Părinţilor mei 7 3/ ANCA STREINU DICŢIONAR ’ DE ECONOMIE <^5 c-y 15 NICUiESCU Control ştiinţific: Lector dr. Monica Dudian Prep. drd. Anisia Popescu © Editura NICULESCU SRL, Bucureşti, 2001 Adresa: 781821 - Bucureşti, Sector 1 Str. Octav Cocărăscu 79, Tel/Fax: 222.03.72 Tel.: 224.24.80,223.25.05 E-mail: edit@niculescu.ro Internet: www.niculescu.ro Tipărit la SEMNE ’94 ISBN 973-568-502-7 CUVÂNT ÎNAINTE Adresat atât studenţilor şi specialiştilor in domeniu, cât şi publicului larg care doreşte să fie mai bine informat asupra noilor termeni utilizaţi frecvent în ultimii unsprezece ani, dicţionarul este structurat pe trei secţiuni: dicţionarul propriu-zis, „Economişti români şi străini” şi .Oameni de afaceri români şi străini". Dicţionarul de la A la Z, cu accent pe partea financiară a vieţii economice, însumează peste 2000 de termeni din diverse domenii, precum istoria gândirii economice româneşti şi străine, teorie economică, bursă, finanţe publice, finanţe internaţionale, investiţii, comerţ, comerţ internaţional, asigurări şi reasigurări, contabilitate, analiză economică, marketing, management, econo-metrie, macro şi microeconomie, explicaţii asupra rolului şi importanţei unor instituţii internaţionale precum Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, prezentarea unor organizaţii economice internaţionale ori regionale sau prezentarea unor agenţii de rating internaţional, despre care se vorbeşte tot mai frecvent în ultima vreme (Standard & Poor’s, Moody’s). în secţiunea „Economişti români şi străini" veţi întâlni, pe lângă Laureaţii Premiului Nobel pentru Economie, o serie de economişti care au marcat evoluţia gândirii economice româneşti sau mondiale, iar in secţiunea „Oameni de afaceri români şi străini" puteţi afla lucruri inedite despre personalităţi din domeniul afacerilor. De asemenea, dicţionarul mai cuprinde: „Unităţi monetare ale statelor lumii", „Invenţii care au avut un impact hotărâtor asupra cursului istoriei şi asupra economiei", „Evenimente care au influenţat cursul vieţii economice din România", „Cei mai importanţi indici bursieri0. Pe lângă cele trai secţiuni menţionate mai sus, dicţionarul mai conţine anexe care ajută la o mai bună înţelegere a anumitor termeni ai dicţionarului. Mulţumesc Editurii Niculescu pentru încrederea acordată, profesorilor mei de la Academia de Studii Economice şi, nu în ultimul rând, cititorului care a avut bunăvoinţa să-şi oprească privirile asupra lucrării mele. Autoarea 1 CUPRINS Dicţionar â Unităţile monetare a!e statelor lumii 217 Economişti români şi străini 223 Laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie 224 invenţii care au avut un impact hotărâtor asupra cursului istoriei şi asupra economiei 287 Evenimente care au influenţat cursul vieţii economice din România (1836-1938) 293 Oameni de afaceri români şl străini 295 Cei mai importanţi indici bursieri 296 Anexe 313 Anexa 1. Organizarea funcţională a pieţei de capital 315 Anexa 2. Poligoanele magice 316 Anexa 3. Asigurări. Elemente tehnice. Clasificare. Structură 317 Anexa 4. Tipuri de concurenţă pe piaţă 319 Anexa 5. Structura pieţei bursiere americane 321 Anexa 6. Părţiie componente ale agregatului monetar 322 Anexa 7. Rezultatul exerciţiului unei societăţi comerciale 323 Anexa 8. Interdependenţa sectoarelor economice 324 Anexa 9. Legea lui Walras - demonstraţie 325 Anexa 10. Modele macroeconometrice 326 Anexa 11. Schema simplificată a circuitului economic 329 Anexa 12. Procesul decizional în cadru) Uniunii Europene 330 Anexa 13. Curba Lorenz 331 Anexa 14. Analiza alegerii consumatorului. Echilibrul consumatorului 333 Anexa 15. Cobweb cycle (Ciclul „pânză de păianjen") 334 Bibliografie 335 1 A Abandon • situaţie ce apare pe piaţa bursieră, în care o opţiune expiră fără a fi exercitată. Abilitatea întreprinzătorului • capacitatea de combinare eficientă a naturii, muncii şi capitalului cu creativitatea şi iniţiativa de a produce bunuri şi de a găsi modalităţi noi de comercializare a acestora, precum şi asumarea riscului de a întreprinde acţiuni economice etc. Abilitatea întreprinzătorului este un tip specia) de -»resursă umană. Absorbţie • 1, formă a fuziunii prin care o firmă achiziţionează o altă firmă, aceasta din urmă fiind dizolvată. 2. formă a dezechilibrului ce se manifestă pe piaţa bunurilor economice, care reflectă un deficit al ofertei (cererea este mai mare ca oferta) (ex: situaţie ce apare pe piaţă atunci când aceasta este dominată de un singur vânzător a cărui ofertă este minimă, iar din partea cumpărătorilor apare fenomenul de aşteptare a bunului pe care doresc să-l procure şi pe care, în momentul în care acesta este scos ia vânzare pe piaţă, îl achiziţionează imediat, „absorbindu-r total. Abstinenţă • termen economic care desemnează sacrificiul depus de un agent economic pentru „crearea" de capital. Acesta se concretizează în sacrificarea unei părţi a 1 consumului individual curent şi transferarea veniturilor astfel rezultate către producerea de bunuri de capital pentru obţinerea unor veni- turi viitoare care să ofere firmei/întreprinderii, în perspectivă, posibilitatea creşterii producţiei şi consumului. Accelerator • principiu iniţiat de J.M. Clark, utilizat pentru studiul fluctuaţiilor ciclice: cererea de investiţii poate înregistra fluctuaţii severe dacă cererea consumatorilor depăşeşte capacitatea de producţie existentă. Principiul accelerator reflectă condiţionarea existentă între nivelul investiţiilor nete (I) efectuate de agenţii economici şi tendinţele de evoluţie ale venitului naţional (creş te/staţia n ează/scgde): I, = aAV, a = 1,/AV (unde: li - investiţiile nete realizate în anul t (l( - AK, AK = Kt-Kt-i, unde: K- capitalul folosit în perioadele t şi t-1), a -coeficientul acceleratorului, AV -modificarea venitului naţional (AV = Vt-Vi-i, unde V - venitul naţional}). Când rezultatele anului de bază t-1 sunt mai mici decât ale anului t (anul următor), adică venitul naţional creşte, investiţiile realizate de agenţii economici vor creşte. Dacă rezultatele anului t-1 sunt egale cu cele ale anul t, adică venitul naţional rămâne constant, investiţiile staţionează (agenţii economici acoperă doar amortizările). Dacă rezultatele anului t-1 sunt mai mari ca ate anului t, adică venitul naţional scade, investiţiile se reduc. Acceptare • 1. primirea la plată a unei cambii, a unui cec etc. 2. - prin intervenţie operaţie realizată ori de câte ori posesorul unei cambii, ce ACCESS 10 poate fi acceptată, ar putea exercita dreptul de regres înainte de scadenţă. Acceptarea prin intervenţie se scrie pe cambie şi se semnează de către irrtervenient, ară* tându-se pentru cine e dată. In lipsa acestei specificaţii se socoteşte dată pentru trăgător. ACCESS ■ denumirea dată unei cărţi de credit emisă de o companie, proprietatea a trei bănci de c/earing engleze (National Westminsler, Uoyds, Midland). Acciză • impozit, special asupra consumului; se datorează către bugetul statului într-o singură fază a circuitului economic de către producători, importatori sau achizitori, iar cotele sau sumele fixe sunt unice atât pentru produsele realizate la intern, cât şi pentru cele din import. Accizele preced TVA, fiind incluse în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată. Achiziţie • 1. operaţie prin care o persoană fizică/juridică dobândeşte, prin cumpărare, un anumit pachet de acţiuni, obţinând un anumit grad de control asupra firmei care a emis acţiunile (-» Preluare). 2. - Internă a conducerii şi angajaţilor (Management and employees buy-out - MEBO) procesul prin care o firmă este preluată de managerii şi angajaţii ei. 3. - mana* gerială externă {management buy-in - MB1) procesul prin care o firmă este preluată de managerii unei alte firme, de regulă cu sprijinul financiar al unor terţi. 4. - managerială internă (Management buy-out- MBO} procesul prin care o firmă este preluată de către managerii proprii, de regulă cu sprijinul financiar al unor terţ. 5. ~ managerială pe datorie (Leveraged management buy-out - LMBO) - preluare de tip MBO, care se bazează pe finan(are externă şi se realizea- ză, de regulă, prin emisiuni de titluri de datorie cu grad ridicat de risc. Achiziţie publică de bunuri sau servicii • dobândirea, definitivă sau pe o anumită perioadă de timp, de către o persoană juridică a unor produse, servicii sau lucrări prin obţinerea unui contract de achiziţie. Achiziţia se face prin licitaţie. Acoperire • 1. -> Hedging. 2. depozit făcut de client la un broker de bursă pentru asigurarea unei tranzacţii la termen (-»Marjă). 3. închiderea unei poziţii shori la vânzările scurte prin cumpărarea titlurilor datorate. 4. -> Proviziunea cecului. 5. sumă de bani transferată de către un debitor unui creditor pentru stingerea unei datorii. 6. -bancară garantarea parţială a bancnotelor prin poliţe comerciale, acceptate de bancă, devize, cupoane cu obligaţiuni ajunse la scadenţă etc. 7. - monetară băncile centrale au obligaţia de a deţine în stoc aur, devize etc. care sunt exprimate intr-un procent din suma totală a bancnotelor emise de bancă. Rolul acestor valori deţinute de bancă este menţinerea echilibrului masei monetare şi preîntâmpinarea creşterii inflaţiei prin surplus monetar. 8.-a unul risc de schimb operaţiune în care sunt utilizate opţiuni pentru acoperirea unui risc în modificarea cursului de schimb. Acord ■ 1. înţelegere între două sau mal multe persoane pentru încheierea unui contract, a unei convenţii, a unui angajament. 2. ~ comercial internaţional convenţie între două sau mai multe guverne cu privire la schimbul reciproc de mărfuri pe o anumită perioadă de timp. Presupune asumarea de obligaţii reciproce şi înlesniri acordate reciproc de către statele implicate în acest tip de acord: reduceri şi scutiri de taxe vamale, instituirea sau eliminarea de contingente, 11 ACORDUL EUROPEI CENTRALE AL LIBERULUI SCHIMB clauza naţiunii celei mai favorizate etc. Un acord comercial internaţional se poate încheia pe termen scurt (anual), mediu şi lung. 3. - de barter reglementează tranzacţia in care două părţi stabilesc să schimbe între ele mărfuri cu valori echivalente, conform condiţiilor înscrise în contract. Reglementarea financiară se face prin contrapartidă de marfă, nereal izându-se transferuri de bani. 4. - de clearing reglementează decontarea sumelor provenite din operaţiile de comerţ exterior şi din alte operaţii externe, prin compensarea reciprocă a creanţelor şi obligaţiilor înscrise în conturi speciale, deschise la băncile centrale sau la instituţii specializate. 5. - de credit reînnoit automat linie de credit prelungită automat de către o bancă pentru o societate/firmă. 6. - de produse tip de acord ce a preocupat mai ales ţările din „lumea a treia”, reunite începând cu anul 1964, în Grupul celor 77 şi CNUDC (Conference des Nations Unies sur le Deve-loppement et le Commerce - Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare). Principalele măsuri prevăzute în acord se axau pe organizarea pieţelor şi crearea unui fond comun pentru finanţarea operaţiilor ţărilor semnatare. 7. - de autolimitare a exporturilor acord încheiat de ţările din cadrul Uniunii Europene prin care se încearcă evitarea, de către ţările exportatoare, a eventualelor măsuri restrictive din partea ţărilor importatoare. 8. ~ de asociere ex.: acord încheiat de către Uniunea Europeană cu state europene terţe, ce simbolizează acea perioadă de tranziţie, de aclimatizare sau de aşteptare în scopul dobândirii statutului de stat •5 membru al Uniunii Europene. 9. ~ stand-by tip de acord pe care Fondul Monetar Internaţional il încheie cu un stat membru pentru obţinerea de către acesta din urmă de —> Drepturi Speciale de Tragere (DST) peste cota stabilită. DST-urile sunt utilizate pentru depăşirea unor dezechilibre ce apar în economia statului respectiv. Acordul Europei Centrate al Liberului Schimb (AELCS) (Centra! Europe Free Trade Agreement - CEFTA) • înfiinţată la 15 februarie 1991, prin semnarea la Visegrad a „Declaraţiei de cooperare în scopul integrării europeane", de către Republica Polonia, fosta Republică Cehoslovacia şi Republica Ungară, urmată de semnarea la 21 decembrie 1992, la Cracovia (Polonia) a acordului între cele trei state. înţelegerea are ca scop principal realizarea prin acţiuni consecvente, până în 2002, a unei zone de liber schimb, precum şi depunerea de eforturi comune de integrare a statelor semnatare în structurile vest-europene, precum şi aderarea la sistemele politic, economic, de securitate şi juridic prin cooperare economică şi politică. Obiectivele acordului: armonizarea relaţiilor economice prin extinderea comerţului între statele semnatare: dezvoltarea relaţiilor comerciale între statele membre; creşterea nivelului de trai; oportunităţi de muncă mai bune; creşterea productivităţii şi stabilităţii financiare; realizarea unui comerţ caracterizat de onestitate între statele membre prin eliminarea barierelor comerciale etc. în document sunt prevăzute capitole referitoare la produsele industriale şi agricole, precum şi o serie de prevederi privind originea (provenienţa) produselor, cooperarea în probleme vamale, taxarea internă, monopolul de stat, problema plăţilor. regulile competiţia na le privind modul în care firmele, companiile etc. pot fi preluate, subvenţiile acordate de stat, protejarea proprietăţii ACORDUL DE LA MAASTFUCHT 12 intelectuale, dumpingul, ajustările structurale, problemele balanţei de plăti, reexportarea etc. Este prevăzut, de asemenea, crearea unui comitet comun, precum şi o serie de alte asociaţii comerciale. State membre: Cehia, Slovacia, Ungaria. Polonia, Slovenia, România, Bulgaria etc. România a devenit membră cu drepturi depline la 1 iulie 1997. Acordul de la Maastricht ->■ Tratatul de la Maastricht Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT - General Agreement on Tariffs and Tratle) • organizaţie creată în anul 1947 cu ocazia Conferinţei de la Geneva, ce a intrat în vigoare în anul 1948 şi a activat timp de patru decenii. România a aderat în anul 1971 şi este membru plin din 1995. GATT a reprezentat un tratat multilateral interguvemamental, ce includea principii şi reguli în domeniul comerţului internaţional, valabile pentru toate {ările membre şi a acţionat permanent pentru promovarea principiilor liberului schimb. Ţările membre se angajau să elimine sau să reducă taxele vamale, să elimine barierele de orice natură pentru realizarea unei liberalizări treptate a comerţului internaţional. Obiectivul propus a fost realizat pas cu pas, prin organizarea periodică a unor runde de negocieri între statele semnatare ale acordului. în anul 1995, GATT s-a transformat în Organizaţia Mondială a Comerţului. Acordul Nord American al Liberului Schimb (North American Free Trade Agreement - NAFTA) • întâlnit şi sub denumirea de ALENA, este cea de-a doua zonă de liber schimb din lume, după cea europeană, ce func)ionează de la 1 ianuarie 1994, între SUA, Canada şi Mexic. S-a format în urma semnării, în 1989, a unui acord comercial între Statele Unite şi Canada. Zona integrează aproximativ 350 milioane de consumatori din Canada, Mexic şi SUA. Prin tratat se doreşte eliminarea graduală, în 14 ani de zile, a barierelor tarifare între statele semnatare. Tratatul protejează proprietatea intelectuală şi conţine o serie de prevederi referitoare la salariul minim garantat, condiţiile de muncă şi protecţia mediului. Au fost eliminate barierele tarifare în comercializarea următoarelor produse: autoturisme, componente auto, computere, textile şi produse agricole. Acreditiv • 1. document întocmit de bancă la cererea unui client (importator), prin care aceasta se angajează să achite contravaloarea unor mărfuri în favoarea beneficiarului (exportator) unui contract încheiat de cefe două părţi. Acreditivul asigură părţile contractante că toate operaţiunile se vor derula conform contractului încheiat, iar plaîa se va face în momentul în care documentele vor fi prezentate băncii. 2. în accepţiune contabilă reprezintă acel tip de active circulante care apar sub formă de mijloace băneşti rezervate la bancă într-un cont distinct la dispoziţia unui furnizor. Din acest cont urmează să se facă plata furnizorului pe măsura efectuării lucrărilor sau prestării serviciilor. 3. - back to back situaţie particulară a acreditivului transferabil, când beneficiarul trebuie să cumpere marfa de la un furnizor, iar acreditivul deschis în favoarea sa nu poartă menţiunea transferabil. Din ordinul exportatorului (beneficiar) se deschide un al doilea acreditiv ce este dat în favoarea furnizorului, exportatorul devenind importator, iar primul acreditiv sursă de plată pentru al doilea. 4. - confirmat tip de acreditiv întocmit atunci când expor- 13 ACT CURENT IMOBILIZAT taiorul sau banca sa nu au suficientă încredere In banca emitentă. 5. - documentar document folosit în schimburile de mărfuri internaţionale. 6. ~ domiciliat în ţara cumpărătorului act în baza căruia vânzătorul nu va putea încasa contravaloarea mărfii decât în momentul în care documentele prevăzute de acreditiv vor fi depuse şi controlate de banca emitentă. După efectuarea controiuîui, dacă documentele corespund, se dispune executarea plăţii. 7. - domiciliat în ţara vânzătorului act ce oferă posibilitatea vânzătorului să-şi încaseze contravaloarea mărfii imediat după depunerea documentelor la banca sa, astfel încât momentul plăţii se apropie considerabil de acela al expedierii mărfii, când practic vânzătorul transmite importatorului dreptul de proprietate asupra mărfii prin documentele prezentate. 8. - nerevocabil garanţie, dată de forma angajamentului pe care îl conţine şi baza juridică a acreditivului nerevocabil, că plata se va face contra documentelor întocmite în concordanţă cu clauzele şi condiţiile prevăzute de acreditiv. 9. - neconfirmat acreditiv irevocabil ce se derutează între banca emitentă şi cea primitoare, fără să mai intervină un alt angajament de plată peste cel garantat de acreditiv. 10. - plătibil la termen plata nu este iniţiată imediat după prezentarea documentelor {data expirării valabilităţii acreditivului), ci numai după o perioadă de timp (scadenţă) specificată în acreditiv. Plata la termen dă posibilitatea cumpărătorului (importatorului) să dispună de o perioadă de graţie şi asigură vânzătorul (exportator) că plata se va face la scadenţă. 11.-plătibil la vedere asigură plata sumei după ce documentele ' au fost prezentate !a bancă şi verificate de aceasta în funcţie şi de domicilierea acreditivului. Plata /a vedere se face la 4-5 zile din momentul depunerii documentelor, acest răstimp fiind necesar băncilor pentru a putea efectua controlul asupra respectării termenelor şi condiţiilor stipulate în acreditiv şi pentru a dispune transferul valutei respective. 12. - red clause acreditiv cu clauză specială (scrisă iniţial cu cerneală roşie) care permite băncii avizatoare să acorde avansuri beneficiarului înainte de prezentarea documentelor cerute de acreditiv. 13. ~ revocablt poate fi modificat sau anulat în orice moment, indiferent de termenul de valabilitate al acestuia. Modificarea sau anularea trebuie realizată până fa prezentarea documentelor de export la banca desemnată ca executor al acreditivului. 14. - revol-ving acreditiv prin care suma este reîntregită automat după fiecare plată, fără o modificare specială a acreditivului. Este utilizat atunci când se prevede un contract de vânzare-cumpărare pe o perioadă de timp mai îndelungată, cu livrări parţiale admise. 15. - stand-by tip de acreditiv irevocabil, care are funcţie similară unei garanţii bancare şi serveşte la asigurarea plăţii, în caz de neîndeplinire a condiţiilor stipulate în contract. Este emis de banca importatorului în favoarea exportatorului şi este utilizat numai în cazul în care nu s-a efectuat plata. 16. - transferabil document folosit atunci când beneficiarul îşi exprimă dreptul de a cere băncii avizatoare să transfere acreditivul, parţial sau total, unui al doilea beneficiar. Această formă este folosită când primul beneficiar este un comisionar şi doreşte să transfere o parte din acreditiv furnizorului care devine al doilea beneficiar. Act curent imobilizat • termen contabil din categoria -» creanţelor imobilizate ce reflectă garanţiile şi ACTUAFt 14 acţiunile depuse de o firmă la terţi şi care atestă că executarea obligaţiei la care s-a angajat aceasta se va realiza în condiţii optime. Actuar • denumirea dată unui statis-tician care poate fi angajat al unei societăţi de asigurări, consilier al unei firme/corporaţii sau consilier al unui guvern. Actuarul realizează studii statistice şi calculează riscurile asigurării, a primelor legate de asigurare, evaluează probabilitatea producerii unor evenimente legate de proprietate, calculează probabilitatea producerii altor tipuri de evenimente (ex: naşteri, căsătorii, îmbolnăviri, şomaj, accidente, pensionări, decese). Realizează studii şi întocmeşte tabele referitoare la rata mortalităţii, a morbidităţii, determină nivelul de bani necesar plăţii beneficiilor, analizează profiturile firmelor/corporaţiilor etc. Tabel actuarial). Acţionar * 1. persoană fizică sau juridică, ce are în proprietatea sa una sau mai multe acţiuni. 2. - semnificativ pozi{ie deţinută într-o societate publică de către un acţionar care deţine cel puţin 5% din capitalul social sau din totalul voturilor lirmei respective. 3. - nesemnificativ persoană care deţine un număr nesemnificativ de acţiuni Intr-o societate, ce nu aduc după sine dreptul de vot. Acţiune • 1. titlu de valoare, fracţiune a capitalului social, care atestă participarea deţinătorului la capitalul social al unei societăţi. Acţiunea oferă deţinătorului ei dreptul de a participa la obţinerea, sub forma dividendelor, a unei părţi din profitul obţinut de firmă şi la vot în Adunarea Generală a Acţionarilor. Deţinătorul de acţiuni împarte totodată cu ceilalţi acţionari riscurile afacerii. Acţiunea poate fi cotată, negociată şi vândută în cadrul bursei de valori (-> Bursa de Valori Bucureşti). 2. ~ cu drept de vot restrictiv tip de acţiune care anulează ori diminuează dreptul de vot al deţinătorului. Dividendele acestui tip de acţiune sunt de cele mai multe ori mai mari decât ale celorlalte tipuri de acţiuni. 3. ~ cu vot multiplu acţiune privilegiată care dă dreptul titularului să aibă vot dubiu (o acţiune = două voturi). 4, - de folosinţă oferă dreptul de rambursare a valorii nominale a titlurilor ca urmare a amortizării capitalului. 5. ~ de prioritate oferă dreptul la obţinerea unui dividend fix, indiferent de mărimea profitului realizat de societate. 6. - gratuită acţiune oferită vechilor acţionari, atunci când se emit noi acţiuni de către societatea respectivă (ex; o acţiune nouă la 2 acţiuni vechi). 7. - gratuită către creditori tip de acţiune oferită cu acordul scris al creditorilor, pentru a se compensa datoriile întreprinderii faţă de aceştia, producându-se astfel o sporire de pasiv, respectiv o creştere a surselor proprii, pe de o parte, iar pe de altă parte o reducere de surse atrase, In pasivul bilanţului. Operaţia apare doar în cazul în care întreprinderea nu este falimentară. 8. ~ Industrială acţiune emisă de societăţile comerciale de capitaluri în favoarea unora dintre membrii lor, ce contribuie prin muncă la constituirea şi desfăşurarea activităţii lor. Nu reprezintă părţi ale capitalului social, dar dau dreptul titularilor la dividende. 9. ~ la purtător acţiune pe care nu este scris numele beneficiarului, iar drepturile aparţin celui care o deţine. 10. ~ nominală acţiune ce poartă înscris pe ea numele posesorului. Poate fi transmisă (concesionată) doar prin înscrierea tranzacţiei într-un registru special al societăţii. 11. - ordinară tip de acţiune care oferă pe de o parte, deţinătorului, dreptul ob|inerii unui venit ce osci- 15 ACTIV lează în funcţie de mărimea profitului societăţii, iar pe de altă parte dreptul de participare la Adunarea Generală a Acţionarilor. Orice acţiune dă dreptul la un vot Tn -»AGA, dar prin contractul de societate sau statut se poate limita numărul voturilor pentru acţionarii ce deţin mai mult de o acţiune. 12. - privilegiată/preferenţială tip de acţiuni care conferă posesorului drepturi pe care nu le au posesorii de acţiuni ordinare. Posesorului fie i se garantează nivelul minim al dividendului, fie i se oferă voturi suplimentare (vot multiplu). 13.- fără drept de vot tip de acţiune care nu oferă drept de vot deţinătorului. Avantajul unei astfel de acţiuni îl poate reprezenta obţinerea unui dividend mai mare, care compensează lipsa dreptului de vot. 14. - proprii sau în trezorerie acţiuni oomune răscumpărate de firma emitentă. Acţiune în regres ■ procedeu utilizat în cazul cambiei, prin care sunt traşi la răspundere toţi giranţii şi avaliştii anteriori celui în cauză, care sunt ţinuţi legal la o răspundere solidară. Activ • 1. bunuri care aparţin unor persoane fizice/juridice şi care au capacitatea de a genera fluxuri de venituri în viitor. 2. categorie specifică contabilităţii, care sub aspect juridic reflectă suma bunurilor economice deţinute de un agent economic, iar din punct de vedere econom ico-fi nanei ar exprimă modul cum este utilizat capitalul şi cum este investit fondul deţinut de agentul economic respectiv. 3. funcţie activă a băncilor şi a celorlalte instituţii financiare, ce constă în acordarea de împrumuturi solicitanţilor care întrunesc -> bonitate financi- * ară 4. ~ financiar cuprinde depo- , zitele monetare şi semimonetare, inclusiv hârtiile de valoare pe ter- men scurt, precum şi cele pe termen lung. Este un activ materializat în înscrisuri (bancnote, bani în cont, cambii, acţiuni, obligaţiuni etc.) care consacră drepturile băneşti ale deţinătorului lor, precum şi drepturile lor asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea fondurilor. 5. ~e flnanciar-bancare active cu un grad redus de risc, nenegociabile, ce produc dobânzi. 6. -e financlar-nebancare active concretizate în titluri financiare, 7. ~ imobilizat termen contabil din categoria activelor patrimoniale care reflectă bunurile utilizate în procesul de producţie de-a lungul mai multor circuite economice. Acesta nu este destinat comercializării, având o perioadă de folo-sinţă şi de lichidare mai mare de un an. 8. ~ circulant termen contabil din categoria activelor patrimoniale care reflectă stocurile de materii prime, obiectele de inventar, bara-camentele şi amenajările provizorii, produsele în curs de execuţie, semifabricatele, produsele finite, mărfurile, ambalajele, stocurile aflate la terţi şi alte active circulante (creanţe sau valoarea în curs de decontare, plasamente şi disponibilităţi băneşti, titluri de plasament, acreditive, alte valori de trezorerie etc.) deţinute de o întreprindere. 9. ~ de regularizare termen contabil din categoria activelor patrimoniale care reflectă: a) cheltuielile unei firme înregistrate in avans (chirii, abonamente, taxe de locaţie) care sunt plătite în perioada curentă, dar care se referă la o perioadă viitoare; b) decontările din operaţii în curs de clarificare care nu pot fi înregistrate direct pe cheltuielile rezultate sau pe alte posturi contabile, deoarece reclamă analizări şi clarificări suplimentare pentru stabilirea cauzelor care au determinat plata unor amenzi, a unor cheltuieli de judecată sau a altor plăţi fără activitate economică 16 documente legal întocmite; c) diferenţe de conversie - activ (pierderi posibile sau latente) din creanţe şi obligaţiuni în valută. 10. - mone-tar-flnanciar capital potenţial (economii) care se poate transforma Tn capital real prin investiţii adecvate. 10. - net diferenţa dintre activ şi totalul datoriilor din bilanţul unei firme. 11. ~ tangibil net activele tangibile ale unei firme, mai puţin datoriile pe termen scurt. Activitate economică • 1. proces complex ce reflectă faptele, obiceiurile şi hotărârile pe care le iau oamenii în ceea ce priveşte atragerea şi Întrebuinţarea resurselor economice în scopul producerii, circulaţiei, repartiţiei şi consumului de bunuri, în funcţie de interesele şi nevoile economice. Componentele activităţii economioe sunt: a) producţia; b) circulaţia; c) repartiţia; d) consumul. în zilele noastre activitatea economică a căpătat o diversificare din ce în ce mai mare prin separarea pe ramuri (industrie, agricultură, transporturi, construcţii, învăţământ, sănătate etc.), subramuri (industrie extractivă, industrie prelucrătoare etc.) şi pe sectoare (primar, secundar, terţiar). 2. - sezonieră activitate desfăşurată Tn anumite perioade ale anului, ca urmare a influenţei unor factori naturali sau sociali (agricultură, construcţii, turism, sărbători religioase, obiceiuri etc.). Actualizare ■ procedeu de calcul care permite evaluarea în momentul prezent a valorii unor venituri sau cheltuieli ce urmează a fi obţinute sau plătite în viitor. Actul Anti-Trust (Legea Sherman) • lege votată de Congresul Statelor Unite, în anul 1890, al cărei promotor a fost senatorul Sherman. Adoptarea legii a fost o consecinţă directă a puterii extreme de care dispuneau trusturile secolului XIX (-» Rockefeller, -> John Davison). Legea interzice monopolul şi înţelegerile secrete între companii. în 1914, actul a fost completat de Legea Clayton care împiedică discriminările de orice fel, restrânge posibilităţile de fuzionare între companii şi instituie o Comisie Federală de Comerţ a Statelor Unite care are ca obiect de activitate respectarea principiilor concurenţei. Actul bancar din 1935 • act încheiat la nivelul Statelor Unite, care a dus la centralizarea puterii monetare (emisiunea de monedă) în mâna Consiliului Guvernatorilor prin reducerea puterilor celor 12 reprezentanţe ale Băndi Rezervelor Federale. De asemenea, Actul bancar din 1935 a eliminat posibilitatea, existentă până atunci, ca preşedintele ţării să numească Secretarul Trezoreriei SUA. Actul bancar internaţional din i 1978 (IBA) • act adoptat cu scopul minimizării rolului băncilor străine şi a încetinirii expansiunii acestora pe teritoriul american. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, actul statuează .principiul tratării naţionale", prin care băncile străine sunt considerate bănci americane şi ca atare vor avea aceleaşi drepturi şi obligaţii. Pentru a-şi apăra interesele, băncile s-au constituit în corporaţii. Actul Cartei Bancare din 1844 • act realizat în anul 1 &44 de către —> Banca Angliei, prin care li se interzicea băncilor să mai emită bancnote. Acest drept era rezervat în întregime băncii centrale. Se limita astfel emisiunea de bancnote peste o anumită cantitate considerată de securitate. Peste limita de securitate se puteau realiza emisiuni numai dacă acestea aveau un echivaientîn aur şi argint. Actul Gfass-SteagaJI • lege adoptată în anul 1933, în SUA, care a 17 ADMINISTRAŢIA ASIGURĂRILOR DE STAT (ADAS) forţat separarea activităţii băncilor comerciale de activitatea băncilor de investiţii. Legea, prin reglementările ei, a dus !a înfiinţarea Corporaţiei Federale de Asigurare a Depozitelor şi la eliminarea unei serii întregi de practici bancare riscante care au fost răspunzătoare de numeroase falimente bancare în timpul crizei din anul 1930. Actul Unic European (AUE) « act semnat la 17 şi 28 februarie 1986 la Luxemburg, Potrivit AUE, Consiliul European va fi compus din şefii de state şi de guverne ale ţărilor membre şi preşedintele Comisiei Comunităţilor Europene, asistaţi de miniştri de externe şi de membrii Comisiei. Acumulare de capital • procedeu prin care întreprinzătorii investesc profitul obţinut în activităţi productive pentru obţinerea unui profit cât mai mare, care le aduce, în timp, o creştere a capitalului investit. Importanţa investiţiei este legată de perspectivele realizării de profit. Adâncimea canalului • măsură a apropierii distribuitorului de punctele efective de consum. Adâncimea canalului este cu atât mai mare cu cât distribuitorul este mai aproape de punctele de consum, iar numărul tranzacţiilor este ridicat. Adâncimea pieţei • indicator al gradului de interes al investitorilor pentru piaţa bursieră, rezultat din compararea volumului titlurilor tran-zacţionate cu volumul titlurilor cotate la bursă. Adâncimea pieţei este cu atât mai mare, cu cât numărul tranzacţiilor este mai ridicat. Adaptabilitate ■ 1. proprietate prin care sistemele răspund prin anumite ieşiri la anumite intrări. Modifi-<5 carea structurii interne a unor sisteme poartă denumirea de auto-adaptabilitate. 2. - a unul factor de producţie capacitatea de aso- ciere a unei unităţi dintr-un factor de producţie cu mai multe unităţi din alt factor de producţie. Adjudecare • câştigarea unei licitaţii de către o persoană fizică/juridică, ca urmare a oferirii celui mai mare preţ pentru livrarea unui bun sau a mai multor bunuri (utilaje, echipamente etc.) ori pentru construirea unor obiective. Administraţia Asigurărilor de Stat (ADAS) • societate de asigurări înfiinţată în anul 1952, cu capital integral românesc. Societatea era monopol al statului român şi a reprezentat, în domeniul asigurărilor, trecerea de la economia capitalistă la economia centralizată. ADAS deţinea o direcţie generală cu sediu! la Bucureşti, sucursale în fiecare regiune, puncte de lucru, agenţi încasatori, inspectori de asigurare şi inspectori de daune care îşi desfăşurau activitatea în teritoriu. Consiliul de Administraţie neprezenta organul colectiv de conducere al ADAS, care lua decizii în conformitate cu legile în vigoare la acea vreme. Veniturile băneşti din activitatea curentă erau păstrate in cont la BNR şi erau utilizate pentru: acoperirea pagubelor provocate de calamităţi naturale, plata sumelor asigurate în căzui asigurărilor de persoane etc; acoperirea cheltuielilor ocazionate de formarea şi administrarea fondului de asigurare; constituirea fondurilor proprii şi participarea la dezvoltarea generală a societăţii. Diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile planificate ale ADAS era repartizată astfel: 60% la bugetul statului şi 40% la fondurile proprii. ADAS realiza următoarele tipuri de asigurări: de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă (obligatorie sau facultativă). ADAS şi-a încetat activitatea la 31 decembrie 1990, împărţindu-se în trei societăţi comerciale pe acţiuni: —> Asigurarea ADMINISTRAŢIE 18 Românească S.A., -> Astra S.A., Carom S.A. Administraţie • 1. ~ privată termen generic care desemnează organismele private fără scop lucrativ (organizaţii neguvernamentale, fun- • daţii, asociaţii) ce prestează servicii specifice pentru anumite grupuri/ comunităţi de persoane: persoane cu handicap, case de bătrâni, case de copii, asistarea şomerilor pentru obţinerea unui loc de muncă, asistarea şi ajutorarea copiilor şi adulţilor cu maladii grave etc. Veniturile acestui tip de administraţie provin din donaţii de la persoane fizice/ juridice din ţara de origine sau din străinătate, cotizaţii etc. 2. ~ publică termen generic care desemnează administraţia centrală, administraţiile locale şi administraţiile securităţii sociale (învăţământ, sănătate, justiţie, protecţie etc.), ale căror venituri provin din impozite şi taxe directe sau indirecte plătite de persoane fizice sau juridice. Administraţia publică este un agent economic al cărui rol este redistribuirea avuţiei naţionale prin efectuarea de servicii nonmarfare către persoane fizice sau juridice. Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) • organ suprem de decizie în cadrul unei firme, bănci, regii etc., reprezentând reuniunea tuturor acţionarilor firmei. Ad-valorem (conform valorii) • denumire utilizată în cazul unui anumit tip de taxe stabilite ca procentaj din valoarea bunului sau serviciului taxat. Afacere -> Business. AGA -> Adunarea Generală a acţionarilor Agent • 1. funcţia unei firme de bro-keraj ce acţionează ca intermediar executând ordine de bursă în contul clientului, firma încasând un comision pentru tranzacţia înche- iată. 2. ~ comercial (dreptul anglo-saxori) persoană independentă, împuternicită de o altă persoană (principat) să acţioneze în numele şi/sau contul acestuia din urmă în tranzacţiile care implică o terţă persoană. Agent de asigurări • persoană care ia contact cu persoane fizice şi juridice, explică avantajele încheierii diverselor forme de asigurări şi care încheie contracte de asigurare în numele firmei pe care o reprezintă. Agent de bursă • 1. persoană fizică ce acţionează pe piaţa bursieră ca independent sau ca angajat al unei societăţi financiare, îndeplinind funcţiile de intermediar (-> Broker) sau comerciant de titluri (-> Deaier). 2. persoană fizică ce acţionează pe piaţa bursieră, ca independent sau ca angajat al unei societăţi financiare, efectuând şi executând ordine la bursă în contul clienţilor. 3. reprezentant al unei societăţi de bursă. Agent de transfer • firmă care deţine evidenţa titularilor de acţiuni şi obligaţiuni a mai multor firme, emite şi anulează certificate de titluri şi soluţionează problemele legate de pierderea, furtul sau distrugerea certificatelor. Există firme specializate în astfel de activităţi, dar poate fi şi firma emitentă de titluri. Agent economic • persoană sau grup de persoane fizice sau juridice care dispune, controlează sau foloseşte factori de producţie, participă la viaţa economică, având rol şi comportament economic similar. Tipuri de agenţi economici: a) -» menajele; b) —> firmele/societăţile; c) -> administraţiile publice şi private; d) —> instituţiile de credit şi societăţile de asigurări (private, publice, mixte)] e) -> străinătatea. 19 AGROBUSINESS Agenţie • 1. ~ bancară punct de lucru al sucursalelor şi filialelor unei bănci, direct subordonat acestora. Compartimentele ce se regăsesc la nivelul unei agenţii sunt cele care asigură activităţile de creditare, scontare, conturi, viramente şi casierie. 2. ~ de cercetare agenţie specializată In studii de marketing, la care apelează societăţile comerciale/firmele pentru sondarea opiniei publice în legătură cu produsele lor etc. Audit de marketing). 3. ~ de publicitate instituţie care are ca obiect de activitate promovarea pe piaţă (campanii publicitare: clipuri, afişe etc.) a produselor şi serviciilor propriilor clienţi. Organizare: a) departamentul creativ - are ca obiect de activitate conceperea şi producerea campaniei publicitare efective pentru un produs sau serviciu; b) departamentul de cercetare - are ca obiect de activitate cercetarea pieţei din punct de vedere statistic şi analiza ei; c) departamentul media - are ca obiect de activitate relaţia cu mass-media şi se ocupă cu achiziţionarea de spaţii şi timp de publicitate pentru promovarea produselor şi/sau serviciilor. Agio • 1. câştig rezultat din diferenţa pozitivă dintre nivelul mai mare al cursului unei monede sau hârtii de valoare înregistrat ia bursă şi valoarea nominală a acesteia. Disagio). 2. ~ valutar când cursul la termen este mai mare decât cursul la vedere plus dobânda, diferenţa obţinută se numeşte agio valutar; diferenţa nefavorabilă poartă numele de -»disagio valutar. Agregat • 1. ~ economic formă teoretică de definire a unor fapte şi aspecte reale ale vieţii economice, care poartă denumirea generică de indicator macroeconomic (ex: produsul naţional, consumul final, cos- tul vieţii, gradul de ocupare a forţei de muncă, salariul minim pe economie etc.). 2. ~ monetar parte constitutivă a masei monetare şi semi-monetare, autonomizată prin funcţiile ei specifice, prin agenţii specializaţi ce emit instrumente de plată, prin organizaţiile bancar-financiare care le gestionează, prin fluxurile economice reale pe care le mijlocesc. Agregat monetar este compus din M1 (mijloacele băneşti în sensul strict al cuvântului: bilete emise de banca centrală, monedele divizionare, depunerile la vedere în moneda naţională, sumele din conturile caselor de economii, aparţinând agenţilor rezidenţi non-financiari, diferite depuneri la vedere la Trezorerie, o parte a hârtiilor de valoare deţinute de societăţile comerciale în capitaluri variabile, precum şi o parte a hârtiilor de valoare deţinute de societăţile ce gestionează fondurile comune de plasament), M2 (M1 + plasamentele la vedere în conturi pe librete de economii, depunerile la casele de economii, acţiuni din fondul de ajutor reciproc, depozite la termen aflate Ia bănci); M3 (M2 + devize, plasamente la termen, cum ar fi bonurile de casă şi de economii, certificatele de depuneri emise de băncile şi societăţile financiare deţinute de agenţii nonfinanciari, titlurile pieţei monetare emise de instituţiile de credit bancar); L este format din (M3 + economiile contractuale şi diferite alte lichidităţi pe termen scurt negociabile, cum ar fi titlurile de valoare emise de instituţii de credit nonbancare şi de agenţii economici nonfinanciari) (-> Anexa 6). Agrobusiness • sistem informaţional de relaţii, bazat pe avantaje comune între agenţii economici agricoli şi agenţii economici din avalul şi amontele agriculturii, cuprinzând operaţii ce privesc întregul AJUTOR DE ŞOMAJ 20 circuit economic al produsului agro-: .alimentar, de la asigurarea fermelor agricole cu bunuri de provenienţă Industrială, la derularea producţiei, prelucrarea materiilor prime, pres-tarea de servicii, stocarea, distribuţia, comercializarea produselor şi consumarea individuală/ colectivă a acestora. Legăturile dintre societăţi, care îşi păstrează autonomia de ges-lionare.-se realizează prin contrac-, te, asocieri sau combinări orizontale ori verticale. Ajutor de şomaj • 1. sumă de bani primită lunar de şomeri. 2. suma de • bani exprimată îotr-un procent, care se opreşte lunar din salariu, pentru constituirea fondului de şomaj. A la balsse • 1. termen bursier de origine franceză care reflectă o piaţă în scădere (-* Bear market). 2. termen bursier care desemnează o persoană care mizează pe o piaţă în scădere (-> Speculator !a scădere). A la hausse • 1. termen bursier de origine franceză care reflectă o piaţă în creştere (-» Bull market). 2. termen bursier care desemnează o persoană care mizează pe o piaţă în creştere (—> Speculator la creştere). ALENA —> Acordul Nord American al Liberului Schimb Alocare de capital • modalitate de repartizare a cheltuielilor pentru active, a căror rentabilitate se pre-vizionează că se va întinde pe o perioadă de timp mai mare de un an. Alterarea textului unui document (cambie, poliţă etc.) • când textul unui document a fost alterat/deteriorat (ex: data, suma ce urmează a fi plătită, data la care urmează să fie efectuată plata, sunt ilizibile), acceptarea documentului la plată fără aprobarea ori fără anunţarea părţilor care au semnat (girat) anterior pe document este evitată, cu excepţia cazului în care documentul este prezentat la plată direct persoanei care l-a emis sau persoanelor care au contrasemnat documentul, înainte ca acesta să fie alterat. Persoanele care au semnat documentul, dar din cauza alterării textului refuză plata, sunt ţinute la plată in limitele textului alterat, iar semnatarii anteriori alterării sunt ţinuţi la plată potrivit textului original. Dacă pe document nu rezultă când a fost pusă o semnătură se consideră că aceasta a fost pusă anterior alterării acestuia. Amanetare -»Gaj. Amânări şi eşalonări * în cazul impozitelor şi taxelor, amânările şi eşalonările au în vedere decalarea termeneior de plată, respectiv fragmentarea sumei de plată în mai multe tranşe ce urmează să fie vărsate la buget. Ele pot fi aprobate de Ministerul Finanţetor şi organele financiare teritoriale ale acestuia, conform legii în vigoare. Ambalaj • în accepţiune contabilă reprezintă acel tip de activ circulant care apare sub formă de bun material utilizat pentru ocrotirea altor bunuri pe timpul transportului şi depozitării. Există ambalaje de circulaţie care apar sub forma sticlelor, a sacilor sau a cutiilor şi ambalaje de producţie care apar sub forma cutiilor de conserve şi a fiolelor de medicamente. Amendă ® sancţiune bănească suportată de persoane fizice sau juridice pentru executarea incorectă sau neexecutarea (voluntară sau involuntară) a unor obligaţii cu caracter administrativ, fiscal sau civil ori pentru săvârşirea unor infracţiuni. Se plăteşte în favoarea administraţiilor locale sau centrale, reprezentând sursă de venituri pentru bugetele locale sau pentru bugetul statului. 21 ANALIZA INPUT-OUTPUT American Express • carte de credit emisă de American Express Company, ai cârei deţinători pot cheltui orice cuantum din suma corespunzătoare tipului de card. Condiţia care se pune este ca sumele foarte mari cheltuite să fie achitate companiei pănă ia o anumită dată, fixă. In afară de acest tip de card, American Express Company emite o gamă largă de card-uri. American Stock Exchange (AMEX) • bursă amplasată Tn New York, cu cel mai mare număr de firme străine cotate. Este a doua bursă de valori, ca volum de tranzacţii, din SUA. La această bursă sunt cotate firme de dimensiuni mici si mijlocii. Amnistie fiscală -> Anularea obligaţiilor fiscale. Amortizare • 1. plată periodică, anuală, până la rambursarea completă a unui capital împrumutat şi a dobânzii aferente. 2. parte din preţul unui bun material considerat capital fix, ce corespunde deprecierii fizice şi băneşti, tn urma uzurii fizice şi morale tr> procesul de producţie. Amortizarea este o cheltuială inclusă în costurile fixe, se recuperează din preţul de vânzare al producţiei şt se concretizează tn fondul de amortizare. Suma recuperată este folosită pentru modernizarea, reînnoirea şi creşterea capitalului fix. 3. ~ accelerată formă de recuperare rapidă a preţului capitalului fix cu scopul evitării uzurii morale. în primul an de funcfionare se include în cheltuielile de exploatare o cotă de amortizare de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix. Tn anii următori cota este calculată la valoarea rămasă de amortizat prin raportarea la numărul de ani rămaşi. 4. - liniară (proporţională) se utilizează aceeaşi cotă de amortizare pe toată durata de func- ţionare a capitalului fix prin Includerea In cheltuielile de exploatare a unor sume fixe stabilite proporţional cu numărul de ani din durata normală de utilizare a mijlocului fix. Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea unei cote anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijlocului fix sau prin raportarea ta numărul de ani în care este folosit mijlocul (amortizarea anuală, A, = valoarea de intrare (Vi) / timp de utilizare (Tu); amortizarea lunară, Ai = A»/12). 5. - progresivă se măreşte cota de amortizare tn timp până la amortizarea totală a capitalului fix. 6. ~ regresivă lip de amortizare la care cota de amortizare este mai mare la începutul funcţionării capitalului fix, descres-când treptat până la amortizarea totală. 7.-a capitalului social rambursarea mizelor sociale către acţionari fără reducerea capitalul social. 8. ~ a datoriei externe rambursarea datoriei în conformitate cu condiţiile contractuale. Amploarea şomajului • indicator determinat pe baza ratei şomajului, care arată mărimea în procente a acesteia. Analiza input-output (Analiza in- trări-leşiri) • analiză economică iniţiată şi dezvoltată de economistul american -» Wassily Leontief, care arată interdependenţa dintre sectoarele/ramurile unei economii. Leontief considera că fiecare bun este în acelaşi timp atât factor de producţie, cât şi bun de consum (intrările dintr-o industrie produc ieşiri - bunuri de consum, servicii -utilizate în procesul de consum sau ieşirile se transformă în intrări către alte industrii). Analiza utilizează un tabel (Tabelul input-output) care este structurat astfel: a) fiecare rând descrie felul în care producţia totală a unei industrii (output-uri) este distribuită pe de o parte către ANALIZA 22 alte industrii (Input-uri), iar pe de altă parte spre consum final; b) fiecare coloană reflectă combinarea resurselor în cadrul unei industrii {ex: dacă primul rând al tabelului reflectă distribuţia producţiei totale de autoturisme, atunci o anumită cantitate din autoturisme va fi utili-zatâ la realizarea altor autoturisme, o altă cantitate va fi utilizată în cadrul procesului de producte în industria textilă, o parte va fi utilizată de întreprinzătorii particulari, o parte de persoane fizice etc. în momentul tn care se adună autoturismele utilizate tn fiecare ramură economică rezultă numărul total de autoturisme produse în economie). Tabelul poate fi realizat la scara întregii economii sau pentru fiecare segment în parte. Este util în planificarea nivelului de producţie al industriilor, nivel care să corespundă cu cererile de consum, tn analizarea modificărilor ce apar în cadrul evoluţiei unei economii etc. Analiză • 1. ~ economică descompunerea fenomenului studiat în elementele sale constitutive, în scopul studierii aprofundate a acestora. Analiza economică studiază fenomenele economice (inclusiv financiare) şi operează cu metode şi instrumente specifice acestui domeniu. 2. -a activităţii studiază prezentul şi trecutul activităţii economice a unei firme, societăţi etc. 3. ~ diagnostic obţinerea de aprecieri asupra întreprinderii în ansamblul ei, asupra subdiviziunilor organizatorice sau asupra unei probleme. 4. - previzională determină evoluţia viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor (a relaţiilor de cauzalitate). 5. - calitativă metodă de cercetare a unui fenomen care urmăreşte esenţa acestuia, însuşirile lui fundamentale, factorii care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul, pre- cum şi pe aceia care II determină. 6. - cantitativă metodă de cercetare a fenomenului prin determinări cantitative exprimate prin greutate, grad, suprafaţă, volum, număr, durată. 7. - microeconomică analiză efectuată la nivel individual sau la scara întreprinderii şi a elementelor constitutive ale acesteia. Analiza microeconomică studiază comportamentul individului sau al întreprinderilor in cadrul activităţii economice (ex; factorii care determină deciziile întreprinzătorilor în investirea capitalurilor, în utilizarea resurselor, în crearea şi fabricarea produselor, în asigurarea eficienţei economice, financiare etc.) 8. - macroeconomică metodă care studiază fenomenele la nivel agregat (ramură, economie naţională, mondială) şi operează cu mărimi globale (PIB, venit naţional etc.). 9. - statică metodă cu ajutorul căreia se studiază fenomenele la un moment dat şi care reflectă relaţiile dintre elementele şi factorii care determină o anumită poziţie a fenomenului cercetat. Noţiunea de static nu este legată de natura fenomenului, care nu poate fi static, ci de modul de efectuare a analizei. 10. ~ dinamică metodă ce studiază fenomenele economice în mişcare, evidenţiind poziţia lor într-un şir de momente. 11. - pe termen scurt metodă ce operează cu date de până la un an (zile, săptămâni, decade, luni, trimestre, semestre), utilizând preponderent modele de tip determinist. Analiza serveşte managementului firmei pentru conducerea operativă. 12. - pe termen lung metodă ce operează cu date care depăşesc termenul de un an, utilizând frecvent modele de tip static sau stocastic (interval utilizat pe plan internaţional; 3-5 ani). 13. -a activităţii unei firme tehnică a marketingului, de observare, orientată spre o persoană/grup de persoane 23 analizA care lucrează la o activitate care face parte dintr-o lucrare complexă. Scopul analizei il reprezintă creşterea eficienţei procedeelor de lucru existente, folosite de salariaţii observaţi. 14. ~ agregată procedeu statistico-economic, ce cuantifică printr-o serie de Indicatori {de estimare a parametrilor, de repartiţie a datelor etc.) caracteristicile datelor pe baza cărora sunt stabilite legături între diverse variabile, se deduc cauzele unor fenomene, tendinţele acestora etc. 15. - de caz procedeu statistico-economic bazat pe obţinerea unor exemple rezultate din dalele investigate. Cazurile pot identifica evenimente neaşteptate şi critice, care au apărut în funcţionarea sistemului şi care se pot repeta. 16. ~ dihotomică metodă care studiază preţurile relative ce sunt determinate in sectorul real (productiv) şi nivelul general al preţurilor care este determinat de sectorul monetar. 17. ~ financiară determinarea stării de performanţă financiară, a puncte/or tari şi a punctelor slabe ale gestiunii financiare din exerciţiul încheiat. Poate fi studiată ca acţiune internă a responsabililor întreprinderii şi ca acţiune externă din partea actualilor şi potenţialilor parteneri sau concurenţi ai întreprinderii. 18. ~ financiară internă identificarea potenţialului de degajare de fluxuri nete de trezorerie (cash-tlow-uri). 19. - financiară externă metodă de studiere a rezultatului financiar realizat la nivelul fondului de rulment, al trezoreriei nete etc. şi de studiere a rentabilităţii întreprinderii la nivelul marjelor de acumulare, al capacităţii de autofinanţare etc. 20. ~ fundamentată metodă de estimare a perspectivelor bursiere pentru un titlu financiar, prin luarea în calcul a ♦ unor indicatori ai situaţiei economice generale, precum şi a rezultatelor econom ic o-financi are ale fir- mei emitente a titlului. Adepţii metodei se numesc „fundamentalişti". 21. ~ grafică sau chartistâ metodă, înfiinţată de -» Charles Dow, de estimare a perspectivelor bursiere pentru un titlu financiar, o materie primă sau dinamica unei pieţe, ce porneşte de la observarea şi interpretarea evoluţiei anterioare a acestuia/acesteia. Adepţii metodei se numesc „chartisti". Analiza permite dezvăluirea tendinţelor generale ale pieţei, precizarea perioadelor în care se poate cumpăra sau vinde un titlu/o marfă, precum şi desluşirea momentului în care cursurile acestora îşi vor modifica trendul. 22. -a mediului -22.1. metodă managerială prin care sunt analizate caracteristicile mediului în care o societate/firmă îşi desfăşoară activitatea: unicitatea, dinamismul etc. Analiza mediului presupune precizarea extinderii mediului (local, regional, naţional, internaţional) şi a tendinţelor manifestate în sectoarele acestuia (economic, social, politic, juridic etc.). 22.2. obţinerea de informaţii despre evenimentele şi relaţiile ce vor aparţine mediului viitor al unei întreprinderi şi care vor ajuta conducerea managerială în stabilirea strategiei. Acest tip de analiză are în subordine trei tipuri de activităţi: a) generarea unei baze de date, la zi, referitoare la «scena" mereu în schimbare a lumi! afacerilor; b) avertizarea managementului cu privire la ceea ce se întâmplă pe piaţă, îti industrie etc.; c) transmiterea tuturor informaţiilor şi analizelor indispensabile procesului de luare a deciziilor strategice. 23. -a mişcării stocurilor de mărfuri observarea cererii în confruntarea ei cu oferta de mărfuri din reţeaua de distribuţie. 24. -a pragului de rentabilitate procedeu de studiu al raportului dintre costurile fixe, costurile vahabile şi profit. Pragul de rentabilitate reprezintă ANALOGIE 24 volumul vânzărilor la care totalul costurilor este egal cu totalul veniturilor. 25. -a ratelor financiare procedeu de studiu ce foloseşte relaţiile dintre multiplele posturi ale situaţiilor financiare. Relaţiile pot apărea sub forma ratelor; examinarea comparativă a acestor rate cu ratele altor societăţi sau cu ratele etalon, în timp, conduce la luarea deciziilor financiare. 26. -a răspunsului global porneşte de la informaţii obţinute prin anchete Tn rândul specialiştilor. Se reprezintă grafic proporţia celor trei posibilităţi de răspuns: creştere (+), stagnare (=) şi scădere (-) (ex: tendinţele unei pieţe într-o perioadă de timp). 27. -a riscului de ţară/suveran metodă a băncilor de evaluare şi analiză a riscurilor ce decurg din împrumuturile acordate guvernelor. Problema riscului de ţară/ suveran se pune încă din faza de decizie privind acordarea finanţării şi se menţine până la rambursarea totală a împrumutului. Analiza -» riscului de ţară cuprinde: a) riscul politic care este strâns legat de atitudinea viitoare a guvernanţilor; b) riscul economic care presupune analiza prospectivă a evoluţiei economice a ţării care face împrumutul, ţinându-se cont de indicatorii datoriei externe. 26. ~ patrimonială metodă care are la bază o reprezentare statică a firmei, utilizând conceptele de lichiditate şi exigibilitate. 29. ~ contabilă tip de analiză utilizată în contabilitate pentru stabilirea conturilor corespondente, în care urmează să fie înregistrate operaţiunile economice. Analiza contabilă presupune: 1) stabilirea naturii şi conţinutul operaţiei economice; 2) determinarea părţilor din bilanţ care sunt influenţate de operaţia respectivă (creştere sau descreştere)) 3) stabilirea, pe baza elementelor patrimoniale din bilanţ, a conturilor corespondente, în care urmează să se înregistreze operaţiile respective; 4) stabilirea părţilor corespondente de debit sau credit în care urmează să se înscrie operaţia economică; 5) întocmirea formulei contabile. Analogie • 1. compararea configuraţiilor istorice cu situaţii existente, pentru a se putea previziona dezvoltarea viitoare. 2. - de creştere metodă care are la bază ipoteza că unele variabile de marketing au în timp configuraţii asemănătoare cu evoluţia unui organism biologic. Analogia de creştere este utilizată pentru studierea ciclului de viaţă al produselor şi serviciilor, a evoluţiei în timp a unei tehnologii etc. 3, -istorică metodă cu o puternică bază intuitivă, utilizată în marketing. Previziunea evoluţiei unei variabile se bazează pe studierea evoluţiei din trecut a altei variabile (produs sau serviciu). Anchetă • 1. - cu directivă metodă de studiere a pieţei care întrebuinţează ca instrument de recoltare a informaţiilor chestionarul scris, structurat, ce apelează, în principal, la întrebări cu răspunsuri precodifi-cate. 2. - Industrială studierea cererii pe baza informaţiilor din surse primare. 3. ~ industrială globală metodă care are ca scop identificarea utilizatorilor unui produs sau serviciu, urmărind determinarea caracteristicilor de performanţă a acestora (potenţialul uman, resursele financiare şi gradul de solvabilitate, baza materială şi capacitatea de producţie etc.). Ancheta industrială globală utilizează circumstanţa în care produsul sau serviciul este sol/citat de un singur cumpărător (monopson) sau de câţiva cumpărători (oligopson). 4. - industrială selectivă metodă folosită atunci când numărul agenţilor economici purtători ai unei anumite cereri este relativ mare şi 25 ANTICIPARE o cuprindere integrală a acestora In cercetare nu este nici necesară, nici economicoasă. 5. ~ nedtrec-ţionată metodă bazată pe un ghid de conversaţie, astfel încât să permită un dialog liber cu purtătorii de informaţii. Ea se concentrează, în primul rând, asupra aspectelor calitative ale cererii. 6. - integrată a gospodăriilor (AIG) cercetare cu caracter imuabil utilizată în statistică, realizată asupra unui eşantion semnificativ de gospodării. Scopul AIG este allarea veniturilor obţinute, cheltuielilor efectuate de către gospodării, precum şi determinarea altor aspecte specifice acestora. Andosant ■ persoană care face —> andosarea, răspunde solidar pentru plata sumei înscrise pe titlul de credit. Andosare • transferul unui titlu de valoare către un terţ, prin înscrierea unei menţiuni pe verso-ul acestuia, urmată de semnătura deţinătorului. Angajament • 1. ~ de distribuţie (underwriting) operaţiune de cumpărare de la emitent de către societăţi financiare autorizate, a hârtiilor de valoare nou emise cu scopul revinderii lor către public, fie direct, fie prin intermediul altor societăţi financiare. 2. ~ stand-by tip de angajament încheiat prin acceptare de un braker/dealer sau de o persoană fizică/juridică pe piaţă, atunci când sunt scoase la vânzare împrumuturi din ipoteci. Cumpărătorul are dreptul de a accepta sau de a nu accepta plata unei sume reprezentând o parte din valoarea ipotecii într-un interval de timp stabilit. 3. - „scurt" (short (nterest) tip de angajament care reflectă numărul de titluri vândute rapid şi care există în conturile în marjă la un moment dat. Angajare • act (contract, decizie ministerială, hotărâre judecătorească sau alt act legal) care generează obligaţia unei instituţii publice de a plăti o sumă de bani unui terţ. Angajarea reprezintă consecinţa deciziei luate intenţionat de o instituţie a administraţiei de stat; există cazuri când angajarea cheltuielii se produce datorită unor decizii ale Parlamentului (majorarea salariilor unor funcţionari publici, a pensiilor etc.) sau unor cazuri fortuite. ANKER • societate vieneză de asigurare care a funcţionat în ţara noastră fără a avea o concurenţă autohtonă, ca şi alte societăţi de asigurare străine (ex: Oesteriieichischer Phonix, Vaterlandische Wechselseite - societăţi de asigurări vieneze; Azienda Assicuratrice, Assicurazlonl Generali - societăţi de asigurare din Triest etc.), până la înfiinţarea societăţii româneşti de asigurare —> Dacia. Anticipare • specialiştii tn domeniu au identificat o serie de tipuri de anticipări, printre care: anticiparea preţului, anticiparea raţională, anticiparea inflaţiei etc. în cazul în care se anticipează creşterea preţului unui bun sau a mai multor bunuri, efectul imediat va fi creşterea cererii prezente pentru bunul/bunurile respectiv/respective în defavoarea cererii viitoare (ex: dacă se anticipează creşterea preţului la benzină, consumatorii vor cumpăra o cantitate mai mare de benzină înainte de creşterea efectivă a preţului, conştienţi fiind că veniturile tor nu vor creşte în acelaşi timp şi în aceeaşi proporţie cu preţul benzinei). în cazul anticipărilor raţionale, persoanele fizice sau juridice, utilizând informaţiile de care dispun, realizează previziuni raţionale cu privire la evoluţiile viitoare ale pieţei (ex: la bursă - broker-ul care doreşte să achiziţioneze un anumit tip de titluri va calcula, cu ajutorul informaţiilor pe care le deţine, evoluţia viitoare a preţului titlului pentru ANTRENARE 26 a vedea dacă va obţine profit sau pierdere). Există cazuri în care statul, prin aplicarea de politici antiin-flaţioniste, nu face decât să declanşeze panică în rândul agenţilor economici care, anticipând creşterea viitoare a preţurilor, vor încerca să se elibereze de moneda pe care o deţin. Rezultatul direct va fi creşterea cantităţii de monedă aflată în circulaţie, şi deci o creştere a fenomenului inflaţionist. Antrenare • funcţie a managementului, strâns legată de relaţiile inter-personale ale conducătorului cu angajaţii, care constă în influenţarea membrilor (angajaţilor) firmei, astfel încât aceştia să participe eficient la atingerea scopurilor acesteia. Antreprenor • persoană fizică/juridică, care pe baza unui contract scris şi în schimbul unei sume de bani convenite, îşi asumă obligaţia de a executa, într-o anumită perioadă de timp, anumite lucrări pentru o altă persoană fizică/juridică (beneficiar). Anuitate • 1. sumă de bani plătită anual, într-o anumită perioadă de timp, de către debitor, în vederea rambursării unui împrumut. Anuitatea cuprinde suma de bani care urmează a fi restituită în anul respectiv plus dobânda anuală. 2. - constantă şi ~ variabilă clasificare făcută în funcţie de mărimea sumei. 3. ~ de amortizare (de rambursare sau ordinară) se plăteşte la sfârşitul anului. 3. ~ de depunere sau plasament se plăteşte la începutul anului. 4. ~ perpetuă se plăteşte o perioadă îndelungată de timp. 5. ~ temporară plata se face într-un număr de ani şi nu este condiţionată de evenimente viitoare. 6. - viageră plata depinde de supravieţuirea sau dispariţia uneia sau a mai multor persoane. Anularea obligaţiilor fiscale • modalitate de stingere a unei obligaţii fiscale. Se produce ca urmare a unor măsuri cu caracter general, prin care se anulează obligaţiile fiscale ale anumitor categorii de contribuabili, situaţii în care aceasta îmbracă forma de amnistie fiscală. Aparat fiscal • noţiune care include instituţiile financiare şi de control ale statului, însărcinate prin lege să asigure realizarea impunerii, urmăririi şi perceperii impozitelor şi taxelor şi a controlului respectării legalităţii în acest domeniu de activitate. Apel în marjă (margin call) • solicitarea făcută de către broker clientului său de a depune o acoperire suplimentară în contul în marjă (atunci când marja curentă scade sub cea de menţinere). Apreciere • o creştere a valorii unui bun, serviciu, titlu de valoare, valută etc. Exemplu: creşterea cursului de schimb pe piaţa valutară, atunci când cursul unei valute nu este fix ci flexibil. De exemplu, dacă există o creştere generală a cererii de lei, valoarea internaţională a leului va tinde să crească. Termenul este utilizat pentru cursurile flotante. Aquacultură • domeniu care se ocupă cu creşterea animalelor şi plantelor în apă. Aquacultura a fost practicată în lume încă din cele mai vechi timpuri: Japonia cultivă încă din secolul XVII alge comestibile (amanori), iar în secolul XX a iniţiat cultivarea perlelor de cultură; China şi Filipine cultivă orez; Islanda recoltează şi prelucrează alge marine. Aquacultura animală se ocupă cu creşterea acelor specii de peşti care se pot dezvolta şi hrăni uşor în mediu captiv. în anii ’70, Asia a acoperit aproximativ 85% din producţia mondială în domeniu. Deoarece populaţia Terrei este în continuă creştere, iar suprafaţa de 27 ARBORELE DE DECIZIE pământ cultivabil se diminuează constant din cauza condiţiilor climaterice, specialiştii consideră că aquacultura este soluţia ideală pentru rezolvarea problemei hranei în lume. Aranjament • 1. metodă de reorganizare prin care creditorii îşi reduc voluntar revendicările asupra societăţii debitoare. 2. ~ de forfetare (termen utilizat în domeniul finanţării creanţelor) în urma unui acord de forfetare o societate îşi poate vinde propriile creanţe unei instituţii/societăţi financiare. în cazul în care creanţele nu pot fi colectate, societatea care le-a vândut are obligaţia să le răscumpere de la societatea financiară respectivă. Arbitraj • 1. soluţionarea litigiilor patrimoniale sau de altă natură apărute între persoane fizice sau juridice, de către persoane autorizate sau instituţii specializate (ex: în cadrul Uniunii Europene, Curtea de Justiţie este cea care soluţionează astfel de litigii). 2. operaţiune bursieră care are ca scop obţinerea profitului, ce constă în cumpărarea şi vânzarea simultană de titluri pentru exploatarea diferenţelor de preţ existente pe aceeaşi piaţă sau pe pieţe diferite. 3. ~ pe calculator vânzarea/cumpărarea cu ajutorul computerului a acţiunilor care compun un indice de bursă, cu scopul de a exploata diferenţele de preţ dintre cursul futures al indicelui şi cursul acţiunilor care îl compun. 4. ~ valutar tranzacţie de vânzare şi cumpărare de valute, în genera! simultană, având ca scop obţinerea unui profit sau echilibrarea disponibilului de valută. Se poate face la termen, pe două sau mai multe pieţe, profitându-se de diferenţa de curs valutar sau de dobânda de pe aceste pieţe. 5. ~ valutar forţat în activitatea bancară apar momeftte în care gestiunea disponibilului valu- tar a! uneî bănci necesită luarea unor măsuri de echilibrare a poziţiilor valutare. De obicei, echilibrarea se realizează prin virarea unor fonduri de la băncile care prezintă un excedent în valuta respectivă. în cazul în care poziţia valutară este deficitară se recurge la o operaţie de vânzare-cumpărare „forţată", operaţiune impusă de necesitatea de echilibrare a poziţiilor valutare. 6. ~ valutar la termen (forward) operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută, cu încheierea tranzacţiei la o dată ulterioară, fixată în momentul în care a avut loc negocierea iniţială a operaţiunii. 7. - valutar la vedere (spot) operaţiuni de vânzare-cumpărare de valută, cu virarea efectivă în conturi, în termen de 48 de ore de la data când a fost încheiată tranzacţia. 8. ~ valutar pe piaţa externă are cea mai mare frecvenţă şi o mare diversitate: arbitraj speculativ, arbitraj forţat etc. Operaţiunile de arbitraj pot apărea şi sub formă de combinaţii: arbitraj valutar combinat cu arbitraj de dobânzi, arbitraj pe mai multe pieţe. 9. ~ valutar pe piaţa internă tranzacţii încheiate între persoane fizice sau juridice şi bănci (case de schimb şi burse de valori), partenerii tranzacţiei fiind rezidenţi şi nerezidenţi ai ţării în care au loc operaţiile. 10. ~ valutar speculativ operaţiunea de vânzare şi cumpărare de valută sau de plasare a unei valute solicitată pe piaţa valutară, în scopul exclusiv de realizare a unui profit. Arbitraj ist • persoană care realizează profit din întârzierile de ajustare pe diferite pieţe, a cărei activitate este posibilă datorită diferenţelor temporare dintre ratele la vedere şi cele la termen ale dobânzilor sau cursurilor. Arborele de decizie • metodă a managementului, ce permite analiza ARENDARE 28 . rezultatelor potenţiale ale unei decizii complexe, prin proiectarea (sub forma unei diagrame in formă de arbore culcat) a evenimentelor viitoare care o pot afecta, deferiri Inându-se un set de valori privind rezultatul fiecărei alternative decizionale. Arendare • cedare a dreptului de folosinţă a unor bunuri pe o perioadă de timp determinată, în schimbul unei sume de bani numită arendă. Arendaş • persoană care preia, în schimbul unei arende, de )a proprietarul funciar, dreptul de a folosi, pe timp determinat, terenul acestuia şi de a organiza procesul de producţie agricol, conform prevederilor din contractul de arendă. Arendă • sumă de bani plătită proprietarului funciar pentru transmiterea pe termen limitat a dreptului de folosinţă a terenului unei alte persoane numită arendaş. Arierat • datorie restantă, ce a depăşit scadenţa. Armonizare • 1. ~a internă procedeu de armonizare a anumitor standarde şi practici comune stabilite de banca centrală în cadrul sectorului financiar-bancar: fixarea limitelor superioare pentru împrumuturile individuale, întocmirea unei serii de proceduri şi cerinţe pentru autorizarea noilor bănci, fixarea unor limite pentru expunerea valutară a băncilor, reglementarea nivelului creditelor interbancare, interzicerea formării cartelurilor bancare etc. 2. -a cu practicile bancare vest-europene adoptarea de legi care să aducă practicile bancare ale unei ţări europene la un nivel similar cu al celor din Uniunea Europeană. Articol contabil • termen utilizat în contabilitate, care desemnează formula contabilă plus data la care s-a efectuat operaţia economică, decontarea care stă la baza operaţiei economice şi explicaţia operaţiunii economice efectuate. Aşezarea impozitului • identificarea materiei impozabile de care dispune o persoană fizică sau juridică, determinarea mărimi» impozitului şi perceperea acestuia. Asanare * 1. măsură luată de stat pentru prevenirea falimentului unor întreprinderi, firme, instituţii financiare, bancare etc. şi asigurarea rentabilităţii acestora. Se realizează prin emiterea de noi acţiuni sau obligaţiuni, majorarea creditelor bancare, micşorarea dobânzii pentru creditele acordate unităţilor şi instituţiilor aflate în pragul falimentului, acordarea de subvenţii etc. 2. - monetară măsură de revigorare a monedei naţionale prin reevaluare sau prin stabilizarea banilor. Asigurare • 1. sistem prin care un asigurător, In baza unui contract încheiat cu un asigurat, se obligă să ramburseze acestuia din urmă sau să efectueze servicii în cazul în care are loc, în perioada de valabilitate a contractului, evenimentul pentru care a fost încheiată asigurarea: accident, pagube materiale etc. Asigurarea este un risc asumat de asigurător in cazul în care are loc evenimentul asigurat. Asigurarea reprezintă, pentru asigurat, înlocuirea incertitudinilor cu certitudini privind viitoarele pierderi probabile. 2. - de bunuri tip de asigurare care are ca obiect o serie de valori materiale care aparţin persoanelor fizice sau juridice, valori materiale care pot fi supuse acţiunii unor evenimente naturale sau accidente (ex.: mijloace fixe, culturi agricole etc.). 3. ~ de persoane tip de asigurare ce are ca obiect persoana fizică în sine. Asigurarea este încheiată pentru a limita consecinţele negative cauzate de pro- 29 ASIGURARE ducerea unor evenimente naturale ori accidente sau pentru plata sumelor asigurate în cazul în care în viaţa persoanelor au loc întâmplări neprevăzute (deces, pierderea capacităţii de muncă etc.). 4. - de răspundere civilă tip de asigurare care protejează patrimoniul asiguratului şi prin care asigurătorul îşi asumă responsabilitatea de a plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terţe persoane (ex.: vătămare corporală, deces etc.). 5. - de viaţă tip de asigurare încheiată de o persoană pentru a asigura rudelor, de obicei, venituri in cazul în care decedează. Asigurarea de viaţă presupune existenţa unui plan de egalizare a pierderilor suferite de o persoană sau un grup de persoane prin pierderea unei rude apropiate. Adică, în căzu! decesului persoanei asigurate, fondu-rite asigurării sunt distribuite fntre beneficiarii contractului. 6. - maritimă şi de transport tip de asigurare încheiată pentru acoperirea pierderilor ce pot să apară ca urmare a accidentelor, a deprecierii mărfii etc. 7. - agricolă tip de asigurare încheiată pentru acoperirea pagubelor din agricultură, ce pot apărea în urma calamităţilor naturale. 8. - prin efectul legii (obligatorie) asigurare obligatorie pentru persoane în vederea prevenirii unor evenimente. Raporturile dintre asigurat şt asigurător, drepturile şi obligaţiile lor, sunt stipulate prin lege. Suma asigurată este stabilită prin lege, sub forma unor norme de asigurare pe unităţi de bunuri asigurate. 9. ~ facultativă tip de asigurare încheiată pe baza înţelegerii reciproce între asigurat şi asigurător. Asigurarea facultativă nu este totală, ea garantează numai o parte din bunurile de acelaşi fel aflate la un moment dat în posesia unor persoane fizice/juridice. Suma asigurată nu este stabilită prin norme legale, ci în funcţie de propunerea asiguratului, având ca limită maximă valoarea reală a bunului în momentul încheierii asigurării, iar la asigurările de persoane anumite sume stabilite prin regulamentul de asigurare. Asigurarea facultativă este valabilă doar o anumită perioadă de timp (stabilită clar prin contract) şi intră în vigoare numai după îndeplinirea condiţiilor din contract. 10. - internă tip de asigurare ate cărei părţi contractante domiciliază, de regulă, în aceeaşi ţară. Bunurile, persoanele şi răspunderea civilă care fac obiectul contractului se află în acelaşi stat. iar despăgubirile şi sumele asigurate se plătesc în moneda naţională. Obiectul contractului îl fac clădirile, animalele, asigurările de persoane etc. 11. ~ externă (- în valută) tip de asigurare care apare în legătură cu persoane, răspundere civilă ori bunuri care depăşesc graniţele teritoriale. In cazul acestui tip de asigurări, cel puţin o persoană ori bunul asigurat se află în afara graniţelor statului unde a fost încheiat contractul. Despăgubirile sunt plătite in valută. 12. - directă tip de asigurare la care raporturile de asigurare se stabilesc între asigurat şi asigurător fie prin intermediul legii, fie pe baza contractului de asigurare. 13. ~ mutuată ajutorarea reciprocă a unui număr de persoane, asiguratul fiind în acelaşi timp şi asigurător. 14. - pentru postlivrare tip de asigurare încheiat pentru protejarea intereselor exportatorului din momentul transferului de proprietate. 15. - pentru prellvrare (fabricaţie) acoperirea riscurilor exportatorului, riscuri legate de contractul de export, în perioada de fabricaţie a produselor care fac obiectul livrării către cumpărătorul extern. 1S. ~ socială sistem de ocrotire a lucrătorilor în caz de pierdere a capacităţii de muncă, ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ 30 a pensionarilor şi a familiilor lor etc. 17. - riscului imobilizării tip de asigurare încheiată de o persoană fizică/juridică pentru a-şi asigura riscul ce poate să apară în urma imobilizării depozitului pe care îl deţine la o bancă, atunci când aceasta intră în imposibilitate de plăţi. 18. - riscului insolvabilităţii tip de asigurare a creditelor, adică a drepturilor necorporale, de creanţă, acordate de o societate comercială altei societăţi comerciale sub forma creditului comercial. Societăţile de asigurare a creditelor garantează către bănci riscul de insolvabilitate al comercianţilor fără a le scuti însă de rambursarea creditelor, în cazul în care comerciantul devine insolvabil. Rostul acestui tip de asigurare este oferirea unui sentiment de siguranţă băncii care acordă creditul. 19. ~ pentru credite formă de asigurare practicată de societăţile de asigurări, mai ales în comerţul internaţional. Acest tip de asigurare îmbracă trei forme: asigurarea creditului contra riscului insolvabilităţii, asigurarea contra riscului morţii debitorului, asigurarea riscului de capital pentru participarea băncilor la capitalul unor societăţi comerciale. Asigurarea Românească • societate de asigurări românească cu capital privat, înfiinţată în anul 1923, care şi-a extins activităţile şi în domeniul asigurărilor de viaţă fără examinare medicală, tn anul 1937, societatea se situa pe locul şase în rândul societăţilor de asigurare în ceea ce priveşte încasările primelor de asigurare.' Asigurarea Românească S.A. • societate de asigurare-reasigurare, care a preluat de la -»Administraţia Asigurări/or de Stat (ADAS) activele aferente asigurărilor facultative de viaţă, asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autove- hicule, precum şi pasivele şi bunurile imobile corespunzătoare. Asigurat • 1. persoană fizică sau juridică ce, in schimbul primei de asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi ori accidente. 2. persoană fizică ce se asigură împotriva unor incidente care pot să apară în viaţa sa. 3. persoană fizică/juridică ce se asigură pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe persoane. Asigurător • persoana juridică {de regulă o instituţie) care, în schimbul primelor de asigurare încasate de ia asiguraţi, îşi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate împotriva anumitor evenimente, de a plăti suma asigurată sau de a plăti o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde faţă de terţi. Asistent pentru vânzări (sales assistant) * 1. termen bursier care desemnează o persoană care activează şi lucrează pentru doi sau trei brokeri în cadrul unei firme de brokeraj şi ale cărei sarcini sunt de mtină: recepţionarea şi transmiterea mesajelor de la clienţi către brokeri şi invers, evidentă etc. 2. persoană angajată a unui comerciant care acţionează în numele şi/sau contul acestuia din urmă în tranzacţiile ce implică o terţă persoană (ex: încheierea de contracte de vânzare de mărfuri). Asistenţă finaitcjară • 1. procedeu de ajutorare a ţârilor în curs de dezvoltare, prin oferirea de consultanţă financiară în diverse domenii: crearea de zone libere, atragerea capitalului străin etc. 2. sprijin acordat de bănci clienţilor proprii: consultanţă financiar-bancară, o serie de avantaje etc. Ask (asked) • 1. preţ solicitat pentru vânzarea unui titlu pe piaţa 31 ASOCIAŢIA LATINO-AMERICANĂ DE INTEGRARE bursieră. 2. ce) mai mic preţ de vânzare solicitat pe piaţa bursieră la un moment dat. Este o componentă a —> cotaţiei. Asociat • 1. persoană fizică/juridică ce contribuie la formarea unei societăţi prin subscriere tn bani sau în natură. 2. persoană fizică sau juridică ce cumpără un pachet de acţiuni pe care o firmă TI scoate la vânzare. Asociaţia de Cooperare Economică Asia-Pacific (Asia-Pacific Economic Cooperation - APEC) • asociaţie înfiinţată tn anul 1989, la iniţiativa Australiei. Include 18 ţări: Australia, SUA, Canada, Mexic, Chile, cele „3 Chine", Japonia, Coreea, Indonezia, Maiaesia, Philipine, Singapore, Thailanda, Brunei, Noua Zeeiandă, Papua Noua Guinee. APEC reprezintă 2/5 din schimburile internaţionale, 1/2 din populaţia globului şi ţările cele mai dinamice din lume. Prin declaraţia de la Bogor, din noiembrie 1994, s-a propus ca în 2020 acest spaţiu să devină zonă liberă. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (European Free Trade Assoclatlon - EFTA) • asociaţie economică formată în noiembrie 1959, intrată în vigoare la 3 mai 1960 prin Convenţia de la Stockholm. Statele membre EFTA sunt: Elveţia, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia. Asociaţia are ca scop reducerea tarifelor, eliminarea barierelor vamale şi realizarea unei politici economice comune. Ţările membre EFTA au fost iniţial: Austria, Danemarca, Elveţia, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Suedia, Finlanda, Islanda, Liechtenstein. în 1972, Danemarca şi Marea Britanie, urmate mai târziu şi de alte state (Portugalia, Finlanda), au părăsit asociaţia ca 1 urmare a aderării la Comunitatea Economică Europeană. In 1995 Austria, Finlanda şi Suedia au ade- rat la Uniunea Europeană, părăsind EFTA. In 1991, ţările Comunităţii Europene şi ţările membre EFTA au ajuns la un acord privind crearea unei Zone Economice Europene. Zona a fost creată în vederea fuzionării celor două organisme în viitor. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) • instituţie înfiinţată în anul 1960, administrată de Banca Mondială. Scopul activităţii AID este ajutorarea celor mai sărace ţâri şi a ţărilor care se confruntă cu datorii externe foarte mari. Asociaţia acordă împrumuturi avantajoase: 10 ani scutire de la plata datoriilor şi 15 ani perioada de rambursare a acestora, fără dobânzi. Regimul de acordare a creditelor devine posibil în condiţiile în care resursele utilizate provin din subscripţii ale ţărilor membre (ţările cele mai industrializate) şi din redistribuirea beneficiilor Băncii Mondiale. Asociaţia Latino-Americană a Comerţului Liber (Latin American Free Trade Assoclatlon -LAFTA) • asociaţie înfiinţată prin Tratatul semnat la Montevideo în anul 1960. LAFTA a început să funcţioneze ca un organism ce avea drept scop crearea unei zone de comerţ liber şi a unei pieţe comune, prin înlăturarea treptată a taxelor vamale între statele membre până în 1973. Termenul a fost extins până in anul 1980, moment în care planul a fost abandonat prin înfiinţarea -> Asociaţiei Latino Americane a Liberului Schimb care a preluat atribuţiile fostei asociaţii. Membri LAFTA: Argentina, Brazilia, Chile, Mexic, Paraguay, Uruguay, Columbia, Ecuador, Venezuela şi Bolivia. Asociaţia Latino-Americană de Integrare (Latin American Inte-gration Assoclatlon - LAIA) • asociaţie înfiinţată în urma semnării Tratatului de la Montevideo, în ASOCIAŢIA NAŢIUNILOR ASIEI DE SUD-EST 32 august 1980, devenită operaţională în mai 1981. A fost înfiinţată ca urmare a dizolvării —> Asociaţiei Lati-no-Americane a Comerţului Liber. Ţările membre sunt: Argentina, Brazilia, Chile, Mexic, Paraguay, Uruguay, Columbia, Ecuador, Venezuela şi Bolivia. Scopul LAIA: eliminarea tarifelor vamale, promovarea comerţului dintre statele membre etc. In 1984, a fost aprobată schema Tarifelor Regionale Preferenţiale. Asociaţia Naţiunilor Asiei de Sud-Est (Assoclatlon ol South-east Asfan Nations - ASBAN) • organizaţie internaţională înfiinţată la 8 august 1967, ia iniţiativa următoarelor state: Indonezia, Singapore, Malaesia, Philipine şi Thailanda. In anul 1984, se alătură ASEAN Brunei-ul, iar în 1995, Vietnamul. Scopurile ASEAN: cooperarea ' economică, promovarea comerţului dintre statele membre şi dintre acestea şi restul naţiunilor lumii, accelerarea creşterii econo-•mice, progresul social şi dezvoltarea culturală a statelor membre, promovarea păcii şi securităţii în zonă. în anul 1992, a fost înfiinţată o zonă de liber schimb, prin care au fost eliminate taxele comerciale dintre statele membre ASEAN. Asociaţia Română a Băncilor (ARB) • asociaţie profesională, bazată pe voluntariat, creată cu scopul creşterii prestigiului profesional şi a influenţei sectorului bancar. Asociaţie economică • grupare de persoane reunite prîntr-un interes comun, pe baza liberei iniţiative şi a liberei lor voinţe. Astra S.A. « societate de asigurare-reasigurare, care a preluat de la —» Administraţia Asigurărilor de Stat (ADAS) activele societăţilor mixte din străinătate, la care ADAS avea pârtiei păţii. Atitudine • stabilirea de către o firmă, prin sondaje efectuate în rândul populaţiei, a comportamentul unui cumpărător faţă de produsul ce urmează a fi promovat pe piaţă de către firma respectivă. Atomicitatea pieţei • piaţa este caracterizată prin atomicitate in momentul în care ea reuneşte un număr atât de mare de ofertanţi şi de solicitanţi, care nu pot influenţa în nici un fel funcţionarea acesteia. Aucţtune (licitaţie de vânzare) • metodă de tranzacţionare la bursă, de tipul licitaţiei publice, care presupune confruntarea deschisă, în sala de negocieri, a cererii şi ofertei pentru titluri. Audit • 1. examinarea documentelor contabile sau a oricăror altor tipuri de documente, de către o persoană specializată pentru a vedea dacă acestea au fost întocmite corect. 2. ~ de marketing (SWOT) examinarea cuprinzătoare, sistematică, independentă şi periodică a mediului (înconjurător) de marketing al unei firme, a obiectivelor, strategiilor şi activităţilor acesteia, în scopul determinării sferelor şi oportunităţilor problemei apărute şi ai recomandării unui plan de acţiune pentru îmbunătăţirea performanţelor de marketing aile acesteia. Aur • metal preţios utilizat în trecut ca monedă de schimb. Autarhie • politică de izolare economică, cronică, a unui stat ce ignoră avantajele comerţului internaţional, într-o astfel de economie, accentul este pus pe asigurarea mărfurilor necesare exclusiv din producţia internă. Acest tip de economii poartă denumirea de economii închise. Autoadaptabiiitate -> Adaptabilitate. Autoconsum • utilizarea rezultatelor propriei activităţi (bunuri şi ser- 33 AVUŢIE vicii flnafe) a unui agent economic pentru consumul personal. Automat bancar • aparat bancar, denumit şi bancomat, utilizat pentru eliberarea de numerar bancar cu ajutorul cărţilor de credit. Aval ■ garanta că o cambie, un bilet la ordin etc, va fi plătită ia prezentare. Avalul este dat de obicei de bănci la cererea clienţilor. Avans 1. sumă de bani dată în : avans pentru p!ata unei cantităţi de ^ marfă cumpărată, pentru plata unei locuinţe etc. 2. - în devize pentru finanţarea tranzacţiilor comerciale se materializează In contracte care precizează durata şi suma împrumutată, modalităţile de amortizare , şt rambursare, dobânda datorată. Avantaj absolut ■ termen utilizat atunci când o naţiune are avantaj asupra tuturor celorlalte naţiuni în ce priveşte costurile de producţie şi resursele utilizate la realizarea unui bun(-> Teoria avantajului absoluf). Avantaj valutar • drept, stabilit prin lege, al exportatorului de a reţine o parte din valuta încasată, rezultată în urma exportului de mărfuri sau a serviciilor prestate către partenerii străini. Avec ■> preţul unei opţiuni nonnegoci-abile ia bursă. Aversiune faţă de risc • termen ' care desemnează comportamentul unui investitor raţional, care are posibilitatea de a investi în titluri cu grad înalt de risc (venituri viitoare incerte). El va lua în considerare toate previziunile pieţei şi va acţiona în consecinţă: a) dacă există mai multe tipuri de titluri cu grad diferit de risc, dar care, în timp, vor produce aceiaşi nivel al venitului, atunci investitorul va alege acel tip de titluri cu grad minim de risc şi venit sigur; b) dacă investitorul va alege acele titluri cu grad ridicat al riscului, atunci aşteptările sale în privinţa veniturilor viitoare sunt direct proporţionale cu riscul asumat. Aviz de prelevare • este un derivat al -» viramentului bancar. Avuţie • 1. stocul de bunuri existente la un moment dat în proprietatea persoanelor fizice sau juridice. Bunurile au utilitate, sunt comensurabile, au o ofertă limitată şi fac obiectul tranzacţiilor interne şi internaţionale. 2. - individuală bunurile aflate în proprietate particulară, ac- • ţiuni, bani şi titluri de creanţă, mai puţin datoriile contractate. 3. - naţională stocul de bunuri materiale şi spirituale existente la un moment dat într-o anumită ţară. în structura avuţiei naţionale se includ: resursele umane, naturale utilizate şi utilizabile în producţia bunurilor materiale acumulate prin muncă sub forma capitalului fix, a stocului de capital circulant, a investiţiilor neterminate etc. în avuţia naţională nu se includ banii de hârtie. Volumul, calitatea şi ponderea elementelor avuţiei naţionale arată nivelul generat al dezvoltării economice. 4. - obştească bunurile care aparţin întreprinderilor asociative, cooperativelor, diferitelor organizaţii obşteşti. 5. ~ publică bunurile care aparţin administraţiilor locale şi de stat. B Back offîce • termen care desemnează departamentele unei societăţi de bursă, neimplicate direct în încheierea tranzacţiilor. Backwardation • expresie utilizată la bursă pentru a arăta acea situaţie în care o acţiune (un număr de acţiuni) poate fi cumpărată pe o piaţă sub preţul la care poate fi vândută pe o altă piaţă. Vânzarea şi cumpărarea au timp de executare aproape concomitent, iar vânzarea aduce cu sine un profit imediat. Balanţă • 1. raport înt/e două sume, două conturi etc. 2. - economică tablou statistico-economic în care se înscriu indicatori economici ce oglindesc sintetic corelarea formării resurselor materiale, resurselor de muncă şi financiare şi utilizarea lor, fluxurile de bunuri, interdependenţele dintre activităţile economice. Balanţa economică foloseşte la aprecierea stării economiei naţionale, a gradului de corelare dintre resurse şi necesităţi, dintre cerere şi ofertă, dintre venituri şi cheltuieli, precum şi la alegerea mijloacelor adecvate pentru obţinerea rezultatelor dorite, de reducere a riscurilor întreprinzătorului. Principalele categorii de bugete economice sunt: —► bugetul statului, -> balanţa comercială, -> balanţa de plăţi. 3. -a de plăţi externe (BPE) instrument economico-statistic în care sunt incluse şi comparate încasările şi plăţile realizate de o ţară din relaţiile sale economice cu exteriorul, pe o anumită perioadă de timp, de regulă un an. BPE cuprinde sintetic totalul încasărilor şi plăţilor reieşite din operaţiile cu bunuri materiale, servicii şi capitaluri efectuate între agenţii economici din ţara de referinţă şi cei străini, ordonate într-o anumită grupare. Capitolele principale aJe BPE sunt: 1) Balanţa curentă sau Contul curent - din care fac parte următoarele balanţe: comercială, a serviciilor, veniturilor şi cea a transferurilor unilaterale; 2) Balanţa mişcărilor de capital sau Contul de capital - din oare fee parte următoarele balanţe; a mişcărilor de capital pe termen lung/scurt şi cea a rezervelor valutare internaţionale. BPE poate fi întocmită de o ţară în funcţie de raporturile ei cu toate statele lumii (BPE globală), de o ţară în funcţie de raporturile ei cu un grup de state (BPE regională), de o ţară în funcţie de relaţiile ei cu un alt stat (BPE bilaterală). 4. ~ de plăţi externe deficitară sau pasivă încasările din străinătate sunt mai mici decât plăţile către străinătate. S. ~ de plăţi externe echilibrată încasările sunt egale cu plăţile rezultate din relaţiile cu toate ţările partenere în perioada de referinţă (de obicei un an). 6. - de plăţi externe excedentară sau activă încasările din relaţiile internaţionale sunt mai mari decât plăţile efectuate In cadrul acestora. 7. ~ comercială tablou statistico-economic în care se înscriu şi cu ajutorul căruia se compară importul şi exportul de mărfuri ale unei ţări, ■ pe o perioadă de timp determinată (de-regulă un an). 8. ~ comercială > activă (excedentară) exporturile depăşesc importurile. 9. - comercială echilibrată (soldată) importurile sunt ega/e cu exporturile. 10. - comercială pasivă (deficitară) importurile depăşesc exportu-.rile. 11-~ comercială generală cuprinde ansamblul relaţiilor comerciale externe ale unei ţări. 12. - comercială parţială se referă la reta-ţiile de import şi export cu o altă ţară sau un grup de ţări. 13. - mişcărilor de capital pe termen lung r reflectă fluxurile de intrări şi ieşiri ; ale capitalurilor sub forma investiţiilor directe, investiţiilor de portofo-: Iju, cotizaţii, donaţii etc., creditarea ; internaţională, exclusiv creditele FMI. 14. - mişcărilor de capital pe termen scurt este cuprinsă în . .Balanţa mişcărilor de capital reflectă creditele primite sau acordate pe termen de până la un an, repatrierea activelor etc. 15. ~ transferu-: rilor. unilaterale (BTU) cuprinsă Tn Balanţa Curentă, BTU reflectă despăgubirile, donaţiile, transferurile ?n . contul acordurilor dintre ţările Uni-: unii Europene, ajutoarele publice sau private etc. 16. - veniturilor cuprinsă Tn Balanţa Curentă, reprezintă încasările şi plăţile cu titlu de venituri cum ar fi: dividende, dobânzi, profituri, rente, salarii repatriate de emigranţi sau salarii plătite specialiştilor străini etc. 17. ~ rezervelor valutare cuprinsă în Balanţa mişcărilor de capital, reprezintă formarea şi utilizarea rezervelor valutare, precum şi folosirea creditelor FMI. 18. - patrimonială situaţie financiară a unei Întreprinderi Ia un moment dat (de regulă la sfârşitul unui an fiscal). Conţine activul (A), pasivul (P) şi activul net (An). (A) cuprinde bunurile - capital ^ (stocul de bunuri - capital circuiant, , stocul de bunuri - capital fix şi numerarul) de care dispune între- prinderea în momentul întocmirii bafanţei, iar (P) reflectă creanţefe asupra întreprinderii. (An) reflectă drepturile de proprietate asupra activelor [A = P + An], 19. - de verificare —>■ Metoda contabilităţii. Ban • 1. acord, convenţie socială prin care se convine asupra instrumentelor general acceptate, de mijlocire a schimburilor şi de stingere a datoriilor persoanelor fizice sau juridice. 2. Mijloc cu ajutorul căruia deţinătorul poate cumpăra bunuri sau alte mpnede naţionale pe teritoriul ţării emitente. Banii îndeplinesc următoarele funcţii: a) mijloc de schimb şi de plată -îndeplineşte rolul de intermediar general ai actelor de vânzare-cumpărare; b) mijloc de rezervă şi mijloc de economisire - este funcţia care face din bani o putere de cumpărare în aşteptare. Banul este păstrat pentru un consum viitor; c) mijloc de transmitere de valoare-capital de la o persoană la alta; d) bani universali - instrument monetar folosit în afara frontierelor unui stat (aur, yen, dolar SUA, lira sterlină, DST, ECU etc.); e) mijloc de măsurăm a activităţii economice - cu ajutorul banilor se poate evalua din punct de vedere monetar preţul produselor realizate şi a serviciilor efectuate de agenţii economici. Trebuie precizat că, deşi sunt utilizaţi Tn cadrul evaluării monetare, prezenţa efectivă a banilor Tn cadrul acestui proces nu este neapărat necesară. 3. - de aur tip de bani utilizaţi la început în tranzacţiile comerciale din cadrul unei ţâri sau în tranzacţiile care se realizau între persoane din diferite ţări. Până la Conferinţa Internaţională Monetară de la Geneva (1922), când s-a convenit ca statele lumii să nu mai emită pe piaţă monedă de aur, ci numai bancnote şi monede metalice, banul de aur a fost uti- BANCA AMSTERDAMULUI 36 Uzat pentru proprietăţile sale: inalte-rabilitate, divizibilitate, in timp îşi păstrează acelaşi grad de puritate etc. Banul de aur putea fi tezaurizat şi apoi scos în circulaţie, reglându-se astfel cantitatea de bani aflată in circulaţie. în momentul în care, pe piaţă, existau o cantitate mare de bani de aur, avea loc deprecierea valorii acestuia. Pentru a-i mări puterea de cumpărare, unele persoane retrăgeau o cantitate de bani de aur din circulaţie, micşorând astfel masa monetară. Astăzi bani de aur sunt emişi de către state, în cantităţi limitate, cu ocazia unor ju-bilee sau evenimente speciale. 4. ~ metalic monedă realizată din metale sau aliaje metalice fără valoare, ce poate fi clasificată in funcţie de costul de fabricaţie: a) ban metalic cu cost de fabricaţie mai mare decât valoarea sa nominală - tip de ban metalic cel mai frecvent întâlnit; b) ban metalic cu cost de fabricaţie egal cu valoarea sa nominală; c} ban metalic cu cost de fabricaţie mai mic decât valoarea sa nominală. Banul metalic poate fi: a) principal - reflectă unitatea monetară (ex: 1 dolar); b) divizionar - reflectă subunităţile unei unităţi monetare (ex: 1 dolar =100 de cenţi). în trecut, când banul metalic era realizat din metale preţioase (aur, argint etc.), era clasificat astfel: a) ban metalic cu valoarea mai mare decât valoarea nominală (ban de aur); b) ban metaiic cu valoare mai mică decât valoarea nominală (ban de argint, ban de aramă etc.). 5. - de credit toate instrumentele care mijlocesc tranzacţiile de bunuri şt servicii într-o economie: bani de hârtie, bilete de bancă (bancnote) (—» Bilet de bancă). 6. - de hârtie (hârtia - monedă) înscris care, în procesul circulaţiei, înlocuieşte banii care au acoperire în bunuri reale. Are curs forţat şi este emis, de obicei, de către banca de emisiune. Trăsături ale banului de hârtie: a) hârtia-mo-nedă nu este convertibilă în metale preţioase; b) circulă pe baza unui curs forţat, stabilit de stat; c) nu are acoperire in metale preţioase; d) poate fi emis pentru finanţarea cheltuielilor neproductive ori militare şi a deficitelor bugetare cronice (caz în care poate să apară fenomenul inflaţionist). Prima formă a banilor de hârtie a constituit-o biletul de bancă a cărui valoare era stabilită in aur. Oricine deţinea bilete de bancă ie putea transforma oricând în aur. în momentul In care cantitatea de aur aflată în stoc nu a mai făcut faţă nevoilor pieţei, au fost emise mai muite bilete de bancă numite monede fiduciare (bani convertibili în aur). O dată cu renunţarea la convertibilitatea banilor în aur (1971), s-a renunţat şi la moneda fiduciară, iar ban» de hârtie au devenit bant-monedă. 7. ~ de cont sau monedă scripturală monedă existentă în depozite bancare şi înscrisă în evidenţa bancară, care circulă între conturi prin operaţii de virament sau prin deschiderea de credite ale băncilor în beneficiul unor titulari de cdnt. Banul de cont nu are formă materială. 8. - numerar componentă importantă a masei monetare, reprezentată de bancnote şi monede aflate efectiv în circulaţie (lichidităţi). Banca Amsterdamului • bancă a statului olandez, înfiinţată în anul 1609. Banca efectua operaţiuni specifice oricărei bând comerciale din zilele noastre: constituiri de depozite, schimb monetar etc. Banca Angliei • bancă înfiinţată în anul 1694, i se atribuie dreptul de a emite semne monetare de hârtie (bank notes). Capitalul iniţial a fost de 1,2 mii. lire sterline, iar după 1844 valoarea acestuia se ridica la cca. 14 mii. lire. Banca Angliei 37 BANCA MONDIALA (BM) îndeplineşte funcţiile unei -> bănci centrale. Banca Centrală Europeană Uniunea Monetară Europeană. Banca Europeană de Investiţii (BEI) «fondată în anul 1958, în urma Tratatului de la Roma. BEI oondusâ de un Consiliu al Guvernatorilor, un Consiliu de Administraţie şi de un Comitet Director. BEI acordă împrumuturi (în euro sau în moneda ţării care solicită împrumutul) pentru dezvoltarea tuturor . ramurilor economice şi pentru dez-, volta rea şi modernizarea unor întreprinderi. Creditele se acordă în , funcţie de viabilitatea proiectului şi de concordanţa acestuia cu politica Uniunii Europene. 8EI poate acorda împrumuturi şi unor state din alara UE, atunci când investiţiile prezintă interes. BEI îşi procură propriile fonduri de pe piaţa de capital prin emisiune de bonduri (obligaţiuni), din subscripţiile ţărilor membre etc. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) • prima instituţie financiară realizată după încheierea Războiului Rece, inaugurată în aprilie 1991. Au aderat la ea o serie de state din Europa Centrală şi de Est, printre care şi România. BERD este formată din 59 de membri, fiind o organizaţie deschisă atât ţărilor din Europa, cât şi celor din afara continentului. Banca susţine procesul de tranziţie spre o economie de piaţă şi sprijină iniţiativa particulară în ţările foste comuniste. Ea asistă, de asemenea, ţările în procesul de implementare a reformelor sectoriale şi structurale. Banca Hamburgului • bancă înfiinţată în anul 1619. Banca îşi ţinea evidenţele într-o monedă de cont, iar pentru operaţiunile dintre clienţii băncii se realizau viramente în conturi. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi -Dezvoltare (BIRD) • bancă cunoscută şi sub denumirea de Banca Mondială, BIRD este o organizaţie afiliată Naţiunilor Unite. înfiinţată în urma Conferinţei de la Bretton Woods (iulie 1944) şi devenită operaţională in 1946, BIRD are sediul în Washington. Este condusă de un Consiliu al Guvernatorilor, de 21 de directori executivi, de un preşedinte şi un staff. Consiliul Guvernatorilor este compus din reprezentanţi ai tuturor statelor membre şi se întâlneşte o dată pe an. Directorii executivi iau decizii politice şi aprobă împrumuturile. Banca obţine fondurile proprii din subscripţiile statelor membre şi din împrumuturi realizate pe piaţa de capital. In anii ’50 împrumuturile BIRD au fost direcţionate către Africa, Asia, Orientul Apropiat şi America Latină. BIRD oferă împrumuturi guvernelor sau întreprinderilor particulare, al căror garant este guvernul din ţara de origine a întreprinderii. De asemenea, oferă împrumuturi pentru dezvoltarea infrastructurii statelor membre, pentru agricultură şi pentru dezvoltarea rurală. Sanca Mondială (BM) • bancă cunoscută iniţial sub numele de Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, BM este o instituţie afiliată Naţiunilor Unite. BM a fost creată, în iulie 1944, ca urmare a Conferinţei financiare şi monetare de la Bretton Woods. Banca, cu sediul central la Washington, a început să funcţioneze efectiv în anul 1946. in 1945 acordul de înfiinţare a fost semnat de 29 de state. La începutul anilor '90, BM număra 160 de state membre. Instituţiile BM sunt: -* Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, -» Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare şi -» BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI (BNR) 38 Corporapa Financiară Internaţională. BM este condusă de un director şi un consiliu director In cadrul căruia dreptul de vot este exprimat proporţional cu participarea la capitalul băncii. Funcţiile BM: asistarea reconstrucţiei şi dezvoltării ţărilor membre prin facilitarea de împrumuturi necesare investiţiilor în domeniul producţiei, promovarea investiţiilor străine private, împrumuturi pentru dezvoltarea infrastructurii, porturilor, telecomunicaţiilor etc. După 1970, împrumuturile BM au fost direcţionale către sectorul agricol, al afacerilor, al educaţiei, pentru programe de prezervare a mediului şi spre ţările lumii a treia. Fondurile ei sunt obţinute din vânzarea de bonduri (obligaţiuni) pe pieţele financiare internaţionale, din câştiguri proprii şi din finanţările realizate de ţările membre. Banca Naţională a României (BNR) • bancă a Românei care îndeplineşte rolul de -» bancă centrală cu toate atribuţiile care decurg de aici. Răspunde doar în faţa Parlamentului şi nu este subordonată Executivului. Numirile la conducerea BNR se fac pe o perioadă de şase ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului. Este condusă de un Guvernator şi Consiliul de Administraţie care are următoarele atribuţii: stabilirea politicilor monetare, valutare, de credit şi plăţi, a măsurilor necesare autorizării şi supravegherii prudenţiale a băncilor. Are o reţea teritorială formată din 22 de sucursale. BNR îndeplineşte funcţia de bancă a băncilor, este casier şi bancher al statului şi gestionar al aurului şi devizelor ţării. Poate împrumuta statul, în condiţii specificate şi limitate, pentru acoperirea deficitului temporar al contului general al Trezoreriei. Istoric: a fost înfiinţată în aprilie 1880 prin hotărâre a Parlamentului Românei. în anul 1914 stocul de aur al BNR era de 154 milioane de lei. Ca urmare a primului război mondial banca pierde întreg tezaurul: depunerile instituţiilor şi persoanelor fizice, precum şi capitalul destinat acoperirii circulaţiei monetare. Din această cauză, până în anul 1926 emisiunea de monedă este realizată fictiv, an în care banca procedează la revalorizarea leului. încercările sunt soldate cu un eşec, astfel încât în anul 1927 începe pregătirea stabilizării monetare prin realizarea de împrumuturi pe piaţa externă (cca. 15 miliarde de lei), împrumutul a fost garantat cu monopolul chibriturilor statului care era atribuit Trustului Suedez al Chibriturilor (acesta oferise ca împrumut suma de 30 de milioane de dolari), monopolul veniturilor statului pe gaz, alcool, tutun şi sare. De asemenea, statul român avea obligaţia de a primi consilieri străini pe probleme financiare în cadrul Ministerului de Finanţe, la BNR şi în cadru! Căilor Ferate Române. După realizarea împrumutului, în anul 1929 este adoptată o lege prin care 1 leu era echivalentul a 10 mg aur. Datorită acestor măsuri capitalul băncii creşte la valoarea de 600 mii. de lei. Participarea statului la capital era de 10%. Situaţia rămâne stabilă până ia cel de al doilea război mondial. Banca Reglementelor Internaţionale (BRI) ■ fondată în anul 1930, prin Convenţia de la Basel (Elveţia), banca servea drept cooperativă de credit pentru băncile centrale ale statelor membre şi se ocupa de fondurile care reprezentau reparaţii de război din partea Germaniei. BRI are un capital de 1,5 mld. de franci aur, divizat în 600.000 de acţiuni. Subscrierea iniţială a fost garantată de băncile Belgiei, Franţei, Germaniei, Marii Britanii, Italiei şi de două grupuri 39 bancă , bancare din Japonia şi SUA. La Conferinţa de la Bretton Woods (Iulie 1944) s-a propus dizolvarea băncii. BRI a ajutat la punerea în practică a Planului Marshall (1947) şi la organizarea Fondului de Cooperate Europeană (1950-1958). Din 1973, este agent pentru Fondul Monetar de Cooperare European. Este condusă de un consiliu director format din guvernatorii băncilor centrala ale ţărilor membre. Banca Rezervelor Federale (Federal Reserve Bank) -> Sistemul Rezervelor Federale (Federal Reserve System). Bancă • 1. agent economic cu scop lucrativ, specializat In mobilizarea resurselor băneşti temporar disponibile, acordarea de credite, mijlocirea decontărilor fără numerar, emiterea instrumentelor de plată, păstrarea, plasarea şi alte operaţii cu titluri de valoare, servicii de consultanţă şi plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi a fondurilor proprii, selecţionarea şi susţinerea proiectelor de investiţii etc. Pentru creditele acordate banca percepe dobânzi, iar pentru serviciile prestate clienţilor primeşte comisioane. Pentru sumele atrase fa termen, bănciJe plătesc dobânzi. 2. - de stat bancă cu capital integral de stat. 3. ~ mixtă bancă cu capital de stat şi privat sau bancă cu capital român şi străin. 4. ~ privată bancă cu capital integral privat. 5. - centrală (banca băncilor, bancă de emisiune sau bancă de prim rang) bancă ce deţine monopol tn: emiterea de bilete de bancă, crearea şi gestionarea puterii de cumpărare în ţară, supravegherea cele-lorlalte instituiţii bancare şi instituţii de credit în sensul regularizării volumului şi costului creditului; conlucrarea cu Trezoreria pentru a conduce programul de împrumut al guvernului; conducerea politicii mone- tare şi valutare a ţârii; căutarea căilor economice de menţinere a stabilităţii monetare şi de asigurare a funcţionării sistemului bancar. Banca centrală are cinci funcţii: de emisiune, de creditare, de centru valutar, de bancă a băncilor, de bancă a statului. 6. - comercială sau de depozit întreprindere lucrativă, specializată, care furnizează bani-capital persoanelor fizice şi/sau juridice. Banca comercială este organizată ca o societate comercială şi urmăreşte realizarea de profit. Activitatea desfăşurată se realizează pe seama resurselor băneşti atrase, dar şi a capitalului propriu deţinut de bancă. Operaţiile de bază efectuate de o bancă comercială sunt reprezentate de constituirea de depozite şi utilizarea lor în scopul acordării de credite agenţilor economici. 7. - de afaceri dispune de capitaluri proprii însemnate şi işi procură mijloacele necesare şi prin emisiunea de obligaţiuni sau acţiuni, putând acorda credite pe termen lung (peste trei ani). 8. - de comerţ exterior se ocupă cu operaţiile bancare uzuale decurgând din schimburile internaţionale, operaţiile de acordare de credite prin intermediul avalului, acceptării, scontului, creditelor documentare (acreditive şi scrisoare de garanţie) şi prin mobilizarea creanţelor de la furnizor sau prin creditele acordate cumpărătorului pe termen mediu şi lung; procurarea resurselor necesare refinan-ţării operaţiilor de comerţ exterior prin rescontarea către băncile de emisiune, instituţiile de credit etc. 9. - de ramură este o formă de bancă comercială sau o îmbinare a băncilor comerciale cu cele de dezvoltare, ce îşi procură resursele din fondurile de stat, din reciclarea resurselor de creditare, provenind de regulă de la casele de eoonomii BANCHER 40 şi prin emiterea propriilor obligaţiuni (ipotecare). Acordă credite pe termen lung sprijinind dezvoltarea, modernizarea şi reprofilarea, precum şj credite pe termen mediu utilizate pentru înzestrarea cu echipament în cadrul programelor de modernizare. împrumuturile sunt garantate de obicei prin ipoteci. 10. ~ destinatară orice sediu de bancă ce primeşte şi acceptă un ordin de plată fie în numele său, fie pentru a pune la dispoziţia beneficiarului, client al său, o anumită sumă de bani. 11. - iniţiatoare şi/sau emitentă bancă ce emite un ordin de plată în Cadrul unui tran-sfer-credit. 12. - intermediară orice -> bancă emitentă sau —» bancă receptoare, alta decât banca inip'atoare sau -»banca destinatară, care funcţionează ca o bancă tranzitorie. 13. ~ ipotecară bancă ce îşi procură mijloacele necesare prin emisiunea de înscrisuri şi obligaţiuni ipotecare. 14. - receptoare orice bancă ce primeşte spre executare un ordin de plată şi este, prin urmare, şi —> bancă destinatară. 15. - specializată include o sferă largă de instituţii de credit, cu gamă largă de diferenţieri şi cu statute diferite de la o ţară ia alta. Banca specializată efectuează totalitatea operaţiilor bancare, având totuşi o serie de limitări privind funcţionalitatea, limitări legate de raza de implantare (teritorială sau de ramură) sau la statutul lor social particular (acţionând ca bănci cu caracter mutual sau cooperativ). Instituţiile de credit, ca bănci specializate, se ocupă cu creditarea pe termen mediu şi lung a unor ramuri (agricultură), sprijinirea acţiunilor de credit imobiliar, creditarea colectivităţilor locale etc. 16. ~ străină sucursală sau reprezentanţă a băncilor ce funcţionează în alte ţări, ca bănci mixte. Banca străină facilitează transferul de capital pentru a fi valorificat dlntr-o ţară în alta. Bancher • 1. posesor de capital bancar. 2. proprietar sau mare acţionar al unei bănci. Bancnotă -> Bilet de bancă. Ban comat • automat bancar. Bancrută * 1. situaţie in care se află o persoană fizică sau juridică, fa care se constată comiterea de fraude, nereguli financiare, neglijenţă realizată în defavoarea creditorilor ş.a. Averea acestor persoane este sechestrată şi apoi scoasă la licitaţie publică In vederea stingerii obligaţiilor faţă de creditori. 2. - frauduloasă faptă comisă de un comerciant, constând în gestionarea incorectă a patrimoniului său (sustragerea şi falsificarea registrelor, distrugerea, tăinuirea sad diminuarea activului, declararea frauduloasă a pasivului ş.a.), care duce la păgubirea creditorilor prin încetarea plăţilor şi la declararea stării de —> faliment. Baracamente şi amenajări provizorii • în accepţiune contabilă reprezintă acel tip de active circulante care apar ca bunuri achiziţionate sau executate în cadrul unei întreprinderi/firme/unităţi economice, ce sunt utilizate pentru realizarea unor lucrări sau pentru prestarea unor servicii. Barclays » una dintre cele patru mari bănci ale Marii Britanii. Barieră • 1. - vamală modalitate de apărare a economiei naţionale de concurenţa străină, prin practicarea unor măsuri, tehnici şi instrumente pe care statul le poate aplica: taxe vamale, tarife vamale etc. 2. - netarifară modalitate de apărare a economiei naţionale de concurenţa străină, prin practicarea unor măsuri, tehnici şi instrumente pe care 41 ___________________________________ ■statul le poate aplica, altele decât cele tarifare. Pe lângă instrumentele' arătate la punctul 1, se mai ■ realizează reglementarea cantităţilor de bunuri exportate şi intensifi-' carea exporturilor de mărfuri. Tipuri de măsuri referitoare la reglementarea cantităţilor exportate: a) licen-; (â de import şi export - autorizaţie emisă de stat câtre firme de import/export, în care se precizează '(valoric sau fizic) că va avea loc un import/export de mărfuri; b) restricţii valutare - modalitate de limitare a volumului importului/exportului prin reglementări ale statului referitoare la valuta încasată de exportatori (exportatorul are obligaţia, prevă* ; zută prin lege, de a înmâna valuta, ' la curs oficial, către organele de ■ control valutar) şi reglarea cuantumului valutei puse la dispoziţia importatorului de către stat; c) conţin-gentarea importurilor/exporturilor -modalitate utilizată de stat, pe perioade de timp limitate, de reducere a cantităţilor importate/exportate dintr-un anumit bun; d) protecţio-nism indirect - modalitate de protejare a economiei naţionale prin instituirea unor măsuri anevoioase de îndeplinire a formalităţilor vamale, introducerea obligativităţii utilizării unei anumite cantităţi de resurse autohtone în cadrul procesului de producţie etc.; e) monopol al statului la import/export - statul instituie monopol asupra importului/exportului anumitor bunuri sau oferă monopol asupra importului/expor-tufui pentru un anumit tip de bunuri unor firme private. Barter —> Comerţ în compensaţie. Bază • diferenţa dintre preţul -» cash şi preţul —» futures (pentru luna cea mat apropiată) al unei mărfi. IBază bugetară zero (Zero-Base Budgeting - ZBB) • metodă care are la ba2ă analiza costuri-bene-ficii. Obiectivul acesteia este preîn- BEHAVIORISM tâmpinarea creşterii cheltuielilor publice de la un an la altul. Regulat, cheltuielile finanţate de la buget sunt examinate critic, incluzân-du-se şt cheltuielile aprobate anterior şi înscrise în bugetele anilor precedenţi. Astfel este analizată oportunitatea şi utilitatea acestor cheltuieli, deşi ele au bază legală. Metoda presupune o serie de programe alternative (decizii pachet), iar preferinţa pentru un program sau altul depinde de efectele obţinute la un nivel dat al cheltuielilor. Bază de calcul (materia impozabilă) « elementul pe care se fundamentează evaluarea (calculul) venitului bugetar. Baza de calcul poate fi aceeaşi cu obiectul venitului sau poate fi diferită de acesta. Când obiectul venitului bugetar îl reprezintă valoarea, profitul, preţul sau tariful el este în acelaşi timp şi bază de calcul (ex: impozitul pe venit, impozitul pe profit etc.). La clădiri, de exemplu, obiectul este imobilul, iar baza de calcul se face în funcţie de valoarea acestuia. Bază monetară • agregat monetar ce reprezintă suma dintre numerarul aflat în circulaţie (grad înalt de lichiditate) şi în casieriile băncilor comerciale şi depozitele celorlalte bănci la banca centrală. Bear (urs) —> Bear market Bear market (piafa ursului) • piaţă bursieră caracterizată prin cursuri în scădere durabilă. (-* Speculator la scădere) Behaviorism (Teoria comportamentului) • curent de gândire care a dominat filosofia şi fiziologia în perioada interbelică, dar care continuă să fie de interes maxim pentru oamenii de ştiinţă din zilele noastre. Behaviorismul clasic era preocupat de măsurarea şi observarea datelor, excluzând ideile, emoţiile, introspecţiile şi activităţile umane în BEHAVIORISM general. Mai târziu behavlorlsmul şi-a extins studiul 7n mediul economic: comportamentul angajatului la locul de muncă, răspunsul la stres, procesul decizional etc. Utilizarea tehnicilor behaviorism-ului 7n economie, prin participarea angajaţilor la luarea deciziilor, a dus la creşterea producţiei şi deci a profitului firmelor. De asemenea, tehnicile au fost utilizate pentru oferirea de satisfacţii tuturor angajaţilor unei firme, la creşterea motivaţiei individului la locul de muncă etc. Behavio-rismul abordează comportamentul din punctul de vedere aJ teoriei motivaţiei cognitiva. Teoria porneşte de la ideea că tot ceea ce ţine de comportament este rezultat al interpretării şi procesării informaţiei în mod direct, nemijlocit şi nemecanic de către om. Teoria include: teoria aşteptării-valoare, teoria competenţei, teoria disonanţei cognitive, teoria percepţiei proprii şi teoria autoperfecjionării continue. Conform teoriei aşteptării - valoare, comportamentul este Tn funcţie de aşteptările şi de scopurile unui individ. Teoria are la bază două motivaţii: 1) succesul personal; 2) evitarea eşecului personal. Teoria susţine că atunci când există mai multe tipuri de comportament care pot fi abordate, individul va alege comportamentul care îi va aduce succes imediat, sigur şi rapid. Teoria a fost utilizată în explicarea comportamentului social, motivarea atingerii prin orice mijloace a scopurilor de către un individ, precum şi în studierea comportamentului şi motivaţiei individului la locul de muncă. Teoria competenţei se ocupă cu studiul modului în care gândesc indivizii despre propriul comportament sau despre comportamentul celorlalţi indivizi. Teoria are la bază trei principii: locaţia (internă sau externă unde individul are succes sau eşec), sta- bilitatea (gradul în care un anumit scop urmărit poate schimba, în viziunea unui individ, şansele de succes sau eşec) şi controlul (gradul în care individul are control sau nu asupra situaţiei date). Teoria disonanţei cognitive porneşte de la ideea că indivizii au tendinţa de a avea un comportament, atitudini şi convingeri constante. Disonanţa apare în momentul în care indivizii îşi modifică comportamentul, atitudinea şi convingerile, iar persoana este convinsă de nou! comportament şi de atitudinea pe care a luat-o. Teoria propriei percepţii consideră că indivizii au tendinţa de a-şi analiza propriul comportament „din afară", pentru a vedea dacă sunt motivaţi sau nu să realizeze un anumit lucru. Teoria autoper-fecţionârii continue porneşte de la ideea câ un individ simje nevoia de a fi competent şi de a controla aproape orice situaţie. Abraham Maslow spunea că motivarea umană este rezultat al unei ierarhii umane care constă Tn cinci trepte, fiecare treaptă fiind urcată pe rând de individ: 1) nevoile fiziologice; 2) asigurarea mijloacelor necesare traiului de zi cu zi; 3) nevoia individului de a face parte dintr-un grup; 4) necesitatea de a fi apreciat ca persoană; 5) autoperfecţionarea ca individ. Conform lui Maslow, după ce o treaptă a fost atinsă, individul simte nevoia de a urca la următorul nivel, dar următoarea treaptă este din ce în ce mai greu de atins. Maslow credea că aceasta este cauza pentru care foarte puţini indivizi ajung la nivelul cinci al autoper-fecţionărir, care durează întreaga viaţă. El a stabilit anumite caracteristici ale persoanelor care se „reactualizează" (autoperfecţionea-zâ), printre care: sunt persoane care se acceptă pe ei şi pe cei din jur; sunt relativ independente de cultura şi societatea în care trăiesc; BILANŢ ,,au-puţini prieteni apropiaţi; sunt profund Implicaţi in problemele pe care ei le consideră de importanţă ‘riiajoră; se bucură de lucruri mărunte (răsărit de soare, apariţia ' 'frunzelor primăvara etc.}; se simt ' puternici şi tn aceiaşi timp lipsiţi de . putere în faţa problemelor lumii; ' consideră că au un orizont de aşteptare limitat. Beneficiar • 1, persoană desemna-. iă’de plătitor să primească o sumă " de bani. Poate fi un client al băncii ; destinatare sau chiar banca însăşi. - testamentar persoană desemnată ca moştenitoare într-un testa-merit. 3. - cambial persoană care ‘ are dreptul să-şi încaseze la scadenţă sau anticipat, prin negociere, , suma înscrisă pe un —► efect de comerţ. 4. ~ de acreditiv persoană în contul căreia se deschide un acreditiv. 5. - de asigurare per- ■ soană care, în urma unui contract sau în baza legii, încasează o sumă de bani, dacă se produce evenimentul asigurat. 6. ~ de Investiţii persoană fizică/juridică pentru care se realizează lucrări de investiţii. 7. ~ at asigurării persoană care are dreptul de încasare a despăgubirii sau sumei asigurate, fără a fi, însă, parte la contractul de asigurare. în unele cazuri, terţa persoană, care este beneficiară a asigurării, este indicată expres de către asjgurat în contractul de asigurare. în alte cazuri, desemnarea beneficiarului asigurării se realizează în cursul executării contractului, prin declaraţie scrisă, comunicată de către asigurat societăţii de asigurare sau prin testament. Când există mai mulţi beneficiari ori moştenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu condiţia ca asiguratul să nu fi dispus altfel. Beneficiu Profit. Bid • 1. preţul pe care un cumpărător prezumtiv este dispus să-l plătească. Termer i! este utilizat de negociatorii cate realizează piaţa unui titlu (ofertă stabilă şi preţ de ofertă fix) şi care sunt pregătiţi oricând să cumpere sau să vândă un pachet de titluri fa preţuri cotate public, precum şi de specialiştii care funcţionează în cadru! burselor. 2. ofertă de cumpărare din partea băncilor, prin care acestea atrag depozite. 3. denumire dată unei oferte atrăgătoare, atunci când o companie încearcă preluarea altei companii. 4. orice ofertă de a cumpăra la un preţ fix. Big Bang • termen englez folosit pentru a arăta reformele radicale introduse în octombrie 1986 pe piaţa financiară londoneză, agenţii bursieri acţionează în nume propriu, s-a renunţat la ordinele de operare fixe, s-a stabilit ca operaţiile financiare să fie realizate cu ajutorul şi prin intermediul computerelor. Big Board • supradenumire pentru bursa de valori din New York -> New York Stock Exchange (NYSEj. Bilanţ 1. - contabil document contabil de gestiune, care oferă o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de către societăţile comerciale, regiile autonome, instituţiile publice, unităţile cooperatiste şi de alte persoane juridice, precum şl de persoanele fizice, care au caiitatea de comerciant. Bilanţul se întocmeşte anual, precum şi în cazul în care are loc o fuziune ori o încetare a activităţii persoanelor juridice sau fizice. Bilanţul contabil cuprinde: bilanţul, contul de profit şi pierderi, contul de execuţie (în cazul instituţiilor publice), anexe şi raportul de gestiune. Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie, BILET DE BANCĂ 44 cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării (înmatriculării) persoanelor juridice ori fizice. Bilanţul contabil anual este păstrat în arhivă timp de 50 da ani. 2. - al Investiţiei creditul maxim care poate fi contractat de la o bancă în vederea realizării unui proiect de investiţii. în determinarea unui bilanţ al investiţiei se porneşte de la ideea că profiturile ce se vor obţine vor fi achitate integral băncii în contul creditului contractat iniţial. Bitet de bancă ■ la început, constituia un înscris special dat de o bancă deponentului de lingouri sau monede de aur, prin care aceasta certifica existenţa aurului în depozitul său. în timp, biletul de bancâ a început să mijlocească schimbul de mărfuri, fără a se mai recurge la aurul pe care-l reprezintă. Mai târziu, statul şi-a instaurat monopolul în domeniul emiterii biletelor de bancă, ele începând să circule pe întreg teritoriul ţării, statul împuternicind banca centrală să Îndeplinească funcţia de emitent de bilete de bancă. Biletele de bancâ erau la început convertibile în metal preţios la cererea deţinătorului lor. Trăsături ale biletelor de bancâ; a) erau convertibile la prezentare şi la purtător; b) se bucurau de încrederea populaţiei; c) erau emise pe baza unor garanţii certe şt reale ce constituiau bunuri economice (aur, creanţe comerciale). Astăzi, biletele de bancă nu mai sunt convertibile in aur. BiJet la ordin • titlu de credit prin care emitentul se obliga să plătească beneficiarului său, la ordinul aoestuia, o sumă de bani, la scadenţă, într-un anumit loc. Bimetalism -> Sistem monetar bimetalist. Black Tuesday -> Marea depresiune economică. Bloc de titluri • volum mare de acţiuni ori volum mare de obligaţiuni deţinute sau tranzacţionate pe piaţa bursieră. Blocare a disponibilului din cont bancar • hotărâre prin care o instanţă judecătorească sau un organ fiscal poate interzice utilizarea disponibilului din cont prin poprire asiguratorie sau executorie. Blocarea are loc pentru că titularul de cont nu şi-a îndeplinit obligaţiile fiscale. Blocarea poate avea ca obiect întregul disponibil sau doar o parte a acestuia, până la concurenţa unei sume determinate, având mereu un caracter temporar. Este urmată de înştiinţarea titularului de către bancâ. Blocarea disponibilului nu împiedică efectuarea operaţiilor de creditare a contului. BJue-chips Company,. companie puternică ce are performanţe eco-nomico-financiare deosebite. Blue-chips • acţiunile unor firme foarte cunoscute, cu performanţe economIco-financiare importante şi cu poziţie solidă la bursă. Board of Trade Corporation -> Corporaţie de Clearing a Bursei de Mărfuri. Bon • 1, - de tezaur titlu de credit emis de stat pentru plasarea unui împrumut pe termen scurt, cu scopul acoperirii unei cheltuieli bugetare urgente. Bonul de tezaur este un ban de hârtie neconvertibil emis de stat în paralel cu biletele de bancă emise de banca centrală. Bonul de tezaur este transmisibil, scontabil şj este purtător de dobândă. Tipuri de titluri: a) certificat de trezorerie - tip de titlu a cărui scadenţă este la trei luni; b) certificat de depozit - tip de titlu a cărui scadenţă este de obicei la un an. 2. ~ de capitalizare titluri la purtător, cu valori nominale diferite şi dobândă ftxâ, care reflectă econo- 45 BflOKER miile depuse într-un cont bancar. 3, ~ de casă (casierie) - titluri la purtător, la ordin sau nominative, reprezentând fondurile depuse la bancă, prin care aceasta se obligă să restituie sumele primite la un termen fix. Bond • obligaţiune. Bonificaţie • înlesnire acordată de stat plătitorilor de impozite şi taxe pentru stimularea acestora, în sensul achitării propriilor obligaţii înain- ■ te de expirarea termenelor prevăzute de lege. Bonificaţia se acordă, de regulă, până la primul termen de plată. Bonitate financiară ■ 1. capacitatea economică a unei persoane fizice sau juridice de a restitui la scadenţă creditele contractate împreună cu dobânzile aferente. 2. - financiară a unei ţări capacitatea unei ţări de a onora serviciul datoriei externe. Mărimea bonităţii financiare este apreciată pe baza indicatorilor datoriei externe (indicatori macroeconomici): ponderea datoriei externe în totalul exporturilor; raportul tranşelor datoriei scadente faţă de volumul disponibilităţilor de economisire în perioada dată ş.a. Bonus • bani, bunuri sau premii oferite în plus de către firme, magazine etc. clienţilor, angajaţilor sau acţionarilor, după caz. Boom economic • etapă a ciclului decenal care include înviorarea econom/că şi —> expansiunea economică, atunci când volumul tranzacţiilor se măreşte datorită creşterii cererii de pe piaţă. Boom-ul . economic se referă la ansamblul economiei sau la unele ramuri a)e acesteia, întreprinderi, produse etc. Boom-ul economic duce la scăde- - rea şomajului şi a inflaţiei, dar, peri-, oadele prelungite ale unui boom economic pot avea ca efect deze- chilibre economice puternice şi creşterea inflaţiei. în astfel de cazuri autorităţile monetare aplică măsuri de frânare ale boom-ului economic prin politici monetare şi de credit restrictive. Brainstorming • denumire generică pentru şedinţele unei firme, la care participă un grup de persoane şi în care sunt generate o serie de idsi pentru rezolvarea unei singure probleme (ex: în cadrul unei firme de publicitate, la şedinţele prin care este stabilit modul în care se va desfăşura campania publicitară a unei firme-client, participă un grup de persoane care, în urma discuţiilor purtate, convin asupra formei celei mat avantajoase de prezentare a produsului pe piaţă. Aceeaşi metodă este utilizată şi în cazul campaniilor electorale, când produsul prezentat este candidatul la o funcţie publică). Brevet • document, titlu dat de stat, prin care t se recunoaşte unei persoane paternitatea unei invenţii sau i se asigură anumite drepturi: licenţă; patent. Brevetul de invenţie poate fi transmis unei afte persoane prin contract de cesiune. Dreptul de utilizare a invenţiei se transmite prin contract de licenţă. Broker • 1. agent de bursă independent sau angajat al unei firme de brokeraj, care execută ordine la bursă în contul clienţilor. 2. societate de bursă care execută ordine de vânzare/cumpărare de titluri ale clienţilor în contul acestora contra unui comision. 3. - cu discount (discount broker) societate de bursă care practică comisioane reduse şi care asigură clienţilor numai executarea ordinelor de bursă. 4. ~ cu servicii complete (full-service broker) societate de bursă care oferă clienţilor o gamă largă de servicii: asistenţă şi consultare legate de investiţii, management BROKERAJ 46 financiar. Brockerul cu servicii complete practică un comison mai mare decât în cazul brokeri lor cu discount. 5. - de bursă (ftoor broker) persoană independentă sau angajată a unei societăţi bursiere care lucrează Tn sala de negocieri şi execută ordinele investitorilor care nu au acces direct în incintă. 6. - de titluri sau responsabil cu contul (stock broker) angajat al unei societăţi de bursă care ţine legătura cu clienţii şi primeşte ordine de la ei Tn vederea executării. Brokeraj -> Intermediere financiară. BUBID • rată a dobânzii pentru depozitele atrase de bănci (-» LIBID şi -»LIBOR). BUBOR • rată a dobânzii pentru depozitele plasate de bănci (-> LIBID şi -»LIBOR). Buget • 1. ~ al economiei naţionale (buget economic) document estimativ, cu privire la evoluţia întregii activităţi tn viitor. Reflectă toate resursele naţiunii şi destinaţia lor, cuprinzând informaţii în legătură cu producţia, repartiţia, consumul PIB, precum şi cu privire la formarea şi utilizarea resurselor bugetului statului. Bugetul economiei naţionale este conceput ca un ansamblu de conturi ale naţiunii ce descriu pentru anul în curs şi pentru cel următor previziunile asupra tuturor agenţilor economici din ţara respectivă. 2. ~ anexă buget distinct de cel general ori ordinar al statului. Este anexat la bugetul general, fiind yotat separat de către Parlament. în bugetul anexă sunt înscrise veniturile şi cheltuielile unor instituţii publice şi ale unor întreprinderi industriale proprietate de stat, care nu au în mod obligatoriu personalitate juridică. Bugetul anexă este corelat cu bugetul general ori ordinar al statului, soldul lui apărând la partea de venituri a bugetului de stat, în cazul în care nivelul veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor, ori Tn partea de cheltuieli, dacă primeşte subvenţii de la bugetul de stat. 3. - autonom elaborat de colectivităţile locale şi întreprinderile publice cu personalitate juridică şi largă autonomie funcţională. 4. - de familie sistem de evidenţă cu ajutorul căruia se înregistrează sistematic şi cronologic, de obicei pe o perioadă de un an, veniturile unei familii după natura lor, rar cheltuielile şi consumul după destinaţie (hrană, haine, locuinţă, transport ş.a.). Bugetul se întocmeşte pe diferite categorii soclo-profesionale şi tipuri de familii reprezentative, reprezentând un mijloc important pentru cunoaşterea costului vieţii, a puterii de cumpărare, a nivelului de trai. 5. ~ extraordinar distinct de cel ordinar. în el sunt înscrise cheltuielile considerate excepţionale, apărute în circumstanţe deosebite, ca de exemplu: crize economice, calamităţi naturale, războaie, înarmări ale statului etc. în acest buget sunt înscrise şi veniturile cu ajutorul cărora sunt acoperite cheltuielile mai sus menţionate şi care sunt colectate din instituirea unor impozite speciale, împrumuturi ori din emisiunea banilor de hârtie. în anumite ţări acest tip de buget este întocmit şi pentru evidenţierea cheltuielilor de investiţii civile, finanţate din împrumuturi contractate de stat. 6. ~ul statului - 6.1. exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în procesul repartiţiei PIB, în legătură cu îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului. 6.2. actul în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului, pe o perioadă determinată de timp, de obicei un an. Este un document previzional, încasarea veniturilor şi efectuarea : 47 ■r- ■' —r----------------------------------- .cheltuielilor publice este posibilă : după ce bugetul statului a devenit lege prin aprobarea de către Parla- • ment {—> Principii bugetare). 7. - general consolidat al statului tip de buget ce dimensionează, comparâ şi gestionează, pe parcursul unui an, toate veniturile şi cheltuielile realizate la nivel naţional in bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul trezoreriei statului, bugetele fondurilor speciale, precum şi bugetele altor instituţii de stat. Bugetul general consolidat .reflectă fluxurile financiare publice cu ajutorul cărora se constituie pe .de o parte veniturile fiscale, Iar pe de altă parte modul în care acestea sunt repartizate pe destinaţii potrivit onevpilor sociale şi obiectivelor poli-ir ticii financiare promovate de stat în ;;; anul respectiv. Buletin de gaj > Warant. : - BuII (fau/)Bull market Buir market {piaţa taurului) • piaţă bursieră caracterizată prin cursuri în creştere durabilă. (-* Speculator Ia creştere) Bun * 1. orice element real capabil să satisfacă o nevoie, indiferent de forma lui de existenţă, de natura nevoii satisfăcute, de modul cum este procurat de consumator. 2. în domeniul fiscal, este folosit ca bază în aşezarea mai multor feluri de venituri bugetare: clădirile (impozit pe clădiri), terenurile (laxa pentru folosirea terenurilor) etc. 3. element al activului patrimonial, identificabil şi măsurabil. 4. ~ economic ansamblul elementelor materiale şi al serviciilor de orice fel care pot satisface o anumită necesitate umană. Clasificarea bunurilor economice: a) bunuri materiale; b) servicii. Bunurile materiale se împart în: 1) bu-^ nuri directe, de consum personal , final (pâine, lapte, instrucţie, sănătate etc.); 2) bunuri indirecte, de BUN producţie (materiile prime, energia etc.) - bunuri care pot fi consumate în întregime în cadrul unui proces de producţie sau pot fi utilizate în cadml mai multor procese de producţie. După gradul de prelucrare bunurile economloe se împart în: a) primare - cele desprinse direct din natură; b) intermediare - aflate în diferite faze de prelucrare; c) finale - bunuri care nu mai sunt supuse prelucrării, fiind destinate consumului final şi colectiv, investiţiilor, exportului etc. 5. ~ capital fix (real sau fizic) bun tangibil (clădiri, maşini, utilaje, echipamente etc.) produs şi utilizat în producerea de alte bunuri şi servicii. Bunul capital are durată de viaţă de minimum un an de zile şi poate fi „atacat" de uzură morală (progres tehnic). 6. -- de consum bun tangibil produs şi ulterior cumpărat de consumator, pentru a-şi satisface nevoile curente. Bunul capital poate fi: a) bun durabil - tip de bunuri a căror folosinţă este îndelungată (mai mare de un an de zile): frigidere, maşini, computere etc.; b) bun non-durabil - tip de bun utilizat pentru consumul imediat sau aproape imediat. Specialiştii în domeniu consideră că durata de viaţă a unui asemenea bun poate merge de la trei minute până la trei ani (ex: alimentele, benzina, hainele, încălţămintea etc ). 7. - complementar tip de bunuri al căror utilizare/consum este direct legat de utilizarea/consumul în acelaşi timp şi a altor bunuri (ex: CD-player-ui trebuie să fie utilizat împreună cu un CD pentru a putea fi ascultată muzica.). Când într-un proces de consum sunt utilizate mai mult de două bunuri avem de-a face cu un lanţ de bunuri complementare (ex: utilizarea computerului este legată direct de utilizarea imprimantei şi a hârtiei pe care se scot lucrările; utilizarea fax-ului ce are ca suport BUN pAnă la anulare 48 computerul, presupune utilizarea computerului, a modem-ulul şi a mîcrofonului-receptor etc.), 8. - de nonmerit tip de bun care este Interzis de la consum de către guvernul unui stat, acesta considerând că indivizii nu sunt conştienţi de daunele pe care acesta le poate provoca sănătăţii lor. 9. ~ de merit tip de bun care este recomandat de guvern pentru a fi consumat. 10. - de viitor bun care este prezent la încheierea unui contract sub formă abstractă sau în eşantion. Bun până la anulare (good-tin-canceled) • ordin, dat pe piaţa bursieră, de vânzare-cumpărare ce rămâne valabil până când este executat sau este anulat. Bunăstare • 1. - economică stare de fapt în care sunt îndeplinite toate condiţiile naturale, de capital şi socio-culturale care asigură satisfacerea nevoilor materiale şi socio-culturale umane, precum şi suportul necesar vieţii, permiţând, totodată, manifestarea individului şi dezvoltarea permanentă a personalităţii acestuia. 2. - socială (social welfare) puterea de satisfacere a preferinţelor specifice fiecărui individ în parte, care face parte dintr-o comunitate de indivizi, astfel încât bunăstarea să fie asigurată în final la nivelul întregii colectivităţi. Burşă • 1. locul de desfăşurare a tranzacţiilor de bunuri, de valori mobiliare etc. 2. ~ de valori instituţie care asigură locul şi mijloacele specifice pentru desfăşurarea tranzacţiilor cu titluri financiare, organizat în condiţii de transparenţă şi concurenţă liberă (-> Piaţa secundară). 3.-a muncii loc specific în cadrul căruia se asigură salariaţilor şi şomerilor o serie de servicii: plasarea şomerilor, cursuri de re conversie profesională, ajutoare in caz de accidente, ajutor pentru crearea de sindicate etc. 4. - de mărfuri bursă specializată in operaţiunile cu anumite produse: cafea, zahăr, bumbac. 5. ~ generală bursă care efectuează atât operaţii de negociere pentru o gamă largă de mărfuri, cât şi tranzacţii cu hârtii de valoare, valute etc. (burse: Zurich, Paris, New YorK, Chicago, Londra, Hamburg, Rotterdam, Singapore etc.). 6. ~ neagră formă neorganizată şi ilegală de piaţă, unde se negociază clandestin mărfuri, valute, titluri financiare. 7. - pentru operaţii ajutătoare comerţului Internaţional bursă în cadrul căreia se negociază operaţii de asigurări (Lloyd's din Londra) şi navluri (Pireu, New York, Amsterdam). 8. ~ specializată tip de bursă care include bursele pentru anumite produse (cafea, cauciuc, bumbac etc.) (—> Bursele de valori ; -» Bursele pentru operaţii ajutătoare comerţului internaţional). Bursa de Valon Bucureşti (BVB) • bursă inaugurată în iunie 1995, devenită operaţională în noiembrie 1995, o dată cu organizarea primelor şedinţe de tranzacţionare. Tranzacţiile la BVB se realizează fie pe piaţa intermitentă (tip de piaţă în care tranzacţiile au loc în momentul in care ordinele de vânzare şi de cumpărare sunt adunate, după care loc o licitaţie prin care se stabileşte preţul care concordă cu volumul maxim de valori mobiliare ce pot fi tranzacţionate), fie pe piaţa continuă (tip de piaţă pe care ordinele de vânzare şi de cumpărare sunt introduse în bursă în flux continuu, iar tranzacţiile se concretizează în momentul în care apare un ordin în sens invers, dar la un preţ egal cu cel oferit de către un client). Şedinţele BVB au loc zilnic, iar un număr mare de societăţi comerciale sunt cotate la bursă. BVB este organizată pe două tipuri de categorii pentru societăţile 49 BUSINESS . româneşti care doresc să fie cotate ja bursă: a) categoria de bază -pentru a intra în această categorie societăţile trebuie să îndeplinească o serie de criterii, printre care: societatea trebuie să realizeze o ofertă publică; emisiunea de acţiuni să fie autorizată conform legislaţiei române rn vigoare; emiterea valorilor mobiliare să fie realizată prin înregistrarea acestora sub formă electronicâ în cont, astfel încât să fie uşor transferabile; valorile mobiliare să fie înscrise ia Oficiul de Evidenţă a-Valorilor Mobiliare al -> CNVM, societatea să încheie un contract cu bursa referitor ia păstrarea In condiţii bune a registrului acţionarilor şi să se angajeze că va respecta regulamentul bursei; b) categoria I - pentru a intra în această categorie, societăţile, pe lângă condiţiile de la punctul a), trebuie să mai satisfacă şi următoarele cerinţe: activitatea desfăşurată să fie mai mare de trei ani, să fi obţinut profit în cel puţin ultimii doi ani de activitate, să publice documentele privind activitatea desfăşurată, numărul de acţiuni aflate pe piaţă să fie mai mare de 75.000 şi să aibă un număr de minimum 600 de acţionari, în afară de cei care fac parte din structurile ei. La terminarea şedinţei, BVB publică informaţii despre tranzacţiile care au avut loc: preţul mediu al tranzacţiilor, valoarea tranzacţiilor, numărul acţiunilor tranzacţionate etc. Persoanele fizice sau juridice care doresc să cumpere sau să vândă acţiuni în cadrul BVB trebuie să se adreseze unei Societăţi de. Valori Mobiliare care joacă rol de intermediar. Business ■ afacere exercitată de unităţi productive, comerciale, financiare din sectorul privat sau public. c Cadrul contabil conceptual • teorie contabilă normativă, aptă să asigure emiterea unor norme dura-bile şi coerente. Calitate • 1. gradul de utilitate a unui bun economic, măsura în care, prin ansamblul caracteristicilor sale tehnice şi economice, satisface nevoia pentru care a fost creat (ex: în domeniul bancar, calitatea reprezintă servicii bancare prompte, sigure, de încredere şi care sunt conforme standardelor de conduită profesională). 2. ~ a vieţii concept economic ce are la bază o serie de obiective teoretice şi practice: asigurarea unor condiţii civilizate de viaţă, garantarea siguranţei economice, a certitudinii sociale, a stării sănătăţii, a existenţei timpului liber, asigurarea unui anumit grad de cultură şi de educaţie a populaţiei etc.; evidenţierea precisă a resurselor economice şi multiplicarea lor, ceea ce presupune asigurarea fondurilor necesare atingerii scopurilor calităţii vieţii; creşterea eficienţei programelor sociale. Call • 1. - option opţiune de cumpărare pe piaţa bursieră. Cumpărătorul opţiunii beneficiază de dreptul de a cumpăra, la scadenţă, de la vânzătorul opţiunii un anumit activ la un preţ de exercitare determinat. 2. ~ market -> Piaţă intermitentă. Cambie • act prin care o persoană, numită trăgător, împuterniceşte o altă persoană, numită tras, sau îi impune acesteia să plătească unei a treia persoane, beneficiar, sau la ordinul acesteia, o sumă de bani determinată, la o dată precisă şi într-un locul hotărât anterior. Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Municipiului Bucureşti • organizaţie neguvernamentală cu caracter autonom ce are ca scop promovarea comerţului şi industriei româneşti, pe plan intern şi extern, precum şi sprijinirea comercianţilor români în raporturile cu autorităţile din ţară şi organismele specializate din străinătate. Sprijină şi promovează operatorii economici din industrie, agricultură, comerţ, turism şi servicii prin consultanţă de afaceri, asistenţă în constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale, inclusiv activitatea Registrului Comerţului, publicitate şi promovare comercială, organizarea misiunilor comerciale în ţara noastră etc. De asemenea, reprezintă şi apără interesele comunităţii româneşti de afaceri în raporturile cu puterea executivă, la nivel local şi central etc. Canal de distribuţie • 1. drumul pe care îl parcurge o marfă în cadrul procesului de comercializare de la producător la consumatorul final, în funcţie de numărul verigilor care intervin. Există mai multe tipuri de canale de distribuţie, pe care le poate utiliza un producător pentru a-şi vinde marfa: canal de distribu ţie direct, canal de distribuţie lung şi canal de distribuţie scurt. Capitalurile folosite de producător împreună cu reţeaua logistică de care el 51 CARD dispune (clădiri, depozite, căi de transport) formează reţeaua de distribuţie a producătorului. 2. - direct distribuţia mărfii se face direct de producător consumatorului final prin deplasarea producătorului la consumator sau invers. Vânzarea directă se aplică pentru acele mărfuri care sunt produse în cantitate mică, iar plata se face în numerar în momentul vânzării sau în avans. 3. - lung producătorul distribuie marfa la angrosişti sau către puncte de vânzare pentru a ajunge la consumatorul final. 4. - scurt producătorul îşi distribuie marfa direct unui vânzător en-detail fără a utiliza alte verigi intermediare. în acest context producătorul poate alege punctele de vânzare şi poate stabili condiţiile în care aceasta va avea loc. Capital • 1. unu) dintre cei trei factori de producţie, alături de muncă şi pământ. 2. ~ - factor de producţie sau ~izarea (productiv) suma bunurilor economice acumulate, eterogene şi reproductibile, a căror utilizare face posibilă, prin reîntoarcerea lor în procesul de producţie, sporirea randamentului factorilor primari de producţie sau duqe la simplificarea muncii. 3. - fix parte a capitalului real, formată din bunurile de lungă durată utilizate ca instrument al muncii oamenilor în mai multe cicluri de producţie, care se consumă treptat şi sunt înlocuite după mai mulţi ani de foloşire. 4. - circulant parte a capitalului real ce este consumată în întregime în decursul unui singur ciclu de producţie şi care trebuie înlocuită cu fiecare nou ciclu economic. 5. ~ fictiv totalitatea acţiunilor şi înscrisurilor pe care le deţine o firmă. Capitalul fictiv este duplicatul de hârtie al capitalului real. 6. ~ speculativ sumă de bani de care dispune o persoană fizică sau juridică, pe care o investeşte prin plasarea în operaţiuni de cumpărare/vânzare de obligaţiuni, de valută ori de titluri de valoare cu scopul obţinerii de venituri. în investiţia sa, persoana se bazează pe previziunile referitoare la evoluţia ratei dobânzii/ cursului de schimb. 7. ~ împrumutat suma datoriilor unei firme faţă de terţi. 8. ~ de risc capital investit în firme mici şi mijlocii care au capacitate ridicată de dezvoltare, dar care prezintă şi riscuri ridicate. 9. ~ social se constituie la înfiinţarea societăţii comerciale prin aport în natură sau numerar din partea asociaţilor şi acţionarilor. Majorarea capitalului social se poate face prin emisiune de noi acţiuni sau părţi sociale, prin fuzionare sau prin operaţii interne de capitalizare. Reducerea capitalului social se face prin rambursarea către acţionar şi asociaţi a unei părţi din capital sau prin acoperirea pierderilor înregistrate în exerciţiile financiare anterioare. 10. ~ uman stocul de experienţă şi de cunoştinţe acumulat de om, care reprezintă pentru posesor un venit potenţial viitor. Capital de lucru -> Fond de rulment. Capitalism • sistem economic caracterizat prin existenţa unei pieţe libere, concurenţiale, în cadrul căruia toate sau aproape toate mijloacele de producţie şi distribuţie sunt în proprietate particulară. Capitalizare • 1. totalitatea investiţiilor realizate de proprietar într-o întreprindere. 2. ~ bursieră indicator al potenţialului unei burse, egal cu suma produsului dintre numărul de acţiuni de un anumit tip şi valoarea de piaţă a respectivei acţiuni, pentru toate acţiunile tranzacţionale la bursă. Card • 1. —» Carte de credit, —> Carte de debit 2. ~ naţional tip de card utilizat ca instrument de plată doar în ţara în care este emis (poate fi CARNET DE ORDINE 52 emis de o bancă sau de o companie). Este emis în moneda ţării respective. 3. - internaţional tip de card utilizat ca instrument de plată în afara graniţelor ţării unde se află compania care îl emite. Cârdul este emis în valute convertibile. Indiferent de valuta existentă în contul clientului, cu ajutorul cârdului se pot realiza plăţi în orice monedă. 4. ~ multifuncţional tip de card care reprezintă orice -» carte da credit care îndeplineşte şi alte funcţii decât cele uzuale. Pe baza acestui tip de card o persoană poate efectua toate operaţiile specifice unei cărţi de debit, poate retrage sume de la automate ce eliberează numerar şi poate garanta plăţile realizate prin Intermediul cecurilor. Tipuri de caid multifuncţional: a) carte de numerar [cash card) - lip de card folosit doar pentru automate care distribuie bani; b) carte de garantare a cecurilor (cheque guaranted card) - tip de card care garantează un cec ce a fost emis şi semnat. Garantarea are loc până la o anumită sumă indicată de banca ce a emis cârdul. Carnet de ordine (order book) • instrument de lucru al unui agent bursier, care efectuează operaţiuni de vânzare-cumpărare de titluri pe piaţă, pe care sunt înscrise şi centralizate toate ordinele primite de la clienţi spre îndeplinire în sala de negocieri. Carom S.A. • agent de prestări servicii în domeniul asigurărilor, care a preluat de la —> Administraţia Asigurărilor de Strat (ADAS) activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea şi plata despăgubirilor In cazul pagubelor produse în ţara noastră, când răspunderea revine persoanelor asigurate la societăţi din afara graniţelor, şi în cazurile de pagube produse în străinătate de către automobilişti români asiguraţi la societăţi româneşti. Carte • 1. ~ de plată instrument de plată cu aspect material sub forma unui dreptunghiuri de plastic pe care sunt menţionate denumirea şi codul emitentului, numele titularului, numărul contului şi data expirării valabilităţii acesteia. Pe verso se găseşte semnătura titularului şi pista magnetică. 2. - de credit carte de plată emisă de marile companii, în colaborare cu o bancă, utilizată de persoane fizice pentru plata pe credit a bunurilor şi serviciilor achiziţionate. Avantajul cărţii de credit este câ deţinătorul poate cheltui peste suma de bani existentă în contul său la bancă, iar comerciantul primeşte, din partea băncii, imediat plata bunurilor vândute sau a serviciilor, prestate. Prima carte de credit universală a fost introdusă in anul 1950 de Diner’s Club Inc. Compania percepea anual o taxă persoanelor care deţineau cărţii de_credit şi Ie credita lunar sau anual. în 1958, American Express Company introduce, pe piaţă, propria carte de credit, iar în 1959 este urmată de Bank America prin introducerea cărţii de credit BankAmericard, transformată în 1977 în VISA. Alte cărţi de credit cunoscute sunt MasterCard şi Barclay’s. 3. ~ de debit carte de plată utilizată de cât re persoane fizice pentru plata bunurilor şi serviciilor achiziţionate, în limita banilor existenţi în cont. Cartea mare • 1. document de înregistrare contabilă, tipărit pe ambele feţe, în foi volante, de tip A3. Cartea mare este utilizată la stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi sintetice, verificarea înregistrărilor contabile efectuate, furnizarea de date pentru efectuarea analizei activităţii economice şi financiare a unităţii, întocmirea balanţei de verificare. Cartea mare se întocmeşte la sfârşitul lunii în cadrul compartimentului tinanciar-contabil, după cum urmează: rulajul CASA DE ECONOMII Şl CONSEMNAŢIUMI (CEC) ^creditor se reportează din jurnalul . contului respectiv, într-o singură sumă, fără desfăşurarea, pe conturi : •.•corespondente; sumele cu care a ; fost debitat contul respectiv în diver-' . .$e jurnale se reportează din acele „jurnale, obţinăndu-se defalcarea rulajului debitor pe conturi corespondente; soldul debitor sau creditor ai fiecărui cont se stabileşte In funcţie "de rulajele debitoare şi creditoare v • -ale respectivului cont, ţinându-se H" -'seama de soldul de la începutul ariului (care se înscrie pe rândul . destinat pentru acest'scop). Fiind document de înregistrare contabilă, cartea mare nu circulă, arhlvându-; vŞşe la compartimentul financiar-con-tabii. 2. - (Şah) document de înregistrare contabilă, tipărit pe ambele feţe, în foi volante, de tip A4. Cartea mare (Şah) este utilizată pentru ţinerea contabilităţii sintetice a operaţiilor economice şi fi nane i-: are în unităţile ce folosesc forma de înregistrare contabilă „maestru-.. şah“; întocmirea balanţei de verifi-care a conturilor sintetice; furniza-:: rea datelor pentru analiza economică şi financiară. Fiind document de înregistrare contabilă, Cartea mare (Şah) nu circulă, arhivându* se la compartimentul financiar-con-tabîl. Cartea mare (Şah) este întocmită într-un singur exemplar lunar, în cadrul compartimentului finan- _____- clar-contabil, separat pentru debitul ; şi creditul fiecărui cont sintetic şi este completată pe baza documentelor justificative, a celor cumulative centralizatoare şi a notelor contabile. Dacă la unele conturi corespondente survin mai multe conturi decât numărul de coloane ale fişei, se deschide o fişă anexă cu acelaşi simbol de cont, pe care se continuă înscrierea conturilor corespondente. în fişa anexă nu este trecută ^ suma din coloana principală, acea-sta apărând în coloana „Suma“ a fiecărei fişe. La deschiderea fişeior, la început de an, pe primul rând al coloanei „Suma" este înregistrat soldul iniţial, pe baza balanţei conturilor sintetice încheiată la finele anului precedent. Soldul înscris în fişă se barează, iar apoi se realizează înregistrarea operaţiilor lunii ianuarie. La sfârşitul lunii se adiţionează pe verticală sumele pe conturi corespondente şi se barează. Totalul sumelor din coloanele „Conturi corespondente" adunate pe orizontală trebuie să fie egal cu totalul sumelor din coloana „Suma“ adunat pe verticală. Cartea mare (Şah) poate fi utilizată pe o perioadă mai mare (trimestru, semestru, an), dacă numărul operaţiilor economice şi financiare nu sunt foarte numeroase, stabilindu-se separat totalul sumelor pentru fiecare lună în parte. Această metodă de folosire a registrului cartea mare (Şah) este utilizată in cazul balanţei de verificare cu opt coloane, care serveşte şi la stabilirea rulajelor cumulate de la începutul anului (inclusiv soldurile iniţiale). Dacă se foloseşte balanţa cu patru coloane, în cartea mare (Şah) pe lângă rulajele lunare trebuie stabilite şi rulajele cumulate de la începutul anului (inclusiv soldurile iniţiale). Cartel * asociaţie de agenţi economici autonomi ce funcţionează pe aceeaşi piaţă şi care convin de comun acord asupra aspectelor legate de nivelul producţiei, segmentele de piaţă pe care îşi desfăşoară activitatea, preţurile exercitate, decizând asupra politicilor şi practicilor comerciale utilizate, astfel încât să-şi consolideze o poziţie dominantă pe piaţă. Casa de Economii şi Consem-naţiuni (CEC) • denumire generică a instituţiei române înfiinţate, în anul 1864, în timpul domniei lui Alexandru loan Cuza. La înfiinţarea sa, CEC-ul era de fapt o bancă de tip Iranco-britanic, cu funcţie comercială pe bază de ipotecă şi cu CASA Dl SAN GIORGIO 54 un capital iniţial de 2 milioane de lei. Conform statutului, CEC-ul putea primi depozite contra unui comision. Casă de economii). Casa di San GJorgio • prima bancă publică, înfiinţată in anul 1408, la Genova. Casă • 1. - de ajutor reciproc (uni-une de credit) persoană juridică care oferă membri/or credite de valori mici. Membrii plătesc lunar o contribuţie, având dreptul de a solicita un credit care se încadrează într-o anumită limită (de regulă multiplu convenit al sumei subscrise). 2. - de schimb valutar locui în care moneda unei ţări este transformată prin vânzare in valută şi invers. 3. ~ de compensaţii (de clearing) parte integrantă a bursei de valori sau instituţie independentă, care asigură evidenţa centralizată şi lichidarea tranzacţiilor încheiate la bursă, urmăreşte livrarea titlurilor şi a reglementării financiare legate de tranzacţiile la bursă. 4. - de curta] instituţie de intermediere financiară, împărţită în sectoare (fiecare sector operează într-o deviză sau grup de devize), în care curtierii se specializează pe categorii de bănci şi pe categorii de tranzacţii (la vedere sau ia termen). 5. - de economii intermediar financiar care realizează operaţiuni de colectare a economiilor de la populaţie. Sumele colectate sunt plasate fără risc. Depunătorii îşi păstrează astfel sumele la dispoziţia lor, beneficiind totodată şi de o dobândă. Dobânda oferită este mai mică decât cea acordată de bănci. 6. - de comerţ (tradîng house) denumirea dată marilor firme comerciale care sunt specializate în operaţiuni comerciale de import/export, prin care cumpără marfă de la producători/angrosişti indigeni şi o vând în străinătate sau cumpără marfă din străinătate pe care o vând producătorilor, angrosiştilor sau detailiştilor autohtoni. Activitatea lor include atât aprovizionarea cu materii prime, cât şi desfacerea de produse finite, iar sfera lor de preocupare cuprinde domenii precum: siderurgic, petrolier, al automobilelor, al prelucrării lemnului etc. Cash • 1. numerar, bani lichizi. 2. parte a activului bilanţier, alcătuită din cecuri, numerar şi disponibil în conturi bancare. 3. - flow fluxul de numerar care intră sau iese dintr-o societate/firmă într-o perioadă fixă. Reflectă ansamblul resurselor şi obligaţiilor de plată ale unei firme/întreprinderi (ex: capacitatea unei societăţi de a plăti dividende). Tipuri de cash flow: a) cash flow net - este egal cu suma dintre cheltuielile nemonetare şi venitul net (după ce a fost impozitat) ale societăţii/firmei respective; b) cash flow brut - reflectă profitul net, amortizarea şi provizioanele neexigibile. 4, ~ forward vânzarea sau cumpărarea de bunuri cu livrare tn natură la un anumit termen de la semnarea contractului. Cauţiune • operaţia prin care o persoană, pe baza unui contract încheiat, garantează buna credinţă a altei persoane în faţa unei terţe părţi şi se obligă să execute obligaţiile acesteia din urnă în cazul în care ea nu îşi respectă angajamentul dat. Cauţiunea este o formă de garanţie bancară constituită ca angajament complementar la o datorie principală. Neîndeplinirea unor clauze ale contractului principal poate duce la executarea ei. Cavaler • 1. ~ alb societate ce intervine într-o operaţie de preluare a unei firme în avantajul societăţii vizate de către persoana fizică/juridică care doreşte să o preia. 2. ~ negru Invadator. CERCETARE DE PIAŢĂ ’ Cărăuş • persoană fizică sau juridică ce transportă marfă în urma ■ încheierii unui contract cu o per-j'.'.şoană juridică. Cec • 1. înscris prin care trăgătorul Acordul Europei Centrale al Liberului Schimb. Cenzor • persoană care realizează controlul financiar-contabil într-o societate, administraţie de bloc etc. Cercetare de piaţă (de marketing) • metodă a marketingului de cercetare şi stabilire a caracteristicilor comune ale unui grup de clienţi ce formează un anumit segment de piaţă, a variaţiei în timp a acestor caracteristici, precum şi determinarea factorilor care influenţează modificarea caracteristicilor. Cercetarea de piaţă studiază: comportamentul indivizilor ca vânzători şi cumpărători (preferinţe, puterea CERERE SG tor de cumpărare), segmente ale populafiei. De asemenea, studiază procesul de distribuţie a producţiei, stabilirea preţurilor produselor, promovarea produselor pe piaţă, de-sign-ul produselor şi fiecare aspect al relaţiei cumpărător-vânzător. Cerere • cantitatea totală dintr-o marfă la care aspiră o persoană, care poate fi achiziţionată într-o anumită perioadă de timp, la un preţ unitar dat. Cererea poate fi: elastică, in elastică, cu elasticitate unitară, perfect elastică, perfect Inelastică. 2. - globală (agregată) termen macroeconomic care desemnează ansamblul cheltuielilor reali' zate în cadrul unei economii naţionale pentru procurarea de bunuri şi servicii. Cerere de asigurare ■ nevoie de asigurare care apare pe de o parte din zona persoanelor fizice, care doresc să încheie contracte de asigurare pentru protecţia lor şi a familiilor lor, iar pe de altă parte din zona societăţilor economice interesate de protecţia angajaţilor. Cerere de monedă • reflectă dorinţa persoanelor fizice sau juridice de a deţine monedă. Amploarea cererii de monedă depinde direct de utilitatea dată monedei de către indivizi, utilitate reflectată în capacitatea acesteia de a achiziţiona bunuri şi servicii sau de a servi în cadrul tranzacţiilor care au ca obiect obţinerea de câştiguri. Cerere de muncă * nevoia de muncă salariată care se formează într-o anumită perioadă de timp, într-o formă sau alta, în cadrul unei economii naţionale. Cerere de valută • cererea de monedă străină emisă de agenţii economici pentru extinderea activităţii economice, pentru Interese speculative, pentru protejarea împotriva unei evolu(ii nefavorabile a cursului de schimb al monedei naţionale etc. Cerere şi ofertă • teorie economică care consideră că preţurile sunt determinate de confruntarea cererii cu oferta pe piaţă. Certificat • 1. - de acţionar titlu de valoare care certifică numărul de acţiuni deţinute. 2. - de asîgurare -> Poliţă de asigurare. 3. - de depozit certificat înscris, negociabil şi la purtător, care confirmă că o anumită sumă de bani a fost depozitată la bancă, certificat de depozit poate fi răscumpărat de bancă, la o anumită dată sau rată a dobânzii. 4. - de economii naţionale (National Savirtgs Certlflcates) titlu de valoare care există în două fornie: cu dobândă fixă şi cu dobândă indexată. în ambele cazuri rata dobânzii este indexată. Dobânda este plătită fără impozitare. 5. ~ de proprietate -> Voucher. 6. ~ de origine a mărfii document utilizat în cazul tranzacţiilor comerciale internaţionale (în relaţia exportator-importator) care certifică locul de origine a! unei mărfi. La cererea exportatorului, camera de comerţ sau aft organism îndrituit din ţara acestuia eliberează un certificat de origine a mărfii, prin care este confirmată natura, cantitatea, valoarea şi îocul unde a fost fabricată marfa. Certificatul de origine a mărfii este utilizat de importatorul mărfii pentru dobândirea unor înlesniri la vamă. De asemenea, certificatul de origine a mărfii foloseşte la prezervarea denumirii originare a mărfii (dreptul de proprietate) şi la respectarea măsurilor de politică fiscală din ţara importatorului. Cesiune • contract prin care creditorul transmite unei alte persoane drepturile pe care le are faţă de debitorul său, contra unei sume de bani. Cheltuială • 1. Costul producerii şi /-livrării de bunuri, a prestărilor de .'-servicii şi a efectuării de lucrări, in concepţie contabilă cheltuiala reprezintă o ieşire sau o diminuare ;de activ. 3. ~ amânată partea de .../cheltuieli dintr-un cont de active în ^ care acestea au fost înregistrate ca v fiind realizate în avans 4. - de ... amortizare costul estimat al uzurii unui capital fix. 5. - de constituire v.termen utilizat în contabilitate ce ,::;reprezintă cheltuielile pe care o , -. firmă le realizează cu ocazia înfiin-;.iţării ei. Cheltuielile de constituire : cuprind taxe şi cheltuielile de înscriere şi înmatriculare, de prospectare ! a pieţei, cheltuieli cu reclama şi publicitatea în vederea începerii —activităţii. 6. ~ de cercetare şi dezvoltare termen utilizat în contabi-... litate, ce reprezintă cheltuielile pe ' (;,care o firmă le realizează cu ocazia efectuării unor lucrări sau a unor -. procese de cercetare necesare creării de tehnologii, produse sau ca-i, pacităţi de producţie. Chitanţă fiscală • document justifi-cativ care atestă achitarea in nu-~ morar a unei -> facturi. în chitanţa fiscală se trec: denumirea firmei ce încasează banii, adresa, codul fiscal al acesteia, numărul care poate fi cel înseriat sau cei hotărât de firma emitentă, data, denumirea firmei cumpărătoare, suma în cifre şi litere pe care o achită firma cumpărătoare şi specificaţia “contravaloare factura numărui" respectiv numărul facturii. Cibernetică • ştiinţă care are ca obiect de studiu administrarea şi reglarea sistemelor complexe. Cibernetica este formată din mai multe discipline: cibernetica economică, biocibemetica, cibernetica tehnică etc. ^Clclicitate • formă de evoluţie fi-, rească a activităţii economice (—> Ciclu de afaceri). CICLU DE AFACERI Ciclu de afaceri ■ fluctuaţii periodice înregistrate în cadrul activităţilor economice ale unei economii, fluctuaţii măsurate prin nivelul ratei şomajului, preţurilor şi producţiei. Ciclul de afaceri poate înregistra o etapă expansionistă, o creştere rapidă, alternată cu etape de stagnare şi de restrângere a activităţilor economice. —> Clement Jugtareste primul care a iniţiat şi a analizat evoluţia ciclului de afaceri. A ajuns la concluzia că un ciclu poate avea o perioadă cuprinsă între 8 şi 10 ani, în care se înregistrează perioade de expansiune, de criză şi restrângere a activităţii economice. Juglar considera că ciclul afacerilor, în momentul său maxim suferă o criză de supraproducţie. Ciclul de afaceri cu perioada de 8-10 ani, studiat şi de -> J. Schumpeter, este cunoscut astăzi sub denumirea de „Ciclu Juglar“ sau „Ciclu major". în cadrul ciclului Juglar au fost identificate perioade de 3 până la 4 ani în care se înrăutăţeşte situaţia din cadrul ciclului major. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „Cicluri Kitchin” sau „Cicluri minore". -> N. Kondratev a studiat la rândul său ciclul afacerilor şi manifestările acestuia (Ciclu Kondratev), ajungând la concluzia că există cicluri cu o durată de aproximativ 50-60 de ani care cunosc la rândul lor perioade de expansiune, în primii 20-30 de ani, cărora le corespund perioade aproximativ egale de regres economic. între faza de expansiune economică şi cea de regres apare o perioadă de criză în care se schimbă sensul de evoluţie, criză care poartă denumirea de criză structurată. Factorii externi care influenţează pe termen sburt şi lung ciclul afacerilor sunt: comportamentul consumatorului, modificări ale structurii populaţiei, CICLU DE EXPIRARE 58 progresul tehnic, războaiele etc. Dintre factorii interni care influenţează ciclul de afaceri menţionăm: nivelul producţiei creşte mult mai repede decât puterea de cumpărare a consumatorilor; o modificare a masei monetare prin obţinerea facilă a creditelor ca urmare a scăderii ratelor dobânzilor şi existenţa unui volum mare de lichidităţi în economie stimulează activităţile economice, în vreme ce ratele ridicate ale dobânzilor duc la scăderea nivelului creditelor necesare extinderii producţiei şi existenţa unui volum redus de lichidităţi în economie care au ca efect direct restrângerea activităţilor economice. în perioada postbelică, guvernele statelor au început să fie preocupate tot mai mult de politicile fiscale şi monetare pe care le pot aplica, astfel încât să prevină creşterile mari ale ratei inflaţiei şi depresiunile economice prin stimularea economiei în perioadele de recesiune (ex: micşorarea nivelului taxelor şi impozitelor, micşorarea cheltuielilor guvernamentale, scăderea ratelor dobânzilor care înlesneşte obţinerea de credite etc.) şi prin aplicarea de politici fiscale şi monetare de restrângere a activităţilor economice în perioadele de expansiune economică (ex: creşterea nivelului taxelor şi impozitelor, creşterea ratelor dobânzilor şi deci obţinerea cu mai mare dificultate a creditelor etc.) (-> Depresiune, -» Recesiune, -> Panică, -» Marea depresiune economică). Ciclu de expirare • posibilitate de calculare la bursă a perioadei de exercitare a unei opţiuni. Ciclul „pânză de păianjen" (coh-web cycie) • fluctuaţii ale pieţei în care cantitatea de bunuri oferită pe piaţă de producători depinde de preţurile (P) procesului de pro- ducţie (Q) anterior. Ciclul „Pânză de păianjen'* este întâlnit în cadrul pieţei agricole şi în cadrul industriilor în care între momentul luării deciziei de producţie şi realizarea produsului finit există o perioadă de timp relativ lungă. Dacă luăm în considerare -» curba cererii, care reflectă cantitatea de bunuri pe care consumatorii sunt dispuşi să o achiziţioneze la un anumit preţ, şi —> curba ofertei (O), care reflectă cantitatea de bunuri oferită de producători la preţuri diferite, vom avea următoarele faze ale Ciclului „pânză de păianjen" (-* Anexa 15): 1) dacă în prima perioadă producătorul realizează o producţie OQ1, atunci preţul (P1) bunului este determinat în funcţie de cererea consumatorilor pentru acel bun; 2) ca răspuns la creşterea cererii producătorii vor mări volumul producţiei la P1A2 (cantitate mai mare la preţul pieţei). Rezultatul direct va fi scăderea preţului bunului la nivelul P2. P2 reprezintă un preţ pe care consumatorii nu mai sunt dispuşi să-l plătească; 3) în faza a treia a ciclului, producătorii decid să producă o cantitate mai mică, dar la nivelul preţului pieţei (P2), adică P2A3. Consumatorii vor oferii preţul P3 ş.a.m.d.. Ciclul „pânză de păianjen" va converge către intersecţia celor două curbe (punctul de echilibru), dacă înclinaţia curbei ofertei este mai mare, în valoare absolută, decât cea a curbei cererii, în cazul în care fenomenul este invers, combinaţiile preţ-cantitate se vor deplasa din ce în ce mai mult de punctul de convergenţă (echilibru instabil). Când înclinaţiile celor două curbe sunt egale înseamnă că există un ciclu „pânză de păianjen" constant (preţul cunoaşte alternativ valorile P1, P2, P1, P2 etc.). Cifră de afaceri • indicator microeconomic, reprezentând totalitatea 59 COEFICIENT încasărilor realizate de un agent economic pe baza actelor de comerţ, efectuate într-o anumită perioadă de timp, exprimate prin preţurile pieţei. Cifra de afaceri reflectă performanţele financiare brute astfel încât agenţii economici să poată compara mărimea cheltuielilor efectuate de către ei cu cea a profitului obţinut. Circuit 1. ~ economic totalitatea operaţiilor şi tranzacţiilor desfăşurate de către şi între agenţii economici care aparţin unei economii naţionale, tranzacţii concretizate în fluxuri reale şi monetare (-* Anexa 11). Elementele circuitului economic sunt: a) activitatea economică care însumează totalitatea operaţiilor legate de producţie, schimb şi utilizarea bunurilor şi serviciilor; formarea şi redistribuirea veniturilor rezultate în urma procesului de producţie (salarii, impozite etc.) şi proprietate (dobânzi etc.); modificarea patrimoniului agenţilor economici prin creşteri/micşorări (ex: investiţii); b) subiecţii economici care sunt reprezentaţi de societăţi, întreprinderi, administraţia publică, administraţia privată, me-naje, exteriorul; c) tranzacţiile realizate în cadrul circuitului economic pot fi bilaterale şi unilaterale (prestarea de servicii fără a se primi în schimb un contraserviciu sau un bun). în cadrul tranzacţiilor bilaterale, unui flux real (transmiterea unui bun sau serviciu) îi corespunde întotdeauna un flux monetar sau un flux real. Tranzacţiile unilaterale se pot concretiza în: transferuri curente - tip de tranzacţii efectuate de agenţii economici în mod curent (impozite, taxe, contribuţia la asigurările sociale de stat etc.); transferuri de patrimoniu - donaţii, subvenţii etc.; d) obiectul tranzacţiilor este reprezentat de bunurile şi serviciile produse, de rezultatele utilizării factorilor primordiali de producţie (natura, munca şi capitalul) şi moneda. 2. ~ economic mondial suma fluxurilor economice internaţionale privite din punctul de vedere al îmbinării formelor schimbului reciproc de activităţi care, pe lângă circulaţie, cuprind şi domeniile producţiei şi cercetării ştiinţifice. City • denumirea generică a zonei în care se află instituţiile financiare în Londra. Clasă (la bursă) • suma opţiunilor dintr-o anumită categorie (-> put sau caii) care au ca activ de bază un anumit indice, o valută, un contract futures sau o acţiune. Clearing • decontări fără numerar, reprezentând compensarea cererilor şi obligaţiilor de plată reciproce. Client • persoană fizică sau juridică ce beneficiază de anumite bunuri sau servicii prestate de o altă persoană fizică sau juridică. Cliometrie • ramură a economiei bazată pe analiză statistică precisă şi măsurători obiective ale istoriei. Clubul de la Roma • asociaţie nonguvernamentală creată la sfârşitul anilor ’60, ce avea ca scop stimularea dezbaterilor şi sensibilizarea opiniei publice internaţionale cu privire la problemele globale ale omenirii. Codeterminare • 1. concept european care susţine efortul de democratizare a vieţii firmei precum şi intensificarea participării salariaţilor la actul decizional. 2. concept american care defineşte modul în care sunt cointeresaţi angajaţii unei firme: prin sistemul contractelor colective, prin asigurarea condiţiilor de sănătate şi prin asigurarea protecţiei la locul de muncă. Coeficient • 1. ~ al capitalului arată necesarul de capital pentru obţinerea unei unităţi de producţie. COEFICIENTUL GINI 60 2. ~ mediu al capitalului raportul dintre volumul capitalului utilizat (K) şi volumul rezultatelor obţinute într-o perioadă dată (Q): K = K/Q. 3. ~ marginal al capitalului (Km) se exprimă prin raportul dintre creşterea capitalului (AK) şi creşterea producţiei (AQ) într-un interval de timp: Km = AK/AQ. 4. ~ul elasticităţii cererii exprimă procentul de modificare a cantităţii cerute, în funcţie de schimbarea preţului sau a altei condiţii a cererii. 5. ~ul elasticităţii ofertei exprimă procentul de modificare a ofertei în funcţie de schimbarea preţului sau a altei condiţii a ofertei. 6. ~ de repartizare coeficient utilizat în contabilitate, care reflectă repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorilor bunurilor de producţie ieşite şi asupra stocurilor. Coeficientul de repartizare este egal cu suma dintre soldul iniţial al diferenţelor de preţ şi diferenţele de preţ aferente intrărilor în cursul perioadei, raportate la suma dintre soldul iniţial al stocurilor la preţ de înregistrare şi valoarea intrărilor în cursul perioadei la preţ de înregistrare. 7. ~ beta indicator al variaţiei cursului titlurilor în cadrul pieţei bursiere (pa = Cap/ap2, unde: Pa - coeficientul beta al titlului a, Cap - media dintre randamentul titlului a şi randamentul pieţei, cp2 - variaţia randamentului pieţei. Dacă (3a = 1, atunci apare un risc al titlului egal cu riscul pieţei. Când pa > 1, atunci apare un risc mai mic decât riscul pieţei. Când pa < 1, apare un risc al titlului mai mare decât riscul pieţei). Coeficientul GINI • coeficient utilizat ia determinarea mărimii dispersiei în concentraţie a populaţiei, coeficientul GINI măsoară inegalitatea veniturilor în anumite grupuri ale populaţiei pe baza -> curbei lui Lorenz. Se calculează astfel: G =- 2n2v! 1 n n ES i=1 j=1 r-r (unde: n - numărul persoanelor care primesc venit, vm - venit mediu, y' - venitul individual în cadrul grupului i, y1 - venit individual în cadrul grupului j). Coeficientul GINI are valori cuprinse între 0 şi 1. Din punctul de vedere al curbei Lorenz, el se calculează ca raport între suprafaţa de distribuţie (-> Anexa 13, Curba Lorenz, zona C şi suprafaţa triunghiului OAB). Dacă G = 1, avem o inegalitate perfectă în distribuirea veniturilor, deoarece doar un singur individ dispune de toate veniturile din cadrul grupului studiat. Când G = 0, avem o distribuire egală a veniturilor, deoarece fiecare individ din cadrul grupului deţine aceeaşi mărime de venit. Colateral • termen utilizat pe piaţa financiară, care defineşte garanţia instituită pentru primirea unui împrumut bănesc; la cumpărările în marjă este formată din fonduri băneşti, iar la -> vânzările scurte este formată din titluri depuse la broker pentru împrumutul acordat clientului. Comanditar • la societăţile în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni, asociatul comanditar contribuie cu aport la capital, răspunderea sa limitându-se la nivelul acestuia. Comanditat • la societăţile în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni, asociatul comanditat răspunde nelimitat şi solidar în ceea ce priveşte obligaţiile sociale ale firmei. Combinarea factorilor de producţie • metodă de unire a factorilor de producţie, privită sub aspect 61 COMERŢ ELECTRONfC cantitativ, structural şi calitativ. Combinarea se poate realiza pe două laturi: a) tehnică - combinare specifică fiecărui proces de producţie, obţinerea unui bun economic presupunând unirea resurselor de muncă ce au o anumită structură şi calificare cu maşini, instalaţii, materii prime şi materiale specifice domeniului, respectiv bunului; b) economică - unirea tehnică a factorilor are un substrat economic, concretizat într-un cost de producţie minim şi într-un profit maxim. Combinarea factorilor de producţie este posibilă ca urmare a -»divi-zibilităţii şi a -> adaptabilităţii, iar atunci când factorii de producţie se caracterizează în acelaşi timp prin divizibilitate şi adaptabilitate au loc două procese concomitente:, -» complementaritatea şi -> substitui-bilitatea. Comerciant • 1. persoană care vinde şi cumpără diverse materii prime, produse, servicii etc. pentru a obţine profit. 2. - de bursă (dealer sau tradei) tip de agent care activează în incinta bursei. Există mai multe tipuri de comercianţi: a) comerciant concurent înregistrat (competitive trader) - agent de bursă înregistrat care lucrează în nume şi pe cont propriu, credibil din punct de vedere financiar şi garant al profesionalismului; b) comerciant concurent creator de piaţă (competitive market maker) - agent de bursă care poate vinde sau cumpăra toate tipurile de titluri cotate la bursă şi care acţionează pentru obţinerea de profit prin preţuri corecte; c) comerciant de ordine nestandardizate (odd-lot dealer) - agent de bursă care acumulează ordinele inferioare ca volum contractelor standard şi care în momentul când formează pachete standard execută ordinele pe care le-a primit de la clienţi. 3. ~ de titluri -> Dealer. Comerţ 1. actul de cumpărare şi de vânzare de materii prime, materiale, produse, servicii etc. 2. - internaţional totalitatea relaţiilor comerciale dintre statele lumii (exportul şi importul de produse şi servicii dintre naţiuni). 3. ~ regional comerţ realizat, pe baza unor înţelegeri, între ţări care au aceeaşi graniţă sau se află în aceeaşi arie geografică. 4. - în compensaţie sau barter schimb direct de bunuri şi/sau servicii fără intermediul banilor. Comerţul în compensaţie are loc prin negociere sau prin stabilirea valorii bunurilor care se schimbă (ex: un măr = două pere). Este utilizat în ţările mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic. De asemenea, este utilizat în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale. 5. ~ exterior al unui stat totalitatea operaţiilor de import-ex-port efectuate de unităţile economice ale unei ţări cu exteriorul. Comerţ cu titluri • vânzare sau cumpărarea de titluri, realizată de societăţi financiare sau societăţi de bursă în contul lor. Comerţ cu titluri pe calculator • vânzare/cumpărare de titluri pe baza unor programe informatice, gestionate de societăţi financiare specializate. Comerţ electronic (e-commerce) • modalitate de menţinere a relaţiilor de afaceri între persoane fizice/ juridice, de transmitere a informaţiilor, de vânzare de bunuri, servicii, titluri etc. prin intermediul reţelelor de computere. Tipuri de relaţii de afaceri dezvoltate prin intermediul comerţului electronic: firmă-consu-mator, firmă-firmă, tranzacţii interne ale firmelor etc. Deşi comerţul electronic îşi are originile în anii 1948-1949, când SUA a observat COMISIA COWELS 62 că poate realiza tranzacţii cu alte state mult mai simplu şi mult mai repede prin intermediul faxu-lui, telefonului şi telexului, dezvoltarea comerţului electronic a luat amploare în anul 1993, prin intermediul Internetului, când a fost pus în funcţiune sistemul World Wide Web. Numeroase companii au început să-şi desfăşoare activităţile având ca bază Internetul (ex: vân-zarea-cumpărarea de bunuri şi servicii care sunt livrate direct la domiciliul sau sediul clientului, tranzacţii de miliarde de dolari ale marilor corporaţii, licitaţii, tranzacţii ale burselor de valori şi mărfuri, transferul banilor dintr-un cont în altul, informaţii transmise prin intermediul e-mail-urilor etc.). Intranetul este o altă formă a Internetului, dezvoltat de acele companii care îşi desfăşoară activitatea în interiorul propriei afaceri. Intranetul poate fi accesat de „firmele - partenere de afaceri" prin intermediul unei parole. Comerţul electronic este păzit de un sistem de securitate ale cărui coduri nu pot fi, de obicei, sparte. Comerţul electronic a creat posibilitatea persoanelor fizice şi juridice, aflate la distanţe mai mici sau mai mari unele faţă de altele, de a încheia tranzacţii mult mai uşor şi mai repede. De asemenea, comerţul electronic a oferit posibilitatea înfiinţării aşa-numitelor „companii virtuale" care reprezintă reţele electronice de firme care, fiecare în parte, produc sau livrează la domiciliul sau la sediul clientului bunurile şi serviciile cumpărate. Comisia Cowels • comisie înfiinţată în anul 1940, ce avea ca rol cuantificarea relaţiilor din economie şi teoria estimării parametrilor de regresie. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) • autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, ce are ca scop: menţinerea bunei funcţionări a pie~ ţei valorilor mobiliare; asigurarea protecţiei investitorilor contra practicilor neloiale; informarea deţinătorilor de valori mobiliare şi a publicului asupra persoanelor ce fac apel public la economii băneşti şi asupra valorii titlurilor emise de către aceste persoane; stabilirea cadrului legal de desfăşurare a activităţii intermediarilor şi agenţilor de valori mobiliare. Comisia Operaţiilor Bursiere (Commision des Operations de Bourse - COB) • instituţie oficială a statului francez, care controlează informaţiile furnizate de societăţile publice şi supraveghează buna funcţionare a pieţei titlurilor financiare. Comisia pentru Tranzacţii Fu-tures cu Mărfuri • autoritatea în domeniul tranzacţiilor futures pe piaţa financiară din Statele Unite. Comisie de cenzori • comisie care controlează activitatea finan-ciar-contabilă a unei societăţi, ferme, asociaţii de locatari etc. Comision • drept bănesc cuvenit unui -> intermediar atunci când efectuează o tranzacţie. Comisionar • persoană fizică sau juridică care participă la încheierea unor operaţiuni de vânzare-cumpă-rare de bunuri şi/sau servicii în nume propriu dar în contul unei terţe persoane. Comisionarul încheie un contract de comision cu un producător (producător intern, exportator sau importator), prin care se obligă contra unui comision să manipuleze marfa cu atenţie, să o valorifice şi să remit#, după vânzare, contravaloarea ei producătorului. Comitet de direcţie • organism bancar ce aduce la îndeplinire 63 COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI hotărârile —> Consiliului de Administraţie al băncii. Commodîties Futures Trading Commisîon (CFTC) -> Comisia pentru Tranzacţii Futures cu Mărfuri. Companie • 1. grup de persoane care realizează în comun o activitate, al cărei scop este obţinerea profitului. Companiile sunt firme care domină în ţările puternic industrializate, având influenţe atât în economie cât şi în politică, pre-cum şi în viaţa socio-culturală. Ele îşi desfăşoară activitatea în ţara de origine şi în exterior prin intermediul filialelor, reprezentanţelor etc. 2. - cu răspundere limitată tip de societate întâlnit în Marea Britanie, asemănătoare —> corporaţiilor americane. Compensare • operaţie la bursă prin care se realizează închiderea unei poziţii futures printr-o operaţie contrară celei prin care s-a desOhis poziţia. Complementaritate • 1. ~ a unui factor de producţie procesul prin care sunt stabilite raporturile cantitative, structurale şi calitative ale factorilor de producţie care participă la producerea unui anumit bun economic (—> Divizibilitate, —» Adaptabilitate, Combinarea factorilor de producţie). 2. ~ strictă a factorilor de producţie circumstanţa în care între factorii de producţie există posibilitatea unei singure combinări ce poate fi folosită pedtru obţinerea unei anumite producţii. Comportamentul consumatorului • teorie iniţiată în secolul XIX care, de-a lungul timpului, a suferit transformări importante, constituind o parte semnificativă în studiul teoriei economice moderne. La început se considera că achiziţionarea oricărui bun oferă consumatorului o satisfacţie pozitivă; utilitatea margi- nală apărută în urma cumpărării unei unităţi adiţionale dintr-un bun oferea cumpărătorului o utilitate invers proporţională cu cantitatea achiziţionată din acelaşi bun (cu cât un cumpărător achiziţiona mai mult dintr-un bun cu atât mai mult îi scădea interesul pentru acel bun); cumpărătorul având la dispoziţie o sumă de bani dată, încerca să împartă suma respectivă astfel încât să poată cumpăra o gamă cât mai largă de bunuri care să îi ofere o satisfacţie cât mai mare. O dată cu apariţia matematicii aplicate în economie, teoria comportamentului consumatorului a suferit o serie de transformări. Au fost separate şi s-a realizat o distincţie clară între variabilele venit şi preţ, care se consideră că influenţează în mod direct comportamentul consumatorului, de celelalte variabile. Analiza în întregul ei însă este realizată prin studierea tuturor variabilelor care influenţează comportamentul consumatorului, astfel încât să poată fi previzionate anumite fenomene care pot să apară pe piaţă (ex: când bunurile înregistrează o creştere a preţului şi venitul consumatorului scade, înseamnă că va avea loc automat o scădere a con-sumului^ unei game largi de produse). în cadrul analizei, economiştii consideră că punctul de maximă importanţă îl constituie venitul consumatorului, care influenţează direct cantitatea de bunuri ce poate fi achiziţionată. Aşadar, într-o societate, nivelul veniturilor indivizilor şi distribuţia acestora influenţează direct consumul total. Comportamentul consumatorului poate fi influenţat atât de veniturile anterioare (ex: un consumator care înregistrează o scădere a veniturilor proprii şi care deţine un computer performant, va continua să utilizeze respectivul bun, deşi în viitor nu-şi va mai putea permite să achiziţioneze COMPORTAMENTUL PRODUCĂTORULUI 64 acelaşi tip de bun), cât şi de veni-turile prezente şi viitoare (ex: un consumator care cunoaşte nivelul venitului pe care îl va obţine în viitor îşi va permite să cumpere bunuri durabile pe credit ştiind că, în timp, poate amortiza cheltuielile realizate). O altă problemă studiată şi dezbătută de economişti în cadrul analizei o constituie informarea permanentă a consumatorului în ceea ce priveşte preţurile şi calitatea bunurilor existente pe piaţă. S-a constatat că, de obicei, aceştia nu sunt suficient informaţi, achiziţionând la întâmplare bunuri. -> Thorstein Veblen a ajuns la concluzia că o serie de consumatori, pentru a-şi arăta poziţia socială înaltă, cumpără anumite bunuri tocmai pentru preţul lor ridicat. El a dat o definiţie simplă acestui tip de consum - risipă ostentativă (cons-picuous consumption). Din punctul de vedere al consumatorului, bunurile pot fi împărţite în bunuri de lux şi bunuri indispensabile. Bunurile de lux constituie acele bunuri la care consumatorul poate renunţa în momentul în care înregistrează o scădere a veniturilor. Bunurile indispensabile (mâncarea, hainele etc.) sunt acele bunuri la care consumatorul nu poate renunţa în momentul scăderii veniturilor şi pentru care va realiza o împărţire drastică a veniturilor pentru a putea să şi le procure. Datorită progresului tehnic înregistrat în secolul XX, economiştii s-au întrebat care este diferenţa dintre bunurile de lux şi cele indispensabile. S-a ajuns la concluzia că linia de demarcare dintre cele două tipuri de bunuri depinde direct de veniturile consumatorilor. Comportamentul producătorului • parte semnificativă în studiul teoriei economice moderne, care analizează acţiunile agenţilor economici producători prin prisma intereselor acestora: profituri maxime cu costuri de producţie minime, modificarea nivelului producţiei prin combinarea variată a factorilor de producţie sau substituirea acestora etc. Comportamentul producătorului este influenţat direct de progresul tehnic şi de —> comportamentul consumatorului (ex: în condiţiile unei pieţe concurenţiale, când veniturile consumatorilor scad, un producător de bunuri perisabile, pentru a-şi putea vinde mărfurile şi pentru a nu înregistra pierderi, va trebui să producă o cantitate mai mică sau să scadă preţurile acestora). Comunism • formă avansată a socialismului, imaginată de -> Marx, în care toate mijloacele de producţie şi rezultatele acestora se află în mâinile poporului. Comunitatea Economică Europeană (CEE) • înfiinţată în urma semnării Tratatului de la Roma la 25 martie 1957, ca etapă premergătoare creării Uniunii Europene. CEE a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958 şi a devenit cea mai reprezentativă grupare pentru integrarea europeană. Scopul creării CEE a fost: stabilirea unei singure politici economice pentru ţările membre; coordonarea politicilor agricole şi a sistemului de transport; realizarea unei competiţii reale; înlesnirea mişcării capitalului şi a forţei de muncă în cadrul comunităţii. Comunitatea Statelor Independente (CSI) • fondată la Minsk, la 8 decembrie 1991, de către Bielorusia, Rusia, Ucraina şi lărgită la 21 decembrie 1991, prin aderarea ţărilor din Asia Centrală (Kazakhstan, Kirghiztan, Tadjikistan şi Turkmenistan), din Caucaz (Armenia şi Azerbaidjan) şi a Republicii Moldova. CSI este formată din 12 state membre, excepţie făcând statele baltice, care au refuzat aderarea la o astfel de structură. Instituţii ale CSI: Consiliul 65 CONCURENŢĂ Şefilor de Stat, Consiliul Şefilor de Guverne, Adunarea Interparlamentară (cu sediul la St. Petersburg), Comitetul Consultativ de Coordonare (cu sediul la Minsk), Consiliul Miniştrilor de Externe, Uniunea Economică etc. Concentrare economică • 1. polarizare/grupare a agenţilor econo-mici care realizează acelaşi tip de produse în scopul creşterii eficienţei economice, pentru a putea face faţă concurenţei şi pentru mărirea ariilor unde îşi desfăşoară activitatea (noi pieţe de desfacere a produselor). Gruparea agenţilor economici se poate realiza în urma unor înţelegeri, prin acumulare de capital etc. Concentrarea economică duce la înfiinţarea marilor firme care formează centre financiare, industriale etc. puternice. 2. ~ orizontală regruparea firmelor care realizează acelaşi tip de produse. 2. - verticală regruparea firmelor complementare în scopul controlării totale a ciclului de producţie (de la materia primă la produsul finit). 3. ~ verticală în amonte proces prin care o firmă preia controlul asupra furnizorilor săi, putând să-şi stabilească aprovizionările, livrările şi costurile de producţie. Procedura garantează, de asemenea, control total asupra calităţii materiilor prime, a semifabricatelor livrâte de furnizori. 4. ~ în aval preluarea controlului de către o firmă asupra clienţilor săi, prin controlul distribuţiei produselor vândute, ameliorarea politicii promoţionale şi controlul parţial al pieţei. 5. ~ conglomerată regruparea firmelor fără să existe între ele, aparent, legături economice. Scopul lor este realizarea unei politici de diversificare a riscurilor şi de optimizare a profiturilor, asigurându-şi astfel o mai mare stabilitate în faţa crizelor economice. Concesie vamală • politică a unui stat referitoare la taxele vamale, care constă în menţinerea nivelului lor pe o perioadă determinată ori reducerea sau eliminarea acestora, pentru anumite state, cu care ţara respectivă are încheiate anumite acorduri şi înţelegeri bi ori multilaterale. Concesiune • termen care reflectă o operaţie ce apare în momentul în care se încheie un contract prin care o persoană cedează contra unei sume de bani unui concesionar; pe o perioadă determinată de timp, dreptul de exploatare a unui bun sau de executare a unei activităţi/lucrări. Concesiuni, brevete şi alte drepturi similare • termen utilizat în contabilitate ce reprezintă cheltuielile pe care o întreprindere le realizează în momentul achiziţionării sau realizării pe cont propriu a brevetelor, licenţelor, mărcilor de fabricaţie şi alte drepturi similare de proprietate industrială şi intelectuală inclusiv valoarea acestora care constituie aportul acţionarului. Concurenţă • 1. rivalitate ce se naşte, pe piaţă, între agenţii economici producători de bunuri şi servicii pentru atragerea clienţilor. Captivarea clientelei se face cu ajutorul preţurilor, a calităţii mărfii etc. Scopul agenţilor economici este realizarea unui profit cât mai mare şi mai durabil. 2. ~ loială utilizarea nediscriminatorie de către vânzători a unor instrumente economice (creşterea calităţii bunurilor, acordarea de facilităţi clienţilor etc.), în condiţiile accesului liber pe piaţă şi al posibilităţii de cunoaştere a mijloacelor de reglementare a relaţiilor de vânzare-cumpărare. 3. - neloială procedeul de pătrundere şi menţinere pe piaţă prin mijloace neortodoxe: stimulente acordate CONDIŢIA MLR 66 clienţilor; sponsorizarea unor acţiuni sociale de interes local şi naţional etc. 4. ~ imperfectă tip de concurenţă care se abate de la -> concurenţa perfectă (o unitate economică poate exercita influenţe individuale asupra pieţei). Forme ale concurenţei imperfecte: monopolistă (-> Monopol), oligopolistă (-> Oligopol) ş.a. 5. - monopolisti-că piaţă caracterizată atât prin trăsături specifice concurenţei pure, cât şi monopolului: a) pe piaţă există o diferenţiere a produselor - bunuri similare, dar nu identice care, din perspectiva cumpărătorilor, au calităţi (imaginare sau reale) diferite (ex: marca produsului conferă cumpărătorului o siguranţă mai mare, deşi poate alte produse care nu sunt recunoscute pentru marca lor pot avea o calitate mai ridicată). Bunurile (produsele) pot fi substituite cu alte produse; b) pe piaţă există un număr mare de cumpărători şi producători-vânzători cu puteri economice aproximativ egale, fiecare dintre ei acţionând izolat, neputând influenţa cererea şi oferta de pe piaţă. Puterea agenţilor depinde şi de alţi factori: localizarea întreprinderii, oferirea de credite avantajoase clienţilor etc. 6. ~ perfectă sau pură formă ideală de organizare a pieţei, în cadrul căreia agenţii acţionează în condiţii egale. Acest tip de concurenţă nu există în realitate. Piaţa cu concurenţă perfectă are următoarele caracteristici: este perfect transparentă (producătorii-vânzători cunosc cererea şi oferta şi pot adopta comportamentul ideal în cadrul pieţei), piaţa asigură libertate de acţiune, cererea şi oferta pot fi adaptate imediat în funcţie de modificările/situaţiile ce apar/intervin pe piaţă, agenţii economici şi consumatorii acţionează întotdeauna raţional şi eficient din punct de vedere economic, pe piaţă acţionează un număr mare de agenţi economici şi consumatori care nu pot influenţa cererea şi oferta, produsele sunt omogene. (-* Anexa 4). Condiţia MLR • deprecierea monedei naţionale a unui stat are drept consecinţă redresarea balanţei de plăţi a ţării prin echilibrarea soldului conturilor curente. Această condiţie este realizată în cazul în care elasticitatea cererii interne sau externe pentru importuri în raport cu modificarea preţurilor este supraunitară. Iniţialele condiţiei MLR au următoarea provenienţă: M - iniţiala economistului Marshall, L - iniţiala economistului Lerner, R - iniţiala economistului Robinson. Cei trei economişti au ajuns la aceeaşi concluzie autonom unul faţă de celălalt. Condiţie • 1. -ii ale cererii factor care determină creşterea sau descreşterea cererii pe piaţă a unui anumit bun: modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor, modificarea preţurilor altor mărfuri, număr de cumpărători, preferinţele cumpărătorilor, previziunile referitoare la evoluţia preţurilor şi a veniturilor. 2. ~ii ale ofertei factor care determină modificarea cantităţii oferite la acelaşi nivel al preţului: costul producţiei, preţul altor bunuri, taxe, previziuni referitoare la evoluţia preţului, evenimente sociale, politice şi naturale. Condor • îmbinare de opţiuni pe piaţa bursieră, formate din -»ca//şi -> put la patru preţuri diferite. Conferinţa de la Bretton Woods -> Sistemul monetar etalon de schimb aur-devize (Gold Exchange Standard). Conglomerat -> Concentrare economică conglomerată. Conosament (bill of lading) • 1. document de transport folosit în cazul transportului maritim de măr- 67 CONSOLIDARE furi, care dovedeşte preluarea şi expedierea mărfurilor. Conosamentul este eliberat, de regulă, de căpitanul navei pe care este îmbarcată marfa şi certifică faptul că ea va fi transportată şi predată destinataru-lui-beneficiar în portul stabilit în contract de către părţile contractante. Conosamentul cuprinde detalii privind condiţia de livrare, starea mărfii, a ambalajului, ruta de transport. Reprezintă documentul prin care cărăuşul atestă preluarea mărfurilor pentru transport. De asemenea, conosamentul certifică titlul de proprietate asupra mărfurilor. 2. ~ curat tip de conosament semnat de căpitanul vasului sau agentul acestuia în momentul în care marfa urcă la bord, cu condiţia ca aceasta să se găsească în stare bună. 3. - fracţionat (delivery order B/L) tip de conosament eliberat de companiile de navigaţie destinatarilor pentru cantităţile parţiale cuprinse în cadrul lui. De obicei, destinatarii care solicită un astfel de conosament practică comerţ cu amănuntul. 4. ~ la ordin tip de conosament pe baza căruia căpitanul vasului predă marfa în portul de destinaţie direct beneficiarului indicat pe înscris sau, la ordinul acesteia, unei persoane precizată prin andosarea conosamentului. 5. ~ la purtător tip de conosament pe care nu este precizat numele beneficiarului mărfii şi pe baza căruia căpitanul vasului predă marfa în portul de destinaţie persoanei care îl prezintă. 6. ~ murdar (foul) tip de conosament, neacceptat de bănci, pe care cărăuşul menţionează deteriorările şi/sau defecţiunile suferite de marfă ori de ambalaje în timpul transportului. 7. ~ nominativ tip de conosament pe care este precizat numele beneficiarului mărfii şi pe baza căruia căpitanul vasului predă marfa în portul de destinaţie numai proprietarului. 8. ~ pri- mit pentru îmbarcare (received for shippment) tip de conosament eliberat atunci când marfa a fost depozitată în port, din cauza aglomeraţiei, înainte de îmbarcare şi care, după îmbarcarea mărfii, poate fi transformat în conosament încărcat la bord (shipped on board). Consilier de plasament • instituţie specializată în consultanţă, pe piaţa bursieră, pentru operaţiile cu titluri financiare. Consiliu de Administraţie • for de conducere al unei societăţi, întreprinderi, bănci etc. care concepe şi promovează politica acesteia şi îi apără interesele în raport cu mediul social economic înconjurător. Consiliul de Administraţie este format din acţionari, manageri, specialişti în marketing, reprezentanţi ai producătorilor, salariaţilor, împuterniciţi ai băncilor şi administraţiilor publice. Consiliul pentru Asistenţă Economică Reciprocă (CAER) • organizaţie înfiinţată în anul 1949 care avea ca scop dezvoltarea economică, tehnologică şi industrializarea ţărilor membre (Bulgaria, Cehoslovacia, Cuba, Mongolia, Polonia, Republica Democrată Germană, România, Uniunea Sovietică, Vietnam) în conformitate cu principiile economiei socialiste. Organizaţia s-a dizolvat în anul 1991, o dată cu căderea blocului comunist. Consistenţa pieţei • particularitate a unei pieţe bursiere, caracterizată prin faptul că o variaţie de preţ a unui titlu atrage după sine noi cereri sau oferte de titluri financiare. Consolidare • 1. —> Fuziune pură. 2. ~ pe paliere procedeu de alipire succesivă a fiecărei firme, ce face parte dintr-un subgrup, la firma care deţine controlul şi apoi la firma-mamă. 3. ~ directă alipirea directă CONSORŢIU 68 a tuturor firmelor dintr-un subgrup la firma-mamă. Consorţiu • 1. asocierea pe bază de convenţie civilă a două sau mai multe persoane juridice, fără a se constitui o altă persoană juridică, în scopul obţinerii unui contract de prestări de servicii, de furnizare de bunuri sau de efectuare de lucrări. 2. - bancar -> Sindicalizare financiară. Consultant financiar ■ persoană fizică sau juridică independentă care oferă clienţilor săi anumite servicii pe probleme financiare. Consultanţă > procesul prin care o firmă sau o persoană fizică acordă asistenţă unei persoane fizice sau juridice în vederea îmbunătăţirii organizării activităţii economice, prin modernizarea procesului tehnologic sau prin perfecţionarea conducerii. Consum • 1. procesul de utilizare a bunurilor economice de către populaţie şi administraţie, cu scopul satisfacerii nevoilor personale şi de grup ale oamenilor. 2. - privat utilizarea bunurilor economice de către o persoană, o familie sau de către o asociaţie. 3. ~ public (~ final guvernamental) formă a consumului, care se referă la stat şi la instituţiile saJe. 4. - material formă a consumului, reprezentând consumul de bunuri materiale de satisfacţie. 5. - nematerial formă a consumului, reprezentând consumul de servicii. 6. ~ proprlu-zis bunuri de satisfacţie care îşi pierd utilitatea printr-un singur act de folosinţă de consum. 7. ~ de bunuri durabile bunuri de folosinţă îndelungată care se uzează treptat, utilizându-se într-o perioadă de timp mai mare de un an de zile (ex: frigidere, computere etc.). 8. - al factorilor de producţie utilizarea efectivă a factorilor în producerea de bunuri materiale şi de servicii, resursele economice alocate regăsindu-se în preţurile rezultatelor obţinute. Consumul factorilor de producţie poate fi privit atât pe întreaga producţie, numindu-se şi consum global, cât şi pe unitatea de produs sau de rezultat obţinut. 9. ~ al factorului muncă utilizare a potenţialului de muncă al angajaţilor, conform specializării şi nivelului de calificare al acestora. Consumul factorului muncă se regăseşte în rezultatele obţinute sub formă de salarii. 10. -ul resurselor naturale factor de producţie primar, care presupune utilizarea factorilor în cadrul procesului de producere a bunurilor materiale şi a serviciilor şi reflectarea lor în rezultatele obţinute valoric prin preţul pământului (în agricultură) şi al celorlalte resurse naturale atrase în circuitul economic, precum şi sub formă materială (petrol, gaze naturale etc.). 11. - global ->Consum al factorilor de producţie. 12. -Intermediar bunurile şi serviciile provenite de la alţi producători, utilizate în producerea de noi bunuri economice. 14. ~ final valoarea bunurilor şi serviciilor utilizate pentru satisfacerea directă a necesităţilor umane individuale sau de ansamblu. 15. - pe locuitor indicator care reflectă consumul mediu de bunuri materiale şi servicii pe cap de locuitor. Se determină prin raportarea consumului total (pe grupe de produse şi pe produse principale) dintr-o anumită perioadă, la numărul mediu al populaţiei unei ţări. Consumerism » mişcare a secolului XX care are în vedere ca toate bunurile şi serviciile vândute către public să fie de bună calitate şi care are ca obiectiv primordial realizarea unor legi care să perfecţioneze pe de o parte metodele şi standardele de fabricaţie ale producătorilor şi vânzătorilor, iar pe de altă parte să protejeze consumatorii. De-a lungul timpului au fost CONT ,;înfiinţate o serie de organizaţii care să protejeze consumatorii de cali-; itatea îndoielnică a unor bunuri şi «servicii existente pe piaţă: Protecţia consumatorului (în România), Uniunea Consumatorilor {în SUA), Uni-«„-unea Consumatorilor Comunităţii : Muncitorilor din Germania etc. Cont1 • 1. In accepţiune contabilă r contul reprezintă piesa de bază a contabilităţii, cu ajutorul căreia se . reflectă în dublu aspect (debit şi •. credit) şi în expresie bănească existenţa şi mişcarea unui mij-: loc/grup de mijloace economice în *:toat® fazele circuitului economic. Cu ajutorul lui se stabileşte pentru • un element de activ sau de pasiv soldul final pe baza soldului iniţial şi . *:?a modificărilor succesive pe care acesta le suportă 1n\r-o anumită perioadă de timp. Contul este format din: denumirea sau titlul con-; -fului. debitul şi creditul contului, - «^rulajul contului (debitor sau creditor), total sumă creditoare sau debi-= toaro a contului, soldul contului. . Debitul contului reprezintă partea ------din stânga oricărui cont care este diferită în funcţie de conţinutul eco-' nomic al contului. Creditul contului ; - reprezintă partea din dreapta orică- - rui cont care este diferită în funcţie •de conţinutul economic ai contului. 0 Dacă contui este deschis pentru - active şi cheltuieli, debitul lui reflec-"tă sporirea activelor şi cheltuielilor, iar creditul reflectă descreşterile de " active şi cheltuieli pe o perioadă de timp. Dacă contul este deschis pentru pasive şi venituri, debitul reflectâ descreşteri de pasive şi venituri, iar creditul reflectă sporiri ; de pasive şi venituri pentru o anumită perioadă de timp. Operaţia de _ înscriere a unei sume în debit poar-^ tă denumirea de debitare a contului, iar cea de înscriere în credit ' de creditare a contului. Rulajul debitor sau creditor al unui cont reflectă ansamblul sumelor înscrise într-un cont într-o anumită perioadă de timp. Dacă contul este deschis pentru active şi cheltuieli, rulajul debitor reflectă sporirile de active şi cheltuieli, iar rulajul creditor reflectă scăderile de active şi cheltuieli. Dacă contul este deschis pentru pasive şi venituri, rulajul debitor reflectă scăderile de pasive şl venituri, iar rulajul creditor reflectă sporirile de pasive şi venituri într-o anumită perioadă de timp. Total sumă debitoare sau creditoare a unui cont reflectă ansamblul sumelor înscrise Tn cont într-o perioadă de timp formate din existenţele ini* ţiale şi rulaje. Pentru conturile deschise pentru cheltuieli şi venituri care nu au existenţe iniţiale, total sume este identic cu rulajele conturilor. Soldul contului reflectă diferenţa dintre totalul sumelor debitoare sau creditoare stabilite într-un anumit interval de timp. Există con* turi cu sold debitor atunci când „Total sume debitoare > Total sume creditoare", conturi cu sold creditor atunci când „Total sume creditoare > Total sume debitoare" sau conturi cu sold zero (conturi soldate sau balansate) atunci când „Total sume debitoare = Total sume creditoare". Conturile se clasifică: a) după funcţia contabilă: active şi pasive; b) după sfera de cuprindere: sintetice şi analitice; c) după conţinutul economic: conturi deschise pentru active, conturi deschise pentru pasive, conturi de cheltuieli, conturi de venituri, de gestiune şi în afara bilanţului. 2. - de activ tip de cont utilizat în contabilitate, care se supune numai unei singure reguli de funcţionare (se mai numeşte şi monofuncţional) care are funcţie de activ şi care începe să funcţioneze prin debitare cu existenţele iniţiale de active preluate din activul bilanţului iniţial, cu creşterile de active şi CONT 70 cheltuieli determinate de operaţiunile economice consemnate în documentele justificative. Se creditează cu scăderile de active şi cheltuieli determinate de operaţiunile economice consemnate în documentele justificative. Contul de activ poate avea numai sold debitor. 3. - de pasiv tip de cont utilizat în contabilitate care se supune numai unei singure reguli de funcţionare (se mai numeşte şi mono-funcţional), care are funcţie de pasiv şi începe să funcţioneze prin creditarea cu existenţele iniţiale de pasiv preluate din pasivul bilanţului iniţial, cu creşterile de pasiv şi veniturile determinate de operaţiunile economice consemnate în documentele justificative. Se debitează prin micşorările din pasive şi veniturile determinate de operaţiunile economice consemnate în documentele justificative. Contul de pasiv poate avea numai sold creditor. 4. ~ bifuncţional tip de cont utilizat în contabilitate care începe să funcţioneze fie prin debitare, fie prin creditare şi poate avea fie sold debitor, ffe sold creditor. Cont2 • 1. ~ colectiv are ca titulari mai multe persoane. Se poate prezenta ca un cont conjunct (fără cote prestabilite) sau ca un cont indiviz (cu cote părţi determinate la deschiderea contului). Acest tip de cont este folosit în investiţiile care se execută de către mai mulţi antreprenori împreună sau în cazul unei operaţiuni bancare speciale care trebuie să fie realizate de mai multe persoane împreună. 2. ~ curent (cont de disponibilităţi sau depozit la vedere) titularii acestor conturi pot fi persoane fizice sau juridice. Conturile se pot deschide in lei sau valută. Sunt folosite pentru depuneri şi retrageri curente, pentru plata cecurilor emise de titularii lor sau pentru alte plăţi. Anga- jaţii unor firme pot primi salariile în aceste conturi. Unele bănci deschid asemenea conturi doar dacă există o sumă iniţială minimă, iar retragerea din aceste conturi se face în limita acestei sume. Unele bănci nu prevăd existenţa acestei sume minime. Conturile curente funcţionează numai pe sold creditor, clienţii fiind obligaţi să aibă permanent o sumă de bani, minimă, în cont. 3. -ui curent al asociaţilor sursă de finanţare extrabancară. Sunt Împrumuturi cu dobândă acordate de acţionari societăţii lor, după cum urmează: a) vărsăminte de numerar în casierie; b) menţinerea la dispoziţia societăţii a unor sume cuvenite asociaţilor cu titlu de dividende sau remuneraţii şi neîncasate de titularii acestor drepturi. 4. - de depozit instrument al executării contractului de depozit bancar, este menit sâ înregistreze operaţiunile prin care depozitul iniţial este diminuat sau este majorat. El îndeplineşte exclusiv funcţia de reglementare a creanţelor reciproce, fără a fi în acelaşi timp instrument de garanţie. 5. ~ nostro (al nostru) o bancă desemnează prin această denumire contul deschis de ea la alta bancă (din străinătate) şi care este ţinut de către acea bancă. 6. - numeric titularul este cunoscut numai de un cerc restrâns de persoane din bancă. Toate operaţiunile în cont se realizează fără menţionarea numelui titularului. 7. ~ oglindă - cont Intern al unei bănci care urmăreşte evoluţia plăţilor şi încasărilor efectuate prin contul ,/iostro“. 8. ~ provizoriu (ocazional) cont utilizat pentru operaţiuni izolate cum ar fi: emiterea unui acreditiv în favoarea unui terţ care va opera restituiri din acest cont; cumpărări sau vânzări de aur etc. în general este destinat tranzacţiilor care se compensează, efectuate pentru persoanele care : ţjU au deschis un cont la acea 4 bancă. 9. - vostro (sau torro - al vostru) contul unei bănci străine v^deschis în evidenţele unei bănci . ^comerciale din ţara de reşedinţă. .>10. - electronic evidenţă în cont a ..-hârtiilor de valoare. Constituie o ..formă dematerializată a hârtiilor de ’ • .valoare. 11. - în marjă (margin .sccount) cont deschis în favoarea „unui client al bursei, utilizat pentru .^realizarea operaţiilor bursiere, care •• -oferă posibilitate clientului, în anu-.5 mite condiţii, să dobândească credit : • din partea firmei de brokeraj pentru ^■realizarea de tranzacţii cu titluri crfinanciare. 12. - în marjă neres-trlcţionat formă a contului în • %aijâ, în care mâija curentă este î; mai mare sau egală cu marja ? iniţială. 13. - în marjă restrlqţio-: nat formă a contului în marjă, In • :care marja curentă este mai mică ; n'decât maija iniţială. 14. ~în nume- ' • rar (cssh account) cont deschis în - favoarea unul client al bursei, utilizat £'pentru realizarea operaţiilor bursiere. Contabil • 1. persoană cu studii rlsuperioare sau fără studii supe-, rioare care ţine contabilitatea unei firme, întreprinderi etc. contra cost. • 2. persoană angajată într-o instituţie publică de profil, care aiută la calcularea impozitelor, taxelor şi a ______ altor venituri cuvenîte statului. Contabilitate • 1. forma principală a evidenţei economice a unei întreprinderi care transcrie, examinează şt controlează în mod documentat, complet şi neîntrerupt fenomenele şi procesele economice exprimate valoric. Contabilitatea furnizează ’■ firmei informaţiile necesare întocmirii planurilor şi programelor de activitate economică pentru bugetul .i.de venituri şi cheltuieli, asigură urmărirea şi controlul valoric al acti-. ' v'ităţii desfăşurate prin înregistrarea cronologică a operaţiilor economice CONTABILITATE şi financiare, asigură controlul integrităţii patrimoniului prin înregistrările existente şi mişcărilor elementelor patrimoniale şi furnizează informaţiile necesare întocmirii documentelor de sinteză oontabilă care dau imaginea fidelă a patrimoniului. De asemenea, contabilitatea înregistrează şi prelucrează datele valorice ale proceselor şi fenomenelor economioe ce apar în cadrul firmei, furnizează informaţii referitoare la structura şi dinamica patrimoniului firmei şi informaţii referitoare la situaţia financiară a rezultatelor obţinute de firmă pentru ca forul de conduoere al firmei să poată lua deciziile necesare. De asemenea, contabilitatea verifică modul în care sunt conservate şi întrebuinţate valorile materiale şi băneşti, cum sunt administrate resursele firmei şi verifică modul de respectare a disciplinei financiare (control gestionar) în cadrul firmei. Contabilitatea urmăreşte prefacerile şi traseul parcurs în cadrul circuitului economic de mijloacele economice. Aşadar, contabilitatea urmăreşte circuitul capitalului privit sub aspectul destinaţiei lui (capital fix şi circulant) şi al modului de dobândire al acestuia (capital propriu şi străin). 2. - în partidă simplă tip de sistem contabil în care operaţiile economice se înregistrează într-o singură partidă. 3. ~ în partidă dublă tip de sistem contabil în care operaţiile economice se înregistrează în două părţi, două conturi concomitent, o partidă care arată originea şi o altă partidă care indică destinaţia. 4, - financiară sau generală tip de subsistem contabil cu caracter obligatoriu şi legal utilizat In ţara noastră, care are la bază norme unitare privind organizarea. S. ~ Internă de gestiune tip de subsistem contabil utilizat în ţara noastră, care are ca scop principal controlul factorilor de CONTANGO 72 producţie în vederea obţinerii unor produse cu costuri raţionale. Scopul principal al contabilităţii interne de gestiune este calcularea costurilor de producţie şi stabilirea rentabilităţii produselor. Contabilitatea internă de gestiune este utilizată şi structurată de fiecare firmă în funcţie de necesităţile proprii şi de activitatea desfăşurată. Contango • ipostază a pieţei bursiere, în care preţul futures este mai mare decât preţul cash. Contingentare • t. măsură de politică comercială protectori istă folosită de unele state ale lumii pentru protejarea propriilor ior economii naţionale, prin care volumul importului şi/sau exportul este limitat printr-un plafon maxim denumit contingent. 2. ~ tarifară măsură care presupune perceperea unei taxe vamaJe mai ridicate, aferente unei depăşiri a cantităţii importate. Contingent la import • modul prin care sunt stabilite limitele cantitative sau vaJorice pentru anumite mărfuri, pe o anumită perioadă de timp (de regulă un an). Contingentul poate fi global, sub forma unor plafoane maxime, admise la import, sau repartizat pe ţări. Contract • act încheiat legal între două persoane fizice, între o persoană fizică şi una juridică sau între două persoane juridice, din ale cărui clauze rezultă că acestea au atăt drepturi, cât şi obligaţii referitoare la plata unor sume de bani ca formă de achitare a serviciilor efectuate, a lucrărilor prestate sau a bunurilor cumpărate. Contract cash • tranzacţie realizată la bursă, care presupune furnizarea titlurilor la sediul clientului ?n ziua în care s-a încheiat contractul de bursă. Contract de asigurare ■ act juridic încheiat între asigurat şi asigu- rător. Asiguratul se obligă să plătească prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă ca, ia producerea riscului asigurat, să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea ori suma asigurată. în contract apare, de asemenea: interesul asigurării (ex.: la asigurările de persoane, interesul asigurării îl reprezintă crearea cadrului necesar pentru realizarea protecţiei economice în cazul inva- ' lidităţii, decesului ori producerii altui eveniment stipulat în contractul de asigurare), riscul asigurat, suma asigurată, prima de asigurare. Trăsături ale contractului de asigurare: a) este un contract consensual-se I încheie şi este considerat valabil ! prin consimţământul părţilor; b) este j un contract sinalagmatic ~ părţile I contractante îşi asumă obligaţii j reciproce şi interdependente; c) este | un contract aleatoriu - la înche- ; ie rea contractului, părţile nu cunosc > întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta în urma semnării contractului, deoarece obligaţiile asumate de asigurat şi asigurător depind de un eveniment ; viitor şi incert (evenimentul reprezintă pentru părţi o şansă de câştig sau pierdere); d) este un contract cu titlu oneros - fiecare parte Implicată in contract urmăreşte obţinerea unui profit, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei asumate; e) ■ este un contract succesiv - este 1 eşalonat în timp. Asigurătorul acoperă, prin plată, un anumit tip de risc pe o perioadă lungă de timp (plata primei se realizează anual sau subanual) sau scurtă de timp (plata integrală a primei se face la încheierea contractului); f) este un contract de adeziune - contractul este redactat şi imprimat de asigurător, însă la el aderă asiguratul; g) este un contract de bună credinţă - executarea contratului se presupune că se va realiza cu bunăcredinţădeambelepărţi. 73 CONTRACT LA TERMEN FIX Contract de concesiune • contract ce prevede că partea contractantă (achizitorul) va remunera contractorul (concesionarul) prin ceda-t. rea (în totalitate sau in parte) a dreptului de exploatare a rezultatului contractului. Contract de cont curent • con--•vvenţie prin care părţile, de regulă o bancă şi clientul ei, denumiţi „cofe nt işti", consimt ca toate creanţele ■■/■■■şi datoriile lor reciproce să fuzione-■' ze într-un sold unic, care să defi- ■ nească poziţia unuia faţă de celălalt ca debitor sau creditor. Contract de cont de depozit a • convenţia încheiată între bancă şi ^'clientul său pentru constituirea unui i'-.'depozit şi efectuarea operaţiunilor /i,'icu disponibilul acestui cont în >■ sensul diminuării depozitului iniţial, W'ba/ica având dreptul de a dispune . Wde aceste fonduri în propriul său ■/interes, dar şi obligaţia de a restitui /"depozitul la cerere (deponentului). Cbntract de credit bancar • con-” venţie unilaterală şi intuitu perso-nae prin care o bancă sau o altă —-■/instituţie ,je credit similară se obligă, in schimbul unei remuneraţii, să . pupă Ea dispoziţia unei persoane ; ‘fonduri băneşti, pe un termen şi în V 'cuantum determinat sau să îşi ‘' /.asuma, în interesul unei persoane, • un angajament bănesc prin aval ■■.sau prin scrisoare de garanţie. .' Cbntract de deschidere de cre-“rdit pe termen scurt, mediu ■"•sau lung «convenţie prin care "'banca se obligă să pună la dispo- - ziţia clientului, pentru o perioadă de ’ " timp determinată sau nedetermi-nată, un anumit credit, de care be-neficiarul va uza fie încasând fon- ■ -. durile, fie trăgând o cambie sau un ( cec asupra băncii. ^Contract de opţiuni cu valute < ’ (break forward) • tip de contract la .... 3 termen încheiat pe piaţa bursieră. într-un astfel de contract tranzacţia valutară este convenită astăzi; cursul de schimb folosit este cel la vedere, ajustat cu un .preţ de exerciţiu'; In avans, este plătită o primă pentru achiziţionarea opţiunii; tranzacţia are loc într-un interval cuprins între două date în viitor, stabilite la alegerea clienţilor decontarea se realizează la două zile lucrătoare după data specificată; după achiziţionarea opţiunii, exercitarea ei nu este obligatorie, acest lucru rămânând la latitudinea clientului; dacă renunţă, clientul pierde prima de opţiune. Contract de transport internaţional -> Scrisoare de trăsură internaţională. Contract futures (la bursă) • contract referitor la o anumită tranzacţie la termen, care poate fi finalizat prin efectuarea obligaţiei în natură, prin plata în numerar sau prin lichidarea poziţiei. Contract la termen cu opţiune de interval (option forward) (la bursă) • pe piaţă tranzacţia valutară este convenită astăzi; cursul de schimb folosit este cel la termen, calculat pe ba2a cursului la vedere ajustat cu premium sau discount (preţ de exerciţiu); tranzacţia se desfăşoară într-un interval de timp cuprins între două date la termen specificate, conform doleanţelor clienţilor; decontarea se face la două ziie lucrătoare după data la termen, la care s-a efectuat operaţiunea, situată între cele două date limită; odată stabilit, contractul trebuie finalizat. Contract la termen fix (forward) (la bursă) • într-un astfel de contract tranzacţia valutară este convenită astăzi pe piaţă; cursul de schimb folosit este cursul la termen - calculat astăzi pe baza cursului la vedere şi ajustat cu premium, dacă se previzionează că valuta se va CONTRACT LA VEDERE 74 aprecia, sau discount, dacă se previzionează că valuta se va deprecia; tranzacţia are loc la o dată stabilită, în viitor; decontarea are loc la două zile lucrătoare după data la termen specificată; odată convenit, contractul trebuie finalizat. Contract la vedere (spot) (la bursă) ■ majoritatea operaţiunilor de schimb valutar sunt operaţiuni la vedere. Această denumire este asociată operaţiunilor de schimb care se efectuează la careul din ziua tranzacţiei, iar mişcarea banilor în conturi (decontarea) are loc In 48 de ore sau douâ zile bancare lucrătoare, fntre bancă şi client intervine un contract denumit contract de operaţiuni ta vedere sau contract la vedere. Dacă s-a convenit asupra tranzacţiei, contractul se finalizează. Contract noţional (la bursă) • contract la termen, standardizat, negociat, care are ca activ de bază un împrumut fictiv. Titlurile care pot fi livrate efectiv sunt prezentate într-o listă la bursă. Contrastai» • termen utilizat în comerţul internaţional în cadrul contractelor de -» navlosire, reprezentând o clauză referitoare la timpul utilizat pentru încărcarea ori descărcarea mărfurilor de pe vas. Control • 1. - exclusiv de drept deţinerea de către o firmă, direct ori Indirect, a majorităţii drepturilor de vot la o altă firmă, respectiv peste 50% din drepturile de vot din adunarea generală a acţionarilor. 2. ~ exclusiv de fapt deţinerea pe durata a două exerciţii succesive a majorităţii numărului de membrii în Consiliul de Administraţie. 3. - exclusiv contractual sau statuar exercitare a influenţei unei firme asupra altei firme, pe baza unui contract sau a unei clauze contractuale. 4. - concomitent sau co- mun un număr limitat de acţionari sau asociaţi îşi Împart controlul unei firme, iar deciziile care se iau sunt rezultatul acordului lor comun. Control valutar • procedură prin care Banca Naţională supraveghează şi controlează respectarea prevederilor legale aplicabile în domeniul controlului valutar etc. Banca Naţională emite reglementări privind efectuarea şi controlul tranzacţiilor valutare pe teritoriul ţârii, transferurile de valută în străinătate şi tranzacţiile pe pieţele valutare etc. Convertibilitate • 1. dreptul rezidenţilor şi nerezidenţilor de a schimba moneda naţională cu altă monedă străină, în mod liber, prin vânzare-cumpărare pe piaţâ, fără nici un fel de restricţie. 2. ~ limitată tip de convertibilitate aplicai doar pentru anumite categorii de operaţii, luându-se în calcul situaţia monedelor pe plan intern în comparaţie cu exigenţele internaţionale privind eficienţa economică, compatibilitatea bunurilor naţionale şi a serviciilor, rezervele valutare, starea balanţei de plăţi externe etc, 3. - limitată internă capacitatea monedelor naţionale de a se schimba în interiorul ţării Intr-o altă monedă care aparţine unui alt stat. Acest tip de monede surit considerate va/ute neconvertibile. Ţările care deţin valute neconvertibile îşi desfăşoară activităţile de comerţ internaţional pe baza acordurilor de clearing. 4. ~ deplină (oficială) schimbarea monedei naţionale pe alte monede naţionale în cazul în care sunt eliminate în totalitate restricţiile şi condiţiile de utilizare a monedelor respective. Cooperativă • 1. unitate de producţie individual-asociativă, constituită prin liberul consimţământ al proprietarilor individuali, care devin astfel membrii cooperatori. 2. ~ de (y->credit persoană juridică ce colec-'(ivleazâ sume de bani de la membrii A ^cooperatori, acordându-le totodată 3 şi împrumuturi. qorelarea scadenţelor • proces '' bancar de convenire a fondurilor - • depozitate pe termen scurt, In ton-ijuri disponibile pe termen lung. Corentist -> Contract de cont cu-j.?rent Corporalizare • metodă folosită în ^■procesul privatizării, în ţările foste comuniste, care constă în reorgani-’^' zârea vechilor întreprinderi de stat ''In societăţi comerciale pe acţiuni cu capital integral de stat. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) (International Fi- 1. nâncial Corporation - IFC) • orga-!ii nfsm, fondat în anul 1956, subor-donat Băncii Mondiale, ce promo-. vează şi susţine investiţiile în sec-'" torUI privat din ţările în curs de dezvoltare. CFI are un capital de î^2,45 miliarde dolari, iar numărul 'statelor membre este de 175. _. Capitalul este atras în proporţie de 80% de pe piaţă, iar restul de 20% din împrumuturi de la Banca Inter-» naţională pentru Reconstrucţie şi -- ‘Dezvoltare. întreprinderile finanţate •' de : CFI trebuie sâ deţină capital •'• majoritar privat, excepţie fac cele de stat care se află în curs de privatizare. Tipuri de servicii oferite de CFI: a) pentru sectorul privat: , asistenţă pentru proiectele de dezvoltare; asistenţă pentru întreprin-' derile mici şi mijlocii (IMM-uri); asistenţă în cadrul procesului de restructurare şi asistenţă tehnică; b) pentru sectorul guvernamental: ’ asistenţă în dezvoltarea mediului de afaceri; asistenţă în realizarea investiţiilor străine directe; asistenţă ^în cadru) procesului de privatizare ,etc. Corporaţie * 1. entitate legală, cu scop lucrativ sau nelucrativ, dis- tinctă de proprietarii săi, abilitată de stat sau de guvern şi caracterizată prin răspundere limitată, transfer operativ al drepturilor de acţionar prin vânzarea acţiunilor, existenţă cu caracter continuu. Corporaţiile sunt firme care domină în ţările puternic industrializate, având influenţe atât în economie, cât şi în politică şi în viaţa socio-culturală. Ele îşi desfăşoară activitatea in ţara de origine şi în exterior prin intermediul filialelor, reprezentanţelor etc. 2. - fără scop lucrativ corporaţie, specifică Statelor Unite, al cărei scop nu este realizarea profitului, ci înfăptuirea unor activităţi umanitare, educaţionale etc. 3. ~ de Clearing a Bursei de Mărfuri corporaţie independentă care joacă rol de casă de compensaţii pentru toate contratele încheiate la Bursa din Chicago. Cost • 1, ~ de producţie totalitatea cheltuielilor corespunzătoare -»consumului de factori de producţie, pe care producătorii le efectuează pentru producerea şi vânzarea de bunuri materiale sau pentru prestarea de servicii. 2. - de producţie (preţ de cost) totalitatea cheltuielilor fabricantului pentru a produce bunurile economice pe care le vinde sau totalitatea costurilor cu manopera, materialele şi regia (costul luminii, chiriei etc.) necesare pentru a produce ceva sau suma cheltuielilor necesare obţinerii unui volum de producţie. 3. - de oportunitate (cost al şansei sacrificate sau cost de opţiune)- 3.1. ooncept iniţiat de şcoala neoclasică, ce exprimă cea mai bună alternativă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea alternativei alese. 3.2. „costul oricărei acţiuni este valoarea şansei pierdute din cauza acelei acţiuni“ (Abraham Frois). 4. - al informaţiei cheltuielile pe care le realizează agenţii economici în procesul de COST 76 luare a deciziilor economice (ex: cercetare de piaţă). 5. ~ al timpului permite explicarea, după criterii de oportunitate, a repartizării timpului în timp liber şi timp de muncă remunerată. 6. ~ ecologic cheltuielile realizate în scopul protejării şi conservării mediului. 7. ~ al ştiinţei cheltuielile efectuate cu noile descoperiri ştiinţifice etc. 8. ~ul instruirii şi al producerii de idei cheltuielile efectuate, în timp, cu instruirea profesională. Sunt cheltuieli care vor aduce un profit viitor. 9. ~ contabil cost ce cuprinde doar cheltuielile măsurabile, în bani, realizate de către agentul economic pentru plata materiilor prime, materialelor, combustibilului, energiei, salariilor, transportului, pentru amortizarea clădirilor, utilajelor etc. şi pentru prevenirea poluării mediului. 10. ~ economic costul contabil la care se adaugă munca proprietarului întreprinderii, chiriile legate de utilizarea clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea etc. 11. ~ global (total) ansamblul costurilor corespunzătoare unui volum de producţie dat. Costul global (Cg) este format din costul fix şi costul variabil. 12. ~ fix (Cf) cheltuială care este relativ independentă de modificarea volumului producţiei şi care este suportată în orice condiţii de o firmă (chirii, asigurări, dobânzi, amortizarea capitalului fix etc.). 13. ~ variabil (Cv) cheltuială care variază în funcţie de cantitatea de produse obţinute (materii prime, materiale, combustibil). 14. ~ marginal (Cm) sporul de cost necesar obţinerii unei unităţi suplimentare de produs. Se determină raportând creşterea costului total la creşterea producţiei. 15. ~ mediu sau unitar reprezintă costul pe unitatea de produs sau pe unitatea de efect util. Tipuri de cost mediu: a) cost fix mediu- când discutăm despre cos- tul mediu, costul fix devine variabil scăzând pe măsură ce creşte cantitatea de produse sau, dimpotrivă, crescând atunci când producţia obţinută se micşorează. Se determină prin raportarea costului fix la cantitatea de produse; b) cost variabil mediu - se determină raportând costul variabil total la cantitatea de produse; c) cost total mediu - se determină prin raportarea costului total la cantitatea de produse, care reprezintă costul unei unităţi din producţie. 16. ~ul stocării cheltuielile efectuate cu stocarea bunurilor. Costul stocării include cheltuielile de depozitare, chirii, salarii etc. şi cheltuielile cu pierderea, prin depreciere (ex: nivelului calitativ al bunurilor stocate) sau schimbare (ex: a modei). Aceste cheltuieli sunt adăugate la costul producţiei, rezultând costul total care se găseşte în relaţie inversă cu elasticitatea ofertei la preţul de pe piaţa bunului respectiv. 17. ~ suplimentar termen care face referire la uzura capitalului fix, ce reprezintă surplusul uzurii scontate peste costul de întrebuinţare a capitalului fix datorat uzurii normale şi cheltuielilor făcute cu întreţinerea şi reparaţiile acestuia. 18. ~ al creditelor nerecuperabile costul pe care o persoană care a obţinut un împrumut îl provoacă unei bănci dacă nu-l returnează la timp: a) dacă o bancă nu recuperează în timpul stabilit sumele în bani lichizi, ce reprezintă ratele scadente şi dobânzile aferente, ea va trebui să le înlocuiască cu noi depozite, la o anumită rată a dobânzii, rezultând creşterea cheltuielilor băncii şi reducerea profitului; b) dacă dobânda datorată nu este plătită, rezultă micşorarea sumei de bani lichizi prognozată, iar din punctul de vedere al profitului, această sumă neîncasată trebuie scăzută din venitul înregistrat în contul inter- 77 CREDIT mediar de rezultate, ceea ce duce în final la reducerea profitului real, în momentul încheierii anului financiar. în cazul în care aceste credite nerecuperabile sunt foarte mari, banca se va confrunta nu numai cu reduceri serioase ale profitului, ci şi cu insolvabilitate. 19. ~ social sacrificiul făcut de populaţie (şomaj, scăderea nivelului de trai, creşterea preţurilor, inflaţie) pentru realizarea unei economii de piaţă durabile. Cotare • 1. introducerea şi evaluarea titlurilor financiare la bursă. 2. ~ directă modalitate de cotare a valutelor care exprimă cantitatea de monedă naţională ce poate fi cumpărată sau vândută pentru o unitate de monedă străină. 3. ~ indirectă modalitate de cotare a valutelor ce exprimă cantitatea de monedă străină care poate fi vândută sau cumpărată pentru o unitate de monedă naţională. Cotaţie • 1. (la bursă) fixarea preţului de echilibru pentru un titlu financiar sau pentru o valută, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă. 2. preţ la care se poate realiza, la un moment dat, o tranzacţie pe piaţa bursieră. Este alcătuită din preţul -> as/c şi preţul -> bid. Cotă • 1. cursurile publicate oficial la bursă şi transmise în mass-media. 2. lista tuturor titlurilor financiare admise a fi cotate la bursă. Crash • reducere vertiginoasă şi masivă a cursului acţiunilor la bursă. Creanţă • 1. dreptul conferit unui creditor de a obţine de la un debitor, la un anumit termen, o sumă de bani sau alte bunuri economice ori valori echivalente cu suma împrumutată plus dobânda aferentă. 2. - imobilizată termen contabil din categoria —> imobilizărilor financiare ce reflectă acele creanţe legate de participaţi! care apaf în momentul când o unitate economică acordă împrumuturi altei unităţi economice, la care deţine titluri de participare. Crearea de rezerve în vederea acoperirii, pe seama resurselor proprii, a eventualelor pagube • metodă de asigurare care constă în organizarea de către societatea comercială a unui fond de rezervă, pe care să-l utilizeze pentru acoperirea pagubelor provocate de calamităţi ori accidente. Creator de piaţă • 1. membru al unei burse de valori care efectuează tranzacţii în numele şi în contul său şi care are datoria să asigure o piaţă corectă, ordonată şi competitivă. 2. societate care emite, pe piaţa bursieră, oferte de vânzare şi cereri de cumpărare în numele şi în contul său. Societatea, comunicând preţurile ask şi bid, stabileşte piaţa ca un angrosist de valori care se obligă să vândă şi să cumpere o anumită cantitate de titluri. Credit • 1. ->Conf 2. împrumut materializat în bunuri sau bani acordat de o persoană fizică/juridică unei persoane fizice/juridice. Creditul este acordat pe o perioadă determinată de timp, contra unei sume de bani (dobândă). Cel care oferă creditul poartă denumirea de creditor, iar persoana care solicită creditul se numeşte debitor. Perioada pentru care se acordă creditul poate varia după caz de la o zi până la 20 de ani. Garantarea creditului variază după tipul creditului: garanţii mobiliare, imobiliare etc. 3. ~ bancar din depozitele atrase la bănci se acordă credite către persoane fizice şi juridice pentru proiecte considerate viabile de către bănci. Creditul bancar poate fi: a) credit de casă sau de trezorerie - tip de credit acordat de bancă în condiţiile în care aceasta CREDIT 78 cunoaşte în amănunt activitatea firmei. Creditul bancar nu este garantat formal, este acordat pe baza depozitelor compensatorii, nu are stabilite termene de rambursare şi are ca scop satisfacerea nevoilor curente ale firmei (ex: acoperirea cheltuielilor imprevizibile de producţie); b) -» linie de credit, c) -> linie de credit confirmată; d) —> linie de credit revolving; e) credit pentm stocuri sau de campanie - tip ele credit acordat de bancă pentru realizarea producţiei sezoniere. Este garantat cu marfa aflată în proces de producţie sau circulaţie şi asigură firmei resursele utile îndeplinirii fluxului de aprovizionare * producţie - vânzare. 4. -bancar pe o singură zi (~ overnight) credit acordat pe o perioadă mai mică de 24 de ore. 5. - real credit care se încheie şi se acordă pe baza unei garanţii certe (bunuri fizice). 6. - pe amanet credit a cărui garanţie constă într-un bun mobiliar. 7. - lombard credit a cărui garanţie constă în hârtii de valoare, efecte private ori publice. 8. - pe ipotecă credit garantat cu bunuri imobiliare (pământ, clădiri etc ). Creditul pe ipotecă presupune existenţa unei convenţii între creditor şi debitor (împrumu-tător) In care să fie prevăzute: proprietatea/proprietăţile care serveşte/servesc drept garanţie, condiţiile de rambursare şi scadenţele împrumutului, împrejurările în care debitorul poate pierde proprietatea/proprietăţile etc. Tipuri de împrumuturi ipotecare: a) împrumut pe ipotecă cu dobândă fixă - instrument de datorie garantat de debitor pri{\tr-o ipotecă asupra unui bun fizic. împrumutul prevede o anumită sumă care trebuie rambursată şi o dobândă fixă ataşată împrumutului. Fiecare rambursare conţine o sumă şi o dobândă care duce, în timp, la micşorarea datoriei. Dacă debitorul se încadrează în cadrul perioadei de rambursare a împrumutului, dobânda se micşorează treptat, crescând însă partea referitoare la tranşele de rambursare; b) împrumut pe ipotecă cu dobândă variabilă - instrument de datorie garantat de debitor printr-o ipotecă asupra unui bun fizic. Acest tip de ipotecă a apărut după anii ’80 şi presupune ajustarea dobânzii aferente împrumutului, în funcţie de un indicator al pieţei financiare; c) împrumut pe ipotecă cu rambursare progresivă -instrument de datorie garantat de debitor printr-o ipotecă asupra unui bun fizic. Acest tip de împrumut satisface nevoile familiilor cu venituri modeste; d) credit ipotecar inversat, purtător de anuităţi - tip de credit ipotecar ce are ca scop valorificarea capitalului imobilizat în locuinţe proprietate personală, fără ca proprietarul să renunţe la dreptui său de posesiune. Ipoteca se realizează doar pe o anumită parte din proprietate, prin încheierea unui contract de anuităţi care aduce venituri sistematice. 9. ~ de consum credit acordat menajelor pentru susţinerea nevoilor de consum şi garantat, de regulă, cu bunul pentru care s-a cerut creditul. Creditul de consum poate fi acordat pe termen scurt sau mediu şi permite persoanelor cu venituri modeste cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată. S-a ajuns la concluzia că acest tip de credit asigură creşterea nivelului de trai, duce la creşterea profitului firmelor, la recuperarea rapidă a cheltuielilor de producţie efectuate de către firme şi deci reluarea procesului de producţie este mai eficientă. 10. - comercial credit acordat între comercianţi sub formă de mărfuri, în sensul că plata preţului de către cumpărători este amânată, prin stipularea unui termen, convenit de părţi. Obligaţia 3^--------------------------------------- ‘"Vde platâ a cumpărătorului se poate ^materializa intr-un titlu de credit: '•^••cainW® sau bilet la ordin. Scopul V utilizării acestui procedeu este ^'finanţarea activităţii cumpărătorului :i(de regulă un distribuitor) de câtre ^ 'furnizor (producător sau angrosist), ‘ă'gjjţedjtui comerciaJ poate fi transfor-^ ipat în credit bancar prin scontarea . "cambiei, banca devenind astfel cre-.! dlţoruJ comerciantului. Prin scon--itare furnizorul îşi reconstituie dis- ■ ’^ponibilitâjile băneşti necesare deru* ' jării ciclului producţiei sau distribu-'Vţiei. Rolul creditului comercial este .^dezvoltarea economiei de consum, ‘-creşterea producţiei şi circulaţia •~rnai rapidă a mărfurilor destinate ^consumatorilor. 11. - revolving tip de credit acordat pe baza unui con-j!jtract încheiat între creditor şi debi- - jor, prin care consumatorul poate . 'efectua cumpărături direct de la ^creditor sau prin intermediul cărţilor ’■ de credit. Plata împrumutului poate ^ .fi efectuată prin plăţi parţiale, peri-4odice sau în totalitate. 12. ~ de producţie credit cerut de către o firmă şi oferit de bancă pentru sus-. ţinerea, modernizarea şi mărirea activităţii de producţie şi a vieţii ^economice {—> Credit pentru stocuri , sau de campanie). 13. ~ personal , credit acordat unei persoane de către bancă pe încredere. 14. - documentar actul prin care o bancă se angajează în numele clientului său să plătească unui beneficiar o sumă fixâ, într-o monedă convenită, dacă acesta din urma prezintă, în termenul stabilit, o serie de documente. în acest fel vânzătorul nu mai depinde de posibilităţile de plată ale cumpărătorului, având garanţia că va fi plătit de către bancă. La rândul său, cumpărătorul este garantat că nu va trebui să plătească marfa comandată înainte l.ca aceasta să-i fi fost efectiv expe- i diată. 15. - obllgatar reprezintă un mijloc de finanţare externă a societăţilor comerciale sau a statului. Este folosit atunci când nu se poate recurge la majorarea capitalului şi nici la creditul bancar. Creditul obligatar se realizează cu ajutorul emisiunii de obligaţiuni. Statul sau firmele au rol de debitori, iar persoanele fizice/juridice care cumpără obligaţiunile au rol de creditori. Firmele, prin emisiunea de obligaţiuni, obţin capitalul necesar realizării de investiţii (clădiri, utilaje, echipamente, operaţii de preluare a altor firme etc.), iar persoanele care cumpără obligaţiunile recuperează investiţia prin dobânzile oferite (fixe sau variabile). De asemenea, firma sau statul răscumpără la un moment dat obligaţiunile. 16. - furnizor tip de finanţare pe termen mediu şi lung utilizată în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale, acordat de o bancă unui exportator atunci când acesta încuviinţează importatorului o amânare legată de plata livrării mărfii. Creditul furnizor nu poate depăşi 80-90% din valoarea mărfii, restul până la 100% fiind acoperit de importator sub forma plăţilor de livrare sau a avansului. Operaţiunea de creditare presupune două raporturi: creditarea importatorului de către exportator în marfă prin acceptarea realizării plăţii la o dată stabilită In contract şi creditarea exportatorului de către bancă pentru finanţarea exportului de marfă. Banca condiţionează acordarea creditului de asigurarea acestuia la o instituţie de asigurare. Poliţa de asigurare elaborată de aceasta pentru fumizorul-exportator este cedată în favoarea băncii. Costul asigurării este plătit de importator. Banca, la rândul ei, se poate refinanţa la o instituţie specializată in finanţarea exporturilor sau de la banca centrală. 17. - cumpărător tip de finanţare pe termen mediu şi lung utilizată în cadrul tranzacţiilor CREDITOR 80 comerciale internaţionale, acordat de o bancă unui importator-cumpă-rător, atunci când acesta doreşte să plătească imediat contravaloarea mărfii care i-a fost livrată. Creditul cumpărător nu poate depăşi 70-90% din valoarea mărfii, restul fiind suportat de importator (avans sau plată la livrare). Banca, la rândul ei, se poate refinanţa de la o instituţie specializată în finanţarea exporturilor sau de la banca centrală prin rescontare. Asigurarea creditului se face de către exportator, iar costul asigurării este suportat de importator. 18. - de prefinanţare tip de finanţare pe termen scurt utilizată în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale, oferit de bancă unui producător-exportator pentru fabricarea şi exportul strict al unui produs (credit de prefinanţare specializat), pentru activitatea de prospectare a pieţei în căutarea de noi zone de desfacere a produselor (credit de prospectare). 19. - prin semnătură există sub două aspecte: a) creditul prin acceptarea cambiei - banca acceptă cambia trasă de client asupra ei şi prin aceasta deschide un credit clientului trăgător. La scadenţă, dacă se prezintă cambia la plată înseamnă că clientul a uzat de creditul deschis de bancă. De obicei, nu se ajunge la prezentarea cambiei pentru că trăgătorul scontează cambia la o altă bancă. Dacă operaţiunea se derulează normal, banca nu a împrumutat fonduri ci doar creditul ei, ca şi când ar fi ava-lizat cambia. De regulă, banca acceptantă păstrează fondurile băneşti ale clientului pentru care acceptă cambia şi astfel are asigurată rambursarea creditului. Când trebuie să plătească suma înscrisă în cambie, banca debitează contul clientului. Dacă soldul creditor al clientului este suficient, banca şi-a împrumutat numai semnătura. Dacă soldul este insuficient, banca acordă un credit veritabil sub forma angajamentului cambial; b) creditul prin avalul cambiei - avalizând cambia emisă de clientul ei, banca se constituie ca fidejusor solidar faţă de creditor. Se expune astfel executării directe din partea creditorului fără a putea invoca beneficiarul de discuţie, dar se poate îndrepta apoi contra clientului fie cu acţiunea personală, decurgând din aval fie cu acţiunea subrogatorie (pe care o avea creditorul plătit); c) garanţia la prima cerere; d) scrisoarea de credit pentru operaţiuni internaţionale. 20. - pe termen fix formă de refinanţare, cu scadenţă maximă de 30 de zile acordat de către banca centrală băncilor aflate în situaţii limită. 21. ~ de licitaţie rata dobânzii este stabilită în şedinţa de licitaţie în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă. Băncile licitează pentru resursele disponi-bilizate de către banca centrală, iar băncile care au oferit cea mai mare rată a dobânzii câştigă creditul oferit. 22. - principal -> Datoria principală. 23. ~ de legătură împrumut realizat pe termen scurt, angajat pentru a realiza o plată imediată şi care va fi înlocuit ulterior cu un credit pe termen lung. Acest tip de credit este folosit la achiziţiile şi fuziunile de firme. Creditor • noţiune care, în domeniul contabil, desemnează acea persoană fizică/juridică faţă de care o societate comercială are anumite obligaţii băneşti din alte operaţiuni decât cele legate de aprovizionarea cu bunuri şi servicii. Creştere • 1. - economică activităţile economice observate şi studiate la nivelul unei economii naţionale, într-o anumită perioadă de timp, trec printr-un întreg circuit de creşteri, dezvoltări, descreşteri sau scăderi ale proceselor şi rezultatelor 81 CUPON lor (rezultatele economice sunt ieşirile procesului de producţie: bunuri, produse, servicii etc.). Creşterea economică este influenţată direct de factorii de producţie şi de modul cum sunt ei utilizaţi în cadrul proceselor. întrebuinţarea riguroasă a acestora poate duce la o creştere economică pozitivă sau cel puţin zero. Din contră, utilizarea cu „nepricepere" a acestora poate duce la o creştere economică negativă. Creşterea economică este studiată cu ajutorul indicatorilor macroeconomici de rezultate (ieşirile). Intensitatea fluxurilor economice poate fi studiată din mai multe puncte de vedere: a) creşterea economică pozitivă, creşterea economică zero, creşterea economică negativă; b) progres economic, involuţie economică; c) dezvoltare economică, subdezvoltare economică etc. Creşterea economică poate fi studiată comparativ cu -> dezvoltarea economică şi progresul tehnic. în cadrul creş-tererii economice un rol important, pe lângă factorii de producţie tradiţionali şi neofactori, îl joacă instituţiile statului, politica economică pe care acestea o duc, factorul demografic etc. 2. - economică extensivă fenomen determinat de contribuţia dominantă a aspectului cantitativ al factorilor de producţie la modificarea indicatorilor macroeconomici; acest tip de creştere economică se bazează pe acumulări cantitative, pe efort investiţional brut, ceea ce poate duce la scăderea nivelului de trai al populaţiei pe termen scurt. 3. ~ economică intensivă fenomen economic care valorifică aspectele calitative ale factorilor de creştere (-> Creştere economică). 4. ~ economică intermediară fenomen economic caracterizat prin rolul aproximativ egal al factorilor calitativi şi cantitativi £-> Creştere economică extensivă; Creştere economică intensivă). 5. - economică zero circumstanţa în care rezultatele economice absolute şi populaţia totală sporesc în acelaşi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor rămânând constant. 6. ~ economică negativă circumstanţa în care venitul pe cap de locuitor scade, menţinându-se sub control o serie de corelaţii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri acceptabile în planul eficienţei economice şi al bunăstării sociale. 7. ~ organică concept care reflectă corelaţia dintre tipul de creştere economică şi dezvoltarea social-economică, în armonie cu mediul înconjurător. Creştere a cererii • fenomen care apare atunci când nevoia pentru un anumit produs creşte. Creşterea cererii se datorează modificării veniturilor băneşti ale consumatorilor, a preţurilor altor bunuri, a numărului de cumpărători, a preferinţelor acestora etc. Creştere a ofertei • oferta de produse creşte atunci când, în urma creşterii preţului la anumite bunuri, producătorii realizează o cantitate mai mare din respectivul bun. Factori determinanţi în creşterea ofertei: costul producţiei, preţul altor bunuri, numărul firmelor care produc acelaşi bun etc. Criterii de convergenţă privind aderarea ţărilor la Uniunea Europeană -> Uniunea Monetară Europeană. Criză structurală • perioadă de tranziţie de la vechiul mod tehnic de producţie la noul mod de producţie. Cupon • 1. document utilizat pentru a încasa dobânda de la obligaţiune. 2. rată a dobânzii la un titlu financiar de datorie, exprimată ca procent anual din valoarea nominală a titlului, pe care emitentul se CURBA CERERII 82 angajează să o plătească deţinătorului titlului până la scadentă. Curbâ cererii • grafic care reprezintă relaţia existentă între preţul unui'bun şi cantitatea de produse cerută. Pe ordonată este reprezentat praful, iar pe abscisă cantitatea cerută. Curba scade de la stânga la dreapta, deoarece preţul şi cantitatea cerută sunt în raport invers proporţional (ex: cu cât creşte preţul unui produs, cu atât mai mică este cantitatea cerută din acel produs). Relaţia porneşte de la ideea că o serie de variabile, care pot influenţa cererea, rămân constante (ceteris paribus): numărul consumatorilor, preferinţele consumatorilor, preţurile bunurilor substituibile, aşteptările consumatorilor faţă de preţ şi venitul personal. In momentul în care intervine o schimbare în cadrul uneia dintre variabilele enumerate mai sus, vor avea loc modificări ale cantităţii cerute reflectate printr-o modificare a curbei. Curba IS -»Modelul IS-LM Curba J • teorie economică, ilustrată grafic, conform căreia devalorizarea monedei unei ţări provoacă creşterea, iar apoi descreşterea deficitului balanţei comerciale aî acesteia. Curba Laffer • teorie, ilustrată grafic, conform căreia creşterea taxelor peste un anumit punct duce la descurajarea producţiei şi investiţiilor, iar rezultatul final este scăderea veniturilor statului. Curba luJ Lorenz • curbă a concentraţiei care arată pe abscisă procentele cumulate ale populaţiei, iar pe ordonată procentele cumulate ale veniturilor f—> Anexa 1-19). Curba lui Lorentz măsoară inegalitatea distribuţiei veniturilor într-un grup, zonă, ţară ş.a. Conform graficului, o distribuţie egală a venitu- rilor între membrii grupului/zonei/ ţării studiate, corespunde cu diagonala. Zona C a graficului arată distribuţia inegală a veniturilor între membri grupului/zonei/ţârii studiate. Analiza pe baza curbei Lorenz poate fi utilizată, de exemplu, în vederea aplicării unor măsuri de politică economică care să ducă la îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei şi la diminuarea inegalităţilor în distribuirea veniturilor. Curba LM -> Modelul IS-LM Curba ofertei • grafic care reprezintă relaţia existentă între preţul unui bun şi cantitatea de produse pe care un producător poate şi doreşte să le ofere pe piaţă. Pe ordonată este reprezentat preţui, iar pe abscisă cantitatea oferită. Cuifra este crescătoare de la stânga la dreapta (ex: când creşte preţul unui bun, creşte cantitatea oferită pentru acel bun). Relaţia porneşte de la ideea că o serie de variabile, care pot influenţa cantitatea oferită, rămân constante (ceteris paribus): numărul vânzătorilor (producătorilor), costurile de producţie, gradul de tehnologizare al producătorului, aşteptările (previziunile) vânzătorului cu privire la evoluţia preţului produsului şi preţul bunurilor substituibile. în momentul în care are loc o modificare într-una dintre aceste variabile, se va modifica automat şi curba ofertei (o modificare spre stânga înseamnă o scădere a cantităţii oferite, iar o modificare spre dreapta reflectă o creştere a cantităţii oferite). Curba Phillips ■ teorie, ilustrată grafic, care demonstrează raportul invers proporţional dintre rata şomajului şi rata inflaţiei. Curbă de indiferenţă (isophelină) • grafic care reflectă combinarea, de obicei, a două bunuri care aduc aceeaşi satisfacţie ori utilitate agregată unui individ. Curba de indife- 83 CVASI-BANI renţă este utilizată ca instrument anafit'C în cadrul comportamentului consumatorului şi în cadrul economiei bunăstării. Curba de indiferenţă este convexă, desenată de la stânga la dreapta. în cadrul oricăror două puncte date de pe curbă, individul va avea aceeaşi satisfacţie. Deoarece combinarea bunurilor reprezentate prin puncte au aceeaşi utilitate pentru consumator, ef va fi mereu indiferent faţă de • combinaţia curentă. O curbă de indiferenţă este întotdeauna cons-■■ truită pornind de la ideea că atunci ■ când anumiţi factori rămân cons-. ■tanţi în timp, anumite combinaţii de bunuri au utilitate egală pentru consumator, Currency swap • swap cu devize. Curs • 1. - valutar preţul unei monede naţionale ori internaţionale exprimat într-o altă monedă naţională cu care aceasta se compară valoric în anumite condiţii de timp şi spaţiu. 2. - fix curs da schimb menţinut de autorităţile monetare la o paritate determinată în raport cu un etalon. 3. - flotant cure valutar liber al unei monede pe piaţa financiară. 4. - limită curs la care un client poate solicita să se efectueze o operaţiune. 5. - valutar oficial curs stabilit unilateral de către autorităţile monetare ale statului (banca centrală). 6. - valutar economic (curs al pieţei) cursul zilnic fundamentat pe paritatea puterilor de cumpărare a monedelor naţionale, ce este utilizat în tranzacţiile internaţionale. 7. ~ al bursei preţui la care se realizează tranzacţiile curente la titlurile cotate la bursă. 8.-de compensaţie - 8.1. curs, fixat de Societatea Burselor Franceze pe baza cursurilor de piaţă ale fiecărui titlu, la care se realizează lichidarea contractelor pe piaţa financiară din Paris. 8.2. curs stabilit zilnic pe -> MATIF, pentru fiecare contract şi fiecare scadenţă, pe baza ultimelor cursuri cotate într-o şedinţă de bursă, în raport cu care se stabilesc apelurile în marjă. 9. - spot/forward preţul unei monede într-o altă monedă utilizat pentru tranzacţii realizate imediat şi pentru tranzacţii realizate la termen, pe piaţa bursieră. Curta] (la bursă) • 1. mijlocire în comerţul cu titluri financiare. 2. comision încasat pentru operaţiile de intermediere financiară. Curtier -»Broker. Cvasi-bani • orice fel de active care se pot transforma uşor în bani lichizi: obligaţiuni guvernamentale, economii ale populaţiei aflate în depozite la termen sau la vedere etc. D DACIA • prima societate de asi* gurare românească,_ fondată la 13 martie 1871 prin „înaltul Decret Domnesc nr.699“. Data ex-dividend • clauză ce reflectă acea dată la care deţinătorul unui titlu de valoare nu mal are drept la ridicarea dividendului anexat acestuia. Data expirării • 1. ultima zi Tn cadrul bursei, în care o opţiune poate fi exercitată prin vânzarea sau cumpărarea activului de bază. 2. ultima zi de tranzacţii în cadrul bursei pentru un contract futures. 3. data la care expiră termenul de garanţie al unei mărfi, termenul de exercitare al unui contract etc. Data lichidării • 1. ziua în care contractul încheiat de bursă pentru tranzacţionarea unor titluri trebuie realizat. 2. termenul la care este desfiinţată o societate. Data livrării • 1. ziua în care un contract de bursă futures este executat prin livrare sau lichidare cu bani lichizi. 2. ziua îr> care, conform unui contract semnat de două persoane fizice sau juridice, trebuie livrate o serie de bunuri. Data mining • concept care aduce pe de o parte o serie de critici, iar pe de altă parte □ serie de propuneri cu privire la obiectivele şi modul de elaborare a modelelor eco-nometrice. Data plăţii dobânzii • ziua Tn care se realizează plata dobânzii aferente unui împrumut, unui depozit bancar sau unui titlu de stat. Data răscumpărării în avans • ziua stabilită de ministerul Finanţelor pentru răscumpărarea unui titlu de stat, zi care este anterioară scadenţei acestuia şi pentru care deţinătorul primeşte valoarea înscrisă pe titlu. Data scadenţei • ziua la care valoarea nominală şi/sau ultima tranşă de dobândă a unui titlu de stat sau împrumut purtător de dobândă devine exigibilă, conform contractului de împrumut. Datorie • 1. obligaţia, prevăzută într-un contract, unei persoane sau a unui stat (debitor) faţă de o altă persoană sau stat (creditor) de a restitui la un anumit termen şi în anumite condiţii suma împrumutată, bunurile sau să presteze o serie de servicii. 2. ~ publică suma obligaţiilor interne şi externe pe care statul le are la un moment dat, contractate de Guvern prin ministerul de Finanţe în numele ţării. 3. - publică externă parte a datoriei publice formată din ansamblul obligaţiilor statului provenite din împrumuturi de pe piaţa externă ce au fost contractate direct sau garantate de stat. 4. ~ publică internă parte a datoriei publice constând in totalitatea obligaţiilor statului ce provin din împrumuturi pe piaţa internă, inclusiv sumele primite temporar din sursele trezoreriei statului. 5. - externă diferenţa dintre creanţele şi angajamentele externe ale unei ţări (activele publice şi particulare ale rezidenţilor 65 DECALAJ lihni stat în străinătate minus activele deţinute de rezidenţii externi în ţara debitoare). 6. ~ exter-. nă brută sau în sens larg include •- sumele băneşti provenite din toate ■ formele de credit, precum şi alte • valori pe care rezidenţii unei ţări, • persoane fizice şi juridice, le '/datorează străinătăţii la un moment r dat. 7. - externă în sens restrâns «totalul obligaţiilor băneşti către ^străinătate, mai puţin creditele pe ■'• termen scurt {sub un ari); investiţiile • străine directe; ajutoarele cu ca rac-•: ţar nerambursabil; împrumuturile externe cu o perioadă de graţie de "10-15 ani sau mai mare; împru-muturile acordate de unii creditori ; rexterni sucursalelor, filialelor ori •altor reprezentanţe ale acestora în . condiţii mai avantajoase decât cele practicate pe piaţa mondială; cre-ditoîe contractate de persoane . fizice sau juridice negarantate de ■autorităţile competente. 8. - exter-ş, nă netă diferenţa dintre activele publice şi private ale rezidenţilor ; unei ţări In străinătate (disponi- * bilităţi valutare, împrumuturi acordate, investiţii directe, titluri, alte creanţe şi valori) şi activele deţinute de rezidenţii străini în ţara considerată {împrumuturi primite de la guverne, agenţii guvernamentale etc., credite primite de la bănci private, organisme financiare şi alţi creditori, investiţii de capital, titluri, disponibilităţi valutare şi alte valori aparţinând unor persoane publice ori private străine). 9. ~ principală (credit principal) parte a capitalului împrumutat pe termen mediu sau lung, de către o firmă, care urmează a fi rambursat înaintea . datoriei secundare în cazul unei lichidări. Poate fi format din credite bancare ori obligaţiuni. 10. - se-ţ» cundară (finanţare mezanină) parte a capitalului împrumutat pe termen mediu sau lung. Dacă creditorul cere lichidarea împrumu- tului, datoria secundară este plătită înaintea celei principale, urmând ca drepturile acţionarilor (dividendele) să fie plătite ulterior. 11. - consolidată datorie pe termen lung. Daună -> Pagubă. Dealer ■ 1. persoană care se ocupă cu comercializarea de titluri de valoare pe piaţa bursieră. 2. firma sau bursa care cumpără şi vinde titluri în numele ei, fără a intermedia. 3. firmă reprezentantă a unei afte firme care are ca obiect de activitate comercializarea de mărfuri, produse ori servicii (ex: firma X din România este dealer autorizat în comercializarea de maşini ale Companiei Ford. X efectuează, de asemenea, reparaţii şi întreţine maşinile, pentru o anumită perioadă de timp, după oe acestea au fost comercializate). Debit • 1. -» Cont1. 2. datorie. Debitor • 1. persoană fizică sau juridică care primeşte din partea altei persoane fizice sau juridice (creditor) o sumă de bani, bunuri sau căreia i se prestează servicii. Debitorul are obligaţia ca la scadenţă să înapoieze suma de bani plus dobânda aferentă, fie bunurile, fie să presteze servicii. 2. —> Conf’. Decalaj • 1. ~ economic diferenţa calitativă şi cantitativă care apare în procesul de dezvoltare economică dintre zonele, regiunile, judeţele etc. unui stat. La nivel mondial, decalajul economic reflectă decalaje atât cantitative, cât şi calitative între gradele de dezvoltare ale statelor. Măsurarea decalajului economic se realizează cu ajutorul unor indicatori macroeconomici: gradul de alfabetizare al populaţiei, produsul intern brut, produsul naţional net pe cap de locuitor, bunăstarea economică, componenţa comerţului extern, consumul pe cap de locuitor etc. 2. - economic DECIZIE ECONOMICĂ 86 absolut diferenţa, în cifre absolute, dintre nivelul indicatorilor macroeconomici comparaţi. 3. ~ economic relativ diferenţa exprimată procentual şi prin trendurile indicatorilor macroeconomici comparaţi. 4. ~ economic calitativ comparaţii structurale ale indicatorilor. 5. - economic cantitativ diferenţa în valori absolute dintre indicatorii economici comparaţi. Decizie economică • hotărâre luată de conducere, prin care se stabileşte dacă o activitate economică trebuie începută, dacă se trece la restrângerea, lichidarea sau extinderea activităţii. Decizia economică apare şi în cazul hotărârilor privind desfăşurarea proceselor de pro-ducţie-desfacere, aprovizionare, investiţii etc. Declaraţie vamală • document în care proprietarul unor mărfuri sau un reprezentant al acestuia înscrie elementele utile vămuirii bunurilor la export/import. Decontare bancară • încasări şi plăţi prin virament efectuate între agenţii economici care au disponibilităţi băneşti la diferite bănci sau la aceeaşi bancă. Decontarea bancară se realizează prin virarea banilor dintr-un cont în altul fără numerar. Deficit • 1. arată insuficienţa în raport cu nevoile (ex: lipsa de materii prime, materiale, bani etc.; cererea este mai mare ca oferta; cheltuielile sunt mai mari decât veniturile. 2. ~ bugetar cheltuielile bugetare sunt mai mari decât veniturile bugetare. Acoperirea deficitului bugetar se realizează prin împrumuturi, prin emisiuni de bonuri de tezaur sau de obligaţiuni de tezaur. 3. - al balanţei de plăţi reflectă soldul negativ al balanţei de plăţi (cheltuielile sunt mai mari decât veniturile). 4. - curent al balanţei de plăţi reflectă soldul negativ al schimburilor de mărfuri, al transferurilor de capital realizate în decursul unui an şi al tranzacţiilor invizibile. 5. - cronic al balanţei de plăţi tip de deficit, sub forma datoriei externe, care apare ca urmare a acumulării debitelor pe parcursul mai multor ani. Măsuri care pot fi luate pentru depăşirea unui astfel de deficit: reducerea rezervelor valutare, obţinerea de credite pe termen mediu şi lung de pe piaţa internă şi externă, devalorizarea monedei naţionale pentru creşterea competitivităţii produselor la export, stoparea creşterii economice etc. Deflator • 1. unitate de măsură care reflectă modificările produse în nivelul preţurilor sau în puterea de cumpărare a banilor. 2. ~ul Produsului Intern Brut (PIB) raportul dintre PIB calculat în preţuri curente şi PIB calculat în preţurile anului de bază. Deflatorul PIB este utilizat când evoluţia preţurilor este calculată la nivelul PIB. 3. ~ul Produsului Naţional Brut (PNB) raportul dintre PNB nominal şi PNB real. Deflaţie • fenomen caracterizat prin-tr-o scădere generală şi durabilă pe termen lung a preţurilor. Scăderea apare pe fondul aplicării unui ansamblu de măsuri (politici defla-ţioniste) menite să realizeze o contracţie la nivelul cererii nominale, astfel încât să se producă o scădere a presiunilor exercitate asupra dinamicii crescătoare a preţurilor. Politica deflaţionistă este promovată prin măsuri monetare şi măsuri fiscale: creşterea ratelor dobânzilor şi deci restricţiona rea creditului, creşterea taxelor şi impozitelor, reducerea cheltuielilor publice, nu se mai realizează creşteri salariaie etc. Delistare • acţiunea de eliminare a numelui unei firme de pe buletinul 87 DESIGMATED OBDER TURNAROUND cotelor de bursă, atunci când aceasta nu mai întruneşte condiţiile şi nu mai respectă regulamentul bursei. Dematerializare ® situaţia în care titlurile financiare aflate pe suport de hârtie sunt transferate în baze de date electronice. Denaţionalizare • transferarea unei firme sau industrii controlate de stat în proprietate particulară. Deport • prelungirea cu o lună, prin plata unei taxe, a poziţiei de vânzător pe piaţa la termen. Depositary Receipt (DR) • titlu de valoare, utilizat pe piaţa financiară internaţională, reprezentativ asupra unui număr fix de valori mobiliare, depuse de unul sau mai mulţi indivizi la o bancă depozitară. în temeiul acestui titlu, depozitarul emite o serie de chitanţe considerate valori mobiliare, iar purtătorul lor poate cere în orice moment livrarea titlurilor, depunând în schimb chitanţele. Depository Trust Company (DTC) «firmă independentă formată din bănci şi burse, creată în SUA. Funcţiile DTC sunt: conservarea în depozit a titlurilor financiare deţinute de către membrii, administrarea recepţionărilor şi livrărilor titlurilor între ’ clienţii DTC prin debitarea sau creditarea conturilor acestora, garantarea plăţilor în bani rezultate din lichidarea contractelor. Depozit • 1. sumă de bani depusă la vedere sau la termen la bănci pentru care se primeşte o dobândă. 2. sume de bani, titluri de valoare, obiecte de valoare care sunt depuse în instituţii specializate cu scopul păstrării sau valorificării acestora ori sunt folosite pentru plata unor datorii. 3. Locul unde este ţinută marfa/producţia unui întreprinzător. Depreciere • 1. o scădere a valorii unui bun, mărfi, serviciu, titlu de valoare, valută etc. 2. ~ a bunurilor de capital fix consumul de capital fix realizat într-o anumită perioadă de timp ca urmare a uzurii normale şi a învechirii prevăzute. Depresiune economică • consecinţă a -» recesiunii economice prelungite, caracterizată prin scăderi majore în cadrul ciclului afacerilor: diminuarea drastică a producţiei industriale, şomaj masiv, reduceri ale tranzacţiilor în cadrul comerţului internaţional, încetinirea mişcărilor de capital etc. Spre deosebire de contracţiile economice minore care pot avea loc într- o ţară, fără a afecta ciclul de afaceri ai altei ţări, depresiunea economică are loc, de obicei, la scară mondială (-> Marea depresiune economică). Depuneri cu restituire condiţionată • depozite la bănci sau instituţii financiare realizate de către o persoană pe numele altei persoane, care devine titular şi poate dispune de sumele depuse pe numele său, dar numai cu realizarea condiţiei stabilite de depunător. Dereglementare • 1. relaxare a măsurilor de control asupra pieţei (în special a pieţelor financiare). 2. proces de reducere sau eliminare a acelor norme care stau la baza condiţiilor de desfăşurare a unei activităţi economice. Derivată -> Merton Robert. Descentralizare • divizarea şi simplificarea modului de administrare şi operare a unei autorităţi guvernamentale, a unei industrii etc. Designated Order Turnaround (DOT) • sistem computerizat folosit la Bursa din New York ce are ca scop executarea automată a DESPĂGUBIRE DE ASIGURARE 88 ordinelor de piaţă care au un volum mic. Despăgubire de asigurare • sumă de bani care compensează paguba produsă de riscul asigurai. Este datorată de asigurător asiguratului. Devalorizare • deprecierea unei monede faţă de moneda etalon (ex: deprecierea leului faţă de dolar) şi scăderea cursului ei de schimb pe pieţele valutare. Devalorizarea monedei naţionale poate duce la încurajarea exporturilor. Dever • 1. indice al activităţii bursei, utilizat pe piaţa americană, care reflectă volumul acţiunilor tranzac-ţionate raportat la suma acţiunilor cotate. 2. indicator bursier, utilizat pe piaţa engleză, care reflectă volumul acţiunilor tranzacţionate în cadrul bursei de valori. 3. ~ comercial volum mare de vânzări efectuat de o firmă, întreprindere etc. Deviaţie standard • în statistică, măsurarea variaţiei (dispersiei) oricărui set de valori numerice peste media lor aritmetică. Deviaţia standard este definită ca fiind rădăcina pătrată a mediei aritmetice a deviaţiilor pătrate. Dezinflaţie • proces de încetinire a evoluţiei ratei inflaţiei. Termenul nu trebuie confundat cu cel de de-flaţie. Dezinflaţia apare în ţările unde rata creşterii preţurilor este mai mică decât în anul precedent. Dezinflaţia presupune reducerea sau menţinerea în frâu a unei situaţii inflaţioniste prin adoptarea anumitor măsuri: realizarea unui surplus bugetar, creşterea ratei dobânzii etc. Dezintermediere • 1. eliminarea de către producător sau en-grosist a intermediarului, rezultând avantaj concurenţial şi coşturi mai mici. 2. arată tendinta de reorientare a capitalurilor dinspre piaţa bancară spre piaţa titlurilor financiare. Dezvoltare durabilă • termen care presupune asigurarea echilibrului dintre creşterea economică şi protecţia mediului, satisfacerea cerinţelor prezente şi viitoare ale dezvoltării sociale (-» Ecodezvoltare). Dezvoltare economică a unei ţări • suma transformărilor calitative şi cantitative ivite în structurile economico-sociale şi ştiinţifico-teh-nice, în mecanismele economice, precum şi în gândirea şi comportamentul economic al oamenilor. Diferenţe de conversie pasiv (în cadrul unei societăţi comerciale) • profit potenţial reprezentat de diferenţa favorabilă de curs valutar dintre data de intrare în patrimoniul unei societăţi comerciale a creanţelor şi obligaţia în valută şi cursul de la sfârşitul exerciţiului financiar. Diferenţe din reevaluare (la o firmă) • noţiune contabilă care desemnează plusul de valoare creat prin reevaluarea imobilizărilor sau stocurilor unei firme conform legilor în vigoare. Dimensionarea cheltuielilor publice • presupune stabilirea mărimii absolute (volumul total exprimat în moneda naţională) şi relative (ponderea în PIB) a cheltuielilor. Volumul total al cheltuielilor publice, prevăzut pentru anul de plan, comparativ cu cel realizat în perioada anterioară, arată tendinţa de creştere, menţinere ori diminuare a efortului financiar al statului. Comparaţia este utilă atunci când cheltuielile sunt exprimate în preţuri constante, altfel ea este deformată de fenomenul inflaţionist. Dimensiunea optimă a firmei • extindere a unei unităţi economice care permite obţinerea unei producţii maxime la un nivel dat al 89 DIVIDEND costului total sau realizarea unui volum de producţie dat cu un cost de producţie minim. Dirijism • concept economic care susţine intervenţia puternică a statului în economie. Disagio 1. • pierdere apărută din diferenţa de mărime dintre nivelul mai mic al cursului unei monede sau hârtii de valoare stabilit la bursă, în comparaţie cu valoarea nominală a acesteia. 2. - valutar —> Agio valutar. Discount • 1. diferenţa dintre preţul curent şi valoarea nominală a unei obligaţiuni pe piaţa financiară. 2. reducerea preţurilor la produse, servicii pentru atragerea şi menţinerea clienţilor. Disponibilitate • 1. ~ monetară capacitatea unei persoane fizice sau juridice de a transforma, în timp cât mai scurt şi fără pierderi, diferite componente ale agregatelor monetare în bani lichizi. 2. * bănească componentă a masei monetare, care constă în acele instrumente monetare caracterizate prin lichiditate perfectă (active circulante ce apar sub formă de numerar în casieria unei firme, bancnote, monedă divizionară şi sub formă de disponibilităţi aflate în contul de la bancă al firmei), având capacitatea să stingă imediat o datorie sau să mijlocească o tranzacţie comercială, fără ca posesorul lor să risipească din timpul şi banii săi. 3. - semimonetară instrument monetar care necesită una sau mai multe operaţii pentru ca posesorul său să ajungă la bani lichizi, ceea ce presupune consum de timp pentru efectuarea operaţiilor fără să apară însă riscul micşorării cantităţii de monedă. Distribuţie • 1. proces ce asigură transferul cronologic al unei mărfi de la producător la consumator. Distribuţia presupune transferul fizic al mărfii, realizarea operaţiunilor de vânzare-cumpărare-livrare, servicii, crearea şi înzestrarea punctelor de vânzare, informarea clientului. Distribuţia mărfii se poate face direct de către firma producătoare prin reţele de distribuţie proprii, prin firme de comerţ specializate sau cu ajutorul intermediarilor. 2. scoatere la vânzare a blocurilor de titluri pe piaţa primară sau secundară financiară. 3. - 3.1. ~ primară vânzare publică de acţiuni şi obligaţiuni realizată de către o firmă emitentă. Vânzarea se face prin intermediul unei instituţii financiare cu caracter nebancar. 3.2. - primară în bursă (ex-change distribution) formă a -» negocierii unui contract la bursă pe blocuri de titluri, prin care un client al unei firme de brokeraj înştiinţează că dispune de un pachet mare de titluri pe care doreşte să le vândă într-un anumit interval de timp. Firma nu merge direct în sala de negocieri a bursei, ci încearcă să descopere investitorii interesaţi în achiziţionarea blocului sau a unei părţi din blocul de titluri, în momentul în care se găsesc investitorii, ordinele de vânzare şi cumpărare ale clientului şi investitorilor sunt introduse în bursă, unde sunt combinate la preţul curent al pieţei. 4. - 4.1. - secundară vânzare publică de acţiuni şi obligaţiuni care au fost emise de marii investitori. Vânzarea se face prin intermediul unei instituţii financiare nebancare. 4.2. ~ secundară în bursă formă a —> negocierii unui contract la bursă pe blocuri de titluri, prin care o societate financiară cumpără de la un vânzător un bloc de titluri pe care le scoate apoi la vânzare pe piaţa bursieră la un preţ mai mare, obţinând profit. Dividend • parte a profitului net realizat de firma care a emis acţiunile. DIVIZARE A ACŢIUNILOR 90 Constituie un venit obţinut de acţionar. Dividendul poate fi plătit cash sau poate fi transformai în alte acţiuni. Divizare a acţiunilor • creşterea numărului de acţiuni ale unei firme, aflate la acţionari, fără schimbarea valorii dreptului de acţionar ori a valorii de piaţă a firmei. Cursul acţiunilor, la divizare, scade în funcţie de raportul de divizare (ex.: dacă divizarea acţiunilor se realizează cu raportul de 2 la 1, numărul titlurilor aflate la acţionari se va dubla, iar valoarea lor se va reduce la jumătate). Divizibilitatea factorului de producţie • posibilitatea lactorului de producţie de a se divide în unităţi simple, în subunităţi omogene fără a fi afectată calitatea acestuia (-> Combinarea factorilor de producţie). Diviziune 1. - socială a muncii • procesul de separare, detaşare şi combinare a varietăţii activităţilor economice şi de statornicire a acestora, prin rolul pe care îl exercită, ca părţi integrante ale acţiunii sociale. 2. ~ mondială a muncii relaţiile stabilite între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şt comerţului internaţional, precum şi locul şi rolul fiecărui stat în parte în circuitul mondial al valorilor materiale. Dobândă • 1. venit însuşit de proprietarul oricărui capital intrat într-o activitate economică sub formă de excedent în raport cu capitalul avansat. 2. „Preţul" pe care statul îl plăteşte creditorilor săi pentru folosirea unei sume împrumutate de !a aceştia. 3. venit fix de care beneficiază deţinătorii de înscrisuri (titluri), proporţional cu suma împrumutată. 4. sumă de bani care este primită de cel care depune bani într-un cont (la vedere sau la ter- men) la o bancă sau la CEC (formă de împrumut către bănci sau CEC - bani care sunt rulaţi de acestea). S. - fixă tip de dobândă care nu suportă modificări fn perioada de percepere. 6. - variabilă tip de dobândă care fluctuează în funcţie de condiţiile pieţei. 7. - nominală tip de dobândă care reprezintă remunerarea unui capital la preţul pieţei. Mărimea dobânzii nominale este dată de durata de utilizare a capitalului, rata de piaţă a dobânzii care se affă în raport direct proporţional, dimensiunea capitalului cu care se afiă în raport direct proporţional. Dobânda mondială poate avea caracter dinamic, volatil, Instabil sau oscilant. 8. în ~ simplă venitul sau suma de bani plătită sau primită pentru serviciul unui capital, atunci când acesta nu este capitalizat (d = rxC, unde: d = masa dobânzii, r= rata dobânzii, C - creditul sau r = (d/C) x100). 9. - compusă venitul sau suma de bani plătită sau primită pentru serviciul unui capital, atunci când acesta este capitalizat (Capitalizare - transformarea dobânzii primite In capital - adică calcularea de dobândă la dobândă). Se calculează astfel: d = C(1+r)n-C (unde: r - rata dobânzii; d - masa dobânzii, C - creditul, n - anii); d = K*-C (unde: Kn -suma ce revine creditorului care a împrumutat capitalul utilizat n ani). Document • 1. act. 2. - contabil act contabif denumit document justificativ, prevăzut prin legile în vigoare, în care se consemnează orice tip de operaţiune patrimonială. Documentul contabil garantează răspunderea persoanei care l-a înregistrat în contabilitate sau care l-a întocmit, vizat şi aprobat. Documentul contabil conţine denumirea documentului, denumirea şi sediul firmei care îl întocmeşte, numărul şi data întocmirii, specificarea părţilor care participă la reali- 91 DUBLA ÎNREGISTRARE CONTABILĂ zarea operaţiilor patrimoniale, conţinutul operaţiunii, date contabile şi valoarea, precum şi numele, prenumele şi semnăturile persoanelor care l-au întocmit, vizat şi aprobat. 'Tipuri de documente contabile: . —* registrul jurnal, —> registru! inventar, registrul -»cartea mare. Donaţie • formă de ajutor care poate fi primită de organizaţii şi • "asociaţii nonproflt, şcoli etc. din partea altor organizaţii, firme, soci- i Hetăţi de binefacere etc. □ont • mărimea primei, pe piaţa fî-' •nanciară, într-o operaţiune la ter-men condiţională. Drept • 1. ~ de cumpărare ,* ^4 Warrant. 2. ~ de subscripţie privilegiul unui deţinător de titlu ■^■financiar de a subscrie acţiuni nou -/emise, înainte de oferta publică a # acestora, la un preţ inferior celui > :,din oferta publică. ‘Drepturi speciale de tragere : {DST) * 1. DST oficial valoare de ^.rezervă şi de cont instituită ca supliment la valorile de rezervă "" existente. DST sunt emise pe baza •s încrederii reciproce între membrii .--K.Fondului Monetar Internaţional şi ■v. sunt folosite, în genera/, pentru -^"echilibrarea lichidităţilor internaţionale. Pentru determinarea DST se utilizează metoda coşului compus .;-din dolar, marcă germană, yen şi ’ ' francul francez. DST este o monedă de cont, creată în 1959 de Fondul Monetar Internaţional, ce are - următoarele utilităţi: a) etalon mo-. .netar; b) instrument de rezervă, mijloc de plată pentru unele opera-ţiuni dintre FMI şi membrii săi; ' «) mijloc de procurare de monede : naţionale convertibile. DST-urile '- pot fi utilizate de ţara care le pri-v-ijneşte pentru următoarele scopuri: f a) mărirea rezervei valutare oficiante; b) procurarea directă sau indi-«-rectă a unei monede convertibile emise de o ţară membră a FMI; c) plata dobânzilor şi a comisioanelor etc. 2. DST privat este format din acelaşi coş de monede ca OST oficial, dar presupune un contract între părţile private interesate în utilizarea lui ca instrument de plată. Dubla impunere internaţională • procedeu de impozitare a aceloraşi materii impozabile, pentru aceeaşi perioadă de timp, de către două autorităţi fiscale din ţări diferite. Dubla impunere poate apărea în cazul realizării de către rezidenţii unui stat a unor venituri pe teritoriul altor state. Aşadar, în cadrul unui stat, impunerea aceluiaşi venit sau aceleiaşi averi la mai multe impozite reprezintă o dublă impunere economică. Dubla impunere poate apărea numai în cazul impozitelor directe (impozit pe venit şi impozit pe avere). în practica fiscală internaţională există mai multe criterii care stau la baza impunerii veniturilor sau a averii: a) criteriul rezidentei (domiciliului fiscal) - impunerea veniturilor se realizează de către autoritatea fiscală din ţara căreia aparţine rezidentul, indiferent dacă veniturile ori averea, care fac obiectul impunerii, sunt obţinute, respectiv se află pe teritoriul acelui stat sau în afara acestuia; b) criteriu! naţionalităţii - un stat impune veniturile realizate sau averea deţinută de rezidenţii săi din (în) statul respectiv, indiferent dacă ei locuiesc sau nu in ţara lor; c) criteriu! originii veniturilor- impunerea se realizează de organele fiscale din ţara pe al cărei teritoriu s-au realizat veniturile ori se află averea, fâcându-se abstracţie de rezidenţa sau naţionalitatea beneficiarilor de venituri. Pentru evitarea dublei impuneri se încheie convenţii bi sau multilaterale între state. Dubla înregistrare contabilă • principiu de bază al contabilităţii care presupune înregistrarea fiecă- DUMPING 92 rei operaţiuni economice în cei puţin două conturi, unul care se debitează şi altul care se creditează. Dumping * vânzarea de bunuri la export la preţuri mai mici decât pe piaţa internă. Duopol • 1. piaţă dominată de doi vânzători care oferă produse similare unui număr larg de cumpărători care au o putere economică aproximativ egală. 2. - simetric (Coumot) sau ipoteza dublei dependente - situaţie de pe piaţă în care există doi vânzători care nu încearcă să domine piaţa. Produsul vândut este omogen, preţul la care îl comercializează cei doi este identic, iar singura variabilă de ajustare este cantitatea cât mai mare pe care o poate vinde fiecare pentru a obţine profit maxim. Unu! dintre vânzători deţine pe piaţă monopolul de ofertă. Dacă celălalt vânzător doreşte să intre pe piaţă cu acelaşi tip de bun, oferta sa trebuie să fie atât de mare, încât să-l permită maximizarea profitului. Primul vânzător îşi va ajusta oferta proprie imediat, astfel încât să obţină ia rândul său profit maxim. Procesul de ajustare va continua până in punctul de echilibru în care nici unul dintre cei doi vânzători nu mai recurge la modificarea ofertei. 3. - asimetric (Stackelberg) situa- ţie în care pe piaţă există doi vânzători: unul care domină piaţa, care este conştient şi anticipează tot timpul mişcările celui de al doilea vânzător, şi al doilea vânzător care nu poate face altceva decât să se adapteze în permanenţă la condiţiile pe care le impune primul, fără a putea însă să atingă volumul de producţie a! acestuia. 4. - Bowley (ipoteza dublei dominaţii) apare atunci când cei doi vânzători de pe piaţă doresc simultan să o domine, fiecare dintre ei considerându-l pe celălalt satelit. Cei doi vânzători nu vor mai lupta pe piaţă prin ajustarea producţiei ca în cazul duopo-lului simetric, ci prin intermediul preţurilor. Lupta prin preţuri poate duce la falimentul unuia dintre cei doi şi la controlarea sa de către celălalt, fie la o înţelegere/alianţă între vânzători. Prin urmare, conform ipotezei dublei dominaţii, pe piaţă nu poate exista nici un punct de echilibru. Durata asigurării • perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare dintre asigurător şi asigurat, aşa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. Durata de rotaţie a capitalului • timpul necesar pentru parcurgerea unui circuit economic complet. Echilibru bugetar • concordanţa . ' relativă dintre veniturile şi cheltu- ielile bugetare. Echilibru Cournot-Nash • ipo-' î ; teza lui Coumot privind —> cjuapotul simetric este generalizată, în anul : • 1954, de J. Nash pentru circum- [ stanţa în care pe piaţă există mai | ' ■ mult de doi vânzători. Astfei, Nash | consideră că atunci când numărul [ î \ vânzătorilor creşte, fiecare având | -V'1un comportament de aclimatizare | condicile pieţei, producţia fiecă- | ruia dintre ei constituie o proporţie r 7. din ce în ce mai mică din producţia r totală a ramurii, iar acţiunea singu- j; Iară a unui vân2ător devine negli- < . jabilă. | - Echilibru economic dinamic pe I ; termen lung • eliminarea dez- I - -■*echilibrelor temporare prin folosirea [ '- -unor elemente compensatorii exis- t , »en»e în economie sau atrase din [ f-T'.uv exteriorul ei. £ / Echilibru economic dinamic pe F termen scurt • echilibru econo- [ -.mic reali2aţfi(in‘folos!reS şi.tiezvol- [ . tarea ceîuîVriai*d9ficitarjficR>~de; | '■ producţie, ceilalţi rămânând utilizaţi [ , insuficient. | ' Echilibru economic material | : • starea de concordanţă dintre vo- f . ;; fumul, structura şi calitatea produc- [ ;V ţiei, pe de o parte, şi nevoile de [ consum final şi de producţie, sub I aspect cantitativ, structural şi cali- l ’ A tativ, pe de altă parte. | ^ Echilibru economic static • ter- I men ipotetic, conform căruia acest model de echilibru s-ar caracteriza prin manifestarea unor schimbări nesemnificative între diferite procese economice sau subsisteme ale economiei naţionale, care nu transformă tendinţa dominantă a unui asemenea tip de echilibru. Echilibru economic valoric • concordanţa relativă dintre structurile valorice ale rezultatelor economice şi eforturile depuse. Echilibru financiar • concordanţa relativă dintre sursele financiare şi nevoile de plată ale agenţilor economici. Echilibru macroeconomic • starea spre care tinde piaţa naţională, în ansamblul ei, caracterizată prin-tr-o armonizare aproximativă a cererii şi ofertei, în diversele lor segmente, abaterile dintre ele înca-drându-se în limite considerate normale, nesemnificative în provocarea de dezechilibre. Echilibru microeconomic • sta-. rea spre care tind verigile primare, (genţii ecgnomici, unităţile admi-nistrat/v-tectbria.te' de bază) caracterizată printr-o armonizare aproximativă a cererii şi ofertei. Echilibru monetar ■ armonizarea relativă dintre expresia bănească a fondului de bunuri economice existente pe piaţă şi cantitatea de bani aflată în circulaţie. Echilibru valutar • concordanţa relativă dintre încasările şi plăţile în valută. echilibrul consumatorului 94 Echilibrul consumatorului • situaţia in care raportul dintre utilităţile marginale şi preţurile tuturor bunurilor sunt egale > Anexa 14). Echilibrul resurselor de muncă • concordanţa relativă dintre cantitatea, structura şi calitatea factorului uman activ disponibil şi nevoile de resurse de muncă ale firmelor, societăţilor comerciale etc. Ecologie {bioecologie sau biologia mediului) (de la grecescul oikos - casă, locul unde o persoană trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea) • ştiinţă iniţiată în secolul XIX, care studiază relaţia dintre organismele vii şi legătura acestora cu mediul în care trăiesc şi îşi desfăşoară activitatea, relaţiile existente între indivizii aceluiaşi grup sau între indivizi ce aparţin mai multor grupuri. Interacţiunea dintre indivizi, organismele vii şi mediul înconjurător formează ecosistemul, în ultima vreme, ecologia a început să studieze tot mai mult efectele produse asupra mediului înconjurător de agricultură, de industrie, de utilizarea iraţională a resurselor etc. Ea monitorizează consecinţele eliminării în natură a gazelor toxice provenite de la fabrici, din consumul benzinei etc., cauze directe ale poluării mediului înconjurător. De asemenea, în ultima vreme, a luat amploare preocuparea ecologică referitoare la reciclarea deşeurilor de orice fel, care, în viziunea eco-logiştilor, reprezintă condiţia esenţială a existenţei umane viitoare. Econometrie • domeniu economic care analizează şi preconizează evoluţia activităţii economice cu ajutorul aplicaţiilor matematice. Economie1 • 1. ştiinţă socială care se ocupă de studiul şi descrierea procesului de producere, distribuire şi consumare a avuţiei. Conform specialiştilor în domeniu, obiectul de studiu principal al economiei TI reprezintă relaţia dintre nevoi şj resurse. în secolul XX, au apărut şi s-au dezvoltat o serie de subdo-menii ale ştiinţei economice: micro-economle, macroeconomie şi dezvoltarea economică. Acestea, la rândul lor, au o serie de subdo-menii: finanţe publice, comerţul internaţional, munca, agricultura, organizaţiile industriale etc. 2. - politică ramură a ştiinţelor sociale preocupată iniţial de creşterea veniturilor şi resurselor statului. Termenul de economie politică a fost introdus în literatura de specialitate în secolul XVII şi descria încercările statelor de a înlocui politica feudală, dominată de biserică, cu o nouă ordine, -» Adam Smith a re meritul de a fi realizat pentru prima dată un studiu clar şi concis, asociind economia politică cu natura şi avuţia naţiunilor. Secol ui XVII este secolul în care o serie de economişti, prin studiile lor, încep să fie interesaţi de valoare şi de distribuţie (ex: -» J.S. Mill - „Principii ale economiei politice",-► D. Ricardo - „Despre principiile economiei politice şi ale impunerii" etc.). în secolul XX, economia politică a căpătat amploare, dezvoltându-se în ceea ce noi numim astăzi economics (-> definiţia de la punctul 1). 3.-a bunăstării (welfare economics) ramură a economiei care încearcă să evalueze politicile economice din punctul de vedere al efectelor pe care acestea le produc asupra bunăstării unei comunităţi umane. La început se considera că bunăstarea putea fi calculată ca sumă a satisfacţiilor indivizilor ce aparţin unei societăţi. Economia bunăstării a căpătat amploare în timpul sec. XX. Astăzi, se consideră că sunt îndeplinite condiţiile de bunăstare, dacă cel puţin o persoană are o satisfacţie, fără să afecteze sau să ^--------------------------------------- ■'-V-. {prăutâţească situaţia altei persoa-, ^ine. La nivelul unei economii naţio-nale, se consideră câ există bună-.-•stare atunci când cea mai mare ■ '-parte a indivizilor dintr-o societate V;;au un nivel de trai ridicat. 4. - pozi- • tivă parte a economiei care por- - -;neşte de la observarea directă, ■ ireală şi pozitivă a anumitor opţiuni Or,ale indivizilor şi socio-grupurilor şi ,v'de la resursele disponibile. Econo-mia pozitivă abordează, analizează , -işr studiază problemele economico-'social®, racordându-le direct şi fără denaturări la realitatea economică - .^existentă la un moment dat tntr-o s economie. Scopul analizei econo- 'niiei pozitive este observarea „să- • nâţâţii" unei economii. 5. - norma-: ' tivă parte a economiei care se ocupă cu analiza modului cum acţio-'nează, cum gândesc oamenii rntr-o ::‘: economie şi cum percep ei meca-'■.''■riismul economic. Economia nor--mativă are ca scop principal studiui - 'evoluţiei unei economii, a modului în care sunt aplicate politicile eco-nomice. Apreciază, de asemenea, gradul de dezvoltare socîo-cultu- i.rală, ecologică etc. în funcţie de ‘comportamentul indivizilor în cadrul .comunităţii. 6. -a dezvoltării do-Cmeniu de studiu specializat al economiei, care se ocupă cu studierea '^factorilor ce sunt responsabili în /-obţinerea creşterii economice şi care sunt manevraţi cu ajutorul -politicilor guvernamentale. 7. -a muncii domeniu de studiu specializat al economiei care se ocupă cu .studiul cererii şi ofertei de muncă, cu studiul modului cum se realizează piaţa muncii, cu cercetarea tendinţei crescânde a femeilor de a • lucra în afara căminului, cu studiul problemei salariului minim care are ca efect menţinerea tinerilor în afa- _ra pieţei muncii, precum şi cu pro-Icesul de instruire a oamenilor. Eco-nomia muncii caută, de asemenea, să explice factorii care determină ECONOMIE nivelul salariilor şi efectul acestora asupra preţurilor şi inflaţiei. 8. -agricolă domeniu de studiu specializat al economiei care se ocupă cu studierea preţurilor în agricultură, precum şi cu analizarea următoarelor probleme: subvenţiile oferite agricultorilor, standardele şi mărimea producţiei agricole, precum şi stoparea monopolului asupra pieţelor agricole. 9. - industrială - disciplină a economiei care studiază structura pieţelor, atitudinea politicilor de stat faţă de situaţiile de monopol şi influenţa tehnologiei în economie. 10. - internaţională domeniu de studiu specializat al economiei, care se ocupă cu; distribuirea veniturilor realizate din comerţul între state, problema balanţei de plăţi, relaţia dintre balanţele de plăţi şi nivelul de dezvoltare economică a fiecărui stat. Economia internaţională studiază, de asemenea, varietăţile comerţului internaţional din punctul de vedere al capitalului, muncii şi pământului. 11. ~ monetară (politici fiscale) domeniu de studiu specializat al economiei, care se ocupă cu studiul şi exercitarea controlului guvernamental asupra masei monetare, precum şi cu cercetarea şi punerea în practică a politicilor fiscale sau bugetare prin care statul influenţează cursul economiei unei ţări. Economie2 • 1. ~ naţională economia unui stat care reflectă totalitatea activităţilor economico-sociale ale unei ţări, activităţi care se desfăşoară şi se întreţin reciproc în cadrul naţiunii şi care se raportează la posibilităţile şi la interesele generale naţion a l-statale. Economia naţională are la bază următoarele sectoare; a) primar; b) secundar; c) terţiar; d) cuaternar. Economia naţională este, de asemenea, structurată pe trepte de agregare pe verticală (microeconomic, mezo-economic şi macroeconomic), pe EC0M0M8E 96 ramuri şi subramuri economice şi în funcţie de tipurile agenţilor economici care activează în cadrul ei. 2. - reală totalitatea activităţilor economice care susţin oferta agregată de bunuri şi/sau servicii, ce au ca scop principal satisfacerea nevoilor consumatorilor persoane fizice/juridice (cerere agregată). Intensitatea şi nivelul economiei reale poate fi calculată prin intermediul următorilor indicatori macroeconomici: produsul intern brut, comerţ exterior, nivelul producţiei agricole, salariul mediu nominal net, nivelul populaţiei ocupate în fiecare ramură a economiei naţionale, populaţia ocupată la nivelul întregii economii, nivelul de pregătire profesională etc. Economia reală este studiată, analizată şi definită în funcţie de capacitatea tehnică şi tehnologică, de nivelul şi structura costurilor, de nivelul rezultatelor, de ramura în care un agent economic îşi desfăşoară activitatea, de tipul agentului economic (mixt, de stat sau privat) etc. 3. - de comandă sistem economic în care mijloacele de producţie sunt în proprietatea statului. într-un astfel de sistem, activitatea economică este controlată de o autoritate centrală care stabileşte obiectivele de producţie, cantitatea care va fi produsă şi distribuie materiile prime, materialele de producţie către întreprinderi. Decizia politică centralizată face ca întreaga cantitate produsă să servească mai de grabă procesului investiţional decât procesului de consum. După ce autoritatea centrală a luat decizia în privinţa procesului de producţie, sunt stabilite tipurile de bunuri care vor fi fabricate şi se alocă fiecărei întreprinderi cantitatea şi tipul de bunuri pe care le va realiza. în cadrul economiei de comandă consumatorii pot alege doar între bunurile fabricate de stat, ei neavând nici o putere de influenţare a producătorilor (aşa cum se întâmplă în cadrul economiilor de piaţă). Economia de comandă este caracterizată prin birocraţie excesivă şi ineficienţă a întreprinderilor de stat. 4. - în tranziţie tip de economie ce reprezintă o combinare între sistemul liberei iniţiative şi economia centralizată. Specialiştii în domeniu apreciază că asemenea economii, întâlnite în fostele state comuniste, în America Latină şi în statele din lumea a treia, au eficienţă economică redusă comparativ cu ţările dezvoltate, întâmpinând mari greutăţi în ce priveşte trecerea ia economia de piaţă. Economia în tranziţie este caracterizată prin existenţa întreprinderilor cu capital de stat, a întreprinderilor mixte (capital de stat şi privat), a întreprinderilor particulare. Implicarea puternică a statului în economie este o altă caracteristică a economiei în tranziţie 5. - liberei iniţiative (a pieţei libere) tip de economie bazată pe proprietatea particulară asupra factorilor de producţie, în care implicarea statului este minimă - politici fiscale şi monetare care restrâng activităţile în perioadele de expansiune (ex: creşterea ratelor dobânzilor şi deci scăderea nivelului creditelor) şi le impulsionează în perioadele de recesiune (ex: scăderea ratelor dobânzilor şi deci creşterea nivelului creditelor). în cadrul acestui tip de economie, deciziile privind producţia sunt luate de către producătorii particulari cu scopul obţinerii unui profit maxim. Consumatorii, la rândul lor, pot influenţa activitatea agenţilor economicici prin comportamentul pe care îl adoptă (-> Comportamentul consumatorului). Preţurile bunurilor şi serviciilor sunt stabilite prin confruntarea directă a cererii cu oferta pe piaţă etc. 6. ~ mondială suma economiilor naţionale unite printr-o serie de relaţii internaţionale, apărute ca urmare a participării ţărilor la divi- 97 ECOSISTEM ziunea internaţională a muncii şi la circuitul mondial, şi conduse de o ordine economică internaţională caracteristică etapei istorice pe care o parcurg. Specific economiei mondiale este existenţa economiilor naţionale ca entităţi independente, complexitate (ţări cu nivel diferit de dezvoltare), interdependenţa structurală etc. 7. ~ deschisă tip de economie în cadrul căreia comerţul exterior ocupă o pondere însemnată. 8. ~ deschisă mică formă a economiei deschise, reprezentând acel tip de economie care se raportează la rata dobânzii creată în funcţie de condiţiile pieţei mondiale. Economia deschisă mică caracterizează acele state care nu au o pondere importantă în cadrul pieţelor financiare internaţionale şi nu influenţează în nici un fel evoluţia acestora. 9. ~ deschisă mare formă a economiei deschise reprezentând acel tip de economie care se raportează la rata dobânzii creată în funcţie de condiţiile economice interne. Economia deschisă mare caracterizează acele state care au o pondere importantă în cadrul pieţelor financiare internaţionale şi care pot influenţa nivelul mondial al ratei dobânzii. 10. ~ închisă -> Autarhie. 11. ~ subterană reflectă totalitatea activităţilor creatoare de bani, nedeclarate pentru a fi impozitate conform legislaţiei în vigoare Evaziune fiscală). 12. ~ naturală tip de economie specifică ţărilor slab dezvoltate, în care organizarea, desfăşurarea şi rezultatele activităţii economice sunt utilizate pentru satisfacerea necesităţilor de consum proprii ale agenţilor economici, fără a se mai recurge la schimbul de bunuri. 13. ~ de schimb tip de economie premergătoare economiei de piaţă, în care organizarea, desfăşurarea şi rezultatele procesului de producţie (bunuri şi servicii) sunt comercializate pentru procurarea de alte bunuri necesare satisfacerii nevoilor proprii. în cadrul economiei de schimb agenţii economici sunt independenţi, specializaţi în producerea anumitor bunuri şi servicii, realizează tranzacţii bilaterale, activitatea lor gravitează în jurul pieţei etc. Economii • 1. surplusul de venit (V) peste cheltuielile de consum (C). Economiile sunt egale cu diferenţa dintre venituri şi cheltuieli [V=C+E]. 2. ~ contractuale (pe termen lung) sursă de venituri neafectate de rata dobânzii, pe care persoanele şi-o asigură prin încheierea unui contract de economii pe termen lung: poliţă de asigurare pe viaţă, plata la un fond de pensii etc. 3. ~ cu scop precis (achiziţii de valoare mare) economii ale populaţiei realizate pentru achiziţiile de mare valoare: apartamente, case, terenuri. 4. ~ curente (prudenţi-ale) ale populaţiei sumă de bani economisită de populaţie pentru acoperirea unor cheltuieli neprevăzute. 5. ~ ale companiilor economiile realizate de companii din profit pentru finanţarea propriilor investiţii. Economist • specialist în economie. Ecosistem • complexitatea relaţiilor care apar şi se dezvoltă între organismele vii, mediul în care acestea trăiesc şi inter-relaţiile pe care acestea le dezvoltă într-un spaţiu determinat. Studiul ecosistemelor porneşte de la principiul conform căruia toate elementele ce aparţin vieţii, naturale sau realizate de om, sunt părţi integrante ale unei reţele în cadrul căreia fiecare element interacţionează direct sau indirect cu celelalte elemente, afectând funcţionarea sistemului în întregul său. Ecosistemul include elemente organice şi anorganice care, prin interacţiune, creează fluxuri de ECUAŢIA FISHER 98 energie şi cicluri nutriţionale In ecosistem. Organismele vii sunt de două tipuri: a) autotrofe - organisme care se întreţin singure (ex: soarele), îşi produc singure hrana (ex: plantele prin fotosinteză); b) heterotrofe - organisme care nu îşi pot produce singure mâncarea. Heterotrofii sunt consumatorii ecosistemului. Ei utilizează, refac, descompun materialele organice produse de autotrofi. Autotrofii şi heterotrofii formează lanţuri ale consumului la niveluri diferite ale ecosistemului: 1) nivelul producătorilor - compus din acele organisme care îşi creează singure hrana; 2) nivelul consumatorului primar - compus din organisme care consumă producătorii de la nivelul unu; 3) nivelul consumatorului terţiar - compus din organisme care mănâncă consumatorii primari ş.a.m.d. până la acele organisme ce încheie lanţul şi care consumă alte organisme moarte. în cadrul acestui lanţ al consumului din cadrul ecosistemului, la un anumit nivel, intervine şi omul. Implicarea umană în dezvoltarea ecosistemului este importantă şi studiată cu atenţie de specialişti (ex: intervenţia omului în agricultură prin cultivarea de varii produse şi prin fertilizarea pământului). Imixtiunea omului în cadrul ecosistemului are atât efecte benefice, cât şi inoportune. O întreagă serie a intervenţiilor umane a dus ia apariţia poluării, la diminuarea sau chiar dispariţia unor specii de animale etc. A apărut astfel, ca o consecinţă directă a acţiunii umane asupra mediului, conceptul de prezervare a mediului înconjurător atât pentru generaţiile prezente, cât şi pentru cele viitoare. Ştiinţa care se ocupă cu studiul, analiza şi menţinerea intactă a mediului poartă denumirea de —> ecologie. Ecuaţia Fisher -> Teoria cantitativă a banilor. Efect • 1. - de substituire situaţie în care un bun A poate fi înlocuit cu un alt bun B, atunci când are loc o modificare a preţurilor relative ale acestora. Dacă preţul bunului B scade, iar celelalte variabile care pot influenţa rămân constante (ceteris paribus: numărul consumatorilor, preferinţele consumatorilor, preţurile bunurilor substituibile, aşteptările consumatorilor faţă de preţ şi venitul personal) cererea pentru acel bun va creşte (—> Curba cererii). 2. ~ de substituire pentru un salariat pentru obţinerea unor venituri suplimentare necesare existenţei sale, un salariat renunţă la o parte mai mică sau mai mare din timpul său liber în favoarea unei munci suplimentare. 3. ~ de venit situaţie în care venitul real al unui consumator se modifică în urma modificării preţurilor produselor de pe piaţă. Dacă preţul unui bun A înregistrează o scădere, atunci creşte cererea pentru acel bun. Consumatorul va înregistra, la rândul său, o creştere a puterii de cumpărare, putând să achiziţioneze mai mult din bunul respectiv. 4. ~ de venit pentru un salariat în momentul în care o persoană realizează, prin munca pe care o desfăşoară, venituri suplimentare care îi permit să ducă o viaţă conform standardelor proprii, ea poate renunţa la o parte din munca pe care o desfăşoară suplimentar şi chiar la o parte din munca prestată în mod curent, astfel încât să beneficieze de mai mult timp liber. 5. ~ de imitaţie (de demonstraţie) teorie iniţiată de J. Duesenberry, conform căreia consumul de bunuri se află în interdependenţă pentru indivizi. Bunurile nu sunt consumate doar pentru ele însele, ci reprezintă şi simboluri pentru indivizi, în sensul că un grup de persoane cu un nivel mai scăzut de trai (grup A) va încerca să imite 99 EMITENT stilul de viaţă al unui grup de persoane care are un nivel de viaţă mai ridicat (grup B) şi care utilizează un anumit tip de bunuri pentru consum. înclinaţia spre consum a grupului A va fi astfel mai mare decât cea a grupului B. 6. - King Legea lui King. 7. ~ Wickseil Wickseil Knut. Efect de levier • multiplicarea profitului sau pierderii pe unitatea de valoare investită, în urma folosirii unor fonduri de împrumut. Efecte • 1. -> Titluri de valoare. 2. ~ de comerţ denumire generică a titlurilor de credit pe termen scurt rezultate din operaţii comerciale (cambia, biletul la ordin, cecul). Eficienţa marginală a capitalului • 1. randamentul capitalului investit de către o persoană fizică sau juridică într-o afacere (ex: cumpărarea ori vânzarea de acţiuni, obligaţiuni etc.), eficacitate care apare pe de o parte în raport cu preţul de ofertă al capitalului, iar pe de altă parte în raport cu modificările care intervin în timp la rata dobânzii. 2. Keynes, în lucrarea sa Teoria Generală, defineşte eficienţa marginală a capitalului ca fiind „rata de scont care, aplicată seriei de anuităţi formate din randamentele aşteptate de la capital în cadrul întregii sale durate de existenţă, face ca valoarea actuală a anuităţilor să fie egală cu preţul de ofertă a capitalului". Elasticitate • 1. - a cererii sensibilitatea cererii la modificarea preţului sau a altei condiţii a cererii. 2. ~ a ofertei sensibilitatea ofertei la schimbarea preţului sau a oricăreia dintre condiţiile ofertei. 3. — a impozitului principiu economic care se referă la capacitatea impozitelor de a se adapta la cerinţele bugetare: să poată fi majorate când cheltuielile bugetare cresc sau să poată fi reduse când cheltuielile bugetare scad. Elementele tehnice ale asigurării • ansamblul factorilor necesari cunoaşterii în amănunt a modului în care se realizează asigurarea. Elementele asigurării (-> Anexa 3) sunt: a) -> asigurător; b) -> asigurat; c) contractul de asigurare; d) -> beneficiarul asigurării; e) contractantul asigurării; f) riscul asigurat; g) -» evaluarea în vederea asigurării; h) -» suma asigurată; i) -> norma de asigurare ; j) -» prima de asigurare; k) -> durata asigurării; I) —» paguba sau dauna; m) -» despăgubirea de asigurare. Embargo • termen care provine din limba spaniolă - embargar (a reţine). Embargoul reprezintă reţinerea sau arestarea de nave sau alte proprietăţi ale unei ţări prin interzicerea deplasării lor către alte teritorii. Pentru ca un embargo să fie eficient, el trebuie să prevină deplasarea mijloacelor statului respectiv sub orice formă: terestru, marin sau aerian. Embargoul poate fi de două feluri: a) civil - oprirea navelor în port pentru a nu fi prădate sau oprirea bunurilor de a ajunge la o anumită destinaţie; b) ostil - constă în arestarea mijloacelor de transport sau a oricărui alt tip de proprietate a altei naţiuni. După 1940, marea majoritate a embargourilor instituite au avut ca obiect comerţul cu armament (ex: embargoul impus de Naţiunile Unite în 1990 împotriva Irak-ului pentru protejarea Kuwait-ului). Emisiune • acţiunea de lansare a titlurilor de valoare pe piaţa financiară. Emitent • persoană care lansează pe piaţă titluri şi care se obligă, în mod legal, să onoreze drepturile conferite de către activul financiar emis. EN-DETAIL 100 En-detail ■ marfă sau bunuri vândute cu amănuntul. En-gros • marfă sau bunuri vândute în volum mare. Entropie • 1. proces de degradare calitativă, treptată şi ireversibilă a resurselor naturale atât în interiorul, cât şi în exteriorul vieţii economice. Datorită factorilor naturali şi umani resursele economice sunt din ce în ce mal rare. în cadrul procesului de producţie sunt consumate resurse - o parte sunt transformate în produse finite, iar o parte se transformă în deşeuri (entropie) care nu mai pot fi utilizate. 2. - înalta structură dezorganizată a procesului de producţie, în urma căruia rezultă o cantitate mare de deşeuri inutilizabile. 3. ~ joasă structură ordonată şi organizată a procesului de producţie, în care cantitatea de deşeuri rezultate este mult mai mică. în zilele noastre o problemă tot mai arzătoare a devenit reutili-zarea deşeurilor în diverse domenii. Ecoiogiştii consideră că aceasta constituie principalul factor al existenţei omenirii în viitor {-> Ecologie, -> Ecosistem). Ergonomie • ( Uniunea Monetară Europeană). Eu roca rd • carte de credit emisă de ramura europeană a MasterCard. Eurocec (cec cu legitimare de garanţie) • tip de cec eliberat de o bancă emitentă ce este însoţit de o carte de garanţie pe care, pentru asigurarea unei securităţi mai mari a cecului, sunt specificate numele beneficiarului şi numărul contului. Cartea de garanţie are rolul de a EXPANSIUNE ECONOMICA confirma băncii plătitoare încasarea banilor de la banca emitentă. • ţguroclear • sistem internaţional de ■ clearing care se ocupă cu tran-' Vf’ ?' zacţiile cu titluri de valoare pe piaţa financiară. rgurocredit • plasamente a!e euro-' ^băncilor pe termen scurt sau lung, 'ai căror beneficiari sunt firme, între-'prinderi sau guverne. Tipuri de ■r-ţ^eurocreditee: a) pe termen scurt: - finanţează tranzacţiile intemaţio-•,^.,nale şi garantează alimentarea cu .j-V*-1 fonduri de rulment; b) pe termen mediu şi lung: finanţează proiectele :'■? /•'"de investiţii şi slujesc la creşterea capacităţii de producţie; c) cu do-bândă fixă; d) cu dobânzi flotante . :Tv '(roll-over creditsy. avans pe termen scurt cu dobândă variabili. ; Eurodolar • dolari aflaţi în depozit bancar în afara Statelor Unite, utili-.,S.; za ţi în plăţi şi plasamente interna-’ ţionale. Euroefect • 1. titlu de creanţă nego-. ciabil specific pieţei internaţionale, mixaj între -i eumobligaţiune şi -4 eurocredit. 2. Modalitate prin care ..ii.--.--.se poate realiza un împrumut sub ’, forma unor active care pot fi ulterior revândute pe piaţa secundară. >■ Euroemisiune • emisiunea de titluri pe piaţa europeană. Euroobligaţiune • -> obligaţiune vv___ţranzacţionată în altă ţară decât în ţara emitentă. . Europiaţă • ansamblul tranzacţiilor cu eurovalute pe piaţa europeană. Eurovalută • valută liber convertibilă a cărei evoluţie pe piaţa financiară internaţională nu poate fi influenţată de autorităţile monetare ' din ţara de origine. Tipuri de eurovalute: euroJira, euromarca, euro-francul etc. - 'Evaluarea în vederea asigurării , • operaţie realizată în procesul de asigurare, prin care se stabileşte valoarea bunurilor în vederea încorporării lor in asigurare. Evaziune fiscală • sustragerea persoanelor fizice sau juridice, în întregime sau parţial, de la plata obligaţiilor către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul focal ori câtre fondurile speciale extrabugetare. Evitarea riscului • luarea acelor măsuri capabile să facă imposibilă producerea unui anumit risc ce a fost prevăzut într-un contract de asigurare (ex.: renunţarea cultivării unor plante sensibile la anumiţi dăunători şi cultivarea acelor vegetale care sunt mai rezistente; evitarea practicării, de către anumite persoane, a acelor meserii care provoacă boli profesionale etc.). Excedent bugetar • veniturile bugetare depăşesc cheltuielile bugetare f—> Deficit bugetar). Executare în natură • îndeplinirea efectivă a prestaţiei la care s-a obligat debitorul prin contract şi nu plata unui echivalent bănesc. Exercitare • 1. procedeu, în cadrul bursei, prin care o opţiune call este folosită pentru cumpărarea unui activ de bază. 2. procedeu, în cadrul bursei, prin care o opţiune put este folosită pentru vânzarea unui activ de bază. Exigibil ■ ajuns la scadenţă. Expansiune economică • fază a ciclului de afaceri care presupune că agenţii economici dispun de resurse investiţionale care le permit dezvoltarea activităţii economice pe care o desfăşoară, existenţa unei cereri mai mari de locuri de muncă (cerere dublată de o creştere a salariilor), creşterea cererii de bunuri durabile şi de bunuri cu durată de viaţă limitată din partea consumatorilor şi creşterea ofertei din partea producătorilor, rate ale dobânzilor scăzute etc. EXPEDITOR INTERNAŢIONAL 102 Expeditor internaţional • termen utilizat în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale care desemnează o persoană fizică/juridică care, în baza unui contract de mandat încheiat cu o firmă de export, se obligă să preia mărfurile acesteia şi să realizeze în numele şi în contul ei toate operaţiile indispensabile expedierii mărfii către destinatar. Sarcini ale expeditorului internaţional: alege mijloacele de transport şi rutele pe care vor fi trimise mărfurile, tocmeşte mijloacele de transport, alcătuieşte şi perfectează actele de asigurare a mărfii etc. Export • 1. vânzarea de bunuri în exterior. 2. ~ invizibil serviciile efectuate de o persoană juridică dintr-o ţară pentru o persoană juridică dintr-o altă ţară, care presupun transferarea de valută (ieşirea de valută dintr-o ţară în favoarea unei alte ţări). 3. ~ direct termen utilizat în legătură cu comerţul internaţional ce presupune că un producător îşi exportă/importă prin forţe proprii mărfuri sau servicii. 4. ~ indirect termen utilizat în legătură cu comerţul internaţional ce presupune ca un producător intern să-şi vândă marfa unei firme care realizează operaţii de comerţ exterior în nume şi pe cont propriu. Expoziţie • activitate regulată sau neregulată de promovare a noilor creaţii tehnice şi tehnologice ale unor firme, întreprinderi într-un anumit domeniu economic. F Factor de conversie • factor de ajustare utilizat de Bursa din Chicago (CBOT) pentru conversia preţurilor la contractele standardizate pe obligaţiuni (-» T-bonds şi T-notes, unde T este prescurtarea de la Trezorerie) în preţuri ale obligaţiunilor efective de pe piaţa financiară americană. Factor de producţie • constituie acele resurse atrase şi utilizate de către agenţii economici în cadrul procesului de producţie pentru obţinerea de bunuri economice ce vor fi consumate, ca etapă finală a circuitului economic. Există următoarele tipuri de factori de producţie: a) tradiţionali - munca, natura, capitalul; b) neofactori - managementul, informaţia, abilitatea întreprinzătorului etc. Factoring • 1. formă specială de finanţare, utilizat în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale, care desemnează o operaţiune ce decurge pe baza unui contract încheiat între un agent comercial/intermediar (firmă de factoring) şi un exportator (aderent), prin care agentul preia creanţele (contra unui comision) şi plăteşte facturile exportatorului, dovedind în acest fel că tranzacţia (obiectul tranzacţiei: bunurj sau servicii furnizate pe credit) â fost realizată. 2. - clasic (old line factoring) operaţiunea în cadrul căreia momentul preluării creanţelor unui aderent de către o firmă de factoring coincide cu plata fac-1 turilor. Pentru creditul acordat ade- rentului, firma păstrează o dobândă sub forma taxei de scont pe care o percepe în momentul în care creditul devine scadent. 3. - la scadenţă (maturity factoring) este operaţiunea prin care o firmă de factoring preia creanţele unui aderent, dar achită contravaloarea facturilor în momentul în care acestea devin scadente, reţinând totodată şi un comision. Factură • 1. document justificativ care certifică cumpărarea-vânzarea de bunuri, servicii, efectuarea de lucrări etc. Factura cuprinde: denumirea firmei care vinde ori prestează servicii, adresa, codul fiscal şi contul bancar al acesteia, denumirea firmei care achiziţionează bunuri ori servicii, adresa, codul fiscal şi contul acesteia, numărul facturii care poate fi cel înseriat pe factură ori cel stabilit de vânzător ori prestatorul de servicii, data emiterii facturii, denumirea produselor sau serviciilor, unitatea de măsură, preţ unitar, TVA, total factură. Factura mai cuprinde numele delegatului care ridică marfa, datele personale ale acestuia, mijlocul de transport cu care este ridicată marfa, data şi ora la care a fost ridicată marfa. In cazul plăţii cu virament, se specifică termenul limită de plată a facturii. Dacă factura este achitată în numerar, aceasta este însoţită de o chitanţă fiscală care atestă plata. 2. ~ la extern (export in-voice) document de comerţ exterior întocmit de exportator, pe care sunt detaliate mărfurile/serviciile şi faliment 104 condiţiile de comercializare ale acestora. Funcţiile facturii: certifică faptul că marfa a fost vândută; intermediază transferul de proprietate vânzător-cum părător; este utilizată atunci când se încasează contravaloarea mărfii; este utilizată în procesul de vămuire a mărfii. 3. - consulară tip de factură completată de exportator unor mărfuri pe formu)are-tip vizate de consulatul ţării In care se realizează importul de bunuri, cerută de organul vamal al statului importator şi utilizată la determinarea taxelor vamale ale mărfurilor respective. Exportatorul plăteşte o anumită sumă pentru obţinerea unei facturi consulare, iar importatorul are obligaţia de a-i înapoia acestuia contravaloarea lor. 4. - vamală tip de factură solicitată la import de unele state, utilizată în determinarea taxelor vamale şi a configuraţiei preţurilor pe piaţa ţării de unde au fost exportate mărfurile. 5. - pro forma document cerut de un importator unui exportator pentru efectuarea unor formalităţi premergătoare importului (ex: dobândirea unei licenţe de import). Factura proforma este utilizată şi în cadrul operaţiilor realizate între agenţi economici indigeni. Factura proforma este cerută de către un agent economic ce doreşte să achiziţioneze anumite bunuri, mărfuri etc. de la un alt agent economic. Ea reflectă siguranţa că marfa respectivă a fost oprită şi va putea fi achiziţionată, dacă corespunde din punct de vedere al preţului şi cantităţii/calităţii. Factura proforma nu se înregistrează în contabilitate. Faliment • stare de fapt care desemnează pierderea capacităţii de plată a unei persoane juridice şi incapacitatea ei de a-şi mai putea continua activitatea economică pe care o desfăşoară. Fază • 1. ~ ascendenta perioadă în evoluţia -> ciclului de afaceri a unei economii, caracterizată prin dominarea anilor de prosperitate economică, prin ritmuri aproximativ ridicate de creştere a venitului naţional, a investiţiilor, a producţiei, a desfacerilor şi prin creşterea nivelului de trai. 2. ~ descendentă perioadă în evoluţia ciclului de afaceri a unei economii, caracterizată prin încetinirea ritmului de creştere a producţiei, a investiţiilor, a veniturilor şi prin creşterea inflaţiei, a şomajului etc. Fără bani • tip de opţiune cai! (put), pe piaţa bursieră, la care preţul activului de bază este mar mic sau mai mare decât preţul de exercitare. Feedback • revenirea permanentă a unui răspuns/informaţii în cadrul unui sistem, informaţie care influenţează continuitatea activităţii sau productivităţii acelui sistem. Fenomen • 1. - economic formă externă a activităţii economice care reflectă caracteristicile şi activităţile economice care apar şt se manifestă la suprafaţa activităţii şi care pot fi cunoscute direct de oameni. 2. ~ de îmbătrânire a populaţiei evoluţie a structurii pe vârste a populaţiei, caracterizată prin scăderea proporţiei copiilor în vârstă de pănă la cinci ani. 3. - de întinerire a populaţiei evoluţie a structurii pe vârste a populaţiei, caracterizată prin creşterea proporţiei copiilor In vârstă de până la cinci ani. Fidejusor • persoană ce garantează pentru altă persoană, obligându-se ca în cazul în care aceasta din urmă nu-şi poate achita obligaţiile asumate să le achite în locul ei. FIFO (first in - first ouf) —> Primul intrat - primul ieşit. FIRMA *, \':£piljală • 1. firmă cu capital propriu, ■■^^ţpfjinţată cu respectarea legilor in ! igoare, de o fimnă-conducătoare - ;r^ Ş.y; înîr-un oraş, altul decât ce! de reşe-' j > dintă a firmei-conducătoare. Rolul : este extinderea activităţilor spe- ciffce firmei-mamâ (desfacere de bunuri, prestare de servicii etc.) pe ■ . piaţa zonală. 2. - în străinătate ' (subsidiary) firmă cu capital pro- - \:priu înfiinţată de o firm ă-conducă-^toare într-o ţară, alta decât cea de . . reşedinţă a firmei-conducătoare. .Z" Rolul ei este extinderea activităţii r Jde export a firmei-mamă pe piaţa • ţării străine. Filiala activează, este -j;”" înregistrată şi organizată conform : / '. legislaţiei în vigoare din ţara unde-‘ şi desfăşoară activitatea. vf; fînancial futures • suma tranzac-. ţiilor futures pe titluri financiare, la ’ care se adaugă futures pe valute, .. Jnlâînite pe piaţa financiară. : Finanţare mezanină Datorie \ ^ secundară. Firmă • 1. (-> întreprindere). 2. ~ de afaceri (uniune comercială de întreprinderi) organizaţie economică aflată sub o singură conducere şi gestiune financiară. O firmă de afaceri (trust, cartei) poate cuprinde mai multe unităţi, unele efectuând activităţi identice în mai multe spaţii economice, altele realizând diverse afaceri în aceeaşi zonă şi pe aceeaşi piaţă. 3. - de v ‘ * factoring instituţie financiară care, , pe baza unui contract scris, preia creanţele unor aderenţi (exporta- tori) şi plăteşte facturile acestora, percepând un comision în momentul în care creditul devine scadent Factoring). 4. ~ de comerţ exterior societate autonomă care, pe baza unui contract de mandat încheiat cu o societate producătoare, se obligă, fără sâ preia riscurile de neplată, să efectueze în contul şi numele acesteia (contra unei remuneraţii lunare şi contra restituirii cheltuielilor pe care le efectuează în favoarea acesteia) plăţile necesare şi operaţiile: de identificare de noi parteneri de afaceri şi pieţe de desfacere; de vânzare a produselor societăţii producătoare; de negociere a modalităţilor de transport, tranzit şi vămuire cu prestatorii de servicii. 5. - de relaţii publice (PR) -> Relaţii publice. 6. ~ multinaţională tip de firmă naţională care, pe baza unei strategii concepute la scară mondială, îşi implantează filiale în diferite ţări. 7. - multinaţională cu strategie comercială tip de firmă pentru care implantarea (prin filiale) şi înfăptuirea de investiţii într-o ţară străină s-a realizat pentru acapararea pieţei ţârii respective sau pieţelor regionale aferente zonei respective. Implantarea este utilă pentru a acoperi prin producţie la „faţa locului" exportul care era din ce în ce mai greu de efectuat. 8. ~ multinaţională cu strategie productivă tip de firmă al cărei proces de producţie este internaţionalizat prin realizarea a diferite părţi din produsul finit în cadrul filialelor-atelier localizate în mai multe ţări. Acest tip de firmă permite utilizarea unei mâini de lucru ieftine. Produsele nefinite circulă dintr-o ţară în alta în cadrul circuitului intern de producţie al firmei. 9. - multinaţională primară tip de firmă care îşi desfăşoară activitatea în cadrul sectoarelor primare (petrolier, minier etc.). Exemplu de firme multina- Finanţe publice • disciplină a eco- a..v: • no miei care se ocupă cu stabilirea ■; J/ . şi utilizarea eficientă a bugetului de " ,stat. în anii '60, în cadrul disciplinei finanţelor publice, a început să fie întrebuinţată „analiza cost-benefi-ciu", care utilizează costurile şi ? ~~ beneficiile publice !n împărţirea efi- i; cientă a fondurilor cu acelaşi carac- i'.t-■ ter. FISCALITATE 106 ţionale primare: Unilever, United Brands etc. Fiscalitate • ansamblu de acte normative, ce stabileşte un sistem determinat de încasare/percepere a impozitelor şi taxelor. Fiziocrat • termen care provine din limba greacă însemnând „guvernat de legea naturii*1. Indică o persoană adeptă a -» teoriei fiziocrate. Fiat • fără dobândă. Flexibilitate • situaţie care apare pe piaţa financiară, în care moneda poate fluctua numai într-o marjă fixă şi controlată sau în limita regulilor stabilite de banca centrală. Flotare • 1. scoaterea la vânzare publică a unei companii private. în urma flotării, compania devine publică şi poate fi cotată la bursă (-> Ofertă publică, cotare). 2. ~ administrată situaţie în care, pe piaţa financiară, fluctuaţia cursului de schimb are loc în cadrul unor marje fixe sau modelate în funcţie de o serie de indicatori economici. 3. ~ pură circumstanţă în care autorităţile monetare renunţă la declararea unei parităţi monetare şi abandonează orice referinţă la un punct de ancoraj. Băncile centrale nu mai intervin pe piaţa de schimb valutar, cursurile de schimb fiind determinate doar pe piaţă. 4. - impură/dirijată situaţie în care cursurile de schimb sunt determinate pe piaţă, dar în care autorităţile monetare pot interveni pentru a aduce cursurile la nivelul dorit. Fluctuaţie • 1. - întâmplătoare a activităţii economice oscilaţie a activităţii economice datorată unor factori aleatori sau unor evenimente neprevăzute (cataclisme, evenimente politice şi sociale neprevăzute etc.). 2. - ciclică a activităţii economice fluctuaţii agregate, ce se produc cu o anumită regularitate, determinate de factori ce ţin de funcţionarea activităţii economice (-> Activitate economică sezonieră), de interdependenţele dintre părţile sale. Flux • 1. ~ economic transferul către sau dinspre o persoană juridică spre o altă persoană juridică sau fizică a unor bunuri, servicii etc., în cadrul circuitului economic 2. ~ economic internaţional transferul de valori materiale, băneşti sau spirituale de la un stat la altul. 3. ~ real fluxul apărut în cadrul circuitului economic în tranzacţiile economice bilaterale de vânzare-cumpărare de bunuri şi servicii. Fiecărui flux real îi corespunde un flux monetar de aceeaşi mărime. în cadrul fluxului real menajele pun la dispoziţia firmelor servicii, iar acestea din urmă furnizează bunurile necesare. 4. ~ monetar -> Flux real. 5. ~ de numerar -> Cash flow. Fond • 1. - de rulment investiţia realizată de o firmă/societate în titluri de valoare pe termen scurt, creanţe, stocuri sau numerar ce se constituie în active pe termen scurt. 2. ~ de asigurare propriu-zis fond constituit în scopul acoperirii pagubelor produse de calamităţi şi accidente, realizat prin intermediul organizaţiilor specializate în asigurări sau organizaţii mutuale de asigurări. Constituirea fondului este descentralizată, pe seama contribuţiei persoanelor fizice şi juridice asigurate (prime sau cotizaţii). Utilizarea fondului se realizează în mod centralizat, pentru acoperirea pagubelor suferite de asiguraţi (pierderile provocate de calamităţi şi accidente sunt repartizate asupra tuturor participanţilor la constituirea fondului). 3. ~ de rezervă financiară fond constituit de unele gospodării ale populaţiei şi de unele unităţi economice, destinat să acopere pagubele provocate de fenomene neprevăzute. 4. - de rezervă 107 FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL şi/sau asigurare fond constituit la nivel central, în bugetul statului şl în bugetele locale. Fondul este prevăzut în partea de cheltuieli a bugetelor, pe seama veniturilor generale ale acestora, fără să fie solicitate contribuţii speciale din partea cuiva. La finele anului bugetar, fondul, fiind prevăzut la partea de cheltuieli ale bugetului de stat (are regim de cheltuieli bugetare -adică eventuale credite bugetare disponibile la sfârşitul anului), nu se reportează în anul următor, ci se anulează. 5. ~ de pensii fond creat de o firmă, o uniune sindicală ori de o instituţie guvernamentală, având ca scop plata drepturilor de pensii a membrilor fondului. Fondul de pensii plasează sume mari de bani pe piaţa titlurilor financiare, având calitatea de investitor instituţional. 6. ~ de plasament colectiv portofoliu de titluri financiare ce aparţine, în indiviziune, unui grup de investitori. 7. ~ mutual formă de colectare a banilor de la investitori de către o societate de investiţii, care îi plasează ca fond colectiv pe piaţa titlurilor financiare, eliberând investitorilor titluri în acel fond. Avantajele fondului mutual: reducerea riscului prin diversificarea portofoliului şi managementul profesional al fondurilor. 8. - comercial termen utilizat în contabilitate care reflectă cheltuielile efectuate de o întreprindere pentru conservarea sau dezvoltarea potenţialului sau de activitate (ex.: cheltuieli cu: clientela, cu vadul comercial, cu un anumit segment de piaţă). Fondui Monetar International (FMI) • în iunie 1944, la Bretton Woods, a avut loc Conferinţa Monetară şi Financiară a Naţiunilor Unite care încerca să găsească soluţiile necesare reconstrucţiei şi stabilizării economiei mondiale devastată de cel de-al doilea război mondial. Unul dintre rezultatele Conferinţei S-a constituit punerea bazelor FMI. Principalul scop al FMI îl constituia realizarea cooperării monetare internaţionale, stabilizarea ratelor de schimb şi asistarea statelor membre în ceea ce priveşte dificultăţile temporare întâmpinate în cadrul balanţelor de plăţi. La începutul anilor ’80, FMI număra 143 de state membre. Elveţia a refuzat participarea în cadrul FMI, acelaşi lucru l-a făcut şi fosta Uniune Sovietică, precum şi cea mai mare parte a ţărilor fostului bloc comunist. Pentru a-şi atinge scopurile, Conferinţa de la Bretton Woods a stabilit o serie de condiţii pe care statele membre trebuiau să le îndeplinească: fiecare naţiune a fost de acord cu stabilirea unei valori nominale pentru propria monedă (valoarea cursului unei unităţi monetare era fixată în raport cu dolarul sau cu aurul) pentru a se preîntâmpina eventualele fluctuaţii ale cursurilor monedelor naţionale una în raport cu alta (la această parte a acordului s-a renunţat, în 1971, când Statele Unite ale Americii au renunţat la paritatea aur-dolar. De atunci, cursurile de schimb ale monedelor au fost lăsate să fluctueze liber în funcţie de realitatea economiei mondiale); statele membre au căzut, de asemenea, de acord asupra principiului convertibilităţii cursului de schimb (dacă o ţară X deţinea în stoc moneda unui stat Z atunci X trebuia să vândă statului Z moneda ia valoarea sa nominală); statele participante au convenit ca guvernele membre să contribuie la formarea fondurilor FMI în raport direct proporţional cu mărimea comerţului lor internaţional, a venitului naţional şi a rezervelor internaţionale pe care Se deţineau. O parte din contribuţia la FMI era în aur, iar o parte în monedă naţională. Astăzi contribuţia ţărilor membre la Fond forfetahe pe credit 106 se stabileşte, ca şi la început, în cote părţi procentuale al căror cuantum depinde de potenţialul fiecărui stat în parte. Cota parte este reflectată în numărul de acţiuni deţinute în cadrul FMI, care se concretizează în voturi privind deciziile majore. Cotele sunt astăzi exprimate în devize, respectiv monedă naţională astfel: 75% monedă naţională şi 25% devize. în momentul în care o ţară are dificultăţi temporare în balanţa de plăţi ea poate împrumuta fonduri de la FMI în funcţie de contribuţia proprie. FMI dispune şi de alte modalităţi în asistarea ţărilor membre în ce priveşte deficitul balanţei de plăţi. Angajamentul Standby, adoptat în 1954, oferă posibilitatea statelor să negocieze anticipat linii de credit în funcţie de nevoi. Acordul Genera) de împrumuturi instituit în 1961 oferă credite standby pentru cazurile de urgenţă. Finanţările Compensatorii privind Fluctuaţiile la Export, instituite în 1963, oferă posibilitatea ca ţările în curs de dezvoltare să răspundă scăderilor drastice a operaţiilor la export prin restricţii ale cursului de schimb, fără să afecteze grav economiile propriilor ţări. în octombrie 1969, au fost instituite şi aprobate Drepturile Speciale de Tragere (DST) care permit unei naţiuni să achiziţioneze rezerve străine. De fapt, DST-uri le lărgesc cota de participare a statelor la FMI fără a le sărăcii de aurul sau valutele pe care !e deţin. Acordarea de credite de către FMI se realizează prin sistemut tragerilor, când o ţară X apelează la tragere ea cumpără de la Fond DST-uri sau monede aparţinând ţărilor membre, devize utilizate în mod curent în cad rut tranzacţiilor internaţionale şi oferă în schimb monedă naţională. Ţara obţine în acest fel monedă pentru echilibrarea propriei balanţe de plăţi. De asemenea, ea se angajează ca într-un termen de trei până la cinci ani să remită FMI DST-uri ori devize contra monedei sale naţionale. FMI poate acorda şi credite pe o perioadă mai mare de şapte până la zece ani. Mărimea unui credit acordat de FMI poate fi, în anumite condiţii date, de până la şase ori cota atribuită statului care cere împrumutul. Creditele acordate de FMI pentru ţările în curs de dezvoltare au la bază politici de programe economice de a căror realizare depinde obţinerea creditelor. Condiţionările FMI se axează asupra devalorizării monedei naţionale (politică care are ca scop principal descurajarea importurilor şi creşterea competitivităţii produselor) şi asupra politicii de austeritate internă care presupune pe de o parte diminuarea deficitului bugetar (reducerea cheltuielilor bugetare şi sporirea veniturilor bugetare prin creşterea impozitelor), iar pe de altă parte reducerea consumului populaţiei (politică realistă a preţurilor practicate, reducerea până la renunţarea totală la subvenţiile acordate de stat pentru anumite produse şi servicii, stabilirea cu severitate a salariilor acordate). Forfetare pe credit (forfafting) ■ procedura prin care un creditor al unui comerciant vinde creanţele provenite din operaţii comerciale pe credit unei instituţii financiare specializate care efectuează imediat plăţile către el, urmând ca aceasta să-şi recupereze contravaloarea creanţelor de la debitor în momentul In care ele devin scadente. O dată încheiată afacerea cu creditorul, instituţia financiară nu mai are drept de regres asupra lui. Forfe-tarea pe credit se aplică creanţelor pe termen scurt şi mediu. Din cauza riscului pe care îl prezintă operaţia de forfetare pe credit, costul ei este reprezentat de o taxă în care este cuprinsă dobânda fixă şi corni- FRANŞIZĂ .Aristonul pe care Ti aplicâ instituţia financiară. Forfetarea pe credit ofe-'i/. râ posibifitatea recuperării sumelor y',£...înaintea scadenţei sau transfor-fT,area une' vânzări pe credit într-o A: vânzare ia vedere (cu plata ime- A-’a diată) pentru comerciantul-creditor. a.:;',; Aceleaşi operaţii au loc şi în cazul i . r.; forfetării exportului pe credit ^ Formarea brută a capitalului • ~ real termen economic care ‘"înglobează formarea brută a capi* talului fix şi variaţia stocurilor. ;aaa 2. ~ fix capital format prin interme- ■ l^aiul investiţiilor şi reprezintă valoa-A Îs rea bunurilor durabile achiziţionate ; ' . ^ de întreprinderi pentru a le folosi A^Ja cel pu{in un an de zile (formarea A. - brută de capital fix (FBCF) este V.ÂA egală cu suma dintre formarea netă  A de capital fix (FNCF) şi amortizări : ă (A), FBCF=FNCF+A, ^Formulă contabilă ■ noţiune utili-zată în contabilitate pentru desem- 1 narea egalităţii valorice a sumelor ;A':ă înscrise în conturile corespondente. f-- Formula contabilă conţine: contul Â-7 corespondent debitor scris perma-anent în partea stângă a egalităţii; ‘contul corespondent creditor scris ţa. "permanent în partea dreaptă a ' :v egalităţii, semnul „=“ care reflectă !:.r egalitatea valorică dintre sumele înscrise în conturile corespondente. Formulele contabile pot fi; formula . cantabilă simplă (se înregistrează ZZL71n contabilitate operaţiuni economice care generează modificări numai în două elemente patrimo-^. niale: Cont debitor „MĂRFURI" = cont creditor „FURNIZORI"); formula contabilă complexă (se înre- 1 glstrează în contabilitate operaţiuni A “ economice care generează modi-' ficarea în mai mult decât două elemente patrimoniale); formula contabilă întocmită conform nor-. ‘î melor şi instrucţiunilor de aplicare a planului de conturi; formula contabilă de corectare sau de stomare (poate fi: formulă de stomare in negru care presupune schimbarea formulei contabile ce a fost întocmită eronat cu formula contabilă corectă şi formula contabilă de stomare în mşu care presupune înlocuirea unei formule contabile eronate prin înscrierea sumelor cu roşu sau în lipsa acesteia cu sumele înscrise în chenar). Forward/forward contract • vânzarea/cumpărarea unei cantităţi determinate dintr-o marfă, valută ori titlu financiar la un preţ stabilit în momentul în care a fost încheiat contractul, furnizarea şi plata urmând să fie realizate la o dată ulterioară. Fraht -> Scrisoare de trăsură Internaţională. Franşiză • 1. termen care provine din cuvântul englezesc franchise (privilegiu). Franşiza reprezintă un drept acordat de o persoană fizică sau juridică (franşizor) unei alte persoane fizice sau juridice (franşi-zer) de a desfăşura acelaşi tip de afacere cu condiţia ca franşizerul să respecte condiţiile impuse de franşizor. Franşizorul transmite, prin semnarea unui contract (-* Know-How), franşizerului, după caz, toate cunoştinţele de care dispune, metodele de fabricare, modalităţile de desfăşurare a propriei afaceri etc. De exemplu, o municipalitate poate acorda un contract de franşiză unei corporaţii publice care să furnizeze electricitate, apă sau gaze într-o anumită zonă. Corporaţia poate fi de asemenea şi particulară, deci are acţionari. Taxele pe care le percepe şi procedurile aplicate de ea, însă, sunt stabilite şi controlate de către autoritatea care i-a acordat contractul. Astfel de contracte sunt acordate şi de către corporaţiile de afaceri: un producător de automobile poate acorda unei persoane FURNIZOR 110 fizice dreptul de a-i vinde maşinile intr-o anumită zonă; aceeaşi metodă o practică şi lanţurile de fast-food. Franşizorul stabileşte condiţiile de derulare a franşizel şi furnizează franşizerului produsele care urmează a fi vândute. Chiar dacă afacerea este condusă local de franşizer, aceasta trebuie totuşi, să se ridice la standardele impuse de către franşizor, deoarece uzează de numele de marcă şi de sistemul de operare a acestuia. Franşizerul plăteşte o taxă de franşiză pentru dreptul acordat de deschidere şl desfăşurare a afacerii. Poate plăti, de asemenea, şi o rentă dacă afacerea este în proprietatea franşizo-rului. Licenţa de franşiză poate fi anulată în cazul în care franşizerul nu conduce afacerea după standardele dorite de franşizor. In secolele XX-XXI marea majoritate a franşizelor au fost aplicate de către: producătorii de automobile, companiile petroliere, companiile de producere a băuturilor nealcoolice, de lanţurile de super-market-uri, agenţii de voiaj, societăţi de închirieri de maşini, fast-food-uri, lanţuri hoteliere şi moteliere, firme de computere, firme de desfacere a produselor farmaceutice etc. Cea mai profitabilă „zonă" în care se practică franşiza rămâne însă sectorul vânzărilor de bunuri alimentare, nealimentare şi îmbrăcăminte. Exemple de operaţii prin sistemul franşizei: a) închirieri de automobile şt camioane: Ajax, American International, Dollar, Payless etc.; b) lanţuri hoteliere şi moteliere: Hilton, Holiday Inn, Marriott, Ftamada Inns, Sheraîon etc.; c) imobiliar Centuiy 21, ERA, Red Carpet etc; d) lanţuri de restaurante şi fast-food-uri: Benihana din Tokyo, Burger King, Dunkin Donuts, Internaţional House of Pancakes, Kentucky Fried Chicken, McDonald's, Numero Uno, Pizza Hut, Wimpy’s etc.; e) turism: Ame- rican Express, Global Travel Service. 2. Termen utilizat în domeniul asigurărilor, ce reprezintă partea din pagubă (stabilită prin contract de asigurare) care este acoperită de către asigurat. 2.1. ~ atinsă (simplă) asigurătorul acoperă in întregime paguba, până la nivelul sumei asigurate, dacă aceasta este mai mare decât franşiza. 2.2. ~ deductibilă (absolută) despăgubirea se acordă numai pentru acea parte din pagubă care depăşeşte franşiza. Furnizor • 1. Persoană fizică/juridică care aprovizionează o firmă cu bunuri sau execută lucrări şi servicii. 2. noţiune care in domeniu! contabil desemnează datoria unei societăţi care s-a aprovizionat cu bunuri şi servicii. Futures (operaţie la termen) • 1. - pe „coş" de acţiuni contract futures ce are ca activ de bază o selecţie de acţiuni, fiecare privind o anumită pondere în componenţa coşului. 2. ~ pe indici de bursă contract futures, ce se execută prin lichidarea cash, al cărui valoare se calculează prin înmulţirea nivelului indicelui bursier cu un anumit multiplicator. 3. - pe marfă contract la termen ce are ca obiect o marfă fungibilă. 4. - pe rata dobânzii contract futures asupra unui activ financiar constituind un instrument de datorie. Preţul curent ai contractului depinde de evoluţia ratei dobânzii la activul financiar. 5. ~ pe valute contract futures având ca obiect valute forte (dolar, lira, franc elveţian etc). Fuziune • 1. metodă prin care douâ sau mai multe societăţi se unesc într-una singură prin contopirea patrimoniilor. 2. ~ pură douâ sau mai multe societăţi se contopesc într-o companie nouă, fiecare dintre societăţile originare încetând să mai aibă activitate juridică Consolidare). • tip de garanţie reală depusă de #p persoană la un comerciant, ban-ele. pentru a putea primi un -fjtrtprumut sau pentru a cumpăra un ?rbun de o anumită valoare. Gajul i ! poate fi cu deposedare de bunuri sau fără deposedare, caz în care ^creditorul primeşte drept garanţie |;;un titlu (ex: gajarea fondului de co-J merţ). Gamă de produse • totalitatea ’ modelelor unui produs reaiizat de ' un producător şi puse la dispoziţia ; consumatorilor (ex; gama produselor Nivea, L’Oreal, Coca-Cola etc.) Garant -» Garanţie personală. Garantarea plasamentului -> An- gajament de distribuţie. Garantat • persoană juridică ce beneficiază de un împrumut de Ia o Instituţie creditoare pe baza unei - scrisori de garanţie emisă de Ministerul de Finanţe. Garanţie ■ 1. bun, depozit bănesc "sau valoric pus chezăşie de o persoană fizică sau juridică pentru obţinerea unui împrumut sau a unui contract de execuţie. 2. pe piaţa financiară poartă denumirea de -> colateral. 3. - personală operaţia prin care o terţă persoană, numită garant, se angajează, pe baza ’ unui contract scris, în faţa unei alte persoane, numită beneficiar/creditor, să execute o obligaţie în nume-lîle unui debitor, atunci când acesta din urmă se află în incapacitate de plată. Dacă obligaţia nu este executată, creditorul poate cere scoa- terea la licitaţie a bunurilor sau hârtiilor de valoare ale debitorului in vederea stingerii obligaţiei asumate. 4. - personală simplă tip de garanţie in cadrul căreia garantului i se rezervă dreptul de a trata asupra obligaţiilor sale. El poate cere mai întâi executarea obligaţiilor de către debitor. In cazul în care există mai mulţi garanţi, acesta poate răspunde doar pentru partea sa de obligaţii. S. - personală solidară tip de garanţie in cadrul căruia garantul poate îndeplini/plăti obligaţiile înainte sau concomitent cu debitorul. 6. ~ reală prin reţinere tip de garanţie care dă dreptul creditorului de a reţine un bun fizic ce aparţine debitorului. 7. ~ reală prin ga] —> Gaj. 8. - reală prin ipotecă -> Ipotecă. 9. - reală privilegiată tip de garanţie care oferă creditorului dreptul, stabilit prin lege, de a avea întâietate la plata datoriei, atunci când deţine garanţia asupra unei anumite părţi sau asupra întregului patrimoniu al debitorului. 10. - bancară -> Scrisoare de garanţie bancară. 11. ~ de bună execuţie (performance bond) tip de garanţie întrebuinţată în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale, utilizată pentru a asigura importatorul că exportatorul tşi va îndeplini obligaţiile contractuale. Există următoarele tipuri de garanţii de bună execuţie bancară: a) garanţia de bună execuţie a contractului -tip de garanţie prin care o bancă certifică unui importator că exportatorul îşi va îndeplini obligaţiile GATT 112 legate de furnizarea mărfii şi că furnizarea se va face la termenele şi în condiţiile de calitate şi cantitate stabilite prin contract. Cuantumul acestei garanţii este stabilit ca pondere în valoarea mărfii. Garanţia este utilizată pentru acoperirea eventualelor pierderi suportate de importator; b) garanţia de bună funcţionare - tip de garanţie dată pentru cazurile în care se realizează exporturi eterogene. Garanţia este eliberată de bancă înainte de începerea desfăşurării contractului, pentru a asigura importatorul că mărfurile livrate sunt de calitate, ea rămânând în vigoare până la expirarea perioadei de garanţie a mărfii. Suma ce constituie garanţia este utilizată de importator pentru acoperirea riscurilor legate de neasigurarea garanţiei tehnice pentru mărfuri de către exportator; c) garanţia de bună execuţie şi funcţionare - tip de garanţie care combină versiunile de la a) şi b), rămânând valabilă până în momentul în care contractul este executat în întregime. Cuantumul sumei ce constituie garanţia este de aproximativ 10% din valoarea contractului. 12. - de efectuare a plăţii tip de garanţie întrebuinţată în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale, utilizată pentru a asigura exportatorul că importatorul îşi va îndeplini obligaţiile contractuale legate de plata mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate. 13. ~ de participare la licitaţii (bid bond) tip de garanţie utilizată în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale pentru cazurile în care o persoană juridică (ofertant) doreşte să participe la o licitaţie. Garanţia de participare la licitaţie dă posibilitatea persoanei juridice de a participa la licitaţie, confirmă conştiinciozitatea acesteia şi atestă stabilitatea ofertei. Banca care garantează persoana juridică îşi ia obligaţia de a plăti o sumă de bani (1-5% din valoarea ofertei) în cazul în care aceasta îşi retractează oferta înainte de adjudecare sau pentru cazul în care persoana a câştigat licitaţia dar refuză să încheie contractul. 14. ~ de restituire a avansului (advance payment guarantee) tip de garanţie întrebuinţată în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale, utilizată pentru a asigura importatorul că exportatorul, în cazul în care nu-şi respectă obligaţiile contractuale, îi va restitui sumele de bani plătite în avans. Garanţia se şterge în momentul în care obiectul contractului a fost îndeplinit. GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) -» Acordul General pentru Tarife şi Comerţ. Gestiune de portofoliu • administrarea profesionistă a portofoliilor de titluri, realizată de instituţii specializate pentru clienţii lor. Gira • acţiunea de garantare pentru o persoană fizică sau juridică, ce doreşte să efectueze un împrumut de orice fel. Girant • persoană care girează. Glasnost (deschidere) • politică susţinută de Mihail Gorbaciov în anii ’80, de democratizare moderată a Uniunii Sovietice: libertatea cuvântului, libera circulaţie a informaţiilor, democratizarea procesului electoral. în 1988, i s-a permis populaţiei să participe activ în cadrul administraţiei locale. A fost lansat un proiect de creare a unui nou parlament, prin care se oferea posibilitatea populaţiei de a vota liber. în 1989 au avut loc primele alegeri libere, iar în 1990 Parlamentul a votat o lege prin care se desfiinţa sistemul partidului unic şi care dădea posibilitatea înfiinţării mai multor partide politice cu orientări diferite. Politica a avut efecte deosebite în schimbarea modului în 113 GRUP DE COMPANII care economia era condusă, înce-pându-se trecerea de la economia centralizată la economia liberă. Globalizare • proces de integrare a tuturor pieţelor financiare, comerciale şi de altă natură ale statelor lumii. Groapă (pit) • zonă în incinta bursei, destinată în special tranzacţiilor futures şi cu opţiuni, formată din trepte ce coboară către interior, ce include un perimetru de câţiva metri pătraţi. Grup de companii • reţeaua formată de o societate-mamă, împreună cu filialele ei. H Hârtie de valoare • 1. instrument cu ajutorul căruia sunt acoperite o serie de cerinţe financiare Titlu de valoare). 2. - pe termen scurt facilitează finanţări/plasamente pe perioade mai mici de un an de zile. 3. - pe termen lung active financiare care înlesnesc finanţări/plasamente pe perioade de limp mai mari de un an de zile. Hedger • 1. persoană fizică sau juridică, ce efectuează operaţii de —> hedging. 2. operator ia bursă care efectuează operaţii de hedging. Hedging • 1. metodă de reducere sau evitare a riscului ce poate apărea in urma fluctuaţiilor preţurilor pe piaţă. Operata constă în cumpărarea sau vânzarea, aproape simultani, de cantităţi egale a aceluiaşi tip de bunuri/mărfuri/titluri/valute pe două pieţe diferite, în speranţa că o modificare viitoare a preţului bunu-lui/mărfii/titl ului/va Iutei pe una dintre pieţe va fi compensată în sens contrar pe ceaiaită piaţă. 2. operaţie bursieră prin care se acoperă riscul implicat de variaţia cursurilor la titlurile financiare, valutare şi mărfare. 3. - lung hedging reaiizat printr-o poziţie „lungă* pe piaţa futures, cu scopul acoperirii riscurilor de vânzător pe piaţa cash. 4. - scurt hedging realizat printr-o poziţie „scurtă" pe piaţa futures, cu scopul acoperirii riscurilor de cumpărător pe piaţa cash. Holding ■ firmă care posedă acţiuni şi deţine controlu! altor firme, asigurând managementul grupului astfel constituit. Imobilizare • 1. - necorporală {ln-tangibilă sau nematerială) termen contabil din categoria activelor pa-.. irimoniale, care exprimă valoarea economică a investiţiilor care nu 'îmbracă forma fizică de bunuri -materiale (-> Cheltuieli de constitu-■■ vire, -> Fondul conţerciaf, Conce-; r-siuni, brevete şi ‘alte drepturi asi-inilate; —> Cheltuieli de cercetare ■'dezvoltare), 2. ~ corporală (fizică "‘sau tangibilă) termen contabil din categoria activelor patrimoniale ■■ care înglobează bunurile materiale (terenuri, mijloace fixe) ce sunt - folosite o perioadă de timp îndelungată (mai mare de un an de zile) în ^cadrul activităţii de producţie a unei firme. 3. - financiară termen contabil din categoria activelor patrimoniale care reflectă acele titluri Creanţe imobilizate; -> Titluri de participare-, -> Titluri de imobili-'zare) aflate în posesia unei persoane fizice sau juridice, care asigură pentru deţinător venituri financiare ~.sub forma dividendelor şi dobânzilor. Deţinerea lor oferă sau nu, după caz, dreptul deţinătorului lor de exercitare a controlului asupra societăţii care le-a emis. Import • 1. cumpărarea de bunuri şi/sau servicii din afara graniţelor unei ţări, contra unei sume de bani stabilită prin contractul încheiat între importator şi exportator. 2. ~ direct —> Export direct. 3. ~ indirect ^ —> Export indirect. Impozit • 1. obligaţie de plată, de obicei anuală, către bugetul de stat a unei persoane fizice sau juridice pentru stingerea unor datorii legate de proprietate, de veniturile pe care le realizează etc. 2. - pe venitul anual global suma datorată de o persoană fizică pentru veniturile totale pe care le realizează într-un an fiscal. 3. ~ progresiv tip de impozit care presupune ca o persoană fizică sau juridică să plătească gradat un procent mai mare de impozit pentru venituri mai mari realizate. incasso documentar • document utilizat în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale şi presupune o dispoziţie dată de un exportator băncii sale, care are rol de intermediar între exportator şi importator, de a încasa suma ce reprezintă contravaloarea unei tranzacţii comerciale şi de a o permuta în contul său. Incasso documentar nu este garantat de bancă. Exportatorul depune la bancă documentele care confirmă îndeplinirea obligaţiilor contractuale. Derularea unui incasso presupune existenta unui exportator, a unui importator, a unei bănci prezentatoare (banca importatorului) şi a unei bănci remitente (banca exportatorului). Inconvertibilitate externă totală • regim aplicat de unele ţări în curs de dezvoltare şi de fostele ţări socialiste. care presupune un sistem de organizare centralizat, ce interzice întreprinderilor şi persoanelor fizice deţinerea de monedă internaţională fără aprobare, organismul central INCOTERMS 116 fiind cel care decide asupra alocării resurselor în devize. Importatorii şi exportatorii au obligaţia de a justifica operaţiunile efectuate, trebuind să cedeze valuta obţinută. Incoterms (International Comercial Terms)• codificare standardizată a termenilor comerciali, publicată pentru prima dată de Camera de Comerţ Internaţională din Paris în anul 1936. Ultima revizuire a Inco-terms a avut ioc în anul 1990. Incoterms cuprinde o serie de reguli privind interpretarea clauzelor esenţiale utilizate în cadrul contractelor de comerţ exterior. Termenii comerciali internaţionali sunt folosiţi în mod facultativ de către firme şi oferă siguranţă în comerţul internaţional, extinzându-se asupra tuturor fazelor şi operaţiilor de transferare a mărfurilor de la furnizor la beneficiar: vânzătorul are obligaţia de a livra mărfurile, iar cumpărătorul are obligaţia de a prelua şi plăti marfa; vânzătorul are obligaţia de a plăti cheltuielile de ambalare a mărfii; vânzătorul are obligaţia de a controla cantitativ şi calitativ marfa şi de a suporta cheltuielile legate de control; părţile contractante trebuie să stabilească momentul în care cheltuielile şi riscurile trec de pe seama vânzătorului pe seama cumpărătorului; organizarea vămuirii şi plata taxelor vamale; dobândirea documentelor aferente importului (exportului) de mărfuri etc. Camera de Comerţ Internaţională împreună cu Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit o serie de condiţii de livrare care au denumiri standard ce sunt abreviate. Abrevierea este formată din trei litere. Condiţiile sunt grupate în patru grupe: a) condiţia C - vânzătorul are obligaţia de a suporta cheltuielile de transport (CFR, CPT), fără să-şi asume riscul legat de pierderea ori deteriorarea mărfurilor. De asemenea, vânzătorul nu suportă cheltuielile legate de evenimente care apar după încărcarea şi expedierea mărfii. In această grupă intră şi condiţiile CIF şi CIP conform cărora, pe lângă obligaţiile prevăzute in cadrul condiţiilor CFR şi CPT, vânzătorul are obligaţia de a suporta şi cheltuielile legate de asigurarea mărfii; b) condiţia O - vânzătorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile şi riscurile iegate de transportul mărfii până în ţara cumpărătorului (DAF, DES, DEQ, DDU, DDP); c) condiţia E - vânzătorul are obligaţia de a pune marfa la dispoziţia cumpărătorului în spaţii proprii (EXW - Ex Works); d) condiţia F - vânzătorul are obligaţia de a livra mărfurile unui cărăuş indicat de cumpărător (FCA, FAS, FOB). Semnificaţia condiţiilor Incoterms este următoarea: 1) CFR - Cost and Frelght (Cost şi Navlu) -vânzătorul are obligaţia de a suporta cheltuielile de transport, fără să-şi asume riscul legat de pierderea ori deteriorarea mărfurilor. Transmiterea obligaţiilor de la vânzător la beneficiar legate de cheltuieli se face în portul de destinaţie pe vas, iar transmiterea riscului se realizează în portul de încărcare a mărfii, la trecerea acesteia peste balustrada vasului. Transportul mărfii se face fluvial sau maritim; 2) CIF -Cosi, Insurance and Frelght (Cost, Asigurare. Navlu) - vânzătorul are obligaţia de a suporta cheltuielile de transport, fără să-şi asume riscul tegat de pierderea ori deteriorarea mărfurilor. De asemenea, vânzătorul nu suportă cheltuielile legate de evenimente ce apar după încărcarea şi expedierea mărfii. Vânzătorul are obligaţia de a suporta şi cheltuielile legate de asigurarea mărfii. Transmiterea obligaţiilor de la vânzător la beneficiar legate de cheltuieli se face în portul de destinaţie pe vas, iar transmiterea riscului se realizează viyîî----------------------------------------- p’F!/ • D^riîn portul de încărcare a mărfii, la t'o% ,recerea aces*e'a peste balustrada "^vasului. Transportul mărfii se face ' vi», fluvial sau maritim; 3} CPT -Carriage Paid fo... (Transport plătit până la...) - vânzătorul are , ;,:; obligaţia de a suporta cheltuielile ■■■.yj-i; de transport, fără să-şi asume ris->‘v.cui legat de pierderea ori deteri-; orarea mărfurilor. De asemenea, vânzătorul nu suportă cheltuielile ^.‘legate de evenimente ce apar după '^/încărcarea şi expedierea mărfii. . j Transmiterea obligaţiilor de la vân-■..v'zător la beneficiar legate de chel-I^- tciieli se face în staţia de destinaţie, yj^iîâr transmiterea riscului se reali- i zează în momentul in care marfa '.’v'ieste predată cărăuşului. Transpor-■;' tul mărfii se face la alegere (teres-tru, aerian sau pe apă); 4) CIP -v Carriage and Insurance Pald to... . -'(Transport şi Asigurare Plătite până ;r*iŞjâ...) - vânzătorul are obligaţia de a suporta cheltuielile de transport, ; '' fără să-şi asume riscul legat de ^11 pierderea ori deteriorarea mărfu-■ţ, " rilor. De asemenea, vânzătorul nu ' suportă cheltuielile legate de eveni-_ mente ce apar după încărcarea şi expedierea mărfii. Vânzătorul are , obligaţia de a suporta şi cheltuielile V;.1' legate de asigurarea mărfii. Tran-smiterea obligaţiilor de la vânzător . la beneficiar legate de cheltuieli se face în staţia de destinaţie, iar ' transmiterea riscului se realizează Ijn momentul în care marfa este predată cărăuşului. Transportul ■ mărfii se face la alegere (terestru, aerian sau pe apă); 5) DAF -Delivered at Frontier (Franco . Frontieră) - vânzătorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile şi .. riscurile legate de transportul mărfii până la frontiera ţării în care s-a stabilit prin contract cu beneficiarul că se va efectua livrarea. Tipul de '% transport utilizat nu este prevăzut expres, iar livrarea mărfii coincide * cu transferarea riscurilor asupra INCOTERMS mărfii către cumpărător 6) DES -Delivered ex Ship (Franco Navă Nedescărcată,) - vânzătorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile şi riscurile legate de transportul mărfii până în portul de destinaţie pe puntea superioară a vasului când are loc livrarea mărfii. Transportul mărfii se face fluvial sau maritim, iar livrarea mărfii coincide cu transferarea riscurilor asupra mărfii către cumpărător; 7) DEQ - Delivered Ex Quay (Franco Chei) - vânzătorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile şi riscurile legate de transportul mărfii până pe cheiul portului de destinaţie unde are loc livrarea mărfii. Transportul mărfii se face fluvial sau maritim, iar livrarea mărfii coincide cu transferarea riscurilor asupra rrârfii către cumpărător; 8) DDU - Delivered Duty Unpaid (Franco Destinaţie Nevămuit) -vânzătorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile şi riscurile lega-te de transportul mărfii până în staţia de destinaţie înainte de vămuire când are loc livrarea mărfii. Transportul mărfii se face terestru, aerian sau pe apă, la alegere, iar livrarea mărfii coincide cu transferarea riscurilor asupra mărfii către cumpărător; 9) DDP - Delivered Duty Paid (Franco Destinaţie Nevămuit) - vânzătorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile şi riscurile legate de transportul mărfii până in staţia de destinaţie după vămuire şi după livrarea mărfii. Transportul mărfii se face terestru, aerian sau pe apă, la alegere, iar livrarea mărfii coincide cu transferarea riscurilor asupra mărfii către cumpărător; 10) EXW- Ex Works (Franco Fabrică) - vânzătorul are obligaţia de a pune marfa la dispoziţia cumpărătorului în spaţii proprii. Transmiterea obligaţiilor de la vânzător la cumpărător legate de cheltuieli şi riscuri se realizează Ia depozitul INDEXARE 118 producătorului. Transportul se realizează la alegere: terestru, aerian sau pe apă; 11) FCA - Free Carrler (Franco Transportator) -vânzătorul are obligaţia de a livra mărfurile unui cărăuş indicat de cumpărător. Transportul mărfii se face Ia alegere: terestru, aerian sau pe apă. Transferarea obligaţiilor legate de cheltuieli şi riscuri se face la predarea mărfii cărăuşului într-un loc stabilit prin contract; 12) FAS -Free Alongside SMp (Franco de-a lungul Vasului) - vânzătorul are obligaţia de a livra mărfurile unui cărăuş indicat de cumpărător. Transportul mărfii se face maritim sau fluvial. Transferarea obligaţiilor legate de cheltuieli şi riscuri se face lângă vas, în portul de încărcare al mărfii; 13) FOB - Free on Board (Franco la Bord) - vânzătorul are obligaţia de a livra mărfurile unui cărăuş indicat de cumpărător. Transportul mărfii se face maritim sau fluvial. Transferarea obligaţiilor legate de cheltuieli şi riscuri se face în portul de încărcare al mărfii în momentul în care aceasta este trecută peste balustrada vasului. Indexare * ajustare periodică a unor indici de bază In funcţie de rata inflaţiei (ex.: indexarea pensiilor, salariilor etc. pentru asigurarea unui trai decent). Indice • 1. ~ al preţurilor de consum (IPC) modificarea medie ponderată a cheltuielilor pe care o familie le realizează pentru cumpărarea bunurilor şi serviciilor necesare satisfacerii unui nivel de trai care să asigure subzistenţa. 2. ~ al costului vieţii reflectă modificarea medie a preţurilor bunurilor materiale şi a tarifelor la serviciile folosite de către populaţie. Este utilizat de către economişti pentru a stabili necesarul de bani pe cap de locuitor, astfel încât să fie menţinut un anumit standard de viaţă. 3. - general de creştere a preţurilor şi tarifelor indice de măsurare a inflaţiei, ce arată creşterea medie ponderată a cheltuielilor pe care o familie de mărime medie le realizează pentru garantarea mijloacelor de subzistenţă, in concordanţă cu nivelul şi structura nevoii sociale istoriceşte determinată. 4. ~ bursier reprezintă măsura tendinţei cursului (de creştere sau descreştere) a tuturor acţiunilor cotate la o bursă sau a unui grup reprezentativ de acţiuni. 5. -le Dow Jones compozit indice ai preţurilor relative (publicat de Dow Jones & Company) format din 30 acţiuni industriale, 20 acţiuni feroviare/de transport şi 15 acţiuni din servicii. Indicele a fost instituit de Charles Dow (1851-1902) şi Edward Jones (1856-1920) şi este utilizat pentru a arăta nivelul general al preţurilor acţiunilor la bursă (-> Dow Jones). 6. -le Dow Jones Industrial (Dow Jones Industrial Average) indice calculat pe baza cursului a treizeci de acţiuni industriale cotate la bursa din New York, care deţin aproximativ 20% din valoarea capitalizată a bursei din New York (NYSE). 7. ~le Dow Jones al transporturilor (Dow Jones Railroad Average) indice înfiinţat în anul 1896, ce este calculat pe baza cursului a douăzeci de acţiuni feroviare, aviatice şi rutiere. 8. ~le Dow Jones al serviciilor publice (Dow Jones Utîlity Average) indice înfiinţat în anul 1929, ce este calculat pe baza cursului a cincisprezece acţiuni din domeniul serviciilor. 9. ~le TOPIX (Tokyo Stock Price Index) indice al bursei din Tokyo înfiinţat în anul 1969, ce este calculat pe baza a 1500 de acţiuni comune cotate. 10. -le Standard & Poor's indice compozit alcătuit din 500 de acţiuni: 425 de acţiuni industriale, 20 de acţiuni din transporturi şi 55 de acţiuni din domeniul serviciilor. 11. -le Nikkei indice al bursei din Tokyo, format şi calculat pe baza a m vr^; ----------------------------------- .225 cie acţiuni. 12. -le BET-C (in-,'S-dicele Compozit ai Bursei de Văii';'. lori Bucureşti) indice al bursei din Bucureşti, format şi calculat pe baza a 10 acţiuni. 13. -eie sărăciei Sen, Amartya. 14. -ele bună-='' stării -> Sen, Amartya. ■ industrializare • crearea şi dezvol-v;.' tarea industriei unei ţări sau a unei .; ramuri industriale. ^ Industrie chele • ramură industri-'-v-.ialâ de importanţă majoră pentru '.'/ ‘.^-economia unei ţări şi care susţine, prin activitatea ei, o serie de indus-St.itrii ale acelei ţări. ! "O inflaţie • 1. dezechilibru structural ■;SŞ'între masa monetară şi -> econo- ■ reală, ce se manifestă prin creşterea oonsecventă a nivelului //-^"general al preţurilor, rezultând de-'Aprecierea monetară. 2. - galopan-tă tip de inflaţie caracterizată printr- - ritm mediu anul de creştere a v- preţurilor bunurilor de consum ce ■ depăşeşte zece procente. 3. - mo-derată tip de inflaţie caracterizată prîntr-un ritm mediu anul de creş- , tere a preţurilor bunurilor de con-. —sum ce nu depăşeşte şase procen-.. .. te. 4. ~ rapidă tip de inflaţie carac* ■:’^.terizată printr-un ritm mediu anul de creştere a preţurilor bunurilor de ‘J. - consum ce se apropie de zece pro-cente. 5. - târâtoare tip de inflaţie ; caracterizată printr-un ritm mediu anul de creştere a preţurilor bunu-rilor de consum ce nu depăşeşte . . trei procente. 6. - prin cerere tip ■’ de inflaţie care apare ca urmare a creşterii veniturilor populaţiei, creştere care duce la mărirea —► cererii agregate (globale) 7. - prin cos-turl tip de inflaţie care apare atunci .când costurile de producţie ale întreprinderilor cresc independent de —> cererea agregată. 8. - prin jsredlt tip de inflaţie care apare * ’. r atunci când creşte nivelul creditelor acordate populaţiei care duce auto-mat la amplificarea cererii pentru INSIDER TRAD1NG bunurile de consum. 9. - prin monedă tip de inflaţie care apare atunci când statul emite pe piaţă monedă în cantitate excesivă. 10. - prin ofertă tip de inflaţie care apare atunci când salariile populaţiei cresc mai repede decât producţia de bunuri şi servicii ale întreprinderilor. Informaţie • factor principal al activităţii economice şi al procesului de producţie, ce serveşte la reglarea proceselor de producţie şi la luarea deciziilor în cadrul acestora. Informaţie asimetrică/incompletă • teorie economică a cărei bază a fost pusă de economistul american -> William Vickrey, care demonstrează că eficienţa economică este limitată de faptul că persoanele care iau decizii („creatorii de decizii") trebuie să selecţioneze cea mai bună soluţie, ţinând cont de faptul că informaţiile pe care le deţin pentru luarea deciziilor sunt incomplete. (—> Mirrlees) Input ■ factorii de producţie furnizaţi de către menaje, întreprinderi etc. firmelor, în cadrul circuitului economic. insider • noţiune utilizată In literatura de specialitate pentru a desemna „interiorul" unei întreprinderi, format din muncitorii care au vechime şi experienţă în muncă şi a căror slujbă este protejată de existenţa unui anumit nivel şi a unei anumite variaţii a costurilor de care unei societăţi comerciale îi este greu să se dispenseze. Termenul de insider este utilizat în strânsă legătură cu cel de -> outsider şi foloseşte la analiza şi explicarea persistenţei şomajului. Insider trading • practică ilicită a agenţilor bursieri de utilizare, în interes propriu, a informaţiilor confidenţiale pe care le deţin de ia clienţii lor. INSOLVABILITATE 120 Insolvabilitate • incapacitatea unei persoane fizice sau juridice de a-şi plăti datoriile la scadentă. 1NSTINET • piaţă electronică, gestionată de firma care dă şi denumirea pieţei (Instituţional Network Corporation - a patra piaţă (fourth market)), pe care sunt tranzacţia-nate blocuri de titiuri între investitorii instituţionali, oj reduceri de costuri. Institutul Monetar European -> Uniunea Monetară Europeană. Instituţie de credit • agent economic, unitate instituţională (de stat, mixtă ori privată) a cărei funcţie principală este aceea de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici. Instituţionalism • şcoală de gândire economică, care s-a dezvoltat în perioada anilor 1920-1930. Insti-tuţionaliştii considerau că evoluţia instituţiilor economice trebuie să fie parte integrantă a dezvoltării socioculturale. Deşi insţituţionalismul nu a devenit o şcoală de gândire importantă, influenţele sale se fac simţite până în zilele noastre. Analiza instituţională este utilizată mat ales în ţările aflate in curs de dezvoltare unde modernizarea instituţiilor constituie o necesitate a progresului (tehnic, cultural etc.). Reprezentanţi ai instituţionalismului: T. Veblert, J. Commons, Beatrice şi Sydney Webb etc. Cel care a pus bazele instituţionalismului este T. Veblen. El a încercat să înlocuiască conceptul de oameni-indivizi care iau decizii cu noţiunea de indivizi care sunt permanent influenţaţi de modificările instituţiilor, concepţiilor şi tradiţiilor. Veblen considera că societatea americană era dominată, la acea vreme, mai degrabă de dorinţa pecuniară decât de dorinţa de progres tehnic. J. Commons a pus accent, în stu- diile sale, pe acţiunea concertată a diferitelor grupuri social© în economie, analizând modul în care acestea operau şi se adaptau In cadrul unui sistem aflat în continuă schimbare şi transformare a legilor şi instituţiilor statului. Instrucţiune de bursă ordin de bursă. Instrument • 1. - de capital (- de proprietate - equlty instrument) titlu financiar emis de o finrtâ către acţionarii ei care consacră drepturile acestora. Instrumentul de capital este utilizat pentru mobilizarea capitalului propriu (-* Titlu primar). 2. ~ de datorie (debt instrument) activ financiar, utilizat pentru mobilizarea capitalului de împrumut, care constituie promisiunea scrisă a emitentului de a rambursa o datorie (-> Titlu primar). 3. - monetar instrument de datorie pe termen scurt cu grad ridicat de lichiditate. Interes economic • 1. circumstanţa in care nevoile umane duc la înfruntări şi cooperări ale indivizilor pentru obţinerea resurselor şi bunurilor necesare satisfacerii trebuinţelor. 2. ~ personal interesul fiecărui individ în parte şi în legătură cu una sau mai multe dintre nevoile sale. 3. - de grup interes al unui grup sau a altui grup, dintre socio-grupurile constituite ad-hoc. 4. ~ public interesul tuturor cetăţenilor unei ţări. Intermediar • 1. Persoană fizică sau juridică care se interpune în relaţia dintre doi producători sau dintre producător şi consumator şi care acţionează în nume propriu sau în contul unui terţ, pe baza unui contract scris şi contra unei remuneraţii sub forma unui comision. 2 - de titluri Broker. 3. - financiar agent pe piaţa financiară care asigură transferul fondurilor de la deţinători către utilizatori, cumpă- ■121 IPOTECĂ rând active financiare de la deţinători şi emiţând propriile active către utilizatori. ■ Intermediere • 1. ~ flnanciar-ban- cară proces prin care o bancă sau o instituţie financiară atrage fonduri ,• băneşti, Tn special de la populaţie, şi plasează depozitele pe termen mediu şi lung. 2. - financiară (brokeraj) operaţie de vânzare/cumpă- ■ rare de titluri efectuată de o societate bursieră în contul unor terţi. ' Internet • reţea informaţională inter- ii : naţională care leagă intre ele reţele şi computere separate. (intervenţie pe piaţa valutară • servindu-se de rezervele monetare internaţionale de care dispune, ' banca naţională poate interveni pe piaţă pentru a limita oscilaţiile cursului de schimb al monedei pe piaţa valutară: vinde valută străină când moneda naţională se depre-ciază şi cumpără valută străină - contra monedă naţională, când ;* aceasta se apreciază puternic, scumpind exporturile. Intranet • reţea internă a unei com-. panii, care funcţionează pe aceleaşi principii ca şi Internetul, dar care este utilizată doar de angajaţii acesteia ori de persoane autorizate de firma respectivă. Invadator • persoană fizică sau juridică, ce încearcă să obţină controlul asupra unei terţe firme, prin cumpărarea de acţiuni. Inventar • 1. listă detaliată a bunurilor imobile deţinute de o firmă, o întreprindere etc. 2. - permanent constă în înregistrarea în contabilitate la conturile de stocuri, pe baza documentelor justificative, a operaţiilor de intrare şi de ieşire a bunurilor. Soldul conturilor permite cu-.. noaşterea calitativă şi valorică în ■ orice moment a stocurilor firmei. 3. ~ intermitent constă în înregistrarea în contabilitate în cadrui con- tului de stocuri, pe baza documentelor justificative, numai a operaţiilor de intrare. Operaţiile de ieşire sunt înregistrate doar la sfârşitul perioadei, după ce s-a realizat inventarierea stocurilor. Ieşirile din stoc sunt determinate astfel: stocul iniţial plus valoarea de intrare minus valoarea stocurilor stabilite în urma inventarierii. Investiţie ■ 1. totalitatea cheltuielilor efectuate de societăţi, firme etc. pentru refacerea şi dezvoltarea capacităţii de producţie. 2. - netă partea de venit destinată investiţiilor. Investiţia netă asigură formarea netă a capitalului. 3. - brută Investiţia totală realizată într-o anumită perioadă de timp pentru formarea brută a capitalului fix. 4. - de portofoliu achiziţionarea de titluri financiare care devin surse de investiţie în capital ca factor de producţie. investitor • 1. persoană ce cumpără titluri financiare pe piaţa de capital. 2. ~ instituţional instituţie care tranzacţionează mari volume de titluri financiare. 3. - strategic acţionar/grup de acţionari care deţine o parte importantă din capitalul/voturile unei firme (peste 30% din capitalul social sau drepturile de vot), participând durabil la gestionarea acesteia. Ipotecă • tip de garanţie reală prin care un debitor acordă unui creditor dreptul asupra unei proprietăţi ce este indicată ca garanţie pentru obţinerea unui împrumut. Ipoteca poate fi: a) legală - tip de ipotecă prevăzută în legislaţia ţării; b) judiciară - tip de ipotecă conferită creditorului de către organul judecătoresc, în urma neîndeplinirii obligaţiilor de către debitor; c) convenită - tip de ipotecă prevăzută Tn contractul încheiat între cele două părţi, debitor şi creditor. împrumut • 1. - pe termen lung termen utilizat în contabilitate din categoria -> creanţelor imobilizate, care reflectă sumele acordate unor terţi pe o perioadă mai mare de timp şi care sunt aducătoare de dobânzi. 2. - pe termen scurt tip de împrumut care este acordat pe o perioadă mai mică de un an de zile. 3. ~ ipotecar -> Credit pe ipotecă. 4. - obllgatar mobilizarea de capital de împrumut prin emisiune de obligaţiuni, împrumuturi şi datorii asimilate (ale unei societăţi comerciale) • noţiune specifică contabilităţii, care face parte din categoria datoriilor unei întreprinderi/societăţi comerciale faţă de terţi şi include: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni - societăţile comerciale care au nevoie de un împrumut pe termen lung emit titluri de credit numite obligaţiuni pe care le supun subscripţiei publice. Cumpărătorii acestor obligaţiuni beneficiază de dobânzi stimulative sau alte avantaje; credite bancare - societăţile economice care au nevoie temporară de resurse financiare apelează la bănci pentru obţinerea de credite bancare pe diferite termene; împrumuturi din imobilizări şi alte valori similare preluate fn patrimoniul unei societăţi - obligaţiile unei societăţi care a preluat de la attă societate, cu care are relaţii de asociere sau participare, bunuri economice în concesiune sau locaţie de gestiune, a beneficiat de la aceasta de participaţii, licenţe, brevete; furni- zori şi conturi asimilate - datoriile pe care le are o unitate patrimonială, izvorâte din relaţiile sale comerciale; alte datorii - obligaţiile unei societăţi faţă de personal, bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, asociaţi, creditori diverşi. înclinaţie • 1. - medie spre consum (rata consumului) reflectă raportul dintre consum şi venitul disponibil într-o anumită perioadă de timp dată: c’ = CA/ (c’ - înclinaţia medie spre consum, C - variabila dependentă consum, V - variabila independentă venit). înclinaţia medie spre consum reflectă ponderea cheltuielilor, realizate pentru achiziţionarea de bunuri, în venitul disponibil, 2. ~ marginală spre consum reflectă raportul dintre modificarea consumului şi trendul venitului: c = AC/AV (unde c - înclinaţia marginală spre consum, AC - sporul consumului, AV - sporul venitului). înclinaţia marginală spre consum reflectă cu cât creşte consumul la mărirea cu o unitate a venitului disponibil sau proporţia creşterii consumului în creşterea venitului disponibil. 3. ~ medie spre economlf (rata economiilor) reflectă raportul dintre economii şi venitul disponibil, într-o perioadă de timp dată: e’ = E/V (unde e’ -înclinaţia medie spre economii, E -variabila dependentă economii, V -variabila independentă venit). înclinaţia medie spre economii reflectă ponderea economiilor în venitul disponibil. 4. ~ marginală spre 123_______________________________________ economii reflectă raportul dintre modificarea economiilor şi trendul venitului: e = AE/AV (unde e -nclinaţia marginală spre economii, ' AE - sporul economiilor, AV - spo-'"V^ş-W'rul venitului). înclinaţia marginală '■K ^ sPre economii reflectâ cu cât cresc .. ';^V •-■'economiile la mărirea cu o unitate a •. \ '• <•>' venitului disponibil sau proporţia ^ creşterii economiilor tn creşterea '•'}IŞyîfş, venitului disponibil. 5. - spre Investiţii reflectă raportul dintre modificarea investiţiilor şi trendul : ; venitului, într-o perioadă de timp ;..dată: i’ = IA/ (unde i' - înclinaţia -. spre investiţii, 1 - variabila depen-"ffcV dentă investiţii, V - variabila inde-pendentă venit). înclinaţia spre investiri reflectă ponderea inves- > tiţiilor în venit şi se calculează, de obicei, la nivel macro ca raport '■■Ciflţ- între masa investiţiilor şi venitul naţional. 6. ~ marginală spre in-"v-p1;.' vestiţii reflectă raportul dintre mo-y.V.i!;-; dlficarea investiţiilor şi trendul veni-. .r^ţr tului: i = AI/AV (unde i - înclinaţia V‘.;.3S-y marginală spre investiţii, Al - sporul ; v-ţjp-, investiţiilor, AV - sporul venitului), înclinaţia marginală spre investiţii -reflectă cu cât cresc investiţiile la ; mărirea cu o unitate a veniturilor 1 sau proporţia creşterii investiţiilor în creşterea venitului. 7. - medie , spre valori lichide reflectă atitudi* nea agenţilor economici In raport ■ :Â, cu moneda şi influenţează direct : ,,vff:j— nivelul masei monetare. înclinaţia medie spre valori lichide se explică - i'i"-. astfel: agenţii economici au tendin-; ţa de a păstra o parte a banilor încasaţi, consideraţi active finan----•V ciare mai puternice decât anumite titluri de valoare, pentru realizarea ; de investiri viitoare purtătoare de ■ '0:,. profit sau pentru a face faţă unor situaţii neanticipate. ^încrucişarea ordinelor • tranzac-t i ţie specifică bursei, efectuată direct ' de către broker prin îmbinarea unui : - ' ordin de vânzare al unui client cu un ordin de cumpărare al altui client. ÎNVIORARE ECONOMICĂ Ordinul se referă la acelaşi titlu şi este încuviinţat numai dacă înaintea încrucişării brokerul oferă public titlurile şi nu primeşte un preţ mai bun pentru ordinul de vânzare. întreprindere • 1. tip de agent economic care grupează toate unităţile a căror activitate constă în producerea de bunuri materiale şi servicii (non-financiare) destinate pieţei. Toate aceste întreprinderi la un Ioc formează sectorul productiv (sectorul afaceri - business), unde veniturile se obţin din vânzarea producţiei, iar scopul principal este obţinerea unui profit cât mai mare. 2. ~ individuală unitate producătoare al cărei patrimoniu aparţine unei singure persoane, care utilizează direct factorii săi de producţie şi a cărei producţie este folosită o parte pentru autoconsum şi o parte este vândută pe piaţă. 3. - privată de familie tip de unitate care aparţine unei persoane fizice sau unei familii, caracterizată prin aceea că proprietarul privat angajează salariaţi şi produce doar pentru piaţă. 4. - privat asociativă persoană juridică, ce apare sub forma —» societăţilor comerciale. 5. - publică persoană juridică ale cărei resurse aparţin majoritar sau integral statului şi unor administraţii publice locale. 6, ~ mixtă unitate de producţie cu capital format prin participarea proprietarilor individuali, privaţi, proprietari individuali şi privaţi, asociaţi, precum şi prin participarea întreprinderilor publice. înviorare economică « etapă şi moment de cotitură inferior în cadrul unui ciclu de afaceri, care presupune reluarea creşterii economice (agenţii economici încep să realizeze investiţii pentru obţinerea unui profit viitor, instituţiile financiare reduc rata dobânzii şi ridică restricţiile legate de obţinerea ÎNZESTRARE DOBÂNDITA A UNEI ŢĂRI 124 creditelor, creşte producţia, cresc salariile etc.). înzestrare dobândită a unei ţâri * include cunoştinţele, experienţa profesională şi tehnologică dobândite. Conform teoriei avantajului absolut, datorită înzestrării dobândite, o ţară trebuie să exporte acele bunuri pe care le produce la nivelul tehnologic cel mai înalt şi trebuie să importe bunurile care îi sunt deficitare. înzestrare naturală a unei ţări • avantaj în deţinerea unor resurse naturale şi a situării unei ţări din punct de vedere geografic (ex.: Kuweitul deţine mari zăcăminte petroliere, în timp ce India nu are rezultate în acest domeniu). W jobber • termen britanic care indică '■u „creatorul de piaţă" la bursa lon-daneză, Tnainte de octombrie 1986. v'-l - Joint venture • parteneriat tempo-rar încheiat Intre două persoane juridice cu scopul realizării unui obiectiv comercial. După încheierea tranzacţiei, parteneriatu! este dizolvat. Junk bond Obligaţiune murdară. K Know-how (a şti cum) • reprezintă modalitatea prin care o firmă poate utiliza cunoştinţele tehnice privind fabricarea unui produs pe care le deţine, pe care nu le-a brevetat şi pe care doreşte să le utilizeze în scopuri proprii sau să le transmită în anumite condiţii unor persoane juridice terţe. Firma nu recurge la brevetare din cauza procesului dificil şi costisitor de înregistrarea a invenţiilor şi de eliberare a brevetelor. în momentul în care firma transmite cunoştinţele sale unui terţ, ea are obligaţia de a transmite know-how-ul, iar terţul are obligaţia de a plăti suma de bani stabilită (preţul) şi de a exploata know-how-ul. Elementele componente ale know-how-ului: abilitatea tehnică, experienţa tehnică, cunoştinţe tehnice şi procedeele. Abilitatea tehnică nu constituie element de negociere şi reflectă priceperea şi rigoarea cu care un angajat al firmei execută anumite operaţii. Poate fi transmisă altei firme numai prin transferul angajatului. Experienţa tehnică este negociabilă şi poate fi transmisă terţilor prin documente scrise sau prin asistenţă tehnică. Experienţa tehnică reflectă priceperea şi experienţa unui angajat al firmei faţă de modul cum trebuie să decurgă un proces tehnologic. Cunoştinţele tehnice reflectă cunoaşterea suplimentară deţinută de firmă referitor la procesul de fabricaţie, la elementele de ce rcetare-dezvoltare. Procedeele desemnează şi însumează metodele efective nebrevetate de fabricaţie industrială şi tehnicile folosite pentru utilizarea şi optimizarea tehnicilor industriale ale unei firme. La deschidere • instrucţiune aso- • ’’ciatâ unui ordin de bursă, care ara-,VvJ!' tâ că ordinul trebuie executat ime-f‘>drat ce bursa a fost deschisă. r ..fcÂFŢA -» Asociaţia Latino-Ameri-. ‘{/cană a Comerţului Liber. UAIA Asociaţia Latino-Americană ;rde Integrare. ■ vUs închidere • instrucţiune asociată ■ V;î:£;unui ordin de bursă, care arată că : : '^'-'/ordinul trebuie executat înaintea Pchiderii bursei. piaţă11 -» Ordin „la piaţi'‘. v' ^şissez-faire („lăsap să se întâm-yî;.:. pte“) • politică şi doctrină a seco-Iclor XVIH-XIX, care susţinea inter-'■ venţia limitată a statului în eco--nomic. Deşi nu se cunoaşte origi-nea termenului, el este atribuit > rişcolii fiziocrate. în cadrul economiei : clasîce, politica laissez-faire-ului a - -■! tâ pătat amploare în Marea Bri-' -^fanie, sub influenţa directă a lui • ->Adam Smith. In secolul XIX, • - -. politica laissez-faire-ului considera ~ “ ‘ că individul, lăsat să se manifeste . liber, îşi va urma propriile interese ,.şi deci va realiza cele mai bune rezultate pentru societatea căreia îi ■ r .aparţine. în acelaşi timp, statut ■' trebuia să-şi limiteze acţiunile doar la menţinerea securităţii naţiunii, . -fără a interveni sub nici o formă în activitatea economică a indivizilor. Odatâ cu revoluţia industrială şi -^progresul tehnic, unii specialişti au ’ ■, ajuns la concluzia că doctrina este .V 'depăşită, statul având obligaţia de -ţ:: a interveni în economie pentru a regla, prin politici specifice, eventualele dezechilibrele care pot apărea. Lărgimea pieţei • specificitate a pieţei bursiere dată de mărimea ordinelor de vânzare/cumpărare de titluri (cerere şi ofertă). Leasing • 1. contract care oferă beneficiarului dreptul de utilizare a unui activ fix pe o perioadă determinată, contra unei chirii oferite producătorului sau unei firme specializate de leasing. 2. - direct tip de leasing realizat prin perfectarea unui contract între producător şi beneficiarul bunului, la care finanţarea este făcută de către furnizor. 3. - indirect tip de leasing în cadrul căruia societatea de leasing preia funcţia de creditare şi de prestator de servicii, asumându-şi totodată riscul care apare în urma efectuării de astfel de operaţii. 4. ~ financiar tip de leasing încheiat de o societate cu un beneficiar pentru perioada de închiriere a unui bun, care este mai scurtă decât perioada de folosinţă a acestuia, şi care presupune ca întreaga plată a preţului bunului plus costurile şi profitul aferente să fie realizate pe timpul acestei perioade. 5. ~ funcţional tip de leasing care presupune ca rn perioada de închiriere a bunului să se plătească doar o parte din preţul de vânzare a bunului închiriat (restul plăţii este realizată după această perioadă), iar societatea de leasing să se ocupe de întreţinerea şi repararea LEGEA AVANTAJELOR COMPARATIVE 128 bunului, de furnizarea pieselor de schimb şi de plata impozitelor şi taxelor. 6. ~ experimental tip de leasing practicat de unele societăţi fn vederea vânzării unor maşini şi utilaje. Ele sunt oferite spre a fi închiriate pe o perioadă de câteva luni unor beneficiari care se obligă ca la sfârşitul intervalului să le achiziţioneze sau să le restituie. Legea avantajelor comparative • teorie care susţine că fiecare ţară trebuie sâ se specializeze în producerea şi exportul acelor bunuri pe care le fabrică, cu costuri scăzute, şi să importe acele bunuri pe care le produce la costuri relativ ridicate. Legea Clayton -> Actul Anti-Trust. Legea debuşeelor -» Say, Jean-Baptiste. Legea distribuirii egale a cheltuielilor • atingerea maximului de satisfacţie, pentru un consumator, se poate realiza doar în condiţiile în care utilităţile finale ale ultimelor bunuri consumate sunt egale. Legea generală a cererii • raportul de condiţionare dintre schimbarea preţului unitar al unui bun şi modificarea cantităţii cerute: a) când preţul unui bun scade, cantitatea cerută pentru acei bun creşte; b) când preţul unui bun creşte, cantitatea cerută din ace! bun scade. Legea este valabilă pentru cazurile în care celelalte variabile de piaţă rămân constante. Tipuri de cerere: elastică, inelastică, cu elasticitate unitară, perfect elastică, perfect inelastică. Legea generală a ofertei • raportul de condiţionare existent între schimbarea preţului şi cantitatea oferită pentru un bun: a) când preţul unui bun creşte, creşte şi cantitatea oferită pe piaţă din acel bun; b) când preţul unui bun scade, scade şi cantitatea ce se oferă pe piaţă din acel bun. Legea este valabilă pentru cazurile în care celelalte variabile de piaţă rămân constante. Legea grânelor (CORN LAW) Cobden, Richard. Legea lui Gresham • „când într-o ţară circulă în acelaşi timp douâ monede, din care una este socotită de public a fi bună iar cealaltă rea, moneda bună alungă pe cea rea" (—> Sistem monetar bimetalist). Legea lui King ■ paradox pus în evidenţă în 1699 de Gregory King (1648-1712), conform căruia un deficit al recoltei de grâu duce la creşterea preţului de piaţă al acestuia, iar efectul imediat este creşterea valorii recoltei. Aşadar, o recoltă slabă de grâu duce la creşterea veniturilor agricultorilor, în timp ce o recoltă bună duce la diminuarea veniturilor acestora. Reciproca este valabilă. Legea lui Malthus -v Malthus Thomas Robert. Legea iui Walras • teorie iniţiată de -» Walras Leon f-s> Margina-!i$m) care porneşte de la următoarea ipoteză: „când într-o economie există n pieţe, obţinerea echilibrului pe (n-1) din aceste pieţe duce la realizarea echilibrului pe aceeaşi piaţă" ("-> Anexa 9). Lege antidumping ■ normă/reglementare juridică adoptată de un stat sau organism economic internaţional pentru combaterea sau prevenirea politicilor de dumping pe care le pot aplica unele state (—> Dumping). Legea psihologică fundamentală «teorie a economistului —> J.M. Keynes, conform căreia o dată cu creşterea ori scăderea venitului, indivizii înclină să-şi mărească sau să-şi diminueze consumul, dar într- o proporţie mai mică. LIBOR ' .' iLcgsa rarităţii resurselor eco- ■ nomice • lege conform căreia ■ cantitatea, calitatea şi structura re-surselor economice (resurse natu-râie. resurse umane, resurse mo- ' netare etc.) se modifică mai lent ■ >decât intensitatea, amploarea şi structura nevoilor umane, resursele t.-iiV fiind limitate în raport cu trebuinţele . indivizilor. Creşterea eficienţei eco- • nomice constituie factorul determi- • s nant între estomparea tensiunilor ce apar între nevoi şi resurse. ; Legea randamentelor descres-cânde -> Ricardo Davfd. .■ ‘Legea randamentelor nepropor-ţionale • relaţia dintre trendul rezultatelor producţiei şi utilizarea : ' unei unităţi suplimentare dintr-un ■j: i’factor de producţie variabil (ceilalţi factori de producţie rămân cons-tanţi). Legea randamentelor nepro-portîonale are următoarele faze: a) randament crescător - produsul y:,v marginal este mai mare ca produsul mediu. In această fază a activităţii economice, trendul produ-■; sului mediu este crescător; b) ran-dament descrescător - produsul marginal are trend descrescător, iar - ■> produsul mediu, după ce a cunos- cut o creştere, începe, la rândul lui, să descrească; c) faza de ineficien-ţă - produsul marginal are valoare negativă cu influenţe majore asu-j pra produsului mediu (descreştere I3ET. puternică). în acest punct, activita- tea economică nu mai are randament, continuarea ei fiind, din punctul de vedere al producătorului, : fr neîntemeiată. S: Legea Sherman -> Actul Anti-y Trust. Legea utilităţii marginale des-crescânde (Legea lui Gossen) • lege care susţine că atunci când , * cantitatea consumată dintr-un pro- dus creşte, utilitatea marginală a produsului tinde să se diminueze şi să atingă punctul la care aceasta este egală cu zero. Lege economică • 1. reflectare a modului de structurare, organizare, intercondiţionare şi funcţionare a diferitelor verigi ale vieţii economice. 2. relaţie esenţială între procesele şi fenomenele economice. 3. raport repetabil între indivizii participanţi la activitatea economică. Levier -» Efect de levier. Liberalism burghez ■ termen generic utilizat pentru descrierea liberalismului secolului XIX, bazat pe scrierile şi ideile lui Adam Smith {„Avuţia naţiunilor*). „Liberalism" provine din cuvântul latinesc liber şi are aceeaşi semnificaţie ca în limba română, iar „burghez" din francezul bourgeois, făcând referire la bancherii, comercianţii şi întreprinzătorii particulari care constituiau clasa de mijloc a oraşelor. Conceptul a fost minimizat în secolul XX de mişcările socialiste şi de liberalismul politic, care susţinea intervenţia statului în economie. Liberalizare • relaxare, reducere sau eliminare a formelor de control asupra tranzacţiilor economice. Liber schimb • comerţ lipsit de obstacole, în care alocarea şi combinarea raţională a resurselor limitate devin cele mai eficiente metode pentru stimularea schimburilor internaţionale. LIBID (London Interbank Bid Rate) • denumirea ratei dobânzii pentru creditele atrase pe piaţa interban-cară londoneză. De obicei, aceste rate ale dobânzii sunt practicate la depozitele în eurodolari cu termen de 6 luni. LIBOR (London Interbank Offered Rate) • denumirea ratei dobânzii pentru creditele practicate (plasate) pe piaţa financiară londoneză. După modelul englez au fost denumite şi dobânzile practicate pe LICENŢĂ DE IMPORT 130 piaţa interbancară românească f-» BUBID, —> BUBOR), folos in duse primele două litere din denumirea capitalei ţârii noastre - Bucureşti Interbarsk Offered Rate. Licenţă de import • autorizaţie emisă de un stat unei persoane juridice pentru efectuarea anumitor importuri pe teritoriu! său, pe o perioadă de timp determinată. Lichidare • 1. - a unei instituţii formă de desfiinţare a unei societăţi conform legilor/normelor în vigoare. 2.-a contractului stingerea obligaţiilor asumate prin contractul de bursă, adică executarea contractului prin furnizarea titlurilor şi plata preţului acestora. 3. ~ a pieţei capacitatea pieţei de a absorbi un volum semnificativ de tranzacţii pentru un anumit titlu fără transformări importante de preţ, datorită surplusului de fonduri băneşti şi de titluri. 4.-a poziţiei Compensare) închiderea unei poziţii futures prin realizarea unei operaţii de sens contrar la bursă (cumpărare pentru lichidarea unei poziţii short, vânzare pentru lichidarea unei poziţii long). 5. - cash lichidarea unui contract la data livrării prin piaţa unor sume de bani în numerar. Lichiditate • 1. - financiară capacitatea unei fimn e/societăţi de a achita rapid datoriile ce au ajuns la scadenţă. Lichiditatea se reflectă în numerarul deţinut şi titlurile de valoare lichide, pe care firma le poate valorifica pentru a-şi plăti obligaţiile. 2. - monetară capacitatea băncilor de a mobiliza mijloace monetare de la banca centrală. Stocul de monedă aflat la populaţie şi la agenţii economici, pe care aceştia o pot mobiliza într-o perioadă scurtă de timp. 3. - patrimonială capacitatea unei întreprinderi în a-şi onora datoriile care au fost garantate cu patrimoniul (valoarea netă a patri- moniului - patrimoniu - datorii). 4. ~ bancară capacitatea unei bănci de a face faţă cerinţelor care apar din partea clienţilor, de retragere de fonduri băneşti. Lichiditatea bancară presupune existenţa, la „înde-mănă“, a mijloacelor băneşti (lichidităţi). Licitaţie • 1. ->Aucţiune. 2. - de cumpărare metodă de tranzacţionare a activelor reale sau financiare prin punerea faţă in faţă a unei cereri cu mai muite oferte. 3. - publică ~ deschisă tuturor persoanelor interesate. 4. - privată licitaţie adresată unei persoane determinate. 5. ~ deschisă (open outcry) tip de negociere a titlurilor financiare la bursă unde piaţa este strigată, iar agenţii încheie contractele verbal. 6. - închisă (written auctlon) tip de negociere a titlurilor financiare la bursă unde încheierea contractelor se realizează în scris. LIFO (last in - first out) —> Ultimul Intrat - primul ieşit. Limita inferioară/superioară • limita maximă admisă în sus/în jos a cursului în timpul unei zile de bursă. Limitarea pagubelor provocate de riscurile produse • procedeu aplicat în domeniul asigurărilor, ce presupune ca după producerea evenimentului, dar înainte ca acesta să fie încheiat, persoanele interesate să ia acele măsuri capabile să reducă la maximum efectele dezastruoase produse de acesta (ex.: tratarea animalelor bolnave ori accidentate şi sacrificarea celor nevindecabile; prevenirea scurgerilor de petrol în mări etc.). Lingou de aur • piesă standardizată de aur care cântăreşte 11,3 kg, deţinută, de obicei, de banca centrală şi de dealerii pieţei aurului. Linte de credit • 1. formă de refi-nanţare, prin care băncile pot preleva sume de bani dintr-un cont Spi'31 --------- r-Vr- LUNEA NEAGRĂ 1 fii.-: deschis la banca centrală până la un anumit nivel şi In cadrul unui interval de timp prestabilit. 2. suma maximă a unui credit oferit de către o bancă unui client şi pe care acesta este autorizat să o utilizeze. Linia de credit constituie o formâ de credit provizoriu pentru client, iar banca poate cere în orice moment acoperirea debitului. 3. ~ confirmată tip de credit acordat pe baza unui acord scris. Primirea creditului se menţine numai pe perioada stabilită în contract. 4. - revolving tip de linie de credit care oferă posibilitatea clientului (persoană fizică sau juridică) de a-şi reînnoi creditul. Acest lucru este posibil numai în cazul în care clientul rambursează ’ijişVîn timp părţi ale împrumutului, '. j.. cuantumul creditului scade, iar în ’-’îj'jetape ulterioare se pot obţine noi -/ credite. "Listare -> Cotare. Livrare ■ 1, lichidarea unui contract V"-' futures prin plata activului sau pre-r/ darea acestuia, ori prin lichidarea V: cash a activului. 2. înmânarea măr-"... fii la locul şi la momentul stabilit J” prin contract de către importator şi exportator. -Lobby • politică promovată de o serie de grupuri de afaceri, care îşi susţin propriile interese economice < şi/sau politice. Constă în influen-_ ţarea legislativului/autorităţilor sta-, tutui în adoptarea de legi care ser-. vesc interesele respectivelor grupuri. tn SUA, există firme speciali- • zate în lobby, care, în numele unor corporaţii, îşi trimit reprezentanţii în Congresul Statelor Unite pentru a • purta discuţii şi pentru a strânge i numărul de voturi necesar adoptării legii care prezintă interes. Terme- nul are largă utilizare şi în alte domenii: de exemplu, în luptele politice din cadrul partidelor, când există mai multe persoane care doresc să acceadă la putere, fiecare dintre ele îşi formează grupuri de lobby care le servesc propriile interese -obţinerea unui număr cât mai mare de voturi. Grupurile de lobby pot exercita presiuni asupra votanţilor sau pot purta discuţii amiabile cu aceştia, pentru a-i convinge să voteze cu ace) candidat pe care ei îl reprezintă. Loc • termen ce reflectă calitatea de membru al bursei, care conferă dreptul de a efectua tranzacţii în sala de negocieri. Locurile se vând şi se cumpără la preţuri determinate de cerere şi ofertă. Luddist « denumire generică dată unei persoane care se opune progresului tehnic. Termenul provine de la numele lui Ludd Ned, muncitor care, în anul 1779, a distrus două cadre ce aparţineau patronului său. In Anglia anilor 1811-1816, luddişti erau consideraţi aoei indivizi care distrugeau maşinile textile in semn de protest împotriva scăderii salariilor şi a şomajului. Luna de livrare • luna în care se va realiza lichidarea unui contract futures, prin executarea lui în natură sau prin lichidare cash. Lunea neagră • 19 octombrie 1987, ziua în care indicele Dow Jones a scăzut cu 508 puncte, punându-se astfel capăt perioadei de câţiva ani de expansiune a pieţei din New York. în acea zi, valoarea acţiunilor la cele mai importante burse din lume a scăzut drastic din cauza condiţiilor politice, economice şi financiare ale Statelor Unite. M Macroeconomie • domeniu specializat aJ disciplinei economice care studiază ansamblul activităţilor economice, folosind variabile agregate, la nivelul unei economii naţionale: cantitatea totală de bunuri şi servicii realizate la nivelul întregii economii, totalul veniturilor realizate la dimensiune naţională, nivelul utilizării resurselor de producţie, precum şi comportamentul general al preţurilor. Macro marketing • domeniu al marketingului care descrie şi urmăreşte procesul de producţie şi distribuţie a bunurilor şi serviciilor la scară naţională. Management • 1. domeniu specializat al disciplinei economice care defineşte ştiinţa conducerii organizaţiilor economice (firme, întreprinderi, societăţi etc.) şi sociale, precum şi administrarea ştiinţifică a acestora. 2. ~ internaţional domeniu specializat al disciplinei economice, care defineşte ştiinţa conducerii organizaţiilor economice (firme, întreprinderi, societăţi etc.) şi sociale, precum şi administrarea ştiinţifică a acestora personalizată în funcţie de cadrul în care acestea îşi desfăşoară activitatea: tranzacţii comerciale internaţionale, piaţa mondială etc. 3. - al portofoliului gestiune profesionistă a titlurilor investitorilor realizată, contra unei taxe, de o instituţie financiară care are ca scop creşterea profitabilităţii activelor respective. Manager • persoană care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Consi- liului de Administraţie, în calitate de conducător relativ autonom al unor domenii funcţionale de mare importanţă sau ca prestator de servicii pe cont propriu. Marcare la piaţă • 1. adaptarea zilnică a valorii unui titlu ori portofoliu de titluri, astfel încât să reflecte valoarea curentă a pieţei. 2. ajustarea zilnică a contului în marjă, astfel încât să reflecte profiturile şi pierderile rezultate din variaţia preţului pieţei. Marcă de fabrică • simbol/emblemă care permite recunoaşterea unui produs care aparţine unei firme (ex: Coca-Cola, Nivea etc.). Mare acţionar ■ persoană care, pe lângă faptul că prin acţiunile pe care le deţine are drept de decizie în firmă, poate primi mandat de reprezentare şi din partea unor mici acţionari. Marea depresiune economică • denumirea perioadei anilor ‘29-’33 când întregul mapamond a intrat într-o criză economică fără precedent. Punctul de pornire al crizei îl reprezintă ziua de joi, 24 octombrie 1929, când începe căderea bursei prin vânzarea a 13 milioane de acţiuni. Marţi, 29 octombrie 1929, bursa intră în colaps total prin vânzarea a peste 16 milioane de acţiuni. Ziua a rămas tn memoria întregii lumi sub denumirea de .Black Tuesday" (Marţea neagră). Populaţia intră tn panică, cursul acţiunilor scade drastic, iar efectele sunt pe termen 133 MARG1NALISM ; r' lung şl fără precedent: lumea afacerilor se afla în ruină, se închid sute de afaceri, milioane de oameni rămân fără locuri de muncă, sute de bănci dau faliment. Salariile oelor care şi-au mai păstrat un loc de muncă scad considerabil, iar cererea de bunuri şi servicii are un - trend proporţional cu acestea. Agricultura a avut de suferit ani de-a rândul de pe urma depresiunii eco- r; nomice. Are loc căderea întregii .. 7'X -;î structuri a comerţului internaţional, . iar fiecare naţiune, în speranţa că ; . va reuşi să se protejeze, a recurs la l; ‘ stabilirea unui nivel ridicat de taxe care au avut un singur efect: au înrăutăţit şi mai tare lucrurile. Până în toamna anul 1931, valoarea aurului scade iremediabil, abando-nându-se orice speranţă în ceea ce .priveşte refacerea comerţului inter-, ţ ^ naţional. în încercarea de a-şi găsi , . sr'T'pieţe pentru desfacerea bunurilor şi •■■ ".rAv.' pentru a se proteja, mai multe state recurg la devalorizarea cursurilor "S-vV'. propriilor monede. în cartea sa „Marele crah din 1929“, publicată în ' 1955, John Kenneth Gaîbraith a încercat să explice o parte dintre t.^cauzele care au provocat marea depresiune. El a arătat că au existat cel puţin cinci factori impor-fc^^^tanţi care au condus la dezastru: \ a) o distribuţie a veniturilor total Inechitabilă, care nu oferea posibi-t ~"~T;l: ,~~litatea consumatorilor să cumpere “'■^'"--bunurile pe care tot ei le produ-.'-ceau; b) marile afaceri americane ;'aŞ7=.,,şi pieţele pe care se vindeau şi '' cumpărau titluri erau sub semnul .g; fraudei şi al corupţiei. Prosperitatea . *, de pe Wall Street nu exista, în fapt, decât pe hârtie, iar în momentul • declanşării dezastrului ea nu a - putut fi sprijinită In bani reali; c) .'-sistemul bancar, format din mult prea multe bănci, oferise împrumuturi fără acoperire care nu au mai putut fi recuperate în momentul în care a început criza, iar conse- k-: cinţa a fost pierderea de către bănci a economiilor populaţiei; d) celelalte ţări nu erau interesate să exporte în America din cauza taxelor ridicate la import pe care le practica statul american. Acest fapt a fost dublat de incapacitatea de plată a statelor care împrumutaseră bani de la SUA (SUA nu şi-a recuperat datoriile); e) în sistemul economic informaţia nu circula fluent aşa cum circulă astăzi, iar oamenii de afaceri şi experţii în domeniu realizau de cele mai multe ori investiţii cu un grad ridicat de risc. Marfă ■ 1. bun economic util producţiei sau satisfacerii nevoilor de viaţă ale oamenilor, destinat vânzării-cumpărării prin tranzacţiile bilaterale de piaţă. 2. în accepţie contabilă, reprezintă acel tip de activ circulant care apare sub forma unui bun material achiziţionat de o Întreprindere/fi rm ă/unitate economică de la terţi şi care va fi îmbunătăţit sau supus procesului de fabricare pentru a li vândut mai departe. 3. - spot marfă tranzac-ţionată cu scopul de a fi livrată efectiv cumpărătorului. Marginalism • revoluţia margina-listă a avut loc în anii '70 ai secolului XIX, când trei economişti consideraţi fondatori ai economiei neoclasice, separat şi simultan descoperă, studiază şi pun la punct aceleaşi instrumente de analiză: —> Jevons Wiltiam Stanley, -» Menger Cari şi —t Walras Leon. Ei pun accent pe problema acumulării de capital, pe creşterea economică şi pe dezvoltarea generală a sistemului economic. în concepţia neoclasică apar următoarele aspecte şi concepte noi: capitalul este considerat unealtă de producţie; capitalul şi munca joacă roluri simetrice; pământul, munca şi capitalul, ca factori de producţie, primesc fiecare o remunerare prin rentă, salariu, respectiv profit şi MARJĂ 134 dobândă. In legătură cu gândirea neoclasică, au existat trei curente care s-au materializat prin cele trei şcoli de gândire economică. Şcoala Austriacă s-a dezvoltat în ultima parte a secolului XIX pe baza lucrărilor lui Menger despre teoria subiectivă a valorii. Doctrina şcolii, prin reprezentanţii ei de seamă E. von Bohm-Bawerk (1851-1914) şi F. von Wieser (1851-1926), porneşte de la capacitatea unui fragment dintr-un bun de a satisface nevoile agenţilor economici. începând cu deceniul al doilea al secolului XX, în cadrul şcolii apar noi concepte care duc la formarea aşa-numitului curent neomarginalist, care se declară adept al liberalismului economic şi dezvoltă teoria calculului economic. Exponent de seamă al neomarginalismului este -> Friederich von Hayek, care a dezvoltat după 1970, în SUA, şcoala anticipărilor raţionale. Şcoala de la Lausanne şi-a dezvoltat teoriile pe baza scrierilor referitoare la teoria utilităţii marginale a lui Leon Walras. Succesorul lui Walras a fost -> Vilfredo Pareto. Studiile continuatorilor lui Walras (-» Legea lui Walras) s-au axat asupra teoriei echilibrului general şi asupra modului în care pot exista preţurile, cantităţile şi variabilele economice în cadrul unui sistem economic eterogen, care ia în calcul numărul agenţilor economici care acţionează pe piaţă/pieţe, pieţele pe care sunt vândute bunurile şi factorii economici care acţionează şi influenţează. în atenţia -> Şcolii de la Laussanne se află problema echilibrului general (evenimentele care duc la obţinerea unui echilibru stabil şi permit realizarea unui echilibru general), precum şi întreprinzătorul particular care este privit sub două aspecte: cumpărător şi vânzător. El cumpără factori de producţie şi vinde pe piaţă bunurile şi/sau serviciile pe care le produce, aflându-se într-o stare de concurenţă permanentă cu ceilalţi întreprinzători de pe piaţă. Şcoala de la Cambridge îl are ca reprezentant de seamă pe —> Alfred Marshall ale cărui studii s-au axat asupra echilibrului parţial care, în opinia sa, era mai uşor de atins. Marshall a studiat firmele de dimensiuni medii cu importanţă economică restrânsă la scara întregii economii şi care fabrică un anumit tip de produse pentru un segment restrâns de populaţie. De asemenea, Marshall a observat şi a analizat corelaţiile existente în sistemul economic şi dereglările care pot să apară între sectoarele economiei, în trei etape: 1) rezultatul produs de un eveniment iniţial; 2) propagarea consecinţelor evenimentului în celelalte sectoare ale economiei; 3) întoarcerea consecinţelor produse de eveniment în sectorul iniţial. Marshall consideră, în analiza sa asupra echilibrului parţial, că întoarcerea consecinţelor asupra sectorului iniţial pot fi neglijate. Teoria poate fi aplicată în anumite cazuri: când cresc, de exemplu, preţurile la berea Guiness efectele asupra celorlalte sectoare este mjnim, iar consecinţele sunt neglijabile. în alte cazuri efectele şi consecinţele pot fi însă mult mai mari: febra aftoasă apărută în Marea Britanie în anul 2001 a avut un efect grav asupra sectorului agricol britanic, dar în acelaşi timp are implicaţii asupra exportului, turismului şi, în general, asupra pieţei de desfacere (creşterea preţurilor produselor). Toate aceste sectoare sunt lovite direct, dar pierderea cea mai mare o suportă fermierii (-> Anexa 8). Acelaşi lucru se poate spune şi în cazul bolii vacii nebune, care a afectat producţia şi comerţul din aproape toate statele Europei, Americii de Nord şi de Sud. Marjă • 1. sumă depusă de client în contul deschis la societatea de 135 MARKETING brokeraj, când realizează operaţii pe bază de împrumut (tranzacţii în marjă). 2. garanţie depusă pentru efectuarea unei tranzacţii futures. 3. - absolută/relativă -> Capital propriu. 4. ~ curentă raportul dintre mărimea capitalului propriu şi valoarea de piaţă a titlurilor tranzac-ţionate prin -> contul în marjă. 5. - de menţinere - 5.1. nivelul minim al capitalului propriu, pe care clientul este obligat să-l menţină pe parcursul tranzacţiei pe bază de cont în marjă. Dacă marja curentă scade sub marja de menţinere, bro-kerul face un apel în marjă. 5.2. ~ de menţinere mărimea minimă a fondurilor de capital propriu pe care un operator futures trebuie să le păstreze drept garanţie, cât timp poziţia sa rămâne deschisă. 6. ~ de regularizare depozit realizat de brokeri la casa de compensaţie pentru garantarea executării contractelor încheiate de bursă. 7. - iniţială - 7.1. mărimea marjei necesare pentru începerea unei -» tranzacţii în marjă sau a unei vânzări „scurte*. 7.2. ~ iniţială mărimea fondurilor cash depuse de client pentru începerea unei tranzacţii futures. 8. - suplimentară suma în plus cerută de -> casa de clearing brokerului pentru reîntregirea contului în marjă, când preţurile au o evoluţie contrară poziţiei deschise. 9. - de fluctuaţie -> Regimul cursurilor fixe. Market maker -> Creator de piaţă. Marketing • domeniu specializat al disciplinei economice care studiază abilitatea cu care sunt satisfăcute nevoile umane, utilizându-se orice mijloace (publicitate, design etc.), astfel încât bunurile şi serviciile să fie livrate la timpul şi preţul cel mai bun (marketingul consumatorului). Principala funcţie a marketingului este promovarea şi facilitarea schimbului de bunuri şi servicii. în cadrul procesului de marketing, o importanţă majoră o joacă şi locaţia firmei, comunicarea cu clienţii şi realizarea unui mesaj care să asigure firmei recunoaştere pe piaţă prin obţinerea unei poziţii importante. Procesul de marketing are următoarele aspecte: analiza strategiei de marketing, —> mix-ul de marketing, introducerea marketingului şi controlul de marketing. Analiza de marketing studiază diferitele segmente, subsegmente, grupuri şi subgrupuri de indivizi care reprezintă target-u\ final al procesului de marketing. Mix-ul de marketing combină ideal produsul, preţul, locaţia şi publicitatea, astfel încât strategia firmei să-şi atingă scopul: vânzarea unei cantităţi cât mai mari din produsul realizat către consumatori. Aşadar, marketingul include: planificarea producţiei, dezvoltarea noilor produse, organizarea canalelor prin care produsul ajunge la consumatori, distribuţia produselor, stabilirea preţurilor, publicitate, relaţii publice etc. 2. ~ direct formă a marketingului, utilizată în cadrul teritoriului naţional al unei ţări, de concretizare deschisă, directă şi nemijlocită a relaţiei pro-ducător-cumpărător, vânzător-con-sumator cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicaţii. 3. ~ de afaceri sau marketingul industrial (business-to-business marketing) formă a marketingului care presupune vânzarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii de una sau mai multe firme către organisme publice sau private. Acestea din urmă utilizează bunurile şi/sau serviciile direct sau indirect în procesul de producţie sau de prestări servicii pe care le realizează/prestează către consumatorii finali. Marketingul de afaceri este întâlnit în următoarele domenii: minier, al construcţiilor, al serviciilor publice, al comunicaţiilor etc. Marketingul de MARŢEA NEAGRĂ 136 afaceri este diferit de marketingul consumatorilor prin faptul că se realizează la o scară mult mai largă. Clienţii bunurilor industriale sunt: a) clienţi utilizatori - agenţi economici care utilizează bunurile procurate în realizarea propriei producţii; b) producători de echipamente etc. - agenţi economici care încorporează bunul achiziţionat in produsul finit pe care îl realizează şi pe care îl vând consumatorilor finali; c) intermediarii industriali -agenţi economici care distribuie bunurile către clienţii-utilizatori, către producătorii de echipamente şi către alţi intermediari. Marţea neagră -> Marea depresiune economică. Masa şomajului ■ totalitatea persoanelor active şi apte de muncă, ce nu deţin un loc de muncă. Masă • 1. ~ absolută a dobânzii produsul dintre rata dobânzii şi capitalul avansat împărţit la 100. 2.-a profitului suma totală obţinută sub fomna profitului de un agent economic, de ramură sau de economia unei ţări şi stabilită ca diferenţă între preţul de vânzare şi cost sau ca diferenţă între venituri şi costuri. Masa profitului se poate calcula, de asemenea, pe produs, reprezentând un reper important în alegerea nomenclatorului de produse adoptat de câtre o societate economică. 3. - monetară pe de o parte masa monetară, privită ca stoc, reprezintă totalitatea instrumentelor băneşti posedate de sectorul nonfinanciar într-o economie naţională, la un moment dat, destinate achiziţionării de bunuri şi servicii, achitării datoriilor, constituirii economiilor în vederea investiţiilor şi a altor plasamente, iar pe de altă parte masa monetară, privită ca flux, reprezintă masa medie de bani care circulă într-o anumită perioadă de timp. MasterCard • carte de credit americană. Materie impozabilă ->Bază de calcul. Materie primă • 1. bunuri desprinsa direct din natură utilizate în procesul de producţie. 2. în accepţiune contabilă, este acel tip de activ circulant ce constituie substanţa principală care compune un produs finit. MATIF ■ denumirea pieţei la termen a instrumentelor financiare de la bursa din Paris. May Day • denumirea sub care a rămas ziua de 1 mai 1975 în memoria agenţilor de bursă, când Bursa din New York (NYSE) a renunţat la comisioanele fixe pentru operaţiunile încheiate pe piaţă financiară, deschizând calea concurenţei libere şi directe. Mărimea productivităţii muncii • indicator măsurat fie prin cantitatea şi calitatea bunurilor economice obţinute cu o unitate de muncă, fie prin cheltuiala care revine pe o unitate de bun economic. Mâna invizibilă Principiul mâinii Invizibile. Membru al bursei • 1. persoană care dobândeşte, în urma îndeplinirii unor condiţii, dreptul de a realiza direct tranzacţii cu titluri la bursă. 2. ~ acceptat (approved mem-ber/person) al bursei membru al bursei din New York, care nu se implică în managementul acesteia, dar care contribuie cu capital în cadrul ei. 3. ~ aliat (allied mem-ber) al bursei denumire pentru un membru al bursei din New York, care desemnează acţionarii principali sau organele de conducere ale organizaţiilor membre, înregistraţi la Bursa din New York. 4. ~ cu chirie (leased member) al bursei membru al bursei din New York, 137 MERCANTILISM ' ■ care a închiriat un loc de la membrii acesteia. 5. ~ corespondent (Office member) al bursei membru al bursei din New York, care se ocupă de efectuarea operaţiunilor financiare (se exclud ordinele de bursă) şi de gestionarea conturilor clienţilor, 4:- dar care nu participă în mod uzual ' la tranzacţiile care au loc în sala de negocieri. 6. - parţial (acces member) al bursei Membru al bursei din New York, care desemnează aceie firme care efectuează tranzacţii în sala de negocieri, dar care nu au dreptul de a activa ca specialişti în cadrul acesteia. 7. - plin tip de membru al bursei din Tokyo care indică o societate financiară ce efectuează operaţii de vânzare-cumpărare de titluri în cadru! acesteia în calitate de comerciant de titluri (în nume personal) sau în calitate de intermediar (în numele clienţilor). 8. - sai-■' torî -> Saîlori. 9. - special tip de S: membru al bursei din Tokyo care indică o societate financiară ce efectuează tranzacţii cu ordine de bursă. lenaj • tip de agent economic care defineşte gospodăria familială ca nivel al desfăşurării activităţii economice sau at consumului de bunuri. Mercantilism • doctrină economică a secolelor XVI şi XVII, ai cărei adepţi (—» Antoine de Mont-chrestien, —> Colbert Jean Baptiste, Pierre de Bois, -» Jean Baudin, Thomas Munn, Wiltiam Stafford, —> Dimitrie Cantemir etc.) considerau că intervenţia şi intensificarea puterii statului în economie va duce automat la îmbogăţirea populaţiei şi ■ că avuţia unei naţiuni este strâns legată de stăpânirea unei mari cantităţi de monedă şi de metale ■a preţioase. în anul 1615, Antoine de Montchrestien, în lucrarea sa „Tra-' tat de economie politică", porneşte de la ideea că economia nu poate fi separată de politică şi deduce de aici că statul trebuie să impulsioneze producţia şi schimburile, astfel încât profiturile comercianţilor, ale manufacturierilor şi bancherilor să crească, iar reinvestirea veniturilor şi bogăţiilor acestora în economie să ducă la realizarea unor profituri suplimentare. în cadrul acestei doctrine schimburile şi pieţele de desfacere erau esenţiale, iar pentrn a le înmulţi ei propuneau dezvoltarea exporturilor şi a industriilor exportatoare, dezvoltare care ducea inevitabil şi la realizarea intereselor statului (formarea armatelor şi a finanţelor necesare campaniilor militare). Aşadar, scopul primordial al mercantiliştilor era sporirea cantitativă şi calitativă a masei monetare. Existenţa unei mari cantităţi de bani în economie oferea, în opinia mercantiliştilor, posibilitatea comercianţilor şi statului să obţină facil împrumuturi şi să realizeze afaceri profitabile. Calitatea exporturilor trebuie să fie superioară importurilor, astfel încât să se creeze posibilitatea unui aflux de metale valoroase din exterior către interior. De asemenea, mercanti-liştii, adepţi ai măsurilor protec-ţioniste, se opuneau exportului de materii prime utile industriei naţionale, considerau comerţul intern ca fiind un apanaj al negustorilor indigeni şi dezaprobau exportul de aur şi argint din ţară prin intermediul comercianţilor străini. Concluzionând, scopul mercantiliştilor era atragerea de metale preţioase în ţară prin intermediul comerţului, astfel încât, la sfârşitul anului, să rezulte o balanţă excedentară a metalel preţioase. în istoria economică, mercantilismul mai poartă denumirea şi de mercantilism târziu sau al balanţei comerciale. Mercantilismul timpuriu îl constituise —> metalismul. MERCANTILIST 138 Mercantilist • adept al -> mercantilismului. MERCOSUR (Piaţa Comună a Conului Sudic) • MERCOSUR s-a născut din Asociaţia Latino-Ame-ricană a Liberului Schimb (înfiinţată în anul 1960), care a fost înlocuită în 1980 cu Asociaţia Latino-Ame-ricană a Integrării. în 1985 prin Declaraţia de la Iguacu, Brazilia şi Argentina au constituit o comisie bilaterală de cooperare economică, declaraţie pusă în practică de cele două state în 1986 prin semnarea a 12 înţelegeri comerciale. Tratatul de Integrare, Cooperare şi Dezvoltare semnat de Brazilia şi Argentina în 1988 a pus bazele unei pieţe comune la care se puteau alătura şi alte state ale Americii Latine. în 1991 Paraguay şi Uruguay au răspuns prin semnarea Tratatului de la Asuncion, creându-se astfel MERCOSUR. Până în anul 1996, alte state, precum Bolivia, Chile, Columbia, Peru şi Venezuela, şi-au arătat interesul pentru participarea la Piaţa Comună a Conului Sudic. Statele doresc realizarea unui plan pe termen lung referitor la relaţiile comerciale dintre ele şi armonizarea economiilor lor. Prima etapă a constat în crearea unei zone libere în cadrul căreia cele patru state nu îşi percepeau taxe sau nu îşi restricţionau importurile. Cea de-a doua etapă, care a început la 1 ianuarie 1995, face trecerea de la zona liberă la o uniune vamală în cadrul căreia toţi membrii percep acelaşi nivel de taxe asupra importurilor ţărilor nemembre. Cea de-a treia etapă, constă în realizarea unei pieţe comune în interiorul căreia circulaţia banilor, a mâinii de lucru şi a bunurilor va fi liberă în cadrul MERCOSUR. Pentru realizarea celei de-a treia faze, statele membre trebuie să-şi armonizeze legislaţia, astfel încât să se ajungă la perfecta coordonare a politicilor comerciale şi macroeconomice. Instituţiile care conduc MERCOSUR au fost stabilite prin Tratatul de la Asuncion şi revizuite în 1994, prin semnarea Protocolului de la Ouro Preto (Brazilia). Fiecare stat membru deţine câte un vot, iar deciziile se iau în unanimitate. în cadrul MERCOSUR există trei instituţii cu putere decizională: Consiliul Pieţei Comune ca organ politic, grupul Pieţei Comune ca organ executiv şi Comisia de Comerţ ca organ tehnic. S-a stabilit un grup de cooperare parlamentară între state care lucrează la armonizarea legislaţiei şi se încearcă realizarea unui Parlament al MERCOSUR. De asemenea, există un Forum Social şi Economic cu rol consultativ, ce reprezintă sectorul privat şi un Birou Administrativ. Totuşi, la şase ani de la semnarea Tratatului de la Asuncion procesul de integrare sub auspiciile MERCOSUR era încă în faza iniţială (incomplet) şi existau încă o serie de probleme economice. Deşi zona liberă funcţiona pentru multe produse, o serie de bunuri trebuiau să îndeplinească anumite condiţii vamale, iar tariful fix vamal pentru ţările nemembre nu era aplicat. O parte dintre statele participante la acord au reuşit să-şi coordoneze politicile, iar procesul referitor la realizarea uniunii vamale se consideră că se va finaliza la 1 ianuarie 2006. Metalism • faza primară a mercantilismului. Metoda contabilităţii • totalitatea procedeelor, principiilor şi mijloacelor de lucru utilizate de contabilitate pentru realizarea obiectului său. Tipuri de procedee: documentarea, evaluarea, calculaţia, inventarierea. Tipuri de principii contabile: conturile - procedeul prin care se reflectă într-o formă specială existenţa, 139 METODĂ mişcarea şi transformarea mijloacelor economice şi sursele de formare a acestora; balanţa de verificare - cu ajutorul ei se verifică exactitatea înregistrărilor contabile efectuate; bilanţul contabil - procedeu de prezentare schematică, în mărime valorică a situaţiei econo-mico-financiare şi a rezultatelor activităţii unei societăţi comerciale la un moment dat. Bilanţul este un tablou cu două părţi distincte: stânga - activ, dreapta - pasiv. între cele două părţi ale bilanţului trebuie să existe întotdeauna relaţia de egalitate cunoscută sub denumirea de principiul egalităţii bilanţiere. Operaţiile economico-financiare pot determina următoarele transformări în volumul şi structura elementelor patrimoniale: a) transformări în ambele părţi ale bilanţului prin creşterea unui post de activ concomitent cu creşterea unui post din pasiv cu aceeaşi sumă (A+x=P+x, unde x este suma); b) transformări în ambele părţi ale bilanţului prin micşorarea unui post de activ concomitent cu micşorarea unui post din pasiv cu aceeaşi sumă (A-x=P-x, unde x este suma); c) transformări în activul bilanţului prin creşterea unui post de activ, concomitent cu micşorarea altui post din activ (A+x-x=P, unde x este suma); transformări în pasivul bilanţului prin creşterea unui post de pasiv, concomitent cu micşorarea altui post din pasiv (A=P+x-x, unde x este suma). Metodă1 • 1. - directă (obiectivă) model de evaluare a —» avuţiei naţionale cu ajutorul căreia se identifică şi se evaluează bunurile la preţurile pieţei. 2. ~ indirectă (a capitalizării veniturilor) model de evaluare a avuţiei naţionale aplicată în estimarea resurselor naturale. 3. ~a evaluării prin corelare model de evaluare a avuţiei naţionale cu ajutorul căreia se determină un element al averii (avuţiei) prin corelarea cu valoarea altui element etc. 4. -a producţiei metodă utilizată în calcularea Produsului Global Brut, care are la bază însumarea consumului intermediar cu valoarea producţiei finale. 5. ~a utilizării finale metodă utilizată în calcularea Produsului Global Brut, care are la bază însumarea mărimii consumului intermediar cu mărimea consumului final. 6. ~a costurilor sau valorii metodă utilizată în calcularea Produsului Global Brut, care constă în însumarea elementelor ce redau remunerarea factorilor de producţie (salariu, profit, rentă, excedentul din exploatare, dobânda) cu alocaţiile pentru consumul de capital (amortizarea) şi cu impozitele indirecte. 7. ~a producţiei metodă utilizată în calcularea Produsului Intern Brut, ce constă în însumarea valorii adăugate brute (VA) dintr-o economie [PIB = XVA]. 8. ~a veniturilor metodă utilizată în calcularea Produsului Intern Brut, unde PIB este egal cu suma veniturilor salariale (VS), excedentul operaţional brut al întreprinderilor (EOB) şi diferenţa dintre impozite şi subvenţii la nivelul producţiei (TSP) [PIB = VS+EOB+TSPJ. 9. ~a cheltuielilor metodă utilizată în calcularea Produsului Intern Brut, unde PIB este egal cu suma dintre consumul final privat şi al sectorului public (C), investiţiile brute (I), exportul diminuat cu importul de bunuri şi servicii (X şi M) [PIB = C+I+(X-M)]. Metodă2 • 1. ~a armonizării taxelor vamale tehnică utilizată în cadrul negocierilor tarifare şi de reducere a taxelor vamale ale unui stat, care constă în diminuarea taxelor invers proporţional cu nivelul cuantumului lor. 2. ~a reducerii directe a taxelor vamale tehnică utilizată în cadrul negocierilor tarifare şi de reducere a taxelor vamale ale unui stat, MEZOECONOMIA 140 care constă în diminuarea acestora pe fiecare produs în parte, sau pentru fiecare ţară în parte conform înţelegerilor pe care statul respectiv le are cu alte state. 3. ~a reducerii lineare şi reciproce tehnică utilizată în cadrul negocierilor tarifare şi de reducere a taxelor vamale ale unui stat, care constă în diminuarea bi sau multilaterală a acestora, cu acelaşi procent, conform acordurilor încheiate cu unul sau mai multe state. Mezoeconomia • ramură care abordează şi cercetează viaţa economică la nivelul ramurilor, sub-ra-murilor şi zonelor economice. Mic acţionar • persoană (de regulă salariat) care deţine o parte neglijabilă din capitalul social al unei firme, având un drept decizional minor. Microeconomie • domeniu specializat al disciplinei economice, care studiază comportamentul economic al consumatorului, firmelor şi industriilor, precum şi modul în care se realizează distribuţia avuţiei între acestea. în microeconomie indivizii sunt consideraţi atât consumatori ai produsului final, cât şi ofertanţi de forţă de muncă şi capital. Firmele sunt considerate atât consumatoare de forţă de muncă şi de capital, cât şi producătoare de bunuri şi servicii. Microeconomia studiază şi analizează piaţa şi mecanismele acesteia, care influenţează, prin confruntarea directă a cererii şi ofertei, preţurile bunurilor şi/sau serviciilor produse şi/sau prestate, alocând resursele între agenţii economici ai societăţii. Micromarketing • domeniu al marketingului care se ocupă cu studierea activităţii firmelor de la faza de organizare a producţiei până la momentul în care produsele ajung la consumatorul final. Migraţie • 1. ~ a forţei de muncă deplasare a forţei de muncă dintr-un spaţiu geografic în alt spaţiu geografic al aceleiaşi ţări, din cauza fenomenului sezonier, sărăciei, calamităţilor naturale ireversibile etc. 2. ~ internaţională a forţei de muncă proces de deplasare a forţei de muncă dintr-o ţară în alta, în vederea desfăşurării activităţii în afara graniţelor ţării de reşedinţă, urmând ca cei ce migrează să fie retribuiţi de acele persoane fizice/juridice pentru care lucrează. Minimizare a costului • reducerea cheltuielilor pe unitatea de efect util prin obţinerea unui cost minim pe unitatea de rezultat. Mix de marketing • metodă care se ocupă cu studiul numărului şi a varietăţii variabilelor de marketing utilizate la un moment dat şi a modului în care acestea sunt armonizate astfel încât firma să-şi atingă ţinta pe care şi-a propus-o în cadrul strategiei sale de marketing. Mix-ul de marketing apare ca degajare a factorilor interni (foruri de conducere, departamente, resurse financiare, resurse de marketing, resurse tehnice etc.) şi externi firmei (structura pieţei, evoluţia cererii şi ofertei pe piaţă politici de preţ şi comerciale etc.) în momentul în care o firmă a pus la punct o strategie de piaţă, ea trebuie să aleagă varianta cea mai bună pentru atingerea scopurilor propuse. Pentru îndeplinirea strategiei propuse, Mix-ul de marketing combină patru elemente esenţiale: produsul, preţul, locaţia şi promovarea (adverti-sing). Model • 1. ~ HOS —> Teoria dotării cu factori de producţie. 2. ~ de creştere economică model econo-mico-matematic realizat în concordanţă cu -» teoria creşterii economice. Model ul de creştere economică este compus din ecuaţii mate- 141 MODELUL HARROD-DOMAR matice care reflectă relaţia existentă între factorii de producţie şi producţia obţinută. Tipuri de modele de creştere economică: a) inter-ra-muri - model care oglindeşte condiţionarea existentă între ramurile economiei din punct de vedere tehnic; b) sectorial - model ce oglindeşte concordanţa existentă între sectoarele unei economii naţionale; c) decizional - model utilizat în cadrul luării deciziilor; d) previzional - model utilizat în cadrul simulărilor pentru a se vedea forma pe care o vor lua eventualele creşteri economice; e) staţionar - model utilizat în cadrul unei perioade scurte de timp şi pe a cărui întindere pot avea loc creşteri economice la orice nivel; f) dinamic - model în cadrul căruia creşterea economică are loc în anumite condiţii impuse de timp. Modelul dinamic consideră timpul ca fiind o variabilă economică, ce duce la transformări structurale. Modelarea creşterii economice • formularea şi întrebuinţarea modelelor statistico-matematice pentru descrierea, explicarea, previziona-rea şi dirijarea procesului creşterii economice. Model macroeconometric • procedeu utilizat de economişti pentru a expune şi analiza economia naţională a unui stat cu ajutorul ecuaţiilor matematice. Modelul este format din zeci până la sute de ecuaţii şi utilizează date numerice care redau situaţia şi evoluţia coordonatelor economice fundamentale ale unui stat. Provenienţa datelor utilizate în cadrul modelelor rezultă din: a) înregistrări statistice ori financiar-contabile; b) sondaje ca urmare a cercetărilor statistice ori sociologice, cu ajutorul cărora sunt determinate: nivelul de trai, preferinţa populaţiei pentru anumite produse etc.; c) experimente controlate ale statului (ex: efectul pe care îl are introducerea salariului minim garantat de stat asupra comportamentului populaţiei ocupate, rolul pe care îl joacă asigurările de sănătate în cadrul unei societăţi etc.). Modele macroeconometrice (-> Anexa 10): 1) Modelul Băncii Angliei (Bank of England - SE); 2) Modelul Cambridge Economic Policy Group (CEPG); 3) Modelul Klein-Glodberger; 4) Modelul Metric; 5) Modelul MPS; 6) Modelul Suits; 7) Modelul STAR; 8) Modelul Wharton - EFU etc. Modelul IS-LM • model utilizat pentru reliefarea rolului deţinut de stocuri în ceea ce priveşte echilibrul pieţei activelor. De asemenea, modelul are o importanţă deosebită în reflectarea efectelor îmbinate ale politicilor monetare şi bugetare aplicate de stat şi ale anticipărilor referitoare la depreciere. în cadrul modelului, I reprezintă investiţiile, S reprezintă economiile, L reflectă lichidităţile, respectiv cererea de bani, iar M oferta de bani. Curba IS apare de cele mai multe ori sub forma unei drepte descendente şi reflectă o serie de egalităţi prin care economiile (S) sunt în funcţie de venit (V), investiţiile (I) sunt în funcţie de rata dobânzii (rD), iar egalitatea dintre economii şi investiţii reflectă condiţia de echilibru a curbei (S = f(V), I = f(rD), S=l). Curba LM exprimă totalitatea combinărilor dintre rata dobânzii şi venituri care, atunci când oferta de bani este constantă, duc la realizarea echilibrului pe piaţa monetară (cererea de bani este egală cu oferta de bani: L=M). Modelul Harrod-Domar • model de creştere economică neokeyne-sist, pus la punct de -> Roy Harrod şi Evsey Domar, care a dinamizat teoria keynesistă. Se păstrează ipoteza conform căreia economiile sunt egale cu investiţiile. Dacă L MODELUL FLEMING-Ml/NDELL 142 notăm cu g rata creşterii tn producţia totală, cu s rata economiilor şi cu k rata productivităţii capitalului, vom avea: g = s/k. De exemplu, dacă se economisesc anual 20% din ieşiri şi sunt necesare 4 unităţi de capital pentru realizarea unei unităţi adiţionale de producţie, atunci rata garantată a creşterii este: g = 20%/4 = 5% pe an. Modelul porneşte de la ideea că ce este economisit este reinvestit automat şi transformat într-o creştere a producţiei totale pe baza unei rate a capitalului prestabilită. Presupunând că anual, o anumită proporţie din această creştere a productivităţii este economisită şi reinvestită, înseamnă că are ioc un proces continuu de creştere economică. Modelut Fleming-Mundell • model ce reflectă raportul de proporţional itate dintre creşterea ratei dobânzii într-o ţară X şi fluxurile de capital către această ţară. Numai în condiţiile în care în ţara X există o economie deschisă, creşterea ratei dobânzii la titlurile da valoare emise de stat face ca ţara respectivă să devină mai agreabilă din punct de vedere economic pentru investitorii interni ori externi, iar valoarea capitalurilor plasate creşte. Modelul regresiilor ■ model statistic, care descrie relaţia dintre o singură variabilă dependentă a şi o singură variabilă independentă fy. a = I3C+ B,£> + E (unde: £ - eroarea probabilă a variabilei dependente a), dacă în relaţie nu ar exista e, atunci modelul ar fl unul de tip determinist (caz în care cunoaşterea variabilei independente este suficientă în determinarea variabilei a). în cazul analizei regresiilor multiple, modelul este extins între variabilele a şi n (a,, a2,...afl): a = I30+ + 13^2+ 13^3+...+ I3r>bn+ £• Moody's Corporation • agenţie internaţională independentă, înfiin- ţată de John Moody (1868-1958), ce realizează cercetări, oferă informaţii financiare pieţelor mondiale şl stabileşte ratinguri în domeniul creditelor. în subordinea ei se află agenţia Moody’s Investors Services (MIS), care are la rândul său in subordine Moody’s Risk Management Services (MRMS). MRMS produce şi oferă software, privind eficienţa creditelor, băncilor şi altor instituţii financiare care îl utilizează în managementul propriilor portofolii, în procedurile de acordare a împrumuturilor precum şi in cadrul altor activităţi pe care acestea le desfăşoară. Printre serviciile oferite de MIS, se numără: estimări asupra naturii creditelor; analize şi cercetări de piaţă asupra riscului firmei; publică propriile opinii asupra naturii şi evoluţiei creditelor; cercetări de piaţă şi estimări asupra titlurilor cu venituri fixe, a emitenţilor de titluri etc. Printre clienţii MIS se numără investitori, deponenţi, creditori, bănci de investiţii şi comerciale, alţi intermediari financiari, precum şi o gamă largă de emitenţi de titluri coiporaţionale şi guvernamentale. De asemenea, acordă ratinguri: entităţilor guvernamentale şi comerciale din peste 100 de ţări, obligaţiunilor guvernamentale emise pe pieţele internaţionale, companiilor de asigurări, împrumuturilor bancare, utilităţilor etc. Tipuri de rating (estimare): rating pentru tipuri de datorii; rating pentru emitenţi (ex: bănci); rating pentru depozite bancare, care sunt împărţite la rândul lor în ratinguri la depozitele pe termen scurt şi ratinguri la depozitele pe termen lung; rating pentru puterea financiară a băncii; ratinguri pentru puterea financiară a companiilor de asigurări, cu ratinguri pentru puterea financiară a companiilor de asigurări pe termen scurt şi pe termen lung; rating al calităţii creditelor fondurilor femutuale; rating al riscului de piaţă; rating de scară naţională, împărţit tc în ratingul pe termen scurt şi cel pe ^-termen lung; rating asupra riscului jy suveran etc. Din punct de vedere a) . Companiei Mooct/s, ratingul de v^fiscară naţională ia în considerare ' Wr-î-' puterea financiară, calitatea mana-: gementului, flexibilitatea financiară, \»vv -transparenţa, puterea emitentului a-Şi îndeplinii obligaţiile fman-’'%• ciare pe parcursul ciclurilor econo-•> mice etc. Pentru ratingul de scară Sriâţională pe termen lung compania §3|I|sacordă calificative pe trei grupe, de „A“ la ,C“. Fiecărui calificativ al ..«.«fiecărei grupe Ii este asociat o cifră |ş^i‘.ae la 1 la 3, unde 1 arată cel mai ’i* înalt nivel, 2 indică nivelul mediu, 3. iar cifra 3 cel mai scăzut nivel. Grupa „A“: 1) Aaa.n - emitenţii ori pjssubiectele (problemele) care pri-mese acest calificativ sunt consi-v-' deraţi extrem de puternici şi au Ipâ-probabilitatea cea mai mică în jp|fff:producerea de pierderi în raport cu Ir;; alţi emitenţi naţionali. Aşadar, în "cadrul acestei grupe pot apărea - ^-valorile: Aaa.1, Aaa.2 şi Aaa.3; mjm Aa.n - emitenţii ori subiectele ^‘‘■"(problemele) care primesc acest 'calificativ sunt consideraţi foarte ^‘puternici şi au o probabilitate mică în producerea de pierderi în raport | ; cu alţi emitenţi naţionali; 3) A.n ~ ; ■ emitenţii ori subiectele (problemele) .:.'\care primesc acest calificativ sunt iifa consideraţi puternici în raport cu alţi emitenţi naţionali. Grupa „B“: '■*■ 1)Baa.n - emitenţii ori subiectele S '(problemele) care primesc acest calificativ sunt consideraţi medii ■;|/- ':sau mai putin puternici în raport cu alţi emitenţi naţionali; 2) Ba.n -emitenţii ori subiectele (problemele) ^ care primesc acest calificativ sunt ll-t';/' consideraţi sub nivelul mediu în raport cu alţi emitenţi naţionali; 3) B.n - emitenţii ori subiectele problemele) care primesc acest -;7 calificativ sunt consideraţi slabi în _______________________________MONEDA raport cu alţi emitenţi naţionali. Grupa „C“: 1) Caa.n - emitenţii ori subiectele (problemele) care primesc acest calificativ sunt consideraţi speculativi şi foarte slabi în raport cu alţi emitenţi naţionali; 2) Ca.n - emitenţii ori subiectele (problemele) care primesc acest calificativ sunt consideraţi foarte speculativi şi foarte slabi în raport cu alţi emitenţi naţionali; 3) C.n -emitenţii ori subiectele (problemele) care primesc acest calificativ sunt consideraţi extrem de speculativi şi extrem de slabi în raport cu alţi emitenţi naţionali. Moody's are peste 15.000 de asociaţi şi 16 birouri în întreaga lume. Are filiale în Hong Kong, Sydney, Tokyo, Londra, Paris, Frankfurt, Milano, Madrid, Toronto, New York, Dallas şi s-a extins pe pieţele In dezvoltare prin joint venture, asociindu-se cu agenţii locale din Argentina, Brazilia, Cehia, Coreea, Chile, China, India, Rusia. Monedă • 1. resursă macroeconomică ta care se raportează toţi agenţii economici ai unui stat. Moneda face posibilă derularea tranzacţiilor economice într-un anumit spaţiu economic, fiind instrumentul specific cu ajutorul căruia se conservă averea şi cu ajutorul căruia este transmisă averea de la o persoană la alta, de la un agent economic la altul. Atributele monedei: a) acceptabilitate - pentru ca moneda să fie un mijloc general de schimb, ea trebuie să fie acceptată de toate persoanele unui stat ca mijloc de plată; b) durabilitate -moneda nu trebuie să se deterioreze, să-şi piardă din valoare; c) convenabiiitate - moneda să poată fi folosită cu uşurinţă; d) divi-zibilitate - moneda să poată fi utilizată la orice tip de tranzacţie (de mare sau de mică anvergură); e) uniformitate - toate instrumentele acceptate ca mijloc de plată MONETARISM 144 trebuie să posede aceleaşi calităţi şi funcţii; f) greutatea falsificării -emitentul trebuie să prevadă moneda cu o serie de elemente tehnice care să facâ imposibilă reproducerea ei; g) stabilitatea valorii -menţinerea puterii de cumpărare o perioadă cât mai lungă de timp. Funcţiile monedei: a) unitate de calcul (etalon al valorii); b) mijloc de plată şi de circulaţie (intermediar al schimburilor); c) instrument de rezervă. 2. - scripturală -» Ban de cont. 3. ~ transnaţională monedă naţională utilizată ca mijloc de plată între state, care circulă într-un spaţiu naţional altul decât cel al ţării de emisiune. 4. - internaţională moneda bancară, înscrisă în cont, fără reprezentare fizică. Este o monedă scripturală formată din activele deţinute de băncile centrale, oficiile de schimb, fondurile de stabilizare a schimburilor sau fondurile altor instituţii cu funcţii analoage, utilizate pentru finanţarea soldurilor negative ale balanţelor de plăţi şi din activele în devize deţinute de agenţii privaţi, în scopul finanţării tranzacţiilor internaţionale private. Monetarîsm • şcoală de gândire economică, ce susţine că rolul principal în evoluţia activităţii econi?; mice o reprezintă cantitatea de bani aflată în circulaţie. Exponentul de marcă al Şcolii de la Chicago este -> Milton Friedman. El a pus la punct o teorie macroeconomică diferită de cea keyneaistă. Ecuaţia utilizată de monetarişti, este ecuaţia lui Fisher, MV = PQ (unde: M -cantitatea de monedă aflată în circulaţie Ia un moment dat, V - viteza de circulaţie a banilor, P - nivelul mediu al preţului la care este vândut fiecare bun sau serviciu, Q -cantitatea de bunuri şi servicii produse). Monetariştii consideră că, in cadrul ecuaţiei, modificările au loc de la stânga la dreapta ecuaţiei. Dacâ cantitatea de bani creşte cu o viteză constantă şi previzibilă, rezultă că s-a mărit fie Q, p rămânând relativ constant, fie a crescut P, dar nu se înregistrează nici o creştere în Q. Aşadar, o modificare a cantităţii de bani aflate în circulaţie afectează şi influenţează producţia, nivelul preţurilor şi rata şomajului, dar efectele se fac simţite in perioade de timp relativ scurte. Monetariştii resping politicile fiscale şi aprobă .suveranitatea monedei". în lucrarea „Istoria monetară a Statelor Unite în perioada 1867-1960" (publicată în anul 1963, de M. Friedman şi Anna Schwartz) se arată că intervenţiile guvernamentale sub forma măsurilor fiscale (ex: politica taxelor) sau •a creşterii cheltuielilor, nu au nici ua^efect asupra inflaţiei, deflaţiei sau asupra altor fluctuaţii care apar în cadrul ciclului de afaceri. Cei doi consideră că acţiunile guvernamentale de modificare a cantităţii de bani aflate în circulaţie, până să-şi îndeplinească rolul, agravează situaţia economică în loe să o stabilizeze. Acest lucru este valabil atunci când autorităţile încearcă să stabilizeze rata inflaţiei sau să stopeze recesiunea prin modificarea ratelor dobânzii. Friedman consideră că guvernul trebuie să promoveze stabilitatea economică prin ^controlul creşterii cantităţii de bani ‘aflate în circulaţie. Masa monetară poale creşte cu o rată anuală.constantă racordată direct la PIB previzional Aşadar, monetariştii consideră că o creştere moderată a cantităţii de bani aflată în circulaţie poate asigura o rată stabilă a creşterii economice, cu o rată a inflaţiei menţinută la nivel scăzut. Moneta-riştii acceptă teoria cantitativă a banilor, dar realizează o analiză complexă şi o detaliere a efectelor pe termen scurt, considerând că: 1) rata creşterii cantităţii de bani este direct legată de creşterea ratei MONOPSON •%/enitului nominal; 2) în general, o •creştere a masei monetare produce ^•modificări Tntr-o perioadă de 6 până S&tla 9 luni a ratei creşterii venitului ~%iomlnaJ; 3) când masa monetară înregistrează o scădere există j.; următoarele efecte: într-o perioadă Jft;de 6 până la 9 luni, venitul nominal J- şi producţia finală înregistrează • scăderi, dar nivelul preţurilor este ^afectat într-o proporţie foarte mică; ■i 4) efectul asupra preţurilor se va ^1= simţi aproximativ la un an după ce i;.aa scăzut venitul nominal şi produc-^fiţjiţja finală, astfel încât întârzierea ■jfp-'tîntre o creştere a masei monetare ~|§V şi o schimbare în nivelul ratei infla-ţiei va dura aproximativ doi ani; 5) o modificare a masei monetare afec-tează direct producţia finală, iar /^'scăderea ori creşterea acesteia depinde de atitudinea întreprinde-Arilor, populaţiei, structura industriei, reiaţii!e economice dintre state etc.; 6)masa monetară poate înregistra ttw.. o creştere pe de o parte datorită Wr. - modului în care guvernul realizează propriile cheltuieli, iar pe de altă parte datorită modului în care sec-.torul privat realizează propriile chel-^V. luieîi; 7) cheltuielile guvernamen- ţL'- tale provoacă inflaţie atunci când guvernul tipăreşte bani sau se creează depozite bancare, caz în , care rata inflaţiei depăşeşte rata •'■■ productivităţii finale. De asemenea, inflaţia creşte atunci când guvernul cheltuieşte pentru interese proprii banii proveniţi din taxe şi din împrumuturi de la populaţie; 8) modificarea masei monetare aflate în circulaţie afectează direct veniturile. O .ţ: creştere a masei monetare va avea ca efect iniţial o scădere a ratelor dobânzilor, apoi o creştere a chel-•î tuieliior şi preţurilor, care vor ge- nera, la rândul lor, o creştere a masei creditului. Efectul fi nai va fi o s* creştere a ratelor dobânzii; 9) poli- i> tica monetară este importantă, dar ~z în cadrul acesteia este importantă cantitatea de bani aflată în circulaţie şi nu creditul bancar, nivelul creditului total sau ratele dobânzii. Monetarist • adept al -> monetaris-mului. Monopol • 1. formă a pieţei concu-renţiale care reflectă o piaţă dominată de un singur vânzător al unui produs omogen şi mai mulţi clienţi, acesta reuşind să-şi impună condiţiile de preţ sau de calitate faţă de consumatori. 2. ~ bilateral formă a pieţei concurenţiale care reflectă o piaţă pe care se întâlnesc, negociază şi se confruntă un singur cumpărător şi un singur vânzător. 3. - pur situaţie, inexistentă în fapt, în care un producător nu are concurenţă pe piaţa internă şi externă şi care produce un bun fără înlocuitor. 4. - temporar situaţie pe piaţă în care o întreprindere scoate la vânzare un produs nou şi dispune de o poziţie privilegiată, până în momentul în care produsul începe să fie reaiizat şi comercializat şi de alte firme. 5. ~ de marcă situaţie pe piaţă în care o firmă produce un anumit produs care este înregistrat sub marca proprie. Concurenţa apare nu la marcă, ci la produse de calităţi asemănătoare. 6. ~ discriminatoriu situaţie în care monopolistul vinde acelaşi produs la preţuri diferite. Acest lucru este posibil atunci când produsul este vândut pe pieţe diferite, care nu au o comunicare reală între ele. Pieţele pot fi separate geografic sau temporal prin tarife de sezon. Monopson • 1. formă a pieţei con-curenţiaie care reflectă o piaţă pe care există un singur cumpărător şi un număr mare de vânzători. Vânzătorii sunt obligaţi să respecte condiţiile pe care le impune cumpărătorul. 2. ~ limitat formă a pieţei concurenţiale care reflectă o piaţă MORTGAGE-BACKED-BONDS 146 pe care există un număr mic de vânzători şi un singur cumpărător. Mortgage-backed-bonds • tehnică de -> titrizare, existentă pe piaţa financiară a Statelor Unite, reprezentând obligaţiuni emise de agenţii federale ale căror fluxuri financiare sunt corelate cu cele ale creditelor din care îşi trag rădăcina. Multiplicator • 1. ~ul monedei de cont raportul dintre volumul noilor depozite şi rezerve. 2. ~ al investiţiilor (K) principiu ce indică de câte ori sporul de investiţii (Al) este cuprins în sporul de venit sau de producţie (AV), K = AV/AI. Multiplicatorul reflectă gradul de exploatare a capitalului care poate fi investit. între multiplicatorul investiţiilor şi înclinaţia spre consum există următoarea relaţie: K = 1/(1 —c) = 1/s, (unde K »1; c = AC/AY; s = AS/AY; c + s = 1). 3. ~ul Lagrange în condiţiile existenţei unei producţii optime multiplicatorul Lagrange măsoară costul marginal sau suplimentul de cost care apare din producerea unei unităţi suplimentare de produs. 4. ~ul bugetar totalitatea efectelor politicii bugetare de relansare a economiei: creşterea gradului de ocupare (diminuarea şomajului), scăderea ratelor dobânzii, creşterea producţiei, diminuarea inflaţiei etc. 5. ~ul cheltuielilor publice procedeu, aplicat de autorităţile statului, de creştere a producţiei şi veniturilor prin intermediul creşterii cheltuielilor publice, fără să fie modificate impozitele. Efectul care apare în urma aplicării unor asemenea politici este mărirea deficitului bugetar, care este acoperit din împrumuturi. O creştere în cheltuielile publice duce la o creştere proporţională a veniturilor. Munca • factor primar de producţie ce reflectă o activitate fizică şi intelectuală caracteristică omului, prin care acesta îşi foloseşte cunoştinţele şi experienţa pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor sale intermediare şi viitoare. N NAFTA -> Acordul Nord American al Liberului Schimb. Nakadachi • denumirea unui membru al Bursei din Osaka (Japonia), care îndeplineşte un rol similar cu al membrului -> saitori de la Bursa din Tokyo. NASD (National Association of Securities Dealers) • asociaţie non-profit a firmelor de brokeraj din SUA, care lucrează pe piaţa „la ghişeu" (-> OTC) şi care are ca scop protejarea intereselor investitorilor de pe acea piaţă. NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automatic Quotations) • piaţa electronică (-> piaţa extrabursieră) din Statele Unite ale Americii, prin care membrii NASD lansează permanent preţurile de vânzare (ask) şi preţurile de cumpărare (bid) pentru titlurile tranzacţionate „la ghişeu" (OTC). NASDIM (National Association of Dealers and Investment Mana-gers) • Asociaţia Naţională a Dea-lerilor şi Managerilor. Natura • factor primar de producţie utilizat în cadrul procesului de producţie, ce oferă oamenilor condiţii materiale, energie primară şi asigură spaţiul unde se desfăşoară activitatea economică. Naţionalizare • 1. în unele state cu economie de piaţă liberă, statul procedează la naţionalizarea unor întreprinderi particulare neprofitabile (ex.: singura firmă de produs automobile), considerate strategice din punct de vedere economic. Naţionalizarea este realizată în scopul revigorării economice a acestora. După realizarea procesului de revitalizare, statul poate proceda ja -> denaţionalizare. 2. în concepţie comunistă - transferarea proprietăţii particulare asupra pământului, resurselor naturale, industriei, a mijloacelor de producţie, caselor etc. în mâna statului. Piaţa liberă (libera concurenţă) se restrânge sau este eliminată total şi se dezvoltă economia centralizată. Navlosire • operaţia de cercetare a pieţei navlurilor, de contactare a armatorilor şi negociere a ofertelor de tonaj în vederea încheierii unui contract. Navlositor • persoana care închiriază de la un armator, pentru o perioadă determinată de timp şi contra unei chirii, un vas pentru transportarea mărfurilor sale. Negociere • 1. ~a contractului la bursă presupune încheierea unui contract între doi participanţi şi executarea ordinelor de bursă pentru cumpărarea sau vânzarea de titluri etc. 2. - a unui contract la bursă pe bază de carnet de ordine tip de negociere la bursă a unui contract care presupune ca agentul de bursă să centralizeze ordinele primite de la clienţi într-un -> carnet de ordine îhtr-o înşiruire anume: ordinele de cumpărare vor fi trecute descrescător în funcţie de preţ, iar ordinele de vânzare vor fi trecute crescător în funcţie de preţ. 3. ~ a NEOMARGINALISM 148 unui contract la bursă prin înscrierea pe tablă - tip de negociere a unui contract la bursă care presupune expunerea ordinelor pe o tablă unde primele două preţuri de vânzare sau cumpărare (ask sau bid) ale unui titlu sunt scrise cu creta (bursa din Hong Kong, Sydney) sau înscrierea lor pe un tabel electronic (bursa din Toronto). Contractul se încheie în momentul în care un agent de bursă acceptă o cotaţie înscrisă pe tablă/tabel. 4. ~ a unui contract la bursă prin anunţarea publică a ordinelor tip de negociere a unui contract la bursă care presupune repartizarea titlurilor pentru a fi tranzacţionate la unul dintre -» ringurile din bursă. Negocierea are următorii paşi: 1) un agent de bursă strigă titlul ce va fi tranzacţionat; 2) ceilalţi agenţi de bursă informează tot prin strigare care sunt preţurile de vânzare şi cumpărare pe care le oferă pentru titlul respectiv, căutându-şi totodată parteneri cu care să încheie tranzacţia; 3) încheierea contractului/tranzacţiei are loc în momentul în care un agent de bursă primeşte un răspuns de acceptare a ofertei din partea altui agent. Acceptarea se face tot prin strigare. 5. ~ a unui contract la bursă în groapă (pit trading) versiune a negocierii unui contract la bursă prin anunţarea publică a ordinelor (-»Groapă). 6. - a unui contract la bursă pe blocuri de titluri (negociated tra-des) tip de negociere a unui contract la bursă care presupune realizarea tranzacţiilor cu titluri într-un loc special amenajat aflat în afara sălii de negocieri a bursei, pe care blocurile de titluri sunt contractate în regim special şi cumpărate/vândute în cantitate mare. Deşi agenţii de bursă ţin seama de informaţiile care le parvin din sala de bursă în timpul negocierilor, contractarea titlurilor are loc separat de acestea. 7. - electronică a unui contract la bursă tip de negociere a unui contract la bursă care presupune utilizarea tehnicilor moderne în cadrul procesului de difuzare, prezentare a ordinelor şi de încheiere şi lichidare a contractelor de bursă. Neomarginalism -> marginalism. Nerezident al unei economii naţionale • din punct de vedere economic, noţiunea de nerezident include persoane fizice sau juridice române şi străine care domiciliază şi îşi desfăşoară activitatea în afara graniţelor statului. Noţiunea mai include şi diplomaţii, oamenii de afaceri, funcţionarii şi turiştii străini aflaţi temporar pe teritoriul ţării. Nevoie umană • dorinţă, cerinţă a omului de a avea şi a folosi bunuri materiale şi servicii care devin nevoi efective, în funcţie de condiţiile de producţie existente la un moment dat. Tipuri de nevoi: a) fiziologice (alimente, locuinţă, sănătate etc.); b) spirituale - psihologice: nevoi care apar o dată cu progresul general (morale, instructive, afective etc.); c) de grup (instituţii, întreprinderi, oraşe, ţări). Caracteristici ale nevoilor: a) nelimitate ca număr; b) limitate în capacitate (ca volum); c) concurente şi substituibile; d) complementare. Satisfacerea nevoilor se realizează prin -» autoconsum şi -» schimb. New York Stock Exchange (NYSE) • bursă a Statelor Unite înfiinţată în anul 1792, situată pe Wall Street. NYSE este o asociaţie administrată de un Consiliu de Direcţie, condus de un preşedinte şi 27 de persoane care sunt investitorii şi membrii bursei. NYSE are 1366 de locuri de membru, deţinute de persoane fizice (parteneri sau membri în conducerea unei societăţi financiare) (-> Anexa 5). 149 NUMĂR MEDIU DE ASIGURAŢI Nivefu! absolut al şomajului • numărul total al şomerilor identificaţi statistic. Nivelul relativ al şomajului • numărul şomerilor exprimat prin —» rata şomajului. Norma de asigurare • sumă asigurată pe unitatea de obiect asigurat. Este întâlnită doar în cazul asigurărilor de bunuri prin efectul legii. Noua stângă de la Cambridge (NSC) • denumirea pe care a căpătat-o Şcoala de la Cambridge, care a încercat reformarea teoriei keynesiste prin adăugarea de elemente ale teoriilor lui Marx şi ale teoriei liberale. NSC încerca să trateze şi să combine avantajele şi scopurile capitalului cu cele ale muncii. Gruparea reunea, la acea vreme, pe —» Robinson Hoan, Sraffa Pierro, -> Kaldor Nicholas, Baloch Tibor, Kalecki Michael, Paisnetti Luigi. în cartea „Producţia de mărfuri prin producţia de mărfuri", Sraffa considera necesară revenirea în actualitate a teoriei valoare-muncă iniţiată de Karl Marx şi David Ricardo. El considera că la împărţirea venitului trebuie să parti- cipe într-o măsură egală muncitorii, patronii şi statul. Aprecia că, pe piaţă, există două tipuri de bunuri, bunuri de bază şi bunuri de lux, şi considera că la formarea preţului de echilibru participă doar bunurile de bază. Sistemul economic, pentru Sraffa, producea bunuri peste necesarul de consum, iar cauza acestei supraproducţii erau bunurile de lux care nu-şi găseau utilitatea. NSC a fost acuzată în numeroase rânduri că a adus socialismul în cadrul sistemului occidental provocându-i dezechilibre majore, iar cei care contestau ideile Şcolii îşi argumentau părerile oferind ca exemplu naţionalizările efectuate în perioada anilor ’60-’70 în Marea Britanie şi Franţa. Număr mediu de asiguraţi • termen utilizat în cadrul „Legii privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale", care se calculează astfel: media aritmetică simplă rezultată din suma efectivelor zilnice de salariaţi din luna respectivă (exclusiv zilele de repaus săptămânal şi sărbătorile legale) raportată la numărul total de zile lucrătoare din lună. o Obiect • 1. bun material. 2. ~ de inventar în accepţie contabilă reprezintă acel tip de activ circulant ce apare sub forma bunurilor cu valoare contabilă relativ mică (sub plafonul de cinci milioane), care sunt utilizate în procesul de producţie şi a căror durată de utilizare este, de obicei, sub un an de zile. 3. ~ al tranzacţiei bunurile materiale şi serviciile, munca, natura, capitalul şi moneda utilizate în cadrul unei tranzacţii. Obligaţiune • 1. titlu de credit reprezentând un drept patrimonial, o creanţă a creditorului asupra debitorului. Obligaţiunea oferă dreptul de încasare a unei dobânzi şi urmează să fie răscumpărată la scadenţă de către emitent. 2. titlu financiar de împrumut pe termen lung. 3. ~ asigurată (collateral trust bond) tip de obligaţiune care este garantată cu titlurile, deţinute de emitent şi depuse la un garant, asupra unor terţi. 4. - convertibilă (convertible bond) tip de obligaţiune ce oferă deţinătorului dreptul să ceară preschimbarea acestui titlu în acţiuni ale firmei emitente, la o anumită dată şi la un anumit raport de schimb. 5. ~ cu cupon zero categorie specială de titluri, neadu-cătore de dobândă, ci de plus-valoare cu prilejul cesionării. Au preţ de emisiune redus în raport cu valoarea de rambursare, lansarea lor pe piaţă fiind justificată fiscal în condiţiile în care dobânzile şi plus-valoarea se impozitează diferit. 6. ~ cu dobândă variabilă (Floating Rate Notes - FRN) titluri introduse pe piaţă în anul 1974, cu următoarele proprietăţi: sunt realizate în special în dolari şi sunt emise în perioadele în care rata dobânzii are mari fluctuaţii (creşte); băncile le pot cumpăra şi reţine în portofoliu, lichidându-le ulterior pe piaţa secundară; remuneraţia investitorilor se realizează lunar ori trimestrial şi este calculată semestrial în funcţie de rata de referinţă (LIBOR sau rata eurodevizelor în dolari la şase luni). în consecinţă, rata dobânzii a obligaţiunii cu dobândă variabilă fluctuează în funcţie de variaţia dobânzii pe piaţă. 7. - cu fond de răscumpărare (sinking fund bond) tip de obligaţiune pentru care emitentul aprovizionează periodic un fond din care, la scadenţă, o va răscumpăra. 8. ~ cu warrant titlu clasic, acompaniat de unul sau mai multe drepturi de opţiune, ce oferă deţinătorului dreptul de achiziţionare a noi acţiuni de la societatea care le-a emis, pe parcursul unei perioade de timp, la un nivel sau preţ fixat iniţial. 9. ~ de venit tip de obligaţiune la care firma emitentă plăteşte dobândă numai dacă a realizat venituri. 10. ~ generală (de-benture bond) tip de obligaţiune care constituie o creanţă asupra activelor emitentului, fără a fi precizat un activ individual ca garanţie. 11. ~ ipotecară (mortgage bond) tip de obligaţiune la care datoria este garantată cu ipotecă pe activele firmei care a emis-o. 12. ~ la 151 OMOGENITATEA PRODUSULUI purtător tip de obligaţiune pe care nu este scris numele proprietarului. 13. ~ murdară obligaţiuni emise cu —> cupon ridicat şi cu risc mare. 14. - obişnuită cu dobândă fixă (straight bonds) titlu la purtător cu dobândă fixă emis de guvern, organizaţii internaţionale ori întreprinderi de stat. 15. ~ retractabilă (calfabte bond) tip de obligaţiune care poate fi răscumpărată la scadenţă de către firma care a emis-o. 16. - străină tip de obligaţiune emisă de o companie străină, dar care este vândută în moneda ţării în care se efectuează tranzacţionarea ei. Ofertă1 • 1. cantitatea maximă dintr-un bun pe care un vânzător doreşte s-o comercializeze într-o anumită perioadă de timp, la un anumit preţ. 2. - de piaţă suma cantităţilor dintr-un bun oferite de către toţi vânzătorii la acelaşi preţ. 3. ~ globală (agregată) termen macroeconomic care desemnează ansamblul bunurilor şi serviciilor livrate pe piaţă de către agenţii economici în cadrul unei eqonomii naţionale. Ofertă2 • 1. ~ de monedă scoaterea pe piaţă a diferitelor instrumente monetare în circulaţie, ceea ce duce la transformarea, prin cumpărare, a activelor nonmonetare (imobile, terenuri, acţiuni, efecte de comerţ) în active monetare. 2. - de valută ofertă formată pe baza depozitelor bancare şi a banilor persoanelor fizice şi juridice care doresc să preschimbe proprii bani într-o altă monedă de circulaţie. 3. - de asigurare oferta emisă către persoanele ce vor să se asigure, de societăţile de asigurare cu capital de stat, privat ori mixt, de organizaţiile mutuale şi de —> tonti-ne. 4. ~ de muncă forţa de muncă existentă pe piaţă, disponibilă, care doreşte să lucreze contra unui salariu. 5. ~ publică scoaterea la vânzare, către un număr nedeterminat de investitori, de noi titluri financiare prin mijlocirea unei societăţi. 6. - publică de cumpărare (tender offer) acţiunea prin care o persoană aduce la cunoştinţa acţionarilor unei societăţi publice faptul că intenţionează să cumpere, total sau parţial, acţiunile lor, într-o anumită perioadă şi la un preţ determinat, de regulă cu o primă peste cursul pieţei. 7. - de preluare -» Ofertă publică de cumpărare. 8. ~ publică de vânzare operaţia prin care unul sau mai mulţi acţionari se angajează să cedeze un anumit număr de titluri, la un preţ stabilit. 9. ~ privată a unei companii/societăţi ofertă lansată pe piaţa titlurilor, prin care acţiunile unei societăţi/companii sunt răscumpărate de forul de administraţie al acesteia. 10. ~ publică a unei companii/societăţi procedeu de vânzare a acţiunilor unei societăţi către publicul larg pentru obţinerea de capital necesar dezvoltării. Oligopol • 1. formă a concurenţei imperfecte, care reflectă o piaţă dominată de câţiva producători -vânzători de talie mare şi un număr mare de cumpărători mici şi răzleţi. 2. ~ bilateral formă a concurenţei imperfecte care reflectă o piaţă dominată de un număr redus de vânzători şi cumpărători. Oligopson • formă a concurenţei imperfecte, care reflectă o piaţă dominată de un număr mare de vânzători şi număr foarte mic de cumpărători. OMC -»GATT. Omogenitatea produsului • din aceeaşi gamă de produse, pe piaţă este comercializată o paletă largă. De exemplu, pe piaţa asigurărilor unde se comercializează o gamă OPACITATEA PIEŢEI 152 infinită de produse care fiecare, la rândul lor, au un înlocuitor, nu se vinde un singur produs „asigu-rarea“, ci o paletă largă şi omogenă de servicii ce sunt reflectate în asigurările împotriva diverselor riscuri. Opacitatea pieţei • termen ce defineşte o piaţă închisă (financiară, de asigurări) care nu oferă nici un fel de informaţii (avantajele şi dezavantajele desfăşurării de activităţi pe o astfel de piaţă) persoanelor fizice şi juridice care doresc să acţioneze în cadrul ei. Open market operations • operaţiuni pe -» piaţa monetară liberă. Operaţie • 1. Hi cu bunuri şi servicii operaţii realizate în economia unei ţări care privesc producţia, schimbul şi utilizarea bunurilor în decursul unei anumite perioade de timp. 2. ~ii de repartiţie operaţii realizate în cadrul economiei unei ţări cu ajutorul cărora se formează şi se distribuie veniturile de producţie (plata salariilor, impozitelor, subvenţii etc.) şi ale procesului de proprietate (dobânzi, rente, dividende etc.). 3. ~ii financiare operaţii efectuate în economia unei ţări care duc la modificarea volumului şi structurii activelor şi/sau pasivelor agenţilor economici. 4. ~ii pe piaţa monetară liberă operaţii realizate în ţările cu o piaţă monetară şi financiară matură, unde banca naţională poate cumpăra ori vinde titluri emise de Ministerul Finanţelor pe „piaţa liberă”, scopul fiind influenţarea condiţiilor monetare (inflaţia, încurajarea investiţiilor străine, echilibrarea balanţei de plăţi prin vânzarea de titluri, creşterea lichidităţilor băncilor care pot acorda credite mai ieftine). 5. - cu titluri financiare primare operaţiune al cărei obiect de tranzacţie îl constituie acţiunile şi obligaţiunile. 6. ~ la vedere (au comptant) tip de operaţiune specifică burselor franceze şi europene, care presupune livrarea imediată a titlurilor la cursul zilei acceptat de agenţii de bursă în schimbul unei sume corespunzătoare. 7. - la termen sau „cu reglementare lunară" (au reglement mensuel) tip de operaţiune specifică burselor franceze şi europene, care presupune că procesul de contractare a numărului de titluri, la curs, este convenit la o anumită dată, dar tranzacţia în sine are loc la o dată ulterioară, fixată, numită „zi de lichidare“. 8. ~ condiţională (a prime) tip de operaţiune specifică burselor franceze şi europene, care presupune că operaţiunea este executată la termen, iar cumpărătorului i se oferă posibilitatea de a alege între varianta de executare a contractului şi cea de abandonare a lui. 9. ~ cu titluri financiare derivate (financial futures and options) operaţiune bursieră ai cărei obiect de tranzacţie îl constituie contractele futures şi cele cu opţiuni pe instrumente financiare. 10. ~ futures tip de operaţiune bursieră cu titluri financiare derivate, care constă în obligaţia pe care şi-o asumă o instituţie financiară, prin contractul încheiat, de a cumpăra ori vinde o anumită sumă în valută sau titluri financiare la o dată stabilită. La o astfel de tranzacţie ţinta principală a părţilor contractante este: a) dacă au fost tranzacţionate valute - părţile contractante urmăresc realizarea unei diferenţe favorabile a cursului de schimb; b) dacă au fost tranzacţionate titluri financiare - părţile contractante urmăresc realizarea unei diferenţe favorabile a cuantumului dobânzii, calculată ca diferenţă între ziua încheierii contractului şi ziua scadenţei acestuia. 11. - pe instrumente financiare tip de operaţiune bursieră cu titluri financiare derivate care au ca obiect de tranzacţie valutele şi contractele futures. 153 OPŢIUNE 12. ~ speculativă tip de operaţiune bursieră al cărei scop este obţinerea unui profit maxim din diferenţa de curs între momentul în care a fost încheiată operaţiunea şi momentul lichidării ei. 13. ~ de arbitraj tip de operaţiune bursieră care are ca obiectiv principal realizarea unui profit care rezultă din diferenţa de curs, fără ca arbitrajistul să-şi asume riscul preţului. 14. ~ de acoperire -> Hedging. 15. ~ tehnică tip de operaţiune bursieră realizată de agentul de bursă în scopul menţinerii echilibrului şi stabilităţii pieţei. 16. ~ valutară la vedere (spot) cumpărarea/vânzarea unei valute ce trebuie schimbată, din momentul definitivării tranzacţiei, în limitele unui timp de maximum 48 de ore lucrătoare. 17. - valutară la termen (forward) vânzarea/cumpărarea de valută, tranzacţionată la un curs stabilit în momentul în care a fost definitivată tranzacţia şi care este finalizată prin remiterea şi plata valutei la scadenţă. 18. - complexă (swap) înţelegerea dintre două părţi de a transforma o cantitate dintr-o monedă pe o cantitate dintr-o altă monedă, urmând ca după o anumită perioadă de timp ambele părţi să restituie cantitatea de monedă cu care s-a realizat schimbul de „swap“. Optim • 1. - al producătorului componentă esenţială a calculului economic, reprezentând acea metodă de efectuare a producţiei prin care întreprinzătorul doreşte ca la un cost de producţie dat să maximizeze producţia obţinută. 2. ~ economic şi al bunăstării ramură a teoriei economice. Analiza de opti-malitate ia în considerare alternativele şi permite adoptarea deciziei celei mai bune, urmărindu-se realizarea unei eficienţe maxime în ceea ce priveşte alocarea şi utilizarea resurselor. Optimul lui Pareto • teorie iniţiată de —> V. Pareto referitoare la eficienţa economică, conform căreia „orice schimbare în ceea ce priveşte repartiţia resurselor care duce la îmbunătăţirea procesului de satisfacţie pentru unii indivizi fără a se diminua utilitatea celorlalţi trebuie să fie considerată ameliorare". Aşadar, creşterea nivelului de trai pentru un individ este determinată de modificarea suferită de repartiţia resurselor, iar modificarea nu are implicaţii asupra nivelului de trai pentru alt individ. Teoria a fost considerată rudimentară de economişti, ea neputând lua în calcul toate situaţiile care apar în momentul în care are loc o schimbare în repartiţia resurselor. Opţiune • 1. titlu financiar derivat care conferă deţinătorului său dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra/vinde un activ, într-o perioadă determinată de timp, la un preţ stabilit. 2. - de vânzare Put (put option). 3. - de cumpărare -> Caii (caii option). 4. ~ americană opţiune care poate fi exercitată oricând de-a lungul duratei sale de viaţă. 5. - europeană tip de opţiune care poate fi exercitată numai la expirare. 6. - negociată pe piaţa interbancară tip de opţiune asupra cursului de schimb, vândută ocazional între două bănci sau între o bancă şi o firmă. 7. ~ standardizată tip de opţiune asupra cursului de schimb, negociată în interiorul pieţelor organizate. Ele există în două variante: opţiuni standardizate la vedere asupra devizelor şi opţiuni standardizate asupra contractelor la termen cu devize Ca//, -» Put). 8. - negociabilă la bursă -» Opţiune standardizată. 9. ~ OTC tip de opţiune nestandardizată schimbată la înţelegere pe piaţa interbancară (-> OTC). 10. ~ cu primă zero sau cilindru ORDIN 154 titlu generic pentru operaţiile de cumpărare şi vânzare simultană de opţiuni cu preţuri diferite şi scadenţă, comună, care nu implică plată unei prime din partea iniţiatorului. 11. - look back tip de opţiune al cărei preţ de exerciţiu se stabileşte la scadenţă, când beneficiarul va obţine un preţ egal cu valoarea cea mai ridicată sau mai scăzută înregistrată pe durata opţiunii (3-6 luni). 12. ~ asiatică cu preţ de exerciţiu fix tip de opţiune al cărei preţ de exerciţiu se stabileşte prin calculul mediei cursurilor înregistrate pe piaţă într-o perioadă de timp determinată. 13. - asiatică cu preţ de exerciţiu flotant tip de opţiune al cărei preţ de exerciţiu se stabileşte în funcţie de evoluţia cursului zilnic sau a cursului stabilit săptămânal ori lunar. Ordin • 1. - de bursă dispoziţie dată de un client unei societăţi de bursă de a cumpăra sau de a vinde titluri financiare. 2. - „la piaţă“ (market order) ordin de bursă care trebuie executat imediat, la cel mai bun curs ce se poate obţine în momentul intrării în tranzacţii. 3. - limită (limit order) ordin de bursă, numit şi ordin cu limită de preţ, referitor la vânzarea/cumpărarea unui titlu financiar la un preţ determinat cât mai bun. Clientul arată brokerului preţul minim pe care îl admite în calitate de vânzător şi preţul maxim pe care doreşte să îl plătească în calitate de cumpărător, iar brokerul are obligaţia să vândă sau să cumpere titlurile în momentul în care, pe piaţă, apare unul dintre cele două preţuri. 4. ~ stop (stop loss order) sau ordin de limitare a pierderii dispoziţie de oprire a vânzării/cumpărării de titluri financiare „la piaţă", când cursul curent al bursei atinge nivelul indicat în dispoziţia de vânzare/cumpărare. 5. ~ deschis (open order) sau ordin „bun până la anulare" -> Bun până la anulare. 6. ~ „la deschidere" -> La deschidere. 7. - „la închidere" -> La închidere. 8. ~ „la zi" (day order) ordinul de bursă este valabil numai pentru şedinţa din ziua în care a fost emis. 9. ~ „tot sau nimic" (al! or none) ordin prin care clientul de bursă îşi arată intenţia de a cumpăra sau de a vinde la un preţ şi într-o perioadă dată un volum mare de titluri. Ordinul este executat numai în cazul în care pe piaţă sunt îndeplinite condiţiile de preţ şi de volum. 10. - „execută sau anulează" (fiii or kill) ordin de bursă conform căruia clientul dispune cumpărarea sau vânzarea imediată a unei anumite cantităţi de titluri sau decide să renunţe la executare. Ordonanţare • operaţiunea de emitere a unei dispoziţii de plată a unei anumite sume de bani de la buget în favoarea unui terţ. Organizaţia Mondială a Comerţului (World Trade Organization - WTO) • în anul 1995 (1 ianuarie) -» GATT s-a transformat în Organizaţia Mondială a Comerţului începând cu 26 iulie 2001, numărul statelor membre, inclusiv cele afiliate, este de 142, iar capitalul organizaţiei, la nivelul anului 2000, este de 127 milioane franci elveţieni. Cel mai înalt for al organizaţiei, care are sediul la Geneva (Elveţia), este Conferinţa ministerială care se întâlneşte cel puţin o dată la doi ani. Problemele curente surit rezolvate de către Consiliul General. în acordul de creare a OMC sunt incluse, în anexe, principiile şi regulile multilaterale, scopul final fiind reducerea tuturor obstacolelor din calea comerţului internaţional, transparenţa, previzibilitatea şi stabilitatea sistemului comercial multilateral, precum şi normalizarea climatului concurenţial. Principalele prevederi ale OMC: acorduri mulţi- 155 OUTSIDER laterale pentru comerţul cu bunuri; Acordul general pentru comerţul cu servicii: Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală legate de comerţ: acordul privind regulile şi procedurile de reglementare a neînţelegerilor; mecanismul de examinare a politicilor comerciale, asistenţă tehnică pentru ţările în curs de dezvoltare, cooperarea cu alte organizaţii internaţionale. Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) (The Organisation for Economic Co-operation and Developmenf) • organizaţie înfiinţată în anul 1961, cu sediul central la Paris. Scopul OECD este stimularea, armonizarea şi promovarea bunăstării economice şi sociale în cadrul ţărilor membre. Printre ţările membre se numără Australia, Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Turcia, Statele Unite ale Americii. Organizaţie • 1. ~ de asigurare mutuală tip de organizaţie de asigurări care efectuează operaţii de asigurare pentru membrii ei conform propriului statut. Organizaţia are la bază principul mutualităţii. Fiecare membru are pe de o parte calitatea de asigurat, iar pe de altă parte pe cea de asigurător. 2. - membră tip de firmă de brokeraj, existentă în SUA, care posedă cel puţin un loc la bursă (AMEX, NYSE), chiar dacă locul este proprietatea unui angajat şi nu al firmei ca atare. OTC (Over the counîer) • 1. tranzacţii cu titluri la ghişeu, aflate în strânsă legătură cu piaţa extrabur-sieră. 2. denumire generică pentru titlurile necotate la bursă, dar tran-zacţionate pe piaţa secundară. Output • rezultat al activităţii economice a unei firme, concretizat în bunuri şi servicii ce intră fie într-un nou circuit economic, fie servesc în consumul menajer. Outsider • noţiune utilizată în literatura de specialitate pentru a desemna persoanele aflate în afara unei întreprinderi sau „exteriorul" acesteia format din şomeri, muncitori slab pregătiţi profesional şi care ocupă posturi care permit înlocuirea lor în cadrul firmei fără cos-ţuri mari. Termenul de outsider este utilizat în strânsă legătură cu cel de insider şi este utilizat pentru analiza şi explicarea persistenţei şomajului. p Pagubă • denumire generică pe piaţa asigurărilor pentru pierderea bănească datorată producerii unui eveniment împotriva căruia s-a încheiat un contract de asigurare. Panică • termen utilizat doar în faza violentă a convulsiilor financiare înregistrate într-o economie în timpul unei crize. Panica este un fenomen caracterizat prin perturbări financiare drastice (falimente bancare, speculaţii fără acoperire urmate de crashul pieţei bursiere, existenţa unui climat de teamă cauzat de o criză economică sau de anticiparea unei crize economice etc.), ce nu se extinde pe întreaga perioadă a declinului înregistrat în cadrul unui ciclu de afaceri. De cele mai multe ori panica a reprezentat debutul unei crize economice extinse asupra activităţilor economice, a industriei de bu-nuri-capital, a consumului de bunuri şi servicii etc. Paradoxul Allais • teorie a economistului francez -> Maurice Allais, care se referă la comportamentul indivizilor atunci când trebuie să aleagă între mai multe riscuri. Paradoxul Giffen (Efectul Giffen) • teorie referitoare la bunurile inferioare pentru care cererea este mare când nivelul de trai al persoanelor care le consumă este scăzut. Din cauza unei recolte dezastruoase de grâu, în Irlanda secolului XIX, consumatorii săraci au fost nevoiţi să-şi îndrepte preferinţele de consum către cartof, con- siderat de Giffen bun inferior. Cererea ridicată de cartofi a dus automat la creşterea preţului bunului inferior. Pentru că preţul celorlalte produse era mult mai ridicat decât al cartofului, consumatorii au continuat să-l cumpere în cantităţi mari, pentru a supravieţui, fapt care a dus la sărăcirea şi mai puternică a lor. Giffen a studiat şi analizat acest fenomen ajungând la concluzia că atunci când cererea pentru un bun inferior este atipică, ea este funcfie crescătoare de preţ. Paradoxul Leontief -> Leontief Wassily. Pas de licitaţie -> Variaţia minimă a preţului. Pasiv • categorie specifică contabilităţii care sub aspect juridic reflectă ansamblul drepturilor şi obligaţiilor unui agent economic faţă de bunurile economice pe care le deţine, iar din punct de vedere economico-financiar exprimă modul cum este achiziţionat capitalul şi cum este finanţat fondul deţinut de agentul economic respectiv. Pass-through securities (titluri financiare de difuziune) • titlu, reprezentând creanţe ce sunt transformate în acţiuni, care transferă venitul, prin mijlocirea unui intermediar, de la debitor la investitor. Este o tehnică de —> titrizare folosită în Statele Unite, ce asigură deţinătorului de titluri dreptul de proprietate asupra creanţelor achiziţionate (capitalul şi dobânzile sunt aproape 157 PIAŢĂ egale cu fluxurile de plată ale creditului). Patrimoniu • suma bunurilor care aparţin unei persoane fizice/juridice şi drepturile legate de utilizarea acestora. Pentru o societate economică, situaţia patrimoniului este redată în bilanţul contabil. Din punct de vedere juridic, patrimoniul reflectă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor pe care le are o persoană fizică/juridică, iar din punct de vedere contabil, reflectă totalitatea bunurilor exprimate valoric (implicit rezultatul utilizării lor), ce aparţin unei persoane fizice/juridice. Pay-through securities • tehnică de -> titrizare, existentă în SUA, reprezentând titluri obligatare emise pe baza creditelor ipotecare. Pământ • 1. factor natural al producţiei ce reprezintă totalitatea resurselor brute aflate în natură ce pot fi utilizate ia producerea bunurilor şi serviciilor (sol, apă, aer etc.). Pământul este furnizor de materie primă, sursă principală de energie. 2. pământ-capital modalitate de evaluare monetară a pământului, prin care se are în vedere faptul că investiţiile încorporate solului de-a lungul timpului (lucrări de drenare, amenajarea teritoriului etc.) duc la creşterea valorii economice a fondului funciar. PER (price/earnings ratio - raport preţ/câştig) • cursul unei acţiuni la bursă raportat la câştigul unitar adus de acţiunile respective. La numitor se utilizează fie câştigurile raportate în ultimul an, fie câştigurile estimate a se realiza în următorul an. Indică cât trebuie să plătească un investitor pentru a obţine o unitate din câştigurile firmei emitente. Perestroika (restructurare) • denumirea reformelor economice şi structurale încurajate de Mihail Gorbaciov după venirea sa la putere în anul 1985, în fosta Uniune Sovietică. Cea mai importantă lege a perostrăikăi a fost promulgată în 1987, sub denumirea de Legea întreprinderilor de stat. Aceasta permitea iniţiativa privată, realizarea unei campanii antialcool şi eforturi susţinute pentru realizarea unei productivităţi mai bune a muncii. Tot prin această lege se restrângeau puterile agenţiei de stat a planificării (GOSPLAN) asupra industriilor de stat. * Perioadă de rambursare • timpul în care costul iniţial al investiţiei va fi rambursat întreprinzătorului investitor. Persuasiune morală • metodă aplicată de banca naţională pentru atingerea obiectivelor politicii macroeconomice, constând în utilizarea propriului prestigiu. Petrodolar • venitul în dolari obţinut de către ţările producătoare de ţiţei rafinat din Orientul Mijlociu în urma vânzării de petrol. Piaţa dolarului asiatic • pieţele dolarului din Singapore, Hong Kong şi Tokyo. Piaţă • 1. locul de întâlnire a ofertei vânzătorilor cu cererea cumpărătorilor asociate cu capacitatea de cumpărare a mărfurilor oferite şi convenabile pentru ei. 2. - reală piaţă care reflectă cererea şi oferta de bunuri de consum şi de factori de producţie. 3. ~ fictivă piaţă care reflectă confruntarea dintre cererea şi oferta titlurilor de proprietate asupra bunurilor, vânzarea-cumpăra-rea de semne băneşti ale bunurilor corporale. 4. -a capitalului piaţă ce face legătura între intermedierea financiar-bancară (atragerea de fonduri şi creditarea pe termen mediu şi lung) şi piaţa financiară pro-priu-zisă, pe care sunt emise şi tranzacţionate titluri financiare. (-> Anexa 1 - Organizarea funcţională PIAŢĂ 158 a pieţei de capital). 5. ~ financiară piaţă cu structură complexă, ce reflectă fluxurile de capital bănesc pe termen mediu şi lung (-> Piaţa capitalului). Ea acţionează ca interfaţă între sectorul financiar bancar şi cel productiv la nivel naţional şi internaţional. 6. - valutară locul de întâlnire a cererii cu oferta de valute, scopul pieţei valutare fiind atragerea mijloacelor de plată internaţionale sub forma bancnotelor, monedelor divizionare, instrumentelor de plată şi de credit emise în valută. 7. ~ monetară spaţiul economic în care se desfăşoară mişcări de fonduri pe termen scurt (de obicei sub un an) şi în care se întâlnesc cererea şi oferta de bani şi/sau titluri de credit (cu grad mare de lichiditate). 8. ~a valorilor mobiliare piaţă organizată pe două niveluri: -» piaţa primară şi —> piaţa secundară. 9. - primară parte integrantă a pieţei de valori mobiliare, în cadrul căreia sunt emise noi titluri de valoare în scopul atragerii capitalului bănesc disponibil. 10. - secundară parte integrantă a pieţei de valori mobiliare, reprezentând spaţiul organizatoric şi funcţional utilizat pentru negocierea şi valorificarea titlurilor financiare emise. Piaţa secundară este formată din bursele de valori şi piaţa extrabursieră. 11. ~ interdea-leri (OTC) piaţă de negociere pe care confruntarea dintre cererea şi oferta de titluri şi asigurarea lichidităţii este obţinută prin confruntarea unui număr mare de dealeri. 12. ~ bursieră intermitentă (cal/ market) tip de piaţă în cadrul căreia titlurile sunt negociate prin -» licitaţie deschisă (open outcry) şi pe care ofertele de vânzare sau cumpărare şi ordinele de bursă sunt executate concomitent. 13. ~ bursieră continuă (continuous market) tip de piaţă pe > care termenul de încheiere a contractelor are caracter continuu, iar ordinele de vânzare sau cumpărare de titluri pot fi plasate pe piaţă în perioada în care aceasta este în funcţiune. 14. ~ bursieră mixtă tip de piaţă pe care se împletesc sincronic ori consecutiv tipurile de operaţii cu titluri specifice pieţelor bursiere continue şi pieţelor intermitente. 15. -a a patra (fourth market) INSTINET. 16. ~ futures tip de piaţă pe care sunt tranzacţionate titluri ce vor fi livrate în viitor. 17. ~ spot piaţă de mărfuri pe care bunurile sunt vândute pe bani gheaţă şi sunt livrate imediat. 18. ~ extrabursieră tip de piaţă ce funcţionează, alături de bursele de valori, ca parte integrantă a pieţei secundare şi pe care tranzacţiile se efectuează cu ajutorul computerelor. în ţara noastră piaţa extrabursieră poartă denumirea de —> RASDAQ. Pe acest tip de piaţă sunt tranzacţionate titlurile emise de societăţi comerciale care fie se află ia începutul activităţii lor, fie nu îndeplinesc condiţiile de admitere la cota oficială a bursei Bursa de Valori Bucureşti - condiţii de admitere la bursă). 19. - oficială (< fr. marche officiel) principala piaţă a sistemului bursier francez, unde sunt cotate cele mai mari firme, începând cu octombrie 1983 piaţa are două componente: a) piaţa cu lichidare lunară (< fr. le marche a reglement mensuel - RM) pe care se desfăşoară operaţiuni la termen; b) piaţa la vedere (< fr. le marche comptant, C). 20. ~a a doua (< fr. second marche) a doua piaţă a sistemului bursier francez, ce a fost inaugurată în octombrie 1983 şi este deschisă societăţilor medii. 21. - „în afara cotei" ( piaţa a doua. 159 PLASAMENT 22. ~a muncii locul unde are loc confruntarea dintre cererea şi oferta de muncă. 23. ~a mondială suma relaţiilor comerciale dintre agenţii economici ce aparţin mai multor state, referitoare la schimbul de mărfuri şi servicii. 24. ~a asigurărilor piaţa pe care se întâlnesc cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice şi juridice, care se asigură, şi —> oferta de asigurare ce apare din direcţia societăţilor specializate în domeniul asigurărilor. Tipuri de pieţe de asigurări: a) concurenţială - tip de piaţă pe care fiecare societate de asigurare este preocupată de obţinerea unui segment cât mai mare din cererea de asigurare; b) neconcurenţială - tip de piaţă pe care există o singură ofertă de asigurare. (-> Anexa 3). 25. - neagră piaţă pe care se vând bunuri ilegal, prin violarea legilor unui stat. PIB Produs Intern Brut. PIBOR (Paris Interbank Offered Rate) • rată medie a dobânzii prezentată clienţilor de către principalele bănci franceze. Este publicată zilnic şi slujeşte ca reper al ratei dobânzii în Franţa LIBOR). Pierdere pe hârtie Rezultat virtual. Pilula otrăvită (poison piti) • termen utilizat în Statele Unite pentru a descrie acţiunea întreprinsă de o companie în încercarea ei de a preîntâmpina o preluare nefavorabilă din partea unei persoane fizice sau juridice. Compania emite pe piaţă un număr nou de acţiuni care va putea fi achiziţionat mai greu de cel care doreşte cumpărarea forţată a firmei. PIT -> Groapă. Plan de conturi • termen contabil care reflectă chintesenţa mecanismului de reprezentare şi de calcul a situaţiei patrimoniale şi a rezultatului unei firme. Planul de conturi este format din nouă clase. Cifrele de la 1 la 8 codifică conturile regulate, iar cifra 9 codifică conturile excepţionale. Clasele sunt divizate în 10 grupe numerotate 00-99. Grupele sunt divizate în sintetice de gradul 1 numerotate 000-999, iar sinteticele de gradul 1 cuprind sintetice de gradul 2 numerotate de la 0000-9999 (ex.: 1 - clasa „Conturi de capital", 10 - grupa „Capital şi rezerve", 101 - sintetic de gradul 1 „Capital social", 1012 - sintetic de gradul 2 „Capital subscris vărsat"). Când într-o grupă sinteticele de gradul 1 nu au aceeaşi funcţie (de activ sau de pasiv) delimitarea lor se face cu ajutorul ultimei cifre a simbolizării. Planul Marshall • plan iniţiat în iunie 1947 de Secretarul de Stat american -> George C. Marshall care susţinea idea realizării unui program de refacere a economiilor ţărilor vest europene prin propriile puteri şi cu ajutor financiar din partea Statelor Unite. Scopul esenţial al planului (care avea denumirea oficială de Programul de Refacere a Europei) era regenerarea economiilor ţărilor vest-europene, astfel încât să fie stopată expansiunea comunismului în această zonă. Ajutorul a fost oferit în egală măsură şi Uniunii Sovietice care a refuzat sprijinul, obligând totodată ţările din blocul comunist să procedeze în acelaşi mod. în anii care au urmat, Administraţia de Cooperare Economică, organism condus de Paul Hoffman, a repartizat ajutoare în valoare de 13 mld. de dolari. Cu sprijinul Planului Marshall ţările europene au reuşit să-şi revină din punct de vedere economic în câţiva ani. Plasament • 1. Investiţie în titluri financiare. 2. Distribuţie. 3. - PLĂŢI DE TRANSFER________________________ privat scoaterea la vânzare a titlurilor financiare către un număr determinat de investitori sau către un investitor instituţional (-> Ofertă publică). 3. ~ public -> Ofertă publică. Plăţi de transfer • fluxuri financiare unilaterale, realizate de sectorul de stat, ce redistribuie puterea de cumpărare în economie. Acest tip de plăţi cuprinde cheltuielile realizate în contul asigurărilor sociale, donaţii şi subvenţii plătite producătorilor. PNB -» Produs Naţional Brut. Politică • 1. ~ economică acţiunea clară şi conştientă a puterii de stat concretizată în definirea obiectivelor economice şi sociale urmărite a se realiza într-o anumită perioadă de timp şi punerea în practică a acestor obiective cu ajutorul unor mijloace şi tehnici adecvate. 2. ~ fiscal-bugetară formă a politicii economice ce reprezintă ansamblul deciziilor statului în domeniul fiscalităţii şi cheltuielilor bugetare. 3. - macroeconomică politică ce se ocupă de economia unui stat în ansamblul ei: —» politica veniturilor, -> politica fiscal-buge-tară, -> politica monetară. Atingerea scopurilor social-economice fiind dificilă, economiştii au elaborat „poligoanele magice“, ale căror laturi s-au multiplicat gradat Anexa 2). 4.-a veniturilor intervenţia directă ori indirectă a unui guvern în stoparea fenomenului inflaţionist pentru a frâna creşterea anumitor categorii de venituri. 5. - monetară acţiune exercitată de către autorităţile monetare asupra masei monetare şi asupra activelor financiare în vederea orientării economiei pe termen scurt ori mediu. 6. ~ bugetară pozitivă concepte, măsuri şi acţiuni ale statului prin care cheltuielile publice şi impozitele sunt direcţionate şi utilizate 160 pentru creşterea economică, pentru realizarea unui nivel de ocupare ridicat, pentru diminuarea inflaţiei şi a altor factori de dezechilibru. 7. ~ a cheltuielilor publice majorarea cheltuielilor bugetului administraţiei centrale în faza de recesiune, cu scopul de a menţine sau stimula cererea agregată. 8. ~ socială suma scopurilor şi instrumentelor de analiză, prin care autoritatea statului realizează afectarea normativă a resurselor publice şi a repartizării veniturilor cu scopul înfăptuirii dreptăţii sociale. Poliţă de asigurare • act încheiat de o persoană fizică sau juridică, prin plata unei prime, cu o companie de asigurări pentru acoperirea riscurilor ce decurg din transportul internaţional de mărfuri, din accidente, calamităţi naturale etc. Populaţie • 1. tip de resursă economică ce asigură forţa de muncă din toate domeniile vieţii sociale. 2. ~ activă totalitatea ’ membrilor societăţii care sunt apţi de muncă şi au vârsta cuprinsă între limitele legale de muncă. 3. ~ ocupată suma persoanelor care au un loc de muncă. 4. - totală persoanele prezente în mod obişnuit pe teritoriul unei ţări, precum şi acei cetăţeni care se află peste graniţele statului respectiv. Portaj (piggy-back) • tehnică utilizată în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale, prin care o societate îşi exportă propriile produse prin reţeaua de comercializare ce aparţine altei firme care are deja o structură bine organizată pe piaţa respectivă. Firma care efectuează acţiunea de portaj este autonomă, având drepturi şi obligaţii stabilite clar în contract: plata cheltuielilor legate de participarea la expoziţii şi târguri, cheltuielile cu publicitatea şi promovarea produselor etc. Riscul comercial este preluat de firma exportatoare. 161 PREŢ Portofoliu • ansamblul titlurilor financiare (acţiuni, obligaţiuni etc.) deţinute de un investitor. Potenţial economic al unei ţări • suma elementelor de avuţie intrate sau care pot fi atrase în circuitul economic sub formă de factori de producţie. Poziţie • 1. situaţia titlurilor în contul unui operator la bursă. 2. - lungă conjunctura în care un operator deţine titlurile, iar contul este creditor. 3. - scurtă conjunctura în care un operator datorează un număr de titluri, iar contul este debitor. 4. ~ de control poziţie care conferă deţinătorului de acţiuni un control de fapt asupra firmei emitente. 5. ~ majoritară participare la capitalul social care conferă deţinătorului de acţiuni mai mult de jumătate din totalul voturilor firmei emitente. Prag de rentabilitate • nivelul producţiei la care, pentru o firmă, veniturile totale sunt egale cu costurile totale. Reprezintă momentul de la care un producător începe să obţină profit. Preluare -> Poziţie majoritară. Premiul Nobel pentru Economie • cea mai prestigioasă distincţie ce poate fi oferită unei persoane care a avut o contribuţie deosebită în domeniul teoriei economice. Denumirea corectă a premiului este Premiul pentru Ştiinţe Economice în memoria lui Alfred Nobel acordat de Banca Suediei. A fost instituit în anul 1969, el neexistând în testamentul originar al lui Albert Nobel. Este decernat anual de Academia Regală de Ştiinţe a Suediei şi constă într-o medalie de aur, o diplomă şi o sumă de bani (1 milion de dolari SUA). Alegerea persoanei care va primi premiul are la bază câteva reguli: nominalizarea unui nume dintr-un număr de economişti ce au fost deja selecţionaţi, o recoman- dare făcută de Comitetul Nobel către societatea economică a Academiei şi un vot secret al Academiei. în fiecare an în luna octombrie Academia anunţă personal câştigătorul, iar premiul se decernează pe data de 10 decembrie la Stockholm. Premiu pentru risc • diferenţa din-tre valoarea economică medie şi preţul la care o investiţie este acceptată. Presiune • formă"a dezechilibrului economic, care desemnează situaţia unei pieţe pe care oferta este excedentară, iar vânzătorul îşi aşteaptă cumpărătorul care are posibilitatea de a alege aceleaşi produse de la mai mulţi comercianţi. în aceste condiţii pentru cumpărător apare presiunea, iar pentru vânzător apare o aspiraţie pozitivă care nu este pe deplin satisfăcută. Preţ • 1. cantitatea de monedă care trebuie plătită pentru a se cumpăra un bun sau un serviciu în cadrul tranzacţiilor bilaterale de piaţă. 2. rezultat al confruntării cererii şi ofertei. 3. ~ de echilibru - 3.1. punctul de întâlnire al cererii cu oferta pieţei; 3.2. preţul unui produs ce aduce profit maxim. 4. - liber tip de preţ format pe piaţă prin intermediul mecanismului cererii şi ofertei. 5. ~ de licitaţie preţul utilizat şi stabilit pentru vânzarea mărfurilor menţionate calitativ şi cantitativ în cadrul licitaţiilor publice. 6. ~ de listă sau de catalog tip de preţ utilizat şi stabilit de exportator pe baza cheltuielilor de producţie la care se adună profitul specific pieţei şi transmis mai departe firmelor importatoare pentru negocierea contractelor de vânzare-cumpărare. 7. - de tranzacţie preţ realizat efectiv în momentul vânzării-cum-părării unui bun. 8. ~ ajustat preţ prevăzut în contract, ce poate fi rectificat în momentul vânzării bunului în conformitate cu condiţiile PREŢ DE EMISIUNE 162 pieţei. 9. ~ director preţ format pe piaţa principală a bunului sau pe piaţa cu cel mai mare volum de desfacere. 10. ~ cerut preţ cerut de un vânzător pentru tranzacţionarea unui titlu la bursă. 11. ~ oferit preţ oferit de cumpărător pentru tranzacţionarea unui titlu la bursă. 12. ~ spot preţul curent de livrare a unei mărfi vândută pe piaţa spot. 13. ~ psihologic tip de preţ care dă impresia cumpărătorilor că achiziţionează marfa la un preţ mai mic (ex: o pungă de cafea costă 7.998 de lei în loc de 8.000). 14. ~ administrat tip de preţ cu caracter rigid, practicat şi stabilit de întreprinderi pe piaţă. Preţ de emisiune -»Preţul titlului de stat. Preţul titlului de stat • suma de bani pe care o plătesc cumpărătorii atunci când achiziţionează un titlu de stat. Preţul titlului de stat coincide cu preţufde emisiune. Prima zi de livrare • prima zi din luna de livrare în care un vânzător futures poate opta pentru executarea în natură. Primă • 1. preţul unei opţiuni pe piaţa financiară. 2. diferenţa dintre preţul oferit şi preţul pieţei într-o ofertă publică de cumpărare. 3. - netă costul unei combinaţii de opţiuni de tip „fluture“ sau „condor", la care primele plătite şi încasate se compensează reciproc, pe piaţa bursieră. 4. - de asigurare sumă de bani prestabilită, pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului, pentru ca acesta din urmă să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despăgubirii sau sumei asigurate în momentul în care se produce riscul asigurat. Din primele de asigurare, asigurătorul îşi constituie, pe lângă fondul de asigurare necesar achitării despăgubirilor sau sumelor asigurate, şi alte fonduri prevăzute de lege, acope-rindu-şi totodată şi cheltuielile privind constituirea şi administrarea fondului de asigurare. Prime legate de capital • noţiune utilizată în contabilitate, care desemnează primele ce sunt determinate de operaţiunile de creştere a capitalului unei societăţi comerciale prin noi aporturi sau fuziune. Tipuri de Prime legate de capital: a) prima de emisiune - apare atunci când preţul noilor acţiuni emise este mai mare decât valoarea nominală. Diferenţa dintre preţul noilor acţiuni şi valoarea nominală o reprezintă prima; b) prima de fuziune - apare atunci când are loc fuziunea mai multor societăţi şi sunt emise noi acţiuni. Diferenţa dintre valoarea matematică şi cea nominală reprezintă prima de fuziune; c) prima de aport - apare atunci când are loc o creştere a capitalului social prin aport în natură. După evaluarea bunului se calculează numărul de acţiuni noi ce trebuie emise. Primul intrat - primul ieşit (first in - first out - FIFO) • metodă contabilă ce consideră că bunurile sunt extrase din stoc în ordinea cronologică a intrării lor. Bunurile care ies din gestiune sunt evaluate la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări. Pe măsură ce lotul se consumă, bunurile ieşite din gestiune sunt evaluate cronologic la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor. Principal 1. • funcţia unei societăţi de bursă care cumpără şi vinde titluri în contul său. 2. parte din suma plătită de un debitor care acoperă valoarea împrumutului realizat. Principii bugetare • bugetul unui stat este organizat în funcţie de o serie de principii bugetare cum ar fi: 1) Principiul anualităţii - principiu ce reflectă pe de o parte perioada 163 PRINCIPIU de timp pentru care este elaborat şi aprobat bugetul de stat, iar pe de altă parte perioada de timp în care sunt încasate veniturile şi realizate cheltuielile consemnate în bugetul aprobat de Parlament; 2) PrincipiuI echilibrului - principiu ce urmăreşte elaborarea unor bugete balansate, menţinerea echilibrului în perioada de execuţie a bugetului şi acoperirea totală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale bugetului de stat; 3) Principiul neafectării bugetare -principiu ce interzice utilizarea unui anumit venit bugetar pentru acoperirea unei anumite cheltuieli, deoarece nu se poate previziona cu exactitate nici mărimea venitului şi nici nivelul cheltuielii ce va fi finanţată din venitul respectiv. 4) Principiul publicităţii - principiu conform căruia bugetul, după ce a fost dezbătut şi aprobat de către Parlament, este făcut public pentru ca cetăţenii statului să îi cunoască conţinutul; 5) Principiul specializării - principiu conform căruia veniturile bugetare sunt înscrise în buget pe sursele lor de provenienţă, iar cheltuielile bugetare sunt înscrise în buget pe categorii de cheltuieli; 6) Principiul unităţii bugetare - principiu conform căruia veniturile şi cheltuielile publice sunt înscrise într-un singur document care arată precis şi transparent resursele de care dispune un stat, precum şi destinaţia pe care o au veniturile bugetare; 7) Principiul universalităţii - veniturile şi cheltuielile publice sunt înregistrate în bugetul statului în sumele lor totale. Veniturile sunt trecute în sume brute, iar cheltuielile în sumele lor totale. Principii de organizare a contabilităţii unei firme • 1. principiul prudenţei principiu de organizare contabilă care nu admite supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor şi subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, luând în calcul deprecierile, riscurile şi pierderile posibile în exerciţiul curent sau anterior. 2. principiul permanenţei metodelor principiu de organizare contabilă, care impune realizarea unei continuităţi în aplicarea regulilor şi normelor de evaluare a înregistrărilor contabile, precum şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor astfel încât să se asigure compatibilitatea în timp a informaţiilor. 3. principiul continuităţii activităţilor principiu de organizare a contabilităţii ce presupune că firma va funcţiona normal în viitor, fără să-şi reducă esenţial activitatea sau să intre într-o stare de lichidare. 4. principiul independenţei exerciţiului principiu de organizare a contabilităţii, care necesită delimitarea clară în timp a veniturilor şi cheltuielilor şi trecerea lor la rezultatele exerciţiului la care se referă. 5. principiul intangibilităţii bilanţului principiu de organizare contabilă, ce presupune că deschiderea unui exerciţiu contabil, trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului precedent. 6. principiul necom-pensării principiu de organizare contabilă, ce nu admite compensarea între posturile de activ şi pasiv bilanţiere şi între veniturile şi cheltuielile din contul de rezultate. Principiu • 1. -ul dobânzii compuse o sumă de bani disponibilă la un moment dat (S), plasată cu dobânda compusă exprimată într-o anumită rată (r), va deveni mai mare (Sn) după o perioadă de timp [Sn = S(1-r)nj. 2. ~ul primului risc principiu utilizat pentru acoperirea pagubelor în cazul asigurărilor de bunuri. în acest caz, despăgubirea este egală cu paguba, fără a putea însă depăşi mărimea sumei asigurate. 3. ~ul răspunderii limitate principiu utilizat pentru acoperirea pagubelor în cazul asigurărilor de bunuri. Despăgubirea este acordată PROFIT 166 reflectă sintetic oferta naţională. Privit sub aspectul cheltuielilor totale pentru bunuri şi servicii, PNB este un indicator important al cererii agregate. 6. - naţional brut nominal calculul PNB se face cu ajutorul preţurilor curente ale fiecărui an. 7. ~ naţional brut real calculul PNB se realizează cu ajutorul preţurilor constante (comparabile) ale unui anumit an, considerat an de bază. 8. ~ naţional net (PNN) reflectă, în formă bănească, mărimea valorii adăugate nete a bunurilor şi serviciilor finale realizate într-o anumită perioadă de timp, de către agenţii economici ai unui stat, ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul sau în exteriorul statului respectiv. PNN se calculează scăzând din Produsul Naţional Brut alocaţiile pentru consumul de capital fix (amortizarea). 9. - social (PS) valoarea bunurilor şi serviciilor materiale produse în cadrul ramurilor producţiei materiale, în decurs de un an. 10. ~ social final sau produsul final valoarea bunurilor şi serviciilor materiale produse şi ajunse în decursul perioadei de calcul în ultimul stadiu al circuitului economic. 11. - fizic marginal al muncii instrument care serveşte la studierea pieţei muncii. Constituie modificarea intervenită în volumul fizic al producţiei prin creşterea sau scăderea cu o unitate a volumului muncii care a realizat produsul respectiv. 12. ~ bursier denumirea generică pentru activele şi titlurile tranzacţionate la bursă. 13. ~ în curs de execuţie în accepţiune contabilă reprezintă acel tip de activ circulant ce apare ca un mijloc în curs de transformare şi care are o existenţă intermediară fie între materia primă şi semifabricat, fie între semifabricat şi produsul finit. 14. ~ finit în accepţiune contabilă reprezintă acel tip de activ circulant ce apare sub forma unui bun ma- terial care a parcurs toate etapele unui proces tehnologic de producţie, care corespunde cerinţelor calitative, care a fost recepţionat şi pentru care s-au întocmit documentele de predare către depozit unei firme. Profit • 1. diferenţa în plus dintre veniturile şi cheltuielile rezultate din activitatea unui agent economic. 2. - net indicator microeconomic ce reflectă partea din venitul global al întreprinderii rămasă în urma scăderii din aceasta a impozitelor şi a altor prelevări prevăzute prin lege. 3. ~ economic diferenţa dintre venitul total şi costurile de oportunitate ale factorilor întrebuinţaţi într-o anumită perioadă de către o întreprindere. 4. ~ normal reprezintă profitul minim pe care o întreprindere trebuie să-l realizeze pentru a-şi putea continua activitatea. 5. - contabil plusul de venit net peste costul contabil. 6. ~ bancar brut diferenţa dintre dobânzile încasate şi cele plătite de bănci. 7. ~ net al băncii diferenţa dintre dobânzile încasate şi cele plătite de bănci din care se scad cheltuielile de administraţie, de întreţinere ale băncii şi impozitele legale. 8. - pe hârtie Rezultat virtual. Program de consum • stabilirea unor anumite cantităţi de bunuri diferite, care îi asigură consumatorului o anumită mulţumire agregată. Progres tehnic • ansamblul realizărilor cunoaşterii omului prin care activitatea economică, în întregul său, devine mai eficientă (modernizare, diversificarea produselor, perfecţionarea comunicaţiilor etc.). Progresul tehnic este un tip nou de organizare şi utilizare a factorilor de producţie prin realizarea unei cantităţi mai mari de produse cu ajutorul aceloraşi factori sau prin obţinerea aceleiaşi cantităţi de producţie, dar cu economisirea anumitor factori 167 PROVIZIOANE de producţie (ex: reducerea orelor de lucru, reducerea uzurii utilajelor, utilizarea unei cantităţi mai mici de resurse naturale, utilizarea informaticii şi a progreselor continue realizate în domeniul acesteia etc.). Progresul tehnic este perpetuu datorită dezvoltării de noi tehnologii de producţie, apariţiei de noi utilaje, invenţiilor, inovaţiilor, dezvoltării informaticii. Progresul tehnic este dependent direct de situaţia economică şi de concurenţa existentă pe piaţă între agenţii economici. Promovare • termen utilizat în domeniul publicităţii ce desemnează o activitate promoţională desfăşurată de o firmă pentru a-şi face cunoscute produsele/serviciile. Promovarea unui produs se face prin oferirea de avantaje suplimentare consumatorilor şi are ca scop realizarea unei creşteri rapide a vânzărilor, augmentarea numărului de consumatori şi realizarea unui profit cât mai mare. Promovarea se poate face prin scăderea preţurilor de vânzare, oferirea de premii sau produse suplimentare pe lângă numărul de bunuri cumpărate, reducerea preţului atunci când este cumpărată o cantitate mai mare din produsul promovat etc. Proprietate • totalitatea relaţiilor dintre oameni în legătură cu bunurile, relaţii care sunt reglate de normele sociale specifice diferitelor perioade istorice ale dezvoltării societăţii. Tipuri de proprietate: a) particulară; b) publică; c) mixtă (de stat şi privată). Prospect • document care conţine informaţii solicitate prin lege pentru emisiunea/difuzarea de titluri pe piaţa financiară. Protecţie • 1. ~ socială metodă de apărare a individului promovată de stat prin asigurarea unui anumit standard de viaţă, de bază, pentru toţi oamenii, indiferent de mijloacele de care ei dispun. 2.-a consumatorului legile promovate de un stat pentru a apăra consumatorii de producători şi de rezultatul muncii acestora. Exemplu de legi: legi care reglementează producţia de bunuri din punct de vedere al igienei şi legi care realizează armonia între modul de prezentare al bunurilor şi calitatea acestora (-> Con-sumerism). Protecţionism • politică promovată de un stat prin impunerea de taxe vamale descurajante sau chiar prohibitive, cu scopul protejării propriilor produse aflate în concurenţă cu produsele altor ţări. Protecţionism economic (naţionalism economic) • doctrină economică apărută ca răspuns la -> teoria clasică (liberalism). Ca urmare a primei revoluţii industriale, o serie de state, adepte ale liberalismului, au început să-şi dezvolte infrastructura internă, pieţele interne şi pe cele externe în detrimentul ţărilor mai puţin dezvoltate, care ajunseseră să realizeze schimburi, pe piaţa externă, nefavoarabile din punct de vedere economic pentru ele (ex: munca unui muncitor dintr-o ţară industrializată era echivalentul muncii a 7 până la 10 muncitori dintr-o ţară care avea o economie predominant agrară). în asemenea condiţii, o serie de economişti (—> List Friederich, —> Carey Charles, -> Petru S. Aurelian) din ţările dezavantajate economic au reacţionat violent împotriva politicilor liberale, punând bazele teoriei protecţioniste. Protecţioniştii considerau că era mai important să realizezi mijloacele de creare a bogăţiei (forţe de producţie), în timp ce liberalii credeau în sporirea avuţiei şi a ofertei. Provizioane • 1. ~ reglementate noţiune specifică contabilităţii care PBOVIZIUNEA CECULUI 168 desemnează acea parte din rezultatul financiar al unei societăţi comerciale care este pusă deoparte pentru a face faţă în viitor fie unei deprecieri sau pierderi a elementelor de activ, fie unor cheltuieli care nu sunt încă efectuate, dar a căror apariţie este posibilă. Provizioanele reglementate sunt stabilite prin lege. 2. ~ pentru riscuri şi cheltuieli noţiune specifică contabilităţii, care desemnează acele provizioane care se constituie pe seama cheltuielilor la sfârşitul, unui exerciţiu financiar, atunci când societatea comercială constată probabilitatea producerii unor pierderi sau cheltuieli. în exerciţiile financiare următoare, indiferent dacă s-a realizat sau nu riscul sau dacă cheltuiala devine exigibilă, provizioanele se anulează prin preluarea la venituri. Previziunea cecului * termen ce reflectă o înţelegere existentă intre o bancă şi un trăgător, pe de o parte, şi suma de bani existentă într-un cont bancar, pe de altă parte. Previziunea apare în urma constituirii unui depozit bancar de către un client sau în urma deschiderii unui credit bancar. Previziunea trebuie realizată înainte ca cecul să fie emis, trebuie să aibă o valoare cel puţin egală cu a cecului, să fie lichidă şi exigibilă în raportul juridic dintre bancă şi client, să nu existe nici un fel de obstacol în realizarea plăţii cecului, să fie irevocabilă (trăgătorul nu poate retrage previziunea şi nu poate bloca contul, în afară de cazurile contrare prevăzute de lege. El are datoria păstrării previziunii la dispoziţia purtătorului cecului până la încasarea ori prescrierea titlului). Previziunea cecului mai poartă şi denumirea de acoperirea cecului. Publicitate • formă a procesului de vânzare a produselor, bunurilor şi serviciilor. Publicitatea desemnează ansamblul instrumentelor, metodelor, mijloacelor şi procedeelor utilizate de un producător pentru a face cunoscute rezultatele muncii sale. Publicitatea poate fi realizată chiar de firma care fabrică produsul sau care efectuează un anumit tip de servicii ori de către o agenţie specializată numită -»agenţie de publicitate. Mijloace utilizate pentru realizarea publicitatăţii: poşte re, reviste, pagini aurii, ziare de mare circulaţie, ziare specializate pe publicitate, radio şi televiziune (spot-uri publicitare). Punct • 1. unitate de măsură ce reprezintă un procent din valoarea nominală a unei obligaţiuni, acţiuni cotate la bursă. 2. ~ de livrare loc prevăzut prin regulamentul bursei, unde se poate realiza îivrarea mărfii fizice în contul contractului futures. Put (put opîion) • tip de opţiune de vânzare a unui titlu de valoare ia un termen şi preţ fix. R Rabat comercial -> Dfscount. îV; RAFTD (Reviseof American Forelgn V;; Trade Definrtions) • codificare stan- I;’ dardizată a termenilor comerciali, asemănătoare -> INCOTERMS, înfiinţată în anul 1941 în SUA. Termenii comerciali internaţionali sunt folosiţi în mod facultativ de către firme şi oferă siguranţă în comerţul internaţional, extinzăndu-ig. se asupra tuturor fazelor şi ope- [v : raţiilor de transferare a mărfurilor de la furnizor la beneficiar. Con-(f ■ diţiile sunt grupate astfel: a) con-ţ diţia Ex Polnt of Orlgln (franco ţi- ioc de origine) - preţui se 9:' stabileşte la punctul de origine al ?: mărfii, iar vânzătorul are obligaţia p. de a transfera mărfurile beneficia- fîr rului la locul şi data stabilite în contract; b) condiţia FOB (Named Inland carrier at named inland Vi port of departure) - preţul este p stabilit în locul unde se încarcă P‘ marfa, iar vânzătorul este obligat j. să încarce marfa în mijlocul de S"' transport stabilit prin contract; c) condiţia FAS şi FAS VESSEL (Named port of shipment) - în contract sunt induse şi cheltuielile legate de livrarea mărfii până tn portul de expediere; d) condiţia FOB VESSEL - include cheltuielile de livrare a mărfii până la bordul navei în portul de îmbarcare; e) condiţia Ex Dock - sunt incluse şi cheltuielile aferente livrării măr- hjjî} furilor pe doc în portul de import; f) CIF - preţul mărfii include asigurarea maritimă şi alte cheltuieli stabilite prin contract, până la destinaţie; g) C şi F - în preţ sunt incluse şi cheltuielile legate de transportul mărfii până la destinaţie. Raider -> invadator. Raliu ■ creştere importantă a cursului titlurilor pe piaţa bursieră după o perioadă de stagnare sau scădere. Ramasaj bursier • cumpărarea progresivă, în bursă, a unei cantităţi importante dintr-un titlu. Randament • 1. profitul raportat la valoarea capitalului investit. 2. Termen ce reflectă rata rentabilităţii unei investiţii realizate de o firmă sau întreprindere. 3. ~ direct la obligaţiuni: cuponul raportat !a preţul curent al titlului. La acţiuni: dividendul anual raportat la cursul curent al titlului. 4. ~ al activului rata de actualizare pentru care preţul activului este egal cu valoarea sa economică sau pentru care valoarea economică netă este nulă. Raport • 1. - anual document oficial elaborat anual de o societate publică şi transmis acţionarilor săi. Raportul anual conţine date econo-mico-financiare (activele, pasivele, capital propriu etc.), oglindind situaţia societăţii la sfârşitul anului financiar, precum şi rezultatele operaţiunilor realizate în anul respectiv. 2. ~ de tranzacţie document realizat de agentul bursier, în care sunt înregistrate toate tranzacţiile executate îrttr-o şedinţă de negocieri. Raport preţ/câştig -» PER (price/ earning ratlo). RASDAQ 170 RASDAQ (Romanian Asoclatlon of Securitles Dealers Auiomated Quotatlon System) • piaţă extrabursieră pe care tranzacţiile de titluri se realizează cu ajutorul reţelei de calculatoare. Modelul pieţei extrabursiere româneşti este piaţa -> NASDAQ din SUA. Rata profitului • gradul de rentabilitate pe produs, agent economic, ramură sau economie naţională. Rata profitului este raportul procentual dintre masa profitului şi costurile realizate pentru obţinerea acestuia, volumul capitalului sau cifra de afaceri. Rată ■ 1. ~ a dobânzii raport procentual dintre dobânda plătită (Ea un anumit interval de timp) de beneficiarul unui credit şi volumul capitalului împrumutat. 2. - nominală a dobânzii sau rata de piaţă a dobânzii suma dintre rata reală a dobânzii şi rata inflaţiei. Dacă procesul inflaţionist nu se manifestă, rata nominală este egală cu rata reală a dobânzii. Dacă rata reală a dobânzii este independentă de creşterea inflaţiei, fiecare procent de creştere a inflaţiei se transpune într-un procent de creştere a ratei nominale a dobânzii. 3. ~ nominală a dobânzii după plata impozitului rata nominală a dobânzii din care se scade rata taxelor sau impozitelor. 4. ~ reală a dobânzii rata nominală a dobânzii din care se scade rata inflaţiei. Dacă procesul inflaţionist nu se manifestă, rata reală a dobânzii este egală cu rata nominală. Rată a consumului (c) ■ ponderea consumului (C) în totalul veniturilor (V) [c = (CA^) 100]. Rată a lichidităţii • raportul dintre nivelul mediu anual al sumei agregatelor monetare şi nivelul tranzacţiilor economice mijlocite de monedă. Rată anuală a inflaţiei • indicator ce presupune măsurarea creşterii preţurilor Intr-un interval de timp (de un an), folosind drept ponderi tie structura cheltuielilor pe produse şi servicii achiziţionate in perioada de bază, fie structura cheltuielilor din perioada curentă (ultimul an pentru care există date). Rată a rentabilităţii investiţiei > se determină pe baza —»principi-ului dobânzii compuse. Rată a rentabilităţii minime « momentul în care rata profitului depăşeşte pragul minim de rentabilitate stabilit, !a un nivel mar ridicat, de către un întreprinzător, astfel încât să fie motivată investiţia realizată de acesta. . Rată a şomajului • 1. ponderea populaţiei active disponibile (şomeri) în cadrul populaţiei active ocupate (persoane care au un loc de muncă) sau ponderea populaţiei active disponibile în cadrul populaţiei active. 2. rată naturală a şomajului concept, promovat de teorâ neoclasică, conform căreia rata naturală a şomajului corespunde unei anumite rate a inflaţiei, iar orice încercare de reducere a şomajului sub nivelul acestei rate nu ar avea drept rezultat decât accelerarea creşterii preţurilor. Rata lunară a inflaţiei sau rata medie lunară a inflaţiei • Indicator ce reflectă calculul ratei lunare corespunzătoare fiecăreia dintre lunile intervalului în raport cu luna precedentă corespunzătoare şi determinarea mediei aritmetice şi geometrice a rezultatelor astfel obţinute. Rată marginală de substituire (RMS) • 1. cantitatea dintr-un bun economic la care consumatorul este dispus să renunţe în schimbul unei unităţi suplimentare dintr-un alt bun, păstrându-şi acelaşi nivel REGIMUL CURSURILOR FIXE de utilitate/satisfacţie deplină, RMSy/x = |-AY/Ax|. 2. cantitatea dintr-un factor de producţie necesară pentru a compensa reducerea cu o unitate a altui factor, astfel încât producţia să nu se modifice. ^Reasigurare • raport, pe piaţa asigurărilor, stabilit între două societăţi de asigurări, din care una are cali-’ tatea de reasigurat, iar cealaltă de reasigurâtor. Reasiguratul cedează o parte din răspunderile asumate prin contract şi o parte din primele ' de asigurare încasate. Reasigu-' rătorul îşi asumă, astfel, răspunderea de a participa la acoperirea ---pagubelor. Reasigurarea este un raport care apare numai între per-soane juridice, fără insă ca între * reasigurâtor şi reasigurat să existe raporturi juridice, f-Recesiune economică • tendinţă j descendentă în cadrul ciclului de afaceri caracterizată printr-un de-:;ciîn a! producţiei şi prin creşterea şomajului. Efectul direct al acestui fenomen constă în scăderea veni- 0-• • vjr,-.-; ■ -W , turilor menajelor şi firmelor. Deşi nu -toate menajele şi firmele simt recesiunea economică (scăderea veniturilor), ele se află într-o permanentă aşteptare, din cauza incertitudinilor economice, realizare de achiziţii sau investiţii fiind mai dificilă. într-o recesiune, declinul înregistrat în cadru! producţiei finite se resimte în reducerea vânzărilor de bunuri durabile către menaje, de maşini şi materii prime către întreprinderi, în reducerea stocurilor de produse etc. Prin reducerea cumpărării de materii prime de către firme se înregistrează o scădere a volumului producţiei. Dacă recesiunea are loc în cadru! unei perioade mai lungi de timp şi este caracterizată prin severitate, atunci debutează depresiunea economică: scăderea drastică a producţiei industriale, şomaj masiv, reducerea fii" masivă a tranzacţiilor comerciale internaţionale, a mişcărilor de. capital etc. Se consideră că recesiunile economice se înregistrează, de regulă, la nivel mondial Marea Depresiune Economică). Recipisă de depozit • document în care sunt consemnate mărfurile aflate în păstrare într-un depozit. Recipisă de depozit poate fi folosită pentru transferul proprietăţii asupra mărfii de la un titular la altul. Regie autonomă • formă de întreprindere ce are ca obiect principal producerea de bunuri economice în scopul obţinerii profitului, precum şi gestionarea bunurilor aflate în proprietatea statului. Regim vamal • 1. reflectă statutul juridic pe care îl primeşte o marfă pentru a fi supusă procesului de vămuire, condiţiile în care va avea loc vămuirea, specificarea dacă aceasta va avea loc, precum şi indicarea locului unde se va desfăşura. 2. - definitiv (comun) tip de regim vamal aplicat majorităţii mărfurilor de export-im port, conform legilor vamale în vigoare. 3. - suspensiv tip de regim vamal prin care se sistează aplicarea unor dispoziţii de control sau plata anumitor taxe vamale. Regim vamai suspensiv se aplică operaţiilor legate de importul efectuat de diferite firme pentru a realiza producţie la export, de importul provizoriu, de tranzitarea mărfurilor pe teritoriul ţării etc. Regimul cursurilor fixe • metodă a pieţei financiare internaţionale de conservare a cursului de schimb la o paritate determinată în raport cu un etalon (aur, monedă străină, coş de valute), fixitatea nefiind totuşi absolută, cursul putând fluctua între anumite marje (+/-2,25% în cazul Sistemului monetar european şi +/-1% în cadrul sistemului de la Bretton Woods), în jurul unei REGISTRAR 172 anumite limite denumite marjă de fluctuaţie. Registrar • societate specializată care ţine evidenţa emisiunilor de titluri şi a deţinătorilor acestora. Reglstru-contabil • document contabil obligatoriu în care unităţile patrimoniale înregistrează periodic, cronologic şi sistematic operaţiile economico-financiare consemnate în documente justificative, care produc modificări în patrimoniul acestora. Principalele registre utilizate în contabilitate sunt: registrul-jur- nai, -> regisirvl-inventar şi -> cartea mare. Registrul-contabil numerotat, şnuruit, parafat, înregistrai la organele fiscale şi condus regulat, poate fi admis ca probă în litigii, în caz de faliment ori alte situaţii. Registrul-contabil poate să apară sub formă de registru sau foi volante şi listări informatice legate sub formă de registru Registrul-contabil este păstrat în unitate timp de zece ani de la data închiderii exerciţiului în cursul căruia a fost întocmit, iar în caz de pierdere, sustragere ori distrugere trebuie refăcut în maximum 30 de zile de la constatare. Registru-inventar • document de înregistrare contabilă, netipărit, în registre de 100 de file ort foi volante, pe format A4. Nu circulă şi este arhivat de unitatea care este obligată să-l păstreze împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui. Registrul-inventar este utilizat ca document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de grupare a rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum şi ca probă în litigii. Registrul-inven-tar se întocmeşte într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, şnuruit şi parafat (de organul fisca! teritorial la înoeperea şi încetarea activităţii şi în cazul epuizării filelor din acesta şi deschiderii unui registru nou). Se întocmeşte de către regii autonome, societăţi comerciale, instituţii publice, unităţi cooperatiste, asociaţii şi alte persoane juridice, precum şi persoane fizice ce au calitate de comerciant. Registrul-inventar se întocmeşte !a sfârşitul anului, fără ştersături şi spaţii libere, pe baza datelor cuprinse in listele de inventariere şi procesele-verbale de inventariere a elementelor patrimoniale, prin gruparea acestora pe conturi sau grape de conturi. Registru-jurnal • 1. Document de înregistrare contabilă, tipărit pe o singură faţă, în registre de 100 de file, pe format A4. Nu circulă şi este arhivat de unitatea care este obligată să-l păstreze împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui. Regisţrul-jumal este utilizat ca document obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a mişcării patrimoniului unităţii şl ca probă în litigii. Registrul-jurnal este întocmit într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, şnuruit, certificat şi parafat (ia începerea şi înoetarea activităţii, precum şi ori de câte ori este nevoie de organele în drept) de regii autonome, societăţi comerciale, instituţii publice, unităţi cooperatiste, asociaţii şi alte persoane juridice. Registru l-jurnal se întocmeşte zilnic ori lunar, prin înregistrare cronologică, fără ştersături şi spaţii libere, a documentelor în care se reflectă mişcarea patrimoniului unităţii. Dacă unitatea utilizează registre-juma) auxiliare, totalul lunar al fiecăruia se trece în Registru!-jumal general. în caz contrar acest registru se întocmeşte zilnic. în registrul-jurnat general se trec toate operaţiile economice privind mişcarea patrimoniului unităţii, indiferent dacă acestea au loc în numerar sau prin contul de decontare de la bancă, neţinându-se cont dacă a avut loc plata ori încasarea 173 RENTĂ efectivă. 2. ~ de încasări şi plăţi document de înregistrare contabilă, tipărit pe o singură faţă, In registre de 100 de Iile, pe format A4. Nu circulă şi este arhivat de unitatea care este obligată să-l păstreze împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii tui. Registrul-jurnai de încasări şi plăţi este utilizat ca document de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor, pe baza actelor justificative şi ca document de stabilire a situaţiei financiare a agentului economic. Registrul-jumal de încasări şi plăţi se întocmeşte într-un singur exemplar de către agenţii economici, persoane fizice şi asociaţiile familiale, făcându-se înregistrarea operaţiilor efectuate pe baza actelor justificative, zilnic, distinct, pe fiecare operaţie în parte, fără a se lăsa rânduri libere. Registrul-jumal de încasări şi plăţi se numerotează, se şnumieşte şi se vizează de către organul fiscal teritorial la începerea şi la încetarea activităţii, precum şi anual. In registrul-jurnal de încasări şi plăţi se înregistrează nu numai operaţiile în numerar, ci şi cele realizate prin contul de decontare de la bancă, indiferent dacă a avut loc plata sau încasarea efectivă. Reglementarea şi supravegherea prudenţială a băncilor • banca centrală emite o serie de regulamente, circulare etc. care cuprind prevederi cantitative şi calitative, reglementând în acest fel activitatea bancară în domeniile monetar, valutar, investiţional etc. Regulament al bursei ■ document oficial al unei burse în care sunt 1 prezentate cerinţele şi modalităţile de desfăşurare a tranzacţiilor cu titluri financiare, modul de funcţio- ^ nare al bursei în general. Regularizare • 1. suma operaţiilor de compensaţie, decontare şi predare/primire de titluri efectuate de casa de clearing, brokeri şi clienţi pentru lichidarea unui contract bursier. 2. suma operaţiilor de decontare realizate de casa de dearing şi brokeri pentru marcarea la piaţă a poziţiilor futures. Relaţii publice {public relations - PR) « activitate directă desfăşurată de obicei de o firmă de specialitate (poate ft realizată şi de o firmă producătoare de bunuri sau servicii) care se ocupă cu menţinerea permanentă a relaţiilor cu atte firme, cu publicul şi în general cu piaţa de desfaoere pentru a crea (prin promovare) o imagine favorabilă asupra produselor şi serviciilor oferite de o firmă şi pentru a asigura crearea unui climat de înţelegere şi încredere între partenerii de afaceri sau între firma producătoare şi populaţie. Activităţi ale firmelor promovarea produselor şi serviciilor oferite de firme, realizarea de semi-narii etc. Rentă • 1. plata pentru folosirea temporară a unui factor de producţie care aparţine unei alte persoane. 2. ~ economică venit obţinut de către deţinătorul unui factor de producţie, a cărui ofertă totală este inelastică şi insensibilă la ridicarea preţului de vânzare. 3. ~ funciară venit care revine proprietarului de teren atunci când oferă în arendă pământul. 4. - absolută rentă încasată de toţi proprietarii funciari, indiferent de calitatea terenului pe care II deţin. 5. - de fertilitate sau diferenţială rezultat al cheltuielilor mai mici cu care sunt obţinute produsele pe terenurile mai fertile, în condipe în care preţul de vânzare este determinat de cheltuielile produsului mai scump, realizat pe terenurile cu o fertilitate mai mică. 6. - de monopol obţinerea în urma vânzării produselor agricole la preţuri de monopol a unui supraprofit REPARTIŢIA 174 de către proprietarul unor terenuri care produc, în cantităţi reduse, produse de calitate superioară. 7. - da poziţie se calculează ţinân-du-se cont de diferenţele existente Tntre terenuri în ceea ce priveşte distanţa la care se află faţă de căile de comunicaţie, centre de desfacere etc. 8. - minieră supraprofitul obţinut de către proprietarii de mine ori sonde bogate în resurse care pol fi exploatate cu cheltuieli reduse. 9. ~a consumatorului diferenţa de bani de care beneficiază consumatorul plătind produsele cumpărate la un preţ mai mic decât preţul pe care ar fi dispus să-l plătească. 10. -a vânzătorului profitul obţinut de către vânzător prin vinderea produselor la un preţ mai mare decât cel estimat. 11. ~ de raritate rezultatul restrângerii resurselor economice din cauza condiţiilor naturale sau a unor elemente de monopol create şt întreţinute artificial. 12. - de transfer apare în urma modificării destinaţiei unui factor de producţie, obţinându-se un profit mai mare în comparaţie cu utilizările precedente. 13. ~ industrială sau comercială surplusul de venit obţinut de marile firme prin practicarea unor preţuri scăzute faţă de cele ale firmelor mai mici (care nu pot rezista decât practicând preţuri mai mari). 14. - con-juncturală profitul obţinut de unii întreprinzători în urma vânzării unor produse ce au fost stocate atunci când preţurile lor erau mici şi vândute când valoarea lor pe piaţă a crescut. Repartiţia • parte a activităţii economice desfăşurată de o persoană fizică/juridică in cadrul căreia bunurile şi serviciile sunt dirijate către destinaţie şi prin care venitul realizat se împarte şi se redistribuie participanţilor la viaţa economică şi între membrii societăţii. Report * 1. prelungire cu o lună a unei poziţii de cumpărător pe piaţa cu lichidare lunară (—> piaţă oficială), pe care se desfăşoară operaţiuni la termen, prin plata unei dobânzi. 2. dobânda plătită proprietarului unei poziţii de cumpărător pe piaţa cu lichidare lunară pentru prelungirea cu o lună a poziţiei sale. 3. termen utilizat in contabilitate şi care desemnează acele sume care au rămas în bilanţul contabil in anul fiscal încheiat ce sunt transferate în anul fiscal următor. Termenul este utilizat şi în construcţii atunci când este întocmit un deviz. Rescontare • operaţie la vedere şi înainte de scadenţă, ce constă in achiziţionarea de către banca de emisiune de la băncile comerciale a efectelor de comerţ deja scontate de aceste bănci. Restricţie voluntară la export • angajament asumat oficial sau neoficial, prin care o ţară exportatoare, la cererea ori presiunea ţării importatoare, se obligă să-şi auto-llmlteze exporturile, într-o relaţie bilaterală, rezultând subdimensîo-narea capacităţii de export a ţării respective, subdimensionare ce nu ar fi avut !oc în condiţii normale de concurenţă. Restul lumii • denumirea generică, utilizată în literatura franceză, care desemnează un sector economic neinstituţional separat, în funcţie de localizarea geografică, în departamente şi teritorii de peste mare, ţări din zona francului şi din afara lui, ţări ale Uniunii Europene şt ţări din afara Uniunii Europene ca subdiviziuni. Resul lumii prezintă activitatea unităţilor economice nerezidente doar în măsura în care acestea au legătură cu unităţile economice rezidente ale unui stat. Resursă • 1. ~ economică totalitatea elementelor atrase şi utilizate la REZERVĂ MINIMA OBLIGATORIE producerea de noi bunuri. Tipuri de resurse: a) originare sau primare -■ formate din resursele naturale şi umane; b) derivate (maşini de tot Jelui, infrastructurile materiale, dotările laboratoarelor etc.}. Resur-. sele materiale includ resursele primare şi pe cele derivate. Resursele umane includ resursele umane primare (populaţia sub aspect cantitativ şi structural) şi resursele deri-vate (stocul de învăţământ şi de ■ cunoştinţe ştiinţifice, inovaţia etc.). 2. ~ productivă suma mijloacelor disponibile, pasibile a fi valorificate în producerea de bunuri şi servicii. :Ş£.. Tipuri de resurse productive: r a) materiale (construcţii, utilaje, mi-; nerale); b) nemateriale (servicii productive); c) primare (potenţial demografic, resurse naturale); d) secundare - resursele formate din resurse materiale, nemateriale şi primare; e) reproductibile - resurse apărute In urma procesului de producţie anterior şi care pot fi : muftiplicate; f) nereproductibile etc. 3. ~ financiară publică tip de resursă care cuprinde veniturile administraţiei centrale de stat, ale administraţiei locale, ale instituţiilor publice, ale asigurărilor sociale de stat şi ale fondului pentru plata ajutorului de şomaj. Resursa financiară publică înglobează totalitatea mijloacelor băneşti utile în atingerea unor obiective economice, sociale sau de altă natură. Reţea de distribuţie -> Canal de distribuţie. Revalorizare a monedei (valutei) • creşterea cursului unei monede/ valute pe piaţa financiară. Revoluţie industrială * progres al societăţii industriale atunci când există o concordanţă istorică între inovaţiile din domeniul tehnic şi necesităţile societăţii umane în ansamblul ei. Se consideră că revoluţia industrială are trei etape: a) prima revoluţie industrială, denumită şi etapa .aburului" (1850-1900) - revoluţia textilelor, cărbunelui şi oţelului. Este inventată maşina cu aburi care permite exploatarea resurselor subterane de cărbune. Apariţia o(elului şi maşinilor oferă posibilitatea construirii de vapoare cu aburi, războaie mecanice de ţesut, căi ferate etc.; b) a doua revoluţie industrială (sec. XX) -apariţia mecanicii, a automobilelor, avioanelor, electricităţii, chimiei, petrolului etc.; c) a treia revoluţie industrială (sfârşitul sec. XX - începutul sec. XXI) - era spaţială, a electronicii, electrotehnicii, informaticii (ex: comunicarea dintre oameni şi informarea se face mult mai uşor cu ajutorul internetului), roboticii, biotehnologiei (ex.: de curând a fost decriptată harta genomului uman) etc. Această etapă a revoluţiei industriale este caracterizată de industrii nepoluante, cu un consum minim de materii prime şi costuri de producţie reduse. Rezervă (a unei societăţi comerciale) • termen utilizat în contabilitate care exprimă rezerva unei societăţi comerciale ce se constituie prin concentrarea profitului din exerciţiile financiare anterioare. în mod exoepţional rezerva se poate constitui şi din alte elemente, cum ar fi diferenţa din reevaluare şi primele de capital. Tipuri de rezerve: a) rezerva legală - se constituie în conformitate cu legislaţia ţării (la noi rezerva legală este reglementată de L31/90 şi este în cuantum de 5% din profitul anual); b) rezerve statutare - tip de rezerve constituite în conformitate cu prevederile statutare ale societăţii comerciale; c) alte rezerve: se constituie din profitul net al societăţii comerciale şi/sau cu respectarea prevederilor legislaţiei. Rezervă minimă obligatorie • partea din pasivele băncilor ce d REZIDENT AL UNEI ECONOM» NAŢIONALE 17$ trebuie Înregistrată ia banca centrală sub lorma unor depozite speciale. Prin acest mecanism banca poate influenţa indirect volumul creditelor acordate. Rezerva minimă obligatorie este exprimată procentual. Rezident al unei economii naţionale • din punct de vedere economic, această noţiune include persoane fizice sau juridice care îşi înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei economii naţionale; familii, gospodării, întreprinderi, fimne, organizaţii non-profit. în categoria rezidenţilor unei economii naţionale intră şi guvernul şi administraţia publică locală (-> Nerezident al unei economii naţionale). Rezultat ■ 1. - economic output al procesului de combinare şi utilizare a factorilor de producţie, ce apare sub forma bunurilor materiale şi a serviciilor. 2. - global (brut) rezultat economic exprimat în formă bănească, ce reflectă activitatea desfăşurată, în întregul ei, de agenţii economici. Rezultatul global cuprinde suma bănească a bunurilor economice mărfare şi non-mărfare şi include toate cheltuielile realizate de agenţii economici pentru producerea bunurilor. Rezultatul global se exprimă prin -> cifra de afaceri şi producţia globală. 3. -final rezultat economic exprimat în formă bănească, ce exprimă valoarea bunurilor economice aflate în ultimul stadiu al circuitului economic destinate consumului final. 4. - nou creat rezultat economic exprimat în formă bănească, ce reflectă surplusul bănesc peste preţul factorilor de producţie materiali utilizaţi. 5. - net rezultat economic exprimat în formă bănească, ce reflectă acea parte din preţul bunului economic rămasă după scăderea costului factorilor de producţie -şi a impozitelor directe şi indirecte. 6. - virtual diferenţa dintre valoarea unui titlu primar (acţiune) sau derivat (contract futures sau opţiune) la un moment dat şi valoarea acelui titlu in momentul în care a fost angajată o poziţie. 7. ~ul exerciţiului (unei societăţi comerciale) termen utilizat în contabilitate care desemnează o sursă proprie de finanţare pentru o societate comercială, ce se calculează ca diferenţă intre veniturile şi cheltuielile unei societăţi comerciale într-o perioadă de timp dată. Cheltuielile reflectă modul de consumare a resurselor în scopul desfăşurării unei activităţi, iar veniturile reflectă resursele care revin unei societăţi comerciale în schimbul unor servicii prestate ori lucrări executate. După natura lor, cheltuielile şi veniturile pot fi grupate în: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli excepţionale, cheltuieli cu impozitul pe profit; venituri din exploatare, venituri financiare, venituri excepţionale (-* Anexa 7). 8. - reportat (al unei societăţi comerciale) termen utilizat în contabilitate, care desemnează partea din rezultatele anilor precedenţi care nu au fost reportate sau acoperite de Adunarea Generală a Acţionarilor sau asociaţilor. Ring • spaţiu circular, la bursă, în jurul căruia stau agenţii bursieri şi anunţă ordinele pe care ie-au primit. Rîsc • 1. Termen utilizat pentru descrierea situaţiilor în care anticipările, privind o investiţie efectuată, nu sunt unice, dar pot fi apreciate probabilităţile fiecărei valori posibile. 2. - asigurat eveniment care, o dată produs, din cauza efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului despăgubirea sau suma asigurată. Riscul asigurat are mai multe înţelesuri: a) probabilitate â producerii evenimentului 177 REZIDENT AL UNEI ECONOMII NAŢIONALE împotriva căruia se încheie asigurarea; b) posibilitate de distrugere parţială a bunurilor in cazul unor evenimenle neprevăzute (grindină, furtună, cutremur etc.); c) proporţie a răspunderii asumate de asigurător prin încheierea unei anumite asigurări. 3. - de credit formă a riscului bancar ce presupune ca una dintre părţile contractante să nu-şt respecte îndatoririle. Riscul de credit poate fi: a) risc de nerambursare a creditului - formă a riscului de credit care presupune posibilitatea apariţiei întârzierii la plată sau chiar incapacitatea de , plată a debitorului din anumite motive. Pentru preîntâmpinarea unui astfel de risc banca trebuie să analizeze situaţia economică a persoanei fizice sau juridice pe plan naţional şi internaţional, să analizeze competenţa şi moralitatea persoanei fizice sau juridice, să analizeze din punct de vedere financiar situaţia persoanei fizice sau juridice, să se intereseze dacă persoana respectivă mai are contractate şi alte împrumuturi la alte bând sau instituţii financiare, să cerceteze forma juridică sub care îşi desfăşoară activitatea respectiva persoană, să se intereseze dacă se află in litigii cu atte firme etc. b) risc de imobilizare a creditului - formă a riscului de credit ce apare atunci când o bancă sau o instituţie financiară nu poate satisface cererile titularilor de depozite. Pentru a fi preîntâmpină! un astfel de risc banca/instituţia financiară trebuie să procedeze la administrarea cu bună credinţă, chibzuită, sistematică şi organizată a depozitelor şi creditelor aflate în posesia sa; angajarea creditelor să fie realizată pe baza hârtiilor de valoare etc. 4. ~ de piaţă formă a riscului ce presupune pierderi apărute în urma variaţilor cursurilor de piaţă la valute sau a ratei dobânzii. 5. - de lichiditate formă a riscului bancar ce presupune apariţia pierderilor de preţ atunci când un titlu nu poate fi vândut rapid şi fără pagube importante. 6. - specific formă a riscului bancar care presupune scăderea valorii unei poziţii. 7. ~ de preţ risc la care se expun negociatorii sau băncile atunci când cumpără bunuri economice al căror preţ poate scade sau creşte neprevăzut Pentru acoperirea acestui risc ei se angajează în operaţiuni pe pieţele la termen. 8. ~ul variaţiei ratei dobânzii riscul la care se expun negociatorii sau băncile atunci când încheie tranzacţii ale căror dobânzi pot creşte sau scade dramatic de la o zl la alta. Pentru a se proteja, ei încheie contracte asupra devizelor pe pieţele valutare, pieţele la termen sau pieţele de opţiuni. 9. ~ de navlu risc la care se expun negociatorii sau băncile atunci când încheie afaceri care necesită utilizarea navelor. Protejarea de acest tip de risc presupune asigurarea de capacităţi proprii de transport sau închirierea capacităţilor de transport în sistem time-charter. 10. ~ economic proces ori eveniment prezumtiv şi nesigur care poate avea ca efect producerea unor pagube/pierderi în cadrul unei activităţi economice, a unei operaţiuni etc. Tipuri de risc economic: a) microeconomic - tip de risc care îmbracă la rândul său următoarele forme: al) risc de insolvabilitate (apare atunci când o firmă intră în incapacitate de plată); a2) risc speculativ - reflectă pierderile sau câştigurile pe care le pot obţine agenţii economici; a3) risc legat de inovaţie -presupune asumarea de către un întreprinzător a riscului de a investi, de a cerceta şi de a inova. Riscul poate aduce, pentru investitor, profit sau pierdere; a4) risc pur - tip de risc imprevizibil împotriva căruia RISIPA ostentativă 178 agenţii economici se pot asigura pentru a acoperi eventualele pagube; b) risc macroeconomic - tip de risc care îmbracă la rândul său următoarele forme: bl) risc social -risc legat de evenimente sociale neprevăzute, dar probabile (ex: grevele, demonstraţiile etc.); b2) risc politic - risc care apare ca rezultat al unor schimbări de regim politic, războaie; b3) risc economic - riscul apariţiei şi manifestării unor dezechilibre economice precum hiperinflaţia, recesiunea, depresiunea etc.; c) risc mondoeconomic -tip de risc care apare strâns legat de riscul suveran. 11. - de ţară generalizat reflectă riscul la care se expune o ţară/un agent economic în afacerile pe care le desfăşoară cu o ţară/un agent economic străin. Tipuri de risc de ţară: a) risc economic - posibilitatea apariţiei pierderilor în afacerile economice internaţionale din cauza creşterii bruşte a importurilor, restricţii valutare etc.; b) risc politic - din punctul de vedere al finanţatorilor externi, riscul politic reflectă nerespectarea condiţiilor şi obligaţiilor impuse cie finanţator şi asumate de ţara care a angajat împrumutul prin blocarea rambursărilor, politici populist-naţio-naiiste care duc la creşterea inflaţiei, la deteriorarea situaţiei economice şi izolarea ţării faţă de exterior; c) risc social - pierderi care pot apărea în cadrul unei afaceri internaţionale din cauza unor evenimente (greve prelungite, revolte etc.). Risipă ostentativă -» Comportamentul consumatorului. Rotaţia capitalului • reluarea permanentă a circuitului economic. Ruralitate ridicată • populaţie concentrată la sate. Aceasta demonstrează slaba dezvoltare a industriei şi comerţului. i*':. •:»; - s âltori ■ societate, întâlnită la bursa r de valori din Tokyo, care nu are drept de negociere pe cont propriu. '"'Sartori acţionează numai tn incinta :-bursei, executând ordinele plasate ■„>' de membrii plini al bursei. Salariu ■ 1. venit însuşit prin muncă. 2. - brut salariu format din -» salariul de bază şi alte sporuri (indemnizaţii de conducere, spor de vechime, spor de noapte, spor de ;> toxicitate etc.). 3. - direct remu-•• neraţie formată din salariul net, ţ- sumele cuvenite pentru concediul J^de odihnă şi al treisprezecelea salariu. Salariul direct reflectă plata primită de un angajat pentru munca ; j: efectuată. 4. ~ indirect diviziune a i; salariului ce este plătită familiei angajatului, pe baza unor norme •: altele decât consumul real de muncă. 5. - net este salariul brut minus obligaţiile către stat ale angajatului (ajutor de şomaj, asigurări de sănătate, pensie suplimentară, impozit). 6. - minim tip de salariu, stabilit prin lege, ce asigură salariaţilor defavorizaţi un venit care să le garanteze subzistenţa. 7. - de bază salariu calculat prin înmulţirea tarifului orar cu numărul de zile lucrate pe lună sau cu numărul de ore care au fost lucrate pe lună. 8. - colectiv formă a salariului reflectată într-o sumă de bani atribuită tuturor salariaţilor unei firme, ca urmare a participării la rezultatele acesteia sau prin oferirea a diverse facilităţi. 9. ~ nominal sumă de bani primită de salariat de la firma/societatea unde lucrează. 10- ~ real cantitatea de bunuri care poate fi cumpărată, la un moment dat, cu ajutorul salariului nominal. 11. - social partea din venitul naţional cu ajutorul căreia societatea intervine pentru a creşte veniturile unor categorii de salariaţi sau doar ale unor grupuri din cadrul acestor categorii confruntate cu riscuri mari (şomaj, accidente de muncă ş.a.). 12. ~ de echilibru acel nivel al salariului care poate satisface cea mai mare parte a cererii şi ofertei de muncă. 13. - negociat colectiv salariul negociat de sindicat cu patronatul. Salarizare • 1. - în acord plata salariului se realizează pe operaţii, activităţi, produse etc., la care durata timpului de muncă pentru realizarea respectivei muncii nu este arătată în mod expres. 2. - în regie plata angajatului în funcţie de timpul lucrat, fără a se preciza în mod expres cantitatea de muncă pe care salariatul trebuie să o depună Jn unitatea de timp. 3, - mixtă plata salariului se face cu o sumă fixă, pe unitatea de timp, acordată fn funcţie de îndeplinirea unor condiţii tehnice, tehnologice, de organizare etc. Sărăcie • stare de fapt a unei persoane care nu poate să-şi procure, din diferite motive (deşi are o calificare nu găseşte un loc de muncă, are o educaţie slabă, are un handicap fizic etc.) mijloacele necesare întreţinerii vieţii. Tipuri de sărăcie: a) ciclică - formă a sărăciei ce este întâlnită la scara unei întregi colectivităţi sau societăţi, dar care are SCADENŢĂ 180 durată limitată. Apare, de obicei, în ţările ne industrializate unde agricultura este slab dezvoltată sau este afectată de calamităţi naturale. O slabă producţie agricolă, atrage după sine creşterea preţurilor la produse, iar efectul imediat este apariţia sărăciei ca fenomen temporar. in ţăriie industrializate, sărăcia ciclică este parte integrantă a ciclului de afaceri. Apare în momente de depresiune sau recesiune economică de lungă durată (rata şomajului este ridicată, veniturile indivizilor scad drastic, agenţii economici îşi restrâng activitatea etc.). în perioadele de depresiune, sărăcia este resimţită la nivelul întregii societăţi, dar afectează puternic indivizii ce aparţin păturii sociale inferioare ale căror venituri marginale scad drastic; b) colectivă - formă a sărăciei, cu caracter permanent, întâlnită în ţările subdezvoltate din Africa, Asia, America Latină, Orientul Apropiat şi America Centrală. Societăţile caracterizate prin sărăcie colectivă au un grad ridicat al mortalităţii infantile, al morbidităţii etc.; c) sărăcie colectivă concentrată - tip de sărăcie ce apare în grupuri care aparţin unei societăţi dezvoltate; ghetouri, zone neindustrializate etc. Sunt caracterizate prinfr-o rată ridicată a mortalităţii şi morbidităţii, analfabetism, pregătire profesională scăzută etc. Un asemenea tip de sărăcie poate fi depăşit prin încercarea atragerii de noi tehnici şi tehnologii în agricultură, industrializare, creşterea gradului de educaţie etc.; d) sărăcie datorită incapacităţilor fizice -tip de sărăcie întâlnită la persoanele cu handicap fizic, nevăzători, bătrâni etc. pentru care societatea din care fac parte nu poate, nu vrea sau este incapabilă să ia măsurile necesare integrării lor sociale sau asigurării mijloacelor minime de trai. Scadenţă • 1. dată la care trebuie răscumpărată o obligaţiune, un bon etc. pe piaţa financiară. 2. termen la care trebuie să se realizeze plata unei datorii (o factură, un impozit, o taxă etc.). 3. dată la care perioada pentru care un client al unei bănci a depus banii într-un cont se încheie. Banii pot fi lăsaţi în continuare în cont, însă doar la cererea clientului. Scaun -> Loc. Schimb ■ 1. înstrăinarea rezultatelor activităţii economice prin vânzare-cumpărare sau prin efectuarea ori primirea în contraprestaţie a altor bunuri necesare individului. 2. ~ direct Troc. Scont Scontare. Sconta re • 1. operaţiunea prin care o bancă achiziţionează de la clienţii săi, la vedere şi înainte de scadenţă, creanţe pe termen scurt, dân-du-le în schimb acestora suma de bani menţionată pe înscris, din care este dedusă dobânda aferentă pentru perioada de timp cuprinsă între momentul achiziţionării şi scadenţa ei (scont). 2. modalitate de calcul a valorii prezente a unui litiu de valoare Actualizata). Scrisoare • 1. ~ de credit comercială (commercial latter of credit) ocument utilizat în comerţul internaţional, variantă a acreditivului, prin care o bancă emitentă se obligă definitiv faţă de un exportator să achite cambia pe_ care acesta a tras-o asupra ei. în momentul în care documentul însoţit de cambie este prezentat băncii emitente are loc achitarea care se poate face prin acceptare, dacă trata este la termen, sau prin plată, dacă trata este la vedere. Avantaje ale scrisorii de credit comerciale: este domiciliată întotdeauna în străinătate (la sediul băncii emitente a importatorului sau dintr-o ţară terţă); nu presupune acoperirea la emitere a angajamentului de plată cu fonduri. 2.- 2.1. - bancară instrument oferit de bancâ unei persoane juridice. Atestă garanţia (persoana juridică nu se află In imposibilitate de plată). 2.2. - de garanţie bancară angajament ferm şi scris a< unei bănci prin care aceasta garantează unui beneficiar că-i va plăti o sumă de bani în momentul Fn care ordonatorul (persoana în favoarea căreia se emite garanţia) nu-şi achită obligaţia asumată faţă de beneficiar. Pentru obţinerea unei scrisori de garanţie bancară se plăteşte un comision al cărui cuantum variază de la o bancă la alta, de la o ţară la alta. 3. - de transport aerian (alrway bill) document utilizat tn comerţul internaţional ce reprezintă modalitatea prin care se materializează un contract de transport internaţional. Scrisoarea de transport aerian specifică şi garantează încheierea contractului, condiţiile de transport şi menţionarea momentului tn care are Soc preluarea mărfii de către compania de transport pentru a fi cărată la destinaţie. 4. ~ de trăsură internaţională (frelght sau fraht) sau contract de transport feroviar document utilizat In comerţul internaţional, reprezentând un contract de adeziune prin care un expeditor acceptă condiţiile de transport stabilite unilateral de o companie de căi ferate. Contractul se consideră încheiat tn momentul în care compania primeşte la transport marfa care este însoţită de scrisoarea de trăsură pe care se aplică ştampila. Data ştampilei este considerată ca fiind data ia care a fost expediată marfa. Sector de afaceri -> întreprindere. Sector productiv întreprindere. Semifabricat • in accepţie contabilă reprezintă acel tip de activ circulant ce apare sub lorma unor bunuri care au suferit un anumit nivel de prelucrare, au parcurs un anumit număr de etape tehnologice şi care au fost recepţionate fie pentru a fi prelucrate tot în interiorul întreprinderii/firmei/unităţii economice respective, fie pentru a fi vândute către terţi. Serii • suma opţiunilor dintr-o anumită clasă, care au acelaşi preţ de exercitare şi aceeaşi dată de expirare pe piaţa bursieră. Short • 1. poziţie a unui operator de bursă care datorează titlurile la care se referă poziţia. 2. soldul debitor al contului de titluri. Sindicalizare finaciară • asocierea provizorie a unui număr de bănci, fără a fuziona, în scopul acordării de credite cu valoare mare. Sindicat « formă organizată a angajaţilor unei societăţi sau ramuri economice, care apără drepturile salariate ale angajaţilor şi pledează pentru obţinerea unor condiţii mai bune de muncă şi de trai. Sistem • 1. - monetar bimetallst tip de sistem Introdus tn secolul XIX care avea ca scop asigurarea unei stabilităţi mai bune a monedei prin intermediul procesului de compensare. Pe piaţă circulau simultan două tipuri de monede bătute în două metale preţioase, aur şi argint, iar emisiunea lor era liberă. 2. ~ monetar bimetallst integral tip de sistem monetar bimetalist în care monezile de aur şi argint circulau simultan şi sincron, având putere egală. Statul stabilea prin lege un raport de valoare (ex: 1 monedă aur = 15,5 monezi de argint) între monezi, pentru a păstra o proporţie a schimbului fixă. Sistemul monetar bimetalist integrat SISTEM 182 garanta existenţa unei cantităţi de monede îndestulătoare pentru satisfacerea necesităţilor pieţei, dar în momentul în care raportul de schimb dintre cele două monede aflate în circulaţie se modifica populaţia avea tendinţa de a tezauriza moneda mai puternică ori de a o utiliza în cadrul tranzacţiilor legate de export (-> Legea Gresham). 3. - bl metal Ist paralel tip de sistem monetar bimetalist în care monezile de aur şi argint circulau simultan şi autonom una faţă de cealaltă, iar raportul de valoare dintre ele era stabilit pe piaţă fără intervenţia statului. 4. - bimetalist parţial tip de sistem monetar bimetalist în care moneda de aur era considerată monedă-etalon, conform raportului de valoare aur-argint stabilit de stat prin lege. Moneda-eta-lon era emisă nelimitat, iar moneda de argint era utilizată pe de o parte în procesul de creare a monedei din aur (pe baza raportului de valoare), iar pe de altă parte la emiterea monedei divizionare care avea aH statut decât moneda-eta-lon (valoare şi putere de cumpărare mai mică). 5. - monetar etalon aur-monedă (Gold Specie Stan* dard) tip de sistem monetar utilizat până la începutul primului război mondial, pus In practică în anul 1821 de Marea Britanie şi aplicat de celelalte state ale lumii, începând cu anul 1870. Caracteristicile sistemului: moneda din aur era emisă nelimitat, circula liber pe piaţa internă şi externă a statelor, monedele de argint şi cele de hârtie îndeplineau paralel cu cea de aur funcţia de bani, convertibilitatea bancnotelor era neîngrădită. 6. ~ monetar etalon aur-llngourl (Gold Bulllon Standard) tip de sistem monetar utilizat o perioadă scurtă de timp după primul război mondial, care s-a caracterizat prin următoarele trăsături: moneda-aur a fost eliminată din circulaţie şi a fost tezaurizată sub formă de lingouri la banca ce emitea bancnote (bancnotele puteau fi transformate în aur în momentul In care deţinătorul lor se prezenta la banca emitentă şi invers), convertibilitatea era limitată, unitatea monetară era fixată într-o anumită greutate de aur. 7. ~ monetar etalon de schimb aur-devize (Gold Exchange Standard) tip de sistem monetar pus în aplicare treptat, în cadrul sistemelor monetare naţionale, la începutul secolului XX şi instituit în 1922 prin Conferinţa de la Genova. Caracteristici ale sistemului etalon de schimb aur-devize: convertibilitatea în aur a permis principalelor puteri economice ale vremii sâ-şi impună monedele naţionale ca monede de rezervă (devize); băncile oentrale erau avantajate dacâ deţineau în trezorerie devize a căror plasare pe piaţă era mai facilă decât cea a aurului (ex: în anul 1913 rezervele în lire sterline ale Băncii Angliei erau de trei ort mai mari decât stocurile de aur). Marea depresiune economică, protecţionismul amplificat practicat de statele lumii au dus la intrarea în colaps a sistemului până în momentul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, când aurul îşi reintră în drepturi. La 22 iulie 1944 are loc Conferinţa Monetară de la Bretton Woods care urmărea ameliorarea şi îmbunătăţirea regulilor de funcţionare ale sistemului monetar internaţional, înfiinţarea unei instituţii internaţionale care să supravegheze modul cum sunt respectate reglementările internaţionale din domeniul monetar Şi introducerea unui sistem de schimb care să elimine anarhia creată după război. Au fost constituite -»■ Fondul Monetar Internaţional şi -» Banca Mondială. Noile caracteristici ale sistemului erau: etalonul sistemului monetar rămânea aurul, 13 tr se stabileau parităţi fixe în raport cu R.doiarui ajustabile Intr-o marjă fixă +/-1%, modul de realizare şi K,mecanismele de ajustare ale cursului, lui de schimb erau bine stabilite şi fe-Specificate într-un ansamblu de fc-. reguli bine statuate, era instituit creditul mutual internaţional. Sis-temui a acţionat efectiv până în anul 1957, când funcţionarea lui l.v începe să se defecteze din cauza deficitului major înregistrat de |\S!atele Unite în cadrul balanţei jF îcomerciale şi a volumului mare de k .- dolari existent în afara SUA la £ ■: nerezidenţi, O serie de state ale b lumii au cerut conversia dolarilor i l1 din stoc în aur. Statele Unite , împreună cu Marea Britanie, f. Belgia, Elveţia, Franţa, Germania, ■ . Italia şi Olanda s-au angajat să vândă aur contra doiari în speranţa menţinerii cursului unciei-aur ia : . preţul de 35 de dolari. încercarea a , eşuat, fiind urmată de o serie de ţ: crize care au dus la destabilizarea % . totală şi intrarea în colaps a sis-I; ternului. în anul 1971, preşedintele Richard Nixon a anunţat că Statele î Unite renunţă la convertibilitatea ~ dolarului In aur. Ca răspuns, cele-lalte state ale lumii au adoptat cursuri flotante, renunţând treptat, până In 1973 la sistemul cursurilor fixe. 8. - ai cursurilor fixe tip de sistem în care cursurile de schimb sunt menţinute la acelaşi nivel cât mai mult timp posibi! prin intervenţia directă a statului. 9. - al cursurilor flotante tip de sistem în cadrul căruia formarea cursurilor de schimb este lăsată la latitudinea forţelor pieţei fără ca statul să intervină. Sistem economic • capacitatea rasei umane de a constitui şi de a pune la punct propriul sistem de aprovizionare. Scopul oricărui sistem este producerea de bunuri şi servicii , necesare consumului şi redistribuirea cât mai justă a avuţiei. Pentru a SISTEMUL CONTABILITĂŢII NAŢIONALE produce, Insă, este nevoie de mobilizarea resurselor (inclusiv a forţei de muncâ). în opinia unor specialişti, de-a lungul timpului au existat trei tipuri de sisteme: a) sistem economic bazat pe principii tradiţionale (cutume) - tip de societate în care se perpetuează regulile sociale: b) sistem economic de comandă -tip de sistem economic care prin coerciţie şi pedepse, are capacitatea de a mobiliza un număr mare de resurse şi forţă de muncă; c) sistem economic de piaţă - tip de sistem economic caracterizat şi el prin presiune, însă presiune apărută tn urma confruntării directe a cererii cu oferta pe piaţă. Sistemul este organizat astfel încât, cu aceleaşi resurse, utilizate în cadrul procesului de producţie, să fie satisfăcute toate cerinţele consumatorilor. Termenul de sistem economic este utilizat şi pentru a desemna o doctrină eoonomică, un curent de gândire economică {feiocrat, monetarist etc.). Sistem financiar • sistem ce include: a) sistemul financiar public, format din relaţiile economice oglindite în: al) bugetul de stat şi bugetele locale; a2) bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate etc.; a3) fondurile speciale extrabugetare: b) sistemul financiar privat, format din relaţiile economice oglindite tn: b1) creditul bancar; b2) asigurările şi reasigurările de persoane, bunuri şi răspundere civilă; b3) constituirea fondurilor la dispoziţia întreprinderilor (finanţele întreprinderilor). Sistem monetar internaţional • ansamblu de reguli, instrumente, organisme şi pieţe referitoare la crearea, valorificarea şi circulaţia monedelor internaţionale. Sistemul contabilităţii naţionale « sistem de evidenţă şi cercetare macroeconomică oe are drept scop principal măsurarea fluxurilor de SISTEMUL REZERVELOR FEDERALE 184 bunuri şi servicii, a fluxurilor financiare realizate în interiorul unui stat, precum şi cele efectuate Intre statul respectiv şi restul lumii (exteriorul). Cu ajutorul Sistemul contabilităţii naţionale se pot determina: Produsul Intern Brut, Produsul Naţional Brut, Produsul Intern Net, Produsul Naţional Brut etc. Sistemul contabilităţii naţionale are următoarele grupe mari de conturi, împărţite pe resurse şi utilizări: a) de gestiune - suma fluxurilor ce intră intr-un cont (sector economic) este egală cu suma fluxurilor care ies din cont (sector economic). Conturile de gestiune se împart la rândul lor In următoarele grupe de conturi: a1) cont de producţie - la resurse se reflectă producţia, iar la utilizări consumul intermediar brut şi valoarea adăugată brută; a2) contul de exploatare - preia la resurse soldul contului anterior (adică valoarea adăugată bmtă). Resurse: valoarea adăugată brută şi subvenţii pentru exploatare. La utilizări contul cuprinde: remunerarea salariaţilor, impozite indirecte ce nu sunt suportate de producător, excedentul brut din exploatare; a3) contul de venituri - preia la resurse soldul contului precedent (adică excedentul brut din exploatare). La resurse: excedentul brut din exploatare, venituri din proprietăţi, venituri din asigurări, venituri din transferuri. La utilizări: impozite directe, cotizaţii, donaţii, ajutoare, venitul disponibil brut; a4) contul de utilizare a venitului - preia la resurse de la contul anterior soldul: venitul disponibil brut. La utilizări: consumul final (menaje, administraţii publice, administraţii private), economii brute. Cu ajutorul acestui cont se pot evidenţia doi indicatori pentru menaje: rata de economisire = economii brute/venit disponibil brut, rata consumului (înclinaţia medie spre consum) = consum final/venit dispo- nibil brut; a5) contul de capital -preia la resurse soldul contului arv terior: economii brute. La utilizări: transferuri în capital, formarea brută de capital, achiziţionarea de terenuri, echipamente etc., capacitatea ori nevoia de finanţare a investiţiilor. Cu ajutorul acestui cont se poate calcula rata de autofinanţare = economii brute şi transferuri de capital/formarea brută de capital; a6) contul financiar - preia resursele din conturile anterioare. Cuprinde fluxurile nete de datorii şi fluxurile nete de creanţe; b) de patrimoniu - cont care apare sub forma unui bilanţ. In activ sunt reflectate: ce deţine un sector instituţional sub formă corporală, necorporală şi creanţe financiare. In pasiv: reluarea pasivelor financiare. Valoarea netă este reflectată de diferenţa dintre activ şi pasiv. Sistemul contabilităţii naţionale urmăreşte activitatea eoonomică dintr-un stat pornind de la fiecare agent economic (insituţional) şi operaţiile realizate de acestea, însumate la nivelul sectoarelor insEituţionale pe conturi. Sistemul contabilităţii naţionale se poate aplica şi pe regiunile unui stat, purtând denumirea de Sistem Lărgit al Contabilităţii Naţionale. Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) —> Uniunea Monetară Europeană. Sistemul Monetar European (SME) • organizaţie creată In anul 1979, ce are ca scop crearea unei zone de stabilitate monetară prin echilibrarea cursurilor ratelor de schimb ale ţărilor membre şi uniformizarea politicilor econom ico-f in an-ciare ale statelor membre pentru introducerea în circulaţie a monedei unice europene - EURO. Sistemul Rezervelor Federale (Federal Reserve System) • denumirea sistemu/ui bancar american rr JţW_______________________________________ iV.'aflat sub controlul direct al Con* ^ slliuîui Rezervelor Federale (din •;> :care fac parte toţi guvernatorii), .i:?. Este format din banca centraiă, fii’ denumită Banca Rezervelor Fede-' j*. rafe, care are reprezentanţe în ^5 toate cele 12 districte ale statului, f - Banca are puteri nelimitate în ceea . r’4, ce priveşte emisiunea de bani, con* > trolul creditelor şi controlul băncilor * membre. "SJumpflaţie • termen care concen-I" ’ trează, pe de o parte, o crizâ eco-$ nomică sau un declin economic, iar pe de altă parte o inflaţie rapidă ţ™," sau galopantă. Şk/IA (Special Memorandum Account) p;:-' • cont provizoriu deschis pentru ET'!!. adăpostirea sumelor ce depăşesc ' nivelul capitalului propriu cerut unui l-. ’-client care realizează tranzacţii în marjă. ^ Socialism • sistem în cadrul căruia ^ toate mijloacele de producţie şi gk'... distribuţie se află în proprietatea \ statului. Conform teoriei socialiste rezultatele producţiei sunt împărţite !f:: în mod egal între membrii societăţii. Kr"Societate • 1. ~ comercială entitate . economică, cu personalitate juridi-W; . că, înfiinţată pe baza unui contract şi formată din mai multe persoane p fizice şi/sau juridice numite aso-H ciaţi/acţionari, care au un interes comun pe baza căruia contribuie la formarea unui patrimoniu social, având ca scop efectuarea unei activităţi economice şi obţinerea profitului. 2. - comercială de persoane societăţi organizate în societăţi în nume colectiv şi in comandită simplă. 3. ~ comercială în comandită simplă tip de societate care are douâ tipuri de asociaţi, -» comanditari şi comanditaţi, la care aportul este netransmisibil şi nu se poate negocia. Asociatul comanditar contribuie cu aport la capital, răspunderea sa limitându-se la nivelul acestuia. Asociatul comanditat SOCIETATEA FABIAN răspunde nelimitat şl solidar în ceea ce priveşte obligaţiile sociale ale firmei. 4. ~ comercială în comandită pe acţiuni societate la care acţionarii sunt comanditari şi comanditaţi (-> Societate comercială In comandită simplă). 5. - comercială pe acţiuni societate al cărei capital social este format pe baza contribuţiei în bani a acţionarilor. Acţionarii primesc în schimb un număr de acţiuni corespunzător sumei de bani depuse. 6. - comercială cu răspundere limitată (SRL) tip de societate al cărei capital social este compus din părţi sociale care nu pot fi negociate la bursă şi care pot fi transmise unei alte persoane prin succesiune, către un alt asociat sau numai cu acordul asociaţilor către o terţă persoană. La SRL asociaţii răspund pentru obligaţiile societăţii numai în limita aportului la capital. 7. ~ comercială în nume colectiv tip de societate in cadrul căreia obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea solidară şi nelimitată a acţionarilor. 8. - de bursă (broker/dea-ler) formă a societăţii financiare oe acţionează pe piaţa secundară. 9. - de investiţii firmă care, contra unei taxe. investeşte fondurile colectate de la un număr mare de mici investitori, obţinând o valorificare maximă şi asigurând securitatea acelor fonduri. 10. - financiară instituţie financiară cu caracter non-bancar, care acţionează pe piaţa titlurilor financiare şi are următoarele funcţii principale: distribuţie primară şi secundară, deating, brokeraj, asistenţă de specialitate fn tranzacţiile cu titluri. Societatea Fabian ■ organizaţie înfiinţată la Londra (Marea Britanie) în anii 1883-1884, care promova idei socialiste. Numele societăţii a fost dat după generalul roman Qulntas Fabius Maxfmus Cunctator SOCIETATEA PENTRU TELECOMUNICAŢII FINANCIARE INTERBANCARE 186 care a trăit In secolul III I.H. Scopul Societăţii Fabian era instituirea unul stat socialist democratic Tn Marea Britanie. Pentru a-şi face cunoscute ideile, membrii societăţii organizau şcoli de vară, conferinţe şi discuţii de grup. Membrii societăţii erau: George Bemard Shaw {critic literar şi scriitor); Beatrice şi —> Sidney Webb, Edward Pease (scriitor), Annie Besant (reformatoare socială) şi Graham Waflas (sociolog). In 1889, societatea îşi explică scopurile economice şi politice în lucrarea „Eseuri fabiane asupra Socialismului”. Membrii societăţii sperau ca ideile lor să prindă rădăcini în interiorul partidelor Conservator şi Liberal. Eşecul acţiunii a dus la formarea Comitetului Laburist, care se transformă în anul 1906 în Partidul Laburist de astăzi. Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommu-nlcatlons - SWIFT) • Societate ai cărui obiect de activitate îl constituie tehnica computerizată de transmitere a datelor şi mesajelor. Societatea are sediul la Bruxelles. S-a format în anul 1973 şi a devenit operaţională în 1977, din asocierea a 239 de bănci aparţinând unui număr de 15 state. După 1994, numărul băncilor care s-au alăturat SWIFT a depăşit cifra de 2000. SWIFT este întrebuinţată în prezent de peste 5000 instituţii financiar-bancare din 140 de state ale lumii. Sogo Shosha • denumirea caselor de comerţ japoneze al căror obiect de activitate este realizarea de tranzacţii comerciale pe operaţiuni (nu pe activităţi de producţie) şi al căror scop primordial este vânzarea sau cumpărarea de mărfuri şi crearea de noi oportunităţi de afaceri. Casele de comerţ posedă sute de filiale şi participă cu capital atât în cadrul societăţilor nipone, cât şi în cadrul societăţilor din străinătate care au un caracter specific divers: de identificare, exploatare şi prelucrare a resurselor, de construcţii, de leasing etc. Pentru a pătrunde şi a-şi menţine piaţa de desfacere, casele alcătuiesc o strategie de marketing bine pusă la punct şi lucrează cu 10.000-20.000 de produse primare (materii prime, cereale etc.) şi intermediare (îngrăşăminte, oţel etc.). Spălarea banilor • denumire generică dată acţiunilor şi operaţiunilor de transferare şi rulare a banilor prin intermediul sistemului bancar de către crima organizată. De obicei, banii crimei organizate provin din comerţul cu droguri, din acte de terorism sau orice alt fel de acţiuni şi operaţiuni ilicite. Transferarea şi circulaţia banilor se realizează de obicei prin conturile unor firme fantomă, fără cunoştinţa băncilor sau a autorităţilor. Pentru a se pierde urma banilor murdari, crima organizată procedează la deplasarea acestora dintr-un cont în altul. Autorităţile unui stat pot preîntâmpina asemenea acţiuni cu ajutorul organelor abilitate şi prin intermediul unor legi care statuează, printre altele: banca trebuie să cunoască foarte bine clienţii cu care încheie şi realizează afaceri; în momentul în care banca sau un angajat al acesteia are suspiciuni asupra bunei credinţe a unui client atunci aceasta are obligaţia de a anunţa autorităţile; banca are obligaţia de a opri accesul clientului la cont; banca sau angajatul are obligaţia de a coopera cu autorităţile statului ce se ocupă de crima organizată. Specialist • 1. Persoană competentă într-un anumit domeniu de activitate. 2. - operativ al bursei {•187______________________________________ expert al bursei (broker, dealer) care intervine în mod rea! în cadrul Ş procesului de iniţiere, executare, j definitivare şi control al tranzacţiilor bursiere. 3. ~ neoperativ al bursei expert al bursei (analist de bursă, funcţionar al bursei etc.) care are competenţe tn legătură cu analiza, % controlul şi facilitarea efectuării - tranzacţiilor bursiere. Speculator ■ 1. persoană/agent |i economic ce estimează cursurile viitoare ale titlurilor pe piaţa bur-sieră, cum părând u-le sau vânzân-du-le pentru a obţine un câştig imediat sau viitor cât mai mare. -i. 2, agent economic care cumpără I; de pe piaţă bunuri pe care le revin- ţ- de în speranţa obţinerii unui câştig % cât mai mare. 3. ~ la creştere $ („bull" sau „â la hausse") spe- r culator ce previzionează creşterea I viitoare a unei acţiuni ia bursă. El $'■ cumpără acest tip de acţiuni in speranţa că va realiza un profit viitor. 4. ~ la scădere („bear" sau „d la balsseu) speculator pe piaţa bursieră ce estimează scăderea unei valori a unui titlu. Pe baza IV- acestei presupuneri, el va vinde un titlu împrumutat în speranţa că ti va s‘ răscumpăra mai târziu ia un preţ mai mic realizând, astfel, profit (operaţiunea mai poartă de nu-mirea de vânzare scurtă). j Speculaţie • 1. tranzacţionarea pe piaţa bursieră, de către persoane fizice sau juridice specializate, a titlurilor de valoare cu scopul obţinerii profitului din diferenţele de curs ale titlurilor între momentul încheierii şi momentul lichidării contractului. 2. - valutară mecanismul prin care agenţii specializaţi în schimb valutar cumpără şi vând valute pentru a obţine profit pe piaţa bursieră. ^ Spirală inflaţionistă • proces de % agravare a inflaţiei prin creşterea preţurilor, care are ca efect o creş- STANDARD & POOR’S CORPORATION tere a salariilor urmată de creşterea costurilor şi de o creştere şi mai mare a preţurilor. Spot —> Contract la vedere. Spread ■ 1. sursă de venit pentru dealeri pe piaţa bursieră ce se calculează ca diferenţă între preţurile —> ask şi -> bid oferite pe piaţa titlurilor de valoare. întotdeauna preţul ask este mai mare decât cel bid. 2. diferenţa dintre preţul cel mai mare şi cel mai mic la un titlu financiar într-o anumită perioadă de timp pe piaţa bursieră. 3. operaţie bursieră reprezentând cumpărarea şi vânzarea simultană de contracte „la termen' pentru acelaşi activ, contractele având scadenţe diferite sau având aceeaşi scadenţă, dar pe pieţe diferite. Stabiliment • unitate economică specifică, ce se delimitează de celelalte tipuri de unităţi economice prin criterii economice şi de spaţiu geografic. Stabilimentul se organizează şi dimensionează în funcţie de tehnologiile de fabricaţie, de modul de organizare a producţiei în fiecare domeniu de activitate. Stabilimentul este dependent de întreprinderea de care aparţine, purtând astfel şi denumirea de subunitate economică. Stagflaţie • stare a economiei unei ţări, caracterizată prin inflaţie rapidă şi creştere lentă a economiei sau inflaţie mare şi creştere economică zero. Mărimea masei monetare nu se reduce, însă scade producţia, apărând o serie de dezechilibre economice. Statii • perioada de timp în care vasul trebuie să stea la dispoziţia navlositorului. Standard & Poor's Corporation (S&P) • agenţie de rating internaţional, parte integrantă a McGraw-HflI Inc., cu sedii la New York, San Francisco, Londra, Paris, Melboume STATISTICĂ 188 etc. Servicii oferite S&P: asistenţă şl servicii de evaluare; întocmeşte rapoarte financiare; asistenţă in restructurare corporaţională: asistenţă în alocarea de capital şi proiecte investiţionale; informaţii financiare obiective; estimează ratingul creditelor; realizează analize de risc pentru comunitatea financiară; furnizează analize, asigură asistenţă şi întocmeşte baze de date privind resursele pentm investitorii fondurilor mutuale. Alte servicii oferite: transmite informaţii financiare şi asistenţă investiţională direct, prin Internet, CD-Rom-uri sau pe suport de hârtie corporaţiilor; acoperă piaţa tranzacţiilor internaţionale; oferă analize combinate pentru circa 80 de pieţe emergente; alocă calificative unei game largi de emitenţi localizaţi în întreaga lume; calculează riscul de ţară, realizează estimări pentm firme particulare, pentru sectorul industrial şi estimări asupra dezvoltării sau evoluţiei pieţelor financiare etc Estimările sunt bazate pe analize financiare realizate în profunzime pentm fiecare emitent în parte şi sunt desemnate după anumite criterii prestabilite. Estimările sunt aduse la cunoştinţa opiniei publice prin intermediul mass-media. Compania oferă mai multe tipuri de calificative pentru fiecare dintre categoriile care fac obiectul său de activitate. De exemplu, în domeniul asigurărilor, calificativele acordate pentru situaţia financiară a unei companii de asigurare, sunt împărţite, descrescător, pe trei grupe de !a A la C, plus încă două tipuri de calificative singulare R şi NR. Explicarea calificativelor t) AAA - reprezintă calificativul cel mai bun ce poate fi acordat unei companii de asigurare ce oferă se/vicii exemplare clienţilor săi; 2) AA - calificativ ce se diferenţiază în mică măsură de cel anterior şi care este acordat unei companii de asigurare ce oferă servicii foarte bune clienţilor săi; 3) A - calificativ ce reflectă capacitatea unei companii de asigurare în oferirea de servicii bune clienţilor proprii, dar care, spre deosebire companiile care primesc calificativul AAA, în anumite circumstanţe economice sunt supuse unui grad mai mare de risc; 4} BBB - reflectă o capacitate adecvată a unei companii de asigurări în ceea ce priveşte serviciile oferite clienţilor, dar care, în anumite condiţii economice speciale, reduce din calitatea serviciilor; 5) BB - reflectă, în concepţia S&P, o companie uşor vulnerabilă, care, spre deosebire de alte companii cărora Ii se acordă unu! dintre calificative anterioare, sunt expuse puternic !a modificările mediului economic; 6} B - reflectă o companie şi mai vulnerabilă faţă de calificativul anterior şi care, în anumite condiţii economice, este pasibilă de a nu-şi mai îndeplini obligaţiile către clienţi; 7) CCC - calificativ acordat unei companii de asigurări caracterizată prin vulnerabilitate şi care îşi poate îndeplini obligaţiile numai în condiţii economice stabile; 8) CC calificativ acordat companiilor cu vulnerabilitate foarte mare: 9) R - companie aflată sub supraveghere şi care îşi poate îndeplini doar o parte din obligaţii către clienţi; 10) NR (nof rated) - companie care nu primeşte calificativ. De asemenea, ratingurile de la A la C li se pot atribui semnele „+“ sau şi reflectă anumite circumstanţe. Companiile de asigurări ale căror ratinguri sunt BB, B, CCC, CC sunt considerate a avea un grad speculativ ridicat, unde BB reflectă cel mai mic nivel, iar CC nivelul cel mai ridicat. Statistică * ştiinţă care se ocupă cu colectarea, analizarea, prezentarea, interpretarea şi estimarea da- '189 STRUCTURA ECONOMIEI NAŢIONALE telor în diverse domenii: activitatea guvernamentală, activităţile economice, sănătate, educaţie, industrie etc. Datele pot fi cantitative şi calitative. Datele cantitative măsoară „cât“ sau „cum" din ceva (ex: vârsta, venitul pe cap de locuitor), Iar cele calitative oferă nume categoriilor studiate de statistică (sex: femei, bărbaţi; stare civilă: persoane căsătorite, necăsătorite etc.). Pentru interpretarea datelor, statistica utilizează grafice, tabele, variabile aleatorii, metoda probabilităţilor etc. Statistica descriptivă facilitează prezentarea şi interpretarea datelor (ex: statisticile care apar în ziare au natură descriptivă). Metoda tabelelor, distribuţia normală, Modelul Basyesian, metoda celor mai mici pătrate etc. sunt tehnici utilizate frecvent în cadrul acestei ştiinţe. Stat jandarm • tip de stat al cărui rol se limitează la asigurarea securităţii, ordinii publice, justiţiei şi apărării naţionale, fără a interveni direct în viaţa economică. Statut ■ actul constitutiv al unei societăţi de orice fel, aprobat de către membrii ei şi autorizat conform legii, în care sunt stabilite drepturile şi obligaţiile membrilor/acţionarilor, tipul de organizare al societăţii etc. Stelaj • combinaţie de opţiuni, pe piaţa bursieră, prin cumpărarea şi vânzarea de call şi put la preţuri prestabilite şi scadenţe identice. Sterilizare ■ măsură luată de banca naţională a unui stat în legătură cu moneda naţională prin micşorarea ofertei de bani, acţiune care are drept efect creşterea ratei dobânzii şi aprecierea cursului monedei naţionale. Stoc • 1. - aflat la terţi în accepţie contabilă reprezintă acel tip de activ circulant ce apare sub formă de stocuri trimise la prelucrare ia terţi sau aflate în curs de aprovizionare de la terţi. 2. ~ yo-yo denumire generică pentru stocurile de bunuri sau de acţiuni foarte volatile, al căror preţ creşte şi scade rapid pe piaţa financiară. Straddie -> stela]. Strategie de concurenţă ■ modalitatea prin care o întreprindere/firmă reuşeşte să îşi domine concurenţii pe piaţă. Există trei tipuri de strategii: a) strategia efortului concentrat - eforturile de producţie şi promovare ale unei întreprinderi se axează asupra unui singur tip de produs şi asupra unui segment al clientelei. întreprinderea îi va oferi acesteia un anumit tip de bun cu un grad înalt de calitate, reuşind astfel să îndepărteze concurenţa; b) strategia diferenţierii - întreprinderea se va preocupa să ofere pe piaţă un produs care să creeze impresia cumpărătorului că este unic din punctul de vedere al standardului la care a fost executat, al confortului pe care îl garantează şi al serviciilor pe care firma le oferă pentru întreţinerea lui în viitor; c) strategia dominaţiei globale prin costuri-o întreprindere va produce acelaşi tip de bunuri ca şi celelalte firme concurente, dar le va vinde la preţuri mai mici decât cele ale concurenţei, asigurându-şt astfel dominaţia pieţei. Străinătatea • tip de agent economic agregat, care include economiile altor state şi unităţile lor autonom e-nerezidente, cu care agenţii economici ai ţării pe teritoriul căreia se desfăşoară activităţi economice realizează tranzacţii economice. Structura economiei naţionale • suma elementelor componente ale economiei (sfere, ramuri, subra-muri, tipuri de tehnologie etc.), relaţiile multiple dintre acestea, aspectele calitative ale entităţii supuse structurii. Tipuri de structuri: a) structura tehnologică - tipurile STRUCTURĂ 190 de tehnici şi tehnologii de producte folosite intr-o ţară, precum şi raporturile dintre acestea; b) structura de ramură - ramurile şi subra-murile existente într-o ţară, ponderile deţinute de fiecare dintre acestea, precum şl relaţiile multiple dintre acestea; c) structura teri* tonală - rolul regiuniîor, teritoriilor, unităţilor administrative în cadrul unui stat, precum şi relaţiile lor de interdependenţă. Structură «1.-a populaţiei modalitate de împărţire a populaţiei pe grupe de vârstă (ex.: 0-60 de ani şi peste 60 de ani). 2. ~ a populaţiei pe regiuni raportoare arată tendinţele de îmbătrânire ori de întinerire demografică a unei populaţii dintr-un teritoriu. Modificarea este influenţată de dinamica naturală a populaţiei şi de mobilitatea ei In teritoriu, mobilitate influenţată In special de factorii economici. 3.-a populaţiei pe sexe modalitate de împărţire a populaţiei pe categorii: masculin şi feminin. Subalimentaţie « populaţie hrănită cu alimente sărace din punct de vedere nutritiv sau cu alimente insuficiente. Subdezvoltare economică • ansamblul fenomenelor complexe interdependente dintr-o ţară, reflectate în diferenţa majoră dintre numărul mare al populaţiei sărace şi numărul infim al populaţ'ei bogate, stagnarea economică, potenţial de producţie nedezvoltat, dependenţa economică, tehnologică şi culturală a statului respectiv faţă de alt stat. Subproducţie ■ formă de cooperare dintre un producător principal de produse cu una sau mai multe firme. Producătorul principal încheie cu acestea un contract de producţie, prin care firmele se obligă să fabrice piese, subansamble etc. necesare obţinerii produsului finit sau produc chiar produsul finit pe care producătorul principal îl comercializează sub marca sa. Firmele subcontractante realizează pentru producătorul principal sub-producţie. Substituibilitate a unui factor de producţie • 1. posibilitate de înlocuire a unei cantităţi date dintr-un factor de producţie, cu o cantitate dată dintr-un alt factor de producţie In condiţiile menţinerii aceluiaşi nivel al producţiei. Tipuri de substituibilitate: a) imperfectă - din categoria resurselor abundente sunt utilizate mai multe resurse pentru a putea fi compensată pierderea pentru fiecare reducere a resurselor deficitare; b) perfectă -volumul unei resurse cerute pentru a compensa cu o unitate reducerea altei resurse cerute rămâne constant în toate combinaţiile posibile; c) în proporţii fixe - factorii de producţie fiind complementari, un factor de producte nu poate fi înlocuit cu altul. Subunitate economică ^Stabiliment. Subvenţie • 1. instrument utilizat de stat, de stimulare a activităţii economice şi a exporturilor care acordă avantaje de competitivitate artificială, reflectate în preţui produselor exportate. 2. ~ specifică tip de subvenţie care se limitează la un grup de întreprinderi sau la o întreprindere, ia o ramură ori la câteva ramuri de producţie, pentru perioade limitate. Sucursală • 1. oficiu al unei firme/întreprinderi care activează, este înregistrat şi organizat conform legislaţiei în vigoare, dar care este dependent din punct de vedere financiar-administrativ de fir* ma-conducătoare. Sucursala poate încheia contracte cu persoane fizice/juridice numai cu acordul prealabil al firmei-conducătoare. Sucursala se autogestionează din punct de SWITCH '*•*. vedere economico-financiar şi valu-y..tar, dar cheltuielile necesare desfă- i. şurârii activităţii sunt suportate de ' f firma-conducătoare. 2. - în străinătate (branch) resort al unei ;! firme deschis într-o ţară străină ’ .• care are drepturile şi obligaţiile ară-"K tate la punctui 1. Suma asigurată • acea parte din i valoarea asigurării pe care asigu-ţ rătorul îşi asumă răspunderea să o :ţ. plătească în cazul producerii eve-% nimentului pentru care a fost înche-j;: iată asigurarea. â supraprofit • 1. noţiune utilizată pentru a descrie situaţia unei întreprinderi caie a realizat o rată a profitului mai mare decât necesarul S; care îi asigură continuarea activi- > tăţii economice proprii. 2. situaţie în care veniturile nete ale unei întreprinderi sunt mai mari decât costurile totale de oportunitate. Swap • 1. - de marfă înţelegere între doi exportatori de mărfuri omoloage de a livra încrucişat fH- marfa către beneficiarii lor. De "W-. exemplu: exportatorul A are obli- gaţia de a livra bunuri unui terţ B. ;|f| Alt exportator de bunuri, C, are la Jt' rându! său obligaţia de a livra bu- nuri unui terţ D. Pentru că A şi C realizează comerţ cu mărfuri similare şi pentru că C este mai aproa- ____ pe de 8, iar A este mai aproape de J&, D, cei doi exportatori se înţeleg să ?!; livreze încrucişat marfa: A va livra terţului O, iar C va livra terţului B. H Aoest tip de încrucişare este utili- H zată de comercianţi pentru a-şi re- ţ? duce cheltuielile de livrare. 2. - cu §; dobândă operaţiune pe piaţa finan- p ciară internaţională, prin care un titlu financiar este schimbat cu un p altul pentru o perioadă determinată Ş: de timp. Principiul de încrucişare se ‘ păstrează la toate tipurile de H , operaţiuni swap. 3- - pasiv schim- % bul obligaţiilor de plată. 4. - activ schimbul veniturilor din investiţii. 5. ~ de cupon operaţiune prin care fluxurile de dobândă fixă se transformă în dobândă variabilă. 6. - de bază operaţiune prin care fluxurile de dobândă variabilă se transformă în dobândă fixă. 7. - cu devize (currency swap) operaţiune de evitare a riscului de schimb dintr-o deviză în alta, efectuată în cadrul pieţelor de swap de devize, formată din trei etape succesive (transferul capitalului iniţial, transferul dobânzii şi transferul capitalului aferent), care oferă posibilitatea transformării unui împrumut cu rată fixă într-un pasiv cu rată fixâ. Switch • 1. operaţie de schimbare a disponibilităţilor în valută în disponibilităţi de clearing sau schimbarea disponibilităţilor aflate Fntr-un cont de clearing în depozite valutare ori îmbinarea celor două tipuri de operaţii. 2. - aller operaţie iniţiată de o firmă de switch ce aparţine unei ţări A care are un sold pasiv în cadrul acordului de clearing. Aceasta, A, cumpără, formal, de la un furnizor C, ce aparţine unei terţe ţări, marfă pe care o plăteşte în valută. A reex-poită marfa în ţara B cu care are acord de clearing. C realizează plata către A in disponibilităţi din acordul de clearing. De fapt, marfa este transmisă direct de la C spre B. 3. - retour operaţie iniţiată de o firmă de switch ce aparţine unei ţări A care are un sold activ în cadrul acordului de clearing cu o ţară B. Se cumpără, formal, marfă din 8, care este plătită în baza acordului de clearing şi se reexportă de către A în ţara C care o plăteşte în valută. De fapt, marfa este transmisă direct din ţara B în ţara C. 4. - aller-retour operaţie combinată de switch-uri de sens opus, care se realizează în momentul în care apar dezechilibre în cadrul acordurilor de clearing între două state. switch 192 Operaţia are ca scop obţinerea de avantaje financiare în urma speculaţiilor dintre diferenţele preţurilor în clearing şi în valută. De asemenea, operaţiunile de switch pot fi: switch valutar, switch valutar aller, switch valutar retourş\ switch valutar aller-retour. Principiul de desfăşurare a acestora este asemănător cu cele prezentate mai sus, cu diferenţa că desfăşurarea operaţiilor se realizează cu ajutorul firmelor de switch prin intermediul băncilor care deţin conturile acordurilor de clearing şi 0 bancă dintr-o ţară terţă care participă la operaţiile de switch. Şcoala Austriacă —> Marglnallsm. Şcoala de Ia Cambridge -» Mar-glnaiism. Şcoala de la Chicago -> Moneta-rism. Şcoala de la Lausanne -> Marginal ism Şcoala fiziocrată • şcoală întemeiată de economiştii deceniului '60 ai secolului XVIII din Franţa. Teoria fiziocrată are ca figură centrală pe -> Frangois Quesnay susţinător al redresării agriculturii pe lângă stimularea industriei şi comerţului {în contradicţie cu teoria mercanti-listă care susţinea numai dezvoltarea industriei şi comerţului}. Şedinţă de bursă ■ perioadă, stabilită prin regulamentul bursei, in cadrul căreia sunt realizate tranzacţiile cu titluri financiare la bursa de valori. Şomaj • 1. dezechilibru al pieţei muncii, constând în excedentul ofertei faţă de cererea de muncă. 2. - ciclic (conjunctura!) şomaj corelat cu fazele ciclului economic. Şomajul ciclic creşte în perioada crizelor economice (recesiuni, depresiuni economice) şi cunoaşte reduceri în perioadele de creştere economică (relansare, expansiune economică). 3. - fricţlonal (de căutare) şomaj de scurtă durată cauzat de timpul mediu necesar pentru găsirea unui loc de muncă pentm cei care intră pentru prima dată pe piaţa muncii, de căutarea unui loc de muncă mai avantajos, de schimbarea domiciliului de către un salariat etc. 4. ~ sezonier tip de şomaj cauzat de întreruperi ale activităţilor dependente de factori naturali, cum sunt agricultura şi unele industrii (construcţiile, turismul etc.). 5. - structural formă a şomajului ce apare ca urmare a neconcordanţei dintre structura ofertei de muncă şi cea a cererii de muncă. Şomajul structural este rezultat al scăderii cererii pentru produsele industriilor tradiţionale (cărbune, construcţia de nave), al schimbării tehnologiei de lucru, fapt ce permite industriilor să obţină aceleaşi rezultate cu un număr mai redus de angajaţi etc. 6. - total pierderea locului de muncă şi încetarea totală a activităţii. 7. ~ parţial diminuarea activităţii depuse de către un individ prin reducerea duratei săptămânii de lucru sub cea prevăzută de lege, dublată de o scădere a remunerării. 8. - deghizat tip de şomaj întâlnit în ţările slab r dezvoltate, unde persoanele desfăşoară o activitate aparentă, cu productivitate mică. 9. - voluntar tip de şomaj care apare atunci când o persoană are posibilitatea de a alege între una sau mai muite oferte de locuri de muncă, dar din diferite motive, în special din cauză că salariul nu este satisfăcător pentru exigenţele proprii, alege şomajul. 10. ~ involuntar tip de şomaj care apare atunci când, din cauza dezechilibrelor existente pe piaţa muncii, o persoană nu găseşte loc SWITCH 194 de muncă deşi este dispusă să lucreze la nivelul salariului curent. 11. - tehnologic fenomen care apare în urma înlocuirii vechilor tehnici şi tehnologii cu altele noi şi a centralizării unor capitaluri şi unităţi, cu restrângerea locurilor de muncă. 12. ~ intermitent fenomen care apare ca urmare a practicării contractelor de angajare pe durată limitată, a nesiguranţei afacerilor unui număr de firme/societăţi, a apariţiei diferenţelor între tipul de muncă pentru care există ofertă din partea angajatorilor şi pregătirea profesională a persoanelor care caută un loc de muncă etc. 13. ~ de discontinuitate tip de şomaj care afectează în mod special femeile, cauzat de întreruperea activităţii din motive familiale şi de maternitate. 14. - regional tip de şomaj ce apare în acele zone care au un şomaj mai ridicat decât alte zone. 15. - sectorial tip de şomaj specific anumitor ramuri sau subra-muri economice. Şomer • persoană care a depăşit vârsta de 15 ani şi care îndeplineşte o serie de condiţii: este aptă de muncă, este disponibilă pentru muncă, nu are loc de muncă şi caută un loc de muncă. T Tabel actuarial ■ tabel format din elemente calculate prin metode statistico-matematice, utile pentru realizarea de calcule financiare. Tabelul input-output -> Analiza Input-output (Analiza intrări-ieşiri). Tabel economic • creaţie a teocratului -> Frangois Quesnay, tabelul economic este reprezentarea în cifre a mecanismului vieţii economice. Quesnay şi adepţii săi considerau agricultura ca fiind singura activitate productivă. In concepţia lor, agricultorul va obţine un venit mult mai mare în momentul Tn care dispune de fondurile necesare achiziţionării de îngrăşăminte, animale de tracţiune şi instrumente de cultivare a pământului. Industria şi comerţul, în viziunea lui Quesnay şi a fiziocraţilor, nu aduc nimic produsului lor, în timp ce agricultura este singura activitate economică care poate crea produs net. Pentru ca funcţionarea sistemului economic să aibă continuitate trebuia ca unei vânzări de produse să-l corespundă o reconstituire de capital. Quesnay a elaborat mâi multe variante ale tabelului economic, însă două dintre ele sunt considerate cele mai relevante: cea publicată în anul 1756 şi cea publicată în anul 1766. în 1758 publică prima variantă care a fost numită de contemporani „zig-zag" şi care descrie sistemul de difuzare a fluxurilor de cheltuieli între clasele sociale în diferite perioade de timp. Quesnay împarte astfel participanţii la viaţa economică: „clasa productivă" formată din fermieri; „clasa proprietarilor' formată din stat, persoane care încasează impozite şi proprietarii funciari; .clasa sterilă* formată din meşteşugari, negustori, proprietarii de manufacturi şi angajaţii lor, funcţionari şi soldaţi. Cheltuielile sunt împărţite la rândul lor astfel: cheltuieli productive, cheltuieli din venit şi cheltuieli sterile. Pentru Quesnay, „avansul" sau capitalul utilizat reprezintă acele sume de bani folosite în fiecare fază de către clasa producătoare pentru achiziţionarea mijloacelor necesare obţinerii produsului net. Fluxurile tabelului economic, atunci când există o sumă de bani numită avans aflată la clasa proprietarilor, sunt următoarele: 1) jumătate din avans este folosit pentru cumpărarea de produse agricole de la clasa productivă; 2) cealaltă jumătate din avans este folosită pentru cumpărarea de produse prelucrate de la clasa sterilă; 3) jumătate din avansul 1), care este acum proprietatea clasei productive, este folosită pentru a fi cumpărate produse ale clasei sterile; 4) jumătate din avansul 2), care este acum proprietatea clasei sterile, este folosită la cumpărarea de produse agricole de la clasa productivă. Aşadar, sumele de bani, care se înjumătăţesc mereu, circulă continuu şi în zig-zag între cele două clase. Din acest circuit numai clasa productivă creează produs net, atunci când vinde produse către alte clase, surplus pe TARIF VAMAL 196 care îl achită proprietarilor funciari, în 1766, Quesnay publică o nouă variantă a tabelului economic, care reiterează mai concis aceleaşi principii, eliminând o serie de dificultăţi. Tarif vamal • catalog ce conţine clasificarea mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior ai unei ţări şi taxele vamale percepute pentru fiecare produs sau grupă de produse. în tariful vamal sunt incluse şi mărfurile scutite de impunere vamală. Tariful vamal poate avea o singură coloană de taxe vamale sau mai multe coloane în care sunt transpuse distinct mărfurile pe tipuri, după ţara de provenienţă, taxe vamale autonome, convenţionale şi preferenţiale. Ordonarea mărfurilor în tariful vamal se poate face în funcţie de provenienţa mărfii, în ordine alfabetică, în funcţie de gradul de prelucrare sau o îmbinare a acestor criterii. Cu ajutorul tarifului vamal pot fi stabilite o serie de concesii vamale, producţia internă a unui stat poate fi ocrotită împotriva competiţiei străine şi pot fi impuse segregări în relaţiile economice cu alte state. Taxa oficială a scontului • formă specifică a ratei dobânzii prin care băncile comerciale pot fi refinanţate de către banca centrală. Banca naţională este cea care poate influenţa nivelul ratelor dobânzii în economie prin stabilirea taxei oficiale a scontului Având un rol important în stabilirea condiţiilor de creditare, taxa oficială a scontului constituie, în general, plafonul minim al ratelor dobânzii în economie. Dacă taxa oficială a scontului creşte, înseamnă că banca centrală urmăreşte o diminuare a creditelor pe care le pot acorda băncile comerciale. Când taxa oficială a scontului scade, înseamnă că banca centrală urmăreşte o creştere a creditelor pe care le pot acorda băncile comerciale. Taxa pe valoarea adăugată • impozit indirect stabilit asupra operaţiilor care privesc transferul proprietăţii bunurilor, prestările de servicii, importul de bunuri, livrările de bunuri mobile şi operaţiunile asociate. Taxa rescontului • taxa percepută, sub formă de rată a dobânzii, de către banca centrală de ia băncile comerciale pentru operaţia de re-scontare a titlurilor. Taxă vamală • impozit indirect perceput asupra mărfurilor ce trec graniţa unei ţări. Are funcţia de formare a preţurilor de comerţ exterior şi a celor interne de consum. După modul de percepere, taxele vamale pot fi: a) ad-valorem - taxă calculată prin stabilirea unei cote asupra valorii produselor (ex.: 5% din valoarea vamală a unui computer); b) specifice - sumă de bani ce corespunde unei unităţi de măsură din produsul importat ori exportat (ex.: 5000 de unităţi monetare pentru o tonă de măsline etc.); c) mixte (combinate) - în cazul în care preţurile scad considerabil, elementul ad-valorem este completat cu o taxă specifică. După scopul impunerii, taxele vamale pot avea caracter fiscal (taxe cu nivel scăzut a căror finalitate este încasarea lor sub forma de venituri la buget) sau protecţionist (cu ajutorul acestor taxe se descurajează importurile şi sunt susţinute produsele naţionale). După obiectul impunerii, taxele vamale pot fi: a) de import - taxă stabilită de un stat pentru a-şi proteja producţia internă; b) de export - taxă stabilită de stat pentru limitarea exportării unor produse de bază care pot fi prelucrate în interiorul ţării; c) de tranzit - taxă impusă de stat pentru mărfurile aflate în tranzit pe teritoriul său. După modul cum sunt stabilite, taxele vamale pot fi: a) autonomă - taxă în cuantum mai mare, stabilită de stat 197 TEORIA AVANTAJELOR RELATIVE Şl A COSTURILOR COMPARATIVE pentru mărfurile provenite din ţări cu care acesta nu aplică clauza naţiunii celei mai favorizate; b) convenţională - taxă stabilită de un stat cu acordul altui/altor stat/state cu care aplică clauza naţiunii celei mai favorizate; c) de răspuns -taxă stabilită ca răspuns la politica comercială neloială a altui stat. Taxa vamală de răspuns poate fi: antidumping (taxă impusă de stat, ca răspuns la o politică comercială neloială a altui stat, pentru contracararea efectelor politicii de dumping şi colectată în plus de taxa vamală curentă) şi compensatorie (taxă stabilită de stat pentru a elimina efectele primelor la export şi a subvenţiilor pentru export); d) preferenţială -taxă cu nivel redus, stabilită de stat pentru anumite tipuri de mărfuri sau pentru toate mărfurile importate din ţări cu care acesta are anumite acorduri. Târg • piaţă organizată periodic (anual) în aceeaşi locaţie, la aceeaşi dată şi pe specific de produse sau servicii pentru promovarea sau vânzarea de produse/servicii ale unor firme. T-bills • bonuri de tezaur utilizate în Statele Unite ale Americii. T-bonds • obligaţiuni de tezaur pe termen lung utilizate în SUA. Tendinţă Trend. Teorema lui Coase • teoremă a economistului —> Ronald Coase, care susţine că forţele pieţei găsesc întotdeauna cea mai bună soluţie în rezolvarea unei dispute indiferent de riscurile la care sunt supuse părţile implicate (vânzător şi consumator de externalităţi). Acest lucru este valabil atunci când nu există costuri de tranzacţie şi drepturile de proprietate sunt bine definite, astfel încât externalităţile să nu ducă la o creştere a alocării necorespunzătoare a resurselor. Externalităţile constituie insuccese, puse pe seama unei terţe părţi, reflectate la scara pieţelor, prin neoglindirea la nivelul preţului pieţei a anumitor costuri ori avantaje asimilate producţiei ori consumului. Externalităţile pot fi: a) de producţie - producţia unei firme este influenţată în mod direct de o altă firmă ori de un consumator; b) de consum - un consumator influenţează în mod direct producţia/consumul unui agent economic. Externalităţile se fac resimţite atunci când costurile ori beneficiile sociale sunt total diferite de costurile ori beneficiile particulare. Pot duce la crearea de dezechilibre în alocarea resurselor şi chiar la ineficienţă economică. Teoria avantajelor relative şi a costurilor comparative • teorie fundamentată de britanicul -> David Ricardo, ce are la bază analiza costurilor relative şi care susţine că două naţiuni pot câştiga din comerţul reciproc chiar şi atunci când una dintre ele nu deţine un avantaj absolut în producerea tuturor bunurilor. Explicaţia teoriei este următoarea: dacă ţara X are o producţie de măsline şi de ulei mai mare decât o ţară Y, dar în ţara Y costul uleiului este mai mic decât în X, atunci pentru X este mai avantajos să cumpere ulei din Y dând în schimb măsline. în timp, s-a constatat că teoria nu a luat în calcul o serie de factori economici importanţi: în lume există mai mult de două produse care pot fi comercializate; ipotezele de la care a plecat teoria au ignorat costurile de transport care limitează beneficiile; nu au fost luate în considerare măsurile protecţioniste la care recurg unele state, pentru protejarea comerţului cu produsele lor; s-a presupus că forţa de muncă poate migra liber de la o industrie la alta -fapt ce presupune recalificare pro- TEORIA AVANTAJULUI ABSOLUT 198 fesională, deci timp şi cheltuieli suplimentare; s-a presupus că toate costurile rămân constante, însă industriile în expansiune pot fi supuse economiilor de scară astfel încât câştigurile din comerţ ar putea fi mai mari decât s-a presupus, iar beneficiile din specializare şi comerţ se pot reduce când costurile cresc; banii (în afara comerţului de barter) sunt folosiţi ca mijloc de schimb - teoria nu a luat în considerare variaţia cursului de schimb pe piaţă, care poate duce !a numeroase complicaţii etc. Teoria avantajului absolut sau Teoria costurilor absolute • teorie fundamentală de -» Adam Smith în lucrarea „Avuţia naţiunilor (1776), care presupune că „o ţară poate fi eficientă în producerea anumitor bunuri şi servicii şi mai puţin eficientă în producerea altora, comparativ cu alte state. De aceea, fiecare ţară ar trebui să producă doar acele bunuri şi servicii pe care le poate realiza cu un cost real mai mic“. Teoria cantitativă a banilor • teorie ce exprimă relaţia care apare între cantitatea de bani aflaţi în circulaţie şi dinamica şi nivelul general al preţurilor. în condiţiile în care celelalte variabile rămân neschimbate, nivelul preţurilor este dat de cantitatea totală a banilor aflaţi la un moment dat în circulaţie. Teoria cantitativă a banilor a făcut distincţie întotdeauna intre cantitatea nominală şi cantitatea reală de bani aflată în circulaţie. Cantitatea nominală este reflectată in tipul de bani; lei, lire, dolari etc., în vreme ce cantitatea reală de bani reflectă volumul de bunuri şi servicii ce pot fi achiziţionate prin intermediul banilor. Teoria ajunge la concluzia că pentru cei care deţin banii, importanţă are valoarea reală şi nu cea nominală. In aceste con- diţii oricare ar fi factorii care determină cantitatea nominală, deţinătorul lor determină cantitatea reală şi nivelul preţurilor. Fisher Irving a studiat şi a elaborat o ecuaţie care astăzi este considerată reprezentativă pentru Teoria cantitativă a banilor: MV = PT (unde: M - cantitatea de monedă aflată în circulaţie la un moment dat, V - viteza de circulaţie a monedei, T - nivelul tranzacţiilor cu bunuri şi servicii realizate într-o anumită perioadă de timp, iar P - nivelul preţurilor la care este vândut fiecare bun sau serviciu). Cantitatea de monedă aflată în circulaţie se calculează ca produs intre bunurile cumpărate şi preţul acestora, raportate la viteza de circulaţie a banilor. Teoria presupune iniţial că tranzacţiile au două părţi: suma de bani plătită şi cantitatea corespunzătoare transmisă cumpărătorului la un anumit preţ. Partea stângă a ecuaţiei reflectă banii plătiţi, iar partea din dreapta reflectă valoarea tranzacţiei. Generalizată la scara întregii economii, partea din stânga reflectă cantitatea de bani aflaţi în circulaţie (unităţi fizice) şi viteza de circulaţie a acesteia. Partea dreaptă a ecuaţiei reflectă preţul mediu înmulţit cu cantitatea de bunuri totale, tn ultimii ani a fost utilizată o altă ecuaţie: MV = Py (y - venitul naţional in preţuri constante (valoarea totală la preţ fix a tuturor bunurilor, serviciilor şi rezervelor de capital), P = indicele preţurilor, V = numărul mediu în care rezerva de bani este utilizată pentru realizarea tranzacţiilor). în cadrul celor două ecuaţii, cele două părţi sunt egale prin definiţie. în practică, însă, datele referitoare la tranzacţii sau la venituri (partea dreaptă a ecuaţiei) provin din surse statistice diferite faţă de datele referitoare la cantitatea banilor. Doar pentru viteza de circulaţie există date directe 199 TEORIA FONDURILOR DESTINATE CREDITĂRII ;E.' şi certe ce pot fi utilizate. în momentul In care cu ajutorul ecuaţiilor se calculează situaţia reală a unei economii, V este calculată astfel încât să se realizeze egalitate între cele două părţi ale ecuaţiei. Această versiune a ecuaţiei cantitative reflectă funcţia banilor ca mijloc de schimb. Banii, ?nsă, sunt utilizaţi şi în cadrul procesului de vânzare-cumpărare. Se realizează astfel o apropiere faţă de balanţa de plăţi. A apărut ideea conform căreia oamenii doresc să deţină o rezervă de bani direct proporţională cu veniturile. Apare astfel ecuaţia: M = kPy (unde: k - proporţia rezervelor de bani Tn venituri). Ecuaţia reflectă diferenţa dintre bani ca apropiere de tranzacţii şi dintre bani ca apropiere de balanţă. Ultima ecuaţie poate fi descrisă sub aspectul cererii de bani, în care P şi y sunt două variabile de care depinde cererea de bani, iar k reflectă celelalte variabile. Ţeoria clasică (liberalism) «teorie predominantă până la apariţia -*■ teoriei keynesiste, ai cărei adepţi (Adam Smith, John Locke, David Hume, Pierre de Boisg ui libert, Dupon de Nemur, William Petty) aveau încredere în capacitatea de autoreglare a pieţei fără nici un fel de intervenţie a statului în economie. După ce procesul de acumulare prin metode -> mercantiliste luase sfârşit şi începuseră să apară şi să se dezvolte din ce în ce mai mult manufacturile, liberalismul a apărut ca o necesitate în urma evoluţiei economiei de piaţă, a pieţelor interne şi a ceiei internaţionale, a economiilor naţionale şi a dezvoltării infrastructurii în mai multe state. Clasicii (liberalii) considerau că industria trebuie să fie principalul sector al producţiei şi aveau ca argument echilibrul realizat pe piaţă ca urmare a raportului dintre cerere şi ofertă. Clasicii (liberalii) considerau şomajul ca fiind un fenomen temporar reflectat în excedentul de ofertă pe piaţa muncii, fenomen ce putea fi înlăturat în momentul în care salariile erau corelate cu nivelul cererii. Principalele trăsături ale clasicismului (liberalismului): a) la baza bunăstării stă proprietatea particulară; b) munca este creatoare de avuţie şi valoare, fiind diferenţiată din punctul de vedere a! pregătirii profesionale, a intensităţii cu care este realizată şi al gradului în care ea creează avuţie; c) diviziunea socială a muncii este principalul mijloc de creştere a forţei de producţie; d) reglarea pieţei se realizează prin intermediul concurenţei; e) comerţul dintre state trebuie să fie liber, fără reglementări; f) intervenţia statului în economie sâ fie cât mai redusă. Teoria creşterii economice • studiul tuturor factorilor care duc la creşterea venitului naţional la nivelul unei ţări, precum şi la nivelul fiecărui individ în parte. Teoria dotării cu factori de producţie -> Heckscher, Eli Fllip. Teoria DOW • teorie ce susţine că tendinţa bursei este reflectată de evoluţia indicilor Dow Jones industrial Average şi Dow Jones Transportation Average. Conform teoriei Dow un trend semnificativ nu este confirmat până ce ambii indici nu ating noi nivele în sus sau în jos, în caz contrar bursa va reveni la tendinţa anterioară H> Analiza grafică sau chartistâ). Teoria fiziocrată -> Tabel economic, -> Quesnay, Franţols. Teoria fondurilor destinate creditării (teoria clasică a ratei dobânzii) • teoria consideră că rata dobânzii este determinată de cererea şi oferta de credite. Cererea provine de la cei ce doresc să TEORIA GEOPOLITICA 200 realizeze investiţii de capital şi este negativ corelată cu rata dobânzii, iar oferta provine de la persoanele fizice şi juridice ce dispun de un surplus de fonduri băneşti. Teoria consideră că economiile sunt pozitiv corelate cu rata dobânzii. Persoanele care economisesc sunt impulsionate să depună la bănci un volum mare de fonduri băneşti, pe măsură ce rata dobânzii reale creşte pentru depozitele atrase. Teoria geopolitică —> List Friederich. Teoria impunerii optime -> Mirrlees James. Teoria jocurilor • ramură a matematicii aplicate în economie, ce analizează o serie de situaţii în care participanţii pot avea interese comune, opuse sau mixte. în cadrul unui ]oc normal, fiecare dintre participanţi, urmărindu-şi propriul interes, încearcă să anticipeze mişcările celuilalt. Finalizarea jocului are loc în momentul în care fiecare participant ia propria decizie. Teoria poate fi aplicată în acele cazuri în care cei care Iau decizii trebuie să ia în calcul modul de gândire şi interesele celorlalţi participanţi la joc (tot persoane care iau decizii). Punând accent pe strategie, teoria jocurilor completează şi dezvoltă teoria probabilităţilor. Există mai multe tipuri de teorii ale jocurilor, fiecare dintre ele având aplicaţii într-un anumit domeniu şi soluţii proprii. Clasificarea jocurilor se realizează, în general, în funcţie de numărul jucătorilor: jocuri cu un singur participant (o persoană particulară, o firmă, o ţară etc.), jocuri cu doi participanţi şi jocuri cu n participanţi. Strategiile jocurilor pot fi: perfecte (ex: în cadrul şahului fiecare participant cunoaşte tot timpul regulile jocului) sau imperfecte (ex: în cadrul jocului de pocher participanţii nu ştiu ce cărţi au primit ceilalţi jucători). O altâ modalitate de clasificare a jocurilor are la bază interesul comun sau opus al participanţilor. Ele pot fi jocuri cu sumă constantă (sumă zero) (ex: la pocher participanţii au interese complet opuse, pentru că unul câştigă iar ceilalţi pierd) sau jocuri cu sumă pozitivă (toţi participanţii pot câştiga sau pierde - de exemplu: când există un conflict între patronat şi muncitori ambele părţi pot ieşi în câştig atunci când, în urma discuţiilor purtate, se renunţă la grevă). Jocurile cu sumă pozitivă pot fi la rândul lor de două tipuri: cooperante sau non-cooperante. în cadrul jocurilor cooperante, participanţii au dreptul să comunice unii cu alţii şi pot face înţelegeri (ex: un vânzător de televizoare este angajat într-un joc cooperant cu un client potenţial), în timp ce în cadrul celor non-cooperante nu se realizează nici înţelegeri şi nici nu au ioc comunicări între participanţi (ex: participanţii la o licitaţie, care fac o ofertă individuală sunt angajaţi în jocuri non-cooperante). Un joc finit (şah, poker etc.) se încheie în momentul în care fiecare dintre participanţi are un număr finit de alternative pentru deciziile pe care trebuie să le ia. In cadrul jocurilor infinite există fie un număr infinit de alternative, fie un număr infinit de decizii ce pot fi luate. Un joc poate avea o formă extensivă, normală sau tipică. De exemplu, şahul este considerat un joc extensiv a cărui reprezentare se face sub forma unui „copac". Fiecare pas al jocului este reprezentat de un „nod' al copacului, din care se desprind ramurile ce_ reprezintă alternativele jucătorilor. în cadrul jocurilor cu un singur participant deciziile sunt uşor de luat, jucătorul neavând oponenţi. Ei trebuie să aleagă intre alternativele oferite (ex: participantul la joc decide singur dacă trebuie 201 TEORIA LOCALIZĂRII să se îmbrace cu o haină groasă când va pleca de acasă. Dacă greşeşte in decizia luată, el nu va trebui să dea socoteală nimănui). In cadrul jocurilor cu două persoane cu sumă nulă, participanţii au şanse egale care, utilizate cu înţelepciune, pot duce_ la câştigarea jocului (ex: şahul). în cadrul jocurilor cu sumă pozitivă, cu doi participanţi, fiecare dintre aceştia au atât interese comune cât şi divergente, dar amândoi au de câştigat dacă cooperează şi cad la o înţelegere. în cadrul jocurilor cu n persoane, deşi considerate non-cooperante, dacă o parte dintre jucători cooperează, aoeştia pot înclina balanţa în favoarea lor câştigând jocul (ex: partidele politice, care de obicei nu cooperează, pot încheia o alianţă, în cadrul campaniei electorale, care le poate asigura o victorie sigură în alegeri). Iniţial, teoria jocurilor a fost fundamentată, în 1944, de John von Neumann şi Oskar Morgenstem şi avea ca scop rezolvarea problemelor economice. Cei doi au observat că economia era, de fapt, un joc în care participanţii îşi anticipau reciproc mişcările şi deci necesita aplicarea unei noi metode matematice, pe care au denumit-o teoria jocurilor. Teoria jocurilor a fost utilizată in diverse domenii, precum cel militar, economic, în determinări referitoare ta încheierea de alianţe politice, în determinarea puterii unui votant sau a mai multor votanţi, în determinarea nivelului preţului optim la care pot fi vândute anumite bunuri şi servicii etc. Teoria keynesistă Keynes, John Maynard. Teoria localizării • teorie economică, parte integrantă a geografiei regionale, a ştiinţei regiunilor şi a ’* economiei spaţiale, care are ca obiect de studiu localizarea geografică a activităţilor economice. Localizarea activităţilor economice poate fi determinată ta nivel general (regiune în apropierea unei metropole) sau la nivel redus (activitate economică aflată în apropierea unui amplasament particular, bloc etc.). Teoria localizării a fost iniţiată de Johann Heinrich von Thunen (1783-1850), care, în lucrarea sa „Statul izolat" (1826), introduce ideea de teorie a localizării agricole. Teoria porneşte de la ideea existenţei unei singure pieţe de desfacere pentru produsele agricole, piaţă înconjurată de pământurile fermierilor. El calcula costul transportului ca fiind compus din distanţa până la locul de desfacere al mărfii şi volumul acesteia. Presupunea, de asemenea, că recoltele fermierilor aveau cea mai mare valoare a pieţei, care le-ar fi asigurat profit maxim (renta localizării). Dacă preţul transportului era mare, atunci renta localizării era mică şi invers. în cartea sa .Teoria localizării industriale", apărută în anul 1929, economistul german Alfred Weber a iniţiat teoria localizării industriale, denumită şi triunghiul localizării, ca extindere a teoriei localizării. El a căutat amplasamentul optim pentru o firmă producătoare de bunuri, localizare care trebuia să îndeplinească trei condiţii: să fie amplasată lângă o piaţă de desfacere şi două surse de materii prime (triunghi perfect). Pentru a determina localizarea ideală a întreprinderii, a calculat costul minim sl producţiei, în interiorul triunghiului, ca fiind egal cu costul total al transportului materiilor prime dinspre cele două surse către locui de producţie şi de la locul de producţie către piaţa de desfacere a produselor finite. Greutatea materiilor prime şi produsul finit erau consideraţi factori importanţi în determinarea costurilor de transport şi a localizării locului de TEORIA NEOKEYNESISTĂ 202 producţie. Weber a ajuns la concluzia că produsele care pierdeau cfin greutate în cadrul procesului de producţie erau transportate la un cost mai mic către piaţa de desfacere decât materiile prime de la sursă către zona unde se realiza producţia. Aşadar, localizarea optimă a întreprinderii trebuia să fie lângă sursele de materii prime. Odată determinat costul minim al transportului, el a încercat localizarea unei forţe de muncă ieftine, prin identificarea zonelor, din afara triunghiului, în care costul minim de transport era mai mic decât cel al forţei de muncă. O altă contribuţie majoră în cadrul teoriei localizării a adus-o Walter Christaller prin iniţierea teoriei localizării centrale, care oferă explicaţii geometrice pentru sistematizarea oraşelor, satelor etc. William Alonso, în cartea sa „Localizarea şi utilizarea pământului: ' către o teorie generală a rentei pământului' (1964), explică variaţia intravilanurilor în oraşe. Teoria neokeynesistă • teorie apărută în urma încercărilor de domolire a mişcărilor sociale, a crizelor economice, a stopării şomajului şi ca necesitate a îmbunătăţirii unor părţi ale teoriei keynesiste, ce prezentau unele neajunsuri (modelul realizat de Keynes era static, tar analiza se efectua într-un orizont de timp limitat; soluţiile politicilor anticriză şi anticiclice propuse de Keynes nu luau în calcul necesităţile creşterii economice legate de acumulare, investiţii şi timp; în teoriile lui, Keynes nu dăduse importanţă prea mare comerţului internaţional care este, de fapt, o condiţie importantă a dezvoltării unui stat; Keynes nu pusese un accent deosebit pe microcategoriile pieţei, în timp ce variabilelor macroeconomice le dăduse o importanţă mult prea mare). Refacerea teoriei keynesiste s-a realizat în trei etape şi curente: a) dinamizarea teoriei keynesiste (realizată de cei doi elevi şi asistenţi ai lui Keynes, Roy Harrod şi Evsey Domar în cadrul —»modelului Hamxf-Domai)] b) sinteza micro-macro a teoriei keynesiste (efectuată de —> Paul Samuelson şi -> Roberi Solow); c) încorporarea în cadruI teoriei keynesiste a unor elemente din teoria liberală şi cea marxistă (realizată în cadrul Şcolii de la Cambridge, numită generic -»Noua strângă de la Cambridge). Teoria parităţii puterilor de cumpărare • teorie conform căreia orice monedă poate fi schimbată contra aceleiaşi cantităţi de bunuri economice, oriunde pe glob. Teoria parităţii ratelor dobânzii ■ concept, iniţiat de J.M. Keynes, care presupune că ajustarea cursurilor la termen ale devizelor se realizează în funcţie de paritatea ratei dobânzii. Teoria pieţei eficiente • teorie care susţine că preţurile pieţei reflectă toate informaţiile şi toate aşteptările investitorilor (cursul titlurilor reflectă valoarea lor intrinsecă, iar profitul obţinut în urma tranzacţiilor bursiere reprezintă rezultatul „şansei" unui investitor/broker ca urmare a faptului că a riscat investi ndfoperând în/cu acele titluri). Teoria probabilităţilor ■ ramură a matematicii care are ca obiect de studiu fenomenele aleatorii. îndeplinirea unui eveniment aleatoriu nu poate fi predeterminată, dar poate fi determinat unul dintre rezultatele posibile. în cadrul teoriei probabilităţilor, se consideră că rezultatul real este determinat din întâmplare. Probabilităţile sunt caracterizate prin frecvenţe relative (ex: posibilitatea ca un copil să moştenească o boală genetică de la unul dintre părinţi este egală cu Wj. Primele lucrări referitoare la teoria probabilităţilor au apărut in sec. XVI-XVII (iniţiatori: Geroiamo Cardano, Fierte de Fermat. Blaise Pascal, Christiaan Huygens, John Graunt). Cea mai importantă contribuţie la Teoria probabilităţilor au avut-o, însă, Jakob Bemoulli în cartea sa „Arta presupunerii" apărută tn anui 1713 şi Abraham de Moivre în lucrările sale despre .Doctrina şanselor" (lucrări apărute între anii 1718-1756). în secolele XIX-XX o serie de alte personalităţi s-au ocupat şi au dezvoltat Teoria probabilităţilor, printre care: Pafnuty Lvovich Chebishev, Sir Francis Galton etc. în cadrul economiei, Teoria probabilităţilor este utilizată în studiul proceselor de aprovizionare, în analiza dinamicii sistemelor economice, în analiza înclinaţiei spre risc. Teorii matematice ale creşterii economice • parte a domeniului economic care a dezvoîtat modele matematice abstracte. Ca prim pas, modelele stabilesc şi determină mai întâi variabilele ce prezintă importanţă: input-urile, output-urile, consum, capital, investiţii etc. al doilea pas: ecuaţia construită, trebuie să racordeze din punct de vedere matematic, în timp, variabilele economice (ex: cu ajutorul ieşirilor din sistem din anul precedent se poate calcula consumul anului curent; în acelaşi timp, cu ajutorul consumului din anul curent se pot calcula ieşirile în anul curent şi deci se poate previziona consumul anului viitor). Punctul centra) al acestui tip de modele matematice îl constituie creşterea economică stabilă (toate variabilele ecuaţiei au o rată a creşterii constantă şi egală cu forţa de muncă). Modelele care studiază creşterea economică optimă au ca preocupare centrală maximizarea, în timp, a satisfacţiilor consumatorului. Soluţia acestui tip de model este aflarea acelei rate a creşterii economice care să ofere bunăstare maximă consumatorului, în ultimul timp, modelele matematice au început să fie utilizate la o scară tot mai mare în cadrul economiei. Teritoriu • 1. - economic al unui stat noţiune ce reflectâ spaţiul geografic condus şi gestionat de guvernul unui stat în care persoanele, bunurile şi capitalul circulă liber. Teritoriul economic poate avea o arie de cuprindere mai mare decât graniţele stabilite ale unui stat şi include apele teritoriale, zone economice libere, spaţiul aerian al statului, punctele vamale etc. 2. ~ vamal - spaţiul economic în interiorul căruia se aplică o anumită legislaţie vamală şi se practică un regim vamal determinat. Teritoriul vamal poate fi: a) extins - un număr de state aplică un tarif vamal şi o politică comercială comune faţă de terţi; extinderea poartă denumirea de uniune vamală. în interiorul uniunii sunt desfiinţate barierele tarifare şi netarifare; b) restrâns - teritoriul vama! se restrânge faţă de cel naţional; zonele, din interiorul unui stat, care sunt exceptate de la aplicarea regimului tarifar naţional poartă denumirea de zone libere. Tichet de ordine • act completat de brokerul de titluri ia primirea ordinului de la client, ce este transmis spre executare brokerului de bursă care înscrie încheierea contractului pe tichet. Tick Variaţia minimă a preţurilor. Titlu • 1, - primar Din această categorie de titluri distingem, pe cie o parte, titlurile emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu - acţiuni (se mai numesc şi instrumente de proprietate - equity Instruments), iar pe de altă parte titlurile utilizate pentru TFTRIZAHE 204 atragerea capitalului de împrumut (se mai numesc şi instrumente de datorie - debt instrvments), din această categorie făcând parte obligaţiunile). Titlul primar asigură mobilizarea de capital pe termen lung şi oferă deţinătorului drepturi asupra veniturilor băneşti nete ale emitentului (asupra cash flow-rilor). 2. - derivat —> produs bursier ce apare în urma încheierii unor contracte între vânzător/emitent şi cumpărător/beneficiar şi care oferă celui din urmă drepturi asupra unor active ale vânzătorului la o anumită scadenţă şi în condiţiile stipulate în contract. Titlul poartă denumirea de derivat deoarece existenţa şi valoarea lui de piaţă depind de activele la care se referă. 3. - sintetic tip de titlu care apare în urma unei combinări de active financiare diferite efectuate de către societăţile financiare, rezultând un instrument de plasament nou. Titlul sintetic poate apărea în urma combinării contractelor futures de vânzare/cumpărare, a combinării opţiunilor cu diferite tipuri de futures, a combinării opţiunilor put cu opţiunile catt. 4. ~ financiar activ financiar nebancar transpus pe un suport material sau în cont, negociabil pe piaţa secundară la valoarea de piaţă, ce conferă deţinătorului dreptul la obţinerea de venituri rezultate din investiţie. Titlurile financiare pot fi: primare (acţiuni, obligaţiuni), derivate (contracte futures şi opţiuni), sintetice (futures cu indici de bursă). 5. - de stat instrument emis şi garantat de stat, ce atestă datoria publică în bonuri, certificate de trezorerie ori alte instrumente financiare. Titlurile de stat pot fi emisa pe termen scurt (bonuri de tazaur - T-bills), pe termen mediu (1-10 ani, T-notes) şi pe termen lung (peste 10 ani, T-bonds) în monedă naţională sau valută. 6. ~ de stat cu dobândă titlu de stat care are o valoare nominală la care se plăteşte o dobândă fixă la date stabilite. 7. - de stat cu discount titlu de stat fără dobândă care este vândut la o valoare mai mică decât valoarea sa nominală. 8. - de valoare/credit act ce consfinţeşte un drept al deţinătorului rezultat din operaţiunile comerciale şi financiare. TitluJ de valoare/credit este negociabil şt poate fi transmis operativ de la un titular la aitul. 9. - de împrumut - litiu financiar reprezentând instrumente de datorie. 10. - „coş" titlu financiar sintetic creat pe baza unei selecţii de active financiare diferite combinate într-un anumit mod. 11. - de participare termen contabil din categoria —»imobilizărilor financiare ce reflectă acele drepturi pe care o intreprindere/firmâ/unitate economică le deţine în capitalul altei întreprinderi/fimne/unităţi economice sub formă de acţiuni sau alte titluri de valoare şi care oferă deţinătorului dreptul de control asupra acesteia, permiţând totodată obţinerea unor venituri financiare anuale numite dividende. 12. ~ de Imobilizare termen contabil din categoria -> imobilizărilor financiare ce reflectă acele drepturi pe care o întreprindere/firmă/unitate economică le deţine în capitalul altei întreprinderi/firme/unităţi economice sub formă de acţiuni sau alte titluri de valoare şi care nu oferă deţinătorului dreptul de control asupra acesteia, ci doar obţinerea unor venituri financiare anuale numite dividende. Titrizare • procedeu utilizat pe piaţa financiară, de transformare în bloc a unor credite în titluri de creanţă negociabile. T-notes • obligaţiuni de tezaur pe termen scurt utilizate în SUA. Tonţină • tip de asociaţie de asigurare, constituită pentru o perioadă determinată de timp. Pe tot parcursul perioadei de funcţionare, 205 TRATATUL DE LA NIAASTR(CHT membrii asociaţiei varsă la fondul comun o cotizaţie anuală ce variază în funcţie de vârstă. La expirarea termenului pentru care a fost constituită asociaţia, suma rezultată din capitalizarea cotizaţiilor este împărţită Intre membrii supravieţuitori. Numele de font/nă provine de la italianul Lorenzo Tonţi, care a iniţiat acest tip de asigurare. Trampa —> Troc. Transfer • trecerea dreptului de proprietate de la o persoană la alta prin vânzare sau prin donaţie. Transparenţa pieţei • termen ce defineşte o piaţă deschisă (financiară, de asigurări) ce oferă persoanelor fizice şi juridice care doresc să acţioneze în cadrul ei, informaţii legate de avantajele şi dezavantajele desfăşurării de activităţi pe o astfel de piaţă. Tranzacţie • 1. termen utilizat pentru a desemna un flux economic care oglindeşte crearea, prefacerea, schimbul, transferul sau consumarea unei valori economice. Tranzacţia presupune schimbarea dreptului de proprietate de la o persoană juridică la o persoană fizică sau între două persoane fizice asupra unui buri, a unui serviciu (financiar, prestare de servicii) sau disponibilizarea de capital uman şi financiar. 2. -Iile de piaţă operaţii realizate prin intermediui pieţei. 3. "iile de piaţă bilaterale formă a tranzacţiilor de piaţă în cadrul cărora oricărei transmiteri a unui bun sau serviciu îi corespunde un con-traserviciu concretizat într-un bun, serviciu sau într-o monedă. Tranzacţia de piaţă bilaterală este ' caracterizată prin două fluxuri în sens contrar: fluxuri reale şi monetare. 4.-Iile de piaţă unilaterale formă a tranzacţiilor de piaţă în care unui serviciu nu îi corespunde un contraserviciu (—> Tranzacţiile de piaţă bilaterale). Acest tip de tranzacţie se concretizează ?n: a) transferuri curente - operaţii efectuate sistematic (impozite directe şi indirecte, contribuţii la asigurările sociale etc.); b) transferuri de patrimoniu - operaţii concretizate în modificări patrimoniale ale agenţilor economici (moşteniri, donaţii, creşterea investiţiilor societăţii de către administraţiile publice etc.). 5. - cash tranzacţie bursieră cu lichidare imediată. 6. ~ cu lichidare normală tranzacţie întâlnită în SUA, în care executarea contractului are loc In 5 zile lucrătoare de la încheierea lui. 7. - în marjă operaţie bursieră în care brokerul oferă clientului său un împrumut în cont, în anumite limite. 8. - la termen înţelegere în care executarea contractului are loc la un anumit termen de la semnarea contractului. 9. - la termen -> Contract futures. 10. ~ corporaţională operaţii de vânzare/cumpărare sau schimb de mari pachete de acţiuni cu soopul redistribuirii între participanţi a drepturilor de control asupra uneia sau mai multor societăţi. 11. - efectivă -> Contract cash. 12. - la termen condiţionată - tip de tranzacţie, specifică pieţei franceze, care poate fi reziliată de părţi prin plata unei prime. 13. - la termen ferm tip de tranzacţie, specifică pieţei franceze, care nu poate fi reziliată de părţi, dar poate fi prelungită pentru o nouă scadenţă prin report. 14. ~ la vedere operaţii şi pieţe bursiere unde contractul este realizat imediat după încheierea acestuia. 15. ~ pe bani gata operaţie bursieră de vânzare/cumpărare în care plata titlurilor se realizează integral în momentul semnării contractului. Tras -> Cambie. Tratatul de la Maastricht • acord încheiat de cele 12 state membre ale Uniunii Europene la 10 decembrie 1991. Acordul statuează TRATATUL DE LA ROMA 206 principiu! monedei unice (euro) prin abandonul progresiv al suveranităţii monetare şi trecerea la uniunea politică, ca fază finală a unificării, înfiinţarea unei bănci centrale unice, realizarea unui mecanism al ratei de schimb în interiorul Uniunii, sprijinirea ţărilor sărace ale Uniunii etc. Tratatul de la Roma • convenţie încheiată în anu! 1957, care punea bazele Pieţei Comune Europene. Tratatul Uniunii Europene • tratat semnat în febmarie 1992, în Olanda. Obiectivele Uniunii sunt: promovarea echilibrată şi stabilă a progresului economic şi social prin crearea unei zone fără frontiere interioare; întărirea coeziunii economice şi sociale; statornicirea unei uniuni economice şi monetare care să ducă la introducerea unei monede unice (ECU); promovarea politicii externe; statutul de cetăţean al Uniunii Europene; cooperarea în domeniul juridic şi al afacerilor interne etc. Trăgător -» Cambie. Trecerea riscului asupra altei persoane • procedeu ce poate fi realizat în condiţiile în care o persoană fizică/juridică ameninţată de un risc oarecare consimte să plă- tească o sumă de bani unei alte persoane, în general o organizaţie specializată, iar aceasta din urmă se angajează să suporte paguba provocată de riscul respectiv. Trezorerie * instituţie, reprezentând statul, ce colectează taxele şi impozitele de la contribuabili, persoane fizice şi juridice, şi realizează plăţi în contul cheltuielilor administraţiei publice. Troc (schimb direct) • formă primitivă a schimbului de mărfuri în care un produs se schimba direct pe ait produs. Trust de investiţii -> Societate de investiţii. Tokyo Stock Exchange (TSE) • cea mai mare piaţă bursieră din Japonia, reprezentată prin Bursa de Valori din Tokyo fondată în anul 1879. Turism • ansamblul măsurilor puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, efectuate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turistice. u Ultima zi de tranzacţie • ultima zi de bursă prin care un contract futures poate fi lichidat prin compensarea poziţiei. Ultimul intrat-primui ieşit (Last in - First Out - UFO) • metodă contabilă care presupune că ultimele bunuri intrate Tn gestiune vor fi vândute primele. Bunurile ieşite din gestiune sunt evaluate la preţul de achiziţie sau de producţie a ultimei intrări. Pe măsură ce lotul se consumă, bunurile ieşite din gestiune sunt evaluate cronologic la costul de achiziţie ori de producţie al lotului precedent. Unitate contractuală • volumul sau valoarea titlurilor care constituie un contract standardizat (de obioei 100 de acţiuni) la bursă. Unitate economică • entitate teh-nico-organizatorică, economică, socială, juridică în care sunt produse bunuri materiale şi sunt prestate servicii. Tipuri de unităţi economice: a) din punctul de vedere a! profilului: — agricole, industriale, comerciale, bancare, de construcţii ş.a.; b) din punctul de vedere al dimensiunilor - mijlocii, mari şi gigantice; c) din punct de vedere tehnologic - manufacturiere, mecanizate, automatizate, semirobotizate, robotizate; d) din punct de vedere tehnico-juridic: -> stabilimente, firmă de afaceri, —> întreprindere. Unitate monetară artificială • unitate de cont (scripturală) expri- mată sub forma mediei ponderate calculată pe baza unor monede naţionale selecţionate (—> Drepturi speciale de tragere). Uniune de credit -> Casă de ajutor reciproc. Uniune vamală • acord comercial încheiat între două sau mai multe state, prin care acestea hotărăsc eliminarea tarifelor vamale practicate în comerţul dintre statele ce aparţin uniunii vamale. In acelaşi timp, ele stabilesc tarife comune pe care le practică în comerţul cu statele din afara uniunii vamale. Uniunea vamală este o formă intermediară între zonele de liber schimb şi pieţele comune. Uniunea Europeană (UE) • după al doilea război mondial, liderii vest-europeni au considerat necesară înfiinţarea unei autorităţi comune, care să împiedice repetarea unui război de o asemenea anvergură, unindu-şi totodată forţele pentru dezvoltarea economică şi cooperarea politică a ţărilor membre în scopul redobândirii prosperităţii. în anul 1957, în urma semnării Tratatului de la Roma, se înfiinţa Comunitatea Europeană sau Piaţa Comună. în cadrul Consiliului European de la Milano, din anul 1985, s-au schiţat principalele obiective pentru realizarea UE: crearea unui spaţiu economic fără frontiere, refacerea sistemului de cooperare politică europeană extins şi în sectoarele securităţii şi apărării, ameliorarea structurilor UNIUNEA MONETARA EUROPEANĂ 208 decizionale ale Comunităţii. La 1 iulie 1987 a intrat în vigoare -»Actul Unic European. La întâlnirea şefilor de stat şi de guvern de la Roma (decembrie 1990) s-a hotărât convocarea a douâ conferinţe oficiale interguvernamentale al căror scop era: stabilirea măsurilor necesare creării Uniunii Economice şi Monetare şi rezolvarea problemelor legale de unificarea politică. Hotărârile şi deciziile luate în cadrul celor două conferinţe au fost inserate în cadrul Tratatului asupra Uniunii Europene semnat la 7 februarie 1992 (-> Tratatul de la Maastricht). în urma semnării tratatului, Comunitatea Economică Europeană îşi transformă numele, la 1 noiembrie 1993, în Uniunea Europeană. Instituţiile Uniunii Europene sunt: a) Comisia Europeană -organ executiv al UE ce asigură şi supraveghează respectarea tratatelor, propune modificări ale legislaţiei europene pe care, o dată adoptate, te pune In practică. Comisia are dreptul de a chema în faţa Tribunalului European pe acele state membre care încalcă sau nu aplică integral iegea. Comisia are puteri autonome în privinţa politicii economice şi în domeniul administrării politicilor comune (agricultură, transport etc.). Administrează o serie de fonduri ale Uniunii, inclusiv pe cele destinate sprijinirii statelor din afara UE; b) Consiliul de Miniştri - organ de decizie al UE din care fac parte reprezentanţii guvernelor statelor membre. Rolul acestora este negocierea şi adoptarea legislaţiei UE; c) Parlamentul European - organ cu drept decizional ce are ca rol adoptarea legislaţiei şi controlarea activităţii Comisiei Europene. După semnarea Tratatului de la Maastricht, Parlamentul a căpătat o serie de noi atribuţii: are drept de codecizfe împreună cu Consiliul de Miniştri în anumite domenii legate de legislaţia referitoare !a piaţa unică, are dreptu! de a cere Comisiei să înainteze propuneri în anumite domenii politice, dreptul de a înfiinţa comisii de anchetă temporare etc.; d) Curtea Europeană de Justiţie, cu sediul în Luxemburg - îşi desfăşoară şedinţele în două camere (care se reunesc in cazuri excepţionale), iar sentinţele sunt date prin vot majoritar. Rezolvă disputele ce survin între statele membre a)e UE, între UE şi statele membre, între persoane fizice sau juridice şi UE; e) Consiliul Europei - cel mai înalt organ al UE care defineşte liniile politicii generale ale UE. Statele membre ale UE: Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Spania, Portugalia, Finlanda. Ţâri care doresc să adere la UE: Turcia, Cipru, Malta, Elveţia, Ungaria, Cehia, România, Bulgaria, Slovenia, Letonia, Estonia, Lituania. Deviza UE este „Unitate în diversitate", iar drapelul UE este albastru cu douăsprezece stele aşezate în cerc care reprezintă comuniunea şi solidaritatea ţărilor Europei (-» Anexa 12 - Procesul decizional în cadrul UE). Uniunea Monetară Europeană (UME) «prin semnarea Tratatului de la Maastricht în anul 1991 Uniunea Europeană a pus bazele UME. Etapele UME în conformitate cu Tratatul sunt: a) etapa I (1 iulie 1990-decembrie 1993) - obiectivul ţărilor membre îl constituia creşterea performanţelor economice şi angajarea lor în ceea ce priveşte crearea uniunii monetare, întărirea convergenţei politicilor economice (maije de fluctuaţie şi grile de parităţi) şt a mecanismelor de schimb valutar în cadrul Sistemului Monetar European, precum şi renunţarea în totalitate la controlul asupra 209 UTILITATE capitalurilor; b) etapa a It-a (ianuarie 1994-1998) - trecerea progresivă prin transferul puterii de decizie a autorităţilor naţionale Tn mâna unei instituţii europene şi înfiinţarea institutului Monetar European (IME) ca precursor al Băncii Centrale Europene (intrată în funcţiune). IME a fost înfiinţat şi avea următoarele atribuţii şi scopuri: întărirea cooperării între băncile centrale naţionale; supervizarea bunei funcţionări a sistemului monetar european; consultaţii privind problemele care intră în competenţa băncilor centrale naţionale; preluarea funcţiilor Fondului European de Cooperare care s-a dizolvat; pregătirea instrumentelor şi procedurilor necesare aplicării politicii monetare unice Tn cursul acestei faze; încurajarea eficacităţii plăţilor transfrontaliere; supravegherea pregătirii tehnice a biletelor de bancă (Euro) etc. Tot în această etapă a fost pus Tn aplicare Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) care practică funcţii de reglementare în domeniul monetar şi bancar cu scopul obţinerii unei armonizări cu privire la rezervele minime obligatorii şi acordurile de plăţi necesare administrării în viitor a unei politici monetare comune. SEBC are în componenţa sa băncile centrale ale ţărilor membre şi Banca Centraiă Europeană (înfiinţată la începutul fazei finale, prin preluarea atribuţiilor IME); c) etapa finală - tranziţia către etapa finală a realizării UME este condiţionată de îndeplinirea unor criterii de convergenţă privind aderarea ţărilor la Uniunea Europeană: 1) rata inflaţiei nu trebuie să fie mai mare cu 1,5% decât media celor mai mici rate ale inflaţiei SME; 2) rata dobânzii pe termen lung nu trebuie să depă-■j şească cu 2% media acesteia în trei ţări ale UE cu inflaţia cea mai mică; 3) ţara să nu fi procedat la o devalorizare a monedei proprii pe parcursul a doi ani precedenţi aderării la Uniune; 4) datoria publică a ţării să nu fie mai mare de 60% din PIB; 5) deficitul bugetar să nu fie mai mare de 3% din PIB. în anul 1996, pe 13-14 decembrie a avut ioc reuniunea şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale Uniunii Europene în cadrul căreia s-a hotărât trecerea la faza finală, începând cu anul 1999. Faza se caracterizează prin eliminarea marjelor de fluctuaţie şi fixarea irevocabilă a parităţilor, înlocuirea monedelor ţârilor membre cu moneda unică europeană Euro, care va avea curs legal începând cu anul 2002. Banca Centrală Europeană (BCE) are următoarele atribuţii: este singura autoritate care are drept de emisiune monetară (dreptul de emisiune este atribuit şi băncilor naţionale, dar după aprobarea prealabilă a volumului emisiunii de către BCE); adoptă regulamente şi emite recomandări şi decizii etc. Urbanizare ridicată • populaţie concentrată în oraşe datorită dezvoltării industriei, comerţului şi, în general, a economiei. Utilitarism • doctrină (reprezentanţi; -> Jeremy Bentham, -> J. Sfuart Mill), care presupune că toate acţiunile întreprinse de om trebuie judecate prin prisma principiului producerii fericirii maxime unui număr cât mai mare de oameni. Utilitate • 1. ~ economică capacitatea, reală sau presupusă, a unui bun (intermediar, de capital, de consum sau serviciu) de a satisface o anumită necesitate umană sau de a crea condiţiile favorabile şi necesare acestui tip de satisfacţie. 2. ~ cardinală consumatorul atribuie, în funcţie de preferinţele sale, fiecărei unităţi dintr-un bun o anumită utilitate (ex: un consumator atribuie următoarele utilităţi: pentru V4 kg de kiwi - 6 unităţi; pentru 3 kg de carne de mici - UTILITĂŢI 210 12 unităţi; pentru 2 litri de bere ■ 18 unităţi. Aşadar, utilitatea a 3 kg de carne de mic» este de 2 ori mai mare decât utilitatea a % kg de kiwi (12:6 = 2), utilitatea a 2 litri de bere este de 3 ori mai mare decât utilitatea a kg de kiwi (18:6 = 3) şi utilitatea a 2 litri de bere este de 1,5 ori mai mare decât utilitatea a 3 kg de mici (18:12 = 1,5). 3. ~ ordinală consumatorul aranjează preferinţa sa pentru anumite bunuri într-o ordine descrescătoare, de exemplu: 1} Vt kg icre negre; 2) 3 kg picioare de broască; 3) 1/3 kg de came de porc; 4) 1 kg de carne de miel. Aşadar, consumatorul preferă: % kg icre negre contra 3 kg picioare de broască, 3 kg de broască contra 1/3 kg de came de porc şi 1/3 kg carne de porc contra 1 kg de came de miel). 4. - marginală (Um) sporul de satisfac{ie (AU-r) rezultată prin utilizarea unei unităţi suplimentare dintr-un bun (AY), in condiţiile în care consumul celorlalte bunuri este dat şi rămâne constant: Um = AUt/AY. 5. - unitară mul{umirea pe care o oferă consumul unui unităţi dintr-un bun economic pentru satisfacerea unei nevoi umane. 6. - economică totală plăcerea/satisfacţia pe care o resimte o persoană prin consumarea consecutivă a unor cantităţi dintr-un bun economic, într-o perioadă dată. Utilităţi • electricitate, gaz, telecomunicaţii, apă. Uzura • 1. deteriorarea fizică şi morală, în timp, a bunurilor imobile. 2. - fizică pierdere treptată a proprietăţilor tehnice de exploatare ale capitalului fix, urmare a folosirii lui în cadrul procesului de producţie şi drept consecinţă a acţiunii agenţilor naturali. 3. ~ morală (involuntară) pierderi de capital fix datorate progresului tehnic, a producţiei şi desfacerii de utilaje, echipamente, maşini şi tehnologii mai performante. Uzura morală face necesară înlocuirea utilajelor, echipamentelor, maşinilor şi tehnologiilor cu altele superioare din punct de vedere calitativ. V Valoare actuală • valoarea prezentă a unei plăţi viitoare sau a unui flux de plăţi, —> scontafâ la o anumită rată de actualizare. Valoare adăugată • indicator microeconomic care măsoară efectul rezultat In urma utilizării factorilor de producţie, în special factorii muncă şi capital. Valoarea adăugată reflectă suma de bani încasată din vânzarea bunurilor economice peste mărimea cheltuielilor cu materiile prime, materialele şi energia ce au fost utilizate în procesul de producţie al bunurilor. Valoarea de încasat şi avansuri de trezorerie • in acoepţiune contabilă reprezintă acel tip de active circulante ce apar sub formă de cecuri primite de la clienţi ce urmează a fi încasate şi de avansuri acordate salariaţilor pentru diferite plăţi de valoare mică, ce urmează a fi decontate ulterior de către întreprindere/firmă/unitate economică. Valoare capitalizată -> capitalizare bursieră. Valoare contabilă • valoarea la care este evaluat un activ în bilanţul unei societăţi. Valoare de piaţă a unui titlu • cursul (preţul) curent al titlurilor la care se realizează tranzacţiile pe piaţa bursieră. Valoare economică ■ 1. (pentru un activ) depozitu! monetar sau cvasimonetar !a care se renunţă în favoarea deţinerii activului, care ar aduce venituri egale cu cele generate de respectivul activ. 2. - netă diferenţa dintre valoarea economică şi preţul activului (când valoarea economică netă este mai mare ca zero înseamnă că investiţia a adus profit). 3. - medie produsul dintre valoarea economică şi probabilitatea de realizarea valorii viitoare anticipate a activului. Valoare intrinsecă a unui titlu • valoarea teoretică a unui activ financiar rezultată din calcule. Valoarea intrinsecă a unui titlu este tn funcţie de rezultatele plasamentului, de veniturile viitoare ale Investiţiei (profituri probabile, dar care au un caracter incert). Valoare nominală a unul titlu • valoarea unui titlu financiar înscrisă pe acesta, care este rambursabilă la scadenţă. Valoare-timp • diferenţa dintre preţul unei opţiuni şi valoarea ei intrinsecă realizată in timp, pe piaţa financiară. Valori mobiliare • instrumente financiare negociabile pe piaţă, reprezentând titluri de proprietate sau creanţe ce conferă drepturi patrimoniale asupra emitentului în condiţiile specifice ale emisiunii conform legii aflate în vigoare. Valorile mobiliare au bază materială (hârtii de valoare) sau nematerială (înscrieri în conturi pe sistem electronic). Din categoria valorilor mobiliare fac parte: acţiunile, obligaţiunile şi alte instrumente VALUTĂ 212 financiare derivate (ex.: contrac- te la termen). Valută • 1. moneda naţională a unei ţări utilizată de persoane fizice şi juridice ce fiinţează în altă ţară. 2. ~ forte moneda unei ţâri folosită în plăţile internaţionale. Variaţie «1.-a stocurilor diferenţa dintre intrările în stocuri şi ieşirile din stocuri într-o perioadă dată. 2. ~ maximă a preţurilor nivelul maxim al variaţiei preţului în sus/în jos faţă de preţul zilei precedente. 3. - minimă a preţurilor nivelul minim al diferenţei de preţ la o nouă ofertă de bursă. Vânzare „scurtă" • vânzare de titluri la bursă cu executarea contractului pe bară de împrumut, in momentul în care se realizează vânzarea, dealerul, care nu deţine efectiv titlurile, le împrumută de la o firmă de brokeraj. La o dată stabilită, dealerul trebuie să plătească firmei de brokeraj valoarea titlurilor care corespunde cu vaJoarea de cumpărare a titlului pe piaţă. Operaţiunea se realizează pe bază de -> cont în marjă. Venit • 1. - global totalul sumelor în bani realizate ca urmare a încasării preţurilor cu care au fost vândute pe piaţă bunurile şi/sau serviciile. 2.- naţional indicator macroeconomic ce reflectă valoarea monetară a bunurilor şi serviciilor de care dispune un stat ca rezultat al activităţii economice. Venitul naţional este dat de suma veniturilor individuale la care se adună profiturile realizate de către societăţile anonime, cotizaţiile pentru asigurările sociale şi excedentele de salarii, iar din rezultatul obţinut se scad transferurile realizate de către întreprinderi şi de către stat, dobânzile la împrumuturile de consum şi dividendele. 3. ~ Naţional Brut (VNB) indicator ce reflectă numai fluxul veniturilor. VNB se calculează por- nind de la PIB, din care se scade venitul factorilor de producţie plătit nerezidenţilor şi se adaugă venitul factorilor de producţie primit de la nerezidenţi. 4. - anual Rata dobânzii. 5. ~ Naţional Brut Disponibil (VNBD) indicator macroeconomic agregat de rezultate, ce este egal cu suma dintre Venitul naţional brut şi transferul curent net (transferul curent net este egal cu diferenţa dintre transferurile curente primite de la nerezidenţi şi transferurile acordate străinătăţii; transferul curent net poate avea o valoare pozitivă sau negativă în funcţie de mărimea fluxului de venituri sau de transferuri din străinătate în comparaţie cu fluxul de venituri sau de transferuri către străinătate). 6. - global al întreprinzătorului excedentul valorii producţiei vândute, într-o anumită perioadă de timp, peste costurile primare din perioada respectivă. 7. - net al întreprinzătorului diferenţa dintre profitul global al întreprinzătorului şi costurile suplimentare. 8. - personal veniturile curente ale Indivizilor, rezultate dintr-o activitate, la care se adaugă transferurile de la guvern şi întreprinderi. 9. - disponibil parte a venitului personal din care se scad impozitele pe veniturile individuale plătite administraţiei centrale, federale şi locale. 10. - anual global impozabil (al persoanelor fizice) suma veniturilor nete realizate din-tr-o activitate independentă, din salarii, din cedarea folosinţei bunurilor şi suma veniturilor de aceeaşi natură realizate in străinătate, obţinute de persoane fizice române, din care se scad pierderile fiscale reportate şi deducerile personale. 11. ~ marginal tip de venit obţinut în plus de întreprinzător din vânzarea unei unităţi suplimentare de produs. 12. - ordinar tip de venit obţinut de întreprinzător din activitatea curentă de exploatare, mai 213 VOUCHER puţin veniturile realizate din vânzarea activelor de capital. Vinerea neagră • 24 septembrie 1896, ziua în care a avut loc prăbuşirea preţului aurului pe piaţa bursieră americană. Termenul este utilizat pentru a arăta prăbuşirea pieţei bursiere. VISA • card utilizat în foarte multe ţări ale lumii. Tipuri de card-uri VISA: a) Business card - tip de card utilizat de persoanele care călătoresc în interes de serviciu; b) Cfassfc carcf - tip de card accesibil oricărui lip de client; c) Electron card - tip de card utilizat de persoanele ce au venituri mici; d) Gold care# - tip de card utilizat de persoanele care au venituri mari; e) Plus card - tip de card utilizat doar la automatele bancare. Viteza de circulaţie a monedei ♦ indicator ce reflectă rapiditatea sau „încetineala" cu care sunt realizate tranzacţiile, precum şi viteza cu care circulă veniturile (pentru a vedea modul cum se calculează viteza de circulaţie a banilor —> Teoria cantitativă a banilor, ecuaţia Fishei). Volatilitate • variaţie a cursului unui titlu In sus şi în jos, tn raport cu celelalte titluri sau cu trendul pieţei. Vaucher • 1. document care atestă o datorie şi cu ajutorul căruia se primeşte autorizaţia de efectuare a unei prestaţii în contul aoesteia. 2. titlu folosit în schemele de privatizare din ţările in tranziţie, care conferă dreptul deţinătorului să obţină acţiuni ale firmelor privatizate. w Wall Street • cunoscută zonă a New York-ului, unde se află New York Stock Exchange, American Stock Exchanges, piaţa OTC, Banca Rezervelor Federale, Bursa de Mărfuri, precum şi o serie de bănci americane şi străine. Strada şi-a căpătat denumirea de Walt Street (Strada Zidului), în anul 1653, când olandezii, care erau la acea vreme primii stabiliţi In zonă, au construit un zid care să oprească invazia britanică. Warrant • titlu de valoare, varietate a biletului ta ordin, care este anexat sau neanexat ia un titlu principal şi care oferă deţinătorului dreptul de subscripţie. World Trade Organisation (WTO) -> Organizaţia Mondială a Comerţului. z Zaibatsu • termen japonez însemnând „clica bogată", ce desemnează oricare dintre marile firme japoneze existente în această ţară înaintea celui de al doilea război mondial. Zaibatsu este un termen similar celui de corporaţie sau trust. Acestea, însă, erau formate dintr-o sumă de firme mici coordonate şi organizate în juni) unei mari familii nobiliare japoneze. Cele mai importante erau Mitsui, Yasuda, Mitsubishi şi Sumitomo. Un zaibatsu avea domenii de activitate în toate zone/e economice importante: bancar, comercial (comerţ intern şi extern), minier, asigurări, textilier, industria zahărului, industria alimentară, construcţii de maşini etc. Toate zaibatsu-rile deţineau bănci prin intermediul cărora îşi rulau capitalul necesar desfăşurării activităţilor din domeniile mai sus menţionate. Apariţia zaibatsu-rilor a avut loc după aniil 1868, când guvernul a început să încurajeze creşterea şi dezvoltarea economică a Japoniei. Zaibatsu-rile, însă, au prosperat masiv în perioada primei conflagraţii mondiale, când Japonia nu a participat activ la război, dar a tras foloase în domeniul industriei şi comerţului internaţional. După 1946, autorităţile Aliate care au ocupat Japonia au dispus desfiinţarea tuturor zaibatsu-rilor prin scoaterea la vânzare a acţiunilor deţi-rtLte de marile companii (firma mamă zaibatsu) Şi ruperea legăturilor firmelor mici cu firma mamă. După 1951, însă, o serie de firme mici, care făcuseră parte din fostele zaibatsu au început să se asocieze în grupuri de întreprinderi sub denumierea de klgyo shudan (Mitsubishi Group, Sumitomo Group, Mitsui Group). Asocierea firmelor mici era caracterizată, însă, printr-o apropiere mai slabă faţă de bănci şi printr-o independenţă financiară mult mai mare faţă de firma mamă, în comparaţie cu perioada zaibatsu Cooperarea acestor grupuri a avut totuşi o importanţă majoră în dezvoltarea postbelică a economiei japoneze şi a competitivităţii ei pe plan mondial. Zi • 1. ~ a expirării ultima zi la bursă în care o opţiune poate fi exercitată. 2.-a livrării zi în care se . execută contractul futures prin furnizarea activului ce face obiectul contractului ori prin lichidare cash. 3. ~ a notificării zi la bursă în care casa de compensaţii anunţă cumpărătorul cu cea mai îndelungată poziţie long că va primi marfa în ziua următoare. 4.-a poziţiei prima zi, la bursă, din cete trei care formează procesul de livrare în contractele futures, în care deţinătorul unei poziţii „scurte" anunţă casa de compensaţii că' va realiza livrarea peste două zile. 5. - a strigării primelor ziua bursieră precedentă celei în care se lichidează contractele la termen, când cumpărătorul cu primă poate accepta sau abandona prima. Zid chinezesc • denumire generică ce reflectă operaţia de creare a ZONĂ LIBERĂ 216 unei bariere imaginare de către o instituţie financiară care are mai multe sucursale. Scopul zidului chinezesc este menţinerea confidenţialităţii, supravegherea şi controlarea informaţiilor ce aparţin instituţiei, astfel încât acestea să nu fie transmise fără aviz prealabil de la o sucursală la alta. Zonă liberă -»Teritoriu vamal. Zone economice speciale (Sez) > regiuni din interiorul Chinei, în care activităţile economice, comerţul extern şi investiţiile sunt realizate autonom de autoritatea guvernamentală. Zonele sunt proiectate astfel încât să se realizeze o creştere economică rapidă. Zonele îşi stabilesc şi dezvoltă propria infrastructură, promovează politici de încurajare a investitorilor străini, stabilesc nivelul impozitelor şi taxelor aplicate, nivelul producţiei şi tipul producţiei pe care o vor realiza, precum şi ponderea capitalului străin în cadrul întreprinderilor. Primele Sez au fost create în anul 1979, în patru oraşe de pe coasta de sud-est a Chinei (Amoy, Chu-hai, Shen-chen şi Swatow). Acestea au atras imediat investitori, oraşele dezvoltându-se relativ repede. în 1984, regimul chinez a deschis încă 14 Sez, în 1988 a transformat Insula Hainan în zonă cu regim special, în 1990 Shanghai a devenit şi el zonă specială (politicile economice erau flexibile, ceea ce a atras imediat investitorii străini), iar în 1992 China a mai transformat încă 23 de oraşe în Sez. UNITĂTI MONETARE 9 ŢARA | CAPITALA j UNITATE MONETARĂ AFRICA Africa de Sud Pretoria, Cape Town Rand (ZAR) Algeria Alger Dinar (DZO) Angola Luanda Kwanza (AOK) Benin Porto-Novo Franc (XOF) Burkina Faso Ouagadougou Franc (XOF) Burundi Bujumbura Franc burundez Camerun Yaounde Franc camerunez (XAF) Capul Verde Praia Escudo (CVE) Republica Centrafricană Bangui Franc (XAF) Ciad N'Djamena Franc (XOF) Comore Abldjan Franc comorez (KMF) Congo Moroni Franc congolez (XAF) Coasta de Fildeş Brazzaville Franc (XOF) Djibouti Djibouti Franc Djibouti (DJF) Egipt Cairo Lira egipteană; (EGP) 1 liră egipteană = 100 piaştri Etiopia Addis Ababa Birr; (ETB) 1 birr = 100 centime Gabon Libreville Franc (XAF) Gambia Banjul □alasi (GMD) Ghana Accra Cedi (GHC) Guineea Conakry Franc guinez (GNS) Guineea-Bissau Bissau Peso guinez (GWP) Guineea Ecuatorială Malabo Franc (XAF) Kenya Nairobi Lira kenyană, siiilling kenyan (KES) Lesotho Maseru Loti (LSM) UNITĂŢI MONETARE 218 TARA CAPITALA UNITATE MONETARĂ Liberia Monrovia Dolar liberian (LRD) Libya Tripoli Dinar libyan; 1 dinar libyan = 1000 dirfiami Madagascar Antananarivo Franc malgaş Malawi Lilongwe Kwacha malawi (MWK); 1 kwacha = 100 tambala Mali Bamako Franc (XOF) Maroc Rabat Dirham marocan (MAD) Mauritania Nouakchott Ouguiya (MRO) Mauritius Port Louis Rupia mauritius (MUR) Mozabic Maputo Metical (MZM) Niger Niamey Franc (XOF) Nigeria Abuja Naira (NGN); 1 naira = 100 kobo Ruanda Kigali Franc ruandez (RWS) Sao Tome si Principe Sao Tome Dobra Senegal Dakar Franc (XOF) Seychelles Victoria Rupia (SCR) Sierra Leone Freetown Leone (SLL) Somalia Mogadishu Shilling somalez (SOS) Sudan Khartoum Dinar sudanez sau lira (SDD) Swaziland Mbabane Liiiangeni (SZL) Tanzania Dodoma Shilling (TZS) Togo Lome Franc (XOF) Tunisia Tunis Dinar (TND) Uganda Kampala Shilling ugandez (UGS) Zair K inshas a Zair (ZRZ) Zambia Lusaka Kwacha (ZMK) Zimbabwe Harare Dolar zimbabwean (ZWD) AMERICA CENTRALĂ Şl DE NORD Antigua şi Barbuda Saint John's Dolar est-caraibian (XCD) Bahamas Nassau Dolar Bahamas (BSD) Barbados Bridgetown Dolar Barbados (BBD) Belize Belmopan □olar Belize (BZD) Canada Ottawa Dolar canadian (CAD) Cosla Rica San Jose Colon (CRC) Cuba Havana Peso cubanez (CUP) 219 UNITĂ"p MONETARE ŢARA CAPITALA UNITATE MONETARĂ Dominica Roşeau Dolar est-ca/aibian (XCD) Republica Dominicană Santo Domingo Peso dominican (DOP) Et Salvador San Salvador Colon (SVC) Grenada Saint George Dolar est-caraibian (XCD) Guatemala Guatemala Quetzal (GTQ) Haiti Port-au-Prince Gourde (HTG) Honduras Tegucigalpa Lempira (HNL) Jamaica Kingston Doîar jamaican (JMD) Mexic Mexico City Noul peso mexican (MXN) Nicaragua Managua Cordoba (NIC) Panama Panama Balboa (PAB) Federaţia Saint Christopher şi Ne vis Dolar est-caralbfan (XDS) Santa Lucia Castries Dolar est-caraibian (XCD) Saint Vincent şi Kingsîown Dolar est-caraibian (XCD) Grenadines Statele Unite ale Americli Washington DC Dolar american (USD) AMERICA DE SUD Argentina Buenos Aires Peso argentinian (ARS) Bolivia La Paz Bolivian (BOP) Brazilia Brasilia Real (BRL) Chile Santiago Peso chilian (CLP) Columbia Bogota Peso columbian (COP) Ecuador Quito Sucre (ECS) Guyana Georgetown Dolar Guyana (GYD) Paraguay Asuncion Guarani (PYG) Peru Lima Inti sau noul sol (PSS) Surinam Paramaribo Florin/Gulden surinamez Trinidad-Tobago Port-of-Spaîn Dolar Trinidad-Tobago (TTD) Uruguay Montevideo Peso uruguayan (UYP) Venezuela Caracas Bolivar (VEB) ASIA Afghanistan Kabul Afghani (AFA) Arab ia Saudită Riyadh Riyai (SAR) Armenia Yerevan Dram (AMD) Azerbaijan Baku Manat (AZS) Bahrain Manama Dinar bahrainian (BHD) UNITĂŢI MONETARE 220 ŢARA CAPITALA UNITATE MONETARĂ Bangladesh Dhaka Taka (BDT) Bhutan Thimphu Ngultrum (BTN) Blrmania (Myanmar) Rangoon Kyat (MMK) Brunei Bandar Seri Begawan Dolar bruneiez (BND) Cambodgia Phnom Penh Riel China Beijing Yuan (renminbi) (CNY) Coreea de Nord Pyongyang Won Coreea de Sud Seoul Won (KRW) Emiratele Arabe Unite Abu Dhabi Dirham EAU (AED) (EAU) Filipine Manila Peso iilipinez (PHP) Georgra Tbilisi Uri (GEL) india New Delhi Rupee (INR) indonezia Jakarta Ruplah (IDR) Iordania Amman Dinar iordanian (JOD) Irak Baghdad Dinar irakian (IQD) Iran Tehran Rial (IRR) Israel lerusalem Shekel (ISS) Japonia Tokyo Yen (JPY) Kazahstan Akmola Tenge (KTS) Kuwait Kuwait Dinar kuwaitian (KWD) Kyrgyzstan Bishkek Som (KYS) Laos Vientiane National Kip (LAK) Liban Beirut Lira libaneză (LBP) Malaesia Kuala Lumpur Dolar mataysian (Ringgit) (MYR) Maldive Male Rufiyaa Mongolia Ulaanbaatar Tugrik (MNT) Nepal Kathmandu Rupia nepaleză Oman Muscat Oman Riyal (OMR) Pakistan Islamabad Rupia pakistaneză (PKR) Qatar Doha Riyal (QAR) Singapore Singapore Dolar singaporez (SGD) Siria Damascus Lira siriană (SYP) Sri Lanka Colombo Rupia sri-lankeză (LKR) Tadjikistan Dushanbe Rubla (TJS) Taiwan Taipei Dolar (TWD) Thailanda Bangkok 8aht (THB) Turcia Ankara Lira turcească (TRL) 221 UNITĂŢI MONETARE ŢARA CAPITALA UNITATE MONETARĂ Turkmenistan Ashkhabad Manat (TMS) Uzbekistan Tashkent Sum (UZS) Vietnam Hanoi Dong (VND) Yemen San’a Riyal yemenit (YER) sau dinar (YDD) AUSTRALIA Şl OCEANIA Australia Canberra Dolar australian (AUD) Fiji Suva Dolar Fiji (FJD) Insulele Solomon Honiara Dolar solomonez (SBD) Kiribati Bairikl Dolar (AUD) Nauru Yaren Dolar australian (AUD) Noua Zeelandă Wellington Dolar neo-zeelandez (NZD) Papua-Noua Guinee Port Moresby Kina (PGK) Samoa Apia Dolar (USD) Tonga Nuku’alofa Pa’anga Tu val u Fanafuti Dolar australian şi tuvaluan (AUD) Vanuatu Vila Vatu (VUV) EUROPA Albania Tirana Lek (ALL) Andorra Andorra la VeJIa Peseta spaniolă (ADP) şi Franc francez (FRF) Austria Viena Schilling (ATS) Belarus Minsk Rubla (BES) Belgia Bruxelles Franc belgian (BEF) Bosnia şi Herţegovina Sarajevo Dinar Bulgaria Sofia Leva (BGL) Cehia Prague Coroana cehă (CZK) Cipru Nicosia Lira (CYP) Croaţia Zagreb Kuna (HRK) Danemarca Copenhaga Coroana daneză (DKK) Elvefia Berna Franc elveţian (CHF) Estonia Talllnn Kroon (EEK) Finlanda Helsinki Markka finlandeză (FIM) Franfa Paris Franc francez (FRF) Germania Berlin Marca germană (DEM) Grecia Athena Drahma (GRD) ŢARA CAPITALA UNITATE MONETARĂ irlanda Dublin Ura irlandeză (punt) (IEP) islanda Reykjav/k Coroana islandeză (ISK) Italia Roma Lira italiană (ITL) Iugoslavia Belgrad Dinar Iugoslav Letonia Riga Lat (LVR) Liechtenstein Vad uz Franc elveţian (CHF) Lituania Vilnius Litas sau lit (LTT) Luxemburg Luxemburg Franc luxemburgez (FRF) Macedonia Skopje Dinar Maha Valletta Lira malteză (MTL) Marea Britanie London Lira sterlină (GBP) Moldova (Republica) Chişinău Leu moldovenesc (MVS) Monaco Monaco Franc francez (FRF) şi lira italiană (ITL) Norvegia Oslo Coroana norvegiană (NOK) Olanda Amsterdam Gulden, florin (NLG) Polonia Varşovia Zlot (PLN) Portugalia Lisabona Escudo (PTE) România Bucureşti Leu (ROL) Rusia Moscova Rubla (RUB) San Marino San Marino Lira italiană (ITL) Slovacia Bratislava Coroana slovacă (SKK) Slovenia Ljubljana Tolar(SIT) Spania Madrid Peseta spaniolă (ESP) Suedia StockJioim Coroana suedeză (SEK) Ucraina Kiev Hryvna (UAK) Ungaria Budapesta Forinţ (HUF) Vatican Vatican Lira-vatican (ITL) Moneda europeană EURO (EUR) Notă. De la 1 ianuarie 2002 următoarele state, membre ale Uniunii Europene, renunţă la monedele proprii şi adoptă moneda unică EURO: Austria, Belgia, Finlanda. Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia. Spania. Marea Britame, Danemarca şi Suedia nu adoptă încă moneda unică europeană. ECONOMIŞTI ROMÂNI Şl STRĂINI LAUREAŢI Ai PREMIULUI NOBEL PENTRU ECONOMIE* Anul Numele şi prenumele laureatului decernării premiului 1969 Frisch Ragnar & Tinbergen Jan ~ 1970 Samuelson Paul 1971 Kuznets Simon 1972 Hicks John & Arrow Kenneth 1973 Leontief Wassily 1974 Myrdal Gunnar & Hayek Friederich August von 1975 Kantarovich Leonid & Koopmans Tjalling 1976 Friedman Milton 1977 Ofilin Bertil & Meade James 1978 Simon Herbert 1979 Schultz Theodore & Lewis Arthur 1980 Klein Lawrence 19B1 Tobin James 1982 Stigler George 1983 Debreu Gerard 1984 Stone Richard 1985 Modigliani Franco 1986 Buchanan James 1987 Sotow Hoheri 1988 Allais Maurice 1989 Haavelmo Trygve 1990 Markowîtz Harry & Miller Merton & Sharpe William 1991 Coase Ronald 1992 Becker Gary 1993 Fogel Robert & North Douglass 1994 Harsanyi John & Nash John & Selten Reinhard 1995 Lucas Robert 1996 Mirrlees James & Vickrey William 1997 Merton Robert & Scholes Myron 1998 Sen Amartya 1999 Mundell Robert A. 2000 Heckman James J. & McFadden Daniel L. 2001 Akerlof, George A. & Spence, Michael A. & Stiglitz, Joseph E. Denumirea exactă: .Premiul pentru Ştiinţe Economice In memoria lui Alfred Nobel acordat de Banca Suediei". A Akerlof, George A. (n.1940) * economist american, născut în New Haven (Connecticut). - este absolvent al Universităţii Vale, in 1962, obţinând doctoratul Tn economie în anul 1966, în cadrul Institutului Tehnic din Massachusets. Este profesor universitar la Universitatea Berkley din anul 1966, profesor asociat al Institutului de Statistică din Indiana (1967-1968), ţinând cursuri şi la London School of Economics (1978-1980). în perioada 1973-1974 - a ocupat funcţia de economist şef al Consiliului Economic, iar între anii 1977-1978 pe cea de cercetător asociat în cadrul Board-ului Guvernatorilor al Federal Reserve, în momentul de faţă, - este director a) Biroului Economic Naţional de Cercetări. ~ este Laureat al Premiului Nobel pentru Economie, ca recunoaştere pentru contribuţia adusă în cadrul pieţelor cu informaţii asimetrice. De asemenea, a primit două premii onorifice din partea Universităţilor din Zurich (2000) şi Antwerp (2001). - a demonstrat cum, pe o piaţă, vânzătorii care deţin mai multe informaţii privind calitatea produselor decât cumpărătorii, li pot influenţa pe aceştia din urmă să cumpere produse de calitate inferioară. De asemenea, - s-a preocupat de pro- blemele întâmpinate de bătrâni în găsirea asistenţei medicale individuale şi de discriminarea minorităţilor pe piaţa muncii. Lucrări: „Economia subterană a falimentului bancar pentru obţinerea de profit" (1993, articol), „Ma-croeconomia unei inflaţii scăzute" (1996, articol), „Economie şi identitate" (în curs de apariţie). Altafs, Maurice (n.1911) ■ economist francez de orientare liberală, născut la 31 mai 1911 la Paris. A urmat cursurile de economie ale Şcolii Politehnice şi apoi ale Şcolii Superioare Naţionale de Mine din Paris. între 1937-1944 a lucrat în cadrul administraţiei minelor din Franţa, iar în 1944 devine profesor de economie în cadrul Şcolii Superioare Naţionale de Mine din Paris şi director al Institutului Naţional de Cercetare Francez. ~ a avut o contribuţie semnificativă la revitali-zarea teoriei cantitative a banilor, la descoperirea -» Paradoxului Alteia, precum şi în studiul echilibrului economic general. în două lucrări, publicate în anii ’40, - a studiat problema monopolurilor statului în domeniul serviciilor publice. A fundamentat teoria determinării preţului optim al bunurilor şi serviciilor furnizate de monopoluri, astfel încât acestea să aibă eficienţă maximă şi să continue să ofere servicii superioare din punct de vedere calitativ. Teoriile sale au oferit posibilitatea monopolurilor de stat să-şi organizeze activitatea ALLEN, DOUGLAS ROY GEORGE 226 prin aplicarea principiilor economiei de piaţă. In anul 1988 primeşte Premiul Nobel perrtru Economie ca recunoaştere pentru contribuţia adusă la teoria comportamentului pieţelor şi utilizarea eficientă a resurselor. Lucrări: „Creştere şi inflaţie", „Rolul capitalului în dezvoltarea economică", „Reabilitarea Teoriei Cantitative a banilor*, .in căutarea unei discipline economice" (1943), „Economie pură şi randament social" (1945), „Bogăţie sau sărăcie" (1946) „în căutarea unei discipline financiare" (1947), „Fundamentele calculului economic" (1977, 3 voi.), „Impozitul pe capital şi reforma monetară" (1981). Allen, Douglas Roy George (Sir) (1906-1983) • economist englez, profesor al Şcolii Economice Londoneze (1928-1944) şi al Universităţii din Londta (1944-1983). Domeniile cele mai importante de studiu ale lui ~ au tost macroeco-nomia, microeconomia şi statistica economică. Lucrări: ‘Analiza Matematică pentru economişti" (1938), “Economie matematică” (1956), Teoria macroeconomică - abordare matematică” (1967). Angelescu, Nlcolae I. (1885-1930) • economist român, cu vederi liberale şi neoliberale, ce a extins teoria finanţelor publice, a creditelor publice şi a bugetului de stat. - a fost un susţinător fervent al teoriei solidarităţii sociale şi al dezvoltării industriei naţionale. A fost profesor şi rector al Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. Lucrări: .Asigurările sociale în statele modeme* (1913), „Cunoaşterea şi conducerea pieţei economice" (1915, ediţia a doua), „Istoria comerţului universal în legătură cu istoria economică şi cu istoria culturii popoarelor" (1915), „Politica economică a României faţă de politica economică imperialistă" (1923), „Solidarismul social-economic" (1923, art. apărut în Analele statistice şi economice), „Situaţia şi organizarea economică a României în anul 1926“ (1927). Angell, Norman (Sir) (1873-1967) • economist şi scriitor englez, născut la 26 decembrie 1873 la Holbeach. A studiat în Franţa, la Geneva şi Londra. Perioada anilor 1890-1898 a petrecut-o în Statele Unite, unde a practicat mai multe meserii, printre care jurnalist în cadrul ziarelor „St. Louis Globe-Democral“ şi „San Francisco Chronicle". La întoarcerea în Europa a lucrat în cadrul ziarelor „Galignani's Messenger" (1899-1903) şi „Foreign Affairs" (1928-1931). A fost director general al ziarului francez „Paris Daily Mair şi a ţinut cursuri la numeroase universităţi americane, în 1933 a primit Premiul Nobel pentru Pace. în cea mai importantă lucrare a sa „Marea iluzie", apărută în anul 1910, ~ arată cum o naţiune prin câştigarea războaielor sau prin invazii îşi poate asigura mari avantaje economice, materii prime, acces la pie(e de desfacere şi supremaţie în cadrul comerţului. S-a stins din w'aţă la 7 octombrie 1967 la Cray don. Lucrări: „Marea iluzie" (1910), „Pace cu dictatorii” (1938), „Fructele victoriei", .Lăsaţi lumea să ştie", „Marea iluzie". Arrow, Kenneth Joseph (n.1921) • economist şi matematician american, născut pe 23 august în 1921 la New York. în 1940 a absolvit cursurile de ştiinţe sociale ale Colegiului din New Yori<, iar în 1941 absofvă cursurile de matematică ale Universităţii Columbia. Influenţat de Harolld Hote ling (statistician şi economist) se înscrie în cadrul Departamentului de Economie 227 AURELIAN, PETRU S. (Universitatea Columbia) pentru studii şi perfecţionare în domeniu. Cel de-al doilea război mondial îl determină sâ întrerupă cursurile, pe care le reia, însă, între anii 1946-1949. Tot în aceeaşi perioadă este consultant-asociat al —> Comisiei Cowels pentru Cercetări (Universitatea din Chicago) în cadrul căreia lucra, printre alţii, şi -tŢjalling Koopmans. Era perioada în care apăreau şi se dezvoltau programarea matematică şi teoria jocurilor şi, după cum singur mărturiseşte, începe să fie interesat de aceste domenii. Activitate profesională: între anii 1948-1949 deţine funcţia de asistent universitar în economie la Universitatea din Chicago; asistent (1949-1953) şi profesor de economie (1953-1968) în cadrul Universităţii Stanfbrd; în 1962 este numit Şef al Departamentului de Economie Poiitică al Universităţii Stanford; profesor de economie la Universităţile Harvard (1968-1974), Cambridge, Chicago etc.; în 1956 a ocupat funcţia de preşedinte al Societăţii Econometrice, rn 1963 pe cea de preşedinte ai Institutului de Ştiinţe Manageriale, iar în 1972 a fost ales preşedinte al Asociaţiei Economice Americane. Premii şi distincţii: 1957 - Medalia John Bates Clark atribuită de Asociaţia Economică Americană, membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe, al Societăţii Americane de Filosofie, al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe, al Institutului de Statistică Matematică şi al Asociaţiei Americane de Statistică. în 1971 obţine, la Viena, doctoratul în ştiinţe economice şi sociale. Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie în anul 1972, împreună cu Sir John Hicks, pentru contribuţia adusă la teoria generală a echilibrului economic şi teoria bunăstării. Lucrări; „Alegerea socială şi valorile individuale" (1951), „Eseuri asupra teoriei suportării riscului" (1970), .Limitele organizării' (1974), „Percepţia riscului în ştiinţa economică şi psihologie" (1982). Assan, George (1897- m?) ■ economist, jurist şi om politic român, nepot de fiu al lui —> Assan Gheorghe (Oameni de afaceri români şi străini). Obţine doctoratul în drept Şi ştiinţe economice la Paris. De-a lungul carierei sale a ocupat, printre altele, următoarele funcţii: secretar general şi subsecretar de stat in cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului, ataşat comercial la Paris, ministru plenipotenţiar la Copenhaga, consilier comercial la Bruxelles etc. Casa sa construită în jurul anului 1900 şi situată în Piaţa Lahovary, adăposteşte astăzi .Casa Oamenilor de Ştiinţă*. Aurel lan, Petru S. (1833-1909) • economist şi agronom româr», susţinător al industrializării, al înnoirii agriculturii naţionale, dar şi cel mai important reprezentant af curentului protecţionist din ţara noastră. - a absolvit cursuri universitare în agronomie şi ştiinţe economice în Italia şi Franţa. A fost membru al Academiei Române, pentru ca, mai târziu, să devină preşedintele acesteia. De-a lungul carierei sale a deţinut următoarele funcţii: prim-mini-stru (1896-1897), ministru al Lucrărilor Publice, Cultelor, Domeniilor (1877-1902). în opinia lui acumularea în economie trebuia să înceapă de la micile întreprinderi, industrializarea ţării trebuia reaizată cu ajutorul nemijlocit al statului şi prin realizarea unui plan de împrăş-tiere a întreprinderilor industriale pe întreg teritoriul ţării. Deşi adept al protecţionism ului spre deosebire de alţi reprezentanţi ai acestui curent, înţelegea importanţa capitalului străin în economie, însă BARIŢIU, GEORGE 228 considera că acesta trebuie să slujească interesului naţionai al statului român. Lucrări: „Viitorul nostru economic" (1890), „Catehismul economiei politice* (1871), „Terra nostra*, „Cum să fondăm industria In România", „Politica noastră vamală", „Industria română faţă de libertatea comerţului de importaţiune" (1881). B Bariţiu, George (1812-1893) • economist, politician, jurnalist şi luptător pentru cauza română din Transilvania, susţinător al economiei de piaţă libere. De-a lungul întregii vieţi a pledat pentru industrializarea ţării şi apărarea ei de concurenţa străină, dezvoltarea agriculturii prin introducerea celor mai noi tehnologii, împroprietărirea ţăranilor, maturizarea, intensificarea şi extinderea comerţului intern şi extern. -a participat activ la Revoluţia de la 1848 şi a fost membru al Academiei Române încă de la înfiinţare. Barone, Enrico (1859-1924) • economist şi matematician italian, născut la 22 decembrie 1859 la Neapole. Din 1907 a ocupat postul de profesor al universităţii din Roma. Cele mai importante contribuţii ale sale in domeniul economiei sunt: dezvoltarea -> teoriei echilibrului general a lui L. Walras, -» teoria productivităţii marginale (independent de economistul englez P. Wicksteed) etc. S-a stins din viaţă la 14 mai 1924 la Roma. Bastiat, Frederique Claude (1801-1850) • jurist şi economist francez, născut pe 29 iunie în 1801 la Mugron (Franţa). Adept şi fervent susţinător al neintervenţionismului statului în economie, at drepturilor muncitorilor, al liberei concurenţe şi al economiei libere de piaţă. în anul 1846 a fondat Asociaţia Liberului Schimb, utilizând propriul ziar, „Free Trade“, pentru a-şi promova ideile antiprotecţioniste. A fost oponent înverşunat al teoriilor ricar-diene. S-a stins din viaţă la 24 decembrie 1850 la Roma. Lucrări: .Sofisme economice" (1845), „Armonii economice" (1850). Băicoianu, C. (1873-1945) • economist român, doctor în economie şi finanţe la Universitatea din MOnchen, director al revistei „Economia Naţională". A ocupat funcţiile de director al Băncii Naţionale şi cenzor al „Societăţii Naţionale de Credit Industrial". Lucrare: „Studii economice, politice şi sociale" (1941). Bălcescu, Nicolae (1819-1852) • isoric, scriitor, politolog şi revoluţionar român, născut la 29 iunie 1819 la Bucureşti. A participat activ la Revoluţiai de la 1848 din Ţara Românească. A fost adept al democraţiei şi al progresului tehnic. Considera că prin dezvoltarea economico-socială a ţăranilor prin împroprietărire, Ţările Române se dezvoltau, la rândul lor, economic şi social. S-a stins din viaţă !a 29 noiembrie 1852 în Palermo (Italia). Lucrări: „Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum" (1844), „Puterea armată şi arta militară la moldoveni în timpul mărirei lor" (1845), „Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri" (1845), „Despre împroprietărirea ţăranilor” (1848), „Mersul revoluţiei în istoria românilor" (1850), „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul" (1878). Becker, Gary Stanley (n.1930) • economist american, născut la 2 decembrie 1930 la Pottsville (Pennsylvania). Studiază economia 229 BEVERIDGE, WILL1AM HENRY la Universităţile din Princeton şi Chicago. Obţine doctoratul în economie, în anul 1965, la Universitatea din Chicago. Este iniţiator, împreună cu Theodore Shultz, al conceptului de —> capital uman. Cele mai importante studii ale lui — s-au concentrat asupra conceptului de alegere economică raţională care guvernează cea mai mare parte a comportamentului uman. El consideră că din punct de vedere economic comportamentul uman nu trebuie studiat doar prin prisma luării deciziilor privind investiţiile şi a achiziţionării de bunuri şi servicii, în lucrarea „Tratat asupra familiei", ~ asimilează noţiunea de familie cu cea de întreprindere care oferă servicii şi realizează bunuri: mâncare, adăpost şi îngrijirea copiilor. Aplicând teoriile sale în cadrul comportamentului familial, a prognos-ticat extinderea viitoare a familiilor, divorţurile şi rolul femeii în cadrul acestui spaţiu. Predă ca profesor în cadrul Universităţii Columbia între 1957-1969 şi în cadrul cetei din Chicago {1954-1960, 1970-). în 1987 devine Preşedinte al Asociaţiei Economice Americane. în 1992, primeşte Premiul Nobel pentru Economie ca recunoaştere pentru contribuţia adusă la extinderea analizei microeconomica la scară largă, analiză realizată asupra comportamentului uman, inclusiv comportamentul non-piaţâ. Lucrări: „Capitalul uman" (1964), „Studiu economic asupra comportamentului în familie" (1976), «Economia discriminării'' (1957), „Comportamentul uman. O abordare economică" (1976), „Alocarea timpului şi bunurilor pe durata ciclului cfe viaţă1* (1976), „Tratat asupra familiei" (1981). Bentham, Jeremy (1748-1832) • ? economist, filosof şi jurist englez, născut la 15 februarie 1748 la Londra. A studiat în cadrul Oueen’s College din Oxford, pe care l-a absolvit în anul 1763. în toamna aceluiaşi an, incepe studiul dreptului şi se iniţiază în diverse domenii precum chimia, economia, politica etc. Este fondatorul teoriei ulilitariste (—> utilitarism). în „Defence of Usury“, prima sa carte de eseuri economice, - se arată adept al ideilor lui Adam Smith, tnsă opinează că acesta nu a aplicat şi n(ci nu şi-a urmat propriile principii. în lucrările ulterioare pe care le va scrie va fi adept al —> laissez-faire-ului. în cartea, publicată în anul 1789, „Introducere în principiile moralei şi legislaţiei", - defineşte principiul utilităţii: „proprietatea asupra oricărui bun care produce plăcere, bine sau fericire ori prevenirea aoelor situaţii în care se induce durere, nefericire persoanei al cărei interes este luat în consideraţie". El considera omenirea ca fiind guvernată de două principii, producerea durerii şi a plăcerii, ca părţi integrante ale utilităţii. De aceea, obiectivul major al omenirii, după ~, trebuie să fie .producerea fericirii maxime unui număr cât mai mare de oameni". în 1817, scrie „Catehismul reformei parlamentare" în care se arăta în favoarea alegerilor anuale, a votului universal şi secret. - se stinge din viaţă la Londra pe data de 6 iunie 1832. Lucrări: „Fragment dintr-o guvernare* (1776); eseul economic „Defence of Usury" (.fipărarea Uzurii*) (1787); în 1789 îşi publică teoria utilitaristă în „Introducere în principiile moralei şi legislaţiei"; cartea sa, „Teoria suferinţelor şi a recompenselor'1 publicată în Franţa în anul 1811 apare în două fascicole în Marea Britanle: „Raţionalul recompensei" (1825) şi „Raţionalul pedepsei" (1830); „Codul Constituţional" (1830). Beveridge, Wllllam Henry (1879-1963) ■ economist şi sociolog BLACK, EUGENE ROBERT 230 englez, născut pe 5 martie 1879 la Ramgpur, India. Este cunoscut pentru planul postbelic de securitate socială (iniţiat în decembrie .1942) care se referea la introducea asigurărilor de stat. A urmat cursurile Colegiului Balliol din Oxford. A fost director al Oficiului Muncii (1909-1916) şi director al Şcolii Econom ice London eze {1919- 1937). în 1919 a fost ridicat fa gradul de cavaler, iar în 1946 la cel de baron, tn lucrarea sa „Şomajul, o problemă a industriei", - considera că şomajul este rezultat al dezorganizării industriei. Influenţat de teoriile keynesiste, îşi va schimba opiniile în lucrarea „Ocuparea totală într-o societate liberă". S-a stins din viaţă pe 16 martie 1963 la Oxford (Marea Britanie). Lucrări: „Şomajul, o problemă a industriei" (1909), Asigurarea pentru toţi" (1924), „Controlul alimentaţiei în Marea Britanie' (1928), „Planificarea în socialism" (1936), „Ocuparea totală într-o societate liberă" (1944), „Putere şi influenţă" (1953). Black, Eugene Robert (1898-1992) ■ finanţist american, născut la 1 mai 1898 la Atlanta. Absolvă Universitatea din Georgia. Face avere pe Wall Street. Intră în lumea afacerilor internaţionale, după ce, în anul 1947, se alătură staff-ului Băncii Mondiale ca director executiv din partea Statelor Unite. Intre anii 1949-1962 este preşedintele Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, perioadă în care lărgeşte numărul statelor membre de la 40 la 80, mărind totodată capitalul de la 8,3 mld. de dolari la 20,5 mld de dolari. ?n timpul preşedinţiei sale a crescut credibilitatea BIRD pe pieţele financiare ale ţărilor dezvoltate şi a jucat un rol extrem de important în realizarea împrumuturilor către lumea a treia. Este fondatorul Asociaţiei Interna- ţionale de Dezvoltare şi a Corporaţiei Financiare Internaţionale. După demisia de la conducerea băncii din 1962 a fost emisarul preşedintelui Lyndon Johnson Jn Asia de Sud-est, perioadă în care ajută la crearea Băncii Asiatice pentru Dezvoltare. S-a stins din viaţă la 20 februarie 1992 la Southampton. Bodln, Jean (1530-1596) ■ jurist, istoric şi filozof francez, adept al teoriei mercantiliste, considerat părintele teoriei conform căreia statul trebuie să aibă la bază legea. Născut la Angers, ~ studiază dreptul la Toulouse, oraş în care va preda mai târziu jurisprudenţa. Anul 1576 este anul în care ~ este numit avocat al regelui Franţei în Laon şi în care publică cartea „Cele şase cărţi ale Republicii". ~, care a reprezentat Franţa şi în Parlamentul din Blois, aprecia că proprietatea şi familia sunt nucleul de bază al oricărei societăţii. Se stinge din viaţă în iunie 1596 în Laon de ciumă bubonicâ. Lucrări: „Methodus ad Facilem His-toriamm Cognitionem" („O metodă de înţelegere facilă a istoriei") (1556), „Les Six Livres de la Repu-blique” („Cele şase cărţi ale Republicii") (1576), „Colloquium Hepta-plomeres" („Dialogul celor şapte înţelepţi") (1587). Bohm-Bawerk, Eugen von (1851- 1914) • economist şi om politic austriac de orientare marginalistă, născut la 12 februarie la Brunn (Brno de astăzi). - este fondator al teoriei utilităţii finale şi al teoriei repartiţiei prin care profitul este redus la dobândă. A fost preşedintele Academiei de Ştiinţe din Viena şi membru marcant al Şcofii Austriece. între anii 1872-1875 şi 1890-1904 a lucrat în cadrul Ministerului de Finanţe.. S-a stins din viaţă pe 27 august 1914 în Kramsach. 231 BRATIANU, V1NTILĂ Lucrări: „Capitalul şl dobânda’ (1884), „Teoria valorii bunurilor economice" (1886), „Despre teoria lui Karl Marx şi critici aduse ei" (1896). Boisgulllbert, Pier re (1646-1714) • economist francez, născut Ia Rouen. Studiile sale s-au axat pe analiza cauzelor ce duc la apariţia sărăciei şi mijloacele prin care aceasta poate fi combătută. Teoriile lui - s-au axat pe libera concurenţă şi pe mecanismul natural al preţurilor. Opiniile sale se aflau tn contradicţie totală cu cele ale mercantiliştilor. De aceea, se poate oonsîdera că ~ este un precursor al şcolii fiziocrate. - a propus ca impozitele să fie repartizate echitabil la nivelul întregii societăţi. Lucrări: „Detalii ale Franţei" (1697), „Probleme ale Franţei" (1707). Bouldlng, Kenneth (1910-1993) • economist american, născut la Liverpool (Marea Britanie). De-a lungul carierei sale a ocupat o serie de funcţii, printre care: profesor de economie la Universitatea Michtgan (1949-1968), director de proiect la Institutul de ştiinţe Comportamentale (1967-1981). Lucrări: „Economia păcii” (1945), „Economie şi ştiinţă" (1970), „Pace stabilă" (1978). Braudel, Femand (1902-1985) ■ istoric francez, născut la 24 august 1902 la LumevilIe-en-Omois. Specialist în istorie economică, - este iniţiatorul cercetării fenomenelor economice pe perioade lungi de timp. A absolvit cursurile Universităţii Sorbona. A predat ca profesor la un liceu din Algeria (1923-1932), la un liceu din Paris (1932-1935), Universitatea Sâo Paolo din Brazilia (1935-1937), iar din 1937 în cadrul Şcolii de înalte Studii din P^ris. în anul 1947 obţine doctoratul fa Sorbona. în perioada 1946-1985, a fost coeditor al ziarului ,Anale: economie, societate, civili- zaţie". A fost membru al Academiei Franceze şi a primit 20 de titluri de Doctor Honoris Causa. S-a stins din viaţă la 28 noiembrie 1985 în Haute-Savoie. Lucrări: „Mediterana şi lumea mediteraneană in epoca lui Philip al ll-lea“ (1948, 6 volume), „Civilizaţia materială şi capitalistă, secolele XV-XVI1I" (3 voi.: „Structurile vieţii de zi cu zi: posibilul şi imposibilul" (1967), Jocurile comerţului" şi „Timpul lumii" (1979)), „Identitatea Franţei" (publicată postum, lucrare neterminată). Brătianu, Vintilă (1&67-1930) • economist român de orientare liberată, diplomat al Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris. După terminarea studiilor a lucrat la construirea podului de peste Dunăre, sub conducerea lui Anghel Saligny, după care a ocupat următoarele funcţii: director al Regiei Monopolurilor Statului, secretar general în Ministerul Finanţelor, primar al Capitalei (1907-1911), ministru de Război în timpul primului război mondial, ministru de Finanţe (1922, 1926), Prim-ministru (1927-1928), şeful Partidului Naţional Liberal (1927-1930), director al Băncii Româneşti, membru al Consiliului Centralei băncilor populare şi a Cooperativelor săteşti, cenzor şi director la Banca Naţională etc. A contribuit la realizarea şi adoptarea a numeroase legi: legea tocmelilor agricole, a islazurilor comunale, Constituţia din 1923, legea minelor, legea energiei, legea privitoare la comercializarea şi controlul întreprinderilor economice ale statului. ~ este unul dintre întemeietorii neoliberalismului din ţara noastră. Adept al industrializării ţării prin forţe proprii (prin noi Înşine - deviza liberalilor), el îşi argumenta convingerile prin faptul că: ţara noastră dispunea de toate resursele necesare BRIQHT, JOHN 1 232 -■ industrializării (ape curgătoare, materii prime, combustibil şi populaţia fără locuri de muncă existentă !n oraşe). De asemenea, - considera că dacă România ar fi utilizat raţional toţi factorii de energie, s-ar fi putut realiza electrificarea întregii ţări, inclusiv a căilor ferate, ceea ce ar fi contribuit la autonomia economiei noastre pe plan internaţional. Lucrări: „Pacea de robire' (1919), „Refacerea ţării şi consolidarea financiară" (1924), „Politica de stat a petrolului în urma noii constituţii şi a legii minelor"' (1927), „Din economia naţională" (1937), „Vintilă Brătianu. Scrieri şi cuvântări* (1940). Brlght, John (1811-1889) • economist şi om politic englez, născut la 16 noiembrie 1811 în Rochdale. A fost adept al liberului schimb şi iniţiator al Ligii Legii Antigrâne împreună cu Richard Cobden. A fost membru al Parlamentului din partea Durham-ului în 1843, din partea Manchester-ului din 1847, iar în perioada 1858-1889 a reprezentat Birmingliam-ul. în 1868 a fost Preşedinte al Camerei de Comerţ şi a ocupat diverse funcţii în perioada 1873-1874 şi 1880- 1882, în cadrul Cabinetului William Gladstone. S-a stins din viaţă pe 27 martie 1889 în oraşul natal. Buchanan, James McGill (n.1919) • economist american, născut la 2 octombrie 1919 la Murfreesboro (Tennessee). în anul 1941, a absolvit cursurile Universităţii din Tennessee, iar în 1948 obţine doctoratul în economie ia Universitatea din Chicago. Predă ca profesor la Universităţile din Florida (1951-1956), Virginia (1956-1968), Institutul Politehnic din Virginia (1969-1983), iar din 1983 la Universitatea George Mason. în anul 1971 a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Asociaţiei Economice Americane. A studiat comportamentul politicienilor şi a altor forţe non-economice care influenţează politicile economice guvernamentale. Este cofon-dator, în 1969, ai Centrului de Studii privind Alegea Publică, al cărui director a fost. Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie, în anul 1986, pentru contribuţia adusă la fundamentarea bazei contractuale şi constituţionale privind teoria alegerii publice şi luarea decisei politice. Lucrări: „Cererea şi oferta de bunuri publice" (1968), „Cost şi alegere* (1969), „Urnitele libertăţii* (1975), „Democraţie şi deficit: moştenire politică a Lordului Keynes" (1977), „Libertatea în contractul constituţional" (1978), „Puterea taxelor" (co-editor, 1980), „Libertatea, piaţa şi statui: politica economică s anilor '80“ (1986). Bukharin, Nikolai fvanovich (1888- 1938) • economist şi teoretician marxist, adept al neoclasicismului (-» Teoria marginalistă). în lucrarea sa “Econom/a poJitică a rentierului” publicată în anul 1919, - arată că psihologia consumatorului este la fel cu cea a rentierului. De asemenea, ~ considera că deosebirile dintre un manager şi un rentier apar o dată cu dezvoltarea economică când întreprinzătorul care utilizează muncitori este considerat diferit de investitorul de capital. A fost executat de Stalin în proces public Tn anul 1938. Busuioceacu, Dfmitrie (1847-1934) • economist român, profesor universitar licenţiat în finanţe şi statistică. Obţine doctoratul la Universitatea din Leipzig în anul 1905. A fost rectoru! Academiei de Agricultură şi a predat ştiinţele economice în cadrul Politehnicii Bucureşti. 233 CAREY, HENRY CHARLES c Cantemir, Dimitrie (1673*1723) • om politic, enciclopedist şi savant român, născut la Fălciu. Studiază la laşi şi în cadru! Academiei Greceşti din Constantinopol. A fost prinţ al Moldovei în perioada 1710-1711, perioadă in care a încercat să unească sub domnia sa Valahia şt Moldova. Din cauza condiţiilor politice, însă, a fost nevoit să fugă de turci rn Rusia. Aici, Petru cel Mare l-a ridicat la rangul de cancelar. Cunoscător a unsprezece limbi, ~ a scris despre istoria Imperiului Otoman, despre istoria, geografia, etnografia şi economia Moldovei. In cartea „Descrierea Moldovei", -vorbeşte despre relaţiile Moldovei cu Imperiul Otoman, despre însemnătatea comerţului şi a producţiei de mărfuri, importanţa realizării unei balanţe comerciale active etc., creând astfel propria doctrină de orientare mereantilistă. In anut 1714 a fost ales membru al Academiei din Berlin. De asemenea, ~ a fost unul dintre fondatorii Academiei de Ştiinţe din St. Petersburg. S-a stins din viaţă la 1 septembrie 1723 în Dmitrovka -Rusia (astăzi parte a Ucrainei). Lucrări: „Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul" (1698), „Imaginea ştiinţei sacre care nu se poate zugrăvi" (1700), „Logica" (1701), „Istoria ieroglifică" (1705), „Creşterea şi descreşterea Imperiului Otoman" (1716), „Hronicul vechimei romano-moldo-valahilor" (1723). Cantilfon, Rîchard (1680-1734) • economist şi bancher irlandez, născut In Ballyheige - Comitatul Kerry. Lucrările şi teoriile sale au influenţat puternic gândirea economică a Şcoaiii Fiziocrate şi pe cea a Iul Adam Smith. A fost consultant în numeroase centre financiare ale lumii (ex: Amsterdam). Cea mal importantă lucrare a sa este „Eseu asupra naturii comerţului", apărută în anul 1755. Studiu! cuprinde, printre altele teoria salariilor, a preţurilor, a dobânzii, rolul metalelor preţioase în cadrul economiei mondiale şi face referire la salariile relative, noţiune ce va fi utilizată mai târziu de Adam Smith. S-a stins din viaţă la 14 mai 1734 la Londra. Lucrări: „Eseu asupra naturii comerţului" (1755). Carey, Henry Charles (1793-1879) • economist american, născut la 15 decembrie 1793 la Philadelphia, iniţiatorul protecţionismului american. Este considerat iniţiatorul Şcolii Economice Americane. Era în favoarea taxelor protecţioniste utile dezvoltării şi protejării producţiei naţionale şi a extinderii comerţului exterior pentru contracararea importurilor de produse britanice. De asemenea, - considera că protec-ţionismul este creator de locuri de muncă. A criticat monopolul asupra producţiei industriale promovat de anumite state. Conform opiniilor lui bunăstarea unui stat era dată de ansamblul eoonomic şi naţional în interiorul căruia o ramură economică se transforma in piaţă de desfaoere pentru alte ramuri. Echilibru) dintre cerere şi ofertă putea fi realizat numai în cadrul acestui ansamblu, iar cheltuielile de transport dintre ramuri trebuiau menţinute la niveluri mici. S-a stins din viaţă la 13 octombrie 1879 în oraşul natal. Lucrări: .Trecutul, prezentul şi viitorul” (1818), „Eseuri asupra ratei salariilor'1 (1835), „Principiile economiei politice" (3 voi., 1837), „Comerţul cu sclavi" (1853, 1662), „Principii ale ştiinţei sociale" (3 voi., 1858-1860) „Unitatea legilor" (1872). CĂLINESCU, ARMÂND 234 Căiinescu, Armând (1893-1939) • erudit român, născut pe 4 iunie 1893 In Piteşti. Doctor în economie la Universitatea din Paris (1921). Până la asasinarea sa de către legionari, la 21 septembrie 1939, a ocupat următoarele funcţii: magistrat al Tribunalului Argeş, prefect de Argeş, deputat, secretar generai în cadrul ministerului Agriculturii şi Domeniilor (1929), subsecretar de stat în Ministerul de Interne (1930-1931, 1932), Ministru de Interne (1937-1939), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1939), preşedintele Consiliului de Miniştri (martie 1939 - septembrie. 1939). Deşi susţinător al ideii că România este o ţară eminamente agrară, - nu respingea ideea industrializării ţării, insă considera că aceasta trebuie realizată cu ajutorul capitalului străin. Aşadar, se situa pe poziţii diferite faţă de concepţiile liberalilor care credeau că industria românească trebuia să se dezvolte prin forţe proprii (cu infuzie de capital autohton). Lucrări: .Discursuri parlamentare, 1926-1933" (1938). Cfiamberlln, Edward Hastings (1899-1967) • economist american născut pe 18 mai 1899 la La Cortner-Washington. A urmat cursurile universităţilor din lowa, Michigan şi pe cele ale Universităţii Harvard, in cadrul căreia obţine doctoratul in economie în anul 1927 şi rămâne ca profesor. A fost preocupat în special de cercetarea şi aprofundarea teoriei concurenţei în condiţii monopolistice şi a teoriei valorii. Are meritul de a fi introdus în economie termenul de „diferenţiere a produselor'1. S-a stins din viaţă la 16 iulie 1967 la Cam bridge -Massachussets. Lucrări: „Teoria concurenţei monopolistice. Reorientarea teoriei valorii" (1933), „Proporţionalitate, d[vizi- bilitate şi economie" (1948), „Către o teorie mai generală a valorii* (1957), Chevalier, Mlchel (1806-1879) • economist francez, adept al teoriilor lui Sairrt-Simon şi al liberului schimb. Este unul dintre artizanii Tratatului Anglo-Francez de eliminare a taxelor vamale între cele două state, tratat încheiat în anul 1860. Lucrări: „Scrisori despre America de Nord" (1836). Clark, John Bates (1847-1938) • economist american, născut la 26 ianuarie 1847 în Providence. A studiat economia Tn cadrul Universităţii Brown, apoi la Heidelberg şi Zurich. între anii 1895-1923 a predat în cadrul Universităţii Columbia. Este fondator al teoriei productivităţii marginale, pe care a publicat-o Tn lucrarea „Distribuţia avuţiei*. A imaginat un mode! static al echilibrului competiliv, stabilind formula produsului naţional brut. Tot în aceeaşi lucrare a pus la punct propria teorie a utilităţii. Este cofondator al Asociaţiei Economice Americane, al cărei preşedinte a fost în perioada anilor 1893-1895. S-a stins din viaţă la 21 martie 1938 la New York. Lucrări: „Filozofia avuţiei* (1886), „Distribuţia avuţiei" (1899), „Problemele monopolului" (1904), „Chintesenţa teoriei economice" (1907), „Menţinerea păcii” (1933). Coase, Ronald Harry (n.1910) ■ economist american de origine engleză, născut pe 29 decembrie 1910 în Willesden. între 1929-1932 urmează cursurile Şcolii Londoneze de Economie şi, în anul 1951, dobândeşte doctoratul Ia Universitatea din Londra. Anul 1951 este totodată anul emigrării sale în SUA, unde predă la Universitatea Buffalo (Virginia) între 1951 -1958 şi la Universitatea din Chicago între 1964- 1979. în 1979 este ales membru al Asociaţiei Economice Americane. 235 CONSTANT1NESCU, MFTIŢĂ în lucrarea sa „Problema costului social" a criticat ideile clasicilor referitoare la comportamentul uman care face rău celorlalte persoane, în 1991 primeşte Premiul Nobel pentru Economie ca recunoaştere pentm munca adusă in studierea modului în care costurile tranzacţiilor şi drepturile de proprietate afectează societatea şi lumea afacerilor. Formulează —>Teorema lui Coase. Lucrări şi studii: .Natura întreprinderii" (1937, Economica), „Problema costului social*, „Comisia Federală de Comunicaţii", .Farul Ştiinţei Economice" (articole apărute în anul 1960, în Journal of Law and Economics), „Televiziunea Britanică: studiu asupra monopolului" (1950). Cobden, RIchard (1804-1865) • economist şi om politic britanic, născut la 3 Iunie 1804 la Dunford în apropiere de Midhurst-Sussex. A fost un fervent susţinător al liberului schimb care, în opinia sa, se putea realiza numai dacă popoarele lumii eliminau armamentul şi trăiau tn pace. între 1846-1857 a fost membru al Parlamentului britanic. în 1846, ca urmare a campaniei susţinute pe care o duce şi cu sprijinul clasei muncitoare, reuşeşte să instituie liberul schimb. A fost împotriva Legii Grânelor şi a jucat un rol important în negocierile care au dus la semnarea Tratatului Anglo-Francez de eliminare a taxelor vamale între cele douâ state (1860). S-a stins din viaţă pe 2 aprilie 1865 la Londra. Colbert, Jean-Baptiste (1619-1683) • erudit şi reformator francez adept al mercantilismului şi intervenţionis-mului statului în economie. S-a născut la 29 august 1619 la Heims (Franţa). încă înainte de a împlini 20 de ani începe să lucreze în cadrul Ministerului Apărării, unde, in scurt timp, ajunge secretar al ministrului de resort. Câţiva ani mai târziu este numit de Cardinalul Mazarin administrator al domeniilor bisericii. în 1661 devine consilier financiar al Regelui Ludovic al XlV-lea. Reformează întreg sistemul financiar francez, încurajează iniţiativa particulară prin sprijinirea de noi ramuri economice şi susţinerea celor vechi, asigurându-se că produsele realizate sunt competitive pe pieţele internaţionale. Se stinge din viaţă la 6 septembrie 1683 la Paris. Lucrări: „Memorii referitoare la finanţele Franţei" (1663), „Viaţa particulară a Regelui Ludovic al XlV-lea”. Commons, John Rogers (1862-1945) « economist american, născut la 13 octombrie 1862 la Hollansburg (Ohio). A fost adept al economiei instituţionale şi a avut contribuţii însemnate în domeniul competitivităţii muncii şi a introducerii ajutorului de şomaj. A absolvit cursurile Universităţii Johns Hopkins şi, între 1904-1932, a ocupat postul de profesor în ştiinţe economice la Universitatea din Wisconsln. S-a stins din viaţă la 11 mai 1945 la Fort Lauderdale. Lucrări: .Istoria documentată a societăţii industriale americane" (10 voi., 1910-1911), „Sindicatele din Comerţ şi problema mâinii de lucru", „Bazele legale ale capitalismului" (1924), „Economia instituţională" (1934). Consta ntinescu, Mitiţâ (n.1890-m.?) ■ licenţiat în drept şi economist român de orientare liberală, născut la 20 octombrie 1890 ta Bucureşti. Urmează cursurile Liceului Gheonghe Lazăr, secţia clasică-modemă. în 5910 se înscrie îa Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care o absolvă tn anul 1914. în aceeaşi perioadă pleacă la Paris pentru a obţine doctoratul în economie şi drept. Din CONSTANTINESCU, NICOLAE N. 236 cauza izbucnirii primului război mondial este nevoit să renunţe la studii şi se întoarce în ţară, înrolân-du-se in armată. In anul 1918 este numit şef de cabinet în Ministerul de Industrie şi Comerţ. Intre 1922-1926 este secretar generaJ la Ministerul de Agricultură şi Domenii, iar între 1927-1933 este deputat de Hunedoara al PNL. Pe lângă numeroase alte funcţii, în perioada 1935-1940, a ocupat funcţia de Guvernator ai Băncii Naţionale, perioadă în care a organizat, coordonat şi condus o serie de comisii de cercetări în domeniile economic şi financiar, a înfiinţat un sistem de documentare şi informare bine fundamentat care monitoriza noutăţile economice şi financiare care apăreau în viaţa economică internă şi internaţională. Numirea sa ca ministru de finanţe, la 3 februarie 1939, coincide cu introducerea numelui său în "Biographical Encyclopedia of the World1. Studiile lui - s-au axat pe problema dezechilibrelor economiei româneşti, propunând o serie de soluţii de natură tehnocra-tic-dirijistă. A elaborat teoria economică a dublei industrializări care se referea, în viziunea sa, la: „industrializarea pentru a se produce mare parte a bunurilor ce importăm'' şi „industrializarea pentru a se crea produsul de exportat”. Planul de refacere economică în viziunea lui cuprindea două secţiuni: Planul politicii comerciale externe şi Planul de reorganizare a producţiei naţionale. - considera că industrializarea ţării ar fi dus la realizarea unei întregi reţele de industrii româneşti cu efecte benefice asupra creşterii exporturilor, scăderii importurilor, a satisfacerii nevoilor consumatorilor, la dezvoltarea altor ramuri ale economiei ţării şi, implicit, la o mai mare autonomie a economiei noastre faţă de străinătate, tn timpul celui de-al doilea război mondial se retrage din viaţa publică, ca semn de protest faţă de dictatura lui Ion Antonescu. Lucrări: „Evoluţia proprietăţii rurale şi reforma agrară din România" (1925), „Standardizarea cerealelor faţă de politica noastră agricolă" (1928), „Politica economică aplicată" (1943, 3 voi.). Constantinescu, Nicolae N. (1920-2001) • economist şi profesor universitar român; A urmat cursurile Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. în 1959 obţine doctoratul în economie. A 1ost membru al Academiei Române şi membru de onoare a numeroase universităţi din ţară şi străinătate. Preocupările profesorului ~ au cuprins vaste domenii, printre care: istoria gândirii economice, problemele economiei de piaţă, problema tranziţiei de la economia socialistă la economia de piaţă, economia protecţiei mediului înconjurător etc. Lucrări: „Modurile de producţie pre-capitaliste" (1951), „Capitalul de împrumut şi creditul" (1953), „Cu privire la problema Revoluţiei Industriale în România” (1957), „Istoria formării şi dezvoltării clasei muncitoare din România până la primul război mondial" (1958), „Trăsături caracteristice ale dezvoltării economice a României la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX“ (1970), „Economia protecţiei mediului natural11 (1976), „Teoria valorii muncă şi lumea contemporană" (1984), „Istoria ştiinţelor în România. Ştiinţe economice" (colaborare, 1982), „Profesorului Virgil Madgearu. Evocări. Studii" (colaborare, 1987), „Acumularea primitivă a capitalului în România” (1991), „Dileme ale tranziţiei la economia de piaţă" (1992). Costinescu, Emil (1844-1921) • economist şi finanţist liberal, unul dintre fondatorii Băncii Naţionale şi primui 237 DOMAR, EVSEY 1 director al acesteia. Redactor-şef al ziarului „Românul", ziar al Partidului Naţional Liberal. Cournot, Antolne Augustin (1801-1877) • economist, matematician şi filosof francez, născut pe 28 august 1801 în Gray. Este fondator a) teoriei matematice cu aplicaţii în economie. Cea mai importantă lucrare a sa este .Cercetări matematice asupra teoriei bunăstării", publicată în anul 1838. A iniţiat ipoteza dublei dependenţe (duopolui simetric sau —> duopol Coumot) şi a studiat, printre altele, problema comerţului internaţional. S-a stins din viaţă la 31 martie 1877 la Paris. Lucrări: „Cercetări matematice asupra teoriei bunăstării" (1838). D Debreu, Gerard (n. 1921) • economist american de origine franceză, născut la 4 iulie 1921 la Calais (Franţa). Obţine doctoratul în economie la Universitatea din Paris în anul 1946. Profesor de economie şi matematică la Universitatea Berkley din California. - este specialist în matematică şi econometrie. in 1954, împreună cu Arrow Kenneth, publică o lucrare prin care se demonstra că, în condiţii ne restrictive, preţurile duc la echilibrarea pieţelor. Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie, în anul 1983, pentru contribuţia adusă la teoria generală a echilibrului economic şi pentru introducerea de noi metode analitice în cadrul teoriei economice. Lucrări: „Matematică economică: 20 de ani ai lui G. Debreu”, „Teoria * Valorii: analiză axiomatică asupra echilibrului economic" (1959). Pemlng, Edwards (1900-1993) • consultant financiar şi statistician american, născut la 14 octombrie 1900 la Sloux • lowa. în anul 1921, a absolvit cursurile Universităţii din Wyoming şi a obţinut doctoratul în 1928 la Universitatea Yale. De-a lungul vieţii a ocupat următoarele funcţii: statistician în cadrul Companiei Western Electric (1924-1927), angajat al Departamentului de Stat pentru Agricultură (1927-1938), angajat al Biroului de Recensământ (1939-1945), angajat al Laboratoarelor Bell, consilier în cadru! Departamentului de Război în timpul celei de a doua conflagraţii mondiale. După 1947 ţine conferinţe în Japonia. Ideile sale au revoluţionat procesul de producţie al industriei prelucrătoare japoneze, în anii ’90 a ţinut o serie de conferinţe al căror subiect l-au constituit managementul performant, contabr-litatea, controlul calităţii bunurilor Şis pe întreg cursul circuitului de pro- ^ ducţie, eliminarea cotelor de pro-ducţie. S-a stins din viaţă ta 20 de-cembrie 1993 la Washington. " Lucrări: „Calitate, productivitate şi competitivitate" (1986). Do mar, Evsey (n. 1914) • economist şi matematician american de origine poloneză. In anul 1936 se stabileşte în Statele Unite ale Americii, iar în 1947 obţine doctoratul în economie la Universitatea Harvard. De-a lungul carierei sale a ocupat funcţiile de cercetător în cadrul Rezervelor Federale ale SUA (1943-1946) şi de preşedinte al Asociaţiei Americane de Economie Comparată (după anul 1970) şi pe cele de profesor universitar în cadruI Institutului Tehnic Carnegie (1946-1947), Universitatea din Chicago (1947-1948), Universitatea Johns Hopkins (1948-1958), Institutul Tehnic din Massachussets (1958-1970). - este DOW, CHARLES HENRY 238 cunoscut pentru teoria -» modelului do creştere Hanvd-Domar: Lucrări: .Expansiunea capitalului, rata creşterii economice şi rata de ocupare a forţei de muncă" şi „Creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă" (1947), „Problema acumulării de capitar (1948), „Depreciere, înlocuire şi creştere economică" (1953), .Eseuri asupra creşterii economice" (1957), „Sub presiunea schimbărilor tehnologice" (1961), „Cum m-am străduit să devin economist" (1992). Dow, Charles henry (1851-1902) • expert financiar şi ziarist american, născut la 6 noiembrie 1851 la Sterling. în 1880 vine în New York unde devine reporter la un ziar, pe probleme financiare. în 1882, împreună cu Edward Jones (1856-1920), fondează „Dow Jones & Company", care oferea buletine zilnice firmelor financiare de pe Wall Street. La sfârşitul fiecărei zile compania transmitea către aceste firme o foaie în care erau înscrise cotaţiile, tranzacţiile etc. realizate în acea zf. în 1889 foaia se transformă în „Wall Street Journal". In 1884 a pus la punct Indicele Dow Jones industrial (Dow Jones Industrial Average), indice calculat pe baza cursului a treizeci de acţiuni industriale cotate la bursa din New York. ~ a fost editor al ziarului în perioada 1889-1902 şi iniţiatorul -» Teoriei Dow de analiză a pieţei financiare, în perioada 1885-1889 a fost membru al New York Stock Exchange. S-a stins din viaţă la 4 decembrie 1902 în Brooklyn. Du Pont, Plerre-Samuel (1739-1817) • economist şi nobil francez, născut la 14 decembrie 1739 la Paris. Cele mai multe scrieri ale sale sunt dedicate şcolii fiziocrate. între anii 1774-1776, a ocupat funcţia de inspector general al comerţului în cadrul Ministerului de Finanţe, al cărui ministru era A, Turgot. în 1880 pleacă în SUA, împreună cu cei doi fii ai săi Eleuthere Irenee (-»Du Pont mâni şi străini) şi Victor. în anul 1802 se întoarce în Franţa pentru a promova comerţul între cele două state. S-a stins din viaţă la 6 august 1817 în Eleutherian Mills (SUA). Lucrări: „Despre importul şi exportul grâneJor'1 (1764), „Biografia lui A. Turgot" (1782). Dupuit, Arsene J.E.J. (1804-1866) • inginer şi economist francez, născut la 18 mai 1804 la Fossano -Imperiul Francez (astăzi oraş în Italia). A urmat cursurile Şcolii Politehnice din Paris. A iniţiat conceptul de curbă a cererii şt a analizat conceptul de utilitate marginală. A studiat elasticitatea preţului, concept ce va fi utilizat de A. Laffer în realizarea curbei taxelor (-»Curta Laffer). Este iniţiatorul analizei cost-beneficiu. A determinat valoarea cost-beneficiu a muncii, ce va duce, mai târziu, la apariţia conceptului de surplus al consumatorului (iniţiat de A. Marshall). S-a stins din viaţă la 5 septembrie 1866 la Paris. E Edgeworth, Francls (1845-1926) • economist englez, născut Ia 8 februarie 1845 în Edgeworthstown-Irlanda. A fost adept al utilitarismului în economie. Preocupările sale de-a lungul carierei s-au concentrat asupra teoriei probabilităţii, prefigurarea şi schiţarea curbelor de indiferenţă (1881 - „Fizică matematică"), contractul şi condiţiile contractuale în economia de piaţă liberă. S-a stins din viaţă la 13 februarie 1926 la Oxford. 239 FISHER, IRVING Lucrări: „Metode noi şi vechi ale eticii" (1877), „Teoria monopolului" (1897), „Teoria distribuţiei” (1904). Ely, Richard Theodore (1854-1943) * economist american, născut la 13 aprilie 1854 la Ripley -New York. A obţinut doctoratul în economie în anul 1874, în cadrul Universităţii din Heidelberg. între 1881-1892 a fost profesor de economie la Universitatea Johns Hopkins, între 1892-1925 la Universitatea din Wisconsin, iar între 1925-1933 la Universitatea Northwestern. Studiile sale au avut ca punct central problema sărăciei în mediul rural. S-a stins din viaţă la 4 octombrie 1943 la Old Lyme. Lucrări: „Elementele principale ale economiei11, „Studiu asupra evoluţiei societăţii industriale", „Vremuri grele - progres şi regres", „Economie politică" (1889). Ene, Ernest (n.1890-m.7) • economist român, doctor în ştiinţe economice, secretar general în cad ml ministerului Industriilor şi Comerţului, deputat ţărănist. Consecvent doctrinei ţărăniste, care susţinea mai degrabă dezvoltarea agriculturii decât a industriei, - se arăta adept al promovării agriculturii ca ramură principală a producţiei naţionale. El spunea că „celula economică" a statului o reprezezintă gospodăria ţărănească care trebuie susţinută, în opinia sa, prin toate mijloacele. Lucrări: „Problema monetară şi comerţul" (1924), „Datoria publică a României în raport cu stabilizarea leului" (1928), „Spre statul ţărănesc" (1932). Erfiard, Ludwig (1897-1977) • economist german, născut pe 4 februarie 1897 la Furth. în timpul primului - război mondial este rănit, iar pe parcursul convalescenţei studiază economia. Obţine doctoratul la Universitatea din Frankfurt. Devine directorul Institutului Guvernamental de Cercetări specializat in studiul pieţei, de la conducerea căruia demisionează in anu! 1942 din cauza refuzului său de a se fnscrie tn Frontul ceful de al Treilea Reich. După înfrângerea Germaniei în 1944, ~ concepe un program de refacere a eoonomiei bazat pe principiul liberului schimb. în mai 1945, este însărcinat de Forţele Aliate să reorganizeze industria Nurnbergutui. în octombrie 1945, devine ministrul economiei în primul guvern postbelic bavarez. în 1949 este ales în Bundestag ca membru al Uniunii Creştin-Democrate din Ulm. Ocupă postul de ministru de externe în cabinetul Cancelarului Konrad Adenauer, post menţinut timp de 14 ani. în 1963 îi succede Iui Adenauer la funcţia de cancelar, de unde demisionează la data de 30 noiembrie 1966 pe fondul unei puternice recesiuni economice. Pentru rolul jucat în refacerea economiei germane, - a fost supranumit „tată al miracolului economic". S-a stins din viaţă la 5 mai 1977 la Bonn. F Fisher, Irvlng (1867-1947) • economist şi matematician american, născut la 27 februarie 1876 la Saugerties-New York. A absolvit cursurile Universităţii Yale în anul 1888 şi a obţinut doctoratul în 1891. între anii 1892-1895 studiază matematica, iar în perioada 1895-1935 economia. Din anul 1898 este profesor de economie Ia Universitatea Yale. A scris o serie de lucrări care au la bază matematica şi ştiinţa politică. ~ a studiat şi a pus la punct o teorie care stabileşte relaţia existentă între cantitatea de FOGEL, HOBEBT WILLIAM 240 monedă aflată tn circulaţie, viteza de circulaţie a acesteia şi nivelul preturilor. S-a stins din viaţă la 29 aprilie 1947 la New Haven. Lucrări: „Natura capitalului şi a venitului" (1906), „Puterea de cumpărare a banilor" (1911), „Teoria dobânzii" (1930). Fogel, Robert William (n. 1926) • economist american, născut la 1 iulie 1926 la New York. Urmează studii postuniversitare la universităţile din Cambridge, Columbia şi Johns Hopkins. Predă la Harvard (1975-1981), Chicago (1964, 1981-). - este cunoscut pentru ideile sale radicale referitoare la sclavie şi foamete. In cartea sa „Căile ferate Union Pacific" (1960) şi „Căile ferate şi creşterea economică americană" (1964) - declară că dezvoltarea căilor ferate a avut un impact minim asupra creşterii economice americane. în cea mai controversată lucrare a sa „La răscruce de timpuri: economia sclaviei afro-americane1* (1974), - susţine că sclavia nu a fost auto-distructivă ci dimpotrivă a avut un efect benefic asupra dezvoltării industriei bumbacului şi că sistemul s-a prăbuşit din ra(iuni politice nu economice. Societatea americană îi critică aspru ideile şi, drept urmare, în perioada 1989-1992 reeditează cartea sub denumirea „Fără consimţământ sau contract: ridicarea şi căderea sistemului sclavagist american*, în care - condamnă sclavia. In 1993 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu -»Douglass C. North, pentru contribuţia adusă în aplicarea teoriei economice şi a metodelor cantitative asupra evenimentelor istorice şi pentru fundamentarea unei noi ramuri: —> clio-metria. Lucrări: „Căile ferate Union Pacific" (1960), .Căile ferate şi creşterea economică americană" (1964), „La răscruce de timpuri: economia sclaviei a!ro-amencane“ (1974), „Fără consimţământ sau contract: ridicarea şi căderea sistemului sclavagist american" (1989-1992). Fourler, Francois Mărie Charles (1772-1837) ■ economist şi socialist francez, născut la 7 aprilie 1772 în Besanţon. Este iniţiatorul experimentului „comunitatea cooperatistă" cunoscut sub numele de „Fourierism". S-a stins din viaţă la 10 octombrie • 1837 la Paris. Lucrări: „Destinul social aJ omului" (1808), „Tratat asupra asociaţiilor agricole de tip familial" (1822), „Noua iume industrială şi societarii" (1829-1830), „Teoria celor patru mişcări" (1857). Friedman, Milton (n.1912) * economist american, născut la 31 iulie 1912 în Brooklyn (New York). A urmat cursurile Universităţii Rirtgers şi pe cele ale Universităţii din Chicago. A devenit doctor în economie în anul 1946, în cadru! Universităţii Columbia. Profesor al Universităţii din Chicago între 1948-1977 şi ai Institutului Hoover din 1977. Este exponent al şcolii monetarişte din Chicago, susţinător al unei teorii şi politici macroeconomice total opusă teoriei keynesiste (-» Teoria cantitativă a banilor). în lucrarea sa „Capitalism şi libertate", ~ ridică problema venitului minim garantat care să combată birocratizarea ridicată a serviciilor sociale, considerate de el ca fiind inamicul individualismului. în 1976 primeşte Premiul Nobel pentru Economie pentru contribuţia adusă în domeniul analizei consumului, teoriei şi istoriei monetare, precum şi pentru demonstrarea complexităţii politicii de stabilizare. Lucrări: „Problema ratelor de schimb fluctuante" (1953), „Curba Marshalliană" (1949) republicată în anul 1953 în lucrarea .Eseuri 241 GALBRA1TH, JOHN KENNETH asupra economiei pozitive" (1953), „Cererea de bani: câteva rezultate teoretice şi empirice" (1959), „Capitalism şi libertate" (1962), „Dolari şi deficite" (1968), „Teoria cantitativă a banilor" (1969), „Libertatea sâ alegi" (1980), „Discordia produsă de bani" (1992). Frisch, Ragnar (1895-1973) • economist norvegian, născut la Oslo. A absolvit cursurile Universităţii din Oslo, unde a abţinut doctoratul Tn economie în anul 1926. Profesor de economie la Universitatea din Oslo. Este cunoscut pentm dezvoltarea modelelor econom etrice legate de economiile planificate şi contabilitatea veniturilor naţionale. Are, de asemenea, contribuţii în domeniul macroeconomiei: ciclul comercial, teoria productivităţii, teoria statistică şi comportamentul consumatorului. Este primul Laureat a! Premiului Nobel pentm Economie, în anul 1969, împreună cu Jart Ttnbergen, pentru contribuţia adusă la dezvoltarea §i aplicarea modelelor econo-metrice dinamice In analiza şi măsurarea procese/or economice. în 1930 a fondat Societatea de Econometrie. S-a stins din viaţă la 31 ianuarie 1973 la Oslo. Lucrări: „Econometria în zilele noastre, introducere, creşterea economică şi comerţul: eseu în onoarea lui Sir Roy Harrod" (1933), ,Analiza statistică realizată cu ajutom! sistemelor regrestilor complete", „Problemele propagării şi impulsionării în economia dinamică. Eseu în onoarea lui Gustav Cassef" (1965). G Gaitskell, Hugh Todd Naylor (1906-1963) • economist şi om politic britanic, născut la 6 aprilie 1906 !a Londra. A predat economia politică in cadrul Universităţii din Londra. Funcţii ocupate: din 1945 membru al Parlamentului, Ministrul energiei (1947-1950), ministru de externe (ianuarie - octombrie 1950), lider al Partidului Laburist (1955-1963). în 1938 publică „Notă asupra perioadei de producţie", lucrare care are ca centru de interes perioada medie de producţie şi importanţa ei economică. S-a stins din viaţă la 1S ianuarie 1963 la Londra. Galbraith, John Kenneth (n.1908) • economist şi analist american, născut pe 15 octombrie 1908 la lona Station (Canada). în 1931 absolvă Universitatea din Toronto, iar in 1934 obţine doctoratul la Universitatea Berkley. Pe parcursul a şapte ani de zile predă la Universităţile Harvard şi Prinoeton, iar în timpul războiului lucrează in cadrul Biroului de Administrare a Preţurilor. între 1943-1948 este editor al ziarului „Fortune Magazine", între 1949-1961 se întoarce la catedra sa de la Harvard. în 1961 preşedintele John F. Kennedy îl numeşte ambasador în India, dar în anul 1963 îl regăsim ca profesor la Harvard. în paralel cu viaţa profesorală, - s-a implicat permanent în viaţa publică. în 1945 a ocupat postul de director al Institutului Strategic American al Supravieţuitorilor din Bombardamente şi a studiat efectele bombardamentelor asupra Germaniei şi Japoniei. A ajutat la refacerea postbelică a economiilor celor două ţări. Prin publicarea, în 1958, a lucrării „Societatea afluenţă", - a dat un nume prosperităţii pe care Statele Unite o cunoştea după cel de al doilea război mondial. A studiat problema competitivităţii ideale în cadrul organizaţiilor industriale. ~ consideră că se poate realiza creştere economică numai prin GEORGE, HENRY 242 Intermediul tehnicilor şi tehnologiilor modeme, de care dispun numai marile firme, firme care îşi pot permite să investească bani în cercetare. Lucrări: „Capitalismul american" (1951), „Societatea afluenţă" (1958), „Noul stat indusWaT (1967) - fcjcrare în care teoretizează managementul. Jurnalul unui ambasador" (1969), «Anii incertitudinilor" (1977), „Ştiinţa economică şi intersul public" (1973), „Economia în perspectivă: o istorie critică" (1987), „Societatea bunăstării" (1996). George, Henry (1839-1897) • economist şi reformator american, născut pe 2 septembrie 1839 la Philadelphia Părăseşte şcoala la vârsta de 13 ani şi are, de-a lungul timpului, mai multe servicii. - a fost un autodidact. între 1855-1856 pleacă pe mare la bordul unui vas comercial, iar în 1857 porneşte în căutare aurului în California. în anul 1880 se mută la New York. Scrie o serie de cărţi şi ţine numeroase prelegeri la diverse universităţi din America, Anglia, Australia, Irlanda. în cea mai importantă lucrare a sa „Progres şi sărăcie" (1879), - analizează cauzele sărăciei în condiţiile unei societăţi dezvoltate. - studiază modul de funcţionare a capitalismului, ajungând la concluzia că progresul economic duce la creşterea valorii pământului. Cei care deţin pământ câştigă venituri nemuncite, sub forma rentei. Pentru ~ aceşti bani nemunciţi constituiau un obstacol în calea creşterii economice, ducând la stoparea productivităţii. Soluţia găsită de - era de a se stabili o singură taxă guvernamentală care să strângă toată renta, taxă ce trebuia să aducă statului venituri suficiente, astfel încât celelalte taxe să fie eliminate, iar speculaţiile funciare să dispară. Se stinge din viaţă la 29 octombrie 1897 la New York Lucrări: .Progres şi sărăcie" (1879), „Problema pământului irlandez" (1881), „Probleme sociale" (1883), „Ştiinţa Economiei Politice" (1897). Georgescu-Roegen, Nicolae (1906-1994) • matematician şi economist american de origine română, născut ia Constanţa. Urmează cursurile Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti pe care o absolvă în anul 1926. In anul 1930 obţine doctoratul în statistică matematică la Soxbona. ~ se iace cunoscut pe plan internaţional încă înainte de emigrarea forată din anul 1948 din cauza instaurării regimului comunist în România. A predat în Statele Unite ale Americii ca profesor de economie la Universitatea Harvard (1934-1936) şi Universitatea Vanderbilt (1948-1966). în 1968 publică lucrarea „Revizuirea constante) lui Marshall asupra utilităţii marginale a banilor". Domeniul de interes maxim pentru - l-a constituit —> entropia ca bază a economiei, teorie expusă în lucrarea sa „Legea entropiei şi procesul economic" apărută în anul 1971. A fost membru de onoare al Academiei Române. Lucrări: „Revizitarea constantei lut Marshall asupra utilităţii marginale a banilor" (1968), «Legea entropiei şi procesul economic” (1971) Ghlca, Ion (1816-1897) ■ inginer, economist, om de litere şi politician român, născut la 16 august 1816 în Bucureşti. A fost primul profesor de economie politică în cadrul Academiei Mihăilene din laşi, membru şi preşedinte al Academiei Române (din 1876). îşi definitivează studiile în mineralogie, geologie şi matematică la Paris. în 1843 pune bazele primului curs de economie politică în cadrul Academiei Mihăilene. Fervent susţinător al economiei de piaţă libere, a pledat pentru instaurarea şi utilizarea celor mai moderne 243 GOURNAY, VINCENT DE tehnici în cadrul agriculturii şi pentru dezvoltarea unei industrii româneşti care să asigure independenţa economică şi politică a statului. A propus realizarea unei uniuni vamale între Ţările Române, precum şi unificarea cursului monetar şi metrologic între acestea. A participat activ la Revoluţia de la 1848, însă după această perioadă a fost obligat să plece în exil. A fost guvernator at Insulei Samos în perioada 1854-1859, iar după 1866 se întoarce în ţară. In anul 1866 şi în perioada 1870-1871 a ocupat postul de prim-ministm, iar între anii 1880-1887 a fost ambasador al României la Londra. S-a stins din viaţă la 4 mai 1897 în Ghergani. Lucrări şi alocuţiuni: „Convorbiri economice” (1865-1875), „Despre importanţa economiei politice" (1843), „Trebuinţele omului In societate, averile lui, valoarea lucrurilor", .Amintiri după pribegia din 1848“ (1889). Glde, Charles (1847-1932) • economist francez, născut în localitatea Uzes, teoretician şi adept al solida-rismului socio-economic. Lucrările sale s-au axat pe studierea mişcării cooperatiste franceze şi pe cooperarea muncitorilor din întreaga lume. S-a stins din viaţă în 1932 la Paris. Lucrare: „Istoria doctrinelor economice" (1924). Gigurtu, Ion (1886-1955) ■ emdit român (industriaş, politician, inginer şi economist), ce îşi desăvârşeşte studiile la universităţile din Freihurg şi Berlin. Intre anii 1937-1938 ocupă funcţia de ministru al Industriei şi Comerţului, în 1939 pe cea de ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, iar între 4 iulie şi 6 septembrie 1946 este prim-ministru î a! României. Se stinge din viaţă în închisorile comuniste. Gini, Corado (1884-1965) ■ statistician şi demograf italian, născut pe 23 mai 1884 în Motto di Livenza (Italia). A studiat dreptul, economia, biologia şi matematica la Bologna. în 1909 a predat statistica în Cagliari, iar în 1913 în Padova. în 1920 a fondat jurnalul de statistică „Metron", iar în 1925 a devenit profesor al Universităţii din Roma. Punctul de interes maxim al studiilor lui - î-a constituit demografia. A aplicat şi a analizat probabilitatea raportată la statistica populaţiei (ex: determinarea proporţiilor sexelor la naştere). Este iniţiatorul teoriei cicli-cităţîi populaţiei, a dezvoltat teoria dispersiei (1912, în Variabilita e Mutabilita) şi a ratei populaţiei. Cea mai importantă contribuţie a sa este —t Coeficientul Gini care este utilizat la determinarea mărimii dispersiei în concentraţie a populaţiei. S-a stins din viaţă la data de 13 martie 1965 la Roma. Glass, Carter (1858-1946) • expert pe probleme monetare şi politician american de factură democrată, născut la 4 ianuarie 1858 în Lynchburg. Deşi a părăsit şcoala la vârsta de 13 ani, ~ a fost un autodidact. La maturitate a devenit jurnalist şi proprietar al ziarelor „Lynchburg Daily News;; şi „Daily Advance". Funcţii ocupate de-a lungul vieţii: reprezentant in Camera Reprezentanţilor (1902-1918), secretar al Trezoreriei SUA în 1918, senator din partea statului Virginia în perioada 1920-1946. în 1933, a contribuit la adoptarea —> Actului Giass-Steagall. S-a stins din viaţă la 28 mai 1946 la Washington. Gournay, Vlncent de (1712-1759) • economist francez, adept al şcolii fiziocrate, fervent susţinător al industriei şi economiei libere şi oponent al monopolurilor. HAAVELMO, TRYGVE 244 H Haavelmo, Trygve (1911-1999) • economist şi statistician norvegian, născut la 13 decembrie 1911 la Skedsmo. Obţine doctoratul în economie la Universitatea din Oslo, unde rămâne profesor până la pensionare (1979). Este considerat unul dintre întemeietorii econo-metriei. Studiile statistice, efectuate de -, au deschis posibilitatea dezvoltării de modele econometrice cu ajutorul cărora se pot prevedea ce efecte au transformările dintr-o ramură economică asupra celorlalte ramuri. Modelele sale au putut fi utilizate pentru stabilirea situaţiei şi evoluţiei economiei unui stat şi în determinarea politicilor economice pe care le poate aplica un stat. Este laureat al Premiului Nobel pentai Economie, în anul 1989, pentru contribuţia adusă la fundamentarea teoriei probabilităţii în econometrie, precum şi în domeniul analizei simultane a mai multor structuri economice. S-a stins din viaţă în oraşul Eiksmarka. Lucrări: „Abordarea probabilistică în Econometrie" şi „Implicaţiile statistice ale sistemului ecuaţiilor simultane" (articole apărute în Eco-nometrica, primul în 1944), „Studiu asupra evoluţiei teoriei economice" (1954), „Studiu asupra teoriei investiţiilor (1960). Haberier, Gottfrfed von (1900-1995) • economist american de origine austriacă, născut la 20 iulie 1900 la Viena. A urmat cursurile de economie ale Universităţii din Viena, qe care le-a absolvit în anul 1923. în 1925 devine doctor în economie. A predat economia la Universitatea din Viena (1928-1936) şi Universitatea Harvard (1936-1971). Are contribuţii deosebite în domeniul comerţului internaţional, al teoriei ciclului de afaceri. A studiat, printre altele, stabilitatea şi flexibilitatea cursurilor de schimb şi a reformulat teoria costurilor comparative prin prisma costului de oportunitate. S-a stins din viaţă la 6 mai 1995 la Washington. Lucrări: „Prosperitate şi depresiune" (1937), „Teoria comerţului internaţional" (1937). Hadley, Arthur Twinlng (1856-1930) • economist american, născut în New Haven, profesor de economie la Universitatea Yale (1899-1921). Lucrări: .Transportul feroviar: istorie şi lege", „Educarea cetăţenilor americani", „Conflictul dintre Libertate şi Egalitate". Harrod, Roy Henry (Sir) (1900-1978) • economist englez, născut pe 13 tebruarie 1900 la Londra. Este reprezentant al neokeynesismului, membru al grupului CIRCUS al Universităţii Cambridge. A absolvit cursurile de economie ale Universităţii Oxford, unde l-a avut ca profesor pe John May nard Keynes. După definitivarea studiilor devine asistentul acestuia. A continuat ideile mentorului său, idei cane se regăsesc în cadrul —> modelului Harrod-Domar, model de creştere economică. S-a stins din viaţă la 9 martie 1978 la Hoit. Lucrări: „Doctrinele concurenţei imperfecte" (1934), „Spre o teorie a dinamicii economice" (1948), „Dinamica economică" (1973). Harsanyi, John (n.1920) • economist american de origine maghiară, născut pe 29 mai 1920 la Budapesta. Este persecutat de regimul nazist pentru originile sale evreieşti, iar după terminarea războiului, de către regimul comunist pentru convingerile sale profund democratice. Emigrează în Australia unde studiază economia la Universitatea din Sydney. între 1953-1955 predă ja Universitatea din Queensland. în 245 HAYEK, FRIEDERiCH AUGUST VON 1958 obţine doctoratul în economie. După scurte perioade de predare la Universitatea Naţională din Canberra (Australia) şi Universitatea de Stat Wayne din Detroit (SUA), -predă până la retragerea sa din învăţământ (1964) la Universitatea Berkley din California. Cea mai importantă contribuţie a lui - în domeniul economic este formularea „teoriei jocurilor", care stabileşte paralele între procesul de luare a deciziilor şi jocuri precum şahul şi pokeml. Cu ajutorul modelelor matematice, teoria jocurilor încearcă să determine calea optimă pe care trebuie să o urmeze un .jucător" pentru a-şi atinge ţelui ţinând cont de faptul că celălalt Jucător" va face „mişcări" neaşteptate care vor afecta cursul jocurilor. Deoarece Jucătorii" au obiective opuse, nu posedă destule informaţii despre preferinţele celuilalt dar dispun de acelaşi tip de resurse, determinarea strategiei optime pentru fiecare jucător poate deveni foarte complicată. Primii teoreticieni ai teoriei jocurilor {John von Neumann şi John Nash) considerau că fiecare jucător cunoaşte exact preferinţele celuilalt. Odată cu publicarea articolelor lui „Jocuri cu informaţii incomplete" (1967-1968), teoria jocurilor a fost adaptată astfel încât să includă şi acele situaţii în care jucătorii nu deţin destule informaţii despre preferinţele celorlalţi jucători, punct de vedere considerat mai apropiat de procesul de luare a deciziilor în afaceri şi la nivel guvernamental. - a adaptat astfel o teorie care a fundamentat „teoria economică a informaţiilor incomplete''. în 1994 primeşte, alături de John Nash şi Reinhard Selten, Premiul Nobel pentru Economie ^ pentru contribuţia adusă la dezvoltarea teoriei jocurilor. ~ este membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe Americane, al Academiei de Arte şi ştiinţe Americane şi al Societăţii de Econometrie. A publicat numeroase cărţi pe tema teoriei jocului şi a eticii utilitariste. Lucrări: .Bunăstarea cardinală, etici individualiste şi compararea internaţională a utilităţii" (1955), .Comportamentul raţional şi negocierea echilibrului în jocuri şi situaţii sociale" (1977), .O teorie generală asupra selecţiei echilibrului în jocuri" (1988). Hayek, Friederlch August von (1899-1992) • economist britanic de origine austriacă, născut pe 8 mai 1899 la Viena (Austria), naturalizat în Marea Britanie în anul 1938. A obţinut doctoratul în drept şi ştiinţe poirtioe la Vrena. Profesor al Şcolii Londoneze Economice între anii 1931-1950 şi al Universităţii din Chicago între 1950-1962. Adept al economiei „laissez-faire“-ului, ~ a influenţat, prin opiniile sale, puternice personalităţi economice şi politice contemporane lui: Mllton Friedman, Ronald Reagan, Margaret Thatcher. Primele sale studii s-au axat pe problema teoriei monetare, pentru ca, mai târziu, să fie preocupat de imposibilitatea aplicărij ideilor socialiste în economie. în cartea sa .Tigrul ţinut de coadă", ~ critică virulent teoriile lui Keynes referitoare la reducerea şomajului, considerând că susţinerea unei astfel de politici ar avea ca efect creşterea inflaţiei. El îşi argumenta astfel teoria: Banca Centrală a Angliei este obligată să crească din ce în ce mai repede oferta de bani pe piaţă, astfel încât rata şomajului să fie menţinută la un nivel cât mai scăzut, iar rezultatul ar fi devastator pentru economie prin apariţia iinflaţiei şi a altor efecte secundare, în anul 1974 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu Gunnar Myrdal, pentru contribuţia adusă la teoria banilor şi a HECKMAN, JAMES J. 246 fluctuaţiilor economice, precum şi pentru analizarea interdependenţe' lor dintre fenomenele economice, sociale şi instituţionale. S-a stins din viaţă la 23 martie 1992 la Frelburg (Germania). Lucrări: „Tigrul ţinut de coadă", „Capitalismul şi istoricii", „Drumul către servitute" (1944), „Constituţia libertăţii" (1960), .Trendul gândirii economice", „Vanitate fatală", „Individualismul şi ordinea economică", „Denaţionalizarea banilor" (1976). Heckman, James J. (n.1944) • economist şi statistician american născut la 19 aprilie 1944 în Chicago. în anul 1965, a obţinut doctoratul în economie la Universitatea Princeton şi este profesor de economie la Universitatea din Chicago. A predat ca asistent şi profesor asociat la Universităţile Columbia şi Yale. In anu) 2000 a primit Premiul Nobel pentru Economie ca recunoaştere pentru contribuţia adusă la teoria şi metodele analizei eşantioanelor selective. Lucrări: „Analiza datelor referitoare (a piaţa muncii" (19B5), «Performanţele birocraţiei guvernamentale” (1985), „înţelegerea structurii procesului de selecţie în cadrul programelor sociale" (1995). Heckscher, Eli Fllip (1879-1952) • economist şi istoric economic suedez, născut la 24 noiembrie 1879 la Stockholm. în anul 1904 a absolvit cursurile de economie ale Universităţii din Uppsala, iar în 1907 a devenit doctor în economie. In 1909 a devenit profesor al Şcolii Economice din Stockholm, iar în 1929 a fost cofondator al Institutului de Istorie Economică din acelaşi oraş. - a adus contribuţii deosebite în domeniul istoriei economice şi al teoriei economice. Intr-un articol, scris în anul 1919, ~ a dezbătut problema comerţului internaţional, iniţiind ceea ce avea să devină mai târziu. Teoria dotării cu factori de producţie. El a încercat, împreună cu elevul său Bertil Ohlin, să aplice teoria costurilor comparative la cazul Suediei, care dispunea de resurse bogate doar în domeniul forestier şi în cel al minereurilor de fier. ~ considera că Suedia poate fi inclusă în circuitul economic internaţional numai dacă reuşea să combine eficient factorul muncă, pe care îl poseda atât calitativ cât şi cantitativ, cu resursele naturale arătate mai sus. In opinia sa, o ţară săracă în resurse trebuia să-şi direcţioneze capitalul relativ redus de care dispunea (şi care provenea, de obicei, din exterior), spre acele ramuri/subrarnuri ale economiei care îi puteau asigura obţinerea necesarului intern de bunuri. Surplusul de bunuri obţinut în ramura/subramura respectivă putea fi valorificat în comerţul internaţional pentru procurarea de bunuri pe care ţara nu le producea. S-a avansat, aşadar, noţiunea de înzestrare a ţărilor cu factori de producţie. Teoria pune la dispoziţie un model prin care se pot analiza efectele comerţului asupra structurilor industriale ale economiilor statelor şi asupra modului de redistribuire a veniturilor între factorii de producţie. - s-a stins din viaţă la 26 noiembrie 1952 în oraşul natal. Lucrări: „Sistemul continental" (1918), „Mercantilism” (1931), „Istoria economică a Suediei" (1935). Hicks, John Richard (Sir) (1904-1989) • economist britanic, născut la 8 aprilie 1904 la Warwickshire (Marea Britanie). Până la pensionare, în anul 1965, a fost profesor de economie la AII Souls College (Oxford). împreună cu A. Hansen a pus la punct o schemă care reflectă legătura dintre politica monetară şi cea bugetară. Este cunoscut pentru iniţierea curbei L-M (reprezentarea grafică a pieţei monetare, conform 247 JANEWAY, ELIOT teoriei generate a lui Keynes), pentru iniţierea conceptului de substituibili-tate a elasticităţii şi pentru introducerea „Testului compensator Hick’s“. Testul a fost utilizat de cei care iau decizii politice pentru a determina dacă un anumit tip de politică poate fi aplicată fără să aducă prejudicii majore indivizilor. în cazul în care indivizii sau o parte a indivizilor au de suferit, dar reuşesc să obţină şi avantaje de pe urma acesteia, atunci politica trece testul. - a ajutat la rezolvarea diferendelor existente între teoria ciclului afacerilor şi teoria echilibrului economic: forţele economice au tendinţa, mai de grabă, să se contrabalanseze una pe cealaltă decât- să reflecte trendurile ciclice. Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie în anul 1972, împreună cu Kenneth Arrow, pentru contribuţia adusă ta teoria bunăstării şi alocarea resurse/or precum şi pentru studiile realizate în domeniul macroeconomiei privitoare la echilibrul economic general. S-a stins din viaţă la 20 mai 1989 la Blockley. Lucrări şi articole: „Valoare şi capital" (1939), „Reanalîzarea teoriei cererii" (1956), „Cele patru surplusuri ale consumatorilor'1, „Capital şi creştere" (1965); „Criza economiei keynesiste“, „Capital şi timp: o teorie neo-austriacă“, „Fundamentarea economiei bunăstării", „Domnul Keynes şi „Clasicii"" şi „Evaluarea venitului social” (articole apărute în Econometrica). Hobson, John Atklnson (1858-1940) • economist şi scriitor englez născut la Derby (Marea Britanie), susţinător al economiei socialiste. S-a stins din viaţă în 1940 în Hampstead. Lucrări: „Evoluţia capitalismului modern", „Sistemul industrial" (1909). -.Hume, Da vid (1711-1776) • filosof, istoric şi economist englez, născut la 7 mai 1711 la Edinburgh. în do- meniul economiei, prieten apropiat cu Adam Smith. a introdus termenul de economie clasică. A fost adept al dezvoltării agriculturii şi industrializării ţării. Din scrierile economice ale lui -, se pot desprinde următoarele opinii: bogăţia nu constă în bani, ci în produsele deţinute, cantitatea de bani aflată în circulaţie trebuie să fie direct proporţională cu cantitatea de bunuri existentă pe piaţă; o rată scăzută a dobânzii duce la creşterea tranzacţiilor comerciale; fiecare naţiune are anumite calităţi, resurse naturale şi un anumit climat care pot fi benefice în cadrul comerţului internaţional etc. A ocupat o serie de funcţii publice, printre care ambasador al Angliei în Franţa. S-a stins din viaţă la 25 august 1776 în oraşul natal. Lucrări: „Tratate" (voi. 1şi 2 - 1738, voi. 3 - 1739), „Eseuri, Morala şi Politica" (1741-1742), „Discursuri politice" (1752), „Istoria Marii Britanii" (1754-1757), „Patru disertaţii" (1757), „Istoria Angliei de la invazia lui lulius Caesar până la ascensiunea lui Henric al Vll-lea" (1762). J Janeway, Eliot (1913-1993) • economist şi scriitor american, născut pe 1 ianuarie 1913 la New York. Studiază economia la Universitatea Corneli din Ithaca (NY) şi urmează studiile postuniversitare ale Şcolii de Studii Economice şi Politice din Londra. S-a implicat în Administraţia lui Frankin D. Roosevelt. înainte de 1940 a scris o serie de artioole care ofereau soluţii la criza eoono-mică prin care trecea societatea americană. A criticat vehement în cărţile sale toate administraţiile americane, de la cea a tui F.D. Roosevelt JEVONS, WILLIAM STANLEY 248 până Ja cea a lui Ronald Reagan. S-a stins din viaţă pe 8 februarie 1993 la New York. A publicat o serie de cărţi care analizează politicile guvernamentale şi o gamă de volume care se adresează investitorilor particulari. Lucrări „Indicaţii referitoare la proprietate" (1983), “Economia haosului" (1989), „Lupta pentm supravieţuire" (1951), „Ce pot face cu banii meir (1970), „Tu şi banii tăi’ (1972), „Cum să obţii cât mai mulţi dolari?” (1976). Jevons, William Stanley (1835-1882) • economist şi logician britanic, născut la 1 septembrie 1835 la Liverpool. - este iniţiator al teoriei utilităţii marginale şi al logicii simplificate, exponent de seamă al gândirii neoclasice. A fost profesor, cfin 1866, la Owens Coitege din Manchester, iar din 1876 devine profesor al Universităţii din Londra. S-a stins din viaţă la 13 august 1882 ia Hastings-Sussex. Lucrări: „Teoria matematică cu aplicaţii în economie" (1862), „Teoria politicii economice" (1871), „Tratat asupra logicii" (—> Margina-lism). JJnga, Victor (1901-1990) • economist român, susţinător fervent al mişcării cooperatiste transilvănene, teoretician şi adept al solidarismului socio-economic. Născut în 1901 la Săcele, urmează cursurile Universităţii din Viena, secţia economică (1920-1925), şi urmează cursuri postuniversitare la universităţile din Gratz (Austria), Geneva (Eîveţia) şi Grenoble (Franţa). A fondat Institutul de Cercetări Economice şi Sociale din Braşov (1940-1948) şi a fost profesor şi rector (1942-1946) în cadru! Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. în 1947 este demis de regimul comunist din funcţia de profesor al Academiei Comerciale din Cluj şi este închis din motive politice până In 1964. Lucrări: „Comerţul exterior şi legislaţia vamală" (1935), „Economia naţională’ (1935), „Actualitatea doctrinei solidariste" (1937, în Observatorul social-economic), „Dinamica economiei cooperatiste" (1941), „Economia transilvană în spaţiul naţional românesc* (1943), „Moneda şi problemele ei contemporane" (1981). Juglar, Clement (1819-1905) • fizician francez devenit mai târziu economist, fondator al teoriei ciclului economic major (Ciclu! Juglar) cu durată de aproximativ 10 ani. A cercetat acest aspect în perioada 1860-1890, studiind orice perioadă industrială a secolului XIX după constmcţia căilor ferate britanice şi franceze. ~ a observat că ciclul economic, în momentul său de maxim, suferă aproape întotdeauna o criză de supraproducţie. Cercetarea sa a avut la bază seriile cronologice care reflectă intervalul în care apar recesiunile, respectiv perioadele de vârf în cadrul activităţii economice. S-a născut şi s-a stins din viaţă la Paris. Lucrări: „Crizele comerciale şi revenirea lor periodică" (1862), „Schimbul şi libertatea de emisiune" (1868). K Kahn, Richard (1905-1989) ■ economist englez, preocupat de studiul şi analiza economiei bunăstării şi a optimului social, de problema creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă. Lucrări: „Eseuri asupra ocupării forţei de muncă şi creşterii economice" (1972), „Modul cum a fost 249 KEYNES, JOHN MAYNARD creată Teoria Generală a Iui Keynes" (1984). Kaldor, Nicholas (1908-1986) • economist englez de origine maghiară, născut în anul 1908 la Budapesta, unul dintre iniţiatorii teoriei post-keynesiste. Urmează cursurile Şcolii Economice din Londra pe care le absolvă în anul 1930. De-a lungul carierei sale a ocupat următoarele funcţii: profesor al Şcolii Economice din Londra (1930-1947), director al Comisiei Economice pentru Europa din cadrul Naţiunilor Unite, membru al Comisiei Regale de Taxe, Profit şi Venituri (1951-1955), profesor de economie la Universitatea Cambridge, consilier guvernamental pe probleme economice (1964-1968, 1974-1976). Domenii de interes pentru teoria post-keynesistă, fiscalitate, monedă, dezvoltarea economică şi ciclurile economice etc. - a iniţiat un model de creştere economică care scoate în valoare roiul repartiţiei, integrând, totodată, în cadrul acestuia, explicaţia ciclului economic. S-a stins din viaţă în anul 1986 la Papworth Everard (Marea Britanie). Lucrări: „Model de creştere economică" (1957), „Eseuri asupra creşterii şi stabilităţii economice" (1960), „Cauzele ratei iente de creştere economică în Marea Britanie" (1966), .Conflictele şi obiective politice" (1971), „Restricţiile Teoriei Generate" (1983), „Lipsa echilibrului economic" (1984). Kantorovlch, Leonid Vitaliyevich (1912-1986) • economist şi matematician sovietic, născut la 19 ianuarie 1912 în St. Petersbug (Rusia). A absolvit Universitatea din Leningrad, unde a rămas profesor de economie între 1944-1960. în 1960 este numit Director al Departamentului de Metode Matern atico-Economice din cadrul Academiei de Ştiinţe Sovietice, iar în 1971 este numit Şef de Laborator al Institutului Naţional de Management Economic. - are meritul de a fi introdus în economie metoda cercetării operaţionale. In lucrarea „Utilizarea cât mai eficientă a resurselor economice”, - a utilizat programarea liniară în cadru! economiei planificate şi a pus la punct un model de programare liniară (1939). El a arătat că în cadrul unei economii planificate, descentralizarea deciziilor depinde de un sistem în care preţurile sunt determinate de importanţa resurselor. în 1975 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu Tjalling Koopmans, pentru contribuţia adusă la teoria alocării optime a resurselor rare. Lucrări: „Metode matematice privind planificarea şi organizarea producţiei" (1939), „Utilizarea cât mai eficientă a resurselor economice" (1959). Keynes, John Maynard (1883-1946) • economist, jurnalist şi finanţist englez, născut pe 5 iunie 1883 la Cambridge, Marea Britanie. Studiază economia la Eton unde îl are profesor pe Alfred Marshall. După terminarea studiilor lucrează ca funcţionar în administraţia indiană a Marii Britanii. Experienţa acumulată aici a avut ca rezultat apariţia uneia din cele mai importante lucrări a lui - care examinează finanţele Indiei în perioada premergătoare primului război mondial. Pentru o scurtă perioadă de timp, înainte de marea conflagraţie, este lector în economie la Cambridge, dar în anii războiului îl găsim tot funcţionar public. Participarea în anul 1919, în calitate de consilier economic, la Conferinţa de Pace de fa Versailtes îl determină pe ~ să scrie „Consecinţele economioe ale păcii", în care îşi manifestă opoziţia pentru cererife excesive referitoare la KEYNES, JOHN NÎAYNARD 250 reparaţiile de război pe care trebuia să le ofere Germania. In 1936 scrie „Teoria generală a folosirii forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor" in care porneşte de la ideea că responsabilitatea principală a unui guvern este menţinerea unui şomaj cât mai scăzut. El arată că cea mai mare parte a consumatorilor sunt limitaţi în cheltuieli de propriile venituri, nereprezentând principala sursă a circuitului economic. In opinia lui -, participanţii dinamici la această activitate sunt marii investitori şi guvernele. Teoria iniţiată in anii '30 de J.M. Keynes, a apărut ca urmare a exacerbării şomajului, a creşterii inflaţiei, a dezechilibrelor balanţelor de plăţi, a deficitelor bugetare, a dereglărilor apărute în mecanismele pieţelor, a tendinţelor tot mai evidente ale statului de a interveni în economie etc. Keynes era împotriva echilibrului economic automat şi susţinea necesitatea intervenţiei statului în economie. Considerând că oferta este determinată de cerere {respectiv de producţie), - respingea -» Legea dabuşeeior a lui Say. Dezechilibrul dintre cererea şi oferta agregată apărea ca efect al unor legi subiective care duceau la crize de supraproducţie şi la neutilizarea capitalului disponibil. în opinia sa, comportamentul producătorului influenţa direct comportamentul consumatorului. Echilibru], după K„ este reflectat în ecuaţia YsCtl (când investiţiile sunt egale cu economiile: I = S, unde C - consum), ecuaţie care a fost extinsă astfel: Y = C + I +E + Cg (când t s S, E = Im şi Cg = T. Unde Y - venitul total, I - investiţii, S - economii, E - exporturi, Im - importuri, Cg - cheltuieli guvernamentale şi T - taxe). C + I +E + Cg, reflectă cererea agregată formată din cheltuielile de consum ale populaţiei şi cheltuielile realizate pentru procu- rarea bunurilor pentru investiţii. Legea debuşeelor a fost modificată acum prin trei legi - „Legea înclinaţiei spre consum", „Legea înclinaţiei spre investiţii" şi «Legea înclinaţiei spre valori lichide” (—> înclinaţie spre consum, —> înclinaţie marginală spre consum, —» înclinaţie spre investiţii, —> înclinaţie spre valori lichide, -> înclinaţie spre economii, —t înclinaţie marginală spre economii) - care argumentează necesitatea intervenţiei statului în economie. Conform teoriei Iul ~, veniturile obţinute de stat sunt utilizate pe de o parte pentm finanţarea deficitelor bugetare şi pentru susţinerea unor întreprinderi de stat considerate vitale din punct de vedere economic, iar pe de altă parte pentru menţinerea aparatului administrativ, a armatei, justiţiei etc. Tot în cadrul teoriei sale Keynes a pus la punct o serie de analize macroeconomice, printre care: multiplicatorul investiţiilor, funcţia de consum etc. în timpul celui de al doilea război mondial democraţiile vestice şi-au arătat susţinea pentru teoria iui ~ în studiul său asupra consecinţelor şomajului prelungit, - susţine că pierderile economice pot fi acoperite prin ocuparea totală a forţei de muncă. Teoria lui Keynes a necesitat în timp unele transformări care s*au materializat prin apariţia neokeynesismului Teoria neokeynesistă). în timpul războiului, -a jucat un rol important în finanţele britanice, iar în 1944 a reprezentat Marea Britanie la Conferinţa de la Bretton Woods, care a pus bazele Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale. Ultima sa mare realizare a reprezentat-o negocierea dusă cu SUA pentru obţinerea unui împrumut de mai multe miliarde de dolari pentru Marea Britanie. Se stinge din viaţă pe 21 aprilie 1946 la Firie, Sussex, Anglia. 251 KOGĂLNICEANU, MIHAIL Lucrări: „Consecinţele economice ale păcii" (1919), „Tratat asupra banilor” (1930), „Teoria generaiă a folosirii forţe» de muncă, a dobânzii şi a banilor" (1936). Kiriţescu, Costin (n.1908) • economist şi avocat român, născut ta 25 mai 1908 in Bucureşti. A urmat cursurile Facultăţii de Drept din Bucureşti, pe care te-a absolvit în anul 1929 şi pe cele ale Academiei de înatte Studii Comerciale şi Industriale (promoţia 1930). In 1934, obţine doctoratul în economie la Universitatea din Berlin. A fost profesor al Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Este membru, printre multe alte distincţii, a) Academiei Române. Pe 25 mai 2001 Banca Naţională a României a primit, ca semn de recunoaştere pentru întreaga şi bogata sa activitate profesorală şi academică, Premiul Băncii Naţionale a României pentru întreaga operă. Lucrări: „Inflaţia şi combaterea ei" (1943), „Geneza monedei" (1945), „Aspecte ale problemelor monetare contemporane" (1946), „Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui" (vol.1 - 1964, voi.2 - 1967, vol.3 -1970), .Relaţii valutar financiare Internaţionale" (1978), „Moneda, mîcă enciclopedie” (1982), „Călător prin secolul XX: memoriile unui bancher fără bani“ {1992). Klein, Lawrence Robert (n.1920) • economist american, născut la 14 septembrie 1920 la Omaha -Nebraska. Obţine doctoratul în economie, în anu! 1944, de la Institutul Tehnic din Massachusetts. Face cercetări economice la Universitatea din Chicago (1944-1947), Universitatea din Michigan (1949-1954), institutul de Statistică din Oxford (1954-1958) şi predă ca profesor •; de economie, din 1958, la Universitatea Pennsylvania. Este cunoscut pentru iniţierea de modele macroeconomice utile economiei mondiale, regionale şi naţionale. In 1980 primeşte Premiul Nobel pentru Economie ca recunoaştere pentru contribuţia adusă ia crearea modelelor econometrice şi a aplicării lor în domeniile ar>ali2ei fluctuaţiei economice şi politicilor economice. Lucrări: „Propria mea filozofie profesională" (lucrare apărută în cartea lui Michael Szenberg - Economişti eminenţi: filosofia lor despre viaţă), „Modelul economic al Statelor Unite, în perioada 1929-1952“ (1955, coeditor). Knight, Frank Hyneman (1885-1972) • economist american, născut la 7 noiembrie 1885 în McLean (Illinois). A absolvit cursurile de economie ale Universităţii din Tennessee şi, în 1916, obţine doctoratul la Universitatea Corneli. A fost profesor în economie în cadrul Universităţii din Chicago (1928-1952). L-a avut ca elev pe Milton Friedman. în cartea sa „Risc, incertitudine şi profit", face distincţia dintre riscul asigurat şi riscul neasigurat. S-a stins din viaţă la 15 apri-lie 1972 la Chicago. Lucrări: „Risc, incertitudine şi profit" (1921), „Realism şi importanţă în teoria cererii" (1944). Kogâlniceanu, Mihail (1817-1891) • reformator şi om politic român, născut la 6 septembrie 1817 la laşi. între 1863-1864 a fost prim-minis-tru, sub domnia lui Alexandru loan Cuza, perioadă în care a realizat o serie de reforme: exproprierea pământurilor mănăstirilor, Legea Agrară din 1864 etc. în perioada anilor 1876-1880 a ocupat postul de ministru de externe, între 1878-1879 a reprezentat ţara în cadrul Congresului de la Berlin, iar între anii 1879-1891 a fost reprezentant al legaţiei României la Paris. A fost un fervent susţinător al împroprietăririi KONDRATEV, NICOLAI DIMI'miEVICH 252 ţăranilor, al dezvoltării economice a ţării prin industrializare şi prin protejarea acesteia de concurenta străină. A fost membru al Academiei Române. S-a stins din viaţâ la 1 iulie 1891 la Paris. Lucrâii: „Dorinţele Partidului Naţional din Moldova" (1848), „Sclavie, vecinătate, boieresc” (1853), „îmbunătăţirea soartei ţăranilor" (1862), „Convenţiunea comercială din 1875 cu Austro-Ungaria“ (1875). Kondratev, Nicolal Dimitrievlch (1892-1938) ■ jurist şi economist rus, fondator al teoriei ciclurilor economice lungi (ciclu Kondratev), - a studiat ciclul economic pe perioadă semicentenară. - a observat că o perioadă de 20-30 de ani de creştere economică este urmată de o perioadă egală de profundă depresiune economică. De fapt, fiecare fluctuaţie a ciclului este marcată de o revoluţie industrială. De asemenea, ~ a observat că între cele două faze ale ciclului are loc o schimbare de sens a evoluţiei economice denumită criză structurală sau criză de mare anvergură. - a urmai cursurile Universităţii din St. Petersburg. între 1920-1928 a fost profesor al Academiei Agricole Timiriazev şi Director al Institutului de Studii asupra Afacerilor. A fost profesor asociat ai unor universităţi din Statele Unite şi Marea Britanie. - a criticat planul lui Stalin de colectivizarea în masă şi pe cel de dezvoltare inegală a_ industriei şi agriculturii sovietice. în 1928 este demis din funcţia de director al Institutului, iar în 1931 este arestat şi condamnat la opt ani de închisoare. în 1938 sentinţa este comutată, - fiind condamnat fa moarte şi executat. Lucrări: „Valurile lungi ale vieţii economice" (1935), „Piaţa grâului, evoluţia şi stabilirea ei în timpul primului război mondial şi în timpul revoluţiei ruse" (1922). Koopmans, Tjaltlng C. (1910-1985) • economist, matematician şi fizician american de origine olandeză, născut pe 28 august 1910 în Graveland (Olanda). în 1936 obţine doctoratul în economie la Universitatea din Lei den (Olanda). Emigrează în Statele Unite ale Americii în anul 1940, unde este naturalizat în 1946. Profesor de economie la Universitatea Yale şi Director al Comisiei de Cercetări Cowels. In 1975 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu Leonid Vitaliyevich Kantorovich, pentru contribuţia adusă la teoria alocării optime a resurselor rare. S-a stins din viaţă la 26 februarie 1985 la New Haven (SUA). Lucrări: „Analiza activităţii de producţie şi a alocării" (1951), „Studii asupra metodelor econometrice“ (1953), „Trei eseuri asupra situaţiei ştiinţei economice" (1957). Kuznets, Slmon (1901-1985) > economist american, de origine rusă, născut pe 30 aprilie 1901 în Kharkov (Rusia). în anul 1921 emigrează şi se stabileşte în Statele Unite ale Americii. A absolvit cursurile Universităţii Columbia, unde, în 1926, obţine doctoratul în economie. Predă ca profesor la Universităţile din Penrtsylvania (1930-1954), Johns Hopkins (1954-1960), Han/ard (1960-1971). Este cunoscut pentru studiile asupra venitului naţional şi componentele sale. încă din anii '30 a început să măsoare creşterea venitului naţional al SUA, folosind ca puncte de reper: industria, produsul final, utilizarea produsului final şi distribuţia venitului între pătura săracă şi cea bogată. împreună cu Departamentul de Comerţ al SUA a stabilit modul de calculare a Produsului Intern Brut. A studiat, de asemenea, efectele creşterii economice asupra distribuţiei venitului şi a ajuns la concluzia că în 253 LAPEDATU, ION ţările sărace creşterea economică duce la mărirea veniturilor celor bogaţi şi la micşorarea veniturilor persoanelor sărace, iar In ţările dezvoltate, procesul de creştere economică are efect invers. Laureat al Premiului Nobel pentru Economie în anul 1971 pentru contribuţia adusă la fundamentarea teoriei interpretării empirice a creşterii economice care a dus la Importante schimbări în cadrul structurii economico-sociata şi în cadrul procesului de dezvoltare. S-a stins din viaţă la 8 iulie Î985 la Cambridge-Massachusetts. Lucrări: „Ciclul secular în producţie şi preţuri" (1930), „Venitul Naţional, 1929-1932", „Venitul naţional şi formarea capitalului, 1919-1935“, „Produsul naţional începând cu anul 1869“, „Modificările pe termen lung în veniturile SUA“ (1951), „Capitalu! în economia americană: formarea şi finanţarea 1u)“ (1961), .Creşterea economică modernă: rată, structură şi viteză" (1966), „Creşterea economică a naţiunii: ieşirile totale şi structura producţiei" (1971), L Labrousse, Ernest (1895-1988) • istoric francez, născut în Barbezieux, specialist în istorie economică şi militant socialist. S-a stins din viaţă în 1988 la Paris. Lucrări: „Istoria economică şi socială a Franţei", „Criza economiei franceze la finele vechiului regim şi la începutul Revoluţiei" (1944). Laffer, Arthur Betz (n.1940) ■ economist american, născut ia data de 14 august 1940 la Youngstown (Ohio). în anul 1963, a absolvit cursurile de economie ale Univer- sităţii Yale, iar în 1972 a obţinut doctoratul în economie internaţională în cadrul Universităţii Stanford. A predat ca profesor de economie la Universitatea din Chicago (1974-1976), Universitatea din Los Angeles (1976-1984). Din anul 1934 predă în cadrul Universităţii Pepperdine. în perioada în care era şef al Oficiului Naţional de Management şi Buget a iniţiat idea conform căreia o reducere a taxelor federale pentru întreprinzători şi persoane particulare ar duce, pe termen scurt, la creştere economică, iar pe termen lung la creşterea veniturilor guvernamentale. ~ consideră că o creştere a taxelor peste un anumit punct duce la descurajarea producţiei şi investiţiilor, iar rezultatul final este scăderea veniturilor statului. Această teorie a fost ilustrată grafic prin -» Curba Laffer care arată relaţia existentă între taxe şt veniturile guvernamentale. - a fost consultant politic în cadrul a numeroase administraţii americane (în special a administraţiei Reagan), consultant al Departamentului Apărării SUA şi consultant al Trezoreriei SUA. După 1990 a fondat, împreună cu Victor Canto, o firmă de consultanţă pe probleme economice cu o formulă de investiţii bazată pe presupunerea că afacerile localizate în zone unde se reduc taxele vor avea creştere economică mai mare decât cele din zonele unde taxele sunt in creştere. Lucrare: „Devalorizarea ajută într-adevăr comerţul?" (articol publicat în Wall Street Journal, 1973). Lapedatu, Ion (1880-1951) • finan-ţist, profesor al Academiei de Comerţ din Cluj, membru al Academiei Române, deputat şi senator român. A ocupat funcţiile de ministru de Finanţe (1926-1927) şi de director al BNR. LASSALLE, FERDINAND 254 Lassalle, Ferdlnand (1825-1864) ■ teoretician german cu vederi socialiste, fondator al Mişcării Muncitoreşti Germane, născut pe 11 aprilie 1825 )a Breslau (Polonia). A urmat cursurile universităţilor din Breslau, Berlin şi Paris. La Paris îl cunoaşte pe socialistul francez Joseph Proudhon. între 1848-1857 locuieşte la Dusseldorf unde ii întâlneşte pe Karl Marx şi Friederich Engels. In 1854, se stabileşte la Berlin ca jurnalist şi ajută la organizarea unei federaţii generale a muncitorilor care susţinea dreptul la vot pentru toate categoriile sociale, în 1863 devine preşedintele Asociaţiei Generale a Muncitorilor Germani, de la conducerea căreia este înlăturat din cauza autoritarismului de care dă dovadă. - a fost un susţinător fervent al egalităţii între Oasele sociale. A combătut „legea economică de aramă, care, în regimul cererii şi ofertei, reglează salariul", lege susţinută de Malthus şi Ricardo în lucrările lor. în 1864 pleacă în Elveţia unde se îndrăgosteşte de Elena von Donniges, care, deşi la rândul ei îndrăgostită de se supune voinţei tatălui ei şi se logodeşte cu românul Ion Racoviţă. înfuriat - îl provoacă la duel pe von D&nniges, tatăl Elenei, duelându-se însă cu Racoviţă, conform uzanţelor din acele timpuri. Pe 28 august 1864, în pădurea Crevin, lângă Courge, a avut loc duelul celor doi, ~ fiind rănit mortal se stinge din viaţă pe 31 august 1864. Leon, Gheorghe (1888-1949) • economist român, adept al solida-rismului social dar şi al sistemului capitalist. A fost profesor de finanţe şi statistică în cadrul Universităţii de Drept din Bucureşti şi a celei din Cluj. Funcţii deţinute: deputat, în anul 1940 ocupă funcţia de ministru interimar al Finanţelor, Agriculturii şi Domeniilor şi pe cea de ministru al Economiei Naţionale. A fost preşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România, în lucrarea sa „Imperialismul şi echilibrul economic mondial”, - afirma că România trebuia să-şi apere avuţia naţională (ex.: petrolul) râvnită de toate popoarele Europei. în acest sens, - susţine că „interesele economice stau la baza activităţii statelor" şi, dacă ţara noastră nu se ocupă îndeaproape, cu măiestrie şi bună ştiinţă de propria avuţie, „tot lor (n.n. statelor europene) le vom datora conflictele apropiate”. Lucrări: „Imperialismul şi echilibrul economic mondial" (1923), „Economia politică şi politica economică“, „Elemente de ştiinţă financiară" . (2 voi. - 1944). Se stinge din viaţă în închisorile comuniste. Leontief, Wasslly (1906-1999) • economist american de origine rusă, născut pe5 august 1906 în St. Petersburg (Rusia). Obţine doctoratul în economie la Berlin şi se stabileşte, în 1931, în Statele Unite. Predă economia la Universitatea Harvard (1931-1975), iar din 1975 la Universitatea din New York. A iniţiat analiza şi tabioul input-output (analiza intfări-ieşiri), prin care demonstrează că intrările dintr-o industrie produc ieşiri (bunuri de consum, servicii) utilizate în procesul de consum sau ieşirile se transformă în intrări către alte industrii. Prin intermediu) Tabloului input-output se poate estima modificarea cererii de input-uri ca rezultat al modificării producţiei de bunuri finale. Greşeala pe care a făcut-o - a fost aceea că a considerat fixă proporţia input-urilor. între 1953-1956, ~ a utilizat analiza pentru a studia fluctuaţiile ce apar în comerţul SUA cu alte state şi a descoperit ceea ce noi numim astăzi „Paradoxul Leontief. El a ajuns la concluzia că SUA a recurs 255 UST, FRIEDERICH la comerţul internaţional cu scopul de a economisi propriul capital şi pentru a se debarasa de surplusul de mână de lucru. In timp ce exporturile americane sunt formate din bunuri produse prin consum relativ mare de muncă, importurile realizate de SUA sunt formate din bunuri de capital intensiv. Aşadar, avantajul SUA apare în importul de bunuri de capitai intensiv. Unii economişti consideră că Paradoxul ar trebui explicat mult mai simplu: dacă o ţară produce mai mult de două bunuri, abundenţa capitalului comparativ cu forţa de muncă nu presupune neapărat ca exporti;/ să depăşească importurile de capital intensiv, tn anul 1973, primeşte Premiului Nobel pentru Economie, pentru contribuţia adusă la fundamentarea metodei input-output şi pentru aplicarea ei la probleme economice importante. S-a stins din «aţă la 5 februarie 1999 în New York. Lucrări: .Structura economiei americane, 1919-1929“ (1941), „Analiza input-output" (1966), „Eseuri despre ştiinţa economică: teorii şi teoretizare', .Interviu: de ce ştiinţa economică are nevoie de analiza input-output" (1985). Lewîs, Arthur (Sir) (1915-1991) • economist britanic, născut Ia Castries * Santa Lucia, specialist în teoria creşterii şi dezvoltării economice. Se mută în Anglia în anii adolescenţei. Profesor de economie politică ia Universităţile din Manchester (1948-1958), Indiile de Vest (1959-1963) şi Princeton (1963-1970). între 1970-1973 este preşedinte al Băncii Caraibiene de Dezvoltare. In 1979 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu Theodore Schultz, pentru contribuţia adusă Ia fundamentarea cercetării econom/ce asupra ţărilor in curs de dezvoltare. S-a stins din viaţă în 1991 in Bridgetown. Lucrări: .Principii ale planificării economice" (1949), „Teoria creşterii economice" (1955), .Planificarea dezvoltării" (1966), .Creşterea economică şi fluctuaţiile în perioada anilor 1870-1913“ (1978), .Evoluţia ordinii economioe internaţionale" (1977). Lindahl, Erlk R. (1891-1960) • economist suedez, reprezentant a) Şcolii Economice din Stockholm, născut la 21 noiembrie 1891 la Stockholm, Din 1942 până în anul 1980, a fost profesor de economie in cadru! Universităţilor din Gotheburg, Lund şi Uppsala. A extins teoria monetară a lui K. Wickseil, a dezvoltat sistemul conturilor naţionale, a realizat studii statistice asupra veniturilor şi preţurilor şi a introdus analiza secvenţială în cadrul studiilor economice, analiză care a influenţat, mai târziu, lucrările G. Myrdal despre economii şi investiţii. S-a stins din viaţă la 6 ianuarie 1960 în oraşul natal. Lucrări: „Echitabilitatea taxelor" (1919), .Studii asupra teoriei banilor şi capitalului" (1939). List, Friederich (1789-1864) • economist german, născut la 6 august 1789 în Reutlingen. Este iniţiator al teoriei economiei politice naţionale şi fondator al teoriei protecţioniste germane. ~ considera că doar un număr restrâns de ţări din Europa şi America aveau posibilitatea de a se transforma în state puternic industrializate, restul rămânând limitrofe nucleului industrial. El spunea că liberalismul oferea posibilitatea statelor industrializate să obţină venituri pe seama statelor nedezvoltate din punct de vedere industrial. ~ promova ideea realizării unei industrii naţionale şi a unei economii naţionale ce avea ca fundament un stat cu teritorii întinse, ieşire la mare şi bogat în resurse. -iniţiază astfel Teoria Geopolitică LUCAS, ROBERT E. 256 prin care spaţiul geografic include spaţiul politic, iar cel politic 71 include pe cel geografic. Protecţio-nismul, după trebuia promovat până când statul german reuşea să-şi dezvolte o industrie competitivă pe plan internaţional. In momentul în care aceste condiţii erau îndeplinite, se putea face trecerea de la protecţionism la liber schimb. De fapt, protecţionismul presupunea ca statul să-şi apere industria şi avuţia naţională prin consumarea de către populaţie a produselor autohtone care erau mai scumpe şi mai slabe din punct de vedere calitativ decât cele străine. Aceste cheltuieli şi eforturi, spunea ~, puteau fi recuperate după ce industria şi întreaga economie deveneau competitive pe plan internaţional. Deoarece In Germania acelor timpuri era acceptat liberalismul, ideile lui nu au prins rădăcini. - emigrează în Statele Unite ale Americii care îndeplineau toate condiţiile necesare aplicării teoriei sale: teritorii întinse, deschidere la ocean şi resurse bogate. S-a sinucis la 30 noiembrie în 1B64 la Kufstein (Austria). Lucrări: .Sistemul Naţional de economie politică" (1841), „Principiile politicii economice americane" (1927). Lucas, Robert E. (n.1937) • economist american, născut pe 15 septembrie 1937 la Yakima - Washington. Urmează cursurile de istorie ale Universităţii din Chicago, ocazie cu care începe să se arate tot mai interesat de domeniul economic, între 1960-1964 îşi ia doctoratul în economie tn cadrul aceleiaşi universităţi, aflată sub conducerea lui Milton Friedman. Se angajează la departamentul economic al institutului Tehnic din Camegie, care se transformă mai târziu în Universitatea Camegie - Mellon. Predă în cadrul acestei universităţi şi conduce programe de cercetare timp de a zece ani. Se specializează în dinamică economică. - nu este susţinătorul intervenţionismutui statului în economie (teoria keyne-sistă), lucru pe care l-a explicat în lucrarea „Teoria aşteptărilor raţionale şi neutralitatea banilor" (1972). - a observat, de exemplu, că în anii '70, guvernul american a scăzut rata dobânzii la credite în încercarea sa de a relansa economia şi de a genera noi locuri de muncă. Totuşi, oamenii de afaceri şi muncitorii au recunoscut o încercare anterioară, de aceeaşi natură, a statului care nu făcuse decât sâ crească rata inflaţiei. Pent/u a se proteja, oamenii de afaceri au crescut imediat preţurile, muncitorii au cerut salarii mai mari, iar consecinţa a fost creşterea şomajului dublată de o rată ridicată a inflaţiei. - a ajuns la concluzia că intervenţia statului nu numai că nu avea efecte benefice asupra economiei, ba, dimpotrivă, înrăutăţea şi mai tare lucrurile. ~ a demonstrat astfel că intervenţia statului în economie poate avea efecte devastatoare dacă populaţia se comportă conform aşteptărilor. Teoria lui a determinat statul american să fie foarte atent la pârghiile economice pe care le utilizează. în 1975, se întoarce ca profesor la Universitatea din Chicago. Teoria aşteptărilor ca teorie ce reprezintă opusul teoriei keynesiste a fost dezbătută îndelung în mediile economice internaţionale. Unul dintre adepţii ei a fost şi fostul profesor al lui ~, Milton Friedman. în final, teoria aşteptărilor a câştigat teren devenind o parte_ importantă a macroeconomiei. în anul 1995, - primeşte Premiul Nobel pentm Economie. Academia Regală de Ştiinţe din Suedia l-a declarat pe - ca fiind „economistul care a avut cea mai 257 MALTHUS, THOMAS ROBERT mare influenţă asupra macroeconomiei după 1970“. - a fost editor al ziarului „Jurnal de Economie Politică', preşedinte al Societăţii de Econometrie. Este membru al Academiei de Arte şi Ştiinţe Americane etc. ~ a avut, de asemenea, un rol important in fundamentarea şi dezvoltarea unor teorii în domeniile: investiţii, bani, creştere economică. Lucrări: „Teoria aşteptărilor raţionale şi neutralitatea banilor" (1972), „Studii ale teoriei ciclului afacerilor" (1987), „Aşteptările raţionale şi practica econometrică" (1981), „Modele referitoare la ciclul afacerilor* (1987), „Economia ofertei: o reexaminare analitică" (1990). M Madgearu, Vfrgll (1887-1940)« economist, sociolog şi om politic român, doctor în finanţe la Universitatea din Leipzig (1911). A fost profesor universitar în cadrul Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. Fruntaş al Partidului Naţional Ţărănist, a ocupat următoarele funcţii: deputat, ministru al Industriei şi Comerţului (1928-1929,1930,1932), ministru de Finanţe (1929-1930, 1932-1933), m in istm al Agriculturii şi Domeniilor (1930-1931). In domeniul economic are meritul de a fi fundamentat doctrina statului ţărănesc, precum şi o serie de teorii economice specifice ţărilor agrare. 1n 1940 este asasinat de către legionari în pădurea Snagov. Lucrări: „Doctrinele partidelor politice" (1923), „Reforma cooperaţiei române" (1925, lucrare scrisă în colaborare cu Gromosfav Mladenatz), *' „Agrarianism. Capitalism. Imperialism" (1936), „Evoluţia economiei româneşti după primul război mon- dial* (1940), „Curs de economie politică" (postum, 1944). Malthus, Thomas Robert (1766-1834) • economist englez, născut în februarie 1766 la Rookery, reprezentant al liberalismului. A urmat cursurile Universităţii Cambridge unde obţine masteratul în anul 1791. In anul 180S devine profesor de istorie şi economie politică al Colegiului „Companiei Indiilor de Est“ din Haileybury (Hertfordshire), unde predă până la sfârşitul vieţii. ~ a studiat şi analizat, în lucrările sale, problema cererii şi ofertei, a recesiunii ş.a. în 1798 publică „Eseu asupra principiilor vieţii" în care arată că înmulţirea populaţiei va diminua din ce rn ce mai mult posibilitatea acesteia de a se hrăni. Teoria se bazează pe ideea că ritmul de creştere a populaţiei este mult prea mare în raport cu terenul care poate fi cultivat pentru a se obţine hrana necesară (teorie cunoscută sub denumirea de Legea lui Malthus). în opinia sa, suprapopularea apărea în condiţiile în care erau asigurate bunurile de subzistenţă. Creşterea numărului populaţiei ducea la o creştere a presiunii pe piaţa muncii, care avea ca efect scăderea nivelului salariilor şi, deci, a puterii de cumpărare. ~ are meritul de a fi primul economist care a afirmat că unei oferte aflate în creştere nu îi corespunde o cerere asemănătoare (cererea poate fi mai mare sau mai mică decât oferta de pe piaţă). In opinia sa, alocarea anuală a unei părţi din profit şi salariu duce la creşterea producţiei şi, în consecinţă, a unui surplus de ofertă de bunuri pe piaţă, surplus care poate fi asimilat, conform lui de o clasă consumatoare care includea şi clerul. Teoria a fost vehement criticată de o serie de economişti contemporani, care considerau că surplusul MANOILESCU, MIHAIL 258 de ofertă ar trebui acordat clasei sărace care astfel ar fi putut contribui la creşterea producţiei, obţinând venituri care ar fi dus la creşterea consumului. Legea lui Matthus a revenit ?n actualitate în secolul XX, când a avut loc o explozie fără precedent a populaţiei pe glob. în 1820 publică ‘Principii de economie politică”. Se stinge din viaţă pe 23 decembrie 1834 la Claverton. Lucrări: „Eseu asupra principiilor vieţii" (1798), “Principii de economie politică" (1820). Manollescu, Mihail (1891-1950) • erudit român (inginer, diplomat, om politic şi economist de orientare neoliberală), profesor de economie în cadrul catedrei de Economie Politică - Organizare şi Raţionalizare a Politehnicii din Bucureşti. în 1926 ocupă postul de subsecretar de stat în Ministerul de Finanţe, în 1931 pe ce) de Guvernator al BNR, iar între 1932-1937 este senator al Colegiului Camerelor de Comerţ şi Industrie. A susţinut o serie de conferinţe, pe teme economice, în 1934, în ţară la Bucureşti, Focşani, Piatra Neamţ, Oradea, Arad şi ?n străinătate în perioada 1929-1936 la Paris, Geneva, Budapesta, lnnsbruck, Ferrara, Basel, Roma, Sofia, Viena, Lisabona, Madrid, Berlin, Frankfurt. Adept al industrializării ţării, ~, în lucrarea “Importanţa şi perspectivele industriei în noua Românie", arăta că principalele ramuri ale industriei unei ţări sunt siderurgia şi industria constructoare de maşini. Era totodată adept al întreprinderilor industriale de capacitate mare, pentru că, spunea el, cele mici sunt în genere deficitare. Considera că o ţară puternic industrializată îşi poate permite şi are posibilitatea de a achiziţiona produsele industriale ale altor ţări, pentru a-şi dezvolta propria eco- nomie. în problema protecţionis-mutui, - considera că acesta poate ti utilizat în oricare dintre ramurile cu productivitate ridicată faţă de cea medie a ţării. Utilizat în acest fel, protecţionismul putea duce la creşterea nivelului mediu al productivităţii naţionale şi la creşterea venitului naţional. După venirea regimului comunist la putere este arestat şi se stinge din viaţă la 30 decembrie 1950 în închisoarea de la Sighet. Lucrări: „Importanţa şi perspectivele industriei în noua Românie" (1921), „Ţărănism şi democraţie" (1922), „Neoliberalismul" (1923), „Cum putea reînvia leul aur?“ (1923), „Politica producţiei naţionale” (1923), „O mărturisire de credinţă" (1926), „Teoria protecţionis-mului şi a schimbului internaţional11 (1929, tipărită la Paris), „Secolul corporaţionismului" (1934), „încercări în fitosofia ştiinţelor economloe“ (1938), „Curs de economie politică" (1938), „Curs de economie politică şi raţionalizare" (1940), «Forţele naţionale productive şi comerţul exterior", „Destinul burgheziei româneşti", „Mihail Manoilescu -Memorii" (1993, colecţia Biblioteca Băncii Naţionale). Manolescu-âtrunga, I. (1889-1951) • economist român, doctor în economie al Universităţii din Berlin. A ocupat funcţiile de secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor (1933-1934) şi de ministru al Industriei şi Comerţului (1934-1935). S-a stins din viaţă în închisorile comuniste. Markowitz, Harry M. (n.1927) • economist american, născut !a 24 august 1927 la Chicago. Obţine doctoratul în economie la Universitatea din Chicago în anul 1954. Profesează în cadrul Corporaţiei Rand (1952-1960, 1961-1963), ia Centrul de Analiză Consolidată 259 MARTINEAU, HARRIET (1963-1968), la Institutul cie Cercetări T.J. Watson al Companiei IBM (1974-1983), iar din 1983 este profesor în economie Ja Universitatea din New York. între 1969-1972 este preşedintele Companiei de Arbitraj din New York. A iniţiat „teoria portofoliului optim” prin care titlurile sunt combinate astfel încât să fie obţinut profit maxim cu risc minim. In 1990 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu Merton Milier şi William Sharpe, pentru contribuţia adusă fa fundamentarea teoriei alegerii portofoliului. Lucrări: .Selectarea portofoliului: diversificarea eficientă a investiţiilor de plasament" (1959). Marshall, Alfred (1842-1924) • economist britanic născut fa 26 iulie 1842 In Londra. A fost profesor de economie politică în cadrul Colegiului Balliol (1883-1865) şi al Universităţii din Cambridge (1885-1908). Este considerat principalul teoretician al şcolii neoclasioe şl primul reprezentant al Şcolii de la Cambridge. Şi-a expus teoriile neoclasice în lucrarea „Principiile economiei poNtice", publicată în anul 1890. Referitor la piaţă, ca termen generic, ~ susţinea: „cu cât o piaţă este mai aproape de perfecţiune, cu atât mai mu St există posibilitatea ca acelaşi preţ să fie plătit pentru acelaşi tip de bun In orice loc de pe respectiva piaţă*. Referitor la teoria utilităţii marginale, ~ considera că teoreticienii clasici au fost preocupaţi mai mult de cerere, tn opinia sa preţurile apar ca urmare a întâlnirii cererii cu oferta pe piaţă, precum o foarfecă care taie cu ambele tăişuri. A introdus în economie o serie de termeni noi: elasticitatea cererii, surplusul consumatorului, cvasi-renta etc. în cadrul teoriei ţ valori^ a introdus ca factor de analiză timpul. S-a stins din viaţă la 13 iulie 1924 la Cambridge. Lucrări: „Principiile economiei politice" (1890), „Banii, creditul şi comerţul" (1923). Marshall, George Catlett (1880-1959) • şef al statului major american tn timpul celui de al doilea război mondial, născut la 31 decembrie 1880 în Uniontown. A urmat cursurile Institutului Militar din Virginia pe care le-a absolvit In 1901, iar în 1908 şi-a definitivat studiile In cadrul Colegiului Statului Major al Armatei din Fort Leavenworth. în 1939 a fost numit şef al Statului Major al Armatei, funcţie din care s-a retras la data de 21 noiembrie 1945. între 1945-1947 a ocupat funcţia de ambasador al SUA In China. Din 1947 a fost numit secretar de stat al SUA. în iunie 1947 a prezentat în cadrul unui discurs ţinut la Universitatea Harvacd un pfari de stopare a răspândirii comunismului in Europa şi de refacere a economiei europene - Programul de Refacere a Europei. (-> Planul Marshall). în 1949 a demisionat din funcţia de secretar de stat şi este numit secretar al apărării în 1950 (funcţie _ din care s-a retras în 1951). în 1953 a primit Premiul Nobel pentru Pace. S-a stins din viaţă la 16 octombrie 1959 la Washington. Martineau, Harriet (1802-1876) > economistă şi scriitoare engleză, născută pe 12 iunie 1802 în Noiwich, Contribuţia majoră a ei în cadrul economiei a constat în redactarea unei serii de cărţi prin care a popularizat scrierile lui Thomas Robert Malthus şi David Ricardo. S-a stins din viaţă la 27 iunie 1876 în Norwich. Lucrări: „Filosofia pozitivistă a lui Auguste Comte. Tradusă liber şi concentrat" (2 voi., 1853), „Exemplificarea economiei politice" (25 voi., 1832-1834), „Exemplificarea taxelor" MARX, KARL 260 (5 voi., 1834), .Societatea americană'(1837). Marx, Karl (1818-1883) • filosof german, născut pe 5 mai 1818 în Trier. Studiază dreptul la Bonn şi filozofia la Universitatea din Berlin unde începe sâ fie interesat de ideile lui Georg Wilhelm Friederich Hegel. La 24 de ani devine editorul ziarului Cologne. Din cauza ideilor sale radicale începe să fie-cenzurat şi în cele din umnă/uge la Paris pentru a nu fi arestat. în 1845 este expulzat din Franţa şi locuieşte pentru o vreme la Bruxelles. Aici, împreună cu Engels, scrie „Manifestul Partidului Comunist" (1848). Cartea conţine ideile lui -, care mai târziu sunt dezvoltate în trei volume din seria „Capitalul" (primul volum apare în anul 1867, iar celelalte două sunt publicate de Engels după moartea sa). - se reîntoarce la Paris de unde este din nou expulzat In anul 1849. Se stabileşte în Marea Britanie împreună cu soţia lui, Jenny von Westphalm, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. Trăieşte în sărăcie şi petrece zi după zi studiind documentele Bibliotecii Britanice. Se stinge din viaţă la 14 martie 1883. - şi-a bazat teoriile pe ceea ce el credea că reprezintă adevărul istoric. A căutat continuu în Istorie dovezi ale luptei permanente dintre clasa muncitoare numită de el „proletariat" şi clasa de mijloc sau „clasa exploatatoare". El preconiza ca punct culminant al luptei dintre cele două clase dispariţia capitalismului. Credea şi susţinea idea că într-o societate fără clase sociale nu există revoluţii, iar guvernul, ca formă de conducere, nu va mai fi necesar şi va dispărea. Lucrări; .Manifestul Partidului Comunist" (1848), „Capitalul" (voi. 1, 1867, voi. 2 şi 3, apărute postum) McFadden, Daniel L. (rt.1937) ■ economist american, născut la 29 iulie 1937 la Raleigh (Carolina de Nord). în anul 1962 obţine doctoratul în Ştiinţe Comportamentale (Economie) la Universitatea din Minnesota. Activitate profesională: în cadrul Universităţii din Minnesota ocupă pe rând următoarele funcţii: între 1957-1958 este asistent universitar în fizică, între 1959-1960 este cercetător-asistent în psihologie socială, 1961-1962 - asistent universitar în economie; în cadrul Universităţii din Pittsburgh este asistent în economie între anii 1962-1963; între 1963-1966 ocupă func{ia de asistent universitar în economie la Universitatea Berkiey din California, iar între 1966-1968 este profesor asociat în cadrul aceleiaşi universităţi; 1966-1967 este invitat să predea ca profesor asociat în cadrul Universităţii din Chicago; între 1968-1979 predă din nou ca profesor universitar de economie la Universitatea Berkiey din California; între 1977-1978 predă economia la Universitatea Yale; în perioada 1978-1991 este profesor de economie în cad ml Institutului Tehnic din Massachussetts, iar între 1986-1988 ocupă funcţia de director al Centrului de statistică din cadrul aceluiaşi institut; din 1990 predă la Universitatea Berkiey, unde, între anii 1995-1996, a ocupat funcţia de preşedinte al Departamentului de Economie, iar din 1991 ocupă funcţia de director al Laboratorului de Econometrie etc. Premii şi distincţii primite: 1958-1962 membru al Fundaţiei Ford, 1966-1967 membru al Universităţii Ford; 1969 membru al Societăţii de Econometrie; în 1975 primeşte medalia John Bates Clark oferită de Asociaţia Economică Americană; în 1977 este primit ca membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe; 1981 este primit ca membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe; tn 1986 Societatea de 261 MERTON, HOBERT Econometrie a Statelor Unite i-a înmânat medalia Frisch; In 1994 primeşte premiul Asociaţiei Americane de Economie Agricolă pentru cea mai bună lucrare scrisă etc. Pe lângă activitatea profesorală, a desfăşurat şi desfăşoară numeroase alte activităţi, printre care; între 1968-1970 a fost editor la „Ziarul de Statistică", între 1969-1971 a fost consultant pe probleme de economie al Fundaţiei Naţionale de ştiinţe a SUA, între 1973-1977 a ocupat funcţia de membru în consiliul director la „Jurnalul de Economie Matematică", între anii 1976-1977 şi 1980-1983 a fost în consiliul director ai Biroului Naţional de Cercetări Economice al SUA, între 1983-1984 a ocupat funcţia de vicepreşedinte al Societăţi de Eco-nometrie, în 1994 a fost vicepreşedinte al Asociaţiei Economice Americane etc. - este Laureat al Premiului Nobel pentru Economie, tn anul 2000, pentru contribuţia adusă la fundamentarea teoriei şi metodelor de analiză a alegerilor discrete, lucrări: „Eseuri asupra comportamentului economic în momente de incertitudine" (coeditor în 1974), „Tehnici de estimare privind elasticitatea substituirii şi alţi parametrii de producţie" (coeditor, 1978), „Estimări alternative şi modele ale analizei alegerilor discrete" (coeditor, 1981), „Manual de eco-nometrie" (voi. IV, coeditor, 1994), „Teste referitoare la dominaţia sto-chastică” (coeditor, 1998). Meade, James Edward (1907-1995) • economist britanic, născut ta 23 iunie 1907 la Swanage (Marea Britanie). Profesor al Şcolii Economice Londoneze între anii 1947-1957 şi al Universităţii din Cambridge (1957-1968). A sintetizat elemente r. ale teoriei keynesistă şi ale celei neoclasice, dezvoltând un model care arăta efectele politicilor mone- tare şi fiscale asupra balanţei de plăţi. In 1977 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu Bertil Ohlin, pentru contribuţia adusă la teoria comerţului internaţional şi a mişcărilor internaţionale de capital. S-a stins din viaţă la 22 decembrie 1995 la Cambridge. Lucrări: „Balanţa de plăţi1 (1951), „O geometrie a comerţului internaţional" (1952), „Teoria uniunilor vamale" (1955), „Teoria neoclasică asupra creşterii economice" (1961), „Principii ale economiei politice" (publicată în cinci volume cu următoarele subtitluri: P.e.c. - Economia staţionară (1965), P.e.c. - Economia creşterii economice (1968), P.e.c. - Economie controlată (1971), P.e.c. - Economia echitabilă (1975),-P.e.c. - Managementul cererii (1983)), „Sisteme alternative de afaceri şi de remunerare a muncitorilor" (1986). Menger, Cari (1840-1921) • economist austriac, născut la 23 februarie 1840 în Neu-Sandez (astăzi teritoriu polonez). Este întemeietorul teoriei subiective a valorii. Studiază la universităţile din Viena şi Praga şi obţine doctoratul la Universitatea din Cracovia (1867). Predă ca profesor de economie la Universitatea din Viena. - este fondator al şcolii economice austriece marginaliste (-> Marginalism). Este considerat primul teoretician austriac care face legătura dintre valoarea unui bun economic, utilitatea şi raritatea relativă a acestuia. S-a stins din viaţă la 26 februarie 1921 la Viena. Lucrări: „Principiile economiei" (1871). Merton, Robert (n.1944) • economist american, născut în anul 1944 la New York. în 1966 absolvă secţia de matematică a Universităţii Columbia şi studiază matematica aplicată la Institutul Tehnic din California, obţinând maşterul în anul 1967. In acelaşi an începe să MILL, JAMES 262 studieze economia în cadrul Institutului Tehnic din Massachusetts unde obţine doctoratul în anul 1970. Munca lui ~ s-a axat pe studiul unei caracteristici a bursei cunoscută sub numele de -> derivată. Cunoscute şi sub numele de contracte de contingenţă, derivatele există sub diverse forme (opţiuni şi operaţiuni la termen) şi sunt comercializate în toată lumea. In Ioc să se realizeze cumpărarea unui stoc existent, persoana care încheie un contract îşi asumă un anumit risc în ceea ce priveşte modul cum în care va evolua preţul stocului în timp (va creşte sau va scade). Valoarea derivatelor este reflectată într-o obligaţiune sau acţiune. Principala funcţie economică a derivatei este: transferarea riscului investiţiei în viitor. în anii '70, economiştii Fisher Black şi Myron Scholes au determinat o formulă (formula Black-Scholes) care oferea posibilitatea investitorilor şi comercianţilor să calculeze rapid şi simplu valoarea contractelor de contingenţă. M. a preluat formula, a modificat-o, demonstrând că ea poate fi aplicată şi în cazul asigurărilor, ipotecilor, împrumuturilor şi a gestiunii riscului genera!. M. a lărgit aria aplicării formulei şi la alte domenii ale finanţelor, creând noi formule teoretice pentru pieţele de capital, instituţiile financiare şi a găsit noi modalităţi de analiză a consumului şi investiţiilor. Pentru munca depusă în domeniu, în 1997 primeşte Premiul Nobel pentru Economie (împreună cu Myron Scholes; Fisher Black murise în anul 1995, iar premiul nu se acordă post-mortem). Lucrări: .Optimul consumului şi regulile portofoliului în cadrul modelului constant în timp" (1971), „Evaluarea opţiunilor în condiţii de discontinuitate a veniturilor obţinute din titluri financiare subscrise" (1976), .Despre evaluarea evenimentelor întâmplătoare şi despre Teorema Modlgllani-Miller" (1977). Mill, James (1773-1836) • economist şi filosof englez, tatăl lui John Stuart Mill. S-a născut pe 6 aprilie 1773 în Northwater Bridge-Scoţia. A fost adept al utilitarismului. în lucrarea „Elemente ale economiei politice", - susţinea că: problema principală a reformelor politice era limitarea creşterii demografice pe baza presupunerii că rata creşterii populaţiei este mai mare decât a capitalului, valoarea bunurilor depinde total de munca depusă pentru realizarea lor etc. S-a stins din viaţă la 23 iunie 1836 la Londra. Lucrări: „Analiza gândirii umane", „Istoria Indiei Britanice" (1817, 3 voi.), „Elemente ale economiei politice" (1821). Mill, John Stuart (1806-1873) • economist şi filosof englez, născut la 20 mai 1806 la Londra, adept al liberalismului şi utilitarismului în economie. în timpul carierei sale a ocupat o serie de funcţii, printre care director al Companiei Indiilor de Est (1836-1856) şi membru al Parlamentului (1865-1868). Se stinge din viaţă la 8 mai 1873 la Avignon (Franţa). Lucrări: „Logica" (1843), „Principiile economiei politice'1 (1848), „Despre Libertate" (1859). Miller, Merton (n.1923) • economist american, născut in Boston. Obţine doctoratul în anul 1952 la Universitatea Johns Hopkins. Lucrează pentru guvernul federal între anii 1944-1949, predă ca profesor de economie la Institutul Tehnic Camegie (1958-1961) şi Universitatea din Chicago (1961-). Laureat al Premiului Nobel pentru Economie în anul 1990, premiu împărţit cu William Sharpe şi Markowitz Harry, pentru contribuţia adusă la 263 MLADENATZ, GHOMOSLAV fundamentarea teoriei economiei financiare. Lucrări: .Politica dividendului, creşterea şi evaluarea acţiunilor" (1961), „Estimări ale costului de capital în cadrul industriei prestatoare de servicii electronice" (1966), .Teoria Finanţelor* (1972), „Macroeconomia: o proiecţie neoclasică" (1986). Mirabeau, Victor R. (Marchiz) (1715-1789) • economist francez, adept al ideilor fiziocrate, născut la 5 octombrie 1715, la Pertuis. în lucrarea „Tratat asupra populaţiei", - anticipa ideile Şcolii Fiziocrate, considerând că agricultura trebuie să fie sursa bogăţiei şi nu comerţul, în „Teoria impozitelor" propunea introducerea impozitelor directe asupra venitului individual şi asupra veniturilor rezultate din agricultură. A criticat sistemul centralizat de guvernare al regelui Ludovic al XlV-lea şi a propus descentralizarea prin parlamente regionale. S-a stins din viaţă la 13 iulie 1789 la Argenteuil. Lucrări: „Tratat asupra populaţiei" (1750), „Teoria impozitelor'1 (1760). Mirrlees, James (n.1936) • economist britanic, născut pe 5 iulie 1936 în Minnigaff (Scoţia). Obţine maşterul în matematică în 1957 şi doctoratul în 1963. Prima parte a carierei sale o petrece ca profesor de economie la Oxford, pentru ca mai târziu să se alăture catedrei de economie din cadrul Universităţii din Cambridge. în anii ’70, - a stabilit o formulă matematică ce analizează procesul de impunere progresivă şi dorinţa d*i ce în ce mai scăzută de muncă a contribuabililor: dorinţa contribuabililor de a realiza o muncă care duce la creşterea taxelor este invers proporţională cu nivelul taxelor ce trebuie plătite pentru o anumită activitate. Formula a primit denumirea de „Teoria impunerii optime". Ea a deschis calea unei noi teorii: „Teoria informaţiilor Incomplete". Pentru contribuţia adusă in domeniu, Tn 1996 primeşte, alături de William Vickrey, Premiul Nobel pentru Economie. Mlses, Ludwlg von (1881-1973) ■ economist american, născut la 29 septembrie 1881 în oraşul Lemberg (Lvov de astăzi, din Ucraina) din Austro-Ungaria. Obţine doctoratul în 1906 la Universitatea Viena. Predă în cadrul aceleiaşi universităţi între anii 1913-1934. între 1909-1934 este economist în cadrul Camerei de Comerţ din Viena. în 1926 fondează Institutul Austriac pentru Cercetarea Ciclurilor Economice. în 1940, emigrează in Statele Unite unde predă (1945-1969) la Universitatea din New York. S-a stins din viaţă la 10 octombrie 1973 la New York. Lucrări: „Socialismul" (1920) şi „Acţiunea umană" (1940), “Mentalitatea anticapitalistă" (1946). Mltchell, Wesley C. (1874-1948) « economist american, născut la 5 august 1874 la Rushville (Illinois). Urmează studii de economie la Universitatea din Chicago şi predă ca profesor de economie la Universitatea din Chicago (1900-1902), Universitatea din California (1902-1912), Universitatea Columbia (1913-1919, 1922-1944) şi Noua Şcoală pentru Cercetare Socială din New York (1919-1921). Preocuparea principală a lui ~ a fost studierea „ciclului afacerilor*, devenind, în timp, o somitate în domeniu. S-a stins din viaţă la 29 octombrie 1948 la New York. Lucrări: „Ciclul afacerilor: complicaţii şi soluţii" (1927), „Arta cheltuirii banilor şi alte eseuri" (1937), „Măsurarea ciclurilor afacerilor' (1946). Mladenatz, Gromoslav (1891-1958) • economist român, profesor al Academiei de înalte Studii Comerciale şi MODIGUANI, FRANCO 264 Industriale, susţinător al mişcării cooperatiste române. Teoretician al cooperatismului, recunoscut şi pe plan internaţional. Lucrări: „Cunoaştere şi metodă în cercetarea economică", „Reforma cooperaţiei române" (1925, lucrare scrisă în colaborare cu V. Madgearu), „Istoria gândirii cooperatiste* (1931), „Istoria doctrinelor cooperatiste” (1931), „Cooperaţia română şi criza economică" (1933). .Tratat general de cooperaţie' (1935), „Gândirea cooperatistă In România" (1938), „Cooperaţia şi economia agricolă", „Cunoaştere şi metodă in ştiinţa economică" (1947). Modigliani, Franco (n.1918) • economist american de origine italiană, născut la Roma. Anul 1939, Tn care absolvă Facultatea de Drept a Universităţii din Roma, coincide cu anul emigrării sate tn Statele Unite. Obţine doctoratul Tn economie, tn 1944, la Noua Şcoală de Cercetări Sociale din New York, unde predă ca profesor între anii 1945-1958. Susţine, de asemenea, cursuri la Universitatea Camegie-Mellon (1952-1960), Institutul Tehnic din Massachusetts, Cambridge. împreună cu Merton Miller fundamentează teorema Modigliani-Miller care studiază comportamentul pieţelor financiare. în anul 1985 primeşte Premiul Nobel pentm Economie ca recunoaştere pentm contribuţia adusă la fundamentarea analizei privind pieţele financiare şi procesul de economisire. Lucrări: „Preferinţele pentru lichiditate şi teoria banilor şi a dobânzii" (1944), „Ipoteza ciclului de viaţă a economisirilor: suma implicaţiilor şi teste" (1963). Monnet, Jean (1838-1979) • economist şi diplomat francez, născut pe 9 noiembrie 1888 în regiunea Cognac, unde tatăl său deţinea o afacere de băuturi alcoolice. Interesul lui - pentru economie şi politica internaţională a apărut Tn timpul primului război mondial. După prima conflagraţie mondială, -ocupă, până Tn 1923, postul de Secretar General Adjunct al Naţiunilor Unite. După acest an se ocupă de reorganizarea afacerii familiei sale şi începe să-şi construiască o carieră solidă în finanţe internaţionale. în timpul celui de al doilea război mondial, împreună cu Winston Churchill, Franklin D. Roosevelt şi Dwjght Eisenhower, acţionează pentru cauza comună a Aliaţilor. Refacerea economică a Europei se datorează în mare parte planului creat de Monnet. Supranumit „părintele Europei", a avut un rol important în înfiinţarea Comisiei Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi a Comunităţii Economice Europene. S-a stins din viaţă pe 16 marile 1979 la Bazoches-sur-Guyonne (Franţa). Montchrestien, Antoine de (1575-1621) • economist şi scriitor francez, reprezentant al şcolii mercantiliste. fn anul 1615 publică primul „Tratat de economie politică". S-a stins din viaţă în 1621 în apropiere de Domfront. Morgenstern, Oskar (1902-1977) • economist american de origine germană, născut pe 24 ianuarie 1902 la Goriitz (Germania). A predat în cad ml următoarelor universităţi: Universitatea din Viena (1928-1938), Universitatea Princeton (1938-1970) şi Universitatea din New York (1970-1977). A tost preocupat şi a studiat influenţa matematicii asupra economiei şi comportamentului economic. S-a stins din viaţă la 26 iulie 1977 la Princeton (SUA). Lucrări: „Despre acurateţea datelor economice" (1950), „Previziunea preţurilor acţiunilor cotate" (1970), „Precizia şi incertitudinea datelor economice" (1972). 265 MUNOELL, ROBERT A. Mundell, Robert A. (n.1932) • economist american de origine canadiană. A studiat în cadrul Şcolii Economice Londoneze. în 1956 obţine doctoratul in economie şi participă ca post-doclorand în economie politică, între 1956-1957, în cadrul Universităţii din Chicago. Activitate profesională: înainte de a se alătura staff-ului Fondului Monetar Internaţional, în 1961, a predat în cadrul Centrului pentru Studii Internaţionale Avansate Johns Hopkins din Universitatea Stanford; în anul 1965 a prezentat, la Universitatea Princeton, un discurs în memoria lui Frank Graham; între 1965-1975 a fost profesor de economie internaţională în cadrul cursurilor de vară ţinute la Institutul de Studii Internaţionale din Geneva; între 1966-1971 a predat economia in cadrul Universităţii din Chicago şi a fost editor la 'Jurnalul de Economie Politică’1; în 1970 a fost consultant al Comitetului Monetar din cadrul Comisiei Economice Europene; între anii 1972-1973 a fost membru al Grupului de Studiu aJ Uniunii Economice şi Monetare Europene; între 1964-1978 a fost membru al Grupului de Studiu Belagio-Princeton asupra Reformei Monetare Internaţionale; în 1974 a ţinut cursuri despre Marshall în cadruf Universităţii din Cambridge; între 1971-1987 a deţinut funcţia de preşedinte al Conferinţei din Santa Colomba referitoare la Reforma Monetară Internaţională; în perioada 1990-1991 a predat economia în cadrul Universităţii din Pennsylvanla; între anii 1997-1998 a fost profesor de economie în cadrul Centrului de Studii Internationale Johns Hopkins; în 1998 a * ţinut cursuri despre activitatea şi personalitatea lui Ohlin Bertil. A fost consultant în cadrul a nume- roase agenţii şi organizaţii, precum Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Organizaţia Naţiunilor Unite, Comisia Europeană, Rezervele Federale ale SUA, Trezoreria SUA şi în cadrul unor guverne din Europa, Canada, America Latină. Premii şi distincţii obţinute: 1971 • premiul Guggenheim; 1983 -medalia şi premiul Jacques Rueff; 1992 -primeşte distincţia de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Paris; 1995 - este numit profesor onorific al Universităţii Renmin din China; 1997 - este desemnat membru de onoare al Asociaţiei Economice Americane; 1998 - este numit membru de onoare al Academiei de Arte şi Ştiinţe din America. -este autorul a numeroase articole şi teorii pe teme economice, a pus la punct unul dintre primele planuri referitoare la realizarea monedei unice europene. Este cunoscut ca iniţiator al teoriei optimului zonelor monetare, al teoriei mixului politicilor fiscale şi monetare, teoria inflaţiei şi creşterii economice etc. -este Laureat al Premiului Nobel pentru Economie, în anul 1999, pentru contribuţia adusă în domeniul analizei monetara şi a politicilor fiscale influenţate de diferite regimuri ale ratelor de schimb, precum şi în cadrul teoriei referitoare la analiza zonelor valutare optime. Lucrări; „Sistemul Monetar Internaţional: conflict şi reformă" (1965); „Omul, Economia şi Economia Internaţională" (1968); „Teoria monetară: dobândă, inflaţie şi creştere în cadrul economiei mondiale" (1971); „O agendă monetară pentru Economia mondială" (1983 - coautor); „Dezechilibrul global" (1990); „Datorii, deficite şi performanţe economice" (1991); „Construind o nouă Europă" (1992); „Inflaţia şi creşterea economică în China-(1996). MURGESCU, COSTIN 266 Murgescu, Costin (1919-1989) • economist şi profesor universitar român, membru a) Academiei Române. în perioada 1966-1967 a reprezentat România în cadrul Consiliului Economic $ Social al ONU, unde, pentru o perioadă, a ocupat şi funcţia de vicepreşedinte. Lucrări: „Japonia în economia mondială' (1982), „Opera economică a lui P.S. Aurelian', „Mersul ideilor economice la români" (voi. 1 -1987, voi. 2- 1990). Myrdal, Gunnar Karl (1898-1987) • economist suedez, născut la 6 decembrie 1898 la Gustafs (Suedia). In anu! 1923 a absolvit cursurile Facultăţii de drept din Stockholm, iar în 1927 a devenit doctor în economie al Universităţii din Stockholm. Profesor la Universitatea din Stockholm între anii 1933-1950 şi 1960-1968. în lucrarea „Echilibrul monetar", - face pentru prima dată distincţia între ex ante (înainte) şi post ante (după) în ceea ce priveşte economiile şi investiţiile. Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie în anul 1974, împreună cu Friederich August von Hayek, pentru contribuţia adusă la teoria banilor şi a fluctuaţiilor economice, precum şi pentru analizarea interdependenţelor dintre fenomenele economice, sociale şi instituţionale. S-a stins din viaţă la 17 mai 1987 la Stockholm. Lucrări: „Echilibrul monetar* (1931), „Economia internaţională: probleme şi perspective" (1956), „Teoria economică şi regiunile subdezvoltate* (1957), „împotriva curentului* (1973). N Nash, John (n.1928) • economist şi matematician american, născut la Bluefield. în 1948 a absolvit cursu- rile Institutului Tehnic Carnegie, iar în 1950 obţine doctoratul la Universitatea Princeton cu teza „Jocuri non-cooperante" (-* Teoria jocurilor% Este profesor la Universitatea Princeton. Este laureat a! Premiului Nobel pentru Economie, în anul 1994, împreună cu John Harsanyi şi Selten Reinhard, pentru contribuţia adusă la analiza echilibrului în teoria jocurilor non-cooperante. Lucrări: „Eseuri asupra teoriei jocurilor", Jocuri non-cooperante* (1950). North, Douglass Cecîl (n.1920) • economist american, născut la 5 noiembrie 1920 la Cambridge (SUA). în 1952 obţine doctoratul în economie la Universitatea Berkeley (California). Predă ca profesor !a Universităţile _ din California şi Washington. în paralel cu cariera profesorală ocupă postul de director al Institutului de Cercetări Economice (1960-1966) şi al Biroului Naţional de Cercetări Economice (1967-1987), în 1993 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu Robert Fogel, pentru contribuţia adusă la revigorarea cercetării în domeniul istoriei economice, prin aplicarea teoriei economice şi a metodelor cantitative în explicarea transformărilor economice şi instituţionale, precum şi pentru sprijinul dat la fundamentarea unei noi ramuri economice: -> cliometria. Lucrări: „Dezvoltarea vestului'1 (1973), „Structura şi schimbările intervenite în cadrul istoriei economice" (1981), „Instituţiile, primenirea lor şi performanţa economică" (1990). O Ohlin, Bertil (1899-1979) • economist suedez, născut la 23 aprilie in Klippan (Suedia). Este profesor al 267 PARETO, VILFREDO Şcolii Economice din Stockholm, Ministrul comerţului Intre 1344-1945 şi preşedinte al Partidului Liberal Suedez Intre anii 1944-1967. în 1922 a formulat teoria comerţului internaţional (Teoria Heckscher-OJilin, 1933). în 1924 a devenit doctor în economie al Universităţii din Stockholm. A predat în cadrul Universităţilor din Copenhaga şi Stockholm. împreună cu Knut Wickseil, a pus !a punct o teorie a revigorării politicilor macroeconomice şi a cererii agregate. în 1977 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu Meade James, pentru contribuţia adusă la teoria comerţului internaţional şi a mişcărilor internaţionale de capital. S-a stins din viaţă la 3 august 1979 ia Vâlădalen. Lucrări: „Comerţul inter-regional şi internaţional" (1933), «Teoria Stockholm asupra investiţiilor şi economiilor" (în „Economic Journal" -1937). Owen, Robert (1771-1858) • economist şi reformator socialist englez, născut la 14 mai 1771 ta Newton (Wales). La 19 ani conducea o filatură în Manchester, iar succesul pe care l-a avut în administrarea acesteia l-a făcut să-şi îndemne prietenii să înfiinţeze şi altele cu scopul de a îmbunătăţii condiţiile de viaţă şi de trai ale angajaţilor şi copiilor acestora (acces la educaţie). A propus înfiinţarea unor oraşe care sâ funcţioneze pe principiul „unităţii şi cooperării11. în 1825 reuşeşte să întemeieze un astfel de oraş în New Harmony-lndiana (SUA), Insă experimentul eşuează lamentabil, ~ reîntorcându-se în Marea Britanie în anul 1829. Ideile Iul ~ au influenţat şi au stat la baza mişcării cooperatiste britanice şi . americane. S-a stins din viaţă la 17 noiembrie 1858 la Newton. Lucrări: „O viziune nouă asupra societăţii' (1813), „Viaţa lui Robert Owen“ (autobiografie, 2 voi., 1857 şi 1858). Owen, Robert Oale (1801-1877) ■ economist şi reformator englez, fiul lui Owen Robert (1771-1858). S-a născut la 9 noiembrie 1801 la Glasgow (Scoţia) şi a crescut în New Lanark. L-a ajutat şi sprijinit pe tatăl său în realizarea experimentului din Indiana (-> Owen Robert). In anul 1827 editează „Gazeta din New Harmony" şi mai târziu, la New York împreună cu Frances Wright (reformator american), publică gazeta .Informaţia liberă" în care milita pentru legiferarea divorţului, pentru o mai bună distribuţie a avuţiei şi pentru o educaţie industrială temeinică. ~ a fost ales în trei mandate în Parlamentul Statului Indiana (1836-1838) şi în două mandate în Congresul American (1843-1847), iar după 1850 a fost ataşat pe probleme de afaceri la Ambasada din Italia. Se stinge din viaţă la 24 iunie 1877 la Lake George (New York). Lucrări: „Răul produs de sclavie" (1864), „Dincolo de valuri“ (1870). P Pareto, Vilfredo (1848-1923) • sociolog şi economist italian, născut la 15 iulie 1848 la Paris. A fost profesor de economie la Universitatea din Lausanne, succedându-l pe Walras la catedră. Ca exponent al teoriei marginallste, ~ a iniţiat şi studiat noţiunea de optim economic. A dezvoltat teoria economiei pure, analiza puterii de satisfacţie şi a introdus noţiunea de curbă de indiferenţă. în cartea sa „Teoria elitelor", - consideră că persoanele capabile încercă permanent să-şi confirme şi să-şi îmbunătăţească PETTY, WILLIAM (SIR) 268 poziţia socială. Pentru - aceasta este modalitatea prin care sunt formate clasele sociale. In acelaşi timp, în dorinţa lor de a urca scara socială, persoanele din clasele inferioare se auto perfecţionează. O tendinţă asemănătoare, dar in sens invers, se înregistrează Tn cadrul clasei superioare. Indivizii capabili, ce aparţin claselor inferioare, „urcă” scara socială şi „ocupă'1 locul elitei aristocrate. - consideră că acest proces este continuu, realizându-se, astfel, o „circulaţie a elitelor". S-a stins din viaţă la 20 august 1923 la Celigny (Elveţia). Lucrări: „Curs de economie politică' (1B96-1897), „Manual de economie politică* (1903), „Teoria elitelor” (1916). Petty, William (Sir) (1623-1687) • economist statistician, fizician şi medic englez, născut la 26 mai 1623 la Romsey (Hampshire). Este iniţiator al statisticii comparative. In lucrarea „Anatomia Irlandei", ~ realizează estimări statistice referitoare la populaţie şi calcule riguroase ale veniturilor sociale. - considera că statul are obligaţia de a menţine o rată a şomajului scăzută prin aplicarea de politici fiscale şi monetare. S-a stins din viaţă la 16 decembrie 1687 la Londra. Lucrări: „Anatomia Irlandei" (1672), „Tratat asupra taxelor şi contribuţiilor* (1662). Pienescu, Mlrcea (1899- ?) • economist român, doctor în ştiinţe economice al Academiei Comerciale din Bucureşti. Principala sa preocupare a constituit-o mişcarea cooperatistă. Lucrare: „Tehnica întreprinderilor cooperative" (1942). Plgou, Arthur Cecll (1877-1959) • economist englez de orientare neoclasică, născut la 8 noiembrie 1877 la Ryde (Marea Britanie). A fost adept şi continuator al teoriilor lui Altred Marshall. - a combătut fervent teoriile lui J.M. Keynes referitoare la intervenţia statului Tn economie mai ales Tn domeniul ocupării forţei de muncă. ~ considera că reducerea salariilor va atrage după sine o reducere a preţurilor la produse şi servicii, iar încasările concrete şi palpabile ale salariaţilor vor duce la creşterea cheltuielilor personale efectul fiind stimularea creşterii gradului de ocupare al forţei de muncă. S-a stins din viaţă la 7 martie 1959 la Cambridge. Lucrări: „Bunăstare şi avuţie" (1912), „Economia bunăstării" (1920), „Finanţe publice" (1929), „Ocuparea forţei de muncă şi echilibrul economic" (1941). Pop-Marţian, Dionisie (1829-1865) • economist şi finanţist român, susţinător fervent a! reformei agrare din 1864, al dezvoltării învăţământului economic şi al dezvoltării industriei autohtone. Reprezentant al curentului protecţionist, este considerat primul economist român Tn adevăratul sens al cuvântului. A studiat economia la Şcoala de la Viena şi era un fin cunoscător a! şcolilor economice germane şi engleze. S-a stins din viaţă Tn anul 1865 de tuberculoză. Proudhon, Pier re Joseph (1809-1865)* jurnalist şi socialist francez, născut pe 15 ianuarie 1809 în Besanţon (Franţa). Provenit dintr-o familie săracă, primeşte o bursă care îi oferă posibilitatea de a-şi definitiva studiile. Considerat părintele anarhismului, - a militat în favoarea abolirii oricărei forme de guvernământ şi împotriva proprietăţii particulare. A fost promotor al federalismului economic şi politic. Teoria mutualistă a lui - se bazează pe ideea organizării muncitorilor în asociaţii cooperatiste pentru obţinerea rezultatului economic final. Se stinge din viaţă pe data de 19 ianuarie 1865 la Paris. 269 RAE, JOHN Lucrări: „Filosofla mizeriei' (1846), „Esenţa ideilor revoluţiei sec. XX“ (1851). Q Quesnay, Francois (1694-1774) • doctor şi economist francez, născut pe 4 iunie 1694 la Mere (Franţa). -este fondator al şcolii fiziocrate, considerată prima şcoală economică, şi susţinător (tn contradicţie cu teoria mercanti listă care era în favoarea dezvoltării doar a industriei şi comerţului) al redresării agriculturii pe lângă stimularea industriei şi comerţului numite de el „sterile". - şi adepţii săi considerau agricultura ca fiind singura activitate productivă. In concepţia lui, agricultorul, Tn momentul în care dispune de fondurile necesare achiziţionării de îngrăşăminte, animale de tracţiune şi instrumente de cultivare a pămăntulu] va obţine un venit muft mai mare. în viziunea lui - şi a fiziocraţilor, industria şi comerţul nu aduc nimic produsului lor, în timp ce agricultura este singura activitate economică care poate crea produs net. - este adeptul iiberaiismului în comerţ şi export. S-a stins din viaţă la 16 decembrie 1774 la Versailles. Lucrări: .Tabelul economic" (1758), Analiza tabloului economic" (1766), autor a numeroase articole printre care „Grâne". R Răducanu, Ion (1884-1964) • econo-, mist român, născut la 20 martie ' 1884. in 1902, absolvă cursurile Academiei Comerciale din Graz. Obţine doctoratul în anul 1905 la Universitatea din Berlin, cu teza „Datoria publică a României". întors în ţară, între anii 1906-1912 este funcţionar la Creditul Viticol, Casa Centrală a Băncilor Populare, Ministerul Industriei şi Comerţului, în 1911 este numit profesor de economie politică la Univesitatea din Bucureşti, iar din 1915 ocupă postul de profesor universitar al Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. De-a lungul vieţii a ocupat următoarele funcţii: rector al Academiei Comerciale din Bucureşti, ministru al Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociafe (1928-1930), ministru de Finanţe (iunie 1930), ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1930-1931). A fost membru al Societăţii Economice Regale din Londra, al Societăţii Economiştilor Germani din Leipzig şi membru corespondent al Academiei Române (din 1936). Lucrări: .Prezentul şl viitorul cooperaţiei româneşti" (1914), .Probleme economice şi financiare" (1927), .Problema cooperaţiei române" (lucrare scrisă în colaborare), „Criza agrară mondială* (1931), .Ficţiuni bugetare şi monetare. Observaţii critice asupra bugetului statului pe 1934-1935“ (1934), „Pentru creditul agricol şi meşteşugăresc" (1937). Rae, John (1796-1872) • economist, matematician şi medic american de origine scoţiană, născut la 1 iunie 1796 la Aberdeen (Scoţia). A urmat cursurile de economie, medicină şi matematică la Universităţile din Aberdeen şi Edinburgh. In 1882 emigrează în Canada, unde predă ca profesor de liceu până în anul 1848. După renunţarea la cariera profesorală inoepe să practice medicina, iar în 1871 se stabileşte în Statele Unite ale Americii. Lucrările şi studiile sale economice au RICARDO, DAVID 270 influenţat o serie de economişti, printre care J.S. Mill şi J. Schumpeter. - este iniţiatorul unei teorii a dezvoltării economice, în cadrul teoriei capitalului, el a analizat cererea pentru utilaje, ajungând la concluzia câ aceasta era caracterizată printr-o productivitate marginală pozitivă dar descrescătoare, iar surplusul de economii era utilizat pentru realizarea de bunuri-caprtaJ. De asemenea, a analizat factorii sociali şi culturali care stăteau la baza acumulării de capital în diferite societăţi. S-a stins din viaţă la 12 iulie 1872 la New York. Ricardo, David (1772-1823) • economist englez, născut la 19 aprilie 1772 în Londra, reprezentant al clasicismului. Este primul teoretician care sistematizează concepţiile economice. Face avere la numai 18 ani la bursa din Londra, fapt care ii permite să finanţeze numeroase universităţi şi să înceapă studiul istoriei, matematicii, chimiei, fizicii şi geografiei. In 1799 citeşte cartea lui Adam Smith „Avuţia naţiunilor", iar următorii zece ani Ti petrece studiind economia. Prima sa carte „Preţul ridicat al lingourilor de aur" (1810) combate politicile inflaţioniste aplicate de Banca Angliei. Principala sa lucrare este insă „Principii ale economiei politice şi ale impunerii* (1817). In această carte - observă diferenţa existentă între avuţie şi valoare. Pentru el, avuţia era rezultat al combinării factorilor de producţie (munca, natura şi capitalul), iar valoarea reflecta munca efectuată Tn condiţii grele ori pe terenuri agricole cu randament foarte scăzut. Se axează pe explicarea repartiţiei veniturilor, considerând că acesta este factorul principal care creează conflicte între clasele sociale. In viziunea lui fiecare factor de pro- ducţie care contribuie la realizarea avutei este administrat de o tege care ducea la dezechilibre economice: Q = f(l,K,N) (unde L - legea lui Malthus, K - legea acumulării şi N - legea randamentelor descrescânde). - explică ce implicaţii are legea lui Malthus: a) cauze -când populaţia creşte mai repede decât bunurile de subzistenţă existente, cererea pentm acestea antrenează creşterea preţurilor; b) efecte - scade puterea de cumpărare a populaţiei, patronii micşorează profitul şi se multiplică mişcările sociale. în condiţiile în care numărul populaţiei creştea continuu, era nevoie să fie utilizate şi acele terenuri care aveau randamente scăzute de producţie, ceea ce presupunea realizarea de investiţii şi o tendinţă de creştere a rentei. In agricultură, considera Ricardo, funcţiona însă Legea Randamentelor Marginale Descrescânde. dacă investiţiile sunt considerate factori de producţie, rezultă că de la un anumit prag al consumului de investiţii, producţia agricolă nu mat creşte, adică veniturile realizate şi repartizate au ca efect creşterea salariilor şi a rentei şi scăderea profiturilor pe termen lung (Renta = productivitatea medie/productivitatea marginală). Legea a fost aspru criticată, mai ales când a început revoluţia industrială. Mai târziu, în volumul trei al „Principiilor*, Ricardo arată influenţa benefică pe care au avut-o maşinile şi utilajele în creşterea productivităţii naţionale. -este cunoscut pentm „Legea salariilor'1 prin care afirmă că toate încercările de mărire a salariilor de către muncitori sunt inutile pentru că acestea vor fi întotdeauna la limita subzistenţei. ~ explica astfel teoria sa: deşi în timp, pentru a putea fi acoperite cheltuielile de necesitate, salariul creşte totuşi el 271 RUEFF, JACQUES nu va depăşi niciodată limita subzistenţei. - a preluat şi a dezvoltat teoria lui Adam Smitti referitoare la comerţul internaţional realizând o nouă teorie cunoscută sub denumirea de Teoria avantajelor relative şi a costurilor comparative. ~ a avut numeroase alte contribuţii la teoria economică, unele dintre ele fiind valabile şi astăzi (ex: cele referitoare la impozitare). In 1819 este ales în Parlament. Se stinge din viaţă la 11 septembrie 1823. Lucrări: .Preţul ridicat al lingourilor de aur" (1810), „Principii ale economiei polîtice şi ale impunerii" (1817). Robbins, Ltonel (1898-1984) • economist şi istoric economic englez de orientare neoliberală, născut pe 22 noiembrie 1898 la Sipson. A absolvit cursurile Universităţii din Londra. Intre 1929-1961 a fost profesor de economie tn cadrul Şcolii Economice Londoneze. Intre anii 1961-1970, a ocupat postul de preşedinte al ziarului .Financial Times". S-a stins din viaţă la 15 mai 1984 la Londra. Lucrări: .Eseu asupra naturii şi importanţei ştiinţei economice" (1935), .Efectele economice ale războiului" (1933), „Teoria economiei politice" (1952), „Evoluţia teoriei economice modeme" (1970). Robinson, Joan (nemăritată Joan Maurice) (1903-1983) ■ economistă engleză, născută la 31 octombrie 1903 în Camberley. A absolvit cursurile Universităţii Cambridge în anul 1925 şi a predat în cadrul acesteia ca profesor de economie în perioada 1931-1971. Principala preocupare a lui - a constat tn instrumentarea şi extinderea teoriilor keynesiste care, în concepţia ei, erau strâns legate de vede-rile lui Marx. Opiniile şi studiile sale referitoare la fiabilitatea sistemului economic non-capitalist faţă de cei capitalist, au fost aspru criticate şi considerate neortodoxe de către contemporani. - este prima femeie care a primit titlul de membru onorific af Colegiului Regal al Marii Britanii în anul 1979. S-a stins din viaţă la 5 august 1983 la Cambridge. Lucrări: „Economia concurenţei imperfecte" (1933), „EseU asupra teoriei ocupării forţei de muncă" (1937), „Eseu asupra teoriei economice marxiste" (1942), .Marx, Marshall şi Keynes" (1955), .Introducere în economia modemă“ (1973). Rostow, Walt Whitman (n.1916) • economist american, născut la New York. Activităţi desfăşurate: profesor de istorie economică la Institutul Tehnic din Massachusetts (1950-1961), preşedinte al Departamentului de Stat pentru Planificare (1961-1966), asistent al preşedintelui SUA pe probleme externe (1966-1969), profesor de istorie economică şi economie la Universitatea din Texas (1969-). Rueff, Jacques (1896-1978) • economist francez de factură liberală, adept al monetarismului metalist, născut în anul 1896 la Paris. De-a lungul carierei sale a ocupat numeroase funcţii, printre care: consilier pe probleme economice al preşedintelui francez Raymond Poincare, expert pe probleme monetare în cadrul Societăţii Naţiunilor Unite (1927-1930), ataşat economic pe probleme financiare al Ambasadei Franţei în Marea Britanie (1930- 1933). - a combătut fervent inter-venţionismul statului în economie, declarându-se totodată împotriva surplusului de monedă în circulaţie şi împotriva existenţei unui deficit bugetar care ar slăbi economia franceză prin inflaţie. In timpul preşedintelui Pâinea r6 şi mai târziu în timpul preşedintelui De Gaulle a RUGINĂ, ANGHEL 272 iniţiat o serie de idei şi teorii monetare, unele concretizându-se în legi. Lucrări: „Despre o teorie a inflaţiei" (1925), „Criza capitalismului" (1945), „Fundamentele filosofice ale sistemelor economice” (1977). Rugină, Anghel (n.1913) • economist român, născut în anul 1913 la Nicoreşti (Tecuci), promotor al metodei de cercetare prin care echilibrele şi dezechilibrele economice sunt abordate simultan. A urmat cursurile Şcolii Comerciale Superioare din Galaţi pe care ie-a absolvit tn anul 1932. Obţine doctoratul în economie în anul 1942 în cadru! Academiei de înaite Studii Comerciale din Bucureşti, iar 1947 susţine la Universitatea din Freiburg (Germania) un al doilea doctorat în economie şi finanţe. în anul 1950 se stabileşte în Statele Unite ale Americii. A fost profesor de economie la Universitatea Niagara, Universitatea din New York, Universitatea Northeastem din Boston (unde a rămas până la pensionarea sa din 1978). în 1989 propune un plan economic pentru trecerea României la economia de piaţă sub denumirea „Un miracol economic tn România este încă posibil". Planul cu o durată de trei ani de zile, prevedea printre altele: în perioada de început a tranziţiei executivul să nu procedeze la efectuarea de împrumuturi externe, decât în cazul în care există resurse neutilizate; reformele să fie aplicate concomitent şi concertat; economia să nu fie supusă unor schimbări bruşte în urma cărora să apară mari probleme sociale; existenţa unui plan de măsuri şi protecţii sociale astfel încât preţul tranziţiei să nu fie plătit doar de populaţia săracă; moneda naţională să fie bazată pe un metal preţios, aur ori argint, sau un bun economic ce poate îndeplini funcţia de monedă; sistemul bancar românesc să fie unul de tip clasic; în cadrul bursei să se realizeze tranzacţii reale cu mărfuri, devize şi capital etc. Lucrări: „Tipuri de monede şi sistemele monetare" (1950), „Capitalismul american la răscruce' (1986). „Principia Oeconomica. Fundamente noi şi vechi ale analizei economice* (1993). S Salnt-Simon, Henri de (1760-1825) • reformator francez, născut pe 17 octombrie 1760 la Paris. Este unul dintre fondatorii socialismului modem. Datorită adepţilor teoriilor sale, a devenit cunoscut după moartea sa (19 mai 1825). A luptat în timpul Revoluţiei Americane sub gradul de căpitan, iar în timpul Revoluţiei Franceze a făcut avere din speculaţiile fundare, avere pe care o pierde repede rămânând sărac tot restul vieţii. în lucrarea „Scrisorile unui cetăţean către contemporanii săi“ (1803), ~ propune ca oamenii de ştiinţă să ia locui preoţilor. A prezis apropierea revoluţiei industriale şi a propus ca naţiunile să lupte împreună împotriva războiului. Cea mai importantă carte a sa este „Noul Creştinism" (1825), în care susţine că scopul religiei este „îmbunătăţirea căt mai rapidă a condiţiilor de trai ale claselor sărace'. S-a stins din viaţă în 1825 la Paris. Lucrări: „Scrisorile unui cetăţean către contemporanii săi" (1803), „Noul Creştinism” (1825). Samuelson, Paul Antiiony (n.1915) • economist american, născut pe 15 mai 1915 în Gary (Indiana). în anul 1935 a absolvit cursurile Universităţii din Chicago, iar în anul 273 SAY, J EAN-B APT1STE 1341 a devenit doctor în economie al Universităţii Harvard. Profesor de economie al Institutului Tehnic din Massachusetts (1940 -), a) universităţii din Cambridge etc. Are numeroase contribuţii In cadrul teoriei economice; dinamica şi stabilitatea sistemelor economice, integrarea Teoriei comerţului internaţional In cea a echilibrului economic general, teoria capitalului, economia bunăstării etc. în cartea .Bazele analizei economice", ~ a sintetizat noţiunea, ce va sta la baza numeroaselor sale studii - natura comportamentului uman cheie a teoriei economice. A extins şi dezvoltat Teoria dotării cu factori de producţie devenind ceea ce astăzi se numeşte Modelul HOS. în cadrul acestei teorii el avansează următoarea idee: în cadrul pieţei mondiale avantajele relative realizate sunt aproximativ egale datorită liberei concurenţe. Pentru -, piaţa externă alocă eficient resursele rezultând costuri ale activităţii economice aproximativ egale. în cadrul pieţei externe, capitalurile migrează către acele zone unde ele nu există ori sunt insuficiente sau de la o ramură la alta, In funcţie de nivelul eficienţei capitalului, respectiv al ratei profitului. ~ este laureat al Premiului Nobel pentru Economie, în anul 1970, pentru contribuţia adusă în ştiinţa economică prin fundamentarea unei teorii privind dezvoltarea statică şi dinamică. Lucrări şi tratate: „Bazele analizei economice” (1947), „Economics" (1948, publicată în numeroase ediţii), .Programarea liniară şi analiza economică" (1958), .Paradoxurile teoriei capitalului" (1966), „Paradoxurile de la St. Petersburg: disecate şi descrise din punct de vedere istoric" (1977), „Lucrările ştiinţifice ale lui Paul A. SamuelsorT (publicate în cinci volume între 1966-1986). Say, Jean-Baptiste (1767-1832) ■ economist francez, născut la Lyon, reprezentant al clasicismului. A lucrat ca agent de asigurări şi jurnalist. între 1794-1799 a fost editor de ziar, iar între 1817-1832 a predat economia la Universitatea din Paris. Adept al eliminării inter-venţionismul guvernamental în economie a emis o serie de teorii. -considera că economia trebuie să rămână o ştiinţă strict conceptuală, cu accent pe factorii de producţie şi pe raportul dintre cerere şi ofertă. -are meritul de a fi remarcat pentru prima dată importanţa întreprinzătorului în cadrul economiei, relaţiile pe care acesta le are cu natura, munca şi capitalul ca factori de producţie pe care îi achiziţionează de pe piaţă în schimbul salariilor, rentelor sau dobânzilor. Pentru -pe piaţă suma valorilor era egală cu suma cheltuielilor realizate pentru obţinerea factorilor de producţie. Astfel a apărut Legea debu-şeelor sau Legea pieţelor conform căreia fiecare marfă o dată realizată îşi creează propria cerere („oferta îşi creează singură cererea") şi deci echilibrul dintre oferta şi cererea de pe piaţă se realizează spontan. Pentru ~, fiecare agent eoonomic era producâtor-vănzător şi cumpărător-consumator, iar atâta timp cât numărul vânzătorilor corespundea cu cel al cumpărătorilor nu puteau sâ apară fenomene precum crizele de supraproducţie sau de subproducţie, iar şomajul dispărea. Legea debuşee-lor, deşi aspru criticată de unii economişti, pentru susţinătorii ei avea următoarele semnificaţii: a) cu cât producţia este mai mare şi cu cât se realizează o varietate mai mare de produse, cu atât mai repede se vor vinde bunurile respective, SCHOLES, MYRON S. 274 apărând posibilitatea de alegere; b) agentul economic trebuie să se gândească şi Iei prosperitatea celorlalţi, pentru că numai in asemenea condiţii îşi poate dezvolta relaţiile de comerţ; c) deoarece echilibrul pieţei se realizează automat, în cadrul procesului de producţie nu este necesar să intervină şi terţe persoane (micii producători, statul, piaţa externă etc.); d) evoluţia liberă a comerţului internaţional impulsionează statele să realizeze o producţie mai mare şi o gamă largă de bunuri cu calitate ridicată, în concepţia lui - valoarea era dată de suma dintre salarii, profit şi rentă. - a mai emis şi alte teorii şi a analizat, Tn studiile sale, situaţia şi rolul pe care îl pot avea, în cadrul procesului de creare a bunăstării, administraţia statului, învăţământul, asigurările sociale etc. In 1803, publică lucrarea „Tratat de economie politică11. S-a stins din viaţă în 1832 la Paris. Scholes, Myron S. (n.1941) ■ economist american de origine canadiană, născut pe 7 ianuarie 1941 tn Timmnis (Ontario). Absolvă în 1961 cursurile Universităţii McMaster din Hamilton. In 1964 obţine maşterul, iar în 1970 doctoratul în Statele Unite ale Americii. între 1968-1973 predă în cadrul Institutului Tehnic din Massachusetts. împreună cu Fisher Black a stabilit formula contractelor de contingenţă (derivatelor) care le poartă numele, Black-Scholes, ce avea să revoluţioneze lumea finanţelor ('-> Merton Robert). Din 1973 predă la Universitatea din Chicago, după care devine profesor de economie şi drept la Universitatea Stanford. In 1997 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu -» Robert Merton. Lucrări şi articole: .Evaluarea contractelor de opţiuni şi testarea eficienţei pieţei" (1972), „Dividende şi taxe", „Model de evaluare a activelor de capital: câteva teste empirice". Schultz, Theodore William (1902-1998) • economist american, născut la 30 aprilie in 1902 lângă Ariington (SUA). Este reprezentant al şcolii liberale americane. A devenit doctor în economie al Universităţii Wisconsin în anul 1930. A fost profesor la Universitatea din Chicago (1943-1972). Era convins că dezvoltarea agriculturii reprezintă condiţia de bază a dezvoltării industriale a unui stat. Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie în anul 1979, împreună cu Sir Arthur Lewis, pentru contribuţia adusă la fundamentarea cercetării economice asupra ţărilor în curs de dezvoltare. S-a stins din viaţă la 26 februarie 1998 în Evanston. Lucrări: „Situaţia agriculturii într-o economie instabilă" (1945), „Creşterea economică şi agricultura" (1968), „Investiţia în capitalul uman" (1971), „Investiţia în oameni: calitatea populaţiei privită prin prisma ştiinţei economice" (1981). Schuman, Robert (1886-1963) • om politic francez, unul dintre artizanii creării Comunităţii Economice Europene, născut in Luxemburg în 1886. între 1919-1963 a fost membru al parlamentului francez. în 1940 a ocupat funcţia de secretar de stat, iar în timpul celui de al doilea război mondial a fost membru activ al rezistenţei franceze. După terminarea războiului a ocupat următoarele funcţii: prim-minis-tru (1947-1948), ministru de externe (1948-1953), ministru al justiţiei (1955-1956). La 9 mai 1950, la vârsta de 64 de ani, ~ anunţă, în mod spectaculos, într-o conferinţă de presă în faţa a peste 200 de ziarişti, demararea Planului pentru înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (Declaraţia 275 SEN, AMARTYAKUMAR Schuman, 9 mai 1950: „Pacea mondială nu poate fi garantată fără eforturi egale cu pericolele care o ameninţă.Europa nu se va construi imediat sau datorită unui plan unic, ci in urma unor realizări paipablle care vor crea în primul rând o solidaritate incontestabilă. [...]"). S-a stins din viaţă în anul 1963. Schumpeter, Joseph (1883-1950) • economist, istoric eoonomic şi sociolog american de origine austriacă, născut In Triesch - Moravia (astăzi parte din Cehia). A absolvit în 1906 Universitatea din Viena. A predat ca profesor de economie la Universitatea din Cernăuţi (1909), Universitatea din Graz (1911-1914), Universitatea din Bonn (1925-1932), Universitatea Harvard (1932-1950). Critic al lui Marx şi Keynes, a dezvoltat propria teorie despre ciclurile economice, instituţii politice şi procesul social tn lumea modernă. Printre studiile sale economice importante se numără .Teoria dezvoltării economice şi ciclurile economice". S-a stins din viaţă în 1950 în Taconic. Lucrări: „Natura şi conţinutul vieţii economice" (1908), „Teoria dezvoltării economice" (1912), „Capitalism, Socialism şi Democraţie" (1942), „Matematică rudimentară pentru economişti şi statisticieni" (1946), „Eseuri de J.A. Scumpeter (1951), „Imperialismul şi clasele sociale" (1951), „Zece mari economişti de la Man< la Keynes" (1951), „istoria analizei economice" (publicată postum, în 1954). Seligman, Edwîn Robert Anderson (1861-1939) • economist american, născut la 25 aprilie 1861 la New York. în 1885 a devenit doctor în economie al Universităţii Columbia, în cadrul căreia a predat în perioada 1891-1931. Este cunoscut pentru teoriile sale referitoare la taxarea progresivă. S-a stins din viaţă la 8 iulie 1939 in Lake Placid. Lucrări: .Taxarea progresivă* (1892), „Despre unii economişti britanici uitaţi" (1903). Selten, Reinhard (n.1930) • economist german, născut pe 5 octombrie 1930 la Breslau (astăzi parte a Poloniei). După război îşi definitivează studiile, iar în perioada 1957-1967 lucrează ca cercetător în cadrul Universităţii din Frankfurt. în 1961 obţine doctoratul în matematică. între 1967-1968 este profesor la Berkiey, iar între 1969-1972 predă la Universitatea Liberă din Berlin. în 1972 se mută la Universitatea din Bielefeld pentru a pune bazele Institutului de Matematici Economice. - are o contribuţie importantă în teoria jocurilor ('-» Harsanyi John), pe care a studiat-o şi îmbunătăţit-o de-a lungul timpului. Cercetările lui s-au axat pe studiul „informaţiei incomplete" şi a „echilibrului unic" în cadrul jocurilor'1. în anul 1984 - s-a mutat la Universitatea d/n Bonn pentru a studia partea descriptivă a teoriei jocurilor şi a procesului de luare a deciziilor, domeniu care ia în calcul limitele comportamentului şi raţiunii umane. Studiile lui s-au concentrat, de asemenea, asupra acelei părţi a teoriei jocurilor care ia în calcul doar un număr restrâns de comercianţi. - a introdus noţiunea de „perfecţiunea sub-jocului“, concept care a ajutat la înţelegerea mai exactă a noţiunii de echilibru a lui J. Nash. Pentru contribuţia adusă la analiza echilibrului în teoria jocurilor cu informaţii incomplete, în 1994 primeşte Premiul Nobel pentru Economie (împreună cu John Harsanyi şi John Nash). Lucrări: .Principiul echităţii în cadrul comportamentului economic" (1978). Sen, Amartya Kumar (n.1933) • economist englez, născut la 3 SENIOR, NASSAU 276 noiembrie 1933, la Santiniketan (India). Este profesor la Trinity College, Cambridge. Este cunoscut pentru teoria alegerii sociale, pentru teoriile sale referitoare )a drepturile individuale, pentru analiza nivelului de trai al populaţiei şi problema sărăciei. In acest sens, -a pus la punct calculul indicilor de măsurare a sărăciei şi a bunăstării. Indicele sărăciei se calculează astfel: S = P x |l+(1—1> x G), unde: S este indicele sărăciei, P - acea parte a populaţiei unei ţări ale cărei venituri sunt sub pragul de sărăcie (prag stabilit, de obicei, printr-un indice), G - coeficientul Gini şi I - o variabilă ce măsoară distribuţia venitului pentru persoanele aflate sub pragul de sărăcie şi are valoare matematică cuprinsă între 0 şi 1). Indicele bunăstării se calculează astfel: y x (1- G), unde y este venitul pe cap de locuitor, Iar G - coeficientul Gini. Preocuparea lui ~ referitoare la sărăcie şi bunăstare transpare în toate scrierile sale. In lucrarea „Sărăcie şi înfometare: eseu asupra drepturilor şi lipsurilor, demontează idea conform căreia foametea apare doar din cauza lipsei alimentelor şi demonstrează că aceasta poate surveni pe fondul a varii motive. Pentru a-şi argumenta teoria, el ia ca exemplu Bangladesh-ul. în anul 1974, ţara a fost afectată de mari inundaţii care au avut ca efect direct creşterea preţurilor la alimente. Tn acelaşi timp agricultorii nu-şi puteau lucra pământul din cauza inundaţiilor şi nici nu-şi găseau locuri de muncă în altă parte. Veniturile păturii agricole au scăzut atât de drastic, încât o întreagă clasă socială a fost condamnată la moarte prin înfometare. Este laureat aJ Premiului Nobel pentru Economie în anul 1998 pentru contribuţia adusă la teoria economiei bunăstării. Lucrări: „Alegerea colectivă şi bunăstarea socială" (1970), „Despre inegalitatea economică" (1973), „Idioţii raţionali" (1977), „Sărăcie şi înfometare: eseu asupra drepturilor şi lipsurilor" (1981). Senior, Nassau (1790-1864) • economist englez, născut la 26 septembrie 1790 în Compton Beauchamp. Este iniţiator al teoriei subiective a valorii, combatant fervent al teoriei populaţiei a lui -> T.R. Matthus considerând că nu se poate stabili un raport între creşterea populaţiei şi creşterea standardului de viaţă. El estima că o creştere a numărului populaţiei dublată de o creştere a nivelului de trai duce la micşorarea numărului de nou născuţi. S-a stins din viaţă la 4 Iunie 1864 în Londra. Lucrări: „Trei conferinţe referitoare la taxa pe salarii" (1831), „Nuanţe ale economiei politice" (1836). Seulescu, Mihail (1861-1929) • economist român, profesor universitar al Facultăţii de Drept din Bucureşti Şi absolvent al cursurilor economice ale Universităţii din Berlin. A ocupat perioadă îndelungată funcţia de deputat, iar în 1918 pe cea de ministru de Finanţe. Sharpe, William (n.1934) • economist american, născut la 16 iunie 1934 Cambridge (SUA). Doctorand al Universităţii California (1961). A pus la punct un model prin care arată cum preţul acţiunilor reflectâ riscurile şi veniturile potenţiale. Profesor al Universităţii din Seattle (1961-1968) şi al Universităţii Stanford (1970-). Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie în anul 1990, împreună cu Merton Miiler şi Markowitz Harry, pentru contribuţia adusă la studierea teoriei formării preţurilor. Lucrări: „Investiţii" (coeditor, 1995). 277 SLUT5KY, EUGEN Sfmon, Herbert A. (n.1916) • economist american, născut în anul 1916 în Milwaukee. Din 1949 este profesor la Universitatea Camegie-Mellon, Pittsburgh. A studiat procesul de luare a deciziilor în cadru) organizaţiilor. Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie, în anul 1978, pentru contribuţia adusă în cercetarea procesului de luare a deciziilor economice. Lucrări: „Teorii asupra modalităţilor de luare a deciziilor în ştiinţa economică şi în ştiinţa comportamentală" (1959), „Comportamentul administrativ: studiu asupra modului de luare a deciziilor în cadrul organelor administrative" (1976), .Procesul de luare a deciziilor raţionale în cadrul organismelor de afaceri" (1979). Slsmondi, Jean Charles Leonard (1773-1842) • istoric şi economist elveţian, născut 9 mai 1773 la Geneva, precursor al curentului soci al-democrat în economie. A studiat problema surplusului de ofertă pe piaţă, surplus ce putea fi absorbit, în opinia sa, prin intermediul micilor întreprinzători (prin sporirea capacităţii de cumpărare a acestora) şi al pieţei externe. Avertiza însă că prin acumulare exagerată micii întreprinzători pierdeau din venituri şi. sărăceau, dispărând ca potenţiali consumatori. Consecinţa directă a pierderii acestui tip de consumatori era uniformizarea concurenţei şi saturarea pieţei externe fapt care ar fi dus, conform lui ~, la o criză majoră a economiei de piaţă. S-a stins din viaţă la 25 iunie 1842 la Chene. Lucrări: „Noi principii ale economiei politice" (1819), .Tablou at agriculturii toscane” (1801). Slâvescu, Victor (1891-1977) • filosof şi economist român, specialist în monedă, credit şi tehnici bancare. A fost profesor al Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti. Urmează cursurile economice şi de filosofie ale Universităţii din Paris şi realizează studii postuniversitare la universităţile din Munchen şi Halle. Obţine doctoratul în anul 1914 la Universitatea din Haile. în lucrarea sa .Tratat de bancă" (1930, vol.1), - arăta că băncile, ca parte integrantă a economiei naţionale, au obligaţia de a finanţa doar acele întreprinderi care prezintă planuri de producţie viabile şi asigură populaţiei .plasamente sigure şi rentabile*. De-a lungul carierei sale, până la instaurarea regimului comunist in ţara noastră, a ocupat următoarele funcţii: director timp de zece ani ai .Societăţii Naţionale de Credit Industrial”, subsecretar de stat tn Ministerul de Finanţe (1933- 1934), ministru de Finanţe (1934- 1935), ministru al Armatei (1939-1940), membru al Academiei Române din 1940 etc. Lucrări: .Mărite bănci comerciale din România" (1915), „Banca Albina din Sibiu. Cea mai importantă întreprindere financiară din Transilvania" (1919), „Banca Generală a României şt războiul naţional" (1918), „Marea finanţă a României în vreme de război. Băncile comerciale în perioada 1914-1919“ (1920), „Lipsa de lucrn în vreme de război", „Istoria Băncii Naţionale a României", „Organizaţia de credit a României" (1922), „Tratat de bancă" (1930), „Politica bancară a României şi depresiunea economică mondială* (1932). Slutsky, Eugen (1880-1948) • economist rus, cu contribuţii deosebite în domeniul econometriei şi probabilităţilor, teoretician al măsurării intensităţii fluctuaţiilor ciclurilor economice. A iniţiat ecuaţia care ii poartă numele, prin care efectul de SMITH, ADAM 278 preţ este egal cu suma dintre efectul de venit şi efectul de substituţie a unui bun. Smlth, Adam (1723-1790) • erudit englez, născut la începutul anului 1723 în Kirkcaldy (Scoţia), cel mai de seamă reprezentant al clasicismului (liberalismului). în 1737, începe studiul filozofiei la Universitatea din Glasgow, iar trei ani mai târziu se mută la Colegiul Balliol (Oxford), unde rămâne până în anul 1746. In 1748 începe să susţină o serie de discursuri pe tema avuţiei şi a extinderii ei. în 1751 este numit profesor de logică la Glasgow, iar un an mai târziu începe să predea şi filosofia. Printre subiectele abordate de el se numărau: etica, retorica, dreptul şi economia politică. Publică prima sa carte în 1759 (.Teoria sentimentelor morale”), după care începe sâ fie din ce în ce mai interesat de economie şi drept. In 1763 părăseşte oraşul devenind profesorul particular al Ducelui de Buccleuch, ocazie cu care călătoreşte timp de doi ani de-a lungul Europei şi cunoaşte o serie de teoreticieni politici şi economici ca Jacques Turgot, Jean le Rond d’Alembert şi Frampois Quesnay. După întoarcerea sa în ţară ~ petrece următorii zece ani scriind cartea „Avuţia naţiunilor" pe care o publică în 1776 şi în care a studiat şi analizat activitatea administraţiei, a statului, raporturile existente între stat şi agenţii economici, modul cum sunt colectate impozitele etc. - are meritul de a fi pus bazele şi a fi ajutat la dezvoltarea teoriei economice modeme. Cu o claritate nemaiîntâlnită, el descrie modul de evoluţie al economiei de piaţă, diviziunea muncii Tn producţie, natura avuţiei Tn relaţia sa cu banii, diferenţa dintre munca productivă şi neproductivă, precum şi ineficienţa guvernelor în administrarea economiilor naţionale. ~ este primul teoretician care a pus la punct prima teorie clară referitoare la comerţul internaţional - Teoria costurilor absolute sau Teoria avantajului absolut. - considera că fiecare persoană în parte poate prospera doar în cadrul societăţii şi nu în spaţii închise, iar persoanele acţionează ca urmare a pasiunilor şt intereselor individuale şi că societatea civilă este o societate comercială Tn care persoanele intră Tn relaţii de vânzare-cumpărare. ~ împarte societatea în clase ce sunt formate din grupuri de persoane cu interese comune şi crede că diviziunea muncii, împreună cu intensitatea cu care se realizează munca, duce la creşterea producţiei, catalogând, totuşi, diviziunea muncii tot ca o reflectare a interesului uman (individul îşi doreşte întotdeauna bunuri pe care nu le deţine şi atund le procură fie prin producţie, fie prin comerţ) şi o considera dependentă de sfera de întindere a comerţului. - a creat modelul concurenţei perfecte. A cercetat şi analizat piaţa bunurilor şi modul în care preţurile se formează ajungând la următoarea concluzie: pe piaţă există un preţ natural (real) apărut ca reflecţie a muncii, un preţ relativ ce este influenţat de cererea şi oferta existente pe piaţă şi un preţ nominal care reflectă forma bănească şi oscilaţiile preţului relativ. ~ considera că unicul venit muncit este salariul şi deci profitul trebuie să fie mai mare deoarece el stă la baza progresului şi acumulării. în anul 1778, este numit împuternicit vamal şi se stabileşte la Edinburgh unde rămâne până la moartea sa, care survine ta 17 iulie 1790. Lucrări: „Teoria sentimentelor morale" (1759), „Avuţia naţiunilor. Cer- 279 STIGLER, GEORGE JOSEPH ce ta re asupra naturii şi cauzelor ei“ (1776). Soiow, Robert M. (n.1924) ■ economist american, născut la 23 august 1924 la New York. în 1951 obţine doctoratul fa Universitatea Harvard. Profesor, din 1949, al Institutului Tehnic din Massachusetts. Este membru al Consiliului Economic American între 1961-1962, iar între 1962-1968 ocupă funcţia de consultant economic. A iniţiat un mode! economic care reflectă contribuţia relativă a factorilor de producţie în cadrul creşterii economice, care se află ta polul opus faţă de Modelul Harrod-Domar. De asemenea, în studiile sare a pus sub semnul întrebării puterea forţelor pieţei In raport cu piaţa muncii. Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie, în anul 1987, pentru contribuţia adusă la teoria creşterii economice. Lucrări: „Programarea liniară şi analiza economică" (1958), „Teoria capitalului şi rata de revenire a acestuia" (1963). Spaak, Paul-Henrl (1899-1972) * avocat şi om poiitic belgian născut la 25 ianuarie 1899 la Schaerbeek (Belgia). Puternic susţinător al cooperării internaţionale, - a avut un ro) important în crearea Comunităţii Economice Europene, a Tratatului Organizaţiei Nord Atlantice (NATO) şi a înfiinţării uniunii vamale Benelux (din care fac parte Belgia, Luxemburg şi Olanda). După terminarea primului război mondial a studiat dreptul la Bruxelles şi a practicat avocatura timp de zece ani. în 1932 a fost ales reprezentant în Camera Deputaţilor, iar în anii următori a ocupat funcţia de ministru al transporturilor, poştei şi telegrafului (1935-1936), ministru de externe (1936-1938), prim-mini-stru al Belgiei (1938-1939), ministru de externe (1939-). în momentul în care ţara sa a fost ocupată de Germania Nazistă a plecat, împreună cu întregul guvern, în exil (mal 1940). La sfârşitul celui de al doilea război mondial a ocupat din nou funcţia de prim-ministru (martie 1947-august 1949). în 1951 a devenit preşedinte al Consiliului Adunării Consultative a Europei, iar în 1952 a fost numit preşedinte al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (predeoesoare a Pieţei Comune). A jucat un rol important în semnarea Tratatului de la Roma (1957), care a dus la crearea Pieţei Comune şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice. Intre 1957- 1961 a ocupat funcţia de secretar general al NATO. S-a stins din viaţă la 31 iulie 1972 la Bruxelles. Spence, Michael A. (n.1943) • economist american, născut la Montclair (New Jersey). - obţine doctoratul în economie (1966), în cadrul Universităţii Harvard, ale cărei cursuri le-a urmat, ca student în perioada 1968-1972. în perioada 1975 a predat în cadrul universităţiilor Harvard şi London School of Econom ies. - este Laureat al Premiului Nobel pentru Economie ca recunoaştere pentru contribuţia adusă în cadrul pieţelor cu informaţii asimetrice. El a demonstrat că persoanele mai bine informate, în intenţia de a-şi mări veniturile, transmit infornmaţii credibile celor mai puţin informaţi (ex.: firmele pot utiliza rata profitului pentru a atrage atenţia brokerilor). Lucrări: „Asigurare, informaţie şi acţiune individuală" (1971), „Organizaţiile industriale în cadrul economiei deschise" (1980). Stigler, George Joseph (1911-1991) • economist american, născut la 17 ianuarie 1911 în Ftenton (Washington). Doctor în economie al- Universităţii Chicago (1938). între anii 1936-1938 a predat la STONE, BICHARD NICHOLAS JOHN 280 Colegiul de Stat din lowa. între 1938*1946 este profesor în cadrul Universităţii din Minnesota, pentru ca între 1947-1958 să predea în cadrul Universităţii din Columbia. In 1958 se alătură colectivului catedrei de economie al Universităţii din Chicago, unde rămâne până la pensionarea sa din anul 1981. Este fondator (1977) al Centrului de Studii Economice şi de Stat. Este cunoscut, printre altele, pentru contribuţia adusă în domeniul economiei informaţiei. Este laureat aJ Premiului Nobel pentru Economie în anul 1982 pentru studiile privitoare la structurile industriale, modul de funcţionare a pieţelor, precum şi cauzele şi efectele reglementărilor publice. S-a stins din viaţă la 1 decembrie 1991 în Chicago. Lucrări şi articole: „Teoriile producţiei şi distribuţiei11 (1941), „Dezvoltarea teoriei utilităţii" (1950), „Istoria timpurie a studiilor empirice asupra comportamentului consumatorului" (1954) - republicată în „Eseuri despre istoria economiei", „Economia informaţiei" (1961), „Informare asupra pieţei muncii" (1962), „Teoria preţului" (1966, ediţia a 3-a), „Organizarea industriei'' (1968), „Economistul privit ca predicator" (1982), „Procesul şi progresul ştiinţei economice” (1983). Stone, Rlchard Nicholas John (Sir) (1913-1991) * economist englez, născut la 30 august 1913 Is Londra. In 1957 obţine doctoratul la Universitatea Cambridge. între 1940-1945 lucrează în cadrul Biroului de Statistică a guvernului britanic, iar între 1945-1980 este profesor la Cambridge. Cea mai importantă lucrare a vieţii sale a constituit-o utilizarea statisticii pentru măsurarea investiţiilor, consumului şi chettuielilor guvernamentale (model de contabilitate naţio- nală). Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie, în anul 1984, pentru contribuţia la dezvoltarea sistemelor conturilor naţionale şi îmbunătăţirea bazei analizei economice empirice. Lucrări: „Evaluarea cheltuielilor şi comportamentului consumatorilor în Marea Britanie în perioada anilor 1920-1938“, „Analiza inpirt-oulput şi conturile naţionale* (1961), „Matematica aplicată în ştiinţele sociale" (1966), „Caracteristici ale modelării economico-sociale" (1980). S-a stins din viaţă la 6 decembrie 1991 la Cambridge. Strat, Ion (1836-1879) • profesor de economie politică în cadrul Universităţii din laşi, unde, în anul 1860, a pus bazele primei catedre de economie politică. ~ a fost împotriva imixtiunii statului în economie. Considera că procesul industrializării este direct legat de densitatea populaţiei: când pământul nu mai asigură mijloacele necesare subzistenţei, forţa de muncă de la sate migrează automat către oraşe pentru dezvoltarea manufacturilor. Lucrare: „Tratat complet de economie politică". Striglitz, Joseph E. (n. 1943) • economist american născut la Gary (Indiana). ~ obţine doctoratul în economie în anul 1967 în cadrul Institutului Tefinlc din Massacfiusetts. El a ţinut cursuri în cadrul universităţilor Yale, Princeton, Oxford şi Standford. De asemenea, a ocupat funcţia de economist şef al Băncii Mondiale (1997-2000). - este Laureat al Premiului Nobel pentru Economie ca recunoaştere pentru contribuţia adusă în cadrul analizei pieţelor cu informaţii asimetrice. El a demonstrat că. pe piaţă, agenţii care deţin mai puţine informaţii le pot obţine de la agenţi mai bine informaţi. - consideră că prin intermediul informaţiilor asimetrice 261 TAYLOH, FREDERICK WINSLOW se pot găsi răspunsuri la o serie de fenomene întâlnite Tn cadru) pieţelor, cum ar fi, de exemplu şomajul. Lucrări: „O reexaminare a teoremei Modigliani-Miiler" (1969), „Distribuţia veniturilor şi bogăţiei între indivizi" (1969), „Analiza cost-beneficiu şi politicile comerciale" (1974). Sweezy, Paul (n.1910) • economist american influenţat de teoria marxistă. Este cunoscut prin analiza asupra competiţiei monopoliste şi transformarea gândirii marxiste Tn neo-marxism. Tn 1939 a iniţiat curba cererii „întortocheate" pentru oligopoi, iar fn 1938 a realizat un studiu despre industria cărbunelui din Marea Britanie. Lucrări: „Instabilitatea pieţei bursiere" (1930), .Monopolul şi concurenţa în comerţul de cărbuni în Anglia, 1550-1850“ (1938), „Teoria dezvoltării capitalismului" (1942), „John Maynard Keynes" (1946), „Socialism" (1946), „Prezentul ca istorie" (1953), „Cuba socialistă. Anatomia unei revoluţii" (1960), „Capitalul de monopol. Eseu asupra economiei şi ordinii sociale americane" (1966, împreună cu Paul Baran), „Dinamica capitalismului american" (1972), „Capitalismul modem şi alte eseuri" (1972), „Tranziţia de la feudalism la capitalism" (1976), „Societatea postrevoluţionară" (1981), „Stagnare şi explozie financiară" (1987). ş Şuţu, Nicolae (n. ? - m. ?) • economist român, adept al liberalismului în economie. în studiile sale a utilizat statistica şi metodele ei pentru investigarea realităţilor economice. De-a lungul întregii sale vieţi a susţinut că România trebuie să fie o ţară eminamente agrară. In ceea ce priveşte problema industriei şi industrializării ţării, ~ susţinea că aceasta este necesară în măsura în care ea este utilă agriculturii - o industrie prelucrătoare a produselor agrioole. Lucrări: „Cu privire la statutul industrial al Moldovei" (1838). T Taşcă, Gheorghe (1879-1951) • economist român, profesor de economie politică în cadrul catedrei de drept al Academiei Comerciale din Bucureşti. Obţine doctoratul în 1907 la Paris. A fost membru al Academiei Române şi Ministru al Industriei şi Comerţului în 1932. S-a stins din viaţă în închisorile comuniste. Lucrări: „Capitalismul român şi cooperaţia", „Probleme economice şi financiare" (1927). Taussig, Frank William (1359-1940) • economist şi avocat american, născut la 28 decembrie 1859 la Saint Louis. în 1879 absolvă cursurile de economie ale Universităţii Harvard, unde obţine doctoratul în 1883. Funcţii ocupate de-a lungul carierei: profesor de economie la Universitatea Harvard (1882-1935), preşedinte al Comisiei de Tarife a Statelor Unite (1917-1919) etc. A avut contribuţii majore tn cadrul teoriei comerţului internaţional. S-a stins din viaţă la 11 noiembrie 1940 la Cambridge (SUA). Lucrări: „Istoria tarifară a Statelor Unite", „Comerţ internaţional", „Principii economice" (1911). Taylor, Frederick Winslow (1856- 1915) ■ inginer şi economist american, născut la 20 martie 1856 la Philadelphia. A lucrat ca muncitor THUNEN, JOHANN HEINRICH VON 282 şi maşinist studiind condiţiile şi metodele de producţie în manufactură. Este iniţiatorul managementului ştiinpfic, expunându-şi teoriile şi ideile, de organizare a muncii prin separarea sarcinilor de procesul de execuţie, în lucrarea „Principiile managementului ştiinţific". Este prima persoană care a aplicat studiul, analiza şi organizarea muncii. Axioma sa, prin care explică că .orice muncă manuală, calificată sau necalificată, poate fi analizată şi organizată prin aplicarea cunoştinţelor”, a fost puternic criticată de contemporanii săi, însă veridicitatea ei a fost demonstrată Tn zilele noastre. S-a stins din viaţă la 21 martie 1915înoraşul natal. Thunen, Johann Helnrlch von (1783-1850) • economist german, născut Ia 24 iunie 1783 la Jever (Germania). Este fondator aJ —> teoriei localizării şi al teoriei analizei marginale. în cea mai importantă lucrare a sa „Statul izolat din punctul de vedere al relaţiilor agricole şi economice naţionale", -expune, din punctul de vedere al productivităţii marginale, modul in care trebuie situate în câmp culturile agricole faţă de piaţa de desfacere. S-a stins din viaţă la 22 septembrie 1850 la Tellow (Germania). Tlnbergen, Jan (1903*1994) • economist olandez, născut la 12 aprilie 1903 la Haga. A fost profesor la Şcoala Economică Olandeză din Rotterdam. Este considerat unul dintre fondatorii econometriei. Este laureat al Premiului Nobel pentru Economie, împreună cu Ragnar Frisch, în anul 1969 pentru contribuţia adusă la fundamentarea şi aplicarea modelelor dinamice in analiza proceselor economice. S-a stins din viaţă la 9 iunie 1994. Lucrări: „Ciclurile afacerilor în SUA, 1919-1932“ (1939), „Despre teoria economiei politice” (1952), „Centra- lizare şi descentralizare în economia politică" (1954), „Ciclurile afacerilor în Marea Britanie, 1870-1914“ (1956), „Politica economică: principii şi proiecte* (1956), „Planificare centralizată" (1968), „Spaţiul în economia planificată* (1969), „Analiza distribuţiei venitului şi politicile aferente" (1975). Toblrt, James (n.1918) • economist american, născut la 5 martie 1915 în Champaign. Obţine doctoratul în economie în anul 1947 la Universitatea Harvard. între 1941-1942 este angajat al Biroului Administrării Preţurilor, iar In timpul războiului se înrolează în Marina Americană. Predă ca profesor la Universitatea Harvard (1946-1950), iar în 1950 se alătură colectivului Universităţii Yale. între 1955-1961 şi 1964-1965 este director al Fundaţiei Cowels pentru Cercetări Economice, Studiile sale s-au axat asupra managementului portofoliului, riscul etc. în 1981 primeşte Premiul Nobel pentru Economie ca recunoaştere pentru contribuţia adusă la analizarea pieţelor financiare şi a raporturilor dintre ele în procesul de luare a deciziilor, de producţie, de stabilire a preţurilor şi în domeniul şomajului. Lucrări: „Banii, salariile şi ocuparea forţei de muncă" (1971), „Eseuri asupra economiei' (3 voi., 1971-1982). Todosia, Mlhal (1927-1997) ■ economist român, profesor al Universităţii din laşi. Obţine doctoratul în economie în anul 1968. A fost şeful catedrei de Istorie a Doctrinelor Economice al Universităţii ieşene şi rector al acesteia între anii 1972- 1981. Lucrări: „Istoria doctrinelor economice" (1969), „Teorii burgheze din perioada interbelică cu privire la industrializarea României" (1967), 283 VICKREY, WILUAM „Doctrine economice contemporane" (1978), „Cultură şi economie" (1988). Toynbee, Arnold (1852-1883) • economist şi reformator britanic, născut la 23 august 1852 la Londra. Este pionier al mişcării de sistematizare socială şi susţinător al sindicalelor. S-a stins din viaţă la 9 martie 1883 la Wimbledon. Lucrare: „Revoluţia industrială" (1884, postum). Turgot, Jacques Anne Robert (1727-1781) • economist francez, născut pe 10 mai 1727 ia Paris. Studiază religia la Sorbona dar, tn 1751, decide să urmeze altă carieră. Se împrieteneşte cu filozofii şcolii fiziocratice, considerată prima şcoală economică. ~ intră în serviciul guvernamental în anul 1752. In 1761 este numit de către Regele Louis XV administrator al regiunii Limoges, iar în 1774 este numit de Regele Louis XV) ministru de finanţe al Franţei. A ajutat la revigorarea economică a ţării sale şi a abolit o serie de taxe care îngreunau viaţa păturii sărace a societăţii. In 1776 a introdus Şase Edicte, dintre care unul abolea obligaţia ţăranului de a munci fără drept de plată pentru latifundiar. Supărată, clasa privilegiată a complotat împotriva lui. Este eliberat din funcţie la 12 mai 1776. Cea mai importantă lucrare a sa este "Reflecţii asupra formării şi distribuirii avuţiei", publicată în anul 1766. Se stinge din viaţă la 16 martie 1781 la Paris. V Veblen, Thorstein (1857-1929) ■ economist instituţionalist american, născut la 30 iulie 1857 la Manitowoc -Wisconsin, analist al crizelor eco- nomice şi al capitalismului. Obţine doctoratul la Universitatea Yale în 1884. A predat la universităţile Chicago, Stanford şi Missouri. - a fost un vizionar care, în lucrările sale, susţinea că mapamondul va fi condus din punct de vedere economic şi politic de către ingineri şi economişti. In 1899 a scris „Teoria clasei tihnite" prin care considera că cei care fac parte din clasele inferioare au puterea de a se ridica în cele superioare prin propriile forţe. S-a stins din viaţă la 3 august 1929 la Menlo Park. Lucrări: „Teoria clasei tihnite" (1899), „Teoria întreprinderii" (1904), .Germania şi Revoluţia Industrială" (1915), „Sistemul industrial şi „căpitanii" industriei", (1919), „Proprietarul invizibil şi Întreprinderea particulară" (1924). Vickrey, William (1914-1996) • economist american, născut la 21 iunie 1914. In 1935 absolvă Universitatea Yale, iar în 1937 obţine maste-ratul la Universitatea Columbia. în timpul războiului lucrează în serviciul public, tn 1947 dobândeşte doctoratul la Universitatea Columbia, între 1937-1947 a mai ocupat şi funcţia de consilier pe probleme de taxe. Cea mai cunoscută teorie a sa este „Licitaţia Vickrey" care prevede că într-o licitaţie cu ofertă închisă persoana care oferă preţul cel mai mare trebuie să cumpere obiectul, dar cumpărarea va avea loc la valoarea celui de al doilea preţ de ofertă. „Licitaţia Vickrey" a fost utilizată intens în secolul XX de către mediile internaţionale de afaceri şi cele guvernamentale. Domeniul -> informaţiei asimetrica a fost creat în cea mai mare parte a sa de către Vickrey. De asemenea, ~ a susţinut constant că sănătatea economică a Statelor (Jnite poate fi menţinută prin existenţa unui deficit bugetar mai mare. In octombrie VOGORIDE, NICOLAE 284 1996 primeşte Premiul Nobel pentru Economie, împreună cu -> James Mirrfees, pentru contribuţia adusă în domeniul informaţiei asimetrice. Se stinge din viaţă la trei zile după primirea premiului. Lucrări: „Agenda taxelor progresive" (1949), „Utilitate, strategie, luarea şi respectarea deciziilor sociale" (1960 - articol). Vogorlde, Nicolae (1820-1863) • ministru de finanţe al Moldovei între 1856-1857. W Walras, Leon Marle Esprlt (1834-1910) • economist francez, născut la 16 decembrie 1834 la Evreux. Este exponent ai gândirii neoclasice şi fondator al şcolii economice din Lausanne. A predat ca profesor de economie la Academia din Lausanne (1870-1892). - publică între 1874-1877 lucrarea „Elemente de economie pură“ devenind cunoscut pentru expunerile matematice ale echilibrului economic general. S-a stins din viaţă la 5 ianuarie 1910 la Claresn (Elveţia). (-> Mar-ginatism) Lucrare: „Elemente de eoonomie pură" (1874-1877). Webb, Beatrice (1858-1943) • economistă engleză, soţia lui Webb Sidney (1859-1947). - s-a născut la 22 ianuarie 1858 în Gloucester, ca Beatrice Potter fiică a unui bogat negustor din Liverpool. Adeptă a ideii de organizare a clasei munci' toare în cooperative, ea a publicat lucrarea .Mişcarea cooperatistă in Marea Britanie" (1891). - s-a stins din viaţă la 30 aprilie 1943 la Hampshire, (—> Webb, Sidney). Webb, Sidney (1859-1947) « economist englez, născut la 13 iulie 1859 în Londra. După 1885, când este convins de prietenul său George Bemard Shaw să se alăture —> Societăţii Fabian, susţine o serie de conferinţe şi scrie o serie de lucrări reuşind să aducă societatea în atenţia opiniei publice. In anul 1890 o cunoaşte pe Beatrice Potter (~i Webb, Beatrice) cu care se căsătoreşte în anul 1892. In anul 1922 -este ales în Pariamentu! Marii Britanii ca reprezentant al Partidului Laburist, ocupă posturi de ministru în cele două guvernări laburiste din anii ’20, între 1924-1928 este numit preşedinte al Camerei de Comerţ din Marea Britanie, iar în 1929 este însărcinat cu conducerea secretariatului de stat al Coloniilor Regale. - s-a stins din viaţă la 13 octombrie 1947 la Hampshire. Lucrări publicate de soţii Webb: „Istoria sindicală" (1894), „Democraţie industrială" (1897). Wickseil, Knut (1851-1926) • economist suedez, adept al intervenţio-nismului statului în economie, teoretician al cauzelor crizelor şi dezechilibrelor economice legate de investiţii. Domeniile de interes ale lui - s-au concentrat asupra eliminării corelaţiei aur-monedă pe pian mondial, elaborării teoriei conform căreia în momentul în care investiţiile variază are loc şi modificarea salariilor şi dobânzilor (Efectul Wickseli) etc. Lucrări: „Dobânda şi preţurile" (1900), „Conferinţe asupra politicii economice" (1901). Wleser, Friederich von (1851-1926) • economist austriac, adept al teoriei marginaliste, părinte al costului de oportunitate, profesor de economie la Universitatea din Viena. 285 ZELETIN, ŞTEFAN Lucrări: „Realitatea Vestului" (1899), „Legea de căpătâi a economiei" (1904), .Argument şi putere" (1910), „Teoria economiei sociale" (1913). X Xenopol, A.D. (1847-1920) • istoric, jurist, filosof, economist şi sociolog român, născut la 23 martie 1847. A fost adept al protecţionismului în economie. La terminarea liceului, Tn 1871, primeşte o bursă de studiu din partea statului şi a societăţii „Junimea" pentru a studia la Berlin, între 1867-1871 studiază dreptul şi istoria, obţinând doctorate în ambele domenii. Se întoarce în ţară, iar la 11 octombrie 1871 este numit procuror ai Tribunalului din laşi. Din 1871 până în 1883 slujeşte în magistratură şi ca avocat. Din 1883 este numit profesor de istorie a! Universităţii din laşi. ~ de formaţie ştiinţifică pluridisciplinară, este unul din cei mai prolifici autori, opera numărând zeci de lucrări,studii şi articole de valoare şi originalitate remarcabile. De exemplu, concepţia lui - înceea ce priveşte împărţirea ştiinţelor în ştiinţe teoretice şi ştiinţe istorice. Ştiinţele teoretice se ocupă cu fenomenul de repetiţie în domenile materiei şi ale spiritului (matematică, fizică, economie, politică, drept, astronomie, sociologie statică - studiază structura societăţii la un moment dat). Ştiinţele istorice se ocupă de fenomenele succesive a!e materiei şi ale spiritului (geologie, paleontologie, istorie, sociologie dinamică - sudiază evoluţia sociietăţii etc.). Scmpulozi-' tatea ştiinţifică l-a provocat mereu să revină şi să-şi completeze teo- riile (ex.: teoria serialităţii în istorie), urmare a acestui fapt fiind recunoaşterea pe plan internaţional a teoriilor sale în domeniul istoriei. S-a stins din viaţă la 27 februarie 1920. Lucrări: „Istoria românilor din Dacia Traiană" (6 voi., 1888-1893); „Primul proiect de constituire a Moldovei din 1822. Originile Partidului Conservator şi a celui Liberal" (1898); „Expunere pe scurt a principiilor fundamentale ale istoriei" (1899); „Domnia lui Cuza Vodă“ (2 voi., 1903); „Istorie şi geologie" (1910); „Ideile de legi şi de prevederi" (1913); „Românii din Austro-Ungaria" (1914); „Istoria ideilor mele“ (postum, 1938). Z Zeletin, Ştefan (1882-1934) • erudit român (economist de orientare neoliberală, sociolog, filosof), fervent susţinător al economiei liberale, dar şi al intervenţionismului statului in economie. îşi desăvârşeşte studiile la universităţile din laşi, Erlangen şi Leipzig (unde, în anul 1912, obţine doctoratul în filosofie). A fost profesor al Universităţii din laşi. în lucrarea „Neoliberalismul", - arăta că acesta constituie o „urmare firească a dezvoltării capitalismului. (...) Baza firească a sa este supremaţia marii finanţe (...)'. El considera că neoliberalismul românesc a trecut direct de la mercantilism la imperiaiism, neparcurgând toate etapele celui apusean: mercantilism - liberalism - imperialism. Momentul apariţiei neoliberalismului în România, după ~, ZELETIN, ŞTEFAN 286 coincide cu adoptarea Constituţiei din 1923 care statua, printre altele, libertatea individuală şi intervenţia statului. ~ considera că puterea financiară a burgheziei româneşti a preluat puterea economică şi politică atunci când a împrumutat statul cu bani pentru înfiinţarea, în 1880, a Băncii Naţionale. Pentru a desprinde ţara din punct de vedere economic şi politic de străinătate, -susţinea că noua putere financiară a României avea următoarele obligaţii: crearea capitalului autohton; organizarea producţiei interne astfel încât materiile prime şi energia să nu mai fie utilizate haotic; dezvoltarea producţiei interne. Lucrări: „Evanghelia naturii" (vol.1) şi Filosofia ritmului" (voi. 2} (1915), „Burghezia Română. Originea şi rolul ei istoric" (1925), “Cooperaţie română?' (1925). „Neoliberalismul” (1927). INVENŢII CARE AU AVUT UN IMPACT HOTĂRÂTOR ASUPRA CURSULUI ISTORIEI Şl ASUPRA ECONOMIEI Aer condiţionat W.H. Carrier americană 1911 Ascensor Elisha G. Otis americană 1852 Aspirina Dresser germană 1889 Automobil cu benzină Karl Benz germană 1885 Avion fraţii Wright americană 1903 Baton fraţii Montgolfier franceză 1783 Banda de film flexibilă George Eastman americană 1884 Banda magnetică Fritz Pfleumer germană 1928 Barometru Evange/f'sta Torriceffi italiană 1643 Bati sfera Charles William americană 1930 Beebe Beton armat F.J. Monier franceză 1849 Bicicletă Karl D. Sauerbronn germană 1816 Bomba atomică J. Robert americană 1945 Oppenheimer Bomba cu hidrogen Edward T eter americană 1952 Bomba cu neutroni Samuef Cohen americană 1958 Broasca cilindrică Linus Yale americană 1860 bumbac merceurizat John Mercer engleză 1844 Calculator de buzunar J.S. Kilby, J.D. americană 1972 Merrvman Camera Kodak George Eastman americană 1888 Camera polaroidă Edwin Land, Walter americană 1948 H. Brattain Casa automată de marcat James Ritty americană 1879 Caseta video Charles Ginsberg, americană 1956 Ray Dolby Cauciuc auto J.B. Dunlop scoţiană 1887 Ceas cu pendul Christiaan Huygens olandeză 1656 INVENŢII 266 Celula fotoelectrică Julius Elster, Hans germană 1893 F. Geitel Celula voltaică Alessandro Volta italiană 1800' (galvanizată) Chirurgia antiseptică Joseph Lister engleză 1865 Ciclotron E.O. Lawrence americană 1931 Ciment hidraulic John Smeaton engleză 1756 Ciment portland Joseph Aspdin engleză 1824 Ciocan cu aburi James Nasmyth engleză 1839 Circuit integrat Jack Kilby, Robert americană 1959 Noyce Clopot de scufundare Edmund Halley engleză 1717 marină Codul morse S.F.B. Morse americană 1838 Compact disc Joop Sinjou, Toshi olandeză, 1979 Tada Doi japoneză Compact discuJ interactiv Richard Bruno americană 1986 Componente radar R. Watson-Watt engleză 1935 Computer digital automat HowardAiken ■ americană 1944 Computer digital electronic J.P. Eckert ,J.W. americană 1946 Mauchly Computer mecanic Vannevar Bush americană 1928 Conceptul de televiziune A.A.C. Swintori engleză 1908 Conductor de înaltă J. Georg Bednorz, germană, 1986 temperatură Karl A. Muller elveţiană Conservarea în metal Francois Appert franceză 1804 Contraceptive orale Gregory Pincus americană 1955 Cronometru maritim John Harrison engleză 1749 Cuptor (furnal) electric Wiliiam Siemens engleză 1861 Cuptor cu microunde Percy L. Spencer americană 1947 Datarea cu carbon W.F. Libby americană 1955 Deisector de imagini P. Farnsworth americană 1928 Demaror pentru automobile C.F. Kettering americană 1911 Dializa Willem KoKf olandeză 1944 Dinam Michael Faraday engleză 1831 Dioda J.A. Fleming engleză 1904 Dioda incandescentă Nick Holonyak, Jr. americană 1962 Electrocardiograf Willem Einthoven olandeză 1903 Electroencefalograma Hans Berger germană 1929 289 INVENpi Electroliza Michael Faraday engleză 1834 Elicopter Igor Slkorsky americană 1939 Etil benzina (gazolina) T. Midgley, Jr. americană 1922 Expunerea cristalelor George Heilmeier americană 1964 lichide Facsimil Alexander Bain engleză 1843 Fermoar W.L. Judson americană 1893 Fibra optică Narinder Kapany germană 1955 Film sonor T.W. Case americană 1922-1926 Fonograf Thomas Edison americană 1877 Frâne pentru tren G. Westinghouse americană 1868 Frecvenţa modulară (FM) E.H. Armstrong americană 1933 Gaz iluminant William Murdock engleză 1792 Grrocompas Elmer A. Sperry americană 1911 Giroscop J.B.L. Foucault franceză 1852 Glonţul conic Claude Minie franceză 1849 Hîgrometm J.F. Danieli engleză 1820 Holografia Dennis Gabon engleză 1947 Iconoscop V. Zworykin americană 1923 Impermeabilul C. Macintosh engleză 1823 Inimă artificială Wiilem Kofff olandeză 1957 Injector cu propulsie Frank Whlttle ; engleză 1937 Insulina Frederick Banting, canadiană 1922 J.J.R. MacLeod Lampa de siguranţă pentru Humphry Davy engleză 1815 mineri Lampa incandescentă Thomas Edison americană 1879 Laser Gordon Gould americană 1958 Lentile acromatice Chester M. Hali engleză 1733 Litografia Alois Senefelder germană 1796 Locomotiva cu aburi Richard Trevrthick engleză 1804 Lumina de neon Georges Claude franceză 1910 Mâncare congelată C. Birdseye americană 1925 Maşina de asamblat R. Arkwright engleză 1769 Maşina de calculat Blaise Pasca) franceză 1642 Maşina de cules bumbac John and Mack Rust americană 1936 Maşina de cusut B. Thimonnier franceză 1830 INVENŢII 290 Maşina de fabricat sticle Michael J. Owens americană 1904 Maşina de îngheţat John Gorrie americană 1851 Maşina de produs gheată Jacob Perkins americană 1830 Maşina de produs hârtie N.L. Robert franceză 1798 Maşina de scris W.A. Burt americană 1829 Maşina de tors bumbac J. Hargreaves engleză 1764 Maşina de tricotat William Lee engleză 1559 Microfon D.E. Hughes americană 1878 Micrometm W. Gascoigne engleză 1636 Microprocesor Ted Hoff americană 1971 Microscop ZachariasJanssen olandeză 1590 Microscop cu electron Max Knoll, Emst germană 1932 Ruska Motor cu aburi Thomas Newcomen engleză 1705 Motor cu benzină Etienne Lenoir franceză 1860 Motor cu combustie internă Siegfried Marcus austriacă 1875 Motor Diesel Rudolph Diesel germană 1892 Motor rotativ cu aburi James Watt engleză 1765 Natriu din sare N. Leblanc franceză 1789 Nylon W.H. Carothers americană 1937 Ochelari bifocali Benjamin Franklin americană 1760 Pacemaker („ceas cardiac") A.S. Hyman americană 1932 Penicilină Alexander Fleming engleză 1928 Peniţa metalică Samuel Harrison engleză 1780 Planor Otto Lilienlhal germană 1877 Plug din fontă Charles Newbold americană 1797 Plug din oţel John Deere americană 1837 Pompa cu aburi Thomas Savery engleză 1698 Praf de puşcă Alfred Nobel suedeză 1862 Presa (tiparniţa) Frederick Koenig germană 1810 Presa hidraulică Joseph B ram ah engleză 1795 Presa tipografică rotativă Richard M. Hoe americană 1846 Procesul de producţie a Benjamin Huntsman engleză 1740 oţelului Proiectorul de filme Thomas Edison americană 1893 Puşca automată John Browning americană 1918 291 INVENŢII Racheta balistică Wernher von Braun germană 1944 Racheta cu combustibil R.H. Goddard americană 1926 lichid Racheta teleghidată Wemher von Braun germană 1942 Radio difuzorul C.W. Rice, E.W. americană 1924 Kellogg Război mecanic E. Cartwright engleză 1785 Raze X Wilhelm Konrad germană 1895 Rontgen Reactor nuclear Enrico Fermi americană 1942 Revolver Samuel Colt americană 1835 Scrisul "Braille" pentru Louis Braille franceză 1829 nevăzători Secerătoare Cyrus McCormick americană 1831 Seringa subcutanată Alexander Wood engleză 1853 Sistem audio stereo A.D. Blumlein engleză 1931 Stereoscop C. Wheatstone engleză 1832 Stereotipia William Ged engleză 1725 Stetoscop ReneTheophile franceză 1781 Hyacinthe Laennac Stiloul cu rezervă L.E. Waterman americană 1884 Submarin David Bushnell americană 1775 Tanc E.D. Swinton engleză 1914 Tehnologia ADN Paul Berg, americană 1972-1973 Herbert Boyer, Stanley Cohen Telefon A.G. Bell americană 1876 Telefotografia Arthur Kom germană 1904 Telegraf S.F.B. Morse americană 1837 Telegraf fără fir Guglielmo Marconi italiană 1896 Telescop Isaac Newton engleză 1668 Televiziune color Peter Cari Goldmark americană 1950 Televizor John L. Baird engleză 1925 Termometru Galileo italiană 1593 Tomografia Louis Sokoloff americană 1978 Torpilă autopropulsoare Robert Whitehead engleză 1864 Tramvai electric Thomas Davenport americană 1834 Transformator William Stanley americană 1885 Transfuzia de sânge Jean-Baptiste Denys franceză 1625 INVENŢII 292 T ranzistor William Shockley, americană 1948 John Bardeen Treierătoare Andrew Meikie engleză 1786 Tub catodic radiant Wiliiam Crookes engleză 1879 Turbina cu aburi C.A. Parsons engleză 1884 Turbina hidraulică James B. Francis americană 1849 Vaccin anti-poljomielitic Jonas Salk americană 1954 Vaccin anti-variolă Edward Jenner engleză 1796 Vagon de dormit George M. Pullman americană 1857 Vapor cu aburi John Fitch americană 1787 Vulcanizarea cauciucului C. Goodyear americană 1839 Xerografia Chester Car Ison americană 1942 EVENIMENTE CARE AU INFLUENTAT CURSUL VIEŢII ECONOMICE ’ DIN ROMÂNIA (1836-1938) Anul Evenimentul 1836 D. Irimie realizează primele chibrituri cu fosfor (Bihor) 1838-1860 Construirea a 17 nave la Galaţi 1844 înfiinţarea primei turnătorii de fontă din Bucureşti 1850 La Cugif se produce oţel creuzet 1853 Introducerea telegrafului electric 1856 Este înfiinţată Comisia Europeană a Dunării al cărei scop principal era reglementarea navigaţiei pe Dunăre. Din comisie făceau parte: Marea Britanie, Italia, Franţa, România 1857 In Transilvania se construia prima cale ferată pe ruta Oraviţa - Baziaş 1857 înfiinţarea Şcolii de poduri şi şosele care se transformă, în 1920, în Şcoala Politehnică 1857 înfiinţarea primei rafinării de petrol din România la Rîfov (Ploieşti). Rafinăria era a treia din lume 1857 Bucureştiul este primul oraş din lume a cărui iluminare stradală se realiza cu petrol lampant. 1858 Este introdus primul vas cu aburi utilizat pe Şiret 1860 Se înfiinţează Universitatea din iaşi 1864 Se înfiinţează Universitatea din Bucureşti 1866 Înfiinţarea Societăţii literare române care devine în 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română 1872 P. Poenaru inventează şi îi este brevetat în Franţa tocul rezervor cu cerneală şi piston 1877 1. Puşcariu realiza atereometrul (instrument de măsură şi riglă de caicul) care intră în producţie de serie în Belgia. 1880 Se înfiinţează Direcţia Princiară a Căilor Ferate Române 1882 Introducerea generatorului electric pentru iluminat 1883-1884 înfiinţarea fabricilor de hârtie din Bacău (Letea) şi Buşteni 1884 Timişoara este primul oraş din Europa a cărui iluminare stradală se realiza cu electricitate. EVENIMENTE 294 Anul Evenimentul 1886 A. Ciurciu brevetează şi pune în funcţiune prima ambarcaţiune reactivă pe Sena (Franţa) 1866 Primul motor termic cu reacţie din lume inventat de un cercetător român 1B87 Este adoptată Legea „Măsuri generale pentru a veni în sprijinul industriei naţionale". Avantejete prevăzute de lege: întreprin¬ zătorii erau scutiţi timp de 15 ani de ia plata oricăror taxe către stat, oraş sau comună sau taxe vamaie pentru importul de utilaje sau de materii prime care nu puteau fi fabricate sau nu existau în ţară; reduceri de 35% până la 45% pe tonă-kilometru pentru transportul pe calea ferată a statului etc. 1890 Se înfiinţează Navigaţie Fluvială Română 1893 Este adoptată Legea învăţământului denumită şi Legea Spini Haret care reorganiza învăţământul superior în cicluri de 5 ani. în urma promulgării acesteia, diplomele româneşti sunt recu¬ noscute şi în străinătate 1895 Se definitiveză lucrările podului de oţel de peste Dunăre de la Cernavodă, al cărui proiectant şi executant era inginerul Anghel Saligny. La acea vreme, podul era cei mai lung din Europa şi al treilea din lume. Saligny a utilizat pentru prima dată în lume plăcile prefabricate din beton Ta construcţia de silozuri de 50.0001 (în România). 1895 Se înfiinţează Serviciul Maritim Român 1895 Este adoptată Legea minelor - a doua din lume de acest gen (doar în SUA mai exista una similară). Legea preciza că proprietatea solului este şi a subsolului, cu anumite excepţii (petrol, asfalt şi asocherită, care aparţineau statului român, ce le putea exploata prin concesiune sau în regie proprie). 1903 Traian Vuia prezintă Academiei de Ştiinţe din Paris un proiect de construire a unui aparat de zbor mai greu ca aerul. 1906 Traian Vuia construieşte aparatul prezentat ca proiect în 1903. 1907 România organizează ediţia a treia a Congresului International al Petrolului 1910 Henry Mărie Coandă proiectează şî realizează primul avion cu reacţie din lume 1913 1 leu românesc valora 1,3 franci elveţieni 1913 Înfiinţarea Academiei de fnalte Studii Comerciale şi industriale din Bucureşti (cu profil economic) 1920 înfiinţarea Academiei Comerciale din Ciuj 1928 Prima transmisiune radiofonică din România (Societatea Română de Radiodifuziune 1938 Malaxa câştigă medalia de aur la Trieste pentru realizarea primului tren aerodinamic din lume OAMENI DE AFACERI ROMÂNI Şl STRĂINI CEI MAI IMPORTANŢI INDICI BURSIERI TARA INDICELE ISTORIC Australia S&P/ASX INDEX Indice de capitalizare calculat pe baza a 200 de companii clasificate Tn funcţie de mărimea pieţei la Bursa australiană. Belgia Brussels BEL20 Indice compus din cele mai lichide 20 acţiuni tranzacţionale la Bursa din Bruxeil. Brazilia Brazii Bovespa Index Indice calculat in funcţie de volumul tranzacţiilor (IBOV) şi compus din mai lichide acţiuni cotate la Bursa din Sao Paulo. Canada Toronto Stock indice de capitalizare bursieră ce măsoară evo¬ Excltange 300 luţia pieţei pentru 300 de acţiuni cotate la Bursa Composlte Index din Toronto. Reflectâ 14 sectoare ale industriei. (TSE 300 Index) Elveţia SWISS MARKET Indice de capitalizare bursieră ale celor mai im¬ INDEX (SMI) portante şl mai lichide acţiuni cotate in Sistemul Bursier Electronic. Franţa CAC 40 Index indice de capitalizare bursieră al celor mai impor¬ tante 40 de companii tranzacţionate ia Bursa din Paris. Germania DAX INDEX indice compus din cele mai importante 30 acţiuni al firmelor importante, cu performanţe economi- co-fînanciare şi cu poziţie solidă la Bursa din Frankfurt Hong HANG SE MG STOCK Indice de capitalizare bursieră calculat pe baza a Kong INDEX 30 de companii ce reprezintă circa 70% din capi¬ talizarea pieţei Bursei din Hong Kong. Italia MILAN MIB30 INDEX Indice de capitalizare bursieră al celor mai impor¬ tante 30 de companii cotate la Bursa din Milano. Japonia NIKKEI 225 Indice stabilit pe baza preţurilor acţiuni a 225 de Stock Average companii cotate la Bursa din Tokio. Marea FTSE 100 Index Indice de capitalizare bursieră al celor mai impor¬ Britanie tante 100 de companii tranzacţionate la Bursa din Londra. Mexic Mexican Bolsa Index Indice de capitalizare bursieră compus din cele sau indice de Preclos mal Importante acţiuni cotate la Bursa din Mexic. y Cotizaciones (IPC) Olanda AMSTERDAM Media aritmetică a celor mai importante acţiuni EXCHANGES INDEX cotate la Bursa din Amsterdam. A fost ajustat in funcţie de rata de schimb a guldenului olandez. Spania IBEX 35 INDEX Indica de capitalizare bursieră al celor mal importante 35 de acţiuni tranzacţionate pe piaţa continuă. SUA Dow Jones Industrial Indice calculat pe baza cursului a 30 dc acţiuni Average (DJIA) Industriale cotate ia Bursa din New York, care deţin aproximativ 20% din valoarea capitalizată a Bursei din New York (NYSE). Este utilizat din 1 octombrie 1928. SUA Standard&Poor’s 500 Indice compozit alcătuit din 600 de acţiuni: 425 de Index (S&P 500 acţiuni industriale, 20 de acţiuni din transporturi Index) şi 55 de acţiuni din domeniul serviciilor. SUA NASDAQ Composite Indice de capitalizare bursieră ce include acţiu¬ Index nile cotate pe piaţă. SUA Bloomberg European Indice de capitalizare bursieră al celor mai impor¬ 500 Index tante 500 de companii europene. Suedia Stockholm Optlons Indice de capitalizare bursieră ale celor mal Market Index (OMX Importante 30 acţiuni tranzacţionate la Bursa din (STOCKHOLM Stockholm. INDEX) A Assan, Gheorghe (1821-1866) « industriaş român, de origine albaneză. în 1853 instalează prima moară care era pusă în mişcare de un motor cu aburi, moară intrată în conştiinţa publică sub denumirea de „Vaporul lui Assan". Terenul pe care erau aşezate noite instalaţii avea 40.000 m2 şi era situat pe Şoseaua ştefan cel Mare. După moartea sa, până în 1884, fabrica este condusă de soţia lui, Alexandrina Assan. în 1884, cei doi fii ai săi, B.G. Assan şi George Assan, care făcuseră studii industriale de specialitate, preiau administrarea morii şi creează o secţie specială pentru fabricarea de lacuri şi culori. în 1903, moara este dotată cu energie electrică şi ii este mărit capitalul la 4 milioane lei, tranformându-şi numele in „Fabricile Assan”. Activitatea ce se desfăşura în fabrici era împărţită pe mai multe categorii: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri şi culori, săpunuri şi chit. Astor, John Jacob (1763-1848) • om de afaceri american, de origine germană, născut la 17 iulie 1763 în apropiere de Heidelberg (Germania). ~ este întemeietorul dinastiei care-i poartă numele. Fiu de măcelar, ~ a investit în industria blănurilor şi în cea de construcţii imobiliare, ani la rând ocupându-se de dezvoltarea comerţului de blănuri între zona Marilor Lacuri şi Oceanul Pacific şi de aici spre China şi Japonia. Compania sa de blănuri a reprezentat primul monopol de afaceri american. La moartea sa, survenită fa 29 martie 1848, era cea mai bogată persoană din Statele Unite (cu o avere estimată la 20 de milioane de dolari). Astor, William Backhouse (1792-1875) • om de afaceri american, fiul lui Astor John Jacob, născut ta 19 septembrie 1792 !a New York. A dublat averea familiei prin construirea a sute de magazine şi case în New York. A înoetat din viaţă la 24 noiembrie 1875, lăsând averea celor doi fii ai săi. Astor, John Jacob III (1822-1890) • om de afaceri american, fiul lui Astor William Backhouse. S-a ocupat de afacerile imobiliare şi de blănuri ale familiei. Astor, William (1830-1892) • om de afaceri american, fiul lui Astor William Backhouse şi fratele lui Astor John Jacob tll. S-a ocupat de afaceri imobiliare în Florida, reuşind să mărească averea familiei cu ajutorul investiţiilor pe care le-a realizat în industria yahting-uJui. Astor, William Waldorf (1848-1919) • om de afaceri americano-britanic, fiul tui Astor, John Jacob III, născut la 31 martie 1848 la New York, moştenitor al unei averi de 100 de milioane de dolari. între anii 1882-1885 este ambasadorul Statelor Unite în Italia, iar în anul 1890 se ASTOR, WALDORF 298 stabileşte în Marea Britanie, unde este naturalizat în 1899. în anul 1917 primeşte titlul de Prim Viconte Astor. După plecarea sa în Marea Britanie, - îşi demolează casa din New York, situată pe Fifth Avenue, şi construieşte Hotelul Waldorf. -se stinge din viaţă la 18 octombrie 1919- Astor, Waldorf (1879-1952) • om de afaceri britanic, fiul mai mare al lui Astor William WaJdorf, al doilea Visconte Astor. A fost membru al Parlamentului Britanic între anii 1910-1919 şi a deţinut, de-a lungul întregii sale vieţi, numeroase funcţii în guvern. După terminarea primului război mondial, ~ preia controlul ziarului londonez „The Observer" pe care îl conduce cu succes până In 1945. Se stinge din viaţă ia 30 septembrie 1952. Astor, John Jacob (1886-1971) • om de afaceri britanic, al doilea fiu al lui Astor William Waldorf, născut pe 20 mai 1886 la New York. De-a lungul vieţii a ocupat funcţiile de prim consilier al Viceregelui în India (1911-1914) şi de membru al Parlamentului Britanic (1922-1945). între 1922 şi 1966 a deţinut controlul ziarului londonez „The Times". S-a stins din viaţă la 19 iulie 1971 la Cannes-Franţa. Astor, Gavtn (1918-1984) • om de afaceri britanic, fiul lui Astor John Jacob (1886-1971), născut la 1 iunie 1918 în Kent (Anglia). în 1952 preia conducerea ziarului „The Times", iar între 1959-1966 ocupă postul de preşedinte la „Times Publishing Company“. Astor, John Jacob iV (1864-1912) • om de afaceri american, stră-stră-nepot al întemeietorului dinastiei, văr primar cu William Waldorf, Prim Viconte Astor, născut la 13 iulie 1864 în Rhinebeck - New York. -face parte din ramura americană a familiei. A continuat afacerile imobi- liare ale familiei, construind Tn anul 1897 primul Hotel Astoria lângă care se va construi Hotelul Waldorf (pe Fifth Avenue). Se stinge din viaţă ta 15 aprilie 1912 la bordul Titanicului. Astor, Wfllfam Vfncent (1891-1959) • om de afaceri american, fiul lui Astor John Jacob IV, născut la 15 noiembrie 1891 fa New York. în perioada în care averea familiei a fost condusă de - s-a vândut o mare parte a proprietăţilor dinastiei. Se stinge din viaţă la 3 februarie 1959, lăsând mare parte a averii sale Fundaţiei Vircent Astor. Auschnlt, Max (1888-1959) • industriaş român, administrator al uzinelor Reşiţa şi Titan. 299 CAPŞA, GRIGORE B Blbescu, George Valentin (1880- 1941) • industriaş şi prinţ român, senator între anii 1931-1932, preşedintele Federaţiei Internaţionale Aeronautice. Benz, Karl (1844-1929) • inginer ger-man, născut la 25 noiembrie 1844 !a Karlsruhe, fondator al companiei Benz din Mannheim. în cinul 1885 a proiectat şi construit primul automobil propulsat de un motor cu combustie internă. în anul 1906 formează o altă companie împreună cu fiii săi. în anul 1926 compania sa a fuzionat cu Daimter şi a format Daimler-Benz producătoare a maşinilor Meroedes-Benz. S-a stins din viaţă la 4 aprilie 1929 la Landenburg. Bragadirg, Mihai (n.? - m.?) • industriaş român, pe numele adevărat Marinescu Mihai. A fost proprietar al fabricii de bere „Bragadiru" înfiinţată în anul 1894, Buick, Davld Dunbar (1854-1929) • producător american de maşini de origine scoţiană, născut la 17 septembrie 1853 în Scoţia. De profesie instalator, înfiinţează în anul 1902 Compania Buick al cărei control îl pierde încă înainte de a vinde prima maşină ce-i purta numele. Se stinge din viaţă 6 martie 1929, ca funcţionar al Şcolii de Comerţ din Detroit. C Canano, Nicolae (1867-1938) • industriaş şi om politic român, . licenţiat în drept. A ocupat funcţiile de deputat şi senator. Capşa, Grigore (1841-1902) • cel mai important reprezentant al Casei Capşa, Grigore este fiul mai mic al lui Constantin şi al Anei Capşa (născută Vasiliu). - a avut şapte fraţi şi o soră: Anton (1821-1880); Ştefan (1822-1885) (doctor în medicină al Universităţii din Viena, medic primar de maternitate, director general al Serviciului Sanitar, profesor al Facultăţii de Medicină); Dumitru (1826-1863) (absolvent de teologie, călugăr la Mănăstirea CăWăruşani); Vasile (1827-1879), Sofia (1829-1913) căsătorită cu Petre Davidell, funcţionar superior la Ministerul de Externe; Constantin (1832-1889); Nicolae (1834-1864), primul român care obţine doctoratul în matematică la Paris; Ion (1839-1894), inginer. La 14 ani, Vasile, fratele mal mare al lui Grigore, este dat ucenic pe timp de patru ani pentru a învăţa arta cofetăriei, lui Constantin Lefteriu, renumit la acea vreme pentru meşteşugul său. în 1852, Vasile, cu banii pe care îi strânsese, cumpără cofetăria lui Atanasie Constantinescu şi îl convinge pe Anton să se asocieze, înfiinţând prăvălia „La doi fraţi, Anton şi Vasile Capşa'. Afacerile le merg bine şi, în 1856, îşi mută sediul pe Podul Mogoşoaia (Calea Victoriei). In 1860, Constantin devine şi el partener, dar în 1865 Anton se retrage, iar - îi ia locul. în 1865, - pleacă la Paris, la Cofetăria Bossier, să se perfectţioneze în meseria aleasă. In 1867 se retrage din afacerea cu Vasile şi Constantin, care se va asocia cu Grigore, înfiinţând firma „La doi fraţi. Constantin şi Grigore Capşa". în 1871, aduce de la Paris cinci cofetari care urmau să-i instruiască pe cei 6 români deja angajaţi, plus personalul necaiificat. în acelaşi an, ~ se căsătoreşte cu Mărie Obeline Vantier, fiica unui negustor francez. Din această căsătorie au rezultat trei fete (Ana, Sofia şi Margareta) şi un băiat (Anton, decedat la 21 de CAR NEG IE, ANDREW 300 ani). In 1872, Constantin şi Grigore cumpără imobilul unde îşi desfăşurau activitatea, precum şt clădirea din Edgar Quinet, contra sumei de 30.000 de galbeni austrieci. în 1874, Constantin se retrage din afacere, realizând pe cont propriu comerţ de băcănie en-gros, pentru ca, mai târziu, să devină bancher pe Lipscani. - va continua singur. In 1875 devine furnizor al Casei Regale sârbeşti, iar Tn 1881 al Curţii Regate române. A obţinut numeroase premii internaţionale: 1875 - medalia de aur Ia Expoziţia din Paris, 1883 - medalia de bronz la expoziţia de la Bordeaux, 1889 şi 1900 - marea medalie de aur la Expoziţia Universală de la Paris. în 1B91 devine senator al Colegiului I al Capitalei, în 1896 este preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie din Bucureşti, în 1889 este ales membru al Academiei de Comerţ din Paris. A fost Comandor al Coroanei României, ofiţer al Legiunii de Onoare. între timp, deschide restaurant, hotel şi cafenea. Din mai şi până în octombrie, în faţa cafenelei era deschisă o terasă, după model francez, cu mese rotunde placate cu marmură şi scaune de răchită acoperite cu pânză în dungi. Printre personalităţile care au trecut pragul Casei Capşa se numără: Radu Văcărescu, Cincinal Pavelescu, Constantin Bacalbaşa, Dulliu Zamfirescu, Alecu Szalmary, Tudor Muşetescu, Al. Cazaban, Şerban Cioculescu, Mihail Sorbul, Ion Minulescu, Camii Petrescu etc. Renumele cofetăriei devenise atât de mare, încât în fiecare an plecau către marile capitale ale Europei (Viena, Berlin, Paris etc.) cutii de lemn în care se aflau bomboane de toate mărimile şi aromele. La 23 decembrie 1902, după 34 de ani de muncă, ~ se stinge din viaţă, iar afacerea este preluată de Ştefan, fiul fratelui său, Constantin Capşa. Carnegle, Andrew (1825-1919) • industriaş şi filantrop american de origine engleză, născut în anul 1825 în orăşelul Dunfermline (Scoţia). în anul 1848 familia sa emigrează în Statele Unite şi se stabileşte în Allegheny. Tânărul ~ lucrează mai întâi ca ucenic intr-o filatură. Mai târziu devine secretar al superintendentului Departamentului de Căi Ferate din Pittsburgh, iar până la fi naiul Războiului Civil ocupă chiar el această funcţie. - îşi investeşte propriile economii in acţiunile unei companii care producea vagoane de dormit, iar in momentul în care acestea încep să fie utilizate pe calea ferată ~ obţine un important profit. în timpul războiului civil, ~ renunţă la poziţia pe care o ocupa în cadrul Departamentului, pentru a prelua conducerea căilor ferate militare din est şi a liniilor telegrafice guvernamentale. - înfiinţează Compania „Keystone Bridge Works“ dându-şi seama că podurile din lemn vor fl înlocuite cu cele din oţel. Construieşte primul pod de oţel peste râul Ohio. Până în anui 1889 ~ va prelua toate oţelăriile situate în proximitatea oraşului Pittsburgh, formând Compania de Oţel Camegie. Doi ani mai târziu, îşi investeşte întreaga avere, în valoare de 500 de milioane de dolari, în Corporaţia Americană a Oţelului, după care se retrage din afaceri pentru a se ocupa de acte de caritate. Pentru a fi sigur că averea lui va fi corect utilizată, a format Corporaţia Camegie din New York cu un capital de 125 de milioane de dolari. A înfiinţat o serie de biblioteci publice, a donat cea mai mare parte a averii sale învăţământului şi ştiinţei, în anul 1905 a înfiinţat Fundaţia pentm învăţământ Avansat Camegie, iar Tn 1910 a pus bazele Fundaţiei Internaţionale pentru Pace Carnegle. S-a căsătorit după vârsta de 50 de ani şi s-a stins din viaţă la 301 DA1MLER, GOTTLIEB vârsta de 83 de ani la reşedinţa sa de vară din Lenox. Cassasovlci, Comellu (1886-1962) • Industriaş, inginer, profesor universitar, întemeietor al Şcolii Superioare de Textile şi al Catedrei de Textile din cadrul Politehnicii Bucureşti. Face studii de specialitate la Dresda. Chevrolet, Louls (1878-1941) • pilot de curse, proiectant şi producător american de origine elveţiană. S-a născut la 25 decembrie 187S în La Chaux de Fonds (Elveţia). în 1911, împreună cu William C. Durant, construieşte primul Chevrolet, iar în 1915 îşi vinde acţiunile partenerului său care integrează compania Chevrolet în General Motors. S-a stins din viaţă la 6 iunie 1941 la Detroiî. Chrysler, Walter Perey (1875-1940) • producător american de automobile, născut 2 aprilie 1875 în Wamego. De-a lungul carierei sale a ocupat funcţiile de manager (1912-1916) şi preşedinte al Companiei Buick, între anii 1916-1919, şi de vioepreşedinţe al Companiei General Motors (1919-1920). Din 1923 a lucrat în cadrul companiei Maxwell, pe care o transformă în 1925 în Corporaţia Chrysler şi al cărui preşedinte a fost între 1925-1940. în 1928 3 cumpărat compania fraţilor Dodge şi a lansat pe piaţă modelul Plymouth. S-a stins din viaţă la 18 august 1940 în Great Neck. Coty, Franfois (1874-1934) * producător francez de parfumuri şi cosmetice, născut pe 3 mai 1874 în Ajaccio (Corsica). ~, pe numele adevărat Joseph Mărie Franţois Sportuno, s-a căsătorit în anul 1900 cu Yvonne Alexandrine Le Baron. A început să fabrice un parfum pe care a reuşit să-1 vândă în urma unul accident minor. într-o zi soţia sa se afla într-un magazin pentru a promova parfumul. Un client a lovit din neatenţie una dintre mostre, lăsând să se împrăştie un miros care l-a impresionat pe patronul magazinului atât de tare, încât a comandat o cantitate mare de parfum pentru a-l vinde. în anul 1905, - avea deja propria sa afacere de parfumuri. Fervent combatant al mişcării socialiste şi comuniste - a cumpărat, pentru propagandă, ziarul „Le Figaro" şi a înfiinţat altele două „Le Gaulois" şi *Ami du Peuple". în anul 1929, ziarele „Le Figaro" şi „Le Gaulois" au fuzionat. Din cauza marii depresiuni economice şi a unui divorţ epuizant, ~ a fost obligat să renunţe la cele două ziare. S-a stins din viaţă la 25 iulie 1924 în oraşul Louveciennes. Cunard, Samuel (1787-1865) • Industriaş canadian, născut la 21 noiembrie 1787 în Halifax. Până la vârsta de 40 de ani ~ reuşise să strângă o avere considerabilă din afaceri cu lemn, oţel, cărbune şi din operaţiuni financiare. A înfiinţat o flotă de patruzeci de vase, iar în anul 1839 pune bazele Poştei Regale Nord Americane şi Britanice. Primul vapor poştal care făcea legătura dintre America şi Marea Britanie a fost „Britannia". Mai târziu au fost introduse în circulaţie şi alte vapoare: „Queen Mary", „Queen Elizabeth* etc. S-a stins din viaţă la 28 aprilie 1865 la Londra. D DaimIer, Gottlleb (1834-1900) • inginer mecanic german, inventator al carburatorului care a făcut posibil utilizarea benzinei în calitate de combustibil. S-a născut la 17 martie 1834 la Schomdorf. în 1890 a fondat compania Daimler-Motoren- DELMONICO, LORENZO 302 Gesellschaft care a construit in anul 1899 primul Mercedes. S-a stins din viaţă la 6 martie 1900 la Cannstatt. Delmonlco, Lorenzo (1813-1881) • american de origine elveţiană, proprietar de restaurante. Născut la 13 martie 1813 la Marengo (Elveţia), emigrează în SUA în anul 1832 unde foarte curând îşi deschide propriul restaurant. Mai bine de 50 de ani, ~ şi-a condus restaurantele în care, pentru prima dată în America, erau servite feluri ele mâncare europene la un standard ridicat de calitate şi servire. S-a stins din viaţă la 3 septembrie 1881 In Sharon Springs (New York). Ou Pont, Eleuthere Irenee (1771-1834) • industriaş american de origine franceză. A emigrat în ianuarie 1800 din cauza Revoluţiei Franceze în Statele Unite împreună cu tatăl, -» Du Pont Pierre-Samuel (Economişti români şi străini), şi fratele său, Du Pont Victor (1767-1827). Faptul că în Franţa, ~ studiase chimia şi lucrase într-o fabrică de muniţii l-a ajutat în încercarea sa de a înfiinţa propria fabrică de praf de puşcă în Delaware (SUA). In anul 1904 Guvernul american devine clientul principal al Fabricii Du Pont. Du Pont, Alfred Victor (1798-1856) • Industriaş american, fiul lui Du Pont Eleuthere Irenee. După moartea tatălui a condus fabrica împreună cu fratele său Henry Du Pont. Du Pont, Henry (1812-1889) -> Du Pont Alfred Victor. Du Pont, Henry Algernon (1838-1926) • industriaş american, fiui lui Du Pont Henry (1812-1856). Absolvent al Academiei militare West Point, a luptat în timpul războiului civil american. Conduce compania familiei între 1878-1902, între 1906-1917 a ocupat funcţia de se- nator în cadruf Congresului american. Du Pont, Eugene (1840-1902) • industriaş american, nepot al fondatorului firmei Du Pont Eleuthere Irenee. A condus lirma Du Porrt după moartea lui Du Pont Henry. Du Pont, Pierre Samuel (1870-1954) o industriaş american care, împreună cu verii săi Thomas Coleman Du Pont (1863-1930) şi Alfred Irenee Du Pont (1864-1935), a condus afacerea cu praf de puşcă a familiei. Este cel care, împreună cu ceilalţi doi, a transformat fabrica într-o companie de importanţă naţională. După primul război, mondial firma a început să-şi dezvolte afacerile în domeniul chimiei şt produselor sintetice. - a cumpărat o mare parte din General Motors în anul 1917, familia deţinând controlul acesteia până în 1959. Du Pont, Irenee (1876-1963) • industriaş american, fratele lui Du Pont Pierre Samuel. A condus afacerea familiei între anii 1919-1946. Du Pont, Lammot (1880-1952) • industriaş american, fratele lui Du Pont Pierre Samuel şi Du Pont Irenee. A fost director al Companiei General Motors şi a condus afacerea familiei în perioada 1926-1940. Du Pont, Copeland Lammot (n.1905) • ultimul descendent al familiei care a condus compania până la pensionarea sa din anul 1971. Deşi firma nu mai este controlată de familia Du Pont, totuşi aceştia deţin încă o mare parte din acţiuni. Durant, William (1861-1947) • producător american de maşini, fondator al Corporaţiei General Motors, în 1904 a preluat compania Buick pe care în 1908 a transform at-o în General Motors, dar al cărei control îl pierde în anul 1910. în 1911 fondează Compania Chevrolet, iar în 1915 reuşeşte să preia controlul 303 FIELD, MARSHALL IV asupra General Motors. In 1920 este înlăturat din nou de la conducerea General Motors, iar în 1921 pune bazele Durant Motors. E Escoffler, Auguste (1846-1935) • bucătar de „haute cuisine" de renume mondial, născut la 28 octombrie 1846 în Villeneuve - Lobet (Franţa). A pregătit mâncare pentru cele mai vestite figuri ale vremii sale la restaurante renumite din Paris (Ritz), Londra (Savoy, Cariton), Monte Carlo, Elveţia. S-a stins din viaţă ia 12 februarie 1935 la Monte Cario. Lucrări: „Ghid culinar (1903), „Cartea meniurilor" (1912). Eastman, George (1854-1932) • inventator şi industriaş american, născut la 12 iulie 1854 în Waterville. în anul 1880 începe să-şi dezvolte interesul pentru fotografie, iar în 1884 inventează fotografia pe suport de hârtie, pe care începe să o producă la scară industrială în anul 1885, în 1888 lansează pe piaţă primul aparat de fotografiat Kodak, oare oferea publicului larg posibilitatea de a-şi realiza „acasă" pozele. în 1892 compania sa, fondată în anii '80, îşi transformă numele în Eastman Kodak Co. S-a stins din viaţă la 14 martie 1932 în Rochester. F Field, Marshall (1834-1906) • proprietar american de magazine, născut Ia 18 august 1834 în Conway. In 1856 se angajează ca funcţionar la „Cooley, Wadsworth şi Compania” din Chicago care, în următorii cinci ani, se transformă în „Farwell, Field şi Compania" în care - devine partener cu drepturi depline. în 1865, împreună cu Levi Zeigler Leiter, se asociază companiei Palmer ce avea caracter imobiliar şi comercial, firmă care se transformă în 1867 în .Field, Leiter şi Compania", în 1868 un inoendiu puternic distruge magazinul unde compania îşi desfăşura activitatea. Dai ani mai târziu, Field era din nou în afaceri, în 1881 cumpără partea lui Leiter cu 2,5 mii. de dolari şi schimbă numele firmei în „Marshall Field şi Compania". Sub conducerea sa, afacerea a devenit înfloritoare astfel încât în anul 1895 cifra de afaceri era de 40 de milioane de dolari. - are meritul de a ii introdus noul management de conducere în magazine: linia de credit, retuma-rea mărfii vândute, restaurant în cadrul magazinului etc. S-a stins din viaţă pe 16 ianuarie 1906, lăsând în urma sa o avere de 125 de milioane de dolari. Field, Marshall H (1868-1905) • fiul lui Field Marshall. Având o sănătate precară, nu a participat la conducerea afacerilor de familie. Field, Marshall III (1893-1956) « fiul lui Field Marshall II. A extins afacerea familiei şi în domeniul publicistic. A fost proprietarul tipografiilor „Simon &Schustef, „Pocket Books" („Cărţi de Buzunar*), precum şi a numeroase staţii de radio. Este fondatorul ziarului „Chicago Sun'. După ce a cumpărat acţiunile majoritare ale ziarului „Daily Times", a unit cele două ziare într-unul singur „Sun-Times“. în anul 1940 a pus bazele Fundaţiei Field care are ca obiect bunăstarea şi educarea copiilor. Field, Marshall (V (1916-1965) • fiul lui Field Marshall III. A condus imprimeriile familiei. A cumpărat ziarul FIELD, MARSHALL V 304 .Chicago Daily News“ şi a înfiinţat o staţie de televiziune după ce, în anul 1965, a pus bazele unei corporaţii specializată în comunicaţii. Fietd, Marshall V (n.1941) • fiul lui Field Marshall IV, proprietar a! ziarelor „Dailey News" şi „Sun-Times“ la care renunţă în anul 1978. Flrestone, Harvey {1863-1938) • industriaş american, născut la 20 decembrie 1863 în Columbia (Ohio). Este printre primii oameni de afaceri care au Înţeles importanţa cauciucului. Primele lui afaceri au reprezentat producerea cauciucurilor pentru biciclete şi pentru căruţe. In momentul în care producţia de maşini a început să se dezvolte îşi vinde compania din Chicago şi reinvesteşte banii în .Compania de Anvelope şi Cauciucuri Firestone" cu sediul în Akron-Ohio. începe să producă un nou tip de cauciucuri pentru automobile pe care reuşeşte să le impună pe piaţă cu ajutorul Companiei Ford. în 1932 introduce în circulaţie cauciucul cu presiune redusă. Se stinge din viaţă la 7 februarie 1938 în Miami Beach. Flagler, Henry (1830-1913) • om de afaceri american, fondator, împreună cu John D. Rockefetler, al Companiei Standard Oii. S-a născut pe 2 ianuarie 1530 în Hopewell. A cumpărat pământ în Florida şi a început să construiască case de vacanţă. S-a stins din viaţă la 20 mai 1913 în West Palm Beach. Ford, Henry (1863-1947) • industriaş american, născut la 30 iulie 1863 în Dearbom (Michigan). Rămas orfan de mamă la vârsta de 12 ani, -muncea pe timpul verii la ferma familiei, iar iama urma cursurile şcolii din apropiere. La 16 ani este mecanic în Detroit, după care lucrează într-un atelier de reparat motoare, iar în 1884 se întoarce acasă pentm a prelua conducerea fermei. Se căsătoreşte şi după doi ani pieacă din nou la Detroit ca inginer al Companiei Edison. Prima maşină construită de ~ avea doi cilindri şi patru cai putere. în 1899 ~ ajută !a organizarea Companiei de Automobile din Detroit care producea maşini la comandă. în 1903 pune bazele Companiei Ford Motor cu doar 28.000 de dolari cash primiţi de la acţionari, ~ este primul producător de maşini care a produs şi asamblat toate piesele unui automobil în aceeaşi fabrică. Principalul scop al lui - era producţia de masă. Muncitorii primeau câte o sarcină în procesul de producţie pe care o repetau continuu. Acest lucru a continuat până la introducerea bandei automate de asamblare. - a introdus ziua de lucru de opt ore şi săptămâna de lucru de 5 zile. A creat Institutul Edison care include oraşul Greenfield, Muzeul Edison şi şcoli comerciale. în timpul celor două conflagraţii mondiale Compania Ford a produs maşini şi utilaje pentru armată. în 1945 ~ renunţă la conducerea companiei în favoarea nepotului său. S-a stins din viaţă la 7 aprilie 1947, lăsând cea mai mare parte a averii sale (aproximativ 205 milioane de dolari) Fundaţiei Ford. Fugger, Hans (m.1408) • industriaş german, născut la Graben, un orăşel din sud-vestul Germaniei. - 305 GIANNI, A.P- este întemeietorul dinastiei care îi poartă numele. A avut succes în comerţul cu textile, iar după moartea sa afacerea este continuată de cei doi fii ai săi Jakob I şi Andreas, până când aceasta este dizolvată în anul 1454. în timp ce Andreas Fug ger, care şi-a început propriile afaceri devenind bogat, pierde repede averea din cauza unui proces costisitor şi a investiţiilor proaste, Jakob Fugger i, mai vigilent, dezvoltă afacerile de familie obţinând profituri considerabile. După moartea sa survenită in anul 1469, doi dintre cei şapte fii ai săi, Georg şi Urlich, extind afacerile până la Roma şi Veneţia. Jakob al ll-lea, un alt fiu al lui Jakob I, se ocupa de Agenţia Fugger din Innsbmck. Este momentul în care negoţul familiei se extinde şi în domeniul minelor în Silesia şi Neusohl (acum parte a Slovaciei). în 1494 familia Fugger pune bazele primei companii publice prin împărţirea proprietăţilor în părţi egale Intre membrii săi. Jakob al ll-lea cumpără pământuri şi dobândeşte regiunile din Kirchberg şi Wiessenhom din partea împăratului Maximillian I, care îl ridică la gradul de conte în anul 1514. Cele mai mari realizări ale lui Jakob al ll-lea au fost finanţarea succesiunii la tron a împăratului Charles al V-lea şi alierea cu Regele Henry al Vlll-lea al Angliei, căruia îi oferă o serie de împrumuturi. Jakob al ll-lea se stinge din viaţă în anul 1525, lăsându-şi averea unui nepot, Anton Fugger care continuă afacerile familiei. Deşi a trebuit să renunţe la o parte din mine, Anton extinde comerţul până în Chile şi Peru, cumpără acţiuni miniere în Norvegia şi Suedia şi începe să se ocupe cu negoţul de sclavi din Africa către America reuşind ca, până în anul 1546, să adune cel mai mare capital pe care îl avusese firma Fugger. Se stinge din viaţă în anul 1560. Fiul mal mare al lui Anton, Markus, a continuat aface- rile familiei, neavând însă tot atâta succes ca tatăl său. Compania a fost dizolvată complet în urma Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648) dintre prinţii germani şi habsburgi. G Gal Io, Jullo (1910-1993) ■ industriaş american, producător de vinuri, născut la 20 martie 1910 in Oakland (California). împreună cu fratele său Emest a înfiinţat Compania „E & J Gallo Vinuri", comercializând vinuri pentru publicul larg. Cifra de afaceri a firmei se ridica la peste 1 miliard de dolari pe an. S-a stins din viaţă pe 2 mai 1993 în urma unui accident de maşină. Gates, William H. (n.1955) • om de afaceri american, născut la 28 octombrie 1955 în SUA. Este fondator al Companiei Microsoft. Realizează primele sofluri la vârsta de 13 ani. în perioada studenţiei (Universitatea Harvard) pune la punct o versiune îmbunătăţită a limbajului BASIC pentru mlcrocom-puter MITS Al tai r. De asemenea, compania are 40.QOQ angajaţi în 60 de ţări. în 1975 pune bazele companiei Microsoft, împreună cu Paul Allen. La nivelul anului 2001 veni-turlle companiei erau de 25,3 miliarde dolari. S-a căsătorit în 1994 cu Melinda French şi are doi copii. A scris cărţile .Drumul viitorului" (1995) şi „Business-ul @ viteza gândului" (1999), iar profitul obţinut din vânzarea acestora l-a donat unor organizaţii nonprofit cu specific tehnic. Este fondatorul unei fundaţii ce are ca scop principal sănătatea şi educaţia. Gianni, A.P. (1870-1949) • om de afaceri american, fondator al Băncii Americii, născut la 6 mai 1870 în San Jose (California). La 13 ani părăseşte şcoala pentru a se angaja GUGGENHEIM, MEYER la firma tatălui său vitreg, unde, mai târziu, devine partener şi pe care o transformă într-o afacere înfloritoare. tn 1904 îşi înfiinţează propria bancă şi începe să ofere împrumuturi fermierilor şi micilor întreprinderi. In 1909 începe să cumpere bănci mici din California, formând o reţea proprie care avea sediul central la San Francisco. în 1928 pune bazele Corporaţiei Tranşamerica, iar în 1930 transformă Banca Italiei în Banca Americii. Până la sfârşitul anilor '30 toate băncile sale din California au fost înglobate în Trustul Naţional American al Băncilor. La moartea sa, survenită la 3 iunie 1949, banca era cea mai puternică din Statele Unite. Guggenheim, Meyer (1828-1905) industriaş american de origine elveţiană, născut în Langau (Elveţia). Emigrează în Statele Unite în anul 1847 unde îşi deschide propria afacere, cumpără acţiuni ale unei mine de cupru din Colorado şi pune bazele Companiei de Topitorii şi Rafinării din Philadelphia (1886). Până la sfârşitul secolului XIX, familia deţinea controlul minelor din America şi era proprietara a numeroase mine din întreaga lume. A avut şapte fii, printre care: Daniel Guggenheim, Simon Guggenheim (1867-1941) care a înfiinţat „Fundaţia Memorială John Simon Guggenheim" şi a fost senator al SUA între anii 1907-1913, Solomon Guggenheim (1861-1949) care a pus bazele „Fundaţiei pentru Artă Solomon Guggenheim'' şi Benjamin Guggenheim (mort în tragicul accident al vaporului Titanic, pe 15 aprilie 1912). Guggenheim, Daniel (1856-1930) industriaş american, fiul lui Meyer Guggenheim. A extins afacerile familiei cumpărând mine în Congo, Bolivia, Chile şi Alaska. A pus bazele „Fundaţiei Daniel şi Ftorence Guggenheim" şi al „Fondului Daniel 306 Guggenheim pentru Promovarea Aeronauticii". Guggenheim, Meyer (1828-1905) Gulness, Benjamin Lee (Sir) (1798-1868) • industriaş englez, proprietar de fabrici de bere, cunoscut în lumea întreagă pentru cartea recordurilor „Guiness Book“. Al treilea fiul al lui Arthur Guiness (m.1855), Benjamin a preluat afacerea de bere a familiei şi a transformat-o într-una înfloritoare prin extinderea ei în întreaga Anglie, pe Continent, în Coloniile Britanice şi Statele Unite. între 1865-1868 a reprezentat Dublinul în Parlamentul Marii Britanii. A fost succedat în afaceri de fiul său mai mare, Sir Arthur Edward Guiness (1840-1915) şi mai târziu de un alt fiu Ceci) Guiness (1847-1927). H Honda, Soichlro (1906-1991) • industriaş japonez, proprietarul unui imperiu al automobilelor şi motocicletelor, născut la 17 noiembrie 1906 în Shizuoka (Japonia). La 15 ani începe să lucreze ca mecanic la Tokio, iar şase ani mai târziu îşi deschide propriul atelier de reparaţii în Hamamatsu. In acelaşi timp începe să construiască maşini de curse pe care le conduce chiar el. în timpul celui de-al doilea război mondial, compania sa „Tokai Seiki" produce motoare pentru avioanele militare ale Armatei Regale. După l_s 6 - £ o lisr £§S ® % £ £ C o ® £ tb §£ rL M Iii gQ LfJ 3 " o O w o ~ O 307 KRUPP, ALFRIED ce In 1945 îşi vinde afacerea Companiei Toyota, înfiinţează „Institutul de Cercetări Tehnologice Honda“, iar în 1949 distribuie pe piaţă prima motocicletă numită „VisuT (.The Dream"). Dezvoltă activitatea firmei, exportă motociclete începând cu anul 1962, iar în 1964 începe producţia de automobile. S-a stins din viaţă la 5 august 1991 laTokio. Kaiser, Henry (1382-1967) • Industriaş american, producător de automobile, născut la 9 mai 1882 în Sprout Brook (New York). A părăsit şcoala pentru a lucra la vârsta de 13 ani. în momentul în care compania unui client a dat faliment, -s-a împrumutat şi a preluat-o. Compania construia la acea vreme cele mai mari diguri din vestul Americii. în timpul primului război mondial a condus şapte şantiere navale care au construit 1.490 de nave, iar după 1918 şi-a extins activitatea în domeniul aluminiului şi manufacturii. S-a stins din viaţă la 24 august 1967 în Honolufu, Kellogg, W. (1860-1951) • producător american de produse cerealiere, fondator, în anul 1906, al Companiei Baţtfe Creek Toasted Corn Flakes din Michigan. Kroc, Ray (1902-1984) • om de afaceri american, întemeietorul lanţului de fast-food-uri McDonald pe care le-a cumpărat (1961) şi extins în întreaga lume de la fraţii cu acelaşi nume contra sumei de 2,7 mii. de dolari. La moartea sa lanţul de fast-food-uri număra peste 7.500 de magazine. Krupp, Friederich (1787-1826) • industriaş german, fondator al Imperiului care-i va purta numele şi care va avea ca principală activitate producţia de armament. Krupp, Alfred (1812-1887) • industriaş german, fiul lui Friederich Krupp, născut la 26 aprilie 1812 în Essen, cel care direcţionează * întreaga afacere a familiei către producţia de armament. Cu ajutorul tunurilor şi armelor produse de Krupp armata prusacă reuşeşte să învingă armata franceză în, timpul războiului Franco-Prusac din 1870-1871. Este primul industriaş care a introdus plata pentru concediul de sănătate, a construit un spital cu servicii gratuite pentru muncitorii fabricilor sale şi case pentru pensionari. Până la moartea sa, survenită la 14 iulie 1887, ~ înarmase 46 de state ale lumii. Krupp, Friederich Alfred (1854-1902) ■ industriaş german, fiul lui Krupp Alfred, continuă afacerile firmei până in anul 1902 când, In urma unor scandaluri iscate în viaţa sa particulară, se sinucide. Krupp, Gustav (1870-1950) « industriaş şi diplomat german, pe numele său adevărat Gustav von Bohlen und Haibach, căsătorit cu fiica lui Friederich Alfred Krupp, Bertha (1886-1957). După sinuciderea tatălui Bertfiel, în 1902, împăratul Germaniei a considerat că o femeie nu poate conduce industria de armament a ţării şi a măritat-o rapid cu Gustav schim-bându-i acestuia numele de familie'' în Krupp. ~ a continuat afacerile cu armament extinzându-le. A ajutat la reîn arma rea secretă a Germaniei şi a finanţat campania electorală a naziştilor din 1933, contribuind astfel la alegerea lui Hitler. A susţinut şi crezut In cauza nazistă, contribuind la expulzarea industriaşilor evrei din ţară. Krupp, Alfried (1907-1968) • industriaş german, fiul lui Gustav Krupp, membru al partidului nazist din 1931. Şi-a dedicat întreaga activitate LELAND. HENRY 308 îmbunătăţirii armelor antiaeriene, antitanc şi producerii mitralierei de 88 mm care a fost utilizată în timpul Războiului Civil din Spania şi in cel de-al doilea război mondial. ~ a contribuit la trimiterea în lagăr şi uciderea industriaşului francez de origine evreiască Robert Rothschild în momentul în care acesta a refuzat să-i cedeze averea proprie. După război a fost judecat la Tribunalul de la NOrnberg şi condamnat la 12 ani de închisoare cu naţionalizarea tuturor pro- prietăţilor. Totuşi, în 1950 administraţia americană îl amnistiază şi îi înapoiază toate bunurile. - pune din nou pe picioare afacerea familiei care, în anii '60, valora peste 1 miliard de dolari, dar spre sfârşitul decadei primeşte două lovituri de graţie pentm afacere: banii împrumutaţi ţârilor est- europene erau blocaţi din cauza regimului instaurat, iar fiul său Arndt Krupp îl anunţă că nu este interesat de producţia de armament renunţând la dreptul de moştenitor. După moartea lui care a survenit la 30 iulie 1967, firma se transformă în corporaţie (în 1968). KrupD, Amdt L Lei and, Henry (1843-1932) • inginer şi producător american de automobile, fondator al Companiei Cadillac (1903) şi al Companiei Lincoln (1917). S-a născut la 16 februarie 1843 în Danville. în 1890 a fondat Leland & Faulconer Manufacturing Company, care realiza motoare pentm producătorii de maşini. In 1903 îşi formează propria companie de !a conducerea căreia demisionează in anul 1917 şi a pus bazele Companiei Lincoln (care va fi preluată de Henry Ford). S*a stins din viaţă la 26 martie 1932 la Detroit. M Malaxa, Nîcolae (1895-1964) * industriaş român, proprietar al Uzinelor cu profil siderurgic Malaxa. Uzinele produceau printre altele şi armament. S-a născut în 1895 lângă Târgu Jiu. In 1919 obţine diploma de inginer chimist în Germania, în 1921 înfiinţează, cu un capital de 2000 de lei, Atelierul Malaxa (compus din două vagoane de tren), iar în 1922 arendează Halta Titan. în 1928 transformă întreprinderea în Societatea Anonimă Malaxa. în perioada ‘29-’33, Uzina Malaxa este printre puţinele care nu-şi închide porţile. ~ a pus la punct primul tren aerodinamic din lume, invenţie cu care a câştigat, în 1938, medalia de aur la Tiieste. La nivelul anului 1938 capitalul Uzinelor Malaxa se ridica la cca. 700 mii. de lei. în 1939 uzinele sale sunt militarizate. O dată cu instaurarea comunismului în ţara noastră, Uzinele sunt naţionalizate, iar Malaxa reuşeşte să părăsească ţara, ajungând în SUA unde se stinge din viaţă în anul 1964. 309 REUTER, PAUL Michelin, Andrâ (1853-1931) . industriaş francez, cunoscut pentru producerea unui nou tip de cauciucuri pentru maşini. S-a născut pe 16 ianuarie 1853 la Paris. în anul 1891, împreună cu fratele său Edouard Michelin, produce primul cauciuc pneumatic pentru biciclete, care putea fi schimbat Tn momentul In care se deteriora şi reuşeşte să acapareze piaţa un an mai târziu, când o bicicletă produsă de cei dai fraţi câştigă a cursă ciclistică. în 1895 produce primul cauciuc de-montabil pentru maşini, iar în 1888, împreună cu Edouard, pune bazele Companiei de Cauciucuri Michelin. S-a stins din viaţă la 4 aprilie 1931 la Paris. Michelin Edouard (1859-1940) • industriaş francez, cunoscut pentru producerea unui nou tip de cauciucuri pentra maşini împreună cu fratele său Michelin Andrâ (1853-1931). S-a născut la 23 iunie 1859 la Qermont-Ferrand. S-a stins din viaţă la 25 august 1940 la Orclnes. Mihăescu, Ştefan (1888-1969) • mare antreprenor român, inginer, director al Societăţii cu profil de construcţii „Clădirea Românească". Mociomîţa, Dumitru (1885-1953) • industriaş român, membru al Partidului Naţional Liberal. A absolvit Şcoala Superioară de Comerţ din Bucureşti şi Şcoala Superioară de Industrie din Paris. A fost proprietar al unei fabrici de piele şi încălţăminte. N Nobel, Alfred Bernhard (1833-1896) ■ industriaş suedez, fondator al Premiilor Nobel şi inventator al dinamitei, născut la 21 octombrie 1833 la Stockholm. La moartea sa, survenită ia 10 decembrie 1896 la San Remo, a lăsat executorii testamentari să îi administreze întreaga avere pentru atribuirea Premiilor Nobel. Astăzi, premiile sunt acordate astfel: Academia Suedeză atribuie premiile pentru literatură; Academia Regală de Ştiinţe din Stockholm oferă premiile pentru economie, fizică şi chimie; Institutul Regal de Medicină Chirurgicală decemează premiile pentm medicină. Primul premiu a fost decernat în 1901 lui W. Roentgen, Inventatorul razelor X. P Pew, Howard (1882-1971) şi Pew, Joseph (1886-1963) • industriaşi americani care au extins Compania Sun Oii prin aplicarea de noi procedee de rafinare şi de marketing. Howard Pew a fost preşedinte al companiei în perioada 1912-1947. Cei doi fraţi au pus bazele unei companii care producea petroliere pentru transportul produselor Companiei Sun Oii. Au fost primii care au folosit procesul catalitic de producere a benzinei. Şi-au construit conducte care transportau petrolul de la locul de extracţie până !a locul de rafinare. în anul 1971 compania şi-a transformat numele în Sun Oii Company. R Reuter, Paul (1816-1899) • om de afaceri de origine germană, născut la 21 iulie 1816 la Kassel (Germania) din părinţi evrei. Pe numele său adevărat Israel Beer Jiosaphat, trece la creştinism şi îşi ROCKEFEULEB, JOHN DAVISON 310 schimbă numele in Paul Reuter. în 1840 pune, ta Berlin, bazele propriei sale companii de ştiri. In 1848 se mută la Paris de unde transmite informaţii tuturor ziarelor din Germania, iar în 1650 începe să folosească porumbeii călători pe rula Aachen - Bruxelles pentru a transmite ştiri. In 1851 se mută la Londra uncfe deschide un birou de ştiri transmise prin telegraf. Cablurile marine l-au oferii, mai târziu, posibilitatea extinderii agenţiei sale în întreaga lume. Se stinge din viaţă la 25 februarie 1899 la Nice (Franţa). Rockefeller, John Davison (1839-1937) • industriaş şi filantrop american, fondatorul imperiului care-i poartă numele, născut pe 8 iulie 1839 In Richford (New York). Şi-a construit prima rafinărie în anul 1863 în Ohio, după ce a observat potenţialul pe care îl oferea petrolul în afaceri. In 1870 împreună cu asociaţii săi formează Compania Standard Oii din Ohio. încetul cu încetul cumpără sau elimină din afaceri toţi asociaţii, utilizând diverse tactici: de la practicarea de preţuri reduse la achiziţionarea terminalelor petroliere şi a conductelor transportatoare de petrol. în 1881 formează un trust condus de un consiliu format din nouă directori, care încorpora toate companiile sale, preluând astfel toată piaţa petrolului. în 1890 statul american adoptă Actul Anti-Trust şi îl obligă pe ~ să-şi dizolve trustul în 1892. în 1899 - îşi grupează din nou companiile sub denumirea de Standard Oii Company cu sediul central în New Jersey, însă în 1911 este forţat de stat să le separe. A sponsorizat o serie de acte de binefacere, cercetări medicale, şcoli şi universităţi (Universităţii din Chicago i-a oferit peste 80 de milioane de dolari). S-a stins din viaţă la 23 mai 1937 în Omnond Beach. Rockefeller, John Davison Jr. (1874-1960) • industriaş american, fiul lui John Davison Rockefeller Senior, născut la 29 ianuarie 1874 în Cleveland. A continuat afacerile începute de tatăl său şi a făcut donaţii In scopuri filantropice. A donat statului american terenul pe care este construit sediul central al ONU din New York. A avut o fiică, Abby, şi cinci fii care au condus afacerea familiei şi au realizat o serie de acte filantropice: John D. Rockefeller III (21 martie 1906-10 iulie 1978) care a avut la rândul Iui un fiu, John D. Rockefeller IV (n.1937), Laurence Rockefeller (n. 26 mai 1910), Winthrop Rockefeller (1 mai 1912-22 februarie 1973), David Rockefeller (n. 12 iunie 1915) şi Nelson Rockefeller (8 iulie 1908-26 iulie 1979). S-a stins din viaţă la 11 mai 1960 în Tucson. Rothschild, Mayer Amschel (1744-1812) ■ om de afaceri, bancher şi Rockefeller, Abby (n.1903) Rocketellâr, John Davison III (1906-1978) Rockefetter. Neison (190&-1973J Rockefeller, Lâurence Rockefellor. Winthrop (1912-1973) Rockefeller, OavJd (n.191S) John D. Rockeleller IV (a1937) 311 STEINWAY, HENRY ENGELHARD filantrop german de origine evreiască, născut in Frankfurt pe Main (Germania). A avut cinci fii pe care i-a instmit în domeniul comerţului şi al finanţelor internaţionale: Natfian Mayer Rothschild (1777-1836) care va forma ramura engleză a familiei; James Rothschild (1792-1868), care va forma ramura franceză a familiei, a deschis şi condus o bancă la Paris; Safomon Rothschiid (1774-1855), care va forma latura austriacă a familiei, a deschis şi condus o bancă !a Viena; Karl Mayer Rothschild (1788-1855) a deschis o bancă cane a dat faliment în Neapole; Amschel Mayer Rothschild (1773-1855) care a rămas în Frankfurt la conducerea afacerilor familiei. Casa Rothschild a finanţat construcţia de căi ferate din America şi Europa şi a oferit împrumuturi substanţiale guvernului Statelor Unite aJe Americii. Uonel Nathan primul Baron Rothschild (1808-1879), fiul lui Nathan Mayer Rothschild, a fost primul evreu ales în Parlamentul Marii Britanii, unde a funcţionat între anii 1840-1915. Singurele ramuri aîe familiei care au rămas implicate în domeniul bancar după război sunt cele din Franţa şi Anglia. ftothschltd, Mayer Amschel (1744-1812) Rothschild, Amschet Mayer 11773-1855Î Rothschild, Salomon (1774-1856) ► Rothschild, Nathan Rothschild. Liorvel Nathan Mayer ► -► (1777-1868) (1808*1915) Rothschild, -► Karl Mayer (1788-1855) Rothschild, James (1792-1860) S Siemens, Werner von (1816-1892) • inginer şi industriaş german, născut pe 13 decembrie 1816 în Lenthe. A jucat un rol important în dezvoltarea industriei telegrafului. în 1847, a fondat, împreună cu Johann Georg Halske, Compania Siemens şi Halske. Au început să se dezvolte rapid, deschizându-şi sucursale la Londra, Viena, Paris etc. Sunt prima companie care a folosit materialele plastice pentru protejarea cablurilor telegrafice. Compania a instalat cabluri de telegraf în toată zona Mediteranei şi între India şi Europa. In 1888 Siemens a primit titlu nobiliar. S-a stins din viaţă la 6 decembrie 1692 în Charlottenburg. SInger, Isaac Merrit (1811-1875) • inventator american, născut pe 27 octombrie 1811 în Pittstown. în 1851 a produs prima maşină de cusut. Şi-a fondator propria firmă de maşini de cusut I.M.Singer Company, care în 1860 era cea mai mare producătoare de maşini de cusut din lume. în 1863 s-a retras din activitate. S-a stins din viaţă la 23 iulie 1875 în Torquay. Steinway, Henry Engelhard (1797-1871) • producător de piane, american de origine germană. S-a născut ta 15 februarie 1797 în Woffehagen (Germania). Şi-a deschis prima fabrică de produs piane în anul 1835 în Brunswick. în 1849 a emigrat în Statele Unite, împreună cu cei trei fii ai săi. în 1853 fondează la New York propria firmă. în 1856 a produs primul pian de dimensiuni mari. Compania şi-a deschis sucursale la Londra şi Hamburg. - a adus numeroase îmbunătăţiri pianelor normale. Cel mai vechi Steinway datează din anul 1836. S-a stins din viaţă la 7 februarie 1871 în New York. VANDERBILT, CORNELIUS 312 V Vanderbllt, Cornelius (1794-1877) • industriaş american, născut pe 27 mai 1794 în Port Richmond-Staten Island ca fiu de fermier. Este întemeietorul dinastiei care îi poartă numele. Părăseşte şcoala la vârsta de 11 ani, iar la 16 ani împrumută bani de la părinţi pentm a-şi cumpăra primul vapor pe care l-a utilizat pe post de feribot între Staten Island şi New York, iar în timpul războiului din 1812 a transportat provizii pentru armată. In 1829 pune bazele unei companii de vase de lux ce funcţionau pe râul Hudson. îşi transferă averea şi afacerea în partea de nord-est a Statelor Unite, iar până în anul 1846 este milionar. în 1847 fondează o companie navală care avea ca scop transportul de pasageri pe ruta New York-New Orleans-San Francisco via Nicaragua. - tace avere şi în urma căutărilor de aur din California. în 1850 începe să-şi extindă imperiul prin cumpărarea de câi ferate, iar în 1873 pune la dispoziţia Americii prima legătură ferată New York-Chicago. A făcut numeroase acte de caritate şi a donat numeroase sume de bani Universităţii Centrale din Nashvilîe, care acum îi poartă numele. Se stinge din viaţă pe 4 ianuarie 1877 la New York, lăsând în urma sa o avere de 100 milioane de dolari. Vanderbllt, William Henry (1821-1885) ■ industriaş american, unicul fiu al lui Vanderbilt Cornelius. Considerat nedemn de tatăl său să conducă afacerile familiei este trimis să se ocupe de o fermă pe care familia o avea pe Staten Island. îşi uimeşte părintele atunci când transformă ferma într-o afacere profitabilă şi reuşeşte să reorganizeze o cale ferată falimentară aducând-o în stare operaţională şi rentabilă. Pupă moartea tatălui preia afacerile familiei şi le extinde, dublând averea lăsată de tatăl său! A avut opt copii, trei dintre el fiind băieţi care au continuat afacerea familiei: Cornelius Vanderbilt (27 noiembrie 1842-14 septembrie 1899) care a avut !a rândul sâu un liu Cornelius Vanderbilt III (1873- 1942); William Kissam Vanderbilt (12 decembrie 1849 - 22 iulie 1920) care a avut la rândul său un fiu Harold Stirting Vanderbilt (1884-1970); George Washington Vanderbilt (14 noiembrie 1862- 6 martie 1914). - s-a stins din viaţă la 8 decembrie 1885 la New York. W Wrigley, William (1861-1932) > industriaş american, născut la 30 septembrie 1861 în Philadelphia. La treisprezece ani începe să lucreze pentru compania tatălui său ca agent de vânzări. în anul 1891 pleacă la Chicago ca distribuitor de săpun, unde, pentai o cutie de săpun cumpărată de clienţi oferea ca bonus o pungă de făină. în 1892 începe să vândă făină, oferind ca bonus gumă de mestecat. ~ a observat că pentru public guma de mestecat se vindea mai bine şi mai repede decât săpunul şi făina, fapt care l-a determinat să renunţe la comercializarea celor două produse axându-se pe vânzarea gumei de mestecat. A fost adept al reclamei în afaceri. în 1893 introduce pe piaţă guma de mestecat Wrigley Spearmint, tar în 1911 preia controlul firmei care îi producea guma de mestecat şi îi transformă numele jn Compania William Wrigley Jr. în 1925 devine preşedinte al consiliului director şi lasă firma în mâinile fiului său Philip. S-a stins din viaţă la 26 Ianuarie 1932 în Phoenix. ANEXE 315 ANEXE ANEXA 1 Organizarea funcţională a pieţei de capital Oferta de capital Intermediere financiară Agenţi economici achiziţii de valori Instituţii mobiliare guverna¬ mentale Persoane fizice Servicii financiare Pieţe financiare (piaţa primară, bursele de valori, piaţa extrabursieră) emisiuni de titluri financiare Cerere de capital Agenţi economici Guvern Autorităţi locale Persoane fizice ANEXE 316 ANEXA2 Poligoanele magice rata Inflaţiei şomajului economice rata ritmul creşterii inflaţiei economice nivelul soldul balanţei şomajului de plăţi rata r’*mlJl creşterii inflaţiei I I economice nivelul I \ soldul balanţei şomajului de plăţi distribuirea veniturilor Extremităţile poligoanelor reprezintă obiectivele principale ale realizării unui echilibnj macroeconomic care să ducă la o dezvoltare economică şi socială durabilă. Poligoanele demonstrează clar greutatea cu care pot fi atinse scopurile propuse, avându-se la dispoziţie un număr restrâns de instrumente şi mecanisme ale politicilor macroeconomice. (-> politica venituri iot). 317 anexe ANEXA 3 ASIGURĂRI. Elemente tehnice. Clasificare. Structură 3.1. Elementele tehnice ale asigurării. Elementele asigurării Contractul de asigurare Asigurătorul asiguratul beneficiarul asigurării contractantul asigurării evaluarea în vederea asigurării norma de paguba/ asigurare dauna prima de despăgu¬ asigurare birea de durata asigurării 1. Contractantul asigurării, contractul de asigurare şi durata asigurării constituie factori caracteristici asigurărilor facultative. 2. Evaluarea în vederea asigurării, paguba/dauna şi despăgubirea de asigurare constituie factori caracteristici asigurărilor de bunuri. 3. Norma de asigurare este factor caracteristic asigurărilor de bunuri prin efectul legii. UJEXE 318 3.2. Clasificarea asigurărilor după obiect, formă de reglementare uridică şi categorii de asiguraţi LEGENDĂ: C - contractuale L - prin efectul legii PF - persoane fizice PJ - persoane juridice .3. Piaţa asigurărilor - structură 319 ANEXE ANEXA 4 Tipuri de concurenţă pe piaţă b) Monopol limitat Un vânzător ofertâ Număr mic de cumpărători c) Monopol bilateral Un vânzător ofertă Un cumpărStor d) Monopson limitat Număr mic de vânzători ofertă >*= C cerei ------------ Un cumpărător e) Oligopo! bilateral ANEXE 320 g) Monopson h) Oligopson Duopson sunt omogene, atunci concurenţa este perfectă. 321 ANEXE ANEXA 5 Structura pieţei bursiere americane Tranzacţii cu titluri listate realizate prin intermediul unor firme de brokeraj care nu sunt membra ale bursei de pe Wall Street New YorcK Stock Exchango American Stock Exchange Burse regionale ANEXE 322 ANEXA6 Părţile componente ale agregatului monetar L este format din: M3 + economiile contractuale şi diferite alte lichidităţi pe termen scurt negociabile, ca titlurile de valoare emise de instituţii de credit nonbancare şi de agenţii economici nonfinanciari. M3 este format din: M2 + devize, plasament e la temeri, ca bunurile de casă şi de economii, certificatei e de depuneri emise de băncile şi societăţile financiare deţinute de agenţii nonfinanci ari, titlurile pieţei monetare emise de instituţiile de credit bancar M2 este format din: M1 + plasamentele la vedere în conturi pe librete de economii, depunerile la casele de economii, ac|iuni din fondul de ajutor reciproc, depozite la termen aflate la bănci M1 este format din: mijloacele băneşti tn sensul strict al cuvântului: bilete emise de banca centrală, monedele divizionare, depunerile la vedere in moneda naţională, sumele din conturile caselor de economii aparţinând agenţilor rezidenţi nonfinanciari, diferite depuneri la vedere ta Trezorerie, o parte a hârtiilor de valoare deţinute de societăţile comerciale în capitaluri variabile, o parte a hârtiilor de valoare deţinute de societăţile ce gestionează fondurile comune de plasament 323 ANEXE ANEXA7 Rezultatul exerciţiului unei societăţi comerciale Notăm cu: Exemplu: R = rezultatul Avem: V = venitul • venituri de exploatare: 75.000.000 C = cheltuiala lei Ce= cheltuieli din exploatare • venituri financiare: 3.000.000 lei Cf = cheltuieli financiare • venituri excepţionale: 1.700.000 Cex = cheltuieli excepţionale lei Ve = venituri din exploatare • cheltuieli de exploatare: VI = venituri financiare 30.000.000 lei Vex = venituri excepţionale • cheltuieli financiare: 2.500.000 lei Rb = rezultatul brut al exerciţiului • cheltuieli excepţionale: 1.550.000 Rn = rezultat net al exerciţiului lei Cip = cheltuiala cu impozitul pe • cheltuiala cu impozitul pe profrt: profit 1.250.000 lei Avem: Care este rezultatul net al exerciţiului? Firma a realizat profit sau pierdere? Re = Ve - Ce Rf = Vf - Cf Re = 75.000.000 - 30.000.000 = Rex= Vex-Cex 45.000.000 Rf = 3.000.000 - 2.500.000 = 500.000 Rb = Re+Rf+Rex Rex = 1.700.000 - 1.550.000 = 150.000 Rn = Rb-Cip R = V-C, Rb = 45.000.000 + 500.000 + 150.000 Dacă: V>C, avem profit = 44.400.000 C>V, avem pierdere Rn = 44.400.000 - 1.250.000 = 43.150.000 V = C, profit zero V>C, firma a realizat profit ANEXA 8 Interdependenţa sectoarelor economice fectele FEBREI AFTOASE în Marea Britanie FEBRĂ AFTOASĂ FERMIERI (cca.200 de terme ale căror efective de ovine au pierit aproape în întregime) PROPAGAREA EFECTELOR FEBREI ASUPRA SECTOARELOR ECONOMICE HOTELURI RESTAURANTE MAGAZINE DE DESFACERE A CĂRNII DE OAIE EXPORT DE CARNE DE OAIE CĂTRE EUROPA, ASIA Şl AMERICA COMPANII DE TRANSPORT SECTOARE ECONOMICE INFLUENTATE DE CRIZA APĂRUTĂ ÎN SECTORUL AGRICOL 325 ANEXE ANEXA 9 Legea iui Walras - demonstraţie: Notăm: O = oferta pentru un bun C = cererea pentru un bun p = preţul unui bun Dacă, n pieţe se află în echilibru, avem: n n Z p*Ox= Z pi,Ck K=1 K=1 în situaţia tn care există n-1 pieţe în echilibru, avem: n -1 n-1 Z pkOk= Z pkCk K=1 K=1 n n-1 n n-1 Z PkOk - Z PkOk = Z pitCii - Z PkCk => pnOn = pnCn K=1 K=1 k=1 k=1 Dacă preţurile nu sunt egale cu zero, avem: On=Cn Dacă n-1 pieţe se află în echilibru, atunci indispensabil şi cea de a n-a piaţă se află în echilibru (oferta pentru un bun n este egală cu cererea pentru bunul n). ANEXE 326 ANEXA 10 Modele macroeconometrice 10.1. Modelul Băncii Angliei (Bank of England - BE) Caracteristici: • model de tip keynesist conceput în Marea Britanie care foloseşte date trimestriale transmise de instituţiile statistice şi de instituţiile bancare • modelul se axează pe examinarea raporturilor financiar - bancare. Cu ajutorul lui se alcătuieşte o matrice a fluxurilor financiare • este format din 590 de ecuaţii (230 de ecuaţii de regresie şi 360 de identităţi) şi 710 variabile • In cadrul modelului BE avem: ■ preţul este funcţie de modificarea costurilor şi a cererii (creşterea sau descreşterea lor) • consumul este funcţie de activele nete reale şi de venituri • investiţiile sunt funcţie de producţia realizată, de economii şi de investiţiile efectuate In perioadele anterioare • fluxul de capital extern este funcţie de rata dobânzii, de evoluţia ratei dobânzii şi a cursului de schimb precum şi de anticipările referitoare la evoluţia acestora • importul/exportul este funcţie de cerere şi de competitivitate în raport cu preţul 10.2. Modelul Cambridge Economic Policy Group (CEPG) Caracteristici: • model conceput în Marea Britanie ce oferă indicii asupra evoluţiei sectorului monetar • datele pe care le utilizează provin de la institutele de cercetare a pieţei şi din balanţa legăturilor dintre ramuri • modelul CEPG: • simulează politici economice • cataloghează ca fiind exogene doar aceie variabile care nu sunt influenţate de politica economică a statului • cataloghează diminuarea inflaţiei şi a şomajului ca fiind rezultate ale creşterii ori scăderii ofertei de bani • consideră că evoluţia cursului de schimb trebuie manipulată • consideră că influenţarea evoluţiei şomajului şi a cursului de schimb se realizează prin controlul creditului 10.3. Modelul Klein - Glodberger Caracteristici: • este un model de tip keynesian • liniar • descrie părţile definitorii ale: • sectorului real: repartizarea pe categorii a agenţilor economici, utilizarea veniturilor • cererea de lichidităţi • raportul preţ-salarii • comportamentul consumatorului • investiţii etc. 10.4. Modelul Metric Caracteristici: • model elaborat pe structura economiei franceze care utilizează date trimestriale • modelul cuprinde 400 de ecuaţji şi 400 de identităţi • modelul cuprinde şi reflectă: • opt sectoare de activitate • comerţul • raportul preţuri - salarii • serviciile • sectorul monetar - financiar • referitor la cererea de credite, modelul se ocupă de: cererea de credite a agenţilor economici, rata dobânzii, valoarea tranzacţiilor efectuate • modelul utilizează informaţiile numerice referitoare la stocuri In estimarea rolului acestora asupra evoluţiei variabilelor endogene (cererea, oferta, preţul, profitul obţinut) 10.5. Modelul MPS Caracteristici: • model creat in Statele Unite ale Americii oe furnizează date trimestrial • este format din 171 de ecuaţii cane reflectă piaţa financiară • conexiunea sectorului rea! cu cea a sectorului fictiv se face prin intermediul variabilei patrimoniu ce apare in ecuaţia consumului şi prin rata randamentului intern a capitalului ce apare in funcţia investiţiei • modelul este racordat şi la sistemul conturilor naţionale şi ia sistemul fluxurilor financiare ANEXE 328 10.6. Modelul Sults Caracteristici: • model creat în 1962 în Statele Unite ale Americii • este alcătuit din 33 de ecuaţii • modelul cuprinde: • două ecuaţii de regresie referitoare la investiţii în domeniul construcţiilor de locuinţe şi al utilajelor • o ecuaţie pentru salarii • modelul nu cuprinde ecuaţii referitoare la sectorul financiar şi de preţuri » datele utilizate în cadrul modelului sunt anuaJe • consumul este împărţit în patru grupe: • automobile • produse durabile • produse perisabile • servicii 10.7. Modelul STAR Caracteristici: • model elaborat pentru economia franceză • în cadrul modelului: • salariile sunt funcţie de numărul conflictelor de muncă soluţionate şi de rata de creştere a raportului capital -muncitori • investiţiile sunt funcţie de mărimea creditelor primite de către întreprindere şi de autofinanţarea întreprinderii • extinderea consumului gospodăriilor este funcţie de venitul disponibil al menajelor şi pasivul net al acestora 10.8. Modelul Wharton - EFU Caracteristici: • model ce pune accent pe sectorul particular, creat în 1967 în Statele Unite ale Americii de economiştii Klein şi Evans • în faza originară modelul, ce prognoza rezultatele anului 1968, era alcătuit din 76 de ecuaţii neliniare în raport cu variabilele (47 de ecuaţii de regresie şi 29 de ecuaţii de identităţi) pentru ca în anul 1972 să ajungă la 346 de ecuaţii • ecuaţiile esenţiale ale modelului au ca obiect principal de studiu: consumul, deprecierea, exportul, importul, impozitele, investiţiile, preţurile, rata dobânzii, salariile, şomajul 329 ANEXE ANEXA 11 Schema simplificată a circuitului economic ANEXE 330 ANEXA 12 Procesul decizional în cadrul Uniunii Europene Co-declzii PARLAMENTUL EUROPEAN --------------------^ Consultări COMITETUL ECONOMIC Şl SOCIAL _L Propuneri COMISIA EUROPEANĂ Decizii CONSILIUL EUROPEI Consultări > COMITETUL 4 REGIUNILOR Aplicări STATELE MEMBRE Interpretări CURTEA DE JUSTITIE ANEXA 13 Curba Lorenz % cumul de venituri % cumul de populaţie ANEXE 332 ANEXA 14 Analiza alegerii consumatorului. Echilibrul consumatorului Un consumator urmăreşte maximizarea satisfacţiei în funcţie de veniturile de care dispune. Avem: a) Pa şi Pb sunt preţurile a două bunuri A şi B b) S = suma de bani pe care un consumator îşi permite s-o cheltuiască. Se presupune că acel consumator cheltuieşte toţi bani pe cele două bunuri. c) Curbele de indiferenţă X, Y şi Z. Dacă presupunem că un consumator are de ales doar între două combinaţii de bunuri A şi B, totalitatea combinaţiilor de bunuri care aduc consumatorului aceeaşi utilitate totală formează curba de indiferenţă. Cu cât ne îndepărtăm mai mult de origine, cu atât satisfacţia totală (utilitatea totală) este mai ridicată. U2>Ui>U0 X