurte. O.I 133/36 (V. 1|. O (Construcţii metaforice) Umbre dintr-al secolllor plan v. umbră [V. 1]. A străbate secolii v. s t r ă b a t e (V. 1|.
— 487 —
    2. Epocă, perioadă istorică determinată. Cloria-i închipuirea ce o mie de neghioti Idolului lor închină, numind mare pe-un pilic Ce-o beşică e de spumă, Inlr-un secol de nimic. 0.1 140/4 (V. 1 ]. Q (Metafo/iC; Concepţiile unei cpoci istorice. Ce-un secnl ne zice, ceilalfi o deszic. O.I 0/3 |V. 1).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. secol (0.1 22/3, 38/11, 40/3, 46/4, 140/4; P.L. 42/32, 50/25), secul (P.L. 47/18), secolul (P.L. 85/8); pl. n. ac. seeolii (0.1 32/29, 133/36), secuii! (P.L. 25/11), g. d. sei-olilor (O.I 32/3). — Variantă : şicul (P.L. 25/11, 47/18) s. m.
    SECRET s. n. Taină, enigmă. Misterios, fără sâ spuie cuiva secretul numelui lui, el şeaea In casa preotului bălrin a cărui fiică era Maria. P.L. 30/27. El muri. . . preocupat pare că de a ascunde un secret mare. P.L. 30/36 [Pr. 2).
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. secret (P.L. 30/36), secretul (P.L. 30/27).
    sfxn. s. m.v. secol.
    SECULAR, -Ă ?dj. De mai multe secolc. Acoperemin-lele fuguiete de olane mucigăile, bolta neagră a bisericei. . . poarla de slejar de o vechime seculară. . . loate astea laolaltă le făceau a crede că esle. . . o ruină oprită curiozităţii. P.L. 72/15 (Pr. 1]. + Fig. Caic d?tcază din timpuri îndepărtate, străvechi. Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta Biblicelor slnte. O.I 31/19. Preoţi cu picata rară. Trezeau din codri vecin ici, din pace seculară. Mii roiuri vorbitoare. O.I 91/9. Iar In patru părţi a lumii veilc şiruri munţii mari, Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari. O.I 142/28 (V. 3].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. seculară (O.I !)1 !); P.L. 72/15); pl. n. ac. seculari (O.I 142;28), seculare (O.I 31/19).
    *   SECtJRE s. f.v. săcurc.
    SEDtiCEvb. III. Tranz. A facc să-şi pianlă nevinovăţia. Un llnăr nesedus e mai greu de a seduce d:cil o fată. P.L. 80/11 (Pr. 2].
    —       Forme gramaticale: inî. a seduce (P.L. 80'11); part. nesedus (P.L. 80/11).
    S£LBĂ s. f. (Latinism) Pădure. Vislnd cu il lina tristă a voinicului de munte. . . Visul selbelor bălrlne dc pe umrrii de deal. O.I 35,3 (V. 1|.
    SEMĂNA 1 vb. I. I n t r » n z. (Şi in forma .Mimd'ia)
1. A avea trăsătu/i comune cu cineva, a sc asemui. Dar ea samănă celora îndrăgiţi de singuri ei-şi. O.I 79/30. Azi Ic semeni luturor La umblel şi la pori. O.I 192/13. — Umbra ceia a d-tale e un portrel, care-ţi samănă. P.L. 61/6; cf. P.L. 45/31, 48/23, 62/2 (V. 2 ; Pr. 4).
    2.      A părea, a da impresie dc. . . Degetele ei. . . t< rcea un fir de o mătasă albă, subţire, strălucită, ce sămăna mai mull a o vie rază ir lună. P.L. 7/29. El inlră in curtea, ce sămăna a părăsii.:, a mănăstirei. P.L. 73/11 |Pr. 2).
    —       Forme gramatx ile : ind. prez. 2 sg. semeni (O.I 192/13), 3 sg. samănă (O.I 79/30: P.L. 61/6K 3 pl. sa-mănft (P.L. 62/2), imp. 3 sg. siroăna (P.L. 7/29, 48/23. 73/11); conj. prez. 3 sg. să semene (P.L. 45/31). — Variantă : (regional) sămănâ (P.L. 48/23, 61/6, 62/2, 73/11) vb. I.
    SEMĂNA *vb. i.Tranz. Fi g. (Şi In forma sămăna) A răspindi, a Împrăştia, a difuza. Şi tn inimi pustiile
samănă glndiri rebele. O.I 51/28 |V. 1|. Q ^Conslrucţic mclaforică) Semănat de roze = luminos, fericit, senin (v. şi noroc. plin). Palida înţelepciune. Cu zlmblrea ei regală, ca o slea ce nu apune. Lumina a vieţei noastre drum de roze semănat. O.I 35/27 (V. lj.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. samănă (O.I 51'28) ; part. semănul (O.I 35/27). — Vaiiantă : (regional) sămănă (O.I 51/28) vb. I.
    *  SEm£ţ, -E.\ŢĂ tul], v. sumei.
    SEMll\Tl'\£lU(! s. n. Semiobscuritate. Astfel se primblau de braţ prin semiîntunericul călduros al sălci. P.L. fl-1/19. Prin mreaja vie şi tremurătoare a fereştii pătrundeau razelp. soarelui şi impteau semiîntunericul chiliei cu uungi de lumină. P.L. 73/37. leronim sletea. . . tn semiîntunericul vinăt al odăii. P.L. 81/31 (Pr. 3].
    SKMII.I XÂ s. f. F i g. Imperiul otoman. Toi ce slă in umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună Să dea piept cu urat/anul ridicai de semilună. O.I 116/26 (V. 1|.
    SKMIOIISt I II, -Ă adj. Pc jumătate obscui. Q (Mc-(a'oric) Neclar, şters, enigmatic (v. şi întunecos). Din iurul lui dispăruse lumea cea semiobscură a tinereţii lui. P.L. «2/37 (Pr. IJ.
    SlUII/fil s. ni. (In mitologia {.'icco-romană) Krou născut dinlr-o zeitate şi o fiinţă muritoare. Domnind swnfl şi linâr pe minicele stoluri, Căror a mea fiinţă un semizeu părea. Simţeam că universul la pasu-mi tresărea. O.I 91/2 [V. 1|.
    SEMX s. n. I. Indiciu, trăsătură, notă. Mclancolia In virsta tui este semnul caracteristic al orfanilor. P.L. 27/29 [Pi. 1|. + Manifestare extetioară a unui fenomen, carc permite sâ se prccizczo natura lui. Şi bogat in sărăcia-i ca un asini cl anine. Preot deşteptărei noastre, semnelor oremei pr>fet. O.I 32,18 (V. 1|. + Fenomen ceresc (interpretat în superstiţii ct o prevestire). Se-nmulfesc semnele rele. se-mpuţin faptele bune. O.I 4-1/8. Magul, paza răzbunării. a cetit sem'iul întors. O.I 45/3 (V. 2|. Q (Comparaţie) Şi-n roată de foc galbăn stă fala-i ca un semn. O.I 63/15 [V. 11. + Dovadă, probă. Su cerc semne şi minuni Cari n-au chip şi num?. O.I 177/19. Pe la mese sc zăreau grupe de jucători de cărţi. . . trăglnd din cind In cind cu sorbituri zgomotoase cite-o gură din cafeaua şi berea ce li sta dinainte
—   semn ae triumf! P.L. 2«5/31 (V. 1 ; Pr. 1|. Kx[t. A du semn v. da3 (V. 2|. + Soluţie, formulă. Cine ştie. . . dacă in cartea aceasta nu e semnul ce-i In stare de a Ic transpune in aaincimile sufleteşti, In lumi care se formează aievea aşa cum le doreşti. P.L. 36/13 (Pr. 1).
    2.     Gest, mişcarc care exprimă un gind, o intenţie sau care sugerează o acţiune. Cu mina-nlinsă magul ii face semn să şadă. O.I 94/2. La un semn deschisă-i calea şi s-a-propie de cort Un bălrin alit ae simplu, după vorbă, după port. O.I 1-16/9. De-un semn in Ireacăt de la ea El sufletul ţi-l leagă. O.I 189/5; cf. O.I 93/21. 146/31, 165/9, 165/19 (V. 7). + Semnal. La un semn, un ţărm de altul, leglnd vas de vas, se leagă. O.I 144/35. Călăreţii implu clmput şi roiesc după un semn. O.I 148/3. După un semn... Tremură targele Vase de lemn. O.IV 378/5 (V. 3].
    3.     Inscripţie, reprezentare grafică. Vecmie simnu arab de pe doma Domnului li preocupa mintea. P.L. 52/33
— 488 —
 Sumai stmnul arab lucta roş, ca jăratecul noaptea. P.L. 53/31 | Pr. ?|.
    4.     Obiect dăruit ca amintire, suvenir. Sâ cer un semn, iubito, spre-a nil le nai uila ? 0.1 127/1 [V. 1|.
    —   Forme gramalicalc: sg. n. ac. semn (0.1 63/15,
 93 2-1, 94/2, 127/1, 144/35. 1 16/9, 146/18, 146/31, 148/3. 165/5. 1G5/9, 165/19, 189/5: O.IV 378/5; P.L. 28/31). semnul (O.I 45/3 : P.L. >7/29. 3G/13, 52/33, 53/34): pl. n. ac. semne (O.I 177/19), semnele (O.I 44/8), g. <1 seninelor (0.1 32/18).
    skmxAtOrA s. r. Iscălitură. Ajunse la semnăturii.
 —      De la cine ai căjnitat tu scrisoarea asia. unde locuieşte omul acesta ? P.L. 58/37 [l’r. 11.
    SEMXlFICAliV adv. Cu inţeles; expresiv. In van îngerii. ce treceau ducind tn poalele lor rugăciunile muritorilor ... se ulia i semnificativ la et. P.L. 52,41 |Pr. 1J.
    SENfN 1 s.n. Seninătate, rlaritalc, limpezime a cerului. Luna limpede înflorea ca o faft5 de aur pc seninul cel adine al cerului. P.L. 23/6. Deodată văzu ca o zare de senin. P.L. 97/31 |Pr. 2|. O (Comparaţie) Luna. . . sc oglindea Inlr-un lac mare şi limpede, ca seninul cerului. 1’.!.. 5,21 ]Pr. J |. © (tn contexl figurai) Altta murmur de izvor. Atlt senin de stele. Şi un atil de trist nmnr ,\m îngropat in ele! O.I 184/111 |V. 1], O (Milaforic) Am eoborll cu-at m-u senin Şi m-am născut din ape. O.I 170/23 |V. 1|. Q (Construcţii mclaforicc) Ile senin = albastru luminos (ca cerul); liniştit. potolit (?). J.iimeu mişcă, lumea cheamă. Precum mişcă vtntii n cintec fafa mării de senin. 0.1 28/1 |Y. 1] Sfnlnul noplii -- Lumina nocturnă a aslrelor(v. ţi argint, împărătesc, in a n t a. in r e ii j ă. p i n z ă. prund, pulbere, rază. smălţuire) Ea s-apropia inccl prin aleele străbătute de seninul nopţii. P.L. 93,6 [l’r. 1). O (Metaforic) Paradis, rai. cer. i’emeia-i prototipul îngerilor din senin. 0.1 29/16 [V. 11. Q (Metaforic) Zi: lumină. Soarele.. . stătu pe loc. Incit trei zile n-a fosl noapte, ci numai senin si veselie. P.I.. 1/17 |Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sy. n. ac. senin (0.1 28.1, 29,16, 170 23, 184 U); P.L. 4H7. 97 31), seninul (P.L. 5,21, 23'6. 93,6).
    SE\f\2, alj. 1. (Despre cer) Fării nori: limpede, clar. liniştit. Şi seninul ccr albastru mindru Iticrimele-I prind. O.I 82,31. Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. O.I 216/8. Stele nasc umezi pe bolta senină. O.I 231/7; cf. O.I
 219,11, 221 15, 223 11 |V. 6]. © (Construcţii metaforice) Cimpie senină v. c 1 ni p i e [V. 1). A pluti pe nripl sinte pintre slelele senine v. piu li |V. 1). £ (Melafoiic) Luminos (?). Şi iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. O.I 171/12 |V. 1). Q (Metaforic! Albastru ca cerul. Aculo-n ochi de pădure. Lingă balla eea senină Şi sub trestia cea lină Vom şetli in foi de mure. O.I 54/22. (Lt-l)âdal sfişia fafa senină a lacului. P.L. 10,29. Şirul munţilor dă Intr-o mare verde şi tntinsd, ee trăieşte tn mii de valuri senine, strălucite. P.L. 11, 29 (V. 1; Pr. 2).
    2. Fig. Care exprimă, refleclă mulţumirea sufle* tească, liniştea lăuntrică; liniştit, netulbural. - O, lasă-mi capul meu pe sin, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce. 0.1 179/11. Căci penlru care altă minune declt line Mi-a; risipi o viaţă de cugetări senine. O.I 232/4. Şi-n aerul eel curat al serei tremurau din palat etn-
 (ece mlndre şi senine. P.L. 5/33; cf. O.I 1/3, 27/9, 31/2, 191/17; P.L. 30/1, 76/17. 83/16[V. C; Pr. 4]. ©(Repetiţie) Ximic decit o rază din fafa ta senină, Din ochiul lău senin. 0.1 20/23-24 [V. 2|.
    —      l-'orme giamaticalc : sg. n. ac. senin (O.I 20/24. 191/17, 216/8, 219/11. 221/15, 223/11; P.L. 30/4), seninul (O.I 82/34). senini(0.1 1/3, 20/23, 27/9, 37/5, 54/22,231/7; P.L. 10/29. 76/17, 83/16), g. d. senin (O.I 179/11); pl. n. ac. senine (0.1 31/2, 35/23, 171/12, 232/4; P.L. 5/33, 11/29).
    SENINĂTATE s. f. întinsul, adîncul senin al ccrului. Soarele se ridica Incel in seninătatea adtnc-albaslră a cerului. P.l.. 72/2 |Pr. IJ.
    SENS s. n. I. înţeles, semnificpţic. I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieţii sclipitoare... O.I 63 28. UI infclese sensul, dar şi neputinţa reatizăfei viselor lui. P.L. 55/7. Mulfi vor gindi a fi ghicit sensul tnttmplă-rilor lui. rcduclndu-le la simple vise a unei imaginaţii bolnave. P.l.. 64/37 [V. 1 ; Pr. 212. Teniei raţional, raţiune, noimă. Au e sens tn lume? Tu chip zlmbitor, Trăil-ai anume ca astfeli să mori? De e sens tnlr-asta, e-nlors şi ateu. O. I 40/13 (V. 2). + Rost, scop, menire. Moartea succede vieţii, viafa succede la moarte, Alt sens n-are lumea asta. n-are alt scop, altă soarte. O.I 36/5 (V. 1|.
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. sens (O.I 36/5, 40/11, 4o l3), sensul (O.I C3/28 ; P.L. 55/7, 64/37).
    SENSÎIIIL, -A adj. Simţitor, impresionabil. Pare foarle sensibil. O bucurie marc l-ar omori. P.L. 59/22 (Pr. 1).
    SIvX/.l Al., -A adj. înclinat spre scnzualilale. De o nalură mult mai puţin senzuală decit porumbiţa lui, el rămăsese mimul cu convingerea teoretică cum c<5 o iubeşte. P.L. 95'26 [Pr. 1).
    —   Scris: sensual.
    SENTINŢA s. f. 1. (In cxpi.) Sentlnjă de moarte. v. moarle [Pr. 1|.
    2. Maximii, aforism. Tablele erau pline de schemele unei sisleme lumeţii imaginare, pe mărgini ru portretele tui Plat«n şi Pilagora şi cu sentinţe greceşti. P.L. 35/25; cf. P.L. 35'26 (Pr. 2|.
    —      l-'orme gramalicalc : sg. n. ac. sentinţa (P.L. 35/26, 58'9); pl. n. ac. sentinţe (P.L. 35/25).
    *   SEIIAFfM s. ni. v. serafln.
    SKllAFfX s. ni. (In crcdinţa crcşlină) înger de grad superior. Eşti fiinţa-armonioasă Ce-o gindi un serafin... ? O.I 19,6 [V. 1|.
    STIHIA vb. I. T r a n z. şi refl. A (îc) sărbători, a (se) celebra. Dreptatea, libertatea nu sunt numui un nume, Ci-aievea s-a serbat. O.I 24/18. Clici din patru părţi a lumii împăraţi şi-mpărătese Aii venii ca să serbeze nunla gingaşei mirese. O.I 85/20. In ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Dianchi, muri. P.L. 99/17 (V. 2; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : Ind. p. c. 3 sg. s-a serbat (0.1 24/18); conj. prez. 3 sg. sft serbeze (O.I 65/20), si se serbeze (P.L. 99/17).
— 489 —
    SEKltiS. OAsA adj. 1. Carc arc caracter sobru , grav ; carc nu se ţine dc frivolităţi, dc gir mo; ponderal. l£l veni foarte serios. — Imi vefi da voie, dt.mnişoară, sâ vă pelrec ptn-acasă ? F.L. 67/20. Cine nu-şi aduce aminte... de acele hotărtri, de a fi serioşi tn emor. F.L. 67/38. Tinărut. . . pare un demon... frumos, serks, nepăsători. P.L. 76/11 [Pr. 3]. (Adverbial) în zadar tl caufi, zise îngerul serios. P.L. 53/21. Cind işi propuneau să-şi zică lu, mureau de ruşine şi-şi zicea serios, după lungi lupte sufleteşti: Dom-nia-la. P.L. 68/36. Se uita lung, serios in fafa ruşinoasă şi roşie a bietei fele. P.L. 88/1*1 ; cf. P.L. Gl/1, 62/19 (Pr. 5|. + Care corcspiinde unui caraclcr sobru. I'ace mutre serioase ca profesor. P.L. 82/4 (Pr. 1). + Demn dc Incrcdcre, respectabil. Q (Glumeţ) în sftrşil i{i concede societatea mea serioasă de ciocli. P.L. 75/2 [Pr. 1].
    2.  Important. Vorbiră. . . despre un lucru serios
—   despre căsătorie. P.L. 68/32 {Pr. 1].
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. serios (P.L. 67/20, 68/32, 76/11), serloas& (P.L. 75/2),' serioşi (P.L. 67/38), serioase (P.L. 82/4).
    SERIOZITATE s. f. însuşirea de a fi serios. — Domnule, zise ea deodată c-o seriozitate mare. P.L. 69/22. — Vezi lu, Ermit? zise ea c-o seriozitate copilărească. P.L. 70;31 (Pr. 2). + Expresie gravă, lipsită dc veselie a figurii. Seriozitatea cuntraslea:ă totdeauna plăcut ai fafa de copil. P.L. 27/20. Ieronim şiOnufrei sleteau in ulifă. . . Ieronim c-o faţă de-o adlncâ şi nobilă seriozitate. P.L. 76/1. Cu fafa de o senină seriozitate întindea arhanghelul Mihail spada sa de foc tn aer. P.L. 83/17 (Pr. 3].
    —       Forme granialicalc: sg. n. ac. seriozitate (P.L. 69/22, 70/31, 76/1, 83/17), seriozitatea (P.L. 27/20).
    SEIIVf vb. IV. T r a n A aduce folos, a sluji. .Vii vedefi c-acea iubire serv-o cauză din natură? O.I 157/7 (V. 1). ^ A ajuta. întru cit il servea inteligenţa, el cerca a descoperi dacă nu cumva şircala copilă ar avi vreun amor. P.L. 91/21 [Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. servă (O.I 157/7), imp. 3 sg. servea (P.L. 91/21).
    SERVITOARE s. f. Femeie dc serviciu. A.y primi să fiu servitoarea la, numai să mă suferi tntr-un coif al casei. P.L. 86/7 (Pr. lj.
    StTE s. f. F i g . Dorinţă arzâtoare, vie ; dor. £ acelaşi cintec vechi. Setea linişlei eterne care-mi sună in urechi. O.I 157/38. Şi din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. O.I 177/16. îşi despletise părul pe umerii rotunzi şi pe sinii crescufi tn sele de amor. P.L. 100/37; cf. O.I 108/21 [V. 3 ; Pr. 1). O (Comparaţie; In contcxt figurat) A mea iubire e-alila de curată. . . Ca setea cea eternă ce-o au dupăolallă Lumina de-nluneric şi marmura de daltă. O.I 232/17 (V. 1). O (In contexte figurate) Nu e nimic şi lotuşi e O sete care-l soarbe. O.I 176/30. Nu vezi că gura-mi arsă e de sete. . . ? O.I 200/9; cf. O.I 137/11 (V. 3]..
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. sete (O.I 108/21, 137/11, 176/30, 177/16, 200/9; P.L. 100/37), setea (O.I 157/38, 232/17).
    *   SEU s. n. v. său.
    SEVfR, -A adj. Care exprimi severitate. O (Metaforic) Apăsat, hotărlt. Dacă un actor bun i-ar fi auzit
paşii severi. . . ar fi ştiut. . . să-şi imagineze aproape caracterul omului in cesliune. IM.. 91/13. Auzi In urmâ-i un pas sever, regr.fat ca ut unui soldat. P.L. 95/31 (Pr. 2J.
    — Forme gramaticale : sg. n. ac. sever (P.L. 95/31): pl. n. ac. severi (P.L. 91/13).                                .
    SFADA s. f. Ceartă. îmi tntindeai o gură deschisă pentru sfadă. O.I 92/1. întinde a ei gură. deschisă pentru sfadă. O.I 95/29 (V. 2[. O (Construcţie metaforică) A valurilor sfadă = zgomotul lovirii valurilor. Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. O.I 45/18 (V. 1|.
    SFAT s. n. I. îndemn, povaţă. Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă şlii a lor măsură. O.I 198/7. Ieronim părăsise monăstirea după sfatul lui Euthanasius. P.L. 88/1 (V. 1 ; Pr. 1|.
    2.      Adunare <lc oameni întruniţi spre a ajuta la conducerea ţării. împrejur cei mari ai fării şi ai sfatului s-adună. O.I 165/3, Se minte In şcoală, in biserică, In sfal, că intrăm inlr-o lume de dreptate, de iubire, de sfinţenie. P.L. 47/11 [V. 1; Pr. 1]. O (.Metaforic) O, auzi cum cheam-acumu Craiul sfalu-i înţelept! O.I 101/12 (V. 1|. <£> Expr. Sfatul Jărli = parlament. Şi apoi in sfatul fării se adun să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subfire. O.I 150/27 IV. lj.
    3.     (In expr.) A sta la sfaturi — a discuta, a tăifăsui.
O   (Element dc personificare) Şi pe teiul ni’Stru-idreabu : Cine suntem, stau la sfaturi. O.I 101/22 [V. 1|. A (inia sfat = a sc consfălui, a delibera. Q (Element dc personificare) l'ltirile loale s-adunară vorbind ficcarc in mirosul ei şi ţinură sfat lung. IM.. 23/23 [Pr. 1|.
    —       Forme gramaticale : s". n. ac. sfat (l’.L. 23/23, 17/11), sfatul (O.I 15(127; P.L. 8.S/1). sfat»- (O.I 101/12), g. d. sfatului (O.I 165,'3); pl. n. ac. sfaturi (O.I 101/22, 198/7).
    SFĂDI vb. IV. Refl. r e c i p r. A sc certa. Q (Element dc personificare; metaforic; cu referire 1? zgomotul produs dc apele curgătoare ; v. şi ţip a) în mijlocul văii e un lac, in care curg patru izvoare cari ropolesc, se sfădesc, murmură. IM.. 78/33 [Pr. 1|.
    SFArAmA vb. I v. stăruia.
    *   SFARÎ.UA vb. I v. sfărnia.
    SF.IrIMAT, -A adj. (Şi in forma sfârmut) l’refâeut in fărlme, zdrobii. Poarta era sfărimală şi voinicul intră. IM.. 1/9. liana... se găsise sfărimată la fărmuri. P.L. 100/(>; cf. P.L. 5/22 [l’r. 3|. Q (în contexte figurate ; sim-bolizlnd pierderea puterii crcatoare) Ca lira sfărimată Ce rusgeme-ngrozilor. . . Astfel mina-fi tremurtndă liale-un cintec mort şi viu. O.I 18/17. Dar organele-s sfârmate şi-n strigări iregulare Vechiul cintec mai străbate. O.I 157/39. Ah! organele-s sfărmaleşi maestrul e nebun! O.I 158/8 (V. 3). O (Construcţie metaforică) Vinure vărsate, stiele hfărimat? v. vin (V. 1[.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. sfărimată (O.I 18/17 ; P.L. 4/9, 5/22, 100/6) ; pl. n. ac. sfărimate (O.I 23.23),sfăr-mate (O.I 157/39, 158/8). — Vaiiantâ: slărniat, -ft (O.I 157/39, 158/8) adj. — Scris: sfărăma.
    SFĂRMA vb. I. 1. R e f 1. A se sparge (In bucăţi mici); a se zdrobi. Q (Metaforic) Cine-i sttnca ce se sfarmă ? O.I 28/13 (V. IJ.
— 490 —
     2. Tranz. (Şi in forma sfărâma; folosii şi absolut) A distruge, animici. Dece na suni un rege sh sfarm cu-a mea durere. O.I 20/5 |V. 1 ]. (Refl. pa s.) Se sfarmă deodală cu lanful de robie ţi sceptrele de fier. O.I 24/32 [V. 1J. ©(In contexte figurate; repetiţie) Sfărmafi statuia goală a Venerei antice. . . Sfărmafi tot ce afifă inima tor bolnavă, Sfărmafi palate, temple, ce crimele ascund. . . Sfărma/i lot ce aratâ mlndrie si avere. 0.1 60/16, 21 — 22, 26 |V. 4]. © (Metaforic) Pofi :i<ti o lume-ntreagă. poli s-o sfărâmi.. . orice-ai spune, Pesle toate o lopată de fărlnâ sc depune. O.I 134/5 [V. 1).
     fl. Refl. I'ig. A picnic oricc consistenţii, a sc destrăma, a se risipi. Amintiri end grele, mingtioase Şi se sfarmă-n suflet trist. O.I 105M0 |Y. 1].
     — Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. se slarmă (0.1 2X 13), 3 pl. sc sfarmă (O.I 24/32, 105/10); conj. prez. 1 sg. să sfarm (0.1 20 5), 2 sg. să sfarămi (O.I 131/5); imper.
 2 pl. sfărmaţi (O.I G0(1G, GO/21, 60/22, <30;2G). - Variantă : sfărumu (O.I 134/5) vb. I.
     SF.\HM.\T, *Ă adj. v. sfărînint.
     SFĂTtl vb. IV. I. Tranz. A da cuiva un stal, a povăţui. a indnima. \it te pot sfătui in această privire. IM.. i:W5. O sfătui dc-a părăsi oraşul. P.l,. 99/36 |Pr. 2).
     2. H e f 1. A sla la taifas, la vorbă: n conversa. Feciorii de-mpărali. . . Mură şi se sfăluiră. IM.. G/18 | Pr. 1).
     —      Forme gramaticale.; ind. p. s. 3 sg. sfătui (P.L. 09/36), 3 pl. se slăluiră (l’.L. G/1K) ; inf. sfâlui (P.L. 13/15).
     SFfcllĂ s. f. I. C.orj> geometric, mărginit de o suprafaţă ale cărei punclc sini egal depărtate de centru. © (Metaforic) Atmosferă, El se contrase. . . pină ce deveni, împreună cu sfera ce-t incungiură, mic ca un mărgăritar. P.l.. 5L)'34 [Pr. 1).
     2. Regiune ccrcască unde se găsesc şi se mi^că aştrii. © (Construcţii mctaforice : reTieclind o concepţie pitagoreică) Cintarea sferelor (sau muzîeă de slere) = sunetele rezultate din mişcarea eoipurilor cereşti: p. e x I. armonie cerească, perfecţiune armonică. Te-aşteapiâ tofi In-ijerii in or, C.e-ntttană tainic, di'.lce a sferelor cintare. O.I
 1 13. /'.ş/i tu nota rătăcită Din cintarea sferelor. . . ? 0.1 11)2. .Sp zbate. . . cu un maiştri'. ce-asurrcştc In momentele supreme. Pin-ti nu njunge-n culnica d.ilcii muzicc de sfere. 0.1 |t;n,2 • |Y. :<[.
     fl. Fig. I.ume. mediu un<> :-e dcsfăşniuă existenţa cuiva. Din sfrra mea venii <u ţ)m: ( ,t să-!i urmez ihemarea. O.I 170 17 ; ef. 0.1 172,9 |V. 2],
     —      Forme gramaticale: sg. n. .-e. s/eră (0.1 170/17, 172.9; P.L. 50.34): pl. n. ac. sfrre 0.1 H'D/29), g. d. sle-relor (0.1 1 13, 192).
     SFF'.t T s. n. Fiecare Jinlie cile palru părţi cgjile In care ie poate Împărţi un întreg. Saruiuă (n mare... pti’ttndu-şi drept le' de ajuns nifte stlnci. ce le tedea un sfert a< o-is drpurte dt ţărm. l’.L. 101-2 |l*r. J].
     SFfişXfC s. m. Suport pentiu luminări. Ah! garafa plnlet, uiiă doar de sfeşnic mai e bună ! O.I 16/1. Inlre făclii de iear«, <mii.] in sfeşnici meri, h ht'iră-n hoine albe cu fata spre aliaii l.oooriiiita lui Arnld, < "iptn pesle ava’i. O.I 88/2. Sd prirhi' irum j; ta sărăcia <turr'it.»:ă ae ra:‘ e unti luminări de sa.t. tăgale in gltut ur.ui       dii, ce finea
 ioc de sfeşnic. IM. 22.3 [V. 2; Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. sfeşnic (0.1 46/1; P.L. 32 0). pl. n. ac. sleşnicl (O.I 88/2).
    SFETNIC s. m. Dregător din sfatul domnesc. Cu sfetnici vechi de zile mă-nttmpinaşi tn cale. O.I 91/12 [V. 1).
    SFIALA s. f. Timiditate, ruşine. Ea-şi acopere cu mina fafa roşă de sfială. O.I 82/19 (V. 1],
    SFllClOS, -OAS.Ă adj. Sfios. In jos plecai-am ochii naintea fetei laie, Slăllnd un îndărătnic — un sfiicios copil! O.I 91/15 (V. 1], ©(Element dc personificare) Pinlregratii luna moale Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale. O.I 76/26 [V. 1[.
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. sfiicios (O.I 91/15), sfiicioasă (0.1 76'2o).
    SFIICIUNE s. f. Sfială. Şi alunei de sfiiciune mi-iese singele-n obraz. O.I 80/17 (V. 1).
    SFIXŢ6MF. s. f. Calitatea dc a fi sflnt. © (Mctaforic) Cuccrnicic, pietate; ncvinovâţcnic, inocenţă (?) (v. şi madon ă). Se minte In şcoală, In biserică, tn sfat, că intrăm Intr-o tume de dreptate, de iubire, de sfinţenie. P.L. 18/1 IPr. 1).
    SFIXŢf vl). IV. 1. Refl. pas. A sanctifica. Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc ingerii cina se sfinţeşte un r.ftnt. P.L. 23/17 (Pr. 1].
    2.     T ra n z. A facc ct obieclcle sâ capclc un carocler sacru. Muri sfinfifi de-a omenirei rugăciuni îndelungate Vad aripete-i diafane. O.I 51/19 [V. 1].
    fl. Tranz. F 1 g. A slăvi, r idealiza; a innobila. a purifica. Căci flamura cea roşă cu umbra-i de dreptate Sfin-ieste-a la via/ă de lină şi păcate. O.I G3/-1. Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atit de van Ce le-abate şi la paseri de vreo d»uă ori pe an ? O. I 155/35. Glasul ei era dulce, slab, plin de lacrimi, sfinfii de cea intli sărutare. P.l.. 7J/7 [V. 2 ; Pr. 1). © (în context figurat) Consacră-mi Creştetul cii-ale lui ginduri, Să-l sfinţesc cu-a mele lacrămi! O.I 160/22 (V. 1].
    -• Forme gramaticele ; ind. prez, 3 sg. sfinţeşte (0.1 U3/4). se sfin(eţte (P.L. 23/17); conj. pnz. 1 sg. să slin(e«e (O.I 160/22). 2 sg. să sfinţeşti (0.1 155/35); > ari. sfitifll (P.L. 71/7), sfinţite (O.I 51/19).
    SFIXX s. f. Fi fi. Persontj enigmatic, greu de înţeles. © (Construcţie mclaforică ; cu referire la concepţia filozofică a lui I. Heliîdc Rădulescu ; v. şi d c I l ă, eres) Slinx pătrunsă dc înţeles. Eliod zidea din visuri şi din basme seculare Delta Uiblicetor slnte, profeţiilor amare. Adevăr scăldat In mite, sfinx pătrunsă de-nfeles. O.I 31/21 [V. 1].
    SFIOS, -OAsA adj. Plin dc sfi-.lâ, liinid, ruşinos. E sfios ca şi copii, Dar ztmbirea-i e vicleană. 0.1 109/1. Am văzut-o roşie, sfioasă, turburată. . . P.L. 90/29 [V. 1 ; Pr.l|.
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. sfios (O.I 109/1), sfioasă (P.L. 90/23).
    SFtXT1, -A adj. I. I. Divin, dumnezeiesc. Făcuşi pe-at meu Inger de spaimă să zboare, El, veghea mea sftniă, amicul fidel? 0.1 41/11. Pe ctnd Dumnezeu călca tncă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale păminlului... trăia un tmpărat. P.L. 3/3. Acolo Domnul beu ain apă şi-şi spălă fafa sa cea sftntă. P.L. 13/28. — Amin! zise Domnul
— 491 —
ridiclnd mina sa cea sfinlă. l’.L. 13/35 (V. 1 ; Pr. 3], *0* Maieu sfinlă v. maică |V. 1].
     2.     Sacru. Mtni tn zeri de :i pleca-nm Către schitul vechi şi sfinl. O.I 05/20. Cu aspra nepăsare lu suflete.-mi aduci Pe cele două brafe Inlinse-a sfintei cruci. O.IV 432/32. Luna se cobora incet, mărindu-se spre pămtnt, pină ce părea ca o cetate sfintă şi argintie. P.I.. 20/17 [V. 2; Pr. JJ.Q (Construcţii inctaforicc) Zidirea sfintei Golii v. Gol ia [V. 1}. Vechimea sfinlă = practica religioasă a antichităţii; istoria sacră a antichităţii. In vechimea sfinlă se junghiau odinioară Virginele cc slâtură sculptorilor de modele. O.I 160/34 (V.l|. A rftmine in umbră sfintă v. u m b r ă (V.l). Q (Mctaforic) Dc rugăciune, dc închinare. Ffîcîie de veghe pe umezi morminte, L'n sunel dc clopot in orele sfinte.. . Astfel ai trecui de al lumii olar. O.I 37/2 (V. 1].
     3.     Epitet pentru elementele naturii (considerate a fi dc origine divină). Răsărit din sfinte-izuoară, Silul mişc-a lui legendă. O.I 43/21. Rlut sftnl ne povesteşte cu-ale undelor lui gure. O.I 44/19. Şi-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări. O.I 97/12 ; cf. O.I 43/21 [V. 4).
     II. 1. Vrednic de iubire sau de veneraţie In cel mai marc grad ; scump, slăvit, venerat. Suni ani la mijloc şi-ncă mulfi vor lre<e Din ceasul sfint in car? ne-nlilnirăm. O.I 120/2. Deasupra criptei negre o sfinlulai mormint Se scutură salcimii de toamnă şi de vini. O.I 129/3. Dcasupră-mi teiul sfint Să-şi scuture creanga. O.I 216/23; cf. O.I 103 10. 129/8, 220/3, 223/19, 231,5; O.IV 130/15 [V. 9|. Q (Construcţie metaforică) A liale (in) ritmul sfinl al unei ode v. odă [V. 2|. Q (Mclaforic) Negrăit, fără pereche, unic. Sopfite-s de-un farmec sftnl Ce nu-l .mai pot pricepe. O.I 175/31. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfint. O.I 192'18 [V. 2]. O (Mctaforic) Consacrat muncii, sfinţii prin muncă. Xcgusloru-şi pune pinzcle-nainte, Lucrul scump şi harnic unor ceasuri sfinte. O.IV 365/6 (V. 1],
     2. Imaculat, pur; suav. Să treci tu prin ele, o sfinlă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină. O.I 38/5. La picioarele Madonei tristă, sfinlă Ha veghează. O.I 50.21. Şi poale că nici este loc pe-o lume de mizerii Pentr-un atit de sfinl noroc. O.I 185,21; rf. O.I 88/8, 98/29, 232/19 [V. 6].
     —      Forme giamalicaie : sg. n. ac. sfint(O.I 44/19, 65 20, 88/8, 98/29. 103/10, 120-2. 129,8. 1MM2. 164/14, 175 31. 185/23, 1<2 18, 216(23, 220/3, 223/19. 232,19), sfintă (O.I 38/5, 41/11, 50/24, 119/31. 160/34, 231/5 ; P.L. 13/28. 13/35. 20/17), g. d. sfint (O.IV 130/15), sfinte (O.I 43/21), sfin-lului (O.I 129/3), sfintei (O.I 9712. 150,20; O.IV 132,32), voc. sfintă (O.IV 361/3); pl. n. ac. sfinte (O.I 37/2, 43/10; P.L. 3/3), g. d. sfinte (O.IV 365/6).
     SFlNT2, -Â s. tn. şi f. 1. (Popular) Dumnezeu. Soi, ce din mila Sftnlului l'mbră factm păminlului, Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor. O.IV 3C0/12 [V. 1).
     2. Pcrscană rccunosculă ca un exemplu dcsăvirşil al vieţii creştine (şi consacrată, după moarte, dc biserică ca atare). Sub icoana afumată unui sfinl cu comanac Arae-n candel-o lumină. O.I 84/13. Şi era una la părinţi Şi min-dră-n loale cele. Cum e Fecioara intre sfinţi Şi luna Intre stele. O.I 167/7. A spus lăutarilor cum horesc ingerii cind se sfinţeşte un sfint. P.L. 23/17 ; cf. O.I 183/16 ; P.L. 73/27 IV. 3 ; Pr. 2J. Q (Comparaţie) Căci tu eşti frumoasă, chiar ca şi o sfinlă. O.IV 365/33 [V. 1). (Prcccdînd numele de persoană respectiv) Mtni tn schit la sftnta Ana Vei găsi la cel din stele Mtnglierea viefei tale. O.I 65/5. La sfirşilul cărţii era zugrăvii sf. Gheorghie In lupta cu balaurul. P.L.
35/33. Astăzi, in ziua sf-tutui Urmii, el uitase pe Oclauian Aujii'tt. P.L. 66/7 (V. 1 ; Pr. 2|. <> (Prcccdă numele unor personaje din mitologia populară, cotsidcrale dc esenţă divină) Vrăjit de mull e lacul De-un cuvinl al sfintei Miercuri. O.I 72/20. Vrăjifi sunt trandafirii De-un cuvint al sfintei Vineri. O.I 72/24 |V. 2|.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. sfint (O.I 84/13 ; P.L. 23/17, 73/27), sfinlul (P.L. 35/33). sfintă (O.IV 365/33), sfintn (O.I 65/5), g. <1. sfintului (O.IV 360/12; P.L. 66/7), sfintei (O.I 72/20, 72/24); pl. n. ac. sfinli (O.I 167/7), g. d. sfinţilor (O I 183/16). - Abreviat: sf.' (P.L. 35/33,66/7).
     SFÎIItl vb. IV. Intranz. A trosni uşor şi continuu in timpul arderii. Şi mucoasa luminare sfirtind săulşi-l arde. O.I 16/2. Lucii picături dc smoală la pămint cad sffriind. O.I 50/10. O lampă-nlirule limb-auară şi subţire, Sfiriind in aer bolnav. O.I 52/23 (V. 3]. — Scris: sflrăi.
     SFlRŞf vb. IV. Tranz. şi refl. A (sc) termina, a (sc) incheia, a (se) isprăvi. Cind ştii că visu-acesla cu moarte se sfirşeşle, Că-n urmu-ţi rămin toate aslfel cum suni... Alunei te oboseşte Eterna alergare. O.I 64/21. Aceste certe, şlia ea cum se sflrşesc oare? P.L. 7()/(>. Viafa-mi parc-o nebunie Sflrşitii făr-a fi-nceput. O.I 212/14 [V. 2; Pr. 1], ©Refl. (Construcţie metaforică) A sc slirsi untdelemnul candelei v. untdelemn [Pr. 11.
     —      Forme gramaticale : ind. pri*. 3 sg. sc sfirşeştt* (O.I 6!'21), 3 pl. sc sfirjese (P.L. 70/6). p.c. 3 sg. s-a sfirşit (P.L. N2i31); part. sfirjilă (O.I 212/1-1).
     SFÎItŞfT s. n. încheiere, încetare: capăt, fine. Lu sfirşilul cărfii era zugrăvit sf. (iheorghic in lupta cu balaurul. P.l.. 35/33. La sfirşilul fiecărei notiţe ca o Inchciere, ca o cugetare asupra adormird : ,,Ermil, le iubesc!” P.L. 71/36 |Pr. 2|. Loc. adv. în sfirşit = a) in cele din urină, in fine. Ea nici poate să-nfeleagă. . . Că o vrea. . . spre-a se-nfelegc tn sfirşil pe sine însuşi. O.I 16026. — //ai,               zise-n
sfirşit. P.L. 18/14. — Mult a trebuit pin l-am prim in laf pe acest călugăr evlavios, dar in sfirşil. . . P.L. 43/41 ; cf. l’.L. 69'36, 69/37, 75/1 [V. 1 ; Pr. 5| ; h) cu alte cuvinte, mai pc scurt. Clipele vor fi decenii şi-n aceste clipe se vor face războaie, se vor incorona regi. se vor stinge şi se nor naşte popoare, in sfirşil, ţoale prostiile de azi se vor intimplâ ş-atun-ci. P.L. 47/27. Şi ce profanaţic a corfelor bisericeşti! Toate marginele erau profite de femei, popi, cavaleri, cerşitori, comedianţi. . . in sfirşit, viafa in realitatea ei. P.L. 74/16 [Pr. 2). lixpr. A fac© un sfirşit = a fsec sâ încctczc, a pune capăt. Fă un sfirşit durerii. . . vin la stnu-mi. O.I 200/14 [V. 1). A avea sfîr itul (sau a avea acest sfirşit = a ;e sfirşi, a inccta să mai existe. In loală ziua el ii promitea că taina sufletului său işi va are sfirşilul. P.L. 30/30. Privi dezgustată asupra acelui cadavru. . . care, spre a-şi împlini patime, cari aveau să aibă acest sfirşit, era s-o vindă pe ea. P.L. 99/24 IPr. 2).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. sfirşit (O.I 160.-26, 200/14; P.L. 18/14, 43/41, 17/27, 69/36, 69/37, 74/16, 75/1, 99/24), sfirşitul (P.L. 30/30, 35/33, 71/36).
     SFIRTICATj -A adj. Sfişiat, rupt tn bucăţi. Q (Metaforic) Vedea... ctte-o streanţă uriaşă attrnată de cer, ce tncunjura cu poalele ei vlrful vreunui munte — o noapte sftrticată, un trecut tn ruină. P.L. 11/24 [Pr. 1].
— 492 —
    SFÎŞlA vb. I. Tranz. şi refl. r c c i p r. A (sc) rupe In hucăţi, a (sc) sfirlicu. .Şi singur «foit şi caut ca uliul care ca/d In inima junimei <te via/a-i dezbrăcată L'n stlrv spre-a sflşia. 0.1 25/12. Şi-mprejur, arzlnd de dorul de-a se sftşia-ntre ele. Se aşază. 0.1 160/2 |Y. 2). ©Tranz. (Mclaforic) A dcspica, a tăia, a brăzda. O lebădă... tftşia fa/a senină a /acului. IM., 10/29. Pin cursul apei cu gleznele lor sflşiau valurile plnă la umbritul tor izvor. P.L. 13/20. Argintul lunei trecea sflşiind râturile transparente de nouri. P.L. 101/23 [Pr. 3], © H e f 1. (Mclaforic) A sc destrăma, a sc Imprăşlia <v. şi s p i n l c c a). [Nourii] Ingropau fn grămezi de arcuri înalte lumina cerescului impăral şi numai din clnn in cind sfişiindu-se se revărsa prin negrele lor ruine lacuri de purpură. l'.L. 39/6 |Pr. 1], ©Tranz. (Mclaforic) A chinui, a asupri; a ruina. Prea v-afi arătat ara/na, sfişiind această Iară. 0.1 151/23 [V. 1],
    —      Forme graniat icalo : ind. imp. 3 sg. sfişla (P.L. 11)29). 3 pl. sfişiau (P.L. 13/20); inf. ji sflşia (O.I 25/12), >i >e sfiala (0.1 16G/2); ger. sfişiind (O.I151 '23 ; l’.L. 101/23), sfişilndu-sc (P.L. 39, 0). — Scris: sfâşia.
    SFişiAT, *A adj. Hupl In bucăţi, sflrtic;tl. © (Metaforic ; despre ape) Despărţi! in mai umile şuvoaie (v. şi zdruntical). Ajunse ta o peşteră, din care curgta sfişiat şi strălucind un izvor. P.l.. 101 G [Pr. 1).
    —   Scris: sfâşiat.
    SFlŞIlîTOIt, -OAllE ailj. I' i y. Care sflşie inima, adine impresionam ; ilnreros. Plinsori sfisictoare împinse dc blăslem Sr urmăresc prin bvllc. O.I 91 18 [Y. 1).
    —   Scris : sfâşietor.
    Sl-OllAf vb. IY. Intranz. A respira zgomnlos pc nas. Sforăie înverşunat. Apoi mormăitul se-ntindc Lingă el. O.I 105 10 |Y. 1).
    SFHftDEL s. n. Burghiu. © (Metaforic) Zugrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel isteţ Purceluşi cu coada sfrcdel si cu befe-n loc de labă. O.I 81/10 [V. 1).
    SIHlLV s. f. Femeie căreia i se alribnia. In antichilalca greco-romană. danii de a prezice viitorul. © (in contcxl figurai) Cu glas adine, cu graiul de sibile. Posteşte lin In cli/ie caileniiite; 'Xu-nvlc        — e-n :«<Iar, copile!» O.I
    12  [Y. l|.
    SlCIlfl' s. n. Cosciug. Prircsc apoi lutul rămas. . . alb şi rcce. Cu haina lui ltti<ţ,ă cultul in sicriu. O.I 37/19. Pe funii lungi coboară sicriul mb părete. O.I 92/23. .Yu voi sicriu bogat. Ci-mi implelifi un pat Din tinere ramuri. O.I 2Ui in : cf. O.I 71,1 , 121',1G. 219,5. 223,5 ; O.IV 300/3 [V. f«J. © (Comparaţie) Ş-atunci vintul ridicat-a tot nisipul din pustiuri, Astupind cu el oraşe, ca gigantice sicriuri. O.I 15 5 [V. 1[. © (Construcţie metaforică) Noaptea cea inocnilâ «1 pustie din vit-iiu v. noapte |V. 1).
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. sicriu (O.I 37/19, 711. 82 38. 129,10, 210/10.219/5, 223/5; O.IV 300/3), sicriul (O.I 92 23): pl. n. ac. .sicriuri (O.I -15/5).
    •   SfE pron. refl. v. *le.
    SlGfl. s. n. Pecete dc ceară pc carc s-a aplicat o ştampilă. Dar tntr-o zi el primi o scrisoare cu sigil negru. .. P.L. 30/32 [Pr. 1].
     * SIGILIU s. o. v. slgll.
    SfGl'lt1 adv. In mod precis. Şlia sigur cum că venise fn clmp ca sâ citească. P.L. 38/6. — Da! lise ea foarte rece, d-ta ştii că eu te iubesc, sigur. P.L. 70/24. Dacă aş iubi, sigur câ lu ai trebui să fii amanta m'a. P.L. 89/12 (Pr. 3].
    SfGUR *, 'A adj. Care nu ezită, hotărlt, ferm ; slăpln pe sine. In grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică. O.I 166/12. Vezi că nu inteligenta, ci ceva mai adine aranjează lotul cu o simţire sigură, fără greş. P.L. 80/25 (V. 1; Pr. 1).
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. sigur (O.I 166/12), sigură (P.L. 80/25).
    *  SlIlASTIlU s. m. v. sihastru.
    •  SIIIĂSTUIE s. r. v. sihăstrie.
    S(L.\ s. f. t. (tn loc. adv.) Cu de-a silo = fără voie. Şi tn două temni(i large cu de-a sita să-i aduni. O.I 151/33 [V. 1| © (Construcţie mclaforică) A puoe (cuiva) condeiul in mică cu sila v. condei [V. 1]. Dulce silă v. dulcc1 (Pr. 1).
    2.     Sentiment dc neplăcere; aversiune. ©(Conslrucţic mctaforică) Dulre silă v. dulcc1 (V. 1).
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. silă (O.I 210/1; O.IV 333/10; P.L. 58/35), sila (O.I 151/33).
    SILF s. m. (In mitologia popo irclor ccllicc şi gcrmanice) Personaj carc întruchipa (impreună cu silfa) clementul acrului. © (Comparaţie) Alunei ca şi silful, ce n-adoarme-n pace, Inima tmi bate. O.I 10/1 (V. 1).
    Sil.I-'Ă s. f. (In mililogia popoarelor cciticc şi germanice) Personaj Închipuit ca o femeie, carc întruchipa (împreună cu silful) elementul acrului. Noaptea vine-nce-tisor.. . Cu-a ei silfe şopotinde. O.I 13/1. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele uşoare.. . Plăcută-i a ghirlandă. O.I 17/7. Ca visul e clnlarea ce-o-ntoană Fot dulce, Ctnd sitfete vin jalnic prin litii să se culce. O.I 17/14 [V. 3).
    —      Forme gramaticale: silfe (O.I 13/4), silfele (O.I 17,7. 17/14).
    SILf vb. IV. I. Tranz. A conslringe. a obliga, a forţa. La jugu-i cl sileşte pc cei ce l-au urit. O.I 62/15. Ca sd nu-mi prăpădească toată împărăţia, am fost silit sâ stau la-nvoiată cu ea. P.L. 0/29. A cest mizerabil advocat e silit sd puie loate tnlr-o lumină strălucită. P.L. 81/32 : cf. P.L. 09/6, 75/20. 81/30, 82/3, 82/17 |Y. 1 ; Pr. 7],
    2.     U e T1. A-şi da osteneala, a se strădui. — Mă arde-n spate! zise fata cu-n geamăt apăsat, ca şi cind s-ar fi silit mult ca sâ nu spuie tncă. P.L. 18/37. Ea. . . vâzu pe-un bălrin mucalit sitindu-se a tăii mutre evlavioate. P.l.. 75/37 (Pr. 2|.
    —  Forme gramalicalc: ind. prez. 2 sg. sileşti (P.L.
09/ti). 3 sg. sileşte (O.I 02/15),« silit (P.L. 81/30, 81/32), 1 pl. suntem siliţi (P.L. 82/17), p. c. 1 sg. am fost silit (P.L. 0/29); conj. prez. 3 sg. să silească (P.L. 75/26); opl. p. 3 sg. s-ar fl silit (P.L. 18/37); ger. sillodu-se (P.L. 75/37); pari. silit (P.L. 82/3).                                •
    SILfT adv. Cu hotărire. Apoi, strlnglnd ochii silii şi tare, a înecat visul său tn /n/nn*nc. P.L. 36/41 [Pr. 1).
    SIUBâL s. n. Tot ce reprezintă, tn mod convenţional, sau deşteaptă, prin analogie, o noţiune, o Idee, un sentiment. Ea Irase mtna copilului ş-o ascunse tn sin, Ungă
— 493 —
inimă, s-o încălzească — un simbol al vieţii ei întregi! P.L. 31/27. La sfirşitul (ărţii era zugrăvii tf. Gheorghie In lupta cu balaurul — dragă Doamne, simbol ce înfăţişa adevărul nimicind neştiinţa. P.L. 35/34 ; P.L. 26/38 (Pr. 3}. Q (Construcţie mclaforică) A facc din toate cele icoană şi simbol v. face |V. 1],
    —       Forme granialicalc: sg. n. ac. simbol (O.I 36/6; P.L. 31/27. 35/31), simbolul (P.L. 26/38).
    SIMFONiE s. f. Compoziţie muzicală pcnlru orchestră. Q (In contcxt figurai) Din demon făcui o stntă, dintr-un chicot, simfonic. O.I 30/3 [V. 1).
    SIMPAltâ s f. Atracţie, afinitate, Înclinare pentru o persoană. Ceea ce am nemijlocit esle simpatia... aceasta
o  ai întreagă. P.L. 90/9 (Pr. 1].
    SfMPLU, -A adj. 1. Lipsit de podoabe, modest. In dulapuri vechi de lemn simplu erau cărţi. P.L. 40/24. Un dulap. . . o ladă. . . un pat simplu, de sub care se vedea o păreche de papuci şi un motan negru, iată toată îmbrăcămintea (chiliei). P.L. 73/33 |Pr. 2).
    2.      Lipsit de afcctare, modest, sincer. La un semn des-chisă-i calea şi s-apropie de cori Un bătrln alil de simplu, după vorbă, după port. O.I 146/10 (V. 1).
    3.      (Prccedind numele) Numai, doar; nimic mai mult dcclt. Mulţi vor glndi a fi ghicit sensul Inllmplărilor lui, reduclndu-le la simple vise a unei imaginaţii bolnave. P.L. 64/37 (Pr.l). (Adjcctivul urmează după nume) El clipi cu ochii — ea redevenise umbră simplă. P.L. 45/22 (Pr. 1].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. simplu (O.I 146/10; P.L. 40/24, 73/33), simplă (P.L. 45/22); pl. n. sc. simple (P.L. 64/37).
    SIMŢ s. n. 1. Sensibilitate, simţire; sentiment. Cuci umbra la măreaţă tn falnica-i zburare O urmă-ncet cu ochiul In tristă lăcrimare Ce-i simţ naţional. O.I 1/20 (V. 1). O (în context figurai) Vd zguduie arama urechea amorţită Şi simţul leşinai. O. I 25/6 JV. 2).
    2.      Capacitate de a înţelege, dc a aprecia dinlr-un anumit punct de vedere; Înclinare, aptitudine pentru ccva. Oricil de neplăcul să fi fosl spectaculul penlru simţul estetic al călătorului meu, el avu o influinţă salutară asupra eroulu i nostru. P.L. 27/7 (Pr. 1].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. simţ (O.I 1/20), simţul (O.I 25/6; P.L. 27/7).
    SIMŢf vb. IV. Tranz. 1. A pcrccpe prin intermediul organelor dc simţ. îşi simte gltu-aluncea cuprins de brafe reci. 0.195/21. Cu geana la m-atinge pe pleoape, Să simt fiorii strlngerii in brafe. O.I 120/27. Eu simt sub picioarele mele răscolindu-se năsipul. P.L. 19/33. Ea comprima convulsiv durerea ce o simfea acolo. P.L. 59/40 ; cf. O.I 91/3, 91/16, 95/22, 95/24, 97/33, 97/35,115/18,129/11,142/22, 164/15; O.IV 338/13; P.L. 16/23, 17/16, 28/24, 48/13,48/14, 48/15, 48/18, 48/19, 53/22, 57/28, 60/22, 63/2, G3/2, 03/16, 63/24, 64/2, 71/4, 94/20, 100/25 (V. 13; Pr. 20). O Jîxpr. A simţi un yhimp în inimă v. ghimp | Pr. 1}. Q (Construcţie mclaforică) A nu-şi simţi capul şi inima = a-şi pierde facultatea dc a gindi şi sensibilitatea sufletească. El nu-şi simţea capul, nu-şi simţea inima. P.L. 57/32 (Pr. 2). + R e f l. A-şi da seama dc propriile senzaţii, dc propria stare fizică. Cu o mină 11 respinge, Dar se simte prinsă-n braţâ. O.I 104/6, Dan se simţi trăsnit şi afundat in nemărginire. P.L. 5-1/3 (V. 1 ; Pr. 1).
     2.     A prinde dc veste, a observa. Aş simţi-o că-i aproape şi ar şti c-o înţeleg. . . O.I 157/35. .V/me-n lume nu ne simle. O. I 209/12. Deodală simţi cum că pe marginea palului său şede cineva... P.L. 63/2 [V. 2; Pr. 1). Refl.
 i m p c r s. El Irecu prin strada întunecoasă cu pusul lui uşor, la carc se cunoştea... elastica greutate, precum se simle lu pasul unui cal de rasă. P.L. 95/30 (Pr. 1).
     3. A-şi da seama, a fi conştient, a înţelege o acţiune,
 0 situaţie. Şi clnd mori să vezi că-n lume i>ieluil-ai in zadar : O astfel dc mxirte-i iadul. . . Simţi că nimica nu eşti. O.I 53/4. Xu simţifi c-amorul vostru e-un amor străin? O.I 157/5. Acuma simt eu, călugărul, r« suflclul călătoreşte din veac in vcac. P.L. 38/17; cf. O.I 116/2, 140/28, 157/G; P.L. 57/18, 82/35, 85/24, 91/1, 98/24 [V. 5; Pr. 0). + Refl. A fi conştient dc o însuşire, de o dispoziţie sau dc o stare proprie. Să te simfi neliber, mic. Să vezi marile-aspi-raţii că-s reduse la nimic. 0.1 52/30. Trăind In cercul vostru striml Sorocul vă petrece. Ci eu in lumea mea măsiml Nemuri/or şi rece. O.I181/11. Acei cari sunt făcuţi in felul acesta se simt ca exilaţi tnorasul lor. P.L. 65/11); cf. P.L. 100/28 (V. 2 ; Pr. 2|.
     •î. A fi cuprins dc o stare afectivă, a Încerca un sentiment; a fi mişcat, impresionat. Dar ştie oricine Că ceea ce nu e, nu simle dureri Şi multe aureri-s, puţine plăceri. O.I 38/31. Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoale De dureri, pe care Insă le simlim ca-n vis pe hule. O.I 130/G. El simţea in prezenţa ei un fel de duioşie in inimă. P.L. 91/27; cf. O.I 67/16, 116/19, 136/8; P.L. 56/10, 77/33. 78/9, 89/12 (V. 5; Pr. 5|. Q (ElcmenL de personificare) Itdă lacul. Luna plină Polcindu-I. il străbate; El, aprins de-a ei lumină. Simle-a lui singurătate. O.I 210/8 (V. 1). + A avea impresia că. . ., a avea sentimentul că . . . El tşi închise ochii şi simţea că inima i se sparge in piept. . . P.L. 64/3. Sumai simt că umorul şi moartea mea vor fi foarte aproape una de alta. P.L. 90/8. Su simţi lu c-a încetat toată durerea viclei. P.L. 93/25; cf. P.L. 57/27 (Pr. -I]. «0» Refl. Fericit mu siml atuncea cu asupra de măsură. O.I 82/12. — O! ce liberă şi uşoară mă siml. P.L. 49/39. Alt barbut s ar simţi măgulit. P.L. 88/33 JV. 1 ; Pr. 2|. 4- R c f I. A se resimţi dc pe urma unei situaţii sau stări rele. Dan se simţea bolnav. P.L. 00/20 (Pr.lj. Q (Repetiţie) Se simfea slab, se simţea murind. P.L. 3/15 (Pr. 2].
     —      Forme granialicalc : ind. prez. 1 sg. simt (O.I 91/16: P.L. 19/33, 38/17, 48/1-1, 48/15, 48/18, 48/19. 78/9, 89/12, 90/8, 91/1, 98/21). mii simt (O.I 82/12, 181/11 ; P.L. 49/39), 2 sg. simţi (0.1 53/1 ; P.L. 48/13. 93/25). 3 sg. simte (O.I 38/31, 67/16. 95,21, 95 22, 95/24, 142-22, 161/15, 209/12, 210/8; P.L. 100/25), se simte (O.I 101/6; P.L. 95/30, 100/28), 1 pl. simlim (O.I 130,6, 136/8), 2 pl. simţiţi (O.I 157/5, 157/6), 3 pl. simt (O.I 97/33, 97/35). se simt (P.L; 65/19), inip. 1 sg. simţeam (O.I 91/3). 3 sg. simţea (P.L. 28/24, 57/18, 57/27, 57/32, 57/32, 59/40, 60/22, 64/3, 77/33, 85'24, 91/27, 91/34,94/20), se sim|ca (P.L. 3/15,3/15.60/20),
 1 pl. simţeam (O.I 140/28), p. s. 1 sg. simţii (O.I 115/18), 3 sg. simţi (P.L. 16/23, 17/16, 54/3, 63/2, 63/2, 63/16, 63/24, 64/2, 71/4). sc simţi (P.L. 69/27), viii. 1 sg. voi simţi (O.I 129/11), am să simt (P.L. 82/35), oi sim|i (O.I 116/2); conj. prez. 1 sg. su simt (O.I 116/19, 120/27 ; O.IV 338/13), 2 sg. să te simţi (O.I 52/30); opt. prez. 1 sg. aş simţi (O.I 157/35), 3 sg. ar sim|i (P.L. 56/10), s-ar simţi (P.L. 88/33); inf. a simţi (l'.L. 57/28).
 — 494 —
    ' SIMŢAMÎVT s. n. v. simlemlul.
    SIMŢEMÎNT s. n. Scnlimenl. Dar cel puţin nu spuneţi că ave/i simjeminte. O. 25/16 [V. 1).
    SI.MŢfllE s. f. 1. Faptul de a simţi; facultatea de a simţi, simţ: sensibilitate. Filozof de-aş fi — simfirea-mi ar fi vecinic la aman! 0.1 -18/17. Prin anii mei sâ trec, Ptn'ce-oi simţi că ochiu-mi de tacrim: e sec... CO chinul şi durerea simţirea-mi <i-mpielril-n. O.I 11 G/o. Acea lainică simţire, care doarme-n a la harfă, In cuplelc ac teatru s-o desfaci ca pe o mărfii? O.I 137*9. Inchipuieşte-ţi rit dinlr-un om cu simţire. . . n-ar rânilni nimic declt o lungii, o inlrupată disperare. F.L. .iii'2 ; cf. O.I 79/19; l'.L. 11 '18. 87:31 |Y. 4: Pr. 31. + Senzaţie. Apoi et recăzu obosii de o simţire nemaicunoscuţii. P.L. 94/15 IPr. 1|.
    2.     Sentiment (dc dragoste). Cu ridicuta-ţi simţire tu ta poarta ei să degeri? 0.1 157 26. Su-i minune ca sim-ţirea-i su se poală înşela. O.I 162.35. P<‘ti oare glei simţirea cu care am scris, inger? F.L. 55 37. Care limbă e-n-deslul de bogată, ca să poată exprima acea nemărginire de simţiri, cari se grămădesc. . . in setea de amor. P.L. 77/36; ef. 0.1 35-32, 127/5; l'.L. 5315. 56'0, 50'14, 56/18, r>7/31, 77'38, 87-6, 87 21, 87.23. 89 15. 90 1, 91/21 |V. 4; Pr. 14]. Q (Construcţie mctaforică) Sim|iri roci = oameni lipsiţi de entuziasm creator, dc vis(â ;ifcclivă. Iară noi? noi, epigonii?.. . Simţiri reci, harfe zdrobite. O.I 35/7 [V. 1).
    3.     Bun simţ, bun gust. Arangează totul cu o simţire sigură. P.L. 80/24 |Pr. 1].
    —      Forme gramalicalc : sg. n. ac. simţire (O.I 137/9, 157/26; P.L. 41.18 55 15, 56/2. 56/14, 56.18.57-31, 80,24, 87/21, 87,31, 94/15), simţirea (0.1 35,32, 48,17, jll6-5. 127’5, 162/35; P.L. 55,37. 89/15, 91-24); pl. n. ac. simfiri (O.I 35/7; P.L. 6. 77/36, 87/6), simţirile (0.1 79/19; P.L. 87-23. 90 1). g. d. simţirilor (P.L. 77/38).
    SIMULA vb. I. Tran 7.. A facc să apară ca real un lucru inexistent. Soi? Privire a scrutătoare ce nimica nu nisează, Ce tablouri!* minte, ce simţirea simulează. O.I :>.';32 [V. 1|.
    SIMULTAN adv. Concomitent. Cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi. aceleaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan. P.l.. 25/30 |Pr. 1).
    SINCKH. -A adj. Adevărat, ncprcfăcut. CU amor de drept si bine. Cită sinceră fră/ie adusese el cu sine ? 0.1 :>37 |V. IJ.
    Sl\tiUlt, -A adj. 1. Nelnsoţit dc nimeni, fără nici un tovarăş. Arald se primblă singur, rizind. vorbind sălbatic. 0.1 97/8. Departe sint de tine şi singur tlngâ foc. Petrec in minte viaţa-mi lipsită de noroc. O.I 107/1. Sub şirul lung de mtndri tei Şedeau doi tineri singuri. O.I 179/8. Atunci Făl-Frumos Işi luă ziua bună de ta părinţi, ca să se ducă să se bată el singur cu oştite împăratului. P.I.. 1/30 ; cf. O.I 91/22. 122/21, 155/17*; P.L. 32), 11/41, 12/33, 101/35 |V. 0;Pr. 5|. -0-Iîxpr. Sinyur-sinnurel v. singurel [V. 1|. Fără altcineva, cu el insuşi. O sărmane! Iii tu minte ctte-n tum'-ai auzii, Ce-ţi trecu pc dinainte, cile singur ai vorbit? O.I 131/4. Vorbea singură.. ■ fetele tntrbe.se adesea singure. . . P.L. 03/15—10 |Y. 1 ; Fr. 2).
4-      Singuratic, izolat, solitar. Şi singur stau şi cant ca uliul. O.I 2 »/l0. Voi fi bătrin şi singur, vei fi murit de mull! O.I 107/18. împăratul trăia singur, ca un leu imbătrini:. F.L. 3/10 ; cf. O.I 83/13, 114/13,210,-23.213/17: P.L. 31/33 | V. 0; P.\ 2|.             (D:>p:c luciuri) Şi
ţintirimut singur cu strlmbe cruci veghează. O.I 69/11. l'/i brad se tnatţa singur şi detunai pe iţn virf de munţi. P.L. 38/41 |Y. 1; Pl. 1|.
    2.     Prin forţele sale. fără rjutorul cuiva. L’n copist avizat a se cultiva pe apucate, singur. . . P.L. 27/40 [Pr. 1).
    3,     (Preccdind substnnlivul) Numai unul, unic. Te-aş cere doar pe line, dar nu mai eşti a ta; Su floarea vestejită din părut tău bălai. Căci singura mea ritgă-i uitării sd mă dti. O.I 127/4. Mai am in singur dor: In liniştea serii Să mii lăsaţi să m>r l.a marginea mării. O.I. 216/1. Chipul tău, umbra c: ji aruncat-o pe pinza gindirilor mele este singura fericire ce am avut-o In lume. P.L. 57/5; cf. O.I 25/8, 79/10, 151/27, 154/38, 216 ; O.IV 305/22; P.L. 5/40, 31 '17, 38/27, 78/13, 90,21, 91/8, 92/2, 94/7 (V. 8; Pr. 9|. (Substantivul c subînţeles) Dar deodal-ttn punct se mişcă... cel Inlli şi singur. O.I 132/23. Scoate inim;te din caii toţi şi le pune Intr-unul singur. P.L. 15/10 |Y. 1 ; Pr. lj.
    \. Numai, exclusiv, dcar. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere. O.I 20/13. El sinjur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii. O.I 115/9. Eu singur te cumpăram cu toptanul, biblioteci risipite ale oamenilor bătrlni. P.L. 61/20; cf. O.I 20/14, 115/7. 122/15 ; O.IV 365/20; P.L. 46/22. 69,6 (V. 6; Pr. 3). <0» (întărit prin adv. ..numai”) Singur numii eaoalerul sutpinlnd orivea balconul. O.I
152     18 |V. 1|.                     ‘
    5.     (liu) însumi, chiar cu (tu etc.). Dar ea samănă cetora îndrăgiţi de singuri ei-şi. O.I 79/30. Pe palale şi cetăfi. Străbătute de-at tău farmec tie singură-fi arăţi! O.I 130/14. Seştiind eu singur această laină.. . nu te pot sfătui. P.L. 43/13; ef. O.I      79/32. 79/32,     134/7 ; P.L- -18/10,
62/39, 89/15 |Y. 5; Pr. 4|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. singur (O.I 20/13, 20/14, 25/10,    €9/11,  79,32. 79/32.    83/13,  96/8,  107/1,
107/18. 111/13, 115/7, 1 lo.9, 132/23. 134/4, 134/7, 152/18, 213/17. 217/17, 216, 216/1 ; P.L. 3/10, 4/30, 5/40, 15/10, 27/10.  31/33.   3S/27,  38/11, 43/13,    46/22, 48/10. Cl/2'>,
62 .39, 78/13,   89/15,  91 7), lingură (O.I      25/8,  79/10.
130/14 ; O.IV 365/20; P.L. 3,2 ), 11/41, 12/33, 63/15, 69/6, 91/8,   10P35), slujiră (Ol 127/4,          151,27,     154/38;
O.IV 365/22; P.L. 31/17, 57/5, 92/1), g. d. singur (P.L. 90/21); pl. n. ac. slnyuri (O.I 75/10, 79/30, 91/22, 12215, 122/24, 155/17, 179/8, 210/32), slnfliire (l'.L. 63/10).
    SINGURATEC, -A adj. v. singuratic,
    SINGLUATIC, -A a;lj. (Şi in forma singuratec) 1. Carc trăieşte departe dc oameni; izolat, retras. Dar nu vine. .. Singuratic In zadar suspin şi sufăr. O.I 74/17. Arald, ttnârut rege. e-un rege singuratic. O.I 96/9. Am auzit că eşti urilor de femsi, singuratic. P.L. 88/22 |Y. 2: Pr. 1).
    2. Departe dc alte. lucruri sau aşezări omcncşli; izolat, solitar. Ingtna-ne-vnr c-un cint Singuratece izvoare. O.I 75/19. Stă castelul singuratic, ogtindindu-sc In tacuri. O.I 152/1. Soarele cădea ta vale şi părea pe vlrful bradului singuratec ca o frunte tn raze. P.L. 39/8; cf. O.I 70/16. 83/28 [V. 4; Pr. 11. O (Mclaforic) - Tn... repetă ea
— 495 —
incel.. . Era un lu singuratic, fără de a fi pus In legăturii cu v-o frază. P.L. 68(28 |Pr. 1).
    —      Forme garr.iaticale: sg. n. ac. singuratic (O.I 74/17, 76(16, 96/9, 152/1 ; P.L. 68/28, 88/22), singuratec (P.L. 39/8): pl. n. ac. singuratece (O.I 75/19, 83/28). — -Variantă: slngurătec,-ă (O.I 75/19,83/28; P.L. 39/8) adj.
    SINGURĂTATE s. f. 1. Faptul de a fi singur, starcr celui cc c singur; izolare, solitudini'. De ce doreşti singurătate Şi glasul lainic de izvor? O.I 228/18. împărăteasa, rămasă singură, pllngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. P.L. 3/21. Am trebuinţă de singurătate. P.l,. 82/30; cf. O.I 105; P.L. 28/8 |V. 2; Pr. 3|. Q (Element de oersonificare) Iată lacul. Lună plină Poleindu-I II străbate; El, aprins de-a ei lumină, Simle-a lui singurătate. O.I 210/8 [V. 1]. ©(Metaforic; exprimlnd izolarea, prin moarte, de realitatea înconjurătoare) Ci eu voi fi pămlnl în singurălate-mi. O.I 218/8. X-or şti cu privesc O lume de palemi. Pe clnd liane cresc Pe singurătale-mi. O.I 220/12; cf. O.I 222/12 (V. 3). Q (Construcţie mclaforică) Steaua singurătăţi v. s t e a |V. 1].
    2.     Pustietate. Pesle cile mii de valuri stăplnirea la străbate, Ctnd pluleşli pe mişcătoarea mărilor singurătate! O.I 130/12. Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătăţii mării. O.I 175/16 ; cf. O.I 136/14 |V. 3). © (în contcxt figurat) El tremură ca alte dăţi In codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri. O.I 181/7 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. singură.ate (O.I 105, 130/12. 136/14, 210/8, 218/8, 220/12. 222/12.228/17; P.L. 28/8, 82/30), sin||urătatea (P.L. 3 21). g- d. singurătăţii (O.I 175/16, 199/4); pl. n. ac. singurătăţi (O.I 181/7).
    SIXGl'ftâL, -ItA adj. Diminutiv cu valoare hipocoristică, In spiritul poeziei populare, al lui singur (I). Şi de-aceea clnd mă caut In păretele de-oglinzi Singuricâ-n cămăruţă braţe albe eu intim. O.I 80/14. Şi nu crede că In lume, singurel şi rătăcit, Xu-i găsi un suflet tlnăr ce de line-i tndrăgil. O.I 80/31. Amindoi vom merge-n lume Rătăciţi şi singurei. O.I 101/2. Şi mă lasă pustiit. Vestejit şi amorţit Şi cu doru-mi singurel De mă-ngin numai cu el! O.I 214/24 [V. 4j. Expr. Singur-singurel — cu totul singur, absolut singur. Pe genunchii mei şedi-vei. Vom fi singuri-singurei. O.I 75/10 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. singurel (O.I 80/31. 214/24), singurică (O.I 80/11); pl. n. ac. singurei (O.I 75/10, 101/2).
    SIN'ÎSTRU, -A adj. Care trezeşte sentimente de spaimă. Ieronim. . . tăie o faţă sinistră. P.L. 75/21 [Pr. 1). (Adverbial) San Marc sinistru miezul nopţii bate. O.I 202/11 [V. 1).
    SINUCfD s.m. Sinucigaş. Murindului speranţa, lurbărei răzbunarea. . . La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea, Ximic, nimica eu. O.I 20/19 |Y. IJ.
    SIKUCfDEIlE s.f. Suprimare a propriei vieţi. In acele momente omul e mai capabil de sinucidere. . . decit orişi-clntl. P.L. 80/9 (l’r. l|.
    SIR£v\ s.f. (In mitologia greco-romană) Fiinţă fabuloasă, pe jumătate femeie şi pc jumătate peşte. © (Construcţie mclaforică ; element dc personificare) Cintec de sirenă = tentaţie, ispită irezistibilă. Cu un cintec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje. O.I 196/33 |V. 1].                  '
    SISTEM s.n. (Şi in forma sistemă) Ansamblu dc elemente dependente inlre ele şi formind un toi organizai. impărţesc a lor gindire pe sisteme numeroase. O.I 36/8. O astrologie mai mult de origine bizantină, bazată pe sistemul georentrist. P.L. 35/11. Tablele erau pline de .schemele unei sisteme lumeşti imaginare. P.L. 35 24; cf. l’.L. 35 12, 35/3*1 [V. 1 ; Pr. I|. <> Sistem venos - InUilitalen vaselor dc singe dintr-un corp. Transparifiunea acelui fin sistem venos, ce concentrează idealele artei in boltită frunte. P.L. 77/17 [Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. sistem (P.L. 35,12). sistemă (P.L. 35f30), sistemul (P.L. 35/11), g.d. sistem (P.L. 77/17), sisteme (P.L. 35/21); pl. n. ac. .sisteme (O.I 36/8). — Variantă : sistlmă (P.L. 35 24. 35,'3'») s.f.
    SISTEMA s.f. v. sistem.
    SITUAŢIE s.f. împrejurare. Reaminteste-ţi acea situaţie. ca să văd ce expresie va lua fafa la. P.L. 85/5 |Pr. IJ.
    SÎ.MBl'Il s.m. v. simbure.
    SÎMBlItE s.m. 1. Parte tare care se află in interiorul unor fructe şi conţine săminţ;’.. Q (în conlext figurai) Trecut şi viitor e tn sufletul meu. cu pădurea intr-un simbure de ghindă. P.L. 25/22 (Pr. 1).
    2.      (Şi in forma simbur) Săminţă. Q (Comparaţie) Sub icoana afumată. . . Arde-n candel-o lumină cit un simbure de mac. O.I 84/14 |Y. 1|. Q (Construcţie mela-foiică) Simburul luminii — elementul primordial din care s-a făcut universul. Pe cind nu era moarte, nimic nemuritor, Xici simburul luminii de viată dătător... Pe-atunci erai tu singur. O.i 115f2 [V. 1|.
    3.      F i g. (Şi in forma simbur) Esenţă, idee, fapt esenţial. (Magul) au aflat simburul lumii, tot ce-i drept, frumos si bun. O.I 4 1/36. Al lumii-ntregut simbur, dorinţa-i şi mărirea. In inima oricărui i-uscuns şi trăitor. O.I 64,'U. Simburele vietei esle egoismul si haina lui, minciuna. P.L. 87/26; cf. P.L. 47/38 (V. 2; Pr. 2J.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. simbure (O.I 84/14 ; P.L. 25'22, 47/38). simhur (O.I 64/6), simburele (P.L.
87/26), sîniliurni (O.I 4 1'36, 115 2). — Variantă: simbur (O.I 41/36, 64/6, ILV2) s.m.
    Sî\ s.n. (I, 2,3,4, 5) şi in. (4) I. Parlc a cămăşii sau a hainei carc acoperă pieptul; spaţiul dintre cămaşă sau haină şi piele. Vino! Joacă-te cu mine. . . cu norocul meu. . . mi-aruncă De ta sinul tău cel dulce floarea veştedă de luncă. O. I 151/2. Şi mina friguroasă s-o incălzesc la sin. O. I 213/13. Mlnile ei reci s-ascunseră-n sinul lui. P.L. 9/23; cf. P.L. 31/26, 73/6 (V. 2; Pr. 3).
    2. Piepl. In plete-i creşte muşchiul şi muşchi pe a lui sin. O.I 93/9. — O lasă-mi capul meu pe stn Iubito, să se culce. O.I 179J9. Ea-şi culcase capul In sinul lui si părea că adormise. P.L. 9/29; cf. O.I 4/5, 4/13. 4/32, 5/18, 21/6, 95/31, 97/3, 97/21, 99/4, 200/14, 235/8, 235/8; P.L. 9/26, 21/9 [V. 11 ; Pr. 3|. O (in contexte figurate) Cum mingiie
— 496 —
dulce, alină uşor Speranţa pe lofi muritorii! Triste/ă, durere şi lacrimi, amor, A:ilnl tşi aflu in sinii i tle tlor. O.I HM: cf. O.I 12/19 |V. 2). [Klemcnt dc pcisonificare) îşi dezbracă fara sinul O.I 183,3 |V. 1|. 0 l£\pr. A stringe lu sin v. s t r I n g e |V, 1 ], Q (Construcţie mclaforică) A li aproape dc sinul i-uivn - a li In imediata vecinălale a cuiva. De-a pururea aproape t<ei fi tle sinul meu... 0.1 12917 IV. 1|.
    a.     Picul, inimă (soeolile ca sediu al sentimentelor); siflet. Cu forul albei Yrsle aprinde ut meu sin. 0.1 17/0. Vino iur in sin, nepăsare tristă. 0.1 199/18. O dorinţă tle fericire li cuprinse sinul... IM.. 101/39; cf. O.I 35/1 (V. 3; Pr. I].
       Mamelă ; cele două mamele ale femeii Împreună. Dc n i'irstri ci căldură fragii sinului sc coc. 0.1 79/13. jnduru-te şi iasă mi prii’irca-mi s-o censul... l.a dulcea rălunzire a sinilor cc cresc. O.IV 130,9. Pârul ei cel galben cu aurul cel mai frumos cuitea pe sinii ei albi şi rotunzi. P.l.. :i 22. .Sub alba haină tle noapte tle tu -/tl tn jos se trădau bnurrit sinilor. P.l.. 1910: c*. O.I 02 >9. 109 6; P.L. 22-27. 33/2X. XI,0. 81 IO. X7'13, XT'13. 92 30, 100/30 IV. i ; Pr. Hi|. O (Comparaţie) De-aş tue o floricică gingaşă şi tinerică. Cu şi floarea crinului. Alb cu neaua sinului... l-aş cinla iloina. doinita. O.I 2 12 | V. 1). O (în contcxtc fi^urale) îngerul iubirei. îngerul tle pace. . . tl pe sinu-ti rtryin incă să coboare. 0.1 13,21 : cf. O.I 9,13 [V. 2j. <> Expr. A apleea In sin v. a p l e c a ] V. 1J. Q (Construcţii metaforic?) Crinii albi al sinului v. crin |V. 2], Sin tle flori (sau al flurilor sin) - corola llo.ilor (R<iz-alb-attroră . . . Mevarsă din ochii-i ile lacrimi tezaur l‘e-a florilor sin. 0.1 3 8. Să doarmă somn tle îngeri pr sinul alb de flori. O.I 17 13 |V. >|.
    •>. Parte interioară, miez. adine. Soarele stăpinea cerul şi împlea sinul mării cu lumină, P.L. 97,13 [Pr. lj. O (în context ligurat) Din sinul i’ecinicului ieri Trăi esle azi ce moare. 0.1 178,1 |V. )|.
    —  Forme «ramaticale : sn. n. ac. sin (O.I 3,8. 1/32,11/21,
17.0.  93 9. 99,11, 179 9. 199 IS. 213,13: P.L. 31 20, 73,0), sinul (O.I 15. 17 13. 33 1. 93'31. 129 17. 1312, 178/1, 1X3 3. 233 8. 235 S; l'.L. 9 23, 9 20. 9,29. 21/9, 22,27, X7.13. X7.13. 97 15. U'l 39>. sinii- («>.] 1.13. 5, IX. 9 13, 11/1, 123. 12.19, 1321. 21,ti. 97 3. 97-21. 2<iu.l l>, ({.tl. sinului (O.I 2 12. 3 12..V3I». 79 13): |>1. n. ac. Hnii(O.I 02,'29 ;P.L. 3 22. XI 0. N I; 1(1, 92 30, 101) 30). sinuri (O.I 109/0; P.L. 53 2'Si.u.d. «inilur (O.IV 130 9. I*.L. 19; 1(5). - Scris: sin.
    Sl.NGL s.n. 1. Substanţă lichidă care circulă prin artere ţi vene. O. fiarbă-ră minia in vinete slocile. In ochii stinşi tle moarte, pe frunţi invineţite De singe putrezit. 0.1 23 1.). Vtnătă-i e buza. lipsită de singe. O.IV 364'19. Părea un ghem tle fire roş sau un painjinis zugrăvii cu singe. P.L. 36/6; ef. P.L. 96'23 | V. 2 ; Pr.‘ 2J. Q (Comparaţie) Iniţialele... erau scrise ciudal cu cerneală roşie ca slngete. IM.. 3.V9. Cu părul vitvoi cu ochii aprinşi in cap şi cu fa(a roşie ca slngele. . . P.L. 85/2 |Pr, 2). Q < In contexte figurate) Vis de răzbunare negru ca mvrminlut, Spada la de singe duşman fumeglnd. O.I 15/10. Niî-nc/irje apa-n singe. tlin peire foc s<i saie. Dar inima-i fecioară hrăniţi cu singe cald. 0.1 91/31) Siml riî măduva mea devine pămtnt, ni slngele meu e Inghefnl. P.l.. 98/24 ; cf. O.I 9 1/29 (V. 3; Pr. 1 ]. <$« Kx|>r. Crunt dc sinjje ^ injeclal. Sein• Ieie desperarea in orltii-i crunţi de singe. O.I H8/12 |V. 1). A l Ie«i (niiva) sînneir în uhruz v. o l> r a z | V. 1 j. A muri
in sinu* = a muri dc moarle violenta. Voi murind Instnge. ei pol să fie mari. O.I 56/25 |V. 1|.
    2. (In loc. adj.) Ue singe — dc familie, dc neam. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de singe. P.I.. 3/9 (Pr. 1|.
    —       Forme gramalicalc : sg. n ac. sinus (O.I 15/10, 23/15, 50/23, 88/12, ‘Jl/29. 91/30; O.IV 301/19; P.L. 3/9, 30/(i, 90/23), «îoyele (0.1 XO/17; P.L. 35’9, 85/2, 98/21).
    SlNGEIlAT, -A adj. Plin de singe, din carc ciuge singe. Dar buzele ei roşii păreau că-s slngerale. O.I 97/li» |V. lj. O (Mclaforic) Dc culoarc roşie-aprinsă (?). Dar ochii-i ard tn friguri şi huza-i singerată. O.I 96/23 (V. IJ.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. singerotă (O.I 90/23); pl. n. ac. slnyernte (O.I 97/15).
    Sl.NGEnOS, -OAsA adj. Plin dc cruzimi, fioros, crunt. Q (Metaforic) Care prevesteşte vărsări de singe, măceluri. Căci Odin părăsise de gheaţă nalta-i domă. Pe zodii slngeroase porneau a lui popoaru. O.I 91/7 [V. lj.
    SlNT1. -A adj. (Popular) I. 1. Divin, dumnezeiesc. Ingeru-i tle pază... Pesle viaţa-i inocentă, viala lui cea sintă plană. O.I 51 /lo (V. lj. Q (Constiucţic mclaforică) A pluti pr uripl sinte plnlre slelele senine v. p I u 11 [V. lj.
    2.      Sacru. O (Construcţii metaforice) Misteriul cel sînt v. m i s l e r (V. lj. Sintă candelă a sperurel v. sperare (V. 1], Uflta Biblicelor-siote v. delta |V. lj.
    II. 1. Vrednic dc cca mai marc veneraţie, dc cel mai adine respect. Şi de-aceea spusa voastră era slnlă şi frumoasă. O.I 33/13. Oamenii din loale eelea fac icoană şi simbol; Xumesc sint, frumos şi bine ce nimic nu însemnează. 0.1 36-7. Rămineli dară cu bine, slnle firi vizionare. 0.1 36/16; cf. 0.1 17/11 (V. 4). O (Metaforic) De o mare elevaţie intelectuală. Voi, pierduţi In ginduri slnte, convorbeaţi cu idealuri. O.I 33 19 (V. 1|.
    2.      Inocenl. cast. Tu imi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir, O fecioar-a cărei saflel era sint ca rugăciunea. 0.1 30/11 |V. lj.
    —       Forme gramalicalc; sg. n. ac. sînt (0.1 25/18, 30/11, 30 7), sintA (O.I 17/11, 35/13, 51/15), sîntn (O.I 32/3); pl. n. ac. sînle (O.I 35/19, 33/23), g. d. sînte (0.1 31/20). voc. sinle (O.I 30/10).
    SlNTs, -A s.m. şi f. (Popular; uneori prccedlnd numele de persoană respectiv) Sfint. Suflete! ae-ai fi chiar demon lu eşti stntă prin iubire. O.I 30/23. Apoi şezură amindoi tn umbră. Domnul, cugetind la lalăl său din cer, şi sl. Petrea ascultind pe cugele doina izvorului. P.L. 13/30. Alunei inizu chipul cel luminat al Domnului... şi pe st. Petrea P. I.. 14/2. Ii urmări cu ochii pină ce chipul st. Petrea se risipi. P.L. 14/5; cf. P.L. 13/23, 13/32 (V. 1 ; Pr. 5J. O (Iu context figurat) Din demon făcui o sintă, dintr-un chicot simfonie. O.I 30/3 [V. I|.                        .
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. sinlă (O.I 30/3, 30/23), sintul (P.L. 13/23. 13'30, 13/32. 14/2), g. d. «inlului (P.L. 11.5). - Abreviat: st. (P.L. 13/23, 13/30, 13/32, 14/2, 11/5).
    SLAI). 'A adj. 1. Caic nu arc un slral de grăsime sub piele; uscal, uscăţiv. liaba. . . rupse lanţurile, lungin-du-se slabă şi mare pină-n nori. IM.. 8/38. — Pe acesla-l
— 497 —
aleg cu. zise Făl-Frumos, arutind la calul cel slab. F.I.. 18/1 [Fr. 2|. <C> ICX[)r. Slab |dv)l priveşti prin coiislo v. coastă [Pr. 1[. + (Despre faţă) Tras, supl. Şi pe fata lui cea slabă trece-uşor un qo ir roş. O. I ‘>2/3. Fufa ei e slaba, (le-o paloare crudă. O.IV 36-1/15 [V. 2).
    2.     Cu puteri reduse, lipsii de forţă, de rezistenţă, nevolnic. 0 sărmană umbră, orfană si slubă. O.IV 301/23. Se simţea slab. se simfea murind. F.I.. 3/15 [V. 1 ; Pr. lj. + Fără vlagă, care nu-şi îndeplineşte bine funcţia. Dcsface ducesei c-o galanlă grabă, In citsul In lacrimi de o mină slabă. O.IV 3(55/10 [V. 1). + F i g. Mărunt, neînsemnat. Punctu-acela de mişcare, mull mai slab ca boaba spumii, E stâplnul fără margini peste marginile lumii. . . O.I 132/25 |V. 1]. © (Metaforic) Dc condiţic modestă, lipsit de importanţă socială. La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi. Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! O.I 130/22 [V. 1],
    3.     (Despre lumină, sunele, voce) Lipsii de intensitate, stins. Şi aşa de-ncel răspunde Cu o voce dulce, slabă. O.I 104/16. Noaptea scinteiază cu a ei mii de stele. Varsă raze slabe păsurilor mele. O.IV 361/8. Glasul ei era dulce, slab. plin de lacrimi. P.L. 71/7* cf. O.I 11/8, 1112, 91/9, 97,10, 97/35, 97/35 [V. 8; Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac slab (O.I 97/10,132/25 : P.I.. 3/15, 17/39, 18 4, 71/7), slabă (O.I 52/3, 97,35, 97/35. 104/16; O.IV 364/15, 361/23, 365 10; l'.L. 8/38), slaba (O.I 11/8, 11/12); pl. n. sn\ slabi (O I 130/22), slabe (O.I 91/9 ; O.IV 364/8).
    SLAV, -A adj. Chirilic. Iniţialele acestei curii cu buchi erau scrise ciudal, cu cerneală ruşie ca singele. curactcrc slune di o evlavioasă, gheboasă, fantastică arătare. P.L. 35/'.) IPr. 1).
    SLAVĂ s.f. înaltul ccrului. văzduh. Tirziu! cuc: faptul zilei in slavă se răpede! O.I 98/20 |V. 1).
    SLĂBI vb. IV. Intranz. A pierde din givutale (si din forţă). Ea slăbise de grijă, sărmana copită. . . P.l. 100/4 IPr. lj.
    SLĂBICIUNE s.f. Lipsă dc energie morală. Astea toate te apropie de dlnşii. . . Nu lumina Ce in Ittmc-at revărsat-o, ci păcatele şi vina, Oboseala, slăbiciunea. O.I 13ii/l |V. 1)
    SL.ÂBÎT, -A adi. 1. Tras, supt. Şi fufa străvezie ca ţaţa albei ceri Slăbită e de umbra duioaselor dureri! O.I 213 I. Văzu un băial cu fata ovală, palidă, cam slăbită. P.I.. ('-!</.'> |V. 1 ; Pr. 1|.
    2.     Lipsit de energie, istovit. împăratul trăia singur, ca un leu Imbâtrlnit, slăbit de lupte şi suferinţe. P.L. 3/10 |Pr. IJ. + (Despre organe) Care nu funcţionează bine, infirm, debilitat. Din ochi de-ar scoale geniu slăbită mea privire.. Ai pune pe-a mea frunte tn vise de murire L'n diadem de foc. O.I 21/5. Un feti de foc nestins ii cutreieră cu fiori ae răcoare toţi muşchii şi toate vinele lui cete slăbite. P.L. 9/11 [V. 1 ; Pr. 1). © (Depreciativ) Că-n reci nit se va teme profetul vreodată De braţele slăbite, pulere leşinată. O.I 23/17 |V. 1|.
    3.     Lipsit de intensitate, difuz. De prin crişme şi prăvălii pătrur.d-a prin fereslele. . . nespălate, o lumină murdară, mai slăbită incâ prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. P.L. 26/22 |Pr. 1).
    — Forme gramaticale: sg. n. ac. sl&bil (P.L. 3/10), slăbilâ (O.I 213/1; IM,. 20/22, (53/5), slăbHa (O.I 21/5); pl. n. ae. slAbile (O.I 23/17: IM.. 9/11).
    SLAvf vb. IV. T r a n z. A preamări, a elogia, a lăuda. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel. Nu slăvindu-le pe line. . . lustruindu-se pe el. O.I 134/22 [V. 1],
    SLAvCT, -A adj. Preamărit, glorios, impărat slăvit e codrul, Neamuri mii ii cresc sub poale. O.I 100/1 [V.lj.
    SLOI s.n. Bucată marc dc gheaţă. Iar pesle mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre pluteşte. O.I 114/5. Doar sloiurile par ca ruine de cetăţi. O. IV 430/22 [V. 2). © (Comparaţie) Mina grea ca plumbul şi rece ca un sloi de gheaţă. P.L. 23/20 [Pr. lj. © (Metaforic) Persoană rece, lipsită de căldură sufletească. — Dulcele meu sloi de gheaţă! Tu, marmură! tu, piatră, tu! P.L. 9-1/38 |Pr.l).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sloi (l'.L. 23/20, 91/38). -loiuri (O.I 114/5), sloiurile (O.IV 430/22).
    SI.UJI vb. IV. I n l r s: n z. A munci ca slugă. — Da cum, Doamne iartă-mă, să slujeşti tu degeaba? P.L. 18/5 [Pr. 1|.                           ‘
    S.MARALD s.n. (Şi in forma smarand) Piatră preţioasă de culoare verde. © (Comparaţie) Foile galbene ale aleelor de arbori şi ale straturilor se-noerziră ca smarandul. P.L. 22/34 [Pr. 11. ©(fn contexte figurate) Cine e nerod să ardă in cărbuni smarandul rar. . O.I 83/7. Pe o insulă de saturatul. . . se ridica un mindru palat de o marmură ca luptele, lucie şi albă. P.L. 5/26. Painjeni de smarald au tesut... itn pod de ptnză diamantică. P.L. 51/27 [V. 1; Pr. 2.)
—      Forme granialicalc: sg. n. ac. smarald (P.L. (51/27), sm.inind(l'.L. 5/26). smarandul (O.I 83/7; P.L. 22/34). — Vn. iantă : stn;iruad (O.I 83/7; l'.L. 5/20, 22/31) s.n.
    S\IARA\D s.n. v. smarald.
    SMĂI.ŢUillI' s.f. lîmailarc. © (Construcţie metaforică ; cu ivfvrire la lumina lunii; v. şi a r g i n t, î m p ă r ă-ti'se, manta, mreajă, p i n z â, prund, rază, seni ii. p u I l> e r e) Sm'iljuire diafană. Luna revărsa tot aurul ci in oituiu lui si sub această smălţuire diafană mobilele si covoarele străluceau somnoros şi mul. P.I.. 62/31 |Pr.l).
    SMLIUT, -A adj. Umil, supi.s, modest : bllnd. Ea-l opreste-n loc cu ochii şi c-o mult tm :rilăt rugă : O rămii, rămii la mine. O.I 80/2&. Deasupra tuturora se ridică cine poate Pe clnd alţii stind In umbră şi cu inima smerită Neştiuti se pierd In taină ca şi spuma nezărită. O.I 133/27 [V. 2j. © (Element dc personificare) Luna moale Sfiicioasă şi smerilă şi-au vărsat razele sale. O.I 76/26 [V. 1], <£• (Adverbial) Iute capul tntr-o parte şi te uiţi in jos smerit. . . O.I 155/27 |V. lj. + Carc exprimă umilinţă, supunere. Şi cu acel smerii suris. . . Să faci din viaţa mea un vis. O.I 185/1 [V. i;.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. smerii {O.I 185/1), smftrllu (O.I 7»i/2ti, 80/28, 133/27).
    SMINTIT, -A adj. Ieşit din minţi, nebun. Tot ce-n lătriie vecine e smintit şi stirpitură. . . Toţi se scurseră aicea şi
— 498 —
 formează patrioţii. 0.1 150/33. Baba Inola smintită pe la jumătatea lacului alb. P.L. 22/25 |V. 1 ; Pr. 1). <0> (Substantival) Şi pasu-n urma-ţi zboară c-0tainică mtnie. Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit. O.I 22/9. Să-i imparfi tn două cete: tn sminti/i şi tn miţei. O.I 151/32 (V. 2\. + Dc nebun, caracteristic nebunilor. Nici ruşine n-au să ieie tn smintitele lor guri Gloria neamului nostru. O.I 151/4. Ieronim... tăie o fa/ti sinistră, mucalitul bătrln tăie una smintită de lut. IM.. 75/22 |Y. 1 ; Pr. 1],
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. smintii (O.I 22/9, 15U/33), smiulltă (P.L. 22/25, 75/22); pl. n. ac. sminti]! (0.1 151/32), smintitele (O.I 151/4).
     SMlR.Yl s.f. Răşină aromatică extrasă din scoarţa unui arbore cxotic. © (în contcxt figurat) Dar poate acolo să fie castele. .. Cu /ărmuri de smirnă, cu flori cari vini. O.I 38.4 [V. 1).
     SMOALA s.f. Catran. Lucii picături de smoală la pămtnt cad sfirtind. O.I 50/10 IV. 1).
     •SUUCt vb. IV. v. smirnei.
     SMCLGE vb. III. 1. Tranz. A scoatc o plantă din pămint, trăglnd cu putere. Smulse iarbă, ftn cu miros şi flori din grădină. P.L. 9/32 |Pr. 1). + A scoate, a desface ceva din locul unde sc află prins; a desprinde. Pe masa ta aşez o foaie smultă. O.IV 333/7 |V. 1]. Q (în context figurat; sugerind puterea evocatoare a creaţiei poetice) Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită. .. Cheamă piatra să. tnvie ca şi miticul poet, Smulge munţilor durerea. O.I 32/16 [V. 1]. O (Mctafoiic) Ctnturi nouă smulge lu din liră-mi. O.I 120/8 |V. 1], Q (Construcţie metaforică) A smulge ud sunet din trecutul vieţii v, sunet [V. 1).
     2.     Tranz. A Îndepărta, a scoate cu violenţă. Q (Construcţie metaforică) A smulge laurii de pe fruntea cuiva v. laur [V. 1).
     3.     Refl. A se desface, a se deslipi, a se detaşa (cu violentă). Sâ uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult. .. O.I 107/17. Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus. P.L.-8/37 [V. 1 ; Pr. IJ. + A se smuci; a se zbuciuma, a sc zbate. înăuntru baba şuiera şi se smulgea ca vlntul inchis. P.L. 7/3 [Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. smulge (O.I 32/16), imp. 3 sg. se smulgea (P.L. 7/3), p.s. 3 sg. smulse (P.L. 9,32;, se smulse (P.L. 8/37), p.c. 2 sg. le-al smult (O.I 107/17); conj. prez. 1 sg. să smulg (O.I 201/9), 3 pl. să smulgă (O.I 147/29); imper. 2 sg. smulge (O.I 120/8); part. smultă (O.IV 333/7).
     SMUCf vb. IV. T r a n z. A trage brusc şi cu putere pe cincva. Cu braţe de fer o smuci pe babă de mijloc. P.L. 9/12
 |Pr. 1|.
     SNOP s. n. Legătură făcută din tulpini de plante subţiri (mai ales dc grlu). Noaptea era caldă, îmbăiată de mirosul snopurilor de flori. P.L. 101/25 (Pr. 1). Q (în context figurat) De la oricine-un snop de paie seceri. O.IV 333/11 |V. 1]. © (Mclaforic) Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi suliţe de-argint. O.I 44/15 |V. lj. O (Metaforic) Tufă, Valea insulei... e acoperită de snopuri de flori. P.L. 78/21 (Pr. 1).
     —  Forme gramaticale:      sg. n. ac. snop (O.IV     333/11);
 pl. n. ac. snopuri (O.I 44/15; P.L. 78/21), g. d.        snopuri-
 lor (P.L. 101/25).
     SOAHBE vb. III. Tranz. 1. A bea trăglnd lichidul clte puţin, cu buzele. Q (Construcţii metaforice) A soarbe paharele [vieţii] v. pahar |V. 1). A soarbe sArutârl de pe  gură = a săruta cu       nesaţ (v. şi adăpa, gură,
 p rad  ;'■) Sărutări fără de     număr El ii soarbe de   pe gură.
 O.I 104/12 (V. 1|.
     2.     A suge, a absorbi. O (în contexte figurate) Din ochi de-ar soarbe geniu slăbită mea privire... Ai pune pe-a mea frunte tn vise de mărire Un diadem de foc. O.I 21/5. Nu e nimic şi totuşi e O sete care-l soarbe. O.I 176/30. Ea nu putu dectt să tndrepte asupră-i ochii săi stinşi şi orbi, cu care ar fi vrui să-l soarbă tn sufletul ei. P.L. 23/4 [V. 2; Pr. 1). Q Refl. (Metaforic) Ochii lor Se privesc, par a se soarbe tn dorinţa lor aprinsă. O.I 51/32
 IV.  1).
     3.     A trage In piept (cu nesaţ). Q (în context figurat) Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i Şi-l visez, ctnd cu-a mea mtnă al tău braţ rolund tl pipăi... Şi ctnd sorb al lău răsuflet tn suflarea vieţii mele. O.I 82/7 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. 9orb (O.I 82/7),
 3 sg. soarbe (O.I 104/12, 176/30); conj. prez. 3 sg. să soarbă (P.L. 23/4); opt. prez. 3 sg. ar soarbe (O.I 21/5); inf. a se soarbe (O.I 51/32); ger. sorbind (O.I 155/33).
     SOARE s, m. 1. Astrul central al sistemului nostru planetar. Şi de-a soarelui căldură Voi fi roşie ca mărul. O.I 55/5. De-alunci răsare lumea, lună, soare şi stihii. O. [ 132/28. Venea plutind tn adevăr Scăldat tn foc de soare. O.I 171/32. Prin mreaja vie şi tremurătoare a fereşti i pătrundeau razele soarelui. P.L. 73/36; cf. O.I 42/18, 98/18, 100/5, 121/2, 124/9, 133/11, 204/7, 215/9; P.L. 4/36, 10/2, 10 16, 13/21, 14/8, 14/8, 16/19, 21/1, 21/3, 25/29, 37/37, 39/1, 39/2, 39/7, 49/15, 50/38, 54/27, 55/32, 72/2, 78/28, 85/28, 97/13, 97/15, 98/32, 101/15 [V. 11; Pr. 26). © (Comparaţie) Te urmăresc luminători Ca soarele şi luna. O.I 190/2 [V. 1). © (Personificare) Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mindrul soare. 0.185/36. Şi soarele e taiăl meu, larnoaptea-mi este muma. O.I 172/11. Soarele surise şi el tn tnfo-cala lui tmpărăţie. P.L. 4/15; cf. O.I 148/31; P.L. 9/34 (V. 3; Pr. 2). Q (în contexte figurate) Planeţii toţi îngheaţă şi s-azvtrl rebeli tn spaţ Ei din frtnele luminii şt ai soarelui scăpaţi. O.I 133/14. Spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dupolattă, ce va spune veacuri Incă, Pin'ce soarele s-o stinge tn genunea ceaadlncă. O.I 157/16 ; cf. P.L. 48/17 [V. 2; Pr. IJ. © (Construcţii metaforice) Soare dumnezeiesc v. dumnezeiesc [Pr. 1]. Zile cu trei sori in frunte v. f r u n t e |V. IJ. A arăta la soare = = a expune la lumina zilei, a da pe faţi. Se petrifică unul tn sclav, attu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui viaţă Şi arăttnd la soare-a mizeriei tui faţă. O.I 64/14 [V. 1]. + Lumina (şi căldura) soarelui. Flori, juvaeruri In aer, sclipesc tainice tn soare. O.I 43/4. Unde soarele pătrunde Pintre ramuri a ei unde, Ea tn valuri sperioase Se azvlrle. O.I 121/9. Se văd tn oale roze albe, ce par a căuta soarele cu capelele lor. P.L. 73/25; cf. O.I 43/9, 43/18, 48/15, 54/5, 148/6; P.L. 15/38, 54/31, 74/1, 97/28 [V. 7; Pr. 5).
     2. Nume dat tuturor aştrilor care au lumină proprie. Clnd sorii se sting şi stelele pică, îmi vine a crede că loate-s
— 499 —
nimică. 0.1 38/15. Un soare de s-ar slinge-n cer S-aprinde iarăşi soare. 0.1 178/3. Riul.. . se limpezeşte sub sori. P.L. 52/6; cf. 0.1 140/36; P.L. 51/6 [V. 4; Pr. 2). Q (Construcţie metaforică) înflorit cu sori = plin de lumină, luminos (v. şi desface, foc, lumină, plin). O, moariea-i un secol cu sori înflorii. 0.1 38/11 (V. 1}.
    — Forme gramaticale: sg. n. ac. soare (0.142/18,
43/4, 43/9, 43/18, 48/15, 54/5, 64/14, 85/36, 98/18, 100/5, 121/2, 132/28, 140/36, 148/6, 171/32, 178/3, 178/4, 215/9; P.L. 15/38, 48/13, 49/15, 50/38, 54/31, 55/32, 74/1), soarele (O.I 121/9, 124/9, 133/11, 148/31, 157/16, 172/11, 190/2, 204/7; P.L. 4/15, 4/3G, 9/34, 10/2, 10/6, 14/8, 11/8, 21/1, 39/2, 39/7, 54/27, 72/2, 73/25, 97/13, 97/15, 97/28, 98/32, 101/15), g. d. soare (P.L. 14/20), soarelui (O.I 55/5, 133/14; P.L. 13/21, 16/19, 21/3, 25/29,            37/37,  39/1,
73/36, 78/28, 85/28); pl. n. ac. sori (O.I 31/5), 38/11 ; P.L. 51/6, 52/6), sorii (O.I 38/15).
    SOARTĂ s. f. (Şi In forma soarle) 1. Destin, fatalitate ; noroc. Căci mie mi-a dai soarlea amara mlngiiere O pialră să ador. O.I 20/15. Ce-o să-i pese soarlei oarbe ce oor ei sau ce glndesc?... O.I 133/29. Şi pe tofi ce-n aslă lume sunt supuşi puterii sorţii Deopotrivă-i stăpt-neşle raza ta şi geniul morfii! O.I 136/15; cf. O.I 11/7 [V. 4]. O (In context figurat) Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii Deopolrioă-i stăplneşle ru2a la şi geniul morfii. O.I 130/19 [V. 1]. Q (Construcţie metaforică.) A avea stele cu noroc şi prigoniri de soarte v. s l e a [V. 1]. + Ceea ce este destinat, hărăzit cuiva. Alt sens n-are lumea asia, n-are ale scop, altă soarle. O.I 36/5 [V. IJ. Q (In context figurat) Şi-aş pune soarta lumei pe buza-ţi purpurie. O.I 22/1 (V. 1].
    2. Condiţie de existenţă, stare, împrejurare in carc se află cineva. Nimeni soarta-i n-o-mbltnzeşle, nimeni fruntea nu-i mtngtie. O.I 52/24. O cere-mi, Doamne, orice pref, Dar dâ-mi o altă soarle. O.I 177/6. Destul că soarta lui materială din momentul acesta era schimbată. P.L. 59/ /34; cf. O.I 9/7, 9/17, 83/32; P.L. 28/9, 30/31 [V. 5; Pr. 3]. <0> Expr. A botârl soarta cuiva, v. h o t ă r i [Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) A-şi lirî soarlea v. Uri IV. 1).
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. soariâ (P.L. 28/9. 30/31), soarte (O.I 9/17, 36/5, 177/6, 177/30), soarta (O.I 22/1, 83/32; P.L. 48/8, 59/34), soarlea (O.I 11/17, 20/15, 26/21, 52/24), g. d. sorţii (O.I 9/7, 130/19, 136/15), soartej (O.I • 133/29). — Variantă: soărte (O.I 9/17, 11/17, 20/15^ 26/21, 36/5, 52/24, 177/6, 177/30) s. f.
    SOĂRTE s. f. v. soartă.
    S6BĂ s. f. Instalaţie pentru Încălzit camercle. Iară lu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. O.I 76/5. Focul pllplie tn sobă, Iară eu pe ginduri cad. O.I 105/3. Un greier răguşit cinta tn sobă. P.L. 45/1; cf. O.I 48/5 (V. 3; Pr. 1).
•    — Forme gramaticale: sg. n. ac. sobă (O.I 48/5,
105/3; P.L. 45/1), g. d. sobei (O.I 76/5).
    SOCIETATE s. f. Anturaj, companic. In sflrşit Iţi concede societatea mea serioasă de ciocli. P.L. 75/2 [Pr. IJ.
    SOCOTEALĂ s. f. I. Calcul. Zoroastru... făcea ca stelele să se muie din loc cu adîncul grai şi socoteala combinată a tifrelor lui. P.L. 46/31 [Pr. 1).
    2. (In expr.) A-i veni !a socoteală v. veni [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. socoteală (P.L. 77/7) socoteala (P.L. 46/31).
    SOCOTf vb. IV. 1. Tranz. (Folosit şi absolut) A calcula. Iară allu-mparte lumea de pe scindura tărăbii. Socotind cit aur marea poartă-n negrele-i corăbii. O.I 130/28 (V. 1). Q (Repetiţie) Iar colo bătrinul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Inlr-un calcul fură capăt lot socoate şi socoate. O.I 132/2 IV. 2J.
    2. T r a n z. şi intranz. A chibzui, a cumpăni. Ce e rău şi ce e bine Tu le-ntreabă şi socoate. O.I 194,4. Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate. O.I 196/16 ; cî. O.I 198/17 (V. 3).
       Refl. A se considcra drept..., a se crede... Tu vrei un om să le socofi, Cu ei să te asameni? O.I 177,21 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. socoate (O.I 132/2, 132/2); conj. prez. 2 sg. să te socoţi (O.I 177/21); imper. 2 sg. socoate (O.I 194/4, 196/16, 198/17); ger. socotind (O.I 130/28).
    SOCRU s. in. Tatăl miresei In raport cu ginerele său. Socrul roagă-n capul mesei sâ poftească să se pună Sunul mare. O.I 85/35 [V. 1). Socru-mare = (in poezia lui Eminescu) tatăl miresei. Iată craiul, socru-mare, rezemat in jilţ cu spată. O.I 85,23 [V. IJ.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. socru (O.I 85/23), socrul (O.I 85/35).
    'SOF.4 s .f. v. sofă.
    SOFA s. f. Divan. Xoaplea potolit şi vinăt arde focul in cămin; Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu tn fata lui privesc. O.I 42/2 (V. IJ.                              '
    SOFfSM s. n. Raţionament corcct din punct de vedere formal, dar greşit din punctul de vedere al cuprinsului. Aslfel o generaţiune inşalu pe cealaltă prin acest ad-uncatus diaboli moştenit, prin acest sclao silii la şirefie si sofisme. P.L. 82,'3 (Pr. 1).
    SOI s. n. Fel, specic, catcgorie. Soi avem in veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi. O.I 13719. Fusese vis visul lui cet atit de aievea sau fusese realitate /le soiul vizionar a toată realitatea omenească? P.L. 54,38 (V. 1; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. soi (O.I 137/19), soiul (P.L. 54/38).
    SOL s. m. Trimis. Iată oine-un sol de pace c-o năframă-n virf de băţ. O.I 146/5 [V. 1). Q (Construcţie metaforică ; cu privire la stele; v. şi floare) Solii dulei ai lungii linişti. Cerul slelele-şi arată, Solii dulci ai lungii linişti. O.I 103/8 [V. 1). Q (Metaforic) Reprezentant. Dintr-aceştia fara noastră işi alege astăzi solii! O.I 150/19 IV. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sol (0.1146/5); pl. n. ac. solii (O.I 103/8, 150/19).
    SOLAn, -Â adj. Al soarelui, propriu soarelui; astral. El tmbta cu Maria (n lumea solară a cerurilor. P.L. 52/37. Ochii albaştri... luceau întunecat tn lumea cea solară. P.L. 53/28 [Pr. 2). Q (Metaforic) Ceresc. Un Inger, ce{
— 500 —
mai frumos ce l-u văzul In solarul lui vis, clnta din arfă. P.L. 53/31 |Pr. 1).
    —      Forme gramaticali:: sg. n. ac. solarul (P.L. 53/31), solară (P.L. 52/37, 53/28).
    SOLDAT s. m. Militar. O (Comparaţie). Auzi In urmă-i un pas sever, regulai ca al unui soldai. P.L. 95/31 |Pr. 1).
    SOLfE s. f. Veste, mesaj, înştiinţare. Urmărind pe ceruri limpezi cum pluteşte-o cioclrlie, Tu ai uri să spui să ducă către diiisul o solie. O.I 82/28 |Y. 1].
    SOLITAR, -A adj. Singuratic, izolai. Convins ca voi el este-n năl/imea-i solitară Lipsilă de iubire. O. I 62/1. Ca unse cu rar Lucesc zidiri, ruine pe clmpul solitar. O.I 6!»/10 [Y. 2],
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. solitar (O. 1 69/10), 'olimrfl (O. I 62/1).
    SOLZ s. m. Fiecare dintre plăcile care acoperă corpul reptilelor. Q (Construcţie metaforică) Solzi de o|ele v. oţel (V. 1].
    —   Formă gramaticală: pl. n. ac. solzi (O. I 85/21).
    s6jlBRl:, -A adj. întunecat, posomorit. Norii cei negri par sombre palate. O.I 37/7 [Y, 1). Q (Construcţie metaforică) Zimbrul sonibru şi regal v. zimbru |Y. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sombru (O.I 35/6); pl. n. ac. somhrc (O.I 37/7
    SOMN s. n. 1* Stare fiziologică de repaus a fiinţelor. Luminarea-i stinsă-n casă... Somnu-i cald, molalic, lin. O.I 12.4. Doamna mărilor şi-a nopfii rarsă linişte şi somn. O.I 148,37. Fie-ţi îngerii aproape. Somnul dulce! O.I 207/12. L'n somn amorfii ti cuprinde trupul... P.L. 17/26; cf. O.I 17/15, 76/6, 80/26, 96/16; P.L. 52'15, 59/24, 81/14, 97/29, 99,14 [Y. 7; Pr. 6). Q (Comparaţie) Şi gtndind că dorm, şirealo, apeşi gura la de foc Pe-ai mei ochi inchişi ca somnul. O.I 42/15. In negrul zid s-arată Venind ca-n semn lunatec, in pusuri line ea. O.I 95/17. El. . . se uita lung la ea, cum s-u-propia Incet, asemenea unei lunalice, ca-n somn. IM.. 93/10; cf. P.L. 13/39 [Y. 2; Pr. 2). Q (Element de personificare) Florile se trezeau prvaspete după somnul lung al nop/ii. P.L. 72/4 [Pr. 1). Q (Personificare) Somn, u gindului odină, O acopere-mi fiinfă cu-a la mută armonie, Vino somn — ori vino moarte. O.I 49/ 4, 6 [Y. 2). <$> Loc. adv. In (sau prin) somn = in timpul somnului, in vis, dormind. Şi prin somn auzi-vom bucium De la slinele de oi. O.I 101/7. Jar ea vorbind cu el in somn, Oftind din greu suspină. O.I 168/21. L-am chemat tn somn pe Kama. O.I 236/3; cf. 0.195/15 [Y. 4). O (Construcţii metaforice) A se scutura din somu v. scutura [Pr. 1). A-şl aduce aminte de cineva In somn = a visa (pe cineva). Ea trebui de el In somn Aminte să-şi aducă. O.I 171/13 |Y. 1]. A adormi dc somuul puininlului = a muri (v. şi duce, hotar, Îngheţa, Inloarcc, nemurire, noapte, pămint, pleoapă, untdelemn). Sunt însetai de somnul păminlutui s-adorm. O.IV 432/1 |V. 1). Somnul nu vrea să-mi iele vama v. vamă [Y, 1). «0» (Urmat de determinări alrihulivc. ca ,,de plumb", ,,de fier"; sugerlml intensitatea) Simfl cum se strecoară un somn de
plumb prin ţoale vinele lui. P.L. 16/24. Baba, cuprinsă de somnul ci de fer, se afundă in adlncul cel vrăjii şi necunoscut al lacului. P.L. 19/27 [Pr. 1). + F i g. Stare de inconştienţă, dc visare. .Y-ar fi vrut să-i întrerupă dectt Incet glndurile lui, somnul lui ce-l avea. P.L. 94/28 (Pr. 1). + Nevoia dc a dormi; senzaţie provocată dc adormirea iminentă. Jocul tnsuşi era o poveste lungă... poveste eăria nu-» mai dedeau de capăt plnă ce nu-ncetau, apăsa/i de somn. P.L. 52/14. El nu sim/ea nimic.. . asemenea unui copil amefit de somn, pe care mama II dezmiardă. P.L. 94/21 |Fr. 2). <> Expr. A picura dc somn v. picura (V. 11. + Timpul cit cineva doarme; odihnă. Q (In contcxt figurat) Ptnze moi in care se {esură zile, Vederea şi somnul sărmanei copile. O.IV 365/12 (V. IJ.
    2. Fig. Odihna de veci; moarte. Să-mi fie somnul tin Şi codrul aproape. O.I 216/5; cf. O.I 219/9, 221/13, 223/9 [Y. 4|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. somn (O.I 17/15, 80/26, 95/15, 95/17, 96/16, 101/7, 119/8, 148/37, 168/21, 171/13, 236/3; P.L. 13/39, 16/24, 17/26, 52/14, 54/27, 59/24, 81/14, 93/10, 94/21, 99/14), somnul (O.I 42/15, 7(î/6, 203/2, 207/12, 216/5, 219/9, 221/13, 223/9; O.IV 365/12, 432/4 ; P.L. 19/27, 52/15, 72/4, 94/28), somnu-(O.I 42/4; P.L. 97/29), voc. somn (O.I 49/4, 49/6).
    SOMNOLENT, 'A adj. Moleşii, llnccd. Nu mi-o răceşte atita (inima), ctt mi-o face somnolentă. P.L. 89/17 [Pr. l[.
    SOMNOROASA s. f. Plantă (Laserpilium prulenicum). Su nu mai măntnci din bucatele ce-fi ferbe baba, pentru că-s făcute cu somnoroasă. . . P.L. 17/14 [Pr. IJ.
    SO.MVOltOS, -OAsA adj. f. Căruia li este somn; care este toropit dc somn. Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă. O.I 84/28. Somnoroase păsărele Pe ta cuiburi se adună. O.I 207/1. L'n dulău... şi-nlinde loji muşchii in soare, leneş, somnoros, fără dorinţe. P.L. 74/1 ; cf. 0.1 207; P.L. 10/9 (Y. 3; Pr. 2j. 9 (Adverbial; mctaforic) L'n bondar rotund tn pintec Somnoros pe nas ca popii glăsuieşlc-ncel un cintec. O.I 87/12. Iar In iarba înflorită, somnoros suspin-un grier. O.I 152/16 (V. 2). Q (Metaforic) Care aduce somn, adormitor. O linişte somnoroasă, un aer cald de vară. P.L. 48/37 (Pr. lj. Q (Metaforic) Liniştit, domol, leneş (v. şi ascultător). Din izvoare şi din girle Apa sună somnoroasă. O.I 121/8 (Y. 11. (Adverbial) Lingă lacul care-n tremur somnons şi lin se bale, Vezi o masă mare. O.I 85/17 (V. lj.
    2. Fig. Lipsit dc strălucire; cu lumina slabă, pll-plitoarc. Intre aceşti muri afuma/i.. . ardeau lămpi somnoroase. P.L. 27/24. Făclia arunca o lumină turbure, roşie, galbenă şi somnoroasă. P.L. 40/29 (Pr. 2j. (Adverbial) Luna revărsa tot aurul ei tn odaia lui şi sub această smălfuire diafană mobilele şi covoarele străluceau somnoros şi mal. P.L. 62/32 [Pr. lj.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. somnoros (O.T 85/17; P.L. 74/1), somuoroasA (O.I 84/28,121/8 ; P.L. 10/9,40/29, 48/37); pl. n. ac. somnoroase (O.I 207, 207/1; P.L. 27/24).
    SOM.XOllOŞfE s. f. Somnolenţă, toropeală. Q (Metaforic; cu referire la lumina lunii; v. şi aur, bură, splendoare) Armonia ctmpenească- împle sara cu
— 501 -
                                                                          miile ei de glasuri, toate deosebite şi ţoale contribuind la dulcea şi voluptoasa somnoroşie a lunei. P.L. 39/20 (Pr. lj.
                                                                           SON£t s. n. Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din două catrene şi două terţine. Sonete. O.I 119 (V. 1
    SONOR, -A adj. Care produce, prin vibrare, sunete; răsunător. Vă2u... o jună fală muiată tntr-o haină albă, Infiortnd cu degetele ei subţiri, lungi şi dulci clapele unui piano sonor. P.L. 36/34 (Pr. IJ.
    SOR s.f. v. soră.
    SOrA s.f. 1. (Şi In forma sor) Persoană de sex feminin, considerată in raport cu fraţii săi. Tata i-a dai un ceasornic frumos, mama — o besectea de toaletă, sora — o păreche de papuci. P.L. 66/9. Cum ştii tu ctteodală să vorbeşti, c-o bltndefă uimitoare, c-o dulceaţă de sor. P.L. 70/27. // plăcea să asculte de ea, ca un copil de soră-sa mai mare. P.L. 91/25 (Pr. 3].
    2.  Fig.              Tovarăşă,                       prietenă. Cucu-nlreabă : Unde-i
sora    Viselor             noastre                        de vară?            O.I 121/19 [V.l],
    —   Forme gramaticale: sg.n.ac.                                soră (P.L. 91/25), sor
(P.L.   70/27),           sora (O.I 121/19; P.L. 66/9). — Variantă:
(popular) sor (P.L. 70/27) s.f.
    *SORBf vb. IV v. soarbe.
    SORBITCRĂ s.f. Faptul de a sorbi, sorbire. Pe la mese se zăreau grupe de jucători de cărfi, oameni. . . trăgind din cind In cind cu sorbituri zgomotoase cile o gură din cafeaua şi berea ce li sla dinainte. P.L. 28/32 (Pr. lj.
    SORf vb. IV. Refl. A se Încălzi la soare. Zidurile împrejmuitoare risipite şi năpustite tn risipa lor... dc procesii lungi de glze roşii, cari se soreau cu nespusă lene. P.L. 72/14 (Pr. lj. O T r a n z . (în context figurai) Prin deşert slrăbal sălbatec mari familii beduine, Sorind viafa lor de basme pe cimpie răsipifi. O.I 45/12 |V. IJ.
    —       Forme gramaticale: ind. imp. 3 pl. soreau (P.L. 72/14); ger. sorind (O.I 45/12).
    SOSf vb. IV. Intranz. A ajunge* undeva, Inlr-un anumit punct, a veni. Şi sosind l-al porţii prag, Vom vorbi-n întunecime. O.I 55/21. Durduind soseau călării ca un zid tnatt de suliţi. O.I 148/23. Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ş-al iluziei deşerte. O.I 236/18; cf. O.I 98/22, 146/13; P.L. 95/33 (V. 5; Pr.l).
    —       Forme gramaticale: ind. imp. 3 pl. soseau (O.I 98/22, 148/23), p.s. 3 sg. sosi (P.L. 95/33), p.c. 3 sg. a sosit (O.I 236/18); ger. sosind (O.I 55/21); prezum. p. vel fl sosit (O.I 146/13).
    SOŢ s.m. (In loc.adj.) Fără so| = In număr ncpercche, fără pereche. Pe lingă plopii fără soţ Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi — Tu nu m-ai cunoscut. O.I 191/1 ; cf. O.I 191 (V.2J.
    —   Formă gramaticală: sg.n.ac. soţ (O.I 191, 191/1).
    SOŢfE s.f. Nevastă. Nu zimbea nici la cintecul nevi', novat al copilului, nici la sitrtsul plin de amor al sofiei Iu1 tinere. P.L. 3/13 (Pr.lj.                                      Expr. A lua (pe cineva) de
so|ie v. lua (Pr. 2].
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. soţie (P.L. 30/30, 76/30), g.d. sofiei (P.L. 3/13).
    SPADA s. f. Armă formată dintr-o lamă dreaptă, cu carc se poate impunge şi tăia. Arald cu moartea-n suflet, a glndurilor pradă. Pe jeţ tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă. O.I 94/4. in dreptul spadei îngerului era lăsală
o  dungă cenuşie de loc gol. P.L. 83/25. Ea se urcă repede tn palat şi pesle două minute veni c-o spadă. P.L. 94/36 ; cf. O.I 91/31 ; P.L. 83/17(V. 2 ; Pr. 3|. ©(încontexte figur-te) Vis de răzbunare negru ca mormlnlul, Spada ta de singe duşman fumeglnd. O.I 15/10. Vislnd că toată lumea tmi asculta cuvintul, in valurile Volgăi cercam cu spada vad. O.I 88/20 |V. 2J. © (Construcţie mctaforică) A-şl întinde moşia cu pluf/ul şi eu spada v. moşie (V. lj. Expr. A încinge spada v. Încinge (V. lj.
    —      Form-^ gramaticale : sg.n.ac. spadă (O.I 24/19, 94/4 ; P.L. 91/36), spada (O.I 15/10,88/20,91/31, 149/33; P.L. 83;17), g.d. spadei (P.L. 83/25).
    SPAHfU s.m. Militar din vechea cavalerie turcească. Ieniceri, copii de suflet ai lui Alah şi spahii Vin de-ntunecă pămlnlul la Rovine in clmpii. O.I 146/1 (V. lj.
    SPAlMÂ s.f. Frică, groază. Oştirile-i alungă tn spaimă ingheţatu, Cu suflelu-n ruină un rege-asirian. O.I. 20/1. Fug caii duşi de spaimă şi vintului s-aştern. O.I 98/8. Mulfi durară, după vremuri, pesle Dunăre vrun pod, De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod. O.I 147/20; cf. O.I 41/10, 151/17 ; P.L. (j 1/6, 101/16 (V. 5 ; Pr.2j. Q (Element de personificare) Se pare că furtuna ridică al ei gtas, Că uintul trece-n spaimă al mărilor talaz. O.I 94/13. Şi apele cu spaimă fug tn pămint şi seacă. O.I 95/14 (V. 2J. Q (Personificare) f.'iicf le iubesc copilă ca zeul nemurirea, Ca preotul altarul, ca spaima un azil. O. I 22/6 (V. lj. (Comparaţie) Genarut inculică şi zbură ca spaima cea bătrtnă. P.L.
12,22. Şi deodată sc ridică din pămint un colţ sur, drept, neclintit, un uriaş împietrit ca spaima. P.L. 19/4 [Pr.2j.Q (Construcţie metaforică) Amoroasă dulce spaimă = amestec de teamă ţi dc uimire plăcută provocate de dragoste (v. şi dor, duios, dulcc1, dulceaţă, lumină, pllngerc). Ce puternic e — gtndi ea, cu-amoroasă dulce spaimă. O.I 52/14 (V.l).
    —  Forme gramaticale: sf.n.ac. spaimă (O.I 20/1,
41; 10, 52/14, 94'13, 95/11, 98/8,     151/17), spaima (O.I
22/6, 147/20; P.L. 12/22, 19/4, 64/6, 101/16).
    SPANIOL, -A adj. (Provenit) din Spania. In urma unui roman spaniol, regina de astăzi a Egipetului se numea Tolla. P.L. 66/18 (Pr.lj.
    SPARGE vb. III. l.Refl. A crăpa, a plesni. Inima-i butea in păreţii pieptului de credea că voieşte să i se spargă. P.L. 83/31 (Pr. lj. + Fig. (Despre inimă) A bate cu putere, a zvlcni violent. El Işi inchise ochii şi simfea că inima i se sparge in piept. . . P.L. 64/3 (Pr. lj.
    2. Tranz. şi refl. A (se) nimici, a (se) distruge. Se poate ca bolta de sus să se spargă. O.I 38/17. Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Ctte oare le vor sparge Vlnturile, valurile? O.IV 396/3 (V. 2J. Q Refl. (In context figurat) Lumea azi nimic nu vede... Decli cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormînt. O.I 28/12 (V. lj.
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. se sparge (O.I 28/12; P.L. 64/3), viit. 3 pl. vor sparge (O.IV 396/3); conj. prez. 3 sg. sâ se spargi (O.I 38/17 ;P.L. 83/31).
— 502 —
    SPART, -A adj. 1. Prefăcut In cioburi, sfărlmat. Şi prin ferestre sparte, prin uşi fiu ie vlntut. O.I 69/19. Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte. O.IV 364/11. Se tnatjau ochii de fereastă spartă a unei case veche. P.L. 29/7 |V. 2; Pr. 1]. + Cu coardelc rupte, care nu mai clntă.© (tn contcxt figurat) De racla la razim eu harfa mea spartă O.I 38/S6 [V. 1). + Deschis, desfundat. O (In context figurat) Trei zile n-a fost noapte, ci numai senin fi veselie,
—   vinul curgea din butii sparte P.L. 4/18 [Pr. 1|.
    2. Stricat, dărăpănat, ruinat. Vedea... un castel numai petre şi ziduri sparte. P.L. 11/26 [Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. sparta (O.I 38/26; P.L. 2911); pl.n.ac. sparte (O.I 69/19; O.IV 364/11; P.L. 4/18, 11/26).
    SPASM s.n. Convulsie. Văztnd cum geniile morfii se-nclin Pe frunlea-i copilă cu spasmuri ţi chin, Speranfa durerea-i-alină. O.I 11/24. Ştiu c-a mea liră d-a surda o să bală... în preajma minfii voastre ucisă de orgie Şi putredă de spasmuri, ţi arsă de beţie, Şi seacă de amor. O.I 23/11
iv.     2],
    'SPASMODIC, -A, adj. v. spasmolic.
    SPASllOnC, -A adj. Convulsiv. Inima bacantei e spasmolic, lung delir. O.I 30/12 [V. l]. <> (Adverbial) Spasmolic finea in mina lui cartea lui Zoroastru. P.L. 54/6. Ea s-aruncă tn gttul tui, tl strtnse spasmolic. P.L. 85/33 IPr. 2).
    SPATA s.f. 1. Fig. Partea din dos a unui obiect. Aurul de pc spata legăturei de piele sc ţtersese pe alocurea. P.L. 33/35 [Pr. IJ.
    2. (Mold.) Spetează (la scaune, bănci). Iată craiul, socru mare, rezemat tn jilf cu spată. O.I 85 23. Şi-n nesimţire cade pe-a jiifului său spală. O.I 95,20. Cezura. .. se finu cu amindouă minile de spala bancei. P.L. 91/18; cf. P.L. 73,31, 93/11, 94/15, 94 16 |V. 2 ; Pr. 5].
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. spalâ (O.I 85/23, 95/20; P.L. 94/16), spula (P.L. 35/35, 73,31, 93/11, 94/15, 91/18).
    SPATE s.n. 1. Partea dindărăt a corpului omenesc, dc la ^il plnă la şale. — Mă arde-n spate, zise fala. P.L. 18/23. L'nul.. . cu mtnile unite pe spate. . . se uita — tlracu ştie, <u interes ori aţa numai - ta im portret al tui Dibici-Zabalkansl.i. P.L. 28,36. Părul ei cet blona ţi împletit tn cozi cndca pe spate. P.L. 55,1 ; cf. P.L. 7/24, 18/30, 27/15, "3,5 |Pr. 7J. Loc. adv. Pe spate = u) culcat cu faţa In sus. .S'« lăsă tmbrăfoţărei zgomotoase ale oceanului. .. inotind ctnd pe o coastă, ctnd pe spate. P.L. 100/31 |Pr. 1]; b) Inapoi. Ea se prinde de grumazu-i cu mlnufele-amln-două Şi pe spate-şi lasă capul. O.I 154/35. Ea.. . Iţi netezi părul de pe frunte şi-t Jele pe spale. P.L. 10/11 [V. 1 ; Pr. 1). O Expr. A-i Intoaree (cuiva) spatele = a sc Îndepărta In mod ostcnlativ dc cincva. Ea-i tntoarse spatele şi-şi muşca unghiile. . . P.L. 69/34. Frumoasa contesă li întoarse spatele şi se uită din fereastă pe ulifă. P.L. 75/35 (Pr. 2],
    2.      Parte a unei formaţii militare contrară direcţiei spre care este orientată. Şi lovind tn fafă-n spate, ca şi crivăfut şi gerul. Pe pămtnt lor li se pare că se năruie tot cerul. .. O.I 148/19 (V. lj.
    -Forme gramaticale: sg.n.ac. spate (O.I 148/19, 154/35; P.L. 7/24, 10/11, 18/23, 18/36, 27/15, 28/36,55/1, 73/5, 100/31), spatele (P.L. 69/34, 75/35).
    SPAŢ s. n. v. spaţiu,
    SPAŢI6S, -OASÂ adj. încăpător, larg. El intră tntr-o cameră naltă, spafioasă. P.L. 29/17 [Pr. IJ.
    SPAŢIU s.n. 1. Formă de bază a materiei, care se prezintă ca un Întreg neîntrerupt, cu trei dimensiuni. Sub fruntea noastră e lumea — acel pustiu tntins — de ee numai spafiul, de ee nu timpul, trecutul* P.L. 37/12. In sufletul nostru este timpul şi spafiul cel nemărginit. P.L. 38/22. Se risipesc toate dimprejuru-fi, (imp şi spafiu fug din sufletul tău*P.L. 43/11; cf. P.L, 25/4, 25/20, 25/41, 41/34 |Pr. 7).
    2.     (Şi In forma spat) întindere nemărginită In care se văd corpurile cereşti. Văd suflelu-fi eandid prin spatii cum frece. 0.137/17. Planeţii iofi tngheafă şi s-azvtrl rebeli tn spat. 0.1 133/13 [V. 2].
    3.     Loc, cuprins, suprafaţă. Ctte-o femeie... tşi desfăşura trecătoarele umbre prin spafiul neguros. P.L. 26/27. Aş tncerca să mă duc tntr-un spafiu zidit cu iotul după voia mea. ■ . ? P.L. 42/25. Penelul pictorului zbura pe spafiul gol ce şi-t lăsase pe plruă. P.L. 84/25; cf. P.L. 36/15, 42/31, 47/17 [Pr. 7).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. spaţiu (O.I 37/17; P.L. 25/4, 25/20, 25/41, 41/37, 42/25, 43/11, 47/17), spaf (O.I 133/13), spaţiul (P.L. 26/27, 37/12, 38/22, 41/34, 84/25); pl.n.ac. spaţii (P.L. 36/15, 42/31). — Variantă: spa{ (O.I 133/13) s.n.
    SP.\L.\ vb. I. Tranz. A Îndepărta murdăria de pe ccva cu ajutorul unui lichid. Acolo Domnul beu din apă şi-ţi spălă fafa. P.L. 13/27. Făt-Frumos tşi spălă fafa tn baia de lacrimi. P.L. 23/7 |Pr. 2). Q (Metaforic) Ti-aş spăla c-o sărutare, Murmurare, Crinii albi ai sinului! O.I 5/10; cf. O.I 5/28 |V. 2]. Q (Metaforic) A face să dispară, a şterge (v. şi Îneca, speria, stoarce, sugruma). Să curgă lavă, Să spele de pe pieire pină şi urma sclavă Celor ce le urmează ptn’ta at lumii fund!
O.I 60/24 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. p.s. 3 sg. spftli (P.L. 13/27, 23/7); conj. prez. 3 sg. să spele (O.I GO/24); opt. prez. 1 sg. aş spăla (O.I 5/10, 5/28).
    SPARlA vb. I v. speria.
    SPAKIET, -A adj. v. speriat.
    SPĂRlâS, -OAsA adj. v. sperlos.
    SPARTtfRA s.f. Deschizătură, gaură produsă prin spargere. Q (Metaforic) Norii se rupeau bucăţi pe cer
—  luna, roţie ca focul se ivea prin spărturile lor risipite. P.L. 9/26 [Pr. 1).                                     ,
    SPAtAR s.m. înalt demnitar la curtea domnească In ţările româneşti, şef al armatei. Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn. P.L. 45/37 [Pr. 1).
    SPECTACOL s.n. (Şi In forma spectacul) Privelişte; scenă. Un ztmbet fin. .. trecu pesle fafa Iui la spectacolul ce-l privea. P.L. 26/36. Oriclt de neplăcut să fi fosi specia-
— 503 —
cutul pentru simful estetic al călătorului meu, el avu o influinfă salutară. P.L. 27/7 (Pr.2].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. spcctaeolul (P.L. 26/36), speetaeulul (P.L. 27/7). — Variantă: spectăcul (P.L. 27/7) s.n.
    SPECTĂCUL s.n. v. speelaeol.
    SPECTATOR s.n. Privitor. Ochii. . . păreau că privesc cu inocenţa, cu dulceafa lor mai femeiască asupra spectatorului. P.L. 30/5 [Pr. 1]. + Persoană care asistă la un spectacol. Nu este oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate... armată mare penlru individul constituit tn spectator, dar acelaşi număr mărginit pentru regizor. P.L. 65/9 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. spectator (P.L. 65/9), g.d. spectatorului (P.L. 30/5).
    SPELUNCĂ s.f. Grotă, peşteră. O (Metaforic) (Norii| ţngropau tn grămezi de arcuri tnalte, de spelunci adinei, suite una peste alta, lumina cerescului tmpărat. P.L. 39/4 [Pr.l].
    SPERĂ vb. I. Tranz. (Folosit şi absolut) A nădăjdui. Iar cărările viefii fiind grele şi înguste Iu tncearcă să le treacă prin proteefie de fuste, Dediclnd broşuri la dame a căror bărbaţi ei speră C-ajunglnd clndva miniştri le-a deschide carieră. O.I 137/25. Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece. O.I 19-1/5. Ah! el ceruse dispref şi spera amor. P.L. 58/11. Văzuse destul pentru a nu spera nimic. P.L. 88/30; cf. O.I 196/2-1, 196/25, 198/16; P.L. 86/29 [V. 5; Pr. 3]. -0» Intranz. Aşa marinarii pe mare tmbllnd, Izbiţi de talazuri, furtune. , . Speranţa ti face de uită de vint, Şi speră la timpuri mai bune. O.I 12/10 [V. 11.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. speri (P.L. 80/29), 3 pl. speră (O.I 12/10, 137/25), imp. 3 sg. spera (P.L. 58/11); imper. 2 sg. nu spera (O.I 194/5, 196/21, 106/25, 198/16); inf. a spera (P.L. 88/30).
    SPERANŢĂ s.f. Nădejde, Incrcdere In cursul ulterior al evenimentelor. De-ar lipsi din inimi speranfa de răsplată, După ce-amar munciră/i mizeri viafa toată, Afi mai purta ostnda ca vita de la plug? O.I 59/8. Şi cu toate că scrisese, totuşi o speranfă de-o dureroasă dulceafă, deşartă, dar singură, li amefea sufletul lui. P.L. 57/10. Avea milă de ea, deşi nu voia să-i inspire speranfe deşerte. P.L. 89/5; cf. O.I 11, 11/25, 12/9, 20/17, 52/29; O.IV 361/5; P.L. 27/31, 31/18, 55/15, 56/33, 56/38, 90/36, 96/31, 100/18 (V. 7; Pr. 10). Q (Repetiţie) Aşa virtuoşii murind nu desper, Speranfa-a lor frunte-nsenină, Speranfa cea dulce de plată in ceri. O. I 12/12 — 13 [V. 2]. Q (Personificare) Cum mlngtie dulce, alină uşor Speranfa pe tofi muritorii! O.I 11/2. Aşa şi speranfa, c-un licur uşor, Cu slaba-i lumină pălindă, Animă-nc-o dală tremtndul picior. O.I 11/11; cf. O.I 12/17 [V. 3].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. speranfâ (O.I 52/29; P.L. 27/31, 31/18, 55/15, 57/10, 90/36, 100/18), speranfa (O.I 11, 11/2, 11/11, 11/25,12/9, 12/12, 12/13,12/17, 20/17, 59/8; O.IV 361/5; P.L. 96/31); pl.n.ac. speranfe (P.L. 56/33, 56/38, 89/5).
    SPERĂRE s.f. Speranţă. Q (Construcţie metaforică; cu referire la speranţă).
Slută candelă a sperărei. Palid stinge-Alexandrescu stnla
candel-a sperărei, Descifrtnd eternitatea din ruina unui an O.I 32/5 [V. 1).
    SPERfA vb. I. (Şi In forma spăria) 1. Refl. A se înfricoşa. Cezara se spărie la aceste sunete. P.L. 84/36 [Pr. IJ.
    2.     Tranz. A alunga. Q (Metaforic) a face să dispară (v. şi Incca, spăla, stoarce, sugruma). Murindului speranfa, turbărei răzbunarea... La sinucid
o  umbră ce-i sperie desperarea, Nimic, nimica eu. O.I 20/19 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. sperie (O.I 20/19), p.s. 3 sg. se spărie (P.L. 84/36). — Pronunţat şi: ■rie (O.I. 20/19). — Variantă: (Mold., Transilv.) spărlă (P.L. 84/36) vb. I.
    SPERIĂT, -A adj. (Şi în forma spăriet) înfricoşat’ temător. Ea se uită, se tot uită, un cuvtnt măcar nu spune, Rlde doar cu ochii-n lacrimi, spărielă de-o minune. O.I 84/34. Copila fugi speriată din fereastă. P.L. 58/27./ero-nim. .. tăie o fafă sinistră, mucalitul bălrin tăie una smintită de tot, spre a face efect asupra spărietului portar. P.L. 75/23; cf. O.I 24/15, 84/29; P.L. 63/25, 68/20, 94/23 [V. 3; Pr. 5|. + Care exprimă surprindere, uimire. După fiecare [perdea] se ivea, zlmbind cu o speriată şi copilărească şirefie, capul ei. P.L. 57/35 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. speriat (O.I 24/15), spăriet (O.I 84/29), speriată (P.L. 57/35, 58/27, 63/25, 68/20, 91/23), spărlata (O. I 84/31), g. d. spărietului (P. L 75/23). — Variante: (Mold-, Transilv.) spăriăt »ă (O. I 81/29, 84/34; P.L. 75/23) adj.
    SPERfOS, -OAsA adj. (Şi in forma spărios) Fricos. Şi nafii călătoare, împinse de a mea, Umplut-au sperioase pustiul pln'la poluri. O.I 91/5. Sperios insă pe leu tntr-un cerc il ocoleşte. O.I 165/15 (V. 2|. (Adverbial) Omul. . . se uita spărios şi uitit la Dan . P.L. 48/23 (Pr. 1]. Q (Metaforic; element de personificare; despre vint) Cu intensificări bruşte, dc scurtă durată. Tristă-i firea, iară vtntul sperios vo creangă farmă. O.I 83/27 [V. 1]. Q (Metaforic; element rie personificare ; despre valuri) Care se formează şi se destramă repede, instabil (v. şi harnic). Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Pintre ramuri a ei unde, Ea tn valuri sperioase Se azvtrle. O.I 121/11 [V.l].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. sperios (O.I 83/27, 165/15); pl.n.ac. sperioase (O.I 91/5,121/11). — Variantă : (Mold., Transilv.) spăriâs, - oăsă (P.L. 48/23) adj.
    SPIC s.n. Tip de inflorescenţă caracteristică cerealelor. Q (Comparaţie) De-atunci, fecioară blondă ca spicul cel de grlu, Veneai la mine noaptea ca nimeni să te vadă. O.I 92/1 [V. 1].
    SPfjĂ s. f. (Regional) Fontă. Chiar clopotul n-a pltnge cu limba tui de spijă Penlru acel de care norocul avu grijă; Nimeni de-a plinge n-are el traiul şi-a trăit. O.I 61/13 [V.1J.
    SPIN s. m. Ghimpe. Pe frunfile lor purtau coroane făcute din fire de raze şi din spini aurifi şi lungi. P.L. 20/27 (Pr. 1]. Q (tn contexte figurate ; simbolizlnd martiriul) Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană tntr-o ramură de spini. O.I 146/12 [V. IJ. (Simbolizlnd
 — 504 —
                                                                                  ikUu Bteria wImUI) *aaMi aaOra apUmlmi La apa
ertgttaaiai. 0.1 10/1 (V. IJ. 9 (Caaairact* wUlMcA) MadNBd * *W v. 41*4 «■* (V. IJ.
    -      Fam Bnwillnlr : ag. g. d. *Mal 40.1 10/1); pl t. K. (0.1 MO. 14*12; P.L. 30/T7*.
    VlxAll a. L IşaU. V^»-/ la /tea. /lalcr* murmuri n ttlni. Şl autauifl mouni eu nan a ip<mn Via A la timp. 0.1 01/19 (V. I|.
                                                                                  uromCA vb. L Tmi A «»«plea. Brirdwgiat şl-i antnta ai tplnteet naţii. P.L. 4/39. Latu » anuur
Infr-wi nor «pni ipl/ilMt In ImI rinduri dt lungi fuiţart rafii. P.L. 31/38 |Pr. 2|. O (Ifaiafork) A deatrta* (v. »l «tifla). Fugarul uşor Satktaxi, taninei ie aplnir-rtl-n pripa A neguret fler. 0.1 5.15; ef 0.1 13 |V 3J.
    -      Vome (riniaikalc: iad. pm 3 ig. aptataad (0.1
4 3, 5 16); conj. pro. 3 «fl. aâ ^Mae» iP.L. 4,39); put. ifM«« (P.L. 31/31).
    SPflUT •. n. I. latoUfcaţA, capacilaU iaUbctsalâ. SArat da bunuri, frumuaeft tl ipirU. inima m mia attt 4a fcalnaad ta a acinicii dr mart noaptea, şi Ic lulut. P.L. 43/31. Suni «amtni, pe tari ... ftmtile II dttmaai dlmlr-e »lnfur4 aputHuri — oameni eu puţin tpirti, iar de-un taradar tort, ttprtt, tonaacmnt. P.L. VI'*, .Nu «mi drelol tpirll. P.L. «1/20 JPr. 3). <> Spini dt ilHf^K v. • b -
• rrvaţl* |l*r. 1|. 9 (Owlnteţke metaforici) llpni «tdMraai fl la ftrtt şl la ţtatt », crollorrtc |V. 1|.
    i.     PrnaaaA wwldmU tub raportul însoţirilor uk latelitliult aţi wnb. La mi tătar muma, mi aufteie-amâgiu. Şi ta ai «tf ard fiarta, a apiritr amrfile. Meakmui ii Inaoe 0.1 23/2 JV. IJ.
    -  Porme graatkafe ag. a. ac.               (0.1  162,30.
                                                                                  P.L. 55/31. 91/9, 91 /3U); pl. n. w. «pirite (P.L. 9I.'7), toc.
         (0.1 23/2).
    SPITAL «.ii. laallluţw de In|r1jlrr a bolnavilor. FA muri In •pliatul dt a’tewft. P.I„ 30,35 |l*r. ||.
    ■PlT* «. I. Bucal* lungi fl anbţlrr de Irmn mu da înrtal carr ka|l certul unrl ruţi de crnlrwl el. U ttu t are mea tn*ăşt eu tei er •eniimpidn ea, dar ertmea la im lor .. . aiemtnea filt, tt deviaţi euprtnde Mr apiftle, et tt nlvrt nrrinlf. l'.L. 41/26 |Pr. IJ.
    WPlX. *A adj. (Deftprr blrlM|l) Căruia nu l errţtc bartu ţi mu»taţa. f.l rupeoti frunu din crengile ollmott şi Ir aruncau In urma editorului ap/rt ţi pmlid. P.L. 4121 |I1. IJ.
    MPfJIZI «A vb. I. I a 111 a ». A alina. Cmmknit ituplnind prima kukatuil Oneirtmi era de frunse. de il aplntur prin ealrtfe. 0.1 152/19. t'-a raţ/Mll "de eete et iimm minele ti apinturuu In Jm. P.L. 1,3. O mtni tra alrlna apiaaii pt inimi. .. twldU tpinaurm pe mmrginra paiului Injrn. P.L 5»4U;c*. 0.1154/30; P.L. 20/li. 44/3». 92/9. 73/0, 73/32|V. 3; Pr. 7J. 9(Co«utracţJr aKtaforkd) A *taava InbnlT. 11 r • JV. |J.                 1
    -  Fvac gramaticala : Iad. pna. 3 pl. tştoam* (P.L.
73*), «faav (0.1152/It^ i^. 3 ag.              (P.L. 5^40),
3 pl. «ştaBwnu (P.L. </3); caa|. pna. 1 a«. wt
(OJ 106/22); part şkMl (P.L.                   20/1A, «3/»).
         Jl (P L. 41/39), ^iHana» (0.11»4/3»; P.L. 7Wi.
    ir(iaiB.lTtAM L (. EmoIm prte ştiaa^ a aaai walwal. Caaa m nm ştii, paata, e ... rddafWrwrf aprUk şi ed pafi qfmmt fa iplanirOi^a. P.l- 9«/13 JPr. IJ. <> (la Inpma(U) l»drdşi-i-<* eimik Şi aptmamrdtmUi! O.I 1B332 |V |).
    — Fonae gnMtkdUe : a(. a. ar. ^kariMN (P.L.
W/13); pl a. ac.                  (0.1  10/33).
    -WLftXMDi «A adj. Minunat, lapnalaaaat. Or er taafa şi amrW at fit pmita aaaatrd, Ctnd ti tn taşdtim
era tptendidd şi aaad brtrte ta şi In tentri. n-au liatp nlei de-a mori? O.I 59/34. Spetii iluminate dt un attmtrm apbndtd. umed şi eurgdtwr. P.U 36/15. Vimte ei wwwa aplrn^fdt IM^ 1W25 |V 1 ; l*r. 2|. 9 (!n «Milr&l figurat; Inalr) Or ad mt pe-a ia urmii In tmnami denaitrmtldmi. Splendid ea o Iranie eu priatri wrpdaHaarr. O.I 134/30
IV 11
    - Kerme graaMUralr : ag. a. ac. *tmM (ai 134/30;
P.l. 3A IS).            (O l 59/24); pl. a ac.
(P.L. 1U2;25).
    VLE^MAm: a. |. KrumuKţe fftr* araiaia, alrft* tadrr. atAreţia. Q (MMaforte. eoaoHUal) I —lai, •trtlwin care lavllair talul, dlada 1 ua linw carae-Icrtolk <v. şl a a r, buri. a a « a • r • | i r). Intn tidurt. prinlre «r*nr< ar ar andard ie floarw, tUm rmani luna pitni liniflita ei aplrndwvO.I 136/« |V. IJ.
    HPOIAlA «. f. PI« SuprrfldaJilaU.                   U
im Mul r tpvtuli, tatu t Imatrv fir* *a>d; Val eredeeji (a eerttui mmiru, n»i nu credem in nimte! O.I U/ll. AU ... frmria.eu ii lumra,t» ştumii, l'nde-ncell nuuml durere, înjosire şi tpoiaid. U I IKMU |V. 2|. Q ((^nilnrUt aa< lafurtrA» «a»M»a ^alaM» v. caplfte |V. IJ.
    ~ l ai mi granaUiale: m. n. ac. ^alald (O.I 3&/I I, 140 10». g. d. *aMH (0 1 I5IM).
    MPOM.,1 i. f.         CapaA, agralâ, catar*aii. /ei şi
ea/o a el haini t-a detpeint din •ponei ş-ar*d Frapa/ ath In fmtieiunea I. eurtfla ti de f*i. O.I 79/5. ttd-4 dmtlUU iin »fM>nei şi. rttufllnd Un ee in er mai liniştit, tnmpm ad primatei Inirtfui mal modri frumme. PI.. M/ti (V. I; Pr t|
    HPOflI vb. IV. Kcfl. A *e întinde, a rreţU. Vtaal ada tt nfinpeazi şl tr-niinde mUlureţir, An de an Impirifia iei oml târfă m âpmrţU. Of III W |V ||.
    •PUP prep. I. (iBtmdwee un ompImrBt ctmimalaa. ţlnl de lor) Cilre. ta llmţli. Atunma rtnd tprt uşi tt m-ntourre . .. La t epreţtt. 0.19H/37. fi (tt dt Piu t-aprlndt el tn orişiemre tmi. Spre andra negrului eaaM t:ind te a «I I apari. O.I IM/3. Or^rlr tl atbe şl goale ptn In umeri te nllntrri tprt dlnaut. P.I.. 49/17; tl. 0.1 &5/ID, <7/10, •110. 95,19, 17V30, 17X/37, »»'I0. 213/7. 231/191 «IV 43239; P.L. Vhil. 39/3, 50/20. 54/V. 51/311. 73/4. 77*. «3,5. M 2I. 95(32. 911/31. 101r7« |V. 12; Pr )3J <> (tativduce ua alrtbwl cu valaon laralli Vara doina mi-a aacutl f‘r eirarra tprt Itam Ct It-am Cal-o luturar, Umptia-dm-şt rnfriele Ml-* ţinti femeile. O.I 123/IS|V. I|<. (Pto-Ulnda ţl Matul local, lace part* Cintr-a raaatmeţkaa tu*-casant ctomaMUaţial de mtni) fja §prt
     I  IV. 31
                                                                                                prim aUUni. 0.1 177^1; cf. 04 M/34
— 505 —
    2.     (Introduce un complement circumstanţial dc timp, arătlnd o aproximaţie) Cam la, pe la. Spre mezul nopfii se-nloarse acasă, mtnă caii tn grajdi, ti încuie şi intră in odaie. P.L. 17/17 [Pr. 1).
    3.     (Introduce un complement circumstanţial de scop) Pentru, ca să. în două părţi infernul portalele-şi deschide, Spre-a tncăpea cu mia răsufletele hlde Tiranilor ce pier! O.I 25/2. Spre-a-(i aminti trecutele petreceri, Condeiu-n mtnă tu mi-l pui cu silă. O.IV 333/9. Dumnezeu . .. şi-ar fi uitat universul, spre a căuta un altul tn ochii ei albăstrii. P.L. 57/39 ; cf. O.I 25/12, 37/24, 51/23, 51/23, 127/1, 160/26, 178/7, 178/8; P.L. 13/31, 17/38, 19/36, 29/1, 35/22, 56/9, 64/4, 64/9, 75/22, 99/23 (V. 10; Pr. 11 j. «Q» (PrccedJnd un infinitiv, formează o construcţic echivalentă cu o propoziţie coordonată copulativă) O linişte somnoroasă, un aer cald de vară, luna strălucită, stele de aur ce-şi închideau pleoapele spre a le deschide iar .. . iată tabloul! P.L. 48/38. Umbra ... se înalţă pe-o rază de lună, spre a cădi In pal. P.L. 49/35. Nu esle oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate, ce dispare tnlr-o companie veche, spre a reapări tn una nouă? P.L. 65/7. Amindoi ieşiră repede din mănăstire, spre a-şi stimpăra graba mersului abia in drumul mare. P.L. 75/24 [Pr. 4). O (Introduce un atribut cu valoare finală) Unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaşte. O.I 176/26. îfi dau catarg lingă catarg, Oştiri spre a străbate Pămtntu-n lung şi marca-n larg, Dar moartea nu se poate. O.I 178/22 [V. 2J.
    4.     (Introduce un complcmcnt circumstanţial dc mod, cu nuanţă consecutivă) In aşa fel incit (să producă, să cauzczc cuiva ceva). Şi se poate că spre răul unei ginţi efeminate... Magul, paza răzbunării, a cetit semnul iniors. O.I 45/1. Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi Nici ruşine n-au să ieie tn smintitele lor guri Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară. O.I 151/5. Nu se oferă o femeie spre a fi refuzată. P.L. 88/39. La era îndestul de vicleană spre a se lăsa muiată-n tnlreg de aceasta. .. lumină. P.L. 93/16 [V. 2; Pr. 2).
    5.     (învechit şi regional; introduce un complemcnt indirect) La. Spre ură şi biăstemuri aş vrea să ie înduplec. O.I 116/18 [V. 1).
    SPllfJIN s. n. Ajutor, reazem. Ai rămas fără alt sprijin tn lume decit mine. P.L. 99/29 [Pr. 1).
    SPRIJINI vb. IV. Tranz. A susţine, a propti (ca să nu cadă). Atlas in vechime sprijinea cerul pe umăr. O.I 132/9 [V. IJ. + Fig. A baza, a Întemeia pe..., a forma baza (unui fenomen). El sprijină lumea şi vecia intr-un număr. O.I 132/10. Chiar moartea insaşi e-o părere Şi un vislernic de vieţi. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr il tnfeieg Că sprijină vecia-ntreagă. O.I 201/19 [V. 2J.
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. sprijină (O.I 132/10, 204/19), imp. 3 sg. sprijinea (O.I 132/9).
    SPRÎNTEN, -A adj. Vioi, iute, agil. Şi pe masa-mpără-tească sare-un greier, crainic sprinten. O.I 87/19. împre-juru-ne s-adună.. . Ciule sprintene de munte. O.I 101/20 [V. 2).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sprinten (O.I 87/19); pl. n. ac. sprintene (O.I 101/20).
    SPRINCEANA s. f. Linie arcuită deasupra ochilor, formată din fire de păr- Şi sprtncenele orcate fruntea albi
i-o încheie. O.I 79/9. Te-am ruga, mări, ruga Să-mi trimiţi prin cineva Ce-i mai mtndru-n valea la: Codrul cu poienile Ochii cu sprlncenile. O.I 149/11. Era. . . bustul. . . unui copil. . . cu nişte ochi albaştri, mari sub mari sprln-cene şi gene lu:tji, negre. P.L. 30/1. Ea-şi încreţise sprlr.-cenile Inlre ochi, pe cari-i ridică sub frunte. P.L. 67/13; cf. O.I 149/17 (V. 3; Pr. 2|. Expr. A încrunta sprin-cenelc — a da semn de supărare. La ce-fi trebuie s-o ştii? zise el tncrunttnd sprlncenele. P.L. 11/37 [Pr. IJ. A ridica sprincenelc = a privi cu mirare. în vreme ce doctorul. . . ridica sprtncenele şi-şi urnise ochelarii pe frunte, latăl Măriei fixa portretul din părete. P.L. 59/27 [Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. sprincene (P.L. 30/1), sprinecnele (O.I 79/9, 149/11, 119/17; P.L. 14/37, 59/27), sprinconile (P.L. 67/13). — Scris : sprinceană.
    SPULBERA vb. I. T r a n z. A împrăştia, a risipi. Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună, Iar steaua cea polară i-arată a lui cale. O.I 92/29 [V. IJ.
    Sl'CllA s. f. 1. Strat albicios conţinind bule dc aer, care sc formează deasupra unui lichid In mişcarc. [Lacul] tremurlnd cu unda-n spume, între trestie te farmă. O.I 210/9 [V. 1]. O (Comparaţie; sugerează albeaţa) îm-prejuru-ne s-adună... Caii murii, albi ca spuma. O.I 101/17. împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui. P.L. 4/11 [V. 1 ; Pr. 1). (Sugerează caractcrul efemer al lucrurilor) Punctu-acela de mişcare, mull mai slab ca boaba spumii, E stăpinut fără margini pesle marginile lumii. O.I 132/25. Deasupra tuturora se ridică cine poale, Pe cind alţii slind in umbră şi cu inima smerită Neştiuţi se pierd in taină ca şi spuma nezărită. O.I 133/28 [V. 2). © (In context figurai) La ce oare dinsa s-a născut pe lume, O sărmana frunză pe oceanu-n spume. O.IV 3GI'22 [V. 1|. © (Mctaforic, sugerind aspectul vaporos al părului; v. şi aur) Pare-că părul ei e o spumă de aur. P.L. 92/8 [Pr. lj.' © (Construcţii metaforice) Spumă înveninată
—   categoria lepădăturilor, a oamenilor dc nimic. Spuma asta-noeninală, astă plebe, ast gunoi Să ajung-a fi stă-plnă şi pe (ară şi pc noi! O.I 150/31 [V. 1|. Be>ieă de spumă v. b c ş i c ă [V. 1]. Undele visează spume v. visa [V. 1|.
    2.     Clăbuc de sudoare. La caslel in poartă calul Stă a doua zi in spume. O.I (38,2 [V. lj. + Clăbuc de salivă. Cind ea-l văzu întins pe pat, genele încă dcschise pesle ochii sticloşi, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei fereşti şi privi dezgustată asupra acelui cadavru. P.L. 99/21 [Pr. IJ.
    —      Forme granialicalc : sg. n. ac. spumă (O.I 140/4; P.L. 92/8), spuma (O.I 101/17, 133/28, 150/31; P.L. 4/14), g.d. spumii (O.I 132/25); pl. n. ac. spume (O.I 44/24, 68,2, 210/9; O.IV 301,22; P.L. 99/21).
    SPUMEGA vb. I. Intranz. A facc spume. Sublim tnsă e cintul ctnd ţipă şi ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Şi spumegă ca furii şi urlu-ngrozi-tor. O.I 17/18. Eu nu fi-aş dori vrodală să ajungi să ne cunoşti. Nici ca Dunărea să-nece spumegtnd a tale oşti. O.I 147/16. (Apele) murmură Intr-una Ctnd spumegtnd recad. O.I 221/22 [V. 3). Q (Construcţie metaforică) Fiarbă vinul in cupe, spumege pocalul v. fierbe [V. 1]. Q (Mctaforic; despre aspecte negative) A ieşi la iveală, a se manifesta cu putere (v. şi d e s f a c e, fulgera).
— 506 —
 Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte, Unde spumegă desfrtut tn mişcări şi fn cuvinte. O.I 150/24 (V. 1],
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. spumegi (O.I 150/24), 3 pl. spumegă (O.I 17/18); conj. prez. 3 sg. spumege (O.I 15/5); ger. spumegind (O.I 147/16, 221/22).
     SPtfNE vb. III. Tranz. 1* A comunica ceva prin grai, a zice, a vorbi. Urmărind... o cioctrtie, Tu ai vri să spui să ducă către dtnsul o solie. O.I 82/28. Ore întregi spune-fi-voi ctl tmi eşti dragă. O.I 231/20. Spune-mi: să le pierd, pentru a te mai vedh o dată? P.L. 96/33; cf. O.I 84/3, 107/12, 150/14, 157/14, 157/15, 157/15, 159/11, 164/13, 226/6, 227/8; P.L. 6/14, 10/22, 10/24, 10/26, 12/2, 15/17, 18/37, 21/27, 21/31, 41/7, 41/10, 42/38, 53/1, 66/23, UO/5 [V. 12; Pr. 16]. + A afirma, a susţine. De-a vieţii tor enigmă ti vedem pe tofi muncifi, Făr-a şti sâ spunem care ar fi mai nenorociţi. O.I 133/24. Pofi zidi o lume-nlreagă, pofi s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste ţoale o lopată defărlnă se depune. O.I 134/15. SCt-fispun minciuni cu su petrec mintea ta uşoară. P.L. 87/15; cf. O.I 25/16, 54/15, 56/6; P.L. 43/14, 44/1, 68/15, 68/20, 70/7,70/15, 70/30, 74/41, 87/17 |V. 5; Pr. 10]. Q (Repetiţie) Să nu zici că nu fi-am spus-o. .. dar ... eu nu te mai iubesc de fel.. . şi tu mi-ai spus-o azi că eu nu te iubesc. P.L. 70/2—3. Spune-mi numai că mă iubeşti — spune-o! dar nu cu două tnfelesuri, nu ca atunci la bal. .. drept! spune! P.L. 70/20 — 22 ]Pr. 5). <£> Expr. A spune drept (ui) v. drept4 [V. 1; Pr. 2). + (Absolut) A hotărî, a stabili. Ştiu mai bine ce-fi prieşte, Cum am spus aşa ră-mine; Pentru drumul cel de mine De cu aii le pregăteşte! O.I 102/18 (V. 1|. + A rosti, a pronunţa. Toată ziua la fereastră suspinind nu spui nimică. O.I 82/25. Şi dacă glasul adorat X-o spune un cuvlnt, Tot tn/eteg că m-ai chemai Dincolo de mormint. O.I 230/11. Dacă lumea ar trebui să piară şi eu aş pute s-o scap printr-o minciună, eu n-aş spune-o, ci aş lăsa lumea să piară. P. L. 87/34 ; cf. O.I 84/33; P.L. 90/11 [V. 3; Pr. 2). Q (In contcxt figurat) Ci eu aş vrea ca unul, venind de mine-aproape, Să-mi spuie at tău nume pe-nchisete-mi pleoape. O.I 127/28 (V. 1). <> Iixpr. A spune cuvinte buoe v. cuvlnt (Pr. 1],
     2. A povesti, a istorisi. Şi mi-i spune-atunci poveşti
 Şi minciuni cu-a ta guri/ă. O.I 55/1. De zile trei Işi spune povestea vie/ii-n/rege. O.I 88/15. Unde-s şirurile clare din viu fa-mi să te spun? O.I 158/7. Regii, reginele şi fanfii dc pe cărfi erau tofi chipuri copiate din basmele ce şi le spuneau serile. P.L. 52/10 [V, 3; Pr. 1). Q (Element de personificare; In context figurat) Fitomele-i fin orchestrul .Şi izvoare spun poveşti. O.I 100/12 [V. 1). O Expr. A spune pe de rost v.           rost [V.                    1].
     3. A mărturisi, a destăinui.                  Ei şoptesc, mulle şi-ar
 spune. O. I 82/15. Şi lăslndu-ne la pieptu-mi, Nu ştiam ce-i pe pămint, Ne spuneam attl de multe Făr-a zice un cuvlnt. O.I 112/19. Iartă, dac-o femeie lfi spune că te iubeşte. P.L. 86/2, cf. P.L. 21/30, 30/27, 70/33, 78/9 (V. 2; Pr. 5], Q (Repetiţie) Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor. Căci mie mi-a dat soartea amar mtngtiere O piatră să ador. O.I 20/13 — 14. Ce-ai      zice dacă..           . dar le rog să nu  spui
 numărui.. . dacă.. .       dar zău, să nuspui. P.L. 70/35 (V.
 2; Pr. 2). Q (Element de personificare) Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc fn^erii. P. L. 23/16. Roiuri de unde răsărind din inima pămlnlului le-a
spus cum clnlă ursilorile ctnd urzesc binele oamenilor. P.L, 23/18 [Pr. 2). (In context figurat) Şi norii-şi spun tntunet durerea lor mugindă. O.I 20/11 [V. 1]. Q (In context figurat) Mureşan scutură tariful cu-a lui voce ruginită. Rumpe coarde de aramd cu o mtnă amorfită, Cheamă piatra să tnvie ca şi miticul poet, Smulge munfilor durerea, brazilor destinul spune. O.I 32/16 (V. 1]. + A trăda, a dezvălui secretele cuiva. Cură lu! Invafă minte, nu mă spune nimărui. O.I 80/22 IV. 1].
    4.      A explica, a arăta. Spunefi-mi ce-i dreptatea ? — Cei tari se îngrădiră Cu-averea şi mărirea tn cercul lor de legi. O.I 56/11. Nu pot să-fi spun.. . cit tmi efti de dragă. O.I 82/14. Vin de-mi spune cum este. P.L. 86/15; cf. P.L. 48/3, 57/3 [V. 2; Pr. 3J. O (Repetiţie) Ah! cine o spune, cine-o poale spune, şi care limbă e-ndestul de bogată, ca să poată exprima acea nemărginire de simfiri, cari se grămădesc nu tn amor tnsufi, ci fn setea de amor. P.L. 77/34 [Pr. 2). 9 (Element de personificare; In context figurat) Spună lumii large steaguri Iricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc. O.I 15/13 — 14 (V. 2).
    5.  (In expr.) A spune pe nume v. nume [Pr. 1|.
    —   Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. spun (P.L.
41/10), 2 sg. spui (O.I 82/25); P.L. 90/5), 3 sg. spune (O.I 20/13, 20/14, 32/16, 75/8, 80/22, 84/3, 84/33, 88/15, 150/14, 157/14; P.L. 68/15, 77/34, 86/2, 86/15, 87/17),
2  pl. spune|i (O.I 56/6), 3 pl. spun (O.I 20/11, 100/12), imp. 1 pl. spuneam (O.I 112/19), 3 pl. spuneau (P.L. 52/10), p. s. 3 sg. spuse (O.I 54/15; P.L. 10/26, 21/31, 53/1), p. c. 1 sg. am spus (O.I 102/18; P.L. 43/14, 44/1, 70/2, 70/15, 74/41, 90/36), 2 sg. ai spus (P.L. 41/7, 70/3),
3  sg. a spus (O.I 157/15; P.L. 12/2, 23/18, 66/23), 3 pl. a spus (P.L. 23/18), m.m.c.p. 3 sg. spusese (P.L. 15/17, 21/30, 68/20), viit. 1 sg. voi spune (O.I 231/20), oi spune (P.L. 6/14, 69/31), 2 sg. ii spune (O.I 55/1), 3 sg. va spune (O.I 157/15; P.L. 42/38), o spune (O.I 230/14), o să spuie (O.I 159/11, 164/13); conj. prez. 1 sg. să spun (O.I 82/14,158/7; P.L. 70/1, 70/33, 78/9, 87/15, 90/11, 92/12),
2  sg. sâ spui (O.I 82/28); P.L. 70/34, 70/35), 3 sg. s& spuie (O.I 127/28; P.L. 10/24, 18/37, 30/27), 1 pl. s& spunem (O.I 133/24,) 3 pl. spună (0.115/13, 15/14); opt. prez.
1  sg. aş spune (P.L. 87/34), 2 sg. al spune (O.I 134/15), s-ar spune (P.L. 48/3), 3 pl. ar spune (O.I 82/15); imper.
2  sg. apune (O.I 155/24; P.L. 21/27, 70/7, 70/20, 70/21, 70/22, 70/30, 96/33), 2 pl. spune|i (O.I 25/16, 56/11); inf. (a) spune (O.I 107/12, 226/6; P.L. 57/3, 77/34); ger. spulnd (P.L. 10/22); supin de spus (O.I 227/8).
    SPUTICA vb. I. T r a n z . Fig. A plngări. Q (In context figurat) Vă văd lungifi pe patul junefii ce-afi spurcat-o, Sufllnd din gură boala viefei ce-afi urmat-o, Şi arşi pln-tn rărunchi. O.I 24/1 (V. 1].
    SPCSA s.f. Ceea cc s-a spus. 9 (Metaforic) Opera literară cu conţinutul ci de idei. Şi de-aceea spusa voastră era slntă şi frumoasă, Căci de min/i era gtndită, căci din inimi era scoasă. O.I 35/13 [V. 1).
    STA vb. I. Intranz. I. 1. A se opri din mers, a se Întrerupe dintr-o acţiune. La castel tn poartă calul Stă a doua zi tn spume. O. I 68/2. Stăi, să mai bem clte oleacă de apă! P. L. 8/30. — Stăi, să bem apă, zise mama pădurilor ostenită. P.L. 9/7. ,,Unde să stăm?” auzi el un glas din centrul de jăratic al cărfii. P.L. 37/32 cf. P.L. 9/9 IV. 1; Pr. 4J.
— 507 —
    2.      A rflmlne intr-un loc, a nu sc depărta. Lingă salctm sta-pom noi noaptea întreagă. O.I 231/19. Deschiztnd fereastra, să inlre o lasă Inlre flori sâ doarmă şi să-i stea tn casă. O. IV 365/26. Voi sta aici puţin. P.L. 101/9 [V. 2 ; Pr. 1]. <C> Expr. A sta locului sau In (pe) loc v. I o c [V. 2 ; Pr. 7].
    II.l. A se afla într-un anumit loc. Ş-alunci Memfis se tnalţă, argintos gtnd al pustiei, închegare măiestrită din suflarea vijeliei . .. Beduini ce stau tn lună, o minune
o  pripesc. O. I 45/21. Vlntul jalnic bate-n geamuri Cu o mină tremurtndă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. O.I 76/5. Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberalul, De ai crede că oiafa-i e curată ca cristalul? Nici visezi că tnainte-ţi stă un stllp de cafenele, Ce tşi ride de-aste vorbe tngtnlndu-le pe ele. O.I 150/9. Sala era naltă, sus-(inulă de stllpi şi de arcuri, toate de aur, iar tn mijlocul ei stetea o mtndră masă. P.L. 5/39 ; cf. O. I 183/13; O. IV 369/11 ; P. L. 7/20, 17/27, 28/33, 35/4. 42/28, 46/27, 47/5, 58/8, 76/1, 78/19 [V. 5; Pr. 11]. Q (!n contcxt figurat) Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea Clnd dormea, lăindu-i părul, i-a luat toată puterea De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-au scos ochii, Ca dovadă de ce suflet stă tn pepţii unei rochii. O.I 159/4 [V. 1]. «0» Expr. A sta in umbri v, u m b r ă [V.. 1]. O (Construcţie metaforică) A sta in umbra crueii v. umbră [V. 1]. + A asista, a participa. Q (Repetiţie) Am stal la leagănul, voi sta la morminlul lău. P.L. 46/28 {Pr. 2|.
    2.      A fi, a se găsi Intr-o anumită situaţie sau stare, a avea o anumită atitudine sau poziţie. Singur stau şi caut ca uliul care cată In inima junimei de viafa-i dezbrăcată Un sttrv spre-a-l sftşia. O. I 25/10. El singur zeu stutut-a nainte de-a fi zeii Şi din noian de ape puteri au dat sclnteii. O. I 115/9. Stă castelul singuratic, oglindindu-se tn lacuri. O. I 152/1. Baba sta întinsă pe laifă. P.L. 17/19. Din ctnd tn ctnd steleau tnaintea unei oglinzi, cu capetele răzimale unul de altul. P.L. 64/20; cl. O. I 32/20, 50/3, 50/6, 50/23, 51/4, 55/26, 56/3, 63/15, 66/24, 69/7, 69/18, 72/14, 82/30, 84/11, 91/15, 93/11, 106/15, 119/8, 125/19, 147/6, 155/29; O. IV 369/3; P. L. 5/7, 5/10, 16/8, 18/2, 39/14, 46/33, 47/2, 55/18, 60/27, 66/15, 69/9, 69/36, 78/11, 82/22, 84/29, 98/7 [V. 25; Pr. 18|. Q (Element de personificare) Lun-alunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă. O. I 67/26 [V. 1]. Q (!n contcxt figurat) Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de fală, Dovedite de minciună Cer să sting a lor viaţă. O.I 125/14 [V. 1). <0> Expr. A sta aşezat v. aşeza (Pr. 1). A sla gbem v. ghem [V. 1]. A sta desebis v. deschis (Pr. 1]. A sta pe ginduri v. gind [V. 3J. A-l sta (cuiva) bine v. b i n e [V. 1; Pr. IJ. A sta binişor (sau eu blnlşorul) v. b i n i ş o r [V. 2). A sta modei (sau de modele) = a poza. în vechimea sfinlă se junghiau odinioară Virginele ce stălură sculptorilor de modele. O.I 160/35. Intră tn vorbă cu cel denlti, ca să-i sleie model pentru un tablou al său. P.L. 83/3 (V. 1; Pr. 1]. A sta Ia învoială v. Învoială (Pr. 1]. A sta la (sau de) vorbă sau staturi = a vorbi; a discuta. Q (Glumeţ) Măi molane, Vină-ncoa să stăm de vorbă, unice amic şi ornic. O.I 48/6 (V. 1]. Q (Element de personificare) Imprejuru-ne s-adună Ale curţii mtndre neamuri . . . Şi pe teiul nostru-ntreabă: Cine suntem, stau la sfaturi. O.I 101/22 |V. 1], Q (!n context figurat) După ele un actor Stă de vorbă cu el tnsuşi, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dupolaltă, ce oa spune veacuri tncă. O.I 157/14 [V. 1]. (Element de personificare) O, ascultă numa-ncoace,
Cum la vorbă mii de valuri slau cu stelele proroace! O. I 155/8 (V. 1]. Q (Construcţie mclaforică) Limba stă neclintită (intre viaţă şi moarte] v. limbă (V. 1]. + A şedea. Pe-un jilţ lăial tn stincă stă fapăn, palid, drept, Cu ctrja lui tn mină preotul cel păgln. O.I 93/7. Ungă corlu-i, unul dintre fiii falnicului domn Sta ztmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carie. O.I 149/1 [V. 2]. <> Expr. A sta picior peste picior v. picior (V. lj.
    3.     A dăinui, a dura, a se menţine. Adevăr scăldat tn minle, sfinx pătrunsă de-nţeles; Munte cu capul de piatră de furlune detunată, Stă şi azi tn fafa lumei o enigmă nexplicată. O.I 31/23. Prea mult un tnger mi-ai părut Şi prea puţin femeie, Ca fericirea ce-am avut Să fi putut să steie. O.I 185/16. Cadavrul meu va sla ani tnlregi sub torentul curgător. P.L. 98/35 [V. 2; Pr. 1],
    III.   (Cu valoare de semiauxiliar de mod) A intenţiona, a vrea. Vai! lot mai gtndeşli la anii, clnd visam tn academii, Asculttnd pe vechii dascăli clrpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume sllnd s-adune. O.I 140/17. Multe trec pe dinainte, înauz ne sună multe, Cine fine toate minle Şi ar sla să le asculte? O.I 194/12. Inima-ţi frăminlă Doruri vii şi patimi multe, Ş-a lor glasuri a ta minte Slă pe ţoale să le-asculle. O. I 226/12. Acea carte a lui Zoroaslru, care cuprinde toate tainele ştiinfei lui . . . veacuri au stat s-o dezlege şi n-au pulul pe deplin. P.L. 46/34 (V. 3 ; Pr. 1], + A fi pe cale . . ., a fi pe punctul . .. Hai In codrul cu verdeafă, Und-izvoare pllng in vale, Sttnca stă să se prăvale în prăpastia măreaţă. O.I 54/19. S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă ridă, Puteri să puie-n braţul ce-ar sla să mă ucidă. O.I 115/24. Ctnd căzindu-i In genunche, i-ar vorbi linguilor, Fericirea lnectndu-l, el ar sla să-nnebunească. O.I 162/13 [V. 3].                 .
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. stau (O. I 25/10, 106/15), 2 sg. stai (O.I 76/5, 82/30, 174/20), 3 sg. stă (O.I 31/23, 48/9, 50/3, 50/6, 50/23, 51/4, 54/19, 63/15, 66/24, 67/26, 68/2, 69/7, 69/18, 72/14, 84/11, 93/7, 93/11, 146/25, 150/9, 152/1, 151/17, 157/14, 159/4, 164/2, 203/6, 226/12; P. L. 17/27, 27/19, 46/33, 74/3, 76/35, 82/22), 3 pl. stau (O.I 32/20, 45/21, 101/22, 125/14, 125/19, 155/8, 155/9; P. L. 5/7, 21/12, 42/28, 78/11, 78/19), imp. 1 sg. stăm (O.I 55/26), 3 sg. sta (O. I 149/1 ; P.L. 16/8, 17/19, 18/2, 28/33, 35/4, 39/14, 47/2, 47/5, 55/18, 58/8, 69/36, 81/25), stătea (O.I 56/3; P.L. 60/27), stetea (P.L. 5/39, 84/29, 93/8), 3 pi. steteau (P.L. 5/10, 5/16, 7/20, 64/20, 76/1, 98/7), p.s. 3 sg. stătu (P.L. 4/16, 66/15, 68/23), 3 pl. stâtură (O. I 160/35; P.L. 9/9), p.c. 1 sg. am stat (P.L. 46/27, 46/28), a stătut (O. I 115/9), 3 pi. au stat (P.L. 46/34), viit. 1 sg. voi sta (P.L. 46/28, 101/9), 2 sg. vei sta (O. IV 369/8), 3 sg. va sta (P.L. 98/35), 1 pl. vom sta (O.I 231/19); conj. prez. 1 sg. să stau (P.L. 6/29), 2 sg. s& stai (O.I 119/8, 174/9), 3 sg. să stea (O.I 127/6; O.IV 365/26), să steie (O.I 147/6, 185/16, 187/22; P.L. 83/3),
1  pl. să stăm (O. I 48/6; O. IV 369/3; P.L. 37/32); opt. prez. 1 sg. aş sta (O. I 157/34; O. IV 369/16), 3 sg. ar sta (O. 1 115/24, 162/13, 194/12), p. 3 sg. ar II stat (P. L. 11/5); imper. 2 sg. stăi (P.L. 8/30, 9/7) nu sta (O.I 183/13); ger. stlnd (O.I 133/27, 140/17 ; O. IV 365/29, 369/11; P.L. 69/9), stătind (O. I 91/15).
    STABILf vb. IV. T r a n z . A hotărî, Stabileau di-plomaticeşte să-şi zică ,,d-la”. P.L. 68/37 [Pr. IJ.
— 508 —
     ST.AvA s.f. SI Incă. Slanuri negre şi trunchiele despicau pe iei, pe colo negurile. P.L. 38/40. (Soarele) aruncă dunji rumene pe stanurile munţilor. P.L. 39/11 [Pr. 2J.
     —      Forme gramalicalc : pl. n.ac. slanuri (P.L. 38/40). slan-Jrile (P.L. 3D,'ll).
     STARE s.f. 1. (In expr.) Stare pc loc- = nemişcare. Q (In contcxt figurat) Orice noroc' Şi-ntinde-aripele, Gonit <le clipele Stării pe lor. O.IV 379/4 [V. 1).
     2. Situaţie In'carc sv află ccva sau cincva la un moment dat; mod in caic se prezintă un lucru sau o persoană. Trece călugărul nostru, nelulnd parte la fărmecala slare a (trei. P.L. 39 22. De pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poli cunoaşte in ce stare se află. P.L. 82/21. [Cezara) uitase’ starea In care era. P.L. 102/26; Cf. P.L. 61/32, 'Hi 26 | Pr. 5). <£• Expr. A fl In slare a putea, a avea ralilsitca de a face ccva. A visa că adevărul sau alt lucru dc prisos E in slare ca să sehimbe In imtur-un fir de păr, Fste piedica eternă ce-u punem la adevăr. O.I 164/5. .Vai ales garafa goală era in stare de a-l umpli de cugetări melancolice. P.L. 32/19. Eu n-am iubit niciodată şi poale că nici sunt In stare. P.L. 89/10: cf. P.L. 30/13, 43/11,
 65,11, 73/29, 70/38, 86/22 [V. 1; Pr. 8). Slare dc lucruri v. lucru [Pr. 1).
     —      1-ormc gramalicalc: sg. n.ac. slare (O.I 164/5; P.L. 32/19, 30/13, 31».22, 13/11, JH/1, 05/11, 75/29, 76/3K, 82/21, HG! 12, 89/Hi). starea (P.L. 01/32, 9G/20, 102/20), (■.d. stării (O. IV 379/4).
     STAltliŢ s.m. Ijgumcn. Azi, inlrind la stareţul tău. .. <tm spus că-mi trebuieşti tu pentr o comlndare. P.L. 74/10 I Pr. 1|.
     STAT s.n. Organizaţie cu caracter politic, care se ocupă di- administraţia internă şi du relaţiile externe ale unei naţiuni, urm'irind apărarea orlnduirii economice c \istcnte: ţară. Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine.
     I      5!* 16. Vorbiră m:ii departe — de aslă dală mai intim — nu despre amor, mwi Muşi deipn un lucru serios — despre căsăt'-rir. cum ca fondează statele. P.L. 08/33. Doctrinele Irtzitinc. fie reliqiuas’, filozofice, de drept ori de stat, nu sunt decit l‘it utitra plcdtiarii inyeniodse ale minţii. P.L. 81/29 |V- 1 : Pr. 2]. O (Glumvţj Măi m/tune, Vină-ncoa să slam de vorbă, unice amic şi ornic. De-ar fi-n lume-urt viat dc ml!1', zău! că-n el te-aş pune vornic. O.I 48/7. octuviun Awj’.Lst imp'r dirul o petrecea sara pln-acasă, ducă-l ierlwi ocup-iţiinile slutului roman, şi aslâzi — II iertau acele octipaliuni ale stalului roman. P.L. 67/10 — 11 |V. I ; Pr. 2], Q (Met.iforic) Mai inlli statul albinelor. Ce ordine, măiestrie, armonie in lucrare! P. L. 80/19, Vedem .. . yneraţii (dc albinei colonizlndu-se din statul matern. P.L. sn/20. Judeci aşadară organizafiunite de stat ale animalelor numai Inlructt le vezi asemănătoare cu cele omeneşti şi incifrezi lumea noastră tn lumea lor. P.L. 80/36 (Pr. 3). Q (Construcţii metaforice) Lucrătorii statului v. lucrător (Pr. 1). A-jl fonda statele v. fonda (Pr. 1], A siatelsr greoaie carft v, car (V. 1|,
     —      Forme gramaticale: sg. n.ac. stat (O.I 48/7; P.L. 80/36, 81/29), statul (P.L. 80/19, 80/26), g.d. statului (P.L. 67/10, 67/11, 81/37); pl. n.ac. sute (P.L. 72/13), statele (O.I 59/16; P.L. 68/33), g.d. sutelor (O.I 56/23).
    STATORMCfE s.f. Dăinuire, constanţă. La ce statornicia părerilor de rău, Ctnd prin această lume să trecem ne t scris Ca visul unei umbre şi umbra unui ois? O.I 127/8 (V. 1).
    STATCA s.f. v. statuie.
    STATClE s.f. (Şi In forma statuă) Sculptură care reprezintă, In trei dimensiuni, imaginea unor fiinţe sau a unor figuri alegorice. [Cezara) părea o statuă de marmură. P.L. 102/6 (Pr. 1|. Q (Comparaţie) Eu mă uit tn sus, asemenea statuiei lui Apoi. P.L. 87/36. O privesc ca pe o slatuă de marmură. P.L. 92/6. Rămase goală şi frumoasă ca o statuă antică, avlnd înaintea acestei din urmă avan-tagiul vieţei. P.L. 100/38 (Pr. 3). Q (In contexte figurate) Sfărmafi statuia goală a Venerei antice, Ardefi acele plnze cu corpuri de ninsori; Ele sllrnesc In suflet ideea neferice A perfecţiei umane. O.I 60/16. Zvlrlifi statui de tirani In foc, să curgă lavă, Să spele de pe pietre ptnă şi urma sclavă Celor ce te urmează ptn la al lumii fund! O.I 60/23 (V. 2].     9 (Metaforic; sugerind Înfăţişarea
sculpturală; v. şi marmură) In acea frumoasă statuă de marmură albă, In acel Adonis încremenit, ea presupunea un suflet. P.L. 85/20 (Pr. 1). Q (Metaforic, sugerind pierderea sensibilităţii omeneşti; v. şi gheaţă, marmură, piatră) Am încremenit şi am devenit o statuă de bronz. P.L. 87/30 (Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. statuă (P.L. 85/20, K7/30, 92(6, 100/38, 102/6), statuia (O.I 60/16) g.d. sta-tiiiei (P.L. 87/30); pl. n.ac. statui (O.I 60/23). - Variantă : slattiă (P.L. 85/20, 87/30, 92/6, 100/38, 102/6) s.f.
    ST.VTUk.A s.f. înfăţişare a corpului; talie, făptură, trup. împărăteasa se ridică In toată măreaţa ei statură. P.L. 4/10 [Pr. 1).
    STApIîV, -A s.m. şi f. 1. Posesor al unui lucru material, proprietar. La castel tn poartă calul Stă a doua zi tn spume, Dar frumoasa tui stăptnă A rămas pierdută-n lume. O.I 68/3. Stăptne, adaogi calul, lu ai izbit mează-noaptea. P.L. 19/31. Spune frătine-tău să-şi arunce slă-pinul tn nori. P.L. 21/27. Zise Făl-Frumos catului său, să-şi arunce stăptnu-n nori. P.L. 21/33 (V. 1; Pr. 3J.
    2. Stăplnitor, conducător (al unui stat, al unui popor). Spuma asta-nveninată, astă plebe, ast gunoi Să ajung-a fi slăplnă şi pe ţară şi pe noi! O. I 150/32. E-nlinsă-n haine albe cu fafa spre atlari Logodnica lui Arald, slâptn pesle avari. O.I 88/4. Functu-acela de mişcare, mull mai slab ca boaba spnmii, E slăplnul fără margini peste marginile lumii. O.I 132/26. Umbra arbyrului falnic peste toate e slăplnă. O.I 144/2 (V. 4]. Q (Ironic) Fonfii şi flecarii, găgău/ii şi guşaţii, lillbtifi cu gura strlmbă sunt slăplnii astei naţii! O.I 150/38 (V. lţ. Q (Construcţie metaforică) Stăpina mării v. mare2 (V. 1]. ^(Termen de adresare către divinitite) Iar celui ce cu pietre mă va izbi in faţă, Indură-le, stăptne, şi dâ-i pe veci viafă! O.I 116/14 [V. 1|. + Fig. Epitet dat persoanei iubite. Cupido, un paj şagalnic, va ascunde cu-a tui mtnă, Vioriul glob al tâmpei, mlădioasa mea slăplnă! O.I 154/8 (V. 1). Q (Repetiţie) Scris tn cartea vieţii este . .. Eu să f u a ta stăptnă, tu slăpln oiefii mele. O.I 142(20 (V. IJ.
    —      .Forme gramaticale: sg. n.ac. stiplo (0.188/4, 142/20), stâptnul (O.I 132/26; P.L. 21/27), stâplau- (P.L.
— 509 —
 21/33), stăpini (O.I 68/3, 142/20, 144/2, 150/32, voc. stăpine (0.1116/14; P.L 19/31), siăpinfl (O.I 154/8); pl.n.ac. sUpinil (0.1. 150/38).
     STĂPlNf vb. IV. 1. Tranz. Fig. (Despre abstractc) A domina. Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii Deopolrivă-i slăptneşte raza ta şi geniul morfii. 0.1 130/20. Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, Şi tn sine împăcată stăptnea eterna pace! O.I 132/22. Nu mă roi face comediantul acelui rău, care slăptneşte lumea. P.L. 87/18; cf. O.I 136/16 IV. 3; Pr. IJ.
     2.     Refl. Fig. A-şl reţine manifestarea unei porniri, a unui sentiment. — Domnule! zice ea, stăptnindu-se ... vrei să mă tnoefi cum trebuie sâ mă port? P.L. 69/9 [Pr. 1).
     3.     A guverna, a conduce. Q (Metaforic) Soarele stăptnea cerul şi tmplea sinul mării cu lumină. P.L. 97/15 (Pr. 1].
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. stăpineşte (O.I 130/20, 136/16; P.L. 87/18), imp. 3 sg. slupinea (O.I 132/22; P.L. 97/15); ger. stâpinindu-se (P.L. 69/9).
     STÂPrMRE s.f. Domnie, suveranitate. Q (Mctaforic) Lună, lu, stăpln-a mării . . . Pesle cile mii de valuri slăplnirea la străbate, Clnd pluteşti pe mişcăloarea murilor singurătate. O.I 130/11 ; cf. O.I 136/13 (V. 2).
     —      Formă gramaticală : sg. n.ac. stupinlrea (0.1 130/11, 136/13).
     STĂPtNITâR, -OĂRE s.m. şi f. Carc stâpineşte, carc ţine sub stăplnirea sa. Q (Metaforic) Codrul pare lot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpinilor de ape. O.I 15-1/30 (V. 1],
     S1EA s.f. 1. Corp ceresc cu lumină proprie; (in sens curent) orice corp ctresc (cu excepţia lunii) care străluceşte noaptea pe cer. Cind sorii se sting şi clnd stelele pică, Imi vine a crede că loate-s nimica. O.I 38/15. — Ce mi-i vremea, cind de veacuri Stele-mi scinteie pe lacuri. O.I 123/24. Şi dacă slele bal tn lac Adir.cu-i luminlndu-l. E ca durerea mea s-o-mpac Inseninindu-mi gindul. O.I 193,5. Stelele mari şi albe tremurau pe cer şi argintul lunei Irccea spşiind voturile transparente de nouri. P.L. 101/22; cf. O.I 44/33, 51/7, 63/27, 82/33, 82/37, 92/8,114,3. 133/16, 148/35, 167/8, 186/6. 2C9/9, 215/11, 231/7, 234, 234/1, 234/9; O. IV 338, 338/1, 361/13, 364/7. 378, 378/1 ; P.L. 19/17, 23/12, 25/28, 31/9, 36/9. 38/28, 38/31, 39/16, 45/30, 46/30, 50/4, 50/38, 51/15, 53/24. 60/5 (V. 26; Pr. 16). Q (Repetiţie) Pot ni luceafărul. Creşteau in ar a lui aripe . . . L'n cer de iţele dedesupl, Deasupra-i cer de slele Pun a un fulger nenlrerupl Rătăcitor prin ele. O. I 176/
 13 — 14. înălţimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri Arăllnd privirii noastre Sttle-n ceruri, slcle-n valuri. O.I 210/19 (V. 4). O (Comparaţie) Ce-fi doresc eu fie, dulce Românie, Tlnără mireasă, mamă cu amor! Fiii lăi trăiască numai in frăţie Ca a nopfii slele, ca a zilei zori. O.I 16/4. Tu nici nu şlii a la apropiere Cum inima-mi de-adlnc
 o  linişteşte, Ca răsărirea slelei în tăcere. O.I 120/11. Floarea din fereastă veghea pinlre frunzele ei, ca o stea roşie prin încreţiturile unui nor. P.L. 15/19. Tu zici să le iubesc. Dacă le-aş puii iubi ca pe-o stea din cer ... da! P.L. 86/31; cf. O. I 35/26, 235/19; P. L. 5/19, 7/18, 31/13 (V. 4; Pr. 5). O (Personificare) Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, slele le scapără-n cale. O.I 231/2. Aslă-nnapte mi se păreri ni vorbesc c-o sten, şi statua
 mi-a spus că vii din partea împăratului ce mă iubeşte, P. L. 12/1. Stele păzeau lăria, luna trecea ea un scul de argint prin inluntricul nourilor. P.L. 44/28. In fine,
 o    linişte somnoroasă, un a(r cald de cară, luna strălucită, slele de aur ce-şi închideau pletapele spre a le /hsihide iar. P. L. 48/38 |V. 1 ; Pr. 4). O (Comparaţie) tar doi îngeri cinlă-n plingeri, Pllng In noapte dureros, Şi se iling ca două slele, Care-n nuntă, uşurele Se cunun cazii.de jos. O.I 13/18 |V. 1|. Q (în contexlc figurate) Ctnd din stele auroase Si>aptia vine-ncelişor Cu-a ei umbre suspinltule. Cu-a ei silfe şnpolinde, Cu-a ei vise de amor. O. I 13,1. Sara vine din arinişli, Cu mirtase o tmbală. Cerul slelile-şi arală, Solii dulci ai lungii linişti. O.I 103/7; cf. O. I 14/6 (V. 3). (Personificare) Silul doarme şi ies stelele din strungă Luna-n mare Işi aruncă chipul şi prin nori Ic-alungă. O. I 44/1. 0. ascultă numa-ncoace, Cum la vorbă mii de valuri slau cu stelele proroace! O. I 155/8. înainte de a di rmi, ea işi imprtuna minile şi. pe cind stelele albe sunau in atriane coarde rugăciunea universului buzele ei murmura zimbind. P. L. 52,17 [V. 2 ; Pr. 1). (Sugcrind visarea, meditaţia poetică) Cinturih r mele zic Adio lutun.ra ... Alita murmur de izvor, Atil senin de slele. Şi un atit de Irisl amor Am îngropat in ele. O. I 184'10. Dindu-mi din ochiul lâu senin O rază dinadins. In (alea timpilor ce vin O stea s-ar fi aprins. O.I 191/20. Sici luna plutitoare, nici stelele din ceri S-or ;ă f.ătrun:ă-n umbra trecutelor dureri ... Doar ochii lâi ile înger in visul meu străbat! O. IV 432,13. Eu mă uit in sus, astmenea aluluiei lui Apoi . . . fii steaua cea din cer, rece şi lumini atu! ş-alunci oehii mei s-or uita etern la tine! P. I.. 87 37; cf. 0.1 35/20, ]i,2 4 [V. 5; pr. 1]. (Aluzie la poezia lui V. Alec-sandri ..Steluţa”) Veselul Aleesandri, Ce-nşirlnd mărgăritare pe a stelei blondă rază. Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum ride printre lacrimi cind o cinlă pe l)ridri. O. I 32,28 (V. 1], (Repetiţie) Cu zimbelul lâu dulce lu mingii ochii mei. Femeie inlre stele şi stea Inlre femei. O.I 213/6 |Y. 2]. (Sugeiind o viziune fantastică) Dar poale acolo să fie castele Cu ariuri de aur zidite din stele. Cu riuri de foc şi cu pi duri de-argint. O. I 38/2. Din inimă-i pămlnlul la nvrti iii de ie viaţă, .4 părului lucire s-o deie luna plină. In oihii-i să se scurgă sinlei din steaua lină. O.I 94/22. Impări.lcasa . . . fisă in vis că Maica Domnului desprinsese din cer două vinele stele ale diminefii şi i le aşezase pe frunte. A duua zi, deşteplală. ea vedta ... L. 23 12. Visau amindoi acelaşi vis. Ctruri de oglinzi, plutind iu ii.attatele aripi atbe şi cu briie de curcubeu, portaie nalte, galerii de-o marmură ia ceara, slraturi de stele albastre pe plafondurt argintoaie. P. I.. 52/25 (V. 2; Pr. 1). <0> Steaua polară v. polar (V. 1). Q (Construcţii metaforice) Oceane de slele = cerul înstelat. Ctnd privesc zilele de-aur a scripturelor romăne . . . văd nopfi ce-nlind deasupră-mi oceanele de slete, Zile cu trei sori in frunte, verzi dumbrăvi eu filomele. O. I 31/4 [Y. 1]. A lurbura stele pe unde = a (are să sc piardă, prin mişcare, imaginea stelelor reilcclală in ară. Dar ş-acum lulburlnd stele pe-ale Silului lungi unde, Soaptea flamingo cel roşu apa-ncet, Incel pătrunde. O. I 45/13 (Y. 1). C.âzlnde stele = visuri pierdute (v. şi floare). Visuri trecute, uscate flori, Ce-a(i fosl viaţa v.efei mele, Cind vă urmam eu, căzinde sleie, Cum ochiul urmă un meteor. O. I 26/3 (V. 1). A se cufunda In slele ţi in nori şi in eeruri nalte v . cufundai V. 1). A face vulul să ciule, a pune steaua sA zboare v. val
— 510 —
[V. 1). A se îmbăta şl de scintel din stele v. îmbăta [V. 1|. A pluti pe aripi sinle pintre stelele senine v. pluti |V.l]. Imbricat In llorl şl stele v. Îmbrăca J V.l]. Cer cu alte stele, eu alte raiuri, eu alţi zel v. cer [v.l). (Simbol al izolării şi al contemplaţiei senine) Steaua singurălAlii^luceafărul (v. şi          domn). A'u cre-
deam să-nvăf a muri vreodată; Pururi ttnăr, înfăşură! in manta-mi. Ochii mei nalfam visători la steaua Singurătăţii. O. I 199/3 |Y. 1). Mare de stele v. mare2 (V.1J. Ninsoare de stele v. /unsoare |v. 1]. Itoiurl de stele v. roi    [Pr. 1). Stea de     foc = făclic,   torţă. El văzu în
boitele scărilor candelabre cu sule de brafe şi-n fiecare braf   ardea cile o stea    de foc. P.L. 5/37         [Pr. 1J.
Ol    din stele v. cel2     |V. 1). (Cu      referire la ochi,
sugerind licărirea, strălucirea, v. şi liastru, izvor, lumină, turbure) Topite stele ale di-tniiiripi. Şi i’Chii tui, topite stele ale diminefei, privesc util de adine in noaptea sufletului meu. P. L. ■>."> :î3 IPr. 1). Stele albastre. Făt-Frumos vedea cum infhreau două stele albastre, limpezi şi uimite — ochii miresei lui. P. L. 9/27 |Pr. 1). Q (Mctaforic) Locul de dincolo de moarle; cer. Şi dacă pentru sufletul meu Ku-i loc aicea, ci numa-n stele, Voi, cind mi-or duce îngerii săi Patida-mi umbră in atbul munte Să-mi pui cununa pe a mea frunte Şi să-mi pui lira de căpătti. O. I 27 / 20 | V. 1], Q (Metaforic) Fiinţă iubită (v. şi f 1 o a r e, floricică, Înger, lumină, mititel, minune, pază, suflet). Stea, sărac de bunuri, frumuşele şi spirit, inima mea esle atlt de bolnavă ca o scinteie de soare noaptea şi te iubesc. P. I.. 55/30. Stea! cum luceşti in cerul tău, fără să şlii că un suflet moare! P. L. 56/28 [Pr. 2). + I* i g . Astru dc care este legat destinul omului. Sd-mi vise: o soartă mindră de-at meu nume Şi de steaua mea.
O.I 918. Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit, Inger cu fata cea pată? Au n-ai fost lu jună, n-ai fosl tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o slea radioasă? O. I 37/24. Scris in carlca vie/ii esle şi de veacuri şi de stele Eu sd fiu a ta stăpina. tu stăpin viefii mele. O. I 142/19 |V. 3|. O (Metaforic: simbolizind o fiinţă dotată cu ca-liluţi excepţionale ; v. şi a c v i 1 ă, astru, lumină, s l i n c ă, tunet) îmbracă-te in doliu, frumoasă Bucovină. Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta. C-acuma din pleiada-fi aurousă şi senină Se stinse un luceafăr, se stinse ii lumină. Se atinse-o dalbă stea.' O. I 1/5. Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română . . . Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Şi aude-n cer un tunel şi mi gemet pe pămtnt. O. I 28/7 |Y. 2). O (Construcţie mctaforică) A aven stele cu noroc şl prigoniri de soarte = a li supus puterii destinului. Ei doar au stele cu noroc şi prigoniri de soarte, Xoi nu avem nici timp, nici loc Şi nu cunoaştem moarle. O. I 177/29 JV. 1).
    2.     Obiect sau desen reprezentlnd imaginea convenţională a stelei (1). |.Mircasa| flori albastre are-n păru-i şi o slea in frunte poartă. O. I 85/34. Brufu-i se întindea spre haos . . . aripele lungi şi albe păreau a se ajunge tntr-o elipsă deasupra umerilor lui şi deasupra frunţii se-ncovoia un cerc de slele albastre. P.L. 83/23. Fondatul era haos, In sus străbătut pe ici, pe colea de cite-o stea murind. P.L. H3/24 |Y. 1 ; Pr. 2|. Q (în conlext figurat, simbolizlnd elevaţia spirituală) Ea? — O fiică e de rege, blondă-n diadem de slele Trece-n lume fericită, tnger, rege şi femeie; Fl răscoală in popoare a dislrugerei scinteie. O. I 51/25. O vin ! odorul meu nespus Şi lumea ta o lasă ... O vin', In
părul lău bălai S-anin cununi de slele Pe-a mele ceruri să răsai Mai mindră dectt ele. O. I 172/18 [V. 2). O (Construcţii metaforicc) Diademă de stele v. diademă [V. 2). A pune pe fruntea cuiva mindru diadem de stele v. d i a d e m ă IV. 1).
    3.     (In expr.) A fi cu slea în frunte = a fi înzestrat cu calităţi excepţionale. Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu slea tn frunte. O. I 196/28 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. stea (O.I 1/5, 28/7, 35/26, 37/24, 85/34, 114/3, 191/20, 196/28, 213/6, 235/19; l'.L. 5/19, 5/37, 12/1, 15/19, 31/9, 83/24, 86/31), sleaua (0.1 9/18, 36/17, 92/30, 91/22,199/3,234,234/1; P.L. 12/1, 87/37), g.d. stelei (O.I 32/28, 120/11, 234/7), voc. stea (P. L. 55/30, 56/28); pl. n.ac. stele (O. I 13/1, 13/18, 14/6, 16/4, 26/3, 27/20, 29/4, 29/14, 30/14, 31/4, 32/34, 35/2, 37/12, 38/2, 38/9, 44/33, 45/13, 45/22, 51/7, 51/25, 54/1, 63/27, 65/6, 82/33, 123/24, 142/19, 148/35, 167/8, 172/18, 176/13, 176/14, 177/29, 184/10, 186/16, 187/12, 193/5, 209/9, 210/20, 210/20, 213/6, 215/11, 231/2; O.IV 338, 338/1, 361/13, 364/17; P.L. 7/18, 9/27, 23/12, 31/13, 38/28, 38/31, 44/28, 48/38, 50/4, 50/18, 50/38, 52/25, 55/33, 60/6,83/23), stelele (O. I 35/23, 38/15, 44/1, 82/37, 92/8, 103/7, 133/16, 155/8, 163/4,231/7; O. IV 378, 378/1, 132/13; P.L. 19/17, 36/9, 39/16, 45/30,46/30,52/17, 53/24, 101/22), g.d. stelelor (P. L. 25/28, 51/15).
    STEAG s.n. 1. Drapel, stindard. Q (In conlcxt figurat ; personificare) Spună lumii large Steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc. O. I 15/13 [V. 1).
    2.     (învechit) Unitate militară mai mică avlnd un steag propriu. Şi, gonind biruitoare, tot veneau a fării steaguri. O. I 148/26 [V. 1],
    STtCLĂ s.f. v. sticlă.
    STECLf vb. IV. Intranz. (Mold.) A luci (ca sticla), a străluci. Făt-Frumos . . . merse ... pe dira trasă de piuă, ptnă ce ajunse ling-o casă frumoasă, albă, care sleclea la lumina lunei. P. L. 7/15. Un pod de pinză diamanlică ce sfecleşte vioriu. P. L. 51/28. II privi tn întreg de la capul inundai tn aur pină la botinele micule ce slecleau radioase pe covorul înflorit. P. L. 63/11 IPr. 3).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. slecleşte (P.L. 51/28), imp. 3 sg. stedea (P.L. 7/15), 3 pl. stecleau (P.L. 63/11).
    STEJAR s. m. Arbore (Quercus sessilifiora). Sună codrul de    stejari. O.I 146/4. Stejarii par o   strajă de giganţi ce-o                                                     înconjoară. O. I 152/9. Luna trece prin stejari
Urmlnd mereu In cale-şi. O. I 186/21 (V. 3). Q (Personificare) Singuri voi, stejari, rămtnefi De visafi la ochii vine/i. O.   I 122/15 [V. 1).    Q (Metaforic)     Arald încremenise pe                                                      calu-i — un stejar.                            O. I 98/6 IV. 1|. + Lem-
nul acestui arbore. Poarta de stejar . . . scările ... le făceau a crede că |mănâslirca] esle mai mull o ruină. P. L. 72/14 |Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. stejar (O. I 98/6; P. L. 72/14); pl. n. ac. stejari (O. I 146/4, 186/21), stejarii (O. I 152/9), voc. stejari (O. I 122/15).
    ST£lA s. f. (Latinism) Stea. O (Comparaţie) Numai prin haos lu Imi apari, Cum pintre valuri a navei velă, Cum pintre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. O. I 27/7 [V. 1|.
    ST£mA s. f. Semn caracteristic pc care-i au unele animale In frunte. Bouri natfi cu steme-n frunte. O. I 101/18 (V. 1|.
— 511 —
    STfiPÂ s. f. Loc arid, secetos. Q (Comparaţie) Zilele tmi sunt Pustii ca nişte stepe. O. I 175/30 [V. IJ.
    STERP, STEĂRPĂ adj. Ncroditor. în grădina cu multe straturi, neudată şi necăutată de nimeni, născură din pelriş sterp . . . flori cu frunze galbene. F. L. 22/17. Această insulă este o grămadă de sttnci sterpe. P. L. 78/17 |Pr. 2]. Q (Construcţie mctaforică) Cule slearpA şi aspri) = mod de existenţă plin de suferinţă şi lipsit dc satisfacţii (v. şi braţ, glas, pine). Azi abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste. O. I 141/7 [V. 1]. O (Metaforic) Lipsit dc sentimente, fără elan (v. şi 1 n g h e ţ a t, mort1, rccc, surd). Astfel eu, pierdut tn noaptea unei vieţi de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă. O. I 30/16 [V. 2]. Q (Metaforic; cu referire Ia ochi) Care exprimă blazare, lipsit dc viaţă. Vd văd lungiţi pe palul juneţii ce-aţi spurcat-o, Suflind din gură boala viefei ce-afi urmat-o, Şi arşi ptn-tn rărunchi; Sau bestiilor care pe azi tl fin fn fiară, Cum linguşiţi privirea cea stearpă şi amară, Cum cădeţi in genunchi! O. I 24/5 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. sterp (P. L. 22/17), stearpă (O. I 24/5, 30/16, 141/7), voc. stearpă (O.I 29/18); pl. n. ac. sterpe (P. L. 78/17).
    STfCLĂ s. (. (Şi In forma steclă) 1. Substanţă amorfă, de obicei transparentă, din care se confecţionează geamuri sau diferite recipiente. Casa se prefăcu tntr-o peşteră . . . cărţile tn beşici mari de steclă. P. L. 43/27 (Pr. IJ. •
    2.     Butelie. Q (Construcţie metaforică) Vinure vărsate, sticle slfirămate v. v i n (V. 1].
    3.     Geam. O beşică-n loc de sticlă e tnlinsă-n ferăstruie. O. I 84/21. De prin crtşme . . . pătrundea prin fereste-le cu multe geamuri, mari şi nespălate, o lumină murdară, mai slăbită tncă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. P. L. 26/23. în salon [era) întuneric şi sticlele ferestrei străluceau ca argintul tn alba lumină a lunei. P. L. 37/6 [V. 1 ; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sticlă (O. I 84/21), steclă (P. L. 43/27); pl.n.ac. sticle (O.I 23/23), sticlele (P.L. 26/23, 37/6). - Variantă: (Mold.) sltclft (l'.L. 43/27) s.f.
    •STICLI vb. IV v. steeli.
    STICLIT6R, -OARE adj. Lucios, sclipitor; luminos. [Dan] veghea sub sticlitoarele-i fereşte . . . ptnă ce se ivea feţişoara ei palidă. P. L. 46/4 (Pr. 1].
    STICLOS, -OASA adj. (Despre ochi) Fără expresie, fix. Ea-l văzu tnlins pe pat, genele tncă deschise peste ochii sticloşi. P. L. 99/21 [Pr. 1].
    STICLtJŢĂ s.f. Diminutiv al lui sticlă. Q (Ironic) Ne-afi venit apoi, drept minle o sticluţă de pomadă. O. I 151/11 [V. 1].
    STIH s. n. Vers. Q (Construcţie mctaforică) A vesti in stihuri v. vesti JV. 1].
    —  Formă gramaticală: pl. n. ac. stlburi (O. I 31/12)
    STIHfE s.f. Forţă oarbă a naturii. De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii. O. 1 132/28 (V. 1]. Q (Personificare) Stihii a lumei patru, supuse lui Arald, Străbateţi voi pămtnlul şi a lui măruntaie. O. I 94/26 (V. 1].
    —      Forme gramaticale: pl. n. ac. stihii (O. I 132/28), voc. stihii (O.I 94/26).
    STUlUiRE s.f. Versificaţie; p. cxt. versuri, poezie. însă lu tmi vei răspunde că e bine ca tn lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume. O. I 137/14 IV. 1].
    STINDARD s.n. Steag. El ades . . . se-nfăşoară în stindardul roş. O. I 52/18 [Y. 1|. ©(în context figurat) Anii trecutului se-nşiră, în şiruri triumfate stindardul tl răsfiră. O. I 21/8 [V. 1 ].
    STfNGE vb. III. 1. Refl. A incela de a arde. li! că tn clondir se stinge căpefelul de lumină! O. I 49/1. Căpeţelul de lumină începu a agoniza fumeglnd. Se stinse. P. L. 35/40. Obloanele se-nchid, luminările se sting. P.L. 39/39 [V. 1 ; Pr. 2]. Q (în context figurat) Ce am de-a lege oare in seaca-vă fiinţă ? Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi minţă. O, oameni morţi de vii! O. I 23/20. [V. 1]. A stinge viaţa = a distruge. Vorbele iubirii moarte .. . Cer să sting a lor viaţă. O. I 125/16 (V. 1]. | Tranz. Fig. (Şi in forma stinge) A linişti. Nu ştiu glndirea-mi tn ce să o sting. O. I 40/7. I'ocul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. O. I 199/11 [V. 2].
    2.     Tranz. A face să nu mai lumineze. Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă ? O. I 37/24. îşi luă lunga sa manta de-a umere, stinse lampa. P. L. 48/30 [V. 1; Pr. 1]. O (în contcxt figurat) Palid — stinge Alexan-drescu slnla candela sperărei. O. I 32/5 (V. 1]. Q (Construcţie mctaforică) A stinge lampa vieţii finite v. 1 a m p ă [V. 1]. + R e f 1. A nu mai da lumină, a-şi pierde lumina şi strălucirea. Sorii se sling. O. I 38/15. Cum s-o slinge [raza| totul piere, ca o umbră-n întuneric, Căci e vis al nefiinfii universul cel himeric. O. I 133/7. Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare. O. I 178/3; cf. O. I 171/22, 234/5 [V. 5].
    3» Refl. A-şi pierde din intensitate; a sc estompa. Priveliştea se slinge. O. I 95/16. La ce simţirea crudă a stinsului noroc Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc. O. I 127/6 (V. 2]. Q (Metaforic) A potoli, a calma (v. ;i asurzi, i n d u 1 c i). Ca zefirii ce adie Clnluri dulci ca un fior, Cin<t prin flori de iasomie îsi sting sufletele lor. O. I 18/12 [V. 1].                         ’
    4.     R c f 1. A muri. Neiubit şi neurtl de cineva, se va stinge asemenea unei scintei. P. L. 28/12. Dară consumată de lipse, ea se stinse tntr-o zi. P. L. 31/25. Se vor stinge şi se vor naşte popoare. P. L. 47/26. Ochii mei abia mai reflectează lumea-n care trăiesc. Mă sting. P. L. 98/26 [Pr. 4]. + F i g. (Şi in forma stinge) A dispărea, a pieri. Iar cind te văd zimbind copilăreşte Se stinge-atunci o viaţă de durere. O. I 120/13. S-a stins viafa falnicei Venefii. O. I 202/1. Floare de cring. Astfel viefile şi tinereţile Trec şi se sttng. O. IV 378/24; cf. O.I 13/18, 27/18, 83/9, 157/10, 186/18 [V. 8], Q (în contcxtc figurate) Naţiunea cea română . . . Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Şi aude-n cer un tunel şi un gemet pe pămtnt. O.I 28/7. După ele un actor Stă de vorbă cu el tnsuşi, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dupolaltă, ce va spune veacuri Incit, Pin’ce soarele s-o slinge tn genunea cea adtncă. O. I 157/16 [V. 2], (Repetiţie) Se slinse un luceafăr, se slinse o lumină Se stinse-o dalbă stea. O. I 1/4 — 5 [V. 3|.
    5.     T r a n z . A distruge, a nimici, a înlătura. Orb, nebun ... Ce-ar vrea din frunle-i stă sting-un nor. O .1 27/16. Nu! moartea cu viaţa a slins toată plăcerea. O.I 59/13 IV. 2|.
— 512 —
    —      Forme gramilicalc: ind. prez. 1 sg. mfl sting (l'.L. 98/2)i), 3 sg. stinge (O. I 32/5), se stinge (O. I 2S/7), -19/1, 93/11», 120/13), se slinue (O. I 83/9), 3 pl. sllDy (O. 1 18/12), se sting (O. I 13/18, 38/15; 1'. L. 30/39), >e sting (O. IV 37.H/24), p.s. 3 sg. stinse (P. L. 18/30), sc stinse (O. I l'l, 1,1, l'.j, 27/18,171/22; P. I.. 31/25, 35/40). p.c. 3 s«. n stins (O. I 59/13), s-n stins (O. I 202/1, 23I/5). s n slins (O. 1 157/10), viii. 3 sg. vn stinge (O. I 01/9), se va stinge (P. L. 28/12). s-o stinge (O. I 133/7, 157/10), 3 pl. se vor stinge (1*. L. 17/26); cunj. prez. 1 sg. sA sting (O. I 12,VIG), să sting (O. I 4o/7), 3 sg. să stingă (O. I 27/1 ti. 127/G), sil se stingA (O. I 180,18); opt. prez. 3 sg. s-or sllpge (O. 1 178 3): inf. a stinge (O. I 37,21, 199/11), n se stlDge (O. I 23 20). — Variantă : (Mold.. Transilv.) stinge (0.1
10    7.83 ’.». i3710, 180,18 ; O. IV 378 24) vb. III.
    STIMiEHE s.f. Moarte. Q (Construcţie metaforică; ea referire la moarle : v. şi d ii c e r e. y Ii e a ( fi, glas, linişte, mari*, moarle. n ■ * a p l e, ochi, p u r a n i in f ă. repaos. v i s l e r n i c) Stingere eternă (sau pp veei). i‘u si/nf ei) de siifliirm-ţi suflarea mea se curmii Şi-n stingerea eternă dispar fiirii de urmă. O. I 11*> 2<i. o, murmură, aibi milă de stmgercu-mi pe veci!
0.    IV 430 18 |Y. 2).
    STIXS1, -A adj. I. Care nu mai arde. I.umtnarea-i slinsă-n casă. O. I 42/4 |V. 1]. 4. F i g. Dispărut, pierdui.
1.a   ce simfireu crudă a stinsului nome, Să 1111 se sting-asc-meni. ci-n veci să slea pe loc / O. 1 127,3. Aduceri-aminte m-or coperi cu drag Şi stinsele paterni l.e-or troieni căzind. O. I 222 9. Tot astfel cind al no.\tru dor Peri tn noapte-adineii. Lumina stinsului a mur Xe urmăreşte incă. O. I 231/15 : cf. O. I 30/7 |Y. I],
    2.     (Despre- ochi) Fără strălucire. Munahi . . . Cu barbete lor albe, cu ochii stinşi sub gene. O. I 92/19. Şi dacă ochii ce-nm iabil S-or fi de raze plini, Tu mă priveşte liniştit Cu stinsele lumini. O. I 230/12. Ka nu putu declt să-mlrrpte usupră-i ochii sui stinşi şi orbi. P. L. 23/3 |Y. 2: Pr. 1]. O (In conlexl figurat) O. fiurbă-ră minia in vinete sh'Cile, fn ochii stinşi de moarte, pe frunţi invi-ncfile l)e singe putrezii. O. I 23 1 1.
    3.     (I)i-spre culori) l’alid. ijlers. .Visrurci . . . flori cu frunze galbene şi c-o coh.urc stinsă. I*. I.. 22 19 [l’r. 1).
    4. (Despre glas) Slab. Ximicu — r.u mi-i nimica, zise
cu cu glasul slins. P.L. 20/10 |Pr. 1).                 '
    -      l-orni' gramaticale : sg. n.ac. slins (O. I 30/7; I*. L. 20 10), stinsă (O. I 121 ; 1*. L. 2219). g. d. stinsului (O. I 127-5. 231 15); pl. n.ac. stinşi (O. I 23/14, 92/19: P. L. 23 3), slinsele (O. 1 222 9, 230/12).
    STINS3 s.n. (In expr.) I)upâ slinsul luminării v. luminare [V. 1].
    —  Formă gramaticală: sg.n.ac. stinsul (O. 1 136/10)
    STlLP s.m. Coloană de susţinere a i:nei construcţii.
O făclie e înfiptă intr-un stilp ite piatră sură. O. I 50/9. Clopotniţa trăsneşte, In stilpi izbeşte toaca. O. I 1*9'13. Sala era naltă, susţinută de sttlpi şi de arcuri tonte r.’e aur. l'.L. 5,38 ; cf. O. I 09,21 ; l'.L. 39/30. 10/10, 4 1/30 |Y. 3 ; l’r. I|. O (Comparaţie) Cu un slilp eu stam in lună. O. I 55/26 |V. 1). Fxpr. Slilp de rafencle - om care-şi irosite timpul In cafenele. .Vici t'istzi că Inuintc-fi stă un stil/i tic cafenele, O isi ri.te dc asle vorbe. O. [ 150/9
V.    1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. stilp (0.1 50/9, 55/26, 150/9); pl.n.ac. stilpi (O. I 69/13, 69/21; P.L. 5/38, 39/30, 10/10, 11/36).
    STInA s.f. Aşezare păstorească de vară. Şi prin somn auzi-vom bucium De la sttnete de oi. O. I 101/8. Yatea-i in fum,fluiere murmură-nsltnă. 0.1 231/12 |V. 2|
    —      Forme gramalicalc ; sg.n.ac. stină (O. I 231/12). pl.n.ac. stincle (O. 1 101/8).
    STÎXC.A s.f. Dloc marc de piatră; slană. Sltnca slă să se prăvale. O. I 54/19. Pe-un jitf tăiat tn sttncă slă, [apun, palid, drept. Cu clrja lui In mină, preotul eel păgtn. O. [ 93/6. Rlurile ce ciorăiau mai tn jos de brtiele melancolicelor sttnce Invă/au <U la păstorul împărat doina iubirilor. P. L. 5/6. Această insulă este o grămadă de sttnci. P.L. 78/17; cf. O. I 9/1, 20/3,94/17, 152/8, 219/15, 221/20; P.L. 5/8,5/13,7/1,11/21, 11/33, 19/10,51/9,52/5, 72/4,72/7. 72/23. 78/11, 78/14,78/19,78/28, 97/14,97/17, 97/22, 981. 1011. 101/3 |Y. 8; Pr. 23J. ©(Comparaţie) Cu fafa zblrcită ca o stincă buhavă şi scobită de ptraie ... urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. P.L. 5/33 [Pr. 1|. O (Personificare) Vistnd cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adince şi a sllncelor cărunte. Visul selbelor bălrine de pe umerii de deal. El deşteaptă n sinul nostru dorul fărci cei străbune. O. I 35/2 (V. 1|. Q (tn conlexl figurai) Căci rămine stinca, d.şi moare valul. O. I 15/7 |Y. 1|. Q (Mclaforic) (Mama pădurii] fugea mereu, o stincă de piatră indrCcilă, ruplndu-şi cale prin păduri. IM- 7,9 J l’r. 1|. O (Mclaforic, cu referire la o mare personalitate ; v, şi a c v i I i, astru, lumi 11 ă. slea, tunel) Cine-i stinca ce se sfarmă ? Cine-i Icul ce inchide cu durere ochii săi? Cine-i tunetul ce moare 1 implir.d lumea de alarmă ? — Este domnul României: llarbu Dimilrie Ştirbcy! O. I 28/13. Munte cu capul de piatră de furtune detunată, Stă şi azi tn fafa lumei o enigmă neiplicată Şi vegheaz-o stincă arsă dintre nouri de eres. O. I 31/21 |V. 2|. (Construcţie metaforică; repetiţie) Mur pe mur, stîneă pe stincă v. mur (V. 2).
    —  Forme             gjainaticalc : sg.n.ac.  stincă (O. I    31/24,
43/15, 43,15,           93/0. 152y8 ; [P.L. 5/13, 6/31, 7/1, 7/9, 11/33,
72.23, 78(14). stinc-o (O. I 15/7. 28/13, 51/19; P.L. 19/10), g.d. slim-i (P.L. 9//22): pl.n.ac. Minei (0.1 91/17, 219/15. 221/20; P.L.             11/21, 51,9. 52'5. 72/7, 78/11, 78/17,   97/14,
97/17, 98/4, 101/1). slince <0.19/4),             sttneile (P.L.  78/19,
101/3), stincele (P. L. 72 4, 78.28) g.d. slinee (P.L. 5/6), stincelor (O.I 20/3, 33/2; P.L. 5/8).
    STtXC(IS, -OASA adj. Plip dc stlnci. El se desculţă şi .. . cercetă sltncosut său imperiu. P.L. 97/25 [Pr. IJ.
    STlXG, -A adj. (Despre braţ, mină sau umăr) Carc sî află Sn parlea inimii. Cind fi-oi întinde braţul sting Să mă cuprinzi cu braţul. O.I 174/23. Şi intorclndu-fi fata spre umărul lău sting, In ochii fericirii mă uit pierdut şi pling. O. I 213,7 (V. 2|. <£ (Substantivat; In loc . adv.) In stingă = In parlea dinspre mina slingă. în sttnga un drum trecca ca o cordea. P.L. 72/20 [E’r. 1].        *
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. sliny (O. I 171/23, 213/7), stingă (P.L. 72/20).
    sTlXGE vb. III v. stinge.
    SlIXJLX s.m. Măsură dc lungime folosită Înaintea sistemului metric. Q (Glumeţ) (Ploşniţele) intr-un mi mai de un stinjen Au ieşil la promenadă. O. I 10/20 |V. 1].
— 513 —
    STÎItM vb. IV. Tran z. 1. A mişca din Ioc. Q (Metaforic) pusul tşi impinse loale neamuriie-ncvace ; Pentru-a crucii biruinfâ se mişcară riuri-riuri, Ori ilin codri răscolite, ori sttrnite din pustiuri. O. I 1 ll>/3 I. | V. 1).
    3.     A provoca, a da naştere. Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice, Ardefi acele pinze cu corpuri tle ninsori; Ele sttrnesc tn suflet ideea neferice A perfecţiei umane şi ele fac să pice tn ghearele uzurei copite tlin popor! O I. 60/18 (V. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 pl. slirnpsc (O.I 60/18); part. stlrnite (O. 1 1-113/34).
    STlRPITtR.A s.f. Lepădătură,           pocitură.   Tot ce-n
 fărlle vecine e sminlit şi stirpitură . . . Tot ce   e perfid şi
 lacom, tot Fanarul, tofi ilofii, Tofi     se scurseră   aicea şi
 formează palriofii. O. I 150/33 [V.       1],
    STÎRV s.n. Hoit. Singur stau şi caut ca uliul care cală tn inima junimei de viafa-i dezbrăcată L'n stîrv spre-a-l sftşia. O. 1 25/11 |V. 1].
    STOÂRCE vb. III. Tranz. A scoate, a extrage prin presare. Q (Metaforic) A facc să dispară, a înlătura (v. şi Îneca, spui a, speria, sugruma) Mai bine mi-aş stoarce tot focul din inimă ca să se risipească tn scintei, dectt să animez cu el o simţire, pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară. P.L. 87/20 [Pr. 1].
    STOCfT, -Ă adj. Fără vlagă, sccăluil. Q (în conicxt figurat) 0,fiarbă-vă mlnia tn vinele slocite. O. I 23/13 [ V.l J.
    STOFĂ s.f. Ţesătură mai groasă decit pinza. Q (Construcţie metaforică) Operâ croitoreast-u *1 in spirit ţi in stofă v. croitoresc [V. 1).
    —   Formă gramaticală: sg.n.ac. slofu (O. I 162/3U).
    STOL s.n. 1. Clrd de păsări zburătoare. Din zare
 depărtată răsar-un stol de corbi. O. I 128,3. Trec stoluri [greu] zburtnd La marginea mării. O. I 221/11. Stol tic cocori Apucâ-nlinsele .“Şi necuprinsele Drumuri de nori. O.IV 378/13; cf. 0.1 211/15 |V. 1]. Q (Llemenl de personificare) Un stol de ginduri aspre trecu peste-a lui frunte. O.I 93/30 |V. 1). (Adverbial) Cum intre ecr şi mure trec pasările stol. Trec gindurile mele a sufletului tjol. O.IV 432/27 [V. lj. ©(Kkmcnt de personificare; repetiţie) Stoluri, stoluri Irec prin minle J)utci iluzii. (J. I 105/5 [V. 2).
    2. (învcchit) Ceată dc oslaşi. Domnind sumei şi llnăr pe roinicele stoluri, Căror a mea fiinţă un semizeu părea, Simfeam c« universul la pasu-mi tresărea. O. I 91/1 | V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. stol (O.I 93/30, 128 3; O. IV 378/13); pl. n.ac. sloiuri (O. 1 91/1, 21 -1/1.1, 221/11).
    STORS, STOARSA adj. Fig. Sccăluil. Vtnlul ridicat-a lot nisipul din pustiuri, Astupind cu el oraşe, ca gigantice sicriuri Unei ginfi ce fără viafă-ngreuia pămintul slors. 0. I 45/6 [V. 1).
    STOS s.n. Joc dc cărţi. Q (Construcţie mctaforică) A pune la sto.s = a irosi in petreccri şi jocuri de noroc. La Paris, tn lupanare tle cinismu şi de lene, Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene, Acolo v-afi pus averea, tine-refele la stos ... O. I 151/9 [V. 1).
    STRADA s.f. Drum, Intr-o localilatc, dc-a lungul căruia se Înşiră caselc. Pe stradele-ncrucisate de flăcări orbitoare . . . Se mişc batalioane a plebei proletare. O. I
 62/21. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate. P.L. 26/9. El Irecu prin strada întunecoasă cu pasul lui uşor. IM.. 95/28; cf. O. IV 365/23; I». L. 18/33, 48/41, 49/2, 19/9, 00/8, 60/10, 78/1 91/6, 95/25, 95/38 |V. 2; Pr. 12]. Q (în conlext figurat) A'u se nasc glorii pe stradă şi ta uşa cafenetii. O. I 150/2 [V. 1|.
    —   Forme gramaticale:      sg.n.ac. strada (O.I 150/2;
 P.L. 48/41), strada (O.IV 365/23 ; P.L. 94/6, 95/2S, 95/28), g.d. stradei (P.L. 95/38); pl. n.ac. slrade (P.L. 49/2, •19/9, 60/10, 7,S/l), stradele (O.I 62/21 ; P.L. 26/9,48/33, 60/8).
    STRAI s.n. Haină, vcşminl. Q (Comparaţie) Şi mă-m-hrac in părul galben, ca in slrai uşor fesul. O. I 80/15 |V. 1|. Q (Construcţie mctaforică; cu referire la poezie;
 v. şi i n g c r, j o c, 1 i r ă) Slrai de purpura şl aur peste ţurliia cea grea. Ce e poezia?■ ■ ■ Slrai de purpură şl aur peste (ărtna cea grea. O. I 36/15 [V. 1).
    STRAJA s.f. Pază. Stejarii par o strajă de giganţi. O. I 152/9 [V. 11. O Loc. vb. A ţinea strajă v. ţ i n e a |V.2|.
    —      Formă gramaticală : sg.n.ac. strajă (O. I 103/20, 101/30, 152/9).
    STRAxA s.f. Scauncle din bisericilc ortodoxe. Q (Comparaţie) Cu evlavie de vulpe, ca in strane, şed pe locuri Şi aplaudă frenetic schime, cintece şi jocuri. O.I 150/25 IV. 1|.                                         ‘
    STnA.MU, -E adj. Ciudat. In cea oglindă mişcătoare Vrei să priveşti un straniu joc? O. I 228/10 [V. 1].
    STRAşixA s.f. v. slreşinâ.
    STRAT s.n. Fişie de pămint, cu cărări pe margini, pe care se seamănă flori. Trecură printre straturile de flori şi intrară in palatul de marmură al împăratului. P.L. 10/20. împărăteasa cea oarbă şi albă umbla Incet prin straturi. P.L. 22/37. Cugetarea ei era impătimită, ca un strat cu florile pe jumătate restezite de arşiţă. P.L. 102/3 ; cf. P.L. 7/Ki. 22; 10, 22/34, 99/9 ]Pr. 7).’ Q (în context figurai ; Minerind o viziune fantastică) Slraluri tle stele albastre />«■ ptafoiulurî urgintoase — toate pline de un aer răcoare. P.L. .'i2/2'. |Pr. lj.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. strat (P.L. 102/3); pl.n.uc. slraluri (IM.. 7/16. 22/10, 22/37, 52/25). slralurile (IM.. l<i/2(i, 99,9), x.d. Mralurilor (P.L. 22/34).
    STRAhATI: vh. Ilf. 1. Tranz. A pătrunde prin ceva. [Corăbiile) trreind încet ca umbre — ţin pinzcle umflate în fata lunei care prin ele atunci străbate. O. I 03/11. lată tacul. I.una plină Poleindu-t, II străbate. O. I 210/6. Fondatul era haos, in sus străbătut pe ici. pe cotca de ctte
 o  stea. P. L. 83/24 ; c(. P.L. 93/6 [V. 2 ; Pr. 2|.
    2.     T r a n z. A cutreiera. Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine. O. I 45/11. îţi dau catarg lingă catarg, Oştiri spre a străbate Pămintu-n lung şi marea-n larg, Dar moartea nu se poate. O. I 178/22. Dintre pasări călătoare Ce străbat pămtnturile, Cite-o su le-nece oare Valurile, viaturile? O. IV 396/0; cf. O. I 94/27 [V. 4). Q (în contcxt figurat) Lună tu, slăpin-a mării . . . Cile ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăfi. Străbătute de-al lău farmec ţie singură-fi arăfi. O. I 130/14. Cu farmecul luminii reci Gindurile străbule-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de patimi. O. I 179/11 [V. 2). Q (Metaforic) Xenţeles rămâne gindul Ce-fi străbate cinturile. Zboară vecinic ingtnindu-l Valurile, vlnlurile. O. IV 396/14
 — 514 —
 f\\ 1). Q (Construcţie mclaforică) A străbate secolil = a clştiga renume; a rămâne In posteritate. (Alecsandri) acum secolil străbate, ominune luminoasă. O.I 32/29 (V.l).
    3.     Intranz. A răzbi, a răzbate. Din noaplea veci-nicei uitări .. . De unde nu mai străbătu Ximic din cc-au apus — Aş vrea o dată-n viafă tu Să te inal/i in sus. O. I 230/5. Cuvinle dulci . . . pintre cari slrăbăteau numai un nume pronunţat mai tare: leronim. Rl.. 95/22; cf. 0.1 •15/17, 9(5/2, 130/11, 130/13. 157/10, 15K/1, 182/3, 18-1/17, 192/3; O. IV 432/18 |V. 11, Fr. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. slrubole (0.1 32/29, 63/14, 90/2. 130/11, 136/13, 157/10, 158/1, 182/3, 210/6; O. IV 396/14), 3 pl. străbat (O. I 45/11 , 192/3 ; O. IV 396,1), 432/18), străbate (O. 1 45/17), imp. 3 sg. străbătea (P. L. 95.22), 3 pl. străbăteau (O. 1 184/17), p.s. 3 sg. străbătu (O. 1 230/5); imper. 2 sg. străbate
10.  I 179/14), 2 pi. străbateţi (O. I 94 27); inf. a străbate <0.1 178'22); part. străbătut (F. L. 83/24), străbătute (O. 1 130/14; P. L. 93/6).
    STRĂBĂTĂTOR, -OARE adj. Care Învinge. Şi poate că nici esle loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atit de sflnt noroc Străbătător durerii! O. I 185/24 [V. 1],
    STRĂBV'N1 s.m. Slrămoş. Prea v-afi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei. Ca să nu s-arate-odată ce sunte/i
—  jXişte mişei! O.I 151/25. [V. 1],
    STRAbCNV *A adj. Strămoşesc. El deşteaptă-n sinul nostru dorul /ărei cei străbune. O. 1 35/4 |V. lj.
    STRĂIN1 s.m. Persoană care aparţine alici ţări declt cea in carc sc află. <> Loc. adv. Prin străini = departe de casă. Cu fafa spre părete mă lasă prin străini. O. I 127/21 [V. 1). <0»(La sg. cu valoare de pl.) Şi străinul te tot paşte De nu le mai poli cunoaşte. O. I 182/11 [ V. 1J. Persoană care este necunoscută celor dimprejur. Inima-i creştea de dorul Al străinului frumos. O. I 66/32 |V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. străinul (O. 1 182/11), sg.g.d. străinului (O. 1 015/32); pl. n.ac. străini (O.I 127/21).
    STHÂIX,® -A adj. 1. ('.are esle din alL> ţară, — Bună vreme, măi băiete!— Mulţumim, voinic străin! 0.1 84/1 [V.l |.
    2.     Care aparţine altcuiva. Şi ctnd glndesc la viata-mi, tmi pare că ea cură încet repovestită de o străină gură. O. I 71/6. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi lin la el urechea — şi rid de cile-ascult Cade dureri străine? O. T 71/10. Ce limbă, parcă era a noastră, dar totuşi străină, alta. P.L. 38/12 |V. 2.; Pr. 1]. ©(Metaforic) Convenţional, fals. Xoi in noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! O. I 35/18 |V. 1].
    3.     înstrăinat, singur, părăsii. Străin şi făr' de lege de voi muri — atunce Xevrednicu-mi cadavru tn uli(ă-l arunce. O. I 116/9. Străin de toii, piedut in suferinţa Adîncă a nimicniciei mete, Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie. O. IV 361/9. Acei care sunt făcufi tn felul acesta se simt ca ex Hali in oraşul lor, străini tlngă căminul tor. P.L. 65/20; cr. 0.1 182/22 [V. 3; Fr. 1).
    •5. Ciudal, straniu, neobişnuit. Xu simfi/i c-amorul vostru e-un amor străin? Xe buni! Xu sim/i/i că-n proaste lucruri voi vedeţi numai minuni? O. I 157/5. Străin la vorbă şi la port l.uceşti fără de viafă. O.I 171/5 |V. 2). Q (Repetiţie) Ce lume străină, ce oameni străini! P.J.. 38/11 | Pr. 2 ].
     —      • Porme gramalicalc: sg. n.ac. str&ln (O. I 35/18, 116/9, 157/5, 171/5, 182/22; O.IV 361/9), strălnfi (O.I 71/6; P.L. 38/11, 38/12), voc. străin (O. I 84/1); pl.n.ac. străiDi( P.L. 38/11, 65/20), străine (O.I 71/10).
     STRĂINĂTATE s.f. 1. Ţară slrăină. Din străinătate. O. I 6 IV. 1].
     2. Mediu de oameni străini. Q (Mclaforic) Mulţime dc străini. Zboară păsările loate De neagra străinătate. O. I 182/29; cf. O.I 182/4 |Y. 2[.
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. străinătate (O.I (i, 182/4, 182/29).
     STRĂLUCt vb. IV. Intranz. 1. A răspindi lumină. Pe cind tuna străluceşte peste-a tomurilor bracuri, într-o ctipă-l poartă gtndut tndărăt cu mii de veacuri. O. I 132/11. Ea pasul şi-l îndreaptă Lingă fereastră, unde-n. coif Luceafărul aşteaptă. Privea in zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. O. I 167/14: cf. O.I 159/6, 164/8 [V. 4].
     2. A sclipi. La geamul tău ce strălucea Privii attt de des. O.I 191/5. Ajunse la castelul Genarului, ce strălucea in intunericul serei ca o uriaşă umbră. P.L. 14/16. Sticlele ferestrei străluceau ca argintul tn alba lumină a lunei. P.L. 37/6; cf. O.I 232/12; P.L. 8/25, 13/21, 18/39, 29/9, 29/37, 49/14, 62/31, 69/15, 83/20, 93/34, 101/6, 101/25 [V. 2; Pr. 141.
     —      Forme gramalicalc: ind. prez. 3 sg. străluceşte (O.I 132/11, 159/6, 164/8), străluce (O. I 167/14, 232/12), 3 pl. strălucesc (P.L. 93/34), imp. 3 sg. strălucea (O.I 191/5; P.L. 14/15, 29/9), 3 pl. străluceau (P.L. 18/39, 29/37, 37/6, 49/14, 62/31, 69/15, 83/20, 101/25), strălucea (P.L. 13/21), p.s. 3 pl. străluciră (P.L. 8/25); ger. strălucind (P.L. 101/6).
     STHALICIRE s.f. 1. Lumină vie reflectată, sclipire, luciu. Eu le văd răpit de farmec Cum Ingini cu glas domol, în a apei strălucire Intinzind piciorul gol. O. I 110/15. Şi ci/i codri-ascund in umbră strălucire de izvoară! O.I 130/10. Ochii nu mai aveau acea sălbatică şi noptoasă strălucire, in adincimea cărora fulgera întunecosul amor şi intunecoasa dorinţă. P.L. 92/39; cf. O.I 136/12 [V. 3; Pr. 1). O (In contexl figurat) Scopul lor? Plăcerea dobi-tocească, reproducerea in muşinoiul pămintului de viermi noi cu aceleaşi murdare dorinfe fn piept, pe care le îmbracă cu lumina lunei şi cu strălucirea lacurilor. P.L. 87/2 (Pr. 1).
     2. Fig. Frumuseţe, splendoare, fast. îndură-le şi lasă privirea-mi s-o consol La alba strălucire a gttului tău got. O. IV 430/8. Penlru soldaţi—gloria, pentru principi — strălucirea, pentru invătafi — renumele, pentru proşti—cerul. P.L. 81/39 (V. 1 ; Pr. 1).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. strălucire (O.I 110/15, 130/10, 136/12; O.IV 430/8; P.L. 92/39), strălucirea (P.L. 81/39, 87/2).
     STRĂLLCfT, -A adj. 1. Strălucitor, lucios, sclipitor. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită. O. I 37/10. Xeguri albe, strălucite Xaşle tuna argintie. O. I 72/1. Din zidurile arcate răsăreau ferestre strălucite. P.L. 11/35. Ochii cei albăstrii ai copilului erau aşa de străluciţi . ■ ■ incit păreau că privesc cu inocenta, cu dulceaţa lor mai femeiască asupra spectatorului. P.L. 30/3; cf. O.I 37/9; P.L. 0/4, 7/29, U/29, 14/C, 16/18,18/1, 20/2, 20/18, 21/3, 22/35, 27/18, 30/8,48/38, 50/10,54/24,
— 515 —
 4/28 (V. 3; Pr. 18]. <$> Expr. A pune (ccva) înlr-o umioă strălucită v. lumină |Pr. 1].
    S.     Fastuos, splendid. Văzu . . . in mijlocul unui salun strălucii o jună fală muiată inlr-o haină albă. P.L. 36/32. Priveşte ... acest ameslec strălucii de palale şi domuri. P.L. 93/33 |Pr. 2]. O (In contcxt figurai) Să-mi descrii luată natura vizionară şi inşălătoare a lucrurilor lumeşti, de la floarea ce cu naivitale minle prin haina ei strălucită că e ferice Inlăuntrul gingaşelor sale organe, pină la omul, ce acopere cu vorbe mari... egoismul său. P.L. 47/35 | Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. strălucit (P.L. 14/G, 18/1, 20/2, 21/3, 22/35, 36/32, 93/33). strălucită (O. I 37/9; P.L. 7/29, 20/18, 30/8, 47/35, 48/38, 81/32), strălucita (P.L. 50/10); pl.n.ac. străluciţi (P.L. 27/18, 30/3), strălucite (O. I 72/1 ; P.L. 6/4, 11/29, 11/35, 16/18. 51/24, 84/28).
    STRĂLUCITOR, -OARK adj. 1. Scintciclor. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor laşilor. P.L. 39/24 [Pr. 1).
    2.     Plin de strălucire, expresiv, luminos. Q (Repetiţie) El . . . se uita uimii cu ochii strălucitori la strălucitorul ei chip ce s-apropia. P.L. 93/13 (Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. strălucitorul (P.L. 93/13); pl.n.ac. strălucitori (P.L. 93/13), strălucitoare (P.L. 39/24).
    STRĂMOŞ s.m. înaintaş. O (în context figurai) Dar lăsafi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici; Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. O. I 151/29 IV. 1].
    STRĂNEPOT, -OĂT.V s,m. şi f. Urmaş. Sunt tot ei, cei cari renasc in strănepofi. P.L. 41/19 [Pr. 1).
    STRĂŢfiSE vb. III. Tranz. A intreţ ese. a împinzi. Liane . . . să-mi străfese părul şi barba cu firele lor. IM.. 98/30 (Pr. 1].
    STRĂVECHI, -E adj. Secular. Sufletul visează toat-isloria străveche. O. I 45/16. Răsare luna . . . Rumenind străvechii codri. O. I 76/16 (V. 2).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. străveche (O.I 15/16); pl.n.ac. străvechii (O.I 76/16;.
    •STRĂVEDE-^ vb. II v. slreveden.
    STRĂVEZIU, -E adj. Transparent. L'n painjăn . . . A (esut subfire plnză străvezie. O. I 76/30. Apete-ncrefesc tn Iremur străveziile lor fe(e. O.I 142/10. O vezi printr-o albă perdea străvezie. O. IV 364/26 IV. 3]. O (Construcţie metaforică) Străveziul demon v. demon [V. 1). + Palid; fin, plâplnd, diafan. Ca umbre străvezie ieşite din infern Ei zboară. O. I 98/9. Jar umbra fefei străvezii E albă ca de ceară. O. I 170/13. Şi fafa străvezie ca fafa albei ceri Slăbită e de umbra duioaselor dureri! O. I 213/3 IV. 3).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. străveziul (O.I 69/14), străvezie (O. I 76/30, 213/3; O.IV 361/26), g.d. străvezii (O. I 170/13); pl.n.ac. străvezie (O. I 98/9), străveziile (O.I 142/10).
    •STREAŞINĂ s.f. v. streşină.
    STREAnţA s.f. Ducata sflşiată dintr-o ţesătură. Q (Metaforic) Nor (cu conturul neregulat, zimţuit). Vedea din cind In clnd cile o slreanfu uriaşă attrnată de cer, ce tncunjura cu poalele ei vlrful vreunui munte. P.L. 11/23 [Pr. 1].
    STRECURA vb. I. Refl. A sc furişa. Tu pe-alăluri le strecoară, A'u băga nici chiar de seamă. Din cărarea ta afară De le-ndeamnă, de le cheamă. O. I 198/1 [ V. 1). + A luneca. Părul.. . se strecură prin mlnufele-i de ceară. P. L. 51/32 (Pr. 1], O (Mctaforic) A pătrunde. Luna se strecoară pinlre nouri. O. I 157/17. Simfi cum se strecoară un somn de plumb prin toate vinele. P. L. 16/24. Dar pe furiş se strecura clte-o rază drept tn ochii lui. P, L. 67/16 (V. 1; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. se strecoară (O. I 157/17; P. L. 16/24), se strîcură (P. L. 51/32), imp. 3 sg. se strecura (P. L. 67/16); imper. 2 sg. te strecoară (O. I 198/1).
    STRECURĂTOARE s. f. Unealtă de gospodărie pentru strecurat lichidc. Q (Comparaţie) |Lumina] trecea prin mreje de frunze, ca prin strecurători de lumină. P. L. 44/32 IPr. 1).
    STREŞINĂ s. f. (Regional) Prelungire a acoperişului, care apără dc ploaie faţada casei. Streşine vechi casele-n lună ridică. O. I 231/10. Streşinele ieşite erau suspendate de stllpi albi. P. L. 44/35. Oraşul vechi cu slrade strimte, cu ’asele închircite, cu streşinele mucegăite tn lună. P. I,. 60/9 ; cf. O. I 48/16; O. IV 369/2; P. L. 29/8, 39/25, 48/40, 51/9 l V. 3 ; Pr. 6|. + Acoperiş. Ce cau(i la barbarul sub slre-şina-i de cetini? O. I 91/25 (V. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. streşină (P. L. 29/8), straşină (O. IV 369/2), streşina (O. I 91/25); pl. n. ac. streşini (O. I 48/16; P. L. 48/40), streşine (O. I 231/10; P. L. 39/25, 51/9), streşinele (1*. L. 44/35, 60/9). - Variantă : (regional) slrâşină (O. IV 369/2) s. f.
    STREVFDEA vb. II. R c fl. A se întrezări. Toate se întind nainte-i. . . Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac in intinsu-mpărufie sub o umbră de copac. O. I
1  14/9 IV. 1].
    STRICT adv. Precis, exact, riguros. Vezi deodată cu mirare c-ai trăit intr-o ordine de lucruri siriei organizată, fără ca s-o ştii sau s-o vrei aceasta. P. L. 81/15 [Pr. 1],
    STRIGA vb. I. 1. Tranz. A rosti cu voce tare. Te iubesc! — era să strige demonul tn a lui noapte. O. I 51/21.
—  înainte, strigă Făt-!'rumos calului. P. L. 18/31. — Bravo! maistre Ruben, strigă el, dracii lăi sunt meşteri In desprinsul umbrelor din părete. P. L. 62/9; cf. O. I 48/23, 98/1 ; P. L. 8/29, 8/36, 54/10, 76/14, 102/17 [V. 3; Pr. 7).
    2.     Intranz. A ţipa. Ar striga ... şi nu se-ndură. O. I 104/9. In zadar striga-mpăratul ca şi leul tn turbare. O. [ 148/11 [V. 2). O (Metaforic) P-ici, pe colo mai străbate, clle-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai şi eu odată. Altfel şuieră şi strigă, scapără şi rupt răsună. O. I 158/3 (V. lj. + A semnaliza prin ţipete. Numai pe ici, pe colo auzea etnii urltnd ia lună, paznici» de noapte, care strigau, ori grupe de cavaleri, care veneau de la vro petrecere. P. L. 44/25 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. strigă (O. I 158/3; P. L. 8/29), imp. 3 sg. striga (O. I 148/11; P. L
 — 516 —
54/10), 3 pl. slrigau (P. L. 44/25), p. s. 3 sg. strigă (O. I 98/1; P. L. 8/36, 18/31, 62/9, 76/14, 102/17); conj. prez. 3 sg. sâ slrlge (O. I 51/21); opl. prez. 1 sg. a? striga (O. I 48/23), 3 sg. ar striga (O. I 104/9).
    STRIGARE s. f. Strigăt. Organele-s sfărmate şi-n strigări iregulare Vechiul cintec mai străbate. O. 1 157/39 IV. 1].
    STRIGAT s. n. Exclamaţie cu voce ridicată; ţipăt, răcnet. Strigăte de Attuh ' Atlahu! se aud pe sus prin nori. O. I 114/14 |V. IJ. O (l.a sg. cu valoare «le pl.) l'rlă clmput şi de tropot şi de strigăt de bătaie. O. I 148/10 |V. lj.
    —       Forme gramalicalc : sg. n. ac. strigăt (O. I 148/10); pl. n. ac. Mrigăle (O. I 144/14).
    STWVl vb. IV. Tranz. Fig. A nimici. Q (In contexl figurat) Cine e nerod să ardă tn cărbuni smarandut rar S-a lui vecinică lucire s-o strivească tn zadar? O. I 83/8 IV. 1].
    STRI\'fT,-A adj. Fig. Copleşit, doborlt. Dan se simţea bolnav, abătut, strivit sub greutatea cugetărilor lui. P. 1,. 60/20 [Pr. 1).
    STnÎMB,-A adj. încovoiat, Înclinat. Ţinlirimut singur cu strtmbe cruci veghează. O. 1 69/11. L'n proverb cu literele     strlmbe ale întunecatei Arabii. P.   L. 52/29. Et ti
dete o    hîrtie mlzgătită tn linii strlmbe. P.   I- 96/19 |V. 1 ;
Pr. 2]. ^ Deformat, schimonosit. Ponfii şi flecarii, gă-găufii şi guşaţii, Btlblifi cu gura strlmbă sunt stăplnii astei naţii. O. 1 15U/38 (V. 11.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. slrimbâ (O. I 150/38); pl. n. ac. strimbe (O. I 69/11 ; P. L. 52/29, 96/19).
    STRlMBA vb. I. Refl. Fig. A se schimonosi. Xasut i se strlmbă şi se uscă ca un ciolur de copac. P. L. -13 32. [Ruben] începu a rtde hld şi strimblndu-se. P. L. 43/31. Dracii se strlmbau rlzind tn bercele lor şi se dădeau pesle cap. P. L.. 43,37 ]Pr. 3],
    —          Forme gramaticale : ind. imp.  3 |)l. se strimbau
(P. I.,        1337), p. s. 3 sg. se strhnbă (P.  L. 43/32); ger.
klriinhindu se (P. L. 43,31).
    STRIMT. -A adj. îngust. Pintre crengi scinteie stele, J-'armec dind cărării strimte. O. I 209/10. l'ticioura-i strimtă şi, din ziduri vechi, Vorbe, rls şi pltnset sună In urechi. O. IV 364/9. El s-apropia de strada strimtă. I’. L. 95/25; P. L. 26/0, 39,27, 60/8, 94/6 [V. 2 ; Pr. 5], + F i g. Lipsit de măreţie, mărginit, mcschin. Trăind tn cercul uostru strtmt Sorocul nă petrece. O. I 181/13 (V. 11.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. strimt (O. I 181/13), strimtă (O. IV 364/9; P. L. 39/27, 94/6, 95/25). g. d. strimte (O. I 209/10); pl. n. ac. strimte (P. L. 26/9, 60/8). — Scris: strimt.
    STRÎMTO.iRE s. f. Faptul de a fi strimt; îngustime. Q (Construcţie mctaforică). Slrînitoare de minte = lipsă de inteligenţă (v. şi copil, croi tor esc). De obiceiuri şi institufiuni, crescute pe temeiul nalurei, se lipesc retigiuni subiective, fapte rele şi mizerabile, Insă foarte cu scop ţi tocmai acomodate cuslrtmloareade minte a celor mai mulfi. i\ I.. 81/1 JPr. 1], — Scris; strimtoare.
    STRiNfilî vb. III. 1. Tranz. Aapăsa apuclnd, a cuprinde. S-apropie de el şi-i zise Incet, slrtngtndu-l de mină. P. L. 17/11. Văzu un băiat îmbrăcat c-o btuză de catifea, care cuprindea strlns de un colan lustruit mijlocul cel mai gingaş din lume. P. L. 63/7. El... ti slrlnse mtna. P. L. 68/23. Nu le voi mai strtnge de mtnă. P. L. 69/30; cf. P. L. 83/8, 94/37 (Pr. 6]. ^ (Tranz. şi refl., In expr.) A (se) siringe în braţe (sau piept la piept, la sîn, la inimi) = a (se) îmbrăţişa. Mai aproape, mai aproape. Xoi ne-om slrlnge piept ta piept. O. 1 101/10. Xu-i subfire, ci-mptinită, Înctt ai ce slringe-n brafe. O. I 159/20. El slrlnse ... pe Maria la inima lui. P. L. 53/38; cf. O.I 11/21, 12/5, 80/12, 107/13, 210/27; P. L. 50/11 [V. 7; Pr. 2). Q (tn context figurat; element dc personificare) îngerul iubirei, îngerul de pace... Tu tt strlnge-n brafe, tu li fă altare. Dulce Românie, asia (i-o doresc. O. I 15/23 [V. 1). + A îmbrăţişa. Vergina tl strtnge pe amantu-i mai lare. O. I 5/17. îi luă fata tn mini şi... o slrtnse cu attta foc. P. L. 49/20. Ea s-aruncă In gitul lui, 11 strlnse spasmotic. P. L. 85/33. El o slrlnse cu atita putere, Incit se tncleştase amtndoi tntr-o Imbrăfoşare lungă şi nervoasă. P. L. 94/13 (V. 1; Pr. 3).
    2.     Tranz. (Despre ochi) A închide. Apoi slrtngtnd ochii silit şi lare, a tnecat visul său tn Inlunerie. P. L. 36/41 (Pr. 1], + (Despre gură) A lipi buzele, apăslndu-le una de alta. Indicii e părul lui negru.. . gura-şi strtnge. O. I 88/13 (V. 1]. Q (Construcţie metaforică) A-şl strînge moara cea hirbuitâ de gura v. moară (Pr. 1). + T r a n z. şi refl. (Despre inimă) A (-şi) accelera bătăile, sub impulsul unei emoţii. De-o durere, de-o dulceaţă Pieptul, tnima-i se strînge. O. I 104/8. Să iubească — ideea aceasta ti slringea adesea inima. P. L. 28/19. Bucuria, uimirea, ti strlngea sufletul. P. L. 37/35 (V. 1; Pr. 2|.
    3.     T r a n z. şi refl. A (se) aduna. Ş-acele milioane, ce tn grămezi luroase Sunt strlnse ta bogatul, pe cel sărac apasă, Şi-s suple din sudoarea prostitului popor. O. I 59/4. La Xicopotevăzut-ai citelabere s-austrtnsCasăsteie Inainle-mi ca şi zidul netnvins. O. I 147/5 (Y. 2). O (Metaforic; depreciativ) A rezuma. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un vcac. . . te-o strlnge-n două şiruri, aşeztndu-te la coadă, in vro notă prizărită sub o pagină neroadă. O. I 134/13 (V. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. slrîng (O. I 107/13). 3 sg. strînge (O. I 5/17,11/21,12/5,88/13),se strînge (O. I 104/8), imp. 3 sg. strlngea (P. L. 28/19, 37/35), p. s.
3 sg. slrinse (P. L. 18/11, 49/20, 53/38, 68/23, 85/33, 94/13), p. c. 3 pl. s-au strîns (O. I 147/5), viit. 1 sg. voi strînge (P. L. 69/30), 3 sg. o strînge (0.1134/13), 1 pl. ne-om strînge (O. I 101/10); imper. 2 sg. strînge (O. I 15/23); inf. (a) siringe (O. I 159/20; P. L. 94/37); ger. slrînglnd (O. I 80/12; P. L. 17/11, 36/41, 50/11, 83/8); part. strîns (P. L. 63/7), strinsă (O. I 210/27), slriose (O. I 59/4).
    STRtNGERE s. f. Acţiunea de a strînge. Te urmăreşte săplămlni... O dulce strtngere de mtni. O. 1189/19. O slrtn-gere de mtnă şi [ Maria] dispărea iar In parfumatul ei ietac. P. L. 46/7 |Y. 1 ; Pr. 1]. <> Kxpr. Strîngere în braţe v. braţ (V. 1).
    —      Forme gramalicalc ; sg. n. ac. strîngere (O. 1189/19 ; P. L, 46/7), g, d. strîngerll (O. I 120/27).
— 517 —
    STRlNS1 adv. Cu toată pulerea, puternic. El... ţinea tncă ochii strtru închişi. P. L. 37/4. O mtnă era strins apăsată pe inimă. P. L. 59/39. Şedea-ndărătnică tntr-un coif cu buzele slrtns lipite. P. L. 67/15. l-ai fi auzit elănfănirta dinţilor, dacă nu ar fi finul gura strins încleştată. P. L. 84/24 (Pr. 4J.
    STRÎNS*,-A adj. (In loc. adv.) Ca inima slrineA ■-= Îngrijorat, cu Îngrijorare. „Mariaşopti el cu inima strln-să. P. L. 54/41 (Pr. 1).
    STROP s. m. Picătură. Trecui şi viitor e In sufletul meu... şi infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelai tnlr-un strop de rouă. P. L. 25/23. (Pămlntul) se contrase din ce tn ce mai mult fi iute, ptnă ee deveni, împreună cu sfera ce-l tncungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur. P. L. 50/35 ; cf. P. L. 26/22, 50/38 (Pr. 4).
O    (Construcţie metaforică) A oehllor stropi v. ochi IV. 1].
    —   Forme gramaticale: sg. n. ac. sirop (P. L. 25/23);
pl. n. ac. stropi (O. I 129/10; P. L. 50/35, 50/3S), stropii (P. L. 26/22).                         ’
    STROPf vb. IV. Tranz. A uda. Ea luă o mtnă de lacrimi din baie fi stropi grădina. P. L. 22/32 |Pr. 1).
    STHOPfT, -A adj. Presărat. Un mărgăritar stropit cu stropi de aur. P. L. 50/35 [Pr. 1). O (Comparaţie) Aurul de pespata legăturei de piele se ştersese pe alocarea şi lirurea pe la altele, ca stropit cu peteală. P. L. 35/37 |Pr. 1). Q (Metaforic) Să treci lu prin ele, o sfintă regină, Cu pâr lung de raze, cu ochi de lumină, In haină albastră stropită cu aur. O. I 38/7 (V. 1|. + Fig. Cu pete mici. (Florile} încredinţară laina tor unui curtenitor flutur albastru stropit eu aur. P. L. 23/25 (Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. stropit (P. L. 23/25, 35/37, 50/35), stropltâ (O. I 38/7).
    STRtfNĂ s. f. Coardă. O (tn contcxl figurat, simboli-zlnd actul poetic) Se tmping tumultuoase .şi sălbatece pe «/rund, Şi tn glndu-mi trece vlntul, capul arde pustiit. O. I 158/4 [V. 1).
    STRONGA s. f. Loc îngrădit la stlnă. Q (Construcţie mctaforică; element de personificare; despre stele) A Ieşi din strongA = a apărea pe cer. Nilul doarme şi ies stelele din strungă. O. I 44/1 (V. 1J.
    STtfDIU s. n. Cercetare ştiinţifică. O ((.lumeţ) [L'n cavaler] aeăfal de gratii făcea studii floristice unindu-şi buzele cu ale celei fiinţe care-şi scosese capul prin gratii. P. L. 44/22 (Pr. 1].
    STUF s. n. Trestie. De pe lacuri apa sură înfunda miş-carea-i creaţă tntre stuf la iezătură. O. I 83/22. Cum nu suntem două păsări, Sub o streşină de stuf. O. IV 369/2. In mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei şi răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă mică. P. L. 79/4; cf. O. I 43/3 (v. 3; Pr. 1}.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. stnf (O. I 83/22 ; O. IV 369/2), stuful (O. I 43/3), g. d. stufului (P. I. 79/4).
    STUFtiS, -OASA adj. Rămuros. Incuniurat de un ertng de arbori verzi şi stufoşi, se ridica un mindru p ilat.
 P.L. 5/27. Pe Ungă el arbori natfi, verzi, stufoşi rdi-plndeau o umbră răcorită. P.Î.. 13/13 (Pr. 2].
    STt'P s. m. Adăpost pentru albine ; adăpostul împreună cu albinele şi cu fagurii. Steteau tn şiruri lungi stupii unei prisăci mari. P. I.. 98/8. îngrijea de straturile grădinei şi de stupi. P. L. 99,10 [Pr. 2|. + Familie de albine. Stupul matern sta locului. P. L. 81/24 (Pr. 1]. Q (Comparaţie) Ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci şi clare tn mintea lui îmbătată. P. L. 53/23 (Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. stup (P. L. 53/23), Hlupul (P. I,. 81 '24;; pl. n. ac. stupi (P. L. 99/10), slupU (P. L. 98/8).
    St'AV, -A adj. Delicat, graţios. Dulcea moliciune a copilăriei era tntrunilă cu frumuse/a nobilă, coaptă, suavă, pronunfată a femeiei. P. L. 100/23 [Pr. 1].
    Sl’B prep. 1. (Introduce un complement circumstanţial de loc) Dedesubtul. Sub nisipul din pustie cufundat e un popor. O. I 45/27. Şi mii de glasuri slabe tncep sub bolla largă l'n clnt frumos şi dulce — adormitor sunlnd. O. I 91/9. Eu simt sub picioarele mele răscolindu-se năsipul. P. L. 19/34 ; cf. O. I 18,15, 44/14, 51/8. 54/23, 55/11, 69/24, 74/1 1, 76/2, 79/11, 84/10, 84/13, 85,5, 88/1, 91/25, 92/19, 92/23, 92/25, 97/8. 100/2. 101/4. 117/6. 120/7, 121/2 127/22, 130/9,132/7, 134/1 1, 134/23,136/11, 142/26, 141/10,’ 174/26, 179/7, 179/11, 187/19, 205/8, 228 12, 231/1. 231/22; O. IV 369/2; P. L. 16/17, 30/1, 37/11, 38/28, 39/31, 46/3, 48/20, 49/15, 52/6. 54/23, 67/14, 78/20, 79/21, 84/26, 97/10, 98/28, 98/36 (V. 42; Pr. 18|. Prep. comp. De sub = din. Din pămint şi de sub mare s-aud sunete ce cresc. O. 1 45/24. [Suprafaţă mârii| era ruptă . . . de ctte un coif de stlncă, ce |ieşea de sub apă. P. L. 72/24 ; cf. O. I 93/2 ; P. L. 40/33, 44/21, 73/33 (V. 2 ; Pr. 5]. Pe sub — pe dedesubtul. O duc clnltnd prin tainifi şi pe sub negre bolfi, A misticei religii întunecoase cele. O. I 92/21. Departe vede-oraşul pe sub un arc de pară. O. I 94/34. Vedea pe cavaleri sărind gardurile şi pătrunzlnd prin grădine plnă pc sub vo fereastă. P. L. 44/18. Vdru cărarea de prund p« sub npu. P. L. 101/36 [V. 2; Pr. 2|. «C> (Cu nuanţă cauzală) fialconul de lemn se clătina sub paşi. P. L. 29 15. Visătorul Dionis se opri In dreptul acelui portrel, care sub lumina plină a lunei pârea viu. P. L. 30,12; cf. P. L. 62/30, 67 30 [Pr. 4].
    2.     (Introduce un complement circumstanţial de cauză) Cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi şi gratiile erau rupte. P. L. 29/20. El simfi aerul Indul-eindu-se sub şoptirile ei. P. L. 63 16. Buzele-nlredeschise arătau o energică durere, şi numai gitul se-ndoia eu mlndrie, ea si clnd nu şi-ar fi pierdut-o sub greutatea vieţii. P. L. 92/28; cf. P. L. 60/20, 63/35, 101/26 (Pr. 6).
    3.     (Introduce un complement circumstanţial de timp Trăiesc sub domnia lui Alexandru-Vodă. P. L. 38/24 (Pr. 1]
    SUBIECTIV, 'A adj. Care se bazează pe o judecată părtinitoare, ruptă de realitatea obiectivă. De obiceiuri şi institufiuni, crescute pe temeiul naturei, se lipesc religiuni subiective. P. L. 80/40 [Pr. 1].
    SUBJUGA vb. I. Tranz. A stăplni prin forţă. Cei tari... Le subjugă [proletarilor] munca viefii tor întregi. O. I 56/15 [V. 1).
— 518 —
    SUBLfM.-Ă adj. Măreţ, superb, minunat. Sublimă . . . este Cununa cea de laur. O. I 17/10. Sublim tnsă e ctnlut cind fipă şi ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă. O. I 17/16 IV. 2).
    SUBSTANŢĂ s. i. Materie chimicii. în atmosfera grea de mirosul substanţelor tnchise tn fiole, făclia arunca o lumină turbure. P. L. 40/27 [Pr. 1).
    SUBSUOARĂ s. f. Partea de dedesubt a Încheieturii braţului cu umărul. Ctnd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i tini de subsuoară. O. I 55/15. Ei s-au prins de subsuoară. O. I 154/16. De te tnalt de subsuori Te-nal/ă din călciie. O. I 174/27. Te ridicam de subsuori De-atilea ori. de-atttea ori? O. I 235/11 (V. 4). + (Adverbial: In formfl de pl.) Sub braţ. [Dan) coborise scările cu cartea subsuori. P. L. 43(24. L’n păzitor de noapte... c-o prăjină subsuori. P. L. 48/36 (Pr. 2J.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. subsuoară (O. I 55/15, 154/16); pl. n. ac. subsuori (O. I 174/27, 235/11).
    SUBTILITATE s. f. Speculaţie filozofică subtilă. Sub-ilităti metafizice ti atrăgeau cugetarea. P. L. 28/2 (Pr. 1).
    SUBŢlA vb. I. Tranz. şi refl. A (se) Îngusta, a (se) face (mai) subţire. De s-ar puii pe dinsa cineva ca să o prindă Cind ... se priveşte in oglindă Sub/iindu-şi gura mică şi chemindu-se pe nume. O. 1 80/3. Ea sc sculă incet... cri ochii închişi... se sub/ie ... se lipi de părete. P. L. 60/18 [V. 1; Pr. 1).
    —  Forme gramaticale : ind. p. s. 3 sg. se sublie (1*. L.
00/18); ger. suliţiind (O. I 80/3).                  '
    SUUŢfllE adj. 1. Carc arc grosime mică, O lampă-n-tinde limb-avară şi subfire. O. I 52122. iJegetele ei.. . torcea un fir de o mătasă albă, subţire. P. L. 7/29 [V. 1; Pr. 1]. + Cu contur fin. Ea ztmbind Işi mişcă dulce a ei buze mici, sub/iri. O. I 79/15. Era . . . bustul. .. unui copil... cu buzele sub/iri. P. L. 29/41. O frunte naltă .. . stă deasupra nasului fin ... O gură cu buze sub/iri. P. L. 74/5 [V. 1; Pr. 2). Q (Depreciativ) Şi apoi fn sfatul fării se adun să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subfire.
O-     I 150/28 (V. 1). + (Despre mlini) Fin, delicat. Cu "rhii mari in lacrimi, cu mini sub/iri şi reci. O. I 107/10. Mini sub/iri şi reci mi-acopăr ochii. O. I 119/14. Vdru . .. o jună fată . . . infiorind cu degetele ei sub/iri, lungi şi dulci etapele unui piano sonor. P. L. 36/33; cf. O. I 84/35 [V. 3 ; Pr. IJ. + Mlădios, zvelt. Iar talia-i nallă, gingaşa, subţire Se mlădie-n vint. O. I 4/9. Ah, subfire şi gingaşă Tu păşeai incel, tncet. O. 1112/13 [ V. 2J. + Slab. Su e mică, nu e mare, nu-i sub/ire, ci-mptinită. O. I 159/19 (V. l],
    2. Uşor, fin. Le-ncinge de flutură-n boare Sub/ire voal. O. I 3/24. L'n păinjăn ... A fesut subfire ptnză. O. I 70/30. Cu ochiu-l măsuri [chipul] Prin uşoara-nvine-fire a sub/irilor mătăsuri. O. 1 79/4 (V. 3). 4 (Despre faţă) Slab, palid. .Sau făcut... fafa... atit de subfire, să o lai c-un fir de păr. 0.1 82/22 Prin (ochi).. . curge. .. zapada viurie din obrajii tăi sub/iri. O. f 83/4 |V. 2).
    3.     (Despre glas) Ascuţit, slab. 1'n glas sub/ire-i zise. P. L. 16/29. [Pr. 1). O (Adverbial) Un orologiu ztngă-neşte tncet şi subfire tn părete. P. L. 62/33 (Pr. 1],
    4.     Subtil, rafinat; perfid. Ei vor aplauda desigur biografia subfire Care s-o-ncerca s-arale că n-ai fost vrun ucru mare. O. I 134/26 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. subţire (O. I 3/24, 4/9, 52/22, 76/30, 82/22, 84/35,112/13,134/26,150/28, 159/ /19; P. L. 7/29, 16/29,; pl. n. ac. subţiri (O. I 79/15, 83/4, 107/10, 119/14 ; P. L. 29/41, 36/33, 74/5), g. d. subţirilor (O. I 79/4).
    SUC s. n. Sevă. Q (Construcţie metaforică) A suge sucul eel mai dulce al pămintului v. pămint [V. II.
    —   Formă gramaticală : sg. n. ac. sucul (O. I 59/32).
    *   SUCCEDA vb. I v. succede.
    SUCCEDE vb. I. Intranz. A urma. Q (Repetiţie) Moartea succede vieţii, viafa succede la moarte. O. I 36/4 (V. 2|. O Refl. Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi Se succedem generaţii şi ne credem minunafi. O. I 132/36 (V. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. succede (O. I 36/4, 36/-1), 1 pl. ne succedem (O. I 132/36).
    sucf vb. IA'. Tranz. A răsuci. Ş-apoi ti suceşte părul pe-al ei deget alb. O. I 84/35. Tu cu mtnile-ncleşlate, mai cu degetele depeni, Mai suceşti vreo figară. O. I 155/31. Ei sucesc mustea/a, iară ele fac cu ochii. O. I 157/24 (V. 3).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. suceşti (O. I 155/31), 3 sg. suceşte (O. I 84/35), 3 pl. sucesc (0.1157/24).
    SUDOARE s. f. Xăduşcală. Dionis, lungit pe patu-i, tremură tn friguri, cu buzele uscate, cu fruntea plină de sudoare. P. L. 02/22 [Pr. 1]. <0* (Simbolizind munca grea) Ş-acefc mi/ioane, ce tn grămezi luxoase Sunt slrlnse la bogatul, pe cel sărac apasă, Şi-s suple din sudoarea prostitului popor. O. I 59/5 [V. 1).
    —      I-orme gramalicalc : sg. n. ac. sudoare (I’. L. 62/22), sudoare» (O. I 5’J/o).
    SUFEllf vb. IV. 1. I n l r a n ?.. A Indura o suferinţă morală. Singuratic în zadar suspin şi sufăr. O. I 74/18. Şi cit de mult Imi pare rău Că nu mai sufăr Incă! O. I 184/ /20. Şi cum n-oi suferi ... Cu flori m-or troieni Aduceri-aminte. O. I 223/21. Su vezi tu cum sufăr? P. L. 70/20 (V. 3; Pr. 1).
    2. Tranz. A tolera. Aş primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi tntr-un coif al casei. P. L. 86/8. Să suferi ca să sărut perina pe care va dormi capul tău. P. L. 86/9. Pofi suferi amorul meu? să-l suferi numai? P. L. 88/20. M-a rugat să-i sufăr iubirea. P. L. 90/31 (Pr. 5).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. sufăr (O. I 74/18, 184/20; P. L. 70/20), viit. 1 sg. ol suferi (O. I 223/21); conj. prez. 1 sg. si sufir (P. L. 90/31), 2 sg. si suferi (P. L. 86/8, 86/9, 88/20); inf. suferi (P. L. 88/20).
    SUFERINŢĂ s. f. Durere morală, chin sufletesc. Lună lu, slăptn-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gtndirilor dind viafă, suferinţele întuneci. O. I 130/8. Te iubeam cu ochi păgtnl Şi plini de suferinti. O. I 192/6. împăratul trăia singur, ca un leu Imbătrtnit, slăbit de lupte şi suferinţe. P. L. 3/11; cf. O. I 199/6, 211/1 [V. 4 ; Pr. 1). Q (Construcţie mclarorică) Pierdut in suferin|ă v. pierde
[V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. suferlnţi (0.1211/1), suferinţa (O. IV 361/9), voc. suferinţă (O. 1199/6); pl. n. ac. suferinţe (1*. L. 3/11), suferinţl (O I. 192/6), suferinţele (0.1130/8).
    SUFERITOR, -OAHE adj. Care exprimă suferinţă
— 519 —
îndurerat. Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare. O. I 114/9 [V. 1]. «O1 (Adverbial) In acea faţă alU de palidă, plină, dar tristă, surtdea suferitor oarecum gura de purpurii. P. L. 93/3 [Pr. 11.
    SUFLĂ vb. I. Tranz. 1. A expira. © (In context figurat) Vd văd lungifi pe patul junefii ce-afi spurcal-o, Sufltnd din gură boala viefei ce-afi urmat-o. O. I 24/2 [V. 1]. + Intranz. A expira asupra unei flăcări cu scopul de a o stinge. Ctnd cu gene ostenite sara suflu-n lu-mtnare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. O. I 130/1 [V. 1]. + A Împrăştia prin expiraţie. O (In context figurat) Poale vrun pedant cu ochii cei verzui peste un veac.. . Aticismul limbii tale o sâ-l pună la etnlari, Colbul ridicat din carle-ţi l-o sufla din ochelari. O. 1 131/12 [V. 1].
    2> A răsplndi, a Împrăştia. Viafa-mi se scurge ca şi murmura ce-o suflă un crivăţ printre pustii. O. I 26/18 [V. 1],
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. suflu (O. I 130/1), 3 sg. suflă (O. I 26/18), viit. 3 sg. o sufla (O. I 131/ 12); ger. suflind (O. I 24/2).
    SUFLĂRE s. f. 1. Respiraţie. A ei gură-i descleştatu de-a suflării sale foc. O. I 79/14. îşi simte gllu-atuncea cuprins de brafe reci, Pe pieptul gol el simte un lung sărut de gheaţă, Părea un junghi că-i curmă suflare şi uitifă. O. I 95/23. Cu sărutări aprinse suflarea să fi-o-nec. O. I 213/12. Pustiul tace, aerul e mori şi numai suflarea lui c vie, numai ochiul lui e viu, pentru ca să vadă pe un nor de argint. In naltul cerului, un tnger alb, îngenuncheat. 1’. 1.. 36/26; cf. O. I 38/22, 46/9, 200/12, 211/22 [V. 7; Pr. 1J. ©(in contexte figurate) Al vieţii vis de aur ca un fulger, cu o clipă-i, Şi-l visez . .. cind sorb al tău răsuflet in suflarea viefii mele. O. I 82/7 (V. 1). (Repetiţie) Să siml că de suflarea-fi suflarea mea se curmă. O. I 116/19 [V. 2). © (Mctaforic) Râsptnde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin. O. I 3/9 [V. 1]. Expr. A da suflarea vieţii v. da2 (V. 1).
    2. Vlnt; adiere. Memfis . . . închegare măiestrită din suflarea vijeliei. O. I 45/20. întinse-a apei arii în cercuri fulgerlnde se pleacă lin suflării Al zefirului nopfii şi sună cadenţat. O. I 63/19. Capul ei palid de suflarea .. . nopfii cădea pe perine. P. L. 52/19; cf. P. L. 22/7, 60/G [V. 2; Pr. 3). © (Personificare) în aer Işi ridică a farmecelor rargă Şi o suflare rece prin dom alunei aleargă. O. 1 91/8 |Y. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. suflare (O. I 94/8, 95/23, 200/12), suflarea {O. I 3/9, 38/22, 45/20, 16/9, 82/7,116/19,116/19, 202/7, 213/12 ; P. L. 22/7, 36/26, 52/19, 60/6), g. d. suflării (O. I 63/19, 79/14); pl. n. ac. suflări (O. I 211/22).
    SCFLET s. n. 1. Respiraţie, răsuflare. Şi sufletul ei dulce din ce tn ce-i mai cald... Pe ea o (ine-acuma, ce fu a morfii pradă ? O. I 95/26 [V. IJ. © (în context figurat) Aerul cel înveninai şi rece al sufletelor lor moarte v-ar puti omort. P. L. 19/38 (Pr. 1]. © (Construcţie metaforică) Ca suflet de vlnt v. vlnt [Pr. 1]. © (Metaforic) Adiere. Ca zefirii ce adie Ctnluri dulci ca un fior, Clnd prin flori de iasomie Işi sting sufletele lor. O. I 18/12 [V. 1).
    2.      Latura spirituală a omului, considerată, in conformitate cu concepţia creştină, ca fiind de origine divină şi avlnd existenţa veşnică; spirit, duh. Un somn amorţit ti cuprinde Irupul... dar sufletul ei cine şlie pe la cile răs-
pinleni stă. P. I,. 17/26. în faptă lumea-i visul sufletului nostru. P. L. 25/19. Vremea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet. P. L. 41/9; cf. P. L. 19/29, 25/27, 26/1, 38/18, 38/18, 38/26, 41/27, 42/26, 46/20, 46/28, 9-1/2 [Pr. 14]. © (Glumeţ) striga: o motănime! motă-nime! Vai... Jlaram De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare. O. I 48/24 [V. 1]. © (Metaforic, su-gerind o imagine eterică, fantomatică) Te văd... Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaie de raze, ninsoare deştele. O. I 37/11. Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece; Privesc apoi lulul rămas... alb şi rece. O. I 37/17 [V. 2|. © (Construcţii metaforice) Cbinuitornl de suflete v. chinuitor [Pr. 1]. Copil de suflet al lui Alah v. copil [V. 1].
    3.    Element esenţial. © (în context figurat; simboli-zlnd latura cca mai intimă a fiinţei omeneşti) împărăteasa ... atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse In adlncul sufletului său. P. L. 4/11. Ea nu putu decit să-ndreple asupră-i ochii săi stinşi şi orbi, cu care ar fi orut să-l soarbă tn sufletul ei. P. L. 23/1 [Pr. 2). © (Metaforic ; termen de adresare către o fiinţă iubită ; v. şi floare, floricică, Înger, lumină, minune, mititel, pază, stea) Iar le-ai cufundai In stele Şi tn nori şi-n ceruri nalte? De nu m-ai uita tncalte, Sufletul viefei mele. O. I 54/4 [V. 1).
       Totalitatea Însuşirilor morale şi intelectuale ale omului; psihic, simţire, afect. V-afi dus cu anii [-mi| ducu-vă dorul. Precum cu toamna frunzele trec; Buza mi-e rece, sufletul sec. Viafa mea curge uitind izvorul. O. I 26/7. CU de sus ridici acuma tn gindirea la pe-o roabă, Ctnd durerea la din suflet este singura-mi podoabă. O. I 154/38. O duioşie dulce şi liniştită ti tmplu sufletul. P. L. 85/18; cf. O. I 10/11, 16/6, 18/8, 19/16, 20/8, 29/10, 30/16, 36/20, 41/1, 14/21, 45/16, 52/28, 53/8, 65/10, 67/24, 82/26, 85/5, 102/11, 104/3, 105/10, 112/9, 137/17. 160/1, 167/24, 189/6, 204/24, 206/7,209/23,231/16,235/18,236/2; O. IV 430/14, 430/20, 132/17, 432/28, 432/36; P. L. 28/26, 31/20, 31/21, 37/10, 37/35, 55/9, 55/13, 55/26, 55/34, 56/12, 56/21, 57/11, 69/17, 84/13, 101/34 [V. 38 ; Pr. 16]. © (Element de personificare) Din ce tn etntarea In valuri ea lot creşte, Se pare că furtuna ridică al ei glas, Că vintul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, Că-n sufletu-i pămlnlul se zbate cu necaz. O. I 94/14 [V. 1). © (In contexte figurate) Sufletul vostru : un înger, inima voastră : o liră. Ce la vintul cald ce-o mişcă ctnlări molcome respiră. O. I 35/28. Aducerile-aminle pe suflet cad tn picuri, Redeştepllnd tn fafă-mi trecutele nimicuri. O. I 107/5. Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură frumos. O. I 211/7 [V. 3|. (Element de personificare) Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurtnd, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină. O. I 28/6 [V. 1]. <$> Expr. A-l creşte (cuiva) sufletul v. creşte [V. 1]. A pierde safletul (cuiva) v. pierde [V. 1). A se rumpe sufletul (cuiva) v. rupe [V. 1], A trece In sufletul cuiva v. trece [V. 1]. Ca moartea în suflet v. moarte [V. 1]. Cu suflet dus v. duce [V. 1], Suflet de om = nimeni. Suflet de om nu poale şti acest rai pămtntesc. P. L. 78/12 [Pr. 1]. ©(Construcţii metaforice) A aprinde o scinteie în sufletul Îngheţat (al cuiva) v. aprinde [V. 1]. A aduce sufletul cuiva pe braţele crucit v. cruce [V. 1], A deschide safletul v. deschide [V. 1|. A pustii sufletul cuiva v . pustii [Pr. 1]. A se prinde de sufletul cuiva v. prinde [V. 1]. Cu sufletul în ruină v. ruină [V. lj. In a sufletului
 — 520 —
taină v. taină {V. 11. Mireasa sufletului v . mireasă (V. 1). + Conştiinţă. O fecioară-a cărei suflet era sini ca rugăciunea. O. I 30/11. Ele slirnesc in suflet ideea neferice A perfecţiei umane. O.I 60/18; cf. O. I 23/1, 61/27; P. L. 25/20, 38/22,43/11,43/36 IV. 4; Pr. 4). Q (In contcxle figurate) Şi-ntreb al meu suflet rinil de-ndo-ială. De ce-ai murii, inger cu faţa cea pală? O. I 37/21. Credinţa zugrăveşte icoanete-n bicerici Şi-n sufletu-mi pusese poveştile-i feerici. O. I 69/26. Trecut şi viitor e in sufletul meu. 1». L. 25/21 [V. 2; Pr. IJ. (Repetiţie) Te văd adesea, frunle senină. Ca şi gindirea lui Dumnezeu, Sufletu-ţi arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, lainică, lină. O. 1 27/11 [V. 2]. + Caractcr, virtuţi morale; omenie. Astfel eu, pierdui in noaptea unei vieţi de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fură suflet, fără foc, Şi-am făcut din tine-un inger.
O.     I 29/18. t'riciunea fără suflet, fură cuget, Cu privirea-mpărosată şt la fălci umflat şi buget. O. I 150/11. In acel Adonis incremenil, ea presupunea un suflet. F. L. 85/21 JV. 2; Pr. 1). Q (Glumeţ) vedeţi ce-nţelepciune e-n făptura voastră chiară ? O motani fără de suflet! O. I 48/31 [V. 1]. Q (In conlcxt figurai; ironic) Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea Ctnd dormea, tăindu-i părul, i-a luai loală puterea De l-au prins apoi duşmanii, l-au legat şi i-an scos ochii. Ca dovadă de ce suflet slă in peptii unei rochii. O. I 159/1 [V. 1).                            '
    5.    Viaţă, existenţă. Et zeilor dă suflet şi lumii fericire. O. I 115/11. In toată ziua el ii promitea că tainti sufletului său Işi va avi sfirşitul. 1’. J.. 30/29 |V. 1 ; Pr. 1]. Q (In conlcxl figurai) S-atlrnă suflclu-mi de ochii Cei ptini de lacrimi şi noroc. O. I 117/11* [ V. 1).
    6.    Fiinţă, om. Ctnd toţi tşi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai plinge. In doru-i se avintă L-a patriei dulci plaiuri, la clmpii-i rtzători. O. I 6/3. Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mull ti va atrage dectt toi ce ai gtndit. O. I 136/3. Să smulg un sunel din trecutul vieţii, Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri, Cu mtna mea tn van pe liră lunec. O. I 201/10. Stea! cum luceşti in cerul lău, fără să ştii că un suflet moare! P. L. 56/29; cf. O. I 27/19, 50/22, 80/32, 82/21, 200/8 [V. 8 ; Pr. 1]. Q (Repeliţie) Şi inima aceea ce geme de durere, Şi sufletul acela, ce clnlă amorţit, E inima mea tristă, ce n-are mingiiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. O. I 6/6, 8IV. 2). Q (Mctaforic ; element de personificare) Iar tn norul de profume, Două suflete de flori Le desparle-a nopţii mire Cu fantastica-i şoplire. Le resfiră, ptnă mor. O. I 14/2 |V. 1J. + Termen de adresare către iubită. Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti stntă prin iubire. O. I 30/23 [V. 1].
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. suflel (O. I 6/3, 16/6, 29/10, 29/18, 30/11, 30/16, 37/21, 44/6, 48/24, 48/31, 50/22, 60/18, 65/10, 67/20, 67/21, 80/32, 82/26, 94/3, 97/33, 104/3, 105/10, 107/5, 112/9, 115/11, 137/17, 116/1, 150/11, 154/38, 159/4, 168/20, 204/24; P. L. 11/12, 38/18, 43/36, 56/21, 56/29, 78/12, 85:21), ^uHetul (O. 1 6/6, 10/11.20/8,26/7, 27/11, 27/19, 28/6, 35/28, 36/20, 4 1/21, 15/16, 52/28, 95/26, 102/11, 120/14, 160.1. 160/16, 189/6, 211/7. 231/10; O. IV 432/36; P. L. 17/26, 17/29, 19/2!). 23/1, 25/21, 25/21, 28/26, 31/20, 37/35, 38/18, 38/22, 41/27, 42/26, 13/11, 46/20, 16/28, 55/9, 55/13. 55/26. 57/11. 69/17. 84/13, 85/18. 101/31), sufletu- (O. I G/H, 18/8, 19/16,20/2. 25/9, 27/11, 37/17, 41/1, 53/8, 60/33. 09/20, 94/14, 117/11, 107/21, 200/7, 209/23, 236/2; O. IV 130,'20, 432/17, -132'31 : P. L. 37/10), j». <1. suflet (O. I 136/3. 200/8; P. L. 11/9), sufletului (O. I 52/11, 118/1, 235/18; O. IV I3C/1 1, 132/28 ;P. L. 4/11,25/19,
 25/27, 2G/1. 30/29, 31/21, 38/26, 55/34, 56/12), voc. suflet (O. I 37/11, 201/10), suflelul (O. I 54/4), suflete (O. I 30/23, 82/24); pl. n. ac. sullcte (O. I 14/2, 61/27, 85/5; 1’. L. 62/17). sullclelc (O. 1 18/12), g. d. sufletelor (P. L. 19/38, 91/2), voc. sullele (O. I 23/1).
     SL’FLliTfiSC, -lîASC.\ adj. De natură psihică, spiritual. De-o sete sufletească E cuprinsă fata mică. O. I 108/21. Cine şiie . . . dacă in cartea aceasta nu e semnul ce-i in stare de-a te transpune in adincimile sufleteşti. P. L. 36/11. O voluptate sttflelcască il cuprinsc. P. L. 37/15. Ei vor fi găsii elementele cor.stilulive a vieţii lui sufleteşti In realitate. P, I.. 61/32; cf. P. L. 28/1, 28/9 [V. 1; Pr. 5).
 O  (Glumeţ) /şi ziceau serios, după lungi lupte sufleteşti: domnia la. P. J.. 68/37 |Pr. 1].
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. sufleleusi-i (O. I 108/21; P. L. 28/1, 28,9. 37/15), g. d. suflelcşli (P.L. 61/32); pl. n. ac. sullricţli (P. L. 36/14, 68/37).
     SLGiU vb. III. Tranz. A sorbi un lichid. Pină ce cinlă cucoşul, [mama pădurii) . . . suge inimele ce mor. 1\ I.. 17/28. M-oi întoarce la mama, ca să mai sug Inc-o dată laptele cel de văpaie albă a Iiţelor ei. P. 1.. 19/40 (Pr. 2]. Q (Glumeţ) Ploşniţele roşii. . . nici că au cc să mai sugă. O. I 46/20 [V. 1|. Q (in contcxt figurai) împărăteasa. . . atinse eu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse in adîncul sufletului său. 1\ I.. 4/U [E’r. 1). Q (Construcţie metaforică) A suge sucul eel mai dulce al pumiu-. (ului v. pămint [V. 1|. Q (Mclaforic) A-şi Însuşi pe nedrept, a fura, a răpi. Acele milioane, ce in grămezi luxoase Suni slrinse la bogatul, pe cel sărac apasă, Şi-s supte din sudoarea prostitului popor. O. I 59/5 [V. 1].
     —      Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. suge (P. L. 17/28), 3 pl. sug (O. I 59/32), is suple (0.159/5), p. s. 3 sg. supse (P. L. 4/11); conj. prez. 1 sg. si sug (P. L. 19/40),
 3 pl. su suyu (O. I 46/20).
     SLGHL.MA vb. I. (Şi In forma zugruma) Tranz. Fig. A in âbuşi. Măzărichca . . . ţese păturile ei de flori asupra intregei vegetaţii, pe eare o zugrumă cu inctlcilurele ramuritur. P. L. 73/17 [Pr. 1|. Q (Meluforie) A nimici, a distruge (v. şi i n e c a, spăla, speria, stoarce). Gindirile-mi rele sugrum cele bune. O. I 38/14. Ah! acele ginduri. . . sufletul ver să-i sugrume! O. I 52/28 |V. 2|.
     —      Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. zu(|rumi (P. L. 73/17), 3 pl. suyrum (O. I 38/14); conj. prez. 3 sg. si sugrume (O. I 52/28). — Variantă : (regional) zugrumd (P. L. 73/17) vb. I.
     SL’f vb. IV. 1. Tranz. şi r e f 1. A (se) urca. Suiţi pe baricade de bulgări de granit, Se mişc batalioane a plebei proletare. O. I 62/22. Icoana stelei ce-a murii Incel pe cer se suie. O. I 234/10. El sui iute scările şi bătu lare in uşa tinzii. P. I.. 10/16; cî. O. 1 37/11, 52/17, 76/20, 108/7. 133/22; O. IV 309/13; P. L. 19/30, 87/28 IV. 8; Pr. 3|. <> Kxpr. A sui uuul peste altul v. a I l u 1 [Pr. 1|.
     2.     R e f 1. A se urca inlr-un vehicul. I-ăt-I-nimos se sui-n luntre. P. I.. 5/33. | leroniin| se sui |in barcă] şi pluti tn josul riului. E*. I.. 07/8 JPr. 2|.
     —      Forme gramaticale-: ind. prez. 1 sg. mi sul (P. L. 87/28), 3 sg. sule (O. 1 76/20), se sule (O. I 108/7, 234/10), p. s. 3 sg. sui (P. I.. 40/16), se sul (P. L. 5/33, 97/8); pari. suil (O. I 52/17; O. IV 309/13), suiţi (O. I 02/22), suile (P. L. 39/1); ger. suind (O. I 37/11, 133/22); inf. a se sui (P, L. 19/36).
— 521 —
    SU1T6R. -0.\RE. adj. Cu intonaţie asccndentii. De ce dorm, îngrămădite Intre galbenele file, Iambii suitori, troheii, săllărefele daclile? O. I 137/1 : cf. O. 1 I I1/14 |Y. 2).
    —       Formă gramaticală: pl. n. ac. suitori (O. I 137/1, 141/14).
    SlLCftA s. f. Plantă (Melilotus officinalis). Brusturi mari, luminărete, sulcină. 1\ L. "3/15 |Pr. 1].
    •SLLFfNĂ s. f. v. sulelnă.
    SULIŢA s. f. 1. Lance. [Trestiile] par a fi snopuri gigantici de lungi sulife de-argint. O. I 4-1/15. Durduind soseau călării ca un zid inalt de sulifi. O. 1 118/23 [V. 2]. Q (Construcţie metaforică; dcprcciativ) A sc lupta eu retoricele suliji = a facc demagogic (v. şi 1 c l o p i s c ţ). N-avem oameni ce se luptă cu retoricele sulifi în aplauzele grele a canaliei de uliţi ? O. I 150/3 (V. 1).
    3.      F i g. Unitate de măsură a timpului (cam dc o oră şi jumătate), calculată după spaţiul străbătut dc un astru pc cer. Ctnd era soarele de două sulife pe cer, |l-'ăt-Frumos] a plecat in lumea largă. P. L. 4/36 (Pr. 11.
    —       Forme gramali caJc : pl. n. ac. suli|e (O. 1 11/15; P. L. 4/36), suliţi (O. I 148/23, 150/3).
    SULTAN s. in. Titlu dat monarhului oloman. Un sultan dintre aceea ce domnesc peste pro limbii. .. I.a pămint dormea fintndu-şi căpătii mina ceu dreaptă. O. I 112/1. Cum o privea sultanul, ea se-ntunecu . . . dispare. O. 1 142/21. Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cer Vede luna ce pluleşle peste plaiul Eschişer. O. I 1-14/19. Flamura cea verde se Inalfă an cu an, Neam cu neam urmln-du-i zborul şi sultan după sultan. O. 1144/32 IV. 5J.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. sultan (O. I 142/1, 144/32, 144/32), suitaDiil (O. I 142/21, 144/19).
    ‘SUMBRI, «A adj. v. sonibru.
    SUiMEŢ, -EAţA adj. (Mold.) Mlndru, falnic, superb. Domnind sumef şi llnăr pc roinicele stoluri, Căror a mea fiinţă un semizeu părea, Simţeam că universul la pasu-mi tresărea. O. I 91/1 IV. 1].
    SUNA vb. I. I n t r a n z. 1. A scoate, a produce sunete. Clteodată .. . prea arare ... A ttrziu ctnd arde lampa. Inima din loc tmi sare, Ctnd aud că sună cleampa. C). I 106/8. Mălasa sună sub picior. O. I 117/6. JOkeanos] izbeşte-n ziduri vechi, sunlnd din valuri. O. I 202/8 (V. 3]. |Tranz. A anunţa timpul, a bate. Cind nună mează-noaptea, fefele mesenilor se posomoriră. P. L. 6/32. Orologiul . . . sună de 12 ori. P. L. 29/1 IPr. 2|. + (Despre ape) A susura. Izvorul cel in vrajă Sună dulce tn urechi. O. I 66/20. Din izvoare şi din glrle Apa sună somnoroasă. O. I 121/8; cf. O. I 63/20, 74/16, 103/18, 104/32 [V. 6). Q (In context figurat) Toi alte unde-i sună aceluiaşi pirlu. O. I 127/7 [V. 1]. + (Despre frunze) A foşni. Movili de frunze-n drumu-i le spulberă de sună. O. I 92/29. Căde-i vremea rea sau bună, Vlntu-mi bale, frunza-mi sună. O. I 123/26. Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.
O.  I 146/4 IV. 3],
    2.      A se face auzit; a răsuna. Piramidele din creşlet aiurind şi jalnic sună. O. I 44/29. Prin mindra fermecare sun-o muzicălde şoapte. O. I 1-12/13. Poate fiecare vorbă sună diferii In urechile diferifilor oameni. P. L. 25/1 ; cf. 0.1 1/7, 25/19, 44/27, 45/25, 94/10, 97/10, 98/34, 157/38, 158/6,
225/3 : O. IV 36-1/10 |V. 13 ; Pr. I ]. <0- lîxpr. A suna (cuiva) in auz v. au z |Y. 1|.
    3.     A cînta. Sun-un grier sub <> grindă. O. I 76/2. Peste virfuri trece tună, Codru-şi bate frunza lin. Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. O. I 206/4. Sara pe deal buciumul sună cn jate. O. I 231/1 ; c f. O. I 66/29, 160/17, 209/17 [V. i;j. Q (Repetiţie) Se tot duc, se duc mereu, Trec in umbră, pier in vale, Iară cornul plin de jale Sună dulce, sună greu. O. f 104/21; cf. O. I 183/23, 183/25, 183/27, 183/29 IV. 6]. O (In context figurat) De ce Iaci, ctnd fermecată Inima-mi spre tine-nlnrn? Mai sitna-vei dulce corn, l^nlru mine vreodată ? O. 1 206/11 (V. 1). Q (T r a n z. ; element <le personificare) Stelele albe sunau In aeriene coarde rugăciunea universului. P. L. 52/17 (Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) Cuvinte yoaie ce sună din coadu v. coadă IV. 1|.
    4.     A vesti pauza pentru şcolari. Cind suna, ştiam că Ramses trebuia să fi murit. O. I 141/4 (V. 1],
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. suna (O. I 1/7, 25/19, 41/27, 66/20, 76/2, 97/10, 98/34, 104/21, 104/21, 106/8, 117/6, 121/8, 123/26, 1-12/13, 146/4, 157/38, 158/6, 160/17, 206/4, 209/17, 231/1 ; P. L. 25/1), 3 pl. sună (O. 1 41/29, 15/25, 63/20, 92/29, 127/7, l‘J4/l(l; O. IV 361/10), imp. 3 sg. suna (O. I 141/4), 3 pl. sunau (P. L. 52/17), p. s. 3 sg. sună (I*. L. 6/32, 29/1), viii. 2 sg. vei suua (O. I 206/11). îi suna (O. 1 183/25, 183/27, 183/29), 3 sg. va suna (O. I 225/3), 3 pl. au să sune (O. 1 226/8); conj. prez. 3 sg. sA sune (O. 1 66/29), sune (O. I 71/16); ger. siiuind (O. I 91/10, 103/18, 104/32, 183/23, 2U2/8).
    SUNAŢI)!!, -OARE adj. Foşnitor. Un vlnt de biruinfă se porneşte indetung Şi loveşte rtnduri, rlnduri tn frunzişul sunător. O. I 144/13 IV. 1|.
    StÎNET s. n. 1. Zgomot. Din păminl şi de sub mare s-aud sunete ce cresc. O. I 45/24. Vum. sunetul unui clopol urieşesc . . . şi Dan se simfi trăsnii. P. L. 53/41. Deodată întunericul dimprejurul lui deveni liniştit, negru-morl, fără sunel. P. L. 54/18 ; cf. O. I 44/14 ; P. L. 24/22, 84/36, 95/33 |V. 2 ; Pr. 5|. Q (In context figurat) Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot in orele sfinte, Un vis ce tşi moaie aripa-n amar, Aslfet ai trecut de al lumii olar. O. I 37/2. De ce vrei să sco/i din aramă sunetul aurului ? P. L. 53/3 (V. 1 ; Pr. 1].
    2. Armonic muzicală, muzică. Proşti şi genii, mic şi mare, sunel, sufletul, lumină, Toale-s praf. O. I 36/20. în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă. O. I 144/36. Văzu ... o juriu fată . . . acompaniind sunetele uşoare a unor note dumnezeieşti cu glasul ei dulce. P. L. 36/34 ; cf. O. I 98/28, 104/25, 232/6 (V. 5; Pr. 1|. ©(Construcţie metaforică) A smulge ud sunet din trecutul vieţii = a retrăi un moment din trecut (v. şi zi). Să smulg un sunet din trecutul viefii. Să fac, o suflet, ca din nou sd tremuri. Cu mina mea In van pe liră lunec. O. I 201/9 [V. 1]. Sunete de flaut v. flaut |V. 1J.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. sunel (O. 1 36/20, 37/2, 44/14,104/25,144/36,2(11/9,232/6 :1». L. 24/22,54/18), sunetul (I*. L. 53/3, 53/41, 95/33); pl. n. ac. sunete (O. I 45/21, 98/28, 149/24 ; P. L. 84/36), sunetele (P. L. 36/34).
    SUPARA vl>. I. 1. T r a n z. A incomoda, a sllnjcni. lUmbra| supărată de această căutătură, prinse, incel, încet conture pe părele. P. L. 15/19. Poţi să iei şi pămtntul cu tine, fără ca să te supere. P. I.. 47/19. Şi adesea, trăglnd
— 522 —
zăvorul la uşa-i ca să nu fie supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la Inmiirea undelor depărtate. P. 1. 100/11 IPr. 3].
    â- Refl. A sc ininia. — Mă supăr . . . s-o ştii! P. L. 68/26. — Iaca că nu mă mai supăr. P. L. 70/29 (Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. mă supăr (P.L. 68/26, 70/29); conj. prez. 3 sg. să supere (P. L. 47/19),
3  sg. să fie sup&raift (P. L. 100/11); part. supărată (P. L. 45/19).
    SUPArAT, -A adj. Iritat, minios. Ca să mai zici că cu nu te iubesc, zise supărată, ca să zici eu eu le iubesc. P. L. 71/1. Au putea fi supărată pe el. P. L. 89/2. Par cu le-aş iubi. .. atunci cind ai fi supărată pe mine. P. L.
89,21  [Pr. 3].
    SI'PArAtGR» -OARE adj. Neplăcut. Prezenfa ei aievea li eru chiar supărătoare. P. L. 91/31 [Pr. 1],
    SL'PfRB, -A adj. Foarte bun, excelent. Q (Glumeţ) Mi-ar pări superbă, dulce o bucată din Homcr. O. I 46/15
IV.    1).
    SUPERFLU£xţA s. f. Surplus. Ceea ce ne bucură este lipsa de fraze şi rezonamente cu care la oameni se-mbracă această emigrare a superftuenfei locuiturilor. P. 1.. 80/29 [Pr. 1].
    Sl PKHIOIl,-OAllĂ adj.Cure arc o importanţă mai marc sau valorează mai mult decil altul. Eu am devenit o fiinţă superioară magistrului meu. P. L. 61/10 (Pr. lj.
    St'PKKSTIŢIOS, -OAsA adj. Carc crede in superstiţii. Ut era un ateist superstiţios. P. L. 35/7. O carte care nu lasa nimic de dorit pentru a aprinde nişte creieri superstiţioşi. P. L. 35/32; cf. P. L. 28/5 |Pr. 3). + Datorită superstiţiilor. Ochii lui [DionisJ erou plini de o superstiţioasă nerozie. P. L. 30/13 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. superstiţios (P. L. 28/5, 35/7), superstiţioasă (I*. L. 30/13); pl. n. ac. superstiţioşi (P. L. 35/32).
    SI'PHAFAţA s. f. Partea exterioară sau dc deasupra a unui corp. faţă. in dreptul ei [era] marea, a cărei suprafaţă era ruptă ... de cile-un coif de xtincu. P. L. 72/22. Am umplut suprafaţa părefilur cu ornamente. P. L. 79/12. Luna apunea in riu, făcind din suprafaţa tui un drum moale şi luminos. P. L. 96/3; cî. I*. L. 80/lti, 89/37 [Pr. 5).
    —      Forme gramaticale: sg. ». ae. supralaju (P. L. 72/22), suprafaţa (P. L. 79; 12. 80/16, 89/37, 96/3).
    SlTItAVIEŢlf vb. IV. T r a n /.. A rămlnc in viaţă după o nenorocire. A'u voi supravieţui nenorocirea mea. P. L. 96/28 [Pr. 1).
    SLI'hGm, -Ă adj. Cel mai important, decisiv. Geme Ca un maistru ce-asurzeşte in momentele supreme. O. I 160/28 [V. I].
    SL'PT, -A adj. Fără slnge. Şi-n oglind-ate ei bttze vede vinele şi supte. O. I 79/26 |V. 1].
    Sl'Pl'XE vb. III. T r a n z. A aduce snl> Măplnirca cuiva. Şi pe lo/i ce-n astă lume sunt supuşi puterii sortii Deopotrivă-i stăpineşte raza ta şi geniul morfii. O. I 136/15
 [V. 1). O Refl. Căci aceloraşi mijloace Se supun ctte există. O. I 196/18 [V. 1|.                   •
     —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. se supun (O. I 196/18); part. supuşi (O. I 136/15).
     SUPCS1 s. m. (La pl.) Locuitorii unei ţări depinzlnd de un slăpînitor. Dau ca bir tot al zecele din copiii supuşilor mei. P. L. 6/30. Milioane de alte infuzorii joacă, tn acest vis confuz, pe supuşii. P. L. 50/32 [Pr. 2).
     —     Forme gramaticale : pl. n. ac. supuşii (P. L. 50/32), g. d. supuşilor (P. L. 6/30).
     SL'PI’S*. -A adj. 1. Carc depinde de cineva, carc ascultă poruncile cuiva. Q (Element de personificare) Stihii a Uimei patru, supuse lui Arald, Străbateţi voi pămtntul şi a lui măruntaie. O. I 94/26. S-a dus amorul, un amie Siipus amtndurora. O. I 184/2 [V. 2).
     2.    Ascultător, plecat, smerit. Vezi lu ce copil supus, umilit, este amorul. P. L. 86/10 [Pr. 1).
     —            Forme gramaticale : sg. n. ac. supus (O. I 184/2;
 P.    L. 86/10); pl. n. ac. supuse (O. I        94/26).
     Sl'R, 'A adj. 1. Cenuşiu. Scinteie marea lină şi placele ei sure Se mişc una pe alia. O. I 63/6. Se coceau pe vatra sură două turte in cenuşă. O. I 84/9. Luna palidă trecea prin nouri suri. P. L. 18/33; cf. O. I 50/9, 69/12, 76/20, 83/21, 93/3; P. L. 5/7, 18/38, 19/3, 21/37, 23/22, 40/32, 51/9, 72/5, 97/18 ]V. 7; Pr. 10]. Q (Metaforic) Trist (v. şi îngălbenit). A’oi cirpim cerul cu stele, noi mtnjim marca cu valuri, Căci al noslru-i sur şi rece. O. I 35/21 |V. 1], O (Metaforic) Umbrit dc trecerea anilor. Rtul sfint ne povesteşte... despre vremi apuse, sure. O. I 14/20 |V. 1],
     a. întunecat. Sură-i sara cea de toamnă. O. I 83/21. Dc alunei şi ptnă astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute. O. I 132J30 [V. 2].
     3.            Cărunt. [Mama pădurii) sta cu capul ei sur... tn
 poalele unei roabe. P. L. 16/8.        .Se /i»i un om nalt cu barba
 lungă şi sură. P. L. 40/21. Umbra lui începu iar a prinde conturele unei icoane In oloi ... cu părul de citeva fire sure. P. I.. 16/15. Intră un bătrln ... c-o barbă sură. P. L. 76/17 [Pr. 4|.
     — Forme gramaticale : sg. n. ac. sur (O. I 35/21 ; P. L.
 16/8, 19/3, 21/37), sură (O. I 50/9, 69/12, 83/21, 84/9, 93/3 ; P. L. 18/38, 40/21. 76/17, 97/18); pl. n. ac. suri (P. L. 18/33, 40/32), sure (O. I -11/20, 63/6,          76/20,   132/30;
 P. L. 5/7, 23/22, 46/15, 51/9, 72/5).
     SUHD, 'A adj. Lipsit dc auz. Q (Metaforic) Insensibil străin dc ceea ce sc pclrccc In jur (v. şi îngheţat, mort1, rece, sterp). Ca plumbul surd si icre el doarme ziua toată.    O. I 96/17 [V.  1].                       ’
     Sl'llDA adv.      (In loc adv.)   Dc-a surdu  —     zadarnic.
 I.a voi cobor acuma, voi suftete-amăgite ... Deşi ştiu c-a mea liră d-a surda o să bală. O. I 23/7 [V. 1].
     SUItÎDK vb. 11T. Intranz. 1. A zlmbi. Surtztnd vom adormi sub înaltul, Vechiul salclm. O. 1231/22. Dionis făcea... un calcul matematic... şi adesea surldea.l*. L. 27/27. Ea surise, luă un     joc de cărţi şi le meni. P. L.   90/17; cf.
 O. I 42/16; P.        L. 4/15, 30/15, 31/3, 48/6, 53/25, 55/17,
 55/21, 55/25, 56/27, 60/27, 76/23, 93/3,100/28,100/34 [V. 2 ; Pr. 16). O (Element dc personificare) Soarele surtse şi el
— 523 —
<n tnfocala lui tmpărăfie. P. L. 4/15 IPr. 1]. O (în contcxt figurat) îngerul iubirei, (ngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surtzlnd... El pe slnu-fl vergin Incă să coboare. O. I 15/18 [V. IJ.
    2. F i g. A fi cuiva pe plac ; a oferi satisfacţii. Q (Element de personificare) Trec zilele voioase şi orele surind. O. I 56/17 IV. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. surizi (O. I 42/16 ; P. L. 56/27), 3 sg. suride (P. L. 30/15, 100/28), 3 pi. surîd (O. 1 56/17), imp. 3 sg. surîdea (P. L. 27/27, 55/21, 60/27, 93/3, 100/34), p. s. 3 sg. siuise (P.L. 4/15, 4/15, 55/17, 90/17); conj. prez. 3 sg. să suridft (P. L. 55/25); ger.suri-zind (O. I 15/18, 231/22; P. L. 31/3, 48/6, 53/25, 76/23).
    SURlS s. n. Zimbet. O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surisul bllnd, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece şi cu suflel de venin. O. 130/14. Şi cu acel smerit surls Cu acea bllndă fafă Să faci din viata mea un vis Din visul meu o viaţă. O. I 185/1. Surtsul său era foarle inocent. P. L. 27/27; cf. O. I 12/1, 20/22, 29/14, 37/20, 168/17; P.L. 3/13,31/28,71/10,100/26 [V. 2 ; Pr. 5j. ©(Repetiţie) Ctte numiri ar inventa el, care de care mai îndrăgite, mai fără de înţeles, mai nepomenite, penlru un surls de pe buzele ei, un surls in trecere, umbra unei fericiloare cugetări. P. L. 57/23 — 24 [Pr. 2). Q (Metaforic) Bucuric, stare de mulţumire. N-oi uita vrodată, dulce Bucovină . . . Ale sorfii mele plingeri şi surise. O. I 9/7 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. surîs (O. I 168/17, 185/1 ; P. L.57/23, 57/24), surisul (O. I 12/1, 29/14, 3(1/14, 37/20 ; P. L. 3/13, 27/27, 31/28, 71/10, 100/26). g. d. surisulul (O. I 20/22); pl. n. ac. surise (O. I 9/7).
    SUHlZ/XD, -A adj. Zîmbitor. Atunci tu prin inlunerie le apropii surlzindă. O. I 42/5. Să le vezi pe tine tnsăfi visătoare, suriztndă. O. I 76/14 [V. 2].
    SURPRINDE vb. III. Tranz. A sesiza, a descopcri (in mod neaşteptat). In introducerea aceslor şiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau In genere, I\ L. 27/33 [Pr. IJ.
    SURPRftiDERE-s. f. Mirare, uimire. Rlde a c-un fel de copilăroasă nebunie de ztmbetut lui, de surprinderea şi spaima ei pro.prie. P. L. 64/6 [Pr. 1).
    SLHPKlNS, -A adj. Uimit, mirat. Am fost intotdeuna surprins că nu pricep curent limba arabă. P. L. 65/26 [Pr. 1).
    SURTIjC s. n. Haină bărbătească care se poartă peste cămaşă sau peste vestă. Un băiet de ţigan ... inlr-un surluc lung de-i ajungea ta călcli... schinjuia c-un arcuş o vioară. P. L. 27/1. Surtucul lui... era mai mull urzeală dectt bălătură. P. L. 32/8 [Pr. 2|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. surtuc (P. L. 27/1), surtucul (I1. L. 32/8).
    SUS adv. 1. La înălţime. în zidirea cea anlică, sus tn frunte-i turnul maur. O. I 44/31. Sus tn codrii de pe dealuri Luna bllndă fine strajă. O. I 103/19. Ctnd deschise ochii, soarele era sus de toi. P. L. 21/1 ; cf. O. I 45/29, 104/29, 182/13, 235/15; P. L. 97/13 [V. 6; Pr. 2). <0* Loc. adj. şi adv. De bus — a) din Înălţime. Se poale ca bolla de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumile-şi cerne Ca prăzi trecătoare a morfii eterne.
O. I 38/17. Iar de sus ptn-ln podele un painjăn prins de vrajă, A fesul subfire pinză slrăvezie ca o mreajă. O. 176/29. Uşa mare deschisă tn balconul catului de sus se clătina. P. L. 29/11; cf. O. I 76/29; P. L. 29/10, 36/18, 37/5, 39/28, 39/30 [V. 3; Pr. 6]; b) fi R. din cer. Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O. I 170/27. Şi se lot duce . . . S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupi din locul lui desus, Perind mai mulle zile. 0.1173/19. Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor fafă. O. I 179/21 ; cf. O. I 172/15 [V. 4]. Loc. adv. Pe sus = prin Înălţime. Strigăte ... se aud pe sus prin nori. O. I 144/14 [V. 1]. In sus = In partea superioară. Fondalut era haos, in sus străbătut pe ici, pe colea de ctte-o slea. P. L. 83/24 |Pr. 1]. Din sus in jos = Incepind cu partea superioară. Se născură formele lui leronim, din sus In jos, formă cu formă. P. L. 84/27 [Pr. 1). <0* Expr. A-şi purta nasul pe sus v. nas |Y. 1]. O (Substantivat, In expr.) A răsturna casa cu susul în jos = a face marc dezordine, a răscoli casa. Baba începu să turbe, să răstoarne casa cu susu-n jos. P. L. 16/32 [Pr. 1).
    2.    înspre Înălţime. Bătrinul cu-a lui drjă sus genele-şi ridică. O. I 93/21. Apele-şi ridicau valurile mai sus. P. L. 5/1. De astă dală trase perdelele sus. P. L. 55/17 [V. 1 ; Pr. 2]. O (In context figurat) Luceşte c-un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se tnatfă lol mai sus, Casă nu-l pot ajunge. O. 1 175/23 ;cf O. I 154/37|V. 2|. Loc. adv. în sus = spre Înălţime. Şi pe umărultui cade Alei cap cu fa{an-n sus. O. I 67/18. O candelă bătrtnul aprinde — para lungă Sc-nal(u-n sus albastră. O. I 93/34. Eu mă uil in sus, asemenea statuiei tui Apoi. P. I.. 87/36 ; cf. O. 1 6/19, 93/25, 115/13, 122,4, 174/31). 230/8; P. L. 4/24, 4/27, 8/37, 68/15, 69/14 [V. 9; Pr. 6]. <0* (Substantival in loc. prep.) în susul = spre vlrhil . . . incepind la talpa tnsăşi a mulţimii omeneşti Şi suind in susul scării ptn' la frunţile crăieşti. De-a viefii lor enigmă ti vedem pe tofi munciţi. O. I 133/22
IV.    1|.
    SUSPENDAT» -A adj. AUrnat; sprijinit. Slrcşinetc ieşite erau suspendate de stttpi albi. P. L. 44/35 [Pr. 1]. Q (Conslrucţic metaforică) Clipă suspendată = existenţă Inlimplătoare, lipsită dc finalitate (v. şi alergare, baltă, haos). Muşti <le~o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, In acea nemărginire ne-nvlrtim uitlnd cu totul Cum că lumea asta-ntreagăe <> clipă suspendată, Că-ndărătu-i şi nainte-i întuneric se arată. O. I 133/1. Asemenea in eternitatea fără margini nu este orice bucată de timp . . . numai
o clipă suspendată ? P. 1-. 25/9 |V. 1 ; Pr. 1).
    —     Forme giamalicalc : sg. n. ac. suspendată (O. I 133/1 ; P. L. 25/9); pl. n. ac. suspendate (P. L. 44/35).
    SUSPfK s. n. Oftat. Şi pasărea etntă suspine-imitindă Un cintec de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă La pllnsu-i de dor. O. I 3/17. A la iubire c-un suspin arat-o. O. I 120/25. [Cezara] şoplea tncet, foarle incet şi înecată de suspinuri. P. L. 95/21 ; cf. O. I 1/24, 4/7 ; P. L. 86/32 [V. 4; Pr. 2]. O (in contexl figurai) De-ai fi noapte —aş fi lumină Bllndă, lină, Te-aş cuprinde c-un suspin. O. I 5/3 [V. 1|. O (Mctaforic) Sufletul mi-apasă nouri de suspine. O. 110/11 [V. 1). + Patimă, dorinţă adîncă, dureroasă (v. şi beţie, nebunie, vară), suferinţă , dor (v. şi pllngere, pllns). Cu o suflare răcoreşti suspi-nu-mi. O. I 200/12 [V. 1].
 — 524 —
    —       Forme gramalicalc: sg.n. ac. suspin (O.I 5/3,120/25) suspinul (O. 1 4/7, 200/12); pl. n. ac. suspine (O. 1 1/24, 3/17, 10/11; I*. J,. 86/32), su«plnurl (P. L. 95/21).
    SUSPINA vb. I. Intranz, A ofta. Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină. O. I 79/22. Singur numai cavalerul suspinlnd privea balconul. O. I 152/18. Dacâ suspin, dacă doresc. . . n-aiitl eu din loale părfile aceleiaşi suspine. P. L. 86/31 ; cf. O. 1 74/18 , 82/25,84/26,107/12, 168/22; P. L. 8/10, 17/24, 59/1 (V. 7; Pr. 4). ©(Metaforic; despre greieri; In iarba tnjlorilu, somnoros suspin-un grier. O. I 152/16 [V. 1). © (Metaforic) A rfturmura, a Misura (v. şi adia). Pădurea lin suspină. O. I 83/23 Doar izvoarele suspină. O. I 207/5. Suspinlnd de satisfacere (izvoarele] s-adlncesc In lac. P. L. 79/3; cî. O. I 3/13. «5/6, 85/9 IV. 5; Pr. 1],
    —       Forme gramalicalc ; ind. prez. 1 sg. suspin (O. I 74/18 ; P. L. 86/31), 2 sg. suspini (O. 1 107/12), 3 sg. suspină (O. I 3/13, 83/23, 85/6, 152/16, 168/22), 3 sg. suspini (O. I
79,22,  85/9, 207/5); ger. susplnind (0.1 82/25,84/26, 152/18; P. L. 8/10, 17/24, 59/1, 79/3).
    Sl‘SPI\l.\D, -A adj. Care suferii, Îndurerat. Cile inime rizinde, Dur pe cile suspinlndc Le detasă-ncetinel! O. I 14/9 IV. 1). Q (Metaforic) Şoptitor. Noaptea vine-nce-lişor Cu-a ei umbre suspinlnilc. O. 1 13/3 (V. 1).
    SlISŢf\E vl). III. Tranz. I. A sprijini. Sala era naltă, suslimilă de slilpi şi de arcuri, luate de aur. 1\ L. 5/37 [Pr. 1],
    2.      F i g. A apăra, a sprijini moral. Minciuni şi fraze-i toiul ce statele sus/ine. O. I 59/16 [V. 1].
    S.      Fig. A afirma. Nu-i ordinea firească ce ei a fi susfin. O. I 59/17. Susfin chiar că tn acele momente omul
e. . . mai nepăsător fafă cu moartea. P. L. 80/8 (V. 1; Pr. 1).
    —       Forme gramalicalc : ind. prez. 1 sg. susţin (I*. L. 80/8), 3 sg. sus|lne (O. I 59/16), 3 pl. susţin (O. I 59/17); part. susjluulă (P. L. 5/37).
    'SOSl'R s. n. v. zuzur.
    SOtA num. cârd. Numărul carc In numărătoare arc locul Intre nouăzeci şi nouă şi o sută unu. Măcar să am de-acuma o sulă de viefi. O. IV 432/16. Inlr-un coif al casei. .. dormeau . .. vo citeva sute de cărfi vechi. P. L. 29/24. Allut. . . trăind peste cinci sute de ani de acum înainte. P. L. 41/13 IV. 1 ; Pr. 2]. + (La pl. ) Număr marc. Cezarul trece palid, (n gtnduri adincil; Al undelor greu vuiet, vuirea in granit A sute d-echipajuri, gtndirea-i n-o tnşală.
O.     I 61/24. Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Ctle oare le vor sparge Vlnlurile, valurile? O. IV 396/1. El văzu . . . candelabre cu sule de brafe. P. L. 5/36 ; cf. O. IV 396 [V. 3 ; Pr. 1). <0> Loc. adv. Pe sule de ani v.id (Pr. 1).
    —       Forme gramalicalc: sg. n. ac. sută (O. IV 432/16); pl. n. ac. sule (O. IV 396, 396/1 ; P. L. 5/36, 29/24, 41/13, 98/37), g. d. sute (O. I 61/24).
    SLVB!VfRB s. f. Amintire. La sinucid o umbră ce-i sperie desperarea, Nimic, nimica eu . .. Nimic, doar suve-nirea surisului tău lin. O. I 20/22. Simfea in prezenţa ei. ■ . un fel de fior fără de Infeles, al cărui suvenire il urmărea zile întregi. P. L. 91/29 |V. 1; Pr. lj. © (Comparaţie) Auzea despărtnd ca o suvenire întunecată rugăciunea unei vergine. P. L. 37/2 IPr. 1).
    —       Forme gramaticale ; sg. n. ac. suvenire (P- L. 37/2, 91/29), suvenlrea (O. I 20/22).
ş
    •ŞA s.f. v. şea.
    ŞAGÂLN1C, -A adj. (Mold.) Hazliu, poznaş, glumeţ. Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese; Fefi-frumoşi cu păr de aur, zmei cu solzii de oţele, Cititorii cei de zodii şi şagalnicul Pepete. O.I 85/22. Cupido, un paj şagalnic, va ascunde cu-a lui mtnă. Vioriul glob al lampei. O.I 15-1/7 [V. 2]. O (Element de personificare) Fluturi mulţi, de multe neamuri, vin tn urma lui un lanf, Tofi cu inime uşoare, tofi şagalnici şi berbanfi. O.I 87/16 [V. 1J.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. şăgalnic (O.I 154/7), şăgalnicului (0.1 85/22); pl. n. ac. şagalnici (0.1 87/16).
    ŞA1Z£C1 num. card. Numărul carc, in numărătoare, are locul Inlre cincizeci şi nouă şi şaizeci şi unu.(Adjeclival) Ce Incet bate inima mea acum, ce iute bătea inainte de 60 de ani. P.L. 82/32 [Pr. 1). — Scris: 60.
    •ŞALE s.f. v. şele.
    ŞAPTE num. cârd. (Şi In forma şepte) Numărul care, In numărătoare, are locul între şase şi opt. (Adjectival) Şapte ani de cind plecat-ai, zburător cu negre plete. O.I 83/31. în zadar boltita liră, ce din şapte coarde sună, Ttngui-rea ta de moarte tn cadenţele-i adună. O.I 160/7. Ungă mare, şede o babă care are şepte iepe. P.L. 15/4 ; cf. P.L. 7/2, 12/4, 12/5, 12/6, 16/28, 17/3, 19/31, 21/7. 21/13, 21/22, 46/39, 46/40, 48/12, 48/20 |V. 2; Pr. 15|. © (Repetiţie) El intră... şi acolo văzu şepte iepe negre, şepte nopfi, care de cind erau nu zărise tncă lumina soarelui. P.L. 16/18 [Pr. 2).
    —       Variantă: (Mold., Transilv.) ţiple (P.L. 7/2, 12/4, 12/5, 12/6, 15/4, 16/18, 16/18, 17/3, 19/31, 21/7, 21/13, 21/22, 46/39, 46/40, 48/12, 48/20) num. card.
    ŞANDItAMA s.f. (Regional) Acoperiş dc şindrilă. Cer-dacuri tnalle, tnaintite sub şandramale lungi, apăsate, pline de muşchi negru-verde. P.L. 39/31 |Pr. lj.
    •ŞAPTELEA, ŞAPTEA num. ord. v. şeptelea.
    ŞARPE s.m. Reptilă. ©(Comparaţie) Şi liniile semnului astrologie se mişcau cumplit ca şerpi de jăratic. P.L. 37/31 [Pr. IJ. ©(Construcţie metaforică) Şerpii roşii = fulgere
de culoare roşie. Şerpi roşii rupeau trăsnind poala neagră a norilor. P.L. 9/16 [Pr. 1[.
    ŞASE num. card. v. şese.
    Ş.\DEA vb. II v. şedea.
    •şAgALMC, -a adj. v. şagalnic.
    ŞCOALA s.f. 1. Instituţie de Invuţămint. Vei veai cum nu se minte in şcoală, in biserică ... fă intrăm Intr-o lume de dreptate, de iubire, de sfinfenie. P.L. 47/41. Fl e nevoit să impodobească cu flori şi c-o aparentă de profundă înţelepciune mizeriu existentei, pentru a inşela In şcoală şi in biserică pe tucanii cei mici. P.L. 81/35 [Pr. 2). + Expr. A imhla la scoalâ v. umbla [Pr. 2j. © (Metaforic) învăţătura (cuiva). Iată ce invăf eu de la dăscălii mei, dc la albine, in şcoală lu ele văd că suntem umbre fără voinţă. l'.L. 82/11 |Pr. I|. + Clădirea, localul in care se găseşte instituţia dc învăţuniint. Ameţiţi de limbe moarte, de planeţi de colbul şcolii. Confundam pe bietul dascăl cu un crai mincat de molii. O.I 1 10/29 |V. 1|. + Totalitatea elevilor unei instituţii de invuţămint, şcolărime. I.a aceste academii de şliinţi a zinei Vineri Tot mai tles se pertndează şi din lineri tn mai tineri. Tu le vezi primind elevii cei imberbi in a lor clas, Fină cind din şcoala toată o ruină a rămas. O.I 110/11 [V. 1|.
    2.      F i g. Izvor, sursă dc cunoştinţe, de învăţătură. Ar/ adeseori femeia, ca şi lumea, e o şcoală, l'nde-nveţi numni durere, înjosire şi spoială. O.I 140/9 [V. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. şcoala (O.I 140/9; P.L. 47/41. 66/6, 80/15, 81/35, 82/11). şcoala (0.1 140/14), g.d. scolii (O.I 140/29).
    ŞCOLAR s.m. Elev. Călugărul Dan e unul din şcolarii Academiei, iar cu deosebire al maistrului Ruben. P.L. 41/1
I Pr. 1|.
    ŞEA s.f. Piesă de harnaşamcnl care se pune pe spinarea calului. Desfăctndu-se de (mbrăfoşerile ei, se avlnlă pe şeaua calului şi pleacă in lume. P.L. 11/18 [Pr. 1|. O Loc. vb. A pune şeaua v. pune [V. 11.
    —       Formă gramaticala : sg. n. ac. şeaua (O. I GG/1; P.L. 11/18).
- 526 -
    ŞEDfc vb. II v. şedea.
    ŞEDEA vb. II. Intranz. (Şi in formele şedi, şădeă 1* A se afla aşezat pe ccva, a sla jos. Pe genunchii mei şedi-vei. Vom fi singuri-singurei. O.I 75/9. Cu evlavie de vulpe, ca tn strane, şed pe locuri. O.I 150/25. Deodată simţi cumcă pe marginea patului său şede cineva. P.L. 63/2; cf. O.I •12/7; P.L. 14/25, 50/21, 63/3, 69/33, 73/40, 83/29, 92/30 [V. 3; Pr. 8]. O (Glumeţ) O coji/ă de alună trag locuste, podu-t scutur, Cu mustea/a răsucită şade-n ea un mire flutur. O.I 87/14 IV. 1).
       A lua loc, a se aşeza. Şi sub trestia cea lină vom şedi in foi de mure. O.I 54/24. Cu mfna-nfinsd magul ti face semn su «atic}. O.I 94/2. Ea, şezlnd cu ei alături, mtna fină i-o întinde. O.I 142/15. [Făl-Frumos| şeru alături cu eaşi-nce-pu a doini încet. l'.L. 10/1; cf. O.I 85/25, 105/2, 179/8; P.L. 0 1, 10/14, 13,29, 38/33, 67/1, 07,15, 93/14 IV. 6; l’r. 8J. (La imperativ, in formule de invitaţie) Vino lingă mine .. . Şezi ici. P.L. 76/19 [l’r. 1].
    3.      A sta sau a rămlne Intr-un anumil loc, a nu se mişca din locul pc care-1 ocupă. De-un veac el şede astfel — de moarte uitat, bătrtn. O.I 93/8. Şi veacuri înainte el şede-uitat, bătrtn. O.I 99,3. ie ascundea-ntr-un boschet ... tn care şedea ore întregi. P.L. 100/17; cf. O.IV 370/6 [V. 3; Pr. lj. Expr. A-i şedea sau (r e f 1.) a i se şedea (cuiva) bine (sau frumos, mlndru) = a i se potrivi, a-i sta frumos, a-l prinde bine. Şi din ctnd In ctnd vărsate, mlndru lacri-mele-fi şăd. O.I 83/1. Zugrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel iste/ Purceluşi cu coada sfredel şi cu be(e-n loc de coadă Cum mai bine i se şede unui purceluş de treabă. O.I 84/20. Tot ce-ar zice, i se cade, iot ce face-i şade bine Şi o prinde orice lucru. O.I 159/21. Părul tău fi se desprinde Şi frumos ji se mai şede. O.I 209/14 [V. 4J.
    4.      A locui. Oameni vrednici ca să şază tn zidirea sfintei Golii. O.I 150,20. Departe de-aicea, Ungă mare, şede o babă. P.L. 15/3. Misterios, fără să spuie cuive secretul numelui lui, el şedea in casa preotului bătrtn a cărui fiică era Maria. P.L. 30 28; cf. P.L. 44/33 [V. 1; Pr. 3J.
    —   Forme gramaticale : iud. prez. 1 sg. şed (O.I 105/2),
2   sg. şezi (0.1 -12;7; O.IV 370/6), 3 sg. şade (O.I 159/21; l'.L. 73 -IO), şede (O.I 85,25, 87/14, 93/8, 99/3; P.L. 15/3,
03  2), se ţede (O.I 84,20, 209/14), 3 pl. şed (O.I 150/25; l'.L. 39,33), *ăd (O.I 83,1), imp. 3 sg. şedea (P.L. 10/14, 30 28, 44/33, 03’3, 07/15, 100/17), 3 pl. şedeau (O.I 179/8; P.L. 0/1), p.s. 3 sg. şezu (P.L. 10,1, 14/25, 50/21, 83/29,
92  30, 93-14), Şâzu (P.L. 07/1), 3 pl. şezură (P.L. 13/29, 0y.33>, viit. 2 sg. vei şedi (O.I 75/9), 1 pl. vom şedi (O.I fi 1,24); conj. prez. 3 sg. su şadă (O.I 94/2), să ţazi (O.I 150/20); imper. 2 sg. şezi (P.L. 76/19); ger. şezind (O.I 142/15). — Variante ; (Mold., Transilv.) şedi (O.I 54/24, 75/9), (regional) şădeă (O.I 83/1; P.L. 07/1) vb. II.
    ŞEDf.XŢA s.f. Fiecarc dintre intervalele de timp pentru executarea unui tablou. Pictorul schifă două lungi şi strălucite aripi negre . . . Şedinţa era lungă. P.L. 84/29.
—   Mi-ar trebui incă citeva şedinţe. P.L. 85/25 (Pr, 2|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac, şedinţa (P.L. 81/29); pl. n. ac. şedinţe (l*. L. 8'>/25).
    •ŞF.lC s.m. v. şelti.
    ŞE(H s.m. Şef dc comunitate religioasă la musulmani. Şi priveşte trist la casa şeihutui Edebali. O.I 144/21. E a şeihului copilă, e frumoasa Malcalum. O.I 144/24 |V. 2|.
    ş£LE s.f. pl. Spinare, regiunea lombară. Ctnd cu totului răpită Se-ndoi spre el din şele, El înceată din clnlare, Şi-i grăi cu grai de jele. O.I 67/10 (V. 1).
    şfiPTE num. card. v. şapte.
    ş£E*TELE, ŞfiPTEA num. ord. v. şeptelea.
    Ş£PTELEA, ŞAPTEA num. ord. (Şi In forma şeplele; precedat de articolul „al”, „a”) Carc sc află Intre al şaselea şi al optulea. Şese [ţăruşi] aveau fiecare-n vtrf ctte un cap, iar al şeplele, fără, se clătina mereu tn vtnt. P.L. 16/5. Pe fila a şeptea a cărţii stau toate formulele ce-fi trebuiesc pentru asta. P.L. 42/27. Răsfoind lol la a şeptea filă, o limpezime dumnezeiască e tn fiecare şir. P.L. 43/2; cf. P.L. 42/28 (Pr. 4|.
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. şeptele (P.L. 16/5); şeptea (P.L. 42/27, 42/28, 43/2). — Variantă: şiptele (P.L. 16/5) num. ord.
    ŞEIlPLf vb. IV. Intranz. A undui. Le vezi [izvoarele] mişcindu-se şi şerpuind cu argintul lor fluid, transparent şi viu. P.L. 78/37 [Pr. lj.
    ŞES1 s.n. Cimpie. Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară. O.I 201/1 [V. 1].
    ŞES*, ŞEAsA adj. (Despre locuri) Neted, Întins, plan. Nilul mişcă valuri blonde pe ctmpii cuprinşi de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut tn foc şi aur; Pe-a lui maluri gălbii, şese, stuful creşte din adine. O.I 43/3 [V. 1J#
    şfiSE num. card. Numărul care, in numărătoare, are locul inlre cinci şi şaple. împrejur gard nu era, ci numai lungi făruşe ascuţite, din care şese aveau fiecare-n virf cile un cap. P.L. 16/4 [Pr. IJ.
    ŞEZATOARE s.f. Clacă. © (Element de personificare)
S-adun flori in şezătoare De painjen tort să rumpă. O.I 72/5 [V. 1).
    Şl1 adv. (Stă Înaintea părţii de vorbire la care se referă)
    I.      (Cu sens modal) 1* Cliiar, tn adevăr. Precum au zis, aşa au şi făcut. P.L. 8/34. Ieronim avea să caute la poştă, unde şi află o scrisoare. P.L. 78/3 [Pr. 2[. 4 (Uneori In legătură cu ,,aşa'’) Întocmai, exact, tot aşa. Aşa şi speranfa-c-un licur uşor, Cu slaba-i lumină pălindă, Anină-nc-odală tremtndut picior. O.I 11/11. Şi o prinde orice lucru, căci aşa se şi cuvine. O.I 159/22. Cum trăiesc, voi şi muri, de nimene plins, de nimene iubit. P.L. 31/36 [V. 2; Pr. 1).
    â. Pe deasupra, Încă, In plus. Titlul era scris şi latineşte. P.L. 35/15 [Pr. 11. <£> (Întărit prin ,,mai” sau ,,lnc&”) Ca copiii are haz, Şi clnd ride face tncă şi gropite tn obraz. O.I 159/10. Prin natura sa predispusă, el devenea şi mai sărac. P.L. 27/34 [V. 1; Pr. 1).                        .
    3.      (Înaintea unui membru al propoziţiei care trebuie scos In relief) Chiar, Încă, de asemenea. Acum iată că din codru şi Călin mirele iese. O. I 85/27. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Pinlre tomuri brăcuite aşezat şi el, un brac, Aticismul limbii tale să-l pună 'la clntari, O.I 134/10. Să privim acum şi la sărăcia iluminată de razele unei luminări de său. P.L. 32/1 ; cf. O.I 1/17, 1/21, 2/1, 24/33, 29/8, 31/23, 45/13, 45/15, 48/32, 59/30, 79/31
— 527 —
85/5, 87/22, 97/6, 110/17, 119/9, 134/28, 140/12, 146/18, 146/19, 147/20, 147/22, 149/12, 155/11, 155/13, 155/36, 158/2, 172/10, 186/6, 187/11, 190/3, 190/4, 196/3, 204/23, 207/7,  208/12; P.L. 4/15,  8/19, 14/2, 14/29, 15/33,   15/11,
16/30,  16/35, 17/6, 17/30, 20/33, 20/36, 21/2, 23/27,  25/11,
32/10,  41/3, 43/7, 47/19,  47/28, 55/7, 55/8, 60/29,   61/11,
65/22,  67/10, 68/4, 68/8,  68/13, 70/2, 76/30, 77/32,   78/9,
81/20,82/30, 86/14,87/14,89/19,93/28,99/31,101/20 [V. 38 ; Pr. 42]. Q (Repetiţie) Cine-n/reaM dacâ el are inimă, dacă şl lut i-ar plăci să tmble frumos îmbrăcat. .. dacâ şi el ar dori—să iubească? RL. 28/16 —18 [Pr. 3J. <$> (Precedat de „plnă”) Să spete de pe pietre pină fi urma sclavă. O.I 60/24. Şl această ciumă-n lume fi aceste creaturi.. . îndrăznesc ca să rostească ptn'fi numele tău. ., {arăt O.I 151/6. Ptnă fi insectele erau Imbltnzite tn acest rai. P.L. 98/10 [V. 2; Pr. 1). <> Loc. prep. $1 eu -= laolaltă cu, împreună cu. Trimile-voi Ce-i mai mindru pe la noi: Oastea mea cu flamurile, Codrul fi cu ramurile. O.I 149/15. Mă lasă pustiii, Vestejit fi amorţit Şi cu doru-mi singurel. De md-ngtn numai cu el! O.I 214/24 |V. 2|. Q (Repetiţie) Iar noi locului ne finem. Cum am fost ufa rămtnem; Mureu fl cu rturile, ... Luna fi cu soarele, Codrul cu izvoarele. O.I 124/7, 9 [V. 2]. «0* Expr. Şl aţa v. a ş a (Pr. 2].
    4.  (Precedat de adv. comparativ „ca") a; (Stabileşte
0  asemănare exactă, o egalitate) La fel ca, întocmai ca, lot aşa ca. Pe Inima-mi pustie zadarnic mlna-mi fiu, Ha bate ca fi cariul tncet tntr-un sicriu. O.I 71/4. Ca şi flori In poarta vieţii Bat la porfile gtndirii. O.I 226/13. l-'a{a era de acea dulceaţă vtnătă-albă ca fi marmura In umbră. P.L. 26/32; cf. O.I 2/3, 2/11, 10/1, 13/12, 13/22, 26/17, 27/10, 32/15, 36/21, 43/23, 51/4, 59/25, 83/11, 113/6, 133/16, 133/34, 140/9, 147/6, 148/11, 148/16, 148/19, 152/21, 157/28, 162/2, 178/31; O.IV 365/33, 432/20; P.L. 25/18 [V. 29; Pr. 2|. O (Repetiţie) E sfios ca fi copiii, Dar zlmbirea-i e vicleană; Dară galifi ti sint ochii Ca fi ochii de vadană.
O. I 109/1,4. Neştiufi se pierd tn taină ca fi spumu neză-rilt1 ... Ca fi otntu-n valuri trece peste graiul omenesc. O. I
1  33/28, 30 (V. 4|; b) (Stabileşte o asemănare aproximativă) Aproape, aproximativ. Af! asta să moară! răspunse ea suspintnd, Adevărat că acum e ca fi moartă. P.I.. 17/25 IPr. 1].
    6.     (Purtlnd accentul In frază, pe lingă un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ, intensifică gradaţia) Dar fi mai bine-i, cind afară-i sloată. Să stai vislnd la foc, de somn să picuri. O.I 119/17. Cu toate astea vin să-fi cer fi mai mult. P.L. 10/34. Ce-i fi mai trist: contele voieşte să se logodească cu mine. P.L. 96/25 [V. 1 ; Pr. 2]. Q (Repetiţie) In neştiinţa ta efti fi mai frumoasă, eşti fi mai mult cauza unor crude dureri. P.L. 56/30 [Pr. 2]. «0> Loc. adv. Şl mal v. mai1 [V. 2; Pr. 8).                       .
    6.     (In propoziţii negative) Nici. Ci cumpăna glndirii-mi fi azi nu se mai schimbă. O.I 203/5 |V. 1].
    II.    (Cu sens temporal) 1« Imediat, pe loc, îndată. Cu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncă. O.I 165/22. Ctnd unul trece, altul vine In astă lume a-l urma. Precum ctnd soarele apune Et şi răsare undeva. O.I 204/8 [V. 2].
    2. (Aşezat înaintea unui verb arată că acţiunea lui s-a realizat mai repede decit era de aşteptat) Deja. In curlnd ti şi ajunse. P.L. 12/23. Cine ştie dacă n-a şi murii. P.L. 59/5. Francesco o sfătui ... să se retragă la o monăstire de călugărite . . . unde ea se şi duse după Inmnrmlntarra tatălui ei. P.L. 100/2 |Pr. 3|.
                                                                               ŞI* conj. I. (Cu funcţiune coordonatoare copulativi)
I. (Leagă două părţi de propoziţie coordonate intre ele) Bogată In tniinderi stă lumea-n promoroacd, Ce sate şi cimpie c-un luciu văl îmbracă. O.I 69/8. De mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă. O.I 196/20. Incunjurat de un cring de arbori verzi şi stufoşi, se ridica un mindru palat. P.L. 5/27 ; cf. O.I 1/3, 1/11, 2/10, 2/14, 2/15, ti 2, 6,20, 6/22, 9/7, 9/9 9/19, 10/5, 11/3, 11/17, 11/24, 16 7, 18/22, 24/5, 25/6, 25/7, 28/8, 29, 29/3, 29/10, 30/7, 30,16, 30,17, 30/22, 31/2, 31/3. 31/6, 31,9, 31/11, 31,19, 32/1, 32,25, 35/2, 35/6, 35/13, 35,17. 35/21, 36/6, 36/7, 36/9, 36,11, 36/14, 36/15, 36/20, 36/2M, 37,6, 37/18, 38/3, 38/12, 38/25, 40 13,41,3, 41/6, 42,1, 42/13, 42/15, 42 17, 43/2, 43,11, 43/13, 43,23, 44/4, 44/16, 44,29, 44 36, 45,22, 45/24, 45/30, 48.6, 48/16,
48.22,    48/28, 49 3, 49/3, 50,      50/8, 50/16,  51.1,  51/6,
51,9, 51/21, 51 26, 51/29,       52 1,       52/6, 52/11,  52,16,
52.22,    53/6, 54,23, 55/2, 56,      56/5,  56,7,  56/8, 56/12,
59/1, 59/12, 59.-1«, 59/18, 59/23, 59/24, 60/11, 60/12, 60/26, 60/35, 61/4, 61/10,       61/11      61 16, 61,25,  61/26,
62/3, 62/13, 62/24, 62,28, 62/29, 62/30, 63.4, 64/6, 64/7, 65/20, 65/21, 66,13,       66/16,     66/18, 66/28,  66/30,
09/6, 69,18, 69/22, 69/23, 69,28,    76,16, 76/17, 76/21, 76/26.
79/3, 79/5, 79/26, 79/27, 80 ".      80/10, 80/24, 80,31,  82/6,
82/10, 82/22, 82/29, 82/35, 82/38, 83/9, 83/12, 84/15, 84/17, 84/19 . 81/22 , 84/24 ,   85/15 ,    85,17, 85/19 , 85/22,
85/26, 85/36, 87/16, 88,8,       91,1.      92/21, 93/11,  93/15,
94/5. 91/6, 94/10, 94 27,        95/8,      95 23,  96/4,  96/17,
96/22, 97/10. 97/19, 98'29, 98/35, 100.5, 100,8, 100/12, 100/19,   101 2,   103/10,  103/15,  105/24,   107/1,    107/10,
107,13,   107 18, 108/2, 108/9, 108/12, 108,18, 109/5,
109 ■ 6,  110,H. 112,13,    115/11,  115/14,   116,5,     116,9,
116/17,   llh.18,  117/12,  119/11,  120/1,    120/4,    120/20,
121/7, 121/21, 126/2, 127/10, 128,6, 128/8, 129/4, 129/8. 130/13, 130/20, 130,24, 132/4, 132,5, 132/7, 132,10, 132/14, 132/23,132/28, 132 29,132/35, 1332,133/11,133/14,133,27. 131/17, 131/36, 131 38, 136/16. 137 8, 137/17, 137/23, 140/6, 110/10, 140/34, 141,7, 142/12, 142.28, 144/1, 144/4, 144/6, 114/8, IH/15, I 11/28, 144/32, 1»« l, 146/25, 146/30, 147/3, 117/22,   1 17/24, 147 26,  118 12.  148/19,   148/37,   148/37,
1  19/21, 119/22,  119/31,  119 32.  149/33,   149,34,    150/2,
150/12,150,12, 15013,150/21, 150,24,150/26,150,33,150/35. 150/35, 151/1, 151,7, 151 8, 151 20, 151/24, 151/25, 151/32, 151/34, 152/20, 151,10, 154.22, 154/31, 157/12, 157/23, 157/27, 157 28. 157 32, 158/4, 159 11, 159/14, 160/7, 160/30, 160/32, 162 1, 102/18, 162/21, 162-25,162/28,162/34,164/13, 161/15, 164 16, 165/3, 166 5, 166 15, 166/16, 167,6, 167/8, 168,27, 170 20, 171/5, 171.19, 172/3, 172/4, 172.5, 172,8, 172/27, 173/27, 174/2, 174,32, 175 6, 176/2, 176'6, 176/8, 177/8, L77.-10, 177/19, 177/20,177,30, 178/16,178/18, 178/23, 179/12, 179,20, 181/3, 181/6, 181/16, 182/5, 183/33, 185/10, 185/11, 185/14, 185/17, 186/3, 186,24, 190/2, 191/22, 192/6, 192/14, 194/2, 194/24, 196 9, 198/19, 200/11, 201/4, 203/4, 204/16, 207/15, 208,'4, 208/16, 209/22, 210/24, 212,lu, 213/6, 214/17, 214 23, 216/6, 219/6, 219/10, 219/18, 221/2, 221,14, 222/9, 223/6, 223/10, 225/16, 226/10, 228/18, 229/3, 229/4, 230/4, 231/5, 232/5, 232/18, 232/19, 232/20, 232/22, 235/10, 236/20; O.IV 338/3, 338/6, 360/10, 360/12, 364/2, 364/9, 364/10, 364 12, 364'23, 364/25, 365/6, 365/12, 365/18, 365/34, 366/10, 366/11, 378/11, 378/15, 378/23, 432/1, 432/3, 432/23, 432/27; P.L. 3/5, 3/6, 3/9, 3/11, 3/14, 3/15, 3/18, 3/22, 3/23, 4/17, 4/34, 4/35, 4/40, 5/4, 5/7, 5/13, 5/17. 5/18, 5/22, 5/24, 5/28. 5/33, 5/38, 6/2, 6/23, 6/23, 6/24, 6/31. 7/16, 7/18, 7/19, 7/20, 7,22, 7/22, 7,27, 7/34, 8/6, 8/37,
— 528 —
 9/11, 9/19, 9/21, 9/27, 9/32, 9/35, 9/37, 9/37, 9/38, 9/40, 10/1. 10/7, 11/1, 11/25, 11/28, 11'30, 11/31, 11/37, 12/12, 12/34, 12/39, 12/40, 13/7, 13/10, 13/13, 13/21, 13/23, 13/25, 13/28,13/28,13/38,14/2,16‘2,16'7,10/9,16'23,17/20,17/33, 17/34, 18/21, 18/30, 18/34, 18/38, 19/17, 19/27, 19/29, 19/37, 20/1, 20/5, 20/7, 20/18, 20/21, 20/26, 20/27, 21/12, 21/37, 22/16, 22/17, 22/18, 22/19, 22/26, 22/26, 22/33, 22/34, 22/37, 23/3, 23/20, 23/22, 23/32, 23/34, 23/34, 24/12, 25/5, 25/21, 25/22, 25/26,   25/28,   25/29, 25/41,                 26/9, 26/10, 26/20,
 26/21, 26/25,  27/15,  27/16,   27/18, 27/23,                 28/4, 28/11, 28/12,
 28/14, 28/15, 28/15, 28/23, 28/25, 28/33, 28/36, 29/4, 29/5, 29/ti, 29/8, 29/12, 29/13, 29/15, 29/17, 29,23, 29/23, 29/28, 29/30, 29'10, 29/11, 29/11, 30/1, 30/2, 30/3, 30/9, 30/14,
 30.11.   30/11, 31/20, 31/29, 32/4, 32/5, 32/6, 32/12, 32/15, 35 5, 35,6, 35/20, 35/25, 35/25, 35/29, 35/36, 35/38, 36/16, 31» 17, 36/20, 36/31, 36/33, 36/35, 36/41, 37/8, 37,19, 37/22,
 37 25. 37 27. 37/31, 37/39, 38/22, 38/31, 38/38, 38/39, 38/40,
 38 ll, 38/11, 39/2, 39/8, 39/14, 39/17, 39/20, 39/28, 39/37,
 40 2. 40/21, 40/25, 40/26, 40/26, 40/2!>, 40/41, 41/16, 41/18,
 11 20, 41/21,  42/20,  43/11,   43/17, 43/29,                 43/31, 43/34, 44/7,
 117, 44/11,    44/28,  44/30,    44/41, 45/5,                  45/7, 45/9, 45/18,
 4.V30, 45/31, 45/33, 45/39, 45/39, 45/39, 46/1, 46/5, 46/8, 46/11, 46/15, 46/24, 40,31, 46/38, 47/2, 47/3, 47/5, 47/12, 17,30, 47/34, 47/39, 47/39, 48/10, 48/23, 48/24, 48/26, 48/33, 18 34, 48/36, 48/39, 49/8, 49/12, 49/16, 49/16, 49/17, 49/30, 49/39, 50/5. 50,9, 50/10, 50/13, 50/22, 50/28, 50/33, 50/35, 50/38, 50/40, 51/7, 51/17, 51/19, 51,29, 52/5, 52/9, 52,11, f>2/24, 52,26, 53/8, 53/30, 54/13, 54/18, 54/30, 54/32, 54/32, 54/34, 54/36. 55/1, 55/3, 55/3, 55/11, 55/12, 55/31, 57/28, 57/35, 58/16,             58/17, 58/32, 59/12,   59/12,                    59/32,
 59/37, 59/37, 60,1, 60/5, 60/6, 61/14, 61/18, 61/29, 62/5, 62/14, 62,22, 62,27. 62,31, 62/32, 62/32, 62/39, 63/3, 64/6, 64/11, 64/15, 64/17, 64/18, 04/22, 64/26, 65/20, 66/12, 66/14, 67/27, 67/29, 67/35, 68/1, 68/6, 68/7, 68/7, 68/18, 68/38, 69/3, 69/12, 69/20,             70/32.          72,6, 72,12, 72/15, 73/8, 73/15, 73/18,
 73/21, 73/34, 73/35, 74/2, 74,3,        74/4, 74/8, 74/21, 74/41,
 75/17, 76.1, 76/3, 76/5, 7(><lli, 76/22, 77/18, 77/23, 77/23, 77,27, 78/1, 78/18, 78,22, 78/34, 78/35, 78/37, 78/37, 79/5, 79/7, 79,12, 79/15, 79.18, 79;20, 79/23, 79/25, 79/36, 79/40, 80 1, 80 3, 80/8, 80,12, K0 27. 80/32. 80/34, 80/39, 80/41, 81,17,   81,17            81.31, 81 3<i, 82.3.         82/19, 82/25,       82/36,
 83 9, 83.13, 83/20, 83.21, 83/2:>, 83/32, 81/16, 8-1/20, XI 20,   81/28,            85 1,        85.10. S:.;18, 85,23, 85,20,       85/39,
 86,3, 86/26, 87/2, 87/4, 87,10. 87/10, 87/26, 87/32, 87,37,   88;3, 88/13,                   88/17,  88;26, 88/38, 89/23,       89/34,
 89 35,   89/10,            90,8,        90,32.  90,35,  91/7, 91/13,       91/14,
 91 17. 92,2, 92,3. 92/14, 92,22, 92/22, 92/25, 91/31,
 91.11,   91/17,            92,2,         92/3.  92/14, 92/22, 92/22,       92/25,
 92/31, 92.31, 92 38, 92/40, 93/1, 93/17, 93/19, 93/21, 93/25,
 93 33, 93/35, 94/1, 94/6, 94/14, 95/6, 95/14, 95/19, 95/21,
 95,22,   96/4,            96/12,          97/9, 97/19, 97/21,  97/26, 98/2, 98/4,
 98/12. 98/19,             98/22,  98/25, 98/29, 98/30,        98/39, 98/41, 99/5,
 99/7, 99/9, 99/10, 99/15, 99/19, 100/10, 100/13, 100/14, 100,26,100/35, 100/36,100/37, 101/6, 101/10, 101/13, 101/22, 102/1, 102/25 (V. 433 ; Pr, 510]. Q (Repetiţie) Ştiu c-a mea liră d-a surda o să bală tn preajma minfii voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; In preajma minjii voastre ucisă de orgie Şi putredă de spasmuri, şi arsă de be/ie, Şi seacă de amor. O.I 23, 11, 12. Fantezie, fantezie — cind suntem numai noi singuri. Ce ades mă pur/t pe tacuri şi pe mare şi prin crtnguri! O.I 155/18. Ea-l asculta pe copilaş
 l  imită şi distrasă. Şi ruşinos şi drăgălaş. Mai nu vrea. mui se lasă. O.I 175/7. fn ziduri răsfrtngeu ca-ntr-o- oglindă
de argint: dumbravă şi luncă, lac şi fărmuri. P.L. 5/30; cf. O.I 49/7, 49/7, 54/2, 54/2, 69/4, 69/4, 150/37, 150/37, 154/18, 154/18, 159/18, 159/18, 175/11, 175/11; O.IV 365/2, 365/2 |V. 24 ; Pr. 2J.
    2.    (Ajută la formarea numerelor dc la douăzeci şi unu plnă la nouăzeci şi nouă, minus zecilc) Ea cilise un roman ş-ar fi voit să fie de aouăzeci şi şase de ani. P.L. 66/3 (Pr. lj.
    3.    (Aşezat înaintea fiecărui termen al unei enumeraţii, ajulă la scoaterea lui In evidenţă) Q (Repetiţie) In zadar.. Grămădeşti-na taglndire ŞiclmpiileasireŞiîntunecata mare. O.r 54/7. Eu '! Imi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul. O. I 147/31. 7/i adtncu-i se pătrunde Şi de lună şi de soare Şi de păsări călătoare. O.I 215/9; cf. O.I 59/26, 59/26, 87/6, 87/6, 142/1?| 142/19, 147/31, 147/31, 147/38, 147/38, 148/10, 148/10, 150/32, 150/32, 167/23, 167/24, 189/13, 189/13, 215/9, 215/9, 215/10, 215/11, 215/11, 215/12, 215/13 [V. 32j. + (Accentuat, In corelaţie cu sine Însuşi) Atit . . . cit .. •> nu numai ... ci şi ... A fi? Nebunie şi tristă şi goală; Urechea le minte. O.I 40/1. !n zadar flamura verde se ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de peire şi tn fafă şi In spate. O.I 148/14. Tu cu inima şi mintea poate eşti un paravan După <are ea atrage vreun jun< curtezan, Care intră ca actorii cu păsciorul mărunţel .. . Operă croitorească şi tn spirit şi in stofă. O.I 162/30 [V. 6j.
    •J, (Leagă două propoziţii coordonate) A clopotelor jale Vuieşte in cadenţă şi sună tntristat. O.I 1/7. Ca toamna cea llrzie e viafa mea acum şi cad Iluzii ca şi frunze pe undele de vad. O.IV. 432/19. Fata sărută murmurtnd floarea roşie şi Făt-Frumos născu ca din nimica. P.L.15/22; cf. O.I 1/10, 1/14, 4/1, 5/4, 5/13, 5/19, 10/2, 11/5, 11/17, 12/2, 12/4, 12/20, 13/18, 17/16, 17/18, 17/18, 23/2, 24/3, 24/29, 25/10, 27/19, 27/24, 28/2, 28/8, 29/2, 29/11, 29/13, 29/19, 29/23, 30/18, 30/19, 30/20, 31/3, 32/11, 32/17, 32/36, 36/9, 37/16, 37/21, 38/15, 38/27, 40/2, 42/14, 42/16, 43/22, 44/1, 44/2, 44/3, 44/10, 44/27, 44/35, 15/4, 45/8, 45/28, 46/16, 48/9, 48/19, 48,32, 50/15, 51/20, 51/24, 51/28, 51/31, 52/5, 52/8, 52/18, 52/60, 53/20, 55/25, 5C/15, 56/17, 56/20, 56/24, 59/5, 59/20, 59/32, 60/5, CO/15, 60/19, 61/28, 62/25, 62/29, 63/6, 63/15, 63/18, 63/20, 64/4, 64/14, 64/17, 64/24, 66/5, 67/2, C7/12, 67/17, 67/30, 69/9, 69/20, 71/9, 74/6, 74/8, 74/11, 74/18, 76/11, 76/23, 79/5, 79/9, 79/1C, 79/17, 80/3, 80/1, 80/28, 80/35, 82/4, 82/5, 82/7, 82/8, 82/14, 82/15, 83/4, 83/8, 83/10, 83/15, 83/23, 83/32. 84/4, 84/7, 84/31, 84/37, 85/2, 85/9, 85/24, 85/26, 85/34, 87/2, 88/13, 91/4, 91/22, 92/3, 92/8, 92/12, 92/26, 93/2, 93/9, 93/10, 93/14, 94/8, 94/25, 94/28, 95/2, 95/13, 95/14, 95/20, 95/25, 95/30, 96/15, 96/19, 96/20, 96/23, 96/29, 97/2, 97/7, 97/10, 97/12, 97/14, 97/20, 97/28, 97/31, 98/8, 98/17, 98/24, 98/25, 98/26, 98/31, 98/33, 98/35, 99/3, 99/4, 99/5, 100/18, 101/7, 101/21, 102/8, 103/4, 103/22, 103/28, 104/2, 104/13, 104/15, 104/19, 105/10, 105/15, 105/19, 105/23, 107/9, 107/12, 108/15, 109/8, 111/4, 112/23, 114/13, 115/4,115/10, 115/16,115/18,116/8, 116/11, 116'14, 116/20, 117/3, 117/7, 118/1, 118/6, 120/8, 121/2, 121/5, 121/7, 122/4, 123/12, 130/3, 130/8, 130/10, 132/2, 132/18, 132/20, 132/22, 132/31, 132/36, 133/13, 133/17, 133/22,133/36,134/13,134/17,136/7,136/10,136/12,137/17, 137/22,140/18,140/25,140/25,140/32,141/6,141/10,141/17, 142/5, 142/6, 142/18, 142/21, 142/2C, 144/9, 144/13, 144/18, 144/19, 144/21, 144/29, 144/36, 14C/7, 146/9,146/13, 146/16, 146/32,147/11, 147/22, 148/3, 148/4, 148/19, 148/26,148/36, 149/29,150/22,150/26,150/36,151/33,152/13,154/11,154/13, 154/1C, 154/21, 154/24, 154/33, 154/35, 155/1, 155/9,
— 529 —
155/27,155/32, 157/21, 157/30, 157/35, 157/39, 158/3, 158/3. 158/5, 158/8, 159/3, 159/7, 159/23, 159/26. 160/6, 160/27 162/7, 162/16, 162/22, 162/32, 16-1/3, 164/3, 164/9, 16-1/13. 165/6, 165/7, 165/8, 165/10, 165/20, 166/2, 166/2-1, 167/14 168/28, 168/31, 170/1, 170/3, 170/7, 170/24, 170/26, 170/31, 171/8,171/15,171/20, 171/27,172/11,172/14,172/27,174/11, 175/27, 176/4, 176/11, 176/27,177/3, 177/11, 177/14, 177 1;». 177/32, 178/8, 178/28, 178/31,179/2,179/4, 179/5, 179/24, 179/26, 179/31, 182/22, 182/25, 183/C». 183/11, 183/24 184/7, 184/8,184/11, 184/19, 185/1, 187/15, 188/10. 189/1, 189/14, 191/16. 192/15, 192/19, 193/2, 193/1, 191/3. 194/1. 194/5, 194/12, 194/22, 196/5, 196/7, 196/8, 196 21, 198/10, 198/17, 198/18, 200/10, 201/2, 201/13, 203/2, 204/3, 201/20, 204/22, 209/11, 209/14, 210/9, 210/27, 211/1, 211/10. 211/17, 212/3, 212/6, 213/8, 213/11, 213/13. 213/16. 214/7, 214/22,221/21, 228/3, 231/22, 234/12, 235/23.236/15; O.IV 333/4, 333/5, 338/11,360/6,361/11, 361/13,364/1.304, i, 365/16, 365/26, 366/12, 366/14. 366/16, 309'7, 369/10, 369/14, 369/16, 378/18, 378/24, 430/7, 432/3, 432/7, 432/21 ; P.L. 3/5, 3/8, 3/9, 3/16,3/19, 3/22, 4/1. 4/8, 1/10, 4/13, 4/18, 4/25,4/36,4/37,4/38, 5/11, 5/12, 5/21, 5/22, 5/23, 5 33, 5/36, 6/14, 6/15,6/16,6/18, 6/18, 6/30, 6/40, 7/3, 7/8, 7/16. 7/38, 8/2, 8/2, 8/4, 8/7, 8/12, 8/18, 8/20, 8/23, 8/25, 8/32, 8/37, 9/3, 9/5, 9/9, 9/10, 9/13, 9/14, 9/15, 9/22, 9/23, 9/28, 9/30, 9/32, 10/1, 10/6, 10/8, 10/9,10/10, 10/11.10/18, 10/2i>, 10/21, 10/22, 10/25, 10/27, 10/29, 11/19, 11/21, 11/40, 12/1, 12/9, 12/22, 12/25, 12/27, 12/32, 12/33, 13/2, 13/6, 13 27, 13/30, 14/2, 14/4, 14/6, 14/9, 11/12, 11/14, 14/25, 11/28, 15/5, 15/7, 15/10, 15/25, 15/29, 15/38, 16/1, 16/6, lt;/l<», 16/18, 16/20,16/21,16/25, 16/29, 16/32, 16/39, 17/1. 17/8, 17/10, 17/15, 17/18, 17/20, 17/21, 17/36, 17/40, 18/16. 18/20, 18/38, 19/10, 19/18, 19/23, 19/24, 19/26, 19/33, 19/39, 20/3. 20/11, 20/15, 20/19, 20/39,21/5, 21/9. 21/27, 21/28, 21/33. 21/33, 21/35, 21/37, 22/1, 22/2, 22/6, 22/12, 22/32, 22/35, 22/38, 23/5, 23/10, 23/10, 23/12, 23/17, 23/23, 23/26, 23/27. 24/3,24/9, 24/15, 24/19,24/22,24/22,25/10, 25/12, 25/12. 25/28, 25/36, 26/4, 26/8, 26/12, 26/19,     26/31»,  26/30,
26/33,26/35,27/1,27/1,27/3,27/17,27/27,27/31, 27/31,27/35. 27/35, 27/40, 28/32, 29/4, 29/14, 29/16, 29/19. 29/20, 29/37, 30/16, 30/33, 31/3, 31/10,31/26,31/39, 32/3, 32/7, 32 1", 35/7, 35/13, 36/1, 36/6, 36/20, 36/26, 36/31, 36/31, 36 IO, 37/3, 37/6, 37/9, 37/14, 37/22, 37/35, 37/36, 38/23, 38/25, 39/5, 39/12, 39/17, 39/18, 39/19, 39/30, 40/1, 40/7, 40/10, 40/15, 40/16, 40/20, 10/23, 40/32, 41/12, 41/22, 41/27, 42/8, 42/22, 42/32, 42/35, 42/38, 42/40, 43/4, 43/9, 43/11, 13/16, 43/19, 43/21, 43/24, 43/33, 43/33, 43/34, 43/37, 44/18, 4 1/27, 44/18, 44/27, 44/30, 44/36, 45/20, 46/3, 46/7, 46/11, 46/19, 46/20, 46/39, 47/1, 47/2, 47/10, 47/19, 47/20, 47/25. 17/26, 47/32, 47/33, 48/8, 48/13,48/18, 48/20, 48/22, 48/23, 18/31, 48/32, 49/2, 49/10, 49/12, 49/14, 49/18, 49/20, 49/34, 50/8, 50/19, 50/22, 50/24, 50/24, 50/30, 50/40, 51/1, 51/3, 51/7, 51/24, 52/1, 52/3, 52/6, 52/12, 52/39, 53/15, 53/20, 54/3, 54/9,54/19,54/20, 54/22, 54/39, 55/11, 55/18, 55/18, 55/21, 55/32, 55/35, 56/16,56/22, 56/31, 56/32, 56/40, 57/3, 57/3, 57/14, 57/27, 57/29, 57/30, 57/34, 58/11, 58/14, 58/16, 58/17, 58/19, 58/22, 58/24, 58/36, 59/1, 59/9, 59/14, 59/19, 59/27, 60/2, 60/7, 60/9, 60/18, 60/23, 60/31, 61/5, 61/13, 61/24, 61/29, 61/31, 61/36, 61/37, 61/39, 62/6, 62/8, 62/10, 62/14, 62/16, 62/21, 62/24, 62/30, 63/13, 63/30, 64/3, 64/18, 64/22, 65/5, €5/24, 66/2, 66/3, 66/4, 66/6, 66/7, 66/13, 66/15, 66/16, 66/21, 67/1, 67/3, 67/6, 67/8,67/11, 67/17, 67/23, 67/30, 67/33, 67/37, 68/23,68/36, 69/9, 69/11, 69/15, 69/18, 69/24, 69/34, 70/1, 70/4, 70/13,71/5, 71/16, 71/21, 71/24,
 71/28, 71/35, 72/5, 72/8. 73/7, 73/13, 73/10, 73/23, 73/36, 73'39,  71/9,  71/11, 74/12, 74/13, 74/33,    75/5, 75/23,75/29,
 75,35,  76/9,  76/25, 76/33, 77/20, 77/26,   77/29, 77/35, 78/6,
 78/20,  78/30, 79/26, 79/32, 79/34, 80/1, 80/22, 80/27, 80/37,
 8(1/41, 81/9,  81/14, 82/1,  82/12, 82/20,    82/28, 83/2, 83/5,
 83/12, 83/15, 83/19, 83/22, 83/29,81/3, 84/4, 84/12, 84/14, 84/18, 84/23. 81/26, 85/8, 85/13, 85/17, 85/23, 85/27, 85/28, 85/32, 86/29, 87/8, 87/14, 87/29, 87/33, 87/35, 87/37, 88/2, 88/10, X8/13,  88/15, 88/19, 88/23, 88/25,  88/29, 88/34, 89/10,
 89/39, 9it/2.  HO/3,  9(1,1, 90/15, 90/17,  90/18,  90/18, 92/5,
 92/11, 92/15, 92,26, 92/32, 93/9, 93/12, 93/15. 93/18, 93/18, 93/21, 93 38. 94/10, 91/16, 94/19, 94/35, 95/5, 95/12, 95/13, 95/17, 95/20, 95/25, 95/31, 95/32. 95/34, 96/1, 96/5, 96/13. 96/27. 96/30,  97/5,  97/8,  97/10, 97/15,  97/24, 97/30, 97/32,
 97.'38, 98/2,  98/5,  98/7,   98/9. 98/17,  98/30,  98/34, 99/3,
 99/5, 99/22, 99/23, 99/28, 100/1, 100/10, 100/19, 100/24, 100 29, 100/33, 100/40, 101/3, 101/7, 101/20, 101/21, 101/23, 101-27, 101/35, 101/36, 101/37, 102/9,          102/21,   102/26
 |V. 434 ; l'r. 563].
    5.      (In slilul epic şi popular, mai ales in povestiri, se aşază la inccputul frazei penlru a arăla continuitatea desfăşurării faptelor) Iar poetul ei cel llnăr o privea cu imbătare, si din liră curgeau note, şi din ochi lacrimi amare. Şi ustfel Hotintineunu începu cintecul său. O.E 32/11, 12. Ş-aceta intre oumeni devină cel inlti Ce mi-ar răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătli. O.I 115/25. Şi tu priveşti tăcută si nevinovată asupra acestei lumi. P.L. 93/38; cf. O.I3/11, 3/17, 111. 5/23, 6/5,6/6,9/11, 11/21,15/11,20/11, 21/1,22/1, 22/9, 2,’/10,26/20, 28/5,29/21,30/7,30/7,30/20,30/24,31/24, 32/4.32,25. 35/13, 38/21, 38/25, 38/29, 38/32. 40/7, 42/11, 13 7, 43,19, 11/25, 44/28, 44/30, 45/1, 45/16, 45/19, 46/2, 16/3. 46/8, 46/9, 46/19, 48/5, 50/11, 50/12, 50/17, 52/3,52/4, 53/2. 53/5, 55/1, 55/5, 55/12, 55/21, 55/29, 55/30, 59/1, 59/3, 60/1, 61/16, 62/6, 66/1, 66/4, 66/29, 67/13, 67/29, 69/11, 69/14, 69/19, 69/26, 71/5. 72/7, 74/5, 74/12, 75/5, 76/23. 79/23, 79/24, 79/26, 80/1, 80/12, 80/15, 80/16, 80/17, 8(l'2l, 80/27, 80/31, 82/23, 82/34, 83/1, 83/33, 83/34, 84/35, Kl'39. 84/40, «5 37, 87/7, 87/19, 88/7, 88/11, 91/20, 91/31, 93/20. 93/32. 94/1. 94/9, 94/17, 94/20, 94/35, 95/4, 95/13, 95/13, 95/14, 9.V26, 96/1, 106/13. 110/9, 110/17, 112/5,
 I12;17. 113/1. 115/15. 115/19, 118/9, 119/4, 123/4, 123/13, 121/1. 127/23, 128/10, 130/15, 132/3, 133/19, 134/7, 134/29, 136'15. 140/31, 140/33, 142/13, 147/23, 117/37, 148/7, 148/7, 148/9, 149'18. 150/17, 150/27, 151/3, 151/17, 154/9, 151/27, 155/1, 155/29. 159/16, 159/17, 159/22, 159/27, 160/5, 160/7. 160/11, 160/16, 160/33, 162/1, 162/5, 162/33, 167/5, 168/1. 168/5. 168/9, 168/13, 171/10, 173/17. 174/5, 171/25. 175/1. 175/9. 175/17, 176/17, 179/17, 182/11, 182/26, 185/21, 186/9, 187/21, 189/15, 210/11, 210/23, 210/24, 211/5, 213/3, 213/7, 214/12, 214/18, 214/20, 216/13, 219/21, 221/5, 223/21, 225/1. 225/9, 226/11, 229/7, 231/13. 232/9, 232/11; O.IV 432/33; P.L. 4/20,4/21,4/21, 5/32,6/17, 6/31, 7/9, 11/12, 11/13, 12/30, 13/38, 18/28, 19/3, 19/15, 20/27, 20/29, 20/29, 21/12, 23/32, 23/34, 24/1, 24/16, 25/4, 25/9, 25/17, 28/24, 28/25. 28/26, 31/14, 32/11, 37/20, 37/30, 38/4, 42/29, 45/36, 46/2, 46/24, 47/21, 49/18, 52/16, 52/38, 54/12, 54/25. 54/26, 55/33, 56/30, 57/10, 60/13, 61/28, 61/33, 62/32, 62/34, G4/16, 65/11, 69/20, 71/13, 78/23, 81/7, 81/12, 81/16, 82/33, 83/8, 89/3, 92/9, 92/20, 93/2, 93/32, 94/33, 97/34, 98/27, 98/31, 98/40, 99/13, 101/29 IV. 211 ; Pr. 75). + (întrebuinţat înaintea unei propoziţii interogative sau exclamative, subliniază legătura cu ccle povestite anterior) /// dau catarg lingă catarg, Oştiri spre a străbat
— 530 —
 Pămlnlu-n lung şi marea-n larg, Dar moartea nu se poate.. . Şi pentru cine vrei să mori? O.I 178/25. Ce scrisoare fii lu in mină, Mario? Şi cum arăfi tu? P.L. 58/28. împrejurul aceslui instinct se-nvlrteşte viafa omenirei... Mtncare şi reproducere, reproducere şi mincare ... Şi eu să cad in rolul lor? P.L. 87/11; cf. O.I 53/8; P.L. 38/2, 50/1, 51/5, 57/21, 60/28, 74/14, 86/16 |V. 2; Pr. 9). ^(Precedat de o interjecţie, formează o construcţie interogativă)£)ue-lele sunt oprite. .. pofi ajunge la splnzurătoare. — Iii şi?
 — Hi şi? De unde ai inviifat acest limbiigiu? I'.I,. 96/14
 1 l’r. 21. <0* Kxpr. Şi uşa mal departe (scris şi prescurtat ş.ii.m.d.) rezumă continuarea unei enumerări. Cind stabileau diplomaticeşte să-şi zică ,,d-ta" — atunci lu-tu din greşală şi iur din greşală, ş-aşa mai departe. P.L. 68/39. A predicat, a agitat republican ş.a.m.d. P.L. 81/12 [Pr. 2|.
     ti. (In loc. conj.) Cn şl eînd v. ca [V. 5 ; Pr. 10].
     II.    (Cu funcţiune coordonatoare adversativă; popular) Ci, iur, dar, insă. Ar ztmbi şi nu se-ncrede, ar răcni şi nu cutează. O.I 84/30. S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă viaţă-n orice zvon, Şi numai tu gindeşti aiurea, Ca tlnărul Ettdymion. O.I 228/16, Veacuri au slat s-o dezlege şi n-au putut. P.L. 46/34 ; cf. O.I 104/9, 164/2, 172/32, 176/29, 188/9, 193, 193/1, 193/5, 193/9, 230/9, 230/13; P.L. 10/34, 10/38,12/21, 14/30, 26/3, 27/28, 38/29, 45/14, 45/35, 48/14, ;>2/3f>, 56/36, 68/20, 68/29, 69/5, 69/12, 69/38, 70/6, 71/16, 76/27, 7t>/38, 79/19, 81/33, 89/17, 91/26, 92/25, 93/35, 96/32 [V. 14; Pr. 29).
     III.   (Cu funcţiune coordonatoare conclusivă) Deci. prin urmare. Iar in lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut şi eşti ridicul. Şi ile-aceea de-azi-nainte poli să nu mă mai tntrebi De ce ritmul nu m-abale ca ispită de la trebi. O.I 141/11. Eu Imi apăr sărăcia... Si de-aceea tot ce mişcă-n (ara asta, rlul, ramul, Mi-e prieten numai mie. O.I 147/32. Lumea-I crezuse mort pe Fât-Frumos, şi de aceea, clnd se tmprăştie faima venirei lui, ziua-şi muie aerul in lumină. P.L. 22/1; cf. O.I 80/13; P.L. -11/20, 65/18 |Y. 3; Pr. 3J.
     IjlAC s. in. Postav aspru. Ce îmbrăcăminte ciudată! O rasă de şiac, un comanac negru, P.L. 38/3. îndată ce coburlse scările... ridicind cu mtna lunga poală a rasei de siar. . . casa se prefăcu Intr-o peşteră. P.L. 43/25. liasn-i e de şiac, e-ncitts cu găitan alb. P.L. 73/5 [Pr. 3).
     şfl-I pron. refl. 1. (La dativ) 1- (In forma accentuată, pers. 3 pentru toate genurile şi numerele) Lui Însuşi, ci insăşi; sieşi. Şi de s-ar puţi pe dittsa cineva ca să o prindă . . .Subfiindu-şi gura mică şi chemlndu-se pe nume, Şi fiindu-şi şie dragă cum nu-i este nime-n lume, O.I 80/4. Nu-şi trăise de cit şie. P.L. 99/23 [V, 1; Pr. 1).
     :î. (In forma neaccentuată, ca parte componentă a verbelor reflexive) în orice minte lumea tşi pune întrebarea Din nou. O.I 64/3. îmblă parcă aminlindu-şi vreun ctntec alintată. O.I 159/25. A noastre inimi tşi jurau Credinfă pe tofi vecii. O.I 186/13. îi promitea că taina sufletului suu tşi va avi sfirşilul. P.L. 30/30 |V. 22; Pr. 40]. + (Cu sens posesiv) Său, sa. Nu spre-amor — spre-nchină-ciune el genunchi-şi tncovoaie. O.I 51/23. Cerul stelete-şi urată. O.I 103/7. De ce doreşti singurătate Şi glasul tainic de izvor? S-auzi cum codrul fruma-şi bate. O.I 228/19 |V. 9). <0* (Determină un verb, dar se referă la un substantiv complement) Un vis ce tşi moaie aripa-n amar. O.I 37/:i. in locul lui menit din cer Iliperion se-ntoarce
Şi, ca şi-ti ziua cea de ieri, J.umina şi-o revarsă. O.I 178/32. De-asupra-mi teiul sfint Să-şi scuture creanga. O.I 223/20. işi despletise părul pe umerii rotunzi. P.L. 100/36 [V. 29; Pr. 123). <> (întăreşte un pronume sau un adjectiv posesiv) Mi-a pări cum că natura Toată mintea ei şi-a pus Dectt orişice păpuşă Să le facă mai presus. O.I 100/22. Dan tşi luă lunga sa manta de-a umere. P.L. 48/29. Biata Venus trebuie să-şi fi avui chinul ei cu      Adonis. I\ L. 80/12 [V. 3; Pr.   15). + (Cu    valoare
de      pronume dc Întărire). Însăşi. Ea samănă celora îndrăgiţi de      singuri ei-şi. ().[ 79/30  [V. 1).
    II. (La     acuzativ) 1. (tn forma   accentuată,   pers. 3
pentru loale genurile şi numerele; uneori Întărit prin ,,însăşi") u) (Precedat de prep. ,,pe’', avlnd funcţiune dc complement direct al unui verb reflexiv). C-acel demon plinge, ride, neputtnd s-auză pltnsu-şi, Că o vrea... spre-a se-nfelege Insftrşit pe sine însuşi. O.I 160/26. Ea se regăsi pe sine tnsăşi. P.L. 100/8 [V. 1; Pr. 1); b) (Precedat de prepoziţii, are valoare de atribut, de complement indirect sau circumstanţial) CU amor de drept şi bine, CStă sinceră frăfie adusese el cu sine? O.I 53/7. Omul cel vecinic, din care răsar tot şirul de oameni trecători, tl are fiecare lingă sine. P.L. 42/4. Ochii... privesc c-un fel de conştiinfă de sine, care-ar puti deveni culezare. P.L. 74/7 [V. 2; Pr. 10). <> Expr. A giodi îd sine = a cugeta In forul lăuntric, fără a exprima gindurile. Ce adtnc e evreul acesta! gtndi el tn sine. P.L. 38/34. Ah! glndi tn sine, ce plăcere poate găsi un om ca el tntr-o păpuşă uşoară. P.L. 88/31. Dacă mi-ar da pace, gtndi el tn sine. P.L. 92/4 ; cf. P.L. 69/32 [Pr. 4).- <0» (învechit, compus cu lorma neaccentuată a pron. refl. de dativ; In expr.) A întreba in slne-şi - a se Întreba. Pe-atunci erai Tu singur, Incit întreb In sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? O.I 115/7 [V. 1]. O (Construcţie metaforică) Pătruns de sine insuşi v. pătrunde |V. 1).
    2.   (In (orma neaccentuatâ) a) (Intră In alcătuirea verbelor reflexive cu sens obiectiv) Iar voinicul s-apropie şi ca mina sa el rumpe Pliua cea acoperită. O.I 79/17. Icoana stelei ce-a murit încet pe cer se sule. O.I 234/10. Se lipi cu încetul de chipul ei mlădios şi uşor. P.L. 93/20 [V. 51; Pr. 362]; b) (In componenţa verbelor reflexive dinamice) Ei, tngrădifi de lege, plăcerilor se lasă. O.I 59/31. Valurile mărei... se plecau tnaintea lui. P.L. 14/8. Mergea pe malurile mărei, care se plecau înaintea lui. P.L. 14/1 [V. 46; Pr. 32]; e) (In componenţa verbelor reflexive eventive) Iar latia-i. .. subfire Se mlădie-n vlnt. O.I 4/10. Iar cind te văd ztmbind copilăreşte, Se stinge-atunci o viaţă de durere. O.I 120/13. Rlul. .. se limpezeşte sub sori. P.L. 52/6 [V. 65; Pr. 53]; d) (In componenţa verbelor reflexive reciproce) Se iubesc... Şi ce departe sunt deolaltă amtndoi. O.I 52/4. N-auzi cum frunzele-n poiană Şoptesc cu zgomotul de guri Ce se sărută. O.I 228/7. Ei se iubesc fără s-o ştie. P.L. 79/17 [V. 23; Pr. 17); e) (In componenţa verbelor reflexive pasive) Pe clmp se văd două fiinfe uşoare. O.I 3/21. 5-a fesul painjinlş. O.I 105/14. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat? O.IV 379/10. Era să se serbeze cununia. P.L. 99/17 [V. 31; Pr. 52]; I) (In componenţa verbelor reflexive impersonale) Se Inserează... Nilul doarme. O.I 44/1. Şi o prinde orice lucru, căci aşa se şi cuvine. O.I 159/22. Nu se poate să le cheme altfel. P.L. 57/7 |V. 46; Pr. 48).
— 531 —
    —         Forme gramaticale : d. sie (O.I 80/1 ; P.L. 99/23), işi (0.1 3/11, 5/21, 6/2, 10/4, 11/1, 12/19, 37/3, 44/2, 03/11, 64/1, 64/3, 101/28, 146/32, 150/10, 150/18, 150/19, 159/29, 165/8, 166/6, 183/3, 186/13; O.IV 333/2, 364/18; P.L. 4/29, 4/35, 5/1, 10/18, 10/28, 14/11, 16/27, 17/16, 18/11, 21/24, 23/7, 26/26, 28/15, 29/23, 29/33, 30/21, 31/4, 35/10, 36/6, 36/22, 39/27, 40/15, 43/16, 43/38, 46/2, 48/29. 5U/2U, 50/32, 51/37, 52/16, 52/38, 53/22, 51/20, 56/7, 57/12, 59/9, 60/30, 62/2, 63/2, 63/1, 64/1, 04/2, (31/20, 68/35, 71/1, 71/28, 75/21, 83/36, 84/3, 81/12, 85/7, 85/28, 93/11, 93/18, 94/16, 97/13, 100/35, 101/18, 101/28, 101/35). - *1 (O.I 5/19, 6/20, 33/19, 45/22, 51/23, 79/30, 102/22, 103/7, 122/3, 142/3, 148/24, 149/29, 160/25, 165/7, 186/22, 206/2, 216'24, 220/4, 222/4, 223/20, 228/19; O.IV 333/3, 305/5; P.L. 4/40, 5/2, 7/12, 7/31, 9/30, 11/12, 12/30, 13/27, 14/22, 15/6, 15/17, 16/1, 17/41, 20/3, 21/9, 21/27, 21/32, 22/5, 24/7, 27/11, 28/9, 28/31, 30/34, 37/21, 39/12, 39/14, 44/16, 44/20, 44/22, 44/23, 46/3, 48/38, 49/4, 50/8, 51/13, 51/32, 54/9, 57/32, 59/27, 60/36, 62/4, 62/40, 63/22. 67/13, 67,'30, 68/35, 68/36, 68/38, 69/34, 70/4, 71/11, 71/33, 72/1, 72/13, 73/15, 75/24, 77/19, 84/25, 85/23, 85/23, 85/26, 87/8, 88/30, 88/2, 92/27, 93/7, 93/11, 93/12, 93/21, 94/16, 95/17, 95/18, 97/10, 97/21, 98/32, 99/23, 100/11, 101/1, 101,4), şl - (O.I 5/9, 5/27, 45/8, 61/15, 92/28, 100/22, 101/24, 102/21, 104/14, 146/2, 150/17, 178/32; O.IV 379/2; P.L. 4/38, 17/41, 20/13, 28/22, 46/16, 56/8, 57,39, 77/26, 84/5, 84/25, 88/2, 92/27), şi (P.L. 52/10, 56/9), ş - (O.I 112/2; P.L. 85/32, 97/5), ac. sine (O.I 53/7, 118/7, 132/22, 160/20, 176/18; P.L.      38/34,  -11/28, 42/4,  45/10,    48/32.   59,26,
61/20, 62/15, 69/32, 74/7, 76/7, 81/33, 82/6, 88/31, 92/4, 100/8), se (O.I 1/4, 1/4, 1/5, 3/3, 3/3, 4/3, 4/1U, 4/13, 5/15. 5/15, 6/1, 6/1, 6/19, 11/15, 11/23, 13/18, 13,20, 17 11, 17/21,     31/14, 31/17,  31/17,  31/18, 35/16,    37/17,    3*15,
38/17, 38/17, 43/9, 44/8, 44/8, 44/10, 44/12, 44/12, 44,17, 44/21,     44/26, 44/30,   45/1,  45/18, 45/18,    45/19,   45/21,
45/28, 48/28, 46/12, 48/19, 49/1, 49/2, 50/3, 50/17, 51/3, 51/10,     51/11, 51/16,  51/31,  51/32, 52/12,    52/17,   53/10,
53/11, 53/12, 53/14, 54/19, 55/13, 59/31, 60/2, 61/5, 61/10, 61/17, 62/4, 62/18, 62/23, 62/28, 63/7, 63/19, 63/28, 64/19, 66/5, 66/7, 66/25, 67/10, 67/14, 67/14,67/15,67/31, 101/15, 103/31, 104/3, 104/6, 104/6, 104/ 9, 106/1, 106/14, 137/18,    140/6,  140/12,    140/26,   140/27,  140/28,    112/1,
142/5, 142/6, 142/9, 142/14, 142/21,            112/21,    142/26,
144/4,.144/5, 144/7, 144/9, 144/12, 144/16, 144/17, 144/18. 144/19,    144/19, 144/26,    144/27,   114/29,  144/29,   144/30,
144/31,    144/35, 146/3,     146/22,   146/23,  146/25,   140/27,
146/33, 147/3, 147/5, 147/24, 147/27, 147/36, 148/6, 148/12, 148/15,    148/17, 148/18,    148/20,   148/25,  118/36,   149/21,
150/2, 150/3, 150/27, 150/27, 150/36, 151/18, 151/26, 152/1, 152/2, 152/3, 152/7, 152/13, 152/15, 154/11, 159/10, 159/13, 159/26, 159/27, 160/20, 160/26, 160/27, 160/30, 160/32,    160/34, 160/37,     162/3,   162/11,  162/16,   162/19,
162/35, 162/38, 164/12, 165/3, 165/4, 165/7, 165/3, 165/9, 165/10, 165/17, 165/21, 165/22, 165/26, 166/1, 166/2, 166/3, 166/11, 175/23, 176/3, 176/28, 177/24, 177/26, 178/3, 178/7, 178/8, 178/15,         178/24,    178/30, 179/10,
182/25, 183/5, 183/20, 184, 184/1, 185/5, 186/15, 186/18, 186/24, 191/20,    192/12, 193/9, 194/2,        196/5, 196/30,
200/10, 200/13, 202/1, 202/5, 203, 203/1, 203/5, 204/11, 204/22,    205/6,  207/10,     209/7,   209/13,  209/14,   209/23,
210/13, 212/8, 212/18, 213/16, 214/18, 214/18, 214/20, 215/7, 215/8, 219/14, 219/17, 221/18, 221/20, 225/7, 226/6, 227/1, 228/4, 228/7, 228/13, 234/5, 234/11, 235/1, 235/2, 235/3,
 235/22; O.IV 30-1/21, 305/27, 305/30, 306/1, 366/9, 366/13, 378/24, 430/20, 432/10,432/24, 432/25; P.L. 3/15, 3/15, 1/1, 4/3, 4/7, 4/9,. 4/21, 4/25, 4/28, 4/30, 4/40, 5/11, 5/21, 5/23, 5/24, 5/33, 6/17, 6/18, 6/26, 6/27, 6/32, 7/3, 7/11, 8/2, 8/12, 8/17, 8/20, 8/22, 8/37, 8/38, 8/40, 9/2, 9/9, 9/22, 9/24, 9/25, 9/26, 9/36, 10/7, 10/9, 10/18, 10/27, 10/28, 11/17, 11/18, 11/18, 11/27, 11/30, 11/36, 12/5, 12/5,12/7, 12/17, 12/18,12/23, 12/33,13/1, 13/20, 13/31, 13/30, 13/39, 14/1, M/3, 14/5, 14/6, 14/14, 14/10, 14/17, 14/17, 14/34, 15/15.   15/10,  15/31, 15/3», 16/5,       16/11,  16/24,   10/25,
 10/25,   1031,  17/10,    17/17,  17/21,   17/40,  17/11,   18/15,
 18/16, 18,17, 18/24, 18/25, 18/29, 18/37, 18/38, 19/6. 19/10, 19/18, 19/26, 19/27, 19/28, 19/36, 19/36, 20/3. 20/5, 20/0, 20/11, 20/12, 20/16, 20/20, 20/21, 20/25, 20/29,
 20.31,   20/33,  20/33, 20/34, 20/36,      20/39,   21/5,   21/11,
 21/13,   21/25,  21/37, 21/38, 22/5,       22/11,  22/12,   22/22,
 22.31,   22,34, 22/35, 23/2, 23/8, 23/10, 23/17, 23/23, 23/32,
 25/15,   25/30,     25/38,   26/2,    26/14,    26/30,      26/30,
 26/31, 27/11, 28/1, 28/12, 28/26, 28/28, 28/38, 29/2, 29/3, 29/7, 29/11, 29/19, 29/20, 29/30,29/38, 30/11, 30/16, 30/29, 30/31,   31/8, 31/16,     31/25,  31/38,   32/1&,  35/18,   35/36,
 35^10, 36/3, 36,14, 36/17, 36/22, 36/39, 37/4, 37/16, 37/24, 37/30, 37/36, 37/30, 37/36, 38/5, 38/8, 38/13, 38/14, 38/35, 38,11,   39/0,  39/7,     39/13,  39/24,   39/30,  39/39,   39/39.
 40 3,    40/3,    40/5, 40/7, 40/20,       40/20,  40/37,    41/4,
 41/24, 41/27, 41/29, 42/1, 42/10, 42/30, 43/3, 43/8, 43/10, 43/18,   43/19,  43/21, 43/21, 43/25,      43/30,  43/32,   43/33,
 13/33, 13/35, 43/37, 43/37, 44/11, 44/16, 44/20, 45/3, 45/4, 45/18, 46/4, 16/9, 46/11, 10/18, 46/30, 47/1, 47/18, 47/23, 17/25,   47/25,  47/26, 47/26, 47/27,      47/28,  47/40,    48/3,
 48/15,48/18, 18/19, 48/23,48/40, 48/41, 49/1, 49/11, 49/11, 49/10,   49,17, 49/33,    49/33, -19/34,   49/34,  50/13,   50/22,
 50/20.   50/28,  50/29, 50/30, 50/32,      50/36,  51/17,   51/19,
 51/20, 51/21, 51/32, 51/39, 51/41, 52/5, 52/6, 52/12, 52/12, 52 36, 52/41, 53/1. 53/38, 54/2, 54/2, 54/3, 54/20, 54/23, 54/27,   54/27,  54/39, 55/6, 55/16,       55/17,  55/20,   55/38,
 5t» 10,  50/28,  56/37,   57/7,   57/15,   57/17,  57/33,   57/35,
 57 10,   58/13,  58/13,  58/14,   58/15,   58/16,  58/19,   58/20,
 58/23, 58/23, 58/30, 58/37, 58/37, 59/1, 59/8, 59/11, 59/15, 59/21,   59/29, 00/2,     60/18,  60/19,   60/19,  60/21,   60/24,
 00/24,   60/32,  60.40, 61/5, 61/10,       61/12,  61/15,   61/19,
 61 '21,  61/34,   62/6,  62/24,   62/30,   63/13,  63/16,   63/21,
 63,26, 03 20, 03/32. 64/3, 64/9, 64/13, 64/16, 64/18, 64/23, 05 12,   65,13,  05/19, 65/22, 06/1,       66/11,  66/13,   66/16,
 00 19,   66-19,   67/8.  07/16,   67/17,   67/17,  67/20,   07/23,
 67/27, 68/2, 08/9, 08/9, 68/12, 69/9, 69/14, 09/15, 69/34, 70/6, 71/10, 71/21, 71/23, 71/24, 71/29, 72/2. 72/3, 72/5, 72/7, 72/14, 72/18, 72,21, 73/7, 73/19, 73/22, 73/24, 73/28, 73'34,     73/37, 73/40,   74/4, 74/9,   74/13,    74/33,    75/6,
 75/7, 75/12, 75/28, 75/35, 75/37, 70/5, 76/17, 76/32, 77/1, 77/3, 77/6, 77/8, 77/25, 77/36, 78/24, 78/31, 78/33, 78/37, 79/1, 79/1, 79/2, 79/3, 79/17, 79/27, 79/35, 79/41, 80/7, 80/18, 80/26, 80/28, 80/40, 81/26, 82/3, 82/21, 83/5, 83/10, 83/12, 83/11, 83/15, 83/21,83/23,83/29, 83/29, 83/31,83/34, 84/2, 84/3, 84/11, 84/15, 84/26, 84/36, 85/13, 85/22, 85/29, 85/30, 85/31, 85/33, 86/15, 87/9, 87/20, 87/22, 87/23, 87/38, 88/14,     88/16, 88/17,  88/26, 88/33,  88/34,    88/35,   88/40,
 89/28, 89/32, 91/2, 91/31, 91/34, 92/9,92/12,92/27,92/29, 92/34, 92/34, 92/35, 93/4, 93/5, 93/5, 93/9, 93/9, 93/12, 93/13,     93/1G, 93/20,  93/31, 93/37,  93/38,    94/13,   94/17,
 94/22, 94/24, 94/26, 94/35, 94/36, 95/2, 95/5, 95/13, 95/16, 95/18,     95/20, 95/24,  95/29, 95/30,  95/32,    95/35,   95/36,
 95/37, 90/1, 96/2, 96/4, 96/26, 96/27, 97/8, 97/9, 97/14,
— 532 —
97/19, 97/20, 97/24. 97/26, 97/29, 97/32. 97/33, 97/37, 98/5, 98/10, 98/17, 98/20, 99/8, 99/11, 99/17. 99/21, 99/27, 100/1, 100/2, 100/6, 100/6, 100/8, 100/9, 100/12, 100/15, 100/16, 100/19,      100/20, 100/24, 100/27, 200/29,    100/31,
100/33, 100/40,       101/8, 101/15, 101/16, 101/18,    101/23,
101/25, 102/13,      102/14, 102/20, 102/21, 102/25),  sfl (O.I
(i/l ; P.L. 39/30).
    -  Varianlfi : să (O.I li/l :    l’.L. 39/30) pron. refl-
    ŞIVDll. v f. (Regional) Şiţu, draniţă. !n mijlocul unei grădini pustii ... se Inul/au ochii de fereastă spartă (i unei case i'rche. a curei streşinii de şindilă era putredă. IM.. 2H/N | l’r. l|.                         ’
    ’ŞI\DllfL.\ s. f. v. şludilă.
    ŞIR s.n. 1. Rind. La acelaşi ş r de patimi deopotrivă fiind robi. Fie slabi, fie puternici, fie yenii ori neghiobi! O.I 130/21. Iar tn patru păr/i a lumii vede şiruri mun/ii mari. O.I 142/27. Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu a tnflorirei tor bogate. IM.. 51/21; cf. O.I 44 18. 179,7. 205/6, 231/9 ; P.L. 6/34. 11/27, 11/31, 20/28, 44,10, 48/12, 51/8, 79(28, 98,8 [V. ti; Pr. 10]. O lîxpr. Şiruri de bAt&lie v. bătălie [V. 1]. Q (In context figurat) Sculafi-vă!. . . căci anii trecutului se-nşiră In şiruri triumfale stindardul II resfiră, Căci Roma a-nt>ial' O.I 24/8 [V. 1|. + Scrie, număr, succesiune, lanţ. Dacă. iumea esle un vis— de ce n-am puii să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi? P.L. 25/32. Ai văzut că tn om e un şir nesflrşit de oameni. P.L. 41/40. Omul cel vecinic, din care răsar tot şirul de oameni trecători, tl are fiecare Ungă sine. P.L. 12/3; cf. P.L. 41/21, 41/40 |Pr. 5). «£• Loc. adv. In şir =. a) pe rind, succesiv. — In şir, răspunde Ruben, pofi să te pui in viaţă tuturor inşilor. P.L. 41/15. Va trece prin loale locurile prin care trece roata tnvtrtindu-se, dar numai in şir. P.L. 4131 [Pr. 2]: h) neîntrerupt, fsirâ întrerupere. Cartea mea cetind-o in şir rămtne netnfeleasă. P.L. 43 1 [Pr. 1], Fără şir = dezorganizat. Învălmăşii, dezordonat. Era un amestec fără şir de icoane turburi, îmbătătoare. P.L. 5X10 Jpr, 1J.
    2.     Rind .scris sau tipării. Xoaplea-adlnc-a tvciniciei el in rinduri o desleagă. O.I 132/8. O limpezime dumnezeiască e In fiecare şir. P.L. 43/3. Fiecare literă era un an, fiecare şir un secol de adevăr. P.L. 50/25; cf. O.I 158 7; P.L. 27/33 [V. 2; Pr. 3]. O (In context figurai) Poale ttrun pedant... te-o slringe-n două şiruri, aşezin-du-te la coadă. în vreo nolă prizărită sub o pagină neroadă. O.I 134/13 |V. 1]. Q (Construcţie metaforică) Şiruri riimiee = versuri. Cindirile lui adesa se transformau in şiruri ritmice. P.L. 32/17 [Pr. 1].
    —      I-'orme gramaticale: sg. n. ac. şir (O.I 44/18, 130/21; P.L. 41/15, 41/21, 11/31, 41/40, 41/40, 43/1, 48/12, 50/25, 51/8. 58/10, 79/28), şirul (O.I 179/7; P.L. 11/27, 25/32, 42/3), g. d. şirului (P.L. 11/31); pl. n. ac. şirur: (O.I 24/8, 132/8, 134/13, 142/27, 148/15, 205/6, 231/9 P.L. 6/34, 20/28, 27/33, 32/17, 44/10, 51/21, 98/8), şirurile (O.I 158/7).
    ŞlHAfi s, n. Şir, rind. Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri. O.I 148/25 [V. 1],              ’
    ŞIRGT1 s.n. Găitan ceapraz. brandenburg. El tuşeşte. tşi încheie haina plină de şireturi. O.I 87/21 |V. 1).
    ŞIIlfiT2. - 1ÎAT.\ adj. Viclean, şmecher. E un om.. . cu cari-şi petrece şiretul Ruben pe conta mea. P.L. 62/4. El cerca a descoperi dacă nu cumva şireala de copilă ar ave vreun amor. P.L. 91/22 [Pr. 2). -0* (Substantivat) Şi glndind că dorm, şirealo, apeşi gura la de foc Pe-ai mei ochi inchişi ca somnul. O.I 42/14 [V. lj.
    —      I-'orme gramalicalc: sg. n. ac. şiretul (P.L. 62/4), şireitta (P.L. 91/22), voc. şireato (O.I 42/14).
    ŞIHI-TlJc s. n. Vicleşug, şiretenie, şmecherie. Xegru, cocoşai şi lacom, un izvor de şiretlicuri, La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri. O.I 150/13 [V. îj.
    ŞIREŢlli s. f. Şiretenie. După fiecare [perdea] se ivea, zlmbind cu o speriată şi copilărească şirefie, capul ei. P.L. 57/36. Aha! gindi doctorul cu şirefie. P.L. 60/4. O generafiune inşală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moştenii, prin acest sclav silit la şire/ie şi sofisme. P.L. 82/3 [Pr. 3j.
    ŞIROI s. n. 1. Şuviţă abundentă de apă care se prelinge pc ceva. Părefii erau negri de şiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod. P.L. 29/18 |Pr. 1]. Q (Metaforic) Din ochii ei albaştri şi mari curgeau şiroaie de mărgăritare apoase pe o fafă mai albă ca argintul crinului. P.L. 3/23 [Pr. lj.
    2.     Cădere abundentă de apă, torent. Umbra eroului nostru dispărea prin şiroaiele ploaiei. P.L. 26/17 [Pr. IJ.
    —      I-'orme gramaticale : pl. n. ac. şiroaie (P.L. 3/23), şiroaiele (P.L. 26/17, 29/18).
    ŞOAPTĂ s.f. 1. Vorbă rostită cu voce scăzută. Ah! ascultă mindrulifă, Drăgulifă, Şoapta-mi bllndă de amor. O.I 1/23. Şi ascultă dus din lume a ei dulci şi timizi şoapte. O.I 51/24. De cile ori am aşteptat O şoaptă de răspuns! O.I 191/10; cf. O.I 2/8, 2/16, 2/24 [V. 6J. Q (Construcţie mclaforică) Şoapte calde v. cald |V. 1]. + Fig. Susur, freamăt, murmurare. Şi prin mtndra fermecare sun-o muzică de şoapte. O.I 142/13 [V. IJ.
    2.     (La pl.) Blrfcli, calomnii. Priveşte-fi-i acei tineri, cu ztmbiri banale, cu simfiri muieratice, cu şoapte echivoce. P.L. 87/7 |Pr. 1],
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. şoaptă (O.I 191/10), şoapta (O.I 4/23); pl. n. ac. şoapte (O.I 2/8, 2/16, 2/24, 51/24. 117/19, 142/13; P.L. 87/7).
    ŞOAllEC s. m. v. şoarece.
    SOARELE s.m. (Şi in formele şoarec şi şoaric) Animal (Mas musculus). In odaie prin unghere S-a fesul păinjeniş Şi prin cărfile in vravuri îmbla şoarecii furiş. O.I 105/16. Dar atuncea grieri, şoareci, Cu uşor-măruniul mers Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. O.I 106/1 [V. 2j. O (Glumeţ) Cum nu sini un şoarec, Doamne, — măcar totuşi are blană. O.I 46/13. De-ar fi-n lume numai miţe — tot poet aş fi?. .. Ziua tologit in soare, pindind cozile de şoaric, Xoapiea-n pod, cerdac şi streşini heiniztnd duios la lună. O.I 48/15 [V. 2J.
    —      Forme gramaticale : sg. n.ac. şoarec (O.I 46/13), şoarie (O.I 18/15); pl. n. ac. şoareci (O.I 106/1), şoarecii (O.I 105/16). — Variante: şoAric (O.I 48/15), şotirec (O.I 46/13) s.m.
    ŞOAlUC s.m. v. şoarece.
— 533 —
    ŞOLD s.n. Parle a corpului omenesc situată inlre mijloc şi coapsă. Cu ochii mari la ea se uilă. Plini tle vis, duioşi plutind, Flori dc lei in păru-i negru Şi la şold un corn de-arginl. O.I <16/28; cf. O.I 1<>3/28 [V. 2).
    —      Formă gramaticală : sg. n. ac. sold (O.I 66/28, 103/28).
    ŞOPOTf vb. IV. I n l r a n z. A şopti. Ea zimbindşi trist se uilă, şopoleşle bllnd din gură: ,,Zburător cu negre plete, vin la noapte dc mu fură". O.I 79/27 [V. 1|.
    ŞOPOTfXD, adj. Carc şopotcştc, şopolilor. Xoaplea vine-ncetişor Cu-a ei umbre suspininde. Cu-a ei silfr şo-potinde, Cu-a ei vise de amor. 0.1 13/4 |Y. 1).
    ŞOPOTiT s.n. Şoaptă, şopot. Şi-a copilei rugăciunc tainic şopotil murmură. 0.1 50/12 [V. IJ.
    ŞOPTf vb. IV. Intranz. A vorbi pe şoptite, Încet, In taină. Ei şoptesc, multe şi-ar spune si nu ştiu de-unde să-nceapă. O.I 82/15. Şi mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se tndură, Cind eu slau şoptind cu draga AHnă-n mină, gură-n gură. O.I 106/15. Haide dar! şopti ea tncunjurtndu-i gilul cu braţele. P.L. 50/7; cf. O.I 9/12, 154/14, 157/2; P.L. 48/22 IV. 5 ; Pr. 2]. O Expr. A-şl şopti in barbă v. barbă |V. 1|. + Tranz. (Folosit şi absol.) A comunica cuiva ccva in şoaptă. Încet. Ea şopteşte vorbe arse de al buzelor ei foc. 0.1 80/36. El şezu pe un scaun, iar ea şopli o vrajă dulce. P.L. 14/25. Aplecindu-şi gura la urechea ei, ii şopli lin. P.L. 93/22, cf. O.I 53/16, 61/7, 80/9, 82/1, 189,16: P.L. 8,7, 30/13, 37/34, 46/17, 50/7, 53/12, 54/41, 55/20, 63 22, 76/8, 85/38, 95/20 [V. 6; Pr. 14|. O Hefl. r e c i p r. Şi pesle arbori răsfiraţi Răsare blinda lună, Ce ne găsea Imbrăţoşaţi, Şoplindu-ne-mpreună. O.I 186/12 (V.             1).
    Fig. (Despre frunze, iarbă, apă etc.) A foşni, a murmura, a susura. Q (Element dc personificare) .\-auzi cum frunzele-n poiană Şoptesc ca zgomolul de guri. O.I 228/6. Izvoarele Işi turburau adîncul, ca să-şi azvlrle afară undele lor, penlru ca fiecare din unde să-l audă. fiecare din ele să poată clnla ca dinsul cind vor şopli văilor şi florilor. P.L. 5/4    [V. 1; Pr.   1). + (Tranz.;          cu
complement intern)       Plai rlzind   cu iarbă verde,   C.e  se
leagănă, se pierde, L'ndoind incelişor, Şoptind şoapte dc amor. O.I 2/8. De-aş avi o floricică Gingaşă şi tinerică. . . Ctnltnd vesel şi uşor    Şoptind şoapte   de amor. O.I   2/16;
cf. O.I 2/24 IV. 3|.
    —  Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. şopteşte (O.I
53/16, 80/9, 80/36, 82/1, 154/14,         157/2), 3 pl. şoptesc
(O.I 9/12, 61/7, 82/15, 228/6), imp. 3 sg. şoptea (P.L. 46/17, 95/20), p. s. 3 sg. şopti (P.L. 8/7, 14/25, 30/13, 37/34, 48/22, 50/7, 50/7, 53/12, 54/41, 55/20, 63/22, 76/8, 85/38, 93/22), p. c. 1 sg. am şoptit (O.I 147/8), viii. 3 pl. vor şopti (P.L. 5/4); ger. şoptind (O.I 2/8, 2/16, 2/24, 106/15, şoptindu- (O.I 186/12); part. şoptit (O.I 189/16).
    ŞOPTfRE s. f. Vorbire In şoaptă. Mai Intli i se păru c-aude şoplirea acelor moşnegi bătrini. P.L. 37/16. Ea era... El simţi aerul tndulcindu-se sub şoptirile ei. P.L. 63/17 [Pr. 2). Q (Metaforic) Chemare, pornire. Concertul, ce-l tnloană al paserilor cor, Cintarea in cadenţă a frunzelor, ce freme, Născur-acolo-n mine şopliri de-un gingaş dor. O.I 8/4 [V. 1|. + Fig. Murmur, susur (de vint, de frunze, de apă etc.). Să mai salut o (lată
    colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniştiri, Ce respirau in taină plăceri mui naturale. Visări misterioase, poetice şopliri. O.I 6/16, Iar in norul de profume, Dună suflete de flori le despurle-a nopţii mire Cu fanlastica-i şuplire. O.I 111 |Y. 2|. O (Element de personificare) Melodica şoptire a rtutui. ce geme... Xăscur-acido-n mine şopliri de-un ijingaş dor. O.I 8/1. Prin frunze (vintul) aiurează, şoplirile-i alene. O.I 97/29 |V. 2|.
    —       I'orme gramaticale: sg. n. ac. şoptire (O.I 8/1.
I I I), şoptireu (P.L. 37/16); pl. n. ac. şoptiri (O.I 6/16, 8/1). şoptirile (O.I 97/29; P.L. 63/17).
    ŞOPTITGH, -OARE adj. încet, şoptit. Ieri pare că-si incilcea degetele in barba lor albă şi asculta la graiul lor înţelept şi şoplilor. P.L. 37/22 (Pr. 1).
    ştiTIE s. f. (în expr.) A-i faee (cuiva) o şolie v. face (Pr. 1|.
    —  Formă gramaticală : sg. n. ac. şotie (P.L. 38/9).
    ŞOVĂITOR, -OARE adj. Şovăielnic, nesigur. Omul. . . se uita spărios şi uitil la Dan, fixindu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurinde şi cu paşi şovăitori. P.L. -18/24 [Pr. 1).
    ŞTERGÂR s.n. Maramă, basma. El ştergarul i-l desprinde şi-l împinge lin la vale Drept In crestei o sărută pe-al ei păr de aur moale. O.I 81/37 |V. 1|.
    ŞTfinGE vb. III. I. T r a 11 7.. A îndepărta nu lichid de pe o suprafaţă frccind uşor. Şterge ţi ochii, nu mai plinge! O.I 30/21. Şi mumii-sa auzitvlu-l Işi ştergea Intr-ascuns lacrimele ei. P.L. 31/1 |V. I : Pr. 1]. O (Construcţie metaforică) A şterge colbul de pc cronice ~ a reinvia trecutul. Iar Xegruzzi şterge colbul de pe cronice bătrine, Căci pe mucedele pagini stau domniile române. O.I 32 19 (V. 1|.                '
    2.     Refl. A-şi pierde Mrălueirca. Aurul de pe spala legălurei de piele [a cârţii| sr ştersese pe alocurea. P.L. 35/36 |Pr. 11. + Tranz. Fig. A dispărea. Era un contrast plăcut : faţa lui trasă şi fină, din care nu se putuse incă şterge amărăciunea unei tinereţi apăsate... lingă fizionomia «rată, rătunzilă si albă a ei. P.L. 64/23 IPr. 1|.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. şterge (O.I 32/19), imp. 3 sg. ştergea (P.L. 31/4), m. m. c. p. 3 sg. se ştersese (P.L. 35/36); imper. 2 sg. şterge (O.I 30/21); inf. şterge (P.L. 64/23).
    ŞTERS, ŞTEARSA adj. Care şi-a pierdut aspectul» ros de vectiimc, tocit. Q (în context figurat) Candela şlersei d-argint icoane .4 lui Apolon, crezului meu, Mă topesc tainic, insă mereu De ale palimelor orcane. O.I 26/9 IV. 1|.
     ŞTI vb. IV. I. Tranz. 1. A avea cunoştinţă (despre ceva), a cunoaşte. Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. O.I 137/5. Ea nu ştie c-acel demon vrea să aibă de model Marmura-i cu ochii negri si cu glas de porumbel. O.I 160/31. Ştii că-n tinereţa mea am fosl la un sculptor. P.I.. 79/10; cf. O.I 48/8, 65/17, 84/5, 94/1, 102/1, 102/17, 112/18, 113/2, 173/2, 198/8, 200/8, 209/4: O.IV 364/5; P.L. 8/32. 12/32, 14/37, 14/39, 14/40, 14/40, 15/1, 15/25,
— 534 —
     21/20, 41 36, 43/7, 46/19, 46/22, 53/41, 69/36, 70/6, 70/23, 70/28. 70/29, 75/3, 78/13, 79/41, 80/15, 82/24, 86/3, 86/17, 87/31, 92/18, 96/10. 96/11, 96/11. 98/20 |V. 15; Pr. 33), *0» Expr. A şti (prea) bine v. bine (Pr. 2|.(Intranz.) A-l şll cuiva de ştire v. ştire [V. IJ. ©(Repetiţie) De clnd le-am văzul, de ctnd ştii lu — eăei Iu ştii cti eu te iubesc — şi totdeauna această răceală. P.L. 69,4, 5. Ştii nl sunt bogat.. . ştii că le iubesc ca pe fiica mea. ■ . ştii <•<) latul lău te-ar vinde. P.L. 76/30, 31 (Pr. 5].
    2.      A lua cunoştinţa de ceva, a afla, a auzi. Şi să ştii că-s sănătos. 0.1 149/18. Dar voi să ştii asemenea CU te iubesc de tare. O.I 173/11. De fi-or veni tn minle, să .fiii, se risipesc ţoale dimprejuru-fi. P.L. 4310; cf. O.I •*3 H'; l'.L. 15/24, 68/26. 69,27, 89/27 |Y. 3; Pr. 5).
    :t. A cunoaşte pe cincva, a avea cunoştinţei cc fel de om este. Mă vei iubi tu acuma, cind şlii a cui suni? l'.L. 8.11. Crezi că te-aş fi ales de discipul al meu, de nu te sliam vrednic şi adine? P.L. 42/20 |Pr. 2).
    U. Intranz. şi refl. A sc interesa (dc cincva), a se Îngriji (de...). Din cil eşti de copilă să-ntinereşti mereu. Şi nu mai şti de mine, că nu m-oi şti nici eu. O.I 128/10 |V.2 |.
    III.    Tranz. (Folosit şi absolut) 1. A poseda cunoştinţc. Dacă nu ştii, li-aş arăta Din bob tn bob amorul. O.I 174/17 |Y. lJ.<>Expr,A şti pc de rosi v. rost |Y. 1).+A vorbi
 o  anumiţii limbă. © (Element de personificare) Ploş-nifa ceea-i butrinu. cuvios in mers păşeşte ; Ceta-i cavaler. . . c mie... oare ştie franţuzeşte? O.I 46/23 |Y. 1).
    JJ. A putea, a fi in stare. O rămii, rămii Iu mine, Te iubesr util de mull! Ale tale doruri loale Sumai eu ştiu iă le-ascult. O.I 110/4. Dc a vieţii lor enigmă ii vedem pe loti munciţi, Făr-a şti să spunem care ar mai fi nenorociţi. O.I 133/21. Tu ai o judecată recc şi vei şti să-mi descrii loută natura vizionară şt înşelătoare a lucrurilor lumeşti. P.L. 47/33; cf. O.I 24/20; P.L. 28/2, 86/1. 86'14, 89/15, 91/11, 91,29, 96/32 [V. 3; Pr. 8). © (Element du personificare) fnlr-o zi, copila moare : se-nfeleije Moartea numai ştie Minele să lege. O.IV 366/2 JY. 1). © (in conlext figurat) Viitorul şi trecutul Suni a filei două fele, Xede-n mput începutul Cine ştie să le-nve/e. O.I 196/12 |Y. 1)
    :t. A-şi aduce aminte. it ţine minle. Ştia sigur cum cu venise in cimp ca su crfeascu, că citind adormise. l'.L. :18 6 JPr. lj. <> Expr. Cine ştie = habar n-am. Ş-apoi. . . cine ştie de este mai bine .4 fi sau a nu fi. O.I 38/29. I’ucat că ştiin/u necronumfiei şi acea a astrologiei s-o perdut — cine şlie cile mistere ne-ar fi descoperii In această privinţă. P.L. 25/30. Cine şlie, glndi Dionis, dacă in cartea aceasta nu e semnul ce-i in stare de a te transpune in adincimite sufleteşti. P.L. 36/12. După ce rtsese — cine s/i> de ce? — ea lăsă perdeaua să recadă. P.L. 55/4;
 i-r. l'.L. 30/26, 59/5, 79,36 [V. 1 ; Pr. 6]. © (Repetiţie) Sufletul ci cine şlie pe tu cile răspinleni stă, cine ştie pe cile căi <i vrăjitor umbtă. P.L. 17/27. Cine şlie dacă nu trăim intr-o lume microscopică ■ . . Cine şlie dacă nu vede fiecare din oameni toate cetea Intr-altfel şi nu aude fiecare intr-alt (el. P.L. 24/18, 20 JPr. 4]. A nu-l şll (cuiva) de nume v. nume |Y. 1). Dumnezeu ştie v. Dumnezeu [Pr. 3). Dracu ştie v. dracu |Pr. 1].
    4.      A-şi da seama, a Înţelege, a prieepe. Dar şlie oricine Că ceea ce nu e, nu simte dureri. O.I 38/30. Eu caul a răspunde, nu ştiu ce să răspund. O.I 91/17. Dar tn astă-sară Dionis era vesel, fără să ştie de ce. P.L. 35/3; cf. O.I 38/29, 40/7, 82/15, 83/10, 87/2, 91/23, 95/25,
    120/9, 121/14, 127/24, 141/4, 157/35, 162/15, 174/13, 220/9; O.IV 338/4, 365/31, 366/17; P.L. 14/39, 17/12, 28/10, 55/7, 57/3, 58/9, 61/36, 62/29, 66/22, 69/5, 70/26, 71/6, 79/17, 79/18, 81/16, 86/14, 86/26, 91/4, 91/11, 91/24, 93/29. 95/11 [V. 20; Pr. 23). © (Repetiţie) Cum surlzi tn grădina zilelor tale, fără sd ştii ca o inimă se rupe... fără să ştii că un suflet moare! P. L. 56/28, 29. — Elis! lu... nu ştii ctt te iubesc, nici pofi Şti, cdci... căci tu nu ai inimă. P. L. 69/1 |Pr. 4). Expr. Ce ştii cum = cumva. In mod inexplicabil. Singura-i amică esle o albină Rătăcită —ce şlii cum — tn strada veche. O.IV 365/22 [V. 1]. Şlll colea v. colea [Pr. IJ. © (Construcţie metaforică, sugerind ud farmec inefabil, dc neînţeles) Nu ştiu cum sau nu ştiu ce. De-or trece anii cum trecură. Ea tot mai mull tmi va plăci, Pentru eă-n toal-a ei făptură E-un ,,nu ştiu cum" ş-un „nu ştiu ce”. O.I 208,4. .V-a fărmecat cu vro scinteie Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decit femeie, E lotuşi altfel, „nu ştiu cum". O.I 208/8. De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăci; Dac-al ei glas e armonie, E şi-n tăeere-i ,,nu ştiu ce". O.I 208/12. Astfel robit de-aceeaşi jale Petrec mereu acelaşi drum... In taina farmecelor sale E-un „nu şliu ce" ş-un ,,nu ştiu cum". O.I 208/16 [Y. 6).
    5.    A prevedea, a bănui. Dar cine şlia eă inima ei
 o sti aibă asemenea turburări? P.L. 84/9 |Pr. 1).
    C. A avea certitudinea, a fi sigur de ccva. Ştiu e-a mea liră de-u surda o su bată in preajma mintii voastre ucisă de orgie. O.I 23/7. Iată pe mtnă cum codeşte-un negrit purec. . . I’ripăşii la vro femeie şliu că ar vedea pe dracul. O.I 48/3. Cind şlii f(î visu-acesta cu moarte se sfirşeşte, Că-n urmă-ti rămln toate astfel cum sunt Oricit ai drege-n lume— atunci te oboseşte Eterna alergare. O.I 61/21. Ştiu că n-am să simt c-am să mor. P.L. 82/35; cf. l'.L. 88/34 [V. 3; Pr. 2|. O Refl. i mp e r s. Dumnezeu de-ar fi fost, şi-ar fi uitat universul, spre a căuta un altul tn ochii ei albăstrii; de-ar fi găsii nu se ştie. . . căutarea ar fi durai vecinic. P.L. 57/40(Pr. IJ.
    —       Forme gramalicalc: ind. prez. 1 sg. şliu (O.I 23/7, 40/7. 48/3, 65/17, 91,17. 94/1 102/17, 110/4, 173/2, 174/13, 208/4,2U8 4.208/8,208/12,208/16,208/16;P.L. 15/25,17/22, 62,‘2'J, 69/36, 70/28, 75/3, 82/24, 82/35, 86/3, 86/14, 89/15, 95/11, 96/10, 96/32), 2. sg. ştii (O.I 64/21, 83/10, 102/1, 120/9. 134/7, 174/17, 198 8; O.IV 365/22. 365/31; P.L. 8/11, 11/39. 15/1, 15/21, 41/36. 46/19, 46/19, 57/3, 69/1, 69/5, 70/23, 70/26, 70/28. 75/3. 76/30, 76/31, 79/10, 79/41, 80/15. 86-1, 86/14, 86/26. 93/29, 94/29, 96/11, 96/11, 3 sg. ţtle (O.I 21/20, 38/29, 38/30, 16/23, 52/23, 52/29, 95/25, 121/14. 160/31, 162/15, 196/12, 200/8, 209/4; O.IV 338/4, 366 2; P.L. 17/21, 17/21, 24/18, 24/20, 25/30, 28/38, 30/26, 36/12. 43/7. 16/22, 55,-1. 59/5, 61/34, 68/17, 74/35, 79/17,
 79,.30. 87,31. 88/34, 92/18, 101/21). se şlie {P.L. 57/40),
 3 pl. ştiu (O.I 82/15. 87/2), imp. 1 sg. şliam (O.I 112/18,
 113,2. 111/1 ; l'.L. 12/20), 2 sg. ştiai (O.I 137/5), 3 sg. ştia (O.I 81/5 ; P.L. 12/32. 21/20, 28/10, 38/6, 55/8, 58/9, 61/36, 70/C, 8 l/î), 91/24. 98/20). p.c. 1 sg. am şliut (P.L. 66/22),
 2 s«. al şliul (P.L. 71 /ti), viii. 1 sg. ol şli (O.I 128/10), 2 sg. vel şli (P.L. 47/33), 3 sg. va şll (P.L. 8/32), 3 pl. or şti (O.I 176/4, 220/9); conj. prez. 1 sg. si ştiu (O.I 91/23; P.L. 14/40, 14/40, 53/41), 2 sg. să şlll (O.I 48/8, 149/18, 173/11 ; P.L. 14/37, 43/10, 56/28, 56/29, 68/26, 69/27, 81/16, 89/27, 91/4), 3 sg. s& ştie (O.I 55/10, 127/24; O.IV 364/5, 366/17 ; P.L. 35/3, 79/18); opt. prez. 3 sg. ar şti (O.I 157/35), p. 3 sg. nr li şliut (P.L. 28/2, 91/11, 91/14); imper. 2 sg.
— 535 —
nu şli (O.I 128/10); inf. (a) şti (0.1 133/21 ; P.L. 69/1, 78/13, 86/15); ger. neştiind (P.L. -13/13).
    ŞTIINŢA s.f. 1* Totalitatea cunoştinţelor dintr-o anumită ramură, specialitate. Păcat că ştiinţa necromanfiei şi acea a astrologiei s-au perdut — cine ştie cite mistere ne-ar fi descoperii In această privinţă.' P.L. 25/29. Acea carte a iui Zoroastru, care cuprinde toate tainele ştiinţei lui, stă deschisă tnainlea la. P.L. 46/33 [Pr. 2).
    2.      învăţătură, pregătire intelectuală, erudiţie. Q (Ironic) Ne-afi venii. . . Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil, Drept ştiinf-avind tn minte vre un vals din Bal-Mabil. O.I 151/14 [V. 1], Q (Construcţie metaforică) Academie de ştiinţe a zînei Vineri v. a c a ii c m i e |Y, l).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. ştiinţ- (O.I 151/11), ştiinţa (P.L. 25/29), g.d. ştiinţei (P.L. 46/33); pl. n. ac. ştilnţi (O.I 140/11).
    ŞTIINŢIFIC, -A adj. Carc sc ocupă de ştiinţă, uparţi-nind unui domeniu al ştiinţei sau unei specialităţi. Q( Ironic) Ca Invăfat a produs maculatură ştiinţifică, ori, după împrejurări, a predicat, a agitat republican. P.L. 81/11 IPr. 1].
    ŞTIRE s.f. (In expr.) A-i şti cuivu de ştire — a avea veşti despre cineva, a şti unde sc află, cc face. Nimeni nu-i şlie de ştire, Nimeni soarlea-i n-o-mblin:eşle, nimeni fruntea nu-i mingile. O.I 52/23 [V. IJ. '
    •ŞTRENGAR s.m.v. ştrengari.
    ŞTRENGARI s.m. (Regional) Bărbat uşuratec, crai.
    Ieronime, zise bătrinul vesel şi-ntr-n ureche, ce mai lucrezi, şlrengariule ? P.L. 71/22 | Pr. lj.
    ŞUIERA vb. I. Intranz. 1. A scoate un sunet ascuţit, strident şi prelung. înăuntru baba şuiera şi se smulgea ca vlnlul inchis. P.L. 7/3 [Pr. 1]. + A fluiera din gură. O (în context figurat) Astfel zise lin pădurea, Bolţi asupră-mi clălinlnd; Şuieram l-a ei chemare Ş-am ieşit In clmp rizlnd. O.I 111/3. Pe ici, pe colo Irece cile-un om şuierlnd. P. L. 39/38 [V. 1 ; Pr. 1|. Q (Metaforic) Vechiul cînlec mai slrăbale, Cum in nopţi izvorul sare . . . Altfel şuieră şi strigă, scapără şi rupt răsună. O.I 158/3 (V. 1].
    3* A vijii, a ţiui. In genunchi cădeau pedeslrii, colo caii se răstoarnă, Cind săgeţile fn valuri care şuieră, se toarnă. O.I 148/18 [V. 1|.
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. şuieră (O.I 148/18, 158/3), imp. 1 sg. şuieram (O.I 111/3), 3 sg. şuiera (P.L. 7/3); ger. şuierînd (P.L. 39/38).
    ŞLRÂ s.f. Construcţie in care se adăpostesc vitele şi sc păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. Vro cucoană cu-albă blana cu amoru-i il îmbie, Rendez-vous i-a dat in şură, ori In pod, in găvuună? O.I 48/12 [V. 1 ].
T
     TAhAuA n. r. Oasle. l.a Sicopole văztil-ai cile tabere .«-mii sirius Cti sd sieie tnainte-mi ea si zidul neînvins. O. I 117 3 [V. lj.
     TABLA1 s. f. 1. (In expr.) Tublu legii - (in legendele biblice) plăcile de pialră pe care au fosl scrise cele zecc porunci date dc Dumnezeu lui Moise. © ((ilnnirţ) Ah.' Suni pintre i>oi de-aceiti. care nu cred tabla legii. O. I 48/25 |V. 11.
     2i. labei. Tablele |ct«r(ii de astrologie] erau pline tle schemele unei sisteme lumeşti imaginare. 1*. 1.. 3.")/23 [Pr. 11.
     —     Forme gramaticale : sg.n.ac. tuhlu (O.I pl.n.ac. lublrlr (I1. L. 3.">/23).
     TAHI.V s.f. Ioc .U- noroc eu /.aniri{?>. Tablele tle Iu criţnui-l invitau ru dragoste. I’. 1.. 83,10 |l’r. l.|.
     TAHI.OI s. n. I. Pictură, lin s-apropie dc tabloul ucopcrit c-o pinză. I’. I.. «S3.1 I. Artistul ii arătă lui leronim tabloul. 1’, 1.. 8332. Yino-n atelierul meu. căci tabloul c ‘/aia. 1*. 1..
     cf. P. L. 83 3 |l*r. I|. ©(Comparaţii) ti privesc... cu pc-un tablou zugrăvit pe un fond luminos. IM.. '.>2 7 [l’r. 11.
     2. Fig. Piiveli>le. imagine. Soi? 1‘rii'ireu scrutătoare ce nimica nu i'isează. t’.e tablourile minte, ce simţirea simulează. 1‘rii'im reci la lumea asta — ini numim vizionari. o, I 3V32. / se deschide-n minte tot sensul din tab'ouri A rivfii sclipitoare. O. I (>3 28. Centrul acestui tablou eşti tu. I'.   113 36. .1 încetat toată durerea pielei, orice dorinţă, orice
 «spirare tn privirea acestui mindru tablou din care faci şi tn parte. !>. I.. 03,-27 : cf. P. L. 48, II |V. 2 : Pr. 3].
     —     Forme gramalicalc: sg. n. ac. tablou (P. L. 83/3. '.<2 7). lublmil <1*. L. 18/11. 83,1 I. 83/32. 88'il). g.d. tablou (P.L. !>3 27, *13 3G): pl.n.ac. tablouri (O.I 63 28). tablourile (O. I 35 32).
     TAOT s. n. Cadenţa ritmică. ritm. .4se/nfne« ca mi stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare. In mintea lui imbătată. stelele păreau e<J se mişcă după tactul tor. I>. L. 53 25 [ l’r. 1|.
     TAINA s. f. I. Fapt dc neînţeles, mister. Mul sftnt ne povesteşte... I)e-a izvorului său taină. O. I 44/20. în mulle forme-apare a vieţii crudă taină. O. I 64/18. In laina farmecelor sale E-un ..nu şlia ce” ş-un „nu şliu cum". O. I 2(18-15. In ochii mei acuma nimic nu are pref Ca lainti ce ascunde a laie frumuşeii. O.I 232/2 |Y. 4).
     2.    Oca ce Ircbuic (inul ascuns, secret. Poate i<a fi pierdut tainele tni'ălălurei lui. P. I.. 12,35. Ea nu şlie nimie
despre uceastâ laină. P.l.. 43/7. Acea carte... cuprinde ţoale tainele ştiinfei lui (Zoroastrul. P. L. 46/33; cf. P.L. 30/29. 43/3. 43/13 IPr. 6). Q (Element de personificare)
[ FlorileJ încredinţară laina tor unui curtenitor flutur albastru stropii cu aur. P. [,. 23/251 Pr. 11. <> Loc. adv. tn talni = a) pc ascuns. Eu te fac s-auzi tn laină Mersul ctrdutui de cerbi. O. I 110/11. In tainâ mă rugam Ca noaptea-n loc să steie. O. I 187/21: cf. O.I 61/30. 80/9, 200, 200/1 (V. 6J; b) confidenţial. împăratul... II luă de mină pe Făt-Frumos, ca şi ctnd ar fi vrut să-i spuie ceva In taină. P. I,. 10/25 (Pr. IJ; e) In linişle. in niod discret. Liniştiri, C.e respirau in taină plăceri mai nalurtile. Visări misterioase, poetice şopliri. O. I li 15. Deasupra tuturora se ridică cine poate. Pe cind alţii xtind tn umbră şi cu inima smerită Seştiufi se pierd in taină cu si spumu nezărilă. O. I 133/28 |V. 2|. ©(Metaforic) Farmec ascuns! v. şi dulceaţă). Copită cuprinsă de tl«r si iie taină. O. I II/ti. Su uila că-n lacrimi esle taina ochitor albaştri. O. I 82/32. O ceas al lainei, asfinţit de sară! O. I 2(11 8 ; cf. O. I 102/5 ţY. Iţ.
    3.     Loc ascuns, ascunzătoare, tainiţă. ©(Conslrucţic metaforicii) In ii sufletului laină = fără să mărturisească. In a sufletului taină, ca iubea. O. I 52/11 (Y. 1|.
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. lalnfl (O. 1 G/15, 41/6, 44'2n, 5211. 61'30, 61/18. 80,'<J, 110/11, 133/28, 162/5, 187/21. 200. 2(>0'l : P.L. 10/25, 43/3, 43/7. 43/13), laina (O. I 82/32. 208'15, 232/2; P. L. 23/25, 30/29). g.d. laloet (O.I 2018): pl.n.ac. tainele (P.L. 42/35, 46/33).
    TAlMC. -A adj. I. Misterios. Iar aeru-n munle, tn vale vibrează De lainici oflări. O. 1 4/18. Ca a nopfii poezie, Cu ntunericut talar, Cind se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin. amar. O. I 18/4. .Acea lainică simfire, care doar-me-n a ta harfă. Sn cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă ? O. I 137/9. Stejarii par o strajă de giganfi ce-o înconjoară, Husăritut ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. O. I 152/10 |Y. I|. ©(Mclaforic) Plin de un farmec misterios (v. $i ni i s l e r i o s, m i s l i c). Flori, juvaeruri tn aer, sclipesc tainice in soare. O.I 43/4. Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură. O.I 159/28. De ce doreşti singurătate Şi glasul tainic tle izvor? O. I 228/18 (V. 3|.
    2. Ascuns, ncmărlurisit. Saltă Eros nebuneşte, Il dezmiardă, l-tncălzeşte Cu un vis de tainic dor. O. I 13/25. Şi pasu-n tirma-ţi zboară c-o tainică mlnie. O.I 22/9. Sufle-tu-fi arde tn sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, tină. O. I 27/12. Ş-a copilei rugăciune tainic şopotit murmură.
— 537 —
 O. I 50/12; cf. O. I 10/7 [V. 5|. + (Adverbial) Pc ascuns, In mod neobservat. A nopfii gigantică umbră uşoară... Se-ncovoie lainic. O. I 3/3. Simeni n-a afla locaşul, unde ea s-ascunde lainic. O.I 83/20. Şi lainic genele le plec, Căci mi le tmple plinsui, Clnd ale apei valuri trec Călătorind spre dlnsul. O. I 175/17; cf. O. I 1/13, 4/24, 9/9, 15/18. 26/11 (V. 8).
     3.     Ferit, izolat. Din tainica pădure apare luna mare clmpiilor azure. O.I 63/8 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. tainic (O. I 10/7, 13/25, 18/4, 50/12, 228/18), tainică (O. I 22/9, 27/12, 137/9. 152/10, 159/28), tainica (O.I 63/8); pl.n.ac. tainice (O.I 43/4). tainici (O. I 4/18).
     TAINIŢA s.f. Catacombă, construcţie subterană. O duc clntind prin lainifi şi pe sub negre bolfi, .A misticei religii tnlunecoase cete. O.I 92/21. Din tainifă morminlul atuncea ti apare. O.I 95/3 (V. 2).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. tainiţă (O. I 95/3); pl.n.ac. tainiţl (O. I 92/21).
     TALANGA s. f. Sunetul produs de un clopot mic dc metal, care se pune la gltul vitelor sau al oilor. Pătrunzii talanga Al serii rece vint Deasupră-mi teiul sfint Să-şi scuture creanga. O.I 216/21. S-aud pe valuri vlnt, Din munte lalanga. O.I 223/18 [V.2].
     TALĂNT s. m. (în expr. ; aluzie la o parabolă din Noul Testament) A îngropa talantul — a nu-şi dezvolta aptitudinile. ©(Repetiţie) îngropi talantul, fiule, îngropi talantul. P. L. 74/30 (Pr. 2].
     TALAK s.n. Haină lungă, mantie. | Speranţa) la cel ce in carcere plinge amar, Şi blaslemă ceriul şi soarlea La neagra-i durere ii pune hotar, Fâclnd să-i apară in negru lalar A lumii paranimfă — moartea. O. I 11/19 |V. 1|. O (Metaforic) Ca a nopfii poezie Cu-nlunericul talar, Clnd se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cinlare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărind divinizată, Hăpişi sufletu-mi de dor. O.I 18/2 [V. 1).
     TALAZ s. n. Val. A.ya marinarii pe mare Imblind Izbiţi de talazuri, furlune... Speranfa ii face de uilă de vlnt. O. I 12/7. Din ce In ce clntarea In valuri ea tot creşte, Se pare că furtuna ridică al ei glas. Că vinlul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz. O. I 94/13. [Castelul) se Inalfă In tăcere... Dlnd atita intunerec rotitorului talaz. O. I 152/4 [V. 3). Q (în context figurat) Sublim Insă e cinlul clnd fipă şi ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Şi spumegă ca furii şi urlă-ngrozilor. O. I 17/17 (V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. talaz (0.194/13), g. d. talaz (O.I. 152/4); pl.n.ac. talazuri (O.I 12/7,) talazurile (O.I 17/17).
     TALGER s. n. Vas In care se mănincă ; taler. Talgerele loate [erau] săpate din cile-un singur mărgăritar mare. P. L. 5/39[Pr. lj.
     TALIE s. f. 1. Partea de mijloc a corpului omenesc. Scurleica... accentua lotuşi liniile unei talii fine şi mlădioase. P.L. 67/35. îşi simfi cuprinsă talia, închise ochii, lăsă capul pe umărul lui şi era aproape să moară. P. L. 71/4. El ti cuprinse talia. P.L. 88/24; cf. P.L. 50/11, 69/15 [Pr. 5].
     2.     Statură. Talia-i naltă, gingaşă, subfire Se mlădie-n vlnt. O. I 4/9 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. talia (O.I 4/9; P.L. 50/11, 69/15, 71/4, 88/24), g.d. talii (P. L. 67/35).
    TALPA s. f. (in expr.) De la creştet pină in talpă v crcştct [V. 11. A înfiora pină in tălpi — a provoca o tulburare puternică. Imi atinge genele şi mă-nfioară pin-in tălpi. P. I.. 92/15 ţPr. 1|. Q (Construcţie metaforică) Talpa mulţimii omeneşti = totalitatea oamenilor simpli, considerată ca bază a societăţii omeneşti. Inceplnd cu talpa tnsaşi a mulfimii omeneşti Şi suind in susul scării pin'la frunţile crăieşti, De a vieţii lor enigmă ii vedem pe tofi munciţi. O. I 133/21 [V. 1).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. talpă (O. I 150/16), talpa (O.I 133/21); pl.n.ac. tălpi (P.L. 92/15).
    TAXDHL', -A adj. Duios, drăgăstos. [Fecioara] se teagănă-n brafe In tandre visări; Pe clnd ca profume pe blinda ei fafă Plutesc sărutări. O. I 4/14 [V. 1].
    TABAbA s.f. Tejghea. Q (Construcţie metaforică) A împărţi lumea de pe scindura tărăhii v. împărţi [V. 1],
    —  Formă gramaticală: sg.g.d. tărăbii (O.I 130/27).
    TARE1 adj. 1. Care sc caracterizează prin forţă fizică. Virtutea pentru dinşii ea nu există. Insă V-o predică căci trebui să fie brafe lari. O. I 56/22. Acu om vede cine-i mai tare! P. L. 8/41 [V. 1 ; Pr. l|.
    2.     Ferm. dirz. Sunt oameni pe cari spirite de nbservafie şi femeile ii descoasă dintr-o singură apucătură — oameni cu pufin spirit, dar de-un caracter lare. P. 1,. 91/9 |Pr. 1|.
    :i. Care arc putere de dominaţie. Q (Substantivat, la pi. ; metaforic) C.lasa dominantă. Cri tari se îngrădiră Cu-iwerea şi mărirea in cercul lor de legi. O.I 56/1! [V. 1).
       Carc răsună puternic. Te plinge Ilucnvina, te plinge-n viice tare, Tc ptinge-n tinguire şi l»cul tău natal; Căci umbra la măreafă in fatnicii-i zburare O urmă-ncct cu ochiul in tristă tăcrimurc Ce-i simt nafional! O. I 1/16 [V. 1).
    3.     F i g. Carc produce un efect puternic. Dumneata Yenus, el Adonis. — Eei! Asla-i prea tare. P. L. 76/24 [Pr. 1|. + Adine, profund. Vuirca mărei, mărefia nopţii, il adtnceau intr-un somn atit de tare şi fericit. P.L. 99/15 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. tare (O. I 1/16 : P. L. 8/41, 76/24, 91/9, 99/15); pl.n.ac. tari (O. I 56,11, 56/22).
    T.\BE2 adv. t. Foarte, mull. Dar voi să şlii asemenea Cil le iubesc de lare. O.I 173/12. Dacă mă iubeşti. să fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai lare de peptul lui. P. L. 8/17. Tolla. Tolla! zise el rizind, tare-mi esti dragă. P. I.. 66/24 [V. 1 ; Pr. 2\.
    3> Cu putere, cu intensitate. Vergina il stringe pe amantu-i mai tare. O.I 5/17. Şi strlngindu-l tare-n brafe, era mai ca să-l omor. O.I 80/12. Apoi stringind ochii silit şi tare, a înecat visul său in întuneric. P.I.. 36/41. Ochii ei albaştri străluceau mai tare. P.L. 49/14; cf. O.I 12/5, 84/32,168/30; P. L. 40/lfi. 50/11, 95/6 [V. 5 ; Pr. 5).
    3.     Cu glas ridicat, cu sunete puternice, fn tigru... ctnd pe teu tl vede Muge lare. O. I 165/12. Toaca răsună mai tare. Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. O.I 231/14. Slrăbătea numai un nume pronunfat mai tare: Ieronim. P. I.. 95/23; cf.
— 538 —
 P.L. 76/14 (V. 2; Pr.2]. Q(Repetiţie) Clnl-un corn cu-nduioşare Tot mai tare şi mai tare. O. I 103/15 |V. 2].
     TAT.A s. m. Părinte, taică. Am uitat mamă, am uitat tată. O. I 27/1. Cum te cheamă, măi copile? — Ca pe tală-meu — Călin. O.I 84/2. Fala se uită muM fnoe/in (aiului sdu. P. L. 15/16; cf. O. I 65/9, 84/4, 102/9, 132/24 ; P. L. 4/31, 6/11, 6/12, 14/20, 14/23, 14/28, 14/35, 15/18, 30/23, 30/25, 43/22, 59/5, 59/27, 60/2, 66/8, 75/29, 76/31, 89/27, 99/18, 100/3 |V. 6 ; Pr. 21). © (Element dc personificare) — Din sfera mea venii c» greu Ca să-fi urmez chemarea, Iar cerul esle tatăl meu Şi mumă-mea e marea. O. I 170/19. — Din sfera mea venii cu greu Ca să le-ascult ş-acuma, Şi soare/e e tatăl meu, Iar noaptea-mi esle muma. O. I 172/11 [V. 2). -O lîxpr. Tatii din eer v. c c r [Pr. 1]. + Nume dat, In semn dc afecţiune, unui bărbat mai in virstâ. — Dumnezeu şlie, lală, tle unde iei attta veselie. P. I.. 71/35. — Dar bine, tată, n-o s-alerg eu după el. P. L. 77/1 [Pr. 2].
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. tată (O.I 27/1. 84/2, 81/4 ; 1*. L. 4/31, 14/23, 15/18), tatăl (O. I 132f21, 170/19, 172/11; P.L. 13/30, 14/20, 30/23, 30/25. 43/22, 59/27, 60/2, 75/29. 76/31, 89/27, 99/18). tata (P. L. 66/8), g.d. tatălui (P.L. 6/11, 6/12, 14/28. 15/16, 100/3), voc. tată (O.I 65/9, 102/9; P. L. 14/35, 59/5, 71)35, 77/1).
     TAV'AX s. n. Plafon. Privind painjinişul din tavan. .. Ascultam pe craiul Hamses. O.I 110/31. fn coifurile tavanului. . . painjenii işi exercitau tăcuta şi pacinica lor industrie. P. L. 29/22. Lampa fllflia lungă, ca şi cind ar fi vrut s-ajungă tavanul. P. I,. 45/10 [V. 1 ; Pr. 2|.
     —      I'orme gramaticale: sg.n.ac. tavan (O. I 110/31), tavanul (P. L. 15/10), g.d. tavanului (P. L. 29/22).
     TAVGhnA s. f. Circiumă sărăcăcioasă. întunecoasă şi murdară. In scunda tavernă mohorllu... Pe lingă mese lunge, stălea posomorită, Cu fefe-ntunecoase, o ceată pribegită. O. I 56/1 |V. 1).
     TAbARÎ vb. IV. Intranz. A-şi aşeza tabăra ; a poposi. Pe Sislru tăbărisem poporul tuu să-mpil. O. I 91/11 |Y. 1J.
     T.\tfc vb. II v. lătra.
     TAceA vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi. Bătrinul cu-a lui clrja sus genele-şi ridică, Se uită lung la dinsul, dar gura-nchisă-i tace. O.I 93/22. .Sd i’dd că de privire-mi tăcind le infiori, O. IV 430/11. Ea se-nfioră, dar tăcu. I>. L. 93/31; cf. O.I 2OX/10; P.L. 63/39, 68/17, 86/13 [V.3: Pr. l]. O (Metaforic) Cind insuşi glasul gindurilor tace, Mă-ngină chilul unei dulci evlavii — Atunci le chem; Chemarea-mi asculla-vei? O. I 120/15 |V. 1]. <$> lixpr. A U'ura ra peştele v. peşte (Pr. 1).
     2.     A nu răspunde. De ce Iaci, cind fermecată Inima-mi spre tine-ntorn ? O.I 206/9 |V. 1). <Q» lixpr. A tăcea din gură v. «ură [V. 1], + F i g. A păstra linişte. Inima imi bale, bale, şi nu tace. O.I 10/2. Sd mă ducefi tăcind La marginea mării. O. I 219/3 |V. 2).
     3.     Fig. (Despre fenomene ale naturii) A sta In nemişcare. Totul lace, căci durerea este mulă. O. I 28/10. Şi In noaptea nefiinfii totul cade, totul lace, Căci in sine impă-cală reincep-elerna pace. O. I 133/19. Ctnd era soarele-n ameazi firea tăcea. P. L. 10/6; cf. O. 1 207/G; P. L. 3G/26 (V.3; Pr.2).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. taci (O. I 206/9), 3 sg. tace (O.I 10/2, 28/10, 93/22, 120/15, 133/19, 207/6; P.L. 36/26), Imp. 3 sg. tâeea (P.L. 10/6,83/35), p.s. 3 sg. tâcu (P. L. 68/17, 93/31); conj. prez. 2 sg. sfi taci (O. I 198/6); opt. prez. 1 sg. aş tfiei (P. L. 86/13), 3 sg. ar tic£ (O.I 208/10); imper. 2 sg. taci (P. L. 63/39); ger. tăcînd (O. I 219/3 ; O. IV 430/11). - Variantă : (Mold., Transilv.) aci (O. I 208/10; P. L. 86/13) vb. II.
    TÂCfenE s. f. !• Faptul de a nu vorbi. Şi tn iăcere crudă ei nu ştiu ce aştept. O. I 94/1. Dacă vorba-i e plăcută, şi tăcerea-i Incă place. O.I 159/23. Dac-aI ei glas e armonie, E şi-n lăcere-i ,,rtu ştiu ce”. O. I 208/12 |V. 3|. <C> Loc. adv. In tăcere = pe neobservate, In ascuns. O lume ce sfişie-n tăcere Zdrobii sufletul meu. O. I 20/7 |V. 1]. <0» Expr. A păstra Ulcere v. păstra [V. 1).
    2. Linişte, acalmic. Pe oglinda-i de unde [riulj răsfrln-ge-n tăcere Fantastic purpur. O. I 3/15. Ca-n finlirim iăcere e-n celate. O. I 202/9. E o muzică eternă In tăcerea văratică a văiei. P. L. 78/35 ; cf. O. I 120/11, 152/3 ; P. L. 45/5, 84/34, 95/33, 102/12 [V. 4 ; Pr. 5).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. tfieere (O. I 3/15, 20/7, 94/1, 120/11,152/3, 200/1, 202/9, 208/12 ; P.L. 95/33), tăcerea (O.I 159/23; P.L. 45/5, 78/35, 84/34, 102/12).
    TAcCT, -A adj. 1. Fără vorbă. Arald cu moarlea-n suflet, a gindurilor pradă, Pe jef tăcut se lasă. O. I 94/4 IV. IJ.
    2.     Liniştit, calm. A-j vrea să am o casă tăcută. O. 1 (i/l7. fn coifurile tavanului... painjenii işi exercitau tăcuta şi parinica lor industrie. P. L. 29/23; cf. O. I 61/25; P.L. 94/1 | V. 2; Pr. 2], + Care exprimă calm. Zlmbirea lui deşteaptă, adincă şi tăcută. O. I 61/26 [V. 1].
    —      Forme gramalicalc : sg.n.ac. tiicut (O. I 61/25, 94/4), tăcut* (O. I 6/17, 61/26; P. L. 94/1), tăcuta (P. L. 29/23).
    T.AlA vb. I. 1. Tranz. A reteza. Nu voi părul să mi-l laie. O.I 65/13. Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea Cind dormea, tăindu-i purul, i-a luat toată puterea. O. I 159/2 |V. 2). <> lixpr. Să o tal eu uu fir de păr intensifică înţelesul adjectivului. .S'-au făcut. .. fafa. . ■ atita de subfire, să o tai c-un fir de păr. O.I 82/22 IV. 1).
    2.     Tranz. A despica. |Străzii] numai intr-un singur coif li laie umbra o dungă de lumină. P. L. 91/7. Se lăsă Imbrăfoşărei zgomotoase ale oceanului, tăind... cu brafele albe undele albastre. P.L. 100/30 |Pr. 2|. O R e f 1. Părea că...
i se laie in două inima. P. L. 58/23 |Pr. 1). + A brăzda. Sumai lebedele albe. . . se mai scutură şi-o laie |apa|. O.I 152/13. Ducăfi de pădure ponorlte in fundul ripelor plnă tnlr-o vale întinsă tăiată de un fluviu mure(. P. L. 51/12 (V. 1 ; Pr. 1).
    ii. Tranz. A săpa. Pe-un jilf tăiat in stincă stă fapăn, palid, drept, Cu cirja tui in mină preolul cel păgtn. O.I 93/6. fnainlea patului — o masă murdară, al cărri lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine. P. L. 29/30; ct. O.I 160/36; P.L. 29/41 [V. 2 ; Pr. 2). ©(Metaforic) Ochii tăiafi tn forma migdalei erau de acea intensivă voluptate, pe care o are catifeaua. P.L. 26/33 [Pr. 1). ©(Construcţie metaforică) Tăiat de daltâ v. daltă (V. 1). .
    4.     Refl. A se Întretăia, a se suprapune parţial. Pe o pagină găsi o mulfime de cercuri ce se tăiau. P. L. 36/4 [Pr. 1|.
— 539 —
     5. (Şi fn forma tăli, In expr.) A tăia o faţă (sau feţe, mutre) = a adopta o anumită atitudine şi mimica, a-şi impune o anumită ţinută. Ieronim tşi aruncă rasa pe el, tăie o fafă sinistră, mucalitul bătrtn tăie una smintită de tot. P. L. 75/21—22. Ea tncepusă ridă, căci văzu pe-un bătrtn mucalit silindu-se a tăi& mulre evlavioase. P. L. 75/37. Colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fe(e mizerabile ca cerşilor. P.L. 82/5; cf. P.L. 77/10 [Pr. 5].
     —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. laie (P. L. 82/5, 94/7), se laie (P. L. 58/23), 3 pl. laie (O. I 152/13), imp. 3 sg. tăia (P. L. 77/10), era tăiat (P. L. 29/30), 3 pl. tăiau (0.1 160/36), se tăiau (P.L. 36/4), p.s. tăie (P.L. 75/2!, 75/22); conj. prez. 2 sg. sA tai (O.I 82/22), 3 sg. si taie (O.I 65/13); inf. a tăli (P.L. 75/37); ger. tăind (O. I 159/2 ; P. L. 100/30); part. tăiat (O.I 93/6; O.IV 430/4), tăiată (P. L. 29/41, 51/12), tăiaţi (P. L. 26/33). -Variantă: (Mold., Transilv.) tăii (P.L. 75/37) vb. II.
     TĂl£ vb. II v. tăia.
     TĂINUf vb. IV. Tranz. A ascunde. Nu-i poale veni tn minte gindirea tăinuită de numărătoarea cărfii? P. L. 44/2. Salclmii cu miros dulce tăinuiau cărările. P. L. 54/35. Un boschet... lăinuil tn ponorlrea unei stinci. P.L. 97/22 [Pr. 2).
     —     Forme gramaticale: ind. imp. 3 pl. tăinuiau (P. L. 54/35); part. tăinuit (P. L. 97/22), tăinuită (P.L. 11/2).
     TAlNUfT, -A adj. Tainic, retras, ferit. Aşezind genunchi şi mină cind pe-un coif clnd pe alt coif Au ajuns să rupă gratii ruginile-a unei bolţi Şi pe-a degetelor vtrfuri In ietacul tăinuit Intră — unde zidul negru intr-un arc a-ncremenil.
 O.    I 76/23. Tu păşeai incet, incet, Dulce tmi veneai In umbra Tăinuitului boschet. O.I 112/16. Ea să alerge prin cărările tăinuite, prefăclndu-se a fugi de amorul meu. P. L. 45/34 [V.2; Pr. 1). + Neştiut, necunoscut; ascuns, secret. [Măguli tn mic priveşte-acolo căile lor tăinuite. O. I 44/34. împărtăşeşte ţoale indoielele, dar şi toate descoperirile lui lăinuile. P.L. 41/3 [V.l; Pr. 1). O (Construcţie mctaforică) A-i fi (cuiva) oebii plini de uinbia tăinuitelor dureri v. ochi [V. 1].
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. tăinuit (O.I 76/23),
 g.d. tăinuitului (O. I 112/16); pl.n.ac. tăinuite (O. I 44/34 ; P.L. 41/3, 45/34), g.d. tăinuitelor {O.I 142/8).
     •TAmIiAT, -A adj. v. lămiiet.
     TĂMÎIE s. f. Substanţă răşinoasâ Întrebuinţată prin ardere In practicile religioase. Să orbesc cetind pe carie în fum vtnăt de tămtie. O.I 65/16 [V. 1|. Q(Glunieţ) Tris-tefa fuge de mine, ca cumătru-meu de tămiie. P. L. 74/39 [Pr. IJ. O (In context figurat) Insulele se înălţau cu scorburi de tămtie. P. L. 51/17 [Pr. 1[.
     TAMÎIKT, -A adj. (Mold., Transilv.) înmiresmai. Flori albastre Iremur ude in văzduhul tămliet. O. I 85/4 [V. 1[.
     TAPŞAN s.n. Coastă, pantă. [Izvoarele) suspină-n flori molatic, Cind coboară-n ropot dulce din tăpşanul pră-vălatic. O.I 85/10 [V. 1[.
     tAr(E s. f. 1. Forţă fizică, putere. Ea vru să se retragă, dar braful lui o finea cu tărie. P. L. 63/26 [Pr. 1[. «0* Loc. adj. De (sau cu) tărie = viguros, puternic. Ce-fi doresc eu
 (ie, dulce Românie, braţele nervoase, arma de lărie. O.I 15/3; cf. O.I 16/6 [V. 2|. + Intensitate. A dorului tărie Cuvinle dă duioaselor mistere. O.I 200/5 [V. 1],
     2.    Forţă morală. Vrei poale-n faptă să arufi Dreptate şi tărie? O.I 178/18. Eu nu mai cred nimic si n-am lărie. O. IV 361/11 [V. 2).
     3.    Fig. Bollă cerească, văzduh. Stele rare din tărie cad ca picuri de arginl. O. I 82/33. Stele păzeau tăria, luna trecea ca un scul de argint prin inlunericul nourilor. P.L. 44/281%’. 1 ; Pr.l). «C> Expr. Albastrul tăriei v. albastru [Pr. 1). © (Construcţie metaforică) Tărie de raze -spaţiu sideral (v. şi arc, catapeteasmă, cimpie, lan, mormint, ocean). Vino cu mine. . . prin fării de raze. P. L. 50/4 [Pr. 1J.
     —     Forme gramaticala: sg.n.ac. lărie (O.I 15/3, 16/6, 82/33, 178/18, 200/5; O.IV 361/11; P.L. 63/26), tăria (P. L. 14/28), g.d. tăriei (P. L. 19/20); pl.n.ac. tării (P. L. 50/4).
     TATI\ s. m. (Popular) Tală. Făt-Frumos domoli pasul calului şi aşeză pe fală pe acela al tăline-sâu. P. L. 22/2. Ea se aruncă suspinlnd la gitul lăline-său. P. L. 59/2 [Pr. 2|.
     TAL', TA adj. şi pron. pos. (Precedat dc ari. .,al”, ,,a”, ,,ai”, „ale” cind c pronume, cind stă ca adjectiv înaintea substantivului, cind sc află pc lingă un substantiv nearticulat sau este separat de substantiv prin alt cuvinl).
     1.    (Indică posesiunea) De care persoana căreia i sc adresează vorbitorul esle legală prin relaţii de proprietate (adjectiv). Spada la de singe duşman fumeglnd. O. I 15/ln. Deasupra casci tale ies Şi azi aceleaşi slele. O. I 186/5. Acea lainică simţire, care doarme-n a ta arfă, In cuplele de teatru s-o desfaci ca pe o marfă? O.I 137/11. Cartea ta intr-adevăr minunată este. P. L. 38/16. Să fiu sclavul papucului tău? P. L. 87/12 [V. 10 ; Pr. 3].
     2.    (Indică dependenţa, legătura dc filiaţie, prietenie ele.) a) (adjectiv) Domnul este al tău mire. O. I 65/2. Zim-biră intre dinşii bătrinii tăi prieteni. O. I 91/21. Spune frăţine-tău să-şi arunce stăptnul in nori. P. I.. 21/27 [V. 11 ; Pr. 13| ; b) (pronume) Să-fi cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita. Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta. O. I 127/2 [V. 1|.'
     3.    (Indică apartenenţa) Care ţine sau este caracteristic persoanei căreia i se adresează vorbitorul : a) (adjectiv) A$ zburare Pe-at tău sin yemlnd de dor. O.I 4/32. -Vu floarea veslejilă din părul tău bălai, Căci singura mea rugu-i uitării să mă dai. O. I 127/3. Cu ochii tăi de tnger mă mingii şi mă minfi. O. IV 432/7. Să spun minciuni, ca sâ petrec mintea ta uşoară '! P. L. 87/16 [V. 115; Pr. 25); b) (pronume) E o-namorare de lot ce e al tău, Dc-un zimbel, de-un cutremur, de bine şi de râu. O. I 232/21. Apropriindu-fi prin vrajă fiinfă mea şi dindu-mi mie pe a ta, eu voi deveni om de rind. P. L. 47/10 [V. 1 ; Pr. 1|.
     ■5. (Indică subiectul unei acţiuni): a) (adjecliv) La blln-; da la mustrare siml glasul cum fmi seacă. O. I 91/16. Cil de sus ridici acuma in gindirea ta pe-o roabă, Cind durerea la din suflet este singura-mi podoabă. O. I 154/37 — 38. Privirea ta de milă caldă, plină, Indurătoare-asupra mea coboară. O. IV 361/7. Voinţele fi se realizează după gindirea la. P. L. 42/10. Am făgăduinfa la, că nu mă vei săruta niciodată. P. L. 70/38 [V. 44 ; Pr. 22): b) (pronume) Las’ sd leg a mea viafă de a la. O. I 142/17 [V. 1].
— 540 —
    5.    (Indică obiectul indirect al unei acţiuni) (adjectiv) Xu căta In depărtări Fericirea la. O. E 54/12. Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde. O. E 172'25 |Y. 2).
    6.    (Adjectivul, împreună cu substantivul pc care-l determină, formează pronume (le reverenţă). Sâ ne dai un semn şi nouă de mila măriei laie. O. I 146/18. Ştefane, măria la. Tu la Pulna nu mai sla. O. I 1K3/12. După lungi luple sufleteşti |Işi ziceau| : Domnia-la. F. I.. (>8/37 |Y. 2; Fr. 1|.
    7.    (Adjcclivul apare precedat de prepoziţii) Asupra ta n-am nimica. . . suni foarte mul/Amilă. F. I.. I6/36. Acea carie.. . stă deschisă înaintea la. IM.. 16,33 ef. l'-L.
12 23 | Fr. 3|.
    —     l-'ormc gramaticale: sg.n.ac. tău (I). I 1/17, 1/22. 1 32, 15;12. 2M/24, 21/6, 22,2. 22/3, 41 <), 48/24, 59/19, l>5'2, 82f l. 82'7. 82/10, 91/11, 112/9, 118 2, 119/5, 127/3, 127/28. 129»5, 130,14, 151/6, 151/2, 155/3, 159/13, 162/37, 171 H. 172 17. 172/25, 183/21, 18914. 191/5. 191(17. 192/11, 209 13. 209/21, 210,13, 211/7, 211,14, 213,5, 213/7, 228/12, 232'12, 232/21, 235,8. 235/8; O. IV 361/13. 365/34, 430/10; P. L. 18/7, 42/23. 42/26. 43/11, 46/20, 46,28, 16/29, 49/38, 54/13. 56'28. 56/38, 56/10, 57/4, 74/10, 76,31, 86/10, 86/24, 89/21, 96/171. m (O. 1 1/2, 1/18, 15/10, 20/23, 29/21. 29/22, 38/8. 38,22. 38/26. 38/27, 40/10. 42/1 1. 19/5, 51/3. 51/6, 51/12, 55/2. 63/1, 76/12. 82/23, 83/1 1, 9MB. 117/2, 97/21, IU/K, 117/15. 1IK/11, lllt/6. 12U/6. 120,’!i. 120/25, 12H/26, 127/2. 130/9. 1311/1 1. 1311/20, 131/7. 131/1». 136/11. 136/13, 136/16.137/9.112/17.1 12/18.1 12'20. 1 16(12.1 16/17. 117/211, 147/36. 1111/9. 152/25.      152/26.            151/36, 15J/37, 15I/3H,
157/18. 159/12. 160/18.      162/17.            161/11, 170,21. 170/26.
172/1 t. 172/28. 189,'K. 189/12. 15)0/5. 198/3. 20|.’2. 205/2, 2(HI/1. 211/3. 213/11. 213/16. 213/1 i). 226/11. 232/21 : tl. IV 333/7, 338/8, 361/7, 365/32 : P. I.. 8/21. 16/36, 38/16. 11/16. 12/2, 12/5. 12/7. 12/10. 42/16. 12/37. 16/26. 16/33. 17/10, 47/16. 17/21, 19/37, 55/38. 56'30, 56/37, 57/2. 68/37, 70/3(1, 70/37, 71/20. 85/5. 85/tt, 86/8. 86/11. 87/16, 9(1/13, 94/2, 95/3), g.d- tău («I. I 20/22. 131/23; O.IV 430/8; P.l,. 6/12. 21/27, 21/32. 87/12). laie (tl. I 1,8. 2!),21, 3(1/6. 51/10, 65/7. 80/31. 83/32, UIMI. 91/25, 117,11). 131/11, 131/35, 1 16/18. 186/5, 21 M5 ; 1*. L. 12 7. 17/1 1. 17/21, 17/31. 18/11.
76/28;, voc. la (O. I 183,12):                 pl.n.ac. lăi (O. I 16/3,
82,6,  82/11. 83.I, 91/21, 5)3/20, 110,19. 112/10, 117/22, 174/25. 181 23. 186/23,210,3.231/6: O.IV 13(1/17, 132/7, 132/18; P.L, 17/15. 55/33, 62/9), Iul* (t). 1 3(1/20. 11/12, 12/9. 7510, 82 26. 110/3, 116/17. 1 17 16. 155/3. 157/29, 191'23, 198/7. 201/7. 226/17. 232/2: O. IV 370/10; P.L. 17 11). g.d. tăi (t). I 129.10 : P. L. 86/5), late (O. 1 160/8 ; I'. 1,. 56 28, 57>1>.
    TE.IfAh, -A adj. Neatins, nevătămat, l’r/m fi voioşi si teferi. Vei pierde dvrut ile părinţi Si visul dc luceferi. O. I 176 6 |Y. 11.
    TKAmA s, f. ((lonsIniil cu verbul ..a fi" şi avlnd subiectul logic In dativ) Stare de nelinişte, frică. De-oi urma să scriu in versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-aslăzi să mă-nceapă-a lăuda. O.I 141/15 |Y. 1). Expr. A nu uveu leamfi v, avea |Y. 4).
    -Formă gramaticala: sg.n.ac. teamă (0.1 141/15. 191/5. 15)6/21. 15)6/29. 198/16).
    TICATIU s.n. Speclacril teatrul. ©(Comparaţie) Privitor ca la teatru Tu in lume să te-nchipui. O. I 196/1 |V. 1|. ©(fn context figurat) Arca tainică simlire, care
doarme-n a ta harfă. In cuplele de teatru s-o desfaci ca pe
o  marfă? O. 1 137/10 |V. 1|. © (Construcţie metaforică) Teatru de păpuşe v. păpuşă (V. 1|.
    —   Forme grmaticale:       sg.n.ac.   teatru (0.1     137/10,
196/1). voc. teatru (0. I 157/11). — Fronunţat : le-a-(t). 1 137/10. 157/11, 196,1).
    TALIIAH s.m. (Mold.) Hoţ, răufăcător. ©(Comparaţie) Pajul Cupidon, vicleanul, Mull e rău şi aliniat.. . De lumină ca lalharii Se fereşle binişor. O. I 108/5 |Y. 1).
    TEI s. ni. Arbore (Titia platyphyllos). far in păr înfiorate Or să-fi cadă flori de lei. O. I 75/12. Adormi-viim, Iroieni-va Teiul floarea-i pesle noi. O.I 101/6. Iară lei cu umbra lată şi cu flori plnă-n pămint înspre apa-ntunecală linse scutură de vini. O.I 154/31. Deasupra-mi teiul sflnl Să-şi scuture creanga. O. I 223/19 ; cf. O. I 65, 66/18, 66/27, 75/23. 97/27. 101/4, 102.        103/10,  103/27, 129/8, 179/7,
210/21, 216/23, 220/3. 222/3 [Y. 19|. © (Personificare) Şi pe teiul nostru-ntreubă: Cine suntem, slau la sfaluri. O. I 101/21. Teiul vechi un ram Inlins-a, Ea sâ poată să-l îndoaie, Ramul llnăr vini să-şi deie Şi de bra/e-n sus s-o ieie. O. I 122/1 [V. 2|.
    —       1-orme gramalicalc: sg.n.ac. tel (0.1 65, 66/27, 75/12, 75/23. 97/27. 101/4, 103/27, 222/3), telul (0.1 66/18,101/6,101/21,103/10. 122/1. 129/8,216/23.220/3. 223/19), g.d. telului (0.1 102). pl.n.ac. lei (O.I- 151/31, 179/7. 210/21).
    t*:mA s. r. Subiect, problemă. Pe cind el perora o temăi de astronomie. . . ea se uila la cl fără să-l asculte. P. I.. (>8/8 ) Fr. I],
    T£)IE vIj. III, K e f I.      A i fi frică, a avea      teamă.
C.ă-n veci nu se i>u lente Profetul vreodată De   brafele slăbite,
puterea leşinată Al junelui cărunt. O. I 23/16. (Moartea] nu fi o trecere molcomă 5» fircască de care nu mă tem. F. L.
82,36.  Pure că le-aş săruta.. . dacă nu m-aş teme că mi-ai du sărutarea înapoi. IM., 89 19 ; cf. P. L. 6(20, 88/18 IV. 1; Fr. lj. ^ Expr. Mi lent eă.. . ---- cred că.... mi se parc cil... — Hine te-am găsit împărate, deşi mă tem că nu le-oi lăsa cu bine. F. L. 6 ‘J |l’r. 1|. + T r a n z. A sc Înfricoşa dc ceva. ©(Glumeţ) Ah! alei, nu lem ei iadul? O. I 48/28 [Y. 1|.
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. mi tem (P. L.
6 9. 82/36), 2 sg. te temi (P. 1, 6/20), 3 pl. lini (O I 48/28), viit. 3 sg. «e va teme (tl. 1 23/16); opt. prez. 1 sg. 111-89 teine (P. L. 89/19), p. 3 sg. s-ur fl temui (P. I„ 88/18).
    TEM&I s.n. I. Fond, bază. De obiceiuri... crescute pe temeiul nalurei. se lipesc religiuni subiective. F. L. 80/40 |l’r. 11.
    2. Motiv, cauză. Dacă ochii mei tmi plac, E temeiul că acestea fericit pe el II fac. O. I 80/20 |Y. I).
    TEMELfE s. f. Bază. Se zguduie lut domul de pare-a fi de seinduri, Şi sltnci tn Itmdie clălindu-se vedem. O. I 91/17 (V. 1 ].
    tGmmţA s. f. închisoare. Şi In două lemni/i large cu de-a sila să-i aduni. Să dai foc la puşcărie şl la casa cu nebuni. O. I 151/33 |V. 1|.
    TfcMPLl s. n. Edificiu destinat Îndeplinirii ritualului anumitor religii (mai ales din antichitate). In templele măre)f, colonade-n marmuri albe, Soaplea zeii se prelmblâ In vestmintele lor dalbe. O. 1 44/25. Frumoşi erau şi astfel
— 541 —
de moarte logodiţi — Şi-n două laturi templul deschise-a iui portaie. O. 1 98/25. Să văz tn templu-i zlna cu farmece cereşti. O. IV 430/2; cf. O.I 48/21, [V. 4). © (In context figurat) Sfărmafi palate, temple, ce crimele ascund, Zvlrlifi stalui de tirani tn foc, sâ curgă lavă. O. I fit»/22IV. 1J.
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. templu (O. IV 430/2), templul (0.1 18/21, 98/25); pl.n.ac. temple (0.1 60/22), templele (O. I 44/25).
    TEXCUIAlA s. f. Strat dc mortar cu care se acoptră zidurile. Pâre/ii erau de peatră mică ca ceea cu care se pie-truiesc flntInele şi orice tencuială căzuse de pe ele. F. I-. 40/7 [Pr. IJ.
    TEX£BRA s.f. (Latinism). întunecime. Eu atita iubeam odinioară: A codrului tenebră. O. I 6/12 |V. 1).
    TEOnfeTIt, -A adj. Pur raţional, lipsit de afectivitate. De o natură mull mai pu/in senzuală dectl porumbiţa lui, el rămăsise numai cu convingerea teoretică cum că o iubeşte. P. L. 95/27 [Fr. IJ.
    TERfBIL, -A adj. îngrozitor. ©(Construcţie metaforică) Braţul teribilei nevoi v. braţ |V. 1|.
    —  Formă gramaticală : sg.g.d. teribilei (O. I 60/10).
    TEROARE s. f. Groază. Chiar moartea ce răspinde teroare-n omenire, Prin vinele vibrtnde ghefoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme In dulce liniştire. O. I 8/9 |V. 1).
    TESTAMfiXT s. n. Act prin care cineva precizează dorinţele ccre urmează să-i fie Împlinite după moi.rU*. Intr-o zi el primi o scrisoare cu sigil negru... o copie de pe un testament părea a fi. F. L. 30/33 [Pr. 1).
    TEXT s. n. Fragment, parte dintr-o scriere. Cu capul tn mini, Dionis descifra textul obscur. P. L. 35/38 [Pr. 1[.
    TEZAUR s. n. Fi g. Ceea ce esle iubit şi preţuit. Adesea, in nopfi lungi de iarnă, după ce ea de mull devenise tezaurul căsniciei lui. . . Maria intra deodată in salonul încălzii. F. I,. 64/8 [Pr. 1], © (Construcţie metaforică) A revărsa tezaur de lacrimi v. lacri mă |Y. 1|.
    -'Forme gramaticale: sg.n.ac. tezaur (O.I 3/7), tezaurul (P. L. 64/8).
    TfGRU s.m. Animal (b'elis ligris). Se repede C-un sălbatec salt un tigru. O. I 165/11. Cu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncă Pesle tigru. O. I 165/23. Scapă. . . <) mănuşă, drept tn mijloc. Intre tigru si-nlre leu. O.I 166/5 IV. 3|.                                ’
    TfMBRU s.n. Senzaţie auditivă, diferită ca intensitate şi înălţime, pe car_“ o dă vocea omenească. O.' ce liberă şi uşoară mă siml, zise ea c-o voace de un timbru de aur. F. L. 49/40 [Fr. 1].
    TIAlfD, -A adj. 1. Sfios, r.işinos. Tlnăr femeieşte-fru-mos, timid şi înamorat. P. L. 79/25. Este o nespusă genli-tefă In modul cum o femeie ce iubeşte şi care e totodată inocentă, timidă, trebuie să se apropie de un bărbat. P.L. 79/35 [Pr. 2|. (Advirblal) — Ah! c<i prostu-i. gindi ea. nu poale vorbi şi el de altăceva, azi cet pufin, adaose uitin-du-se timid in sus la el. P. L. 68/14 [Vr. 1).
    2. Fig. Gingaş, delicat. Şi ascultă dus din lume a ei dulci şi timizi şoapte. O. I 5124 |V. 1].
    —       Forme gramaticale : sg.n.ac. timid (P. L. 79/25), timidă (P. L. 79/35), timizi (O. I 51/24). — Accentuat şi: limld (O. I 51/24).
    TIMP s. n. şi m. I. Formă de existenţă a materiei in continuă dezvoltare. .Sd fie un vis numai, să fie o părere. Ce făr’de patimi trece In timpul nesftrşil. O. I ISO 30. Presupuind lumea redusă la un bob de rouă şi raporturile de timp la o picătură de vreme, seculii. . . ar fi ctipile. P. 1.. 25 Ut. Du. repelă el Inert iileea lui fixă, sub fruntea noastră e lumtu — acel inistiu intins - de ce numai spafiul. de ce nu timpul, trecutul. I\ L. 37 13. .S> risipesc toate dimprejuru-ţi. timp şi spafiu fug din sufletul tău. P. L. 43,11 ; cf. P. L. 25 8, 25/16, 25/20, 25/39, 25/41, 38/22, 47,23 |V. 1 ; Fr. 10|. © (în context figurat) Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte, Soi nu avem nici timp, nici loc. Şi nu cunoaştem moarte. O. I 177/31 [V. 1|. (Personificare) Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie. Căci nimic nu se tn-ttmplă In întinderea pustie. O. I 133,17 [V.l). ©(Construcţii metaforice) Interpret (idei al bătrinulul timp v. interpret [l’r. 11. Lunflă a timpului cărare v. cărare [V. 1 ].
    II.     1. Scurgere succesivă de momente (din viaţa cuiva); interval, răstimp, răgaz. Pierdut e totu-n zarea tinereţii Şi mulă-i gura dulce-a ailor vremuri. Iar timpul creşte-n urma mea. . . mă-ntunec. O. I 201 II. Lasă-mi numai timp. . . ca icoana ta să pătrundă adine In inimă. F. I,. 90,13 |Y, I ; Pr. lj, <> Expr. A (nu) avea timp v. avea [ V. I : Pr. 11. A->i pierde timpul v. p i e r d e |Y. 1|. ©(Construcţie metaforică) Al timpului «mestic v. a m e s t i c [V. 1 ].
    2. (Mai ales la pl.) Kpocă. perioadă. A.ja marinarii pe mare tmbtlnd. Izbiţi de talazuri, furtune. Izbiţi de orcanul ghefostt urllnd. Speranţa li face de uită de vini, Şi speră la timpuri mai bune. O.I 12/10. povesteau in timp de iarnă. .. poveşti fantastice. P. I.. 37; 18 [V. 1; Pr. 1) <£> Kxpr. jOhi alle timpuri        de demult. Yintu-o foaie vestejită
Mi-au adus. . . Voi păslra-o. t".i !ntinde-o Intre foite acele Ce le am din alte timpuri De ta mina dragei mele. O. I 125,7 |Y. 1|. © (Construcţii metaforice) Timpurile vechi antichitate. I n chip de-a [.ururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zlne ce străbat Din timpurile vechi. O.t 192,1 (V. 1). Timpii e? \in posteritate, viitorime. Dindu-mi din ochiul său senin O rază dinadins in catea timpilor ce rin
O  stea s-ar fi aprins. O. I 1‘Jll‘J |Y. 1).
    III. Ansamblul stărilor meteorologice dintr-o regiune,
la o anumită dată. [Cizmele] aveau turelei, care Ingropau In ele pantalonii individului conţinui, îndată ce timpul devenea problematic. P.L. 26/16         [Pr.l].
    —       Forme gramaticale : sg.n.ac. timp (O.I 59/25. 177.31 : P.L. 25 8,25/10. 25 1G. 25'20. 25,39. 25/41. 37/18. 43/11, 75/33, 90/13), timpul (O.I 60.30, 119/5,133/17, 201/14:P.L. 26/16, 37/13, 38/22. 47/23), g.d .timp P.L. 29/1). timpului (O.I 130/2. 140/35): pl.n.ac. timpuri (0.1 12/10, 125/7), timpurile (O.I 192/4). g.d. timpilor (O.I 191/19).
    TfxA s.f. (Mold.. Transilv.) Noroi. © (Construcţie metaforică: comparaţie: depreciativ) Globul eel de lină = păminlu)(v. şi lume, m u ş u n o). Spuneţi că-i omul
o  lumină Pe lumea asta plină de-amaruri şi de chin?. . . Murdară este rara-j ca globul cel de tină. Asupra cărui dln-sut domneşte pe deplin. O. I 56/9 [ Y. 1 ]. ©(Metaforic) Mizerie
— 542 —
 fizică şi morală. Flamura cea roşi) cu umbra-i de dreptate Sfinfeşle-a la viafă de lină şi păcate. O. I 63/4 (V. 1].
    TflVDA s.f. încăpere la intrarea caselor (ţărăneşti). Tu auzi păşind In tindă — £ iubitul care vine De mijloc să ie cuprindă. O. I 76/8. El sui iute scările şi bâtu tare tn uşa linzii. In tindă răsunară paşi. P.L. 40/16 — 17. Dan tşi luâ lunga sa manta de-a umere, stinse lampa, pe vtrful degetelor trecu prin tindă şi, clnd ieşi afară, închise uşa după sine si începu a merge incet. P.L. 48/31. Ea auzi paşi tn tindă. P.L. 83/28; cf. P.L. 73/19 |V. 1 ; Pr. 5).
    —     Forme giumaliculi-: sg.n.ac. Undă (O. I 76/8; P.L. 10.17, 18/31, 83/28), g.<l. Ilnzil (P.L. 40/16, 73/19).
    TfXIIK vb. III v. întinde.
    TJ\KH£l, -EA adj. Diminutiv cu valoarea hipocoristică. In spiritul poeziei populare, al lui llnăr. De-aş avi • 'floricică gingaşă şi tinerică... Cltu-ti ţine riulifa l-aş (inia doina, doini/a. O.I 2,10 |V. 1).
    TI%KR£ţA s.f. v. tinereţe.
    TI.VERtŢE s.f. 1. (Şi In forma tinere/ă) Perioadă din viaţa omului Inlre adolescenţă şi maturitate. Las să-fi inlănfiii gttut cu purul meu bălai, Viata. tinerefa mi-ai prefăcnl-o-n rai. O. I 95/34. La Paris, tn lupanare de cinismu şi de lene, Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene, Acolo v-a/i pus averea, (inerejele laslos. O.I 151/9. Floare de crlng, Astfel vie/ele şi tinerefite Trec şi se sting. O. IV 378/23. Din jurul lui dispăruse lumea cea semiobscură a tinereţii lui. P.L. 62/37; cf. O.I 07/24, 102/12; P.L. 0/2, 64 24. 67/37, 76/37, 79/10 [V. 5; Pr.6|.©(In context figurat) J'ierdut e lotu-n zarea tinereţii Şi mulă-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul creşte-n urma mea.. . mă-nlunec!
 0.     I 201/12 [V. 1], <> Kxpr. In floarea tinereţii v. floare IV. 11.
    2. Stare a omului tlnăr. Dă-mi tinere/ea mea, redă-mi credinfa. O.IV 361/12. S-or să pălrunz-amarul pierdutei tinereii. O.IV 432/15 [V. 2].
    —     1-ormt- gramaticali;: sg.n.ac. tlnereţă (P.L. 76/37), tinereţea (O.IV 361/12), tinerefa (O.I 95/34, 97/24, 102/12; P.L. Ii7,37, 79/10), g.<l. tinereţi (O.IV 432/15 ; P.L. 04/24), tinereţii <0.1 201/12, 202 6; P.L. 02/37), tlnereţel (P.L.
 1.'2f; pl.n.ac. tinereţile (O.IV 378/23), tlnereţele (O.I 151/9).
 -  Variiintă : llner#|ă (0.1 'J5/3I, 07/24, 102/12; P.L. (17 37. 7H/37, 79/10) s.f.
    TIPTlL adv. Pe nesimţite, încetişor. Nu mă spune. .. Xici chiar lui, clnd vine noaptea Ungă patul meu tiptil. O.I 811 >3. li a sări repede, tiptil, încet. P.L. 85/30 |V. 1 ; Pr. 1],
    TIRAN1 s.m. Stăpln autocrat, despot, fn două părfi infernul porlalete-şi deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele htde Tiranilor ce pier. O.I 25/3 |V. 1). Q (In context figurat) Zvlrlifi statui de tirani tn foc, să curgă lavă. O.I fiO/23 [V. 11.
    —     Forme gramaticale: pl.n.ac. tirani (Ol 60/23), g.d. tiranilor (O.I 25/3). — Accentuat şi: tiran (O. I 60/23).
    TIRAN, -A adj. Crud, nemilos, despotic. Negruzzi. .. moaie pana In coloarea unor vremi de mult trecute, Zugrăveşte din nou iarăşi plnzete posomorite, Ce-arălau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. 0.1 32/24 |V. 1|.
    TfTLl- s.n. 1. Hang social. Colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo laie fefe mizerabile ca cerşilor. Acest din urmă o face penlr-un păhar de vin ce-l are in petto, altul pentr-un titlu, altul pentru bani. P.L. 82/7 IPr. 1).
    2- Text pus In fruntea unei lucrări, indiclnd rezumativ conţinutul. Titlul era scris şi latineşte. P.L. 35/14 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. Illlu (P.L. 82/7), tllliil (P.L. 35/14).
    TIVf vii, IV.T r a n z , F i g . A înconjura (cu un chenar). Clnd soarele intră In nori, ti părură roşii şi vineţi, tivifi cu aur. P.L. 39/2. |MunUle| sta negru şi nalt, zu-grăvindu-şi In aerul albastru mărginite lui tivite cu roşafă. P. L. 39/15 | Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: pl.n.ac. tivite (P.L. 39/15), tiviţi (P.L. 39/2).
    TtLClf vb. IV. Tranz. A traducc. învăţătură.. . de pe grecie pe românie tttcuită cu adăugire a tnrturinfei zodiilor asupra viefei omeneşti. P.L. 35/19 |Pr. 1|.
    TlLCl'fRE s.f. Explicare. Constetafiuni zugrăvite cu roş, calcule geometrice zidite după o închipuită şi mistică sistemă — tn urmă mulle Itlcuiri de visuri, coordonate alfabetic. P.L. 35/30 IPr. 1].
    •TiLIlAR s.m. v. talhar.
    TlMP, 'A adj. Prostesc. 9 (Metaforic) Fără orizont (?). Moartea-i un moment, desperarea e ttmpă — o tseme-nea simlire este iadul. P.L. 56/17 [Pr. 1).
    TlMPfT, -A adj. Fig. (Despre ochi) Lipsit dc inteligenţă. Harba albă-i e cam rară, ochii ca zărul neerpresini şi cam ttmpifi; nimic resignat sau ascetic tn el. P. L. 73/8 IPr. 1).
    TIMPLA s.f. Fiecart- dintre cele două părţi laterale ale capului care mărginesc fruntea. Cu mlnile-i de ceară ea tlmpla şi-o mtnglie. O.I 95/9. Cum ea pe coate-şi răzima Vistnd ale ei ttmpte. De dorul lui şi inema Şi suflelu-i se împle. O.I 1(17/22. Părul ei cel blond Şi împletit tn cozi cădea pe spate; o roză de purpură la Itm/ilă. P.L. 55/2; cf. O.I 79/8, 103/30 (V. 4 ; Pr. I|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. limpid (P.L. 55/2), llmpla (O. I 79/8, 95/9); pl.n.ac. «imple (O.I 103/30, 167/ 22).
    TInAR1 s.m. Persoană care n-a ajuns Incă la vlrsta maturităţii. Vede-un Itnăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare. O. I 66/23. Sub şirul lung de mlndri tei Şedeau doi tineri singuri. O. I 179/8. Un Itnăr nesedus e mai greu lle a seduce dectl o fală. P.L. 80/11 ; cf. 0.1 52/22,103/23,159/5, 170/4; P.L. 27/14, 61/9, 76/10, 79/25, 80/4, 87/6, 88/16, 96/6, 99/7 [V. 6 ; Pr. 10).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. tlnăr (O.I 66/23, 103/ 23,170/4 ; P.L. 80/11), tlnărul (O.I 52/22 ; P.L. 61/9, 76/10), g.d. tlnăr (P.L. 79/25), lîndrulul (P.L. 27/14, 88/16, 99/7), voc. tinere (0.1 159/5; P.L. 96/6); pl.n.ac. Ilnerl (O.I 179/8; P.L. 87/6), tinerilor (P.L. 80/4).
    TfaAR*, -A adj. I. 1. C.arc se află tnlre copilărie şi maturitate, carc nu «• înaintat In vlrstă. Pe un pal de srlnduri goale //«ar/ne Itnăra nevastă. 0.1 84/23. Pururi
— 543 —
 ttnăr, înfăşurat tn manta-mi, Ochii mei nalfam visători lu steaua Singurătăţii. O.I 199/2. Ttnăr fiind, aş trebui să fiu îndrăgit de viaţă. P.L. 10/37. Fetele tinere ivesc feţele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor. P.L. 39/33; cf. O.I 16/2, 32/10, 32/25, 59/35, 91/1, 96/9, 140/11, 1 10/12, 154/18, 160/4, 170/9, 228/16; P.L. 3/6, 3/14,3/18, 5/13, 16/9, 27/38, 31/11, 44/15, 64/26, 73/40, 76/20, 77/29, 79/41, 80/5, 83/30, 86/3, 94/4, 98/19, 102/1 (V. 13; l’r. 211. + Care este caraclcristic oamenilor tineri, de tlnăr. Nu noi, lală,să usuce Al meu suflet tlnăr, vesel. O.I 65/1(1. IU auzi. . . un tlnăr şi tremurător glas de copilă. P.L. 36/20. (O umbrii] pleca capul tlnăr peste cer-cevele la umbra de sub fereastă. P. L. 44/20 ; cf. O. I 35/15, 80/10, 80/32, 82/31, 162/8 ; P.L. 100/21 [V. 0; Pr. 3).
     2« (Despre plante) Care a fost plantat sau a răsărit de putină vreme. Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri. O.I 72/22. Ramul ttnăr vtnt să-şi deie. O. I 122/3. Codrule cu riuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tlnăr precum eşti Tot mereu întinereşti. O.I 123/21. Nu voi sicriu bogat. . . Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri.
 O. I 219/8; cf. O.I 216/12, 221/4 IV. 6|.
     II.    Nou, proaspăt. © (Construcţie mctaforică) Tînflrâ şl dulce veste v. veste IV. 1).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. linăr (O.I 32/10, 32/25, 65/10, 80/10, 80/32, 91/1, 122/3, 123/21, 154/18, 160/4, 170/9, 199/2; P.L. 10/37, 27/38, 31/11, 36/20, 44/15, 44/20, 73/40, 76/20, 77/29), tînâră (P.L. 3/6, 3/18, 86/3, 94/4, 102/1), tinirul (O.I 96/9, 228/16; P.L. 83/30, 98/19), li-năra (O.I 84/23; P.L. 79/41, 100/21), g.d. linăr (P.L. 64/26), tinere (P.L. 3/14, 16/9), voc. tînâră (O.I 16/2,29/3); pl. n.ac. tineri (O.I 72/22, 82/31, 140/11, 140/12,162/8), tinere (O. I 35/15, 216/12, 219/8, 221/4 ; P.L. 39/33), tineri (O. I 59/35), g.d. tineri (P.L. 5/13), tinere (P.L. 80/5).
     TÎNGUlOS, -OAsA adj. Care provoacă tristeţe, care este plin de durere. Urmeze tncă-n cale-ţi şi lacrima du-ioasă, Ce junii toţi o varsă pe trist morminlul lău, L'r-meze-fi ea prin zborn-ţi in clnturi Itnguioase. O.I 1/23. De departe-n văi coboară ttnguiosul glas de clopot. O.I 76/18. Tinguiosul bucium sună. 0.1 209/17; cf. O.I 19/7 IV. 4|.
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. liiiyuîosul (O.I 76/18, 209/17), linguioasă (O.I 19/7); pl.n.ac. tinguinnse (O.i 1/23).
     TlNGL'fRE s.f. Sunet lung plin dc tristeţe; jelirc, lamentare. © (In contexte figurate) Te pllnge-n tinguire şi locul lău natal. O. I 1/17. în zadar boltita liră, ce din şapte coarde sună, Ttnguirea ta de moarle tn cadenţele-i adună. O.I 160/18 IV. 21-
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. tinguire (O.I 1/17), tînguirea (O.I 160/18).
     TINGLITGR, -OARE adj. Pllngător, llnguios. Cinlări llnguiloare prin zidurile reci Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci. O.I 127/25 IV. 1|. O (Adverbial) Căzlndu-i tn genunche, i-ar vorbi ttnguitor. O.I 162/12 (V. 1|.
     TlRG s.n. Oraş mic. Pe unde trece ea, faţa pămlntului se usucă, satele se risipesc, tirgurile cad năruite. P.L. 6/27. El işi grăbi paşii, ptnă ce intră In lirg. P.I.. 39/27 i»>r. 2).
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. lirg (P.L. 39/27); pl. n.ac. tirgurile (P.L. 6/27).
    Tîlll vb. IV. 1. Tranz. A trage după sine un obiect, care in mişcare se freacă de pămint. Un vultar. . . Işi ttrăşle aripa frinlă. O.I 26/22        [V. 1|. © (Construcţie
                                                                            metaforică; sugerind sentimentul infringerii In viaţă) A-şi tir! soarteo. îmi Urăsc soarlea ca un vultur. 0.126/21
IV. 11.
                                                                            2. R c f 1. A Înainta cu corpul lipit de pămint. Bolovanul se întoarse ca-n (Iftni şi lăsă o mică intrare, pe care
o  putea trece llrlmtu-se. P.L. 97/39 |Pr. l|.
    —      I-'orme gramaticale: intl. pn•?.. 1 sg. lirăsc (O.I 26/21); 3 sg. llrâţtr (O.I 26/22); «er. lirimlu-sr (l'.L. 97/39).
    TlHlf vb. IV. R e f I . A se freca de pămint. Papucii de lemn se tlriie şi clăpăiesc la fiecare pas. P.L. 73/7 (Pr. 1|.
    TlRZfL'1 adv. După ce a trecut timpul prevăzut. Tirziut cuci faptul zilei In slavă se răpede! O.I 98/20. Aleargă, lată... poale incu nu-i prea lirziu. P.L. 59/6 (V.l; Pr.l]. (Substantivat; in loc. adv.) lutr-un lirziu = după o lungă perioadă dc aşteptare. Te-ntreb tntr-un lirziu, L'ilindu-mă la tine, privind fără să ştiu :
I.a ce-ai venit, regină, aicea in pusliu? O.I 91/22 [V. 11. © (Substantivat ; metaforic) Noapte tirzie (?). Citeodalu. . . prea arare... .1 lirziu cind arde lampa, Inima din loc imi sare, Cind aud că sună cleampa. O.I 106/6 (V. l|.
    TlRZlL2, -fii adj. Care se apropie de sfirşit. Tirzie toamnă e acum. O.I 235/21. Din zori pină-n noaptea neagră şi tirzie O vezi printr-o albă perdea străvezie. O.IV 364/25. Ca toamna cea llrzie e viaţa mea acum. O.IV 432/19 IV. 3].
    TOAcA s.f. Scindurâ pe care se bale ritmic cu două ciocane la biserici sau la mănăstiri; bătaia ritmică pe această scimlură. Clopotniţa trosneşte, in slilpi izbeşte toaca. O.I 69/13. Toaca răsună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara. O.I 231/11 (V. 2].
    TOALETA s.f. 1. (In loc. adj.) De toaletă = care serveşte la îngrijirea şi curăţirea corpului. Tata i-a dat un ceasornic frumos, mama — <> besectea de toaletă. P. L. 66/9 [Pr. 1).
    2. îmbrăcăminte, f.'u toaleta ei dezordonată, cu purul vilooi. cu ochii aprinşi in cap si cu fafa roşie ca stngele. P.L. 84/38 (Pr. 1| . ‘            ‘              ‘
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. toaletă (P. L. 66/9), loalela (P.l,. 84/:**).
    TOAMNA s.f. Anotimpul dintre vară şi iarnă. V-aU dus cu anii |-mij, ducu-oă dorul, Precum cu toamna frunzele Irec. O.I 26/6. Sură-i sara cea de toamnă. O.I 83/21. .Se scutură salctmii de toamnă şi de vint. O.I 129/4. Catapeteasma lumii in adine s-au înnegrit, Ca şi frunzele de toamnă loale slelele-au perii. O.I 133/16; cf. O.I 119/1, 235/21 JV. 6). © (Comparaţie) Ca toamna cea tirzie e viaţa mea şi cad Iluzii ca şi frunza pe undele de vad. O.IV 432/19 (V. 1]. ©(Personificare) .\ime-n urma mea Nu-mi plingă la crestei, Doar toamna glas să dea Frunzişului veşled. O.I 216/15 [V.l], © (In contexte figurate) Nici li merge, nici se-ndeamnă Nici li esle toamna, toamnă. O.I 182/20. .Se pare cum că alle valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum ai-i altă toamnă, Ci-n veci aceleaşi frunze cad. O.I 204/11. O toamnă care inlirzie Pe-un islovit şi Irisl izvor; Deasupra-i frunzele pustie — A mele visuri care mor. O.I 212/9 |V. 4], + (Adverbial ; in forma toamna) In timpul toamnei. Toamna frunzele colindă. O.I 76/1 IV. 1|.
— 544 —
    —      Forme gramalicalc: sg.n.ac. toamnă (O.I 83/21, 119/1, 12»;-J, 133/16, 182/20. 201/11. 212/i>. 235/21 >, lonmno (0.1 2(5/6, 182/20, 216/15; O.IV 132/19).
    TOAXA s.f. (Numai la pl.) Capriciu. Mi-a venii şi mit toane. P.L. 16/35 |Pr. 1|. ^ Loc. adj. Cu toane = capricios. Ea-i rece şi cu Ioane ca şi luna lui april. 0.1 157 2S. Ea cu Ioane, o crăiasă, iar tu liniir ca un paj. 0.1
1  Ud I |V. 2|.
    TOAllCK vl). 111. 1. Tranz. A răsuci fire dinir-un taier. Lingă prispă steleun două hulii cu upă — itir pe prispă turcea fală frumoasă. IM.. 7/21. Degetele ei. . . torcea un fir ite a mătasă albă. P.L. 7/28. Din fuior tle argint torceam. P.L. 7 37 : cf. P.L. 7,27. 7 35 |Pr.5|. O (In conlexl figurat) Două umbre albicioase. . . Razele din alba tună Mi le torc, mi te-mpreună Pentru-ntregul viitori. O.I 13/14 [Y.l|.© (Construcţie metaforică) A toarce un nind fin şi obscur v. n i n ct |Y. 1], ©(Mclaforic) A desfăşura (In minle). .Sii urmăm, zise umbrit turcind mai departe firul glndirii sale. P.L, 47 7 |Pr. 1J. (Rcpciiţic; primul termen este folosit in sensul propriu) Pe ctnd degetele mele torceauun fir. gindurile mele torceau un vis. P. I„ 7/36 [Pr. 1). (Refl.) -Se tource-n gtndu-mi firul duioaselor poi>eşli. O.I 107/8 JV. 1|.
    -. (Despre pisici) A produce un sunel caracteristic. Molanul toarce-n sobă. O.I 48/5. Oare ce gindeşte hilrul de stă ghem şi tource-ntr-una ? O.I 48/9. In cotlon torcea motanul. O.I 84/12; cf. 0.1 18/32 |V. 4|.
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. loarce (0.1
48 o. 48/9. 69'23). se toarce (0.1 107/8). 3 pl. lorc (0.1 13.14), imp. 1 sg. toreeaui (P.L. 7/38), 3 sg. torcea (0.1 84/12; P.L. 7/21), 3 pl. loreeau (P.L. 7/27, 7/35, 7/361, torcea (P.L. 7 28); ger, loreind (P. L. 47/7); supin la t>rs (0.1 48/32).
    TOARTA s.f. Inel cu ajulorul căruia se prinde un oliiccl. |Păminlul| il prefaci intr-un mărgăritar cu toartă. P.L. 47/21* [Pr. 1[.
    TOCA vii. I. I n I r a n z . A bale toaca. © (Klement de personificare) Dr.'pt dascăl toacă cariul sub iiwechitul m-ir. O.I (Ki-21 |Y. 1[.
    TOClT, -A adj. Uzat, sirieni. lovii. Scările . . . tocite . . . le făceau a crede că (mănăstirea! este mai mull o ruină. P.L. 72 15 |l’r. 1|.
    TOCMAI adv. Kxact, chiar. I n bătrin prietenos.. . se iri tocmai atunci tn fereastă. P. L. 5H/29. Sculptez acum. tocmai pc păretele cel mai alb, pe Aurora şi Orion. P.L. 7!) in. Te-nsori. faci copii, mori tocmai aşa ca la animale. IM.. «I cf. P.L. 4b/17, 55 21. 79/33. 79/38, 80/41 [Pr.8).
    TOI s.n. (In expr.) In toiul lui — după felul lui carac* leristic. |Fâl-Frumos] a plecai in lumea largă şi-n toiul lui tic voinic. P.L. 4/37 |Pr. 1|.
    TOl.AG s.n. 1. Băţ care serveşte ca sprijin la mers sau ca mijloc primitiv de apărare. © (Depreciativ) Şi de irunta mi vijelie tu te aperi c-un toiag? Şi, purtat de biruinţă. s<i mă-mpiedec de-un moşneag? 0.1 147/11 |V. 1|.
    2. Baston purtat ca semn dislincliv al unei anumile demnităţi. Vşor el Irece ca pe prag Pe marginea fereslei Si line-n mină un loi<u/ încununai cu trestii. 0.1 170/7 IV. 1|.
    TrtLllA s.f. Toc In care sc păstrează săgeţile. |Ka-madeva) aripi are, iar In lolbâ-i El păstrează, ca săgefi, Sumai flori înveninate. 0.1 236/9 JV. 1).
    TOLOGl vb. IV. Refl. A zăcca din lenevie, a se tolăni. Ziua tologit In soare. . . Soaplea-n pod. O.I 48/15. Se lăsă imbrăfoşărei zgomotoase ale oceanului.. . tologin• dtt-se voluptos pe patul de valuri. P.L. 100/31 | V. 1 ; Pr. 1|.
    —     Forme gramalicalc: ger. lologindu-se (P.L. 100/ 31); part. tologit (0.1 48/15).
    TOM s.n. Volum. Luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri. 0.1 132/11. Vrun pedant cit ochii cei verzui, peste un veac, Pintre tomuri brăcuile aşezai şi el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la einlari. O.I 134/10 JV. 2|.
    —     Forme gramaticale : pl.n.ac. lomuri (O.I 134/10), g.d. toniurilar (0.1 132/11).
    ’TOMX.Vnc adv. v. lomnalec.
    TOMX.4TEC adv. Ca toamna; trist, melancolic. în van mai caut lumea-mi In obositul creier. Căci răguşii, lomnalec. vrăjeşte trist un greier. O.I 71/2 |V. 1).
    TOX s.n. Nuanţă, colorit. Pictorul II fâctise anume, pentru a nimeri tonul fundamental al figtirei. P.L. 84/32 |Pr. 1|.
    TOPf vb. IV. I.Tranz. A face ca un corp să treacă, prin incălzire, din stare solidă In slare lichidă. © (Metaforic) A face sA dispară. Ah! cum aş topi gheaţa ochilor tăi cu gura mea. P.L. 8o/5 |Pr. 1).
    2. T r a n z . şi refl. Fig. A (se) distruge, a (se) consuma, a (se) epuiza. © (In conlextc figurate) Pe-al meu propriu rug, mâ topesc in flăcări. O.I 199/14 |Y. l| © (Metaforic) Mă topesc tainic, Insă mereu De-ale palimelor orcane. O.I 26/11. Şi boale ce mizeria şi-averea nefirească Le nasc In oameni, toate cu-ncelul s-or topi. O.I 61/17. Parcă-i topea ochii sărutlndu-i. P.L. 28/25. Parcă i se topea sufletul, fiinfa, viaţa, privind-o.. . vecinic privind-o. P.L. 28/26        [V.2;  Pr. 2|. ©(Construcţie
mctaforică) A lopl eu KArul&ri = a săruta mult şi pătimaş. Ctnd gtndea cum i-ar lua capul de aur In mini şi
i-ar topi ochii cu sărutările lui. . . li venea să nebunească, P.L. 57/11 |Pr. 1).
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. m& lopese (O. I 26/11, 199/14), imp. 3 sg. (opea (P.L. 28/25). se lopea (P.L. 28/26). viit. 3 pl. s-or lopl (0.1 61/17); opl. prez. 1 sg. aş topi (P.L. 86/5), 3 sg. ar lopi (P.L. 57/14).
    TOPlT, -A adj. Fluid . Trecea... prin stelele mari de aur topit. P.L. 36/9 |Pr. 1|. © (Construcţie metaforică) Toplle stele ale dimineţei v. slea [Pr. 1).
    —     Forme gramalicalc: sg.n.ac. lopil (P.L. 36/9); pl.n. ac. toplle (P.L. 55/33).
    TOPTAX s.n. (!n loc. adv.) Cu toptanul = cu grămada. Eu singur le cumpăram cu toptanul, biblioteci risipite ale oamenilor bătrini. P.L. 61/26 |Pr. 1).
    TOnfiXT s.n. Şuvoi de apă. Te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie. P.L. 26/19. Cadavrul meu va sla ani întregi sub torentul curgător. P.L. 98/30 |Pr. 2).
    —     Forme gramaticale sg.n.ac. lorenlul (P.l,. 98/3G); pl.g.d. lorenlelor (P.L. 26/19).
— 545 —
     TOHS s.n. Zgomolul produs de răsucirea firului.© (Construcţie metaforică) Cind torsul se aude lu ul vrftjilor c :ipr v. c a i c r (V. 11.
     — Formă gramaticalii: sg.n.ac. turcul (O.I 37/15).
     TOR!1 adj. Răsucit, lors. Degetele ei... torcea un fir de o mătuşă albă, subţire, strălucită, ce sâmăna mai mult a o vie rază de lună ce cutreiera aerul decit n fir tort. IM,. 7/31) |Pr. 11.
     TORT2 s.n. Ţesăturii, pinză. i.a işi coase ochii intr-un tort de in. O.IV 36-1/18. Din tortul meu fi-aş face o humă. P.L. 7/-IO |V. 1 : Pr. lj © (In contcxt figurat) Mirele-şi puse cămaşă de tort de raze de lună. IM.. 23/30 [Pr. 1). (Construcţie metaforică; cu referire ta inluncricul nopţii, v. şi li a i n u ) Tort de painjen. S-adun flori fn şezătoure De painjen tort sd rumpă, Şi anină-n haina nopfii Boabe mari de piatră scumpă. O.I 72/6 [V. 1).
     —     Forme gramaticale: sg.n.ac. tort (O.I 72/6; O.IV 364/18; P.L. 23/30). tortul (P.L. 7/40).
     •TORŢA s.f. v. torjie.
     TGRŢIE s.f. Faclă. In şalele pustie lumine rr*şi de lorfii Rănesc inlunecimea ca pete de jăratic. O.I 96/6. Aud dntări şi râd lumini de lorfii. O.IV 338/11 [V.2].
     TOI1 adv. 1. (Arată continuitatea, periodicitatea, regularitatea) Mereu, In permanenţă. .As vrea să am o casă tăcută, mitulică, în valea mea natak-, ce unduia in flori, Să lot privesc la munte, In sus cum se ridică, Per-zlndu-şi a sa frunte In negură şi nori. O.I 6/19. T»t alte unde-i sună aceluiaşi plriu. O.I 127/7. Imblă parcă amin-lindu-şi vreun cintec, aliniată, Pare că i-ar fi tel lene şi s-ar cere sărutată. O.I 159/26. Pe cil vei fi tu departe, eu oi (oi plinge. P.L. 11/16; cf. O.I 26/8, 84/33, 93/4, 94-11. 104/17, 114/7, 123/22, 127/7, 129/6, 132/2. 148/26. 1S2.II, 182/18, 183,5: O.IV 369/12; P.L. 1/39. 63,18, 68,3». 8-16 [V. 18; Pr. 5|.<£ l-xpr. A se tot duce v. duce |Y. 3|. +Cu regularitate. El cumpără de la mine cărfi...vei hi şi lot ile acele pe ca/i nu le mai puteam vinde nimărui in lume. P.l,. 61/24 [Pr. 11- + Fiecare. Dau ca bir tot al zecele din copiii supuşilor mei. P.L. 6/30. Toi la a şeptea filă vei tiflu ce trebuie să faci mai departe. P.L. 42/29. Răsfoind lut ta a şeptea filă, o limpezime dumnezeiască e in fiecare şir. P.I.. 43/2 [Pr. 3). + Din ce In ce. Ei siml c-ti tor vorbire-i mai slabă, tot mai slabă. O.I 97/35. Ea tot mai mull imi va plăci. O.I 208/2. Ea zboară aproape şi toi mai aproape. O.IV 366/11. Peşteru... devenea lot mtii întunecoasă. P.L. 97/30; cf. O.I 103/15, 104/1, 104/27. 11112. 140,
 12.   144/30, 118/12, 151/27, 154/29, 175/2:!. 189/1. 206/6; O.IV 433/2; P.L. 37/31 |V. 16; Pr. 2|.
     2.    (Arată identitatea) Dc asemenea. De-ar fi-n lume numai mtfe — lot poet aş fi? O.I 48/13. în vuietul de vlnturi auzit-ama lui mers Şi-n glas purtai de cintec simf ii duiosu-i, viers, Şi tot pe ling-acestea cerşesc inc-un adaos : Să-ngăduie intrarea-mi in vecinicul repaus! O.I 115/19. Porni luceafărul. Creşteau in cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau in toi altlea clipe. O. I 176 12. ..Ce frumoşii-i! ş-aşa, cind spune prostii, tmi place ş-aşu", glndi h>t ea. P.L. 68/16 ;cf. P.L. 24/16, 25/12,25/13. 25/14. 38/27, 41/19, 41/35, 67/18, 81/29 [V.3; Pr. 10]. O Loc. adv. T«»l aceea v. acel [V. 1[. Tot astfel v. astfel |V. 2 ; Pr. 4).
     3.      (Arată o opoziţie) 'lotuşi, chiar aşa, oricum. Tot nu poată să adoarmă. O. I 210/12. Şi dacă glasul adorat S-o spune un cuvlnt, Tot tn/eleg că m-ai chemai Dincolo de mormint. O.I 230/15. Lasă-mi numai limp. . . ca icoana ta să pătrundă adine in inimă, să mă familiarizez cu această idee, eu, care n-am fost iubit, nici am iubit pe nimenea. . . şi gtndesc cum că lot aş puti nebuni iubindu-ie. P.L. 90/16; cf. O.I 128/2, 133/6, 140/15. 186'23, 188/11; O.IV 366/4; P.L. 76 11            [V.8;   Pr.2|.
     TOT*, TO.\T.\ adj. I. I. întreg, complet. Luna ar-ginteşte Iul Egipetul antic. O.I 45/15. Pe citul păminlul, ceriul, văzduhul, lumea toată Erau din rtndut celor ce n-au fost niciodată. O.I 115/5. în toată neagra vecinicie O ctipă-n brafe le-am (inul. O.T 212/15. El simfea că o oară lingă ea ar plăti mai mull dectl ţoală viafa. P.L. 57/19. Vom privi ţoală noaptea la cer. P.L. 94/10 |V. 38 ; Pr. 24]. © (In conlext figurai) Ea! toată lumea era cuprinsă in acest cuvint . P.L. 57/12 [Pr. 1). <> Loc. adv. (In) toată ziua (sau ziua toată) v. zi [V.2; Pr.4.|. Cu ţoală puterea v. putere | Pr. 1 ]. <0> Loc. prep. Cu toată. . . = In ciuda. . . Aşa-numilele lor blăslemăfii erau nişte copilării, cu loaiă libertatea vorbelor cu cari le-mbrăcau. P.L. 75/14 [Pr. 1|. © (Construcţii metaforice) A înnegri tot orizonul v. in negri [V. 1|. A-şi pune toată mintea v. pune [V. 1J.
     Z. Deplin. 1 se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieţii sciliptoare. O.I 63/28 [V. 1|. Loc. adv. în toată voia v. voie [V. 1[. + (Intensifică Înţelesul adjectivului, dindu-i valoare de superlativ) Cum nu există altul. El tremură ca alte dă(i în codri şi pe dealuri. . . Dar nu mai cade ca-n trecut în mări din lot înaltul. O.I 181/10 [V. l|.
     II.     (La sg.; are valoare de generalizare) Fiecare (dintre). . . ; In totalitate, in intregime. Astfel vine-n toată noaplea :6urcil<>r la al ei pat. O.I, 80/25. Dragul codru, Iroienindu-şi frunza Uiulă /si deschide-a lui adlncuri. O.I 83/25. in lol anul o reroluţiune contra aristocraţiei. P.L. 80/29 |V.5; Pr. 2|. -O» I.oc. adv. Io tot locul v. loc(V.l). © (Conslruclic mclaforică) Toată fibra inimii v. fibră
 IP. 11
     III.    (I.a pl.) In număr complet, fără sâ lipsească ceva. Cum mingiie. . . Speranţa pe tofi muritorii! O.I 112.$/ cu voi draptndu-si nula, lă citează tofi nerozii, Mesteclnd veacul de aur In noroiul greu al prozii. O.I 149/29. Mironosifele viorele şi florile toate s-adunară. P.L. 23/22. [V. 22,Pr.35.] © (Repetiţie) Ţoale clntecele pier. zboară păsările loale De neagra străinătate. O.I 182/27-18. Cn feli de foc nestins ii cutreieră cu fiori de răcoare tofi muşchii şi toate vinele lui cele slăbile. P.L. 9/11. Dan eunuldin şcolarii Academiei. iar cu deosebire al maistrului Ruben, care-i împărtăşeşte loate indoielele, dar şi loate descoperirile lui tăinuite. P.L. 11/2 — 3 | Y.2 ; Pr. 1). Loc. adj. Ca to|i oamenii = obişnuit,comun. Va fi un om ca tofi oamenii. P.L. 54; 151 Pr. 1[. <> Loc. adv. Pe toţi vecii v. veac [V. 1], Cu toate acestea (sau aceste, astea) = lotuşi. Cu mine zilele-fi adaogi, Cu ieri viafa ta o scazi Şi ai cu loate astea-n fafăDe-a pururi ziua cea ile azi. O.I 204/3. El adormi; cu loate acestea-i părea că nu adormise. P.L. 20/14. Vrei să iubeşti...cu toate astea ai fi tn stare să scapi din mtnă cel mai frumos model de pictură. P.L. 76/38 [V, 2; Pr. 18). •£> Kxpr. A-şl aduna toate minţile v. minte [V. 1|. A nu-şl avea minţile ţoale v. minte [Pr. 1). In toate chipurile v.
— 54G —
 chip |P.'. 1|. Din loote părţile v. parte |Pr. 3|.Toate eele (sau lelea) = orice lucru, fapt, fenomen, asprei. Şi era ur.a lu părinţi Şi mtndră-n loate cele Cum e Fecioara Inlre sfn.fi Şi luna tntre stele. O.I 167,6. Cine ştie dacâ nu vede fiecare din oameni toate ceha tntr-att fel. P.L. 24/21. E silit de i'vinlă ea să argumenteze toate cetea. P.L. 81/31; cr. P.L. 24/9, 24/11, 61/34 |V.l ; Pr. 5], Q (Construcţii metaforicei A faee din toate rele icoană şl simitul v. face | V. 11. A >e adune loate l>n«mcle in oeliii a-uiva v. ochi |V. 1[.
     -      Forme gramul icjh- : sg.n.ac. lot (O.I 14/5. 45/4, r, ir., ll:ti2K. >11 Hi. 12M/4. 134/18, 147/2. 148/211, 150/35,
 112.    181/10. 182/2: O.IY 396/11: P.L. 42/3, 02/30, 6!>17, 75:18. 8o..'29. 87/20), toată (0.1 17,23, 44/16, 45/16, r»:t, 15, 59'9, 59,13, 6<V3, 64'17, 1)7/26, 80/25, 82/25, 83/25, 88 19. 94 32. 013 17. 100/22. 115,5, 116/1. 119/4, 133/31,
 1 Hi 11. 146/24. 150/30, 151/15, 155/4, 155,21, 157/29, 159/2, 17H 31. 174/32, 183/15. 183:26, 191/7. 208,3. 209/3, 212/15, 231 24: l'.L. 4.9, 6/29, l ,40, 16,21. 28 Hi. 30/29, 42/7, 17 33. 49 21. 50/18. 51/38, 56,36. 57,12. 57/19,67/12, 73 35. 75,1 1. 70/28. 78.34, 78/34. 7*1/8, 79!», 80/25, 93/26, ‘14 10. loo;27, 1111/32.1112,24); pl.n. ac. toţi (O.I 1/12, 1/22,
 11,2.  12 17.    133,13. 110/1. I19'29, 150/35, 183/30, 186/
 11. 191 :s. 212,8; P.L. 9 11. 15/10. 12'35, 71/1). toate (O.I 3i>'6. 52,25. 73' I, 102/22. 108,10. 110 3. 133/16. 136/1, 136/3.    146/32. 150/29, 155/3.      167/6. 182/27, 182/28,  199/11,
 204/3.    2(»5 3, 215/23; P.L.       5 3!). 7/2. 9/11, 9/16,   10/34,
 10/38. 13/2. 16 24. 20 14. 23'22. 24/4. 24/5, 24/6. 24,9, 24 11. 24/21. 25 17. 26/3. 26/36, 28/23. 29/16, 38/30, 41/2, 41'3. 11 22, 41/26, 41 30. 41/32, 42/21, 42/28. 45/15, 46/33, 47/27, 48.14. 52/7, 52/36, 53 13, 57/4, 61/34, 61/36, 62/34, 66/6, 68,29. 69/12, 70/9, 71/33. 72/16, 74/15, 75/12, 75/18, 76/38.     77/30. 78/11. 80/16.         81/31, 84/22, 86/32,   91/19,
 92/25.   93,:<ii, 101/32. 102/24), g.d. tuturor (P.L.          41/16,
 «o/io.
     TOI3. TOATA prim. nehot. I (Numai la pl.) Fiinţele -.in Uimirile citr intră in discuţie (fiind do acelaşi fel). I'rin frunzele uscate.. . trece-un freamăt, cr Ir scutura pe
 l-alt. O.I S3.21. |Femeile) măgulite loate sunt I)e-a fi umbra frumuseţii cei eterne pe pămint. O.I 162,19. Mulle flori suni ilar ptifine Hod in lume o sd poarte. Ţoale bat la p-arlu viefii. O.I 22C/3. Străin tle tofi, pienlut In suferinfa .\dinni ti nimicniciei nule, Eu nu mui cred nimit şi n-am
 l-irie. O.IV 361 9. Sala era naltă, susţinută de slitpi şi tir amin. /..ole de aur. IM.. 5.3K |V.39 : Pr.ll|. © (Repetiţii» Fluturi mtilfi, tic multe neamuri, fin In tirma lui un lanf, Inii cu inime uşoare, tofi şăgalnici şi bert>anfi. O.I .S7/16 ]V.2|. <> l.oc. adv. l;u io|i(l> sau eu toute împreună. lu nn loc. fiirf» r\ce|>ţie. I)e-ai fi cerut pămlnlul cu Huma lui ţintiră. Cormnele ce regii pe frunte te aşază. Şi stelele ce vecinic pe ceruri colindează, Cu ţoale la picioare-li eu le pum am In vază. O. I 02/9. Dar piară oamenii cu tofi, S-ar naşte iarăşi oameni. O.I 177/23. O» tofi vorbesc şi nimeni nu ascultă. O.IV 333/4 |Y.7]. <$• Loc. prep. Cu toi v. c u IV. 1; Pr.3|.
     11. 1. (l.a pl.f. sau la sg.m., cu sens neutru) Lucrurile cile exista sau se cunosc. A-nlrislării neagră-aripă peste lume se întinde. Toiul lace. O.I 28/10. Minciuni şi fraze-i lutul ce slalele susfine. O.I 59/16. Moştenirea la şi-a tot: uitarea. O.IV 338/8 |V.40; Pr.ll). Q (Repetiţie) Toi pămintul, lacul, cerul. . . loate, loate ni-s prietini. O.I 155/12. Toate-s vechi şi nouă loale. O.I 191/2. Tot ce-a fost ari o să
fie în prezent le-avem pe toate. O.T 196/13. Rldea e-un fel de copilăroasă nebunie de zlmbelul lui, de surprinderea şi spaima ei proprie... de lot, toi. P.L. 64/6 |V. 18; Pr.2|. O (In contexte figurate) Tlobia viafa toată, lacrimi pe-o neagră ptne. Copilelor pătate mizeria-n ruşine ... Ei lot şi voi nimica ; ei cerul, voi dureri! O.I 60/5. Pe ini-mă-i de-aluncea s-a pus o neagră pală — Dar noaplea se trezeşte si fine judecată Şi-n negru-mbrată toate at nopfii palid to.vn. O.I 96/20. Pierdut e tolu-n zarea tinereţii Şi mulu-i gura dulce-a altor vremuri. Iar timpul creşte-n urma mea.. . mti-nlunec! O.I 201/12. El nu-şi simfea capul, nu-şi simţea inima, loale se Invlrteau lmprejuru-i tntr-o lumină trandafirie. P.L. 57/33 (V.3; Pr.l). <£» l.oc. conj. Cu loale ei = deşi. Să i le păitască un an (eu loate că anul ei nu e dectl de trei zile). P.L. 15/5. Cu loale cu acel portret înfăţişa un chip tmbrâcal bărbăleşte, insă mînile cele dulci... le-ar fi făcui a crede că e chipul unei femei travestite. P.L. 30/5. Şi cu toate că scrisese, totuşi o speranţă. . . ti amefea sufletul lui. P.L. 57/10 [Pr.3]. + (Precedlnd o atributivă
—  relativă) Orice lucru (fără alegere). Sfărmafi tot ce arală mtndrie şi avere. O.I 60/26. Toi ce mişcă-n (ara asia, riul, ramul, Mi-e prieten numai mie. 0.1147/32. Cti-mi oferi toi ceea ce crezi că m-ar face fericii, mă face să fiu tn stare de a-mi jărtfi viafa penlru tine. P.L. 86/21 |V. 13; Pr. 5|.
0  (Repetiţie) Toi ce-n fările vecine e smintit şi stlrpilură, Tot ce-i însemnai cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid şi lacom, lot Fanarul, toţi ilofii, Toţi se scurseră aicea şi formează patriofii. O.I 150/33—35. Tot ce-ar zice,
1  se cade, toi ce face-i şade bine Şi o prinde orice lucru, căci aşa se şi cuvine. O.I 159/21J V.5|.© (Construcţii metaforice) Toi ee griiaidiri veacuri lungi şl frunţi măreţe v. grămădi [V.l]. O lopată de (Arini peste toate se depune v. depune (V. 1|.
    2. întreg, In totalitate. (O fereastră] e loată-ntrefesulă cu iederă. P.L. 73/23. Se vedeau mii de firicele mişcătoare, cari toate jucau In imperiul unei raze. P.L. 73/38. Cărfile. .. erau ţoale alese. P.L. 99/3 |Pr. 4|. <> Loc. adv. Cu toiului (sau eu totul) — In întregime, cu desăvtrşire, pe deplin. Cu lotului răpită Se-ndoi spre el din şele. O.I 67/9. Mi te dă cu toiul mie. O.I 209/2. Aş încerca să mă duc tnlr-un spaţiu zidii cu toiul după voia mea. P.L. 12/25 |V.3; Pr.6|. (Intensifică înţelesul adjectivului sau al adverbului pe care-I determină, dlndu-i valoare de superlativ) De tot. Era un vis misterios Şi bllnd din cale-afară Şi prea era de toi frumos De-au trebuit să piară. O.I 185/11 Ctnd deschise ochii, soarele era sus de lot. P.L. 21/1. leronim. .. lăie o fafa sinistră, mucalitul bălrin lăie una smintită de lot. P.l.. 75/22 |V.l ; Pr.2|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. tot (O.I 6/1, 24/16, 26/24, 27/2, 36/19, 44/36, 52/16, 60/5, 60/21, 60/26, 61/18, 111/8, 132/15,      134/23, 136/4, 146/25, 147/32, 150/33,
150/34, 150/35, 159/21, 159/21, 185/11, 196/13, 232/21; O.IY 338/8, 365/3, 378/20; P.L. 7/8, 13/8, 15/17, 15/26, 15/27, 21/1, 41/24, 47/16, 53/10, 64/6, 64/6, 75/22, 85/32, 86/21, 96/21), loală (P.L. 73/23), toiul (O.I 28/10, 35/11, 36/1, 40/9, 59/16, 115/4, 132/14, 132/38, 133/7, 133/19, 133/19, 148/22, 176/24, 176/24, 209/2; P.L. 37/3, 39/13, 42/25, 43/36, 79/23, 80/24), totu- (O.I 35/11, 35/18, 35/18, 189/15, 201/12, 207/15; O.IV 432/3), g.d. totului (O.I 67/9; P.L. 41/10); pl.n.ac. to|l (O.I 6/1, 6/2,31/17,64/15, 64/19, 85/37, 87/2, 87/16, 87/16, 133/23, 133/25, 136/15, 147/24, 150/15, 150/36, 151/19, 162/23, 177/23, 178/7, 198/0; O.IV 333/2, 333/4, 361/9; P.L. 52/9, 82/8), toate
— 547 —
(O.I 9/10, 31/17, 36/21, 38/1G, 52/27, (.1/17, (',!/22, 82/35, 83/24, 92/9, 96/20, 100/3, 109/11, 115/4, 130/4. 130/6, 133/ 25, 134/16, 134/34, 134/37, 136/8, 141/3, 142/12, 144/2, 144/7, 146/20, 147/34, 150/6, 155/12, 155/12, 157/3, 162/19, 177/11, 185/26, 194/2, 194/2, 194/H, 194/11, 194/24, 194/ 24, 196/14, 198/12, 198/13, 198/19, 198/19, 226/3, 226/12, 226/15, 230/2; P.L. 5/10, 5/16, 5^38, 11/9, 15/5, 17/39, 25/17, 30/5, 35/17, 37/29, 38/4, 39/19, 39/19, 42/13, 43/10, 52/26. 57/10, 57/33. 62/34. 73/38, 81/32, 99/3), toţii («.I 155/9). g.d. lulimir (0.1 24/16, 123/16, 127/14, 192/13; IM- 41/16). tuturora (0.1 121/21. 133/26, 134/21, 150/17, 157/22, 181/t). — Accenlual si: tf.il.pl. luturdr (0.1
123/16, 127/11. 192/13). I........om (O.I 133/26, 131/21,
157/22, 184/4).             *
    TOTDEAtiXA adv. 1. (Şi In (orma toldeuna) Mereu, oriclnd, necontenit. Aş vrea să nu mai slai Pe ginduri toldeuna. 0.1 174/10. Te urmăresc luminători Ca soarele şi tuna Şi peste zi de-atitea ori Şi noaptea totdeauna. O.I 190/4. Tu ştii că eu te iubesc — şi totdeauna această răceală. P.L. 69/5; cf. O.I 10/10 |V.3;Pr. 1]. -0» Loc. adv. Pentru totdeauna — definitiv, pe vecie. Atunci trebuie să ne despărţim pentru totdeauna. P.L. 42/31. Erau să se despartă pentru totdeauna ? P.l.. 43/18 [Pr. 2). O (Substantivat; metaforic) Veşnicie. Pe ctnd nu era moarte, nimic nemuritor, Nici simburul luminii de viafă dătător, Nu era azi, nici mtne, nici ieri, nici totdeauna. O.I 115/3 (V.l).
    2.     De fiecare dată. Totdeauna m-am luptat In luptă dreaptă. P.L. 6/12. Seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu fafa de copil. P.L. 27/21. Nu totdeauna suntem din (ara ce ne-a văzut născtnd. P.L. 65/17. Totdeauna mă sileşti să vorbesc nişte lucruri pe cari nici nu le ascul(i. P.L. 69/6 ; cf. P.L. 75/1 IPr. 5).
    —   Variantă:     (regional) lotdeâna (O.I 10/10,
174/10) adv.
‘ TOTDElJNA adv. v. totdeaunn.
    TOTOD.\T.\ adv. In acelaşi timp. Tohdatâ insă (ie-nariut ii aruncă In fafă o batistă roşie. l’.L. 15/14. Citul nalt lua acea energie marmoree şi doritoare totodată cu gitut lui Antinous. P.L. 77/27. O femeie ce iubeşte şi cure e totodată inocentă. P.L. 79/34 |Pr. 3|.
    TOTl'NA adv. (In expr.) A fl totuna (pentru cineva)
—  a avea (pentru cineva) aceeaşi însemnătate, a (-/) fi (cuiva) indiferent. Vino, somn — ori vino, moarte. Pentru mine e totuna. O.I 49/6. Totuna-i dacă astăzi sau mine
o  să mor, Ctnd voi să-mi piară urma in mintea tuturor, Ctnd voi să uifi norocul visat de amtndui. O.I 127/13 1V.2J. ((Iu elipsa verbului copulativ) De-ar fi-n lume numai mife — lot poet aş fi? Totuna. O.I 48/13 |V. 1 ].
    TOTUŞI adv. Cu loate acestea. Joace unul şi pe patru Totuşi tu ghici-vei chipu-i. O.I 196/4. Deşi nu e decit femeie, E lotuşi altfel, „nu ştiucum”. 0.1 208/8. Scurteica
—  orictt de groasă ar fi fost — accentua totuşi liniile unei talii fine şi mlădioase. P.L. 67/34. Tu nu vei uita niciodată această noapte, zise tncet, aşa de tncet şi toluşi aşa de clar. P.L. 71/16; cf. O.I 38/25, 46/13, 55/32, 67/15, 176/29; P.L. 15/9, 27/28, 38/12, 55/24, 57/10, 68/32, 91/31, 92/4 (V. 7; Pr. 10]. O (Repetiţie) Toluşi . . . totuşi . . . are să-l nimicească bătrinul meu duşman. P.L. 43/41 (Pr. 2].
    TOVArAs s.m. Fiinţă credincioasă cuiva. Calu-i alb, un bun lovarăş, Inşeuat aşteapt-afară. O.I 103/1 (V. 1]. <0>
l'xpr. A se prinde tovarăş (culm sau <u cineva) v. p r i n-
<i e (V. 2|. O (Ironic) Acolit, l'rlciunta fără suflet, fără cuget. . . Negru, cocoşat şi lacom, tin izvor de şiretlicuri, Lu tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri. O.I 150/14 IV. 1].
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. tovarăş (O.I 103/1, 122/20, 196/31); pl. n. ac. tovarăşi (O.I 150/14).
    TK.\CiK vb. III. T r u n x. 1. 1. A «luce Intr-un ammiil loc. a deplasa cu efort pe cineva sau ceva înspre un aminul loc. O cojiţă de alună trag locitsle. O.I 87/13. împăratul. . . /ra.M|pi' Făt-Frumox| la o fereastră marc. P.L. 1(1/25. In delirul ei, ea trase mina copilului. P.L. 31/25. De o mii.a nevăzută el era tras in trecut. P.L. 37/24 ; cf. O.I 46/10, 52/10 ; P.L. 38/25, 55/17, 57/27, 73/10, 85/26,100/10 (V. 3 ; Pr. 9|.
    2.      (Despre clopote) A face să se balanseze, pentru a suna. I.asă grija sf inf Hor In sama părin(ilor, Clopotele su le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă. O.I 183/18 ; cf. P.L. 91/11[ v. 1; Pr. 1|.
    3.      A trasa, a marca. Fătt-Frumos ospăta ce ospătă, dar apoi luindu-şi buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dira trasă de piuă. P.L. 7/13 [Pr. 1|. Q Refl. (Metaforic) A se contura (v. şi i n c o n <1 e i a) Lungi cearcăne vinele se trăgeau împrejurul ochilor. P.L. 4/1. Vine albastre se trăgeau pe fa(a ei albă ca o marmură vie. P.L. 4/2 (Pr. 2).
    II.     A bea. Pe la mese se zăreau grupe de jucători tle cătrfi . . . trăglnd din cind in clnd cu sorbituri zgomotoase cite-u gură din cafeaua şi berea ce li sta dinainte. P.L. 28/32 IPr. 1|.
    —       Forme gramalicalc : ind. prez. 3. sg. trage (P.L. 57/27, 73/10), 3 pl. trag (O.I 87/13), imp. 3 pl. se trăgeau (P.L. 4/1, 4/2), era tras (P.L. 37/24), p.s. 3 sg. trase (P.L. 10/25, 31/25, 55/17), p.c. 1 sg. am tras (O.I 46/10), am fost tras (P.L. 38/25), m.m.c.p. 3 sg. trăsese (P.L. 85/213); conj. prez. 3 pl. să Iragă (O.I 183/18); ger. Irăgind (P.L. 28/32, 9W11. 100/ld); part. Irasă (O.I 52/10; P.L. 7/13).
    TRAGIC adv. F i g. în mod jalnic. Q (Glumeţ) Mieu-niml in ode nalte, tragic miorlăind — un Garrick. 0.148/14 IV. IJ.
    TRAI s.n. Viaţă, existenţă. Ce-o să-i pese scurtei oarbe ce vor ei sau ce gindest? ... Ca şi vtnlu-n valuri trece peste traiul omenesc. O.I 133/30. Imi atinge genele şi mă-n-fioarăt pin-in tălpi ... atunci aş omort-o... Asta nu-i trai, asta-i chin! P.L. 92/17 |V. 1 ; Pr. lj. <Ş> Kxpr. A-şi trăi Irului - a ajunge la capătul vieţii, a imln'.trlni. Q (Metaforic) A se bucura de viaţă, a trăi din plin. Atunci vefi muri lesne fără de-amar şi grijă, Feciorii-or trăi-n lume cum voi afi viefuil. Chiar clopotul n-a plinge cu limba lui de spiju Pentru acel ce care norocul avu grijă : Simeni de-a plinge n-are, el traiul şi-a trăit. O.I 61/15 (V. 1|. Q (Construcţie metaforică) Traiul lumii v. 1 u m e |Y. 2|.
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. Iral (P.L. 92/17), traiul (O.I 61/15, 65/12, 102/9, 133/30).
    THANDAFiR s.m. Plantă (Roşa). Dindu-şi Irestia-ntr-o parte. Stă copita lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Pesle unda fărmăcală. O.I 72/15. Ca să iasă chipu-n fa(ăt. Trandafiri aruncă tineri. O.I 72/22. Vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvlnl al sfintei Vineri. O.I 72/23. Pe palu-i şi lu (apu-i presurafi-s trandafiri. O.I 79/16 (V. 4|. Q (Comparaţie) Prin ei (ochi] curge rumenirea mindră ca dt trandafiri Şi
— 548 —
ZQpada viorie din obrajii tăi subţiri. O.I 83/3 |Y. 1]. © (Personificare) Trandafirul cel înfocat ... şi florile loale s-adunară. P.L. 23/21 |Pr. 1). © (Construcţie metaforică) A infiori trandafirii pe faţa cuiva = a sc îmbujora, a avea obrajii roşii. Trandafirii înfloresc pe fala la. P.L. 94/1 [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. trandafirul (P.L. 23/21) pl. n. ac. trandafiri (O.I 72/15, 72/22. 70/16, 83/3), trandafirii <0.1 72/23; P.L. 91,1).
    TRANDAFIRIU, -Ie adj. De culoarea trandafirului, roşu pal. roşietic, roz. Luna. . . părea ca o cetate sfinţii. .. iu palate nalte albe, cil mii de ferestre trandafirii. P.L. 2*1/19 |Pr. 11. ©i Iu context figurat) Toate se Inviiltuu împrejuru-i intr-o luminii trandafirie. P.L. 57/34 [Pr. I[. + Cu obrajii roşii. Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă, Călră vreo trandafirie şi sălbatecă Ctotildă. 0.1 110/34 |V. 1]. © (Construcţie metaforică) Omit trandafiriu v. omăt [Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. trandafiriu (P.L. ;>1,'22). trandafirie (O.I 11034; P.L. 57 34): pl. ». ac. trandafirii (P.L. 2U'19).
    TRANSFORMA vb. I.Rcf |. A se preface, a se schimba. (îlndirile lui adesa se transformau in şiruri ritmice. P.I.. 32/17 |Pr. 1).                          ’
    TltAXSPARfiXT, -A a^lj. Prin care se poale vedea, străveziu. [Luna| trecea frumoasă, clarii pe un cer limpede, adine, transparent. P.L. 36/8. l'n pod tle pin:ii diamunlică, ce slecleşle vioriu şi transparent. P.L. ">1/29. Le vt:i (izvoarele) mişcimtu-se. . . cu argintul lor fluid, transparent. P.L. 78/37. Argintul lunei Irecea sfişiind valurile transparente de nouri. P.l.. 101/23 ; cf. P.L. 78/30 |Pr. 5). + F i g. Diafan, delicat. Cind gindeu . . . că ar pute • . . să se uite Iu transparentele-i degete oare întregi, ii venea să nebunească. P.L. r>~i 17. Minufete-i albe şi transparente ea ceara contras-Inii ru minicete moi şi nujrr. P.I.. *;4'17 |Pr. 2|.
    —   Forme gramaticale : s}i. n. ac. transparent (IM..
:?(> H, 51    78/30, 78'37): ]>l. n.  ac. Iransparrnlr (P.I..
ti l-l 7. HM 23), transparentele (P.L. "jT 17).
    Tlt.WSPAnfcXŢl s.f. Calila Ic a <lc u fi transparent. Prin transparenta generală a unei petiti netede se vedeau pnrnt vinele viorii. P.L. 1 tm ‘>:i [l»r. 1],
    TRWSPAUIŢII \ K s.f. Oca ce se vede dati»rită trans-paivnlci elementelor care sini suprapuse. Puia ei era de-o nlbnifii ihihmlu.ne, întunecată numai de-o vit.rie umbrii, iranspunţiiinea acelui fin sistem venos. P.L. 77/17 | Pr. 1],
    THAXSP.\lt£A vb. 11. Intranz. A se Întrezări. l'imil privea cezarul Iu umbra cea din nouri. Prin creţi ai cărei slele lin Iremurlnd transpar. O.I 63/27. Corpul ei cel fin Ce nobil transpare din giulgiul de in. O.IV 366/6. Părea ni presupusa lor fiinfă transpare prin albaslra-i adîncime. P.L. 36/11. Prin hainele-i arginloase ti transpar membrele uşoare. P.L. 51/34. O mania neagră II acoperta, prin creţii căreia transpăreau delicatele si corectele lui forme. P.L. 60/1 |V. 2; Pr. 3|.              '
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. trDnspare(O.IV 306/6; P.L. 36'11), 3 pl. transpar (0.1 63-27; P.L. 51/34); imp. 3 pl. IrnnspArrau (P.L. 60/1).
    TRAXSIH'NK vl>. Ilf. R e f I. A se mula. .Vh ne lipseşte declt varga magică, de a ne transpune In oricare punct. P.L. 38/24 (Pr. 1|. + T r a n z. F i g. A se silua, cu mintea, in alt loc sau in alt timp. Cine şlie . .. dacă In cartea aceasta nu e semnul ce-i In stare de a le transpune in adln-cimile sufleteşti. P.L, 36/13 (Pr. 1|.
    TRAS, -A adj. Slab, supt de slăbiciune. Faţa ei cea trasă lîia udlncită, insă tot frumoasă. O.IV 366/3. Fafa era... ca şi marmura In umbră, cam Irasă fiirii a fi uscaţii. P.L. 26/33. lira un contrast plăcut: faţa lui trasă şi finii.. . lingă fizionomia ovală, rătunzilă şi albă a ei. P.L. 64/22. Faţa ei nu mai era Irasă. P.L. 92/35 |V. 1 ; Pr. 3|.
    TRA\       KSTfr, -A adj. Deghizat. Părul imdoind, cam
 pri lung,   le-ar fi făcui a crede că      e chipul unei femei tra-
 vestite. P.I.. 30/11 [Pr. 1[.
    TRADA vl». I. T r a n z. F i g. A lăsa să sc intrevadă. Ei se grăbise astfel, Incit aceasta trăda viul inleres ce trebuia să-t poarte penlru Dionis. P.L. 59/16. Ochii lui Dionis pe jnmătale-nchişi nu trădau că el veghează. P.L. 63/9. Pleoapele pe jurnalele lasate-n jos trădau mărimea ochilt.r lui. P.L. 92'24 | Pr. 3). + R r f I. A se întrezări, a se ghici. Sub alba haină ... se trădau boureii sinilor. P.L. 49/16 [Pr. 1|.
    —   I'orme gramalicalc : ind. imp. 3 sg. irfida (P.L.59/16),
 3 pl. trădau (P.L.   G3/9, 92/24), sc          Irădau (P.L. 49/16).
    TRAI      vb. IV. Intra n-z. 1.          A fi vju, a cxisla. Tu,
 chip zimbitor, Trăit-ai anume ca astfeli sâ mori? O.I 40/12. Astfel numai, părinte, eu pol să-fi mutţămesc Că lu mi-ai dat in lume norocul s<i trăiesc. 0.1 116/16. Moarlea-t face să uite cii a mai trăil. P.L. 38/19. O idee de ură a ei ar fi fosl cuprinsul amorului lui cil ar fi trăit. P.L. 58/3: cf. O.I 107/3, 191/21 ; P.L. 3/4, 6/16, 23/37, 24/18, 25/36, 17'IX. 48/3. (.5/12, 78/10, 82/30 [V. 4 ; Pr. 12[. 0 (Rcp<*li-ţic) Xu trăiţi voi, ci un altul «<i inspiră — el trăieşte. Iii cu <jura voastră rtde, et xe-nclntă, el şoptişle. O.I 157/1 |Y 2|. © (fn <onlexl figurai) Din sinul vt cinicului ieri Trăieşte uzi ce moare. O.I 178/2 |Y. 1|.
    a.      A-şi petrece viaţa. Feciorii-or Irăi-n lume cum voi afi viefuil. O.I 61/12. Trăind In cercul lustra strimt Sorocul iu'i [iitnre. O.I 1X1/17, Vom trăi aşa de fericiţi acolo unde vom fi. F.L. liii'2/». Ochii mei abia mai reflectează lumea-n cure Ini.ese. IM.. 98/26; ef. O.I 1,1/20; P.L. 3/10, 25/28, 31/36. 38/21. 41 îl, 41/12, 11/13, 46/26,55/1(1. 64/9, 65/23, 78/13. KI/1 l. 87/21, 88/2, 99/15, 99/23 |V. 3 ; I r. lî)|. ©(Metaforic) Şirul munţilor dă într-o mare verde şi întinsă, ce trăieşte in mii de valuri. P.L. 11/28 |Pr. 1[. O I'xpr. A-ţl trăi traiul v. I r a i | V. 11. + A se bucura de viaţă. Vefi crede c-uveţi dreptul si voi ca să Iniiţi. O.I 59/30 [V. 11.
    :i. A convieţui. Fiii tăi trăiască numai in frăţie. 0.1 16/3 (V. 1|. Kxpr. A tril ca fraţi v. f r it I c |V, 1]. A trăi in paee v. pace [Pr. 1).
    4.      A se Întreţine, a-şi asigura existenţa. Voi, .* din munca noastră abia puteţi trăi. O.I 59/22 |Y. 1|.
    —       I'orme gramalicalc : Ind. prez. 1 sg. trăiesc (P.L. 31/36, 38/24, 78/13, 82/30, 98/26), 3 sg. IrAleşIe (O.I 157/1, 178/2; P.L. 11/28, 41/12, 78/10), 1 pl. Iriltn (P.L. 24/18),
 2 pl. trăiţi (O.I 157/1), imp. 3 sg. trăia (P.L. 3/4, 3/10. 88/2, 99/15), 3 pl. iruiau (P.L. 61/9), p.c. 1 sg. am IrAlt (O.I 107/3; P.L. 41/9, 55/10, 65/23), 2 sg. ai trăit (O.I
— 549 —
40/12; P.L. Sl/1 I). :i sg. a trăit (0.1 61/15; P.L. 38/19, 46/26), 3 pl. au trăit (P.L. 23/31, 87/24), ni.m.c.p. 3 sg. trăise (P.L. 99/23), viit. 2 sg. vei Irât (P.L. 47/18), 1 pl. vom Inii (P.L. 49/23), om trăi (P.L. 6/16), 3 pl. or trăi (O.I 61/12): conj. prez. 1 sg. să trăiesc (O.I 116/16; P.L. 25/36). 3 sg. să trăiască (P.L. 48/3), trăiască (0.1 l<>/3),
 1 pl. să trAim (O.I 60/15), 2 pl. să trftili (O.I 59/30); opl.p.
 2 sg. al (i trăit (O.I 191/21), 3 sg. ar (i trăit (P.L. 58/3); prezum. prez. 3 pl. or (I trăind (P.L. 23/37); inf. (râi (O.I 59/22, 61/20; P.L. 25/28); ger. întind (0.1 18M3; P.L. 11/13, C5/12).
     TKAIT6H, -OARE adj. Trainic, viu. Al lumii-nlregul stmbur, dorinţa-i şi mărireu, în inima or ic finii i-uscuns şi trăitor. O.I 64/7 [V. 1|.
     TRĂNCĂNfRE s.f. Vorbărie, flecăreala. Inlre aceşli muri afumaţi, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino... ardeau lămpi somnoroase. P.L. 27/22 [Pr. IJ.
     TRAsAtCRĂ s.f. Li nie caracteristică figurii unei persoane. Cine~ar fi văzut faţa ei de-o durere mută. supată parcă cu dalta tn trăsăturele ei, ar fi gindit că-i o înmărmurită ztnă a undelor. P.L. 22/28. .Vu se putuse încă şterge amărăciunea linei tinereţi apăsate, ci rămăsese imă inlr-o trăsătură de nespusă naivitate in jurul gurei. IM.. (>1/21. C.e nobile trăsături are tinărul. IM.. 70,IM, Sdiiţă in fugă acele trăsături. P.L. 85/1 I |Pr. 4J.
     —       Forme gramaticali* : sg. n. ac. trăsătură (P.L. (31/24 :J pl, n. ac. trăsături (IM,. 7(>/ln, 85/11), Iră'ăhirele (P.L. 22/28).
     TIlASXET s.n. Fenomen atmosferic provocal du o descărcare electrică de mare inlcnsilalc. De clnd căzu un trăsnet in dom . . . de-alunci in semn Ca plumbul surd şi rece el doarme ziua hairt. 0.1 96/16 |Y. 1|. © (In context figurat) Singur stau . . . (.a mm.tele ce-n frunte-i de nouri încreţită Fn tri.sn I ar ii.ila. 0.1 25/15 |Y. 1].
     Tll.XSM \t’. IV. 1. T ian z. A ii lovit de Irăsiu'l. Dan se simfi trăs.iit şi afundat în mmărginire. Iiiuri de fulgere il urni rea popi ere de tunete bătrine. P.I.. 54/3 [Pr. 1|.
     2. Intranz. Fig. A face un zgomol puternic. Turnuri ca facle negre trăsnesc urzind in vint. 0.1 (>2/17. Şerpi roşii rupeau trăsnii.d poala neagră a noriltr. P.L. 9/17. Iarna, de gerul cel amarnic, trăsnea grinda in odaie. P.L. 32/4 |Y. 1 ; Pr. 2|.
     —       Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. trăsnesc (0.1 62/17), imp. 3 sg. trăsuea (P.L. 32/1); part. trăsnit (P.L. 51/3); ger. tiăsnlnd (P.L. 9/17).
     TIIAsCrA s.f. 1. Linie, contur. |Spriiiccnele] o singură trăsură măiestrit le incondeie. O.I 70/10 |Y. 1).
     2.      Linie caracteristică a fizionomiei, trăsătură. .Su pol recunoaşte Irăsurile-ţi pale. O.I 11/13. Trăsurile fetei de o paloare delicată . . . le-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite. P.L.*30/7. Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei tui se adtnci vădii. P.L. 55/12 [V. 1 ; Pr. 2].
     —       Forme gramaticale : sg. n. ac. trăsură (O.I 79/10), trăsura (P.L. 55/12); pl. n. ac. trăsurile (O.I 41/13; P.L. 30/7).
    THIîAbA s.f. îndeletnicire, ocupaţie, activitate. O (fn context figurat) Şi de-aceea de-azi-nainte pofi să nu mă mai intrebi Dece ritmul nu m-abate cu ispită de la Irebi ? 0.1 141/12; cf. 0.1 137/2 (V. 2|. Loc. adj. De treabă = cumsecade. Q (Glumeţ) Anathema sil! — Să-l scuipe oricare motan de Ireabă, Xu vedeţi ce-nfetepciune e-n făptura noastră chiară? O.I 18/29. Zugrăvil-au c-un cărbune copilaşul cel isleţ Purcetuşi cu coada sfredel si cu befe-n loc de tubă. Cum mai bine i se şede, unui purceluş de treabă. 0.1 84/20 |V. 2|. ^ JCxpr. Line Ireabă are! cui ce-i pasă! De mi-i da o sărutare, Xime-n lume n-a s-o şlie . . . Ş-apoi cine treabă on? 0.1 55/12 [V. 11. .\-şl vedea de treabă v. vedea [V. 1|.
    - Forme gramaticale: sg. ». ac. treabă (O.I 48/29, 55/12, 84/20, 171/8); pl. n. ac. IreW (O.I 137/2, 141/12).
    TREAcAT s.n. Trecere. Şi-n treacăt o cuprinse lin, intr-un ungher de grabă. O.I 171/5. Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte. O.I 188/1 [V. 2]. Loc. adv In treacăt = Inllmplâtor. De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ţi-l leagă O.I 189/5 [V. 1].
    TREAPTA s.f. 1. Nivel de scară. în biserica pustie. . . stă pe trepte o copilă. O.I 50/6. Sculată din palul ei, ea se aruncă pe Ireplele dr piatră a unei boite in zid. P.L. 4/3. Xistc trepte de lemn duceau tn calul dc sus. P.L. 29/10. Trrpletc erau putrede şi negre. P.L. 29/12 |Y. 1 ; Pr. 3|.
    2.     F i ţi. ('.alegoric socială, rang. Q(In conlext figurai) Deşi treţite osebite le-au ieşit din urna sorţii Deupulrivă-i stăpineşte ntzu lu şi geniul morţii. O.I 13<i'l9 [V. 11.
    —      Forme gramalicalc: pl. n. ac. trepte (O.I 3<i/l>, i:5u/l‘J; P.L. 29/1(1), treptele (P.L. 1/3, 29/12).
    THEAZ, -A adj. Cu mintea .limpede, lucid. Treaz de vintul cel sălbatic al durerei, Palid stinge — Alexandrescu sinta candel a sperărei. 0.1 32/4. îşi simţi ca prin minune capul treaz. P.L. 17/16 [V. 1 ; Pr. lj.
    THEBlf vb. IV. I n l r a ii /.. I. (Cu suliieclul logic in dativ) A avea nevoie (de ceva). Virtutea e uşoară Clnd ai ce-li trebuieşte. O.I 6H/7. Xu-mi trebuie flamuri, Xu voi sicriu bogal. 0.1 216/9. Am spus că-mi Irebuieşli lu pentr-o comindare. P.L. 74/11; cf. 0.1 231/3; P.L. 14/37. 42/2K, 55/8, 76/11. 85 25 [V. 3; Pr. (»|-
    2.     (’ n i p e r s. şi i ni p e r s. A fi necesar. Prea era de lot frumos De-au trebuit su piară. O.I 185/12. Tu trebuia să le cuprinzi ue acel farmec sfint, Şi noaptea candelă s-aprinzi Iubirii pe pămtnl. O.I 192/17. Toi la a şeplea filă vei afla ce trebuie să faci mai departe. P.L. 42/29. De venin să fie un suflet, sunt dureri care trebuie să-l indulcească. P.L. 56/22; cf. 0.1 171/13: P.L. 12/20, 17/36. 17/41, 23/28, 12 22, 12/3(1. 42/38, 43/40, 41/4, 59/23, 69/10, 69/2-1, 71/15, 79/35. 82/12. 87/33. 89/28. 9G'6 [Y. 3; Pr, 20]. Q (Repetiţie) Virtutea pentru dinşii ca nu există, însă V’-o predică, căci trebui să fie brafe tari, A statelor greoaie cară trebuie-mpinse Şi trebuiesc luptate războaiele aprinse, Căci voi murind in singe.ei pot să fie mari. O.I 56/22 — 24.
l-am spus că nu-i poate veni tn minie gindirea tăinuită In numărătoarea cărţii?. . . trebui să-i vie . . . trebui să-i vie . P.L. 44/3 [V. 3 ; Pr. 2J. <0» (Cu forme de pers. Îşi 11 Pe ici, pe colo lipsea cile una [o treaptă] -a?a tncit trebuiai să treci două deodată. P.L. 29/14. Sigur că tu ai trebui să fii amanta mea. P.L. 89/12; cf. P.L. 10/38 [Pr. 3].
— 550 —
    3.      L n i |> c r s. şi i m p r r s. A Ti probabil. Copii/ greu cădea pe bancă, păreau loate-n inf inii; Cind suna, ştiam că Hamscs trebuia să fi murit. O.I 111/4. Am fost Inlot-deuna surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat. P.L. 65/27. Biata Ycnus trebuie să-şi fi avut chinul ei cu Adonis. F.L. 80/12. S-apropie de peştera ce ştia ni trebuie sd fie pe aceasta insulă. P.L. 98/20; cl. l’.L. 55/20, 59/16, 62/1. 65/22, 85/4, 85/16. 98/41 IV. 1 ; Pr.l O).
    —       Forme graniaticalc : ind. prez. 2 sg. (rebuieştl (l’.L. 74/41). :* sg. trebuie (0.1 56/23; l’.L. 12/2(1, 14/37, 42/29. 42/30, 42/38, 56/22, 59/23, C2/I, 65/27,69/10, 69/24, 71/15, 76/11, 7<J/35, 80/12, 82/12, 85/1, 85/16, 89/28, 96/6, 98,20), trebui (O.I 56/22; P.L. 14/3, -14/3). trebuleşte (O.I 60,7). 3 pl. trebuiesc (0.1 56/24; P.L. 42/22 42/28), trebuie (O. I 216/9), imp. 2 sg. trebuiai (P.L. 29/14), 3 sg. trebuia (O.I 141/4, 192/17; P.L. 17/36, 17/41, 23/28, 55/20, 59/16, 98/41), p.s. 3 sg. trebui (O.I 171/13), p.c. 3 sg. a trebuit (P.L. 43/40, 44/4, 55/8), au trebuit (0.1 185/12), 3 pl. au trebuit (O.I 234/3); opt. prez. 1 sg. aş trebui (P.L. 10/38), 2 sg. al trebui (P.L. 89/12), 3 sg. ar trebui (P.L. 87/33), 3 pl. ar trebui (P.C. 85/25), p. 3 sg. ar II trebuit (P.L. 65/22).
    TREBUfNŢÂ s.f. (in loc. vb.) A avea trebuinţă v. avea [Pr. 1).
    —       Formă gramaticală: sg. n. ac. trebuin|â (P.L. 82/30).
    TRECĂTOR 1 s.m. Pielon. Ea tncepu să rtdă, căci văzu pe-un bălrin mucalit sitindu-se a tăii mutre evlavioase, penlru a impune trecătorilor. P.L. 75/37 [Pr. 1).
    TRECAtGII                -OArE adj. Efemer. Chiar moartea
Insaşi e-ti părere Şi un visternic de viefi. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr tl înţeleg. O.I 204/17. Prin vremea trecătoare luceşte prea curat Un chip tăiat de daltă. O.IV 430/3. Omul cel vecinic, din care râsar toi şirul de oameni trecători, (I are fiecare Ungă sine. P.L. 42/3; cf. 0.1 98/4 ; l’.L. 26/26. 38/33, -11/39, 42/7, 46/38 |V. 3; Pr. 6). Q (In conlexle figurate) Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să radă nimicul eu noaptea lui largă, Să văd cerul negru că lumilc-şi terne Ca prăzi trccâloare a morlii eterne. O.I 38|2ti. Altul caută In lume şi in vreme adevăr. De pe galbenele file el ailtiiut mii ile coji, .4 lor nume trecătoare le insamnă pe răboj. O.I 130/26 |V. 2).
    —       I'orme gramaticale; sg. n. ac. treefttorul (P.L.41/39), Irei-Atoun- (0.1 98/4. 204/17 ; O.IV 430/3 ; P.L. 38/33, 42/7, 16/38); pl. n. ac. Creeâtori (P.L. 42/3). trecătoare (O.I 38/20, 130/26), trecătoarele (P.L. 26/26).
    TKfit:i: vl). 111. I. I. I n l r a n z. A merge, a facc o mişcare dc deplasare (pe lingă. peste sau prinlr-un amimil Ick). Văd suflelu-li candid prin spa/iu cum trece. O.I 37/17. Trec furnici ducind In gură de făină marii saci. O.I 87/5. Trece lebăda pe ape între trestii să se culce. O.I 207/9. Prin lumea rumănă de apunerea frumoasă trece călugărul nostm. P.L. 39/21. Trecea Cezara, ca o-nchipuire de zapadă. P.L. 101/30; O.I 37/5, 38/5, 51/26, 61/22, 62/27, 63/13, 63/23, 66/15, 67/31, 69/14, 74/5, 87/4, 94/13, 95/12, 97/16, 104/22, 107/9, 133/30, 144/36, 147/20, 186/4, 191/2, 192/10, 206/1, 211/14, 214/13, 214/15, 220/1, 221/11, 231/5; P.L. 5/10, 6/26, 7/7, 10/20, 11/20, 26/13, 26/23, 29/5, 36/7, 38/38, 39/38, 39/40, 11/30, 41/3(1, 14/5, 44/1 1, 44/36, 51/31, 52/40, 53,'1'J, 53/25, 33/’2!), 57/1, (in/y, 60/21, 05/5, 07/3(1, 78/1,
87/30, 95/28 [V. 33; Pr. 32). © (Repetiţie) Esle umbra bllnd-a iubirii cei de veci, Ce trece cu liilreaga-i putere, pe cind /reci I O. IV 432/12. Cum Intre cer şi mare trec pasările stol. Trec gindurile mele a sufletului gol. O. IV 432/27 — 28 |V. 41. lixpr. A (reee peste eineva = a dispreţul, a desconsideri), a neglija, a nu lua In seamă. © (Metaforic) A nimici, a zdrobi. Am jurai ca peste dtnşii să trec falnic, fără păs. O.I 147/9 (V. 1|. + 1- i g. A se facc simţii, a se arăla. Pe fafa lui cea slabă trece-uşor un nour roş. O.I 52/3. Prin frunzele uscate Rinduri, rinduri trcce-un freamăl, ce le scutură pe loate. O.I 83/21. Vn zimbet fin şi cu loate astea atit de inocent trecu peste fala lui. P.L. 26/36; cf. O.I 50/20, 67/5, 93/30, 117/21 [V. 6; Pr. 1[. + A curge. [Izvoarele] trec cu harnici unde. O.I 85/9. Tainic genele le plec, Căci mi le împle pltnsut, Cind ale apei valuri trec Călătorind spre dinsul. O.I 175/19 (V. 2).
    2.     I n l r a n z. A merge Intr-o anumită dirccţie. Ea trece mtndră la vtnat. O.I 229/6[V. 1). + A avea traseul prin. .. Ploaia cădea. .. pe stradele .. . noroioase, ce trec prin noianul de case mici. P.L. 26/10. în sttnga un drum trecea ca o cordea. P.L. 72/20 [Pr. 2).
    3.     Refl. pas. (Construit cu dalivul) A ierta, a uita. Vd miraţi, cum de minciuna astăzi nu vi se mal trece? O.I 151/18 IV. 1],
    4.     Tranz. (Folosit şi absol.) A depăşi, a lăsa in urmă ; a păşi peste un obstacol, a traversa. De treci codrii de aramă, de departe vezi albind Ş-auzi mindră glăsuire a pădurii de argint. O.I 85/1. Ei zboar-o vijelie, trec ape făr' de vad. O.I 98/11. Treptele erau pulredeşi negre — pe ici, pe colo lipsea ctte una, aşa tnclt trebuiai să treci două deodată şi balconul de lemn se clălina sub paşi. P.L. 29/14. [Cezara] tncepu să treacă şi apa fugea împrejurul gleznelor ei. P.L. 101/37; cf. P.L. 52/27, 97/39, 98/17 [V. 2; Pr. 5). ©(In conlext figurat) Noi avem in veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poc/ne sil devie cumularzi ... Iar cărările viefii fiind grele şi ingusle. Ei incearcă să le treacă prin protecţie de fuste. O.I 137/24 [V.l). <£> Intranz. Ei trec cu răpejune de rturi fără punfi. O.I 98/13. [Luceafărul] .trece ca pe prag Pe marginea ferestei. O.I 170/5 [V. 2]. © (Conslrucţic mclaforică) A Irece de al lumii olar v. li o l ii r [V. 1].
    5.     Tra n A alinge uşor in alunecare (suprafaţa unui corp). Trece mina pe la tlmple. O.I 103/30. Tu Ireci cu mina albă prin vitele de păr. O.IV 43U/4 [V. 2],
    6.     I n l r a n 7.. Fi g. A avea dc suferii, dc Indurat; a fi supus la ... Prin schimbările prin care am trecut, corpul meu trebuie să fi devenit fenomenal. P.L. 61/11 [Pr.l].
    7.     I n l r a n t. A schimba o slare cu alia. îl oui clorvfunnu, ca din leşin sâ treacă Intr-un somn adine. P.l.. 59/24 [Pr. 1|.
    II.    I n l r a n /.. A sirăbalc (un spaţiu, o in tindere), ase perinda ; a pătrunde. Părea că pintre nouri s-a fost deschis
o  poartă. Prin care Irece albă regina nopfii moartă. O.I 69/2. Luna Irece prin slejari. O.I 186/21. Luna palidă trecea prin nouri suri. P.L. 18/33; cf. O.I 84/22, 95/15, 105/5, 148/24 ; O.IV 364/11 ; P.L. 15/35, 15/37, 19/10, 26/5, 29/15, 40/1, 44/29, 44/31, 44/34,48/31, 60/21,101/23[V. 7 ; Pr.l3|. <0> Expr. A-i trece (cuiva) pe dinainte = a se petrece, a se Inllmpla. O sărmane! (ii lu minte cltc-n lume-ai auzit, Ce-fi trecu pe dinainte, cite singur ai vorbii? O.I 134/4. Mulle Irec pe dinainte, în auz ne sună multe. O.I 194/9; cf. O.I 9>I0 |Y. :<]. A-i trece (cuiva) prin uiud sau a trece
— 551 —
prin gindul cuhn v. glnd |V. 2|. A-l treee (cuiva) prin minte v. minle (V. 1 ; Pr. 6). A-l trece (cuiva) prin Inimă sau a (reee prin sufletul eulva — a cuprinde, a înfiora. Simt că-n a lor suflet Irecu fior de gheaţă. 0.1 97/ 3». (In ce nemaisimţil li trecu prin inimâ. P.I.. 93/19 |V. 1; l'r. 1). O (Construcţii metaforice) A-l treee (cuiva) vintul prin 0lnd v. v I nt |V. I|. A treee In lume =■ a avea succes In viaţă. ©(Repetiţie) Treacâ-n lume cine-o trece; Ca să nu-ndrâgeşli nimiciTu riîmii ta toate rrce. O.i 198/10) V.2). A treee prin anii »AI (sau prin această lume, prin vlnfA) - a-şi pctrccc viaţa, a Irăi (v. şi alerga). (ionii de toată lumea prin anii mei să trec. O.T 116/1. Prin această lume să trecem ne e scris Ca visul unei umbre, ca umbra unui vis. O.I 127/9. Eu voi trece nepăsător prin această viaţă. P.L. 87/21 |V. 2; Pr. 1).
    III.    Intranz. şi refl. A pieri, a dispărea. CV evul ca valul trece. O.I 194/6. Ctnd unul trece, atlul vine In astă lume a-l urma, Precum clnd soarele apune El fi răsare undeva. O.I 204/6. Surldea suferitor oarecum gura de purpură ... o rozi a Ierihonutui, a cărei frumuseţi nu se trece. P.L. 93/5; cf. O.I 26/6, 196/32, 198/15, 213/15; P.L. 41/22 (V. 6; Pr. 2). + A se scurge. Unii plini de plăcere petrec a lor viafă, Trec zilele voioase fi orele surtd. O.I 56/17. Porni luceafărul. Creşteau fn cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau tn tot atitea clipe. O.I 176/11. Floare de crtng. Astfel viefele şi tinereţile Trec şi se sting, O.IV 378/24. Negri vor trece anii mei. P.L. 70/9; cf. 0.1 60/30, 120/1, 123/4, 123/20, 201, 201/1, 208, 214/5 ; O.IV 432/12 ; P.L. 28/6, 81/7 (V. 12; l’r. 3). © (Repetiţie) Trecu o :i, trecură trei Şi iarăşi, noaplea, vine Luceafărul deasupra ci Cu razete-i senine. O.I 171/9. De-or Irece anii cum trecură. Ea tot mai mult Imi va plăci, Pentru că-n loat-a ei făptură E-un ,,nu şliu cum” ş-un ,,nu ştiu ce”. O.I 208/1. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă şi împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui. P.L. 4/13 (V. 4; Pr. 3). O (In contcxt figurat) S-a întors maşina lamii, cu voi viitorul trece] Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece. O.I 35/16. Şi mi-i ciudă cum de vremea Să mai treacă se
h.dttră, Clnd eu stau şoptind cu draga Mlnă-n mină, gură-n yitră. O.I 106/14 (V. 2|. ©(Construcţie mctaforică) Vreme trece, vreme vine v. vreme |Y, 4|.
    —       Forme gramaticile: ind. prez. 1 sg. trei* (O.I 7-1/5, 186/4, 192/10), 2 sg. treci (O.i 85/1, 107/9, 211/14, 213/15; O.IV 432/12, 433/4), 3 sg. Ircce (O.I 35/16, 37/17, 50/20, 51/26, 52/3, 60/30, 61/22. 67/5, 69/2. 83f24, 84-22. 87/4, 91/13, 103/3U, 117/2 V. 123/20, 133/30, 144/36. 151/18, 158/5, 170/5, 18:,/21. 194/1, 194/6, 194/16, 196/32. 198/15, 198/20, 201/5, 20J/1. 207/9. 211/5, 229/6, 231/5; O.IV 432/12, 132/12; l'.L. 6/26, 39/21, 39/38, 10/1, 11/30, 51/31, 87/30), se treee (P.L. 93/5), 3 pl. irec (O.i 9/10, 9/10, 26/6, 56/17, 62/27, 67/31, 85/9, 87/5, 97/16, 98/11, 98/13. 104/22, 105/5, 148/24, 175/19, 194/9, 214/13, 211/15, 221/11 : O.IV 364/11, 365/15, 378/24, 132/27, 432/28; P.L. 26/10, 39/H), 62/33, 65/5, 81/7), imp. 3 sg. treeea (O.I 63/23, 66/15; P.L. 5/10, 7/7, 11/20, 18/33, 19/10, 26/23, 29/5, 31/31, 36/7, 44/5, 44/14, 44/29, 44/31, 53/5, 53/19, 60/9, 67/30, 72/20, 101/23, 101/30), 3 pl. treeeau (O.I 176/11 ; P.L. 26/5, 26/13, 38/38, 52/40, 53/25, 53/26, 53/29, 60/24), p.s. 3 sg. trecu (O.I 93/30, 97/33, 134/4, 171/9, 171/9; P.L. 4/13, 15/37, 26/36, 29/15, 44/34, 44/36, 48/31, 93/19, 95/28), 3 pl. treeori (O.I 208/1; P.L. 4/13, 4/13, 10/20), p.c. 1 sg. am trecut (O.I 191/2; P.L. 61/41), 2 sg. al treeul (O.I 37/4, 37/5), 3 sg. a trecut (P. L. 60/13), au trecut (O.I 123/4 ; P.L. 57/1),
3 pl. au trecut (O.I 147/20, 201. 201/1 ; P.L. 11,22), m m. c.p. 3 sg. trecuse (P.L. G0/2I), viit. 1 sg. voi tree* (P.L. 87/24), 3 sg. va trece (P.L. 41/30), 3 pl. ver trece (O.I 120/1 ; P.L. 28/6, 70/9), or Irece (O.I 184/8, 198/10, 2»>8, 208/1); conj. prez. 1 sg. să Ircc (O.I 116,1. 117/.)), 2 sg, să treel (O.I 38,5 ; P.L. 29/14), 3 sg. si treacă (O.I 09/14, 95/12, 106/11, 137/21, 220/1; P.L. 15 35. 13,11. 59/24, 101/37), treacă (O.I 198/10), 1 pl. să Irertm (0.1 127.9); opt. prez. 3 sg. ar Irece (O.I 95/15); inf. Ircce (l'.L. 52/27, 97/39); ger. Irn-ind (O.I 63/13; P.L, 78/1, î»K 17».
    THftCKIIL v f. Mişcare dintr-un loc inir-ull ui. l.oe. adj. In trcccre - Ini Implntor. Cite numiri ar utvcnfa el . . . pentru . . ui i si iris in trcccre. l'.L. 57/21 J l’r. 1). O (Construcţii* metaforică ; cu referire la scurgerea timpului; v. şi gamă, vreme) Vccinlcă Irceere. [Cocorii) zboară ce pot Şi-a tor intrccere V-ccinică trecere — Asta e toi. O.IV 378/19 [V. 11. © (Metaforic) Transformare. (Moartea) va fi o trecere molcomă si firească de care nu mă tem. P.L. 82/35 [Pr. I|.              ’
    THECCl1 s. ii. Timp care s-a scurs, vremea de altădată. La trecuiuţi mare, mare viitor. O.I 15/4. Zboare anu-acesla Şi se cufunde In trecut. O.I 201/22. Su e adevărat că există un trccut - consecutivitalea e in cugelarca noastră. P.L. 25/33 ; cf. O.I 1 19/27 ; P.L. 37/13, 37/23, 37/25, 47/11 (V. 4 ; Pr. 5). O (în conlextc figurate) Sculaţi-mi . . . răci anii trecutului se-nşiră, In şiruri triumfale stindardul tl răsfiră, Cări Roma a-nvial. O.I 21/7. Cu voi viitorul trece. Soi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece. O.I 35/17. Universul fură margini e In degelul lui nur. Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se tnchcagă. O.I 132,-7. J)rrr lăsaţi măcar strămoşii ca sâ doarmă-n colb de cronici; hm trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici. O.I 151/30; cf. O.I 182/2. 196/5 | V. 6 ; Pr. I). © (Personificare) Vedeţi cum urna creapă. cenuşa reînvie. Cum murmură trecutul cu glas de bătălie Poporului roman. O.I 24/26 [V. 1|. <^> Loc. adv. In trecut - altădată, odinioară. {Luceafărul) nu mai cade ca-n trecut tn mări din loi înaltul. O.I 181/9 (V. 1). © (Construcţii metaforice) A smulge un sancl din trecutul vie|li v. sunet |Y. 1|. Trecut de ginduri - amintiri. Su pol să văd tncă C.e-artlnc trecut de ginduri e-n noaptea lui adineii. O.I 232/14 |V. l|. Glasuri de Irecut v. glas |V. l|. © (Metaforic) Vestigiu. Trecea prin codri pustii, prin munţi cu fruntea ninsă, şi cind răsărea dintre stin i bătrine luna cea palidă ca faţa unei fete moarte, atunci vedea din cind in clnd cile o streanlă uriaşă atirnală de cer, ce Imunjura cu poalele ei virful vreunui munte - o ir.a/,te sfirlicahi. nn trecut in ruină, un castel numai petre şi ziduri sparte. P.L. 11/25 |Pr. 1|.
    -   Forme gramaticale: sg. n. ae. trccut (O.I IV17,
181,9.  18l» l. 204/22. 232'14 ; P.L. 11/25. 25,21. 25/33. 37/25), mustul (O.I 21/26, 35/17. 115. 132;. 119/27, 151/30. lu j i. 201/9; P.L. 37/13. 47/11). tr.cutu- (O.i 15/4), g. ti. trecutului (O.I 24/7; P.L. 37/23).
    TRECCT*, -A adj. 1. Care nu mai există, care s-a tntlmplat odinioară, de demult, vechi, dispărut. Visuri trecute, uscate flori Ce-aţi fost viafa viefei mele, Clnd vă urmam ett, căzlnde slele, Cum ochiul urmă un mcleor. O.I 26/1. Spn-a-fi aminti trecutele petreceri, Condeiu-n mină tu mi-l pui cu silă. O.IV 333/9. Omul are-n el numai şir, fiinfă ailor oameni viitori şi trecufi. P.L. 41/21. Prin mintea lui trec iute, turburi, amcstecale, toate Inlimplările abia
— 552 —
recute. P. L. 62/34 ; cr. 0.1 107/6; P.L. 38/8 |V. 3; l’r. 3). Q (in conlexl figurai) Sici luna plutitoare, nici slelele din ceri S-or sd pâtrunză-n timbra trecutelor dureri. O.IV 432/14 |V. 11. O (Construcţii metaforice) A mula pana în coloarea unor vremi de mult trecule v. pană [V. 1|. A face ca zilele trecute să fie azi v. zi |V. 11.
     2-     Anterior celui prezent, precedent. (Făl-Frumos] vede iar o privelişte ca-n ziua trecută. P.L. 17/9 |l*r. 1].
     -      Forme gramalicalc: sg. n. ac. trecută (P.L. 17/9, 38/8), pl. n. ac. trecute (0.1 112/7; P.L. 62/34), trecutele (0.1 107/6; O.IV 333/9), g. d. trecuţi (P.L. 41/21), trecute (0.1 32'22), trecutelor (O.IV 432/14), voc. trecute (0.1 *6.1).
     TREI num. card. Numărul care are In numărătoare locul Intre doi şi patru. Trecu o :i, trecură trei „>’r iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. O.I 171/9 [V. 2J. (Adjectival) El ar răcni ca teii, dar vaij nu poale pltnge. De zile trei tşi spune povestea oiefii-nlregi. O.I 88/15. încorda-voi a mea liră să ctnl dragostea? L'n lanf Ce se-mparte cu frăţie tntre doi şi trei amanfi. O.I 140/6. El a pus doi sori şi trei luni tn albastra adîncime a cerului. P.L. 51/7 ; cf. O.I 146/28,; cf. O.I 162/22 P.L. 4/17, 15/5 24/2, 80/26 [V. 4 ; Pr, 5]. 0 (Construcţie mctaforică) Zile cu trei sori în frunte v. frunte [V. 1], (Formează numeralul adverbial coiespunzător) in poarta prăbuşită ce ducc-n fund de munte, Cu cirja lui cea vechie el bate de trei ori. O.I 93/27 [V. 1],
     -      Formă gramaticală : n. ac. trei (O.I 31/5, 88/15, 93/27, 110/6. 146/28, 162/22, 171/9; P.L. 1/17, 15/5,24/2, 51 7, 80. 26).
     TREIERA vb. I. Tranz. Fig. A cutreiera. Mii de valuri senine, strălucite . . . treieră aria mării tncet. IM.. 11,29 |Pr. 1],                        •
     TH£lLEA, TH&LA num ord. (Precedai dc articolul posesiv ..al”. ..a". ..ai”. ..ale’') (lare ocupii inlr-o seric locul după primii doi. Scrisoarea III. 0.1 142. Ctnd era-nspre sura zilei a treia, buzduganul căzind. sc izbi de o poartă ile aramă. P.I.. 5 2n. .1 treia zi se cunună împăratul cu ful» (,murului. P. L. 23M I ; cf. 0.1 183'29 |Y. 2; l’r. 2|.
     -      l-'orme {jramalicalc : sg. n. ac. a Ireia (0.1 142, 1X3 20: P.L. 23 11). c.d. a Irein (P.L. j/20). — Scris şi: UI i O.I 112).
     THKMIVU, -Ă adj. Şovăielnic, nesigur. O (In contexl figurai) Precum călătoriul. prin munţi rătăcind, ... La xluba lumină cc-o vede lucind Aleargă purtai ca de vint . . . .Uu şi speranţa — c-un licur uşor, Cu slaba-i lumină piitin/lii. Animă-nc-odată tremindut pictor, I)e uilă de sarcini, dc uilă de nuri Si unde o vede s-avinlă. 0.1 11/13
 [VI]-                     '
     TRfiMlR vn, 1. Mişcare involuntară, uşoară şi repetată a unei părţi a corpului. Stai cu buze discleşlate de un tremur durervs. O.I 82/30 |Y. IJ. Q (In contexl figurai) De-al genei tale gingaş tremur Attrnă viafa mea de veci. O.I 211/15 [V. 1],
     2-     Mişcarc, clătinarc uşoară şi repetată a unui lucru. Apele-ncrcfesc tn tremur străveziile lor fefe. O.I 142/10 [V. 1]. <> Loc. adv, In tremur = tremurlnd, unduind. Ungi lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate. Vizi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate. O.I 85/17JV. 1],
    TREMURA vh. I. Intranz. I. A facc mişcări bruşte continue şi involuntare din cauza unei stări fizicc sau psihicc deoscbilc. Şi de frig ta piept şi-ncheie Iremurlnd halatul vechi. O.I 132/3. Dionis, lungit fn patu-i, tremură tn friguri. P.L. 62/21. S-aruncă la picioartle ttnărutui, cu mtnile unite, tremurlnd şi aproape ptingtnd. P.L. 88/17; cf. P.L. 20/11, 28/30, 43/28, 49/36 |V. 1 ; Pr. 6). 0 (Element. dc personificare) Apusul işi împinse toate neamurile-ncoace . . . Tremura inspăimtntată marea de-ate lor corăbii. O.I 147/4 [V. 1). lixpr. .A tremura ca vary» v. varga [Pr. 1].
    Z. A sc clătina uşor. [L'n păianjeni a fesul subfire pinză străvezie ca o mreajă; Tremurlnd ea licureşte şi se pare a se rumpe. O.I 76/31. Flori albastre Iremur-ude tn văzduhul tămiiet. O.I 85/4. După geamuri, tremur numa Lungi perdele încreţite. O.I 152/5. Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn. O.IY 378/7 (V. 4]. 0 (Metaforic) Vtntul tremură-n perdele. O.I 113/5 [V. 1).
    3.     A licări, a sclipi. Dintre codri, tremurtnd s-aratd luna. O.I 148/36. Luna . . . părea ca o cetate sftntă şi argintie, sptnzurală din cer, ce tremura strălucită. P.L. 20/18. Stelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului şi tremură voluptos tn aerul moale. P.L. 39/17 ; cf. O.I 9/19, 63/27, 152/7, 155/11, 168/18, 179/4, 181/5, 188/10; P.L. 78/27, 101/22 |V. 9 ; Pr. I].
    4.     A undui uşor. Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund. O.I 75/2. |Lacul | tremurlnd cu unde-n spume, intre trestie le farmă. O.I 210/9. Yuirea nemărginirei, ce tremura mişcată. P.L. 54/5. Apa . .. tremurlnd tşi arunca din cind in ctnd undele sclipitoare. P.L. 101/27 [V. 2 ; Pr. 2].
    5.     A vibra. Şi-n cerul cel curai al serei tremurau din palat clnlcce tnindre şi senine. P.L. 5/32. El auzi prin aerul nopfii tremurind notele dulci ale unui clavir. P.L. 36/19 [Pr. 2|.
    6.     Fi g. (Despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) A sc iufiora din cauza unei emoţii puternice, l'nu-n brafele altuia, tremurind ei sc sărută. O.I 82/17. Să fac,o suflet, ca din nou să tremuri. Cu mina mea tn i>an pe liră lunec. O.I 201/10. Tu vrei t>ă iubeşti . . . luată fibra inimei laie tremură la această vorbă. P.L. 76/28; cf. 0.1 10/3, 21/6; P.L. 77/13, 87/12 [V. I; Pr. 3].
    —      Forme graniaticalc : ind. prez. 3 sg. tremură (O.I 9/19, 10/3. 73/2, 113/5, 152/7. 181/5, 188/10; P.L. 62/21, 76/28), 3 pl. tremură (O.IY 378/7), tremur (0.1 85/4, 152/5, 155/11 ; P.L. 39/17), imp. 3 sg. Ireuiura (0.1 117/4, 168/18; P.L. 20/18. 28/30, 54/5, 77/13, 84/22), 3 pl. tremurau (P.L. 5/32. -13/28, 101/22): conj. prez. 1 sg. să tremur (P.L- 87/12), 2 sg. să tremuri (O.I 201/10); opt. prez. 3 sg. ar tremura (O.I 21/6); ger. tremurlnd (O.I 63/27, 76/31. 82/17. 132/3, 148/36. 179/4. 210/9 ; P.L. 20/11, 36/19, 19/36, 78/27, 88/17, 101/27).
    TREMURAT1 s. ii. Tremur. 0 (Metaforic) Clipire. Te urmăreşte săplămlni L'n pas făcut alene, O dulce strîngere de mini, l'n tremurat dc gene. O.I 189/20 [Y. 1|.
    TREMURAT2, -A adj. Carc tremură; nesigur, Şovăielnic (din cauza emoţiei). 0 (Construcţie metaforică) Voluptos joc cu Icoane şl cu glasuri tremurate v. j o c [Y. 1].
    —  Formă gramaticală : pl. n. ac. tn murate (O.I 36/14).
    THEMURAT(5Ri -OĂRE adj. 1. (Despre oameni sau despre părţi ale corpului lor) Carc palpită, vibrează (din cauza unei emoţii putcrnice), El asculta tremurător, Se
— 553 —
aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător, Sc cufunda tn mare. O.I 168/29. Ea nu mai era aceeaşi. Din tremurătoare deveni tină. P.L. 85/19. Ea se uita tn oglindă ... cu buzele tremurătoare. P.L. 95/19 |V. 1 ; Pr. 2). + Care se mişcă unduind uşor. V.e caufi unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător Şi unde păsările-nlr-una Se-ntrec cu gtas ciri-pilor? O.I 228/2. Prin mreaja vie şi tremurătoare a fereştii pătrundeau razele soarelui. P.L. 73/35 [V. I ; Pr. 1).
    «i. (Despre voce, glas, sunete) Carc arc variaţii dc Ion : care esle şovăielnic. Dintr-o fereastră deschisă ilin cuiul de sus el auzi prin aerul nopfii tremurtnd notele dulci ale unui clavir şi un tlnăr şi tremurător gtas de copilă adiind
o  rugăciune uşoară, purecă parfumată, fantastică. P.L. 36/20. Tremurătorul glas al clopotului Imptca sara chemlnd la vecernie. P.l.. 38/1. — Tu . . . repelă ea incet, cu ochii pe jumălate închişi, cu glas tremurător. P.L, 68/28; cf. P.L. 36/30 [Pr. 4).
    —      Forme gramalfcalc: sg. n. ac. tremurător (O.I 168/29, 228/2; P.L. 36/20, 68/28), tremurătorul (P.L. 38/1), tremurâtoore (P.L. 36/30, 73/35, 85/19; pl. n. ac. tremu-rdtoore (O.I 95/19).
    TREMURtND, -A adj. 1. Carc tremură, trcmurălur. Astfel mlna-fi tremurlndă liule-un cintec mort şi viu. O. I 18/21. Două umbre dc aripece ac mişcă tremurlnde. O.I 51/11. Omul. . . se uita spăiritw şi uitil la Dan. . .cu buzele tremurtnde şi vu puşi şovăitori. P.L. 48/21 |Y. 2; Pr. 1|. Q (Element «ic personificare) Vtnlul jalnic bate-n tjeumuri Cu o mină Iremurlndă. O.I 7(5/1 |V. IJ.
    2.     Yibi lnd. Astfel notele murinde . . . Zbor sub mtnu-fi tremurinde. O.I 18/15 [Y. 1|.
    3.     I7 i g. Cuprins dc emoţie. Xafiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurind. O.I 28/6 [Y. 1).
    4.     Unduitor. Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşle . . ■ Xumai lebedele albe, cind plutesc Incet din treslii . . . Cu aripele inlinse se mai scutură şi-o taie ('.ind In cercuri tremurlnde, clnd tn brazde de văpaie. O.I 152/14 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. ». ac. tremurind (O.I 28/6), tremurindu (0.1 18/21, 76/4); pl. n. ac. tremurinde (O.I 18/15, 51/11, 152/14; P.L. 18/2-1).
    TRESARI vb. IY. Intranz. 1. A face o mişcarc bruscă, din cauza unei emoţii. Tresar la pasul tău. clnd treci. O.I 211/14 [V. 1). Q (Metaforic) Tresărind scinteie lacul Şi se leagănă sub soare. O.I 121/1 [Y. |, Q (Construcţie metaforică) A tresări în cercuri v. cerc |Y. 1).
    2.     A se trezi brusc din somn, dintr-o stare de visare sau dc neatenţie. De murmur duios de ape Ea Irezifă-atunci tresare. O.I 66/22. Ce tresari din vis deodată? O.I 76/7. Ca din farmec ca tresare. O.I 103/21 [V. 3). Q (Element dc personificare) Simfeam că universul ta pusu-mi tresărea. O.I 91/3. Biscrica creştină, a ei catapetca&rră De-un fulger drept in două e ruptă şi tresare. O.I 95/2 |Y. 2).
■      — Forme gramalicalc: ind. prez. 1 sg. tresar (O.I
211/14), 2 sg. tresari (O.I 76/7), 3 sg. tresare (O.I 66/22, 95/2. 103/21). imp. 3 sg. tresărea (O.I 91/3); ger. tresărfud (O.I 74/3, 121/1).
    TBfiSTIE s. f. Plantă (Phragmites communis). Vlntu-n trestii lin foşnească. O.I 74/15. Lebedele albe . ■ ■ plutesc tncet din trestii. O.I 152/11. [Luceafărul) trece ca pe prag Pe marginea ferestei Şi fine-n mtnă un toiag Încununat cu trestii. O.I 170/8. Trcce lebăda pe ape Intre Irestii să
se culce. O.I 207/10; cf. O.I 44/14. 717 |Y. 6[. O (La sg., cu sens colectiv) Lingă balta cea senină Şi sub trestia cea lină Vom şedi. O.I 54/23. Dlndu-şi Irestia-ntr-o parte Slă copila lin plecată. O. I 72/13. (Lacul) tremurind cu unde-n spume, Intre trestie le farrr.ă. O.I 210/10. Luminiş de lingă baltă, Care-n trestia înaltă Legănindu-se din unde. In adtncu-i se pătrunde Şi de lună şi de soare Si de păsări călătoare. O.I 215/6 |Y. 4|.
     —       Forme gramalicalc: sg. n. ac. trestie (O.I 21*>i0), trestia (O.I 54/23, 72/13, 215/6); pl. n. ac. trestii (O.I 74/7, 71/15, 152'11, 170/8, 207/10). g.d. trestiilor (0,1 44/14).
     THETl.X s. m. Cal de Irei ani. .Scoase inimile din citeşi-şapte caii, spre a le pune pe loate intr-un iretiti slab. P.L. 17/39. Tretinul cel cu inimele sta culcat. P.L. 18,1 [Pr. 2).
     TREZI vb. IV. t. Tranz. şi refl. A (se) deşlepta din somn. De murmur duios de ape Ea trezită-atunci tresare. O.I 66/22. Ca plumbul surd şi rece el doarme ziua toată .. . Dar noaptea se trezeşte şi fine judecată. 0.1 96/19. El se trezi pe clnd mijea de ziuă. P.L. 16/2(5. Voi adormi . . . de nu m-aş trezi numai iar. P.L. 82/37 ; cf. O.I 42 11, 80/ 26; P.L. 9/21, 13/39, 17/22, 59/23, 62 23. (53/21. Kl;t4, 92/34 [V. I ; Pr. 10). Q (Element de personificare) Vin’ cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri. ( nde noaptea ae trezeşte (Hunul vechilor păduri. O.I 2<<!),7. Florile sr trrzcau proaspete după somnul lung al nopfii. l’.L. 72'3 |Y. 1 ; Pr. 1 ]. + A invia. Po/iorul [Egiptului| cu nraşelc-i deodată se trezeşte şi se duce. O.I 4"»/28 [V. l|,
     2.      T r a n z. şi r e f I. A (se) deştepta dinlr-o stare d«-amorţeală sau de visare. Fruntea mea este trezită dc al buzei late-nghef. O. I 30/6. Aerul lin al n<tpfii it trezise. P.L. 95/25. Ea-! lăsă un momenl su se trezească din această beţie. P.L. 94/26; cf. P.L. 27/9 [V. 1 ; Pr. 3). ©(Metaforic) Cu creştetele albe preofi cu pleata rară. Treztau din codri vecinici, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare. O.I 96/9. Tu eşti ca o vioară, tn care sunt inchise toate clntările, numai ele trebuiesc trezite de-o mină măiastră. P.L. 42/22 |Y. 1 : Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) A trezi pe eine>a inăuntrul său v. înăuntru [Pr. 1).
     3.      Tranz. Fig. A face să sc nască; a provoca, a dezlânţui. Vorba-i trezea furia vulgară. O.I 52(20. Fiecare construcfie [din carte| trezea o lume de cugetări. P.L. 99 7 [V. 1 ; Pr. 1).
     4.      Refl. A ajunge intr-o situaţie necunoscută, neaşteptată. Trezindu-te, iubito, cu anii inapoi, Să fie neagră umbra In care-oi fi pierit. O.I 127'16. / se părea attt de firesc că s-a trezit in această lume. P.L. 38'5 [V. 1 : Pr. 1|.
     —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. se trezeşte (O.I 45/28, 96/19, 209/7), este trezită (0.1 30/6), imp. 3 sg. trezea (O.I 52/20; P.L. 99/7). 3 pl. trezeau (0.1 96/9), te trezeau (P.L. 72/3), p. s. 3 sg. trezi (P.L. 17/22. 92/34), se trezi (O.I 80/26; P.L. 16/26). p.c. 3 sg. s-a trezit (P.L. 38/5, 62/23), m.m.c.p. 3 sg. trezfce (P.L. 95/25). viit. 3 sg. se va trezi (P.L. 42/23); conj. prez. 3 sg. «2 se trezeasea (P.L. 9/24, 94/26), 1 pl. să trezim (P.L. 59/23); opt. prez.
  1 sg. m-aş trezi (P.L. 82/37), 3 sg. s-ar trezi (P.L. 63/21);
  wger. trezindu-te (0,1 127/16); part. trezit (P.L. 13/39. 27/9, 81/14), trezită (O.I 42/11, 66/22), trezite (P.L. 42/22).
     TRICOLOR, -OARA adj. Cu cele trei culori naţionale româneşti. O (In context figurat) Spună lumii large stea-
 — 554 —
  9uri tricotoare, Spună ce-i poporul mare rqmănesc. O.I 15/13 IV. IJ.
    THIMfTE vb. UI. T rai» z. 1. A facc sâ fie dus la o anumită destinaţie, a expedia. Copacu-şi uilă foaia Cc pe vini mi-a fost trimisă. 0.1 125/10. Tc-am ruga, mări, ruga Să-mi triiniji prin cineva Ce-i mai mindru-n valea ta. O.I 1-19/8. Et trimisese scrisoarea. IM.. 58/8; cf. 0.1 149/2,
 1-19/12 [V. -1 ; Pr. lj. © (Iu conlexl figurai; clement dc personificare) Yinlu-o foaie vestejită Mi au trimis miţeind fereasta — Esle moartea ce-mi trimite Fără plic scrisoarea• aceasta. O.I 125/2 -3 |V. 2|.
    —       A dispune ca cineva să se ducă undeva, in zadar ca s-o mai rate tu trimiţi in lume crainic. 0.1 X3/1!) |V. 1|.
    U. A face sâ vie. sâ se aralc. El n-a vrut ca să condamne ... ci a trimis Pre un inger. 0.1 53/19. Atunci ci|su1tanu1|. pricepe visul că-i trimis de la profet. O.I 142/25 (V. 2.).
    —       Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. trlmifl (O.I 83/19), 3 sg. trimite (O.I 125/3), 11 trimis (O.I 144/25), p.c. 3 sg. a trimis (0.1 53/19), au trimis (0.1 125/2), a fost trlmieft (O.I 125/1»), m.m.c.p. 3 sg. trimisese (P.L.58/8), viit. 1 sg. voi trimite (O.I 149/12); conj. prez. 2 sg.sA Irlmlfl (O.I 149/8), 3 sg. sA trlmlja (0.1 149/2).
    TRIST, -A adj. 1. Mlhnil, supărat. Aceloraşi mijloace se supun cite există Şi de mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă. 0.1 190/20. El vine trist ţi gindilor Şi palid e la fafă. O. 1172/3. O, marmură, aibi milă de sufletul meu Irisl! O.IV 432/36. Eu am momente cind sunt Irisl. P.L. 74/36; cf. O.I 31/0. 50/2-1, 144/21, 175/25; l'.L. 3/lti. 3/19, 15/25, 32/13, 74,37, 74/38, 88/39 [V. 7; l’r. 8|. © (Element tic personificare) Se întreabă trist izvorul: Unde mi-i crăiasa oare? 0.1 122/7 (V. 1). © (Mctaforic) întunccat, palid, şters (v. şi brun, Învineţit, rău). Abia candela cea Irislă . . . Iltind o rază mai aruncă. O.I 50/19. Hiscrica-n ruină Stă cuvioasa, Irislă, pustie ţi bătrină. 0.1 69/18. Soarele, ce azi e mindru, el II vede Irisl ţi roţ. 0.1 133/11. Florile triste ţi turburi se-nătbiră ca mărgăritarul cel strălucit. IM.. 22/35 ; cf. 0.1 69/22. 69/28 | V. 4                  ; Pr.          1).
    2-  !•' i S-                       (lare exprimă sau provoacă tristeţe. De            pe
 fruntea mea cea Irislă In dai vifete-ntr-o parte. O.I 42/12. Visurile laie loale. ochiul lău atit de Irislu-i, Cu-a tui umed-adtnrinw toată mititea mea o mistui. O.I 1.35/3. Te ituci şi uni dr suferinţă .V-or «i te rază ochii-mi trişti. O.I 211/2. In acca fală atil ile palidă, plină, dar Irislă. suridea su' i i/or oarecum gura de purpură. IM.. 93/3; cf. 0.1 1,'. '. 1/22, li/7. 3.3/1. 35,17. 4(1,1, .3(1/10. 71,2. XO/33. 82/35. 83/27, 88/8. î)ti;l. 125,1».                           184/11,        213d8; O.IV 379/7,
 132/ii; IM-                       2X/t>. 31; 21. Td.iy.             70/32. | V. LO; Pr. 5|.
 © (in contexle figurate) O toamna care intirzie Pe-un istovii ţi trist izv r; Deasupru-i frunzele pustie — A mele visuri care mor. 0.1 212,10. [V. 1). ©(Mclaforic) Vino iar in sin nepăsare tristă. O.I 199/18 [Y. 1], © (Construcţii metaforice) A |>unc huinc dc imagini |>c nt<’.a\ ml lrist ţl (joi v. haină ]Y. 1], Triste zidiri dr finiirim v. zidire |V. 1|. Carie Iristu ţi imihilă v. inc licit |V. 1|. © (Metaforic) Veşted. Voi păstra intreţj amarul Şi norocul uiUr foi . .. Sumat m/ea bllnd-a morfii. Foaia tristă le-am t:Mi,a/tai vindec-vrice rană Dind la patime repaos. (;.l l2(i,'G |V. 1]. O (Adverbial) Totuşi esle Irisl tn lume. O.I 55/32. Ea zimbind si Irisl se uilă. 0.1 79/27; cf. O.I lOo/IO; P.L. 89/96/23,15        ; |V. Pr. 2]
    —   I'orme gramaticale : sg. n. ac. trist (O.I 1/22, 31/9,
 35/1/,       71/2. X2/3;3, >’S/8, J05/K», 122,'7, 133/11, 144/21,
172/3, 175/25, 184/11, 212/10; O.IV 432/6, 432/36; P.L. 3/16, 3/19, 32/13, 74/36, 74/37, 74/38, 89/23, 96/25), trlslu-(0.1 155/3), Iristâ (O.I 1/19, 6/7, 35/1. 36/11, 40/1, 42/12, 50/16, 50/19, 50/24, 69/18, 83/27, 126/6, 196/20; P.L. 15/25, 31/21, 70/19, 70/32, 88/39, 93/3), trista (O.I 213/18; O.IV 379/7), voc. trlstA (O.I 193/18); pl. n. ac. trişti (0.1 211/2; P.L. 28/6), triste (O.I 69/22, 69/28, 96/1, 12.3/19, 129/1 1; P.L. 22/35), triştii (O.I 80/33).
    T11IST£tA s. f. Mllmirc, supărare. Fizionomia, surisul tui căpătase acea umbră dulce de triste/ă. P.L. 31/29. Tristefa fuge de mine. IM.. 74/38. După orele care-n amor se numesc păstoreşti, rămine tn om o profundă desctiragiare ţi triste/ă. P.L. 80/8. Este un mister in această aversiune inainte, tn trislefă după plăcere. P.L. 80/14 [Pr. 4]. © (In context figurat) Trislefă, durere . . . Azilul işi află in stnu-i de dor [al speranţei]. O.I 11/3 ; cf. O.I 12/18 [V. 2). + Regrel. Azi nici măcar tmi pare rău Cu cu kislefă capul tău Se-n-toarce in zădar. O.I 192/11 (V. IJ.       w
    —  Forme gramalicalc: sg. n.        ac. tristeţi (O.I 11/3,
12/18,192/11 ; P.L. 31/29, 80/8,80/14), tristefa (P.L. 74/38).
    * TRISTEŢE s. f. v. trislefă.
    TH11IMF s. n. Succes, reuşită. Jucători de cărfi . . . Irâglnd din ctnd tn ctnd cu sorbituri zgomotoase ctte-o gură din cafeaua ţi berea ce li sta dinainte — semn de triumf / P.L. 28/33 IPr. 1|.
    TRIUMFA vb. I. Intra n z.           F i g. A  sc realiza, a
reuşi. Deasupra idrei fluture ca vtntul     Visul lău dc glorii
falnic triumftnd. O.I 15/12 IV. 1].
    TRIUMFAL, -A adj. F1 g. Impunător, solemn. © (In context figurat) Sculafi-vă! . . . căci anii trecutului se-nşiră. în şiruri triumfale stindardul il răsfiră Căci Roma a-nviat. O.I 24/8 |V. 1]. © (Metaforic) Plin dc strălucirc. Din lainica pădure Apare luna mare ctmpiilor azure, Im-pltndu-le cu ochiul ei mtndru, triumfal. O.I 63/10 (V. lj.
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. triumfal (O.I 63/10); pi. n. ac. triumfale (O.I 2-1/8).
    THllMîHI s. n. Figură geometrică formală din trei laturi carc sc întretaie două cite dou'i. formAnd trei unghiuri interne. Tablete erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare pe mărgini cu portretele lui Platou şi Pilagora şi cu sentinţe greceşti. Două triunghiuri crucişe, incunjurale de sentinţa: ,,Director coeti vigitat noctesque diesque, qui sislit fixas horas terrigenae”. P.L. 3.3/26. Deasupra ei in [riunghi era un ochi de foc. P.L. 52/28 (Pr. 2].
    THlNDAVfE s. f. Lenevie. El se află in acele momente de Irindăvie plăcută, pe cari le are un dulău, cind şi-ntinde tofi muşchii. P. L. 73/41 IPr. lj.
    TRlNTf vb. IV. Tranz. 1. A doborî. Făl-Frumos
o  apucă |pc mama pădurii) de mijloc şi o Irtnti cu toată puterea intr-o piuă marc de peatră. IM- 6/40 [Pr. 1 ].
    2.    A facc să sc izbească. Castelmare . . . ieşi .iute, trlntind uşa după sine. P.L. 76/6 (Pr. 1).
    —     Forme gramaticale: ind. p. s. 3 sg. triotl (P.L. 6/40); ger. trlDtlnd (l'.L. 76/6).
    troh£u s. m. Picior de vers, compus din două silabe, prima accentuată, iar a doua neaccentuatâ. © (In contexl figurat) Pofi să nu mă mai întrebi ... De ce dorm îngrămădite tntre galbenele file Iambii suitori, troheii, săltărefele dactile. O.I 141/11; cf. O.I 137/4 IV. 2J.
— 555 —
    —      Formă gramaticală: pl, n. ac. trohei) (0.1 137/4, 141/14).
    TllOlAN s. n. Morman (de zăpadă). Omului . . . vintul il grămădeşte tn troiene. IM.. 51/23 |Pr. 1). Q (Mctaforic) Vtnlul adunat-a de flori de tei troiene. O.I 97/27 (V. I].
    TROII-'Nl vb. IV. T r a ii z. A acopcri cu zăpadă. Iarna viscotu-l ascult... Troienind cărările. O.I 123/1! |V. 1). Q (Metaforic) Cu flori m-or troieni Aduceri-aminte. O.I 223/23 ; cf. 0.1 216/27, 220/7, 222/10 [V. 4|. Q (Metaforic) A ingrămădi. De cind . . . dragul codru, troienindu-şi frunza toată, îşi deschide-a Ini adlncuri . . . Tristă-i firea. O.I 83/25. Adormi-uom, Iroieni-va Teiul floarea-i pesle noi. O.I 101/5 [V. 2).
    —      Forme gramalicalc: ind. viii. 3 sg. vii troieni (0.1 101/5), 3 pl. or troieni (0.1 216/27, 220/7, 220/10, 223/23); ger. troienind (0.1 l£3/ll), troleDlndu- (O.I 83/25).
    TR6MBA s. f. (Italienism) Trompetă. Tromba de moarte purtătoare Cu glasul ei lugubru răcneşte la popoare. 0.1 24/13 [V.l].
    TRON s. n. 1. Scaun rcgesc. îi asculta de pe tronurile lor, tn învechitele castele. P.L. 37/26 |Pr. 1). + Jeţ In care stau prelaţii (In limpul unei ceremonii). Bălrtnul cu-a lui ctrjă sus genele-şi ridică, Se uită lung la dtnsul, dar gura-nchisă-i tace; Cu greu a lui picioare din piatră le desface, Din trona-i se coboară, cu mtna semn ii face. O.I 03/24. Din tronul tui de piatră bălrtnul preot vede. O.I 98/16 IV. 2J.
    3* I* i g. Putere suverană a monarhilor. Q (In contexte figurate) Cad putredele tronuri tn marea de urgie, Se sfarmă deodată cu lanful de sclavie şi sceplrele de fier. O.I 24/31. [Alecsandri] vislnd o umbră dulce cu de-argint aripe albe . . . El ti pune pe-a ei frunte mtndru diadem de stele,
O  aşază-n tron de aur să domnească lumi rebele Şi iubind-o fără margini, scrie: ,,visul de poet”. O.I 32/35. Coroana sa .. . l-a ei poale-ar fi depus Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus. O.I 52/7 |V. 3].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. Iron (O.I 32/35), tronul (0.1 03/24. 08/16), g. d. tronului (0.1 52/7); pl. n. ac. tronuri (0.1 24/31), tronurile (F.L. 37/26).
    TRtiPOT s. n. Zgomol produs ele alergarea cailor. L'rlă ctmpul şi de tropot şi de strigăt de bălaie. 0.1 118/10 |Y. 1).
    THOS\f vb. IV. Intranz. A pocni, a pilii. Clopotniţa trosneşte, in stlpi izbeşte toaca. O.I 69,'13. Gheţuşul trosnea sub paşi. P.L. 07/30 |V. 1 ; Pr. 1],
    —      Forme grumalicale : imi. prez. 3 sg. (rosneşte (0.1 09/13); imp. 3 sg. trosnea (P.L. 67/;'0).
    ’IHLFAîj, -A adj. Mărei, superb. Colo se ridic trufaşe Şi eterne ca şi mi artca pirumidete-uriuşe. 0.1 13/22 ]Y. 1).
    TRUFIE s. f. Semeţic. Au zidit munte pe munte in antica lor trufie. O I 43/17 IV. 1].
    TRUNCHI s. n. şi m. Tulpină de copac. [Palmii] nalfă zveltele lor trunchiuri. O.I 44/23. După trunchiul gros, [soarele] aruncă dungt rumene pe slanurile munfilor. P.L. 39/11. Ea bătu cu pumnii tn trunchiul de copac. P.L. 95/16 ; cî. 0.1 63/17; P.I.. 05/13 [V. 2; Pr. 3). Q (Comparaţie) Lu era ca trunchi> I şi nu se mişca de loc. P.L. 17/21 [Pr. 1).
Q (Melaforic) Copac. Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă. O.I 85/5. Trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile'lor. P.L. 51/41 JV. 1 ; Pr. 1|.
    —     Forme gramalicalc : sg. n. ac. trunchi (P.L. O.j/13), truncliiul (O.I 03/17; P.L. 17/21, 30/11. (J5/U>); pl. n. ne. trunchiuri (0.1 44/23), trunchi! (O.I 85/5; P.L. 51/11).
    •TRUNCHIAT, -A adj. v. trunehlet.
    THCNCllftiT, -A adj. Hetczat. Slănini negre şi iriin-chiete despicau pe ici pc coto negurile. P.L. 38/Hi [I r. 1|.
    TRUP s n. Corp; trunchi. Ici şi coto o ei.hai ui s-u desprins din sponci ş-arală Trapul alb in goticiiinra-i, cură(ia ci dr fată. O.I 79/6. Şi din oglindă luminiş Pc trupu-i se revarsă. Pe ochii mari, butind închişi Pc fala ci întoarsă. O.I 168/14. [Făt-Frumos] puse pe trupul său împărătesc haine de păstor. P.L. 4/31. Un somn amorfii li cuprinse trupul. P.L. 17/26. 1 se păru că fata de Ungă el se ridica tncet ... că trupul ei se risipea ca aer. P.L. 20/34 ; cf. 0.1 85/33, 229/4 (V. 4 ; Pr. 3]. Q (Element de personificare; In context figurat) Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie, Căci nimic nu se tnllmplă tn întinderea pustie. O.I 133/17 [V. 1]. + Cadavru. Făcliile ridică, se mişc In line păsuri, Ductnd la groapă trupul reginei dunărene. 0.1 92/17 [V. I|.
    —     I*oiine gramaticale: sg. n. ac. trup (0.1 229/1), trupul (0.1 79/6, 85/33, 02/17, 133/17; P.L. 1/31, 17/26, 20/31), Irupu- (0.1 108/11).
    TU pron. pers. 2 sg. (Ţine locul numelui persoanei cărcia i sc adresează vorbitorul) 1. (La nominativ, adesea marclnd insistenţa asupra subiectului) Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie. O.I 29/7. Numai lu de după gratii Vecinic nu te mai iveşti. O.I 112/3. Eu ştiu că tu eşti Făt-Frumos, P.L. 17/12 [V. 99; Pr. 92]. Q (Repetiţie) îngerul iubirei, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surtzlnd .. . Tu tl slrlnge-n brafe, tu li fă altare, Dulce Românie, asta fi-o doresc. O.I 15/23. A'u credeam să-nouf a muri vrodată . ■ ■ Ctnd deodată lu răsărişi In cale-mi, Suferinţă lu, dureros de dulce . O. I 199/5 — 6. Visez ori e aievea Tu eşti tn adevăr? Tu treci cu mtna albă prin vifele de păr? O. IV 433/3 — 4. Centrul acestui tablou eşti tu! tu! tu! P.L. 93/36 [V. 8; Pr. 11]. ^-(însoţit de un vocativ) A părului lucire s-o deie luna plină, Iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămtnfă de lumină. O.I 94/24. Cum nu vii tu, Tepeş Doamne, ca puntnd mina pe ei, Să-i Imparfi tn două cete: tn smintifi şi tn mişei. O.I 151/31. A cui eşti tu, fata mea? P.L. 8/9. Nu vezi tu, Mario, că tot ce gtndesc eu, îngerii împlinesc in clipă? P.L. 53/10. — Vezi tu, Ermil? P.L. 7U/31 [V. 3; Pr. 3]. Q (Element dc personificare) Cură lu! tnvafă minte, nu mă spune nimurui. O.I 80/22. Lună lu, slăpln-a mării, pe a lumii boltă luneci. O.I 130/7 [V.2]. <£• (Substantival) Era un lu singuratic, fără de a fi pus In legătură cu vo frază — şi cu toate acestea ce tu? P.L. 68/28,30. Fiecare tu era controversat. Clnd tşi propuneau să~şi zică tu, mureau de ruşine. P.L. 68/35 [Pr. 7]. Q (Repetiţie) Ctnd stabileau diplomaticeşle să-şi zică d-la — atunci tu — tu din greşeală. P.L. 68/38 [Pr. 2].
O     (Cu valoare generală, impersonal) Clnd incheie cu-o privire amoroasele-nfelegeri, Cu ridicula-fi simfire tn la poarta ei să degeri? O.I 157/26. De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămii la toate rece. O. I 194/8. Ca să nu-dră-geşti nimică, Tu rămii lu toate rece. 0.1 198/12 [V. 15].
— 556 —
    2. (La dativ) Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie Fruntea (ngerului-geniu. O.I 30/1. Ce-fi pasă (ie, chip de Iul, Dac-oi fi eu sau altul. O. I 181/11. Eu ifi zic: ai milă de mine. P.L. 90/5 [V. 58 ; Fr. 67]. O (Repetiţie) Taci, nu /i-e iertai să vorbeşti, /iii /i-e iertat. P.L. 63/39 [Pr. 2). Expr. Ce }l-i (sau ţi-e) v. fi |Pr. 2]. (Cu valoare generală . impersonal) Roiesc ploşnifete roşii, de (i-i drag să te-ui(i la ele. O. I -16/18. Virtutea e uşoara Ctnd ai ce-fi Irebuieşle. O.I 60/7. Şi poate că, din cind in cind, l(i vin momente de luciditate, in care priveşti ca trezit din somn şi vezi deodată cu mirare c-ai trăit Intr-o ordine ile lucruri strict organizată. P,L. 81/13 [V. 4; Pr. 2). ©(Repetiţie) Ş-acet rege-a! poeziei, vecinic ttnur şi ferice. Ce din frunze i(i doineşte, ce cu fluierul i/i zice, Ce cu basmul povesteşte — veselul Alecsandri. O.I 32/26. Azi n-ai chip tn toată voia in privirea-i su te pierzi, Cum Ifi vine, cum t(i place pe copilă s-o dezmierzi. O. I 155/22 [V. 4). <> (în formă ncaccentuată, repetă un complement indirccl) Lună lu, slăptn-a mării, pe a lumii boltă luneci
 Si    gindirilor dtnd via/ă, suferinfete întuneci .. . Cile (ărmuri înflorite, ce palate şi cetăli. Străbătute de-at tău farmec (ie singură-(i arăţi. O.I 130/14. D-tale nu (i-e bine, domnule,zise el nervos. P.L. 61/1 [V.l ; Pr.lj.^(In formă ncacecnlualu anticipează un complement indirccl) Ce-(i doresc eu ţie, dulce Românie. O.I 15. Ce-fi pasă (ie chip tle lut. Dac-oi fi rn sau atlul. O.I 181/11. Iubind in luină am păstrai tăcere, hintlind cu ustfel o să-(i placă (ie. 0.1 2<in/2. 'Fu crrzi . . . iti cu nu Ic iubesc? Dar să-(i spun fie . . . eu nu sunt aspră. P.L. 70/315 |V. 0; Pr. 2J. «O" (Duliv posesiv) Ţi-uş spăla c-o sărutare . . . Crinii albi ai sinului. O.I 5/10. Să-fi desprind din creştet vălul. O.I 75/7. Făt-Frumos fi-a furut fata. l'.L. 12/19 |V. 31 ; l’r. Io]. (Cu valoare generală, impersonal) Abia (i-ai intins mina, sare ivărul la uşă. E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătuşă. O. I 155/25. De-un semn in treacăt de la ea El sufletul (i-l leagă, incit să n-o mai po(i uita Via/a la întreagă.-O.I 189/6. Ah! atuncea (i se pare Că pc cap i(i cade cerul. O. I 227/2. Xenfetes rămine ţiindul Ce-fi străbate clnluriie Zboară vecinic inglnlndu-l Valurile, rinltirile. O. IV 3‘JO/l I JV, 5|. (Cu funcţiune de alriluil pronominal in <Jaliv) La trecutu-fi mare, mare riitor. O.I l.V-1. Las' să mă uit in ochii-(i ucizălori de dulci. O. I $•.">,;>5 [V. IU|. (Cu valoare generală, imper-NOiiiiI) Ponte mm pedant cu ochii cei verzui peste un veac ■ . ■ Aticismul limbii laie o să-l pună lu cinluri, Colbul ridica/ din carle-fi l-o sufla din ochelari. O.I 134/12. Cu mine zilele-ti iiduotji. O.I 201. Pentru-u tale proprii patimi, Penlru /iropriu-ţi i'iafii, l Ude ai judecătorii Sendurafii ochi de yheafă. O.I 220,18. Doar bra/ele-fi de marmur tn visul meu se-nlind. O.IY 132/24 (V. 9). O (Dativ clic) Citu-fi /ine zitililu l-aş cinla doina, doinifa, l-aş cinla-o-ncelişor. Şoptind şoapte de amor. O.I 2/21. Priveştefi-i, ucei tineri cu zimbiri banale, cu simfiri muieratice. P.L. 87/ti \\. 1 •      1]. (Cu valoare dc prouumc reflexiv)
 fnchipuindu-ţi lăcrimoasele ei gene, Ţi-ur părea mai mlndră decit Venus Anadyomene. O.I 160/9. Ţi-aduci aminte eam pe-alunci ... Te ridicam de subsuori. O.I 235/9. Spre-a-fi aminti trecutele petreceri, Condeiu-n mtnă tu mi-t pui cu silă. O.IY 333/9. Reaminleşte-fi acea situafie. P.L. 85/5 [Y.5; Pr. 6).
    3.    (La acuzativ) Cum te cheamă, mâi copile. O. I 84/2. Că te-am iubit atita putta-vei tu să ierfi? O.I 127/20. Iartă, dacă o femeie f/i spune că te iubeşte. P.L. 86/2
 (V.117; Pr. 99J. <» Dxpr. Te rog v. ruga (Pr. 5). (Cu valoare generală, impersonal) Cu un cfntec de sirenă, Lumea-ntitule lucii mreje; Ca să schimbe-actorii-n scenă, Te momeşte tn otrteje. O. I 196/36. De-i goni fie norocul, Fie idealurile. Te urmează tn lot locul Vtnlurile, valurile. O.IV 396/11. Părul undoind, cam pri lung, te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite. P.L. 30/10 [V. 28; Pr. 2]. <>(ln formă neacccnluală, anticipează complementul direct) Şi fost-ar fi mai bine Ca niciodală-n viafă să nu te văd pe tine. O.I 92/13. Să-fi cer un semn, iubito, spre-a nu le mai uita Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta. O.I 127/2. Mâ mir cine dracul le-a călugării pe tine, părinte! P.L. 75/10 (V. 4 ; Pr. 2|. (Cu valoare generală, impersonal) Deasupra tuturora ua vorbi urun mititel. Nu slăoindu-te pe tine . . . lustruindu-se pe el. O.I 134/22 (V. 1]. $«(Cu valoare dc pronume reflexiv) Şi te-ai dus, dulce minune, Ş-a murit iubirea noastră — Floare-albastră! floare-albastră! ... Totuşi esff trist tn lume! O.I 55/29. Dac-amorul fi-e fierbinte cum te juri tn orice oară ... Mergi, mănuşa de-mi ridică! O.I 166/8. Te duci şi rău n-o să-mi mai pară De-acum de ziua cea de ieri. O.I 211/17. ffi sărut mtna pentru voinfa ce ai de-a mă face fericit, deşi te-nşeli ctnd crezi cd amorul lău de femeie m-ar pute face. P. L. 86/24 (V. 74; Pr. 22J. (Cu valoare generală, impersonal) Ce e rău şi ce e bine Tu te-nlreabă şi socoate. O.I 194/4. Tot ce-a fosl ori o să fie in prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate. O.I 196/16. Te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie : hainele lui ude sau metafizica? P.L. 26/19 [Y. 20; Pr. 8].
      (La vocativ) Ca a nopfii poezie, Cu-nluneiicul tatar, Cind se-mbină, se mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cintare întrupată! Deal aplauzelor fior, A păr ind divinizată. Răpişi suflelu-mi de dor. O. I 18/5. Tu! ... nu vezi . .. nu-fi aflu nume. O.I 82/13. Tu zeu cu ochii negri ... t», ce frumoşi ochi ai! O.I 95/32. Tu .. . repelă ea incet cu ochii pe jumătate închişi. P.L. 68/27 [V. 12; Pr. 5j. © (Repetiţie) Dulcele meu sloi de gheafă! — tu marmură, tu piatră, tu. P.L. 94/38 — 39 (Pr. 3).
      —       Fon».* gramaticale: :g. n. tu (O.I 15/23, 15/23, 19/1, 27/5, 29/7, 30/9. 30/23. 37/23, 38/5. 41/14,       41/14,
42/5, 42/8. 42/10. 42/12. 48/8, 49/3. 53/1, 63/5,76/5, 76,/8, 80/22. 82/5, 82/28, 82/29. 83/9, 83/12, 83/16, 83/19, 94/24, 95/31, 97/3. 97/5. 97/21, <J8/2. 102/8. 107/4, 112/3, 112/14, 113/7, 114/14, 115/7, 116/16, 119/3. 120/8, 120/9. 123/21, 127/11, 127/20, 128/7, 129/2. 129/6. 129/9, 130/7. 134/3, 137/5, 137/13, 140/13, 142/20, 1 16/7, 146/11, 146/23, 147/11, 147/27, 149/26, 151/31. 155/1, 155/24, 155/30, 157/18, 157/26, 160/2,160/4, 160/13, 160/23, 162/25, 168/24, 170/28, 171/7,  172/16, 172/30,       172/32, 173/7, 173/9,      175/4,
176/1, 177/7 177/21, 178/9. 183/13, 183/22. 185/17, 187/5, 191/1, 191/8, 192/17, 194/1, 191/8, 194/13, 196/2. l‘J6/4, 196/6, 198/1, 198/12, 198/13, 199/5, 199/6, 201/23, 213/5, 228/15, 230/7, 230/11, 231/1, 232/16, 235/17; O.IY 333/10, 3 *8/5, 361/5, 365/31, 365/33, 430/24, 432/6, 432/30, 432/31, 433/3, 433/4; P.L. 6/20, 6/22, 8/8, 8/9, 8/11, 8/18, 8/23, 8/27, 8/27, 10/11, 10/37, 11/4, 11/15, 14/22, 15/1, 16/16, 17/12, 18/5, 18/6, 19/32, 31/7, 41/17, 42/6, 42/17, 42/20, 42/39, 42/39, 46/19, 47/12, 47/13, 47/16, 47/33, 48/7, 48/11, 49/8, 49/26, 50/1, 53/10, 53/14, 56/3, 56/5, 56/18, 56/23, 56/36, 57/3, 58/28, 58/29, 58/38, 63/34, 68/2, 68/28, 56/30, 68/35, 68/38, 68/38, 69/1, 69/2, 69/3, 69/4, 69/4, 69/27, 70/2, 70/8, 70/10, 70/20, 70/25, 70/26, 70/29, 70/32,
— 557 —
70/32, 70/32, 70/3I, 70/37, 71/9, 71/13, 71/15, 71/23. 74/36, 74/41, 76/27. 76/37, 79/13, 82/24, 82/29, 82/3o, 86/4,86/9,86/10.86/11,86/14, 86/17, 86/29, 86 /30,87/35, «9/8, 89/12, 89/14, 89/17, 89/26, 89/34, 90/5, 90/7, 90/12, 93/26, 93/28. 93/29, 93/36, 93/36, 93/38, 102/19, 102/19, 102/23. 102/23), d. ţie (0.1 15, 15/1, 16/1, 51/5, 130/14, 147/33, 181/11. 200/2; P.L. 42/7, 70/33), i|l (0.1 17/9, 32/26, 32/26,146/14,155/22,155/22,178/21,183/28, 227/2, 232/10; O.IV 365/15, 365/16; P.L. 21/17, 41/10, 50/1, 70/29. 75/1. 75/29, 75/33,76/35,78/6,81/13,82/37,85/37, 86/2.   86/20, 86/23. 87/13, 89/18, 90/5), (-)|l(-) (O.I
1/3, 1/14, 1/21. 1/23, 1/23, 2/21. 4/24, 4/26, 5/lo. f»/28, 9/2, 9/13, 15. 15/1, 15/4, 15/6, 15/8, 15/16, 15/21. 15/24, 16/1, 16/8.17/24, 18/15, 18/21, 20/21, 22/1. 22/1. 22/9. 27/11. 29/23, 30/1, 30/4. 30/8, 30/19, 30/19, 30/21. 37;17, 37/20, 38/23, 40/14, 41/7, 41/9, 41/13, 12/7, 42/10, 46/18, 51/5, 51/8, 51/9, 53/1, 55/8, 60/7. 60/33, 63/1. 64/22, 65/17, 69/5, 75/7, 75/12, 80/8, 82/13, 82/14, 82/31, 83/1, 83/9, 83/13, 84/4. 91/28, 91/29, 91/31, 91/34, 92/9, 95/30, 95/33, 95/35, 97/3, 97/4, 97/23, 97/25, 102/17, 116/15, 116/19, 119/5, 130/14, 134/4, 134/12, 147/15, 147/25, 147/27, 150/9, 155/1, 155/25, 157/25, 157/29, 159/11, 159/13, 159/27, 160/5,160/9,160/10,160/12,160/16,162/15, 164/13, 166/8,  170/18,    174/4,                     174/8. 174/17, 174/23, 175/1,
178/12, 178/19, 181/11, 183/21, 189/6, 200/2, 204, 204/1, 205/1, 207/11, 209, 209/1, 209/3, 209/13, 209/14, 212/2, 213/7, 213/12, 226/9, 226/18, 227/1, 231/8, 231/20, 235/9; O.IV 333/9, 360/7, 370,9. 370/10, 396/14, 430/13, 432/24; P.L. 7/38, 7/40, 10/33, 10/34, 11/10, 12/17, 12/19, 12/28, 14/37, 15/1, 15/33, 15/40, 16/30, 17/5, 17/13. 17/14, 17/23, 17/30, 17/31, 17/32, 18/6, 18/7, 18/8, 18/14. 20/9, 31/8, 41/28, 41/41, 42/2, 42/7, 42/10, 42/14, 42/28, 42/36,42/38, 43/6, 43/10, 43/11, 47/9, 47/17, 47/18, 53/2. 56/1, 56/18, 56/39, 57/3, 57/8, 58/29, 60/32, 61/1, 61/6, 63/39, 63/39, 63/40, 69/30, 70/1, 70/1, 70/15, 70/33, 71/19. 75/32, 81/*, 85/5 , 86/28 , 87/6 , 87/15 , 87/15 , 89/15 , 90/11, 90/31, 94/31, 95/2. 96/32, 96/32,                    97/2), ac. line (O.I 10/7, 10/10, 17/22,
27/13, 29/19. 30/7,                    59/19, 80/32, 91/23, 92/5, 92/13, 93/18,
97/1. 107, 1H7/1, 127/2, 129/2. 134/22, 134/31. 119/1, 159 /10, 160/23. 164/12, 170/32. 173/1». 175/10, 184/16. 187/4, 193/12, 194/14. 196/6. 2O0/ln. 231/18, 232/3,235/16. 235/16; P.I.. 6/8. 6/13, 7/37. 8/33. 12/18, 12/28, 11 12, 42/17, 42/26, 46/36, 47/19, 19/27, 53/20. 53/20. 56/9. 56/25, 75/8. .75/10, 87/19, 87/38, 89/13, 90/5, 96/35), (-)te(-) (O.I 1/1. 1/11, 1/11, 1/12. 1/16, 1/16, 1/17, 5/3. 21/1. 22<5. 27/9, 29/3, 29/3, 29/3. 29/11. 29/12. 29/18, 37/9. 37/13, 37/13, 37/24, 40/2. 40/2, 41/5, 12/5, 44/18, 16/3. 16/18, 48/7, 49/2, 51/21,                     52/30. 52/32, 53/1,  54/1, 55/16. 55/29.
63/1, 63/5, 64/23, 64/24, 76/6, 76/10. 76/13.                     76/13,  83/2,
83/15 84/2. 91/22,92/2.92/13.100/24,102/2,102/5,1112/211, 107/11,    107/17, 109/9,  110/2,  110/6,   110/11,                     110/13,
112/4, 112/7, 113/3, 113/8, 114/14, 116/14, 116/18, 117/1. 118/1, 118/5, 118/12, 120/12, 120/17, 120/18, 120/22, 120/24, 127/1, 127/2, 127/16,127/20,134/13, 134/22,134/23,134/25, 134/25,    134/32, 134/33, 134/37, 137/11,  140/7,                      146/11,
147/11,    147/23, 147/25, 147/27, 149/7,   149/20,                     149/26,
151/16,    152/23, 152/25, 154/1,  155/21,  155/27,                     155/32,
157/18, 159/9, 159/14, 160/3, 162/16, 164/11. 166/8, 166/9, 170/22, 170/30, 172/10, 173/4, 173/6, 173/7, 173/12, 174/8, 174/19,    174/27, 174/28, 175/3,  175/10,  175/12,                     177/21,
177/22,    178/26. 178/26, 178/28, 182/11,  182/12,                     183/22,
183/23, 184/21, 187/1, 187/15, 187/23, 189/9, 189/17, 190/1, 190/7, 192/5, 192/15, 192/17, 193/3, 193/4, 194/4, 194/7,
194/7, 194/13, 194/14, 196/2.           196/16. 196/27.         196/31,
196/36, 198/1, 498/4. 198/4,198,5.198/14.198/14.198/17, 209/2, 209/15, 210/1, 210/2, 210/27. 211,                211/1,  211/2,
211/4,              211/17, 212/3, 212/4, 212/4, 212/16, 213/9, 213/10,
213/20, 214, 214/1, 230/8,                 232/6, 235/6, 235/11; O.IV
333/12, 333/13. 360/1. 360/2,360/18,361,14.365/16,369/9. 369/10, 370/5.379/6, 396/11, 430/5, 430/7. 430/11, 430/24, 433/1; P.L. 6/8, 6/9; 6/10, 6/20. 7/34. 7/39, 8/14,8/17, 8/18, 8/26. 8/26, 11/4, 14/23. 14/24, 17/31. 26/19. 30/10, 36/13. 38/30, 41/15, 12/19. 42/20, 42 22, 42-32. 12,34. 42/39. 43/15,    17/19, 47/31. 48'10. 19 10, 49/10. 51/15.
51/16,  55/32. 5.V35, 56/4,       56/21, 56’40. 57/2,  57/7,      57/8.
60/29.  61/2, 61/8. 62/16.        62 16. 63/39. 67,-3. 69/1.      69/4,
69/5, 69/30. 70/2, 70/3, 70/7. 70/10. 70/23. 70/33, 70/31. 70/37, 71/1, 71/6. 71/6, 71/6. 71/14, 71/37, 72/16. 75.8, 75/10. 75/26, 75/32. 76/19. 76/30. 76/31, 76 31. 81/2. 81/3. 82/24. 82/25, 85/4, 86/2, 86/7, 86/13, 86/23, 86,24. 86/27, 86/30, 86/30, 88/21. 88/23, 89/8. 89/8, 89/19, 89/20. 90/12. 9M/12. 90/16, 93/1. 93/29. 93/30, 94/11. 94/11. 94(12, 95/7, 95/9, 95/15, 96 22. 96/24, 96/24. 9(^27, 96/33. 96/33, 97/1, 97/2). voc. lu (O.I 18/5. 19/13. 40/11, 69/6, 80/7, 80/29. 80/33. 82/1. 82/13, 83/11. 95/32. 97/22; P.L. 57/8. 68/20, 68/27.                71/15, 94/2. 94/38, 91/38. 91/39).
    TIC.W s.m. (Regional) Fiinţă naivă, neştiutoare. (Advocatus <1 iatioli| e nevoii... a inşela In .şcoală şi In biserică pe huunii cri ir.ici. IM.. 81,36 |F;r. 1|. .
    Tl'CI s. 11. Fontă. O          (Comparaţiei Lucesc in juru-i
ziduri  ca huiiil înşiruiţi. O.I '.3 35 [V. IJ.
    •ILFAK v iu. v. tufuri.
    IIFAHI s. rn. (Regional) Ailuisl. S-auzi o ft.ţnire in frunzele unui luftiri. P.I.. 9112 |lr. 1|.
    TI PA s. f. Nume generic dat arltuşliloi cu ramuri «lese. care pornesc direct de la rădăcină; grup «le plante cu rădăcina comună. Şi prin tufele tle muluri, cc cresc verzi, uilitice. dese. l‘ăt.\ări imbtinzile-n cuiburi distilai penele alese. O.I 13/7. liuruienete crescuse muri in tufe aegre-verzi. IM.. 29,6. Arta [1 nastă tletleu inlr-o chilie, pe fă reţii cărei erau aruitc<itt cu creionai fel de fel de schiţe ciuiiate. . . flori. lufr. IM.. 73/29 : cf. O.I 87/3 (V. 2 ; l’r. 2|.
    —       Forme gramaticale : pl. 11. ac. lufp (O.I X7;3: P.L. 29/6. 73/291.                 lulele (O.I 43  1).
    TI FAHII:                 s. f. Desiş de tufe. tufiş. |lernnim|        Imblu
ca o căprinuiii uilbaliiă prin lulăriilr şi ierburile insulei. F.L. 99/10 [l’r. 1|.
    11'FCş s.                 11. Mulţime «le copaci tineri şi stufoşi | lero- .
nim| ixicH tufişuri muri     si-i reni   un miros adormitor de
iarbă. IM- 97/31 [Fr. l|.
    •Tl'LBL'HA vl>. I v. Iurhura.
    •Tl'LBUHAltK s. f. v. Iurhurare.
    •IL’LBL'HAT, -A adj. v. lurliural.
    •TULBUH.Vn'm, -OAIIK adj. V. turburător.
    •TtiLBUHF adj. v. lurliurr.
- 558 -
    TVML'LTUtis, .OAsA adj. Care su manifestă Intr-o succcsiune haotică. In neorlnduială; zgomotos. Pllnsori sftşietoare. .. cresc tumultuoase In i/aluri, rinduri, rinduri.
O.I 94/20 |V. 1). O (In contcxt figurat) [Sunetele) se imping tumultuoase şi sălbatece pe struna. O.I 158/4 IV. 1).
    Tl NET s. n. 1. Bubuiturii care însoţeşte fulgerul. Q (Personificare) Apele păreau că latră, numai tunetul itnlu adine ca un proroc al perzârei. P. ].. 9/18 [Pr. 1|. (In conlext figurai) Muri de fulgere II urmăreau, popoare iIr lunete bătrine. rtiireti nemărginirii, ee tremura mişcată. P.L. M l [Pr. 1]. Q (Mctaforic; cu referire ia principele ştirbei; v. şi acvila, astru, lumină, stea, 2.tincfi) Cine-i tunelul ce moare umpllnd lumea de alarmă'.' O.I 26/15 (V. 1).
    2-    Zgomot puternic. Aluntii-şi spun in tunet durerea l»r miigindă. O.I 20/11 |V. 1|. Q (In contexte figurate) Şi cu ochiul plin de lacrimi nafiunea cm română, Care ttre-n mii tle inimi sufletul ei tremurind. Vede cum prin nori se stinge slea cu flacără divinii Şi uude-n cer un tunel si un gemet pe pămtnt. O.I 28/8 [V. lj.                ,
    —     Forme gramalicalc: sg. n. ac. tunel (0.120/11, 28.*. 28/15), tunetul (P.L. 9/1H); pl. n. ac. tunete (P.L. .'>4, 0.
    TL'RBA vb. I. I n t r a n z. Fig. A se Înfuria. Ctnd [Făt-Frumos] se tntoarse cu caii, baba începu să turbe. P.L. 16/31 |Pr. 1). Q (Metaforic) Sublim Insă e ctntul cind lipăi şi ia-n goană Talazurile negre ee turbă, se răstoarnă. O.I 17/17 JV. 1).
    —     Forme gramaticale: ind. prez. 3 pl. turbă (O.I 17/17); conj. prez. 3 sg. să turbe (1*,L. 16/31).
    TURBARE s. f. Fii». Furie, înverşunare. IIn leu pustiei ruge turbarea tui fugindă. O.I 20/0. in zadar striga-mpiiralut ca şi teul în turbare, Umbra morfii se întinde toi mai mare şi mai mare. 0.1 148/11 ; cf. 0.1 2U/17, 52/17, 112/29 |V. 5). O (Klemcnt de personificare) |Papa] fnl-ţ/erele whinat-aii contra fulgerului care In turhurea-i furtunoasă a cuprins pămint şi mare. O.I 140/30 |V. 1|. Q (Construcţii' metaforică) Dulce turbure v. dulce1 (Pr. !|.
    —      Forme Hramulicale : sj>. n. ac. turbare (0.1 52/17,
02  2'.t. 118/11; P.L. 70/37), turbarea <0.1 2u/9, 14G/30),
    (I. turburel (0.1 20/17).
    TI HULII adj. v. turbure.
    Tl IlUl IlA vl>. I. T r ii ii z. 1- A agila, a învolbura. Izvoarele tşi turburau udincut, ia su-şi azi’trte afară undele lor. P.I.. ">;1 [Pr. 1[. Q (Construcţie metaforică) A turbura slele pe unde v. stea |Y. 1).
    2.    A stingheri, a stlnjeni, a incomoda. Vom trăi aşa de ferici(i acoto unde vom fi, neturburati de niminea; tu pentru mine, eu pentru tine. P.L. 49/26 (Pr. 1].
    —     Forme gramaticale : ind. imp. 3 pl. turburau (P.L. 5(1): ger. lurburlnd (0.1 45/13); part. nelurburaţl (P.L. 40/26).
    TURBLltAllE s. f. Emoţie; frămlnlarc, nelinişte. Cine ştia că inima ei o să aibă asemenea lurbtirări. P.L. 81/10 (Pr. lj.
     TURBURAT, -A adj. 1. (Despre ape) Zbuciumai, învolburat. Zgomotul creştea ca mana turburată şi înaltă.
 0.1   144/15. Tot veneau a fării sleayi.ri, Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată. O.I 148/27 [V. 2].
     g. Emoţionat. Am văzut-o roşie, sfioasă, turburată. P.L. 90/29 ţPr. 1).
     TURBURĂTOR, *OARE adj. Care provoacă emoţii; fascinant. Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar In sin, nepăsare trislă. O.I 199/17 |V. 1).
     TIHBLHE adj. 1. !•' i întunecat, ceţos. [Fata] se ducea in turburea tmpărăfie a umbrelor, de unde venise pe păminl. P.L. 20/37 |Pr, 1|. + De culoarc vagă, nesigurii. Născură... flori cu frunze galbene şi c-o coloare sllnsă şi turbure. P.L. 22/19. Florile triste şi turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit. P.L. 22/35 [Pr. 2]. Q (Construcţie metaforică; cu referire la ochi; v. şi f i a s t r u , izvor, lumină, stea) Două nopţi turburi. Urla prin aerul cernii mama pădurilor cea nebună. Ochii ei, două nopţi turburi, gura ei un hău căscat, dinfii ei şiruri de petre de mori. P.L. 6/36 IPr. 1). + Difuz, neclar. Făclia arunca o lumină turbure. P.L. 40/28 |Pr. 1). + Confuz, Încurcai. Luna palidă trecea prin nouri mari ca o fafă limpede prin mijlocul unor vise turburi şi seci. P.L. 18/34. (Dionis) nu şlia ce să gtndească, nici glndea ceva, era un amestec fâră şir de icoane turburi, îmbătătoare. P.L. 58/11. Prin mintea tui trec iute, furturi, amestecate, toate Inllmplările abia Irecute. P.L. 62/33 |Pr. 3). O (Metaforic) Fâră noimă, ncinţeles. Această minte, care tn turburea şi pustia împingere şi luptă a istoriei oamenilor, a istoriei unui ce elementar, are din clnd tn clnd ctte o fulgurafiune de luciditate. P.L. 81/16 (Pr. 1).
     S.    (Şi In forma lurbur) Lipsii de limpezime, împăienjenit. Ochii ei suni turburi, pleoapele asudă. O.IV 3G4/16. Ochiul ei cel lurbur nu mai poate plinge. O.IV 364/20. .V<5sri/f<<.. . flori ... c-o coloare stinsă... ca lurburii ochi ai morţilor. P.L. 22/19 (V. 2; Pr. 1|.
     3.    I’i g. Carc exprimă tulburare. Piciorul ieşi zim-bind cu răutate. . . inclnlat de mutrele ce le tăia Cezura... contrazicătoare, turburi, desperate... P.L. 77/11 [Pr. 1).
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. turbure (P.L. 22/19, 22/35, 40/28), lurbur (O.IV 364/20). turburea (P.L. 20/37, 81/10); pl. n. ac. turburi (O.IV 364/16; P.L. G/36. 58/11, 62/33, 77/11), turburll (P.L. 22/19), g. d. turburi (P.L. 18/34). — Variantă : târbur (O.IV 364/20), adj.
     TURCESC, -KAsCĂ adj. (In expr.) Ciifen lureeoseă — băulură din boabe dc cafea prăjite, măcinate şi Tierte.
 1.a   aroma îmbătătoare a unei cafele turceşti ochii |băida-nului[- ■. sc pierdură iar. IM.. 27/18 (Pr. 1|. |l;uţii| tur-eeaseă = faţă incruntală, posomorită. Am făcut o fafii cătrănită şi turcească. P.L. 74/41 |Pr. 11.
     —     Forme gramalicalc: sg. n. ac. turcească (P.L. 71/41), g. d. lureeţll (l'.L. 27/18).
     TUREATCA s. f. (Regional) Carlmb. Treceau nişte ciubote mari, cărora nu le-ar fi pasai nici de potop — cu altl mai vlrtos că aveau turelei. P.L. 26/15 [Pr. 1|.
     TIÎHMA s. f. Grup dc animate domcsticc. Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-t urc, stele le scapără-n cale. O.I 231/2. Ei Imblă-mbrătişafi sub umbra unui şir de arbori, dinaintea lor o turmă de miel. P.L. 79,22 [V. 1;
— 559 —
Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) A schimba palrla <u a larmelor ptţune v. păşune |V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. lurmă (P.L. 79/22); pl. n. ac. turmele (O.I 231/2), g.d. loimelor (0.1 142/2).
    TL'HN s. n. Construcţie mai lnallâ declt restul complexului arhiti-ctura) din care face parte. In zidirea cea anticii, sus tn frur.ie-i iurnul maur. O.I 44/31. Turnuri ca facle negre trăsnise arzlnd In vtnl. 0.1 02/17. De departe sf vâd turnurile siiălucil/.are ale bisericetor laşilor. IM.. 39/21. Strălucesc asupra maselor întunecoase olrftirile turnurilor. P.I.. 93/35 |V. 2; Pr. 2|. Q (Conslrucţic metaforică) A turnurilor Inimi de aramă v. inimă [V.lj.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. turnul (0.1 44/31); pl. n. ac. turnuri (0.1 62/17), turnurile (0.1 28/1 ; IM. 39/24), g. d. taro orilor (P.L. 93/35).
    TURNA vb. I. Tranz. 1. A vărsa un lichid In ceva. Q R e f 1. (Metaforic) A cădea din abundenţă. In genunchi cădeau pedeşlri, colo caii se răstoarnă, Ctnd săgffile In valuri care şuieră se toarnă. O.I 148/18 [V. 1).
    2. A vărsa o soluţie Intr-un tipar, pentru ca, prin răcire, să se obţină un obiect de forma tiparului. O (Construcţie metaforică) A turna In formă nouă limba veehe <>1 Înţeleaptă = a prelucra fondul vechi al limbii, dlndu-i
o  nouă valoare expresivă. La ce-am începe să-ncercăm tn luptă dreaptă A turna tn formă nouă limba veche şi-n-(e/eaplă. O.I 137/8 [V. 1).
    —      Forme gramaticale ; con], prez. 3 pl. se loaroA (O.I 148/18); inf. a turna (O.I 137/8).
    TtfRTA s. f. Pline rotundă şi turtită. Se coceau pe vatra sură două turle tn cenuşă. O.I 84/9 (V. 1].
    TTMTREA, -ItA s. f. Pasăre (Streplopelia turlur). Inlr-un cuib de turturele Ca şi fluturii de-uşor, Saltă Eros nebuneşte. O.I 13/21 {V. 1|. Q (Comparaţie) A dormit eu ea alături Ca doi pui de turturică. O. f 108<2l [V. I).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. turturleă (0.1 108/24); pl. n. ac. turturele (O.I 1321).
    TUSPATRU num. col. Toţi patru. (Adjectival) Pnute că-i convin tuspatru craii rârfilor de joc. O.I 1 *»3 :tl [V. 1).
    Tl’STltfcl num. col. Toţi Irti. Plecurâ lustrei spre locuinfa lui. IM.. 83/5 [l'r. 1|.
    TUŞf vh. IV. Intranz. Fig. A-şi drege glasul.
O     (Element de personificare; glumeţ) Sare-un greier, crainic sprinten. . . El tuşeşte, Işi încheie haina plină de şireturi: ,,Să iertafi. boieri, ca nunta s-o pornim şi noi alăturiO.I 87/21 (V. 1|.
    TLTLi vb. IV. A vorbi cu cincva in mod familiar, adreslndu-i*te la persoana a 2-a singular. [Kj pe viafă, acea defensiune In paragrafe a copilei. . . sâ ii-o lutuiascâ. IM.. 67/40 |Pr. 1).
    TLTI'X s. n. Frunzele plantei Sicotiana tabacum, preparate pentru fumat. L'n joc de cărfi, o lulea de lulun, din ctnd tn ctnd o privire repezită asupra profilului unei copite... aslea erau... renumitele lor desfrtnări. P.I.. 75/16 (Pr. 1|. + Fumul provocat prin consumarea ţigării. Inlre aceşti muri afumafi, plini de mirosul tutunului... ardeau lămpi somnoroase. P.I.. 27/22 |Pr. lj.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. tutun (P.L. 73/16), g. d. tutunului (P.L. 27/22).
T
    ŢAP s. in. Masculul caprei. © (Comparaţie) Ruben însuşi se zbtrci, barba-i deveni lă/oasă şi-n furciilile ca doua bărbi ile (ap. P.l.. I3'32 |Pr. IJ.
    ŢApAx, 'A adj. (Regional) Rigid, nemişcat, neclintit. Ţapăn, drept, cu schiptru-n minti, şede-n perine de puf. O.I 85/25. Pe-un jilf tăiat tn sttncă stă (apăn, palid, drept. Cu cirja lui in mtnă, preotul cel păgin. 0.1 93/0. $i ca mumii egiptene stau cu lofii-n scmui fepeni. O.I 155/29 IV. 31.
    —     Forme gramaticale : sg. n. ac. |apAn (O.I 65/25, 93 6); pl. n. ac. {rprnl (0.1 155/29).
    ŢÂnA s. f. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct di* vedere administrativ şi politic Intr-un stat. Memfis, Teba, fara-ntreagă copertlă-i de ruine, Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine. O.I 45/10. Prea v-a(i uriilat arama, sfişiind aceaslă (ară, Prea făcură/i neamul nostru de ruşine şi ocară, Prea v-a(i bătut joc de limbâ, de străbuni şi obicei. 0,1 151/23. Ar fi uşor a însemna nu numai (ara. dar chiar şi secolul in care ar fi trebuit să se petreacă existenta tar cea adevărată. IM.. G5/22 ; cf. 0.1 IU/K. III». 1 11 33, 144/33. 15(1/33. 165/3, 183/7; IM.. 3X31. I>5/I7. 81.21 |Y. 9; Pr. 4). ©{Personificare; in contexl figurai) /şi de:bracă /ara sinul, Codrul — frate iu rumânul - l)r sădire se tot pleacă. 0.1 183/3 |V. lj. © (tn context figurai) Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta. riul. rumul. Mi-e prirlen numai mie. iară (ie duşman este. O.I 11732 |Y. 1|. <s j;x]<r, Sfulul ţârii v. slal | V. 11, + I’al rie. Visul apelor itdince şi a sttncelor cărunte . . . (hşteaptA-n sinul nostru tlorul (ărrt cei străbune. 0.1 35/1. fnsă lu Imi vei răspunde câ e bine ca tn lume Prin frumoasă stihuire s<i pătrunză al meu nume. Să-mi atrag luare-aminle a bărba(ilor din fără. O.I 137/15. împăraţi \>e care lumea nu putea să-i mai încapă. Au venit şi-n luni noastră de-au cerut pămtnt si apă. 0.1 147/22; cf. 0.1    l»8/2(i. 1 lil/32, 150/5,  15(1/19,  15(1/32,  151/6,
182 22 |Y. 10|. © (Repetiţie) Ce-(i doresc eu (ie. dulce Homânir. Ţara mea de glorii, (ara mea de dor'/ O.I 15/2 [V. 2|. © (Construcţii metaforice) A ehema la ale (Arel flamuri v. flamură |Y, lj. Creştetele nalte ale ţArll v. crc>lcl |Y. lj.
    2. întindere, teritoriu, ţinut. De-a lui maluri sunt mute clmpii rerzi şi (âri ferice. O.I 43/13. l'nde ai văzut vrodată aste fări necunoscute? O.I 155<19 |V. 2j.
    —      Forme gramaticale; sg. n. ac. (arA (O.I 137/15, 144/8, 144/8, 144/33,144/33,149/32,150/32,151/23,163/7 ; P.L. 81/24), ţara (O.I 15/2, 15/2, 45/10, 147/22, 147/32, 150/19, 182/22, 183/3; P.L. 65/17. 65/22), g. d. ţArli (0.1 146/26,146/32. 150/5, 150/27, 165/3), ţArel (O.I 32/2, 35/4), voc. (arA (O.I 151/6); pl. n. ac. (Ari (0.1 43/13,155/19; P.L. 36/31), ţârlle (O.I 150/33).
    ŢAKInA s. f. 1. Pămint, Baba-t apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el plnă-n nori, apoi tl izbi de pămtnt şi-l băgă tn ţărlnă pin In glesne. P.L. 9/3 [Pr. 1). © (în context figurat) Răsar-o vijelie din margini de pămint, Dtnd pulberea-mi (ărlnii şi inima-mi la vtnl. O.I 128/6 [V. 11. © (Construcţii metaforice) O lopatA de ]ArlnA peste toate se depune v. d e p u n e [V. 1). Strai de purpurA şl aur peste (Arlaa cea grea v. strai |V. 1).
    2. F i g. Trup neînsufleţit. Şi totuşi, (ărlnă frumoasă şi moartă, De racla ta razim eu harfa measparlă. O.I 38/25 IV. IJ.
    —  Forme gramaticale: sg. n. ac. ţArînA (0.1 134/16);
P.L. 9/3), (Arlna (O.I 30/15), g. d. (Arinii (0.1 128/6). voc. Juriau (0.1 38/25).     '
    ŢAlIll s. I). I. Mal. flşic îngustă dc pămint lingi o apă. La un semn, un fărm de altul, leglnd vas de vas, se leagă. 0.1 144/35. I.una iese-ntreagă. se inalfă-aşa bălaie Şi din (ărm tn fărm durează o cărare de văpaie. O.I 154/24. f n mtndru palat de o marmură ca laptele, lucie şi albă. . . răsfrtngea ca-ntr-o oglindă tle argint: dumbravă şi luncă, lac $i ţărmuri. P.L. 5/30. Ei merseră pe (ărmul rlului, unde Francesco ti dădu barca lui. P, L. #7/6; cf, 0.1 154/28; P.L. 97/7, 1(10/7, 100/15. 100/17, 101/2. 1(11/28 |V. 4; Pr. 8). © (fn context figurat) Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu riuri de foc şi cu puduri de-argint, Cu ţărmuri tle smirnă, cu flori cari clnt. O.I 38/1 |Y. 1|.
    2. F i g. Ţinut, lârlm. Cite (Armuri înflorite, re palate şi cetăfi, Străbătute de-aI tău farmec fie singură-fi anifi! 0,1 130/13 (Y. 1|.
    -      1-orme gramaticale; sg. n. ac. |Ann (O.I 144/35, 151/24. 154/24; P.L. 97/7 100/15, 100/17, 101/2), (Armul (O.I 154/28; P.L. 97/6); pl. n. ac. (Armuri (O.I 38/1, 130/13; P.L, 5/30, 100/7), (Amil (P.L. 101/28).
— 561 —
    Ţ.\RMUITrtR, -OARIî adj. ('.arc st* află la lintar, care mărgineşte. Mările fărmuilnare şi cetăţi lingă limanuri, Ţoale se tniitul nainle-i. O.I 1-11/li [V. 1|.
    ■ŢArTş s. n. v. ţăruşii.
    ŢARINA s. f. Par ascuţit caro se Infim* 1» pâminl. împrejur gard nu era, ci numai nişte lungi făraşe ascuţite. P.I.. 10/1 [Pr. 1],
    ŢEApA s. f. Ţăruş. Iii isi credea capul pus in feapă. P.L. 16/27 [Pr. lj.
    *ŢEApA\', -A adj. v. ţapăn.
    ŢEL s. n. (In expr.) A-şl pune drept ţel =- a-şi fixa drept scop. S-aruncă tn mare, şi tncepu să-noate. puin-du-şi drept fel de ajuns nişte sltnci. P.L. 101 1 [Pr. 1 [.
    Ţ£SE vb. HI. Tranz. 1. A încrucişa firele penlru a obţine o ţesătură. Şi mă-mbrac in părul galben, ca in slrai uşor fesul. O.I 80/15 |V. 1). © (fn contexlo figurate) (Făt-Frumosl puse pe trupul său. . . cumt-să tle burau/jir, ţesută in lacrimele mamei sale. P.L. 1,32. I-ăt-Erumos, tlin fuior de argint torceam şi eram să-ţi fes o haină urzită tn disctntece. P.L. 7/38. Schelele nalte... ctt captle seci de oase... tnvătile firi lungi maniate albe. ţrsule rar din fire de argint. P.L. 20/21. Invătindu-se in mantaua ce i-o (esuse din raze de tună, se culcă să doarmă in patul tle flori. P.L. 23/9 [Pr. 4). Q (Metaforic) Să mai privesc mla.'ă ctmpia-nftoritoare. Ce zilele-mi copile şi albe le-a frsut. O.I 6/22. Şi pas cu pas pe urma ei Atunccă-n odaie, Ţestnd cu recite-i scintei O mreajă de văpaie. O.I 168 7. Brusturi mari, lumtnărele, sulcină şi măzărichea, cart-şi fese păturile ei de ftori asupra intregei vegetaţii. P.L. 7:t l5 (V. 2; Pr. 1|. Q (Refl. pas.; in context figurai) Plnze moi tn care se fesură zile. O.IV 365/11 [V. 1].
    2. (Despre păianjeni) A-şi face. a-şi inlindc pinza. Q (In contexte figurate) L'n painjăn prins de vrajă .1 ţesut subfire pinză străvezie ca ti mreajă. O.I 70/30. I’ăin-jeni de smarald au ţesut de pe-o insulă pină la matul opus un pod de plnză diamanlică. P.L. 51/27 |Y. 1 : l’r. 1],
    R e f 1. pas. fn odaie prin unghere S-a ţesut păinjenis. O.I 105/14 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. ţese (P.L. 73/15), p. s. 3 pi. se ţesură (O.IV 365/11), p. c. 3 sg. a leşul (O.I 6/22, 76/30), s-a ţesut (O.I 103/11), 3 pi. au ţe.sul (P.L. 51/27), m. m. c. p. 3 sg. ţesuse (l'.L. 23/1»); conj. prez. 1 sg. su ţes (P.L. 7/38); ger. ţesind (O.I 16X/7); part. ţesut (O.I 80/15), ţesută (P.L. 4/32), ţesute (P.L. 20/24).
    ŢIGAN s. m. Persoană care face parte dintr-o populaţie originară din India, l'n băiet de ţigan. . . schinjuia c-un arcuş ce rămăsese tn ctteva fire de păr şi, cu degttele usta'e, mişca nişte coarde fatse. P.L. 26/37 (Pr. 1]. ©(Comparaţie) Iar de coate nici că-mi pasă Ca ţiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod — cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. O.I -16/11 |V. 1|.
    —      Forme gramaticale ; sg. n. ac. ţigan (P.L. 26/37), ţiganul (O.I 46/11).
    ŢICArA s. f. Mic sul făcut dinlr-o foiţă de hlrtie umplută cu tutun tăiat mărunt. Tu, cu minile-ncleşlale,mai cu degetele depeni, Mai suceşti vreo ţigară, numeri fire de
 mustefi. O.I 155/31. Unul, cu pălăria nallă pe ceafă şi cu minile unite pe spate, c-o figură lungă tn gură... se uita. . . la un portret. P.L. 28/36 |Y. 1 ; Pr. 1|. Q (Glumeţ) l'n regat pentr-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere.' O.I 4(5/5 [V.l].
    ŢÎXE1 vb. III v. ţinea.
    ŢlXft2 vb. II v. ţine».
    ŢIXEA vb. II. (Şi In forma fini) I. T r a n z. 1. A avea ceva in mină, a nu lăsa să scape. E iubitul cure vine tle mijloc să te cuprindă Şi tn fafa la frumoasă O să (ie o oglindă. O.I 7(5/12. i'şor el trece ca pe prag Pe marginea fereslei şi ţine-n mină un toiag încununat cu trestii. O.I 17fi'7. Spusmotic ţinea tn mtna lui cartea lui Zoroastru. l'.L. ol;36. Ieronim şi Onufrei steteau in uliţă; Onufrei, ntimărind metaniile, ce le ţinea in minile unite pe ptntece. l'.L. 76/2; cL O.I 85/28. 95/27; P.L. 28/29. 58/17, 58/28 [V. -I ; Pr. 5|. ^ (l'rmat de determinări introduse prin prep. ,,dc", ..după ", dc „după”) întoarce tncă şepte foi şi ţine-mu de mină! P.L. -18/13. Ea-şi ţinea braful după gilul tui . P.L. 71/11. Atunci aş ţine-o de mina ei mică şi ne-am uita in lună. P.L. 92/1 (Pr. 3). © (Repetiţie) Cind prin crengi s-a fi ivit I.una-n noaptea cea de vară, Mi-i fine tle subsuoară, Te-oi fini tle după git. O.I 55/115, 1l> [V. 2\. + (Determinat prin .,in braţe’’ sau ..îmbrăţişat”) A Inlănţui cu braţele, a îmbrăţişa. CU şi umere frumoase, Sinuri albe şi rătunde, El te fine-mbrăţişale. O.I 109/7 [V. l|. Kxpr. A ţinea iu hraie v. braţ [V. 2: Pr. 1|.
    2. A sprijini, a susţine. La un cerdac finut In aer tle stitpi tle zid in patru muchi, duceau dinlr-o lăture nişle scări nalte. l'.L. 10 10 |l>r. l[. <> (Determinat prin ..pe genunchi”) l’e citul era mic, ii povesleau, tn timp de iarnă, finindu-t pe genunchi, poveşti fantastice. P.L. 37/18 |Pr. IJ.
    II.     Refl. A se prinde cu iniinilc de ceva. Se finu cu amindoiiă minile tle spala bancei. P.L. 94/18 |Pr. 1). + A sc lega. Ah.' unde-i o speranţă, de care să mă fin l'.L. % 31 |Pr. 1].
    III.    Tranz. I. (Cu privire la trup sau la o parle a trupului) A tace sâ stea mai mult timp Intr-o anumită poziţie. Lu i ămir.t dormea ţinintlu-şi căpătii mtna cea dreaptă. O.I 112/3. Şi mtna friguroasă s-o încălzesc la sin. Aproape, trai aprt.ape pe inima-mi s-o ţin. O.I 213/14.
 I-ai fi auzii ctănţănirea dinţilor, dacă nu ar fi ţinut gura strins inctcştală. P.L. 84/24; cf. O.I 102,21 [V. 3; Pr. 1|. O Expr. A ţinea oehii eu minile — a acoperi ochii cu iniinilc. Ea, de dinapoia jeţului, ii fine ochii cu minile. l'.L. 71/27 |Pr. 1|. A ţinea urecheu la cineva v. u r « c li e |Y. 1|. © (Construcţie metaforică) A ţinea mina pe Inimă = a se cufunda In sine, a-şi cerceta propriul suflet. Pe inima-mi pustie rarfarnie mina-mi (iu. Ea bate ca şi cariul tncet intr-un sicriu. O.I 71/3 [V. 1).
    2       A face ca cincva sâ nu sc poată mişca, a imobiliza. Ea, speriată, vru să se retragă, dar braţul lui o ţinea cu tărie. P.L. 63'26 [Pr. 1). Q (Construcţie metaforică) A ţinea pe azi in fiare v. fier [V. l|.
    IV.     Tranz. A face să stea Inlr-o anumită stare sau intr-un anumit fel; a menţine, a păstra. Pe undele incele işi mişcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn ; Trecind incet ca umbre — fin ptnzele umflate In faţa lunei care prin ele alunei străbate. O.I 63/13. Dacă visez, mă fine tn vis, privindu-mi drept. O.IV 433/5. Muzica
— 562 —
 încetase de mull şi el, cu toiul in prada impresitinii sale, finea Incă ochii slrlns-lnchişi. P.L. 37/4 | Y. 2 ; Pr. 1|. ■O-Expr. A (Inea minte v. mini c |Y. 3; Pr. 1], (I nt r a n z.) A flnen la vorba Iul v. vorbă |Pr. 1|. (Refl.) A se (inea lueiilui v. Inc |Y. I]. I>r cînd inA tln minte v. minte [Pr. 1|.
     \. Tranz. I. (în expr.) A Jlnen loc de... = u fi inlrebuinţal ca. ... a servi drept. . . Sil pripim ucum şi la sărăcia iluminată tle razele unei lumtnări tle său, băgate in gilul unui clondir, ce finea loc de sfeşnic. P. I.. 32/2 |Pr. 1|. A |iiiea luciii cuivo v. ioc [Pr. i]. A |lneo or-chexirul v. o r e li e s t r u [Y. 1]. A |iiieo liimijul v. Ii ii n g [V. 1|.
     2. A avea (pc cineva) in serviciul .său. Şeile o babă rare are sepie iepe. Ea fine oameni, cari srt i le păzească nn an. P.l.. 15/4 |Pr. 1].
     VI.     Intranz. A dura. a dăinui, De-aş ave o porumbiţă Cu chip alb tle copilită... Ctlu li ţine ziutifa l-aş cinta tloina, tloinifa. O.I 2/12. Sici incline a ei limbii Recea cumpăn-a glndirii înspre clipa ce xe schimba Penlru masca fericirii. Ce tlin moartea ei se naşte Şi o clipii fine poale. O.I 194/22. Sâ-mi descrii toulă natura inşăld-toare a lucrurilor lumeşti, de la floarea ce cu naivitate minte.. . pină la omul ce acopere cn. . . o ipocrizie vecini că, care fine cil istoria omenirei, ai et slmbure negru şi rău. P.l.. 47/38. Credea că-i Pis, ş-ar fi vrut numai ca vecinie să fie acel vis. P.l.. 102/21 [Y. 2; Pr. 2). Q (Repetiţie) Ar fi dorii ca etern să fie aslă noapte, cu aerul răcoare, limpezit de lumina lunei, vecinic ar fi tloril să fie dulcea, nelnfeleasa, tlar atit ile fericita lui nebunie. P.L. 30/18, 20 |Pr. 2], Q (In conlexl figurai) Astfel, Intr-a peciniciei noapte pururea adincă, Apem clipa, aprm raza care lot mai fine incă. O.I 133/0 |V. 1],
     VII.    I He fl. (In expr.) A se |inea de pnsul (cuiva) r- a urma (pe cineva), a insoţi. Te tluci. ş-am infeles prea bine Să nu mă fin tle pasul tău. O.I 118/2 |Y. 11
     2. Tranz. (Formează, impreună cu determinarea loc. verbale) A linen sloi v. •• f a t (Pr. 11 A |lneo slrajâ =
 -  a sta de slrajâ. a slrâjui. Q (Element de personificare) Sus l/i codrii tle pe dealuri Luna btindu fine strajă. 0.1 103/2't. .Sus in brazii de pe dealuri I.una-n urmă fine strajă. O.I HM/3U [Y. 2|. O (Construcţie metaforică) A |inea judecaţii v. j u d e c a I â [Y. lj.
     —       Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. (Iii (O.I 71/9: P.L. f.U/34), (iu (O.I 71/3). 2 sg. |ll (O.I 134/3); IM.. 58/28), 3 sg. |ine (O.I 2/21, 85/28, 85/38. 95/27, 90/19, 102/21, 103/20, 104/30, 109/7, 133/6, 170/7, 194/11, 194/22; O.IV 433/5; P.L. 15/4, 17/38, 71/27), 1 pl. |inem (O.I 124/5), 3 pl. (In (O.I 24/4,. 03/13, 100/11), imp. 3 sg. |lnrn (P.L. 32/2, 37/4. 54/30,153/26, 71/11, 70/2), p. s. 3 sg. se |inii (P.L. 94/18), 3 pl. flnurâ (IM.. 23/23). p. c. 1 sg. Din |lnnl (O.I 212/10), viii. 1 sg. ol |lnt (O.I 55/10). 2 sg. -I |ln* (O.I 55/10), 3 sg. i> sâ fie (O.I 76/12); conj. prez. 1 sg. xu ţin (O.I 118/2, 213/14), sâ mu (In (P.L. 90/31). 2 sg. fii (O.IV 365/17), 3 sg. sâ (inu (O.I 102/9), sâ ţie (P.L. 30/18, 30/20, 41/41, 102/21); opt. prez. 1 sg. si* (In# (P.L. 92/4), p. 3 sg. or fl |in«it (P.I.. 84/24), imper. 2 sg. line (P.L. 12/29, 48/13), ger. (inînd (P.L. 28/29), (inindu- (O.I 142/3; P.L. 37/18). |lind (P.L. 18/9. 58/17); part. finul (P.L. 40/10) — Yarinnlă : |in& (O.I 55/15. 55/10; P.L. 92/4) vb. II.
    Ţl\T.\ s. f. Fig. Scop final, ţel. Afi luptat luptă deşartă, afi vlnat liniă nebună, Afi visat zile de aur pe-astâ lume tle amur. O.I 36/2 [V. 1|.
    ŢIIMTf vb. IY. Tranz. (In expr.) A jlnll privirea lunu v. I u n g* | l*r. l|.
    —     Formă gramaticală: ind. p. s. 3 sg. (Intl (P.L. 4G/1G).
    ŢIVrililM s.n. (Transilv., Mold.) Cimilir, Q (Comparaţie) Ca-n finlirim tăcere e-n cetate. O.I 202/9 (V. 1]. Q (Personificare) Şi fintirimul singur cu strlmbe cruci veghează, O cucuvaie sură pe una se aşază. O.I 69/11 [Y. 1J.
O     (Conslrucţic inalaforică) Trlsie zidiri de finllrhu v. zidire | Y. 1 ].
    —     Forme gramaticale; sg. n.ac, (intlrlm (O.I 129/14, 202/9). |Intlrimui (0.160/11).
    ŢIPA vb. I. Intranz. (Despre oameni) 1. A slriga cu glas tare, a zbiera. Ca Hol ce zboară prin valuri şi fipi}, Fugariul uşor Xechează, s-aruncă. O.I 5/13. Apoi, in-trlnd in grajdi, începu să bală caii, lipind : — Ascundefi-vă mai bine hatâ-v-ar mama lui Dumnezeu. P.L. 16/38. Ah! le iubesc!... fipă el apăsat. P.L. 94/11; cf. O.I 4/1; P.I.. 102/16 [V. 2; Pr. 3]. Q (Metaforic) A vui; v.şi sfădi. Sublim Insă e clntul cind fipă şi ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă. O.I 17/16 [V. 1|.
    2     (Despre animale) A scoate strigăte puternice, ascuţite. O buhă care, fiplnii a jele, Blnluie urma unui morminl. O.I 2G/15 [V. 1|.
    —     Forme gramalicalc: ind. prez. 2 sg. flpfi (O.I 4/1. 5/13, 17/16), p. s. 3 sg. fipA (P.L. 94/11, 102/1G); ger. lipind (O. I 261/5); P.L. 16/38).
    •ŢIpAT s. n. v. fipet.
    f(PKT s. ii. Strigăt ascuţit şi slrident, Q (Element tle personificare) Vulturii ce stau amulifi pe creştetele seci şi sure a stincelor nalte invăfan tle la el fipetul cel pllns al jelei. FM.. 5/8 [Pr. 11.
    Ţll'I vb. IV. Intranz. A vljli, a şuiera, Şi prin ferestre .sparte, prin uşi fiuie vtnlul. 0.1 G9/19 [V. 11.
    ŢINTA!» s. in. Insectă (Culei). In arşifa cea dogoritoare a zilei pâzu aproape tle pădure un flnfar :vlrcotindu-se. P.L. 15/31. Vetle ieşind dinlr-o pădure-n depărtare cele şapte iepe alungate de un roi nemărginit tle fln/ari. P.I., 10/29 |Pr. 2). Q (Personificare) Vi/i ftnfarii lăutarii, glntlăceii. cărăbuşii, Iar mireasa viorica i-aştepla-ndărălul uşii. O.I 87/17. — Eăt-l'rumos, zise flnfarul, ia-mă de mă du plnă-n pâtlure, cu fi-oi prinde şi eu bine. Sunt împăratul liniarilor. P I.. 15/32-33. | V. 1; Pr. 2|.
    —     Forme gramaticale: sg. ii. ac. |in|ur (P.L. 15/31). |iii|nrul (P.L. 15/32); pl. n. ac. (inţarl (P.L. 1G/29), liniarii (O.I 87/17), g.d. |in|orlii»r (P.L. 15/33).
    Ţllllf vb. IY. Intranz. A scoale sunele repetate, caracterislice, scurte şi ascuţite. Q (Klenunl de personificare) Amintiri Ţiriiesc Incel ra grieri Pintre negre, vechi zidiri. O.I 105/7 |V. 1],
    ŢlilLfl vb. IY. I n ( r a n z. (Uesprt- instrumente muzicale) A produce sunete monotone şi puţin armonioase.
— 563 —
Un "bâtei de figan... cu degetele uscate, mişca nişte coarde false, care f(ritiau nervos. P.L. 27/4 |Pr. 1).
    Ţ|Ţ.\ s. f. Mamelă, sin. M-oi întoarce la mama, ca sâ mai sug Inc-o datâ laptele cel de văpaie albâ a filelor ei P.L. 20/1 (r. 1).
    ŢtŢlNA s. (. Balama. Regele dâ semn cu mina, sare-o poartă din flflne Şi un leu iese in fală, cumpătai cu pusuri line. O.I 165/5. Uşa mare deschisă In balconul calului de sus se clălina sclrflind şi numai Intr-o flflnâ. P.L. 29/12 [V. 1 ; Pr. 1]. © (Comparaţie) Bolovanul se întoarse ca-n fiflni şi lăsă o mică inlrare. P.L. 97/38 [Pr. 11. O Iixpr. A se arunea în {Ifînl v. arunca |Y. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. |î]înă (P.L. 29/12): pl. n. ac. ţiţlnl (O.I 93/32; P.L. 97/38), |î|ine (O.I H>5/5).
    ŢOPĂI vb. IV. Intranz. A sălta, a sări. Q (Depreciativ) încingeţi-vă spada la ilanful cel de moarte. Aci
vă poarte vintul, cum şlie sâ vă poarte A fopăi In joc! O.I 24 21 (V. IJ.
    ŢL(iLlAT, -A adj. (Şi In forma fuguiel) Ascuţit, ca un ţugui. Casa era c-un acoperemlnl ţuguiat. P.L. 40/C. Acopereminlele ţuguiele de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare risipite... loale aslea laolaltă te făceau a crede câ esle mai mult o ruină oprită curiozităţii decit locuinţă. P.L. 72/10 [Pr. 2|.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. ţuguiat (P.L. 40/6); pl. n. ac. (uguiete (P.L. 72/10). — Variantă: (Mold., Transilv.) ţuguiul, -& (P.L. 72'10) adj.
    ŢUGLlGT, 'A adj. v. fuguial.
    ŢURCAxfiSC, -EASCA adj. Făcut din blană de oaie ţurcană. Sumai din clnd In clnd Irecea pe Ungă el clte-un tlnâr cavaler, cu căciula furcânească. P.L. 44/15 [Pr. 1).
u
    K fDE vl). III. Tranz. A omori. Puteri să puir-n braţul ce-ar sta sâ mă ucidă. O.I 115/2-1. Te-aş ucide de-ai mai rămini. P.L. 95/9. .Vh l-ai ucis pe U.astelmare. P.L. 9rt 22 |Y. 1 : Pr. 2]. <> Expr. Uclgi-I crucea v. cruce (l’r. 1). + ( A I) s o I) K i g. A distruge, Desperarea ucide, uccastă simfire nimiceşte. P.L. 56 13 |I’r. 11.
    —   Forme      gramaticale : inii. |>ri*z. 3 su. ucide  (P.L.
 .'>6/13), p. c. 2 sg. ui ucis (P.L.   98/22): conj. prez. 3 sfi.
 uciyu (P.L. 16/39), să ucid» (O.I 115‘2-t); opt. prez. 1 sg. uş ucide (P.L. 9.V9).
    UCIGAŞ,      -A adj. Carc ucide. Q      (Mclaforic)      Carc
 stîrneşle dorinţi tulburătoare (v. şi luminos, z i inii i t o r). .Si gropiţe face-n unghiul ucigaşei sale guri. O.I 159,17 |V. 1|.
    UUGAtC)H, -OAre (Şi in forma ucizător) adj. Carc ucide. O (Metaforic ; sugerind asocierea voluptăţii cu durerea) Carc mişcă adine, tulburător. In priniri citeam u vecinicie De-ucigătoare visuri de piâcere. 0.1 21)11/1 |Y. 1|.
    (Adverbial; in forma ucizâior. in conslructia mclaforică)
 l clzsihir dc     dulci v. d u I c «• [Y. 2).
    —      Forme gramaticale : pl. n. ac. uci|juli»ure (O.I 2i"t,l), -Yuri.inlă : ucizător. -oare (0,1 95 35. !)7'25) adj.
    iCI/.ĂTOH, -oAl»E adj. v. uciyulur.
    UD, -A adj. Plin dc apă. l-lori albastre tremur ude in văzduhul lămiiel. O.I 85. 1. Şi le mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie : hainele lui ude sau metafizica. P.L. 2f> 21. /si puse in cui paltonul ud. P.L. 27/17 [Y. 1 ; Pr. -*]■
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. ud (P.L. 27/17); pl. n. ac. ude (0.1 85/-I ; P.L. 20/21).
    UDA vb. I. Tranz, 1. A umple de apă. Trezii din fantaziile sale metafizice, băgă de sumă că ploaia-l udase pină la piele. P.L. 27/10 [Pr. 1].+ A vărsa apă pesle ceva. in grădina cu multe straturi, neuitată. . . născură. .. flori cu frunze galbene. P.L. 22/16 [Pr. 1).
    2. A stropi. Din ce noian îndepărtat Au râsăril (ciuturile] in mine! f.'ii cite lacrimi te-am udat. Iubito, pentru line! O.I 184 15 |Y. 1], Q (Conslrucţc metaforică) A uda huzele înşelate cu fiere v. fiere [Y. 1 ].
    —      Forme gramalicalc : ind. prez. 2 sg. uzi (O.IV 132/ 33). p. c. 1 sg. «m udat (O.I. 184/15). ni. m. c. p. 3 sg. udase (IM.. 2710), part. iieudnlsi (P.L. 22/10).
     IH inlerj. Exprimă o neplăcere. Vhl ee frig... tm văd suflarea. O.I 46/9 [V. 1].                               i
     l'IMf vb. IY. Tranz. A tulbura adine, a zăpăci. Ea se prinde de ţ/rumazu-i cu minufele-amindouă Şi pe spale-şi lasă capul: Mă uimeşti dacă nu minlui. O.I 154/35 |Y. 11. ©Refl. (Element de personificare) Văile şi munţii se uimeau auzindu-i cintecele. P.L. 4/40 (Pr. 1].
     —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. uimeşti (0.1 154/35), imp. 3 pl. se uimeau (P.L. 4/40).
     UIMIkH s. f. Mirare, surprindere (plăcută). Hiperion vedea de sus Uimirea-n a lor faţă. O.I 179/22. Bucuria, uimirea li stringea sufletul. P.L. 37/34 [V. 1 ; Pr. 1],
     UIMfT, -A adj. Surprins, mirat, impresionat. Şi privind uimitâ-n lături, Vede-un tinăr chiar alâluri. O.I 103/ 122. Ea l-asculla pe copilaş Uimită şi distrasă. O.I 175/6.
—   Cezara!'.' murmură leronim uimii. P.L. 88/14; cf. O.I 63/26 |Y. 3; Pr. I]. (Adverbial) Se uilâ uimit pe luciul lacului. P.L. 10/27. .Se uila uimit, cu ochii strălucitori, la strălucitorul ei chip ce s-apropia. P. L. 93/12.
     insula lui Eulhanasius", gindi el uimit. P.L. 98/9 [Pr. 3|. Q (Klcmcnl dc personificare) Itlurile ce ciorăiau mai in jos de briiele melancolicelor slince. . . sleteau loale uimiie pe cind trecea păstoraşul-Impăral. P.L. 5/10 | Pr. 11. + F i g. Care exprimă surprindere. I'ăl-Frumos vedea cum înfloreau două stele albastre, limpezi si uimite. P.L. 9/28 |l’r. 1].                                 '
     —      Forme gramalicalc sg. n. ac. uimit (0.1 63/26; P.L. 88/14), uimiţi) (O.I 103/22, 175/6); pl. n. ac. uimite (P.L. 5/10, 9/28).
     11MITOH, -6AHEadj. Care uimeşte, impresionant. Vorbeşte-mi zise el rugători, cum ştii lu ciieodaiă să vorbeşti, c-o bllndeţâ uimitoare. P.L. 70/27 (Pr. 1].
     UIT.A1 vb. [. I. Tranz. A pierde din memorie, a nu-şi (mai) aducc aminte. Poale-o uita durerea-mi şi voi puii să mor. O.I 116/8. .Yu uila că doamna are minte scurtă, haine lungi. O.I 164/10. In loale chipurile voi căula să le uit. P.L. 70/10: cf. 0.1 59/26, 82/32, 125/11, 127/1, 127/15, 132/38. 159/8. 189/7; O.IV 370/3; P.L. 11/15, 15/17, 15/26, 38/19, 47/11, 47/15, 50/5, 65/27, 71/15, 89/ 28. 102/26(\’.11 ; l’r. 12|. Q (Repetiţie) 0! glasul amintirii rămiie pururi mul, Să nil pe oeci norocul ce-o clipă l-am avut. Să uit rum dup-o i-liţiă diti braţele-mi le-ai smult.
- 565 —
 O.I 107/16 — 17 [V. 2|. Q (Element du personificare). Cum copacu-şi uilă foaia Ce pe vini mi-a fost trimisă, Aslfel ea uilal-tiu poale Asie foi tle dinsa scrise. 0.1125/9 |V. 1). Q (In context figurai) Viafa mea curge uilind izvorul. O.I 26/8 (V. l|. <y> Expr. Lllul dc moarte - foarte bâtrln, împovărai dc ani. De-un vear el şeile aslfet ~ tle moarfe-uilat, bălrin. O.I 93/8 (V. 1|.
     2. T r a n z. şi intranz. A nu da atenţie, a nu se mai preocupa dc. . . Vede surlsu-i tle grufie plin .ţi uită pericolul mare. O.I 12/2. Şi-ai uitat tle soarta mlmlrei, iubitoarei late fele! O.I 83/32. Dumnezeu de-ar fi fosl, şi-ar fi uitat universul, spre a cânta un titlul In ochii ci albăstrii. P.L. 57/39; cf. O.I 12/9, 12'14. '>13, 18.V19, 185/20; P.L. 66/7 |V. Pr. 2|. Q (Rcpcliti.) Aşa si speranţa... Animâ-nc-odalâ Iremlndul picior. I)e uită dr sarcini, tle uită de nori. O.I 11/11. Am uitat mamâ, am uilal lată. Am uilal lege, am uitat tot; Mintea mi-e seară, glndut netol. O.I 27/1—2 (V. 5j. O (In conlext figurii) Arald, copilul rege, uitat-a universul. 0.1 91 33 [V. 1).
 O  Expr. A uita pe Dumnezeu v. D u m n c z e u |Y. ]j.
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. uit» (O.I 11/M, 11/14, 12/2, 125/9), 2 pl. uita|i (O.I .'>9 26), 3 pl. uilă (0.1 12/9, 12/14), p. c. 1 sg. »m uitai (O.I 27 !. 27 1, 27/2, 27/2; P.L. 15/26), 2 sg. al uilHl (O.I 83/32). 3 sg.
 0  uitat (O.I 91/33), uu uilut (O.I 125/11). 1 pl. uni uimi (O.I 185/19), p. s. 1 pl. uitarăm (O.I 18,'./2n ; O.IV 37oa,. m. m. c. p. 3 sg. uitare (P.L. 15/17, K6/7, 102/26). viit. 1 s^.
 01 uiUi (0.1 9/1, 116/8), 2 sg. \ei uil» (P.I.. 71 I o. 1 pl. vom uita (P.L. 50/5); conj. prez. I sg. sâ uil (O.I 107 16. 107/17; P.L. 47/15, 70/10), 2 sg. sâ ui|i (O.I 127,1',).
 3 sg. sA uite (P.L. 38/19), p. 1 sg. să fi tiilsil (P.l.. 6.V27); opt. prez. 2 sg. ai uitai (O.I 51/3), p. 3 sg. ar fi nilul (P I. 57/39); imper. 2 sg. (nu) uita (0.1 82/32, 159,'8. Uil 1 <'; P.L. 11/15; ini. (a) uita (0.1 127/1, 189/7: P.L. 89 >S): ger. ultind (0.1 26/8, 132/38; P.L. 17/11): \r.ut. uimi (O.I 93/8).
     UITA2 vb. I. Kefl. A privi, l-t in i.rhii ei sr uilâ. O.I 53/14. Eu mă uilam prin ramuri Si aşteptam să te arăţi la geamuri. O.I 187/11. Seprrfuita! şopti el. uilin-tlu-se la ea. P.L. 55/20; cf. O.I 46/18, 66/7, 7217. 73 1, 79/27, 84/29, 84/39, 87/2, 91/23, 93/22, 91/5. 95,18. -(.-„35, 97/25. 110/7, 119/8, 165/7; O.IV 333/13. 36.VI6: P.L 8/12, 10/16, 11/17, 13/39, 14/3, 15/15, 18/21, 18,38. 19/18, 26/31, 28/38, 36/3, 38/30, 48/23, 49/33, 50,22. 51» II. 51/15. 51/16, 52/41, 57/17, 69/16, 58/37, 60/10. 61/6. Ii1/L>. Iii, 19, 62/6, 63/32, 66/16, 67/23, 68/10, 68'11, 19:11. 69 15, 69/34, 74/9, 74/13, 75/5, 75/35, 76/5, 79/26, 79/27. 83/15. 83/19, 84/15, 87/36, 88/14, 88/26, 92'5. 93/1. 93 9. 93<12, 95/18, 93/2, 97/33, 101/39 IV. 21 : Pr. 58|. Q (Repetiţie) Ea se uilă, se toi uită, un cuvlnt măcar nu spune. O.I 84/ 33 (V. 2). O (Element de personificare) Case a căror streşini de olane se uitau In lună — iată tabloul! P.L. 18/10 (Pr. 1). Q (în context figurat) In ochii fericirii mă uil pierdui şi pllng. O.I 213/8 |V. 1). Expr. A se uita in Jos = a cobori privirea dc ruşine, de sfiaUV Aş! abitt fi-ai tntins mina, sare ivărut la uşă. E-un congres tle rubedenii, vreun unchi, vreo măluşă. . . Iute capul inlr-o parle şi te uiţi tn jos smerit. O.I 155/27 [Y. 1|. A se uita luog v. lung [Pr. 1). <£> (Subiectul sau instrumentul slnt ochii) Cu ochii mari la ea se uilă. O.I 66/25. Ochii tăi, tot tncă mari, Se uilă dulci şi galeşi ? C.l 186/24. Fii steaua cea din cer, rece şi luminoasă! ş-alunci ochii mei s-or
 uila etern ta line! P.L. 87 38(Y. 2 ; Pr. 1). <$• (La imper., cu valoare de interj,, adesea şi In forma contrasă uite) Lite. chiar de-acu pofi sâ porneşti eu ele la pâscul.P.L. 1*1,11. Lite, zi.se el, fi-a murii baba. P.L. 17,23. Lile-le in masa mea. P.L. 61'2; cf. P.L. 62 7 [Pr. 4). <> (întărit prin alţii inlerj.) la te uilâ la acel călugăr tlnâr! P.L. 76/19 | Pr. 1|.
     —      1-ormo gramaticale : ind. prez. 1 sg. mA uit (O.I 1199, 2138: P.L. 87 33), 2 sg. le ui|i (O.I 15/27; O.IV 333/12. 3:i5i 16). 3 sg. se uită (O.I 53/14, 66/7, 66,25, 72 17. 73 1. 79.27. 84 29, 84 33, 81/33, 84 39, 93 22, 94 5,
 9.V18. 110 7, 165 7; P.L. 62/6), 3 pl. se uitâ (0.1 87 2. 186 24), imp, 1 sg. mă uitam (0.1 187'14), 3 sg. ne uila (P.L.  11 3, 28/38. 18/23. 63/32.    66/16, 68,10, 69/34, 88,14,
 93 9.  93 12, 95 18.    101 39), 3   pl. fre uitau (P.L.  48 40,
 52  11, 69,15). p.s. 3 sg. se uitâ (P.L. 8<12. 10/26. 11.17, 13 39, 11,3. 15/15, 18,21. 18,38, 19/18. 49,33. 50/22. 50/41, 58 16, 58/38. 60 40, 61/6, 61/15, 61 19. 67,23. 69 14, 74/9, 71 13. 75/25. 76,5, 79,26, 83-15. 83-29, 84 15. 88,26, 97/ 33). viit. 1 pl. ne-om uita (P.L. 75/5), 3 pl. s-or uita (P.L. 87 38); conj. prez. L sg. sâ mâ uit (0.1 95 35. 97/25),
 2  sg. sâ te uili (O.I   16 18), 3 sg. sâ se uite  (P.L.  26/31,
 57 17. '79/27): opt.     prez. I pl.    ne-am uila (P.L.  92 5),
 opt. p. 2 sg. le al fi uitat (P.L. 93,1); imper. uite (P.L. 16 11, 17,23. 62/7). uite-le (P.L. 61/2), te uitâ (P.L. 76/ 19; inf. (a) uil» (P.L. 38/30, 51,16, 96/2): ger. uitindu-inA (O.I 91 23). iiilinriu-tr (P.L. 51/15), uitindu*e (P.L. 36/3, 55.-20. 68.lt).
     i      itAiii: s r i. Acţiunea de ii uila ; lipsa oricărei amintiri. H-asiipra mi crengi tle lei Să-şi scuture floarea. . . Lilarea inlizind /V singurâlatr-mi. O.I 222/11 (Y. IJ. Q (In context figurat: personificare) S-a dus amurul, an amir Supus amindurora. Ifeci cinlurilor mele zic Adio tuturora. filarea Ir inchitle-n scrin Cu mina ei cea rece. O.I 181 5 |Y. I|. Loc. vb. A da uitârii v. d a3 (Y. 1).
     2. I-'i g. Neant, nefiinţă. E un adine asemene Lilârii relei oarbe. O.I 176 31. Moştenirea ta şi-a lot: uitarea. O.IY 338 8 |Y. 3). Q (Construcţii metaforice) A adormi in noaptea uitârii v. noapte |Y. lj. Liniştea uitării v. linişte [Y. 1|, Haosul uitârii v. haos |Y. 1]. Noaptea veeinieei uitâri v. noapte |Y. 1).
     —      1-ormc gramalicalc: sg. n. ac. uitarea (O.I 184/5, 222/11 ; O.IV 338,8). g. d. uitări (0.1 230/1). uitării (0.1 127 13, 160,11. 175 13. 176/31. 219 2).
     CITAT, -A adj. Pierdut din memorie. Ca o poveste-uitată Arald in minle-i sună. O.I 9834 (Y. 1|. + Fig. Părăsit, singuratic. Şi veacuri înainte el şede-uilal, bă-trin. 0.1 99 3 (Y. 1|. <C> Expr. A lâsa uitat — a uita, a părăsi, i.asă-li lun ea ta uitata. Mi te dă eu lotul mie. O.I 2091 |Y. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg. n. ac. uitat (O.I 99 3), uitată (O.I 98/31, 209/1).
     UTAtoR, >oARE adj. (^are le face să uiţi ; aducător de uitare. Q (Construcţie metaforică) A hea din apa fârâ gust şi uitătoare a l^clhei v. bea (Pr. 1].
     —  Formă gramaticală : sg. n. ac. uitătoare (P.L. 46/
 24).
     L'ITfT, -A adj. (Mold.) Distrat, pierdut in visare. Omul. . . se uita spărios şi uitit la Dan. P.L. 48/23 (Pr. 1|. Q (Metaforic) Fantastic (“?). Simeni nu t-a tnsoţil tn uitita lui călătorie. P.L. 46/25 IPr. IJ.
— 566 —
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. ulllt (P.L. 48/23) ultlla (P.L. 46/25).
    •ULCldn s. n. v. urelor.
    ULICIOARA s. f. Diminutiv a) lui uliţS. Pe aceeaşi ulicioară Bate luna in fereşti, Sumai lu <le după gratii Vecinic nu le mai iveşti0.1 112/1. t'licioara-i strimtă şi, din ziduri vechi. Vorbe ris şi pltnsel sună In urechi. O.IV 3(31/9. Xinsoarcu se lăsase pe garduri şi zaptazuri de-timindouă părfile ulicioarei. P.L. 67/28; cf. 0.1 112 |Y. 3: Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. uliclourâ (0.1 112, 112.1). ulicioara (O.IV 364,9). g. <1. ulieinurel (P.L. 67/28).
    L'LIŢA s. f. Stradă. Străin şi făr' tle lege de voi muri
—      otnnce Sevreitnicu mi cadavru in u/ifă-t aiunce. O.I
11 li in. CeCtnd tuna se strecoară pintre imuri, prin pustii, Tu cu lumea ta de ginduri după eu sâ te afiiS<i aluneci pe poleiul de pe uliţele ninse. 0.1 157/19. Casa tlin capătul uliţei era galbenă. P.l.. 49,6: cf. 0.1 15" 4; P.L. 39/27, 39 37. 39/38. 40/2. -14/9. 75/36. 76/2. 81 I. 90/2 |Y. 3; l’r. 11»]. Q (Construcţie mctaforică) Afi rupe uliji = a tăia drum. a deschide un culoar (prin mullime). Dur-ituind soseau călării ca un :itl inall de sulili. Printre cetele păgine trec. rtipintln-şi large uliii. 0.1 118/24 |V. 1[.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. ulijă (0.1 116/10; l'.L. 39 27, 75/36. 76/2. 9"/2). uliţa (P.L. 81/4). g.d.iiliţri (P.L. 39/37, 1-W9, 19/6); pl. n. ac. uli|e (l'.L. 10/2). uliii (0.1 148/21. 150/4). ulilelt (0.1 157/19: P.L. 39/38).
    ULIU s. m. Pasăre (Accipiter). Q (Comparaţie) Şi singur stan şi caut ca uliul care cată in inima junimei. 0.1 2510 [\. IJ.
    ULTIM, -A adj. Cel din urmă. Se uită lung şi cugetător pentru ultima oară asupru pământului. IM.. 50/22. Su e destulă mizeria in care am trăit — cet ptifin o mizerie fără de dorinfe. Şi prima mea dorinfii şi poate ultima — nereatizahită! P.L. 55/11. teşi nemulţămit. aruncintlu-i
o  ultimă privire de ură. P.I.. 99/35 [Pr. 3]. O l'xpr. Ceasul iillim (sau ultimul mumeiii) clipa morgii. Ceasul ultim ii împacă luată viafa-i de durere. 0.1 53/15. Et muri. . . mul plnă-n ultimul moment. P.l.. 30^35 |V. 1: Pr. 1J.
    —      Forme gramalicalc : sg. ». ac. ullint (0.1 53/15), ultimul (P.L. 30^35). ultimă (l'.L. 99/35), ultima (P.L. 50 22, 55 11).
    UllA\. -A adj. Omen.'sc. Sfărmifi statuia goată a V>-nerei antice. Ardeii acele pinze cu corpuri de ninsori; Ele sttrnesr in suflet ideea neferice A perfeefiei umane. O.I 60,19. Istoria umană in veci se desfăşoară. 0.1 62/4 | V. 2|.
O      (Construcţii metaforice) linana roadă v. rod |V. lj. lu'.eelâ umană v. i n s e c t ă ]V. 11.
    —      l-'orme gramaticale : sg. n. ac. umunâ (0.1 02/1; O.IV 365/28), uman» (0.1 61/11), g. d. uniune (0.1 60/19).
    CmAU s. m. şi n. 1. Partia corpului liman unde se leagă braţele dc trunchi. Şi pe umărul tui cade At ei cap cu fafa-n sus. O.I 67/17. Cind cochetă de-at lău umăr fi se razimă copila, Dac-ai inimă şi minte, te gindeşte la Dalita. 0.1 159/13. Părea un tlnăr voievod Cu păr de aur moale, l'n vtnăt giulgi se-ncheie nod Pe umerete goale. O.I 170/12. Idzn un cap frumos pe nişte umeri largi. P.l,. 84/16; cf. 0.1 51/10.62/28.80/16,82/6,85/32, 97/20, 104/10, 109/5,      132/9,   157/34, 213/7,   228/24,   229/5;
P.L. 39/9. 49/17, 50/11, 51/38, 53/30, 58/7, 63/30, 71/5, 79/25, 83/22, 84/27, 87/29, 97/5, 100/36 |V. 16; Pr. 15). <> Loc. adv. De-a umăr (sau de-» umere) — pe umăr. Făt-Frumos... tuindu-şi buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dtra trasă de piuă. P.L. 7/13. El se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere. P.L. 18/15. Dan tşi luă lunga sa mania de-a umere. P.L. 48/30 (Pr. 3|. Q (Construcţii metaforice) Umărul pietrei v. piatră |V. 1]. Umăr de deal = coastă, panlă. Sau vislntl cu doina tristă a voinicului de munte... Visul selbelor bătrtne de pe umerii ite deal. El |Alecsandri| tleşleaplă-n stnul nostru dorul fărei cei străbune. O.I 35/3 [V. 1).
    2. (tn expr.) Umărul obrazului = pomelc. Barba lungă care curgea de sub adlncii «meri ai obrazului plnă pe pieptul întotdeauna cam plecat, ii da arătarea unui tnfelept din vechime. P.L. 40/33 |Pr. 1].
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. umăr (O.I 50/17, 80/16. 97/20, 104/20, 132/9, 157/9, 159/13, 229/5; P.L. 7/13, 87/29), umărul (0.1 67/17, 213/7; P.L. 51/38, 71/5, 79/25); pl. n. ac. umeri (O.I 51/10, 62/28, 82/6, 228/24; P.L. 39/9, 40/33, 49/17, 63/30. 84/16, 84/27, 97/5), umerii (0.1 35/3; P.L. 50/11, 58/17, 100/36), umere (O.I 109/5; P.L. 18 /15, 48/30, 53/30), umerele (O.I 85/32, 170/12), g.d. umerilor (P.L. 83/22).
    UMBLA vb. I. Intranz. (!>i In forma îmbla) I« A merge, a se mişca (de colo-colo). Şi pe cimpul gol el vede un copil umblln/l disculf. 0.1 83/33. îmblă parcă amintindu-şi vreun cintec, alintată. O.I 159/25. împărăteasa cea oarbă şi albă umblă incel prin straturi.P.L,.22l37 cf. 0.1 Hi/8. 105/16; P.L. 19/37, 79/21, 97/18, 99/10 [V.
1: Pr. 5|. Q (Klemenl dc personificare) Aaintea nopfii noastre imbtă Crăiasa dulcii dimineţi. O.I 201/13 |V. 1). + A se plimba. In fiece noapte et îmbla cu A/ario in lumea solară a cerurilor. P.L. 52/37. Şi de cile ori îmbiau, el tşi lua cu cl. .. cartea lui Zoroastru. P.L. 53/38. Şi azi tmbla prin grădina palatului Jiianchi. P.L. 92/20 [Pr. 3|.
    2.     A călători, a cutreiera. Aşa marinarii pe mare imblind. . . Speranfa ii face de uilă de vint. O.I 12/6. Pe vremea aceea Domnul imbta incă pe păminl. P.L. 13/ 19 |Y. 1 ; Pr. 1). <> (T rain. In expr.) A imhla multă lume v. lume |V. lj Q (Construcţii metaforice) A umbla pc căile vrăjitor = a pune la cale vrăjitorii. Cine şlie pe cile căi a vrăjitor umblă. P.L. 17/28 [Pr. 1]. A îmbla de mină eu furtuna v. furtuna (Pr. 1|.
    3-     A merge de obicci; a se ducc mereu. De unde ai calul d-lale, cu care tmbli la vinaf’ P.L. 14/36 [Pr. 1|.
0      K\pr. A îmbla la ţcoalfi — a frccvenla şcoala. Era numai de optsprezece |ani| şi imbla la şcoală. P.L. 66/6 |Pr. lj. Q (Mctaforic) A învăţa de la cineva ccva. Imblu la şcoală. Ştii la cine; la albinele mele. P.L. 80/15 [Pr. 1).
    4.     A se purta. I-ar place să tmble frumos Imbracat. IM.. 28/17 [Pr. I|. + A se arăta, a apărea, a fi. Q (Inconlexl figurai) Jocul insuşi era o poveste lungă şi-ncurcată... in care... fanfii îmbiau înamoraţi. P.L. 52/12 (Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. inthlu (P.L. 80/15). 2 sg. imbli (P.L. 11/36), 3 sg. umhlfi (P.L. 17/28), îmblă (0.1 159/25, 204/13); P.L. 6/24), 3 pl. umblA (O.I 105/16), îmblă (O.I 46/8; P.L. 79/21), imp. 3 sg. îmbla (P.L. 13/19, 52/37, 66/6, 92/20. 99/1(1), 3 pl. intblau (P.L. 52/12, 52/38, 97/18), p.s. 3 sg. umhlfi (P.L. 22/37), p. c.
1  sg. am umblat (O.I 123/6); conj. prez. 2 sg. sfi umhll (P.L. 19/37), 3 sg. sfi imhle (P.L. 28/17); ger. umbllnd
— 5G7 —
(0.1 83/33). imblind (0.1 12/6). - Variantă : (Mold.) îmbin (0.1 12/6, 46/8, 159/25. 204/13; P.L. 6/21. 13/19. 11/36. 28/17. 52/12. 52/37. 52/38. 6H/6, 7‘J.'2. XII, 15. ‘12,-20, 97/18, 99/10) vb. I.
    UMBLET s. n. (Şi in forma Imblel) Mers. Căci uzi te semeni tuturor La umblet şi la pori. Şi le privcac nepăsător C-un rece ochi de mori. O.I 192/14. Scările <le piatră tocile fi mincale de mult imblel. P.l.. 72/16 |V. 1 ; l’r. 1).
    —     Forme gramaticale: sg. n. ac. uniblel (0.1 192/14), imhlet (P.L. 72/16). — Variantă: (Mold.) imlilet (P.L. 72/16) s. n.
    CMBRA s. f. 1. I. întunecime (provocaţii dc un corp opac carc opreşte razele luminoase); loc lipsii dc lumina directă a soarelui. L'mbra-n codri ici si colo Fulgerează de lumine. O.I 66/13. S-auzi cum frunzele-n poiană Şoptesc cu zgomotul de guri Ce se sărută, se hlrjoană iii umbr-adtncă de păduri? O.I 228/8. Salclmii ai miros dulce lăinuiau cărările risipite intr-o viorie şi melancolică umbră. P.L. 54/36; cf. O.I 11/7. 72/10. 100/13, 104 22, 130.10. 136/12, 144/10, 148/2. 154/19. 154/31. 159/7. 164/9, 210.' 22, 218/2, 228/22; P.L. 13/13, 13/29, 26,33. 39-37, 44/31'. 74/10, 79/22, 102/4 |V. 17; Pr. 9). ©(Comparaţie) Castelul Genarului. . . strălucea In întunericul serei ra << uriaşă umbră. P.L 14/16 |Pr. 1). © (in conlcxlc fi”uralt ) Ar atrage-n visu-i mindru... Umbra umedă din codri. O.I 162/4. Sumai umbra spinului La uşa rrrştinithii. O.I 183/1 )V. 2). <0> Expr. A sta in unihrâ - i» fi. a Irâi neştiut. Deasupra tuturora se ridică cine paule. l’r cind alţii sllnd in umbră şi cu inima smerită Seştmţi se pierd tn taină ca şi spuma nezărită. 0.1 133/27 |Y. IJ. ©(Construcţie metaforică) A rămlnea in umbră sfinlă a sc bucura de respect şi admiraţie. Hămineţi In umbră sfinlă. Basarabi şi voi Muşatini, Descălecaturi de ţară. dătători de legi şi datini. O.I 149/31 |V. 1|.
    â. Întunecime, obscuritate, intr-o umbră neagră deasă, ca un demon. El veghează. O.I 50/1 I. Dulce imi veneai tn umbra Tăinuitului boschet. 0.1 112/15. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lingă fereastră, unde-n coif Luceafărul aşteaptă. O.I 167/19: cf. 0.1 31, 50/23, 92/25, 110/5, 154/4, 189/10 |V. 9|. © (In conlexle figurate) Soaplea vine încetişor Cu-a ei umbre suspinlnde. O.I 13/3. Trezindu-te, iubito, cu anii inapoi. Să [ie neagră umbra In care-oi fi perii. O.I 127/16 |V. 2], © (Construcţie metaforică) Umbra vremllor = trecutul nebulos (v. şi haos, negură, no ian. rece. vad), fiăsai din umbra vremilor încoace, Ca să le văd venind — ca-n vis, aşa vii! O.I 120/21 |V. 1).
    3.    Pată întunecată, nuanţă Închişii, l-aţa ei era de-o albea/ă chilimbarie, întunecată numai de-o viorie umbră. P.L. 77/17 |Pr. 1|. ©(Comparaţie) Timpla bute liniştită ca o umbră viorie. O.I 79/9 | V. 1). © (In con texte figurate) Vedeam ca in vis pe-al meu înger de pază. încins cu o haină de umbre şi raze. O.I 41/3. Haina ei albă şi lungă părea un nor de raze şi umbre. P.L. 7/23 |V. 1 ; Pr. 1).
    II. 1. Imaginea întunecată a unui lucru, proiectată undeva. Lun-atunci din codri iese... Zugrăveşte umbre negre Pe ctmp alb ca de zăpadă. O.I 67/27. t'mbra arborului falnic pesle loate e slăptnă. O.I 144/2. Clte-o femeie Işi desfăşura trecătoarele umbre prin spafiul neguros. P.L. 26/28; cf. O.I 44/10, 51/11, 76/14, 129/12, 142/25, 152/2, 168/3; O.IV 338/9; P.L. 13/22, 20/29, 26/18, 31/40, 44/20, 44/21, 49/4, 57/2, 93/7, 94/7 |V. 10; Pr. 11). ©(Repetiţie)
Se răsfringe ca-n oglindă a copitei umbră plină, t 'mbra ei. ce ca şi dinsa stă In rugă-ngenunchială.'0.1 51 '3 — 4. Pe-a umbrei tale umeri vii ce se Inlinde ? Două umbre de aripe ce se mişcă tremurlnde. Două aripe de umbră călră ceruri ridicate. O.I 51/10—12 |V. 5). ©(în contexte figurate) Şi In farmecul viefii-mi Su şliam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia. O.I 113/3. Acei ochi de un albastru întuneric . . . sclipesc In umbra genelor lungi. P.I.. 77/19 |V. 1 ; Pr. 1|. <> Expr. A faee umbră pămintului - a trăi, a exista. Soi. ce din mila Sftntului Umbră facem pămintului, Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor. O.IV 360/13 |V 1). ©(Construcţie metaforică) A «ta in umbra crucii = a ţine de creştinism. Tot ce stă in umbra crucii, Impărafi şi regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicul de semilună. O.I 146/25 |V. I|.
    2-   Imagine inconsistenţii, inlruchipare vagă. Se apropie arginloasă umbra nall-a unui tnger. O.I 53/10. t'mbra celor nefăcule nu-ncepuse-a se desface. O.I 132/1. Una din cele două umbre dispăru. P.L. 95/39; cf. O.I 32/31, 44/12, 51--13, 51/17. 51/22. 59/11. 63/26, 69/22, 136/10,148/12,
170   13, 185/7, 201/7, 213/16. 213/19; O.IV 338/12; P.L. 9/20. 28/23, 29/38, 31/40. 95/39, 102/18 (V. 18: Pr. 6). ©(Repetiţie) Să trecem ne e scris Ca visul unei umbre şi umbra unui vis. O.I 127/10 |Y. 2|. © (Comparaţie) Te văd ca o umbră de-argint strălucită. O.I 37/9. Trecind Incet ca umbre — fin pinzele umflate in faţa lunei. O.I 63/13. Trecu ca o umbră şi . . . răsuflă lung. P.L. 14/36 : cf. O.I 133/7 ; P.L. 40/1. 18/24 IV. 3: Pr. 31 ©(In context figurat) Dar de-ate vieţii valuri, de al furlunei pas Abia conture triste şi umbre-au mai rămas. O.I 69/28. Chipul lău. umbra ce-ai aruncat-o pe pinza gindiritor mele este singura fericire ce am avut-o In lume. P.L. 57/4 |V. 1 : Pr. 1|. ©(Construcţie metaforică) l'nihra morţii = prăpăd iminent, primejdie dc moarte, in zadar striga-mpăratul ca şi leul in turbare, Umbra morfii se inlinde tot mai mare si mai mare. O.I 148/12[V. !|. (Ca reflex al concepţiei kantiene despre ..lucrul In sine") Ca umbră înzestrată cu vecinicie capefi chiar o bucală din atolpulernicia lui Dumnezeu. P.I.. 42 8. Umbra lui ii şoptea In ginduri lungi tocmai ceea ce voia el să / se răspundă. P.L. 46,17. Păsurile lui de umbră nu se auzeau f>e stradă. P.L. 48/41 : cf. P.L. 42/5. 42/6, 43/7. 45/9. 45/11. 45/19, 45/22. 46/12, 46/17, 46/19, 46/22. 46/26. 46/39, 47/1. 47/5. 47/7, 17/14, 47/31. 48/6. 48/18, 48/22. 48/25, 48/28, 48/41, 49/3, 49/4. 49/37, 60/17, 60/27. 60/28. 60/30. 61/6, 62/6, 62/10. 62/14, 64/33 IPr. 39). © (Repetiţie) Ctnd umbra la, ca umbră încă, va începe a vorbi, ea va fi atotştiutoare şi-ţi va spune ce trebuie să faci. P.L. 42»37. Acolo-s memoriile umbrei mele. a umbrei pe care o vezi in părete. P.L. 61/3 (Pr. 4|.
       (în superstiţii şi basine) Duhul unui um mort, fantomă, nălucă. Căci umbra ta măreafă In falnica-i zbu-rare O urmă-ncel cu ochiul in tristă lăcrimare Ce-i simf naţional! O.I 1/18. Două umbre albicioase . . . Razele din alba lună Mi le torc. O.I 13/11 ; cf. 0.1. 20/19 |V. 3|. © (Repetiţie) O lu umbră pieri/oare, cu adlncii. triştii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale — nu le fie de diochi. O. T 80/33 — 34 [V. 2|. ©(Comparaţie) Fug caii duşi de spaimă ... Ca umbre străvezie ieşite din infern. O.I 98/9 (V. 1|. ©(In conlext figurat) Vedefi cum urna crcapă, cenuşa reînvie . . . Cum umbrele se-mbracă tn zale ferecate. O.I 24/28. Voi. clnd mi-or duce îngerii săi Patida-mi umbră .. . Să-mi pui cununa pe a mea frunte. O.I 27/22 (V. 2). <0» Expr. împărăţia umbrelor v. Împărăţie (Pr. 1). © (Cons-
— 568 —
 trucţic mctaforică) Umbre dinlr-al senililor plan figuri glorioase ale trccutului. L-ale litrei flamuri negre Cirkva oştirea cheamă, fn prezent vrăjeşte umbre ttmlr-al secvlilor plan. O.I 32/3 [V. 1|. + F‘iinţ;\ fantastică. supranaturală.
 0  rămli. rămli la mine . . . Zburător cu plete negre, timbru fără de noroc. 0.1 80/30 |V. 1|. + Fiinţă foarte slabă, lipsii A dc vlagă. La ce oare ilinsa s-a născut pe lume ... O sărmană umbră, orfană ţi slabă. O.IV 301/23 [V. J|.
         Urmă slabă, reflex ; aparenţii. Cum ci mcrglr.d ca vintul se ceartă şi se-ntreabu. Xu văd in fundul noplii o umbră de roşea/â. 0.1 97 32. Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri Slăbită e de umbra duioaselor dureri. O.I 213,1. Ctte numiri ar inventa et. care de care mai îndrăgite, mai fără de înţeles, mai nepomenite, pentru un suris de pe buzele ei.un suris in trecere, umbra unei fericitoare cugetări. IM.. 57/21 ; cf. O.I 10. 11.12. 13 l't); O.IV 1:5211. 132 13; l'.L. 31 2S. 55 39 |V. X; l’r. 3|. ©(Construcţii mclaforicc) V mea in ochi umbre mândre din po\e»ii v. oclii |Y, 11,
 1  mhra frumuseţii cei eterne v. t l c r n |V. 11. A fi ochii cuha plini de umbra tâinuitelor dureri v. o c Ji i |V. )|, Umbra de dreputle |u flamurii roţii] - simbol al justiţiei socialo. Căci flamura cea ruşă cu iimbra-i de dreptate Sfinleşlea la viaţă de tină şi păcate. O.I 03;3 [V. 1|. A numelui umbră renume, faimii. Jar deasupra tuturora i<a i'orbi vrun mititel. Xu stăvindu-lc pe tine. . . lustrui/ulii• ■se pe et Sub a numelui lău umbră. 0.1 131, 23 |Y. 1|.
    —      Forine gramaticale : sg.n.ac. umbră (0.1 31, 20/19. 27/22, 32 31. 3510. 37 9. 11 1". 5" 1 1. 51/3. 51 '12, 72 10, 79/8. 80 30. HO 33. 9732. 100 13. lo| 22. 113.3. 1311'IH, 133 7, 133 27. 134 0. 131,23. 136 12. 1 12-26. 1 11 10. 1 19.31, 189.10. 2182; O.IV 338 12. 30i>13. 301,23; P.L. 9,20,
 13 13. 13 29. 14/10. 20;33. 28,23. 2!» 38. 31,'28. 10.1. 12 8, 12/37. 1120. 14 30. I I 3li. 45.22. 18 21. 1S/25. 48.11,
 49 3. Iii I. 5136. 77.17. 102,18). wnlua (O.I MS, 117.
 14 12. 50,23. 51 4. 51 13. 51,17, 51 21. 53.Ul. 0211, 03/3,
 03 20. 00 13. 70 1 I. 92,25. 1 12 15. 1 17 2 1. 121 '21. 127.-10. 127 1 ti. 12!» 12. 132 21. 1 12 8. 112 25. 111 2. I 10/25. 148/2,
 I  18 12. 152 2. 154 5. 151 19. 154/31, 15lJ 7. 102/1. 102/2(1, 1010. 1079. 168,3. 170 13. 183,1. 185.7. 210 22. 213/4, 213 10. 213 19. 228 8. 232,8; 0.1\ 338,9. 13211: P.L. 13 22. 20 18. 31. III. 31 K». 39 37. 12 5. 42.37. 12-37. 13/7.
 II 21. 15 9.    15.11. 15 19. 10'12. 10 17. 10 19.   10 20. 40/20,
 10 H9. 17 1.     17 5. 17 7.  17 1 1. IS O. 18 18.   18/22. IS'28,
 19 33. 19 37. 55 39. 57 2. 57-1. 57 2 I. 00 17. 00. 28. 0(KI(I,
 01 0. 02 0. 02 iu. 02 1 I. 01 33. 71.10. 77 19. 79-22, 97/1, 1"2 111. g.d. ii iu lire (O.I 127 10). umbrei (O.I 51,10, 8»31. II" 5; P.L.      12 0. 17 31. 01 3. <51'3): pl.n.ac.    umbre (0.1
 13 3. 13 1 1.    32 3. 11 3. 51,1 1. 02 11. 03/13, 07;27. 08/28,
 09 22. 09 28. 98.9. 130'10. 10019. 201/7. 228'22 ; P.L.
 7  23. 2" 29. 00 27. 82-11. 95 39), ombrele (O.I 21'28 ;1*.L. 93 7). g.d. umbrelor (P.L. 20,37. 02/10).
     I     MUltf vb. IV. Tranz. A acoperi (cu umbră); a adumbri. Din teiul sfint şi dulce o ramură să frlngi, La capul meu cu grijă lu ramurea s-o-ngmpi . . . Simţi-u-voi odată umbrind mormintul meu. O.I 129/11 |Y. 1|. ©(Metaforic) A inconjura. a învălui. I.-apleacă mai dulce la stnu-i de crin Şi faţa-i umbreşte cu pur ebenin. 0.1 12/1. Sublimă insă esle Cununa cea de laur. ce stntă se-mpleteşle Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. O. I 17/12 [V. 2|.
     —      Forme gramalicalc ; ind. prez. 3 sg. umbreşte (O.I 12/4); ger. umbrind (0.1 129/11); pari. umbrilA (0.1 17/12).
    UMBIlfltE s.f. Acţiunea dc a umbri. © (Metaforic) Clară Ii privirea-ţi inocentă sub a genelor umbrire. O.I 51/8 |V. IJ.
    I     MBIUT, -A adj. Carc esle In umbră. Cu gleznele lor sfişiau valurile plnă la umbritul lor izvor. P.L. 13/26. L'n cerdac lung, umbrii şi multicolon răspunde c-o scară. P.L. 73/18 [Pr. 2|. © (Mctaforic) Ochiul tău cel dulce şi umbrii mă-nclnlă. O.IV 305/34 |V. 1|.
    UMBIIOS, -OAsA adj. Umbrit. Pierzindu-se pintre aleele umbroase, ca plivea firele de iarbă de pe cărare. P.L. 100/15 [Pr. 11. © (Metaforic) Intunccat, sumbru. Sufletul ei inlreg era o reflectare umbroasă ţi Irislă a sufletului său de copil. IM.. 31/20 (Fr. 1|.
    —     I'orme gramalicalc : sg.n.ac. umbroasă (P.L. 31/20); pl.n.ac. umbroase (P.L. 100/15).
    UMED, -A adj. 1. Ud, imbibat, acopcril dc apă. Ar atrage-n visu-i mindru a izvoarelor murmururi, Umbra umedă din codri. O.I 162/1. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci şi rotunde. P.L. 9/3G [V. 1; Pr. 1]. © (Conslrucţic metaforică) llouă umedă v. r o u ă [Pr. 1). + (Despre pămint) Jilav, reavăn. Făclie de veghe pe umezi morminte ... Astfel ai trecut de al lumii otur. O.I 37/1 [V. 1)
    2. Invăluil in aburi, in ccaţă. Stelele nasc umeri pe bolta senină. 0.1 231/7 [V. 1]. ©(Conslrucţic mctaforică) Albastru umed «i curgător v, curgă lor [Pr. 1|. ©(Metaforic) Asculta linişlila ei răsuflare caldă şi umedă. P.L.
10,7.  Trăsăturile feţei de o paloare delicată, umedă, strălucită, moale . . . tc-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite. IM.. 30/7. Grădina dedesuptul ferestei .. . era de un re rde umed. P.I.. 54/30; cf. P.L. 9/37. 10/3 [Pr. 5).
    H.    (Despre ochi) Înlăcrimai. C-o privire umedă şi rugătoare Poţi din nou zdrobi şi fringe apuslat-inima mea'/ O.I 30,17. Faţa-i roşie cu mărul, de noroc [miresei) i-s umezi ochii. O.I 85/30. Ochii ei umezi de dulci lacrimi străluceau in lunu.P.l.. 09/14 [V. 2: Pr. 1]. ©(Metaforic) Sd simt plutind deasttpră-mi geniul morţii Cu-aripi negre, umede pleoape. O.IV 338,11 [V. 1 ]. ©(Mctaforic) Lucios, strălucilor (v. şi b I o n d). Ct tu rămli in floare ca luna lui april, Cu ochii mari şi umezi, cu zimbet de copil. O.I 128/8. Şi ochi cc scinteie de vii. Sunt umezi înfiorătorii De linguşiri, de viclenii. O.I 211/11 |Y. 2|. ©(Construcţie mclaforică) Umeda iidint-lmr |h ochiului) = strălucire a privirii, rcflcclind o slare sufletească intensă (v. ţi arde, fulger. mor I2). Ochiul lău atit de tristu-i, Cu-a lui umed-adincime toate mintea mea o mistui. 0.1 155/4 (V. 1).
    —     Forme gramalicalc : sg.n.ac. umed (P.L. 10/3, 36/18, 54/30). umedă (O.I 30/17, 155/4, 102/4; P.L. 9/37, 10/7, 30/7, 03/24); pl.n.ac. umezi (O.I 37/1, 85/30, 128/8, 211/11, 231/7; P.L. 09/11). umede (O.IV 338/14 ; P.L. 9/30).
    LMEZf vb. IV. Refl. A se umple de lacrimi. Pleou-pete icoanci rcci se umeziră şi o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. P.L. 4/7 [i’r. 1).
    UMFLA vb. I. Ţ r a n z. şi r tî f I. (Şi in forma imfla) (In expr.) A-şi umfla uftrile v. nară [V. 1). A se imfla in pene v. pană [V. 1],
    —     Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. umflA (0.1 134/30); opt. prez. 1 sg. m-aş imfla (O.IV 369/15). — Variantă ; iiufli (O.IV 309/15) vb. I.
— 5G9 —
    UMFLAT, -A adj. 1. (Despre pinzi'lc unei corăbii) Inlins, infoiat dc vint. Pe undele încete iţi mişeii legănate Corăbii învechite scheletele de lemn; Treclnd incet ca umbre — /in plnzele umflate. O.I 63/13 |Y. lj.
    2. Fig. (Despre părţi ale corpului) Acoperii cu multă grăsime; gras, plin. \>:i colo pe urlciunea fără suflet, fără cuget, C.u privirea-mpăroşală şi la fălci umflai şi buget. O.I 150/12 IV. 1).
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. umflat (O.I 150,12): pl. n.ac. umflate (0.1 63/13).
    UMILfT, -A adj. 1. Smerit, plecat, supus. Poporul loc li face lăicut şi umilii. 0.1 61/25. Lasăt-măt ca allădată l'milit su-ngenunchez. O.IV 370/8. Astfeli, cum privea umilită la el. fusul ii scăpă din mină. P.l.. 8/1. Veri tu ce copil supus, umilii, este amorul? P,L. 86/10 |V. 2 : Pr. 2). «0> (Adverbial) Aştept din parle-fi, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela, ce umilit ti-l cer. O.I 91/29 |Y. 1|.
    2. Simplu, sărac, modest. Celălalt, mai umilif. nu părea decit umbra celui luminai. P.L. 13/22 [Pr. 1].
    —     Forme gramaticale: sg.n.ac. umilit (O.I 61/25; O.IV 370/8; P.L. 13/22, 86/10), umilită (P.L. 8/1).
    UMORfSTIC, -A adj. Care stlrneşte risul, vesel, dc haz. O lume întreagă de inchipuiri umoristice ii umpleau creierii. P.L. 32/14 [Pr. 1).
    UMPLE vb. III. Tranz. (Şi in formele umple, implea, împle) 1. A face ccva să fie plin (de un lichid). Vara doina mi-o ascult.. . L'mplindu-şi cofriele Mi-o cinlă femeile. O.I 123/13. In vremea asia Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin ... .Se furişează plndit»r Privind la Cătălina. O.I 173/23. Mai bine oi spune lăutarilor »<} zică şi cuparilor să împle cupele cu vin. P.L. 6/15 : cf. P.L. 27/6,45/2,1 V. 2 ; Pr. 3|.          1.  in expr.) A i sc
umple (cuiva) oi-hli de lacrimi -- a inccpe să plin^ă : a avea ochii uinezi. Ochii cei negri ai felelor se umpleau de lacrimi de dor. P.L. 5/12. .S'e uită uimit pe luciul lacului si ochii
i se implură de lacrimi. P.L. in/27 |Pr. 2]. O (Construcţie mctaforică) A-i împle plinsui Ifjenele cuiva) - a-l podidi lacrimile (v. şi f i b r ă, 1 a c r i m ă, ochi). Şi lainic genele le plec, Căci mi le împle plinsui. O.I 175/18 |Y. 1).
    2.    Fig. A copicşi. a cuprinde: a pătrunde. Şi inima-mi implut-au cu farmecele milei. O.I 115/16. Ochiul îngheţat i-l umplu ginduri negre de amor. O.I 1611. Sărutarea ei il Implu de geniu. P.L. 50/9 ; cf. P.L. 32/19, 37/9, 55/26, 56/38, 85/18 [V. 2 ; Pr. 6J. H e f 1. Iară inima-i se împle De un farmec dureros. O.I 103/31. De dorul lui şi inema Şi sufletu-i se împle. O.I 167/21 |Y. 2).
    3> A ocupa, a acoperi o Întindere sau un spaţiu incliis. Busuioc şi minl-uscală Implu casa-nlunecoa.să de-o mireasmă pipărată' O.I 84/16. Prin mreaja vie şi tremurătoare a fereştii pătrundeau razele soarelui şi Impleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină. P.L. 73/36. Camera se Implu de un aer vioriu. P.L. 84/1 ; cf. P.L. 16/12 [V. 1 ; Pr. 3|. O (în contcxt figurat) Un regat pentr-o figură, s-umplu norii de zăpadă cu himere . . . Dar de unde? O.I 46/5. O lume întreagă de închipuiri umoristice li umpleau creierii. P.L. 32/15; cf. P.L. 41/36, 46/8 [V. 2; Pr. 2). Q (Construcţie metaforică) A implea adîncimea |sufletuluij cuiva cu luceferi luminoşi v. luceafăr |Y. 1).
    4.    A acoperi, a ocupa o întindere. Şi nafli călătoare, împinse de a mea, Umplul-au sperioase pustiul pln‘ la poluri. O.I 91/5. Căiărefii Implu clmpul şi roiesc după un
semn. O. I 118/3. Xouri de jăratic şi aur umpleau cu oştirii-l«r cerul. P.L. 37/39; cf. O.I 149/22; P.L. 78/26, 79/12; 79/13 IV. 3;Pr. 1). + A face schiţe (In paginile unui caiet). Implu un album cu diferitele expresii ale unui singur cap. P.L. 90/25 |Pr. 11. + (Despre surse sonore sau luminoase) A Învălui. Cine-i tunetul ce moare umpllnd lumea de alarmă? O.I 28/15. Clopotul vechi împle cu glasul lui sara. O.t 231/15. Soarele stăptnea cerul şi'lmplea sinul mării cu lumină. P.L. 97/15 ; cf. O.I 63/10, 85/15, 179/5 ; P.L. 38/1, 39/18, 51/25, 92/33 [V. 5; Pr. 5|.
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. implu (P.L. 90/21), 2 sg. impll (P.L. 79/13), 3 sg. umple (O.I 179/5, 231/15: P.L. 39/18), împle (O.I 173/23, 175/18), se imple (O.I 103/31, 167/24). 3 pl. umplu (0.1 1H4/1), implu (O.I 81/16, 85/15, 148/3; P.L. 78/26), imp. 3 sg. implea (P.L. 38/1. 51/25, 92/33, 97/15), 3 pl. umpleau (P.L. 32/15, 37/39), impleau (P.L. 37/9, 46/12, 73/36), se umpleau (P.L. 5/12), p.s. 3 sg. implu (P.L. 50/9, 85/18), se implu (P.L. 84/1),
3  pl. umplură (0.1 149/22), implură (P.L. 10/27), p.c. 1 sg. am implul (P.L. 79/12), 3 sg. au umplut (O.I 182/10), 3 pl. au umplut (O.I 91/5), au implut (O.I 115/16); conj. prez.
1  sg. sâ umplu (O.I 16/5), 3 sg. să imple (P.L. 55/26), 3 pl. să împle (P.L. 6/15); opl. prez. 3 sg. ar implea (0.1 162/17 ; P.L. 56/38); inf. a umpli (P.L. 32/19); ger. umplind (O.I 28/15, 123/17), umplindu- (O.I 63/10), impliiid (P.L. 16/8); part. implută (P.L. 15/2), neîiiiplută (P.L. 11/36). împluţi (P.L. 27/6).— Varianle : (Mold., Transilv.) umple (P.L.
32/19), vb. II, (Muld.) imple (O.I 81/16,85/15,103/3,115/16,
1  18/3, 167 26, 173 23, 175/18 ; P.L. 6/15, 10, 27, 27,6, 45/2, 16/X. 16/12.50/9.51/25,55/26.73/36,78/26, 79/12. 79/13, 8-1/1. 85,18, 90/21. 92/33, 97/15) vb. III, implea(O.I 1G2'17 ; P.L. 56/38) vb. 11.
    IX, O ari. iH'liol. (Precedă un subslanliv, fără a-i da o valoare deosebită) Din demon făcui un tnger, dintr-un chicot simfonie. O.I 3(1/3. Azi abia vedem ce slearpă şi ce aspră cale esle Cea ce poate să convie unei inime oneste. O.I 141/8. Dc     peatră să  fie o inimă, esle o margine  care s-o
mişte. P.L.    56/20 |V. 563: Pr. 891). •$> (Precedă   un sub-
stantiv carc exprimă o idee generală) Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume. O. I 24117. Amindoi ca-nlr-o poveste Ei işi sunt   aşa de dragi. O.I 101,27. Xu se oferă   o femeie
spre a fi refuzată.  P.   L. 88/4(1 |V. 15; Pr. 10].  <>(Dirul
valoare substantivală pronumelui sau construcţiilor pe care le precedă) in taina farmecelor sale E-un ..nu .ştiu ce" ş-un .,nu ştiu cum". O.I 208/16. I n ce nemaîsimfit ii trecu prin inimă. P.L. 93/19; cf. O.I 208/1, 208/4: P.L. 81/18 |Y. 4: Pr. 2|. + (înlocuind o comparaţic) La fel cu . . . De-ar fi-n lume numai mile. — tot poet aş fi ? Tot una: Mieunind In ode nalte, tragic miorlăind — un Garrick. O.I 48/14 IV. 1|.
    —     l-'ornie granialicalc : n.ac. un (O.I l/ l, 3,18, 3/22, 4/6,5/3,6/3,6/11,8/1.8/8,9/20, 9/20, 11/11. 13/21. 13/25, 17/21, 18/1, 18/10, 18/22. 19/6, 20/2. 20/5, 20/9, 20/10, 21/4, 21/8. 22/3. 22/6, 22/8. 22/10. 24/17, 24/30, 24/30, 25/12, 25/15, 25/20, 26/1, 26/13. 26/18. 26/21, 27/8. 27/16, 28/2, 28/8, 28/8. 28/10, 28/12, 29/1. 29/19, 30/3, 31/7, 31/18, 32/7, 32/7, 32/17, 35/9, 35/28, 35/30, 37/2, 37/3, 37/13, 38/9, 38/11, 38/12, 40/3, 40/4, 41/4. 42/2. 43/18, 43/21. 44/33, 45/27. 46/4, 46/5. 46/13, 46/16, 46/20, 48/1, 48/7, 48/14, 48/20, 50/6, 50/9. 50/14, 50/21, 50/21, 50/22, 51,1/ 51/17, 51/30, 52/3, 52/5, 52/21, 53/20, 55/26, 60/29, 60/32, 61/10, 62/20, 63/15, 64/24, 65/24, 66/23, 66/24, 66/28,
— 570 —
 «7/5, 69/8, 69/16, 69/16, 69/23. 69/23. 71/2. 71/1. 72/17, 75/17, 75/18, 76/1, 76/6. 76/7, 76'll>. 76/15, 76/18. 79/18, 80/11, 80/2-1, 80/30, 82/20. 82 21. 82'22. 82/30. 83/18, 83/24, 83/30, 83/33, 83/34. 84/8, 84/8, 84/14, 84/18, 84/23, 87/3, 87/9, 87/11, 87/12,    87/14.  87(15, 87/19, 88/8,   88/16,
 91/2, 91/15, 91/15, 91/20,   91/22.  91/27. 92/11, 92/26, 93/6,
 93/8, 93/15, 93/15, 93'30,   94/10,  94/34, 95/2. 95/15,   95/22,
 95/23, 96/2, 96/11, 96/16.   96/21.  96/30. 98/6. 101/4.   103/1,
 103/12. 103/14, 103/32. 105/23. 114/8. 116/3, 117/3, 117/22, 119/13. 128/3. 130/18. 130/18. 132/2. 132/19. 132/32,133/34, 134/5. 134/10. 136/2. 137/28, 140/3, 140,}. 140/19, 140/22, 140/30. 140/36. 140<36. 141/9. 142/1. 142'22. 144/7. 144/12, 144/27,  144,'35.   141/35.  146,9.  146/10.    146/18,   146/22,
 147/11.  147/12.    147/13.  147/24. 147/35.     148/3.   148/23,
 148/33. 150/9. 150/13. 152/16, 151“. 151,12. 155/27. 155/35, 157/1. 157(5. 157/13. 157/21. 157,27. 158 2. 160/1. 160/16, 161X24.  160/27.    160/28,  160/33. 162/25.    162(34.   162/34,
 162 36. 162/36. 164/5, 165/6, 165 9. 165/11. 165/11. 165/15, lli.j/19. 168/17. 170,7. 170/9, 170'11. 170 15. 171/2. 171/28, 17222.   173/25.    171/6.   174/16. 175/21.    175/31.   176/13,
 176 '15. 176/31. 177/21. 177/27. 178'3. 179,23. 184/1. 184,'11, 185/3. 185/9, 185/13, 185/23, 189/1, 189 20. 192 1. 192/16, 196/33. 200/14. 201/9. 204/16. 208/1. 208, I. 208,16. 208/16, 210/21. 211/7. 212/10, 213/15, 216,8. 216/11. 219'7, 219 11, 221/3; 223/3. 223/7. 223/11, 228/2. 228/10. 229/4.229/5, 231/4, 232/22. 232/22. 236/6: O.IV 333/lî. 333/1 1. 361/6, 364/1. 364/13. 361/18. 369/1. I3i>(|, 132/6: P.L. 3/4. 3/7, 3/10. 4/35. 5/14. 5/ 18. .>'21.5/23. 5/25. 5/41». Ii'3, 6,37. 7/22, 7/26. 7'27, 7/28. 7,’35. 7/3<>. 7/36, 8/4, 9/10. 9/18. 9/32, 9/34, 9/34. 11/25. 11/25. 11/33. 11/37, 11/41.11/11.12/4, 12/12. 13/3. 13/11, 13/12, 13'17, 13/39, 14/19,11/25,15/8, 15/11. 1516. 15/16. 15/29. 15/31. 15/38. 16/2. 16/1. 16/7, 16/24. 10/29. 16/29. 16/30, 17/5, 17/5. 17'26. 17/39. 18/1. 18/2, 18/16. 18/29. 18/30, 18/32. 18/36. 18/40, 19/3. 19'4, 19/7. 19/10, 19/12, 19/15, 19/26, 20/7, 20/20, 21/22, 22/7, 22/13. 22/30, 22/32, 23/17. 23/27. 24/16, 25M. 25/10,25/23, 25/23. 25/31, 25/33. 26/8. 26/32. 26/36, 26/38. 27/1, 27/2, 27/5. 27/26, 27/26, 27/34. 27/36, 27/39. 28/3, 28/4. 28/11, 28,14. 28'39. 29/9. 29/19. 29/21. 29/27, 29,28. 29/39, 30/3, 30/6, 30»23. 30/33. 31/26. 31'38, 35'6. 35/39. 36/5, 36/5, 36/7. 3K 8, 36/15. 36/23. 3K/27, 36/28, 36'37, 37/32, 37/36, 38'3. 38/27. 38/32. 38/11, 39/10. 40/5. 40/in. 4(1/13. 1(1/13, 40/18. 10/20. 10/26. 40/30. 41/23. 11/24. 41,37. 41 '10, 42/24, 42,33. 13/22. 43 26, 13/29, 43/33. 13/36. 44/29. 44/37, 45 1. 15 1 1. 45/16,45/21. 45/29. 45/37.45/38. 47/1,47/20,
 48,37.   48/39. 49/10. 50/34. 50/35. 51/7. 51/9, 51/12, 51/20, 51/25. 51 '28. 52/8. 52/26. 52,28. 53/23. 53/30. 53/32, 54/12, 54/1 1. 51/28. 51/28. 51/311. 54<10, 56/1. 56/10, 56/19, 56/21, 56/29. 57/29. 57/38. 57/39. 58/4. 58/10. 58/19. 58/30. 59/11, 59/24. 60,5. 60/6. 60/22. 61/6. 61/27. 61/2», 62/7, 62/33, 63/1. 63,8. 64/5. 64/22. 6i'33. 65/2. 66/2, 66/8. 66/12, 67/15. 67/26, 67/33, 68/32. 69/38. 71/13. 71/25, 71/26, 71/27, 71/32. 72/20. 72/23. 73/3, 73/6. 73/10, 73/13, 73/27, 73/28, 73/31. 73/31. 73/32. 73/33. 73/34, 73/40, 73/41. 74/3, 74'6, 74/8. 74/12. 71/13, 75/3, 75/15. 75/36, 76/9, 76/10, 76/i2, 76/16, 76/29, 76/34, 76/39, 77/19. 77/25, 77/38, 78/2, 78/11, 78/13. 78/30, 78/32. 79/10. 79/15, 79/19, 79/35, 80/6, 80/11, 80/13, 82/6, 82/7. 82'9, 82/15, 82/20, 82/26, 83/3, 83/23, 83/28, 83/34. 84/1, 84/1, 84/15. 84/16, 84/30, 85/22, 86/8, 86/12, 86/12. 87/13. 87/25. 87/25. 87/25. 88/22.88/32, 90/17, 90/24, 91/26, 91/28, 91/28, 91/35, 92/7, 92/7, 92/9, 92/13, 92/21, 92/24, 92/34, 92/37, 93/25, 94/5, 94/7. 95/11, 95/12, 95/13, 95/14, 95/31, 95/34, 95/37, 96/3, 97/11, 97/21, 97/22,
97/25, <17/34, 97/36, 97/36, 98/6, 98/16, 98/22, 98/3C, 98/40, 99/4,99/14,100/17,101/6,101/14,102/3,102/5,102/18), o(O.I 1/1. 1/5, 2/1, 2/9, 2/17, 2/20, 3, 4/5, 5/10, 6/17, 9/17, 18, 18/19, 19/11, 20/7, 20/16, 20/19, 20/23, 21/3, 22/9, 25/8, 26/15, 27/12, 29/9, 29/20. 29/21. 30/3, 30/9, 30/10, 30/11, 30/15, 30/17, 31/2, 31/7, 31/17, 31/23, 31/24, 32/9, 32/9, 32/14,   32/29, 32/31,  35/10, 35/26, 35/28, 36/1, 36/18, 37/9,
37/13.   37/24,  38/5,   38/9, 38/10, 38/28, 41/3, 41/5,  41/8,
42/2. 42/6, 42/12, 42/16, 42/19, 42/19, 43/15, 43/16, 45/21, 46/15, 46/16. 46/24, 50/6. 50/9, 50/13, 50/14, 50/20, 50/22, 51/1. 51/7, 51/25, 51/30, 52/17, 52/19, 52/21, 52/22, 53/3, 53/13,   55/25.  56/4,   56/6, 60/3, 60/29, 63/30, 64/1,  69/1,
69/12.   71/6, 72/10,   72/13, 74/4, 76/1, 76/16, 76/18,  79/8,
79/1», 80/5, 80/8, 80/24, 80/28, 82/27, 82/28. 84/14, 84/16, 84/21, 84/22. 84/34, 85/18, 87/4, 87/13, 92/4, 93/33, 93/34, C4/8, 95/5, 95/6, 96/4, 96/13, 96/18, 96/24, 97/3, 97/32, 98/3. 98/11, 98/34, 101/27, 102/8, 104/7, 104/7,104/16, 106/12,  108/21. 113/3, 114/4, 114/6,     117/21, 118/9, 120/13,
121/23,  122/21. 125/1, 128/5,  130/5,    132/19, 132/37, 133/7,
133/10. 133/34. 131/5. 134/14, 134/14, 134/16, 134/20, 134/32. 137/10, 1 10/4, 140/9, 140/14, 140/22, 140/27, 142/11, 112/13, 142/26, 144/10, 144/22, 144/23, 146/5, 146/12, 147/8, 147/24, 148/27, 149/1, 149/1, 151/11, 151/28, 151/28, 152/9, 152/10, 152/24,152/25. 154/24,154/37, 155/2,155/29, 157/7. 157/31. 157/31. 158/1. 160/4, 160/7, 162/15, 162/21, 162/21.  162/29, 165/5. 165/9.  166/4,    166/20, 166/23, 168/8,
173/14,  176/30, 177/6, 177/18. 179/26, 185/4,    185/22, 188/7,
191/7, 191/20, 200/3. 204/15, 209/20, 210/1, 210/11, 211/5,
212,9,   212,13. 220/10, 228/11. 228/14, 228/23, 229/3, 229/8, 232/1, 232/10, 232/21, 234/2; O.IV 333/7, 333/12, 364/14, 364/15. 364/22. 364/23, 364/26, 365/9, 365/10, 365/22, 365/28, 365,33. 369/2, 432/8: P.L. 3/5, 3/24, 4/2, 5/13, 5/19. 5/21, 5/26. 5/28, 5/29, 5/30, 5/36, 5/39, 6/24, 6/34, 6/35, 6/10, 7/1, 7/9, 7/14, 7/21. 7/24, 7/27, 7/28, 7/28, 7/29, 7/38, 7/40. 7/40, 9/12, 9/20, 9/37, 10/2, 10/2, 10/25, 10/28, 10/39. 11/24, 11/28, 11/32, 11/33, 11/37, 12/1, 13/13, 13/15, 13/20, 14/7, 1 1,15, 14/17, 14/18,  14/24, 14/25, 14/26, 15/3,
15/14. 15/19. 16/7. 16/17, 17/4,    17/8, 17/33,  17/34, 17/34,
18/2. 18/17, 18/24, 18/29, 18/33, 18/38, 19/11, 19/18, 19/28, 19/40, 20/17, 20/31, 20/31. 20/35, 21/25, 22/3, 22/11, 22/13, 22/27, 22/29. 22/32, 22/38, 23/6, 24/15, 24/18, 25/5, 25/6, 25/10, 26/8, 26/9, 26/23, 26/26, 26/29, 26/30, 27/8, 27/10, 27/12, 27/28, 27/30, 28/4, 28/7,    28/9, 28/11,  28/36, 29/12,
29/28, 29/29, 29/32, 29/38, 30/7,   30/8, 30/13.  30/17, 30/24,
30/30, 30/31, 30/40, 31/20, 31/22, 32/14, 35/5, 35/9, 35/10, 35/20, 35/29, 35/31, 35/32. 36/4, 36/10, 36/17. 36/18, 36/21, 36/24, 36/29, 36/32, 36/32, 36/37, 37/10,37/15, 37/24,37/37, 38/3, 38/25. 38/28. 38/31, 39/9. 39/26, 39/27, 39/37, 40/11, 40/15, 40/26, 40/28, 40/30, 40/37, 41/29, 41/38, 42/5, 42/9, 12/20, 42/22, 42/41, 43/2, 43/3, 43/16, 43/25, 44/5, 44/30, 44/33, 44/36, 44/40, 45/2, 45/7, 45/11, 45/12, 45/38, 46/7, 47/16, 47/23,   47/33, 47/37, 47/41, 48/2, 48/17, 48/24, 48/25,
48/28, 48/36,   48/37, 49/4, 49/11. 49/15, 49/34, 49/40, 49/40,
50/9, 50/12, 50/16, 50/20, 51/6, 51/12, 51/27, 51/35, 51/38, 51/40, 52/2, 52/10, 52/24, 52/27, 52/31. 53/38, 54/9, 54/16, 54/24, 54/35,   54/39, 55/2, 55/2,  55/15, 55/18, 55/23, 55/26,
55/29, 55/31,    56/2, 56/3, 56/5,  56/8,  56/12, 56/13, 56/15,
56/17, 56/20, 56/20, 57/10, 57/10, 57/33, 57/35, 58/2, 58/15, 58/18, 58/22, 58/24, 58/36, 59/8, 59/14, 59/21, 59/22, 59/38, 59/41, 60/5, 60/10, 61/10, 62/4, 62/17, 62/21, 63/3, 63/6, 63/7, 62/24, 64/35, 65/4, 65/7, 65/12, 65/15, 65/20, 66/18, 66/21, 66/23, 67/2, 67/16, 67/26, 67/35, 67/41, 68/2, 68/7, 68/8, 68/11, 69/22, 69/23, 70/4, 70/10, 70/19, 70/26, 70/27,
— .*71 —
70/31, 71/2, 71/21, 71/22, 71/27, 71/34, 71/36, 71/36, 72,1, 72/7, 72/15, 72/17, 72/20, 72/20, 73/18, 73/26, 73/30, 74/2, 74/5, 74/5, 74/12, 74/13, 74/40, 74/41, 75/15, 75/16, 75/21, 76/3, 76/3, 76/16, 76/17, 76/17, 76/33, 76/35, 77/16, 77/16, 77/29, 78/3, 78/10, 78/14, 78/17, 78/24, 78/26, 78/29, 78/34, 79/5, 79/6, 79/8, 79/22, 79/33, 79/34, 80/5, 80/7, 80/12, 80/17, 80/24, 80/30, 80/39, 81/15, 81/19, 81/21, 81/25, 81/32, 81/34, 82/1, 82/8, 82/16, 82/33, 82/35, 83/1, 83/15, 83/16, 83/22, 83/24, 83/37, 84/3, 84/37, 85/8, 85/9, 85/10, 85/14, 85/17, 85/22, 86/2, 86/2, 86/11, 86/11, 86/11, 86/26, 86/32, 87/11, 87/16, 87/28, 87/30, 87/30, 87/31, 87/33, 88'2, 88/32, 88/38, 88/40, 89/13, 89/29, 89/35. 89/35, 89/36, 90/3, 90/27, 90/28, 90/36, 90/37, 91/1, 91/8, 91/10, 91/13, 91/16, 91/17, 92/6, 92/7, 92/8, 92/13, 92/16, 92/26. 92/30, 93/1, 93/1, 93/38, 94/5, 94/7, 94/9, 94/14, 94/15, 94/^2, 94/31, 94/33, 94/36, 95/25, 95/37, 95/39, 96/18, 96/19, 97/17, 97 19. 97/24, 97/27, 97/31, 97/32, 97/38, 98/6, 98/6, 98/7, 98,16, 98/23, 98/37, 99/2, 99/7, 99/10, 99/12, 99/15, 99/35, 1U0/1, 100/31, 100/37, 101/7, 101/14, 101/27, 101/32, 101/39, 102/6, 102/7, 102/8, 102/13, 102/18, 102/18), g.d. unui (O.I 2/4, 26/16, 29/6, 32/6, 43/24, 53/10, 84/13, 84/20, 92/25, 110/6, 115, 127/10, 136/3, 159/9, 164/11 ; P.L. 15/19, 18/32, 22/8, 23/15, 24/23, 26/19, 27/23, 29/39, 32/2, 36/20, 36/32, 36/34, 38/8, 40/34, 41/25, 43/4, 46/40, 48/6, 49,13, 50/18, 50/21, 53/18, 54/1, 54/24, 60/16, 62/39, 64/26, 65/14, 66/18, 79/22, 81/18, 88/16, 89/31, 92/2, 94/20, 94/22, 95/31). 95/31, 98/28, 98/39, 101/31), unei (O.I 17/20. 20, 29/1, 29/17, 45/1, 45/6, 76/22, 84/7, 84/10, 88/1, 119/12, 120/16, 127/11), 133/3, 141/2, 141/8, 159/4, 159/12, 160/1, 160/36, 164/11, 173/18, 212/19; P.L. 4/4, 4/5, 6/5, 7/15, 16/9, 17/33, 22/26, 27/18, 28/12, 28/15, 29/5, 29/7, 30/10, 32/1, 35/23, 36/25, 36/30, 37/2, 40/3, 40/4, 40/8, 41/37, 43/12, 44/39, 45*7, 45/18, 46/13, 54/22, 57/24, 59/31, 63/36, 64/21, «4/39, 65/6, 67/35, 73/29, 75/17, 78/15, 79/28, 92/37, 93/9, 97/22, 97/27, 98/8, 98/28, 99/22,100/24, 101/34, 102/2); pl.g.d. unor (0.1 32/22, 32/24,    36/11, 134/1, 157/8; O.IV 365/6;
P.L. 18/34, 24/5, 36/35,   44/8,  56/31,      74/4, 92/21).
    UNCHI s.m. Bărbat considerai in raport cu copiii fraţilor. E-un congres de rubedenii, oreun unchi, vreo mătuşă. O.I 155/26. Avea     su caute ... o scrisoare de  la  un
unchi al lui. P.L. 78/3 IV. 1 ;   Pr. 1|.
            s.f. Val mic, Încreţitură pe suprafaţa apei. Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier. O. I 152/15. Ce priveşti ztmbind in unde? O.I 210/15. Ea privea ... /a tnmiirea undelor depărtate. P.L. 100/12; cf. O.I 3/15, 44/13, 61/23, 63/11,72/16,85/9,96/5, 121/10,154/25,155/14, 210/9, 215/7; O.IV 338/2, 432/20; P.L. 5/2. 5/31, 26/14, 31/9, 51/30, 100/30, 101/3, 101/29 |V. 16; Pr. 9|. ©(Comparaţie) A voastre vieţi cu toate sunt ca undele ce curg. O.I 157/3. Fafa ei se-nsenină cum se-nsenina o undă de-o rază. P.L. 14/17 (V. 1 ; Pr. 1|. ©(Personificare) Izvoarele tşi tulburau adincul, ca să-şi azvirte afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă. P.L. 5/3. Roiuri de unde răsărind din inima pămintului le-a spus cum ctntă ursilorile ctnd urzesc binele oamenilor. P.L. 23/18 |Pr. 2). ©(In context figurat) Tot alte unde-i sună aceluiaşi ptrlu. O.I 127/7 IV. 1|. ©(Construcţii melaforicc) Ale undelor gure v. gură IV. 1). Undele visează spume v. v i s a |V. 1]. A turbura stele pe unde v. s t e a IV. 1]. Unde de popoarâ = succesiunea generaţiilor umane. Astfel pe-unde de popoară Umbra gindurilor regii se aruncă-nlunecal. O.I 44/11 [V. 1].
+ (La pl.) Apă. Ver/ lu lebăda cea îndrăgită de unde? P.L. 10/37. C.ine-ar fi văzut fafa ei . . . ar fi gtndit că-i o înmărmurită zlnă a undelor. P.L. 22/29 |Pr. 2|. ©(Comparaţie) Fata-şi ridică ochii albaştri ca undele lacului. P.L. 7/22 [Pr. 1|.
    —     Forme gramaticale : sg.n.ac. undă (P.l- 14/17, 31/9), unda (O.I 72/16); pl.n.ac. unde (O.I 3/15, 44/11, 44/13, 45/13. 85/9, 121/10, 127/7, 154/25, 155/14, 210/9, 210/15, 215/7; O.IV 338/2; P.L. 5/3, 10/37, 10/37. 51'30), undele (O.I 44/24, 63/11, 157/3 ; O.IV 432/20; P.L. 5/2, 5/31, 7/33, 100/30, 101/3, 101/29), g.d. unde (P.L. 26/14), undelor (O.I 44/19, 61/23, 86/5, 152/15; P.L. 22 29, 100/12).
    r\DE adv. I. (Interogativ) în ce loc? L'nde de duci? (Jind o să oii ? O. I 118/12. Unde-s şirurile clare din viaţă-mi să le spun? O.I 158/7. Unde-i o speranfă, de care să mă fin? P.L. 90/30; cf. O.I 64/4, 110/7, 155/19, 226/19, 227/3 ; P.L. 8/21, 37/32, 49/24, 49/25, 50/40 [X. 7 ; Pr. 6]. © (Repetiţie) Donici cuib de-n(elepciune . . . Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? O.I 31/16 (V. 2|. + (Prcccdat de prep. ,,dc”) De la cine?, in ce loc? De unde vine şi unde merge floarea Dorinţelor obscure sădite In noian ? O.I 64/4. De unde-ai Invăfat acesl limbagiu ? P.L. 96/15 [V. 1: Pr. 11. ©(Repetiţie) De unde această simfire nemăsurată, de unde această irezistibilă nebunie? P.L. 57/31 |Pr. 2|. <$> (în construcţii diptice) Un regat penlr-o ţigară . . . Dar de unde? O.I 46/6 |V. 1).
    II. (Cu valoare dc conjuncţic) 1. (Introduce o propoziţie circumstanţială de loc) In locul in care. Şi unde o vede s-avintă. O.I 11'15. Porni luceafărul ...El zboară, rjind purtat de dor. Ptn’ piere totul, lotul; Căci unde-ajun-ţ/e nu-i hotar. O.I 176/25. Vom trăi aşa de fericifi acolo tinde vom fi. P.L. 19/15; cf. O.I 112, 44;33, 76/10, 76/13. 228/1, 228/3 (V. 8; Pr. 11. <0> (Precedat de prep. ,,de", ,,pc” ,,pină") De unde eşti revino iarăşi Să fim singuri. O.I 122/33. Pe unde trece ea. fafa pămintului se usucă. P.L. 6/25. Valuri senine . . . treieră aria mărei tncet şi melodios, ptnă unde ochiul se perde in albastrul cerului. P.L. 11/30 ; cf. O.I 76/14; P.L. 29'35, 98/18 [V. 2; Pr. 4|.
    2.    (Introducc o propoziţie atributivă) In carc. Hai in codrul . . . Und-izvoare pling tn vale. O.I 54 18. Azi adeseori femeia, ca şi lumea, e o şcoală, Unde-nvefi numai durere, injosire şi spoială. O. I 140/10. Fluviul lat se adtncea in păduri intunecate, unde apa abea mai sclipea. P.L. 51/39 ; cf. O.I 45/29. 56/2. 59/29, 66/19. 75/3, 83/20, 102 16, 121/9, 150/24. 167'11. 170/1. 171/24. 209/7; P.L. 11-40. 13/17, 29/6. 40 38, 15/29. 66/11. 67/8. 78/3. 78,13. 81-4, 81'6. 81,23, 86/16, 97 6. 99,33. 100/2 IV. 15; Pr. 17). ^(Precedat de prep. .,de”) Din noaptea vecinicei uitări ... De unde nu mai străbătu Ximic din ce-au apus. O.I 230/5. Se ducea in turburea impărăţie a umbrelor, de unde venise pe pămint. P.L. 20/37 |V. 1 ; Pr. 1).
    3.    (Introduce o propoziţie completivă) Cucu-ntreabă : Unde-i sora Viselor noastre de vară ? O.I 121/19. Se întreabă trist izvorul: Unde mi-i crăiasa oare? O.I 122/8. Ce-mi pasă, zise el răpezindu-se să vadă unde-i. P.L. 8 24 ; cf. O.I 98/2 (V. 3; Pr. 1|. ^«(Precedat de prep. ,.de”) Ei şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să-nceapă. O.I 82/15. Şi cind se va intoarce pămintul in pămtnt. Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt? O.I 127/24. Am să-l întreb ...de unde-şi are calul? P.L. 14/22. Dumnezeu ştie, tată, de unde iei attta veselie. P.L. 74'35 ; cf. O.I 87/2 IV. 3; Pr. 2).
     l'\DEVA adv. Inlr-un loc. Cind unul trece, atlut vine In altă lume a-l urma, Precum citul soarele apune Et şi răsare undeua. O.I 204/8. Văzu o borlă cil ai bâga mina, care corespunde undeva. F.I.. 97/311 |V, 1 ; Pr. 1].
     UVDUf vb. IV. Intranz. A sc mişca asemenea valurilor. Plai rlzind cu iarba verde, Ce se leagănă, se pierde, Undoind ineelişor. 0.1 2/7. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele uşoare, Pe fruntea inspirată, pe frunlea-nspirătoare De bucle-ncungiurală, blondine, unduind. O.I 17/9. I'ărul unduind, cum pri lung — te-ar fi făcut a crede c« [portretul) e chipul unei femei travestite. P.L. 30/9; cf. P.L. 37/28 [V. 2: Pr. 2].
     —     Formă gramatica]»: ger. undoind (O.I 2/7, 17/9; P.L. 30;<>. 37;2X).
     1     MIOlAltK s.f. Mişcare asemănătoare cu aceea a valurilor. Vedeam valuri verzi tle tjrine, anihilarea unei linişti. O.I 1 11.2 |Y. 1).
     INDOlfeT, -A adj. (Mold., Transilv.) Cu undele, văiu-ral. Q (In conlexl figurat) Din cugetările noaslre vom adinei mări tu mii de undoiete oglinzi. IM.. I9'28 [Pr. 1|.
     i'\D010S, -OASÂ adj. Cu undi', carc sc mişcă In unde. Vintu-n trestii lin foşnească, Unduioasa apă surie 0.1 71/16 [V. 1).
     *IMM I vl). IV v. uudoi.
     ‘INDllOS, -OAS.A adj. v. undoios.
     •l'MJl'ÎUK s.f. v. undniure.
     ’l'MH (T, -A adj. v. unrioiet.
     L'XEAI.tA s.f. Inslrumeni. Găsi dtillu ţi uneltele dc sculptură. l'.L. 98/22 [Pr. 1],
     INtiE vl). III. T r a n /. I. A inlinde un slral pe ceva. Luna işi vărsa lumina ei cea fantastică . . . albind podelele de păreau unse cu cridă. IM.. 29 31 [l’r. 1 ]. © (Comparaţiei Văzduhul scinleiuză ţi ca unse cu var J.ueesc zidiri, ruine pr eiuipul solitar. O.I Iii).!» [Y. 1].
     -. A lipi. a tcncui. Pe euptiorul uns eu humă . . . Zu-•irăvil-tiu e-tui rurbune copilaşul cel isteţ Purceluşi cu coada sfredrl. O.I 81 17 [V. 1].
     —     I- jiimc .uramaticale : part. uns (O.I 8117), unse (O.I iii*!): IM.. 2!»'3I).
     INOIlftlt s.n. Coli. in i.duie prin unghere S-a fesul painjiniş. 0.1 10.) 13 | V. 1 ]. + l.oc retras, ascuns ; ascunziş. <itire nu-i in lumeţi asta vreun ungher penlru iubii?
 O.I I.')') 2K, Şi-n treacăt o cuprinse lin inlr-un ungher degrabă. O.I 17-1/6. J)ur incă de tc-aşteaptă-n prag In umbră tle unghere. De se-nlitneşte drug cu drag Cum inima ta eere : Dispar şi nouri şi păminl. 0.1 18!» 10 [V. 3]. © (Metaforic) l)e-a pururi, pretutindeni, in ungherul unor creieri, Şi-or găsi, cu al meu nume. adăpost u mele scrieri! 0.1 131/1 [V. 1).
     —     Forme gramaticale : sg.n.ac. unyher (O.I 155/28, 17-1,1)). ungherul (O.I 134 1); pl.n.ac. unyherp (0.1 105/13, 189/10).
    l    \(fHI s.n. Colţ. Şi gropile face-n unghiul ucigaşei sale guri. O.I 159/17 [Y. 1|.
    I     VGillK s.f. Substanţa cornoasă dc la capătul degetelor. Ha-i tnloarse spatele şi-şi muşca unghiile. P.L. 69/34 [Pr. I|.
    iWttlll s.m. Maghiar, imprejuru-i frămlnla pămtnlul un ungur tung. P.L. 27/5 IPr. 1],
    IX( vb. IY. I. Tranz. A contopi. Riul . .. să mă unească cu întregul nalurei. P.L. 98/34 (Pr. IJ. <$> Expr. A-?l uni buzele = a se săruta. Unul . . . făcea studii floristice unindu-şi buzele cu ale cetei fiinfe. P.L. 44/22 (Pr. 1|. + A lega. De-a lui maluri suni unile clmpii verzi. O.I 43/13. in sărutări unim noi sârmanete viefi. O.I 107/1-1. Xumai limba . . . li uneşte [pe oameni) In Infelegere. P.L. 24/21: cr. P.L. 97/19 IY. 2; Pr. 2).
    2.    Refl. A concura. Toal-a apei, a pustiei şi a nopfii mărefic Se unesc să-mbrace mindru veche-acea împărăţie. 0.1 44/17 [ Y. 1].
    —     Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. uneşte (P.L. 24/24), suni unite <0.1 43/13), 1 pl. unim (O.I 107/14),
3 pl. se unesc (O.I 44/17); conj. prez. 3 sg. su unească (P.L. 98/34); ger. unindu- (P.L. -14/22); pari. uuitA (P.L. 97/19).
    I'XIC, -A adj. Singur. Vină-neoa să slăm de vorbă, unice amic şi ornic. O.I 48/6 [ Y. 1|,
    LMPUIIM,-A adj. l.tpsil de variaţie. Şi lolu-mi pare veşted, căzut şi uniform. O.IY 132/3 [V. 1|.
    UVflIL s.f. Acţiunea de a se lini. Şi in nunta de iubire in unire Saşle-am zorii de rubin. 0.1 5/5 [V. 1).
    l'NfT, -A adj. (Despre miini) împreunai. Pe unu din cărări vedem un călugăr bătrin intri/ind . .. cu mînile unite după spale. P.I.. 73/1. S-aruncă la picioarele linărului, cu minile unile. P.L. 88/18. iii şe:u pe o bancă, cu mînile unile. P.L. 5)2/30 ; cf. P.L. 9/38, 28/36, 36/29, 58/17 |Pr. 7].
    —     Formă gramaticală : pl.n.ac. unllc (P.L. 9/38, 28/36, 36/29, 58/17, 73/1, 88/18, 92/30).
    I.MY£ilS s.n. Lumea ; cosmosul. Din orice clipii trecătoare Ast adevăr il înţeleg. Cu sprijină vecia-ntreagă Şi-n-vtrte universu-nlreg. O.I 204/20. Fiecare |slea| cu istoria eoilor ei scrisă pe ea — un univers Inlr-o picătură tre-căloure. P.L. 38/35 ; cf. O.I «Jl/33, 132/6, 13 5/8, 1-12/26; P.L. .'>0/40, 52/18. 57/39 )Y. : Pr. 4). © (In cantexl figurat) Arald, copilul rege, uitat-a universul. 0.1 5*1/33. Mina, care-au dorii sceptrul universului şi ginduri. Ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru setnduri. 0.1 134/17—18 [Y. 3).
    —     Forme gramaticale : sg.n.ac. univers (P.L. 38/35, 50/10), universul (O.I 5)1/3, 91/33, 132/6, 133/8, 134/18,
1 12/26, 204/20; P.L. 57/39), y.d. universului (O.I 131/17; P.L. 52/18).
    LMVERSITATE s.f. Instituţie de invăţămint superior. ©( Ironic) Mai Iutii statul albinelor ... De-arave ... universităţi, ai vedi pe literali făclnd combinaţii geniale. P.L. 80/21 |Pr. 1).
    UXTDELEMX s.n. U lei. Et aprinse o lampă neagră, imptută cu untdelemn. P.L. 45/2 [Pr. 1]. ©(Construcţie mclaforică) A se sfirşl untdelemnul cnndelcl = a ajunge la capătul vieţii, a inuri (v.şi ducc, hotar, I n g h c •
— 573 —
ţa, întoarce, nemurire, n o a p I e. p ă 111 i n l, pleoapă, s o m 11). inlr-o zi [inima] va bale <lin ce In ce mai Incel, apoi oa Incela, căci s-a sfirşit untdelemnul candelei. P.L. 82/34 IPr. 1].
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. untdelemn (P.L. 45/2), untdelemnul (l'.L. 82/34).
     ll\u, l’i.VA num. card. (Cind insoţcşlc 1111 substantiv are forma uri, o ; clml ţine locul unui substantiv ar>' forma umil, una) 1.1. Numărul care reprezintă unitatea s;m care e primul dinlr-o serie. Să rizi mai bine şi să-mi doi t) gură, numai una. O.I 17-1/12. L-na din cele două umbre dispăru Intr-o casă apropiată. F.L. 95/38 [V. 1 ; Pr. 1). © (Repetiţie) l'nul erau toate şi totul era una. O.I 115/4. l'nul e tn tofi, tot astfel precum una e in toate. O.I 133/25; cf. O.I 174/12, 174/12 (V. 6). «O Loc. adv. Intr-una = mereu. Oare ce gindeşte Mirul de stă ghem şi loarce-nlr-una? O.I 48/9. S-aud cum blinde cad Izvoarete-ntr-una. 0.1223/11. Ce caufi . . . unde păsările intr-una Se-nlrec cu glas ciripitor? O.I 228/3; cf. O.I 216/18, 219/18, 221/21 |Y. b| •£> Expr. O mie |şi] una |de] nopţi v. n o a p l e | V. 11. <> (Adjectival) Eu pe-un fir de romănifu Voi eerca de mu iubeşti. O.f 55/31. Cu o mină il respinge. Dur se simte prinsă-n brafă. O.I 104/5. Redă-mi comoara unei clipe. O.I 212/19. Erau urmăriţi de un om. P.L. 78/2; cf. O.I 6/13, 6/21, 8/5, 11/13, 46/4, 46/5. 16/5, 46/20, 56/8. 67/14, 6II/:*, 80/32, 82/3, 84/33, 85/34, 93/15, 93/15, 93/16, 98/35, 98.35, 103/23, 103/28,104/5, 107/16, 107/17, 114/11. 119/1, 120/25, 122/1, 127/1, 129/8, 130/17, 132/10, 132/19, 132/23. 132/37, 133/1, 133/3, 133/10, 134/9, 136/2, 140/2, 140/5, 112,23, 144/26, 144/35, 146/5, 146/5, 146/9. 148/3, 148/28, 151/13, 155/20, 157/25, 165/9, 165/19, 166/5, 168/26, 170/4, 171/9. 171/18, 177/12, 181/2, 183/25, 185/8, 189/18, 189/19, 191/10, 191/11, 191/12, 191/13, 191/16, 191/18, 191/20, 194/22, 200/12, 200/13, 212/16, 236/13 ; O.IV 333/6, 365/19, 365/28, 369/16, 378/5, 432/16, 132/21 ; P.L. 4/8, 4/13, 4/14, 1/22, 4/22, 4/39, 5/13, 7/40, 8/5, 12/4, 12/5, 12/8, 12/1 1, 13/6, 15/4, 15/7, 19/40, 24/1, 25/39, 26/9. 26/26, 28/11, 28/11, 28/30, 28/31,   29/12.            30/31, 31/20, 31/22. 31/22, 31/25, 38/32,
 38/33, 40/11,   40/13,             40/13, 41/29, 12/9. 16/37, 17/18, 47/18,
 47/23, 47/24, 48/36, 49/15, 49,18, 49/34, 19/40. 19/10, 52/28, 52/29,   54/16,             54/16, 55/2. 55/18. 56/17. 57/19, 57/25,
 57/26, 58/5,    59/14, 59/38, 59/11, 66/8. 66/9, 16/9,              <>,./2,
 67/12, 67/16, 68/11, 68/24, 71/21, 71/28, 73/30, 73/31, 73/31, 73/32; 73/33, 73/40, 75/3, 78/26, 82/6, 82/7, 82 8, 82/33. 84/7, 86/13, 87/33, 88/20, 89/36, 90/24, 91/29, 91/29. 91/26, 94/32, 94/33, 95/6, 95/23, 96/31, 99/31, 101/17, 101/19, 101/20 [V. 90; Pr. 106).
     2.     Singur, unic. (Adjectival) Ea se uită, se Iul uită, un cuvint măcar nu spune. O.I 84/33. Şi lotu-atirnă de-un ctwint Şoptit pe jumătate. O.I 189/15. Zile întregi putea medita asupra unui cuvlnt. P.L. 31/23 ; cf. O.I 42/12, 55/9, 72/13,72/20, 72/24, 82/8, 82/11, 112/20, 114/3,115/19. 132/12, 132/19, 132/19, 132/37, 155/27, 159/28, 167/5, 173/10, 174/12, 189/5, 214/10, 230/14; P.L. 24/23, 25/3, 38/41, 51/19, 67/41, 68/2, 68/28, 70/4, 89/11, 97/11 |Y. 24 ; Pr. 11).<£ (întărind pe ..singur”) Mai am un singur dor. O.i 216; cf. O.I 216/1 IV. 2|.
     3.     (în expr.) Tot una-i = c egal, la fel. Tot una-i dacă astăzi sau mine o să mor. O. I 127/13 [V.l ]. <0* (Adjectival) Lu un loc; v. I o c [V. 1 ; Pr. 1).
     II.    (Preccdat de cile formează numeralul distributiv; (n loc. adv.) l'na eite unu • pe rind, succesiv, Fulger lung
 încremenii Mărgineşte munlii negri In întregul asfinfil Pin'ce izvorăsc din veacuri stele una clte una. O.I 148/35 |Y. 2|. O (Adjectival) Şi-n fiecare braf ardea cite o slea de foc. P.L. 5/36. Luna revarsă dte-o dungă lungă şi îngustă tn umbra uliţei. l’.L. 39/37. Fondatul era haos, in sus străbătut pe ici, pe colea de cite o stea. P.L. 83/24; cf. P.L. 5/40, 11/23, 28/33, 29/13, 14/9, 48/35, 72/9, 81/19 [Pr. 11). + (Cu valoare de adj. nehot.) Vreun. vreo. Pe ici pe colo trecea cile un romanţios fluierind. P.L. 20/21. Cite-o femeie . . . işi desfăşura trecătoarele umbre j>rin spaţiul nequr»s. IM.. 2ii/26. Se zărea . . . cite o zare (,utbenu, prin obloanele inchise. l’.L. 11/12; cf. l'.L. 26/25,'39/37, 11/14 |l‘r. 6|.
    —      Forme gramaticale : n.ac. un (O.I 46/4, 46/5, 46/20, 55/3. 72/20, 72/24, 78/2, 80/32, 82/3, 82/8, 84/33, 93/15. 93/15. 98/35, 98/35, 103/23, 103/28, 112/20, 115/19, 119/4, 120/25. 122/1, 127/1, 130/17, 132/10. 132/14, 132/23, 134/9, 140-5, 144/35, 1 16,'5, 116/9, 148/3,    148/28, 165/9,  165/19,
170/4, 189/5,   189/18, 200/13, 216,      216/1, 236/14; O.IV
33'6. 365/19, 365/28, 369/16, 378/5; P.L. 4/14, 4/22, 5/13, 5/10. 12/4, 12/14, 15/4, 15/7. 24/1. 24/23, 25/3, 25/38, 26/25, 28/11.   31/22, 38/32, 38/41,      10/13, 40/13,   41/20,
44/14, 47/18.   17/24, 48/35, 49/18,      52/28, 52/29,   56/17,
57/26, 66/8, 67/12, 68'28, 71/28, 72/9, 73/31, 73/31, 73/32, 73/33, 73/40, 75/3, 82/6, 82/7, 84/7, 86/13 89/41, 90/24, 91/29. 91/29, 91/26, 95/23, 97/11, 99/34), unul (O.I 115/4, 133/25). o (O.I 6/13, 6/21, 8/5. 11/13, 11/12. 46/1. 16/5, 55/9, 56/8, 59/6, 67/11, 69/3, 72/13, 82/3. 82/8, 82/11, 84/12, 85/34, 93/16. 104/5. 107/16. 107/17, 114/3. 114/11. 129/8, 13M'3, 132 12. 132/19, 132/19, 132/37, 133/1. 133/10, 136/2,
l in,2. 112 23, 141/26. 146/5, 154/13, 155/20, 157/25, 159/48, 160/5, 168/20. 171/9. 171/18, 173/18, 174/12, 177/12. 181/2, 183/25. J85/8, 189/19, 191/10, 191/11, 191/12, 191/13, 191'15, 191/18, 191/20, 194/22, 200/12, 212/16, 214/10, 236/13; O.IV 432 H», 132/21: l'.L. 4-8. 4/13, 4/22, 4/39, 5/13, 5/36, 7/10, 8,:». 11/23, 12/5, 12/8, 13/6, 19/40, 25/39, 26/9. 26 /26, 28/11. 28/3", 28/31, 28/33, 29/12, 30/31, 31/20, 31/22. 40/11, 41/29. 12/9, 11/12, 46/37, 47/18, 47/23, 48/36, 19/15. 19/34, 19/10, 49/40. 54/16. 54/16. 55/2. 55/18. 57/19. 57/21, 57/25, 58/5. 59/14, 59/38, 59/41, 66/9. 66'9. 67/2. 67/16, 67/11. 68/7, 68/11. 68/21. 70/4, 71/22, 73/311, 73/32. 73/34, 78/26, 78'26, 81/19. 82/33. 83/24, 87/33. 88/20, 89/36, 94/32. 91/33, 95/«. 96/31. 101,17. 101/19, 101/20), una (O.I. 18/9. 95/32, 115/1, 127/13, 133/25, 148/35, 148/35 167/5. 171/12, 171/12, 216/18, 219/18, 221/21. 223/14 228/3; O.IV 365/28; l'.L. 29/13. 51/19, 95/38). g.d. unu’ (l'.L. 31/23. 90/25>, unei (O.I 133/3. 212/19: P.L. 55/39 73/39).
    CXL'L, C'VV pron. nehot. 1. (Ţine locul substantive-* lor, indicind pe cineva sau ccva dinlr-o seric) Oarecare. Ah! — ri.se unul — spuneţi că-i omut o lumină. O.I 56/6. Joace unul şi pe patru Toluşi tu ghici-i>ei chipu-i. O.I 196/3. L'nul ii spuse lin. P.L. 53/1 [Y. 8; Pr. 13|. O (Precedat de,,nici", formează pronumele negative) Cordeluţe şi nimicuri iată toate-a lui averi. . . Darnic cind nu vrei nici una Şi zgircit dacă le ceri. O.I 108/10. S-au avut dorinţe, nici una-n lume. l’.L. 56/34 [V. 1 ; Pr. 1|. <0>(l rmal de determinări cu rol de precizări- a substantivului înlocuit) Lingă cortu-i, unul dinlre fiii falnicului domn Sta zimbind de-o amintire. O.i 148/38. fiaba trebuia să-i dea unul din cai. P.L. 17/36. Călugărul Dan e unul din şcolarii Academiei. IM.. 11/1 |Y. 1; Pr. 16|. +((n corelaţie cu ..un,
 — 574 —
o”, penlru a sublinia diferenţa şi uneori opoziţia dintre noţiuni) Allul, alta. De-aş ave o florideiî ... Ca şi floarea crinului. Alb ca neaua sinului, Amalgam de-o roz-albie Şl tle una purpurie. O.I 2/14. O insectă — umana, una zburătoare. O.IV 1165/28. L un om des/târlit In două arălări bătrine ... o jumătate cu pur ţi una pleşuvă. P.L. 62/5 |V. 2 ; Pr. 5|. <C> (In corclaţie cu allul") .S'e pelrifică unul In sclav, atlu-mpărat. 0.1 134/12. Cind unul trece, allul vine !n aslă lume a-l urma. 0.1 204/5. Vezi tu buţite aste două? Una-i cu apă. alta cu putere. F.L. 8/28 [V. 4 ; Pr. 4). <> Expr. Dr-o fl una, de-o fl alin v. allul |V. 1). (in corelaţie cu „altul” exprimlnd un raport de reciprocitate) Şi un ut inspre altul se pleacu-n dezmierdări. O.I 97/14. Se-om ruzima capetele — unul de altul. O.I 231/21. Se necăjuu unul pe altul. P.L. 68/9 |V. 6 ; Pr. 8|. <£> Loc. adv. L'nul pesle altul v. a 1 I u I | Pr. 1). <$> lixpr. A pune (sau a sul. a zidi) unul pesle allul v. allul |V. 1 : Pr. 2j.
    2.     (La pl.» O parle din . . . I nii plini de plăcere petrec a lor viaţă. O.I 56/16. în introducerea acestor şiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau In genere. P.L. 27 33 [V. 1 ; Pr. 1|.
    3.     (La f.. cu valoare neutră) Fapl indiferent, acelaşi lucru. De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăce. O. I 208/9 |V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. uuul (0.1 56/6, 64/12, 82 17, 97/14, 104 19. 115/4, 127/27, 130/23, 148/38, 196/3, 204/5. 231/21 ; P.L. 6 3, 11,9. 14/22. 15/10. 15/12, 17/36, 18/7. 24'23. 28/34. 28/35, 41/1, 41/11. 41/41, 44/22, 53/1, 01/17. 64/21. 68/9. 79/16), una (O.I 2/13, 2/14. 63/7, 69/12, 1118/11. 115/4. 133/25, 146/19. 146/28. 208.'» ; O.IV 365/28; P.L. 8/28. 8/28, 16/22, 29/14, 39/4. 46/38, 56/34. 56/35, '>6/35. 62/5. 65/8. 67/37, 73»3, 73/23, 75/22, 90/9. 90/34, 98/5), g.d. unul (O.I 14/13): pl.n.ac. unii (O.I 56/16), unele (O.I 13/5; P.L. 27/33. 50/24).
    IHAGAN s.n. Vini nupraznic. Aci vă dticefi valuri in mii batalioane. Cum in puduri aprinse, minat In uragane. Diluviul de foc. O.I 24'23 | V. 1). Q (Personificare) L'raga-nu-acum aleargă pin'ce caii lui ii crapă Şi in Sil mimai deşertul nisipişul şi-t adapu. O. I 45/7 |V,1 ].Q (Comparaţie) <)ştirite-i alungă in .spaimă îngheţaţii. Cu suflelu-n mină un rege-tisirian. Cum sllncelor aruncă durerca-i înspumată (iemtndul uragan. 0.120/4 |V, 1|, ©(Metaforic) Năvală vijelioasă a anuali lor (v. şi fulger). împăraţi şi regi s-adună Să den piept cu uraganul ridicat de semilună. O.I 146/26
|V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. uragan (O.I 20/4), uraf|iinul (O.I 45/7, 1ll>/26): pl.n.ac. unignne (0.1 24/23).
    1      ItAllKs.f. 1. Felicitare. Şi se sărutară feciorii-de-mpă-rtiţi in urările boierilor. P.I.. 6/17 |Pr. 1|.
    2. Oraţie. Lăutarii măiestriră hore nalte si urări adinei. IM.. 23/20 [Pr. 1|.                             ’
    —  Forme gramaticale : pl.n.ac. ururi (P.L. 23'20),
urările (P.L. 0/17).                                       ’
    IHA s.f. Vrăjmăşie, duşmănie. K ură şi turbare în ochii tor cei negri, adinei şi despera/i. 0.1 62/2». Dacă port cu uşurinţă şi cu zimbet a lor ură. i.audele lor desigur m-ar mlhni peslr măsură. 0.1 141/17, Castelmare ieşi nemulţumit. tiruncindu i o ultimă privire de ură neîmpăcată. P.L. 99/36: cf. O.I 116/7. 116/18, 147/8. 157/8: P.L. 3/9. 3/16. 18/2. 51/2. 58/2. 92/3 |V. li ; Pr. 7).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. urii (O.I 62/29, 116/18, 141/17, 147/8, 157/8 ; P.L. 48/2, 58/2, 92/3, 99/36), ura O.I 116/7; P.L. 3/9). g.d. urel (P.L. 3/16, 51/2).
    IltCA vk I. I. Tranz. şi r c f I. A (se) sui, a (se) duce In sus. Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-I urc, stele le scapără-n cale. O.I 231/2. La se urcă repede tn palat. P.L. 94/35 |V. 1; Pr. 1). lixpr. (Refl.) A se urea pe cui = a Încăleca. El se urcă pe cat cu buzduganul de-a umere. P.L. 18/15 [Pr. 1|. ^ T r a n z. (Complementul indică locul pe care sc suie cineva) Creau drumul lunei şi se perdeau in palatele înmărmurite. P.L. 20/29. LI trecu prin hăţişul grădinei . . . şi urcă iute scările. P.L. 29/16 [Pr. 2]. '
    2. Tranz. şi intrau z. A (se) Înălţa, a (se) ridica. Piramidele-nvechile L'rcă-n cer vlrful lor mare. O.I 54/10. Zugrăveşte | luna) umbre negre Pe clmp alb ca de zăpadă Şi mereu ea le lungeşte Şi urclnd pe cer le mută. O.I 67/30. [Marea] se mişca urclndu-şi apele pină lingă un boschet. P.L. 97/20 [V. 2 ; Pr. 11. + T r a n z. A aşeza pe ceva mai inall. Ht o urcă pe cal după dlnsut. P.L. 18/19 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 pl. nrcâ (O.I 54/10, 231/2), imp. 3 pl. urcau (P.L. 20/29), p.s. 3 sg. urefi (P.L. 18/15, 18/19, 29/16, 94/35); ger. urclnd (0.1 67/30; P.L. 97/20).
    llHClOH s.n. (Şi In forma ulcior) Vas de Iul. Gdsi dalta şi uneltele de sculptură, patul, un ulcior cu apă. P.L. 98/22. Jlirosind apa din ulcior, văzlnd că ea-i răsuflată şi buhnită, presupuse că bătrinul trebuia să fi murit. P.L. 98/40 [Pr. 2|. © (Construcţie metaforică) Urcior de lut v. Iul [Pr.l].
    —  Forme gramaticale: sg.n.ac. ulcior (P.L. 98/22,
98/40), urciorul (P.L.        98/27).   —  Variantă:      Uld6r
(P.L. 98/22, 98/40) s.n.
    lltâCHE s.f. !• Organul auzului (In special partea externă, caililaginoasâ). Căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn. O.I 46/10. îşi înfundă gttu-n guler şi bumbacul In urechi. O.I 132/4. — Vino cu mine, şopti el ia ureche-i. P.L. 50/3; cf. O.I 84/12, 84/27; P.L. 11/14, 53/1, 53/12, 93/22 [V. 4; Pr.5]. O (tn context figurat) Do-nici cuib de-nţeiepciune, Care, cum rar se inttmplă, ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb. O.I 31/15 [V. 1|. ■$> Loc. adj. Intr-o ureche = extravagant, original. — Ei, leronime, zise bătrinul vesel şi-nlr-o ureche, ce mai lucrezi, ştrengariute? P.L. 74/21 [Pr. lj. O Expr. A ţinea urechea la. .. = a Ii atent la ceea ce spune cincva. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost De-mi ţin la el urechea — şi rid de cile-ascult? O.I 71/9     [V. 1]. A vorlil cuiva la ureche = a vorbi In
taină, In şoaptă. .Sd vorbim tncet. . . cel puţin lectorii mei tnchlpuiască-şi că li vorbesc la ureche. P.L. 84/5 [Pr. 1|.
    2.     Simţul auzului; auz. Izvorul cel in vrajă sună dulce In urechi. O. I 66/20. E acelaşi cintec vechi, Seiea li-niştei eterne care-mi sună In urechi. O.I 157/38.. Poate fiecare vorbă sună diferit tn urechile diferifilor oameni. P.L. 25/1; cf. 0.1 40/2, 91/34, 93/5, 96/2; O.IV 364/10, 365/24 | V. 8; Pr. 1|. O (In contexl figurai) în darn... Vă zguduie arama urechea amorţită. O.I 25/5 [V. 1|. Q (Conslrucţic metaforică) A prezentului ureche = lumea con* temporană. Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche. O.I 45/17      [V. 1],
— 575 —
    —  Forme gramaticale: sg.n.ac. ureche (0.1          -15/17,
84/12, 96/2; O.IV 365/24; P.L 11/14, 50/3, 53/1, 53/12, 74/21, 84/5), ureebea (0.1 25/5, 40/2, 71/9, 84/27, 91/34 ; P.L. 93/22); pl.n.ac. urerlil (0.1 46/10, 66/20, 93/5, 132/1, 157/38; O.IV 364/10), urechile (O.I 31/15; P.L. 25/1).
    UBGfE s.r. Nenorocire, năpastă. Q (Conslrucţic metaforică) Marea de urgie v. mari- (V. 1|.
    —  Formă gramaticală : sg.n.ac. urgie (O.I 24/31).
    URfAŞ s.m. Gigant. Şi deodată se ridică din pămtnt ...un uriaş Impetrit ca spaima. F.L. 19/4 |Pr. 1|. + (Adjectival) Hnorm. Colo se ridic trufaşe Şi eterne ca şi moartea piramidele-tiriaşe. O.I 43/23. Umbra lui cea uriaşă orizonul 11 cuprinde. O.I 142/25. Ajunse la castelul Ce-naruiui. ce strălucea In întunericul serei ca n uriaşă timbru. P.L. 14/15; cf. 0.1 141/7; P.L. 11/23, 48/15              [V.3;
Pr. 3).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. uriaş (O.I 14-1/7; P.L. 19/4), uriaşă (O.I 142/25; P.L. 11/23, 11/1 ’>>; pl.n.ac. uriaşe (0.1 43/23; P.L. 48/15).
    UR1EŞ£SC, -EĂSCĂ adj. Uriaş, imens. înzestrat cu
o  închipuire urieşească, el a pus doi sori şi trei tuni in albastra adincime a cerului. P.L. 51/6. Vum... sunetul unui clopot urieşesc. . . moarte mărei... bolfite se rupeau. P.L. 54/1. De jur împrejur stau sttncile uriesesti. P.L. 78/19; cf. P.L. 98/4 IPr. 4).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. urieşesc (P.L. 54/1), urieşească (P.L. 51/6); pl.n.ac. uriesesli (P.L. 78/16, 98/4).
    URI vb. IV. Tranz. A duşmăni, a detesta. I.a jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urii. O.I 62/15. Şi te uram cu-nver.şunare, Te blestemam, căci te iubesc. O.I 212/3. Neiubit şi neurll de cineva, se va stinge asemenea unei sclnlei. P.L. 28/12. Era s-o vlndă şi pe ea. . . omului pe care-l ura mai mult. P.L. 99/25 |Y. 2; Pr. 2], •$» (H e fl . In expr.) A I se urî (cuiva) eu binele, se spune clnd cineva acţionează imprudent, risclndu-şi situaţia. — Ţi s-a urii cu binele? — A’u mi s-a urit mie eu binele, ci de tine-i rău. P.L. 12/17-18 [Pr. 2].
    —  Forme gramaticale :       ind. imp. 1 sg. urnm (O.I
212/3), 3 sg. ura (P.L.     99/25), p.c. 3 sg. s-a urii (P.L.
12/17, 12/18), 3 pl. au urii (0.1 62/15); part. neuril (P.L; 28/12).
    UHlCfU\E s.f. Fiinţă urită. Vezi colo pe urlciunea fără suflet, fără cuget, Cu privirea-mpăroşată şi ta fălci umflat şi buget. . . La tovarăşii săi spune veninoasete-i nimicuri. O. I 150/11 [V.l].      ’
    URlT1 s.n. 1. Aspect neplăcut, mizer. Q (în conlext figurat) O ! dezbrăcafi viafa de haina-i de granit. De purpură, de aur, de lacrimi, de urii. O.I 60/28 |Y. 1|.
    2. Indispoziţie, singurătate. Pustiul şi uritul de-a pururi mă cuprind. O.IV 432/23 |V. 1|.
    —  Forme gramaticale:        sg.n.ac. urii (0.1 60/28),
urîlul (O.IV 432/23).
    URlT2, -A adj. 1. Neplăcut ia vedere. O babă bă-trtnă şi urltă... tmblă prin împărăţia meu de mtnă cu furtuna. P. L. 6/24. A'u era un cap urtt acela a lui Dionis. P.L. 26/32 JPr. 2\.
    2. Care displace, respingător. Iară noi? noi, epigonii?. . . Sim(iri reci, harfe zdrobite. Mici de zile, mari de palimi, inimi bătrtne, urile. O.I 35/8. Viafa-i un         basmu
pustiu şi urit. O.I 38/12 (V.                  2).
    —  Forme gramaticale:            sg.n.ac. urit (O.I   38/12;
P.L. 20/32), uritu (P.L. 6/24); pl.n.ac. urile (O.I (35/8).
    IHÎTOH. -OAilK adj. (In expr.) Urilor de femei =
misogin. /Im auzit că eşti urilor de femei. P.L. 88/23 (Pr. lj.
    IHLA vl>. I. Intranz. 1. A scoate strigăte prelungi. Urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. P.L. 6/35. Clnd urla (motanul] dintr-un cap, s-auzea cale de-o zi. P.L. 12,4. Xumai pe ici          pe colo auzea etnii  urllnd
ta lună. P.L. 44/24; cî. P.L. 12/5 [Pr. 4).
    2.     A vui, a răsuna puternic. Izbifi (marinarii| de orcanul ghefosu urllnd, Speranfa li face de uilă de vlnt. O.I 12/8. Talazurile negre ce turbă... şi urlă-ngrozitor. O.I 17/18. Urlă cimpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie. 0.1 148/10 l V. 3|.
    —  Forme gramalicalc:       ind. prez. 3 sg. urlă (0.1
148/10), 3 pl. urlă (O.I 17/18), imp. 3 sg. urla (P.L. 6,35, 12/4, 12/5): ger. urlind (0.1 12/8; P.L. 44/24).
    CHLET s.n. Strigăt putcrnic şi prelung. Urlete de bătălie s-atungau dupăolaltă. O.I 144/16. Văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de... un urlet flămtnd de lupi. P.L. 18/30 [V. 1 ; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. urlet (P.L. 18/30); pl. n.ac. uriele (O.I 144/16).
    UKMA vl). 1.1. Tranz. şi intranz. A merge după, a urmări, a Însoţi. Cu mina semn ii face Ca-n sus sti il urmeze pe-a codrilor potică. O.I 93/25. Ea 11 privea cu un suris. El tremura-n oglindă, Căci o urma adine In vis De suflet sti se prindă. O.I 168/19 ; cf. O.I 60/25 |V. 3).
O      (Hepetiţic) Visuri trecute, uscate flori Ce-afi fost viafă viefii mele, Cind vă urmam eu, căzinde stele, Cum ochiul urmă un meteor. O.I 26/4 |V. 2|. Q (în context figurat) De-i goni fie norocul Fie idealurile. Te urmează in tot locul Vinlurile, valurile. O.IV 396/11 [V.lJ. (Intra n z . ; repetiţie) Căci umbra ta măreafă cu falnica-i zburare O urmă-ncet cu ochiul. . . Urmeze incu-n cate-(i şi lacrima duioasă, Ce junii toţi o varsă pe trist morminlul tău, Urmeze-fi ea prin zboru-fi in clnluri llngaioase. O.I 1/19, 21,23 jv. 3|.
    2.     Tranz. Fig. A-şi face un ideal din. . ., a sc conduce după... V<i văd lungifi pe palul junefii ce-afi spurcat-o, Suftind din gură boala viefii ce-afi urmat-o. O.I 24/2. Voi urmuli cu răpejune cugetările regine. O.I 35/22. Am urmat pămtntul ista, vremea mea, viafa, poporul. Cu gindurile-mi rebele contra cerului deschis. O.I 53/17 (V.3|.
    :t. T r a n z .. i n I r a n z . şi refl. A (se) succeda. Cind unul trece, atlut vine In aslă lume a-l urma. Precum clnd soarele apune El şi răsare undeva. O.I 204/6. Ca azi va fi ziua de mine. Ca mini tofi anii s-or urma. O.I 212/8. Aud vreodată un rotund egumen. . . Povestind că viafa e calea durerii Şi că pocăinfa urmează plăcerii... O.IV 364/1 ; cf. O.IV 366/16 IV. 4|.
    | Tranz, şi intranz. A continua. De-oi urma să scriu in versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă-a lăuda. O.I 141/15. Iară flamura cea verde se tnatfă an cu an, Xeam cu neam ur-
— 576 —
mtndu-i zborul. O.I 144/32. Să urmăm, zise umbra lorctnd mai departe firul gindirii sale. F.L. 47/7; cf. 0.1 132/2 |Y. 3; Pr. 1]. <> Expr. A (-şi) urma calea (sau a urma în cale-;i) v. cale jv. 1; Pr.l]. © Tranz. (Metaforic) A alege (o linie de conduită In via^â). Deci cum voieşti lu pofi urma cărarea. O.IV 338/5 (V. 1],
    5.     Tranz. A asculta. — Din sfera mea venii cu greu (la să-(i urme: chemarea, O.I 170/18 [V.l].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. urmează (O.I 130/2; O.IV 361/4, 360/16), urmă (O.I 1/19, 26/4), 3 pl. urmenză (0.1 GO/25; O.IV 396/11), imp. 1 sg. urmam (O.I 26(3), 3 sg. urma (O.I 108/19), 2 pl. urmo(l (O.I 35/22), p.s. 3 sg. urmă (P.L. 16/1), p.c. 1 sg. om urmat (O.I 53/7), 2 pl. a|l urmat (O.I 24/2), viit. 1 sg. ol urma (0.1 141/15), 3 pl. or urma (O.I 212/8); conj. prez. 1 sg. su uriucz (O.I 170/18), 3 sg. să urmeze (0.1 93/25), 1 pl. să urmăm (l’.L 47/7); imper. 3 sg. urmeze (0.1 1/21, 21/23); inf. urm» (0.1 204/6; O.IV 338/5); gir. urmiud (0.1 m,:i2. 13G22).
    IRJlAHE s.f. (In loc. conj.) Prin urmore = deci, nşadar. Sculptura e goală, prin urmate chipurile ce le sculple: eu, asemenea. P.L. 79,14 [Pr. 1).
    UIIMAŞ s.in. Descendent. Voi sunte/i urmaşii Romei ? .Xişte răi şi nişte fameni! O.I 151/1 [V. 1].
    l      ll.MÂ s.f. I. Semn lăsat de un obiect pc locul unde a stat sau pc unde a trecui. Sii curaţi lava, Sti spele de pe pietre pină şi urma sclavă. O.I (30/24. Ea Irece mindră la vinat Şi pesle frunze fără număr Abia o urmă a lăsat. O.I 229/8. Acea peliţci caldă. . . lăsa urme dac-o atingeai. P.L. 100/40; cf. O.I 60/24 |V. 2; Pr.l). ©(In context figurat) Surii/ urma pusurilor tale, murii ti sărut pe care au trecut umbra ta, desprefuieşle-mă I P.L. 57/1 [Pr.l]. <£> Loc. adv. Fără de urmă = in mod definitiv. Sâ simt că de suflarea-fi suflarea mea se curmă Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă'. O.I 116/20 [V. IJ. + Hxpr. A se lu» după urmele cuiva = u urmări. Părea că fafa pustiului se iu după urmele lui. P.L. 18/16 JPr. 1). A se pierde urmele (cuiva) = a dispărea de toi. Doar ni s-or pierde urmele Şi nu ne-or şti de nume. O.I 176/3 [V. lj. A mcrye jie urma cuiva v. merge |V. ]]. A veni in (sau j»e) urma cuiva v. veni [V. 2|. + Semn sau indiciu despre existenţa unui lucru. O buhă care, lipind u jele, Dintuie urma unui mormint. O.I 26/16 [V. 1). O Fig. Impresie, amintire, imagine. Tot una-i dacă astăzi sau mine o să mor, Cind voi să-mi piară urma-n mintea tuturor. O.I 127/11. Urma rămine neştearsă in inima mea. P.L. 90/4 [V.l; Pr.l].
    2.     (In locuţiuni) Din urmă -= a) (loc. adj.) ultim. In sunete din urmă pătrunde-n fire clnt. O.I 98/28. Şi deasupra mea rămii Durerea mea de-o cur/nu, Căci eşti iubirea mea denlii Şi visul meu din urmă. O.I 179/20. Acest din urmă o face pentr-un păhar de vin. P.L. 82/6; cf. P.L. 100/38 [V. 2; Pr.2]; I)) (loc. adv.) Îndărăt. Părind pe veci a răsări Din urmă moartea-l paşte. O.I 178/6 [V. 1|. (Loc. adv.) tn urmă = a) Înapoi, îndărăt. Şi por/ile in urmă in vechi fifini s-aruncă. 0.1 93/32. Sus in brazii de pe dealuri, I.una-n urmă J ine strujă. O.I 104/30. Cind valuri află un morminl Răsar In urmă valuri. O.I 177/28 [V. 3|; I») apoi, «lupă iiceea. Ar nebuni in urmă şi vecinic ar Pisa acea oară fără de seamăn. P.L. 57/29. Aha!
gindi el tn urmă. P.L. 61/39. In urmă, văzlnd că soarele se-nclinase, ea se întoarse pe calea pe care venise. P.L. 101/15; cf. P.L. 35/30 [Pr.4], (Loc. prep.) In urma... = u) după cineva. Şi pasu-n urma-fi zboară c-o tainică mtnie. O.I 22/9. Iar tn urma lor se-nlinde falnic armia română. O.I 148/30. Şi nime-n urma mea Xu-mi pllngă la creştet. O.I 216/13. Şi de o dată tn urmâ-le văzură că se ridică o pădure. P.L. 18/28; cf. 0.1 1/10, 64/22, 188/15, 201/14, 219/21, 221/5, 225/9; P.L. 12/23, 11/2, 18/18 19/15, 32/10, 44/27, 54/12, 95/30 [V. 10; Pr. 9]; b) ca urmare. In urma citirei ei |a cărţii|, am visat atitea lucruri extraordinare. P.L. 38/10. Era o vreme !n care, in urma unui roman spaniol, regina de astăzi a Egiptului se numea Tolta. P.L. 66/18 (Pr. 2]. Pe urma... = după cincva. Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare. O.I 114/9. Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie. O.I 168/5 (V. 2].
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. urmă (O.I 1/10, 64/22, 93/32, 98/28, 104/30, 114/9, 116/20, 134/19, 177/28, 178/6, 179/20, 229/8; P.L. 18/18, 18/28, 19/15, 35/30, 54/12, 57/1, 57/29, 61/39, 82/6, 95/30, 100/38, 101/15), urma (0.1 22/9, 26/16. 60/24, 87/15, 127/14, 148/30, 168/5, 188/15, 201/1, 216/13, 219/21, 221/5, 225/9; P.L. 12/23, 14/2, 32/10, 38/10,44/27, 66/18, 90/4); pl.n.ac. urme (0.1 35/24; P.L. 100/40), urmele (O.I 176/3; P.L. 18/16).
    LftMAlU vb. IV. Tranz. I. A merge după cineva (pentru a-l ajunge, a-1 prinde). Tinere, ce plin de visuri urmăreşti vreo femeie, Pe cind luna, scul de aur, străluceşte prin atee. . . Xu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi. O.I 159/5. Xu vedeau că erau urmărifi de un om. l’.L. 78/2. Fugi, te rog!... Pot să le urmărească Incă-n astă noapte. P.L. 96/25; cf. O. I 164/7; P.L. 18/32,45/35 [V.2; Pr.4]. © (în conlcxt figurat) Riuri de fulgere il urmăreau. P.L. 54/4 |Pr.l].+ Refl. recipr. A se alunga. © (Metaforic) Pllnsori sflşieloare împinse de blăstem Se urmăresc prin bolle. O.I 94/19 [V. 1].
    2-     A însoţi (cu privirea, cu gindul, cu cintecul etc.). Urmărind pe ceruri limpezi cum pluleşte-o cioctrlie, Tu ai vri să spui sti ducă călre dinsul o solie. O.I 82/27. Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu clnleeul dorul inimei lui. P.L. 5/17. Făl-Frumos ii urmări cu ochii P.L.   14/4 [V. 1; Pr. 2].                                         •
    3, 1' i g . A obseda, a dăinui In amintire. Te urmCţ
reşte săplămlni Un pas făcut alene. O. I 189/17. Toi astfel cind al nostru dor Peri in noapte-adlncă, Lumina stinsului amor      Xe urmăreşte Incă.  O.I 234/16.         Simlea tn prezen/a
ei. . ■   un fel de fior fără de infeles,       al cărui suvenire II
urmărea zile întregi. P.L. 91/29; cf. O.I 190/1 [V.3; Pi. 1).
    —  Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. urmăreşti
(O.I 159/5,     164/7), 3 sg. urmăreşte (0.1 189/17, 234/
16), 3 pl. urmăresc (O.I 94/19, 190/1), imp. 3 sg. urmărea (P.L. 91/29), 3 pl. urmăreau (P.L. 54/4), erau urmăriţi (P.L. 78/2), p.s. 3 sg. urinări (P.L. 14/4); conj. prez.
1  sg. să urmăresc (P.L. 45/35), 3 pl. su urmărească (P.L. 96/25); ger. urmărind (O.I 82/27; P.L. 5/17); part. urmărit (P.L. 18/32).
    UIIMAJUIIK s.f. Acţiunea «le a urmări. Era expusă urmăririlor crudului ei adorator. P.L. 99/37 (Pr. lj.
    UIUlAnfr, -A adj. Gonit, fugărit. Era lăsată o dungă cenuşie de toc gol penlru figura demonului urmărit. P.L. 83/27 [Pr. 1).
    CRNA s.f. I> Vas In carc se păstrează cenuşa unui mort incinerat. Q (In context figurat) Vedeţi cum urna creapă, cenuşa reînvie, Cum murmură trecutul cu glas de bătălie. O.I 24/25 (V. 1].
    2. Cutie tn care se depun numerele unei loterii. Q (In context figurat) Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii Deopolrivă-i stăplneşte raza la şi geniul morfii. O.I 130/19 [V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. urnă (O.I 21/25), urna (O.I 130/19).
    UllXf vb. IV. Tranz. A mişca din loc. In vreme ce doctorul... da din cap, ridica sprlncenele şi-şi urnise ochelarii pe frunte, latăl Măriei fixa portretul din părete. P.L. 59/27. El U urni — bolnavul se întoarse ca-n flflni. P.L. 97/37 |Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: p.s. 3 sg. urni (l'.L. 97/37), m.m.c.p. 3 sg. urnise (P.L. 59/27).
    URSITOARE s.f. Fiinţă imaginară din mitologia populară, concepută ca făuritoare a destinului oamenilor. Roiuri de unde răsărind din inima pămintului le-a spus cum clnlă ursilorile clnd urzesc binele oamenilor. P.L. 23/19 [Pr. 1J.
    URSUZ» -A adj. Neprietenos, urlcios. Iară eu sttil pe casă. .. M-aş Imfla ursuz In pene. O.IV 3(59/15. Este o nespusă gentilefă tn modul cum o femeie. . . timidă, trebuie să se apropie de un bărbat sau ursuz, cine ştie prin ce, sau şi mai pudic. P.L. 79/36 [V. 1 ; Pr. 1|.
    URZEALA s.f. (In expr.) A fl mal înnll urzeală decit bătătură v. bătătură [Pr.l].
    Formă gramaticală: sg.n.ac. urzeală (l'.L. 32,9).
    URZf vb. IV. Tranz. A ţese. Q (Mclaforic) Lingă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină. . . Slă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fărmecală. O.I 72/9. Eram să-fi fes o haină urzită in disctntece. P.L. 7/38 |V. 1 ; Pr. 1). Q (Metaforic) A liotări, a meni. Roiuri de unde răsărind. . . le-a spus cum clnlă ursilorile cind urzesc binele oamenilor P.L. 23/19 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 pl. urzesc (P.L. 23/19), p.c. Isg. am urzit (O.I 72/9); part. urzită (P.L. 7/38).
    USCA vb. I. 1. Refl. A pierde din urnu/t-ală. a si* zvinta. El intru Inlr-o cafenea de-alături, ra să se usuce. l’.L. 27/11 [Pr. 1J. + Fig. A fi cuprins dr pasiune. Ochii lui se uscau de ardoare şi sclipeau cu <> bolnavă dor inf ă. P.L. 59/14 |Pr. 1].
    2.     Refl. A-şi pierde seva, a se ve>leji. Pe unde trece ea, faţa pămintului se usucă. P.L. 0/20 [Pr. 1J.
    3.     Refl. A se atrofia. Nasul i se strimbă şi se uscă ca un ciotur de copac. P.L. 43/33 [Pr. 1].
    4.     Intranz. şi refl. Fig. A-şi pierde elanul, vigoarea, dragostea de viaţă. Mă usc ca crucea pusă-n clmpii. O.I 26/19. — Nu voi, lală, să usuce Al meu suflet tlnăr, vesel. O.I 65/9 [V. 2).
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 1 sg. mă usc (O.I 26/19), 3 sg. useu (P.L. 43/33), 3 pl. se usucă (P.L. 6/26), imp. 3 pl. useau (P.L. 59/14); conj. prez. 3 s". să usuce (O.I 65/9; P.L. 27/11).
    USCAT1 s.n. Pămint. Q (Comparaţie) Mergea pe valurile mărei, care se plecau înaintea lui, întocmai ca pe uscat. P.L. 14/2 [Pr. lj.
    USCAT2, -A adj. 1. (Despre plante şi părţi ale lor) Veşted, ofilit, sec, mort. Şi cununi de flori uscate flştiesc amirosind. O. I 50/11. Busuioc şi minl-uscală Implu casa-n-lunecoasă de-o mireasmă pipărată. O.I 84/15. A cit şa la ureche-i un clnlec vechi străbate, Ca murmttr de izvoare prin frunzele uscale. 0.1 96/3. Ardea [o candelă] pe o policioară tncărculă cu busuioc uscat. P.L. 44/41 ; cf. 0.1 63/24, 83/23; P.L. 40/14 [V. 5; Pr. 2]. Q (Comparaţie) Rămti asemenea unei crengi uscate. P.L. 43/12 [Pr. lj. Q (Construcţie metaforică) Uscate flori v. floare [V. 1]. <> (Adverbial) Ii foşnea [miresei] uscat pe frunze poala lung-a albei rochii. O.I 85/29. Şi uscal foşni mătasa pe podele, printre glastre. O. 1 154/9 [V.2]. + Sterp, secetos. 1 se păru atunci că e intr-un pustiu uscal, lung, nisipos ca seceta. p.L. 36/23 [Pr. 1].
    2.     (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Slab, uscăţiv, fără grăsime. Fafa era. . . ca şi marmura in umbră, cam trasă, fără a fi uscată. P.L. 26/34. Unul din ei, pleşuv şi uscat, veni să-i cerce pulsul. P.L. 61/18. Părul negru şi uscat |cuprindea] acea frumoasă şi ostenită faţă. P.L. 92/22; cf. P.L. 27/2, 30/9 [Pr. 5].
    3.     Fig. Ars dc febră, de suferinţă; cuprins de dorinţă, de pasiune. Iar pe buze-i trece-un zlmbel înecai, fermecător, care gur-abia-i deschide Cea uscată de amor. O.I 67/8. Dionis. . . tremură tn friguri, cu bitzele uscate. P.L. 62/23. Buzele ei erau uscate de dorinţa unei sărutări. P.L. 102/2 [V. 1 ; Pr. 2].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. uscat (P.L. 36/23, 44/41, 61/18, 92/22), uscată (O.I 63/24,67/8, 84/15; P.L. 20/34, 30/9, 40/14); pl.n.ac. uscate (O.I 26/1,50/11, 83/23, 9C/3 ; P.L. 27/2, 43/12, 62/23, 102/2).
    L!icAciL\\K s.r. Lipsă dc grăsime. Uscăciunea neagră şi sălbatecă a părului contrasta plăcut cu faţa fină... a băielanului. P.L. 27/15 [l’r. 1|.
    LsiOAŢIV, *A adj. Slab, prizărit. Uscăfiv aşa cum este, gtrbovit şi de nimic, Universul fără margini e In degetul lui mic. 0.1 132/5 [V.l].
    l'şA s.f. Parle a unei Încăperi pc unde se pătrunde Înăuntru; panoul care o poate Închide. Şi prin ferestre sparte, prin uşi fiuie vintul. O.I 69/19. (Haşuri rătăcite trec prin geamuri sparte Şi prin uşi tnchise. prin zidiri deşarte. O.IV 304/12. El sui iute scările şi bătu tare in uşa tinzii. P.L. 10/16; cî. O.I 80/27, 84/10, 87/18, 154/16, 155/25; P.L. 20/31, 29/11, 29/16, 40/20, 48/31, 59/17, 00/32, 02/15, 73/19. 76/7, 77/6, 81/2, 85/30, 96/4, 100/10 [V. 7; Pr. 16|. Q (In context figurat) Numai umbra spinului La uşa creştinului. O.I 183/2 [V. 1]. <> Expr. A bate la uşă (sau la uşa cuiva) — a-şi anunţa venirea a veni la cineva, a-I căuta. Pierzlndu-fi timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bală. O.I 119/6.
    bate iar la uşa mea după un an. P.L. 99/31 [V. 1 ; Pr. 1|. O (Construcţie metaforică) La uşa cafenelli v. cafenea |V. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n. ac. uşă (O.I 80/27, 84/10, 151/16, 155/25; P.L. 26/31, 77/6, 85/30, 96/4, 100/10), u*a (O.I 119/6, 150/2, 183/2; P.L. 29/11, 40/16, 40/20, 48/31, 59/17, 00/32, 62/15, 73/19, 76/7, 81/2, 99/34), g.d.
 78 —
 uşii (O.I 87/18); pl.n.ac. uşi (0.1 69/19; O.IV 364/12), nţlle (P.L. 29/16).
     V.şOll1 adv. 1. Lesne, fără efori. Alină uşor Speranfa pe toii muritorii! O.I 11/1. F uşor a scrie versuri Cind nimic nu ai a spune. O.I 226/i. Ar fi uşor a însemna nu numai (ara, dar chiar şi secolul in care ar fi trebuii sâ se petreacă existenta tor. P.L. 65/21; cf. O.i 12/16, 80/ ,15. 140/24, 170/5, 227/7 ; P.L. 42/33 [V. 7; Pr. 2|. Q (Repetiţie) Se mtnia foarte uşor şi se disminia tot altt de uşor. P.L. 67/17, 18 (Pr. 2].
     â. Vioi, sprinten, intr-un cuib de turturele Ca şi fluturii de-uşor, Saltă Eros nebuneşte. O.I 13/22 |V. 1].
     3.     Abia simţit, domol, lin. Şi pe fala lui cea slabă trece-uşor un nour roş. O.I 52/3. Apoi noaptea lor albastră ... Cr uşor se misluieşte. O.I 83/6. Pluteşte ca visul de uşor. O.I 117,8; cf. O.I 9/9, 10/3 |Y. 5].
     l'şOlV* s. m. Kiecarc dinlre cei doi slilpi verticali de cari- sc prind canaturilc poiţii. Cu :gi/mol sare poarta <tin t'echii ei uşori. 0.1 93/28 |Y. 1],
     l      !>6h\ UŞOARĂ adj. I. Care arc greulale mică. Ce-nantil ii aruncă in fafă o batistă roşie, uşoară. P.L. 15/ /15 [Pr. 1|. © (Mctaforic) Delicat, diafan, aerian (v.şi uşurel*). Pe clmp se răd două fiinfe uşoare. O.I :*/21. Ca un chip uşor de inger e-urutarea adoratei. O.I 151 12. Se lipi cu încetul de chipul ei mlădios şi uşor. P.L. 93/21 ; cf. 0.1 3,1. 17 7; P.L. 7/17, 49/39, 51/3-1 |Y. 4 ; Pr. 4].
     2.     (In expr.) Cu inimă uşoară = fără griji, vesel. Q (KU-ineiit dc personificări') Fluturi mulfi... nin In urma lui un tanf. Tofi cu inime uşoare. O.I 87,16 [Y. 1|.
     3.     Iute. sprinten, vioi. Fugarul uşor Xechează. 0.1 5/14. Dar atuncea grieri, şoareci. Cu uşor-măruntut mers Headuc melancolia-mi, iară ea se face vers. 0.1 106/2; cf. O.I 2 l.r>, 4/2 |V. 4].
     •V Abia pcrccplibil. lin. stins. /Işa şi speranfa — c-un lirur uşor... Animă-nc-odală Iremlndut picior. O.I 1111. Al ei chip se zugrăveşte plin şi alb: cu ochiu-l măsuri Prin uşnara-nvinefire a subfirilor mătăsuri. 0.1
 79/4. La zgomolul uşor al paşilor lui Făt-Frumos, fata-şi ridică ochii albaşlri. P.L. 7/31. S-auzi un foşnet uşor care-l trezi. P.L. 92/34 ; cf. P.L. 36/21, 36/35, 95/28 [V. 2 ; Pr. 5|.
     5.    Lesne dc suportai, lesnicios. Virtutea e uşoară Cînrf ai ce-fi trebui este. O.I 60/6 (V. 1|.
     6.    Uşuratic, frivol. .S-o vezi incunjurală de un roi de pierde-vară, Cum ztmbeşte tuturora cu gindirea ei uşoară ? O.I 157/22. Să-fi spun minciuni, ca sâ petrec mintea ta uşoară.. ? P.L. 87/16. Ce plăcere poale găsi un om ca el, inii o păpuşă uşoară, tn această mască de ceară a mea? P.L. 88/33 [V. 1; Pr. 2).
     —     Forme gramaticale: sş. n. ac. uşor (O.I 2/15, 4/2, 5/14, 11/11, 106/2, 154/12 P.L. 7/31, 92/34, 93/21, 951 128), uşoară (0.1 3/1, 60/t>, 157/22; P.L. 15/15, 36/21, 49/39, 87/16. 88/33), uşoară (O.I 79/4); pl. n. ac. uşori (P.L. 7/17), uşoare (O.I 3/21, 17/7, 87/16: l'.L. 36/35, 51/34).
     UŞUREL1 adv. Domol, liniştii. Cile inimi In plăcere
 ii    resallă uşurel! O.I 13/7. Xoaptea doarme uşurel. O.I 14/7 (V. 2].
     UŞUR£L2, EA, -fC\ adj. Diminuliv al lui uşor. © (Metaforic) Aerian (v.şi uşor3). Se sting ca două stele, Care-n nunta, uşurele Se cunun căzinde jos. O.I 13/19
 IV- 1].
     L'ŞL'RfNŢ.\ s. f. 1. (In loc. adv.) Cu uşurinţă = uşor. Dacă pori cu uşurinţă şi cu zimbet ■<                           lor ură, Laudele lor
 desigur m-ar              mlhni peste măsură.                   O.I 141/17 [V.   1].
     2.    Atiludine neserioasă. S-ar ir.şela cineva crezind că toate uşurinfele cilugărilor aveau tro însămnătate. P.L. 75/12 [Pr. 1).
     —     Forme gramalicalc: sg. n. ac. uşurinţă (O.I 141/
 17); pl. n. ac. «şurliilele (P.I.. 75/12).
     UZCrA s. f. Degradare. O (Consiiucţic mctaforică) A pica în (ihourel? uzurel            v. gheară                     |V. 1|.
     — Formă             gramaticală : sg. g. d. uzun-i (O.I 60/20).
V
    VAD s. n. 1. Loc de Irccere prin apă. Ei zboar-o vijelie, Irec ape făr' de vad. O.I 98/11. Trectndu-I |Iacii11 pe unde era vad, i>eni in insulă. P.L. 98/18 |Y. 1 ; Fr. 1|. + Fig. Drum de trecere, in valurile Volgăi cercam cu spada vad. O.I 88/20. Ah! unde-i vremea ceea. cind eu cercam un vad Să ies in lumea largă. O.I 92/11 |Y. 3).
    2.     Albie, maică. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad. O.I 201/10. Iluzii |cud| ca şi frunza pe undele de vad. O.IV 132/30 |Y. 2], Q (Construcţie metaforică) Al vremurilor vud = trecutul (v. şi haos, negură, noian, rece, umbră). J se rumpe .4 lui suflet, cind priveşte peste-al vremurilor vad. O.T 4-1/6
IV.    1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. vsid (O.I 11/6, 88/ /20, 92/11, 98/11, 201/10; O.IV 432/20; P.L. 98/18); pl. n. ac. vaduri (O.I 182/16).
    VĂDANA s. .f. (Mold.) Văduvă. Q (Comparaţie) li sfios (Cupidonj ca si copiii... Dară galişi ii sunt ochii Ca şi ochii de vădană. O.I 109/1 (V. 1],
    VAI interj, (lixprimă regiei, deprimare, durere) El ar răcni ca leii dar vai! nu poate plinge. 0.1 88/1 I. Vai! toi mai gindesli la anii, cintl visam in academii... O.I 140/15. Dar vai, un chip aievea nu eşli. astfel de treci. O.I 213/15; cf. O.I 182/17 (V. 4]. -O1 Hxpr. Vai ile mine, se spune, penlru a Înlătura o îndoială sau pentru a sublinia o afirmaţie. — Ce puslia, maistre, de cind ai lăaal să-fi crească perciunii... — Vai de mine, domnule, dr mull! P.L. 6U/35|Pr. 1|.©(Glumeţ) Vai. . . Ilaram De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare. 0.1 18/23 IV. IJ.
    VAIER s. n. Tinguire. O (Metaforic) Sunet prelung şi surd (v. aiurit şi vrajă). Alinge-ncet arama cu zimfii-aripei sale De aazi din ea un vaier, un aiurii de jale. 0.1 69/16 IV. 1|.
    VAL s. n. I. Undă, talaz. Şi lainic genele le plec. Căci mi le imple plinsui, Cind ale apei valuri trec Călătorind spre dinsul. O.I 175/1'J. Dintre sule de catarge Care lasă malurile, Cile oare le vor sparge Vlnlurile, valurile? O.IV 396/4. Mergeau aşa de iute, Incit i se părea că pustiul şi valurile mărei fug, . iar ei stau pe loc. P.L. 21/12 ; cf. O.I 4/1, 5/13,27/6, 43/1, 44/11, 72/11,88/20, 103/18, 104/32, 110/9, 114/5, 130/11, 136/13, 154/28,
177/27, 177/28, 181/8, 202/8, 204/9, 210/20, 219/16,221/ /19, 223/17, 228/22; O.IV 396/8, 396/16; P.L. 5/1, 11/29, 12/38, 13/26, 14/1, 51/14, 100/32 IV. 28; Pr. 8J. O (Comparaţie; repetiţie) Ce e val, ca valul trece. O.I 196/32. Vedea... poporul entuziast şi creştin, undoind ca valurile mării In curtea domniei, P.L. 37/28; cf. O.I 194/6, 194/6, 198/15, 198/15 |Y. 6; Pr. 1]. Q (Personificare) O, ascultă numa-ncoace. Cum la vorbă mii de valuri stau cu stelele proroace! O.I 155/8. Putul-au oare-attta dor in noapte să se stingă, Cind valurile de izvor X-au încetat să plingă...? O.I 186/19. Valurile rid şi mină întunecoase lumea lor albastră. P.L. 52/3; cf. O.I 121/ /11; P.L. 51/36 (V. 3; Pr. 2|. <0* Expr. Valurile vremii v. v r e m c [V, 2|. Valurile vieţii (sau ale vieţii valuri) cursul capricios al vieţii. Despărfifi de-a viefii valuri, intre el si intre dinsa Veacuri suni de cugetare. O.I 51/29. De-ale viefii valuri, de al furlunei pas Abia conlure triste şi umbre au mai rămas. O.I 69/27 [V. 2|. Faţa valurilor v. faţă |Pr. 1|.Q (In context figurai) Căci rămtne slinca, deşi moare valul . O.I 15/7. .Voi cirpim cerul cu slele, noi minjim marea cu valtwi, Căci al noslru-i sur şi rece — marea noaslră-i de inghef. O.I 35/20. De-i goni fie norocul, Fie idealurile. Te urmează in tot locul Vlnlurile, valurile. O.IV 396/12 JV. 3|. Q (Construcţii metaforice) Klernele valuri marea cu suprafaţa ei mereu agitată (v. şi apă, p u s t i e l a l e). Vor arde-n preajma mea Luminele-n dealuri, Izbind s-or frăminta Eternei* valuri. O.I 225/8 JV. 11. Al valurilor domn v. domn [V. 1 ]. A valurilor sfadă v. sfadă [V. 1}. A face t*u valurile sfadă v. sfadă [V. 1|. A face cu valurile larmă (v. larmă |V. lj. A se arunca îd valuri v. arunca |V. 1J. Q (Cu referire la forţa sentimentelor şi a expresiei poetice ; v. şi c o a r d ă, cumpăni, fereca, liră, veste) A face valui să einte, a pune steaua să zboare* Rămlnefi dară cu bine sinle firi vizionare, Ce făceafi valul să cinle, Ce puneafi sleaua să zboare. O.I 36/17
IV.   1|.
    2. Fig. Ceea ce seamănă cu un lalaz, prin formă, mişcare, dimensiuni. Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă. O.I 62/16. Din ce tn ce clnlarea in valuri ea tot creşte. O. I 94/11. Vedeam valuri verzi de grtne. O.I 141/2. Argintul lunei trecea spşiind valurile transparente de nouri. P.L. 101/24; cf. O.I 24/22, 62/18, 94/20. 133/30, 142/16, 144/5, 148/18; P.L. 29/4, 63/31 JV. 10; Pr. 3]. O (Ironic) Vreun june curtezan. . . Lăstnd val de miro-
— 530 —
denii ţi de vorbe după el, O chioreşte cu lornionul. O.I 162/28 (V. 1).
    3.     F i g. Zbucium, suferinţă. Inalfă-ne, ne mtntuie Din valul ce ne blntuie. O.IV 360/4 [V. 1].
    — Forme gramaticale: sg. n. ac. val (0.1 162/28, 19-1/6, 196/32, 198/15, valul (0.1 15/7, 36/17, 194/6, 196/ /32. 198/15; O.IV 3S0/4); pl. n. ac. valuri (0.1 4/1, 5/13, 24/22, 27'fi. 35/20, 43/1. 44/11, 51/29, 62/16, C2/18, 09/ /27, 72/11, 1)4/11, 94/20, 103/18, 104/32, 110/9, 114/5, 121/11, 130/11,' 133/30, 13G/13, 141/2, 112/16, 148/18, 155/8, 162/16, 175/19, 177/27, 177/28, 181/8, 202/8, 204/ ;9, 210'20, 219 16, 221/19, 223/17, 225/8, 228/22; P.L. 11/29, 12'38. 51/36, 100/32), valurile (0.1 83/28, 88/20, 144/5, 154/28, 186/19, 213, 213/1, 213/20; O.IV 396/4, 396/8, 396/12, 396,16; P.L. 5/1, 13/26, 14.1, 21/12, 29/4, 37,28. 52'3, 63 31, 101/24), g. d. valurilor (0.1 45/18,
171    15; P.L. 51 14, 66/3, 100/34).
    VALE s. I. Depresiune, adincilură, regiune situată mi!) nivelul împrejurimilor. Pe cărări pierdute-n vale Mer-(jc-n cotlri ftir' de capii/. O 1 66.9. Să mi trimiţi prin cineva Ce-i mai miiuiru-n valea la. O.I 119/9. Lumea mea esle o vale. P.L. 78/10; cf. 0.14/17, 6/13, 6/18, 9/3, 10/5, 54/18, 55,18, 76/4, 83/30, 92/26, 104/22. 104/26, 149/3, 182/13. 221/17, 231/12, 231/17, 235/10; P.L. 5/4, 38/37, 51/12. 72/20, 78/20, 78/32, 78/35, 98/6, 98,6 [\. 20; Pr. 10). © (Personificare) Văile şi munţii se uimeau au:indu-i cintecelr. P.L. 4/10 |Pr. 1). © (.Metaforic) Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărările pierdute. O.I 132/30. Şi din a haosului văi Un mindru chip se-n-cheuyă. O.I 171,27; cf. O.I 176/17 [V. 3). O Loc adv. La vale ^ in jos. LI ştergarul i-l desprinde şi-l împinge lin la vale. Drept tn creştet o sărută. O.I 84/37 (V. IJ. <0> Expr. Calea-valea v. calc (Pr. lj. (Despre soare) A eidea la vale — a apune. Soarele cădea ta vale. P.L. 39/8 [Pr. 1).
    —  Forme gramaticale: sg. n. ac. \ale (O.I 1/17,
6 13. 11)5. 51/18, 55 IX, »>6/‘J, 83/30. 84/37, 92/213, 104/ :22. 11!'.3. 182/13,        231/17;  P.L. 39/8,51/12,78/10.
‘JX/ii. a8,0). Milea (O.I 6/18, 14‘.),9. 231/12; P.L. 67/41, 7H.20). R. <1. \ăii (P.L. 78/32) vâiti (P.L. 78,35): pi. n. ac. \ăi (O.I 76; 1, 104/26, 132/30, 171/27, 17(5/17, 221,17, 235/10; P.L. 38/37). vuile (O.I «J-3; P.L. 4 40) g. d. văilor (P.L. 5/4, 72,20).
    VALOAliE s. f. Însemnătate, preţ. LI e nevoit să in>i>odvt>rască cu flori şi c-o aparenţă de profundă In• ţrlepciune mizeria existenţei, pentru a înşela iii şcoală şi in biserică pe tucanii cei mici... asupra valorii vie/ei reale. l’.L. 81 M [V. 1).
    VALS s. n. Melodia unui dans modem In trei timpi cu mişcări line. © (Ironic) Se-afi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă. .. Drept ştiinjă-avlnd in minte vreun vals din Bal-Mabil. O.I 151/14 (W 1J.
    VALVlHTtj adv. Claie pesle grămadă. Te făleşti că inainte-[i răsturnat-ai valvlrtej Oştite leite-n zale de-m-părafi şi de viteji? O.I 11725 'IV. 1).
    VAMA s. f. Taxă care sc plăteşte* penlru a pulea trccc o marfă dintr-o ţară In alta. © (Construcţie mctaforică) Somnul nu vrea să-nil ieie vhiiiu -- nu pot dormi. Se
bale miezul nopfii In clopotul de-aramă Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă. O.I 203/2 (V. 1).
    VAMEŞ s. m. Funcţionar care Încasează vama. © (Construcţie metaforică; element de personificare cu referire la somn) Vameş vieţii. Somnul, vameş viefii, nu vrea să-mi ieie vamă. O.I 203/2 |Y. 1).
    VAN, «A adj. Zadarnic, inutil. Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct attt                           de van Ce te-abate şi ta păsări
de vreo două   ori pe an.                        O.I 155/35.  Vattă-i era căutarea
prin cartea lui Zoroastru. P. L. 52/34. E o agonie a sufletului, o luptă vană. P.L. 56/13 |Y. 1 ; Pr. 2). <)> Loc adv. !n van = degeaba. In van mai caut lumea-mi In obositul creier. O.I 71/1. Cu mina mea tn van pe liră lunec. O.I 201/11. In van unu/ li spuse lin. P.L. 53/1; cf. O.I 64/2,     201/7 ; P.L. 52/40 IV. 4; Pr. 2J. + Neîntemeiat. S-o                       rog sd nu surldă, să       nu-mi tmple sufletul
de-o vană, dureroasă iluziune. P.L. 55/26. Zimbelul tău m-ar împle de speranţe vane. P.L. 56/39 [Pr. 2).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. van (0.1 64/2, 71/1, 155/35, 201/7, 201/11; P.L. 52/40, 53/1), vană (P.L. 52/34, 55/26, 56/13); pl. n. ac. vane (P.L. 56/39).
    VAR s. n. I. Oxid de calciu ; lichid lăplos obţinut din roci calcaroase, prin procedee spcciale şi folosit la spoit. Ca unse cu var lucesc zidiri, ruine pe cimpul solitar. O.I 69/9 IY. 1). © (Comparaţie) Iar fafa ei frumoasă ca varul esle albă. O.I 88/10; cf. O.I 95/10 [V. 2).
    2.     Spoială tic var (1). l'n mucegai verde se prinsese de var. P.L. 29/19 (Pr. lj.
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. var (O.I 69/9; P.L. 29/19, varul (O.I 88/10, 95/10).
    VArA1 s. f. Anotimpul cel mai călduros. Singuri voi. stejari, rămlnefi De visa[i la ochii vinefi, Ce luciră penlru mine Vara-ntreagă. O.I 122/18. Te Imbe/i de feeria unui mindru vis de vară. O.I 164/11. Bate vintul dintr-o parle— larna-i ici, vara-i departe. O.I 214/11. In loală.
vara vedem cite două sau trei generaţii cotoniztndu-se____________
P. L. 80/25: cf. O.I 55/14, 94/33, 121/20, 159/33; P.L.
6 5, 11/37, 48/37, 72/1, 101/34 [Y. 7; Pr. 6]. © (Comparaţie) Tu prin întuneric te apropii... dulce ca o zi de vară. O.I 42/6 |Y. 1). © (Mctafoiic) Căldură şi lumină văralică. li atita vară-n aer, e atil de dulce zvonul. O.I 152/17 [Y. 1], © (Mclaforic) Pasiune intensă, speranţă caldă (v. }i beţie, nebunie, suspin), in zadar tn ochi avea-vei umbre mlndre din poveşti. . . Ctnd In inimă e vară. O.I 160/21 [V. 1). + (Adverbial, in forma tiara) In timpul verii. L'nii, plini de plăcere petrec a lor vio[ă. . . Vara petreceri, Alpii cu frunfile de gheată. O.I 56/19. Şi mai fac ce fac de mult, Vara doina mi-o ascult. O.I 123/14. Aici petrecea el oara şi iarna. P.L. 32/4 (Y. 2; Pr. 1).
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. vară (O.I 42/6, 55/14, 94/33. 121/20, 152/17, 159/9, 160/21, 164/11, 182/21; P.L. 6,5. 11/37, 48/37, 72/1, 101/34), vara (O.I 56/19, 122/18, 123/14, 182/21. 214/11; P.L. 32/ 4, 80/25).
    VARA* s. f. Verişoară. Tata i-a dat un ceasornic frumos. . . Elis nimic. Elis — adică Clcopatra, vară-sa. P.L. 66/11 [Pr. IJ.
— 581 —
    \ AltG.A s. f. I. Nuia, vergea. •$> Expr. A tremura ca varga = tremura foarte tare. Era obosită de emoţiune. . . Tremura cu loale aslea ca varga. P.L. 84/23 (Pr. 1).
    2.     Baghetă. Magul cu varga zugrăveşte drumurile lor găsite. O.I 44/35. în aer tşt ridică a farmecelor vargă Şi o suflare rece prin dom atunci aleargă. O.I 94/7 |V. 2). O Vargă magici v. magic |Pr. 1).
    —      Forme gramaticale: sg. n. ac. vargă (O.I 91/7), varga (O.I 44/35; P.L. 38/23, 84/23).
    VAS s. n. Corabie. La un semn, un ţărm de altul, legtnd vas de vas se leagă. O.I 144/35. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn. O.IV 378/8 (V. 3).
    —      Fonne gramalicalc: sg. n. ac. vas (O.I 141,35, 144/35); pl. n. ac. vasele (O.IV 378/8).
    VAST» -A Adj. Foarte mare. De ce boala ţi moartea să fie partea voastră, Cind ei in bogăţia cca splendită si vastă. Petrec ca şi tn ceruri, n-au timp nici de-a muri? O.I 59/24 (V. 1).
    vAtbA s. f. Locul (lin cuptor unde sc facc focul. I Se coceau pe vatra sură două turle tn cenuşă. O.I 819. Colo cenuşa sură tn vatra părăsită. 0,1 93/3. Pe vatra cuptorului... licurea clfivu cărbuni. P.L. 17/18; cf. P.L. 12/3, 12/40 |V. 2; Pr. 3). Q (Comparaţie) Pe un deal răsare tuna ca o vatră dc jăratic. O.I 7l3/l |V. 1).
    —      Forme gramalicalc: sg. n. ac. vatră (O.I 76/1, 93/3), vatra (0.1 81/9; P.L, 12/40, 17/18>; g. d. vetrei (P.L. 12/3).
" vAzAs. f. Vedere. Şi stelele ce vecinic pe ceruri colin-dează, Cu toate la picioare-ţi eu le puneam In vază, 0.1 93/9 [V. 1].
    •VĂDANA s. f. v. vadani.
    VĂDIT adv. Vizibil, sensibil. Trăsura cea fină şi amară dimprejurul gurei lui se adtnci vădit. P.L. 55/13. Faţa ei. . . se rotunzea vădit. P.L. 92,36 |Pr. 2j.
    VADUVJE s. f. Stare dc văduvj. împărăteasa. . . plingea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. l’.L. 3/20 (Pr, lj.
    VĂDUVIT, -A adj. H.imas văduv. Văduvtla mumă il crescu... cum putu. P.L. 30/38 (Pr. 1).
    VAlEKA vb. I. Refl. A sc văita. Q (Ironic) Acest advocatus diaboli moştenit... aicea se vaieru ca popă, colo face mutre serioase ca profesor. P.L. 82/3 (Pr. lj.
    VAlETĂ vb I. Refl. A se plinge, a sc tlngui. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet. O.I 199/13 [V. IJ.
    'VAitA vb. I v. văieta.
    VAL s. n. Ţesătură uşoară, diafană, cu carc femeile işi acoperă capul. Să-fi desprind din creştet vălul, Să-l' ridic de pe obraz. O.I 75^7. De te rogi frumos de dtnsul,. îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture pufin. O.I 109/11 (V. 2). Q (Metaforic) Ce-// lipseşte oare ţie, blond copil cu-a ta mărire. . . Văl o negură diafană mestecală-n slele. O.I 51/7. Bogată tn întinderi stă
lumea-n promoroacă, Ce sate şi cimpie c-un luciu văl îmbracă. O.I 69/8. De ce să mai tmbrac amorul cu vălul ruşinei. P.L. 86/7 (V. 2; Pr. 1]. Q (Construcţii metaforice) A zvirli asupra cuiva vălul alb de poezie v. z v 1 r 1 i (V. 1], A cădca vălul = a sc vedea limpede adevărul, a dispărea orice masca. Dar azi vălul cade, crudo.' dis-mefit din visuri sece Fruntea mea este trezită. O.I 30/5 (V. IJ. O (Metaforic) Umbră. Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinţi. O.I 117/22 (V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n. ac. văl (O.I 51/7, 69/8, 117/22), \ălnl (O.I 29/23, 30/5, 75/7, 109/11; P.L. 86/7).
    vApAIE s. f. 1. Dogoare, foc. Q (In context figurat) Stihii a iumei patru, supuse lui Arald. . . Faceţi din piatră aur şi din ingheţ văpaie. O.I 94/28 JV. IJ. Q (Metaforic) M-oi întoarce la muma, ca să mai sug tnc-o dată laptele cel de văpaie albă a ţifelor ei. P.L. 19/40 [Pr. 1).
    2. Fig. Lumină strălucitoare; raze luminoase. .Ş7 privind in luna plină La văpaia de pe lacuri, Anii tăi sc par ca clipe, Clipe dulci se par ra veacuri. O.I 110/18. Luna varsă pesle loate voluptoasa ei văpaie. O.I 130/4, In aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă. O.I 171/
/25; cf. O.I 210/26 [V. 4|. Q (Construcţii metaforice) Cărare dc văpaie v. cărare [V. 1]. Brazdă de văpaie v. b r a z d â [V. 1J. Mreujă de văpaie v. mr caj ă [V. 1|.
    —      Fonnc gramalicalc: sg. n. ac. văpaie (O.I 94/28, 130/1, 168/8. 152/14, 154/24, 210/16; P.L. 19/10), văpaia (O.I 110/18); pl.n. ac. văpăi (O.I 171/25).
    YArATIC, -A adj. De var. Implu aerul văratic de mireazmă şi răcoare A popoarelor de muşte sărbători mur-muitoare. O.I 85/15. Aerul era bllnd şi văratic. P.L. 37/ /8. E o muzică eternă tn tăcerea văratică a văiei. P.L. 78/35; cf. P.L. 54/25 (V. 1; Pr. 3].
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. văratic (O.I 85/15; P.L. 37/8), văratică (P.L. 54/25, 78/35).
    VĂRSĂ vb. I. 1. Tranz. şi r e f 1. pas. A face să curgă, a (se) Întinde. Şi din ctnd in cind vărsate, mlndru lacrimile-ţi şăd. O.I 83/1. Un nourel alb, ca şi ctnd s-ar fi vărsattupTe" pc cer. P.L. 78/31 [V. 1 ; Pr. 1). + T r a n z., in expr. A vărsa lacrimi v. lacrimă (V. 1; Pr. 1). Q (Conslrucţic-metaforică) Vinure vărsate, siirle sfă-riinale v. vin [V. 1).
    2. Tranz. A răspindi, a împrăştia. C7 prin flori intrelesute, pintre gratii luna moale Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale. O.I 76/26. Xoaplea sclrdeiază cu-a ei mii de stele Varsă raze slabe păsurilor mele. O.IV 364/8. Luna işi vărsa lumina ei cea fantastică prin ferestrele mari. P.L. 29/33; cf. O.I 130/4, 210/26; P.L.39/ /26 (V. -i : Pr. 2). ©Tranz. (Mctaforic) Doamna mărilor şi-a no^iii varsă linişte şi somn. O.I 148/37 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. varsă (O.I 130/4, 148/37, 210/26; O.IV 364/8; P.L. 29/33), 3 pl. varsă (O.I 1/22; P.L. 39/26); p.c. 3 sg. au vărsat (O.I 76/26); opt. p. 3 sg. ar fi vărsat (P.L. 78/31); inf. a vărsa (P.L. 22/25); part. vărsate (O.I 23/22, 83/1).
    VAnuiT, -A adj. Spoit, dat cu var. Unde-ajung (razele lunii) par văruite zid, podele, ca de cridă. O.I 76/ /13. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor laşilor, casele frumos văruite. P.L. 39/25 (V. 1 ; Pr. 1).
— 582 —
    VAZUClI s. n. Atmosferă, aer Flori albastre tremu-rinde In văzduhul tămiiet. O.I 85/1. Miroase-adormitoare văzduhul II ingreun'. 0.1 97/26. Zburau. . . ca doini abie văzute închegări ale văzduhului. P.L. 12/11; cf. O.I 69/ ,9, 115/5 |V. 4; Fr. 1|.
    -      Forme gramaticale : sg. n. ac. văzduhul (O.I 69/ ,9. 85/4, 97/26, 115/5), g. d. văzduhului (P.L. 12/11).
    VEAC s. n. 1. O sută de ani, secol. Intr-o clipă-l poarlă gindul îndărăt cu mii de veacuri. O.I 132/12. Poale vrun pedant cu ochii cei verzui, pesle un veac. .. Aticismul limbii tale o să-l pună ta cintari. O.I 13-1/9. O ură din i'itila tu va fi un veac pentru ei. F.L. 47/21; cf. O.I 133/ in, 152 2. 188:12 (V. 5: Fr. lj. O (Comparaţii) Clip* dulci se par cti veacuri. O.I 110/20. Jar din inima lui simte un cpac cum că răsare, Cure creşte intr-o clipă ca in veacuri. O.I 112/23 |Y. 2). Q (Conslrucţic mctaforică) A impinzi globul in planuri pe uu veac v. împingi IV. 1).                               .
    â. Dpuca. perioadă mare dc limp. Aşa fel :i şi noapte de veacuri el stă orb. O.I 93/11. Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi Irozii. O.I 149/22. Vom zidi. . . din zilele noastre — veacuri de fericire. P.L. 49/29; cf. O.I 93,8, 99/3, 137/19 |V. 5; Pr. 1). Q (Mctaforic) Acea carte a lui Zoroastru. . . veacuri au stat s-o dezlege. P.L. 46/33 [Fr. 1]. Q (Construcţii metaforice) Toi ce grămădiră veacuri lungi fi frunji mure|e v, grămădi [Y. 1]. Veacuri de cugetare — perioadă marc dc evoluţie cu o imensă deosebire de conccpţii (v. şi adevăr, grămădi). Intre el şi Intre dinsa Veacuri sunt de cugetare. O.I 51/30 |V. ]]. Veacul de aur v. aur |Y. lj. A călători din veac iu veac v. călători [Fr. 2). (La pl., adverbial) Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe. O.I 170/30 [V. 1). Q (Repetiţie) l'n actor... spune zeci de mii de. ori Ce-a spus veacuri dupolaltă, ce va spune veacuri Incfr. O.I 157/15 [Y. 2).
    3.     (La pl.) Veşnicie. Scris In cartea viefii este şi de veacuri şi de stele Eu să fiu a ta stăpină, tu stăpln vieţii mele. O.I 112 19. Fulger lung încremenit Mărgineşte munţii negri in întregul asfinţii, Pin'ce izvorăsc din veacuri stele una cite una. O.I 118/35 [Y. 2]. -O* Loc. adj. De veci - elcrn. Cu farmecul luminii reci Gindirile străbate-mi, Ilevarsă linişte de i>eci Pe noaptea mea de patimi. O.I I79il5. Doar sloiurile par ca ruine... de cetăţi Plutind pe asprul viscol al mor/ii cei de veci. O.IS’ 130/23: cf. O.IV 132/11 |Y. 3]. Q (Construcţii metaforice) llepaosul de veci v. repaos [Y. 1). <$> Loc. adv. De (sau din) veacuri = dc cind lumea. — Ce mi-i vremea, cind <te veacuri Stele-mi scinteie de lacuri. O.I 123/23 [Y. 1], In veci (sau in veci de veci) = pururea, veşnic, mereu. Istoria umană in reci se desfăşoară. O.I 62/4. Ar voi in a lui bra/e să o tină-n vecie de veci. O.I 162/9. /tiu/ curgind In veci proaspăt sti mă dizolve. P.L. 98/33; cf. O.I 23,16, 25/17, 38/23, 56/13, 95/25, 96/10, 127/6, 162;9. 187/23, 191/22, 191/22. 206/6, 204/12; P.L. 25/40 |Y. 15; Fr. 2], O (Hepcliţie) in veci aceleaşi doruri mascate cu-attă haină. Şi-n toată omenirea in veci acelaşi om. O.I 6116, 17. in veci il voi iubi şi-n veci Va rămtne departe. 0.1 175/27 [Y. 1], Pe veci (sau pe to|i vecii) — pcnlru totdeauna. .S'« uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut. O.I 107/16. — De greul negrei vecinicii. Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă. O.I 177/3. A noastre inimi işi jurau Credinţă
 pe toţi vecii. O.I 186/11; or. O.I 98/27, 116/14, 117/18, 120/28, 178/5, 212/18; O.IV 361/14 [V. 10|. <0» Iixpr. Viaja de veci = existenţa viitoare. De-al genei late gingaş tremur Alirnă viaţa mea de veci. O. I 211/1(51Y. 1). Q (Construcţia metaforică) Stingere pe veci |Y. 1],
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. veac (O.I 93/8, 130/17, 134/9; P.L. 38/18, 38/18,47/24), veacul (O.I 137/ /19, 149/22, 149/30); pl. n. ac. veacuri (O.I 51/30, 52/16, 93/11, 99/3, 110/20, 123/23, 132/12. 133/10, 142/19, 142/ /23, 148/35, 152/2, 157/15, 157/15. 170/30, 188/12 ; P.L. 16/33, 19/29). veci (O.I 23/16, 25/17. 38/23, 56/13, 62/4. 64/16. 64/17, 95/25. 96/10, 98/27 , 107/16, 116/14, 117/18, 120/28, 127/<i. 128/26, 162/9, 162/9, 175/27, 175/27, 177/ /3, 178/5. 179/15, 187/23, 191/21, 191/22, 2(12/6. 204/12, 211/16, 212/18; O.IV 361/11, 130/18, 130/23, 432/11; P.L. 25/40, 98/33). vecii (O.I 186/11).
    YKC£lt\lE s.f. Slujbă religioasă creştină de scară. Tremurătorul glas al clopotului implea sara chemind la vecernie. P.L. 38/2 (Fr. 1|.
    Ylil'HI, VfiClIE adj. 1. Du demult, din alte vremuri-Mini in zori de zi pteca-vom Către schitul vechi şi sfinl. O.I 65/20. [Okcanos] izbeşte-n ziduri i>echi, Sunind din valuri. O.I 202/8. FI cumpără de la mine cărţi, in genere cete mai vechi. F.L. 61/24 ; cf. O.I 61/4, 84/11, 88/1, 93/27, 93/28, 93/32, 99/2, 105/8, 126/3, 194/2, 194/24, 198/19, 202/3, 231/10, 231/15; O. IV 364/9, 365/23; P.L. 29/20, 29/25, 35/5, 38/35, 45/4, 45/21, 60/9, 62/27, 72/8. 83/1, 97/17, 98/39 [Y. 20; Fr. 13]. Q (Repetiţie) in dulapuri vechi de temn simplu erau cârti vechi. F.L. 40/24 (Fr. 2|. O Loc. adv. în vremea veclie v. vreme jPr. 2|. Q (Construcţii metaforice) Timpurile vechi v. limp [Y. 1]. A liirnn in formă nouă limba veclie şi in|eleaplâ v. turna |Y. 1]. + Antic. Toat-u apei, a pustiei şi a nopţii măreţie Se unesc să-mbrace mindru veche-acea împărăţie. O.I 11/17. Trezeau din codri vecinici ... Mii roiuri vorbitunre, curgind spre recitea Romii. O.I 91/10 |Y. 2|
    â. încărcai dc ani, băliin. In mijloc de codru-ajunse Lingă teiut nalt şi vechi. O. 1 66/18. Yai! lot mai gtn-deşti la anii, cind vtsam in academii, Ascuttind pe vechii dascăli cirpocind la haina vremii. O.I 1I0/1J). Vin' cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri, L'nde noapte se trezeşte Glasul vechilor puduri. O.I 209/8; cf. O.I 32/21, 88/16, 93/1, 93/12, 98/12, 98/32, 103/10, 122/1, 231/23 [Y. 12). -0> Loc. adj. Vechi de iile = bălrin. Cu sfetnici vechi de zile mă-ntimpinaşi in cale. O.I 91/12 [Y. 1|. O Loc. adv. Din vechi = din bălrini, dc demult. După vremuri mulţi veniră, incepind cu acel oaspe Ce din vechi se pomeneşte, Cu Dariu a lui Islaspe. O.I 147/18 [Y. 1). + Păstrai din generaţie In generaţie. Acuşa la ureche-i un cintec vechi străbate. O.I 96/2. Vechiul cintec mai străbate, cum tn nopţi izvorul sare. O. 1      157/40.  Căci astăzi dacă mai
ascult Ximicurite-uceste, imi par o veche, de demult Poveste. O. I 188/7; cf. O.I 119/10. 157/37 |Y. 5].
    3.      Uzai, Învechii, tocit. Şi de frig la piept şi-nclteie tremurind halatul vechi. O.I 132/13. Dionis făcea... un calcul matematic pe masa veche. P.L. 27/26. Se înălţau ochii de fereastră spartă a unei case ueche. F.L 29/8; cf. P.L. 16/8. 17/33, 39/25, 39/28 [Y. 1 ; Pr. 6).
    \. Anterior, de dinainte. .Vu esle oare omenirea istoriei asemenea unei astfel de armate, ce dispare tnlr-o companie veche, spre a reapăre in una nouă. F.L. 65/7 [Pr. 1|
— 5S3 —
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vechi (O.I 65/20, 66/18, 96/2,103/10, 119/10, 122/1, 132/2, 157/37, 231/15; P.L. 16/8, 45/21, 60/9), vechiul (O.I 157/40, 231/23), veche (O. I 32/21, 44/17, 84/11, 99/2, 137/8, 188/7; O.IV 365/23; P.L. 3/1, 3/4, 27/26, 35/5, 38/35, 45/4, 65/7, 72/8, 83/1, 97/17), vechea (O. 1 91/10), vechie (O.I 93/27), g.d. vechi (O. I 88/1 ; P. L. 17/33), vechii (O. 1 126/3), veche (P.L. 29/8), vechie (O.I 61/4): pl.n.ac. vechi (O.I 88/16,91/12, 93/1, 93/32, 105/8, 117/18, 192/4, 194/2, 194/24, 198/19, 202/3, 202/8, 231/10; O. IV 364/9; P.L. 29/25, 39/25, 39/28, 40/24, 40/21, 61/24, 62/27, 98/39), vechii (O.I 93/28, 98/12, 110/16), vechie (O.I 93/12, 98/32), g.d. vechi (P.L. 29/20), vcchilor (O.I 209/8).
    VECIlfME s.g. 1. Existenţă îndelungată. înaintea Italului — o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine. P.L. 29/29. Poarta . . . de o vechime seculară, scările ■ . . te făceau a crede cu |mănustircal este mai mult o ruină. IM.. 72/15 (Pr. 2].
    2.     Epocă, vreme dc deinull; antichitate. Precum Alias In vechime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia Intr-un număr. O.I 132/9. Barba lungă . . . ti da arătarea unui înţelept din vechime. P.L. 40/35 |V. 1; Pr. 1). Q (Construcţie mctaforică) Vechimea s-finlâ v. sflnt [V. 1|. Uin n vechime! zile = din epoca străveche. Preot rămas din a vechimei zile, Han Marc sinistru miezul nopţii bate. O.I 202/10 |V. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vechime (O.I 132/9; P.L. 29/29, 40/35, 72/15), vechimea (O.I 160/31), g.d. vct-hhiiel (O.I 202/10).
    vecuitCr.1 s.f. Obiect vechi. $i-n asemenea cărţi el răscolea c-un fel de patimă . . . Acuma asemenea aveam clteva vechituri de asteu. P.L. 61/30 | Pr. 1],
    VECfE s.f. Veşnicie. Precum Atlas in vechime sprijinea cerul pe umăr /\.j« el sprijină lumea şi vecia intr-un număr. O.I 132/10. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr il înţeleg Că sprijină vcciu-ntreagu. C). I 201/19; cf. 0.1 38/21 IV. 3]. Q (Construcţia metaforică) Viaţi» în vecie
-   nemurirea (v. şi greu-, moarle, noapte). Fiii tăi trăiască numai in frăţie . . . \’iafa in vecie, glorii, bucurie. O.I 1(5/5 JV. ]j. ©(Metaforic) Imensitate, noian. La [luna] din noaptea amintirii o vecie-nlreagă scoale De dureri, pc care insă le simfim ca-n vis pe toate. O.I 130/5 |Y. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vecie (O.I 16/5, 38/21, 130/5), vecia (O.I 132/10, 201/19).
    VECf.%1 s.m. Persoană din vecinătate; megieş. Mă cunoşteau vecinii tofi — Tu nu m-ai cunoscut. 0.1 191/3. Cincizeci de ani de cind împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul. P.L. 1/8 [V. 1 ; Pr. 2).
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. vecin (P.L. 1/8), vccinul (P.L. 1/8); pl.n.ac. vecinii (O.I 191/3).
    VECfX *» -A adj. Limitrof. Tot ce-n ţările vecine e smintit şi sttrpilură . . . Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii. O.I 150/33 (V. 1).
    YlăUMC, -A adj. Etern, nemuritor. Vecinic este numai riul: rtul este Demiurg. O.I 157/14. Din stnul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare. O.I 178/1. Formulele sunt vecinice ca cuvintele lui Dumnezeu. P.L. 42/12; cf. P.L.
42/8 JV. 2; Pr. 2J. O (Construcţii metaforice) Noaptea vecinicei uitări v. noapte |V. 1|. (Reflex al unor concepţii filozofice idealiste) Omul cel vecinic = omul prin excelenţă, omul ca entitate metafizică. Omul cel vecinic,
<lin care răsar lot şirul de oameni trecători, il are fiecare lingă sine. P.L. 42/3 (Pr. 1|. Vecinieul repaos v. repaos (V. ]|. Vecinic de zile = nemuritor. O mag de zile vecinic, la line am venii. O.I 93/18 [V. 1|. + De lungă durată, — continuu, permanent, inecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Silul mişc-a lui legendă. O.I 43/10. Omul . . . acopere cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinicii . . . egoismul său. P.L. 47/37 ; cf. P.L. 35/22 (V. 1 ; Pr. 2|.
Q (Conslrucţic metaforică) Vecinieu trecere v. trecere |V. 1|. O (.Metaforic) Carc are valoare permanentă. Cine e nerod să ardă in cărbuni smarandul rar $-a lui necinică lucire s-o strivească in zadar? O.I 83/8 JV. 1).
Q (Metaforic) Străvechi. Purecă şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă. O.I 85/5. Cu creştetele albe preoţi cu pleata rară, Trezeau din codri vecinici, din pace seculară,
Mii roiuri vorbitoare. O.I 91/9 JV. 2|. + (Adverbial) intr-una, mereu, necontenit; (pentru) totdeauna; (in propoziţii negative) niciodată. Filozof de-aş fi — simţirea-mi ar fi vecinic la aman! O.I 48/17. Sumai tu de după gratii Vecinic nu te mai iveşti! 0.1 112/4. Cu geana la m-atinge pe pleoape ... Pe veci pierduto, •'«c/mc ado-ralo! 0.1 120/28. Privirile ochilor lui mari a au aţintate asupra acelei porţi vecinic inchise. P.L. 53|16; cf. 0.1 32/25, 92/8, 113/8, 118/3, 118/6, 155/6, 228/11; O.IV 396/15; P.L. 28/27, 30/19, 41/27, 52/32,             57/30,   58/1
IV.    11; Pr. 7|.
     —     Forme gramaticile : sg.n.ac. vecinic (O. 1 93/18, 157/4; P.L. 42/3), vecinică (O. 1 83/8; O.IV 378/19; P.L. 35/22, 42/8, 47/37), vecinicul (0.1 115/20), g.d. vecinicului (O.I 178/1), vecinicei (O. I 230/1); pl.n.ac. vecinici (O.I 43/10, 8.V3. 96/9). vccinice (P.L. 42/12).
     VECINICIE s.f. Elernitale. Aceasta este arta ce st:-fletu-ti deschide Saint-a veciniciei. O.I 60/31. Timpul mort şi-ntinde trupul şi t.,'ine vecinicie. O.I 133/17. In loată neagra vecinicie O chpă-n braţe te-am ţinut. O.I 212/15; cf. O.I 140/25 IV. 4j. O (Construcţii mclaforicc) Greul negrei veciniei! v. g r e u 2 |V. 1]. Noaptea adincu a veci-niciei v. n o i p l c JV. 2]. Q (Metaforic) F'rumuseţe eternă (“?) Apoi noaptea lor albastră, a lor dulce vecinicie,
Ce uşor se mistuieşle prin pltnsorile pustie ... O.I 83/5 [V. 1|. Q (Mctaforic) Nemurire. Da, mă voi naşte din păcat, Primindo allă lege Cu vecinicia sunt legal. Ci voi sti mă dezlege. O.I 173/15. .*»* sufletul nostru are vecinicie-n sine. P.L. 41/27. Ca umbră înzestrată cu vecinicie capeţi chiar o bucată din atotputernicia lui Dumnezeu. P.L. 42/8 (V. 1; Pr. 2). + Număr infinit (de) mare; in ne-sfirşit. In priviri citeam o vecinicie De-ucigăloure visuri de plăcere. O.I 200/3 |V. 1).
     — Forme gramaticale ; vecinicie (0.1 83/5,            133/17,
140/25, 200/3, 212/15; P.L. 41/27, 41/8), vecinicia (0.1 173/15), g.d. vecinicii (O. I 177/1), veeinieiei (0.1 60/34, 132/8, 133/5).
     VEDE vb, II v. vedea.
     VEDEA vb. II. 1. 1. Tranz. (Şi in forma vedi ; folosit şi a b s o 1 u t) A percepe cu ajutorul văzului. Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie. 0,1 29/21. Se zguduie tot domul
 — /KS4 —
 de pare-a fi de seinduri, Şi slinci in temelie ctălindu-se i'edem. O.I 94/17. Ea, tmbătată de amor, Ridică ochii. Vede    Luceafărul. O.I 179/30. A doua zi, deşteptată, ea
 vedea   ... P.L. 23/13. De după                      muri vedeai   pe ici, pe
 cotea   ctte-un vtrf verde de plop.                  P.L. 72/9;  cf. O.I 6/9,
 15/11,  11/8, 11/15, 11/23, 12/1, 24/25,                  28/11, 38/19, 41/5,
 46/9. 51/10, 51/14, 51/18, 66/23, 72/17, 79/26, 79/31, 83/2, 8333, 85/1, 85/8, 85/18, 87/3, 92/2, 94/32, 94/34, 96/15, 97/9, 97/32, 98/16, 100/15, 103/23, 110/13, 120/12, 120/22, 132/20, 132/20, 133/11,' 140/23, 14 1/20, 147/7, 150/11, 157/21. 160/3, 165/11, 167/17, 167/17, 176/19, 202/2, 209'16, 234/12; O.IV 333/5, 364/14, 364/26, 365/17, 370/5, 430/2; P.L. 5.35, 7/6, 8/27, 9/19, 9/27,10/25, 11/22, 11/27, 12/11, 13/40, 14/17, 15/28, 15/38, 16/18, 16/27, 17/3, 17/8. l.SI2K, 18/3». 19/15, 20/16. 20/40, 21/1, 21/25, 22/23, 22/25. 22 27 , 21/1, 21/3, 24/16, 21/20, 21'20, 24/21, 24/23, 27/12, 31/7, 31/10, 32/11, 36/31, 39/35, 12/4 , 44/17, 46/1, 19/10, 49/10, 49/31, 50/30, 52/20, 53 18, 53/31, 54/21, 51/23, 55/22, 55/22, 57/34, 59/3, 60/25, 60/35, 61/3, 63/1, 65/11, 69/18, 71/28, 71/29, 73/3, 75/36, 78/27, 78/36, 81/6, 83/2, 84/15. 85/6, 85/27, 88/27, 88/29, 90/1, 90/28, 91/15, 93/7, 93/29, 93/33, 94/23, 97/14, 97/16, 97/30, 97/32, 97/34, 98/2, 98/40, 99/20, 101/2, 101/15, 101/17, 101/21, 101/36, 102/7 IV. 61; Pr. 98). (Refl.) Şi tn fa/a la frumoasă o sâ fie o oglinda, Su le vezi pe line tnsă/i. O.I 76/13 (V. 1). (Refl. impers.) Se i'dru fn lumina vie că ochii lui erau plini de lacrimi. P.L. 43/20 (Pr. 1|. (Refl. pas.) Palidă şi mohorită Maica Domnului se vede. O.I 50/8. tntr-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. P.L. 13/20. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericelor laşilor. P.L. 39/24. Prin transpa-renfa generală a unei pelifi netede se vedeau parcă vinele viorii. P.L. 100/24; cf. O.I 3/21, 200/10; P.L. 5/25, 14/6, 18/25, 21/38, 40/37, 73/22, 73/24, 73/34, 73/38 [V. 3 ; Pr. 12]. Q (Element de personificare) Şi cu ochiul plin de lacrimi nafiunea cea română . .. Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină. O.I 28/7. Muri sfin/ifi de-a omenirei rugăciuni îndelungate Văd aripile-i diafane şi de dlnsele dau veste. O.I 51/20. Lun-alunci din codri iese, jXoaptea ţoală stă s-o vadă. O.I 67/26; cf. O.I 130/17 (V. 4). <C> Expr. A vedea pe dracul v. drac (V. 1). Q (Construcţie mctaforică) A vedea luminn zilei v. lumină |Y. 1|. Q (Metaforic) A-şi reprezenta in vis obiecte ale lumii reale. Vede cum din ceruri luna lunecă şi se Li’bvarâ. O. I 112/5. Iar in patru purii a lumii vede şiruri mânjii muri. O. I 112/27. Vede fără lingă /arâ şi popor lingă popor. O. I 144/8; cf. O.I 111/1; P.L. 23/27 | Y. 1 ; Pr. 1). © (Mclaforic) A i sc perinda in faţa ochilor minţii, a-şi reprezenta obicctu iau acţiuni in imaginaţie. Văii poeţi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. O.I 31/7. Văd suflelu-ti candid prin spcifiu cum trece. O.I 37/17. Vedea răsărind domni in haine de aur şi samur. P.L. 37/25 ; cf. O.I 24/1, 27/9. 29/3, 39/11, 29/12, 31/4, 35/30, 37/9. 4U'5, 11/2, 52/13, 141/12; O.IV 338/11 ; P.L. 37/1, 37/27 )S'. 15; Pr. 3). (K c f 1.). Parcă mă vâd murind . . . O. IV 338/9 |Y. 1). <> (Cu subiectul ,,ochii”) jY-or să rază ochii-mi Irişli înamoraţi de-a ta fiinţă. O. I 211/2. Ochii împărătesei Ilenei, orbifi de plins, nu mai vedeau nimica. P.L. 22/22. jYumai ochiut lui e viu, pentru ca sd vadă pe un nor de argint, In nallul cerului, un tnger alb. P.L. 36/27 [Y. 1 ; Pr. 2). + A urmări, a contempla. Cine-a deschis piramida şi-năuntru a intrat? Este regele ... El intră să vad-acolo tul trecutul. O.I 41/5.
 Regele l;rancisc aşteaptă, Ca să vază cum s-o-ncinge intre fiare lupla dreaptă. O.I 165/2 |V. 2J.
    2J Tranz. A fi de faţă la desfăşurarea unui eveniment ; a asista, a fi martor. Sd mai privesc o dată cimpia-nfloritoare ... Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut. O.I 6/24. La A'icopole văzul-ai ctte tabere s-au slrtns Ca sd sleie inainle-mi ca şi zidul neînvins. O.I 147/5. A'u totdeauna suntem din fara ce ne-a văzut născlnd. P.L. 65/17 [V. 2;. Pr. 1).
    3.      Tranz. A sc convinge de ceva cercetind (cu simţurile sau cu mintea). Sd te simţi neliber, mic, Să vezi marile-aspirafii că-s reduse la nimic. O.I 52/31. — Ce-mi pasâ, zise el răpezindu-se să vadă unde-i. P.L. 8/24. Ia să vedem rămas-a mtna Cezarei tot la ochi? P.L. 84/6; cf. O.I 166/9; P.L. 8/40 [V. 2; Pr. 3].
    -5. Kcfl. A njunge, a sc pomeni, a sc găsi intr-o anumită situaţie. Intra tmbracatâ ca băiet, ca in noaptea aceea cind se văzură penlru inliia oară in apropiere. P.L. 64/13 [Pr. 1).
    5.      I r a n z. A Întîlni; a cunoaşlc (pc cincva). Şi fost-ar fi mai bine Ca niciodată-ft^miafă să nu te văd pe tine. O.I 92/13. Domnul nostru-ar brea sd vază pe măritul tmpărat. O.I 146/8. Am auzii de line, da de văzut nu te-am văzut. P.L. 6/8. De ce-au căzut ochii mei pe tine, de ce te-am văzul? P.L. 56/25; cf. 0,1'29/18, 155/19, 164/15, 187/1; P.L. 43/22, 61/17, 69/11, 96/33 [V. 6; Pr. 7). Refl. recipr. Că de cind nu ne-am văzul Multă vreme au trecut. O.I 123/3. M-a fărmecat cu vo scinteie Din clipa-n care ne văzum? O.I 208/6. în curlnd ne vom vedi iar. P.L. 15/28; cf. P.L, 61/3 [V. 2; Pr. 2).
    6.      I n t r a n z. (în expr.) A-şl vedea de treabă = a nu se aineslcca In treburile altora, a lăsa In pace. — Da ce vrei, mări Cătălin! la du-V de-fi vezi de treatiă. O.I 174/8 [V. 1).
    7.      Intranz. (La conjunctiv, cu valoare de imperativ) Bagă de seamă, ia aminte. Ba săjiezî'.. .. posteritatea esle incă şi mai dreaptă. O.M34/24 |V. 1]. <£ (Cu valoare de interjecţie, penlru a itrage atenţia asupra celor ce urmează) Vezi, rlndunelelne duc, Se scutur frunzele de nuc. O.I 235/1. Vezi tu Ermit? ... iu crezi ... tu crezi că eu am apă in vine . . . P.L. 70/31. Vezi! tmprejurul acestui instinct se-nvlrleşte viafa omenirei ... P.L. 87/9; cf. P.L. 59/3, 69/3, 70/37 IV. 1; Pr. 5).
    8.      Tranz. A avea in posesie, a poseda. Bani n-am mai văzut de-un secol. O.I 46/4 [V. IJ.
    II.     1. Tranz. A-şi da seama; a rcmarca, a observa : a constata, a fi incrcdinţat. Şi cind mori să vezi că-n lume viefuit-ai in zadar. O.I 53/2. Azi abia vedem ce stearpă şi ce aspră cale este Cea ce poate să convie unei inime oneste. O.I 141/7. iVu spera cind vezi mişeii La izblndă făclnd punte. O.I 196/25. Astfet vedem in marile mi<?ra/iu/ii ale popoarelor ... o analogie cu roiurile albinelor. P.L. 82/23 ; cf. O.I 49/2, 56/13, 61/2, 82/13, 133/23, 140/13, 151/19, 162/24, 178/28, 179/21, 200/9, 232/13, 232/24 ; O.IV 430/11 ; P.L. 10/12,41/39, 46/37, 17/10, 48/1, 53/10, 61/33,62/11, 70/20, 78/1, 79/37, 80/3, 80/21, 80/23, 80/25, 80/37,81/14, 82/11, 83/3, 86/10, 86/11, 87/7, 92/16, 96/31, 97/31, 98/4U [V. 17; Pr. 27). Q (tn context figurat) Viitorul şi trecutul Sunt a filei două fefe Vede-n capăt tncepulul Cine şlie să te-nvefe. O.I 196/11 |V. 1). <> Expr. ParrA vâd eu ... - sint aproape sigur că . . . Parcă mi te văd, drăguţă, Că tmi zbori şi că le scap. O. IV 369/9 [V. 1). A vedea presi lilne (ceva) v. bine1 (Pr. 1|. + A cunoaşte.
— 585 —
a afla. Văzuse destul pentru a nu spera nimic. IM.. 88/29. Luă un joc de cărţi şi le meni, ca să vadă dac-a veni mini. F.L. 90/18; cf. P.L. 10/37 (Pr. 3).
    2.      T r a n z. A pricepe, a înţelege. A’u vedeţi ce-nţelep-ciune e-n făptura voastră chiară? O.I -18/30. Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. O.I 137/6. A'u vedeţi că rtsul vostru e In fiii voştri plins. . . ? O.I 157/9; cf. O.I 157/7 [V. 4). +A distinge, a deosebi, a găsi. A’u simţiţi că-n proaste lucruri voi vedeţi numai minuni? O.I 157/6. Ai vedea In ea crăiasa lumii gindurilor laie. 0.1 160/8 |V. 2].
    3.      R c f 1. i m p e r s. A părea, a se arăta. — Cum arală el? întrebă bătrinul, preocupat cum se vede de-o cugetare complicată. P.L. 59/8 (Pr. 1|.
    —       Forme gramalicalc : ind. prez. 1 sg. văd (O.I 24/1, 27/9, 29/3, 31/4, 31/7, 37/9, 37/17, 40/5, 46/9, 51/10, 51/14,  92/13,     110/13, 120/12, 110/23, 232/24; O.IV
338/11, 369/9, 370/5; P.L. 21/1, 21/16, 62/11, 82/11, 92/16, 94/11), mă văd (Ol IVtf38/9), 2 sg. vezi (O.I 49/2, 56/13, 82/13, 85/1, 85/8, 85l|>, 96/15, 100/15, 130/17, 140/13, 150/11, 164/15, 196/25^200/9, 202/2; O.IV 333/5, 304/14, 364/26; P.L. 8/27, 10/12, 10/37, 39/35. 42/4, 53/10, 61/3, 61/33, 70/20, 78/27, 78/36, 79/37, 80/3, 80/23, 80/37, 81/6, 81/11, 86/10, 86/11, 8^7, 93/33, 96/31), 3 sg. vede (O.I 11/8, 11/15, 12/1, 28/7,^28/11, 66/23, 79/26, 83/33,94/32, 94/34, 97/9, 98/10, 103/23, 133/11, 142/5, 142/27, 144/1, 114/8, II1/20, ] li5/l 1, 167/17,      167/17, 179/30, 196/11,
209/16; P.L. 11/27, 16/27, 17/3, 17/8, 20/16, 24/21, 24/23, 57/34, 71/29, 101/21), se vede (O. I 50/8, 200/10; P.L. 59/8), l pl. vedem (O. I 94/17, 133/23, 141/7, 151/19, 234/12; P.L. 24/20, 27/12, 73/3, 80/25, 81/23), 2 pl. vedeţi (O. I 48/30, 157/6, 157/7, 157/9), 3 pl. văd (O. I 51/20, 87/3, 97/32), se văd (O. I 3/21; P.L. 39/24, 73/22, 73/24); imp. 1 sg. vedeam (O. I 41/2), 2 sg. vedeai (P.L. 72/9),
3  sg. vedea (O.I 35/30, 52/13, 176/19, 179/21; P.L, 9/19, 9/27, 10/25, 11/22, 21/4 22/23, 22/25, 23/13, 37/25, 37/27, 44/17, 54/23, 55/22, 5*22, 88/27, 101/2), se vedea (P.L. 5/25, 14/6, 40/37, 73/3#, 1 pl. vedeam (O. I 141/2), 3 pl. vedeau (P.L. 22/22, 32/11, 78/1), se vedeau (P.L. 13/20, 18/25, 21/38, 73/38, 100/24), p.s. 1 sg. văzui (O.I 41/5, 147/7), 3 sg. văzu (P.L. 5/35, 13/40, 14/17, 15/30, 15/38, 16/18, 18/38, 20/10, 21/25, 36/31, 46/37, 54/21, 63/4, 75/36, 83/2", 84/15, 85/27, 93/7, 97/14, 97/16, 97/30, 97/32, 97/34, 98/40, 99/20, 101/17, 101/36, 102/7), se văzu (P.L. 31/40, 43/20), 1 pl. ue văzuiu (O.I 208/6), 3 pl. văzură (P.L. 7/6, 18/28, 29/15), se văzură (P.L. 64/13), p.c. 1 sg. uni văzut (O.I 29/18, 29/21, 46/4; P.L. 6/8, 56/25, 59/4, 64/1, 90/28, 93/29), 2 sg. ai văzul (O.I 147/5, 155/19; P.L. 41/39, 60/35). 3 sg. a văzut (O.I 6/24, 29/11, 29/12; P.L 37/1, 53/31, 65/17), 1 pl. ne-am văzut (O.I 123/3; P.L. 61/9), m.m.c.p. 3 sg. văzuse (P.L. 46/1, 60/25, 61/17, 88/29, 88/29), viit.l sg. oi vedea (O.I 187/1), o să văd (O.I 83/2),
2  sg. vei vedea (O.I 162/24), vei vedi (P.L. 47/40), 1 pl. om ved* (P.L. 8/40), ne vom vedi (P.L. 15/28); conj. prez. 1 sg. să văd (O.I 6/9, 6/11, 38/19, 115/15, 120/22, 166/9, 232/13; O.IV 430/11; P.L. 53/18, 85/6), să văz (O.IV 430/2), 2 sg. să vezi (O.I 52/31, 53/2, 134/24, 157/21 ; O.IV 365/17), să te vezi (O.I 76/13), 3 sg. să vadă (O.I 44/5, 67/26, 72/17, 92/2; P.L. 8/24, 23/27, 36/27, 13/22, 71/28, 90/18, 91/15, 98/2), să vază (O.I 132/20, 146/8, 165/2), 1 pl. să vedem (P.L. 24/20, 84/6), 2 pl. să vedeţi (O.I 61/2), 3 pl. să vază (O.I 211/2); opt prez. 1 sg.
uş vedea (P.L. 24/3), 2 sg. ai vedea (O.I 137/6, 100/8; P.L. 80/21), 3 sg. ar vedea (O.I 48/3), ar vede (P.L. 49/10), p. 2 sg. ai fi văzut (P.L. 31/7, 69/18), 3 sg. ar fi văzul (P.L. 22/27, 52/20, 94/23); imper. 2 sg. vezi (O.I 174/8, 178/28, 253/1 ; P.L. 49/31, 59/3, 69/3, 70/31, 70/37, 87/9),
2  pl. vedeţi (O.I 24/25); inf. (a) vedft (O.I 51/18; P.L. 48/1, 49/10, 65/11, 90/1, 96/33); ger. văzind (O.I 11/23; P.L. 83/3, 97/31, 98/40, 101/15), văziadu- (O.I 79/31, 160/3); pari. văzuţi (P.L. 50/30), văzute (P.L. 12/11); supin de văzul (O.I      130/20; P.L.        6/8). — Variantă;
(Mold., Transilv.) vedi (O.I          51/18; P.L.  8/40,    15/28,
47/40, 48/1, 49/10, 49/10, 65/11, 80/21, 90/1, 96/33) vb.
II.                                                    ,
     VEDfiHE s.I. I. Cimp vizual, Firicele mişculnarc. . . jucau in imperiul unei        raze şi dispar ilin vedere ileoitalu
cu ea. P.I.. 73/39 [Pr.           1).
     2.     Simţul văzului; ochi, privire. Poale de mull s-u slins tn drum In depărtări albastre, Iar raza ei nbhi acum Luci vederii noastre. O.I 234/8. O negură albă ii cuprinse vederea. . ■ P.L. 58/24 [V.l ; Pr. lj. Q (în context figurat) Pinze moi in care sc ţesură zile. Vnlerea 'şi somnul sărmanei copile. O.IV 365/12 [V. IJ.
     3.     Fig. Conştiinţă, judecată. Cu umbre, carc ‘ nu suni, v-a-nlunecal vederea. O.I 59/11 [V. 1).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vedere (P.L. 73,39). vederea (O.I 59/11; O.IV 365/12; P.L. 58,24», g.d. *<•-derii (O.I 234/8).
     VEGETAŢIE s.f. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, dlntr-un mediu; mulţime de plante. Brusturi mari, lumtnărele, sulcină şi măzărichea, care-şi ţese păturile ei de flori asupra tnlregei vegetaţii, pe care o zu-grumă cu tncllciturele ramurilor. P.L. 73/16. Această insulă esle o grămadă de stinci sterpe înălţate în mare, fără vegetaţie. P.L. 78/18 [Pr. 2). + Verdeaţă. Liane şi flori de apă să tncunjure cu vegetaţia lor corpul meu P.L. 98/29 [Pr. 1).
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vegetaţie (P.L. 78/18), vegetaţia (P.L. 98 29), g.d. vegetaţii (P.L. 73/16).
     VfiGIIE s.f. I. Priveghi. Q (Metaforic) Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunel de clopot In orele sfinte... Astfel ai Irecul de al lumii olar. O.I 37/1 (V. 1|- ................................
     2.     Ocrotire, pază, strajă, băcuşi pe-al meu înger cu spaimă să zboare, El, veghea mea sfintă, umicul-fidel? O.I 41/11 [V. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. veghe (O.I 37,1), veghea (O.I 41/11).
     VEGHEA vb. II. Intram. I. A sta noaptea treaz, a nu dormi In timpul nopţii. înlr-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează. O.I 50/14. Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel plecat Al sălciei pletoase. O.I 63/17. Ochii lui Dionis pe jumălale-nchişi nu trădau că el veghează. P.L. 63/10; cf. O.I 50/24 ; P.L. 46/3, 55/35 (V. 3 ; Pr. 3). Q (Element dc personificare) Şi (intirimul singur cu slrlmbe cruci veghează. O.I 69/11 [V. 1]. Q (Construcţie metaforică) A veghea in extaze v. extaz [V. 1|.
     2. A păzi, a străjui, a sta de pază. Şi veghează-o stincă arsă dintre nouri de eres. O.I 31/24. In cenuşa vetrei, veghea un molan cu şepte capete. P.L. 12/3 [V. 1; Pr. 11- Q Metaforic) Ea se aruncă pe treptele de peatră
— 5M6 —
 ii unei boite tn zid, in care veghea, deasupra unei candele fumegtnde, icoana îmbrăcată in argint a maicei durerilor. l’.L. -1/-1. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lingă poartă. P.L. 5/31. Floarea din fereastă veghea pintre frunzele ei. F.L. 15/18 (Fr. 3],
    —       Forme gramalicalc: ind. prez. 3 sg. veghează (O.I 31/2-1, 50/14, 5U/24, 63/17, (59/11; P.L. 63/10), imp.
 3  sg. veghea (0.1 11/1; P.L. 4/1. 5/31, 12/3, 15/18, 46/3); ger. veyhind (P.L. 55/35).
    YEUll£llE s.f. Acţiunea dc a veghea (1). Veghea sub sticlitoarele-i ferestre. . . pi iui ce se ivea feţişoara ei palidă ite veghere şi dc umor. F.L. 16/5 (Fr. 1|.
    \ Fllli.Mfi.NŢĂ s.f. Filiere. forţă. Dionis era lungit la pămint. purul in dezordine, ochii închişi cu vehementă. F.L. 5!).1!> (Fr. IJ.
    YfiLĂ s.f. Pinză dc- corabie. Q (Comparaţie) Sumai l>rin haos tu imi apari, Cum printre raluri a navei velă. 0.1 27/6 |Y. 1|.
    Vlî.Vf vl>. IV. I n l r a n e. 1. A meige înspre pei-soana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, considcrat aproape dc vorbitor, in negrul zid s-arată Venind ca-n somn iunalec, in păsuri line. ea. O.I 95/17. Iută vine-un sol de pace c-o năframă-n virf de bă/. O.I 110,5. Venea plutind in adevăr Scăldat in foc de soare. 0.1 171,31. Cezura venidrepl inainle-i. F.I.. 94/17; cf. 0.1 13/2, 18/0. 75/1, 76/9, 85/33, 87/9, 95/11, 120,5. 12(1/22, 120/22, 127/27, 148/26, 154/1, 159/24, 172/3. 172/13. 172 17, 200/11, 231/14 ; O.IV 338/12; P.L. 13/39. 21/28, 50/3, 61/18, 76/19, 82/29, 86/15, 101/16 |Y. 23; Fr. H|. Q (Repetiţie) Mircea însuşi mlnă-n lupiii rijetia-mjrozitoare. Care vine, vine, vine, calcă toiul in picioare. O.I 118/22 JY. 3|. Q (Flcmcnl de personificare) Sara vine din arinişti, (Ut miroase o îmbată. O.I 103/5 [Y. 1|. (Repetiţie) O, acopere-ml fiinfă cu-a la mulă armonie. Vin» somn ori vino moarte. O.I 49/6 |Y. 2]. <> Expr. Venea de rupea păminlul v. r u p e |Pr. lj. Q (Metaforic) ('.«'Irul pare lot mai marc, parcă vine mai aproape Demprcună cu a lunei disc, stăpinitor de ape. O.I 154 2!) |Y. 1). O (Construcţie metaforic:!) A veitl in lirulul oui\a v. braţ |V. 2\. <> (Despre obiecte cărora li se imprimă o mişcare iniţială) Orizonu-ntunecln-du-l. rin săgeţi de pretutindeni. O.I 148/8 JV. IJ.
    2.      A sosi. a ajunge intr-un amintii loc. Cum veniră, se făcură tofi o apă ş-un pămint. O.I 147/24. — De ctnd a venit, se zbuciumă în pitta In care ai Incuiat-o lu. P.L. 8,22. Plecară şi veniră... ta Cezura acasă. F.L. 88/10; cf. O.I 52/5. 74,17, 80/11, 85/20, 87/17, 90/10, 146/2, 116/11, 1/0/1/, 172/9, 182/6, 182/26, 236/5; P.L. 6/10,
 16,12, 20/3/, 61/41», 67/7, 98/18, 101/36 |Y. 14; Fr. 9|.
    Kxpr. Bine ni venii v. bine [Y. 1; Fr. 4J. Dine eă ai venii v. bine [Fr. 1|. A veni (cuiva) in ajutor v. ajutor [V. 1 ]. A veni din parte» euivn = a fi trimis de cineva. Steaua mi-a spus cu vii din partea împăratului ce mă iubeşte. F.L. 12/2 [Fr. 1|. O (Despre sunete sau mirosuri) Dar ce zgomot se aude? lllzlil ca de albine? Toţi se uită cu mirare .şi nu şliu de unde vine. O.I 87/2. Se-ntoarse spre partea dinspre care venea sunetul. .. P.L. 95/33. Văzu tufişuri mari şi-i veni un miros adormitor de iarbă. F.I.. 97,34 JY. 1 ; Fr. 2|.
    3.      A apărea, a sc prezenta, a merge la cineva sau undeva; a ccrccta, a vizita. Zburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură. O.I 79/28. De-atunci, fecioară blondă ca spicul cel de griu, Veneai la mine noaptea ca nimeni să le vadă. O.I 92/2. Trecu o zi, trecură trei Şi iarăşi, noup-tea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. O.I 171/10. — Fă ce vrei, dar astăzi vino-n atelierul meu.
P.L. 88/8; cf. O.I 80/18, 80/23, 80/25, 91/24, 92/5, 93/18, 95/30, 112/15, 132/30, 147/22, 151/31, 154/5, 168/24, 168/24, 170/21, 170/25, 235; O.IV 361/4; P.L. 38/6, <51/31, j*" 67/20, 90/18, 90/20, 90/20, 96/32 JV. 21; Pr. 8J. Q (Repetiţie) S-aşa:ă bruma pesle vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O.I 235/4. Şi lanurile suni pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O.I 235/24 JV. 4). Expr.
A-i veni în minle = a afla, a găsi, a descoperi; a-şi aminti. -Siei nu-i poale veni in minle cugetul ascuns in această ciudată numărătoare. P.L. 43/5. l-am spus că nu-i poate veni In minte gindirea tăinuită de numărătoarea cărţii?. . .
F.L. 44/2. De ce cauţi ceea ce nu-(i poate veni tn minle?
F.L. 53/2; ci. P.L. 43/10 JFr. 4J. Q (Eliptic; repetiţie)
Su-i poate veni tn minte gindirea tăinuită de numărătoarea cărfii?... trebui să-i vie... trebui să-i vie. Al ie de ce mi-a venii? Pentru c-a trebuit să-mi vie!. . . P.L. 44/3 — 4 IPr. 4).
       A-şi avea originea, a proveni, a pomi din... De unde vine şi unde merge floarea Dorinfelor obscure sădite in noian? O.I 64/4. Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii. P.L. 23/16. Era un tu singuratic, fără de a fi pus in legătură cu vo frază — şi. cu toate acestea, ce lu? Din gura ei venise mai Intii. F.L. 68/30 JY. 1; Pr. 2J.
    3,  (Irmat dc compliniri introduse prin prep. ,,cu")
A însoţi, a Întovărăşi, a urma (pe cincva). Vin’ cu mine, rătăceşte Pe cărări cu cotituri. O.I 209/5. Iubito, vino cu mine In lume! F.L. 19/23; cf. P.L. 50/3 IV. 1; Fr. 2]\^-O (Repetiţie) Vino cu mine... vino cu aiine acasă.
F.L. 9-1/8 — 9 [Fr. 2).                    v..\;   . - ■ , ^       ^
    6. A urma după altcincva sau ^cva; a1 sc succeda,\ \ a se perinda. Pofi să-nltmpini patrioţii ce-yu venit de-          \ atunci încolo? O.I 149/25. .Ctnd unul trece, altul vine In astă lume a-l urma. O.I 204/5. D-zeu le are deodată loate neamurile ce or veni şi ce au trecut. F.L. 41/22; cf. O.I ' 147/17 JV. 3; Pri 1). O Expr. A .veni in (sau pe) urma p■■ cuiva = a urmd pc cineva. Fluturi mulfi de multe nea- K muri vin in urma lui un lanţ. O.I 87/15. Or sâ vie pe-a
la urmă in convoi de-nmormlnlare. . . O.I 134/19 JY. 2]._,
    7.      A sc Întoarce, a se Înapoia in locul de unde a plecat. Ş-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purttnd coroană — Unde te duci? Ctnd o să vii? O.I 118/12. Se-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă. O.I 151/11. Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri Şi niciodată n-or să vie iară. O.I 201/2. Ea se urcă repede in palat şi peste două minute veni c-o spadă;
P.L. 94/35 ; ct. O.I 17/14; P.L. 6/31, 7/5, 44/26 JV. 4.
Pr. 4). O (Repetiţie) Am răspuns: Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine! O.I 122/14 JV. 2J. Q (Elcmeill dc personificare) Vino iar in sin nepăsare Iristă. O.I 199/18 |V. 1). Expr. A-l veni pe buze v. buză JY. IJ.
    8.      A ajunge plnă la. . ., a atinge. L'n codru antic ce vine tn nouri. F.L. 51/9 JFr. 1).
    9.  A ajunge Intr-o anumită situaţie, stare, poziţie.
—   Făt-Frumos, zise (mpăralut, binele ce mi l-ai făcut mie nu ti-t pot plăti nici cu lumina ochilor, orictl de scumpă
— 5S7 -
mi-ar fi, şi cu (oale astea vin să-li cer şi mai mull. P.L. 10/34 IPr. 1).
    10.     (Despre timp) A sosi (in succesiune normală). Q (Construcţii metaforicc) Vreme trece, vreme vine v. vreme (V. 4J. Timpii cc vin v. timp |V. 1).
    11.     (Cu subiectul logic in dativ) A fi cuprins sau stăplnit dc un glnd, de o senzaţie sau dc o dorinţă. Mi-a venii şi mie toane... P.L. 16/35. ii veni ideea ciudată că pictorul are de glnd să deie paravanul intr-o parle. ■ . P.L. 81/36[Pr.2). <> Expr. A-i veni (cuiva) la socoteală — a-i conveni. L-ar fi oprit. . . nu-i venea la socoteală. . . să nu-t oprească... nu se cădea. P.L. 77/7 (Pr. lj. A-i veni (cuiva) momente v. moment [Pr. 11. <0> (L'rmat dc propoziţii cu verbul la conjunctiv sau la infinitiv) Ctnd sorii se sting şi ctnd slelele pică. imi vine a crede că loate-s nimică. O.I 38/16. Şi zărind rutundu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut. O.I 80/16. ii venea su nebunească. P.L. 57/18 ; cf. 0.1 65/22, 155/22 ; P.L. 78/9, 85/21 [V. J ; Pr. 3]. (Expr.) A nu-i veni (cuiva) sâ creailă v. crede [Pr. lj. A-i veni (cuiva) sâ moară = a fi copleşit de o tulburare profundă. — Dă-mi pace, Cezara. imi vine să mor. P.L. 95/1 [Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. vin (0.1 92/5; P.L. 10/34), 2 sg. vii (0.1 120/22, 151/31, 168/24, 235, 235/4, 235/4, 235/24, 235/24; P.L. 12/2), 3 sg. vine (0.1 13/2, 38/16, 64/4, 74/17, 76/9, 80/16, 80/18, 80/23, 80/25, 85/33, 87/2, 87/9, 95/11, 103/5, 122/14, 122/14, 123/20, 146/5, 148/22, 148/22, 148/22, 154/29, 155/22, 171/10, 172/3, 194/1, 194/16, 198/20, 204/5; P.L. 6/31, 51/9, 78/9, 95/1),
3  pl. vin (O.I 17/14, 87/15, 87/17, 132/30, 146/2, 118/8, 182/6, 182/26, 183/28, 184/7, 191/19, 231/14; P.L. 81/13), imp. 2 sg. veneai (0.1 92/2, 112/15), 3 sg. venea (0.1 65/22, 171/31; P.L. 6/39, 13/4, 57/18, 77/7, 85/21, 88/26, 95/33), 3 pl. veneau (O.I 118/20; P.L. 11/26), p.s. I sg. venii (O.I 170/17, 172/9), 3 sg. veni (O.I 236/5; P.L. 7/5, 61/18, 67/20, 84/36, 94/17, 91/35, 97/34, 98/18, 101/36),
3  pl. veniră (0.1 147/17, 147/24; P.L. 88/10), p.c. 1 sg. am venit (O.I 93/18, 116/11; P.L. 6/10), 2 sg. ai venii (O.I 91/24, 146/14; P.L. 6/7, 7/33, 8/39, 11/39, 16/11, 16/12), 3 sg. a venit (O.I 52/5, 80/11, 95/30; P.L. 8/22, 14/4, 61/40, 67/7), 2 pl. aţi venit (O.I 151/11), 3 pi. au venit (O.I 85/20, 147/22, 149/25), a venit (P.L. 16/35), m.m.c.p. 1 sg. venisem (P.L. 61/31), 3 sg. venise (P.L. 20/37, 38/6, 68/30, 101/16), viit, 2 sg. o să vii (O.I 118/12),
3  sg. a veni (P.L. 90/18, 90/20, 90/20), 3 pl. or veni (P.L. 41/22), or să vie (O.I 134/19, 201/2); conj. prez. 1 sg. să vin (O.I 154/5, 170/21), 3 sg. sâ vinâ (P.L. 21/28), să vie (P.L. 44/3, 44/3, 44/4), 3 pl. să vie (O.I 96/10); opt. prez. 3 sg. ar veni (P.L. 43/10); imper. 2 sg. vino (O.I 49/6, 49/6, 75/1, 120/5, 142/17, 154/1, 159/24, 199/18, 235/5; O.IV 338/12; P.L. 49/23, 50/3, 50/3, 76/19, 88/8, 94/8, 94/9, 96/32), vină (O.I 48/6, 168/24 ; O.IV 361/4 ; P.L. 82/29), vin (O.I 79/28, 170/25, 172/13, 172/17, 200/14, 209/5; P.L. 86/15); inf. veni (P.L. 43/5, 44/2, 53/2); ger. venind (O.I 95/17, 120/22, 127/27; P.L. 23/16).
    VENiN s.n. Fig. 1. Răutate, ură. Ua ba... işi slrinse moara cea hirbuită de gură, ca su nu iasă prin ea veninul. P.L. 18/12 (Pr. 1). <0> Loc. adj. De venin = plin de răutate, foarte rău. Eu fucul-am zeitale dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin! O.I 30/16. De venin să fie un suflet, sunt dureri care trebuie să-l îndulcească. P.L. 56/21 [V. 1 ; Pr. 1).
    2. Mlnic, furie. Baba, de venin, se smulse odată din piuă-n sus. P.L. 8/37 [Pr. 1|. + Fig. Durere, necaz. Amorul esle o nenorocire şi fericirea, ce mi-o oferi, venin. P.L. 86/26 (Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. venin (O.I 30/16; P.L. 8/37, 56/21, 86/26), veninul (P.L. 18/12).
    VEXIXOs, *0.\S.\ adj. Fig. Plin de răutate. Segru, cocoşai şi lacom, un izvor de şiretlicuri, La tovarăşii săi spune veninoasete-i nimicuri. O.I 150/14 (V. lj.
    VEXfltE s.f. Sosire. Cind se imprăşlie faima venirei lui, ziua-şi muie aerul in lumină de sărbătoare şi oameni, aşteptau murmurind la faima venirei lui. P.L. 22,5, 7. Dar cum auzi vuietul venirei lui, fufa ei se-nsenină. P.L. 22/31 (Pr. 31.
    VEXOS, -OASĂ adj. (in expr.) Sistem venos v. sistem [Pr. lj.
    —  Formă gramaticală: sg.g.d. veno» (P.L. 77/17).
    V^HDE1 adj. 1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii.
    prin tufele de mături, ce cresc verzi, adînce, dese, Păsări tmblinzite-n cuiburi distind penele alese. O.I 43/7.
ii  răspunde codruţ verde Fermecat şi durems. O.I 209/21. Dincolo unul scria cu cridă pe postavul verde al biliardului. P.L. 28/35; cf. O.I 141/2, 144/5, 148/1, 148/13, 159/7, 164/9; P.L. 4/35, 5/27, 7/16, 11/28, 13/12. 18/25, 29/19, 44/12, 72/9, 72/21 |Y. 8; Pr. 111. Compus: ne^ru-verde v. negru [Pr. 2). Q (Construcţie mctaforică) Flamura cea verde = imperiul otoman. Iară flamura cea verde se (naltă an cu an. O.I 144/31 [V. IJ. Expr. A desemna cai verzi pe păreji v. desemna [Pr. lj. + Plin <le verdeaţă. Văd. . . Zile cu trei sori in frunte, verzi dumbrăvi cu filomele. O.I 31/5. De-a lui maluri sunt unite cimpii verzi şi furi ferice. O.I 13,13 [V. 2). Q (Construcţie metaforică) Verdele covor v. cu vor IV. 1).
       Plin de sevă, viu. Cu cipru verde-ncinge antică fruntea la. O.I 1/2. Tu imi pari ca u bacantă ce-a luat cu-n-şelăciune De pe-o frunte dc fecivară mirtul verde de martir. O.I 30/10. Zi o muzică eternă tn tăcerea văratică a văiei şi prin depărtare, prin iarbă verde. . . le vezi mişcindu-se şi şerpuind cu argintul lor fluid. P.L. 78/36; cf. O.I 2,5 [V. 3; Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. verde (O.I 1/2, 2/5, 30/10, 144/31, 148/1, 148/13. 159/7, 164,9, 209/21: P.L. 4/35, 11/28, 18/25, 28/35, 29/19, 39/32, 72/9, 78/36), verdele (O.I 228/20; P.L. 44/12); pl.n.ac. verzi (O.I 31/5, 43/7, 43/13, 141/2, 144/5; P.L. 5/27, 7/16, 13/12, 29/7, 72/21, 74/25).
    VftHDE3 s.n. Culoarea frunzelor, a ierbii fragede ele. Grădina de dedesubtul ferestei... era de un verde umed. P.L. 54/30 [Pr. 1). + întindere, spaţiu avind această culoare. Ochiul se perde in albastrul cerului şi tn verdele mărei. P.L. 11/31 |Pr. 1].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. verde (P.L. 54'30), verdele (P.L. 11/31).
    VEItD£.4Ţ.\ s.f. Mulţime dc frunze, de ierburi, de ramuri verzi; vegetaţie, frunziş. — Hai incodrut cu verdeaţă, Und-izvoare pling (n vale. O.I 54/17. Unii plini de plăcere petrec a lor viată. . . in cupe vin de ambră, — iarna
grădini, verdeaţă. O.I 5G/1K. Tntnchii pâdurilor. . . formau botfi nalte de verdeaţă. P.L. 52/1. Aerul părea nins de razele lunei. cari se furişau prin întunecoasa verdeaţă a copacilor. P.L. 92/30 JV. 2; Pr. 2].
    YKH(jf.\, -A adj. v. virgin.
    YEIUŞO.VhA s.f. Vară. .Sara era petrecere. Era invitată şi verişoaru Ii tis. P.L. 67/6 |Pr. 1|.
    VliRS s.n. Fiecare dintre rinduriie unei poezii; p. txl. (mai ales la pl.) poezie. Inchinlnd ale tor-versuri lu puternici, la cucoane, Sunt cintafi in cafenele şi fac zgomot in saloane. 0.1 137/21. Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci. O.I 140/33. L'n vers încerc cu pana meu incultă. O.IV 333/»; cf. 0.1 137/11», 141/15, 226/:>, 227 7; P.L. 2'J;31 (V. 7; Pr. 1). Q (In context figurat> Dar atuneeu grieri, şoareci, Cu uşor-măruntul mers, lie-aduc mct'iiirului. Iară eu sc facc vers. O.I lU(j/4..-|V. IJ. -v- Vers udoiiic v. a <1 o n i c |V. 1|.     ' ' "
       l-'orme gramalicalc: sg.n.ac. wri (0.1 100/1, 162/2; O.IV XU ti), vpn.ur] (O.I 137/10, 137 21, 110/33, 111/15, 226;5, 127,7; IM.. 2!». 31).
    \KHZll, -IE adj. Care hali- in verde. Q (Deprecia-liv) l’outr vrun pedant cu ochii cei t>cr:ui, peste un veac. l’intre Imnuri tiraniile a.şe:at şi el, un brac. Aticismul limbii tale o sul punti la ciuturi. O.I 131/1» [V. I|.
    Y'£SEL, -A adj. !. Carc este l»inc dispus; voios. — Su roi, tată, su usuce At meu suflet linur, vesel. O.I 65/10. Căci aceloraşi mijloace Se supun ctte există, Că de mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă. 0.1 196/20. — Veselă, fata mea? şi de ce eşti veselă? P.L. 14/30. Inastă-sară Dionis era vesel, fără să ştie de ce. P.L. 35/3; cf. O.I 102/11 ; P.L. 74/21 [V. 3; Pr. 4]. & (Metaforic) Ş-acel rege-al poeziei, vecinic llnăr şi ferice, Ce cu basmul povesteşte — veselul Alecsandri. . . Acum secolii străbate. O.I 32/27 (V. IJ. (Despre animale) Fata stlnd pe gtnduri, vesela albină Cu galanterie de buze-i s-anină. O.IV 365/29 |V. I|. <> (Adverbial) De-aş are o floricică... Chitind reset si uşor. . . l-as cintu doina, doinita. O.I 2,15 (V. 1].                     '
       Care exprimă voie bună. voioşie. Surisul obraznic, ochiul curios, cnchetăriu veselă se-nhtrc pe rlnd dup-acea sărutare... P.L. 71.11» j Pr. 1|. ♦ Plin de veselie. I’e bulonul nuli se-nsiră dame-n veselii cunună. O.I 165/4 [V. 1|.
    -      Forme giamaliculL-: sg.n.ac. vesel (0.1 65/10, 1(12/11; P.L. 3»/3. 71/21), veselul (0.1 32/27), veselă (O.I 165/1. I0o/20; IM.. 14,30, 11/30, 71/10). vesela (O.IN :î6o:21I).
    VESELfK S.f. I. Slure de bună dispoziţie, de voioşie, de bucurie. Clnla de veselie de răsuna castelul tatălui ci. P.L. 11,28. - Dumnezeu şlie, tată, tle unde iei attta veselie. P.L. 74/35. F.tprim. . . in Aurora acea veselie nes-tintjibilu a fetelor tinere. P.l-, 80/4 |Pr. 3|. Q (in conlexl figurai) Vorba voastră sună ca pllns la cununie, Ca cobea ce tngină un clnt de veselie, Ca rtsul la mormînt. O.I 25.21» |Y. 1).
    2. Petrecere, ospăţ. Trei zile n-a fost noapte, ci numai senin si veselie. P.L. 4/17 |Pr. 1],
    \iiS.u/>\T s.n. v. veşiuiul.
    VGSTE s.f. Fapt, Intlmplare care sc ducc la cunoştinţa cuiva, ştire. Xurfiai vestea bltnd-a morfii, Foaia tristă le-am adaos. O.I îl26/5. Asculta... la acele veşti din bătrlni. P.L. 37/23 [V. 1; Pr. 1], Loc. vb. A da veste v. d a3 (V. 1]. O Expr. A prinde de veste = a băga de seamă,'^â ffbserva. Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste. O.I 147/34 [V. 1). © (Construcţie metaforică; cu referire la Venus; v. şi cald, crăiasă Întrupat) Tinără şi dulce vesie. 0! le văd, te-aud, ie cuget, tlnără şi dulce veste Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alfi zei. O.I 29/3 [V. 1]. Purtător dc .veşti v. purtător [V. 1], j ,J |
    V- Forme gramaticale: sg.n.ac. veste (O.I 29/3, 51/20, 117/34), veste» (O.I 126/5); pl.n.ac. veşti (O.I 100/110
V.L. 37/23).             '
    VESTEJIT, -A adj. (,Şi in forma veştezii) 1. Veşletl. Vlntu-ii foaie vestejită Mi au adus mişclnd fereasta. O.I 125/1. Şi mă lasă pustiit, Vestejit şi amorfii. O.I 214/23. Cugetarea ei era împătimită, ca im strat cu ftorite pe jumătate veslezite de arşifă. P.L. 102/3; cf. O.I 127/3 (Y. 3; Pr. 1].
    2. l- ig. Lipsii de vlagă, dc prospeţime; imbălrl-nil. Xe-aţi venit apoi... Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil. 0.1 151/13 [V. lj. + Uzai, deteriorai din cauza vechimii. Dădu intr-adevăr dc nişte legături de hirlii galbene şi veslezite. P.L. 61/14 (Pr. 1).
    —    Forme gramaticale : sg.n.ac. vestejit (O.I 214/23), vestejită (0.1 125/1, 127/3); pl.n.ac. vestejifi (O.I 151/13), veslezite (P.L. 61/14, 102/3). — Variantă: vestezlt, -ă (P.L. 61/14, 102/3) adj.
    VESTEZfr, -A adj. v. vestejit.
    VESTf vb. IV. Tranz. A anunţa. Q (Construcţie metaforică) A vesti In stihuri = a cinta, a celebra In versuri (v. şi coardă, cumpăni, fereca, liră, val). Beldiman vestind In stihuri pe războiul inimic. O.I 31/12 (V. 1).
    VESTIT, -A adj. Renumit, celebru, faimos. Toată floarea cea vestită a întregului Apus, Tot ce slă tn umbra crucii, tmpărafi şi regi s-adună Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. O.I 146/24 (V. 1).
    \LST\Il\T s.n. v. veşmiul.
    YEŞltliMT s.n. (Şl in loriucle vesmlnt, veslmint, veşl-mtnt) îmbrăcăminte, haină. Soaptea zeii se pretmblă in vestmintele lor dalbe. O.I 44/26. Ctnd in vremea carnavalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte. P.L. 65/26 [V. 1; Pr. 1). Q (In contexl figurai) Dur cel pufin nu spune)i că aveţi sim-feminte, Că-n veci nu se îmbracă In veştede vestminte Misteriul cel stnt. O.I 25/17 [V. 1). Q (Mclaforic) In veşminl de catifele, un bondar rotund in ptntec Somnoros pe nas ca popii glăsuieşle-ncet un ctntec. O.I 87/11 (V. 1|.
O     (Metaforic) Aspect exterior, Înfăţişare, aparenţă (v. şi c li i p, li a i n â). De pe aceste vestminte mincinoase nu pofi cunoaşte cum stă cu istoria însăşi. P.L. 82/21 (Pr. 1). Q (Construcţii mefc&forice) A eere veştmintele vorbirii = a pretinde sâ sc materializeze In formă arlis-
— m —
lică (v. şi lume). Doruri vii şi patimi multe... Bat la porfile gtndirii, Toate cer inlrare-n lume, Cer veştmintele vorbirii. O.I 226/16 (V. 1]. A se îmbrftca în veşmwtul |lul Hristos] = a sc călugări (v. şi Hristos, miri-, rusă). Am jurat de la-ncepul Pe Hristos să-l iei de mire! fmbrăclndu-le-n veşmtnlu-i, Lepădlnd viafa lumii, Vei spăşi greşala mumii. O.I 102/5 [V. 1).
    —  Forme gramalicale: sg.n.ac. veşmint (0.1 87/11),
 veşmintU' (0.1 102/5); pl.n.ac. vestminte (0,1 25/17; F.L. 82/21), vesminte (P.L. 65/26), vestmintele (0.1 44/20), veştmintele (O.I 226/16).      — Variante: vesmînt (P.L.
 65/26), veslmint (O.I 25/17, 44/26; P.L. 82/21), veştmint (O.I 226/16) s.n.
    •VEŞNIC, -A adj. v. vecinie.
    •VEŞNICIE s.f. v. vecinicie.
    VEŞTED, -A adj. (Despre plante şi păr|i ale loi) Care şi-a pierdut prospeţimea, carc a început să se usuce, ofilit. Foaia veşledu. O.I 125. Mi-aruncă De lu stnul lău cel dulce floarea veştedă de luncă. 0.1 151/2. Dvar ivamtiu glas să dea Frunzişului veşted. O.I 216/16 ; cf. O.I 219/2-4, 221/7, 225/12 {V. 6J. + Cu frunzele ofilite. Ci-mi împletiţi un pat Din veştede ramuri. O.I 223/8 (V. IJ. + Fig. Lipsit de farmec, şters. Şi totu-mi pare veşted, căzut şi uniform. O.IV 432/3 [V. 1]. + Lipsit de culoare, mohorit. Q (In contcxt figurai) Dar cel puţin nu spuneţi c-aveţi simţeminte, Că-n veci nu se imbracă in veştede vestminte Misteriul cel stnt. O.I 25/17 [V. 1J.
    —      I-'orme gramaticale: sg.n.ac. veşted (O.IV 432/3), veştedu (O.I 125, 154/2), g.d. veşted (0.1 216/16, 219/24, 221/7, 225/12); pl.n.ac. veştede (0.125/17, 223/8).
    •VEŞTEZlT, -A adj. v. vestejii.
    VEŞTMiNT s.n, v. veşmint.
    VIAţA s.t. 1. Existenţă, faptul de a fi viu. slare a ceea cc esle viu ; mod, condiţii materiale şi morale, mediu In care se desfăşoară existenţa. .\u! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea. O.I 59/13. Au de palrie, virtute nu vorbeşte liberalul, De ui crede că viaţu-i e curată ca cristalul? O.I 150/8. Oamenii inşii duc o viaţă instinctivă. P.L. 80/39; cf. O.I 17/23, 24/2, 32/9, 14/9, 53/15. 53/15/53/17, 63/29, 61/18, 65/7, (57/32, 93/2U, 95/23. 98; I, 106/11, 107/14, 113/1, 115/2, 116/11,       132/14,   132/32,
 133/23, 133/33, 137/5, 142/17, 112/20, 152/25, 155/H». 155/33, 160/6, 168/28, 171/20, 177/7, 190/5, 191/22, 202/1, 203/4, 209/3, 212/13, 226/18, 228/14, 235/18; O.IV 378/22, 432//16, 432/19; P.L. 27/39, 28/16, 28/26, 30/23, 31/18, 31/27, 35/20, 37/20, 38/7, 47/39, 49/21, 53/8, 56/26, 57/18, 57/19, 64/32, 80/17, 81/37, 86/22, 87/10, 87/26, 89/24, 92/2, 92/28, 93/26, 98/32, 100/32, 102/25 [V. 47 Pr. 29|. Q (Repetiţie) Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte. O.I 36/4. Pesle viaţa-i inocentă, viaţa lui cea stnlă plană. O.I 51/15 IV. 4J. Q (în contexte figurate) Şi-am făcut din tine-un tnger, blind ca ziua de magie, Ctnd in viaţa pustiită rtde-o rază de noroc. O.I 29/20. Sorb al tău răsuflet tn suflarea vieţii mele. O.I 82/7. Din loriul meu ţi-aş face o haină, din zilele mele o viaţă plină de dezmierdări. P.I.. 7/41 JV. 2; Pr. 1|. (Reflex al lemei îilo-zofico-literare ,,viaţa e vis”) Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi. O.I 61/2& |V. 1). <0* I-oc. adj. Fură
 viaţu = lipsit de energie, de vlagă. Vintul ridicat-a tot nisipul din pustiitri, Asluptnd cu el oraşe, ca gigantice sicriuri l'nei ginţi ce fără viaţâ-ngreuia pămtntul stors. O.I 45/6 |V. 1). <> Expr. A I se rupe (cuiva) viafa — a muri. Părea că i se rupe viaţa, i se taie tn două inima P. L. 58/23 [Pr. 1|. A da viaţâ (sau suflarea vieţii) v. d a.3 [V.3j. A fi scris in curtea vieţii v. carie [V. 1). A i se răpune (cuiva) viaţa v. răpune [V. 1]. Viaţa de veci v. veac [V. IJ. O (Construcţii metaforice) Viaţa vieţei = sensul existenţei, scopul ci cel mai inall. Visuri trecule, uscate flori Ce-aţi fost viafa vieţei mele. O.I 26/2 (V. 21. Dezbrăcat de viaţă v. dezbrăcat [V. 1). Al vieţii vis de aur v. vis |V. 1). Învierea vieţii v. înviere (V. IJ. A bate la poarta viefii v. poartă |Y.
 21. Vameş vieţii v. vameş [V. IJ. A face din viaţă vis, din vis viaţă v. vis [V. 2]. A stinye viaţa v. slinge [V. lj. îndărătul culiselor vieţei v. culisă (Pr. lj. Viaţa internă a istoriei v. intern [Pr. 1|. Viaţa in vecie v. vecie (V. 1]. Viaţa exterioară [a istoriei] v. exterior [Pr. 1]. Visternic de vieţi v. vi stern ic |Y. 1|. + Existenţa umană, petrecerea omului pe pănilnl. O, moartea e-un haos, o mare de stele Ctnd viafa-i o baltă de vise rebele. O.I 38/10. Iar cind le văd ztmbind copilăreşte, Se slinge-atunci o viaţă de durere. O.I 120/13. Cind aud vreodată un rotund egumen. . . Povestind că viaţa e calea durerii... Mă inlreb:,, Acesta poale ca să ştie Cum este viaţa, cum cată să fie?" O.IV 364'3, 6; cf. O.I 38/12, 171/6; O.IV 364, 365/21, 366/1.'., 306/18; P.L. 10/38, 74/16, 98/28 |Y. 10; Pr. 3]. Q (In context figurat) O! dezbrăcaţi viaţa de haina-i ae granit. O.I 60/27 [V. 1]. <0* Expr. Valurile vieţii (sau ale vieţii valuri) v. val [V. 2j. (în concopţiile religioase) Viaţu păiniiileanu = existenţa biologic;! a oamenilor (In opoziţie cu existenţa de dincolo de moarte). Se mişc in tine păsuri... Monahi, cunoscătorii viefii pămintene. O.I ‘J2/18 IV. 1). 9 (Construcţii metaforice) A treee prjn tiuţu v. trece | Pr. 11. Viaţa lumii v. I u iii i- [ Y. 1]. A stinye lampa vieţii finite v, lampă |Y. lj. Cărările vieţii v. cărare [Y. 1|. + Fig. Viciate; fiinţă umană. ,\u vedefi c-acea iubire serv-o cauză din natură Că e leagăn unor viefe ce seminţe suni de ură ’> O.I 157/8. .lce«s/<< insulă esle o gramudă ne stinci sterpe înălţate In mare, fără vegetaţie şi fără viaţă. l’.L. 78/18 [V. 1 ; Pr. 1|.
     2. Timpul care trece »le la naşterea la inoarlea cuiva : şirul evenimentelor jnlimplalc in accsl interval, l'nii plini de plăcere petrec a lor viaţă. O.I 56.16. De zile trei tşi spune povestea viefii-ntrege. O.I 88/15. Dur afară de acestea oor câta vieţii laie Să i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale. O.I 134/35. O oră din viaţa ta va fi un veac pentru ei. P.L. 17/21; cf. 0.1 26/17, 53/1, 54/;4, 56/15, 59/9, 00/3, 63,4, 71/5, 71/7. 91/20. «J2/13, 1U72. 117/4, 119/4, 134/7, 157/3, 158/7, 171/32. 189/8, 191,11, 204/2, 205/2, 230/3, 230/7, 231/21, 232/4, 232/23; P.L. 3/11, 11/1, 28/7, 31/8, 41/15, 47/31, 48/9, 18/11, 55/38, 56/36, 67/38, 85/5 [V. 30; Pr. 13]. Q (în contexte figurate) Duza mi-e rece, sufletul sec, Viaţa mea curge uitiml izvorul. O.I 26/8. Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine, Sosind viafa lor de basme pe cimpie risipiţi. O.I 45/12. Din sărmana noastră viaţă, am dura roman tntreg. . . O.I 157/30: cf. O.I 9/11 |V. 4]. (Repetiţie: reflex al temei filozofico-lilcrare ,,via|a c vis”) F minune oare că pentru el visul era o viaţă şi viaţa un vis? P.L. 28/4 [Pr. 2|. Q (Construcţii metaforice) Viaţă
— 590 —
 de poezie v. poezie [V. 1], A smulge un sunet din trecutul vle|ll v. sunet [V. 1|. A-şl îmbrăca vlo|o in balnu mor|ii v. îmbrăca [V. 1). A-şi acoperi sărmana vlaju cu noime v. n o i m ă [V. 1). A alerga pe calea vieţii v. alerga |V. 1). A luminii drumul vieţei (cuiva) v. lumina |Y. ]|. A-l preface (cuiva) vlo|u in rnl v. rai JV. 2).
     —   Forme gramaticale: sg.n.ac. violă (O.I 15/6» 53/6,
 56/16. 63/4, 64/13, 91/20, 92/13, 93/20, 9-1/21, 95/23, 115/2, 116/1-1, 120/13, 125/16, 130/8, 132/1-1, 132/32, 134/7, 142/17, 152/25, 155/16, 155/33, 157/36, 171/6, 185/4, 191'11, 203 4, 226/18, 228/14, 230/7, 232/4 ; O.IV 365/21; P.L. 7/41, 10/38, 27/39, 28/4, 30/23, 31/18, 37/20, 56/26, 67-38. 78 18, 80/39. 87/25, 102/25), viBţu (O.I 16/5, 17/23, 25/11, 2t>;2, 26/8, 26/17, 29/20, 32/9, 36/4, 38/10, 38/12,
 45.12.  51 15. 51/15, 53/1, 53,15, 53/17, 59/9, 59/13, 60/3, OU 27, Ii i 25, 67/32, 71/5, 71/7. 84/32, 95/34, 96/26, 97,21.  08 4,      102,6,    107/2,   119/4.    133/33,     150/8,
 158-7, 16(1,6. 168/28, 171/20, 174/32. 185/3. 189/8, 190/5, 202,1, 20i'2, 205/2, 209/3, 211 16. 212/13, 231/24, 235,18; O.IV 364, 364/3, 364/6, 366,1 ». 366/18, 432/19; P.L. 3/11, 11/1, 28/4, 28/16, 28/26, 31,8, 38/7, 41/15, 47/24, 49/21. 53;8, 55;38, 56/36, 57/18, 57/19, 58/23, 74/16. 82 18. 82/18, 85/5, 86/22, 87 10). g.d. vie|l (O.I 29/17. 137/5; P.L. 98/28). vieţii (O.I 9/11, 36/4, 51/29, 56/15, 61/9. 63/29, 64/18, 65/7, 69/27, 82/3, 82/7, 88/15, 92/18, 106/11. 113/1, 115,14, 117/4, 133/23, 134/35, 137/23, 142/19. 112/20. 201/9, 202/7, 203/2, 226/3, 226/13, 230/3; P.L. 28-7, 64/32, 65-2, 92/22), vieţei (0.1 24/2, 26/2,26/14, 35/27, 44/9, 54/1, 232/23: P.L. 31/27, 35/20, 47/31, 47/39,
 18,9.   48/11, 80/17. 81/37, 87/26, 89/24. 92/2, 93/26, 98/32, 1U0’39); pl.n.ac. vieţi (0.1 107/14, 157/3, 177/7, 191/22, 204,16; O.IV 132/16). vle|e (0.1 157/8), vleţele (O.IV 378/22). — Pronunţat şi: (sg.n.ac.) vi-a- (O.I 26/2. 53/1, 56,16. 5'J 1, 60/27, 63/4. 64/13, 67/32, 91/20, 92/13, 93/20, 'J|i21, 95/23, 95/34, 06/26, 97/24, 98/4, 102/6, 116/14, 125/16. 132/1-1, 132/32, 142/17, 150/8, 155/16, 155/33. 158/7, 1611/6. 189/8, 202/1, 2U3/J, 204f2. 205/2, 209/3. 212 13. 226 18. 235/18; O.IV 364/6, 366/18), (sg.g.d.) vi-e- (O.I 21/2, 26/2, 26/1 l. 36/1, 54/4, 56/15, 92/18, 113/1. 13135, 137,23, 142/20». (pl. n.ac.) vi-eţi (0.1 107/14.
 177 7. 191 22. 2U4/16 ; O.IV 132/16), vi-c- (O.IV. 378/22).
     VIUIlA vl). I. I n l r ;i n z. A răsuna. Iar tteru-n munle. in i'ulc vibrează Dr tainici oftări. O.I 1/17 |V. 11.
     V1HKÎM), -A adj. Carc vibrează, răsunător, Metalica, i'ibriiula a dopatelor jale Vuieşte in cadenţă, O.I 1/6 |V. 1|. + 1- i g. Înfiorat, fremătător. Q (Construcţie metaforică) Liră vihrindă de iubire v. liră |V. 1). + I-' j g. Care se cutremură, care sc infioară. Chiar moartea ce răsplnde teruare-n omenire, J’rin vinete vibrlnde ghe-fnoselei-i fiori. Acolo m-ar adoarme. O.I 8/10 |V. 1|,
     —       I'orme gramaticale: sg.n.ac. vlbrîndă (O.I 17/4), vibrîndu (0.1 1/6); pl.n.ac. vibriude (O.I 8/10).
     VICLISAX, -Ă adj. 1. Făţarnic, ipocrit, perfid ; (cu sens atenuat, uneori cu o nuanţă de simpatie) şiret, şmecher, isteţ. Aceasta este aria ce siifteln-ţi dexchide Xaintea veciniciei, nu corpul gol ce ride Cu mutra de vtndulă. ni ochi vil xi viclean. O.I 60/35. Pajul Cupidon, vicleanul. Mull r rău şi alintat. O.I 108/1. — Da cum, Doamne iurlă-mă, sâ slujeşti lu degeaba? zise baba cea vicleană. P.L. 18/6; cf. O.I 80/24, 109/2, 173/22; P.L. 93/16, 95/11
 |V. 5; Pr. 3|. O (Adverbial) Apoi le uiţi rizlnd la clte-o filă: Viclean le bucuri de-ale noaslre-nlreceri. Privind tn vrav prostia imobilă. O.IV 333/13 [V. 1).
     2. Bău, crud, hain. Zugrăveşte din nou iarăşi ptnzele posomorite, Ce-arutau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. O.I 32/24 |V. lj.
     —      I-'ormc gramaticale: sg.n.ac. viclean (O.I 60/35, 80/24, 173/22), vicleanul (O.I 108/1), vicleană (O.I 109/2; P.L. 18/6, 93/16, 95/11); pl.n.ac. vicleni (O.I 32/24).
     VICLEXf vb. TV. 1. Intranz. A unelti (pc ascuns) Împotriva cuiva, a face râu cuiva (pc ascuns). Deslul ai viclenii asupra lalălui meu. — ha n-am viclenit asupra tatălui lău, ci totdeauna m-am luptat fn luptă dreaptă. P.L. 6/11-12 |Pr. 2).
     2. T r a n z. A inşela. Chiar Insă dacă păzeşte cineva bine iepele, totuşi ea-l vicleneşte pe om. P.L. 15/9 [Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale: ind.prez. 3 sg. vicleneşte (P.L. 15/9), p.c. 1 sg. am viclenii (P.L. 6/12), 2 sg. ui viclenit (P.L. 6/11).
     VICLEXfE s.f. Perfidie, falsitate. Şi ochi ce scinteie de vii, Sunt umezi înfiorătorii De linguşiri, de viclenii. O.I 211/12 (V. 1).
     VfCOI. s.n. v. viscol.
     VICTIMA s.f. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea cuiva. Te duci şi rău n-o să-mi mai pară De-acum de ziua cea de ieri. Că nu am fost victimă iară Xeinduratelor dureri. O.I 211/19 |V. 1].
     VlE s.f. Teren sădit cu viţă. S-aşază bruma peste vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O.I 253/3. in dreapta munăstirei se ridicau dealuri cu păduri, grădini, vii. P.L. 72/19 [V. 1 ; Pr. 1|.
     VIERME s.m. Nume dat unor animale nevertebrate, cu corpul moale, lungărcţ. O (Metaforic, depreciativ) Care-» scopul lor? Plăcerea dobitocească, reproducerea tn muşinoiul pămintului de viermi noi. P.L. 87/1 [Pr. 1],
     MERS s.n. Glas, voce (mai ales cind intonează melodii). O, rămli, rămii la mine, tu cu viers duios dc foc. O.I 80/29. Arald, copilul rege, uitat-a universul, i'rechea-i fu meniţii ca să-ţi asculte viersul. O.I 91/34. Şi-n glas purtat de cintec simfii duiosu-i vers. O.I 115/18 [V. 3].
     —      Forme grmaticale : sg.n.ac. viers (O.I 80/29, 115/18), viersul (O.I 91/34).
     VifiSPE s.m. Insectă (Vespa vulgaris). Viespii să-şi zidească fagurii, cetatea lor de ceară. P.L. 98/32 [Pr. IJ.
     VIEŢl’f vb. IV. Intranz. A trăi. Şi cind mori să vezi că-n lume vieţuit-ai tn zadar. O.I 53/2. l'eciorii or trăi -n lume cum voi aţi vieţuil. O.I 61/12 [V. 2).
     —      Forme gramaticale : ind.p.c. 2 sg. ul vieţuil (O.I 53/2), 2 pl. iifl vicţull (O.I 61/12).
     YiFOH s.n. Vint puternic, vijelie. O (Personificare; comparaţie) Astfeli Iţi e cintarea, bătrtne Iteliade, Cum curge profeţia unei ieremiade. Cum se ruzbun-un vifor zburtnd din nor tn nor. O.I 17/21 JV, 1).
— 59! —
    VIITGr1 s.n. 1. Timpul carc* urmează prezentului. In vremea vechi, pe ctnd oamenii, cum suni ei azi, nu erau decll tn germenii viitorului... trăia un tmpâral. F.L. 3/2. Am irăii In viiior. F.L. 41/10. El privea ta viilor, cum ai privi tn fundul unui iac liniştit şi limpede ca lacrima. F.L. 62/38; cf. O.I 13/15; P.L. 3/2 |V. 1 ; Fr. 3). Q (In contexte figurate ) S-a tnlors maşina lumii, cu voi viitorul trece; Xoi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, Irisl şi rece. O.I 35/16. Universul fără margini e tn degetul lui mic. Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagă. O.I 132/7. Viitorul şi trecutul Sunt a filei două fe(e. O.I 196/9. Trecut şi viitor e In sufletul meu, ca pădurea Intr-un atmbure de ghindă. F.L 25/21 [V. 3; Fr. lj.
    2. Situaţie, stare (viitoare) pe care şi-o creează cineva ; perspectivă dc viaţă care se deschide Înaintea cuiva. Ce-(i doresc eu fie, dulce Românie...? Uratele nervoase, arma de tărie, La trecutu-fi mare, mare viitor' O.I 15/4. Il iubea aşa de mult! Singura ei bucurie tntr-o via(ă fără speranţă, fără viitor. F.L. 31/18. Cum t-ar mai fi putui iubi pe el, attt de singur, allt de sărac, attt de fără viitori P.L. 31/34 [V. 1; Pr. 2). Q (Metaforic) Existenţă viitoare. Am fost tras de-o mină nevăzută tn vremi ascunse tn viitorul sufletului meu. P.L. 38/26 JPr. 1).
    —  Forme gramaticale: sg.n.ac. viitor (O.I ir>/l;
P.L. 25/21, 31/18, 31/34, 41/10, «2/38), viitori (O.I 13/15), viitorul (O.I 35/16, 132/7, 196/9; P.L. 38/26), g.d. viitorului (P.L. 3/2).     — Variantă; (regional) viitori (O.I
13/15) s.n.
    VIITOR*, -Oare adj. (!>i In forma viitori) Care va apărea, va exista de actim Înainte; care urmează să se găsească intr-o anumită situaţie, bă Îndeplinească un anumit rol. Omul are-n el numai şir, fiinfă altor oameni viitori şi trecuţi. P.L. 41/21. Ai rămas fără alt sprijin tn lume decit mine, viitorul d-tale bărbat. P.L. 99/29, I)-ta ai încetat de-a fi viitoriul meu bărbat. P.L. 99/32 (Pr. 3|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vlllorul (P.L. 99,29), viitoriul (P.L. 99/32); pl.n.ac. \iitori (P.L. 11/21) Va riantă : (regional) vllldri, -oire (P.L. 99/32) ailj.
    VIITORI1 s.n. v. viitor1.
    V IITORI*, -OARE adj. v. viitor 2.
    VIJELiE s.f. Vlnt puternic, furtună. Şi să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri arginloase tn mişcarea vijeliei. O.I 43/20. Ş-atunci Memfis se tnalfă, argintim gtnd al pustiei, închegare măiestrită din suflarea vijeliei. . . O.I 45/20. Răsar-o vijelie din margini de pămint. O.I 128/5 JV. 3J. © (Comparaţie) Vin sâgefi de pretutindeni, Vtjlind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie. . . O.I 148/9. Zbura ca un gtnd, ca o vijelie. F.L. 18/17 ; cf. P.L. 21'25 |V. 1; Fr. 2|. ©(Personificare) Porneşte vijelia adlncu-i clnt de jale. O.I 98/21 [V. lj. (Comparaţie) Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr. O.I 97/16 [V. 1). O (Metaforic) Ei :boar-o vijelie, trec ape făr’de vad. O.I 98/11 |V. 1|. Q (Construcţii metaforice) Plin de vljellr v. plin [Fr. 1|. Albă vijelie v. allt |V. 1). ©(Metaforic) Dezlănţuire elementară de forţe, de energii; prăpăd, urgie. .>'/ de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? O.I 147/11. Mircea însuşi mtnă-n luptă vijetia-ngrozitoure. O.I 148/21 [V. 2|.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. vijelie (O.I 21 3, 98 11, 128/5, 147/11; P.L. 18/17, 21/25, 38/3#)), vijelia (O.I 97/16, 98/21, 118 9. 148/21), g.d. vijeliei (O.I 43/20, 45/20).
    VIL, -,\ adj. (Franţuzism) Care exprimă josnicie. Aceasta este arta ce suflelu-fi deschide Xaintea veciniciei, nu corpul gol ce ride Cu mutra de vlndută. cu ochi vil şi viclean. O.I 60/35 |V. lj.
    VIX s.n. I. Băutură alcoolică preparată din mustul de struguri. Vin n-am mai băut de-o lună. O.I 46/4. Unii plini de plăcere petrec a lor viată ... In cupe vin de ambră. O.I 56/18. Mai bine-oi spune lăutarilor să zică şi cuparilor să tmple cupele cu vin. P.L. 6 15; cf. O.I 173/23; P.L. 26/25, 75/3, 75 15, 82/6 (V. 3; Fr. 5j. ©(tn context figurat) Vinul curgea din bulii sperie şi chiotele despicau bolta cerului. P.L. 1/18 (Fr. lj. O (Construcţii metaforice) FlartiA vinul in eupe, spumege pocalul v. f i e r Ij e [V. 1|. In \ln 7I in eblot ^ In chef. In veselie. Ei petrec tn vin şi-n chiot orice noapte ptn-tn zori. O.I 45/30 |V. Ij.
    2.     Feluri, varietăţi de vin. O (Construcţie metaforică) Vinure vărsate. Milele sfârimate petrecere desfrtnalâ. dezmăţ (v. şi f i e r Ij e, ochi). .Su vă admir curagiul tn vinure vărsate. In sticle sfărtmale, hurii 7ieruşinate Ce chi-uie-n orgii? O.I 23/22 (V. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vin (O.I 15/3". 46/4, 56/18. 173/23; P.L. 6'15. 26/25. 75/3, 75/15, 82/6), vinul (P.L. 4;18), vluu- <0.1 15 5); pl.n.ac. \lnure (O.I 23 22).
    Vl\.\ s.f. Faptă vinovată, greşeală, păcat. Că te-am zărit e a mea vină. O.I 118,5. Aslea toate le apropie de dln-şii . . . Xu lumina Ce Iq lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina. O.I 134/38. Speranju mea tu n-o lăsa să moară Deşi al meu e un noian de vină. O.IV 361/6 (V. 3j. ^ Loc. adj. Ile tină vinovat, culpabil. .Vi;.' nu eşti tu de vină. ci cei ce le-au vlndul.’ O.I 63,5. -V» i>edcţi că ritul vostru r tn fiii voştri pltns, C.ă-i de vină cum că neamul Cain incă nu s * ii st Ims? O.I 157,10. Huba începu sii turbe, să răstoarne casa ni susu-n jos si su bată fala. care nu era de vinii. P.L. 16/33; cf. O.I 151.22 [V. 3: Fr. 11. <> Expr. Halii xlna î < \pntnâ admiraţia, du obrăjei ca doi bujori De rumeni, bală-i vina, Se furişează pln<lit»r Privind ta Cătălina. O.I 173/30 JV. lj.                                       *
    —      Forme yranialic-ule : sg.ii.uc. \lnă (O.I 63/5, 11H/5, 151/22, 157,111; O.IV 361.6; P L. 16 33). \lnu (O.I 131/38. I73'3ll).
    Vf\DE\l>. III. Tranz. I. A ceda unui cumpărător un bun contra unei sume de hani. Et cumpără de ta mine cărţi, fn genere cele mai vechi şi tot de-acele pe cari nu le mai puteam vinde nimărui in lume. F.L. 61 25. Mi le vindea pe un pref de nimica. F.L. 61,27. Huben a venii cu medicii să-mi vtndă corpul. P.L. 61(10; cf. P.L. 62,16 IPr. 4|.
    2.     A face trafic de carne vie. Xunu eşli lu de oină. ci cei ce le-au vtndut! O.I 03 5 |Y. I|. + A-şi căsători copilul pentru hani. Tatăl lău le-ar vinde, dacă i s-ar plăli preţul ce-l cere. P.L. 76,31. Era s-<> vlndă pe ea, chipul de madonă, omului pe care-l ura mai mult In lume. P.L. 99/25 | Pr. 2|.
    —      Forme gramaticale: ind. imp. 3 pl. vindea (P.L. 61/27), p.c. 2 sg. ai \lndui (P.L. 62.16), 3 pl. au vindut (O.I 63/5); conj. prez. 3 sg. să vindă (P.L. 61'40, 99/25); opt. prez. 3 sg. ar \inde (P.L. 7631); inf. viadeiP.L. 61/25).
— 502 —
        VINDECA vl>. I, Tranz. Fig. A alina, a facc să incetczc o suferinţă sufletească. Cu durerile iubirii Voind sufletu-mi să-l vindec. L-am chemat tn somn pe Kama-Kamadeva, zeul indic. O.I 236/2 |V. 1]. ©(Element de personificare) Moartea vindec-orice rană Dind la palime repaos. O.I 126/7 (V. 1).
        —      Forme gramaticale : ind. prez. 3 sg. vlndccA (O.I VHijl); conj. prez. 1 sg. să vindec (O.I 236/2).
        VI.NOV.4T, -A adj. Care a sâvlrşit o greşeală sau o abatere, culpabil. Minele ei sptnzurau tn jos ca ta un copil vinovat. P.L. 8/1. Se uită ... cu o expresie indecisă, înecată de dorinja tle a plinge, ca un copil vinovat. P.L. 58/19 [Pr. 2). + Care exprimă vinovăţie. O (In context figu-ral) Vorbele iubirii moarle Vinovate-mi stau tn fafă. O.I 12511 [V. IJ.
        —      I-'ormc gramaticale: sg.n.ac. vinovat (P.L. 8/4, 58, li>j; pl.n.ac. vinovate (Q.l 125/14).
        VINTHliA s.f. Pinză de corabie. Se desface-acum la lurg Luntrea cu-ale ei vintrele spinznrate de catarg. O.I 15-1/20 |Y. 1).
        VIOAHĂ s.f. Inslrumenl muzical cu coarde. Lin vioarele răsună, iară cobza (ine hangul. O.I 85/38. Dintr-o crlşmă deschisă s-auzea o vioară schingiuită. P.L. 26/29 |V. 1 ; Pr. 1). O (Comparaţie; in conlcxt figurat) Tu eşti ca o vioară, In care sunt închise toate clntnrite. P.L. 42-21 [Pr. 1].
        —      I'orinc gramaticale: sg.n.ac. vioarfi (P.L. 26,29, 42/21): pl.n.ac. vioarele (0.1 85,38).
        VIOI, VIOAlL adj. 1. Plin de viată, sprinten, agil. Şi deodată e vioaie, stă picior peste picior. O.I 164/2 [V. 1).
        2.     (Adverbial) Viu, scăpărător. Plnzele de painjin străluceau vioi in lună. P.L. 29/37 |Pr. IJ.                *
        VIOI.fcXŢĂ s.f. Intensitate, putere. Dară inima tui se contrase cu violentă. l’.L. 55,1) (Pr. 1].
        VIOlUcA s.r. Planlă (Viola odorala). © (Personificare) Viu (in/nrii /rtu/or/i. j(rn(<iceu, c<ir<56iişii. far mireasa viorica i-uştepla-ndărntut uşii. O.I 87/18. Trandafirul cel înfiat, crinii de ttrginl, lăcrimioarele sure ca mărgăritarul, mironosiţele viorele şi florile toate s-adunară vorbind fieri,re in mirosul ei. P.L. 23,22 \\. 1 ; Pr. JJ.
        —      Fonne gramaticale: sg.n.ac. viorica (O.I 87/18); I>1. n.ac. viorele (P.L. 23,22).
        Vinim . -fii adj. Yiolcl-iicscliis, liliachiu. Timpia hule liniştită ca o umbră viorie. 0.1 79/8. Cupido, un paj xiiyutnic, I m ascunde cu-a lui mină. Vioriul glob al tâmpei. O.I 151/8. Se văd . . . casele frumos văruite, cu slreşine vechi, pesle care vărsa o viorie lumină răsăritoarea lună. P.L. 39/2i>. Satclmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite intr-o viorie şi melancolică umbră. P.L. 54/36; cf. 0.1 133,4; P.L. 43/29, 44/31, 77/17, 84/1, 100/24, 102/7 |Y. 3; Pr. 8]. ©(Construcţie metaforică; cu referire la allu-atu imaculată a obrajilor prin carc se străvăd vinele albăstrii) Zăpadă viorie. Prin ei curge rumenirea, mlndră cu de trandafiri, Şi zapatla viorie din obrajii lăi sub/iri. 0.1 83,1 [V. 1 j. <> (Adverbial) Painjeni de smarald au fesul ... un pod de pinză diamantică, ce slecleşle vioriu.
4   l’.L.  51/211 ]l’r. 11. + Ylnăl. livid. Ochii n'izufi In capu-i
    şi buze viorie. O.I 95/8 |V. 1).
    — Forme gramaticale: sg.n.ac. vioriu (P.L. 43/29, 84/1), viorie (O.I 79/8, 83/4 ; P.L. 39/26, 44/31, 54/36, 77/17, 102/7), vioriul (O.I 154/8); pl.n.ac. viorii (P.L. 100/24), viorie (O.I 95/8, 133/4).
    VIRGfîV, -Ă adj. 1. (Şi in forma vergin) Cast, neprihănit, feciorelnic. Ş-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei A/arii. O.I 118/10. Li se iubesc fără s-o ştie ... formele suni virgine şi necoapte . . . P.L. 79/18. Ştii că tinăra Auroră răpeşte pe Orion, de care se-namorase însăşi cruda ţi vergina Diana. P.L. 80/1; cf. O.I 15/21 [V. 2; Pr. 2]. + (Substantivat, f.) Fecioară, fală. Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce bllndă. O.I 32/8. Nu-i cere drept jertfă pe-un. altar inalt să moară, Precum In vechimea sftntă se junghiau odinioară Virginele ce stătură sculptorilor de modele. O.I 160/35. Deasupra licărea o lună fantastică fi palidă ca fafa unei virgine murinde . ■ . P.L. 36/25; cf. O.I 5/17, 32/33; P.L. 36/30, 37/2 [V. 4 ; Pr. 3}.
    2      Fig. (Şi In forma vergin) Candid, inocent, nevinovat. Toate visele, toată tnctntarea unei aromate nopfi de vară li cuprinsese sufletul ei virgin . .. P.L. 101/34 (Pr. 1). + Care exprimă candoare, inocenţă. Şi-a creat pe ptnza goală pe Madona dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surisul bltnd, vergin. O.I 29/14; cf. O.I 30/14 [V. 2].
    3.     Necunoscut de oameni, neumblat, neexploalat. Ne-am uita fn lună — f/t virgina lună. P.L. 92/5 [Pr. 1}. ©(Metaforic) S-apropie de fereastă şi se uită in grădină jos la iarba moale, crescută-n umbra virgină a copacilor. P.L. 74/10 (Pr. 11.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. virgin (P.L. 101/34), vergin (O.I 15/21, 29/14, 30/14), virgină (P.L. 74/10), virgina (P.L. 92/5), vergina (O.I 5/17, 32/8, 32/33; P.L. 80/1), g.d. virgine (P.L. 36/25), vergine (P.L. 36/30, 37/2), verginei (O.I 118/10); pl.n.ac. virgine (P.L. 79/18), virginele (O.I 160/35). — Acccntuat şl: virgin (O.I 160/35), virgin (O.I 15/21, 118/10) — Yariantă: vergin, -ă (O.I 5/17, 15/21, 29/14, 30/14, 32/8, 32/33, 118/10; P.L. 36/30, 37/2, 80/1) adj.
    VIHTL’OS s.m. Persoană carc respectă consecvent dezideratele cticc. virtuoşii murind nu desper. O.I 12/11 (Y. 1). ©(Ironic) Patriofii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte, l’nde spumegă desfrtul in mişcări şi tn cuvinte. O.I 150/23 [V. IJ.
    VIRTUTE s.f. Calilalea morală a omului carc respeclă constant idealul etic; integritate morală. Virtutea pentru dinşii ea nu există. Insă V-o predică. O.I 56/21. Virtutea e uşoară Cind ai ce-fi Irebuieşte. . . O. I 60/6. Au de patrie, virtute nu vorbeşte liberalul, De ai crede câ viafa-i e curată ca cristalul'/ O.I 150/7; cf. O.I 151/28 [V. 4). ©(Personificare) Virtutea despletită fi patria-ne zeie Nu pot ca să aprinză o singură scinteie în sufletu-nghefat. O.I 25/7 |Y. 1|. <> Expr. A avea virluti pe buze v. b u z j |V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. virtute (O.I 150/7, 150/15), virtutea (O.I 25/7, 56/21, 60/6, 151/28). -
    VIS s.n. 1. Faptul de a visa; înlănţuire de imagini şi dc idei care apar In conştiinţă in timpul somnului. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet. O.I 144/25.
—   O, eşti frumos, cum numa-n vis Vn tnger se arată. O.I 171/1. I.i se părea că nu mai pot merge, asemenea celor ce vor să fugă tn vis. P.L. 13/2. I se pare că s-a trezit din nişle
— 593 —
 vise lungi, obscure. P.L. 62/23; cf. O.I 8/12, 42/11, 60/29, 144/29, 168/19, 172/21; O.IV 433/5; P.L. 15/16, 18/34, 23/11, 23/28, 31/22, 35/30, 52/36, 52/38, 53/31, 54/37, 62/35, 92/1 [V. 9; Pr. 14). © (Comparaţie) Ca visul e ctntarea ce-o-nloană Eol dulce. O.I 17/13. Pluteşti ca visul de uşor. O.I 117/8. Fugeau prin noaptea pustie şi rece ca două visuri dragi. P.L. 12/39; cf. O.I 19/9, 22/8 |V. 4; Pr. 1|. ©(Element de personificare) Iubesc o fală frumoasă cu ochii gtnditori, dulce ctt fisele mării. P.L. 10/40 |Pr. 1). <> Loc. adj. De vis = f i y. neverosimil de frumos, minunat; ireal. Se -auzea <> muzică lunatecă ... o muzku de vis. P.L. 20/32 [Pr. 1). Loc. adv. Ca în vis = = a) nesigur, vag, confuz. Cind sufletu-mi noaptea veghea tn extaze, Vedeam ca tn vis pe-al meu tnger de pază. O.I 41/2. Vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. P.L. 22/23 |V. 1; Pr. 1]; b) uşor, pe nesimţite; atenuat. Răsai din umbra vremilor încoace, Ca să te văd venind — ca-n vis, aşa vii! O.I 120/22. Ea [luna] din noaptea amintirii o vecie-ntreagu scoate De dureri, pe care tnsă Ie simlim ca-n vis pe toate. O.I 130/6; cf. O.I 136/8 [V. 3]. ©(Construcţii metaforice) Plin de visuri = voalat de somn. .-Wunci ea deschise ochii tncă plini de visuri. P.L. 10/9 [Pr. lj. (lalea visurilor = somn (v. şi o d i n ă). O făceau să doarmă mult şi lin, insofită tn calea visurilor ei de glasul cel plins al fluierului. P.L. 10/5 |Pr. lj. ©(Metaforic) Somn. Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? O.I 76/7 |V. lj. ©(Construcţie metaforică) A scutura din vis v. scutura [V. lj. <> (in construcţie cu verbele ,,a avea”, ,,a visa’') Vis frumos avut-am noaptea. A venii un zburător. O.I 80/11. O, privifi-i cum visează Visul codrului de fagi! O.I 101/26. Visau amindoi acelaşi vis. P.L. 52/23 ; cf. O.I 75/17 [V. 3 ; Pr. lj. + F i g. Atmosferă, frumuseţe ireală. Peste-a nopfii feerie Se ridică mlndra lună, Totu-i vis şi armonie. O.I 2U7/15. Luna lunictnd pintre nouri Implea noaptea de vis. P.L. U2/33 [V. 1 ; Pr. lj.
     '2. Reverie, meditaţie, visare. Rafael, pierdu/ fn i’i.sun ca-nlr-o noapte înstelată . . . Te-a văz uf şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate. O.I 29/9. Clar şi tncet Se ivea fufa de demon fecioreştilor ei vise. O.I 52/12. Expresia lor |a ochilor) e un ciudat amestec de vis şi raţiune rece. P.L. 74/8; cf. O.I 9/8, 13/5, 13/25; O.IV 361/2; P.L. 30/41, 46/11 [V. 6; Pr. 3]. ©(Element de personificare) înecat de veciniei visuri, răsărit din sfinte-izvoară, Nilul mişc-a lui legendă. O.I 43/10. Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde . . . Se unesc să-mbrace mtndru veche-acea împărăţie. O.I 44/13. Cucu-ntreabă : — Unde-i suraViselor noastre de Dară? O.I 121/20 [V. 3). ©(Repetiţie; in construcţie cu verbul ,,a visa") Vistnd cu doina tristă a voinicului de munte, Visul apelor adlnce şi al stlncelor cărunte, Visul selbelor bălrine de pe umerii de deal. O.I 35/2 — 3 [V. 2], ©(In contexte figurate) Dispărea .. . impllnd nopfile cu dulci şi neuitate visuri. P.L> 46/9. Din visurile noastre vom zidi castele. P.L. 49/27 [Pr. 2). (Repetiţie) Pe clnd degetele mele torceau un fir, gindurile mele torceau un vis, un vis frumos. P.L. 7/3(5. E o minune oare că pentru el visul era o via(ă şi viaţa un vis? P.L. 28/4 [Pr. 4|. ©(Construcţii metaforice) (Cu referire la femeia iubilă ; v. şi albastru, avere, floare, mireasa, ochi, ramură) VU ferice de iubire. O vis ferice de iubire, Mireasă bltndă din poveşti, Nu fr>ai ztmbi! O.I 117/13 [V. 1). Plin de vis = visător, exprimlnd o stare de reverie. Cu ochi mari la ea se uilă Plini de vis, duioşi plutind. O.I
 66/26 [V. lj. Al viefii vis de aur = virsta dragostei, tinereţea (v. şi d i m i n e a ţ ă, v I r s t ă). Al vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-t, Şi-l visez ctnd cu-a mea mtnă al tău braţ rotund tl pipăi, Clnd pui capul tu pe piep-tu-mi şi bătăile ti numeri. O.I 82/3 [V. lj. ©(Repetiţie).
 A faee din via|â vis, din vis viaţi = a asigura o exLunţu fericită, Îndeplinind aspiraţiile reveriilor (v. şi luceafăr, rai). Să faci din viaţa mea un vis, din visul meu o viaţă. O.I 185/3 — 4 [V, 2). ©(Metaforic) Poveste de dragoste. Te Imbefi de feeria unui mtndru vis de vară. O.I 164/11. Era un vis misterios Şi bllnd din cale-afară. O.I 185/9. Aîă găsesc iar singur cu brafele tn jos In trista amintire a visului frumos ... O.I 213/18; cf. O.I 162/3 (V. 4j.
 © (Construcţie metaforică) Vis de lumini v. lumină [V. 1]. A fereca duiosul vis în lanţuri de Imagini v. f e -reca [V. lj.
    3.     Fig. Iluzie, închipuire (deşartă), himeră; gtnd, idee, aspiraţie (himerică). Dizmefit de visuri sece, Fruntea mea este trezită de a buzei tale-nghef. O.I 30/5. Sufletul se-mbală-n visuri care-alunecă In zbor. O.I 44/21. Vei pierde dorul de părinfi Şi visul de luceferi. O.I 176/8. El tnfelesese sensul, dar şi neputinţa realizărei viselor lui. P.L. 55/7; cf. O.I 15/9, 16/7, 21/7, 26/1, 31/19, 40/5, 40/5, 44/18, 92/15, 127/10, 133/8, 155/3, 159/5, 164/7, 179/20, 199/13; P.L. 54/37, 90/16, 101/32, 102/18, 102/21, 102/22, 102/24 [V. 19; Pr. 8j. © (Comparaţie) Arald pe-un cal negru zbura, şi dealuri, vale In juru-i fug ca vise.
 O.I 92/27 [V. lj. ©(Repetiţie) La ce statornicia părerilor de rău, Ctnd prin această lume sa trecem ne e scris Cavisul unei umbre şi umbra unui vis? O.I 127/10 (V. 2). ©(Personificare) Şi surtzi, cum rtde visul tntr-o inimă-narăgită.
 O.I 42/16 [V. lj. ©(tn contexte figurate) (Aluzie la poezia ,,Vis de poet" de V. Alecsandri) Şi iubind-o fără margini, scrie : ..visul de poet”. O.I 32/36. O toamnă care Inttrzie Pe-un istovit şi trist izvor; Deasupra-i frunzele pustie — A mele visuri care mor. O.I 212/12 [V. 2J. ©(Personificare) L'n vis ce-şi tnmoaie aripa-n amar, Astfel ai trecut de al lumii otar. O.I 37/3 [V. IJ. © (Metaforic ; reflex al concepţiei filozofico-literare ,,viaţa e vis") V/s al morfii eterne e viafa lumii-tntregi. O.I 64/25. In faptă lumea-i , visul sufletului nostru. P.L. 25/19. Dacă lumea este un vis f
 —  de ce n-am puii să coordonăm şirul fenomenelor sale / cum voim noi ? P.L. 25/31 [V. 1; Pr. 2j. (Glumeţ — ironic ; repetiţie) Şi junimei generoase, domnişoarelor ce scapăr,
 Li arăt că lumea vis e — un vis searbăd — de motan. O.i. 48/20 [V. 2). ©(Construcţii metaforice) Visul negurii •terne = luna (v. şi c o p i 1 ă, disc, mare,2 noapte, scut). Pe-o repede-nmiire de mici unde o aşterne Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne. O.I 154/26 [V. IJ. Baltă de vise rebele v. b a 11 ă [V. lj. Vis de glorii v. glorie (V. lj. Vise întrupate = oamenii, omenirea (v. şi floare, insectă, lut, mină, muscă). Văd vise-ntrupale gonind după vise, Ptn-dau In morminte ce-aşteaptă deschise. O.I 40/5 [V. lj. © (Metaforic) Viaţa, existenţa omenească. Ctnd ştii că visu-acesta cu moarte se sftrşeşte, Cu-n urmă rămtn toate astfel cum sunt . . . Atunci te oboseşte Eterna alergare ... O.I 64/21. Tu doar răsai c-un zlmbel tn visul meu cel trist. O.IV 432/6. Milioane de alle infuzorii joacă, tn acest vis confuz, pe supuşii . . . P.L. 50/31; cf. O.I 40/4; O.IV 430/24, 432/18, 432/24, 432/30 [V. 7; Pr. lj. ©(Metaforic) Nălucire, halucinaţie. El intră tn casa (ui deplin conştiu despre îndelungatele lui vise. P.L. 60/12. Mulţi vor gtndi a fi ghicit sensul tn-
— 594 —
 ttmplărilor lui, reducindu-le la simple vise a unei imaginaţii bolnave. P.L. 64/38; cf. P.L. 65/1 [Pr. 3).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vis (O.I 13/25, 15/9, 16/7, 37/3, 40/4, 41/2, 42/11, 48/20, 48/20, 60/29, 64/25, 66/26, 75/17, 76/7, 80/11, 82/3, 120/22, 130/6, 133/8, 136/8, 168/19, 171/1, 172/21, 185/3, 185/9, 199/13, 207/15, 232/7; O.IV 433/5; P.L. 7/36, 7/36, 13/2, 15/16, 20/32, 22/23. 23/11, 23/28. 25/31, 28/4, 31/22, 50/31, 52/23, 52/36,53/31, 54/37, 65/1, 74/8, 92/1, 92/33,99/16,102/18,102/21,102/22), visul (O.I 15/12, 17/13, 19/9, 22/8, 32/36, 35/2, 35/3, 42/16, 10L26, 117/8, 118/7, 127/10, 144/25, 144/29, 154/26, 176/8, 179/20. 185/4; O.IV 361/2, 430/24, 432/0, 432/18, 432/24 ; P.L. 25/19, 28/4, 36/41, 52/36, 54/37), vlsu- (O.I 64/21, 92/15, 93/17, 162/3; O.IV 432/30), g.d. vis (0.1 127/10, 159/9, 164/11), visului (O.I 213/18), voc. vis (0.1 117/13); pl.n.ac. vise (O.I 9/8, 13/5, 21/7, 38/10, 40,5, 40/5; P.L. OU,12. 62/23, 62/35, 64/38), visuri (O.I 8/12, 26/1, 29/9, 30,5. 31 19. 43.10, 44/13, 44/18, 41/21, 92/27, 159/5, 164/7, 2UU/4. 212/12; P.L. 10/9, 12,39, 35/3". I0;9, 46/11), visele (P.L. 10/40. 10132, 102/24), visurile (0.1 155/3; P.L. 49,27), g.d. vise (O.I 52/12; P.L. 18/34), viselor (0.1 121/20; P.L. 55,7), v isurilor (P.L. 10/5).
    VISA vii. 1. I. Tranz. A avea un vis Sn timpul somnului, a vedea (pe cineva sau ccva) in vis. Moşule, mergi de te culcă, nu vezi cu s-a-nlunecal ? Să visăm favori şi aur, tu-n cotlon şi eu in pal. O.I 49/3. Visă tn vis că Maica domnului desprinsese din cer două vinete stele. P.L. 23/11. Am visat atitea lucruri extraordinare. P.L. 38/1U (V. 1 ; Pr. 2]. O (Construcţie mctaforică; clement de personificare; sugerează curgerea liniştită a valurilor, care .unduiesc uşor, făclnd spumă) Undele visează spume. Noap-tea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nşiră nori. O.I 44/24 [V. 1). <£> (Cu complcmcnt intern) Vom visa un vis ferice. O.I 75/17. O, priviţi-i cum visează Visul codrului de fagi! O.I IU1/25. Visau amindoi acelaşi vis. P.L. 52,22 IV. 2; l’r. 1). ^ Intranz. Spăriet la el se uită . . . i se pare că visează. 0.1 84/29. Visez, orie aievea? Tu eşti tn adevăr? O.IV 133/3. Ar fi vroil să doarmă. să viseze, dar gerul li îngheţa pleoapele şi-t păinjinea ochii. P.L. 32/7; cL O.IV 433/5; P.L. 38/9 [X. 3; Pr. 2).
    H e f I. Lu zimbi, rind se visă atit de frumoasă. P.L. 2'5.2i>. Călugărul Dan sc visase mirean ctt numele Dionis. . . l’.L. 3N/13 |Pr. 2J.
    2.     I n l r a n z. 1; i g. A .se lăsa in voia gindurilor, a iiiKi!’inj(iei ; ;i sla in reverii', l-'.ti un înger ce se roagă — El un demult <•<• visează. O.I 5o/21. Dar şi mai bine-i cind ufiră-i zloată, Sâ .s/«i visind ta foc. O.I 119/8. Vai! tot moi ijiiuteşti lu anii cind visam in academii. O.I 110/15. El işi închise ochii ca su viseze in libertate. P.L. 36/22; cf. O.I ll!),lu. 1 10/32, 167/22 ;' P.L. 36/G, 77/37, 77/38
 IV.   0 ; Pr. lj. + T r a n z. A se gindi la .... a avea viziunea unei fiinţe sau a unui lucru. |Rafacl] te-a vâzuf şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate. O.I 29/11. Ş-atunci sufletul visează loat-istoria străveche. 0.1 45/16. Te visez, veghind, şi de dorm, la imaginea luminei lor, suni deştepl. P.L. 55/33 ; cf. O.I 32/31, 35/1, 36/3 |V. 5; Pr. 1). ©(lîle-ment de personificare) Singuri voi, stejari, rămtnefi De visaţi la ochii vineţi. O.I 122/16. Şi visind o-ntreagă lume toi ntt poale să adoarmă |iaculj. O.I 210/11 |V. 2j. ©(Metaforic) A trăi. At vieţii vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Şi-l visez cind cu-a mea minâ al tău braţ rotund tl pipăi. O. I 82/4 | \. 1 ]. + R e f 1, A se vedra pe sine In imagi-
 naţie, a sc Închipui. Ea moare, Vistndu-se-nlr-o clipă cumanii tnapoi. O.T 114/11 [V. 1).
    î, Tranz. Fig. A dori cu ardoare ceva, a rlvni la ccva, a nâzui spre ceva. Noi ? Privirea scrutătoare ce nimica nu visea2ă. O.I 35/31. Da .. . visam odinioară pe acea ce m-ar iubi. O.I 157/33. Ar nebuni tn urmă şi vecinic ar visa acea vară fără de seamăn. P.L. 57/30; cf. 0.1 9/17, 127/15, 15872TP.L. 7/35 [V. 5 ; Pr. 2). © I n t r a n z. (Mclaforic) A făuri idealuri, a avea aspiraţii ideale. Iar in lumea cea comună a visa e un pericul, Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdui şi eşli ridicul. O.I 141/9 |V. 1].
    4.     Tranz. Fi g. A-i trece cuiva prin minte, a-ş1 Închipui. Vistnd că ţoală lumea tmi asculta cuvîntul, în valurile Volgâi cercam cu spada vad. O.I 88/19. O, tu nici visezi, bâlrtne, elfi tn cale mi s-au pus! O.I 146/23. A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E in stare ca sâ schimbe in natur-un fir de păr, Esle piedica eternă ce-o punem la adevăr. O.I 164/4; cf. O.I 150/9; O.IV 333/8 [V. 5].
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. visez (0.1 82/4> 119/10; O.IV 433/3, 433/5; P.L. 55/35), 2 sg. visezi (0.1 146/23,150/9), 3 sg. visează (O.I 35/31, 44/24, 45/16, 50/21. 84/29, 101/25; P.L. 77/37), 2 pl. visaţi (O.I 122/16), imp-
1  sg. visam (O.I 157/33), 1 pl. visam (O.I 140/15, 140/32),
3  pl. visau (P.L. 52/22), p.s. 1 sg. visai (0.1 158/2), 3 sg. visă (P.L. 23/11), se visă (P.L. 23/29), p.c. 1 sg. am visat (P.L. 7/35, 38/10), 3 sg. a visat (0.1 29/11; O.IV 333/8),
2  pl. aţi visat (O.I 36/3), m.m.c.p. 3 sg. visase (P.L. 38/9), se visase (P.L. 38/13), viit. 1 pi. vom visa (O.I 75/17); conj. prez. 1 sg. să visez (O.I 9/17), 3 sg. să viseze (P.L. 32/7, 36/22, 77/28), 1 pi. să visăm (O.I 49/3); opt. prez.3 sg. ar visa (P.L. 57/30); inf. a visa (0.1 141/9, 164/4); ger. visind (O.I 32/31, 35/1, 88/19, 119/8, 167/22, 210/11; P.L. 36/6), vlsindu-se (O.I 114/11); pari. visat (O.I 127/15).
    VISARE s.f. Faptul de a visa; vis. I-adoarme pe sl-nu-i,,se leagănă-n braţe In tandre visări. O.I 4/14 [V. 1). + 1-' i g. Reverie; viziune. Să mai salul o dată colibele din vale ... Ce respirau tn taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice şopliri. O.I 6/16. Mă cufund ca intr-o mare de visări dulci şi senine. 0.1 31/2 (V. 2). © (Repetiţie) -4$ fi ferice ... Să pot a binezice cu mintea-n-flăcărală Visările juntei, visări de-un ideal. O.I 8/8 [V. 2J. ©(Element dc personificare) Şi să pară răsărită[Memfis] din visările pustiei. Din nisipuri argintoase tn mişcarea vijeliei. O.I 43/19 IV. lj.
    —      Forme gramaticale: pl.n.ac. visări (O.I 4/14, 6/4G, 8/8, 31/2), visările (O.I 8/8, 43/19).
    VIS-.\-VIS adv. Pesle drum, tn faţă. Perdeaua de vis-â-vis se dete puţin tnlr-o parle. P.L. 54/39 [Pr. IJ.
    VISAtOr, >0.\RE adj. Care esle cufundat In visare; care exprimă, exteriorizează o stare de reverie. Şi In faţa la frumoasă O să ţie o oglindă, Să le vezi pe line însăţi Visătoare, surtztndă. O.I 76/14. Unde mi-i crăiasa oare?... Sd m-atingă t><s<3/oare Cu piciorul? O.I 122/11. Pururi llnăr, înfăşurat tn manta-mi. Ochii mei nalţam visători la steaua Singurătăţii. O.I 199/3. Se uită cu oarecare curiozitate la faţa visătoare a lui Dan. P.L. 41/5; cf. P.L. 11/37, 28/2, 30/11 [V. 3; Pr. 4). ©(Metaforic) Au cu lira visătoare ori cu suneie de flaut Poţi să-ntlmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo? O.I 149/24 [V. 1).
— 595 —
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. visător (P.L. 11/37), visătorul (P.L. 30/11), visătoare (O.I 76/14, 122/11, 119/24 ; P.L. 28/2, 41/5); pl.n.ac. visâtori (0.1 199/3).
    VISĂTORIE s.f. Visare. Ochii lui cei moi şi străluciţi se pierdură iar tn acea intensivă visătorie, care stă ctteodală attt de bine băieţilor. P.L. 27/19 [Pr. 1],
    VfSCOL s.n. (Şi In lorma viol) Yint puternic cu ninsoare. îmi ttrăsc soartea ca un vultur Ce tşi ttrăşte aripa frtnlă, Viscolul iernei moarte ti clnlă. O.I 2b/23. — la eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult. O.I 123/8 [V. 2).
O   (Metaforic) Doar sloiurile par ca ruine de cetăţi, Plutind de asprul vicol al morţii cei de veci . . . O.IV 430/23
IV. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vicol (O.IV 430,23), viscolul (O.I 26/23, 123/8). — Variantă : (Mold.) vicol (O.IV 430/23) s.n. '
    VIST£RNIC s.m. Vistier. ©(Construcţie mclaforică; cu referire Ia moarte; v. şi d uccre, gheaţă, glas, linişte, mare2, moarte, noapte, ochi, paranimfă, repaos, stingere) Vtaternh* de vieţi. Chiar moartea însăşi e-o părere Si un visternic de vieţi. O.I 204/16 [V, lj.                   ‘
    •VISTIERNIC s.m. v. vlsternie.
    VlŞIN s.m. Pom (Prunus cerasus). Prin aleile grădinei ei vişinii şi cireşii înfloriţi . . . tăinuiau cărările risipite tntr-o viorie şi melancolică umbră. P.L. 34/34 (Pr. 1).
    VlŞINÂ s.f. Fructul vişinului. ©(Comparaţie) El se prefăcu tntr-o floare roşie tnchisă ca vişina coaptă. P.L. 14/27. Gura micuţă ca o vişină coaptă şi fafa albă şi roşă cu mărul domnesc. P.L. 55/2 [Pr. 2).
    VItA s.f. Nume dat animalelor domestice mari. © (Comparaţie) Blestemul tl invoc ... Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară Cu fierul ars in foc. O.I 23/5. După ce-amur muncirăţi viafa toată, Aţi mai purta «slnda ca vita de la plug? O.I 59/10 [V. 2).
    VITEAZ s.m. Ostaş brav. Te făleşti că inainle-fi răs-turnat-ai valvlrlej Oştile tcite-n zale de-mpărafi şi de viteji ? O.I 147/26 |Y. 1|. "
    VITE.liK s.f. Bravuri, eroism. Ce-ţi doresc eu (ie, dulce Românie . . . Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mindrie. O.I 16/7 [V. 1).                  y
    VÎTREG, «A adj. F i g. Crud, hain. Dur uşa ni e destinat, Vitreg prea adeseori. O.I 14/12 [V, lj.
    V'IţA s.f. I. Arbust {Vitis hederacea). Valea insulei .. . e acoperită de snopuri de flori, de vife sălbatice, de ierburi nalte şi mirositoare. P.L. 78/21 (Pr. 1|.
    2.     Şuviţa de păr. De pe fruntea mea cea tristă tu dai vifele-ntr-o parte. O.I 42/12. In volumul ros de molii Cauţi noaptea adevăr Şi-ntllneşti lipită-n file Viţa-i galbănă de păr. O.I 108/16. Pe negre vifele-i de păr Coroana-i arde pare. O.I 171/29; cf. O.IV 433/4; P.L. 27/14 IV. 4; Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. viţa (O.I 108/16); pl.n. ac. viţe (P.L. 27/14, 78/21), vljrle (O.I 42/12, 171/29; O.IV 433/4).
    VfU, VlE, adj. 1. Care este dotat cu viaţă, cu simţire, cu mişcare; Însufleţit, animat. Se pare . . . că orice-i viu tn lume acum încremeneşte. 0.1 94/15. Străin la vorbă şi la port Luceşti fără de viaţă, Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă-ngheaţă. O.I 171/7. Se opri in dreptul acelui portret, care sub lumina plină a lunei părea viu.. . . P.L. 30/12; cf. O.I 37/20, 51/îO, 95/24; P.L. 4/2 [V. 5; Pr. 21. ©(Repetiţie) Pustiul tace, aerul e mort şi numai suflarea lui e vie, numai ochiul lui e viu. P.L. 36/26 — 27 [Pr. 2|. ©(Comparaţie) El admira ochii cei frumoşi ai portretului, re luceau ca vii tn orbitele lor. P.L. 31/2 |Pr. 1|. <0> Loc. adj. De viu = fiind incă in viaţă, trăind Încă. Ce am de-alege oare din seaca-vă fiinfă? ...O. oameni morţi de vii! O.I 23/21 [V. lj. ©(In context figurat) Jalnic ard de viu chinuit ca Xessus. O.I 199/9 (V. 1).
    2.     (Despre plante) Verde. ©(Construcţie metaforică) Mreajă vie v. mreajă (Pr. 1). + (Despre ape) Care curge vioi, repede, Izvoară vii murmură şi saltă de sub piatră. O.I 93/2. [Izvoarele] le vezi mişetndu-se şi şerpuind cu argintul lor fluid, transparent şi viu. P.L. 79/1. El dădu de un izvor de apă vie şi dulce, care se repezea cu mull zgomot din fundul unei peşteri. P.L. 97/26 [V. 1 ; Pr. 2j.
    3.     (Despre sunete, cintece) Răsunător, puternic; Însufleţit. Astfel mina-ţi tremurindă Bate-un cintec mort şi viu, Ca furtuna descresctndă Care muge a pustiu. O.I 18/22 (V. 1]. + (Despre lumină sau surse de lumină) Tare, puternic ; strălucitor. Degetele ei .. . torcea un fir de o mă-tasă albă, subţire, strălucită, ce sămăna mai mult a o vie rază de lună. P.L. 7/29. Ruben rupse cu degetele mucu! căzut al lumlnărei şi se văzu tn lumina vie că ochii lui erau plini de lacrimi. P.L. 43/20 [Pr. 2], ^(Adverbial) Şi cit de viu s-aprinde el în orişicare sară. O.I 168/1 [V. 1]. + (Despre ochi) Care străluceşte de vioiciune; ager, vioi, insufleţit. Iar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară — Un mort frumos cu ochii oii Ce setnteie-n afară. O.I 170/15. în faţă farmecul palorii Şi ochi ce scinteie de vii, Sunt umezi înfiorătorii De linguşiri, de viclenii. O.I 211/10 [V. 2]
        (Despre abstracte) Intens, puternic. Dar clnd ini-met-ţi frămintă Doruri vii şi patimi multe . . . Toate cer inirare-n lume. O.I 226/10. Aceasta trăda viul interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. P.L. 59/16 [V. 1; Pr. 1],
    —  Forme gramaticale: sg.n.ac. viu (O.I 18/22, 33/20,
9^15, 19.9/9; P.L. 30/12, 36/27, 79/1), viul (P.L. 59/16J, vie (O.I 95/24, 171/7; P.L. 4/2, 7/29, 36/26, 43/20, 73/35, 97/26); pl.n.ac. vii (0.1 23/-21, 51/10, 93/2, 170/15, 211/10, 226/10; P.L. 31/2).                              '
    *V1ZAV( adv. v. vls-â-vis.
    Y1ZIONÂR, -A adj. I. Care se lasă stâpinit de idealuri de vise. Rămlnefi dară cu bine, stnte firi vizionare. O.I 36/16 [V. lj. <0- (Substantivat) Privim reci la lumea asta
—   vă numim vizionari. O.I 35/33 [V. 1].
    2. Care are caracter de ficţiune ; iluzoriu. Mă condamni sd-mi uit vizionara mea fiinfă. P.L. 47/15. Vei şti să-mi descrii toată natura vizionară şi tnşălătoare a lucrurilor lumeşti. P.L. 47/34. Fusese vis visul lui cel atit de aievea sau fusese realitate de soiul vizionar a toată realitatea omenească? P.L. 54/38 [Pr. 3].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vizionar (P.L. 54/38)* vizionară (P,L. 47/34), vizionara (P.L. 47/15); pl.n.ac-vlzlonari (0.1 35/33), vizionare (O.I 36/16).
- 596
     VIZITA vb. I. T r a n 2. A merge sil cerceteze ceva. ©(Element de personificare) Norii cei negri par sombre palate De luna regină pe rtnd vizitate. O.I 37/8 |Y. 1).
     VIZITA s.f. Faptul dc a se ducc să vadă pe cineva acasă la el. (In construcţie cu verbul ,,u primi") In această sihăstrie primea adesea vizitele lui Francesco. P.L. 88/4 |Pr. 1).
     VIZIIXE s.f. Imagine, privelişte. Să privim acum şi la sărăcia iluminată de razele unei luminări de său ... Ce viziune — şi aici, aici petrecea el vara şi iarna! P.L. 32/3 IPr. 1).
     VUIl vb. IY. Intranz. A produce un zgomot şuierător, prelung. Vin săgeţi de pretutindeni, Yijtind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie . .. O.I 148/9 [Y. 1). ■$> (In-cluzind şi ideea de mişcare)    Făt-Frumos vtjiia    prin aer aşa
 dr iute, incit î se părea că nu fuge, ci cade din înaltul cerului
 (ntr-un adine    nevăzut. P.L.  19/6  |l'r. 1|.
     —  Forme     gramaticale:   ind.  imp. 3 sg,    vijila (l'.L.
 19,(1); ger. vijiind (O.I 148/9).
     VlLCIOAll V s.f. Diminutiv cu valoare hipocoristică, In spiritul poeziei populare, al lui vileea. Aş vrea să văd acuma natala mea vtlcioară. Scăldată In cristalul ptrlului de-arginl. O.I 6/9 (V. 1],
     VlLVOARE s.f. Yilvâtaie. ©(Metaforic) Entuziasm viu, pornire tumultuoasă (v. şi vint,/. Spună lumii large sleaguri tricoloare. Spună ce-i poporul mare, românesc, Cind s-aprinde sacru candida-i vllvoare. O.I 15,15 [Y. 1).
     VtLVtil adj. invar. In ncorinduială, in dezordine. Atunci ea era descoperită ... cu toaleta ei dezorganizată, rit pârul vtlvoi, cu ochii aprinşi tn cap şi cu fafa roşie ca singele .. . P.L. 85/1 |Pr. 1).
     Yi\A vb. I. T r a n z, 1. (Folosii a 1) s o 1 u t.) A umbla după vinul, cutreierlnd locurile In lunţt şi in lat. Iubesc o falii frumoasă . . . fata Genarului, om mindru şi sălbatic, rt işi pelrece viafa vlnind prin păduri bătrtne. P.L. 11/2. De ai/ti dală Cenariat vina departe cale de şepte zile. P.L. 21/7 |l>r. 2).
     2.     F i g, A năzui, a aspira; a alerga după ... Afi luptat luptă deşartă, a/i vinat liniâ nebună, Afi visat zile dr aur pe astă lame de amar. O.I 36/2 [Y. 1). <$> Expr. A vi-nu hamil v. ban |Y. 1J.
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 pl. vinează (0.1 IM,20), imp. 3 .sg. vina (l'.L. 21/7), p.c. 2 pl. a|l vlnat (O.I 36/2); gi-r. vinint) (P.L. 11/2).
     VlXAT s.n. Ylnătoare. Eu iubesc vinatul, jocul; Traiul lumii alfii tese-l. O.I 65/11. Un arc de aur pe-al ei umăr, Fa Irece mlndră la vtnat. O.I 229/6. De unde ai calul d-iale, cu care imbli la vtnat? P.L. 14/36 [Y. 2; Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vînut (0.1 229/6; P.L. 11/36), vinnlnl (O.I 65/11).
     V1X.\ s.f. I. Vas sanguin care ducc singele la inimă. Vine albastre se trăgeau pe fafa ei albă ca o marmură vie. P.L. 1/1. Un fel de foc nestins li cutreieră cu fiori de răcoare tofi muşchii şi luate vinele lui cele slăbite. P.L. 9/11. Prin /ransparenfa generată a unei petifi netede se vedea a parcă
vinele viorii. P.L. 100/24; ci. O.I 23/13; P.L. 16/24, 59/21 (V. 1 ; Pr. 5|. <> Expr. A avea apă in vine v. a p ă |Pr. 1].
    2. Muşchi; tendon. Chiar moarlea ce răspinde teroare-n omenire, Prin vinete vibrtnde ghe/oasete-i fiori, Acolo m-ar adoarme tn dulce liniştire. O.I 8/10 [V. IJ.
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. vină (P.L. 59/21); pl.n. ac. vine (P.L. 4/1, 70/32), vinele (O.I 8/10, 23/13; l'.L. 9/11, 16/24, 100/24).
    yInAT, -A adj. 1. Dc culoare albastră Întunecată (cu reflexe violete). In pod miaună molanii — la curcani vlnătă-i creasta. 0.1 46/7. Părea un ttnăr voievod Cu păr de aur moale. Un vtnăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. O.I 170/11. Maica Domnului desprinsese din cer două vinete stele ale diminefii. P.L. 23/12; cf. P.L. 31/9, 31/13, 84/31 [V. 2; Pr. 4]. ©(Construcţii metaforice) Foe vînăt v. foc [Pr. 1]. Ochii vineţi v. ochi [V. 1]. O (Adverbial) -Voaplea pololit şi vtnăl arde focul tn cămin. O.I 42/1 [Y. 1). + (Despre fum, nori) Albastru-cenuşiu. «Yu voi părul să mi-l laie . . . Să orbesc cetind pe carie în fum vtnăt de lămiie. O.I 65/16. Ctnd soarele inlră tn nouri, ei părură roşit şi vineţi. P.L. 39/2. Apoi incet (norii] se risipiră încreţi vinefi. P.L. 39/7 [V. 1; Pr. 2\. <0> Compuse : negru-vinit. Prin mrejele şi valurile de nouri negri-vinefi, luna Irecea palidă. P.L. 29/4 |Pr. 1|. Yinut-alb. Faţa era de acea dulceaţă vtnătă-atbă ca şi marmura In umbră. P.L. 26/32 [Pr. lj.
    2. Lipsii de singe, livid. Blestemai il invoc; Blestemul mizantropic cu vlnăla tui gheară. O.I 23/4. Şi-n oglind-ale ei buze vede vinete şi supte. O.I 79/26. Vtnătă-i e buza, lipsită de singe. O.IV 364/19. Lungi cearcăne vuiete te trăgeau împrejurul ochilor. P.L. 4/1; cf. O.I 88/9; P.L. 20/7, 46/14, 88/38 [V. 4; Pr. 4J.
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. vlnftt (0.165/16, 170/11; l'.L. 30/17, 84/31), vînăli (O.I 46/7; O.IV364/19; P.I.. 20/7, 26/32, 31/9, 88/38), vinâta (0.1 23/4); pl.n.ac. vineţi (O.I 122/16; P.L. 29/4, 39/2, 39/7), vinete (0.1 79/20, 88/9; P.L. 4/1, 23/12, 31/13, 46/14).
    VInATOAHF. s.f. Acţiunea de a vina. Genarut, perdul in sălbatecele sale vlnători,   se depărtase cale   de-o zi. P.L.
12/7, Genarut era dus iar       la vlnătoare cale   de două zile.
P.L. 12/35, A doua zi Genarul plecă iarăşi des-dimineafă la vlnătoare. P.L. 15/21 [Pr. 3J.
    —       I'orme gramaticale: sg.n.ac. vlnătoare (P.L. 12/35, 15/21); pl.n.ac. vinălorl (P.L. 12/7).
    \InAt6k s.f. Persoană carc sc ocupă cu vlnăloarea. © (Comparaţie) Cum vlnăloru-nlinde-n cring La păsărele laţul, Ctnd (i-oi tnlinde braţul sling mă cuprinzi cu braţul. O.I 174/21 (V. 1].
    VlNDliTĂ s.f. Prostituată. Aceasla este aria ce sufle-lu-fi deschide <Yaintea veciniciei, nu corpul gol ce rtde Cu mutra de vlndulă, cu ochi vil şi viclean.     O.I   60/35 [V. 1].
    VlNT s.n. 1. Deplasare       a unei mase  dc     aer. Turnuri
ca facle negre trăsnesc arztnd tn vini. O.I 62/17. Vtniu-o foaie vestejită Mi-au adus mişetnd fereasta. O.I 125/1. Iară lei cu umbra lală şi cu flori plnă-n pămint înspre apa-ntunecală lin se sculură de vint. O.I 154/32. Frunzişului veşted Doar vtnlul glas să-i dea. O.I 221/8. Uşa mare deschisă tn balconul catului de sus se clătina sctrţlind tn i'lnt. P.L. 29/12; cf. O.I 4/10, 12/9, 15/11, 20/10, 26/13, 18/1, 44/28, 45/4, 46/0, 74/15, 75/20, 94/33, 95/11, 113/5,
— 597 —
115/17, 119/2, 123/26, 125/10, 129/1, M4/17, 214/2, 214/8, 214/10, 216/22, 223/17, 231/11 ; O.IV 396/4, 396/8, 396/16, 432/25 ; P.L. 16/5, 22/8, 40/16, 51/23, 67/27 (V. 34 ; Pr. 6).
O   (Comparaţie) Călătoriul ... Aleargă purtat ca de vlnt. O.I 11/9. Ce-o să-i pese soarlei oarbe ce vor ei sau cegln-desc? ...Ca şi vtntu-n valuri trece peste traiul omenesc. O.I 133/30. înăuntru baba şuiera şi se smulgea ca vtnlul închis. P.L. 7/3; cf. O.I 97/31 (V. 3; Pr. IJ. ©(Per-sod Uicare) Vintul jalnic bate-n geamuri Cu o mtnă tremu-rtndă. O.I 76/3. Tristă-i firea, iară vintul sperios vo creangă farmă. O.I 83/27. Cu degetele-i vtnlul loveşte tn fereşti. O.I 107/7. Vtntul lătra prin gardurile şi ramurile ninse. P.L. 32/5; cf. O.I 69/19, 94/13, 97/10, 97/27, 98/10; P.L. 9/15, 32/10 [V. 8; Pr. 3). ©(în contexte figurate) A nopfii gigantică umbră uşoaru Purtată de vini, Se-ncovoie tainic. O.I 3/2. Răsar-n vijelie din margini de pămtnt, Dlnd pulberea-mi (ărlnii şi inima-mi la vlnt ... O.I 128/6 ; cf. O.IV 396/12 [V. 3|. <> Loc. adj. 1d viuturi — răvăşit, împrăştiat, fluturind. S-avtntă pe el şi pleacă l’ăru-n vln-turi, capu-n piept. O.I 60/6 (V. lj. Expr. A sc aşterne viatului = a alerga foarte repede. Fug caii duşi de spaima şi vlntului s-aştern. O.I 98/8 |V. 1|. ©(Construcţii metaforice) (Sugerlnd intensitatea sentimentului; v. şi diademă, gind, rupt) Vinlul cel sălbatic al durerei. Şi ca Byron, treaz de vintul cel sălbatic al ilurerei, Palid stinge — Alexandrescu stnla candel-u sperărei. O.I 32/4 [V. 1]. A-şi lace de vorbă cu păre|ii ţi cu vinlul — a vorbi de unul singur. Cile un mitocan cu capul lulea de vin tşi făcea de vorbă cu părefii şi cu vintul. P.L. 26/25 (Pr. IJ. (Despre cai) Lu suflet de vlnt = dc mare iuţeală. Şi-şi luă cai ageri, cai cu suflet de vlnt, Făt-Frumos. P.L. 11/12 (Pr. 1]. A-i trece (cuiva) vlotul prin gind = a nu reuşi să Închege gtnduri coerentc. în glndu-mi trece vtnlul, capul arde pustiii. O.I 158/5 [V. 1]. Vînt de biruinţă = freamăt, tumult al unei mulţimi, anunţlnd victoria. Dar un vini de biruinfă se porneşte îndelung. O.I 144/12 [V. 1). (Cu referire la zădărnicia aspiraţiilor omeneşti; v. şi t u r n i c â) A dura în vint. Ei numai doar durează-n vtnt Deşarte idealuri. O.I 177/25 IV. 1|. ©(Metaforic) îndemn, tragere de inimă; pornire, entuziasm (v. şi vilvoarc). Incin-gefi-vă spada la dunful cel de moarte, Aci vă poarte vinlul, cum şlie să vă poarte A fopăi In joc.' O.I 24/20. Inima voastră : o liră, Ce la vintul cald ce-o mişcă, cinlări molcome respiră. O.I 35/29 IV. 2].
    2.     Aer, văzduh. Din tronul lui de piatră bătrinul preot vede Şi-n vlnluri el ridică adlncu-i glas de-aramă. O.I 98/17. Lănci scinteie lungi in soare, arcuri se întind in vtnt. O.I 148/6. Să treacă lin prin vint Alotştiutoarea. O.I 220/1. Şi lulndu-şi fala alături cu el, peri in vint, ca şi clnd nu mai fusese. P.L. 12/30 IV. 3; Pr. 1].
    3.     (In expr.) A-şi da vint =• a-şi lua avint (pentru a se deplasa cu iuţeală). ©(Element de personificare) Ramul ttnăr vtnt să-şi deie Şi de braţe-n sus s-o ieie. O.I 122/3 [V. lj. A da vint (cuiva) = a face să freamăte , a mişca. Ci codrul vint să dea Frunzişului veşted. O.I 225/11 [V. IJ.
    —      Forme gramaticale : sg.n.ac. vini (O.I 3/2, 4/10, 11/9, 12/9, 26/13, 46/6, 62/17, 75/20, 94/33, 95/11, 122/3, 125/10, 128/6, 129/4, 144/12, 144/17, 148/6, 154/32, 177/25, 214/2, 216/22, 220/1, 223/17, 225/11, 231/11 ; O.IV 432/25; P.L. 11/12, 12/30, 16/5, 29/12, 40/16, 67/27), vintul (O.I 15/11, 24/20, 32/4, 35/29, 44/28, 45/4, 69/19, 76/3, 83/27, 94/13, 97/27, 97/31, 98/10, 107/7, 113/5, 119/2, 158/5,
214 8, 211/10, 221/8; P.L. 7/3, 9/15, 26/25. 32/5, 32/10 51/23), vintu- (0.128/1, 74/15, 97/10, 123/26, 125/1, 133/30)! g.d. vint (P.L. 22/8), vintului (O.I 98/8); pl.n.ac. vintur (O.I 66/6, 98/17, 115/17). vîntiirlle (O.IV 396/4, 396/8’ 396/12, 396/16), g.d. vuiturilor (O.I 20/10).
     VlVrOS, -OAsA adj. Fig. De vint. Pe meazănoapte călare cu aripi vlnloase . . . urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. l’.L. 6/33 (Pr. 1],
     •VlNTHliA s.f. v. vinlrea.
     VÎYTUKA vii. [.Tranz. Fi g. A risipi, a spulbera. Pesle-un ceas pă'jlnătatea e ca pleava vlnluratu. O.I 118/28 IV. 1|.
     VÎNZ.Vl'Oll s.m. Negustor. — Lingă Curtea Vechc . . . c Iliven . . . vtnzutorut dc cărţi, iar nu d-ta, maistre Ruben. l’.L. 00/37 IV. I).
     WltFs.n. 1. Partea cea mai de sus (de obicei ascuţită) ;i anumitor obiecte Înalte sau a anumitor forme de relief-Piramidete-nvechite Urcă-n cer virful [or mare. O.I 54/10. fi pare că prin ucr in noaptea inslelată, Călclnd pc virf de codri, pe-a upelor muriri, Trecea . . . Moşneagul rege Lear. O.I 63/22. Peste virfuri trece lună, Codru-şi bate frutiza lin. O.I 206/1. i n brad se inal(a Singur şi detunat pe-un virf de munte. P.L. 3‘l/l ; cf. O.I 206, 210/20, 223/15; P.L. 11/24, 39/8, 72/9, 93/34 [V. 6; Pr. O (La singular, cu valoare dc plural) Muchi de stlncă, virf de arbor ea pe ceruri zugrăveşte. 0,[ 152/8. Pesle virf de răsnurele Trec In stoluri rindunele. O.I 214/14 [V. 2]. +Fig. Conducător. Şi el — el vtrful mlndru al celor ce apasă — Salută-n a lui cale pe-apărătorul mul. O.I 62/6 [V. IJ.
     2.     Capăt, extremitate (ascuţită) a unui lucru. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n virf de băf. O.I 146/5. împrejur gard nu era, ci numai nişte lungi făruşe ascuţite, din care şese aveau fiecare-n virf ctte un cap. P.L. 16/4. Ieronim plesni cu virful săbiei tntr-un zid de granit. P.L. 95/34 IV. 1 ; Pr. 2). + Expr. Pe virtu) (sau virlurlle) degetelor = tiptil, cu grijă, fără zgomot. Şi pe-a degetelor virfuri in ietacul tăinuit Intră. O.I 76/23. Stinse lampa, pe virful degetelor trecu prin tindă. P.L. 48/30 [V. 1 ; Pr. 1).
     —      Forme gramaticale : sg.n.ac. virf (O.I 63/22, 146/5, 152/8, 214/14; P.L. 16/4, 39/1, 72/9), virful (O.I 54/10, 62/6; P.L. 11/24, 39/8, 48/30, 95/34); pl.n.ac. vîrlurî (0.1 76/23, 206, 206/1, 216/20, 223/15), virlurlle (P.L. 93/34).
     VlHST.V s.f. (Şi in forma vristă) Etate. Melancolia in virsla lui este semnul caracteristic al orfanilor. P.L. 27/29. Da, era tatăl său, ctnd fusese in virsta lui de acum. P.L. 30/24 [Pr. 2j. © (In context figurat) De a virstii ei căldură fragii sinului se coc. O.I 79/13 [V. lj. ©(Construcţie metaforică) Vrista crudă şl necoapta = adolescenţa (v. şi dimineaţă, vis). El [Cupido] dă ginduri nenţelese Vristei crude şi necoapte. O.I 108/18 [V. tj.
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. virsla (P.L. 27/29, 30/24), g.d. virstii (O.I 79/13), vristei (O.I 108/18). - Variantă : (regional) vristă (O.I 108/18) s.f.
     VIRT&J s.n. Bulboană, viitoare. ©(In context figurat) Cu un cintec de sirenă, Lumea-nlinde lucii mreje; Ca să schimbe-actorii-n scenă, Te momeşte tn vlrleje. O.I 196/36
IV. 1].
— 5M —
    VlllTOS, -OAsA adj. (fn Ioc. adv.) Cu alit mal virtos v. attt* |Pr. 1).
    —  Formă gramaticală: sg.n.ac. virlos (P.L. 26/15).
    VlSLf vb. IV. Intranz. A mlnui vlslele In apă, fâclnd să Înainteze ambarcaţia. Făt-Frumos se sui-n luntre şi, ptslind, ajunse ptnă la scările de marmură ale palatului. P.L. 5/3-1 [Pr. 1).
    VOACE s.f. v. voee.
    VOAL s.n. Ţesătură fină, dc obicei transparentă. Pe clmp se oăd două fiinţe uşoare Sălttnde pe-un cal, Pe care le-ncinge de fttitură-n boare Subţire voal. O.I 3/24 IV. 1).
    VdCE s.f. (Şi In forma voace) Glas. In darn răsună vocea-mi de eco repeţită. O.I 25/4. Mureşan scutură lanţul ce-a lui ooce ruginită. O.I 32/13. Şi aşa de-ncet răspunde Cu o voce dulce, slabă. O.I 104/16. — Tu eşti? răspunse cu o voce dragă şt molatică. P.L. 49/8; cf. O.I 32/8; P.L. 49/39 [V. 4; Pr. 2]. ©(Element de personificare) Te pltnge Bucovina, te pltnge-n voce tare. O.I 1/16. Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă. O.I 3/19 |V. 2]. 4 Ansamblul sunetelor scoase dc un animal. Calul Genarului necheză cu voacea lui de bronz. P.L. 12/14 [Pr. lj.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. voce (O.I 1/16, 32/8, 32/13, 104/16; P.L. 49/8), voaoe (P.L. 12/14, 49/39), vocea (O.I 3/19, 25/4). - Variantă : (regional) voâce (P.L. 12/14, 49/39) s.r.
    V6l).\ s.m. Titlu pc care şi-l adăugau domnii Munteniei şi Moldovei după numele lor; voievod. ^ (Compus) AJexandru-vodfi v. Alexandru cel Bun (Pr. 2]
    —  Formă gramaticală : sg.n.ac. vodă (P.L. 38/25, 41/13).
    VOI1 pron. pers. 2 pl. 1. (La nominativ, ţine locul numelui persoanelor cărora li se adresează vorbitorul) Voi urma)i cu răpejune cugetările regine. O.I 35/22. De ce să fi(i voi sclavii milioanelor nefaste . . . ? O.I 59/21. Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişle fameni! O.I 151/1 |V. 10; Pr. 1]. ^>(în corclaţic cu alte pronume, accentuează o opoziţie; Voi credeaţi in scrisul vostru, noi nti credem in nimic! O.I 35/12. Voi murind In stnge, ei pol su fie muri. O. I 56 25. Xu trăiţi voi, ci un altul vă inspiră — el trăieşte. O.I 157/1 [V. 4|. ©(Repetiţie) Ei tot şi voi nimica; ei cerul, voi dureri! O.I 60/5. [V. 2).
    2. (La dativ) V-aţi dus cu anii (-/ni], ducu-vă dorul.
O. I 26,5. Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară. O.I 60/8. Vu miraţi, cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? O.I 151/18 |V. 17]. <> (Cu valoare dc pronume reflexiv) Mtna !>-i> Intindefi la bunuri :Imbiloare. O.I 60/9. Acolo v-afi pus averea, tinerelele la slos . . . O.I 151/9. Pe o vreme vu puteţi schimba firile. P.L. 42/6 |V. 5; Pr. 1].
<> (Cu valoare dc daliv posesiv) O, fiarbă-vă mlnia in vinele slocite. O.I 23/13. Ce am de-alegc oare tn seaca-vă fiinţă .' O.I 23/19. Cu ztm&etu-vă rece, de milă părăsit .. . La jugu-i el sileşte pe cei ce l-au urit. O.I 62/12 (V. 4],
    'l. (La acuzutiv) Pe voi contra voastră la luplă ei vă mln. O.I 59/20. Ce a scos din voi Apusul ctnd nimic nu e de scos? O.I 151/10. Aerul cel înveninat şi rece al sufletelor tor moarte v-ar puti omort. P.L. 19/38 (V. 22; Pr. 4].
■0> (Cu valoare de pronume de politeţe, ţinlnd locul per* soanci a 11-a sg.) — tmi veţi da voie, domnişoară, să vă i
 petrec ptn-acasă? P.L. (57/21 (Pr. lj. O (Cu valoare de pronume reflexiv) Sculafi-vă! . . . căci anii trecutului se-nşiră, In şiruri triumfale stindardul U răsfiră. O.I 24/7. Atunci vă veţi întoarce ta vremile-aurile. O.I 61/6. O eroi! cari-n trecutul de măriri vă adumbrisefi, Afi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseli. O.I 149/27. Vă veţi învoi amindoi asupra preţului, ca doi oameni de onoare ce sunteţi .. . P.L. 75/30 IV! 7 : Pr. 3|.
 4. (La vocativ) La voi cobor acuma, voi suflete-amăgile.
 Şi ca să vă ard fierea, o spirile-ameţile. Blestemul tl invoc.
 O.I 23/1. Stihii, a lumeţ patru, supuse lui Arald, Străbateţi voi pămlnlul şi a lui măruntaie. O.I 94/27. Răminefi in umbră sfintă, Basarabi şi voi Muşatini, Descălecători, dc (ară, dătători de legi şi datini. 0.1 149/31 [V. 6].
 —      Forme gramaticale: n. voi (O.I 35/12,35/15,35/19, 35/22, 35/24, 56/25, 59/21, 59/30, 60/5, 60/5, 61/1, 61/12, 62/8. 151/1, 157/1, 157/6; P.L. 19/39), d. vouă (O. I 60/1, 60/8), (-)vâ (O. I 23/2, 23/5, 23/13, 23/19, 23/22, 24/19, 25/5,26/5, 60/1,60/8,60/8,62/12,151/12 ; P.L. 42/6), v- (O.I 48/31, 48/32, 56/22, 59/11, 60/9, 151/9, 151/23, 151/25), vi (O.I 61/10, 151/18), ac. voi (O. I 23/1, 25/16, 59/20, 59/26, 59/29, 60/7, 62/1, 149/29, 151/10), (-)vă (O.I 24/1, 24/7, 24/13, 24/20, 24/20, 24/22, 20/3, 35/33, 59/7, 59/20, 61/6, 119/27, 149/28, 119/29, 151/18, 157/1, 181/14; P.L. 16/38, 16/39, 19/39, 67/21, 75/30), v- (O. I 26/5, 59/12, 60/13, 151/30; P.L. 16/10. 16/38, 19/38), voc. voi (O.I v 23/1, 59/22, 94/27, 122/15, 119/31, 227/5).
 VOf2 vb. IV. Tranz. I. A fi botfirlt, a fi dccis să facă ccva; a avea dc gind su . ..,a intenţiona; a vrea. Ah! de cite ori voit-am Ca să spinzur lira-n cui. O.I 105/21. Laurii voiuu să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinţii biruinţă căta orice cavaler. O.I 147/29. Cu durerile iubirii Voind sufletul să-l vindec, L-am chemat in somn pe Kama- ■ Kamadeva, zeul indic. O.I 235/2. Avem această mină de creieri, care ar vri să ne dovedească că intr-adevăr "facem ce voim. P.L. 82/15; cf. O.I 147/28; P.L. 45/15, 64/1, 65/4, 89/4, 96)26 (V. 4; Pr. 6J. © (Element dc- personificare) Iată soarele apune, Voind creştetelc-natle ale ţării să-ncunuiie Cu un nimb de biruinţă. O.I 148/32 [V. IJ.
 + A sta sâ . . ., a fl pe punctul de a . . . Iiihna-i băfea in păreţii pieptului de credca că voieşte să i se spargă. P.L. 83/31 [l’r. 1|.                                                   .
 2.     (Folosit ţi absolut) A dori, a pofti; a-i plăcca\‘ ccva. Ar voi in a Iui brafe să o ţină-n veci de veci. O.I 162/9. / Deci cum voieşli tu pofi urma cărareet. O.IV 338/5. Pare-că' n-a$ mai voi nimic In lume ... P.L. 58/5. Ea citise un roman ş-ar fi voit să fie de douăzeci şi şase de ani. P.L. 66/3; cf. P.L 25/33, 38/24, 16/48, 53/18, 66/4, 90/10, 90/12 (V. 2; Pr. 9].                                     ,             «'
 —      Forme gramaticale : iud. prez. 2 sy. voleţll (O.IV 338/5; P.L. 90/10), 3 sg. voJeţl© (P.L. 83/31, 96/26),
 1  pl. voliu (P.L. 25/33, 82/15), imp. 3 sg. voia (P.L. 45/15, 46/18, 61/1, 06/4, 8i).‘ 1). 3 pl. voiau (O.I 117/29), p.c.
 1  sg. aiu volt (O.I 105/21). 3 sg. au voii (O.I 117/28); conj. prez. 2 sg. sâ volesli (P.L,' 90/12); opt. prez. 1 sg. aş voi (P.L. 53/18, 58/5), 3 sg. ar voi (O, I 162/9), 1 p]. am voi (P.L. 38/24), p. 3 sg. ar 'fl volt (P.L. 66/3); ger. voind (O.I 148/32, 236/2; P.L. 65/4).                    ,
 V’OlE s.f. I. Voinţă, vrere. De cite ori ii trecea prin minte ca îngerii să meargă după voia lui, ei Intr-adevăr, t fără să le-o zică, ti împlineau alinttiti glndirile. P.L. 53/5
— 599 —
 [Pr. 1 ]. O Loc. adv. Ile voie = voluntar, nesilit de nimeni. Ce? Să-ngtni pe coardă dulce, că de voie le-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? O.I 140/7 (V. 1].
    2.      Dorinţă, plăcere; alegere, opţiune. Ai pulea să lepezi clrma şi lopefile să lepezi, După propria lor voie să ne ducă unde repezi. O.I 155/14. — Dacă... aş încerca să mă duc tntr-un spaţiu cu lotul după voia mea. .. ? P.L. 42/25 (V. 1; Pr. 1]. ^ Loc. adv. în voie (sau in toată voia) = in libertate, ncsllnjenil. Azi n-ai chip In ţoală voia In privirea-i să te pierzi, Cum Ifi vine, cum ifi place pe copilă s-o dezmierzi. O.I 155/21. El intră In curtea mănăstirei, cu pardoseala ei de peire pătrale, pln-Ire cari creşteau tn voie fire de iarbă. P.L. 73/13 [V. 1; Pr. 1].
    3.  (In expr.) Voie bună v. bun2 |V. 1]. A da voie
 = a permite. — îmi veti da voie, domnişoară, să vă petrec pln-acasă? P.L. 67/21 [Pr. 1).
    —       Forme gramaticale: sg. n. ac. voie (O.I 96/2'J» 140/7, 155/14; P.L. 67/21, 73/13), voia (O.I 155/21; P.L. 42/25, 53/5).
    VOIEVdD s. m. Prinţ. Părea un llnăr voievod Cu păr de aur moale, Un vinăl giulgi se-ncheie iwd l’c umerele goale. O.I 170/9 [V. 1].
    VOIMC1 s. ni. Tinăr chipeş, curajos, îndrăzneţ. Vistiul cu doina tristă a voinicului tic munte, Visul apelor adince şi a sllncelnr cărunte. . . LI deşteuptă-n sinul nostru dorul fărei cei străbune. O.I 35/1. Un voinic cil ochi de vultur lunga vale o măsoară. O.I 83/30. Scumpă-i era frăţia de cruce, ca oricărui voinic. P.L. 11/6; cf. O.I 76/20, 79/17, 84/1 ; P.L. 4/28, 1/37, 5/22, 11/12 [V. 5; Pr. 5|.
    —   Forme gramalicalc: sg. n. ac. voinic (O.I 7(5/20,
 83/30; P.L. 4/37), voinicul («.I 79/17; P.L. 5/22, 11/12), g. d. voinic (P.L. 11/6), voinicului (O.I 35/1; P.L. 1/28). voc. voinic.(O.I 8-1/1).                    '
    VOINlC2, -A adj. Hubusl, viguros, vinjus. Ş-apoi pleacă iar In lume năzdrăvanul cel voinic. O.I 79/24. Dar I’ăt-I'rumos era voinic si ştia drumu înapoi. P.L. 12/32 [V. 1; £r. lj.             '  '
    V'OIMCfE i. I. Vitejie, bravură, eroism. Şi-n peplu-rile păstorilor tineri. . . incollea un dor mai adine, mai întunecos, mai mare — dorul voiniciei! P.L. 5/15 [Pr. 1]
    Y’GCxţA s. f. I. Funcţie psihică caracterizată prin orientarea conştientă a omului spre realizarea unui scop. E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără dc voinţă. P.L. 56/13. In şcoală la ele [la albinei văd că suntem umbre fără voinţă. P.L. 82/11; cf. P.L. 46/12, 56/9, .81/31 JPr. 5J.
    2.      Aspiraţie. Voinţele vi se realizează după gindirea la... P.L. 42/10 [Pr. lj. <0» (în filozofia lui Schopenhaucr) La-ncepul, pe cind fiinţă nu era, nici nefiinţă, Pe cind (olul era lipsă de viafă şi voinţă. . . Fu prăpastie? O.I 132/14 [V. 1].
    3.  Intenţie. Ifi săriil mtna pentru voinfa ce ai de-a
 mă face fericit. P.L. 86/23 [Pr. 1).                  *
    —       Forme gramaticale : sg. n. ac. voinfă (O.I 132/14; P.L. 46/12, 56/9, 56/13, 81/31, 82/11), voinţa (P.L. 86/23); p). n. ac. voinţele (P.L. 42/10).
     VOIOS, -OASĂadj. 1. Plin de voie bună, bine dispus, vesel. Vom fi voioşi şi teferi, Vei pierde dorul de părinţi Şi visul de luceferi. O.I 176/6. Iar boierii ce şedeau la masă in haine aurite, pe scaune de catifea roşie, erau frumoşi ca zilele tinereţii şi voioşi ca horele. P.L. 6/2 [V. l; Pr. 1]. Q (Metaforic) Care se petrece cu voie bună, plin de veselie. Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă. Trec zilele voioase şi orele surid. O.I 56/17 [Y. 1].
     H, Carc aducc veselie, voie bună; desfătător, plăcut. Ţoale păsările ies, Din huceag de aluniş La voiosul luminiş. O.I 215/1 |V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. voiosul (O.I 215/4); pl. n. ac. voioşi (O.I 176/6; P.L. 6/2), voioase (O.I 56/17).
     VOLAN s. n. (iarniturâ la îmbrăcămintea feminină.
 O  să-fi spuie dc panylice, de volane şi de mode, Pe cind inima ta bale-n ritmul sfint al unei ode. O.I 159/11; cf. O.I 16-1/13 [V. 2).
     —      Formă gramaticală : pi. n. ac. volane (O.I 150/11, 161/13).
     V6l1IU1(A s. f. I. Trlmbâ de nisip, virlej. Zbura ca un gind, cu o vijelie, pintre volburele de nusip ce se ridicau tn urmă-i. P.L. 18/17. Schelele inmormlnlate de volburele năsipului arzător at pustiilor au să sc scoale. P.L. 19/35 [Pr. 2j.
     II. Planlă ((Jonvolvulus aruensis). Dintr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemişcaţi doi ochi de jeratec. P.L. 18/25 [Pr. 1],
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. volbură (IVL. 18/25): l>l, ii. ac. volburele (P.L. 18/17, 19/35).
     VOLLM s. n. Carte, tom. In volumul ros dc molii Caufi noaptea adevăr. O.I 108/13 [V. IJ. Q(tn context figurai) Vai t lot mai gindeşli la anii, cind visam in academii, Ascultlnd pe vechii dascăli cirpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stind s-adune. O.I 110/17 [V. 1[.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. volumul (O.I 1U8/13); pl. n. ac. volume (O.I 140/17).
     VOLUPTATE s. f. I. Plăcere senzuală. Li c/ieamă-n voluptatea orgiei zgomoloase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase. O.I 59/33 [V. 1).
     2.     Desfătare sufletească, inclntare. Şi blinde Iristc glasuri de vuiel se desfac. . . Acuş o armonie de-amor şi voluptate Ca molcoma cadenţă a undelor pe lac. O.I 96/4.
 O  voluptate sufletească il cuprinse. P.L. 37/15. Suridea In fafa valurilor cu acea intensivă şi dulce voluptate. P.L. 100/35 ; cf. P.L. 26/34 [V. 1 ; Pr. 3|. Q (Metaforic) Aerul cel alb rumenea voluptatea cintecutui. P.L. 53/33 [Pr. IJ. Q (Construcţii metaforice) Voluptatea mor( ii asocierea plăce.ii cu suferinţa in faţa morţii. Pin-in fund băui voluptatea morfii, Sendurătoare. O.I 199/7 [V. 1). Dureroasă voluptate v. dureros [Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale : sg. u. ac. voluptate (O.I 96/4 ; P.L. 26/34, 37/15, 55/29, 100/35), voluptatea (O.I 59/33, 199/7; P.L. 53/33).
     VOLUPTdS, -OAsA adj. Plin dc voluptate, desfătător. în odaie Luna varsă pesle toate voluptoasa ei văpaie. O.I 130/4. Vezi acele femei, cari li răspund prin ochiri voluptoase. P.L. 87/8. Ea... se lăsa muială-n inlreg de
— 600 —
 aceasta dulce şi voluptoasă lumină. P.L. 93/17; cf. P.L. 39/20, 51/25, 98/17 |V. 1 ; Pr. 5|. © (Construcţie metaforică) Voluptos joc eu leoane şl cu glasuri tremurat* v. joc IV. 1). ■£> (Adverbial) Slelele mari izvorăsc pe albastrele lanuri ale cerului şi tremură voluptos tn aerul moale. P.L. 39/17. Se lăsă tmbrăfoşărei zgomotoase ale oceanului.. . tologindu-se voluptos pe palul de valuri. P.L. 100/32 (Pr. 2).
     — Fonne gramaticale: sg. n. ac. voluptos (O.I 36/14 ; P.L. 51/25, 98/17), voluptoasă (P.L. 93/17), voluptoasa (O.I 130/4; P.L. 39/20); pl. n. ac. voluptoase (P.L.87/8).
     YORBAheţ, -EŢâ adj. Bun de gură, guraliv, limbut. <$> (Substantival) Locul hienei tl luă cel vorbaref. O.I 61/3 (V. 1). © (Metaforic) Expresiv. Unu-n braţele altuia, tremurlnd ei se sărută, Numai ochiul e vorbăreţ, iară limba lor e mută. O.I 82/18 IV. 1].
     VORBA s. f. 1. Cuvînt; idee exprimată prin cuvinte; spusă; zisă. A muri fără speranţă! Cine ştie-amărăciunea Ce-i ascunsă-n aste vorbe? O.I 52/30. Vorba zice: ,,fugi tncolo", rtsul zice: „Vino-ncoace". O.I 159/24. Azi văd din a ta vorbă că nu mă înţelegi! O.I 232/24. Tu vrei să iubeşti . . . toată fibra inimei tale tremură la această vorbă. P.L. 76/29; cf. O.I 25/19, 150/10, .157/11, 173/1 ; P.L. 13/6, 25/1, 28/31, 31/22, 46/7, 54/14, 64/28, 75/14, 77/30 IV. 7; Pr. 10). © (Ironic) Tu, cu iuima şi mintea poate eşti un paravan După care ea atrage vreun june curtezan, Care intră ca actorii cu păs-ciorul mărunţel, Lăstnd val de mirodenii şi de vorbe după el. O.I 162/28 [V. l], © (In context figurat) Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau tn faţă, Dovedite de minciună Cer să sting a lor viafă. O.I 125/13 [V. 1]. © (Construcţii metaforice) Vorbe rimate = versuri (v. şi $ i r). El băga de samă că gtrdirile ei adesa se transformau tn şiruri ritmice, tn vorbe rimate. P. L. 32/17 [Pr. IJ. Vorbe arse de a) buzelor foc v. f o c [V. 1].
     2. Cuvlntare, expunere,        discurs. El    ades suit pe-o
 piatră cu turbare se-nfăşoară In stindardul roş şi frunlea-i aspră-adincâ, încreţită, Părea ca o noapte neagră de fur-tune-ucoperilă. Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară. O.I 52,20 |V. lj.
     :i. Convorbire, conversaţie, discuţie.        împărţind ale
 ei t'orbe intre-un crai bătrin şi-un fante. O.I 162/34. Ulicioara-! strimtă, şi din ziduri vechi, Vorbe, rls şi pllnset sună hi urechi. O.IV 364/10. Pldeau vorbind — adică mai mult ris decit vorbă. P.L. 67/36 [V. 2; Pr. 1). <£■ Expr. A Intra in vorbă cu cineva v. intru [Pr. 1|. A   se schimba o vorbi v.              schimba   [Pr. 1]. A sla
 la  (sau de) vorbă v. sta         |V. 3]. Mei    vorbă mftear =
 nicidecum, nici pomeneală. Şi ea... să însemneze ceva, su incifreze ceva tn natură, ea, care nu-i dectt o tncifra-liune u aceleeaşi naturi'! Sici vorbă măcar. P.L. 81/22 j Pr.lj. ©(Construcţie mctaforică) A-şi facc de vorbă cu păreţii îi cu vintul v. vint |Pr. 1).         © Grai, limbă.
 Străin ta vorbă şi la port, Luceşti fără tle viaţă. O.I 171/5 IV. 1|.
     4. Mod, fel dc a vobri. Şi s-apropie de cori Un bătrin atit de simplu, după vorbă, după port. O.I 146/10. Dacă vorba-i e plăcută şi tăcerea-i tncă place. O.I 159/23 [V. 2). <0* Expr. Vorbe mari v. mare1 [Pr. 1]. A arunca vorbe mari - a promite lucruri imporlante fără a le realiza
 prin fapte, a facc demagogie. Vedem câ toţi aceia care vorbe mari aruncă, Numai banul il vlnează şi ctştigul fără muncă. O.I 151/19 (V. 1],
     5.    (In expr.) A (Inea la vorba lui = a stărui In ho-tărlrea luată, a nu ccda. — Nu, pe acesta-l o oi, zise Făt-Frumos, fiind la vorba lui. P.L. 18/10 [Pr. 1].
     —     Forme gramaticale : sg. n. ac. vorbi (O.I 48/6, 146/10, 155/8, 157/14, 171/5,232/24; P.L. 13/6,25/1, 26/25, 28/31, 31/22, 67/36, 76/29, 81/22, 83/2, 95/36), vorba (O.I 25/19, 52/20, 159/23, 159/24; P.L. 18/10, 54/ 14; pl. n. ac. vorbe (O.I 52/30, 80/36, 150/10, 151/19, 157/11, 162/28, 162/34, 173/1; O.IV 364/10; P.L. 32/17, 46/7, 47/37, 61/28), vorbele (O.I 125/13; P.L. 77/30), g. d. vorbelor (P.L. 75/14).
     •VORBĂREŢ, -EAţA adj. v. vorbăreţ.
     VORBI vb. rv. 1. Intranz. A zice, a spune, a se exprima. O sărmanei fii tu minte ctte-n lume-ai auzit, Ce-fi trecu pe dinainte, cite singur ai vorbii? O.I 134/4. Nu caut vorbe pe ales, Sici ştiu cum aş tncepe — Deşi vorbeşti pe tnţetes, Eu nu te pot pricepe. O.I 173/3. N-aş vorbi un cuvînt... dacă m-ai iubi. P.L. 86/13; cf. O.I 96/8, 162/12, 208/10; O.IV 333/1; P.L. 30/25, 42/37, 57/21, 8-1/4, 88/36 [V. 6 ; Pr. 6). © (Construcţie metaforică) A vorbi in poezii v. poc/ie [V. 1].          + A se adresa
 cuiva. Iaca că nu mă      mai supăr. ■ ■  ifi vorbesc  bltnd.
 P.L. 70/29 [Pr. 1]. ©     (Repetiţie) —  Vorbrşte-mi, zise el
 rugători, cum ştii tu clteodală sd vorbeşti, c-o bltndetă uimitoare. P.L. 70/25—26 [Pr. 2j.
     2.    Intranz. şi tranz. A          sta  de vorbă, a se Întreţine, a discuta. Iar                                     ea vorbind cu el In somn, Ofltnd
 din greu suspină. O.I 168/21. Aslă-noaple mi se părea că vorbesc c-o stea. P.L. 12/1. Toată sara nu vorbi un cuvfnf cu domnişoara. P.L. 67/12; cf. O.I 55/22, 97/18; P.L. 39/33, 41/11, 46/35,46/36,59/12,59/26,61/18,63/15,63/16, 63/39, 64/1, 67/35, 68/1, 68/13, 68/31, 79/37, 81/20, 89/7 [V. 3; Pr. 20]. © (Depreciativ) Nu-i minune ca simfirea-i să se poată inşela, Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala, Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugăreşte, Pe cind craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i creşte. O.I 162/37 [V. 1]. © (Element de personificare) Ale paserilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Şi vorbesc cu atlt de multe Infelesuri. O.I 121/17 [V. IJ. (în context Hgurat) Trandafirul cet infocat, crini dc argint, lăcrimioarele sure ca mărgăritarul, mironosiţele viorele şi florile toate s-adunară vorbind fiecare tn mirosul ei. P.L. 23/23 [Pr. 1]. <0> Expr. A nu vorbi (cu cineva) = a fi supărat, a nu avea relaţii (cu cincva). După ce atita vreme Laolaltă n-am vorbit Mie-mi pare că uitarăm Ctt de mult ne-am fost iubit. O.IV 370/2 [V. 1], Drept vorbind v. drept* [Pr. 1]. A vorbi drept v. drept4 [Pr. 1). A vorbi la ureche v. u r e c li c [Pr. 1]. + R e f 1. i m p e r s. A se comcnta, a se discula. Şi prostatecele nări Şi le umflă orişicine in savante adunări, Cind de tine se vorbeşte. O.I 134/31 [V. 1],
     3.    Intranz. A expune; a ţine un discurs. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun ■mititel. Su slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el. O.I 134/21. Au de patrie,
 I     virtute nu vorbeşte liberatul, de ai crede cu viaţa-i e curată ca cristalul? O.I 150/7. Totdeauna mă sileşti să vorbesc nişte lucruri pe cari nici nu le asculţi. P.L. 69/6 [V. 2; Pr. 1|. ©(Ironic) Oameni vrednici ca să şază tn
— 601 —
 zidirea sfintei Golii, în cămeşi cu mtneci lunge şi pe capele scufie, Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie. O.I 150/22 IV. IJ. <$> Expr. A vorbi intr-un pustiu v. p u 5 t i u [V. IJ.
     —      Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. vorbesc (P.L. 12/1, 46/36, 70/29, 79/37, 84/5), 2 sg. vorbeşti (O.I 173/3; P.L. 88/28, 88/36), 3 sg. vorbeşte (O.I 150/7; P.L. 41/11), se vorbeşte (O.I 134/31), 3 pl. vorbesc (O.I 121/17, 150/22; O.IV 333/4 ; P.L. 63/16), imp. 1 sg. vorbeam (P.L. 46/35), 3 sg. vorbea (O.I 29/2; P.L. 59/26, 61/18, 63/15), p. s. 3 sg. vorbi (P.L. 59/12, 67/12), 3 pl. vorbiri (P.L. 68/31), p. c. 2 sg. al vorbit (O.I 134/4), 3 pl. au vorbit (0«IV 370/2), m. m. c. p. 3 sg. vorbise (P.L. 30/25), viit. 3 sg. va vorbi (O.I 134/21, 162/37), 1 pl. vom vorbi (O.I 55/22); conj. prez. 1 sg. si vorbesc (P.L. 69/6), 2 sg. si vorbeşti (P.L. 63/39, 70/26), 3 sg. sâ vorbească (P.L. 64/1, 81/20), 1 pl. sâ vorbim (P.L. 84/1, 89/7); opt. prez.
 1  sg. aş vorbi (P.L. 86/13), 3 sg. ar vorbi (O.I 162/12, 208/10; P.L. 57/21); imper. 2 sg. vorbeşte (P.L. 70/25); inf. (a) vorbi (O.I 137/28; P.L. 42/37, 68/13); ger. vorbind (O.I 96/8, 97/18, 168/21 ; P.L. 23/23, 39/33, 67/35, 91/26); supin de vorbit (P.L. 68/1).
     VORBfRE s. f. I. Grai. Ei sinii v-u lor uurbire-i mai slabă, tot mai slabă. O.I U7/35 |V. lj. © (Construcţie metaforică) A cere veşmintele vorbirii v. v e ş m i n l (V. 1).
     2. Conversaţia, discuţie. Ca o mreajă ncayru cu nasul lungii, cu căciula lăsată pe ochi, părea că începuse o vorbire intimă cu el. P.L. 45/12 [Pr. 1J.
     —      Forme gramaticale; sg. n. ac. vorbire (O.I 1)7/35; P.L. 45/12), g.d. vorbirii (O.I 226/16).
     VORBITOR» -OARE adj. Carc vorbeşte. © (Construcţie metaforică) Roiuri vorbitoare — cete de oameni In migraţiune. Cu creştetele albe preoţi eu pleala rară Trezeau din codri veciniei, din pace seculară, Mii roiuri vorbitoare, curgtnd spre vechea Romii. O.I 91/10 IV. IJ.
     V6RNIC s. m. Mare slujitor la curtea domncască Însărcinat cu conducerea treburilor interne, ale ţării. © (Glumeţ) Măi molane,. . . de-ar fi-n lume-un slat de miţe, zău că-n el le-aş pune vornic, Ca să şlii şi tu o dală boieria ce-i, sărmane. O.I 48/7 [V. 1).
     VORNICUL s. m. Flăcău însărcinai cu poftiica ţi cinstirea oaspeţilor Ia nunţile ţărăneşti. © (lilemcnl de personificare) Jată vine nunta-ntreugă — vornicel e-un grierel, îi sar purici înainte, cu potcoave de ofel. O.I 87/9 IV. IJ.
     VOSTRU, VOASTRĂ adj. pos. (Precedat deart. ,,al”, ,,a”, ,,ai”, ,,ale”) 1. (Arată posesiunea) Care aparţine persoanei căreia i se adresează cineva şi unui grup din care face parte aceasta. De ce boala şi moartea să fie partea voastră'! O.I 59/23 IV. IJ.
     2.     (Arată aparLenenţa Ia un grup) Din carc face parte persoana căreia i sc adresează cincva. Trăind tn cercul vostru strimt Norocul vă petrece, Ci eu tn lumea mea mă simt Nemuritor şi rece. O.I 181/13 (V. IJ.
     3.     Care se află In reiaţii de rudenie cu persoana căreia i se adresează cineva şi cu grupul din care facc parte aceasta. Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase. O.I 59/34. Nu oeaefi că rtsut. . . e tn fiii voştri plins. O.I 157/9 [V. 2J.
     S. (Indică subiectul, autorul unei acţiuni) Şi de-aceea spusa voastră era stntă şi frumoasă. O.I 35/13. Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi? O.I 59/22. A voastre viefi cu loale sunt ca undele ce curg. O.I 157/3; cf. O.I 25/19, 35/12, 35/27, 35/28, 35/28, 35/30, 48/30, 62/11,
 62/14, 115/13, 149/33, 157/2, 157/5, 157/9 IV. 171. © (Repetiţie) Ştiu că a mea liră d-a surda o să bală In preajma min(ii voastre de patimi tmbătată, De-al patimilor dor; !n preajma minţii voastre ucisă de orgie. O.I 23/8 — 10 IV. 2).
     5. (Pronominal, după prepoziţii carc cer genitivul) Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă min. O.I 59/20 [V. 11.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. vostru (O.I 35/12, 35/28, 35/30, 157/5, 157/9, 181/13), voastră (O.I 25/19, 35/13, 35/28, 48/30, 59/20, 59/22, 59/23, 62/14, 149/33, 157/2); pl. voştri (O.I 157/9), voastre (O.I 23/8, 23/10, 35/27, 59/34, 62/11, 115/13, 157/3).
     •VRAF s. n. v. vrav.
     VRAJĂ s. f. I. (In basme şi In superstiţii) Mijloc magic cu ajutorul căruia se pot săvirşi transformări miraculoase; vrăjitorie, magie. Se ducea In turburea împărăţie a umbrelor, tle unde venise pe pămint, momită de vrăjite babei. P.L. 2<>/38. Apropiirutu-ţi prin vrajă fiinţ-i mra şi dlndu-mi mie pe a ta, eu voi deveni om de rind. P.L. 17/10 [Pr. 2|. © (Construcţie metaforică; A umbla pe ciile vrijilor v. umbla IPr. 1|. © (Metaforic) Zgomot confuz, misterios, sunet prelung şi surd; v. şi aiurit, vaier, vrajă. Făî-Frumos auzi o vrajă lungă prin aer şi se uilă prin nori. P.L. 19/18 [Pr. lj. + Dcsclntec. El şezu pe un scaun, iar ea şopti o vrajă dulce, şi cum tl sărută pe frunte, el se prefăcu Intr-o floare roşie. P.L. 14/25 [Pr. lj. ©(Construcţie metaforică) Cind torsul se aude la al vrijilor caier v. c a i e r [V, lj.
     2.     înclutare, farmec. Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină pintre ramuri cu a glasului lor vrajă. O.i 85/6 [V. IJ. O Loc. adj. In vrajă = caic este vrăjit, fermecat, care Incintă. în mijloc de codru-ajunse Lingă teiul nalt şi vechi, Unde-izvorul cel in vrajă Sună dulce in urechi. O.I 66/19 [V. IJ. © (Construcţie metaforică) Prins de vrăji v. prinde [V. 3J.
     —      Forme gramaticale : sg. n. ac. vrajă (O.I 60/10, 76/29, 85/6, 103/17, 10-1/31; l'.L. Uf25, 29,18, 47/10); pl. n. ac. vrijile (P.L. 20/38), g.d. vrijilor (.0.1 37/15; l'.L. 17/27).
     VRAJBĂ s. f. Ceartă, dezbinare, vrăjmăşie. Murise vecinul şi lăsase de moştenire fiilor şi nepoţilor ura şi vrajba de stnge. P.L. 3/9 [Pr. 1|.
     VRAV s. ni. Grămadă, morman. .Şi prin cărţile in vravuri Umblă şoarecii furiş. O.I 105/15 [V. 1]. © (Ironic, !n conlext figurat) Viclean te bucuri de-ale noaslre-nlre-ceri, Privind tn vrav prostia imobilă. O.IV 333/14 [V. IJ.
     VRAjI vb. IV. Tranz. (In basme şi in superstiţii) A transforma cu ajutorul vrăjitor. Ca să vad-un chip, se uită Ctim aleargă apa-n cercuri. Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvint al sfintei Miercuri. O.I 72/19. Vrăjiţi sun/ trandafirii De-un cuvlnt al sfintei Vineri. O.I
— 602 —
 72/23 |Y, 2|. <> I n l r a n z. A face vrăji. Q (Ulenienl dc personificare) Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrlnă, Şi prin ferestre sparte, prin uşi ţiuie vintul — Se pare că vrăjeşte şi câ-i auzi cuvlnlut. O.I 69/20. In van caul Itunea-mi tn obositul creier, Căci răguşit, lomnatec, vrăjeşte trist un greier. O.I 71/2 [V. 2|. O (Mctaforic) A invoca, a chema. L-ale tăriei flamuri negre Ctrlova ojfi'rea cheamă, In prezent vrăjeşte umbre dinlr-al secalilor plan. O.I 32/3 [V. IJ.
    —   Forme gramalicalc : ind. prez. 3 sg. vrăjeşte (O.I
3 >. 3, 159/20, 71/2), e vriijil (O.I 72/19); pari. vrăjlji (O.I 72/23).
    Vlt.ţjfT, -Â adj. I. (in basme şi in superstiţii) Aflat sub pulerea unei vrăji; fcrinccat. Baba, cuprinsă de somnul ei de fer. se afundă In adincul cel vrăjii şi ne-cunoscnt al lacului. P.L. 111/27 [Pr. JJ.
    2.      Fi}!. Plin de farmec, Incintălor, fermecător. Dar l>rin codri ra pătrunde Lingă teiul vechi şi sfinl, Ce cu fl»ri pin-in pămint l'n izvor vrăjii ascunde. O.I 103/12 |V. 1).
    VKÂJAlAş, -A adj. Duşman. .Muma cind sc luplă cu vrăjmaşii ei, strigă cind oboseşte: ,,SI<n, au mai bemeite-olcacă de apă!" l’.L. 8/2'J [l’r. 1|.
    Vllfc vb. 11 v. vrea.
    \ UliA vb. II. T r a n z. I. (Folosit şi a b s o I. ; in concurenţă cu v o i; şi In forma ere) 1- A fi Jiotâril, a fi decis sa. . a avea dc gind să. . . ; a voi. Pc căi bătute-adesea vrea nuntea su mă poarte. O.I 2U3/3. Ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi. O.IV 132/31. împăratul. . . II luă de mină pe Făt-Frumos, ca şi cind ar fi vrui să-i spuie   ceva In taină. l’.L.   10/24;              uf. O.I 27/13,  36/12,
52/28,  53/J9, 59/27, 107/12,  115/23, 127/14, 127/15,             128/1,
137.27, 146/16, 146/17, 173/11, 173/16, 174/9, 178/25, 2102;   O.IV 338/4, 338/10;    F.L 10/39,              45/10,53/3, 53/14,
63/25,  89/26, 89/27 [V. 2;    Pr. 8).               0 (Kepeliţic) Şi nu
voi ca su mă land, nici că voi sii le-nspiiimint, Cum veniră se făcură t“/i o apă şi-un pămint. O.I 147/23 [V. 2]. Expr. Vra (sau va) să zică - a) inseamnâ. Avea ochi albaştri, ceea ce vra să zică mult. F.L. 66/11 [Fr. IJ; h) (cu valoare du conjuncţii') aşadar, deci. Va să zică asui/ra acestui chip işi concc/i/rasc el amorul lui. IM.. 30/21. Bărbatul e fireşte agresiv, va su zică natura lui se repetă in fiece exemplar in această privinţă. F.L. 79/31 [Pr. 2). Q (Construcţie mclaforică) .V vrea să zdrobească (cupa vie)il] v. zdrobi |Y, lj. Somnul uu vrea sâ-ini iele vamă v. vamă |Y. lj.
    3.      A pretinde, a cerc. Lu vreau să-mi dai copilul zburdalnic — pe Arald. O.I 1)1.30. Cc mai vrei cti-a tale sfuluri, Dacă ştii a Iur măsură. O.I 198/7. — Domnule! zice ia stăpinindu-se şi stind buf inainlea lui. Vrei să mu-nveli cum trebuie să mă port ? P.l.. 69/10 [V. 2 ; l’r. 1). O (UepeLiţie) Dar nu-l mai vrei pe Arald, căci nu mai vrei nimica. O.I 02/10 IV. 2).
    (Şi in forma vroi) A dori, a pofti. Aş vrea să văd acuma natala mea vilcioară. O.I 6/9. Vreau să mă-nec de dulceu-nvăpăiere Al celui suflet ce pe al meu ştie. O.I 200,7. Ar fi vroit să doarmă, să viseze, dar gerul li îngheţa pleoapele şi-i painjinea ochii. l’.L. 32/6. Af vrea ca cineva să-mi ieie locul in această săhăslrie. P.L. 82/27; cf. O.I 6/17, 27/16, 48.-32, 82/28, 92/10, 95/31, 97/21, 102/10, 108/11, 116/18, 119,6, 127/27, 133/29, 146/7, 116/8, 160/23,
160/26, 172/29, 173/5, 174/7, 174/9, 177/21, 178/13, 228/10, 230/7 ; O.IV 365/17, 366/12,430/13; P.L. 14/39,16/12, 23/4, 48/3, 70/17, 75/30, 76/27, 76/29, 77/3, 81/16, 82/14, 85/24, 86/16, 87/35, 94/27, 102/21 [V. 30; Pr. 18]. © (Repetiţie)
—  Ce vreau, zise el c-o tristă bltndeţă, ce vreu? Dar nu vezi cum sufăr? P.L. 70/19. Vrei un părinte?. . .Iată-mă... Vrei o casă ? A mea tţi stă deschisă! Vrei un amant, Cezara... ială-l. F.L. 76/34, 35 (Pr. 5|. O Expr. Fâ ce vrei! v. facc [V. 1; Pr. 1|. Cit vrei t = oriclt (de mult). Dc vorbit despre . . . istorie, geografie şi alte lucruri folositoare, da! se-nţelege, cit vrei! P.L. 68/2 (Pr. lj. Vrind-nevrind = mai mult de silă decit dc bunăvoie; fie că doreşti, fie cu nu doreşti. Vrlnd-nevrlnd, lui ti erau toate mijloacele binevenite. P.L. 91/18, 19 (Pr. 2].
    4.     A consimţi, a fi dc acord, a sc Învoi. Nepullnd să le ajungă, crezi c-or vrea să le admire? O.I 134/25. Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă. O.I 175/8. Şi cil de mult tmi pare rău ... Că nu mai vrei să te araţi Lumină de-n departe. O.I 184/21 (V. 3|.
    II. (Ca verb auxiliar) Acold-n ochi de pădure, Lingă balta cea senină Şi sub trestia cea lină Vom şedi In foi de mure. O.I 54/21. Ctle-o să le-nece oare Valurile, vtn-turile. O.IV 396/7. Meştere Ruben, oare cind voi ajunge să pricep adincimea la? P.L. 42/15 (V. 227; Pr. 156J.
    —      Forme gramalicalc: ind. prez. (I) 1 sg. vreau (O.I 91/30, 200/7; P.L. 14/39, 70/19), vreu (P.L. 70/19), voi (O.I 27/13, 27/13, 27/21, 65/9, 65/13, 127/14, 127/15, 137/27, 147/23, 147/23, 166/23, 173/11, 173/16, 174/9, 216/10, 219/5, 221, 221/1, 223/5; l’.L. 18/9, 53/38, 89/27),
2  sg. vrei (O.I 92/10, 92/10, 95/31, 97/21, 108/11, 146/7, 160/23, 173/5, 174/4, 177/21, 178/13,178/17, 178/25, 184/21, 187/5, 198/7, 210/2, 228/10; O.IV 365/17, 432/34; P.L. 16/12, 53/3, 68/2, 69/10, 70/17, 75/30, 76/27, 76/29, 76/34, 70/35, 76/35, 77/3, 87/35, 88/8, 89/26), 3 sg. vrea (O.I 160/26, 160/31, 175/8, 203/2, 203/3; O.IV 366/12; P.L. 53/14), vra (O. I 36/12 ; P.L. 66/14), va (P.L. 30/21, 79/31),
2  pl. vreţi (O.I 48/32, 59/27), 3 pl. vor (O. I 52/28, 102/10, 128/1, 133/29, 198/9; O.IV 338/4, 338/10); (II) 1 sg. voi (O.I 55/4, 55/6, 107/18, 116/8, 116/19, 125/5, 125/5, 126/1, 129/7, 173/13, 175/27, 187/3, 188/14, 218/7, 223, 223/1; P.L. 14/24, 17/31, 31/36, 42/15, 40/28, 47/10, 47/32, 48/8, 48/10, 55/27, 59/23, 60/26, 69/30, 70/10, 75/26, 75/34, 82/29, 82/36, 87/17, 87/24, 89/8, 94/9, 96/28, 98/28, 101/9), postpus (O.I 118/7, 129/11, 140/5, 149/12, 231/20; O.IV. 430/5), ol (O.I 9/1,49/7,55/7,55/16,115/26,116/2,127/17, 128/10, 133/35, 141/15, 170/30, 171/4, 172/24, 174/23, 181/24, 187/1, 209/15, 216/25, 219, 219/1, 220/5, 223/21; P.L. 6/10, 6/14, 6/14, 11/1(5, 15/33, 15/40, 17/14, 17/31, 19/39, 21/28, 21/28, 21/33, 21/33, 48/8, 69/30, 90/20, 90/21,
2  sg. vel (O. I 65/6, 65/6, 91/29, 102/7, 107/4, 107/18, 120/18,129/6,129/17, 137/13,146/13,146/16,146/17,147/34, 162/24,176/7, 227/3; P.L. 8/11, 11/15, 41/17, 41/41, 42/26, 12/29, 42/32, 42/32,42/39, 42/39, 42/40, 47/12, 47/18, 47/33, 47/10, 48/9, 48/10, 18/11, 70/38, 71/15, 75/33, 80/34, 86/9, 87/13, 99/33), postpus (O.I 75/9, 120/7, 120/19, 127/20, 160/19, 196/4, 206/11), ai (O. I 134/19), I (O.I 55/1, 55/9, 55/15, 80/32, 183/27, 183/29; O.IV 396/9; P.L. 14/19, 43/5, 43/6, 94/33), 3 sg. va (O.I 23/16, 61/9, 61/18, 61/19, 61/19, 61/20, 61/20, 116/13, 127/23, 128/2, 129/12, 129/12, 129/13, 129/18, 133/33, 134/21, 134/33, 144/27, 154/7, 157/7, 157/15, 162/37, 175/28, 208/2, 212/7, 218/5, 225/1; 225/3; P.L. 8/32, 8/32, 26/4, 26/4, 28/11, 28/12, 30/30, 30/30, 41/30, 42/31, 42/34, 42/34, 42/35, 42/37, 42/37, 42/38,
— 603 —
47/18, 41124, 58/5, 48/21, 49/31, 55/14, 55/27, 57/12, 82/33, 82/34, 82/35, 85/6, 86/10, 87/13, 94/25, 98/35), poatpia (O.I 101/5), o (0.1 23/7, 38/22, 61/2, 76/12, 83/2, 115/21, 118/12, 118/6, 118/9, 118/12, 127/13, 127/24, 133/7, 133/29, 133/32, 133/35, 134/8, 134/11, 134/12, 134/13. 134/27, 146/7, 146/19, 146/19, 149/35, 149/36, 155/6, 157/16, 159/11, 162/22, 164/13, 165/2» 168/4, 170/32, 179/2, 196/13, 198/10, 200/2, 211/17, 211/21, 211/23, 212/6, 218/4, 226/2, 23014 ; O.IV 369/8, 396/3, 396/7; FAM. XIX 269/35; P.L. 77/1, 84/9), a (0.1 55/10, 55/1», 61/10, 61/t:i, 83/20, 100/21. 115/26, 116/7, 137/26, 162/11 ; 183/20; P.L. 23/35. 49/21, 89/40, 90/18, 90/20, 90/20), 1 pl. v«n (O.I 54/24, 55/22, 75/10, 75/17, 101/1, 129/18, 176/5,176/6,231/21 ;P.L. 15/28, 49/25, 49/26, 49/27, 49/28, 50/5, 91/10), om (O.I 55/19, 101/3, 101/10, 146/20, 176/2, 231/22; P.L. 6/15, 6/16, 6/16, 8/40 , 21/19, 75/3, 75/1, 74/4, 75/5), pmtpu» (0 1 65/20, 101/5, 101/7, 231/19), 2 pl. vefl (O. I 59/12. 59/30, 61/6, 6/11; P.L. 59/25, 64/35, 67/21, 75/30. 75/30), 3 pl. vor (O.I 61/8, 120/1, 129/6, 133/29, 134/26, 131/31, 134/35, 136/4,225/5,225/14; P.L. 5/4, 13/2. 28/6, 17/21. 47/25, 47/25, 47/26, 47/26, 47/27. 48/11, 64/30, 64/31, 64/36, 70/9, 90/8), postpu* (O.I 75/18, 127/2B, 190/20). or (O.I 27/21, 61/12, 61/17, 75/12, 75/21, 133/36, I.M,2. 134/25, 144/34, 176/13, 176/1, 183/30, 190/27, 201/2, 208, 208/1, 211/2, 212/8, 216/27, 220/7, 220/9, 222,8, 222/10, 223/23, 225/7, 230/10; O.IV 338/4, 432/14. 132/15 ; P.L. 23/36, 41/22. 47/23, 61/34, 87/38), p.». 3 sg. vra (PL 63/25). p.c. 1 sg. am vroi (P. L. 10/39), 3 sg. a «rut (O.I 53/19), vili. 2 sg. vel vrea (O.I 146/16, 1-16/17), 3 •*«. va vrea (O.I 61/19), 3 pl. or vrea (O.I 131/25); conj. piez. 2 sg. ai vrei (P.L. 81/llj), 3 sg. •* vrek (P.L. 89/21); opt. prez. 1 sg. M vrea (0.1 6/9, 6/17, 116/18, 127/27, 174/9, 230/7; O. IV 430/13; P.L. 82/27. 86/16), 2 sg. al vrea (O.I 119/6, 172/29), al ni (O. I 82/28, 107/12),
3  sg. ar vrea (O. I 27/16, 115/23, 146/H), ar vr* (P.L IH/3, 82/14). p. 3 sg. ar 11 vrut (P.L. 10/24, 23/4, 45,10, 94/27, 102/21), ar (1 vroit (P.L. 32/6); ger. vrtM (P.L. 91/18), oevrlod (P.L. 91/19). — Variante: (Moid. Transilv.) vri (O.I. 82/28, 107/12; P.L. 18/3, 70/19, 82/14, ) vb. II; vroi (P.L. 32/6) vb. IV.
     VltfiONlC, -A ailj. Cute esle demn (du                  care
merită (să ...). Oameni vrednici ta tă fază In zidirea sfintei Golii. O.I 150/20 (V. 1|. + Slrguincios, harnic, capabil. Crezi că te-aş fi ales de   disciput al meu, de nu le
ftiam vrednic şi adtnc ? 42/20       (Pr. 1|.
     —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vredaJe (P.L. 42/20); pl.n.ac. vrednlel (O.I 150/20).
     VR£UE s.f. I. I* Timp. L'nul eaută-n oglindă deşi buclează al său păr, AUul caută In lume fi In creme adevăr. O.i 130/24. Prin vrtmea trecătoare luceşte prea curat l'n chip tăiat de daltă. O.IV 430/3. Pentru fcfii-frumt>şi vremea nu vremuieşte. P.L. 23/36. Ari aunt încredinţat cd vrtmea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet. P.L. 41/8 ; cf. P.L. 25/11, 41/23, 41/23, 41/24, 41/33, 43/12, 69/36 (V. 2; Pr. 9]. & (Comparaţie) Tot ca vremea, bucată eu bucală, pofi fi In orice loc dorit, pe care n-o pofi părăsi netmplută. P.L. 41/35 |Pr. 1].         9 (tn context
figurat) Şi mi-i ciudă cum de        vremea.  Să mai treacă   te
îndură. O.I 106/13 (V. 1]. <C>       Expr. Valarito nanii     «
*■ curgerea timpului (tn contexte figurate) Din valurile premii, iubita mea răsai Cu toatele de marmur, eu părul
lung, bălai. O.I 213/1. Zadarnic după umbra ta dulce (braţele) le întind : Din valurile vremii nu pot sâ te cuprind. O.I 213/20; cf. O.I 213 |V. 3]. O (Construcţii metaforice) Vreaea ImemmnA la iftfer 4t» «eteri a ae aaşto v. g o I» |V. lj. VreaM trece, vmaa vtae, sugerează scurgerea continuă a timpului; (v. fi gamă, trecere). Codrule cu riuri line, vreme trece, vreme vine. Tu din ttnâr precum eşti Tot mereu întinereşti. O.I 123/20. Vreme trece, vreme vinei Toale-t vechi şi nouă loate. O.I 194,1. Tu aşazâ-te deoparte, Hegătindu-le pe tine, Cind cu tgomoie deşarte Vreme Irece, vreme vine. O.I 194/16; cf. O.I 198/20, 198/20 (V. 81.
    8. Interval, răstimp, perioadă. De ctnd nu ne-am văsuţ Multă vreme au trecui. O.I 123/4. După ce attta vrane Laolaltă n-am vorbit. O.IV 370'1. Lată pe unul sâ-fi Iie locul, pe cilă vreme vei Itpti din et. P.L. 41/41. Cind, tn vremea carnavalului mă deghidez eu vreun ca/lan, cred a relua adevăratele mele vesminte. P.L. 65/24; cf. O.I 123/23; O.IV 370; P.L. 8/33. 60/22. 61/1. 66/18, 81/2, 81/7 JV. 4 ; P. 8|. Q (Metaforic; element de personificare)
-   c,e te legeni, codrule. Fără ploaie, fără t'lnl . . . ? — De ee nu m-aş legăna. Dară trece vremea meaO.I 214/5 (V. 1). Loc. adv. la (iau pe) rman aceea v. acel1 [ Pr. 3). ta vreisea aala In acest timp. în vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă. Ce împle eupetecu vin Mesenilor la nutsă . . . St furişeaul plnditor l’rioind la Cătălina. O.I 173/21. fn vremea asta, tezam, curioasă şi neasttmpărală, eointbăia prin odaia pictorului. P.L. 8313 |Y. I ; l'r. I|. <> |,oc. conj. la vreaM ee - In limpul In carc, pe cind. Apoi ea be putere. In vreme ee duşmanul et numai ap<). IM.. 8,31. In vreme ce doctorul . . . vorbea eu tine însuşi, tatăl Marin fixa portretul din părete. IM.. 59/25 (Pr. 2|. <0> Expr. IHn vreme la tnai r din timp In timp. Pe drumul lung fi cunoscut Mai trec din vrtme-n vreme. O.I 186/4 (V. 2{. Pe • vreme - penlru un timp limilat. Pe o vreme vă puteţi uehimba firile — fu /mfi să dai umbrei tale toată fiinfa ta trecătoare de azi. P.L. 42/*» (l'r. lj. A aa avea «mae v. avea (V. lj.
    3.     Timp prielnic prntm desfăşurarea unei acţiuni; prilej, ocazie, moment. Loc. adj. (i adv. Fără (sau loaiale) 4e «rene =- (care *e Intlmplă) înainte de trrmen, prematur. Se-a(i venit apoi. . . Vestejiţi fără de vreme, dar eu creieri de copil. O.I 151/13. Slăplne, adăogi calul, tu ai isiif measănuaptea de a căzui la pămint ru două ceasuri înainte de vreme. IM.. 1,33 (V. 1 ; Pr. lj.
    4.     Perioadă determinată istoriceţte; epocă, wcol, veac. Şi bogat In sărăcia-1 ea un astru el apune. Preot deşteptărei noastre, semnelor vremei profet. O.I 32,18. De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii. O.I 149/21- -Sd trăiesc In vremea lui Mircea cel Mare... este oare absolut imposibil? P.L. 25/36; cf. O.I 35,6, 14,20, 53/17, 61/6, 92 11 ; P.L. 38/26, 11,12 [V. 7; Pr. 3|. Q (In context figurat) Pierdui e lotnn zarea tinereţii Şi mută-i gura dulce-a ailor vremuri. O.I 201/13 |Y. 1|. «$> Loc. adj. Ua alle vraaart --- de demult, vechi. cu focul bllnd din glasu-fi, lu mă dori şi mă cutremuri. De tmi pare o poceşte de amor din alte vremuri. O.I 155/2 (V. 1|. <> Loc. adv. DapA muri — In cursul veacurilor, din străbuni. Q (Repetiţie) După vremuri mul/i wniri, Incepind cu acel oaspe Ce din vechi se pomeneşte, cm Dariu a lui Istaspe. Mulfi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod. O.I 147/17, 19 (V. 2). Ia mmm vecfce -= de demult, etndva. Q (Repetiţie) în premia veche, pe ctnd
 — 604 —
 oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decit in germenii viitorului, pe ctnd Dumnezeu călca tncă cu picioarele sate sfinte pietroasele pustii ale pămintului, — tn vremea veche trăia un împărat întunecat şi gtnditor. P.L. 3/1, 4 [Pr. 2]. tn alte vremi = odinioară, clndva, in trecut. Pare că se făcuse tn alte vremi, Intre alli oamenii P.L. 38/14 [Pr. 1|.Q (Construcţii metaforice) A elrpoel la haina vremii v. c i r p o c i [V. 1]. Al vremurilor vad v. vad [Y. 1]. Neguri de vremi v. negură |V. lj. Umbra vremllor v. umbră |V. 1). A mula pana in coloarea unor vremi de mult trecute v. pană |V. 1).
     II. Situaţie meteorologică cuprinzlnd totalitatea stărilor atmosferice. Cu a mele coate eu cerc vremea de se-nmuaie. 0.1 16/12. Cu de-i vremea rea sau bună, Vtntu-mi bate, frunza-mi sună. O.I 125/25; cf. O.I 124/1 |V. 3]. O Expr. Vunâ vreine v. bun2 |V. IJ.
     —  Forme gramaticale: sg.n.ac. t reme (0.1 8-1/1,
 112/24, 123/4, 123/20, 123/20, 130/21, 151/13, 186/4, 186/4, 191,1. 191/1, 191/16, 194/16,          198/20, 198/20;
 O.IV 370, 370/1; 1\L. 8/31, 19/33, 20/11, 41/23, 41/41, 42/ti, 59/25, 61/1. 136/18, 69/36, 81/2, 81/7), vremea (0.1 35/6, 46/12, 53/17, 92/11, 106/13, 123/23, 123/25, 124/1, 173/21, 176/27, 214/5; O.IV 430/3; l'.L. 3/1, 3/1, 8/33, 13,-9, 22/9, 25/36, 28/36, 41/8, 11/23, -11/21, 41/35, 43/12, 6(1/22, (35/21, 83/13, 84/29), g.d. vremii (O.I 32/18, 110/16, 213, 213/1, 213/20), vremei (IM.. 11/33); pl.n.ac. vremi (0.1 32/22. 44/20, 129/1, 119/21 ; l'.L. 38/14, 38/26), vremuri (0.1 117/17, 117/19, 155/2, 201/13), vremile (O.I (il/6; P.L. 48/12), g.d. «rcmilur (0.1 120/21), vremurilor (0.1 44/6).
     VREUUl vb. IV. Intranz. (Despre vreme) A trecc, a se scurge. Dac-a fi adevărat ce zice lumea: că pentru fefii-frumoşi vremea nu vremuieşte, apoi poate c-or fi trăind şi astăzi. P.L. 23/36 IPr. 1).
     VREODATĂ adv. (Şi In lorma vrodată) î. Mai de mult, clndva, odată. Unde ai văzut tu vrodată aste ţări necunoscute? O.I 155/19. Dar m-ai văzut altfel vrodată? P.L. 60/36. Trebuie su le fi tndoit,vreodată in viafa la de ceva. P.L. 85/4; ci. P.L. 45/26 |V. 1; Pr. 3). + Măcar u singură dală. O dacă i-ai fi văzut aceşti ochi vrodată in viula la. P.L. 31/8. .Să mă ia dracul, fătul meu, dac-am fvst trist vrodată. P.L. 7-1.38 |Pr. 2|.
     2. In viilor, la un moment dat. L'u nu /i u> dori urudutâ su ujiiitgt să ne cunoşti. O.I 1-17/15. .Vu credeam să-n-văl a muri mulată. O.I 199/1. Dacă vrodată Iubirea ar pătrunde in mimă-mi, as muri de amor. P.L. 90/6; cf. O.I 23/16; O.IV 36-1,1 |V. 4; Pr. 1]. Q (In context figurai) De ce taci, ctnd fermecată inima-mi spre tine• nlorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vreodată? O.I 206/12 IV. lj.
        Niciodată. S-oi uita vrodată... Geniu-ţi romantic, iminlii in lumină. O.I 9/1 [V. 1).
     -      Variantă: vrodâtA (O.I 9/1, 1 17/15, 155/19, 199/1 ; l'.L. 31,8, 31/8, 60/38, 74/38, 90/6) adv. - Pronunţat şi: vre-o-ilată (0.1 206/12).
     Vll£ltE s.f. Dorinţă, poftă, plâccrc. Fiecine cum i-e vrerea, despre fete samă deie-şi. O.I 79/29 (V. 1].
     VRECX, VREO adj. nehot. ($i In formele prun, vun), Careva, oarecare. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Pintre tomuri brăcuite, aşezai şi el, un brac.
Aticismul limbii taie o să-t pună la clnturi. O.I 134/9 M-a fărmecat cu vo scinteie Din clipa-n care ne văium. O.I 208/5. S-ar înşela cineva creztnd că toate uşurinţele călugărilor aveau vro însemnătate. P.L. 75/13; cf. O.I 48/3, 48/11, 83/27, 134/6, 134/14, 134/21, 134/27, 137/12, 140/34, 142/1, 147/19, 149/36, 151/14, 151/15, 155/26, 155/26, 155/28, 155/31, 159/5, 159/25, 162/26, 164/7; O.IV 366/13 ; P.L. 11/24, 44/18, 44/20, 44/26, 45/27, 49/3, 52/23, 64/9, 65/25, 68/29, 81/20, 91/22, 93/37, 95/36, 96/34 IV. 25; Pr. 16]. + Aproximativ, cam. Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct attt de van Ce le-a-bate şi ia paseri de vreo două ori pe an. O.I 155/36. Era aninat tnlr-un cui bustul tn mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani. P.L. 29/40. Dlnd ca din tnltm-plare de mtna pictorului, care con/mea vro ctteva piese de aur, crezu că ce-i găsit ti bun găsit. P.L. 83/7; ci. P.L. 29/25 [V. 1; Pr. 3].
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. vreun (O.I 149/36, 151/14, 155/26, 159/25, 162/26; P.L. 91/22), vrun (O.I 134/9, 131/21, 134/27, 147/19, 151/15, 155/28; P.L. 65/25), vun (O.IV 366/13; P.L. 64/9), vreo (O.I 134/6, 134/14, 140/34, 155/6, 155/31, 155/36, 159/5, 164/7; P.L. 52/23), vro (O.I 48/3, 48/11, 137/12, 142/1; P.L. 29/40, 44/20, 44/26, 45/27, 49/3, 75/13, 83/7, 93/37, 95/36, 96/34), vo (O.I 83/27, 208/5; P.L. 29/25, 44/18, 68/29, 81/20), g.d. vreunul (P.L. 11/24). — Variante: vrun, vro (0.1 48/3, 48/11, 134/9, 134/21, 13-1/27, 137/12, 142/1, 147/19, 151/15, 155/28 ; P.L. 29/40, 44/20, 44/26, 45/27, 49/3, 65/25, 75/13, 83/7, 93/37, 95/36, 96/34), vun, vo (O.I 83/27, 208/5; O.IV 366/13; P.L. 29/25, 14/18, 61/9, 68/29, 81/20) adj. nehot.
    VRisTĂ s.f. v. virslă.
    VRODATĂ adv. v. vreodată.
    VROf vb. IV v. vrea.
    VRUN, VRO adj. nehot. v. vreun.
    VUN', VO adj. nehot. v. vreun.
    VL'f vb. IV. Intranz. 1. A producc un zgomot prelungit; a hurui. S-aude vuind incet o roată pe apă. P.L. 93/38 [Pr. lj. + (Despre sunete) A răsuna. Metalica, vibrtnda a clopotelor jale Vuieşte tn cadenţă şi sună întristat. O.I 1/7 [V. 1|. + (Despre persoane) A vocifera, a face gălăgie. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc şi o irlnti cu toată puterea tntr-o piuă mare de peatră. P.L. 6/39 [Pr. 1|.
    2.      (Subiectul indică locul unde sc produce zgomotul) A face zgomot, a lărmui. Oamenii aşteptau murmurlnd ia faima venirei lui, cum vuieşte un lan de grtu ia suflarea unui vlnt. P.L. 22/7 [Pr. 1].
    —       Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. vuieşte (0.1 1/7; P.L. 22/7); ger. vulud (P.L. 6/39, 93/38).
    VtflET s.n. 1* Zgomot prelungit şi Înăbuşit; muget, freamăt, vljlil. Pe malurile Seinei, tn faeton de gală. Cezarul trece palid, tn gtnduri adtncit; Al undelor greu vuiel, vuirea tn granit A sute d-echipajuri, gtndirea-i n-o tnşală. O.I 61/23. Şi prin vuietul de. valuri, Prin mişcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi tn taină Mersul ctrdului de cerbi. O.I 110/9. în vuietul de vtnluri auzit-am a tui mers. O.I 115/17 |V. 3]. + Zuruit, zăngănit. lîăc-
- 605 -
nete, vuiei de-arme pătrund marea cea caldă. O.I 62/19. Cind era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, câzlnd, se izbi de o poartă de aramă şi făcu un vuiet puternic şi lung. P.L. 5/21 [V. 1; Pr. 1].
    â. Gălăgie, larmă. Şi bltnde, triste glasuri din vuiet de desfac. O.I 96/1. Dar cum auzi vuietul venirei lui, fafa ei se-nsenină. P.L. 22/31 [V. 1; Pr. 1|.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vuiet (0.1 61/23, 62/19, 96/1; P.L. 5/21), vuietul (O.I 110/‘>, 115/17; P.I.. 22/31).xX^
    VUiND, -Ă adj. Răsunător, puternic. ©(Element de personificare) Şi pasărea ctnlă suspine-imitindu Un etntee de-amor, Ecou-i răspunde cu vocea-i vuindă La plin-su-i de dor. O. 1 3/19 [V. 1).
    VUlRE s. f. Zgomot surd, vuiet. Pe malurile Seinei tn faeton de gală, Cezarul trece palid, fn gtnduri adtncit; Al undelor greu vuiet, vuirea tn granil A sute d-echipajuri, gtndirea-i n-o tnşală. O.I 61/23. Riuri de fuigere U urmăreau, popoare de lunele bătrtne, vuirea nemârginirei, ce tremura mişcată. P. L. 54/5. Vuirea mării, mărefia noplii, tt adtnceau tntr-un somn attt de tare şi fericit. P. I.. 99/11 |V. 1; Pr. 2].
    VULGÂR, -Ă adj. (Sens etimologic) Al poporului, popular. El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoară In stindardul roş şi frunlea-i aspră-adlncă, tncrefitQ, Părea, ca o noapte neagră de furtune-acoperită, Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară. O. I 52/20 [V. 1).
    VtÎLPE s.f. Animal (Vutpes vulpes). Donici cuib de-nfelepciune, Care, cum rar se tnltmplă ca să mediteze
pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb, Unde-i boul lui cuminte, Unde-i vulpea diplvmată? O.I 31/16 (V. 1|. 0 (Construcţie metaforică) Evlavie de vulpe v. evlavie [V. 1).
    —  Forme gramaticale : sg. n. ac. vulpe (O. I 150/25),
vulpea (O. I 31/16).                                         '
    VGLTTIIl s. m. Pasăre răpitoare de zi. Vulturii pornifi la ceruri pin’ la ramuri nu ajung. O. I 14-1/11. Vulturii. .. stau amufifi pe creştetele seci şi sure a stlncelor nalte► P. I.. 5/7. Asemenea unor aripi de vultur sălbatic, cuprindea, ca un privaz, părul negru şi uscat, acea frumoasă şi ostenită fafă de marmură. P. L. 92/21 (V. 1; Pr. 2J. ©(Comparaţie) Căci le iubesc, copilă... ca vulturul mărirea. O.I 22/7. îmi ttrăsc soartea ca un vultur ce tşi ttrăşte aripa frlnlă. O. I 26/21. Buzduganul... sclipea prin nori şi prin aer ca un vultur de ofel, ca o stea năzdrăvană. P. L. 5/18 [V2; Pr. 11. <0> Ochi de vultur = privire foarte ageră, pătrunzătoare. Un voinic cu ochi de vultur lunga vale o măsoară. O. I 83/30 [V. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. vuitur (0.1 2C/21, 83/30; P.L. 5/18, 92/21), vulturul (0.1 22/7); pl.n.ac. vulturii (O. I 144/11 ; P. L. 5/7).
    VULTURfiŞTE adv. Ca un vultur, cu iuţeală de vultur. Q (Construcţie mclaforică) A se întinde vultureşfe v. Întinde (V. 1).
    VUM interj. Onomatopee care redă sunetul unui clopol cu timbru grav. Vum! sunetul unui clopot urieşesc... şi Dan se simfi trăsnit şi afundat In nemărginire. P. L. 53/41 | Pr. 1).
z
     ZA s. (. (La pl.) Haină făcută dintr-o ţesătură de inele mici de fier, folosită In evul mediu pentru a proteja corpul di- lovituri. S-a-mbrăcat tn zale lucii cavalerii de la Malta. O. I 146/27. Te făleşti că tnainte-ţi răslurnat-ai valvtrtej Oştite /ei/e-n zale de-mpăraţi şi de viteji O. I 147/26 [V. 2). O (In contcxt figurat) Vedeţi cum urna creapă, cenuşa reînvie. . . Cum umbrele se-mbracu tn zale ferecate. O. 1 24/28 |Y. 1).
     ZADAR !>. n. (Şi In forma zădar; In loc adv.) Io zadar = di-gcul>a, in van, fără folos. Jn zădar caul al vieţei tnţeles nedezlegat. O. I 44/9. Cine e nebun sâ ardă In cărbuni sma-randul rar Ş-a lui vecinică lucire s-o strivească tn zadar ? O. 1 83/8. Ari nici măcar tmi pare râu Că trec cu mult mai rar, Cu cu tristele capul tău Se-nloarce tn zădar. O. 1 192/12; cf. O.I 44/7, 53/2, 54/5, 74/18, 83/19, 202/14; l'.L. 43/6, 53/15, 53/21 |V. 9; Pr. 3). O (Repetiţie) In zadar slriga-rhpăratul ca şi leul In turbare... In zadar flamura verde o ridică tnspre oaste. 0. I 148/11, 13. In zadar boltita liră ce din şapte coarde sună, Ttnguirea Iade moarte tn cadenfele-i adună ; In zadar tn ochi avea-vei umbre mindre din poveşti... In zadar o rogi: ,.Consacră-mi Creştetul cu-ale lui gtnduri, să-l sfinţesc cu-a mele lacrămi“. O.I ICO, 17,10, 21 |V. r»J. O (Construcţii- metaforică) Vrciuea incenrcu in zudur din goluri a se misie v. gol1 IV. 1|.
     —      Forme uiuinulicalc : sg.n.ac. zadur (O. I 53/2, 54/5, 71/18, 83,8, 83/19, 118/11. 118/13, 160/17, lliO/19, 160/21, 202/14 ; P. J.. 13/6, 53/15, 53/21), zfidur (0.1 41/7, 41/9, 17(i/27, i;>2J2). — Variantă : (raional) zAdir (O.I 44/7, 44/i», 17C./27, 192/12) s.n.
     /.AIlAllMC, -A adj. Fum rosl. fără folos, inutil. © ((.(instrucţie mclaforică) Reci »1 zudurulce luerlme v. lacrimă |I»r. IJ. (Adverbial) Pe inima-mi pustie zadarnic mtna-mi fiu. O. 1 71/3. Zadarnic după umbra ta dulce |l>raţeluj le tntind: Din valurile vremii nu pot să te cuprind. O. 1 213/19 |Y. 2|.
     —  Formă gramaticală : pl.n.ac. zadnrnicp (P. L. 54/32).
     ZĂPADĂ s. f. v. zăpadă.
     ZAPLAZ s. n. Gard (dc seinduri, du uluci). Şi aceiaşi pomi in floare Crengi întind peste zaplaz. Numai zilele trecute Nu le fac să fie aii. 0.1112/6. El trecu prin hăţişurile
grădinei fi prin zapta2urile năruite. P. L. 29/16. Deasupra zaptazurilor, attrnau ctte o jumătate din ramurile arborilor grădinelor. P. L. 56/12; cf. P. L. 67/27 [V. 1; Pr. 3).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. zaplaz (O.I 112/6); pl.n.ac. zapluzuri (P. L. 67/27), zupluzurlle (P. L. 29/16), g.d. zaplazurllor (P. L. 56/12).
    ZARE s. f. 1. Parle a cerului sau a pămintului pe care o mărgineşte linia orizootului. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi. 0. I 128/3. Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.. . 0.1 146/4. Şi se duc pe rtnd, pe rtnd, Zarea lumii-ntuneetnd. 0.1 214/19 (V. 3). ©(în contcxle figurate) Pierdut e tolu-n zarea tinereţii Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri. 0. I 201/12. înălţimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri. O.I 210/18 [V. 2). © Loc. adv. tn zare = la orizont; p. e x t. In depărtare, departe. Privea tn zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. O. I 167/13 JV. 1).
    2. Lumină; rază. I’e ici, pe colo se zărea, prin verdele întuneric al grădinelor, ctte o zare galbenă prin obloanele închise. . . I’. L. 11/12. Et intră repede, împinse bolovanul la loc, acoperi chiar zarea cea mică cu pietre .şi pămtnt. i’. L. 98/1; cf. P.L. 97/31 |Pr. 3). lixpr. O zar* de .. .
—   o cantitate mică (de lumină). O zare de lumină s-ara-tă-n răsărit. O. 1 98/3 [V. 1). © (Metaforic) Privire. Eşti demon copilă, că numai c-o zare Din genrle-li lunge, din ochiul tău mare Păruşi pe-at meu tnger cu spaimă să zboare. O. I 41/8 [V. lj. © (In conlexl figurai) Zori dc zi. Din ce tn ce mai singur mu-ntunec şi îngheţ, Ctnd lu Ie pierzi Sn zarea eternei dimineţi. O. 1 114/11 | V. IJ,
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. zare (O.I 41/8,98/3, 167/13; P.L. 44/12, 97/31), zarea (O.I 114/11. 12H/3. 146/4, 201/12. 210/18, 214/19 ; P. L. 98/1).
    zAtEA vii. II. I ii I ra n z. I. A sla, culcat pc pă-mlut. ©(Mclaforic; despre lună) A sc reflecta lnlr-o apă. [Izvoarele] sar tn bulgări fluizi peste prundul din răstoace, fn cuibar rotind de ape, peste care tuna zace. O. 185/12 (V. lj.
    2. A sla Întins In pkl din cauza unei boli, a boli. © (Repetiţie) Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă, Zace palida vergină cu lungi gene, voce bllndă. O. I 32/7—8 [V. 2).
— 607 -
    ZĂDĂRNICIE s. f. Inutilitate; deşertăciune. Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de fată... Dulcea lor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc, Deşi-mi stau attt de triste Câ nu pol muri pe loc, O. I 125/17. Tot ce-a-fost ori o să fie in prezent le-avem pe ţoale, Dar de-a lor zădărnicie Te tntreabă şi socoate. O. I 196/15 [V. 2J.
    ZÂDtfF s. n. Căldură excesivă. Ţapăn, drept, cu schip-tru-n mtnă, şede-n perine de puf Şi cu crengi II apăr pagii de muscufe şi zăduf. . . O. 1 85/26 [V. 1].
    ‘ZĂNGĂNI vb. IV v. zingăni.
    ZĂPADĂ s. î. (Şi in forma zapadă) Nea, omăt. E-alil de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. O. I 154/4. Zapada tncarcase crengile de copaci. P. L. 67/28 [V. 1 ; Pr. IJ. © (Comparaţie) Alunei tu prin tntuneric te apropii surlzindă, Albă ca zăpada iernei. 0.142/6. Ptnze tn care se fesură zile, Vederea şi somnul sărmanei copile, Albe ca zăpada ce cade In fulgi. O. IV 365/13. Stnii ei albi ca zăpada se eliberară din tnchisoarea lor de catifea. P. L. 84/11 ; cf. O. I 51/2, 67/28 [V. 4; Pr.l]. ©(Construcţii metaforice) De zăpadă = a) alb strălucitor (v. şi ninsoare, omăt). Şi-nlănfuindu-mi gllul cu brafe de zapadă, îmi tnlindeai o gură deschisă pentru sfadă. O. I 92/3. Chip minunat, arătare de zăpaaă. P. L. 100/21. Şi-n mijlocul aceslei feerii a nopfii... trecea Cezara, ca o-nchipuire de zapadă. P. L. 101/31; cf. O.I 95/28 [V.2; Pr. 2]; b) alb-cenuşiu şi pufos. Un regat pentr-o ţigară s-umplu norii de zăpadă Cu himerei. . . O. I 46/5 [V. 1]. Zapadă viorie v. vioriu [V. 1]. © (Metaforic) Culoare albă, strălucitoare. Cezara ! eşti o închipuire, un vis, o umbră a nopfii zugrăvită cu zapada luminei de lună? P.L. 102/19 [Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale : sg. n. ac. zăpadă (O. I 46/5, 67/28, 154/4; P.L. 100/21), zapadă (O.I 92/3, 95/28; P.L. 101/31), zăpada (O.I 42/6, 51/2; O.IV 365/13; P. L. 84/11), zapada (O.I 83/4; P.L. 67/28, 102/19). -Variantă; (Mold.) zapâdă (O.I 83/4, 02/3, 95/28; P.L. 67/28, 101/31, 102/19) s.f.
    •ZĂPLAZ s.n. v. zaplaz.
    ZĂR s.n. (Regional) Lichid care sc separă din laptele prins sau închegat. ©(Comparaţie) Barba ulbă-i e cam rară, ochii ca zărul, neexpresivi si cam ttmpifi. P.L.
 |Pr. 1].
    ZĂRI vb. IV. Tranz. A observa, a băga <le scamă, a descoperi (pe cineva sau ceva); a vedea. Şi zărind rolandu-mi umăr mai că-mi vine să-l sărut. O.I 80/1 ii. După gratii de fereastră o copilă el zări. O. 1 144/22. De clnd erau nu zărise tncă lumina soarelui. P. L. 16/19; cf. O. 1 118/5 [V. 3 ; Pr. 1], + R e f 1. pas. A se vedea ; a apărea, a se ivi. Era pe clnd nu s-a zărit. Azi o vedem, şi nu e. O. I 234/11. Prin crăpăturile obloanelor închise se zărea lumină. P. L. 40/5. Pe ici, pe colo se zărea, prin verdele întuneric al grădinelor, ctte o zare galbenă prin obloanele închise. . . P.L. 44/11; cf. P.L. 11/36, 20/25, 28/28 [V.l; Pr. 5].
    —  Forme gramaticale :     ind. imp. 3 sg. se zărea •
 (P.L. 11/36, 40/5, 44/11), 3 pl. se zăreau (P. L. 20/25, 28/28), p.s. 3 sg. zări (O. I 144/22), p.c. 1 sg. am zărit (O. I 118/5), 3 sg. s-a z&rit (O. I 234/11), m.m.c.p. 3 sg. zfirlse (P. L. 16/19) ; ger. zărind (O. I 80/16).
    ZĂU interj. 1. (întăreşte o afirmaţie sau o negaţie) Pe legea mea; jur câ. .. De-ar fi-n lume-un stal de mtţe, zău! că-n el le-aş pune vornic. O.I 48/7 [V. 1],
    3.     (Dă pregnanţă unui răspuns; Cu siguranţă, desigur, fără Îndoială. — PuU-l-om ajunge? inlrebă Genarul. . . — Xu zău, răspunse calul. P. L. 21/21 (Pr. 1].
    3.     (însoţeşte şi Întăreşte o rugăminte) Te rog. Ce-ai zice tu dacă. .. dar te rog să nu spui nimărui... dacă.. . dar zău, să nu spui. . . P. L. 70/35 [Pr. 1].
    ZĂVOil s. n. încuietoare Ia uşi. Trăglnd zăvorul la uşa-i. . . ea privea oare întregi la inmiirea undelor depărtate. P.L. 100/10 [Pr. 1].
    ZBATE vb. III. Refl. (Despre fiinţe) A se mişca (cu putere) incoacc şi Încolo. ©(Element de personificare) Se pare că furtuna ridică al ei glas, Că vintul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, Că-n sufletu-i pămtnlul se zbate cu necaz. O.I 94/11 |V. lj. + A se frăminta, a se agita, a se chinui. Ea nici poate să-nfeleagă, că nu tu o vrei. . . că-n tine E un demon ce-nsctează după aulcile-i lumine, C-acel demon pltnge, ride, nepulind s-auză pllnsu-şi. . . Că se zbate ca un sculptor fâră brafe şi câ geme. O.I 160/27 [V. 1].
    ZBlRCf vb. IV. Refl. A face zbirciturî, a se Încreţi. Ruben însuşi se zblrci, barba-i deveni lăfoasă şi-n furculife ca două bărbi de fap. P. L. 43/31 [Pr. 1],
    ZBlRCfT, -A adj. Cu pielea încreţită, plină dc riduri. O! dezmiardă, pin'ce fruntea-mi esle netedă şi lină... Pin'nu-i faţa mea zbircitu, pin' nu-i inima bătrtnă. O. I 42/20. Pe meazănoaple călare cu aripi vlntoase, cu fala zbircitu... urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. P.L. 6/34 [V.l; Pr. 1]. + (Despre persoane) Care are pielea feţei plină de riduri. Pe prispă o babă butrtnu şi zbircitu, culcată pe un cojoc vechi, sla cu cipul ei sur ca cenuşa In poalele unei roabe tinere şi frumouse. I*. L. 10/7 [Pr. 1].
    zuilivif vb. IV. Tranz. A suna vibrind metalic. orologiul zbirnti răguşii <> miră... P.L. 48,[Pr.l].
    —  Scris ; zbirnăi.
    ZBOR s. n. 1. Planare >i mişcare in aer a unei pusuri. Şi singur stau şi caul ca uliul carc cată in inima junimei de viufa-i dezbrăcată l'n slirv spre a-l sfişia; Ca pasărea de zboru-i din ceriuri dizmefită. Ca muntele ce-n frunle-i de nouri intrefilă l'n trăsnet ar purta. O. 1 25/13. tn adlncu-i se pătrunde. . . Şi de lună şi de stele Şi de zbor de rlndurele. O.I 213/12 [V. 2|. ©(în context figurat) Urmeze Incă-n cale-ţi şi lacrima duioasă, Ce junii toţi o varsă pe trist murminlul lău, L'rmeze-li ea prin zboru-(i In etnturi tlmjuiuase. O. L 1/23 [V. 1). O Loc. adv. la zbor = zburlnd. ©(Construcţie metaforică) A aluneca în zbor v. aluneca [Y. 1]. A da zborul furluoelor = a porni, a dezlănţuL vijelia. Furiunelor dă zborul, păminiul de-l distramă... O. I 98/19 [V. lj. ©(Metaforic.* Ascensiune, inaintarc. Iară flamura cea verde se Inalfă an cu an, ÎS>am cu neam urmtndu-i zborul. O. I 144/32 [V. 1],
    3.     F i g. Mers iute, vijelios; fugă, goană. Poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din zbor năsipul pustiei. P. L. 21/10 [Pr. 1],
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. zbor (O. I 44/21, 215/12; P.L. 21/10), zborul (O.I 98/19, 144/32), zboru-(O. I 1/23, 25/13).
— t>OS —
    ZBICI IIM s.n. 1. Frămlntare, nelinişte sufletească. Şi cum va tnceta Al inimei zbucium. Ce dulce-mi va suna Cintarea de bucium! O. I 225/2 |V. 1].
    2. Tumult, agitaţie. Şi abia plecă bălrtnul. . . Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul ciocnii de zgomot şi de arme şi de bucium. O. I 147/37 (V. 1).
    ZBUCIUMA vl». I. Refl. A sc zvircoli, a se zbate. -
 Dc cind a venit, se zbuciumă in piua In care-ai tncuiat-o lu. R L. 8/22 | Pr. 1).
    ZBUHA vb. 1. I n tranz. 1. (Despre păsări şi insecte) A se deplasa prin aer cu ajutorul aripilor. Şi pesle capu-i zboară un alb ş-un negru corb. O.I 98/35. Trec sloiuri [greu] 2burtnd La marginea mării. O.I 221/11. Zboară ce pot Şi-a lor întrecere Vecinicâ trecere — Asia e tot. O.IV 378/17; cf. O.I 82/29; O.V 366/11 |Y. l. <> (Despre fiinţe supranaturale) Ca Eol ce zboară ;jrin valuri si ţipă, Fugarul uşor Xechetuti, s-aruncă de spintecă-n pripă A negurei /lor. O.I l/l. Et [luceafărul] zboară, gind purtai de dor, Pin’ piere lotul, totul. O.I 170/23: cf. O.I 5/13 [V. 3). Q (Element de personificare) Astfeli Iţi e cintarea, bătrlne Heliade, Cum curge profeţia unei ieremiade, Cum se răzbun-un vi/or zburlnd din nor tn nor. 0.1 17/21 ]V. 1). © (In context figurat) îngerul iubirei, tngerul de pace. . . Ctnd cu lampa zboarâ, lumea lumintnd, El pe sinu-fi vergin tncă să ci/boare. O. I 15/20 [V, 1]. © (Construcţie mctaforică) A fure valul să cinte, a pune steaua si zboare v, v a 1 |V. 1|. + A părăsi locul unde se află, Inălţlndu-se In văzduh. Zboară pasările loate De neagra străinătate. O.I 182/28 [V. 1]. <0> (Despre fiinţe supranaturale) Eşti demon, copilă, că numai c-o zare Din genele-fi lunge, din ochiul lău mare Făcuşi pe-al meu Inger cu spaimă să zboare. O. I 11/10 [V. 1). © (Metaforic) Parcă mi te văd, drăguţă. Că imi zbori şi că le scap. O. IV 369/10 |V. 1].
    2. Fig. A pluti prin aer (purtat de vint). De-ai fi, dragă, zefir dulce, Care duce Cu-al său murmur frunze, flori, Aş fi frunză, aş fi floare. Aş zburare Pe-al tău stn yemlnd de dor. O. I -1/31. Pesle capul blond at fetei zboară jhrile .y» plouă... O.I 154/33 . |V. 2]. © (In context figurat) A nopţii gigantică umbră uşoară Purtată de vint, Se-ncoi’oie lainic, se leagănă, zboară Din aripi băttnd. O. I 3/3 |Y. l], + A trece cu repeziciuni-. ]‘enelut pictorului zbura pe spaţiul gol. R L. 81/25 [Pr. 1|. © (Metaforic) Ca zefirii ce adie C/n/uri dulci ca un fior. . . Astfel notele murinde Jllinde, palide, Incet, Zbor sub mtna-fi Iremurlnde. o. I 1K.-15 [V. 1).
    :i. Fig. A merge foarte iute, a goni. — înainte! slri'jă Făt-Frumos calului, cart zbura asemenea unui demon urmărit de un blăstem prin negura nopţii. 1’. L. 18/31 |Pr. 1]. ■O1 (Despre oamenii călări) Arald pe un cat negru zbura, şi dealuri, oale înjuru-i fug ca visuri. O. I 92/20. Fug caii duşi de spaimă şi vlntului s-aştern, Ca umbre străvezie ieşite din infern Ei zboară. . . O. I 08/10. (ienarul tncătică şi zbură ca spaima cea bălrlnă. l’.L. 12/22; cf. O.I 98/11; r.L. 12/9 |V. 3; Pr.2]. © (Repetiţie) Făt-Frumos zbura... zbura necontenit. P.L. 18/35 [Hr. 2). O (Metaforic) Şi pasu-n urma-fi zboară c-o lainică mlnie. O. I 22/9 |V. 1). O Expr. A zbura ca un j|iiid v. gin il |Pr. lj. + (Despre noţiuni temporale) A sc scurge cu iuţeală. De-aceea zboare anu-acesta Şi se cu-
funde tn trecut. O. I 204/21 [V. lj. ©(In context figurat) La ce să măsuri anii ce zboară pesle morţi? O. I 127/12 |V. 1|. + (Despre ginduri) A se succcda cu repeziciune. Nenţetes rămine gindul Ce-fi străbate etnturite, Zboară vecinic, tngtntndu-t Valurile, vlnturile. O. IV 396/15 [V. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. prez. 2 sg. zbori (O. IV 369/10), 3 sg. zboarâ (O. I 3/3. 4/1, 5/13, 15/20,22/9, 82/29, 176/23; O.IV 366/11, 390/13), 3 pl. zboari (O.I 98/10, 98/11, 98/35, 127/12, 154/33, 182/28; O. IV 378/17), zbor (O.I 18/15). imp. 3 sg. zbura (O.I 92/26; P.L. 18/10, 18/31, 18/35, 18/35, 84/25), 3 pl. zburau (P. L. 12/9), p.s.
3  sg. zburi (P. L. 12/22); conj. prez. 3 sg. su zboare (0.1 36/17, 41/10), zboare (O.I 204/21); opt. prez. 1 sg. aş zburare (O.I 4/31); ger. zburlnd (O.I 17/21, 221/11).
    ZBURARE s. 1. Zbor. © (Metaforic) Umbra la măreaţă In falnica-i zburare O urmă-ncet cu ochiul In tristă lăcri-mare Ce-i simf naţional! O. I 1/18 [V. 1).
    ZBURĂTOR1 s.m. (In literatura romantică româ-neasej, reflex al mitologiei populare) Personaj fantastic tntruchiplnd dorul de dragoste al adolescentelor; p. exl. iubit. Zburător cu negre plete, vin ta noapte de mă fură. O. I 79/28. Cum nu vine zburătorul ca ta pieptul tui să cad ? O. I 80/18. Şapte ani de cind plecat-ai, zburător cu negre ptele. O. I 83/31; cf. O. I 80/11, 80/25, 80/30, 84/4 [V. 7].
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. zburâtor (O.I 80/11, 80/25), zburătorul (O. I 80/18), zburiloru- (O. I 84/4), voc. zburător (O. I 79/28, 80/30, 83/31).
    ZB(JR.Vr6n2, -OARE adj. Care are aripi, care zboară. Se iubiră cele două proletare: O insectă-umană, una zburătoare. O.IV 365/28 [V. 1|.
    ZBURDALNIC, -Â adj. Neastlmpărat, nebunatic, zglobiu. Lu vreau să-mi dai copilul zburdalnic — pe Arald. O. I 91/30 [V. 1).
    ZBURRĂRE s. f. Zburdălnicie. Să mai privesc o dată clmpia-nfloritoare. . . Ce jocurite-mi june, zburdareu mi-a văzul. O. I 0/24 [V. 1).
    ZDnAVĂN adv. Cu putere, tare. Căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn. O. I 4G/10 [V. 1|.
    ‘ZDREANŢĂ s. I. v. streauţu
    ZDRKNŢUlT, -A adj. îmbrăcat In zdrenţe. Şi mina-i care poartă destinele lumeşti, Cea grupă zdrenţuită in cale-i o salută. O. I 61/29 [V. 1).
    ZDItOBf vb. IV. Tranz. I. A sfărlma. ©(Conslrucţic metaforică) A vrea si zdrobease& [cupa vieţii] = afi sătul de viaţă, a dori să moară. Va creşte tot ce-n lume esle menit să crească. Va bea pfn-/n fund cupa, pln'va vrea s-o zdrobească, Căci va muri ctnd nu va avi la ce trăi- O. I 61/19 |V. 1).+A nimici, a distruge. Zdrobiţi ortnduiala cea crudă şi nedreaptă, Ce tumea o împarte tn mizeri şi bogaţi! O. I 60/11 [V. 1[.
    2. Fig. A supune torturilor morale, a îndurera adine. Pllngi, copilă ? — C-o privire umedă şi rugătoare Poţi din nou zdrobi şi frtnge aposlat-inima mea? O. I 30/18 (V. 1].
— 609 —
    —      Forme gramaticale: conj. prez. 3 sg. ti zdrobeasei (O. I 61/19); imper. 2 pi. zdrobiţi (O. I 60/11); inf. zdrobi (O. I 30/18).
    ZDROBIT, -A adj. 1. Sfârtmat. ©(Construcţie metaforică) Harfe zdrobite v. harfă | V. 1).
    2. Fig. Copleşit de durere, chinuit. De ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump-o lume ce sftşie-n tăcere Zdrobit sufletul meu. O. I 20/8 |V. lj.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. zdrobit (O.I 20/8;; pl.n.ac. zdrobite (O. I 35/7;.
    ZDIIUMICAT, -A adj. Sfârlmat, erodat. Pe maluri zdrumicale de aiurirea mirii Cezaru-ncd veghează la trunchiul cet plecat Al sălciei pletoase. O. 1 63/16 [V. 1 ]. © (Metaforic ; cu referire la apa curgătoare; v. ţi s f 1; i a l; Iar prin mtndrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicale peste pietre licurind. O. I 85/8 (V. 1].
    ZfiCE num. card. (Substantivat, ia pi., in legătură cu „mii") Număr mare, nedeterminat; sumedenie. Pentru-a crucii biruinţă se mişcară rturi-rturi, Ori din codri răscolite, ori sttrnite din pustiuri... înnegrind lol orizontul eu-a lor zeci de mii de scuturi. O. I 147/2 [V. 1]. <> I.oc. adv. De zeel de mii de ori v. mie [V. lj.
    ZECELE, ZfiCEA num. ord. (Regional) Carc sc află Intre al nouălea şi al unsprezecelea. (Substantivat) Am fost silit să stau la-nooială cu ea şi să-i dau ca bir tot al zecele din copiii supuşilor mei. P. L. 6/30 [Pr. 1].
    ’ZtiCELEA, Z£CEA num. ord. v. zecele.
    ZEFfR s. m. (1 n. Vlnt uşor, călduţ; p. c x t. adiere. Şi negrele-i bucle ondoală-a zefire. Sclipesc fluturlnd. O. I 4/11. De-ai fi, dragă, zefir dulce. Care duce Cu-al său murmiw frunze, flori, Aş fi frunză, aş fi floare, Aş zburare Pe-al tău stn gemtnd de dor. O. I 4/27. Şi-ntinse-a apei arii In cercuri fulgertnde se pleacă lin suflurii Al zefirului nopfii şi sună cadenţat. O. I 63/20. Aceleaşi sărutări greţoase, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor. P. I.. 87,1 (V. 3 ; Pr. 1|. O (Comparaţie) Ca zefirii ce adie Cinluri dulci ca un fior. . . Astfel notele murinde itllmle, paliile, tncet, Zbor sub mtna-fi tremurlnde. O. I 18/» l V. 11.
    —  Forme gramaticale: sg.n.ac. zefir (O. I -1/27;, a.d.
zefirului (O. I 63/20); pl.n.ac. zefirii (O.I          zefire
(O.I 4/11), g.d. zeUrllor (P.L. 87/4;.
    Z£lE s.f. Zeiţă. ©(Element de personificare) Virtutea despletită şi patria-ne zeie Nu pol ca să oprimă o singură scinteie In suftetu-nghefat. O. I 25/7 [V. IJ.
    ZEITATE s. f. Divinitate. © (Construcţie metaforică). A faee din elneva zeitate = a idealiza, a exalta calităţile cuiva (v. şi altar, diademă, poezie). Eu fâcut-am zeitate dintr-o palidă femeie. Cu inima stearpă rece şi cu suflet de venin! O. I 30/15 [V. lj.
    ZEIţA s. f. Divinitate feminină păglnă. Et se uilă furiş la formele perfecte ale zeiţei ce-l fericeşte, căci i-e ruşine să se uite de-a dreptul. P.L. 79/26 |Pr. 1|.
    *ZER s. n. v. zâr.
    ZEU s. m. 1. Divinitate păglnă. Noaptea zeii se prelmbtă tn vestmintele lor dalbe. O. I 44/26. Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? O. I 115/8. L-am chemat tn somn pe Kama — Kamadeva, zeul indie. O. I 236/4; cf. O. I 93/20, 115/9, 115/9, 115/11 [V. 7J. © (Comparaţie) Căci le iubesc, copilă, ca zeul nemurirea. Ca preotul altarul, ca spaima un azil. O. I 22/5. Clle-o femeie. . . tşi desfăşura trecătoarele umbre prin spafiul neguros, asemenea zeilor tntuneca(i din epopeele nordice. . . P. L. 26/27 [V. 1 ; Pr. 1|. ©(Construcţie metaforică)Or eu alle stele, eu alle ralari, ea al|l zel v. alt [V. lj.
    2. Fig. Om cu Însuşiri fizice deosebite. Tu zeu cu ochii negri. . . o, ce frumoşi oehi ai! O. I 95/32; cf. O. I 97/22 (V. 2).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. zeu (O.I 115/9), zeal (O.I 22/5, 115/8, 236/4), voc. zeu (O.I 95/32, 97/22); pl.n.ac. zel (O.I 29/4), zell (O.I 44/26, 93/20, 115/9), g.d. zeilor (O. I 115 11 ; P. L. 26/27).
    ZGlHtfT, -A adj. F i g. Lipsit de generozitate, prea puţin darnic. Cordeluţe şi nimicuri lată loate-a lui aperi. . . Darnic clnd nu vrei nici una Şi zglrcit dacă le ceri. O.I 1MM/12 [V. 11.
    *Z<îfRlAT s.n. v. Zflriet.
    ZGlRl£T s.n. (Mold., Transilv.) Acţiunea de a zglria. La zglriet el v-a dat gheară Şi ta tors v-a dai muste/e. O. I 48/31 [V. 1|.
    ZG6MOT s.n. 1. Sunet sau amestec de sunete puternice şi ncarmoniudse. Dar ce zgomot se aude? Bhtit ea de albine ? O. I 87/1. Cu zgomot sare poarta din vechii ei uşori. O. I 9.I 2H. Su se putu opri. .. de-a-l mai săruta o dată. . . tare şi cu zgomot. P. L. 95/6; cf. O. I 87/4 ; P. L. 62/15, 97/26 [V. 3 ; Pr. ;jj. + Sunet puţin intens, slab. Pe ctnd eu zgomol cad I:i«>arele-nlr-una, Alunece luna Prin otrfuri lungi de brtul. O. I 216/17. La zgomotul uşor al paşilor lui l-'ăl-h'rumii*. futn-şi ridică ochii albaştri. P.L. 7/31 [V.l; Pr l|. © (Compar-ţir) S-auzi cum frunzele-n poiană Şoptesc ra zgomotul de guri Ce se sărută, se hlrjoană In umbr-iiilliicu tle i>tiduri? O.i 22H/6 JV. l|.
    2. l.urmu, vuiet , vacarm. Zgomotul creştea ea marea lurburatd şi Inultd. O. 1 141.15. Codrul clueoti de zgomol şi de arme ţi de bucium. O. I 147/38 IV. 2). <0* Expr. A fa<* zgomot = a produce senzaţie, a se bucura de succes. fnchinlnd ale lor versuri ta puternici, ta cucoane. Sunt elntafi tn cafenele şi fac zgomot In saloane. O. I 137/22 [V.lJ. ©(Metaforic) Agitaţiile vieţii(î). Tu aşază-te deoparte, liegăsindu-te pe line, Clnd cu zgomote deşarte Vreme trece, vreme vine. O.I 194/15. Clnd de bunăvoia lor trăiau exilaţi la vun sat, spre a se iubi departe de zgomotul lumei, Maria intra deodată tn salonul tncălzit. P.L. 64/9 [V. 1 ; Pr. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. Efomet (O. I 87/1, 87/4,93/28,137/22,147/38, 216/17 ; P. L. 62/15, 95/6, 97/26), zgomotul (O. I 144/15, 228/6; P.L. 7/31, 64/9); pl.n.ac. zgomote (O. I 194/15).
    ZGOMOT6S, -OAsA adj. Care face mult zgomot, gălăgios, răsunător. Se zăreau grupe de jucători de cărţi. .. trăglnd din clnd tn clnd eu sorbituri zgomotoase etU-o gură din cafeaua şi berea ce li sla tnainte. P. L. 28/32. Se lăsă tmbrătoşârei zgomotoase ale oceanului. P.L. 100/29 [Pr. 2|.
—    GJO —
 + Însoţii de vacarm, de scandai. Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase. 0. I 59/33 [V. 1).
     —      Forme gramaticale : sg.g.d. zgomotoase (O. I 59/33; F.L. 100/29); pl.n.ac. zgomotoase (P.L. 28/32).
     ZGUDUI vb. IV. Tranz. 1. A scutura, a zgllţli.
 O  (In conlexl figurai) Se mişcară rluri-rluri, Ori din codri răscolite, ori stfrnite din pustiuri; Zguduind din pace-mlincă ale lumii începuturi. O.I 1-17/1 |V. 1|.-0* R e f I. „S> zguduie tot domul dc pure-a fi de seinduri. O. 1 91/16
 IV. 1).                                                      ,
     2. Fig. A facc să se cutrcmure, a înfiora. O (In context figurat) Vu zguduie arama urechea amortilă. O. I 25 5 [V. 1).
     —      1-ormc gramaticale: ind. prez. 3 sg. zguduie (O. I
 2.V'5), se zguduie ((I. 1 94/16); ger, zguduind (O. I 147/1).
     7.1    s. f. 1. Interval de limp cuprins Intre răsăritul ţi apusul soarelui; interval de timp de 24 dc ore, dintre două miezuri de noapte consecutive. Trecu o si, trecută trei Şi iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei. O. I 171/9. Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l rărc le, O. I 214/6. Cind era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, căzind, se izbi de o poartă de aramă. P. L. 5/20. — Priveşte la lunii, luna mieze-nopfii, frumoasă ca un copil de patrusprezece zile. P. L. 93/25; cf. 0.1 16/4, 56/17, 88/15, 93/13, 173,20; P.L. 4/17, 15/5, 15/30, 17/9, 17/10, 22/2, 22/5, 22/17, 23/14, 23/15, 42/31, 47/18, 71/35, 78/6, 78/7, 89/38, 100/19 [V. 7; Pr. 19J. O (Repetiţie) O ii din viafă să-mi fi dat. O zi mi-era de-ajuns. O. 1 191/11 |V. 2]. ©(Comparaţie) Copitifă bltndişoară Ca o zi de primăvară. O. I 2/20. Şi-am făcut din tine-un tnger, bllnd ca ziua de magie. O. I 2919. Atunci tu prin întuneric te apropii surhlndă. Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară. O. 1 42/6. Iar boierii... erau frumoşi ca zilele tinereţii. P.L. 6/2; cf. P. L. 3/6 [V. 3; Pr. 2], •£> Loc. adv. (to) toată ziua (sau ziua toată) = dc dimineaţa plnă seara, p. c x l. mereu, continuu. Toată ziua ta fereastră suspinlnd nu spui nimică. O. I 82/23. Ca plumbul surd şi rece el doarme ziua toată. O. I 96-17. In toată ziua el ii promitea că taina sufletului suit isi va tivi sftrşitut. P. L. 30/29, cf. P. L. 16/21, 78/34, 79,9 [V. 2 ; Pr. 4[. tn zori de zi v. zori (V. IJ. A doua zl v. doilea [V. 2 ; Pr. 5]. Pesle zi = in cursul zilei. Te urmtiresc luminători Ca soarele şi luna, Şi peste zi de-atilea ori Şi noaplea totdeauna. O. 1 190/3 (V. 1). <$> Expr. Zile intregi v. întreg [Pr. 5). InCr-o zi — odată. Intr-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. P. L. 13/20. .fi intr-o zi va bate din ce In ce mai tncet. P. L. 82/33. fntr-o zi et li arăta acestuia scrisoarea Cezarei. P. L. 88/5; cf. O. I 366/1 ; P. L. 30/31, 31/25 (V. 1 ; Pr. 5]. Zl şl noapte - tot timpul, fără Încetare. Aşa fel zi şi noapte de veacuri el stă orb. O. I 93/11 (V. 1]. Pe zl ce merge = cu cit trece timpul, progresiv. Ea, din ce In ce mai dragă, fi-ar cădea pe zi ce merge. O. 1160/12 JV. 1). Cale de o zl (de dou& zile sau de şepte zile) v. cale (Pr. 6]. Ziua în amiaza mare v. amiază [Pr. 1|. A-şl lua ziua bună = a-şi lua rămas bun. Atunci Făt-Frumos Işi luă ziua bună de la părinfi. P. L. 4/29 (Pr. 1]. A se lumina (sau a miji) de ziuă = a sc ivi zorile, a se crăpa de ziuă. Cind se lumină de ziuă, Făt-Frumos vede că şirul munţilor dă tntr-o mare verde şi întinsă. P. I.. 11/27. El se trezi pe ctnd mijea de ziuă. P. L. 16/26. Căzu jos şi dormi ptnă ce mijea de ziuă. P. L. 17/2
 [Pr. 3]. Faptul zilei = zorile. © (Personificare) Pe soare să-l oprească el noaptea o recheamă. .. Ttrziu! căci fapiul zilei in slavă se răpede! O. I 98/20 (V. 1]. ©(Construcţii metaforice) Muşti de o zl v. muscă (V. 1|. A faee din noapte ziu& şl a închide oclill zilei v. ochi [V. 2]. Ziua cea dentil v. d c n 11 i (V. 1). A vedea lumina zilei v. 1 u -m i n ă [V. 1]. Ziua intrengă, noaptea întreagă v. 1 n t r e g (V. 1], Hazele roţii ule zilei = lumina zorilor (v. şi <1 i m i n v a ţ â). A zilei raze roşii tn inimă-mi pătrund. O.I 98/5 [V. 1]. Zile «mi trei sori In frunte V. frunte [V. 1|. © (Mclaforic) Osteneala, truda unei zile. Ptnze moi tn care se fesuru, zile. Vederea şi somnul sărmanei copile. O. IV 365/11 (V. 1J. + (Adverbial, In forma ziua) In timpul zilei. Ziua totogit in soare, plndind cozile de şoarec, Noaptea~n pod. O. I 48/15 [V. 1). + Data, momentul la care s-a Intimplat sau urma sâ sc Intlmple ceva. în ziua-n care era sd se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, iatăl ei... muri de apoplexie. P. L. 99/17 [Pr. 1]. Q Expr. Ziua (cea) de azi (sau astăzi) — timpul, vremea In care trăim, prezentul. De-oi urma să scriu in versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă-a lăuda. O. I 141/16. Cu mtne zilele-fi adaogi, Cu ieri viafa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n fafă De-a pururi ziua cea de aii. O. I 204/4; cf. 0.1 205/4 JV. 3]. (Loc. adv.) Ut ziua de azi, indică superlativul hiperbolic. Om fuma din lulele lungi ctt ziua de azi. P. L. 75/5 (Pr. 1]. Ziua cea de mine v. mtne [V. 2]. Ziua eea de Ieri v. ieri [V. 2|. <£(!n titulatura sărbătorilor) Astăzi, tn ziua sf-tutui Ermit, el uitase pe Octavian August. P. L. 66/6 [Pr. 1]. Ziua cuiva = onomastica sau aniversarea naşterii cuiva. Aştepta felicitări de ziua lui. P. L. 66/8. — Şi acuma. . . am să-fi aduc ceva din casă... Un dar de ziua ta.. . Aşa-i? P. L. 71/20. Dar ce mai era In cutie? Păpuşile ce i le dedese de ziua ei. P. L. 71/30; cf. P. L. 66/21 [Pr. 4]. + Lumina solară. în scunda tavernă moho-rttă, Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare. .. stătea posomorită, Cu fefe-ntunecoase, o ceată pribegită. O. I 56/2 IV. 1],
    2.     (La pl.) Viaţă, existenţă, trai. Şi le iubesc, copilă, cum repedea junie lubeşte-n ochi de flăcări a zilelor noroc. O. I 21/2. De-aceea zilele tmi sunt Pustii ca nişte stepe. O. I 175/29. Cu mine :ilele-fi adaogi, Cu ieri viafa ta o scazi. O. I 201/1; cf. O. I 27/17, 204, 205/1; P. L. 49/29 [V. 6 ; Pr. IJ. ©(Comparaţie) Scumpă-i era frăfia de cruce, ea oricărui voinic, mai scumpă dectt zilele. P. L. 11/6 [Pr. 1]. ©(In context figurat) Din tortul meu fi-aş face o haină, din zilele mele o viafă plină de dezmerdări. P. L. 7/40 [Pr. 1]. © (Construcţii metaforice) Grădina zlielor (cuiva) v. grădină (Pr. 1|. Zile fără nori v. nor[V.l].
    3.     (La pl.) Vreme, ani; epocă. Căci nu mai am de obicei Ca-n zilele acele, Să mă tmbăt şi de setntei Din stele. O. I 187/10 [V. 1). Loc. adj. Mie de zile v. mic [V. 11. Vechi de zile v. vechi [V. 1]. O Expr. Zile de aur v. aur [V. 1 ]. © (Construcţii metaforice) Veelnie de zile v. vecinic [V. 1). A faee ea zilele trecute sA fie azi — a reînvia trecutul, existenţa scursă (v. şi sunet). Şi aceiaşi pomi tn floare Crengi tntind peste zaplaz, Numai zilele trecute Su le fac să fie azi. O. I 112/7 [V. 1). Din a veeblmel zile v. vechime [V. 1]. /Uele copile şl albe v. alb1 IV. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. zl (0.1 2/20, 42/6, 65/19, 68/2, 79/25, 93/U, 132/27, 160/12, 171/9, 190/3, 191/11, 191/12; O. IV 366/1 ; P. L. 4/40, 12/5, 12/8, 13/20,
— 611 —
 15/20, 17/1, 17/35, 22/2, 23/13, 23/1-1, 23/15, 30/31, 31/25 47/18, 71/35, 78/6, 82/33, 88/5, 97/13), ziuă (O.I 56/20-P. L. 11/27, 16/26, 17/2), ziua (O. I 29/19, 56/2, 82/25, 96/17, 130/18, 141/16, 176/19, 178/31, 183/19, 204/4, 205/4, 211/18, 212/7, 214/6; P. L. 4/29, 10/16, 16/21, 17/9, 22/5, 30/29, 42/31, 66/6, 66/8, 66/21, 71/20, 71/30, 75/5, 78/31, 79/9, 99/17), g.d. zilei (O. I 16/4, 56/20, 98/5, 98/20, 115/15 ; P.L. 3/0, 5/20, 15/30, 17/11), 22/17, 7«/7); pl.n.ac. zile (O. I 6/2, 31/5, 35/8, 36/3, 88/15, 91/12, 93/13, 93/18, 173/20, 202/10; O.IV 365/11; P.L. 1/17, 12/6, 12/35, 15/5, 21/7, 31/22, 3^/23, 89/37, 89/38, 91/29, 93/1, 93/25, 100/19),zilele (O.I 6/22, 31/1, 56/17, 112/7, 175/29, 187/10, 201, 204/1, 205/1 ; P. L. 6/2, 7/40, 11/6, 19/29), g.d. zilelor (O. I 21/2, 27/17 ; P. L. 56/28).
    ZIAR s. n. Gazetă. Înaintea palului — o masă murdară. .. pe ea, htrtii, versuri, ziare rupte. P. L. 29/31 [Pr. 1[.
    ZfCE vb. III. Tranz. I. (Folosii şi absolut). A exprima In cuvinte, a spune cu vocc taie; p. exl, a vorbi; a rosti, a pronunţa. Astfel zise mititica, Dulce nelezindu-mi părul. O. I 54/13. O, şopteşte-mi — zice din-sul—tu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinte ne-nţelese, i'jisu pline de-nţele$. O. I 82/1. — Hai scoală, zise el dezmerdtnd-u, e ziua-n amiaza mare. P. L. 10/16. împrejur gard nu era, ci numai nişte lungi ţăruşe ascufite, din care şese aoeau fiecare-n virf ctte un cap, iar al şeplele, fură, ss clătina mereu tn vtnt şi zicea: cap! cap! cap! P. L. 16/6. După ce tăcu mult fără s-asculte, zise cam întins şi cam ca şi cind n-ar fi băgat de samă: - Tu, Ermit! P.L. 68/18; cf. O.I 54,13, 56/6, 91/28, 166/6, 175/9; O.IV 365/31 ; P.L. 6/7, 6/19, 7/33, 8/14, 8/16, 8/20, 8/24 8/25, 8/39, 9/1, 9/7, 10/9, 10/12, 10/31, 10/32, 11/14, 11/39, 12/27, 13/6, 13/32, 13/35, 14/18, 14/37, 15/1, 15/25, 15/27, 15/32, 15/40, 16/10, 16/11, 16/29, 16/35,   17/5,     17/11, 17/23, 18/3, 18/6,  18/9,  18/14,   18/23,
18/27,   18/36,    19/1, 19/9, 19/13, 19/30, 19/31,  20/10,   21/26,
21/32, 21/32, 28/31, 31/3, 38/15, 41/7, 42/18, 43/36, 47/7, 47/30, 48/6, 48/7, 48/18, 48/27, 49/22, 49/31, 19/36, 49/39. 53/6,    53/18,         53/21, 53/36, 58/29,  59/3,   59/9,   59/21,
60/13,   60/35,     61/1, 61/7, 61/9, 61/20, 62/19,  63/21,   63/28,
63/35, 63/38, 66/24, 68/21, 68/23, 68/24, 69/3, 69/9, 09.12, 69/22, 69/33, 70/8, 70/19, 70/23, 70/26, 70/31, 71/1, 71/16, 71/24, 74/21, 74/32, 76/22, 76/27, 77/1, 77/5, 85/3, 85/12, 85/25, 86/30, 88/18, 88/19, 89/22, 89/34, 90/18, 91/5, 91/30, 95/11, 95/14, 96/6,96/32, 96/32, 99/28, 99/31 [V. 8 ; Pr. 130|. ©(Element de personificare) Iară gazda noastră zice Dtndu-şi ramurile-n laturi: 0, privifi-i cum visează, Visul codrului de fagi! O. I 101/23. Astfel zise lin pădurea, Bolii asupră-mi clătintnd. O. I 111/1 [V. 2|. <$> Expr. A zice ba v. b a [V. 1 ; Pr. 1]. Vra (sau va) să zică = a) Înseamnă, are semnificaţia, valoarea. Avea ochi albaştri, ceea ce vra să zică mult. P.L. 66/14 [Pr. lj; b) aşadar, deci. Va să zică asupra acestui chip .tşi concentrase el amorul lui — atlta formă avea, pustiita, sărmana lui viafă — un portret! ... P. L. 30/21. Bărbatul e fireşte agresiv, va să zică natura se repetă tn fiece exemplar tn astă privin(ă. P. L. 79/31 [Pr. 2]. A ziee adio v. adio |V. 1]. Ca să zic, cuin a? ziee sau pot s& zle = pentru a spune astfel, după cum se spune. Ochii mulfămifi, cum am zice, de ei Inşii pripesc c-un fel de conştiinţă de sine. P. L. 74/6. Ochii mei atit de clari, pot să zic, de-o cerească claritate, nu pot cuprinde nimic deodală. P. L. 90/25. El trecu... cu pasul lui uşor, la care se cunoştea, ca să zic, elastica greutate. P. 1.. 95/29
[Pr. 3). + R c fl. (întărit prin ,,tn sine”) A gindi. De-oi muri — ffj zice-n sine — al meu nume o să-l poarte Secolii din gură-n gură şi l-or duce mai departe. O. 1133/35 [\. 1 j. + A exprima, a da să se Înţeleagă. Vorba zice: „fugi încolo”, risul zice: „vino-ncoace!” O.I 159/24 [V. 2).
     A afirma, a declara; a susţine, a pretinde. Aslfel încăput pe mina a oricărui, le va drege, Rele-or zice că sunt loate cite nu vor înţelege.. . O. I 134/34. Dar o pune să aleagă tnlre trei Ce-o înconjoară, lo(i ziclnd că o iubesc. O. I 162/23. Ea se sculă — şi, ca ruşinată de cele ce zisese, minele ei spinzurau tn jos. P.L. 8/3. Dac-a fi adevărat ce zice lumea : că pentru feţii - frumoşi vremea nu vremuieşte, apoi poate c-or fi trăind şi astăzi. P.L. 23/35; cf. O.I 40/3, 113/4, 146/14, 159/21; P. L. 63/19, 70/1, 71/1, 71/2, 88/7, 91/30, 92/11 [V, 6; Pr. 9). O Refl. impers. (Subiectul gramatical este exprimat printr-o propoziţie subiectivă) Se zice că unui om încredinţai despre fiin(a lui Dumnezeu nici nu-i poate veni In minte cugetul ascuns in această ciudată numărătoare. P. L. 43/4. Se zice că diavolului, înainte de cădere, i-ar fi plesnit in minle această obscură idee. P. L. 43/8 [Pr. 2). (Cu elipsa conjuncţiei) Fericească-l scriiturii, toată lumea recunoască-l. . . Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrinul dascăl'! Nemurire, se va zice. O. I 133/33 [V. 1[. + A sfătui; a ruga. Eu iţi zic: ai milă de mine... P.L. 90/5. Su crede că te iubesc tntr-allt, Incit să-ţi zic să rămii... P. L. 97/2 [Pr. 2]. + A porunci; a liotărl. Precum au zis, aşa au şi făcut. P. L. 8/34. [Castel-inarel au zis oamenilor să-l aducă la noi. P. L. 96/23 [Pr. 2|. + A răspunde. Ah! ea spuse adevărul; Eu am rls, n-am zis nimica. O. I 54/16 [V. 1).
     :J. (Popular) A clnta. Mai bine-oi spune lăutarilor să zică. P.L. 6/14 [Pr.l]. ©(In context figurat) Ş-acel rege-ai poeziei vecinic tlnăr şi ferice. Ce din frunze Iţi doineşte, ce cu fluierul Iţi zice ... veselul Alecsandri. O. I 32/26 [V. IJ.
     -î. A gindi, a socoti, a credc. Zică to(i ce vor să zică, Treacă-n lume cine-o trece; Ca su nu-ndrăgeşti nimică, 'Iii rămii la toate rece. O. I 198/9. Ce-ai zice tu dacă. . . ilar te rog su nu spui nimărui ... dacă... P.L. 70/34 [V. 2 ; Pr. 1[. -O* Expr. Bine zid = aşa este, ai dreptate. © (Kepctiţie) iiine zici, meştere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsicoza lor. Bine zici cum că In sufletul nostru esle timpul şi spaţiul cel nemărginit. P. L. 3X/20 — 21 [Pr. 2J.
     o. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi. Vot sunle/i urmaşii Romei ? Sişte răi şi nişte fameni! I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni! O. I 151/2. O femeie intre flori zi-i şi-o floure-nlre femei. O. I 162/21. Mario!. . . na se poate să te cheme altfel... tu! nu-{i pot zice altfel. . . P.L. 57/8; cf. P. L. 61/33 [V. 2 ; Pr. 2]. Expr. Azlce pe nume v, nume [Pr.l].             ^ R e f 1. recipr. Clnd
 Işi propuneau să-şi zică tu, mureau de ruşine şi-şi zicea serios, după lungi lupte sufleteşti: ,,Domnia-ta"; ctnd stabileau diplomaliceşte să-şi zică ,,d-ta” — atunci lu — tu din greşeală. P. L. 68/35, 36, 38 [Pr. 3].
     —       Forme gramaticale: ind. prez. 1 sg. zic (O.I 146/14, 181/3 ; P.L. 48/12, 88/7, 90/5), 2 sg. ziel (P.L. 38/20, 38/21, 48/7, 86/30), 3 sg. zice (O. I 32/26, 40/3, 82/1, 101/23, 159/24, 159/24; P.L. 23/35, 61/33, 69/9, 92/11), se ziee (P.L. 43/4, 43/8), işi zice (O. I 133/35), imp. 3 sg. zicea (P.L. 16/6, 31/3, 69/19, 88/19), 3 pl. Işi zicea (P.L. 68/36), p.s. 3 sg. zise (O.I 54/13, 56/6, 111/1, 166/6, 175/9; P.L. 6/7, 6/19, 7/33, 8/14, 8/16, 8/20, 8/24, 8/25, 8/39, 9/1,
 — 612 —
 9/7, 10/9, 10/12, 10/16, 10/31, 10/32, 11/14, 11/39, 12/27, 13/32, 13/35, 14/18, 14/37, 15/1, 15/25, 15/27, 15/32, 15/40, 16/10, 16/11, 16/29, 16/35, 17/5, 17/11, 17/23, 18/3, 18/6, 18/9, 18/14, 18/23, 18/27, 18/36, 19/1, 19/9, 19/13, 19/30, 19/31, 20/10, 21/26, 21/32, 38/15, 41/7,43/36, 47/7,47/30, 48/6, 48/18, 48/27, 49/22, 49/31, 49/36, 49/39, 53/18, 53/21, 53/36, 58/29, 59/3, 59/9, 59/21, 60/13, 60/35, 61/1,61/7, 01/y, 61/20, 02/19, 03/21, 03/28, 63/35, 63/38, 66/25, 68/21, iiX/23, 69/3, 09/12, 09/22, 70/8, 70/19, 70/23, 70/26, 70/31, 71/1, 71/10, 71/24, 74/21. 71/32, 76/22, 70/27, 77/1, 77/5, *5/3. 85/12, 85/25, 8K/1S, 89/22, 89/34, 90/18,94/5, 94/30, ‘15/11, 95/14, 90/13, 9'J/28, 99/31), p.c. 1 sg. am zis (O.I 54/16). 2 sg. ul zis (0.1 91/28), 3 sg. a zis (0.1 113/4), au zis (P.L. 96/23), 3 pl. au zis (P.L. 8/34), m.m.c.p. 3 sg. zisese (P.L. 8/3), viii. 3 sg. va zice (P.L. 49/31), se va zice (0.1 133/33), 3 pl. or zice (O.I 134/34); conj. prez. 1 sg. să zic (P.L. 90/25, 95/29, 96/32, 97/2), 2 sg. să zici (P.L. 70,1, 71/1, 71/2, 88/6), 3 sg. *ă zică (O. I 151/2; P.L. 6,14, 30/21, 66/14, 67/39, 69/33, 79/31), 3 pl. si zkâ (O. I 198/9; P.L. 53/6), zică (O. I 198/9), sfi-.ţi zică (P.L. 08,35, 68/38); opt. prez. 1 sg. aş zice (P.L. 96/32), 2 sg. al zice (P.L. 70/34), 3 sg. ar zice (0.1 159/21 ; O.IV 365/31),
1  pl. am zice (P.L. 74/6); imper. 2 sg. zi (O.I 162/21 ; P.L. 21/32, 68/24), nu zl (0.1 209/15); inf. (a) zice (0.1 112/20; P.L. 13/0, 28/31, 57/8, 91/30); ger. zlcind (0.1 162/23).
    ZID s.n. Element de conslrucţic (vertical), alcătuind un perete, o Îngrădire ele. Unde-ajung [razele] par văruite zid, podele, ca de cridă. 0.1 76/27. Lucesc tn juru-i ziduri ca tuciul lustruiţi. O.I 93/35. Okeanos se plinge pe canaturi ... Izbeşte-n ziduri vechi, siinind din valuri. 0.1 202/8. Sculată din palul ei, ea se aruncă pe treptele de peatră a linei boite tn zid. P.L. 4/4 ; cf. O.I 76/24, 94/5, 94/31, 515/10, 130/5; P.L. 5/29, 11/25, 11/35, 22/12, 29/20, 40/10, 48/34, 49/3, 72/11, 73/1, 73/21, 95/34 [V. 8; Pr. 13]. © (Comparaţie) La .\icopole vă2ui-ai cite labere s-au strtns Ca să steie tnainte-mi ca ţi zidul neînvins. O.I 147/6. Durduind svseau călării ca un zid tnalt de sutiti. 0.1 148,23. Lumea mea este o vale, incunjurată din ţoale părţile de stlnci nepătrunse, cari stan ca un zid dinspre mare. IM.. 78/12 [V. 2; Pr. 1|. ©(Metaforic; sugerind rezistenţa dc nezdruncinat a iubirii dc ţară) .\-aoem oşti, dară iubirea de moşie e un zid Care nu se-nfivrea:ă de-a ta faimă, Baiazid! O.I 147/35 ]V. 1|. © (Construcţie metaforică) Zidurile reci v. rece [V. 1). © (Metaforic) Adăpost, refugiu. Fii scut de întărire Şi zid de mlntuire .. . O, maică preacurată Şi pururea fecioară, Mărie! O.IV 360/6 [V. 1]. © (Metaforic; Ia pl.) Case, clădiri. Xu le mai facefi ziduri unde să-nchid-avere, Pe voi unde să-nchidă cind împinşi de durere, V'e/t crede c-ave/i dreptul şi voi ca su trăiţi. O.I 59/28. Ulicioara-i strimtă şi, din ziduri vechi, Vorbe rts şi pltnsel sună In urechi. O.IV 364/9 [V. 2].
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. zid (O. 1 76/27, 94/5, 95/16, 147/35, 148/23; O. IV 360/0; P.L. 4/4, 40/10, 78/12, 95/34), zidul (O. I 76/24,94/31, 147/0; P.L. 73/21); pl.n.ac. ziduri (O.I 59/28, 93/35, 136/5, 202/8; O.IV 364/9; P.L. 5/29, 11/25, 22/12, 48/34, 49/3), zidurile (0.1 127/25; P.L. 11/35, 72/11), g.d. zidurilor (P.L. 73/1), zldlurllor (P.L. 29/20). - Variantă : (Mold.) zidi (P.L. 29/20) s.n.
    ZIDI1 s.n.v. zid.
    ZIDf4 vb. IV. Tranz. I. A construi, a clădi. Stradele . . . Irec prin noianul de case mici şi rău zidite. P.L. 26/10. Dinlr-un şir de munfi au zidit domenicul său palat. P.L. 51/8 [Pr. 2|. © (tn contexte figurate) Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele. O.I 38/2. Zidi/i din dârmâture gigantici piramide. O.I 60/31 [V. 2|.    ©  (Metaforic) Viespii să-şi zidească fagurii,
cetatea lor de ceară. P.L. 98/32 [Pr. 1|. Expr. A zidi unul peste uliul v. altul [Pr. 1]. © (Construcţie metaforică) A zidi muule pe inutile v. munte [V. IJ. + Fig. A făuri, a alcătui, a modela. — Dacă tn această sară ay încerca să mă duc tntr-un spafiu zidit cu totul după voia mea ... P.L. 42/25 [Pr. 1|. © (Metaforic) A crea cu mintea, a plăsmui. Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta Bibticelor sinle, profeţiilor amare. O.I 31/19. Pofi zidi o lume-ntreagă, pofi s-o sfărâmi . .. orice-ai spune, Pesle toate o lopată de tărtnă se depune. O.I 134/15. Din visurile noastre vom zidi castele, din cugetările noastre vom adinei mări cu mii de undoiete oglinzi. P.L. 49/27; cf. P.L. 35/29 [V. 2; Pr. 2|.
    2.     (In concepţia creştină, despre Dumnezeu) A crea. învăţătură despre a lumei orlnduială dumnezeiască, dupre cum, loate pentru pămtnt a fi zidite se arată de câtră tndu-râtul Dumnezeu. P.L. 35/18 [Pr. 1].
    —      Forme gramaticale : ind. imp. 3 sg. zidea (0.131/19), p.c. 3 sg. au zidit (P.L. 51/8), 3 pi. au zldlt (O.I 43/17), viit. 1 pl. vom zidi (P.L. 49/27); conj. prez. 3 pl. sâ zidească (P.L. 98/32); imper. 2 pl. zidiţi (O.I 60/31); inf. zidi (O.I 134/15), a fi zidite (P.L. 35/16); part. zldlt (P.L. 42/25), zidite (0.1 38/2; P.L. 26/10, 35/29, 98/4)_
    ZIDlRE s.f. Clădire, edificiu; construcţie. în zidirea cea antică, sus In frunte-i turnul maur. 0.1 44/31. Ca unse cu oar Lucesc zidiri, ruine pe ctmpul solitar. O.I 69/10. Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Şi din uşi tnchise, din zidiri deşarte. O.IV 304/12 ; cf. O.I 43/14, 76/19, 96/14, 105/8; P.L. 83/1 [V. 7; Pr. 1|. © (Construcţii metaforice) Zidirea sflulel Golii v. G o 1 i a [V. lj. Triste zidiri de {Inlirim = construcţii funerare; cripte, cavouri. Sd na ne ducă-n trisle zidiri de fintirim, Mormtntul să ni-l sape la margine de rlu. O.I 129/14 [V. IJ.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. zidire (P.L, 83/1), zidirea (O.I 44/31, 96/14, 150/20); pl.n.ac. zidiri (O.I 69/10, 70/19, 105/8, 129/14; O.IV 364/12), zidirile (O.I 43/44).
    ZfMBHU s.m. Animal (Bison europaeus). în codri-adlnci câjelul pâmtnlului lot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună in urechi. 0.1 93/5 [V. 1]. © (Construcţie metaforică ; cu referire la Ştefan cel Mare; aluzie la Înfăţişarea măreaţă a animalului şi la reprezentarea heraldică a Moldovei printr-un cap de bour) Zimbrul sombru şl regal. El revoacâ-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal. O.I 35/6 [V. 1).
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. zimbru (0.1 93/5), zimbrul (O.I 35/6).
    ZIMŢ s.m. Fiecare dintre dinţii anumitor rotiţe, ai secerii ele. © (Metaforic) Străveziul demon prin aer ctnd să treacă, Atinge-ncet arama cu zimfii-aripei sale De-auzi din ea un vaier, an aiurit de jale. O.I 69/15 [V. IJ.
    ZIULIţA s.f. Diminutiv cu valoare hipocoristică, In spiritul poeziei populare, al lui zi. Ctlu-fi fine ziulifa l-aş etnia doina, doinita. O.I 2/21 [V. IJ.
— 613 —
     ZlSIBET s.n. Surts. Vedeam ca In vis pe-al meu tnger de pază . .. C-asupră-mi c-un zlmbet aripile-a-ntins. O.I 41/4. Ci tu rămti in floare ca luna lui april, Cu ochii mari şi umezi, cu zimbet de copil. O.I 128/8. Cu zImbetul tău dutce lu mingti ochii mei, Femeie Intre stele şi stea tntre femei. O.I 213/â. Văzuse zimbelul lui şi văzuse destul pentru a nu spera nimic. P.L. 88/29; cf. O.I 62/12, 67/5, 88/8, 160/14, 200/13, 232/22; O.IV 432/6; P.L. 26/25, 56/38, 57/38, 64/5 [V. 10; Pr. 5]. Q (în conti-xt figurat) A? face al tău zlmbet un secol de orgie Şi lacrimile-li mir. O.I 22/3 [V. 1]. •$> Expr. A aven ziinbetul pe buze v. buză [V.l]. © (Construcţie mctaforică). Cu zimbet = = fără amărăciune, cu indiferenţă. Dacă port cu uşurinţă fi cu ztmbel a lor ură, Laudele lor desigur m-ar nithni pesle măsură. O.I 141/17 |V. 1], Q (Mctaforic) Simpatie, dragoste, Înţelegere. El ştia că tn ,,această ordine a realităţii”, cum o numea el, nu-l va inttlni nici un zimbet şi nici o lacrimă. P.L. 28/11 [Pr. 1].
     —   Forme gramaticale: sg.n.ac. zîmbet (O.I 22/3, 41/4,
 67/5, 88/8, 128/8, 141/17, 200/13, 232/22; O.IV 432/6; P.L. 26/25, 28/11, 57/38), zinibctul (O.I 160/14, 213/5, 236/7;  P.L.   56/38,   64/5,      88/29), zimbetu- (0.162/12).
     ZÎUBf vb. IV. Intranz. 1. A suride. Ztmbiră tntre dtnşii bătrtnii tăi prietini Şi singuri ne lasară . .. O.I 91/21. Iar cind te văd zimbind copilăreşte. Se slinge-atunci o viaţă de durere. O.I 120/12. Lingă cortu-i, unul dintre fiii falnicului domn, Sla zimbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. O.I 149/1. — Cine-i acolo? zise Maria   ... —  Umbra la, răspunse el zimbind. P.L. 49/37;
 Cf. O.I 79/15, 79/27,  84/30,   117/15, 120/24, 141/23, 210/15,
 211/4;  P.L.   3/12,    8/20,                     10/10, 10/23, 15/13, 23/29,
 38/15, 52/18, 56/38, 57/35, 58/4, 59/10, 61/9, 70/13, 71/24, 76/8, 77/9, 102/11 [V. 11; Pr. 19].
     2. Fig. A-şi manifesta veselia Ia vederea cuiva. © (Element dc personificare) Luceferi, ce răsar Din umbră de cetini, Fiindu-mi prietini, O să-mi zlmbească iar. O. I 218/4 [V. 1]. Q (Metaforic) A arăta simpatie. Şi s-o vezi tncunjurală de un roi de pierde-oară, Cum ztm-beşte tuturora cu gindirea ei uşoară? O.I 157/22 [V. 1].
     —       Forme gramaticale: ind. prez. 2 sg. zîmbeştl (O.I 211/4), 3 sg. zîmbeşte (O.I 144/23, 157/22), imp. 3 sg. zimbea (P.L. 3/12), p.s. 3 sg. zimbl (P.L. 10/23, 23/29, 58/4, 70/13), 3 pl. zimblră (O.I 91/21), viit. 3 pl. o să zlmbeaseă (O.I 218/4); opt. prez. 3 sg. ar zimbl (O. I 84/30); imper. 2 sg. nu zimbi (O. I 117/15; P.L. 56/38); ger. zimbind (O.I 79/15, 79/27,120/12,120/24,149/1,210/15 ; P.L. 8/20, 10/10, 15/13, 38/15, 49/37, 52/18, 57/35, 59/10, 61/9, 71/24, 76/8, 77/9, 102/11).
     ZtMBlRE s.f. Surls, zimbet. E sfios ca şi copiii, Dar ztmbirea-i e vicleană. O.I 109/2. Cu zîmbiri de curtizană şi cu ochi bisericoşi, S-ur preface că pricepe. O.I 162/18. O ztmbire rece, sceptică ti discleştă puţin buzele. P.L. 85/8; cf. 0.1 32/33, 61/26, 117/15; P.L. 55/23, 70/11, 87/6, |V. 5; Pr. 4]. Q (Element de personificare) Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune, Cu zlmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune, Lumina a vieţei voastre drum de roze semănat. O.I 35/26 [V. 1].
     —       Forme gramaticale: sg.n.ac. zlmbire (O.I 117/15; P.L. 85/8), zîmbirea (O.I 32/33, 35/26, 61/26, 109/2); pl.n.ac. zîmbtrl (O.I 162/18; P.L. 55/23, 70/11, 87/6).
    ZtMBITâft, -OARE adj. Surlzător; vesel, radios. Tu, chip zlmbitor, Trăil-ai anume, ca asifeli să mori? O.I 40/11. Avea o tmpărăleasă linără şi zlmbitoare ca miezul luminos al zilei. P. L. 3/6. Umbra . . . sta diafană şi zlmbitoare. P.L. 47/2; cî. P.L. 75/17 (V. 1; Pr. 3|. Q (Mctaforic) Atrăgător (v. şi luminos, ucigaş). Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară Cind mina v-o intindeţi la bunuri zlmbitoare. O.I 60/9 [V. 1|.
    —       Forme gramaticale: sg.n.ac. zîmbitoare (P.L. 3/6, 47/2), g.d. zîmbitoare (P.L. 75/17), voc. zîmbilor (O.I 40/11); pl.n.ac. zîmbitoare (O.I 60/9).
    zi\Ă s.f. 1. Personaj din basme, Închipuit ca o femeie foarte frumoasă, cu puteri supranaturale. Povesteau ... poveşti fanlastice despre zine îmbrăcate in aur şi lumină. P.L. 37/19 (Pr. 1|. O (Comparaţie) Unde-i sora Viselor noastre de vară? Mlădioasă şi iubită, Cu privirea ostenită, Ca o zină să răsară Tuturora. O.I 121/23 [V. 1].
    2. Zeiţă. Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele ztne ce străbat Din timpurile vechi. O.I 192/3. Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o ztnu liniştită Cu ochii mari, cu umeri goi? O.I 228/23. Sd văz In lemplu-i zina cu farmece cereşti. O. IV 430/2 ; cf. O.I 119/10, 160/36; P.L. 22/29 |V. 5; Pr. 1]. O (Construcţie metaforică) Academie de ştiinţi a zmei Vineri v. academie (V. 1].
    —   Forme gramaticale:       sg.n.ac. zină (O.I 121/23,
228/23; P.L. 22/29), zina (O.IV 430/2), g.d. zine (O.I 160/36), zmei (O.I 119/10,       140/11); pl.n.ac. zine (O.I
192/3; P.L. 37,19).
    ZtNGĂNt vb. IV. Intranz. A produce sunete metalice, a zdrăngăni. L'n orologiu zingăneşle tncet şi subţire in părete. P.L. 62/32 [Pr. 1).
    —   Scris : zingăni.
    ZLOÂTÂ s.f. Lapoviţă. Dar şi mai bine-i, clnd afară-i zloată, Să stai visind la foc. O.I 119/7 |Y. lj.
    —   Scris : sloală.
    ZMEU s.m. Personaj fantastic din basme, Intruchi-plnd răutatea. Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese; Feţi-frumoşi cu păr de aur, zmei cu solzii de oţele. O.I 85/21 [V. 1].
    —   Scris: smeu.
    Z6DIE s.f. Constelaţie, corespunzlnd lunii In care s-a născut cineva şi avlnd, după credinţele superstiţioase, o influenţă (bună sau rea) asupra destinului acestuia; p. e x t. destin, soartă, ursită. Au venit ca să serbez* nunta gingaşei mirese; Feţi-frumoşi cu păr de aur, zmei cu solzii de oţele, Cititorii cei de zodii şi şagalnicul Pepele. O.I 85/22. Căci Odin părăsise de gheaţă nalta-i domă, Pe zodii stngeroase porneau a lui popoară. O.I 91/7. învăţătură despre a lumei orlnduială dumnezeiască .. . cu adăugire a tnrlurinţei zodiilor asupra vieţei omeneşti. P.L. 35/20 (V. 2; Pr. 1). + Explicare a destinului cuiva prin consultarea constelaţiilor. El deschise o carte veche .. . un manuscript de zodii. P.L. 35/6 [Pr. 1].
    —       Forme gramaticale: pl.n.ac. zodii (O.I 85/22, 91/7; P.L. 35/6), g.d. zodiilor (P.L. 35/20).
    ZORI s.m. pl. Lumina care se arată pe cer Înainte de a răsări soarele, auroră; moment al zilei clnd apare această lumină, faptul zilei. De-ai fi noapte-aş fi lumină Bllndă, lină, Te-aş cuprinde c-un suspin; Şi in nunta de iubire, în unire Naşte-am zorii de rubin. O.I 5/6. Părea
— 614 —
că din una şi aceeaşi rădăcină un rai se înalţă tn lumina zorilor. P. L. 51/20 [V. 2; Pr. 1). Q (Comparaţie) Fiii lăi trăiască numai tn frO/ie Ca a nopfii stele, ca a zilei zori. O.I 16/4 [V. 1). <C> (Construit cu diferite prepoziţii şi In cordaţie cu zi, formează locuţiuni adverbiale) In zori (de zl) = dis-de-diminenţă. O călărire tn zori. O.I 3. Mtni In zori de zi pleca vom Către schitul vechi şi sftnl. O.I 05/19 |Y. 2|. PinA in zori = plnă dimineaţa. Ei petrec In vin şi-n chiot orice noapte ptn-tn zori. O.I 45/30 ţ\\ 1]. O Expr. Din zori pină in noapte = loalâ ziua fără întrerupere. Din zori plnă-n noaptea neagră şi tirzie O ve:i printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează . . . O.IV 364/25 |V. 1|.
    —      Forme gramalicalc : pl.n.ac. zori (O.I 3, 9/6, 16/4, -15/30, <35/19; O.IV 364/125), zorii (O.I 5/C), g.d. zorilor (P.L. 51/2).
    ZOHMCT s.n. Zornfiit. S-anzi zornclul de pinteni şi foşnirile de rochii. Pe ctnd ei sucesc musteafa, iară ele fac cu ochii? O.I 157/23 [\. 1].
    ZUGRAVI vb. IV. 1. Tranz. A vopsi, a colora. Conslelafiuni zugrăvite cu roş, calcule geometrice zidite după o închipuită şi mistică sistemă. P.L. 35/28. Părea un ghem de fire roş sau un painjiniş zugrăvit cu singe. P.L. 36/5 IPr. 2].
    2.     T r n n 2. A picta [Umbra] deveni clară, ca un i'echi portret zugrăvit in oloi. P.L. 45,21. O privesc ... ca pe-un tablou zugrăvii pe un fond luminos. P.L. 92/7 [Pr. 2], O (Element tle personificare) Credinţa zugrăveşte icoanele-biserici — Şi-n suftclu-mi pusese poveştile-i feerici. O.I 69/25 [V. 1]. Q (în context figurai) [Negruzzi] moaie pana in coloarea unor vremi de mult trecute. Zugrăveşte din nan iarăşi pinzele posomorite. O.I 32/23 |V. 1). + A desena ; a giava. Pe cuptiorul uns cu humă şi pe coşcovii păreţiZugrăvit-au c-un cărbune copilaşul cel isteţ Purceluşi cu coaila sfredel şi cu befe-n loc de labă. O.I 84/18. La sftrşitul cărţii era zugrăvit sf. Oheorghie in lupta cu balaurul. P.L. 35/33. Trăia izolai intr-o chitiuţă din oraş, pe care ţi-o împodobise cu flori şi cu schiţe zugrăvite ae el. P.L. 88/3 ; cf. O.I 7(3/28 ; P.L. 71.1 I, 90/29, 90,-34 IV. 2 ; Pr. 5]. Q (.Metaforic) A reproduce (?). Magul priivea pe ginduri tn oglinda tui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-nir-un centru se adun. El tn mic priveşle-acolo căite lor tăinuite Şi cu varga zugrăveşte drumurile lor găsite. O.I 44/35 (V. 1).
    3.     T r a n z. şi refl. Fig. A (sc) profila, a (se) contura, a (se) proiecta; a (se) oglindi, a (se) reflecta. Lun-alunci din codri iese, Soaptea loală stă s-o vadă. Zugrăveşte umbre negre Pe clmp alb ca de zăpadă. O.I 67/27. Al ei chip se zugrăveşte plin şi alb: cu ochiu-l măsuri Prin uşoara-nvineţire a subţirilor mătăsuri. O.I 79/3. Luna tremură pe codri, se aprinde, se măreşte, Muchi de sltncă, virf de arbor, ea pe ceruri zugrăveşte. O.I 152/8. Dumbrăvile lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau tn fundul rlului. P.L. 51/19. Cezara! eşti ... o umbră a nopţii zugrăvită cu zăpada luminei de lună? P.L. 102,18; cf. P.L. 39/14, 40/1 [V. 3; Pr. 4], Q (Metaforic) A Împodobi (?) (v. şi încununa). Ea s-apropia Incet prin aleele străbătute de seninul nopţii, pe cărările albe zugrăvite cu umbrele mrejelor de frunze. P.L. 93/6 [Pr. 1],
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. zugrăveşte (O.I 32/23, 44/35, 67/27. 69/25, 152/8), se zugrăveşte (O.I 79/3), e zugrAvilâ (O.I 76/28), imp. 3 sg. era zo-grAvil (P.L. 35/33), 3 pl. se zuyr&veau (P.L. 51/19), p.s.
3  sg. zugrftvi (P.l.. 74/14), p.c. 1 sg. am zugrăvit (P.L. 90/29, 90/34), 3 s«. uu zugrAvit (O.I 84/18); ger. zugrfi-vindu- (P.L. 39’tl); part. zu«rAvll (P.L. 36/5, 45/21, 92/7), zuiirăvltâ (P.L. 40/1, 102/18), zugrAvite (P.L. 35/28, 88/3, 93/6).
    ZUGRAviT, -A adj. Pictat, împodobit cu picturi. Un dulap cu cărţi bisericeşti, un scaun cu spala naltă, haine călugăreşti, splnzurate tntr-un cui, o ladă zugrăvită... iată toată tmbrăcăminlea [chiliei]. P.L. 73/33 [Pr. 1).
    ZUGRU.M.i vb. I v. sugruma.
    ZUPĂf vb. IV. Intranz. A se mişca arunclnd picioarele. Draci mici sptnzuraţi de coarne . . . zupăiau din picioruşe. P.l.. 43/30 (Pr. 1].
    ZtJZUR s.n. (Mold.) Freamăt. Aceleaşi sărutări greţoase, pe cari le asamănă cu zuzurul zefirilor. P.L. 87/4 [Pr. 1).
    ZVfiLT, -A adj. Suplu, graţios. Membrele ei zvelte, tn bluza de catifea neagră, aceeaşi pălărie cu margini largi pe părul ei blond. P.L. 64/14 [Pr. 1). Q (Metaforic) Palmii risipifi tn crtnguri auriţi de-a lunei rază, Nalţă zveltele lor trunchiuri. O. I 44/23 [V. 1],
    —      Forme gramaticale: pl.n.ac. zvelte (P.L. 64/14), zveltele (O.I 41/23).
    ZVÎCNt vb. IV. Intranz. A se zbate repede şi cu putere. Inima-i zoteneşte tare, viaţa-i parcă se răpune. O.I 84/32 [V. 1],                                          _
    ZVlRCOLf vb. IV. Refl. A se zbate, a face mişcări spasmodice. V<i:u aproape de pădure un ţlnţar zvircolin-du-se In nisipul cel ferbinte. P.L. 15/31. Acea fereastă dedea intr-o chilie, pe părefii cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schite ciudate — ici un sfînt, culo un căţel zvircolindu-se tn iarbă. P.L. 73/28 [Pr. 2J.
    ZVlRLl vb. IV. Tranz. A arunca, a proiecta. Afară-i toamnă, frunză-mprăştială, Iar vintul zvtrle-n geamuri grele picuri. O.I 119/2 [V. 1], Q (In context figurat) Zvirliţi statui de tirani tn foc, s<5 curgă lavă. O.I 60/23 [V. 1], Q (Construcţie metaforică) A zvirll asupra cuiva vălul nlb de poezie v. p o c z i e [V. 1).
    —      Forme gramaticale: ind. prez. 3 sg. zvirle (O.I 119/2), p.c. 1 sg. am zvirlil (O.I 29/23); imper. 2 pl. zvirlifl (O.I 60/23).
    ZVÎRLfRE s.f. Aruncare. Q (Metaforic) încercare, tentativă. Al lumii-nlregul simbur, dorinţa-i şi mărirea, în inima oricărui i-ascuns şi trăitor, Zvtrlire hazardată, cum pomu-n înflorire In orice floare-ncearcă tnlreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai mulle mor. O.I 64/8 IV. 1].
    ZVON s.n. 1. Rumoare produsă de glasuri confuze, de activitatea sau de mişcarea unei mulţimi. O, teatru de păpuşe . . . zvon de vorbe omeneşti, Povestesc ca papagalii mii de glume şi poveşti Fără ca să te priceapă ...O.I 157/11 |V. 1].
    2. Zgomot confuz, nedefinit din natură. Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar tn iarba înflorită, somnoros suspin-un grier .. . E attta vară-n aer, e altt de dulce zvonul . .. O.I 152/17. S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă viaţă-n orice zvon. O.I 228/14 [V. [2J.
    —      Forme gramaticale: sg.n.ac. zvon (O.I 157/11, 228/11), zvonul (O.I 152/17).
            ENCICLOPEDIE
                       A
    ACADEMIA DIN SOCOLA Semioar teologic din Moldova, Întemeiat In 1803, plasat anacronic, dc Eminescu In timpul lui Alexandru cel Bun. Maislrul Ruben ... fusese cheamal de domnul Moldovei ca dascăl de matematică şi filozofie la Academia din Socola. P.L. 40/41 [Pr. IJ. <0> (Cu elipsa numelui localităţii) Călugărul Dan e unul din şcolarii Academiei. P.L. 41/1 (Pr. 1).
    ADAM şi EVA Tablou reprezcnllnd pc primii oameni, după mitul biblic, pictat de Francesco, personaj din ,,Cezara''. Pe un părete e Adam şi Eva . . . Am cercat a prinde In aceste forme inocen(a primitivă. P.L. 79/15 [Pr. 1).
    ADVOCATUS DIABOLI Expresie latinească carc, in proccdura dc sanctificare practicată dc biscrica catolică, denumeşte pe prelatul Însărcinat să prezinte obiecţiile contra argumentelor aduse pentru admiterea in rlndul sfinţilor a unei persoane. Q (Metaforic) Inteligenţă subtilă şi negativă. Doctrinele pozitive ... nu sunt decit lot atitea pleduarii ale minţii, al acestui advocalus diaboli. P.L. 81/30. O generaţiune Insulă pe cealaltă prin acest advocaius diaboli moştenit. P.L. 82/2 [Pr. 2].
    ADOMS Personaj mitologic, iubitul zeiţei Venus, simbol al frumuseţii bărbăteşti. — Ce frumos Adonis, in Venus şi Adonis, zise pictorul surlzlnd: d-ta Venus, el Adonis. P.L. 76/22 — 23. Cu lotul altfel e Venus şi Adonis. P.L. 79/23. Venus trebuie să-şi fi avut chinul ei cu Adonis. P.L. 80/13 [Pr. 5]. + F i g. întruchipare a frumuseţii bărbăteşti. în acel Adonis încremenit, ea presupunea un suflet. P.L. 85/20 [Pr. IJ. + F i g. Iubit. Ea văzu din nou pe Adonisul ei tn lumina cea plină a soarelui. P.L. 85/27 [Pr. 1).
    AFRICA Continent situat In sudul Mării Mediterane. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri . . . Toate se întind nainte-i. O.I 144/3 [V. 1).
    ALAH (Şi In forma Alahu) Numele divinităţii la musulmani. Strigăte de-Alah! Alahu! se aud pe sus prin nori. O.I 144/14 (V. 2J. Q (Construcţie metaforică) Copil de anllet al lat Alah v. copil (V. 1].
    —  Variantă: Alahu (O.I 144/14).
    ALAHU v. Aiub.
    ALECSANDRI [VASILEj Cel mai mare poet român dinainte de Emincscu (1821 *? —1890). A publicat un volum dc poezii populare, fiind un pasionat culegător al folclorului românesc. Temele şi mijloacele artistice ale poeziei populare apar şi in poeziile din culegerea ,.Doine şi lăcrămioare”. în acest volum e prezentă şi tema erotică, reluată şi in alte colccţii dc poezii, Îndeosebi In ,,Mărgăritarele”. Primele sale versuri de dragoste evocă figura Elenei Negri, care apare, mai tirziu, şi In poezia ,.Steluţa". In versuri şi in proză a evocat-o, de asemenea, pc Maric-Angeliquc Chataignez, actriţă franceză, supranumită Dririri. A publicat şi numeroase poezii cu caracter istoric, dintre care sc remarcă poemul epic „Dumbrava roşie". Ş-acel rege-al poeziei, vecinic ttnăr şi ferice, Ce din frunze Iţi doineşte, ce cu fluierul Iţi zice, Ce cu basmul povesteşte — veselul Alecsandri, Ce-nşirtnd mărgăritare pe a stelei blondă rază, Acum secolii străbate,
o  minune luminoasă, Acum ride printre lacrimi ctnd o etntă pe Dridri. O.I 32/27 [V. IJ.
    ALEXANDHESCL [GRIGORE] Poet român (1812?-1885), care in ..Anul 1840”, inainte de a-şi exprima Incredeiea şi dorinţa de mai bine In noul an, depllnge prăbuşirea iluziilor sale in anul precedent, fapt reţinut de Eminescu in versurile din ..Epigonii”, fţi ca Byron, treaz de vintul cel sălbatic al durerei. Palid stinge-Alexan-drescu sinta candel-a sperărei, Descifrlnd eternitatea din ruina unui an. O.I 32/5 [V. IJ.
    —  Scris : Atecsandrescu.
    ALEXANDRU CEL BU.V Domn al Moldovei (1400 — 1432). Să Irăiesc in vremea lui Mircea cel Mare sau a tui Alexandru cel Bun — este oare absolut imposibil? P.L. 25/33. Dac-aş puii şi eu să mă pierd In infinitatea sufletului meu, ptn tn acea fază a emanafiunii lui, care se numeşte epoca lui Alexandru cel Bun. P.L. 26/2; cf. P.L. 37/33 [Pr. 3). (în forma Alexandru-vodă) Trăieşte In vremile domniei lui Alexandru-vodă. P.L. 41/12; cf. P.L. 38/25 [Pr. 2).
    ALPI Lanţ muntos din Europa apuseană. Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă . . . Vara petreceri, Alpii cu frunţile de gheaţă. O.I 56/19 [V. IJ.
— 616 —
    ANATUEMA S1TI Expresie latinească insemnlnd ,.afurisit să fie”, ,,fie blestemat”. Anaihema sil! — Să-l scuipe oricare motan de treabă —, Nu vedeţi ce-nţelepciune e-n fâplura voastră chiară? O.I 48/29 (V. 1].
    ANTINOUS Tlnăr din Bitinia, dc o marc frumuseţe, sclavul favorit al Împăratului Hadrian; a devenit prototipul frumuseţii plastice şi a fost reprezentat Sn numeroase statui celebre din antichitate. Gilul nalt lua acea energie marmoree ţi doritoare totodată ca gltut lui Anti-nous. P.L. 77/28 [Pr. IJ.
    APAGE SATANA ! Expresie grccească insemnlnd ,,piei diavole”. Eu nu fuc nici rău, nici bine, căci nu fac nimic. Mă joc. —îngropi talantul, fiule, ingropi talantul. — îngrop pe dracul, părinte. — Apage Satana! zise bătrinul. P.L. 74/32 [Pr. 1].
    APOL v. Apolo.                                         j
    APOLO (Şi In formele Apoi şi A polon) Zeul zilei, al luminii şi al artelor In mitologia romană, protector a poeziei şi al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a soarelui. Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Pofi să-nttmpini patrioţii ce-au venit de-atunci incolo? înaintea acestora lu ascunde-te, Apolo! O.I 119/26- Eu mă uit in sus, asemenea slatuiei lui Apoi. P.L. 83/37 (V. 1 ; Pr. 1]. O (în context figurat) De mi-ar pcrmile-Apoton s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aş alege-o de flori plupindc. june, Ci falnica cunună a bardului bătrin. O.I 17/1. Candela şlcrsei d-arginl icoane A lui Apolon, crezului meu, Mă topesc lainic, Insă mereu Dc ale pali-melor orcane. O.I 20/10 [V. 2J. + Statuii* a lui Apolo.
O   (Comparaţie) leronim slelea pe piedestal drept, nemişcat, mindru ca un antic Apoi. P.L. 81/30 [Pr. 1].
    —      Variante: Apoi (P.L. 84/30, 87/37), Apulou (O.I 17/1, 26/10).
    APOLON v. Apolo.
    AIIADIA Peninsulă in Asia, situată lu sud-veslul continentului. In triunghi, era un ochi de foc, deasupra ochiului — un proverb cu literele strimbe ale întunecatei grăbii. P.L. 52/30 (Pr. IJ.
    ARAL1) Personaj masculin principal din poezia ,.Strigoii”, ngc al avarilor. Eu vin Ut tine, rege, sti cer pe-Arald at meu. O.I 92/5. Arald cu mnartea-n suflet, a gindurihr pradă. Pe jeţ tăcut se lasă. O.I 04/3. Arald se primbla singur, rizind, vorbind sălbatic. O. I 96/8. Arald! de nu mă-nşală privirea, tu eşti mort! O.I 97/5; cf. O.I 88/8, 88/15, 91/30, 91/33, 92/1U, 92/30, 93/16, 94/26, 94/31, 95/18, 95/3U, 95/31, 96/9, 97/1, 97/21, 98/1, 98/6, 98/30, 98/34 [V. 23].
    ARCHITECTUnAE (JOS111CAE SIVE ASTItONOMlAE GEOCEMUICAE COMPENDIUM Titlul unui tratat de
arhitectură cosmică sau de astronomic gcocentrică, amintit in nuvela ,.Sărmanul Dionis”. Titlul era scris şi latineşte : ,,Archileclurae eosmieae sive aslronomiae geocentricae compendium" — învăţătură despre a lumei orlnduială dumnezeiască. P.L. 35/15 — 16 (Pr. 1).
    AIIGEŞ Afluent al Dunării; Ia Rovine, pe Argeş, s-a dat In 1394 una dintre cele mai grele bătălii din istoria războaielor turco-române. Unul dintre fiii falnicului domn Sla zlmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte. S-o trimiţă dragei sale, de la Argeş mai departe. O.I 149/2 [V. 1|.
    AIION PUMNUL Filolog român (1818-1866), profesor de limba română al lui Eminescu; a insuflat Învăţăceilor lui puternicc sentimente naţionale. Cu prilejul morţii lui, Eminescu publică o poezie — prima sa poezie
—  în broşura ,.Lăcrămioarele Învăţăceilor glmnasiaşti din Cernăuţi la moartea prea iubitului lor profesor Arunc Pumnul”. La morminlul lui Aron Pumnul. O. I
1  IV. 1].
    ASIA Parlea cstică a blocului continental Eurasia. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri ... Ţoale se întind nainle^i. O.I 144/3 (V. IJ.
    ATLAS1 Rege mitologic al Maurctaniei, pedepsit de Zeus să poarte pc umeri bolta cerească, deoarece fusese aliat al titanilor in lupla pc carc aceştia au dus-o Împotriva Qlimpului. Q (Comparaţie) Bătrinul dascăl cu-a lui haină roasă-n coaie, Intr-un calcul fără capăl lot socoate şi socoate .. . Precum Alias In vcchime sprijinea cerul pe umăr Aşa el sprijină lumea şi vecia intr-un număr. O.I 132/9 IV. 1],
    ATLAS2 Numele unui fir dc munţi din partea vestică a Africii dc nord. fn patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari, Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari. O.I 1-12/28 [V. 1|.
    AUGUST, GAJ U S 1UL1US CAESAIl OCTAVIAN
primul Împărat roman (03 l.e.n.— 14.c.n.), nepot al lui luliu Cezar. Numele lui l-a adoptat, In mod convenţional eroul povestirii ,,La aniversară”, sub influenţa ledurilor dc adolescent. Ea se numea Cleopatra, iar el Gajus lulius Cacsar Octaviun August. P.L. 00/2; cf. P.L. 07/4 (Pr. 2]. <0* (In forma Octavian August) Astăzi, tn ziua sf-tului Ermit, et uitase pe Octavian August şi aştepta felicitări de ziua lui. P.L. 60/7. Octavian Augusl imperalorul o petrecea sara pin-acasă. P.L. 67/9 [Pr. 2|.
    AUnORA Zeiţa dimineţii In mitologia romană. Sculptez acum, tocmai pe părelele cel mai alb, pe Aurora şi Orion. P.L. 79/40. Ttnăra Auroră răpeşte pe Orion, de care se-namorase tnsăşi cruda şi vergina Diana. P.L. 79/41. Exprim .. . in Aurora acea veselie neslingibilă a fetelor tinere. P.L. 80/4 (Pr. 3).
                                                       B
 BAJAZID Sultan oloman (1389—1402), care, prin I de Mircea cel Bătrin (1394). Pln-tn Dunăre ajunge furtu-cuceriri, a extins considerabil Imperiul turcesc; a Încercat I nosul Baiazid .. . O.I 144/34. Jală vine-un sol de pace c-o Să supună Ţara Românească, dar a fost Învins la Rovine J năfrnmă-n ulrf de băţ. Baiazid privind la dtnsul tl întreabă
— 617 —
cu dispreţ. O.I 146/6. N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiaiid! O.I 147/36 [V. 3].
    BALCANI Şir de munţi din sudul Dunării, care traversează Rcpublica Populară Bulgaria. Iar tn patru pârfi a tumii vede şiruri munţii mari, Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari. O.I 142/28 [V. 1],
    BAL-MABIL Local din Paris (Înfiinţat In 1840 de către vestitul dansator Mabille), In care se organizau baluri şi alte distracţii. A'e-aţi venit apoi, drept minle o sticluţă de pomadă . . . Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil, Drept ştiinţ-avlnd In minle vreun vals din Bal-Mabil. O.I 151/14 [V. 1].
    BASARABI Prima dinastie domnitoare In Ţara Românească. Rămtneţi In umbră sftnlă, Basarabi şi voi Muşatini, Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini. O.I 149/31 IV. 1].
    BELDIMAN [ALEXANDRU! Scriitor român (1760-
—  1826), autor al unei cronici versificate, intitulată ,,Jalnica tragodie", In care narează evenimentele din Moldova In vremea Eterici (1821). Beldiman vestind In stihuii pe războiul inimic. O.I 31/12 [V. 1].
    BERTRAND Nume adoptat In mod convenţional dc Ermil, personaj din nuvela ,,La aniversară”, poale după celebrul trubadur francez Bertrand dc Born. El se numea pe atunci Bertrand . . . P.L. 66/20. l’e fruntea celei tnlii [păpuşij era [scris]: ,,Bertrand e un magar”. P.L. 71/31 [Pr. 2].
    BIANCH1 Personaj din nuvela „Cezara”, tatăl Ce-zarei. Dacă un ador bun i-ar fi auzit paşii .. . prin galeriile şi coridoarele palatului Bianchi, ar fi şliut. . . să-şi imagineze aproape caracterul omului. P.L. 91/14. Şi uzi tmbla prin grădina palatului Bianchi. P.L. 92/20. Tatăl ei, marchizul Bianchi, muri de apoplexie. P.L. 99/18 [Pr. 3].
    BIBLIE Carie ce conţine legende, mituri şi dogme ale religiei mozaice şi creştine. Bibliu ne povesteşte de Samson, cum că muierea Ctnd dormea, lăindu-i părul, i-a luai poală puterea. O.I 159/1 [V. 1].
    CAETERIS PARIBUS Expresie latinească Insemnlnd ,,celelalte (calităţi) fiind la fel”. Sd ne-o închipuim [lumea] caeleris paribus, înmiii de mare. P.L. 24/13 [Pr. 1].
    CAIN Personaj biblic, fiu al lui Adam şi al Evei, care a ucis pe fratele său Abel. Q (Construcţie metaforică) Neamul Cain — omeniiea (văzută ca descinzlnd dintr-un fratricid; v. şi ochi, rod). Nu vedeţi că rtsul vostru e tn fiii voştri pltns, Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s-a sltns ? O.I 157/10 [V. 1).
    CANTEMIR [ANTIOH] Scriitor rus (1708-1744), fiu aJ domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir. In „Sa-
    BIBLICE Titlul unei scrieri a lui Ion Heliade-Rădu-lescu, apărută In 1858, care conţine comentarii la Biblic şi In care autorul tşi expune concepţia sa filozofică. Q (Construcţie metaforică) Delta Biblicelor sinte v. delta IV. 1].
    BLANCA Personajul feminin din poeziile ,,Făt Frumos din tei” şi „Povestea teiului". — Blanca, află că din leagăn Domnul esle at tău mire. O.I 65/1. — Blanca, ştii că din iubire Făr' de lege te-ai născut. O.I 102/1 (V. 2],
    BLESTEMUL Titlul unei poezii a lui I. Heliade-Kădulescu, la carc se referă Eminescu in ,,La Hcliade”. Ituga-m-aş la Erato, să etnt ca Tine, barde, De nu via(a-mi toată, dar clnlecu-mi de moar/e Să fie ca „Blestemu” — Ţi . . . să-l cinl, apoi stî mor. O.i 17/24 [V. 1].
    BOLINTINEANU [DIM1TRIE1 Poet romantic român (1819 — 1872), din generaţia de la 1848, debutează in literatură prin poezia ,,0 fată tinără pe patul morţii", la care se referă Eminescu in „Epigonii”. Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare Şi astfel Botinlineanu începu etnlecul său. O.I 32/12 [V. lj.
    BOLLIAC [CEZAR| Scriitor şi om politic român (1813 — 1881), din generaţia de la 1848, care s-a remarcat prin poezii de inspiraţie socială; In poezia „Clăcaşul” a luat apărarea ţăranilor iobagi, milillnd pentru eliberarea lor. Botliac cinta iobagul ş-a lui lanţuri de aramă. O.i 32/1 [V. 1|.
    BLCOVINA Kegiunc istorică a Homânici. La Bucovina. O.I 9 [Y. 1]. O (Personificare) imbrucă-te in doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea la. 0.1 1/1. Tc-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nall şi mare . . . Te plinge Bucovina, te pllnge-n vuce tare, Te pltnge-n tinguire ţi locul lău natal. O.I 1/1G. N-oi uita vrodată, dulce Bucovină, Geniu-ţi romantic, munţii in lumină, Văile in flori. O.i 9/1; cf. O.I 10/12 [V. 4].
    BYIIO.V [GEOIIGE GORDONj Poet englez (1788-
—  1824), reprezentant al romantismului revoluţionar; a scris poezii pline de revoltă şi pesimism. O (Comparaţie) Şi ca Byron, treaz de vintut cet sălbatic al durerei, Pali'i stinge-Alexandrescu stnta candel-a sperăret, Dcscifrlnl eternitatea din ruina unui an. O.I 32/4 [V. 1].
 C
 I   lira a          reprodusă in „Lcpturariul” lui A. Pumnul;
 | vorbeşte despre Longiu, limbutul lăudăros, care face planul unui iaz, intinzind cuţite şi furculiţe pe masă. Pasajul a fost reţinut cu unele modificări, in poezia „Epigonii". Văd poeţi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere... Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară. O.I 31/11 [V. 1].
 CARMEN SAECULARE Poezie festivă la romani scrisă anume pentru sărbătoriiea unui eveniment important. Horaţiu a scris un asemenea „Carmen”, clntat şi dansat de perechi dc tineri tn anul 16 l.e.n., la jocurile
— 618 —
seculare, organizate de împăratul August. Q (Metaforic). P-ici, pe colo mai străbate, ctte-o razi mai curată Dinlr-un-Carmen Saeculare ce-t visai şi eu odată. O.I 158/2 |V. IJ.
    CASTEL.MARE Personaj din nuvela „Cezara", logodnicul Cezarei. Acel Castelmare să le ia de soţie ? P.L. 76/30. Acuma Castelmare are jocul liber. P.L. 89/25. Ai omorit pe Castelmare. P.L. 96/9; cf. P.L. 76/5, 91/10, 94/24, 95/32, 95/33, 96/22, 99/18, 99/22, 99/35 [Pr. 12J.
    CAL'CAZ Şir de munţi care se întinde Intre Marea Neagră şi Marea Caspică. Iar tn patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari, Atlasul, Caucazut, Taurul şi Balcanii seculari. O.I 142/28 [V. 1].
    C.ADEREA ÎNGERILOR Titlul tabloului la care lucra pictorul Franccsco din nuvela „Cezara”, avlnd drept subiect mitul biblic al alungării din rai a Îngerilor revoltaţi. Ii trebuie lui Francesco un model penlru demonul lui in Căderea tngeritor . . . P.L. 76/12. Ce frumos demon tn Cdderea îngerilor! nu-i aşa? P.L. 7b.'20 ie ui<<5 Inlru cil înaintase lucrarea Căderei îngerilor. P.L. 83/16 |Pr. 3).
    C.\LI\ Personajul principal masculin al poeziei cu acelaşi litiu şi fiul acestuia. — Cum te cheamă, măi copile?
—  Ca pc tală-meti — Călin. O.I 84/2. Zburăloru-fi este tatu şi pe el Călin tl cheamă. 0.1 84/1. Acum iată cu din codru şi Călin mirele iese. O.I 85/27 ; cf. O.I 76 [V. 4).
    CĂTĂLIN Personaj din „Luccafărul”, paj dc curtc şi iubit aJ Cătălinei. In vremea asta Cătălin .. . Se furişează ptndilor Privind la Cătălina. 0.1 173/21. Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ţi încerci norocul. O.I 171/3. — Da ce erei, mări Cătălin ? la du-t’de-ti vezi de treabă. 0.1 171/7 [V. 3].                         '
    (AtALI.VA Personaj feminin din „Luceafărul”, de cure sc Îndrăgosteşte Hipcrion. In vremea a sla Cătălin .. , Se furişează plndihr Privind la Cătălina. O.I 173/32 |V. 1).
    ( EZAIt [CAILS ÎLLII'SJ .Marc general, om de stat si scriitor roman (100 — 44 l.e.n.). Q (In context figurat, simbolizind reînvierea trcculului glorioşi al poporului român) Cum umbrele se-mbracă in zale ferecate, Şi frunţile cărunte le nalţă de departe Un Cezar, un Traian. 0.1 21/30 [V. l|.
    CEZAItA Personajul principul feminin din nuvela cu acciaşi nume a lui Eminescu. In vremea asia, Cezara, curioasă şi ncastlmpărată, cutrubăia prin odaia pictorului. P.L. K.iH'.t. Xu ştia ce fel e simţirea lui penlru Cezara. l’.L. 1)1/25. Era să se serbeze cununia Cezarei cu Castel-mure. P.L. 99/17; cf. l'.L. 12, 76/33, 77(11, 83/34, 84/3, X1/6, X1/36, 85/10, 85/17. 85/26, X6/1. 86/18, 86/19, 88/5, 88/10. 88/11, 88/13, 88/16. 89/7, 89/34, 90/1, 91/18, 94/17, 95/1. S15/3, 96/25, 97/1, 101/30, 102/17, 102/18 [Pr. 33).
    CHLORIS Zeiţa florilor, in mitologia greacă. Şi Chtoris din roze tsi pune ta salbe Pe fruntea-i de crin. O.I 3/11 IV. IJ.
    CICIIINDEAL (DIMITRIE) Scriitor bănăţean (1775-
—  1818), autor a numeroase scrieri literare, cunoscut mai ales prin fabulele sale, prelucrate Îndeosebi după scriitorul
strb Dositei Obradovici. Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere: Cichindeal gură de aur, Mumulean glas de durere. O.I 31/8 (V. 1).
    CINIS ET UMBRA SUMUS Expresia latinească Insem-nlnd „slntem cenuşă şi umbră”, subliniind deşertăciunea vieţii omeneşti. Cinis et umbra sumus. P.L. 80/33; cf. P.L. 91/4-5 [Pr. 2).
    ClRLOVA [VAS1LEI Poet român (1809-1831), ofiţer In armata Ţării Româneşti. De la el au rămas cinci poezii liiice, printre cp re „Marşul oştirii române”, scris cu ocazia înfiinţării miliţiei naţionale. L-ale fărei flamuri negre Ctrlova oştirea cheamă. O.I 32/3 (V. IJ.
    CLEOPATRA Regină egipteană (51—30 i.e.n.) din dinastia Ptolemeilor, al cărei nume a fost adoptat In mod convenţional de Elis, personaj din nuvela „La aniversară”. Ea se numea Cleopatra, iar el Gajus lulius Caesar Octavian August. P.L. 66/1. Tata i-a dat un ceasornic frumos, mama — o beseetea de toaletă, sora —o păreehe de papuci, Elis nimic. Elis— adică Cleopatra, oară-sa. P.L. 66/10 (Pr. 2|.
    CLOTILDA Nume feminin german. Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă, Câlră vreo trandafirie şi sălbatecă Clolildă. O.I 140/34 [V. 1].
    •CONTRACTUL SOCIAL v. Contractul soţiul.
    CONTRACTUL SOŢIAL Teorie idealistă burgheză despre originea statului, ai cărei susţinători principali au fost Th. liobbcs şi, îndeosebi, J. J. Rousscau. Conform acestei teorii, statul ar fi zpărut ca urmare a unei convenţii prin carc oamenii renunţau dc bună-voic la o parte din drepturile lor „naturale” In folosul unui organ suprem, care işi lua tn schimb obligaţia de ale apăra viaţa şi proprietatea. In lot anul o revotuţiune contra aristocraţiei, a curtizanilor reginei, — minus contractul sofial. P.L. 80/31 [Pr. lj.
    CRIST v. Hristos.
    CORREGGIO [ANTONIO ALLEGRIJ Picior italian (1489 — 1534) din epoca Renaşterii, renumit penliu portretele de femei. Q (Comparaţie) De la creştet la picioare s-o admiri şi s-o dezmierzi Ca pe-o marmură de Păros sau o pinză de Correggio,Cind ea-i rece şi cochetă? Eşli ridicut, Inţelege-o... 0.1 157/31 [V. IJ.
    —  Scris: Corregio.
    CUNltiUNDA Personajul feminin din poezia „Mănuşa”. Iară dama, Cunigunda, zise-atunci. .. Mergi, mănuşa de-mi ridică! O.I 166/6. Cunigunda tt priveşte cu o gingaşă căldură. 0.1 166/20 [V. 2|.
    CUPIDO v. Cupidon.
    CUPIDON (Şi In forma Cupido) Zeul amorului in mitologia romană, reprezentat prinlr-un copil gol, înaripat şi inarmat cu arc şi săgeată; (in mitologia greacă) Eros. Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău şi alintat. O.I 108/1. Cupido, un paj şagatnic, va ascunde cu-a tui mină, Vioriul glob at lampei. O.I 154/7; cf. O.I 108 [V. 3).
    —  Variantă: Cupido (O. I 154/7).
    CURTEA VECHE Prima reşedinţă domnească din Bucureşti. Dar m-ai văzut altfel vreodată ttngă Curlea Veche! — Lingă Curlea Veche . .. e Riven ... vtnzătorut de cărfi, iar nu d-ta, maistre Ruben. P.L. 60/36 (Pr. 2J.
— 619 —
D
    DALILA Personaj biblic (simbolizînd ulterior perfidia femeii), carc l-a vlndut pe Samson filistenilor, după ce i-a tăiat părul, In care rezida forţa sa fizică. Ctnd cochetă de-al tău umăr (i se mimă copita, Dac-ai inimă şi minte, te gtndeşle ta Dalita. O.I 159/14. Ctnd vezi pialra ce nu simle nici durerea şi nici mila — De ai inimă şi minte
—   feri tn lături, e Datila! O.I 164/16 [V. 2).
    DAN Călugărul In persoana căruia s-a întrupat Dionis, personajul principal al nuvelei ,,Sărmanul Dionis", prin regresiune In timp ptnă In epoca lui Alexandru cel Bun. Călugărul Dan $e visase mirean cu numele Dionis. P.L. 38/13. Dan trecea iute printr-o parte de oraş, P.L. 44/5.
—   Să urmăm, zice umbra loretnd mai departe firul gtndirii sale, gtndiri pe care Dan le auzea, ca şi cind ar fi fost propriile lui cugetări, P.L. 47/8; cf. P.L. 40/19, 40/20, 41/1, 41/5, 41/8, 41/11, 43/17, 43/21, 43,23, 46/17, 46/37, 47/5, 47/30, 48/22, 48/23, 48/25, 48/29, 49/33, 50/41, 52/34, 53/36, 54/3, 54/11, 60/9, 60/20, 61/17, 64/29 (Pr. 30).
    DAN1IL[SCAV1NSC&1] Scriitor român (circa 1805— circa 1837). A dus o viaţă plină de greutăţi, sciiind versuri şi traduclnd din Voltairc şi Regnard. Văd poe[i ce-au scris o limbă ca un fagure de miere: Cichindeal gură de aur .. . Daniil cel triat şi mic. O.I 31/9 [V. 1).
    DARIU Rege al perşilor (521—485 l.c.n.), fiul lui Hystaspe, care a ajuns in expediţiile sule războinice plnă la nord dc Dunăre. După vremuri mulfi veniră, tnceplnd cu acel oaspe, Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Islaspe, O.I 147/18 [V. IJ.
    DELORGES Personaj din poezia ,,Mănuşa". Iară dama, Cunigunda, zise-alunci, bătlndu-şi joc, Cavalerului Delorges. O.I 166/7 [V. IJ.
    DELOS Insulă grecească din arhipelagul Cicladelor. Ştii că linăra Auroră răpeşte pe Orion, de care se-namorase tnsăşi cruda şi vergina Diana, şi-l dusese In insula Delos. P.L. 80/2 [Pr. IJ.
—   DELTA Cuvlnt grecesc care înseamnă „triunghi". Q (Construcţie metaforică) Delta Blblieelor slnte = sistemul filozofic trial al lui I. Heliadc-Rădulescu, bazat pe teză, antiteză şi sinteză, expus, Intre altele, şi In lucrarea ,.Biblice", unde e ilustrat printr-un triunghi (v. şi e r e s, sfinx) Eliad zidea din visuri şi din basme seculare Delta Biblicelor slnie, profeţiilor amare. O.I 31/20 [V. 1).
    DEMIURG (Şi In forma Demiurgos) Principiul creator al universului In filozofia greacă idealistă, In special la Platon. Q (în contexte figurate) In orice om o lume işi face încercarea, Bălrtnul Demiurgos se opinteşle-n van... O.I 64/2. A voastre vieţi cu toate sunt ca undele ce curg, Vecinic este numai rlul: rlul este Demiurg. O.I 157/4 IV. 2).
    —  Variantă: Demiurgos (O.I 64/2).
    DEMIURGOS v. Demiurg.
    DIANA Zeiţa pădurilor, a vlnălorii şi a lunii, In mitologia romană. L-a ucis din gelozie pc vlnătorul Orion, care iubea pc Aurora, şi l-a schimbat apoi In constelaţie. Diana. O.I 228. Ştii câ tlnăra Auroră răpeşte pe Orion, de care se-namorase tnsăşi cruda şi vergina Diana, şi-t dusese tn insula Delos. P.L. 80/1 [V. 1; Pr. IJ.
    DIBICI-ZABALKANSKI [IVAN IVANOVICI) Generai rus (1785 — 1831), comandant suprem ai forţelor ruseşti In războiul ruso-turc din 1828 — 29. Unul cu pălăria naltă pe ceafă şi cu minile unite pe spate ... se uita — dracu ştie cu interes ori aşa numai — la un portret al tui Dibici Zabalkanski atirnal in afumatul pârele. P.L. 28/39 [Pr. 1).
    DIONIS Personajul principal al nuvelei „Sărmanul Dionis”. Visătorul Dionis se opri tn dreptul acelui portret, P.L. 30/11. Cu capul tn mini, Dionis descifra textul obscur c-un interes deosebit. P.L. 35/38. Ochii lui Dionis pejumă-tale-nchişi nu trădau cu el veghează. P.L. 63/9; cf. O.I 46; P.L. 24, 26/31, 27/25, 27/35, 29/3, 30/37, 31/5, 31/41, 35/3, 3G/12, 36-17, 37/9, 38/8, 38/14, 54/29, 59/17, 59,17, 59/33, 62/21, 64/29 [V. 1 ; Pr. 23).
    DIRECTOn COELI VIGILAT NOCTESQUE DIES-QUE, QUI SISTIT FIXAS UOIIAS TERRIGEXAE Expresie latinească insemnind ..stăpinul ccrului veghează şi nopţile şi zik-lc, ci, care stabileşte timpul exact pentru toi ce-i păminlesc”. Tablele erau pline de schcmele unei sisteme lumeşti imaginare, pe mărgini ... cu seni inie greceşti. Doua triunghiuri crucise incunjurate de sentinţa: „Director coeli rcgilal nuclesque die^uc, qui sistit fixas horas terrigenac". P.L.. 3o.2t>—2S [l'r. 1).
    DOCIIIA Personaj legendar din folclorul românesc. Şi eu astfel mă uil din jeţ pe ginduri, Vise; la basmul vechi al ztnei Dochii. O.I 119/10 [V. 1].
    DONICI (ALEXANDRU) Scriitor român (1806-1866), cunoscut prin fabulele sale, unele prelucrate după Krilov. Donici cuib de-n(elepciune, Care cum rar se intimplâ ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb. O.I 31/13 [V. IJ.
    DRIDRI Supranumele artistei franceze Marie-Angilique Chataignez, evocată de Vasile Alecsandri In poezia ,,Dri-dri" şi in fragmentul dc roman cu acelaşi titlu. Veselul Alecsandri. . . Acum secolii străbate, o minune luminoasă, Acum rtde printre lacrimi cind o cintă pe Dridri. O.I 32,30 [V. 1).
    DUNĂREA Fluviu în Europa, care izvorăşte din munţii Pădurea Neagră şi se varsă In Marea Neagră, formlnd hotarul de sud al ţării noastre. Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid . . . P>n-ln Dunăre ajunge furtunosul Baiazid. O. I 114/34. Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti, S'ici ca Dunărea $ă-nece spumegtnd a tale oşti. O.I 147/16. Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mtnă. Iar tn urma lor se-ntinde falnic armia română. O.I 148/29; cf. O.I 124/2, 144/1, 147/19, 149/34 [V. 7).
— 620 —
E
    EDEBALI Nume propriu turcesc, purtat dc un personaj carc apare !n visul sultanului din ,,Scrisoarea a IlI-a”. Sultanul ... se deşteaptă ... şi pe cer Vede luna ce pluleşte pesle plaiul Eschişer. Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali. O.I 144/21 [V. 1).
    EGIPET Formaţiune statală istorică constituită, cu circa patru milenii l.e.n., In nord-cstul Africii pe malurile Nilului, care a atins, in anlichitatc, un Înalt grad dc civilizaţie şi de la carc s-au păstrat impozante monumente arhitcclonicu şi sculpturale. In secuiul al YIMca statul egiptean a fost cuccrit dc arabi. Nitul mişcă valuri blonde l>e ctmpii cuprinşi de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut in foc şi aur. O.I 43/2. |Dascălii] cu evlavie adîncă ne-nvirteau al minfii scripct, Legăntnd ctnd o planetă, ctnd pe-un rege din Egipel. O. 1 140/22. Era o vreme In care, tn urma unui roman spaniol, regina de astăzi a Egipetutui se nu/nea Tolla. P.L. 60/19; cf. O.I 43 |V. 3; Pr. 1]. Q (Construcţie metaforică) Egipetul anlic = monumentele de străveche civilizaţie egipteană. Dar ş-acum lurburlnd stele pe-ate Nilului lungi unde. Noaptea flamingo cel roşu apa-ncet, tncet pătrunde, Ş-acum luna arginleşte toi Egipetul antic. O.I 45/15 (V. 1].
    •EGIPT v. Eyipel.
    KLIAD v. Ileliade.
    ELIS Personajul feminin din nuvela ,,La aniversară". Era invitată şi verişoara Elis şi — mare minune — a venit. P.L. 07/0. — Elis! tu ... nu ştii cit te iubesc. P.L. 69/1. — Eu nu sunt copil, Eilis. P.L. 69/27; cf. l'.L. 0(5/10, 60/10, 09/8, 70/25 IPr. 7].
    ELISELi Locul !n cari-, in mitologia greco-romană, se credea că ajung, după mourtu, oamenii virtuoşi şi eroii. Urmeze incă-n cale-fi şi lacrima duioasă . .. Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi tn etnturi tlnguioase, în cînturi răsuntnde, suspine-armonioase, Colo, tn Eliseu. O.I 1/25 [V. IJ.
    EXDIMIOX Personaj mitologic, păstor grec de o .ară frumuseţe, carc a obţinut de la Zeus tinereţea veşnică, râmlnlnd Insă cufundat Intr-un somn fără sflrşit. O (Comparaţie) S-a desprimăvărat pădurea, E-o nouă viaţă-n orice zvon, Şi numai tu qtndeşti aiurea, Ca ttnărut Endimion. O.I 228/16 [V. 1).
    EOL Zctil vânturilor In mitologia {2rcco-romanâ. 0 (In contexl figurat) Eol pe-a sa arpă bltnd răsunătoare Cinl-a noplii dulce, mistică ctnlare, Ctrl din Valhala. O.I 9/22 |V. 1]. (Construcţie metaforică) Cintarea ce o intoaoă Eol dulce v. cintare (V. 1]. Q (Metaforic; comparaţie) Vint. Ca Eol ce zboară prin valuri şi fipă, Fugarul uşor Nechează, s-aruncă fie spintecă-n pripă A negurei fior. O.I 4/1 ; cf. O.I 5/13 (V. 2).
    FHATO LU a dintre cele nouă muze, In mitologia greco-romană, protectoarea poeziei lirice. Ruga-m-aş la Erato,
 să etnt ca Tine, barae, De nu (n uiafa-mi toată, dar cfntecu-mi de moar/e Să fie ca „Blestema" - Ţi. O. I 17/22 [V. 1].
     ERM1L 1. Martir al bisericii ortodoxe, prăznuit la 13 ianuarie. Astăzi, tn ziua sf-tului Ermit, el uitase pe Octavian August şi aştepta felicitări de ziua lui. P.L. 66/7 (Pr. 1).
     2. Personajul masculin al nuvelei ,,La aniversară”.
 —  Tu, Ermit — şi, speriată de ceea ce spusese, nu mai zise nimic. P.L. 68/20. — Vezi tu, Ermit? zise ea c-o seriozitate copilărească şi tristă, tu crezi ... fu crezi că eu am apă In oine . . . că eu ... că eu nu te iubesc? P.L. 70/31. La sfirşitut fiecărei notiţe (scria], ca o încheiere, ca o cugetare asupra adormirei: ,,Ermit, le iubesc!”. P.L. 71/37; cf. P.L. 69/39 (Pr. 4).
     EHOS Zeul dragostei In mitologia greacă, reprezentat ca un copil gol, înaripat şi înarmat cu arc şi săgeati; (In mitologia romană) Cupidon. înlr-un cuib de turturele Ca şi fluturii de-uşor, Saltă Eros nebuneşte, îl dezmiardă, l-încălzeşte Cu un vis de lainic dor. O.I 13/23 [V. 1).
     ESCM1ŞEH Regiune din Turcia, situată In nord-vestul Anatolici. Se cutremură sultanul ... se deşteaptă ... şi pe cer Vede luna ce pluteşte peste plaiul Eschişer. O.I 144/20 IV. 1|.
     •ESCHIŞEIUR v. Eschişer.
     ESCULAP Zeul incdicinci In mitologia romană. Q (Mctaforic) Medic. Persoana juridică tnre se afla acum pe mina îngrijitoare a esculapului nostru avea drepturi asupra unei moşteniri. P.L. 59/30 [Pr. I).
     EUFRAT Fluviu din Asia M:că, care trece prin partea orientală a Turciei şi formează prin confluenţa cu Tigrul, fluviul Şatt el-Arab. (SultaimiJ vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrtnă — Umbra arborului falnic peste toate e stăptnă. O.I 144/1 [V. 1].
     EUROPA Partea vestici a blocului continental Eurasia. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri... Mările /ărmuitoare şi cetăţi Ungă limanuri, Toate se întind nainte-i. O.I 144/3 [V. 1].
     EUTANASIUS Personaj din nuvela ,,Ce?ara”, unchi al Iui leronim, sihastru care, conform principiilor eutana-siei, susţine ideea morţii sunine, lipsite de durere, considc* rlnd-o ca o reintegrare In natură a fiinţei umane. leronim tşi rechemă tn minte scrisoarea bătrlnului Eutariasius-P.L. 85/8. leronim părăsise monăstirea dupâ sfatul tui Eulanasius. P. L. 88/1. E insula tui Eutanasiux, gtndi el uimit şi păşea tncel, minnntndu-se la fiecare pas. P.L. 98/9; cf. P.L. 82/38, 90/22 91/6 [Pr. 6).
     EVA Prima femeie, după mitul biblic, creată de Dum. nezeu din coasta lui Adam. îşi aducea aminte de amantul ei şi-i părea că-i Eoa-n paradis. P.L. 101/35 (Pr. 1).
— 621 —
    FANAR Cartier grecesc din Istanbul; dintre locuitorii acestui cartier se recrutau, de obicei, Inceplnd din al doilea deceniu (1711 In Moldova şi 1716 In Ţara Românească) al secolului al XVJII-lea plnă la 1821, domnitorii ţărilor române, precum ,şi o parte din boierimea care se afla In aproprierea domnitorului. Q (Metaforic; depreciativ) Locuitorii accstui cartier. Toi ce e perfid si lacom, tot Fanarul, tofi ilofii, Tofi se scurseră aicea şi formează patriofii. O.I 150/35 |V. 1).
    FĂT-FRUMOS DIN LACRIMĂ Personajul principal al basmului cu acelaşi titlu. Fiu de Împărat zămislit dintr-o lacrimă a Maicii Domnului, el poartă numele eroului multor basme româneşti, simbolizînd, ca şi acesta, înaltele calităţi morale şi fizice ale luptătorilor pentru dreptate. împărăteasa . . . atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse tn adtncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură ăouâ, trecură nouă şi împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui . . . Şi-i puse mama numele: Făt-Frumos din lacrimă. P. 1.. 4/20; cf. P.L. 3 [Pr. 2). (In forma Făt-Frumos) Atunci Făt-Frumos tşi luă ziua bună de la părinfi, ca să se ducă, sâ se bată el singur cu oşlile împăratului ce-l duşmănea pe tată-său. P.L. 4/29. — Făl-Frumos, zise împăratul, binele ce mi l-ai făcut mie nu fi-l pol plăti nici cu lumina ochilor, orictt de scumpă mi-ar fi, şi cu toate astea vin să-fi cer şi mai mult. P.L. 10/32. Lumea-I crezuse mori pe Făt-Frumos, şi de aceea, ctnd se tmprăştie faima venirei lui, ziua-şi muie aerul tn lumină de sărbătoare. P.L. 22/4; cf. P.L. 5/16, 5/33, 6/6, 6/7, 6/19, 6/39, 7/12, 7/31, 7/33, 7/37, 8/25, 8/39, 9/1, 9/5, 9/19, 9/26, 9/40, 10/6, 10/24, 10/31, 11/5,
F
11/9, 11/12, 11/15, 11/27, 11/39, 12/9, 12/19, 12/24, 12/27, 12/32, 12/35, 13/6, 13/9, 13/16, 13/38, 14/4, 14/4, 14/32, 14/41, 15/22, 15/32, 15/35, 15/40, 16/1, 16/10, 16/34, 17/12, 17/35, 17/40, 18/3, 18/9, 18/24, 18/28, 18/31, 18/35, 18/38, 19/2, 19/7, 19/11, 19/18, 19/23, 20/3, 20/9, 20/12, 21/5, 21/17, 21/2(1, 21/2(5, 21/31, 21/32, 21/35, 22/1, 22/11, 23/1, 23/7, 23/15 (l'r. 80J.
    IM. Iniţialele numcJui lui Filimon Ilca, prieten al lui Eminescu, din timpul petrecut, In anul 1866, la Blaj. Amicului F.l O.I 26 [V. lj.
    FRANC1SC Rege al Franţei (1515 — 1547), supranumit, datorită curajului său şi pasiunii pentru exerciţiile fizice, ,,regele cavaler'1; apare ca personaj in poezia „Mănuşa". Ling-a leilor grădină regele Francisc aşteaptă, Ca să vază cum s-o-ncinge Intre fiare lupta dreaptă. O.I 165/1 [V. 1).
    FRANCESCO Personaj din nuvela „Cezara”, pictor, protector al Cezarci. Toate vorbele lui Francesco ea nu le lua decit de glumă. P.L. 77/31. Clnd Francesco intră tn odaia ei, ea s-aruncă in gitul lui. P.L. 85/32. Francesco o sfătui <te-a părăsi oraşul, unde era expusă urmăririlor crudului ei adorator. P.L. 99/36; cf. P.L. 76/12, 76/25, 77/6, 83/2, 83/3U, 83/31, 84/34, 85/12, 85/25, 85/26, 88/4, 88/11, 88/16, 97/6, 100/5 [Pr. 18].
    FLRIi Divinităţile răzbunării şi ale mlniei, In mitologia romană. Q (Comparaţie) Sublim insă e clnlul clnd (ipă şi ia-n goană Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Şl spumegă ca furii şi urlă-ngrvzitor. O.I 17/18 [V. lj.
G
    GALILEI, GAL1LEO Fizician şi astronom italian (1564—1642) carc a descoperit, printre altele, rotaţia soarelui In jurul axei sale ; lui i se atribuie replica, devenită aforism, Eppur, si muove, „şi totuşi se lnvlrteşte”, pe care ar fi rostit-o după anunţarea sentinţei inchiziţiei. Atunci lumea-n căpăflnă se-nvlrlea ca o morişcă, De simţeam, ca Galilei, că comedia se mişcă. O.I 140/28 [V. lj.
    GANGE Fluviu tn India, care izvorăşte din Munţii Himalaia şi se varsă In golful Bengal, fiind considerat sfint de indieni. Q (In context figurat) [Kamadeva] aripi are, iar tn tolbă-i El păstrează, ca săgefi, Numai flori înveninate De la Gangele măreţ. O.I 236/12 |V. lj.
    GARRICK [DAV1D] Actor şi comediograf englez (1717 — 1779), valoros interpret al personajelor shakespeariene. ©(Metaforic; glumeţ) De-ar fi-n lume numai mtfe — tot poet aş fi? Tot una: Mieuntnd tn ode nalte, tragic miorlăind — un Garrick, Ziua tologit la soare, ptndind cozile de şoaric, Noaptea-n pod, cerdac şi streşini heinizlnd duios la lună. O.I 48/14 IV. 11].
    GAUTIER, TIlfcoPHILE Poet, critic, romancier şi eseist francez (1811 — 1872), promotor al teoriei „artu pentru artă”. Nu ezităm de-a cita citeva pasaje dintr-o epistolă a lui Theophile Gaulier. P.L. 65/1(5 (Pr. 1|.
    Scris : Gaulhier.
    GEWIULL v. Genarul.
    GENARUL Personaj din povestea „Făt-Frumos din lacrimă”, care, prin analogie cu numele popular al lunii ianuarie, simbolizează asprimea sufletească. Hai că mă duc eu să răpesc pe fata Genarului! P.L. 11/11. Genarul incălică şi zbură ca spaima cea bătrlnă tn urma fugifilor. P.L. 12/22, A treia zi se cunună împăratul cu fala Genarului. P.L. 23/14 ; cf. P.L. 11/1, 11/38, 12/7, 12/12, 12/14, 12/16, 12/22, 12/24,12/27, 12/34, 12/36,              13/3, 14/12, 14/14,
14/16, 14/29,               15/2, 15/14, 15/20, 21/6, 21/7, 21/15, 21/19,
21/24, 21/30,               21/36, 21/39 (Pr. 30J.
    —  Variantă : Genarlul               (P.L. 15/14, 21/7).
    *  GHEORG1IE v. Ghcnryhle.
 — 622 —
    GIIE01IGIIIE (tn religia creştinii) Sfint martir sărbătorit la 23 aprilie şi considerat, In trccul, patron al armatei; era Înfăţişat ca un tlnăr luptător care ucidc cu suliţa un balaur. La sfirşilul cărţii era zugrăuit sf. Gheorghie In lupla cu balaurul — dragă Doamne, simbol cc înfăţişa aiteiuirul nimicind neştiinţa! l’.L. 35/33 |Pr. 1|.
    GOLIA Mănăstire din Iaşi, pe lingă caro a existat ud ospiciu. O (Construcţie metaforică) Zldlreo sfintei Golii = = casă de nebuni. Oameni vrednici ca sd şază In zidirea sfintei Golii, In cămeşi cu mtneci lunge şi pe capele scufie. Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie. O.I 150/20 |V. IJ.
H
    HALIMA Culegere dc basme, fabule şi anccdolc, împrumutate de arabi dc la alte popoare din Orient, cunoscută şi sub numele dc ,,0 mie şi una dc nopţi". 0(Comparaţie) Jocul însuşi era o poveste lungă şi încurcată, ca din Halima, In care reginele se măritau, regii se Insurau şi fonfii îmbiau Inamorafi. P.L. 52,11 (Pr. IJ.
    I1EI.IADE (IOV RlDL'LESCLj Scriitor şi om politic român <1802 — 1872). personalitate complexă şi contradictorii- a cpocii prepaşoptislc şi paşoptiste; figură dc semnă a literaturii noastre, este evocat de Eminescu In poeziile „Epigonii” şi ,,La Heliadc ' şi amintit, şi cu diferite alte prilejuri. In arlicolcle lui literare şi polilicc. La Heliade. O.I 17. Astfeli f/i e clnlarea, bătrine Hetiade, Cum curge profefia unei ieremiade. Cum se ră:bun-un vifor zburlnd din nur In nor. O.I 17/19 (V. 2J.
    IIERCUL Cel mai de seamă erou din mitologia greacă, înzestrat cu o forţă fizică foarte mare. A suferit chinuri groaznice, Imbrăclnd cămaşa otrăvită pc carc i-o trimisese soţia lui, Deianira. Q (Comparaţie) Jalnic ard de oiu chinuil ca Xessus, Ori ca liercul înveninat de haina-i. Focul meu a-l slinge nu pot cu toate apele mării. O.I 199,10 [V. 1].
    •UEKtLLE v. Herrul.
    11IPKIMOV Luceafărul, personajul principal al poemului ..Luceafărul", pentru care poetul a adoptat numele unuia dintie titanii din mitologia greacă, fiul lui Uranus (Cerul) şi al zeiţei (îcea (l’ămintul). Jliperiun, ce din genuni Ităsai c-o-ntreagii lume, Su cere semne şi minuni Cari n-au chip şi nume. O.I 177/17. in locul tui menii din ceri lliptrion se-ntoarsă, Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-n revarsă. O.I 178,30. Hiperion vedea de sus Uimirea-n a tor fală; Abia un braf pe git i-a pus Si ea l-a prins In brafâ. O.i 179/21; cf. 0.1 178/9 (V. 4],
    •UISTASPE v. Islaspe.
    HOMER Marc poet cpic grec, care a trăit probabil tntre secolele al Xll-lea şi al XlII-lea l.e.n. I se atribuie poemele epice , ,Iliada" şi ,, Odiseea”, capodopere ale literaturii universale. O (Glumeţ) Mi-aş minca cârtite mele — nici că mi-ar păsa de ger. .. Mi-ar pări superbă, dulce, o bucată din Homer. 0.1 46/15 (V. 1).
    HORLM —HARUM Cazul genitiv plural al pronumelui demonstrativ latin hic, haec, hoc. Q (Metaforic, sugerlnd Însuşirea raccanicâ a cunoştinţelor, buchiseala) Cu murmurele tor bllnde, un izoor de horum—harum, Clşligtnd cu ctipoceală nervum rerum gerendarum. O. I 140/19 IV. 1|.
    HORAŢIU (QUI.YTUS FLACCUS] Mare poet latin (65—8 l.e.n.), autor de satire, epode, ode, epistole, renumit prin perfecţiunea formală a versurilor, sale. QCompara(ie El ar frlnge-n vers adonic limba lui ca şi Horafiu. O. I 162/2 IV. 1).
    HRISTOS (ISUS) (Şi In formele Crisl, Crislos) întemeietorul mitic al creştinismului, care, propovăduind noua învăţătură religioasă, ar fi Indurat chinurile răstignirii pe crucc. Să şlii câ-s sănătos. Că, mulfămind lui Crislos, Te sărut, doamnă, frumos. O. I 149/19. lată ce scria: Iubite in Crislos, nepoate. P. L. 78/5 (V. 1; Pr. lj. Q (Construcţii metaforice) A face (pe cineva) pirlaş durerilor lui Crlst — = a provoca cuiva chinuri foarte mari (v. şi crucc, fiere, plinsoare, pustii). Clnd ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi, Mi\ faci părtaş tn lume durerilor lui Crisl. O. IV 432/35 |V. 1|. A lua pe Hristos de mire = = a sc călugări (v. şi mire, rasă, v e ş m i n t).
—     Blanca, ştii că din iubire Făr'de lege te-ai născut; Am jurat de la-nceput Pe Hristos să-l iei de mire! O. I 102/4 [V. 1). Q (Metaforic) Reprezentare plastică a Întemeietorului creştinismului. Amintiri... cad grele, mlnglioase Şi se sfarmă-n suflet trist, Cum in picuri cade ceara La picioarele lui Crisl. O. I 105/12 (V. 1).
    -     Variante: Crlst (O. I 105/12; O.I 432/35), Crislos (P. L. 78/5).
I
    IAŞI Oraş situai pc malurile Bahluiului, fostă capitală a Moldovei. De departe se văd turnurile strălucitoare ale bisericetor laşilor. P. L. 39/25 (Pr. IJ.
    IERIHON Localitate din Palestina, pomenită In legendele biblice. Q (Construcţie mctaforică) O rozfi a lerlho-oulul v. roză |Pr. 11
   IERONIM Personajul principal masculin al nuvelei ,,Cezara". Arlistul li arală lui Ieronim tabloul. P. L. 83/32. Ieronim tşi recheamă In minle scrisoarea bătrlnului Eutha-nasius. P. L. 85/7. Deşi Ieronim nu şlia ce fel e simţirea lui penlru Cezara, li plăcea sd asculte de ea. P. L. 91/24; cf. P. L. 74/21, 74/34, 74/37, 75/2, 75/9, 75/21, 76/1, 76/3, 77/12, 78/1, 78/2, 83/1, 84/26, 84/29, 84/34, 85/29, 86/1,
— 623 —
86/19, 87/39, 88/1, 88/13, 88/14, 90/22, 95/15, 95/23, 95/24, 95/34,96/1,96/15,96/21,96/34, 97/5, 98/38, 100/4 [Pr. 37J.
    ILEANA Personaj din basmul ,,Făt-Frumos din lacrimă", simbol al idealului feminin In basmele populare româneşti. Atunci mireasa lui — Ileana o chema — li zise tncet ta ureche, sărultndu-l cu dulce: — Nu uila, Făt-Frumos, că pe cil vei fi lu departe, eu oi toi plinge. P. I.. 11/13. Dacă cineva ar fi priceput glasul izvorului, ar fi tnfeles că jălea tntr -o lungă doină pe Ileana. P. L. 13/15. Dar ce făcuse oare tn vremea aceea Ileana împărăteasa ? P. L. 22/9; cf. P. L. 22/21 |Pr. 4).
    IN PETTO Expresie italienească insemnlnd ,,tn piept" ; in contextul eminescian are valoarea figurată” la inimă". O face pentr-un pahar de vin ce-l are in petto, allul pentr-un titlu, altul pentru bani, allul pentru o coroană, dar la tofi, in esenţă , este aceeaşi, un moment de belie. P. I.. 82/7 (Pr. 1).
    ISTASPK Salrap persan, tatăl regelui Darius f. După vremuri mulfi veniră, inceptml cu acel oaspe, Ce din vechi sc pomeneşte, Cu Dariu a lui Islaspe. O. I 147/18 IV. I).          ’
K
  KAMA v. Kamadeva.
   KAMADEVA (Şi !n forma Kama) Zeul indian al amorului, Înfăţişat ca un adolescent purtlnd un arc şi săgeţi
   cu vlrful <1e lotus. L-am chemai In somn pe Kama — Kamadeva, zeul indic. O. I 236/3 — 4 ; cf. O. I 236 (V. 3).
 —   Variantă : Kama (O. I 236/3).
L
    LEAR Personajul principal al tragediei „Regele I.ear" de W. Shakespeare (simbolizlnd In poezia „împărat şi proletar" monarhia alungată de la putere). Trecea cu barba albă — pe fruntea-ntunecată Cununa cea de paie ii attrnă uscată — Moşneagul rege Lear. O. I 63/25 [V. 1).
    LENAU N[IKOLAUS] Poet romantic german (1802-
— 1850), din a cărui operă Eminescu a tradus poezia ,,Das
diirrc Blatt”, sub titlul „Foaia veştedă”. Foaia veştedă (după X. Lenau). O. I 125 [V. 1],
   LETHE Unul dintre fluviile infernului, in mitologia greacă, din a cărui apă beau umbrele celor morţi spre a uita cu desâvlrşire trecutul. O (Construcţie metaforică) A bea din ap» fără gust si uilătoure a Letbei v. bea (Pr. 1|.
M
   MAHOMET Propovăduitor religios de origine arabă (570 — 632), considerat Întemeietor al islamismului. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălfase chiar tn rai ta Mahomet. O. I 144/26 (V. 1).
•MAHOMED v. Mahomet.
   MALCATUN Personaj din „Scrisoarea a IlI-a”, fiica şeicului Edebali, pe care o vede sultanul In visul trimis de profet. După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zlmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun. O. I 144/24 [V. 1).
   MALTA Insulă In Marea Mediterană, la sud de Sicilia ; aici, Incepind din anul 1530, şi-a stabilit reşedinţa ordinul călugăresc al cavalerilor ioaniţi, supranumiţi şi cavaleri de Malta, care au dus Îndelungate lupte împotriva turcilor. Toi ce stă tn umbra crucii, Impărafi şi regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. S-a-mbrăcat in zale lucii cavalerii de la Malta. O. I 146/27 (V. 1].
    MÂNU PROPRIA Expresie latinească care înseamnă ,,cu propria mină” ; cu ajutorul ei se atestă autenticitatea unei iscălituri. Q(Glumeţ, referitor la personajul Ermil, din nuvela „La aniversară’’, care adoptase numele primului Împărat roman) ,,Regină ! Te iubesc!” iscălii ,,Gajus Iulius Cesar Octavian August” mânu propria. P. L. 67/4 [Pr. 1).
    MARIA 1. SNnta Fccioară, mama lui Isus Hristos. Ş-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei Marii. O. I 118/10. Privirea-fi adorată Asupră ne coboară, O, maică preacurată Şi pururea fecioară , Mărie! O. IV 360/11. Dă-mi tinerefea mea, redă-mi credinfa Şi reapari din cerul lău de stele; Ca să te-ador de-acum pe veci, Mărie! O. IV 361/14 ; cf. O. IV 360/22 [V. 4).
 — 624 —
    2.     Personajul feminin din poezia „Strigoii”, imaginară regină creştină de pe malurile Dunării, iubită a Iui Arald, regele avarilor. Rege-a venit Maria şi-fi cere pe Arald. O. I 95/30. Et vede de departe pe mtndra lui Mărie. O. I 97/9 [V. 2).
    3.     Personaj feminin din nuvela ,.Sărmanul Dionis”, mama lui Dionis. El şedea in casa preotului bălrin a cărui fiică era Maria. P. 30/28 [Pr. 1].
    4.     Personaj feminin din nuvela ,,Sărmanul Dionis”, iubita lui Dan-Dionis. Cu corpul nall, mlădiei, albă ca argintul noaptea, trece Maria, pesle acel pod tmpletindu-şi părul, a cărui aur se strecură prin mlnufele-i de ceară. P. I.. 51/31. El îmbla cu Maria In lumea solară a cerurilor. P.L. 52/37. Spasmotic finea In mina tui cartea tui Zoroastru, instinctiv rupse mărgeaua pămintului de la gttul Măriei. P. I.. 51/8: cf. P. L. 45/26, 45/36, 49/36, 53/10, 53/39, 54/41, 56/18, 57/7, 59/28, 60/2, 63/14, 03/34, 03/35, 63/38, 01/10 [Pr. 19).
    MAHTE Zeul războiului, In mitologia latină. Q (In contexl figurat) îngerul iubirei, îngerul tle pace, Pe altarul Vestei tainic surizind. Ce pe Marle-n glorii sti orbească-t face.. . Dulce Românie, asta fi-o doresc. O. I 15/19 JV. 1].
    MEMENTO MORI Expresie latinească insemnlnd ,,adu-ţi aminte cu eşti muritor”. Q (Metaforic) Avertisment asupra caracterului efemer al existenţei umane. Zidi/i din durmulure gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan. O. I 60/32 |Y. 1],
    MEMFIS Capitala Egiptului anlic, in perioada Regatului vechi (mileniul al 111-lea l.e.n.), situată In apropierea oraşului Cairo. Memfis colo-n departare, cu zidirite-i antice. O. I 43/14. Memfis, Teba, fara-ntreagâ coperită-i de ruine. O. 1 45/10. $-afunci Memfis se tnalfă, argintos glnd al pustiei. O. 1 45/19. Sub nisipul din pustie cufundat e un popor. Ce cu-oraşele-i deodată se trezeşte şi se duce Sus tn curfile din Memfis. O. 1 45/29 (V. 4J.
    .MENELAOS Rege legendar al Spartei, carc a pornit războiul Împotriva Troici, din cauză cu troianul Paris i-a răpit soţia; personaj din opereta lui Offcnbach ,.Frumoasa Elena”, avind cu subiect această legendă. Q (Con* slrucţie metaforică; ironic; cu referire la categoria bărbaţilor înşelaţi) A se adăugii la eorul condus de Menelaos. Cf'.1 Su-ngini pe coardă dulce, cu de voie te-ai adaos La cel cur ce-n operetă e condus de Menelaos? O. I 140/8 (V. 1).
    ’MENEL.AL' v. Menelaos.
    M1IIAIL Unul dinlre arhangheli, după mitul biblic, iz* gonitor din rai al Îngerilor răzvrătiţi. Cu fafa de o senină
seriozitate tntindea arhanghelul Mihait spada sa de foc In aer. P. L. 83/17 [Pr. 1).
    MIRCEA CEL MARE Domnitor al Ţării Româneşti (1386 — 1418), care a obţinut o mare victorie asupra turcilor la Rovine (1394). Apare tn cronici, dc obicei, sub numele de Mircea ccl Bătrin. Să trăiesc tn vremea lui Mircea cel Mare ... esle oare absolut imposibil? P. L. 25/36 [Pr. 1]. <> (In forma Mircea) — Tu eşti Mircea? O. 1146/11, Mircea însuşi mtnă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă lotul In picioare. O. I 148/21 (V. 2).
    MOLDOVA Stat feudal românesc creat la jumătatea secolului al XIY-lea, pe cursul superior al Şiretului, In nord-cslul Carpaţilor. Fusese chemat de domnul Moldovei ca dascăl de matematică. P. L. 40/40 [Pr. IJ. O (Metaforic) Poporul moldovean. Ştefane, măria ta. . . Tu le-nalfă din mormînt Să te-aud din corn sunlnd Şi Moldova adunlnd. De-i suna din corn o dată Ai s-aduni Moldova ţoală. O. I 183/24, 26 [V. 2).
    MORTUA EST1 Expresie latinească tnsemntnd ,,a murit”, folosită dc Eminescu ca titlu al uneia dintre primele sale poezii, care cuprinde reflecţiile filozofice amare ale poetului, provocate de moartea iubitei. Mortua est! O. I 37 [V. IJ.
    MUMULEAN [BAROU PARIS] Poet muntean (1794-
—  1837), autor presupus al unei lucrări in versuri intitulate ,,Plingerea şi ttnguirca Valahiei asupra nemulţumire! străinilor cc au dăiăpănat-o” (1825), la care probabil se referă Eminescu tn „Epigonii”. Mumulean glas de durere. O.I 31/8 [V. 1].
    •MUMULEANU v. Mumulean.
    MUREŞAN [ANDREI] Poet ardelean (1816-1863), devenit celebru prin poezia ,,Un răsunet”, Închinată evenimentelor revoluţionare din 1848. Mureşan scutură tanfut cu-a tui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mină amorfită... Şi bogat tn sărăcia-i ca un astru et apune. Preot deşteptărei noastre, semnelor vremei profet. O. 1 32/13 [V. 1|.
    *MUNEŞANU v. Mureşan.
    MUŞATINI Prima dinastic domnitoare din Moldova, care şi-a luat numele după Petru Muşat (1375 — 1391). Rămtnefi tn umbră sftntă, Basarabi şi voi Muşatini, Descălecători de fără, dătători de legi şi datini. O. 1 149/31
IV. 1].
N
    NARCIS Personaj din mitologia greacă, care, văzln-du-şi odată chipul In apa unui rlu, a fost cuprins de o puternică pasiune pentru propria imagine şi, deoarece n-a putut-o cuprinde, s-a sinucis. Şi Narcis văzlndu-şi fafa tn oglinda sa, izvorul, Singur fuse îndrăgitul, singur el Indrăgitorul. O. I 79/31 [V. 1].
   NEGRUZZI [COSTACHE] Seriilor îomân (1808-1868)' cunoscut prin nuvelele sale istorice inspirate de cronicari’ Îndeosebi prin „Alexandru Lăpuşneanu” (1840), un model de proză artistică. Iar Xegruzzi şterge colbul de pe cronice bătrtne, Căci pe mucedele pagini stau domniile române, Scrise de mina cea veche a-nvăfafilor mireni. O.I 32/19 [V. IJ.
— 625 —
   NESSUS Centaur care, in mitologia greacă, voind să răpească pe Dcianira, soţia lui Hercule, a fosl ucis dc acesta cu o săgeată Înmuiată In singele hidrei din Lcrna. O (Comparaţie) Jalnic artl de viu chinuit ca Xessus. O. I 199/9 [V.l).
   X1COPOLE Oraş de la Dunăre, In Hepublica Populară Bulgaria, unde In 1396 s-a dat o mare bătălie Intre turci şi creştini, la care a luat parte şi Mircea cel Bălrin. Lu Nicopole vă;nt-ai cite tabere s-au strins Ca să slele lnainle-mi ca şi zidul neinvins. O. I 147/5 (V. 11.
   ML Fluviu care traversează Egiptul şi il fertilizează prin revărsările sale. l'raganu-uctim aleargt't pin’ce caii Ini
ti crapă Şi in Xil numai deşertul nisipişul şi-l adapă. O. I 45/8. Xilu-n fund grădine are. O. 1 45/26. Vede Eufratul ş/ Tigris, Xilul, Dunărea bătrină. O. I 144/1 ; cf. O. I 43/1, 44/11, 44/13, 45/13 |Y. 7). Q (Personificare) Silul doarme şi ies stelele din strungă. O. I 44/1 [V. 1|. Q (In contcxt figurat) Xilul mişc-a lui legendă. O. I 43/11 IV. I).
      XERVl.U REKL'M GERENDARl'M Expresie latinească care Înseninează „bani, resurse de existenţă”. Va/ / tot mai glndeşli la anii, clnd visam In academii, As-cultlnd pe vechii dascăli clrpocind la hainii vremii. . . l.u murmurele lor btiude, un izvor de huriim-harum, (Itştigtnd cu clipoceaiă nervtim rerum gerendanim. O. I 140/20 |V. 1)
O
    ODIX Zeul suprem in mitologia scandinavă. Odin părăsise de gheaţă nalla-i domă. O. I 91/6 (V. 1).
    OFELIA Personaj feminin din tragedia lui Shakes-peare ,,Hamlet”, care Întruchipează puritatea morală. Părea că geniul divinului brit, Shakespeare, respirase asupra pămtnlului un nou inger lunalec, o nouă Ofelia. P. h. 36/38 [Pr. 1).
    OKEANOS Divinitate greacă, pcrsonificind marea.
O   (In context figurat) Okeanos se plinge pe canaturi . . . O. I 202/5 [V. 1).
    ONUFREI Personaj al nuvelei ,,Cezarii'', călugăr, prieten al lui Ieronim. Ieronim şi Onufrei sleteuu In uliţă.
P. L. 76/1. Onufrei şi Ieronim, Irecind pe slrade, nu vedeau că erau urmăriţi de un om. P. L. 78/1. Părintele Onufrei, dind din Intimplare de mina pictorului, care conţinea vro citeva piese de aur, crezu că ce-i găsit ii bun găsit. P. I.. 83/6; cf. P. L. 76/2, 83/1 |Pr. 5).
    ORION Tinăr vinător, In mitologia greco-romană, iubit de Aurora, ucis din gelozie de Diana şi metamorfozat, după moarte, in constelaţia care-i poartă numele. Sculptez acum, tocmai pe păretele cel mai alb, pe Aurora şi Orion. P. L. 79/40. Şlii că llnăra Aurora răpeşte pe Orion, de care se-namorase tnsăşi cruda şi vergina Diana şi-l dusese In insula Delos. P. I.. 79/41. In fafa lui Orion exprim acel fond de intuneric şi mindrie, care-l vezi mai In fafa tttluror tinerilor. P. I.. 80/2 (Pr. 3|.
P
     PAIAZZO Formă coruptă a cuvlntului ilalinn lia-lazzo insemnind ..saltimbanc”. O mucalit bălrin . . . pure un paiazzo Inlr-o rolă de intrigant, P. 1.. 76/‘J |Pr. 11.
     PALMA, GIACOMO Pictor italian (cca. 14KU-1528) din epoca Renaşterii, renumit pentru porlrelele de femei. Părul ei blond pare-o brumă aurită... nasul |(lezării| fin si bărbia rătundă şi dulce ca la femeile lui lîiacomo Palma. P. L. 77/24 (Pr. 1).
     PANN (ANTON) Scriitor român (cca. 1794-1854), culegător de folclor, clntăreţ bisericesc, tipograf. Scrierile lui sint străbătute de umorul şi Înţelepciunea creaţiei populare; principala sa operă „Povestea vorbei” esle întreţesută cu numeroase proverbe. S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isleţ ca un proverb. O. I 31/18 |V. 1).
     —  Scris : Pan.
     PARIS Capitala Franţei, unde In 1871 a fost proclamată Comuna, oraş vestit prin tradiţiile lui politice, sociale şi culturale. De preferinţă, aici mergea in secolul trecut, pentru studii, dar şi pentru a petrece, tineretul
român din clasele avute. Parisut arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă. O. I (12/16. La Paris, in lupanare de cinismu şi de lene . . . Acolo u-afi pus averea, tinerelele la stos. O. I 151/7 (V.2). Q (In context figurat) Evul e un cadavru — Paris al lui mormint. O. 1 62/20 (V. 1|.
    PARNAS Munle in Grecia, considerat in untichilale drepl lăcaş al muzelor. Q (Ironic) O fonie smuttă, Ce de clnd e nici n-a visat Parnasul. O. IV 333/8 [V. 1].
    PĂROS Insulă in Marea Egee, vestită prin marmura ei. S-o admiri... Ca pe-o marmură de Păros sau o plnzăt de Correggio. O, I 157/31 (V. 1). O (Construcţie metaforică) De marmură de Păros v. marmur ă (Pr. 1).
    PEPELE Personaj hazliu şi isteţ clin folclorul românesc, cunoscut pentru glumele sale. Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese . . . Cililorii cei de zodii şi şagalnlcul Pepele. O. I 85/22 (V. 1). Q (Construcţie mclaforică) Finul Pepelei v. fin |V. 1).
    •PEPELEA v. Pepele.
— 626 —
     PETREA (tn expr.) Sflnlul sau sintul Petrea = unul dintre apostolii lui Hristos, carc, in basmele de inspiraţie creştină însoţea pc Dumnezeu pc pămint şi păzea raiul. Apoi şezură amindoi tn umbră, Domnul, cugetind ta tatăl său din cer. .51 sl. Petrea, ascutttnd pe cugete doina izvorului. 1*. L. 13/30. Alunei văzu chipul cel luminat at Domnului. . . şi pe sl. J'etrea. P. L. 14/2. Ii urmări cu ochii pină ce chipul st. Petrea se risipi. P. L. 14/5; cf. P. L. 13/24, 13/32 IPr. 5|.
     4>i).s x%).: Expresie grecească Insemnlnd ,,prieten drag". fţi sânii fruntea <pf/s y.n/.i, luilhanasitis. P. L. «2,37 |Pr. 1|.
     PIIOKMX Pasăre mitică a egiptenilor, carc a murii urzind In cuib ţi a n-înviat (lin propria cenuşă. Q (Comparaţie) Pe-al meu propriu rug, mă lupesc in flăcări... Pot să mai renviu luminos din el cu Pasărea Phoenix? O.I 199/10 \\. I|.
     PITAGOHA Filozof idealist grec (580 — 500 l.e.n.). In concepţia sa, principiul şi substratul tuturor lucrurilor şi fenomenelor este numărul, care exprimă armonia şi raporturile durabile dintre acestea. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare, pe mărgini cu portretele lui Plalon şi Pitagoru şi cu sentinţe greceşti. P. 1.. 35/25 |Pr. 1|.         ,                              ‘
    PLATON Filozof din Grecia antică (427 — 347), autorul unor dialoguri filozofice idealiste, care au lăsat o urmă adîncă tn istoria filozofiei. Concepţia sa, după care fenomenele din realitate nu sint declt umbre ale lumii ideilor, sc rcflcctă in operele lui Emincscu. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumeşti imaginare, pe mărgini cu portretele lui Piaton şi Pilagora şi cu sentinţe greceşti. P. L. 35/25 |Pr. 1|.
    PODESTA Cuvînt italienesc Insemnlnd ..guvernator”. El e nepotul şi moştenitorul lui podesla din acest oraş. P.I.. 96/12 IPr. 1).
    POLONIA Slat In Europa răsăriteană. liste un evreu învăţat, pribegii din Spania tn Polonia. P. I.. 4U/38|Pr.l|.
    PRALK |IOX] Scriitor român (1769—1847). renumit prin modul ciudal de comportare in viaţa dc toate zilele. A tradus In versuri ,.Psaltirea” (1827), In care abundă creaţiile lexicale fanteziste. Văd poeţi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere : Cichindeal gură de aur . . . Prale firea cea inloarsă. O. I 31/9 (V. 1],
    PLTNA Mănăstire din Bucovina, ctitoric a lui Ştefan cel Mare (1465), unde se găseşte mormlnlul domnului moldovean. Ştefane, Măria ta, Tu la Putna nu mai sla. O. [ 183/13 [V. 1|.
R
    RAFAKL ţSANZIOJ Pictor italian din epoca Renaşterii (1483 — 1520), renumit penlru ,,Madonele” sale. Rafaet, pierdut tn visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Sufle! imbălat de raze şi d-eterne primăveri, Te-a văzut şi-a visat raiul. O. I 29/9 (V. 1], Q (Comparaţie) O, cum Rafaet creat-a pe Madona dumnezeie, Cu diadema-i de slele, cu surisul bllnd, vergin. Iui făcul-am zeitate dintr-o palidă frm-iV. O. I 30/13 IV. IJ.
    IIAMSKS |MKIAMOlNJ Rege al Egiptului (1292 —
—  1225 i.r.11.), cunoscut prin războaiele ile cucerire in A'ia. Şi privind painjinişul din tavan, de pe pilaştri, As-cult'iin pr emilii liumses şi i<isam lu ochi albaştri. O. I l|n:i2. Capi il greu cădea pe Imuni, păreau loale-n Infinit; Cind suna. \tiam rti Ramses trebuiu să fi murit. O. I
141,1  |\. 2).
    HK\DKZ-V<M S Qivlnl francez Insemnind nirc". ICspr. A da (cuiva) rendez-vou* — a fixa (cuiva) o inlilniiT. O ((.lumeţ.) Vro cucoană cu-albu blană cu amoru-i il imbie. Rendez-vous i-a dat In şură, ori In pod, In găoăunăO. I I8yl2 |Y. 1|.
    IIIVEN Personaj din nuvela ,,Sărmanul Dionis”, anticar. Lingă Curtea Veche... e Riven . . . vlnzătorul de cărţi, iar nu d-la, maistre Ruben. P. L. liU/37. Ş-apoi nici nu-mi mai zice: juplne Riven, ci maislre Ruben! P. L. (il/33. Mulţi din lectorii noştri vor fi căutat cheia Inttmptă-rilor Ini tn lucrurile ce-l Incnnjurau, ei vor fi găsii elementele constitutive a vieţii Ini sufleteşti In realitate: Ruben e Riven. P. I.. (i 1/32 |Pr. 3).
    ROMA Capitala Imperiului roman, cel mai mare centru politic, economic şi cultural In perioada migraţiunii popoarelor; centru al creştinismului catolic. De-ai fi cerut pămlnlul cu Roma lui antică. Coroanele ce regii pe frunte le aşază, Şi stelele ce vecinic pe ceruri colindează Cu loale la picioare-fi eu le punem In vază. O. 1 92/6. Am jurai ca pesle dinşii să Irec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să ilau calului ovăs. O. I 147/10. Voi sunteţi urmaşii Romei '.’ Siste răi şi nişle fameni. I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni! O. I 151/1 ; cf. O. 1 91/1(1 |V. 4|. ©(Metaforic : simbolizlnd conştiinţa latinităţii poporului român) Scutaţi-vă! . , . căci anii trecutului se-nşiră, In şiruri triumfale stindardul il răsfiră, Căci Rama a-nviiit. O. 1 24/9 (V. 11. <£> Ruma nouă — Coiislantinopolc, capitala Imperiului tii/anlin. l’rtete de bătălie s-alungau dnpă-olalUi. Iară frunzele-ascuţite se îndoaie după vini Şi deasupra Humei nouă ae Inctină la pămint. O. I 144/18 (V. 1|,
    IIOUAmA Ţara locuită de români, patria românilor. Cine-i acvila ce rude? Cine-i stinca re se sfarmă? Cine-i leul ce Inehide cu durere ochii săi? Cine-i tunelul ce moare nniptinil lumea de alarmă ? — Este domnul României: Harbu Dimitrie Ştirbei/! O. I 28/16. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strimte şi noroioase, ce Iree prin noianul de case mici şi rău zidite, din care consistă partea cea mare u capitalei României. P. I.. 26/11 |V. 1 ; Pr. 1|. Q (Personificare) Ce-ţi doresc eu ţie. dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor. O. I 15/1 ; cf. O. I 15, 15/8, 15/16, 15/24, 16/1, 16/8 |V. 7|.
    ROVINE Localitate In Ţara Românească, unde, in 1391, s-a dat lupla dintre oştirea românilor condusă de
- 027 -
Mircea ccl Bătrln şi oştile turceşti conduse de Baiazid, terminată prin victoria românilor. Ieniceri,copii de suflet ai lui Alah şi spahii Vin de-ntunecă pămlnlul la Rovine in ctmpii. O.I 146/2. De din vale de Rovine Grăim, doamnă, cătră line, Su din gură ci din carte, Că ne eşli aşa departe. O. I 149/3 (V. 2).
                                                                          RUBEN Personaj din nuvela „Sărmanul Dionis", proiectarc fantastică, tn visul lui Dionis, a anticarului
Riven. Ah! meştere Ruben, zise el zimbind, cartea la Intr-adevăr minunată esle! P. L, 38/15. Maistrul Ruben era un bătrtn de o anlică frumusefă. P, L. 40/30. Ruben tşi netezi tncet barba şi o adtncă întristare era scrisă pe fafa lui. P. L. 43/16; cf. P. I.. 38/20, 35/34, 41/2, 41/15, 42/55, 42/32, 43/18, 43/30, 60/14, 6 '/31, 60/35, 60/38, 60/39, 61/2, 61/8, 61/19, 6l/t9, 61/34,61/38, 61/40, 62/4, 62/8, 62/9, 62/14, 64/32 (Pr. 28|.
S
    SAMSON Personaj biblic renumit penlru forţa sa, carc rezida în pjr. Sedus de Dalila, care i-a tăiat pârul, şi-a pierdut puterea şi a fost prins de filisteni. Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea Clnd dormea, tă-indu-i părul, i-a luai loală puterea. O. I 159/1 (V. 1].
    SAN MARC Catedrală vestită din Veneţia. Q (Personificare) Preot rămas din a vechimei zile, San Marc sinistru miezul nopfii bate. O. I 202/11 (V. IJ.
    * SAN MARCO v. Son Maro.
    SATANA Numele biblic al diavolului. De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump-o lume ce sflşie-n tăcere Zdrobit sufletul meu, O. I 20/6. Salana tşi fnfjnse picioarele lui de cal, răsufltnd din greu. P.L.43/38. Imi pare că samănă cu Satana amtndoi. P.L, 62/2; cf. P.L. 74/32 [Pr. 4].
    *SATU-MARE v. Sătmar.
    SACELE Nume colectiv dat la şapte comune alcătuind astăzi oraşul Săcele din judeţul Braşov. Sus la munte, jos, pe Dale, Şi-au făcut duşmanii cale. Din Sătmar ptn'tn Săcele Xumai vaduri ca acele. O. 1 182/15 [V. 1].
    SĂTMAR Oraş în nord-veslul Transilvaniei. Sus la munle,jos pe vale. Şi-au făcut duşmanii cate. Din Sătmar pln’ln .Săcele Xumai vaduri ca acele. O. I 1H2/15 |V. 1],
    SEINA Fluviu in nordul Franlci, rari* Iraverseazn Parisul şi se varsă In Oceanul Atlantic. Pe malurile Seinei.
tn faeton de gală, Cezarul trece palid, In gtnduri adineit. O. 1 61/21 |V. 1].
    SELENE Zeiţa lunii, In mitologia greacă. Q (Metaforic) Luna (v. şi atotştiutor, pată). Clnd pe bolta brună tremură Selene, Cu un pas melodic, cu un pas alene Lin tn calea sa, Eol pe-a sa arpă bllnd răsunătoare Ctnt-a nopfii dulce, mistică elntare. O. I 9/19 |V. lj.
    * SENA v. Seina.
    SIIAKKSPEARE [WILLIAM] Cel mai mare dramaturg englez (1564—1616), autor al unor tragedii celebre, pline de un dramatism rar lntllnit tn istoria teatrului. J’urea că geniul divinului brii, Shakespeare, respirase asupra pămintului un nou tnger lunalec, o nouă Ofelia. P. I , 36/36 (Pr. 1].
    SIHLEANU [ALEXANDRU] Poet român (1834-
—  1857), autorul unui volum de poezii intitulat „Armonii intime". Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere... Liră de argint, Sihleanu. O. I 31/13 [V. 1].
    SPANIA Ţară situată in partea de sud-vest a F.u-ropei. Este un evreu Invăfat, pribegit din Spania tn Polonia, p. L. 40/38 [Pr. IJ.
    SIBARIS Oraş din Italia antică, aproape de Golful Tarenl, rămas legendar pentru viaţa de huzur şi pentru depravarea locuitorilor Ici. Q (Metaforic; aluzie la capitala României din epoca lui Eminescu) Au la Sibaris nu suntem, Ungă capiştea spoielii? A'u se nasc glorii pe stradă şi la hşu cafenetii? O. I 150/1 [V. 1|.
Ş
    ŞIRAS Localitale In Persia, renumită penlru Iran-dafirii săi. Singur numai cavalerul suspinlnd privea balconul Ce-ncărcal era de frunze, de ti sptnzur prin oslreţe. Roze roşie de Şiras şi liane-n fel de feţe. O. I 152/20. Şi uscat foşni mătasa pe podele, tntre glastre Intre rozele de Şiras şi lianele albaslre. O. I 15/10 |v. 2J.
    ŞI RAZ v. Şiras.
ŞTEFAN CEL MARE Cel mai mare domn al Moldovei (1457 — 1504); a apărat suveranitatea Moldovei împo-
triva duşmanilor, purttnd numeroase războaie victorioase. El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal. O.I 35'6( V. 11. <$► (în forma Şle/an) Ştefane, Măria Ta, Tu la Pulna nu mai sta. O. I 183/12 [V. 11.
    ŞTIRBEY, BARBU DIMITRIE Domnitorr.1 Ţării Româneşti (1849 — 1856). La moartea principelui Ştirbey. O. I 28. Cine-i tunetul ce moare umpllnd lumea de alarmă?
—   Esle Domnul României: Barbu Dimitrie Ştirbei/! O. I 28/16 (V. 21.                                       ‘
— 628 —
T
     TAl'lt Şir de munţi din Asia, silual Intre coasta Medi-teranei orientali- şi platoul Armeniei. fn patru părţi a lumii i'eile şiruri munţii mari. Atlasul. Caucazul, Taurul şi /lulcunii seculari. O. I 1 12i2S [V. 1|.
     * TU IU S v. Tnur.
     TKIIA Oraş din r.niptul antic, situat pe malurile Nilidui ; a devenit capitală In perioada Heualului mijlociu imi'. \\l XVIII i.e.n.l. Memfis. Teba. ţara-ntreagă t<ilii-rihi-i ile ruine. Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine. Sorind i'inln Iur tle basme pe cimpie răsipili. O. I i:> tn [V. I|.
     TKMl’l l’\SS ATI KxpreMi' italienească insemnlnd ..vremuri trecute": exprimă regretul pentru trecerea clipe 11 >r pl.uutc ale vieţii. El se numea pe atunci Hertrand. . . hmpi passtdi I1. I-               |Pr. 1|-
     TIGHIS l-'lnviii in Asia de sud-est; prin confluenta lui iu Kiifratul se formează fluviul Şalt et-Arah. Yeile Eufratul si Tiqris. Silul, Dunărea bălrtnâ — l'mbraar-borului jalnic pesle toate e stăpină. O. I 144/1 (V. J].
     •TltilU \. Tijjrîs.
    TOLLA Nume adoptat In mod convenţional, sub influenţa lecturilor, de Elis, personajul feminin din nuvela „I.a aniversară”. Tata i-a ilal un ceasornic frumos... Elis nimic. Elis — adieă Cleopalra, varâ-sa. . . ,,Tolla mi-a făcut-o". Era o vreme tn care, In urma unui roman spaniol, regina de astăzi a Egipetului se numea Tolla. P. L. 00/17, li> (Fr. 2J. O (Repetiţie) — Mimic! nimic! Şi eu i-am dai de ziua ei o păpuşă. Adică ce? eu i-am dai! Dacă n-am şliut ce să-i dau.’ Mama mi-a spus să-i dau o păpuşă. Tolla, Tolla! zise el rhlnd, lare-mi eşli dragă. P. 1.. (50/23 (Fr. 2],
    TRAIAX («ARCUŞ LLPRSJ împărat roman (98117), sub domnia căruia Dacia a fost cucerită şi transformau In provincie romană. Q(Iionic) Ţoale mutrele acestea sunt prelinse de roman, Toată greco-bulgărimeaenepoata lui Traian! O. 1 150/30 [V. lj. Q (In context figurat; simbo-lizlnd reînvierea trecutului glorios at poporului român) Vedeji... Cum umbrele se-mbracă In zale ferecate. Şi frunţile cărunte le nalfă de departe Un Cezar, un Traian. O. I 24/30 [V. 1|.
    TIDOH MESTEACĂN Personaj din nuvela „Sărmanul Dionis", lalăl iubitei lui Dan. Şi cine era ea, Maria ? Era fiica spătarului Tudor Mesteacăn. P. L. 45/37 (Pr. 1).
T
                                                                                   ŢAIIA ItOMAXE\Si:.\ Principat românesc situat intre < aipatii Meridionali şi Dunăre. întemeiat la incepiitul
-iii'luliii al X1 V-lea <lc Haxual» I: Muntenia. Muşneaijul i. /ifMT'/i. \n c mu i/i- nuit. rl exte dmnnul Ţârii Jiomti-'.■-h o. I I 17 I l |V. ||.
    ŢEl’Eţ» (-VODA, VLAD) Domn al Munteniei (1456 — 14(32), cunoscut penlru severitatea cu care pedepsea pe răufăcători, spre a stabili ordinea In ţară. Cum nu vii lu Ţcpeş Doamne, ca punlnd mtna pe ei, Să-i Imparii In două cele: in sminlifi şi tn mişei. O. I 151/31 (V. 1|.
    ’ŢICIIINDKAL v. Ocbindeal.
V
   \ M II VI.A l.ontl in oare. «lupă mitologia scandinavă, ,iju11, roii morii in luptă. O < In context figurat) Cind pe i>..ltn brună tremură Selene. Cu un pas melodic, cu un pas ulm? Lin in cuini sa. lud pe-a sa arpă bllnd răsunătoare c.int-a if’ptii dulce, mistică cintare. Clnt din Valhala. O. I '.'21 V. lj.
   VĂCĂIIESCU (IAXCI) Poet român (1792 - 1863) cu o boiială activitate culturală şi literară; a publicat un volum de poezii in 1830, tn care e cuprinsă şi poema „O zi şi o noapte de primăvară la Văcăreşti sau Primăvara amorului '. Văd poefi ce-au scris o limbă, ca un fagure de
miere . . . Văcărescu chitind dulce a iubirei primăvară. O. I 31/10 [V. 1|.
    VEXERE Venus. Venere şi Madonă. O. I 29. Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scinteie. O. I 29/5 (V. 2\. Q (tn context figurat) Sfărmaţi statuia goală a Venerei antice. O. I 60/16 [V. 1).
    VENEŢIA Oraş In Italia, fostă capitală a vestitei republici maritime cu acelaşi nume. S-a stins viafa falnicei Veneţii. O. I 202/1 ; cf. O. I 202 (V. 2).
— 629 —
    VENUS Zeiţa frumuseţii şi a dragostei tn mitologia romană. Cu lotul altfel e Veni» şi Atfonis. Venus e numai amor. P. L. 79/23. Biata Venus trebuie să-şi fi avut chinul ei eu Adonis. P. L. 80/12; cf. P. L. 76/23 [Pr. 4|. <$> Venus Anadyomene = nume dat Venerel, imaginaţi ca n&sclndu-se din valurile mfirll. Ţi-ar părea mai mtndră declt Venus Anadyomene. O. I 160/10 [V. 1].
    VENUS ŞI ADONIS Tablou al pictorului Francesco din nuvela ,.Cezara” — Ce frumos Adonis tn ,,Venus si Adonis", zise pictorul suri:Intl. 1’. 1,. 76/22 [l’r. 1|.
    ZAUOLXE Zeul suprem al dacilor. A părului lucire i-o deie luna plină, Iar duh dă-i tu, Zamolxe, sămlnfă de lumină. O. I 94/21 [Y. I).
    ZOHOASTHU Personaj legendar, presupus fomlalur al religiei vechilor perşi. Suftehil tău ... a fosl odulu in
       VESTA Zeiţ& a focului şi a căminului, tn mitologia romanii. Q (tn context figurat) îngerul de pace. Pe altarul Vestei tainic suriztml.. . Kt pe sinu-fi vergin incă să coboare. O. [ 15/18 |Y. 1 |.Q (Construcţie metaforică) l’oeul alhel Vest* v. foc [V. lj.
       VINERI Venus. Q (Construcţia metaforică) Academie de ştiinfi a zinel Vineri v. academie |Y. 1|.
       VOLGA Fluviu In Europa răsăriteană, carc izvorăşte din Podişul YuliUii şi se varsă in Marca ('.aspic;'!. Q (in contexl fiyunill In miturile Vohfăi ccraint cu spadu »><«/. O. I 88/20 [V. 11.                '
Z
   pieptul tui Zoroastru. l\ I.. 10/311, .Irra curte a lui Zoruas-tru . . . stă deschisă înaintea la. I*. I.. 10/32, Vanfi-i era căulureu lui prin curtea lui Zoroastru. P. L. 52/35 ; cf. 1’, L. 10/35, 10/38. 511/23, 52/39 54/7, GO/17 [l'r. *>].
ANEXA
            IZVOARELE DICŢIONARULUI
         Extragerea materialului ilustrativ s-a făcut din următoarele ediţii: M. Eminescu, Opere, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, volumele I şi IV, Bucureşti, 1939, 1952 (O. I şi O. IV), şi Eminescu, Proza literară, ediţie îngrijită de Eugen Simion şi Flora Şuteu, Bucureşti, 1964 (P. L.). Colectivul de redactare a dicţionarului s-a oprit la cele două lucrări amintite, considerînd că acestea reprezintă cele mai bune ediţii ale operei lui Eminescu, elaborate pînă acum. Ultima ediţie de poezii îngrijită de acad. Perpessicius : M. Eminescu, Opere alese, voi. I şi H, Bucureşti 1964, 1966, apărînd în momentul în care dicţionarul nostru se găsea definitiv redactat, n-a mai putut fi pusă la contribuţie pentru lucrările noastre1.
         Dacă pentru ediţia de proză, punctul de vedere al redactorilor dicţionarului a coincis cu cel al editorilor, în ceea ce priveşte reproducerea textului eminescian, în legătură cu ediţia de poezii, colectivul nostru a fost pus în situaţia de a adopta o atitudine critică.
         Pornind de la diferenţele existente între textul tipărit de poet, în timpul vieţii sale, şi textul reprodus de ediţia de poezii îngrijită de acad. Perpessicius, diferenţe semnalate de prof. Ion Creţu într-o serie de articole publicate în revista Limba română (nr. 5, 1959 ş. u.), am considerat necesară introducerea unor modificări în citatele extrase din această ediţie.
         Modificările operate de noi sînt rezultatul următoarelor cercetări:
         a)          colaţionarea textului ediţiei Perpessicius cu textul tipărit în timpul vieţii scriitorului în publicaţiile: Familia, Convorbiri literare, Almanahul, ,,România jună”, Anticul Familiei, Album literar sau în ediţia I Maiorescu, iar, pentru postume, cu textul primei tipărituri din revistele : Convorbiri literare, Fintîna Blanduziei, Sămănătorul, din ediţia VI Maiorescu sau din ediţia Morţun, şi înregistrarea diferenţelor existente;
         b)          controlarea acestor diferenţe, în ultimele variante manuscrise ale poeziilor respective (după cronologia stabilită de acad. Perpessicius);
         c)          selecţionarea acelor diferenţe pe baza cărora am crezut că se impune să modificăm textul ediţiei Perpessicius.
         Ne-am abătut de la textul acestei ediţii în cazurile in care am constatat că el conţine forme care nu apar în textul tipărit de poet sau în textul primei tipărituri postume şi nici în ultimele variante din manuscrise.
         în absenţa manuscriselor — prin aceasta înţelegînd şi absenţa pasajului respectiv din varianta păstrată în manuscris — sursa modificării citatelor a format-o exclusiv textul tipărit în timpul vieţii scriitorului (vezi, de exemplu, modificările operate în poezia Speranţa).
          1           Am adoptat din această ediţie un număr de trei rectificări (v. tabelul II pct. I şi tabelul III pct. 3 şi 23) bazate pe observaţiile făcute de D. Murăraşu şi Traian Costa. In cciclaltc cazuri, reclificărilc noastre au fost operate in textul ediţiei din 1939, Înaintea apariţiei ultimei ediţii.
- 634 —
         în cazul în care poeziile publicate în timpul vieţii au apărut în două variante tipărite am optat pentru acea variantă pe care editorul a ales-o ca text de bază, făcînd numai modificările impuse de coincidenţa cu manuscrisul a celeilalte variante (vezi, de exemplu, modificările operate în poeziile Scrisoarea III şi Adio), şi, bineînţeles, corectînd ediţia atunci cînd ea se abătea de la varianta pe care şi-o impusese ca text de bază, fără a avea vreo justificare în manuscris pentru această abatere (vezi modificările operate în poezia Luceafărul).
         Uneori am inclus printre izvoarele modificărilor noastre, alături de o variantă tipărită sau manuscrisă, şi semnalarea făcută de prof. I. Oreţu, în Limba română, sau de acad. Perpessicius, în volumele de note şi variante ale ediţiei d-sale din 1939, deoarece aceste semnalări au fost acelea care ne-au sugerat rectificările respective (vezi, de exemplu, punctele 11 şi 21 din tabelul III).
         Modificările operate de noi prezintă următoarele situaţii:
         a)           cuvinte eliminate (vezi tabelul I) cuvinte introduse (vezi tabelul II) sau cuvinte înlocuite cu altele (vezi tabelul III).
         b)           variante fonetice şi lexicale (vezi tabelul IV) şi forme gramaticale ale cuvintelor (vezi tabelul V) înlocuite cu alte variante sau forme.
         O menţiune specială se cuvine să facem cu privire la modul cum am selecţionat variantele şi formele gramaticale înregistrate în dicţionarul nostru. Principiile după care ne-am orientat au fost următoarele :
         1.           Respectarea grafiilor care reprezintă pronunţări reale (populare, regionale sau învechite), deosebite de pronunţarea actuală. Aceste forme apar în dicţionar ca titluri de articole, atunci cînd nu alternează în textul scriitorului cu formele literare actuale (de ex. comanac sau vecinic), ca variante, atunci cînd apar alături de formele literare actuale (de ex. îmbrăţoşa - îmbrăţişa, stînge-stinge, totdeuna-totdeauna) sau sînt înregistrate printre formele gramaticale, în cazul că se referă la aspectul morfologic al cuvintelor (de ex. braţă-braţe, vieţei-vieţii).
         2.           Respectarea grafiilor care indică fie procesul de adaptare la sistemul limbii române a unor neologisme (de ex. cestiune), fie crearea unei norme literare de pronunţare prin intermediul grafiei (de ex. sunt).
         3.           Transpunerea în ortografia actuală a tuturor grafiilor care nu corespund unei pronunţări reale. Pe baza acestui principiu au fost transpuse în ortografia actuală şi toate citatele din ediţia Perpessicius, care reproduc textul eminescian după normele ortografice ale Academiei, în vigoare la data apariţiei (de ex. fluer-fluier, isvor-izvor, vechiu-vechi).
         4.           Transpunerea în ortografia actuală a unor forme care conţin grafii cu valoare fonetică greu de precizat, datorită coincidenţei dintre formele impuse de normele ortografice existente în epocă şi anumite particularităţi de pronunţare cu circulaţie regională.-Acestea sînt grafii care apar cu foarte mare — în majoritatea cazurilor, cu absolută — consecvenţă. Existenţa lor este semnalată în dicţionar, prin menţiunea Scris (şi), la sfirşitul fiecărui articol tratînd cuvinte care se încadrează la această categorie (de ex. albaştri, luminare, pănă, strimt)
         Stadiul încă nedesăvîrşit al cercetărilor de istorie a ortografiei româneşti şi de dialectologie istorică românească nu ne-a permis să evităm orice posibilitate de interpretare arbitrară a diferitelor forme grafice pe care le-am întîlnit în textul eminescian. Repartizarea făcută de noi nu poate să inducă în eroare pe cercetătorul limbii operei lui Eminescu, deoarece toate formele grafice interpretabile sub raportul valorii lor fonetice se găsesc consemnate în corpul articolelor din dicţionarul nostru.
       1 Menţionăm, pentru deplina clarificare a cititorilor, că grafiile consemnate sub indicaţia Scris (ţi) apar in textele tipărite tn timpul vieţii scriitorului sau tn manuscrise, In timp ce, tn ediţiile care au stat la baza Dicţionarului, ele au fost, cu foarte rare excepţii (de ex. derivatele cu des- Înainte de -m, -n, -l, -r sau estaze O.I 41/1), transpuse tn ortografia actuală.
— 635 —
         Numărul mult mai mare de modificări aduse de noi ediţiei critice Perpessicius» în raport cu numărul de corectări propuse de editor în ultimele volume apărute (Opere alese), oglindeşte, în majoritatea cazurilor, deosebirile de Concepţie asupra principiilor de transcriere a textului eminescian dintre editorul operei poetice şi colectivul de redactare a dicţionarului. în mod cert aceste deosebiri izvorăsc şi din obiectivele deosebite urmărite de ediţie, pe de o parte, şi de dicţionar, pe de altă parte.
         Oportunitatea aplicării principiilor noastre de transcriere a textului în editarea operei lui Eminescu reprezintă o problemă a cărei discutare nu am crezut-o necesară &ici. Ceea ce se cuvine să precizăm însă este că modificările aduse de noi ediţiei Perpessicius nu au scopul de a stabili forma ideală a unei ediţii a operei lui Eminescu, ele urmăresc doar înlăturarea din textul ediţiei, pe care am folosit-o ca bază de extragere a materialului pentru dicţionarul nostru, a tuturor cazurilor care, în conformitate cu principiile noastre, sînt susceptibile de a fi interpretate ca abateri de la textul autentic eminescian.
         Dăm în continuare, în ordine alfabetică, lista cuvintelor modificate de noi în citate, menţionînd, de fiecare dată, pagina şi rîndul din ediţie în care apare modificarea, precum şi izvoarele pe care ne-am bazat în stabilirea acestei modificări.
         Publicarea listei noastre se impune datorită faptului că, în ciuda modificărilor înregistrate, trimiterile citatelor date în dicţionarul nostru se fac exclusiv la ediţia de poezii care a stat la baza culegerii materialului lexical. Singura excepţie o formează cazurile în care modificarea citatului constă din introducerea unui cuvînt, inexistent în ediţie şi care nu înlocuieşte alt cuvînt. în cadrul articolului din dicţionar care tratează acest cuvînt, trimiterea se face nu la ediţie, ci la izvorul pe care se bazează modificarea noastră. în cadrul celorlalte articole, citatul modificat — atunci cînd apare — cuprinde cuvîntul scris cursiv între paranteze drepte iar trimiterea se face la ediţie (vezi cuvintele din tabelul II).
                   SIGLELE LUCRĂRILOR FOLOSITE
A.F.            = Amicul Familiei, Foaia pentru toate
                  trebuinţele vieţei sociale, Instrucţiune Distracţiune, Gherla şi Cluj, anul V, nr. 17-18.
ALM. R. J. =      Almanahul Societăţii Academice Social-
                  literare „România Jună”, Viena, 1883.
A.L.            = Album literar, editat de societatea stu-
                  denţească „Unirea”, 15 martie 1886.
C.L.            = Convorbiri literare, Iaşi, apoi Bucureşti,
                  anul I (1867-1868) ş. u.                    '
FAM.            = Familia, foaie enciclopedică şi beletristică
                  cu ilustraţiuni, Pesta, apoi Oradea Mare, Redactor responsabil proprietar şi editor : Iosil Vulcan, anul I (1865) ş.u.
F. BL.          = Flntina Blanduziei, anul I, seria II (1888)
                  ş. u.
L. R.           = Limba română, [Bucureşti] Academia
                  Republicii Populare Române (Institutul de lingvistică), anul I (1952) ş. u.
M. I, M. VI = Mihail Eminescu, Poezii, Bucureşti, Editura Librăriei Socec, 1884, 1892 [ediţiile I şi VI, Îngrijite de Maiorescu].
O. I —III =      M. Eminescu, Opere, Poezii tipărite in
                 timpul vieţii, ediţie critică îngrijită de Perpessicius, Bucureşti, 1939, 1943, 1944 [Voi. I, II, III],
O. IV          = M. Eminescu, Opere, Poezii postume,
                 ediţie critică îngrijită de Perpessicius, Bucureşti, 1952.
O. A. I—II = M. Eminescu, Opere alese, ediţie îngrijită de Perpessicius, [Bucureşti] EPL, 1964, 1965, volumele I —II.
P. L.          = Eminescu, Proza literară, ediţie îngrijită
                 de Eugen Simion şi Flora Şuteu. [Bucureşti], EPL, 1964.
P. V.        =■= M. Eminescu, Proză şi versuri, Editor
                 V. G. Morţun, Iaşi, 1890.
SĂM.           = Sămănătorul, Revistă literară săptămî-
                 nală, Bucureşti, anul I (1901) ş. u.
T.             = Timpul, Ziar politic, comercial, indus-
                 trial, literar, Bucureşti, 1881, hr. 101, p. 2
— 630 —
      Nr. 1        Cuvtntnl j Ediţia        | Imanle                   
      ort. 1       Hlalaat j Popeuldut                                 
      1                       ŞI* O. I 12/8 1 Fam. II, 537/2*.         
      I                                                                
                   Tabelul //                                          
                   NihH Mm                                             
Nr. ' liuvlnlrlf      Ixli^a Prryr**iciut J Icvowk inodlfkcârihjr      
      inlrodUM                                                         
  1   CliL                     o. r 305/4 1 U I 119/4; ou. aa»0/M<;ma. 
  3   UR                                  1 2240/M*.                   
      liU (d. -mi) 0. I 162/1 ;             C L. XXIII, ttt/ll; ra#.   
                   O. I 26/5                2277/M*; nu. 2242/87.      
                                            FAM. V. 117/5; m». 2W/V.   
      (.MEU                     0. 1 221/11 O A. 1 219/11 ; L. K. XU.  
      sA           vnl tabelul III          2, IM ---202.              
      VHliA        pcl. 20.                                            
                            Tabelul III                                
Nr. | Lnvlitlrlc : (iuvlnidc fcdlţla        | livoarrlr modificărilor  
«Tl.  Inlroduv     rllmknali- 1 Vrpr»*lelu*                            
i ai;i:i.      AU.N'I      1   I IM'13  A. K lttl/311; im. 2281/41.        
                          i °-                                             
2 ASAIi        AH A li     °   1 I4M/IH T. : 0. II. VIII                   
i I1AI.TA*     IUII.T.V   i o. 1 .V4/22 O A. 1 61/6; I..H. XI. 5.          
                                        595 - iW                           
J l.A|\lMI 1.) Al.A 11 HI i °  I «7/31  C. 1.. X. 313 211; nu. 2254/140    
•. «.A         CI          °   1 82'2I  C. 1.. \. 3II .«I ; ni». 2283/25*. 
0 «.A          U          ! o. I 228/6  C l„. XVII. 122/6;                 
|                          1            mt. 2258/165;                      
                           i            m». 2279/35;                       
                                        nu. 2261/116.                      
          * titspUMl ini rMtfton Uiim iimM tltllMlk* A MOI I» p M, iM«lli B d n DMt rltll# Mtffl
                                             II. I Mia IMaft taMft «M Mb*
                                                Mrt» W Hk WWtta tm IM
— 637 —
                                                                                    Tabelul III (continuare)
Cariate laUcalte
Nr.  Cuvintele i           I    Ediţia     Izvoarele modificărilor          
cri. introduse     Cuvintele Perpessicius                                   
                   eliminate                                                
 7   cA                   CA 0.    145/t j C. L. VI, 262/19; ms. 2259/      
                                           /89T.                            
   8 <:k                  ŞI 0. I 196; 19  C. L. XVII, 365/43; ms.          
                                           2282/81,101.                     
   9 cr.                 CUM O. I 111/20 | T. ; ms. 2282/41.                
  10 CI                   Şl 0.  I 119 3 : C. L. XIII, 280/3; L. R., IX,    
                                         1 1, 97.                           
 11  CIND              cădea 0. l 148/18 ! T. ; 0. II, 319.                 
  12 CU                   DE 0. IV 369/7 ' C. L. XXVI , 207/3; M. VI        
                                           298/7; ms. 2261/279.             
  13 DE                   SA 0. I 116/15   T. ; ms. 2282/42 ; ms. 2260/91 ; 
                                           0. II, 319.                      
  14 DIN                PRIN 0.  IV 364/12 P. V. 236/12;                    
                                           ms. 2261/288.                    
  15 DIN                  DE 0. 1 151/1 1  C. L. XV, «0/1; ms. 2282/53;     
                                           T.                               
  16 DOAR                DAR o. I 172..    ALM. B. .J. 15/3; ms. 2201/      
                                           /202.                            
  17 EL <d. -<-)          DE 0. r 166/11   A. F. 161/11; im. 2281/41.       
  18 FAIMĂ            SPAIMA o. I 117/:»;  T.; ms. 2282.' IG.               
  19 FATĂ             FRUNTE o. I 82/9     C. 1.. X. 311'29; ms. 2283/2.'.. 
  20 IARĂ               insa 0. 1 14-1,17  T. ; ms. 22X2 11 ; ms. 2260/87.  
  21 LINS                LIN o. I 61/1     ms. 2259/168* ; L. R. VUI.       
                                           5. 94.                           
  22 LUNCA              LUME o. r 63/8     C. L. VIII. 365/30; LU.          
                                           VIII, 6. fin.                    
  23 MINTE            MOARTE 0. r 203/3    0. A. I 199/3 şi 381.            
  24 MIRARE          MIŞCARE 0. I 166/15   A. F. 161/12; ms. 2281/11.       
  25 TU (a.-te-)  EL (a.-le) 0. 1 137/11   ms. 2282/18; 0. II, VIII.        
  26 TOT (0 SA-  TOTUŞI (ÎMI 0. I 188/11   FAM. XIX, 269/35; ms.            
     MI PARA)    PARE)                     2261/319.                        
  27 UMBRA              LUME 0.  IV 432/14 C. L. XXIX, 528/20; ms.          
                                           2282/70.                         
  28 VINT         v. tabelul III pct. 4.                                    
 — 638 -
Varlule loloealle
                                                                                                            
y.  (lu vin Iul litiu Varianta introdusă Varianta eliminată Ediţia Pcrpcssicius Izvoarele modificărilor     
 i. ALAH              Alahu              Alali              O. I 144/14         T.; ms. 2282/39' . T;       
                                                                                I..R. Vili, 6,06.           
 2. Al/l AH           allari             altar              O. I 88/3           C. LXX, 339/7;              
                                                                                ms. 2262/ll/]76v .          
 3. ASTFlil.          asl feli           asl fel            O. I 4/7            FAM. II, 159/1.             
                                                            o. r 10/10          1-AM. II, 292/34.           
                                                            O. I 17/19          FAM. III, 294/19;           
                                                            0. I 40/12          ms. 2259/39.                
                                                                                C. L. V, 16/52.             
 i. AV1-JA            ave                avea               0. I 2,             FAM. II, 68, 68/1, 9, 17 ;  
                                                            2/1, 2/9, 2/17      ms. 2259/30.                
                                                            0. I 61/20          C. L. VIII, 364/50;         
                                                            0. I 115/21         ms. 2285/103.               
                                                                                C. L. XIII, 242/3;          
                                                                                ms. 2260/230.               
r>. Â ST              astor              uslor              0. I 126/2          C. I-. XIII, 283/31;        
                      asl                ăst                O. I 150/31         C. 1-, XV, 59/50;           
                                                            0. I 94/18          ms. 2282/52.                
(i. BIJÎSTHM          blustum            lilcslem           C. 1-, X, 341/46.           
                      bluslcmuri         blrslemuri         0. I 116/18         0. 1.. XIII, 242/26;        
                                                                                ms. 2260/231.               
 7. BLESTEMA          blastcmă           blestemă           0. I 11/17          FAM. II, 337/17.            
                      blasleme           blcslcine          O. 1 115/21         C. I- XIII, 241/21 ;        
                                                                                ms. 2260/230.               
                      blastăm            bleslem            0. I 116/6          C. L. XIII, 242/14;         
                                                                                ins.2260/230 ;L.R. IX, 1,96 
 8. BRAŢ              liraţă             braţe              0. I 104/0          L. R IX, 1, 93;             
                                                            0. I 172/2,         0. II, 13.                  
                                                            179/2 1             ALM. R. J.                  
                                                            O. I 210/27         45/10, 57/16;               
                                                                                ms. 2261/201. 211.          
                                                                                M. 1 K/l 1 ;                
    căi.ahi:                                                                    ms. 2261/24'J.              
li. raluri'            călări-            O. 1 103/24         C. 1.. XI, 155/2;           
    căi..Vroit                                                                  I.. H. IX, 1. 1)3.          
1". călătoriul         călătorul          O. I 11/0           FAM. II, 337/6,             
11. iiămasA           cămăşi             căimşi             O. I 150/21         T. ; ms. 2282/51.           
12. căkaki;           cai urc            cărare             o. i r>r./i7        C. I.. VII. 19/9.           
13. CATUL             i-ulrâ                                o. I 8/12           FAM. 11, 248/36.            
                                                            O. 1 43/12          C. 1.. VI, 261/12 ;         
                                                            O. I T.l/12         ms. 2257/9U;                
                                                            O. 1 140/31         ms. 2259/87» .              
                                                                                C. 1- VII, 17/26;           
                                                                                ms. 2259/27v .              
                                                                                C. 1.. XV, 30/62;           
    CliH                                                                        ms. 2282/23.                
 M. ceriul             cerul              O. I 11/17          FAM. II, 337/7.             
                      ceri               ccr                O. I 12/13          FAM. 11, 337/33.            
                      ccruui             ccm ri             O. I 2.’i/13        FAM. V, 39/70;              
                                         ceru-              0. I 95/12          ms. 2259/1 lv .             
                                                                                C. 1.. X, 341/6.            
                      ceriul             ccrul              O. 1 115/5          C. I.. XIII, 241/5;         
                                                                                ms. 2260/221).              
— 639 —
Tahrltil IV (continuare)
Nr. cri. Cuvtntul titlu Varianta introdusâ Varianta eliminată Kdiţia Perpessicius Izvoarele modificărilor      
                        ce ri ii ri        ceruri             O. I 112/5, 1        C. L. XV, 50/5,             
                      !                                       1(2/14                56/14 ; T. ; ms. 2282/39.  
                      ,                                       O. I 178/3, 1        Al.M, R. 55/3,              
                        ceri                                  178/29              56/1 ; ms. 2201/20'.'. 210.  
                                                                   O. IV 132/13 1  C. 1.. XXIX,528/ IN ;       
                                                                                   ms. 2282/70.                
15.      COMANAC        comanac            cumfmac                   0. I 81/13 !                              
                                                                                   ms. 2283/27.                
     16. CRAPĂ          crcapă             crapă                     0. I 21/25 j  FAM. V, 39/19 ;             
                                                                                1  ms. 2259/11.                
     17. CREIER         creieri            crieri                    O. I 134/1 i  C. L. XIV, 400/51 ;         
                                                                                  ms. 2282/01.                 
     18. CREVAT         crevat             crivat             O. I 79; 2          C. 1.. X, 310/12;            
                                                                                  ms. 2283/23.                 
     19. CURAJ          curagiul           curajul            0. I 23/22          FAM. V, 39/22; ms.           
                                                                                   2259,10.                    
     20. CURTEZANĂ      curlizanA          curtezană               O. 1 11)2/18 ,     C. L. XXIII, 910/28;     
                                                                                1  ms. 2282/88.                
     21. DEPĂRTARE      deparlarc          depărtare                0. I 13/1 1 i  C. I.. VI, 261/11 ;         
                                                                                   ms. 2257/90;                
                                                                                I  ms. 2259/87v .              
     22. DESCULŢ        disculp            desculţ                   0. I 83/33 |  C. 1.. X. 312/13;           
                                                                                1  ms. 2283/27.                
     23. DESTINDE       distindc '         destinde                 o. i 5o/tr» |  C. 1.. Vlf, 17/5;           
                                                                                1  ms. 2259/27v .              
     24. DEMPREUNÂ      dcnipreunA         dimpreună                O. I 151/30 ,  C. L. XV, 207/50;           
                                                                                1  ms. 2282/28.                
     25.    DEZMIERDARE deznierdâri        dezmierdări               O. 1 97/14 !  C. 1.. X, 343/9.            
     26. EL             li(dativ)          Ic                        O. I 48/20 ,  C. L. VI, 333/2/28.         
     27. EU             (o sâ)-mi (pară)   Inii (pare)                          1   v. tabelul III, pct. 26.   
     28. FERMECA        fftrmecat          fermecat                  O. I 208/5 î  C. 1.. XVII, 421/5.         
     29. FERMECAT       fArmâcul           fermecat                  0. I 06/30 i  C. 1.. VIII, 113/51 ;       
                                                                                i  1.. H. IX, 1, 89.           
                        fărmiirală         fermeeaJii         O. I 72/10           C. 1.. X, 239/1 :           
                                                                                   ms. 2283/35.                
     30. FIERBINŢI?     ferlunţi           fierbinţi          O. 1 211/22                L. Vlf. 121,2.        
     :u. GALBlvN        galbâu             galben             o. l t»:i/1'»        C. L. VIII. 30.‘i;37.       
                                                              O. 1 73/1. 75/13     C. L. X. 239,13;            
                                                                                   ms. 2283,31». 33.           
                        galhănă            galbniâ            O. 1 HW<10                1.. XII, 119/12;       
                                                                                   l.. H. IX. 1. 90.           
     32. GALEŞ          galişi             galişi             O. 1 109/3              C. L. XII. 119/123 ;     
                                                                                   ms. 2251,89*'.              
     33. GHEŢOS         gheţusu            gheţos             O. I 12/»            FAM. II. 337/28.            
     34. GHICI          glcesc             ghicesc            O. 1 53/16           C. 1.. VII, 18/28.          
     35. GIULGIU        giulgi             giulgiu             O. I 170/11. 172/1  M. 1 281/11.                
                                                                                   2K.'./1 ; O. A. 1,          
                                                                                   100/23. 108/21.             
                                                              O. IV 305/1 1        O. A. II, 393/21.           
     36. GREIER         grieri             greieri              O. I 105/7. 106/1  L. H. IX, 1, 95;            
                                                                                   O. II, 13.                  
     37. INIMA          inenia             inima              O. I 167/23             Al.M. H. .1. 111/11 ;    
                        :                                                          ms. 2201/198.               
     3S. ÎMBRĂŢIŞAT     Imhr&ţoşat         îmbrăţişat         O. I 186/11          t M. I 171/3;               
                                                              1                    i ms. 2261/313.             
 — G40 —
Tabelul IV (continuare)
s      Cuvîntul titlu Varianta introdusă Varianla eliminată Ediţia Perpessicius  Izvoarele modificărilor     
  y.                                                                                                         
39.    ÎNĂLŢA         nalţam             înălţăm            0. I 199/3           C. L. XVII. 366/3;          
                                                                                 ms. 2282/91.                
   in. Înconjurat     Incunjurală        Înconjurată        O. I 157/21          C. L. XV 208/44 ;           
                                                                                 ms. 2282/34.                
41.    însuşi         însăşi             Insflşi            0. I 133/21          C. L. XIV, 406/35;          
                                                            O. I. 204/15         ms. 2282/64.                
                                                                                 C. L. XVII, 422/15;         
                                                                                 ms. 2260/239.               
   12. ÎNTOARCE       (so-nloarsă        (se)-nloarsc       0. I 178/29          ALM. R. J. 56/10;           
       ÎNTUNERIC                                                                 ms. 2261/210.               
43.    intuneree          Întuneric          0. I 132/19          C. L. XIV, 405/47;          
       ÎNVELIŞ                                                                   ms. 2282/61.                
14.    învelişul          învelişul          O. I 105/19          C. L. XI, 455/19;           
                                                                  L. R. IX, 1, 95;            
                                                                  0. II, 13.                  
45.    JĂRATIC        jaratcc            jcratec            0. I 43/6            C. L. VI, 261/6; L. R.      
                                                                                 IX, 3, 51.                  
Hi.    LĂSA           lasarii            lăsară             0. I 91/22           C. L. X, 340/14 ;           
47.                                                                              ms. 2262/11/165.            
MULŢUMI        mulţumesc          mul|umesc          0. I 116/15          C. L. XIII, 242/23;         
                                                                          ms. 2260/231.               
48.    MULŢUMIRE      mullâmirc          mulţumire          0. I 53/13           C. L. VII, 18/25.           
49.    NIMENI         nimâruia           nimănuia           0. I 10-1/18         C. L. XI, 455/28;           
                                                                                 L. R. IX, 1, 91;            
                                                                                 0. II, 13.                  
.'.II. NODUROS        nodoroasfi         noduroasă          0. I 84/11           C. L. X, 312/25;            
       NOI                                                                       ms. 2283/27.                
51.    ni                 ne                 0. I 14/11           [•AM. II, 397/36.           
52.    OBRĂZAR        obrazar            obrăzar            0. I 96/21           C. L. X, 342/44.            
53.    ORIZONT        orizonul           orizontul          0. I 1 17/2          C. L. XV. 57/07 ;T. ;       
54.    pasări-:                                                                  ms. 22H2/42 T.              
paserilor          păsurilor          0. 1 X/2             KAM. II, 248/26;            
                                      O. I 121/15          ms. 2259/37 T.              
                                                           C. L. XIII. 282/(1;         
                                                           ms. 2279/07,                
                      paseri             pasări             O. I 155/30          C. L. XV. 2HX/23;           
                                                            0. iv 39(i/r>        ms. 22H2/32.                
                                                                                 S.\M. I. 15. 221/5;         
       i’ÂINJENIŞ                                                                ms. 226H/273.               
       painjinişul        păinjcnişul        0. I 87/3            C. L.. X. 313/17 ;          
                                                                  ms.2283/31, L. R. IX. 1, 91 
                      puinjiniş          păinjiniş          0. I 105/14          C. L. XI, 450/0;            
                                                                                 L. R. IX, 1, 95;            
                      painjinişul                                                0. II, 13.                  
                      pâinjenişul        0. I 140/31          C. L. XV, 39/59;            
56.    PÂLNJENIT      painjenii          păinjenit          0. I 98/7            ms. 2282/22.                
                                                                                 C. L. X, 343/37.            
       PĂREA          painjiniţ i        păinjeniţi         0. I 98/23           C. L. X, 343/53.            
57.    (ar) păre          (ar) părea         0. I 46/15           C. L. VI, 333/15;           
                      (a) pâre                                                   ms. 2290/64.                
                      (a) părea          O. [ 61/10           C. L. VIII, 364/40;         
                                         0. I 100/21          ms. 2285/100.               
                                                              C. L. XI, 453/21 ;          
                                                              L. R. IX, 1, 92;            
                                                              O. II. 11.                  
— 041 —
Tabelul IV (continuare)
Nr. crt. | Cuvlntul titlu Varianta introdusă Varianta eliminată Ediţia Perpessicius Izvoarele modificărilor 
                                                                0. I 116/7          C. L. XIII, 242/15 ;    
                                                                                    ms. 2260/231.           
      f)X. PERECHI-:      părrrlie           perrclu;           O. I 114/7          C. L. XIII. 241/7;      
                                                      ms. 2260/232.           
59.        PERINDA        pi-rlndeazii       perimlează         O. I 140/12         C. L. XV, 349/40;       
                                                      ms. 2282/21.            
60.        PIATRA         pt*tre             pu-trc             0. I 88/6           C. L. X, 339/10.        
                              O. I 94/29          C. L. X, 341/57.        
                              O. I 95/7           C. L. X, 341/69.        
61.        PIEIRE         peire              pieire             0. I 148/14         C. L. XV, 58/40;        
                                                      ms. 2282/47 ;           
                                                      ms. 2260/95.            
62.        PIEPT          pept               piept              0. I 92/28          C. L. X, 340/59.        
                                                                0. I 95/6           C. L. X, 341/69.        
                                                                0. I 98/4           C. L. X, 343/34.        
                                                                0. I 99/5           C. L. X, 343/70.        
                                                                0. I 236/14         C. L. XXI, 347/14       
                          peplu              piepţii            0. I 159/4          C. L. XXIII, 914/4.     
                                              ms. 2282/84.            
63.        PIERDE         perztndu-se        pierzlndu-se       0. I 6/20           FAM. II, 248/20.        
                          perde              pierde             0. I 83/10          C. L. X, 311/58.        
                          perzindu-se        pierzlndu-se       0. I 114/8          C. L. XIII, 241/8;      
                                                                                    ms. 2260/232.           
64.        PIERI          perit              pierit             0. I 127/17         C. L. XIII, 284/15;     
                                                                                    ms. 2279/93.            
                                                                0. I 133/16         C. L. XIV, 406/30;      
                                                                ms. 2282/63.            
                          perind             pierind            0. I 173/20         ALM. R. J. 47/20;       
                                                                                    ms. 22G1/203.           
65.        PIERIT         peri               pieri              0. I 234/14         C. L. XX. 798/14.       
                          periţi             pieriţi            O. I 97/34          C. L. X, 343/29;        
                                                                                    ms. 2254/140.           
                          peritorul          pieritoni)         O. I 232/6          A. L. ; ms. 2261/228.   
       66. PRIETEN        prietini           prieteni           0. I 91/21          C. L. VI, 340/13.       
                                                                O. I 218/3          M. I 180/20;            
                                                                ms. 2261/112’.          
       67. PRIN           pin                prin               0. I 9/10           FAM. II, 292/10.        
       68. PRINTRE        pintrc             prinl re           0. I 9/4            FAM. II, 292/4.         
                                                                0. I 27/6, 7        FAM. V, 148/2. 3;       
                                                                ms. 2259/8T.            
                                                                0. I 35/23          C. L. IV, 186/25;       
                                                                ms. 2257/72.            
                                                                0. I 48/25          C. L. VI, 333/2/31 ;    
                                                                
                                                                O. I 56/2           C. L. VIII, 363/2;      
                                                                ms. 2285/100.           
                                                                O. I 69/1,3         C. L. X, 238/1, 3;      
                                                                ms. 2259/244.           
                                                                0. I 76/25          C. L. X, 310/3;         
                                                                ms. 2283/23.            
                                                                0. I 84/22          C. L. X, 312/36;        
                                                                ms. 2283/28.            
                                                                0. I 85/6           C. L. X, 312/60;        
                                                                ms. 2283/29.            
 — 642 —
Tabelul IV (continuare)
V.    Cuvîntul litiu Varianla introdusă Varianla eliminată Ediţia Pcrpessicius  Izvoarele modificărilor    
                                                           0. I 101/14          L. XI, 453/38;             
                                                                                L. R. IX. 1,               
                                                                                92; 0. II. 11.             
                                                           0. I 105/8           C. L. XI. 455/8;           
                                                                                L. R. IX, 1, 95;           
                                                                                O. II. 13 ;                
                                                           O. I 121/10          C. L. XIII, 282/1 ;        
                                                                                ms. 2279/66.               
                                                           0. I 134/10          C. L. XIV, 406/61 ;        
                                                                                ms. 2289/65.               
                                                           0. I 157/17          (’.. L. XV, 208/40 ;       
                                                                                ms. 2282/34.               
                                                           O. I 209/9           C. L. XVII, 415/9;         
                                                                                ms. 2276/1/33;             
                                                                                2261/307.                  
                                                           o: I 210/25          C. I.. XVII. 416/39-,      
f>9.  PIIU'RI        pururi             pururc             0. I 205/4           M. I. 119/4 ; ms.          
                                                                                2259/348, 2260/38r.        
70.   pitea          puii-              putea              0. I 49/4            C. L. VI, 334/1/4 ;        
                                                           0. I 80/1, 82/36     ms. 2284/18*.              
                                                           O. I 110/8           C. L. X, 310/14 ; 311/45   
                                                                                LR. IX, 1,91 ;ms. 2283/24. 
                                                                                C. L. XIII, 242/15;        
      RAZĂ                                                                      ms. 2260/231.              
71.   rază (pl.)         raze               0. I 152/25          C. L. XV. 207/19;          
                                                                 ms. 2282/26.               
72.   RĂTĂCITOR      rătăcitori (sg.)   rătăcitor          O. I 178/27          ALM. R. J. 56/7.           
73.   REAZEM         razim              reazem             O. IV 365/19         P. V. 238/10;              
                                                                                ms. 2261/290.              
74.   REPEZI         (se) răprdc        (se) repede        0. 1 98/20           L. X, 313/50.              
/••>. RISIPIT        râsipi | i         risipifi           o. 1 15/12           C. L. VI. 262/30           
                                                                                L. R. IX, 3.53.            
7G.   HOTINZIKE      răi unzire         rolunzirr          o. IV 430/11         (’.. 1.. XXIX, 527/9 ;     
      SIC                                                                       ms. 2282/7.                
77.   vă                 Sl-                0. I r./i            FAM. II, 218/1.            
78.   SEARA          sării              serii              o. 1 223/2           FAM. XX, 133/2;            
79.   semAna                                                                    ms. 2282/56.               
samănă             seamănă            o. I 79/311          C. L. X, 310/40.           
««>.  SEMEŢ          MIlTH't            semeţ              o. 1 91/1            C. L. X, 339/25.           
81.   SIMŢEM ÎNT     simteminlc         simţiminle         o. I 25/10           FAM. V, 39/73.             
*2.   SOARTA         soarti-            soartă             o. 1 9/17            FAM. II, 292/17.           
                     soarlea            soarta             0. 1 20/15           FAM. IV, 383/15.           
                                                           o. 1 26/21           FAM. V, 147/21 ;           
                                                                                ms. 2295/8.                
83.   spAsi                                                o. I 52/24           C. L. VII, 18/1.           
spăsi              spăşi              o. I 102/7           C. L. XI, 454/7;           
                                      o. I 118/7           O. II, 12 : L.R. IX, 1. 93 
                                                           C. L. XIII. 213/23;        
81.   STREAŞINĂ                                                                 ms. 2279/73.               
straşină           streşină           0. IV 369/2          M. VI, 298/2;              
k:>.  ŞĂGALNIC                                                                  ms. 2261/279.              
şăgalnic           şăgalnic           o. I 85/22, 87/16    C. L. X, 312/76,313/32;    
                                      0. I 154/7           ins. 2282/30, 31.          
                                                           C. L. XV, 207/27;          
                                                           ms. 2282/27.               
— C43 —
  Tabelul IV (continuare)
  Cuvlntul titlu
  Varianta introdusă
  Varianta eliminată
  Ediţia Perpessicius Izvoarele modificărilor
 90.
 91.
 94.
 95.
 96.
 98.
 99.
ŞEDEA
TINEKETE
TlLIIAR
TOTDEAUNA
ŢINEA
UMBLA
vAdanA
VEDEA
VIITOR
VREA
VREODATĂ
ZADAR
ZĂPADĂ
şede
şăd
Lincreţa
tinereţea
tâlharii
toldeuna
ţine
amblă
umplu
umpltnd
umplul
umpllndu (-şi) umple
vadanâ
vede
viitori
vre
vro
vo
vun
vrodată
zădar
şedea
şed
linerclea
linereţa
tllharii
totdeauna
ţinea
Imblă
Implu
Impllnd
Implut
Impllndu (-şi) imple
vădană
vedea
viilor
vrea
vreo
vro
vreun
vreodată
zadar
zapadă
zăpadă
O. I 54/24 O. I 75/9
O. 1 83/1 O. 1 95/31 O. I 102/12
O. IV 3CI/12
O. I 1118/5
O. I 10/10 O. I 174/10
O. I 55/15, 16 O. 1 105/16
O. I 46/5 O. 1 63/10 O. I 91/5 O. I 123/17 O. I 179/5
O. 1 109/4
O. I 51/18 O. I 13/15 O. I 82/28
O.I 107/12
O. I 48/3, 11 O. I 208/5 O. IV 366/13 O. I 9/1 O. I 44/7, 9
O. I 176/27
O. I 192/12
O. I 83/4
O. I 92/3 O. I 95/28
C. L. VII, 18/24 ;
C. L. X, 239/9; ms. 2283/33.
C. L. X, 311/49.
C. L. X, 312/27;
C. L. XI, 451/12;
L. H. IX, 1, 93;
O. II, 12.
SAM. I. 290/4 ; ms. 2260/202.
C. L. XII, 419/1 ; ms. 225 4/89 FAM. II, 292/34;
ALM. R. J. 19/2 ; ms. 2261/203*.
C. L. VII, 19/7, 8.
C. L. XI, 155/8;
L. R. IX. 1, 95 ;
O. II, 13.
C. L. VI, 333/1/31.
C. L. VIII, 365/32.
C. L. X, 339/29.
C. L. XIII, 282/17. ALM. R. .1. 56/17 ; ms. 2261/210.
C. L. XII, 419/21 ; ms. 2254/89.
C. L. VII, 17/32.
FAM. II, 397/15.
C. L. X, 311/33; ms. 2283/25*.
C. L. XI, 456/12;
L. R. IX, 1, 95 ; O. II, 14.
C. L. VI, 333/27, 35.
M. I 159/5. m<. 2261 /287v.
FAM. II. 292/1.
C. L. VI. 261/31, 33. ms. 2257/90, 87*.
ALM. R. J. 53/3; ms. 2261/207.
FAM. XIX, 417/36; ms. 2261/329.
C. L. X, 311/52; ms. 2283/25*.
C. L. X, 340/30;
C. L. X, 342/21, ms. 2262/11/171.
 87
 97.
 100.
— 644 —
                                                              Tabelul V
Forme fiamellctle înlocuite
z    Cuvlntu) titlu Forma gramaticalft Forma gramaticală Ediţia Perpessicius Izvoarele modificărilor 
                    introdusă          eliminată                                                     
                                                                                                
  1. AL, A          a                  al                0. I 3/8            FAM. II. 158/8,         
                                                         d/l, 5/1G           28, 42;                 
                                                         0. 1 10/6           ms. 2259/35*, 36*.      
                                                         0. I 14/3           FAM. II, 292/30.        
                                                         0. I 21/2           FAM. II, 397/28.        
                                                                             FAM. IV, 383/26;        
                                                         0. I 30/6           ms. 2262/1.             
                                                         C. L. IV, 66/30;        
                                                         ms. 2255/125*;          
                                                         0. I 43/12, 44/6    ms. 2259/38*.           
                                                         C. L. VI, 261/12, 31;   
                                                         ms. 2257/90;            
                                                         ms. 2259/87*.           
                                                         0. I 93/9, 93/16,   C. L. X, 341/1, 9;      
                                                         97/19, 97/20, 99/4  343/14, 15, 69;         
                                                         0. I 115/17         ms. 2262/1/177, 170.    
                                                         C. L. XIII, 241/17;     
                    a)                                                       ms. 2260/230.           
                    a                 0. I 23/18          FAM. V, 39/18,          
                                                         0. I 63/20          ins. 2259/10.           
                    ale                                  C. L. VIII, 365/42.     
                    al                O. I 11/27          C. L. VI, 262/9;        
                                                          ms. 2257/92;            
  2.                                                                         ms. 2259/87*.           
ARBOR          arborului          arborelui         O. I 144/2          C. L. XV, 56/30;        
     CARE                                                                    ms. 2282/40.            
  3, cari               care              0. I 38/1           C. L. V, 16/12, ^       
                                                         0. I 149/27, 150/5  ins. 2259/19.           
                                                         T.; ms. 2282/50.        
                                                         0. I 177/20         ALM. R. J. 54/8;        
                                                         0. I 188/3          ms. 2261/208.           
                                                         FAM. XIX, 269/27 ; M. I 
                                                         81/3;                   
     CINISM                                                                  ms. 2261/318.           
j-   cinisniu           cinisme           O. I 151/7          T.; L. R. VIII, C, (35. 
     COI'EI         cofeielc           cofeile           0. I 123/17         C. L. XIII, 282/17.     
 (3. DEŞTEPTARE     deşteptării        deşteptării       0. I 32/18          C. L. IV, 185/42;       
  7. DlSTRl’GEHE    distrugere)        distrugerii       0. I 51/27          ins. 2257/71*.          
                                                                             C. L. VII, 17/41 ;      
  8. DURERE         durcrci            durerii           0. I 32/4           ins. 2259/280*.         
                                                                             C. L. IV, 185/28;       
11». F'ACLIE        făcliclor          făcliilor         0. I 50/2           ms. 2257/71.            
                                                                             C. L. VII, 16/2.        
FRUMUSEŢE      frumusetei         frumuseţii        O. I 29/7           C. L. IV, 66/7;         
11.  FURTUNA        furtunei           furtunii          O. I 69/27          ms. 2259/38.            
                                                                             C. L. X, 238/27;        
 12. GlNDIRE        glndirei           glndirii          O. I 31/6           ms. 2276/11/21*.        
                                                                             C. L. IV, 185/6;        
13.  GURĂ           gurei              gurii             0. I 94/25          ms. 2257/71.            
                                                                             C. L. X, 341/53.        
 14. IARNĂ          iernei             iernii            0. I 26/23          FAM. V, 147/23;         
15.  INIMĂ          inimei             inimii            0. I 52/28          ms. 2259/8.             
                                                                             C. L. VII, 18/8.        
— 645 —
Tabelul V (continuare)
Nr. crt. Cuvîntul titlu Forma gramaticală Forma gramaticală Ediţia Perpessicius Izvoarele modificărilor   
                        introdusă         eliminată                                                       
                                                            O. I 225/2          M. I 193/2;               
                                                                                ms. 2282/57,              
                                                                                ms. 2260/268.             
                        inimclc           inimile           O. I 1Ifi/13        C. L. XIII. 211/13;       
                                                                                ms. 2260/221*.            
16.      IUIJIRE        iubiri'i          iubirii           O. I 15/17          FAM. III, 168/17.         
                                                            O. I 31/IU          C. L. IV, 185/10;         
                                                                                ms. 2257/71.              
17.      JUNIME         junimei           junimi)           0. I 25/11          FAM. V, 39/25 \           
         LACRIMA                                                                ms. 2259/11*.             
18.      lacrimele         lacrimile         0. I 82/34, 83/1    C. L. X, 311/44;          
                                                                 ms. 2283/25T.             
19.      LUME           lumei             lumii             0. I 22/1, 2        FAM. IV, 383/33, 34 ;     
                                                            0. I 31/23          ms. 2262/1.               
                                                            0. I 65/18          C. L. IV, 185/23;         
                                                                                ms. 2257/71.              
                                                                                C. L. VIII, 443/18.       
20       LUMINĂ         luminele          luminile          0. I 157/20         C. L. XV, 208/13;         
                                                            0. I 225/5          ms. 2282/34.              
                                                                                M. I, 193/6;              
                                                                                ms. 2282/57.              
21       LUNG           lung (-Întins)    lungă (-ntins)    O. I 44/10          C. L. VI, 261/31 ;        
         MlNĂ                                                                   ms. 22.r>9/87* .          
22       minele            mînile            O. I 91/19          C. L. X, 340/11 ;         
                                             0. IV 366/2         ms. 2262/11/165, 178T.    
                                                                 P. V. 239/6.              
23       MOARTE         morţei            morţii            0. I 98/7           G. L. X, 313/37.          
      24 OMENIRE        omenirei          omenirii          O. I 51/19          C. L. Vil. 17/33.         
25       PATIMĂ         patimclor         patimilor         0. I 26/12          FAM. V, 147/12 ;          
         PĂREA                                                                  ms. 2259/8r.              
26       par               pare              0. I 188/7          FAM. XIX, 269/31 ;        
                        (o să-mi) pară    (tmi) parc        vezi tabelul III    ms. 2261/316.             
                                                            pct. 26.                                      
27       PRIVIRE        privire           privirea          0. IV 430/11        C. L. XXIX, 527/11 ;      
                                                                                ms. 2282/72.              
      28 SPERARE        sperărei          sperării          0. I 32/5           C. L. IV, 185/29;         
                                                                                ms. 2257/71.              
29       TURBARE        turbărci          turbării          0. I 20/17          FAM. IV, 383/1 ;          
                                                                                ms. 2262/1.               
30       ŢARĂ           ţârei             ţării             0. I 32/2, 35/4     C. L. IV, 185/26, 186/6 ; 
                                                                                ms. 2257/71, 72.          
31       VECHIME        vechimii          vechimii          O. I 202/10         M. I. 62/2;               
                                                                                ms. 2283/41 ;             
                                                                                ms. 2287/59v .            
32       VEDEA          (să) vază         (să) vadă         0. I 165/2          A. F. 161/2 ;             
                                                                                ms. 2281/39.              
33       VENI           vină              vino              0. I 48/6           C. L. VI, 333/2/14.       
34       VIAŢĂ          vieţei            vieţii            0. I 24/2           FAM. V, 39/26;            
                                                            0. I 26/2, 14       ms. 2259/10.              
                                                            0. I 35/27          FAM. V, 147/2, 14 ;       
                                                                                ms. 2259/7T.              
                                                                                C. L. IV, 186/29;         
                                                                                ms. 2257/72.              
- 646 -
Tabelul V* (continuare)
Nr. crt. Cuvlntu] titlu Forma gramaticală Forma gramaticală Ediţia Perpessicius      Izvoarele       
                        introdusă         eliminată                                modificărilor     
                                                            0. I 44/9            C. L. VI, 261/33;   
                                                                                ms. 2257/90;         
                                                                                ms. 2259/87T.        
                                                            O. 1 5J/4           C. L. VII, 18/4,     
                                                                                ms. 2259/204.        
                                                            O. 1 65/7            C. L. VIII, 443/7.  
                        vieţclt           vieţile              0. I 232/23.     A. L.                
                                                               0. IV 378/22     1». V. 2411/10 ;     
35       viorica        viorie»           vioriei                               FBI. 1 281/10.       
36       virgina        virgint-K-        virgi itile       0. 1 87/18          C. L. X, 313/20.     
                                                            O. 1 160/35         C. L. XXIII. 916/7;  
37       VIUiA          ar                a                                     ms. 2282/87.         
                                                            O. 1 115/26          C. L. XIII, 242/8;  
                        va                vor                                   ms. 2260/230.        
                                                            0. I 136/1           C. L. XIV, 407/20;  
                        0                 a                                     ras. 2282/67         
      38 VREME          vreun i           vremii            O. 1 162/11         C. L. XXIII, 916/21. 
                                                            O. I 32/18           C. L. IV, 185/42;   
                                                                                ms. 2257/71T.