fj DICŢIONAR DE CHIMIE Elaborat de un colectiv sub coordonarea Dr. GRIGORE BĂLĂNESCU :N; editura tehnică BUCUREŞTI — 1064 Coperta şl caseta: C. GtlLUŢ Ked^ctor responsabilSZABO AÎ.F.XANDRU Tehnoredactor: PR.C.DUŢOÎU MAXIN Put la cules 30.04.i'J/>4r Hun de tipar 14A1 J964. Apărut (964, Tiiiij ?C 0G0-hl4Q-{-45 Legate. Htrtiş velina rle 63 j/n^ fOOXjOGOf/6. Cult editoriale $6,20. Coli de tipar 42. Planşe: tipar î, A. 3SCQIl%4, C. Z. pentru bibliotecile mari 54:413, C. Z. pentru luHioîenie mici 54. Tiparul executat la Întreprinderea Poligrafică Sibiu, str, N. BlScescu ar. 17 — R..P.3S.. PREFAŢA Dezvoltarea chimiei în ultimul timp s-a făcut intr-un ritm extraordinar de rapid şi a ajuns la un nivel nebănuit acum o jumătate de veac. S-au elaborat numeroase metode de cercetare care au permis o cunoaştere aprofundată a constituţiei materiei şi a mecanismelor transformărilor ei. Cu ajutorul noilor metode s-a putut stabili structura produşilor naturali (zaharuri, proteine, enzime, hormoni, vitamine etc.) şi s-a realizat sinteza lor parţială sau totală. Ceva mai mult, sinteza modernă a reuşit să realizeze numeroase produse chimice de mare interes pentru industrie şi sănătatea omului. Un domeniu deosebit de interesant dezvoltat de chimia modernă este acela al macromo-leculelor şi al materialelor sintetice, oare pun la indemlna industriei materii, prime ieftine şi dotate cu proprietăţi deosebit de preţioase şi utile. Chimioterapui modernă a pus la dispoziţia oamenilor noi mijloace eficace pentru combaterea şi profilaxia bolilor sociale ca malaria, sifilis, tuberculoză etc. Implicarea chimiei in aproape toate ramurile economiei naţionale (agricultură, industria constructoare de maşini, industria uşoară şi a bunurilor de larg consum, industria materialelor de construcţie, industria medicamentelor, în transporturi ele.), punîndu-le la dispoziţie diferite materii prime şi scheme tehnologice, valorificind la un înalt nivel bogăţiile solului şi ale subsolului, conferă acestei ştiinţe o mare importanţă pentru construirea socialismului şi pentru trecerea la treapta superioară — comunismul. Pe de altă parte, o caracteristică a ştiinţei moderne este întrepătrunderea diferitelor discipline, ceea ce a condtis la crearea unor ştiinţe complexe, de graniţa, cure necesită cunoştinţe şi din alte domenii, cum ar fi chimia fizică, bioehimia, geochimia, radiochimia, agrochimie, etc. Specialistul trebuie să fie înarmat azi, pa Ungă cunoştinţele corespunzătoare domeniului său de cercetare, cu un bagaj complex de cunoştinţe din alte domenii eonejre eu specialitatea sa, căci numai astfel va putea rezolva, de pe poziţii ştiinţifice, problemele ce i se pun şi va putea da soluţii originale. Ţinînd seamă de creşterea rolului chimiei, atît în producţie cit şi în cercetarea ştiinţifică, iniţiativa Editurii tehnice de a elabora şi publica un dicţionar de chimie este foarte bine venită. Acest dicţionar se adresează aţii specialiştilor în chimie şi în domeniile conexe chimiei, eît şi tuturor celor interesaţi în a cunoaşte termenii ştiinţifici folosiţi în chimie sau iegaţi de industria chimică. El va fi, de asemenea, de un real ajutor oamenilor de cultură care se vor putea informa rapid şi substanţial asupra celor mai importante probleme ale chimiei. Sperăm că apariţia Dicţionarului de chimic va determina un interes în marele public pentru această ştiinţă aiit de importantă pentru construirea socialismului în ţara noastră. Prof. dr. EUGEN ANGELGSCU Membru al Academiei R.P.R. îi ■i | :î ] ' CU VI NT ÎNAINTE Prin definiţie, un dicţionar de chimie ar trebui să cuprindă totalitatea compuşilor chimici anorganici şi organici, naturali şi de 'sinteză, cum şi legile şi procedeele după care se obţin aceşti compuşi, ceea ce, practic, este greu de realizat datorită numărului mare al acestora. De aceea, intr-un sens mai restrîns, un astfel de dicţionar trebuie să cuprindă cit mai mulţi dintre termenii care interesează pe chimist. Chimia este o ştiinţă vastă, evolutivă, ale cărei limite nu stnt net definite. Pe de altă parte, între diversele ramuri ale ştiinţei există nenumărate puncte de contact: chimia- are nevoie de cunoştinţele altor ştiinţe {fizică, matematică, biologie ete.}, după cum şi alte ştiinţe au nevoie de chimie. Nu se poale concepe ca un chimist să nu cunoască noţiuni ca: am per, coulomb, tensiune superficială, erori, calcului erorilor etc. De aici rezultă eă slnt necesare şi justificate alegerea termenilor care figurează în Dicţionar. Elaborat de un colectiv, Dicţionarul de chimie — primul de acest gen care apare in ţara noastră — conţine circa 10 000 de termeni din domeniul chimiei teoretice şi al celei aplicate, cum şi din domenii care au contingenţă cu chimia şi cu aplicaţiile ei. El cuprinde, în primul rînd, compuşi chimici (organici şi anorganici, de sinteză şi naturali) şi produse industriale cu caracter chimic; de asemenea, fenomene, legi, reguli, reacţii, operaţii, procese, procedee, unităţi de măsură, aparate şi instrumente de măsurat, folosite sau înlilnite în chimia teoretică şi în cea aplicată. Dicţionarul cuprinde, de asemenea, substanţele, produsele şi noţiunile de bază, mai importante, din diverse domenii ale chimiei: structura materiei, chimia anorganică şi organică, chimia fizică şi coioidală, chimia analitică, biologică, chimia industrială (produse organice şi anorganice cu pondere mai mare, materiale plastice, fire şi fibre artificiale, materii colorante, lacuri, vopsele, detergenţi, medicamente, antibiotice, îngrăşăminte, dezinfectanţi, insecticide, fungicide etc.). Prezentarea termenilor cuprinşi în Dicţionar este succintă. Pentru compuşii chimici — care reprezintă marea majoritate a termenilor — se dau o serie de constante: greutatea atomică, greutatea moleculară, punctul de topire, punctul de fierbere, densitatea, solubili tatca, puterea rotalorie specifică, cum şi proprietăţile caracteristice, modul de obţinere şi dc întrebuinţare. Pentru noţiunile teoretice (fenomene, legi ete.) se prezintă formulări concise însoţite — unde este easul — de relaţii matematice. în ce priveşte modul de prezentare a formulelor chimice s-au respectat indicaţiile şi normele cele mai recente. * Astfel, — între altele — s-a considerat necesar ca la scrierea formulelor substanţelor organice şi anorganice să se adopte anumite reguli, spre a evita confuziile: a) In cazul formulelor simple, atomii de carbon n-au fost despărţiţi între ei prin linii de valenţă (de cx. CtHJIU£0011)................. b) în anumite cazuri s-a adoptat sistemul de diferenţiere a substiluPnfildf ~'prin paranteze [de etc. (0H3)2CJd^OH]. c) în cazuri mai dificile, clnd etrtsfă legături multiple, s-a adoptat scrierea completă a valenţelor, pentru care s-au utilizat Unioare (de ex. —CB~CH—CH—CH^. d) Punctul a fost folosit pentru unele tipuri de combinaţii: — sărurile aminelor cu acizii minerali sau organici (de ex. GiH^NH2-HCl); - - combinaţiile care conţin apă de cristalizare (de ex. CaCls-TIsO); combinaţiile moleculare [de ex. verde de Schveeinţurl: Cit(CH?COO)2-3Cu(AsO±)sJ- S-ar putea ca specialiştii dinir-o anumită ramură a chimiei să nu fie satisfăcuţi ţn întregime de numărul de termeni cuprinşi în Dicţionar, legaţi de specialitatea lor. In această privinţă, colectivul care a colaborat la alegerea termenilor şi la stabilirea ponderii lor în diferitele domenii ale chimiei, s-a străduit să se orienteze cit mai raţional in această problemă complexă. Colectivul de elaborare este convins că Dicţionarul de chimie va fi de un real folos multora dintre cei care-l vor consulta, contribuind astfel la răspîndirea şi la mai buna înţelegere a cunoştinţelor chimice. Lucrarea se adresează tehnicienilor din industria chimică şi alimentară, chimiştilor şi inginerilor chimişti din industrie şi din laboratoare de cercetări, de control şi clinice, farmaciştilor, inginerilor şi tehnicienilor din industriile care au contingenţă cu chimia, studenţilor din facultăţile de chimie, cadrelor didactice de specialitate etc. Coordona Lnral colectivului Br. GR. BALĂ.NNSCU ABREVIAŢII DU3LL T j.v. UM H' i: o A imitate Angstrom ac. acid alcool alcool etilic anti prefix pentru deosebirea izome-rilor geometrici ai azotului; are aceeaşi semnificaţie cu trans. at atmosferă, atmosferică Wn putere rotatorie specifică la 25°G şi pentru linia D din spectrul sodiului c concentraţie căîd. spec căldură specifică cis stercoizomer geometric, la care două grupe caracteristice sînt situate de aceeaşi parte a planului unei duble legături sau unui ciclu conc. concentrat d densitate; df3: la temperatura de 20°C, în raport cu apa la 4°C D- prefix care indică apartenenţa compusului respectiv la seria ste-rică D, indiferent de puterea rotatorie efectivă; arată că grupele legate de atomul de carbon asimetric, semnificativ, sînt situate la dreapta DL- prefix care indică un compus ra-cemic, optic inactiv prin compensat io externă DL doză letală (mortală), în cazul unei substanţe toxice; DL5(l: doză de substanţă toxică ce este mortală pentru 50% din animalele testate dil. diluat durit. duritate eter eter etilic g gram Y gama—1 microgram (ugl gr. at. greutate atomică gr. mol. greutate moleculară gr. spec. greutate specifică higr. higroscopic 1 litru L- prefix care indică apartenenţa compusului respectiv la seria sferică L, indiferent de puterea rotatorie efectivă; arată că grupele legate de carbonul asimetric, somnificafiv, sînt situate la stînga m- meta M molar: soluţie care conţine 1 mol substanţă/1. mezo- prefix care indică un stereizomer, optic inactiv prin compensaţie internă n normal; de ex,, n-butan n indice de refracţie; nfj: la temperatura de 20°G şi pentru linia D din spectrul sodiului N normal: soluţie care conţine un echivalent-gram substanţă ac-tivă/1 N' atomul de azot la care se leagă grupa al cărei nume este scris după N; de ex., N-metil-piroi: 1 V-ch. nr. at. număr atomic o- orto 0- atomul de oxigen de care se leagă grupa al cărei nume este scris dupăO; dc ex., O-acetil-hidroxil-amina: NHa-0-0CCHs P- para pres. presiune p.r. punct de fierbere, laOpresiunea-normală; p.f.2[l]nm: la presiunea de 20 mm Hg p. solid. punct de solidificare p.t. punct de topire soc- secundar; de ex., alcool see-bu- tilic: CH3CH(OH)CH3CHa sin prefix pentru stereo izomorii geometrici ai azotului, cu aceeaşi semnificaţie ca cis te mp. temperatură terţ' terţiar; de ex., alcool ierî-buti- lic: (CHjJjC—OH trans stereoizomer geometric la care două grupe caracteristice sînt aşezate una de o parte, alta de cealaltă parte a planului unei duble legături sau ciclu voi. ' volum A dublă legătură; de ex., acid Aa-octadecenoic: CH3(GH3)jGH=GH(CH2)7CH3. Dubla legătură este situată la atomul de carbon 9 (I-) izomer optic dextrogir, sinonim ca d- M izomer opLic levogir, sinonim cu i- (±) racemic, optic inactiv, sinonim ou dlj sau DL- oo indică solubilitatea In orice proporţie (amestec) a unei substanţe în dizolvantul respectiv «. P, Y, 3 indică poziţia în catenele alifa-tice sau în inelele lieterociclice. Atomul a este cel de care se leagă grupa funcţională, (3 al doilea etc. De ex., acidul «-ami-nopropionic: CH3CHNHaCOOH sau acidul p-am in oprop ionic: H.NC HaCHaCOOH A Abavit. Produs fungicid organo-mcrcuric, sub formă de pulbere, folosit pentru dezinfectarea seminţelor, pe calc uscată (doza: 0,2—0,3 kg la 100 kg seminţe) sau pe cale umedă (doza: 0,1 kg la 100 1 apă, pentru 100 kg seminţe). Este toxic pentru om. Abrastol, V. (3-Naftol-a-monosulfonat de calciu. Abrazivi. Diferite sul>stanţe dure, de origine minerală, sub formă de granule de o anumită mărime, întrebuinţate la şlefuit. Exemple: diamant, durit*. 10; carborun-dum (SiC), durit. 9,5; carbură de bor (CBe), sil icniră de bor (SiBa), corund (AlaOa), durit. 9; cuarţ (Si02), durit. 7; silicaţi, durit.. 6,5 — 7,5. Abrodil. V. Iod metan-sul [o nat de sodiu. Absintină. Substanţă amară care se extrage din pelin (Artemisia absintliium). Pulbere cristalină, galbenă; p.t. 68°; puţin solubilă in apa, solubila în eter, alcool, alcalii. Absorbant. Lichid sau solid care se îmbibă sau fixează în masa lui substanţe din mediul cu care vine în contact. A li serbat. Substanţă gazoasă, lichidă sau solidă, care este îmbibată sau fixată în masa absorbantului. Sin. Absorbtiv. Absorbţia gazelor. Dizolvarea fizică sau chimică a gazelor într-un lichid. Dizolvarea fizică so produce conform legilor lui Henry şi Dalton. V. Legile lui Henry şi Daltoa. Absorbita luminii. Reţinerea uneia sau a mai multor radiaţii diutr-un fascicul luminos care traversează un mediu. Proprietatea de a absorbi anumite radiaţii este caracteristică multor substanţe şi depinde de constituţia acestora. Dacă absorbţia se produce numai pentru, anumite lungimi dc undă ale radiaţiilor, are loc o absorbţie selectivă, care determină colorarea unui corp prin transmisiune, acesta colorîndu-se în culoarea radiaţiilor care nu sînt absor-bile. V. Legea lui Lambertşi legeaîuTBeer. Absorbţie. î mbibarea sau reţinerea, în masa unui mediu lichid sau solid, a unei substan- * Duritate după scara Mohs. ţe în stare gazoasă, lichidă sau solidă. Fenomenul este datorit unei atracţii de natură fizică sau chimică. Absorbţie cu fracţionare. Procedeu de separare a amestecurilor de gaze, aplicat în industria petrolieră şi petrochimică, la de-metanizare (separare metan-etan) şi deeta-nizare (separare etan-propan). Se obţin purităţi ale componenţilor separaţi mai mari decît în procedeele ’ de absorbţie, în condiţii mai puţin severe de presiune şi de temperatură, decît în. procedeele de fracţionare. Procedeul se realizează în coloane asemănătoare cu cele de fracţionare, avînd o sursă de căldură la partea inferioară (refierbător) şi două zone; de absorbţie, deasupra, şi ae stripare, dedesubtul alimentării. Absorbţîomctru, Aparat de măsurat cantităţile de gaze sau de vapori absorbite sau adsorbite de un solid, la o temperatură dată. Acaroid. Răşină naturală, galbenă sau roşie, cu indicele de aciditate 60—100 şi cu indicele de saponificare 160—200, folosită pentru lacuri do spirt (v.), care sînt rezistente la produse petroliere, numai eu adaos de plastifianţi sau de alte răşini. Accelerare, Mărirea vitezei unei reacţii chimice. Accelerator. Orice factor (substanţă chimică, energie radiantă, căldură etc.) care măreşte viteza unei reacţii chimice. Fiecare factor acţionează după un anumit mecanism. Exemple: substanţele chimice (catalizatori pozitivi) micşorează energia de activare; energia radiantă, căldura ctc. procură energia necesară activării etc. Accelerator de particule. Aparat CU care se imprimă viteze şi, deci, energii mari particulelor elementare, încărcate electric. V. Beta tron, Giclotron. Sincrotron. Acceleratori do vulcanizare. Substanţe chimice, în special organice, care, adăugate în cauciuc (0,3—1,5%), măresc viteza de vulcanizare, scad temperatura de vulca- Aeceptor de electroni 12 nizare şi cantitatea de sulf, faţă de procesul fără acceleratori. Cauciucul astfel obţinut are proprietăţi mecanice superioare celui vulcanizat numai cu sulf. Acceleratorii cei mai folosiţi sfnt: difenilguani-dina, m ercap tobe nztiazoiu 1, disulfura de tetrametil sau tetraetiltiuram, dimetildi-tiocarbamatul de zinc etc. Aeceptor de electroni. Atomul sau ionul, cu învelişul electronic extern incomplet, care primeşte o pereche de electroni de la un donor de electroni, formîndu-se o legătură coordinativă semipolară. Aeceptor de hidrogen. Substanţă chimică care poate fixa (accepta) hidrogenul liberat de un compus organic care se dehidro-genează. Aceeoliuă. V. Clorură de acetilcolină. Aeedieon. V. Acctildihidrocodeinonă. HC1. AeenHÎten, ClaHt0. Gr. mol. 154,20, Hidro" — carbură aromatică polinucleară, condensată liniar, cu: p.f. 277,5°; * fl I p.t. 95,4°; »?? 1,6048. Cristale aci-culare incolore; e insolubil în apă, solubil în alcool, în cloroform, benzen, eter de petrol. Se obţine prin prelucrarea gu-droanelor cărbunilor de pămînt sau, sintetic, prin trecerea vaporilor de n-etîlnafta-lină prin tuburi de porţelan. încălzite la roşu. Accnaftenul e întrebuinţat în unele sinteze şi ca reactiv pentru recunoaşterea aldehidelor aromatice. Sin. Acenaftalen. Acotaldeliidă. CII3-CHO. Gr. mol. 44,23; p.t. —121°; p.f. 21°; e foarte solubilă în apă, în alcool, eter. Se obţine sintetic prin oxidarea alcoolului sau adiţia apei la ace-tilenă (catalizator, săruri mercurice). Poli-merizează uşor Ia para-aldohidă şi meta-aldehidă. Sin. Etanai. Acetaldehldft-amoniac. V. 1-Aminoetanol. Aeetaldehldă-bteaUit dc sodiu. CHa—CH(OH)—S03Na-1/2 HaO. Gr. mol. 155,13. Cristale albe. E descompusă de acizi; o solubilă ia apă; insolubilă în alcool. Fază intermediară pentru acetaldohida pură. Aeetaldol. CH3-CH(OH)-CHS-CHO. Gr. mol. 88,10. Lichid incolor sau gălbui, siropos, cu p.t. sub 0° şi p.f. 83°; dl\ 1,103; presiunea de vapori 21,3 mm (20°); căld, şpec. 0,737 cal g°C. E solubil în apă, în eter, în alcool: oo. Se prepară prin condensarea acetaldehidei în mediu bazic sau acid. Polimcrizează în para-aldol. Prin distilare la presiunea atmosferică se descompune în apă şi aldehidă crotonică. - întrebuinţări: - -în-sinteza-organicăr- penteu -coloranţi, medicamente, răşini etc. Sin.: Aldol, (PHidroxibutiraldehiaă. Aeetaldoximă. GH3—CH=NOH. Gr, mol. 59,07. Cristalizează în ace; are p.t. 47° şi p.f. 115°; e solubilă în apă, în alcool, eter; d^l 0,9656; nţ?’4 1,42567. Se obţine sintetic din acetaldehidă şi hidroxîlamină. Acetal-fosfntlde, Grup de fosfatîde descoperite recent; acetali ai aldehidelor acizilor graşi, cu glicerofosfat de colamină. Se înmoaie la 50° şi se descompun la 150°; sînt insolubile în apă, solubile în soluţie de KOH, în alcool, în cloroform. Hidro-liză -> glicerofosfat de colamină + aldehidă superioară. Saponificare (NaOH) -> -> colamină + acid plasmogenic. Acetali. Lichide stabile, cu comportare chimică asemănătoare eterilor. Se obţin din aldehide şi alcooli: RCHO-r2R'—OH -» yOR' -5- RCH + H20. Hidrolizează cu apa în vOR' ’ prezenţa acizilor; nu hidrolizoazâ în prezenţa alea! iilor. Acetainldă. CH3—CONH2. Gr. mol. 59,07. Cristale albe; p.t. 82°; p.f. 222°; d~'l 1,159. E solubilă în apă (97% la 20°), în alcool (31% Ia 20°), în cloroform; insolubilă în eter. Sc obţine sintetic din acetat dc ctil şi NRj,, din acetat do amoniu etc, p-Acetamf no fenol. CH5CONHC5H5OH. Gr. mol. 152,16. Cristale, cu p.t. 168°. E insolubil în apă rece; solubil în apă caldă, în alcool. Se obţine sintetic din ac. acetic, anhidridă acetică sau cctenă şi p-amino-fenol. Intermediar pentru coloranţi azoici şi chimicale pentru fotografie. Sin. N-Ace-tiLp-aminoîenol. Acetaniiidâ. QHjNHCOCHj. Gr. mol.135,16. Cristale incolore,' inodore, amare ; “ pĂ. 113—114°; p.f. 305°. E solubilă în apă rece (1 :220), în apă caldă (1 : 22), în alcool (1 : 3,5), în cloroform (l : 5), în eter (1 :12). Se obţine sintetic din anilină şi ac. acetic. Produs intermediar la fabricarea sulfamidelor. Antitermic şi analgezic; se administrează numai sub supraveghere medicală. Sin.: Antifebrinâ, Fenil-acetamidă. Acetat de aluminiu. Se cunosc doi acc-taţi de aluminiu: Al{CH8COO}3 şi A1(0H)(CH3C00)s. Primul se obţine numai în soluţie; al doilea este acetatul bazic de aluminiu; gr. mol. 204,1, respectiv 145,06; prin încălzire se descompun, Acefalul bazic de aluminiu sc obţine tratînd AJ3(SOi)2 cu Pb(CH4COO)2 sau dizolvînd Al(OB)a în CHsCOOH. Pulbere albă, amorfă; e insolubil în apă; solubil în apă caldă, în in Al(OH)s. E folosit ca mordant, în ţesătorie; în medicină, ca dezinfectant. Acetat de amoniu. GH3COONH4. Gr. mol. 77,08. Cristale incolore foarte higroscopice, 13 Acetat de elilglieol cu miros de acid acetic; p.t. 112°; d 1,07; e solubil Sa apă {148 g% la 4°), in alcool. Gonservant pentru carne; e întrebuinţat în Yopsitorie; reactiv analitic pentru determinarea plumbului. Aeetnt dc aitlzonfu Y. 21-Acetoxipregneno-lonă. Acetat dc bariu. Ba(GH,COO}2 • H,0, Gr. mol. 273,43. Cristale anhidre sau cu 1H.0 ori 3H,0. Se obţine sintetic din CH3COOH Şi BaC03 sau BaS. Se întrebuinţează ca mordant în vopsi torie şi la imprimarea ţesăturilor. Acetat de benzii. CH3COOCHaCflH6. Gr. mol. 150.17. Lichid incolor, cu miros plăcut; d 1,06; p.t. 51,5°; p.f. 213,5°; e insolubil în apă; foarte solubil în alcool, în eter. Se obţine prin fierberea alcoolului benzi-lic cn anhidridă acetică, în prezenţa acefalului de sodiu anhidru. E întrebuinţat ca dizolvant. Vaporii au acţiune slab narcotică. Acetat dc sec-butfl. CH?COOCH(CH3)G2H6. Gr. moi, 116,16. Lichid incolor; p.f. 111,5— 112,5°; d2l 0,870; 1,3877; punctul de infImuabilitate 19°; e insolubil în apă; solubil în alcool: t». E inflamabil. Se prepară prin esterilicarea alcoolului butilic secundar cu acid acetic. întrebuinţări; dizolvant pentru nitroceluloză, lacuri, piele artificială etc. Acetat dc p?r/-butll. CH3COOG(GH3)3. Gr. mol. 116,16. Lichid incolor; p.t. 95—96°; d'2" 0,896; n2,0 1,3947; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. Se prepară prin esterîficarea alcoolului terţ-butilic cu acid acetic. E întrebuinţat ca dizolvant. Aeetnt do cadmiu. Cd(CHaCOO)a • 2II20. Gr. mol. 266,53; d 2,01. Cristale albe, care pierd apa de cristalizare la 130°. E solubil în apă, în alcool. Reactiv pentru absorbţia H2S la determinarea sulfului. Acetat do calciu. Ca{CHaCOG)a. Gr. mol- 158.17. Cristale incolore; e solubil în apă, în alcool; d 2,34. Din apă caldă cristalizează cu lHaO; din apă rece, eu 2HaO. Se obţine din lapte de var, cu CHjGOOH, prin precipitare. întrebuinţări: la fabricarea acetonei, a acidului acetic {prin distilarea lemnului), Acetat do earbltol. CBHI8Q4. Gr. mol. 176,31. Lichid, cu p.f. 218°; dfg 1,0125; nf,0 1,418; e solubil în apă, £n alcool, în eter, în uleiuri: oo. Se obţine sintetic din acid acetic -..-fti-tarhitol. F. folosit ca dizolvant pentru gume şi răşini. Acetat de celosolv. V. Acetat de etilglicol. Acetat. de celuloză. Polimer termoplastie obţinut prin acţiunea acidului acetic şi a anhidridei acetice asupra celulozei. V. Celuloză (esteri). Sin. Acetilceluloză. Acetat de cltronelil. CH3COOG101Ijj,. Gr. mol. 189,3. Lichid incolor, cu miros de bergamote, cu p.f.i5mm 119-121°; dl\ 0,8928; 1,4456; +2,37°. Se găseşte în uleiul de citronela de Ceylon. Se obţine din anhidridă acetică şi citronelol. Se utilizează în compoziţii de parfumerie şi în industria săpunului. Aectat de cobalt. Co(CHaCOO)2 • 4H20. Gr. mol. 249,09; p.f. 140°; d 1,7. Cristale mono-clinice, roş ii-violete, delicvescente. E solubil în apă, In alcool. Acetat dc m-erezii. CH3COOCeH4CH3. Gr. mol. 150,17. Lichid incolor, cu miros fe-nolic; p.f. 212°; antrenabil cu vapori de apă; e insolubil în apă; solubil în dizolvanţi organici, în uleiuri. E folosit ca antiseptic şi analgezic în otorinolaringo-logie. Sin.: Acetat de nt-crezol, Crezatin. Acetat de jre-erezol. V. Acetat de m-crezil. Acetat dc cupru. Cu(CHaCOO}a • H20. Gr. mol. 199,68. Pulbere cristalină verde-albă-struie; p.t. 115°; la 240° se descompune; d 1,88. E solubil în apă, în alcool. Se obţine prin tratarea cuprului metalic sau a oxidului de cupru cu CHaCOQH. Produsul comercial este, de obicei, un amestec de săruri bazice, avînd compoziţii şi culori diferite, putînd fi verzi sau albastre-verzui. E folosit la prepararea vopselelor cu ulei şi ca fungicid, sub forma de zemuri. Acetat (1c dcsoxieorticosteronă. C23HB204. Gr. mol. 372,49. Cristale, cu p.t. 154—160°; sublimează în vid" înalt;' +168°-la +178° (dioxan). E insolubil în apă; puţin solubil în alcool, în metanol, acetonă, eter, în dioxan, în uleiuri vegetale. E folosit ca medicament în insuficienţa suprarenală, în artrita reumatoidă, în astmă etc. Sin.: ADC., DOCA, Decorton, Cor-tenil, Cortiron, Syncortyl, Desoxycorton, Percorten. Acetat do etiL CHsCOOCaHe. Gr. mol. 88,1. Are p.t. -83,6°; p.f. 77,1°; d2% 0,9003; c solubil în apă 8,5 g% la 15°, şi în dizolvanţi organici: cc. Se obţine sintetic din ac. acetic glacial şi alcool, în prezenţă de catalizatori acizi. Sin. Ester acetic. Acetat de etilglicol. CHsCOOGHaCHaOC2H6. Gr. mol. 132,16; d15 0,982; p. f. 158°. Lichid incolor, insolubil în apă. Se obţine - crin acţiunea la cald a alcoolului asupra etilenoxlHului şi apoi eaterifieare-cu—ae.-acetic. E întrebuinţat ca dizolvant pentru nitro- şi acetilceluloză. Narcotic. Sin.: Acetat de celosolv, Ester etilglicolacetic. Acela l de fer (feros) 14 Acotat de ier (ferus). Fe(CH3COO)3 ■ 4HaO. Gr. mol. 246,17. La încălzire sc descompune. E solubil în apă. Auctut de flcranii, CH3COOC10H17. Gr. mol. . 196,28. Lichid cu miros de trandafir, cu p.f. 242—245° (eu descompunere); p.f.J0 mm 110-115°; d18 0,9174; 1,4628. Se găseşte în uleiul de citronela, de ncroii, do flori de portocal. Se obţine sintetic din anhidridă acetică şi geraniol, E utilizat în parfumerie şi în industria săpunului. Acctat de izobornil, GH3COOC10H17. Gr. mol. 196,28. Lichid cu miros de ace de pin, cu p.f.17 mm 112°; d1^5 0,990. Se găseşte în unele uleiuri eterice. E utilizat în compoziţiile de parfumarc a săpunurilor. Acctat dc izobutU. CHgCOOCH2CH(CH3)2. Gr. mol. 116,16. Lichid incolor, cu miros de fructe; p.t. —98,9°; p.f. 118°; d18,8 0,870; n^’8 1,3907; e solubil în apă la 25°: 0,6%; în alcool: oo. Se prepară prin esterificarea alcoolului izo butii io cu ac. acetic, în prezenţă de catalizatori acizi. E întrebuinţat ca dizolvant pentru nitroceluloză, pentru lacuri. Acetat de izopropil. CH3COOCH(CH3)a. Gr. mol. 102,13. Lichid incolor; p.t. —73,4°; p.f. 88,4°; 0,872; »fj* 1,3770; punctul de inflamabUitate 2°; e solubil în apă la 20°: 3%; în alcool, în eter: . E inflamabil. Se prepară prin esterificarea alcoolului izopropilic cu ac. acetic, în prezenţă de catalizatori acizi. Se întrebuinţează ca dizolvant, în sinteza organică. Acctat dc finalii. CH3COOC10H„. Gr. mol. 196,28. Lichid incolor, cu miros de roze şi de lavandă; p.f.76î mm 200°; p.f.,3mm 102-105°; d}\ 0,913; iî$ 1,450; [a]|,0 —6,35°. Sc găseşte în uleiurile eterice de lavandă, de bergamote, de salvie, de gar-denie. Se prepară din anhidridă acetică şi linalol. Se utilizează în parfumerie şi în industria săpunului. Acetat de metil. CIIaCOOCHa. Gr. mol. 74,08. Lichid, cu p.t. —98,7°; p.f. 57,5°; ^4° 0,9280; 1,3593; e solubil în apă: 33%, Ia 22°, Se obţine sintetic prin esterificarea alcoolului metilic cu ac. acetic. E folosit ca dizolvant pentru unele săruri metalice, pentru celuloid, acetilceluloză etc. Acetat de mctilgllcol. CHaCOOCHaCHaOCHa. Gr. mol, 118,13, Lichid incolor, foarte solu- “bîTm apa, cu ci i,uu0—T(U"o5; p.f. "140—150°"." Se obţine prin acţiunea metanolului asupra etilenclorhidrinei şi esterificare ulterioară cu..ac. acetic. Narcotic.. E întrebuinţat ca dizolvant. Sin. Ester metilglicolacetic. Acctat de neril. CHjCOOCjoH^. Gr. mol. 196,28. Lichid incolor sau gălbui, cu miros plăcut; p.f.e5mm 134°; df 0,905; nf?1,452. Sc găseşte în uleiul eteric de neroii. E uLÎ-lizat în parfumerie. Acetat de plumb, Pb(GIIaCOO)a ■ 3H„0. Gr. mol. 379,34. Cristalizează în prisme; d 2,49; are gust dulceag; e solubil în apă (5% la 20°, 200% la 100°). E foarte toxic Se prepară din litargă (99% PbO} şi. CHaC001I 60%. E întrebuinţat la fabricarea galbenului de crom, a albului de plumb; în medicină, ca astringent etc. Aeetat de pali vinii. Y. Poliacetat de vinii. Acctat dc pTopil. CHsCOOC3Hv. Gr. mol, 102,13. Lichid incolor, cu miros plăcut. E volatil; parţial solubil în apă; solubil în alcool, în eter. Are d 0,886; p.t. 92,5°; p.f. 102°. Se obţine prin esterificarea alcoolului propilic cu ac. acetic, în prezenţa H2S04. E întrebuinţat ca dizolvant şi în cosmetică. In concentraţie marc irită mucoasele. Sin. Ester propilacetic. Acctat dc sodiu. CIIaCOONa ■ 4HaO. Gr. mol. 154,1. Cristale monoclinice incolore, inodore. E solubil în apă, în alcool. La 120° pierde apa de cristalizare. Are p.t. 319°. So prepară prin neutralizarea cn Na2C03 a CHsCOOH dîl. (15%), obţinut la rectificarea acidului acetic. întrebuinţări: la fabricarea anhidridei acetice, a esterului acetic; în tăbăcărie etc. Acetat dc uranil. UOa(CHsCOO)a • 2HaO. Gr. mol. 424,19. Cristale tetragonale, galbene, uşor solubile în apă, avînd o fluorescentă verzuie intensă; p.t. 110°; se descompune la 275°. Se obţine prin tratarea trioxidului dc uraniu cu ac. acetic. E întrebuinţat ca reactiv în chimia analitică, pentru identificarea sodiului. Aeetat de vinii. CH3COOCH=CUa. Gr. mol. 86,09. Lichid mobil, incolor, cu miros plăcut; p.f. 72,5°; 1,3956; d 0,9342. Căldura de polimerizare 21,3 kcal/inol. E solubil în alcool, în eter: co; în apă la 20°: 2,4%; solubil în dizolvanţi organici; insolubil în hidrocarburi alifatice; inflamabil. Acetatul de vinii are tendinţă mare de polimerizare; se stabilizează cu hidro-chinonă şi difenilamină, sau cu o sare de cupru. Se separă de stabilizator prin distilare. Se fabrică din acetilenă şi ac. acetic prin două procedee: a) în fază lichidă, în prezenţa unor cataliza lori cum sînt sulfatul sau fosfatul mercuric; b) în fază gazoasă (procedeu utilizat aproape excluziv) "" în prezenţa ace tatu tu înde zinc iTATnipdFtr de cărbune activ, la temperatura de 175— 240°. Randament: 95%. Prin polimeri-zţue cu cataSizatori peroşidici dă poliaceţaţ de vinii; cu cloruri de vinii dă copolimeri. 15 Ace taţi Acetati. Afară de acctaţii prezentaţi separat (alfabetic) mai importanţi slnt; Numele Formula Gr. mol. p.t. p.f. Culoarea şi forma cristalină Solubllitatea in apă {gl 100 ml) Acetat ba- j BeO. 3 Be(CH3COO)3 zic de berii i Acetat ba- | ZrOH(CH3COO)3 zic de zircon Acetat de • AgCHsCOO argint | Acetat de : Be[CHaCOO)2 berii I Acetat de | Bi(CHaCOO)s bismut Acetat dc 1 Ca(CH3COO)2 ■ H20 calcin j Acetat de j Ce(CHaCOO)s'l,5HaO ceriu I Acetat dc , CsCH.COO LiCHoCOO • 2H,0 cesiu Acetat dc litiu I Acetat de | Mg(GH3COO),-4HaO magneziu , Acctat de ' Ni(CHsCOO)s-4HaO nichel Acetat do potasiu Acetat de rubidiu Acetat de siliciu kcli3coo Rb Clf3COO Si(CH3GOO)i Aeetat de I Sn(CII3COO)3 stan iu j Acetat de >■ SrfCHjCOOJj'VJ-IîO stronţiu | Acetat de i Ti C1LG00 taliu Acetat de : Yb (CH3C00)a-4II20 yterbiu j Acetat de ytriu Acetat de zinc Acetat mercuric Acetat mereuros Y (GH3G00}3.4H30 Zn (GH3COO)2 H gTCT^mo-)!---- Hg, (GH3G00)2 406.35 285.36 166,92 127,11 38V;i3 176,18 344,29 191,95 102,02 214,47 248,84 98,14 144,52 264,26 236,79 214,73 263,43 422,24 338,12 183,47 j—31*^0-I 519,30 284° 331° 1,36 1 ' i se descoui- | — pune j se descom-i 3,26 pune se descom- I -pune . se descom- f — l pnne se descom-; — pune I se descom- I — pune | 194° octaedre alb; cristale alb; plăci plăci alb; cristale incolor; ace 70° se descompune se descom- \ l ,45 pune se descom- ' 1,80 verde; solul) il la 0°: 0,72 insolubil în apă rece insolubil în apă rece la 0°:43,6 alb, roşu; la 15°:26,5 pulbere i delicves-cent alb; romb ic incoloT; monoclinic pune 292“ 246“ se des- i «o compune sul)!)- 143° mează 182“! 240“ se des- com pune la 2,5°:9,45 la 15° :300 la 0“:36,2 16,6 la 20°: 253 prisme alb; pulbere de-licvcseentă | sidefiu, in-, solubil color ...... ........ 110° 100“ se descompune sc descompune se descompune 242° l subli-| meuză -se-deseum- pune se descompune crislale i înapăcaî- liigrosco- dă se despice I compune galben; j se descom- 3,68 2,09 1,84 -3,-23- pulbere alb; pulbere cristalină alb; cristale delic-vescente plăci hexagonale incolor; triclinic monoclinic alb; pulbere sau cristale incolor; foite pune solubil solubil solubil la 25“:9,03 la 20°: 30 la 10°:25 Ia 13°:0,75 Aeetazolamidă 16 Aeetazalamidă. V. 2-AcetiIamino-f ,3,4-tio-diazol-5-sulfonamidă. Aectfeuarsinu. V. Acid-m-acetilamino-p-oxi-fenilarsonic. A cotii. CHjCO—. Radical liber, organic, monovalent, cu viaţă scurtă. Nu e cunoscut în stare liberă, însă apare în soluţie în reacţiile de acetilare a compuşilor organici ţu hidrogen activ (amine, alcooli, fenoli etc.), din agenţii de acetilare folosiţi (clorură de acetil, anhidridă acetică sau acid acetic), cum şi în reacţia de descompunere fotachimică, a acetonei, în fază gazoasă, la iradierea cu radiaţii ultraviolete: Tiv » ■ CHaCOGH, —- CHaCO +CH, Sin. Etanoil. AectilaeetanlUdă. CH3COCHaCONHCBHs. Gr. mol. 177,2. Forma cetonică: cristale, cu p.t. 85“; puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, eter, cloroform; forma enolică (instabilă) e sintetizată din soluţia alcalină a formei cetonice şi HaS04 di]., la rece. Se obţine sintetic din anilină şi acetilacetat de etil. Intermediar pentru coloranţi {Galben Hansa, Galben benzi-din); e folosită în sinteze organice. Sin. g-Cetobutiranilidâ. Acetilacetat de elil. GH3COCHaCOOCaHţ. Gr. mol. 130,14. Lichid cu miros de flori, ca p.f. 181°, puţin solubil în apă, solubil în solvenţi organici. Prezintă tautomerie ceto-enolică, la echilibru conţinînd 7,4% formă enolică şi 92,6% formă cetonică. Cu metalele alcaline formează combinaţii ionizabile, iar cu metalele bi- şi trivalente, combinaţii neionizabilo. Se obţine sintetic din acetat de etil şi sodiu metalic sau din dicetenă şi alcool. Se foloseşte în numeroase sinteze organice, ca intermediar, în special la fabricarea coloranţilor din clasa pira-zolonei, a unor medicamente (antipirină, piramidon) etc. Sin. Esler acetilacetic. AcotUncctonă. CH3CQCHjCOCH3- Gr. mol, 100,11. Lichid incolor, solubil în apă, în alcool, eter, cloroform: os; 0,976; p.t. —23,2*; p.f.716mm 139°; 4° 1,4512; 1,5-IO'0. Amestec de echilibru al formelor cetonică şi enolică, caro conţine 75—85% formă enolică. Se obţine sintetic din acetat de etil şi acetonă, în prezenţă de sodiu metalic sau amidură de sodiu (condensare Cîaisen). Reactiv pentru determinarea colorimetrică a Fem şi a F, şi pentru identificarea Cr, Co, Hf, Fe, Mn, TI, Zr şi de medicamente (Sulfametazină). p-AeetlIamlnobonzaMebld-tlosoujlcarbozonă. GH3COHNC,H4CH=N-NH-C-NH!. Gr. ........... ..... ii .... mol. 236,29. Pulbere cristalină galbenă, solubilă în apă 0,009%; insolubilă în alcool. Poate fisolubilizată cu antipirină, cu glicol; p.t. 250—255°. Se obţine sintetic din p-ace-tilaminobcnzaldehidă şi tiosemicarbazidă. E Întrebuinţată în tuberculoza renală, intestinală, a pielii, a laringelui etc. Acţiuni colaterale posibile: în anemie, tulburări gas tro intestinale, Sin.; TBlt Tibion, Liva-sonă, Tioacetazona, Tebezonă, Conteben. A ceti la m i noi; crue n sulîo clorură. GIIaCO—HNGSH4—SOaCl. Gr. mol. 233,68. Cristale; p.t. 149° (benzen), Recristalizeazu din cloroform sau diclorctan (nu din eter sau benzen). Se obţine sintetic ain acetanilidă şi ac. clorsulfonic. Intermediar în sinteza sulfamidei albe şi a derivaţilor ci. Sin. hP-Acetilsulfanilclorură. A'-Acctil-p-nininofcnoI. V. p-Acetaminofe-nol. 2-Acctilfliiiliio-1,3, £*tlodinzo 1-5-su Uonami-dă. C4H6N403S4. Gr. mol. 222,25. Cristale albe-gălbui, acrişoare, cu p.t. 258— 259°; e solubilă in apă (1 : 200). Se obţine sintetic din tiosemicarbazidă, CS£ şi KOH, în mai multe trepte. Diuretic; e folosită în insuficienţa cardiacă cu edeme, în ciroze, nefroze etc. Sin.: Ederen, Acetazol-amidă, Diamox, Dinramid, Fonurit, Neph-ramid. Acetilare. Operaţia chimică prin care se introduce radicalul acetil CH3CO — în molecula unui compus organic. Acctilarea se face prin substituţia unui atom de H legal fie de O (ca în compuşii hidroxilici), fie de N (ca în amine primare, secundare), cu ajutorul unui agent de acetilare (acid acetic, anhidridă acetică, clorură de acetil, cetenă). Reacţia de acetilare se aplică industrial la fabricarea unor medicamente (aspirină), la fabricarea de intermediari (acetanilidă) etc. Acetilatoxil. Y. Arsacelină. Acetilceluloză. V. Acetat do celuloză. Aeetil-coenziniâ, A, V. Coenzimă A. AcetildiliidroGodelnonă. HCI, C20H23NO4 - HC1. Gr. mol. 377,86. Baza: cristale; e solubilă în dizolvanţi organici; insolubilă în apă; p.t. 154—156 . C 1 o r h i d r a t: solubil în apă 1:4; insolubil în alcool, în eter; p.t. 134—135°. Se obţine sintetic prin hidrogenarea tebainei, urmată de monode-metilare şi acetilare. Sedativ al tusei şi analgezic; hipnotic. Sin.: Acedicou, Acetii-dimetildihidrotebaină. HCI. -Aeattldlmctlldll>iăr«tAbatn5-Hra. V. Acet.il- dihidrocodeinonă • HCI. Acetllenă. CH=CH. Gr. mol. 26,02. Gaz incolor; p.f. —84°, Acetilena e solubilă în apă (1 :1) la 18°, în acetonă (25 :1) la ’15° 17 Acetiluri şi “360 mm, (300 :.l) la 12 at; în alcool (6 : 1) la 18% în benzen (-1 : 1) la 18°; presiunea dc vapori la 20° : 131 at. Se obţine sintetic din carbură de calciu (carbid) şi apă; (lin Cfl4 la —1 500°. E Întrebuinţată în metalurgie (flacără oxiacetilenică), pentru iluminat, la prepararea negrului ae fum şi, mai ales, în sinteza organică. Sin. Etină. Acetil-Jj-tenetldină. C2Hs0CeH4NHC0CH3. Or. mol. 139,21, Cristale incolore. E solubilă în apă rece (1 : 4 000), în apă caldă (1 ; 70), în alcool rece (1:6), în alcool cald (1 : 2); p.t. 125°. Se obţine sintetic din clorbenzen prin nitrare, otoxilare, reducere şi acetilare. Anlipirelic, antinevralgic, sedaţi v. E incompatibilă cu aspirina, cu co-dcina. Sin.: Fenacetină, p-EtOxiacetanilidă. Acetiifeniibldrazlnii. C6II4NHNHC0CHs. Gr. mol. 150,18. Cristale; p.t. 128°; e puţin solubilă în apa rece, în eter; solubilă în apă calda, în alcool. Medicament folosit în poiicilemie, inaî bine tolerat decît cior-liîdratul de fenilhidrazina. Sin.: Ilydracc-Lin, Pyrodin. H - C —MITOC - CH3 no—i—ii i\-Aeeti]glucozi>miiiu. Gr. mol. 221,19. Derivat al glueozami- i ------------— nei în care gruparea C—IIOH —NH3 din poziţia 2 I este acetilată. Se ob- ţinc din cili lină (substanţă organică de schelet a insectelor, a viermilor şi a rno-luştelor), prin liidro-Ji Ki cnzimatică, cu ajutorul chitinazei CTLOH (cnzima din tabu! digestiv al melcului). Acetilbidroperoxid. V. Acid peracetie. II—C—OII I C — II O I Ac(‘(il-[i-nnUilvulină. + [HjCGOO-CII-CHj-N(CH3}3]C1-. Gr.mol. CJÎ, 195,69. Cristale incolore; p.t, 170 — 133°; c higroscopioă; foarte solubilă în apă, în alcool; insolubilă în eter, în benzen. Se obţine sintetic din l-clor-2-propanol, trime-tilamină şi antiidridă acetică. E utilizată în spasme vasculare, în boala lui Raynaud, în sclerodermă, ulcere cangrenoase, hipertensiunea arterială. Sin.: Mecolil, Ester acetic al clorurii de fl-mctilcolină. D- Acel il-6-mcloxlbenzalileh.iilsl. (CH3CO) (CILtO)C4HsCHO. Gr. mol. 178,18. Cristale; p.t. 144°; sublimează; e solubilă în apă, în eter cald, în alcool, benzen, cloroform; .ingolub_i.Iă_ în ai O rece. Sc găseşte în frunzele dc Encelta "fanfiosă; "Se obţine sintetic din 3-aeetil-6-metoxiben-zonilril. Inhibitor natural al creşterii plantelor. iN-Acctil-pirol. Gr. mol. 109,06, Lichid, cu ---r p.f. 181—182°; e insolubil în J! apă, în KOH diluat. Prin încăl-N zirc cu KOH diluat trece în I , pirol şi ac. acetic. Se obţine din COCH3 pirola’t de potasiu şi clorură de acetil în mediu eteric. Se foloseşte în sinteza organică. A'-Aeetllsulîamldă. CsirieNa03S. Gr. mol. 214,24. Pulbere cristalină albă; p.t. 182— 184°; c solubilă îri apă. Se obţine sintetic din aceLilsulfamidă şi clorură de acetil în piridină. E în trebui nţat.S. în tratamentul meningitei, al pielitei, al cistitei, al furunculozei, al traliomului, al şancrului moale ctc. Sin.: Albucid, Sult'aeetamidă. A4- Aeetilsul (anilam Idâ. CH3CONIICsH4S02N1I2. Gr. mol. 214,24. Cristale; p.t. 216°; o puţin solubilă în alcool, în apă. Se obţine sintetic din acetanilidă, acid clorsulfonie şi amoniac. Se formează, în proporţia do 60%, în corpul animal, drept compus metabolic inactiv, după administrarea sulfamidel. Si1 - Ace lilsii llanileloriiiii. V. p- Vcet 1 lam ino -benzensulf ocl orară. Aceliltoliiidliiii. Io-, m-, p-1. CII3CONHC4H4CH3. Gr. mol. 149,19. o-A-c e t i 11 o 1 u i d i n ă. Cristale rombice; p.t. 110°; p.f. 296°; dlr> 1,168; e solubilă în apă, în alcool, benzen, eter, cloroform. Sc obţine din o-toluidină şi ac. acetic sau anhidridă acetică. Sin. N-Aeelil-o-toluidină. m,-A c e t i 11 o ] u i <1 i n ă. Cristale; p.t. 65,5% p.f. 303°; d15 1,141; c solubilă în apă (0,44% la 13°), în alcool, eter. Sin. N-AcotiJ-ui-toluidină. p-A cctiltolui-d i n ă. Cristale rombice; p.t. 153°; p.f. 306 -303°; d15 1,212; e solubilă în apă (0,09% la 22°). Sin. N-ÂcetH-p-toIuidină. Toţi aceşti izotneri sînt folosiţi în sinteza organică,’ ca intermediari (materii colorante etc.). Acetiltriptaminâ. Gr. mol. 202,25. Derivat ... ?rn \ \;u acetilat la gruparea 1 iF 7( aminicădincatenala- L/\ / «COC terală a triptaminei N (2-Aminoetil-indol). H intermediar în sinte- za barmanului (combinaţia de bază a alca-loizilor de h armai a) din triptamină. Acetiluri, Derivaţi ai hidrocarburilor acc-tilcnice, obţinuţi prin înlocuirea cu un i metal a atomuiui de hidrogen legat de atomul de carbon de la triplă legătură. Mai importante sînt; Acetilura de c a 1-c i n. CaC2. Gr. rnol. 64,10. Cristale inco-■ toreţ pvt. 1-199-°-.- E-instabilăt -faţă-dampA, care o hidroli.zează cu degajare de acetilenă. Industrial sa obţine din var şi cărbune la 2 500°, în cuptor electric. Sin, Carbid. 2 — Dicţionar dc chimic Aeetimetrie 18 Acetilura de argint. Ag2Ca. Gr. mol. 239,76. Cristale galbene; d 10,50; p.t. 960,5°. Explodează prin încălzire. Acetilura ie cupru, Cu2Cs. Gr. mol. 151,14. Explodează prin încălzire. Aceţilurile alcaline şi alcalino-pămîntoase slut substanţe incolore, stabile la încălzire. Sînt foarte sensibile la apă, care le hidro-lizează energic cu formare de acetilcnă şi a hidroxidului metalic respectiv. Nu sînt explozive. Acetilurile metalelor (tranziţio-nale) grele sînt stabile faţă de apă; prin fierbere, însă, cu acizi diluaţi, se descompun, generînd acetilenâ. încălzite în staro uscată, sau lovite, explodează violent. Aeetimetrie. Parte a alcalimetriei care cuprinde metodele de dozare a CH8C00H, cu ajutorul unei soluţii titrate de bază. Aeetlne. Esteri acetici ai glicerinei, obţinuţi din glicerină şi acid acetic. M o n o a c e-tinâ. CH,GOOC,H5(OH)2. Gr. mol. 134,13; p.f.i5 129-131°; df 1,2060; 1,4157. Diacetina. (CHaCOO)2C3H6OH. Gr.mol. 176,16; p-f.15lnm 155-156°; p.f. 280°; djg 1,17779. E solubilă în apă, în alcool. Tri-acetina. (CHaCOO)3C3II6. Gr.mol.218,2. Lichid incolor; p.f. 4#min 172°; p.f. 258— 260°; e solubilă în apă, în alcool, eter, benzen, cloroform. Acetinele sînt întrebuinţate ca dizolvanţi pentru coloranţi, medicamente etc. AeetoarscDit de cupru. Cu(CH3COO)2 -■3Cu(AsOs)2. Gr. mol. 586,0". Pulbere cristalină, verde; e insolubil în apă; solubil în acizi minerali şi în bJHjOH. Preparatele comerciale conţin 22—25% Cu şi 50—57% AssO-. E folosit ca insecticid de ingcstie, sub forma de suspensie apoasă (zemuri), în doze de 0,1—0,2%, cu un adaos de var nestins, în doza de 0,2—0,4%, pentru a nu produce arsuri plantelor, sau sub formă de momeli, în doza de 5—10%. Este o substanţă foarte toxică, doza letală pentru om fiind de 0,16 g. Sin.: Acetat dublu de areen şi cupru, Verde de Paris, Paris green, Verde de Schweinfurtb, Silesiagriin, Ura-niagriin, Emeraldgrcen. 7 itaniagriin. Aeetoltutiral de celuloză. Polimer termo-plastic, obţinut prin acţiunea anhidridei mixte acetică-butirică asupra celulozei. V. Celuloză, esteri de Aectotenonă. GHjCOGdHj. Gr. moi. 120,06. Cristale; p.t. 20,5°; p.f. 202°; df 1,0236; 1,53418; c solubilă în alcool, în eter, ‘cloroform, -benzen —insolubilă în- apă-.- -Se obţine sintetic din clorură de acetil şi benzen, în prezenţa de A1C1S anhidră (Friedel-Crafts). Hipnotic. E utilizată în parfumerie, intermediar pentru Atofan, Malaria etc. Sin.: Hipnonă, Mctilfenilcc-tonâ. Acetoină. CH3COCH(OH)CH3. Gr, mol. 88,10; p.t. 15°; p.f. 148°. Formează spontan nn dimer, cunoscut sub două forme, cu p.t. 95° şi 85°. Dimerul se dcpolimerizează prin simplă dizolvare in alcool, în eter. Sin.: 2,3-Butanol-onă, Dimetilcetol. Ace t o liza celuloze], Transformarea chimică a celulozei, prin tratare cu un amestec de HsSOt, CHS—COOH, (CH3CO)sO. Prin ace-toliza celulozei s-au obţinut: acetilceluloză, acetiJbiosan, acetaţi de celobioză. Acetonă. CH3COCHa. Gr. mol. 58,08. Are p.t. -94°; p.f. 56,2°; df 0,787; njj5l,36157; e solubilă în apă, în alcool, eter: oo. Se obţine prin fermentarea zaharurilor, prin distilarea uscată a lemnului, a acetatului de calciu; catalitic, din CO şi H2, din alcool izopropilic (catalizator Cu, ZnO etc.). Intermediar în sinteze organice. Dizolvant. Sin.: Dimctilcetonă. Propanonă. Aeeton-bisulfit de sodiu. (CH3)3C(OH)SOâNa. Gr. mol. 162,15. Cristale cu uşor.miros de S03; e solubil în apă; puţin solubil în alcool; e descompus de acizi. Se obţine sintetic din acetonă şi bi-sulfit de sodiu. Intermediar pentru prepararea acetonei pure; e întrebuinţat în fotografie, în sinteze organice. Sin. Ace-ton-snlfit. Acetoncianbldrină. (CHa)2C{OH)CN. Gr. înot. 85,10. Lichid incolor; p.t. — J9°; p.f-2Slmn 82°; d19 0,932; n^fl.4; punctul de infla-mabilitate 165°; e solubilă în apă, în alcool, eter; greu solubilă în eter de petrol. E toxică. Se prepară prin condensarea acetonei cu ac. cianhidric. Întrebuinţări: sinteze organice; intermediar ia prepararea metacrilatului de metil; insecticid. Sin.: 2-Metilpropanol-(2)-nitril-(l); a-Hidroxi-izobutironitril. Accton-cloroform. V. Cloretonă. Aeetonilacotonă. CH3COCH3CH2COCHa. Gr. mol. 114,14; p.t. -9°; p.f. 194°; P-f-i50imnl37°;df 0,9737 ;i$ 1,449. E solubilă în apă, în alcool, eter; oo. Se obţine sintetic din ac, diacetil-succinic, prin de-carboxilare. Sin.: Hexandionă-2,5; 2,5-DiceLohexan. Acctonilrll. CH3—C=N. Gr. mol. 41.05; p.t. 45; p.f. 81,6°; d|u0,7828; c solubil în apă. Se obţine sintetic din JCI13 şi KCN; S04(CH3)2 şi KCN etc. Intermediar în sinteze organice: dizolvant pentru lacuri1_ră-şini etc. Sin.: Cianometan, Cianură de metil. Aceton-oximfi. (CH3)2C=NOH. Gr. mol. 73,09; p.t. 57°; p.f. 134-135°, e solubilă 19 Acid acetondicarboxilie în apă, în alcool, eter, ligroină; 0,97; 71$ 1,141. Se obţine din acetonă şi clor-hidrat de hidroxilamină, în prezenţa Na2COâ. Aeeton-sulîit. V. Aeeton-bisulfit de sodiu. âl-Acetoxiprcgnelonu. C8alia404. Gr. mol. 374,5. Cristale; p.t. 184—185°; e foarte puţin solubilă în cloroform, în toluen. Se obţine sintetic din 5,6-pregnen-3-ol-20-onă şi Br în cloroform şi tratarea brom-derivaiului obţinut cu acetat de K în alcool. Intermediar în sinteza acetatuluî de desoxicorticosteronă. Medicament antircu-matic. Sin.: A.O.P., 21-Acetoxi-5-preg-ncn-3-ol-20-onă, Acetat de artizonă, i 21-AcetoxI-5-progncn-3-ol-20-onă. V. 21-Acetoxipregnelonă. Acid. 1. Substanţă chimică, capabilă să elibereze în soluţie apoasă ioni de H+. Aceştia se hidratează, formînd ionul HaQ+ (hidro-niu). După numărul de ioni de H+ pe care-i pot elibera, acizii pot fi: mono-, bi-, tri-, polibazici, iar în cazul acizilor organici: mono-, di-, tricarboxilici etc. Din puncLul do vedere al activităţii chimice şi al conductivităţii electrolitice, se împart în acizi tari: HC1, UNO, etc., şi în acizi slabi: HjS, CH3COOH etc. — 2, Substanţă chimică a cărei moleculă eliberează in soluţie un proton, care poate fi fixat de molecula unei alte substanţe din soluţie (numită bază), după schema: AH (acid) ţi H+ (proton) + iV (bază), —3. Specie de ioni sau de molecule, capabile să se lege, fiecare,, de.o pereche do electroni disponibilă, a unui alt ion sau a unei alte molecule. Acizi sînt: I-I+, , S03 etc. Acid 1,2,4, V. Acid l-amino-2-naftol-i-sulfonic. Acid accluic. HOOC(CH,},COOH. Gr. mol. •188,22. Cristale; p.t. 106,5°; p.f- -360° (cu formarea parţială de anhidridă); P-fir,mm 237°; P-flOmm «5°; 1,029. Sc obţine sintetic prin oxidarea acidului ricinolcic, Sin.: Acidnonadioie, Acid 1,7-heptandicarboxilic. Acid acetic. CH3COOH, Gr. mol, 60,05. Pur: 100%, lichid incolor limpede, cu miros înţepător, lacrimogen; d 1,055; p.f. 118°; p.t. 16,7°; ac. acetic de 95%: p.t. 9°; de 80%: p.t. — 7°; e solubil în apă, în alcool, eter, CC14, CfiCh,, glicerină: «>. Atacă metale le "ŢF o7" IMgT "'SH7 etu;)-.—Fabricaţier-*} prin distilarea uscată a lemnului în absenţa aerului, la 300—400° (în distilat 8—10% ac. acetic), precipitare cu lapte de var sub formă de Ca(CH3COO)2 şi descompunere cu HaS04 conc., obţi-nîndu-se ca ac. acetic de 75—80%; b) sintetic, din acetilenă, prin transformare în acetaldehidă (catalizator I-IgS04), şi oxi-daro [cu aer sau cu oxigen), cu catalizator de Mn(CH3COO)8. în comerţ sc găseşte în trei forme: tehnic (30—50%), tehnic conc. (95%), glacial (96—99,5%). E întrebuinţat în industria coloranţilor, la fabricarea acetaţilor, a mătăsii artificiale, în industria medicamentelor, în industria alimentară etc. Acid acetic din lemn. V. Acid pirolignos. Acid acetilacctic. CH3COCH2COOH. Gr. mol. 102,09. Acid p-cetonic instabil. Chiar în soluţie apoasă, prin încălzire slabă, se descompune în acetonă şi C02. Sărurile sale cu metalele grele sînt şi mai puţin stabile. Apare, uneori, în urina bolnavilor de diabet. Acîd p-ncetîlamino-bonzcnsulîonie. V. Acid N-Acetilsulfanilic. Acid m-acetilamino-p -hidroxifcnilarsonic. CsHl0NO6As. Gr. mol. 275,08. Pulbere albă cristalină, inodoră; e puţin solubil în apă; solubil în alcalii diluate. Conţine 27,2% As. Sarea sodică cristalizează cu 5HaO; con-ţino 19,35% As. Se obţine sintetic prin ace-tilarea acidului m-amino-p-oxifenilarsonic (intermediar la sinteza salvarsanuiui). Medicament: în spiriloze, paludism; antihel-mintic, tricomonicid etc. Sin.; Stovarsol, Acctfenarsină, Devegan, Acelarsol, Spiro-cid. Acid acetilencarboxillc. V. Acid propargilic. Acid o-acetilocrczotinic. C10HJ0O4. Gr. mol. 194,08. Cristale . a picul are (din benzen); p.t. 115°. Se obţine sintetic prin esterifi-carea cu ac. acetic a grupei fenol ice a acidului o-crezotinic. Antireumatismal. Sin.: Crezopirină, Ester acetic al acidului 3-me-tilsalicilic. Acid acetilsulicilic. Gr. mol. 180,15. Cristale albe; e solubil în apă: 1 % la /OCOCH3 370. solubil în alcool, eter; C„H4 p .t. 135°; hidrolizează uşor. XCOOH Se °bţine sintetic din ac. salicilic şi anhidridă acetică. Antipiretie, analgezic, antireumatismal. Sin.: Acid o-acctoxibenzoic, Aspirină. Acid acctiisiilfanilie. CH3COjNHC8HaS03H. Gr. mol. 215,23. D i h i d r a t: cristale; e solubil în apă, în alcool; puţin solubil în ac. acetic; insolubil în eter. Sarea sodică: C8HsN04SNa, Cristale; e solubilă în apă; puţin solubilă în alcool; insolu- . bilă in eter. Se obţine sintetic din oleum sau H,S04 şi acetanilidă în'aniiictridă acetică! Sin. Acid p-acetilamino-benzensulfonic. Acid acetondieaTboxilic. V. Acid (3-cetoglu-taric. Acid c-acetoxibenzoie 20 Acid o-HCctoxibenzoIc. V. Acid acetilsaliciiic. Acid aconiiie. CţHcOc. Gr. mol. 174,11. Cristale incolore; p.t. 194 — 195° (cu descompunere); e solubil în apă: 33% la 15°, în alcool de 88°: 50% la 12°; puţin solubil în eter. Se extrage din planta Aconitum na-pellus (fam. Rununculaceae), Se obţine sintetic din ac. citric, prin eliminarea unei molecule de apă. Sin. Acid propilen-1,2,3-tricarboxilic. Acid acrilic. CHj=CH —COOH. Gr. mol. 72,06; p.t. 13°; p,f. 141°; e solubil în apă: oc. Polimerizează la p.f.; 1,0621; nffî,4224. Sc obţine sintetic prin hidroliza acriloni-trilului, prin piroliza acidului lactic sau prin sinteza Reppe între CH=GH, CO şi I120. Sin. Acid vinilformic. Acid adenilic. C10H14OţN5P. Gr. mol. 347,23. Cristalizează cu 1H30; [a]w—41,5° (o% în NH4OH); e foarte solubil în apă, în eter; face parte din grupa nuclcotidelor. Se obţine prin hidroliza cu NH4OH a acizilor nucleici din drojdia de bere. Sin.: Ade-nin-[D-ribofuranozid-3-fosfat](9), Acid ade-nozinmonolosforic. Acid adcnozjjunojiofosforic. V. Acid adenilic. Acid ailenozinlrlîosîorîR. Gj„lIlsNjOiaP3. Gr. mei. 507,21. Kucleotidă conţinînd 6-ami-no-puriuă (adenină), riboză şi ac. trifos-foric. Serveşte la transportul intcr/nole-cular al acidului fosforic in reacţiile de transfosforilare sub acţiunea fosforilazelor (enziine). Medicament întrebuinţat in taţi icărdia paroxistică, anghina pectorală, în distrofii musculare, scleroza in plăci, arterite periferice etc. Sin.: Fosfabion, Trifos-faden, Atrifos, A.'I'.F, Acid atipic. ITOOCjCHjljGOOH. Gr. mol. 146,14. Acid bibazic care rezultă din oxi-darca cu HNO, conc. sau cu KMn04 a cicloliexanonei sau a ciclohexanolului; p.t. 151 — 153°; p.f.15 „au 216,5°; e solubil în alcool; greu solubil în apă; Jf, : 3,90 - 10"5 la 25°; A2 : 5,29 10-“ la 25°. Sin. Acid 1,6-Hexanii io ie. Aeid nldehidotormie. Y. Acid glioxilic. Acid alginle. Polizaharidă care se găseşte în algele marine, constituentul său de bază .fiind ac. D-nianuronic. Ac. atginic liber şi sărurile sale de Ca sînL insolubile în apă, în timp ce alginatul de Na este solubil, formînd un coloid electrolitic. Ac. alginic şî sSrufile se _îirtTebninţcază--pe-seară mare ca agent de îngroşare, emulsionant, stabilizator la fabricarea îngheţatei, a unor emulsii tehnice etc. Acid a li I - 2 - buti Ibarb îturi e. V. Profundol. Acid allenolie. C13II1203. Gr. mol. 216,23. Cristale; p.t. 180—181° (metanol); e solubil în alcool, metanol, piridină. Se obţine sintetic din compusul metoxi- corespunzător. E întrebuinţat în cercetări biochimice şi în sinteza compuşilor estrogeni. Sin . Acid-6-hidroxi-2-naftalenpropîonie. Acid aloerotonic. V. Acid i 'ocrotonic. Acid alolanie, H2NCONHCOOH. Gr. mol. 104,02. Nu c cunoscut in stare liberă. A fosL sintetizat ca ester din doi moli de ac. cianicşi un mol alcool. Se descompune, la hidroliza, in uree, C,02 şi carbonat de amoniu. Sin.: Acid carbamilcarbamic, N-Carboxiurec. Acid ambrctolic. ITOCHj (CH„),— CH—Cil—(CHS)5—COOH. Gr. mol. 270,4. Sc obţine prin hidroliza ambrctolidei. Prin hidrogenarc trece In ac. junipcric. Acid amigdalie. V. Acid [—)-mandelic. Acid amiiiouceliV- HjNGlIjCOOH. Gr. mol. 75,07. Cristale incolore. E solubil In apă: 23% la 18°; insolubil în alcool absolut, în eter. Se găseşte în muşchi, în chcratină etc. Se extrage din gelatină. Se obţine sintetic din ac. monocloracetic şi amoniac. Medicament folosit în distrofia musculară, paralizia infantilă, urticarie etc. Sin.: Gli-cocol, Glicină, Glicolamină. Acid t-niBiiiobcnzcnstibanie. H-2NGfiIl.1SbO(OH)s. Gr. mol. 263,89. Pulbere albă; se descompune la încălzire. F, insolubil în apă, care îl descompune; Insolubil în dizolvanţi organici; solubil în acizi, în alcalii diluate. Acizii arilstibo-nici există ca polimeri cu greutate moleculară marc, legaţi prin legături de H. Se obţin sintetic din ac. 4-acetiImino-benzen-stibonic şi alcalii diluate sau din p-amino-acetanilida diazotată şi trioxid de Sb. Sarea do Na este analogul cu Sb al atoxilu-lui. Medicament folosit în lcislunanioză, în tripanosomiază. Sin. Acid stibanilic. Acid 3-aminobenzcnsuIionic. V. Acid metaniile. Acid p-iiniinobenzeiisuilonic, V. Acid sulfa-nilic. Acid o-amim>l)ciizoic. Or. mol. 137,13; p.t. . 144—145°. Pulbere crista-^COOJT (1) lină incoloră sau gălbuie; G,H4 e solubil în apă (la cald), 'AH. (2) *n alcool, In eter; uşor 2 ' ' solubil în acizi minerali şi în alcalii. Soluţia alcoolică, eLerieă, prezintă ofluorescenţă de culcarea ametistului. ___Dă.-CUL.mc.tak.-CflinpifitgLjnterni. Reactiv pentru identificarea şi determinarea gravimetrică a Gd, Co, Cu, Ilg, Mn, Ni, Pb, Zn şi a nîLriţilor; intermediar pentru coloranţi; esteriisăi, cu miros de flori, sînt întrebuinţaţi în parfumerie. Sin. Acid antranilic. 21 Acid antimonie Acid /)-amîii(ibcnzoic. Gr, mol. 137,13. Cris-tale albe; e solubil în apă COOH (1) j.eco (i ; 170), In apă CeH„ caldă (1 : 9), în alcool XNH I4i (1 : 8), în eter (1 : 50), în ‘ ' 1 ' alcalii; p.t. 156-157°. Se obţine sintetic prin oxidarea p-tolu-idinei sau reducerea acidului p-nitroben-zoic. Intermediar tn sinteza de anestezice; factor de creştere al microorganismelor. An lisulf amici ă (inhibă acţiunea sulîamidelor). Sin.: Vitamina H1, Vitamina TSK PARA. Paraminol, Romavit. Acid N-(]>-amiiinbcnzoil)-ţilutnmic. GiiHuOjNî. Gr. mol. 266,25. ( —)-derivat: Cristale; p.t, 173°; [stJ'jj1 — :16°; ( — )-derivat; cristale; p.l. 172°; l«]d I 16; raceinic: cristale; p.t. 197°. Se obţine sintetic prin reducerea catalitică (Pd pe cărbune) a acidului /)-niIrcibenzoiIglutamic. Antagonist al sulfamidelor. Acid «-aniino-n-cai>rnnic. V. Norleucină. Acid 2-amino-3-(:î,.l-di]il(IroxiîewiI)-pTr)pnn-oic. V. DOPA. Acid a-ninlno-jS-lenllproplonic. V. Fenilala-nrnă. Acid -î-iiiiiînofoiic. V. Aminop terină. Acid «-nminoglntaric, V. Acid glutamic. Acid l-aTHino-l-guanidioo-«-valcriauic. V. Arginina. Aeid 3-amii»«-2-l»idroxilie/ii;oic. V. Acid m-aminosalicilic. Acid 2-ainino-3-hidrovtpropanoie. V. Serină. Acid K-4 - (2 - a ut in o -4-)iidroxi-(i-]iteriilil}-melilainjjiohcDzoill-glulaniir. cwHlsN;o5. Gr. mol. 441,4. Cristale galbene-oranj; e insolubil în alcool, benzen, cloroform, eter, apa; foarte puţin solubil în apă caldă; solubil în alcalii diluate. Se extrage din spanac, drojdie, ficat etc. Se obţine sintetic din tmmino-2,4,5-hidroxi-G-piriTmdină, aldehidă 2,3-dibrompropionică şi ac. p-aminobenzoilglutamie. Factor de creştere; o folosit în anemia hipereromă, în anemia macro citară, în pelagră ctc. Sin.: Acid pteroilglutainic, Vitamina M, Foldjnă, Fac-toT hepatic, Acid folie. Acid p-aminohipurie. HîjSrCeHJCONHGH1COOII. Gr. mol. 194,19. Cristale; p.t. 197,5 — 199°; e puţin solubil în apă, in alcool; insolubil in cloroform, benzen, eter. Sarea de Ma: solubilă în apă. E întrebuinţat în probe funcţionale renale. Sin. Acid 4-aminobenzoibglicină. Acid «-aminoizoeâpronîe,' VVTieucină, "" Acid « - a in in o -y - m e li 1 incr ea pto ltut iri e. V. Metionină. Acid a-aminoizovalcrianic. V. Valină. Acid 4 - amine -N10-mcttlpteroiIţjlu«amie. CmH„N*Ob. Gr. mol. 454,46. M o n o li i-d’r a t: CaoHa2N[L05 ■ HaO, cristale galbene (din JTCI aii.), care se descompun la 185— 204“. E solubil în soluţii alcaline, cu descompunere. Se foloseşte în chem o terapia cancerului, în tratamentul Ieucemiilor acute ia copii; la vindecareacorion-epiteliomului şi, în ultimul timp, la tratamentul tumorilor neopcrabile. Medicamentul se introduce timp de cîteva sap taurini, în concentraţie mică, direct în vasele sanguine care hrănesc ţesutul canceros. Sin. Amcthopterin. Acid l-aniino-8-nnflol.3,6'-dlsnlfonIc. V. Acid H. Aeid I -t»mino-2-naftoI-4-siilfoijic. ]SriI!,(OH)-C1[jHr,-SO!1H. Gr. mol. 239,25. Cristale insolubile în apă, în alcool, eter, benzen; solubile în bisulfiţi diluaţi la cald. Sarea de Na: cristale solubile în apă caldă; soluţia e fluorescentă. Se obţine sintetic din nilrozo-Jl-naftol, bisul-fit de Na şi IIaSOj. Intermediar în sinteze organice şi ale coloranţilor azoici. Sin. Aeid-1,2,4. Acid 2-amino-8-niifl«I-6-siiIfonic. V, Acid Gama, Acid L-z-nmlnvpropionic. V. L-Alanină. Acid 4-anitiur[itci'oil(jlutiimie. V. Aminopte- 3’ină. Acid m-aniinosalicilic. Gr. mol. 153,13. Cris-tale; p.L. - 280° (cu des-^GOOH (1] compunere); e foarte solubil C6H5-OH (2) în apă rece, în alcool: so-Ilt (8) iubii înHCi. So obţine sin-' te tic prin red ncerea acidulu i m-nitrosalicîlic eu Sn+HCl. Intermediar pentru coloranţi azoici şi de sulf; c întrebuinţat la fabricarea birlici fotografice. Sin. Acid 3-amino-2-hidroxibenzoie. Acid p-aminosalicilie. V. P.A.S. Acid a-aminosiiccinlc. V. Acid asparagic. Aeid a - a inino -[î -t i o pr o ţi ion Ic. V. Cisteină. Acid di-s-ainino-p-tioprojiionic. V. Cislină, Aeid «-aininoralerianic. V. Norvaliilă. Acid nnisic. C H.jOCţH.iCOOII. Gr. mol. 152,14, Cristale acicuiarc sau prismatice, incolore; p.t. 184°; p.f. 275—280°TSS)rain; e solubil în apă fierbinte, în alcool, eter. Se obţine prin oxidarea anelolului sau a uleiului do an îs cu H.2S04 şi bioromat. El şi esterii săi au proprietăţi antireumatice şi antinevralgice. Se utilizează şi în parfu-merie, ca fixa tor. Sin .Acid p-metoxi-benzoic. - Acid—antimonie,- - HiSbţO.H)^^... Gr. mol. 224,816. Provine de la ac. metaantimonio hidratat, HSb03 ■ 3II20, şi arc proprietăţi acide slabe. Sin. Acid hexahidroxoantimo-nic. Acid antimonios 22 Acid antimoDio». Sb(OH)a. Gr. mol. 172,784. Se prezintă, ca un precipitat alb, sub formă de fulgi, insolubil în apă şi care se deshidratează, trecînd în SbO(OH) şi chiar în SbaQ3, astfel îneît compoziţia sa chimică este incertă. Sărurile lui corespund acidului metaantimonios, cum este metaantimo-nitul de sodiu: ÎSlaSbOs, Are caracter amfo-ţer. Sin. Hidroxid de antimoniu. Acid antranllle. V. Acid o-aminobenzoic. AcJd arat ie. CH3(CHa)1#C00H. Gr. mol. 312,52. Acid gras superior, saturat, puţin răspîndît (în uleiul de arahide 2,4%; în ceara de Japonia 1%); p.t. 75,35°; p.f. 203-205%! m?1; 4°° 0,8240; 1,4250. Sin. acid n-eicosanoic. Acid araliidonte. CHa-CH = GII-(CH2)3-CH=CH--(CH2)8-CH=CH-(CII2)2-CH=CH-— (CH2)4—COOH. Gr. rnol. 304,46. Acid gras esenţial (acţiune pronunţată de vitamină F), cu p.t. —49,5°; nf? 1,4624; indicele de iod 333,5. Se găseşte In grăsimea din ficat, în creier, în organele glandulare şi In grăsimile de rezervă; lipseşte din grăsimile vegetale; apare în Iccitinele şi în cefalinele animale. Sin. Acid 6,10,14,18-eicosante traenoic. Acid arsanilic. Gr. mol. 217,04. Cristale, so-lubiîo în eter, în carbo-naţi alcalini; puţin solu-CeH( bile în alcool, în"ac. ace- , 'AsOfOH). tic; insolubile în acetonă, în cloroform, benzen. Se obţine sintetic din ac. arsenic şi anilină. E întrebuinţat la sinteza atoxilului, a sal-varsanului etc. Sin. Acid p-amînofenilarso-nic. Acid arsenic. H3As04 ■ 1/2 HaO, Gr. mol. 150,94. Acid relativ tare (^=5,62 ■ IO1’, tfs=l,7 ■ 10"’, As=2,95 ■ 10'la); p.t. 35,5°; p.f. 160°; d 2,0—2,5; cristale albe, higro-scopice, translucide, solubile în apă, în al-calii diluate, în glicerina. Sărurile sale, arseniaţii, se aseamănă foarte mult cu fos-faţii. Se prepară prin oxidarca AsaOs eu HNO, sau cu apă de clor. Sin. Acid orto-arsenic. Acid arsciiîos. H3AsOa. Nu e cunoscut în stare liberă, ci .numai ca anhidridă, AssOa, sau sub forma de săruri, numite arseniţi. Acid arsenomolihdenic. Hî[As(Mo30ll)4], He- teropoliacid. Sarea sa de amoniu, (NII4)B [As(Mo3010}4], de culoare galbenă, serveşte ■ -4ar4den-tif-ioarea - ionului-arseniat,—.- Acid arsenic. Acid derivat de la ac. ortoarse-nic, prin înlocuirea hidrogenului cu radicali organici, avînd formula: RAsO(OH)a sau RRjAs02OH sau RP^RoAsOa, în care arsenui este pentavalent. Acid arsonos. Acid derivat de la acidul arsenios, prin înlocuirea hidrogenului cu radicali organici, avînd formula: RAsOaHa sau RF^AsOfcH sau RR1R2AsOa, în care arsenui este trivalent. Acid ascorbic. Gr. mol. 176,12. Pulbere cristalină albă;e solubil în apă rece (1:4), în apă caldă (1:0,8), în alcool, în acetonă; insolubil în benzen; p.t. 189—190“ (cu descompunere); [a]D + 21,4“ (2,2% în apă). Are proprietăţi oxido-reducătoare (redox), pe care se bazează acţiunea sa biologică ; e uşor oxidabil la aer. Se GH.OIIex trage din capsula suprarenală, din hipofiză, din lapte, fructe, frunze, ardei, tomate, portocale etc. Se obţine sintetic din sorboză, în mai multe faze. Medicament folosit în tratamentul scoi'butului, al anemiei şi al clorozei copiilor, în tulburări intestinale etc. Sin.: Yilamina C, Vitamina antiscorbutieă, Cebion, Cantan, Redoxion. Acid asparaflie. HOOCCHaCH(NH2)COOH. Gr. mol. 133,10, L - izomer: p.t. 270—271“; e solubil în apă rece (1 : 236), în apă caldă (1 : 19); [“li)1+ 4,36“ (apă). Se obţine sinteLic din acid bromsuccinic racemic cu amoniac şi scindarea izomerilor optici ca sare de bru-cină. Furnizează azot vegetalelor, pentru sinteze biologice. Sin.: Acid aspartic, Acid K-aminosuccinic, Acid asparaginic. Acid asparagluîc. V. Acid asparagic. Acid aspărlic. V. Acid asparagic. Acid aurie. Compus cu caracter acid, provenind de la aurul trivalent. La tratarea sărurilor aurice cu soluţii de hidroxizi alcalini se obţine un produs impur de Au(OH)3, care, prin spălare cu acizi şi uscare, duce la un produs unitar AuO(OII), galben-brun, cu caracter amfoter. Cu IIC1 dă naştere acidului tetraclorauric, HfAuCl J. Sărurile acidului aurie se numesc auraţi, respectiv tetraclorauraţi. Sin. Hidroxid aurie. Acid aurin-tricarboxillc. 0=CflHa(COOH) = C=[CsH3(OH)COOH ]2. Gr. mol. 422,33. Sarea de amoniu (aluminonăj: Câ2H33OsN3. Gr. mol. 473,53, Pulbere roşie-cafenie, uşor solubilă în apă, dînd o soluţie de culoare roşie; puţin solubilă în alcool; insolubilă în acetonă. Rcac-tiV'pentru ■ identificarea şi- -determinarea colorimetrică a Al şi F, precum şi pentru identificarea Ga, Sc, Th. Acid azodiidric. H—N=N=N, Gr, mol. 43,03. Lichid incolor, foarte toxic, cu miros °=G—: HO-C I 11 O HO—C I I H—C—-HO—C 23 Aeid bionic puternic, uşor volatil, slab disociat în ioni {K=1,2 - 10 r’); e solubil în apă; exploziv; p.t. —80°; p.f. 36“. Se obţine tratînd hiarazina cu acid azotos. Sărurile lui se numesc a z i d e şi sînt folosite ca detonanţi (azida de Pb). în amestec cu I-ICl conc. dizolvă Au şi Pt, Aeid azotic. HNOs. Gr. mol. 63,02,13 întîlnit uzual sub trei forme: 1) acid fumans 98%, d 1,50 — 1,52; pur este incolor, de obicei slab gălbui-roşiatic; 2| acid 69%, slab gălbui; d 1,41 (42° Be); 3) acid diluat 25%, d 1,145—1,148. Oxidant energic, atacă toate metalele (cu excepţia An, Pt), cu degajare de vapori bruni (NOa) de hipoazotită; Fe, Cr, Al nu sînt atacate de acidul azotic conc. (pasivitate). Oxidează substanţele organice: acidul ae 98% aprinde lemnul, hîrtia; distruge ţesuturile. Sărurile sale se numesc azotaţi ( n i-traţi). Se prepară: a) sintetic: acid 50%: prin oxidarea NH3 cu aer. 1 voi, NHj-biO—13 voi. aer trecut repede peste catalizator de platină cu 10% rodiu, la 600 — 700° şi absorbţia gazelor în turnuri stropite cu apă; acid 98%: se obţine prin oxidarea NHB cu Oa la 200—350°, peste catalizator de bismut cu oxizi de fier; b) din NaNOs-|-HjSC^ conc. la 150°. E întrebuinţat la fabricarea îngrăşămintelor, a explozivilor, a fibrelor artificiale, la mirări, la fabricarea HaS04 de cameră. Sin. Acid nitric. Acid azotos. HNO,. Se prepară din AgNOa-(--j-HCl sau prin dizolvarea Na03 în apă. Nu e cunoscut în stare liberă, ci numai în soluţie diluată la rece. Se cunosc sărurile sale, azotiţii (nitriţii). Oxidant şi reducător. Sin. Acid nitrds. Acid barblturie. Gr. mol. 128,09. D i h i-NTT-f'n drat; cristale; p.t. — 248° Tj <) | J (cu descompunere) ; o puţin rn J,,, solubil în apă rece; foarte solu- yu şyi 3 jjjj în în acjzi ~ J aţi. Se obţine sintetic din ma-siu—f’O 1™'^’ de etil şi uree (agent de " condensare, etoxidul de Na). Intermediar în sinteza răşinilor sintetice şi a medicamentelor. Sin.: Maloniluree, 2,4,6-Trioxihexahidropirimidină. Acid behcnic. GH3(CH2}S[,COOH. Gr. mol. 340,57. Are p.t. 79,95°; 8221; p.f.fi(lrarn 306'. Acid gras superior, saturat, prezent în uleiul de arahide, de muştar şi cel de rapiţă. în cantităţi mici se găseşte-'în grăsimea din lapte şi în uleiurile de animale ■ marmer -Sin;- Aeid - rt-doeosanoic-.—-.— Acîd benzenarsonic. V. Acid fenilarsonic. AcJd benzen-o-diearboxilic. V. Acid ftalie. Acid benzen-p-dlcarboxilic. V. Acid teref-talic. Acid benzen-OT-dlcarboxllic. V. Acid izoftalic. Acid m-bonzendlsnlfonie. CaH4(SOjH)a. Gr. mol. 238,2. Cristale delicvescente (+21/. H20). Se prepară prin sulfonarea benzenului la temperatura de 200—240°. Sarea sa de Na cristalizează cu 4HaO. Prin topirea alcalină a sării do Na se obţine rezorcină, C,H4(OH)s. Sin. Acid 1,3-benzendisulfonic. Acid bcnzensullonlc. GsH5S03H • l'/^HjO. Gr. mol. 185,2. Cristale delicvescente cu p.t. 43—44°; în stare anbidră, p.t. 65—66° (50—51°); e solubil în apă, în alcool; puţin solubil în benzen; insolubil fn eter, CS2. Se obţine sintetic din benzen şi oleum. Trebuie păstrat închis ermetic. Intermediar în sinteza industrială a fenolului. Aeid 1,3,5-benzentrisulfonIc. C8H3(S03H)s. Gr, mol. 318,28. Cristalizează cu 3HaO; la'-100° se descompune. Se obţine prin sulfonarea benzenului în condiţii foarte energice, la -- 300°. Acidbonzilaeetic.V. Acid hidrocinamic. Acid beuzilic. (C4Hs)aC(OH)COOH. Gr. mol. 228,28. Se obţine prin transpoziţie benzili-că, încălzind benzilul cu NaOH dil. Cristale aciculare din apă; p.t. 150°; gust amar; e solubil în apă fierbinte, alcool, eter. Sin. Acid hidroxidifenilaeetic. Aeidbenzilpenieilinlc. C14HiaNa04S. Gr. mol. 334,38. Pulbere amorfă albă; Wd + 2690 (metanol); e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter, benzen, cloroform, acetonă; insolubil în eter de petrol. Se obţine prin extracţia cu acetat de butii a soluţiei apoase de benzilpenicilat de Na, acidifi-ată la 0°, la gH=2. E inactivat de umezeală, transformîndu-se în ac. benzilpeni-cilinoîc. Sin.: Benzilpenieilină, Penicilină G. Aeid bonzoic, CeHsCOOH. Gr. mol. 122,12, Cristale incolore; e solubil în apă 0,21% la 17,5° şi 2,2% la 75°; în alcool absolut, 46,6% la 15°; în eter, 66% la 15°; p.t. 121°; p.f. 249°. Sublimează. Se extrage din benzoe, prin sublimare sau pe cale umedă. Sintetic se obţine prin oxidarea toluenu-lui. Expectorant, antiseptic, conseryant. în medicina veterinară e folosit ca antiseptic intestinal, genitonrinar. Sin. Acid fenilcarboxilic. Aeid benzojlaminoncetic. C4H4CONHCH3COOII. Gr. mol. 179,17. Cristale incolore; e puţin solubil în apă rece; solubil în apă caldă, în alcool; p.t. 188°. Se extrage din urina de bovine, de cabaline; sintetic, din clorură de benzoii şT gTicocoT.' "Coleretic;—dizolvant—al-acidu- -lui uric în gută, arlerioscleroză. Sin, Acid hipuric. Aeid bionic. Acid rezultat.prin oxidarea mo derată a dizaharidelor de tipul maltoze Acid horic 24 (m alto za, cclobioza, genliobioza, laetoza). Grupa aîdehidieă aparţinînd restului redu-cător de monozaharidă se transformă în-tr-o grupă carboxil, fonnîndu-sc astfel acidul bionic respectiv (acid maltobionîc, acid lactobionic ele.). Acid bor ie. V. Acid ortoboric. Aeid Itorowolframic. H,;B(WaO;)c] - nll30. Lichid gălbui; d 3,0; o solubil în apă: oo. E întrebuinţat la separarea amestecurilor dc mineralei la îngreunarca mătăsii artificiale şi a altor ţesuturi. Sin. Acid boro-tungstic. Aeid brasidie. CHs(CHa)rCH=CH(CIli)11COOH. Gr. mol. 338,39; p.t. 61,5°; p.f.30mm 282°; 1,488; e insolubil în apă; puţin solubil în alcool fierbinte; solubil în eter. Acid gras superior, cu o dublă legătură, stereoizomer al acidului erucie. Nu se găseşte in natură (îndoielnic în uleiul dc rapiţă); se obţine prin elaidinizarea acidului ’crucic. Sin,: Acid 13-j>rnplII>jirbiIurte. Ci„H13N2OaBr. Gr, mol. 289,14. Cristale albe; e puţin solubil în apă, în cloroform; solubil în alcool, în eter, în soluţii alcaline; p-.t. 178°. Se obţine sintetic din (l-hrom-alil-izopropilmalonat de etil şi urce, în prezenţa et oxid ului de Na. Hipnotic (de cinci ori mai activ dccît vcronalul). Sin.; Noctal, Quital, Fropallylonal. Acid 5-(p-bromaliI)-3-izoj)rti]>il-R-mctilb:ir-bituric, CjjHjjNjOsBr. Gr. mol. 303,16. Cristale; p.t. 115—116°; c insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în alcalii. Se obţine din ac. 5-izopropiibarbituric, bro-mură de alil, iodură de metil şi Na, în mai multe faze. Anestezic de bază, hipnotic puternic (ca sare sodică). Sin.: Eunarcon, Pfonarcon. Acid bromliidric. HBr. Gr. mol. 80,92. Gaz incolor; în aer umed fumegă; c .solubil în apă (600 1 gaz/la 1 1, la 03); p.f. —67°; p.t, —87°; soluţia saturată conţine 69% HBr. La 126° distilă un azeotrop cu 47,8% IIBr. Se prepară din KBr şi H2S04 25% sau, ■ în-Tehm-eă^-ea- pro d u s~se eundar-la ..fabricarea bromacetonci sau a brombenzenului. E întrebuinţat la fabricarea bromurilor şi a uno r trupeşi ţipeniei. Acid brornic. HBrOs. Gr. mol. 128,92. Lichid incolor, cunoscut numai ca soluţie 50%, concentrată în vid. Se prepară din Ba(Br03}2-|-IIaS04 dîl;. sau din apă de brom tratată cu Cl2. Sărurile dc Na şi K sînt oxidanţi energici. Oxidează S, H2S, Fe2+, alcoolul, eterul etc. Acid hromstearic. Acid alifatic monocarbo-xilic cu 18 atoini de carbon, conlinînd un atom de brom în diferite poziţii. Se cunosc cinci izomeri: a, p, 8 şi izomerul J 7-bromstearic. Acizii a şi (3-bromstearic reacţionează cu soluţia alcoolică de KOIT, puţind să dea, după caz, un oxiacid sau un acid nesaturat. Cei cinci izomeri sînt folosiţi în diferite sinteze organice. Acid bronisuccinic. IIOOCCIIBrCHjCOOH. Gr. mol. 196,09. Acid saturat hibazic conţi nînd un atom de brom la unui dintre atomii de C vecin cu gruparea carboxilică; d 2,073; p.t. 159°. Cristalizează în prisme; e solubil în apă. Prin încălzire peste punctul de topire se descompune în ac. fumărie şi HBr. Se obţine din ac. suceinic şi Br, în prezenţa tribromurii de fosfor. E folosit în sinteza organică. Aeid liiitun-l-earboxllle. V. Acid valerianic. Acid butnndioic. V. Acid suceinic. Aeid 2-hutenoic. V. Acid crotonic. Acid 5-scc-bu(il-r>-fi-l>romalilbarbil.iirie. CjjII^NjOjBr. Gr. mol. 303,16. Cristale incolore; p.t. 130—132"; e solubil în dizolvanţi organici şi în soluţii alcaline; insolubil în apă. Se obţine sintetic din 2-seo butil-2-bromalilmalonat dc etil, uree şi ctoxid de Na. Sedativ, soporific şi anestezic de bază (ca sare sodică). Sin. Pernoe-ton. Acid bntiric. CH3CIIaCH2COOH. Gr. mol. 88,10. Acid gras inferior saturat, cu miros dezagreabil; se găseşte în unt (4—5%), ca ester; p.t. —7,9°; p. solid. —19°; df 0,9589; nf> 1,39906; e solubil în apă, în alcool, eter: os; e anLre-nabil cu vapori; JCj = 1.5 - 10-JÎ la 25°. Sin. Acid n-bulanoic. Acid cacoililic. (CH8l2AsOOJT. Gr. mol. 137,99. Cristale; p.t. 200°; e foarte solubil în apă, în alcool; insolubil în eter. Sc obţine sintetic prin oxidarea oxidului do eaeodil. Cacoclilatul de sodiu e folosit în tratamentul anemiei. Sin. Acid dimctil-arsinic. Acid cafeic. C8H804. Gr. mol. 180,15. Acid 3,4-dihidroxicinamie. Se găseşte în plante, însă numai combinat (dc ex. sub forma de--am~- cdorogonic);-- Se -obţine- prin—tri-dro— liza acidă a acidului clorogenic; sintetic, prin condensarea aldehidei protocatehice cu ac. malonic. Cristale galbene din soluţii apoase concentrate; sc descompun la 223— 225°. E puţin solubil în apă rece; solubil 25 Acid cerotic în apă fierbinte, în alcool. Soluţia alcalină de ac. cafeic virează de la galben la oranj. Acid en le on carbon ie. C^lijjOjNjS. Gr. inol. 438,43. Acid 2-hidroxi-l-(-2-hidroxi-4-s u 1 fo -1 - n aît i la z o) - 3 - n af tal i n carb ox i 1 ic. Indicator pentru determinarea complexome-trică a Ca. Aci<1 eamfoearbonic. Gr. mol. 196,14. Pulbere aibă; p.t. 128° (cu ^GH — COOH descompunere); ca CgH14 I sare de amoniu (sin. xţj;Q Caml'idril) e un succe- danen al cainfosul-fonaţilor; e întrebuinţat ca sare de hismut în tratamentul sifilisului (soluţii uleioase). Se obţine sintetic din camfor (în benzen), COj şi Na. Afiid camfor ic. Gr. mol. 200,23. Acid bibazic. Cristale incolore; c solubil în alcool, în acclonă: puţin solubil în apă; insolubil în cloroform; [a]j5 -|-47,7°; p.t. 187°. Se obţine sintetic prin oxidarea camforului. Medicament astringent, antisudo-rific, antiseptic genitourinar. Sin. Acid {-(-)-1,2,2-trimetilcielopentan -1,3-dicar-boxilie. Acid camîosulloitic. Gr. mol. 232,28. Cristale; p.t. 193° (cu descoin-CII—S03II punere); e foarte solubil G.şHjj în apă, în alcool, eter. Se obţine sintetic din camfor, D2SO, şi anhidridă acetică. Sarea de sodiu e folosiLă ca medicament antişoc, diuretic, tonic cardiac. Sin.: Carditon, Camfihodaus.se. Aeid cnpric. V. Acid caprinic. Acid capriţ ie. CH3(CI13)şC001L Gr. moi. 144.1. Acid gras, alifatic, monobazic, saturat, eu p.t. 16,7°; p.t. 239,7"; n'jy 1,4282; (i|° 0,91. Lichid incolor, cu miros neplăcut, caracteristic; e puţin solubil în apă fierbinte; solubil în alealii, în eter, benzen. Se găseşLe în untul din lapte de vacă, în unt de cocos şi de palmier (6—9%). Sin. Acid ft-octanoic. Acid r a prin ic. CII3^Hs)şCOOII. Gr. mol. 172,7. Acid gras, alifatic, monobazic, saturat; p.t, 31,6°; p. solid. 31,20°; p.f. 270°; 1,4285; d\(> 0,8859, cu miros caracteristic; e solubil în apă fierbinte, în eter, alcool cte. Se găseşte în laurul cali-fornian (37%), în grăsimea de balenă (Jî,5%), în untul de cocos, de palmier, în untul din lapte do vacă. Sin. Acid n-deca- - noii-. Acid- eaprio.-...-.......-.....- -.. Afiid eapronifi. CII3(CII3)4COOH. Gr. mol. 116.1. Acid gras, alifatic, monobazic, sa- turat; p.t. —3,4°; p. solid. —3,2°; p.f. 205,8°; njJ5 1,4163; 0,9172. Lichid in- color, cu miros specific, greu solubil în apă (0,885% la 15"). Se găseşte în untul din lapte de vacă (1,5—2%), alături de ac. butiric; în untul de cocos şi de palmier (circa 0,5%). Sin. Acid n-hexanoic, Acid caproic. Acid carlnimifi. Nu c cunoscut în stare I iberă. Se obţine numai sub formă _\H2 de săruri sau de esteri. Amida Co( /NH, sa este ureea: C—O , iar este- \nh„ rii săi sînt uretauii: C.=0 . Sin. Mono- \)R amida acidului carbonic. Acid cari» a in i I c a rlm nil c. V. Acid atofanic. Acid carbolie. V. Fenol. Acid carbonic. H2C03. Acid slab (/tţl! — = 4,15 ■ 10 ’, X}f=5t2Q • 10'11). Există numai în soluţie. Sărurile sale neutre sînt carbonaţi! şi cele acide, bicarhonaţii. Se întrebuinţează în industria aliinenLară ctc. Acid cariofilie. V. Eugenol. Acid cărui inie. Cî2HS0OI3. Gr. mol. 492,38. Constituentul principal al carminului, materia colorantă a coşenilci (femelele de Coccus Cacti L.). Pulbere roşie sau roşie-brună; e solubil in apă, în alcool, in eter, în H2S04 conc., în soluţii de bidroxizi alcalini; insolubil in eLer dc petrol, în benzen, cloroform. Sc descompune la 135°. La pll = 4,8 e galben, la pH=6,2, violet. Se foloseşte în fotografia în culori; de asemenea,. ca reactiv analitic pentru Al, Zr, Zn. Acid cclobiouic. Acid bionic derivînd dc la celobioză (D-p-glucozido-D-glucoză). Se obţine prin oxidarea celobibzei; serveşte la stabilirea structurii acesteia. Acid celobiiironie. Rizaharidă compusă dintr-nn rest de glucoza şi unul de ac. glucuronic, obţinută prin bidroliza jiolî-zaharidei unei specii de pneumococi. Acidul cclobiuronic este o celobioză în care grupa —CHaOH a restului dc glucoza, purtăLor al legăturii glicozidice, este înlocuita prin COOH. Acid ceTcbronic. CH3[CH2)31CH(OH)COUH. Gr. mol. 384,62. Pulbere”cristalină aJbă; e insolubil în apă; solubil în eter, în piri-dină, alcool cald, acetonă; p.t. — 100 — 101°; optic activ. Rezultă la bidroliza cerebrozidelor. Sin. Acid a-hidroxiligno- .. ceric. ,________________________________ Acid cerotic. CHj(CH2)24COOH. Gr. mol. 396,68. Acid gras, monobazic, alifatic, saturat; p.t.77, 88°; n]$0 1,4301; df1 0,836; e insolubil în apă; uşor solubil în alcool, Acid p-ceCogiutaric 26 benzen, cloroform, eter, CS2, acetonă. Se găseşte în ceara chinezească (ceara de Coccus ceriferus), ca ester (cerotat de cerii; 20% din ceară) şi, în stare liberă, în ceara de bumbac. Sin. Acid n-hexacosanoic. Acid (3-coloylutoric. HOOCCHaCOCH2COOH. Gr. mol. 146,1. Cristale; p.t. 138°. Compusul e foarte solubil în apă, în alcool; puţin solubil în eter; insolubil în cloroform, benzen. Se obţine sintetic prin acţiunea HaS04 fumans asupra acidului citric. Produs important în metabolismul uman. Sin. Acid acetondicarboxilic. Acid a-ectopropionlc. V. Acid piruvic. Acid ehinnldinic. Ci„II,OaN • 2HsO. Gr. mol. 201»,2. Cristale albe sau slab gălbui; p.t. 157°; 1(^=1,'Z ■ 10 “. Pierde apa de cristalizare la 100°. E greu solubil în apă; mai uşor solubil în apă caldă, în alcool, în alcalii. Formează cu o serie de metale săruri complexe interne, greu solubile. Se întrebuinţează la identificarea cuprului, cum şi ia determinarea gravimetrică a Zn, Cd, Cu, U; cu sărurile feroase dă o coloraţie galbenă-roş ie. Sin, Acid a-cbîno-lin-carboxilic. Acid chiuie. CeH7(OH)jCOOH * HsO. Gr. mol. 210,18. Cristale albe; e solubil în apă rece (1 : 2,5}; puţin solubil în alcool, eter; [a.% —44°; p.t. 163°. Se extrage din coaja arborelui do chinină, din boabe do cafea etc., ca cliinat de Ca. E întrebuinţat în tratamentul gutei, al uremiei. Sin. Acid hcxahîdro-1,3,4,5- tetrahidroxibenzoic. Acid chininie- Gr. mol. 203,19. Prisme galbene din IIC1 dil.; p .t. 280° COOH (cu descompunere). E so-CRhO\S\/% Iubii în acizi şi în alcalii; puţin solubil în alcool, jy benzen, cloroform. Sin. Acid 6-metoxicinconinic. Acid clanhidric. HCN. Gr. mol. 27,03. Lichid incolor, foarte volatil, cu miros de migdale amare; p.t. —15°; p.f. 26,50°; d 0,69; e solubil în alcool, eter; oo, E un acid slab A'*â°=4,8 ■ IO10. Formula structurală: H —C=N. Se prezintă în stare asociată, prin legături de hidrogen; e foarte toxic, doza letala sub 0,05 g. Sc prepară din cianuri şi H2S04. Se utilizează la combaterea dăunătorilor agricoli şi în industria de sinteză organică. Sin. Acid prusie. Acid danie. HCNO. Gr. mol. 43,03. Pre-.....dntJLac. danie: HO — C=N şi ac. izocianic: 0=C=NH, care nu c cunoscut în stare liberă. Lichid incolor, stabil în eter, în alcool, sub 0°; d 1,14, p.t. —86°; la 0° polimerizează repede în ciamelidă. La temperatura de 150° se polimerizează In ac. cianuric. Se prepară prin distilarea acidului cianuric în gaz inert şi condensare sub 0°, Vezicant. Acid cianic insolubil. V, Ciamelidă. Acid cianuric. (HOCN)3 ■ 2HaO. Gr. mol. 165,11. Cristale octaedrice sau monocli-nice. Produs de polimerizare al acidului cianic; e greu solubil în apă rece; solubil în apă caldă. Nu se topeşto. Se descompune, la cald, în ac, cianic. Cu acizi, prin fierbere, hidrolizează la C03 şi NHa. Se prepară din soluţia de cianat de potasiu, prin acidulare cu ac. acetic şi, apoi, cu acizi minerali; din uree, la 180°. Acid cianuric insolubil. Y. Ciamelidă. Acid ciclohexanearboxilic. GelIuCOOH. Gr. mol. 128,16. Cristale foarte solubile în alcool, în eter, cloroform, benzen; greu solubile în apă (0,201% Ia 15°). Prin distilare cn ZnCl„ se obţine metilciclopen-lan. Acid monobazic care conţine o grupare carboxil grefată pe scheletul ciclohexanului şi care apare în acizii naftenici. Se prepară âtît prin reducerea acidului benzoic cu Na, in alcool amilic, la fierbere, cit şi prin prelucrarea acizilor naftenici. E folosit in sinteza organică. Acid eielohexansiilfamie. C8H1:1NITS03H. Gr. mol. 179,26. Cristale dulci-acîde; p.t. 169 — 170°. Acid puternic; foarte puţin solubil în apă; hidrolizează în apă caldă. Sarea sodică. V. Sucaryl. Acid 5, 5-ciclohcxenilelilbarbituric. C,sH12Ns03. Gr. mol. 232,23. Pulbere cristalină", inodoră, insipidă; e solubil în alcool; puţin solubil în apă; p.t. 173°. Se obţine sintetic din 1-brom-ciclohexenă, cianacc-tat de etil sodat, iodură de elil, etoxid de sodiu, sulfat de guanidină, sau prin hidro-genarea luminalului (catalizator Pd). Hipnotic. Sin.: Ciclobarbital, Fanodorm. Acid cielopen lanearboxilie. CsH,COOH. Gr. mol. 114,13. Acid monobazic derivînd din cielopentan prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu o grupare —COOH; d^0 1,051; p.t. —4°; p.f. 215°. A fost identificat în acizii naftenici din petrol. Aeid cie lopenteiiilalilbaTbituc le. Gr. mol. 234,25. Cristale incolore; p.t. 139—140°; e solubil în dizolvanţi organici, în alcalii diluate; dă săruri’ solubile în apă. Se obţine sintetic din l-clor-ciclopentenă, alilmalonat de etil sodat, uree şi etoxid de sodiu. Hipnotic. Sin. Cyclopal. ■ •Acld-ci ac. couvolvulinolie — 5 mol glucoza. Acid couvolvulinolie. C16H3204. Gr. mol. 258,2. Pulbere; p.t. 50 — 52°; e solubil in alcool, în eter. Oxiacid gras, saturat. E considerat ac. 3,12-dibidroxipalmitic. Se găseşte ea glicozidă în plante din familia Convolvulaceclor. Acid c-rcaliii-fosforle. Produs dc fosforilare a creat in ei. Agent de fosforilare in reacţii biochimice. Acid o-, yw-erezolinic. V. Acizi crezolici. 1 Acid oro mic. lI2Cr04. Nu e cunoscut în stare liberă. Sc obţine prin dizolvarea Cr03 în apă. Prezintă’ tendinţă marcată de a trece în poliacizi, prin eliminare de apă, cunoscuţi, de asemenea, numai în soluţie: Citi. , II20 -> Il2Gr04, galben; 2II2GrOi-II30 -> IIXr30-, ac. bicromic, portocaliu; iHIsCrOj- 2IT20 -> H2Cr3O10, ac. tricro-mic. roşu; 4iI2Cr04-3H20 — H,Cr4013, ac. tetra-cromic, roşu-carmin. Sărurile acizilor cromici sînt stabile. Cro-maţii şi bicromaţii au diverse întrebuinţări în practică. Acid eromutropic. CluH808S2 ■ 2H20. Gr. mol. 356,33. Sarea disodi c ă : C^HjOsSuNfijj. Gr. mol. 364,3. Pulbere albă sau cenuşie. E solubil în apă; greu solubil în alcool, în eter, în soluţie de NaCl. E întrebuinţat ca reactiv analitic. Dă coloraţii caracteristice cu Cr' Tilx, Hg, care pot servi şi la determinarea lor colori-metrică. E întrebuinţat şi la identificarea Ag, 'a TT,"“cuîn'şT”ă ^Tdrâţilcir,~ă_ăcTdiiluî" azotic şi a altor agenţi oxidanţi. Sin. Acid l,8-dibidroxinaftaIin-3,6-disulfonic. Acid «roionic. CH3—CH = CH — COOII. Gr. mol. 86,09. Se obţine sintetic, prin elimi- 29 Acid desoxirîbonucleie narea dc HC1 din ac. a-clorbutîric, în prezenţă de alealii; prin oxidarea aldehidei crotonice otc. Acidul trarts: cristale aciculare; solubil în apă, în Iigroina, la fierbere; p.t. 72°; p.î. 189°; Acidul cis (izocrotonic): cristale aciculare; c solubil în apă; p.t. 15,5°; p.f. 169°;p.f.a() ram 78,5°; ti),6 1,0812; nj) 1,4483. Sin.: Acid p-metilacrilic, Acid 2-butenoic, Acid etilid-enaeetie. Acid cumul inie. Gr. mol. 140,09. Prisme; p.t, ^ 205—210° (cu desconipu- I !-COOII nere parţială); p.f.12[J mm q^q 218'; e solubil în alcool, u în ac. acetic; parţial so- lubil în eter, în apă rece. Se descompune prin fierbere cu apă. Sin.: Acid a-piron-5-carboxilie, Anhidridă formilglutaconica. Acid m-cum arie. I10-C,Il4-CH-=CIT-COOH. Gr. mol. 164.15. Prisme; p.t. 191°; e solubil în alcool, în eter, în benzen, în apă caldă. Sin. Acid m-liidroxieinamie. Acid o-eumaric. HO -C,H:t—CH=CH—COOH. Gr. mol. 164.15. Se prezintă în două forme stereo-izomere: irans: ace cu pt. 207 — 208° (cu descompunere); e solubil în alcool; parţial solubil în apă, în eLer; cat: instabil, se transformă în cumarină. Sin.: Acid o-hidroxicinarriic, Acid 2-oxioinamic. Acid p-eumurlc. 110-CeH4-Cl-I--.-CH-COOH. Gr. mol. 164.15. Cristale cu p.t. 210 — 213°; e solubil în eter, în alcool cald; parţial solubil în benzen. Sin. Acid p-liidroxie inamic, Acid eumarilie. V. Acid cumaron-a-earbo-xilic. Acid cuinarinlc. Gr. mol. 190,14. Ace inco- CH. Iore; p.t. 187° (cu C001T descompunere) ; e 1 insolubil în eter, în v CO benzen, în ligroină. \ / Prin încălzire la G 290° pierde C02 şi trece în cumarină. Sin. Acid cumarin-3-car-boxilic. / cjt4 Acid cumaron-a-earboxilic. Gr. mol. 162,14. Cristale acicularc; p.t. 192 - 193°; )C-COOH p.f.7fi0mm 310-'0^ 315°, cu uşoară des- compunere; e solubil în alcool; mai puţin solubil în CS2, în cloroform, în apă rece! li greu antrenabil - .eu~-vapori_Sim. Acid, .cu m ajrJJ im_______ Acid 2,!-U. V. Acid 2,4-diclorfenoxiacetic. Acid de cameră. I-I2S04. Acid fabricat prin metoda camerelor de plumb, de cone. 50 —53°Be. Se concentrează în baterii, la concentraţia de 66° Be; conţine As. E întrebuinţat la fabricarea îngrăşămintelor, a sulfaţi lor etc. în industria alimentară nu se utilizează. Acid dc Oitmlmoogrn. Gr. mol. 280,44. Cristale; p.t. 68,5° AiH, (C H2 ) j 4 C O OH p.I.2, 0 mm 247 - 248°; L«]d+62° (în cloroform 1 : 20); c solubil în eter, în cloroform, Sc extrage din uleiul dc Ilydnorarpii-s W igkliana, prin saponifica-roa gîiceridei eu soluţie alcoolică de KOH, esterifieare şi fracţionarea esterilor. E întrebuinţat ea sare de Na în tratamentul leprei. Sin.: Acid hidnocarpilacetic, Acid 13 - (2-ciclopentcn-1 - il) -tridecano ic. Acid dceaiidioic. V. Acid sebacic. I Acid dehldroascorblc. Gr. mol. 174,11. Cristale; p.t. 225° (cu dcscompn-9 nere). E solubil în apă la 60°; 0-— [a'jfj -r56°- Se obţine sintetic I, prin acţiunea benzochinonei 0=9 A asupra acidului ascorbic sau ,, j prin oxidare cu purinaftindan-2,3,4,-trionă. Este forma oxi-PlQ—i dată a ac. ascorbic. Se trans- : formă uşor în ac. ascorbic prin 110(1 H reducere cu ac. sulfuros. J, TT ..„ Acid dchidrocolic. 02.iH34Of>. Gr. i.ji,uh mol. 402,54. Cristale puţin solubile în apă; solubile în alcool, în eter; p.t. 239—240°. Se obţine sintetic prin oxi-darea cu brom a acidului colic. E folosit ca sare de sodiu în tratamentul icterului, al hepatitelor, colecistitelor, litiazei biliare, oxiurozei. Sin: Acid tricota -3,7,1 --colonie, FiobiLin, Dccholin Dscol: Acid dcsoxicnlic. C24H4{)04. Gr. mol. 392,56. Cristale; p.t. 172°; îa]$-)-30° (ac. acetic). Se prepară din bilă. Se obţine sintetic din ac. colic, prin reducere. Colagog. Sin.; Acid colcie, Acid dihidroxi-3,12-colanic. Acid dcsoxiribonueleic. Acid nucleic format, ca şi acidul ribonucleie, dintr-un lanţ lung de nuclcotide (de la circa 100 pînă la zeci de mii). Diferă de acidul ribonucleie prin faptul că, in loc de riboză, conţine des-oxiriboză, iar în loc de uracil, conţine timi-nă. Acidul desoxiribonuelcic este constituentul constant al nucleului celulelor. în contact cu el se formează acidul ribonucleie, mat mobil, care migrează în citoplasmă şi, în special, în ribozomi. După Watson şi Crick, acidul desoxiribo nucleic complet este format din două lanţuri paralele de nucleo- ---tnt.r-o elice şi unite prin bazele lor azotate, în. celulă, lanţurile de acid des ox ir ib o nucleic şi de acid ribonu-clcic sînt aproape totdeauna asociate două cîte două, fiecare bază azotată dintr-un Acid 5,5'dialilbarbituric 30 lanţ fiind legată de o bază azotată din celălalt lanţ, astfel că molecula reprezintă un fel de scară In melc, ale cărei trepte sînt formate de perechile de baze azotate, în 1957 s-a reuşit sinteza acidului desoxiri-bonucleic, cu ajutorul unui complex enzi-matic şi ai unui acid desoxiribonucleic naturali servind drept model. Sin. ADN. Acid 5,o-dialîlbarbituric. C1#H12NsOs. Gr. mol. 208,21. Cristale incolore; p.t. 170— — 171°; solubil în apă rece (1 : 300), în apă caldă (1 : 50); puţin solubil în henzen. Se obţine sintetic din bromurâ de alil, ac. barbituric şi acetat de Na. Hipnotic puternic; anestezic de bază. Sin.; Diaî, Dialil-malonil-uree. Acid dlaminobcnzoie. Gr. mol. 152,14. Se cunosc următorii izomeri; COOH Acid 2,3-d i a m i i o-CSHS—NHS b e n z o i c. Cristale acicu- lare; p. t. 190—191°(cu des-3 compunere). E greu solubil în apă. Prin distilare se decarboxilează şi trece în o-fenilendiamină. Acid 2,4-d iaminobenzoic, Cristale; p.t. 140°; e solubil în alcool, în apă caldă. Acid 2,5-diaminobenzoic. Cristalizează în prisme; la 200° se descompune; e greu solubil în apă, în alcool, în eter. Prin decarboxilare conduce la p-fenilondiaimnă. Acid 3,5-d iaminobenzoic. Cristale aciculare; p.t, (anbidru) 228—236°; e solubii în alcool, în eter, în apă caldă. Acid 3,4-d iaminobenzoic. Cristale; p.t. 210° (cu descompunere); e solubil în apă caldă. Prin distilare dă o-fenilen-diamină. Acid a, s-dia minor a pronie. V. Lizină. Acid N- [p-|(2,'î-diamino-G-pteridiimotH) amino} -benzoil]-[|hitamfc. V. Aminopte-rină. Aeid a,â-diaiuinova]erianic. V. Ornitină. Acid dieloraeetie. C1SCH—COOH. Gr. mol. 128,95. Lichid cu miros intepăLor, corosiv; p.f. 193-194°; p.t. 9,7°' şi -4° (două forme cristaline); d%a 1,563; rîjf 1,4659; e solubil în apă, în alcool, în eter: m. Se obţine sintetic din cloral-hidrat şi NaCN. E folosit ca intermediar în sinteze organice şi de medicamente. Acid 2,4-iiiciorfcnoxiacetic. C0H3Cla(O—CHj—COOH). Gr. mol. 221,04. Cristale; p.t. 138°; p.f.0j4 mm 160°; insolubil în apă; solubil în dizolvanţi organici. Aîb—olîţ'taYsintratte' “dîir'"2 ;4“dhYoffe fi o r" ş i ' ac. monocloracetie în soluţie de NaOH. Hormon vegetal cu proprietăţi crbicide, întrebuinţat la stîrpirea buruienilor. Sin.: Acid 2,4-D, Wcedone, Dixtirp. Acid 5,5-dic(iIbarMturic. Gr. mol. 184,19. r Cristale ineolo- NH—CO re, inodore, a- CO NC{GaH6)s mărui;p.t. 188°; CO^ sublimează; so- lubil în apă rece (1:170), în apă caldă (1:17), în eter (1:40), în alcool (1 : 8), în acetonă (1 : 11); insolubil în cloroform, în benzen; solubil în alcalii, dînd săruri cristalizate. Hipnotic. Sin.: Veronal, Barbital, Barbitone etc. Aeid difcnîlacolic. (CaH5)2CH-COOH. Gr. mol. 212,24. Cristale; p. t. 148°; sublimează; solubil în apă caldă, în eter, în cloroform. Se obţine sintetic prin reducerea acidului benzilic cu HJ şi P roşu. E folosit ca intermediar în sinteze de medicamente spasmolitice. Sin. Acid difenilmetan-a-car-boxilic. Acid d-dlfcniletilacctie. V. Acid 2-(4-difenil)-butiric. Acid 2-(4-dIfcnIl)-butiric. CltH1602. Gr. mo). 240,29. Cristale albe; p.t. 124—125°; e solubil în metanol, în etanol, în acetonă, în benzen; insolubil în apă. Se obţine sintetic prin hidroliza nitrilului 4-difeniletil-aeetic (obţinut din ni [ritul acidului 4-dife-nilacetic, amidură de sodiu şi bromură de etil). Anticolesterinîmiant, întrebuinţat în aterosclerozâ, ip hepatoterapie. Sin.: M.G. 1559, Acid 4-difoniletilacetic. Acid difeniliuelan-a-carboxilic. Y. Acid di-fenilacetjc. Acid o-dibidrocumarie. V. Acid melilotic. Aeid p-dlllidroeumarie. IIOCcH4CH2CH2CQQH. Gr. mol. 166,15. Cristale prismatice; p.t. 129—130°; e solubil în alcool, în eter, în apă rece. Nu dă. coloraţie cu clorura ferică. Sin.: Acid 4-hi-droxihidroeinamic, Acid floretic. Acid 2,d-dHiidroxibcnzoic. Gr. mol. 154,12. „ Cristale aciculare albe; ^COOHji) prin cristalizare din apă CeHa OH (2) . formeazăcristalohidraţi; xOII (4) e solubil în apă caldă, în alcool, eter; la ÎOO0-pierde apa de cristalizare; p.t. (anbidru) ~213°; (la temperaturi mai înalte se descompune cu degajare dc C02, formînd re-sorcină). E întrebuinţat ca reactiv foarte sensibil la identificarea Ti şi a U şi la determinarea colori metrică a l'c şi a U. Sin. Acid p-resorcilic. Acid 2,5-dihfdroxibenzoic. V. Acid gentisic. Acid dlhldroxi-3,12-eolanic. V. Acid des- ■ oxicoHcr ------------------------------------- Aeid 2,G,-di)iidroNiizonienUnie. V. Acid ci-trazinic. Aeid 9,10-dihidroxioctadceanolc. Y. Acid • 9,10-dibidroxistearic. 31 Aeid 5 -eli 1'5-m etilhutil-tiobarb i tur ic Acid 1,2-dlhidroxIproitIonic. V. Acid gliceric. Acid 9,10-dihidroxislearic. ClBH3604, Gr. mol. 316,47-Cristale albe, inodore, insipide; p.t. 132 — 136°; e insolubil în apă; solubil în alcool cald, în ac. acetic; puţin solubil în eter. Se obţine sintetic prin oxidarea acidului oleic în soluţie de KOH cu KMn04 sau din ac. elaidic, II2S04 şi persulfat de NH4. E întrebuinţat în cosmetică. Sin. Acid 9,10-dibidroxioctadecanoic, Acid dihiriroxlsuccinic. V. Acid tartric. Acid diliturtc. Gr. mol. 173,09. Cristale HN-GO-CH-NO, fdtnapă);eeso^ubîîS OC-NH-CO apă (26°) 0,09%, uşor solubil în apă fierbinte, solubil în alcool, insolubil în eter. Reactiv pentru determinarea gravimetrică a K. Acid dimetilarsinic. V. Acid cacodilic. Acid dimetil'ditio-dicarboxilic. V. Acidditio-glicolic. Acid 5,G*dimetoxl-o-aldcbi(lbeuy.oic. V, Acid op ian ic. Aeid 3,4-dimetoxibenzoic. Y, Acid veratric. Aeid 3,5-dinitrobenzolc. C7H406Na. Gr. mol. 212,12. Cristale galbene; p.t. 204 — 205°; e foarte solubil în alcool, în ac. acetic glacial; greu solubil în eter, în benzen. E întrebuinţat ca reactiv la determinarea colorimetrică a creatininei, la identificarea esterilor alifatici, a aminelor alifatiee şi aromatice. Acid disalieilic. V. Acid salieil-salicilic. Acid dltioglicolic. H00CCH2SSCH2C00H. Gr. mol. 182,22. Cristale; e solubil în apă, în alcool, în eter; puţin solubil în benzen; p.t. 108—109°. Se obţine sintetic prin oxidarea acidului tioglicolic. Sin. Acid d imctil- ditio-dicarbox ilic. Acid ditionic. HaS!,0li Gr. mol. 162,15. Acid slab; fală de oxidanţi este mult mai stabil decît ceilalţi acizi ai S. Formula sa structurală este simetrică: HO,S—SO,H. E cunoscut numai în soluţie. Se obţine din ditio-naţi, la tratarea lor cu un acid tare; la concentrarea soluţiei în vid se descompune în S02 şi H2S04. Sărurile sale, ditionaţii, sini substanţe cristaline, uşor solubile în apă. Acid ditinnns. HaS204. Gr. mol. 130,15. Nu există în stare liberă. Sărurile sale, ditio-niţir;-sîilt-rcducut-orr puternici.-Ritiomtul-de sodiu, Na2Sa04 • 2H20, c utilizat în analiza gazelor, pentru absorbţia oxigenului, şi în vopsi tor ie, pentru reducerea unor materii colorante. Sin, Acid hidrosulfuros. Acid dodecilic. V. Acid lauric. Acid elaîdlc. CHj—{CH2)7—CH=CH —ţGHa),—GOOII. Gr. mol. 282,45; p.t. 44,1°; p.f.10 ^ 225°; n^j 1,4468. Acid gras superior, monobazic, alifatic, nesaturat, slereoizomer al acidului oleic. Nu se găseşte în natură. Cu KMn04-» ac. îzo-dihidroxistcaric.Sin. Acid 9 -irans- o c tad ecen o i c. Acid epuizat. Amestec de H2S04 dil. cu HNOa şi nitroderivati, obţinut în procesele de nitrare, ca subprodus. E întrebuinţat la prepararea amestecurilor nitrante, ia fabricarea sărurilor, la curăţirea metalelor. Aeid erucic. CH3—{CHa);—CH=CH —{CHs)1:t—COOH. Gr. mol. 338,56, p.t. 33,8°; p.f. a0mm 281°; 0,860. Acid gras superior, monobazic, alifatic, mono-nesaturat, component principal al uleiului de rapiţă şi de muştar (ca gliceride 40—50%), Se prezintă sub forma izomerului cis. Prin tratare cu HN03 trece în izornerul trona (ac, brasidic); e insolubil în apă; foarte solubil în eter. Oxidat cu KMnOi-^ac. dihidroxibelicnic. Sin. Acid 13-m-decosenoic. Acid etilcudiamintclraacntlc. C10HleNaO9. Gr. mol. 292,26. Se obţine sintetic din eti-lendiamină, ac. rnonocloracctic, carbonat de sodiu. E insolubil in apă. Dă cu metale chelaţi (complexonaţî), adică complecşi interni foarte stabili. Antidot (ca sare dc calciu) în Otrăviri cu metale grele; anti-coagulant; dizolvă calculii renali; reactiv in complexonometric. E întrebuinţat ca sare de N a' sau ca' sare dublă ‘ de Na şi Ca. Sin.: E.D.T.A., Edctamin, Complexon II ctc. Acid 5-etil-5 - izoantllbarb Hurie. GiiHiaNa03. Gr. mol. 226,27. Cristale albe, amare; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, in‘eter, în benzen, în alcalii; p.t. 155°. Se obţine sintetic din etilmalonat de dietil sodat, bromură dc izoamil, etoxid de sodiu şi uree. E întrebuinţat ca sare sodică (cristale albe, foarte solubile în apă). Narcotic de bază, sedaţiv, hipnotic {de 3—5 ori mai activ decît vcronalul). Sin.: Amital, Amobarbilal, Barbamil, Dormitai, Eunoc-lal. Aeid S-ctiJ-â-meiillmEil-tlobarbitiirlc. CuHlsNaOaS. Gr. mol. 242,27. Pulbere cristalină gălbuie; p.t. 156—159°; e solubil în apă, în alcool; insolubil în eter, în - benzenr Se-obţ-ifle-sintet-je-drin 5-etiI-5-me-Ulbutil-malonat de elil, tiouree, în prezenţa etoxidului dc Na. E întrebuinţat ca sare. sodică. Anestezic general. Sin,; Neş-donal, Pentotlial, Tîiiopental, Acid etiocolanic 32 Acid «lioiuilunic. G2,)Has02. Gr. mol. 904,44. Cristalizează în aec; p. t. 219°. Se obţine sintetic din bisnorcolanat de metil, brom'ură dc fenilmagnezin şi oxidare cu Cr03. Acid clioiiii!, n03S—O — CH2—CII2—S03IT, Gr. mol. 206,20. Se obţine prin sulfonarca etan ol ului cu S03, folosindn-se SOa ca disolvant. Acid tenie. V. Fenol. Acid 2-Icniliierilic. V. Acid cinamic. Acid fenitursonic. C6HS—AsO(OH)2. Gr. mol. 202,03. Pulbere albă, cristalină, solubilă în apă, în alcool, în eter; p.t. 157 — 158°. Reactiv pentru precipitarea şi determinarea gravimetrică a Sn, Zr, Th, Nb, Ta, Bi. Sin. Acid benzenareonic. Acid icmleurboxllic. V. Acid benzoic. Acid 2 - tenilclilnol I n-4-carbox f li c. CjbHjjNOs. Gr. mol. 249,26. Cristale incolore; p.t. 208—213°; e solubil în apă (I : 20), in acetonă (1 : 35), în benzen (1 : 250), în alcalii diluate, în acizi diluaţi. Se obţine sintetic din bonzaldehidă, anilină şi ac. piruvic. Medicament întrebuinţat în tratamentul gutei, al reumatismului, al sciaticii etc. Sin.: Acid fenilcinconinic, Atofan, Cincofen. Acid Iciiilcinconinic. V. Acid 2-fenilchino-lin-4-cariboxilic. Acid tcnilctflacetic. Gr. mol. 164,2. Cristale, cu p.t. 31--320. E solu-sVn enmj bil în dizolvanţi orga- ^ nÎAi* nnlîii «fVInViil în C.IIs nici; puţin solubil în apă. Sc obţine sintetic prin alchilarea cianurii de benzii cu bro-mură dc etil şi saponificareă ni trilului ob ţinu t. Med icarncnt întrebuinţat în hip cr-colesterinomie, atcrosclerozâ, coronaropa-tie, calculi biliari, ciroză hepatică ctc. Sin,: Katacol, TU 22. Acid 5,5-îciiiletilbarbitnric. G12H12N303. Gr. mol. 232,23. Cristale incolore; c solubil în apa rece (1 : 1 100), în apă caldă (1 : 45), în alcool (1 : 7,5), în eter (1 : 20); p. t. 173 — 174°. So obţine sintetic din cianură de benzii, oxalat de etil, bromură de etil, uree şi etoxid de Na. Hipnotic; antiepilep-tic. Sin.: EenobarbiLal, Gardenal, Luminai. Acid fcnilgllcolie. V. Acid (—)-mandclic. Acid a-£enll-(i-(4-hfdroxî-3,5- sau prin oxidarea lor în fază de vapori cu aer (catalizator: Va05 etc.). Sin. Acid bcnzen-o-dicarboxilie. Acid rrc-ttolic. V. Acid izoftalic. Aeid p-îtalic. V, Acid tereftalie. Aeid Eulrjcnic, CHa=G------- Gr, mol. 142,11, Acid bibazic r=rTT nesaturat, conţinînd -u uxia. .n rnci]ecu]j im sistem Lnn rL,r,TT de duble legături con-COOII COOH jugate. derivat al butadienei cu carboxiiii în poziţiile 2, 3. Dă anhidride interne, numite f u 1 g i d e. Fulgidele aromatice sînt colorate în galben pînă la roşu. Derivaţii săi se obţin prin condensarea esterului acidului succinic cu aldehide sau cu cetone, în prezenţa eto-xidului de Na. Sin, Acid butadien-dicar-boxilic. Acid fulminic. C=N—OH. Gr. mol, 43,02. Derivat al GO, considerat ca oxima acestuia, izomer al acidului cianie. Se obţine din soluţiile fulminaţilor metalici şi acizi minerali la temperatură joasă. Substanţă volatilă cu miros foarte asemănător cu al acidului cianliidric, E solubil în apă rece (0,08%). E instabil în stare liberă; se polirnerizează, trecînd în ac. fulminuric (HONC)j. Cu meLalele dă săruri, numite f u 1 m i it a-ţ i; - eare sînt greu- solubile în apă, foarte explozivi. Cei mai importanţi sînt: fulminatul de mercur, Hg(CNO)a-• 112 I-IaO, şi fulminatul de argint, AgCNO. Acidul liber nu are întrebuinţări practice. 3 H—C—OH H—C—OH HO—C—H Sărurile sale (fulminatul de mercur) sînt întrebuinţate la fabricarea capselor, ca explozivi iniţiali, Acid fumărie. Gr. mol. 116,07. Cristale aci-HC—COOH culare;p._t. 300—302° (în .. tub închis); sublimează Hnnf eu la 200°. E solubil în apă MUUL,—(1 .150)> în alcooI. pUţin solubil în eter, în acetonă; insolubil în benzen. Se obţine sintetic din ac. malic, prin încălzire la 140—150°; din ac. brom-succinic, prin eliminare de HBr; prin izomerizarea acidului maleic. Sin. Acid tmns-etilen-l,2-dicarboxilic. Acid 2-furancarboxillc. V. Acid piremucic. Acid flalaetonic. CHaOH(CHOH)4COOH. Gr. mol. 196,16. Se obţine din galactoză, prin oxidare b lin dă (apă de clor, de brom); mai des întîlnit e acidul D(—)-galactonic cu p.t. 145—146° (trece în lactonă); [a] ^ — 12,23°. Acidul DL-galactonic (racemic) este optic inactiv. Acid D-galacturonic. Gr. mol. 194,14. Produs de oxidare a galactozei. Se găseşte ca polizaharidă în substanţele pectice,în gumele vegetale (de cireş, guma arabică). E solubil în apă, uşor solubil în alcool fier-O binte, insolubil în eter. HO C—H I AcIj galic, Q.r_ jjjqJ 188,13, jjq_____Cristalizează cu 1H20; e so- I Iubii în acetonă, puţin solu- COOH bil în alcool, în apă, în eter; insolubil in benzen, în cloroform; p.t. 225° [cu descompunere). Se COOH extrage din- tanin, -fiind l componentul principal al #\ galotanmurilor. Se obţine sintetic din ac. diiod-m-hi-droxibcnzoic cu KOH. E folosit ca intermediar în sinteza dermatolului, a piro-galolului; la fabricarea cernelurilor, a coloranţilor ctc. Astringent, hemostatic, antiseptic. Sin. Acid 3,4,5-trihidroxLbenzoic. Aeid flama. G10H5(NHa)(OH)(SO3H). Gr. mol. 239,24. Acid 2-aininc-8-naftol-6-siii-fooio. Cristale greu solubile în apă. Produs sinteLic din (3-naftilamină, prin sulfonare, hidroliza acidului trisulfonic, dizolvare în sodă şi fuziune alcalină, sau prin amina-rea acidului 2,8-dihidroxinaf[.alîri-5-sul-îonic. E folosit ca intermediar în sinteza unor coloranţi azoici. Acid pentisic. CtH3(OH)jC02H. Gr. mol. - -154,-liih—Se—obţine—sânte t ic—prin- oxâdarea salicîlatului de Na cu persulfat de Na. Gentisatul de Na este o sare albă, cristalină, solubilă în apă (1 : 6), în alcool (1 : 15), E folosit ca sare sodică în reumatism" HO/YNOH OH 3 Dicţionar de chimie Acid geranie 34 poliartrită. Sin.: Acid 2,5-dihidroxibenzoic, Acid. 5-h idrox isa 1 ic i 1 i e. Acid gerante, CHS“ etan:,)=CH - CHa— CIIa- C(CH3) CM (.C'UII si CH2= G(CHj) — CHa— -CHa-C(CH3)=CH-COOII- E un amestec al celor doi stereoizomeri cu formulele de mai sus. Are p.f.i4 mm 158°; d,'9'0 0,9518; 1,4869. Sin.: Acid 2,6-dimetil-l ; 5-heptadien-l-carboxilic, Acid 2,6-dimeLil-l:6 licptad ien-l-carboxilic. Acid gerorir. CHa—GO — GHj—CH,—GHa— -C(CII3)2"-COOH. Gr. mol. 172,23. Lichid cu p.f.740 mm275— 280°; p.f.îmm132°; rff 1,0211;nf> 1,44883; e solubil în alcool, în eter. Prin oxidarc cu HNOj trece în ac. 1,1-dimetilglutaric. Sin. Acid 1,1-dime lil-4-aceto-n-vaier ianic. Acid giberilie. C^H^Oo. Gr. mol. 346,37. Substanţă produsă de microorganismul Gibberella fujicuroi. Cristale (din acetat de etil); p.t. 233—235°. E puţin solubil în apă, în eter; solubil în metanol, în etanol, în acetonă, în soluţii de bicarbonat de Na şi acetat de Na. In concentraţia de 1— —o • 10'e acţionează ca stimulent de creştere a plantelor, a căror înălţime se dublează sau se triplează în 3—4 săptămţni. Concomitent, greutatea plantelor stropite cu ac. giberilic creşte cu 30—40%. Sin. Gi-berilină X. Acid flliccrie, CHaOII-CHOH-COOII. Gr. mol. 106,08. E prezent in fermentaţia alcoolică, ca precursor al acidului piruvic. Se obţine sintetic prin oxidarea glicerinei; are aspect de gumă; se descompune la distilare; e solubil în apă, în alcool: oo; e insolubil în eter. Sin, Acid 1,2-dihidroxi-propîonic. Acid fllieerofosforic, C3Hs06P. Gr. mol. 172,08. Se extrage din gălbenuş de ou (lccitină). Se obţine sintetic din gliccrină, şi ac. fosforic sau fosfaţi. Există în cîteva forme izomere. Acidul liber este siropos. Se descompune la distilare. E bidratat de apă, în mod lent. Există ca mono-, di-şi triosteri, Monoesterul e stabil. E folosit ca medicament sub formă de săruri de Ga, Na. Sin.: Glicerol-l-mono-fosfat, Fosfat de glicerina. Acid glicoeolîc, GaaH43N03. Gr. mol. 465,6. E solubil în apă: 3,3%la 20°, 8,5% Ia 100°; în alcool; insolubil în eter; are p.t. 133°. Se prepară din bilă. Prin hidroliză dă ac. colic • şi gticocot.~SuN fermă de -sărm'P 'este'co-lagog; antiseptic. Sin. Colilglicină. Acid glicollc. CHaOH —COOH. Gr. mol. 76,05. Cristale incolore; p.t. 79 — 80°; e solubil în apă, în alcool, în eter. Sc obţine sintetic prin oxidarca glicocolului cu IINOa, oxidarea zaharurilor, din ac. monoclora-cetic şi alcalii, reducerea electrolitică a acidului oxalic etc. Are întrebuinţări industriale în imprimeria textilă; la fabricarea lacurilor, a răşinilor etc. Sin. Acid hidroxiacetic. Acid D-glicuronic. Gr. mol. 194,14. Cristale; OII H OH OH GOOH I I I i I j— c— C— C—C— G--------- I I - I I l i II OII H H II p.t. 156°; e solubil in apă; [«]2?+36° (apă). Există în mod normal în lichidele organismului. Se obţine prin oxidarea glucozei cu HN03. Sin. Acid D-glucuronic. Acid glloxalic. V. Acid glioxilic. Acid glioxilic. CHOCOOH. Gr. mol, 74,04. Sirop cu miros sufocant, obţinut sintetic prin oxidarea etilenglieoluliii cu HN03 sau prin hidroliza acidului dicloracetic cu apă, la 140°. Acidul glioxilic formează cu apa un h i d r a L : CHOCOOH • ■ 1/2 HaO sub forma de cristale, cu p.t. 70 — 75°. Ac. glioxilic se obţine şi anhidru, sub forma de cristale monoclinice, cu p.t. 98°. Este foarte solubil în apă rece; puţin solubil în alcool, în eter, în benzen. Se găseşte în plante şi în lichidele organismului animal. Sin.: Acid glioxalic. Acid aldehidoformic, Acid formilformic. Acid D-gluconic. HOOCfCHOH^CHjOIT. Gr. mol. 196,16. Lichid siropos. Se obţine sintetic, prin oxidarea fermentativă a glucozei sau prin oxidarea glucozei cu apă do clor, apă de brom. Se obţine racemic; trece uşor în lactonă; sau: cristale acieu-lare, p.t. 131°; solubil în apă; insolubil în alcool absolut, în eter. E întrebuinţat snb forma de sare de calciu, ca medicament. Sin. Acid penLahidroxicarboxilic. Acid D-glucuronic. V. Acid D-glicuronic. Acid y Iu (amic. HOOCCHaCHaCH(NII2)COOH. Gr. mol. 147,13. Acid am inoglu tărie. Cristale albe; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter; p.t. 220° (cu descompunere). Se extrage din proteine vegetale şi animale; component al moleculei glutationuloi, a acidului folie, a insulinei. E folosit Toarte mult ca sare de Na pentru a da alimentelor gust de carne. Folosit în ultimul timp ca materie primă pentru o fibră sintetică,, "care “are ■proprietăţi ăprop i â te“"deălelîher şi mătăsii. Clorhidrat: p.t. 210°; [a]^*-f-l2,5°. Factor important în metabolismul centrilor nervoşi. Medicament între- 35 Acid c-hidroxibenzoic bu iritat în oligofrenii, în psihoze, în coma hepatică etc. Sin.: Acid a-am inoglu tărie, Glutacid. Acid Iilutiminic. V. Acid p i roii don-carbo-xilic. Acid H. CI?H,(NHj,) (OH) (SOjH).,. Or. mol. 319,3. Acid î-amino-8-naftol-3, 6-disulfo-nic. Cristale incolore; e puţin solubil în apă; cuplează cu săruri de diazoniu în soluţii alcaline sau acide. Se obţinu prin sul-fonarea naftalinei, nitrare, reducere şi fuziune alcalină. E un intermediar important pentru coloranţii azoici. Acid hematinic. Acid monocarbOxilic deri--vînd dc la imida acidului maleic,;: Ac. hematinic se formează prin degradarea" oxi-dativă a heminei (materia colorantă care se obţine prin tratarea hemoglobinei cu ac. acetic şi NaCl). Acid hemclitic. Y. Acid hemimelitic. Acid liemhnelitic. CeH3(C00H)= • 2HaO. Gr. moţ. 246,17. Or. mol. 210,14 [anhidru). Acid aromatic tribazic, cu nucleu benze-nic, conţinînd grupările carboxil dispuse v iernai. Se obţine prin oxidarea hemime-litenului (1,2,3-U'imelilbenzen) sau prin oxidarea acidului 2, 3-dimelilbenzoic. Sin.; Acid benzen-1,2,3-tricarboxilic, Acid he-melitic. Acid i, 7-]iepf:mdicnrliuxilic. . Acid ace-laic. Acid Iscxmdor opiat inie. Ha[PtGlc]. Aeid complex in care Pt are valenţa 4 şi indicele de coordinaţie 6. Se obţine prin dizolvarea Pt în apă regală sau prin dizolvarea cloruri! plaLinice, PtCl4, în IIC1, Din soluţia obţinută se poate separa eristalohidratul de culoare roşie-eaîenie: Ha[PtCla]'6HaO. Sărurile sale se numesc hcxacloropîatinaţi sau cloroplatinaţi. Sin.: Acid cloroplati-nic, Acid platiniclorhidric. Acid hcxuîluosilieie. Y. Acid l'luosîlicic. Acid liex:imctileu-l,(!-dicarboxiiic. V. Acid suberic. Acid hexanoic, V. Acid oapronie. Acid hiaiuronic. Gr. mol. 200 000—500 000. IleteropolizahaTidâ. Se formează diu N-acetil-glucozamină şi ac. glicuronic. Se găseşte în corpul vitros, în tumori, în capsule bacteriene etc. E descompus de hialuronîdază (enzimă). In organism, ac. hiaiuronic este legat de proteine. Acid bidnccarpic. CleII2SOa. Gr. moi. 252,38. P.t. 59 — 60°, [aţ^-l-68,10 (în cloroform), fr greu soluhtl-în- cei -mai tiraîţi' sol veirţr organici; uşor solubil în cloroform. Acid gras, ciclic, monobazic, nesaturat. Constituent al uleiului do chaulmoogra, E folosit în combaterea leprei. Sin.; Acid oiolo- pentenil-(2)-n-undecanoic, Acid de Hidno-carpus. Acid hidnocarpllacetlc. V. Acid de Chaulmoogra. Acid hldrlnden-caTl)oxi]ie. C10HloO2- Gr. moh 162,19. Acid monocarboxilic derivînd de la hidrinden prin înlocuirea unui atom de hidrogen din poziţiile 1, 2 sau 5 cu gru-pareacarboxil. Acid 1 - hidrinden carboxilic. Cristale aeiculare; p.t. 59—60°. Acid 2-hidrinden carboxilic, Cristale aeiculare; p.t. 130°; p.fis mm 182—192°; e solubil în benzen. Se prepară din dibromxilen şi ester malonic. Acid 5-h idrinden carhoxi-1 i c. Cristale; p.t. 178—179°; e solubil în alcool. Acid hidroa/.otos. V. Acid niLroxilic. Acid hidrociniiniie. CjHjtCHjJjGOOH. Gr. mol. 150,07. Cristale (eter de petrol); p.t. 47°; p. f.754 mm280°; df 1,07115; e solubil în alcool, în eter, cloroform, benzen, apă (1 : 168) la rece, în eter de petrol (1 : 7). E antrenabil cu vapori. So obţine sintetic prin reducerea catalitică sau cu amalgam de sodiu a acidului cinamic. Sin.; Acid 2-fenilpropionic, Acid benzilacetic. : Aeid hidromneoDie. Acid bibazic nesaturat, cu grupările carboxil în poziţia 1,6, con-ţinînd o dublă legătură în moleculă. în funcţie de poziţia dublei legături în sistem, se deosebesc: Acid AJ - 1 - d i h i d r o-m u c o n i c. HOOG-CH-CH-CHa-— CHa—COOH. Gr. mol. 144.12. Se obţine prin izomerizarea acidului A2-2-hidro-muconic, prin încălzire cu NaOH conc. Datorită dublei legături apare în două forme stereoizomere (izomeri geometrici): izomerul cis, cristale; p.t. 81°; izomerul trans, prisme; p.t. 191°. Acid AM-hidro-muconic, prin hidrogenare, dă ac. adipic. Sin.: Acid a-hidromuconic, Acid 1 -bu tilen-1, 4-dicarboxiIic. Acidul A-- 2-d i h i dr o-m u c o n i c. IIOOCCHaGH=CIICHlsCOOH. Se obţine prin reducerea acidului mnconic cu amalgam de sodiu. Formează cristale prismatice; p. t. 195°; e solubil în alcool, în apă caldă; greu solubil in eter; prin încălzire cu NaOH conc. se izomerizează în ac. a-hidromuconic. Sin.: Acid p-hidro-muconic, Acid 2-bu tilen-1, 4-dicarboxiîic, Aeid liidronitros, V. Acid nitroxilic. Acid biiJrosuUuros. Y. Acid ditionos. Acid hidroxamie. V. Acizi hidroxamici. Acid hidroxiacetic. V. Acid glicolic. Aeid p-hidroxi-K-amitJoylutarie. Y. Acid hidroxiglutamic. Aeid jS-hidroxi-a-aminopropionic. V. Serînâ. Acid o-hidroxibenzoic. V, Acid salicilic. 3 Acid /r-lridroxibenzoic 36 Acid p-bidroxlbcnzoic. Gr. mol. 138,13. Cristale incolore; p -t. 210*. ^COjH [1) ge obţine sintetic din fe-C6H4 noxid de potasiu şi COa la ^OII (41 180°. E folosit, sub for- ma do ester metil ic, pro-pilic, ca antiseptic şi conservant. Acid hidroxibutiric. C4H808. Gr. mol. 104,1. . Se cunosc trei izomeri: A c i d u 1 a-hidro- xibutiric. CH8-CH2-CH-COOH. 1 OH Conţine un atom de carbon asimetric şi, în consecinţă, se prezintă sub formă dc antipozi optici. Racemic. Cristale higr.;p.t. 43—44°; sublimează la 60 — 70° şi se descompune la p.f. 225—260°. Sin. Acid l-oxibutiric. Acidul p-hidroxibutiric. CH3 — CH—CH2—COOH. Sq prezintă, de OH asemenea, sub formă de antipozi optici. Cristale higr.; p.t. 48—50°; c solubil în apă, în alcool, în eter; insolubil în benzen. La Încălzire cu H2S04 dil. elimină apă şi dă ac. crotonic. Sin. Acid 2-oxibutiric. Ac i d u 1 y-liidroxibutirie. HO—CHa—CHa—CH8—COOH. • Lichid; p.t. —17°. Se descompune la temperatura ordinară. Prin încălzire scurtă în soluţie apoasă acidulată cu acizi minerali elimină apă şi trece în y-lactonă (butirolactonă). Sin. Acid 3-oxibufiric. Acid bidroxiăiîenllaectie. V. Acid beuzîlic. Acid hfdroxiîeuilacctie. V. Acid [ — )-man-delic. Acid (j-ţp-Mdt-oxifenll) -a-aminopropioaic. V. Tirozină. Acid bîdroxiyutamic. HOOCCH2CH{OH)CH(NH2)COOH. Gr. mol. 163,09. Este sintetizat de organism (poate lipsi din hrană). Se găseşte în: albumină (ou), 1,4%, cazeină (lapte) 10,5%, gliadină (grîu) 2,4%. Prezintă izomerio optică: forma (-(-} e solubilă în apă, insolubilă în alcool; forma (±) are p.t. 195° (cu descompunere); e solubilă în apă. Sin. Acid p-hidroxi-a-aminoglutaric. Acid bidroxinielilbenzoic. HOCHjj— C8H4—COOII. (o, m, p). Gr. mol. 152,14. Se cunosc trei izomeri: Acido-hi-droximetilbenzoic. Cristaleacicularc; p.t. 128° (118-120°); e solubil în apă, în alcool, în eter. Se obţine prin hidroliza ftalidei cu carbonat alcalin. Prin încălzire 3ă"Tăetona ebrespuri zîff o eire'7 "TffălîdăY A c T el ' m-hidroximetilbenzoic. Cristale, p.t. 111°; p-f.jj nim 190°. Acid p-h i d r o x i-metil-tenzoic. Cristale acicularc; p. t. 181°; e solubil în eter; sublimează. Acid G -Iild roxi - 2 - n a £ ta lenpru |i io ii i c. V. Acid allenolic. Acid 2-hîdroxl-8-naltoic. Gr. mol, 188,17. Se obţine prin acţiunea C02 .OH asupra p-naftolatului dc Na Cl o H„ uscat, E un intermediar im- ^COOH portant în industria coloranţilor, folosit şi drept component de cuplare Ia coloranţi azoici. Sin.: B.O.N.,Acid |3-oxinaftoic. Acid -i-hidroxi-S-piroIidincarboxilio. V. L-Ilidroxiprolină, Acid 2-kidroxipropan-l, 2, 3-triCHrbnxilic. V. Acid citric. Acid a-hidroxlpropionic. V. Acid lac tic. Acid 2-hidroxi-4-sulîobcnzoio. V, Acid sul-fosalicilic. Acid bidroxitoluie. (o, m, sau p). Y, Acizi crezotici. Acid Jiipoazotos. IIaNaOs. Formula structurală este: H—O —N=N—O—H. Gr. mol. 62,03. Cristale incolore explozive; o solubil în apă, are caracter acid slab. Se obţine în stare liberă prin reacţia sării de argint cu HC1. Prin păstrarea la a.er se descompune în NjO şi IIjO. Nu are proprietăţi oxidante. Sărurile sale neutre sini, In general, greu solubile în apă. Acid hijiocloros. HOGI. Gr. raol. 52,47. Soluţia apoasă, diluată, e incoloră; cea concentrată o gălbuie. Se prepară din apă de clor şi HgO. Acid liipotosloric. H4Pa08 ■ 2HaO. Gr. mol. 198,01. Cristale; p.t. 70°; solubil în apă (cu descompunere). Se obţine, alături de acizii fosforos şi fosforic, la oxidarca fosforului în aer umed, Toţi cei patru atomi dc hidrogen pot fi înlocuiţi cu metale, dind naştere la hijiofosfaţi. Acid liipoîosîoros. Gr. mol. 66. Acid mono-bazic; £a=l ■ 10 2 . Cristale in-O colorc; p.t, 26,5; d 1,49; e solubil în apă, în alcool, în eter; la cald 'OH so descompune. Sărurile sale — numite hipofosfiţi — se obţin încălzind fosfor alb cu baze puternice. Este un agent re ducător puternic. Aeid hipuric. V. Acid benzoilaminoacetic. Acid o- şi OT-homosaUcilic. V. Acizi crezotici. Acid j3-indolilacctic *\— CI-Ij—COOH .V^......... k zopina). Cristale 164—165°; £a]^° Gr. mol. 175,18. Produs al degradării micro-biene a triptofanu-lui, identic cu substanţa--de -creştere din bacterii, drojdii, mucegaiuri (ri-în plăci incolore; p.t, -3,8° (alcool); e greu 37 Acid izocrolonic solubil în apă rece; insolubil în cloroform; solubil în alcool, în eter, în ac. acetic. Se obţine din indol şi ester diazoacetic. Priu decarboxilare trece în [S-metilindol (scatol). Asupra plantelor are acţiunea de auxină (fitohormon), Sin.; Acid 3-indolilacetic, Heteroauxină, Rizopină. Acid (î-indolUbutiric. Gr. mol. 203,211. Gris- -----CH,—CHa—CHa—COOH I II II I H talo rombice; p.t. 124°; e insolubil în apă, în cloroform; solubil în alcool, în eter, în ac. acetic. Are acţiunea de îitohormon. Sin. 3-(3-indoli])-n-butiric, Acid iiidoxllsulîuric. Gr. mol. 213,21. Se găseşte în urina carii i-I V [r O—SOjH voreior şi a erbivore- / lor, ca produs dc de- M gradare a triptofanu- II lui. Se descompune la 179—180°. Încălzit cu HC1 dil. se scindează în indoxil şi HaS04, iar prin oxid are cu permanganat de K trece în ac. antranilic. Sin. Esterul sulfuric a] 3-oxi-indolului [indoxil). Acid inosinlc. CioH13N403P. Gr. mol. 348,22. Se obţine din extractul de carne. So obţine, de asemenea, din muşchi, prin desaminarea enzimatică a acidului adenilic sau prin hidroliza inosin-trifosfatului. Sirop cu gust acid, plăcut; Fa]!,0—18,5°; e solubil în apă, ac. formic; puţin solubil în alcool, eter. Prin fierbere cu acizi hidrolizează, obţi-nîndu-se un mol H8P04, un mol hipoxan-tină şi un mol D-riboză. Acid todgorgolc. V. 3,5-Diiodotirozină. Acid iodhidric. HJ. Gr. mol. 127,918. Gaz foarte solubil în apă (425 J/I apă); p.f. — 35,7°; p.t. —50,8°; ca soluţie 70% HJ fumegă; d 2; dă azeotrop cu apa Ia 57%, cu p.f. 127°. Reducător energic, oxidat la Ja de HaS04 conc., HN03, Cl2, Bra. Se obţine prin barbotarea HaS într-o suspen-sio’de Ja sau CtiJ; prin acţiunea apei asupra unui amestec de Ja şi P; din ioduri şi HC1. Aeid iodic, HJ03. Gr. mol. 175,918. Cristale rombice incolore, foarte solubile în apă [310% la 16°); e insolubil în eLer, în cloroform, La 195“ se descompune în Ja03 şi apă, Se obţine din iodat de sodiu şi ac, sulfuric sau din iod în pulbere, prin fierbere cu HNOa fumans sau prin oxidarea " To'duîui'' cunjlof""'în soluţie“apoasă." Acid isetioulc. I-IOCHaGHES03H. Gr, mol. 126,13. Cristale foarte bigroscopice; la 100° se descompun, Se obţine prin hidroliza acidului etionic. E miscibi]»cu apă, cu al- cool. Formează uşor săruri cristaline cu bazele organice. Acid itaconie. Gr. mol. 130,09; p.t. 162— rw_r moH 164°; e P^tial solubil vjria— y 'jUun în apă, în alcool; greu rtr rncn solubil în eter. JT,= COOH =140 . lo-4(25°); ^-3,56 ■ 10 6 (25°). Ca anhidridă apare la distilarea uscată a acidului citric, Sin. Acid motilensuccinic. Acid ilamalic. Gr. mol. 148,11. Nu există HOCHj-CH— COOH în stare liberă. E s-1 terul dietilic; CHjCOOH p.f. 12mm 150-152°. Sin. Acid hidroximetilsuccinic. Acid 5,r>-izobutilalill)arbituric. C11H16N2Oş. Gr, mol. 224,25. Pulbere albă; e greu solubil în apă; solubil în acetonă, în cloroform, în alcalii; p.t. 137 — 138°. Se obţine sintetic din uree, etoxid de sodiu şi izobu-tiialilmalonat de etil. Hipnotic. Sin, San-d op tal. Aeid izolmtirîe. (CH3)2CHCOOH. Gr. moi. 88,04, p.t. -47°; p.f- 154,3°; df 0,950. Se găseşte în rădăcina de arnica şi, ca ester, în unele uleiuri eterice. Sc obţine sintetic prin oxidarea alcoolului izobutilic. Acid izeelanuric. Gr. mol. 129, 07. Polimer al acidului cianic, re--^ \ zultai din trei molecule HO—C C—OH do ac> cianic; izomer al ^ ^ acidului cianuric. Cris- /1N talizează în prisme; p.t. Y 145° (cu descompuneau re); e S™11 solubil în apă, în alcool, eter; insolubil în benzen. Dă esteri (izociăn'uJ r a ţ. i de alchil), care iau naştere prin polimerizarea izocianaţilor de alchil. Sin. Acid fulminuric. ! Acid izocitric. Gr. mol. 192,12. Se găseşte în unele plante (Rubus candicans). Apare ca pro -dus intermediar în gli coliză, la degradarea acidului citric. Ac. citric ţ± ac. aconitic ^ ac. HO—CH—COOH —COOH (W-COOH iz o citric ş£ ac. oxalosuccinic ac. a-ceto-glutaric «t ac. succinic ac. fumărie -fi ac. inalic şi ac. oxaloacetic ac. piruvic glu-coză şi glicogcn. Sin.; Acid 1-hidroxipro-pan-l,2,3-t.ricaiboxilic.; Acid 1-hidroxitri-carbalilic. Acid izocrotonlc. CH3—CH=CH—COOH (m). Gr. mol. 86,09, Cristale aciculare -(eter—de- -petral) ;.._p-t_15,5°_L__p.f,_169°j p.f,20mra 78,5°; df 1,0312; 1,4483; e solubil în apă. Se obţine sintetic, alături dc ac. crotonic, în sintezele sale, sau prin iradierea acidului crotonic cu radiaţii Acid izoitalic 38 ultraviolete. Sin.: Acid cis-crotonic, Acid alocrotonic. Acid i/.ollalic. CcII4(COOH)a. Gr. mol. 166,13. Cristale aciculare (apă-alcool); p.t. 345^347°; e solubil în ac, acetic glacial, în alcool; insolubil în benzen, în eter de petrol. Se obţine sintetic prin oxidarea #i-xilcnului. Sin.: Acid m-ftalic, Acid ben-zen-m-dicarboxilic. Acid izonicotinîc. Gr, mol. 123,11. Cristale COOH aciclllai'e din aPă- Are P-t. 319°. . Sublimează la temperatura de 260° #\ şi presiunea de 15 mm. E puţin so-f II Iubii în apă rece, mai solubil în apă fierbinte; insolubil în eter, în alcool, în benzen. Sin. Acid piri-din-4-carboxilic, Acid y-picolinic. Acid izopcntanoic. Y, Acid izovalerîanic. Acid îzopropllacetic. V. Acid izovalerîanic. Acid izotioeianic, S^=C=^NH. Gr. mol. 59,09. Nu c cunoscut în stare liberă. Există, însă, sub formă de săruri şi de esteri (sene-voii). Aceştia din urmăsînt lichide cu miros de muştar şi cu proprietăţi vezicanle. V. şi Acid tiocianic. Acîd izovalerîanic. (CHsJ2CHCH2COOH. Gr. moi. 102,13. Lichid; p.t. —37,0°; p.f. 176,7°; df 0,933; e solubil în apă (1 : 23). Sc obţine liber sau ca ester din Radix valc-rianae. Se obţine sintetic, prin oxidarea alcoolului amilic de fermentaţie, cu hicro-mat de K şi HaS04. Medicament sedaliv, hipnotic. Sin.: Acid izopropilacetic, Acid 2- metiJbutîric, Acid izopentanoic. Acid izovanilie. Gr. rnoJ. 168,14. Cristale pris-■ matice, cu p.t. 255 — 257°; e solubil în alco-C,H3- COOH ol, în eter; parţial so-H(X Iubii îu apă. Prin încălzire sublimează. Sin. Acid 3-liidroxi-4-meLoxibenzoie, Acid 3- hidroxianisic. Acid junlpcrle. HOCH2(CH2)13CH.,COOH. Gr. mol. 272,42. Oxiacid gras, superior, aii-fatic, saturat; p.t. 95°. Se găseşte în ceara de conifere. Sin.: Acid 16-hidroxipalmitic, Acid-i 6-hidrox ihexadecan o ic. Acid kinurenie. C10H;O3N. Gr. mol, 189,16. Are p.t. 282—283°; e solubil în alcool fierbinte; insolubil în eter, solubil 0,9% în apă fierbinte. Produs de degradare a tri-ptofanuluî în organismul cîinelui. Sin.: Acid 4-hidroxichinaldmic, Acid 4-hidro-xich inolin-2 -carboxi lic. Aeid kojlc. CgHjO*. 5- H idroxi-2-hîdroxime-til-Y-pirofiă; Gr/moL 142,T1'; "Se obţine din fructoză sau din inanită, cu bacterii oxidante acetice. Alte microorganisme (Asper-gillus) sintetizează ac. kojic şi din alte za-baruri. Substanţă aniibiotică. Acid lactic. GHgGHOHCOOH. Gr. mol. 90,08. Lichid siropos; higroscopic; p.f. iomm 120°; p.t. 17°. Se obţine prin fermentaţia lac-tică a zaharurilor. Industrial se ohţine prin fermentare din amidon de porumb, glucoza sau melasă. Acidul farmaceutic conţine ac. lactic 60%, ac. lactil-lactic 30%, ■ apă 10%; d.ib 1,23. Acidul racemic este dedublat în izomeri optici ca sare de stricnina. E folosit în vopsitorie, ca acidulant al băuturilor, ca solvent ele. în medicină, ca antiseptic gastrointcstinal; în tratamentul diareei. Sin, Acid a-hidroxipropionic. Acid laetoMouic. C12H2a012. Gr. mol. 358,3. Sirop solubil în apă; greu solubil în alcool, în ac. acetic; insolubil în eter. Se obţine prin oxidarea lactozei. Prin hidroîiză acidă 1 mol ac. gluconic -j- 1 mol galactoză, E fcrmentcscibil. Sin. Acid 4-(p,D-Galactozido)-D-gluconic. Acid lactoflavin-fosforic. Constituie coen-zima fermentului galben de oxidare al lui Warburg-Christian. Intervine în procesele biochimice de oxidorcduccre, ca transportor de IIa, Rolul său este de a transporta H2 fixat de codehidrnza II pe un alt accoptor, rcgenerînd codehidraxa. El catalizează, astfel, dehidrogenarea coezimei II reduse. Sin.: Esterul fosforic al lactoflavinei, Esterul fosforic al riboflavinei. Aeid bunic. C H3 i GH2;, „COOH. Gr. mol. 200,31. Acid gras superior alifatic, saturat. | Cristale insolubile în apă, solubile în dizol-i van ţi organ ic i; p. 1. 4 3 — î 4°; p.f.)S mml 48 — ; -ISO", p.f-ioflmm 225°; df 0,869; «J? ; 1,41831. Intră în constituţia gliceridelor muitor grăsimi vegetale, în’ special în un-| tul de cocos. Sin. Acid dodecilic. Aeid Jevopimarie. CaoH3C,02. Gr. mol. 302,44. | Se găseşte în răşina de Pinus pinoster. Nu j este Izomer ster ic al acidului dextropima-] ric, ci de poziţie. Răşinile care-1 conţin se folosesc la fabricarea lacurilor, a vernisu-rilor şi a săpunurilor. Acid lcvullc. CHjCOCHjCHjCOOI-I. Gr. mol, 116,11. E uşor solubil în apă, în alcool, în ; eter; p.t. 33 — 35°; p.f. 245 — 246°. Se obţine I prin încălzirea hexozelor (levulozăj cu aei-I zi minerali tari sau prin condensarea este-I rulai acetilacelic sodat cu cloracetat de ! etil. ti folosit în sinteze organice; industrial, la fabricarea nailonului, a cauciucului sintetic, a materialelor plastice. Sin.: Acid lcvulinic, Acid (l-acetilpropionic. Acid llynoecric. CHjţCHjJ^COOEL Gr. mol. - 368-,-62., - E optic inactiv;~ solubil- in-etor-,-în eter de petrol, în alcool cald, în benzen, CS2, ac, acetic, clor-piridină; p.t. 84—85°, b™ 1,4287. Intră în constituţia cerebrozidc-lor, sub forma de lignoceril-sfingozină; e 39 Acid motahoric principalul acid din sfingomielinele care se găsesc în grăsimea laptelui- Sin. Acid n-tetracosanic. Aeid lînoleie. CH3-(CHî)4-GH=GH-GHî-CH = GH~ — (CII2);—COOH. Gr. mol. 280,25. Acid gras superior, monobazic, alifatic, nesaturat; p.t. 9-11°; p.f. 230°; 8-siilfnuie. Y. Acid Scllăffer, Acid 2-nailol-7-sulîonie. HOC10H6SO3H. Gr. mol. 224,23. Cristale; p.t. 89° (I-ICI); e foarte solubil în apă, în alcool; insolubil in eter. Se obţine sintetic din naftol şi H2S04 la 100 — 105°. E folosit ca intermediar în industria coloranţilor. Sin.: Acid Cassella, Acid p-naftol-7-sulfonic. Aeid-p-mrftof-7-suîbmic. -V—Add -2-nattol-7-sulf OII ic. Aeid Gc-nafloxiacctic.' CioHjOCIIaCOOH. Gr, mol. 202,2. Cristale prismatice; p.t. 190°; e foarte solubil în alcool; parţial solubil în apă. Sin. Acid 1-naftilglicolic. Acid p-naftoxiflcctic. C10H,OCHaGOOH. Gr, mol. 202,2. Prisme; p.t. 156°; e solubil în alcool, în eter, în ac. acetic; parţial solubil în apă rece. Sin. Acid 2-naftîlglicolic. Aeid ncrvonic. CH3(CHî)j—CH=CH-(CIIa)ls—COOH.Gr. mol. 366,61. Acid gras, superior, cu o dublă legătură, prezent în nervonă (cere-brozidă) şi în sfingomielină. Pulbere cristalină, albă; e solubil în eter, în alcool, în acetonă; p.t. 40 — 41°. Sin. Acid 15-n-tc-tracosenoic. Aeid nicotinic. Gr. moi. 123,11. Cristale rr,n„ incolore; e solubil în apă caldă, , i -COOH jn alcool; puţin solubil în W eter; sublimează; p.t. 232°. ■N Se obţine sintetic prin oxida- rea chinolinei sau a 3-melilpiridinei. E folosit ca intermediar în sinteza coraminei, a nieotinamidci etc. Sin..; Acid piridin-E-carboxilic, Niacină. Acid nitric. V. Acid azotic. Acid p-nilrobenzen-azo-sHÎicilie. V. Alizarin oranj R. Acid nitrolle. Compus _( O R C=N—OH O organic care conţine grupele nitro şi oxi-mă la acelaşi atom de carbon. Aeid nitros. Y. Acid azotos. Aeid nitroxilie. H4N204. Se cunosc sărurile sale alcaline, care se obţin prin tratarea cu NaN02 a unei soluţii de Na metalic în NH3 lichid. Sarea de Na este o pulbere galbenă, stabilă numai in absenţa completă a oxigenului şi a umidităţii. în prezenţa oxigenului sc descompune În intrat şi peroxid de Na. Sin.: Acid hidroazotos, Acid hidronitros. Acid iionandioie. Y. Acid acelaic. Aeid nonanole. V. Acid pelargonic. Aeid nordlhidroguaiarctic. Gr. mol. 302,35. (HO)2C6H3—CHa— CH-CH-CIt2-CsH3(OH)2 ch3 Ah* Substanţă inodoră, insipidă; cristale din ac. acetic dil.; p.t. 184 — 185°; e solubil în alcool, în metanol, eter; uşor solubil în apă fierbinte, în cloroform; praclic insolubil în eter dc petrol, în benzen, în toluen. Se extrage din Larrea divaricata (plantă de deşert). Are proprietăţi antioxidante şi este folosit la conservarea uleiurilor vegetale. Sin.: NDGA; 4>4'-(2]3-dimetiItetrametilen)-dipiroeateehul—__________________________ Acid norpinic. Gr. mol. 172,18. Se prezintă HOOC-HC-C(Cna}2 I 1 HaC-CH---------COOH Acid nucleic 42 în două forme st ere o izo mere: lrans\ prisme cu p.t. 146°; solubil în apă, în alcool, tri eter; cis: prisme cu p.t. 175°; solubil în aoetat de etil, în apă caldă. Sublimează Ia 100°. Sin. Acid l,l-dimetîlciclobutan-2,4-dicar-boxilic. Acid nucleic. CagH4aO!!!J'Ni6P4. Gr. mol. 1303,79. Pulbere albă, amorfă; e insolubil in apă, în alcool rece; solubil în al călii, in săruri alcaline. Se extrage din timus şi din drojdie de bere. Reconstituant, an ti infect ios, dizolvant al acidului uric. Sin.: Nucleol, Acid zimonucleic. Acid oetainotUen-l.O-dieurboxîlic. V. Acid sebacic. Acid oeiandioic. V. Acid sub cric. Acid n-octannlc. V. Acid caprîlic. Acid ocnaniic. CH3{GH2)5COOH. Gr, mol. 130,18. Lichid uleios; p.t. — 9°; p.f.70O ram 222-245°; p.f.llmm 115°; . df 0,92099; l.i12219. Sin.: Acid n-hcptilic, Acid hepioie. Acid oleic. CH1(GHs)JCH-^CH(CHa),GOOH. Gr. moi. 282,45. Acid gras, monocarbo-xilie, nesaturat, cu o dublă legătură în molecula. Lichid uleios, fără culoare şi miros, in_ stare pură; p.t, +14°; p.r.100îlim286°; d'^ 0,895; «a ljâC3; indicele de iod 90; indicele de saponificarc 190; e insolubil în apă; solubil în alcool, în benzen, cloroform, eter. Sc oxidează uşor la aer; adiţionează Br2. Prin hidrogonaro sc transformă în ac. slearic solid. Ac. oleic prezintă izo-merie de poziţie (dublă legătură)- şi izo-merie dc tipul cis-trans. Se cunosc şase izo-meri cis (seria acidului oleic) şi opt izomeri trans (scria acidului elaidic). Izomeria de poziţie şi cea sterică modifică, în special, punctul de topire. Sub forma de gliceride, ac. oleic este unul dintre principalii constituenţi ai uleiurilor vegetale şi animale. Sc întrebuinţează la fabricarea săpunurilor, iar sub forma de oleaţi metalici, in diferite scopuri tehnice. Sin. Acid 5-octadecenoie. Acid oleostearie. Cil, • (CH1),(CH=CII),(CHt),COOH. Gr. mol. 278,4; p.t.48—49° (a) p.t. 711 (p); i>-f-12 mm 23^; (*) i$ 1,5113; (P) n% 1,5022. Acid gras superior, alifatic, monobazic, cu trei duble legături conjugate; izomer de poziţie al acidului linolenic. Sînt posibili opt Jzomeri geometrici iciş-tranş). Forma a 'este izomerul cis-cis-cis, iar forma (3, cis-ris-irans. Forma a -*■ (3 sub acţiunea luminii, a căldurii, a catalizatorilor (iod, sulf cte.), în mod ireversibil. Sin. Acid 9,11,13-octa-decalricnoic. i Acid oplanie. Gr. mol. 210,1,8. Cristale; e | rnnH solubil în alcool, în eter; p.t. 150°. Se obţine din th n run narcotină sau din hidras- s | n unu tină, prin oxidare. Există GH30 — / sub două forme tauto- mere: aldehidică şi oxi-lactonică. Sin. Acid 5,6-dimetoxi-o-alde-hidbenzoic. Acid orotic. V. Acid uracilic. Acid orloborie. II3BOj. Gr. mol. 61,84. Cristale transparente, incolore, lucioase; p.t. '160°. Prin încălzire, la 100 — 105°, trece în ac. metaboric (HB02); încălzit inai departe, pe la 150°, trece în ac. piroboric sau telraboric (H2B307i; la temperaturi mai înalte trece în Ba05. E antrenabil cu vapori de apă; e solubil în apii rece (1 : 18), în apă caldă (î : 4). Acid slab: în soluţie 0,1 molară, zjH^5,1. Formează complecşi cu numeroase substanţe organice care conţin în moleculă grupări OH, compuşii formaţi fiind acizi mai tari dccît ac. ortoborie. în natură se găseşte ca atare sau sub forma de b o r a ţ i. Se obţine prin tratarea bora-xului cu acizi tari sau prin re cri sta li zar ea acidului borie natural {sassolin). Sc întrebuinţează: la emailaj, in medicină, în industria luminărilor, în tăbăcărie, în industria textilă etc. Sin. Acid boric. Acid ortoîosîoric. IT^PO,. Gr. mol. 98,00. Cristale rombice; p.t. 42,35°; la 213° se deshidratează parţial, trocînd în II.,P207, iar la roşu trece în IIPOa; d 1,88; e delic-vcscent; solubil în apă, în alcool, in eter. Ia naştere la tratarea P205 cu multă apă. Industrial se obţine din CăîfP04)î-)-'3HiS0#. Disociază în trepte (A'l18==l,l • 10~~, JT2I8°—1,2 • 10~8 şi Jfj18—1,8 • IO-1'2). Formează trei feluri de săruri: fosfaţi neutri, monoacîzi (bimetalici) şi biacizi (mono-metaliei). Se întrebuinţează la obţinerea de îngrăşăminte mixte, la sinteza glieero-fosfaţilor, la acidularea limonadelor, coagulant al la texul ui etc. Sin. Acid fosforic. Acid orlofosloros. II3POa. Gr. mol. 82,00. ITO O Cristale incolore; p.t. 73,6°; la 200° se descompune; d 1,65; c „r / \1T delicveseenl; solubil în apă, HU l-l jn aicooj_ în e|;er. Redueător puternic. Acid bibazic, întrucit numai doi atomi dc hidrogen pot fi înlocuiţi cu metale. Se formează la tratarea cu apă a P2Os sau PCIj. Sin. Acid fosforos. Acid ortoslUcie. Si (OH)4sau H4Si04.Gr. mol. 96-,432-r—Sfr—obţ-me— prin- -deseompuuepea-SiCl4 cu apă. E stabil puţin timp la pH = 3,2. Se transformă în ac. ortodisilicic, HeSi207, apoi cu timpul în (H2SiOj)B. Solubilitatea în apă creşte proporţional cu lungimea lanţului de Si. Sin. Acid silicic. 43 Acid pcracelic Acid osmic. H20s04. Nu e cunoscut în stare liberă; sînt cunoscute, însă, sărurile sale, numite osmiaţi. B cunoscut şi ac. cloroosmic, H20sG16, care ia naştere în soluţie, la cald, cînd se tratează 0s04 cu HC1 şi alcool. Soluţia are culoare brună şi cu clorurile de NII4, K, Rb, Cs, TI precipită cloroosmiaţii respecLivi. Sînt cunoscuţi şi bromoosmiaţii. Tetraoxidul de osmiu, 0s04 c numit, uneori, în mod impropriu, acid osmic. Acid oxalic. Gr. mol. 126,06. Cristale inco-(' nnn lore, monoclinice; p. t. 101,5°; I 211 O 189’5° (anhidru); la 100° sau COCili* * încâlzire Cu H2S04 conc. sau HN03 pierde apa de Cristalizare. Sublimează la 100° in vid; e solubil în apă 3,52% la 0° şi 120,24% la 90° (ac. oxalic anhidru), încălzii cu 1-I2S04 sc descompune în C02, CO şi I-IsO; KMn04 II oxidează în soluţie la COa. Se prepară prin încălzirea formialului de Na cu NaOH la 400°, transformarea exala tu lui dc Na rezultat, cu lapte de var, în oxalat de Ca, şi descompunere eu H?S04. E întrebuinţat ca mordant in vopsitorie, la albirea pieilor, a stearinei, la îndepărtarea cernelii şl a ruginii de pe ţesături etc. Acid oxamlc. ILNCOCOOII. Gr. mol. 89,05. Cristale; p.t. 214° (cu descompunere); e greu solubil iri apă; insolubil în alcool absolut, în eter. Se obţine prin încălzirea oxalatului acid de amoniu. Derivat funcţional al acidului oxalic, în care unul dintre earboxili este transformat în amidă, iar celălalt este liber. E întrebuinţat în sinteza organică. Sin. Acid oxalic monoamidă. Aeldp-oxinailoie.V. Acid 2-hidroxi-3-naftoic. Acid palmilic. CH3(Cna)14GOOH. Gr. mol. 256,42. Acid gras superior, saturat, mono-bazic, prezent în toate materiile grase vegetale şi animale; in; 8%, floarea-soa-rclui; 10%, bumbac; 20%, untură, seu: 25%; p.t. 62,85°. E insolubil în apă; uşor solubil, Ia cald, în solvenţi organici; p.f.,0 mm 219°; d/" 0,848"; n‘,5 1,4303. Sin.: Acid hexaiie-canoic, Acid hcxadecUic, Acid palmilolele. CH,~(GH2)5-GH=GH -(GII,), -gooh. Gr. mol. 254,42. Acid gras nesaturat, cu o dublă legătură, izolat din uleiul de balenă. Sin.; Acid licopodic, Acid zoomaric. Acid panaamk'. V. Vitamina Bl5. Acid pantotcnîc. Gr. mol. 219,23. Factorul HOCHs-C-CHOH-CO-NH-ţCHiJa-COOH. de creştere şi antidermatitic din vitamina B complex. Lichid vîscos; M/j+37,50 (apă); e solubil în apă, în alcool, în acetonă. Sarea sodică arc p.t. 121 — 122°. Se extrage din ficat (250 kg -> 3g), din tărîţe. Lăptişorul de maică conţine de şase ori mai muJt acid pantotenic declt ficatul. Se obţine sintetic din aldehidă izobulirică, formol, fi-alanină, in mai multe faze. E întrebuinţat în tratamentul porfinnriei, al inflamaţiei căilor respiratorii, în rinite alergice, astmă, hepatite infecţioase şi insuficienţe hepatice. Sin.: Bepanten, D(-i-) -N-(x,Y-dihidroxi-{3,J5-dimetil-butirilj-(3-alanină, Pantenol. Acid poetic. Component al pectinei. După Ehrlich, formula sa este G43HC3O37-10 HaO. Prin hidro liza acidului, sub presiune, se obţin două molecule de metanol, două de etanol, una de L-arabinoză, una de D-galac-tozu şi patru dc ac. galacluronie. După cercetări recente, ac. peclic este identic cu ac. poligalacturonie, format din resturi de ac. D-galacturonic, în care o parte din grupările carboxil sînt esteriiicatc cu metanol, iar o parte din hidrogenul grupărilor—GOOH c înlocuit cu cationi, în special Ca şi Mg. V. şi Peotină. Acid pclargonic, CII3(Cn3);COOH. Gr. mol. 158,14. Acid monobazic saturat, conţinut în uleiul de muşcată. Lichid; d 0,907; p.t. 12,5°; p.f. 254°; e greu solubil in ap:l rece; solubil în alcool, ia fierbere: in eter şi în cloroform. Se obţine prin topirea cu NaOH a acidului umfecilic. Acidul liber nu are întrebuinţări practice; esterul său etilic: CH3(CH2),COOCaH3 e lichid; p.f. 227° ; esterul se întrebuinţează la aromatî-zareă coniacurilor. Sin. Acid- nonanoie. Acid penaldic. Unul dintre produşi; de scindare apenicilinci, de tipul: CIIO—CIX—NIICOR. ^COOII Se obţine prin inactivarea penicilinei cu alcalii şi tratarea cu HgCl.,. Acid penlcilic. CjIIj^Ov Gr. mol. 170,16. Monohidrat: cristale; p.t. 58—64°; anhidru: ace (eter de petrol); p.t. 83—84°; e solubil în apă rece 2%; uşor solubil în apă caldă, în alcool, eter, benzen, cloroform. Inhibă creşterea microorganismelor gram - pozitive şi gram-negative. Produs de metabolismul ciupercii PeniciUium puberulmi etc. E toxic. Sin. Acid y-ceto-fl-irietoxi-S-metilen--A,:l-hexenoic (în echilibru tautomeric cu lactona sa). Acid poracetic, CHaGOOOH. Gr. mol. 76,05. B solubil în apă, in alcool, în eter; p.t. " -UOH"0"! expto dează ■ —-HA5-. - Se-obţine—pr-i a-oxidarea aldshidei acetice ou Oa’ sau din perosid de acetil cu metoxid de Na. Caustic, dezinfectant. Sin. Acelilhidro-peroxid. Acid pcrazolic 44 Acid pcrazotic. HNO*. Substanţă instabilă si explozivă. Se obţine din H2Oa (100%) şi NjjOjj, la —80°, în absenţa apei. Acid pcrbenzoîc. CaH5COOOH. Gr. mol. 138,12. E insolubil tn apă; solubil în alcool, în eter; foarte volatil; sublimează în exsicator; p.t. 41—43°; p.f-i3mm97— 100°. Se obţine sintetic din peroxid de benzoil cu metoxid de "Na. Agent oxidant puternic, Sin, Benzoilhidroperoxid, Acid perltoric. Nu e cunoscut în stare liberă. Se cunosc sărurile sale, de cx.: peroxibo-ratul de sodiu, NaBOa, care se formează la tratarea HsBOs cu Na203 sau Na2B107 ■ H.Oj ■ 9H20, care este, de fapt, un peroxihidrat. Ambele săruri, în contact cu apa, degajă II202, ceea ce face să fie utilizate ca decoloranţi în industria textilă şi în spălătorie. Acid perclorlc. HCI04. Gr. mol. 100/iG. Lichid incolor, fumegă la aer; d 1,76* e solubil în apă: cc; explodează la încălzire, eu formare de vapori roşii-bruni; distila în vid. Se prepară prin ’acţiunea H2SO, conc. la 90—160°, asupra KC104 şi distilare în vid. Oxidant puternic, aprinde hîrtia, lemnul, cărbunele. Pe piele provoacă răni care se vindecă greu; formează monohidrat (HC104 • H20). Soluţia 60— — 70% este întrebuinţată ca reactiv în laborator. Se foloscşte’penlru dozarea K, Acid perntanganic. Este stabil numai în soluţie. Se obţine în soluţie din Ba(MnO«)s şi H2S04 sau prin oxidarea sărurilor manga-noasc in soluţii acide cu oxidanţi foarte energici. Oxidant foarte puternic. Acid a-pîeolinic. Gr. mol. 123,Î L. Cristale incolore; e solubil în apă; #\ puţin solubil în alcool, în L.—COOH benzen; insolubil în eter, în jf cloroform; p.t. 136—137°; sublimează. Se obţine sintetic prin oxidarea «-piculinei («-metilpi ■ ridină). Sin. Acid piridin-2-carboxilic. Acid *;-plcolinie. V. Acid izonicotinie, Acid picric. H0CcIT2(N02)3. Gr. mol. 229,11. Cristale gălbui, amare; c solubil in apă rece (1 : 90), în apă caldă (1 : 15), în alcool (1 : 10), în benzen (1 : 8(, în cloroform (1 : 52); p.t. 122°; d 1,81. Se obţine sintetic prin nitrarea fenolului; topit, constituie explozivul numit m i; i i n i t ,1 E întrebuinţat în tratamentul arsurilor, al distomatozei oilor, al strongilozei bovidcc-lor, la identificarea aicaioizilor etc. Sin.: 2,4,6-Trinitrofenol, Lidită, jVIelinilă. ■Atrhî-pTcrol orrrcHGfQ-HiOjNj.--Gr.mcd .-264,2. Cristale acicularc galbene; e puţin solubil în apă; mai solubil în alcool; p.t, 116,5°; la 125° se descompune. Formează combinaţii cristaline, greu solubile, cu o serie de elemente. Reactiv pentru identificarea MI+, Ca, Cu, I-Ig, K, Na, Sr şi pentru determinarea gravimetrică şi microchimică a Pb, Ca, Sr, Mg, Tli, Cu. Sin. l-(p-nitro-feni])-3-melîl-4-nitro-o-pirazolonă. Acid pimclîc. 1IOOC(CII2)5COOH. Gr. mol. 160,17. Cristale; p.t. 103—105°; p.f.J00lIlm 272°; e solubil în apă, în alcool, In eter. Prin încălzire cu anhidridă acetică elimină apă şi C02, trecînd în ciclohexanonă. Sc obţine din ester malonic şi 1,3-dibrom-propan. E întrebuinţat în sinteza organică. Sin..: Acid heptandioic, Acid 1,5-pentan-dicarboxilic. Acid pinic. Gr. mol.- 186,2. Forma (-)-): CH2-CH-CH2-COOH HOOC-CH—C(CII»)2. prisme; p.t. 135—136°; p.f.1Cmra 212 —216°; Wn+7,1 (în acetonă); e solubil în apă, în eter; parţial solubil în cloroform, în benzen. Forma ( — }: cristale acicularc; p.t. 136°; [«]£,— 7,1°. Forma (4;): prisme; p.t. 101 — 102,5°; p.f.0 mTO 214 — — 216°. Sin. Acid 2,2-dimetii-3-carboxi-ciclobuîilacetic. Acid pinonic. Gr. mol. 184,23. Forma (-(-): H2C----------------Cil CH2-COOII CHa- OC-CH— î» benzen; se descompune la 300°. Se obţine sintetic din anilină, în naS04 cu 10% S03, la 180°. Reactiv analitic pentru Xa şi pentru nitriţi. Sin. Acid p :afn î n ob'en zensmlfo'nî c. . Acid sulfhidric. HsS. Gr. mol, 34,076. Gaz incolor, cu miros neplăcut; d 1,54; e solubil (11 —12 voi.) în alcool, în apă (2,6 voi.); arde în aer cu formare de S şi SOa. Oxidanţii (cloraţii, cromaţii) îl oxidează la S; reducător. Se prepară din sulfura feroasă şi HC1. E întrebuinţat ca reactiv în chimia analitică. Sin. Hidrogen sulfurat. Acid Bulfoclanhldric. V. Acid tiocianic. Acid sulfoeianie. V. Acid tiocianic. Acid sulfnsulicilic. C,H606S. Gr. mol. 218,18. Pulbere cristalină albă sau gri-roşie (cu urme de Pe); p.t. ~120°; Ia temperatură mai înaltă se descompune în fenol şi ac. salicilic; e foarte solubil în apă; puţin solubil în eter; insolubil în benzen. Se obţine sintetic prin sulfonarea acidului salicilic. E folosit ca dezinfectant, intermediar în sinteza de medicamente, reactiv pentru albumine. Sin. Acid 2-hi-droxi-4-suIfobenzoîc. Acid sulfuric. lIaS04. Gr. mol, 98,082. I-IaS04 100% chimic pur: lichid uleios, incolor; d 1,83; la 0" formează cristale; p.t. 10,5°; p.f. 388° (98,3.%); c solubil în apă: oo, cu degajare intensă de căldură. Se deosebesc: acid d i I. 15%; acid normal 4,904%; acid de cameră 60— 70%; d 1,5—1,62; acid conc. 98%; d 1,84; monohidrat 100%; oleum (fumans) cu S03 dizolvat: 8% SO„: R-COOH-|-HaS. XSH Acizii carbotiolici sînt acizi mai tari decît acizii carboxilici corespunzători. Se cunosc două feluri de esteri ai acizilor carbotio-lici: esteri tio!ici (1) şi esteri tionici (2): O S R-cf R- XSRx XOR, O) cri Acizi carboxilici. Substanţe organice ale căror proprietăţi acide se datoresc prezenţei în moleculă a grupării —COOH. Se împart în trei grupe: Acizi in o n o-carboxilici, cu o grupare carboxil fixată pe scheletul unei parafine, al unei eicloparafine, al unei hidrocarburi aromatice san heteroeiclice. Acizi di- şi p o 1 i c a r b o x i 1 i e i, saturaţi, cu două sau cu mai inulte grupe —COOII, legale de acelaşi radicali ca în cazul acizilor monocarboxilici. Acizi ncsaturaţi, în a căror moleculă, afară dc una sau de maî muTte gfupe carbooril; -se-mai- găsese şi legături duble şi triple, care se manifestă prin reacţiile lor specifice de adiţie. Acizi cetonici. V. Acizi carbonilici, Aeizt cloroienoxiacetîci. Substanţe organice sintetice, cu proprietăţi de hormoni vege- 53 Acizi graşi taii, care se folosesc ca slimulenţi, în concentraţii foarte mici, sau ca erbicide, în concentraţii de 0,1 —0,2% şi doza de 500 — 1 000 1/ha, pentru combaterea buruienilor din familia dicotiledonatelor care cresc în lanurile de cereale, V. Acid 2.4-D si M.C.P.A. Acizi eioruroţi. Substanţe care conţin în moleculă, pe lingă gruparea COOH, şi atomi de Ct. în funcţie de poziţia atomilor de Ci, se deosebesc: acizi ’a-cloruraţi, j3-cîoruraţi, y-cloruraţi etc. Acizii clorurâţi se obţin prin clorurare directă, prin oxi-darea aldehidclor halogenate, prin adiţia HC1 Ia acizii nesaturaţi. Acizii cloracctici sînt substanţe cu importanţă practică; exemple: ac. monocloracetic se foloseşte la fabricarea materiilor colorante (indigo) şi a unor produse farmaceutice (Veronal); ac. tricloracetic serveşte la fabricarea cloroformului. Acizi crezi Hei. V. Crezoli. Acizi erezotici. C6H,(CHS) (OH)COOH. Gr. rnol. 152,14. Se obţine acidul o-crezotic sintetic din o-crezol, NaOH şi COa (sinteza Kolbe-Sehmid 1), Cristale albe, inodore; p.t. 163 —164“’; e puţin solubil în apă rece; solubil în cloroform, în alcool, eter, al-calii dil. B întrebuinţat în sinteza coloranţilor, Sin.: Acid o-homosalîcilic, Acid o-erezotînic, Acid o-hidroxi-m-toluio. Acidul w-crozotic: Cristale; p.t. 1J73; e antre-nabii cu vapori de apă, E solubil, ca şi acidul o-crezotic. Intermediar în industria coloranţilor. Sin.: Acid w-liomosalicilic, Acid m-crezolinie, Acid o-hidroxi-p-loluic. Acidul p-erezotic: Cristale dc culoare roşie deschişii, sau albe; p.t. 151°- Sublimează cu descompunere parţială. E antrenabil cu vapori, fj solubil ca şi acidul o-. Acizi dihalogenaţi. Substanţe caro conţin, pe Ungă gruparea —COOH, doi atomi'dc halogen. Se obţin prin adiţia halogcnilor la dubla legătură a acizilor nesaturaţi. Acizi fenol ici. Substanţe care conţin, alături de gruparea —OH fenolică, şi gruparea — COOH. Substanţe cristaline, greu solubile în apă rece, uşor solubile în apă caldă, solubile în alcool, în eter. Dau coloraţii intense, violete pînă la negre în funcţie de structură, cu FeCJ3. Cu carbo-naţii alcalini, acizii fenolici dau săruri numai la gruparea carboxil; de ex.: | iIOC(H4COOXa; cu hîdroxizii alcalini in exces formează şi sărurile grupărilor feno-iice; de ex.: NaOQHjCOONa. Grupările fenolîce so pot acila prin tratarea cu clo-mri--aoide-sau--eu---a»Mcblid«:--di-n- ae;- sali-cilic se obţine ac. acetilsaiioilic (aspirină). Prin încălzire, acizii fenolici (cei polife-nolici, foarte uşor) suferă decarboxilarc şi trec în fenolul respectiv. Se obţin, fie prin diazotarca aminoacizilor aromatici, fie prin topirea alcalină a acizilor sulfobenzoici. Combinaţiile din această clasă, în special unii dintre acizii polioxibenzoici, au o mare importanţă ca produşi naturali. Ac. salicilic sc întrebuinţează în industria coloranţilor şi la fabricarea aspirinei. Acizi fosfatldiei, Esteri ai glicerinei cu doi moli de acizi graşi şi un mol de acid fosfor ic. în acizii a-fosfatidici, ac. fosforic este csterificat la Cs. în acizii p-fosfatidici ac. fosforic este estcrificat la C2. Lichide brune; prin expunere la aer, devin insolubile. în dizolvanţi organici sc întăresc. Ilidroliză-r acid gras + ecid glicerofos-foric. Acizi fosîinîci. Combinaţii organice dc forma: OH P .Se obţin prin oxidarea fosfine-IT lor secundare. De exemplu: h3c h3c °h ^PH+20 NP-0 HSl, acidul este poiisificic. Pînă în prezent au fost identificaţi toei acizi silicici: ortosilicic, H4Si04; metasî-licic, HjSiOj,, mai exact (H2SiOs)n, şi dimelasilicic (H2Si20{). Acizii silicici sînt acizi foarte slabi, gelatinoşi; la încălzire pierd treptat apa. fndepărtxnd cea mai mare cantitate de apă, dintr-un acid sili-eic se obţine un silicagel, care e o masă solidă, albă, puţin transparentă, cu pori foarte fini, avînd o marc putere de adsorb-ţie. Acest silicagel este folosit la adsorbţta vaporilor, a gazelor, la rafinarea uleiurilor, în cataliză etc. Acizi sulfonici. Substanţe care conţin una sau mai multe grupe — SOsH în moleculă. Acizi sulfonici alifatici. Parafinele şi cicloparafinele nu se pot sul-fona direct şi, de aceea, acizii sulfonici alifatici se obţin prin oxidarea energică a tioalcoolilor sau prin hidroliza sulfoclo-rurilor: C2H*SH + 30 -* C2Hs-S0aH; R ■ S02CI H HOH -c R • SOaH + HC1. Acizi sulfonici aromatici. Substanţe solide; cristale higr.; acizi tari; solubili în apă. Se obţin prin sulfonare directă etc.; RH-f-HOSOsH -*• RSOsH-f-+ H20. An o largă răspîndire în practică (ia obţinerea de fenoli, detergenţi etc.}. Acizi sulîouiel din petrol. Sc deosebesc: acizi monosui fonici (solubili în ulei), în care hidrocarbura conţine un nucleu aromatic, naftenie, cu un lanţ alchi-lic lateral, şi acizi disulfonici (solubili în apă), fără lanţ lateral sau cu unul scurt. Se obţin: 1) ca subproduse, la rafinarea cu H2S04 a unor uleiuri minerale, recuperîndu-sc din faza de ulei sau de gudron, şi 2) prin sulfonarea specială a unor fracţiuni de petrol, în scopul preparării unor agenţi capilar-activi. Se întrebuinţează ca agenţi de udare, ca detergenţi, emulsionanţi, aditivi pentru uleiuri etc. Acizi (ironici, Acizi caracterizaţi prin prezenţa în moleculă a unei funcţiuni aldc-hidi'ce şi a uneia acide. Exemple: ac. gluc-uronic, ac. galacturonic etc. Se obţin prin reducerea menajată a acizilor zaharici corespunzători. Sînt întrebuinţaţi in fiziologie. Acoină. GjjHjsOşNj • HG1. Gr! mol. 427,68. Ciorhidrat de diparaanisilmonofeniletilgua-nidină. Pulbere albă, cristalină, solubilă în apă, în alcool. Se întrebuinţează ca anestezic local, ca înlocuitor al cocainei, fiind mai puţin toxică. Aconitază. Enzimă care catalizează transfor- marea “aciduîtiî' îzouitrTC“ tn" ac.~aconitie-. şi, apoi, în ac. citric. Aconitină. QmH^OjjN. Gr. mol. 647,54. Alcaloid extras din planta Aconitm napel- Acridină 56 lus. Cristale incolore; p.t. 204°; [a]/j \ + 17,06°; e solubilă în apă (1 : 4 500), în alcool (1 ; 40); foarte solubilă în cloroform. B foarte toxică. Analgezic, întrebuinţat sub formă de azotat [91,1% aconitină) în nevralgiile trigemenului etc. Acridinfi. CIEH6N. Gr. mol. 179,21. Cristale incolore; sublimează; p.t. 110°; p.f. 3GG°; la fierbere dă vapori iritanţi; e puţin solubilă în apă; foarte solubilă în alcool, în eter, în alealii; bază terţiară. Se extrage din gudron de liuilă [fracţinnca cu p.f. 300—360°). Se obţine sintetic din difenii-amină şi ac. torni ic. E folosită ca intermediar pentru coloranţi; antiseptic. Acrftlavtnă. C,4H15N;,C12. Gr. mol. 296,2. Cristale roşii; e foarte solubilă ta apă, în alcool; soluţia apoasă este galbenă. So obţine sintetic’din melafenilendiamină şi din ac. ortoforir.ic. Substanţa rezultată e cuatcrnizată cu CHaCl. Dezinfectant de 80 dc ori mai puternic deeît fenolul; serul îi întăreşte activitatea. Sin.: Tripaflavină, 10- Clormeti 1- 3,6-diam inoacrid ină ■ H C1. Acriflavină neutru. ‘ HaO. Gr. mol. 277,75. Dezinfectant energic folosit în tratamentul infecţiilor cu slafilocoei, cu gonococi. Sin.: 3,6-Diamino-10-metilacri-3ină, Gonacrină, Euflavină. Aeriltct, polimeri ~ . Polimerii acizilor acrilic şi metaeriJie, cum şi ai derivaţilor acestor acizi: esteri, amide, nitrili. Aceşti acizi se obţin prin liidroliza esterilor sau a nitrililor respectivi. Acizii poliacrilic şi polimetacrilic, ca săruri alcaline, solubile în apă, stat utilizaţi ca stabilizatori de emulsii (în special Ia polimerizări) şi ca apret. Alte întrebuinţări: nitrilui poli- i acrilic se foloseşte )a’fabricarea fibrelor sintetice tip Orlon, iar nitrilui acrilic (acrilonîtrilul), ca monomer la fabricarea unor copolimeri: cauciuc Buna N, SKN (cu butadienă), fibră Acrilan (cu acetat de vinii). Esterii acidului acrilic sînt utilizaţi în industria lacurilor, a lianţilor şi a unor copolimeri (cu metacrilat dc metil). Poli metacrilatul de metil este folosit, sub formă de plăci transparente (plexiglas, sticlă plexi), în industria automobilelor, a avioanelor, a aparatelor etc.; sub formă de praf, la confecţionarea protezelor dentare (Paladon, Palapont etc.), a dinţilor, a ochilor, a oaselor sintetice, a prafurilor de presare prin .injecţie [Plexi-gum). A cri Ioni tril. V, ISitril acrilic; Acrilici, polimeri - A ero Înclină. V. Rivanol. Aeroleină. CHa=CH — CHO. Gr. mol. 56,06. Lichid; p.f. 52°; c solubilă în apă (1 : 3); dl° 0,841; tij) 1,3997; are miros greu. Po- limcrizează la disacril, solid, ge obţine sintetic prin distilarea glicerinei cu IIaS04 sau KHS04, condensarea formolului cu acetaldehidă, folosind drept catalizator silicat de Na. E folosită ca intermediar în sinteza organică. Sin.: Aldchidă acrilică. Propenal. Acronni. Denumire comercială germană pentru diverşi esteri poliacrilici. Sub formă de emulsii apoase sînt denumiţi Acronal D. A.C.T.H. (Adreno-Corliro-Trupic Hormon). Proteină cu gr. mol. -- 20 000. Hormon extras din lobul anterior al hipofizei. Pulbere albă; c foarte solubil în apă; solubil în alcool, în acetonă; precipită la punctul izoelectric (pJT=4,65—4,80); precipită cu ac. tricloracetic 2,5%. cu ac. sulfosalicilic, 20%. E tcrmostabil. Stimulent al cortexului suprarenal, antiinfla-matoriu, antialergic. E întrebuinţat în poliartrite, reumatism, gută, astmă etc. Sin.: Hormon adrenocorticotrop, Cotro-fină. Aelidionfi. C15H:a04N. Gr. mol. 281,34. Antibiotic izolat din culturi de Strepto-myces griseus. Cristale; p.t. 115,5 — 117°; I»d+6,8°(e=2, apă).Acetat; CI7H25NO.,; p.t. 148—149°; [3]2)’+22° (c= 2,3,metanol). E întrebuinţată ca fungistatic şi fungicid în diluţii de 1'1 000— 1/10 000. A «lină. Proteină astromei musculare. Există sub două forme: globulară (G-actină) şi fibroasă (E-actină). Aetinidc. Elementele cu nr. at. 90—103 (familia actinidelor, prin analogie cu lan-tanidele), şi anume: ţoriul, prolactiniul, i uraniul, neptuniu!, pluton iul, am-ricini, curiul, berkeliul, californiul, einsleiniul, fermiul, mendeleeviul, nobeliul, lawrenciul. Cu clementul 90 începe formarea unui nou înveliş electronic interior (antepenultim) 53 (care trebuie să cuprindă 14 electroni), analog cu formarea învelişului interior 43 la lantanide, începind cu elementul 58 (Ce). Din această cauză, ca şi la lantanide, proprietăţile actinidelor sînt foarte asemănătoare. Prin sintetizarea elementului cu nr. at. 103 (lawrenciul), familia actinidelor este completă. Actiniu. Ac. Nr. at. 89. Element radioactiv, membru al seriei radioactive a act ini ului ca izotop cu numărul de masă 227; timpul de înjumătăţiră 21,7 ani. Are valenţa 3. Provine din protactiniu, prin emisiunea unei particule a, iar la rîndul său, emite particule j3, trecînd în radioactiniu (98,8%), şi particute-sr; trectad- în-actinin K- (‘l-;2%-)-. Se cunosc încă şapte izotopi, cu numărul de masă: 222, 223, 224, 225, 226, 229, 230. Unii izotopi se găsesc ta stare naturală în minereurile de uraniu. Din punct de 57 Acumulator electric vedere dumic se aseamănă cu elementele cele mai bazice dintre lantanide. Actiniu K. AcK. Element radioactiv. Nr, at. 87; gr. at. 227; izotop al franciului; emite particule (i, treetnd în actiniu X; timpul de înjumătăţiră 21 minute. Actlnoinctric. Determinarea intensităţii totocii imice a radiaţiilor electromagnetice. A elino metru. Aparat cu care se măsoară intensitatea fotocliimică activă a unei radiaţii, de terni inîndu-se fluorescenta unui ecran, provocată de radiaţia respectivă, sau proporţia unei descompuneri chimice declanşate de radiaţia incidenţă. Actinomiemc. Antibiotice extrase de Wak-srnan şi Woodniff (1940) din culturi- dc Sirepiomyces anlibiolicus. S-au separat cro-malografic actinomicinele A, B, C, J şi X. Actinomicina A: Gr. mol. circa 1 000; cristale; p.t. 250,;; c foarte solubilă in cloroform, în alcool, în benzen; puţin solubilă in apă. Actinomicina C e folosită în tratamentul limfogranulo-Tnatozei. Artinon. Nr. at. 86; nr. de masă 219; gr. at. fizică 219,084. Element radioactiv, izotop al radonului. Timpul de înjumălă-ţire 3,92 s. Emite particule a. Are valenţa 6 (gaz inert). Sin. Emanaţie de actiniu. Artinnuranin. Ac U. Gr. at. 235. Element radioactiv natural. Capul seriei radioactive a actiniului. Izotop al uraniului. Timpul de înjumătăţiră 7,07-10® ani. Emite particule « şi trece în uraniu Y. Activare. Trecerea unei substanţe îutr-o formă mai reactivă. Pentru a reacţiona, molecula substanţei trebuie să capete un plus de energie" (energie de activare). Exemple; expunerea clorului molecular la radiaţii luminoase: moleculele sînt activate prin absorbţia energiei radiaţiilor; tratarea cărbunelui vegetal cu vapori supraîncălziţi sau cu ZnCl2, pentru a obţine cărbune activ, care are o putere decoloraţi tă incomparabil mai marc; trecerea unei enzime din starea inactivă în starea activă (amilaza este inacLivă în lipsa NaCl; arginaza este activată dc ionii dc Mn2+). Activator. Substanţă sau agent care activează q substanţă, un material sau un sistem. Exemple: catalizatorii, diferite substanţe chimice, diferitele forme de energie etc. Na Activ ină. HsCCJInSOjN-CI ■ 3HsO. Gr. mol, .281,./. .Pulbere.albi. sau ..uşor. .galbenă, cu. miros slab dc clor şi cu gust amar neplăcut. Se dizolvă în 7 părţi apă, mai uşor în apă caldă; c insolubilă" în eter, în cloroform. Conţinutul dc clor e dc 25%. Se obţine por- nind de la p-iolnensulfoclorură (obţinută prin clorsulfonarea toluenului), care întîi se amidează şi apoi se clorurează. Aeti-vina c folosită la albirea ţesăturilor celulozice, la apretarea ţesăturilor, ca aglu-tinant în imprimerie şi ca dezinfectant. Sin.: Cloramină T, Cloramida acidului p-toluensulfonie, Miamină. Activitate. Concentraţia efectivă (activă) a unui eleetrolit tare sau a unui gaz într-un sistem de reacţie. Mărime empirică, introdusă de G, N, Lcwis, care sc substituie concentraţiei analitice obişnuite (molare sau molale), pentru a face aplicabile legea acţiunii maselor şi legile gazelor ideale la soluţii de electroliţi tari şi la gazele reale. Abaterea observată între activitate şi concentraţie se datoreşte acţiunilor interiori ice care îngrădesc mişcarea liberă a ionilor. Activitate capilară. Proprietatea unor substanţe de a micşora tensiunea superficială a lichidelor în care sînt dizolvate. Aceste substanţe au o tensiune superficială mai mică dccît aceea a solventului şi se adsorb pozitiv în stratul superficial. Activitate optică. Proprietatea unei substanţe chimice de a roti planul de polarizare al radiaţiilor luminoase, polarizate liniar. Fenomenul se datoreşte atîl asimetrie! cristaline, cit şi asimetriei moleculare a substanţelor respective, cristalele sau moleculele’posedînd aranjamente ale particulelor lor componente care nu sc suprapun pe imaginea lor în oglindă. Substanţele care au activitate optică numai în stare cristalină (în special compuşii anorganici) o pierd o dată cu dispariţia reţelei cristaline (de ex. prin topire)! Substanţele cu asimetrie moleculară au activitate optică alît în stare cristalizată, c-ît şi în stare topită, în soluţie sau în stare de vapori. Asimetria moleculară este datorită prezenţei, în unele molecule, a atomilor asimetrici de G, S, Se, N, P, Co, sau unei structuri anumite a moleculei: spîrani, combinaţii alcnice etc. Actor. Substanţă care, în reacţiile conjugale (induse), ia parte atit la reacţia principală, cît şi la cea secundară, deoscbinţlu-se de acceptor şi de inductor, care iau parte numai la una dintre reacţii. V. Reacţie indusă. Acţiune dinstnzie.S. Acţiune biocata.li Licâ. exercitată de diastaze (enzime) în reacţiile enzimati ce. A cum ti lătur electric. Pilă galvanică secundară, constituită dintr-un lanţ electr o-' chimic, format din doi electrozi metalici sau dintr-un electrod metalic şi unul de oxid metalic, legaţi între ei prin soluţia Acvanmrin 58 unui electrolit puternic (acid sau bază puternică). Orice pilă galvanica reversibilă ar putea să funcţioneze ca acumulator. Practic, însă, se utilizează numai acumulatorul cu Pb, cel cu Cd-Ni şi cel cu Fe-Ni. Primul are ca electrolit HjSOj, iar ultimele, KOI-I sau NaOII, Aevamarin. ;VUBc3(Si0Ols]. Mineral. Varietate albastră de berii, mai clară decît el, care l'ace parte din clasa silicaţilor cu ioni ciclici [Si0Ols)'12. Aevametrîo. Parte a volumetrici care cuprinde metodele pentru dozarea apei. Are la bază metoda Karl Fischer pentru determinarea apei; cuprinde atît metode pentru determinarea directă a conţinutului de apă al diferitelor substanţe, cit şi metode pentru determinarea diferitelor grupe de atomi care elimină sau absorb apa. V. Metoda Fischer Karl. Acvoeoinplecji. Compuşi chimici complecşi, în care moleculele de apă intră ca liganzi (grupe coordinative), Iogate dc atomul centrai. Exemple: [Cr(naO),]Cl8, [Co(NH3}5H20]C13, LCoCUH,jO)(NH3)2]C11 ... Acvosăruri. Combinaţii complexe care conţin în jurul atomului central un număr de molecule de apă dc coordinaţie. Exemple: [Cr(H30)5ClJCl2, [Cr(HsO),lCls etc. Ailalioă. V. Broradictilacctiluree. Adu mo a. V. Dibromdihidrocinamat de bor-nil. Adamsiiu. V. Difenilaminoclorarsină. ADC. V. Acetat do dosoxicorticosteronă. Adoixl. Atom, ion, moleculă sau radical caro so găseşte legat coordinativ de atomul centrai al unei combinaţii complexe. Exemple: CI , F-, CN', SCN-, NO, NO,, H20, NH3 etc. Sin. Ligand, Grupă cooruinativă. 9.Adenin-[D-ribi>Iuranozid-3-iosîat]. V. Acid adenîlic. Adeiiiuu. Gr. mol. 135,1. Bază purinică co TTvr c1—xrr-T intră in structura acizilor I |J A nucleici. Cristale cu 3H20; Hr; c___o solubilă în apă calda; pu- f| |j " SCH ţin solubilă in alcool; in-N —C—solubilă în eter, în cloro-I form; sublimează la 220°. H Sin.. 6-Aminopurină. Ailtmosimi, C(3HlsO,N,. Gr. mol. 257,24. Nuclcozidă (adenină + riboză) obţinută prin scindarea acizilor nucleici in NH4OH sub presiune, la 140°. Are p.t. 229°; [xJ-j — 63,3’; c solubilă în apă caldă; insolu- bilă în' ăleooTF.................. Adorm Luă. CjH^OjN-HCI. 2-Metil-3-hidroxi--4,5-dihidroximetil - piridină ■ HC1. Gr. mol. 205,04. Cristale; p.t. 160° (baza liberă); sublimează uşor; se descompune la 206 — — 2083. Se extrage din drojdie de bere, trestie de zahăr, ulei de germeni de grîu etc. Se obţine sintetic din etoxiacetilace-tonă, cianacetamidâ in mai multe faze. E întrebuinţată în tratamentul asteniilor, al insomniilor, al distrofiilor musculare, al cariilor dentare etc. Sin.: Hexabion, Piri-doxină, Vitamina B5. Adeziune. Fenomen de atracţie care se observă cind două corpuri vin în contact; se datoreşto forţelor de atracţie care sc exercită între particulele celor două corpuri, ajunse la distanţe de ordinul mărimii moleculelor. Adeziunea depinde de natura suprafeţelor care vin în contact, cum şi de felul contactului, atingînd valori mari cind două corpuri solide ajung în contact prin intermediul unui strat dc lichid, Adezivi, Produse care permit lipirea lemnului, a metalelor, a sticlei, a maselor plastice etc., atît între aceleaşi materialo, cit şi între materiale, diferite. Adezivi sintetici'. produse ale căror proprietăţi depăşesc pe cele alo cleiurilor animale sau vegetale, prezentînd următoarele avantaje: a) pot fi folosite pentru încleieri sub formă lichidă sau solidă (praf), cum şi ca film, cu sau fără suport (benzi de hîrtie impregnate; Tegofilm; banda sovietică KR); b) permit utilizarea de umpluturi care le modifică proprietăţile şi le ieftinesc; c) pot fi aduse in stare insolubilă şi infuzibilă, prin presare la cald şi la rece, după calitatea şi cantitatea de agent de întărire folosit; d) prezintă rezistenţă la acţiunea prelungită a apoi fierbinţi (în special feno-plastelq). Principalele, clase de. adezivi sintetici sînt: adezivii pe bază de polimeri ureoformaldehidici; adezivii pe bază de alcool furfnrilic; adezivii pe bază de polimeri epoxidici; cleiul carbinol (V. Clei carbinol); cauciucul natural „ciclizat“ sau „Mdroclorurat1*. Alţi adezivi: poli-nretani, poliizocianaii, poliacetatnl de vinii, policlorura de vinii clorurată, nitroceluloza (clei Ago). Adiabată. Curbă care arată drumul urmat de transformările de stare, care se pot produce atunci cînd substanţa cercetată nu schimbă căldură cu mediul înconjurător, adică oste izolată torrnic. Adlabatic, Transformările de stare, co au loc fără cîştig sau fără pierdere do căldură, slnt denumite adiabatice. V. Proces adia-batic. Adipooitril. NC(CH2)4GN. Gr. mol. 108,14. tfloi- incolor;- prtv -l-'V p:fr-295ar OŢ950t «I,0 1,4597; o greu solubil în apă; solubil în alcool; greu solubil în eter. Se prepară industrial din: furfurol, treclnd prin furan, 59 Adsorbţie speeiîică tetrahidrofuran, 1,4-dielorbulan, şi din butadienă, trecînd prin 1,4-diclorbutenă-2; sau prin oxidarea eielohexanului extras din benzină. E întrebuinţat ca intermediar pentru fibre sintetice de tip nailon. Sin. Binitrilui acidului adipic. Artiţie. Reacţie chimică în care două sau mai multe "molecule, dc acelaşi fel sau diferite, reacţionează pentru a forma un singur compus. Sin. Reacţie de adiţie. ADN. V. Acid desoxiribonucleic. Adonită. HOGHa(CHOH)3CHaOH. Gr. mol. 152,15, Alcool alifatic penlavalenL, optic inactiv; cristale prismatice; p.t. 102°; e solubilă în apă, în alcool; insolubilă în eter şijn alţi dizolvanţi nepolari.'Are gust dulceag şi nu reduce soluţiaFehling. Se prepară prin reducerea pentozelor. A fost identificată prima oară în planta Adonis oernalis. Sin. 1,2,3,4,5-Penta-hidro-xipentan. Ades. Denumirea comercială a naftenaţilor de Na (Nados) şi a naftenaţilor de calciu (Cados), impurificaţi cu cantităţi mari de nesaponificabile (30 -50%). Se obţin direct în procesele de rafinare a uleiurilor de uns. Adrenalină. C,H13031S. l-(3,4-Pihidroxi)-fe-niI-3-metiIaminoetanol. Gr. mol. 183,2. Pulbere albă cristalină; p.t. (Maquenne) 255 -257°; e solubilă în apă (1 :4 000); puţin solubilă în alcool; insolubilă în eter, în cloroform, în benzen; [a]y —53,5° (IIaS04 dîl); uşor alterabila. Se extrage din glandele suprarenale. Se obţine sintetic din pirocatecliină, clorură de cloracetil -> -s- cloracetilpirocatechină -hPOCI3-5-cloracc-loriă -I- iiietilămină -*■ adrenalonă, redusă adrenalină racemică; scindată apoi ca tar-trat; cea oficinală, levogiră. Se întrebuin ţează în soluţie 1 : 1 000. Simpaticomimetie, vasoconstrictor, hemostatic; e întrebuinţată în tratamentul astmei, al şocului anafilac-tic etc. Sin.; Suprarenină, Epincfrină. AdrenaionS. CfH^OjN. 3,4-Dihidroxi-a-me-tilaminoacetofenonâ. Cristale; p.t. 235 — — 230° (cu descompunere); o greu solubilă în apă, în alcool, în eter. Clorhidrat: cristale; p.t. 243°; e solubilă în apă, în alcool; insolubilă în eter. Se obţine din -l-cloracetil-pirocalechină şi metilaminâ. Intermediar în sinteza adrenalinei. Anestezic local, hemostatic. Sin. Stryplmone. Artrcnoeroin-scmicarbazoilă. GujIIla03N3. Gr. mol. 222,2:18. Se obţine sintetic prin oxi-darea adrenalinei şi’ cuplarea adrenocro-mului obţinut cu semicarbazonă. E folosit în"l'iernoragii "chirurgicale, mehm'ge'ăte, Hă-' zale, retdniene etc. Sin. Adrenoxil. Adrc nu ster Ci;,H21Oa. 4-Androsten-3,ll, 17-trionă. Gr. mol, 300,38. Cristale; p.t. 200 — 224° (alcool); sublimează în vid înalt. E puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în acetonă, în eter; [«]£> + 262“ (e=l, alcool absolut). Sc obţine sintetic din 17-hidroxi-corlieosteronă. Sin. Substanţa G a lui Rcichstcin. Adreno*t1. V. Adrenocrom-semicarbazonă. Adsorbant. Substanţă sau material la suprafaţa căruia se produce adsorbţia. Poate fi solid sau lichid. Adsorbat, V. Adsorbtiv, Adsorbtiv. Substanţă care se adsoarbe la suprafaţa unui adsorbant. Poate fi în stare gazoasă, lichidă sau solidă. Sin. Adsorbat. Adsorbţie. Proces de fixare a unei substanţe la suprafaţa altei substanţe. Prin adsorbţie se măreşte concentraţia adsorbantului ia suprafaţa de separaţie a fazelor. Adsorbţie apolară. Fenomen în care moleculele adsorbantului se adsorb ca atare, în întregime. Se observă, în special, la adsorbţia neclcctroliţilor. Adsorbţie de schimb. Caz particular al ad-sorbţiei polare. Se observă la adsorbţia cleetroliţilor, cînd numai unul dintre ioni se adsoarbe. Cum sistemul Lrebuie să rămînă electric neutru, locul ionului adsorb it este luat de un alt ion, care este cedat de adsorbant sau de dizolvant, printr-o reacţie secundară. V. Schimbători de ioni. Adsorbţie negativă. Fenomen care se observă în cazul unor soluţii, cînd concentraţia substanţei dizolvate este mai mică în stratul superficial dccît in restul soluţiei, în aceste cazuri solventul se adsoarbe In proporţie mai mare decît substanţa dizolvată. Substanţele caro măresc tensiunea superficială se’ adsorb negativ. Adsorbţie polară. Fenomenul dc adsorbţie caro se produce între un adsorbtiv şi un adsorbant, polari; adsorbţia se datoreşte atracţiei electrostatice dintre grupele polare ale adsorbantului şi adsorbtivului. Adsorbţie pozitivă. Reţinerea unei substanţe la suprafaţa de sep’araţie a două faze, astfel încit concentraţia sa in stratul superficial este superioară celei din mediul înconjurător. Substanţele care reduc tensiunea superficială (teusioactivo) se adsorb pozitiv. Adsorbţie selectivă. Fenomen în oare adsor-bantul poate să adsoarbă selectiv o substanţă uintr-un amestec de substanţe cu care" vine în contact. Sin. Adsorbţie pre- ■ torenţială-. ...............- -...-.......... Adsorbţie specifică. Cantitatea de adsorbat fixată pe unitatoa de suprafaţă de adsorbant. Aduet 60 Aduet. Denumire improprie pentru colofo-niul modificat cu anhidridă maleică, utilizat la prepararea lacurilor; arc p.t. 120 — — 135°. Aducţi. Amestecuri cristaline în care un component este înglobat în reţeaua cristalină a unui alt component. Nu sint compuşi chimici, valoarea energiilor de legătură fiind dc ordinul forţelor van der Waals. Formează aducţi sau combinaţii interstiţialc analoge; urcea, tioureea, hi-drochinona, dinilrofenilul, u dienă (de ex. butadiena) şi o filodicnă (de ex. anhidrida maleică), dextrina, zcoliţii, silicaţii naturali etc. Această proprietate poate fi folosită ca un mijloc de separare; de exemplu, ureea dă aducţi cu hidrocarburile parafi-nice sau olefinice liniare, şi nu cu cele ramificate. Aducţii sînt stabili la temperatura ordinară: se descompun prin dizolvare la cald sau prin topire. Adular. Orloză cu liabitus pscudoromboe-dric, transparent, incolor, cu aspect sticlos. Aer. Amestec de azot şi oxigen in proporţie volumetrică 4 : 1, conţinînd mici cantităţi şi din alte gaze, vapori, pulberi. E constituit din trei feluri de componenţi: I. Componenţi permanenţi: 02, Na, gaze inerte, C02. Concentraţia gaz(ilor care compun aerul Yolimi, % Gr cm Laie, % 08 20 23,01 n2 78,10 75,51 Ar 0,9325 1,286 Ne 0,0018 0,0012 He 0,0005 0,00007 Kr 0,0001 0,0003 Xe 0,000009 0,00004 co2 0,03 0,04 II. Componenţi variabili: vapori de apă (de la cîteva'procente pînă la fracţiuni de procent) şi praf (particule foarte fine de substanţe minerale, cărbune, polen, bacterii). III. Componenţi accidentali cu caracter local: HjS, NH, (in locurile în care putrezesc resturi organice), S02 (în locurile în care se ard minereuri cu sulf sau cărbuni cu sulf). Du litru de aer are greutatea de 1,293 g la 0° şi 760 mm. Aerosol. 1. Sistem dispers, în care mediul de dispersie este un gaz, iar faza dispersată este sblîrîă ţîiîm , pFaf) sau lirlndă ‘(ceaţă|; Un aerosol se poate obţine alît prin metode de condensare, cit şi prin metode de dispersare. Prezintă marc asemănare cu suspensiile şi eu emulsiile. —1 2. Denumire comercială pentru o serie de agenţi tensio-activi cu formulă chimică diferită. Astfel, aerosolul A.Y. este sarea de sodiu a este-rului dilauril-sulfo-succinic; aerosolul I.B. este sarea dc sodiu a esterului dibutil-sulfo-succinic, iar aerosolul N.A.L. este sarea dc sodiu a esterului monolaurii-sulfo-suecinie. Afinitate cbimieâ. Cauza care determină) corpurile să sc combine între ele şi le ţine unite după ce combinarea a fost realizată. Afinitatea se măsoară prin lucrul mecanic maxim pe care sistemul îl poate efectua asupra exteriorului, cînd trccc reversibil de la starea sa iniţială la cea finală, adică prin energia liberă a sistemului. Cu cit această energie liberă este mai mare, cu atit componenţii sisLemului au O tendinţă mai mare de a reacţiona între ei. Afinitate fală de electron. Energia necesară pentru formarea unui ion negativ. Se măsoară prin energia eliberată cînd un atom captează un electron suplimentar şi se transformă în ion negativ. Afridol. Y. HidroximercvrimetilbcTizoat dc sodiu. Agar-Hjjiir. Poiizaharidă conţinută în le-o serie de alge marine din care se extrage cu apă fierbinte. Lichidul vîscos obţinut se filtrează la cald, sc lasă să se prindă în masă, se taie în fîşii, se usueă la temperaturi joase. Se prezintă sub formă dc fişii translucide, de culoare gălbuie. Agar-agarul este format din resturi galactozidice, estcrificate la C, cu o grupare sulfonică. Are putere de gelificarc mai mare docil gelatina. E folosit Ia prepararea de medii dc cultură, la prepararea jclenrilor In industria alimentară etc. Sin. Geloză. Agat. Varietate amorfă de SiOa. S-a format prin depuneri succesive din soluţii calde, în golurile rocilor eruptive. E foarte dur. La şlefuire prezintă zone concentrice, de culori diferite, ceea ce face să fie utilizaL ca podoabă, la confecţionarea călimărilor, a peceţilor etc., iar datorită durităţii sale este folosit Ia fabricarea mojarelor, a pis-Lilelor şi a cuţitelor pentru balanţe. Agenţi aelivi de suprafaţă. Substanţe care în soluţie schimbă tensiunea superficială a solventului (de obicei o scad), chiar in concentraţiile cele mai mici; un efect specific al lor este- activitatea de suprafaţă; respectiv, în funcţie dc compoziţia chimică şi de structura moleculară, pot prezenta o putere mai mică sau mai mare de udare, de emulsionare, spumare, spălare etc., astfel" Incit -air-găsit o largă--iiL41«arev-Ga structură moleculară sc aseamănă cu săpunurile (cei mai vechi agenţi activi de suprafaţă cunoscuţi), avînd de obicei o moleculă alungită’, formată dintr-o parte hidro- 61 Agenţi răpitori carbonată bidrofobă nepolară şi o grupare polară. Din punctul de vedere al naturii grupărilor polare, se deosebesc trei clase mai importante: a) agenţi activi de suprafaţă anionici, cu grupare polară anio-nieu (-COO-, -S0a-, -0-S-feni-lendiamlnă oxidată cu clorură ferică în prezenţa HaS. Produsul rezultat este transformat în sare de tiaziniu. Antiseptic în bolile aparatului genitourinar, în paludism, 65 Albastru direct 2 B dizenterie, anghina iui Vincent, conjunctivită etc. în medicina veterinară: antihelmintic, antiseptic intestinal. în bacteriologic: colorant. în chimie: indicator de oxid o-reducere, reactiv pentru Se.Sin.: Albastru defenilen, Clorură de metilUonină. Albastru de nietllon B cxtra. C18Hl3N3SCl. Gr. mol. 319,85. Clorură de tetrametildi-amino-difenazationiu. Pulbere albastră închisă; e solubil în apă; puţin solubil în alcool. Se obţine sintetic din dimctil-p-fe-nilendiamină, tiosulfat de Na şi dimetil-ainină. Colorant bazic, liber de zinc, pentru bumbac, lemn, hîrtie, piele, cerneală, lacuri, preparate microscopice etc. Sin.: Swiss blue, Methylenblau B extra. Albastru de metilen NM. Q,şHaaN3SCl. Gr. mol. 347,90. Clorură de dietilamino-ditolu-azalionin. Pulbere cristalină brună; e solubil în apă, în alcool. Se obţine sintetic din p-aminoctil-o-toluidină, tiosulfat de Na şi etil-o-toluidină. Colorant bazic pentru bumbac, piele, tapete, lacuri. Sin.: New me~ thylene Blue NNS, Mcthylenblau NNX. Albastru de metilen T. Gl;H14N3SCl. Gr. mol. 305,92. Clorură de aminodimetil-aminotolufenazationiu, Pulbere verde, solubilă in apă. Se obţine sintetic din dimetil--p-feiiilendîamină, tiosulfat de Na şi o-to-luîdină. Colorant pentru bumbac mordan-sat cu Lanin, pentru hîrtie, cerneală etc. Sin. Albastru de toluidină O. Albastru de molibden. Compus în stare colo-idală, încărcat negativ, Ac culoare albas tră, obţinut prin reducerea, în mediu neutru sau slab acid, a soluţiei de ac, rno libdenic sau do molibdaţi. Compoziţie: M-o02-nMo03 ‘ssHaO. Examinarea cu microscopul electronic arată că este format din particule a căror mărime este de — 100 A. Reducerea se poate face prin electroliză, cu SOa, Ha8, SnCIa, Zn, hidra zină etc. E folosit in analiza cantitativă, pentru determinarea colorimetrică a fosforului (se reduce complexul fosfomolibdenic la albastru de molibden). Albastru de Prusia. V. Ferocianură ferică. Albastru de rodulinii 6G. Ca5H24NaCla. Gr. mol. 423,29. Colorant albastru bazic. E solubil în apă caldă, în alcool. Se obţine sintetic din o-clorbenzaldehidă cu dimetil-anilină şi oxidarea leucoderivatului. Colorant pentru bumbac mordansat, pentru lină, mătase, lacuri, tapete etc. Sin.: Rho-dulinblau 6G, Setoglaucine. Albastru de timoi. C27H3fJ06S. Gr. mol. 466.53... .Pulbere-hpună-verde;-e-insalubil -î n-apă, solubil în alcool, în alcalii diluate. E folosit ca indicator. Prezintă două intervale de viraj: pH=l,2 (roşu) —/>H=2,8 5 (galben); pH=8,0 (galben) —pH=9,6 (albastru). Sin. Timolsulfofialeină. Albastru do tripan. C"s4Ha4Ol8NeNa4S4. Gr. mol. 992,83. DitoliMiazobis-8-amino-l-naf- tol-3,6-dÎ5ulfonat de Na. Pulbere albastră; o solubil în apă (1 : 30); insolubil in alcool, în glicorină, în uleiuri. Se obţine sintetic din ac. 8-aminonaftol-(l)-disulfonic-(3,6) cu 5- dianisidiuă diazotată. E întrebuinţat ca sare de sodiu, E folosit în tripanosomiază, piroplasmoză, parkinsonism etc. Sin.: Albastru benzamin, Albastru Niagara. Albastru de wolfram. Are compoziţie şi comportare asemănătoare celor ale albăstruiul de Mo (v.). Se obţine prin reducerea cu SnClj a WOa sau a acidului wolframic. E folosit în analiza calitativă, pentru recunoaşterea wolframului. Albastru dorina 2B. Are constituţie necunoscută. Colorant acid albastru, în pulbere, pentru piele. Sin. Dermablau. Albastru deschis Sirius F3 GL. Pulbere albastră, obţinută sintetic din clorani], aminopiren. Colorant substantiv solar pentru bumbac. Sin. Siriuslichtblau F3 Gl. Albastru deschis Sirius G. Colorant diazoic cu constituţie necunoscută. Colorant direct solar pentru bumbac şi pentru lînă. Sin.: Siriuslichtblau G, Chlorazol fast blue 4 GKS. Albastru deschis universal C. Are constituţie necunoscută. Colorant pentru semilîriă. Sin. Universalhellblau C. Albastru diamln. Pulbere neagră-albăstruie; o solubil în apă; inso Iubii în alcool. Se obţine sinLetic din diauisidină şi doi moli de acid-H;-Colorant-diazoic direct pentru bumbac, lînă, semimătase etc. Sin.: Di-aminreinblau, B enzoreinb Iau. Albastru diamin FF. C34Ha40i(N(Na4S4. Gr. mol. 992,83. Dimetoxidifenil-disazo--bis-8-amino-l-naftol-5,7-disulfonat de sodiu. Pulbere albastră; e solubil în apă; insolubil in alcool. Se obţine sintetic din dianisidină diazotată cu doi moli de ac. l-amino-8-naftol-2,4-disulfomc în soluţie alcalină. Colorant direct pentru bumbac, mătase vegetală, semi lînă, tricotaje etc. Sin,: Sfcy bine FFS, Chicagoblau 6B. Albastru diazo indigo BR. C38HaN507SaNaa; Gr. mol. 661,54. Sarea de sodiu a acidului 6- sau 7-monosuIfo-4-amino-3t-naftalen-azo--p-naftol-6-sulfonic. Pulbere gri închis; e solubil în apă; se obţine sintetic din ac. acctil-l,4-naftiien.diamin-6 sau 7-sulfonic, a-naftil- amină, ac. Schăffer. Colorant - - direct-pontru bumbac. Sin.r Rtazoarmnblau-BR, Diazophenilblau BR. Albastru direct 211. C32HaoN8014S4Na4. Gr, mol. 932,77. Difenildiazo-iis-8-amin.o-l-naî- 5 — Dicţionar de chimie -Albastru direct imedial BL 66 tol-3,6-disulfonat de sodiu. Pulbere cenuşie închisă; e solubil în apă; insolubil în alcalii, în alcool. Soluţia apoasă e violetă. Se obţine sintetic din benzidină telraazotată şi doi moli de acid H. Colorant direct pentru bumbac, mătase, lină, din baio acidă sau neutră, şi pentru semilînă şi mătase artificială. Sin,: Direcktblau 2B; Chlor-azoblue BS. Albastru direct iiucdlal BL. Colorant de sulf (pulbere neagrâ-albăstruie), de constituţie necunoscută, pentru bumbac. Albastru eboli B. Ca4H24NaOI1S1Ka4. Gr. mol. 960,83. Ditolildiazo-ăis-8-amino-l-naf-tol-4,6-disulfonat de sodiu. Pulbere gri-albastră; e solubil în apă. Se obţine sin-teLic din toluidină tetraazotată cu ac. l-amino-8-naftol-3,5-disulfonic. Colorant direct pentru bumbac şi pentru lină. Albastru fenilcn. C1!HlaNJCl. Gr. mol. 233,5. Clorhidrat de p-aminofenil-p-benzochlnon-diimină. Cristale acîcularc verzi. Soluţia apoasă e albastră-verde. Se obţine sintetic din clorhidrat de anilină şi p-fcnilcn-diamină. Sin. Indamină. Albastru helindon Iţii. 5,7,5'-Tribromin-digotină, amestecată cu 5,5'-dibrom- şi 5,7,5', 7' - te trabro m in d igo tin ă. Pulbere albastră închisă; c insolubil In apă. Sc obţine sintetic din indigo şi brom în piridină sau în nitrobenzen. Colorant pentru lînâ şi pentru bumbac. Sin.; Albastru Ciba B, Bromindigo. Albastru hidron B. Pulbere albastră închisă. Soluţia în apâ+ H„S04 este albastră închisă. Se obţine sintetic din carbazol, Jcucoindo-fenol, sulfura de sodiu, sulf, sulfat de cupru. Colorant de cadă pentru bumbac. Sin.; Hydronblau R, Alizone blue. Albastru imediat CLli. Pulbere neagră-cenuşie; e solubil în apă, în alcool. Se obţine sintetic prin oxidarea colorantului irneaial V extra. Colorant direct de sulf pentru bumbac. Sin. lmmedial blau CBL. Albastru indaulrcu BCS. CşSH11Na04Cl3. Gr. mol, 545,5. Triclor-n-dihidro-1, 2. 1', 2'--antrachinonazină. Pulbere neagră-albăstruie ; e insolubil în apă, în alcool. Se obţine sintetic prin clorurarea suspensiei de N-dihidro-1,2,r,2'-antraclunonazină în clo-rură de sulfuril. Colorant dc cadă pentru bumbac. Sin.: Duranthrcnc bluc CC, In-danthren hlau BCS pulv. Albastru indiis universal C. Colorant direct azoic pentru semilînă. Arc constituţie necunoscută. Sin.: UniveTsaldunkclblau C, Universal blueblack C. .. A llmstru—mar-UL-palntin TBBAL.GoloranLacid . de piuă, în pulbere, pentru lină, de constituţie necunoscută, rezistent la lumină. Sin.: Neolannavy blue R, Neolanmarinblau 2U. Albastru Meldola. V. Albastru naltoi R. Albastru mei aer om pentru senii lină. Colorant azoic mordansat cu crom, de constituţie necunoscută, rezistent la lumină. Sin.: Ilalb-woUmetachromblau, Metachromeblue B.G.R., Tetrachromhalbwollblau. Albastru naftaminu. C2 4 It 2 5N 50 flS2 N a2. Gr. mol. 74î,7. Ditoli]-dîazo-3-sulfonat de Na--6-amino-l-naftol-a-naf lol-4-sulfonat de Na. Pulbere brună-violetă; e solubil în apă-, puţin solubil In alcool. Se obţine sintetic din toluidină tetraazotată cu âc. 2-amino--5-naftol-7-sulfonic şi ac. a-naftol-4-sulfo-nic. Colorant direct pentru bumbac. Sin. Albastru oxamîn 3R. Albastru nnttol B. C26H2şN4OC1, Gr. mol. 444,95. Clorură de dimetilamjno-p-dimctil-aminofenilamino-naftol-fenazoxonîu. Pulbere violetă foarte iritantă; e foarte solubil în apă, în alcool. Se obţine sintetic din dimetil-p-fenilendiaminâ şi albastru Meldola. Colorant bazic (cu mordant) pentru bumbac şi pentru piele. Sin.: Albastru nou B, Fast Navy blue G. Albastru naftol B. C1SH15N20C1. Clorură de dimetilamino-nafto-lenazoxoniu. Pu lbcre violetă, foarte iritantă; e solubil in apă, în alcool. So obţine sintetic din p-naftol, şi p-nitrozodimetilanilină. Colorant bazic pentru lină, mătase vegetală, preparate microscopice, bumbac. Sin.: Albastru Meldola, Indinblau 2RD, Metaminblan. Albastru Neptun B. V. Albastru patent A. Albastru Keplun BG. V. Albastru palent V. Albastru neutruB. Cj6H,9N301(lS9Na3. Gr. mei 695,6. 3,6-Disulfonat de Na-8-hidroxi-x--naftalen-azofenil-naVtilamin-a-sulfoTiat de sodiu.. Pulbere, neagră-roşielică. Se obţine sintetic din ac. l-amino-8-naflol-3,6-disul-fonic, diazotat şi ac, fenil-«-naftilamin-8--suiftnic. Colorant pentru lină, în baie de. ac. acetic şi Ka2S04. Hidrosulfitul nu-1 decolorează. Sin. Albastru dc amidonaf-tol R. Albastru nou B. V. Albastru naftol B. Albastru patent A. Ca[C2;H3iNa078;!3. Gr.. mol. 1 167,48. Sarea dc calciu a* acidului disulfonic al m-hidroxidibcnzil-dietildi-amino-trifenilcarbinolanhidridâ. Pulbere roşie, foarLe solubilă în apă. Coloraţia soluţiei apoase e albastră; e puţin solubil în ăîcool. Sc obţine sintetic prin sulfonarea şi oxidarea bidroxi-dibenzil-dictilamino--trifenil-mclanului. Colorant acid pentru piele, lînă, mătase. Sin.: Disulphine bluc A,. Albastru Neptun B. Albastru patent V. Ca(C.2;H81N207S2)2. Gr. - jnoJ—1-158,41, -Sarea- de- catetu-a- actdrdui-disulfonic al m-h idroxi tetraetildi am i no-tri-fenilcarbinolanhidridă. Pulbere roşie; o solubil în apă; puţin solubil în alcool. S& 67 Albire obţine sintetic din dietilanilină, m-nitro-benzaldchidă diazotată şi sulfonarea produsului rezultat. Colorant acid pentru lină, mătase, piele. Sin.: Disulphine blue V, Albastru Neptun BG. Albastru pentru cerneală. C 3Î H 2, N30 „S „N a z. Gr. mol. 799,79. Trifeniltriaminotrifenil-carbinol-trisulîonat de sodiu. Pulbere albastră închisă; e solubil în apă. Se obţine sintetic prin sulfonarea trifenil-p-rozani-linei şi salificrca acidului obţinut. Colorant acid pentru cerneală, mătase, fibre vegetale, bumbac mordansat cu tanin. Sin.: Albastru Elveţia Standard nr. l, Ink b lue. Albastru Sirius, deschis, BL. Colorant, în pulbere, cu dublu ciclu oxazinic. Se obţine sintetic din eloranii -ţ- ac. amino-3-clor--3'-difenilaininsulfonic-(2). Colorant substantiv pentru imprimarea mătăsii artificiale, a bumbacului. Sin. Direktcchtblau FFB. Albastru Sirius strălucitor FFB. Pulbere solubilă în apă. Se obţine sintetic din clor-anil şi amino-3-N-etilcarbazol, după care produsul sc sulfonează. Colorant substantiv foarte rezistent pentru bumbac. Sin. Briliant Sirius blau FFR. Albastru solid de crom, omega B. C,6TI12N2012S3. Gr. mol. 520,47. Colorant de crom pentru lină. Pulbere cu foarte bună rezistenţă la piuă. Sin.: Solocrombiue, Echtbeizen blau B. Albastru solid de lină BL. Pulbere albastră închisă; o solubil în apă, în alcool. Colorant acid pentru lînă, mătase, piele. Albastru strălucitor palatin B. Pulbere cu constituţie necunoscută-. Colorant de crom pentru lînă. Sin.: Solochromazurin BS, Omega elirombrillantblau B. Albastru Sudau tî. Are constituţie necunoscută. Pulbere; e solubil în ulei, în substanţe grase. Colorant pentru ceară, pentru luminări. Sin. Sudanblau. Albastru Victoria B. CaaIIa2N3Cl. Gr. mol. 506,07. Clorhidrat dc Letrametilfeniltri-aminodifeuil -a, y- naftilcarbinolanhidridă. Pulbere violetă; e solubil în apa caldă; puţin solubil in apa reco. Se obţine sintetic din fenil-a-naftilamină şi clorură de tetrametildiaminobenzofenonă. Colorant bazic pentru lină, bumbac, cerneală etc. Sin. Briliant Victoria Blau RB. Albastru Virtoria R. C28H32iN'3C1. Gr. mol. 458,03. Clorhidrat de tetrametilctîltriamino-difenii-a-naftilcarbinolanhidridă. Pulbere albastră; e puţin solubil în apă; solubil —ÎXLalcoo RSc-obţine sintet-re-eHn -metii-tt-n-af-tilamină şî clorură de tetramelildiamino-benzofenonă. Colorant pentru lînă, mătase, bumbac, şi pentru imprimat. Albastru Vulcan. Are constituţie necunoscută. Pigment pentru cauciuc. Pulbere liberă de metale grele; e rezistent la 140 — 180* (vulcanizare). Poate înlocui ultramarinul. Sin. Gummiblau BL. Albastru xilen AS. CgjH^NjOjSaNa. Gr. mol. 690, 79. Benziletilamirio-p'-sulfofuxonben-ziletilimoniusulfonat de sodiu. Pulbere albastră; e solubil în apă, în alcool. Se obţine sintetic din bcnzîletiianilină şi ac. benzaldehidsulfonic, după care se face oxidarea şi salifierea produsului format. Colorant pentru lînă, mătase, în baie acidă. Sin. Xylenblau AS. Albastru xllcn VS. V. Albastru acid strălucitor NVS. Albastru Zâmbeai B. C36H26N50BNa3S. Gr., mol. 737,64. Sarea de sodiu a acidului dimotilhid roxidif enild iazo-3-sulfo-7-amino- l-naftol-2-hidroxi-3-naîtoic. Pulbere gri; e solubil în apă. Se obţine sintetic din dianisidină tetraazolată cu ac. 2-amino-S-naftol-6-suIfonic şi ac. 2-hidroxi-3-na/toic in soluţie alcalină. Colorant direct pentru bumbac. Albastrul lui Thănard. CoO.ALjOjsfsauCoAIjO*)-Gr. mol. 176,88. Oxid mixt din clasa spinalilor (aluminat de cobalt}, de culoare albastră, la naştere la tratarea Al(OH)3 cu o soluţie de sare de Co şi calcinarea precipitatului. E folosit în chimia analitică la identificarea aluminiului. Sin. Albastru de cobalt. Albastrul lui Turnbull. Amestee de Fe^1 [Ke’^CNJsla şi KFoIII[FeIMGN)s]; Palpitat albastru închis; e insolubil în acizi, la naştere la tratarea sărurilor feroase cu K3[Feln{CN)e], in soluţii neutre sau acide. Aibedo. l, Mărime fotometrică egală cu fracţiunea dc energie luminoasă radiată difuz de un corp. Un corp care primeşte radiaţiile solare apare cu atît mai alb, cu cit albedoul său este mal apropiat de unitate. De exemplu, valoarea medie a albcdoului este; 0,95 pentru MgO, 0,85 pentru zăpadă, 0,3 pentru ghips etc. — 2. Stratul interior, alb, al cojilor fructelor citrice, care poate fi folosit Ia extragerea peclinei, conţinută În proporţia dc 34—35%. Alberloli. Colofoniu mpdîfîcaL cu răşini fe-nolice, utilizat la fabricarea lacurilor, dintre care 111 L (p.t. 95—105°), 209 L (p.t. 120-130°), 347 Q (p.t. 95-105°), 369 Q (p.t. 120-130°), 387 L (p.t. 60-66°) pentru lacuri do ulei şi cerneluri ..poligrafice, iar 325 Q 8Î 344 M. pentru ..lacuri nitro şi de spirt." V. Răşini fonolice. Albire, l. Tratarea fibrelor textile cu agenţi oxidanţi sau reducători, — 2. Atacul chimic Albit 68 al aliajelor Ag-Gu pentru obţinerea strălucirii de argint prin dizolvarea superficială a cuprului. — 3. Spălarea cristalelor do zahăr tos pentru eliminarea siropului intercristalin. Pentru acoperirea coloraţiei slab gălbuie a cristalelor de zahăr se adaugă uneori Ultramar in în apa de spălare. Albit. Na[AlSiâOs] sau NaaO ■ A1203 ■ 6SiOs. Cristale trieliniec; d 2,6—2,62; durit, 6— 6,5. Substanţă albă, albastră, verde, neagră sau roşie sidefoasă, avînd o provenienţă magmatică; este piezoeleclric. Se întrebuinţează ca fondanl in .ceramică. Sin. Feldspat sodic. Albomicină. Antibiotic extras din Streplo-myces subtropicus. Ciclopeptidă bazică con-• ţinînd fier, sulfat; pulbere roşie-brună; c foarte solubilă în apă;, puţin solubilă în alcool. 1 mg = 300 000 unităţi internaţionale (U.I-). E întrebuinţată în tratamentul pneumoniilor, al tusei convulsive, al dizenteriei etc. Albncid. V. N1 Acetilsulfamidă. Album inc. Substanţe azotate, termo labile, care prin hidro liză se descompun înamino-acizi; sînt proteine tipice cu structură macromoleculară, solubile în apă, în acizi, în alcalii diluate. Aibnmoze- Produse, imperfect caracterizate, obţinute prin bidroliza parţială a proteinelor atît cu acizi sau cu baze, în condiţii hlînde, cît şi enzimatic. Căldura nu Ic coagulează şi dau reacţia biuretului. Se împart în albuinoze primare, secundare, şi în peptone. Pcptona Witte este o albumoză. Alcadlcnc. V. Diene. Alcalii. Hidroxizii metalelor alcaline (Li, Na, K, Rb, Cs,Fr) şi ai ionului NH+. Hidro-xizii metalelor alcaline Li-Fr au o puternică acţiune corosivă şi, de aceea, se numesc alcalii caustice (în special NaOH şi KOIî). După rezistenţa Ia acţiunea căldurii se împart în alcalii fixe (în special hidroxizii de Na şi K] şi alcalii volatile (NH4OII). Alealiinclrie. Parte a analizei volumetrice, care cuprinde metodele de determinare a acizilor şi a altor subsLanţe acide, prin titrare pînă la neutralizare cu soluţii de baze, cu titru cunoscut. STAS 6050-59. AlcalinItate. Cantitatea de bază prezentă într-un lichid sau într-o soluţie, care se exprimă prin concentraţia totală a bazei (normalitate, molaritatosau molalitate) sau prin concentraţia ionilor OH' , respectiv - prin1 pOH--în- ulti-mu-l- eaz-, -ea -se- numeşte alcalinitatc actuală. Alcalinitate actuală. Cantitatea de bază disociată într-un lichid sau într-o soluţie, exprimată prin concentraţia ionilor OH , respectiv pOH. Alcalinitatc totală. Cantitatea totală de bază dintr-un lichid sau dintr-o soluţie, determinată prin titrare cu un acia pînă la neutralizarea completă a bazei. Sin. Alca-linitato potenţială. Alcaloizi. Grupă de substanţe organice de origine vegetală (uneori reproduse prin sinteză) care conţin N, şi care, în doză mică, au propr i e lăţ i f arm ac o d i nam i ce re m arc ab i 1 e. Au proprietăţi bazice şi cu acizii dau săruri. Conţin între’trei şi cinci elemente: C, H, N; C, II, N, O sau C, H, N, O, S. Plantele cele mai bogate în alcaloizi cresc la tropice {în general din fam. Dicotiledona-telor). Alcaloizii se găsesc sub formă de săruri ale acizilor organici. Au greutate moleculară destul de marc; sînt aproape insolubili în apă, solubili în alcool, în hidrocarburi, în eter, în cloroform. Exemple: morfina, codeina, veratrina, coniina, atropină, nicotină, lobelina etc. Alcaloză. Stare a organismului în care alca-linitatea sîngelui este crescută, ca urmare a unor tulburări de ordin funcţional. Se caracterizează prin creşterea pH-ului sanguin pesLe 7,45 (normal 7,35—7,45) şi se datoreşte scăderii C_Oa în sînge (alcaloză gazoasă) sau creşterii cantităţii de NaHCO, (alcaloză fixă). Alcană. Materia colorantă roşie, extrasă din planta Aleanna tinctoria (din fam. Bora-gincclor), care creşte în regiunea Medite-ranei. Conţine şi tanin. Astringentă; colorant pentru uleiuri; e folosită şi în cosmetică. Sin. Afkanet, Orcanetle. Alcani. Denumire generală pentru hidrocarburi saturate aciclice; sînt hidrocarburi parafinice cu formula CnHÎB.t. Aleheiie. Denumire generală pentru hidrocarburi nesaturate aciclice, cu o singură dublă legătură; sînt hidrocarburi olefinice cu formula CBH2B. Alcliidali. Produse macro moleculare, poli-condensate. Se obţin prin reacţii de poli-condensare între polîalcooli (T) şi acizi poli-bazicî (11) sau anhidridele lor;'cînd I este glicerina, iar II, anhidrida ftalică, polimerii se numesc gliptali. Alcliidali modificaţi. Se prepară introducînd în compoziţia pentru prepararea aiehida-lilor substanţe reactive, ca: uleiuri sica-tive, semisicative, nesicative (sau acizi proveniţi din astfel de uleiuri], răşini fenolice, răşini naturale etc. Proprietăţile acestor produse depind de natura"Fd actănŢITor"de numărul de grupări —OH şi — COOH şi, în special, de raportul dintre aceste grupări reactive. Proprietăţile se schimbă dacă unul 69 AMiil-siilfoaaţi sau dacă ambii reactanţi sînt nesaturaţi. Din reactanţi bifuncţionali se obţin polies-tcri tari şi fărîmicioşi, semisolizi sau lichizi. Polies terii se ini solizi sînt folosiţi, în special, ca plastifianţi (Paraplex) pentru nitroceluloză sau pentru alţi polimeri. Prin condensarea acidului tereftalie (respectiv a es-terului metilie) cu glicol se obţin polimeri filabili (de ex. fibra sintetică numită teri-1 e n ă). Poliestcrii nesaturaţi pot fi copoli-merizaţi cu monomeri nesaturaţi, ca acela tul d’c vinii, stirenul şi metacrilatul de metil. Din astfel de copolimeri se obţin stratificate cu ţesături de sticlă, care au proprietăţi mecanice excepţional dc bţfoe. Aceste stratificate sînt folosite în industria automobilelor, în construcţii, Ia confecţionare a bărci lor, a conductelor de presiune etc. Poliestcrii (alchidalii) modificaţi cu uleiuri sicative sînt mai solubili şi mai compatibili cu alţi polimeri decît cei nemodificaţi. Aceşti polimeri se folosesc la fabricarea lacurilor cu uscare la aer sau în cuptor. Peliculele acestor lacuri au durabilitate excepţională şi un luciu excelent în comparaţie cu lacurile pc bază de alţi polimeri. Lacurile pe bază dc poliesterl modificaţi sc folosesc la lăcuirca automobilelor, a bicicletelor, a răcitoarelor, radiatoarelor, reflectoarelor etc. Alchil (R). Radical monovalont, cu formula generală (de ex,: —C2H5, -— C41Ta etc). Provine de la o hidrocarbură saturată, prin eliminarea unui atom de hidrogen. Se combină uşor cu unele elemente sau cu unii compuşi. Aleiiil acridonc. Derivaţi ai acridonei (9-cctu-9,10-dihidroacridină), care se obţin din sărurile cuaternare ale acridinei, prin tratare cu baze, urmată dc oxidare. AlcMlnrn. 1. Reacţie prin care se introduce un radical alchilic în molecula unui compus chimic. Se deosebesc: a) reacţii de alchi-Jaro a hidrocarburilor, cu stabilirea unei legături C—G; b) reacţii dc alchilarc prin care se creează legături între gruparea alcîiil şi atomi de O (R—OGHa, prepararea eterilor), între gruparea alchil şi atomi de N trivalcnt (cu producere de aleluia mine [RN(CH3)2] şi între gruparea alchil şi unele metale [de ex.: Pb(alchil)4, tetraalchil plumb]. Principalii agenţi de alchilare întrebuinţaţi sînt: alcoolii (primari, secundari sau terţiari), halogenurile de alchil,sullaţii de alchil [dimelilsulfatul (CII30)3S02], olcfinele. Produşii alchilaţi au o mare răspîrndire “ industriala'[""de^'ex.; tetraetrl-plumbul, Pb{CsHs)1, e folosit ca antide-tonant; alchilfenolii sînt folosiţi ca antî-oxidanţî, antiseptici şi ca intermediari în industria de sinteză. — 2. în industria petrolieră, reacţia de alchilare se aplică în cazul introducerii resturilor alchilice la izoparafinc şi aromate. Procesul se poate realiza termic sau catalitic; dc ex.: izo-bulanul se alchilează termic, la 200 at şi 480 — 540°, cu etilena, dînd neohexan (2,2-dimetil-butan), component cu cifra octanică mare pentru benzine. Catalizatorii sint: a) do tipul Friedel-Crafts, A1C13, ZrCI4, AlBr?,VFs, şi b] HaSOt sau HF. Catalitic, condiţiile reacţiei de alchilare sînt: temperatura — 30—100° şi presiunea 1 — 15 at. Alchllaril-sulfonaţi. Agenţi activi de suprafaţă, anionactivi, folosiţi ca agenţi de udare, de emulsionare, şi ca detergenţi industriali şi menajeri. In condiţii normale de folosire (presiunea atmosferică) sînt rezistenţi la hidro liză acidă şi alcalină şi la ape dure, fiind şi buni spumanţi. Agent tipic de udare din această clasă este dibutilnafta-linsulfonatul de sodiu, iar ca detergent se menţionează dodecilbenzensulfonatul de sodiu. Alehilat. Produsul alchilării, component cu cifra octanică mare, utilizat Ia prepararea benzinelor de avion şi de automobil. V. Alchilare. Aleltil-eolulozc. V. Celuloză, eteri de ~. Alehil-chinolone. Derivaţi ai chinolonelor obţinuţi prin tratarea sărurilor cuaternare ale chinolinci cu haze. Aleii il-îcnolice, răşini — . Fenoplaste obţinute din alchil-fenoli l/j-tcrt-butiUcnol) şi aldehide (formaldeliidă). V. Răşini fenoiice. Alehlli-benzen. Denumirea generică a omologilor benzenului; se obţin prin substituţi a ■atomilor ■ dc hidrogen din benzen cu alchili. Sînt lichide incolore, mai uşoare decit apa, puternic refringente, cu miros caracteristic, insolubile în apă. Fracţiunile de petrol şi gudroanele uşoare de cocserie constituie o sursă importantă pentru obţinerea omologilor benzenului, mono- şi poli-substituiţi. Alchil-piridone. Derivaţi ai piridonelor, obţinuţi prin tratarea sărurilor cuaternare ale piridinei, cu baze, urmată de oxidare (de ex. cu fericianură de K). Alcbil-sulfaţi. Estcri acizi (monoalcliiîsul-faţi) sau neutri (dialcbil-sulfaţi) ai HaSOt cu alcooli monovalenţi, Se obţin prin acţiunea HaS04 conc. sau a oleumului asupra alcoolului, ori a IJ2S04 de diverse concentraţii asupra olefinelor. Se folosesc în reacţii de alchilare (mai ales dimetil- şi dietil-sulfaţii). Sărurile monoalcliilaţilor superiori -(■¥■;- Ai eoelî -graşi- sulfataţi--şi- -A-lco o ii-secun» -(lari sulfataţi) sînt agenţi activi dc suprafaţă. Aleliil-sulfouaţi. Acizi sulfon ici din seria alifatică. Nu pot fi obţinuţi prin sulfonarea directă a alcanilor, ci numai prin reacţii indirecte, ca, de exemplu; tratarea sulfiţilor Alehiluree 70 cu halogenuri de al chil: NasSOs+RCI--* -+RS03Na-t-NaGl sau, industrial, prinhidro-liza sulfoclorurilor. Sînt substanţe cristaline, higr., uşor solubile în apă. Acizi foarte tari, de acelaşi ordin cu IICI şi HaS04; cînd lanţul alcliilic este cuprins intre CB şi C18, sînt agenţi activi de suprafaţă, rezistenţi lahidroliza acidă şi alcalină. Al chil uree. Derivaţi alchilaţi ai ureei, care apar în două serii: N-alcliilurccle. Derivaţi alchilaţi ai ureei, în care unui sau ambii atomi de N sînt alchilaţi; se obţin prin reacţia dintre amine primare şi uree; sînt substanţe cristaline, cu puncte de topire joase (inai joasedocît ale ureei). Monoalchil-urcele se descompun la încălzire. Derivaţii substituiţi la ambii atomi dc N pot fi distilaţi fără descompunere. Compuşii alchilaţi ai ureei sînt baze (monoacide) ’mai tari decît urcea. O-Alchilureelc sint baze mai tari decît N-alchilureele izomere. Prin încălzire cu HC1 se formează uree şi clorura dc alchîl respectivă. Sin, Alchil-izouree. Alchiluretani. Derivaţi alchilaţi la atomii de N ai urctanilor. N-Alchîluretanii sînt substanţe solide, cristaline, cu puncte de topire caracteristice, obţinute prin reacţia dintre eloroformiaţi şi amine primare sau secundare. Apar ca produşi intermediari in degradarea CurLius a azideior. Alchimic, [de la cuvin tul arab al-kimia (al— = articol, kîmia— negru, adică ştiinţa din ţara neagră, Egiptul]. Chimia evului mediu. In această epocă, preocupările principale ale alchimiştilor erau de a obţine aur din metale comune (plumb, mercur), remedii contra tuturor bolilor şi elixirul vieţii. Pentru atingerea acestor obiective era căutată „piatra filozofală", despre care se credea că ar putea să execute toate aceste transformări. Pe această cale nu s-a obţinut nici un gram de aur, însă s-a acumulat un număr imens de fapte care au servit, ulterior, drept bază pentru crearea Chimiei. Alchimişti celebri au fost: Geber, Albertus Magnus, Roger Bacon, Raymondus Lullus, Basilius Valentinus, Paracelsus, Libavius, Glauber. Alchine. Denumire generală pentru hidrocarburi nesaturate, cu triplă legătură. Formula generală a serici omoloage este Sin. Aeetilene. Alcool. V. Btanol. Alcool abietie. Prin reducerea sub presiune —înaltăT -sau prin-hidrogenareacirJNmne-talic a colofoniului (respectiv a acidului abietic), se obţin alcoolul hidroabielic (CîsH31CH3OH) şi alcoolul tetrahidroabie-tic (CjjHjpCILjOHj, care au utilizări în industria materialelor plastice şi a agenţilor lensioactivi; astfel monosulfaţii sînt utilizaţi ca agenţi de udare, în industria cosmetică, ca agenţi de ancolare şi Ia fabricarea apreturilor neşifonabile pentru industria textilă. Alcool absolut. Alcool etilic liber de apă şi de alte impurităţi, cu un conţinut de alcool de minimum 99,8% în greutate. Se obţine din alcool brut do 94—96%, sau direct din plămezile fermentate, folosind pentru deshidratare substanţe solide sau lichide, care fixează apa, ori prin procedee bazate pe distilare azeotropică. Alcool ulilic. GHa=CH —CH?OH. Gr. mol. 53,08. Lichid incolor, cu miros de muştar, iritanL; p.f. 96—97°; df 0,854; 1,4134; e solubil în apă, în alcool, în cloroform, în eter. Se obţine sintetic din glicerina şi ac. formic. Se păstrează în vase închise ermcLic. Polimerizează cu timpul. E folosit ca intermediar în sinteza dc compuşi aliliei, gaze de luptă, răşini. Sin.: 2-Propen-î-ol, Vxnilearbinol, Propenol. Alcool (-[-)-omilie, optic activ. CH3CIIjCH(CHj)CIT2OH. Gr. mol. 88,13. Lichid; p.f. 128°; df 0,816; [ct]!,0 + 5,9°. Se obţine din ulei de fu zel. Sin. (-j-]-2-Me-tilbutanol-(l). j Alcool n-amilic [primar). Cna(GITa)aCHaOH. i E insolubil în apă; p.t. ^-79°; p.f. 137°; p.î.ISmmiS-SO'1; dg 0,80915; njf 1,4101. Se obţine din 1-clorpentan, prin bidroliză. Sin.: Butilcarbinoi, 1-Pentanol. Alcool amilie. terţiar. (CH3)2C(0HiCH2ClI3. E solubil în apă (1:8); p.t. 8,4°; p.f. 102°; «Jjl 0,8069; n.2)' 1,4052. Seobţine sinteticdin alcool izoamiiic-* trimetiletenă, cu H2S04 dil. -* alcool amilic terţiar. Hipnotic. Sin.: 2-MeLiibutanol-(2j, Hidrat dcamilcnă; Etil-dimetilcarbinol. Alcool a-aminoclilic. V. 1-Aminoctanol. Alcool p-aminoclilic. V. Colamină. Alcool brut. Alcool obţinut prin distilarea plămezilor fermentate. Deşi 'conţine pînă la 95,57%, în greutate, alcool etilic, conţine şi impurităţi, dintre care unele sînt substanţe chimice bine definite, altele încă neidentificatc, specifice materiei prime din care provine alcoolul. Se întrebuinţează, după diluare cu apă sau prin cupâj, la prepararea de băuturi alcoolice (rachiuri, coniacuri, rom etc.) sau în scopuri tehnice, după ce a fost denaturat.__________________ Alcool n-butilic. CHaCHjGHjjCHjjOII. Gr. mol. 74,12. E solubil în apă: 9%; p.f.117,9°; 0,809; ziq 1,3993. Se obţine prin fermentaţie din cereale, melasă; prin hidro-formilarea propenei etc. E folosit ca dizol- 71 Alcool frunţi vânt pentru lacuri şi ca intermediar în sinteze organice. Sin.: Butanol-1, Alcool butilie primar. Alcool butii ic primar. V. Alcool n-butiiic. Alcool butilie secundar. CHaCH2CH(OH)CHr E solubil în apă: 12%, in alcool; p.f. 100°; 0,808; 1,3949. Se obţine prin hidra- tarea 2-butcnci. Sin. Butanol-2. Alcool butilie terţiar. (CHa)aCOH. Cristale; e solubil în apă, in alcool; p.t. 25,5°; p.f. 82,8°; df 1,3877. Azeotrop cu apă (21,76% apă); p.l'. 80°. Se obţine sintetic prin hidratarea izobulenei. Sin.: Trimetilearbinol; l,l-Dimelilelanol-(l). ' - Alcool cetilic. CIIa • ';CH2)14CIIaOH. Gr. mol. 242,43. E insolubil în apă; solubil în alcool, in eter; p.t. 49,1°; p.f.15mm 189,5“;^ 0,8152. E întrebuinţat în preparate cosmetice şi ca emulgator. Sin. Hexadccanol-(l), Alcool cIuhmic. CfiH5 —CH = CH —GHaOH. Gr. mol. 134,17. Cristale cu miros de iacint; p.t. 33°; p.f. llnm 72,6°; p.f. a0mm 133,7°; dţ^ 1,0397; 1,5819; solubil în alcool, în eter, în dizolvanţi organici. Se extrage din storax, balsam de Peru, frunze de scorţişoară ele. Se obţină sintetic prin reducerea diacetatului aldeliidei clnamice cu Fe+ac. acetic; reducerea (Meerwein-Pondorf) a alde-hidei cinamice cu izopropîlat de Al. E folosit ca intermediar în sinteze organice, în parfumerie, Sin.: 3-Fenil-2-propen-l-oi, Alcool y-lenilalilic, Stirilcarbinol. Alcool couiferllli*. Gr. mol. 180,2. Cristale prismatice; p.t. 73— 74°; e greu solubil în apă; solubil în alcool în eter. E o substanţă foarte reactivă, po-limerizîndu-se foarte uşor. Sc obţine din glicozida numit:! coniferinâ (al cărei aglicon este), alături de glucoza, prin hidroliză. Coniferinâ a fost izolată din sucul cambial al coniferelor. Sin. Alcool-p-h idroxi-m-meto - OH f Vocii, ■ă./ CI1= CH— CH„OH xicmamic. Alcool cozi. Produs obţinut la distilarea fracţionată a alcoolului' etilic brut, după trecerea alcoolului etilic, care conţine alcooli superiori (în special alcooli amilici). Sin. Ulei de fuzei. Alcool erutilic. CH3—CH=CH—CH2OH. Gr. mol. 72,10. Lichid incolor; p.t. —30°; p.f. 121-122°; dîj" 0,854; _nj£ 1,4240ţ_e solubil în apă (1 : 6), în alcool : oo. Se prepară din aldehidă crotonică. Sin. Buten-2-ol-l. Alcool n-declltc. V. 1-Dccanol. Alcool denaturai. Alcool etilic brut sau rafinat, căruia i s-au adăugat denaturanţi.pentru a-I face impropriu întrebuinţării ca alcool alimentar. E lolosit în scopuri industriale. Spirt denaturat: Alcool frunţi şi cozi, denaturat cu baze piridinice, ulei de acetonă, metanol ele. E Întrebuinţat drept combustibil menajer. Alcool diacctoDie. (GHa)2C(OH)CHaCOCHa. Gr. mol. 116,16. Lichid inflamabil, eumiros plăcut; p.f. 168°; p.f.î0 mm 72°; p.f.10 mm 58,8°; rf.ţ3 0,9306; di?5 0,94 (produs tehnic); 1,4242; e solubil în apă, In alcool, în eter; oo. Sc obţine sintetic din acetonă şi Ba(OH)2 sau Ca(OH)2. E folosit ea dizolvant pentru acetat de celuloză, nitroceluloză, celuloid, grăsimi, uleiuri; e întrebuinţat şi ca antigel, ca lichid hidraulic. Sin,: 4-Hidroxi-4-meLil-2-pentanonă| Di-acetonalcool. Alcool n-dodeclliu. CHs{CH2)10CIIaOH. Gr. mol. 186,33. Cristale; p.t. 23°; p.f. 255— 259°; d|° 0,8201; e insolubil în apă; so- lubil în alcool, în eter. Se obţine industrial prin Iiidrogenarea catalitică la înaltă presiune a acidului lauric sau a esterilor săi. Sc întrebuinţează sub formă de ester sulfuric, numit 1 a r o 1; sulfonat, ca agent de spălare şi ca detergent in industria textilă. Sin.: 1-DodecanoI, Alcool lauric, Alcool etilic. V. Elanol. Alcool etilic din petrol. Se obţine prin hidratarea directă sau indirectă a etilenei. Hidratarea directă se face: a) cu ac. fosforic depus pe diatomît, Ia 280—290°, 70 at, raportul molar apă: etilena 0;6, viteza volumetrică 1 5001 /h, conversia 3—5%, conversiunea la echilihru 12%; b) cu oxid de wolfram pe silicagel Ia 300°, 136 at, raportul molar apă: etilenă 1, viteza volumetrică î 800, convers ia 7 %, conversiunea la echilibru 15%. Hidratarea indirectă se face cu HsSOt, tre-cînd prin următoarele faze principale: sulfat acid de etil -> hidroliză -> alcool etilic. Acidul sulfuric se recuperează. Alcool v-Cenilalilie. V. Alcool cinam ic. Aleool Iqniletilic. CsH3CHaCHaOH. Gr. mol. 122,17. Lichid; p.f. 219 — 221°; p.f.12 mm 98—100°; df 1,0235; «p’S 1,5337; e puţin solubil în apă, în alcool. Se extrage din trandafiri şi din ulei de neroli. Se obţine sintetic din otilenoxid şi bromură de fe’nîl-magueziu; din ester fenilacetic, prin reducere cu jSTa şi alcool izoamilic. E între- ... huinţat Lu pacfumeric. Sin.-. BenzUcarbinol , jî-Hîdroxietilbenzen, Feniletllalcool. Alcool Irunţi. Produs obţinut prin distilarea fracţionată a frunţilor şi a cozilor rezultate la rafinarea alcoolului brut. Se întrebuinţează Ia fabricarea oţetului şi la Alcool farfuriile TI prepararea alcoolului medicinal {spirt sanitar). Alcool Iurfurilic. CtHsCCHaOH. Gr, mol. 98,10. Lichid; p.f. 150- 171°; p.f-is5nm 75— 77°; df3 1,1282; rtp 1,4851; e solubil în apă; foarte solubil în alcool, în eter. E rezinificat de acizi. Se obţine prin separare din uleiul eteric din calea sau din cicoare prăjită, prin antrenare cu vapori. Sintetic se obţine din furfura), prin reducere ou Hs sau prin dispiopoiţicr.are. E toxic. E folosit ca solvent, la obţinerea de agenţi de udare, pentru răşini sintetice. Sin.: Furfuraloool, 2-Furilcarbinol, 2-Hidroximetilfuran. Alcool heptilfe. V. 1-Heptanol. Alcool {o-, m-, p-} sau (2,8,4)-hiilroxili eu -zilie. Gr. mol. 124,12. Alcool aromatic deri-vînd de la alcool hcnzilîc, prin înlocuirea unui atom dc hidregen din diferite poziţii cu o grupare —OH. Se cunosc treiizomeri: Alcoolul o-liidroxibenzilic. rTTDuon Constituie agliconul /CiijGn [i) unei glitezide, sali- C0H. c in a (izolatădin frun- ^OII (2) zele Ş* din coaja de salcie), din care se formează, alături de gluccză, prin hidro-liză. Cristale rcmbice; p.t. 86—87°; sublimează; e solubil în apă (6,6% lal5“j, în alcool, în eter, în benzen. Sintetic se obţine prin condensarea fenolului cu form-aldehidă în soluţie apoasă, slab alcalină. Sin. Saligenina alcoolului salieilic. —A 1-coolul m-hidroxibenzilic. Cristale; p.t. 67“ (benzen); e solubil în apă caldă, în alcool, în eter. Sin. Alcool 3-hidroxibenzilic, — Alcoolul p-hi-droxibenzilic. Prisme; p.t. 125° (apă); p.f. £52“; c solubil în apă, în alcool, în eter. Se cbţinc prin ccndensarea fenolului cu formâldcliidă în soluţie apoasă alcalină. Sin, Alcool 4-liidroxibenzilic. Alcool izoamlHc. Gr, mol. 88,13. Se cunosc doi izomeri: Alcoolul izoamilic primar. CH3—CH- CHa— CH2OH. Li- CHS cllid; p.t. —117,2°; p.f. 132°; 0,813; n]j 1,4085; o solubil în apă (2% la 14°), în eter. Prin deshidratare trece în trimetil- şi izoprcpiJctilenă. Alcoolul izoamilic primar sc obţine prin distilarea fazei ului. Sub formă de acelat serveşte ca dizolvant pentru Imuri. Sin. 3-Metilbutanol. Alcoolul CH i-î fi a m i l i o- s ec u n c a r. CH/ —CHOH-CH=. Lichid incolor; p,f. 113— 114° (2,8% ia 2-Metilbntanoî— 1=3973; e solubil în apă 3o“), în alcool, în eter. Sin. - (3). Alcool lzobutilit-, (CH3)2CHCHaOH. Gr. mol. 74,1. E solubil în alcool, în eter; puţin solubil în apă; p.f. 108,1°; d15 0,80576; n\j 1,39768. Se prepară din fuzcl sau, catalitic, din CO+Ha, Prin deshidratare se obţine izobntilenă, al cărei polimer este un cauciuc sintetic. Sin,: 2-Metilpropanol-l, Izopropil-carbinol. Alcool izohextllc. (CHsijCHCHjCITjsCHjOH. Gr. mol. 102,17. Alcool primar saturat. Lichid; p.f. 152—153°; df 0,811; r/5 1,4134. Se obţine, alături de alcoolul izo-butilic, din gaz de sinteză (CO-|-2Ha}. Sin. Izoamilcarbinol. Alcool izopropilie. LiXlox . ’)CH-OH.:Gr. ni ol. CHţj 60,19. Alcool secundar ce derivă de ia propan prin înlocuirea atomului de hidrogen din poziţia 2 cu o grupare — OII. Lichid incolor; p.t. —85,8°; p.f. 82,5°; 0,785; 1,3776; e solubil în apă, în alcool, în eter. Se obţine din propena gazelor dc cracare, prin hidratare cu I%S04. E întrebuinţat la fabricarea acetonei, ca înlocuitor, uneori, al etanolului şi ca dizolvant. Sin. Propanol-2. Alcool laurle. V, Alcool n-dcdeeilic. Alcool mellsilie. V. Alcool miricilic. Alcool metilii*. CIIjOII. Gr. mol. 32,04. Pur este incolor, cu miros plăcut; lichid; dV~ 0,7915; p.f. 65°; e solubil în apă, în alcool, în eter: oo. Dizolvă AgNOa:4%, CaCls:22%, CuS04:13%, HH1C1:3,2%, (hJH4)aS04:t4%, Na;43%, nitroceluloza, grăsimile etc. Formează combinaţii similare apei de cristalizare. Exemple: LaCL • 4 CHsOH; MgClS'6CH8OH etc. Se oxidează, în prezenţa catalizatorilor, la formaldehidă şi ac. formic. Fabricare: a) prin distilarea lemnului (în distilat 1,5—3%), după separarea acidului acetic ca acetat de Ca; b) din CO şi Ha, la 370° şi 200 at; catalizator ZnO şi Cr203. Toxic: provoacă orbirea, iar cantitatea de 50—75 g c doza letală pentru om; antidot: carbonat de NH4. E întrebuinţat la fabricarea formaldchidei, a clo-rurii şi a sulfatului de metil, a metil-vio-letului; dizolvant (în amestec cu alte substanţe) pentru lacuri ele. Sin. Metanol. Alcool miricilic. CH3(CI-TB)a9CHs0H. Gr. mol. 452,82. Alcool gras superior, saturai, constituentul principal al multor ceruri (de albine, de carnauba, de trestie de zahăr). Cristale cu p.t. 87°, d"5 0,777; solubil în benzen, eter. Sin. Alcool melisilic. Alcool octadccilie. V. Octadccanol-1. Alcool n-octflic. V. 1-Oelanol. 73 Alcooli cc tonici i î i i i «< v Alcool polialilie.. Produs macromolccular j ... CHa-CH-CH»-CH- ... I I CHaOH CIIaOH Se obţine prin hidroliza acidă sau alcalină a acetatului polialilie sau a poli-clorace tatu lui de alil cu gradul de polime-rizare 11 — 13. Conţine 28% grupări —OH. Poate Ii utilizat drept clei care dă fibre prin adăugare dc întăritori speciali, cum sînt diizocianaţii. Esterificat cu acizi organici nesaturaţi dă uleiuri sicativc. Prin esterifieare cu acizi rezinici, dă răşini cu temperatură înaltă de înmuiere şi cu; duritate mare. Alcool poli vinilic. Produs maeromolecular ... —C H a— CH— Cil a—Cil—CH 2— CH— C H 2—... OH OH OH Pulbere albă sau gălbuie; d 1,21—1,31; n‘p 1,51; se înnegreşte uşor la 100°; peste 200° se descompune. Se obţine prin sapo-nificarea acetatului de polivinil cu alca-lii, cu acizi sau cu metoxid de sodiu. Se prezintă sub formă de pulbere de presare, de tuburi, bare, fire, foi de turnare şi extrudere. Se utilizează ca adeziv, ca emulgator, ca fi liric protectoare pentru metale, materiale plastice, pînzoturi; materie primă pentru fabricarea acetalilor poli-vlnilici. Sin.; Gel val ol, Solvor, Poîyviol, Vinerol, Rhodoviol, Alvyl, Mo viol. ‘ Alcool proparflilie. HC^C—CH:OH. Gr mol. SG,06. Lichid incolor; p.t. —17°; p.f] 114-115°;df 0,972; nf} 1,4306; c solubil în apă, în alcool, în eter. Sintetic seobţine prin condensarea formaldchidei cu accti-Ienă. Sin. Propină-[l)-ol-(3). Alcool n-propilic. Y. 1-Propanol. Alcool rafinat. Alcool brut din care au fost îndepărtate impurităţile prin rectificare. Conţine 95,57% alcool etilic în greutate sau 96,2% în volum, iar impurităţi, în limitele prevăzute în standarde. E întrebuinţat la fabricarea lichiorurilor, a băuturilor alcoolice industriale, a esenţelor şi a aromelor alimentare, a apelor de Colonia, a parîumurilor etc. Sin. Alcool rectificai. Alcool sanitar. Alcool frunţi, colorat cu albastru de inetilen şi denaturat ou sali-cilat de metil sau ae elil, întrebuinţat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat. V. -Metaldeliidă. Alcool tiolmtilic. V. Bulantîol. Alcool tioetilic. V. Elilmercaptan. Alcool tribromeliJic. BraCCHaOH. Gr, mol. 282,79. Pulbere albă. E solubil în apărcce (1 : 40); foarte solubil în alcool, în eter în benzen; p.t. 80°; p.f. ],)lnra 92 — 94°. Se obţine sintetic din broinal şi ctoxid de Al. Anestezic, asociat cu eter sau cu protoxîd de azot. Se păstrează la adăpost de lumină, de aer, de umiditate. Sin.: Avertină, Re-nargol. Alcool 1,1,1-trlclorlmlilie terţiar. Y. Clor-etonă. jj I Alcool triclorizopropllic. C1jGC(OH)CH3. Gr. mol. 163,44. Cristale incolore, cu miros de camfor şi cu gust arzător. E solubil în apă: 3%; foarte solubil în alcool, in eter, în uleiuri; p.L. 46°. Se obţine sintetic din cloral şi iodură de melilmagneziu. Hipnotic, sedaţiv medular, analgezic, antispas-modie ctc. Sin.: Isopral, Triclorizopropa-nol. Alcool vinilic. CHa=CH —OH. Enol, deri-vînd de la etilenă prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu gruparea —OH. Nu poate exista în stare liberă deoarece, în acele reacţii în care ar trebui să se formeze, se obţine în locul său acetaldehidă (forma sa tautomeră). Sc cunosc derivaţi ai săi: eteri, esteri, întrebuinţaţi în industria materialelor plastice, şi care se obţin plecînd de Ia acctilenă. Alcoolul vinilic apare ca intermediar în sinteza acetaldehidei. Sin. Etenol. Alcnolaţi. Y. Alcoxizi, Alcoolyel. Sistem coloidal, în stare dc gel, în care faza continuă este alcoolul etilic. Alcooli. Produşi obţinuţi prin substituirea unui atom de hidrogen din hidrocarburi, cu gruparea —OH (hidroxil), excepţie făcînd hidrogenul legat direct de nucleul aromatic sau de un carbon angajat într-o dublă legătură, După felul atomului dc carbon de care este legat —OII, alcoolii sînt: primari, secundari, terţiari; după numărul de grupări —OH în moleculă, se deosebesc: di-, tri-, tetra-, polioii. Alcooli aldehidlcl. Compuşi care conţin în molecula lor gruparea —OH şi gruparea . O -C' \ H Se obţin prin condensarea, cu eliminare de apă, a doi moli de aldehidă (condensare aldolică), utilizînd drept catalizator alcalii. Sin. Aldoli. Alcooli, .coloniei. Compuşi....care conţin în molecula lor gruparea —OII şi gruparea ^C=0. Se obţin sintetic: prin condensarea a doi moli de cetonă sau a unui mol de cetonă +1 mol de aldehidă, sub acţiunea alcaliilor, fără eliminare de apă, prin migra- Alcooli graşi 74 ţia hidrogenului vecin cu funcţia celonicâ; prin hidroliza derivaţilor halogcnaţi ai cetonelor ctc.: CITj-C-CH, -f CH.-C-CII, soluţie NaOH :l O :l O ch3 I -> GH3—C —CITa—CO -CH, I OH O <:h;i < - ch,-co-ch3^^^ H OII -> ch3-c-.cii,-co-ch3 I H Tu general, sînl lichide solubile în apă. Reacţionează şi sub forma tautorneră ca derivaţi epuxi. Sin, Cetoli. Alcooli graşi. Alcooli alifatki monohidro-xilici primari, superiori (C9—C,3); sînl insolubili în apă; alcoolii C10—C}2 au un miros specific, însă nu neplăcut. Utilizări; alcoolii Ca—C9 se folosesc, sub formă de esteri ai acizilor ftalic, adipie şi sebacic,ca plas-tifianţi; alcoolii Cla —Cia sînt folosiţi în industria cosmetică; alcoolii Cs —Cls'sînt folosiţi în industria agenţilor activi da suprafaţă, prin esterificare cu ac. sulfuric, conducînd la agenţi anionactivi şi, prin condensare cu oxid dc etilena, la agenţi neionici, în natură nu se găsesc liberi, ci sub formă de esteri ai acizilor graşi, în diverse ceruri (Walrat, ulei de spermacctij. Tabela conţine cîteva constante ale unor alcooli graşi puri: Alimoli graşi sulfataţi. Monocsteri sulfurici (sulfaţi acizi] ai alcoolilor graşi (v. Alcooli graşi). Sînt agenţi activi de suprafaţă tipici. Termenii inferiori sînt tensîoactivi Ia temperatura ordinară; cu creşterea lungimii lanţului hidro carbonat creşte şi temperatura de utilizare a lor. Dc obicei se folosesc sărurile de sodiu, însă în scopuri speciale se utilizează şi sărurile de NH3, K sau trieta-nolamînă. Sulfatarea alcoolilor graşi se realizează industrial, col mai des, cu I-JjSC^ conc. în exces, la temperaturi între 30 şi 50°, dar în acest mod o bună parLe din alcooli râmîn nesulfataţi. în scopul măririi gradului dc sulfatare şi al micşorării reacţiilor secundare se folosesc ca agenţi dc sulfatare: ac. clorsulfonic, complexul SOs--dioxan, complexul S03-piridină, FI3S04 şi uree etc. Sin.: Gardinol, Jnferol, Modinal, Sandopau etc. Alcooli secundari sulfataţi. Se obţin prin es terii'ic are a cu ac. sulfuric a alcoolilor secundari cu agenţi puternici dc sulfatare sau prin esl.erificarea directa a olcfinclor cu H2S04 de diverse concentraţii, în funcţie de natura olefinelor. Monosulfaţii de alcltil secundar cu 8—18 atomi de carbon sînt buni agenţi activi de suprafaţă, utilizaţi pe scară mare ca agenţi de udare şi ca detergenţi (v. Teepol). Alcooliza. înlocuirea unui alcool dintr-unester cu un alt alcool: R—CO — O — aljH-al,,— OHctR—CO—O —alj-i-alj —OH. Se mai numeşte şi recsterificare. Un caz special de alcooliza este prepararea monogliceri-delor prin tratarea unui ulei vegetal cu glicerina, la 270 —290°, cu sau fără catalizator. Alcoulmctric. Parte a analizei fizico-chimice caro cuprinde metodele de determinare a conţinutului în alcool al amestecurilor al- Denumirea ui Galului Forrti lila Gr. ttioI Indicele de acctil nD p.t. p.r. Hexiliu c8irIto 102,17 329 0,8204 — 158 ■' Octilie CSH1S0 130,22 325 0,8278 -15'" 196J Deeilic- c10h22o 158,30 28 0 0,8297 281' Lauric CisîIaaO 188,33 246 0,8362 24 11773,5 torr Miri ştie i-ll TI 3(1 C) 2U,3S 219 — 33': lî" 3 torr ti etilic T-isHa-fU 2-42,43 197 — -',9,5" 1 ti5°/3 torr Oetudocilic Oleic (ela- UisHjjO 270,48 180 — 59 = 17773 torr Aii-i 1,12 — Octa- - CttiI,G0 ... ...268,4-7— -- - 181 O.-ă— - ...20-7-71-3-torr-- dectmdiol*) 284,47 303 — 05—CC' 22379 torr *) Deşi este im diol, a l'ost trecut în această clasă, fiind obţinut prin reducerea sub presiune a uleiului de ricin, şi pentru că este utilizat în aceleaşi scopuri ca şi rnonoaliuolii. 75 Aldchidă cumiaică cool etilic-apă, bazate pe determinări de greutate specifică (densitate). Conţinutul in alcool se exprimă în procente de volum sau în procente de greutate. Cum conţinutul în alcool depinde de temperatură, determinările se fac la temperatura la care sînt gradate alcoolmctrele. Dacă determinarea sc face la o altă temperatură, se introduce corecţia de temperatură, Aleooliuetru. Instrument pentru determinarea concentraţiei în alcool a soluţiilor de alcool etilic în apă. Alcoolmetrele sînt areometre caro indică direct conţinutul în alcool absolut (anhidru), fiind gradate în procente dc volum (grade Gay Lussac, grade Trailes), sau în procente de greutate' (grade R jchicr). Alcoolsol. Sistem coloidal, în stare de sol, în care faza continuă (mediul de dispersie) este alcoolul etilic. Aleoxixi. Substanţe obţinute prin înlocuirea atomului de hidrogen din gruparea —OH cu un me tal, avînd formula generală R — OMe (R —radical organic; Me=metal mono văleni.). Alcoxizii puri sînt pulberi albe higro-scopice. Alcoxizii metalelor alcaline sînt substanţe ionice conlinînd, alături de ioni Na’’ sau K+, ionii metoxil CH,0', ctoxil C£H50' (analogi ionului hidroxil). Trataţi cu apă, aceştia, nun în libertate, canti- i tativ, alcoolul respectiv. Din alcoxizii de I aluminiu se obţin, pc această calo, aicool şi Al(OII)3. Alcoxizii metalelor alcaline se obţin dizolvind Na sau K în alcool. Prin evaporarea excesului de alcool se obţin alcoxizi puri. Sînt folosiţi in sinteze. Sin. Alooolaţi. Aldstzine. Compuşi organici formaţi prin condensarea unei molecule de liidrazlnă cu două molecule de aldehidc: H..N-NIT, I-2RCHO R—CH=N—N—CH—R Sînt substanţe solide, cristalizate; prin încălzire cu un acid mineral hidrolizează, regenerînd aldehida iniţială. Aldehidă acetică. V. Acetaldehidă. Al dc hi dă acrilică. V, Acrolcină. Aldcbidă a-amilciniuiiică. V, Aldchidă jas-minică. A Ideii îilă-amoniac. V. :1 -AniinoeLanol. Aldchidă anisică. CIT3OCsH4 -CHO. Gr. mol. 136,1-1. Lichid incolor sau gălbui; p.t. 0°; rff 1,1191; p.f. 247-- pX12nim 191°; n„ -It5-74—4,5-75-; c-soluRilă în -alcool, in oier. . In aer se oxidează repede Ia acid anisie. Se găseşte în uleiul de anis şi de feniouli. Se prepară prin oxldarea anctolului, a eterului metilic, a p-crezolului sau prin ineti-larea p-oxibenzaldehidei. Se utilizează in parfumerie şi în industria săpunului. Sin:: p-Metoxibenzaldehidă, Aubepină. Aldchidă bcnzoicu. V. Benzaldchidă. Aldehida 7i-butlrică. CH3CH2CIIsCHO. Gr. mol. 72,1. Lichid; p.f. 75°; d]® 0,8048; 1,3843. E solubilă în apă (1 : 15), în dizolvanţi organici, în uleiuri; oo. Se obţine sintetic, prin oxidarea alcoolului butilie normal, la 250°, peste cupru în pulbere. E întrebuinţată la fabricarea acceleratorilor şi a cimenturilor pentru cauciuc, a răşinilor sintetice, a acidului butiric. Intermediar în sinteza medicamentelor. Sin.: Butanal, Butiraldehidă normală, Aldehidă eaprllică. CHs(CHs)BCIIO. Or. mol. 128,21. Lichid; p.f. 163,A”; p.f.3îmm 81°; P-f-2u mm 4°°'821 i ,lD 1.4-166; e puţin solubilă în apă, în alcool, în eter: oc. 8e obţine sintetic prin oxidarea octanolului —1 sau prin trecerea acidului eapriiic peste zinc în pulbere, la 300°. Sin.: Octanal, Octaldehidă. Aldchidă caproni că. CHa(GH2).,CIIO. Gr. mol. 100,16. Lichid; p.f. 131°; 28°; df0 0,8335. Se autooxidează şi polimeri-zează. Se obţine sintetic prin trecerea acidului capronic peste zinc în pulbere, la 300’, sau din ac. capronic şi ac. formic peste MnO, la 200 — 300°. Sin.:' Hcxanal, n-Ga-pronal dehidă. Aldehidă cina m ică. V. Aldehidă (ru.)is-c inamică. Aldehidă eonifcrilieă. CI(JH10O3. Gr. mol. 178,18. Produs de descompunere a lignirici. Forma cis (al instabilă -*■ polimer. Forma irans (fi): crisLale din benzen; p.t. 82,5°; p.f. 157°. Sin. Aldehida 4-hidroxi-3-metoxic inamică. Aldchidă eroton îcă. CHa — CH — CH — CHO. Gr. mol. 70,09. Lichid incolor: p.t. —69°; p.f. 102°; 4S'5 0,852; nţ? 1,436. E solubilă în apă, in alcool, în eter. Se obţine plecînd de la acetaldehidă, care întii trece in aldol şi apoi se deshidratează. Oxidată cu oxigen în prezenţă de Cu [CHaGOOL şi Mn(CHjCOO).,, se 'transformă în ac. cro-tonic, care e folosit în industria materialelor plastice. Prin hidrogenam catalitică in fază gazoasă, peste nichel, Ja 150’, se transformă în aldehidă butiricâ şi bulano 1-1. E folosită în sin teza organică. Sin.: Ruten-2--al-1; (j-MetiJacrolcină. Al deMAAammiiricăv (Gttş! ^GHGr6 H ,-G HfL- Gr-, mol. 148,2. Lichid uleios, incolor pînă la gălbui, cu miros puternic; p.f. 235—236°; d'0 0,978; «j? 1,5301. E insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Se extrage din Aldehidă formică 76 eucalipt, din chiinen, din cassia, Se obţine sintetic din p-izopropilbenzoil-clorură şi soluţie dc hexamctilentctramină. E întrebuinţată în parfumerie, Sin.: p-Izopropilbenz-aldeliidă, Cuminctl. Aldehidă formică. V. Formaldehidă. Aldehidă ijlicorică. V. Gliccrinaldchidă. Aldehidă gliculicu. CH2OH. Gr. mol, 60,05. CHO Cristale; p.t. 96—97°. E solubila în apă, in alcool; parţial solubilă în eter. Apare în două forme: prin evaporarea în vid, la rece, a soluţiei apoase, se obţine un lichid siropos care este, probabil, mono-mcrul. După cîtva timp, acest lichid cristalizează în pulbere, care are o greutate moleculară de două ori mai mare decît a alde-hidei glicolice. Se admite că aldehida glico-lică este monomer în stare lichidă, iar în stare cristalizată este un dimer cu structură dc scmiaeetal. Se obţine prin decarboxi-larea acidului dioximaleic la cald, în soluţie apoasă. Sin.: Oxiacetaldehidă, Glicolalde-hidfl. Aldehidă îzohutiricu. (CH3)2CHCHO. Gr. mol. 72,10. Lichid incolor, cu miros înţepător; p.t. —65,9°; p.f 757 min 63 —64°; d^°0,'94; E solubilă în apă, în alcool, în eter, în cloroform, în benzen: «;■. Semicarbazona are p.t. 125,5—126°. Sc prepară prin oxidarea alcoolului izobutîlic cu ac. cromic. E întrebuinţată în sinteza organică. Aldehidă jnsminică. C,HBCH = CiCBHu)CIlO. Gr. mol. 202,28. Lieliid galben-verzui, cu miros de iasomie, df°=0,9628; 1,5440. Se găseşte în unele uleiuri eterice. Se obţine prin condensarea oenantolului cu benzalde-îiidă. E utilizată în parfumerie. Sin. Aldehida «-amilcinamică. Aldehidă nonilieă. ClIjţCII^jCIIO. Gr. mol. 142,23. Lichid; p.f. 190-192°; p.f.13nun 80-82°; df 0,8277; 1,42452. Se oxi- dează lenL la aer; polimerizează rapid în prezenţa H2S04. Se găseşte în uleiul de mandarine şi de iarbă lemon (lemongrass). Se prepară din acid undecilenic. Sin. Monanal, Aldehidă pelargonieă. Aidcbidn iielurgonieu. V. Aldehidă nonilică. Aldehidă piruvică. Y. Metilglioxal. Aldehidă propargilieU, HGeeO —CHO. Gr. ---BKd-.-54;05; Lmhidr pd-, 59—619-; -e-soîubilă în apă. Are miros asemănător celui al aero-Icinei. Se prepară plecînd de la acroieină (protejînd gruparea aldehidică prin ace-talizare). Se mai obţine prin oxidarea alcoolului propargilic. Sin. Propinaf. Aldehidă [3-rezorcIlioă. Y. 2,4-Dihidroxibenz-aldehidă. Aldehidă salicilică. Gr, mol. 122,12. Lichid uleios, incolor sau brun deschis, CHO cu miros de migdale amare; I d 1,166; p.t. 7°; p.f. 196°. E par- . -OH ţial solubilă în apă; foarle so-%/ lubilă în alcool, în eter. Se găseşte în unele uleiuri eterice. Se obţine prin acţiunea cloroformului asupra unei soluţii de fenol, în prezenţa sodel caustice. E întrebuinţată in analiza organică [determinarea calitativă a uleiului de fuzel din alcool etilic), la sinteza eumarinei, cum şi la identificarea şi dozarea cuprului şi a nichelului. Sin. «-Hidroxibenzaldehidă, Sa-licilaldehidă. Aldehidă sorhieă. CHa—CH —CH—CII=CH —CHO. Gr. mol. 96,12; p.f-75imm 173—174°. Se obţine prin condensarea acetaldehidei cu aldehidă crotonicâ. Sin. 1,3-Hexadienal. Aldehidă tigiieă. CIIa-CH=sC-CHO Gr. I ch3 mol. 84,11. Lichid cu miros pătrunzător; p.f.TMn,m 116,5-117,5°; 4° 0,8710; 1,4475. E solubilă în apă, în alcool, în eter: cc. Prin şedere la aer se oxidează. Sin. 1,2-Di metil acroieină. Aldehidă imnş-einaiitieă. CBHs-CII=CH-CHO. Gr. mol. 132,15. Lichid galben; p.t. —7,5°; p.f. 100 ram 177,70; p.f. 252° (cu descompunere); df' 1,1.10; 4® 1,6195. Aldehidă cinamică este componentul principal al uleiului de scorţişoară. Sintetic se prepară prin condensarea heiiz-aldehidei cu acetaldehidă în prezenţa NaOH dil. E folosită în parfumerie. Sin.: (3-FeniIacroleină; 2-Fenilacroleină. Aldehidă cinamică. Aldchide. Combinaţii organice cu formula generală: (R—radical alifatic, aliciclic O sau aromatic) R-c' J> XH FI (grupare formil) După o clasificare răspindilă, aidehidcle se împart in monoaldehide, dialdchide, poli-aldehide şi în aldehide nesalurate. Aldchi-dele inferioare sînt lichide cu miros înţepător, afară de ăld ch i da formică gazoasă la temperatura ordinară; sînt miscibile eu apă. Toate aldchidele sînt uşor solubile în alcool, în eter. Aidehidcle superioare au, în general, miros plăcut. Aidehidcle dau reacţii de adiţie cu H2, treeînd în alcooli 77 Aleuronat primari; cu bisulfitul dc Na,dau combinaţii y°H bisulfitice RCI-I > iar cu ac. cian- XSOsNa oii hidric, dau cianhidrinc RCH . De ase- XCN menea, aidehidcle reacţionează cu hidroxil-amina dînd aldoxime, RGH=NOII; cuhi-drazina, dînd hidrazone It—CH=N—NHa, şi cu setnicarbazida, dînd semicarbazone: RGH^N—NH —CONHj. Aidehidcle se oxidează la acizi organici, în mediu apos, cu agenţi oxidanţi, cum sînt KMnO.j, HNO,, H202. Multe a Ideii ide au miros plăcut; de aceea sînt întrebuinţate în cosmetica şi în parfumerie. Altele, în special aldehidele inferioare, sînt materii prime folosite în industria materialelor plastice şi în sinteza organică, Aliiîiniiie. R—CH— Nil. Substanţe cu formula generală RCII = NH, derivînd de la aldchide prin înlocuirea oxigenului grupării aldehidice cu radicalul - - Nil. Prin reducere, aldiminele dau amine primare. (Apar ca produse intermediare. în reacţia de reducere a nitrililor la amine primare). Aldim inele se obţin din nitrili, prin reducere (adiţia a doi atomi dc H la tripla legătură). (i-Ahloectonc. V. Formilcelonc. A idol. V. Acetaldol, Aldoii. V. Alcooli aldehidici. AldusUsronă. CalIIasOs. 18-oxO-î l-cortîcoste-ronă. Gr. mol, 360,44. Hormon izolat din glanda suprarenală; cristale cu apă de hidratare: p.t. 108 — TIH“; compusul anhi-dru: p.t, 164°. E întrebuinţată în insuficienţa renală, în boala lui Addison otc.; osie de 25—30 ori mai activă decît desoxicorti-coslerona. Sin. ElecLrocortin. AMolox. V. Aldrin. Aldotrioză. V. Glicerinaldehidă. Aldoxime. R—CH— N—OII, Combinaţii organice cu formula generală H— CH=N — OH, în caro oxigenul grupării aldehidice este înlocuit cu radicalul =N—OH derivat din hidroxi lamina (II2N OR). Aldoximcle inferioare sînt solubile în apă; solubilitatea scade, însă, cu creşterea greutăţii moleculare; sînt lichide sau substanţe cristaline cu puncte de topire joase. Prin reducere, aldoximcle dau amine primaro. Datorită prezenţei în moleculă a dublei legături -C=N-,aldo-ximclc prezintă fenomenul de izomerie geometrică.— Aldoximele- alifatîce -sînt- cunoscute, în majoritatea cazurilor, într-o singură formă, forma anti (trans sau [}). Aldoximele aromatice apar, însă, în două forme stereo- izomere: sin (czs), « şi anti (trans), (i. De exemplu: CSHS— O—H CeH5—C — H II II : N-OII HO-N Izomur (iîn) (cis) (a) izomei* anii {trans) ((S) Metoda de preparare a aldoximelor consistă în acţiunea hidroxilaminei asupra aldehidelor. Aldrin. C12H8C16. 1,2,3,4,10,10-hexacloro-l, 4,4a, 5,8,8 a-hexah idro-1,4,5,8-diend.o-dim-etilee-naftolină. Gr. mol. 364,894. Substanţă sintetică insecticidă, insolubilă în apă; solubilă la temperatura obişnuită în dizolvanţi parafinici şi aromatici (benzen, acetonă etc.); stabilă în prezenţa alca-liîlor; p.t. 104 — 104,5°. Se întrebuinţează, sub forma de emulsii sau de pulbere, contra dăunătorilor din sol şi a celor l'itofagi în doza de 1 —3 kg substanţă activă la hectar. E toxică pentru om, atît prin ingestic cît şi prin contact. Sin. Aldotox, Izodrin. Alele trop ic. Trecerea spontană, una într-alta, a formelor tautomere ale unei substanţe. Amestecul alelotrop se comportă ca o substanţă unică, din cauza vitezei mari cu care o formă trece în cealaltă pentru stabilirea echilibrului. Fenomenul a Fost observat la substanţe în stare lichidă şi în soluţie. Echilibrul care sc stabileşte între formele tautomere depinde de temperatură, de dizolvant şi de diluţie. Alenă. H2G^= 0=0113. Gr. mol. 40,06. Gaz; p.t. —136°; p.f. —34,3°. Prin încălzire în prezenţa Na se izomerizează cu uşurinţă, trccînd în metilacetilenă. Se prepară ain dibrompropeiiă. Derivaţii în care cei patru atomi de hidrogen au îost substituiţi prîri radicali diferiţi (dc cx. difenildinaftilalenă) prezintă fenomenul de izomerie optică fără atom de carbon asimetric, întrucît pot exista in două forme enantiomorfe. Sin.: Propandicnă, Diinetilenmetan. Alepsiuă. V. Difenilliidantoină. Aletrină. (4 ) -2-Alil-4-hidroxi-3-metil-2-ci-clopentar.-l, esteriîicat cu un amestec de acid ris- şi trans- (i)-crisantemic mono-carhoxilic. Insecticid dc coniac L mai eficace decît piretrinele. Aleuron. Strat de celule îngroşate, situat sub învelişul boabelor de cereale, care Ia măcinare trece în tărîţe. Conţine proteine, scleroproteide şi materii grase (ca picături fine). Nu conţine amidon şi nici proteinele specifice glutenului. -AâeuwHiot. P-reparat dietetic-,- conţinând -proteinele din stratul aleuronic1, folosit în tratamentul diabetului. Compoziţie: proteine 82 — 86%, hidraţi de carbon 5,7 — 7%, eelu- Alfin, catalizatori - 78 loză 0,45%, săruri 0,1%, apă 6,5— 8%. Sc loloseşle împreună cu făina de grîu. Alfin, catalizatori Un sistem ternar care rezultă prin reacţia dintre sarea de Na a unui alcool secundar cu o olefină (exemplu tipic: alil-Na, izopropoxidul de Na şi clo-rura dc Na); aceşli componenţi afectează vileza de polimcrizarc şi viscczitatea intrinsecă a polimerului. în absenţa heloge-mirilov metalelor alcaline, catalizatorul îşi pierde eficacitatea. Polimerizarea se face în lipsa completă a umidităţii şi a aerului, in atmosferă dc N2. Timpul de polimeri-zare este mult mai scurt dccît în cazul polimerizărilor cu Na. Polimerizări alfin s-au făcut cu butadienă, cu izopren, cu butadienă-stiren. Sc obţin polimeri cu greutăţi moleculare foarte mari (1 500 000} şi rigizi. Alftalat. V. Hăşini alcliidice. Algarot. Denumire dată unei oxicloruri de Sb, Sb405CI2, întrebuinţată odinioară în medicină. E solubilă în HC1, în ac, tartric. Algccalmin. V. Novalgin. Aliaj d’Aree. Compoziţie (parii în greutate): 50 Bi+25 Sn-|-25 Pb + 250’Hg; p.t. 45°. Sin. Aliaj Darcet. Aliaj Jlevarda. Aliaj alb, casant, sub formă de bastoane sau de pulbere cenuşie. Compoziţie [părţi îngreutaLe): 10 Cu^-O Al -J-IZn. E mult întrebuinţat în chimia analitică, ca rcducător, în mediu alcalin; de ex.: la determinarea N2 din azolaţi şi azotiţi, pe care-i reduce pînă la NII3, prin hidrogenul în stare năseîndă, pe care-1 degajă în mediu alcalin. Aliaj Lip o iv Hz. Compoziţie (părţi în greutate): 50 Bi-i 26,7 Pb+13,3 Sn + iO Cd; p.t. 60°. Aliaj llose. Compoziţie (părţi in greutate): 2 Bi+1 Sn-J-1 Pb; p.t. 94°. Aliaj Wood. Compoziţie (părţi în greutate}: 50,1 Bi+24.9 Pb + 14,2 Sn+10 Cd; p.t. 65,5°. Aii). Radical monovaleni, CH2 = CII—CH2—, derivat din propilenâ, prin îndepărtarea unui atom dc hidrogen. Aliiaminâ. Cff2=CfI — CH2--NH2. Or. mol. 57,09. Lichid cu iniros de amoniac; p.f. 55-58°; 0,760; n$ 1,4186. E solubilă în apă, în alcool, în cloroform, in eter: oc, Sc păstrează în vase închise ermetic. E folosită ca intermediar în sinteza diureticelor mercuriale. Sin. 3-Am inopropilen. AUlbenzcti. C„H5-CH2-CH = Cn2. Gr. mol. "T1'8;i7ruîeliîdpif: ’156°î "ifi? 0,8812; 'n# 1,5042; e insolubil in apă; solubil în alcool, în eter. Se obţine din bromură de fenil-magneziu şi bromură do alil. Alilfciiol {o,p-}. o-Alilfcnol. Gr. mol. 134,17. Lichid; p.t. < —6°, V p.f. 220°; d. 1,026. Se ___r„ ru-f'H obţine prin transpo- H | ziţia eterului alilic al \# fenolului, care se face prin încălzirea substanţei la fierbere. p-Alilfenol. Lichid; p.t. < — 25°; p.f. 237°; 1,5441; e solubil în alcool, in eter, în cloroform, în eter dc petrol. Sin. Chavicol. Alilionoli naturali. în uleiurile eterice obţinute din plante prin antrenare cu vapori se găsesc cîţiva eteri alilici ai fenolului. Aceştia sînt uleiuri distilabile, cu miros plăcut. Prin încălzire cu NaOH, toţi aceşti compuşi sc izomerizează, trecînd inizomeri care au o grupare propenil. Exemple: Estragol (v.)f Eugcnol (v.), Safrol (v.J. Toate aceste substanţe se folosesc în parfumeric. Alilguuiaeol. V. Eugenol. d-Alil-2-inetoxifenol. V. Eugenol. Alilsenevul. CH2=CH-CH5-N=,C=S. Gr. mol. 99,15. Ester al acidului izotiocianic cu alcool alilic. Lichid; p.t. 150°; -calcinate: AlaOj -*■ dizolvare în criolit topit-» -> electroliză -» Al. Are d 2,702; căld. spec. 0,217; p.t. 658,7°; p.f. 2 500°. E solubil în HC), în JIaS04, in baze; insolubil în HNOa (pasivitate). Are valenţa 3. E ductil, foarte maleabil. Se trage în fire şi se lamineăză în foi subţiri. La 600° devine casant. E stabil faţă de aer; nu descompune apa. E rezistent la acţiunea agenţilor chimici, deoarece se acoperă la supraf aţă cu o peliculă de Al2Oa. Rezistenţa Al faţă de Oa depinde de forma sub care se găseşte; în blocuri sau în plăci nu este atacat pînă la punctul de topire. în pulbere, combinarea cu 02 se face uşor, dcgajîndu-sc o cantitate maro de căldură, care permite să se atingă temperatura de 3 000°; c bun reducă tor al oxizilor metalici, pun înd metalele în libertate (aluminoter-mie). Se întrebuinţează mult în tehnică, sub formă de aliaje, in special la construcţia avioanelor şi a automobilelor; ca Al pur, la confecţionarea vaselor de bucătărie, a recipientelor industriale etc,; sub forma de pulbere, în alumine termie; în foi subţiri, pentru ambalaje; în fire, la cabluri electrice etc. Aluminiul metalic, în paiete fine [0 50 p; grosimea 1 p), se foloseşte ca pigment pentru lacuri anticoro-sive şi rezistente la temperatură, pentru rezervoare, cisterne de cale ferată, vagoane frigorifice, avioane. Puterea de acoperire 10 g/m2; reflectă 80% din lumina incidenţă. Se utilizează şi sub formă de pastă. Sin. Bronz de aluminiu. Determinarea calitativă. Al formează cu hidroxizii alcalini Al(OH)3, solubil în exces de reactiv; cu alizarină S dă un lac de culoare roşie; limita recunoaşterii: 0,15—0,005 yAl; limita diluării 1 : 3,33- 10“; cu aluminonă dă o coloraţie roşie sau un precipitat roşu. Determinarea cantitativă. a) Gravimetric; AlaOs, A1P04, oxichinolcat de Al: Al(C9HGON)3. b) Volumetric: tratarea ovich indicatului de Al cu amestec de KBrOs+KBr excesul de KBr03+KJ, şi titraroa Ja cu NajS2Oa. Colorimetric: cu alizarină S, aluminonă. Aluminol. Ăl2[C1(iH^OÎf ■ (S03)a]3. Gr. mol. 960,78. Pulbere fină, albă; e solubil în apă (1 : 1,5), în glicerină; puţin solubil în alcool; insolubil in eter. Astringent, anti 6 septic al mucoaselor. Sin. p-Naftoidisulfcinat de aluminiu. Aluminonă. V, Acid aurintricarboxiiic (Sarea de amoniu). Aiuminotormle. Procedeu de obţinere a metalelor (Cr, Mn etc.), în stare pură prin reducerea oxizilor metalici respectivi cu pulbere de aluminiu. Căldura de reacţie este foarte maro; se obţine temperatura de 2 400° în cîteva secunde, deoarece prin arderea unui atom de aluminiu se degajă 3 700 kcal. Amorsarea reacţiei se face cu o cireaşă de aprindere compusă din 20 părţi pulbere de Al+64 părţi Ba(NO„)2 sau BaOs şi dextrină dizolvată în apă. Se foloseşte şi pentru sudarea metalelor. Alumosilicaţi. Compuşi ai aluminiului, cu formula: nAl20, • mSiOa • pH20. Sin. Si-licaţi de aluminiu. Alundum. AlaOa, conţinînd şi argilă. Cristale albe pînă Ia roşii închise; p.t. — 2 000°; d~4,0. Se obţine prin topirea bauxitei în cuptor electric. E întrebuinţat la fabricarea de abrazivi, filtre, creuzete. Aluni. V. Alauni. Alunit. Mineral potâsic. Sulfat bazic de Al şi K hidratat. KaSOt ■ Al2(S04)a • 4Al(OII]a conţine — 11,4% sare potasică, ~ 37% Ala(S04)j, "38% SO,. E greu solubil în apă; cristale hexagonale; durit. 3,5—4; d 2,58—2,75; fotoluminescent; incolor sau gălbui-roşiatic. E folosit la obţinerea K pe calc termică şi la extragerea Al. Alvar. V. Polivinilacetali. Amalgamare. 1, Prepararea la rece a unui amalgam, prin eon trac tul direct a! Iîg eu un metal. —2. Procedeu de extragere, cu ajutorul Hg, a Au şi a Ag din minereuri, în care metalele se găsesc în special în stare nativă. Hg formează amalgame cu cele două metale, rccuperîndu-se apoi prin distilare. Amalgame. Aliaje solide sau lichide obţinute prin dizolvarea în Hg a unor metale. Exemple: NaHg„, CaHg10, AgaHg etc. Prin încălzire, mercurul se evaporă şi rămîne metalul. Formează uşor amalgame: Na, K, Ag, Au; de asemenea, Pb, Sn, Zn, Cd, aliajele de cupru, bronzurile. Nu formează amalgame Mn, Fe, Co şi Ni. Amanitină. V. Colină. Amarant. V. Purpură. Amatol. Exploziv. Amestec de NII4NOa şi trinitrotoluen (trotil, TNT) în proporţiile 30/20 sau 40/60Se fabrică prin, topirea TNT şi adăugare de NH4N0a fin divizat, curat, încălzit în prealabil la aceeaşi temperatură (pentru amatoli eu peste 50% TNT) sau prin amestec în mori speciale cu bile 6 — Dicţionar de. chimie Amberlit 82 de lemn, cînd conţinutul do azotat este mare. E întrebuinţat, în pul bere sau topit, ca exploziv de siguranţă pentru mine şi proiectile. Cere depozitare de scurtă durată, în loc uscat, jSIH^Oj liind hîgr., corosiv şi impurificindu-se cu diverse substanţe poate conduce la accidente. Amberlit. Schimbător de ioni de tip anionic. Denumire americană însoţită de diferite litere şi cifre; dc ex.: Amberlit ÎR^ V. Schimbători de ioni. Anibligonită. LiAl [PO^F'j. Celmai important mineral pentru obţinerea sărurilor de Li. E transparent, alb, verzui, gri; d 3—3,1, durit. 6. Ambra. Produs patologic (ealculi), format în organismul caşalotului Physeter macroeepka-lus. Se prezintă în bucăţi dc formă neregulată, dc culoare cenuşie; so înmoaie la căldură; are p.t. 60°; e puţin solubil în alcool, uşor solubil în grăsimi, în uleiuri etc. Are miros nearomatic, care prin diluare devine plăcut. Ambra e întrebuinţată în parfumcric, atît pentru miros cît şi ca fixator. Sin. Chihlimbar cenuşiu. Am bre toii dă. Gr. mol. 252,28. Cristale; CHa-(CHa),-CH = CH-(CHa)s-CO. J---------------o----------------! p.t. 35°; p.f.1Smm 188°; df 0,948; nD 1,4815. Se găseşte în uleiul de Ilibiscus abelmoschus. Se întrebuinţează în parfu-merie. Amendamente. Produse care au rolul de a modifica structura fizică a solurilor şi de a le neutraliza aciditatea (podzoiuri ele.); de cx.: Ca(0H)21 CaCOj (singure sau cu MgCCy. în ţara noastră, solurile de tip podzolic ocupă suprafaţa cea mai mare (Nord-Vestul ţării]. Americiu. Am. Nr. at. 95. Element radioactiv transuranic. Izotopul cu numărul de masă 241 a fost obţinut de Seaborg în 1944, prin bombardarea =3#Pu cu neutroni. Are timpul de înjumătăţire de 475 de ani. La rindul său, ! IAm emite particule «, trecînd în 23?W p. Se mai cunosc încă şapte izotopi cn numerele de masă: 237, 238, 239, 240, 242, 243, 244. Din punct de vedere chimic se aseamănă cu lartlani-dele. Are valenţele 2, 3, 4, 5, 6. Combinaţiile trivalente sînt cele mai stabile. Americiul metalic se obţine prin reducerea AmP3 cu vapori de bariu, la 1 150 — 1 350°, Amcrlpol. Denumirea americană pentru cauciucul sintetic obţinut prin polimeri zarea izoprenului cu catalizatori Ziegler; are “ 'proprietăLrăsemTnătoare ' cu “ cete" alei cSîi-ciucului natural. Amestec azeotrop. Amestec constituit din două sau din mai multe substanţe lichide, miscibile, care distilă la o temperatură constantă, pentru o anumită presiune, avînd aceeaşi compoziţie în stare lichidă şi în stare de vapori. Amestecurile azeo-tropc au fost considerate, la început, substanţe pure, însă ulterior s-a demonstrat că, prin schimbarea presiunii la care fierb, variază nu numai temperatura lor de fierbere, ci şi compoziţia amestecului care distilă; deci nu sînt substanţe pure. Amestec Bccbmana, Amestec preparat din 60 g Kj,CraOj, 50 g HaSOa şi 300 g apă. Reactiv întrebuinţat la identificarea alcoolilor primari. Amestec de solvenţi. Amestec tip utilizat la fabricarea nitrolacurilor. Conţine cetone, esteri, aromate şi butanol, cu viteze de evaporare repartizate astfel, îneît să existe 10—25% dizolvanţi uşori, 20—45% dizolvanţi medii, 4—io% dizolvanţi grei şi 35—45% diluanţi. Amestec Escbta. Amestec format din 1 parte NaaC03 anhidru şi 2 părţi MgO calcinat. E întrebuinţat la determinarea sulfului total conţinut într-o substanţă organică (de ex. în cărbuni}. Amestec o ut soţie. Amestec, în anumite proporţii, constituit din două sau din mai multe substanţe chimice, care, la o anumită temperatură şi presiune, se manifestă ca un compus unitar, avînd punctul de topire şl punctul de solidificare bine determinate. Proporţiile în care se găsesc substanţele din amestec în cele două faze, deşi constante, nu corespund legii proporţiilor definite. Amestecul eutectic prezintă’ cele mai joase puncte de topire şi de solidificare dintre toate amestecurile posibile ale substanţelor chimice respective. V. şi Eutectic. Amestec exploziv. Amestec format din substanţe combustibile (gaze, vapori, pulberi) cu aerul, in proporţii între limitele de explozie respective (de cx., acetilena între aprox. 2,5 şi 80% formează cu aerul amestecuri explozive}. Amcstce Heliul. Amestec format clin doi sau din mai mulţi componenţi lichizi mîsci-bili în orice proporţii [de ex.: glicerină-apă, CS2-ace tonă ctc.). Fiecare lichid are rolul de dizolvant al celuilalt. Amestec refrigerent. Amestec constituit din două sau din mai multe substanţe care, aduse în contact, iniţiază un proces endoterm. capabil să absoarbă căldură, provocînd prin aceasta scăderea temperaturii mediu-. iui. j n^orij_urătprS.ărarile . soJ.ubile. în .apă,, cu absorbţie de căldură, formează cu gheaţa amestecuri refrigerente (de ex. amestecul NaCl-gheaţă). La amestecarea lor nu există echilibru între ele. Prin 83 Antido absorbţia de căldură din mediul înconju-răior se topeşte întîi gheaţa. în apa rezultată prin topirea gheţii se dizolvă NaCl. Cum şi dizolvarea sării se face tot cu absorbţie de căldură, mediul înconjurător dă această căldură şi temperatura scade şi mai mult. Scăderea temperaturii nu poate depăşi, insă, valoarea temperaturii cutecticc, la care cele două £aze ale amestecului (lichidă şi solidă) sînt în echilibru şi coexistă simultan. Proporţiile optime de sare şi gheaţă sînt cele inaicatc de concentraţia eutectică (v.). Amestecare. Operaţia de omogenizare a mai multor substanţe, obţinîndu-se în toată masa amestecului aproximativ aceeaşi compoziţie medie şi aceeaşi temperaLură. Amestecarea măreşte, uneori, viteza-unor reacţii chimice. Ametboiiterin. V. Acid 4-amino-N10-metil-pteroilglutamic. Ameţişi. Si02. Cristale hexagonale, cu durit. 7 şi d 2,65. Ametistul are culoare violetă, datorită conţinutului dc mangan. Prezintă un luciu slab’; la cald decrepită, pierzîndu-şi culoarea sau devenind galben. Este foto-luinincsccnt. E folosit ca piatră semipre-ţioasă. A in tihnii. Grup de minerale din clasa sili-caţilor, constituite din anioni în formă de lanţuri duble (SiiOn)6", conţinînd şi alţi ioni, ca: Mg'", Ca2+, AISf, Fe2+, IV-', Na'!, K+, OH- etc. Cei mai importanţi amfiboli sînt: actinoiitul, antoi’ilitul, glaucofanul, hurnblonda, rîebeckitul, trcmolitul etc. Amîiloij. Ion care posedă atît sarcină electrică pozitivă, cît şi sarcină negativă. Dc cx., aminoacizii disociază astfel la punctul izoelectric: +■ H2M .CHXOOH ;± II.N.CHXOO-. Sin. Zwitterion. Amfolil. Substanţă chimică capabilă să acţioneze atît ca acid cît şi ca bază, adică o substanţă care poate disocia ca' acid (cli-berînd ioni II+) sau ca bază (eliberînd ioni OH-), după reacţia mediului în care se găseşte. Exemple: aminoacizii, unii hidro-xizi metalici: Al[OH)a, Sn(OH)2 etc.Sin. Compus amfoter. Amfoliloid. Substanţă chimică, în stare colo-idală, care se poate disocia superficial ca un acid (în ioni Il+ şi o micelă-anion) sau ca o bază (in ioni OH- şi o micelă-catiorî', în funcţie de p)H-uJ mediului de dispersie, Amfolitoid poate fi şi un coloid capabil să adsoarbă ioni H+ sau OII". " AmTofcr. Su b"s tanţ ă~ amfoteră" _care- se p o ate comporta atît ca acid, cît şi ca bază. Am ia nt;'i. Azbest de hornblondă cu formula . variabilă; Ca Fe0_1 j [(OHjSiiOjJ. Formula amianfei poate fi exprimată şi în modul următor: EaCaSij012 sau 3EO-CaO -4Si02, în care E poate fiFe, Mgsau H. Substanţă moale, rezistentă ia cald, cu conductibili-tate termică mică; cristale monoclinice; d 2,5—3,3. E un foarte bun izolant. Amifron. Nume dat de Zsigmondy particulelor care nu sînt vizibile la ultramiero-scop, a căror mărime este de ordinul a IO-7 cm. Amldaze. Enzime din grupul hidrolazelor, care desfac, prin hidroliză, legăturile dc tipul =C—N—. Sc cunosc: ureaza, argi-naza, asparaginaza etc. Amiilazin. Y. 2-Etil-i-tiocarbamido-piri-dinâ. Am ide. Derivaţi ai amoniacului (NIi3), obţinuţi prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen, fie cu metale (amide metalice], îie cu restul unui acid (amide acide). Amidele metalice [de ex. amidura de Na (NaNHs)J sînt combinaţii ionice, stabile numai în stare solidă, formând reţele cristaline care conţin ioni NH2 şi ioni metalici. In soluţie apoasă, combinaţiile dc acest tip hidrolizează energic. Amidele metalice pot fi preparate direct din NH3 şi metal; ele sînt întrebuinţate ca agen t dc condensare. Amidura de sodiu se foloseşte şi la fabricarea cianurii şi azoturii de sodiu .Amidele acide sînt combinaţii covalen te şi rezultă prin înlocuirea atomilor de hidrogen ai amoniacului cu restul acil R—CO—. Se obţin în acest fel; amide primare, RCONHa, amide secundare, (RCO)aKH, şi amide terţiare, (1U10)3JN. Afară de formamkiă, care -este- lichidă-, a-midele acizilor alifatici superiori sînt solide şi, în general, frumos cristalizate. Solubili taie a lor în apă scade pc măsură cc greutatea moleculară creşte. Amidele acizilor aromatici sînt, in general, mai puţin solubile în apă. Amidele au earacterslab bazic, formînd cu acizii săruri deforma RCONHs. .1101, uşor liklrol iz abile, — şi caracter slab acid, puţind da produşi de substituţie cu metalele, dc tipul (RGONH)Na. Prin tratare cu hipobrumiţi alcalini, amidele trec în a-mine primare, avînd un atom de carbon mai puţin (degradare Hofmann). Amidele acide se obţin prin acilarea amoniacului cu diverşi agenţi de acilare. Amide se obţin, de asemenea, prin eliminarea apei din sărurile dcNH* ale acizilor carboxilici la temperatura de — 200°. Hidroliză parţială a nitrililor conduce, de asemenea, la amide. Se cunosc foarte multe combinaţii care conţin grupări ăiîildîcc rătît'pTlîitrţr pred uşii iialuraliţpro* teine, polipeptide), cît şi pTintre produşii industriali (uree, tiouree, materiale plastice, fibre sintetice poliarnidice etc.). 6 Amidina acidulai earbamic 84 Amidina acidulai earbamfe. V. Guanidină. Amldine. Combinaţii organice cu formula NH generală R—C care sc obţin prin re- xnh2 acţia de amonolizâ a imidoeterilor. Se mai obţin amidine din ni tril i, prin încălzire la 180—300° cu sarea de alchilamoniu a unui acid sulfonic. Ami dinele sînt baze tari mono-acide, care dau săruri cristalizate. Prin tratare cu apă caldă sau cu baze diluate, amidinele libere se hidrolizează uşor, dînd amide. Sărurile anodinelor dau, prin condensare, compuşi ciclici (pirimidine şi imi-dazoli). Unele combinaţii din clasa amidine-lor sînt folosite în tratamentul bolilor in-fecţioaseşi ca anestezice locale. Amidol. V. Diaminofenol.2HCl. Amidon. (C,H10Os)n. Polizaliaridă naturală, constituită din resturi glucozice, produs al asimilaţiei clorofiliene. Se găseşte ca substanţă de rezervă în diferite părţi ale plantelor: fructe, seminţe, rizomi, tubercule etc. Sc prezintă sub formă de granule, caracteristice pentru fiecare plantă, de mărimi şi forme diferite, cu structură cristalină, confirmată prin examen cu raze X. Amidonul e insolubil în apă rece; prin încălzire trece în cocă (clei) de amidon. Sub acţiunea căldurii şi a unor agenţi chimiei trece în produse cu sol utilitate mai mare: amidon solubil, dextrine. Sub acţiunea acizilor şi a enzi-melor, hidrolizează pină la glucoză, trecînd prin fazele; dextrine, malloză, glucoză; la hidroliza cu acizi nu se mai observă faza maltoză. Amidonul se obţine din materiile prime care-1 conţin (cartofi, porumb, grîu etc.) prin operaţii mecanice. Sc întrebuinţează la fabricarea dextrinci, a glucozei, la apreiarea ţesăturilor, în alimentaţie etc. Amidon solubil. Produs obţinut prin degradarea amidonului; are un grad de polimeri-zarc mai mie. Se prepară prin tratarea amidonului (în anumite condiţii) cu acizi, cu baze, cu substanţe oxidante, cu enziino. Se dizolvă in apă fierbinte, formînd o soluţie clară, care nu se tulbură prin răcire. Soluţia proaspătă de amidon solubil dă, cu iodul, o coloraţie intens albastră; soluţiile mai vechi dau o coloraţie albastră-violetă. Se întrebuinţează ca apret, la încleierea textilelor, ca aglutinant, ca indicator în chimia analitică etc. Amldonă. V. (±)-6-Dimetilainino-4,4-difc-nil-3-heptanonă.HCl. Amidopirlnă. ClaH13NsO. Gr. mol. 231,29. l-Fenil-2,3-dimetil-4~dimetilam inopirazolo-nT-5. TuTBefe crîstalînă;....e “puţin solu- bilă în apă; mai solubilă în dizolvanţi organici; p.t. 108°. Se obţine sintetic din antipirină, NaNOE, în soluţie acidă; re- ducerea nitrozocompusului la amină cu Zn -\- acid acetic; purificare ca benzilden derivat, urmată de hidroliză cu RC1, meti-larea grupei —NH2 cu dimetilsulfat sau cu aminoantipirină, ac. monocloracetic, şi de-carboxilarea diacidului obţinut. Analgezic, antipiretic, spasmolitic. Sin. Pyran, Pira-mldon, Aminofenazonă, Novamidon, Di-metilaminoantipirină. Antidnxîmc. Combinaţii organice cu for-y N—OH mula generală R — sau XNH„ NH—OH R—C care se obţin prin reacţia XNH dintre nitrili şihidroxilamină. Amidoximcle sînt substanţe cristaline care hidrolizează uşor, dînd amida sau acidul respectiv. Exem- N-OH piu: Forma inidoxima HC^ XNHS Gr. mol. 60. Cristale: p.t. 114°. Se obţine din HCN şi HaNOII. Amidricainâ. II CI. CjşHjjNjOj.HCI. Gr. mol. 314,85. 2-Benzoxi-2-dimotilaminonie-til-l-dimctilaminobutan.HCl. Cristale a-mare; se descompune ~ 170°; e foarte solubilă în apă, în alcool, în cloroform; insolubilă în eter. Se obţine sintetic din cio-rură de benzoil şi f>ts-(dimetilaminometil'--otilcarbinol în prezenţă de NaOII 20%. Anestezic local de s u prafaţă.Sin.Alyp in. IIC1. Amldură do sodiu, NaNH2. Gr. mol. 39,02. Cristale incolore; p.t. 200°; se descompune la 40.0° s.au în prezenţa apei,.formînd NaOH şi NIIa. Se obţine prin trecerea unui curent de NHj gazos, uscat, peste Na încălzit la 300°, în absenţa aerului. E întrebuinţată în sinteze organice (indigo) şi Ia obţinerea cianurii şi azoLarii de sodiu. Acţionează caustic pe pielea umedă. Sin. Sodamidă. Amiduri. Compuşi obţinuţi prin înlocuirea unuia din atomii de’ hidrogen din molecula amoniacului cu un metal. Exemple: NaNHa, Pb(NII2)s etc. V. Amide. Amlydalază. V. Emulsină. Amidgntină. C^IIjjNOj,. Gr. mol. 457,42. Glicozidă care se extrage din Prunus Pa-dus L., din numeroase plante din fam. Ro-zaccelor, din migdale amare etc. Cristale inodore, amare; devine anliidră la 120°; p.t. ~200° (cu descompunere); [a]D—41,5°. Sub acţiunea emulsinei dă henzaldehidă, ITCN şi glucoză. Sin.: Amigdalozidă, Man- .. delonitril-p-gentiohiozidi... ... ..... Amigdalozidă. V. Amigdalină. Amilaze. Enzime care hidrolizează . amidonul, foarte răspîndite In regnul vegetal 85 Amine şi în cel animal: în seminţe, în seminţe germinate, în pancreas, în salivă etc. Se inactivează între 58 şi 90°. Se cunosc: a-amilaze. care hidrolizează amidonul, dînd inul Le dextrine şi puţină maltoză, şi p-ami-laze, care dau multă maltoză şi puţine dextrine. a- şi p-amilazele au fost obţinute şi cristalizate. Au aplicaţii în industria berii, a alcoolului ctc. Sin. Diastaze. Amilene (a, (3, y). CsH^. Gr. mol. "0,13. Hidrocarburi cu cinci atomi de carbon, cu 0 dublă legătură etilcnică în moleculă, deri-vînd de la eLilenă prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu diferiţi radicali. Amilenele sc găsesc în „capul de amilenă” obţinută prin cracarea şi piroliza ţiţeiului. Sintetic se obţin din alcoolii arnilici, prin deshidratare catalitică. Sin. Pentcne. Izomeri: «-A m i 1 e n a. CHa—CHa—CH2—CH = CH2. Lichid; p.t. 30,1°; d|° 0,641; njj 1,3515.Sin.:Propileti-lenă, Pentena-1. p-Am i 1 e n a. Izomerul cis; p.t. -144°; p.f. 37°; d|° 0,6503; 1,38130. Izomerul trans; p.t. —147°; p.f. 35°; 4° 0,64821; nf,0 1,3792. Sin.: Metil-etiletilenă simetrică, Pentena-2. y-A m i- 1 e n a; p.t. -137,6°; p.f. 31,2°; df 0,650; njj11,3777. Sin.: 2-Metilbutcnă-(l), Metile-tiletilenă asimetrică. a-I z o a m i 1 e n a. HSC ^CH-CH=CH2; p.t. -168,5°; p.f. ri3cr df 0,633; 1,3640. Sin.: 3-Hetil- butenă, Izopropiletilenă. [3-1 z o a m i 1 fina; p.t. -133,6°; p.f. 38,6°; df 0,662; rip 1,3869. Sin. Trimetiletilenă.' A'inilodextrine. Substanţe rezultate prin lii-droliza amidonului. 6au o coloraţie al-baslră-violetă cu o soluţie de Ja în KJ. Sînt solubile în soluţie alcoolică de 25%; sînt precipitate de soluţia alcoolică de 40%. Amiloliză. Descompunerea hidrolitică a amidonului în zaharuri mai simple, în special sub acţiunea enzimelor (a amilazelor). Amiiopcctinâ. Component al amidonului, cu structură ramificată, constituit din resturi glucozice, legate glicozidic între atomii de carbon in poziţiile 1 şi 4 şi 1 şi 6. Oricî't ar fi de înaintat- gradul de purificare, conţine totdeauna P (0,20—0,22%). Dă cu soluţia de J2 o coloraţie violetă. Se îmbibă puternic cu apă, fără a se dizolva, dînd soluţii coloidale, vîscoase. E hidrolizată de~ p-amtlază in ^proporţia de -50=60%, obţinîndu-sc maltoză şi dextrine-1 imită (p-(lextrine). Amilopsină. Diastază animală: enzimă hi-drolizantă a amidonului din sucul pan crea- ţie. O parte transformă, în 3 ore, 250 părţi amidon, în dextroză. Aroiloxld. Y. Eter amilic. Amiloză. Component al amidonului, cu caracter cristalin şi cu structură aeramificată, constituit din resturi glucozice, legate între atomii de carbon în poziţiile 1 şi 4. Dă o coloraţie albastră cu soluţia de Ja. E hidrolizată cantitativ în maltoză de către p-ami-lază. Conţinutul de P e scăzut (0,03%), E solubilă în apă caldă; soluţia obţinută este instalailă, amiloza precipitîndu-se sub formă insolubilă. Amilpeniellinat dcr sodiu, C14H3lN!04SNa. Gr. mol. 336,39. Cristale; p.t. 188° (anhi-dru); [a]^J -h 319° (c= 1); e foarte so Iubi Iun apă. Se extrage din mediile de cultură ale ciupercii Aspergillus flavus sau Pcninl-lium notatum. Se obţine sintetic prin reducerea 2-pcntenilpenicilinei. Sin.: Flavicidln, Flavicin, Dihidropenicilin F sodiu. Amine. Clasă de substanţe organice care pot fi considerate ca derivaţi ai amoniacului, în care unul sau inai mulţi atomi de hidrogen sînt înlocuiţi prin radicali organici al-chilici sau arilici. După numărul de atomi de hidrogen substituiţi, se deosebesc: amine primare, lt—NH2; amine secundare, R2NH; amine terţiare, ItaN. După natura radicalului organic substituit, se deosebesc: amine alifaticm_ CHS— (CHa)«—NH, amine aromatice: ^ ^-NHaşi amine aril-alifatice: ^ ^ -NIL. Pentru prepararea aminelor se folosesc următoarele metode: 1, Reducerea m-tFoderivaţiloK R-N02+3ITs -*• R-NHa+2IIaO, care se poate face cu Ha în stare naseîndă [metale: Fe, Zn, Sn şi HC1), I-IaS, cu NaaS, NaHS, HsO etc. 2. Alchilarea directă a NHa sau a aminelor primare cu derivaţi halogenaţi reactivi, în cazul alchilării NHS se obţine un amestec complex greu de prelucrat şi, de aceea, metoda arc mică valoare preparative. 3. Amine se mai obţin prin reducerea nitrililor, reducerea oximelor etc. Primii termeni din scria aminelor alifatice sînt gaze, in condiţii normale; ceilalţi termeni pot fi lichide sau solide. Aminele aromatice sînt lichide sau solide. Aminele alifatice inferioare sînt foarte solubile îrfapă şi au un miros foarte neplăcut (ineiilaminele au miros de peşte alterat). Cele mai importante reacţii âlc aminelor sînt: aeilarea R-NH2 i-Rj-COOH R ■ NH—CORl4--|-HaO, care se face cu acizi, cu anhidride"~sau"iarclorurr aminelor aromatice: Ar—NHa+HO—NO-f 4- HC1 -* (Ar-N=N}t CP +2HaO,care se face prin tratare cu NaNOa îu rnediu’acid mineral, la rece. Prin tratare eu HNOa ^-Aminoaeetanilidă 86 în soluţie apoasă, aminele primare alifatice dau alcooli, iar în aceleaşi condiţii, cele secundare dau nitrozamină (R2N—KO). O reacţie specifică aminelor primare esle reacţia de formare a izonitrililor, prin încălzire slabă cu cloroform şi NaOH conc.: K-KHî+CHClj R-NC+3HC1. Aminele alifatice sînt folosite în industria medicamentelor şi a detergenţilor. Alchil-aminele primare cu 10—18 atomi de carbon in moleculă se obţin industrial prin hidro-genarea catalitică a amidelor corespunzătoare, amonoliza alcoolilor graşi sau, mai ales, prin hidrogen are a catalitică a ni-trililor acizilor graşi. Se.folosese in diverse sinteze chimice, ca reactivi cationici, în tratarea apelor şi în finisarea textilă. Au proprietăţi bacteriei de, iar multe sînt bune insecticide. Aminele aromatice constituie baza de materii prime a industriei coloranţilor (coloranţi azoici), a industriei medicamentelor (sulfamide)’ etc. Aminele aromatice (anilina) sînt toxice. p-Aminoacctamlidă. C3H10N3O. Gr. mol. 150,18. Cristale albe sau roşietice, a căror culoare se închide la aer; p.t. 160 — 163°; e puţin solubilă în apă rece; e solubilă în apă caldă, în alcool, în eter. E folosită ca intermediar pentru coloranţi azoici şi în industria medicamentelor, ăminoacetilfcnetidină. V. p’enocol. Aminoaeetonilril. NHaCH2CN. Gr. mol. 56,07. Lichid uleios; p.f.1&mm 58' {cu descompunere parţială). Se obţine sintetic din metilen-aminoacetoniiril di- sau trimo-lccular şi II CI sau II3S04. Clorhidrat: cristale higr.; p.t. 165° (se descompune). Sulfat; cristale; p.t. 105°; e foarte solubil în apă; puţin solubil în alcool; insolubil în eter. Di sulfat; cristale; p.t. 165°. Sin.; Cianmetilamină, Glicinonitril. Aminoacizi. Substanţe care conţin în molecula lor una sau mai multe funcţiuni ami-nice şi carboxilice. Sc împart în: aminoacizi alifatici (a, p, y, ..., după poziţia grupei amino faţă de grupa carboxil) şi aminoacizi aromatici, cu ambele grupe funcţionale legate de un inel arii ic. Sînt substanţe cristaline, in general uşor soluhile în apă, greu solubile sau insolubile în solvenţi organici; se topesc la temperatura de peste 250° (cu descompunere); soluţiile apoase sînt neutre; au caracter amfoter. a-Arninoa-cizii, afară de glicoool, au un atom de carbon asimetric şi pot apărea ca antipozi optici; «-şi fS-aminoacizii dau săruri complexe interne, cu unele metale grele. Au un _ roiJmporlant în liziologie,. constituind ultima fază a degradării proteinelor. «-Aminoacizi i naturali, cu formula R—CH—COOH, sînt compuşi de cea mai NH» mare importanţă, fiind componenţii principali ai proteinelor. Se împart in; a) aminoacizi monobazici (glicocol, alanină, valinâ, icucină etc.); b)aminoacizi bibazici [ac. a-sparagie, ac. glutamic etc.); c) hidroxi-aminoacizi (serină, treonină, tirozină etc.); d) tioaminoacizi (cistină, cisternă, metionină etc.}; e) diaminoacizi (ornitină, lizină etc.); f) aminoacizi hcterociclicî (prolină, histi-dină, triptofan etc.). Se obţin: 1) din acizi halogenaţi şi amoniac; 2) prin metoda cu ester malbni’c; 3) din aldehide, HON' şi NH?, şi apoi prin hidroliza nitrililor respectivi; 4) prin metode speciale: degradarea Hof-mann a monoamidelor acizilor bibazici, adiţie de NH3 la acizii «-,3-nesaturaţi etc. Sin. Acizi aminaţi. Aminoaeizi-decarboxilazc. Enzime care catalizează decarboxilarea aminoacizilor din seria levogiră, forrnînd amine. Enzimele din această categorie, secretate de bacterii, sînt utilizate în microbioiogie la dozarea unor aminoacizi. Antiuoacizi-oxidazn. Enzime care catalizează dezaminarea oxidativă a aminoacizilor normali, dextrogiri, din organismul animal. Reacţia duce pînă la compuşi de forma: R — C—COOH. II O n-Aînmoaeridină. CiaIII0iN“s. Gr, mol. 194,23. Cristale galbene; p.t, 241° (alcool); e solubilă în alcool, în acetonă; puţin solubilă în cloroform, in toluen, în piridină. C I o r-h i d r a t: cristale gălbui; solubile în apă (1 : 300). E foarte fluorescentă. Se obţine sintetic din OTcloroaciădină.(obţinută .din ac. N-fenilantranilic şi PC15) şi NH2. Sin.: Monacrin, Galben Acramin. AminoaleooII. Compuşi organici avînd una sau mai multe grupe’ —NIIE şi —OH, primare, secundare sau terţiare." Sînt substanţe răspîndite în regnul animal sau vegetal, libere şi ca esteri (colina, chinina ctc.). Se obţin prin acţiunea NH3 sau a aminelor asupra halohidrinelor. Sînt mai solubili în apă rece dccît în apă caldă; sînt solubili în dizolvanţi organici. Baze puternice; gruparea — OH poate fi înlocuită cu halogeni, cu radicali anorganici. Aminoalcoolii sînt întrebuinţaţi în industria textilă, în cosmetică (trietanolamina). Unii esteri se utilizează în medicină (stovaina, novocaîna ctc.), Aminoaldchide. Compuşi organici de forma H2N—R—CHO (o grupare — NH* şi una —CHO legate_de jm_.rad_ical ac ieiic său ciclic). Se obţin prin hidrogenarea esteri lor aminoacizilor sau prin condensarea alde-liidelor cu amine alifatice, în prezenţa formolului etc. Sînt substanţe instabile, parţial solubile. Au caracter bazic (dau săruri 87 Aminocetone cu aciziil; sînt puternic reducătoare, cu tendinţă de autocondensare. Sînt folosite ca substanţe intermediare în industria coloranţilor. 4-Ainino-2-aurotio-snlieilat de sodiu. Gr. mol- 387,38. Pulbere galbenă-COO-Na[I) verde deschis; e foarte GjH3—SAu(2) solubil în apă; insolubil 'SNH2{4) In alcool, în eter. Se obţine sintetic din ac. ă-amino-2-mercaptobenzoic şi săruri aurice în prezenţa II2SO,. Se păstrează în flacoane bine inchise, la întuneric. Medicament întrebuinţat în tratamentul reumatismului cronic. Sin. Krysolgan. c, m, p-Aniinoanisol. V. o, m, p-Anisidină, p - Am inonzobenzen. CsH5—N=N—GeH4—NH2. Gr. mol. 197,23. Cristale brune-galbcne; p.t. 128°; p.f. ~ 360°; e puţin solubil în apă; solubil în benzen, în cloroform, în alcool, în eter. Se obţine sintetic din anilină, NaN02 şi HC1. E folosit ca intermediar pentru coloranţi diazo, indii line cte. CI orb id râtul; V. Galben de anilină. Aminobcnzen. V. Anilină. /j-Aniinolienzcn-sulIonamido-tlazol. V. Sulfat iaz ol. p-Amlnolienzrn-sulfonamldo-tioearbBiniăâ. H2N-C«Hj-S02-NH- C-MHj. Gr. mol. il S 231,3. Pulbere incoloră, inodoră, insipidă, puţin solubilă în apă (1 : 1 000). Sarea sodică dă o soluţie cu pH = 7; p.t. 198— 200°. Se obţine sintetic din p-acctila-minobenzensuIfoclorură şi cianamidă calci-că, dezacctilare şi tratare cu H2S. Sulfa-rriidă injectabilă în infecţii cu stafilococi, strepLococi, pneumococi, în dizenteria baci Iară ctc. Sin. l-Suifanilil-2-tiouree, Băii ional, Fontamide, 2255 R.P. p-Aininobenzoat de butii. CulIi-OgN., Gr. mol. 193,24. Se obţine sintetic din ac. p-nitrobenzoic şi bulanol normal, şi reducerea grupei NOa cu Fe+HCl. Cristale; p.t. 57 — 59°; p.f. 174°; e solubil în apă ( I : 7 000), în alcool, în cloroform, în eter, în uleiuri grase. Clorhidrat: cristale; p.t. 198°. PicraL: pulbere galbenă; p.t. 109 — --110°; e solubilă în apă (1:2 000), în ulei vegetal [1 :100), in alcool, în eter, în cloroform, în benzen. Anestezic de suprafaţă, antiseptic. Sin.: Butesin, Scuroform, Butoform. p-A-nvi nobenzeat do 2,2' HliinetiIpropiL-3-iU-elilamlnâ. FUI. C10IIa,ClN2O2. Gr. mol. 314,85. Cristale sau pulbere; p.t, 196— —197°; e solubil în apă (1 : 3), în alcool (1 : 10); insolubil în eter, în uleiuri, în grăsimi. Se obţine sintetic din clorură do p-amînobenzoil şi 2,2-dimetil-3-dietilami-nopropanol. Anestezic de suprafaţă şi de infiltraţie. Sin. Larocaină. p-Aminobonzoat de otll. CjHnOoN. Gr. mol. 165,19. Cristale; p.t. 88—90"; e solubil în apă (1 : 2 500), în alcool (1 : 5), în cloroform (1 : 2), în eter (1 ; 4), în uleiuri (1 : 50), în acizi diluaţi. Sc obţine sintetic prin esterificarea acidului p-aminohenzoic. Anestezic local. E întrebuinţat în produsele cosmetice antisolare, pentru reţinerea radiaţiilor ultraviolete care provoacă eri-tem’uî solar. Sin,; Benzocaină, Anestezină. 4- Amlnobenzoil-glicină. V, Acid p-aminohi-puric. 2-(p"Aminobeii/.OYi).l-7[-nmilHrnfnootanIIC!. Ci4H2202N2. HC1. Gr. mol. 286,79. Cristale; p.t. 176° sau 153,5° (dimorf); e solubil în apă; puţin solubil în alcool; insolubil în cloroform, în eter, în benzen. Baza: p.t. 65°. Se obţine sintetic din nitro-bonzoilhalogenură, etilen-halohidrină, reducerea —N02 -> NH2 şi tratarea amino-benzoatului de haloetil cu amilamină. Anestezic folosit în oftalmologie (nu produce midriază). Sin. Novokol. 1- Aminobutan. V. n-Butilamină. 2- Aminobutan. V. sac-Butilamină. 2-Aminn-l-butanol, CHj—CH2—CH(NHa)—CH2—OH. Gr. moi. 89,14. Se obţine sintetic din 2-nitro--1-butanol, prin reducere catalitică. Lichid; p.t. —2°; p.f. 178°; p.f.10mm 79-80°; njj 1,417; 0,944, Clorhidrat: cristale higr. O x a 1 a t: cristale; p.t. 176°. Intermediar în sinteza detergenţilor, a acceleratorilor de vulcanizare, a medicamentelor, emulgator în cosmetică etc. 5- Amino-2-butOxiptridmâ. CalI14N20. Gr. mol. 166,22. Lichid uleios, cu miros piri-dinic; p.f.12mra 148-150°; d25 1,037; bază puternică. Se obţine sintetic din 2-butoxi-5--nitropiridină redusă cu Fe-|-ac. acetic în soluţie de metanol 4- apă. bis- -Amine-J3-enrl>0vieţii)-bisulîură. V. GiS-tină. Aminocetone. Clasă de combinaţii organice, avlnd în moleculă o grupare aminică şi o grupare ce tonică. Dnpă poziţia relativă in care se află gruparea aminică faţă de cea cetonică, aminoeetonele se numesc a, (3, y etc. Aminoeetonele sînt substanţe instabile, care se descompun uşor prin încălzire (distilare).şi. sînt. greu..solubile. în apă sau in dizolvanţi organici. a-Ărninocetonele se condensează în mediu alcalin, intramole-cular, trecînd în derivaţi ai pirazinelor. Aminoeetonele se obţin prin reducerea blîndă a nitrocetoneior sau a izonitrozo- Ammodiîenil 88 cetonelor. Unele aminocetone sînt întrebuinţate în industria materiilor colorante, ca, de exemplu, cetona lui Michler (tetra-metiidiaminobenzofenonă). Aminocctonele din seria indolului sînt folosite ca anti-spasmodice. AmiucdifenîJ. CfHşC(H4EH.,. Gr. mol. 169,22. Se cunosc trei izemetri: o-A minodi-tenii. Cristale; p.L. 45—46°; p.î, 299°; e greu solubil în apă; solubi] în alcool; e antrenabil cu vapori de apă, Sin. 2-Fenil-anilină, m- A minodîfenil. Cristale aciculare; p.t. 30"; p.f,^ mţI1 254°; 176—178°; e greu solubil în apa; solubil în alcool, în eter; e antrenabil cu vapori de apă. La aer se închide la culoare. Sin. 3-Fenilanilină, p-A m i n o d ii e n i 1 Cristale; p.t. 50-52°; p.f15 mni 191°; p.f.5mm 166°; e antrenabil cu vapori de apă. Sin. 4-Feni)anilină. p-Aiuinodimetilanilină. V. N,N-Dimeiil-_p--fcnilcndiammă. Aminoeîan. V. Elilamină. J-Amiuceiano). CHaCH(OH)NH2. Gr. mol. 61,08. Cristale care se îngălbenesc la aer; p.t. 97°; p.t. 110° (cu descompunere); e solubil în apă, puţin solubil în eter. Se obţine sintetic din NHS şi acetaldehîdă la rece. E folosit ca intermediar pentru acel-aldeliidă pură şi în sinteze organice şi de medicamente. Sin.: Acetaldehid-amoniac, Alcool K-aminoelilic, Aldehidă-amoniac. 2-AniirHK'(ano) -(l). V. Colamină. Aininoctaunlpirocateclilnâ. V, (—)-Noradrc-n alină. Amlnoîenaectitră. V. Fcnocol. Amlnofcnazcnă. V. Amidopirină. p-AnilnofcnoJ, HO—C6H4—NHS. Gr. mol. 109,12. Plăci ortorcmbice din apă; p.t. 189,6—190,2°; produsul comercial are p.t. 186°. Se alterează sub influenţa luminii şi a acrului; formează săruri cu acizi şi baze. E solubil in apă: 0,65% 3a 24°; solubil în alcool absolut; 4,5% la 0°. Practic insolubil, în benzen, în cloroform. Se foloseşte ca revelator în fotografie; ca intermediar la fabricarea coloranţilor azo; pentru vopsirea blănurilor şi a penelor. Sin.:p-Hid-roxianilină, 4-Amino-l-hidroxibenzen, Ur-sol P, Unal, Activol, Azol, Rodinal. Aminolcnnli. Substanţe care posedă în molecula lor funcţii fcnolice şi aminice. Sc obţin prin reducerea nitrofenolului corespunzător. Au proprietăţi bazice conferite de funcţia aniinkâ—(dau- săruri) , - iar-funcţia fenol i’eâ poate fi eterificată sau csterificată. Exemple: aminofenol, diaminofeno), anisidină, fenetidină etc. Am inog lucide. V. Am in oz ah ar uri. Aininoguanidlnfi. EH2—EH—C—ELI». Gr. II EH mol. 74,09. Sc obţine sintetic din di'cian-diamidă. Cristale; c solubilă în apă, în alcool; insolubilă în eter. Bază puternică. Se descompune ia încălzire, C 1 o r h i-d r a 1: cristale; p.t. 163°; e foarte solubilă în apă, solubilă in alcool; insolubilă în eter. Sulfat: cristale; p.t. 20"°; e solubilă în apă. E folosit ca intermediar în sinteze organice (sulfoguanidină ele.]. Sin, Guanilhidrazinâ. 3- Amino-4-hidroxlfenildicloraistnă, Ht). V. Diclormafarsen.HCl. 2-Aminoizolutfn. V, zc/p-Eutilamină. D-4-AmJnoi-il-izoxaznlîdjnonâ. C;;IT0O£Ns. Gr. mol. 102,09. Antibiotic produs de Streptcmycts crchidactus. Cristale, cu p.t. 156°; !_“]/>+121° (apă). Medicament ant.i-tuberculos. Sin.: Tebemicină, Oxamicină, Seromicină, Cioioserină. 2-Amino-2-me(il-1,3-prupandîo], CI-IjlOHJCICH^tNHjCHjOH. Gr. mol. 105,14. Cristale; p.t. 109—111"; P-f-mnun 151—152°; e solubil în apă: 2EC%, în alcool. Intermediar în sinteza detergenţilor, a acceleratorilor de vulcanizare, a mcdica-menlelor, emulgator în cosmetică, absorbant de gaze etc. 2-A mino-2-m olil-l-pr«|r)iuol. CHâC(CHs) (KHsiCH.OH. Gr. moi. 89,14. Cristale; p.t. 30—31° (produsul comercial poate fi lichid uleios); djo 0,934; 1,449; p.f. 165°; p.f.jomm 67,4°; e solubil în apă: 00, în alcool. Sc obţine sintetic prin reducerea nitrocompusului corespunzător. Intermediar în sinteza detergenţilor, a acceleratorilor de vulcanizare, a medicamentelor etc. 4- AniiDo-l-nnffoI.C,cH6(OH) (NHa). Gr.mol. 159,18. Se obţine sintetic din «-naftol, cloruri de benzendiazoniu şi reducerea ben-zcn-a20-a-iiaftohiJui obţinut cu hi droşu Uit de sediu. Cristale; ia umezeală, colorate în violet. La aer se oxidează Ja naftcehinonă. Inhibitor de polimerizare; intermediar în sinteze organice. Sin. 4-Hidroxi-a-naftîl-amină. Aminopeptidaze. Enzimc din grupul liidrola-zclor care desfac legăturile peptidice din polipeptide, însă numai dc la marginea lanţului molecular cu gruparea — Nil-, liberă-Amlnopirazol. Gr. mol. 83,09. Amină pri- __r__ pţr marâ derivind de la pira- ±1I''S n 11 zoi prin înlocuirea unui ......C' îs hîdirgeii ' cu - ML; Sc s, / cunosc doi izomeri: 3- N Aminopirazol. Li- H chid bigr., visc.os, colorat; p.f. 262°; 218°; e solubil în apă, 89 Amofoska în alcool; insolubil în eter. Sin.: 5-Amino-pirazol. 4-A niinopirazol. Se obţine din 4-nilropirazol, prin reducerea cu zinc şi ac. acetic. Substanţă higr.; p.t. 80—82°; c solubil în apă, în alcool, în acetat de etil, în cloroform; greu solubil în benzen, în ligroină; sublimează. Dă derivaţi diazoici capabili să cupleze cu fenolii. E folosit în sinteza organică. 2- AmÎDOpiridină. V. a-Aminopîridină. 3- Aminoplridină. V. (3-Aminopiridină. Cf-Aniinopirldină. C5H4N—NHS. Gr. mol. 94.11. Cristale; p.t. 58,1°; p.f. 210,6°; c solubilă în apă, în alcool, în benzen, în eler. Se obţine sintetic din 2-cloropiridină şi ZnCLj+NHj la 220°: din. piridină şi ami-dură dc sodiu, în loluen, la 120—150°. E folosită ca intermediar în sinteza antihis-tammicelor. Sin. 2-Aminopiridină. P-Amhiopiridină. C5H4bT—NII2. Gr. mol. 94.11. Cristale; p.t. 64°; p.f. 250-252°; e solubilă în apă, în alcool, în benzen, în eter; insolubilă în eter de petrol. Se obţine sintetic prin reducerea 3-nitropiridinei cu SnClj+HCl, sau din nicotinamidă cu soluţie de hipobromit de K la 70°. E folosită ca" intermediar în sinteza medicamentelor şi a coloranţilor. Sin. 3-Aminopiridmă. Aminoplaslc. Polimeri obţinuţi din urce şi formaldehidă, numiţi şi ureoplastc sau răşini carbamidicc; din melamină şi formaldehidă, numiţi polimeri (răşini) amino-triazinici sau meJaminoplasto; din anilină şi formaldehidă, numiţi răşini de anilină sau anilinopiaste. 2-AmiiiopropanoIpirocateehiiiă. Util. CcH1503N • HC1. Gr. mol. 219,67. Cristale albe; p.t. 178°; [a]i?-30c la 33,7°; e foarle solubil în apă, în alcool; insolubil în eter. Forma ( —) este cea mai activă. Hipertensiv, vas o constrictor, hemostatic, cu activitate similară celei a adrenalinei; este de patru ori mai puţin toxic decît aceasta. Sin.: Corbasil, Bomcarterenol. HC1, Dihi- ! droxi-nor-efedrină.HCl. p-(2-Ammopropil)-Ieiiol CeH,aON, Grfmol. 151,2. p-Hidroxi-a-metilfeniletilamină.Cristale; p.t. 125 — 126°; e solubil în apă, în alcool, în cloroform. Se obţine sintetic din aldehida anisică şi nitroctan sau din oxima p-mctoxifenilacetcnei. Medicament \asoconstrictor întrebuinţat in hipolen-siune; local, în afecţiuni nazale şi ofialmo-logie. Sin.: Paredrină, llidroxiamfetamină. Aminopterină. CiaH20OtN9 • 2H20. Gr. mol. 4"6;43:- Acid N-l‘p‘-‘(‘ţ2;4-dicmmo-6-ptEri-dilmelil) -amino}-benzoil]-glutamic. Cristale galbene. E solubilă în al cal ii diluate. Antagonist ai acidului folie. Se obţine sintetic din sulfat dc 2, 4, 5, 6-tetraamînopi- rimidină, aldehida 2,3-dibrompropionica şi ac. aminobenzoilglutamic. E întrebuinţată în tratamentul leucemii lor acute şi subaeute, al limfosarcomuîui, al bolii lui Hodgkin, al cancerului veziculei urinare cu metastaze. Sin.: Acid 4-aminofo)ic, Acid 4-am inopteroilglutam ic. 6-Amlnopurmâ. V. Adenină. 2'Amlno-5-sulIanllilUazol. CBH0N3D2S2. Gr. mol. 255,32. 4-Aminofcnil-(2 -amin0-5- tiazolilj-sulfonă. Cristale; p. t. 219— 221° (cu descompunere); e solubil în acetonă, în dioxan, în acizi diluaţi; puţin solubil în alcool absolut, în eter, în apă. Se obţine sintetic din p-nitrobenzcnsulfanil-elorură şi 2-aminotiazol, urmată de oxi-dare cu H2Oa şi reducere. E întrebuinţat în tratamentul leprei, al tuberculozei. Sin.: Promizolc, Tiazolsulfonă. Amin oxizi. Combinaţii obţinute prin oxi-darea aminelor terţiare cu H202, cu l'or- R v mula generală R4-ţN -*• O. Baze mai slabe r/ decît aminele terţiare corespunzătoare. Cu acizii formează săruri care conţin cationul [RjN-OH]+, Cu agenţi reducători slabi (SnCI2, Na2SsOs) sc regenerează aminater-ţiară. Unii aminoxizi apar în diverşi produşi naturali (de ex. trimetilaminoxidul). Amfnozaharuri. Zaharuri care conţin în moleculă grupări aminice, vecine cu funcţia carbon il. Se găsesc în natură sub forma unor polizabaride, dintre care cea mai cunoscută este chitina (substanţă organică de schelet a insectelor şi a viermilor). Cele mai importante aminozaharuri sînt: chitozamina şi condrozamina (izomeră cu prima). Sin. Aminoglucide. Amipor. Polimer poros (celular) obţinut din uree şi formaldehidă. V. Aminoplâste. Amil al. Y. Acid 5-etil-5-izoamilbarbituric. Amîzol. (A.T.A). Erbicid pe bază de 3-ami-no-l,2,4-triazol. Ammine. Combinaţii complexe rezultate din combinarea sărurilor metalice cu amine organice. Exemple: [Co en8;Cl2, în care: en=etilendiamină: HaN— CII2—CH2—NHs. Am of os. Amestec de fosfaţi de amoniu, mono- şi biacizi: (NH4)aHP04-;MITaH3P01) sub formă de granule. Se fabrică din H3P04 (33—40% P205] şi KHa. Ingrăşămînt agricol. Amofoska. Ingrăşămînt complex, format din K2SU4, ^(TSrH4)sS04 şi'•'KH4TI3»04“ Cotiţt-nutul de N, P203, KsO variază după proporţia celor trei componente (dc obicei: 12 : 24 : 12; 9 : 18 : 18; 10 : 30 : 10; 12 : 16 : 12). A in ouai 90 Antonal. Exploziv de siguranţă, format din NH4N03, tririitrotoluen şi pulbere de aluminiu. Compoziţie: 65% NH4NOa, 15% triiiitrutoluen, 17% Al pulbere şi 3% cărbune pulbere. E întrebuinţat ca exploziv de mină. Ainonlos. Seric de îngrăşăminte complexe formate din amestecuri de fosfat primar, eu fosfat secundar, uneori şi (XH4'2S04, fosfaţi bruţi ele. ConţinuLul de N şi de P variază după amestecurile respective, astfel: A m o n f o s A (U.R.S.S.): 61% -\IT„H2P04, 11% (NIIJ2HP04, 4% (.\11,)2S04, 3% fosfat brut. Conţine '11% Na si 48% PsOj. A rn o n f o s B: 30% NH4H3POd, 6% (NHd)2HP04, 57% (NH4)2S04l 0,5% fosfaţi bruţi. Conţine 16% Na şi 20% P2Os. Se prezintă în granule : ' 90% din H,P04 prezent în amonfos este solubil in apă, dind o cantitate de lI3POd mobil. Amoniac. NH3. Gr. mol. 17,03. Gaz; d 0,771; p.f. —33,3°; p.t. —77,7°; o solubil în apă 40% la 10°; 18,5% la 50°, ou formare de hidroxîd de amoniu (NIIdOH). Limita dc explozie; ou aer 15,5—82% NHa> cil 02 13,5 — 82% NHj. Cu Os sau cu aer, arde, transformîndu-se in apă şi Na. Amoniacul gazos reacţionează adesea cu oxizii de azot cu explozie (cu NaO, cu aprindere); cu Na, formează amidură de Na (NaXHa). Fabricaţie: A) Sintetic, din N2+3H2; _N2 se fabrică din gazul de generator: 4Na+02+ -|-2C -*4N3-H2CO; Ha se fabrică: a) din gazul de apă: H20 + C ->• H2+ CO; b) din metan, prin cracare, oxidare parţială, transformare catalitică cu vapori; c) electroliza apei; d) transformarea catalitică a CO din gazul de cocserie, cu abur: CO+Iî20 -+ H3+C03, Din amestecul de gaze se elimină C02 fa 26 al, în apă; iar CO eu leşie de clorură cuproasă amoniacală pînă cînd concentraţia oxidului de carbon care rămîne după spălare este sub 0,1%. Sinteza NH3 se face la 200 at şi 475 — 600° [catalizator — fier activat cu AI(OH]a], Bl Din ape amnniacale cu lapte de var, prin încălzire. C) Din cianamidâ de calciu cu apă. Se întrebuinţează la fabricarea H_N03, a sărurilor de amoniu, în maşinile de produs frig etc. E utilizat recent ca îngrăşămînt, direct si sub formă de soluţie concentrată. Amoniarnji, Compuşi complecşi, obţinuţi prin adiţia unui anumit număr do molecule de NI-IS la diferiţi Ioni metalici. Legătura se face prin eovalenţe coordinative, NHj fiind donor, iar ionii metalici fiind acceptori de electroni. Amoniaeaţiî metalelor grele sînt mai stabili decît cei ai metalelor uşoare. Amttniîicarc. Fenomenul de descompunere a substanţelor organice care conţin azot (pro- tido, aminoaeizi, uree etc.), în păraînt, cu degajare de NH3; se produce cu ajutorul microorganismelor amoniticatoare (bacterii, ciuperci), prin fermenţi proteolitici, care liidrolizează substanţele protidice, transformindu-le intri In aminoaeizi şi apoi — prin dezaminare — în NH2. Amoniu, NHf. Ion pozitiv care are proprietăţile unui metal monovalent, asemănîn-du-se în reacţii, mai ales, cu K. încercările de izolare a NHj în stare liberă nu au reuşit, in momentul formării el descompu-nîndu-se în NH.} şi H2. Totuşi, la temperaturi joase ( — 70°) se parc că el ar putea să existe în stare liberă. Ionul NHj rezulta prin formarea unei legături coordinative între un proton (H+) şi perechea de electroni neparticipanţi ai moleculei de NH3, astfel: H -bH+ + Majoritatea sărurilor de NHţ H sînt, ca şi ionul NJTt, incolore; se dizolvă în apă; sînt puternic disociate în soluţie; la cald sc descompun uşor şi, în contact cu baze tari, pun în libertae NH3. H l >N I H H II-N l H Amoniu, compuşi eu a turnuri ile - , Aminele terţiare adiţionează compuşi lialogenaţi, for-mînd săruri cuaternarc de amoniu: R3N+RJ ;R4N]+J Sărurile cuaternare se transformă în bazele respective prin tratarea soluţiilor cu oxid umed de Agsau cuKOH în soluţie alcoolică: [(CH3)4Nj.I+AgOH-*-[(CH3)4N]+OH' + AgJ. Sărurile cuaternare de amoniu cu lanţuri ali-fatice sînt excelenţi detergenţi cationactivi, precipită proteinele şi substanţele cu caracter anionactiv (derivaţi sulfonici, coloranţi acizi etc.), au mare putere bactericidă (clorura de d i rn e t î 1-orto- cl orbe n z i I d o de c i I-amoniu ucide stafilococul în diluţia de 1 : 25 000), Amotiizare. Tratarea unor îngrăşăminte eu mici cantităţi de NH3. Exemplu: amoni-zarea superfosfatului obţinut din fosforite, aceasta împiedecând totodată aglomerarea lui. A mono liză. Fenomen de descompunere observat la dizolvarea unor combinaţii chimice în NH3 lichid, asemănător hidro lizei. Exemple: la dizolvarea SnCl*...in apă, in funcţie de cantitatea de dizolvant şi de temperatură, se produc reacţiile: SnCl4J-4H20 -► SnCl4 • 4H20 -* - > Sn{OH;4 -■> Sn02. 91 Analiza antonilor In mod asemănător, prin aiţiam NH, lichid asupra GoC14 au Ioc reacţiile; GeGl4-b6Nn8 GeGl4 ■ 6NHa —* Ge(NH)a -► GesN4. Se formează un amoniacul; apoi, succesiv, 0 amidă, o irnidâ şi, final, o azotură. Amorf. Necristalin, fără structură regulată. Ampelopsinâ. Colorant antocianic extras din struguri de hibrizi producători direcţi. Clor ura sa formează prisme lucioase de culoare brună-verde, solubile în alcool acidulat cu HC1. Pigmentul ampelopsină este un amestec format din monogluco-zîda delfin idinei, C^n^O^Cl, cu eterul său dimetiiic: monoglucozida malvidineî, C.«HbO„U. Amper. Unitate de intensitate a curentului electric. Are simbolul A. Reprezintă intensitatea unui curent care transportă, prin secţiunea transversală a circuitului, un ooulomb pe secundă: 1 A=J1- CGB ucm. 10 Are intensitatea dc 1 A curentul care in timp de o secundă depune, dintr-o soluţie de azotat de argint, 1,1180 mg argint. Ampermctrn. Instrument pentru măsurarea intensităţii curentului electric într-un circuit; este gradat în amperi sau în multipli ori în submultipli ai acestuia. După felul mecanismului dc măsură, se deosebesc următoarele tipuri de ampermelre: mag-neLoelectric. electromagnetic, eleetrodina-mic, termic, cu termocuplu, cu inducţie. Ampcrontetiic, Metodă de dozare volumetrică, în care volumul soluţiei titrate adăugate şi, prin urmare, punctul de echivalenţă, so determina prin măsurarea intensităţii curentului electric, folosind ca reacţie indicatoare o reacţie de electroliză. Se utilizează un aparataj analog celui de polarografie. Metoda este folosită mai ales in cazurile in care nu se cunosc indicatori pentru observarea sfîrşitului unei reacţii de precipitare sau in cazurile în care preci-, pita Iul format depăşeşte un anumit produs de solubiiitate. Amper-oră. Unitate practică pentru cantitatea dc electricitate, Are simbolul Ah; 1 Ah^3 600 coulombi. Amper-spiră. Unitate de măsură pentru forţa magnetomotoare în sistemul MKSA raţionalizat. Are simbolul A-sp. Reprezintă forţa magnetomotoare produsă de o spira străbătu 137d®’curentul electric de un amper, în lungul unei linii închise pe care o cuprinde o singură dată. Amper-spiră pc metru. Unitate de măsură pentru cimpul magnetic [TI], în sistemul MKSA raţionalizat. Are simbolul A-sp/m. Reprezintă cîmpul magnetic produs în centrul unei spire circulare cu diametrul de 1 rn şi care este străbătută de un curent de 1 A. An-luminii. Unitate de lungime, folosită In astronomie. Un an-Iu mină=9,461 ■ I013km. A n a Im dus t. Pulbere insecticidă, compusă din 5 — 7 părţi sulfat de anabazină, cu 95 — 93 părţi substanţe diluante ca; var stins, cretă etc., folosită în agricultură pentru combaterea afidolor, a puricilor etc. Anabazină. Gr. mol. 162,24. Al- caloid. Lichid vîscos; p. de congelare 9°; p. f.3uim105°; dîg 1,046; 1,543; [a]^ — 83,10"; sc brunifică uşor la aer. E solubilă în apă. Se extrage din plantele Anabasis aphylla sau Nicotiana glauca. Se foloseşte ca insecticid de contact sub forma de soluţie în concentraţia de 0,15% (anabazină 40%, plus 0,4—0,5% săpun), sau sub formă de pulbere în doza de 15 — 30 kg/ha (anabazină 5—10%). E foarte toxică; doza letală pentru oin: 0,15 g. Sin. Nconicotină, 2-{3-Piridil)-pî-peridină. Anaforeză. Deplasarea spre anod a particulelor coloidalc, sub acţiunea unui cîmp electric. Analeptlcc. Medicamente care acţionează asupra sistemului nervos central, stimu-lînd unele funcţiuni ale organismului (d.c ex.: activitatea inimii, respiraţia), Se cunosc produse analeptice naturale (stricnina, cafeina, camforul etc.) sau de sinteză (cardiazolul, coramina etc.). Analgezice. Medicamente care întrerup perceperea durerii sau o uşurează fără a produce stupoare sau inconştienţă (spre deosebire de stupefiante). Acţionează asupra sistemului nervos central. Exemple: anti-pirină, fenacetiua, narcolină etc. AnaJgezină. V. Antipirină. Analiza anionilor. Operaţiile dc separare şi identificare a anionilor. Anionii sc impart în şapte grupuri analitice: — Grupul I cuprinde anionii care dau săruri de Ag, insolubile în apă şi HN03, sărurile de Ba fiind solubile. Exemple: CB, Br , J-, SC.V, CN-, CIO-, [FoiCNiup-, [FefCXy1-, [Co(CN),]3'. — Grupul al II-lca cuprinde anioni care dan săruri dc Ag, solubile fn HNOa, greu solubile în apă, sărurile de Ba fiind-sebibite- în apă.Exemple ; _bsr_QI,_.S8“j CH3COO-, CNO , POuIij, Se2 , Te% — Grupul al 111-lea cuprinde anioni care dau săruri de Ag, albe, solubile în HN03, 1 greu solubile în apă, sărurile de Ba fiind Analiza cationilor 92 greu solubile în apă, solubile iu HNOa. Exemple: SOjj-, COJ-, BO;, (000)1', an io im 1 Iar trie, citric, POaH2‘, POj, P2Oţ-, JOj, SeO»-, SeOJ-, TeOf-, MoOf’. — Grupul al IV-lea cuprinde anîoni care dau săruri de Ag colorate, solubile în HMOa, greu solubile în apă, sărurile de Ba fiind insolubile în apă, solubile în 1SH03. Exemple: JO; , PO2-, SaO“-, AsO'J-, AsOf, OOJ-, Gr,03-, VOil'. — Grupul al V-lea cuprinde an ioni care dau săruri de Ag sau de Ba solubile în apă. Exemple: N03, ClOj, CIO.;, SBOs', MnOţ‘> MnO; , — Grupul al Yl-lea cuprinde anioni care dau săruri de Ag solubile în apă, sărurile de Ba fiind insolubile în apă şi în I-IN03. Exemple: SO? , F-, [SiFa]2-. — Grupul al VIi-lea cuprinde anhidridele fixe, care nu formează săruri solubile decit cu bidroxizii alcalini. Exemple: Si02, WOs, Ti02, Ta,05, Zr02. Analiza cai ioni lor. Operaţiile efectuate pentru separarea şi identificarea cationilor. Cationii se împart în următoarele grupuri analitice: a) Grupul metalelor alcaline. Cuprinde cationii: Li+, Ka+, K+, FiH4, II b*, Cs*, Fr*, (Mg’~+j. b) Grupul metalelor alcalinc-pămîntoase. Cuprinde cationii: Ca2*, Srî+, Ba2*, Ra2+. Are ca reactiv comun de grup (NH4)2CO?, cu care aceşti cationi precipită carbonaţii respectivi, inso-Jubili in apă, solubili ’în acizi diluaţi, c) Grupul sulfurii de amoniu este împărţit în două subgrupuri: Subgrupul I sau sub- grupul Al cuprinde cationii: Be2+, Ald+, Cr3+, Sci+, Y3+, Las+, ionii lantanidelor (M3+), Ac**, ionii actinidelor (M'i+ şi M4*), Ti4*, Zr4*, Hf ‘+, NbOj, TaO.*. Subgrnpul II sau subgrupul Mn cuprinde cationii: Zn2*, Mn2* uoS+, In Fe/ Şi , Fea , Co2+, Ei2+,V02+, Toţi aceşti cationi Ga au ca reactiv comun de grup (NRJjS sau H2S Ia p IT = 9, cu care precipită sulfuri greu solubile în apă, dar solubile în acizi. Unele sulfuri ale elementelor din acest grup hidrolizează uşor şi, de aceea, nu precipită ca sulfuri, ci caliidroxizi. Exemple;Al(OHa) Cr(OH)s, Bc(OH)2, TÎ(OH)„ Zr{OH]4, Th(0H)4, La{0H)3l cum şi liidroxizii respectivi dc Ce, Sc şi Hf. d) Grupul hidrogenului sulfurat este împărţit in trei subgrupuri: Subgrupul I sau subgrupul Ag, ori grupul acidului clorhîdric, cuprinde cationii: Ag*, Hg|*, Au*, Cu*, Tl+, Pb2+. .-Aceşti--cationi- so- separă -de la - început, înaintea cationilor celorlalte grupuri şi sub-grnpuri, cu ajutorul soluţiei de HC1 In, cu care formează cloruri insolubile. Subgrupul II sau subgrupul Cu, ori subgrupul sulfobazelor, cuprinde cationii: Cu2*, Cd2+, Hg2+, Pd2*, Bî3*, Rh;t*, Ru;i+. Aceşti cationi precipită cu H2S, în mediu acid, sulfurile respective, caro sînt insolubile în sulfuri alcaline. Subgrupul 111 sau subgrupul As, ori subgrupul sulfoacizilor, cuprinde cationii: Sn2+,Sn4+, As3*, As1**, Sb3+, Sb5+, IU*, Pt'1*^ Os4*, Se4+, Te4*, Ge4+, Re4*, Mofi+, We*. Aceşti cationi precipită cu H2S, IapH=0,5, sulfurile respective, care sînt solubile în sulfuri alcaline. Analiza Fourier. Metodă de cercetare care constă în interpretarea matematică a rezultatelor obţinute Ia studierea structurii cristalelor cu ajutorul radiaţiilor X. Se procedează astfel: se determină densitatea sarcinilor din jurul fiecărui atom al cristalului, prin. măsurarea intensităţii reflexiei radiaţiilor X pe planele reţelei cristalului. Rezultatele se înscriu în" diagrame, con-ţinînd proiecţii plane ale suprafeţelor cu densitate de electroni egală. Curbele care se obţin sînt asemănătoare curbelor de nivel ale unei hărţi geografice. Analiza dozelor. Procedee de dozare a substanţelor în stare gazoasă. Se folosesc metode fizice sau metode chimice. M c t 0-dele fizice folosesc anumite proprietăţi fizice ale gazelor şi ale amestecurilor de gaze, dozarea bazîndu-se pc faptul că variaţiile în compoziţia unui amestec gazoase modifică prin variaţii în proprietăţile lui fizice. Dintre proprietăţile fizico se utilizează indicele de refracţie, densitatea, spectrul de emisiune, conductibilitatea calorică, electrică, potenţialul de oxido-redlitere, cromatografia în fază gazoasă, culoarea flăcării gazului aprins etc. Multe dintre aceste metode permit dozarea automată a gazelor, mai ales în industrie. M c-todelc chimice folosesc anumite reacţii chimice; aceste metode pot fi clasificate în trei grupuri: a) Metoda de absorbţie. Se trece un volum anumit dinlr-vm amestec de gaze prin dispozitive dc absorbţie şi se citeşte volumul de gaz înainte şi după trecerea gazului, diferenţa constituind volumul gazului absorbit. Astfel se determină C02, CO, 02, hidrocarburile grele ele. Aparatele utilizate sînt: aparatul Hempel, Orsat, Bunic, iar substanţele absorbante sînt: ROII pentru Ct)2,* H„S04 t u rn a 11 s pentru hidrocarburile grele" soluţie alcalină de pirogaloi, sau P alb pentru Oa, soluţie amoniacală de CuCl pentru GO etc. b) Metoda de combustie.,.. Se...ard. gâzele"" în' apărate' specia leîmpreu nă eu cantităţi cunoscute de 02 şi se măsoară cantitatea dc gaz rezultată prin ardere (de ex. C02), ori cantitatea de Oa consumat Ia ardere. Pentru efectuarea analizei se l'olo- 93 Analiză în picătură sesc: pipeta de explozie Hempol, tubul lui Drehschmidt, aparatul Pregl etc. c) Metoda gaz-volumetrică, Sc măsoară volumul de gaz rezultat într-o reacţie chimică fi se calculează greutatea gazului. Astfel, se determină N2 din sărurile de NH4 , din uree etc. cu nitrometrul Lunge; CO« din carbonaţi cu aparatul Lunge-Marcn lew-ski etc. Analiza Podbielniak. Determinarea compoziţiei amestecurilor dc hidrocarburi din produse ca: gaze de sondă şi dc rafinărie, gaz petrolier lichefiat, gazolinc şi benzine, prin d ist ilare fraeţionată la presiunea atmosferică sau în vid şi la temperaturi joase corespunzătoare punctului de fierbere al hidrocarburilor în prealabil lichefiate (cu ajutorul aerului lichid). Analiză. Desfacerea unui lot (a unui întreg) în părţi şi determinarea părţilor. Exemplu: analiză chimică. Analiză calitativă. Parte a analizei chimice şi fizico-chimice care cuprinde metodele de identificare a elementelor sau a componenţilor dintr-o substanţă sau dintr-un amestec. Analiză cantitativă. Parte a analizei chimice şi fizico-chimice care cuprinde metodele de determinare a proporţiei clementelor sau a grupurilor dc elemente care intră în compoziţia unei substanţe sau a unui amestec. Analiză chimică. Identificarea şi determinarea compoziţiei chimice a unei substanţe cu ajutorul mior reacţii chimice specifice sau al unor proprietăţi fizico-chimice specifice. Analiză eolorimelrieă. Metodă de analiză cantitativă, bazată pe măsurarea intensităţii coloraţiei unei soluţii în care substanţa de analizat se găseşte sub forma de ioni coloraţi, de molecule colorate sau sub forma unui'compus colorat, rezultat dintr-o reacţie specifică. Sin. Colorimetrie. Analiză contluftomelricu. Metodă de analiză, bazată pe determinarea variaţiei conduc-tibilîtăţii electrice a soluţiei substanţei de analizat, în funcţie de cantitatea de reactiv adăugată. Analiză croiuatograticâ. Metodă de separare chimică, bazată pe capacitate? diferită de adsorbţio a substanţelor dintr-un amestec, la trecerea acestuia printr-un mediu poros care adsoarbe în mod selectiv. Se deosebesc: cromatografia pe hîrtie, pe coloana, in strat subţire, în fază gazoasă, elcctro- -îoFcza pe- luciie-atc_______-............... Analiză eleclrogrnfică, Metodă semimicro-analitică, care constă în dizolvarea ano-dică a probelor de analizat (aliaje, minerale) si în trecerea componenţilor lor în soluţie, sub formă de ioni; aceştia reacţionează apoi cu anumiţi Teactivi specifici cu care s-au îmbibat foi de hîrtie de filtru, care se introduc în soluţia ce conţine ionii respectivi. Dacă reactivul sc depune pe o peliculă de gelatină, în loc de hîrtie. de filtru, se pot obţine amprentele structurii probei, ceea ce are mare importanţă în analiza aliajelor, a metalelor şi la controlul acoperirilor metalice. Această metodă prezintă avantaje importante; se utilizează un aparat foarte simplu; necesită puţin timp dc lucru; proba do analizat nu’ se distruge în timpul analizei (dizolvarea anodică se produce Intr-un timp foarte scurt) şi permite detectarea diferitelor incluziuni în probele de metale, aliaje şi minerale, ceea ce este foarte important din punct de vedere tehnic. Sin. Metoda amprentelor. Analiză eleetrogravlmctrică. Metodă de analiză cantitativă, bazată pe electroliza soluţiilor de electroliţi. Se pot separa şi determina ionii prezenţi în soluţie prin aplicarea de tensiuni electromotoare de valori variabile, corespunzătoare tensiunilor electromotoare dc depunere a ionilor sub formă metalică, pe un electrod de platină. Prin cîntărirea electrodului, inainte şi după depunerea metalului, sc determină cantitatea dc metal conţinut în soluţia eleetrolizată. Analiză elementară. Identificarea şi determinarea cantitativă a elementelor dintr-o substanţă organică, în scopul stabilirii formulei brute a acesteia. Analiză îizica-chimică. Metode de analiză bazate pc anumite proprietăţi fizice ale substanţelor chimice, care permit identificarea sau dozarea acestora. Analiza fizico-chimică cuprinde metode de analiză, optice, electrice, cromatografice etc. Se caracterizează prin precizia dozării, prin .economie dc reactivi, de timp şi de manoperă. Analiză jţmvimctrică. Parte a chimiei analitice cantitative, în care se determină compoziţia unei substanţe chimice sau a unui amestec, prin separarea componenţilor sub formă de combinaţii insolubile şi cîntărirea lor, după uscare sau cal ci nare. Sin. Gravimetrie, Analiză In picătură. Micrometodă de analiză cantitativă şi semicantitativă, bazată pe reacţii executate conform unei tehnici speciale, folosindu-sc cantităţi foarte mici de substanţă de cercetat şi de reactivi. Se întrebuinţează plăci de porţelan cu mici adîncituri sau hîrtie de filtru. Cu o micro-p ip etă-se. ia. n picătură din soluţia_da_ cer-cetat, sc aşază într-o adinei tură a plăcii sau pe hîrtie şi cu altă micropipetă se adaugă o picătură de reactiv specific şi se observă schimbările care se produc. Reac- Analiză polarografieă 94 ţiilo în picătură sînt reacţii de culoare sau de precipitare, dc 0 mare sensibilitate. Analiza polarogralică. Metodă dc analiză caro se bazează pe electroliza soluţiei de analizat, cu un electrod picător de Ilg, şi pc interpretarea curbei de variaţie a intensităţii curentului, în funcţie de variaţia tensiunii aplicate la electrozi. Se bazează pc două principii: 1. Orice ion posedă un potenţial de electrod specific; de aici rezultă că tensiunea la care se produce descompunerea sării supuse electrolizei (şi care conţine ionul respectiv) va avea o valoare specifică, ceea ce determină aspectul calitativ al metodei. 2. Intensitatea curentului de electroliză este proporţională cu concentraţia ionului, ceea ce determină aspectul cantitativ al metodei. Analiză poieni io metric A • Metoda de analiză bazată po determinarea diferenţei de potenţial dintre un electrod normal de referinţă şi un electrod cufundat în soluţia de analizat. Se foloseşte în cazul reacţiilor de neutralizare, de precipitare, de oxido-redu-cere ctc. Analiză spectrală. Metodă pentru identificarea şi determinarea cantitativă a diferitelor clemenLe sau a diferitelor combinaţii dintr-un amestec, cu ajutorul spectre lor caracteristice ale elementelor sau ale combinaţiilor. Se deosebesc: A n a 1 i z a spectrală de emisiune, care cuprinde metode de analiză bazate pe determinarea lungimilor de undă [analiză calitativă) şi pe măsurarea intensităţii liniilor --metoxibenz il) -aminoj-p iridină. Anlustau. V. 2-(N-Benzîlamlinomelil)-imi-dazolină. HC1. Anlazolin. Htl. V. 2-(N-Benzilâniiinomctil)--imidazolină. HC1. Antergan. V. N-Dimetii-aminoetil-N-henzil-anilină. Antbisnn. V. 2-[(2-Dimetilaminoetil) (p-me-toxibenz il) - amino ]-p iridină. Antibiotice. Substanţe chimice produse de microorganisme (bacterii, fungi, antinomice tc ctc-.), ca produse metabolice. Ele opresc creşterea altor microorganisme (bacteriosta-tiee) sau le distrug [bacterieide). După identificarea individului chimic, unele antibiotice au fost preparate sintetic (cloromicc-tina, oxamicina ctc.). Autieataliză. Micşorarea vitezei sau chiar oprirea unei reacţii chimice, datorită prezenţei unor cantităţi mici de anumite substanţe [anticatalizatori) cu acţiune inhibitoare (de ex.: apa încetineşte viteza de descompunere a esterului diazoacetic dintr-o soluţie alcoolică). Sin. Cataliză negativă. Anilcatod. Placă metalică (W, Mo ctc.) montată intr-un tub de radiaţii X, în drumul fasciculului de electroni catodici. Sub acţiunea acestora, anticatodul emite radiaţii' X. Antielor. V, Tiosulfat dc sodiu. Anticoaflulanţ. 1. Substanţă care împiedică coagularea unui sistem coloidal, dc obicei un coloid protector. — 2. Medicament caro măreşte timpul de coagulare a sîngelui [de ex: heparina, dicumarol ete.). Auticonyelanţi, aditivi — . Substanţe caro se adaugă în proporţii mici în uleiurile lubri-fiante, pentru a le coborî punctul de congelare. Se deosebesc două tipuri principale: P a r a f 1 o w, care se obţine prin condensarea parafinei clorurate cu naftalină, în prezenţa A1CL,; Santopur, care sc obţine prin condensarea fenolilor alebilaţi cu anhidridă ftalică. Paragelul face parte din prima categorie. Antieoro&iv. 1. Substanţă care inhibează coroziunea. —2. Pigment care, introdus în vopsele, întirzie coroziunea metalelor acoperite la suprafaţă cu vopsea. Anti corosiv ii cei mai întrebuinţaţi sînt m in iul de Pb, galbenul de Zn, fosfatul de Fe şi NH4, ..oxiefuT roşii \>’ solubilă Iu HiSOir F-t: C — 330°; la temperatură ! mai înaltă sublimează. Se O obţine prin topirea alca- lină a acidului antrachinon-2,6-disulfonie 101 Aparatul Beekmaun sau la fabricarea flavopurpurinei. Antra-flavina c folosită ca intermediar la fabricarea unor coloranţi acizi pentru lină. Sin.: Acid anlraflavinic, 2,6 - D i h i d i.x îantrach i - nonă. Antralin. C14H180». Gr. mol. 226,22. Cristale galbene ca lămîia; p.t. 176 — 181°; e insolubil în apă; solubil în cloroform, în acetonă, in acid acetic, în alcalîi diluate. Se obţine sintetic prin reducerea crisazi-nci [utilizind catalizator de Ni) în auto-davă. Medicament folosit în dermatologic contra psctriasisului, a dennatomicozelor etc. Sin.: l,8,9-Antratriol, Gignolin, Antranol. Cj4Hi0O. Gr. mol. 194,22. Cristale; p.t. 150° (dacă se introduce în baie încălzită la 110°}; p.t. 152° (se înmoaie la'120°, dacă e introdus în baie reci; de la început]; e solubil în dizolvanţi organici, cu fluorescentă albastră. Se obţine sintetic din antrachinonă sau din anlronă. E folosit ca intermediar în sinteza coloranţilor. Sin. 9-IIjdroxiantraeen. Antrarobină. Ci4H|003. Or. mol. 226,22. Pulbere gălbuie sau brună; e insolubilă în apă, în cloroform, în benzen; solubilă în alcool cald, în glicerină caldă, iu alcalii; p.t. 1;6°. Se obţine sintetic prin reducerea alizarinei eu Sn-l-HCl. E întrebuinţată în dermatologic. Sin. 1, 2-Dihidroxiantra-nol. Anlranifluă. C14IÎB04. Gr. mol. 240,2. Cristale verzi-gălbui; p.t. 280°; sublimează la 120°; o solubilă în H.SOi. în ICOH dil.; insolubilă în NajCOs, în NH40H, înBafOH);, dil.; puţin solubilă în alcool, în apă. Se obţine sintetic din 1, 5-antrachinondisui-fonatde K. E folosită ca intermediar important în sinteza alizarinei şi a coloranţilor indantrenici; formează lacuri insolubile de Ba şi Ca. Sin. 1,5-Dihidroxiantrachinonă. 1,8,9-Antratriol, V. Antralin. Antrenanţi. Adaosuri la amestecurile lichide care sînt greu de separat prin distilare simplă. Antrenantul formează cu unul dintre componenţi un azeotrop, cu punct de fierbere mai înalt sau inai jos decît al celorlalţi componenţi, uşurînd astfel separarea. Antrenare eu vapori. Separarea unui component volatil la o temperatură mai joasă decît temperatura sa normală de fierbere, prin reducerea presiunii parţiale de vapori cu ajutorul vaporilor de apă. Se aplică la substanţa care ar suferi degradări prin distilare la temperatura lor normală de —fierbere. — -.............-................ Antronâ. C14HloO. Gr. mol. 194,22. Cristale ; p.t. 155°; e solubilă în dizolvanţi organici. Are tendinţa de a se oxida la antrachi- nonă. Se obţine sintetic din antrachinonă, prin reducere cu Sn + HC1 (acid acetic). E folosită ca intermediar în sinteze organice; c întrebuinţată şi la determinarea colorimetrică a zahărului şi a glicogenului în lichidele organismului uman. Sin. 9,10-D ihidro-9-cetoantracen. An tu. V. «Naftiltiouree. Anusol. V. lodo-rezorcinsulfonat de bisnmt. A.O.P. V. 21-Acetoxipregnenolonă, Apa lui Labaraquc. Soluţie apoasă de NaOCi, de culoare verde-gălbuie, obţinută inţro-ducînd un curent de clor într-o soluţie de NaOH sau Na2C03. Are proprietăţi deeolo-rante, datorită Oa pus în libertate din NaOCi. Se întrebuinţează la decolorarea fibrelor, a ţesăturilor textile, a hîrtiei; ca oxidant şi dezinfectant. Aparate ASTM. Aparate de măsură construite dc American Society for Testing Materials. Există nenumărate aparate tip ASTM pentru cele mai diverse determinări. Aparate GOST. Aparate dc măsurat construite după normele prevăzute în Standardele unionale dc Stat ale U.R.S.S., pentru diverse determinări. Aparate VDE. Aparate de măsurat construite de Uniunea eleetrotehnicienilor germani, pentru diverse determinări. Aparatul Abcl-l'ensky. Aparat cu ajutorul căruia se determină punctul de inflama-bilitate al petrolului şi al uleiurilor. E constituit dintr-un recipient mic, de circa 100 ml, în care se introduce proba de analizat şi care este cufundat intr-un recipient mai mare, care serveşte ca baie de apă. Recipientul mic este prevăzut cu un angrenaj special, care poate deschide automat un orificiu şi poate introduce — de asemenea automat — flacăra. Un termometru, cufundat in lichid, arată temperatura Ia care se produce aprinderea lui, deci punctul de inflamabilitate. Aparatul «udfler. 1. Aparat de laborator pentru distilarea discontinuă a ţiţeiului. Se obţin direct fracţiuni rectificate şi se recuperează cit mai multe dintre fracţiunile volatile. — 2. Aparat de laborator entru distilarea continuă, determinîn-u-se curba de vaporizare a fracţiunilor petroliere. Aparatul Beckniiuui, Aparat pentru determinarea punctului de congelare (de soli-dificare) al unei substanţe lichide sau al unei soluţii. Se compune dintr-un vas, în care-sc introduce ameştecul răcitor, dintr-un agitator, un termometru şi o eprufiefă izolatoare. In aceasta, prin intermediul unui dop, se aşază o eprubetă crioscopică, Aparatul Cleveland 102 în care se introduce substanţa sau soluţia de cercetat, prin braţul său lateral. în partea superioară a eprubetei se fixează un termometru Beckmann, cum şi un agitator de sticlă, care ajunge pînă în fundul eprubetei. Cu ajutorul aparatului Beckmann se determină punctul de congelare, scăderea punctului de congelare al unei soluţii, greutatea moleculară a unei substanţe "dizolvate etc. Sin. Crioscopul Beckmann. Aparatul Cleveland. Aparat pentru determinarea punctului de inflamabilitate al produselor petroliere, la temperaturi de peste 80°. Cu acest aparat se poate determina şi punctul de ardere. Aparatul Conradson. Aparat folosit pentru dozarea cărbunelui rezidual din fracţiunile petroliere. Cărbunele se dozează sub formă de cocs. Aparatul Engler-Ubbelohde. Aparat pentru determinarea volumelor fracţiunilor petroliere distilate treptat, pînă la 360°. Repartiţia volumelor de lichid distilat pe scara de temperaturi dă indicaţii asupra compoziţiei şi asupra omogenităţii fracţiunii distilate. Aparatul Hempel. 1. Aparat pentru analiza gazelor. Amestecul gazos, măsurat iniţial, se trece succesiv prin pipete de absorbţie, care conţin diferite substanţe absorbante ce reţin componenţii gazoşi,"C02, 02, CO etc. Prin măsurarea volumului de gaz după fiecare absorbţie se determină, prin diferenţă, cantitatea "fiecărui component din amestecul gazos. — 2. Aparat de laborator folosit la separarea prin distilare a benzinei şi a petrolului din ţiţei, în scopul determinării proporţiei în" care se găsesc. Se distilă ţiţeiul dintr-un balon Hempel, iar cantitatea de lichid condensat, pînă la 275°, într-un cilindru gradat, reprezintă conţinutul de benzină şi de petrol. Aparatul Kipp. Aparat de laborator cu care se pot prepara substanţe în stare gazoasă (H2, C02, H2S, NO etc.), în cantităţile dorite. Exemplu: pentru prepararea H2 se introduc granule de Zn în bulă, iar printr-o pîlnie se adaugă soluţie de HG1 20%. Deschizînd robinetul legat de bulă, acidul pătrunde pînă la granulele de Zn şi din reacţie se dezvoltă H2. La închiderea robinetului, H2 format apasă asupra soluţiei de HG1, ridicînd-o în pîlnie. Se împiedică, astfel, contactul între Zn şi HG1 şi nu se mai formează gaz. La aparat se adaptează o serie de vase spălătoare, pentru a purifica gazul care s-a dezvoltat. Aparatul Linde. Aparat pentru prepararea aerului lichid. Se compune din două tuburi de cupru concentrice, în serpentină, bine izolate de mediul ambiant, cu un orificiu îngust, şi dintr-un recipient de destindere, prevăzut cu robinet. Aerul, comprimat la o presiune înaltă, este introdus în tubul interior al serpentinei; apoi se destinde, trecînd prin orificiul îngust, în recipientul de destindere, răcindu-se. De aici trece în tubul exterior al serpentinei şi răceşte aerul care intră comprimat în tubul interior. Operaţia se repetă pînă cînd temperatura aerului atinge temperatura critică. Aerul lichid se adună în recipientul de destindere, din care se evacuează prin robinetul lateral. Aparatul Mareusson. Aparat pentru determinarea punctului de inflamabilitate şi a punctului de ardere al fracţiunilor grele din ţiţei, din uleiuri şi din reziduuri. Deşi vasul pentru determinări este neacoperit, deci erorile sînt mai mari decît la aparatele cu vasul acoperit, acest aparat este preferat pentru uşurinţa şi rapiditatea determinării. Aparatul Pensky-Martens. Aparat pentru determinarea punctului de inflamabilitate şi a punctului de ardere al motorinelor şi al uleiurilor uşoare. Aparatul Podbielniak. Aparat pentru separarea şi dozarea, prin distilare fracţionată. a hidrocarburilor saturate inferioare, din gazele de sondă şi din gazolină. Dozarea se face volumetric. Aparatele automate înregistrează direct, pe diagrame, concentraţiile fiecărei hidrocarburi, menţinînd automat regimul normal de funcţionare. Apatit. 3Ca3(P04)2 • Ca(F, CI, OH)2. Minereu de fosfor; conţine 39 —42% P205; e asociat cu alte roci. Cristale hexagonale; durit. 5; d 3,2; e strălucitor ca sticla; incolor sau colorat. Uneori Ga este înlocuit parţial cu Ba, Sr, Mg, Mn, Fe. Materie primă pentru fabricarea superfosfatului, a H3PO4, a P4. Apă. H20. Gr. mol. 18,016. Există sub formă de vapori, lichidă şi solidă, ocu-pînd 3/4 din suprafaţa globului terestru, în natură nu există în" stare pură, deoarece conţine suspensii solide, substanţe dizolvate, microorganisme etc. La un conţinut mic de substanţe dizolvate în apă, ea" este „moaJe“, iar la un conţinut mare, e „dură“. Apa pură se obţine prin distilare. Greutatea unui mililitru de apă la 4°G este o unitate de măsură: gramul. Dintre lichide şi solide, apa este substanţa cu cea mai mare căldură specifică. La presiunea atmosferica sesolidifică la 0°;> fierbe la 100°. Moleculele apei lichide sau solide sînt asociate: ele corespund formulei (H20)w; asocierea se datoreşte faptului că mole- 103 Apă de higroseopieitate cula de apa este un dipol, iar între molecule se manifestă legături de hidrogen: H H H \ \ \ :0—H :0—H :0-H în funcţie de temperatură, apa lichidă are o anumită tensiune de vapori. La solid i-ficare, apa îşi măreşte volumul. La presiune de peste 2 000 *at, gheaţa există sub alte patru forme, avînd greutăţi specifice diferite; ultima formă, la presiunea de 760 at, se topeşte la +76°, de unde provine numele de „gheaţă fierbinte". Condiţiile de coexistenţă ale* apei în diferitele stări de agregare sînt date în diagrama de stare a apei. Numai în punctul triplu la 0,007° şi 4,6 mm presiune, coexistă apa -în stare de vapori, lichidă şi solidă. La încălzire, molecula de apă rezistă bine; peste 1 000° începe să se disocieze în H2 şi 02; la 2 000° este disociată 1,8%. Apa este o substanţă foarte activă; se combină cu mulţi oxizi, dînd acizi şi baze, şi provoacă hidroliza anumitor săruri. Reacţionează cu unele metale, punînd în libertate H2. Apă bidistilată. Apă complet lipsită de impurităţi. Se obţine prin fierberea apei distilate în vase de sticlă, împreună cu KOH şi KMn04; acestea îndepărtează microorganismele, urmele de substanţe organice aflate în apă, cum şi urmele de grăsimi provenite din garniturile aparatului de distilat. E întrebuinţată în unele analize chimice speciale şi în cercetări ştiinţifice, cum şi în industria medicamentelor, în cosmetică etc. Apă celestă. Soluţie fungicidă care se prepară din NH3 şi Cu(OH)2, proaspăt pregătit, sau dintr-o soluţie de CuS04 (1 kg în 10 1 apă), soluţie 20% de NH3 din comerţ (1,5 1) şi 90 1 apă. Prin amestecarea acestor substanţe se obţine o soluţie de culoare albastră intensă, care se folosea în trecut pentru combaterea manei viţei de vie. Sin. Zeamă cupro-amoniacală. Apă de barită. Soluţie saturată de Ba(OH)2, utilizată în laborator la identificarea C02. V. Hidroxid de bariu. Apă de băut. Apă limpede, incoloră, fără miros şi fără gust, care conţine substanţe minerale dizolvate pînă la 6 concentraţie de 0,5%, cum şi 02. Nu trebuie să conţină săruri de Ga (decît în cantităţi mici), metale grele, azotaţi, H2S, sulfuri, microorganisme. Alimentarea oraşelor cu apă se face cu apă din rîuri sau din fluvii, din izvoare sau din puţuri, care se filtrează prin filtre de pietriş şi nisip şi apoi se sterilizează cu Cl2, 0^ cu-hipocloriţisau cu radiaţii ultraviolete. Sin. Apă potabilă. Apă de brom. Lichid de culoare brună-roşie, care conţine Br2 dizolvat în apă (dizolvă 3,5% Br2). E întrebuinţată ca reactiv oxidant în chimia analitică, iar în medicină, la combaterea otrăvirilor cu H2S. Apă de clor. Apă care conţine clor: 3 voi. clor dizolvate în 1 voi. apă. Sub +8°, Cl2 formează cu apa hidratul Cl2 • 8H20, care se obţine şi la introducerea Cl2 gazos în apă, la 0°. Soluţia are culoare galbenă-verzuie şi conţine, afară de Cl2, dizolvat fizic, şi HG1 şi HG10. Se păstrează în sticle brune. Intrucît HG10 se descompune, eliberînd 02, apa de clor este şi un oxidant indirect. E întrebuinţată ca decolorant în industria textilă şi a hîrtiei, în laboratoare şi în medicină. Apă de Colonia. Soluţia alcoolică a unui amestec de uleiuri eterice (portocale, lă-mîi, bergamote, rozmarin etc.), întrebuinţată în cosmetică pentru mirosul ei plăcut. Apă de condensare. Apă lipsită de impurităţi, provenită prin condensarea aburului folosit sau produs în instalaţii industriale. Se utilizează la alimentarea cazane lor cu abur- Apă de conductivitate. Apă foarte pură, avînd conductivitatea IO"6 Q-1 • cm-1 la 18°, folosită în electrochimie la măsurarea conductivităţii electroliţilor. Se păstrează în vase speciale de Ag, Sn sau de cuarţ, spre a o feri de impurificarea cu G02, sau cu materialul vasului în care se află. Sin. Apă Kohlrausch. Apă de constituţie. Apă legată foarte puternic prin legături ionice, care nu se pot desface fără o alterare a reţelei cristaline. Apa de constituţie poate fi eliminată în trepte, prin reacţii de deshidratare, cu distrugerea reţelei* cristaline şi formare de compuşi noi. Apă de coordinaţie. Apă legată coordinativ de atomul central al unei combinaţii complexe. Exemplu: [Cr(H20)6]Gl3. Apă de cristalizare. Apă pe care o reţin unele substanţe cristaline în molecula lor. Este legată prin legături de tip van der Waals, imobile, care se desfac cu greutate. Numărul de molecule de apă care pot fi reţinute de o aceeaşi substanţă poate fi diferit: CaCl2 • H20; CaCl2 • 2HaO; GaCla • 4H20; CaCl2 • 6H20. Apa de cristalizare este un component indispensabil al reţelei cristaline a cristalohidraţilor; prin eliminarea ei, cristalele se pulverizează (afară de cazul apei zeolitice). Apă de hidrogen sulfurat. Apă care conţine în soluţie H2S. E întrebuinţată în analiza chimică, pentru identificarea şi dozarea unor clemente. ______ ___________ Apă de higroseopieitate. Apă legată prin legături puternice, imobile, care nu se pot desface în condiţii normale de presiune şi Apă de Javel 104 de temperatură. Moleculele de apă sînt fixate la presiuni foarte mari (peste 10 000 at). Se elimină la încălzire în etuve cu vid, la 105—110°. Apă de Javel. Soluţie apoasă de KGIO, de culoare verde-gălbuie. Se obţine şi are aceleaşi proprietăţi ca şi apa lui Laba-raque. E utilizată ca oxidant, ca decolo-rant şi dezinfectant. Apă de mare. Apa din mări (şi din oceane) are un conţinut aproape constant de substanţe minerale: 3,5%; apa mărilor are un conţinut variabil de săruri minerale dizolvate, acesta depinzînd de abundenţa apelor rîurilor care se varsă în mări, cum şi de locul de pe glob unde se găsesc mările respective. Astfel, Marea Mediterană are un conţinut de 3,9% substanţe minerale dizolvate; Marea Neagră, 1,8%, iar Marea Baltică, 0,5%. Substanţele dizolvate în cea mai mare cantitate sînt: NaCl circa 2,7 g%, după care urmează MgCl2, sulfaţi 'de Na şi Mg. Apă de pirogenare. Apa condensată din amestecul de gaze şi vapori obţinut la cocsificarea cărbunilor. Poate ajunge la aprox. 3,6% din cărbunele iniţial uscat. Apă de plumb. Soluţie de acetat de plumb. Este dulce şi toxică. Are proprietatea de a dizolva uşor PbO, formînd acetati bazici, cum sînt Pb(OH) (CH3C06) şi Pb3(OH)4 (CH3COO)2. Se mai numeşte şi zahăr de plumb. E utilizată în medicină, în imprimeria textilă (la vopsirea ţesăturilor), cum şi la prepararea multor combinaţii ale plumbului. Apă de polizat. Emulsie de ulei de parafină cu detergenţi, utilizată pentru curăţirea şi lustruirea peliculelor de nitrolacuri. Sin.: Apă de lustruit, Polish. Apă de răcire. Apă rece, întrebuinţată în industrie pentru scăderea temperaturii unor produse sau a unor părţi din instalaţii (de ex.: compresoare, vase de reacţie etc.), sub limita maximă admisibilă/ pentru buna desfăşurare a procesului tehnologic. Apă de var. Soluţie de Ca(OH)2. Se prepară din CaO (var nestins) şi apă. Soluţie limpede, incoloră, inodoră," cu reacţie alcalină. Se păstrează în sticle pline," închise. E antidiareică, antiacidă, antiseptică. Sin. Soluţie de Ca(OH)2. Apă distilată. Apă lipsită aproape complet de săruri minerale şi de impurităţi organice, obţinută prin fierberea apei " obişnuite, urmată de condensarea vaporilor în aparate speciale (alambicuri, distilatoare). E întrebufflţată în laboratoare, în industria medicamentelor, în cosmetică etc. Apă dură. Apă care conţine săruri de Ca şi Mg. Are gust sălciu, nu face spumă cu să- punul, nu înmoaie legumele la fierbere şi formează cruste în cazanele de abur. Conţinutul în săruri de Ca şi Mg se exprimă în grade de duritate. V. Duritatea apei. Apă freatică. Apă subterană conţinută în primul strat acvifer de sub nivelul terenului natural. Are suprafaţa (nivelul hidrostatic) liberă şi la adîncîme variabilă în timp, în funcţie de regimul hidrologic al regiunii. Prezintă variaţii de debit, are proprietăţi fizice, chimice şi organoleptice variabile, în timp şi în masa sa. Nu este sub presiune, este uşor contaminabilă de apele menajere uzate şi industriale, care se scurg la suprafaţa "terenului. Apă gazoasă (carbogazoasă). Apă care conţine o cantitate mare de C02 dizolvat. Există ape gazoase naturale şi artificiale. Cele naturale conţin, pe lîngă C02, şi alte substanţe dizolvate, mai ales bicarbonaţi de Na, Ca, Mg etc. Cele mai importante izvoare de ape gazoase naturale din ţara noastră sînt la: Borsec, Biborţeni, Buziaş, Covasna, Tuşnad, Vatra Dornei etc. Sifonul este o apă gazoasă artificială, şi anume o soluţie saturată de C02. Apă grea. D20. Gr. mol. 20,0294. Apă în care hidrogenul din moleculă este înlocuit cu izotopul greu al hidrogenului, deuteriu (D). Apa naturală conţine în proporţie mică apă grea, alături de HDO. P.t. 3,8°: p.f. 101,42; d20 1,1052; temperatura corespunzătoare densităţii maxime 11,6°; tensiunea de vapori la 100°, 721,2 mm Hg. Dizolvă sărurile mai puţin decît apa obişnuită; reacţiile cu D20 sînt mai lente decît în ap"a obişnuită. în prezenţă de multă apă obişnuită rezultă echilibrul: H20+D20 ^ 2HDO. Se obţine prin electroliza (cu electrozi de Ni) a unei foarte mari cantităţi de apă alcalinizată. Dintr-o tonă de apă obişnuită se obţin 10 ml D20 cu puritatea de 99,99%. In D20, viermii, peştii şi alte animale acvatice mor, iar seminţele nu încolţesc. E folosită ca moderator "de neutroni "în pilele atomice şi la studierea mecanismului reacţiilor chimice. Sin. Oxid de deuteriu. Apă industrială. Apă naturală, ca atare, sau tratată în special pentru micşorarea durităţii, folosită în procesele tehnologice ale întreprinderilor. Apă oxigenată. H202. Gr. mol. 34,02. Lichid incolor, siropos; în strat gros este albăstrui; d 1,4649; în stare solidă se prezintă sub formă de cristale aciculare; p.t. —89°. La încălzire, în condiţiile obişnuite, joase poate fi distilată, fără descompunere; e solubilă în apă: oo, în alcool, în eter; insolubilă în eter de petrol. Formula structurală este: H—O—O—H. Se descompune 105 Apocodeină sub acţiunea luminii, a căldurii şi a catalizatorilor. Este un oxidant puternic. Se prepară tratînd peroxizii (Ba02, Na202) cu H2S04 dil. sau prin hidroliza acidului peroxidisulfuric, H2S208, obţinut prin electroliză. E utilizată la înălbirea ţesăturilor, a blănurilor, a bureţilor, a fildeşului, a paielor, a penelor, la restaurarea tablourilor vechi, la obţinerea amestecurilor explozive; în concentraţie de 3% e folosită ca dezinfectant pentru răni, pentru gargară. Soluţia apoasă de 30% H202 se numeşte perhidroL Sin. Peroxid de hidrogen. Apă potabilă. V. Apă de băut. Apă regală. Amestec de HG1 şi HN03 conc.; de obicei se foloseşte amestecul: 1 voi. HN03 70% şi 3 voi. HC1 37%. La amestecul acestor doi acizi ia naştere: HN03-f-+ 3HC1 -* C12+N0C1+2H20. Clorura de nitrozil este un produs intermediar al reacţiei, ea descompunîndu-se în: 2NOG1 -> -> 2N0+C12; Cl2 degajat se combină cu metalele, formînd clorurile respective. Atacă Au şi Pt, formînd ac. tetracloro-auric H[AuC14] si ac. hexacloroplatinic: H2[PtCl6]. Apă reziduală. Apă impurificată, rezultată ca deşeu din întreprinderi industriale, agrozootehnice etc. Conţine impurităţi în suspensie sau în soluţie. Primele se îndepărtează prin decantare, filtrare sau coagulare; cele din urmă, prin tratare chimică sau biochimică. Este epurată înainte de evacuare, fie pentru recuperarea apei, fie pentru recuperarea unor substanţe dizolvate, fie pentru respectarea normelor igie-nice-sanitare. Apă tare. HNOs de conc. 69%; distilă la 120°; este un amestec azeotrop. Uneori HG1 conc. este numit impropriu apă tare. Apă zeolitieă. Apă care intră în reţeaua cristalină a zeoliţilor, fiind legată prin legături de tip van der Waals, uşor mobile, şi care se pot desface uşor. Prin pierderea apei zeolitice nu se distruge şi reţeaua cristalină a zeoliţilor. Ape amoniaeale. Soluţii apoase care conţin săruri de amoniu: "(NH^COg, (NH4)2S, NH4CN, (NH4)2S04, NH4C1, NH4SCN, fenoli, H2S, C02, NH3 etc., obţinute prin dizolvarea în apă a acestor produse, rezultate la distilarea cărbunilor de pămînt (la cocsificarea sau la semicocsificarea cărbunilor). Prin separarea componenţilor se obţin substanţe valoroase pentru industria chimică. Ape minerale. Ape naturale care au uri conţinut mare de săruri şi care au o acţiune curativă asupra anumitor boli. Ele provin din izvoare care, în interiorul pămîntului, au străbătut straturi mari de minerale dizolvînd o parte din ele. Izvoarele clorurate conţin mai ales NaGl (peste 15%) şi se găsesc, în ţara noastră, la Mon-teoru, Ocna Mureşului, Ocna Sibiului, Oglinzi, Slănic, Turda etc. Izvoarele bromurate şi iodurate conţin bromuri şi ioduri şi se găsesc la Govora, Lacu-Sărat, Techirghiol, Vulcana, Zizin etc. Izvoarele sulfuroase conţin sulfuri solubile şi H2S. Se găsesc la Găciulata, Călimăneşti, Olăneşti, Pucioasa, Strunga etc. Izvoarele c a r b o g a-z o a s e conţin mai ales C02 şi bicarbo-naţi de Na, Mg, Ca; se găsesc la Borsec, Buziaş, Govasna, Dorna, Slănic, Vîlcele etc. Izvoare feruginoase conţin Fe2+ sau Fe3+ peste 0,01%, mai ales sub formă de carbonaţi; se găsesc la Buziaş, Slănic, Strunga, Tuşnad, "Vîlcele. Izvoare sulfuroase alcaline şi clorurate se găsesc la Bălţăteşti, Călimăneşti, Govora, Olăneşti, Pucioasa. Izvoarele arsenicale sînt la Şarul Dornei etc. Ape minerale sînt considerate şi apele termale, cum sînt cele de la Băile Herculane. Ape uzate. Ape care provin din procesele tehnologice în fabrici sau din apele de canal ale marilor oraşe. Cele din urmă sînt folosite uneori ca îngrăşămînt prin irigaţie. Nămolul depus de apele de canal poate fi folosit, de asemenea, ca îngrăşămînt, prin compostare (v.). Compoziţia unor ape de canal folosite pe cîmpul de irigaţie din Liuberetk (Moscova), în mg/1: N total 955; P205 22,7; GaO 106; MgO 54,9. De obicei, apele uzate sînt supuse unui tratament chimic, în urma căruia sînt purificate, putînd fi astfel reutilizate în diferite scopuri. Apiezon. Uleiuri (unsori) obţinute prin procedee speciale de distilare a uleiurilor minerale şi avînd o tensiune de vapori foarte mică* (10“7—10'11 mm Hg). Se întrebuinţează în instalaţiile cu vid înaintat (sub IO-3 mm Hg), la*obţinerea vidului (vaporii de ulei) sau la ungerea joncţiunilor (unso-rile). Apioză. (HOH2C)2C(OH)CH(OH)CHO. Gr. mol. 150,13. Monozaharidă; singura pen-toză naturală cu catena ramificată. Sirop galben; [a]^ +5,6° (în apă). Se găseşte în pătrunjel. Apocodeină. C18H19N02. Gr. mol. 281,34. Eter monometilic al apomorfinei. Cristale; p.t. 124° (anhidru); [a]^ — 97° (c=0,45); e puţîn sobrbilă în apă; solubilă m alcool, în eter, în acizi diluaţi. Se obţine sintetic prin topirea codeinei cu ac. oxalic anhidru. Clorhidrat: cristale; se înmoaie Apoenzimă 106 la] 140°; se descompun la* 260 —263°; [a]^2 — 43° (c=0,51); e foarte solubil în apă; solubil în alcool. Medicament expectorant, vomitiv, hipnotic, catartic. Apoenzimă. Suportul coenzimei, de natură proteică, inactiv. Apometru. Aparat folosit pentru măsurarea volumului de apă scurs prin conducta pe care e montat. După principiul de funcţionare, el poate efectua măsurări de viteză, de volum sau de diferenţă de presiune. Apomorfină. C17H7N02. Gr. mol. 257,31. Alcaloid. Pulbere cristalină albă, solubilă în apă 1 : 30, în alcool 1 : 50; insolubilă în eter, în cloroform. Clorhidrat: cristale; se descompune la aer, la lumină; [a]?| —48°; solubil în apă 2%, 1 : 17 la 80Q; în alcool 2%; foarte puţin solubil în cloroform, în eter. Se obţine sintetic prin deshidratarea morfinei cu* HG1. E un eme-tic puternic, folosit în intoxicaţii. Apresolină. Y. Hidrazin-l-ftalazină. Apretare. Ansamblu de operaţii din industria textilă şi a pielăriei prin care, în faza de finisare, se aplică, pe ţesături sau pe pielea tăbăcită, diverse preparate chimice, numite apreturi, în vederea îmbunătăţirii calităţii şi a aspectului lor exterior. Apreturi. Preparate chimice pentru apre-tarea ţesăturilor sau a pielii tăbăcite (v. Apretare). Pentru industria textilă, materiile prime de bază sînt diverse substanţe amidonoase, cleiul animal, carboximetil-celuloza, cazeina solubilizată alcalin, alcoolul polivinilic etc., iar pentru industria pielăriei, nitrolacuri, cazeina solubilizată alcalin, cleiul animal, alcoolul polivinilic etc. Aprindere. Iniţierea arderii unei materii combustibile; are loc numai dacă materia respectivă a fost încălzită la o anumită temperatură specifică'ţtemperatură de aprindere sau de inflamabilitate). Araban. Polizaharidă vegetală din clasa pentozanilor, rezultată din policonden-sarea L-arabinozei. Se găseşte în coji de fructe, în seminţe, în gume vegetale etc. Prin hidroliză cu acizi minerali diluaţi dă arabinoză; sub acţiunea acizilor mai concentraţi dă furfurol. Arabinoză. CHOCHOHCHOHCHOHCH2OH. Gr. mol. 150,13. Pentoză care se găseşte în natură ca polizaharidă (L-araban) şi, foarte rar, ca D-arabinoză. Prezintă forma piranozică sau furanozică. Forma pirano-- zicT:‘Dt—): ’pX i55,3—156V5o; ta]^—108o (în apă); L(+): p.t. 158°; [a]^ +108° (în apă). Aragaz. Denumirea comercială a gazelor lichefiate pentru uz casnic. V. Gaz petrolier lichefiat. Aragonit. CaC03. Mineral. Cristale rombice; durit. 3,544; d 2,93; are culoare albă, cenuşie-verde, violetă; este sticlos şi foto-luminescent. Araldit. Denumire elveţiană pentru poliester nesaturat (modificat cu diferiţi monomeri). Se foloseşte armat cu fibre şi ţesături de sticlă. Aramă. V. Cupru. Arasan. Preparat fungicid, sintetic, conţi-nînd 50% disulfură de tetrametiltiuram. Ardere. Reacţie chimică, însoţită de dezvol" tare de căldură şi de emisiune de lumină, considerată în mod obişnuit ca reacţie de combinare a unei substanţe cu 02. Substanţe combustibile, de importanţă tehnică, sînt C, H, S sau combinaţiile lor. Există arderi complete,"'în care substanţa combustibilă reacţionează total (de ex.: C+02=C02; 2H2 + 02=2H20) şi arderi incomplete, în care substanţa combustibilă reacţionează parţial (de ex. 2C + 02 = = 2CO). Ardezie. Şist argilos cu aspect foios, constituit dintr-un material fin, compact şi omogen, care provine din argile supuse la compresiune şi la temperatură înaltă, în timpul mişcărilor orogenice ale scoarţei pămîn-teşti. Se întrebuinţează la acoperirea caselor, la confecţionarea tăbliţelor de scris, la placarea pereţilor din băi şi din bucătării etc. Areametrie. Metodă pentru determinarea cantitativă a unor substanţe, bazate pe măsurarea diametrului (a suprafeţei) unui precipitat, care s-a depus pe fundul unui vas special, supus unei agitări prin rotaţie. Se compară apoi cu etaloane pregătite în aceleaşi condiţii. Exemplu: dozarea Ba ca BaSO* etc. Arecolină. C8H13N02. Gr. mol. 155,19. 1,2,5,6-Tetrahidro-l-metil-nieotinat de metil. Alcaloid extras din nuca de areca. Lichid uleios, incolor, inodor; p.f. 209°. Clorhidrat: p.t. 160 — 163°; e foarte solubil în apă, în alcool, în eter. Antihelmintic; miotic în tratamentul glaucomului. Sin. Esterul metilic al arecaidinei. Arenal. V. Metilarsinat de sodiu. Areometrie. Parte a analizei fizico-chimice care se ocupă cu determinarea greutăţii specifice a lichidelor sau a concentraţiei soluţiilor cu ajutorul -arecmctreler. Sin. Hidro metr ie. Areometru. Instrument pentru determinarea densităţii (a greutăţii specifice) a lichi- 107 Argon delor sau a concentraţiei soluţiilor. Areo-metrele sînt de obicei gradate, pentru a indica direct greutatea specifică (densitatea); ele pot fi gradate, însă, şi în grade Baume, Balling, Brix, Gay-Lussac etc. Gradaţiile se fac la o anumită temperatură (temperatura normală, de obicei 20°C) şi determinările trebuie executate la această temperatură sau trebuie introdusă corecţia, cînd citirea se face la altă temperatură. Sin. Hidrometru. Argentan. V. Alpaca. Argentit. Ag2S. Mineral. în stare pură se găseşte, în natură, în cantităţi foarte mici; este, însă, destul de răspîndit, amestecat cu alte sulfuri (mai ales de Pb, Zn, Cu, Sb, As); durit. 2 — 2,5; d 7,2 —7,4; e-negru sau cenuşiu, cu luciu metalic; sub' 180°, cristale ortorombice; peste 180°, cristale cubice. Are proprietăţi fotoelectrice. E cel mai important minereu de argint. Sin.: Sulfură de argint, Argiroză, Argirit. Argentometrie. Parte a analizei volumetrice care cuprinde metodele pentru dozarea a diferite substanţe (halogeni, cianuri etc.) cu soluţii titrate de AgNOa. STAS 6050-59. Argilă. Produs rezultat din descompunerea silicaţilor naturali. Prin acţiunea apei, cum şi a apei cu C02, silicaţii naturali pierd bazele solubile şi se obţin silicaţi de aluminiu hidrataţi. Din feldspaţii alcalini şi alealino-pămîntoşi rezultă c-aolinul sau argila pură. Cum, în natură, numai rareori se întîlnesc feldspaţi izolaţi, ei fiind asociaţi cu diferite alte minerale, produsul rezultat din descompunere nu este argila pură, ci un amestec constituit din caolin, nisip, oxizi metalici (în special de Fe3+), calcar etc. Atît argila brună, cît şi caolinul, au proprietatea de $-şi mări volumul cînd sînt frămîntate cu apă, for-mînd o pastă plastică. Aceasta se poate modela, iar prin încălzire la temperatură înaltă pierde apa, însă îşi păstrează forma. Pe această proprietate a argilei se bazează obţinerea produselor ceramice, Arginină. Gr. mol. 174,20. Forma L- este HN ^C-NH-CH2-CHa-CH2-CH-COOH HaN NH2 cea care se găseşte în natură. Cristale; p.t. 207° (cu descompunere); [a]^° +12,5° (apă). E solubilă în apă, puţin solubilă în alcool.. Se obţine din albumina din ou, prin hidroliză acidă (5,8%). De asemenea se găseşte în seralbumină (6,2%), în muguri şi -4ur seminţe^ de-.brad,.de ~-piar- salelm, arahide. Ammoacid cu importanţă biologică. Sin. Acid l-amino-4-guanidino-n-va-lerianic. Argint. Ag. Element metalic. Nr. at. 47. Are doi izotopi stabili: nr. de masă 107 (52,5%), 109 (47,5%), şi nouă izotopi artificiali radioactivi; gr. at. 107,88; d 10,5; căld. spec. 0,0544; p.t. 960,5°; p.f. 2 180°; durit 2,7. Are valenţa 1,2. E solubil în HN03, în H2S04 conc. cald, în KCN; insolubil în HC1 şi în baze. E stabil faţă de aer şi 02; nu descompune apa. Cu halogenii şi cu sulful dă combinaţii insolubile. Are tendinţă pronunţată de a forma combinaţii complexe, în natură se găseşte ca sulfură, clorură şi, în special, în galene argentifere. Din sulfură se obţine prin cianurare; din plumbul argentifer" se obţine prin procedeul Parkes. Rafinarea argintului brut se face pe cale electrolitică. Se întrebuinţează la fabricarea monedelor, a bijuteriilor," a obiectelor casnice, a unor aparate de laborator. Determinarea calitativa. Cu ionul CI" dă AgCl; limita de recunoaştere 0,01y Ag; limita de diluare 1:5- IO5. Cu ditizona dă o coloraţie roşie, în cloroform sau în CC14. Determinarea cantitati-v ă. Gravimetric: ca AgCl. Volumetric: titrare cu ionul CNS" ; indicator Fe3+-. Argint coloidal. Lamele cenuşii cu 70% Ag coloidal; e solubil în apă (1 : 25), formînd o soluţie coloidală. Se obţine din AgN03 redus cu sulfat feros. E "folosit ca antiseptic local şi general. Sin. Colargol. Argint proteinic. Pulbere galbenă-brună; e solubil în apă (2%), în glicerină; puţin solubil în eter, în alcool, în cloroform. Se obţine din albumine şi din argint (Ag 8,3%). Antiseptic neiritant, folosit în tratamentul gonoreei, al conjunctivitei, al blefaritei etc. Sin. Protargol. Argint vitelinic. Cristale verzi-brune; e foarte solubil în apă; solubil în alcool de 70°; insolubil în alcool de 90°. Conţine 30% Ag. Se obţine din AgN03 şi vitelină (fosfo-proteină din gălbenuşul de ou). Se întrebuinţează în * tratamentul gonoreei şi în oftalmologie. Sin.: Argirol, Vitargil. Argirol. V. Argint vitelinic. Argiroză. V. Argentit. Argon. Ar. Element în stare gazoasă; face parte din familia gazelor nobile. Are trei izotopi stabili: nr. de masă 36 (0,31%), 38 (0,06%), 40 (99,63%), cum şi patru izotopi artificiali radioactivi. Nr. at. 18; gr. at. 39,944; d 1,784 g/1; căld. spec. 0,1233; p.t. -189°; p.f. -185,7°. Are valenţa 0. Se găseşte în atmosferă, în proporţia de 1,3% în greutate şi de 0,93% în volum. Se obţine prin distilarea fracţio-natăa aerului" lichid. Nu se cunosc com-puşi chimici ai argonului; se cunoaşte, însă, un hidrat cu 6H20, analog cu hidraţii altor elemente în stare gazoasă. Se presupune Arifen 108 că acest compus se datoreşte cîmpului de valenţă (forţe van der Wkals). Se întrebuinţează la* umplerea becurilor electrice. Arifen. V. Metilarsinat de sodiu. Arii. Radical monovalent, rezultat prin eliminarea unui atom de hidrogen dintr-o hidrocarbură aromatică. Exemple: CgHg-ffe-nil), C10H7-(naftil) etc. Aristamidă. Y. Elcosină. Aristoehină. C41H4605N4. Gr. mol. 674,81. Pulbere albă, insipidă; solubilă în alcool, în cloroform; insolubilă în apă, în eter, în benzen; conţine 96% chinină; p.t. 189°; [a]D —160,5° (apă + H2S04). Se obţine sintetic din fosgen dizolvat în piridină (sau benzen) şi chinină. înlocuitor al chininei, mai puţin toxic şi mai activ. Sin.: Carbonat neutru de chinină, Ester carbonic al chininei, Aristochinină. Aristoehinină. V. Aristoehină. Aristol. Y. Ditimoldiiodat. ARN. V. Acid ribonucleic. Aroclor. Grup de substanţe, pe bază de dife-nil şi polifenil clorurat, cu aspect de lichid limpede ca apa pînă la cristale transparente; sînt insolubile în apă; termoplastice. Se întrebuinţează în lacuri, ca agent de înmuiere, ca* material electric izolant, la prepararea cleiurilor etc. Aroclor 1248. Lichid neinflamabiî, pe bază de difenil clorurat; p.f. peste 300°. E întrebuinţat ca transportor de căldură. Aromatizare. Procedeu de obţinere a hidrocarburilor aromatice prin dehidrogenarea sau dehidroizomerizarea naftenelor şi dehi-drociclizarea parafinelor. Se aplică, sub diferite denumiri (hidroformare, platfor-mare etc.), în industria petrolului, pentru mărirea cifrei octanice a benzinelor cu calităţi antidetonante inferioare, şi, în industria petrochimică, pentru producerea de benzen, toluen, xilen, diru fracţiunile de benzină corespunzătoare. Condiţii de lucru: 450 — 550°; 40 — 70 at; catalizatori de Mo, Pt pe diferite suporturi. Aromă alimentară. V. Esenţă alimentară. Arsacetină. C£H904NAsNa-4H20. Gr. mol. 353,13. Cristale albe; e solubilă în apă rece (1 : 10); în apă caldă (1 : 3). Conţine 21,2 — 21,7% As. Se obţine sintetic din ato-xil şi clorură de acetil. înlocuitor al ato-xilului, mai bine tolerat de organism. Soluţii mai stabile. Sin.: Acetilatoxil, Acetil-arsanilat de sodiu. Arsamină. Y. Atoxil. Afsăniîarae soiRu.'Vr“Atoxih----- Arsen. As. Element semimetalic. Nr. at. 33; gr. at. 74,91. E format dintr-o singură specie de atomi, cu numărul de masă 75 (100%), cum şi din opt izotopi artificiali radioactivi. Prezintă mai multe stări (forme) alotropice: varsen: cristale hexagonale, cu luciu metalic; d 5,72; sublimează la 633°; (3-arsen (As cenuşiu sau negru); d 4,64; la ~~ 300° trece în formă metalică ( -arsen); a-arsen (As galben) d 3,7; se formează prin condensarea rapidă a vaporilor de As; prin expunerea la lumină trece în p-arsen (As cenuşiu). Arsenul galben este forma cea mai instabilă; sublimează chiar la căldura mîinii; nu se topeşte înainte de sublimare; conduce slab căldura şi electricitatea. Are valenţele 3 şi 5; Formează două serii de combinaţii. E insolubil în apă şi în HNOs conc.*’ apa regală îl oxidează la H3As04. Se găseşte în natură sub formă de arseniuri, sulfoarseniuri şi sulfuri de arsen. Se prepară prin încălzirea FeAsS în absenţa aerului, sau prin reducerea As203 cu cărbune. Atît elementul cît şi combinaţiile sale sînt foarte toxice. în cantităţi foarte mici exercită o acţiune tonică asupra organismului. Ca element se întrebuinţează în diferite aliaje şi la confecţionarea alicelor de plumb, mărindu-le duritatea; sub formă de combinaţii e folosit ca insecticid, medicament şi la prepararea unor gaze de luptă. Determinarea calitativă. Proba Marsh (oglinda de arsen), proba Betten-dorf sau proba Gutzeit; limita de recunoaştere 1 ( As; limita de diluare 1:5- IO3. D e t e r m i n a r e a cantitativă. a) Volumetric: prin titrarea AsO|- cu J2, KBr03, KMn04. b) Gravimetric: ca Mg2As207 sau As2S3. Arsenazo. Sarea trisodică a acidului 2-(o-arsono-fenilazo)-l,8-dioxinaftalin-3,6-disul-fonic. Reactiv analitic pentru Al şi Be; indicator pentru titrări complexonometrice. Arseniat tie argint. Ag3As04. Gr. mol. 462,55. Cristale cubice, de culoare roşie închisă; e insolubil în apă; solubil în acid acetic; d 6,66. Arseniat de ealciu. Ca3(As04)2. Gr. mol. 398,06, Pulbere albă, amorfă; e insolubil în apă. E utilizat ca insecticid în agricultură. Arseniat de plumb. PbHAs04 (acid). Gr. mol. 347,168. Pb3(As04)2 (neutru). Gr. mol. 899,52. Pulbere albă, cenuşie sau slab colorată în roz, fină; e insolubil în apă; conţine 20 —21%As203; e foarte toxic; doza letală 0,17 g. Insecticid, sub formă de suspensii apoase în concentraţia de 0,3 — 0,5%, folosit contra dăunătorilor fitofagi. Arseniat de sodiu. Na3As04 • 12HaO. Gr. mol. 424,1. Cristale incolore, tetraedrice; p.t. acizi; insolubil în alcool, în eter. Se mai cunosc: Na2HAs04 • 7H20. Gr. mol. 312,03. Cristale incolore, monoclinice; d 1,88; e 109 Arsină solubil în apă; greu solubil în alcool, în eter. NaH2As04. Gr. mol. 181,94. Cristale incolore, rombice sau monoclinice; e solubil în apă; la 200° se descompune. Arseniaţi. Săruri ale acidului arsenic. Se mai cunosc: (NH4)2HAs04. Gr. mol. 176. Cristale incolore monoclinice; e solubil în apă; în apa caldă se descompune; d 1,99. Cu3(As04)2 • 5H20. Gr. mol. 558,50; albas-tru-verzui; e insolubil în apă; solubil în acizi sau în amoniac. Fe3(As04)2 • 6H20. Gr. mol. 553,47. Pulbere amorfă, verde; e insolubil în apă; greu solubil în amoniac; solubil în HC1 dil.; se descompune la cald. FeAs04 • 2H20 . Gr. mol. 230,79; la cald se descompune. Cristale rombice albe; d 3,18; e insolubil în apă, în acid azotic; solubil în HC1; insolubil în acid azotic. Mg3(As04)2. • 2H20. Gr. mol. 747,14; d 1,80; e insolubil în apă; solubil în acizi, în NH4C1. în aer trece în Mg3(As04)2 • 10H2O, combinaţie mai stabilă. MgNH4As04 • 6H20. Gr. mol! 289,37. Cristale rombice, incolore; e greu solubil în apă, în alcool, în eter; d 1,932; K3As04. Gr. mol. 256,20. Cristale aciculare, incolore; e delicves-cent; solubil în apă, în alcool, în eter. K2HAs04. Gr. mol. 218,11. Cristale incolore; e solubil în apă rece; insolubil în alcool, în eter. KH2As04. Gr. mol. 180,02. Cristale incolore, tetraedrice; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter; p.t. 288°; d2,87. Zn3(As04)2 • 3H20. Gr. mol. 528,01. E insolubil în apă; solubil în HN03 sau în baze; la 100° se descompune; d 3,71. Piro-arseniaţii şi metaarseniaţii hidrolizează cu apa, dînd arseniaţii primari sau secundari, respectivi. Arsenic. V. Anhidridă arsenioasă. .Arsenic alb. V. Anhidridă arsenioasă. Arsenit de calciu. Ca(As02)2. Se obţine prin dizolvarea anhidridei arsenioase în lapte de var, la 50—60° şi fierbere la 90°. E foarte toxic. E folosit ca insecticid agricol. Se ambalează în butoaie de oţel, introduse apoi în butoaie de placaj, avînd talaş între cele două spaţii. Arsenit de cupru. CuHAs03 • Gr. mol. 187,46. Pulbere verde; e insolubil în apă; solubil în acizi, în alcool, în eter, în NH4OH. La cald se descompune. Se mai cunosc: Cu(As02)2, cu compoziţie variabilă; e amorf; are culoare verde deschisă; e solubil în baze, în NH4OH, dînd o culoare albastră. Sin. Verdele lui Scheele. Ars e n i toace tat de cupru. 3Cu(AsQI)a ♦ Cu (CHaCOOE. Are culoare verde. Nu este utilizat ca pigment In vop-sitorie, din cauza toxicităţii sale. E folosit ca insecticid în horticultură. Sin.: Verde de Paris, Verde de Sehweinfurt. Arsenit de sodiu. NaAs02. Gr. mol. 129,88. Conţine, sub forma de pulbere (79 — 82% As203) sau de pastă (52,53% As203), 18% H20. E foarte toxic. Se obţine prin dizolvarea anhidridei arsenioase în soluţie de Na2C03 la 90°. E folosit ca insecticid agricol. Proprietăţile şi ambalajul sînt ca la CaHAs03. Arseniţi. Sărurile acidului arsenios, H3As03. Mai importante sînt: Ag3As03. Gr. mol. 446,55. Pulbere galbenă; e insolubilă în apă, în alcool, în eter; solubilă în ac. acetic; se descompune la 150°. K3As03. Gr. mol. 240,20. Cristale aciculare, incolore; e solubil în apă, în alcool, în eter. KAs02. Gr. mol. 146,01. Pulbere albă, higr., e solubilă în apă; greu solubilă în alcool, în eter. KH(As02)2 • HaO. Gr. mol. 271,94. E solubil în apă; greu solubil în alcool, în eter. Na2HAs03. Gr. mol. 169,91. E solubil în apă; greu solubil în alcool, în eter; d 1,81. Arseniţii alcalini hidrolizează cu apa. Arseniură de cupru. Cu5As2. Gr. mol. 467,52. Cristale octaedrice albastre; e insolubilă în apă; solubilă în NH4OH; d 7,56; se descompune la cald. Arseniură de nichel. NiAs. Gr. mol. 133,60. Cristale hexagonale; e insolubilă în apă; solubilă în apă regală; p.t. 968°; d 1,57. Arseniuri. Combinaţii binare ale arseniului cu metalele (de ex!: NasAs, Ca3As2, NiAs, FeAs2, Cu3As2 etc.). Cu excepţia arseniu-rilor alcaline şi alcalino-pămîntoase, care au un caracter ionic, arseniurile metalelor mai grele au caracter de combinaţii cova-lente. Arseno. Gruparea —AS=AS— în combinaţii organice. Arsenobenzen. C6H5—As=As—C6H5. Gr. mol. 303,92. Substanţă cu structură analogă azobenzenului. Conţine, în locul grupării „azo“ (—N=N —), gruparea „arseno“ (—As=As—), de care sînt* legate două nuclee benzenice. Cristale galbene; p.t. 196°; e insolubil în apă, în eter; solubil în benzen, în cloroform. Formează numeroşi derivaţi (Salvarsanul etc.), care sînt medicamente valoroase cu arsen. Arsenopirită. FeAsS. Minereu din care se obţine arsen prin încălzire în absenţa aerului". Arsenul sublimează şi rămîne FeS. Sin.: Mispichel, Sulfoarseniură de fier. Arsenozo. Radicalul 0=As— în combinaţii organice. Arşii. Radicalul —AsH2. Arsilen. Radicalul =AsH. Arsină. ĂsH3. Gr. moT.77,93. Gaz incolor, cu miros de usturoi, foarte toxic; p.t. — 119°; p.f. —55°; căldura de formare —36,7 cal. Se prepară prin acţiunea acizilor asupra Ars ine 110 arseniurilor sau prin reducerea cu H2 în stare născîndă a tuturor compuşilor cu arsen. Se foloseşte pentru recunoaşterea arsenului prin proba Marsh. Sin.: Hidrogen arseniat, Hidrură de arsen. Arsine. Compuşi organici ai arsenului, consideraţi ca provenind de la AsH3 (arsină), prin înlocuirea parţială sau totală a hidrogenului cu radicali organici. După numărul radicalilor conţinuţi, se împart în arsine primare, secundare şi terţiare. Sînt toxice. Arsinico. Radicalul = AsO(OH) în substanţe organice. Arso. Radicalul —As02. Arsoniu. Radicalul —AsH4. Arsono. Radicalul —AsO (OH)2. Arterenol. Y. ( —) - Noradrenalină. Artie Synthex. Denumirea comercială a unei serii de agenţi activi de suprafaţă cu formule chimice diferite. Astfel: Artic Synthex M este sarea de Na a monogliceridei sulfatate a acizilor graşi din nuca de cocos; Artic Synthex A e sarea de Na a oleatului de etil sulfatat, iar Artic Synthex T e sarea de Na a oleilmetiltauridei. A.S.-140. Amestec de 40% KN03 şi 60% NaN03, cu p.t. 140°. Se obţine prin amestecarea componenţilor în colergang. E întrebuinţat ca sare de revenire în băi cu temperatura între 140 şi 550°. A.S.-250. Amestec de 50% KN03 şi 50% NaN03, cu p.t. 250°. Se obţine prin amestecarea componenţilor în colergang. E întrebuinţat ca sare de revenire în băi cu temperatura cuprinsă între 250 şi 750°. Asaprol. V. [3-Naftol-a-monosulfonat de calciu. Ascaridină. Y. Hexilrezorcină. Ascaridol. C10H16O2. Gr. mol. 168,23. Lichid uleios, gălbui, cu miros aromatic; e insolbil în apă; solubil în dizolvanţi organici; d20 1,008; p.t. 2°;p.f.15mm 110°. Se extrage din ulei de Ghenopodium; sintetic se obţine prin oxidarea a-terpinei. Antihel-mintic. Sin. Peroxid de dihidrocimen. Asfalt. Reziduu de ţiţei, oxidat natural sau prin suflare cu abur ori cu aer. Este un sistem coloidal complex de hidrocarburi, în care micele peptizate într-un grad variabil sînt dispersate într-un material similar cu uleiurile minerale grele. Particulele dispersate constituie asfaltenele (solubile în benzen, în CS2, în CC14; insolubile în ben-zină). Afară de acestea mai conţine: răşini (cu caracter acid), acizi, carbene (solubile în CS2; insolubile în CC14), carboide (insolubile în CS2). Asfalt tare. Substanţă solidă, casantă, provenită din oxidarea şi polimerizarea hidro- carburilor sau a altor compuşi din ţiţei; se precipită prin tratarea fracţiunii respective cu benzină normală. Se dizolvă în CS2. Se determină în păcură, în combustibili speciali şi în uleiuri minerale. Asfaltene. Constituenţi ai asfalturilor, formaţi din hidrocarburi cu greutate moleculară mare (103—-105), propabil aromatice, cu un raport C/H 0,8 —0,9. Sînt insolubile în fracţiuni de petrol; absorb însă componenţi cu greutate moleculară mică (răşini), prezenţi în asfalt, care au rolul de agenţi de peptizare. Asimetrie. Lipsă de simetrie. Asimetrie moleculară. Lipsă de simetrie în aranjamentul în spaţiu al atomilor şi al grupelor de atomi dintr-o moleculă. Molecula respectivă nu posedă nici plan, nici centru de simetrie. Asimetria moleculară determină apariţia activităţii optice la substanţele respective. Asimilaţie. Transformarea alimentelor (a hranei), de către un organism viu, în materie vie. Asimilaţie clorofiliană. Procesul de fixare a C02 din atmosferă de către plantele verzi (cu clorofilă), în prezenţa radiaţiilor solare, cu eliminare de 02 şi formare'de compuşi organici foarte variaţi. Sin.: Sinteză clorofiliană, Fotosinteză. Aspirină. Y. Acid acetiîsaiicilic. Asplit. Chit antiacid, folosit cel mai des în industria chimică, la căptuşirea vaselor. Se prepară puţin timp înaintea utilizării, prin amestecarea a doi componenţi: un lichid cafeniu, constituit dintr-un rezol (v.) amestecat cu alcool benzilie, şi un praf, care este un amestec de p-toluensulfoclo-rură (agent de întărire) şi diferite materiale anorganice rezistente la acizi (caolin, Si02 măcinat fin etc.). După ce au fost amestecaţi cei doi componenţi se păstrează numai 6—12 ore. După acest timp, amestecul nu mai poate fi utilizat, fiindcă începe întărirea (priza). Astaril. Y. Etilstibamină. Astatin. At. Nr. at. 85. Element radioactiv din familia halogenilor. Are 20 de izotopi, toţi radioactivi, cu numărul de masă de la 202 pînă la 219. Timpul de înjumătăţire al 211At e de 7,5 ore. A fost obţinut, în 1940, de E. Segre, prin bombardarea Bi cu particule a, accelerate pînă la o energie de 38 MeY. Trei dintre izotopi au fost găsiţi în natură şi aparţin celor trei serii radioactive: 215At (seria Ac),216At (seria Th), 218At (seria U); ceilalţi izotopi au fost obţinuţi pe cale artificială. Din punct de vedere chimic, proprietăţile sale se aseamănă, pe de o parte, cu cele ale halogenilor (în special iodul), dizolvîn- 111 Atom marcat du-se în solvenţi organici şi formînd sarea de argint (AgAt) ca şi ceilalţi h alogeni, iar pe de alta parte, cu ale metalelor, dînd cu hidrogenul sulfurat, At2S, chiar în soluţii foarte acide. Asterol. C15H230N3S • 2HG1. 6-(j3-Dietilami-noetoxi) -2 - dimetilamino - benzotiazoldihi-droclorură. Gr. mol. 366,35. Cristale; p.t. 269° (cu descompunere); e solubil în apă, în metanol, în alcool; soluţia de 5% are pH ~~ 2. Se obţine sintetic din dimetil-amino-2-etoxi-6-benzotiazol -f HBr -> di-metilamino-2-hidroxi-6-benzotiazol. HBr+ -f NaOH -* sarea de Na + dietilamino-1--cloretan -f 2HC1 -> diclorhidratul bazei. E întrebuinţat în tratamentul infecţiilor micotice cu Tricophyton, Microsporon etc. Astralit. Exploziv semigelatinos, cu 80% NH4NO3, 12% trinitrotoluen, 4% nitroglicerină, 4% praf de cărbune şi făină de lemn. Are d 1,1. Mai puţin brizant decît dinam iţele, nu produce gaze nocive, nu îngheaţă. E mai puţin sensibil la manipulare şi*la transport/E întrebuinţat ca exploziv de siguranţă la roci moi sau semitari. Astralon. Copolimer termoplastic obţinut din clorură de vinii şi acrilat de metil. Ataeamit. CuCl2 • 3Cu(OH)2. Mineral format din clorură bazică de cupru, cu ~ 60% Cu. Cristale aciculare, verzi; durit. 3; d 3,75. Atebrină. C23H30ON3C1 • 2HC1 • 2HaO. Gr. mol. 508,91. 3-Clor-7-metoxi-9-(l-metil-4- - dietilaminobutilamino)-acridin9 • 2HC1 • •2H20. Se obţine sintetic din 2-metoxi-6,9--dicloracridină şi 2-amino-5-dietilamino-pentan. Pulbere galbenă, amară; e solubilă în apă; p.t. 248 — 250°. Baza: p.t. 86— — 88°. Antimalaric, schizonticid, vermifug (contra teniei), folosit şi în tratamentul lupusului eritematos. Sin.: Mepacrină, Acri-hină, Quinacrină. A.T.F. V. Acid adenozintrifosforic. Atheneum. Denumirea anterioară a elementului einsteiniu (v.). Atmoliză. Separarea unui amestec de gaze, în componenţi, utilizînd difuziunea lor printr-un perete poros (de ex. argilă arsă), în aceste condiţii, viteza de difuziune a unui gaz este invers proporţională cu rădăcina pătrată a densităţii sale. Atmosferă. 1. Unitate de presiune, echivalentă cu presiunea unei coloane de mercur cu înălţimea de 76 cm şi diametrul de 1 cm, la 0°C.l atmosferă = 1,013 x 106 dyn/cm2. -2. învelişul gazoscare înconjură pămîntul. Grosimea^ sa este de circa U dOO km şi compoziţia sa variază în funcţie de distanţa de* la pămînt. Atmosfera se împarte în: "troposferă, care are înălţimi pînă la 8 km la poli şi 18 km la ecuator, în care se produc diferitele manifestări meteorologice; stratosferă, între 8—18 km şi 40 km, în care temperatura rămîne constantă şi fără manifestări meteorologice; ionosfera, între 40 şi 1 000 km, în care aerul este puternic ionizat. Atmosferă ionică. Pătura („atmosfera") ionilor de sarcină electrică contrară, care înconjură un ion într-o soluţie de electrolit tare. în jurul fiecărui ion sînt mai puţini ioni de acelaşi semn (din cauza repulsiei) şi mai mulţi ioni de semn contrar (atracţie electrostatică). Atofan. V. Acid 2-fenilchinolin-4-carbo-xilic. Atom. Cea mai mică parte dintr-un element care poate exista ca atare, poate lua parte la reacţii chimice sau poate intra în combinaţii chimice. Atom asimetric. Atom ale cărui valenţe sînt saturate de atomi diferiţi sau de grupuri de atomi diferite. Compusul rezultat prezintă activitate optică. Conform teoriei stereochimice, după care asimetria se dato-reşte aranjamentului în spaţiu al atomilor într-o moleculă tridimensională, un atom asimetric trebuie să fie cel puţin trivalent. Pînă în prezent s-a dovedit că atomii următoarelor elemente posedă această proprietate: C, Si, Sn, S, Se. Atom excitat. Atom care posedă un exces de energie faţă de un atom normal de acelaşi fel. Excesul de energie afectează unii electroni planetari şi ridică atomul la un nivel energetic superior. Atom glicozidic. Atom de carbon din molecula unei monozaharide care conţine .hidro-xilul glicozidic. Acest atom de carbon aparţine, de fapt, grupării carbonilice. Exemplu: HO— CH2- CH- CH— CH- CH— CH— OH OH OH OH --------------O---------- (Atomul glicozidic este cel însemnat cu o steluţă). Atom-gram. Greutatea atomică exprimată în grame. Exemplu: 1 atom-gram de oxigen = 16 g. . Atom hidrogenoid. Atom în care, în jurul nucleului cu mai multe sarcini pozitive, gravitează un electron. Atom ionizat. Atom care a căpătat o sarcină electrică prin pierdere sau cîştig de electroni. Sin. Ion. Atom marcat. Izotop mai rar (radioactiv sau mi) ai unui atom obişnuit, oareuiriF trodus într-o proporţie oarecare, într-o combinaţie chimică sau într-un sistem chimic, poate fi detectat uşor, permiţînd studierea structurii compusului respectiv sau Atom mesic 112 a mecanismului unui proces chimic ori biochimic. Atom mesic. Atom al cărui nucleu este normal, însă are un electron orbital substituit cu un mezon negativ uşor (pr sau tu-). Acest fel de atom este instabil şi are o durată limitată. De exemplu, în cazul unui atom iz- mesic, durata sa medie nu depăşeşte 2-10 8 s, iar în cazul unui atom pi' mesic, 2*10'6s. Sin. Atom mezonic. Atom mezonic. Y. Atom mesic. Atom radiant. Atom care emite radiaţii în timpul saltului unuia sau al mai multor electroni ai săi de pe un nivel energetic superior pe unul inferior. Atomicitate. Numărul de atomi din care este formată o moleculă. Atomnl iui Bohr. Model atomic, propus de Bohr (1913), pentru a explica unele contradicţii ale modelului propus de Ruther-ford. Bohr, folosind teoria cuantelor, a formulat prima teorie cantitativă privind structura atomului, pe baza a două postulate fundamentale: existenţa stărilor staţionare şi condiţia frecvenţelor de ra-âiaţie. După primul postulat," electronii se rotesc în atom pe anumite orbite cuantificate, ale căror raze sînt determinate de condiţie ca momentul cantităţii de mişcare a electronului pe orbită să fie un număr întreg de ft/2ru, h fiind constanta lui Planck. Electronii se rotesc pe orbite circulare, notate cu literele: K, L, M, N etc. Electronii pot trece, însă, de pe o orbită cu rază mai mare, pe una cu rază mai mică, eliberîndu-se o cantitate de energie sub formă de radiaţii electromagnetice. După al doilea postulat, emisiunea sau absorbţia radiaţiilor electromagnetice, la trecerea electronilor de pe o orbită cuantificată pe alta, se produc prin cuante, conform relaţiei: AE=E1—E2^=hvt în care Et şi E2 reprezintă nivelurile energetice ale celor două orbite, iar AE e diferenţa lor, h e constanta lui Planck şi v e frecvenţa radiaţiilor electromagnetice. Atomul lui Bohr-Sommerfeld. Model atomic propus de Sommerfeld, în completarea modelului lui Bohr, pentru a explica structura fină a spectrelor atomice. Sommerfeld presupune că orbitele pe care se mişcă electronii în atomi nu sînt circulare, ca în modelul lui Bohr, ci eliptice, fiind caracterizate prin două numere, numite: număr cuantic radial (principal) şi număr cuantic azimutal (secundar). Atomul iui Rutherford.Modeb planetar al atomului, propus în 1911 de Rutherford, după care atomul se compune dintr-un nucleu pozitiv foarte mic, care conţine, practic, toată masa atomului, înconjurat de un număr de electroni care se mişcă pe orbite circulare, într-un spaţiu foarte "mare, comparativ cu dimensiunile nucleului. Nucleul conţine, după Rutherford, un număr egal de sarcini pozitive şi negative, care se neutralizează reciproc, cum şi un număr de sarcini pozitive, libere, egal cu numărul atomic. Numărul de electroni de pe orbite este, de asemenea, egal cu numărul atomic, astfel încît atomul apare ca un sistem electric neutru. Atoxil. Gr. mol. 311,08. Pulbere cristalină q albă, fără miros; e t solubil în apă rece HO—As—ONa (1 : 6). Se obţine sin- i tetic din ac. "arsenic, .4 h O anilină şi carbonat de %/ 2 sodiu. E întrebuinţat i în tratamentul mala- NH2 riei, al sifilisului, al amebiazelor. Sin.: Arsanilat de sodiu, Ar-samină, p-Aminofenilarsonat monosodic. Atracţie electrică. Forţă care se exercită între sarcini electrice "de semn contrar, a cărei mărime este dată de legea lui Cou-lomb (v.). Sin. Atracţie electrostatică. Atracţie interionică. Fenomen de atracţie între ioni cu sarcini electrice de semn contrar, observat în soluţiile de electroliţi tari. în opoziţie cu teoria disocierii electrolitice a lui" Arrhenius, după care disocierea creşte cu scăderea concentraţiei, Su-theriand şi Bjerrum consideră că "electro-liţii tari sînt complet disociaţi în soluţie, oricare ar fi ‘ concentraţia ei. între ionii din soluţie cu sarcihă electrică contrară se exercită atracţii electrostatice (care sînt cu atît măi puternice cu cît concentraţia soluţiei creşte), ceea ce are ca efect o frînare a "deplasării ionilor sub acţiunea cîmpului electric, deci o scădere a conductivităţii electrice, care depinde de viteza ionilor. Atracţia interionică face, de asemenea, ca activitatea ionilor să fie mai mică decît concentraţia lor. Atracţie magnetică. Forţă care se exercită între un corp magnetizat şi un corp capabil să se magnetizeze, a cărei mărime este direct proporţională cu gradul de magneti-zaţie al magnetului şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre magnet şi corpul care este atras." Atracţie moleculară. Atracţia dintre molecule, importantă cînd distanţa dintre ele este foarte mică (de ordinul de mărime al moleculei). Aceste atracţii au un rol important în jnulte fenomene. Atracţia dintre moTecu^ fî de AătuTaYtec^ (dipolică) sau de alte tipuri. Y. Forţe van der Waals. Atrifo*. V. Acid adenoxintrifosforic. 113 Aureomicină, clorliidrat de ^ Atropină. C17H23N03. Gr. mol. 289,36. Al-caloid extras din seminţele sau din rădăcinile de Atropa belladona (mătrăgună), sau de Datura stramonium (laur porcesc). Cristale incolore, inodore, amare; p.t. 115 — 117°. Sublimează. E solubilă în apa rece (1 : 500), în apă caldă (1 : 50), în alcool (î : 8), în eter (1 : 60), în benzen (1 : 35), în cloroform (1 : 3). Bază terţiară, dă săruri cu acizii; e foarte toxică. E folosită sub forma de săruri (sulfat etc.). Midriatic, antispasmodie, anticolinergic, în tratamentul astmei, al epilepsiei, al tusei convulsive etc. Sin.: (±)-Tropiltropeinol, (zb)-Hiosciamină. Aubepină. V. Aldehidă anisică. r Augit. Mineral din grupul piroxenilor, şi anume face parte dintre silicaţii fibroşi (macroioni liniari, compuşi din lanţuri de Si04). Augitele sînt silicaţi de Al cu Ca, Mg, Na, Ti, Fe2+, Fe3+. "Cristale mono-clinice; durit. 5—6; d 3,2—3,6; culoarea e variabilă (albă, brună, violetă sau neagră-verde); are aspect sticlos. Se găseşte în roci magmatice, mai ales efuzive, şi în tufuri vulcanice. Aur. Au. Element metalic. Nr. at. 79; gr. at. 197,2. Există o singură specie de atomi stabili cu nr. de masă 197 (100%); se cunosc şi opt izotopi artificiali radioactivi; d 19,3; cald. spec. 0,0297; p.t. 1 063°; are culoare galbenă, luciu metalic; e maleabil, ductil, bun conducător de căldură şi de electricitate. Are valenţa 1,3. E solubil în apă regală şi în cianuri alcaline. Formează amalgam cu Hg. Are tendinţa de a forma săruri "complexe. Dă două serii de com-b inaţiiy proven ind de la Au- şi Au111. în natură se găseşte mai mult în stare nativă; combinat, se găseşte sub formă de telururi. Se obţine din roci aurifere, prin cianurare sau amalgamare. Aliat cu Cu sau cu Ag, se întrebuinţează la confecţionarea bijuteriilor, a monedelor, a unor aparate de laborator. Determinarea calitativa: cu benzidina dă o coloraţie albastră, aurul reducîndu-se la Au1. Limita de recunoaştere: 0,02 y Au; limita de diluare: 1:5* 104. Determinarea cantitativ â: gravimetric, se reduc combinaţiile de aur cu hidrochinonă, iar aurul metalic se cîntăreşte ca atare. Aur musiv. SnS2. Gr. mol. 182,82. Cristale galbene-aurii, hexagonale; e insolubil în apă, în baze; apa regală îl descompune; ia cald se descompune; d 4,5. Sin. Sulfură stanică sintetică. aurului, obţinut prin bombardarea cu neutroni, într-un reactor nuclear, a aurului metalic (cu nr. de masă 197). Emite radiaţii p şi y şi are timpul de înjumătăţire de 2,7 zile. E întrebuinţat în pleurezii şi în ascite canceroase. Auramină G. HC1 • NH-:C[C6H3(CH3)NHCH3]2. Gr. mol. 303,5. Pulbere galbenă; e solubilă în apă, în alcool; se descompune în apă caldă. Se obţine sintetic din dimetildiamino-di-u--tolilmetan, NH4C1, NH3, NaCl şi S. Colorant galben pentru bumbac şi pentru lînă. Auramină O. [(CH3)2N-C6H4]2C=NH • IIC1 ■ H20. Gr. mol. 321,83. Pulbere galbenă; e solubilă în apă caldă, în alcool; la cald se descompune. Se obţine sintetic din tetrametil-diaminodifenilmetan, NH4C1 şi S. Colorant galben pentru acetat de celuloză, mătase, alimente, hîrtie, piele, lacuri etc. Sin. Clorhidrat de tetrametildiaminodife-nilcetoimină. Aurantină. Reactiv pentru identificarea şi dozarea K şi a altor elemente. Y. Dipicril-amină (hexanitrodifenilamină). Auraţi. Sărurile acidului aurie: HAu02. Se obţin dizolvînd AuO(OH) în baze puternice. Importanţi sînt: KAuC2 • 3H20 şi Ba(Au02)2 • 5H20. Prima are gr. moi. 322,32. Ace galben deschis; e solubilă în apă, în alcool, în eter; în apă caldă se descompune. Ba(Au02)2 • 5HaO e solidă, de culoare verde. Aureoeielina. V. Aureomicină, clorliidrat de ~ . Aureomicină. Gr. mol. 478,88. Antibiotic cu structură carac- ci CII3 CH3 i r:H,Ol! -\/ i oh A/6\/5\ /4\/ o H / 0 00 0 II H CON Ho terizată pr intr-un grup de patru cicluri benzenice .condensate , cu a-tom de CI laC7. A fost obţinută de Dugger (1947), extractiv, ca produs metabolic din culturile de Streptomyces a u r cofa c i e n s. Cristale galbene-aurii; p.t. 168-169°; [a]|f-275° (metanol). Se între-buinţează, sub forma de clorhidrat, în tifos, tuse convulsivă, sifilis, şancru moale, gonoree etc. Sin.: Biomicină, Clortetra-ciclina. Aureomicină, clorhidrat de C22H23C1N208 * HC1. Gr. mol. 515,36. Cristale galbene, amare; se descompun peste 210°; M# — 240° (apă). E solubil în apă (1 g în 75 ml apă), în soluţii de hidroxizi şi carbonaţi alcalini; insolubil în acetonă, în eter, în cloroform. Medicament folosit în infecţii cu stafilococi, streptococi, pneu- 8 — Dicţionar de chimie Aurină 114 mococi, enterococi; tuse convulsivă; dizenterie; bruceloză; rickettsioze; etc. Sin. Au-reociclină. Aurină. Gr. mol. 290,30. Cristale rombice TTrv^--^ roşii; p.t. 308 — llu\=^/\r:=/==\==Q 310° (cudescom- ho^—\=/“" ' punere). Sepre- v/\=/ pară prin încăl- zirea fenolului cu ac. oxalic şi ac. sulfuric. Materie colorantă cu schelet trifenilmetanic, derivînd de la fuchsonă prin înlocuirea a doi atomi de hidrogen din poziţiile 4’ şi 4“ cu două grupări hidroxilice. E insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în baze. Produsul tehnic, numit ac. rozolic, conţine o grupă metil în plus, în poziţia orto faţă de gruparea —OH. Colorant pentru hîrtie. Sin. 4’, 4“ -Dihidroxifuchsonă. Auripigment. Y. Orpiment. Aurotioglicerinosulfonat de sodiu. AuSCH2CH0HCH2S03Na. Gr. mol. 390,37. Se obţine sintetic din clorură de aur şi tioglicerinosulfonat de sodiu. Sare albă, amorfă, foarte solubilă în apă; insolubilă în dizolvanţi organici. Conţine 50,5% aur. E întrebuinţat în tratamentul bacilozelor, al reumatismului infecţios cronic. E bine tolerat de organism. Sin. Alocrizină. Austenită. Soluţie solidă de C în fier y, obţinută la încălzirea oţelului peste 721°. Conţine pînă la 1,7% C. Autoaprindere. Aprinderea unei substanţe combustibile, fără intervenţia unui agent exterior, datorită creşterii locale a temperaturii substanţei pînă la punctul de aprindere. Materiale care se autoaprind uşor: pulberi de sulf, cărbunele, bumbacul, şro-turile oleaginoase etc. Autocataliză. Catalizarea unei reacţii de către un produs care ia naştere din reacţia respectivă, acesta putînd mări (autocataliză pozitivă) sau micşora (autocataliză negativă) viteza de reacţie. Exemplu: în hi-droliza esterilor, acidul care ia naştere măreşte viteza de hidroliză. 3-Aurotio«2-propanol-l«sulfonat de calciu (CH2SAu—CH(OH) —CH2S03)2Ca. Gr. mol. 774,9. Pulbere gălbuie. Nu are punct de topire definit. E solubil în apă 2%; insolubil în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din tiopropanolsulfonat de* Na cu clorură de Au în prezenţa S02 şi cu dublă descompunere a sării de Na cu CaCl2. Medicament antireumatic. Sin.: Crisanol, Kriza-nol. ______________________________________ Autocomplecşi. Combinaţii complexe în care un acelaşi ion metalic intră în compoziţia atît a calionului cît şi a anionului. Exemplu: Cd[CdJ3]2. Autoliză. Descompunerea ţesutului celulelor moarte, sub acţiunea enzimelor litice (pro- j teaze) conţinute în ele. ] Autooxidare. Oxidare lentă, numai cu Oa din j aer, la temperatura ordinară. Se admite că substanţa care suferă acest proces fixează 3 02, formînd un peroxid instabil, care se descompune oxidînd o altă moleculă din substanţa autooxidabilă, după schema: A-f~02 —>A02; A02~{-A —> 2AO. In prezenţă de apă, descompunerea per- j oxidului intermediar se produce cu formare I de H202, după schema: j A-{-02—>A02; A02-}-H20 —► AO-f-H202. ] Autooxidarea grăsimilor. Oxidarea naturală j lentă a grăsimilor nesaturate, cu 02 (din aer). Se caracterizează prin: fixarea de 02 j şi formarea de peroxizi decelabili; fenomenul este autocatalitic (analiza cinetică); prezintă perioadă de inducţie; este întîrziat de inhibitori; este accelerat de catalizatori. Autoprotoliză. Procesul prin care o moleculă sau, în general, un compus chimic, pri- j meşte un proton (ion de H+). Un astfel de fenomen se observă la ionizarea apei, cînd din două molecule de H20 se formează un ion de hidroniu şi un ion de hidroxil: ^ 2H20 ^ H30+-f OH~. 1 Autoracemizarc. Racemizarea spontană a unui antipod optic activ. Auxine. Substanţe care comandă alungirea şi multiplicarea celulelor meristematice. j Se cunosc: A u x i n a A. C18H3205. Gr. j mol. 328,44. Cristale; p.t. 196°; e solubilă în alcool, în eter; insolubilă în apă, în eter de petrol, în benzen; e un acid mono-bazic, care conţine un ciclu pentenie cu o dublă legătură şi trei catene laterale: două sînt grupări de a-metilpropan, iar a treia j e formată din cinci atomi de carbon, cu o \ funcţie carboxilică şi trei funcţii hidroxilice. A fost izolată din ulei de porumb i şi ulei din malţ. A u x i n a B. C18H30O4. J Gr. mol. 310,42. Acid (3-cetonic; diferă de auxina A la catena cu cinci atomi de car- I bon, care prezintă, în loc de două grupări j hidroxilice, o grupare cetonică. Sin. Hor- ] moni vegetali de creştere, Fitohormoni. Auxocrom. Grupă de atomi care, introdusă ; în molecula unei substanţe cromogene, face j să se închidă şi să se intensifice culoarea acesteia. Principalii auxocromi sînt: —OH, — OR, — NH2, —NR2 (R=radical alchilic sau arilic). Prin introducerea unui auxo- j crom în molecula unei substanţe, spectrul de absorbţie al substanţei este deplasat spre regiunea lungimilor de undă mai mari. Avertină. Y. Alcool tribrometilic. AW2. Răşină. Are culoare deschisă, e rezistentă la lumină, practic neutră; are punctul de înmuiere 75 — 90°; e stabilă la acizi şi 115 Azide la baze; se dizolvă în esteri, în cetone, în hidrocarburi clorurate etc. Se obţine prin condensarea cetonelor ciclice (ciclohexa-nonă, metilciclohexanonă), singure sau în amestec cu aldehide (formaldehidă, acetal-dehidă), în prezenţa unor catalizatori bazici (sau acizi). Se" utilizează în industria lacurilor, ca atare sau în amestec cu alţi polimeri (nitroceluloză, benzileeluloză, clorcauciuc, policlorură de vinii etc.). Axă eristalograîică. Axă de simetrie a reţelei cristaline. Axă de simetrie. Direcţie, într-un cristal, caracterizată prin faptul că, dacă se roteşte cristalul în jurul ei, apar succesiv aranjamente asemănătoare. Dacă cel mai mic unghi de rotaţie, pentru a avea un aranjament asemănător, este de —— , axa de simetrie este de ordinul n. O axă de simetrie poate fi de ordinele 2, 3, 4 şi 6. Axă optică. Direcţie, într-un cristal, după care razele luminoase nu suferă o dublă refracţie. Azaserină. Gr. mol. 173,13. Antibiotic care Azeoţrop. V. Amestec azeotrop. Azidă de amoniu. (NH4)N3. Gr. mol. 60,06. Cristale prismatice, incolore, foarte volatile; e solubilă în apă rece; insolubilă în eter; d 1,35; p.t. 160°; se descompune exploziv, prin încălzire, în N2, H2 şi NH3. Se obţine prin acţiunea azidei de plumb asupra* (NH4)2S04.* Azidă de argint. AgN3. Gr. mol. 149,90. Prisme albe; e insolubilă în apă; solubilă în ac. acetic. Explodează la 250°; e sensibilă la lumină şi la şoc. Se obţine prin precipitarea unei soluţii de AgN03 cu NaN3. E întrebuinţată ca exploziv de iniţiere. Azidă de plumb. Pb(N3)2. Gr. mol. 291,26. Cristale albe; e parţial solubilă în apă; solubilă în ac. acetic; d 4,80. Explodează uşor, cu formare de Pb şi N2. Viteza de detonaţie e mai mare decît a fulminatului de Hg. E toxică. Se obţine prin acţiunea unei soluţii de Pb(N03)2 asupra unei soluţii de NaN3;*d 4,80. E întrebuinţată, împreună cu trinitrorezorcinatul de plumb, la confecţionarea capselor detonante. N=N=CH - COOCH2-CH - COOH. nh2 se extrage din Streptomyces species sau se obţine sintetic din azidă de sodiu cu N-car-bobenzoxi-o-bromacetil-(±)-serină în mai multe faze; p.t. 146—162° (cu descompunere); [a)U,5~0,5° (8,46% apă); e foarte solubilă în apă, în metanol, în alcool, în acetonă. E folosită în tratamentul leuce-miei, al cancerului. Sin. O-Diazoacetil-L-serină..........-... Azbest. Mg6(OH)6[Si4On] • H20. Mineral fibros din grupul amfibolilor (azbest de hornblendă, de tremolit etc.) sau din grupul serpentinului (azbest de serpentin: cri-sotil). Are culoare verde-gălbuie cu reflexe aurii; uneori e alb, mai rar brun, cu luciu mătăsos sticlos. E incombustibil, rău conducător de căldură şi de electricitate. Poate fi ţesut şi amestecat cu alte materiale. Sub* formă de fibre este mult mai întrebuinţat în industrie. Azbobaehelită. Material obţinut prin presarea azbestului impregnat* cu răşini feno-lice. Azbociment. Material de construcţie, obţinut prin amestecarea azbestului* (o parte în greutate) cu ciment Portland (şase părţi în greutate). E folosit la fabricarea tuburilor de canalizare, a plăcilor plane şi a foilor ondulate pentru acoperişuri. Azbotextolit. Material stratificat, obţinut prin presarea unor ţesături de azbest, impregnate cu răşini fenolice. Azidă de sodiu. NaN3. Gr. mol. 65,02. Cristale incolore, hexagonale; e solubilă în apă; insolubilă în eter; d 1,85 se topeşte fără descompunere; explodează la încălzire puternică. Se obţine prin acţiunea HN02, la 200 — 250°, asupra amidurii de Na, NaNH2. E întrebuinţată la obţinerea Pb(N3)a. Azide. 1. Esteri ai acidului azothidric, HN3, cu formula generală R—N=N=N, R putînd fi un radical aromatic sau alifatic. A z ide a l i f u t i c e . Ex. Metilazida H3C—N=N=N. Gr. mol. 57,06. Lichid incolor; p.f. 20-21°; d\b 0,869. încălzită peste 500°, explodează. Azide aromatice. Ex. Fenilazida. C6H5-N=Ne=N. Gr. mol. 119,12. Lichid galben; p.f.24 mm 73,5°; d20 1,088. încălzită la punctul de topire, explodează. E insolubilă în apă; solubilă în eter, în cloroform. Sin. Diazo-imino-deri-vaţi. — 2. Derivaţi funcţionali azotaţi ai grupării carboxil, cu formula generală: O Se obţin prin tratarea clorurilor t> acide cu azotură de sodiu. RCOC1+ \XT +NaN3 -► RCON3+NaCl. Azidele N3 sînt uleiuri explozive. Prin tratare cu acizi şi cu baze diluate suferă o hidro-liză, dînd * acidul carboxilic respectiv şi HN3. Azidele acide sînt întrebuinţate în sinteza organică imediat după ce au fost preparate. — 3. Azide metalice. Să-ruriîe obţinute prin înlocuirea cu metale a hidrogenului acidului azothidric. Prin lovire sau încălzire, explodează. Explozia nu se da-toreşte unui fenomen de oxidare .(explozia se Azimetilen 116 produce şi în absenţa totală a oxigenului), ci instabilităţii moleculei lor, care trece în molecula stabilă N2j cu punerea în libertate a unei mari cantităţi de energie. Azimetilen. Y. Diazometan. Azine. Produşi de condensare ai aldehidelor şi ai cetonelor cu hidrazine. Se deosebesc: A 1 d a z i n e: RCH = N —N = CI1R. G e- R /R t a z i n e: C=N —N=G . Cristale cu Y nr puncte de topire caracteristice. Prin încălzire cu un acid mineral hidrolizează şi pun în libertate compusul carboxilic iniţial. RaC=N-N=CRa-f- 2H20 -> -+2R2C=0+H2NNH2. Prin bidrogenare energică se obţin amine primare. Azinele se întrebuinţează la identificarea şi caracterizarea derivaţilor ear-bonilici şi în sinteza organică. Azobacferin. Y. Azotogen. Azobenzen. C6H5 — N=N—C6H5. Gr. mol. 182,22. Cristale portocalii-roşii; d 1,203; p.t. 68°; p.f. 297°; e solubil în alcool, în ligroină, în acid acetic glacial, în H2S04. Se poate hidrogena, dînd hidrazobenzen sau anilină, după cum se foloseşte un agent reducător slab sau unul puternic. Se prepară prin reducerea nitrobenzenului cu pulbere de Zn şi NaOH sau pe cale electrolitică în soluţie de NaOH, folosind electrozi de fier. E întrebuinţat în sinteza organică. Azocloramidă. Y. Cloroazodină. Azoderivaţi. Substanţe organice cu structura: R—N=N — R. care conţin grupa _N = N — legată de doi radicali hidrocar-bonaţi. Azoderivaţii aromatici se obţin prin reducerea nitroderivaţilor aromatici în mediu alcalin, iar cei alifatici, prin alchilarea hidrazinei şi a derivaţilor ei, şi oxidarea dialchilhidrazidei obţinute. Azoderivaţii aromatici sînt substanţe neutre; în soluţii apoase nu reacţionează cu acizi, cu baze. Se întrebuinţează în industria materiilor colorante. Azofenină. Gr. mol. 440,52. Substanţă cu N-c6H5 c6h5-nh ;î'VNH-C,H, \> n-g6h5 schelet chinoniminic, care apare ca intermediar în sinteza indulinelor. Cristale roşii; pA.^O-°--r^ ........... în toluen; insolubilă în apă, în eter, în alca-lii. Se obţine prin încălzirea dianilino-chinonei cil anilină la 180 — 200°. Sin. Dianilinochinondianil. Azoli. Combinaţii cu cicluri de cinci atomi, care conţin, ca heteroatomi, N şi O, S sau N. Toate aceste combinaţii derivă de la furan, tiofen sau pirol, "prin înlocuirea uneia sau a mai multor grupe =CH cu atomi de N. Principalele cicluri de bază sînt: IIC Cil HC N HC — CH ii '! il f! ■ li 1! HC N HC CH HC N Nox \/ xsx 1,2-Oxazol 1,3-Oxazol 1,2-Tiazol (izooxazol) (oxazol) (izotiazol) HC N HC CH HC N il i! !! • ii i! II HC CH HC N HC CH xsx W W 1,3-Tiazol 1,2-Diazol 1,3- Diazol (tiazol) (pirazol) (imidazol) Azometine. Y. Baze Schiff. Azorgan. Îngrăşămînt organic azotos, obţinut din uree şi formaldehidă. Granulat, nehigroscopic, puţin solubil în apă, conţine 39% azot, care este liberat în mod lent. Azorubin. Na03S • C10H6—N2—C10H5(OH)SO3Na. Gr. mol. 502,42. 4-Sulfonat de sodiu-a-naftalen-azo-a-naftol-4-sulfonat de sodiu. Pulbere brună-roşie, solubilă în apă. Se obţine sintetic din ac. a-naftolamino-4-sulfonic di-azotat şi ac. a-naftol-4-sulfonie. Colorant acid pentru lînă, pentru grăsimi, alimente. Sin.: Carmoisin, Cardinal 3 B. Azot. Element în stare gazoasă. Nr. at. 7; gr. at. 14,008; are doi izotopi stabili; cu nr. de masă 14 (99,6%) şi 15 (0,38%), cum şitrei izciTopiartiRcralTmdroaetivi ;ăo,9h7 p.f. —195,8°; p.t. —209,86°; temp. critică — 147°; preş. critică 33,5 at. Se găseşte în atmosferă în proporţia de 78,4% în volume sau de 76% în greutate; de asemenea, în combinaţii anorganice şi organice. Se prepară prin distilarea fracţionată a aerului lichid. Azotul molecular / N2, reacţionează foarte puţin la temperatura obişnuită. La temperatură înaltă se combină cu diferite elemente. Are valenţele 1, 2, 3, 4, 5. Oxizi: N20, NO, N203, N02(N204), N2Os. Acizi: azothidric (HN3), hipoazotos (H2N202), ni-troxilic (H2N02), azotos (HN02), azotic (HNOs), perazotic (HN04). Sin. Nitrogen. Azotul ca îngrăşămînt. Creşterea şi dezvoltarea plantelor depind de caracterul metabolismului N2. Insuficienţa N2 duce la încetinirea procesului de formare a substanţelor protidice, la oprirea din creştere a frunzelor sare" a substanţelor cu N2 din ţesuturile mai bătrîne în cele mai tinere, de"creştere; ea reduce totodată conţinutul de apă al plantelor. Prianişnikov a demonstrat in 117 Azotat de cesiu mod practic posibilităţile obţinerii de recolte mari şi stabile mărind dozele de N2. Prea mult Na, în lipsa P şi K, duce la prelungirea vegetaţiei, la scăderea rezistenţei la ger a cerealelor, la încetinirea ritmului de coacere a fructelor etc. Nutriţia unilaterală cu Na poate produce, la cereale, mai multe paie decît boabe; la tuberculi-fere şi rădăcinoase, mai multe părţi aeriene; la tutun măreşte conţinutul de nicotină; în general, micşorează rezistenţa^ la păstrare a fructelor şi a legumelor. în îngră-şămintele cu N2, el se poate prezenta sub formă de N-amoniacal (NH3 şi ionul NH4+), N-nitric (NO;D, sau amidic (uree). Azotul din sol. Provine din activitatea, biologică a microorganismelor din sol. Se găseşte sub formă organică, care suferă o mineralizare sub influenţa unor bacterii specifice (combinaţii amidice şi aminice; j numai 1 — 5% din*N2 din sol este solubil în apă). Mineralizarea are următorul circuit: întîi se formează NH3, care este oxidat în HNOa (sub influenţa bacteriilor Nitro-somonas, Nitrosoxystis, Nitrosospira), apoi în HNOs (sub acţiunea bacteriei Nitrobac-ter) şi în sărurile acestuia. Circuitul N2 cuprinde procesele de amonificare (v.), ni-trificare (v.), denitrificare (v.), pînă la fixarea sa în sol. Azot amidic. Azot aparţinînd grupei amidice; de ex. in cianamida de Ca, (CaCNa), în uree [CO(NHa)a], în compuşi ureo-alde-hidici (v.). Azot amoniacal. Azot aparţinînd moleculei de NH3 sau ionului NH4. Se întîlneşte în îngrăşămintele cu azot: (NH4)2S04; NH4N03; NH3. Planta preferă forma amoniaeală de îngrăşămînt. Aceasta îmbunătăţeşte asimilarea fosforului şi a potasiului, grăbeşte îmbobocirea, înflorirea, legarea fructelor şi coacerea. Azot nitric. Azot aparţinînd ionului N03. Este prezent în îngrăşăminte, ca NaNO?, Ca(N03)2, NH4N03. Azotul nitric favorizează fenomenele de oxidare în plante. Azot nitros. Azot aparţinînd ionului N02. Este prezent în îngrăşăminte sub forma de nitriţi (azotiţi). Valoarea nutritivă a azotiţilor este mult mai mică decît a azotaţilor şi a sărurilor amoniacale, dar în soluţii slabe, plantele asimilează fără pericol azotiţii, care au asupra unora dintre ele o acţiune stimulatoare. Azotat de amoniu. NH4N03. Gr. mol. 80,19. Substanţă albă cristalină, foarte higrosco-pică. Se poate granula prin pulverizarea Este exploziv. Se prepară din soluţie de HN03 cu NH3, prin concentrare, cristalizare şi uscare. Amestecat cu 2 — 3% făină de oase sau cu gips, pentru micşorarea gradului de aglomerare, este folosit ca îngrăşămînt agricol; se întrebuinţează şi în explozivi. Se păstrează în depozite uscate, în ambalaj impermeabil la aer. Azotat de argint. AgN03. Gr. mol. 169,89. Cristale incolore, rombice, care, în contact cu substanţe organice, le înnegresc, datorită reducerii la argint; p.t. 208,05. Se descompune la 440° în Ag, N02 şi 02; d 4,35. Se obţine dizolvînd Ag în HN03 conc. şi evaporînd soluţia. E utilizat în medicină pentru cauterizări, la prepararea unor compuşi ai argintului, în industria fotografică, la fabricarea oglinzilor, în gal-vanoplastie. Sin.: Nitrat de argint, Lapis infernalis, Piatra iadului. Azotat de bariu. Ba(N03)2. Gr. mol. 261,38. Cristale incolore, cubice; e solubil în apă; | insolubil în alcool; greu solubil în HN03; p.t. 575°. La temperaturi mai înalte se descompune; d 3,24. Se obţine tratînd BaS cu HN03, sau din salpetru de Chile, NaN03, cu BaCl2. E folosit în pirotehnie. Azotat de beriliu. Be(N03)2-3H20. Gr. mol. 187,08. Cristale albe, delicvescente; e solubil în apă, în alcool; p.t. 60°; pe la 100° începe să se descompună. Azotat de bismut. Bi(N03)3 • 5H20. Gr. mol. 485,1. Cristale albe; e solubil în HN03 dil.; d 2,83. Se mai cunoaşte şi Bi0N03, azotatul de bismutil (numit impropriu sub-nitrat de bismut). Gr. mol. 305,02; cristale în plăci hexagonale, sau pulbere albă; e insolubil în apă, în alcool; solubil în acizi peste 260° se descompune; d 4,93. E întrebuinţat în medicină. Azotat de calciu.Ca (N03)2. Gr. mol.144,44. Cristale cubice, incolore; e higroscopic; e solubil în apă, în alcool, p.t. 561°; J2,36. Ia naştere prin descompunerea substanţelor organice azotate, în prezenţa CaO. Sub numele de salpetru de Norvegia, se obţine la tratarea Ca(OH)2 sau a CaC03 cu oxizii de N care iau naştere din aer, prin sinteză. E folosit ca îngrăşămînt în agricultură. Sin. Salpetru de Norvegia. Azotat de ceriu. Ce(N03)3 • 6H20. Gr. mol. 434,25. Cristale incolore, delicvescente; e uşor solubil în apă, în alcool; la 200° se descompune. Se mai cunoaşte Ce(N03)4, iar sub formă de săruri complexe, se cunosc combinaţii de forma Me2 [Ce(N03)6ţ, şi de forma Ce(0H)(N03)3*3H20. Gr. mol. 397,21; cristalizează în ace lungi, galbene; e solubil în apă. Azotat de cesiu. CsN03. Gr. mol. 194,92. uFistaie incolore, nexagtmure sau ctioice, e solubil în apă; greu solubil în alcool; p. t. 414°; d 3,68; la temperaturi mai înalte se descompune. Azotat de cobalt 118 Azotat de cobalt. Co(N03)2 • 6H20. Gr. mol. 291,05. Cristale roşii, monoclinice, delic-vescente; e solubil în apă, în alcool; greu solubil în NH4OH; d 1,87. Se obţine tra-tînd Co sau CoO cu HN03; la cald se dizolvă în apa sa de cristalizare, iar la o temperatură mai înaltă trece în Co203 sau în CO3O4. Azotat de crom. Cr(N03)3 • 7 xl2 H20. Gr. mol. 373,16. Cristale brune, monoclinice; e solubil în apă; p.t. 100°. Cr(N03)3-9H20. Gr. mol. 400,17. Cristale purpurii, monoclinice; e solubil în apă, în acizi, în baze, în alcool; p.t. 37°; la 125,5° se descompune. Azotat de etil. CH3CH20N02. Gr. mol. 91,07. Lichid; df 1,1004; p.f. 88°; p.t. -112°; e solubil în apă,- în alcool. Se prepară prin reacţia directă a HN03 cu alcool. Se poate distila fără descompunere, dar explodează în momentul în care distilarea se apropie de sfîrşit. Sin. Esterul etilic al acidului azotic/ Azotat de fier. Azotat feros. Fe(N03)2 • 6H20. Gr. mol. 287,96. Cristale verzi, rombice; e solubil în apă; se descompune la 60,5°. Azotat feric. Fe(N03)3 • 9H20. Gr. mol. 404,01. Cristale incolore, monoclinice; e solubil în apă; greu solubil în HN03 conc.; p.t. 47,2°; peste această temperatură se descompune; d 1,684. Azotat de bafniu. Hf(N03)4. Gr. mol. 426,63. Amestecat cu oxid de wolfram este folosit la confecţionarea filamentelor pentru becuri; se adaugă spre a preveni recristalizarea filamentelor de wolfram. A.zotat de Leuna. Amestec de NH4N03 şi (NH4)2S04 (18—19% N sub formă amonia-cală). Îngrăşămînt cu reacţie fiziologică acidă. Sin. Salpetru de Leuna. Azotat de litiu. LiN03. Gr. mol. 69,95. Cristale incolore, trigonale, delicvescente; e solubil în apă, în alcool; p.t. 255°; d 2,38. LiN03 • 3HaO. Gr. mol. 125,00. Substanţă incoloră; e solubil în apă; la 29,9° pierde 2H20; la 90° pierde toată apa de cristalizare. Azotat de mercur. Azotat mercuros. Hg2(N03)2 • 2HaO. Gr. mol. 561,28. Cristale incolore, monoclinice, eflorescente; e solubil în HN03 dil.; insolubil în NH4OH; cu apa hidrolizează, dînd Hg2(0H)(N03); p.t. 70°; d 7,49. Se obţine prin acţiunea la rece a HN03 dil. asupra unui exces de Hg. Azotat mercuric. Hg(N03)2 • H20. Gr. mol. 333,63. Se obţine la tratarea Hg cu HNOs conc. în exces şi răcind soluţia in~~—14°. Cristale rombice incolore, clelic-vescente; e solubil în apă, în HN03, în NH4OH; insolubil în alcool; p.t. 79°; d 4,39; hidrolizează în apă caldă, dînd Hg(N03)2 • ■ 2H20, iar prin fierbere dă HgO; la temperaturi mai înalte se descompune. Azotat de metil. CH30N02. Gr. mol. 77,03. Lichid incolor; d|5 1,2032; p.f. 65°; p.t. 1°. Poate fi distilat fără descompunere, dar explodează în momentul în care distilarea se apropie de sfîrşit. Se prepară din alcool metilic şi HN03." Sin. Esterul metilic al acidului azotic. Azotat de nichel. Ni(N03)2 • 6HaO. Gr mol. 290,8. Cristale verzi, monoclinice, delicvescente; e solubil în apă, în alcool, în NH4OH; p.t. 56,7°; p.f. 136,7°; d 2,05. Azotat de paladiu. Pd(N03)2. Gr. mol. 230,72. Cristale brune sau galbene, rombice, delicvescente; în apă se descompune; e solubil în HN03; la cald se descompune. Azotat de plumb. Pb(N03)2. Gr. mol. 331,23. Cristale incolore, cubice sau monoclinice; e solubil în apă, în alcool, în NH4OH, în baze. Se obţine tratînd Pb sau PbO cu HN03 dil. la cald; la 470° se descompune, cu formare de Pb02; d 4,53. Azotat de potasiu. KNOs. Gr. mol. 101,1. Sare albă; e solubil în apă; oxidant puternic; conţine 13,7% N2 şi 17% K20. Se obţine prin tratarea NaN03 cu KC1, prin tratarea KCI cu HN03 etc. E folosit ca îngrăşămînt în amestec cu alte îngrăşăminte cu N2, pentru a regla raportul N/K după cerinţele plantelor, sau se aplică pe fondul lăsat de cultura plantelor leguminoase. Îngrăşămînt pentru plantele care nu suportă Cl2: tutun, in, viţă de vie, sfeclă de zahăr etc. Sin. Salpetru. Azotat de rodiu. Rh(N03)3. Gr. mol. 288,93. Cristale brune sau galbene; e solubil în apă; insolubil în alcool; la cald se descompune. Azotat de sodiu. NaN03. Gr. mol. 85. Cristale albe; p.f. 311°; d 2,27. Se descompune la 380° în azotit şi oxigen. Se găseşte ca rocă în Chile. Se prepară prin dizolvare la cald şi cristalizare din rocă sau din gazele reziduale de la fabricarea HNOs, prin neutralizare cu Na2C03 sau cu NaOH şi tratarea soluţiei cu HN03, pentru transformarea azotitului, format concomitent, în azotat. Sin.: Salpetru de Chile, Nitru, Silitră. Azotat de sodiu şi potasiu. Se obţine ca amestec, în Chile, prelucrînd lichidele-mame din care a cristalizat NaN03. E folosit ca îngrăşămînt eficace pentru plantele citrice. Sin. Nitrapo. Azotat de strouţiu. Sr(N03)2._____Gr. mol. 211,65. Cristale cubice, incolore; e solubil în apă; p.t. 645°; d 2,99. Se obţine prin tratarea SrC03 cu HN03 sau din SrCl2 cu NaNOs în soluţie. 119 Azotogen Azotat de toriu. Th(N03)4. Gr. mol. 480,15. Plăci delicvescente; e solubil în apă; se descompune la 500°. Th(N03)4 • 4H20. Gr. mol. 552,22. E incolor; solubil în apă, în alcool. Th(N03)4 • 12H20. Gr. mol. 696,84. Cristale incolore; e solubil în apă, în alcool. Conţinutul azotaţilor de toriu în apa de cristalizare variază după condiţiile de preparare. Azotat de uranil. U02(N03)2 • 6HaO. Gr. mol. 502,18. Cristale galbene-verzi; e solubil în apă, în alcool, în H2S04; p.t. 60,2°; se descompune la 100°; d 3,28. Se întrebuinţează ca reactiv în chimia analitică. Azotat de zinc. Zn(N03)2 * 6H20. Gr. «mol. 297,49. Cristale incolore, tetragonale; e solubil în apă, în alcool; p.t. 36,4°; la 105° pierde apa de cristalizare; d 2,06. Există azotat de zinc şi în stare anhidră, cît şi sub formă de hidraţi cu două, patru şi nouă molecule de apă de cristalizare. Azotat de zirconil. Zr0(N03)2 • 2H20. Gr. mol. 276,27. Cristale incolore; e solubil în alcool absolut. Azotat mercuric. V. Azotat de mercur. Azotat mercuros. V. Azotat de mercur. Azotaţi. Săruri ale HN03. Se obţin din metalul, hidroxidul sau carbonatul respectiv, prin tratare cu HN03. Azotaţii de K, Na şi Ca, care se găsesc în natura, au numirea generală de salpetru. Toţi azotaţii sînt solubili în apă, unii fiind higroscopici, ca: NaN03, NH4N03 etc. La încălzire, unii azotaţi trec în azotiţi. în stare solidă sînt oxidanţi. Sin. Nitraţi. Azotit de n-amil. C5H11ONO. Gr. mol. 117.15. Lichid galben; p.f. 104°; d|° 0,8528; Tip 1,3850. Se obţine sintetic din N203 sau HN02 şi alcool amilic. Medicament vaso-dilatator întrebuinţat în crize de anghină pectorală. Agent de nitrozare. Sin. Nitrit de n-amil. Azotit de amil terţiar. C5HnONO. Gr. mol. 117.15. Lichid; p.f. 93°; d20 0,8958. Se obţine sintetic din N203 şi alcool amilic terţiar la 70°. Medicament vasodilatator cu * activitate mai bună (ca intensitate şi ca durată) decît a azotitului de n-amil. Sin. Nitrit de amil terţiar. Azotit de amoniu. NH4NOa. Gr. mol. 64,05. Cristale albe-gălbui; în apă se descompune; e solubil în alcool; insolubil în eter; se descompune la cald; d 1,69. Azotit de mercur. Azotit mercuros. ffggPSFU^*^ tfî^iîuce^, gal- bene. Se obţine dizolvînd Hg în puţin HN03 dil. (10 — 23%). Azotit mer c*u-r ic, Hg(NOa)2; ace galbene instabile; e anhidru; în apă caldă hidrolizează. Se obţine prin tratarea HgCl2 cu soluţie de AgN02. Azotit de osmiu. 0s(N02)2. Gr. mol. 282,22. Substanţă cristalină de culoare galbenă sau oranj. Cristalizează din apă cu diferite cantităţi de apă de cristalizare. Se prepară tratînd pentanitroosmiatul de Ba. {Ba[Os (NOa)s] -H20} cu H2S04 dil. şi evaporînd filtratul obţinut. Nitroosmiaţii se prepară încălzind soluţia de OsCl4 cu azotitul respectiv. Se cunosc numeroşi ni-troosmiaţi, şi anume cu metalele alcaline, alcalino-pămîntoase, cu Zn, Cd, Ag. Azotit de plumb. Pb(N02)2. Gr. mol. 299,23. Se obţine la tratarea soluţiei de AgNO* cu PbCl2 şi concentrînd soluţia obţinută în vid sau tratînd Pb02 cu AgNOa, în puţină apă. Azotit de sodiu. NaN02. Gr. mol. 69. Se obţine prin absorbţia amestecului echi-molecular NO+N02, în turnuri cu soluţie alcalină; cristalizează la 30—40° şi se separă de soluţia de azotat. Se întrebuinţează la fabricarea coloranţilor organici, a iodului, a bromului, în industria alimentară, textilă. Azotit de stronţiu. Sr(N03)2* H20. Gr. mol. 197,66. Cristale hexagonale, solubile în apă, în alcool; se descompune la 240°; d 2,41. Azotit de zinc. Zn(N02)2. Substanţă foarte uşor hidrolizabilă. Nu poate fi" obţinut decît în soluţie. Se obţine la tratarea NaNOa cu ZnS04, în soluţie alcoolică, apoi filtrînd şi evaporînd soluţia. Azotiti. Sărurile acidului azotos, HN02. Substanţe cristaline, incolore; prin încălzire, cele mai multe se descompun [Ba(N02)2 la 220°, Ag(N02)2 la 140°, Hg2(N02)2 la 75° etc.], dînd oxidul metalic sau chiar metalul respectiv. Azotiţii alcalini se descompun peste 500°. Toţi* azotiţii sînt solubili în apă; dintre ei/cel mai puţin solubil este AgNOă (1 : 300). Se cunosc mulţi azotiti complecşi. Unii azotiţi, cum sînt cei alcalini, sînt folosiţi în industria coloranţilor organici. Sin. Nitriţi. Azotobacterii. Microorganisme din flora solurilor, capabile să asimileze direct azotul atmosferic. Exemplu: Azotobacter chroo-cocum. Azotogen. Preparat care conţine culturi de Azotobacter chroococum şi de Azotobacter agile, capabile să asimileze direct N2 at-- ^nosfericrta-prop orţia de 30^^jQ-kgJN/lia/„an. Prin aplicarea acestui îngrăşămînt bacte-rian se obţin sporuri importante de recoltă. Sin. Azobacţerin. Azotometru 120 Azotometru. Aparat prevăzut cu un tub gradat, în care se poate colecta şi măsura N2 (sau alt gaz) rezultat, fie prin arderea unei substanţe care conţine N, fie prin altă reacţie chimică. Sin. Nitrometru. Azotură de bariu. Ba3N2. Gr. mol. 440,11. Se formează din Ba(N03)2, încălzit între 260 şi 600°. Substanţă solidă, puţin volatilă; se topeşte la — 1000°. La temperatura de 300° se combina cu H2, iar la roşu, cu GO. Cu apa hidrolizează, eliberînd NH3. Azotură de bor. BN. Gr. mol. 24,83. Substanţă albă, uşoară, amorfă, care se aseamănă cu talcul; poate fi obţinută şi cristalizată, ca şi grafitul, în sistemul hexagonal stratificat; d 2,35. La 1220°, BN începe să se disocieze în N2 şi B. BN se oxidează foarte uşor la cald, atît cu 02 cît şi cu C02, putînd reduce majoritatea oxizilor metalici şi reacţionînd cu apa, începînd de la 120°, cu formare de NH3. Se obţine prin combinarea directă a N2 cu B, la ~ 800°, sau din BC13 şi NH3. Azotură de germaniu. Ge3N2. Gr. mol. 245,82. Cristale negre; sublimează la - 650°. Ge3N4. Gr. mol. 273,83. Pulbere brună, strălucitoare; e insolubilă în apă, în baze; se descompune la — 450°. Azotură de magneziu. Mg3N2. Gr. mol. 100,98. Cristale cenuşii-verzi; e insolubilă în apă; se descompune în apa calda şi în acizi, hidrolizind, cu eliberare de JNH3. ! Se descompune la 1 500°. I Azotură de mangan. Se cunosc mai multe \ azoturi: Mn4N, Mn5N2 şi Mn3N2, importante ; fiind ultimele două. Mn5N2. Gr. mol. j 302,67. Substanţă solidă de culoare închisă, ] ctr luciu metalic; d 6,6; încălzită în H2 j formează NH3, iar încălzită în NH3, for- ; mează Mn3N2. Se obţine la încălzirea în ; aer, a Mn fin divizat, la 1 200°. Mn3N2. Gr. mol.-192,81. Substanţă solidă; d 6,21; este mai stabilă decît Mn5N2. Azotură de molibden. Se cunosc: Mo3N2, Mo5N4, Mo5N3, MoN, Mo2N. Primele trei azoturi se obţin încălzind MoC13 cu NH3 la temperaturi peste 760°, iar ultimele, prin acţiunea NH3 asupra pulberii de Mo între 400 şi 725°. încălzite în aer, unele dintre aceste azoturi se aprind spontan, iar în curent de 02 ard, dînd Mo03. Azotură de siliciu. Si3N4. Gr. mol. 140,21. Pulbere amorfă, cenusie-albă, solubilă în ! HF; p.t. 1900°; d 3,44. Azotură de tantal. Ta3N5. Gr. mol. 612,62. Pulbere galbenă; e insolubilă în apă, în _aiiLzi^J^Un£ăl^ire^^-~u^4n4e^BxisFemţa -Sa este incertă. Se cunoaşte sigur TaN, care se prepară încălzind metalul în N2 sau prin acţiunea H2 şi a N2 asupra TaCl5. Are culoare cenuşie-neagră, cu luciu metalic. Azoturăde toriu. Th3N4. Gr. mol. 752,39. Se obţine încălzind metalul în N2, sau încălzind carbura de Th cu NH3. Combinaţie instabilă, fiind descompusă de apă cu formare de Th02. Azotură de urau. U3N4. Gr. mol. 10,09. Are culoare neagră-brună; se descompune în apă; e solubilă în HN03; insolubilă în HG1 conc. Azotură de vanadiu. YN. Gr. mol. 64,96. Are culoare verde-brună; e insolubilă în apă; p.t. 2 320°; d 5,65. Azotură de zinc. Zn3N2. Gr. mol. 224,16. Are culoare cenuşie; se descompune în apă; e solubilă în HC1. Azoturi. Combinaţii saline ale ionului N^~ cu diferite metale tipice sau compuşi interstiţiali ai azotului cu metale grele. Se obţin prin încălzirea amidurilor sau prin reacţie directă intre azot şi diferite metale. în condiţii obişnuite, azotul nu reacţionează cu metalele, cu excepţia Li; la temperaturi înalte reacţionează’ şi se obţin azoturile respective. Sin. Nitruri. Azoxibenzen. G6H5—N=N—GPH5 Gr. mol. O 198,10. vSe obţine prin reducerea nitro-benzeimlui, în mediu alcalin, cu zinc. Cristale galbene; d|° 1,246; p.t. 36°; p.f. cu descompunere; e solubil în alcalii, în eter, în ligroină. Prin reducere trece în azobenzen, iar sub acţiunea H2S04 dil. suferă o transpoziţie coriducînd la p-hidro-xîăzoberizen...—....... ■ —........ Azoxiderivaţi. Substanţe care conţin în moleculă gruparea azoxi,’ avînd formula generală: R—N=N—R4. Importanţă practică 4-O au numai azoxiderivaţii aromatici, în care atît R cît şi R4 sînt radicali arilici. Azoxiderivaţii aromatici simetrici se obţin prin reducerea nitroderivaţilor cu zinc ’în mediu alcalin. Azoxiderivaţii asimetrici se obţin plecînd de la un nitrozoderivat şi o arilhidroxilamină cu radicali diferiţi. Azoxiderivaţii apar ca intermediari la reducerea nitroderivaţilor. Azulene. Hidrocarburi care conţin un inel ciclopentanic condensat cu un’inel ciclo-heptanic şi cinci legături duble. Au formula: C10H8. Se găsesc în uleiuri eterice extrase din plante (muşeţel, coada-şoricelu-“lui, "^enveF~eîc7)şi în unele gudrbane. Se obţin sintetic, deshidratînd unele sesc-viterpene. Se întrebuinţează în tratamentul îaringitei, al anghinei etc. 121 Baerită Azur II. Amestec în părţi egale de albastru de metilen şi albastru de metilen sulfoclorurat. Pulbere verde închisă; e solubil în apă; puţin solubil în alcool, în cloroform; insolubil în eter. E întrebuinţat în bacteriologie. Sin.: Azur II „Giemsa“, Albastru azur II. Azur II „Giemsa“. Y. Azur II. Azurit. 2CuG03 • Cu(OH)2. Minereu. Cristale monoclinice, albastre închise; d 3,80; durit. 3,5 — 4. Se reduce cu cărbune la cupru metalic. E stabilizat de alcalii; se descompune la cald; e atacat de H2S şi de uleiul de in. A fost utilizat, în trecut, în pictură. B Bachelită. Produs de condensare între fenol şi aldehidă formică, în prezenţă de catalizatori. Y. Răşini fenolice. Bacitraeină. Antibiotic extras din culturile de Bacillus licheniformis. Polipeptidă cu greutate moleculară mare. Medicament, folosit local, în neurochirurgie, otorinolaringolo-gie, oftalmologie; oral, în infecţii intestinale, pentru sterilizarea tubului digestiv. Bacterie acetică. Bacterie care oxidează alcoolul în ac. acetic. Exemple: Bacterium Schiitzenbachii, Bacterium oxidans, Bacterium orleanense etc. Bacterie aerobă. Bacterie care se dezvoltă în prezenţa oxigenului. Produce mineralizarea substanţelor organice; de ex.: bacteriile nitrificante transformă azotul din proteine în azotaţi. Are aplicaţii la epurarea apelor de canal. Produce oxidarea unor substanţe organice. Exemplu: bacterie acetică (v.). Bacterie amonit*ieatoare. B actorie care des-compune substanţele proteice cu formare de NH3. Bacterie anaerobă. Bacterie care se dezvoltă în absenţa 02. îşi procură Q2 necesar din descompunerea substanţelor organice. Exemple: bacteriile de putrefacţie, bacteriile lactice, butirice. Bacterie butirieă. Microorganism, facultativ sau strict anaerob, care transformă, în anumite condiţii, unele zaharuri în ac. buti-ric. Exemple; Granulobacter saccharum-butyricum, Granulobacter lactobutyricum, Clostridium butyricum etc. Bacterie denitrificatoare. Bacterie care reduce azotaţii pînă la N2. Exemple: B. deniiri-ficans, B. pyocyanus, B. colii etc. V. Deni-trificare. Bacterie lact ică. B acterie~eare~ transf or mă ~za-harurile în ac. lactic. Exemple: Thermo-bacterium bulgaricum, Thermobacterium aci-dophilum etc. Baeterie leguminoasă. Microorganism sub formă de bastonaşe mobile, cu unele celule mai groase, ramificate, adesea umflate, care, fixate pe rădăcinile plantelor leguminoase, asimilează N2 din aer, transfor-mîndu-1 în NH3. Pentru fiecare plantă există o anumită specie de bacterii; de exemplu, una pentru trifoi, alta pentru lucernă sau pentru fasole. Bacteriile mază-rii pot forma, însă, nodozităţi şi pe măză-riche, pe linte. Se cunosc 16 grupe de bacterii de nodozităţi, dintre care nouă au importanţă practică. Sin. Azotobacterie. Bacterie nitrifieatoarc. Bacterie care transformă NH3 în HN02 şi HN03. Exemple: Nitrosococus, Nitrosomonas, Nitrobacter. Bacterie silicioasă. Bacterie care descompune alumosilicaţii minerali, punînd la dispoziţia plantelor K şi P sub forme uşor asimilabile. Experienţele au arătat că silico-bacteria a dat rezultate bune în asociere cu azotobacteriaşi cu foslobacteria^ plantele devenind mai rezistente faţă de agenţii fitopatogeni. Sin. Silicobacterie. Bacterioclorofilă. Pigment verde, component al bacteriilor fotosintetizante. Ajută la sintetizarea hidraţilor de carbon (a glucidelor), folosind energia solară. Bacterioîag. Organism submicroscopic de — 90 mu, constituit din proteine; lizează bacteriile. Bade leit. Zr02. Minereu de zircon (bioxid de Zr care mai conţine Ca, Al, Fe, Si02); cristale monoclinice, incolore sau galbene, brune, negre, cu luciu mătăsos, gras. Se găseşte în nisipuri metalifere nobile, în mineralele pămînturilor rare. Sin. Pămînt de zirconiu. Badional. Y. p-Aminobenzen-sulfamido-tio-—carbamidă,--------------——-----------------— Baerită. Cauciuc artificial, pe bază de poli-sulfuri (tiocol). E insolubil în dizolvanţi obişnuiţi; are rezistenţă la 02 şi 03; are Baie 122 proprietăţi inferioare celor ale cauciucului natural. Se întrebuinţează ca adaos la cauciuc, pentru mărirea rezistenţei la îm-bătrînire şi la dizolvanţi. Baie. Recipient de metal, de sticlă sau de alt material, în care se pune un lichid (apă, ulei, metal, săruri topite, soluţii etc.), un material solid pulverulent (nisip) sau aer simplu; serveşte la încălzirea la diferite temperaturi, în unele operaţii fizice sau chimice de laborator sau tehnice. Băile se încălzesc cu gaz sau electric. Exemple: baie de apă, de săruri, de ulei, de nisip, metalică, de metalizare, electrolitică, de developare, de fixare, de întărire, de slăbire, de călire etc. Baiţ. Lichid sau soluţie cu constituţie chimică foarte variată* folosite în tehnică pentru a curăţi, a colora suprafaţa corpurilor solide, sau spre a le imprima un aspect de obiecte prelucrate. B.A.L. Gr. mol. 124,21. Lichid incolor; fH SH d 1’21; 122°: P-f-10mm j 2 116°; e solubil în apă: 6%; în CH—SH uleiuri vegetale. Se obţine sin-j tetic din alcool alilic, Br2 şi CH2OH NaSH. Antidot în intoxicaţii cu Hg, As, Sb, Bi, Cr, Ni, Au. Sin.: 2,3-Dimercaptopropanol, Ditioglice-rină. Balanţa. Aparat care serveşte la măsurarea greutăţii unui corp, prin comparare cu o greutate etalon. Se cunosc balanţe cu pîrghie şi balanţe cu resort. V. Balanţă farmaceutică, tehnică, analitică, microbalanţă etc. Balanţă analitică. Balanţă cu ajutorul căreia se “pot face cîritărirî pînă Ia 1/10 mg. O balanţă este cu atît mai sensibilă cu cît abaterea unghiulară a de la poziţia de echilibru e mai mare pentru o greutate cît mai mică p, Sensibilitatea a se exprimă prin formula al l p~ e g ’ în care l este jumătatea lungimii pîrghiei, g e greutatea pîrghiei şi s e distanţa de la centrul de greutate al* pîrghiei la punctul său de suspensie. E întrebuinţată în mod curent în analiza chimică, mai ales gravimetrică. Sin. Balanţă de precizie. Balanţă farmaceutică. Balanţă de proporţii mici, cu braţe egale, care* se fixează *— printr-un inel — pe un suport sau se ţine cu mîna, platanele fiind semisferice. Sin. Balanţă de mînă. BăTăhţlhhEostaU cu care se determină densitatea solidelor şi a lichidelor. în cazul solidelor, se suspendă obiectul de cîrligul pe care-1 are. unul dintre platane şi se cîntăreşte obiectul, succesiv, în aer şi cufundat în apă; dacă Pi Şi Pz sînt greutăţile de echilibrare, densitatea este Pi -Pi Pentru aflarea densităţii lichidelor se cîntăreşte, succesiv, un corp solid, care este suspendat de un cîrlig de la unul dintre platane, în aer, în apă distilată şi în lichidul a cărui densitate nu o cunoaştem (greutatea pz). Densitatea lichidului este p±z£a. Pi ~~Pi Balanţă de torsiune. Balanţă care permite determinarea unor forţe foarte mici sau a unor mărimi legate de forţe în care mo-mentul forţei de măsurat se echilibrează prin cuplul* de torsiune al unui fir de care este suspendat un echipament mobil, supus acţiunii forţei de măsurat. E utilizată în* microchimie, la determinări geofizice, electrice şi magnetice. Balanţă samovar. Balanţă cu care se află greutatea volumetrică a seminţelor. Există balanţe samovar cu capacităţi diferite: 0,25; *0,50, sau 1,0 1. Balanţă tehnică. Balanţă cu ajutorul căreia se fac cîntăriri a căror exactitate este de numai ±0,01 g. Balata. Izomer natural al cauciucului, cu structură poliizoprenică; d (în foi) 0,9475, (în bloc) 0,9434; constanta dielectrică 3—3,5; rezistivitatea 1014D/cm. Nu se vulcanizează; este mai tare decît cauciucul la temperatura ordinară, dar se moaie la temperaturi mai joase decît acesta. Se utilizează pentru curele de transmisie la temperaturi care nu depăşesc 45°, la imper-meabilizarea pînzelor, la fabricarea vaselor pentru transportul HF etc. Balanţă Mohr-Westphal. Balanţă specială cu care se determină densitatea* lichidelor. Are o pîrghie divizată în zece diviziuni, pe care se aşază greutăţile (călăreţii), iar la capătul pîrghiei se află un plutitor. Se cufundă plutitorul în apă distilată şi se echilibrează balanţa cu ajutorul călăreţului celui mai mare (greutatea acestui călăreţ este egală cu aceea a unei cantităţi de apă avînd la 4° volumul plutitorului). Greutatea celorlalţi călăreţi este de 10, 100, 1 000, 10 000* de ori mai mică decît j a primului. Apoi se introduce plutitorul 1 în lichidul a cărui densitate vrem să o | aflăm şi se echilibrează balanţa prin adău- 1 garea călăreţilor în diferitele diviziuni ale pîrghiei. Poziţia călăreţilor indică densi- - tatea lichidului. # 123 Banocid Balon Claisen. Vas de sticlă, bombat, cu fund rotund şi cu două gîturi; serveşte la distilarea în vid a lichidelor. Gîtul lateral are rolul de deflegmator. în gîtul drept al balonului se introduce un dop străbătut de un mic tub de sticlă tras în capilar, care ajunge pînă la fundul balonului; în gîtul lateral al balonului se fixează un dop prevăzut cu termometru, iar prin tubul lateral subţire al acestuia ies vaporii. Balon cotat. Balon de sticlă, cu gîtul lung, cu fundul plat, cu dop de sticlă şi cu o marcă ce indică precis volumul lichidului din interior la o temperatură dată (de obicei 20°C); capacitatea baloanelor cotate poate fi de 10, 25, 50, 100, 200, 250, 500,. 1 000 sau 2 000 ml. Balon de filtrare. Vas de sticlă, cu pereţi groşi, de formă conică, eu tubulură laterală. în gîtul balonului se introduce un dop prin care pătrunde o alonjă în care se fixează un creuzet filtrant (Gooch, creuzet de sticlă cu frită) sau prin dop se fixează o pîlnie filtrantă, cu suprafaţa de filtrare orizontală. Filtrarea se execută sub vid, care se obţine prin legarea tubulurii laterale la o trompă de apă, legată, la rîndul ei, de robinetul de apă (apa trebuie să curgă continuu) sau cu o pompă de vid. Sin. Vas de trompă. Balon de sticlă. Vas de sticlă, bombat, cu gîtul lung sau scurt, cu fundul plat sau rotund. Baloanele cu fundul plat sînt folosite la încălzirea sau la fierberea lichidelor şi a soluţiilor, cum şi la confecţionarea stropitoarelor de apă distilată. Gînd balonul trebuie să suporte o anumită presiune, se folosesc baloane...cu fund rotund. Sini ai baloane cu tubuluri laterale, utilizate pentru experienţele în care se execută sinteza acetilenei, arderea N2 în 02 etc. Balon Kjeldahl. Vas de sticlă în formă de pară, cu fundul rotund şi gîtul lung, care serveşte la dezagregarea cu H2S04 conc. şi K2S04 (sau cu alte substanţe) a substanţelor care conţin Na, în vederea dozării acestuia pe cale umedă. Balon Wiirtz. Vas de sticlă, bombat, cu fund rotund, cu gîtul lung, avînd o tubulură laterală; gîtul drept se astupă cu un dop prin care pătrunde un termometru, iar prin tubul lateral ies vaporii, care se condensează într-un refrigerent, cu care acesta este în legătură. Se utilizează pentru distilări. Balsam. Secreţie a vegetalelor, care conţine răşini, uleiuri volatile şi acizi din seria aromatică (de ex. ac. benzoic): e insolubil în apă; are funcţiunea de a închide rănile plantelor. Medicament stimulant, dezinfectant, întrebuinţat în dermatoze etc. E întrebuinţat, de asemenea* în parfumerie. Balsam de Canada. Balsam extras din Abies balsamea (fam. Pinaceae). E constituit din pinen, acetat de bornil, răşini şi uleiuri volatile. Substanţă vîscoasă, galbenă-verzuie, transparentă, cu miros aromatic, amară; se solidifică la aer; d 0,987—0,994; nfj° 1,52-1,54; [a]^°+l° la+ 4°; e insolubil în apă; solubil în benzen, în cloroform, în xilen, în ulei de cedru. întrebuinţări: ca ciment pentru lentile; la fabricarea lacurilor fine; la montaj în microscopie. Sin. Terebentină de Canada. Balsam de copaîva. Balsam extras din specii sud-americane de Copaifera (fam. Legu-minosae), constituit dintr-un ulei volatil, din răşini, acid iluric şi acid metacopaivic. Lichid vîscos, transparent, galben, cu miros caracteristic; d 0,930 — 0,995; e insolubil în apă; solubil în benzen, în cloroform, în eter, în uleiuri, în CS2, în alcool absolut. E întrebuinţat la prepararea lacurilor, în parfumerie; ca medicament, în inflamaţii cronice ale mucoaselor. Balsam de gurjun. Balsam extras din diferite specii de Dipterocarpus. Conţine: 75% uleiuri volatile cu p.f. — 225°, ac. gurjunic, răşini, substanţe amare. Lichid limpede, cafeniu; e insolubil în apă; solubil în benzen, în cloroform. E întrebuinţat la prepararea de lacuri rezistente pînă la 80°; la fabricarea de hîrtie fotografică şi, în industria săpunului, ca fixator al parfumului. Sin. Ulei de lemn. Balsam de Peru. Balsam extras prin incizie din Myroxylon peruiferum (fam. Legumi-nosae). Lichid dens, brun-roşu, cu miros aromatic; e solubil în alcool, în cloroform; puţin solubil în eter; d 1,135 — 1,160. Conţine acizii benzoic şi cinamic, cinameină (cinamat şi benzoat de benzii). Medicament cicatrizant, paraziticid (în tratamentul scabiei). E întrebuinţat, de asemenea, în industria alimentară (la aromatizarea ciocolatei) , în industria parfumurilor. Balsam de tolu. Balsam extras prin incizie din Myroxylon toluiferum (fam. Legumino-sae). E originar din Columbia. Conţine răşini, uleiuri volatile, cinameină, acizii cinamic şi benzoic. E solubil în alcool, în glicerină; e insolubil în apă. Medicament dezinfectant, sedativ al tusei. E întrebuinţat, de asemenea, la prepararea parfumurilor şi a produselor cosmetice. Bandă de absorbţie. Regiune din spectrul de absorbţie, în care absorbţia prezintă un maxim* sau o inflexiune. 6 bandă de absorbţie este formată dintr-un mare număr de linii spectrale, foarte apropiate între ele. Banocid. V. l-Dietilcarbamil-4-metilpipe-razină • HC1. Bar 124 Bar. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu 10() barii sau IO6 dyn/cm2. Barbamil. V. Acid 5-etil-5-izoamilbarbituric. Barbital. V. Acid 5,5-dietilbarbituric. Bărbi tone. Y. Acid 5,5-dietilbarbituric. Barbiturice. Medicamente cu acţiune depresivă asupra sistemului nervos central, derivate de la acidul barbituric. In doze mici au efect somnifer; în doze mari sînt anestezice. Produse de sinteză, nu se găsesc în natură. Se obţin prin condensarea esterului malonic substituit cu uree. Exemple: vero-nal, luminai, dial etc. Intoxicaţia cu barbiturice se tratează cu oxigen şi cu medicamente analeptice. Barbotare. Contactul dintre o fază gazoasă şi o fază lichidă, realizat prin trecerea forţată a fazei gazoase dispersate în bule mici sub forma unui curent ascensional prin masa lichidului. Barbotiuă. Pastă, cu un conţinut de 30 — — 50% apă, folosită la fasonarea pieselor ceramice, care se modelează greu prin alte procedee. Barie, Unitate de măsură pentru presiune, în sistemul CGS, egală cu presiunea de 1 dyn/cm2. Barieră de potenţial. Regiunea din jurul unui nucleu atomic, în care potenţialul nuclear are valoarea maximă. Conform fizicii clasice, pentru ca o particulă încărcată pozitiv să treacă această barieră, trebuie să aibă o energie superioară acesteia; după mecanica ondulatorie există, totuşi, 0 posibilitate definită ca şi particule cu energie mai mică să o poată trece. Baril. Unitate de măsură pentru capacitate, folosită în Anglia şi în Statele Unite. 1 baril american = 42 galoane americane = = 153,9 1; 1 baril englez — 36 galoane engleze = 163,5 1. Sin. Barrel. Bar io n. Particulă elementară cu masă mare (particulă grea). Din grupa barionilor fac parte: protonul, neutronul şi hiperonii. Baril. V. Baritină. Baritină. Mineral care conţine minimum 95% BaS04. Material de umplutură pentru vopsele, emailuri de ulei, pigmenţi de precipitare, vopsele în praf; e transparent în ulei; e folosit şi în industria petrolieră, pentru îngreunarea noroiului de foraj. Are d 6,4 —6,8; conţinutul în alb în apă: 82 — 97%; indicele de ulei 8 —9; e rezistent la lumină, la acizi, la alcalii, la apă (îmbibare 15 —20%); fineţea necesară, 0,1% -rPea-id-u-u—pe—s44a—de—4-0—000—eeh-bm/em^;-alb-gălbui; neutru. Sin.: Barit, Spat greu. Bariu. Ba. Element metalic. Nr. at. 56; gr. at. 137,36; se cunosc şapte izotopi stabili cu numărul de masă: 130 (0,2%), 123 (0,02%); 134 (1,7%), 135 (5,7%), 136 (8,5%), 137 (10,8%), 138 (73,1%), cum şi nouă i/otopi artificiali radioactivi; d 3,5; căld. spec. 0,068; p.t. 710°; p.f. 1 600°. Are valenţa 2. Nu se găseşte în stare liberă în natură. Combinaţii naturale: witeritul (BaC03), baritina (BaS04). Se obţine prin descompunerea hidrurii sau a azidei de bariu, prin reducerea BaO cu Ca sau Al ori prin electroliza sărurilor de bariu în stare topită. Metal moale, care poate fi tăiat uşor. Descompune energic apa, cu degajare de H2; de aceea se păstrează în petrol. în stare metalică nu are întrebuinţări în practică. Sărurile, solubile în apă, sînt toxice. Determinarea calitativă. Sărurile volatile colorează în verde flacăra incoloră a becului. Sărurile solubile dau precipitate insolubile cu ionii SOf , CrO|“, C?05" etc. Cu rodizonatul de Na dă un precipitat sau o coloraţie roşie-brună; limita de recunoaştere 0,25 y Ba; limita de diluare 1:2- IO5. Determinarea cantitativă, a) Gravimetric: ca BaS04. b) Colorimetric: cu rodi-zonat de Na. c) Volumetric: titrarea sărurilor solubile cu o soluţie de sulfat alcalin, în prezenţă de rodizonat de Na, ca indicator. Barn. Unitate de secţiune nucleară efectivă, exprimată ca o arie. 1 barn — 10 24 cm2. Baroforeză. Ridicarea unui sol cu densitate mare, într-o soluţie cu densitate mică. Fenomenul este provocat de diferenţa coeficienţilor de difuziune [de ex., dacă se introduce un sol de Fe(OH)3 într-o soluţie de uree, solul de Fe(OH)3 se ridică în soluţie, cu viterămare]. -■ *-..-..... Barograf. Barometru înregistrator pentru presiune, în funcţie de timp. Barometru. Instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice. Barometrul obişnuit constă dintr-un tub de sticlă de aproximativ 80 cm lungime, în care se găseşte o coloană de mercur. Tubul este închis la capătul de sus, iar cel de jos este cufundat într-un vas cu mercur, care este în contact cu aerul atmosferic. înălţimea coloanei de mercur indică valoarea presiunii atmosferice. Barometru aneroid. Instrument format dintr-o cutie metalică, din care s-a scos aerul, prevăzut cu o deschidere, acoperită cu un capac metalic, subţire. Orice variaţie a presiunii atmosferice bombează capacul, care mişcă un resort cuplat cu un indicator ce se mişcă în faţa unei scări gradate. Este^maî^decît™^roimretrnî“ cu mercur, însă e mai robust şi mai practic. Baroscop. Aparat pentru demonstrarea principiului lui Arhimede în cazul gazelor, 125 Bază tare constituit dintr-o balanţă cu braţe egale, de extremităţile cărora sînt suspendate două baloane" cu greutăţi egale, însă cu volume foarte diferite. Balanţa este în echilibru la presiunea atmosferică, însă se dezechilibrează dacă este aşezată sub un clopot din care se scoate aerul, înclinîn-du-se spre balonul mare, ceea ce arată că, în aer, acesta este împins de jos în sus într-o măsură mai mare. Barovacuummetru. Aparat de măsură directă a presiunii absolute mai mici decît presiunea atmosferică. Bascodur. Denumire comercială pentru un material format dintr-o umplutură de grafit, cărbune, cocs, cu un liant dinţm) răşină fenol-formaldehidică modificată. TE stabil chimic şi termic; se poate presa. Batocromie. V. Efect batocrom. Bato«fenantrolină. C24H16N2. Gr. mol. 332,41. 4,7-Difenil-l,10-fenantrolină. Reactiv analitic pentru determinarea colorimetrică a fierului. Bauxită. Minereu de aluminiu. Amestec format din Al(OII)3 cristalizat, AIO(OH) cristalizat şi amorf, oxid de Fe, Ti, Mg şi Si. Are aspect pămîntos alb, galben, brun sau roşu. întrebuinţări: la fabricarea aluminiului, la fabricarea abrazivilor, a materialelor refractare; material absorbant pentru înlăturat mirosul, gustul, culoarea diverselor produse (petrol). Baza lui Homolka. V. Diaminofuchsonimină. Baza lui Milion. Hg2NOH • 2H20. Pulbere slab gălbuie, insolubilă, care se formează la agitarea HgO cu o soluţie de NH4OH. Bazalti Rocă eruptivă, neo^vulcaiiioă, por-firică, formată din plagioclaz bazic, augit şi olivin, cu puţin magnetit şi ilmenit, formînd pînze foarte întinse. Bazaltul e cenuşiu-negru-albăstrui sau negru. E dur şi fărîmicios la lovire. Are rezistenţa la compresiune 2 500—3 500 kgf/cm2, la întindere 80 kgf/cm3, la forfecare 200 kgf/c3m. întrebuinţări: pentru pavaje şi îmbrăcăminte cu criblură la şosele; ca piatră spartă pentru balastare la căi ferate sau pentru betoane. Bază. 1. Substanţă chimică capabilă să libereze în soluţie apoasă ioni OH“ sau o substanţă care formează cu apa compuşi ce pun în libertate ioni OH~ (de ex.: aminele, amoniacul: GH3NH2-fHOH->GH3NH3++OH~; NH3+H20->NHÎ + 0H“). După numărul de ioni OH“ pe care-i pot libera, bazele pot fi: mono-, bi-.tri-.poliacide. Din punctul de vedere al activităţii chimice şi al conductivităţii electrolitice, se împart în baze tari (KOH, NaOH, Ga(OH)2, baze cuater-nare de amoniu etc.) şi în baze slabe [NII4OH, Fe(OH)3, G6H5NH2 etc.]. - 2. Substanţă chimică a cărei moleculă fixează în soluţie un proton, care este dat de molecula unei alte substanţe din soluţie (numită acid), după schema: A~ (bază) + II+ (proton) ~~ AH (acid). — 3. Specie de ioni sau de molecule care pot pune în comun cu un alt ion sau cu o altă moleculă o pereche de electroni neparticipanţi. Sînt baze: H20, NH3i OH’, CH3COO', C03\ CaO etc. “ Bază anorganică. Hidroxid metalic care în soluţie apoasă liberează ioni OH"'. Exemple: NaOH, Ca(OH)2, Fe(OH), etc. Bază de schimb. Cation (Ca2+, Mg2+, Na+,K+) fixat în complexul adsorbant al solului, care poate fi înlocuit cu alt cation, cînd se tratează solul cu soluţia unei sări. Bază organică. Substanţă organică capabilă să fixeze un proton sau să pună în comun cu altă moleculă sau cu alt ion o pereche de electroni neparticipanţi. Sînt baze organice: aminele, bazele cuaternare de amoniu, bazele de sulfoniu, bazele carbino-lice etc. Bază pentru albastru variamin B. C1?H14ON2. Gr. mol. 214,26. 4-metoxi-4'-aminodifenil-amină. Cristale; p.t. 102,0; e solubilă în alcool, în eter, în benzen; puţin solubilă în apă, în ligroină. Dă o culoare albastră, cu naftol A.S. şi A.S.-O.L. Se obţine sintetic prin reducerea 4'-nitrozo-4-metoxidi-fenilaminei cu sulfură de NH4 în alcool. Colorant pentru developare, pentru bumbac, blănuri. Sin. Variamin B Base. Bază pentru albastru variamin RT şi RTA. C6H5-NH-C,H4-NH2. Gr. mol. 184,23. N-feriil-p-ienilendfamîna* Se ‘obţine ~sîn-tetic prin reducerea electrolitică a 4-nitro-difenilaminei sau cu Zn, Al şi NH4G1 etc. Cristale; p.t. 66 — 67°. Sulfat: cristale; e puţin solubil în apă: dă culoare albastră şi"verde cu diverşi naftoli. Produsele obţinute sînt coloranţi de developare ^pentru colorarea bumbacului. Sin. Varia-/minblau RT Base. / Bază pentru bordo solid GP. C7H8OsNr. Gr. mol. 168,15. 4-Nitro-p-anisidină. Cristale (din apă, alcool); p.t. 129°; e solubilă în apă, în alcool, în eter; puţin solubilă în benzen. E antrenabilă cu vapori. Se obţine sintetic din dimetileterul nitrohidro-chinonei cu NH4OH 38%, în autoclavă la 100—140°. Bordo foarte solid cu naftoli. Colorant de developare pentru bumbac. Sin.: Echtbordo GP Base, Bordeaux Base. Bază slabă. Bază parţial disociată în solu-—ţtgrEtesmpfer-^^ etc. Bază tare. Bază disociată practic total în soluţie: hidroxizii metalelor alcaline, al- Baze carbinoliee 126 calino-pămîntoase, şi bazele de tetraal-chilamoniu (baze cuaternare de amoniu), de tipul [R4N]OH etc. Baze carbinolice. Derivaţi incolori ai sărurilor de chinon-imoniu,, obţinuţi prin acţiunea hidroxizilor alcalini asupra coloranţilor trifenilmetanici (de ex. p-triamino-trifenilcarbinol). Sint pseudobaze rezultate prin izomerizarea unor baze veritabile de imoniu şi conţin gruparea —OH legată covalent. Pseudobaze formează şi unele combinaţii heterociclice cu caracter aromatic; astfel, sărurile de piriliu tratate cu hidroxizi alcalini dau combinaţii hidro-xilice covalenţe, care se formează dintr-o bază de piriliu ipotetică, prin legarea OH". Baze euaternare de amoniu. Bazele corespunzătoare sărurilor cuaternare de amoniu, cu formula [R4N]+OH~. Se obţin prin tratarea sărurilor cuaternare de * amoniu cu oxid umed de Ag. Sînt mai stabile decît NH40H şi decît hidroxizii aminelor, care nu se pot izola. Hidroxizii de tetraalchil-amoniu sînt substanţe cristaline, higrosco-pice, uşor solubile în apă. Sînt baze puternice, complet disociate în ioni, grase la pipăit, asemănătoare hidroxizilor metalelor alcaline. Bazele cuaternare mixte (care conţin a'tît radicali metil cît şi radicali superiori) suferă, prin încălzire, „degradarea Hofmann“. Baze de fosîoniu. Baze corespunzătoare sărurilor de fosfoniu, cu formula generală: [R4P]+OH~. Se obţin prin tratarea halo-genurilor de fosfoniu cu oxid umed de argint. Prin distilarea uscată a bazelor de fosfoniu se obţin fosfin-oxizi,. alături de hidrocarburi nesaturate. Baze de sulfoniu. Baze corespunzătoare sărurilor de sulfoniu, cu formula generală: [R3S]+OH~. Se obţin prin tratarea halo-genurilor de sulfoniu în soluţie apoasă cu oxid umed de argint. Hidroxizii de sulfoniu sînt baze tari, complet disociate în ioni, comparabile cu hidroxizii metalelor alcaline. Nu se pot izola în stare pură. Sin. Hidroxizi de sulfoniu. Baze hexonice. Cei trei aminoacizi bazici: arginina, lizina şi histidina, obţinuţi din proteine (au fost numiţi astfel, deoarece conţin cîte şase atomi de carbon). Baze piridice. Fracţiune extrasă cu H2S04 dil. din gudroane’le uşoare rezultate la distilarea cărbunilor de ţămînt, formată dintr-un amestec de piridină şi metilpiri-dine omologe [monometilpiridine (picoline), dimetilpiridine (lutidine) şi trimetilpiri-dine (colidiiie) jrDin bazele*piridice se pot" separa pure, prin distilare fracţionată, numai piridină (p.f. 115°) şi a-picolina (p.f. 129°). Amestecul de baze piridice (cu p.f. pînă la circa 160°) serveşte la denaturarea alcoolului. Sin. Baze piridinice. Baze piridinice. V. Baze piridice. Baze pirimidiniee. Componenţi ai acizilor nucleici, avînd schelet pirimidinic. Sînt produşi naturali importanţi pentru fiziologia animală şi pentru cea vegetală. Se cunosc trei baze pirimidiniee: uracilul, citosina şi timina. Baze purinice. Componenţi ai acizilor nucleici, avînd schelet purinic. Sînt produşi naturali importanţi pentru fiziologia animală şi pentru cea vegetală. Se cunosc: adenina, guanina, hipoxantina, xantina. Baze Scliiîf. Substanţe rezultate prin eliminarea unei molecule de apă între alde-hide şi amine primare* RCH=0-f-H2NR1 -* RCH-NRX+H20. Produşii sînt stabili numai cînd provin din aldehide şi din amine aromatice (se mai numesc şi anili); cei obţinuţi din aldehide şi din amine alifatice se polimerizează foarte uşor. Reacţiile bazelor Schiff sînt asemănătoare cu ale aldehidelor şi cetonelor (adiţionează HCN, NaHS03 şi compuşi organo-magnezieni). Prin încălzire cu acizi diluaţi se hidrolizează. Sin. Azo-metine. Bazicitate. 1. Concentraţia în ioni OH" a unei soluţii. — 2. Numărul total de ioni H+ din molecula unui acid, care pot fi înlocuiţi cu ioni metalici. Bec. Arzător special de laborator pentru combustia gazelor (gaz de iluminat, gaze naturale, vapori de gazolină etc.), care permite reglarea accăuTuî aerului ~şf ă gazului, arderea făcîndu-se cu flacără luminoasă sau neluminoasă, după necesitate (bec Bunsen, Mecker, Teclu etc.). Bec Bunsen. Arzător, folosit la lucrări de laborator, alimentat cu gaz de iluminat sau cu gaze naturale. Se introduce gazul printr-un tub lateral, iar prin orificiile situate radial, deasupra, intră aerul; flacăra obţinută poate atinge, la vîrf, temperatura de 1 500°. Sin. Lampă Bunsen. Bec Mecker. Arzător asemănător becului Bunsen, avînd însă capătul tubului de amestec de gaz şi de aer îmbrăcat cu o sită, care împiedică flacăra „să fugă” înapoi. Temperatura pe care o dezvoltă becul Mecker este, la vîrf, de 1 770° şi, de aceea, e întrebuinţat la calcinări la temperaturi înalte. Sin. Lampă Mecker. Bec Teclu. Arzător asemănllmLh^^ sen, cu deosebirea că intrarea aerului în bec este reglată cu ajutorul unei rondele care se poate mişca vertical. Se obţine, astfel, un mai bun amestec de gaz şi* aer 127 Benzen şi, deci, şi o temperatură mai înaltă decît la becul Bunsen. Sin. Lampă Teclu. Becaclte. Fenoplaste modificate cu colofo-niu, întrebuinţate în industria lacurilor, în special ca înlocuitori ai copalului natural. Exemple: K 105, punctul de înmuiere 95 — 105°; K 125, punctul de înmuiere 110 — 120°, pentru email alb, uscare la aer sau în cuptor (nu îngălbeneşte), lac argintiu, nitrolac; K 100, punctul de înmuiere 95—105°; K 130, punctul de înmuiere 120 —130°, folosită pentru lacuri şi emailuri de ulei (coloratei. Becasol. Răşini gliptalice modificate cu uleiuri sau cu uleiuri şi răşini fenolice. Exemple: tipul 40, cu 40% ulei de peşteJ pentru lacuri de interior; tipul 230, cu 33% ulei de cocos, cu uscare în cuptor, pentru nitrolacuri; tipul 250, cu 58% ulei de soia, pentru lacuri de ştanţat şi tuburi; tipul 15, cu 67% ulei de ricin deshidratat, pentru emailuri albe, uscate la aer; tipul 260, cu 65% ulei de in, pentru vopsele anticorosive. Beetle-răşini. Denumire comercială pentru produse de policondensare uree-formalde-hidă, alchilate; sînt termoreactive şi se folosesc, în amestec cu răşini alchilice, la prepararea lacurilor. Bel. Unitate de măsură pentru intensitatea acustică N a unui sunet: iV = 2 log —, Po unde: p este presiunea efectivă a sunetului în barii, iar p0 — presiunea corespunzătoare pragului de audibilitate pentru sunetul normal, cu frecvenţa de 1 000 Hz/s. Betităv-ExpteaiV'-de'-siguranţă întrebuinţat în minele de cărbuni, format dintr-un amestec de NH4N03 şi C6H4(N02)2. Benaetizin. Y. Benzilat de dietilaminoetil-•HG1. Bentonită. Varietate de argilă montmorillo-nitică, formată dintr-un amestec de sili-caţi de aluminiu care conţine cantităţi variabile de oxizi de Ca, Mg, Fe şi alcalii. E constituită, în cea mai mare parte, din particule coloidale. Are putere decolorantă, o mare capacitate de adsorbţie şi putere de umflare în prezenţa apei; e foarte plastică, tixotropică. Are o largă utilizare industrială ca emulgator, decolorant, material de umplutură, stabilizator al vopselelor (împiedicînd sedimentarea pigmen-ţilor), plastifiant în masele ceramice slabe etc. Benzalacetonă. Y. Benzilidenacetonă. Benzaldehidă. C6H5CHO. Gr. mol. 106,12. Lichid incolor, cu miros de migdale amare şi cu gust arzător; d 1,045 — 1,065; p.t. — 20°; p.f. 180°; e solubilă în apă (1:300), în alcool: oo. Se obţine prin antrenarea cu vapori a turtelor de migdale amare; sintetic se obţine prin oxidarea cu aer a toluenului în "fază de vapori (catalizator V205 sau oxizi de Zn şi Cr) sau prin hidro-liza clorurii de benziliden. E folosită ca intermediar în sinteze organice. Aromati-zant. Sin.: Aldehidă benzoică, Esenţă de migdale amare. Bcnzamidă. C6H5CONH2. Gr. mol. 121,13. Cristale (apă); p.t. 130°; p.f. 288°; d'L 1,341; e solubilă în alcool, în apă caldă, în benzen cald; puţin solubilă în eter. Se obţine sintetic prin hidroliza benzonitrilului sau din esteri benzoici şi amoniac. Benzanilidă. C6H5CONHC6H5. Gr. mol. 197,23. Cristale; p.t. 163° (alcool); sublimează; p.f.10mm 117—119°; d 1,315; e insolubilă în apă; solubilă în alcool (1 : 60j; puţin solubilă în eter. Se obţine sintetic din anilină şi acid benzoic. E folosită ca intermediar pentru coloranţi, în parfume-rie. Sin.: N-Benzoilanilină, N-Fenilben-zamidă. Benzantraeen* C^Hu*. Gr. mol. 228,28. Hidrocarbură aromatică polinucleară. Are doi izomeri: 1,2-B enzatrace n. Cristale galbene-verzi, fluorescente; sublimează; p.t. 155 — 157°; e solubil în dizolvanţi organici, puţin solubil în alcool; insolubil în apă. Se obţine la distilarea gudronului de huilă. Sintetic se obţine din naftalină şi anhidridă ftalică, din fenantren şi anhidridă succinică. Sin.: Benzantren, Naftan-tracen, 2,3- Benzantracen. Foiţe portocalii-roşii din xilen; p.t. 343°; sublimează; esolubil în HftSO.f conc.; insolubil în benzen. Se găseşte în gudroanele de la distilarea cărbunilor de pămînt. Sin.: Cri-sogen, Naftacen, Tetracen. Benzantren. Y. 1,2-Benzantracen. Benzantronă. C17H10O. Gr. mol. 230,25. Cetonă tetraciclică. Cristale galbene (alcool); p.t. 170°; e solubilă în H2S04 conc. Se obţine sintetic din antranol, glicerină şi H2S04. Colorat oranj-roşu fluorescent. E folosită ca intermediar pentru coloranţi. Sin. Mezobenzantronă. Benzaurină. Gr. mol. 274,30. Colorant sintetizat din ac. HO—C6II4 benzoilformic, XC=U NC=0 fenol şi H2S04 Cm/ conc., ia 120°. ' Pulbere cristalină roşie; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter; puţin solubilă în benzen. ^enzedriii.' V. p-FentttzopropitaTmOT^'.— Benzen. C6H6. Gr. mol. 78,11. Lichid incolor; p.t. 5,5°; p.f. 80,23; e puţin solubil în apă (1 : 541), solubil în alcool: 00. Se Benzen anorganic 128 obţine prin extracţie din uleiurile uşoare de la distilarea uscată a cărbunilor. Se găseşte, în cantităţi mici, în fracţiunea de benzină primară 65 —90°, de la distilarea ţiţeiului. Are caracter slab nesaturat, cu toată prezenţa a trei duble legături în moleculă; prezintă mare rezistenţă la oxi-dare; dă reacţii de substituţie, în loc de adiţie, cu halogenii, H2S04; prin cataliză fotochimică adiţionează clorul, formînd hexaclorciclohexan; cu ozonul dă o tri-ozonidă explozivă. Cele şase legături care unesc atomii de carbon în inelul benzenului sînt echivalente între ele, de unde rezultă că benzenul reprezintă o stare de rezonanţă între două structuri limită: i! I <—> 1 \# %/ în oscilaţiile între cele două structuri limită îşi schimbă poziţia numai unii electroni (cîte doi din fiecare dublă legătură) mai mobili, care aparţin deopotrivă atît dublei legături cît şi legăturii simple învecinate, astfel încît, de fapt, fiecare legătură are un caracter intermediar între legătura simplă şi cea dublă. E întrebuinţat în sinteza coloranţilor, a medicamentelor, a parfumurilor, ca dizolvant etc. Sin. Benzol. Benzen anorganic. V. Borazol. 1,3,4-BcnzentrioL V. Hidroxihidrochinonă. Benzestrol. V. Benzoestrol. 1,2-Benzîenantren. V. Crisen. Benzhidrol. (C6H5)2CHOH. Gr. mol. 184,23. Cristale aciculare; p.t. 69°; p.f.20mm 180°; T'^48mm e sdluîfîf în apa Ta 20°: 0,05%; în alcool; în eter, în cloroform, în CCl^. Se obţine sintetic din tetrametil-diaminodifenilmetan, oxidat cu Pb02; prin reducerea benzofenonei cu amalgam de sodiu. E folosit ca intermediar pentru coloranţi trifenilmetanici şi pentru sinteza de medicamente. Sin. Difenilcarbinol. Benzidină. H2N • C6H4 • C6IT4 • NH2. Gr. mol. 184,23." Se obţine, prin încălzire cu acizi minerali diluaţi (transpoziţie benzi-dinică), din hidrazobenzen; p.t. 128°; P*f*740 mm e solubilă în apă rece la 12° (1 : 2 500), în apă caldă la 100° (1 : 107), în alcool. E folosită ca intermediar pentru coloranţi. Reactiv analitic pentru Pb, Ce, Pt, W. Sin. 4,4/-Diaminodifenil. Benzii. Radical monovalent. C6H5—CH2—, considerat ca derivat de la toluen, prin eliminarea unui atom de hidrogen. Poate “TI identificat, liber, prin metoda oglinzilor metalice, în urma descompunerii fotochi-mice (sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete) a dibenzilcetonei în fază gazoasă. Benzii. C6H5COCOC6H5. Gr. mol. 210,22. Prisme trigonale, galbene; e insolubil în apă; foarte solubil în alcool, în eter; d 1,23; p.t. 95°. Se descompune la 346 — — 348'-. Se obţine prin oxidarea benzoinei cu HN03. E întrebuinţat în sinteze organice. E cea mai simplă 1,2-dicetonă aro^ matică. Prin reducere cu hidrogen formează benzoină. Sin.: Dibenzoil, Difenildicetonă. Benzi lamina. C6H5CH2NH2. Gr. mol. 107,15. Lichid; p.f. 185°; 0,983; n™ 1,5401; e solubilă în apă, în alcool, în eter: oo. Se obţine sintetic din clorură de benzii şi NH.j. E folosită ca intermediar în sinteze organice. Sin.: Aminotoluen, Fenil-metilamină. 2-(N-Benzilanilinometil)-imidazolină • HCL. • C17H18N3 • HC1. Gr. mol. 301,815. Cristale albe, inodore, amare; e puţin solubilă în alcool; solubilă în apă. Se obţine sintetic din benzilanilină şi clormetilimidazolină. E folosită ca antihistaminic în alergii, urticarie, prurit, astm bronhial, toxicoze gravidice. Sin.: Antistin • HC1, Antazo-lin • HC1, Antastan. Benzi lat de dietilaminoetil • HCL. C20H25O3N • HC1. Gr. mol. 363.87. Cristale; p.t. 176 — 179°; e solubil în apă caldă, în alcool; insolubil în eter, în acetat de etil. Se obţine sintetic din benzilat de sodiu şi (3-cloretil-dietilamină. Medicament: tranchilizant în nevroze psihice cu nelinişte, depresiune etc., insomnii. Sin.: Benacti-zin, Nervatil, Suavitil, Parasan. Benzilbenzen. V. Difenilmetan. Benzileeluloză. Eterul benzilic al celulozei utilizat, cînd aî*e'viscozitatemafe,ln“lac^ pentru metale uşoare (la rezervoare, avioane); cînd are viscozitate medie, pentru impregnarea hîrtiei şi a textilelor rezistente la alcalii; cu viscozitate mică, pentru lacuri rezistente la alcalii şi pentru vopsele de inscripţii. Vezi şi Celuloză, eteri de — . 2-Benzil-4,ddihidroimidazo-HCL. Ci0Hi2N2 • HC1. Gr. mol. 196,69. Cristale amare cu p.t. 174°. E foarte solubil în apă şi în alcool; solubil în cloroform; foarte solubil în eter, în acetat de etil. Medicament folosit în tulburări vasculare periferice şi afecţiuni vasculare organice; în afecţiuni reumatismale. Sin.: Tolazolin, Perifen, Priscol. 2-[Benzil-(2-dimetilaminoetil)amino]-piri-dină • HCL. C^HgiNg-HCl. Gr. mol. 301,82. Cristale amare; p.t. 189 — 192,5° (baza liberă: p.f. 167 — 172°; 1,5742); e solu- bilă în apă, în alcool, în cloroform; insolubilă în benzen etc. Se obţine sintetic din N, N-dimetilaminoetil-2-aminopiridină şi clorură de benzii în prezenţa amidurii de 129 Benzină auto sodiu. Antialergic, antihistaminic. Sin.: N,N-Dimetil-NC(a-piridil)-etilendiamină . • HC1, Tripelennamine • HG1, Pyribenza-mine-HGl. Benzilen. Radical bivalent, — C;H4CH2—, avînd o valenţă liberă în nucleu şi o valenţă liberă pe catena laterală. Benziletilanilină. Y. Etilbenzilanilină. Benzilfeniluretan. Ci4H10O2N% Gr.mol. 241,18. Pulbere albă, insipidă, inodoră; e puţin solubil în apă; foarte solubil în alcool, în benzen cald; p.t. 142—144°. Se obţine sintetic din ac. izocianic şi p-benzilfenol. Medicament antihelmintic (oxiuroză). Sin.: Butolan, Carbamat de p-oxidifenilmetan, Benziliden. Radical bivalent, cu formula * C6H5—GH=. Benzilidenacetofenonă. G6H5GOGH =GHC6H5, Gr. mol. 208,25. Cristale galbene; p.t. 58°; p.f. 345—348°; p.f.i8mm 219°- E solubilă în eter, în cloroform, în benzen; puţin solubilă în alcool. Se obţine sintetic din acetofenonăşi benzaldehidă. Sin.: Ghalconă, Fenilstirileetonă. Benzilidenacetonă. CgH5GH=CHGOCH3. 4-Fenil-3-buten-2-onă. Gr. mol. 146,18. Cristale, cu miros de cumarină; e antrenabilă cu vapori; p.t. 41,5°; p.f.760 mm261°i P-f-20 mm 143,8°; p.f.)0 mm 4^,^1,0377; n|)6l,5836; e solubilă în alcool, în benzen, în cloroform, în eter; puţin solubilă în apă. Se obţine sintetic din acetonă-benzaldehidă în prezenţă de alcalii diluate. E folosită ca intermediar în parfumerie şi în sinteze organice. Sin.: Metilstirilcetonă, Metilcina- nillcetonă,Behzalacetonă. .. Benzilidenanilină. C6H5—CH=N —C6H5. Gr. mol. 181,23. Azometină (bază Schiff). Cristale galbene; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter; p.t. 56°; p.f. 300°. Hidro-lizează prin încălzire cu acizi diluaţi. Se obţine prin acţiunea anilinei asupra benz-aldehidei. Benzilmetilanilină. Y. Metilbenzilanilină. Benzilpenicilinat de calciu. (C16HJ704N2S)Ca. Gr. mol. 706,48. Pulbere sau granule albe; e solubil în apă, în soluţie izotonică de NaCl, în soluţie de glucoză, în alcool, în cloroform, în*acetonă, în acetat de etil; insolubil în ulei. Se obţine din penicilină şi soluţie saturată de Ca(OH)2, la jdH = 6,5, urmat de liofilizare. Antibiotic folosit în infecţii cu pneumococi, streptococi, stafi-lococi, gonococi, meningococi, clostridia, treponema etc. Sin. Penicilină G, calcică. Benzilpenicilihat de~potasiu. C1^H47G^N^S1f . Gr. mol. 372,47. Cristale nehigroscopice; p.t. (cu descompunere) — 307°; [a]|^H-285— 4-310* (c=0,7%); e solubil in apă,in soluţii izotonice de NaCl şi glucoză; puţin solubil în alcool. Se obţine din culturi de Penicil-lium Chrysogenum. Soluţiile sînt stabile în frigidlr cîteva zile. E inactivat de alcalii, de acizi şi oxidanţi. 1 mg=l 595 U.I.; lU.I.=0,6y. Pentru întrebuinţări, v. Benzilpenicilinat de calciu. Sin.: Penicilinat de potasiu G, Penicilină G,K| potasică. Benzilpenicilinat de procaină. Y. Benzilpe-nicilin-procaină. Benzilpenicilinat de sodiu. C16H17N204SNa. Gr. mol. 356,38. Cristale higroscopice; p.t. (cu descompunere) 294°; [oOf^+301 (c— =2,0); e solubil în apă, în soluţii izotonice de NaCl, în glucoză, în glicerină; insolubil în acetonă, în eter, în cloroform; 1 mg=l 667 U.I. Se obţine prin extracţia culturilor de Penicillium Chrysogenum. Pentru întrebuinţări, v. Benzilpenicilinat de calciu. Sin. "Penicilină G,sodică. Benzilpenicilină. V. Acid benzilpenicilinic. Benzilpeniei lin-procaină. Gi6Hi804N2S • C13H2C02N2 H20. Gr. mol. 588,71. Cristale stabile la aer şi la lumină; e solubilă în apă (1 : 250), în alcool (1 : 120) în cloroform (1 : 60). Pentru întrebuinţări, v. Benzilpenicilinat de calciu, avînd resorbţia încetinită. Factor de creştere pentru animale domestice. Sin.: Benzilpenicilinat de procaină, Penicilină G-procaină. Benzilsodiu. C6H5CH2Na. Gr. mol. 114,12. Compus organo-sodic, conţinînd radicalul benzii legat de un atom de sodiu. Pulbere cristalină roşie; e solubil în eter rece; insolubil în benzen, în hexan. E sensibil la aer. Soluţia sa eterică conduce curentul oleetrierSe "obţi-no' dh^--dibengi]kmerour~~fi-sodiu. N4-Bcnzilsulfanilamidă. Y. Septazină. Benzimidazol. Gr. mol. 118,13. Combinaţie N heterociclică conţinînd con- / \ densate un inel Benzenic cu C«H4 Cil. un jnej imidazolic. Cristale N rombice;p.t. 170°;p.f.>360°; 1 e greu solubil în apă, în eter; H solubil în acizi, în baze, în alcool. Prin oxidare cu permanganat, inelul benzenic este distrus şi rezultă un acid biba-zic. Se obţine prin condensarea o-fenilen-diaminei cu ac. formic. Benzină. Produs petrolier sau de sinteză, constituit, în general, din hidrocarburi pa-rafinice, naftenice, aromatice, olefinice, de la cele cu patru atomi de carbon în moleculă pînă la cele cu temperaturi de fierbere de circa 200°. ___________________- Benzină auto. (^arFu7ant care se obţine prin amestecarea de fracţiuni rezultate la distilarea primară a ţiţeiului, benzină cracată, gazolină din gazele petroliere sau produse 9 — Dicţionar de chimie Benzină de aviaţie 130 de sinteză. Amestecul acestor componenţi se face în diferite proporţii, pentru a obţine anumite caracteristici de distilare, o anumită presiune de vapori, o anumită cifră octanică etc. în ţara noastră se fabrică trei tipuri: tipul 60, cu cifra octanică minimum 60, neetilată; tipul E 66, cu cifra octanică 66, etilată, şi tipul E 70, cu cifra octanică minimum 70, etilată. Conţinutul maxim de tetraetil-plumb 0,80 ml la 1 kg benzină; p. f. final 205°. Benzină de aviaţie. Produs petrolier rezultat dintr-un amestec de fracţiuni de la distilarea primară a ţiţeiului," gazolină şi unii componenţi sintetici (izooetan, neohexan, cumen etc.). Caracteristica principală este cifra octanică mare, care se obţine şi prin adaos de aditivi (tetraetil-plum6 maximum 2,1 ml la 1 kg benzină). Celelalte caracteristici (distilare, tensiune de vapori, gume etc.) sînt reglementate prin standarde. Benzină de cracare. Benzină care se obţine în procese de cracare termică sau catalitică. Are compoziţii diferite de ale benzinelor de distilare" primară: procente mai mari de hidrocarburi nesaturate, aromatice şi de izoparafine şi, din această cauză, are calităţi antidetonante superioare. Cea de cracare termică are cifra octanică 60 — 65, iar cea de cracare catalitică, 80 — 85. E supusă la procese de rafinare specială, pentru reducerea gumelor, a procentului de sulf, pentru îmbunătăţirea mirosului etc. Benzină de distilare primară. Fracţiuni obţinute la distilarea primară a ţiţeiului, cu p.f. final maximum 205°. Sînt constituite din hidrocarburi C5—C^, din parafine, naf-tene. aromatice. Cele deMlnal^...^.sei!v.eascâ-. drept carburanţi sînt supuse unor tratamente de reformare, spre a le ridica cifra octanică de la 35 — 55 pînă la circa 70. Benzină de extracţie. Produs petrolier care rezultă la distilarea primară a ţiţeiului şi se întrebuinţează în industria chimică, alimentară şi farmaceutică, în diverse procese de extracţie. Se livrează în mai multe tipuri, după limitele de distilare: 60 — 100°, 70—100°, 80-115°; 0,725-0,740. Benzină de polimerizare. Benzină care se prepară prin polimerizarea termică sau catalitică (ac. fosforic sau sulfuric) a olefi-nelor conţinute în gazele de cracare. Are cifra octanică mare şi se întrebuinţează în amestec. Prin dimerizarea izobutilenei se .obţine izooctena care, hidrogenată, dă izooetan (2,2,4-trimetilpentan) cu cifra octanică 100. “B^zînaeîlTăîăT^Be Az seFveşte^drept carburant în motoarele cu explozie şi căreia, pentru a i se îmbunătăţi calităţile antidetonante (v. Detonaţie) "i se adaugă tetra- etil-plumb de la minimum 0,8 ml/1 kg (benzină auto) pînă la maximum 2,1 ml/1 kg (benzină de aviaţie). Este colorată, în general, în roşu sau în albastru, pentru a evita folosirea ei în alte scopuri, fiind toxică. Benzină grea. Carburant care rezultă la prelucrarea ţiţeiului şi care cuprinde fracţiunile ce distilă între circa 125 şi 205°; d15 0,760 — 0,785; cifra octanică minimum 35. Benzină normală. Fracţiune de benzină uşoară; d15 0,695 — 700; distilă între 63—95°; conţine hidrocarburi: aromatice maximum 0,5%, naftenice maximum 19%, parafinice minimum 80,5%; punctul de anilină minimum 59%. E folosită ca reactiv de laborator (dozarea asfaltului tare în produsele petroliere, a parafinei etc.). Benzină sintetică. Benzină obţinută din cărbuni fosili prin hidrogenare." Hidrogenarea comportă două operaţii: una în fază lichidă; cealaltă în fază gazoasă, ambele la 450— — 470° şi 200—300 at (procedeul Bergius). în prima etapă, cărbunele fin pulverizat şi catalizatorul se amestecă cu un ulei greu şi se hidrogenează în vase de presiune. Drept catalizatori se întrebuinţează oxalat de staniu, (NH4)2Mo04 sau FeS04; aceste substanţe, cu H2S (rezultat din sulful din cărbune"), trec în sulfurile metalelor respective, care sînt catalizatorii propriu-zişi. Carbonul se transformă în hidrocarburi lichide. Acestea se separă prin distilare într-un ulei greu, care se introduce în prima operaţie, şi într-un ulei mediu, care se hidrogenează mai departe, în stare de vapori. Se obţine ca produs principal benzina. După procedeul Fischer- T ropscfcj benzina sintetică se obţine dintr-un amestec de CO şi H2, în sobe de contact, la 7 — 12 at şi ~ 200°, în prezenţa unui catalizator de Co; mai recent, la 20 — 30 at şi în prezenţă de catalizator de Fe. Amestecul de hidrocarburi obţinut se distilă, se supune cracării şi polimerizării, obţinîndu-se pînă la 80% benzină. 4,5-Benzizoxazol. C7HcON. Gr. mol. 119,12. Cristale aciculare (alcool); p.t. 153° (cu descompunere); e solubil în alcool cald; puţin solubil în eter; insolubil în ligroină şi în eter de petrol. Se obţine sintetic prin încălzirea în vid, la 120—180°, a salicil-aldehidacetiloximei; din hidrazida pseudo-zaharinei şi NaN02. E folosit ca intermediar pentru medicamente. Sin. Indoxazen. Benzo cenuşiu S. C39H2407N6SNa2. Gr. mol. 766,69. Pulbere neagră-cenuşie; soluţia în sintetic prin cuplarea benzidinei tetraazo-tate cu un mol de ac. salicilic şi un mol de a-naftilamină, iar produsul rezultat se diazotează şi se cuplează cu ac. a-naftol- 131 Benzoaţi -4-sulfonic. Colorant direct cenuşiu pentru bumbac. Sin. Benzograu S. o-Benzochinonă. Gr. mol. 108,09. Dicetonă q nesaturată, avînd grupele ce tonice II în poziţiile 1 şi 2, care se obţine /\__0 prin oxidarea pirocatechinei cu !! ~~u Ag20 în condiţii anhidre. Proaspăt ^ preparată se prezintă în cristale incolore, care trec după puţin timp într-o formă colorată în roşu; p.t. 60—70° (cu descompunere); e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în benzen. o-Ben-zochinona este o combinaţie instabilă. Sin. o-Chinonă. Benzo galbenrapidogen BL. C27H2209N6S2]^a2. Gr. mol. 684,62. 2,2’ -Dimetoxidifenimtee--4,4’-disazo-&is-benzen-Jp-sulfonat de sodiu. Pulbere brună-gălbuie; e solubil în apă; are culoare portocalie-galbenă. Se obţine sintetic prin cuplarea acidului sulfanilic dia-zotat cu o-ansidină şi produsul e tratat apoi cu fosgen. Colorant direct pentru bumbac şi pentru imprimat ţesături. Benzo oranj rapidogen S. Are formulă necunoscută. Pulbere brună-roşie; e solubil în apă; are culoare roşie-galbenă. Se obţine sintetic prin cuplarea a doi moli de anilină sau aminoazobenzen cu ac. dihidroxinaf-tilureedisulfonic, obţinut prin acţiunea fos-genului asupra acidului 2-amino-5-naftol- 7-sulfonic. Colorant pentru lînă, mătase, semimătase, în imprimeria de indian, de bumbac. Sin.: Chloramine fast Scarlet 2B, 4BS, Benzo roşu aprins rapidogen GS. Benzo roşu aprins rapidogen GS. Y. Benzo oranj..rapidogen..j+..__ _......._ Benzo roşu 4BS. C^5H25Oj0N7S2Na2. Gr. mol. 813,73. Sarea de sodiu a benzenazo-7,7'--disulfo-5,5 -dihidroxinaftil-2,2/-uree-azo-p--acetanilidă. Pulbere brună-roşie; e solubil în apă. Se obţine sintetic prin cuplarea unui mol de anilină diazotată cu un mol de p-aminoacetanilidă diazotată cu ac. dihi-droxinaftiluree-disulfonic. Colorant direct pentru bumbac, vistra, piele, mătase vegetală. Sin.: Benzo fast Scarlet 4BS, Benzo-echtscharlach 4BS. Benzo roşu rapidogen 8 BL C29N loO 8-^ 5^2-^ n2. Gr. mol. 675,61. p-Sulfobenzen-azo-benzen-azo-6-benzoilamino-l-naftol-3-sulfonat de sodiu. Pulbere brună-violetă; e solubil în apă. Se obţine sintetic din ac. aminoazo-benzensulfonic diazotat, cuplat, cu ac. o-ben-zoilamino-5-naftol-7. Benzoat ~de~am4odosi 1. GtB 8QtNI. Gr.-mol. 297,06. Pulbere cristalină, amăruie, inodoră; e solubil în apă; puţin solubil în alcool; insolubil în benzen, în eter, în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din ac. ortoiodoxibenzoic cu amoniac. Medicament folosit în tratamentul artritei. Trebuie să se evite încălzirea la flacără, deoarece prezintă pericol de explozie. Se păstrează la întuneric. Sin.: o-Iodoxibenzoat de amoniu, Artryţin. Benzoat de amoniu. C6HgCOONH4. Gr. mol. 139,15. Cristale; pierde NH3 la aer; p.t. 198°; d 1,26; e solubil în apă (1 : 4,7), în alcool (1 : 36). Se păstrează în vase închise ermetic. E folosit drept conservant de clei şi de latex. Benzoat de benzii. C14H1202. Gr. mol. 212,24. Cristale; p.t. 21°; p.f. 323-324°; d,18 1,114; n-jţ 1,5681; e solubil în alcool, în eter; insolubil în apă, în glicerină. Se obţine prin distilarea balsamului de Peru. Sintetic se obţine din benzoat de sodiu şi clo-rură de benzii. E întrebuinţat în parfu-merie. Medicament antispasmodic folosit în tratamentul astmei, al tusei convulsive etc.; extern, în tratamentul scabiei. Sin.: Peruscabin, Rhodazil. Benzoat de estradiol. C25H2803. Gr. mol. 376,46. Cristale; p.t. 191-196°; [o]^+ + 58- 63° (dioxan); e solubil în alcool, în acetonă, în dioxan; puţin solubil în eter, în uleiuri vegetale. Medicament folosit în tratamentul insuficienţei ovariene, al cancerului mamar şi al "prostatei etc. Sin.: Estradiol- 3-benzoat, Dimenformonbenzoat, Progynon B, Benzo-gynestryl, Follicormon. Benzoat de etil. C6H5COOC2H5. Gr. mol. 150,17. Lichid refringent, "cu miros aro-matic; p.t. —34°; p.f. 211-213°; df 1,05; Mp 1,506; e insolubil în apă; solubil în alcool, în cloroform, în eter: oo. Se obţine sintetic prin esterificarea acidului benzoic. E întrebuinţat în parfumerie, în esenţe artificiale. Sin. Esenţă de Niobe. Benzoat de metil. C6H5COOCH3. Gr. mol. 136,14. Lichid incolor, cu miros plăcut; e insolubil în apă; foarte solubil în alcool, în eter, în cloroform; d 1,092; p.t. —12,5°; p.f. 198—199°. Se obţine prin esterificarea directă a acidului benzoic cu alcool metilic în prezenţă de catalizatori (în special acizi); din clorură de benzoil şi alcool metilic. E întrebuinţat ca solvent, în microscopie, în parfumerie. Benzoat de sodiu. GgH^GOONa. Gr. mol. 144,11. Pulbere albă; e solubil în apă rece (1 : 2,0), în alcool (1 : 49). Sei obţine sintetic din ac. benzoic şi soluţie de NaOH. —Medicament diuretic, dezinfectaiit—geni.to-urinar, colagog, expectorant; conservant alimentar. Benzoaţi. Săruri sau esteri ai acidului benzoic. linii sînt întrebuinţaţi ca medica- Benzoaurină G 132 mente: benzoatul de sodiu, de litiu, de amoniu, de calciu, de mercur, benzoatul bazic de mercur, iar alţii, drept conservanţi: benzoatul de sodiu/de NH4. Benzoaurină G. C34H24O10N4B2]Na2. Gr. mol. 758,78. Dimetoxidifenildiazo-&is-a-naftol-4 -sulfonat de sodiu. Pulbere neagră-albăs-truie; soluţie apoasă albastră-violetă. Se obţine sintetic prin cuplarea dianisidinei tetraazotate cu doi moli de ac. oc-naftol-4--sulfonic. Colorant direct pentru bumbac şi pentru imprimarea de calico. Benzocaină. V. js-Aminobenzoat de etil. Benzochinon-guaniihidrazon-tiosemicarba-zonă. C8HuN7S. Gr. mol. 237,30. Se obţine din p-benzoehinonă şi aminoguanidină/iar produsul reacţiei se tratează cu tiosemicar-bazidă, în soluţie acidă. Monohidratul, C8HnN7SH20, se prezintă sub forma de cristale brune sau arămii, care se descompun la 192—194°. E puţin solubilă în apă; moderat solubilă în alcool, în acetonă; solubilă în acizi diluaţi, dimetilformamidă. Agent bacteriostatic, foarte activ contra streptococilor beta-hemolitici şi contra pneumococilor; e folosit în stomatite şi faringite. Sin.: Faringosept, Iversal, Amba-zon. Bonzochinon-l,4-monoximă. V. Chinonoximă Benzoe. Răşină naturală, solidă, obţinută prin incizie în scoarţa arborelui Styrax ben-zoin (fam. Stiracaceae), originar din Indo-china, din Sumatra. Conţine răşini, ac. ben-zoic şi cinamic şi un ulei volatil. Medicament folosit în dermatologie; excitant, as-tringent, antipruriginos, antimicotic. De '^emgneă~^Toîosît''1n parfumerîe. Benzoestrol. 3-Etil-2,4-6?*s-(p-hidroxifenil)-hexan. C20H26O2. Gr. mol. 298,41. Pulbere albă cristalină; e insolubil în apă; solubil în uleiuri vegetale, în alcool, în eter, în acetonă, în alcalii; p.t. 167 — 168°. Se obţine sintetic din l,3-di(p-metoxifenil)-2-etilbuta-nonă, bromură de etilmagneziu, prin deshidratare, reducere catalitică şi demetilare. Medicament: estrogen sintetic, în suprimarea lactaţiei, în tratamentul carcinomului prostatic. Sin.: Benzestrol, Octofolin. Benzofenonă. C6H5COC6IT5. Gr. mol. 182,21. Se obţine sintetic prin distilarea uscată a benzoatului de calciu sau din benzen, clorură de benzoil şi A1C13 anhidră. Forma stabilă: cristale; p.t. 49°; p.f. 306°; 4ol.°976; forma labilă: p.t. 26°. E folosită ca intermediar pentru colo-r.an-ţi~-şi--m^dlcamont(^-^nT4^4fen41cetona-.-Bcnzoflavină. C2iH20N3C1. Diaminodimetil-fenilacridină. HC1. Gr. mol. 349,5. Pulbere brună-oranj; soluţia apoasă are culoare galbena fluorescentă. Se obţine sintetic prin condensarea benzaldehidei cu w-toluilen-diamină; prin încălzirea cu acizi şi oxidarea diaminodimetilfenil-dihidroacridinei obţinute cu FeCl3. Colorant direct pentru bumbac şi pentru imprimarea de calico; colorant pentru piele, lînă, mătase. Bcnzofuran. Gr. mol. 118,13. Ulei cu miros tt aromatic; p.t. 173 — 175° I P,f,i5mm 93 63°; e antrena- C bil cu vapori; insolubil în CgH^ ^CH apă; solubil în benzen, în eter de Petr°l> în alcool, în eter. în timp, polimerizea-ză. A fost izolat din gudronul de huilă. Sintetic se obţine din fenoxiacetaldehidă, ZnCl2 Şi ac. acetic. E întrebuinţat la fabricarea răşinilor cumaron-indenice. Sin. Cumaronă. Benzoil. Radical monovalent, C5H5CO—, pu-tînd fi considerat ca derivat de la ac. ben-zoic, din care s-a eliminat hidroxilul grupării — COOH. N-Benzoilanilină. V. Benzanilidă. Benzoilare. Operaţie prin care se introduce radicalul benzoil C6H5CO— în molecula unui compus organic (fenol, amină etc.). Ca agent de benzoilare se foloseşte, de obicei, clorura de benzoil, C1C0C6H5. Benzoilfenilcarbinol. V. Benzoină. Benzoilhidroperoxid. V. Acid perbenzoic. Benzoilperoxid. Y. Peroxid de benzoil. Benzoină. C14H1202. Gr. mol. 212,22. a-Hidroxi-a-fenilacetofenonă. Cristale incolore; racemic: p.t. 137°;p.f.768 mm 344°; solubilă în apă, în acetonă, în alcool cald; puţin solubilă în eter. Se obţine sintetic din benzaldehidă şi KCN. E folosită ca intermediar în sinteze organice de medicamente. Sin. Benzoilfenilcarbinol. a-Benzoinoximă. Gr. mol. 227,25. Pulbere C6IV--------C-----CH--------C6H5. li I N-OH OH cristalină, albă, puţin solubilă în apă; e solubilă în alcool, în eter, în NH3; p.t. 151 — 152°. Reactiv pentru Cu11, MoVI. Sărurile de cupru, în soluţie amoniacală, precipită cu a-benzoinoximâ (soluţie 5%) un complex intern, insolubil, de culoare verde. Limita de recunoaştere 0,2 y Cu. In mediu slab acidulat cu HG1, a-benzoinoxima (soluţie 2% în alcool, în eter) precipită MoVI. Sin. Cupron. _____■■ . ■ . . .'...._..... Benzol. Y. Benzen. Benzonaftol/C6H5COOC10H7. Gr. mol. 248,26. Pulbere cristalină albă, solubilă în alcool, în cloroform; insolubilă în eter; foar- 133 3,4-Benzpiren te puţin solubilă în apă. Antiseptic intestinal. Benzonitril. C6H6CN. Gr. mol. 103,12. Lichid cu miros de migdale amare; p.f. 190— 192°; p.t. —13°; 1,01; 1,5289; e puţin solubil în apă rece; solubil în apă caldă 1%, în alcool, în eter. Se obţine sintetic din clorură de diazobenzen şi GuGN, prin metoda Sandmayer. E folosit ca intermediar în sinteze organice (medicamente, insecticide). E un produs foarte toxic. Sin.: Cianură de fenil, Gianobenzen. Benzopirazină N=CH C6H4f N=CH Gr. mol. 130,14. Cristale incolore; p.t. 32°; p.f. 229-230°; p f.40mm 14Q°; dl9 1,1334; nk£ 1,6231;' * e foarte solubilă în apă, în alcool, în eter, în benzen. Se obţine sintetic din o-fenilendiamină cu glioxal (sub forma combinaţiei bisulfitice) la 50 — 60°. E folosită ca * intermediar în industria farmaceutică. Sin. Chinoxalină. Benzopirimidină. Gr. mol. 130,14. Cristale; p.t. 48° (eter de petrol); p.f. /CH=N 241 — 243°; e foarte solubilă C6H4 | în dizolvanţi organici. Se ob- ^N=CH ţine sintetic din N-(2-nitro-benziriden)!-formamidă cu pulbere de zinc în soluţie slabă de ac. acetic, la temperatura <35°. E folosită ca intermediar în industria farmaceutică. Sin. Chinazolină. 2.3- Benzopirol. V. îndoi. Benzo-x-pironă. Gr. mol. 146,14. Cristale rombice, cu miros de fîn cosit; | ) p.t. 70°pJL. 291°; e solubilă în alcool, în apă caldă. Se ex-O trage din fasole de Tonka, frunze de Liatris etc. Se obţine sintetic din salicil-aldehidă, anhidridă acetică, acetat de sodiu. Are întrebuinţări în parfumerie, în patiserie, la aromatizarea tutunului şi a esenţelor alimentare. Sin.: Cumarină, 5,6-Benzopironă-(2). Benzo-y-pironă. Gr. mol. 146,14. Cristale q aciculare; sublimează; p.t. 59°; e m foarte solubilă în alcool, în eter, în S\/\ benzen. E foarte răspîndită în na-I II li tură sub forma de derivaţi (fla-vone). Se obţine sintetic prin de-u carboxilarea acidului cromoncar-bonic-(2). E folosită ca intermediar în industria farmaceutică. Sin.: Cromonă, 2,3--Benzopironă -(4). 2.3- Benzopironă-(4). V. Benzo-y-pironă. Benzopurpurină 4B. C34H2606N6S2Na2. Gr. mol. 724,71. Ditolil-dis-azo-&is-oc-naftil-amin-4-sulfonat de sodiu. Pulbere roşie, so- lubilă în apă. Se obţine sintetic prin cuplarea toluidinei tetraazotate cu exces de ac. a-naftilamin-4-sulfonic. Colorant direct pentru bumbac, lină, in, cînepă, iută, semi-lînă. Sin.: Difenil Rot 4B, Baumwollrot 4B, Roşu direct 4B. Benzopurpurină 10B. C34H28 08NeS2Na2. Gr. mol. 758,73. Dimetoxidifenil-dis-azo-&&-a--naftilamin-4-sulfonat de sodiu. Pulbere brună-roşie; e solubilă în apă, în alcool. Se obţine sintetic dintr-un mol de diani-sidină tetraazotată şi doi moli de ac. naf-tionic. Colorant direct pentru fibre vegetale, bumbac, lînă. Colorant direct pentru bumbac, semimătase, indian imprimat. Benzosulfimidă. V. Imida acidului o-sulfo-benzoic. Benzotiazol. Gr. mol. 135,18. Lichid; p.f. ^ 230 — 231°; e foarte solubil în 1 |i alcool, înCS2; insolubil în apă. I || CH Cu acizi dă săruri solubile în apă. Se obţine sintetic din b 2-aminotiofenol, HC1, HCOOH anhidru şi Zn sau cu soluţie de KCN. E folosit ca intermediar pentru coloranţi şi medicamente. Benzotiofen. Gr. mol. 134,19. Cristale; p.t. 30-32°; p.f. 220-222°. E /CH antrenatul cu vapori. E so-C6tL XCH Iubii în dizolvanţi organici. ^ S / Se extrage din gudroane de cărbune. Se obţine sintetic din to -clor-2-aminostiren diazotat, xanto-genat de potasiu şi KOH alcoolică. E folosit ca intermediar pentru coloranţi şi me-dicamente^Sin^Timiaf teix^_____________ . Benzpinacol. Gr. mol. 366,44. Glicol diterţiar aromatic, derivîndfor-(C6H5)2C—C(G6H5)2 ma] de la etilenglicol Itt Att prin înlocuirea celor un un doi atomi de hidrogen din grupările — CH2— cu grupări fenil. Cristale macle; p. t. 185 — 186° (cu descompunere); e solubil în alcalii, în eter. Se obţine prin condensare pinacolinică, din benzofenonă. Sin.: Benzpinaconă; Tetra-feniletilenglicol. Benzpinaconă. V. Benzpinacol. 3,4-Benzpiren sau Benzo-3,4-piren. G20H12. Gr. mol. 252,30. Hidrocarbură policiclică identificată în gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor fosili (în special huilă); se găseşte, în cantităţi foarte mici, şi în gudroanele de la arderea tutunului. Plăci lele pot fi monoclinice sau ortorombice; p.t. 179°; p.f, 10mm 310-312°. Soluţiile diluate în benzen prezintă fluorescenţă vio- 2?3-'Benzpmdină 134 letă. E solubil în benzen, în toluen, în xilen; puţin solubil în alcool, în metanol; insolubil în apă. A fost izolat, prin fracţionare, din gudroane, sintetic se obţine âin piren şi anhidridă succinică. Substanţă cancerigenă. 2,3-Benzpiridină. V. Chinolină. B.E.R. Echivalentul biologic al roentgenu-lui. Cantitatea de radiaţii de orice tip, care produce acelaşi efect biologic ca un roentgen de radiaţii X. Berberină. C20H19O5N. Gr. mol. 353,36. Alcaloid. Cristale galbene; p.t. 145°. Bază, dă săruri de amoniu cuaternar cu acizi. Se obţine prin extracţie din scoarţa şi din rădăcina de Berberis vulgaris (fam. Berbe-ridaceae). Medicament hipotensiv, febrifug, tonic, antidismenoreic. Bergapten. Bergaptol-metileter. C12H804. Gr. mol. 216,22. Cristale aciculare; p.t. 188°; sublimează prin încălzire; e parţial solubil în alcool, în eter. Prin topire cu KOH, trece în floroglucină. Se găseşte în uleiul de ber-gamote în proporţia de 5%. Bergaptol. CnH603. Gr. mol. 186,16. Oxice-tonă ciclică, cristalizată în ace; p.t. 277 — 278°. E unul dintre constituenţii uleiului debergamote. electroliza BeCl2 în NHS lichid. Se prezintă ca un metal alb, dur, care se acoperă în timp, în aer, cu un strat de oxid. E atacat atît de acizi, cît şi de baze. Are valenţa 2. Se combină cu oxigenul, cu halogenii, cu sulful, azotul etc. Be(OH)2 are un caracter amfoter. Sărurile de beriliu sînt, în majoritate, solubile în apă, dînd soluţiilor un gust dulce, de unde şi numele de "gluciniu care i s-a dat în unele ţări. Sînt foarte toxice. Beriliul metalic are întrebuinţări în unele aliaje, conferindu-le proprietăţi speciale în ce priveşte rezistenţa, duritatea şi stabilitatea (în special aliajele de cupru). Bombardat cu particule a, constituie o sursă de neutroni mult folosită. De asemenea, Be este mult folosit ca moderator sau ca reflector de neutroni în reactoarele nucleare, datorită secţiunii sale mici de absorbţie a neutronilor şi capacităţii mari de încetinire a acestora. D et e rm in a-r e a calitativă. Hidroxizii alcalini precipită Be(OH)2, alb, gelatinos, solubil în exces de reactiv sau de acizi. Cu p-nitro-benzenazoorcinol dă un lac de culoare roşie-portocalie. Limita de recunoaştere 0,2 y Be; limita de diluare 1 : 2 • iO5. D e t e r mina r ea cantitativă. Gravimetric: precipitare ca Be(OH)2, calcinare, cîntărire ca BeO. Beri-beri. Avitaminoză datorită lipsei vitaminei Bt. în Extremul Orient, are caracter endemic, fiind datorită lipsei vitaminei Bx în alimentaţia aproape exclusivă cu orez decorticat: Berii. Be3Al2(Si6018). Silicat dublu de Al şi Be; d 2,6—2,8; durit. 7,5 — 8. Mineral. Cristale prismatice, incolore sau divers co-loratct verde-(smarald) , afbastru (acvamă-rin), roz (morganit), galben (heliodor), transparente sau mate, cu spărtură concoi-dală. E întrebuinţat ca sursă de beriliu (5 — 6% Be) în metalurgie, pentru aliaje speciale; varietăţile colorate sînt folosite ca pietre preţioase. Berilat. Sare de beriliu, care ia naştere la tratarea Be(OH)2 cu hidroxizi alcalini. Berilaţii conţin în molecula lor hidroxo-ionii: [Be(OIî)3]- sau [Be(OH)4|2- . Berilaţii hidrolizează în soluţie apoasă, formînd âin nou Be(OH)2. Beriliu. Be. Numit înainte gluciniu. Element metalic. Nr. at. 4; gr. at. 9,02; prezintă 0 singură specie de atomi stabili cu numărul de masă 9, cum şi trei izotopi artificiali radioactivi; d 1,85; căld. spec. 0,475; p.t. 1 285°; p.f. 2 960°. Element puţin răspîn-dit în natură, numai sub formă "de combi- berilul (v.). Beriliul se obţine prin electroliza unui amestec de BeF2 şi KF sau *de BeCl2 şi NaCl, în stare topită, ori prin Berkellu. Bk. Element radioactiv trans-nranic, din familia actinidelor. Nr. at. 97. Se cunosc şapte izotopi cu numărul de masă 243—247, 249, 250. Se obţine în ciclotron, prin bombardarea americiului cu particule a de 35 MeV, conform reacţiei nucleare:. 241 4 4 T_ . 243 ^, 1 _Bk-f2 n. —e?—-J—-fr— "43Bk se descompune cu emisiune de particule a. Timpul de înjumătăţire e de 4,6 ore. Are valenţele, 3 şi 4. Berol. (EGA, EMU, MTX, TVM, TVN, YKA etc.). Agenţi activi de suprafaţă, neionici, de tip polietoxieter al unui alcool gras sau al unei poliamine, sau polietoxiester al unui acid gras, singuri sau în amestec. Bertholide. Combinaţii în stare solidă, a căror compoziţie nu*este exact stoichiome-trică. Acestea" pot fi considerate ca faze solide de compoziţie variabilă între anumite limite (Kurnatov). Acest fenomen se observă adesea la minerale, cum şi la unele combinaţii cristalizate. Betabion. Y. Aneurină. Beta ei d. V. Betaină. HC1. BefaluaT—(CH^^XTET^CDUU 117,15. Foiţe sau prisme din alcool; p.t. 293°, cu descompunere. Cristalizează cu un mol H20 (din alcool diluat) ; e solubilă în 135 Bifluorură de amoniu apă, mai greu solubilă în alcool, greu solubilă în eter. Se găseşte în plante, în special în sfecla de zahăr, "acumulîndu-se în melasă la fabricarea zahărului. Sin. Trimetilglicocol. Betaină. HC1.[C6H1202N]G1. Gr. mol. 153,61. Cristale albe; e solubil în apă (1 : 2f, în alcool (1 : 20) ; reacţie acidă. Se obţine din melasă; sintetic se obţine din trimetila-mină, cloraeetat de etil şi HC1. Medicament folosit în hipoaciditate, în colite, dispepsii. Sin.: Acidol, Betacid, Trimetilglicocol-HCl. Betan. Sarea de sodiu a acidului tetrahidro-naftalin-sulfonic, singură sau în amestec cu sarea de sodiu a acidului izopropil- sau butilnaftalin-sulfonic. E folosit ca agent de udare, cu putere de spumare şi emulsionare-f Betatron. Aparat pentru accelerarea electronilor (25—50 MeV). Modul de funcţionare se bazează pe principiul accelerării continue prin inducţie electromagnetică. Cîmpul magnetic este* astfel aranjat, încît produce accelerarea electronilor în timp ce ei se mişcă pe o orbită circulară. Betatronul este folosit în fizica nucleară, în defectos-copie, în radioterapie. Betaxină. V. Aneurină. Betol. Y. Salicilat de (3-naftol. Beton, 1. Material de construc-ţ i e obţinut prin amestecarea unui material granulai* cu un liant în stare fluidă, care se întăreşte ulterior, transformînd amestecul într-un produs de consistenţa pietrei. 2. Beton antiacid. Material de construcţie a aparatelor chimice mari (turnuri, rezervoare etc.), a fundaţiilor uzinelor chimice etc., rezistent la acizi (afară de HF şi acizi graşi). Se obţine prin amestecarea" materialului de umplutură (ande-zit, granit etc., avînd o anumita compoziţie granulometrică), cu lianţi (sticlă solubilă) şi cu acceleratori de priză [Na2(SiF6)]. 3. Beton armat. Beton caracterizat prin faptul că are înglobată în masa lui o armătură de oţel, destinată să preia tensiunile de întindere şi, uneori., o parte din tensiunile de compresiune care se produc în elementele de construcţie sub acţiunea încărcărilor. Bevatron. Accelerator de particule; permite accelerarea protonilor pînă la o energie de 6,3 miliarde eV. Biborat de amoniu. V. Borat de amoniu. Bicarbonat de amoniu. NH4HC03. Gr. mol. 79,06. Carbonat acid de amoniu. Cristale rombice incolore; e puţin solubil în apă rece; insolubil în alcool; d 1,58; p.t. 107,5°; sublimează. Se descompune în apă caldă, cu degajare de NH3 şi C02. La temperatura obişnuită hidrolizează în NH4OH şi H2C03. Se obţine din (NH4)2C03 solid, prin elimi- narea unei molecule de NH3. Se formează ca intermediar în procesul de fabricaţie a sodei amoniacale. Bicarbonat de calciu. Ca(HC03)2. Gr. mol. 162,12. Carbonat acid de calciu. Se găseşte în apele dure, formînd „duritatea tempora-ră“ a acestora. Nu poate fi izolat din soluţie. Prin încălzirea soluţiei sau la contactul" cu aerul se descompune, precipitînd CaC03. Bicarbonaţi. Sărurile acide ale acidului carbonic. Exemple: NaHC03, Ca(HC08)2 etc. Conţin ionul HC03. Spre deosebire de carbonaţi, toţi bicarbonaţii sînt solubili în apă. Sin. Carbonaţi acizi. Bicromat de potasiu. K2Cr207. Gr. mol. 294,21. Cristale triclinice, mari, roşii-por-tocalii; p.t. 398°; e solubil în apă: 4,9 g% la 0°, 102 g% la 100°; insolubil în alcool. Cu H2S04 conc. formează alaun de crom şi potasiu, cu dezvoltare de oxigen. Se prepară, de obicei, din Na*Cr207, mai solubil, prin precipitare cu KC1. întrebuinţări: agent oxidant în chimie, în metalurgie, în industria sticlei, în gravură, tăbăcărie. Bicromat de sodiu. Na2Cr207 • 2HgO. Gr. mol. 298,05. Cristalizează în sistemul mo-noclinic, în cristale rosii-galbene; e solubil în apă (62 g% la 0° şi 79 g% la 80.°); insolubil în alcool; d 2,52; p.t. 100°, cu pierderea apei de cristalizare; p.f. 400° (cu descompunere). Se obţine prin aeidularea soluţiei de Na2Cr04 cu H2S04. Pentru întrebuinţări, v. Bicromat de "potasiu. Bicromatometrie. Parte a analizei volumetrice, în care se foloseşte ca reactiv oxidant o soluţie titrată de K2Cr207. Sfîrşitul titră- ..rii în'hir.rnmfltometrie, se observă CU aju- torul diferiţilor indicatori redox (difenil-amină, difenilbenzidină, p-nitrofenilamină etc.). Bicromaţi. Săruri ale acidului bicromic* H2Cr207, care este cunoscut numai în soluţie. Se obţin din cromaţi, în mediu acid: 2CrOI-+2H+<> Cr2Of-+H,0. Formarea ionului bicromat se recunoaşte prin schimbarea culorii soluţiei,care trece din galben în roşu-portocaliu. în mediu puternic acid se formează tricromaţi şi tetracromaţi. Solubilitateabicromaţilor este mai mare de-cît a cromaţilor corespunzători. Bicromaţii sînt oxidanţi puternici în mediu acid. Bifenil. Y. Difenil. Bifluorură de amoniu. NH4F • HF sau (NH4HF2). Gr. mol. 57,05. Cristale; d 1,21; e solubilă în apă. Se în- -„trehuinţează la sterilizarea vaselor pentru lapte sau pentru alte alimente; în industria porţelanului şi a sticlei. Se păstrează în vase ele lemn, de materiale plastice, de cauciuc, închise ermetic (parafinate). Bifluorură de potasiu 136 Bifluorură de potasiu. KF • HF sau (KHF2). Gr. mol. 78,10; d 2,37. Se obţine cristalizată din soluţia apoasă de KF, prin tratare cu un exces de HF. Bifluorură de K dizolvă petele de rugină; prin încălzire dă HF. Din HF liber de apă, KFfpoate să cristalizeze sub forma altor fluoruri acide: KF. 2HF (p.t. 72°), sau KF. 3HF (p.t.66°). Bilaguost. V. Tetraiodfenolftaîeinat de sodiu. Bilineurină. V. Colină. Bilirubibă. Pigment biliar, de culoare roşie. Se găseşte în organismul animal, ca produs de degradare a grupării prostetice a hemoglobinei. BiliseJectan. V. Acid a-fenil-(3-(hidroxi-4--diiodo-3,5-fenil)-propionic. Billtrast. V. Acid a-fenil-p-(hidroxi-4-diiodo--3,5 feni])-propionic. Biliverdlnă - Pigment biliar, de culoare verde. Se obţine prin reducerea bilirubinei (fixare de H), provenită în organismul animal prin degradarea hemoglobinei. Biocatalizatori. Substanţe organice sintetizate sau secretate de organismele vegetale sau animale, ori introduse în organismul animal prin hrană, care catalizează procesele biochimice ce se produc în organism. Acţionează ca regulatori ai metabolismului celular. Sînt biocatalizatori: vitaminele, hormonii, enzimele. Biocolină. Y. Colină. Bioelement. Element care intră în compoziţia substanţelor din care sînt formate celulele organismelor vii şi ia parte la fenomenele de metabolism din organism. Bioelemen-tele se împart în elemente plastice, care intră într-o proporţie mare în componenţa ţesuturilor vii (C, H, O, N, S, P, Ca, Mg, CI, K, Na, Fe), şi în oligoelemente, care sînt prezente în cantităţi mici în ţesuturi, avînd rolul de catalizatori (1, Br, Cu, Zn, Mu). Biohumus. Nămol marin bogat în humus, în bacterii şi în floră de ciuperci, experimentat ca îngrăşămînt. Biomicină. V. Aureomicină. Bios I. V. Inozitol. Bios II. C. Y. Biotină. Biosinteză, Sinteză realizată cu ajutorul organismelor vii. Biotină. C10HieOsN2S. Gr. mol. 244,31. Se O 1! ■ ■ ■ C 1L\X '.MI —4------1_---------—--------- HG------CH ^ I ! H2C CH—(CH2)4—COOH V' extrage din gălbenuşul de ou, din ficat sau din splină. Vitamină din grupul B. Cristale; p.t. 232°; 1 mg=27 000 U.I. Enzima p-metil-crotonil CoA-carboxilaza conţine biotină. Medicament folosit în seboreea sugarilor, 1 în psoriaşis, în acneea vulgară. Sin.: Coenzima R, Bios II b, Vitamina H. Biotit. K(Mg, Fe, Mn)3 (OH, F)2 (AlSi3O10). Mineral. Mică neagră magneziană. Cristalizează în sistemul monoclinic, în foiţe brune închise, verzi sau negre. Are durit. 2,5—3; d 2,8—3,2; luciu sidef os; e greu fuzibil; e uşor atacat de agenţi atmosferici; e atacat de H2S04 conc.; nu e atacat de ac. clorhidric. Se găseşte în granit şi în şisturi cristaline. Se întrebuinţează ca izo-lant electric şi termic. Bioxid de azot. N204 ^ 2N02 * Gr. mol. 92,02 (46,01). Se prepară în laborator, prin calcinarea Pb(NO?)2. Gaz roşu-brun, foarte toxic. Se lichefiază uşor la 22,4°; se solidifică la —10°, formînd cristale incolore; d lichid (0°): 1,40; e solubil în H2S04; cu apa formează HN03 şi HNOa. Cu hidroxizii alcalini dă un amestec de. azotit şi azotat alcalin: 2N02-f 2NaOH -> NaNO*+ NaN02-j-H20. E un oxidant puternic. Sin. Hipoazotită. Bioxid de carbon, C02 • Gr. mol. 44,01 Produs final al oxidării carbonului. Se găseşte în aer, rezultat din respiraţia organismelor vii, din procese de fermentaţie, din procese metalurgice etc. Gaz incolor, cu gust acid; d 1,9767 la 0° şi 760 mm Hg; în stare solidă, d 1,53; preş. critică 73,0 at; temp. critică: 31,1°; p;t. — 57° la 5,1 at; punctul de sublimare — 78^5°; e solubil 1,7-92 voiC02înl voi. apă la 0°; 1 voi. alcool dizolvă 4,33 voi. C02. în concentraţii mici nu e toxic, dar aerul care conţine mai mult decît 30% C02 poate provoca moartea, după 30 de minute, prin acţiune sufocantă. Limita de siguranţă în*aer: 2 —3%. Nu întreţine arderea. Cu apa dă acid carbonic. Se obţine: din carbonaţi, prin descompunere termică sau cu acizi minerali; prin trecerea aerului printr-un strat de cocs, încălzit la roşu; la fabricarea alcoolului prin fermentare. Se întrebuinţează la fabricarea Na2C03, în industria zahărului, la separarea aluminiului din bauxită, la fabricarea apei gazoase (sifon), iar ca C02 solid, la răcire. Plantele asimilează C02 prin fenomenul de fotosinteză, dar el a fost. experimentat şi folosit cu succes ea îngrăşămînt propriu-zis. Rolul C02 la mobilizarea elementelor nutritive din sol a fost pus în evidenţă au arătat că plantele asimilează C02 şi prin rădăcini. C02 în atmosfera de deasupra solului stimulează vegetaţia (s-au făcut experimentări la cartofi, sfeclă de 137 Bismut-naîtol zahăr, pătlăgele roşii). Eficacitate mare are atmosfera de C02/în sere, asupra calităţii şi cantităţii legumelor. Sin. Anhidriaă carbonică. * Bioxid de mangan. Mn02 • Gr. mol. 86,93; dT5,03; peste 500° se transformă în Mn304. în natură se găseşte ca polianit, ca piro-luzit etc. Pulbere cristalină brună-neagră; e foarte puţin solubil în apă; solubil în HG1, în HoS04 cald. Oxid amfoter; are proprietăţi catalitice; prin topire cu săruri alcaline dă manganaţi; cu acizi dă săruri instabile. Oxidant. Toxic. E întrebuinţat ca depolarizant la pile Leclanche, în industria cauciucului, a chibriturilor, a sica-tivilor, a glazurilor ceramice, a sticlei.etc. Bioxid de plumb. Pb02. Gr. mol. 239,21. Cristale brune-negre, cafenii închise; e insolubil în apă; solubil în HCl dil.; d 9,37; peste 290° se transformă în Pb304. Oxid amfoter. Oxidant puternic. Cu H2S04 conc. dezvoltă 02; cu HCl dezvoltă Cl2. E toxic. Se găseşte în natură ca mineral, numit platt-nerit. Se obţine prin oxidarea sărurilor de PbH cu Cl2, CaOCl2 sau electrolitic, cum şi prin încălzirea miniului Pb304 cu HNOs dil. E întrebuinţat în industria chibriturilor, a acumulatoarelor etc. Sin. Oxid „purice“; numit impropriu şi peroxid de plumb. Bioxid de seleniu. Se02. Gr. mol. 110,96. Cristale monoclinice incolore, lucioase; e solubil în apă, în benzen; d 3,95. Formează lanţuri macromoleculare. Oxidant. E toxic. Cu HaO dă H2Se03, acid slab. Se obţine prin arderea Se în 02. E întrebuinţat în reacţii organice, pentru a introduce direct grupări — OH în poziţia alilieă a olefi- neXor-Sin___Anhidridă selenioasă.____■ Bioxid de siliciu. Si02. Gr. mol. 60,06. Cea mai răspîndită combinaţie a siliciului. Se găseşte în stare cristalină (cuarţ, tridimit, cristobalit), fără stare cristalină aparentă (calcedonie, cornalină, crisopraz, jasp), amorf (agat, onix, silex etc.), coloidal (opal), ca resturi de microorganisme (diatomit, kie-selgur etc.). Si02 nu este atacat de apă sau de acizi, cu excepţia HF, cu care formează SiF4. Este atacat de alea Iii, la cald, care-1 trec în silicaţi solubili. Unele forme ale SiOa sînt folosite în practică: cuarţul pur, la fabricarea de lentile şi de prisme permeabile la radiaţii ultraviolete, ca şi la fabricarea de ustensile de laborator; nisipul, la prepararea mortarului pentru zidărie, la fabricarea sticlei, a cimentului etc.; diato-mitul (kieselgurul), ca material filtrant etc. Bioxid de staniu. V. Oxizi de staniu. --JBioxid^da^siilL _SOa. Gr. mol. 64,07. Gaz incolor, sufocant; d 2,228; seTldiefîaxăTa — 10,2°, la presiune normală, iar sub presiunea de 2,72 at, la —15°; se solidifică la _72°. E foarte solubil în apă, formînd ac. sulfuros. Se găseşte în natură în gazele vulcanice. Ia naştere prin arderea sulfului, a compuşilor care conţin sulf, în prezenţa oxigenului, sau prin reducerea sulfaţilor. Se întrebuinţează la fabricarea H2S04, a sulfiţilor şi bisulfiţilor, în diverse reacţii organice, ca decolorant în vopsitorie, ca mijloc de conservare a pulpelor şi a marcurilor de fructe, la sulfitare în industria zahărului, la rafinare în industria petrolieră etc. Sin. Anhidridă sulfuroasă. Bioxid de titan. Ti02. Gr. mol. 79,9; d 3,8* Se găseşte în natură cristalizat, sub formă de rutil, anatas, brookit. TiOă pur este alb şi are o largă întrebuinţare în practică. Sub numele de alb de titan este folosit ca pigment în pictură şi' la prepararea vopselelor, fiind mult superior albului de zinc (ZnO) sau albului de plumb (ceruza). E utilizat, de asemenea, în lacuri, pentru tuburi alimentare, cerneluri poligrafice albe; în industria mătăsii artificiale, pentru a face firele mate; în cosmetică, pentru creme de faţă, pudre; în ceramică, în compoziţia smalţurilor, înlocuind Sn; etc. Sin. Alb de titan.’ Birefringenţă. Fenomen observat la trecerea radiaţiilor luminoase prin unele medii, în care 6 rază de lumină incidenţă este desfăcută în două raze refractate, care se propagă în mediu cu viteze diferite. Sin. Dublă refracţie. Birotaţie. V. Mutarotaţie. Bisilicat tricaleic. 2SiOa • 3CaO. Component al cimenturilor, format în sistemul Si02-CaO. Bismut. Bi. Element metalic. Nr. at. 83; gr. at. 209; prezintă o singură specie de căld. spec. 0,0303; p.t. 271°; p.f. 1 560c. Are valenţa 3 şi 5. Se găseşte în natură numai sub formă de combinaţii (bismutină etc.). Se obţine prin reducerea Bi203 cu cărbune. Metal’ alb, lucios, cu nuanţe roşietice, casant. Reacţionează cu 02 şi cu halogenii. E insolubil în HCl, în HBr,H2S04 diluaţi; e solubil în H2S04 conc., în HN03. Se întrebuinţează la obţinerea aliajelor cu punct de topire jos, iar sub formă de combinaţii, în medicină, în cosmetică, în industria sticlei. Determinarea calitati-v â. Ionul Bi3+ dă cu cinconina, în prezenţa de KJ, un precipitat specific, portocaliu: limita de recunoaştere 0,14 y Bi; limita de diluare 1 : 3,5 • IO5* Cu stanit de K, ionul Bi3+ se reduce şi dă Bi metalic, negru. Determinarea cantitativă. a) Gravimetric: cu cinconină, cuj)- ltuUll, UAiomuunua. Uj vjOiOriiiietll'Vj. t;U U.1-—■ metilgîioximă, ditizonă, rodamină B. Bisnmt-naftol. Compus bazic — Bi202(0H) ■ • CI0H7O. Conţine — 73 — 78% Bi203 Bismutaţi 138 şi — 18% Ş-naftol. Pulbere brună, ino doră, insipidă. E insolubil în apă, în alcool, în cloroform, în eter. E folosit ca medicament în tratamentul enteritei. Sin.: Naftolat de bismut, Orphol. Bismutaţi. Săruri de tipul Me^iC^, obţinute din Bi(OH)3, suspendat în alcalii, prin oxi-dare anodică sau cu CJ2. Se cunoaşte şi un ortobismutat de Na, Na3Bi04, obţinut prin încălzirea amestecului de Bi203 şi Na20, la 650°, în aer sau 02. Bismutil. BiO. Radical monovalent al bis-mutului, care ia naştere la hidroliza sărurilor de bismut în apă. Bismutină* Bi2S3. Mineral care conţine 81,2% Bi. Cristale rombice; durit2; d 6,4 — 6,5; are culoare argintie-cenuşie şi luciu semimetalic; e uşor fuzibilă, volatilă. Bismutit. Mineral care conţine bismut: Bi2[0(0H)2C03]. Bisulfat de potasiu. KHS04. Gr. mol. 136,16. Cristale monoclinice sau rombice; e incolor; delicvescent; e solubil în apă 36,3% la 100°; insolubil în alcool, în eter: p.t. 210°; la temperaturi mai înalte se descompune cu formare de pirosulfat de K; d 2,24 — 2,61. E întrebuinţat ca reactiv în chimia analitică. Sin. Sulfat acid de potasiu. Bisulfat de sodiu. NaHS04. Gr. 120,07. Cristale triclinice, incolore; p.t. 185 , d 2,742; e solubil în apă: la 25°—28,6%; la 100°— 100%; greu solubil în alcool, în eter; insolubil în NH3. Se cunoaşte şi NaHS04 • H20; gr. mol. 138,08; p.t. 58,54°; cristale monoclinice incolore, delicvescente; e solubil în-apă; insolubil în alcool, în eter. Sin. Sulfat adrh de "SOdluT Bisulfaţi. Săruri acide ale H2S04. Se obţin prin tratarea sulfaţilor neutri cu cantitatea calculată sau cu un exces de H2S04 conc.: Na2S04+H2S04 2NaHS04. Sînt solubili în apă, cu reacţie slab acidă. Sin. Sulfaţi acizi. Bisulfit de sodiu. NaHSOs. Gr. mol. 104,07. Cristale monoclinice, albe, lucioase, incolore, cu miros de S02 la depozitare îndelungată; d 1,48; e foarte solubil în apă. Prin încălzire dă Na2S205; se oxidează în aer, dînd Na2S04. Se obţine prin trecerea unui curent de S02 prin soluţie de NaOH sau Na2C03. Se întrebuinţează la decolo-rarea ţesăturilor albite cu hipoclorit, la albirea fibrelor textile, a paielor, a pielii, la purificarea aldehidelor şi a cetonelor, în fotografie. Sin. SulfiL.arixL.-de~ Bisulfiţl. Săruri acide ale acidului sulfuros; sînt solubili în apă, cu reacţie slab acidă. Bisulfiţii se obţin prin introducerea unui curent de S02 în soluţie de hidroxid metalic: Ca(0H)2-f2H2S03-*Ca(HS03)2-f--f 2H20. Sin. Sulfiţi acizi. Bisulfură de carbon. V. Sulfură de carbon. Bitum. Produs obţinut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. Este compus din: a) uleiuri, constituite din hidrocarburi saturate şi nesaturate — naftene policiclice —, de culoare roşie, cu fluorescenţă verde, cu viscozitate mare; d 0,980—1,050; n |>0 1,541 — 1,584; b) răşini cu caracter acid — acizi poîicicliei, —, solubile în alcool de 70%; gr. mol. 800—1 500; au aspect vîscos, cleios, roşu-portocaliu; c) acizi a s f a 11 i c i, vîscosi, de culoare neagră, solubili în alcool, în cloroform; insolubili în eter; d 1,2; d) asf altene, de culoare neagră, semisolide, onctuoase, solubile în benzen, în CC14; e) carbene, negre, casante, cu aspect de huilă, solubile în sulfură de carbon; f) carbo ide, insolubile în sulfură de carbon. Bitum este şi produsul obţinut la distilarea, pînă la semicocs, a huilelor. Se întrebuinţează la izolări, în construcţii, la drumuri. * Bitumene. Materii bogate în carbon (solubile în diferiţi dizolvanţi), provenite prin transformarea grăsimilor, a cerurilor şi a răşinilor din plante, în pămînt, în absenţa aerului. însoţesc substanţa humică din cărbune şi conferă huilelor proprietatea de a fi cocsificate. Iiitumine. Materii care se găsesc în scoarţa pămîntului, fiind constituite, în majoritate, din hidrocarburi de toate tipurile, însoţite şi de diferite alte substanţe organice, în cantităţimioLSeîmpart,îi:bihumine~g-a-zoase (gazele naturale), lichide (petrolurile brute), solide (parafinele naturale, ozo-cherita, asfalturi, cum şi alte materii ca: şisturi, calcare şi cărbuni bituminoşi). Biuret. NH2-CO-NH-CO-NH2. Greutate mol. 103,08. Amida acidului alofanic. Se prepară prin încălzirea ureei la 160°. E insolubil în apă alcalinizatâ; în prezenţa CuS04 dă o coloraţie violetă (reacţia biu-retului). Biuretă. Instrument folosit în analiza cantitativă pentru măsurarea volumelor de soluţii sau de gaze. Biuretele sînt tuburi cilindrice de sticlă, gradate în mililitri şi în subdiviziuni, de obicei avînd capacitatea de 50 ml; microbiuretele au capacitatea de 1 — 10 ml şi sînt gradate în diviziuni de 1/20 pînă la 1/100 dintr-un mili-litru. Există biurete cu robinet de sticlă sau cu tub de cauciuc cu clemă. ______— Biuretă automată. Biuretă fixată la sticla care conţine soluţia titrată, şi prevăzută cu un dispozitiv, prin care nivelul lichidului se stabileşte automat la zero, excesul 139 Bombă cu hidrogen de soluţie din biuretă scurgîndu-se în vasul din care a provenit. Bixină. CH3-OOC-CH = [CH-C(CH8H =CH~CH]4=CH-COOH. Gr. mol.394,49. Acid carotenoic carboxilic. A fost izolat din seminţele de Bixa orellana. Se prezintă sub âouă forme steroizomere. Forma cis, existentă în plante, e instabilă şi trece în forma trans, care e stabilă. Materie colorantă roşie; p.t. 198°; e solubilă în cloroform, în alcool fierbinte; insolubilă în apă. E optic inactivă. Colorant pentru bumbac, mătase, alimente. Bladan. Insecticid sintetic, folosit în special în horticultură. Amestec de tetrafosfat hexa-etilic şi pirofosfat tetraetilic (60%), diluai cu toluen (20%) si 20% emulgator. Sirî. H.E.T. Blanc fix. Sulfat de bariu precipitat. Alb permanent, d 4,2 —4,3; indicele de ulei 22 — 26-, conţinutul de alb 97 — 100%; îmbi-bare cu apă" 94%; e chimic inactiv. Material de umplutură pentru cerneluri poligrafice inferioare; e folosit la precipitarea coloranţilor solubili, la fabricarea hîrtiei satinate, a acuarelelor, a nitroemailurilor. Blanchit. V. Ditionit de sodiu. Blaneofor. Sarea de sodiu a acidului dife-nilimidazolondisulfonic. Agent de înălbire, folosit mai ales în amestecurile detergente menajere şi în industria textilă. Blauol. Ulei albastru. Soluţie coloidală de albastru de Berlin, fin dispersat în ulei, utilizată la fabricarea lacurilor pentru unelte agricole. Blendă. ZnS. Mineral. Cristale cubice, incolore, fluorescente; d4,10; p.t. 1020°; e insolubilă în apă; solubilă în acizi tari; amestecată cu MnS, FeS, CdS (pînă la 4%), cînd e cafenie, galbenă, roşie sau neagră; are durit. 3 — 4. E întrebuinţată la extragerea zincului şi ca substanţă fluorescentă. Sin. Sfalerit. Bloc-polimerizarc. Y. Polimerizare în bloc-Bdhnut. AIO(OH). Metahidroxid de aluminiu cristalizat, obţinut prin precipitarea cu NH3 a soluţiilor acide şi fierbinţi de săruri de aluminiu. Alături de bohmit precipită şi oxid de aluminiu hidratat, amorf. Boldină. C19H2104N. Gr. mol. 327,23. 2,6-Di-hidroxi - 3, 5 - dimetoxi - aporfină. Alcaloid extras din Pneumus Boldus (Chile) (fam. Monimiaceae). Pulbere albă, amară, alcalină; p.t. 161 — 163°; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în soluţii rapie. Bolometru. Instrument pentru măsurarea unor mici cantităţi de energie radiantă. Constă, în principiu, din două fîşii foarte' subţiri de metal (platină), înnegrite, intercalate într-o punte Wheatstone. Radiaţiile, căzînd pe una dintre fîşii, îi ridică temperatura şi măresc rezistenţa electrică. Măsu-rînd variaţia rezistenţei, se determină intensitatea radiaţiei. Bolus. Pămînt colorat alb (caolin) sau roşu (ocru). Bombă atomică. Dispozitiv în care se provoacă fisiunea cu explozie a 235U sau a 239Pu. Principiul bombei e următorul: Cînd masa de 235U sau de 239Pu depăşeşte o anumită masă critică, reacţia de fisiune, declanşată de un număr redus de neutroni iniţiali (produşi sub acţiunea razelor cosmice), se accelerează, deoarece numărul de neutroni produşi în timpul fisiunii este mult mai mare decît numărul de neutroni care se împrăştie în mediul înconjurător, pătrun-zînd prin pereţii bombei. In foarte scurt timp, cea mai mare parte din nucleele de 235U sau de 239Pu suferă fisiunea şi se degajă o cantitate imensă de energie, într-un volum foarte mic, care conduce la explozie. In reacţiile de fisiune, aprox. 0,1% din masa unui* nucleu greu se transformă în energie radiantă, conform ecuaţiei lui Einstein: E~m c2. Dacă se reuneşte brusc o cantitate de cîteva kilograme de 235U sau de 239Pu, fisiunea în lanţ a nucleelor are loc aproape complet şi se liberează o cantitate de energie echivalentă cu energia exploziei a aprox. 20 000 t trinitrotoluen. O bombă atomică obişnuită conţine cîteva kilograme de material fisionabil şi un mecanism care permite reunirea bruscă a acestuia. Acest mecanism constă dintr-o anu- rent în jurul materialului fisionabil, astfel îneît forţa de detonaţie a explozivului provoacă comprimarea necesară. Bombele atomice perfecţionate liberează, explodînd, o cantitate de energie echivalentă cu cea degajată la explozia a 100 000 t trinitrotoluen. Bombă caiorimetrică. Recipient de oţel inoxidabil, etanş, rezistent la presiune, folosit pentru determinarea căldurii de reacţie sub volum constant, în special pentru determinarea căldurii de ardere a substanţelor organice şi a capacităţii calorifice a combustibililor. Se lucrează sub o presiune de oxigen de 20—40 at, aprinderea substanţei făcîndu-se electric. în timpul arderii, bomba este cufundată într - un calorimetru cu apă. Bombă cu hidrogen. Dispozitiv de producere a unei reacţii nucleare explozive prin fuzi- numai prin fisiune nucleară, ci şi prin fuziune nucleară. Cînd nuclee de elemente uşoare se unesc pentru a forma nuclee mai B.O.N 140 grele, prin fuziune nucleară, fracţiuni importante din masa lor (în procesul 4H ~> ->He aprox. 0,7%) se transformă în energie radiantă. In reacţia de fuziune nucleară dintre un deuteron şi un triton: iH+fH -> jHe+Jre ia naştere un nucleu de heliu şi aprox. 0,4% din masa deuteronilor şi a tritonilor se transformă în energie radiantă. Această reacţie are loc, însă, la temperaturi de milioane de grade (ca în Soare). Prin experimentare, s-a stabilit că un amestec de aprox. 100 kg deuteriu şi 150 kg tritiu, distribuit în jurul Unei" bombe atomice obişnuite, dă naştere reacţiei de mai sus, în momentul exploziei bombei atomice, cînd temperatura amestecului se ridică la mai multe milioane de grade. Se realizează, în felul acesta, bomba cu hidrogen, care este de cîteva mii de ori mai puternică decît bomba atomică, la explozia ei libe-rîndu-se o cantitate de energie echivalentă cu cea liberată la explozia a 20 000 000 t trinitrotoluen. B.O.N. Y. Acid 2-hidroxi-3-naftoic. Bor. B. Element cu caracter semimetalic. Nr. at. 5; gr. at. 10,82; are doi izotopi stabili cu numărul de masă 10 (20%), 11 (80%), cum şi doi izotopi artificiali radioactivi; p.t. 2300°; p.f. 2550°; căld. spec. 0,264. Există în două modificaţii alotropice: cristalizat, cu d 2,54 şi durit. 9,5; amorf, cu d 2,45. Nu se găseşte liber în natură, ci numai sub formă de combinaţii; ac. boric sau săruri ale acizilor borici (bo-rax, borocalcit, boracit, colemanit etc.). Se obţine prin reducerea B203 cu Mg meta-.lic^înatare.pură,cristalină,se^obiinepr4n descompunerea BBr3, pe filament de wolfram, în atmosferă de hidrogen, la temperatură înaltă. Are valenţa 3. E aproape inert din punct de vedere chimic; se combină cu oxigenul, cu halogenii, cu azotul, numai la temperaturi înalte. în practică se întrebuinţează numai combinaţiile sale: ac. boric ca dezinfectant, boraxul în industria sticlei şi la sudarea metalelor, per-boraţii alcalini la spălatul rufelor şi la deeolorarea textilelor etc. E folosit în tehnica nucleară la detecţia neutronilor, pentru că are o secţiune" de absorbţie mare, a neutronilor. E folosit şi la protecţia contra neutronilor, deoarece în urma reacţiei cu neutronii emite radiaţii y slabe. Determinarea calitativă. Ionul BOg colorează flacăra becului în verde. Hîrtia de curcuma, cu o soluţie de borat, dă, după uscare, o coloraţie brună; dacă se alcalin, se colorează în albastru. Limita de recunoaştere 0,02 y B; limita de diluare 1 ; 2,5*IO6. Determ inarea canti- tativă. Colorimetric: cu chinalizarină (metoda Truog). Boracit. Mg6CI2B14026. Mineral. Cristale rom-bice, cubice, doaecaedrice sau tetraedrice. E incolor sau uşor albăstrui; d 2,9—3,0; durit. 7; are luciu sticlos, transparent pînă la translucid; e anhidru. Apare în saline, împreună cu săruri de potasiu şi de magneziu, deasupra masivelor de sare. Sin. Stass-furtit. Boral. 1. Medicament sintetizat din carbonat de aluminiu, ac. tartric şi ac. boric. Astringent, dezinfectant. Sin." Borotartrat de aluminiu. — 2. Ingrăşămînt cu bor, cu circa 70% combinaţii de "bor solubile, folosit ca îngrăşămînt cu microelemente (v.), mai ales în cultura tutunului. Borani. Combinaţii ale borului cu hidrogenul. Se cunosc două serii de borani: B»Hn+4 (n>2) şi BnEn+6 (n>4). Cei mai simpli sînt: B2H6, B4H10 etc. Primul este un gaz; ceilalţi sînt lichizi şi solizi. In general nu se aprind spontan în aer. Sin. Hidruri de bor. Borat de amoniu. NH4HB407 • 3H20. Gr. mol. 228,38. Cristalizează din soluţie apoasă 1 : 10; e insolubil în alcool. Substanţă ignifugă pentru lemn şi textile; e folosit şi în condensatoare electrice. Sin.: Biborat de amoniu, Tetraborat de amoniu. Borat de magneziu. Se obţine din deşeurile de la fabricaţia acidului boric. Conţine 7,5 — 9% bor calculat în ac. boric şi 32% MgO. Praf alb sau cenuşiu deschis. E folosit ca îngrăşămînt cu bor, eficace în culturile de plante care necesită B şi Mg. Boraţi. Săruri oxigenale -ale -homlul. Unii boraţi se găsesc şi în natură; alţii se prepară sintetic. Se obţin topind oxizii sau carbonaţii cu B203, "în proporţii convenabile. Ortoboraţii corespund ionului BOI-; de ex. hambergita, Be2B03(0H). Metaboraţii corespund ionului B02; de ex. metaboratul de calciu, Ca(B02)2. Se cunosc şi metaboraţi corespunzători ionului B30|-; de ex." K3B306 şi Na3B306. Tetrab oraţii corespund ionului B4Of-; de ex. boraxul, Na2B407 • 10HaO. P e ntaboratul de potasiu, KH4B5O10 • 2HaO. P e r bora ţ i, ca perboraxul, NaaB407 • H202- • 9H20. Peroxiboraţi, ca NaB03 • • H20. Boraţii metalelor alcaline sînt uşor solubili în apă, ceilalţi fiind greu solubili. Boraţi de litiu. LiB02 sau LiaO • B203 (me-taborat). Cristale triclinice cu p.t. 845°. Peste 1 200° şi Li20 se volatilizează. Se "obţine prin topirea amestecului de Lî?0 şi B203. Din soluţie se obţin hidraţii: LiH2B03 • 7H20 sau" Li2B407 • 12H20; ultimul se prepară la tratarea cu alcool, 141 Bordo R. cu eter, a unei soluţii de LiOH şi H3B03. Se cunoaşte şi LiB608 • 5HăO, obţinut prin încălzirea LiCl sau LiN03 cu H3B03 la 110°. Boraţii de litiu.sînt folosiţi la con-fecţionareacimenturilor dentare. * Boraţi de plumb. Compuşi oxigenaţi ai borului cu plumbul. Se cunosc: PbO • B203, PbO • 2B203, 2PbO • 5B203, PbO • 3B203. Se obţin prin topirea PbO cu B203. La topirea a 112 părţi litargă cu 72 părţi B203 se obţine boratul, numit sticla lui Faraday. Dintre boraţii hidrataţi care se obţin prin precipitarea soluţiilor de borax cu săruri de plumb, singurul care pare să aibă o compoziţie unitară este PbO • • B203 • H20. Borax. Na2B407 • 10H2O. Cristale monocli-nice, incolore sau cenuşii, cu luciu sticlos, gras. La cald pierde apa de cristalizare, dînd o masă sticloasă, care dizolvă oxizii metalici. Are durit. 2—2,5; d 1,7; în atmosferă uscată este eflorescent. Soluţia apoasă este bazică. Se găseşte în natură. Poate fi şi preparat, topind ac. boric cu Na2C03. E întrebuinţat la sudarea metalelor, la confecţionarea unor sticle speciale, a unor emailuri, în tăbăcărie, la spălarea ţesăturilor fine, la obţinerea acidului boric. âin. Ţineai. Borazol. B3N3H6. Gr. mol. 80,5. Lichid incolor, limpede ca apa, cu miros aromatic, foarte asemănător, prin proprietăţile sale fizice şi chimice, cu benzenul; p.t. —58°; p.f. 55°. Se obţine prin încălzirea la 250 — 300° a diboranului, B2H6, cu NH3. Sin. Benzen anorganic. Borăzbii. Material de polizat îşi de tăiat, care constă din BN cubică, obţinută din BN obişnuită la presiunea de 70 000 at. Este mai dur şi mai stabil la încălzire decît diamantul. Bordo acid. Y, Bordo A.J. Bordo A.J. C10H7—N2—C10H4(OH) (S03Na)2. Gr. mol. 502,43. a-Naftalen-azo-p-naftol--3, 6-disulfonat de sodiu. Pulbere brună; e solubil în apă; are culoarea roşie magenta; e puţin solubil în alcool. Se obţine sintetic prin ’ cuplarea a-naftilaminei diazotate cu ac. (3-naftol-6, 8-disulfonic. Colorant roşu bordo pentru lînă şi pentru mătase. Sin.: Bordo acid, Bordo strălucitor B,2G. Bordo BX. C26H2304N4SNa. Gr. mol. 510,53. m- Xilen- azo - xilen - azo^-naftol-6-sulfonat de sodiu. Pulbere bordo-verde; soluţia apoasă are culoarea brună-roşie; soluţia în • alcool- este bordo roşie; Se obţine sin-tetic prin cuplarea aminoazoxilenului (obţinut din 7??-xilidină) cu ac. p-naftol-6--sulfonic. Colorant pentru lînă şi pentru iută. Bordo deschis diazo B.L. Colorant azoic direct pentru diazotare şi developare cu (3-naftol. Colorant pentru bumbac, pînză creponată, datorită stabilităţii la NaOH. Sin.: Diazo Fast Bordeaux B.L., Diazolicht Bordeaux B.L. Bordo deschis naîtamin B.R. C23H1604N3SNa. Gr. mol. 453,44. o-Toluen-azo-a-naftol-5, 6-fenocarbazol-3-sulfonat de sodiu. Pulbere brună-violetă. Soluţia în apă este roşie magenta. Se obţine sintetic din derivatul carbazolic al acidului 2-amino-5-naftol-7--sulfonic, fenilhidrazină (în soluţie alcalină), o-toluidină diazotată. Colorant acid pentru lînă; alcalin, pentru bumbac. Sin. Naphtamine fast Scarlet. Bordo deschis O. C24His07N4S2Na2. Gr. mol. 584,54. o-Toluen-azo-o-toluen-azo-p--naftol-3, 6-disulfonat de sodiu. Pulbere brună închisă. Soluţia apoasă are culoarea roşie magenta. Se obţine sintetic prin cuplare de o-amino-azo-toluen cu ac. (3--naftol-3,6-disulfonic. Colorant roşu-al-bastru pentru lînă mordansată cu crom. Bordo deschis paramiu B. Y. Bordo direct T.V. Bordo direct T.V. C29H17Oi0N4S2Na3. Gr. mol. 714,58. Sarea trisodică a acidului difenil-disazo-salicilic-fLnaftol- 3, 6- disulfo-nic. Pulbere brună-neagră; e puţin solubil în apă, cu coloraţie roşie-somon. Se obţine sintetic prin cuplarea benzidinei tetraazotate cu ac. salicilic şi cu ac. (3 -naftol-3,6-disulfonic. Colorant direct brun-roşu pentru bumbac. Sin. Bordo deschis paramin B. p-Sulfonaţ4 de^s^u-o-toluen-azo-o-toluen--azo-(3-naftol-6-sulfonat de sodiu. Pulbere brună-roşie; e solubil în apă; puţin solubil în alcooL Se obţine sintetic prin cuplarea acidului 0-aminoazotoluensulfonic diazotat cu ac. p-naftol-6-sulfonic (Schâffer). Colorant acid roşu pentru lînă. Bordo naftamin strălucitor A.B.B. V. Bordo strălucitor diamin A(R). Bordo naf ti lamina. C10H7—N2—C10H6 • OH. Gr. mol. 298,33. a-Naftalen-azo-(3-naftol. Cristale în foiţe ca bronzul (din ac. acetic); p.t. 220°; e insolubil în apă; solubil în alcool, cu coloraţie roşie. Se obţine sintetic prin cuplarea a-naftilaminei diazotate cu (3-naftoi. Pastă roşie-brună. Colorant pentru bumbac, pentru lacuri. Sin. Pigment Bordeaux N.B. Bordo R. C10H7—N2—C10H4(S03N a) sOH. sodiu. Gr. mol. 502,43. Pulbere brună. Soluţia apoasă este roşie-albastră; în alcool, e roşie-albastră. Se obţine sintetic prin cuplare de a-naftilamină diazotată cu Bordo sirius 5 B 142 ac. p-naftol-3, 6-disulfonic. Colorant acid pentru lînă, mătase, semimătase. Sin.: Benzyl Bordeaux B., Roşu Palatin. Bordo Sirius 5 B. Are constituţie necunoscută. Pulbere, solubilă în apă. Colorant substantiv (solar) pentru lină şi pentru bumbac. Sin.: Siriusrubin R., Solar Bordeaux 3 B. Bordo solar 3 BNS. Are constituţie necunoscută. Pulbere. Colorant substantiv (solar) pentru bumbac şi pentru semilînă. Sin.: Diphenyl-echtblaurot B., Solar Bordeaux 3 BNS. Bordo solid pentru semilînă F.R. Colorant pentru semilînă, de constituţie necunoscută. Sin.: Halbwollechtbordo, FR, Tetra-minviolet RB. Bordo strălucitor B 2G. V. Bordo AJ. Bordo strălucitor Diamin A (B). (oh)2c6h3—n2—c6h4—n2— -C10H4(SO3Na) (OH)—N2—C6H3(OH)2. Gr. mol. 622,54. wi-Dihidroxi-benzen-azo-ben-zen-m-azo-3-sulfonat de sodiu-l-naftol-6-azo-m-dihidroxibenzen. Pulbere maro; soluţia apoasă este roşie-bordo. Se obţine sintetic din m-nitroanilină diazotată cu ac. 2-amino-5-naftol-7-sulfonic (soluţie alcalină); se reduce gruparea nitro, se tetra-azotează produsul reacţiei, se cuplează cu doi moli de rezorcină. Colorant pentru fibre vegetale, pentru bumbac, pentru imprimare. Sin. Bordo naftamin strălucitor ABH. Bordo strălucitor Diamin B. C32H2107S2Na2. Gr. mol. 627,61. Difenil-disazo-8-sulfo-(3-naftol-a-naftilamin-4-sulfonat de sodiu. Pulbere cristalină verde. Soluţia, ia....apă-e roşie-vişinie. Se obţine sintetic din ben-zidină tetraazotată, ac. p-naftol-8-sulfonic şi ac. a-naftilamin-4-sulfonic. Colorant direct pentru bumbac, lînă, mătase, semilînă. Sin.: Congo Rubin, Baumwollrubin. Boril. Numele comercial al etilborsalicila-tului. Se obţine fierbînd soluţie de H3B03 cu ac. salicilic şi adăugare de H2S04 şi alcool. E folosit în medicină în locul sali-cilatului de etil. Boril. Radicalul 0 = B —. Borkas. Nitrocalcar cu adaos de sare de bor. Îngrăşămînt cu bor, folosit contra putrezirii sfeclei de zahăr. Borneol. Gr. mol. 154,24. Alcool secundar, obţinut prin re- CH, CH, -C- ! -CHOH CII3—C—CH3 I ducerea camforului. Se obţine prin extracţie din trunchiul ar— CH* -CH---CH2 borelui Dryoba-lanops campho-ra, iar sintetic, prin reducerea camforului cu Na şi alcool. Izomeri optici: ( + ): plăci hexagonale cu p.t. 208°; p.f. 212°; [a]20-f 37,44° (în alcool); sublimează; e solubil în alcool, în eter, benzen, ligroină; ( —): plăci hexagonale cu p.t. 204° (208-219°); p.f. 210° 779 mm; [a]|J-37,740 (în alcool); sublimează; (i): cristale cu p.t. 210 — 215°. Sin.: Acid bornilic, Gamfor de Borneo. Bornilen. 1,7, 7-Trimetil-biciclo-(2, 2, l)-2-lieptenă. C10H16. Gr. mol. 136,23. Se cunosc cei doi izomeri optici: ( —): cristale; p.t. 113°; p.f. 146°/750 mm; [a]|J—22°, 27 (benzen); prin oxidare cu permanganat de potasiu dă acid (-j-)-cam-foric; ( + ): cristale; p.t. 109 — 110°; p.f. 146°/760 mm; [a]z> =-f-30°,5 (toluen). Oxidat cu permanganat de potasiu dă acid ( —)-camforic. Bornit. Cu5FeS4. Mineral, în mase compacte de culoare roşietică sau albastră-verde, cu luciu metalic şi spărtură concoidală; d 4,9 —5,4; durit." 3. Se găseşte în filoane hidrotermale, în zona de cimentaţie a zăcămintelor de cupru. E întrebuinţat ca minereu de cupru (55 — 69% Cu, 16% Fe, uneori Ag). Sin.: Poikilit, Phillipsit, Cas-tellit. Bor-Nitrofoska. Îngrăşămînt complex, obţinut la fabricarea de Nitrofoska (v.), prin introducerea microelementului bor sub formă de săruri. Bornival. V. Izovalerianat de bornil. Borocalcit. Mineral care conţine bor: CaB407 • 4H20, provenind de la ac. tetra- -—...—----------—..-...*"... Boroform. Soluţie de formaldehidă şi boro-glicerină. Dezinfectant. Boroglicerină. Compus al glicerinei cu ac. boric. Masă cristalină delicvescentă, solubilă în apă, în alcool. E întrebuinţată ca agent de conservare în industria alimentară. Boronatroealcit. Numele recent care se dă mineralului ulexit. Borat hidratat de sodiu şi calciu, NaCaB509 • 6H20. Borosilieaţi. Silicaţi cu ioni SiO]~, conţi-nînd bor (de ex.: axinit, turmalin, datolin). Din borosilieaţi se extrage ac. boric, prin descompunere cu vapori de apă. Borotartrat de aluminiu. V. Boral. Borotartrat de potasiu. K[B(C4H406)2]. Gr. mol. 345,94. Lamele albe transparente; e solubil în apă rece; insolubil în alcool, gativ, diuretic şi în tratamentul epilepsiei. Borotartrat de sodiu. Na[B(C4H406)2]. Gr. mol. 329,46. Pulbere albă, higroscopică; 143 Bromat de potasiu e solubil în apă; puţin solubil în alcool. Se obţine sintetic din NaHC03, ac. tartric şi ac/ boric. Medicament: intern, ca purgativ, diuretic; extern, în dermatoze pruriginoase. Sin. Borosodină. Borovertină. (CH2)6N4 • 3B03H. Gr. mol. 319,67. Pulbere albă, cristalină; e solubilă în apă: 1 : 11, în alcool 1 : 500. Medicament aseptic urinar. Sin. Triborat de liexametilentetramină. Borură de molibden. Mo3B4. Gr. mol. 331,21. Ia naştere în cuptorul electric din elemente. Substanţă grea şi inertă. Borură de zircon. ZrB2. Gr. mol. 112,9. Se prezintă sub formă de cristale fine, cenuşii, cu luciu metalic. Se prepară prin electroliza topiturii Zr02 • B203 • CaO şi CaF2. Boruri. Compuşii borului cu metalele. în aceste combinaţii, valenţa elementelor corespunde numai foarte rar cu valenţa obişnuită a elementelor respective. Exemple: CaBe, Mg3B2, MnB, Ni2B, NiB2, A1B2, A1B12, CrB, Cu3B2, CB4 etc. Se obţin prin unirea directă a elementelor respective la temperaturi înalte; în locul borului elementar se poate întrebuinţa, în acelaşi scop, şi B203. Borurile au o'tendinţă marcată de a cristaliza, cînd iau naştere din stare topită sau gazoasă. Unele boruri se aseamănă, prin proprietăţile lor, cu sulfurile, cu fosfurile; altele, cu compuşii metalici. In mod obişnuit, borurile nu sînt atacate de apă. Bournonit. Mineral. 3 (Pb, Cu2) S • Sb2S3. Cristale rombice, de culoare cenuşie-nea-gră, cu luciu metalic; decrepită; ’d 5,7 — 5,9 durit. 2,5—3. Se întrebuinţează la obţinerea cuprului, a plumbului. Braunit. Minereu de mangan. Mn203. Cristale cubice; e negru; p.t. 1 080°; e insolubil în apă caldă, în ac. acetic; d 4,50; durit. 6. E întrebuinţat la extragerea manganului. Brazileină. Substanţă colorantă roşie, obţinută prin oxidarea brazilinei conţinute în lemnul de HaematoxyLon campechianum. E folosită în industria textilă. Brider. Reactor nuclear în care se produce material fisionabil, în urma unor reacţii nucleare care au loc în timpul funcţionării lui. Sin. Breeder. Briding. Producerea, într-un reactor nuclear, a unui material fisionabil de acelaşi tip cu materialul fisionabil consumat. Sin. Breeding. Briliant. Formă de tăiere a pietrelor preţioase transparente, folosită în special pentru diamant.. Este format dintr-o dublă piramidă, cu baza unită şi cu vîrfurile truneheate; feţele piramidelor sînt prelucrate cu 2 —3 rînduri de faţete (triunghiulare, romboidale sau pentagonale). Briliant Avirol. (B.C.F., Ad, L, SM, SV, T etc.). Uleiuri vegetale sulfatate sau alcooli graşi sulfataţi, singuri sau în amestec cu tetralină, vaselină, piridină. Produse auxiliare folosite în finisarea textilă. Britania metal. Aliaj de Sn, format din 70 — -94% Sn, 5-24% Sb, 0,2-9% Cu. Strălucitor ca argintul, e folosit pentru confecţionarea tacîmurilor. Brom. Br. Element în stare lichidă (la temperatura camerei); metaloid. Nr. at. 35; gr. at. 79,916; are doi izotopi stabili cu numărul de masă 79 (50,6%), 81(49,4%), cum si 11 izotopi artificiali radioactivi; d 3,19; căld. spec. 0,107; p.t. -7,3°; p.f. 58,78°. Are valenţele: 1, 3, 4, 5. în natură se găseşte numai sub formă de combinaţii, în special bromuri. Se obţine prin electroliza bromurilor, prin tratarea bromurilor cu clor sau prin oxidarea HBr. Lichid brun-roşietic, care dezvoltă vapori grei, sufocanţi, cu miros neplăcut. Reacţionează cu metalele şi cu metaloizii. Se întrebuinţează în sinteze organice, iar ca AgBr, la fabricarea plăcilor, a filmelor şi a hîr-tiei fotografice. Exercită acţiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave. Vaporii de brom atacă ochii şi mucoasele; antidot: NH3, vapori de alcool, de eter. Determinarea calitativă. Br2 se identifică cu soluţie de KJ, punîndu-se in libertate J2, care colorează în violet CS2. Ionul Br- dă cu AgN03 un precipitat galben de AgBr, insolubil în HNOs, solubil în NH4OH, KCN etc. Limita de recunoaştere 20 y Br; limita de diluare 1:2*105. Determinarea c a nt i-1 & iJ Ionul Br-. a) Gravimetric: sub for mă de AgPFrFl' VdIumetric: tratare cu soluţie de AgNOs, titrare? excesului cu soluţie de NH4SC1N, în prezenţă de alaun feri-emoniu, ca indicator. Bromaeetonă. CH3COCH2Br. Gr. mol. 136,99. Lichid incolor, care trece repede în vapori lacrimogeni; p.f. 137°; d23 1,634; e puţin solubilă în apă, în alcool, în acetonă. Se obţine sintetic din acetonă şi Br2 în apă sau prin introducere de vapori de Br2 în acetonă, la rece. Se păstrează la întuneric, în vase închise ermetic. E folosit ca intermediar în sinteze organice. Sin. Brompropanonă. Bromargirit. AgBr. Mineral. Cristale cubice, de culoare gălbuie, lucioasă; d 5,8 — 6; durit. 1 — 2. Se găseşte în pălăria de fier a unor zăcăminte hidro termale argentifere. Minereu de argint (57% Ag). Bromat de potasiu. KBr03. Gr. mol. 167,01. Cristale, solubile în apă (la 0°—3,1%, la 100°—49,75%); greu solubile în alcool, în eter; la 370° se descompune; d 3,27. Oxidant energic, întrebuinţat ca reactiv în chimia analitică. Bromat de sodiu 144 Bromat de sodiu. NaBr03. Gr. mol. 150,91. Cristale cubice incolore; e solubil în apă (la 0°:27,5%, la 100°: 90,9%); insolubil în alcool; p.t. 381°; d 3,40. Bromatometrie. Parte a analizei volumetrice în care se folosesc pentru dozări, ca reactiv oxidant, soluţii titrate de bromaţi, în special de KBrOg, în mediu puternic acid. Bromaţi. MeTBr03. Săruri ale acidului bro-mic. Bromaţii se dizolvă în apă mai greu decît cloraţii. La cald cedează oxigenul pe care-1 conţin, trecînd în bromuri. Se obţin prin metode similare celor de obţinere a cloraţilor, fiind mai puţin stabili decît aceştia*. Brombenzen. C6H5Br. Gr. mol. 157,02. Lichid incolor; p.f. 155 — 156°; p.t. —31°; 1,499; Tip 1,5625. E insolubil în apă; solubil în alcool, în benzen, în cloroform, în eter; oo. Se obţine sintetic din vapori de Br2 şi benzen la fierbere sau din Br2 şi benzen în prezenţă de J2 sau amalgam de Al, A1C13, Zn02 etc. Dizolvant; intermediar în sinteze organice. Sin. Monobrombenzen. 1-Brombutan. V. Bromură de n-butil. Bromeian. Br—C=N. Gr. mol. 105,93. Cristale incolore, volatile, lacrimogene; e solubil în apă, în alcool, în eter; p.t. 52°; p.f. (la 750 mm Hg) 61,3°. Se obţine prin acţiunea H2S04 dil. asupra unui* amestec de NaBr şi NaCN la 70° sau direct din componenţi, în soluţie apoasă la rece. E întrebuinţat la extracţia aurului şi a argintului din minereuri. Toxic puternic. Bromdietilacetiluree. C7H1302N2Br. Gr. mol. 237,04. Pulbere cristalină incoloră, insipida,inodoră; p.t....îttT—tlT*;e puţin solubilă în apă rece (0,05%); solubilă în alcool, în benzen, în acetonă, în eter. Se obţine sintetic din bromură de brom-dietilacetil şi uree. Medicament hipnotic, sedativ. Sin.: Adalină, Nictal etc. Bromelia. C10H7OC2H5. Gr. mol. 172,22. Eterul etilic al (3-naftolului. Cristale; p.t. 37-38°; p.f. 282°; ^1,0510; n%’3 1,5932. E insolubilă în apă; solubilă în alcool, în cloroform, eter, CS2, toluen. Se obţine prin încălzirea (3-naf toiului cu C2H5KS04 sau din (3-naftol şi alcool în prezenţa H2S04. Se întrebuinţează la parfumarea săpunurilor ieftine. Sin.; 2-Etoxinaftalină, „Noul Ne-rolin“. Brometan. V. Bromură de etil. Bromhidrină. Combinaţie rezultată prin adi-ţia acidului bromhidric la aldehide, după —schema;-------------—------------—— OH R—CH=0+HBrR—CH^ XBr Bromhidrinele sînt combinaţii foarte reactive şi nu pot fi izolate în stare pură. a-Bromizovaleriluree. C6Hn02N2Br. Ureidă. Gr. mol. 223,02. Cristale albe, inodore, cu gust slab amar; p.t. 145—151°; e solubilă în apă rece (1 : 450), în apă caldă, în alcool, în alcalii, în eter. Se obţine sintetic din clorură sau din bromură de a-izobromva-leril şi uree. Medicament hipnotic, calmant. Sin.: Bromoval, Bromural, Izobromyl, Dor-migen. Brommetau. Y. Bromură de metil. Brometilenă. Y. Bromură de vinii. a-Bromnaftalină. V. 1-Bromonaftalină. Brom-nitroderivaţi. Derivaţi bromuraţi la atomul de carbon vecin cu gruparea — N02 a nitroderivaţilor primari şi secundari (nitroderivaţii terţiari nu dau bromderi-vaţi). Nitroderivaţii primari pot să dea doi bromderivaţi cu formula generală: R-CH-NO. I Br Şi R-C-NOa / \ Br Br Nitroderivaţii secundari dau un singur bromderivat, cu formula generală: R XC—NOa R ^ * A^1 "D M Reacţia cu bromul a sărurilor nitroderivaţilor serveşte la distingerea nitroderivaţilor primari de cei secundari. Brom-nitrozoderivaţi. Derivaţi bromuraţi la atomul de carbon vecin cu gruparea —NO a nitrozoderivaţilor. Bromnitrozoderivaţii se obţin prin acţiunea bromului asupra oximelor, după schema: XC=NOH — r/ R \ r/ C—NO+HBr I Br Bromocol. Y. Bromotanat de gelatină. Bromoform. CHBr3. Gr. mol. 252,77. Lichid incolor, cu gust şi miros de cloroform; d15 2,90; p.t. 5-6°; p.f. 140-150,4°; e solubil în apă 1 : 250, în alcool, în eter, în benzen etc. Se obţine sintetic din hipo-bromit de sodiu şi acetonă; prin electroliza NaBr, în prezenţa acetonei. Medicament folosit în tratamentul tusei spasmodice, convulsive. Sin. Tribrommetan. Bromol. V. 2,4,6-Tribromfenol. Bromometrie. Parte a volumetriei care cu-prinde metode oxidimetrice de determinare a unor substanţe redueătoare, prin intermediul bromului elementar pus în libertate dintr-o soluţie de bromură-bromat de potasiu, în mediu acid. 145 Bromură de cadmiu 1-Bromonaîtalină. C10H7Br. Gr. mol. 207,07. Lichid uleios, la temperatura obişnuită, cunoscut în stare solidă sub două forme: p.t. 0,2-0,7°; p.t. 6,2°; p.f. 281,1°; p.f.60mm 183,5; d|° 1,4834; 1,66011; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în benzen, în cloroform. Se obţine sintetic din Br2, naftalină şi CC14. Lichid de imersiune pentru determinarea indicelui de refracţie al cristalelor, pentru determinarea refracto-metrică a grăsimilor etc. Sin. a-Brom-naftalină. Bromotanat de gelatină. Compus obţinut prin tratarea unei soluţii de gelatină cu soluţie de dibromtanin. Pulbere galben-deschis, inodoră, astringentă (20%. Br, 40% tanin). E solubil în alcool diluat. Medicament folosit în epilepsii, în afecţiuni nervoase. Sin. Bromocol. Bromoval. Y. a-Bromizovaleriluree. Bromoxină. C;,H5ONBr2. Gr. mol. 302,97. 5,7-Dibrom-8-oxichinolină. Cristale incolore sau gălbui deschis, e solubilă în alcool, în acizi tari; aproape insolubilă în apă caldă, în acizi minerali dil., în eter, benzen, CS2; p.t. 195°. Reactiv pentru identificarea Fe, V şi pentru determinarea gravimetrică a Al, Cu, Fe, Pb, Ti. 1- Brompropan. Y. Bromură de Ti-propil. 2- Brompropan. V. Bromură de izopropiî. Brompropanonă. V. Bromaeetonă. 3- Brompropenă-(l). V. Bromură de alil. N-Bromsuecinimidă. (CH2CO)2 = N —Br. Gr. mol. 178,0. Cristale; p.t. 173-175° (cu descompunere); e puţin solubilă în apă, în eter, în benzen, în CC14, în cloroform; solubilă în acetonă, în anhidridă acetică. Se obţine sintetic din Br2 şi succinimidă. E întrebuinţată la bromurarea olefinelor şi a altor compuşi organici (numai în prezenţă de catalizatori: peroxid de benzoil, A1C13, ZnCl2, H2S04 etc.). Bromsulftaleină. Y. Tetrabromsulfonftaleină disodică. Bromură 1. V. a-Bromizovaleriluree. Bromură de acetil. CH3COBr. Gr. mol. 122,96. Lichid incolor; fumegă la aer; p.f. 76°. Se obţine sintetic din ac. acetic, fosfor roşu şi Br2. Bromură de alil. BrCH2 —CH = CH2. Gr. mol. 120,99. Se obţine sintetic din alcool alilic şi PBr3 sau " alcool alilic şi HBr; p.f. 70-71°; 1,3980; nf>° 1,46545. Sin. Bromură de alil-magneziu. CH2=CHCH2MgBr. Gr. mol. 145,31. Compus organo-magnezian, obţinut prin trata 10 rea bromurii de alil cu Mg în soluţie de eter uscat. Se foloseşte în sinteza organică. Bromură de aluminiu. Al2Br6 (anhidră). Gr. mol. 533,44. Plăci romboedrice, incolore, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool, în CS2, în acetonă; d 3,205; p.t. 97°; p.f. 265-270°. Fumegă la aer. Se obţine trecînd un curent de brom peste un amestec calcinat de bauxită şi cocs. E întrebuinţată în sinteza organică (catalizator) . Bromură de amoniu. NH4Br. Gr. mol. 97,96. Cristale cubice, incolore; e solubilă în apă (la 0°-59,8%, la 100°-145%), în alcool, în eter, în NH3; sublimează la 542°; fierbe în vid la 235°; d 2,43. Se obţine tratînd cu brom soluţiile concentrate şi puternic răcite de amoniac sau tratînd bromură de fier, Fe3Br8, cu carbonat de amoniu. Bromură de antimoniu. SbBr3. Gr. mol. 361,51. Cristale rombice incolore; e solubilă în CS2, în alcool, în acizi. în apă se hidrolizează, formînd SbOBr (oxibromură de antimoniu sau bromură de stibil); d 4,15; p.t. 96,6°; p.f. 280°. Se obţine prin acţiunea Sb asupra soluţiei de Br2 în CS2. Bromură de argint. AgBr. Gr. mol. 187,80. Cristale cubice, albe-gălbui; la lumină devin cenuşii-verzi; e foarte puţin solubilă în apă; solubilă în soluţii de NH3, KCN, Na2S203, formînd combinaţii complexe; d 6,473; p.t. 434°; se descompune la 700°. E sensibilă la radiaţii luminoase, la radiaţii X şi la radiaţiile elementelor radioactive. Se obţine prin precipitarea unei soluţii de AgN()3 cu bromuri solubile. Se găseşte în natură ca mineral (v. Bromargirit).....Se întrebuinţează la obţinerea emulsiilor gelatinoase "pentru plăcile, filmele şi hîrtiile fotografice. Bromură de 2-bromalil. V. 2,3-Dibrompro-penă. Bromură de n-butil. C4H9Br. Gr. mol. 137,03. Lichid incolor; p.f. 101,3°; d|5 1,2686; n^ 1,4398; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Se obţine sintetic din n-butanol şi amestec de "H2S04 + HBr. E folosită ca intermediar în sinteze organice. Sin. 1-Brombutan. Bromură de N-butilscopolamină. C2iH30NO4Br. Gr. mol. 440,37. Substanţă solidă cu p.t. 143-144° şi [a]|)°-20,8°. Medicament indicat în boala ulceroasă, colică nefritică, contra răului de mare şi de altitudine, ca agent antispasmodie. Sin.: Seobutil,Buseepan.---------------------- Bromură de cadmiu. CdBr2. Gr. mol. 272,24. Cristale incolore, higroscopice; e solubilă în apă; d 5,19; p.t. 567°; p.f. 963°. Formează 10 — Dicţionar de, chimie Bromură de calciu 146 un mono- şi un tetrahidrat, cum şi diferiţi amoniacaţi. Are tendinţa de a forma auto-complecşi*. Se obţine direct din elemente sau prin dizolvarea Cd metalic, a CdO sau a CdC03 în HBr. E întrebuinţată în fotografie. Bromură de calciu. CaBr2 . 6H20. Gr. mol. 308,01. Cristale hexagonale incolore; e foarte solubilă în apă; solubilă în acizi, în alcool; p.t. 38,2°; p.f. 149°. Se obţine prin dizolvarea CaO sau a CaC03 în HBr. E întrebuinţată la fabricarea plăcilor şi a hîrtiilor fotografice, şi în medicină. Bromură de etil. C2H5Br. Gr. mol. 108,98. Lichid incolor, volatil, inflamabil; p. solid. -119°; p.f. 38,4°; df° 1,4508; »|° 1,4240; e solubilă în apă 1%, în alcool, în eter, în cloroform: oo. Se obţine sintetic prin distilarea unui amestec de HBr, alcool şi H2S04. Recent se fabrică industrial din HBr gazos şi etenă pură sub acţiunea radiaţiilor y date de 60Co. Procesul are loc la presiune mică şi temperatura obişnuită, cu randament * aproape cantitativ. Este primul proces industrial care foloseşte radiaţii ionizante pentru fabricarea unui produs. Este folosită ca agent de etilare în sinteze organice, ca intermediar în industria farmaceutică şi ca insecticid. Sin. Brometan. Bromură de eiilenă. BrGH2CII2Br. Gr. mol. 187,88. 1,2-Dibrometan. Lichid incolor, sau galben deschis; d 2,180; p.t. 10°; p.f. 131,6°. E toxică. Se obţine prin bromu-rarea etilenei. E întrebuinţată, împreună cu tetraetil-plumbul, ca substanţă antide-ţonantă, la determinarea indicilor de refracţie ai mineralelor. Bromură de iod. JBr. Gr. mol. 206,84. Cristale cenuşiu închis, cu miros înţepător; e solubilă în alcool, în eter, în CS2, în cloroform; d 4,42; sublimează la 50°. Se descompune în apă. Se obţine prin reacţia directă dintre elemente la 25°. E întrebuinţată în fotografie. Toxic, iritant al căilor respiratorii. Bromură de izopropii. (H3C)2CHBr. Gr. mol. 123,00. Lichid incolor; e foarte puţin solubilă în apă; foarte solubilă în alcool, în eter, în cloroform, în benzen; d 1,310; p.t. 89°; p.f. 60°. E întrebuinţată la sinteze organice. Sin. 2-Brompropan. Bromură de magneziu. MgBr2. Gr. mol. 184,15. Cristale incolore higroscopice; e solubilă în apă, în alcool; d 3,72; p.t. 700°. Se găseşte mai ales în apa de mare. Se obţine —pidn^iitarea~id^G(^^ E întrebuinţată ca seda tiv nervos. Bromură de metil. CH3Br. Gr. mol. 94,95. Gaz incolor; p.f. 4,5°;4% 1,732; e solubilă în alcool, în eter, în cloroform, în CS2. Se obţine sintetic din metanol, fosfor roşu şi brom sau metanol şi HBr. Sin. Brommetan. Bromură de plumb. PbBr2. Gr. mol. 367,04. Cristale rombice albe; e puţin solubilă în apă; insolubilă în alcool; solubilă în KBr; d 6,66; p.t. 373°; p.f. 916°. E sensibilă la acţiunea luminii. E toxică. Se obţine prin tratarea sărurilor de plumb în soluţie, cu Br2. Bromură de potasiu. KBr. Gr. mol. 119,01. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă (la 0°—53,48%, la 100°—102%); greu solubilă în alcool, în eter; p.t. 730°; p.f. 1 380°; d 2,75. Se prepară tratînd bromură de fer, Fe3Br8, sau HBr cu K2C03; de asemenea, tratînd NH4Br cu KOH. E întrebuinţată drept calmant în medicină. Bromură de n-propil. CH3(CH2)2Br. Gr. mol. 123,00. Lichid incolor; e foarte puţin solubilă în apă; foarte solubilă în alcool, în eter; d 1,353; p.t. -109,9°; p.f. 70,8°. E întrebuinţată la sinteze organice. Sin. 1-Brompropan. Bromură de sodiu. NaBr. Gr. mol. 102,91. Sublimează la 50,7°; cristalizează ca hidrat: NaBr • 2HaO în sistemul monoclinic; peste 50,7° cristalizează anhidră în sistemul cubic. NaBr anhidră are p.t. 755°; p.f. 1 390°; d 3,20; cristale incolore; e solubilă în apă (la 20°—-47,5%, la 100°-5,1%); e greu solubilă în alcool, în eter. Se prepară tratînd NH4Br cu NaOH, sau tratînd Na2S203 cu Na2C03 şi Br2. E întrebuinţată drept calmant în medicină. Bromură de staniu. Se cunosc două bromuri: SnBr2 şi SnBr4. Bromură s t a n o a-s ă, SnBr2, are^gr. mel.^78,53^ p.f. 620°; d 5,12; cristale rombice, galbene; e solubilă în apă (la 0°—85,2%, la 100°— 222,5%). Bromură stanică, SnBri} are gr. mol. 438,36; p.t. 21°; p.f. 202°; d 3,34; cristale rombice, incolore, delicvescente; e solubilă în apă rece (cu descompunere); la fel, în apă caldă. Bromură de vinii. CH2=CHBr. Gr. mol. 106,96. Derivat bromurăt conţinînd în molecula sa gruparea vinilică legată de un atom de Br. Lichid; p.t. -138°; p.f. 15,8°; d\l 1,529; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Sin. Brometilenă. Bromură ferică. FeBr3. Gr. mol. 295,60. Foiţe strălucitoare; sublimează prin încălzire; e solubilă în alcool, în benzen; se dizolvă în apă, cu hidroliză parţială. Se obţine prin tratarea vaporilor de Br2 peste întrebuinţată la bromurarea hidrocarburilor aromatice. Bromuri. Săruri ale acidului bromhidric. 147 Brun de crom dianil R. Bronz. 1. Aliaj binar sau ternar, avînd drept component principal cuprul. în aliajele binare, componenţii secundari sînt unul dintre metalele: Sn, Al, Pb, Si etc., iar în cele ternare, pe lîngă acestea, şi cîte unul dintre metalele: Zn, Fe, Mn, Ni etc. Bronzurile au duritatea şi rezistenţa mai mari decît ale cuprului. După metalele de adaos, se deosebesc:' Bronz de s t a-n i u (Cu-f Sn). Prin adaosuri de alte metale, ca Zn, Pb, Al, Mn, se obţin bronzuri cu calităţi mecanice, chimice" etc. deosebite. Bronz fosforos (de turnătorie): (82 — 94%) Cu -f (18—6%) Sn, dezoxidat cu fosfor. B> o n z roşu: (82—93%) Cu + (10—3%) Sn -f (2—7%) Zn şi, uneori, (1—3%) Pb. Bronzuri s p & c i-a 1 e: (80-86%) Cu + (10-8%) Sn -f (4—12%) Pb, numit bronz cu plumb; (90—92%) Cu-j- (10—8%) Al, numit bronz cu aluminiu; aliaj de Cu-f (2 — 3% Si) + mici cantităţi de Mn, rezistent şi necoroda-bil. întrebuinţări: în construcţia de maşini, de lagăre, armături, flanşe, sîrme, table, clopote etc. — 2. Pigmenţi metalici pentru vopsele rezistente la temperaturi înalte şi la coroziune. Nu pot fi utilizaţi cu lianţi alcalini. Se folosesc pigmenţi albi (Al, Zn), galbeni (Cu sau aliaje), verzui (Gu-Zn). Brookit. TiOa. Mineral. Cristale rombice. E alb, transparent, galben, roşu-brun şi negru; e casant, cu luciu adamantin; durit. 5,5-6; d 3,9-4,2; p.t. 1 825°; e insolubil în apă şi în acizi tari. Minereu de titan. Brownmillerit. A1203 • Fe203 • 4CaO. Constituent al cimentului Portland. Sin. Fero-aluminat tetracalcic. Brucină. C23H26N204.4B2Q, Gr. mol. 466,51. Alcaloid extras din seminţe de Strychnos nux vomica. Cristale rombice incolore, amare; p.t. 105°; anhidră, p.t. 178°; e solubilă în apă rece (1: 850), în apă caldă (1: 500), în alcool 45% la 25°, în cloroform 11,6% la 25°; insolubilă în eter, în benzen. Bază terţiară. Medicament asemănător cu stricnina (însă de zece ori mai puţin activ). Reactiv analitic pentru nitraţi. Sin. Dimet-oxistricnină. Brucit. Mg(OH)2. Mineral în foiţe sau în solzi, de culoare albă, gri sau verzuie [în ultimul caz, impurificat cu Fe(OH)2]; d 2,3—2,4; durit. 2,5. Se găseşte în roci dolomitice, în hornblende, în serpentine. Brun. C10H7—N2—C10H6—OH. Gr. mol. 298,33. a-Naftalen-azo-a-naftol. Pulbere brună; e insolubil în apă; solubil în ulei, în grăsimi, în alcool, în ceruri. Se obţine sintetic din ~ a-naftilamină diazotată şi a-naftol. Colorant pentru săpunuri, lacuri, ceruri etc. Sin.: Brun Sudan, Pigment Brown. Brun acid antracen. C18H1108N5SNa2. Gr. mol. 515,37. Pulbere violetă-cenuşie. Soluţia apoasă e roşie-brună. Se obţine sintetic âin ac. sulfanilic diazotat, care se cuplează în mediu alcalin cu ac. salicilic, iar compusul rezultat, cu p-nitroanilină diazotată. Colorant pentru lînă (crom), bumbac, mătase. Sin.: Anthracensăurebraun G, GN, N, R.; Brown G. Brun acid de crom antracen D. Ci2HnN404SNa. Gr. mol. 330,30. Pulbere brună-neagră. Soluţia apoasă e brună. Se obţine sintetic din o-aminofenol-p-sulfonat de" sodiu diazotat cu m-fenilendiamină. Colorant pentru lînă (mordant crom). Sin.: Palatinchrombraun W, Acid alizarine Brown B, Acid anthracene Brown B. Brun acid G. C18Hl5N603SNa. Gr. mol. 418,41. Pulbere brună. Soluţia apoasă e brună. Se obţine sintetic din ac. sulfanilic diazotat, cuplat cu crisoidină. Colorant pentru lînă (în baie acidă). Brun acid pentru piele G. C18H19N3C1. Gr. mol. 312,81. Pulbere neagră. Soluţia în apă e brună. Se obţine prin sinteză: doi moli p-nitro-anilină diazotată se cuplează cu un mol p-fenilendiamină (alcalin); grupele —N02 se reduc. Colorant pentru piele şi pentru iută (fără mordant). Brun acid pentru piele NB. C17H15N4(XSNa. Gr. mol. 410,38. Pulbere brună închisă: e foarte solubil în apă. Se obţine prin sinteză: ac. azo-naftionic cu m-toluidendia-mină (sare de Na). Colorant pentru lînă, mătase, piele. Sin. Acid Brown NB. Brun alcali pentru bumbac. C27 H15N0O3S3Na. Gr. mol. 594,66. Pulbere brună închisă; sotuţiaapoasă-este" soluţia alcoolică e colorată în brun. Se obţine sintetic din ac. dehidrotio-p-tolui-dinsulfinic (Primulin) diazotat şi m-fenilen-diamină. Colorant pentru bumbac, calico. Sin.: Direct Brown R., Brun alcali R., Orion Brown 5R. Brun alcali R. V. Brun alcali pentru bumbac. Bruu algol 3 R. C16Hi0N2O2S. Gr. mol. 294,32. Se obţine sintetic din 6- sau 5-ami-no-tioindoxil-a-clorizatină şi bromurare în nitrobenzen. E anhidru; pulbere brună. E insolubil în apă, în alcool; solubil în tetralină, în xilen. Colorant foarte solid pentru bumbac, mătase, lînă, calico. Sin. Thioindigobraun R. Brun Bismark G. V. Brun de crom pentru . piele. HG1. Brun Congo M. V. Brun direct RB, RG, 2R. Brun de crom dianil R. “C3,H2406N8SNa2: Gr. mol. 730,66. Pulbere brună; e solubil în apă. Se obţine sintetic din benzidină te-traazotată, ac. salicilic (soluţie alcalină) io Brun de crom P 148 cuplat cu produsul reacţiei dintre ac. naf-tionic diazotat şi ra-fenilendiamină. Colorant direct pentru semilînă şi pentru bumbac. Sin.: Benzochrombraun R., Chloramin-chrombraun R., Brun diazol au chrome NR. Brun de crom P. (N02)2(OH)-C6H2-N2-C6H.0(NH2)-(OHK Gr. mol. 319,23. 2-Hidroxi-3,5- dinitro-benzen-azo-m-aminofenol. Pastă brună. Soluţia apoasă are culoare brună. Se obţine sintetic din ac. azopicramic cu w-amino-fenol (în soluţie de Na2C03). Colorant pentru lină (mordant crom). Sin. Brun au chrome P. Brun de crom pentru piele. HC1. (NH2)2-C6H3-N2-C6H1-N2-C6H3(NH2)2* HC1. Clorhidrat de benzen-m-diazo-£is-m-fenilendiamină. Gr. mol. 419,42. Pulbere brună-neagră. Soluţia apoasă este colorată în brun. E solubil în alcool. Se obţine sintetic din w-fenilen-diamină-HCl şi nit-rit de sodiu. Colorant de crom pentru piele, lînă, mătase. Sin.: Lederbraun AB., Man-chester Brown, Brun Bismark, Bismark-braun G. Brun de crom R. (N02)(0H)C6H3-N2-C6H2(NH2)2(S03Na). Gr. mol. 375,30. Pulbere brună ca ciocolata. Soluţia apoasă e colorată în oranj-brun. Se obţine sintetic din p-nitro-o-aminofenol diazotat cu m-fenilendiaminsulfonat de sodiu. Colorant de crom pentru lînă. Sin.: Palatinchrombraun 2G, 2GX, Chrome fast brown TV. Brun de crom RR. C42HyOjqN2S2I\a2. Gr. mol. 450,32. Pulbere brună închisă. Soluţia apoasă are culoare galbenă; e insolubil în alcool. Se obţine sintetic din ac. 4-amino-fenol-2,6-disuifonic, diazotat, cuplat cu pirogalol (în soluţie alcalină). Colorant pentru lînă (mordant crom); e folosit şi la imprimarea bumbacului. Sin. Clirome Red-Brown 3R. Brun de Kassel. Pigment natural, transparent în ulei, cu un conţinut mare de cărbune brun şi acizi humici, utilizat la producerea baiţului de nuc. Brun de rezorcină. (CH3)2C6H3-N2-C6H2(OH)2-N2-C6H,-— SO;>Na. Gr. mol. 448,43. Pulbere brună. Soluţia apoasă are culoare brună. Se obţine sintetic din /?2-xilidină diazotată, cuplată cu rezorcină, iar produsul rezultat, cuplat cu ac. sulfanilic diazotat. Colorant pentru lînă, piele, lacuri.Sin.: Silk Brown K, Brun Resorcine, Resorcinbraun. Brun—de—sulf-. AreGonsbituţienacunoscută-.. Pulbere brună închisă; în prezenţa Na2S are culoare brună-portocalie; e solubil în apă; insolubil în alcool. Colorant de sulf, obţinut prin topirea toluilendiaminei cu sulf la 250° şi tratarea cu Na2S. Colorant pentru bumbac. Sin.: Sulphur Brown 2G, 4G, Immedialorange C, Thiochem Sulphur Brown B, GW. Brun de sulf B F. Are constituţie necunoscută. Colorant de sulf, obţinut prin topirea substanţelor organice: clei, humus, zahăr etc. cu* sulf şi Na2S la 100 — 350°. E higroscopic; e solubil în apă rece; la fierbere e insolubil. Colorant pentru bumbac, în brun-verde. Sin.: Cachou de Laval, Pyrogenbraun D, Thionalbraun B. Brun diamin B. C6H,- NH - C10H4(OH) (S03Na) - N2 - — C6H4—C6H4—N2—CcH3(OH)(COONa). Gr. mol. 703,63. Pulbere brună-neagră. Soluţia apoasă are culoare brună închisă. Se obţine sintetic din benzidină, ac. sali-cilic şi ac. 2 fenilamino-8-naftol-6-sulfo-nic, în soluţie alcalină. Colorant pentru bumbac. Sin.: Diaminbraun B, Direct-blau B, Direct-fast brown BL, GC. Brun diamin M. C10H4(NH2)(SO3Na)(OH)-N2-C6H4- — C6H4—N2—C6H3(OH)(COONa). Gr. mol. 627,54. Pulbere brună. Soluţia în apă are culoare roşie-brună. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, ac. salicilic şi acid y în soluţie alcalină. Colorant pentru bumbac, pentru mătase artificială, semilînă, semimatase, imprimate de bumbac. Sin.: Directbraun M, Direct fast brown M MB. Brun diamin V. (NH2)2C6H3—N2—C6H4—C6H4—N2— — C10H4(NH2)(OH)(S03Na). Gr. mol. 575,57. Pulbere brună; e insolubil în apă rece; solubil.în apă caldă, cu o coloraţie brună- roşie. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, 2-amino-naftol-6-sulfonat de sodiu şi m-fenilendiamină. Colorant pentru bumbac. Sin.: Oxaminbraun B, Directbraun V. Brun difenil BBN extra, BN. C31H2307N5SNa2. Gr. mol. 655,50. Pulbere brun-neagră. Soluţia în apă e brună închisă; în alcool, culoarea e roşie-brună. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, ac. salicilic, ac. dimetil-y (G), cuplat în soluţie alcalină. Colorant pentru bumbac, pentru lacuri. Sin. Garf anii brown NB. Brun difenil 3 GN. C33H2707N5Na2. Gr. mol. 651,57. Pulbere brună închisă; soluţia apoasă are culoare galbenă; în alcool cald are culoare brună. Se obţine sintetic din o-toluidină tetraazotată, ac. salicilic şi acid dimetil-y, cuplate în soluţie alcalină. Colo-rant pentru bumbac (în baie de sulfat de sodiu). ~ ~ Brun difenil RN. C31H25N607SNa2. Gr. mol. 671,71. Pulbere brună-neagră. Soluţia apoasă are culoare brună-roşie. Se obţine sin- 149 Brun piramidol BG tetic din benzidină tetraazotată, ac. salicilic şi ac. dimetil-y (Gr) în soluţie alcalină. Colorant de baie pentru bumbac. Sin. Gar-fanil Brown RN. Brun difenil solid G. Pulbere brună închisă; soluţia în apă e brună închisă; e insolubil în alcool. Se obţine sintetic din difenil-orange R R (710-Schultz) diazotat, cuplat alcalin cu ac. fenil-y (G). Colorant solar pentru bumbac, semilînă, viscoză. Sin. Diphenylichtbraun BGN. Brun direct R. C39H2909N12S3Na3. Gr. mol. 974,90. Pulbere brună-neagră. Soluţia în apă are culoare brună; e solubil în alcool. Se obţine sintetic din: un mol ac. 2,6-dia-min-toluen-sulfonic tetraazotat, cuplai cu doi moli m-fenilendiamină şi doi moli ac. naftionic diazotat (în ac. acetic). Colorant pentru bumbac, lînă, mătase, semilînă etc. Sin.: Toluylenbraun R, Azidinbraun T2R, Bruno diretto GR. Brun direct RB, RG, 2R. C38H2806N12S2Na2. Gr. mol. 858,82. Pulbere brună-neagră. Soluţia în apă e roşie-brună; e parţial solubil în alcool. Se obţine sintetic din: un mol brun Bismark cu doi moli ac. naftionic diazotat. Colorant pentru bumbac (în baie de sare), calico. Sin.: Benzobraun R., Direct brown RB, Brun Congo M. Brun direct solid CrumpsallB.C37H 27 0 7 N7SNa2. Gr. mol. 759,70. Pulbere neagră-brună; soluţia în apă e în brun; e foarte solubil "în alcool. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată cu ac. salicilic (în soluţie alcalină, cuplat cu p-xilidină). Produsul reacţiei este diazotat, cuplat alcalincu ac. V (G),. Colorant pentru bumbac. Brun lielindon AN. Y. Brun indantren GR. Brun lielindon G. C16H702N2SBr3. Gr. mol. 531,04. Pulbere brun închis; e insolubil în apă. Se obţine sintetic prin condensarea 6-acetil-amino-tioindoxilului cu isatină şi bromurare în nitrobenzen şi clorură de sulfuril. Colorant (în hidrosulfit) foarte solid pentru bumbac, lînă, mătase etc. Sin. Tioindigobraun G teig vis metapul. Brun liexamin. Ci3Hu03N6SNa. Gr. mol. 354,32. Pulbere brună-neagră; soluţia în apă e colorată în brun; e insolubil în alcool. Se obţine sintetic din ac. disazo--2,6-toluilendiamin-4-sulfonic, cuplat cu m-fenilendiamină. Colorant pentru bumbac. Sin.: Toluylenbraun G, Direct brown G. Brun indantren GR. Pastă sau pulbere brună închisă. E insolubil în apă, în xilen. Se obţine sintetic prin condensarea unui mol de 1,4-diaminoantrachinonă cu doi moli de 1-clorantrachinonă şi topirea di-an-trachinonil-1,4-diaminoantrachinonei formate, cu KOH. Colorant foarte solid pentru bumbac, folosit în imprimeria textilă. Sin. Brun Helindon AN. Brun închis direct RBS. C3iH2206N gSN a2 • Gr. mol. 680,61. Pulbere roşie-brună. Soluţia în apă roşie-galbenă; e insolubil în alcool. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, ac. salicilic (în soluţie alcalină), cuplat cu produsul reacţiei dintre ac. sulfanilic diazotat cu m-fenilendiami-nă. Colorant pentru bumbac şi pentru semilînă. Sin.: Benzochrombraim G, Tri-sulfonbraun MB, Diphenylbraun GRT. Brun Janus B. V. Brun pentru semilînă A. Brun metaerom B. Ci3H1205N6. Gr. mol. 332,27. Pastă brună (anhidră, explozivă); e insolubil în apă rece. Soluţia apoasă caldă are culoare oranj. Se obţine sintetic dintr-un mol de ac. picramiriic diazotat cu un mol de m-toluilendiamină. Colorant de crom pentru lînă. Sin.: Metachrom-braun BL, Eriochrombraun G. Brun para deschis GK, RK. C25H23O4N10SNa. Gr. mol. 582,57. Pulbere brună. Soluţia în apă caldă e colorată în brun; e puţin'solubil în apă rece. Se obţine sintetic din m, m'-diaminodifeniluree tetraazotată, cu* plată în mediu acid cu m-fenilendiamină şi cu ac. m-fenilendiaminsulfonic. Colorant pentru bumbac, calico. Sin. Paralichtbraun GK, RK. Brun patent. C19H20ON8. Gr. mol. 376,41. Se obţine sintetic din disazometoxi-2,4--diammobenzen cuplat cu doi moli de m-fenilendiamină. Colorant pentru bumbac (mordant tanin). Sin. Phoenix-braun. Brun pentru piele. GkJI^Ns^NQ^ Gr. mol, 348,36. Pulbere galbenă; e solubil în apă, în alcool, cu coloraţie roşie-galbenă. Se obţine sintetic prin condensarea p-amino-benzaldehidei cu m-aminodifenilamină şi oxidare. Colorant de mordansare pentru bumbac, piele (mordant titanoxalat de K). Sin.: Lederbraun, Xanthin, Chrysanilin ni* trat, Phosphin E, N, LM, O extra, R. Brun pentru semilînă A. G6H5-N2-C6H2(NH2)2-N2-C10H6-N2--C6II4-N(CH3)3C1. Gr. mol. 564,08. Pulbere neagră; soluţia apoasă are culoare brună. Se obţine sintetic din clorura de m-aminofeniltrimetilamoniu diazotată, cuplată cu a-naftilamină (în soluţie acidă), iar produsul reacţiei, diazotat, este cuplat cu crisoidină. Colorant de mordansare pentru bumbac, mătase, semilînă, iută, hîrtie etc. Sin. Brun Janus B. Brun..piramidol HG, C^IL^8Q4N4. Gr. mol. 426,42. Pulbere brun închis; soluţia în apă e colorată în brun-oranj; în alcool are culoare * oranj. Se obţine sintetic dintr-un mol de benzidină tetraazotată, Brun solid pentru semilînă 150 culată alcalin cu doi moli de rezorcină. Colorant pentru bumbac. Sin.: Pyramidol brown, Sarea de sodiu a oxifenildiazo-fos-rezorcinei. Brun solid pentru semilînă. C22H1407N4S2Na2. Gr. mol. 556,48. Pulbere brună. Soluţia în apă are culoare roşie-brună. Se obţine sintetic din doi moli de ac. sulfanilic diazotat cu un mol de a-naftol în soluţie alcalină. Colorant pentru lînă, semilînă, vistra. Sin.: Halbu-roll, Echtbraun G, Empirefast brown G. Brun Sudan. V. Brun. Brun trisulfon B. C46H30O13N10S3Na4. Gr. mol. 1 118,95. Pulbere brună; e solubil în apă, în alcool. Se obţine sintetic din ac. 2-amino-8-naftor-3,6-disulfonic diazotat, m-toluilendiamină, produsul rezultat cuplat cu ac. naftionic diazotat (în soluţie alcalină), iar produsul astfel obţinut, cuplat cu substanţa rezultată din" cuplarea benzidinei tetraazotate cu ac. salicilic. Colorant direct pentru bumbac, lînă, semilînă, piele. Sin.: Trisulfonbraun B, Chlo-razolbrown G, Diphenylbraun TB. Bruno lină. Lac pe bază de colofoniu întărit, sau ulei colorat în brun prin conţinutul mare de sicativi de mangan, utilizat, în construcţii, la lucrări de interior. Bumbit. Ulei de bumbac hidrogenai; se foloseşte la fabricarea unsorilor consistente şi în' industria săpunului. Buna. Cauciuc sintetic obţinut prin polime-rizarea butadienei în prezenţă de sodiu metalic. Se caracterizează printr-o rezistenţă mare la uzură, la căldură şi. la îmbătrînire. Prin copolimerizarea butadienei cu alţi mo-nomeri, în prezenţa sodiului metalic, se obţin: Buna N: copolimer de butadienă-ni-triî acrilic (Perbunan); Buna S: copolimer de butadienă-stiren în raportul aproximativ 75-25 (GR-S). Burbonal. Y. Etilvanilină. Bushel. Unitate de măsură pentru capacităţi, folosită în Statele Unite şi în Anglia: 1 bushel american = 35,239 1; 1 bushel englez = 36,368 1. BusnIfan. V. l,4-di-(Metansulfoniloxi)-bu-tan. Butacaină. (C18H30O2N2)2 • H2S04. Gr. mol. 710,95. Sulfat de 3-(p-aminobenzoxi-l-di--n-butilaminopropan). Cristale; p.t. 100— — 103°. E solubilă în apă (1 : 1), în alcool cald; puţin solubilă în cloroform, în acetonă; insolubilă în eter. E incompatibilă cu bicar-“tomratif,°+15,71°. Prin oxidare cu HN 03 trece în ac. butan-2-sulfonic. Sin.: sec.-Bu-tilmercaptan, Alcool tiobutilic-sec. 3. B u-tiltioalcool -tert. (GH3)3G—SH.Lichid; p.f760mm 63,7-64,2°; p.t. -0,5°. E foarte stabil la agenţi oxidanţi. Se obţine din ioduri de ter/-butil, sulfură de zinc şi alcool. Sin.: ter/-Butilmercaptan, Alcool tiobutilic terţiar. Butazolidină. V. Fenilbutazonă. Butellină. V. Butacaină. Butenă. C4H8. Gr. mol. 56,1. Hidrocarbură cu patru atomi de carbon şi o dublă legătură în moleculă, care prezintă următorii izo-meri: B u t e n a-1. CH3—CH2—CH=CH2. Are p.t. —185,3°; p.f. -6,3°; d~{° 0,630; n~% 1,3777. SkT obţine din gazele de la cracarea produselor petroliere. Sintetic se obţine prin piroliza vaporilor alcoolului izobutilic (amestec de izomeri) etc. între- buinţări: carburanţi sintetici, butadienă; sinteze organice. Sin.: a-Butilenă, Etileti-lenă. Butena-2. CH3—CH = CH —CH3. Se obţine din gazele de la cracarea produselor petroliere. Sintetic se obţine prin piroliza vaporilor alcoolului izobutilic. Forma cis: p.t. —138,-9°; p.f. +3,5°; forma trans: p.t. -105,5°; p.f. +0,9°. Sin.: 2-Butilenă, p-Butilenă, Dimetiletilenă simetrică. Izo-butenă. (CH3)2C=CH2. Are p.t. —140,7° p.f. -6,6°; d~l° 0,631; n~^ 1,3796; e solu-bilă în H2S04 de 67%. Se separă din gaze de rafinărie (v.). Se prepară prin dehidro-genarea catalitică a izobutanului. întrebuinţări: carburanţi sintetici (izooctan, benzină de polimerizare etc.), materiale plastice (opanol, butil-cauciuc); sinteze organice. Sin.: Izobutilenă, 2-Metilpropenă, y-Buti-lenă. Butesin. V. js-Aminobenzoat de butii. 7i-Butil. CH3GH2GH2GH—. Radical primar liber, cu lanţ normal de patru atomi de carbon, cu viaţă scurtă, obţinut prin metoda Paneth. n-Butilacetat. CH3COOC4H9. Gr. mol. 116,16. Lichid incolor; solubil în apă 20° (1 : 110); p.f. 124—125°; 0,9016. Se obţine prin esterificarea alcoolului normal butilic. E întrebuinţat ca solvent pentru lacuri. Sin. tt-Biitilester. Butilamine. G4H9—NH2. Gr. mol. 73,14. n-B u t i 1 a m i n ă: Lichid; p.f. 78°; d15 0,742; nl° 1,401; e solubilă în apă, în alcool, în eter. Se obţine sintetic din clorură de n-butil şi NH4OH sau prin reducerea 1-ni-trobutanuluî . Sin. l-Afflinobutan. sec-R u— t i 1 a m i n ă: Lichid; p.f. 63°; d20 0,724; np 1,394; [a]|)0+7,4o; e solubilă în apă, în alcool. Se obţine sintetic din iodură de sec-butil şi NH3*. Sin. 2-Aminobutan. terţ-Butilamină: Lichid; p.f. 44 — 46°; d15 0,7; 11^ 1,3794; e solubilă în alcool. Se obţine sintetic din iodură de izobutil şi cianat de argint. Sin. 2-Aminoizobutan. întrebuinţări: în sinteze de medicamente, coloranţi, chimicale, cauciuc, detergenţi, insecticide, tananţi etc. Butilbenzen. C6H5—C4H9. Gr. mol. 134,21. n-B utilbenzen: Lichid; p.f. 183,1°; p-f-zomm ’6>2°; 4° °>8604; no 1.4904;e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen. Se obţine sintetic din clorură de benzii, bromură de propil şi Na. Sin. 1—Fenilbutan. sec-Butilbenzen: Lichid ..p.+Tonim^r^ ^4° 0,8606; 1,4898; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen. Se obţine sintetic din benzen, clorură de rc-butil, Butilcarbinol 152 catalizator A1G13. Sin. 2-Fenilbutan. terţ-Butilbenzen: Lichid; p.f. 168,5°; P-f-60mm9°>6°; P-f20mm 65,6°; d|0O(8669; Tip 1,4923; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen. Se obţine sintetic din benzen, clorură de izobutil şi AlClg. Sin. 2-Metil-2-fenilpropan. întrebuinţări: intermediar în sinteze organice; dizolvant. Butilcarbinol. Y. Alcool n-amilic. terţ-Butilcarbinol. Y. 2,2'-Dimetilpropanol-l. Butilcarbitol. HOCH2CH2OCH2CH2OC4H9. Gr. mol. 162,22. Lichid, inodor; p.f. 231°; dfo 0,955; n|J 1,429; e solubil în apă, în uleiuri. Dizolvant pentru nitroceluloză, răşini şi gume. Sin. Eter monobutilic al dietilenglicolului. Butilcauciue. Cauciuc sintetic obţinut prin copolimerizarea izobutilenei cu o cantitate mică (2 — 10%) de izopren sau butadienă în soluţie, la temperaturi de —50 pînă la — 100°, în prezenţă de A1C13. E rezistent la agenţi chimici şi la îmbătrînire, impermeabil la gaze. Se întrebuinţează la confecţionarea de camere de aer, de tuburi, benzi transportoare, la căptuşirea rezervoarelor, la izolarea cablurilor electrice. Bntilcelosolv. V. Butilglicol. Butilcloral-hidrat. CH8CHClCClaCH(OH)2. Gr. mol. 193,47. Hidrat de a-p-triclor-n-butilaldehidă ;2,2,3-triclorbutan-l, 1-diol. Cristale cu miros înţepător, cu gust acru; p.t. 78°; d 1,694; e solubil în apă (1 : 50), în alcool (1 : 1), în eter (1 : 2), în ulei de măsline (1 : 20). Condensează cu piramido-nul, dînd o pulbere cristalină, numită tri-gemină sau asciatină. Se obţine sintetic din triclorbutiraldehidă şi H20. Medicament întrebuinţat ca şi cloralul-hidrat. 2-Butilenă. V. Butenă. a-Butilenă. V. Butenă. (3-Butilenă. V. Butenă. 1.2- Butilenglieol. V. Butandiol-1,2. 1.3- Butilenglieol. V. Butandiol-1,3. 1.4- Butilenglicol. Y. Butandiol-1,4. n-Butilester. V. n-Butilacetat. Butilfen. Y. p-ter/-Butilfenol. p-terţ-Butilfenol. HOC6H4C(CH3)3. Gr. mol. 150,21. Cristale; p.t. 98° (apă); p.f. 237°; d^k 0,9081. E antrenabil cu vapori. E insolubil în apă rece; solubil în alcool, în eter; —formează -sare-ete-ffia,strlubiiă înr -apă:. Se obţine sintetic din fenol, izobutanol (catalizator ZnCl2). E folosit ca intermediar la fabricarea lacurilor şi a răşinilor. Dezemul-sifiant. Sin. Butilfen. Butilglicol. CH3(CH2)3OCH2CH2OH. Gr. mol. 118,17. Are p.f. 171,2°; d}j? 0,9011. Se obţine sintetic din butilat de sodiu şi etilen-clor-hidrină. E întrebuinţat ca dizolvant pentru nitroceluloză, răşini", gume. E solubil în uleiuri minerale, în apă. Sin.: Butilcelo-solv, Eter monobutilic al etilenglicolului. p,p'-sec-Butilidendifenol. C16H1802. Gr. mol. 242,3. 2,2-bis- (4-Hidroxifenil) -butan. Cristale; p.t. 119—121,7°; e solubil în acetonă (2,6 : 1), în benzen (2,3%), în CC14 (0,1%) în metanol (1 : 1,7). Se obţine sintetic din fenol şi metiletilcetonă. E" întrebuinţat la fabricarea răşinilor sintetice. Sin .B isfenol B. Butil-litiu. CH3CH2CH2CH2Li; Gr. mol. 63,94. Compus organo-metalic, conţinînd radicalul butii legat de un atom de litiu. E folosit drept catalizator de polimerizare. n-Butilmercaptan. V. Butantiol. Butilmesitiloxid. V. Butopironoxil. Butină. C4H6. Gr. mol. 54,09. Hidrocarbură acetilenică, cu patru atomi de carbon în moleculă, care are două forme izomere: Butina-1. CH3-CH2-CeeCH. Lichid; p.t. -122,5°; p.f. 7,6°; d\ 0,678; n«D 1,3962; e solubilă în alcool, în eter; insolubilă în apă. Se obţine din metiletilcetonă, PC15 şi KOH alcoolică, la 100°, în două faze. Sin. Etil-acetilenă. Butina-2. CH3—C=C—CH3. Liclud; p.t. -32,3°; p.f. 27:; d\n 0,691; n|)0 1,3921. Se obţine prin încălzirea l-brom- 2-butenei cu KOH alcoolică, sub presiune. Sin. Dimetilacetilenă. Butindiol. HOCH2Ce=CCH2OH. Gr. mol. 86,09. Cristale; p.t. 55°; p.f.1RniTn 145°; e solubil în apă; greu solubil în eter, în CC14. Se obţine din acetilenă şi formaldehidă; apare "ca intermediar important în procedeul Reppe de fabricare a butadienei. Butiral polivinilic. Se obţine din alcool poli-vinilic şi aldehidă butirică sub formă de granule "albe. Are rezistenţă la tracţiune 700 — 2 500 kgf/mm ; alungirea la rupere 400 — 200%; absorbţia de apă în 24 de ore, la 25°, 2,2%; nDl,486. E solubil în alcooli inferiori, în amestecuri de alcooli cu hidrocarburi aromatice, în esteri, cetone, celo-solv, hidrocarburi clorurate; insolubil în apă, în hidrocarburi. E atacat de hidroxi-dul de sodiu sau de ac. sulfuric, în soluţii apoase. Butiralul polivinilic, cu conţinut mare de grupări hidroxil, este folosit pentru sticle de siguranţă, ca adeziv, ter-moplastic pentru hîrtie şi pentru lemn. Sin.: Butvar. Movital (nume comerciale). Butiraldehidă normală. Y. Aldehidă n-butirică. Butirat de n-amil. CH3CH2CH2COOC5Hn. Gr. mol. 158,23. Lichid, cu miros de pier- 153 Caeodilat de sodiu sici; p.t. -73,2°; p.t 185°; df 0,8713; rip 1,411. E solubil în apă, la 50°, 0,54%; foarte solubil în alcool, eter. Se obţine sintetic din alcool n-amilic şi ac. butiric în prezenţă de H2S04. E întrebuinţată în industria alimentară şi a parfumurilor. Sin. Esterul ra-amilic al acidului butiric. Butirat de amoniu. G3H7COONH4. Gr. mol. 105,23. Lichid incolor, obţinut prin neutralizarea acidului butiric cu NH3. E întrebuinţat în tăbăcărie. Butirat de eitronelil. C14H2602. Gr. mol. 226,35. Se obţine sintetic din ac, butiric, ci-tronelol (catalizator H2S04 conc.); P-ti2mm 134-135°; d20 0,884; «f? 1,4449; e solubil în alcool 80% (1 : 6—9). E întrebuinţat în parfumerie. Sin. Esterul citronelilic al acidului butiric. Butirat de etil. G3H7COOC2H5. Gr. mol. 116,16. Lichid incolor, cu miros de ananas; p.f. 120-121°; p. solid. -93°; df° 0,879; 4° 1,4; e solubil în apă (1 : 150), în alcool, în eter: oo. Se obţine sintetic prin esteri-ficarea acidului butiric. E întrebuinţat în parfumerie şi ca aromatizant. Butirat de izoamil. G3H7G00GH2GH2GH (CH3)2. Gr.mol. 158,23. Se obţine sintetic din alcool izoamilic, ac. butiric şi 1I2S04 conc. (catalizator); p. t. 178,6°; ^0,8823. E întrebuinţat în industria alimentară (esenţe cu miros de pere)^ Sin. Esterul izoamilic al acidului butiric. Butirat de linalil. C14H2402. Gr. mol. 224,33. Se extrage din uleiul cinamomi de Ceylon şi din uleiul de lavandă. Sintetic se obţine din linalol, ac. butiric, catalizator H2S04 conc.; d15 0,8977; 41’4523; Hd ~ 8>9°-E întrebuinţat în parfumerie. Butirat de metil. G3H7COOCH3. Gr. mol. 102,13. Lichid incolor, cu miros de fructe; e foarte puţin solubil în apă; foarte solubil în alcool, în eter; d 0,898; p.t. < — 95°; p.f. 102,3°. Se obţine prin încălzirea acidului n-butiric cu alcool metilic, în prezenţă de H2S04 conc. E întrebuinţat în industria alimentară şi în parfumerie (esenţe). Butirat dbe polivinil. Se obţine prin polimeri-zarea butiratului de vinii. Are punctul de înmuiere mai jos decît acetatul de polivinil. Se întrebuinţează* în industria lacurilor şi a adezivilor. Butirat de propil. C3H7COOC3H7. Gr. mol. 130,18. Lichid incolor; e puţin solubil în apă; foarte solubil în alcool/ in eter; p.t. — 95,2°; p.f. 142,7°. E întrebuinţat ca solvent. Butirină. V. Tributirină. Butirometru. Instrument pentru determinarea materiei grase din lapte, din unt şi din smîntînă. Butirvar. Y. Polivinilacetali. Butoben. Y. p-Hidroxibenzoat de butii. Butoform. Y. p-Aminobenzoat de butii. Butolan. Y. Benzilfeniluretan. Butopironoxil. 3,4-D ihidro-2,2-dimetil-4- c ft nnr o rti -oxo-1,2 H-piran-6- CdHflOOC. O. CH, _carboxiiat de butii. Gr.mol. 226,26. Lichid galben pînă la brun - roşiatic, cu miros aromatic; p. f. 256-270°; d^. \/ \/ ii 0 'xc/ II o CH, 1,052-1,060; 4 1,4745 - 1,4755. E in-insolubil în apă; solubil în alcool, în clo-loform, în ac. acetic. Se obţine sintetic din oxid de mesitil şi oxalat de dibutil, în prezenţa etoxidului de sodiu. Insecticid, Butilmesitiloxid. * Butoxil. CH3COOCH2CH2CH(OCH3)CH3. Gr. mol. 146,18. Metoxibutilacetat, solvent neutral pentru derivaţi celulozici, pentru clor-cauciuc, uleiuri, răşini; e incolor; p.f. 167 — — 171°; viteza de evaporare 97. Butvar. Y. Butiral polivinilic. Cacao. Produs obţinut din seminţele (boabele), de cele mai multe ori uscate şi fermentate, apoi prăjite, ale arborelui de cacao, Theobroma cacao (fam. Sterculiaceae), care jite conţin în medie: 5% apă, 14% substanţe azotate, 50% materii grase, 9% amidon, 4% celuloză, 3,5% substanţe minerale, 0,4% cafeină şi 1% teobromină, component carac- teristic. Din boabele de cacao se obţin: masa de cacao (materia primă de bază pentru fabricarea ciocolatei), praful şi untul de cacao. Caeodilat de sodiu. Gr. mol. 214,02. Se obţine — sîîTE^R^prln STîsîîTâCre' /GH3 uscată din acetat de 0=As—CH3 • 3H20 sodiu cu anhidridă xONa arsenioasă -> licoarea Caeodilaţi 154 lui Cadet, oxidată cu oxid mercuric,02 sau hipoclorit de sodiu. Cristale incolore; e solubil în apă (2:1), în alcool (1 : 2). Medicament tonic reconstituant; e folosit şi în tratamentul dermatozelor. Sin.: Ar-sycodyle, Dimetilarsinat monosodic. Caeodilaţi. Sărurile acidului cacodilic HAs(CH3)202. Substanţe foarte toxice. Caco-dilaţii de Fe şi Na sînt folosiţi în medicină pentru combaterea anemiei. Caeodili. Compuşi organici ai arsenului, con-ţinînd gruparea: —As(CH3)2 (de ex. dicaco-dil: (CH3)2As — As(CH3)2), numiţi astfel din cauza mirosului neplăcut. Toxice puternice. Caeotelină. C20H20O5N2(NO2)2 ■ H20. Hidrat al nitrobrucinchinonei. Gr. mol. 478,37. Reactiv pentru Sn. O soluţie care conţine Sn11 dă cu o soluţie de caeotelină o coloraţie violetă-ametist. Substanţele reducă-toâre împiedică reacţia. Cadalină. C15H18. Gr. mol. 198,29. Hidrocarbură aromatică derivînd de la naftalină prin înlocuirea atomilor de hidrogen din poziţiile 1 şi 6 cu radicali metil, iar a celui din poziţia 4, cu un radical izopropil. Se obţine prin dehidrogenarea cadinenului cu sulf. Lichid; p.f. 72omm 291 — 292°- p.f.12mm15M58°i <49 0,9792; nj,9 1,5851. Sin. 1,6-Dimetil-4-izopropilnaf talină. Cadinen. Ci5H24. Gr. mol. 204,34. Sesquiter-pen biciclic izolat din Piper cubeba. Lichid p.f. 274-275°; p.f.20mm 148-149°; p.f.6 mm 127-128°; d|0°.9189;»|)0 1.5079; [a]D-130°. Prin dehidrogenare cu sulf trece în cadalină. Cadmiere. Depunerea electrolitică a unui strat de cadmiu pe suprafaţa unui metal, dintr-o baie continînd, de ex.: Cd(CN)2 ■ NaCN (82 g), NaOH (5 g), dex-trină (2 g) la 1 kg apă. Fierul poate fi protejat prin cadmiere, contra coroziunii. Cadmiu. Gd. Element metalic. Nr. at. 48; gr. at. 112,41. Se cunosc opt izotopi stabili, cu numărul de masă 106 (1,4%), 108 (1,0%), 110 (12,8%), 111 (13,0%), 112 (24,2%), 113 (12,3%), 114 (28%), 116 (7,3%), cum şi sase izotopi artificiali radioactivi. Căld. spec. 0,0549; d 8,65; p.t. 321°; p.f. 768°. în natură se găseşte, sub formă de combinaţii (GdS), în minereurile de zinc. Se obţine prin prăjirea sulfurii în prezenţa aerului şi reducerea GdO rezultat, cu cărbune. Se separă de Zn prin distilare fracţionată. Are valenţa 2. Lstc -atacat de u2, de halogem, de sulf, la temperaturi mai înalte. E rezistent faţă de aerul uscat; în aer umed se acoperă* cu un strat de oxid. Formează combinaţii complexe. Se întrebuinţează în aliaje, pentru a mări rezistenţa metalelor faţă de agenţii de coroziune şi, în special, faţă de apa de mare; e folosit, de asemenea, pentru obţinerea de aliaje cu punct de topire jos, şi la construirea elementelor normale Weston. Determinarea calitativă. Cu hidrogenul sulfurat, în mediu acid, precipită GdS galbenă; cu difenilcar-bazida dă o coloraţie albastră-violetă; limita de recunoaştere 0,8—1 y Cd; limita de diluare 1: 1,25 -*104. D eterminarea cantitativă. Gravimetric: precipitare sub formă de CdNH4P04, calcinare, cîntărire sub formă de Cd2P207. Volumetric: se precipită GdS, se filtrează, sulfura separată se tratează în exces cu o soluţie titrată de iod, se acidulează; iodul oxidează H2S rezultat şi excesul de J2 se titrează cu Na2S203, în prezenţa amidonului ca indicator. * * Cafea. Seminţele (boabele) arborelui Coffea arabica din familia Rubiaceae. Seminţele conţin, în medie, 11,3% apă, 12,6% substanţe azotate, 7,8% zaharuri, 24% pentozani şi celuloză, 11% materii grase, 3,8% substanţe minerale, 1—2% cafeină, trigonelină şi acid clorogenic. Boabele de cafea se prăjesc la temperatura de circa 200°, pînă la culoarea brună; în timpul prăjirii se formează în boabe substanţe care dau aroma specifică a cafelei. Cafeină. Gr. mol. CH, GH. -N-CO i1 i / cOjC—ist >ch -N-C— W 194,1. Alcaloid obţinut prin extracţie din ceai sau din cafea. Cristale albe; p.t. 234 -237°; p.f. 384° (cu descompunere); subli- CH3 bilă în apă rece (1 : 80), în apă caldă (1 : 2), în alcool 90° (1 : 50) în cloroform (1 : 9), în benzen (1 : 154), în eter, CS2. E amfoteră. Se obţine sintetic prin metilarea xantinei, a teobrominei sau a teofilinei, cu (CH3)2S04. sau JCH3. Tonic cardiac, analeptic, diuretic, stimulant al centrilor nervoşi, în colaps etc. Sin.: Teină; 1,3,7-Trimetilxan-tină; 1,3,7-Trimetil-2,6-dioxipurină. Cainit. KC1 ■ MgS04 • 3H20. Cristale mono-clinice, albe-galbene sau cenuşii, cu luciu sticlos; durit. 3; d 2,082 — 2,138. Conţinutul de K 18,9%. E întrebuinţat ca îngră-şămînt potasic. Cal-putere. Unitate de putere, egală cu 75kgfm/s. Are simbolul CP. 1 CP=736W= = 0,736 kW. în Statele Unite şi în Anglia, unitatea de putere are simbolul HP şi este Cal-putere-oră. Unitatea de energie, egală cu 270 000 kgfm = 0,736 kWh. Calaican. V. Sulfat de fier. 155 Calcopirită Calamină. 1. Numele vechi al unui mineral format din hemimorfit 2n4[(0H)2Si207]-H20 şi smithsonit — ZnC03. Cristale rombice, albe-cenuşii, galbene-albăstrii-verzi, cu luciu sticlos, sidef os; durit. 4 — 5; d 3,4—3,5. Se găseşte amestecată cu blendă. E întrebuinţată la prepararea zincului. — 2. Reziduu cărbunos, rezultat din arderea carburanţilor în motoarele cu ardere internă. Calcar. Rocă formată din CaC03, foarte răs-pîndită la suprafaţa scoarţei pămîntului; încălzit peste 899°/calcarul (piatra de var) se descompune: CaC03 CaO+C02. Compoziţia medie: CaO 74,19%, MgO 9,31%, C02 3,77%, apă 4,54%. Materie primă pentru obţinerea varului, a azotatului de calciu, a nitrocalcarului, a zgurii Thomăs, a cianamidei de calciu. E folosit la amendamentele cu calcar si, ca îngrăsămînt, împreună cu NH4N03 (Cal-Nitro)/ Calcaron. Cuptor pentru extragerea sulfului, format dintr-o vatră circulară, zidită de jur-împrejur. Sulful brut, în bulgări, este aşezat pe vatră, lăsînd între bulgări un fel de coşuri pentru tiraj. Grămada de sulf se acoperă cu resturi de la rafinările anterioare; apoi se aprinde o parte din sulf care, arzînd, topeşte restul. Sulful topit se scurge în forme speciale. Calce. V. Oxid de calciu. Calce sodată. Amestec de CaO cu 5 — 20% NaOH. Granule albe sau albe-cenuşii. Absoarbe C02 şi umiditatea din aer; e"parţial solubilă în apă; solubilă în ac. acetic diluat sau în HC1. Are reacţie puternic alcalină. Se obţine prin încălzirea la incandescenţă a. unui amestec de CaO şi NaOH. E întrebuinţată la uscarea gazelor, la determinarea C02 şi la absorbţia C02 din aer, la umplerea exsicatoarelor etc. Calcedonie. Mineral. Varietate de Si02 translucidă, compactă, provenită din cristalizarea parţială a silicei amorfe. Adeseori este colorată, purtînd numele de c o r n a-1 i n ă (roşie) şidecrisopraz (verde). Agatul şi on ixu 1 sînt varietăţi de calcedonie care au zone concentrice, de culori diferite. Sînt folosite la fabricarea moja-relor şi ca podoabe. Calcid. Preparat insecticid pe bază de cianură de calciu. Se prezintă sub formă de tablete prismatice cenuşii sau roşiatice. Se foloseşte la gazarea materialului săditor în proporţia de 20 g la 1 m3 de spaţiu închis. E foarte toxic pentru om, din cauza HGN care se formează prin descompunerea catcidulut; ~ Ca le if eroi. C28H440. Gr. mol. 396,63. E solubil în alcool 90° (1 : 40); solubil în eter, în acetonă, în uleiuri, în cloroform, în benzen; [a]z>+103° (0,2% alcool); 1 mg= = 40 000 U.I. Se obţine prin iradierea cu radiaţii ultraviolete (275—300 m^) a ergo-sterolului în eter. Are p.t. 116—118°. Medicament preventiv antirahitic, folosit şi în tratamentul osteoartritelor tuberculoase, al arsurilor, al tetaniei etc. Sin.: Vitamina D2, Vigantol, Sterogyl, Ergosterol iradiat. Caleimetru. Aparat de laborator folosit pentru determinarea C02 din carbonaţi, prin absorbţia sa într-o soluţie de Ca(OH)2 sau de hidroxid alcalin. Calcinare. încălzirea la temperaturi înalte a unei substanţe, cu scopul de a o oxida şi de a îndepărta componenţii volatili. Calcit. Mineral. Carbonat de calciu: CaC03. Cristalizează în sistemul hexagonal rombo-edric; p.t. 1 339°; d 2,6—2,8; durit. 3; are luciu sticlos; incolor sau colorat; e puternic birefringent. Cel transparent e întrebuinţat la construirea polarizoarelor şi a analizoarelor din aparatele optice. Sin. Spat de Islanda. Calciu. Ca. Element metalic (din familia metalelor alcalino-pămîntoase). Nr. at. 20; gr. at. 40,08; se cunosc şase izotopi stabili, cu nr. de masă 40 (96,96%), 42 (0,64%), 43(0,15%), 44 (2,06%), 46 (0,003%), 48 (0,19%), cum şi cinci izotopi artificiali radioactivi. Căld. spec. 0,157; d 1,54; p.t. 850°; p.f. 1 439°. E foarte răspîndit în natură numai sub formă de combinaţii: calcar, fosforit, gips etc. Se prepară prin electroliza CaCl2 în stare topită. Are valenţa 2. Se combină energic cu majoritatea elementelor; descompune apa; se oxidează în prezenţa 02 din acF{sepăstrcază -în pe trol). Ca metal, are întrebuinţări reduse; unele combinaţii ale sale au o largă întrebuinţare în practică. Determinarea calitativă. Sărurile de calciu volatile colorează flacăra incoloră în roşu-cărămiziu; spectrul de emisiune conţine o linie roşie şi una verde. Ionul Ca^+ 'dă cu (NH4)2C204 un precipitat greu solubil în apă şi în ac. acetic. Limita de recunoaştere 30 y Ca; limita de diluare 1:2- IO5. Determinarea cantitativă. Gravimetric: ca oxid de calciu, prin calcinarea CaC204 şi cîntărire. Volumetric: titrarea cu KMn04 a acidului oxalic rezultat la dizolvarea oxa-latului de calciu în H2S04. Calcoeloroză. îngălbenirea frunzelor plantelor din cauza lipsei de fier asimilabil, în solurile bogate în calciu. Se combate cu îngrăşăminte care conţin microelemente cu fier.________________________________________ Calcopirită. Minereu de cupru. Sulf ură de cupru şi fier, naturală, CuFeS2 (34,5% Cu şi 30,5% Fe); durit. 4; d 4,1 —4,3. Cristalizează în sistemul tetragonal, e galbenă- Calcozină 156 verzuie sau verde-negricioasă; uneori conţine aur şi argint. E întrebuinţată la extragerea cuprului şi la obţinerea acidului sulfuric. Calcozină. Cu2S. Minereu de cupru cu luciu metalic, cenuşiu; cristale rombice sub formă de plăci groase, de prisme pseudohexago-nale sau masă compactă; d 5,5 —5,8; durit. 2,5-3. Calcspat. Material de umplutură natural; conţine minimum 99% CaC03 cristalizat. E utilizat la prepararea vopselelor ieftine şi a pămînturilor colorate artificial. Calculi biliari. Concreţiuni care se formează în vezicula biliară, în canalul coledoc, în canalele hepatice. Pot fi: calculi de colesterol pur, ca urmare a cristalizării anormale a colesterolului; calculi de bilirubină pură şi calculi m ieşti. Formarea acestor calculi poate fi favorizată de: stagnarea bilei sau o acidifiere a ei; tulburări în metabolismul colesterolului, diverse infecţii etc. Mărimea unui calcul variază între aceea a unui fir de nisip şi a unui ou de găină şi chiar mai mult. Forma lor este rotundă sau poliedrică, cu faţete, datorită presiunii exercitate între mai"mulţi calculi, iar culoarea lor este brună, neagră, galbenă sau verde. Pot fi simpli sau multipli. Calculi urinari. Concreţiuni care se formează de obicei în rinichi, în uretre sau în vezică; sînt constituiţi, după frecvenţă, din: ac. uric, urat de amoniu, de potasiu, de sodiu, sau calciu, fosfat de amoniu şi magneziu, xantină, fosfat de calciu, carbonat de calciu şi magneziu, oxalat de calciu. Mărimea cal-ctrittor vâriaz ă~de -la granule foarte- miei ca nisipul care se elimină prin urină, pînă la formaţii foarte mari. Pot fi unici sau multipli. Pentru îndepărtarea lor se fac, tratamente chirurgicale sau se întrebuinţează diverse medicamente. Calgon. Hexametafosfat de sodiu, care conţine şi alţi fosfaţi, cum şi carbonat şi bicarbonat de* sodiu; se foloseşte în industria textilă şi în amestecurile detergente, avînd rolul de dedurizant al apei, de peptizant şi regulator de pH. Caliclie. Rocă ce conţine pînă la 40% NaN03, cloruri şi sulfaţi de sodiu, de calciu şi de magneziu, iodură şi borat de sodiu. Formează zăcăminte întinse de-a lungul coastei vestice a Americii de Sud (Chile), în zona de deşert (700 — 1 300 m altitudine). Serveşte la extragerea azotatului de sodiu (salpetru de Chile). ______________ Californiu. Cf. Element radioactiv transura-nic, din familia actinidelor. Nr. at. 98. Se cunosc nouă izotopi cu nr. de masă 244,246 — 253, Se obţine în cicloţron, prin bombardarea curiului cu particule a, avînd o energie de 35 MeV, după reacţia: 242 96 Cm + “W !n 98 0 sau prin bombardarea uraniului cu ioni pozitivi de C, după reacţia: 238 92 U + 1 2 _ 244 1 Cf+6 n 98 0 Izotopul 249 se descompune cu emisiune de particule a. Timpul de înjumătăţire: 470 de ani; are valenţa 3, 4. Calmotusin. V. l-o-Clorfenil-l-fenil-3-dimc-tilamino-l-propanol. HC1. Calomcl. V. Clorură de mercur. Calorie. Unitate de măsură pentru cantitatea de căldură, egală cu cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura funităţii de masă de apă cu un grad centigrad (de la 14,5 la 15,5°) la presiunea atmosferică normală. Dacă unitatea de masă este gramul, unitatea se numeşte calorie (calorie mică sau calorie-gram) şi are simbolul cal; dacă unitatea de masă este kilogramul, unitatea se numeşte kilocalorie, calorie mare sau calorie-kilogram şi are simbolul kcal. După 1948, caloria a fost definită de relaţia: 1 cal = 4,1840 jouli absoluţi. Calorimet.ru. Aparat pentru măsurarea cantităţii de căldură cedată de un corp în diferite transformări sau într-o reacţie chimică şi pentru măsurarea conversiunii energiei mecanice în căldură. Calorit. Aliaj cu 65% Ni, 15% Fe, 12% Gr, 8% Mn. E Ihtrebuîhţat Ia " rezistenţe electrice. Calutron. Aparat pentru separarea electromagnetică a izotopilor. Cameră Compton. Cameră deionizare, special amenajată pentru măsurări asupra razelor cosmice. Cameră eu ceată. Aparat folosit pentru punerea în evidenţă a traiectoriilor radiaţiilor ionizante. Se bazează pe proprietatea pe care o au vaporii de apă de a se condensa numai în jurul unor centre de condensare, generate de ionii de gaz. E constituită dintr-o cameră plină cu aer sau cu alt gaz, saturat cu vapori de apă. La o mărire bruscă a volumului — cu ajutorul unui piston — se produce o scădere de temperatură, vaporii devin suprasaturaţi şi, dacă există particule încărcate electric, în jurul acestora se formează mici^picături de apă. Drumul particulelor devenind astfel vizibil, poate fi fotografiat. Sin. Cameră Wilson. Cameră de ionizare. Aparat pentru decelarea şi măsurarea intensităţii radiaţiilor ioni- 157 zante. E constituit, fie dintr-o cameră în care se găsesc doi electrozi, camera fiind montată într-un circuit care conţine un instrument de măsură a intensităţii curentului electric ce ia naştere cînd gazul din cameră este ionizat de radiaţiile ionizante, fie dintr-un electroscop a cărui viteză de descărcare măsoară intensitatea radiaţiei ionizante. Cameră Wilson. Y. Cameră cu ceaţă. Camfan. C10H18. Gr. mol. 138,24. Terpen biciclic. Cristale; p.t. 153 — 154°; e solubil în. eter; insolubil în apă. Se obţine din clorură de izobornil sau de bornil şi sodiu. Camfen. C10Hi6. Gr. mol. 136,23. Terpen obţinut prin izomerizarea cu HC1 a u- şi (3-pinenilor (ulei de terebentină) sau catalitic, prin fierbere în prezenţă de argilă activată. Forma ( + ): p.t. 55°; p.f. 160 — 162°; e solubil în eter, în alcool; insolubil în apă; [a]p + 103,9° (în eter). Forma ( —): p.t. 42 — 52° (după origine); p.f. 158 — 160°; e solubil în eter; [a]D — 52° la 94° (după origine); n^ 1,45514. Forma (db): p.t. 50°; p.f. 159-160°. Camfenilonă. CgH140. Gr. mol. 138,2. Se obţine sintetic prin degradarea oxidativă a ’camfenului. Forma (+): p.t. 41°; p.f. 191-192°; p.f.12mm 75-76°; [a]D + 49,17° (alcool). F or ma ( — ): p.t. 37-38,5°; p.f.16 mm 76-77°; .[«]!> —61,2° (benzen). Forma (±): p.t. 40°; p.f.10mm 75°; d38 0,9705. E antrenabilă cu vapori. Sin. 2,2-Dimetilbiciclo-(l,2,2)-beptanonă (3). Camfolidă. Gr. mol. 168,23. Cristalizează în ace, cu p.t. 210—211°; e solubilă în alcool, în benzen, în eter, în ligroină. Se obţine sintetic prin reducerea anhidridei acidului camforic cu amalgam de sodiu. Camfor. 1,7,7-Trimetilbiciclo-(l ,2,2)-hepta-nonă-2. C10H16O. Gr. mol. 152,23. Cetonă aparţinînd clasei terpenilor biciclici. Are izomerii: Forma ( + ): p.t. 179,75°; p.f. 204°; tfjj 1,000; [a]|)0+43,80°(alcoolab-solut). Cristale incolore, cu miros caracteristic, antrenabile cu vapori de apă; sublimează; e solubil în apă: 0,1%, în alcool: 100%, în eter : 173%, în cloroform : 300%. E constituentul principal al uleiului de Cinnamomum Camphora T. Se obţine sintetic din pinen. E folosit în medicină, în industria celuloidului, a peliculelor fotografice etc. Sin.: Camfor obişnuit-,—Camfor—japo-ne-z. —F —(—+ p.t. 178,6°; p.f. 204°; [a]f)0-44,26o (alcool); d18 0,9853. Se găseşte în plantele Matricaria parlhenium L., Ârtemisia etc. Sin. Camfor Capacitate calorică matricia. Forma (±): p.t. 178,8°; sublimează. Camfor artificial. Y. Clorură de bornil. Camfor de Iforneo. V. Borneol. Camforat de chinină. 2(C20H24N2O2).C10H16O4 • 4H20. Gr. mol. 921,1. Se obţine sintetic din chinină şi ac. camforic. Medicament antitermic în tuberculoză. Camforcarboxilat bazic de bismut. (C10H15OCOO)2BiOBi(OH)(OOCOC10H15). Gr. mol. 1 036,7. Sarea bazică de bismut a acidului camfor-3-carboxilic. Pulbere albă, cu miros de camfor; e insolubil în apă; solubil în uleiuri, în metanol, în eter, în benzen; medicament antisifilitic. Sin.: Bismocymol, Camphobismol. Camochină. Y. 4-(7-Clor-4-chinolilamino)--oc-dietilamino-o-erezol. Camofoska. Îngrăsămînt mixt care conţine: 10% P205, 20% K20, 20% CaO, 25% MgO. Camphrosal. Plastifiant pentru lacuri. Are p.f. 307°; p.t. 156°; e solubil în alcool, în eter, în cetone; insolubil în hidrocarburi aromate şi alifatice. Sin. Abracol 789. Candelă. Unitate fundamentală de măsură a intensităţii luminoase în sistemul MKSCd, egală cu a 60-a parte din intensitatea luminoasă normală a unui centimetru pătrat de corp absolut negru, la temperatura de solidificare a platinei (1 773,5°). Cantan. V. Acid ascorbic. Cantaridină. C10H12O4. Gr. mol. 196,02. Substanţă vezicantă extrasă din cantaride şi din meloe (ord. Goleopterelor). Cristale rombice incolore; p.t. 218°; sublimează la ..120°; e antrenabilă cu vapori; e solubilă în apă (1 : 30 000), în alcool (1 : 3 300), în cloroform (1 : 65), în acetonă (1 : 38). Medicament vezicant, iritant, foarte toxic. Caolin. Produs natural rezultat din dezagregarea feldspaţilor, prin acţiunea C02 şi H20. Silicat de aluminiu cu compoziţie variabilă, avînd drept component caracteristic caolinitul. Pulbere albă, foarte fină, insolubilă în apă, în acizi diluaţi. Se întrebuinţează în industria ceramică/a produselor refractare, a sticlei, a hîrtiei, a linoleumului etc. E folosit, de asemenea, ca absorbant şi ca dezinfectant. Caolinit. Mineral. Silicat de aluminiu hi-dratat, Al203.2Si02.2H20. Are formula structurală: Al4 f(OH)8Si4O10]. Este componentul caracteristic al caolinului. Cristale monoclinice; d 2,6. E întrebuinţat în industria ceramică, la smălţuiri, la prepararea şamotei. Capacitate calorică. ^Raportul dintre cantP tatea de căldură dată unui corp sau unui sistem şi variaţia respectivă de temperatură. Se deosebesc: capacitate calorică sub volum Capacitate de absorbţie 158 constant şi capacitate calorică sub presiune constantă, după cum încălzirea corpului (a sistemului) a fost făcută sub volum constant sau sub presiune constantă. Capacitate de absorbţie. Cantitate maximă (în g) de substanţă (aer, apă etc.) care poate fi absorbită" de unitatea de volum a unui corp absorbant. Capacitate de adsorbţie. Cantitatea maximă (în g) de substanţă care poate fi adsorbită de 1 g sau 1 cm8 adsorbant. Depinde de natura adsorbantului, de concentraţia sau de presiunea parţială în amestec aadsor-batului, şi de temperatură. Capacitate-tâmpoii. Raportul dintre cantitatea de acid sau de bază (în echivalenţi gram la litru), adăugată la soluţia-tampon, şi variaţia pH-ului, produsă "de această cantitate". Exprimă puterea de rezistenţă a unei soluţii-tampon faţă de variaţia pH-ului. Capilaritate. Fenomen care se observă la contactul dintre un solid şi un lichid, datorit tensiunii superficiale. Dacă lichidul se găseşte într-un tub capilar, nivelul său interior este diferit de cel exterior: el e mai înalt cînd lichidul udă pereţii tubului, şi mai jos, în cazul cînd nu-i udă. Caprilat de etil CH3(CH2)6COOC2H5. Gr. mol. 172,26. Lichid mobil, cu miros de ananas; p.f. 207 — 209°; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. E folosit ca aromatizant pentru coniac etc. Sin. Octa-noat de etil. Caprolactamă. Gr. mol. 113,16. 2-Oxohexa-metilenimina. Foi- GHo—CH* h2g: ch2-ch2- -NH î -c=o dă) 1,02; p.f. f. 50 mm 3 mm ţe higroscopice ţdin eter de petrol) cu p.t.70°; dp (lichi-180°; p.f.12mm139°;p. 100°; viscozitate la 78°=9 cP. E solubilă în apă, în metanol, în etanol, eter, alcool tetrahidrofurfurilic, dimetilformami-dă, în hidrocarburi clorurate, în fracţiuni petroliere. Se prepară printr-un rearanjament Beck-mann al ciclohexanonoximei. Caprolae-tama, încălzită mai mult timp la 260—275°, polimerizează (proporţia la echilibru este: 89% polimer şi 11% monomer) şi trece în policaprolactamă: — (CH2)5—[NH—CO—(CH2)&]n—NH—CO— Din aceasta se fabrică fibrele şi firele sintetice poliamidice de tipul policapro-lactamice, care se numesc: Relon, în R.P.R; i2apxum^inJJJB^S^~JCiedeFon^-îft Rt^^ Silon în G.S.R; Stilon în R.P.P; Perlon, în R.F.G; Lilion, în Italia; Grilon, în Japonia; Danulon, în R.P.U. Ca pro n. Fibră sintetică, poliamidică, de tip policaprolactamic. Denumire folosită în U.R.S.S. n-Capronaldehidă. V. Aldehidă capronică. Capsaicină. C18H2703N. Gr. mol. 305,40. Alcaloid care se găseşte în diferite specii de ardei (Capsicumannuum conţine 0,02~0,03%). Are p.t. 64-65°, p.f. 100"mm 210-220°; e solubilă în alcool, în eter, în cloroform, în HG1 conc.; greu solubilă în apă, în eter de petrol. Capsantină. G40H58O3. Gr. mol. 586,86. Substanţă colorantă roşie, care se găseşte în ardeii de boia. Cristale; p.t. 175—176°; W\d +36° (cloroform). E solubilă în cloroform, în benzen, în acetonă; insolubilă în eter, în CS2. Capsă explozivă. Mic tub metalic umplut cu un exploziv de iniţiere care provoacă explozia unei încărcături de explozivi lenţi sau detonanţi, prin aprindere, percuţie, sau electric. Se deosebesc: Capsa chimică, care conţine un amestec de KC103 cu o substanţă combustibilă şi cu o fiolă cu H2S04 conc., care la spargere aprinde amestecul. Capsă detona n t ă, cu straturi de mai mulţi explozivi de iniţiere, care, aprinzîndu-se prin fitil Bickford, produce unde detonante puternice, care descompun încărcăturile de explozivi detonanţi. Capsule suprarenale. Glande cu secreţie internă, situate în imediata apropiere" a rinichilor. Capsulele suprarenale se compun din două ţesuturi (embriologic şi histo-logic), fiziologic distincte: medulosupra-renal sau medular, care secretă adrenalină; corticosuprarenal sau ^cortex, care secretă un complex hormonal. Cei mai importanţi hormoni sînt: corticosterona, desoxicortî-costerona, hidroxidesoxicorticosterona, hi-droxidehidrocorticosterona, dehidrocorti-costerona, hidroxicorticosterona. Hormonii corticali sînt indispensabili vieţii; extirparea glandelor suprarenale duce la moartea animalului. Sin. Glande suprarenale. Captan. C9H8C13N02S. Gr. mol. 300,61. N - (triclorometiltio)-tetrahidro-f tal im idă sau N-(triclormetiltio)-4-ciclohexen-l,2-di-carboximidă. Cristale inodore, cu p.t. 172—173°, d 1,74. Insolubil în apă, solubil în benzen, cloroform. Fungicid agricol; folosit de asemenea ca agent bacteriostatic în săpun. Sin. Permidin. Captax. Nume comercial pentru mercapto-benztiazol. Pulbere galbenă deschisă, cu miros aromatic; p.t. 170—175°; d 1,42; nu e toxic; e insolubil în apă şi în gazolină; e~ solubiL în M^ , Tn ăcetbnă, în benzen, în cloroform. E folosit ca accelerator de vulcanizare, cu acţiune semi-rapidă. Sin. Vulcacit M. mr 159 Carbohidraze > ✓d Captură de electroni K. Proces observat în cazul elementelor cu nuclee instabile, din cauza unui exces de protoni în nucleu. Nucleele unora dintre aceste elemente, în loc să emită un pozitron, absorb un electron, de pe orbita K, care este cea mai apropiată de nucleu. Locul rămas liber pe orbita K este ocupat de un electron de pe celelalte orbite,' cu care prilej se emit radiaţii X din seria K. Captura unui electron produce acelaşi efect ca şi emiterea unui pozitron: formarea unui izotop cu un număr de ordine mai mic cu o unitate. Sin. Captură K. Captură K. Y. Captură de electroni K. Caput mortuum. Pigment natural sau artificial, roşu-albăstrui, pe bază de oxid de fier, produs prin prăjirea piritelor în prezenţă de NaCl. E utilizat la prepararea de vopsele inferioare. Sin. Colcotar. Caramel. Masă amorfă, de culoare brună-roşcată, obţinută prin încălzirea zaharurilor (glucoză, maltoză, zaharoză etc.) la o temperatură superioară punctului de topire. Nu se cunoaşte în mod sigur compoziţia sa. E folosit la colorarea unor produse alimentare. Caramelizare. Procesul de descompunere a zaharurilor prin încălzire, în care rezultă produse de culoare brună-roşietică, necris-talizabile, unele în stare coloidală, cu greutate moleculară mare. Caran. Ci0Hls. Gr. mol. 138,23. Terpen bi-ciclic, fundamental, obţinut prin sinteză. Apare în forme optic active: F o r m a (+). Lichid; p.f. 169°; d20 0,841; nD 1,456; [oc]d+57°. F o-r m a (—}v-Lichid* p.f,169°; p.f. 9mm 49-50°; df 0,8411; nD 1,4569; Md—47,06°. Carat. 1. Unitate de greutate pentru pietre preţioase , egală cu 0,2054 g (un carat internaţional = 0,2 g). — 2. Unitate pentru indicarea conţinutului relativ de aur al aliajelor respective, egală cu a 24-a parte din greutatea totală. Exemplu: aur de 20 carate indică un conţinut de 83,33% aur. Carbadin. V. Zineb. Carbamat de etil. V. Uretan. Carbamaţi. Sărurile sau esterii acidului car-bamic (H2N—GOOH, necunoscut în stare liberă). Cristale solubile în solvenţi organici. Prin fierbere cu alcalii sau cu acizi se descompun, dînd NH3, C02. H2N *COONH4 se obţine din C02 şi NH3, iar prin încălzire" la 130—140°, trece în uree. Com- d^iT~ilchilic sau arilic) se numesc ure-tani (v.). Carbamidă. V. Uree. Carbamidice, răşini . Y. Aminoplaste. Carbanilidă. V. Difeniluree. Carbanioni. V. Criptoioni. Carbat. Grafit impregnat cu o răşină sintetică. Material rezistent la coroziunea substanţelor neoxidante, cu o bună conduc-tibilitate calorică, un coeficient mic de dilataţie termică, uşor de prelucrat. E întrebuinţat ca material de construcţie a pieselor şi a aparatelor chimice (schimbătoare de "căldură, pompe, tuburi etc.), care trebuie să lucreze în medii corosive sau în anumite condiţii termice. Sin.: Diabon, Durabon. Carbaxin. Y. 2-Metil-2-propil-l,3-propan-diol-dicarbamat. Carbazol. C12H9N. Gr. mol. 167,2. Cristale incolore; p.t. 235°; p.f. 351°; e puţin solubil în benzen, în toluen, în ac. acetic, cloroform, alcool, eter, apă. Se extrage din gudron de huilă. Sintetic se obţine prin piroliza anilinei sau a difenilaminei. Intermediar pentru coloranţi, materiale plastice etc. Sin. Dibenzopirol. Carbene. Compuşi organici cu structură chimică necunoscută. Se găsesc în asfalturi, în depozitele de alterare a uleiurilor minerale, în reziduurile de la cracare etc. Amestec de substanţe de culoare neagră, casant, cu aspect de huilă, insolubil în CC14, solubil în CS2. în cantitate de peste 1% degradează calităţile bitumului. Carbetox. V. Malation. Carbetoxi. Radical monovalent, avînd formula -COOC2H5. Carbid. Y. Carbură de calciu. ClarMla mine» Y r -l^uătrălt Carbinol. Primul dintre alcoolii primari: metanol, CH3OH. Prin extensiune, ceilalţi alcooli care derivă de la metanol. Exemplu: alcool etilic: metilcarbinol. Carbinol (clei). Y. Clei carbinol. Carbitoli. Monoeteri ai diglicolului, întrebuinţaţi ca solvenţi. Carbo neutral. Sare ce se utilizează pentru tratarea la cald a otelului rapid. Componenţa: 88-90% BaCl2, 7-10% Na2B407 şi 3% MgCl2. Are comportare neutră asupra suprafeţei sculelor. Nu are acţiune carbu-rantă sau decarburantă. Carbocationi. V. Criptoioni. Carbocianine. Coloranţi obţinuţi prin condensarea a două inele metilch"inolinice cu ester ortoformic în anhidridă acetică (legătura făcîndu-se a-a'). Conţin o grupă vini-lică. Exemplu: pinacianol. Sînt utilizaţi len-chinocianine, Pinacianoli. Carbohidraze. Enzime care catalizează hi-droliza zaharurilor. Se cunosc: poliaze (hi- Carboidc 160 drolizează polizaharidele), hexozidaze (hi-drolizează dizaharidele şi glicozidele), ta-naze (hidrolizează galotaninurile). Carboide. Compuşi organici cu structură chimică necunoscută, existenţi în asfalturi naturale, în reziduurile de la cracare etc. Sînt substanţe negre, insolubile în dizolvanţi organici. Carbolineum. Gudron greu (ulei de antra-cen), folosit la impregnarea lemnului. Carbomicină. C41_42H67_69016N. Antibiotic izolat din Streptomyces halstedii şi S.M. 4209. Cristale incolore; p.t. 200°; e foarte solubilă în dizolvanţi organici; insolubilă în hexan; [a]|f—58,6° (cloroform 1%); bază slabă. Clorhidrat: p.t. 158 — — 160°; sulfat: p.t. 163°. E întrebuinţată în infecţii cu germeni piogeni, în ricketsioze, în hepatite virotice etc. Sin. Magnamicină. Carbon. C. Metaloid. Nr. at. 6; gr. at. 12,01. Se cunosc doi izotopi stabili cu nr. de masă 12 (99,3%), 13 (0,7%), cum şi trei izotopi artificiali radioactivi; p. de sublimare 3 537°; p.f. (la presiunea obişnuită) 4 500°. E foarte răspîndit în natură, în toate combinaţiile organice vegetale şi animale, în carbonaţii anorganici, în aer (C02), în cărbunii de pămînt, în petrol ca hidrocarburi etc.; în stare pură, ca diamant şi grafit. Prezintă două modificaţii alotropice: diamantul: d 3,51; căld. spec. 0,079; cristale cubice, incolore, transparente; durit. 10; nu conduce curentul electric; grafitul: d 2,26; căld. spec. 0.16; cristalizează în sistemul hexagonal; e cenuşiu, opac, moale, relativ bun conducător de electricitate. G ă r b unele microcristalin: d 1,75 — 2,10; e negru, opac, moale; nu conduce curentul electric; era considerat mai de mult ca a treia modificaţie alotropică; de fapt are o structură microcristalină, şi anume micro-grafitică. Are valenţa 4. Formează oxizii CO, C02, C302. în condiţii obişnuite de temperatură şi de presiune, carbonul nu reacţionează cu celelalte elemente; numai oxigenul şiJ oxidanţii puternici îl atacă puţin. Determinarea cal itati-v ă. Prin calcinare: prezenţa carbonului se manifestă prin înnegrirea sau arderea cu flacără a substanţei. Determinarea cantitativă. Se oxidează carbonul într-un curent de 02 sau cu oxidanţi puternici, şi G02 rezultat se absoarbe în" diferite soluţii (de ex. NaOH). Diferenţa de greutate a soluţiilor absorbante dă* cantitatea de COg, respectiv de carbon.________ Carbonado. Varietate de diamant, de culoare neagră. Nu are importanţă ca piatră preţioasă; se foloseşte ca abraziv. Carbonat bazic de cupru. CuC03 • Cu(OH)2. Gr. mol. 221,16. Pulbere amorfă verde deschisă; e insolubil în apă; d 3,85. Se foloseşte ca fungicid amestecat cu substanţe inerte (gips,' bentonită etc.) la combaterea mălurii grîului sau, sub formă de suspensii, în horticultură. Este înlocuit cu preparate organo-mercurice. Carbonat bazic de plumb. 2PbC03 • Pb(OH)2. Pigment alb, cu indicele de ulei 10, puterea de acoperire 150 g/m2, conţinutul de alb Ostwald 95%; e toxic, foarte rezistent la lumină şi la umezeală. Se prepară din foi de plumb cu aci acetic; acetatul bazic de plumb format trece în carbonat bazic de Pb cu C02. E utilizat la prepararea de vopsele de exterior pentru vapoare. Sin.: Ceruză, Alb de plumb. Carbonat de argint. Ag2C03. Gr. mol. 275,77. Pulbere gălbuie, care cu timpul sau prin încălzire se închide la culoare; e foarte puţin solubil în apă, în HN03, în cianuri, în Na2S203; insolubil în alcool; d 6,077. Se descompune prin încălzire la 220°. Se obţine prin tratarea azotatului de argint cu soluţii de carbonaţi alcalini. Carbonat de bariu. BaC03. Gr. mol. 197,4. Pulbere albă; e insolubil în apă; d 4,3. E folosit ca raticid în momeli, în proporţia de 10%, în alimente (pîine, carne, peşte etc.). Este toxic pentru om. Carbonat de calciu. CaC03. Se găseşte în natură, în cantităţi mari, sub numele de calcar (piatră de var) sau de marmură şi, cristalizat, ca aragonit sau c a 1 c i t. E insolubil în apă, solubil în apă cu C02, dînd bicarbonat de calciu Ca(Lf GG3f2Cu acizii dezvoltă GG2. Sub numele de alb de Spania e întrebuinţat în vopselărie. Carbonat de cobalt. CoC03 • 6H20. Gr. mol. 226,95. Cristale mici, trigonale, roşii; e insolubil în apă; solubil în acizi; se descompune prin încălzire; d 4,13. Se obţine din săruri cobaltoase solubile, tratate cu soluţie de NaHC03 saturată cu C02. Carbonat de etil. CO(OC2H5)2. Gr. mol. 118,13. Lichid cu miros eteric; p.t. —43°; p.f. 126°; 0,975; 1,3846. Se obţine sintetic din fosgen şi alcool (catalizatori: dimetilamina şi benzen). Dizolvant pentru nitroceluloză; intermediar în sinteze organice. Sin. Eufin. Carbonat de etil-butil. GO(OG2H5OG4H9). Gr. mol. 146,18. Lichid incolor; e insolubil în apă; d 0,92; p.f. 169°. E întrebuinţat nitroceluloză. în doze mici are acţiune narcotică, iar în doze mari este toxic. E inflamabil. 161 Carbonili Carbonat de metil. CO(OCH3)2. Gr. mol. 90,08. Lichid cu miros-plăcut; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter; d 1,069: p.f. 91°. Se obţine prin acţiunea fosgenului asupra alcoolului metilic în exces. E întrebuinţat ca solvent. în doze mici are acţiune narcotică, iar în doze mari este toxic. E uşor inflamabil. Carbonat de plumb. Y. Geruzit. Carbonat de potasiu. K2G03. Gr. mol. 138,21. Cristale monoclinice, albe; d 2,43; p.t. 897°; e solubil în apă (la 20°, 111,5%); insolubil în alcool. Se obţine din cenuşa de lemn, care conţine 14 — 24% K20; de asemenea, prin procedeul Engel şi Precht: se introduce C02 într-o soluţie de KC1 care conţine în suspensie MgC03; se precipită sarea dublă 2MgC03 • 2KHC03, care, prin tratare cu C02, la 60°, se descompune în K2C03 şi MgC03. Se separă prin filtrare MgC03; soluţia rămasă se concentrează şi, prin răcire, depune K2C03. Se întrebuinţează la fabricarea săpunurilor moi, în industria sticlei, în industria chimică etc. Sin. Potasă. Carbonat de sodiu. Na2C03. Gr. mol. 106. Praf alb, stabil în aer; p.t. 853; d 2,5; e solubil în apă (la 20° : 21,58%), cu degajare de căldură. Garbonatul de sodiu anhi-dru se mai numeşte şi sodă calcinată. Din soluţii apoase de Na2C03, saturate la cald, cristalizează prin răcire Na2C03 • 10H2O, numit şi sodă cristalizată sau sodă de rufe. Cristale monoclinice, incolore, transparente1,463; p.t. 34,5°. Na2C03 • 10H2O pierde, prin încălzire, treptat, apa de cristalizare, şi trece, la 12—15°, în Na2C03•5H20, iar la 35 — 40°, în Na2C03 • H20; pierde apa de cristalizare şi prin şedere la aer, fiind o substanţă eflorescentă. Na2C03 se prepară industrial prin două procedee: procedeul Leblanc (v.) (astăzi mai puţin folosit) şi procedeul Solvay (v.), numit şi procedeul amoniacal. Garbonatul de sodiu este un produs de bază al industriei chimice şi are întrebuinţări aproape în toate industriile: industria sticlei, a săpunului, a uleiurilor vegetale, în industria petrolieră, metalurgică, chimică şi farmaceutică, în gospodărie etc. Sin. Sodă. Carbonat neutru de chinină. V. Aristochină. Carbonatare. 1. Transformarea hidroxizilor în carbonaţi, cu ajutorul C02. Exemplu: transformarea Ca(OH)2 din mortar, cu C02 din aer, în CaC03 (priza mortarului). — 2. Operaţie tehnologică de eliminare a monozaharatului de calciu, cu C02, după defecarea cu lapte de var a zemurilor de difuziune (în industria zahărului). Carbonaţi. Săruri ale acidului carbonic, cu formula generală MeIIGOs. Carbonaţii conţin ionul GOf' . Prin încălzire, carbonaţii se descompun, cu excepţia carbonaţilor metalelor alcaline. Sînt greu solubili în apă, cu excepţia carbonaţilor metalelor alcaline, a celor de amoniu şi de taliu; cel mai greu solubili sînt carbonaţii de Ga, Ba, Pb. Carbonaţii alcalini hidrolizează în prezenţa apei, soluţia lor avînd reacţie alcalină. Toţi carbonaţii sînt descompuşi de acizii mai tari, punîndu-se în libertate C02. Carbonaţi acizi. V. Bicarbonaţi. Carbonil. ^>C=0. Grupare funcţională bivalentă, care apare în aldehide şi în cetone şi care ia naştere, ipotetic, prin eliminarea unei molecule de apă dintr-o structură instabilă cu două grupe hidroxil legate de acelaşi atom de carbon. OH >c=o + h2o. XOH Carbonil de molibden. Mo(CO)6. Gr. mol. 264,01. Cristale rombice, incolore, care în atmosferă de H2 sau de GO sublimează uşor la 30°; d 1,96. La 150° se disociază termic în GO şi Mo. Ia naştere prin acţiunea GO asupra molibdenului în pulbere, la 225°, şi la presiunea de 200 at, în prezenţă de metale grele, ca Fe şi Gu (catalizatori). Carbonil de nichel. Ni(CO)4. Gr. mol. 170,73. Lichid incolor, inflamabil; e insolubil în apă; solubil în alcool, în benzen, în eter, în apă regală; p.t. —25°; p.f. 34°; d 1,32. Ia naştere la trecerea CO peste nichel în pulbere, la temperatura de W—ăO0. Se~ des-compune la 180—200°, cu formare de Ni foarte pur (procedeu industrial pentru obţinerea de Ni pur). Carbonildiamidă. Y. Uree. Carbonili. Combinaţii ale CO cu unele metale grele: Gr, Mo, W, Mn, Re, Fe, Go, Ni, Ru, Rh, Os, Ir. Garbonilii de ruteniu şi osmiu sînt analogi cu cei ai fierului, iar carbonilii de rodiu şi iridiu, cu cei ai cobaltului; carbonilul de mangan, descoperit în ultimul timp, este analog cu cel al reniului. Iau naştere prin acţiunea directă a GO asupra metalelor fin divizate sau prin tratarea sulfurilor cu GO sub presiune, fie în soluţie, fie în suspensie apoasă, fie în stare solidă, în prezenţă de catalizatori. Nu se cunosc carbonili ai Pd. Garbonilii mononucleari sînt uşor volatili şi solubilii în dizolvanţi organici indife- sînt greu volatili şi, în general, sînt greu solubili sau insolubili în dizolvanţi organici. 11 — Dicţionar de. chimie Carbonili de cobalt 162 Carbonili de cobalt. Se cunosc: Co4(CO)12. Gr. mol. 567,86. Se obţine prin încălzirea Co2(CO)8 la 60°; peste această temperatură, el se descompune. Formează cristale negre, greu solubile în apă, în acizi, în alcool etc. Co2(CO)s. Gr. mol. 341,96. Se obţine încălzind cobalt fin divizat la temperaturi peste 150° şi trecînd un curent de CO la presiunea de 30—40 at; cristale portocalii; p.t. 51°; d 1,73; la 52° trece în Co4 (CO)12; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter şi în CS2. HCo(CO)4. Gr. mol. 171,99. Lichid gălbui, cu p.t. — 26,29. Carbonili de îier. Se cunosc: Fe(CO)5. Gr. mol. 195,90. Se obţine încălzind fierul cu CO la 81°. Lichid vîscos, galben; e insolubil în apă; solubil în baze, în alcool, în eter şi în benzen; p.t. —20°; p.f. 103°; d 1,46; la 216° se disociază termic. Fe3(CO)12. Gr. mol. 503,66. Cristale de culoare verde, care se descompun la 140°. Fe2(CO)9. Gr. mol. 363,79. Cristale pseudohexagonale, portocalii; d 2,08. Se obţine prin acţiunea radiaţiilor ultraviolete asupra fier-pentacarbo-nilului; se disociază termic la 100°. Carbonizare. 1. Operaţie de semidistilare, utilizată în industria carboniferă, în care încălzirea cărbunilor, în vas închis, se face la aproximativ 500°. Substanţa solidă obţinută este cocsul. —2. Descompunerea termică a lemnului în absenţa aerului, cu scopul de a obţine mangal. Carborafin. Cărbune activ, decolorant, activat cu ZnCl2, folosit mai ales în industria uleiului, a zahărului, a glicerinei etc. Carborundum. V. Carbură de siliciu. Carbowax. Ceruri sintetice obţinute prin condensarea oxidului de etilenă cu apă, după reacţia: H0Hd-?iC2H40 -* CHaOH(CH2OCH2)n__1CH2OH, unde n este de ordinul miilor. Carboxiheinoglobină. Hb—CO. Produs rezultat din hemoglobină, prin combinarea oxidului de carbon cu hemul. Afinitatea dintre Fe2+ şi CO este de 300 de ori mai mare decît afinitatea dintre Fe2+ şi 02. Hemoglobina nu mai poate fixa 02 şi participarea ei în procesele respiratorii * celulare este inhibată. Carboxil. Grupare funcţională caracteristică acizilor organici, al cărei atom de hidrogen se poate înlocui cu un — Cx metal şi în care există o grupare ^OH “OH monovalentă legată direct de o grupare carbonil. -C-arboxilaze, Enzimo-da dfismolizăjCâîe catalizează reacţiile de decarboxilare ale acizilor a-cetonici şi a-aminoacizilor. Acţiunea carboxilazelor duce la formarea" de C02. Se găsesc în drojdia de bere, în bac- terii, în ţesuturi animale şi vegetale. Cea mai cunoscută carboxilază este carboxilaza din drojdia de bere, care transformă ac. piruvic în aldehidă acetică şi C02. Coen-zima ei (co-carboxilaza) este esterul piro-fosforic al vitaminei Bx. Carboximetilceluloză. R —OCH2—C02Na. Glicolat de celuloză şi de sodiu. Se obţine prin tratarea alcalicelulozei cu cloracetat de sodiu. Substanţă macromoleculară, care se dizolvă coloidaHn apă. Se foloseşte drept coloid de protecţie şi ca gelifiant. în amestecurile detergente îmbunătăţeşte puterea de spălare, stabilizează spuma, măreşte puterea de emulsionare. Sin. CMC. Carboxipeptidaze. Enzime care-şi exercită acţiunea asupra legăturii peptidice la gruparea — CH— din poziţia a faţă de gruparea — COOH liberă. Sînt hidrolaze şi fac parte din subgrupul peptidazelor, împreună cu aminopeptidaza şi dipeptidaza. Carbură de aluminiu. A14C3. Gr. mol. 143,91. Cristale hexagonale, galbene; sublimează la 2 200°; d 2,36; căldura de formare 63,2 kcal/mol. în alcool, în eter, se descompune ca şi în apă rece, cu formare de CH4. Se obţine prin reducerea A1203 cu cărbune în cuptorul electric. Se întrebuinţează la prepararea clorurii şi a azotatului de aluminiu. Carbură de bariu. BaC2. Gr. mol. 161,36. Masă cristalină, cenuşie-brună închisă; cu apa sau cu acizi dezvoltă acetilenâ; d 3,75. E toxică. Se obţine prin topirea unui amestec de BaO şi" C în cuptoare electrice. Carbură de beriliu. Be2C. Gr. mol. 30,05. Cristale octaedrice roşcate sau galbene; dură , zgîrîe cuărţul;.ă].1,90. Apa şl ăcizii o descompun, cu formare de CH4. Se disociază la temperaturi peste 2 100°. Se obţine în cuptorul cu arc dintr-un amestec de oxid de beriliu şi cărbune. Se cunoaşte şi BeC2, care ia naştere la trecerea unui curent de acetilenă uscată peste pulbere de beriliu la 450°; apa şi acizii o descompun, dînd C2H2. Carbură de bor. B4C (după unii autori, B6C). Gr. mol. 55,29. Cristale negre, cu duritate foarte mare (zgîrie diamantul); e foarte stabilă chiar la temperaturi înalte; reacţionează cu 02 la 1 000°, iar cu P, J, Br şi N reacţionează lent pe la 700—800°; e insolubilă "în apă şi în acizi; p.t. 2 350°; p.f. peste 2 500°; d 2,52. Se obţine prin încălzirea borului cu cărbune în cuptoare electrice cu arc sau reducînd B203 cu cărbune la 1 900 — 2 100°. Se întrebuinţează ca a- ..brazir; —- -----■ -------— — ------------- Carbură de calciu. CaC2. Gr. mol. 64,10. Cristale rombice, cenuşii; se descompune în apă rece, dînd acetilenă; p. t. 2 300°; 163 Carrîiazol d 2,22. Se obţine prin acţiunea cărbunelui amorf asupra calciului, sau prin depunerea electrolitică a calciului din halogenurile sale topite la 650° pe un catod de cărbune (se obţine, astfel, foarte pură). Tehnic se obţine reducînd GaO cu cărbune, în cuptor electric. Se foloseşte mult pentru obţinerea acetilenei şi a cianamidei de calciu (v.). Sin. Carbid. Carbură de fier. Fe3C. Gr. mol. 179,56. Cristale cubice sau rombice, cenuşii, foarte dure şi casante; e insolubilă în apă; solubilă în acizi; e stabilă la temperaturi joase; instabilă peste 721°, cînd, prin răcire lentă, se descompune în Fe şi C, o parte din C trans-formîndu-se în granule sau în plăci de grafit; d 7,4; durit. Mohs 6; durit. Brinell 600. Descompunerea carburii de fier este favorizată de prezenţa Si. Constituent al oţelului. Sin. Cementită. Carbură de litiu. Li2C2. Gr. mol. 37,9. Cristale albe sau cenuşii ori pulbere albă sau cenuşie; d 1,65; se disociază termic la 290°. Apa, ca şi acizii concentraţi, o descompun. Absoarbe N2, dînd combinaţii de tipul cianurilor. Se prepară încălzind la roşu cărbune şi Li în vid, sau prin acţiunea CO sau a C02 asupra Li. Carbură de mangan. MnsC. Gr. mol. 176,8. Cristale tetragonale, cu luciu metalic, fărî-micioase; d 6,89; încălzită în 02 se aprinde. La temperaturi înalte se disociază termic, cu formare de grafit. Apa o descompune, dînd CH4 şi H2. Se obţine la reducerea Mn304 cu cărbune în cuptor electric, sau topind Mn în creuzet de cărbune. Carbură de molibden. Se cunosc: Mo2C. Gr. mol. 203,91. Prisme albe, strălucitoare; d 8,9; p.t. 2 960°±50°; durit. 7. Se obţine prin încălzirea pulberii de Mo cu negru de fum (în raportul 2Mo : IC) la 1 200°. MoC. Gr. mol. 107,96; d 8,4; durit. 7 — 8; la cald arde în fluor şi este descompusă de ceilalţi halogeni; în aer se oxidează; H2 nu o atacă. Carbură de siliciu. CSi. Gr. mol. 40,07. Cristale incolore (în stare pură); d 3,20; e foarte dură şi refractară; e insolubilă în apă şi în acizi; trece în soluţie prin dezagregare cu KOH. Se obţine încălzind în cuptorul electric bioxid de siliciu cu cărbune sau cu cocs. Peste 2 000° sublimează şi se disociază termic. Structura cristalină derivă din aceea a diamantului, în care jumătate din atomii de carbon sînt înlocuiţi cu atomi de Si. Fiecare atom este înconjurat tetraedric de patru atomi diferiţi, fiind legaţi covalent. care se deosebesc numai prin detalii cristalo-grafice. E utilizată ca substanţă abrazivă şi refractară, pentru obţinerea pietrelor de po- lizor, a retortelor, a cuptoarelor etc. Sin. Carborundum. Carbură de stronţiu. SrC2. Gr. mol. 111,65. Cristale tetragonale, negre; e stabilă; d 3,2. Reacţionează cu apa, dînd acetilenă. Se obţine în cuptoarele electrice cu arc, prin reacţia dintre cărbune şi SrO sau SrC03. Carbură de vanadiu. YG. Gr. mol. 62,96, Cristale cenuşii închise, cu luciu metalic; p.t. 2 810°; p.f. 3 900°; d 5,4; durit. 9; e insolubilă în apă; solubilă în HNOs şi KN03. Se obţine încălzind V203 cu negru de fum sau V205 cu hidrură de vanadiu şi negru de fum. Carbură de wolfram. Se cunosc: W2C. Gr. mol. 379,85. Se obţine încălzind în cuptor electric componenţii, în raport stoechiome-tric, la 1 900°, sau prin carburarea unei sîrme de W în amestec de CH4 şi H2; p.t. 2 780°; d 16,06; e foarte dură, zgîrie corin-donul. WC. Gr. mol. 195,93. Se obţine încălzind pulbere de wolfram cu negru de fum la 1 500°; începe să se topească pe la 2 600°; la temperaturi mai înalte trece în W2C şi grafit; d 15,7; durit. 9; are culoare cenuşie; e insolubilă în apă; puţin solubilă în HN03 conc., în H2S04 conc. * Carburi. Combinaţii binare între carbon şi majoritatea elementelor, cele mai importante fiind carburile metalice. Carburile metalice iau naştere prin tratarea, la temperaturi înalte, a cărbunelui cu metalele sau prin încălzirea oxizilor cu cărbune. Unele carburi metalice au un rol important în tehnică; de exemplu: carburile de W, Ti, Ta, Cr, V, Mo conferă o duritate mare aliajelor, iar carbura de calciu e folosită la pre-pararea acetilenei şi a cianamidei de calciu etc. Se împart în: a) C a r b u r i inter-stiţiale (carburile metalelor din subgrupele IV—YI). Acestea sînt solide şi rezultă prin intercalarea atomului de carbon în golurile unei reţele de obicei metalice, compacte. Au luciu*metalic; sînt bune conducătoare de electricitate; au duritate mare şi puncte de topire foarte înalte; nu sînt atacate de apă sau de acizi, b) C a r b u r i-le metalelor tranziţionale din grupele VII şi VIII. Acestea au structuri care nu se mai înrudesc direct cu cele ale metalelor respective, iar compoziţia lor nu se acordă cu valenţa normală a elementelor respective. Reacţionează cu apa şi cu acizii diluaţi, c) Carburi cu caracter ionic. Sînt cristale incolore, transparente, şi nu conduc curentul electric, la temperatura camerei, d) carburi de tip diamantin. Sînt carburi cova- agenţii chimici. Cardiazol. V. l,5-Pentametilen-l,2,3,4-tetra-zol. 11 Carena 164 Carena* Y. Teofilin-etilendiamină. Caricid. V. l-Dietilcarbamil-4-metilpipera-zină.HCl. Cariofilen* C15H24. Gr. mol. 204,34. Sescvi-terpen extras din esenţă de cuişoare, sfeclă, scorţişoară etc. Lichid; p.f. 260°; d15 0,908; [a]D —8,95°. Medicament sub forma derivatului sulfonat, Santalol, folosit în tratamentul unor boli infecţioase. Carmin. C22H2o013. Gr. mol. 492,38. Colorant extras din Coccinella. Ac. carminic e principalul colorant din carmin. Cristale roşii; e solubil în apă, în acetonă; în alcool; puţin solubil în eter; insolubil în cloroform, în benzen. E întrebuinţat în cosmetică. Sin. Coşenilă. Carnalit. MgCl2 • KC1 • 6H20. Cristale rom-bice sticloase, de culoare albă-roşie, cu aspect gras, fosforescente; durit. 3; d 1,6; e delicvescent. Conţine 26,8% KC1, uneori şi brom. Se găseşte, împreună cu alte săruri de potasiu şi magneziu, în zăcămintele de săruri de potasiu. E folosit ca îngrăşămînt potasic. Carnitină. (CH3)3NCH2CHOHCH2COO~. Gr. mol. 161,20. Constituent al muşchilor striaţi. Carnitina e solubilă în apă; levogiră în HC1 diluat. Sin.*. Ş-Hidroxi-y-trimetila-minobutirobetaină, Vitamina BT, Novaină. Carnotit. K20 • 2UOs. V205 • 3H20. Yanadat hidratat de uraniu şi potasiu. Mineral radioactiv. Granule cristaline, galbene-verzui pînă la verzi închise. E întrebuinţat în foraje petroliere. L-Carnozină. C9H14N403. Gr. mol. 226,23. Dipeptidă extrasă din muşchii mamiferelor. Uristalizeazăr în ace; p.t. 246—2.50°..(cu descompunere); [oc]z>+21°. E solubilă în apă. Sin. p-Alanilhistidină. Caronă. C10H16O. Gr. mol. 152,23. Cetonă din seria caranului. Se obţine din dihidro-carvonă, prin transformarea ei în bromhi-drat şi eliminarea HBr cu KOH în soluţie alcoolică. Forma (+): lichid; P-f15mm 100° —101°; df 0,9567; 1,47664; [a]£) + + 173,8°; forma (-): [a]D-169,5°; forma (±): oximă: p.t. 77 — 79°; Semi-carbazona: p.t. 178°. Prin încălzire se izo-merizează şi trece în carvenonă. Carotaj radioactiv. Prospectarea radioactivă a zăcămintelor de petrol. a-Carotină. C40H66. Gr. mol. 536,85. Prisme de culoare roşie închisă; p.t. 187,5°; dă cu SbCl3 în cloroform o coloraţie albastră, care prezintă absorbţia maximă la 452 mp.. Acti-vitate vitaminică 1/2 faţă de p-carotină. Se găseşte In frunze,TA^ mier etc. p-Carotină. C40H56. Gr. mol. 536,85. Colorant natural extras din ţesuturile animale, din plante, ciuperci, bacterii. Industrial, se extrage din lucernă şi din morcovi. Pulbere cristalină roşie; p.t. 183°. E solubilă în grăsimi, în CS2, în benzen; insolubilă în apă. E instabilă (se oxidează). Se foloseşte la vitaminizarea şi colorarea margarinei. Medicament folosit în tratamentul avitaminozei A. Sin. Provitamina A. Carotinoide. Grup de materii colorante naturale, galbene-portocalii sau roşii, răs-pîndite atît în regnul vegetal cît şi în cel animal. Au caracter de poliene, prin structura lor izoprenică. Coloraţia lor se dato-reşte marelui număr de duble legături conjugate pe care le conţin. Majoritatea caro-tinoidelor conţin în moleculă 40 de atomi de carbon, însă există carotinoide şi cu un număr mai mic. Carotinoidele cuprind: — Hidrocarburi cu formula generală C40H56; de ex.: carotina, licopina. — Alcooli, numiţi xantofile, cu formula generală C40H56O2; de ex.: xantofila, zeaxan-tina. — Cetone: astacina (C40H48O4), astaxantina (C40H52O4). — Acizi: bixina (C25H30O4), crocetina (C20H24O4). Hidrocarburile sînt solubile în cloroform, în CS2, în benzen, în eter de petrol; insolubile în alcool. Derivaţii oxigenaţi sînt solubili în alcool. Unele carotinoide"sînt provi-tamine A (a- şi (3-carotina); altele sînt folosite drept coloranţi alimentari (fi-carotina, xantofila) sau textili (bixina, crocetina). Cartamină. C15H70(0H)4—0C6Hn05. Gr. mol. 450,38. Cetonă fenolică izolată din florile de şofrănaş (Carthamus tinctoria), unde apare sub forma de glucozidă. Cristale roşii; e solubilă in alcool, în alcalii (cu închiderea culorii soluţiei); greu solubilă în apă; insolubilă în eter. Carvaerol. C10H14O. Gr. mol. 150,21. Lichid uleios; p.t. 0,5°; p.f. 235-236°; d15 0,983; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter. Fenol extras din unele plante din familia Labiatae. Se obţine sintetic din car-vonă, prin izomerizare* din o-crezol, izopro-panol şi anhidridă fosforică. Medicament antiseptic folosit în dentistică. Sin.: 2-Hi-droxi-l-metil-4-izopropilbenzen, p-Izopro-pil-o-crezol, 2-Hidroxicimen. Carven. C10H16. Gr. mol. 136,23. Terpen mo-nociclic din uleiul de lămîie, de bergamot, de anis etc. Lichid uleios; p.f. 178°; d\° 0,8411; [a]p +126,84°; are miros de lămîie. Sin.: (-f)-Limonen, Hesperiden, l-Metil-4-izopropenil-A1-ciclohexen. CăWen6hă7U10H^ î52,2T:Cetonă din seria terpenilor monociclici, care conţine o legătură dublă. Se obţine sintetic din bromhidrat de dihidrocarvonă; p.f. 233°; 165 Cataliză pozitivă p.f. 10mm 104°'» ^4° M263. E insolubilă în apă. Sin.: A3-p-Mentenonă-(2); 4-Metil-l--izopropilciclohexenonă-3. Carveol. C10H16O. Gr. mol. 152,23. Fenol extras din chimen (Carum carvi). F o r m a ( +), trans: lichid; p.f. 10mm 102,2°; df5 0,9484; Mi) +213,1°; for m'a ( —), trans: lichid; are proprietăţi identice cu forma (+), trans; [a]D—213°; forma (±), trans: lichid; p.f. i(3mm108°; dJ8 0,951; forma ( + ), cis: p.t. 25°; p.f. 10mm 101.2°; d? °.952; Wd+23,9°; forma ( —), cis: proprietăţi identice gu ale formei (+), cis; [oc]^5 —23,9°; forma (±), cis: p.f. 16mm 108°. Sin. A1,8-p-Mentadienol-(6). Carvol. V. Carvonă. Carvomentol. Gr. mol. 156,26. Se obţine sintetic prin reducerea tCH3 I G h2c/ 1 V: n-o i i h2g5 “CH °CH+CHa ?CH., completă a carvonei sau a carvacrolului. Sînt posibili izomeri sterici şi optici. Forma izo- se referă la stereoizomerie în jurul Gx; f o rm araeo-, la stereoizomerie în jurul C2; forma ( + ), -neo are p.f. Umm -li O 102°; [a]# +27,69°. Sin.: Tetrahidrocarveol, Hexahidrocar-vacrol. Carvomentonă. G10H18O • Gr. mol. 154,24. Lichid; p.f. 220°; df 0,904; 1,4553; [“]{) —27,95° (metanol). Se obţine sintetic prin reducerea carvonei sau a carvacrolului. Sin.: p-Mentanonă-(2), Tetrahidrocarvonă, 2-Metil-5-izopropilciclohexanonă. Carvonă. C10Hi4O. Gr. mol. 150,21. Se extrage din ulei de chimion sau de anason, forma ( + ); din izmă creaţă, forma ( —). Forma ( + ): p.f. 230°; e foarte solubilă în alcool; insolubilă în apă; df 0,9608; 0]f,°+69,1. Forma (-): p.f. 231°; d150,9652; [a.lp-62,460. Sin.: A1,2-p-Mentadienonă-(6), Carvol. Casiopeiu. Nume dat luteţiului, folosit, în special, în literatura germană de specialitate. tetragonale prismatice sau tubulare, brune, negre sau roşii, adamantine, în spărtură concoidală, cu luciu sticlos de spărtură, translucide pînă la opace, cu durit. 6—7; d 6,8 —7,1. Se găseşte înpegmatite, în filoane hidrotermale şi în zăcăminte aluvionare. E folosit ca materie primă în metalurgia sta-niului. Casterol. Plastifiant pe bază de ulei de ricin pentru nitrolacuri. Are indicele de aciditate 4—6; viscozitatea 6°E/100°. Castoroil. V. Ulei de ricin. Catabolism. Fenomenul de degradare pe care-1 suferă în celulă substanţele chimice din alimente. Reacţiile cataboîice sînt, în general, însoţite de degajare de energie. O parte din această energie este folosită de organism pentru a produce lucru mecanic sau pentru realizarea unor reacţii chimice. Cataforeză. Deplasarea către catod a particulelor coloidale, încărcate pozitiv, sub acţiunea unui cîmp electric. Catalază. Gr. mol. 225 000-250 000. En-zimă care catalizează descompunerea H202 în H20 şi 02. E prezentă în ţesuturile animale şi în cele vegetale. A fost obţinută în stare cristalină. Este o heminenzimă, formată dintr-o heminproteidă, gruparea pros-tetică fiind o hemină (protohemină IX), care conţine Fern. Cătălin. Denumire comercială pentru o răşină fenolformaldehidică, folosită pentru producţia de nasturi, de articole de toaletă, cutii de radio etc. Catalizator. Substanţă care modifică viteza unei reacţii chimice, ea însăşi rămînînd aparent neschimbată. Are aceeaşi compoziţie la începutul şi la sfîrşitul reacţiei. In cantitate mică poate transforma cantităţi mult mâi mârliienreâctanţT: Nu mudifinlr echilibrul final al unei reacţii reversibile, deoarece viteza de reacţie a celor două reacţii contrare este influenţată în aceeaşi măsură. Catalizatori alfin. Y. Alfin, catalizatori ~ . Cataliză. Proces prin care se schimbă viteza unei reacţii chimice, în prezenţa unei substanţe care, aparent, nu intervine în reacţie (catalizator). Cataliză eterogenă. Proces catalitic în care reactanţii şi catalizatorul constituie un sistem eterogen, format din mai multe faze. Sin. Cataliză în sistem eterogen. Cataliză negativă. Proces în care viteza de reacţie este micşorată de o substanţă inhibitoare (catalizator negativ). Cataliză omogenă. Proces catalitic în care reactanţii şi catalizatorul constituie un sistem omogen, format dintr-o singură fază. Sin. Cataliză în sistem omogen. Cataliză pozitivă. Proces în care viteza de reacţie este accelerată de catalizatorul prezent! Catechine 166 Catechine. Substanţe extrase din plante, derivaţi ai benzopiranului, cu nucleul piranic complet hidrogenat; sînt foarte solubile în apă, în alcool; puţin solubile în eter. Sînt substanţele de bază pentru obţinerea tanan-ţilor catechinici. Aceştia se obţin prin condensarea catechinei, la încălzirea soluţiilor apoase. Se creează, astfel, noi legături G—C nehidrolizabile (diferenţă faţă de tananţii din clasa galotaninurilor, hidrolizabili). Tananţii catechinici sînt foarte rezistenţi la agenţii chimici: Exemple: c a t e e h i-n a, C15H1406. Gr. mol. 290. Se extrage din lemn de Acacia catechu şi are şase forme izomere: forma cis, ( + ): ace + 4H20; p.t. 96°; p.t. 177° (anhidră); e solubilă în alcool, în apă caldă; forma cis, (—) aceleaşi constante; forma cis, (±): cristale+3H20; p.t. 212 — 214°; forma trans [epicatechina), (-f)* cristale-j-H20; p.t. 245° (cu descompunere); forma trans (epicatechina), ( —): p.t. 242°; forma trans (epicatechina), (=h): cristale + 4H20; p.t. 224-226°. Sin. S^^^'^'-Pentahi-droxiflavan. Catenă. Lanţ format din mai mulţi atomi de acelaşi fel, legaţi între ei prin valenţe simple sau multiple. Prezintă această proprietate în speciale, apoi Si, B, N etc. Gatena poate fi liniară (CH3-GH2-CH2-CH3 etc.), ramificată GH3 .CH3 — CIT — GH3 etc. sau H HG x GII ii | ciclică H(\^CH H Catepsîhă. Enzimă din clasa hidrolazelor, grupul proteazelor. Gatepsina se găseşte în ţesutul animal, în special în ficat; degradează hidrolitic proteinele la punctul lor izoelectric; pH optim: 4 — 5. Este activată de glutation şi de ac. ascorbic în prezenţa urmelor de fier. Poate cataliza şi sinteza unor anumite proteine celulare. Catetometru. Aparat de laborator pentru determinarea precisă a diferenţelor de înălţime. Gonstă dintr-o lunetă care se poate mişca pe un stativ vertical gradat. Cation. Ion cu sarcină electrică pozitivă. Se deplasează către catod sub acţiunea unui cîmp electric. în scris, cationii sînt indicaţi printr-un punct sau prin semnul plus aşezat sus, la dreapta simbolului elementului respectiv; numărul punctelor sau al semnelor indică valenţa cationului. Exemple: --- Cationiţi. V. Schimbători de ioni. Catod. Polul negativ al unei pile electrice, al unei baterii, al unui tub de descărcare. Catolit. Porţiunea de electrolit care se găseşte în spaţiul catodic sau în jurul cato-dului, la celulele electrolitice cu diafragmă. Caubren. V. Cloroten. Cauciuc. Substanţă obţinută din latexul-unor arbori din regiunile tropicale. Cauciucul natural (C5H8)W se obţine din latexul arborelui de cauciuc (Hevea Brasiliensis), prin coagulare şi uscare. E solid, gălbui-deschis pînă la cafeniu, amorf, elastic; conţine ~ 95% polimer izoprenic, restul fiind răşini şi proteine; d 0,9. E solubil în CS2, în hidrocarburi aromatice, în solvent nafta, în hidrocarburi clorurate. Poate fi vulcanizat. E utilizat la confecţionarea anvelopelor, a camerelor, a benzilor elastice, a tuburilor, a garniturilor etc. Cauciuc ciclizat sau izomerizat. Produs ter-moplastic, elastic, vulcanizabil, care se obţine din polimerii izoprenici, naturali sau sintetici, prin tratarea lor cu diferiţi agenţi de izomerizare: ac. sulfuric, ac. "elorsul-fonic, ac. sulfonici, clorură de tionil, te-traclorură de staniu, tetraclorură de titan, trifluorură de bor. Cauciucul natural se ciclizează la temperaturi mai joase, în soluţie benzenică la reflux, iar poliizoprenul sintetic, la temperaturi mai înalte (soluţie în fenol, în crezol etc., la reflux). După condiţiile de lucru, se obţine un cauciuc moale sau tare. E folosit ea mediu de dispersie pentru pigmenţi, în pictură, la prepararea de cerneluri de tipar; e compatibil cu ceruri, cu parafine. Sin.: Termopren, Pliolit, Pliolit S-l (poliizopren sintetic ciclizat). Cauciuc hidroclorurat. Pulbere albă, termo-pîasTicăL înmuiereTT0—T2r(P; e inodor, insipid; nu e inflamabil, conţine 29 — 30,5% clor. E solubil în dizolvanţi clo-ruraţi; insolubil în alcool, în eter, în CS2. E rezistent la grăsimi, la uleiuri, la alcalii diluate şi la acizi; nu rezistă la HN03. La 145—185° degajă HC1. Se poate stabiliza cu substanţe bazice, ca MgO, hexame-tilentetramină "etc. Se prepară prin tratarea unei soluţii de cauciuc (în benzen, toluen, cloroform), cu HC1 uscat sub presiune la temperaturi de 5° pînă la —75°. Produsul se precipită, după neutralizare, cu metanol, alcool sau ligroină. Se poate plastifia, de exemplu, cu stearat de butii. E folosit pentru a obţine straturi acoperitoare protectoare şi pentru ambalaje. Sin.: Pliofilm, Tensolit, Marbon. Cauciuc oxidat. Răşină vîscoasă galbenă, eu rezistenţă mare la apă, la chimicale, la în uleiuri sicative. Se obţine" prin depoli-merizarea cu aer a cauciucului, în soluţie sau prin măcinare, în prezenţa linoleatului de cobalt. Produsul este folosit în pictură şi la 167 Căldură de neutralizare prepararea de vernisuri, şi are caracter ter-moreactiv. Sin. Rubbon. Cauciuc sintetic. Produs macromolecular, cu proprietăţi asemănătoare celor ale cauciucului natural, obţinut prin polimerizarea butadienei sau a derivaţilor ei, ori prin co-polimerizarea lor cu stiren sau cu nitril-acrilic etc. Fabricarea comportă: 1) prepararea mono-merului; 2) polimerizarea monomerului. Ga monomeri se folosesc: butadienă, izopren, dimetil-butadienă, clorbutadienă. Ga procedee de polimerizare se folosesc: polimerizarea termică, polimerizarea în prezenţă de Na metalic, polimerizarea în emulsie (singurul procedeu folosit actualmente)^ Deoarece polimerizarea monomerilor se'face prin adiţie atît în poziţia 1 — 4, cît şi în poziţia 1 — 2, polimerul nu conţine numai macromolecule filiforme ca produsul natural , ci şi molecule tridimensionale, împînzite. Din această cauză, polimerul este mai puţin plastic şi mai greu solubil decît cauciucul natural; pentru corectarea polimeri-zării tridimensionale se practică polimerizarea mixtă în emulsie a butadienei cu stiren (Buna S) sau cu nitrilacrilic (Buna N sau Perbunan). Vulcanizarea cauciucului sintetic se face similar cu a cauciucului natural. V. şi Buna, Neopren, Sovpren. Cauciuc tare. V. Ebonită. Caustificare. Trecerea carbonaţilor alcalini (K2GOş, Na2G03) în hidroxizii respectivi (alcalii caustice), cu ajutorul laptelui de var, după reacţia: Ga(0H)2+Na2G03 -> -* GaG03 + 2Na0H. Soluţia de NaOH se separă prin filtrare. Cazeină. Fosfoproteidă care se găseşte în laptele de vacă sub forma de sare de calciu solubilă. Proteida cea mai importantă din laptele mamiferelor conţine 0,7% P, care provine din fosfaţii minerali din sînge. Are punctul izoelectric 4,7. Nu este coagulabilă prin căldură. Sub acţiunea enzimei chimo-zina se transformă în paracazeinat de calciu insolubil, care se depune sub formă de coagul, constituind „procesul de coagulare” a laptelui. Gazeina industrială se foloseşte la fabricarea galalitului. Sin. Gazeinogen. Cazeină-formaldehidă-răşini. Grăunţele de cazeină, umflate puternic cu o cantitate mică de apă, sînt transformate, într-o presă elicoidală, în bare sau în plăci, care se cufundă într-o baie ce conţine 5% formalde-hidă. Răşinile obţinute au proprietăţi mecanice bune, însă au rezistenţă mică la apă. rilor, a obiectelor decorative etc. Sin. Ga-lalit. Gazeinogen. V. Cazeină. Căldură atomică. Produsul dintre greutatea atomică a unui element şi căldura sa specifică. Pentru toate metalele, ea este aproximativ egală cu 6,4 (regula lui Dulong şi Petit). Căldură de adsorbţie. Căldura degajată la adsorbţia unui mol dintr-o substanţă de către un adsorbant anumit, la temperatură şi presiune constante. Căldură de amestecare. Căldura absorbită sau degajată în timpul amestecării — în condiţii izoterme şi izobare — a două lichide. Valoarea căldurii de amestecare depinde de natura lichidului. Căldură de ardere. Căldura degajată la arderea, în anumite condiţii, a unui mol de substanţă. Căldură de condensare. Căldura degajată cînd unitatea de masă sau un mol dintr-o substanţă în stare de vapori trece în stare lichidă la punctul de fierbere, temperatura şi presiunea rămînînd constante. Căldura de condensare este egală cu cantitatea de căldură absorbită pentru fenomenul invers, — vaporizarea. Căldură de diluare. Căldura absorbită sau degajată în timpul diluării — în condiţii izoterme şi izobare — a unei soluţii. Este egală cu diferenţa căldurilor de dizolvare la concentraţia iniţială şi la cea finală. Căldură de disociere. Căldura absorbită sau degajată la desfacerea (ruperea) unei anumite legături de valenţă dintr-un compus chimic. Căldură de dizolvare. Căldura absorbită sau degajată la dizolvarea unităţii de masă sau a'"umTTn^'dmtr-o suhirtăiîţr,-''tntr-un‘■ dr-“ zolvant, la temperatură şi presiune constante. Căldura de dizolvare depinde, afară de temperatură şi de presiune, de natura substanţei dizolvate, de natura dizolvantului şi de concentraţia soluţiei. Căldură de formare. Căldura degajată la formarea unui mol de substanţă din elementele sale constituente. Cînd nu se specifică starea fizică a elementelor constituente, se înţelege starea sub care acestea se găsesc la temperatura obişnuită şi la presiunea atmosferică. Căldură de hidratare. Cantitatea de căldură degajată la formarea unui mol de hidrat, plecînd de la compusul în stare anhidră şi de la apă în stare lichidă. Căldură de neutralizare. Căldura degajată într-o reacţie de neutralizare, reactanţii luînd parte în cantităţi molare. Reprezintă căldura de formare a unui mol de apă (13,7 kcal); de aceea este independentă de natura substanţelor reactante, însă depinde de gradul lor de disociere, Căldură de reacţie 168 Căldură de reacţie. Căldura absorbită sau degajată într-o reacţie chimică. Dacă se referă la un mol de substanţă se numeşte căldură molară de reacţie. Se deosebesc: căldură de reacţie sub volum constant şi căldură de reacţie sub presiune constantă. Căldură de solidificare. Căldura degajată la transformarea unităţii de masă de substanţă din stare lichidă în stare solidă, la presiune constantă. Căldură de sublimare. Căldura absorbită de unitatea de masă la trecerea directă a unui solid în stare de vapori, la presiune constantă. Căldură de topire. Căldura absorbită la trecerea unităţii de masă de substanţă, din stare solidă" în stare lichidă, la punctul de topire, presiunea fiind menţinută constantă. Căldură de vaporizare. Căldura necesară pentru trecerea unui lichid în stare de vapori, la presiune constantă. Căldură latentă. Căldura absorbită sau degajată de o substanţă sau de un sistem, fără a se produce o variaţie a temperaturii în timpul schimbării de stare. Căldură latentă de vaporizare. Căldura absorbită de unitatea de masă dintr-o substanţă în stare lichidă, pentru a trece în stare de vapori, la punctul de fierbere, temperatura şi presiunea rămînînd constante. Căldură latentă molară de vaporizare. Căldura absorbită de un mol de substanţă în stare lichidă, pentru a trece în stare de vapori, la punctul de fierbere, temperatura şi presiunea rămînînd constante. Căldură latentă specifică de vaporizare. V. Căldură latentă de vaporizare. Căldură molară. Cantitatea de căldură necesară pentru â varia cu un grad temperatura unui mol dintr-o substanţă. Căldură moleculară. Y. Căldură molară. Căldură specifică. Cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unităţii de masă dintr-o substanţă cu un grad de temperatură. Călire. Tratament aplicat unui metal, în scopul măririi durităţii sale, care constă într-o încălzire puternică, urmată de o răcire bruscă. Cărămidă antiacidă. Cărămidă confecţionată din materiale ceramice (argilă etc.) Vitrificate, cu o structură compactă. Prezintă rezistenţă mecanică mare; e rezistentă la acizi minerali (afară de HF), la acizi organici şi la gaze; nu rezistă la alcalii calde; e fragilă; nu rezistă^la. şoalejmim Kintrabuin-ţată la umplerea sau la căptuşirea aparatelor chimice care conţin soluţii acide; la confecţionarea unor aparate, tuburi, vase etc., rezistente la acţiunea acizilor. Cărămidă eărbunoasă. Cărămidă superrefrac-tară, pe bază de cărbune (cocs sau grafit); p.t. peste 3 000°. Nu rezistă la foc direct. Nu este atacată de agenţi chimici, de acizi sau de baze. E întrebuinţată la căptuşirea creuzetelor, la cuptoarele înalte. Cărămidă de dolomit. Cărămidă refractară fabricată din roci de dolomit, cu liant de gudron şi oxizi ca fondanţi; se arde la 1 800°. Rezistă bine la acţiunea zgurilor bazice. E întrebuinţată la căptuşirea cuptoarelor de ciment, a cuptoarelor Siemens-Martin, a convertizoarelor Thomas etc. Cărămidă de magnezit. Cărămidă refractară fabricată din roci de magnezit, giobertit, cu lianţi (lapte de var, melasă, dextrină); se arde la 1 400 — 1 700°, Rezistă bine la acţiunea zgurilor bogate în CaO şi în oxid de"fier; e puţin rezistentă la şoc "termic. E întrebuinţată la căptuşirea convertizoarelor Thomas, "a cuptoarelor Siemens-Martin etc. Cărămidă de şamotă. Cărămidă refractară fabricată din şamotă, din argilă refractară ca liant şi din mineralizatori (silicaţi alcalini etc.). Rezistă bine la acţiunea zgurilor şi la şoc termic. Cărămidă dinas. V. Cărămidă silicioasă. Cărămidă refractară. Cărămidă fabricată dintr-un material refractar, pe bază de silice, argilă, şamotă, magnezie, alumină, do-lomit, cromit, materiale cărbunoase şi car-borundum; are formă paralelipipedică sau alte forme geometrice; p.t. 1 580°. Trebuie să reziste bine la schimbări bruşte de temperatură, la acţiunea zgurilor lichide, a prafului zburător şi a vaporilor metalici. După materialele folosite sau după modul de preparare, se deosebesc următoarele tipuri de cărămizi refractare: argiloase, de aluminiu, de dolomit, de clincher, de magnezit, de şamotă, de şamotă cu cuarţ, sili-cioase. Se întrebuinţează la căptuşirea focarelor şi a cuptoarelor industriale. Cărămidă silicioasă. Cărămidă refractară, fabricată din cuarţite, cu var sau cu argilă ca liant şi cu mineralizatori. Conţine 96 — 98% Si02. Nu rezistă la acţiunea zgurilor bazice, bogate în var şi în" magneziu. E întrebuinţată la căptuşirea cuptoarelor Bessemer, a cuptoarelor de cocsificare, la construirea bolţilor cuptoarelor de topit sticlă, ca umplutură în turnurile Glover etc. Sin. Cărămidă dinas. Cărbune amorf. Numele folosit pentru varietăţile de carbon cu aspect amorf, care au, de" fapt, structură microcristalină. Se deo-sebese;Cărbu»n-e-d-e........1.e m a,—Se--ab- ţine prin descompunerea termică a lemnului în absenţa aerului, la temperaturi relativ joase. Sin. Mangal. Cocs. Produs obţinut la distilarea uscată a cărbunilor fo- 169 Celobioză sili, în absenţa aerului: Cocsul obţinut prin distilarea huilei are o mare putere calorică, fiind utilizat în siderurgie, la fabricarea fontei (în acest caz se numeşte cocs metalurgic). Negru de fum. Se obţine prin arderea, în cantităţi mici de aer, a gudroanelor, a naftalinei, a motorinei, a acetilenei, a metanului etc. E utilizat la fabricarea cernelii de tipar, a vopselelor şi a cauciucului pentru automobile. Cărbune animal. Cărbune de oase sau de deşeuri animale. Se obţine prin calci-narea oaselor; e folosit ca adsorbant pentru gaze şi pentru substanţe colorante. Cărbune activ. Cărbune a cărui putere de adsorbţie a fost mărită printr-un tratament fizico-chimic. Are utilizări similare celor ale cărbunelui animal etc. Cărbuni fosili. Roci combustibile amorfe, rezultate din carbonizarea plantelor în interiorul pămîntului, sub influenţa presiunii si a temperaturii înalte. Conţin 50 — 96% C; 2,5-35,5% 02; 2%N2;2-6 %H2şiH20, cum şi substanţe minerale. Se deosebesc: antracitul, cărbune fosil de formaţia geologică cea mai veche, avînd o putere calorică de 9 000 — 9 200 kcal; huila, cu 8 000 — 9 500 kcal; lignitul, cu 5 000 — 5 500 kcal, şi turba, cu 3 000 kcal, aceasta avînd un conţinut mare de apă. C.D.A. CI. Erbicid sintetic pe bază de oc-elo-ro-N, N-dialil-aeetamidă. C.D.E.C. Erbicid sintetic pe bază de 2-cloro-alil-dietil-ditio-carbamat. Ceai. Produs obţinut din frunzele uscate, fermentate sau nefermentate, ale arborelui de ceai, Camellia sinensis (fam. Teaceae). Frunzelede ceai conţin cantităţi importante de substanţe tanante (^30%) şi de cafeină (— 4%). După modul de prelucrare a frunzelor, se obţin produse foarte diferite, care se clasifică după culoarea lor: ceai negru, verde, galben. Ceapă roşie de mare. Y. Urgenină. Ceară de albine. Ceară care conţine, în special, palmitat de miricil, ac. cerotic liber, ac. melisic; d 0,941 — 0,976; p.t. 60—66°; indicele de aciditate 16 — 24; indicele de sa-ponificare 88—106; indicele de iod 6—17; indicele de acetil 15. Se foloseşte ca materie primă în industria chimică, la prepararea luminărilor, a masticurilor, a diferitelor creme, a cerii de parchet etc. Ceară de balenă, V. Spermaceti. Ceară de eandelilla. Ceară vegetală care con-ţine acizi graşi saturaţi şi alcooli superiori; d 0,950-0,996; p.t. 67-92°; indicele de aciditate 10—21; indicele de saponificare 47 — 65; indicele de iod 12 — 26; indicele de acetil 9—21. Se foloseşte, uneori, la pre- pararea cerurilor pentru răni, în pomicultură; se foloseşte, de asemenea, în industria lacurilor, a cremei de ghete, a lacurilor izo-lante etc. Ceară de carnauba. Ceară vegetală formată, în special, din cerotat de melisil (miricil), ac. carnaubic, alcool cerilic; d 0,990 — 0,999; p.t. 80 — 91°; indicele de aciditate 4 — 10; indicele de saponificare 78 — 95; indicele de iod 7 — 13; indicele de acetil 51 — 60. E folosită la fabricarea cremei de ghete, a cerii de parchete, ca plastifiant în industria cauciucului. Intră în compoziţia cerurilor şi a masticurilor folosite în pomicultură. • Ceară de Japonia. Ceară vegetală, obţinută din fructele arborelui Rhus succedanea. E constituită, în special, din glicerida acidului palimitic; d 0,97 — 1,00; p.t. 45 — 53°; indicele de saponificare 217 — 237; indicele de iod 5 — 8,5. E întrebuinţată ca înlocuitor al cerii de albine, la fabricarea luminărilor, a cremei de ghete, a săpunilor etc. Ceară montana. Materie solubilă în benzen sau într-un amestec de toluen şi alcool, conţinută în unii cărbuni bruni, în proporţia de 20 — 25%. E constituită dintr-un amestec complex de alcooli, de tetracozan, de acizi şi eteri montanici, cu 25—30% răşină. E folosită ca înlocuitor al cerii de albine. Ceară de pămînt. V. Ozocherită. Cebion. V. Acid ascorbic. Cefalină. Monoaminofosfatidă extrasă din creier. Componenţi: glicerină, ac. fosforic, acizi graşi (care pot fi palimitic, stearic, oleic, linolic, linolenic, arahidonic) şi aminoe-tanol (colamină). Are consistenţa cerii; e h i gp oscopdcă^^tdubilu-hT^^^srmiy-br-eter, în derivaţii halogenaţi. Are rol în transmiterea excitaţiei nervoase. Cefelină. C28H3804N2. Gr. mol. 466,6. Alca-loid extras din Cephaelis ipecacuanha. Cristale; p.t. 116°; [a\D —43° (cloroform); e solubilă în alcool, în cloroform; puţin solubil în eter, în apă. Baza. 2HC1*7H20. Cristale; p.t. 245°; p.t. 270° (anhidru); [a]D +30°. Solubil în apă, în cloroform. E folosit ca medicament în amebiază. Eterul metilic se numeşte Efmetină. Celestin. SrS04. Mineral. Cristale incolore, albe, galbene sau albastre. Durit. 3 — 3,5; d 3,9 — 4. Conţine 56% SrO; indicele de ulei 12 — 16; e rezistent la lumină. Material de umplutură natural, transparent în mediu de ulei. Celobioză. C12H22Qn. Gr. mol. 342.30. Di-zaharidă monocarbonilică, p-glucozidică (re-ducătoare), scindată de p-glucozidază în două molecule de glucoză. Constituent al celulozei şi al licheninei. Se prezintă sub Celodextrine 170 forma de pulbere microcristalină. Se descompune la 225°. E solubilă în apă; insolubilă în alcool. Mutarotaţie: [a]#+14,2° -► -> 4-34,6° apă. Reduce soluţia Fehling. Sin.: Celoză, 4-(Ş-D-glucozido)-.D-glucoză. Celodextrine. Combinaţii cristaline cu structura similară celobiozei, rezultînd din celuloză prin hidroliză parţială cu HC1. Conţin: celotrioză, celotetroză şi o oligozaha-ridă (hexazaharidă). Celofan. Produs format din hidrat-celuloză. Se obţine din soluţii de viscoză sub formă de filme şi de foi/ Celon. Y. Celuloză, esteri de — . Celosolv. HOCH2CH2OC2H6. Gr. mol. 90,12. Lichid incolor; p.t. —70°; p.f. 130—138°; d\° 0,931; e solubil în alcool, în eter, în cloroform. Se obţine din oxid de etilenă şi alcool. E folo"sit ca dizolvant pentru lacuri, cerneluri etc. Sin.: Etilglicol, Eti-lenglicolmonoetileter. Celotetroză. Tetrazaharidă din grupul celo-dextrinelor. Celotrioză. Trizaharidă din grupul celodex-trinelor. Celulă de electroliză. Celulă electrolitică în care energia electrică este folosită pentru obţinerea de reacţii chimice. Exemplu: electroliza NaCl în soluţie apoasă, pentru obţinerea de NaOH şi Cl2, sau în stare topită, pentru a obţine Na metalic şi Cl?. Celulă electrolitică. Dispozitiv prevăzut cu electrozi, în scopul producerii de fenomene electrochimice. Exemple: pilă electrică (v.), celulă de electroliză (v.), element du acumulatoare. Celulă elementară. Element structural, de formă paralelipipedică, care face parte integrantă din reţeaua cristalină a unui cristal. Celula are, în cele opt colţuri, particule materiale (atomi, ioni, molecule), însă nici pe feţe, nici în interior, nu se găsesc puncte materiale identice cu cele din colţuri. Celulă fotoelectrică. Dispozitiv care generează un curent electric atunci cînd este supus acţiunii unui fascicul de radiaţii luminoase". Se deosebesc următoarele feluri de celule fotoelectrice: 1. Cu catod format dintr-un metal alcalin (cesiu sau potasiu). Sub acţiunea cuantelor de lumina sînt smulşi electroni de pe suprafaţa metalului care sînt captaţi de un inel "de platină, luînd naştere astfel un curent electric.— 2r--Cur-s%rat--do^pi4rer~<^^ pol de cupru acoperit cu un strat subţire de Cu20, peste care se aşază un strat metalic transparent, care constituie celălalt pol. Dacă se luminează celula prin acest strat transparent, stratul de Cu20 emite electroni, care sînt captaţi de lama de cupru; în circuitul exterior care uneşte cei doi poli se stabileşte un curent, fără să fie necesară aplicarea unei tensiuni electrice. 3. Cu seleniu cristalizat. în acest caz, sub acţiunea cuantelor de lumină se smulg electroni din atomii semiconductorului de seleniu, mărindu-se astfel, într-o proporţie considerabilă, conductibilitatea seleniului; dacă circuitul exterior este pus sub tensiune electrică, prin circuit trece curent. . Celuloid. V. Celuloză, esteri de ~ . Celuloză. Compus macromolecular format din resturi de D-glucopiranoză, unite fj-glicozidic, în poziţiile 1, 4, prin atomi de O. Are formula empirică: (C6H10O5)n, în care n reprezintă gradul de polimerizare a moleculei; n depinde atît de natura celulozei cît şi de modul de obţinere a ei, fiind cuprins între 115 şi 3 330,"pentru celuloza naturală fiind egal cu cel puţin 3 000. Examenul cu radiaţii X arată că celuloza se comportă ca o substanţă cristalină. Celuloza este componentul principal al pereţilor celulelor plantelor, fiind o polizaha-ridă de schelet. Se găseşte aproape pură în unele plante (in, ramie, capsule de bumbac), însă, obişnuit, este amestecată cu alte substanţe: polizaharide, lignină, răşini, grăsimi, substanţe minerale. Industrial, celuloza se obţine prin două procedee principale: procedeul cu bisulfit de Ca şi procedeul sulfat (fierbere cu NaOH, Na2S, Na2S04). Celuloza se întrebuinţează, la fabricarea hîrtiei, a fibrelor textile artificiale, în industria materialelor plastice, a lacurîlbr, ă exp lozîvîlor etc. “ Celuloză, esteri de — . Se obţin prin tratarea celulozei cu acizi anorganici (HNOş) sau organici, în cazul din urmă putînd fi folosite şi anhidridele acide sau anhidridele mixte. Mai importanţi sînt: N itroc.e-1 u 1 o z a. Nitrat de "celuloză obţinut prin nitrarea celulozei, cu ajutorul unui amestec de HN03 şi H2S04. Substituţia grupărilor — OH din celuloză depinde de concentraţia şi de proporţia celor doi acizi, de temperatură, de presiune şi de durata reacţiei. Conţinutul de azot al nitratului de celuloză este de 10,5 — 11,5%, pentru materiale plastice, şi de 11,5 — 12,1%, pentru lacuri. Celuloidul. Soluţie solidă de camfor în nitrat de celuloză. Se fabrică prin malaxarea nitratului de celuloză cu alcool, pînă la îmbibare; apoi se adaugă o soluţie alcoolică de camfor (30 — 35 părţi camfor îndepărtează o "parte din alcool în vid şi se adaugă cantităţi mici de stabilizator şi, eventual, coloranţi. După omogenizare ră-mîne pe valţuri o" cantitate mică de dizol- 171 Cenuşă vânt; se utilizează în foi, în blocuri, bare, tuburi, filme. Se dizolvă în alcool, în cetone, celosolvi etc. La lumină se îngălbeneşte; este uşor inflamabil. E utilizat în industria lacurilor, la confecţionarea pielii artificiale, a tocurilor rezervor, a filmelor fotografice, a unor obiecte decorative etc. Acetatul de celuloză. Se obţine din celuloză purificată şi tratată cu âc. acetic glacial în prezenţa de H2S04 (sau ZnGlg, H3P04), după care* se acetilează cu anhidridă acetică în ac. acetic sau prin adăugare de clorură de metilen. Se formează astfel triacetatul, care este solubil numai în cîţiva dizolvanţi; pentru mărirea domeniului de solubilitate, triacetatul. se hidrolizează pînă la un amestec de mdno-şi diacetat, care constituie produsul comercial. Acetatul de celuloză nu este inflamabil; este solubil în acetonă, în dioxan, în acetat de metil etc. Se întrebuinţează la confecţionarea fibrelor sintetice (mătase-acetat), a lentilelor pentru ochelari de protecţie, a geamurilor de siguranţă, în industria lacurilor etc. Sin.: Gelon. A c e-to-propionatul de celuloză şi aceto-butiratul de celuloză. La fabricarea lor se foloseşte un amestec de anhidridă acetică şi anhidridă propionică, respectiv acetică şi buti-rică. Esterii micşti au nevoie de o cantitate mai mică de pîastifiant "decît acetatul. Sînt folosiţi, în special, la fabricarea lacurilor transparente, a lacurilor email, a fibrelor sintetice etc. Celuloză, eteri de —.Se obţin prin acţiunea derivaţilor halogenaţi organici asupra alcalicelulozei(celuioză sodată). Mai.im- portanţi sînt: Etilceluloza. Eterul etilic al celulozei, cu grad de alchilare peste 2. (Conţine mai mult decît doi radicali etil pentru un rest de glucoză.) Se fabrică prin tratarea alcalicelulozei cu clorură de etil sau cu sulfat de etil. Are rezistenţă bună la apă, la alcalii, la căldură; e greu inflamabilă şi are proprietăţi electrice bune. Se dizolvă în alcool sau în amestec de alcool şi hidrocarburi aromatice etc. E utilizată ca adaos în ceruri pentru ridicarea punctului de înmuiere, la fabricarea lacurilor, a adezivilor, a izolaţiilor electrice, a textilelor impermeabile etc. Benzilceluloza. Eterul benzilic al celulozei, cu grad de alchilare peste 2. Se obţine ca şi etilceluloza, folosind însă clorură de benzii. E solubilă în numeroşi dizolvanţi, chiar şi în alcool, cu adaos de hidrocarburi aromatice: e greu inflamabilă. E utilizată în industria lacurilor, la confecţionarea plăcilor de patefon, ca izolant electric etc, Sin. Trolit BC, Metilceluloză (v.). Ce menta re. Tratament termochimic aplicat oţelurilor moi pentru ca, prin îmbogăţire cu carbon, să se obţină o duritate mare, rezistenţă la uzură pe suprafaţă şi tenacitate" mare a miezului. Procedeul constă în încălzirea, în cuptoare speciale, la 900—1 000°, a piesei de tratat şi a materialului de cementare (bogat în carbon), în stratul superficial al piesei se formează cementită (Fe3G). Materiale de ce-mentare: solide (praf de cărbune animal; de lemn cu adaosuri de carbonaţi de Na sau K ori feroctanură de K); 1 i c h i-d e [KGN topită, alte săruri topite cu adaos de Ca(CN)2]; gazoase (GO, ace-tilenă, gaz de iluminat). Pot fi cementate otelurile obişnuite si otelurile speciale (Cr-Ni etc.)/ Cementită. V. Carbură de fier. Cemulsoli. Agenţi activi de suprafaţă, folosiţi mai ales ca emulgatori; se obţin prin condensarea acizilor graşi sau a alcoolilor graşi cu oxid de acetilenă. Centigrad. V. Grad Celsius. Centigram. A suta parte dintr-un gram. Are simbolul cg. Centilitru. A suta parte dintr-un litru. Are simbolul cl. Centimetru. A suta parte dintr-un metru. Are simbolul cm. Centimetru cul>. A milioana parte dintr-un metru cub. Are simbolul cm3. Centimetru pătrat. A zece mia parte dintr-un metru pătrat. Are simbolul cm2. Centipoise. A suta parte dintr-o poise. Visco-zitatea de 1 centipoise este practic egală cu viscozitateaapeiIaM”C7AresîmboIutcP. Centralită. Numele comun al compusului: (C2H5) (C6H5)N—CO—N(C6H5) (C2H5). N-etil-fenil-N'-etil-fenil-ureea. E folosită pentru întărirea pulberilor progresive. Centrifugă. Aparat folosit pentru separarea, cu ajutorul forţei centrifuge, a componenţilor cu densitate diferită, dintr-un amestec neomogen (suspensie sau emulsie). Centrifuga e formată dintr-un tambur care se roteşte cu o viteză foarte mare. Separarea componenţilor se face fie după principiul decantării" (peretele tamburului este plin), fie după principiul filtrării (peretele este perforat). Centuriu. Denumirea veche a elementului fermiu (cu nr. at. 100). V. Fermiu. Cenuşă. Reziduu mineral rezultat din arde- sau ani- male. Compoziţie complexă în care predomină săruri de K, dar care conţine şi cantităţi mari de P, Ga, Mg, Fe, S etc. E folo-sită ca îngrăşămînt complex, care se aplică, Cenuşă de lemn 172 de obicei, o dată cu semănatul. Se asociază bine cu îngrăşămintele potasice şi cu cele organice. Cenuşă de lemn. Reziduu de la arderea lemnului. Are un conţinut important de K sub formă de carbonat, clorură şi sulfat; conţine, de asemenea, compuşi de P, Mg, Ca etc. Conţinutul de K al cenuşilor de lemn variază între 10% (lemn moale) şi 40% (lemn tare). Procentajul de micro-elemente (de ex. B ca B203, în medie 0,48%) face ca cenuşile de lemn să fie folosite ca îngrăşămînt pentru cultura tutunului, în horticultură etc. Cenuşă de pirite. Reziduu de la arderea piritelor. Conţine 0,3 —0,4% Cu* uneori chiar 1,5%. Deşeu de la obţinerea S02, în industria acidului sulfuric. Se utilizează ca îngrăşămînt cu microelementul Cu pentru solurile lipsite de Cu. Cenuşiu marin BE extra. Pulbere de culoarea bronzului, solubilă în apă şi în alcool. Se obţine sintetic prin sulfonarea diverselor sorturi de indulină şi trecere în sare de sodiu. Colorant acid pentru lînă, bumbac, lînă-mătase etc. Sin.: Gris-maron BE extra, Echtb Iau grâu conc. Cenuşiu solid nou. Pulbere neagră-cenuşie, solubilă în apă, în alcool. Se obţine sintetic prin oxidarea dimetil-p-fenilendia-minei. Colorant, cu sau fără mordant, pentru bumbac, semimătase. Sin.: Clorhi-drat de p-nitrozodimetilanilină, Metylen-grau ND, NFD; Fast silk grey; M. conc.; Gris direct B en poudre. Ceramică. 1. Totalitatea metodelor folosite pentru fasonarea, desicarea, arderea obiectelor obţinute din argilă sau din alte materiale asemănătoare. Cuprinde: olăria, faianţa, gresia, porţelanul. — 2. Totalitatea produselor obţinute prin procedeele arătate sub 1. Produsele ceramice au constituenţi cristalini, spre deosebire de produsele înrudite (sticle, emailuri, cimenturi), care au constituenţi amorfi. Ceramide. Produşi de hidroliză parţială ai galactolipidelor (cerebrozide), rezultaţi prin eliminarea hidratului de carbon. Se cunosc: lignocerilul, cerebronilul, nervonilul şi a--hidroxinervonil-N-sfingozina. Sin. Acil--N-sfingozine. Cerazină. Cerebrozidă din clasa galactolipidelor. Se obţine din creier, prin extracţii succesive (diferenţă de solubilitate). Prin hidroliză dă galactoză, ac. lignoceric şi sfingozină. E levogiră. E solubilă în amestec., de ac. acetic-cloroform 3:2._________ Cerebronă. Cerebrozidă (galactolipidă). Se prepară din amestec de fosfatide şi cerebrozide. Prin hidroliză dă galactoză, ac. cerebronic şi sfingozină. Sin. Frenozină. Cerebronil-JV-sfingozină. Ceramidă obţinută prin hidroliză parţială a cerebronei (îreno-zinei). Cristale; p.t. 83 — 84°. E solubilă în metanol la cald, în acetonă; e greu solubilă în eter. Cerebrozide. Esteri ai unui aminoalcool (sfingozină) cu acizii graşi superiori, care conţin în moleculă şi galactoză. Din această cauză se mai numesc şi galactoli-p i d e sau galactoz ide. Sînt lipide fără P. Cerebrozidele se găsesc în substanţa nervoasă, în special în creier. După acizii graşi pe care îi conţin, se deosebesc: cerazina, nervona, cerebronă sau freno-zina şi oxinervona. Ceresan. 1. Preparat fungicid organo-mer-curic, pe bază de clorură de etil-mercur cu 2% mercur metalic, folosit la dezinfectarea seminţelor prin prăfuire. E toxic pentru om. — 2. Preparat fungicid organo-mercuric, pe bază de acetăt de fenil-mercur, C6H5Hg • OGG • GH3, cu 1,5% mercur metalic, folosit la dezinfectarea prin prăfuire a seminţelor, în special a cerealelor, în doza de 150 — 200 g la 100 kg seminţe. E toxic pentru om. Cerex. Copolimer al stirenului. Masă termo-plastică, rezistentă la căldură. Nu este atacată de acizi şi de alcalii slabe; e atacată de acizi şi de alcalii tari; e solubilă în hidrocarburi, în derivaţi halogenaţi. Se întrebuinţează la fabricarea instrumentelor chirurgicale, a armăturilor şi a pieselor pentru aparate electronice etc. Gerezină. Produs obţinut din ozocherită sau din cerurile de petrol brut depuse în rezer-voare şi în conducte; în acest scop, ozo-eherita se tratează cu H2S04 şi pămînt decolorant. E constituită din ^-parafine superioare (C35—C50) şi din hidrocarburi parafinice cu nuclee ciclice. Are p.t. 90 — 95°; e solubilă la cald în diferiţi solvenţi organici. Se întrebuinţează la fabricarea cerurilor, a cablurilor, la apretare etc. Cerimetrie. Parte a volumetriei în care se folosesc, ca reactiv oxidant, soluţii titrate de săruri cerice, în special Ce(S04)2 sau Ce(S04)2 • 2(NH4)2S04 • H20. Cerit. Ce3H(Fe, Ca) (Si04)3 • H20. Mineral. Silicat hidratat de ceriu. Cristale în formă de prisme ortorombice, de culoare brună-roşie; d 4,9; durit. 5,5. Conţine 64 — 55% Ce'203 cu 7 — 28% (La, Dy)203 amestecat cu silicaţi de Fe şi Ca. Ceriu. Ce. Element metalic din familia lan-tanidelor. Nr. at. 58; gr. at. 140,13. Are (foarte puţin), 138 (foarte puţin), 140 (89%), 142 (11%), cum şi opt izotopi artificiali radioactivi; căld. spec. 0,0448; d 6,9; p.t. 640°; p.f. 1 400°. Se găseşte în natură 173 Cetene numai sub formă de combinaţii (cerit, rno-nazit). Se prepară prim electroliza clorurii topite sau reducerea halogenurilor cu Na sau K. Se obţine cu dificultate în stare pură. Are valenţa 3 (combinaţii ceroase), 4 (combinaţii cerice). Proprietăţile sale chimice sînt foarte asemănătoare cu ale celorlalte elemente din familia lantanidelor, toate avînd pe orbita externă doi electroni. Sub formă de oxid de ceriu (împreună cu oxid de toriu) se întrebuinţează la fabricarea sitelor Auer; sub formă de aliaj (metal mixt) se întrebuinţează la fabricarea pietrelor de brichetă, a gloanţelor şi a proiectilelor trasoare. Determinarea calitativă. Ionul Ce3+- dă cu H202 o coloraţie galbenă în mediu neutru, precipitat roşu-brun în mediu alcalin. Ionul Ce4+ se reduce cu KJ în prezenţă de HG1 la Ce3+ şi pune iod în libertate, care colorează soluţia în albastru în prezenţa amidonului. Determinarea cantitativă. Gravimetric: precipitare ca oxalat Ce2(C204)3, calcinare şi cîn-tărire ca Ce02. Volumetric: în mediu acid, combinaţiile cerice pun J2 în libertate din KJ, care se titrează cu Na2S203, în prezenţa amidonului ca indicator. Ceruleum. Pigment albastru, obţinut prin amestecul Sn02 şi CoO. Ceruri. Chimie: Esteri ai acizilor graşi superiori (în general monobazici) cu alcooli superiori (monovalenţi). Tehnică: A-mestecuri naturale de esteri ai acizilor graşi superiori cu alcooli superiori, cu cantităţi variabile de hidrocarburi, acizi şi alcooli liberi. Sînt substanţe eare însutesc grăsimile în natură. Se deosebesc: ceruri vegetale (de ex. ceara de carnauba); animale (de ex. ceară de balenă); minerale (de ex. ceara montană); ceară de albine etc. Se folosesc în cosmetică, la fabricarea cremei de ghete, a cerii de parchet etc. Ceruză. V. Carbonat bazic de plumb. Ceruzit. PbC03. Cristale rombice, incolore; d 6,5; p.t. 315° (cu descompunere); e solubil în acizi şi în baze; are durit. 3—3,5. Uneori e impurificat cu cărbune sau cu blendă. Are culoare albă, cenuşie, galbenă, brună sau neagră (cînd conţine impurităţi de cărbune sau de blendă) / cu luciu adamantin. E întrebuinţat la obţinerea plumbului. Sin. Carbonat de plumb. Cesiu. Cs. Element metalic. Nr. at. 55; gr. at. 132,91; prezintă o singură specie si 14 izotopi artificiali radioactivi; d 1,87; căld. spec. 0,04817; p.t. 28,5°; p.f. 670°. Se găseşte în natură numai în stare de combinaţii; mineralul polucit conţine Rb şi Cs. Se prepară prin distilarea CsCl, amestecată cu Ca, sau prin electroliza unei soluţii concentrate de CsCl, cu un catod de Hg. E monovalent. Reacţionează energic cu diferiţi metaloizi. Descompune apa cu formare de CsOH şi II2. Se păstrează în petrol. Se întrebuinţează la construirea celulelor fotoelectrice. Determinarea calitativă. Combinaţiile, de Cs colorează flacăra incoloră a becului în roz-violet, iar spectrul său de emisiune prezintă două linii albastre şi una roşie. Cu un amestec de ferocianură de K şi acetat de Pb dă un precipitat cristalin specific, portocaliu, de acetatoferocianură de Cs şi Pb. Determinarea cantitati-v ă. Prin analiză spectrală. Cetaceum. V. Spermaceti. Cetamoll. Plastifiant neinflamabil şi rezistent la lumină. Sin.: Tri-2-cloretilfosfat, Flexol 3 CF, Genomoll P. Cetan. C16H34. Gr mol. 226,43. Foiţe insolubile în apă, foarte solubile în alcool, în eter; d 0,7749; p.t. 18,1°; p.f. 288°. Se întrebuinţează, în amestecuri cu a-metilnaf-talină, la prepararea combustibililor de referinţă primari, folosiţi la determinarea indicelui cetanic al combustibililor motoarelor Diesel. Are indicele cetanic =100. Sin. Hexadecan. Cetazine. Nume generic al compuşilor de forma: r R" rezultînd din con- ^C=N—N=C<^ /// densarea hidrazinei îtr R'" cu două molecule de cetonă. Sînt substanţe solide, cristaline, cu puncte de topire caracteristice. Hidroli-zează prin încălzire cu acizi minerali, dînd cetona iniţială. Cetenă. CH2=C=0. Gr. mol. 42,04. Cea mai simplă cetenă. Substanţă foarte reactivă. Polimerizează uşor; p.t. —151°; p.f. — 56°. Se obţine sintetic prin piroliza acetonei, la 500—600°. Cetene. Compuşi conţinînd în moleculă o grupare carbonil, alături de o dublă legătură ^>C=C=0. Se obţine sintetic din halo-genurile acizilor a-bromuraţi cu pulbere de Zn sau prin piroliză. Cetenă şi metilce-tena sînt gaze la temperatura ordinară; celelalte sînt lichide. Se deosebesc: aldo-cetene: R—CH = G=0, şi c e t o c e-t e n e: R2C=C=0. Aldocetenele sînt incolore, iar cetocetenele sînt colorate în toate stările de agregare. Cetenele sînt — 80°. Cu apa dau acizi; cu alcoolii, esteri; cu NH3, amide; cu HC1, cloruri acide; cu Cl2, acizi cloruraţi; etc. Cetenele sînt cei fi-Cctobuliranilidă 174 mai puternici agenţi de acilare. P-Cetobutiranilidă. Y. Acetilacetanilidă. 17- (1 -Ceto-2-bidroxietil) -A4 -androstcn-3,11- -dionă. V. 11-Dehidrocorticosteronă. Cetoli. Y. Alcooli cetonici. Cetona lui Miehler. [(GH3)2NG6H4]2CO. Gr. mol. 268,35. Aminocetonă aromatică deri-vînd de la benzofenonă prin înlocuirea cîte unui atom de hidrogen din poziţiile joşi p' - cu gruparea —N(CH3)2. Foiţe; p.t. 174°; p.f. 360° (cu descompunere); e insolubilă în apă; solubilă în benzen; greu solubilă în alcool şi în eter. Se obţine prin condensarea dimetilanilinei cu fosgen. Serveşte la fabricarea cristalvioletului. Sin. Tetrametildiaminobenzofenonă. Cetone. Combinaţii carbonilice, cu gruparea ^C=0 legată de doi radicali organici. Sînt lichide cu miros caracteristic. Cetonele superioare sînt solide; foarte solubile în alcool, în eter. Sînt substanţe reactive, în special prin grupa carbonilică. Se prepară: prin dehidrogenarea alcoolilor secundari sau prin oxidarea acestora cu oxidanţi puternici ; prin tratarea clorurilor acide sau a nitrililor cu compuşi organomagnezieni; prin distilarea uscată a sărurilor de Ga ale acizilor organici; prin reacţia Friedel-Crafts; etc. Dau reacţii de adiţie, de condensare, de substituţie etc. Cea mai simplă cetonă este acetona (v.). Cetone fenolice. Fenoli care conţin în moleculă o grupare cetonică. Exemple: oxiace-tofenona, oxibenzofenona, oxiderivaţii ben-zilidenacetofenonei (chalcone) etc. Se găsesc în plante, sub formă de eteri fenolici sau de glicozide. Cetoxime. Substanţe rezultate din condensarea cetonelor cu hidroxilamină. Au caracter slab amfoter. în prezenţa acizilor tari trec în amide substituite la N (transpoziţia Beckmann); adiţionează nitrili; se pot acetila şi alchila. Cetoze. Monozaharide care conţin o grupare cetonică. După numărul de atomi de carbon, se deosebesc: cetotrioze (de ex. dio-xiacetona), cetotetroze (de ex. eritruloza), cetohexoze (de ex. fructoza) etc. C.F. Y. Citrovorum factorum. C.G.P.C. Erbicid sintetic pe bază de izo-propil-N-(3-clorofenil)carbamat. Chalcogene. Elemente care pot forma minereuri. Fac parte din grupa a şasea principală a sistemului periodic: O, S, Se, Te. Chavicol. V. p-Alilfenol. Cheag. V. Ghimozină. Chedită. Exploziv detonant de siguranţă, format din 79 — 90% clorat de Na, K sau NH4; 5 — 17% dinitrotoluen şi mononitro-naftalină, înglobate cu 5% ulei de ricin, parafină sau răşină. Chelat. Compus care conţine un ciclu chela-tic, format prin închiderea ciclului printr-o legătură de H între două funcţii din aceeaşi moleculă sau prin anumite legături cova-lente coordinative între atomii de O, N şi ionii metalici în complecşii interni. în primul caz, legăturile de H intramolecula-re se stabilesc între grupările GO, GOOH, N02, NO, N=N şi grupa OH. Exemplu.: forma enolică a esterului acetilacetic. UP P APU în al doilea Caz Se u ^~UL,2n5 stabilesc legături între atomii de N sau de O şi ionul metalic, în diferiţii complecşi interni. Exemplu: cobalţieti- CH3-C O I t O—H lendiamino-tetrammina: [GO(NH3)4ew]3+, în care en == etilendiamina: r NH2-CH2 (ni^co L nh2-ch2 3 + Chelatometrie. V. Complexonometrie. Chelidonină. C20H19O5N • H20. Gr. mol. 371,36. Alcaloid din seria a-naftofenan-tridinei. Se extrage din Chelidonium ma-jus L. Cristale -+- H20, incolore, amare; p.t. 135 — 136°. E solubilă în alcool, în eter, în cloroform; insolubilă în apă; [a]D-fll5° (alcool). E triboluminescentă. Medicament narcotic, antispasmodic. Chemigum. Denumire comercială pentru un ctrpolimer, butadienă (55 — 7d%) şi acrilo-nitril (45 — 30%). Poate fi stabilizat cu fenil-p-naftilamină; d 1,00—1,02; conţinutul de alcool, aproximativ 7%. Rezistă la apă, 02, 03, la lumină, la uleiuri, la hidrocarburi aromatice; are elasticitate şi rezistenţă mari. Se prezintă şi sub formă de latex, care conţine 55% substanţe solide. E utilizat pentru furtunuri de gazolină, pentru legături între liniile de combustibil, ca talpă de încălţăminte rezistentă la uleiuri. Chemiluminescenlă. Fenomen ce constă în emisiune de radiaţii luminoase care însoţeşte unele reacţii chimice, de exemplu anumite reacţii de oxidare lentă. Energia luminoasă este produsă în reacţia chimică ce are loc. Exemple: oxidarea lenta a fosforului alb în aer, la trecerea din stadiul P203 în P205; oxidarea unor rici etc. Sin. Chimiluminescenţă. Chemosferă. Pătură a atmosferei situată la o altitudine de 32—80 km. 175 Chinalizarină Chemosorbţie. Fixarea unei substanţe, în stare gazoasă sau dizolvată, la suprafaţa unui solid, ca urmare a formării unei legături chimice. Chemoterapie. Acţiunea terapeutică directă şi selectivă a unor compuşi chimici (medicamente) asupra agenţilor patogeni ai organismului animat viu! Sin. Chimioterapie. Cheratine. Proteine care fac parte din grupa scleroproteinelor (proteine insolubile). Se găsesc în epidermă, în păr, pene, unghii, copite, coarne. Au conţinut mare de S (3% în păr şi în lină), ceea ce corespunde la 11 — 12% cistină. Sînt insolubile în apă rece şi caldă, cum şi în soluţii saline; sînt rezistente la acţiunea acizilor, a alca-liilor şi a enzimeloV. Se dizolvă uşor în soluţie apoasă de sulfuri alcaline, în ac. tioglicolic, în cianuri alcaline. Cheratina solubilizată prin agenţi reducători sau oxidanţi este hidrolizată prin enzime pro-teolitice. Cheratinele se prezintă sub trei forme: oc, p şi o formă amorfă. Chibrituri. Se deosebesc: Chibrituri suedeze, care conţin fosfor roşu; pasta de pe cutie are compoziţia: 100 părţi KC103, 40 părţi^SbgSg, 20 părţi liant combustibil. Gămălfa are compoziţia: 100 părţi fosfor roşu, 80 părţi Sb2S3, 50 părţi liant combustibil. Chibrituri cu sulfură de fosfor P4S3. Se confecţionează din pasta cu următoarea compoziţie: 6 părţi P4S3, 24 părţi ZnO, 6 părţi ocru roşu, 18 părţi liant combustibil, 34 părţi apă. Chibrituri fără f os-f o r. Se confecţionează din pasta cu următoarea compoziţie: 28 părţi KC103, 8 părţi K2Cr04, 7 părţi Sb2S3, 18 părţi Pb02, 12 părţi sticlă pisată, 8 părţi liant combustibil, 36 părţi apă. Chihlimbar. Mineral combustibil amorf, transparent sau translucid, colorat de la galben specific, roşu-brun, pînă la negru; d 1 — 1,5; durit. 2 — 2,5. Produs organic, fosil, de secreţie al coniferelor care creşteau în Paleogen. E întrebuinţat la confecţionarea unor obiecte de artă. Sin. Succin. Chihlimbar cenuşiu. V. Ambră. Chimie. Ştiinţă a naturii care se ocupă cu studiul structurii şi al proprietăţilor materiei, ca şi cu studiul transformărilor pe care le suferă materia. în acest sens, studiază substanţele cunoscute, sintetizează substanţe noi şi studiază transformările pe care" acestea le suferă sub acţiunea altor substanţe şi a diverşilor factori. Chimie agricolă. V. Agrochimie. Chimie-aHmeîrtară^ Pai^ a^ehimrreî oare se ocupă cu studiul alimentelor, privind atît compoziţia şi analiza lor, cît şi valoarea lor alimentară (energetică şi nutritivă). Chimic analitică. Parte a chimiei care se ocupă cu analiza calitativă şi cantitativă a elementelor chimice, a compuşilor lor, cum şi a diferitelor materiale. Chimie anorganică. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul elementelor chimice şi al compuşilor lor, cu excepţia anumitor compuşi ai carbonului. Compuşii minerali ai carbonului (oxizi, carbonaţi, carburile metalice) sînt studiaţi în chimia anorganică. Sin. Chimie minerală. Chimie biologică. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul chimic al substanţelor din care sînt constituite organismele vii, cum şi cu studiul proceselor chimice şi fizico-chimice care intervin în viaţa organismelor. Sin. Biochimie. Chimie coloidală. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul şi cu proprietăţile sistemelor coloidale. Chimie fizică. Parte a chimiei care studiază — cu ajutorul metodelor şi al legilor fizicii — cauzele fenomenelor chimice, cum şi legile după care se conduc acestea. Sin.: Chimie fizicală, Fizică chimică. Chimie industrială. Parte a chimiei care se ocupă cu aplicarea datelor şi a legilor chimice sau fizico-chimice la procesele industriale de obţinere a produselor chimice. Chimie nucleară. Parte a chimiei care se ocupă cu aplicaţiile fizicii nucleare în chimie şi cu aspectele chimice ale tehnicii nucleare. Chimie organică. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul hidrocarburilor şi al derivaţilor lor. Chimotripsină. Enzimă proteolitică ce se găseşte în pancreas şi în sucul pancreatic, care catalizează hiaroliza produselor de digestie rezultate din acţiunea prealabilă a pepsinei şi din acţiunea simultană a trip-sinei. Produsele rezultate sînt polipeptide şi aminoacizi. A fost obţinută în stare cristalizată. Chimozină. Enzimă specifică ce se găseşte în stomacul animalelor tinere; transformă cazeina într-o substanţă insolubilă, paraca-zeina, trecînd laptele din stare de soluţie în stare de gel. Este o proteină cu putere de coagulare foarte mare. Sin.: Cheag, Lab, Lab-ferment, Presură, Renină. Chinaldină. C10H9N. Gr. mol. 143,18. Are p.t. -2°; p.f. 247,6°; p.f. io mm 118°; Al\ 1,0585; 1,6126. Se extrage din gudron de huilă. Se obţine sintetic din anilină şi acetalaldehidă/ Intermediar pentru coloranţi. Sin. 2-Metilchinolină. Chtealîzariirăv Ep^HgGg;—Gtt“mub 222720. Ace roşii cu luciu metalic verde, sau pulbere cafenie-roşcată; p.t. >275°. Sublimează. E insolubilă în apă, greu solubilă în dizol- Chinaze 176 vanţi organic obişnuiţi; e solubilă în alcalii2 cu o coloraţie roşie-violetă, iar în H2S04 concentrat, cu o coloraţie violetă-albastră. Reactiv pentru Mg, B, Be, Al, Bi, Sc, Ga, In. Identificarea Mg: dacă se adaugă la soluţia unei sări de Mg cîteva picături dintr-o soluţie alcalină de china-lizarină, apoi NaOH 10% pînă la reacţia alcalină, Mg(OH)2 precipitat este colorat în albastru. Identificarea B: soluţiei care conţine H3B03 i se adaugă soluţia de chi-nalizarină în H2S04 concentrat; coloraţia trece de la violet-albastru la albastru -verzui. Sin. 1,2,5,8-Tetraoxiantrachinonă. Chinaze. Enzime (peptidaze) care transformă forma inactivă a unei enzime (zimogenul) în enzimă activă. De exemplu, enterochi-naza transformă tripsinogenul în tripsină. Chinazolină. Y. Benzopirimidină. Chinenă. C20H22ON2. Gr. mol. 306,39. Cristale -j- 2H20 (eter); p.t. 80 —81,5°.E solubilă în alcool. E dextrogiră. Se obţine sintetic prin fierberea clorhidratului de chinină cu KOH în alcool. Sin. Eterul metilic al 5-vinil-2-(6-oxi-lepiliden)-chinuclidinei. Chinhidrone. Combinaţii moleculare cristaline ale chinonelor cu hidrochinonele. Se formează la oxidarea incompletă a hidrochinonelor. Sînt substanţe puţin solubile, colorate. Chinidină. C20H24O2N2. Gr. mol. 324,39. Alcaloid izomer al chininei, extras din apele-mame de la fabricarea sulfatului de chinină. Cristalizează cu 1 1/2 H20; p.t. 168 — 170° (anhidru); [a]D + 255,4° (alcool); e solubilă în apă rece (1 : 2 000), în eter (1 : 22), în alcool (1 : 26). E întrebuinţată ca medicament în fibrilaţii auriculare şi ventriculare^ Sin. Ginchotine. Chinină. C20H24O2N2. Gr. mol. 324,39. Alcaloid cu nucleu chinilinic şi chinuclidinic, extras din arborele de chinină (fam. Rubia-ceae). Cristalizează cu 3H20; p.t. 57° (trihidrat); e solubilă în apă (1 : 1 670), în alcool (1 : 0,8), în cloroform (1 : 1,65), în eter (1 : 1,9), în benzen (1 : 166); [a]jrj) —145° (alcool); p.t. 172,5° (anhidră); e solubilă în apă (1 : 1 960), în apă caldă (1 : 760), în alcool (1 : 1,1), în eter (1 : 226), în cloroform (1 : 1,9); e solubilă în acizi diluaţi, dînd săruri: sulfaţi clor-hidraţi etc. Sin. (6-Metoxi-4-chinolil)-(3--vinil-6-chinuclidil)-carbinol. Chinină. H2S04.7H20. Cristale solubile în apă (1 : 11), în alcool 90° (1 : 32); p.t. 135° (anhidru); [a]jj—164,5° (apă). Chinină. H2S04.2H20. Cristale puţin solubile în alcool,..insolubile în eter; [a]^—168,40 (apă). Chinină. HC1, 2H20. Cristale solubile în apă (1 : 25), în cloroform (1:4), în alcool (1 : 3); p.t. 158—160° (anhidru); [a]^—133,7° (apă). Gh i n i n ă. 2HC1. Cristale solubile în apă (1 : 0,6), în alcool (1 : 12); p.t. 180-185°; [a]”-233° (apă). Se întrebuinţează în tratamentul malariei, al hipertiroidismului, al miotoniei congenitale; analgetic, antipiretic. Cliini nouă. C20H22O2N2. Gr. mol. 322,39. Cristale incolore (eter); p.t. 108°; e foarte solubilă în alcool, în eter, în cloroform, în benzen; solubilă în apă (1:3 200); [a]^-j-73,8° (alcool). Se obţine sintetic prin oxidarea chininei. Sin. (5-Vinil-2-chinuc-lidil)-(6-metoxi-4-chinolil)-cetonă. Chinizarină. C14H804. Gr. mol. 240,20. Cristale roşii; p.t. 200—202°. E solubilă în acizi, în acetonă, în alcool. Se obţine sintetic din anhidridă ftalică şi hidrochinonă. E folosită ca intermediar în sinteza coloranţilor. Sin. 1,4-Dihidroxiantrachinonă. Chinoli. Cetoalcooli izociclici. Cel mai simplu este j^-chinolul (eiclohexadien-(l,4)-ol--(6)-on-(3)), forma desmotropă a hidrochi-nonei, care nu este cunoscută. Stabili sînt chinolii cu catenă laterală substituită în locul H de lîngă —OH. Exemplu: 4--Metilchinol (toluchinol). Chinolină. Gr. mol. 129,15. Se extrage din gudron de huilă; p.t. —22°; p.f. III 238°; p.f.17mm114°; df 1,0929; n'^ 1,6268. E solubilă în apă caldă, în acizi diluaţi, în alcool, în eter; puţin solubilă în apă rece; e higroscopică. E antrenabilă cu vapori. Se obţine sintetic din anilină, glicerină, H2S04, nitro-benzen. E folosită ca intermediar pentru coloranţi__şl..-pentru medicamente.- Sin. 2,3-Benzpiridina. Chinone. Dicetone ciclice a, p-nesaturate, care nu au caracter aromatic. După poziţia celor două grupări cetonice, se cunosc para-şi ortochinone, iar după natura ciclului: benzochinone, naftochinone, antrachinone, fenantrenchinone etc. Exemple: O 0 0 II II 0 II /\ :! M /\* '! 1 \/ \J ff II 0 0 p-Benzoclii- o-Benzoclii- a-Naf tochinonă nonă nonă (1,4-Naftochi- (1,4-Benzo- (1,2-Benzo- nonă) chinonă) chinonă) O II 0 0 #\/\# 1 II 1 \ ţ I II * %/\f 0*\//\// etc- 3-Naftoehinonă Amfi-naftoehinonă (1,2-Naftochinonă) (2,6-naftochinonă) 177 Cianat de plumb Chinonele se prepară prin oxidarea dihidro-xiderivaţilor respectivi, a unor amino-dihi-droxiderivaţi sau a unor derivaţi diazoici. Cea mai mare parte din chinone sînt substanţe bine cristalizate, de culoare galbenă sau roşie, care sublimează. Chinonele se reduc uşor, trecînd îa hidrochinonă respectivă; formează cu hidrochinonele respective combinaţii moleculare cristalizate, greu solubile/ colorate intens, numite chinhidrone. Chinonele se comportă şi ca oxidanţi (oxidează soluţia apoasă de S02, pun iod în libertate din HJ etc.). Dau reacţii de adiţie. Chinonimlne. Combinaţii derivînd formal de la j9-chinonă prin înlocuirea unuia sau a ambilor atomi de oxigen cu grupări imino: >NH. Se deosebesc: chinonmonoimi-ne, în care un singur atom de O a fost înlocuit: HN=(/ /)=0, — şi chinon-diimine, în care ambii atomi de O au fost înlocuiţi: HN=<^____^>=NH. Chinonmono- imina se prepară din p-aminofenol, iar chi-nondiimina, din p-fenilendiamină, prin oxidare cu Ag20 în soluţie eterică. Sînt substanţele de bază ale materiilor colorante cu schelet chinoniminic (indofenoli, indi-mine, Albastru de naftol etc.). Chinonoximă. C6H502N. Gr. mol. 123,11* Cristale incolore; p.t. 124° (cu descompunere). E solubilă în apă rece; foarte solubilă în alcool, în eter, în acetonă. Se obţine sintetic din H2S04, fenol, NaOH şi NaN02. Sin.: Benzochinon-1, 4-monoximă, p-Ni-trozofenol. Chinoxalină. Y. Benzopirazină. CMnSaL'TFn itafe de măsurătehnică p entru greutate, egală cu 100 kg. Chitină. C30H50O19N4. Gr. mol. 770,73. Poli-zaharidă superioară care conţine N. Prin hidroliză se hidrolizează în ac. acetic şi un aminozahăr. Este substanţa de schelet a insectelor şi a crustaceelor. Chitozamină. Y. Glucozamină. Chituri. 1. Produse păstoase utilizate pentru umplerea cavităţilor şi nivelarea suprafeţelor care vor fi vopsite sau lăcuite. Se aplică peste grund. După uscare dau o suprafaţă dură, mată. Conţin lacuri de ulei, clei, nitroceluloză, răşini sintetice pigmentate, cu o proporţie mare de umplutură (cretă, ardezie etc./ şi pigmenţi. 2. Chituri pentru geamuri. Servesc la etanşarea ferestrelor şi sînt preparate pe bază de ulei vegetal, cretă şi, eventual, miniu de plumb. Chiica. Strat nisipos care acoperă, în Chile, stratul de salpetru brut. Conţine sulfaţi de Ca, Na şi K. Ghuca dă indicaţii asupra calităţii stratului caliche. 12 Ciamelidă. C3H303N3. Gr. mol. 129,05. Pulbere amorfă, albă, solubilă în apă (0,01% la 15°), în H2S04; e insolubilă în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din ac. cianic, prin polimerizare la 0°. Sin.: Acid cianic insolubil, Acid cianuric insolubil. Cian. Y. Cianogen. Cianaeetamidă. NCCH2CONH2. Gr. mol. 84,08. Cristale; p.t. 119,5°. E solubilă în apă rece (1 : 6,5). Se obţine sintetic din ester cianacetic şi NH3. E folosită ca intermediar în sinteze organice de medicamente (vitamina Be). Sin. Nitrilul malonamidei. Cianacetaţi. Sărurile şi esterii acidului cianacetic, avînd formula generală: NC—CH2—COOR (de ex. cianacetat de metil). Cianamidă. H2N —C=N. Gr. mol. 42,04. Cristale; p.t. 45°; p.f.I9mml40°; instabilă. La topire trece în diciandiamidă; la 150° se trimerizează şi dă melamină. Cianamidă de calciu. CaCN2. Gr. mol. 80,11. Pulbere cenuşie pînă la neagră: 20—21% N, 65% Ca, 10% C; p.t. 1190°. Se prepară industrial prin acţiunea N2 asupra CaC2 la 1 000°. în pămînt, cianamida este descompusă încet sub influenţa bacteriilor şi a apei: CaCN2+3H20=CaC03+2NH3, care acţionează ca îngrăşămînt. Pentru păşuni, cianamida de calciu se dă primăvara şi toamna. Se foloseşte şi ca erbicid, cum şi la fabricarea NH3. Cianamidă de plumb. PbCN2. Gr. mol. 247,236. Se obţine din cianamidă de Na şi PbCl2 sau PbO, ori din cianamidă de calciu şi săruri de plumb. Pigment galben a-1 feri de coroziune^tmosferică; are indicele de ulei 9 — 11. Cianantrol BGA. Colorant sintetizat prin condensarea l-amino-2-metil-4-brom (clor)-an-trachinonei cu p-toluidină şi sulfonare (catalizator, ac. boric). Pulbere albastră-cenuşie, solubilă în apă, în alcool cald. Colorant acid albastru pentru lînă, mătase, materiale plastice. Sin.: Alizarinlichtblau BGA, Solvay blue BGA. Cianantrol R. G22H1705N2SNa. Gr. mol. 444,37. Colorant acid. Pulbere roşie-violetă, solubilă în apă; are culoarea albastră; e parţial solubilă în alcool. Se obţine sintetic prin nitrarea, reducerea, bromurarea 2-metilantrachinonei, condensarea 1-amino--2-metil-4-bromantrachinonei obţinute cu p-toluidină, şi sulfonare. Colorant pentru lînă, tapete, mătase. Sin.; Cyananthrol RRA, GrisanthracenblauR, Solvay Blue RS. Cianat de plumb. Pb(CNO)4. Gr. mol. 375,27. Pulbere amorfă; în apă hidrolizează, dînd ac. cianic şi peroxid de plumb. Se obţine tratînd HCNO cu PbCl4 în cloroform. 12 — Dicţionar de chimie Cianat de potasiu 178 Cianat de potasiu. KCNO. Gr. mol. 81,11. Cristalizează în ace incolore, solubile în apă; insolubil în alcool, în eter; d 2,05. La 700° se descompune. Cianat de sodiu. NaCNO. Gr. mol. 65,02. E solubil în apă; insolubil în alcool, în eter. Cianaţi. Săruri ale acidului cianic, cu formula generală Me1 CNO. Se obţin din cianuri tratate cu Sn02 sau cu PbO: 2KCN + Sn02 - 2 KCNO-f Sn. Ciancobalamină. V. Vitamina B12. Cianguanidină. V. Diciandiamidă. Cianhidrine. Nitrilii a-hidroxiacizilor. Se obţin sintetic din HCN si aldehide sau cetone: Exemple: (CH3)2C(OH)CN (din HCN şi CH3COCH3). Cianidină. CjgHnOeCl. Gr. mol. 322,5. Sare de benzopiriliu care constituie unul dintre agliconii antocianilor (pigmenţi albaştri şi roşii din flori şi din fructe). Se obţine sintetic prin fierberea scurtă a clorurii de cianină; prin reducerea quercetinei cu Mg-f HC1. Eterul său metilic în poziţia 3' se numeşte p e o n i d i n ă. Sin. Clorură de 3,5,7, 3', 4/-pentahidroxiflaviliu. Cianină. C27H31016C1. Gr. mol. 647,50. Colorantul din trandafirul roşu, din dalie şi din albăstriţa din grîu. Ântocian: diglu-cozida cianidinei. Prisme fumurii-violete, cu luciu de bronz; p.t. 205° (cu descompunere]. Cianine. Substanţe colorante, derivînd de la lepidină, cu formula generală: j—(CH=CH)»—CH ;/\A A/\ /\ I J c2h5 c2h5 Compusul în care 0 se numeşte albastru de cianină; cel în care n—1, criptocianină; cel în care 2, xenocianină. Se folosesc ca substanţe sensibilizatoare pentru filmele fotografice". Cianmereuri-p-crezol. HgCNC6H3(OH)CH3. Gr. mol. 333,74. Substanţă fungicidă, în pulbere roşie. Se întrebuinţează sub forma sării de sodiu. Toxic. CianmercurifenoI. (OH)C6H4HgCN. Gr. mol. 319,72. Substanţă fungicidă. Toxic. Cianmelilamină. V. Aminoacetonitril. Cianobenzen. V. Benzonitril. Cianogen. (CN)2. Gr. mol. 52,04. Gaz incolor cu miros de migdale amare, lacrimogen; ..Se^îîclie- fiază la —25... —30°; nD 1,316. E solubil în apă, în alcool, în eter. Se obţine sintetic prin descompunerea cianurii de Hg la roşu, din C şi N, sub'acţiunea arcului ’electric, sau din Cu(CN)2. Sin..\Dinitriloxalic, Cian, Dician. Cianol FFG. C25H2707N2S2Na. Gr. mol. 554,61. Colorant acid albastru. Pulbere neagră-albăstruie, foarte solubilă în apă. Se obţine sintetic prin condensarea unui mol de m-oxibenzaldehidă, 2 moli mono--etil-o-toluidină, sulfonare, oxidarea leuco-disulfonacidului şi transformarea în sare de sodiu. Colorant pentru lînă, mătase, piele. Sin.: Xylencyanol FF, Disulphur blue FFS. Cianometan. V. Acetonitril. Cianometrie. Parte a volumetrici care cuprinde metodele complexometrice în care se folosesc soluţii titrate de cianură de potasiu. Cianurare. Procedeu hidrometalurgic folosit pentru extracţia aurului şi a argintului din minereuri sau din concentrate argento-au-rifere. Se bazează pe solubilizarea aurului şi a argintului sau a compuşilor lor cu ajutorul soluţiilor diluate de cianuri alcaline, în prezenţa 02. Din combinaţiile lor solubile, aurul şi argintul se precipită cu Zn, Al, Na2S etc. Cianură de argint. AgCN. Gr. mol. 133,90. Cristale hexagonale, albe. E insolubilă în apă; solubilă în HNOa, NH4OH, KCN;la 320° se descompune; d 3,95. E folosită în tratamentul sifilisului. Cianură de benzii. C6H5CH2CN. Gr. mol. 117,14. Lichid incolor, cu miros greu; foarte toxic; p.t. — 24,6°; p.f.12mm 107°; «$1,0345; 1,52422. Se obţine sintetic din clorură de benzii şi KCN sau NaCN. E folosită ca intermediar în sinteze organice şi de medi-camente. Sin. Nitrilul acidului faaiJacetle, Cianură de cadmiu. Cd(CN)2. Gr. mol. 164,45. Cristale incolore; solubilă în apă la 15°: 1,7%; solubilă în acizi, în KCN. Peste 200° se descompune. Cianură de p-clorbenzendiazoniu. [p-ClC6H4-N=N]+ CN-. Gr. mol. 165,58. Se obţine prin tratarea, la temperatură joasă, a clorurii de p-clorbenzendiazoniu cu KCN. Sare de diazoniu în care, în locul ionului de halogen, apare ionul cian. Cianura de p-clorbenzendiazoniu se izomeri-zează spontan în diazonitril: p-ClC6H4— —N=N—CN, care se poate prezenta în două forme: sin şi anti. Cianură de cupru. Se cunosc două cianuri de cupru: Cianura cuproasă, Cu2(CN)2. Gr. mol. 179,12. Cristale rombo-edrice, incolore, insolubile în apă; solubile în HC1, KCN; greu solubile în NH4OH; descompune. Cianura cuprică. Cu(CN)2. Gr. mol. 115,58. Pulbere galbenă-verde, insolubilă în apă; solubilă în acizi sau în baze, în KCN. 179 Cicloanaliză Cianură de etil. V. Propionitril. Cianură de fier. Se deosebesc: Cianură feroasă. Fe(CN)2. Gr. mol. 215,98. Se obţine din soluţie de FeCl2 prin precipitare cu* o soluţie de cianură de calciu. Precipitat gelatinos, galben-brun, care se dizolvă în exces de cianură alcalină, cu formare de sare complexă (ferocianură). Cianură ferică Fe(CN)3. Nu a putut fi izolată în stare liberă, deoarece trece imediat în stare complexă (fericianură). Cianură de metil. Y. Acetonitril. Cianură de nichel. Ni(GN)2. Gr. mol. 110,73. E insolubilă în apă; solubilă în KCN. Cianură de platină. Pt(CN)2. Gr. mol. 247-,27. Cristale galbene-brune, insolubile în âpă, în acizi, în alcool, în eter şi în baze, solubile în KCN. Cianură de potasiu. KCN. Gr. mol. 65,11. Cristale cubice, incolore, delicvescente, solubile în apă, greu solubile în alcool; p.t. 634,5°; d 1,52. Cu bioxid de carbon din aer umed, trece în HCN, de unde şi mirosul său de migdale amare. Soluţia apoasă dizolvă multe cianuri insolubile, ca şi unii oxizi sau metale, proprietate care face să fie utilizată la obţinerea aurului şi a argintului. Este foarte toxică. Cianură de potasiu şi de argint. K[Ag(CN)2]. Gr. mol. 199,012. Tablete cristaline, incolore, hexagonale, care se dizolvă în apa. Se obţine prin dizolvarea AgCN în KCN. Are un rol important în argintarea galvanică. Cianură de potasiu şi de aur. Iv[Au(CN)2]. Gr. mol. 288,32. Se obţine prin tratarea nisipurilor aurifere cti KCN, ln prezenţa 02. Octaedre incolore, solubile în apă rece, foarte solubile în apă caldă, puţin solubile în alcool, insolubile în eter; d 3,45. E întrebuinţată la băile de aurire galvanică. Sin. Dicianoaurit de potasiu. Cianură de sodiu. NaCN. Gr. mol. 49,02. Cristale cubice incolore, delicvescente, solubile în apă si în NH4OH, greu solubile în alcool; p.t.' 563,7°; p. f. 1 496°. Formează hidraţi de forma NaCN • 2H20 sau NaCN • 3H20. Se obţine industrial topind cianamidă de calciu cu NaCl sau cu Na2C03; produsul obţinut este negru şi se numeşte cianură' neagră; pură, se obţine din amidură de sodiu tratată la 600 — 800° cu cărbune, sau din reacţia dintre NH3, CO şi Na2C03 la 600°. Un alt procedeu se bazează pe reacţia dintre CH4, NH3, Oa şi Na2C03 la aproximativ 500°. E utilizată din minereuri, ca insecticid' şi la dezinfectare. E foarte toxică. Cianură mercurică. Hg(CN)2. Gr. mol. 252,65. Cristale incolore (albe), solubile în apă, în alcool; insolubile în benzen; d 4,00. Prin încălzire peste 300° se descompune în Iîg si în cian. Are tendinţa de a forma complecşi de tipul: Me[Hg(CN)3] şi Me[Hg(CN)4] Se obţine prin încălzirea HgO cu soluţii de cianuri alcaline. E întrebuinţată ca dezinfectant; în agricultură, la tratarea seminţelor contra agenţilor dăunători ai rădăcinilor de sfeclă. E toxică. Cianuri. Săruri ale acidului cianhidric, HCN. Substanţe foarte toxice; multe dintre ele sînt folosite în industrie. De exemplu, Ca(CN)2, ca insecticid, K[Ag(CN)2] în gal-vanotehnică, NaCN la obţinerea aurului şi a argintului din minereuri, prin procedeul cianurării etc. Ciba Cenuşiu GB. C16H802NSBr. Gr. mol. 358,21. Pulbere cenuşie, insolubilă în apă. Se obţine sintetic prin condensarea isatin-anilidei cu oxitionaften, în prezenţa anhidridei acetice şi bromurarea 2-indol-2-tio-naftenindigoului format. Colorant de baie (hidrosulfit) pentru bumbac, lînă, mătase. Sin.: Cibagrau GB, 2-(5-Bromindol)-2'-tio-naftenindigo. Cibanit. Denumire comercială pentru răşini anilinformaldehidice. Cibanoncianină. C34H1602. Gr. mol. 456,47. Pulbere neagră-violetă sau pastă brună-roş-cată. E insolubilă în apă, în alcool. Se obţine sintetic prin topirea halogonderiva-ţilor benzantronei cu KOH-alcoolic. Colorant de baie pentru bumbac. Sin.: Indan-threnviolet R extra, Alizantrene violet R extra, Yiolantren R. Cibazol. Y. Sulfatiazol. Cibetonă. Gr. mol. 250,41. Substanţă albă, cristalină, puternic mirositoare, cu p.t. 32,5° (31°); p.f. 742mm324°i e uŞ°r solubilă ptt___/piT \ în alcool. Se găseşte în cili ' 2 ?NvCO bet, substanţă secretată de CH— (CH2b/ pisica de cibet, Vivera ' cibeta, care trăieşte în Abisinia. E întrebuinţată în parfumeria fină, ca fixator. Sin.: Civetonă, Ciclohepta-decen-10-onă. Cielizare. Operaţie prin care are loc transformarea compuşilor aciclici în compuşi ciclici. Se pot obţine compuşi homoc'iclici (de ex. transformarea hidrocarburilor liniare în hidrocarburi ciclice) sau compuşi heterociclici (heterocicluri). Cicloalcadiene. Hidrocarburi ciclice, nearomatice, cu două legături duble în moleculă. Au formula generală: CWH2W 4. Cieloaleani. Hidrocarburi saturate ciclice, monociclo- şi policicloalcani. Se găsesc în toate petrolurile. Sin. Cicloparafine. Cicloanaliză. Ansamblul metodelor analitice folosite în analiza produselor petroliere, care 12* Ciclobarbital 180 permit determinarea conţinutului de diferite forme structurale, cicluri naftenice, aromatice, lanţuri parafinice, indiferent de modul în care aceste forme structurale sînt legate între ele. Gicloanaliza constă în determinarea densităţii, a indicelui de refracţie, a greutăţii moleculare şi a punctului de anilină al produsului, de unde se calculează — cu ajutorul unei relaţii —, fără a mai fi necesară separarea pe cale chimică sau fizică a componenţilor, procentele de cicluri, în greutate, din materialul studiat. Cu ajutorul cicloanalizei se determină caracterul chimic general al produselor examinate. Ciclobarbital. Y. Acid 5,5-Cielohexeniletil-barbituric. Cielobutadienă. Gr. mol. 52,07. Diolefină Pir__qtt ciclică cu patru atomi de carbon fj jj în moleculă şi cu cele două legă-GH—CH turi duble conjugate continuu. Nu a putut fi obţinută prin sinteză, deoarece în timpul încercării de preparare se descompune în două molecule de ace-tilenă, din cauza tensiunii prea mari din ciclu. Ciclobutan. C4H8. Gr. mol. 56,10. Gaz cu miros slab. Se lichefiază la —15°; după lichefiere: p.f. 11 —12°;d£ 0,703; n°D 1,3752; e foarte solubil în alcool, în acetonă. Se obţine sintetic prin reducerea sau, şi mai bine, prin hidrogenarea ciclobutenef (catalizator Na). Sin. Tetrametilen. Ciclobutenă. C4H6. Gr. mol. 54,09. Gaz, cu miros slab; p.f. 1,5 — 2°; dj? 0,733; e foarte solubilă în acetonă. Se obţine sintetic din ciclobutilamină, prin metilâre totală şi descompunerea termică a bazei cuaternare formate. Sin. Metilenciclopropenă. Cielodecan. C10H20. Gr. mol. 140,26. Lichid cu p.f.16mm82°; p.f.760 mm2Ol°; p.t. 9,6°; df 0,858. Se obţine sintetic prin reducerea ciclodecadienei. Ciclogeraniol. C10H18O. Gr. mol. 154,24. a-C iclogeraniol. Ulei vîseos, cu miros plăcut; p.f. 760 mm 213—217°; d20 0,9382; nfjl,4843. (3-C iclogeraniol. Cristale aciculare cu miros asemănător euca-liptolului; p.t. 43 — 44°; p.f.^ mm101 —102°; df0,941-0,945; nfl,487-1,492. Se obţine un amestec de a- şi (3-geraniol din acetat de geranil, în prezenţă de H2S04 sau H3P04, urmată de hidroliza acetaţilor ciclogeranio- 4UoMmu4taţir------- — — — ~ " Cicloheptadeean. C17H34. Gr. mol. 238,44. Cristale, cu p.t. 65°; rfj3,5 0,8239; 1,540. Se obţine sintetic din dihidrocibe- tonă-semicarbazonă, prin încălzire cu Na şi alcool la 180 — 190° Sin. Dihidrocibetan. Cieloheptan. C7H14. Gr. mol. 98,18. Ulei; p.t. -13... -12°; p.f. 117—118°;df 0,8108; nf)0l,44521. Se extrage din petrol cauca-zian. Se obţine sintetic din Br- sau J-ciclo-heptan cu Zn-pulbere, în alcool, la cald. Sin.: Suberan, Heptametilen. Cicloheptanonă. (CH2)6^CO. Gr. mol. 112,17. Lichid cu miros de mentă; p.f. 179 — 180°. E insolubilă în apă; ^1,4604. E antre-nabilă cu vapori. Se obţine sintetic prin distilarea acidului suberic cu var sau cu anhidridă acetică. Sin.: Suberonă, Ceto-heptametilen. Cicloheptatrienă-(l,3,5). C7H8. Gr. mol. 92,13. Lichid; p.f. 116-117°; df’5 0,8876. Se obţi-ne sintetic prin distilarea tropinei cu calce sodată. La aer se rezinifică. Sin. Tropiliden. Cielohexacosan. C26H52. Gr. mol. 364,68. Are p.t. 42°; df 0,847; n],8 1,4463. Se obţine sintetic din ac. ciclohexacosan-dicarboxilic şi ThO sau YO -> cetonă ciclică (Ruzicka) -» Z*^-> cielohexacosan (Clemmensen). Ciclohexadeean. C16H32. Gr. mol. 224,42. Ace; p.t. 61° (metanol). Se obţine sintetic din ciclohexadecandionă-(l,9), prin reducere cu amalgam de zinc. Cielohexadienă. C6H8. Gr. mol. 80,12. Are doi izomeri: A1,3 se obţine sintetic din diclor- sau dibromciclohexan şi chinolină; p.f. 83-86°; df 0,853. AM se obţine sintetic din 1,4-dibromciclohexan şi chino-IIM;“ uleî; pi. M*—0,8478”.’ Sin . Dihidrobenzen. Ciclohexan. C6H12. Gr. mol. 84,15. Lichid; p.t. 6,4°; p.f. 81°; d)?,b 0,7788. Se extrage din ţiţeiul din ţara noastră, din S.U.A., din I3orneo etc. Se obţine sintetic prin reducerea benzenului (catalizator Ni pe piatră ponce). Sin.: Hexametilen, Hexa-hidrobenzen. Ciclohexanol. C6HnOH. Gr. mol. 100,16. Cristale higroscopice, cu miros de camfor; p.t. 20°; p.f. 160-161°; df 0,9471. B solu-bil în apă (1 : 28), în eter. Se obţine sintetic prin reducerea fenolului (catalizator Ni) la 160°. Materie intermediară pentru fabricarea caprolactamei. Sin.: Hexahidro-fenol, Hexalină. Cielohexanonă. (CH2)5^>CO. Gr. mol. 98,14. Ulei, cu miros de mentă; p.f. 155—156°^ df* 0,9466; 1,4503. Se obţine sintetic prin oxidarea ciclohexanolului cu Cr03; prin electroliza soluţiei apoase de fenol cu curent alternativ, în prezenţă de exceş de 181 Ciclotron HgS04, Mg(HC03)2. Dizolvant pentru grăsimi, răşini naturale şi sintetice, pentru esteri şi eteri ai celulozei. Materie intermediară pentru fabricarea caprolactamei. Sin.: Getohexametilen, Anonă, Nadonă, Cetonă pimelică. Ciclohexenă. C6B10. Gr. mol. 84,14. Lichid; p.f. 82-84°; df 0,8054; n% 1,4428. Se ob-ţine sintetic din CI- sau Br-ciclohexan cu KOH sau chinolină; din ciclohexanol la 160° pe A1203. Sin. Tetradihidrobenzen. Cielohexilamină. Y. Hexahidroanilină. Cielohexilsulfamat de sodiu. V. Sucaryl. Gielonită. Y. Hexogen. CicIooetaH. G8H16. Gr. mol. 112,21. Cristale cu miros de camfor; p.t. 14,2°; p.f. 149,6— -150,6°; df 0,839; nf 1,4586. Se obţine sintetic prin reducerea ciclooctatrienei sau a ciclooctatetraenei (catalizator Pt). Sin. Octametilen. Ciclooetatetraenă. C8H8. Gr. mol. 104,14. Hidrocarbură ciclică cu patru duble legături în moleculă, obţinută prin polimeri-zarea acetilenei la temperatura de 60—70°, presiunea de 20 at, în prezenţa cianurii de Ni drept catalizator; randament 80%. Lichid galben cu p.f. 142°. Ciclopa l-sodiu. V. Ciclopentenil-alil-barbi-turat de sodiu. Cicloparafine. Y. Cicloalcani. Cielopentadecanonă. (CH2)14>CO. Gr. mol. 224,37. Cristale, cu miros de mosc; p.t. 68°;p.f.0j3 mm 120°; df 0,8973; nf 1,4637. Se obţine sintetic din ac. tetradecandicar-boxilic-(l,14) cu - săruri de Th sau GeO la 300 — 400° şi 30 — 40 mm. E întrebuinţată în parfumerie. Sin. Exaltonă. Ciclopentadienă. Gr. mol. 66,05. Are p.f. 41,5-42°; df 0,804-0,808; ntf 1,4542. Se găseşte în benzenul brut de la distilarea gudronului de cărbune. A fost sintetizată piroge-netic din pentan. Ciclopentadiena se po-limerizează uşor trecînd în special în di-merul denumit diciclopentadienă. Giclopentan. C5H10. Gr. mol. 70,13. Ulei; p.f. 50°; df0,5 0,7586; reff5 1,4039. Se extra-ge din fracţiunea cu p.f. 48—51° a unor petroluri. Se obţine sintetic prin ciclizare din 1,5-dibrompentan cu Na. Sin. Penta-metilen. Ciclopentandiol-(l,2). C5H8(OH)2. Gr. mol. 102,13. Se cunosc doi izomeri geometrici: KMn04 a ciclopentenei; p.t. 30,5°; p.f. 10mm 106°. Forma trans, sintetizată din 1,2-di-bromciclopentan cu K2C03; p.t. 54—55°; P*f’l2mm 126,5 — 127,5°. Sin. 1,2-Dihidroxi-ciclopentan. Ciclopentanol. (CH2)4>CH —OH. Gr. mol. 86,13. Ulei incolor; p.f. 140,5°; df 0,9395; nj|’5 1,456; e insolubil în apă. Se obţine sintetic din ciclopentanonă prin reducere cu Na şi alcool, sau prin reducere cu H2 în prezenţa Ni la 125°. Ciclopentanonă. (CH2)4>CO. Gr. mol. 84,11. Are p.t. -52,8°; p.f. 129°; df 0,945; nf 1,4368. Se obţine sintetic prin distilare uscată, a sării de Ca a acidului adipic. Sin.: Cetociclopentan, Adipincetonă. Ciclopentenă. G5H8. Gr. mol. 68,11. Are p.f. 43,6-43,8°; df75 0,7864; n^ 1,4305. Se obţine sintetic prin deshidratarea ciclopenta-nolului cu P2Os, S04HK sau HOOC-COOH. Ciclopentenil-alil-barbiturat de sodiu. Ci2Hi303N2Na. Gr. mol. 256,22. Pulbere cristalină albă, inodoră, amară, foarte solubilă în apă. Hipnotic, analgezic întrebuinţat la operaţii şi la naşteri. Sin. Ciclopal-sodiu. Cielopentanoperliidrofenantren. Hidrocarbură tetraciclică cu trei inele ciclohexanice şi unul ciclopentanic, de la care derivă steroi-dele. Ciclopolimerizare. Polimerizarea catalitică a acetilenei şi a derivaţilor ei în hidrocarburi ciclice cu formula C2nH2/l, în care 3. Pe această cale se obţine benzen din ace-tilenă, trimetilolbenzen din alcool propar-gilic, derivaţii di- şi tetrahidrobenzenului din acetilenă şi compuşi vinilici. Ciclopoli-merizare este şi sinteza ciclooctatetraenei din acetilenă (Reppej. Ciclopropan. C3H6. Gr. mol. 42,08. Gaz; p.t. -127°; p.f. -34,5°; d~79 0,720. Gaz la temperatura obişnuită; d4° 0,688; n^ 1,377. Se obţine sintetic din dibrompropan-(l,3) cu Na, Zn sau Mg. Cicloserină. V. D-4-Amino-3-izoxazolidi-nonă. Cielotetradecan. C14H28. Gr. mol. 196,36. Cristale cu p.t. 53°; df° 0,863; jip 1,4533. Ciclotetratriacontan. C34H68. Gr. mol. 476,86. Cristale cu p.t. 66°; d\° 0,856. Ciclotriacontan. C30H60. Gr. mol. 420,78. Cristale eu p.t. 50-54°; df 0,855; njj 1,4575. Se obţine sintetic din cielotriacon-tandion-(l,16) cu ZnHg şi HC1. ticulele folosite pentru bombardarea şi dezagregarea nucleelor atomice. în ciclotron se _ imprimă particulelor încărcate pozitiv acce- V h2 Ciclu 182 leraţii succesive, supunîndu-le acţiunii unui cîmp electric alternativ, la o tensiune de cîteva mii de volţi. Aceste particule sînt obligate să urmeze o traiectorie circulară, sub acţiunea unui puternic cîmp magnetic. Drumul global urmat de particule este o spirală, pornind de la centrul aparatului către periferie. Se pot accelera, astfel, particule a căror energie atinge sute de milioane de electron-volţi. Ciclu. Unitate de măsură pentru frecvenţă. Reprezintă frecvenţa unei vibraţii cu perioada de o secundă. Sin. Hertz. Ciclul Bethe. Ansamblu de reacţii termonucleare care au loc în Soare şi în stele. A fost propus de Bethe pentru a explica sursa energiei solare şi stelare. Ciclul Born-Haber. Ciclu de transformări fizice şi chimice pe care le suferă o substanţă chimică, de obicei o halogenurămetalică cristalizată, din care se poate calcula afinitatea unor atomi faţă de electroni. Aceasta se poate calcula 'cu ecuaţia: e^q+s+~^i-umx, în care: E este afinitatea faţă de electron a atomului de halogen; Q '— căldura de formare a compusului; S — căldura de sublimare a metalului; D — căldura de disociere a halogenului în stare moleculară: 1 — potenţialul de îonizare al metalului; UMX - energia reţelei cristaline a compusului. Ciclul Carnot. Ciclu ideal format din patru transformări reversibile în starea fizică a unei substanţe gazoase. Cele patru schimbări decurg în ordinea următoare: 1) expansiune izotermă; 2) expansiune adiabatică; 3) comprimare izotermă; 4) comprimare adiabatică. In aceste transformări, o cantitate de căldură a fost luată de la o sursă caldă, o parte din ea a fost cedată mediului rece, iar diferenţa a fost transformată în lucru mecanic. Sin. Ciclu termodinamic fundamental. Ciclul lui Krebs. Ciclul reacţiilor chimice care au loc în degradarea oxidativă (metabolismul) a zaharurilor. Cuprinde lanţul de reacţii care încep prin cuplarea acidului piruvic (ca „acetat activ“) cu ac. oxalil-acetic, trec prin seria acizilor carboxilici, apoi prin ciclul acizilor tetracarboxilici ai lui Szent-Gyorgyi şi regenerează, în final, acidul oxalilacetic, o dată cu liberarea în trepte a C02 şi H20, ca şi cu liberarea a 630 kcal. (Teorilu^ esculetinei. E prezentă în cicoare. Cicutină. V. Goniină, Cifoform. V. 5-Clor-7-iod-8-hidroxichinolina. Cifră eetanică. Valoare numerică convenţională care caracterizează gradul de deto-naţie al motorinei şi, în general, al carburanţilor pentru motoare cu autoaprindere (tip'Diesel). în mod analog cifrei octanice s-a ales o scară arbitrară, atribuindu-se valoarea 100 cetanului (n-hexadecan, Ci6H34) şi valoarea zero a-metilnaftalinei. Procentul de cetan, în volume, dintr-un amestec de cetan şi a-metilnaftalină, care manifestă acelaşi grad de detonaţie cu carburantul respectiv, reprezintă cifra ceta-nică a acestuia. Sin. Indice cetanic. Cifră de aur. Concentraţia minimă a unui coloid de protecţie, care opreşte virarea de culoare de la roşu spre violet a 100 ml soluţie normală de aur coloidal, cînd se adaugă 1 ml soluţie NaCl 10% (gelatină: 0,0005 — — 0,0001%; oxihemoglobină: 0,0003 — —-0,0007%; albumină: 0,001 — 0,002%). Cifră de brom. V. Indice de brom. Cifră de eoordinafie. V. Număr de coordi-naţie. Cifră de iod. V. Indice de iod. Cifră de saponifieare. V. Indice de saponi-ficare. Cifră octanică. Valoare numerică convenţională care indică gradul de detonaţie al unui carburant (benzina) pentru motoarele cu aprindere din exterior. Reprezintă procentul, în volume, de izooctan (2,2,4-tri-metilpentan), dintr-un amestec de izooctan şi heptan normal, amestec care are acelaşi grad de detonaţie ca al carburantului de încercat, cînd determinarea se face cu un motor şl în condîţlî standard. Scara este aleasă arbitrar, izooctanului atribuindu-i-se valoarea 100, iar n-heptanului, valoarea zero. Sin. Indice octanic. Cignolin. V. Antralin. o-, 772-, p-Cimen. C10H14. Gr. mol. 134,21. Se cunosc trei izomeri: ° 1,457; [oc]£,° -2,5°. Sin. Ro-dinal. Citronelol. C10H20O. Gr. mol. 156,26. Se extrage din ulei de geranium, de roze. Se cunosc doi izomeri optici: izomerul (+), sintetizat prin reducerea citronelalu-lui. Ulei cu miros de roze; p.f. 221,5°; p.f.17 mm 117-118°; d17,50,8565; [a]],7’5 + 4°; nD 1,45659. Izomerul (—): p.î.10 mm 108-109°; 48 0,859; 1,4576; [a]43eo _4.4°- Sin. Rodinol. Citronină O. Colorant. Amestec de 3-nitro-difenilamino-oranj şi 2-dinitrofenilamină. Se obţine sintetic prin nitrarea moderată a nitrozaminei derivate din difenilamino-oranj (oranj IV) (V. Citronină V dublă) şi apoi neutralizare şi salifiere. Pulbere brună închisă, solubilă în apă caldă, în alcool rece. Colorant acid galben pentru hîrtie, mătase, lînă, piele. Sin.: Azoflavin 3R konz., Citronine RS, Jasmin SF conc. Citronină V dublă. Na03SC6H4N=NC6H4NIIC6H5. Gr. mol. 375,39. Pulbere portocalie-gaibenă, puţin solubilă în apă, în alcool; insolubilă în benzen, în eter. Se obţine sintetic din ac. sulfanilic diazotat, difenilamină în alcool şi HC1. Colorant acid pentru lînă, pentru mătase. Sin.; Oranj IV, Săuregelb D extra, Diphenylaminoorange. Citropten. CnH10O4. Gr. mol. 206,19. Prisme sau ace, cu p.t. 147,5°. E solubil în alcool, în ac. acetic, în benzen; insolubil în apă, în eter de petrol. Soluţiile au fluorescenţă violetă. Sin.: Limetină, 5,7-Dimetoxicu-marină. Citrovorum Factorum. C20H23O7N7. Gr. mol. 473,44. Forma activă a acidului folie. Face parte din grupul vitaminelor B. Se extrage din ficat. A fost obţinut prin for-milarea şi reducerea acidului pteroilglu-tamic. Cristale, cu p.t. 240—250° (cu descompunere) (anhidru). Factor de creştere folosit în anemia megaloblastică şi ca antidot al antagoniştilor acidului folie. E necesar în sinteza timidinei şi pentru transmeti- lare. Sin. Acid 5-formil-5, 6, 7, 8-tetrahi-drofolic, Leucovorin, Acid folinic, C.F. (dz)-Citrulină, Gr. mol. 175,19. Aminoacid hooc-ch-ch2-ch2-ch2nh-co-nh2 nh2 derivînd de la acidul a-aminovalerianic prin înlocuirea unui atom de hidrogen din radicalul — CH3 marginal (din poziţia 8) cu un rest de uree. Se găseşte liberă în natură, de exemplu în sucul pepenelui verde (Citrullus vulgaris). în organism se formează din ornitină, C02 şi NH3. Cristalizează în prisme incolore; p.t. 202—226°; e solubilă în apă; insolubilă în alcool, în eter. în organism ia parte la sinteza argininei. Sin. Acid amino-8-carbamido-valerianic. Ciuma staniului. Fenomen observat la răcirea puternică a Snp, care trece în Sna (are o densitate mai mică: 5,75), la temperatură sub 13°. Viteza de transformare a Snp în Sna prezintă un maxim la —50°. Din cauza densităţii mai mici, Sn a îşi măreşte volumul şi*se pulverizează. Cîmp nuclear. Cîmp creat de forţele nucleare. Clarificare. îndepărtarea particulelor solide, aflate în suspensie într-un lichid sau într-o soluţie, prin procedee mecanice, ca: filtrare, sedimentare, centrifugare. Clasificare. Aranjarea elementelor, a corpurilor compuse sau a tipurilor de corpuri compuse, în raport cu o mărime sau cu o proprietate. De exemplu: clasificarea elementelor după greutatea atomică, valenţă, spectre de radiaţii X etc.; a corpurilor compuse după diferite constante fizice etc. Clăustiis. Unitate “de -entropiei 1 caiorto pentru 1 grad Kelvin. Clavatină. V. Patulină. Claviformină. V. Patulină. Clei carbinol. Adeziv special, preparat din vinilacetilenă şi acetonă, în prezenţa unui solvent şi a ROH drept catalizator. întărirea se" face cu peroxid de benzoil. Are proprietăţi comparabile cu ale polimerilor epoxidici. Clei de caurit. Adeziv preparat din răşini ureo-formaldehidice solubile în apă. Sin. Râurit. V. sub Adezivi. Clei insecticid. Preparat alcătuit dintr-un amestec de ulei vegetal (floarea-soarelui, rapiţă, in, etc.) cu o substanţă răşinoasă (colofoniu), ceară de albine şi, uneori, terebentină. Se fabrică industrial sau în gospodărie. Se foloseşte la prepararea inelelor trunchiurilor de pomi fructiferi. Cleiuri. Produşi capabili să producă o legătură permanentă solidă între două sau între Cleiuri animale 186 mai multe materiale. In general, cleiurile sînt formate din substanţe macromolecula-re, care în apă sau în alţi dizolvanţi dau soluţii coloidale. Efectul de lipire se" dato-reşte, în unele cazuri, numai evaporării solventului, fără o modificare chimică a moleculei componenţilor principali din clei; în alte cazuri, molecula componenţilor suferă modificări sub acţiunea temperaturii sau a unor catalizatori. După felul materiei prime, se deosebesc: cleiuri animale, vegetale, sintetice. Cleiuri animale, a) Cleiuri de gelatină. Produşi de constituţie complexă, pe bază de glutină, extraşi prin fierbere cu apă din piei, oase, cartilaje. Au proprietatea de a se umfla cu apa; sînt solubile în apă caldă, devin rezistente la apă prin tratare cu aldehidă formică; sînt numite şi cleiuri calde. Se folosesc la încleierea lemnului, a hîrtiei şi a fibrelor textile. b) Cleiuri de cazeină. Se obţin din cazeina din lapte, prin tratare cu alca-lii, în special cu un amestec de NaOH şi Ca(OH)2. Sînt numite şi cleiuri reci; sînt folosite, mai ales, în industria placajelor. c) Cleiuri de albumin ă. Se prepară din albumina din sînge, în mod similar cu cleiurile de cazeină. Cleiuri vegetale. Produşi pe bază de hidraţi de carbon: clei de amidon, obţinut prin degradarea amidonului eu acizi sau cu alcalii, şi neutralizare, sau prin acţiunea oxidanţilor, a enzimelor etc.; clei de dextrină, obţinut prin dizolvarea în apă a dextrinei albe sau galbene; clei de gumă arabică, gumă tragant etc. Se folosesc, în special, în industria hîrtiei, Ia prepararea hîrtiilor gumate, la lipirea hîrtiei, a cartonajelor, a textilelor pe diferite materiale etc. Cleiuri sintetice. Produşi cu o putere de lipire superioară celei a cleiurilor animale şi vegetale, cu o rezistenţă excepţională faţă de apă; nu fermentează şi nu favorizează dezvoltarea mucegaiurilor. Pentru obţinerea lor se folosesc atît răşini termo-reactive (termorigide), ca: fenoplaste, ami-noplaste, alchidice etc., cît şi răşini ter-moplastice, ca: vinilice, acrilice, pe bază de derivaţi ai celulozei etc. Pentru cleiuri sintetice, V. şi sub Adezivi. Cleveit.Mineral. Varietate de pechblendă cristalină, bogată în U, Y, Er, Ce şi în gaze, ca: Ar, He. Are culoare neagră-brună, neagră, luciu adamantin, uneori mat, la cleveitul alterat. Durit. 5,5 —6,3; dl,49— 7t91.__________________*______________________ Cllneher. Produs obţinut prin calcinarea, pînă la început de vitrifiere, a unui amestec fin măcinat şi omogenizat de roci calca- roase şi argile. Prin măcinarea fină a clin-cherului se obţine cimentul (v. Ciment Portland). Sin. Klinker. Cliradon. C15H2102N • HC1. Gr. mol. 283,81. l-Metil-4-(7rc-oxifenil)-piperidin-4-etil-cetonă. HC1. Are p.t. 198—199°; baza: p.t. 155 — 156° (acetat de etil); e solubil în apă; insolubil în alcool, în acetonă, în benzen. Spasmolitic, analgezic central. Sin. Keto-bemidonă. Clivaj. Proprietatea unor cristale de a se desface după plane paralele cu anumite feţe ale cristalului, sub acţiunea unor forţe exterioare (lovire), care depăşesc forţa de coeziune a cristalului. Glivajul este o* con* secinţă a structurii reticulare a cristalului. Clofen. Plastifiant cu volatilitate foarte mică, care se foloseşte ca agent purtător de căldură. Sin.: Difenil clorurat, Aroclor 1248. Clor. Element în stare gazoasă; metaloid. Nr. at. 17; gr. at. 35,457; se cunosc doi izotopi stabili, cu nr. de masă 35 (76%) şi 37 (24%), cum şi patru izotopi artificiali radioactivi; d (gaz) 2,49, d (lichid) 1,557; căld. spec. 0,226; p.f. —34,1°; p.t. —102°. Lichid la —34° (preş. obişnuită), la 0° (preş. 4at), la +20° (preş. 6 at). în natură se găseşte numai sub formă de combinaţii. Se prepară prin electroliza NaCl topite sau în soluţie, prin oxidarea HG1 cu CaOCl2 etc. Gaz gaîben-verzui, foarte toxic, solubil în apă 9,65 g/1 la 10°, 7,25 g/1 la 20°. Reacţionează energic cu aproape toate elementele. Are valenţele 1, 3, 4, 5, 7. Compuşi oxigenaţi: oxizi: C120, C102, Cl2Og, C1207. Acizi: HGIO (hipocloros), HC102 (cloros), HC103 (doric), HC1QA (percloric). Se întrebuinţează la obţinerea hipocloriţilor, a doriţilor şi a cloraţilor (folosiţi ca* oxidanţi), Ia prepararea insecticidelor, a coloranţilor, la sterilizarea apei, ca agent de clorurare, ca agent oxidant etc. Determinarea calitativă. Ionul Ch formează AgCl insol. cu AgNOs. Limita de recunoaştere 5yAg; limita de diluare 1 : IO5. Determinarea cantitativă. Ionul CI". Gravimetric: sub formă de AgCl. Volumetric: tratarea cu soluţie titrată de AgN03 în exces şi retitrarea excesului cu soluţie de NH4SGN, în prezenţa alaunului de fier-amoniu ca indicator. Cloracetaldehidă. ClCH2CHO. Gr. mol. 78,5. Lichid; p.f. 85°. Se polimerizează în acelaşi mod ca şi celelalte aldehide alifatice. Prin tratare cu tioformamidă dă tiazol. Se obţine prin clorurarea alcoolului. Se întrebuinţează în sinteza organică. Sin. 2-—GleretanarL----------------- ----- ------- Clor acetat de etil. C1CH2C00C2H5. Gr. mol. 122,55. Esterul etilic al acidului monoclor-acetic. Lichid incolor; p.t.—26°; p.f, 144°; 187 Clorat de bariu djŞ 1,159; nD 1,4216. E insolubil în apă; solubil în alcool, în eter: oo Se foloseşte în sinteza organică (sinteza ac. levulic etc.). Cloracetofenonă. C6H5C0CH2C1. Gr. mol. 154,59. Cristale rombice; p.t. 58 — 59°; p.f. 245 — 247°. E„insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în benzen. E lacrimogenă. Se obţine prin clorurarea aceto-fenonei. E întrebuinţată în sinteza organică (sinteza benzoilcarbinolului etc.). Cloracetonă. C1CH2C0CH3. Gr. mol. 92,53. Lichid incolor; p.t. —44,5°; p.f. 121°; d16 1,162. E solubilă în apă, în alcool, în eter: oo. Se obţine prin halogenarea directă a acetonei. Cloral. CC13 • CHO. Gr. mol. 147,5. Lichid uleios, iritant; p.f. 97,7°; d1 1,54; solubil în apă, în eter. Polimerizează în prezenţa de H2S04-» metacloral (trimer). Se obţine sintetic din alcool şi CI (catalizator). Intermediar pentru cloralhidrat. Sin.: Tri-cloretanal, Tricloracetaldehidă. Cloralhidrat. CCl3CHO • H20. Gr. mol. 165,42. Cristale incolore; p.t. 52 — 54°; p.f. 97,5° (cu descompunere). E solubil în apă (1 : 0,5), în alcool (1 : 1,1), în cloroform (1 : 5), în eter (1 : 1,1), în untdelemn (1 : 1). Se obţine sintetic din cloral şi apă. Medicament hipnotic, sedativ, analgezic, antispasmodic etc. Sin. 2,2,2-Triclor- 1,1-etandioI. Cloraloză. C8Hn06Gl3. Gr. mol. 309,54. Se obţine sintetic din cloral anhidru şi glucoză anhidră. Se cunosc doi izomeri: orto- solubil în apă caldă, în alcool, în eter; p.t. 187°; hipnotic, anestezic; para- foarte puţin solubil în apă şi îndizolvanţi organici; p.t. 238°; toxic; nu e hipnotic. Sin. Glucocloral. Cloramfenicol. CjuH^OsNaCIg. Gr.mol. 323,24. Antibiotic extras din Streptomyces Vene-zuelae. Pulbere cristalină, albă-gălbuie, amară; p.t. 150,5 — 151,5°; e solubil în apă (1 : 400), în alcool, în acetonă, în eter, în cloroform; [a]^ +19,5° (alcool). Medicament folosit în tratamentul febrei tifoide, al dizenteriei, al holerei, al infecţiilor urinare, meningeale, al brucelozei/pneumoniei, tusei convulsive, al gonoreei, al ri-cketsiozelor etc. Sin.: D-Treo-p-nitrofenil--l-dicloracetamido-2-propandiol-(l,3), Clo-romicetină, Tifomicină. Cloramine. Derivaţii cloruraţi la azot ai aminelor, amidelor, sulfonamidelor, imidelor, iminelor. Prin înlocuirea şi a celui de-al doilea atom de hidrogen din amine, amide si sulfonamide cu clor, se obţin diclor-amide. Cloraminele derivate deTla amine, amide şi sulfonamide dau săruri cu metalele alcaline prin înlocuirea atomului de H legat de N» Cloraminele dau, prin hidro- liză, amine şi HCIO. Se obţin prin tratarea combinaţiilor organice respective cu hipo-cloriţi alcalini sau din amine tratate cu Cl2. Aminele aromatice tratate similar se oxidează sau reacţionează în nucleu. Cloraminele au proprietăţi oxidante şi clo-rurante şi un efect antiseptic puternic. Amestecate cu detergenţi se folosesc la spălarea şi dezinfectarea concomitentă a obiectelor. Cele mai importante sînt: C 1 o r a m i -na T. Y. Activina. H a 1 a z o n ă. H00CC6H4S02NC12. Ca sare de Na (Panto-sept) se foloseşte pentru dezinfectarea apei, avînd o mare putere germicidă. Azo-c 1 o r a m i d ă. H2N-C-N=N-C-NH2. Cl- Cl- O A-ci U-Cl I! O NC1 NC1 Are acţiune mai puternică şi mai îndelungată decît a cloraminelor. \. Cloroazodină. Cloranil. Gr. mol. 245,89. Cristale galbene (toluen); p.t. 290° (tub închis); pulbere insolubilă în apă; foarte puţin solubilă în alcool, în eter, în CS2, în CC14, în cloroform. Se obţine sintetic din anilină, Na2Cr207 şi HC1. întrebuinţări: reactiv pentru diferenţierea aminelor, identificarea plasmochinei, a percainei. Sin. 2,3,5,6-Tetraclorbenzochinonă-(l,4). m-Cloranilină. C1C6H4NH2. Gr. mol. 127,5. Cristale foarte solubile în apă, în alcool 90%; p.f. 230°; d\| 1,2225. Baza. HC1. Se obţine sintetic din 3-clor-l-nitrobenzen redus cu Na2S2 în alcool. Colorant de developare pentru bumbac. Sin.: Echt Orange G.C.; Fastorange G.G. base; Baza oranj •solid..G.C. ...-......-...-.....-........-. Clorarsine. Derivaţi ai AsC13 sau AsC15 rezultaţi prin înlocuirea atomilor de clor cu grupări alchilice sau arilice. Se deosebesc: Derivaţi ai AsC13. 1.Dialchil- sau dia-clorarsine, cu formula R2AsC1. De ex.: dimetil-clorarsina (CH3)2AsC1. Sin. Cloru-ră de cacodil (v.). 2. Alchil- sau aril-di-clor-arsine cu formula RAsC12. Importante, din această categorie, sînt: metil-diclorarsi-na, CH3AsC12, şi etildiclorarsina, C2H5AsC12, folosite ca gaze de luptă. Derivaţi a i AsClş. Aceştia se obţin din primii, prin adiţie de Cl2. 1) Alchil- sau aril-tetra-clorarsine cu formula RAsC14. 2) Dialchil-sau diaril-triclorarsine cu formula R2AsC13. 3) Clorură de trialchil- sau triaril-arsină cu formula R3AsC12. Clorat de bariu. Ba(C103)2*H20. Gr. mol. 322,28. Cristale monoclinice, incolore, foar-te solubile în apă; puţin solubil jn alcool, în acizi. La llÎ0s~pl€^e apa de crisIălîzăreŢ d 3,18; p.t. (al sării anhidre) 414°. Se obţine prin electroliza unei soluţii apoase saturate de BaCl2 la 80°; bariul metalic se- Clorat de calciu 188 parat iniţial pe catod formează cu apa Ba(OH)2, care reacţionează cu clorul, dînd hipoclorit şi clorat. E întrebuinţat în pirotehnie. Exploziv prin frecare, şoc, încălzire. Clorat de calciu. Ca(C103)2 * H20. Gr. mol. 225,006. Pulbere cristalină albă, solubilă în acizi. E folosit ca erbicid, în soluţie apoasă. Clorat de potasiu. KC103. Gr. mol. 122,55. Cristale albe strălucitoare, solubile în apă rece, în apă caldă, greu solubile în alcool; d 2,344; p.t. 370°. Prin încălzire peste 370° se descompune: 4KC103 KCl-j-3KC104; KC104 -> KCl+202 Se obţine prin trecerea unui curent de Cl2 printr-o soluţie de KOH la cald sau prin electroliza unei soluţii apoase calde de KC1; KClOg se depune* prin răcire. E întrebuinţat ca oxidant, la fabricarea chibriturilor, în industria explozivilor, în vopsi-torie, ca antiseptic. Exploziv, mai ales în prezenţa substanţelor organice; e toxic. Clorat de sodiu. N?C103. Gr. mol. 106,45. Cristale incolore, cubice sau trigonale, solubile în apă, în alcool, în glicerină; d 2,49; p.t. 248 — 261°. Se descompune la temperaturi mai înalte. Se obţine prin electroliza unei soluţii apoase concentrate calde de NaCl. E întrebuinţat ca oxidant şi ca erbicid. E toxic; explodează în prezenţa substanţelor organice. Clorat de stronţiu. Sr(C103;2. Gr. mol. 254,54. Cristale rombice incolore sau pulbere albă; d 3,15; se descompune la 120°. E folosit în pirotehnie pentru a colora în roşu-carmin artificiile şi focurile bengale. Clor aţi. Săruri ale acidului doric, cu formula generală Me1C103. Cei mai importanţi cloraţi sînt cei de K, Na, Ba, Ca, Sr, Cu. Sînt oxidanţi puternici. Clorbenzen. CeH5Cl. Gr. mol. 112,56. Lichid incolor; p.t. -45,2°; p.f. 132,1°; df 1,107; nf)0 1,5251; e insolubil în apă; solubil în benzen, în alcool, în eter: oo. Se obţine prin clorurarea benzenului în prezenţă de catalizatori. Are multe întrebuinţări industriale. Prin hidroliză sub presiune la 350 at şi 380° se obţine fenol. 1 - Clor - 3 -br ompropan. ClH2CCH2CH2Br. Gr. mol. 157,5. Lichid, cu p.f. 140 — 142°; d8 1,63. Se obţine sintetic din clorură de alil şi HBr (<25°), sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete. Intermediar în sinteze organice şi de medicamente. Sin. Clorobromură de trimetilen. 2-Clorbutadienă-(lt3). H2G==C-QH=CH^ I CI Gr. mol. 88,54. Lichid incolor; p.f. 59,4°; d%° 0,958; raf)0 1,4583; E greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter: oo. Se obţine prin adiţia HC1 la vinilacetilenă. Prin polimerizarea 2-clorbutadienei, folosind procedeul prin emulsie, se obţine neo-prenul, care conţine numai puţine molecule ramificate. Sin. Cloropren. 1-Clorbutan. V. Clorură de butii. Clorbutenă. Derivaţi monocloruraţi ai bu-tenei, conţinînd o dublă legătură* şi patru atomi de *carbon în moleculă, avînd una dintre următoarele structuri: l-Clor-2--b u t e n ă: CH3CH=CHCH2C1. Gr. mol. 90,55. Lichid incolor; p.f. 84°; df° 0,934; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. 2-C 1 o r 2 b u t e n ă: CH3CH=CCH3. I CI Prezintă izomerie geometrică datorită dublei legături. Forma cis: lichid; p.f. 66,7°; 0,9420; df 0,9246; njf’4 1,4250. Forma trans: lichid; p.f. 62,4 — 62,8°; dl 0,9351; df 0,9185; n]f’4 1,4217. 1-Clor--1-b utenă: CH3CH2CH=CHC1 prezintă izomerie geometrică. Forma ci : lichid; p.f. 63,4-63,6°; 0,9329; df 0,9153; nf 1,4194. Forma trans: lichid; p.f. 68,0-68,2°; d\ 0,9376; d!f 0,9205; njf6 1,4225. 2-C 1 o r-l-b u t e n ă: CH3CH2C=CH2. CI Lichid p.f. 58,4-58,6°; d\ 0,9288; df 0,9107; nj>4 1,4166. 3-C 1 o r-l-b utenă: CH3CH • CH=CH2. Lichid; p.f.766 mm64°; CI d'f 0,8978; nff 1,4149..~.......... Clor cauciuc. Pulbere albă sau gălbuie, obţinută prin clorurarea unei soluţii de cauciuc într-un solvent indiferent la clor. Conţine 66—68% clor. E solubil în esteri, în cetone superioare, în nitrobenzen, în ulei de in; e insolubil în hidrocarburi alifatice, în alcool, în glicerină, în terebentină. Nu arde. Se întrebuinţează în industria lacurilor ca adeziv, şi pentru impregnări. Sin.: Duro-prene, Alloprene. 4-(7-CIor-4-chinolilamino) -a-dietilamino-o-crezol. C20H22ON3C1. Gr. mol. 355,86. Se obţine sintetic din 4,7-diclorcbinolină şi 4-acetamido-a-dietil-amino-o-crezol. Baza: formează cristale, cu p.t. 208° (celosolv). Baza* 2HC1 • 1I2 H20 formează cristale galbene, cu p.t. 243° (metanol); e puţin solubil în apă, în alcool. Antimalaric. Sin.: 7-Clor-4- ...-(3-dietilaminQma^ .. nolină, Camochină, Amodiaquin, Miaquin. Clorcian. C1CN. Gr. mol. 61,48. Derivat clo-rurat al acidului cian ic, în care un atom de clor înlocuieşte gruparea —OH. Se obţine 189 Clorhidrine prin tratarea cianurii de sodiu, în soluţie de apă rece cu Cl2. Gaz; p.t. 6,5°; p.f. 12,5 — 13°; d° 1,222. E solubil în apă, în alcool etc. Prin tratare cu NH3 se obţine cianamidă, iar prin polimerizare trece în clorură acidului cianuric. Se foloseşte în sinteza organică. Gaz de luptă. p-Clor-m-crezoi. C7H70C1. Gr. mol. 142,5. Cristale cu miros fenolic; p.t. 46°; p.f. 196°. E insolubil în apă; solubil în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic prin clorurarea m-erezolului cu Cl2 sau S02C12 (în amestec cu 6-clor-m-crezol). Antiseptic. Sin. 4-Clor- 3-hidroxitoluen. 6- Clor-m-crezol. C7H70C1. Gr. mol. 142,5. Cristale cu miros crezolic; p.t. 66°; ptf. 235°. E insolubil în apă; solubil în alcool, în cloroform, în eter, în acetonă. Se obţine sintetic din ra-crezol şi S02C12 în amestec cu p-clor-m-crezol. Antiseptic, dezinfectant. Sin. 6-Clor-3-liidroxitoluen. Clordan. C10H6C18. Gr. mol. 409,8. 1,2,4, 5,6,7,8,8-octaclor-4,7-metan-3a,4,7,7a-tetra hidroindan. Lichid incolor, inodor, vîs-cos; d25 1,57-1,63; n£>5 1,56 - 1,57; p.f.20 mm e solubil în dizolvanţi orga- nici; insolubil în apă, cu care se emulsio-nează. Conţine 69,22% CI. Insecticid toxic de contact; e toxic pentru om, producînd leziuni renale, hepatite. Sin.: Octatox, Velsi-col 1068, Octa-Klor. Clordelazin. V. Largactil (Maleat). 7- Clor-4-(4'-dietilamino -l'-metilbutilamino- chinolină. C18H26N3C1. Gr. mol. 319,5. Cristale incolore, amare, cu p.t. 208—210°. -Seahţine~-dm..j4^ ..cu. S^die?. tilammo-2-aminopentan. Antimalaric (sub formă de sulfat sau fosfat), schizonticid, an-tiamoebic. Sin.: Clorochin, Aralen, Reso-chină, Neochin. 6-Clor-3,4-dihidro-7-suIfamido-l,2,4-benzo-tiadiazin-l,l-dioxid. C7H8C1N304S2. Gr. mol. 297,75. Cristale cu'p.t. 273 — 275°. E practic insolubil în apă; solubil în amoniac diluat, în NaOH, în metanol, etanol, acetonă. Medicament folosit în: cardiopatii decompensate cu edeme, hipertensiune, ciroză hepatică ascitogenă, nefrită cronică. Diuretic. Sin.: Nefrix, Esidrex, Hydro-Diu-ril, Hydrosalurie. CI or etan. V. Clorură de etil. P-Cloretilacetat. CH3COOCH2CH2Cl. Gr. mol. 122,55. Se obţine sintetic din etilenă, ac. acetic şi ac. hipocloros sau glicol şi HC1 gazos. Lichid, cu p.f. 145°; d 1,178; n™ Intermediar în sinteze organice şi de medicamente. Cloretonă. C4H70C13 • 1/2 H20. Gr. mol. 186,44. Pulbere albă; p.t. 96° (anhidră); su- blimează; e solubilă în apă (1 : 150), în alcool (1 : 1), în glicerină (1 : 10). Se obţine sintetic din acetonă, cloroform şi KOH în alcool. Anestezic local, hipnotic, antiseptic.: Sin. Alcool 1,1,1-triclorbutilic terţiar, Aceton-clorof orm. 1- 0-CIorofenil-l-fenil-3-dimetiIamino-l-pro- panol.HCL C17H20C1NO . HC1. Gr. mol. 326,26. Cristale puţin solubile în apă, în alcool etilic, în alcool metilic; potrivit solubile în eter, în benzen. Medicament contra tusei, bronşitei, tuberculozei pulmonare. Sin.: Calmotusin, Antitusin, Detigon. Clorfenol. C1C6H40H. Gr. mol. 128,56. Derivat monoclorurat al fenolului. o-G 1 o r f e-n o 1. Se obţine prin clorurarea fenolului. Lichid incolor; p.t. (a)7°, ((3)0°, (y) 4,1°; P‘^-17mm ^75°; df°l,2; 4° 1,5473; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în baze. Prin topire cu hidroxizi alcalini dă piroca-techină. Sin. 2-Clorfenol. m-C lorfenol. Cristale aciculare; p.t. 32,8°; p.f. 214°; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter. Sin. 3-Clorfenol. p-C lorfenol. Cristale aciculare; p.t. 41 — 43°; p.f. 217°; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter. Se obţine prin halogenarea directă a fenolului, alături de o-clorfenol. Se foloseşte în sinteza organică. 2- (4-Clorfenil) -1,3-indandiona. C15H902C1. Gr. mol. 256,68. Antieoagulant al sîngelui, de 50 de ori mai eficace decît 2-fenil-l,3-in-dandiona. Se administrează pentru prevenirea şi tratamentul trombozelor. Nu s-au constatat efecte secundare dăunătoare sau intoleranţe. Sin. Indalitan. Clorhidrat de hidrazină. N2H4 . HC1. Gr. mol. 68,51. Cristale albe aciculare, solubile în apă, în alcool; p.t. 89°. Se cunoaşte şi diclorhidratul de hidrazină, N2H4 • 2HC1, numit şi diclorură de hidrazoniu. Gr. mol. 104,98/ Cristale cubice, incolore, solubile în apă, în alcool, în eter; p.t. 198°; d 1,42. Sin.: Monoclorhidrat de hidrazină, Clorură de hidrazoniu. Clorhidrat de hidroxilamină. NH2OH . HC1. » Gr. mol. 69,50. Cristale monoclinice, incolore, solubile în apă, în alcool, în eter, în glicerină; p.t. 151°; la temperaturi mai înalte se descompune; d 1,67. In soluţie are reacţie acidă. Sin. Clorură de hidroxilamo-niu. Clorhidrat de pinen. V. Clorură de bornil. Clorhidrat de tetrametildiamino-difenilceto- Clorhidrine. Alcooli halogenaţi, sintetizaţi din olefine şi acizi hipohalogenaţi. sau din aldehide şi acizi halogenaţi. Sînt folosiţi ca intermediari în sinteze organice. 4- C lor-3-h i ciro x i Io 1 uen 190 4- CIor-3-hidroxitoluen. V. p-Glor-ra-crezol. 6-Clor-3-liidroxitolucn. V. 6-Glor-m-crezol. Ciorii. CIO. Radical liber monovalent, a cărui existenţă a fost pusă în evidenţă în flacăra de arderea amestecului: Cl2-f-02i-H2, Se caracterizează prin benzile din spectrul său de emisiune. Cloriuare. V. Clorizare. 5- Clor-7-iod-8-hidroxicliinoliiia. C9 H5N0C1I. Gr. mol. 305,52. Pulbere brună-galbenă, care se descompune la — 172°. Se dizolvă în alcool fierbinte (1 : 43), în cloroform (1 : 128), în acetat de etil fierbinte (1 : 17), în acid acetic fierbinte (1 : 13); aproape insolubilă în alcool rece şi în eter. Medicament indicat în colite şi enteroco-lite acute şi cronice; dizenterie bacilară şi amebiană; cistite. Sin.: Cifoform, Yioform# Cloriţi. Sărurile acidului cloros, avînd formula generală MeIG102. Y. Acid cloros. Clorizare. Operaţie de sterilizare a apei cu ajutorul Cl2 sau al unor compuşi care pot libera Cl2: hipocloriţi, cloramine, clorură de var etc. Sin. Clorinare. 6- Clor-4-izopropil-l-metil-3-fenol. V. Clor-timol. 1-CIor-l-metilbenzen. Y. Clorură de benzii. 10 - Clormetil - 3,6» diaminoacridină.HCl. V. Acriflavină. Clorneoanterţjan. N-dimetil-N'-(2-piridil)*N'--(p-clorbenzil)-etilendiamină.HGl. Gi6H20N3C1. HG1. Gr. mol. 326,32. Se obţine sintetic prin condensarea aminopiri-dinei cu p-clorbenzaldehidă în prezenţă de HCOOH -* p-clorbenzil-N-aminopiridină care, ou 4imetilaminocloretan, în prezenţă de NH2Na -> clorneoantergan. Antihista-minic bine tolerat. Sin. Synopen. Cloroapatit. 3Ca3(P04)2.CaCl sau Ca5[Cl(P04)3]. Mineral. Cristale hexagonale; d 4,5 — 5; are culoare violetă, verde; e fotoluminescent, termoelectric, piro- şi pie-zoelectric. Materie primă pentru fabricarea îngrăşămintelor fostatice. Cloroazodină. C2H4N6C12. Gr. mol. 183,01. Cristale cu miros de clor. Explodează ~~ 155°; e puţin solubilă în apă, în alcool, în glicerină, în uleiuri vegetale etc. Se obţine sintetic din soluţie acidă de acetilacetat d$sodiu, nitratdeguanidinăşi hipoclorit de sodiu. Antiseptic în concentraţia 1 : 3 300 — 1 : 13 200. Sin.: a, a'-Azo-ă/s-clorofor-mamidină, Azocloramidă. Clorobromură de trimetilen. Y. l-Clor-3--brompropan. Clorocarbonat de benzii. V. Gloroformiat de benzii. Clorocarbonat de metil. V. Gloroformiat de metil. Clorocliin. V. 7-Clor-4-(4,-dietilamino-l'-me-tilbutilaminoj-chinolină. Clorofilază. Enzimă care însoţeşte clorofila. Produce înlocuirea radicalului fitil cu metil sau etil în molecula clorofilei, obţi-nîndu-se metil-sau etilclorofilide. Clorofila clorofilază.^ clorofilide. Clorofilă. Pigmentul verde al plantelor. Nu se H2C HG a (b) GH8(GHO) HG II ! G I \*\ \ 1 1 2—ch2— gii3 / x ; \ \ / Mg \ 71 h3c >=n X >\* I ll H \*/\r/\ H/ C | CH VCH, H.C HCî-C=0 C20H39OOC-H.C COOCH, găseşte dizolvat în sucul celular, ci este localizat pe un suport granular (cloroplaste). Nu este un compus unitar, ci este format din doi pigmenţi: clorofila a şi ă, raportul dintre ele, în plante, fiind 3:1. Oricare ar fi planta şi oriunde ar creşte (ecuator, tropice, zona arctică etc.), clorofila prezintă aceleaşi proprietăţi. în plante, clorofila face posibilă fotosinteza polizaharidelor din C02 atmosferic. Cele două clorofile posedă în moleculă un atom de Mg legat de patru nuclee pirolice, cum şi două grupări carbo-xilice fitil, deosebirea dintre cele două clorofile fiind următoarea: la atomul de carbon 3, clorofila a are legată o grupare — GH3, iar clorofila ă, o grupare — GHO. Mg este uşor eliminat din molecula clorofilei, sub acţiunea acizilor diluaţi, şi poate fi înlocuit cu alte metale: Gu, Zn, Ni, Fe etc., stabilitatea compuşilor rezultaţi, faţă de acizi şi de lumină, fiind mai mare decît a compusului cu Mg. Prin saponificare cu alcalii, la rece, seindepărteazămetanolul şi f itolul, for-mîndu-se sarea alcalină a clorofilinei (acidul bibazic constituie clorofilina). Clorofila este insolubilă în apă, solubilă în uleiuri şi în solvenţi organici. Sărurile alcaline ale clorofilinei sînt foarte solubile în apă, solubile în alcool metilic, în alcool etilic, în glicerină. Clorofila şi clorofilina (sarea de Na sau K) se întrebuinţează foarte mult, în ultimul timp, .drept coloranţi ali- pastelor de dinţi, în medicină etc. Clorofilide. Derivaţi ai clorofilei, rezultaţi prin înlocuirea radicalului fitil cu metil saii etil, sub acţiunea clorofilazei. 191 Clorpropenă Clorofilina. Acid bibazic al clorofilei, obţinut prin îndepărtarea din molecula sa — prin saponificare cu alcalii — a metanolului şi a fitolului. Sub formă de sare alcalină (de Na, K) este solubilă în apă, în alcool, în metanol, ki glicerină. Se întrebuinţează la colorarea unor produse alimentare şi cosmetice. Cloroform. CHC13. Gr. mol. 119,5. Lichid in-color; p.f. 60-62°; d20 1,473-1,478; 1,448; e solubil oo: în alcool, în eter, în benzen, în acetonă, în CS2; formează hi-drat cu 18 H20, azeotrop cu 7% alcool etilic p.f. 59° şi cu 2,5% p. f. 56°. Se prepară din alcool etilic sau acetonă, prin încălzire cu clorură de var. Sinteza industrială din CC14, prin reducere cu H2 în prezenţa Fe. Narcotic. Sin. Triclormetan. Gloroformiat de benzii. Gr. mol. 170,59. Li- n r nrw r u ch,!d uleios’ lacrimogen; Cl-C-OCH2C6H5 p.f.20mm103°. Se des O compune în C02 şi clo- rură de benzii, prin încălzire la 100 — 155°. Se obţine prin reacţia dintre clorură de carbonil şi alcool benzilic, la —20° ••• —30°. Sin. Clorocarbonat de benzii. Gloroformiat de etil. Gr. mol. 108,53. Lichid; p.f. 93°. Are miros neplăţiC- OC2II5 cut. Dă reacţiile normale 11 ale unei cloruri acide. Se u obţine din fosgen şi alcool. Sin.: Clorură esterului etilic al acidului carbonic, Clorocarbonat de etil. Gloroformiat de metil. Gr. mol. 94,49. Li-chldr; p.f. 71°. Are miros ne-Cl—C —OCH3 plăcut. Dă reacţiile normale 11 ale unei cloruri acide. Se u obţine din fosgen şi alcool metilic. Sin. Clorocarbonat de metil. Gloroliză. Proces de rupere a scheletului de carbon al hidrocarburilor în fragmente C4 şi C2, cu producere de tetraclorură de carbon şi hexacloretan, la temperatură şi presiune înalte şi în prezenţa unui mare exces de clor. Gloromicetină. V. Cloramfenicol. Gloropierină. CC13N02. Gr. mol. 164,5. Lichid incolor; p.t. —69°; p.f. 112°; e solubilă în alcool; insolubilă în apă; d\ 1,6922; njj 1,4607. Se obţine sintetic din ac. picric şi clorură de var. E lacrimogenă şi sufocantă (gaz de luptă). Sin.: Triclornitrometan, Nitrocloroform. doropreiii-V-. Cloroten. N-Dimetil-N'-a-piridil-N'-ă-clor-etilendiamină.HCl. C14H18N3SC1. HC1. Gr. mol. 332,29. Se obţine sintetic din clorură de 5-clor-2-tenil (p.f. 67 — 68°) cu N-dimetil-N,-2-piridil-etilendiamină. Baza: p.f. lmm 155—156°. Glorhidratu 1: p.t. 106 — 108°. Antihistaminic, de două ori mai activ decît piribenzamina. Sin.: Gaubren, Tagathen. i-CIorpentan. CH3(CH2)3CH2C1. Gr. mol. 106,6, Lichid incolor; p.t. —99°; p.f. 108,4°; d|° 0,878; ?ifj 1,4119; e solubil în alcool, în eter; insolubil în apă. Se obţine din amestecul de clorpentani rezultaţi la clorurarea în fază de vapori a pentanului. Intermediar în sinteza organică. Sin. Clorură de Ai-amil. Clorpentani. Amestec obţinut prin clorurarea în fază de vapori a n-pentanului şi izo-pentanului. Lichid incolor; d20 0,880; 95% distilă între 85 şi 109°; 1,406; formează azeotrop cu apa cu un conţinut de 90% C6HnCl avînd p.f. 77 — 82°;*e miscibil cu alcoolul şi cu eterul. Constituenţi: 1-clor-pentan, 2-clorpentan, p.f. 96,76; 3-clor-pentan, p.f. 97,3°; l-clor-2-metilbutan, p.f. 99,9°; l-clor-3-metilbutan, p.f. 98,8°; 3-clor-2-metilbutan, p.f. 93,0°; 2-clor-2-me-tilbutan, p.f. 86°. întrebuinţări: sinteze de alcooli amilici, intermediari, dizolvanţi. Inflamabil. Glorpromazină. V. Largactil. Glorpropan. C3H7Cl. Gr. mol. 78,5. Derivat monoclorurat al propanului. Apare sub două forme: 1-C lorpropan. GH3CH2CH2C1. Lichid incolor; p.t. —122,8°; p.f. 46,4°; “df 0,890; nf 1,3884; e solubil în apă (0,27% la 20°), în alcool, în eter. Se obţine..priiL.,cloxuraraa pxapajxului_Sin. Clorură de rc-propil. 2-Clorpropan. Lichid incolor; p.t. —117°; CH3 p.f. 36,5°; d20 0,859. E so- /GH —CI Iubii în apă (0,31% la CH3 20°), în alcool, în eter: oo. Se obţine, alături de 1-clorpropau, la clorurarea propanului. Ambii derivaţi monocloruraţi ai propanului sînt folosiţi în sinteza organică. Sin. Clorură de izopropil. Clorpropenă. C3H5C1. Gr. mol. 76,53. Derivat monoclorurat al propenei. Se cunosc trei izo-meri: 1) 1-Clorpropena. CH3CH=CHG1. Lichid incolor. Datorită prezenţei dublei legături, prezintă izomerie geometrică. Cis-: p.t. -134,8°; p.f. 32,8°. Trans-: p.t. —99°; p.f. 37°. E insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen, în acetonă: oo. Sin. Clorură de propenil-1. 2) 2-C lorpropena. Se obţine prin ” eTMÎn ăr e a uîie i m o le cule d e CH3—C=CH2 HCldindiclorpropan. Lichid; J,, p.t. -137,4°; p.f. 22,65°; cP 0,918; e insolubil în apă. Este un derivat halogenat cu reactivitate Ciorstireni 192 redusă. Sin. Glorură de propenil-2. 3) 3-elorpropena. CH2=CH-CH2C1. Se obţine prin clorurarea propenei din gazele de cracare la 300 — 400°. GHo = GH —CHS+ + C12 -> CH2=CH-CH2Cl~f HC1. Lichid incolor; p.t. —136,4°; p.f. 44,6°; d\° 0,938; 1,4154. E solubilă în apă, în alcool, în eter. Este un derivat halogenat cu reactivitate mărită. E mult întrebuinţat în industrie (pentru sinteza glicerinei, sinteze de răşini, lacuri, insecticide etc.). E inflamabilă, toxică. Sin. Glorură de alil. Ciorstireni. Derivaţi monocloruraţi ai sti-renului cu atomul "de CI în nucleu" (izomerii orto-, meta- şi para-) sau în catenă laterală (izomerii a şi (3). Izomerii şi amestecurile lor se polimerizează uşor, dînd răşini cu o bună rezistenţă chimică şi termică. Copolimerii butadienei cu stiren şi metacrilat de metil au o bună rezistenţă la întindere şi la uzură şi proprietăţi ignifuge. Se folosesc drept cauciucuri sintetice şi sub formă de lacuri (v. şi Stiren). Clortetracielină. V. Aureomicină. Clortimol. C10R13OC1. Gr. mol. 184,66. Cristale, cu p.t. 62 — 64°; e solubil în apă (1 °/00), în alcool (1 : 0,5), în benzen, în cloroform (50%), în alcalii diluate etc. Se obţine sintetic prin clorurarea timolului cu S02C12 în CC14. Germicid puternic. Sin. 6-Clor-4-izopropil-l-metil-3-fenol. Clortoluen. C7H7C1. Gr. mol. 126,58. Derivat monoclorurat al toluenului, clorul fiind substituit în diferite poziţii ale nucleului. Se cunosc trei izomeri: 2-G lortoluen. Lichid incolor; p.L —34°; pi. 159*5°; df0,21,081*. rip’2 1,5247. E insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen, în cloroform: oo. Se obţine prin clorurarea, la întuneric şi la rece, în prezenţa de catalizatori, a toluenului. Sin. 1,55799. Se obţine sintetic din ac. benzoic cu PC15. Intermediar important în sinteza organică; reacţionează cu alcooli, fenoli, amine. Clorură de beriliu. BeCl2. Gr. mol. 79,93. Se obţine prin încălzirea beriliului într-un curent de Cl2 sau HC1 uscat. Cristale aci-cuTăre lnco^ solubile in apă rece, soluţia fiind puternic acidă din cauza hidrolizei; la încălzire precipită clorura bazică de Be, iar prin evaporarea 13 — Dicţionar de. chimie Clorură de bismut 194 soluţiei, hidratul: BeCl2 . 4H20. Are p.t. 440°; p.f. 520°; d 1,90. BeCl2 • 4H20. Gr. mol. 152,00. Cristale monoclinice albe, delicvescente, solubile în apă şi în alcool. La calcinare se degajă HC1. Clorură de bismut. BiCl2. Gr. mol. 279,91. Cristale cu p.t. 163°; la 300° se descompune în Bi şi BiCl3; d 4,86. Se descompune în apă rece; în exces de apă dă clorură de bismutil, BiOCl. Se obţine ca produs intermediar sau prin reducerea BiCl3 la cald cu bismut metalic. Se mai cunoaşte: BiCl3. Gr. mol. 315,37. Cristale albe, delicvescente; p.t. 224°; hidrolizează cu apa, dînd BiOCl; e solubilă în acizi, în alcool, în eter. Se obţine prin acţiunea HC1 asupra Bi203 sau" prin dizolvarea bismutului în apa regală. Clorură de bor. BC13. Gr. mol. 117,19. Lichid incolor care fumegă la aer; p.t. — 108,7°; p.f. 12,5°; d 1,35; este descompusă de apă, dînd ac. boric; e descompusă şi de alcoolul metilic, dînd esterul acidului boric B(OCH3)3, iar cu NH3 dă amidura borului B(NH2)3. Se prepară prin trecerea unui curent de Cl2 sau HC1 uscat peste bor, la cald, sau trecînd un curent de Cl2 peste un amestec format din B203 şi cărbune la roşu. Clorură de bornil. C10Hl7Cl. Gr. mol. 172,5. Cristale, cu p.t. 131 — 132°; p.f. 207 — 208°; e volatilă la temperatura camerei; e insolubilă în apă. solubilă în eter, în alcool (1 : 3); [a]^—18,46° (benzen). Se obţine sintetic din pinen (obţinut prin distilarea uleiului de terebentină), cu p.f. 156 — 157°, CHC13 şi HC1 gazos la temperaturi sub 0°. Sin: Clorhidrat de pinen, Camfor artificial. Clorură de butii. C4H9C1. Gr. mol. 92,57. Lichid; p.f. 78°; d 0,907; n£,° 1,4015. E insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Se obţine sintetic din n-butanol, HC1 şi ZnCl2 anhidru. Intermediar în sinteza organică. Sin. 1-Clorbutan. Clorură de eacodil. (CH3)2As —CI. Gr. mol. 140,44. Lichid incolor; p.t.< — 45°; p.f. 106,5°; e insolubilă în apă şi în eter; solubilă în alcool. Se obţine prin tratarea dimetilarsinoxidului cu HC1. Prin tratarea cu Zn dă cacodilul (6is-dimetilarsen). Se foloseşte în sinteza organică. Sin. Dimetil-clorarsină. Clorură de cadmiu. CdCl2. Gr. mol. 183,32. Cristale hexagonale, incolore, solubile în apă, în alcool; e insolubilă în eter; p.t. 568°; p.f. 969,6°; d 4,047. De obicei con-ŢmiT apa de cristalizare în moleculă şi are tendinţa de a forma complecşi. Cu haloge-nurile metalelor alcaline dă naştere la ha-logenuri complexe, cadmiul avînd indicele de coordinaţie 3 sau 4, iar combinaţiile avînd formulele: Me[CdX3) sau Me2[CdX4]. Clorură de calciu. CaCl2. Gr. mol. 110,99. Se obţine din CaC03 tratat cu HC1. Tehnic se obţine din deşeurile de la fabricarea sodei amoniacale. Cristale cubice delicvescente; e solubilă în apă, la 0°, 59,5%, la 100°, 159%; solubilă în alcool şi în ac. acetic; absoarbe NH3: p.t. 780°; fierbe la temperaturi peste 1600°, fără să se descompună; d 2,15. Prezintă mai mulţi hidraţi, cel mai stabil fiind hexahidratul, CaCl2 . 6H20. Gr. mol. 219,09. Cristale incolore delicvescente, solubile în apă, la 20°, 536%, solubile în alcool şi în ac. acetic; la 30° pierde 2H20, iar la 260° devine anhidră; d 1,68. Dizolvarea în apă a CaCl2 se face cu o scădere mare de temperatură; amestecul de zăpadă şi CaCl2 (1 : 1,44) dă temperatura de —54,9°, ceea ce o face să fie utilizată la obţinerea amestecurilor refrigerente. Mai este folosită şi ca deshidratant. Clorură de carbamil. H2N—COCI. Gr. mol. 79,49. Lichid cu miros puternic, înţepător. Cristale, cu p.t. -^50°; p.f. 61 — 62° (cu descompunere). Se obţine sintetic din NH3 şi C0C12 la 400° sau HCl gazos şi ac. cia-nuric. Intermediar important în sinteza organică şi de medicamente. Sin. Clor-formamidă. Clorură de ceriu. CeCl3. Gr. mol. 246,50. Cristale incolore, delicvescente, solubile în apă rece, în alcool; în apă caldă se descompune; p.t. 848°; la temperaturi mai înalte se descompune; d 3,92. Clorură ce-rică, CaCl4, este cunoscută numai sub forma sofuţxeiToşittncIr^^ H2[CeCle], sau a sărurilor acestuia. La încălzire uşoară trece în CeCl3, cu degajare de Cl2. Clorură de cesiu. CsCl. Gr. mol. 168,37. Cristale cubice incolore, delicvescente, solubile în apă, în alcool. Are p.t. 646°; la 1 303° sublimează; d 3,97. E utilizată la obţinerea cesiului metalic. Clorură de cloracetil. C1CH2C0C1. Gr. mol. 112,95. Lichid cu miros înţepător, descompus de apă; p.f. 108—110°; d 1,495. Se obţine sintetic din ac. monocloracetic şi PC13 sau COCl2. Intermediar important în sinteza organică de medicamente. Clorură de cobalt. CoCl2. Gr. mol. 129,85. Cristale albastre; sublimează; p.f. 1 050°; d 3,356. Pînă la 650° e foarte puţin volatilă; la temperaturi mai înalte, volatili- în alcool, în metanol. Se obţine la tratarea Co cu Cl2. Se mai cunosc hidraţii: CoCl2 . . H20 — albastru-violet; CoCl2 .* 1,5H20— albastru-violet; CoCl2 . 2H20 — roz-violet, 195 Clorură de fosfor CoCl2 . 4H20 — roşie tic; CoCl2 . 6H20 roz, cu gr. mol. 237,95, p.t. 86°; la 110° pierde apa de cristalizare; cristale mono-clinice, solubile în apă, în eter, în alcool. In apă, clorură cobaltoasă este roză, dar prin încălzire devine* violetă sau albastră, după concentraţie. Hîrtia îmbibată cu CoCl2 e colorată* în albastru în aer uscat, şi în roz, în aer umed, proprietate pentru care e utilizată în meteorologie. Clorură de crom. Se cunosc: Clorură cromoasă. CrCl2, respectiv Cr2Cl4. Gr. mol. 122,92. Cristale incolore, delicvescente, solubile în apă, greu solubile în alcool, în eter; p.t. 824°. Se obţine încălzind Cr într-un curent de HC1 gazos. Soluţia de CrCl2 este albastră. Pînă la tempe-' ratura de 1 500°, formula clorurii de crom este Cr2Cl4. Clorură cromică. CrCl3. Gr. mol. 157,38. Se obţine trecînd un curent de Cl2 peste crom * încălzit la roşu sau peste Cr203 şi cărbune de lemn. Cristale delicvescente, roşii-violete, insolubile în apă; p.t. ^ 1 150°; la 1 300° sublimează; d 2,76. Se cunosc trei hexahidraţi (izomeri de hidratare): [Cr(H20)4Cl2]Cl. • 2H20, verde închis; [Cr(H20)5Cl]Cl2 • H20, verde deschis; [Cr(H20)6]Gl3 violet. Se foloseşte ca mordant pentru vopsirea cu alizarină a bumbacului şi a mătăsii. Clorură de cromil. V. Oxiclorură de crom. Clorură de eupru. Se cunosc: Clorură cuproasă. CuCl. Gr. mol. 99,00. Se obţine prin reducerea CuCl2 cu cupru. Cristale albe care la aer devin verzui, insolubile în apă, solubile în NH4OH, HC1; p.t. 432°; p.f. 1 490°; d 3,53. Se foloseşte în analiza gazelor, pentru absorbţia CO. Clorură cuproasă în stare de vapori are compoziţia: Cu2Cl2. Clorură cuprică. CuCl2. Gr. mol. 134,45. Pulbere brună sau galbenă, higroscopică, solubilă în apă, în alcool; p.t. 498°; la 993° se descompune; d 3,054. CuCl2 • 2HaO. Gr. mol. 170,49. Cristale albastre, delicvescente, solubile în apă, în alcool, în NH4C1. La 110° pierde apa de cristalizare; la temperaturi înalte se disociază termic; d 2,38. Se obţine dizol-vînd CuO sau Cu în HC1. A fost folosită drept catalizator la prepararea Cl2 prin procedeul Deacon. Azi se întrebuinţează în special ca transportor de 02 la obţinerea coloranţilor organici. Clorură de diazobenzen. V. Clorură de benzen-diazoniu. Clorură de dodecil. C12H25C1. Gr. mol. 204,5; p.t. -17°; p.f. 16 mm 137°; df 0,8673; njj 1,4421. Se obţine din alcool dodecîlîc cu HC1 gazos sub presiune sau cu cloruri de fosfor, ori clorură de tionil. Se foloseşte la fabricarea detergenţilor. Clorură de etil. C2H5C1. Gr. mol. 64,52. Lichid incolor; p.t. —139°; p.f. 13°; d6 0,917; temp. critică 187°; preş. critică 52 at; e solubilă în apă, în alcool, în eter. Se obţine sintetic din etilenă şi HC1; apare şi ca subprodus la prepararea clora-lului. E întrebuinţată ca anestezic (kelen), la fabricarea plumb-tetraetilului, ca solvent pentru răşini, insecticid, în sinteza organică. E foarte inflamabilă. Sin.: Clor-etan, Kelen. Clorură de etiliden. V. 1,1-Dicloretan. Clorură de etilmercur. C2H5HgCl. Gr. mol. 265,13. Cristale; p.t. 192°; sublimează uşor. E solubilă în apă rece, 4 • 10_4%, în alcool 0,75%, în cloroform 2,6%; e puţin solubilă în eter. Se obţine sintetic din C2H5HgBr, metoxid de* K în metanol şi HC1. E folosită ca fungicid. Clorură de fenilmereur. C6H5HgCl. Gr. mol. 313,17. Compus organo-metalic, în care o grupare fenil este legată de un atom de Hg şi de un atom de CI. Cristalizează în plăci incolore (din benzen); p.t. 251°; sublimează; e insolubilă în apă; solubilă în piridină, în benzen; greu solubilă în alcool. Reacţionează cu bromul după schema: C6H5rigCl+Br2-*C6H5Br+HgClBr, Se obţine prin tratarea acetatului de mercur-benzen cu o soluţie de clorură de sodiu. Sin. Clorură de mercurbenzen. Clorură de fier. FeCl2 (clorură feroasă). Gr. mol. 126,76. Cristale hexagonale verzi sau galbene, delicvescente, solubile în apă, în alcool; p.t. 674°; sublimează; d 2,98. Se obţine prin acţiunea HC1 gazos asupra fierului încălzit la roşu sau prin reducerea FeCl3 cu H2. Se maicunosc:FeCl3“(cTorura ferică). Gr. mol. 162,22°. Se obţine prin acţiunea Cl2 uscat asupra fierului încălzit moderat sau asupra Fe(OH)3. Cristale hexagonale, negre-brune, solubile în apă, în alcool, în eter; p.t. 282°; [p.f. 315°; d 2,80. Pînă la 750° are molecula dublă Fe2Cl6; peste această temperatură trece în FeCl3. Este higroscopică; în apă dă ionul [Fe(H20)6]3+, solubil. E folosită ca hemostatic, ca agent clorurant şi ca agent oxidant slab. FeCl3 • 6H20. Gr. mol. 270,31. Cristale brune-galbene, delicvescente, solubile în apă, în alcool, în eter; p.t. 37°; p.f. 280°. Clorură de fosfor. P2C14. Gr. mol. 203,76. Lichid, cu p.t. —28°; p.f. 180°. Se mai cunosc: PC13. Gr. mol. 137,35. Lichid fume-gător, incolor, cu miros puternic, lacrimogen: p.t. —112°: p.f. 73°; d 1,57; cu apa hidrolizează, dînd H3P03 şi HC1; e solubilă în eter, în benzen, în CS2. Se obţine prin trecerea unui curent de Cl2 peste fosfor alb. Sin. Triclorură de fosfor. 13 Clorură de ftalii 196 PCL. Gr. mol. 208,27. Cristale tetragonale, galbene, care fumegă la aer; la 300° se disociază termic, dînd PC13 şi Cl2; apa o hidrolizează dînd, cu apă puţină, POCl3, iar cu apă multă, H3P04 şi HC1; e solubilă în cloroform, în CS2; p.t. (sub presiune) 166,8°; sublimează >100°; d 4,65. Se obţine prin acţiunea Cl2 asupra PC13. E folosită ca agent de clorurare în sintezele organice. Sin. Pentaclorură de fosfor. Clorură de ftalil. Gr. mol. 203,03. Lichid incolor; p.t. 16°; p.f. 281,1°; c*h4< COCI d\° 1,41; lip 1,5692. NCOCl compune apa, alcoolul; e solubilă în eter. A1C13 o izomerizează, transformînd-o într-un derivat ciclic cu p.t. 89°. Sin. Clo-C / 12\q rura acidă a aciduluiftalic. 6 4\,^/ Clorură de fuchson-dimetil-imoniu. Combinaţie din clasa trifenilmetanului, avînd constituţia: „20 Des- ~C6H5 xc= C6h/ \- - / 1N /CH3 nch3 cr Clorură de gadoliniu. GdCl8. Gr. mol. 263,27 ; p.t. 628°; d 4,52. Cristalizează în prisme monoclinice, incolore; solubile în apă. GdCl3 . 6H20. Gr. mol. 371,37; d 2,42. Cristalizează în prisme albe, delicvescente, solubile în apă. Clorură de galiu. GaCl2. Gr. mol. 140,63. Cristale incolore, delicvescente, solubile în apă rece; în apă caldă se descompune; juk JL2Q_°^4EJL...Ga,CV Giv-mol,.- 176,09. Se obţine prin încălzirea galiului în curent de Cl2; prin încălzire cu galiu, GaCl3 trece în GaCl2; p.t. 78°; p.f. ~220°; d 2,47; cristale incolore, delicvescente, solubile în apă, în NH4OH; greu solubile în petrol. Clorură de germaniu. GeCl2. Gr. mol. 143,51. Pulbere albă; în apă se descompune; e insolubilă în alcool; p.t. 74,6°; la 450° se disociază termic. Se prepară încălzind Ge în curent de Cl2 la 200—250°. GeCl4. Gr. moi. 214,43. Se obţine din bioxid de germaniu şi acid clorhidric sau prin tratarea germaniului cu clor: p.t. —49,5°; p.f. 83,1°; d 1,874; lichid incolor; în apă se descompune; e solubilă în HC1 diluat, în alcool, în eter; insolubilă în H2S04 concentrat. Clorură de iodbenzen. C6If5JCl2. Gr. mol. 274.93. PulbernxrMali^-^albBnă—Goar-binaţie halogenată aromatică, care conţine în locul unui atom de hidrogen din molecula benzenului, gruparea — JC12. Se obţine prin adiţia a doi atomi de clor la JC6H5. Clorură de izobornil. G10H1?G1. Gr. mol. 172,5. Derivat clorurat al izoborneolului. Cristale (din alcool amilic); p.t. 161,5°. E solubilă în eter, în eter de petrol; greu solubilă în alcool. Prin izomerizare trece în clorură de bornil. Se obţine prin izo-merizarea hidroclorurii de ’camfen. Sin. 2-Clorcamfan. Clorură de mercur. Se cunosc: G 1 o r u r a mercuroasă. Hg2Cl2. Gr. mol. 472,14. Cristale tetragonale albe, insolubile în apă, în alcool, în eter; solubile în apă regală şi în Hg(N03)2 ; p.t. 302°; p.f. 383,7°; d 7,15. Se obţine prin încălzirea unui amestec de HgCl/cu mercur. E utilizată ca purgativ. Sin.: Calomel, Precipitat alb de mercur. Clorură mercurică HgCl2. Gr. mol. 271,52. Cristale rombice, incolore, sau pulbere albă, solubilă în apă, în alcool, în eter; p.t. 276°; p.f. 302°; d 5,44. Se obţine prin combinarea directă a mercurului cu Cl2. E folosită în medicină ca antiseptic. E toxică. Sin. Sublimat corosiv. Clorură de mercurbenzen. V. Clorură de fenilmercur. Clorură de metil. CH3C1. Gr. mol. 50,49. Gaz incolor; p.t. —97°; p.f. —24°; d (aer) 1,785; temp. critică 143°; preş. critică 68 at; e solubilă în apă, în alcool, în eter. Se obţine sintetic: a) din metanol şi HC1 în prezenţa^ H2S04; b) prin clorurarea metanului. întrebuinţări: anestezic local; refrigerent; dizolvant, în sinteză organică. E inflamabilă. Sin. Clormetan. Clorură de metilen. CH2C12. Gr. mol. 84,94. Lichid incolor; p.t. — 96t7°: p.f.____40°; ^1^1,336; rip 1,4237; e solubilă în apă, în alcool. Se obţine sintetic prin clorurarea directă a metanului. întrebuinţări: refrigerent, dizolvant, în sinteza organică. Sin. Diclormetan. Clorură de nichel. V. Ralogenuri de nichel. Clorură de niobiu. NbCl5. Gr. mol. 270,20. Cristale galbene, delicvescente; în apă se descompune; e solubilă în acizi, în cloroform, în alcool, în eter; p.t. 194°; p.f. 240,5°; d 2,75. Clorură de oxalil. C1CO • COCI. Gr. mol. 126,93. Lichid incolor; p.t. —12°; p.f.762 ^ 63—64°; d[2 1,498; np’9 1,4340. Descompune apa, alcoolul; e solubilă în eter. La încălzire sau în prezenţa A1C13 se descompune în fosgen şi CO/ Se obţine din ac. oxalic anhidru şi PC15. Se foloseşte în Sin. Clorură acidă a acidului oxalic. Clorură de pierii. C6H2(N02)3C1. Gr. mol. 247,56. Cristale galbene; p. t. 83°; e insolubilă în apă; e descompusă de baze di- 197 Clorură de zinc luate; solubilă în alcool, în eter, cloroform, benzen; greu solubilă în eter de petrol. Atomul de halogen are o mare reactivitate. Apa o hidrolizează la rece şi dă ac. picric, iar cu amoniacul dă picra-midă, C3H2(N02)3NH2. Derivat al acidului picric, în care OH este înlocuit cu un atom de CI. Se obţine din ac. picric şi PC15. Sin. 2-Clor-l,3,5-trinitrobenzen. Clorură de poli vinii. V. Policlorură de vinii. Clorură de poliviniliden. Y. Policlorură de viniliden. Clorură de potasiu. KC1. Gr. mol. 74,55. Cristale cubice, incolore, solubile în apă (la 20°—34,7%; la 100°-56,7%), în eter.; j greu solubile în alcool; p.t. 768°; la 1 411° sublimează; d 1,984. E folosită ca îngrăşă-mînt agricol, ca fondant, deoarece nu reacţionează cu metalele puţin active şi protejează aliajele de oxidare; pentru obţinerea KOH, KCIO. Se obţine din carnalit (KC1 • MgCl2 • 6H20), prin dizolvare în apă şi cristalizare. Clorură de samariu. SmCl2. Gr. mol. 221,34. Cristale roşii-brune; în apă se descompune; e insolubilă în alcool, în eter, în CS2; p.t. 740°; d 3,687. Se mai cunosc: SmCl3. Gr. mol. 256,80. Cristale albe, galbene, higroscopice, solubile în apă, în alcool; p.t. 680°; d 4,46. SmCl3 • 6H20. Gr. mol. 364,90. Cristale triclinice, galbene, verzi,” delicvescente; d2,38. La 110° pierde 5H20. Clorură de sodiu. NaCl. Gr. mol. 58,45. Cristale cubice incolore, solubile în apă la 0°—37,7%, la 100°-39,12%; greu solubileîn aîcwlr şlIn p.f. 1 440°; d 2,16; la încălzire decrepită. La temperaturi sub 15°, cristalizează ca dihidrat; deasupra acestei temperaturi, cristalizează anhidru. Higroscopicitatea sării se datoreşte impurităţilor, mai ales MgCl2. Se extrage din saline sau din apele marine, prin evaporarea sau congelarea acestora. E întrebuinţată ca aliment, con-servant, şi ca materie primă pentru fabricarea HC1, Cl2, NaOH, Na, Na2S04 etc. Sin. Sare de bucătărie. Clorură de staniu. SnCl2. Gr. mol. 189,61. Cristale rombice albe, pe care apa le descompune; e solubilă în alcool, în eter; p.t. 247°; p.f. 605°; d 3,95°. Se întrebuinţează ca agent reducător în chimia analitică. Se mai cunosc: SnCl4. Gr. mol. 260,53. Lichid incolor, solubil în apă rece şi în alcool; apa caldă îl descompune; p.t. cloruri stanice cu 3,4 şi 5 molecule de apă de cristalizare, prima fiind stabilă între 64 şi 83°, a doua între 56 şi 63°, iar a treia, între 19 şi 56°, toate fiind solubile în apă. SnCl4 . 3H20 şi SnCl4 . 5HaO, cristale mo-noclinice; SnCl4 . 4H20 este opacă. Clorură de sulf. SaCl2. Gr. mol. 135,05. Lichid de culoare brună-galbenă, cu p.t. — 76,5°; p.f. 137°. Se obţine din Cl2 (gazos) şi S la o temperatură peste cea de topire a sulfului. S2C12 dizolvă cu uşurinţă sulful (pînă la 60% din greutate); soluţia de sulf în S2C12 se foloseşte pentru vulcanizarea cauciucului. Se mai cunosc: SC12. Gr. mol. 102,98. Lichid de culoare roşie închisă, cu p.t. —78°, p.f. 59°. Se obţine prin amestecarea Cl2 lichid cu S2C12.—SC14. Gr. mol. 173,89. Nu este stabilă decît la temperaturi joase. Cristale galbene, cu p.t. —30°, se descompun la —15°. Toate aceste cloruri hidrolizează în prezenţa apei, punînd în libertate HC1. Clorură de sulîuril. S02C12. Gr. mol. 134,90. Lichid uleios, incolor; p.t. —54,6°; p.f. 70°; fumegă puţin la aer; e insolubil în apă. Se obţine prin unirea directă a Cl2 cu S02, în prezenţa camforului sau a cărbunelui activ. E * întrebuinţată ca dizolvant şi la fabricarea clorurilor acide. Clorură de tionil. SOCl2. Gr. mol. 118,97. Lichid galben închis; p.t. —105°; p.f. 78,8°; d 1,64. E folosită în sintezele organice pentru obţinerea clorurilor acide. Clorură de trifenilpiriliu. C23H17OCr . Gr. mol. 344,81. Sare de piriliu obţinută prin tratarea benzilidendiacetofenonei cu anhidridă acetică (deshidratant) şi clorură ferică (oxidant). Clorură de uranil. U02C12. Gr. mol. 340,98. Cristale galbene delicvescente, solubile în apă, inalctrol, fn-~eter.-La-^al4-«e--descom-pune. Clorură de var. CaOCl2. Gr. mol. 126,99. O sare mixtă a Ca cu HCIO şi HG1; mai este considerată ca un amestec de Ca(C10)2 şi CaCl2. Pulbere albă; în apă se descompune. Absoarbe apa, formînd un terci. Substanţă oxidantă. La cald se descompune. Se obţine introducîndun curent de Cl2 în Ca(OH)2, pînă la saturarea soluţiei. E folosită ca dezinfectant, decolorant şi ca oxidant al ipe-ritei. Clorură de vinii. Y. Policlorură de vinii. Clorură de viniliden. V. 1,2-Dicloretilenă. Clorură de zefiran. V. Clorură de benzalco-niu. Clorură de zinc. ZnCl2. Gr. mol. 136,29. Cristale cubice foarte higroscopice, delicvescente; foarte solubilă în apă (la 25°, 262°;° p.f. 732°; d 2,91. Din soluţii concentrate la temperaturi peste 28°, cristalizează ZnCl2 anhidră; la temperaturi mai joase, cristalizează cu 1,5; 2,5; 3 sau 4 mo- Clorură dublă de magneziu şi amoniu 198 lecule de apă. Se obţine tratînd Zn cu HG1 sau prin arderea clorurantă a deşeurilor de Zn, prăjite împreună cu NaCl la 600°. E utilizată la conservarea lemnului, în industria hîrtiei, a viscozei, a elementelor galvanice, la fabricarea coloranţilor organici. Clorură dublă de magneziu şi amoniu. MgCl2 . NH4C1 . 6H20. Gr. mol. 256,82. Cristale rombice, delicvescente, solubile în apă; la cald se descompune; d 1,46. Cloruri. 1. Combinaţiile clorului cu un element oarecare. Iau naştere prin acţiunea directă a Cl2 asupra metalelor sau metaloi-zilor, la temperatura camerei sau prin încălzire. Astfel K se combină cu Cl2 la temperatura camerei; de asemenea, Sb, As, Bi, dar numai cînd sînt în pulbere, iar Sn, în foi; Cu şi Ni, proaspăt preparaţi, se combină cu Cl2 la temperatura camerei, reacţia avînd loc cu autoîneălzire; Ag, Au, Na, Zn, Hg, In, Te, W, Mn, Fe, Co, Pt, Pb se combină cu Cl2 numai la cald. Cînd atît elementul respectiv, cît şi Cl2, sînt perfect uscate, obţinerea clorurii se face cu o viteză de reacţie foarte redusă, sau nu are loc. Clorurile metalice sînt compuşi ionici, salini, iar cele ale metaloizilor sînt compuşi homeopolari, volatili. — 2. Combinaţii ale clorului cu o substanţă organică. Glupeiiiă. Proteină cu structură simplă, extrasă din sperma de scrumbie. Este o mono-protamină, compusă în cea mai mare parte din molecule de arginină; e solubilă în apă, necoagulabilă. E întrebuinţată ca antagonist al heparinei sau ca retardant al insulinei..._........................- -... - CMC. V. Carboximetilceluloză. C.M.U.. Erbicid sintetic pe bază de 8-(/?-clorofenil)-l,l-dimetiluree. E foarte eficace în culturile de sparanghel, în doza de 6 kg/ha. Co.A. Y. Coenzimă A. Coacere. încălzirea unei răşini termoreactive pentru a o transforma din faza de răşină solubilă şi fuzibilă în faza de răşină insolubilă şi infuzibilă. Coacervare. Coagularea unui sol liofil sub forma unei faze lichide, care apare ca picături în loc de fază continuă. Sau: Separarea, la coagulare, a unui sol liofil, în două faze lichide cu viscozităţi diferite. Goagel. Gel format prin precipitare sau coagulare, spre deosebire de gelul rezultat prin umflarea unui coloid solid. în coagel se la microscop, un început de structură cristalină. Coagularea coloizilor. Trecerea unui sistem coloidal din stare de sol în stare de gel sub acţiunea diferiţilor factori, ca: adaos de electroliţi (în special), temperatură, lumină, curent electric etc. Sin. Flocularea coloizilor. Coaguloză. Hemostatic obţinut prin precipitarea serului normal de cal. Pulbere sterilă, solubilă în apă. Cobalamlnă. V. Yitamina B12. Cobalt. Co. Element metalic. Nr. at. 27; gr. at. 58,94. Se cunosc doi izotopi stabili cu nr. de masă 57 (0,2%), 59 (99,8%), cum si cinci izotopi artificiali radioactivi; d 8,9; căld. spec. 0,0827; p.t. 1 480°; p.f. 3 000°. Se găseşte în natură ca smaltină (CoAs2), sulfoarseniură (CoAsS) etc. Se obţine prin reducerea Co203 cu cărbune sau aluminiu cum şi prin electroliza unei soluţii de clorură sau de sulfat. La temperatura obişnuită nu este atacat de aerul uscat sau umed. Reacţionează cu 02 şi cu metaloizii la temperaturi mai înalte. Prezintă fenomenul de pasivitate. Are valenţele 2 şi 3, formînd combinaţii cobaltoase (CoTI) şi cobaltice (Com). Combinaţiile cobaltoase sînt stabile; cele cobaltice sînt instabile. Formează un mare număr de compuşi complecşi; complecşii de Co111 sînt foarte stabili. Sărurile de Co11 hidratate sînt roşii, iar cele anhidre sînt albastre. Cobaltul se întrebuinţează la obţinerea de oţeluri speciale, de catalizatori * (în stare redusă) — la obţinerea benzinei sintetice—, ca oxid la oxidarea NH3, ca agent sicativ sub forma de rezinaţi, oleaţi, naftenaţi în industria lacurilor şi a vopselelor ’etc. D e t e r m inu -r~e-a- c u i i t~& t irv ir. Itr-nul Co2+ dă cu a-nitrozo-(3-naftol un precipitat roşu-brun; limita recunoaşterii 0,05 y Co; limita de diluare 1 : IO8. Cu NH4SCN formează o combinaţie complexă, de culoare albastră. Determinarea c a n t i t a-t i v a. Gravimetric: cu a-nitrozo-p-naftol. Volumetric: cu piridină şi sulfocianură, for-mîndu-se un complex greu solubil, iar sul-focianura în exces se titrează cu o soluţie titrată de AgN03, în prezenţa alaunului feric ca indicator. Cobalt radioactiv. Cobaltul cu nr. de masă 60, obţinut prin bombardarea cu neutroni — ’într-o pilă atomică — a cobaltului cu nr. de masă 59. 60Co emite radiaţii y. E folosit ca sursă de radiaţii y în defecto-scopie, în medicină, în tratamentul cancerului etc. Cobaltiammine. Combinaţii complexe ale ..Co^ŢîheăremdlceTeăl^ în cobaltiammine, ionul complex are forma: [Co(NH3)6]3+. Acest ion, asociat cu diferiţi anioni, dă o serie de săruri de cobaltiammine care au fost numite, datorită culorii 199 Cocs de petrol lor portocalii, luteocobaltice. Sărurile luteocobaltice sînt foarte stabile şi mai sînt numite şi complecşi perfecţi. Amoniacul şi cobaltul din aceşti complecşi nu sînt identificaţi cu reactivii lor obişnuiţi. Dacă una sau mai multe molecule de NH3 din complexul hexaamminic sînt înlocuite cu o altă moleculă neutră (de ex. H20), capabilă să funcţioneze ca donor de electroni şi deci să formeze cu atomul central de cobalt o legătură eoordi-nativă, se obţine o serie de combinaţii complexe, numite rozeocobaltice, care au ca ion complex, de exemplu, [Co(H20)(NH3)5]3+. Sărurile aparţinînd acestei serii sînt mai puţin stabile" decît cele luteocobaltice. Dacă una sau mai multe molecule neutre (NH3, H20) se înlocuiesc cu un ion monovalent care saturează una dintre valenţele normale ale cobaltului, atunci valenţa ionului complex este micşorată; de exemplu: [CoCl(NH3)6f+, [CoC13(NH3)4]+. Sărurile care conţin ioni complecşi ca aceştia se numesc purpureocobaltice. înlocuirea moleculelor neutre din complexul hexaamminic poate să meargă mai departe, obţinînd compuşi de forma: [CoCl3(NH3)3], care nu mai sînt ionizabili, sau compuşi deforma: K[CoCl4(NH3)2], Ka[CoCl,(NH8)], K8(CoG16), în care ionul complex apare ca an ion. Atomii sau moleculele care pot înlocui NH3 din cobaltiammine, de altfel ca şi în alte ammine metalice, sînt: CF, Br~, J“, CN“, CNS~,OH",N03,NO;,SO|_,COf,NO,H20, piridina (Py)> etilendiamina (en). Se cunosc actualmente aproximativ 2 500 de cobaltiammine. Cobalticianură de potasiu. Combinaţie corn-plexă a Co111 cu KCN. K3[Co(CN)6]. Gr. mol. 332,34. La cald se descompune; d 1,91; cristale monoclinice galbene, solubile în apă, insolubile în alcool. Există şi cobalto-cianuri care corespund ionului [Co(CN)6]4“. Acestea sînt însă instabile, oxidîndu-se uşor cu 02 din aer, trecînd în ionul [Co(CN)6]3_. Sin. Hexacianocobaltiat de potasiu. Cobaltină. Mineral. CoAsS. Sulfoarseniură de cobalt. Cristale cubice; d 6 — 6,5; durit. 5,5; are culoare albă-argintie; conţinut teoretic 35,4% Go. E întrebuinţată câ materie primă pentru extragerea cobaltului. Coborîrea punctului de solidifieare (îngheţare). Diferenţa dintre temperatura de solidi- de solidifieare a soluţiei obţinute cu acest dizolvant. Diferenţa este direct proporţională cu concentraţia#soluţiei, cu depresiunea moleculară a punctului de solidifieare denumit şi constantă crioscopică şi invers proporţională cu greutatea moleculară a substanţei dizolvate. ( — )-Cocaină. C17H2104N. Gr. mol. 303,35. Alcaloid extras din Erythroxylon Coca (fam. Linaceae); derivat al tropanului. Cristale incolore , amare; p.t. 98°; [a]^0—15,83° (cloroform); e solubilă în apă (1 : 1 300), în apă caldă (1 : 270), în alcool (1 : 4), în cloroform (1 : 1,1). Bază puternică. Se obţine sintetic din eegonină, metanol, HG1 -» esterul metilic al eegoninei clorură de benzoil -> cocaină. Clorbidrat: e solubil în apă (1 : 0,5), în alcool (1 : 3), în cloroform (1 : 18,5); insolubil în acetonă, în eter, în benzen; [ajD—72,3°; p.t. 186°. Anestezic local, calmant al durerilor gastrointestinale. Abuzul de cocaină duce la cocainomanie, care determină tulburări grave în organism. Sin. ( —)-Metilben-zoilecgonină, p-Cocaina, 2p-Carbometoxi--3(3-benzoxitropan. Cocarboxilază. Coenzima carboxilazei, cu rol fundamental în metabolismul glucidelor. Este esterul pirofosforic al tiaminei. (ocatalizator. Catalizator combinat, folosit în polimerizarea ionică. De exemplu, sărurile BF3, AlBr3, SnCl4 etc., inactive în astfel de polimerizări, devin active în prezenţa apei, a alcoolului, a acizilor etc., adică a unor substanţe care conţin hidrogen activ. Cocleală. Carbonatul bazic de cupru — CuC03.Cu(0H)2 — care se formează pe obiectele de cupru, cînd acestea stau în aer -umed.______________________________________ Cocon. Procedeu de acoperire a instalaţiilor metalice cu un film protector contra ruginii. Filmul se obţine prin şpriţarea unei soluţii de copolimer de clorură de vinii cu âcetat de vinii. Cocs. Produs solid rezultat de la distilarea la temperaturi înalte a cărbunilor sau a altor materii care conţin substanţe organice. Varietăţi, după origine: cocs de cărbuni," de gudron, de petrol, de turbă şi de praf; după întrebuinţare: cocs de turnă tor ie, obţinut din huile; metalurgic, cu dimensiuni mai mari decît 40 mm, cu maximum 1% sulf şi putere calorică de 7 000 kcal/kg; pentru electrozi, cu maximum 1% umiditate, substanţe volatile, sulf şi cenuşă; cocs siderurgic pentru furnal înalt, cu dimensiuni mai mari decît 40 mm -^i putere calorică sub 7 000 kcal/kg. _____ Cocs de petrol. Rezultă din procesele de coc-sare a reziduurilor petroliere lichide. în ţara noastră se fabrică două calităţi: a) cu maximum 0,6% cenuşă, 11% materii voia- Cocs metalurgic 200 tile, 2% umiditate totală şi b) cu maximum 1% cenuşă, 15% materii volatile, 3% umiditate totală. Serveşte la fabricarea cocsului metalurgic prin cocsificare cu păcură de cracare, materii volatile maximum 3%; la fabricarea electrozilor şi drept combustibil. Cocs metalurgic. Se obţine prin cocsificarea cocsului de petrol cu păcură de cracare. Are dimensiuni mai mari decît 40 mm, maximum 9% cenuşă, 4% apă şi, în special, maximum 1% sulf. Puterea calorică este de 7 000 kcal/kg. Se foloseşte pentru operaţiile metalurgice în care încărcătura vine în contact cu combustibilul. Cocsare. Proces de cracare termică adîncă a fracţiunilor lichide din ţiţei, în care, pe lîngă produse gazoase şi lichide, se obţine şi un reziduu solid, cocsul de petrol (V.), conţinînd mult cărbune şi puţin H2. Se aplică industrial, în procese continue sau discontinue, pentru a mări randamentul în benzină sau în motorină, în dauna reziduurilor lichide grele. Cocsificare. Operaţia de încălzire, fără exces de aer, a cărbunilor sau a altor materiale bogate în carbon, însoţită de eliminarea gazelor care se produc. în cazul cărbunilor, dacă operaţia se face în absenţa aerului şi la temperatură înaltă (800—1 300°), se obţine cocs; dacă temperatura de încălzire este mai joasă (400 — 600°), se obţine semi-cocs. Afară de cocs şi de semicocs se obţin şi alte produse valoroase: gudroane, benzen, amoniac, gaze etc. Codecarboxilază. G8H10 OeNP. Gr. mol. 247,15 Cristale insolubile in apă, în alcool, în eter; p.t. 229—230° (cu descompunere). Se obţine sintetic din piridoxal şi POCl3. Coenzîmă de importanţă vitală în metabolismul proteinelor şi al aminoacizilor, intervenind în decarboxilarea, transami-narea, dehidrarea şi desulfhidrarea lor. Sin.: Acid 2-metil-3-hidroxi-4-formil-5-pi-ridinmetilfosforic, Esterul monofosforic al piridoxalului, Fosfat de piridoxal. Codehidraze. Coenzime componente ale dehi-drazelor. Se cunosc: codehidraza I, din drojdia de bere, şi codehidraza II, din globulele roşii. Structura lor este analogă; se deosebesc numai prin faptul că, afară de adenină, ribofuranoză şi nicotinamidă, codehidraza I conţine două molecule de acid fosforic, fiind numită difosfopiridinnucîeo-tidă, iar codehidraza II conţine trei molecule de acid fosforic, fiind numită trifosfo-piridinnucleotidă. Ambele codehidraze au roiui~der transportor î de hidrogen îhfen o -menele de oxidoreducere. Codeină. C18H2103N. Gr. mol. 299,36. Alca-loid extras din opiu. Cristalizează cu H20; p.t. 155° (anhidru); e solubilă în apă caldă, în alcool, în cloroform, în benzen, puţin solubilă în toluen; [vl\d— 135° (alcool). Clorhidrat + 2H20 p.t. ^ 280° (cu descompunere); [a]^2 —108,2° (apă). Se obţine sintetic din morfină şi S04(CH3)2 sau din clorură de trimetilfenilamoniu, în prezenţă de NaOH. Sedativ al tusei. Sin. Me-tilmorfină. Codenal. Amestec 12% dietilbarbiturat de codeină +88% veronal sodic. E solubil în apă caldă, în alcool, în eter, în acetonă, în cloroform; puţin solubil în benzen, în CS2. Sedativ şi hipnotic. Indicat în bronşită acută, în bronşită cronică şi emfizem! E bine tolerat de copii. Coeficient de absorbţie al unui gaz. Volumul de gaz (cm3) dizolvat în unitatea de volum a lichidului (ml), la temperatura de 0° şi presiunea de 760 mm Hg. Coeficient de activitate. Raportul fa dintre activitatea şi concentraţia unei soluţii de electrolit: fa—unde a este activitatea ionului sau a moleculei considerate, iar c — concentraţia sa, exprimată în moli/1. Coeficient de conductibilitate electrică. Raportul fx dintre conductibilitatea pe care o prezintă o soluţie de eieetrolit şi conductibilitatea pe care ar prezenta-o aceeaşi soluţie, fără intervenţia forţelor interioniee, adică pentru o diluţie infinită. unde \v este conductibilitatea echivalentă, iar Xa> — conductibilitatea echivalentă limită, pentru o diluţie infinită. Coeficient de distribuţie. Raportul dintre concentraţiile unei substanţe dizolvate în doi solvenţi nemiscibili, care sînt în contact. Sin. Goeficient de repartiţie. Coeficient de frecare internă. V. Viscozitate. Coeficient de puritate. Mărimea Q, definită p prin relaţia Q—g *100, în care P estepolari- zaţia (% zaharoză) citită la zaharimetru, iar E este extractul solubil; dacă E se determină refractometric sau cu zaharometrul Brix, atunci Q se numeşte coeficient aparent de puritate. Coeficient de repartiţie. V. Goeficient de distribuţie._______________________________________ Coeficient de solubilitate. Cantitatea maximă de substanţă dizolvată, pentru o temperatură şi o presiune, date, raportată la uni-tatea de volum de dizolvant. 201 Colehicozidă Coeficient, în reacţiile chimice. Numărul situat înaintea atomilor sau a moleculelor care intervin într-o reacţie chimică. De exemplu, în reacţia 2HC1+Fe -* FeCl2+ H2, doi este coeficientul pentru HC1, iar unu (care nu se mai scrie) este coeficientul pentru Fe, FeCl2, H2. Coeficient molar de extincţie. Constanta e care apare în ecuaţia care reprezintă legea lui Beer: /=/„ • e~zCd. V. Legea lui Beer. Coeficient osmotic. Raportul fQ dintre presiunea osmotică a unei soluţii de electrolit şi presiunea osmotică pe care ar avea-o aceeaşi soluţie de electrolit, dacă acesta ar fi total disociat în ioni şi presiunea osmotică n-ar fi stingherită de forţele interionice. Valoarea sa este dată de relaţia f0=-^-, în care i este factorul de anormalitate şi n este numărul de ioni formaţi de electrolit prin disociere. Coenzimă. Componentul chimic activ al unei enzime, fixat pe aceasta cu ajutorul unui suport proteic inactiv, specific substratului (apoenzimă), indispensabil activităţii en-zimei. Activitatea catalitică propriu-zisă a enzimei şi mecanismul acestei activităţi sînt determinate numai de prezenţa simultană a coenzimei şi a apoenzimei. E ter-mostabilă. Sin. Coferment, Agon. Coenzimă A. Derivat al acidului pantotenic sau, mai exact, al panteteinei (derivată din ganismul animal nu sintetizează ac. pantotenic, astfel încît prezenţa lui în hrană este necesară pentru sinteza coenzimei A în organism. Coenzimă A a fost izolată din organe animale şi din Streptomyces Fradiae. Conţine panteteină legată de adenozină prin intermediul unui rest de ac. fosforic; un alt rest de ac. fosforic este legat de riboză. Activitatea coenzimei A este legată de grupa —SH din restul marginal de cisteamină. La transferul de grupe acetil, coenzimă A fixează aceste resturi acetil de grupa — SH şi se transformă în acetil-coenzima A (numită mai înainte ac. acetic activ). Coenzimă A activează şi alte grupe acil: grupa suc-cinil, la decarboxilarea oxidativă a acidului a-cetoglutaric în ciclul acidului citric, cum şi grupe de acili superiori, în metabolismul grăsimilor. Sin. Co. A. Coenzimă I. C21H27014N7P2. Gr. mol. 663,44. TI oe n zim ă Tp oTi mMer,^ alcoolului şi a glucozei. Molecula conţine nicotinamidă, o pentoză, adenină şi ac. fosforic. Se izolează din drojdia de bere, din muşchi de iepure etc. Pulbere albă, foarte higroscopică, solubilă în apă; se descompune la fierbere. Dă săruri de Ag, Ba, Pb etc. Sin.: Difosfopiridin-nucleotidă, D.P.N., Cozimază, Codehidraza I. Cozimază. Coenzimă I. Coenzimă R. V. Biotină. Coeziune. Atracţia dintre moleculele unui corp, ceea ce explică rezistenţa opusă de acesta încercărilor de fărîmiţare fizică. Este datorită forţelor intermoleculare, care la distanţe mai mici decît o valoare limită sînt repulsive, iar la distanţe mai mari decît valoarea limită devin atractive, intensitatea lor descrescînd, însă, repede, cu creşterea distanţei. Coferment. Y. Coenzimă. Colagen. Scleroproteină macromoleculară. Conţine: glicocol, prolină, oxiprolină. Se extrage din piele, din zgîrciuri, din solzi, prin fierbere cu apă, ca gelatină sau clei. Are valoare nutritivă mică. Colagenul nu este digerat de pepsină şi tripsină. Colamină. HOCH2CH2NH2. Gr. mol. 61,08. Aminoalcool obţinut prin hidroliza fos-fatidelor. Se obţine sintetic din alcool p-cloretilic şi NH4OH; etilenoxid şi NH3. Ulei alcalin, incolor, cu miros slab; p.f. 171°; d201,022; n™ 1,4539; higroscopic, se carbonatează în aer. E solubilă în alcool, în apă, în cloroform; foarte puţin solubilă in benzen, în eter etilic. Sin.: 2-Amino-etanol-(l), Alcool p-aminoetilic, Etanol-amină, 2-Hidroxietilamină. Colantren. C20H14. Gr. mol. 254,31. Hidrocarbură aromatică, polinucleară. Se obţine sintetic din 4-indanil MgBr şi 1-naftoil-clmairă^ .Plăci galbene din benzen + eter; p.t. 173°; sublimează la 210—215° (sub o presiune de 0,2 mm Hg). E solubil în benzen, în xilen, în toluen; puţin solubil în metanol; insolubil în apă. Colargol. Y. Argint coloidal. Colehicină. C22H2506N; Gr. mol. 399,43. Alcaloid tropolonic (cicloheptatrien-3,5, 7-ol-l-on-2), extras din Colchicum autumnale. Cristale; p.t. 154—155°; — 217° (metanol); e solubilă în apă, în alcool, în cloroform; foarte puţin solubilă în eter, în benzen. E folosită în genetica plantelor pentru dublarea cromozomilor. Medicament analgezic, citostatic; foarte toxic. Sin. Eterul metilic al colchiceinei. Colehicozidă. C27H33N011. Gr. mol. 547,53 Glicozidă extrasă din seminţele de Colchicum. Cristale; p.t. 195°; [a]^—360° (apă 1%); e solubilă în apă, în metanol, în pmi4iftă; puţin solubilă—în eten, în acetonă; insolubilă în cloroform, în benzen. Antiflogistic, antialergic, analgezic, mai puţin toxic (de 40 — 100 ori) decît colchi-cina. E întrebuinţată în tratamentul gutei, Colemanit 202 al pruritului, al dermatozelor; de asemenea în agricultură. Colemanit. Ca2B6On . 5H20. Mineral. Cristale monoclinice; d 2,4; durit. 4,5; e incolor sau alb-gălbui, cenuşiu, cu luciu sticlos. E întrebuinţat ca materie primă pentru extragerea borului şi a acidului boric. Colestan. C27H48. Gr. mol. 372,65. Cristale; p.t. 80°; [oc]^+30,2° (cloroform); e solubil în eter, în cloroform; puţin solubil în alcool. Se obţine sintetic din colesten redus cu H2, catalizator negru de Pt, sau prin oxidarea colesterinei (pierde grupa izopropil). Este izomer al coprostanului. Constituie hidrocarbura de bază de la care derivă steroidele. (Y. Coprostanşi Steroide). Colestanol. C27H480. Gr. mol. 388,65. Ste-roid sintetizat din colesterol redus cu Na şi alcool izopropilic. Cristale (alcool); p.t. 140,5°; [a]f?+27,4° (cloroform). Sin.: Di-hidrocolesterol, (3-Colestanol. a-Colestanol. V. Epicolestanol. A5-Colestanonă. Steroid sintetizat prin oxidarea colestanolului cu Cr03 (în ac. acetic). Cristale; p.t. 127° (alcool); fa]^0—4,3° (cloroform). Colesterina. C27H460 CA, Hal TT G I C I I : /\i/\/------ I I I IIO/X/V' (anhidru). [a% — , Gr. mol. 386,64. Sterul caracteristic al animalelor superioare, existînd liber sau ca ester în untura de peşte, în bilă, în măduva spinării, în creier, în sîn-ge, în lanolină etc., din care se extrage. Cristale + H20; p.t.148,5° ,5° (eter). E solubilă în benzen, în eter, în cloroform, în CS2, în piridină; puţin solubilă în apă caldă; insolubilă în apă rece. Medicament anti-hemolitic, antitoxic; e întrebuinţat şi contra şocurilor anafilactice şi în cosmetică. Sin.: Colesterol, 5:6-Colesten-3-oL Colesterol. V. Colesterină. beladonă etc. Constituent bazic al leciti-nei. Se obţine sintetic din etilenoxid şi trimetilamină. Sirop incolor; cristalizează foarte greu. Bază puternică, foarte solubilă în apă, în alcool; insolubilă în eter, în cloroform. C 1 o r u r ă : cristale incolore, higroscopice, foarte solubile în apă, în alcool; insolubile în eter, în cloroform, în benzen; p.t. 243°. Medicament întrebuinţat în bepatoterapie, în tratamentul anemiei, al tulburărilor digestive. Sin.: Bilineurină, Biocolină, Normocholine, Amanitină. Colloîan. Fosfat de calciu amorf, natural. Se poate obţine şi prin acţiunea produselor de descompunere ale guanoului (v.) asupra calcarelor cochilifere. Are aspect cleios, incolor, sau alb-gălbui, translucid; durit. 5. Compoziţia chimică: 50,7% CaO, 0,80% MgO, 39,10% P205, 3,96% C02, 1,66-3,36% H20. Coloană de fracţionare. Aparat în formă de coloană, care serveşte la separarea, prin distilare, a componenţilor cu puncte de fierbere diferite ai unui amestec de substanţe lichide. Sin. Coloană de rectificare. Coloană de rectificare. V. Coloană de fracţionare. Colodiu. Azotat de celuloză cu un procent mic de azot (10—11,5%). Se dizolvă într-un amestec de alcool-eter (1:3), dînd un lichid limpede de consistenţă siropoasă, care lasă, prin evaporare, o peliculă aderentă. E folosit în fotografie, în medicină, pentru izolarea rănilor, ca lac sau clei special. Colofoniuu Răşină compusă din acizirozi-nici (abietic, C20H30O2, colofanici) si rezine 6-10%. Are d 1,05-1,09; p.t. 70-130°; indicele de aciditate 140 — 190, indicele de saponificare 150—200, indicele de iod 110—170; nesaponificabil 6—10. Se obţine prin distilarea cu abur a răşinii de conifere, din care se extrage esenţă de terebentină şi, ca reziduu, colofoniu. E folosit în industriile metalurgică, chimică, alimentară, şi la instrumente muzicale cu coarde. Sin. Sacîz. Coletrast. V. Acid a-fenil-8-(4-hidroxi-3, 5-diiod-fenil)-propionic. Colidină. G8HnN. Gr. mol. 121,17. 2,4, 6-Tri-metilpiridină. Lichid, cu p.f. 171 — — 172°; d20 0,9 1 7. Se obţine sintetic din colidin-dicarbonat-(3,5) de potasiu cu CaO, la roşu. Colilglicină. V. Acid glicocolic. lcoliEiă7|GH3)3NGH2GH2OH. Gr. mol. 104,16. x Bază organică. Vitamină din grupul B. Se extrage din produse animale sau vegetale: bilă, creier, seminţe sau frunze de Coloid. Sistem eterogen format din două faze: faza dispersată şi faza dispersantă (mediul de dispersie), faza dispersată fiind constituită din particule a căror mărime este cuprinsă între 1 şi 100 mu. Coloid electrolitic. Sistem coloidal în care faza dispersată se ionizează superficial, dînd ioni H+ sau OH“ şi anioni sau cati-oni, acăror -mărime este cuprinsă Intra 1 şi 100 m^ji. Coloid heteropolar. Sistem coloidal în care faza dispersată este formată din substanţe ionice. 203 Combinaţii organo-mercurice Coloid homeopolar. Sistem coloidal în care faza dispersată este formată din substanţe homeopolare. Coloid ireversibil. Sistem coloidal în care faza dispersată, trecută în stare de gel, nu mai poate fi trecută în stare de sol, după îndepărtarea agentului floculant. Coloid liofil. Sistem coloidal în care faza dispersată are afinitate pentru mediul de dispersie, cu care este îmbibată; nu există o separaţie netă între cele două faze (coloid hidrofil/cînd mediul de dispersie este apa). Coloid liofob. Sistem coloidal în care faza dispersată nu are afinitate pentru mediul de dispersie, cu care nu este îmbibată (coloid hidrofob, cînd mediul de dispersie este apa). Coloid mieelar. Sistem coloidal în care particulele fazei dispersate sînt constituite din agregate de molecule (micele). Coloid molecular. Sistem coloidal în care faza dispersată este formată din macromole-cule, a căror mărime corespunde dimensiunilor particulelor coloidale. Coloid protector. Substanţă în stare coloidală, care, adăugată în cantitate mică într-un sistem coloidal (coloid ireversibil), îi măreşte stabilitatea. Coloid reversibil. Sistem coloidal în care faza dispersată, trecută în stare de gel prin coagulare (floculare), poate trece din nou în stare de sol, prin îndepărtarea agentului floculant. Colorant. Y. Materii colorante. Coloresin. Denumire comercială pentru sarea de sodiu a carboximetilcelulozei, folosită în imprimeria textilă. Colorimetrie. V. Analiză colorimetrică. Colorimetru. Aparat pentru măsurarea intensităţii luminii transmise printr-un lichid colorat. Intensitatea luminii transmise astfel este comparată cu aceea a luminii transmise printr-o soluţie etalon, de concentraţie cunoscută. Aparatul este folosit pentru determinarea concentraţiei soluţiilor substanţelor colorate sau a căror culoare ia naştere în anumite reacţii. Columbit. Y. Niobit. Columbiu. Nume dat înainte elementului numit azi niobiu (v.). Combinaţie chimică. Y. Compus chimic. Combinaţie complexă. Combinaţie chimică în compoziţia căreia intră un ion complex (v.). Combinaţii bisuifilice. Produşi de adiţie ai bisulfitului de sodiu cu toate aldehidele şi cu cetonele alifatice. Acele cetone care conţin grupa >C=0 lîngă un inel aroma- tic, nu adiţionează bisulfit de sodiu. Combinaţiile bisulfitice sînt sărurile unor acizi sulfomei cu o grupă OH în poziţia a. Din cauza acestei grupări, acizii liberi nu sînt stabili, ci se descompun. Servesc la separarea unei aldehide sau a unei cetone din amestecul ei cu alte substanţe; combinaţia bisulfitică se descompune/apoi, prin încălzire cu acizi diluaţi sau cu Na2C03, regenerînd compusul carbonilic pur. Combinaţii earboniliee. Combinaţii care conţin în molecula lor gruparea funcţională bivalentă carbonil >C=0. Se deosebesc: aldehide (de la A 1 c o h o 1 dehi-drogenatus) — combinaţii care conţin gruparea carbonil legată d’e un radical organic şi un atom de hidrogen; cetone (numite după cel mai simplu reprezentant al seriei, acetona), în care gruparea carbonil este legată de doi radicali organici: Se mai pot împărţi O R- nH Aldehidă R )c=o. Cetonă în trei clase: compuşi monocarboni-lici saturaţi, compuşi di- şi policar-bonilici, compuşi nesaturaţi. Combinaţii Grignnrd. V. Combinaţii organo-magneziene. Combinaţii organo-magneziene. Combinaţii organo-metalioe cu formula generală RMgX, în care R — radical organic, X — atom de halogen, obţinute prin tratarea halogenuri-lor de alchil RX cu magneziu în soluţie de eter uscat. RX+Mg -> RMgX. Prin* evaporarea soluţiei eterice se obţin „eteraţi” cristalizaţi, cu formula RMgX+2(C2H5)20. Compuşii ^rmetrtcr R2Mg nu au putut f i obţinuţi în stare pură decît într-un singur caz (CH3)2Mg. Soluţiile eterice obţinute mai sus servesc la sinteze foarte variate de hidrocarburi, alcooli, cetone, acizi etc. Sin. Combinaţii Grignard. Combinaţii organo-mercurice. Combinaţii de tipul R —Hg—Y, în care R este un radical alchil sau arii, iar Y e o grupare OH sau restul unui acid slab ca: acizii acetic, boric, cianhidric, tiocianic, oxalic, lactic, benzoic, silicic etc., sau de tipul R—NH —Hg—X, în care există unul sau mai mulţi atomi de N între Hg şi R. Aceste combinaţii constituie partea activă a celor mai importante fungicide sintetice. Preparatele conţin, în general, 1,5—2% mercur, iar substanţa activă este diluată cu pulberi inerte (talc, cretă etc.) şi cu substanţe adezive . Există preparate~sblubîle pentru saramurarea seminţelor, şi pulberi insolubile pentru prăfuirea acestora. Preparatele comerciale au diferite numiri ca: Combinaţii organo-metalice 204 Ninif 1, Ninif 2, Abavit, Geresan, Germi-san etc. Sînt preparate toxice pentru om. Combinaţii organo-metalice. Combinaţii organice care conţin un atom al unui metal legat direct de un atom de carbon (nu se consideră combinaţii organo-metalice combinaţiile care conţin metalul legat de oxigen, de azot sau de alte elemente). Se cunosc pînă astăzi combinaţii organice ale următoarelor metale: Li/Na, K, Rb, Cs, Be, Mg, Ga, Al, Sr, Y, Ge, Sn, Pb, Gr, Mn, Re; Pt, Cu, Ag, Au, Zn, Gd, Hg, Ga, In, Te. Tendinţa diferitelor metale de a se lega de carbon variază cu locul lor în sistemul periodic. Se pot prepara prin una dintre metodele următoare: 1) Reacţia dintre un metal şi un compus halogenat. Se aplică mai ales la metalele cu reactivitate mijlocie (Li, Be, Mg, Ga, Al şi Zn). 2) Reacţia unui compus organo-metalic cu halo-genura unui metal mai electronegativ. 3) Reacţia unui metal cu o olefină şi cu hidrogen. 4) Reacţia de metalare. Importanţă practică au combinaţiile următoarelor metale: Mg, Zn, metalele alcaline, Hg şi Pb. Combinaţiile cu Mg au o reactivitate mijlocie şi se' folosesc în sinteze de hidrocarburi, de alcooli, cetone, acizi etc. Combinaţiile metalelor alcaline au o reactivitate excesiv de mare, ceea ce constituie o limitare pentru folosirea lor pe scară mare (butil-litiu, amil-sodiu se folosesc pentru iniţierea reacţiilor de polimeri-zare). Combinaţiile Pb şi Hg au o reactivitate mică şi sînt toxice (tetraetil-plum-bul se foloseşte ca antidetonant). Combustibil .nuclear. Material în care poate avea loc o reacţie în lanţ sub acţiunea neutronilor. Combustibili. Materiale care, prinjardere, dezvoltă căldură şi se folosesc, în tehnică sau în gospodărie", drept sursă de energie calorică. Se deosebesc: — Combustibili solizi naturali (lemn, turbă, lignit, huilă, antracit) şi artificiali (cărbune de lemn, cocs, brichete, cărbune praf). — Combustibili lichizi naturali (petrolul)'şi artificiali (distilatele petrolului şi distilatele obţinute la distilarea combustibililor naturali solizi; benzina sintetică). — Combustibili gazoşi naturali (gazele naturale) şi artificiali (gazul de iluminat, gazul de cocserie, gazul de generator, gazul de apă, acetilena, hidrogenul etc.). Combustibili din petrol. Din exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi din prelucrarea acestuia se obţin: combustibili ” gazoşi: găze~te sondaj gaze lîFrafinare, gaze petroliere lichefiate (v.); combustibil solid: cocsul de petrol (v.); combustibi li lichizi: a) pentru cazane şi cuptoare in- dustriale; în ţara noastră se fabrică nouă tipuri, notîndu-se, sub formă de fracţie, viscozitatea maximă la 50° în grade Engler la numărător, şi punctul maxim de congelare, în grade Gelsius, la numitor; de ex.: tipul 20/40 are 20° Engler viscozitate maximă la 50°C şi 40°C punctul maxim de congelare; se obţin ca reziduuri la distilarea simplă a ţiţeiului sau la distilarea distructivă (cracare) a reziduurilor de distilare, cum şi prin amestecarea acestora cu fracţiuni de distilare; b) combustibili" pentru calorifere; în ţara noastră se fabrică trei tipuri (A, B, C)", cu conţinutul maxim de asfalt tare, respectiv, de 0,4%, 2% şi 4%; se obţin prin amestecul unor fracţiuni petroliere. Combustie. 1. Reacţia de oxidare a unei substanţe în prezenţa Oa atmosferic, cu dezvoltare de căldură şi, uneori, însoţită de lumină (flacără); arderea rapidă este însoţită de multă căldură şi lumină; arderea "lentă este însoţită de căldură. Sin. Ardere. — 2. Metodă de analiză cantitativă, folosită în chimia organică pentru determinarea elementelor: C, H, N, halogeni. Combustie parţială. Proces de ardere în care aerul sau 02 este astfel dozat, încît numai o parte din materialul combustibil să fie consumat, şi anume atît cît este indicat la eliberarea cantităţii de căldură necesară în reacţia pe care "urmează să o sufere restul materialului. Se aplică în procesele de cracare în care este necesar să se transfere o cantitate mare de căldură la un nivel înalt de temperatură şi în care produsele de ardere nu deranjează reacţia sinteză (amestec CO+H2) din CH4 şi 02 (aer). Y. Cracare autotermă. Cometox. Amestec de detoxan şi lindan. Compensare internă. Fenomen în care activitatea optică a unei substanţe care conţine atomi asimetrici nu se mai manifestă. Aceasta se datoreşte faptului că molecula are un plan de simetrie şi se întîlneşte în cazul moleculelor care conţin cel puţin doi atomi de carbon asimetrici, cu structură identică (au aceiaşi substituenţi), dar cu activităţi optice de semn contrar (unul e dextrogir, iar celălalt, levogir) şi prin care activitatea optică a moleculei dispare. De exemplu, ac. tartric: GHOH — COOH pose-I GHOH—COOH dă doi izomeri optic inactivi prin compensare internă. Sin. Compensare intramolecu- -4arăr------------------——---------------- Complex. Y. Compus complex. Complex ehelatie. Compus în care un metal este legat într-un chelat (v.) în aşa fel, încît în soluţie rămîne în'stare neionizată 205 Compus chimic şi nu reacţionează cu reactivii săi obişnuiţi. Sin. Complex intern. Y. şi Complexoni. Complex intern. V. Complex chelatic. Complexant. Y. Agenţi de complexare. Complexare. Trecerea unui cation sub forma de ion complex, cu ajutorul unui complexant (v.)* exemplu, Ag+, Cu2+, Ni2+ etc. pot fi complexaţi cu KCN sau cu NH3; Hg2+ cu J"; Sn4+, Sn2+, Cd2+, etc., cu 2,3-dimercapto-l-propanol (BAL); etc. Complexometrie. Parte a analizei volumetrice care foloseşte reacţii de formare în trepte a complecşilor. Reacţiile folosite în complexometrie sînt de tipul: 1) Cm* + + nAp~ ^ (GAmfn-np). Exemplu: Ag* + + 2CN- ^ [Ag(CN)2]~. 2) Cm+ + nX - ^ (CXn)m+. Exemplu: Cu2+ + 4NHS ^ - [Cu(NHs)4]2+. 3) (CXn)m+ + q Ap~ ^ - (GA?)(m-^++nX. Exemplu: [Ni(NH3)6]2+ + 4CN~ ^ [Ni(CN)t]2-+6NH3. Complexoni. Compuşi de natură organică care au proprietatea de a forma cu cationii metalici combinaţii complexe interne, cu cicluri stabile, ei avînd rolul de liganzi (adenzi). Complexonii sînt acizi amino-policarboxilici, cei mai importanţi fiind: Complexon I (ac. nitrilotriacetic), com-plexon II (ac. etilendiaminotetraacetic), complexon III (sarea de Na a acidului etilendiaminotetraacetic), complexon IY (ac. 1,2-ciclohexandiaminotetraacetic). Se folosesc în analiza complexonometrică (com-plexonometrie), în industria textilă, în industria zahărului, ca adaosuri în pulberile detergente şi în băi de developare fotografică etc. Complexonometrie. Parte a chimiei analitice cantitative, în care se folosesc ca reactivi complexonii (v.). Sin.: Analiză complexonometrică, Chelatometrie. Component. 1. Fiecare parte a unui amestec. — 2. Fiecare specie de atom sau de moleculă care formează un compus chimic. — 3. Fiecare substanţă chimică ce intră în compoziţia unui sistem omogen sau eterogen. Component independent: Fiecare dintre componenţii unui sistem al căror număr minim este suficient pentru formarea tuturor fazelor sistemului termodinamic corespunzător (legea fazelor). Compost. Ingrăşămînt organic, obţinut din resturi de'gospodărie, paie, coji şi materiale similare, ~ supuse unei fermentaţii lente, riilor fertilizante. Conţine cel puţin 1 — 2 %N. E folosit mai ales la îngrăşarea culturilor de legume şi a livezilor. Compoziţie critică. V. Concentraţie critică. Compreg. Lemn ameliorat, obţinut prin impregnarea lemnului cu răşini sintetice (de ex. cu fenoplaste solubile în apă). Proprietăţile sale sînt superioare celor ale lemnului netratat. Se utilizează la fabricarea unor piese supuse la solicitări mari. Compus A al lui Kendall. V. 11-Dehidroeor-ticosteronă. Compus aciclic. Compus organic, cu catena deschisă, fără cicluri în moleculă. Compus adamantin. Compus cu structură cristalină, asemănătoare cu structura diamantului. Fiecare atom din reţeaua cristalină este legat de cei patnTatomi vecini prin legături covalente. Compus aliciclic. Compus organic care conţine în moleculă cicluri eu 3—34 de atomi de carbon, cu excepţia compuşilor aromatici. Compus alifatie. Compus organic saturat, cu catena deschisă, din seria hidrocarburilor parafinice şi a derivaţilor acestora. Compus anorganic. în general, orice compus chimic care nu conţine atomi de carbon în moleculă. în mod obişnuit, unii compuşi simpli ai carbonului sînt consideraţi compuşi anorganici: oxizii, carburile şi car-bonaţii. Compus apolar. Compus în care centrele de greutate ale sarcinilor pozitive şi negative coincid şi care, în consecinţă, nu au moment electric" permanent. Compuşii apolari nu se ionizează şi nu conduc curentul electric. Compus aromatic. Compus organic, ciclic, co-planar, conţinînd un sistem nesaturat unic, neîntrerupt" cu o mare energie de conjugare, reacţii de substituţie, nu de adiţie; rezistenţă faţă de agenţii"chimici; influenţă acidi-fiantă asupra grupărilor funcţionale (derivaţii hidroxilici aromatici sînt mai acizi decît alcoolii; aminele aromatice sînt mai puţin bazice decît cele alifatice). Se cunosc compuşi aromatici monociclici (derivaţi ai benzenului) şi policiclici (derivaţi ai "naftalinei, ai antracenului etc.). Compus asimetrie. Compus care conţine în moleculă unu sau mai mulţi atomi asimetrici (atomi de C, N, Cr, Pt etc.). Compus asociat. Compus format prin unirea a două sau a mai multor molecule cu aceeaşi compoziţie chimică sau cu compoziţie "chimică asemănătoare. Compus B al lui Kendall. Y. Corticosteronă. Compus binar. Compus format din două sipecii de atomi, prezente în proporţii definite. Compus chimic. Substanţă pură, omogenă, compusă din două sau din mai multe elemente chimice, prezente în proporţii definite. Sin. Combinaţie chimică. Compus ciclic 206 Compus ciclic. Compus care conţine în moleculă unu sau mai multe cicluri (inele) formate din atomi de carbon sau din atomi de carbon şi atomi ai altor elemente (N, O, S etc.). V. Compus homociclic, Compus heterociclic. Compus complex. Compus rezultat prin unirea a doi sau a mai multor compuşi simpli sau ioni, care poate exista atît în soluţie cît şi în stare cristalină. V. Compus de ojdin superior. Compus covalent. Compus chimic care ia naştere prin punerea în comun de electroni, de către atomii care formează molecula respectivă. Sin. Compushomeopolar. Compus cuaternar. Compus format din patru specii de atomi, prezente în proporţii definite. Compus cuaternar de amoniu. Compus chimic care conţine un radical amoniu, în care toţi hidrogenii au fost substituiţi cu diferiţi radicali organici. Compus de adiţie. Y. Compus molecular. Compus de coordinaţie. Compus complex rezultat • prin atracţia de către atomul central (generator al complexului) a unui număr de atomi, de molecule sau de ioni (liganzi, grupe coordinative). Compus de ordin superior. Compus complex rezultat prin interacţiunea compuşilor de ordinul I. Sin. Compus complex. Compus de ordinul I. Compus simplu rezultat prin unirea a doi sau a mai multor atomi diferiţi. Compus de oxoniu. Compus dat de anumite substanţe organice care conţin O, cu acizi minerali, de tipul (R20) • HC1. în special O legat eteric sau heterociclic are caracter bazic, dînd săruri disociabile de oxoniu: R >0-H K :C1:~ Compus desoxi B al lui Kendall. Y. Desoxi-corticosteronă. Compus E al lui Kendall. Y. Cortizonă. Compus electrovalent. Compus chimic care ia naştere prin transfer de electroni între atomii sau grupele de atomi din moleculă. Sin.: Compus heteropolar, Compus ionic. Compus endoterm. Compus a cărui formare din elemente are loc cu absorbţie de căldură. Compus epoxi. Compus care conţine în moleculă o punte de oxigen. Exemple: \ / O -CH2-CH2-CH2 etc. -cr 1 Compus exoterni. Compus a cărui formare din elemente are loc cu degajare de căldură. Compus Fa al lui Reielistcin. Y. Cortizonă. Compus H al lui Reickstein. V. Corticosteronă. Compus heterociclic. Compus care conţine în moleculă inele (cicluri) heterociclice, adică inele care conţin, pe lîngă atomi de carbon, şi alte specii de atomi (heteroatomi): N, S, O etc. Compus heteropolar. Y. Compus electrovalent. Compus homeopolar. Y. Compus covalent. Compus homociclic. Compus organic care conţine în moleculă unul sau mai multe inele homociclice, adică inele (cicluri) formate numai din atomi de carbon. Compus intermetalic. Compus rezultat prin unirea metalelor, format numai din atomi metalici legaţi prin legături metalice. Compus intern. Compus care ia naştere printr-o reacţie între două funcţiuni din aceeaşi moleculă, de obicei cu eliminare de apă (sau de alt compus simplu), cu formarea unui ciclu. Exemple: anhidridele interne, esterii interni (lactonele), compuşii de coordinaţie interni etc. Sin. Combinaţie internă. Compus interstiţial. Compus dat de metale eu unii metaloizi, în care atomii acestora ocupă golurile dintre atomii reţelei metalice. Compuşi de acest tip sînt combinaţiile metalelor grele cu C(carburi), N(azoturi), B(boruri), H(hidruri). Compus ionic. Y. Compus electrovalent. Compus mulueula^ Compus, rezultat jiin unirea a două sau a mai multor molecule, saturate din punctul de vedere al satisfacerii valenţelor atomilor componenţi. Din această categorie de compuşi fac* parte sărurile duble şi sărurile cu apă de cristalizare. Aceste săruri se formează datorită forţelor de atracţie dintre molecule (forţe van der Waals)/Sin. Compus de adiţie." Compus nesaturat. Compus care conţine in moleculă una sau mai multe duble ori triple legături între atomii de carbon. Compus omolog. Compus organic, membru al unei serii omoloage. Compus optic activ. Compus care are activitate optică, adică roteşte planul de pola-rizaţie al luminii. Compus optic inactiv. Compus optic inactiv, care nu roteşte planul de polarizaţie al moleculă atomi de ^carbon asimetrîciT^însă au devenit inactivi prin compensare intra-moleculară sau externă. Exemple: ac. mezo-tartric şi ac. tartric racemic. 207 Condensare benzoinică Compus organic. Compus chimic care conţine în moleculă atomi de carbon, legaţi" în catene sau în inele (cicluri), alături de atomi ai altor elemente, ca: H, N, O, S, CI etc. în general, legătura atomilor este covalentă. Compus petrochimic. Compus chimic obţinut în principal din petrol, din gaz natural sau din hidrocarburi derivate, care serveşte la diferite transformări chimice. Compus polar. Compus în care centrele de greutate ale sarcinilor pozitive şi negative din moleculă nu coincid, care posedă, deci, un moment electric permanent. în general, sînt compuşi polari toţi electroliţii, cea mai mare parte dintre compuşii anorganici şi unii compuşi organici. Compus racemic. Compus rezultat prin amestecarea, în proporţii echimoleculare, a doi antipozi optici, feacemicul rezultat este optic inactiv, deoarece unul dintre antipozi roteşte planul de polarizaţie al luminii spre dreapta, iar celălalt antipod roteşte planul de polarizaţie, cu acelaşi unghi, spre stînga. Compus saturat. Compus în care valenţa tuturor atomilor din moleculă este complet satisfăcută, atomii fiind legaţi între ei prin legături de valenţă simple. Compus ternar. Compus format din trei specii de atomi, prezente în proporţii definite. Compusul 11136. Insecticid sintetic pe bază de fosfat de dietilclorovinil. Insecticid sistemic. Compuşi de iosf ou iu. Compuşi oare conţin în moleculă radicalul — PH4. Exemple: PH4C1 (clorură de fosfoniu), PH4Br etc. Compuşi de iodoniu. Compuşi derivaţi de la hidroxidul ipotetic: JH2OH (hidroxid de iodoniu). Exemple: (C6H5)2JOH (hidroxid de difeniliodoniu), (C6H5)2JJ (iodură de difeniliodoniu). Compuşii de iodoniu conţin iod trivalent. Compuşi iodoso. Compuşi organici care conţin în moleculă gruparea: — JO. Exemplu: C6H5JO (iodosobenzen). Compuşi ureo-aldehidici. Compuşi care se obţin prin condensarea ureei cu aldehidă formică în mediu acid. Sînt folosiţi ca îngrăsămînt, avînd un conţinut între 38 şi 39% N. Concentrat. 1. Produs minier (minereuri, cărbuni) îmbogăţit pe cale mecanică în substanţă utilă şi curăţat într-o măsură suficientă de' Impurităţî^pentru a putea fi supus operaţiilor metalurgice ulterioare. — 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic şi care cere o pregătire culinară foarte scurtă. Majoritatea acestor produse se prepară pe bază de hidrolizate de proteine (vegetale sau animale). Concentraţie. Cantitatea, dintr-un component, conţinută într-o anumită cantitate de dizolvant sau de soluţie. Concentraţie absolută. Cantitatea de substanţă dizolvată în unitatea de volum de soluţie. Concentraţie critieă. La încălzirea a două lichide nemiscibile se observă o creştere a solubilităţii reciproce, cu ridicarea temperaturii, pînă cînd se atinge punctul critic de solubilitate, cînd cele două lichide devin miscibile, formînd o soluţie sau un amestec omogen. Compoziţia amestecului, la punctul critic de solubilitate, constituie concentraţia critică. Sin. Compoziţie critică. Concentraţie ionică. Numărul de ioni-gram dintr-un anumit ion conţinut în unitatea de volum de soluţie. Concentraţie în greutate. Numărul de grame de substanţă dizolvată în 100 g soluţie. Sin. Concentraţie procentuală în greutate. Concentraţie molală. Numărul de moli de substanţă conţinută în 1 000 g soluţie. Concentraţie molară. Numărul de moli de substanţă conţinută în 1 000 ml soluţie. Concentraţie normală. Numărul de echiva-lenţi-gram de substanţă conţinută în lOOOml soluţie. Concentraţie In volume. Numărul, de mili-litri de substanţă dizolvată (lichid) în 100 ml soluţie^ Sin. Coiicenira^ia-prncea-tuală în volume. Conchiolină. Scleroproteină izolată din scoici. Concret. Produs solid obţinut prin extracţia cu solvenţi (eter de petrol) a florilor "şi îndepărtarea solventului. Conţine ~ 50% substanţe mirositoare, pe l"îngă răşini, ceruri, substanţe colorante etc. Se foloseşte în parfumerie,"fie ca atare, fie ca produs intermediar. Sin.: Esenţă concretă, Ulei concret. Condensare. Trecerea unei' substanţe din starea de vapori în stare lichidă; se" poate produce prin răcire şi comprimare sau numai prin comprimare. Condensarea are loc cînd tensiunea de vapori depăşeşte tensiunea de saturaţie. Condensarea gazelor are loc numai sub temperatura critică a gazului respectiv. Condensare benzoinică. Condensare pe care o suferă aldehidele aromatice (cu excepţia nitrobenzaldehidelor) sub influenţa ionului cian, din care rezultă un ceto-alcool şi Condensare capilară 208 care, formal, constă într-o adiţie. Pentru benzaldehidă, reacţia se formulează astfel: O C6H5' O C6H5 C6G5—C—H+CH=0 -> C6H5—G—CH—OH. Benzoină Condensarea benzoinică este o cataliză specifică a ionului CN~, iar măsurările cinetice au arătat că reacţia este de ordinul I faţă de acesta. Condensare capilară. Lichefierea unui gaz absorbit în porii unui absorbant solid. Condensare Claisen. V. Condensarea este-rilor. Condensare crotonică. Condensare care constă în eliminarea unei molecule de apă între un derivat carbonilic şi o componentă metilenică după schema:' )c=o+h2c<^ - )c=c(+h2o. De fapt, întîi se formează un aldol, care apoi elimină un mol de apă: OH >c=o+h2c<^>cc=c(. De exemplu: prin condensarea a doi moli de acetaldehidă după această schemă se obţine aldehidă crotonică (de aici s-a generalizat numele de condensare crotonică): 2CH3~CH = 0 - CH3CH(0H)CH2CH = 0 ^ H20+CH3-CH = CH-CH0 Condensare fracţionată. Supunerea, în trepte succesive, a unui. amestec de vapori la temperaturi din ce în ce mai joase, în scopul separării unor compuşi cu puncte de fierbere din ce în ce mai joase. Procedeul se aplică numai în cazul unei separări grosolane sau cînd componenţii amestecului au puncte de fierbere foarte distanţate. Condensarea esterilor. Condensarea pe care o suferă esterii acizilor carboxilici sub acţiunea Na metalic din care rezultă esteri ai acizilor (3-cetonici. Reacţia constă, formal, în eliminarea unei molecule de alcool între cele două molecule de ester. Exemplu: CH3COOC2H5+CH3COOC2H5 -> CH3COCH2COOC2H5+C2H5OH. Condensarea esterilor este o metodă importantă în sinteza organică. Sin. Condensare Claisen. Condensare ninacolică. Reacţie de reducere Incompletă, ~însoţîtă de ~ cr~xwd^nsare- a cetonelor din care se obţin glicoli diter-ţiari. Ca agenţi reducători se pot folosi: Mg amalgamat, Al amalgamat, Zn sau Na. Din acetonă se obţine pinacol, iar din benzofenonă se obţine benzpinacol. în cazul acetonei, reacţia decurge astfel: HoC IRC \ + 2H NC-----► 2 /[[ O HoC. h8c XC CEL • V. c"' h^oh ohch=> Sin. Condensare pinaconică. Condensat. Fază lichidă obţinută prin condensarea vaporilor unui fluid. Condiment. Produs (substanţă sau preparat) folosit în alimentaţie cu scopul de a favoriza secreţiile stomacale, de a uşura digestia, de' a provoca pofta de mîncare. Condrosamină. Amino-galactoză care face parte din compoziţia acidului condroitin-sulfuric; intră în structura cartilajelor şi a unor ţesuturi. CondnctibiUtate echivalentă. Raportul dintre conductibilitatea electrică a unei soluţii şi numărul de eehivalenţi-gram de electrolit conţinuţi într-un mililitru de soluţie. Mai poate fi'definită ca produsul dintre'conductibilitatea soluţiei şi volumul ei, în cazul cînd soluţia conţine un echivalent-gram de electrolit la îitru. Creşte cu diluţia. Conductibilitate echivalentă limită. Conductibilitatea echivalentă la diluţie infinită. Se notează cu X^. Conductibilitate electrică. Proprietatea unui corp de a permite deplasarea sarcinilor electrice în interiorul lui, sub acţiunea unui cîmp electric. Pentru conducto , conductibilitatea este egală cu inversul rezistenţei şi se notează cu (7. Deci: Conductibilitate molară. Raportul dintre conductibilitatea unei soluţii de electrolit şi numărul de moli de electrolit dizolvaţi într-un mililitru de soluţie. Se mai poate defini ca produsul dintre'conductibilitatea soluţiei şi volumul de soluţie care conţine un mol de electrolit la litru. Conductibilitate specifică. Inversul rezistenţei specifice. Se notează cu X şi are va- loarea X= — . Reprezintă cantitatea de electricitate care traversează, într-o secundă, o secţiune a electrolitului egală cu 1 cm2, pe o lungime de 1 cm, cînd diferenţa de conductibilitate specifică este inversul ohm-ului, adică — — şi se mai scrie mho. ’ co Sin. Conductivitate. 209 Constanta lui Boltzmann Conductibilitate termică. Transmiterea căldurii, prin masa unui corp, la variaţia temperaturii. Conductivitate. V. Conductibilitate specifică. Conductivitate echivalentă. V. Conductibilitate echivalentă. Conductivitate echivalentă limită. Y. Conductibilitate echivalentă limită. Conductivitate molară. Y. Conductibilitate molară. Conduetometrie. V. Analiză conductometrică. Configuraţie sterică. Aşezarea spaţială a celor patru substituenţi ai unui atom de carbon sau ai altor elemente (Be, B, Si, Ge, Sn, N, P, As, S, Se, Te, Cu, Zn, Pt, Pb), însă numai în acele combinaţii" în care aceste elemente sînt tetracovalenţe, prezentînd deci un octet complet. Cunoaşterea configuraţiei sterice este foarte interesantă, în special în grupa zaharurilor, unde caracterizarea marelui număr de izo-meri nu este posibilă decît pe baza configuraţiei în spaţiu. Congo rubin. V. Bordo strălucitor diamin B. Congo Corint B. C34H2507N5S2Na2. Gr. mol. 725,58. Pulbere neagră-verzuie, solubilă în apă. Se obţine sintetic din 1 mol o-tolui-dină tetraazotată cu 1 mol ac. naftionic şi 1 mol. ac. l-naftol-4-sulfonic (ac. Ne-villeYV inter). Colorant substantiv, direct, roşu, pentru colorarea bumbacului, a mătăsii, a semilînii, a semimătăsii. Sin.: Direktbordeaux B, Bordo benzolo B conc. Conhidrină. C8H17ON. Gr. mol. 143,13. Aîca-loid cu nucleu piperidinic, obţinut din seminţele de cucută (Conium maculatum) sub forma de sare a acidului malic. Este un alcool secundar, derivînd de la coniină. Cristale; p.t. 120—121°. y-Conieeină. C8H15N. Gr. mol. 125.12. Alca-loid extras din pericarpul seminţelor de Conium maculatum. Sintetic se obţine din (-j-)-coniină, HC1, Br2 şi soluţie de NaOH. Lichid incolor, cu p.f. 171 — 172°; 0,8753; 1,4607; e puţin solubilă în apă. Bază puternică; cu acizii minerali dă săruri hi-groscopice. Se păstrează la întuneric; e foarte toxică. Sin. 2-Propil-l,4,5,6-tetra-hidropiridină. Conicină. Y. Coniină. Coniferină. C16H2208. Gr. mol. 342,34. Glu-cozida alcoolului coniferilic. E glucozida principală din conifere. Cristalizează în ace cu 2H20; p.t. 126°. E solubilă în apă fierbinte, în piridină, în H2S04 conc., cu for-marea unei culori purpmrii lnchisc; insolubilă în eter; [a]^0—68,3° (apă). Sin.: Hi-droxi-3-metoxi-l-hidroxipropenil (benzen-4--D-glucozidă), Abietină, Laricină. Coniină. CaH17N. Gr. mol. 127.22. Alcaloid !J—ch2—ch2—ch3 N I H piridinic, care se extrage din cucută (Conium maculatum). Sintetic se obţine din piridină + JCH3 -> iodură 300° ► a-picolină, de metilpiridiu transpoziţie NaOH JH-------► , a - picolină + paraldehidă • -*propanolpiridină— H20->izoalipiridină -alc°o1 + NaQH reducere ac. tartric eonima racemica separarea izomerilor coniină. P.f. 166°; d 0,844-0,848; rîg 1,4505; [<*]$+16°. E în-trebuinţată, ca sare, în tratamentul tusei convulsive, al astmei etc. E toxică. Sin.: Cicutină, Conicină, a-Propilpiperidină. Conradson, proba —. Determinarea reziduului de cocsificare după metoda Conradson; se aplică la fracţiunile grele de ţiţei: motorine, uleiuri, păcură, şi oferă unele indicaţii asupra conţinutului de hidrocarburi parafinice, aromatice, nesaturate, cum şi asupra comportării acestor produse în timpul întrebuinţării. Parafinele dau valori mai mici decît aromaticele şi nesaturatele. Proba Conradson constă " în distilarea în absenţa aerului a unei cantităţi anumite de produs. Consistenţă. Gradul de viscozitate sau de fluiditate al unui lichid, sau gradul de tărie ori de plasticitate al unui solid. Consistometru. Aparat pentru măsurarea consistenţei. Partea esenţială a aparatului o care este fixat la o anumită înălţime deasupra materialului ce urmează să fie cercetat. Acesta este lăsat să cadă liber şi adîncimea pătrunderii în masa materialului măsoară consistenţa sa relativă. Constanta gazelor. Constantă absolută (universală) a gazelor, definită ca raportul dintre produsul presiunii (760 mm) cu volumul gazului (la 0°) şi temperatura absolută (273°). Are simbolul R. La gazele perfecte: P V J^=~273^' ^a*oarea ^ depinde de sistemul de măsură adoptat pentru P0 şi V0: R — 0,082 litri/atmosfere/grd. mol (P0, în at; F0, în 1/grd.mol.) P=8,3170 • 107 erg . grd . mol (P0 si V0, în unităţi CGS); R—1,986 cal/grd (din valoarea căldurii specifice sub presiune şi volum constante). Avogadro. Constanta lui Boltzmann. Constantă moleculară folosită în calculul termodinamic al 14 — Dicţionar de chimie Constanta lui Curie 210 energiei unei molecule. Este dată de relaţia k=RlN, în care R este constante gazelor, iar N este numărul lui Avogadro. Valoarea sa este: /r=l,3804 • IO'16 erg/grd. Constanta Iui Curie. Pentru substanţele para-magnetice, susceptibilitatea magnetică (x) este invers proporţională cu temperatura absolută (legea lui’Curie): yPara=ClT; C este constanta lui Curie şi are valoarea: Nil2 C=~t- , unde N este numărul lui Avo-3 k gadro, p. — momentul magnetic al moleculei substanţei paramagnetice, k — constanta lui Boltzmann. Constanta lui Loschmidt. V. Numărul lui Loschmidt. Constanta lui Kerr. Constantă care intervine în relaţia dintre indicii de refracţie ai luminii polarizate emergente dintr-un acelaşi mediu, cînd acesta prezintă fenomenul de birefringenţă, prin aplicarea unui cîmp electric (efectul Kerr). Este dată de relaţia Tlp — lls Kerr, n —- indicele de refracţie al mediului pentru lumina incidenţă, E — intensitatea cîmpului electric, np şi ns sînt indicii de refracţie ai luminii polarizate, emergente, care vibrează în plane paralele şi perpendiculare pe direcţia cîmpului. Constanta lui Planck. Constanta h care intervine în expresia energiei unei cuante: s=A-v, în care e este energia unei cuante, iar v — frecvenţa radiaţiei; h se mai numeşte si constantă de acţiune si are valoarea 6,6249 • IO-27 erg-s. Constanta lui Rydberg. Constanta J? care intervine în diferite formule fundamentale şi exprimă numărul de undă al liniilor spectrale în funcţie de diferenţa dintre doi termeni numerici. Astfel, pentru liniile din spectrul hidrogenului atomic, relaţia este , în care X este lungimea JT=' ,în care K este constanta lui de undă a liniilor din spectru; R — constanta lui Rydberg = 109 737,3 cm-1 ; = nu- măr întreg, care depinde de seria de linii din spectrul hidrogenului (1 — pentru seria Lyman, 2 — pentru seria Balmer, 3 — pentru seria Pfund etc.); n2 = număr întreg, care depinde de linia din seria considerată (n2>n1). R creşte uşor pentru elementele cu greutate atomică mai mare. Constantă erioscopică. Scăderea moleculară a punctului de congelare al unui dizolvapt, unei soluţii care conţine un mol de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie. Constanta erioscopică este independentă de natura substanţei dizolvate şi nu depinde decît de natura dizolvantului. Valoarea constantei pentru cîteva substanţe: apa 1,86°; ac. acetic 3,90°; benzenul 4,90°. Constantă de activitate. Raportul dintre produsul activităţilor substanţelor rezultate în reacţia de la stînga la dreapta şi produsul activităţilor substanţelor rezultate în reacţia de la dreapta la stînga, într-o reacţie reversibilă, la echilibru — sau constanta obţinută prin aplicarea legii acţiunii maselor la o reacţie reversibilă, în care concentraţiile sînt înlocuite cu activităţile. Constantă de dezintegrare. Numărul relativ de atomi care se dezintegrează în unitatea de timp. Valoarea sa, X, este dată de relaţia . dN J_ N ' df ’ în care: N este numărul total de atomi care se pot dezintegra, iar dlV — numărul de atomi care se dezintegrează în timpul d*. Sin. Constantă de radioactivitate. Constantă de disociere. V. Constantă de ioni-zare. Constantă de echilibru. într-o reacţie reversibilă, constanta de echilibru este egală cu raportul dintre constantele de viteză ale celor două reacţii contrare. Exemplu: în reacţia A-\-B C+D, vitezele de reacţie ale celor două reacţii contrare sînt: V1== = KX[A] • [J?]; V2=K2 [C] • [D], de unde, la echilibru: V1~V2 sau K^A] • [2?] = = K2[C] • [2>] sau: [Cy[D]_Ki_ [A1-[B] A2* Constantă d©^ Mdreliz4,~Gonstanta -de ^chiIi^ bru a unei reacţii de hidroliză. Este egală cu raportul dintre produsul concentraţiilor (activităţilor) substanţelor rezultate prin hidroliză* şi concentraţia (activitatea) substanţei care a suferit hidroliză. în cazul diferitelor săruri, constanta de hidroliză, Kh, are următoarele valori, în funcţie de constantele de disociere ale acizilor şi bazelor din care provin sărurile: sarea formată din acizi slabi şi baze tari: Kh- K h2o Ka ; sarea formată din acizi tari şi baze slabe: Kh= K HaO ■ Kh sarea formată din acizi slabi şi baze slabe: ____________ KarEhl unde: KHt0 este produsul ionic al apei; Ka şi Kh sînt constantele de disociere ale acidului şi bazei slabe. 211 Contracţia lantanidelor Constantă de instabilitate. Constanta de disociere a unui ion complex, exprimată prin raportul dintre produsul concentraţiilor componenţilor ionului complex (ridicate la puterile respective) şi concentraţia ionului complex. Exemplu: [Cu2+]-[NH3]4 _4 6 . 10,4 [Cu(NH3)i+] Constantă de ionizare. Raportul dintre produsul concentraţiilor ionilor formaţi de un electrolit prin ionizare şi concentraţia moleculelor neionizate (în cazul electroliţilor slabi), sau raportul dintre produsul activităţilor ionilor rezultaţi prin ionizarea unui electrolit şi activitatea moleculelor neionizate. Pentru un electrolit AB, constanta de ionizare este (electroliţi slabi); K= —B (orice electrolit). Constantă de radioactivitate. V. Constantă de dezintegrare. Constantă de reţea. Distanţa dintre planele reticulare ale reţelei cristaline. In reţeaua spaţială a unui cristal, constantele de reţea, în cele trei direcţii ale spaţiului, pot fi egale sau diferite. Constantă de sedimentare. Mărime obţinută la sedimentarea particulelor coloidale sub acţiunea unei forţe (forţă centrifugă etc.) date de relaţia: 2rs(p—p') - - .......?jQ.....’...-.......... în care: S este constanta de sedimentare, r — raza particulei, p şi p' sînt valorile reciproce ale volumelor specifice parţiale respective pentru particulă şi mediu/tj — viscozitatea mediului. Constantă de viteză. Viteza reacţiei dintre două substanţe Aşi B, cînd 04] şi [#] sînt egale cu unitatea (de ex. un mol). Exemplu: în reacţia A+B ^ C+D, viteza reacţiei de la stînga la dreapta este: Vx—K-^A] • \B]; Kx fiind constanta de viteză a reacţiei. Constantă dieleetrică. Mărime care caracterizează proprietatea unui mediu de a modifica interacţiunea corpurilor încărcate electric care se găsesc în acest mediu sau sînt separate de el. Forţa de atracţie între cele două corpuri, într-un mediu oarecare, este 1 QmQ' dată de relaţia , în care K este^ constanta dieleetrică/ln vid, K— 1. Valoarea lui K pentru cîteva medii: aer ~~ 1; benzen 2,3; alcool 25; ac. formic 62; apă 80; ac. cianhidric 96. Constantă ebulioscopică. Urcarea moleculară a punctului de fierbere a dizolvantului, adică urcarea punctului de fierbere al unei soluţii care conţine un mol de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie. Constanta ebulioscopică este independentă de natura substanţei dizolvate şi nu depinde decît de natura dizolvantului! Valoarea constantei pentru cîteva substanţe: apă 0,52°; alcool 1,15°; ac. acetic 2,53°;* benzen 2,67°. Constantan. Aliaj care conţine 55 — 60% Cu şi 45—40% Ni. Cea mai frecventă proporţie este: 60% Cu şi 40% Ni sau 59% Cu, 40% Ni şi 1% Mn. Are rezistivitate electrică mare şi aproape independentă de temperatură. Este mult folosit în instalaţiile electrice. Contact Petrov. Soluţie apoasă (^ 40%) a acizilor sulfonici obţinuţi prin acţiunea H2B04 fumans sau a aerului saturat cu S03, asupra unor fracţiuni petroliere (motorine şi uleiuri spindel). E folosit la scindarea grăsimilor fără presiune, ca dezemulsionant al ţiţeiului şi ca muiant şi emulsionant în industria textilă, a pielăriei şi în alte industrii. Conteben. V. p-Acetilaminobenzaldehid-tiose-micarbazonă. Contergan. V. Talidomidă. Contor Cerenbov. Contor umplut cu o substanţă anumită, în care viteza luminii este mai mică decît viteza anumitor particule, în aceeaşi substanţă. Traversînd această substanţă, particulele suferă o pierdere de energie — sub forma de radiaţii luminoase — şi, astfel, sînt detectate. Contortxeiger-MuUcr.Aparatfolositpentru detectarea şi măsurarea intensităţii radiaţiilor a, (3 sau y. Se compune dintr-un cilindru metalic care constituie un electrod. Cilindrul este umplut cu argon la presiunea de — 20 mm Hg. Al doilea electrod, sub formă de fir metalic, este introdus axial în cilindru cu ajutorul unui dop. Se aplică un potenţial electric între cei doi electrozi, astfel*încît el să fie puţin mai mic decît este necesar spre a produce descărcări electrice. La trecerea prin aparat a radiaţiilor, gazul din cilindru se ionizează, producîn-du-se descărcări electrice, care indică prezenţa radiaţiilor. Contracţia lantanidelor. Fenomen observat la elementele din familia lantanidelor, care constă în completarea progresivă a subîn-velişului 4 f, de la ceriu la luteţiu, ceea ce are ca efect o atracţie crescîndă a nu-ckuIaLasup^dinJnvclişurilc periferice şi, în consecinţă, o scădere a razelor atomice şi ionice. Âcest fenomen explică de ce elementele din grupa ytriului sînt, în general, mai dense, mai dure decît 14 Conul lui Tyndall 212 cele din grupa ceriului. Efectul contracţiei este şi mai net asupra ionilor, razele lor des-crescînd foarte regulat de la lantan la lu-teţiu. Descreşterea razei are ca efect o creştere a hidratării ionilor, deci o diminuare a mobilităţilor, cum şi o scădere a caracterului eleetropozitiv al elementelor. Conul lui Tyndall. Conul luminos care apare cînd un fascicul de lumină pătrunde lateral printr-o soluţie coloidală, a cărei fază dispersă este formată din particule avînd dimensiuni între 1 şi 100 mp.. Fenomenul este datorit difracţiei luminii. Convalamarină. Glucozidă extrasă din Convallaria majalis (lăcrămioară). Pulbere a-morfă, amară, galbenă, solubilă în apă, în alcool diluat; insolubilă în cloroform. E constituită din agliconul convalamaretină, 2 moli de L-ramnoză şi 1 mol de D-glucoză. Nu este cardioactivă. Convalatoxină. C29H42O10. Gr. mol. 550,53. Glucozidă izolată din Convallaria majalis. Cristale, cu p.t. 238—239°; solubile în alcool, în acetonă; puţin solubile în cloro-fprm, în apă; insolubile în eter, în eter de petrol. Principala glucozidă cardioactivă din Convallaria. Agliconul este identic cu stro-fantidina. Conversiune. 1. Transformarea, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule. Dintre speciile nou apărute, unele reprezintă produsul dorit ca urmare a reacţiei principale, iar celelalte, produşii secundari. Raportul, exprimat în procente, dintre cantitatea de produs iniţial transformată în produs principal şi cantitatea totală de produs iniţial transformat, se numeşte randament sau selectivitate. Din date termodinamice se pot calcula, pentru reacţiile reversibile, în diverse condiţii de lucru, conversiunea la echilibru şi compoziţia de echilibru. —2. Producerea, într-un reactor în funcţiune, a unui material fisionabil, de tip diferit de materialul fisionabil consumat. Conversiunea gazului de apă. Metodă de preparare a H2 din gaz de apă. La temperatura de 500° şi în prezenţa Fe203 drept catalizator, CO din gazul de apă reacţionează cu vaporii prezenţi, după reacţia: CO+H20 -> C02+H2. Bioxidul de carbon se dizolvă în apă sub presiune. Conversiunea oxidului de carbon. Metodă de obţinere a unui amestec de H2 şi N2 necesar sintezei NH3, pornind de la un amestec de ~ga7;deapă^rdegazdegeTmratorrArmesteuu4 de CO, N2"şi H2, împreună cu vaporii de apă, este trecut peste fier redus, la circa 600°: CO-j^HgO ~> C02+H2. Bioxidul de carbon se dizolvă în apă sub presiune, iar urmele de CO sînt prinse într-o soluţie amo-niacală de CuCl. Conversiunea salpetrului. Metodă de obţinere a KN03, plecînd de la soluţii saturate şi fierbinţi de NaN03 şi KC1: NaN03+KCl;£ ^ KN03 + NaCl. NaCl avînd, la cald, o solubilitate mai micădecît celelalte săruri, cristalizează, deplasînd echilibrul reacţiei spre dreapta. Prin răcire cristalizează KN03, întrucît solubilitatea lui scade mult cu scăderea temperaturii. Convertizor Bessemer. Cuptor în care se obţine oţel, din fontă, prin oxidarea cu aer a unei "părţi din carbonul existent în fontă. Cuptorul are forma de pară, este rotativ, şi este căptuşit cu cărămizi silicioase. în el se poate obţine oţel din fonte nefosfo-roase. Convertizorul Bessemer-Thomas, bazic, este căptuşit în interior cu dolomit şi în fonta topită se introduce var. în acest convertizor se poate obţine oţel şi din fonte fosforoase. Copal. Răşină naturală, recentă sau fosilă, foarte dură, asemănătoare chihlimbarului, obţinută din diverse plante tropicale. Se utilizează în lacuri de ulei rezistente la intemperii, prin procese speciale de topire. Copal Congo, p.t. 105—195°; Zanzibar, p. t. 330-360°; Manila, p.t. 135-190°. Pentru lacuri de etichetă pe bază de alcool: Kauri, p.t. 115 — 185°. Copolimer. Compus macromolecular rezultat prin polimerizarea simultană a doi sau a mai multor monomeri diferiţi. Copolimerizare. Polimerizarea simultană a doi sau a mai multor monomeri diferiţi, prin care se obţine un polimer nou, cu proprietăţi diferTte de prbpn polimeriîor obţinuţi din fiecare monomer în parte. Exemple: copolimeri de clorură de vinii cu acetat de vinii şi clorură de viniliden, de nitril acrilic cu stiren etc. Copolimerizarea poate avea loc şi între doi compuşi care, fiecare în parte," nu polimerizează. Coprecipitare. Antrenarea (prin adsorbţie, ocluzie sau cristalizare izomorfă) de către un precipitat care se formează, a unor substanţe care, în mod normal, sînt solubile în "condiţiile de precipitare. Coprolite. Minerale avînd drept component principal fosfatul tricalcic. Fac parte dintre fosfor iţii de natură sedimentară. Au luat naştere" prin fosfatarea cochiliilor moluş-telor, a viermilor etc. Coprostan. C27H48. Gr. mol. 372,65. Steroid; homolog cis-decalin al colestanului. Cristale, cu p.t. 72° (alcool); e solubil în eter, în cloroform; puţin solubil în alcool; [a]# +25,07° (cloroform). Coprostanol. C27H480. Gr. mol. 388,65. Steroid extras din excremente; sintetic se ob- 213 Cotarnină ţine din coprostenonă sau din coprostenol. Cristale, cu p.t. 101° (metanol); [oc]jf +28° (cloroform). E solubil în eter, în cloroform, în benzen; puţin solubil în metanol; insolubil în apă. Sin.: Coprosterol, Stercorină. CoprosteroI.V. Coprostanol. Coramină. V. N,N-Dietilnicotinamida. Corbasil. Y. 2-Aminopropanolpirocatechină. HC1. Cordiamină. Y. N,N-Dietilnicotinamida. Cordierit. Mineral. Mg2Al3(AlSi50ls). Cristale rombice (holoedrice), prismatice, uneori maclate, sau agregate granuloase mari. E casant, transparent sau translucid; d 2,6: durit. 7 — 7,5. E cenuşiu, brun-albasfiru, violet-albastru, albastru, brun-verzui, gălbui. Varietatea comună, albastră închisă, se găseşte asociată cu blendă şi cu pirită, în unele graniţe. Varietăţile transparente sînt întrebuinţate ca pietre semipreţioase. Sin. Safir de apă (albastru). Corfilin. V. Teofilin-etilendiamină. Coriină. Glucoproteidă care apare în stratul intermediar al pielii animalelor (corium sau cutis) şi care are rolul unui ciment între fibrele de colagen. Corilină. Globulină extrasă din alune. Corlndon. Mineral. Alumină (A1203) cristalizată. Cristale hexagonale. Corindonul e izo-morf cu hematitul (Fe203), e sticlos, uneori cu luciu adamantin; are d 3,9 —4,1; durit. 9. Conţine 95 — 99% alumină, cu mici cantităţi'de oxid feric, magnezie, silice, apă etc.; şi, uneori, urme de crom. E transparent, incolor sau colorat — rubinul (roşu), topazul oriental (galben), smaraldu 1 oriental (verde), safirul (albastru sau indigo) — şi opac (corindonul comun). E întrebuinţat ca piatră preţioasă sau ca material pentru abrazivi. Există şi corindon obţinut sintetic, cristalizat, divers colorat/ Sin. Co-rundum. Cori pan. Y. Hormon corio-gonadotrop. Coroziune. Orice proces de distrugere chimică a metalelor sub acţiunea mediului înconjurător. Coroziune, probă de — . Se aplică la benzine, white-spirit şi petroluri şi constă în observarea schimbării culorii unei lame de cupru alb sub acţiunea compuşilor activi de sulf sau a sulfului liber, servind k detectarea lor în aceste produse. Coroziunea atmosferică a metalelor. în majoritatea cazurilor, metalele pure nu sînt supuse aproape de loc coroziunii atmosferice; corodeze/ Metalul, împreună cu impuritatea, formează la suprafaţă numeroase mi-cropile galvanice, care se descarcă sub influenţa apei din atmosferă. Micropilele gal- vanice de la suprafaţa metalului nu se polarizează, datorită H2 care se degajă la catod, acesta fiind oxidat de 02 din aer, care are rolul de depolarizant. Metalul este cu atît mai expus la coroziune cu cît se găseşte mai la stînga în seria tensiunilor electrochi-mice. Coroziunea metalelor de către apa de mare. Această coroziune este mai puternică decît coroziunea metalelor prin acţiunea agenţilor atmosferici, întrucît aici fenomenul are loc în prezenţa soluţiilor saline (în special a soluţiei de NaCl). Procesul coroziunii poate fi prezentat schematic astfel: MeI+H20+NaCl=MeICl+H++NaOH; MeICl+NaOH=MeIOH+NaCl. Corp galben. Masă galbenă portocalie, formată din celule glandulare, care iau naştere în ovar. Fecundarea ovulului este urmată de dezvoltarea considerabilă a corpului galben, care ocupă o treime din volumul ovarului. Dacă ovulul nu este fecundat, corpul galben se micşorează şi dispare, lăsînd o cicatrice albicioasă. Corticosteronă. G21H30O4. Gr. mol. 346,45. Hormon cortical extras din cortexul suprarenal, iar prin biosinteză, din desoxicorti-costeronă. Se obţine sintetic din ac. bis--nor-desoxicolic, pirolizat, şi redus cu precauţie. Cristale trigonale, cu'p. 1.180—182°; [ocj])-+223° (alcool). Medicament folosit în tratamentul bolii lui Addison. Sin.: A4-Preg-nen-ll,21-diol-3,20-dionă, Compus B al lui Kendall, Compus H al lui Reichstein. Corticotropină. Y. A.C.T.H. Cortizonă. Cfl1Ha«Ofi. Gr. mol. 360,44. A fost izolată din glandele suprarenale. Sintetic se obţine din ac. desoxicolic. Cristale cu p. t. 220—224° (cu descompunere); [a]^ +209° (alcool). E solubilă în metanol, în alcool, acetonă, eter, benzen, cloroform; puţin solubilă în apă. A c e t a t. C23H30O6. Gr. mol. 402,47. Cristale cu p.t. 235 — 238°; [a^+1640. E solubil în apă 25° 2,2 mg%; în cloroform 187 mg/g; în eter 1,9 mg/g; în alcool 2,2 mg/g. Medicament antiflo-gistic, antialergic etc., cu indicaţii foarte variate. Produce accidente. Sin.: 17-Hidroxi--11-dehidrocorticosteronă, A4-Pregnen-17(a), 21-diol-3,ll,20-trionă, Compus Fa al lui Reichstein, Compus E al lui Kendall, Gortone. Corundum. V. Corindon. Cositor. Y. Staniu. Cosmotron. Accelerator de particule în care se poate imprima protonilor o energie de 3 GeV. Coşenilă. V. Carmin. Cotarnină. C12H1504N. Gr. mol. 237,25. Cristale incolore; p.t. 132 — 133° (cu descom- Coulomb 214 punere). E solubilă în alcool, în eter; insolubilă în apă rece. Se obţine sintetic prin scindarea narcotinei, prin oxidare menajată. Medicament hemostatic, vasoconstric-tor, întrebuinţat în hemoragii uter ine, în menoragii, metroragii; puţin toxic. Coulomb. Unitate practică de cantitate de electricitate, egală cu cantitatea de electricitate transportată de un curent constant de 1 amper, într-o secundă. 1 coulomb=3-109 unităţi electrostatice, sau este cantitatea de electricitate care, traversînd o soluţie de AgN03, depune la catod 0,001118 g Ag. Coulombmetrie. Metodă de analiză electro-chimică, cu ajutorul căreia se determină substanţa de dozat, prin măsurarea cantităţii de "electricitate, exprimată în coulom-bi! Se deosebesc: coulombmetrie directă, în care cantitatea de electricitate măsurată indică cantitatea de substanţă rezultată prin electroliză, şi coulombmetrie indirectă, în care cantitatea de electricitate măsurată indică cantitatea de reactiv care a reacţionat cu substanţa de dozat. Determinarea" se poate face la potenţial constant sau la intensitate de curent constantă. Ultima cale este cea mai folosită; în acest caz, cantitatea de electricitate necesară este proporţională cu durata electrolizei; deci se măsoară timpul. Aparatele folosite în coulombmetrie se numesc coulombmetre (v.). Sin. Goulometrie. Coulombmetru. Aparat care serveşte la măsurarea cantităţii de electricitate ce trece printr-un circuit. Se utilizează mai multe tipuri de coulombmetre, şi anume: în care se măsoară volumul...gazului dezvoltat la electroliză, în care se cîntăreşte metaîuTde-pus prin electroliză sau în care se titrează substanţa separată în timpul electrolizei. Gel mai" precis este coulombmetrul cu argint. Sin. Goulometru. Goulometrie. V. Coulombmetrie. Goulometru. Y. Coulombmetru, Covalcnţă. Legătura chimică ce se creează între atomii unei molecule prin punerea în comun de electroni. Ea este formată dintr-o pereche de electroni, cei doi electroni ro-tindu-se deopotrivă pe ambele orbite ale atomilor ce se combină şi avînd spin opus. Legătura covalentă simplă se reprezintă prin două puncte: H H :C1: Ci: H:0:H H:N: H:C:H H H __Legăturile duble sau triple se reprezintă prln ^ouă saufrei p erech i de puncttr H H H :C: : C C : : 6 : : N : : : N H H H Legăturile covalente se pot reprezenta şi prin linii de valenţă ca în formulele clasice: H H : CI—CI: H-O-H H-N: H-C-H H H >C = C< W XH H H C=0: :N=N: Atomii halogenîlor, oxigenului, azotului au în combinaţiile covalente octete complete, deşi nu toţi electronii intră în legăturile co-vaîente. Electronii care nu intră în legăturile covalente sînt perechile de electroni neparticipanţi; aceştia au un rol important la formarea legăturilor coordinative. Covolum. Termen introdus în ecuaţia lui van der Waals şi care se scade din volumul gazului, pentru a corecta efectul volumului propriu al moleculelor. Acest termen nu este însă egal chiar cu volumul moleculelor gazului supus presiunii, ci reprezintă volumul pe care tinde să-l ocupe gazul sub o presiune infinită. După van der Waals, covolumul este egal cu de patru ori volumul real al moleculelor gazului. Gozimază. V. Coenzimă I. Cracare. Procedeu prin care moleculele organice mari se scindează, termic sau catalitic, în molecule mai simple. Se aplică in industria petrolieră pentru obţinerea benzinelor din fracţiuni grele. Sin. Cracking. Cracare autotermă. Procedeu de cracare în care căldura necesară reacţiei este obţinută prin arderea unei părţi din materia primă '{V7CombustieimTţială)..Se aplică la produ-cerea etilenei din "etan şi propan la — 750°. Cracare catalitică. Procedeu de obţinere a benzinei cu cifră octanică mare din fracţiuni grele de ţiţei, în special motorină, în prezenţa catalizatorilor de silice-alumină. Se proclue mai multe tipuri de reacţii: descompunere termică, reacţii catalitice de izomerizare, alchilare, aromatizare. Se formează şi produşi de condensare avansată, care se transformă pe suprafaţa catalizatorului în cocs. Din punctul de vedere al manipulării catalizatorului s-au realizat trei tipuri de procedee: 1) cu pat fix (Houdry, hidroformare), 2) cu pat mobil (fluid, ter-mofor) şi 3) cu o singură trecere (suspensoid). Cele mai răspîndite sînt primele două. Se obţin 40—50% benzină, 30—40% material de "ciclu, cocs şi gaze bogate în hidrocarburi nesaturate. realizează la temperaturi înalte. în acest caz, combinaţiile eu molecule mari, cu puncte de fierbere înalte* sînt descompuse, sub acţiunea căldurii, în combinaţii cu mo- 215 Criolit lecule mai mici, cu puncte de fierbere mai joase; unele dintre acestea, care sînt mai reactive, şe combină pentru a da molecule chiar mai mari decît cele iniţiale. Se aplică, în industria petrolului, pentru obţinerea produselor gazoase şi lichide. Din păcură şi motorină la ^480—550° se obţine benzină de cracare, împreună cu gaze şi reziduuri grele sau cocs. Creatină. G4H902N3. Gr. mol. 181,14. Ami-noacid extras din muşchii unor vertebrate (din extracte de carne). Sintetic se obţine din sarcosină şi cianamidă. Cristalizează cu H20; p.t. 300° (cu descompunere). E solubilă în apă (1 : 75), în alcool (1:9 000); insolubilă în eter. Sin.: Ac. a-metilguanidi-noacetic, N-Metil-N-guanilglicină. Creatinină. C4H7ON3. Gr. mol. 113,12. Ami-noacid. Produs final al catabolismului crea-tinei; constituent normal al urinei. Se găseşte în vegetale (seminţe etc.), în gunoiul de grajd. Sintetic se obţine din creatină şi HC1. Cristale, cu p.t. — 300° (cu descompunere). E solubilă în apă caldă; puţin solubilă în alcool; insolubilă în cloroform, în acetonă, în eter. Sin.: 1-Metilglico-ciamidină, l-Metilhidantoin-2-imidă. Cremene. Y. Silex. Creolină. Amestec de crezilaţi şi creziisulfo- naţi de sodiu; formează emulsii stabile. Dezinfectant, dezodorizant, antiseptic. Creozot. Amstec de fenoli, în principal gua-iacol şi crezoli, obţinut din gudron de lemn sau de cărbune. Lichid uleios, incolor sau galben deschis, cu miros caracteristic; caustic;1,076; p;f. 203—220° (cel puţin 90%). E solubil în apă, în alcalii, în alcool, cloroform, eter, în uleiuri. E folosit ca ex-pectorant în bronşite cronice; la prepararea guaiacolului; la conservarea cărnii. Creozotal. Amestec de carbonaţi ai creozo-tului din gudron de lemn. Se* obţine sintetic din creozot, NaOH, fosgen. Ulei vîscos, insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în uleiuri; d25 1,145—1,170. înlocuitor al creozotului, mai bine tolerat. Sin. Carbonat de creozot. Crep. Cauciuc natural brut, obţinut prin coagularea latexului cu ac. formic sau apetic în prezenţă de NaHS03, şi malaxarea coa-gulului la o maşină specială cu două val-ţuri, care se rotesc cu viteze diferite. Suprafaţa produsului obţinut are aspectul hîr-tiei creponate. Cretă» ăRocă—caAcaroasăr- formatădinr-estufi microscopice de foraminifere şi din fragmente fine de schelete zoogene. E albă, friabilă. E utilizată la scris, la prepararea ciuturilor de geamuri, a chiturilor de cuţit şi de stropit, la umpluturi de pori, a grundurilor, a vopselelor pe bază de clei. Sin. Cretă de scris. Cretizare. Proprietatea unor pigmenţi (bioxid de titan etc.) de a transforma pelicula de vopsea în care sînt înglobaţi, dîndu-i proprietatea de a se şterge uşor şi de a lăsa o urmă ca de cretă pe obiectul cu care se şterge pelicula astfel modificată. Creuzet refractar. Vas tronconic, confecţionat dintr-un material rezistent la căldură (porţelan, şamotă, grafit, fontă, nichel, platină, cuarţ etc.), folosit la calcinarea diferitelor precipitate, pentru reacţii chimice la temperaturi înalte, pentru topirea metalelor, pentru tratamente termice. Crezatin. V. Acetat de m-crezil. Crezoli. CH3C6H4OH. Gr. mol. 108,13. Amestec al celor trei izomeri o-, m-, p-crezol, obţinuţi prin distilare din gudron de lemn sau cărbune. Se obţin, de asemenea, din fracţiunile de benzină şi de lampant, de distilare primară şi de cracare, în care constituie majoritatea compuşilor cu —OH fenolic. Se recuperează, însă, numai din benzinele de cracare, prin tratare cu soluţie de NaOH, din care apoi se pun în libertate cu H2S04 diluat sau C02. Lichid incolor, cu miros fenolic; e caustic; d}° 1,045; p. f. 185—205°; e solubil în apă (1 : 50), în alcool, benzen, eter, în glicerina, în alcalii: oo. Antiseptic în soluţii alcaline. Cre-zolii sînt folosiţi ca materii prime la fabricarea bachelitei", a unor fungicide, ca agenţi activi de suprafaţă. Sin.: Acizi crezilici, Tricrezol. o-C rezol. Cristale, cu p.t. 30,8°; p.f. 190,9°; e solubil în apă 2,5%, în alcool, în efer:~c>5;Sin.~2-KreTilîehdT. m-C rezol. Lichid, cu p.t. 10,9°; p.f. 202,8°; df 1,04; n$ 1,5425; e solubil în apă 0,5%, în alcool, în eter: oo. Sin. 3-Me-tilfenol. p-C rezol. Cristale, cu p.t. 35— — 36°; p.f. 202°; e solubil în apă 1,8%, în alcool, în eter:oo. Sin. 4-Metilfenol. Criodesicar2. V. Liofilizare. Criogenină. C8H10O2N4. Gr. mol. 194,19. Cristale albe, inodore; p.t. 171°; e solubilă în apă 1%, în alcool (1 : 21). Se obţine sintetic din uree sau cianat de K şi fenilhidra-zină. Analgezic, antipiretic. Sin.: Fenilse-micarbazidă, 3-Semicarbazidobenzamidă. Criohidrat. Eutectic cu compoziţia constantă, obţinut în sistemele formate din apă şi din săruri, la punctul eutectic. Spre deosebire de cristalohidraţi — în care apa este legată chimic de sare — în criohidraţi faza solidă^este constituită dintr-un amestec de cristale de apă şi de sare. Criolit. Na3[ÂlF6). Mineral. Se găseşte în natură, în zăcăminte mari, în Groenlanda. Cristale monoclinice; peste 570°, cristale Criometrie 216 cubice; p.t. 1 100°; d 2,90 — 3,0; durit. 2,5; are culoare albă; poate fi şi roşu-brun; e translucid; insolubil în apă rece; se descompune în prezenţa alcaliilor. Se poate obţine şi tehnic, topind fluorură de Na cu sulfat de Al. Se întrebuinţează ca fondant la obţinerea electrolitică a aluminiului din alumină. Sin.: Fluoroaluminat de Na, Fluorură dublă de Al şi Na. Criometrie. Metodă de analiză fizică, care se ocupă cu determinarea temperaturii de echilibru între cel puţin o fază lichidă şi cel puţin o fază solidă. Crioscop. Aparat pentru determinarea punctului de îngheţare sau de solidificare şi pentru determinarea de greutăţi moleculare prin crioscopie (v.). Crioscopie. Metodă de determinare a greutăţii moleculare a unei substanţe, bazată pe" determinarea scăderii temperaturii de solidificare a unei soluţii diluate a substanţei, faţă de temperatura de solidificare a solventului pur. Pentru determinare se foloseşte aparatul Beckmann. Criptocianină. C25H26ON2. Gr. mol. 370,47. Cristale de culoare brună (cloroform); p. t. 253—254°. Se obţine sintetic, ca iodură, din iodetoxid de lepidină, ortoformiat de etil, soluţie NaOH. Sensibilizator pentru fotografic în infraroşu. Sin. ăi.C=0; > C=S. Cromogen. Combinaţie care conţine în moleculă grupări cromo’fore. în general, cromo-genii au o culoare deschisă şi puţin intensă, care se intensifică şi se închide prin introducerea în moleculă a grupărilor auxocrome. Cromonă. Y. Benzo-y-pironă. Cromoproteide. Proteide care conţin o substanţă colorantă ca parte prostetică. Se cunosc: cromoproteide porfirinice şi cromoproteide neporfirinice, care pot fi cu sau fără funcţie respiratorie. Cromoproteide porfirinice cu funcţie respiratorie sînt: hemo-globinele, citocromii, fermentul lui War-burg, catalazele, peroxidazele şi cruorinele. Cromoproteide porfirinice fără funcţie respiratorie sînt: clorofilele, ficocianinel’e şi fico- eritriaele. CromojmitaicLe neporfirinice..jcxl funcţie respiratorie sînt: hemeritrinele, he-mocianinele şi fermentul galben respirator. Cromoproteide neporfirinice fără funcţie respiratorie sînt: purpura retiniană, rodopsina. Cronometru. Instrument pentru măsurarea exactă a timpului, asemănător unui ceasornic. Crooksit. (Cu, TI, Ag)2Se. Minerrl care conţine în principal seleniură de cupru; de asemenea, poate să conţină, în cantitate mare, şi Cu2S. Cristale’ fine de culoare albastră-gri; durit. 2,5; d 6,9. Cruorină. Cromoproteidă porfirinică cu funcţie respiratorie, formată din pigmenţi feru-ginoşi ai nevertebratelor. Cuantă. Cantitatea minimă de energie radiantă. Valoarea unei cuante (s) este dată de relaţia eîn care h este constanta lui Planck, iar v— frecvenţa radiaţiei res- Cromiţi. Hidroxo-săruri, asemănătoare alu-minaţilor, conţinînd ionii complecşi [Cr(OH)4]- sau [6r(OH)6]3". Mai de mult se numeau crom iţi produsele care se obţineau pective. Cuarţ. Si02. Mineral. Se găseşte în cristale hexagonale izolate, în agregate granuloase compacte sau fibroase, sau în mase cripto- Cuarţit 220 cristaline. Are durit. 7; d 2,6—2,8. E transparent sau opac, sticlos. Prezintă activitate optică. E incolor sau colorat. Varietăţi: cristal de stîncă (incolor, transparent), citrin (galben), ametist (violet), cuarţ fu-muriu, cuarţ roz, morion (brun închis); opal, calcedonie (onix, agat), crisopraz (verde), jasp (roşu-brun sau verde închis), întrebuinţări: ca piatră semipreţioasă, în optică, laaparate de laborator, ca material în industria sticlei, a ceramicii, în industria materialelor refractare, la fabricarea fero-siliciului, a carborundumului etc. Cuarţit. Rocă metamorfică, cu structură şis-toasă, compactă, dură, formată mai ales din granule de cuarţ, de feldspat, mică, granaţi; s-a format" prin recristalizarea gresiilor silicioase; are diferite culori, întrebuinţări: în ceramică, la fabricarea cărămizilor silicioase. Cuaterfenii. C6H5 —(C6H4)2—C6Hş. Gr. mol. 306,38. Hidrocarbură aromatică polinu-cleară, cu nuclee izolate, conţinînd patru inele benzenice legate în poziţia para. Cristale; p.t. 320°; p.f. 18mm 428°; e solubil în nitrobenzen (la cald), în anilină; greu solubil în ac. acetic (fierbinte); insolubil în alcool, eter, cloroform, în ligroină. Are o mare rezistenţă termică, care rezultă şi din punctul de fierbere înrlt. Se obţine prin încălzirea 4-iod-bifenilului cu cupru metalic fin divizat. Culoare. Rezultatul unei senzaţii, apărute în urma excitaţiei nervului vizual, sub acţiunea radiaţiilor luminoase de diferite lungimi de undă. Nuanţa culorii este datărdelungimea de undă a radiaţiei mo-nocromatice respective; intensitatea este dată de cantitatea de alb cuprinsă în culoare; strălucirea este impresia vizuală dată de o nuanţă de culoare în funcţie de cantitatea de negru cuprinsă în culoare. Proprietatea corpurilor de a produce o senzaţie vizuală este datorită faptului că orice corp absoarbe o parte din radiaţiile luminoase cuprinse în lumina albă, astfel încît ochiul percepe numai radiaţiile care nu au fost absorbite (şi care sînt reflectate), sau faptului că unele" corpuri emit radiaţii luminoase. Culori minerale. Substanţe minerale albe sau colorate, care, amestecate cu apă sau cu ulei, sînt folosite ca vopsele. Cnele sînt oxizi ca: Pb304 (miniu de plumb), roşu; Fe203 (miniu de fier), roşu; ZnO, alb; altele sînt săruri, ca: 2PbC03 • Pb(OB)2 (ceruza), albă; săruri de cobalt, albastre etc. Sin. PigmehTr mineraIl~ Cumalină. V. a-Pironă. (Pirone). Cu marină. V. Benzo-a-pironă. Cumaronă. V. Benzofuran. Cumaronă, răşini de ~ . Se obţin prin poli-merizarea cumaronei în prezenţă de acizi (H2S04), de săruri (A1C13, FeCl3, ZnCl2), sau prin încălzire. Răşinile de cumaronă sînt neutre, nesaponificabile, stabile la acizi şi la baze; sînt solubile în hidrocarburi benzenice, în hidrocarburi clorurate, în ulei de terebentină, în esteri şi eteri. Se folosesc la fabricarea de lacuri antiacide, ca lianţi pentru coloranţi de imprimerie, pentru chituri, cleiuri," ca plastifianţi pentru cauciuc, pentru încleierea hîrtiei. Cumaronă-inden, răşini de ^. Se obţin prin polimerizarea, în prezenţă de H2S04, a fracţiunii cumaron-indenice", care rezultă la distilarea fracţionată a gudroanelor de cărbuni de pămînt. Separarea se face cu solvent nafta (limitele de fierbere, 150— 180°). în funcţie de modul de preparare, culoarea răşinilor variază de la galben deschis pînă la brun. Sînt solubile în hidrocarburi, în piridină, în acetonă, CS2, CC14; insolubile în apă şi în alcool. Se întrebuinţează ca adaosuri la răşini pentru lacuri, la fabricarea linoleumului şi ca plastifianţi pentru cauciuc. Sin.: Cumar, Nevindene, Paradene, Piccoumeron. C«meu. V. Izopropilbenzen. Cuminal. V. Aldehidă cuminică. C6H5-N-ONH, NO Cupferon. Gr. mol. 155,16. E uşor solubil în apă, în benzen, eter, alcool (la cald); p.t. 163-164°; Za = 5,3 - IO 5. Formează cu multe metale complecşi interni, greu solubili, şi serveşte la "determinarea lor gravimetrică sau la separarea unora de alţii. Reactiv, în special pentru Fe3+, Ti4+, Sn4+, MoO|+, Cu2+. Sin. Nitrozo-fenilhidroxilamină, sare de amoniu. Cupra mătase. V. Cuprofan. Cuprare. Operaţia industrială de acoperire a suprafeţei obiectelor de lemn, de ipsos etc., cu un strat subţire de cupru. Cuprarea se obţine prin depunere electrolitică. Sin. Arămire. Cupreină. C19H2202N2. Gr. mol. 310,44. Al-caloid care însoţeşte chinina în scoarţa arborelui de chinină. Cristalizează în prisme; p.t. 198J; e levogiră; e insolbilă în apă; solubilă în alcool; greu solubilă în eter, în benzen, în baze, în cloroform. Prin metilare, cupreină trece în chinină, iar prin introducerea altor grupe alchil se obţin homologi ai chininei. Sin. Hidroxi-cincovină. ...... ..... Cuprit. Cu20. Mineral. Cristale cubice roşii, roşii-carmin, cu luciu adamantin; d 5,7 — — 6; durit. 3,5—4. Conţine 88,8% Cu. Adesea e amestecat cu limonit, în mase 221 Curide compacte, în filoane metalifere. E întrebuinţat la extragerea cuprului. Cuprocid. Preparat fungicid continînd 94% Cu20. Cuproîan. Mătasea cuprică obţinută din soluţie cuproamoniacală de celuloză. Sin. Gupra mătase. Cupron. Y. a-Benzoinoximă. Cupru. Cu. Element metalic. Nr. at. 29, gr. at. 63,57. Se cunosc doi izotopi stabili cu nr. de masă 63 (68%), 65 (32%), cum şi nouă izotopi artificiali radioactivi. Se găseşte în natură numai combinat, în special'ca sulfuri; Cu2S (calcozină), CuFeS2 (calcop irită). Se obţine din sulfuri cum urmează: 1) Concentrarea minereurilor prin prăjirea parţială a sulfurilor, în prezenţa unei cantităţi insuficiente de aer. 2) Tratarea în con'vertizor a minereului concentrat, în prezenţă de fondanţi (nisip). în această fază, sulful şi fierul se oxidează, oxidul cupros format se reduce cu restul de sulfură de Cu, iar cuprul topit cade în fundul convertizorului. 3) Cuprul brut (94 — 97%) se purifică prin retopire în cuptoare cu flacără sau pe cale electrolitică. Din minereurile mai sărace se obţine pe cale hidrometalurgică. Are căld. spec. 0,0788; d 8,94; durit. 3; p.t. 1 083°; p.f. 2 310°. Metal de culoare roşietică, ductil, maleabil, bun conducător de căldură şi de electricitate. Are valenţele 1 şi 2. Formează combinaţii cuproase şi cuprice, cele din urmă fiind'mai stabile. Cuprul este atacat de 02 chiar la temperatura obişnuită, acoperin-du-se cu un strat de oxid; în prezenţa umidităţiişi a C02 se formează la suprafaţă carbonat bazic (malăhit), de culoare verde. Se dizolvă în HN03, în H2S04. Are o tendinţă pronunţată de a forma combinaţii complexe. Sărurile sale cu apă de cristalizare sînt colorate în albastru; cele anhidre sînt incolore. Se întrebuinţează în electrotehnică, la confecţionarea de aparate, în cazul cînd este nevoie de transmiterea rapidă a căldurii, la confecţionarea vaselor de bucătărie, care trebuie însă cositorite, pentru că acizii organici din alimente atacă cuprul şi sărurile formate sînt toxice; la obţinerea de aliaje: bronz, alamă, cons-tantan etc. Determinarea calitativă. Ionul Cu2+ dă cu ac. rubeanic un precipitat negru-verzui; limita de recunoaştere 0,0006 y Cu; limita de diluţie 1 : 2,5 • 106. Determinarea cantitativă. Volumetric: Ionul Cu2+ se tratează cu KJ în prezenţă de KSCN şi se titrată de Na2S203, în prezenţă de amidon. Cupru eoloidal. Se obţine introducînd două sîrme de cupru într-un pahar cu apă dis- tilată şi se leagă bornele la o bobină de inducţie. La formarea arcului electric iau naştere vapori bruni de cupru, care se condensează în apă, dispersîndu-se eoloidal. Cupru-inangan. Aliaj de cupru cu mangan, folosit pentru fabricarea de rezistenţe electrice. Cuptor înalt. Y. Furnal înalt. Curarină. C19H26ON2. Gr. mol. 298,41. Se prepară din extractul obţinut din arbuştii Chondodendron B, B (fam. Menispermaceae), Strichnos toxifera etc., sub formă de clo-rură, ca o masă roşie, amară. E optic inactivă; e solubilă în apă, în alcool; insolubilă în cloroform, în eter. Medicament relaxant muscular, curarizant. Toxic violent. Curbe de repartiţie. Curbele care reprezintă repartiţia greutăţii moleculare d diferitelor fracţiuni care formează un polimer. Pentru a obţine aceste curbe se fracţionează polimerul cu ajutorul metodei de precipitare fracţionată sau de dizolvare fracţionată şi se determină greutatea moleculară medie a fiecărei fracţiuni obţinute. Apoi, repre-zentînd greutatea moleculară în funcţie de greutatea fracţiunilor, se obţin curbe integrale de repartiţie. Dacă se reprezintă viteza de creştere a cantităţii de polimer cu creşterea greutăţii moleculare, se obţin curbe diferenţiale 'de repartiţie. Curbele diferenţiale prezintă un maxim bine pronunţat,' care caracterizează gradul de poli-disp'ersie al pilomerului dat. Cureumă. Hîrtie pentru identificarea acidului bor ic. Hîrtia de filtru e impregnată cu curcumină (v.) şi apoi e uscată. Pentru identificarea acidului boric (a ionului bo-rat) se introduce hîrtia de curcuma în soluţia de cercetat, acidulată cu HC1, apoi se usucă la etuvă, la 100°: hîrtia se colorează în brun. Dacă se adaugă puţin hidro-xid alcalin, hîrtia se colorează în albastru. Limita de recunoaştere 0,02 y B; limita de diluare 1 : 2,5 -IO6. * Curcumină. C21H20O6. Gr. mol. 368,4; p.t. 183°. Colorant natural, obţinut şi sintetic. Pulbere cristalină galbenă-portocalie, insolubilă în apă, solubilă în alcool (la cald), uşor solubilă în ac. acetic glacial, în H2S04 conc. Colorant galben pentru lînă, galben-oranj (mordant Al). Colorant substantiv pentru bumbac şi pentru mătase. Se întrebuinţează ca indicator de pH pentru intervalul 7,8 —9,2, culoarea virînd de la galben la brun-roşu. Sub forma de hîrtie de curcuma se foloseşte pentru identificarea acidului boric. Sub acţiunea acestuia, curcu- nina, care e brună-roşie. Sin. Şofran de India. Curide. Familie de elemente transuranice, care cuprinde.: curiu (Cu), berkeliu (B/r), califor- Curie 222 niu (Cf), einsteiniu (Es), fermiu (Fm), mende-leeviu (Md), nobeliu (No), lawrenciu (Lw). Curie. Unitate de radioactivitate, iniţial definită drept cantitatea de radon în echilibru radioactiv cu 1 g de radiu pur. Astăzi se defineşte drept cantitatea de material radioactiv care se dezintegrează în proporţia de 3,7 • IO10 atomi dezintegraţi/secundă. Curiu. Cm. Element radioactiv transuranic, din familia actinidelor. Se cunosc nouă izotopi cu nr. de masă 238 — 246. A fost obţinut, în ciclotron, prin bombardarea americiului cu neutroni, după schema: 295Am(n> T)-* Se obţine, de asemenea, prin bombardarea 239Pu cu particule a. 242Cm are timpul de înjumătăţire de 162,5 zile. 245Cm are timpul de înjumătăţire de 11 500 de ani, iar 246Cm, de 4 000 de ani. Are valenţa 3. Curiul metalic se obţine, ca şi celelalte elemente transuranice, prin reducerea fluo-rurii cu vapori de bariu. Metalul are culoare argintie şi d 7. Cyclononi. Ac. lauric sau oleic, sulfataţi, singuri sau în amestec, cu sau fără adaosuri de agenţi emulsionanţi şi Igepon T. Sînt agenţi auxiliari textili şi detergenţi. Cyren A. V. Dietilstilbestrol. Cyren B. V. Dipropionat de dietilstilbestrol. D 2,4-D. V. Acid 2,4-diclorfenoxiacetic. Dacoren. Y. Dietilamino-etoxi-2-difenil. HC1. Dacron. V. Terilenă. Dagenan. Y. 2-Sulfanilamidopiridină. Da lapon. Erbicid pe bază de sarea de sodiu a ac. 2,2-diclorpropionic. Sin. D.P.A. Daminar. Răşină naturală din Sumatra, Borneo. Incoloră pînă la slab gălbuie, solubilă în hidrocarburi aromatice, în ace-tat de amil, parţial în eter, în cetone, în benzine. Are p.t. 75 — 100"; indicele de aciditate 20 — 55. E utilizată la prepararea de lacuri de ulei şi de lacuri pentru etichete. Dapsonă. Y. 4, 4'-Diaminodifenilsulfonă. Daraprim. Y. 2,4-Diamino-5-[4-clorfenil]--6-etilpirimidină. Darex. Gopolimer de butadienă cu stiren. Daturfnă. Y. (—)-Hiosciamină. Daxad. Sarea de sodiu a produsului de condensare dintre acidul naftalinsulfonic şi formaldehidă. E utilizat ca stabilizator de emulsie la polimerizarea clorprenului. DBS. Denumirea prescurtată pentru dodecil- , benzensulfonat de sodiu (detergent). DD. Amestec de 1,2-diclorpropan şi 1,3--diclorpropan, folosit ca fungicid şi nema-tocid pentru dezinfectarea solului! DDS. Y. 4,4/-Diaminodifenilsulfonă. DDT. Y. ^jp'-Diclordifeniltricloretan. DehîtWeîriT. înstrumeht pentru măsurarea debitelor de curgere ale fluidelor. Dintre diferitele tipuri, mai importante sînt: debitmetrul cu indice plutitor, bazat pe variaţia secţiunii de trecere, pe care o provoacă un plutitor mişcat de fluid; debitmetrul cu tub Yenturifetc. Debye. Unitate de măsură pentru momente electrice (dipolmomente). Are simbolul D. 1 D = 1 • IO-18 unităţi electrostatice GGS. Deeaboran. B10HU. Gr. mol. 122,31. Cristale incolore, cu p.t. 99,7°; p.f. — 213°; e solubil în benzen, în alcool. Combustibil (prope-lant) pentru rachete, torpile submarine, avioane. Decagram. Multiplu al gramului. 10 grame. D e ea h i dr oe hi noimă. C9HJ7N. Gr. mol. 139,23. Produsul de hidrogenare energică cu catalizator de Pd sau Ni a chinolinei. Prezintă atît fenomenul de izomerie optică (conţine doi atomi de carbon asimetrici), cît şi fenomenul de izomerie geometrică. Izomerul cis. Cristale; p.t. —40°; p. f-735mra205-206°; p.f. 20mm90°; df 0,9426; Tip 1,4926. Izomerul trans. Forma (±) (racemicul): Cristale; p.t. 48°; p.f.735mm 203°; sublimează; e solubil în apă caldă. Absoarbe C02 şi reduce soluţia amoniacală de Ag. Forma (+) Cristale; p.t. 75°; p.f. 200— — 202°; [a]|f +4,8° (alcool). F o r m a ( —) Cristale; p.t. 74-75°; p.f. 200-201°; 1&]d ~4>5° (alcool). Prin dehidrogenare la 300° cu Pt, decahidrochinolina trece în benzen-tetrahidrochinolină. Decahidronaftalină. Y. Decalină. Decalciliant. Substan ţă de tipul permutiţilor sau al răşinilor schimbătoare de ioni (cati-oniţi), folosită pentru micşorarea durităţii apelor bogate în săruri de calciu. 223 Decalină. C10H18. Gr. mol. 138,24. Hidrocarbură cicloparaîinică, conţinînd două inele ciclohexanice condensate. Apare sub forma a doi izomeri geometrici: Cis-d e c a-lina. Lichid; p.t. -51°; p.f. 193,3°; df 0,895; n^ 1,480. E insolubilă în apă; solu-bilă în alcool, în eter. Trans-d e c a 1 i n a. Lichid; p.t. -32°; p.f. 185,3°; df 0,877; tip 1,4701; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Trans-decalina este forma cea mai stabilă. Cis-decalina trece practic cantitativ în £rans-decalină, sub acţiunea catalitică a A1C13. Se întrebuinţează ca dizolvant la cristalizarea compuşilor organici, în microanaliză; la determinarea indicelui de refracţie al mineralelor. Formează cu aerul amestecuri explozive. Sin. Decahidronaftalină. Deealitru. Multiplu al litrului. 10 litri. Decalol (cis şi trans). Produşi de hidrogenare ai a- şi p-naftoiului. C10H18O. Gr. mol. 154,26*. Se cunosc doi decaloli izomeri: a-D e c a 1 o 1, obţinut prin hidrogenarea a-naftoiului. Prezintă fenomenul de izomerie geometrică. Fiecare izomer cis şi trans apare, la rîndul său, în cîte doi izomeri. Izomerul cis: 1) Cristale; p.t. 93°; p.f. 246°. 2) Cristale; p.t. 55°. Izomerul trans: 1) Cristale; p.t. 63°; p.f.745 mm 236,5°; p.f.18mm 124-126°. 2) Cristale! p.t. 49°; P*f.745mm 232,5°. (3-D e c a 1 o 1. Izomerul cis; 1) Cristale; p.t. 105°; p.f. 243°. 2) Apare în formele: Forma (±): Cristale; p.t. 18°; p.f. 243°. Forma (—): cristale; p.t. 3~8°; [ot]|^~--i2,4° (alcool). Forma (+): cristale; p.t. 38°; [a]^ + + 12,5° (alcool). Izomerul trans. 1) Cristale; p.t. 75°; p.f. 236°. 2) Cristale; p.t. 53°; p.f. 230-231°. Decalonă. C10H16O. Gr. mol. 152,24. Cetonă derivînd de la decalină. Se cunosc două decalone izomere. a-D ecalonă. Cristale prismatice; p.t. 32°; greu solubilă în apă. p-D e c a 1 o n ă. Lichid; P*f*15mm 110°; ^0,979; n^ 1,4834; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în ac. acetic; reduce soluţia Feb ling şi soluţia amoniacală de argint. Sin. a-, p-Naftanonă. Decametilendiguanidină. 2HC1. V. Sintalină. Decametilenglicol. HOCH2(CH2)8CH2OH. Gr. mol. 174,28. Cristale; p.t. 74°; apă, în eter de petrol. Se obţine sintetic prin reducerea esterilor sebacici. Sin. 4,10-Decandiol. Decapare Decametiltetrasiloxan. Gr. mol. 310,50. Li- ch3 ch3 I 3 I (CH3)3Si—O—Si—O—Si—O—Si(CII3)3. I I ch3 ch3 chid; p.f. 194°; d 0,8536; ^1,3895; p. solid. ~ —70°. E inert faţă de cei mai mulţi reactivi chimici. E solubil în benzen şi în hidrocarburi uşoare. Se obţine sintetic prin hidrogenarea dimetildiclorsilanului sau a trimetilclorsilanului. Bază pentru uleiuri de siliconi, rezistînd la temperaturi foarte joase; antispumanţi; pentru uleiuri lubrifiante. Decametru. Multiplu al metrului. 10 metri. n-Decan. C10H22. Gr. mol. 142,281. Lichid incolor, aproape fără miros; e insolubil în apă solubil în alcool, în eter; d 0,730; p.t. -29,7°; p.f. ioomm1^0; p.f. 173°. Formează amestecuri explozive cu aerul. Se obţine prin distilarea fracţionată a petrolului lampant. E întrebuinţat în sinteze organice. Decanol. C10H22O. Gr. mol. 158,27. Se cunosc trei izomeri. 1-D ecanol. Cristale; p.t. 7°; p.f. 228-232°; p.f. 12mm120°'» ^|°0,8297; n^ 1,43719; insolubil în apă, solubil în alcool, în eter. Sin. Alcool n-deci-lic. 2-D ecanol. Izomeri optici: Forma ( + ): p.f. 210°; p.f. llmm 110-111°; 4°0,8250; nf,0 1,4344; [«lU +8,74°; For-ni a (±): p.f. 210 — 221°. Sin.: 2-Hidroxi-decan; Metiloctilcarbinol. 3-D ecanol. Izomeri optici: Forma ( —): p.f. 15mm Î08°; df%827T; nff'T,I336y'Tâ]f?'-T&r (benzen). Forma ( + ): p.f. 213°. Sin.: 3-Hidroxidecan; Etilheptilcarbinol. Decantare. Separarea particulelor dintr-o suspensie, prin depunerea lor sub acţiunea gravitaţiei şi îndepărtarea lichidului care constituie faza continuă a dispersiei. Deeapant. Substanţă sau amestec de substanţe folosit pentru curăţirea suprafeţei unor piese, în general metalice, în vederea prelucrării lor ulterioare, cum şi pentru îndepărtarea vopselelor vechi de pe suprafeţe. Decapare. Operaţie de curăţire a suprafeţei obiectelor metalice (în general) de straturile fine de oxizi, de pelicule de grăsimi sau de vopsele vechi. Tratamentul se face în vederea unui tratament ulterior de metalizare, de smălţuire, de acoperire cu vopsea etc., sau în vederea unei prelucrări prin deformare: presare, ambutisare etc. Deca-parea se realizează în mod mecanic (sablare, frecare etc.), în mod chimic (băi cu acizi, cu baze, cu cianuri), în mod electrolitic (în băi cu diverşi elec- Deearboxilarea acizilor 224 troliţi, obiectul de decapat constituind anodul). Deearboxilarea acizilor. Eliminarea uneia sau a mai multor molecule de C02 din molecula unui acid organic. Acizii monocarboxilici saturaţi se decarboxilează greu. Acizii biba-zici au o comportare deosebită, după poziţia reciprocă a celor două grupări — GOOH. GOOH Acidul malonic CH2\ se decarboxi- xCOOH lează cel mai uşor deoarece cele două grupări carboxil sînt mai apropiate. Fenomenul de decarboxilare se întîlneşte, de asemenea, şi în seria acizilor nesaturaţi. Deearboxilarea acizilor e folosită ca metodă de sinteză a unor combinaţii organice. Decarburare. Reducerea procentului de carbon dintr-un aliaj feros. Eliminarea carbonului se obţine prin acţiunea 02 sau a H2 şi poate fi superficială sau în toată masa metalului. Decelit. Y. Policlorură de vinii. Deeenă-(l). Y. a-Decilenă. Decholin. Y. Acid dehidrocolic. Deeigram. Submultiplu al gramului. 1/10 dintr-un gram. a-Decilenă. CH2=CH(CH2)7CH3. Gr. mol. 140,26. Lichid incolor; e insolubilă în apă; solubilă în alcool şi în eter; p.t. —87°; p.f. 171°; p.f. 3mm 53,3°; df 0,7421; 1,42170. Sin. Decenă -(1). Decilitru. Submultiplu al litrului. 1/10 dintr-un litru. Decimetru. Submultiplu al metrului. 1/10 diirtr-unmetru. Recolorant. Agent chimic sau fizic, capabil să distrugă sau să îndepărteze culoarea unui material. De obicei decoloranţii sînt substanţe oxidante sau reducătoare care oxidează sau reduc colorantul adsorbit în material. Decorit. Răşini fenolice de turnare, numite şi răşini nobile. Sin. Răşini nobile. Decrepitare. Fenomenul prezentat de unele săruri cristalizate, cînd li se ridică brusc temperatura. Este datorit ruperii cristalelor din cauza dilataţiei lor inegale, fiind însoţit, uneori, de un zgomot asemănător unui pîrîit uşor. Decrolină. Y. Formaldehidsulfoxilat de zinc. Dedurizarea apei. V. Epurarea apei. Deetanizare. Operaţia de separare a hidrocarburilor G» şi C, de hidrocarburile C3 şi superioare dintr-un amestec de îudro-carburi Cl5 ..., C3+. în industrie, procedeele utilizate în acest scop sînt: fracţionarea la temperaturi joase, absorbţia " cu fracţionare (v.) şi absorbţia continuă (v. Hipersorbţie). Deîecant. Reactiv de precipitare a substanţelor proteice din soluţii. Exemple: acidul tricloracetic, sulfatul de zinc, sulfatul de aluminiu, wolframatul de sodiu etc. Sin. Dezalbuminant. Defecare. Operaţia de purificare a unor lichide prin: a) eliminarea ca depozit a unor suspensii conţinute iniţial într-un lichid; b) îndepărtarea substanţelor proteice prin precipitarea din diferite soluţii cu reactivi defecanţi; Sin. Dezalbuminare. c) purificarea zeniurilor din industria zahărului prin tratare cu lapte de var (precipitare şi antrenare de impurităţi şi de suspensii). Se formează şi monozaharat de calciu (v. şi Garbonatare). Defect de masă. Diferenţa dintre masa unui atom, calculată din suma masei protonilor şi neutronilor care se găsesc în nucleul său, plus masa electronilor care se mişcă în jurul nucleului şi masa sa atomică, determinată cu spectrograful de masă. De exemplu heliul, al cărui nucleu este format din doi protoni şi din doi neutroni, ar trebui să aibă masa atomică relativă: 2,018+2,0186=4,0366; masa sa atomică, determinată, este 4,0038. Deci diferenţa: 4,0366 — 4,0038 = 0,0328 constituie defectul de masă, care a fost pierdută la formarea nucleului de heliu, fiind transformată în energie după ecuaţia lui Einstein: E=mc2. Defectoscop. Aparat folosit la detectarea defectelor materialului (variaţia structurii, fisuri etc.) în piesele de oţel prelucrate, prin variaţia proprietăţilor "lor magnetice. E format dintr-o bobină magnetică deexplo-rare, care este purtată în lungul piesei ce se examinează, şi dintr-un galvanometru care, în dreptul părţilor cu defecte, indică o variaţie a curentului indus. Defectoscopie y. Detectarea defectelor pieselor metalice (suduri, piese turnate etc.) cu ajutorul radiaţiilor Y- Defectoscopie neutronică. Metodă de analiză a materialelor de construcţie pentru reactoare, ca şi pentru studiul "distribuţiei elementelor uşoare în diferite metale şi aliaje, bazată pe diferenţa de absorbţie a neutronilor în diferitele "elemente. Neutronii care traversează materialul analizat cad pe un alt material, care se activează uşor şi ale cărui radiaţii impresionează o placă fotografică. Defectoscopie ultrasonică. Procedeu de defec-toscopie care foloseşte un fascicul de ultra-sunete şi se bazează pe proprietatea materialelor de a fi transparente faţă de ultrasunete, pe cînd defectele sînt opace. Poziţia defectelor se localizează fie prin d e t e c- 225 Degradare Ernde tare prin transmisie (materialul este examinat prin trimiterea unui fascicul de ultrasunete — dat dintr-o anumită poziţie de către un* emiţător — observîn-du-se partea cealaltă a materialului unde receptorul de ultrasunete nu detectează ultrasunete în dreptul defectelor), fie prin detectare prin ref lexiune, procedeu care foloseşte reflexiunea ultrasunetelor, receptorul explorînd zona situată pe aceeaşi parte a materialului ca şi emiţătorul de ultrasunete. Deîerizarea apelor. Eliminarea totală sau parţială a fierului din apele minerale feru-ginoase, pentru a putea fi puse în consum. Se realizează prin oxidarea fierului, cel 'mai bine cu apă oxigenată în atmosferă de C02. Apele potabile se deferizează prin aerare (oxidare cu 02 din aer). Deflagraţie. Ardere explozivă, reacţia de descompunere propagîndu-se cu viteză relativ 'mică (de ex. în cazul pulberii cenuşii şi negre). Deflagraţia este iniţiată de acţiunea unei flăcări sau a unei scîntei, mai rar de un şoc mecanic. Deflegmare. Separarea prin răcire din vaporii care distilă a unui condensat mai bogat în fracţiuni mai grele decît vaporii care distilă;" de exemplu, recuperarea benzinei necondensate din vaporii care ies din instalaţia de condensare în industria uleiurilor vegetale, prin condensare în deflegmatoare (răcire prin contact direct cu apă sau cu saramură răcită). Deîlegmator. Aparat care realizează separarea unor componenţi sau a unor fracţiuni 1 icb-idc -pr in- răcire. De exemplu,- un condensator folosit în industria uleiurilor vegetale pentru condensarea fracţiunilor de dizolvant (benzină), greu condensabile, din gazele care ies din instalaţia de extracţie. Defloculare. V. Peptizare. Degazificare. îndepărtarea substanţelor volatile din cărbuni, ori a gazelor din noroiul de foraj, prin: agitarea noroiului în jgheaburi cu şicane, trecerea peste turnuri de degazificare şi site vibratoare, împroşcarea sub presiune a noroiului pe paravane de scînduri, injectarea de abur, diluarea cu apă, tratament chimic, pomparea cu presiune. Degazolinare. Y. Dezbenzinare. Degenerescenţă. Termen utilizat în teoria cinetică a gazelor pentru a desemna un ^az-care-mi-urmeazăJeg^ile-gaz^lar-perlecte^ adică orice gaz real. Deglicerinare. Denumire tehnică pentru procesul de hidroliză (scindare, dedublare) a grăsimilor, conducînd la acizi graşi şi gli-cerină, după schema simplificată: CH2OOC-R ch2oh GHOOC - R+3H20- 3 R-COOH + GHOH gh2ooc-r ch2oh Principial, procedeele tehnice cunoscute se împart în două categorii, după cum folosesc sau nu reactivi de scindare. Procedeele fără reactivi necesită temperaturi mai înalte decît 200° (respectiv presiuni corespunzătoare pentru reacţii în mediu apos), astfel încît ionii de H rezultaţi din hidroliză, care catalizează reacţia, să fie în cantitate suficientă. De obicei, în acest caz, în procedeele discontinue se folosesc presiuni de ordinul a 30 at, iar în cele continue, presiuni mai înalte decît 80 at, Procedeele cu reactivi se diferenţiază prin faptul că lucrează la presiunea ordinară, sau la 6— 8 at; cele fără presiune folosesc drept reactivi de scindare acizi sulfonici (reactiv Twitchel, contact Petrov), care măresc suprafaţa de contact între apă şi grăsime şi, prin aceasta, viteza de reacţie, şi numai rareori, în cazuri speciale, enzime (lipază). Cele cu presiune folosesc ZnO sau MgO (0,25—1%) drept catalizatori, acţiunea explicîndu-se prin formarea săpunurilor respective, care favorizează emulsiile de tip apă/ulei. Degradare. Transformarea moleculei unor compuşi organici, sub acţiunea anumitor reactivi specifici, a unor agenţi biochimici, a unor radiaţii, a temperaturii etc., prin care rezultă compuşi cu o moleculă constituită dintr-un număr mai mic de atomi. De g r adar e B arllier - WieTăntn Metodă p e n tru degradarea treptată a acizilor alifatici (în special în lanţurile laterale ale sterolilor), în care la fiecare treaptă se elimină un atom de carbon. Degradare Bergman. Metodă blîndă pentru degradarea treptată a polipeptidelor, astfel încît să se poată determina aminoacidul final. Degradare Curtius. Degradarea (asemănătoare degradării Hofmann a amidelor) pe care o suferă azidele acizilor carboxilici, prin încălzire cu un dizolvant (de obicei etanol), cînd se degajă azot şi se obţine intermediar un ester al acidului izocianic. Izocianatul format reacţionează apoi mai departe cu dizolvantul,"dînd un uretan (produsul final al reacţiei) din care, prin fierbere cu HC1 conc., se poate obţine o amină primară, Degradare Ernde. Modificare a degradării ~HoM C—N, prin tratarea unei soluţii apoase sau alcoolice a unei halogenuri de amoniu cuaternar cu amalgam de sodiu. 15 — Dicţionar de, chimie Degradare Gallagher-Hollander 226 Degradare Gallagher-Hollănder. Metodă pentru degradarea acizilor alifatici (în special a lanţurilor laterale ale acizilor biliari) în care doi atomi de carbon se elimină dintr-odată. Degradare Hofmann. 1. Degradarea pe care o suferă amidele acizilor carboxilici sub acţiunea hipocloritului sau a hipobromitului de sodiu în soluţie apoasă alcalină, cînd rezultă amina primară cu un atom de carbon mai puţin în moleculă. — 2. Degradarea prin descompunere termică a bazelor cuaternare de amoniu care conţin cel puţin un radical cu doi sau cu mai mulţi atomi de carbon, din care rezultă, alături de o amină terţiară, olefina corespunzătoare radicalului şi apă. Degradare Miescher. Modificare a degradării Barbier-Wieland a acizilor alif atici, în care se elimină dintr-odată trei atomi de carbon. Degradare Schmidt-Braun. Variantă a degradărilor Hofmann şi Gurtius. Se dizolvă direct acidul carboxilic în H2S04 conc., adăugîndu-se apoi o soluţie de acid azot-hidric în benzen. La diluarea şi neutralizarea soluţiei sulfurice se obţine o amină primară cu un atom de carbon mai puţin decît acidul carboxilic iniţial. Degradare Strecher. Reacţia dintre a-amino-acizi şi compuşi carbonilici (în special nin-hidrină), care conduce la aldehide sau la cetone cu un atom de carbon mai puţin. C02 rezultat în reacţie poate fi determinat cantitativ şi, implicit, conţinutul de a-aminoacid. Degradare Wallach. Variantă a transpoziţiei Favorsky, în cere a, a' -dibromociclohexa-noua trece în acizi l-hMroxrciciopentan-carboxilici, sub acţiunea alcaliilor. Aceştia se pot oxida la cetone. Degradare Wohl, cu modificarea Zemplen. Metodă de scurtare a catenei monozahari-delor (aldoze), cu un atom de carbon, care constă în: transformarea aldozei în oximă (cu NH2OH), acetilarea aldozei (cu anhidridă acetică) şi transformarea concomitentă în nitrilul acetilat, apoi eliminarea grupelor acetil şi a HCN cu oxid de Ag amoniacal. în modificarea Zemplen se folosesc alcoxizi de Na, în loc de oxid de Ag amoniacal. Degras. Grăsime din peşte, oxidată, folosită pentru ungerea pieilor. E uşor emulsio-nabilă. Imprimă pieilor moliciune şi impermeabilitate. Degresare. îndepărtarea grăsimilor de pe suprafaţa unor obiecte. în metalurgie se folo-^^ următoarele procedee: prin băi aica-line (Na2C03, silicaţi şi fosfat de Na etc.); prin băi de dizolvanţi organici, în aparate închise (clorură de etilen, CCl4 etc.); prin băi electrolitice (cu soluţie concentrată de KOH şi KCN); prin prăjirea pieselor. Operaţia de degresare se face înainte de de-capare. Deguelin. C23H2206. Gr. mol. 394,40. Insecticid de origine vegetală. Se găseşte în rădăcinile plantelor aparţinînd genului Der-ris, în rădăcinile de Tephrosia loxicaria. Dehidraze. Enzime din clasa desmolazelor. Activează unii atomi de hidrogen ai substratului, fixîndu-i de acceptorii de hidrogen (codehidraze). Participă la reacţiile de oxidoreducere în mediu aerob sau anaerob. A5-Dehidroandrosteronă. C19H2802. Gr. mol. 288,41. A5-androsten-3(p)-ol-17-onă. E di-morfă. Ace: p.t. 140—141°; foiţe: p.t. 152-153°; [“Jd+10,9° (alcool); e solubilă în benzen, în eter, în alcool; puţin solubilă în cloroform, în eter de petrol. A fost izolată, de Butenandt, din urină masculină. Sintetic se obţine din colesterol sau sito-sterol. Sin. Dehidroepiandrosteronă. Dehidrociclizare. Reacţie simultană de dehi-drogenare şi ciclizare pe care o suferă hidrocarburile parafinice pentru a trece în hidrocarburi aromatice. Exemplu: din n-heptan se obţine toluen la o temperatură de — 500° şi la presiunea atmosferică, pe catalizator de oxid de Gr, oxid de Mo sau Pt metalic pe suport. Conversie — 40%; randament ~~ 90%. Dehidroelorurare. Eliminarea acidului clor-hidric din combinaţiile organice clorurate. Exemplu: din 1,2-dicloretan, prin piroliză la 600°, se elimină o moleculă de HC1, obţinîndu-se clorură de vinii. De asemenea, xizi alcalini se elimină o moleculă de HC1 din clorurile de alchil (cu excepţia celor de metil), formîndu-se hidrocarburi etile-nice. Exemplu: C2H5C1------► C2H4+HC1. 7-Dehidrocolesterol. G27H43OH. Gr. mol. 384,62. Provitamină izolată din melci, din piele etc. Se obţine sintetic din acetat sau din benzoat de colesterină; iradiat cu raze ultraviolete----► Vitamina D3. Cristale din eter, metanol; p.t. 150—151° (anhidru); [a]^0 — 113,6° (cloroform); e insolubil în apă; solubil în dizolvanţi organici. Sin.: Provitamină D3, Colesta-5:6,7:8-dien-3-ol. 11-Dehidrocortieosteronă. C21H2804. Gr. mol. 344,43. Steroid izolat din cortexul glandelor suprarenale (400 kg glande de vite dau 333 mg). Se obţine sintetic prin oxidarea cu Cr03 a acetatului de 21-corticosteronă, urmată_ deJhidro 1 iză^-Gristaie^ou-pJ^-17-8-— 180° (acetonă); [a]f? +258° (alcool). E solubilă în benzen. Sin.: A4-Pregnen-21-ol--3,11,20-trionă; 17-(l-Ceto-2-hidroxietil)- 227 Densitate aparentă -A4-androsten-3,ll-dionă; Compus A al lui Kendall. A1-Dehidrocortizonă. V. Prednizonă. Dehidroergosterol. C28H420. Gr. mol. 394,62. Se obţine sintetic din ergosterol; P*f-o,5mm 230°; cristale, cu p.t. 146°; e solubil în eter, în cloroform, în benzen; [oc]^j +149,2° (cloroform). Sin. a5 :6’7 ; 8»9 :11’22:23 -Ergo-statetraen-3-ol. Dehidrogenare. Reacţie endotermă prin care, termic sau catalitic/se elimină H2 din molecula compuşilor organici. Se aplică pe scară mare în industria petrochimică, pentru obţinerea hidrocarburilor nesaturate. Exemplu: prin dehidrogenare catalitică, n-butanul trece în n-butilene, iar acestea, mai departe, în butadienă. A1-Dehidrohidrocortizonă. Y. Prednizolonă. Dehidromorîină. V. Pseudomorfină. Delfinidină. C1KHn07Cl. Gr. mol. 338,5. Sare de benzopiriliu, aglicon al antocianelor. Este o antocianidină. Clorhidratul formează cristale roşii închise; e solubil în metanol, în alcool, în acetat de etil. Reduce la rece soluţia Fehling. Formează hidraţi cu 1,2 şi 4 molecule de apă. Prin eterificare la grupările —OH dă eteri metilici, dintre care mai importanţi sînt: siringidina (mal-vidina, care conţine două grupe GH30 în 3' şi 5') şi hirsutidina (care conţine trei grupe CHgO— în 7,3'şi 5'). Delfinină. C34H47N09. Gr. mol. 613,72. Alca-loid extras din seminţele de Delphinium Staphisagria. Cristale/ cu p.t. — 195°; +19° (alcool); solubilitatea în: apă 1 :161107 în alcool 1 t 41; în eter 1 : 47 ; în cloroform 1 : 16. Delievescenţă. Proprietatea pe care o au unele substanţe (săruri anhidre sau cristalo-hidraţi inferiori) de a absorbi vaporii de apă din atmosferă peste limita lor de stabilitate şi de a se dizolva în apa pe care au absorbit-o. Astfel, CaCl2 • 6H20 absoarbe apă din atmosferă, dînd naştere unei soluţii de CaCl2, deoarece tensiunea de vapori a soluţiei de CaCl2 este mai mică decît tensiunea vaporilor în mediul înconjurător. Dellatol. Plastifiant (amestec de toluenizo-butil- şi toluenetilsulfonamidă). Are p.t. 30 — 42°; p.f.ţ2mm 220 — 230°; e compatibil cu derivaţii celulozici şi cu aproape toate răşinile şi plastifianţii comuni. Delta purpurin 5 B. V. Diamin roşu B. Demerol. HC1. Y. Dolantin. zează separarea metanului de restul componenţilor unui amestec de hidrocarburi Ci—C2. Pe scară industrială, procesele utilizate în acest scop sînt: fracţionarea la temperaturi joase, absorbţie, absorbţie cu fracţionare (v.) şi absorbţie continuă (v. H ipersorbţie). Demeton. o-[2-(Etilmercapto)etil]-o, o-dietil-tiofosfat. Substanţa de bază a insecticidului sistem ic Systox. Denaturant. Substanţă care se adaugă, în proporţii mici, în unele produse cărora le conferă proprietăţi incompatibile cu folosirea lor în alte scopuri decît cele pentru care sînt destinate. Denaturare. Adăugarea de mici proporţii de denaturant în unele produse, pentru* a le face improprii altor utilizări decît cele pentru care sînt destinate. Denaturarea se face: pentru spirt de ars, cu metanol brut şi cu baze piridinice sau cu metanol şi benzină etc.; pentru spirt industrial, cu benzină, cloroform, formol, acetonă etc.; pentru melasă pentru vite, cu sare; pentru insecticide pe bază de nicotină, cu petrol. Denaturarea proteinelor. Fenomene cuprin-zînd transformarea greu reversibilă a proteinelor globulare native în proteine cu unele proprietăţi modificate (în special solubilitatea). Are loc o modificare necunoscută a moleculelor şi o insolubilitate la punctul izoelectric. Se poate produce: termic (56-100° în prezenţa apei), cu acizi şi cu baze tari, cu alcool, uree, raze ultraviolete, la presiuni foarte înalte, sub agitare îndelungată. Inactivează enzimele a căror apoenzimă este o proteină. Denitrare. Termen folosit în tehnică pentru separarea şi recuperarea HN03 şi a H2S04 din acizii reziduali obţinuţi la nitră-rile compuşilor—organici (glicorină, celuloză etc.), cu ajutorul amestecurilor nitrante (amestec de H2S04 şi HN03). Denitrificare. Acţiunea de sărăcire a solului în N2 legat sub formă de azotat şi azotiţi, datorită bacteriilor denitrificante. Acestea reduc azotaţii şi azotiţii în oxizi de N, NH3 şi N2 liber, care se degajă în atmosferă. Densimetru. Instrument pentru măsurarea densităţii lichidelor. După felul gradaţiilor, densimetrele au numiri speciale: Balling, Baume, Beck, Brix, Fahrenheit, Gay-Lus-sac, Nicholson etc. Există şi densimetre speciale, care dau greutatea sau volumul numai al unui singur fel de substanţă, la 100 ml sol., cum sînt: alcoolmetrele, lactodensime-trele, zaharometrele etc. Sin. Areometru. Densitate. Masa unităţii de volum a unei substanţe. Densitatea* variază cu temperatura şi cu presiunea (în special la gaze). Densitate absolută. Masa unităţii de volum, exprimată în grame pe centimetru cub. Densitate aparentă. Raportul dintre masa unui corp şi volumul lui, limitat lasupra- 15 Densitate critieă 228 faţa sa exterioară, adică inclusiv volumul porilor. Densitate critieă. Densitatea unei substanţe la punctul ei critic. Y. Punct critic. Densitate optică. Logaritmul opacităţii—~ a unui strat absorbant. Se exprimă: D=log-y-, unde 70 este intensitatea luminii incidente, I — intensitatea luminii transmise prin stratul absorbant, D — densitatea optică. Sin. Extincţie. Densitate relativă. Raportul dintre masa unui corp şi masa unui volum egal de apă distilată la 4°. Pentru gaze, v. Densitatea relativă a gazelor. Densitatea apei. In opoziţie cu majoritatea lichidelor, densitatea apei este maximă la 4°. Sub sau deasupra acestei temperaturi, densitatea apei scade. Densitatea gheţii la 0° este 0,9167; cu scăderea temperaturii, densitatea gheţii scade. Această anomalie se datoreşte fenomenului de asociere a moleculelor de apă. La 4° există mai ales molecule de (H20)2, care au două legături de H şi greutatea specifică cea mai mare; peste această temperatură există mai ales molecule simple, H20, iar la 0° există mai ales molecule (H20)3, ambele feluri de molecule avînd greutăţi specifice mai mici. Scăderea densităţii apei cu temperatura, la temperaturi sub 4°, s-ar mai datori existenţei în apă a unor cristale foarte mici de gheaţă (la 0°, apa conţine 0,6% cristale mici); la mărirea temperaturii, cantitatea acestor cristale se micşorează foarte repede. Densitatea reală a corpurilor poroase. DeirsT-tatea unui corp poros, excluzînd volumul porilor. Această densitate este aproximativ egală cu raportul dintre masa corpului redus în pulbere şi volumul ocupat de pulbere. Densitatea relativă a gazelor. Raportul dintre greutatea unui volum determinat de gaz (sau de vapori) şi greutatea unui aceluiaşi volum de aer, măsurat la aceeaşi temperatură şi presiune. Densitatea gazelor creşte cu presiunea. Deparafinare. Eliminarea parafinei din fracţiunile petroliere distilate sau reziduale, în scopul îmbunătăţirii punctului de congelare, devenind astfel apte de a fi folosite ca uleiuri lubrifiante. Se realizează prin răcire (cu sau fără solventare) sau prin formare de aducţi (cu ureea). Dizolvanţii sînt de obicei amestecuri: metiletilcetonă —-şi benzenY-BaeLilbutileetonă^-bengen^-SOaT compuşi cloruraţi etc. Depilator. Produs folosit pentru distrugerea părului de prisos. Se prepară pe bază de sulfură de Ba, sulfură de Ga sau tioglicolat de Ca în amestec cu amidon şi oxid de zinc. Deplasare de electroni. V. Deplasare electroni eră. Deplasare electromeră. Deplasare de electroni caracteristică moleculelor care conţin legături duble sau triple. Efectul electro-mer sau efectul E constă în faptul că, în cursul reacţiei chimice, „la cererea” reac-tantului, una dintre perechile de electroni ale dublei legături se deplasează astfel, îneît să aparţină în întregime unuia dintre atomi. In acest fel, unul dintre atomi îşi formează un octet complet şi, deci, o sarcină negativă, în timp ce celălalt atom rămîne cu un sextet de electroni şi, deci, cu o sarcină pozitivă. De exemplu, în cazul grupării carbonil: XC : : 6 : -> XC+ : O : - / / în acest fel, efectul electromer (E) se deosebeşte de efectul inductiv (v.) sau efectul /, prin faptul că, pe cînd efectul I este un efect static, efectul E este un efect dinamic. Sin.: Deplasare de electroni, Efect electromer. Depolarizare. 1. în electrochimie, operaţia de împiedicare a polarizării electrozilor. Procedee: fie prin oxidanţi puternici (bi-cromat, permanganat, piroluzită) pentru II2 şi produse catodice; fie prin reductori puternici pentru 02 şi produse anodice; prin agitarea soluţiei; prin încălzirea soluţiei. — 2. în optică, pierderea stării de polarizaţie a unui fascicul de raze de lumină. •DepolimerizOTe>--Fenomen...d&---degradare a compuşilor macromoleculari sintetici, ter-moplastici şi termoreactivi sub influenţa căldurii. Depolimerizarea poate fi accelerată de peroxizi, de radiaţii ultraviolete etc. şi poate fi întîrziată de antioxidanţi, cu punct de fierbere înalt, ca 1,4-diamino-antrachinona. Cu cît gradul de polimerizare este mai mare, cu atît stabilitatea termică a polimerilor este mai mică. Prin descompunere se formează produşi cu grad de polimerizare inferior. Produsul final de descompunere depinde de structura macro-moleculei; astfel, din polimetilmetacrilat şi din polistiren se obţin monomeri cu randamente mari. Depropanizare. Operaţie de separare prin fracţionare a hidrocarburilor C3 şi mai uşoare de hidrocarburile C4 şi mai grele dintr-un amestec de hidrocarburi Gj—C4+ Depside. Combinaţii rezultate din două sau din mai multe molecule de acizi fenolici, unite între ele prin legături esterice şi avînd 229 Desoxibenzoină proprietăţi mai mult sau mai puţin asemănătoare cu ale materiilor tanante naturale, în stare liberă, depsidele apar în licheni. Exemplu: ac. m/galoilgalic. Cristale, cu p.t. 285°. Sin. Acid ra-digalic. Depsidone. Compuşi acizi rezultaţi din două molecule de ac. fenolcarboxilic, unite prin două legături: una eterică, alta esterică. Se găsesc în licheni. Derivaţi funcţionali. Compuşi (de ex.: es-teri, eteri etc.) care se formează prin eliminarea unei molecule de apă între gruparea funcţională a unei molecule organice (de ex. alcool) şi o altă moleculă (de ex. un acid anorganic): C2H50H + H0N02 C2H5-0-N02+B20 Azotat de etil Regenerarea substanţelor iniţiale se poate realiza prin hidroliză. Dermatol. C6H2(OH)3COO Bi(OH)2. Gr. mol. 412,13. Pulbere galbenă inodoră; insolubilă în apă, în alcool, în eter, în acizi diluaţi; solubilă în alcalii diluate. Se prepară din azotat de Bi în soluţie acetică şi ac. galic. Astringent, antidiareic; antiseptic, sicativ. Medicament întrebuinţat în tratamentul arsurilor, al rănilor, al ulcerelor varicoase. Sin. Galat bazic de bismut. Derris. Rădăcinile plantelor din genul Derviş, din care se cunosc peste 80 specii. Derris elliptica şi D. malaccensis se cultivă în Malaezia şi Indonezia. Rădăcinile se folosesc ca insecticid şi ca sursă de rote-nonă (v.). Descompunere fotochimicu. Descompunerea unm substanţe chimice — în fază gazoasă sau lichidă, omogenă, sau solidă — datorită acţiunii radiaţiilor luminoase; se formează radicali sau atomi liberi, prin ruperea homolitică a unei legături covalenţe, după care particulele se transformă în alte substanţe stabile. Descompunere termică. Descompunerea unei substanţe chimice în fază gazoasă, lichidă sau solidă, sub acţiunea căldurii; de ex.: H2S se descompune termic în H2 şi S; H20 în H2 şi 02; CaC03 în GaO şi C02. Desensibilizator. Substanţă folosită pentru micşorarea sensibilităţii la lumină a emulsiilor fotografice, fără să se modifice imaginea latentă existentă. Se adaugă în soluţia developatoare. Exemple: albastrul de me-tilen, fluorindulina etc. Deshidratare. 1. Eliminarea apei de constituţie dintr-o substanţă chimică, catalitic ex. H2S04 conc.). — 2. îndepărtarea — de ex. prin încălzire — a apei de cristalizare dintr-o substanţă cristalină sau a apei dintr-un amestec (de ex.: uleiuri, gudroane etc.). — 3. Eliminarea — cu ajutorul alcoolului etc. — a apei de solvatare dintr-un coloid solvatat. Desmodur. Denumire comercială pentru izo-cianaţii folosiţi la fabricarea poliuretanilor (v. Poliuretani). Exemplu: Desmodur H estehexametilendiizocianatul, C6H12(CNO)2. (v. Diizocianaţi).. Desmoenzime. Enzime foarte active, strîns legate de unele suprafeţe interne ale celulei. Pentru izolare trebuie distrusă celula (spre deosebire de lioenzime). Desmoîen. Denumire comercială pentru poli-esterul obţinut din ac. adipic şi poligli-coli, folosit la fabricarea poliuretanilor (v. Poliuretani). Desmolaze. Enzime care produc desmoliza. în cea mai mare parte sînt enzime de oxido-reducere. Acţionează în mediu aerob sau anaerob în mod specific (fermentaţii, degradări oxidative în organism). Exemple: dehidrazele, oxidazele, carboxilaza, aldo-laza, peroxidazele, catalaza. Sin. Redo-xaze. Desmoliza. în biochimie, ansamblul de procese de degradare avansată, suferit de componentele alimentelor, cu degajare de energie şi cu formare de H20 şi C02, la nivelul celular. Fenomenul are loc, de obicei, cu intervenţia 02 (aer), dar poale avea loc şi în absenţa lui (alţi produşi de reacţie). Desmotropie. Caz particular al tautomeriei, în care cele două forme tautomere (izomerii desmotropi) au o existenţă reală (corespund unui individ chimic care se poate izola ca substanţă). EsterB ^Gotunici şl^^ ^ nele prezintă fenomenul de desmotropie, apărînd într-o formă enolică, între care se stabileşte următorul echilibru: izomerul cetonic ^ izomerul enolic. Desolvatare. Operaţia inversă solvatării. Constă în eliminarea lichidului de solvatare dintr-un coloid. Dacă lichidul este apa, operaţia se numeşte deshidratare. Desorpţie. Fenomenul invers al absorbţiei, adică trecerea în mediul înconjurător a unei substanţe absorbite de către un absorbant. Desorbţie. Fenomenul invers al adsorbţiei, adică trecerea în mediul înconjurător a unei substanţe adsorbite de către un ad-sorbant. Desoxibenzoină. C6H5COCH2C6H5. Gr. mol. 196,24. Cetonă aromatică obţinută din Jben zo i n ă.,.prinxadam^ şi HC1. Cristale, cu p.t. 60°; p.f. 320 — 322°. E greu solubilă în apă caldă; solubilă în alcool, în eter. Gruparea — CII2— este foarte reactivă. Sin. Femlbenzilcetonă. Desoxieineonidină 230 Desoxieineonidină. ^H^Ng. Gr. mol. 278,38. Desoxiderivat al cinconidinei, derivînd formal din aceasta, prin înlocuirea grupării — OH din poziţia 4 cu un atom de hidrogen. Desoxieineonidină nu este identică cu deso-xicinconina izomeră cu ea, deosebirea dintre acestea datorîndu-se atomului asimetric din poziţia 3 (atomii din poziţiile 1 şi 2 au configuraţii identice). Desoxieineonină. C^H^Ng. Gr. mol. 278,38. Derivat al cinconinei (v.), care, în locul grupării —OH de la atomul de carbon din poziţia 4, conţine un atom de hidrogen. Desoxicorticosteronă. C21H30O3. Gr. mol. 330,45. Steroid extras din cortexul suprarenal. Cristale, cu p.t. 141 — 142° (eter); Mjd+1780 (1% alcool). E solubilă în alcool, în acetonă. Se obţine sintetic din alţi steroizi. Medicament* întrebuinţat în insuficienţa suprarenală. Sin.: A4-Pregnen--3, 20-dionă-21-ol. Substanţa Q a lui Reich-stein, Compus desoxi Bal lui Kendall. (-j-)-Desoxieîedrină. HC1. Gr. mol. 185,69. Cristale amare; p.t. , ^ 170-175°; [a]!,5+14° C6H5-C—C—CH3 la +20°. E solubilă 1 I în apă, în alcool, în HHgN | _ cloroform; insolubilă ' j CI în eter. Stimulent al L,ns sistemului nervos cen- tral. Se obţine prin reducerea efedrinei sau a pseudoefedrinei. Sin.: (-f-)-N-a-Di-metilfenetilamină. HC1; (+)l-Fenil-2-me-tilaminopropan . HC1; Pervitină; Methedri-ne, Metilamfetamină. Desoxioestronă. C18H240. Gr. mol. 256,36. "Desoxiderivataloestronei (hormonsexual feminin), în care gruparea cetonică din poziţia 17 este înlocuită cu —CH2—. Sub formă de ester metilic, desoxioestronă se obţine din oestronă, prin metilarea grupării fenolice şi prin reducerea grupării ^>CO (din poziţia 17), pînă la — CH2—. Desoxiriboză. Y. Ribodesoză. Desoxizaharuri. Mono- sau dizaharide cu un conţinut mai mic de grupări —OH faţă de zaharurile normale cu acelaşi număr de atomi de carbon. Se găsesc ca glicozide în unele substanţe folosite ca tonice cardiace, din care se obţin prin hidroliză (acidă_sau enzimatică). Desoxofileritrină. Derivat al fileritrinei, obţinut din aceasta prin reducerea grupării cetonice. Desoxofileritrină apare în toate petrolurile şi în bitumurile naturale. DesoxofilerilrQ-etiQporliriiiii^nariyni^at-de- soxofileritrinei, obţinut din aceasta prin decarboxilare. Desoxofileritro-etioporfirina apare în petrolurile şi în bitumurile naturale. Destiobiotină. C10HlşO3N2. Gr. mol. 214,26. Cristale; p.t. 156-158° (apă); [a^+10,70. E solubilă în apă. Se obţine sintetic din biotină, prin hidrogenoliză şi scindarea ciclului cu sulf. Sin. Acid 5-metil-2-oxo--4-imidazolidincaproic. Desulfurare. Eliminarea componenţilor cu S (H2S, mercaptani etc.) din produsele petroliere, pentru a le îmbunătăţi calitatea. Se realizează printr-o mare varietate de procedee: extracţie cu alealii (fără sau cu adaosuri de metanol, tanin etc.), hidro-finare (hidrogenare blîndă), reacţie cu amine sau cu săruri etc. Desulfurlzare. 1 ransformarea biochimică a compuşilor organici cu sulf, în prezenţa unor fermenţi specifici; transformarea duce pînă la sulf molecular. Deşeuri radioactive. 1. Produsele de fisiune care apar în barele de combustibil din reactoarele nucleare şi care au activităţi foarte mari. — 2. Resturile radioactive provenite din laboratoarele radiochimice şi din decontaminări. Detergent. Agent activ de suprafaţă, folosit în principal ca agent de spălare/care prezintă total, sau în mare măsură, caracterele săpunurilor alcaline cu 12—18 atomi de carbon, fără a avea însă defectele lor (v. Săpunuri). Se deosebesc trei clase mai importante: agenţi cationactivi, anionac-tivi şi neionici. Din prima clasă fac parte compuşi care conţin în moleculă o grupare cuaternară de amoniu, legată de o catenă hidrocarbonată liniară, lungă. Din clasa agenţilor anionactivi, cei mai folosiţi sînt alcoolii—primari şi—secundari—sulfataţi, alchilarilsulfonaţii, alchilsulfonaţii şi mo-nogliceridele sulfatate, iar din clasa celor neionici, condensatele de acizi graşi, de alcooli superiori şi alchilfenoli cu oxid de etilenă. Detonator. Agent mecanic sau chimic folosit pentru a produce detonaţia unei încărcături explozive. Exemple: detonator pentru proiectile, încărcat cu fulminat de Hg sau azotură de Pb şi trotil: tetranitro-metilanilină, lichid galben deschis, cu p.f. 112°; exploziv foarte puternic. Detonaţie. 1. Arderea explozivă, rapidă, cu o viteză mare de reacţie (de ex.: 2 000 — 3 000 m/s la fulminatul de Hg, 7 000 — 8 000 m/s la trotil şi trinitroglicerină) şi cu zgomot puternic. Unda de şoc are o energie atît de mare, îneît transmite reacţia, practic, instantaneu. în toată masa explo-zivului. — 2. Combustia anormală a carburantului în motorul cu ardere internă, datorită căreia randamentul scade şi uzura devine mai accentuată, motorul avînd un 231 Dezaminare mers caracteristic, cu „bătaie”. Aceasta se datoreşte faptului că arderea, în loc să se facă progresiv, „prin deplasarea frontului flăcării cu viteza normală de 12 — 24 m/s, se face în toată masa amestecului, luînd un caracter exploziv, din cauza apariţiei unor noi centre de aprindere. Caracteristicile de ardere ale carburanţilor se pot îmbunătăţi prin mărirea cifrei octanice a acestora,* fie schimbînd structura chimică (de ex. transformarea n-parafinelor în izoparafine), fie adăugind aditivi antidetonanţi (de ex. tetraetil-plumb). Detox-25. V. p,p'-Diclordifeniltricloretan. Detoxan. V. pjADiclordifeniltricloretan. Deuterare. înlocuirea Hs legat de C sau de N2 în substanţele organice, cu deuteriu. Operaţia are loc, de obicei, în prezenţa catalizatorilor. Deuteriu. D sau fH. Izotop al hidrogenului, numit şi hidrogen greu. Are în nucleu şi un neutron, în afara protonului obişnuit. Nr. at. 1; gr. at. 2,0142; gr. mol. 4,0284; nr. de masă 2; p.f. —249,70°; p.t. —254,60°. Se găseşte în hidrogenul obişnuit în proporţia de 1 : 5 000. Se obţine* prin electroliza* apei grele, prin distilarea fracţionată a lidrogenului lichid etc. Deuterou. Nucleul atomului de deuteriu. Este format dintr-un proton şi un neutron; are sarcina electrică pozitivă egală cu sarcina protonului şi m=2,834 • IO-24 g. Deuteronii se folosesc în unele reacţii nucleare. Sin.: Deuton, Deutron. Deuton. V. Deuteron. Deutron. V. Deuteron. Developare. Operaţie prin care imaginea latentă de pe plăcile, filmele sau hîrtiile fotografice impresionate de radiaţiile luminoase devine vizibilă. Se obţine, astfel, negativul sau pozitivul fotografic, care apoi este fixat. Developarea, fizică sau chimică, se execută cu ajutorul revelatorilor (de ex.: clorhidrochinonă, pirogalol, hidrochinonă, ^-fenilendiamină etc.). Devitrifiere. Cristalizarea spontană a sticlelor, care, aflîndu-se într-o stare instabilă datorită conţinutului mare de energie, tind către o stare mai stabilă. La temperatură joasă, fenomenul apare după un timp foarte îndelungat; sticla de Si02 se de vitrifică prin încălzire, mai mult timp, la temperatură înaltă. Devuleanizare. Proces chimic de degradare a macromoleeulei de cauciuc vulcanizat, curu~are loc în“tîmpul~Tegenerărir cauciucului natural sau sintetic, vulcanizat. Acest proces are loc: sub acţiunea căldurii şi a 02 din aer asupra deşeurilor de cauciuc ca atare sau îmbibate cu acizi, baze, plasti- fianţi, diverşi dizolvanţi; prin metode mecanice şi termomecani’ce. Cauciucul rezultat poate fi din nou vulcanizat şi folosit în amestec cu cauciuc neregenerat. Dexametazonă. V. lea-Metil-Oa-fluoro-A1--hidrocortizonă. Dextran. (C6H10O^)n. Polimer liniar al glucozei, produs prin acţiunea unor tulpini de Streptomyces (Leuconostoe dextranicum şi mesenteroides) asupra reziduurilor carbo-hidraţilor care se găsesc în tancurile de cristalizare ale rafinăriilor de zahăr. E întrebuinţat sub formă de esteri şi eteri la fabricarea* lacurilor. Medicament înlocuitor al sîngelui. Sin. Macroză. Dextrină. Produs neunitar de degradare a amidonului. Pulbere amorfă, dă o soluţie coloidală lipicioasă în apă; e insolubilă în eter; [a]^—1-200°. Se obţine prin hidro-liza parţială, cu acizi sau cu enzime, a amidonului, sau prin încălzirea lui la 150 — 160°. Dextrină comercială este întrebuinţată ca apret pentru ţesături, pentru ele-iuri vegetale, ca aglutinant, la lipitul etichetelor etc. a-Dextrină. Pentazaharidă constituită din cinci resturi de D-glucoză, obţinută din amidon prin degradare cu Bacillus maceram, (â-Dextrină. Ilexazaharidă, constituită din şase resturi de D-glucoză, obţinută prin degradarea amidonului cu Bacillus maceram. Cristale (spre deosebire de dextrinele rezultate sub acţiunea amilazelor, care sînt amorfe). Ultimul rest de glucoză este unit glucozidicca....primul, astfel incit combi- naţia este ciclică. Dextrogir. Compus care are proprietatea de a roti spre dreapta (în sensul acelor unui ceasornic) planul luminii polarizate (de ex.: ac. tartric natural, glucoza). Dextroză. V. D-Glucoză. Dezagregare. Trecerea în soluţie a unei substanţe insolubile în dizolvanţi obişnuiţi. Prin* încălzire, pînă la topirea* ei, în creuzete de Pt, Ag sau Ni, cu carbonaţi alcalini, borax, azotat de Na etc., se obţin produşi uşor solubili în apă sau în acizi,* permiţînd astfel efectuarea analizei. Dezalbuminant. V. Defecant. Dezalbuminare. V. Defecare. Dezaminare. Eliminarea grupării —NHa din molecula aminoacizilor. Aminoacizii rezultaţi din procesul de digestie a alimen-telor *şi cei rezultaţi din procesele de dezagregare a proteinelor tisulare sînt supuşi, în organism la transformări, cea mai importantă fiind procesul de dezaminare, care poate avea loc prin oxidare: a-amino-acid —> cetoacid; prin hidroliză: a-amino- De?asfaltare 232 acid--->hidroxiacid; prin reducere: a-amino- acid---► acid gras; dezaminare intramo- leculară: a-aminoacid----> acid gras nesa- turat + NH3, Dezasfaltare. îndepărtarea din fracţiunile petroliere vîscoase a componenţilor asfal-toşi şi răşinoşi, care măresc indicele de cocs. .Se aplică la prepararea uleiurilor lubrifiante de calitate şi a materiei prime pentru cracarea catalitică. Se realizează prin precipitarea asfaltului cu solvenţi (furfurol, alcool), distilare în vid, prerafi-nare cu H2S04 (procedeu mai vechi). Dezbenzinare. Separarea hidrocarburilor C4 (o parte) şi mai grele din gazele de sondă, în scopul recuperării gazolinei (v.). Procesele utilizate în instalaţiile industriale sînt: adsorbţia cu cărbune activ, absorbţia în ulei, răcirea şi compresiunea. Sin. Degazolinare. Dezemiiîsionant. Substanţă care, adăugată emulsiilor, determină spargerea lor, prin ^micşorarea rezistenţei peliculei interfaciale. Cei "mai întrebuinţaţi dezemulsionanţi sînt agenţii activi de suprafaţă, care favorizează tipul de emulsie invers (de ex. în loc de emulsie ulei-apă, emulsie apă-ulei); uneori pot fi simple săruri care, prin reacţia de dublu schimb, înlocuiesc metalul emulsionantului, imprimîndu-i astfel caractere opuse (de ex. săruri de Ca sau Ba, în cazul unui emulsionant de tipul săpunului de Na). Dezemulsionare. Operaţia de spargere a emulsiilor. Principial se realizează prin toate procedeele care conduc la anularea totală sau parţială a factorilor stabili-zanţi: a) ridicarea temperaturii, care, mărind energia cinetică, pe de o parte scade adsorbţia, slăbind deci rezistenţa peliculei interfaciale, iar pe de altă parte, creşte probabilitatea ciocnirilor dintre particule şi, deci, unirea lor; b) micşorarea repulsiilor electrostatice dintre particule, cu ajutorul curentului electric sau prin adăugarea de ioni polivalenţi încărcaţi cu sarcini electrice de sens contrar cu sarcina particulelor emulsiei; c) distrugerea peliculei interfaciale cu agenţi chimici (de ex. acizi tari); d) adăugarea de substanţe care favorizează schimbarea de fază a emulsiei şi, prin aceasta, micşorarea rezistenţei peliculei interfaciale; e) distrugerea peliculei interfaciale prin şocuri mecanice său electrice. Dezincare. 1, Operaţia de îndepărtare a restului de 0,5% Zrî, care mai rămîne în ă concentratelor de Pb. Procedee: dezincare oxidantă cu aer; dezincare cu Cl2; dezincare alcalină. — 2. Proces de coroziune a alamei, prin formarea de elemente galva- nice, datorită unui mediu electrolitic. De ex., în cazul ţevilor de alamă de condensator: prin funcţionare, alama se îmbogăţeşte în cupru şi’ sărăceşte în zinc. Dezincrustant. Substanţă care, prin acţiune chimică sau mecanică, împiedică sau elimină depunerile de piatră în maşinile termice, în căldări cu abur etc. Acţionează, fie chimic, solubilizînd sau transformînd piatra în săruri pulverulente (NaOH, KOH, carbonaţi, oxalaţi etc.), fie mecanic, îm-piedicînd formarea cristalelor dure (substanţe inerte: nisip, sticlă pisată etc.). Dezinfectant. Substanţă chimică sintetică sau naturală, care distruge microorganismele şi paraziţii. Dezinfestant. Substanţă chimică sintetică sau naturală care distruge larve, insecte, viermi. V. şi Insecticid. Dezintegrare. 1. Pierderea formei prin pulverizare. — 2. Trecerea unui metal în stare coloidală sub acţiunea arcului electric. — 3. Dezintegrarea" nucleului atomilor elementelor radioactive (v.). Dezintegrarea nueleului atomilor. Emisiunea, de către nucleul atomilor, a unor radiaţii sau particule, care are ca rezultat formarea de specii noi de atomi, care diferă de atomii iniţiali prin numărul atomic, iar în cazul emisiunii de particule a, şi prin greutatea atomică. Dezintegrarea se poate produce de la sine (radioactivitate naturală) (v.), sau artificial, prin bombardarea cu diferite particule sau radiaţii. Dezmucilaginare. Fază din procesul de rafinare a uleiurilor vegetale, care constă în eiiminareaunorsubstanţe~în~muî dală şi în suspensie (proteine, fosfatide, mucilagii de compoziţie necunoscută); in-solubilizarea obţinută prin hidratare, în prezenţa sau în " absenţa electroliţilor (cu vapori^ apă, soluţii de" NaCl, HC1, H2S04 etc.), este urmată de decantare sau de centrifugare. Sin. Demucilaginare. Dezodorizare. îndepărtarea, prin procedee fizice, chimice sau fizico-chimice, a substanţelor rău mirositoare conţinute iniţial într-un produs. Exemplu: dezodorizarea uleiurilor vegetale se realizează prin antrenare cu vapori de apă la ~170°, în vid relativ avansat. Dezoxidare. Rafinarea metalelor, prin eliminarea 02 cu ajutorul unor substanţe (dezoxidanţi) care se oxidează mai uşor decît metalul (de ex., feromanganul adăugat în oţelul topit îndepărtează 02, con- D.F.D.T. Y. Difluordifeniltricloretan. D.F.P. V. Diizopropilfluorfosfat. D.H.E. 45. Y. Dihidroergotamina. 233 Diamagnetism Diabaz. Rocă eruptivă bazică, efuzivă sau filoniană, avînd compoziţia mineralogică a bazaltului, structura fiind ofitică gra-nuloasă. Diabetamină. Y. N^-Toluensulfonil-lNP-ra-bu-tiluree. Diabon. Y. Carbat. Diacetil. GH3GOCOGH3. Gr. mol. 86,09. Lichid galben-verde, cu miros chinonic; d||0,99; p.f. 88°; 1,3933. Solubilitatea în apă (1 : 4), în alcool, în eter: 00. Se găseşte în mici cantităţi în unele uleiuri eterice, în unt. Se obţine sintetic din metil-etilcetonă cu HN02 şi hidroliza compusului rezultat cu HC1. E folosit ca aromă pdhtru unt, margarină, oţet etc. Sin.: 2,3-Butan-dionă, Dimetildicetonă, 2,3-Dicetobutan. Diacetilacetonă. CH3COCH2COCH2COCH3. Gr. mol. 142,15. Foiţe incolore; p.t. 49°; P-f. 10 mm e solubilă în alcool, în eter, în Na2C03. Se obţine prin tratarea dimetil-pironei cu alcalii şi apare intermediar în reacţia de obţinere a acesteia, plecînd de la ac. dehidracetic. în stare pură, la încălzire, şi chiar spontan, la conservare, trece în dimetilpironă. Sin. Heptan-2,4,6--trionă. Diacetildihidromorîină. C21H25O5N. Gr. mol. 371,42. Cristale, cu p.t. 165.167°; e puţin solubilă în apă, în alcool, în eter, în cloroform. Glorhidrat: cristale; cu p.t. 215-218°; [a]|^ — 59°; e foarte solubil în apă. Se obţine sintetic prin acetilarea dihi-dromorfinei. Sin.: Dihidroheroină, ParaTau-..din.......................—...........- - > - Diacetilenă. HC=C-C=CH. Gr. mol. 50,06. Gaz; p.t. -36,4°; p.f. 10,3°; d\ 0,7364; solubilitatea în apă la 25° (1 : 466); solubilitatea în soluţie NaCl saturată la 25° (1 : 99,7). Apare ca impuritate în gazele de reacţie, la prepararea acetilenei în arc electric. Substanţă explozivă. Sin. Buta-diină-1,3. Diacetilmorîină. Y. Heroină. Diacetina glieolului. V. Etilenglicoldiacetat. Diacetină. Y. Acetine. Diacetonalcool. Y. Alcool diacetonic. Diacilhidrazine. Derivaţi disubstituiţi ai hidrazinei, în care doi atomi de hidrogen sînt înlocuiţi cu cîte o grupă acil (RCO —). Se deosebesc: Diacilhidrazine simetrice, cu formula generală: RCO — NH — NH — COR, generală: RCO RCO/ ^N-NHg. Diacon. Denumire comercială pentru poli-metacrilat. Diaîanometru. Aparat pentru determinarea gradului de transparenţă al substanţelor solide, lichide şi gazoase. Diafragmă. Corp solid cu două dimensiuni mult mai mari decît a treia dimensiune (grosimea). Unele diafragme pot efectua oscilaţii; altele permit trecerea prin ele a dizolvantului şi a unor substanţe, dar împiedică trecerea altor substanţe etc. Sin. Perete subţire poros. Diafragmă semipermeabilă. 1. Perete poros, folosit la filtrări, fiind permeabil numai pentru unii componenţi dintr-un amestec molecular. — 2. Perete poros care desparte anolitul şi catolitul din băile electrolitice; permite" migraţia ionilor spre electrozi, dar împiedică "difuziunea şi recombinarea ionilor separaţi de curentul electric. Diagnorenol. V. Iodmetansulfonat de sodiu. Dial. Y. Acid 5,5-dialilbarbituric. Dialeooli. Y. Dioli. Dialdehide. Combinaţii dicarbonilice con-ţinînd în molecula lor două grupări alde-fiidice (—CHO). După poziţia reciprocă a celor două grupări aldehidice, se deosebesc: 1,2,-dialdehide (sin. a-dialdehide); 1,3- -dialdehide (sin. (3-dialdehide); 1,4-dial- dehide (sin. y-dialdehide). Dialil. CH2=CH-CH2-CH2-CH=CH2. Gr. mol. 82,14. Hidrocarbură nesaturată, cu şase atomi de carbon în moleculă, con-ţinînd două duble legături izolate (în poziţiile 1 şi 5 ale catenei). Lichid, cu p.t. df° 0,6699; n|>0l,403,4. E insolubil în apă. Prin ozonoliză trece în succindialdehidă. Sin. Hexadienă-(1,5). Dialilmalonil-uree. V. Acid 5,5-dialilbarbituric. Dializă. Trecerea unei substanţe din soluţie printr-o membrană care separă soluţia "de dizolvantul pur. Este o metodă de separare a sistemelor coloidale de substanţele cris-taloide aflate împreună într-o soluţie. Dializor. Aparat pentru separarea sistemelor coloidale de substanţele cristaloide, folosind difuziunea prin membrane (pergament, colodiu, vezică de porc, branhii de peşte etc.). Pentru mărirea vitezei de difuziune se utilizează, în industrie, electrodiali-zoare. Sin. Dializator. Diamagnetism. Proprietatea unor substanţe de a nu fi permeabile pentru liniile de forţă aic umui cîmp~Tiragn^ttc7^B^n:şeirtndu^S'e perpendicular pe direcţia cîmpului. Substanţele diamagnetice sînt respinse de un cjmp" magnetic, magnetizîndu-se în sens contrar acestuia. în general, substanţele Diamant 234 chimice (solide, lichide, gazoase) sînt dia-magnetice: cea mai mare parte dintre gaze, toţi metaloizii (afară de 02), apa, multe metale, foarte multe săruri şi aproape toate substanţele organice. Diamant. Formă alotropică a carbonului. Cristale cubice transparente, cu puternic luciu adamantin; pur, este incolor; uneori, colorat; d 3,52; p.t. 3 500°; durit. 10. E puţin solubil în Fe topit şi în alte metale. Se "găseşte în roci eruptive foarte bazice şi în aluviuni diamantine. E întrebuinţat ca piatră preţioasă. Varietăţile comune, bortul şi carbonado, sînt folosite în tehnică pentru unelte de tăiat, de găurit, rectificat. Recent, s-a putut obţine diamant prin transformarea directă a grafitului — fără catalizator — la temperatura de 4 950°C şi presiunea de 211 000 kg/cm2. Diamileter. V. Eter amilic. Diamilsulfosuccinat de sodiu. C14H2507SNa. Gr. mol. 360,41. Pulbere şi cristale albe; e solubil în apă (39%), în apă caldă (50%), în acetonă, glicerină, uleiuri, CC14 etc. Se obţine sintetic din anhidridă maleică, alcool" amilic şi NaHS03. Detergent, agent de înmuiere. Sin.: Aerosol A. 7., Alphasol A. Y. Diamin roşu B. C34H2606N6S2Na2. Gr. mol. 724,72. Pulbere roşie-brună; e solubil în ac. acetic dil. Se obţine sintetic din tolui-dină cu un mol ac. p-naftilamin-7-sulfonic şi un mol ac. p-naftilamin-6-sulfonic. Colorant direct pentru bumbac, în baie alcalină de săpun pentru lînă, pentru mătase. Sin.: Ditolildiazo-6-sulfonat de sodiu-Ş-naftil- ta purpurin 5 B; Roşu de bumbac D; Purpură de bumbac 5 B. Diamin roşu solid T. C29H1907N5SNa2. Gr. mol. 627,54. Pulbere brună-roşie; e solubil în apă, în alcool. Se obţine sintetic din ben-zidină, ac. salicilic şi ac. 2-amino-y-naftol--6-sulfonic. Colorant substantiv direct, roşu, pentru bumbac, lînă, semilînă, piele. Sin.: Acid difenil-diazosalicilic-2-amino-8-naf-tol-6-sulfonic (sare sodică), Diamin echt-rot F, Pontamin Fast red F, Chloramin fast red F. Diamine. Compuşi cu două grupări aminice în moleculă. Exemple: H2NCH2CH2NH2, etilendiamină, H2N(CH2)4NH2, tetrameti-lendiamină (putrescină) etc. Diaminele ali-fatice sînt foarte solubile în apă, cu reacţie puternic alcalină; formează săruri cristalizate; se obţin prin tratarea dihalogenurilor cm NHg. Piflmi ne] a arjimailca. prin reducerea dinitroderivaţilor (de ex.: m-dinitrobenzen m-fenilendiamină). Diaminoacizi. Acizi organici cu două grupăriaminice. Diaminoacizii naturali sînt produşi de hidroliză ai proteinelor. Reprezentanţi: ac. a,$-diaminovalerianic (orni-tină) "şi ac. a,s-diaminocapronic (lizi-nă) etc. Diaminoantrachinonă. C14H10O2N2. Gr. mol. 238,23. Derivat diamin ic al antrachinonei. Se cunosc numeroşi izomeri, dintre care mai importanţi sînt:" 1,2 - D iaminoan-trachinonă. Cristale verzi; p.t. 303° (242 — 244°); e solubilă în piridină, în chino-lină, anilină, în nitrobenzen fierbinte; e greu solubilă în cloroform, în xilen. 1,4 -Diaminoantrachinonă. Cristale verzi închise; p.t. 268°; e solubilă în benzen, în piridină, în nitrobenzen, în anilină; e solubilă (moderat) în ac. acetic fierbinte, în alcool; insolubilă în apă. 1,4-diaminoantrachinona se foloseşte ca materie colorantă de suspensie pentru acetil-celuloză, care o extrage din suspensia ei apoasă. 1,4-Diaminoantrachinona colorează acetilceluloza în roşu-verde, iar N, N'--dimetilderivatul său, în albastru. 1,5 --D iaminoantrachinonă. Cristale roşii (alcool); p.t. 319°; e solubilă în nitrobenzen fierbinte; greu solubilă în alcool, în eter, în benzen, cloroform, acetonă. 1,5-Diaminoantrachinona se foloseşte ca materie primă pentru coloranţi indan tren ici. (Prin condensare cu 2-clor-antrachinonă se obţine, de exemplu, In-dantren-Bordeaux-B)". 2,7-Diamino-antrachinonă. Cristale oranj (alcool); p.t. 330°; e greu solubilă în alcool; solubilă în apă, în H2S04, cu o coloraţie galbenă deschisă. NH2C6H4-N=N-C6H4NH2. Gr. mol. 212, 25. Se cunosc următorii izomeri: 2, 2/-D iaminoazobenzen. Cristale roşii; p.t. 134°. E greu solubil în apă; e solubil în alcool, în eter, în acetonă. 2,4-D iaminoazobenzen. Cristale galbene; p.t. 117,5°. E greu solubil în apă caldă; e solubil în alcool, în eter, în cloroform. Sin. Crisoidină. 4,4'-D iaminoazobenzen. Cristale aciculare galbene; p.t. 241 — 243°. E greu solubil în apă, în benzen, în ligroină; e solubil în alcool. Sin. Azoanilină. Diaminobiîenil. NH2C6H4C6H4NH2. Gr. mol. 184,23. Se cunosc următorii izomeri: 2, 2'-D iaminobifenil ; p.t. 81°. Sin. 2, 2 -Diaminodifenil. 2, 4'-D iaminobifenil. Cristale aciculare; p.t. 45°; p.f. 363°. E greu solubil în apă; e solubil ziţia difenilinică a hidrazobenzenului. Sin.: 2, 4'-Diaminodifenil, Difenilina. 3, 3'-D i-aminobifenil. Lichid uleios, greu solubil in apă, solubil în eter. Sin. 3, 3'- 235 Diantranol -Diaminodifenil. 4, 4'-D i a m i n o d i f e-n i 1. Y. Benzidină. 1.4- Diaminobutan. Va Putrescină. 2.4- Diamino-5- (p-elorîenil) - 6 - etilpirimidi- nă. G12H13N4C1. Gr. mol. 248,71. Cristale; p.t. 233 — 234°. Antipaludic, de o mie de ori mai activ decît chinina. Schizontocid cu acţiune lentă şi durabilă. Sin.: Dara-prim, Malocid. 4,4'-DiaminodifeniI. V. Benzidină. 4,4'-Diaminodifenilsulfonă. h2n-^“)- so2-<;3-nh2. Gr. mol 248,3 Cristale; e insolubilă rin apă; e solubilă în alcool, în metanol; p.t. 174—-176°. Se obţine sintetic din ti-oanilină acetilată cu ’ anhidridă acetică, oxidare cu H202 -» 4,4'-diacetildiaminodi-fenilsulfonă -> hidroliza acetilului -* 4,4'-diaminodifenilsulfonă. Medicament folosit în tratamentul leprei, al tuberculozei. Sin.: Dapsonă, p,p'-Sulfonildiani-lină, D.D.S.: Sulfona-mamă. 4,4'-Diaminodifenilsulfonformaldeliid-sulfo-xilat disodie. (Na02S • CH2 • HN • C6H4)2S02. 2H20. Gr. mol. 484,49. Cristale sau pulbere amorfă; se descompune la 263—265°. E solubil în apă; puţin solubil în alcool; insolubil în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din 4,4'-diaminodifenilsulfonă cu formaldehid-sulfoxilat de sodiu în alcool. Medicament întrebuinţat în tratamentul bolii lui Han-sen. Sin. Diasone. 3,3'-Diamino-4,4'-dihidroxiarsenobenzen. 2JEIC1. V..Salvarsan. 1,2-Diaminoetan. V. Etilendiamină. 2.4- Diaminofenol.2HCl. (NH2)2C6H3 • OH . 2HC1. Gr. mol. 197,07. Cristale albe-cenuşii. E solubil în apă, puţin solubil în alcool. Se obţine sintetic prin reducerea 2, 4-dinitrofenolului, cu Fe şi HC1. E folosit ca revelator fotografic; vopsea pentru blănuri si pentru păr. Sin. Ami-dol. Diaminofuchsonimină. C19H17N3. Gr. mol. 287,36. Chinonimina corespunzătoare para-fuchsinei. Se obţine prin tratarea sărurilor colorate ale parâfuchsinei cu alcalii. Cristale galbene-brune. Bază puternică, se combină cu acizii, regenerînd sărurile colorate ale parafuchsinei. Sin. Baza lui Homolka. 3,6-Diamino-lO-metilacridină. V. Acrifla-vină neutră. Diaminopiridină. CBH7Na. Gr. mol. 109,13. ~DiaminodenvăFâdplndineî. Se cunoscmăi mulţi izomeri, dintre care mai importanţi sîntf 2,3-D iaminopiridină. Cristale aciculare (benzen); p.t. 113°.E solubilă în apă, în alcool; sublimează. 2,4-D i a- minop iridină. Cristale aciculare sau plăci; p.t. 107°. E delicvescentă; e stabilă la aer. 2, 6-D iaminopiridi-n ă. Plăci; p.t. 121,5°; p.f. 5mm 148-150°. 3,4-D iaminopiridină. Cristale; p.t. 218 — 219°. E delicvescentă; absoarbe C02 din aer. Diaminostilben. NH2C6H4-CH = CH-C6H4NH2. Gr. mol. 210,27. Se cunosc următorii izomeri: 2,2'--Diaminostilben. Prezintă fenomenul de dimorfism. Forma a: prisme galbene; p.t. 176°; e solubil în alcool, în eter, în benzen. Forma (3: cristale aciculare roşii; p. t. 123°. 4,4'-D iaminostilben. Foiţe galbene; p.t. 227 — 228° (cu descompunere); e greu solubil în apă caldă, în benzen; solubil în metanol. Diaminorezorcină. (OH)2C6H2(NH2)2. Gr. mol. 140,14. Se obţine prin reducerea dini-trorezorcinei. E întrebuinţată, sub formă de clorhidrat, ca revelator în fotografie. Diaminotoluen. Y. Toluilendiamină. 4,5-Diaminouracil. C4H602N4. Gr. mol. 142,12. Diaminoderivat al uracilului. Se prezintă sub două forme tautomere: forma cetonică şi forma enolieă. Pulbere cristalină; e uşor solubil în apă. Este folosit în sinteza organică (de ex. la sinteza xantinei). Diamox. V. 2-Acetilamino-l,3,4-tiodiazol--5-sulfonamidă. Dianisidină. [(ff3CO) (H2N) —C6H3]2. Gr. mol. 244,28. Dimetoxiderivat al diaminodi-fenilului. Se cunosc următorii izomeri: o-D ianisidină. Formează plăci cu p.t. 137 — 138°; e solubilă în alcool, în eter, înăcetona, cloroform, benzeîTTln aer “se colorează în verde. Se foloseşte ca materie primă pentru coloranţi azoici. Sin.: 3,3' -Di-metoxibenzidină; 3,3'-Dimetoxi-4,4'-diami-nodifenil. m-D ianisidină. Cristale; p.t. 110,5-111°. Diantracen. C28H20. Gr. mol. 356,44. Dimer al antracenului. Plăci; p.t. 242 — 244°; e greu solubil în piridină. Se obţine prin acţiunea luminii asupra unei soluţii de an-tracen. încălzit la întuneric, dimerul se depolimerizează, formîndu-se din nou an-tracen. Diantranilchinonă.C28H1602. Gr. mol. 384,41 Combinaţie obţinută prin dehidrogenarea diantranolului cu KMn04 sau FeCl3. Cristale aciculare; p.t. 300°; e greu solubilă în dizolvanţi organici comuni; prezintă fenomenul de termocromie. Atît în stare solidă cît şi în soluţie, la încălzire, se colorează în verde~ şi apoi în verde -*mchis7 la răcire devine din nou galbenă. Sin. Biantronă, 9 : 9'-Diantranil-10:10'-chinonă. Diantranol. C28H1802. Gr. mol. 386,42. Combinaţie obţinută prin reducerea energică .. Diarilhidrazine 236 d an tracii inonei cu Zn şi NaOH in autoclavă, la 160°, sau prin dehidrogenarea antrano-lului cu FeCl3. Diantranolul prezintă fenomenul de tautomerie, apărînd într-o formă enolică (diantranolul) şi o formă cetonică (diantranona, v.) Forma enolică formează plăci; p.t.>230°; e solubilă în alcalii; greu solubilă în alcool. Prin oxidare cu Cr03 în ac. acetic trece în antrachinonă. Forma tautomeră (forma cetonică, diantranona) a diantranolului se obţine din diantranol prin tratare cu o soluţie alcoolică de HG1. Cristale; p.t.>250° (cu descompunere); e solubilă în cloroform; greu solubilă în alcool; insolubilă în eter, în alcalii. Prin tratare cu o soluţie alcoolică de KOH, diantranona trece în forma enolică. Sin.: Diantrol, Dian-tranonă. Diarilhidrazine. Derivaţi substituiţi ai hi-drazinei (v.). Se deosebesc: diarilhidrazine simetrice, cu formula RNHNHR, si diaril- R hidrazine asimetrice, cu formula: XN—NH2 R7 Dintre primele, prezintă importanţă tehnică hidrazobenzenul: (v)* Apare intermediar în sintezabenzidinei. Foiţe galbene, p.t. 131°; la punctul de fierbere se descompune; e greu solubil în apă;e solubil în alcool; foarte puţin solubil în ac. acetic. încălzit scurt timp ni acizi minerali se transpune, trecînd în benzidină. Sin. N, N'-Difenil-hidrazină. Diasone. V. 4,4'-Diaminodifenilsulfonfor-maldehid-sulfoxilat disodic. Diaspor. oc-AlO(OH). Mineral. Metahidroxid -4e-4tumin4u.^mta-l^romMee;^-dttrîtr4^5 — 7; d 3,3 —3,5; e alb, cenuşiu sau galben-brun, cu luciu stielos-sidefos; e insolubil în HC1 conc. Un metahidroxid de aluminiu natural este şi boemitul, y-AlO(OH), avînd aceeaşi formulă şi acelaşi sistem de cristalizare. Se deosebeşte de diaspor întrucît, la calcinare, diasporul dă corindon cristalizat hexagonal, iar boemitul dă oxid de aluminiu cristalizat cubic, care apoi, la 100°, trece în corindon. Sin. Metahidroxid de aluminiu. Diastaza malţului. Amestec conţinînd enzime amilolitice obţinute din malţ. Transformă în maltoză o cantitate de amidon egală cu de 50 de ori greutatea sa. Pulbere amorfă albă-galbenă, solubilă în apă (soluţie co-loidală); insolubilă în alcool. Sin. Maltină. Diastaza Taka. Enzimă obţinută din, mu.ee-gaiul Aspergillus orizae. Pulbere galbenă-albicioasă, foarte higroscopică. Transformă în maltoză o cantitate de amidon egală cu de 300 de ori greutatea sa. Se prepară cu ea „Sake”, băutură alcoolică japoneză. E întrebuinţată în tulburări gastrointeStinale. Sin. Koji. Diastaze. V. Amilaze. Diastereoizomeri. Combinaţii care conţin cîte doi atomi de carbon asimetrici, diferiţi, dintre care o pereche de acelaşi semn optic si o pereche de semn contrar. Exemplu: (1. + 2. —3. + 4. —) şi (1. + 2.-3.-4. + ) sînt diastereoizomeri. Diastofor. Preparat pe bază de enzime din malţ, folosit ca agent de dezancolare (dezu-leiere) în industria textilă. Diatomit. Rocă silicioasă formată prin acumularea de cochilii de diatomee, consolidate diagenetic. Are culoare albă, cenuşie, cenuşie închisă sau spre neagră; d 1,9 — 2,15. Poros, absoarbe uşor lichide. E întrebuinţat la fabricarea dinamitei, a sticlei solubile, la filtrare, în industria zahărului, a berii, a vinului etc. Sin.: Pămînt de diatomee, Pămînţel, Tripoli, Kieselgur. Diazine. C4H4N2. Gr. mol. 80,09. Combinaţii heterociclice cu inel de şase atomi, conţinînd ca heteroatomi doi atomi de N în diferite poziţii ale ciclului. Se cunosc trei izomeri: 1,2-D i a z i n a. Lichid; p.t, — 8°; p.f. 208°; d|° 1,107; e solubilă în apă, în alcool, în eter, benzen, HC1; insolubilă în ligroină. Se obţine din 2,5-dime-toxi-2,5-dihidrofuran şi hidrazină. Sin. Pi-ridazină. 1,3-D i a z i n a. Se obţine din ac. barbituric, prin tratare cu oxiclorură de fosfor. Cristale; p.t. 20 — 22°; p.f. 123 — 124°; e solubilă în apă, în alcool, în eter. Cu acizii tari dă săruri. Constituie combi-năţiădebă'zăamultorppodnşTlmLurălFău importanţă fiziologică (aceştia derivă de la hidroxipirimidină). Sin. Pirimidină. 1,4-D i a z i n a. Cristale prismatice; p. t. 52 — 53°; p.f. 118°; e solubilă în apă, în alcool, eter, HC1. Este o bază puternică. Se obţine prin condensarea a-aminoacet-aldehidei. Sin. Pirazină. Diazo Albastru 3 R. C34H25O10N5S2Na2. Gr. mol. 773,69. Pulbere albastră, solubilă în apă şi în alcool. Se obţine sintetic din ac. l-amino-8-naftol-2,4-disulfonic, dianisidi-nă tetraazotată şi (3-naftol în soluţie alcalină. Colorant pentru bumbac, lîhă, mătase, amestecuri. Sin.: Dimetoxidifenil-dia-zo-5,7-disulfo-8-amino-l-naftol-p-naftol (sare sodică), Chlorazol Blue RW, Direct fast Blue RW. Diazo negru direct. C42H27OnN8S3Na3. Gr. mol. 984,86. Pulbere neagră-cenuşie. E solubil în alcool. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, cuplată cu produsul reacţiei dintre ac. 2-amino-8-naftol-3,6-di-sulfonic diazotat cu a-naftilamină şi apoi 237 Diazotare cu ac. 2-amino-8-naftol-6-sulfonic în soluţie alcalină. Colorant direct pentru bumbac, rezistent la spălare, la apă, la alcalii. Sin.: Difenilazo-3-sulfonat* de sodiu-7-amino-l--naftol-azo-3, 6-disulfonat de sodiu-l-naf-tol-7-azo-a-naftilamină, Negru direct Y. Diazo negru RS. C42H26014N8S4Na4. Gr. mol. 1 086,93. Pulbere gri; e solubil în apă. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, oc-naftilamină, diazotare şi cuplare cu doi moli de ac. H. Colorant direct albastru-negru pentru bumbac, amestecuri, semimă-tase. Sin.: Acid difenil-azo-a-naftalen-dia-zo-ăis-8-amino-l-naftol-3,6-disulfonic (sare sodică), Niagara Blue DB,Diazo Blue-Black RS. O-Diazoacetil-L-serină. V. Azaserină. Diazo-acizi. Acizi corespunzători diazotaţi-lor, avînd formula generală R — N=N—OH, în care R = radical arilic. în stare liberă se poate obţine numai diazo-acid provenit din izodiazotat, prin neutralizarea soluţiei acestuia cu un diazo-acid obţinut din dia-zotaţii-normali, prin neutralizarea soluţiei lor cu un acid; nu este stabil, se descompune, trecînd în diazo-oxid. Diazoaminobenzen. C6H5N = NNHC6H5. Gr. mol. 197,23. Cristale galbene; p.t. 98°; la încălzire bruscă explodează; e solubil în eter, în benzen; puţin solubil în alcool cald; e insolubil în apă, în acizi diluaţi. Se obţine sintetic din anilină (în HC1) şi NaN02+ aeetat de sodiu în mediu apos/ Sin.: Di-azobenzenanilidă, 1,3-Difenil-l-triazenă. Diazoamino-derivaţi. Diazoderivaţi cu formula generală: R — N = N — NH — Rx; zRi R—TsT==N , In care R este C6H5, iar Rj, R2 xr2 un radical alchilic sau C6H5. Cel mai reprezentativ este diazoaminobenzenul (v.). Se obţin prin cuplarea diazoderivaţilor cu a-mine primare sau secundare, ori prin tratarea azidelor cu compuşi organo-magne-zieni. + Diazobenzen. C6H6—N=N. Cationul sărurilor de diazoniu (săruri debenzen-diazoniusau săruri de diazobenzen). Se admite că sarcina electrică a ionului de diazoniu se află la atomul de N legat de restul fenil. Sin. Ion de diazoniu. Diazobenzenanilidă. V. Diazoaminobenzen. Diazocctone. Compuşi organici obţinuţi din diazometan şi cloruri acide: CH^NrrAN+R-COCl -> Diazometan Diazocetonă Diazoderivaţi. Combinaţii organice obţinute prin acţiunea acidului" azotos asupra" ami- nelor primare, în prezenţa unui acid mineral puternic (HC1, H2S04 sau HN03) şi apoi prin cuplare. Se deosebesc două tipuri de diazoderivaţi: Diazoderivaţi a-r o m a t i c i. Aceştia formează săruri în mediu acid. Sărurile de diazoniu obţinute în acest mod sînt substanţe cristaline explozive. Din această cauză, în mod curent nu se izolează sărurile de diazoniu solide, ci se folosesc (de ex. pentru cuplarea azoică) în soluţie apoasă. Diazoderivaţi a 1 i-f a" t i c i. Se deosebesc mult de" cei aromatici, atît din punct de vedere structural, cît şi din punctul de vedere al proprietăţilor. Cel mai important diazoderivat ali-fatic este diazometanul (v.). Diazoiminoderivaţi. Combinaţii organice considerate esteri ai acidului azothidrie, con-ţinînd o catenă de trei atomi de N, cu formula generală: R—N=N=N. Sin. Azide. Diazoli. Combinaţii organice cu cicluri de cinci atomi, care conţin ca heteroatomi doi atomi de N. Se cunosc doi diazoli izo-meri: 1,2-d i a z o 1. V. Pirazol, şi 1,3-d i a z o 1. Y. Imidazol. Diazolive G. C35H2407N8SNa2. Gr. mol. 746,50. Pulbere brună, solubilă în apă, în NaOH diluat, în H2S04. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, ac. salicilic, produsul reacţiei cuplat cu ac. l-amino-8-naftol-4-sulfonic în soluţie acidă; produsul rezultat se cuplează cu p-aminoacetanilidă diazotată în soluţie alcalină; apoi se hidro-lizează grupa acetil. Colorant direct verde, transformat, prin diazotare pe fibră şi developare cu p-naftol, în colorant oliv-verde, rezistent la spălare, Ja acizi. Sin benzen-7-azo-4-sulfonat de sodiu-l-amino--8-naftol-2-azo-difenilazo-salicilat de sodiu. Diazometan. H2C—N==N. Gr. mol. 42,04; p.t. —145°; p.f. —23°. Gaz galben, sintetizat prin tratarea unui amestec de cloroform şi hidrazină cu KOH conc. E solubil în eter. Explodează la 200°; e foarte toxic. Agent puternic de metilare. Sin. Azime-tilen. Diazonitrili. Combinaţii organice cu formula R—N=N—CN, rezultate prin izomerizarea cianurii de diazoniu [R—N=N]+CN“. Dia-zonitrilii prezintă fenomenul de izomerie geometrică; apar în două forme: sin şi anti. Diazorezoreinol. V. Resazurină. Diazotare. Reacţie chimică prin care se obţin diazoderivaţi (săruri de diazoniu). Diazo-tarea constă în tratarea aminelor primare acid mineral puternic (HCl^H^^, HN03). De exemplu: C6H5—NHa-f 0=N—OH + HCI -> [C6H5-N=N]C1-+2H20. Reacţia Dibenenamină 238 1" se efectuează între O şi —5°, cînd se obţine soluţia apoasă a sărurilor de diazoniu. Dibenamină. HC1. G16H18—GIN • HG1. Gr. mol. 296,23. Cristale; p.t. 192°. Baza liberă este un ulei. E solubilă în acizi diluaţi, în alcool în glicol. Medicament sintetizat din clorură de benzii şi cloretilamină. E întrebuinţată în boala lui Raynaud, în eri-tromelalgîe; produce o scădere prelungită a tensiunii arteriale. Sin.: N-(2-Cloretil)-di-benzilamină. HC1.; N,N-Dibenzil-(2-clor-etil)-amină. HG1. Dibenzantronă. V. Violantronă. Dibenzil. C6H5CH2GH2C6H5. Gr. mol. 182,25. Cristalizează în prisme incolore; p.t. 52,0°; p.f. 284,7°. E insolubil în apă, solubil în alcool, în eter. Prin piroliză se transformă în fenantren. Se obţine, printr-o reacţie Friedel-Crafts, din dibrometan şi benzen. Sin. 1, 2-Difeniletan. N,N'- Dibenziletilendiamin - dipenieilină G. (G16Hlg04N2S)2 . C46H4804N2. Gr. mol. 971,092. Penicilină cu rezorbţie înceată. Cristale; p.t. 110°; [a]p +206°; e insipidă; solubilitatea în apă, 0,02%. Antibiotic întrebuinţat în tratamentul profilactic al unor afecţiuni respiratorii, al gonoreei, al infecţiilor rinofaringiene, al nefritelor in-fecţioase etc. Sin.: Dicilină, Bicillin, Ben-zathin-penicilin G. Dibenzofurnn. C12H80. Gr. mol. 168,18. Foiţe; p.t. 86-87°; p.f. 287-288°. E solubil în benzen, în alcool, în eter; insolubil în apă. Se obţine prin trecerea eterului fe-nolic (C6H5)20 prin tuburi încălzite la roşu. BtbentzoRv V. Benzii. Dibenzopiranol. Y. Xanthidrol. Dibenzopirol. Y. Carbazol. Dibenzo-y-plronă. Y. Xantonă. Diboran. B2H6. Gr. mol. 27,69. Gaz cu miros respingător; p.t. —165,5°; p.f. —92,5°; se descompune prin încălzire la roşu. E solubil în CS2; în apă hidrolizează, formînd ac. boric şi H2. E folosit drept combustibil (propelant) pentru rachete. Dibrombenzen. C6H4Br2. Gr. mol. 235,92. Se cunosc izomerii: m-D ibrombenzen. Lichid; p.t. -7°; p.f. 219,5°; df’5l,9523; tiq’5 1,6083; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. o-D ibrombenzen. Lichid; p.t. 1,8°; p.f. 224°; p.f.15mm 104°; df0,5 1,9557; njj’51,6117; e insolubil în apă; _ solubil în alcool,, în eter^ jx-D i h r o m-benzen. Cristale; p.t. 86,9°; p.f. 218— 219°; d11 2,261; 1,5743; e solubil în alcool, în eter, în cloroform. 2.6- Dibromchinoncloramină. C6H2ONBr2Cl. Gr. mol. 299,37; p.t. 83°. Pulbere galbenă, microcristalină. Se descompune la 121°; e puţin solubilă în apă, în alcool. E întrebuinţată la sinteza indo-fenolilor şi la determinarea calitativă şi colorimetrică a fenolilor. Dibromdihidrocinamat de bornil. C6H5CHBrCHBrCOOC10H1T. Gr.mol.444,21. Pulbere albă; p.t. 73°; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în cloroform. Se obţine sintetic din borneol, ac. cinamic, S04H2 -> cinamat de bornil -f- Br2. Sedativ folosit în neurastenie, în isterie. Sin. Ada-mon, Fenildibrompropionat de bornil. Dibromdinitrofluoresceină sodică. V. Eo- zină I. 1.2- Dibrometan. V. Bromură de etilenă. 5.7- Dibrom-8-oxichinolină. V. Bromoxină. 2.3- Dibrompropenă. CH2=GBr—CH2Br. Gr. mol. 199,89. Lichid; p. f. 140—143°; p.f.18mm 42-43°; df 1,9336; nf 1,5157. Se obţine sintetic din 1,2,3-tribrompropan şi NaOH. Sin. Bromură de 2-bromalil. 3.5- Dibromsalicilaldehidă. C7H4OBr2. Gr. mol. 263,94. Cristale galbene deschise; p.t. 86°. Sublimează. E antrenabilă cu vapori. E solubilă în eter, în benzen, cloroform, alcool, ac. acetic. Se obţine sintetic din aldehidă salicilică, Br2, în ac. acetic. Fungicid, antiseptic, contra bacteriilor gram-negative. Medicament întrebuinţat în infecţii la urechi. Sin. Dalyde. Dibutilftalat. Y. Ftalat de butii. Dibutox. Y. Dinoseb. Dieaeoidll, V. Cacodili.~ “ “ Dicaină. Y. Pantocaină. Dicetcnă. C4H402. Gr. mol. 84,07. Dimerul cetenei simple (H2C=C=0), obţinut din aceasta prin dimerizare în acetonă. Lichid incolor; p.f. 127°. Solubilitatea în apă:oo. Lacrimogen. 2.3- Dicetobutan. V. Diacetil. 2.5- Dicetoliexan. V. Acetonilacetonă. 1.3- Dicetohidrinden. Gr. mol. 146,14. Cristale; p.t. 129—131° (cu descompunere); e greu solubil în apă rece; solubil în alcool, în.benzen. Dicetonă derivînd de la hidrin-den. Se obţine prin scindarea cetonică a esterului acidului dicetohidrindencarbonic. Sin. 1,3-Indandionă. Dicetone. Combinaţii dicarbonilice conţinînd în molecula lor" două grupări cetonice. După poziţia reciprocă a celor două^grupări că^OT se ^osebesc: “ l,2"-Dicetone (sin:a-Dicetone); 1,3-Dieetone (sin:p-Dice-tone); 1,4-Dicetone (sin:y-Dicetone); 1,5--Dicetone (sin:8-Dicetone). 239 p,p' -DiclordifenillricIordan 2,5-Dicetopiperazină. Gr. mol. 114,10. Gris-rw m tale; p.t. 275° (cu des- L.n2—tiU compunere); sublimea- HN^ XNH * ză la 260°. E solubilă ^CO—GH ^ în aPa caldă, în alcool; 2 este descompusă de a- cizi şi de baze. Prinhidroliză se transformă în glicil-glicină. Se obţine, atît ea cît şi derivaţii ei, prin eliminarea a două molecule de apă din două molecule de a-amino-acizi. âjâ'-Dichinolil. (C9H6N)2. Gr. mol. 256,31. Reactiv analitic pentru determinarea cuprului. Sin. a, a'-Dichinolil. Dician. V. Gianogen. NH HoN-C NH-CN Dieiaudiamidă. Gr. mol. 84,08. Cristale; p.t. 205-207°; dl,4fso-lubilitatea în apă 1:45; în alcool 1%; puţin solubilă în benzen, în eter. Se obţine sintetic prin încălzirea cianamidei la temperatura de topire. E folosită ca intermediar în sinteze organice. Sin. Cianguanidină. Diciandiamidină. Gr. mol. 102,05. Cristale; p.t. 105°, cu descompunere la NH2 - C -NH - CO- NH2’ î 2 2 in apa, in alcool cald, în piridină; insolubilă în eter, cloroform, benzen, CS2. E întrebuinţată la determinarea Ni şi la separarea de Go şi de alte metale. Sin.: Carbamilguanidină, Gu-aniluree. NH II -C-NH- Dieianine. Materii colorante din clasa cia-ninelor, care sînt vinilen-homologi ai cia-ninelor simple. Dicianinele conţin două inele cbmolinice unite printr-o punte de trei atomi de carbon în poziţiile a şi y, în felul următor: )=CH-CH = CH-^. Se obţin prin condensarea metilchinolinelor cu ester orto-formic (sau prin condensarea cu formaldehidă urmată de oxidare). Diddohexilamină. (C6Hn)2NH. Gr. mol. 181,31. Lichid cu miros de peste, cu p.t. ~~ 20°; p.f. 255,8°; p.f.llmm 121°. Bază puternică; e puţin solubilă în apă; solubilă în dizolvanţi organici, formînd aducţi cu dizolvanţii. Se obţine sintetic prin reducerea catalitică a anilinei la temperaturi înalte, sub presiune; se obţine ciclohexil-anilină, ciclohexilamină, dlciclohexilami-nă etc. Intermediar pentru sinteze organice, pentru fabricarea de insecticide, de inhibitori de coroziune, de coloranţi, de emul-gatori etc. Sin. Dodecahidrodifenilamină. Dicilină. V. N, N'-Dibenziletilendiamin-di-pen icilnrăG. Bidon. Preparat fungicid, pe bază de 2,3-di-cloro-l,4-naftochinonă, folosit ca fumigant pentru dezinfectarea solului. Didoramină. T. G7H702NC12S. Gr. mol. 240,11. Cristale; are culoarea galbenă deschisă, miros de Cl2, p.t.~80°; e foarte puţin solubilă în apă; se descompune în alcool cald; e solubilă în benzen (1 : 1), în cloroform (1 : 2,5), în CC14, în eucaliptol etc. Se obţine sintetic din p-toluensulfon-amidă şi soluţie de ac. hipocloros sau cu Cl2. Antiseptic al mucoaselor şi al rănilor. Sin. Diclortoluen-p-sulfamidă. Didorbenzen. C6H4C12. Gr. mol. 147,01. Se cunosc izomerii: o-D iclorbenzen. Lichid; p.t. —17,5°; p.f. 179°; d|q 1,307; nff 1,5518. E insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen. Se obţine sintetic prin clorurarea benzenului. Dizolvant pentru ceruri (în industria lacurilor), insecticid. Reţine sulful din gazul de iluminat. m-D i-clorbenzen. Lichid; p. solid —24,4°; p.f. 172°; P-f*20mm 66°» e în al- cool, în eter, în benzen; insolubil în apă; d20 1,2881; Tip 1,548. p-D iclorbenzen. Cristale; p.t. 53°; p.f. 174°; sublimează la temperatura obişnuită; d20’51,458; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, benzen, cloroform, CS2. Insecticid contra moliilor etc. Sin. Diclorocide. Didor-(2-dorvinil) -arsină. Cl-CH = CH-AsCl2 Gr. mol. 207,32. Lichid cu miros de geraniu. Solidifică la —13°; p.t. 0,1°; p.f. 190° (cu descompunere); p.f.2qmm 98°*> ^4° M88- E solubilă în dizolvanţi organici; insolubilă în apă, în acizi minerali diluaţi. Se obţine sintetic din acetilenă, AsCl3, A1G13 [împreună cu bis şină]. Gaz de luptă vezicant (se absoarbe prin piele şi chiar prin cauciuc); e un toxic puternic. Antidotul este B.A.L. Sin. Lewisită. Didordifenildidoretan. (C6H4C1)2CHCHC12. Gr. mol. 320,07. Cristale; p.t. 109 — 110°. Se obţine în mod analog DDT-ului însă plecînd dela dicloracetaldehidă care se condensează cu clorbenzen. Insecticid puţin toxic pentru animalele superioare. Sin. DDD, Tetraclordifeniletan. p,p'-Didordifeniltridoretaii. (G6H4G1)2GHCG13. Gr. mol. 354,57. în stare pură, cristale albe, fără miros; p.t. 88— — 109°; tehnic, masă galbenă, ceroasă, cu miros de fructe (mere); e insolubil în apă; solubil în dizolvanţi organici: acetonă, dicloretan, benzen, CC14, petrol etc.; e descompus de alcalii, care-1 dehidrocloru-rează. Se foloseşte ca insecticid de contact apoase, în doza de 1 — 1,5% (DDT de 10—15%), de emulsii, de pulberi, cu norma de 20—40 kg la 100 kg momeală, sau sub forma de aerosoli. Preparatele corner- Diclonetan 240 ciale (Gesarol, Gesapen, Gesaphyl etc.) conţin 5 — 60% DDT. In dozele folosite în agricultură nu este toxic pentru animalele domestice şi pentru om. Sin. DDT, Detoxan, Detox-25. Dicloretan. CgH^Glg. Gr. mol. 98,95. Se cunosc: 1,1-D icloretan: p. solid. -96,6°; p.f. 57,3°; df 1,1750; nf 1,4165; solubilitatea în apă 0,55 g în 100 g apă la 20°. Sin. Glorură de etiliden. 1,2-D i-cloretan. Preparare: din etilenă şi clor în soluţie de dicloretan. Lichid incolor, cu miros de cloroform; p.t. —35,3°; p.f. 83,7°; df 1,253; nf 1,4443; solubilitatea jn apă la 0°: 0,9%; în alcool, în eter, cloroform: oo. E stabil faţă de alcalii, şi de acizi; e rezistent la oxidare; nu e corosiv pentru metale. E folosit la combaterea rozătoarelor. Alte întrebuinţări: dizolvant; intermediar în sinteza organică. E inflamabil. Sin. Etandiclorat, Licoarea olandezilor. Dicloretilenă. C2H2C12. Gr. mol. 96,94. Se cunosc: 1,1-D icloretilenă. CH2=CC12. Lichid; p.t. -122,5°; p.f. 37°; d15 1,250; e insolubilă în apă. Polimeri-zează cu uşurinţă. Se prepară din triclor-etan (produs din clorură de vinii şi clor) cu sodă caustică. Prin copolimerizare cu clorură de vinii se obţin fibrele sintetice „Soran” şi „YeloiY. Sin. Clorură de vini-liden. 1,2-D icloretilenă (cis). CHC1=CHC1. Lichid incolor; p.t. 80,5°; p.f. 60,3°; df 1,291; nf 1,4519; solubili-tatea în apă la 20°: 0,35 ; solubilitatea în alcool, în eter: oo. Se obţine prin clorurarea parţialăa acetilenei. 'E întrebuinţată ca dizolvant (pentru uleiuri, răşini, ceruri, acetat de celuloză), în sinteza organică şi de medicamente. 1,2-D icloretilenă (itrans). Lichid incolor; p.t. —50°; p.f. 48,4°; df 1,265; nf 1,4490; solubilitatea în apă la 20°: 0,63%; solubilitatea în alcool: oo. Se obţine, împreună cu izo-merul cis, la clorurarea parţială a acetilenei. întrebuinţări: dizolvant; în sinteza organică şi de medicamente. Sin. Dioform. P^-Dicloretil-eter. C1CH2CH20CH2CH2C1. Gr. mol. 143,02. Lichid incolor, cu miros înţepător; p.f. 178°; dfo 1,22; «d 1>457- e solubil în dizolvanţi organici; insolubil în apă. Dizolvă uleiuri, grăsimi etc. Adjuvant la purificarea uleiurilor, la degresarea textilelor, în loc de NaOH. Dielorfenarsină. HCI. V. Diclormafarsen. 2,6 -Dielorf enblindoîehdlT C^HTCţO^SlT^GF. mol. 268,16. Reactiv pentru ac. ascorbic (vitamina C). Pulbere de culoare verde închisă, aproape neagră; e puţin solubil în apă. Soluţia apoasă se colorează în albastru în mediu alcalin, în roşu în mediu acid, în violet în mediu neutru. Reductorii puternici (de ex. ac. ascorbic) decolorează soluţia. Diclorfluoresceină. G20H10O5Gl2. Gr. mol. 401,19. Se obţine sintetic prin condensarea rezorcinei cu ac. dicloroftalic. E insolubilă în apă, în acizi dil.; în uleiuri, în grăsimi, în ceruri. E solubilă în alcool, în alcalii dil. Sin.: Orange nr. 8; 4,5-Diclorfluo-randiol. a - D ielorhidr ină. V. l,3-Diclor-2-propanol. 5,7-Diclor-8-hidroxichinolină. V. Diclor- oxină. Diclormafarsen. C6H6ONAsC12 • HG1. Gr. mol. 290,41. Pulbere albă, higroscopică; p.t. 200°; e solubil în apă. Se obţine sintetic prin reducerea cu S02 (catalizator HJ) a acidului 3-amino-4-hidroxi-fenil-arsonic. Medicament antiluetic. Sin.: 3-Amino-4-hi-droxifenildiclorarsină. HG1, Dielorfenarsină. HG1, Fontarsol, R.P. 2591, Halarsol. 2.2- Dielor-N-metildietilamină. HCI. Y. Ipe-rită cu azot. Dicloroeide. Y. p-Diclorbenzen. Dicloroxină. C9H50NC12. Gr. mol. 214,05. Cristale mici, lucioase, albe. E insolubilă în apă; solubilă în acizi minerali eonc., în eter, în alcalii, în CS2; foarte solubilă în alcool, în benzen; p.t. 179 — 180°. E întrebuinţată la determinarea gravimetrică a Gu, Fe, Ti. Sin. 5,7 —Diclor-8-hidroxichino-lină. 1.3- Dielor-2-propanol. CH2C1CH(0H)CH2G1. Gr. mol. 128,99. Lichid cu miros eteric; p.t.-4°;p.f.l74,3°;p.f.40ram93°;p.f.20mm 78°; p.f.5 mm 52°; nlQ 1,4802. E solubil în apă (1 : 10), în alcool, în eter: oo. Se obţine sintetic din glicerina, ac. acetic, HCI gazos. Dizolvant pentru răşini şi nitroceluloză, intermediar la fabricarea lacurilor fotografice; ciment pentru celuloid, liant pentru coloranţi de apă. Sin.: a-Di-clorhidrină. 1.3- Dielorpropenă. CH2C1—CH —CHC1. Gr. mol. 110,98. Lichid cu miros de cloroform; p.f. 108°; d2b 1,220; 1,4735. e obţine sintetic din 1,2, 3-triclorpropan şi NaOH; dinacroleinăşiPC15; din 1,3-diclor--2-propanol deshidratat cu P205 sau POCl3. Împreună cu 1,2-diclorpropan e folosită în fumigaţia solului contra nematozilor care atacă rădăcina plantelor. Sin. a, y-Di-clorpropilen. a, y-Dielorpropilen, Y. 1,3-Diclorpropenă. DîcTdrstîfen. C8H6CT2.Gr. mol. T73^47^e cunosc doi izomeri: a, y-d iclorstiren. C6H5-GG1=GHG1. Lichid; p.f. 221°. Sin. 1,2-diclor-l-feniletilenă. p, p-d i c 1 o r- 241 l-Dietilaminoetilamino-4-metiltioxantonă s t i r e n. G6H5—CH = CG12. Lichid; p.f. 225°; p.f.,5mm 103-104°; df 1,2651. Sin.: co-Diclorstiren, p,$-Diclor-vinilbenzen. Dicodid. G18H2103N . HG1 . H20. Gr. mol. 353,86. Alcaloid sintetizat prin hidroliza dihidrotebainei; prin transpoziţia catalitică a codeinei. Cristale; p.t. 185 — 186° (cu descompunere); [a]|J —130°; e foarte solubil în apă. Baza: cristale; p.t. 198°; e solubilă în alcool, în acizi diluaţi; insolubilă în apă. B i t a r t'r a t: cristale; p.t. 146 — — 148°; e solubil în apă; puţin solubil în alcool. Narcotic, sedativ al* tusei. Sin.: Dihidrocodeinonă . HG1, Ilicodan, Synko-nin. . r 3) duble legături izolate, cînd acestea se găsesc mai depărtate între ele. Sin. Alca-diene. Diencstrol. C18Ii1802. Gr. mol. 266,32. Se obţine sintetic din p-hidroxipropiofenonă reducere cu AlIIg pinaconă clorură de acetil anhidridă acetică de- rivat diacetilat al v^-difenilhexadienei, care este saponifieat. Cristale; p.t. 227 — 228°; sublimează la 130°/1 mm Hg. E solubil în alcool, în eter, în uleiuri vegetale, în alcalii dil.; insolubil în apă. D i a c e-t a t. Cristale; p.t. 99 — 102°. Medicament întrebuinţat în cancerul prostatei şi în cel mamar; estrogen sintetic. Sin.: 3,4-bis(p--H idroxifenil)-2,4-hexadienă. Dicroism. Proprietatea pe care o au unele substanţe de a prezenta două culori; una cînd este privită în lumina reflectată, alta cînd este privită în lumina transmisă. Substanţele care au această proprietate se numesc "dicroice. Dicumarol. C19H1206. Gr. mol. 336,29. Cristale amărui; p.t. 287 — 293°. E solubil în alcalii, în piridină şi în baze organice; puţin solubil în benzen; insolubil în apă, în alcool, în eter. Se obţine sintetic din 4-oxieumarină (obţinută din acetilsâlîcilat de metil şi Na) şi CH20. Medicament anti-coagulant; doze mari provoacă hemoragii. Sin. 3, 3'-Metilen-6îs-(4-hidroxicumarină). Pidim. Nume dat unui amestec de praseodim şi neodim, despre care s-a crezut la început că este un element din familia pămîntu-rilor rare (lantanide). Dicldrin. C12H8C160. Gr. mol. 381,03. Cris- ........pi...- *.........tale.;.p.t,..175 — 176°. Se obţine prin oxi-darea cu H202 a aldri-nului în soluţie de q CHgCOOH. E însolu-u bil în apă; puţin solubil în dizolvanţi ali-fatici. E folosit sub forma de pulbere, de emulsii sau de suspen-eficacitate de 8 — 10 ori mai mare decît DDT şi o toxicitate pentru om şi pentru animale cu sînge cald de cinci ori mai mare decît DDT. Doza letală este de 50 mg kg. Sin. Dieltox. Diclectrie. Corp izolant, curentul electric. sn. care nu conduce Dieltox. V. Dieldrin. Dicne. Combinaţii, organice care conţin două duble legături"în moleculă. După poziţia reciprocă a celor două dub.le_JtegăBm^s-e-deosebesc: 1) duble legături cumulate C=C=C; exemplu: alena H2C=C=CH2; 2) duble legături conjugate C=C—C — C; exemplu: butadiena H2C=CH—CH=CH2; 16 Dietanolamină. NH(CH2CH2OH)2. Gr. mol. 105,14. Cristale higroscopice; p.t. 28°; p.f. 268°; d 1,098; 1,4776. Bază puter- nică. E solubilă în apă, în alcool, în acetonă caldă: oo; insolubilă în eter, benzen. Se obţine sintetic din etilenoxid şi NH3 conc. (împreună cu mono- şi trietanolamina). Intermediar în sinteze organice; agent de udare. Sin. 2,2'-Dihidroxidietilamină. Dietilainiuă. (C2H5)2NH. Gr. mol. 73,2. Lichid incolor; p.t. —38,9°; p.f. 55,5°; df 0,719; nf 1,3871; e solubilă în apă, în alcool, în eter: oo; reacţie alcalină. Se obţine din clorură de etil şi MI4OH sub presiune. întrebuinţări: dizolvant selectiv, în industria cauciucului, a coloranţilor de textile; la prepararea insecticidelor, a medicamentelor etc. E inflamabilă; iritant al pielii. D ietilaiiiinacarUctoxih ie iclehe-x i L----- C19H35N02 . HCI. Gr. mol. 345,94. Anti-spasmodic al musculaturii netede. Sin.: Dicyclonine . HCI, Bentyl. HCI. co-Dietilammo-2,6-dimetilacetanilidă. C14H22N20. Gr. mol. 234,33. Cristale cu p.t. 68-69°; p.f. 180-182°; p.f.2mm 159-160°. E solubilă în alcool, în eter, în cloroform, în uleiuri; insolubilă în apă. Glorhidrat. Cristale cu p.t. 128—129°; e solubil în apă, alcool; insolubil în eter. Se obţine sintetic din dietilamină şi cloracetilxili-dină. Anestezic de infiltrare, local. Sin.: Xilină. Xilocaină, Lidocaină, a-Dietilam-in>2,6-ae etoxilidid. Dictilaminoetano 1. (C2H5)2 = N —C2H4OH. Gr moi. 117,19. Lichid; p.f. 163°; p.L10 mm 55°; d26 -0,88; rip 1,4389. E solubil în apă, în alcool, eter, benzen. Se obţine sintetic din etilenclorhidrină şi dietilamină. Intermediar IhTsînţeze organice, de medicamente. Sin. 2-Hidroxitrietilamină. l-Dietilaminoetilamino-4-metiltioxaiitonă. HCI. C20H24ON2S . HCI. Gr. mol. 376,94. 16 — Dicţionar de chimie Dietilamino~etoxi~2~difenil. HC1 242 Cristale galbene; p.t. 195 — 196°. Soluţia apoasă are culoare oranj; e puţin solubilă în alcool. Se obţine sintetic din l-clor-4-me-tiltioxantonă cu dietiletilendiamină asimetrică. E întrebuinţată în schizostomiază provocată de Schisostoma hematobium. Sin. Miracil D. Dietilamino-etoxi-2-difeml' HC1. C18H24ON? HC1. Gr. mol. 306,79. Cristale albe, foarte solubile în apă, în alcool; p.t. 146 — 148°. Se obţine sintetic din 2-hidroxi-difenil-sodiu şi dietilaminocloretan. Medicament întrebuinţat în anghina pectorală şi în infarctul miocardului. Sin. Dacoren. 8-(3-Dietilaminopropilamino)- 6 - metoxielii-nolină. C17H25ON3. Gr. mol. 287,39. Se obţine sintetic prin reducerea 6-metoxi-8--nitrochinolinei la 6-metoxi-8-aminochino-lină, care se condensează cu 3-dietilamino-clorpropil. Baza liberă: lichid uleios; p.f.lmm 182°; df 1,0569; nf 1,5855. Clor-h i d r a t: cristale galbene; p.t. 169 — 171°; e puţin solubil în apă, în alcool. Antima-larie! Sin.: Plasmocid, Antimalarină B, Rhodoquine. 10-(2-Dietilamino-l-propil)-lenotiazină. IIC1 Ci9H24N2S. Gr. mol. 312,4. Cristale; p.t. 211 — 213°. E puţin solubilă în apă rece; foarte solubilă în alcool. Baza: cristale; p.t. 53 — 55°. Se obţine sintetic din dietilaminoclorpropan şi fenotiazină, în prezenţă de NaNH2. Medicament folosit în tratamentul parkinsonismului. Sin.: Par-sidol, Lysivane, R. P. 3356, Phenopro-pazine. Dietilanilină. (C2H5)2N • C6H5. Gr. mol. 149,23. Amină terţiară aromatică. Ulei; ■JT.1T. -34,4°; p.f. 216°; df ^ 0,93; nff’3 1,5411. E solubilă în apă, în alcool. Se obţine prin etilarea anilinei cu alcool şi HC1 sau din anilină şi sulfat de etil. E folosită ca reactiv la identificarea Zn (cu fericianură), prin reacţie de culoare; la prepararea dietilaminei* Dietilbenzen. (C2H5)2C6H4. Gr. mol. 134,21. Prezintă următorii izomeri: 1,2-D ietil-benzen. Apare împreună cu ceilalţi izomeri în fracţiunea de polietilbenzen, la alchilarea cu etilenă. Lichid incolor; p.t. -31,4°; p.f. 184,4°; df 0,866; n£? 1,5025; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. Sin. o-Dietilbenzen. 1,3-Dietil-benzen. Lichid incolor; p.t. —83,92°; p.f. 180,7°; df 0,8607; nf 1,4946; e inso-Iubii în apă; solubil în alcool, în eter. Sin. m-Dietilbenzen. 1,4-D i e t i 1 b e n-—35°;-p.4.-L82-y8^-; 0,8633; n1,4969; e insolubil în apă; solubil în alcool, eter. Sin. p-Dietilbenzen. Cei trei izomeri sub formă de amestec se utilizează ca dizolvanţi. în stare pură servesc ca intermediari în diverse sinteze organice. Dietilbromacetamidă. Y. Neuronal. l-DietiIcarbamil-4-metilpiperazină. HC1. C10H26ON3. HC1. Gr. mol. 235,76. Cristale; p.t. 156,5 — 157° (acetonă). E foarte solubilă în apă; solubilă în cloroform. Baza liberă: p.t. 47 — 49°. Medicament întrebuinţat în filarioză, onocerciasis. Sin.: Dietilcarbamasine.HCl, Hetrazan, Caricid, Banocid. Dietilcarbinol. CH3CH2CHOHCH2CH3. Gr. mol. 88,15. Lichid incolor; p.f. 116,5°; df5 0,8154; n^ 1,4077; e puţin solubil în apă; solubil în dizolvanţi organici: oo . Se obţine sintetic prin reducerea cetonei corespunzătoare, sau din formiat de etil şi bromură de etilmagneziu. Agent de flotaţie; dizolvant în sinteze organice. Sin. 3-Pentanol. Dietilearbitol. (C2H50CH2CH2)20. Gr. mol. 162,22. Lichid; p.f. 188°; df 0,909; e foarte solubil în apă, în dizolvanţi organici. E întrebuinţat ca dizolvant, ca* mediu de reacţie cu punct de fierbere înalt. Dietilcetonă. C2H5COC2H5. Gr. mol. 86,13. Lichid cu miros de acetonă; p.f. 101,5°; dî9 0,816; tijy 1,3905. E solubilă în apă (1 : 25), în alcool, în eter: oo. Se obţine sintetic prin distilarea propionatului" de Ba; prin trecerea acidului propionic peste carbid încălzit sau peste pulbere de Zn la 280—290°. Sin.: Dimetilacetonă, 3-Pen-tanonă. Dietilditiocarbamat de dimetilamiiiă. (C2H5)2N-C-SN(CH3)2 Gr. mol. 192,1. H Accelerator de vul- S canizare pentru cauciuc. Dietilditiocarbamat de sodiu. C5H10NS2Na . 3H20. Gr. mol. 225,31. Pulbere albă, cristalină, foarte solubilă în apă. E întrebuinţat la determinări analitice şi la extragerea în laborator a unor cantităţi mici de metale grele (Cu, Cd, Ni ete.). Dietilenglicol. HOCH2CH2OCH2CH2OH. Gr. mol. 106,12. Lichid incolor, higroscopic, inodor, cu gust dulce; p.t. —6,5°; p.f. 244-245°; df 1,118; wf 1,4475; e solubil în apă, în alcool, eter, acetonă, glicol; insolubil în benzen, în CC14. Se obţine sintetic din etilenoxid şi glicol. Lichid antigel; agent de finisare pentru lînă, ranţi, gelatină, clei, eter. Sin. p,fJ'-Dihi-droxidietileter. Dietilftalat. Y. Ftalat de etil. 243 Difenilearbazidă Dietilglicoli, esteri de — . O mare varietate de produse. Diazotatul: exploziv industrial; esterii acizilor monobazici: plastifianţi; ai acizilor bibazicit răşini (prin policonden-sare); dizolvanţi. N,N-Dieti1nicotinamidă. C10H14ON2. Gr. mol* 178, 23. Ulei galben; p.f. 280°; P-f^mm 175°; np 1,523. E solubilă în apă, în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din ac. nicotinic, S02C12 clorură de nico-tinoil +NH(G2H5)2 -* coramină. Analep-tic, stimulant respirator, folosit în stări de colaps. Sin.: Nicetamidă, Coramină, Cordiamină, Niehetamidă. Dietiloxalat. C6H10O4. Gr. mol. 146,14. Es-terul dietilic al acidului oxalic. Idchid incolor, puţin solubil în apă, foarte solubil în alcool, ’în eter; d 1,079; p.t. 40,5°; p.f. 185°. Se obţine prin esterificarea, sub reflux, a acidului oxalic anhidru cu alcool şi H2S04. E întrebuinţat la obţinerea etiloxalatului şi a produşilor intermediari; la precipitarea lantanidelor din soluţii omogene de oxalaţi. Dietiloxid. V. Eter etilic. Dietilperoxid. V. Etilperoxid. Dietilpirocarbonat. V. Pirocarbonat de dietil. Dietilstilbestrol. C1PH20O2. Gr. mol. 268,34. Cristale, cu p.t. 169 — 172°; e insolubil în apă; solubil în alcool, în cloroform, în uleiuri grase, în aicalii diluate. Activă e numai forma trans. Se obţine sintetic din desoxianisoină sau metoxipropiofenonă. Medicament înlocuitor al hormonului estro-gen în cancerul prostatei şi al sinului. Sin.: Cyren A, Neo-oestranol, Stilbestrol, ol , . a' - Dieti lstilbe nd io 1, 3,4- bis-{p-O xifeni 1 }--3-hexen. Dietilsulfat. V. Sulfat de dietil. Dietilsulfură. V. Sulfură de dietil. Difenil. C6H5C6H5. Gr. mol. 154,2. Cristale incolore; p.t. 69 — 71°; p.f. 254 — 255°; d 1,041; nţj 1,588. E insolubil în apă; solubil în eter, în alcool. Se obţine sintetic din benzen trecut printr-un tub de fier încălzit la roşu. Agent pentru transfer de căldură; intermediar în sinteze organice. Sin. Bifenil. Difenilacetat de 2-dietilaminoetil. HC1. C20H25O2N . HC1. Gr. mol. 347,87. Cristale; p.t. 113 — 114°; e solubil în apă; foarte solubil în alcool, în eter. Se obţine sintetic din clorura acidului difenilacetic şi dietilaminoetanol. Antispasmodic. Sin.: Trasentin. HC1, Adiphenine . HC1. Difenilamină. (C6H5)2NH. Gr. mol. 169,22. Amină secundară aromatică. Cristalizează în macle incolore; p.t. 52,9°; p.f. 302°. E insolubilă în apă; solubilă în CH3OH (58% la 19,5°); solubilă în alcool (56% la 19,5°), în benzen, eter, CS2, ac. acetic. Se obţine prin încălzirea anilinei cu clor-hidrat de anilină la 300°. Se foloseşte în sinteza organică; reactiv pentru nitraţi. Difenilaminoclorarsină. HN(C6H4)2AsC1. Gr. mol. 277,57. Cristale galbene; p.t. 195°; p.f. 410° (cu descompunere); sublimează uşor. E insolubilă în apă; puţin solubilă în benzen, în xilen. Se obţine sintetic din AsC13 şi difenilamină. Conservant pentru lemn. Sin.: 10-Clor-5,10-dihidroarsacridi-nă, D. M., Adamsită. Difenilaminosulfonat de bariu. Ba(C6H5NHC6H4S03)2. Gr. mol. 633,91. Cristale puţin solubile. E toxic. E folosit ca indicator la titrarea ionului feros. Difenilbenzen. (C6H5)2 • C6H4. Gr. mol. 230,29. Hidrocarbură aromatică derivînd de la benzen. Se cunosc trei izomeri: l, 2-D ifenilbenzen. Cristale prismatice; p.t. 57°; p.f. 332°. E insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, cloroform, acetonă. Sin. o-Terfenil. 1,3-D ifenilbenzen. Cristale aciculare; p.t. 87°; p.f. 364°. E insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, benzen, ac. acetic. Sin. m-Terfenil. 1,4-D ifenilbenzen. Cristale aciculare sau foiţe; p.t. 210°; p.f. 383°. E greu solubil în alcool, în benzen cald, în eter. Se obţine, alături de difenil, cînd se trec vapori de benzen prin tuburi încălzite la 700°. Sin. p-Terfenil. Difenilbenzidină. C6H5NHC6H4C6H4NHC6H5. Gr. mol. 336,42. Cristale; p.t. 242°; e insolubilă în apă; puţin solubilă în acetonă, In alcool. Se obţine sintotie prin -oxi4area difenilaminei cu Na2Cr207 în H2S04 + ac. acetic dil. şi reducerea produsului de oxidare cu NaHS03, sau din difenilamină încălzită cu H2S04 conc. şi oleum (20%). Intermediar în sinteza coloranţilor; stabilizator de nitroceluloză şi celuloid. l,2-Difenil-4-n-butilpirazolidin-3,5-dionă. V. Fenilbutazonă. Difenilearbazidă. 0=C=(NH-NH -C6H5)2. Gr. mol. 242,27. Cristale aproape incolore sau slab roşcate; p.t. 175°. E foarte puţin solubilă în apă; insolubilă în eter, în cloroform; solubilă în alcool cald, în acetonă, în ac. acetic. Reactiv pentru CrO|~, Cd, Cu, Mg, Ag, Hg, Fe, Pb, Zn. Cu soluţie de K2Cr207 dă o coloraţie purpurie; cu soluţie de CuS04 dă o coloraţie roşie-vio-letă. Pentru identificarea Cd, o hîrtie îmbibată cu o soluţie alcoolică de difenil-carbazidă, apoi uscai^,"“seriTatează~uxr“iT picătură dintr-o soluţie de CdCl2 (0,2 — 0,5%) şi se ţine (2 minute) deasupra unei sticle de amoniac; apare o pată al- 16 Difenilearhazonă 244 bastră-violetă. Sin. J ,5-Difenil-carbohi-drazidă. D iîen i learbazonă. C6HbN = N-CO-NH-KH-C6H6. Gr. mol. 240.26. Pulbere cristalină roşie-oranj; p.t. 168 — 171° (157°); e foarte puţin solubilă în apă; solubilă în acetonă, în alcool cald. Se obţine sintetic din 1,5-difenilcar-boliidrazidă şi soluţie alcoolică de KOH. Se păstrează ia întuneric. E folosit ca indicator pentru titrarea Fe, pentru detectarea Gd, Hg, Mg, a emetinei. Sin.: Fenil-hidrazida acidului benzenazoformic, Alcool NjN'-difenilformozilic. IHfenilcarbinol. Y. Benzhidrol. Difenilcetonă. Y. Benzofenonă. Difenildicetonă. V. Benzii. 1 ,4-Difenil-3,5-endaniIo-4,5-dihidro-l,2,4-triazol. Y. Nitron. 1,2-Difeniletan. Y. Dibenzil. a,p-Bifeniletilenă. V. Stilben. Difeniletilendiamină, (simetrică). H5C6HNCH2CH2îsHC6H5. Gr. mol. 212,35. Cristale; p.t. 64 — 65°; e solubilă în alcool, în eter. Se obţine sintetic din diclor- sau din dibrometan cu patru molecule de anilină. E folosită ca intermediar în sinteza compuşilor antihistaminici. Difenilguanidinft. (simetrică). (C6H5NH).2C — = NH. Gr. mol. 211,26. Cristale; p.t. 148°; ci 1,13; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în cloroform, în benzen cald; foarte solubilă în acizi diluaţi şi în alcalii. Se obţine sintetic prin introducerea de clorcian în anilină. Accelerator pentru vulcanizarea -vaucâneutui. Sin.: Melanilină, D.P.G. Diîenilhidantoină. C15H1202N2. Gr. mol. 252.26. Cristale; p.t. 295 — 298°. E insolubilă în apă; solubilă în alcalii dil., în alcool (1 : 60), în acetonă (1 : 30); puţin solubilă în cloroform. Sarea sodică. C15Hn02N2Na. Pulbere albă, amară, higro-scopică, absoarbe C02. E solubilă în apă (1 : 66), în alcool (1 : 11); insolubilă în eter, în cloroform. Se obţine sintetic prin condensarea benzilului cu uree. Medicament antiepileptic. Sin.: Fenitoin, Dilan-tină, Alepsină, Zentropil, Hydantal, Di-hydan, 5,5-Difenil-2,4-imidazolindionă. 1,1-Difenilhidrazină (asimetrică). (C6H5)2N-NH2. Gr. mol. 184,23. Cristale triclinice galbene; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în benzen. Se obţine prin reducerea difenilnitrozaminei; d M9; p.t. 34,5°; p.f. 322,2°; p.f.5Gmm220°. “FI întrebuinţată lâsFpă^ compuşilor cu grupe carbonil; clorhidratul se întrebuinţează la identificarea zaharurilor (arabinoză, lactoză). 1.2- Difenilhidrazină (simetrică). V. Hidra -zobenzen. Difenilmercur. (C6H5)2Hg. Gr. mol. 354,81. Combinaţie organo-metalică. Cristale aci-culare; p.t. 124 — 125°; p.f. >300° (cu descompunere); e insolubil în apă; greu solubil în alcool, în eter; solubil în cloroform. Prin descompunere termică pune în libertate radicali liberi fenil — C6H5. Se foloseşte în sinteza organică. Difenilmetan. (C6H5)2CH2. Gr. mol. 168,23. Cristale cu miros de portocale; p.t. 25,9°; p.f. 263,5°; p.f.20mra 139,8°; p.f.10mm122,8°; ^4° 1,3421; njj 1,5768. E solubil în alcool, în eter, în benzen; insolubil în NH4OH. Se obţine sintetic din clorură de metilen şi benzen (catalizator A1C13); din clorură de benzii şi benzen. Sin.: Benzilbenzen, Ditan. Difenilmetilenchinonă. Y. Fuchsonă. N-(3,3-Difemlpropil)-piperidină. HC1. C19H24N2 . HC1. Gr. mol. 316,9. Se obţine sintetic din piperidină, etilenclorhidrină, clorură de tionil, difenilacetonitril, catalizator NaNH2. Clorhidrat: cristale; p.t. 215 — 216°; e solubil în apă. Antialergic, în prurit, astmă. Sin. Aspa-san N. Difeniltiocarbazonă. Y. Ditizonă. N, N' - D if en ilt iouree. (C6H6NH)2C = S. Gr. mol. 228,3. Derivat al tioureei. Cristale rombice; p.t. 154°; se descompune la fierbere; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Prin încălzire cu HC1 se scindează într-un izocianat şi o amină. Se obţine prin încălzirea anilinei cu sulfură de carbon. Se foloseşte ca accelerator la vulcanizarea-caueiucuiui. Sin :: ^TiocarbaTiilidră, Yulkafor IY. 1.3- Difenil-l-triazenă. Y. Diazoaminoben-zen. Difeuiluree. (C6H5NH)2CO. Gr. mol. 212,24. Cristale incolore; d 1,239; p.f. 260° (cu descompunere); sublimează în H2 la 220°. E solubilă în eter, în ac. acetic; puţin solubilă în apă, în acetonă, alcool, cloroform. Se obţine sintetic din anilină, HC1 şi uree. Sin.: Carbanilidă, 1,3-Difeniluree, Difenilcarbamidă. Difenoli. C6H4(OH)2. Gr. mol. 110,11. Combinaţii dihidroxilate, derivînd de la benzen. Se cunosc trei izomeri: Pirocateclii-na (v.), rezorcina (v.) şi hidrochinona (v.). Difluordiclormetan. Y. Freon 12. Difluordifeniltricloretan. Insecticid foarte eficace—conFra ' mustelorT 1,6-Difosfat de fructoză. C6H14012P2. Gr. mol. 340,13. Se obţine sintetic din glu-coză, manoză, fructoză, zaharoză, prin 245 Digitoxină acţiunea fosforilazei din drojdia de bere sau din fosfat-6-fructoză, a ATP, Mg++ şi enzima fosfohexochinază. Sin.: Acid 1,6--D-Fructozodifosforie, Esterul lui Harden-Young, Difosfat de hexoză. Difosfat de hexoză. V. 1,6-Difosfat de fructoză. Difosfopiridin-nucleotidă. Componentul diali-zabil al zimazei. Se găseşte în drojdie, în plantele superioare şi în ţesuturile animale. Este un component al tuturor celulelor vii. Y. Coenzima I. D ifos yen. ClCOOCCl3. Gr. mol. 197,85. Lichid incolor, foarte puţin solubil în apă; d 1,65; p.f. 127°. Se s'aponifică înl apă, formînd HC1 şi C02. La 200° se descompune în fosgen (COCl2). Se obţine prin acţiunea Cl2 asupra cloroformiatului de metil. E întrebuinţat ca produs intermediar în sinteze organice. E foarte toxic. Sin.: Cloroformiat de metiltriclorat, Esterul triclormetilic al acidului clorformic. Difracţia electronilor în molecule. Electronii şi alte particule în mişcare au — afară de comportarea obişnuită de particule — şi o comportare de unde; cînd se lovesc de atomii unei molecule, suferă o difracţie analogă celei suferite de radiaţiile X. Fenomenul are aplicaţie la determinarea distanţelor interatomico ale substonţelor organice în fază gazoasă. Difracţia radiaţiilor X. Radiaţiile X sînt vibraţii electromagnetice asemănătoare radiaţiilor luminoase şi, deci, pot prezenta fenomenul de difracţie ca şi radiaţiile lu-minoase. Practic, difracţia radiaţiilor X necesită o reţea în care distanţa dintre liniile reţelei'să fie de acelaşi ordin de mărime ca lungimea de undă a radiaţiei X, adică de ordinul IO-8 cm. Obţinerea unei astfel de reţele este o imposibilitate tehnică. Laue a întrebuinţat în acest scop o lamă de cristal, presupunînd că reţeaua cristalului va putea difracta radiaţiile X. Experienţa a demonstrat că ideea lui a fost justă. Dacă se lasă să cadă un fascicul de radiaţii X pe o lamă de cristal, tăiată perpendicular pe o axă de simetrie, iar de cealaltă parte a lamei se aşază o placă fotografică, se obţine o imagine formată dintr-o pată centrală şi un număr de pete ovale care prezintă simetrie faţă de pata centrală, corespunzătoare ordinului axei de simetrie. Difuziune. Fenomen prin care două sau mai multe specii de molecule, separate iniţial, mişcarea termică a moleculelor. Difuziunea poate să aibă loc în faza gazoasă, lichidă sau chiar solidă. Atît gazele cît şi lichidele prezintă difuziune selectivă prin pereţi poroşi sau prin membrane, ceea ce arată că difuziunea depinde de mărimea particulelor care difuzează, cum şi de diametrul porilor membranei. Digestibilitate. Capacitatea substanţelor (sau a produselor) alimentare de a fi digerate. Diginină. C28H40O7. Gr- mol. 488,60. Glicozidă izolată din frunze de Digitalispurpurea. Agli-con: diginigenina C21H2804; zahăr: diginoza C7H1404. Cristale, cu p.t. 155 — 183°; [oc]^4 — 233° (cloroform); e solubilă în cloroform; puţin solubilă în eter, în acetonă, în CC14, în acetat de etil. Digitalină. C36H56014. Gr. mol. 712,04. Glicozidă extrasă din seminţe de Digitalis purpurea. Pulbere cristalină albă, foarte amară; p.t. — 229°; e puţin solubilă în apă, în cloroform, în eter; solubilă în alcool. Medicament, tonic cardiac, stimulant. Digitaloză. C7H1405. Gr. mol. 178,18. Eterul metilic al unui desoxi-zahar. Cristale; p.t. 106° (proaspăt); după patru luni, p.t. 119°; [a]|2 +106°; e solubilă în apă. Se obţine prin hidroliza digitalinei. \Sin. 3-Metil-D-fucoză. Digitină. V. Digitonină. Digitogenină. C27H4405. Gr. mol. 448,62. Agliconul digitoninei. Cristale; p.t. 280 — -283° (alcool); [a]}, -81c (c=l,4% cloro-form). E insolubilă în apă; solubilă în cloroform (1 : 30), în alcool rece (1%), în alcool cald (1 : 35). Digitonină. C56H 920 29. Gr. mol. 1 229,3. Glicozidă extrasă din seminţe de Digitalis purpurea. Cristale; se înmoaie la 225°; p.t. 235-240°; [a]),0 -54° (metanol). E solubilă în alcool (1 : 57), în apă; insolubilă în cloroform, în eter. Reactiv pentru steroizi. Sin. Digitină. Digitoxigenină. C23H3404. Gr. mol. 374,5. Agliconul digitoxinei (v.). Cristale; p.t. 250-253°; +19,1° (c=l,36% meta- noi); e solubilă în alcool, în cloroform, în acetonă; puţin solubilă în acetat de etil; insolubilă în apă, în eter. Se obţine prin hidroliză cu apă + alcool + HC1. Sin.: Lactona acidului A20,22-3,14, 21-trihidro-xinorcolenic. Digitoxină. C41H64013. Gr. mol. 764,92. Glicozidă extrasă cu alcool 50% din frunze uscate de Digitalis purpurea (din 10 kg frunze se obţin 6 g digitoxină). Cristale; xan). E solubilă în cloroform (1 : 20), în alcool 90° (1 : 43), în acetonă, în piridină; puţin solubilă în eter, în apă. Medicament tonic cardiac. Digitoxoză 246 Digitoxoză. C6H1204. Gr. mol. 148,16. Mo-nozaharidă obţinută prin hidroliza gli-cozidei digitoxină. Cristale; p.t. 101°; e uşor solubilă în apă, în acetonă. Digliceride. Diesteri ai glicerinei cu acizii carboxilici; se obţin prin gliceroliza grăsimilor sau esterificarea acizilor corespunzători, totdeauna în amestec cu trigliceride şi monogliceride, din care pot fi izolaţi prin extracţie cu dizolvanţi şi distilare moleculară. Sînt folosiţi ca* emulgatori şi în diverse sinteze. Diglicerină. [(H0)2C3H5]20. Gr. mol. 166,17. Lichid; p.f.10mm220—230°; e solubilă în apă; insolubilă în eter. Diglicol-eteri. Produşi de eterificare ai gli-colului cu alcoolii. Importanţă tehnică prezintă monoeterii cu alcoolii inferiori (metilic sau butilic), fiind miscibili atît cu apă cît şi cu cei mai mulţi dizolvanţi organici. Sînt buni dizolvanţi pentru coloranţi de cadă. 1,4-Dihidrazinoftalazină. C8H10N6. Gr. mol. 190,21. Medicament folosit în boala hipertensivă, în toate fazele. Sin. Hipopresol, Nepresol, Dihidralazină. Dihidroandrosteronă. Y. Androstandiol. Dihidrobenzen. V. Ciclohexadienă. Dihidrocibetan. Y. Gicloheptadecan. Dihidrocodehidrază. Derivat al codehidrazei, rezultat prin preluarea de la substrat a doi atomi de hidrogen, de către codehi-drază. A fost izolată ca substanţă pură. Dibidroeodeină. C18H2303N. Gr. mol. 301,37. Alcaloid sintetizat prin reducerea codeinei - "sm-a neo-pmei.—Gris-tale-; p. t. 14^=143^; P*f*i5mm 248°* Clorhidrat: p.t. 256°. T a r t r a t. 3H20: p.t. 192° (cu descompunere); [a]^—66°; e foarte solubil în apă. Narcotic, sedativ al tusei. Sin.: Paracodin, Dihidroneopină. Dihidrocodeinonă. HC1. Y. Dico280° (în vid); [a]f>5 -112° (c= 1,6%); e foarte solubilă în apă; puţin solubilă în alcool. Baza. H20: cristale; p.t. 157° (cu descompunere); e insolubilă în acetonă, în cloroform, în acizi diluaţi. Narcotic, sedativ. Sin. Paramorphan. 285,33. Se obţine sintetic 8prin reducerea morfinei în soluţie puternic acidă (în prezenţa catalizatorilor de platină sau pala. diu). Cristale; p.t. 265—267° (cu descompunere). Clorhidrat: cristale; p.t. 305 — 315° (cu descompunere); [a]|f—133°. E solubilă în apă (1 : 3); puţin solubilă în alcool. Narcotic. Sin.: Hidromorfon, Dilau-den, Dihidromorfonă. Dihidronaftalină. Ci0H10. Gr. mol. 130,18. Se cunosc două dihidronaftaline izomere. 1,2-D ihidronaftalina. Cristale; p.t.: —8°; p.f.12mni 84-85°; df 0,9974; Tip'*' 1,5831. Se obţine prin izomerizarea 1,4-dihidronaftalinei la încălzire cu etoxid de sodiu. Sin. AJ-Dihidronaftalină. 1,4--Dihidronaftalină. Cristale;p.t. 24,5-25°; p.t. 94,5°; df’10,9928; nff’7 1,55489. Se obţine din naftalină, prin tratare cu Na în soluţie alcoolică. Prin încălzire la roşu trece în naftalină. Nu formează picrat. Sin. A2-Dihidronaftalinâ. 247 Dihidroxibenzofenonă Dihidroneopină. Y. Dihidrocodeină. Dihidropirazol. V. Pirazolină. Dihidrostilboestrol. V. Hexestrol. Dihidrostreptomicină. G2iH41N7012. Gr. mol. 583,59. Cristale sau pulbere albă, inodoră, amăruie; [oc]f)5 —94,5°. E foarte solubilă în apă; insolubilă în alcool, cloroform, eter. Se obţine sintetic prin hidrogenarea strep-tomicmei. Antibiotic întrebuinţat în tuberculoză, septicemii, endocardită infec-ţioasă etc. Sin. D.S.T. Dihidrox ia cetonă. HOCH2COCH2OH. Gr. mol. 90,08. Se formează prin oxidarea glicerinei. Cristalizează ca dimer; p.t. — 80°. E solubilă în apă, în alcool fierbinte, în eter fierbinte, în acetonă; insolubilă în ligroină. Reduce soluţia Fehling. E fer-mentescibilă. Are gust dulce. Dihidroxiantrachinonă. CO C6h/ XC6H2(OH)2. Gr. mol. 240,2. Se XCO/ cunosc următorii izomeri: 1,2-D ihidro-xiantrach inonă. V. Alizarină. 1,3-D ihidroxiantrachinonă. Formează foiţe galbene; p.t. 263 — 264°; e insolubilă în apă, solubilă în acetonă, în ac. acetic; greu solubilă în alcool. Sin.: Purpuroxantină, Xantopurpurină. 1,4-D ihidroxiantrachinonă. V. Chinizarină. 1,5-D ihidroxiantrachinonă. V. Antrarufină. 1,6-D i h i-droxiantrach inon ă. Cristale oranj-galbene; e uşor solubilă în sodă, NH4OH, în alcalii diluate (cu o coloraţie galbenă-roşie). y-D iM i w-x la-fr trachinonă. Cristale galbene; e uşor solubilă în ac. acetic; solubilă în cloroform, în eter, în benzen; insolubilă în CS2. Solubilă în H2S04 conc., cu o coloraţie galbenă-brună. 1,8-D ihidroxiantrachinonă. Y. Crisazină. 2,3-D ihidroxiantrachinonă. V. Histazarină. 2,6^ -D ihidroxiantrachino nă. V. Antraflavină. 2,7-D ihidroxiantrachinonă. Cristale aciculare galbene; p.t. 330°; sublimează; e greu solubilă în alcool, în eter; solubilă în H2S04. Sin. Acid izoantraflavinic. 1,2-Dihidroxiantranol. Y. Antrarobină. Dihidroxiazohenzen. C12H10O2N2. Gr. mol. 214,22. Se cunosc următorii izomeri: 2,2'--Dihidroxiazobenzen. Se obţine din 2-nitrofenol. Formează foiţe galbene; p.t. 171 — 172°; sublimează; e inso- în^ROH^dil. Sin/ 2,2'-Azo^e^mL11 -Dihidroxiazobenzen. Cristale brune; p.t. 205°; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în Na2C03. Se obţine din 3-nitrofenol. Sin. 3,3'-Azofenol. 4,4'-Di-hidroxiazobenzen. Cristale tri-clinice brune; p.t. 215° (cu descompunere); e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen. Sin. 4,4'-Azofenol. 2,4--D ihidroxiazobenzen. Cristale aciculare roşii; p.t. 170° (cristalizează cu 1/3 HaO; p.t. 161°); e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, benzen, în baze. Se obţine prin diazotarea anilinei şi cuplarea cu rezorcină. E folosit ca materie colorantă. Sin.: 4-Benzenazorezorcină, Sudan G. 2,4'-D ihidroxiazobenzen. 2-Metil-eterul: cristale galbene-bru-ne; p.t. 146—147°; e solubil în alcool, în eter, benzen, cloroform, ligroină, ac. acetic. Sin.: o, p'-Azofenol, 2,4'-Azofenol. 2,5'--D ihidroxiazobenzen. Cristale aciculare roşii; p.t. 145—148°; e solubil în eter, în acetonă, benzen; greu solubil în alcool. Sin. Benzoazohidrochinonă. 3,4-Dihidroxiazobenzen. Cristale aciculare roşii închise sau prismatice; p.t. 165° (cu descompunere); e solubil în alcool, în alcalii. Sin. Benzoazocatechol. 3,4'-D i-h idroxiazobenzen. Sin.: m,p'--Azofenol, 3,4'-Azofenol. Dihidroxibenzaldehidă. (HO)2C6H3CHO. Gr. mol. 138,12. Se cunosc următorii izomeri: 2,3-D ihidroxibenzaldehidă. Lichid; p.f.g^mm R>0 —170°. 2,4-D i h i-droxibenzaldeh idă. Cristale aciculare galbene; p.t. 135 — 136°; P-f.22mm 220 — 228°; e solubilă în apă, în alcool, eter, cloroform, ac. acetic. Sin.: Rezorcil-aldehidă, Aldehida p-rezorcilieă. 2,5-D i-hidroxibenzaldehidă. Cristale gdliJcire, p.b. yy,trsuTuuîict iii apa, iii aiuuoi, eter, cloroform, benzen. Se obţine din hi-drocliinonă, cloroform şi NaOH. Sin. Gen-tisinaldehidă. 3,4-D ihidroxibenzaldehidă. Cristale; p.t. 153—154°; e solubilă în apă rece, în apă caldă, în alcool. Se obţine din pirocatechină, cloroform şi NaOH. Prin metilare la gruparea—OH cu sulfat de metil se obţine vanilina (4-hidro-xi-3-metoxibenzaldehidă), alături de izo-vanilină (3-hidroxi-4-metoxibenzaldehidă). Sin.: Aldehida protocatechică, Protocate-chualdehidă.2,6-D ihidroxibenzaldehidă. Cristale; p.t. 155—156°. Sin. Aldehidă Y"rezorcilică. 3,5-D i h idro-xibenzaldehidă. Cristale aciculare; p.t. 156—157°; e solubilă în alcool, în eter; greu solubilă în benzen, în ligroină. m-Dihidroxibenzen. Y. Rezorcină. p-Dihidroxibenzen. V. Hidrochinonă. Dihidroxibenzofenonă. C13H10O3. Gr. mol. 214,08. Se cunosc următorii, izomeri: GQ. ©1 6,7-Dihidroxicumarină 248 2.4- D ihidroxibenzo fenonă. Cristale; p.t. 144°; e solubilă în alcool, în eter, în ac. acetic, în apă caldă. Sin.: 4-Ben-zorezorcină, 4-Benzoilrezorcină. 2,2'-D i-hidroxibenz o fenonă. Cristale; p.t. 59 — 60°; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în cloroform. Sin.: o, o'-Dihidroxibenzofenonă, 2-Salicilfenol, 2-Salicoilfenol. 2,3'-D ihidroxiben-zofenonă. Cristale galbene; p.t. 126°; e solubilă în alcool, în eter. Sin.: c^m'-Di-hidroxibenzofenonă, 3-Salicilfenol, 3-Sali-coilfenol. 2,4'-D ib i droxibenzo-fenonă. Cristale; p.t. 150 — 151°; e greu solubilă în apă caldă; uşor solubilă în alcool; solubilă în eter. Se prepară din ac. salicilic şi fenol, prin încălzire cu SnCl4; Sin.: o,p*'-Dihidroxibenzofenonă, 4-Salicil-fenol, 4-Salicoilfenol. 3,3'-D ihidroxi-b e n z o f e n o n ă. Cristale; p.t. 170°; e solubilă in apă. Sin. m,ra'-Dihidroxibenzo-fenonă. 3,4'-D ihidroxibenzofe-n o n ă. Cristale; p.t. 205 — 206°; e solubilă în apă caldă, în alcool, în eter. Sin. m^'-Diliidroxibenzofenonă. 4,4'-D ih i- droxibenzofenonă. Cristale; p.t. 210°; sublimează; e insolubilă în apă rece; solubilă în apă caldă, în alcool, în eter. Sin.; p, p'-Dihidroxibenzofenonă. 3,4-D ih i-droxibenzofenonă. Cristalizează în prisme. Sin. 4-Benzoil-piroeateehină. 2.5- D ihidroxi-benzo fenonă. Cristale galbene; p.t. 125°; e uşor solubilă în alcool, în eter, în benzen. Sin.: 2-Ben-zoilhidrochinonă, 2-Benzohidrochinonă. 6,7-Dihidroxieumarină. Y. Esculetină. S^-Bibitlruxtflieti lamina. Y. Dietanol- amină. ^'-Dihidroxidietileter. Y. Dietilenglicol. ,6-Dihidroxi-3,5-dimetoxiaporîină. Y. Bol-dină. 3,4-Dihidroxiîenilizopropilaminoetanol. Y. Izopropilnoradrenalină. 1 -(3,4-Diliidroxi) -feiiil-2-metilamiuoetaiiol. V. Adrenalină. Dihidroxillavonă. C15Hi0O4. Gr. mol. 254,23. Se cunosc foarte mulţi izomeri. Mai importanţi sînt: 5,6-D ihidroxiflavo-n ă. Cristalizează în prisme aciculare galbene; p.t. 189 — 191°; cu o soluţie alcoolică de FeCl3 dă o coloraţie verde. 5,7-D i h i-droxiflavonă. Y. Crisină. 5,8- D i-hidroxiflavonă. Formează cristale prismatice; p.t. 230 — 231°. Cu o soluţie aleoirbHTaHd^ cbîorăŢ^ alcalii se dizolvă cu o coloraţie roşie, iar în H2S04, cu o coloraţie galbenă. Se obţine din Primula modestaf Sin. Primeţină, 7,8- -D ihidroxiflavonă. Cristale aciculare; p.t. 246°; e solubilă în alcool, în benzen; insolubilă în apă. 5,4'-D ihidroxiflavonă. Cristale aciculare galbene; p.t. 237 — 240°. Cu o soluţie alcoolică de FeClg dă o coloraţie roşie-brună. 6,2'-D ihidroxiflavonă. Cristale aciculare galbene; p.t. 304 — 305°. 6,3'--D ihidroxiflavonă. Cristale aciculare; p.t. 300°. Dihidroxiîluoresceină. C20H12O7. Gr. mol. 364,3. Se cunosc mai mulţi izomeri, dintre care cei mai importanţi sînt: 4,5-D i h i-droxifluoresceină. Se obţine prin condensarea anhidridei ftalice (1 parte) cu pirogalol (2 părţi) la 190 — 200°. în stare liberă este o pulbere brună; e insolubilă în benzen, în cloroform, în apă; greu solubilă în apă caldă, în eter, în ac. acetic. Sarea de Na dă o soluţie albastră. E folosită ca materie colorantă de mordant. Pe mordant de crom colorează lîna într-un violet frumos şi rezistent. Sin. Galeină. 1,8-D i h i d r oxifluoresce ină. Se obţine prin încălzirea floroglucinei cu anhidridă ftalică la 170 — 180°. Cristale aciculare (apă). Se colorează, prin uscare la aer sau în exsicator, ori prin încălzire la 120°, în roşu-oranj. E foarte uşor solubilă, cu coloraţie roşie-oranj, în alcool, în eter, acetonă, ac. acetic; e uşor solubilă în apă; insolubilă în cloroform, in CS2, in benzen. Sin. 1,3,6,8-Tetrahidroxifluoran. 2,7-Dihidroxifluoresceină. Se obţine prin încălzirea hidroxihidrochinonei cu anhidridă ftalică la 185 — 190°. Plăci strălucitoare roşii-bruhe (din alcool); e solubilă în alcool; greu solubilă în apă, cu o coloraţie galbenă. Sin. 2,3,6,7-Te-trahidroxif luoran. 4',4//-Dihidroxifuchsonă. V. Aurină. Diliidroxinaftalină. C10H6(OH)2. Gr. mol. 160,16. Se cunosc foarte mulţi izomeri. Mai importanţi sînt: 1,2-D ihidroxi-naftalină. Cristale aciculare; p.t. 103 — 104°; cu o moleculă de apă p.t. 58 — — 60°. Prin oxidare cu FeCl3 trece în 1,2-naftochinonă. Sin.: a, p-Dihidroxinaftalină, (3-Naftohidrochinonă. 1,3-D ihidroxi-naftalină. Plăci (apă); p.t. 124°; e solubilă în apă, în alcool, în eter, ac. acetic; greu solubilă în benzen, în ligroină. Sin. Naftorezorcină. 1,4-D i h i d r o x i naftalină. Cristale aciculare; p.t. 176°; e solubilă în alcool, în eter, în ac. acetic; practic insolubilă în CS2, în ligroină, în benzen rece. Prin oxidarea cu Cr03 trece în 1,4-naftocMimaă^i>-iiL..-^ nonă. 1,5-D ihidroxinaftalină. Cristale; p.t. 265°; e solubilă în eter, în acetonă; greu solubilă în apă; insolubilă în benzen, şi în eter de petrol. Soluţia alea- 249 Diizobutilenă lină se colorează în brun, în aer. Prin oxi-dare cu Cr03 trece în 5-hidroxi-l,4-nafto-chinonă. 1,6-D ihidroxinaftali-n ă. Formează, din benzen, cristale prismatice; p.t. 137 — 138°; sublimează; e solubilă în acetonă, în eter, benzen, alcool rece. Cu FeCl3 dă o coloraţie albastră şi apoi un precipitat roşu. 1,7-D ihidroxi-naftalină. Cristale aciculare (benzen); p.t. 178°; e solubilă în alcool, în eter, benzen, apă caldă. Soluţia alcalină se închide repede la culoare, în aer. Cu FeCl3 dă un precipitat albastru închis. 1,8-D ihidro-xinaftalină. Cristale prismatice sau aciculare (apă); p.t. 140°; e solubilă în eter, în benzen; greu solubilă în ligroină, în apă caldă. Cu Cr03 trece în 5-hidrbxi-1,4-naftochinonă. Sin. peri-Dihidroxinafta-lină. Dihidroxistilben. C14H1202. Gr. mol. 212,23. Se cunosc următorii izomeri: 2,2-D i h i-droxistilben. Apare în două forme: Forma —a: cristale aciculare (alcool); p.t. 95°; e solubil în alcool, în eter. Forma — (3: cristale aciculare (alcool); p.t. 197°; e solubil în eter, în benzen. 3,5-D ihidroxi-s t i 1 b e n. Cristale aciculare (ac. acetic); p.t. 155,5 — 156°. Este un constituent al lemnului de Pinus sylvestris. Sin. Pinosil-vin. 4,4-D ihidroxistilben. Cristale aciculare (ac. acetic); p.t. 284°; e solubil in acetonă, in ac. acetic fierbinte; greu solubil în eter, în alcool rece; insolubil în benzen. Prin oxidare cu oxid* de Ag trece în stilbenchinonă. a, p-D ihidroxistilben. Nu este cunoscut liber. Este forma enolică a benzoinei. Dihidroxixanloini. C13Hş04. Gr. mal. 228,19. Se cunosc numeroşi izomeri, dintre care prezintă importanţă următorii: 1,2-D i h i-droxixantonă. Se obţine prin încălzirea acidului hidrochinoncarboxilic cu rezorcină şi anhidridă acetică. Cristale aciculare galbene, cu trei moli apă de cristalizare; p.t. (anhidru) 240°. 2,8-D ihidro-xixantonă. Cristale aciculare gal-bene-brune. Sublimează în cristale prismatice; e solubilă în ac. acetic, în cloroform; insolubilă în apă, în benzen. 3,6-D i h i-droxixantonă. Cristale aciculare galbene (toluen); p.t. 240°; e solubilă în alcool, în alcalii conc.; greu solubilă în eter; insolubilă în apă; sublimează cu parţială descompunere. Cu FeCl3 dă o coloraţie verde. Prin topire cu KOH trece în hidro-chinonă şi rezorcină. Dă săruri stabile de Na, Ca, Ba, Mg etc. Sin. Euxantonă. 2,6-Dihidroxixantonă. Cristale aciculare galbene; p.t. 245 — 246°; e solubilă în alcool, în eter; insolubilă în apă; prin tratarea soluţiei alcoolice de izoeuxantonă cu FeCl3 se obţine o coloraţie verde-cenuşie. Sin. Izoeuxantonă. 3,7- D i h idroxi-x a n t o n ă. Cristale aciculare galbene (alcool, eter); p.t. > 330°; sublimează; e solubilă în alcool, în eter, în alcalii. Sin. p-Izoeuxantonă. Dihydan. Y. Difenilhidantoină. Diiodbrasidat de etil. V. Lipoiodină. Diiodfluoresceină. C20H10O6J2. Gr. mol. 584.12. Pulbere roşie-oranj; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în alcalii. E folosită ca indicator ia determinarea iodurilor în prezenţă de cloruri şi de bromuri. Sin. Hidroxidiiodo-o-carboxifenilfluo-ronă. Diiodmetan. V. Iodură de metilen. 3,5-Diiodotirozină. C9H903J2N. Gr. mol. 433.12. Cristale (alcool 70°); se descompune la 213°; [a]f)° — 2,89°. Se extrage din tiroidă, din corali sau din bureţi. Se obţine sintetic din tirozină, J, KOH. E folosită ca intermediar în sinteza tiroxinei. Medicament între-bunţat în hipertiroidism. Sin. Acid iod-gorgoic. Diiodură de l,3-Zus-(trimetiIamino)«2-pro-panol. V. Endoiodină. Piizolmtilamină. [(CH.jLCHCIUloNH. Gr. mol. 129,24. Lichid incolor; p.t. —70°; p.f. 139 — 140°; df° 0,747; n^ 1,4093; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter* Se prepară prin condensarea izobutilamine1 (obţinută prin aminare reductivă din izobutir^al4ehM#7 ea—ar-doua moleculă de izobutiraldehidă şi apoi hidro-genarea bazei Schiff obţinute. întrebuinţări: pentru detergenţi de tip Dismulgan (v.). Diizobutilcetonă. [(CH3)2CHCH2]2CO. Gr. mol. 142,23. Ulei; p.f. 168,1°; 0,805; njj 1,412 ; e puţin solubilă în apă < 0,06%; solubilă în alcool, în eter: oo. Se obţine prin hidrogenarea foronei (obţinute prin condensarea a trei molecule de acetonă). E întrebuinţată ca dizolvant. Sin. Yaleronă. Diizobutilenă. (CH3)2C(CH3) —CH —C(CH3)2. Gr. mol. 112,2. Se obţine prin dimerizarea catalitică (ac. fosforic pe suport de kiesel-gur) a izobutenei la presiunea de 50 — 70 at, formîndu-se doi izomeri, unul cu p.f. mai jos (2,4,4-trimetilpentenă-l) şi altul cu p.f. mai înalt (2,4,4-trimetilpentenă-2); p.f. 101 — 102°. Ambii izomeri, plHiTTudîb^ genare catalitică, se transformă în 2,4,4--trimetilpentan (izooctan), produs important pentru mărirea indicelui octanic al Diizobutileter 250 benzinelor. Diizobutilena se foloseşte, în industria agenţilor activi de suprafaţă, ca agent de alchilare a moleculei aromatice. Diizobutileter. [(CH3)2CHGH2]20. Gr. mol. 130,22. Lichid; p.f. 122-122,5°; d15 0,762; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter: oo. Se obţine prin deshidratarea alcoolului izobutilic, prin reacţia alcoolului izo-butilic cu esterul sulfuric. E întrebuinţat ca dizolvant. Diizocianaţi. Compuşi cu formula 0 = C= =N—R—N=C=0,’ în care R poate fi un radical alifatic sau aromatic. Au o mare importanţă industrială pentru prelucrarea de fibre sintetice, adezivi şi elas-tomeri; de exemplu, prin condensarea 1,6--hexandiizocianatului, OGN — (GH2)6—NGO şi 1,4-butandiol se obţine fibra Perlon U. V. Desmodur. Diizopropil. (GH3)2GHGH(GH3)2. Gr. mol. 86,17. Lichid incolor; p.t. —128,8°; p.f. 58°; d|° 0,662; n^ 1,37499; e insolubil în apă; solubil în eter. Se obţine prin alchi-larea izobutanului cu etilenă în prezenţa A1C13 la 40° şi 20—25 at. E folosit drept component octanic pentru benzine, în sinteza organică. Sin. 2,3-Dimetilbutan. Diizopropilamină. [(CH3)2CH]2NH. Gr. mol. 101,19. Lichid cu miros aminic. Bază puternică; p.f. 84°; d22 0,722. Se obţine sintetic din iodură de izopropil cu NH3 (40%) sub presiune. E folosită ca intermediar în sinteze de medicamente. Diizopropileter. Y. Eter izopropilic. Diizopropilfluoroîosfat. Gr. mol. 184,15. Li- .._.................F.................-.. (CH3)2GH -O-P-O-CH (GH3)2 vântului), pentru economisirea dizolvantului principal. Cei mai importanţi diluanţi sînt: tip Dool,l şi Doo2,2 pentru lacuri de ulei; Doo2,l şi Doo2,6 pentru nitrolacuri şi Doo2,2 pentru nitrolacuri cu aplicare pe timp umed sau rece; Doo2,3 pentru nitrolacuri de cartoane; Doo3,l pentru lacuri de spirt; Dool,3 şi Dool,4 pentru lacuri electroizolante; Doo5,l pentru lacuri alchi-dalice; Doo4,l pentru lacuri pe bază de clorcauciuc şi Doo4,20 pentru lacuri ureo-formaldehidice. —2. Substanţe solide (ben-tonită, talc etc.) sau lichide’ (apă, uleiuri etc.) care servesc la reducerea substanţei active din preparate insecto-fungicide, cu scopul de a nu vătăma plantele tratate sau cu scopul de a folosi substanţa activă în mod raţional. Diluare. Operaţia fizică de scădere a concentraţiei unei soluţii prin adăugare de dizolvant. CH2-CO (ch3)2c( 'ch, ch2-co Dimedonă. Gr. mol. 140,08. Cristale incolore sau galbene; p. t. 148-149°; e solubilă parţial în apă caldă* în alcool cald, în eter, cloroform. E stabilă în stare anhidră; în soluţie apoasă se descompune. Se foloseşte ca reactiv pentru identificarea alde-hidelor, după punctul de topire al compuşilor formaţi. Formează cu toate aldehi-dele (nu, însă, cu cetonele) compuşi de condensare, care cristalizează uşor. Serveşte, de asemenea, la determinarea gravimetrică sau volumetrică a aldehidelor. Sin.: 1,1-Di-metilciclohexandionă-3,5, Methonă. D imenformonbenzoa diol. li O chid; p.f. 130°; p.f. 9 mm 62°; d 1,06; n$ 1,383. Soluţii stabile în uleiuri vegetale. Se descompune în prezenţa umezelii. Se obţine sintetic din izopropanol, PC13, NaF. Anti-colinesterazic, întrebuinţat în glaucom. Sin. D.F.P. Diizopropilidenacctonă. Y. Foronă. Dilantină. Y. Difenilhidantoină. Dilatometru. Aparat pentru măsurarea coeficienţilor de dilataţie ai corpurilor. Dilauden. V. Dihidromorfinonă. Dilectene. Răşini de anilină-formaldehidă, utilizate ca izolant electric; au stabilitate bună la căldură. Difuant. 1, Dizolvant care solubilizaazăun liant numai în amestec cu un alt dizolvant (de ex. aromaticele pentru nitroceluloză). Poate fi utilizat numai într-o anumită proporţie (capacitatea de diluare a dizol- Dimer. Compus rezultat din combinarea a două molecule din aceeaşi specie de substanţe (organice sau anorganice). Y. şi Di-merizare. 2,3-Dimercaptopropanol. V. B.A.L. 2,5-Dimercapto-l,3,4-tiodiazol. Gr. moi. ^ 150,26; p.t. 168°. Pulbere I ,, cristalină galbenă; e in- S = C G—SH solubil în apă; solubil în \«/ alcool, în alcalii diluate. Sarea dipotasică e uşor solubilă în apă. O soluţie de azotat sau de clorură de Bi, acidulată cu HN03 dă, cu o soluţie în alcool de reactiv, o coloraţie roşie sau un precipitat roşu, care serveşte la identificarea sau la determinarea cantitativă a Bi. Dimerizare. 1. Transformarea monomerului în dimer. — 2. Reacţia principală de combinare a cîtor doi radicali liberi în fază gazoasă sau a două molecule în fază gazoasă. 251 N~(y~Dimetilaminopropil)iminodibenzil. HC1 Exemple: CH3+ CH3 CH3- CII3; 2BH3 ->B2H6; CH-CH -1 >ch2 CH=CH Giclopentadienă etc. H H C G / \H/ \ HC C nCH | ! cu, |i H2G---cv GH h\/ H De asemenea, multe macromolecule provin prin dimerizarea a doi macroradicali. Dimetilaeetilenă. V. Butină-2. Dimetilacetonă. Y. Dietileetonă. Dimetilamină. (GH3)2NH. Gr. mol. 45,08. Gaz; p.f. 7,3°; p.t. —96°; e foarte solubilă în apă, în alcool, în eter. Se obţine sintetic din nitrozodimetilanilină şi NaOH. în comerţ se găseşte în tuburi de metal sau soluţie* 33%. E foarte alcalină. E folosită ca accelerator de vulcanizare, de tăbăcit; intermediar în sinteze organice, detergenţi. Clorhidrat: gr. mol. 81,55; cristale albe, higroscopice; p.t. 171°; e foarte solubil în apă, în alcool, în cloroform; insolubil în eter. Amina liberă cît şi soluţiile apoase trebuie păstrate în vase închise ermetic. Dimetilaminoantipirină. V. Amidopirină. 4-Dimetilaminoazobenzen. C6H5-N = N-C6H4-N(GH3)2. Gr. mol. 225,18. Cristale galbene (alcool); p.t. 117°. Colorant. Sin.: Galben de metil, Galben * 176 de'unt. p-Dimetilaminobenzaldehidă. G9HnON. Gr. mol. 149,19. Cristale; p.t. 74°; P-f-17mm 176 — 177°; e puţin solubilă în apă; solubilă în eter, în cloroform, în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din dimetilanilină, HCHO, p-nitrozodimetilanilină. Clorhidrat: cristale; p.t. 109°. Intermediar pentru coloranţi, reactiv pentru ac. antra-nilic, antipirină, indol, triptofan, albu-mină, alcaloizii secarei cornute, bacteriile colonului, febrei tifoide etc. Sin. Reactivul Ehrlich. (d= ) -6-DimetiIamino-4,4-dif enil-3-heptano-nă. HC1. C21H27ON. HC1. Gr. mol. 345,9. Cristale albe amare; e solubilă în apă (1:8); în alcool (1:12); p.t. 2350. Se obţine sintetic din clorură de benzii, Br2, benzen^-AICI*,___L-dimetilammo-2-clorpro- pan şi bromură de etilmagneziu, în mai multe faze. Analgezic mai activ decît morfina; calmant al tusei. Sin.: Sintalgon, Amidonă, Methadone. HC1. Dimetiiaminoetanol. HOCH2CH2N(CH3)2. Gr mol. 89,14. Lichid; p.f. 135°; ac. gliceric + dimetileter. Sin. 1,2-Dimetilglucoză. N-l-Dimetillicxilamină. CSH19N. Gr. mol. 129.24. Se obţine sintetic prin reducerea 2-heptanonei cu Al activat şi CH3—NH2. Lichid uleios; p.f. 155°; e puţin solubilă în apă. Glorhidrat: cristale; e solubil în apă. Medicament întrebuinţat în hipertensiunea provocată de rahianestezice. Sin. Oenethyl. Dimctilhidrazină. Derivat dimetilat al hi-drazinei. Se cunosc două dimetilhidrazine izomere: N,N'- dimetilhidrazi- nă. CH3NHNHCH3. Gr. mol. 60.10. Se obţine din hidrazină, care întîi se acilează cu ac. formic, iar diformilhidrazina rezultată se metilează cu iodmetan, urmată de saponificare. Lichid higroscopic; p.f. 81°; 253 Dinitroantracliinonfi e?4° 0,827; ra|Jl,4209. E solubilă în apă, în alcool, în eter. Prin dehidrogenarea cu K2Cr207 trece în azometan. Sin.: Hidrazo-metan, Dimetilhidrazină simetrică. N,N--dimetilhidrazină. (GH3)2NNH2. Lichid; p.f. 62°; df’3 0,791; 1,4075. E solubilă în apă, în alcool, în eter. Se obţine sub formă de iodhidrat, prin alchi-larea hidrazinei cu iodmetan. Sin. Dimetilhidrazină asimetrică. N,N-dimetil-2-hidroxietilamină. Y. Dime-tilaminoetanol. N-Dimetil-N'ţâ-piridilJ-N'-ţp-elorbenzil)--etilendiamină. HC1. V. Clorneoantergan. N-Dimetil-N'-oc-piridil-N'-5-clorteniIetilen-* diamină. HC1. Y. Cloroten. 2,2'-Dimetilpropanol -1. (GH3)3CGH2OH. Gr. mol. 88,15. Cristale; p.t. 52 — 53°; p.f. 113 — 114°. E greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter: oo. Sin.: terţ--Butilcarbinol, Alcool neopentilic. N1,N1-Dimetil-N4-sulfanililsulfanilamidă. H2NC6H4- S02NH - C6H4S02N (CH3)2. Gr. mol. 355,43. Cristale; p.t. 194°. E puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în acetonă, în alcalii. Se obţine sintetic din N',N'-dimetilsulfanilamidă şi j9-aminoben-zensulfoclorură. Medicament întrebuinţat în tratamentul gonoreei. Sin.: Uliron, Diseptal. Dimetilsulîat. Y. Sulfat de dimetil. Dimetilsulfonă. CH3—S02 —CH3. Gr. mol. 94,13. Cristale; p.t. 109° şi p.f. 238°. Ga şi celelalte metilsulfone, degajă metan prin tratare cu iodură de metilmagneziu. Sin. Metilsulfonă. Dimetilsulfură. Y. S u Ifurade dimetil. 1,3-Dimetilxantină. Y. Teofilină. 3,7-Dimetilxantină. V. Teobromină. 3,3'-Dimetoxibenzidină. Y. Dianisidină. a-(3,5-Dimetoxifeiiil)-a-hidroxi-p-metila-minoetan. IICI. CuH1703N. HC1. Gr. mol. 247,72. Cristale; p.t. 131 — 133°. E solubil în apă. Se obţine sintetic din 3,5-dimetoxi-fenilmetilcetonă şi benzilmetilamină. Medicament oxitocic. Sin. Yaron. Dimetoximetan. Y. Metilal. Dimetoxistricnină. Y. Brucină. Dimorfism. Proprietatea unor substanţe de a cristaliza în două forme diferite. Exemplu: CaC03 cristalizează sub forma de calcit, în sistemul hexagonal romboedric, şi sub forma de aragonit, în sistemul ortorombic. Dinaftol. (G10H6—OH)2. Gr. mol. 286,30. Sub-stanţă rezultată prin acţiunea clorurii ferice asupra a- sau p-naftoiului (clorura ferică are o acţiune dehidrogenantă, tre-cînd în clorură’ feroasă). Se cunosc doi dinaftoli izomeri: oc-D i n a f t o 1. Cris- tale; p.t. 300°; e insolubil în apă; greu solubil în cloroform, în benzen. Se obţine ca un precipitat verde, cînd se adaugă la o soluţie apoasă de a-naftol o soluţie de FeCl3 (reacţia de recunoaştere a a-naf toiului). Sin. l,l/-Dihidroxidinaftil-(4, 4'). p-D i n a f-t o 1. Cristale; p.t. 218°; sublimează; e insolubil în apă; greu solubil în cloroform. Se obţine ca un precipitat verde, cînd se adaugă la o soluţie apoasă caldă de Ş-naf-tol o soluţie acidă de FeCl3 (reacţia de recunoaştere a (3-naftolului). Sin. 2,2'-Dihi-droxidinaftil-(l,l'). Dinamită. Exploziv detonant format din 30—94% nitroglicerină ca substanţă explozivă principală, absorbită într-un material de bază, care poate fi inert (diatomit, praf de cretă etc.) sau activ (nitroceluloză, ful-micoton, trinitritoluen, nitroglicol etc.). Se deosebesc: Dinamita I: d 1,53; viteza de detonaţie 6 000 m/s; îngheaţă sub +8°. Dinamita II: d 1,50; viteza de detonaţie 6 150 m/s; îngheaţă la —15°. Dinamita III: d 1,50; viteza de detonaţie 6 100 m/s; folosită pînă la —15°. Dinamita a n t i g e 1: greu conge-labilă ( — 7° sau —12°). Dinamită gomă: cel mai puternic exploziv; d 1,63; viteza de detonaţie 7 800 m/s; îngheaţă sub +8°; e insolubilă în apă; e folosită şi la lucrări sub apă. Dină. Unitatea de forţă în sistemul CGS. Forţa care imprimă unităţii de masă (1 g) acceleraţia de 1 cm/s . Are simbolul dyn. Dinitroanilină. NH2C6H3(N02)2. Gr. mol. 183,12. Se cunosc următorii izomeri: 2.4- D initroanilină. Cristalizează în macle galbene-verzi; p.t. 187 — 188°; e greu solubilă în apă caldă, în HC1 conc. ; solubilă în alcool. Nu formează săruri cu acizii minerali diluaţi. Se diazotează numai în ac. sulfuric conc. Se prepară din 2,4-dinitro-clorbenzen şi amoniac. Se foloseşte ca materie primă pentru coloranţi de sulf, ca reactiv pentru identificarea fenolilor şi a unor hidrocarburi nesaturate. 2,3-D i-nitroanilină. Cristale; p.t. 127°; e solubilă în alcool; greu solubilă în eter. 2.5- D initroanilină. Cristale; p.t. 137°. 2,6-D initroanilină. Cris- tale aciculare galbene; p.t. 138—140°; e insolubilă în apă, în ligroină; solubilă în benzen. Dinitroantrachinonă. Gr. mol. 298,20. Cei mai CO o8n • C,h/ %h3 • no2. xco Inîportanţi sînt ur mătorîT iz o i^yff nitroantrachinonă. Cristale aciculare galbene; p.t.> 330°; sublimează; e insolubilă în apă; greu solubilă în alcool, Dinitrobenzen 254 în eter. 1,8-D initroantrach in o-n ă. Cristalizează în prisme galbene; p.t. 312°; e solubilă în anhidridă acetică. 2,7-D initroantrach inonă. Cristale aciculare; p.t. 262°; sublimează; e insolubilă în apă; greu solubilă în alcool, în eter. Prin reducere trece în 2,7-diamino-antrachinonă. Sin. (3-Dinitroantrachinonă. Toţi cei trei izomeri se obţin prin nitrarea antrachinonei. Se folosesc în sinteza organică. 1,6-D initroantrachino-n ă. Cristale galbene; p.t. 256°. 1,7-D i n i-troantrachinonă. Cristale; p.t. 293°. Dinitrobenzen. (N02)2C6H4. Gr. mol. 168,11. Se cunosc trei izomeri: 1,2-D i n i t robe n z e n. Cristalizează în macle incolore; p.t. 117 — 118°; p.f. 319°; e solubil în apă rece, în alcool, în benzen. Sin. o-Dinitro-benzen. 1,3-D initrobenzen. Cristale rombice incolore; p.t. 89,8°; p.f. 300 — -302°. E solubil în apă (la 99°, 3%), solubil în alcool absolut, în benzen. E antrena-bil cu vapori. Se obţine prin nitrarea nitro-benzenului. Se foloseşte în sinteza organică. E toxic. Concentraţia maximă admisă în aer 0,001 mg/1. Sin. m-D initrobenzen. 1,4-D initrobenzen. Cristalizează în macle incolore; p.t. 173—174°; p.f. 299°. E solubil în apă, în alcool, în benzen. Se obţine din p-nitroanilină. Sin. p-T)initrobenzen. 2,4-Dinitro-l -clorbenzen. C6H3(N02)2C1. Gr. mol. 202,56. Cristale galbene deschise; p.t. 50—54°; p.f. 315°; d 1,7; e insolubil în apă; solubil în alcool cald, în eter, în benzen, în CS2. Irită pielea. Reactiv folosit pentru detectarea şi determinarea acidului piridineh-'-~ 4,6-Dinitro-o-crezol. (N02)2C6H2(CH3)—OH. Gr. mol. 198,13. Cristale galbene; p.t. 87,5° (alcool). E antrenabil moderat cu vapori; e puţin solubil în apă; solubil în alcalii, în eter, în acetonă, în alcool (10%). Sarea de sodiu e o pulbere roşie. Se obţine sintetic prin sulfonarea o-crezolului, urmat de nitrare controlată. Erbicid selectiv, insecticid, ovicid. Sin.: DNOG., Dinitrol, Prokarbol, Lipan, Sandolin, Krezolux etc. 2,4-Dinitrofenilhidrazină. NH2NHC6H3(N02)2. Gr. mol. 198,14; p.t. 194—198° (cu descompunere). Pulbere cristalină roşie. E insolubilă în apă; greu solubilă în alcool, în eter, în benzen; solubilă în acizi minerali. Se foloseşte la identificarea aldehide-lor şi a cetonelor, prin punctele de topire ale dinitrofenilhidrazonelor rezultate; de asemenea, la determinarea- lor gravimetrică . 73e™ex. ă vanilinei). Dinltrofenol. (N02)2CeH?0H. Gr. mol. 184,11. Se cunosc izomerii: 2,4-D i n i t r o f e- n o 1. Se obţine sintetic din l-clor-2,4-di-nitrobenzen şi NaOH. Cristale galbene; p.t. 113 — 114°; sublimează; e antrenabil cu vapori; e solubil în apă (1 : 200), în apă caldă (1 : 21), în alcool (1 : 32), în benzen, cloroform, eter, în alcalii. Intermediar pentru coloranţi; indicator j>H = 2,6 — 4,4. A fost întrebuinţat în cura de slăbire; e foarte toxic, de aceea nu se mai utilizează; se absoarbe prin piele. Sin. a-Dinitrofenol. 2.5- D initrofenol. Cristale galbene; p.t. 108° (104°); e puţin solubil în apă; solubil în apă caldă, în eter, în alcalii. Intermediar pentru coloranţi; indicator pentru j9H=4,0—5,4. Dinitrofenolat de amoniu. (N02)2C6H30NH4. Gr. mol. 201,13. Erbicid folosit în combaterea buruienilor din culturile de ceapă, în doza de 3 —4 kg/ha, sau în combaterea cuscutei din lucerniere si trifoisti, în doza de 30 kg/ha. Sin. DNF: Dinitrol. Y. 4,6-Dinitro-o-crezol. Dinitronaftalină. C10H6(NO2)2. Gr. mol. 218.16. Se cunosc următorii izomeri: 1,3--Dinitronaftalină. Cristale aciculare galbene; p.t. 144 — 145°; sublimează; e insolubilă în apă; solubilă în alcool. 1.5- D initronaftalină. Cristale aciculare; p.t. 216°; sublimează; e insolubilă în apă; solubilă în benzen cald; greu solubilă in sulfura de carbon. Se obţine prin nitrarea energică a a-nitronaftalinei. 1.6- D initronaftalină. Cristale ; p.t. 166°; e insolubilă în apă. 1,8-D i n i-tronaftalină. Plăci rombice; p.t. 170—172°; e solubilă în alcool, în benzen. Prin încălzire peste punctul de topire se descompune şi explodează. Serveşte ca ma-terîe prima- peMru^^ 1,2-D i n i- tronaftalină. Cristale aciculare brune; p.t. 102 — 103°; e greu solubilă în alcool, în benzen. 1,4-D initronaftalină. Cristale aciculare galbene; p.t. 131-132° (133-135°, 129°); e solubilă în apă şi în majoritatea dizolvanţilor organici. Dinitronaftol. (O2N)2C10H5OH. Gr. mol. 234.16. Se cunosc următorii izomeri: 2,4-D i--n i t r o-a-n a f t o 1. Cristale aciculare galbene; p.t. 138°; e greu solubil în apă caldă, în alcool, în eter; solubil în ac. acetic. Sub forma de sare de Na serveşte drept colorant pentru lînă şi mătase (galbenul lui Martius; galben naftol). 1,6-D i-n i t r o-p-n a f t o 1. Cristale aciculare galbene; p.t. 195°; e greu solubil în apă caldă; solubil în alcool, în eter. 4,5-D i n i t r o--a-n a f t o 1. Cristale aciculare galbene; p.t. 230° (208°, cu descompunere); e solubil bil în apă caldă; insolubil în ligroină, în benzen. 4,8-D i n i t r o-a-n a f t o 1. Cris_ tale aciculare galbene; p.t. 235° (cu des. 255 Dioxopurină compunere); e solubil în alcool, în ac. acetic, în alcalii. Practic insolubil în apă. 1.5- D i n i t r o-(3-n a f t o 1. Cristale galbene; p.t. 187° (cu descompunere). 1,8-D i-n i t r o-p-n a f t o 1. Plăci galbene; p.t. 198° (cu descompunere); e solubil în alcool, în cloroform; greu solubil în apă caldă. Prin oxidare trece în ac. 3-nitro-naftalic. 4.5- D i n i t r o-p-n a f t o 1. Cristale ro- şii-oranj; p.t. — 230°. 5,8-D i n i t r o- p-n a f t o 1; p.t. 215°. 2.4- Dinitrorezoreină. (H0)2C6H2(N02)2. mol. 200,12. Cristale galbene; p.t. 146— — 148°. Se obţine sintetic prin nitrarea cu HN03 (d 1,51) a 2-nitrorezorcinei la 0°; e puţin solubilă în apă, în alcool, în soluţii de alcalii. Explodează la încălzire puternică. E folosită ca reactiv pentru Co şi Fe. 2.4- Dinitrotoluen. CH3C6H3(N02)2. Gr. mol. 182,13. Cristale aciculare cu miros de migdale amare; e insolubil în apă; solubil în alcool (1,2% la 15°), în eter (9% la 15°), în benzen; p.t. 70°; se descompune la 300°. E toxic, exploziv. Se obţine prin nitrarea nitrotoluenului (împreună cu izomerii 2,6; 2,5; 3,4). Intermediar la fabricarea trini-trotoluenului. E întrebuinţat ca plastifiant şi gelatinizant pentru pulberi. Dinoseb. Erbicid pe bază de diniţro-see-butil-fenol, folosit în combaterea buruienilor din culturile de mazăre. Sin. Dibutox, DNBF. Dioptaz. Cu3(Si309) . 3HaO. Mineral. Cristale hexagonale. Piatră preţioasă de culoare verde. Diopterină. C24H2609N8. Gr. mol. 570,51. E solubilă în alcalii diluate. Medicament adjuvant în tratamentul neoplasmelor. Sin. Acid pteroil-a-glutamilglutamic. Diorit. Rocă eruptivă care conţine plagio-clazi şi amfiboli, cu sau fără biotit ori cuarţ, cu structură granulară, negricioasă sau verzuie. Diosgenină. C27H4203. Gr. mol. 414,61. Agliconul saponinei, extras din Dios-corea tokoro, în care se găseşte combinat cu ramnoza, care este legată la grupa —OH. Cristale; p.t. 204—207° (acetonă); [a]|f — 129° (c=l,4 cloroform). E solubilă în dizolvanţi organici; e precipitată de digi-tonină. Materie primă pentru obţinerea pregnenolonei şi a progesteronei. Diotan. HC1. C22H2704N3 . HC1. Gr. mol. 433,93. Cristale amare; se descompune la 195—200°. E solubil în alcool, în apă (1%), în acetonă, în acetat de etil; insolubil în benzen, în eter. Se obţine din glicerin-clorhidrină şi piperidmă, în prezenţă de alcalii -» l-piperidinopropan-2,3-diol, care este condensat cu izocianat de fenil. Anestezic de suprafaţă şi de infiltraţie. Sin. l-Piperidino-2,3-propandioldifenilure-tan. HC1. Bioetilftalat. (C8H17OOC)2C6H4. Gr. v mol. 390,54. Lichid vîscos, slab gălbui; p.f. 384°; d 0,985; e insolubil în apă. E folosit ca plastifiant pentru policlorura de vinii, pentru unii derivaţi ai celulozei, pentru poMnmrF^^rilid^ Di-(2-etilhexil)-ftalat, DOP. Diolefine. Denumire mai puţin uzuală pentru hidrocarburile cu două duble legături în moleculă. Diolefinele aciclice corespund formulei C»H2n-2 şi sînt numite, în general, alcadiene (v.); ciclodiolefinele corespund formulei CwH2n-4 şi sînt numite, în general, cicloalcadiene (v.). Dioli. Compuşi organici cu două grupe hidro-xil ( — OH) în moleculă. Exemple: glicolul (etandiolul), HOCH2CH2OH; butandiolul, HOCH2CH2CH2CH2OH etc. Sin. Dialcooli. Dionină. C19H2303N. Gr. mol. 313,48. Se obţine sintetic din morfină, sulfat de etil în prezentă de Na metalic. Clorhidrat. 2HaO: p.t. 123-125°; [a]D -76,32° (apă 2%). E solubilă în apă (1 : 12), în alcool (1 : 22). Hipnotic, analgezic, sedativ al tusei. Baza: cristale; p.t. 93°. Sin.: Etil- Dioxan. Gr. mol. 88,10. Lichid inflamabil; p.t. 11°; p.f. 101 O CH2-CHS O LH^CHo j20 - -4 1,03; 4° 1,4332. E solu-bil în apă, în dizolvanţi orgamcr-ftxr)-.—Se obţine din etilenglicol şi H2S04 dil. Poate forma peroxizi explozivi. Dizolvant pentru acetat de celuloză, etilbenzilceluloză, răşini, uleiuri, ceruri, coloranţi, agent de udare pentru textile etc. Sin. 1,4-Dietilendioxid. Dioxin. C10H7O3N. Gr. mol. 189,16. Pastă roşie; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în NaOH dil., în H2S04. Se obţine sintetic din 2,7 —dihidroxinaftalină şi NaN02, în NaOH dil. Colorant verde pentru bumbac mordansat cu Fe; colorant brun pentru bumbac mordansat cu Cr. Sin.: 1-Ni-trozo-2,7-dihidroxinaftalină, Gambine B. 2,4-Dioxopirimidină.. Y. Uracil. Dioxopurină. C5H402N4. Gr. mol. 152,11. Se cunosc trei izomeri: 2,6-D i o x o p u-r i n ă. Se obţine prin condensarea 4,5-di-aminouracilului cu ac. formic. Alături de Diopsid. CaMgSi206. Mineral galben, verde sau incolor; d 3,3; durit. 5 — 7. Component al multor roci. urină şi în sînge. Pulbere; se descompune peste 150°; e solubilă în apă (0,26% la 17°), în alcool, în KOH. Formează cu Dipeptidază 256 :i i metalele alcaline săruri greu solubile. Prin metilare la N dă naştere unor derivaţi N-metilaţi (teobromină, teofilină, cafeinăj, folosiţi ca medicamente. Sin. Xantină. 6,8-D ioxopurină. E greu solubilă în apă caldă; uşor solubilă în alcalii diluate şi în NIl4OH. 2,8-D ioxopurină. Dipeptidază. Enzimă proteolitică (protează). Hidrolizează numai dipeptidele care conţin o grupare —NH2 şi —COOH libere şi'în vecinătate. Acţionează lapH = 7 — 9. Dipeptide. Combinaţii cu caracter amidic, formate din două molecule de aminoacizi, prin eliminare de apă. Dipeptidele au importanţă ca produşi naturali, astfel: glicil-L--alanina, glicil-L-tirosina şi L-alanil-gli-cina au fost izolate din fibroina mătăsii; glicil-L-leucina şi L-alanil-L-leucina au fost izolate din elastină. Diphcu. Răşini fenolice cu întărire la rece cu catalizator (Diphen B 60 compatibil cu nitrolacuri) sau la cald (Diphen W). Sînt foarte stabile la depozitare, sînt rezistente la apă, uşor solubile şi compatibile cu celelalte răşini pentru lacuri. Dipicrilamină. C6H2(N02)3~NH-C6H2(N02)3 Gr. mol. 439,92. Cristale galbene (cu tendinţă la explozie); p.t. 238° (cu descompunere); 'e insolubilă în apă, în acetonă, în eter, în alcool; solubilă în ac. acetic, în alcalii diluate. Se obţine sintetic din difenilamină prin nitrare cu amestec sulfonitric (H2S04 conc. +Hi\03 conc.). Reactiv pentru determinarea gravimetrică a K+, NHţ, Rb+, Cs+, Be2+, Pb2+, Hg2+, cu care dă precipitate de culoare roşie; Na+, Li+, Ca2+, Ba2+, Mg2+, nu stingheresc reacţia. Sin.: -2‘r4r6?^4^^'H-ex^itrodif6nilamină-7'A[tirair- ■ tină. a, a'-Dipiridil. (C5H4N)2. Gr. mol. 156,18. Pulbere cristalină albă; e solubil în apă (0,5%); uşor solubil în alcool, în eter, benzen, cloroform; p.t. 69,5°; p.f. 272,5°. Se obţine sintetic prin încălzirea piridinei cu Na. Cu Fe11 dă o coloraţie roşie, datorită formării compusului complex ' [Fe(Dipiri-dil)3]2+ care este folosită la identificarea şi determinarea colorimetrică a Fe11. Fem dă o coloraţie albastră. Se întrebuinţează şi ca indicator de oxido-reducere. Sin/2,2'--Dipiridil. 2,2-Dipiridil. V. a, a'-Dipiridil. Diplosal. V. Acid salicilsalicilic. Dipol. Sistem (molecular) care conţine două sarcini electrice, egale ca mărime', însă de semn contrar, situate la o distanţă mică una de alta.—--------—-------------—--------- Dipolmoment. Produsul dintre una din sarcinile electrice ale unui dipol şi distanţa care le separă. Valoarea sa este dată de relaţia \i—e • d, în care g, este dipolmomen-tul, d—distanţa, e — sarcina electrică. Se deosebesc un dipolmoment permanent (în cazul unui dipol permanent) şi un dipolmoment indus (în cazul unui dipol rezultat prin polarizare). Sin.: Moment electric, Moment dipol. rc-Dipropilamină. (CH3CH2CH2)2NH. Gr.mol. 101,19. Lichid incolor, cu miros amo-niacal; p.f. 110°; df 0,738; 1,4045. E solubilă în apă, în alcool. Se obţine sintetic din iodură de propil şi soluţie alcoolică de NH3. E folosit ca intermediar în sinteza unor medicamente. Formează hidrat cu apa. 5,5-Dipropil-2,4-oxazolidindionă. C9H1503N. Gr. mol. 185,22. Se obţine sintetic din propilglicolamidă, clorocarbonat de etil şi toluen. Cristale; p.t. 42 — 43°; p.f.3 mm 141 — 143°. Sarea de sodiu: cristale albe; e foarte solubilă în apă. Sin. Propazonă. Dipropionat de dietilstilbestrol. C24H2804. Gr. mol. 380,41. Se obţine sintetic din dietilstilbestrol şi anhidridă propionică. E solubil în dizolvanţi organici şi în uleiuri vegetale; p.t. 104° (metanol). Pentru întrebuinţări, v. Dietilstilbestrol. Sin.: Cyren B, Synestrin, Estilben. Dirodan. V. Ditiocian. Disacril. V. Poliacroleină. Diseptal. V. N^N1-Dimetil-N Vsulfanilil-sulfanilamidă. Disilau. Si2H6. Gr. mol. 62,17. Gaz, cu miros respingător; p.t. 132,5°; p.f. —14,5°; dj^° 0,686. Se aprinde spontan în aer; ..e..d£^uxnpiis-de.-apă^ e^-mluMbîm(^2,-4n alcool, în benzen. Se obţine sintetic prin fracţionarea, la —100 p'înă la —108°, a gazului obţinut din siliciură de Mg şi IIC1. Sin. Disili'coetan. Disilicoetan. V. Disilan. Dismulgan 3. Nume comercial. Detergent care se prepară prin alchilarea m-crezolu-lui cu dodecilenă (tetramerul propilenei), în prezenţa acidului fluorhidric; dodecil--m-crezolu'l obţinut este condensat cu 30 mol etilenoxid', pentru a da eterul mono-dodecilcrezilic al polietilenglicolului corespunzător. E întrebuinţat ca dezemulsio-nant. Dismulgan 5,6. Nume comercial. Detergenţi care se prepară prin acilarea diizobutil-aminei cu clorură de oleil şi apoi sulfatarea la dubla legătură a radicalului oleil. Dis-mulgan-ul 6 mai conţine o proporţie mică Dismulgan 7. Nume comercial. Detergent care se prepară prin esterificarea acidului maleic cu 2-etilhexanol şi adiţia bisulfitului 257 Distilare azeotropă de Na la dubla legătură a diizooctilmalea-tului astfel obţinut. Dismutaţie. Proces chimic în care, dintr-o substanţă, se produc concomitent două substanţe; sau: dedublarea spontană ori provocată (de ex. prin ridicarea temperaturii) a unei substanţe. Exemple: Reacţia Ganizzaro (v.): din două molecule de alde-hidă, în prezenţă de baze puternice, se formează simultan un acid şi un alcool; transformarea (în soluţie apoasă) a sărurilor cuproase în săruri cuprice şi depunere de Cu metalic: 2Cu+ ^ Cu2+ + Cu; fosforul încălzit în soluţie de KOH (NaOH) formează hidrogen fosforat (PH3) si hipofosfit (NaH2P02). ^ i Disociere electrolitică. Teorie veche, după care electroliţii se disociază (se desfac) în ioni în soluţie. în acest caz, disocierea se produce spontan în ioni negativi şi pozitivi, cantitatea de electrolit disociat crescînd cu diluarea, devenind completă pentru o dilu-ţie infinită (v. Teoria lui Arrhenius). în realitate, electroliţii nu se disociază în ioni la dizolvarea în apă, ci sînt formaţi din ioni atît în soluţie cît şi în stare cristalizată, lichidă (topiţi) sau în stare gazoasă. Substanţe, ca HCl', NH3, care în fază gazoasă sînt formate din molecule şi nu din ioni, se transformă, la dizolvarea în apă, în ioni nu prin disociere electrolitică, ci prin reacţia cu apa: HCl+H20-> H30^- + C1-; NH3+H20-* NH^ + HO- în soluţie, ca şi în stările normale de agregare a electro-liţilor, ionii au existenţă proprie şi se mişcă pe baza energiei lor cinetice şi a forţelor de atracţie-si 4e~ repulaie ^ deter.r minate de cîmpul electrostatic al celorlalţi ioni prezenţi. în cazul electroliţilor în stare cristalină, ionii componenţi îşi pierd mobilitatea pe care o au în soluţie sau în stare topită şi au o poziţie de echilibru fixă în reţeaua cristalină,' determinată de cîmpul electric al ionilor din jurul lor. Disociere termică. 1. Desfacerea moleculelor în molecule mai simple sau în atomi sub acţiunea căldurii. Exemple: NH4C1 ^ ^NH3+HC1; 2HCfcCl2+H2. -2.Transformarea unor molecule în radicali liberi sub acţiunea căldurii. Exemplu: CH3CH2CH2CH2CH2CH2CH2CH3 -> -*2CH3(CH2)2CH2 7'CH3-CH=CH2+GH3. ^gh2=ch2+ch3-ch2. neutră, ionii HO- şi 11+ se găsesc în cantitate echivalentă. în apă, însă, ionii H + formează ionul hidroxoniu, H30+, astfel încît reacţia devine: 2H2Q^: H30+ + H0-Dispersare. 1. Separarea luminii albe în radiaţiile componente, obţinîndu-se un spectru. —2. Procedeu de obţinere a unui sistem coloidal prin fragmentarea unei substanţe în particule cu dimensiuni corespunzătoare particulelor coloidale. —3. Dispersare electrică. Prepararea solurilor coloidale cu ajutorul curentului electric, aplicabilă la metale. Se folosesc două procedee: a) catodul este format din metalul care urmează să fie dispersat, iar anodul, din platină, folosind o diferenţă de potenţial mare; b) arc electric, format între sîrme metalice, sub apă. Dispersie moleculară sau molară. Diferenţa dintre refracţiile molare ale unui compus, pentru două lungimi de undă ale luminii. Dispersie specifică. Diferenţa dintre refracţiile specifice ale unei substanţe determinate cu două lungimi de undă diferite, de exemplu \ şi X2. Este dată de expresia: rX1—rX2 (rXx şi rX2 sînt refracţiile specifice pentru Xx şi X2). Dispersia specifică nu variază decît foarte puţin cu lungimea de undă (spre deosebire de refracţia specifică) şi, de aceea, se utilizează adesea pentru caracterizarea substanţelor. Dispersoid. Sistem coloidal în care particulele fazei dispersate sînt relativ mari, ca în emulsii sau suspensii. Disproporţionarc. Transferul unui atom de hidrogen între doi radicali, în reacţii cu radicali liberi; de exemplu, în reacţii de poImTerîzare prinTanţuri rad'm , în faza de încetare a reacţiei. Disprosiu. Dy. Element în stare metalică. Face parte dintre lantanide (pămînturi rare). Nr. at. 66; gr. at. 162,46; prezintă şapte izotopi cu nr. de masă 156 (0,05%), 158 (0,09%), 160 (2,29%), 161 (18,88%), 162 (25,53%), 163 (24,97%), 164 (28,18%), cum şi opt izotopi artificiali radioactivi. Se găseşte în gadolinit şi în alte minerale. Are valenţa 3. Sărurile sale sînt verzi sau galbene. Disten. Al2Si05. Mineral. Cristalizează în prisme triclinice de culoare albă, albastră sau roz; d 3,6 — 3,7; durit. 4 — 7 (în direcţie longitudinală, cristalul prezintă durit. 4 — 4,5, iar în direcţie transversală, 6 — 7: de aici şi numele de disten). Disocierea electrolitică a apei. Deoarece apa pură. ,conduce, ux oareca^ electric trebuie să se admită că ea conţine o cantitate mică de ioni, rezultaţi prin disociere, echilibrul fiind exprimat prin: H20 ^ H+ + HO-. Apa avînd reacţie 17 Distilare. Trecerea unui lichid în stare de vapori, urmată de condensarea vaporilor obţinuţi. Serveşte că metodă de separare a unor amestecuri de lichide. Distilare azeotropă. Distilarea unui amestec lichid după adăugarea unui alt lichid (antre- 17 — Dicţionar de chimie Distilare extractivă 258 nant). Antrenantul formează cu componentul de separat un amestec azeotrop care distila înaintea celorlalte fracţiuni (azeotrop pozitiv) sau rămîne în blază (ca azeotrop negativ). E folosită la separarea componenţilor cu puncte de fierbere apropiate. Distilare extractivă. Procedeu de separare a unor componenţi cu puncte de fierbere foarte apropiate (sub 3°), pentru care distilarea simplă nu mai este practic posibilă. Constă în distilarea în prezenţa unui dizolvant selectiv faţă de anumiţi componenţi din amestec. Solventul, introdus ca reflux în capul coloanei de distilare, produce deviaţii de la legea lui Raoult şi creează astfel diferenţe mai accentuate între vola-tilităţile relative ale componenţilor de separat'. Astfel, anumiţi componenţi pot distila peste capul coloanei, în timp ce ceilalţi componenţi sînt eliminaţi, împreună cu 'solventul, pe la fundul coloanei. Se aplică la separarea hidrocarburilor din fracţiunea C„, rezultată la prepararea butadie-nei din butan, la separarea hidrocarburilor aromatice din benzină etc. Distilare fracţionată. Separarea unui amestec de lichide, în componenţi sau în fracţiuni, după punctul de fierbere, prin distilarea şi colectarea separată a fracţiunilor condensate. Se foloseşte la separarea componenţilor sau a anumitor fracţiuni utile din amestecuri. Distilare în vid. Distilarea la o presiune mai joasă decît presiunea atmosferică, operaţia avînd astfel loc la o temperatură mai joasă decît temperatura de fierbere la presiunea atmosferică. Se aplică, în special, compuşilor'..care se descbmplîn lu~"tempieratWi' relativ joase. Distilare moleculară. Distilarea unui amestec lichid la o presiune foarte joasă (aprox. IO"4 mm Hg), moleculele trecînd direct, fără ciocniri şi numai într-un singur sens, de la suprafaţa de evaporare la cea de condensare. Distanţa dintre cele două suprafeţe (2 — 5 cm) este mai mică decît drumul liber mijlociu al moleculelor la presiunea de lucru şi la temperatura de evaporare. Aceasta este cu aprox. 100° mai joasă decît temperatura de fierbere a lichidului, astfel că posibilitatea de şoc molecular este foarte mică. Operaţia se 'aplică la concentrarea, izolarea şi purificarea substanţelor termo-labile (vitamine, trigliceride etc.). Distilare primară. Primul proces de prelucrare a ţiţeiului în rafinărie, prin care acesta este'separat, prin distilare, în frac- —ţixrnT;“TTmmt^^o-“dtstilare“^4m^m— sînt, în general, cu limite de fierbere mai largi (de ex.: benzină, petrol lampant, motorina etc.) şi dintre care unele mai suferă ulterior şi alte tratamente fizice sau chimice. Distilarea uscată a cărbunilor. Descompunerea pirogenetică a cărbunilor în vase închise şi în absenţa aerului. Operaţia conduce la' obţinerea gazului de iluminat, a gudroanelor şi a cocsului. Gazele rezultate la distilare sînt constituite din 50% H2, 35% CH4, 7% CO, 4% etilenă, N2, ace-tilenă, H2S, NH3, H20. Acestea se trec prin apă, apoi printr-un strat de rumeguş de lemn, amestecat cu oxid de fier şi cu var, pentru a reţine H2S şi NH3 (dînd ape amo-niacale); ceea ce trece mai departe constituie gazul de iluminat. Gudroanele cuprind hidrocarburi lichide şi solide, fenoli, anilină, piridină etc. Prin distilarea fracţionată a* acestora se obţin: benzen, toluen, xilen, naftalină, antracen, fenoli, anilină. Cocsul obţinut la distilarea uscată a huilei are o mare putere calorifică şi este folosit în siderurgie la obţinerea fontei din minereu în cuptorul înalt. Distilarea uscată a lemnului. Descompunerea pirogenetică, fără aer, a lemnului, în vase închise (retorte), încălzite uneori la exterior. Se obţin: 15 — 20% gaze, 40 — 50% ape pirolignoase, 5 — 10% gudroane, 20— 30% mangal (procentele sînt raportate la greutatea lemnului uscat). Din apele pirolignoase şi din gudroane se separă apoi ac. acetic, acetonă, metanol etc., iar gazele se folosesc pentru combustie. Distilat de vin. Produs obţinut prin distilarea vinurilor. Conţine între 45 şi 70% alcool. Dacă se păstrează în butoaie de stejar rezultă, după un timp îndelungat (pînă la 20 de ani) o băutură fin aromată, care constituie coniacul. Se poate obţine fizico-chimice. Dlstrene. Y. Polistiren. Distribuţie. Raportul dintre concentraţiile unei substanţe în două faze ale unui sistem eterogen. Sin. Repartiţie. Disulfiram. V. Disulfură de tetraetiltiuram. N4-(l,3-Disulfo-3-fenilpropii)-sulfanilamidă disodieă. C15H1608N2S3Na2. Gr. mol. 494,49. Cristale; e solubilă în apă (1 : 5). Sulfamidă injectabilă. Se obţine sintetic din N4-cina-milidensulfanilamidă(aldehidă cinamică şi sulfanilamidă) şi bisulfit de sodiu. Sin.: Soluseptazină, p-Fenilpropilaminobenzen-sulfonamid-a,Y"disulfonat de sodiu. Disulîone. Produşi de oxidare ai mercapto-lilor. Disulfonele sînt folosite în medicină ca substanţe narcotice. Exemple: Sulfonal (V.), Trional, Tetronal. mol. 296,54. Pulbere albă, inodoră, insipidă; e foarte solubilă în benzen; solubilă în alcool, în eter, în cloroform; insolubilă în apă. Se obţine sintetic din dietilamină, 259 Ditionit de sodiu CS2, NaOH, persulfat de amoniu. Medicament contra alcoolismului. E întrebuinţat ca accelerator în industria cauciucului. Sin.: Antalcool, Antabuz, Disulfiram, Etilditiu-ram. Disulfură de tetrametiltiuram. G6H12N2S4. Gr. mol. 240,44. Pulbere cristalină cu miros caracteristic; p.t. 146 — 148°; e insolubilă în apă, în alcalii dil., în benzină, alcool, eter, benzen, cloroform. E întrebuinţată ca accelerator de vulcanizare pentru cauciuc. Sin.: Tiuram, Yulcacit; deasemenea se utilizează ca fungicid pentru Fusicladium. Sin.: Pomarsol, Thiram, Tetram, TMTD, Arsan. Disulfuri. Combinaţii organice conţiaînd sulf în moleculă, cu formula generală R—S—S—R, unde R — radical alchilic, arilic sau acilic. Se deosebesc: disulfuri de alchil şi arii şi di-sulfuri de acil/ Disulfurile de alchil şi de arii se obţin: a) prin tratarea mercaptidelor metalelor alcaline cu J2; b) din halogenuri sau din sulfaţi de alchil şi disulfură de K; c) prin încălzirea tiosulfaţilor micşti de alchil şi de Na. Prin reducere cu H2 în stare născîndă sau cu disulfuri alcaline, se transformă în mercaptani: R-S-S-R+2H - 2R-SH. Cele mai importante disulfuri de^alchil şi de arii sînt: Disulfură de metil (CH3)2S2; gr. mol. 94,20. Ulei cu miros de usturoi; p.f. 112°. Disulfură de etil (C2H5)2S2. Gr. mol. 122,24. Ulei cu miros de usturoi; p.f. 152,8—153,4°; 0,993; n^° l ,5063. E greu solubilă în apa. Dis u1-fură de a 1 i 1 (CH2=CHCH2)2S2. Gr. mol. 146,27. Lichid; p.f.16mm117°. Se seşte în usturoi [Allium sativum). D i s u 1-fura de fenil, (C6H5)2S2. Gr. mol. 218,32. Cristale aciculare; p.t. 61°; p.f. 310°; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Disulfurile de acil se obţin din sărurile acizilor carbotiolici cu iod: 2CH3CO *SNa+ J2 -* CH3• CO • S • S • COCH3 [ +2NaJ Disulfură de benzoil (C6H5GO)2S2. Gr. mol. 274,34. Cristalizează în prisme; p.t. 133 — 135° (cu descompunere); e insolubilă în apă, greu solubilă în alcool; solubilă în CS2. Ditan. Y. Difenilmetan. Diterpeni. Hidrocarburi cu formula şi în răşini^°derivînd formal de la izopren (CgHg) "şi putînd fi consideraţi tetrameri ai acestuia. Sînt uleiuri vîscoase, galbene, cu p.f.>300°; nu se antrenează decît greu cu vapori şi, din cauza aceasta, se întîl-nesc rar în uleiurile eterice. Structura lor este încă puţin cercetată. Au importanţă practică mică. Din clasa aceasta a diter-penilor fac parte fitolul şi vitaminele A, E şi K. 4.6- Di-terf-butil-ra-crezol. C15H240. Gr. mol. 220.36. Cristale; p.t. 62°; p.f. 282°; e insolubil în apă, în etilenglicol; e solubil în alcool, în benzen, eter, acetonă, CC14. Intermediar în sinteza răşinilor fenolice; e întrebuinţat la fabricarea cauciucului, a moscului sintetic. 2.6- Di-ter/-butil-p-erezol. C15H240. Gr. mol. 220.36. Cristale; df 1,048; p.t. 70°; p.f. 265°. E insolubil în apă; solubil în alcool, în celosolv, benzen, eter de petrol, etil-metilcetonă, ulei de in. E întrebuinţat ca antioxidant pentru cauciuc, la prepararea insecticidelor, în industria petrolului. Dithan Z 78. Fungicid pe bază de etilen-fos-ditiocarbamat de zinc. Sin.: Ma-neb, Manzot. Ditimoldiiodat. C20H24O2J2. Gr. mol. 550,23. Pulbere amorfă, gălbuie, insipidă. Conţine 46,18% J; e insolubil în apă, în glicermă, în alcalii; solubil în eter, în cloroform. Se obţine sintetic din timol sodat, J şi JK. E folosit ca înlocuitor al iodoformului; antiseptic. Sin.: Aristol, Iodotimol. Ditiocarbamaţi. Sărurile metalice ale acidului ditiocarbamic (NH2CS2H), utilizate ca acceleratori de vulcanizare pentru cauciuc; de exemplu: dietilditiocarbamatul de seleniu sau de zinc, dimetilditioearbamatul de dimetilamină şi dietilditiocarbamatul de Mreldlamliîă".^~ ! “T Ditiocian (SCN)2. Gr. mol. 116,16. Cristale galbene, stabile la temperaturi joase; se aseamănă cu h alogen ii, fiind un oxidant şi combinîndu-se direct cu metalele. Se obţine tratînd sulfocianura de argint cu brom, în mediu de CS2. Sin. Dirodan. Ditioglieerină. Y. BAL. Ditionat de sodiu. Na2S206 • 2HaO. Gr. mol. 242,15. Cristale rombice, incolore; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter; d 2,19. Se obţine oxidînd Na2S203 cu H202, sau prin oxidarea anodică a sulfitului. Ditionaţi. Sărurile acidului ditionic, H2S206, acid slab, cunoscut numai în soluţie. Prin încălzire, ditionaţii degajă S02 şi" trec în sulfaţi; nu au proprietăţi reducătoare, ca ditioniţii. Ditionit de sodiu. Na2S204-2H20. Gr. mol. 52° se descompune; e solubil în apă rece; se descompune în apă caldă; e insolubil în alcool, în eter; în mediu umed trece, cu timpul, în sulfit; are proprietăţi reducă- 17 Ditioniţi 260 toare puternice. Se obţine traiînd soluţia de NaHSOs cu Zn şi S02. Se foloseştela analiza gazelor (pentru absorbţia oxigenului), la vopsirea fibrelor textile cu coloranţi de tipul indigoului, la albirea săpunului, iar tratat cu formaldehidă, la obţinerea rongalite’i. Sin.: Hidrosuîfit de soci iu, B lăncii it. Ditioniţi. Sărurile acidului ditionos (hidro-sulfuros), H2S204, acid instabil care se descompune, imediat ce se formează, în S02, în S şi H20. Ditioniţii au proprietăţi redu-cătoare. Sin. Hidrosulfiţi. Ditiooxamidă. V. Acid rubeanic. Ditizonă. Gr. mol. 256,34. Pulbere cristalină C6H5-N = N-C-NH-NH-C6H5 ii s albastră-neagră; e insolubilă în apă; greu solubilă în alcool, în eter; mai solubilă în cloroform, în CC14, în toluen etc.; solubilă în H2S04, în hidroxizi şi carbonaţi alcalini. O soluţie de ditizonă în cloroform sau în CC14, de culoare verde, formează cu sărurile de plumb un compus complex de coloraţie roşie-cărămizie. Limita de recunoaştere: 0,04 yPb. Cu sărurile de zinc produce o coloraţie roşie-purpurie. Limita de recunoaştere: 0,025 — 0,2 TZn. Cu sărurile de cupru produce o coloraţie brună-roşcată. E întrebuinţată şi la determinarea colorimetrică a unor cantităţi mici de Bi, Cd, Cu, Pb, Hg, Ag, Zn, Co/Sin. Difeniltiocarbazonă. Diurit. Y. Policlorură de viniliden. Divinii. V. Butadienă-1,3. Divinila eetilenă. CHa=- CH - C=C - CH - CH 2. Gr: mol. 78,1. Trimerul acetilenei; rezultă ca produs secundar la fabricarea cloroprenului. Divinilbcnzen. CH2=CH —C6H4—CH = CII2. Gr. mol. 130,18. p-Divinilbenzenul, adăugat în proporţia de 0,1 — 1 % stirenului supus polimerizării, duce la polimerizarea tridimensională a acestuia, astfel că solubili-tatea polistirenului rezultat se reduce foarte mult sau devine nulă. Diviniloxid. Y. Eter divinilic. Bixanlilurec. [0(C6H4)2CHNH]?C0. Gr. mol. 420,44. Cristale aciculare; e insolubilă în apă caldă; greu solubilă în alcool. Se topeşte cu descompunere între 250 şi 258°. Se obţine prin condensarea a doi moli de yantlndrol cu un mol uree. (Reacţia are loc cantitativ şi serveşte la dozarea ureei.) Dizaharide. Combinaţii organice rezultate ^4ndn-jelimmajiea^nnei molecule de apă între două molecule de monozaharide. Se deosebesc: Dizaharide reducătoare. Au o grupare carbonilică liberă; prezintă mutarotaţie; reduc soluţie Fehling: formează oxime etc. Exemple: maltoza, celo- bioza, lactoza, gentiobioza. D i z a li a r i-de ne reducătoare. Au ambele grupări carbonilice blocate (legătură dicar-bonilică). Nu dau reacţiile zaharurilor. Combinaţii cristaline; sînt solubile în apă; inso* lubile în dizolvanţi organici. La hidroliză dau monozaharide/Exemple: zaharoza, tre-haloza. Dizolvant. Specie d€> molecule sau substanţă care se găseşte în mare exces într-o soluţie faţă de cealaltă specie (sau de celelalte specii) de molecule, care constituie substanţa dizolvată. Dizolvant amfiprotie. Dizolvant care poate ceda sau poate primi protoni. Exemplu: apa. Dizolvant aprotie. Dizolvant care nu poate ceda şi nici nu poate primi protoni. Exemplu: benzenul. Dizolvare. Trecerea în soluţie a unei substanţe gazoase, lichide sau solide. Fenomen care are loc cînd tensiunea de dizolvare a unei substanţe este mai mare decît presiunea osmotică a moleculelor sale trecute în soluţie. Substanţele chimice se împart — după solubilitatea lor — în substanţe uşor solubile, solubile, greu solubile şi insolubile. O substanţă este cu atît mai solubilă cu cît tensiunea sa de dizolvare este mai mare, şi invers, ea este cu atît mai greu solubilă, cu cît tensiunea sa de dizolvare este mai mică. Dizolvarea unor substanţe greu solubile într-un dizolvant oarecare constă în transformarea acestor substanţe în altele, uşor solubile, întrebuinţînd ca reactiv soluţia unui acid, a unei baze sau a unei sări. DMt~Yt....Difenilamfnoclorarsină.---------- DNBF. Y. Dinoseb. DNF. Y. Dinitrofenolat de amoniu. DNGC. Y. 4,6-Dinitro-o-crezol. DOCA. V. Acetat de desoxicorticosteronă. Doetorizare. Metodă veche de desulfurare a benzinelor, efectuată la sfîrşitul operaţiilor de rafinare: mercaptanii se transformă în disulfuri (mai puţin vătămătoare), cu ajutorul sulfului, în prezenţa plumbitului de natriu. Dodecabidrodifenilamină. Y. Diciclohexila-mină. Dodecametilciclobexasiloxan. G12H3606Si6. Gr. mol. 444,77. Lichid ule-ios; p.t. -3°; p.f. 245°; p.f.2omm 128°'> d 0,9672; nf,0 1,4045. Se obţine sintetic din produsele hidrolizei dimetildiclorsilanului. C12H3604Si5. Gr. mol. 384,71. Lichid; p. f. 229°; d 0,8755; n|>0 1,3925; p. solid. —80°. E inert la cei mai mulţi reactivi chimici. E solubil în benzen şi în hidrocarburi 261 DOPA uşoare; puţin solubil în alcool. Se obţine sintetic prin hidroliza dimetildiclorsila-nului şi a trimetilclorsilanului. Bază pentru uleiuri de siliconi şi lubrifianţi, rezis-tînd la temperaturi extreme. Antispumant pentru lubrifianţi de petrol. n-Dodecan. CH3(CH2)10CH3. Gr. mol. 170,33. Lichid; p.t. -9,65°; p.f. 216,2°; d\° 0,7993; tip 1,4218; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. Se obţine prin încălzirea acidului lauric cu HJ şi fosfor la 210 — 240°. Sin. Dihexil. 1-Dodecanol. V. Alcool n-dodecilic. Dodecenă-(l). CH3(CH2)9CH = CH2. Gr. mol. 168,31. Lichid incolor; p.t. —31-----31,5°; p.f. 96r; d\° 0,7600; 1,4327; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Sin. a-Dodecilenă. Dodeeilbenzen. C6H5(CH2)UCH8. Gr. mol. 246,42. Se obţine prin alchilarea benzenului cu tetramerul propilenei, urmată de fracţionare în vid. Produsul comercial se foloseşte ca materie primă pentru fabricarea detergenţilor alchilarilsulfonici. Prezintă următoarele caracteristici: aspect clar; ^15^5 0,873; tifi 1,4860; e insolubil în eter de petrol; indicele de brom 0,15; proba Doctor negativă; e sulfonabil 97 — 99% (în funcţie de condiţii). Sin. Tetrapropilenben-zen. Dodeeilbenzen-sultanat de sodiu. Detergent anionactiv, obţinut prin sulfonarea dodecil-benzenului, urmată de neutralizare. Se foloseşte, de obicei, în amestecuri cu săruri de condiţionare (sulfaţi şi polisulfaţi) şi are mare rezistenţă la ape dure, cum şi la alcalii şi la acizi/Sin. DBS. a-Dodecilenă. Y. Dodecenă-(l). Dodecilfenolpoliglicoleteri. Agenţi activi de suprafaţă neionici, obţinuţi prin condensarea dodecilfenolului cu polietilenglicoli, de diferite greutăţi moleculare (sau cu număr corespunzător de moli de oxid de eti-lenă). Se utilizează ca muianţi, detergenţi şi emulgatori, în funcţie de greutatea moleculară a restului de polietilenglicol. Dodecilfenolpoliglicolsulfaţi. Agenţi activi de suprafaţă anionici, obţinuţi prin sulfatarea dodecilfenolpoliglicoleterilor cu resturi de polietilenglicol scurte, în vederea îmbunătăţirii calităţilor de suprafaţă. Se folosesc ea muianţi şi ca detergenţi. Dodecilmercaptan. G12H25HS. Gr. mol. 202,39 LichidJmcolor sau slab gălbui; p.f. 200— — 235°; d20 0,85; n^ 1,45886; e insolubil în apă, solubil în metanol, în eter, în acetonă, în benzen. E întrebuinţat la fabricarea poli- merilor, ca regulator şi ca inhibitor al reacţiilor de polimerizare. Sin.: Laurilmercap-tan, terf-Dodecilmercaptan. BohexaeontaD. CH3(CH2)5UCH3. Gr. mol. 871,63. Hidrocarbură liniară saturată cu 62 de atomi de carbon în moleculă, avînd p. t. 100,5°. Dolantin. G15H2102N. HG1. Gr. mol. 283,79. N-metil-4-fenil-4-carbetoxipiperidină.HCl. Cristale amărui; p.t. 186—189°; e solubil în apă, în acetonă, în acetat de etil; insolubil în benzen, în eter, în alcool. Se obţine sintetic din diclordietilmetilamină cu cianură de benzii, şi prin hidroliza nitrilului format, urmată de esterificare şi de transformare în clorhidrat. Medicament narcotic, analgezic valoros, sedativ. Sin.: Mialgin, Demerol.HCl, Pethidine.HCl, Dolosal, Meperidine.H Gl. " Dolomit. GaMg(C01)2. Mineral. Se găseşte în filoane; formează roci prin substituirea me-tasomatică a calcarelor. Rar cristalizat în romboedre; frecvent, mase granulare uneori zaharoide; e transparent, translucid sau sticlos, incolor, alb sau colorat; d, 2,85 — 2,95; durit. 3,5 — 4; e casant. E întrebuinţat ca material refractar (furnale înalte), în siderurgie, în industria chimică, a sticlăriei etc. Dolosal. Y. Dolantin. Domeniu de virare. Intervalul de pH de la care se observă o schimbare a culorii unui indicator şi pînă clnd ochiul nu mai percepe schimbarea culorii. Sin. Zonă de viraj. Domeniul de virare al cîtorva indicatori: Albastru de timol (domeniul J) 1,2— 2,8 Metiloranj 3,1— 4,5 Albastru de bromfenol 3,0— 4,6 Roşu de metil _________________ 4.2— 5,3 Roşu de bromfenol 5,2— 6,8 Albastru de bromtimol 6,0— 7,6 Paranitrofenol 5,6— 7,6 Roşu de fenol 5,8— 8,4 Albastru de timol (domeniul II) 8,0— 9,6 Fenolftaleină 8,3 — 10,0 Galben de alizarină 10,1 — 12,1 Nitramină 10,6 — 12,8 DOP. V. Dioctilftalat. DOPA. (HO)2C6H3CH2CH(NH2)COOH. Gr. mol. 197,29. Aminoacid extras din seminţe de Vicia faba şi din seminţe de Mucuna pru-riens. Se izolează greu, din cauza tendinţei la oxidare. Se obţine sintetic din vaniliriă şi ac. hipuric. Forma L, naturală: descompunere la 285,5°; [a]^ —12,7° (în 4% HG1); e solubilă în apă la 20° (1 : 200), în apă caldă (1 : 40). Este oxidată uşor, în prezenţa mucegaiurilor din aer (Dopa-oxi-^nzăj^dar^nektnină,^Freetedr -^rin—^inonar dopei. Forma DL (racemică). Cristale; descompunere la 271 — 272°; e solubilă în alcalii, în acizi diluaţi; puţin solubilă in Doriden 262 benzen, în CS2; insolubilă în alcool, în eter, în cloroform. Forma D (artificială): Cristale; p.t. 282° [a]f,° +11,9° (în HC1). Sin.: (8-(3,4-Hidroxifenil)-a-alanină. Acid 2-Amino-3-(3,4 hidroxifenilj-propanoic. Doridcn. Y. a-Fenil-a-etilglutarimidă. Dormigcu. V. a-Bromizovaleriluree. Dormison. Gr. mol. 98,14. Lichid; p.f. 118 — OH 121°; df 0,8665. E solubil în apă; are gust arzător şi miros puternic. Se obţine sintetic din metiletilcetonă, acetilenă şi K metalic în dietilformol. Hipnotic. Sin.: 3-Metil-l-pen-tin-ol-(3), Perlopal, Riposon, Metilpara-fynol, Oblivon. Dormitai. Y. Acid 5-etil-5-izoamilbarbituric. CH3-CH2-C-C=CII I CH, Dospirea aluatului. Fenomenul de „creştere4‘ a aluatului, ca urmare a fermentaţiilor care se produc în aluat pe seama zaharurilor, sub influenţa drojdiei. De obicei are loc o fermentaţie alcoolică (degajă alcool şi C02, care umflă aluatul); se produc şi fermentaţii lactice, acetice, butirice. DOTG. Nume comercial pentru di-o-tolilgua-nidină, folosită ca accelerator de vulcanizare pentru cauciuc. Dow 9B. Fungicid pe bază de triclorofenat de Zn, în proporţia de 50%. Dowex. Grup de răşini schimbătoare de ioni, formate din copolimeri de stiren-divinil-benzen. Conţin grupări sulfonice (sub forma — SOsH sau —S03Na), ca grupări schimbătoare de ioni (cationi). Sînt folosite pentru dedurizarea şi demineralizarea apei, pentru " separarea pe coloană ă elementelor fanta-nide sau transuranide etc. Dowfume. Substanţe fumigene pentru combaterea dăunătorilor solului, ai plantelor, ai seminţelor (bacterii dăunătoare, nema-tode, insecte, larve). De exemplu: Dow-fume 15 conţine 15% dibromură de etil; Dowfume MC-2 conţine 98% bromură de etil şi 2% cloropicrînă; Dowfume N conţine 50% 1,3-diclorpropan etc. Dowtherm. Nume comercial. Tip A, amestec eutectic de difenil şi difeniloxid. Lichid incolor, necorosiv; e solubil în alcool, în apă;'dlt 1,06; p.t. 12,3°; p.f. 259°; e stabil pînă la 385°. E întrebuinţat ca agent de transfer de căldură la încălzirea reactoarelor. Sin.: Diphyl, Vot. Tip B, o-diclor-benzen, stabilizat pentru a fi întrebuinţat ca mediu de transfer de căldură în limitele 150—260°. Lichid incolor; d25 1,305; p. . f 178cr . ....... ............~ Doză toxică. Cantitatea minimă de substanţă care produce fenomene de intoxicaţie într-un organism viu. DPA. Y. Dalapon. DPG. V. Difenilguanidină. DPN. Y. Coenzimă I. Drisoy. Ulei de soia sicativ (izomerizat). Droguri. Substanţe naturale (vegetale: din rădăcini, frunze, fructe, seminţe etc.; animale: secreţiile glandelor etc.; mai rar minerale: ozocherită, talc etc.) sau sintetice, întrebuinţate în special în industria medicamentelor. Drum liber mijlociu. Distanţa mijlocie parcursă între două ciocniri succesive de o moleculă dintr-un gaz (la 0° şi 760 mm Hg, drumul liber mijlociu este de aproximativ 1 • IO'5 cm). DST. V. Dihidrostreptomicină. Dublă refracţie. V. Birefringenţă. Duble legături conjugate. Termen folosit pentru a desemna următoarea poziţie reciprocă a două duble legături* yC—C—C=C(^. în această poziţie, dublele legături se influenţează foarte puternic? iar substanţele în moleculele cărora apar prezintă o*serie de proprietăţi caracteristice. Duble legături cumulate. Termen folosit pentru a desemna următoarea poziţie reciprocă a două duble legături: ^C = C=^C<^. Cea mai simplă cumulenă este alena (v.). Dublet (le electroni. 1. Pereche de electroni rezultată prin punerea în comun a cîte unui electron de către atomii care se unesc pentru a forma o moleculă; prin formarea dubletului de electroni se creează o legătură covalentă între cei doi atomi. Atomii care constituie molecula pot forma unu sau , cînd reacţia este ireversibilă, sau cu simbolul^: , cînd reacţia este reversibilă. (presiune, volum, temperatură) care definesc starea unui sistem fizic omogen. Cea mai simplă ecuaţie de stare este relaţia 267 Eieet de sare PV—RT, în care P este presiunea, V — volumul, R — constanta gazelor, T — temperatura absolută. Ecuaţie de stare, generală. Cea mai generală formă a ecuaţiei de stare este următoarea: PF=i?r|i+^ + y* + "Fr + "'j ’ în care B, C, D sînt constante care depind de temperatură, numite şi coeficienţi de virial. Ecuaţie de stare, redusă. Ecuaţia de stare în care intră ca variabile presiunea redusă, volumul redus şi temperatura redusă. Astfel, după o serie de transformări, ecuaţia lui van der Waals devine: (^+1^) (39-1) = 89, unde presiunea redusă adică rapor- Pc tul dintre presiunea existentă şi presiunea V critică; volumul redus =^~ , adică ra- ' c portul dintre volumul existent si volumul T critic; temperatura redusă 0=7=7- , adică c raportul dintre temperatura absolută existentă şi temperatura critică absolută. Ecuaţie electronică. Ecuaţie în care se arată transferul, liberarea sau" absorbţia de electroni. Exemplu: 2J ^ J2-f2e-. Ecuaţie ionică. Ecuaţie care exprimă o reacţie între ioni: Ba2+ -f SOI' -► BaS04. Ecuaţie moleculară. Ecuaţie care exprimă o reacţie Jnţre molecule.' De exemplu:___ ' ~’2S02H-02r- 2S63 H2+J2- 2HJ. Ecuaţie nucleară. Ecuaţie care exprimă o reacţie nucleară. De exemplu: |He + 74N -► g70+ JH; lH +54B -» g2C; ?H + ‘4N J2C+|lIe; 0n+926U -*■ 54°Xe+ggSr+5Qii; y+^Be -» ®Be+ on ; e- +®Be —> |Be+Jn+e". În aceste ecuaţii, numărul de jos, stînga, reprezintă numărul atomic, iar numărul de sus, stînga, numărul de masă. Ederen. V. 2-Acetilamino-l,3,5-tiodiazol--5-sulfonamidă. viteza de sedimentare). Proteină vegetală, extrasă din cînepă, făcînd parte din clasa globulinelor. Se găseşte în soluţie în inte- riorul celulelor. Prin uşoară denaturare dă fire şi filme elastice. E insolubilă în apă; solubilă în acizi şi în baze diluate, în soluţiile sărurilor neutre (precipită la îndepărtarea electrolitului); are punctul izoelectric la /?H = 5,5. Edetamin. V. Acid etilendiamintetraacetic (sarea de Ca). EDTA. V. Acid etilendiamintetraacetic. Efect Auger. Trecerea unui atom dintr-o stare excitată într-o altă stare de energie mai joesă, cu emisiunea unui electron care are o energie egală cu diferenţa dintre energiile celor două stări. Efect batocrom. Modificare în structura unei molecule, care are drept urmare o închidere a culorii (adică o deplasare a absorbţiei luminii spre o lungime de undă mai mare, spre roşu). Efect Compton. Schimbarea lungimii de undă a radiaţiilor X, care are loc atunci cînd ele sînt difuzate prin ciocnire cu atomi sau cu molecule. Efect Cotton. Fenomenul numit dicroism circular, prin care se obţine lumină polarizată eliptic, dintr-o lumină polarizată liniar, atunci cînd aceasta trece prin-tr-un mediu optic activ, în care lumina polarizată circular spre dreapta este absorbită diferit de lumina polarizată circular spre stînga. Efect de conjugare. Deplasare de electroni produsă în molecule cu duble legături conjugate, ca, de exemplu, butadiena: r\ CH'a — CH X£H==CH2. In absenta unui reac- lant^efectul-decQnj-ugare—d&curge^-nuxnai parţial, în sensul indicat de săgeţile curbe din'formulă, şi este un efect de conjugare static. în prezenţa unui reactant se poate produce o deplasare de electroni totală, iar efectul de conjugare este un efect de conjugare dinamic. Efectul de conjugare static se mai numeşte şi efect mezomer (efect M), iar efectul de conjugare dinamic se mai numeşte şi efect electromer (efect E). Efect de nivelare. Acţiunea exercitată de unii dizolvanţi asupra constantelor de disociere ale acizilor şi bazelor, prin care acizii sau bazele cu constante de disociere diferite apar egal de tari în dizolvantul respectiv. Ga urmare, dizolvanţii au un efect nivelator atît în regiunea acidităţilor mari, cît şi în aceea a bazicităţilor mari. Efect de protecţie. Acţiunea unei substanţe care stabilizează particulele unui sistem E-de-cătra - electroliţi sau alţi agenţi. Efeet de sare. Tendinţa ionilor unui electro-lit tare de a mări gradul de ionizare al Efect Dorn 268 unui electrolit slab, în soluţie, cu condiţia ca ionii electrolitului tare să nu fie aceiaşi ca cei formaţi de electrolitul slab. Efect Dorn. Fenomen care constă în producerea unei diferenţe de potenţial, ca rezultat al mişcării unor particule printr-un lichid. De exemplu, gravitaţia poate să provoace căderea particulelor într-o coloană de lichid. Dacă se aşază o lamă de Pt la capătul de sus al coloanei, iar altă lamă la baza coloanei, şi se reunesc cele două lame printr-un conductor, se constată o diferenţă de potenţial. Efect electromer. Y. Deplasare electromeră. Efect hipsoerom. Modificare în structura unei molecule, care are ca urmare o deschidere a culorii (adică o deplasare a absorbţiei luminii spre o lungime de undă mai mică, spre violet). Efect inductiv. Deplasare de electroni, care se produce sub acţiunea unor substituenţi în molecula unei substanţe organice, deter-minînd polaritatea legăturilor dintre atomi. De exemplu: prin substituţia unui atom de hidrogen cu unul de clor "în molecula acidului acetic, gradul de ionizare al acidului * monocloracetic creşte de la 138 x IO-5 la 155x IO-5 la 25°. Sensul efectului inductiv se apreciază în raport cu polarizaţia produsă de atomul de hidrogen legat covalent. Astfel, se deosebesc: atomi sau grupări de atomi atrăgători de electroni (efect—I) şi atomi respingători de electroni (efect+I). Efectul inductiv este un efect static, deplasarea de electroni produsă de substituent fiind permanentă. Efect mezorrter. Efect 4e conjugare statică. V. Efect de conjugare. Efect peroxidic. Acţiunea peroxizilor, în prezenţa cărora adiţia de ac. bromhidric la olefine se produce contrar regulii lui Mar-kovnikov. Efect salin. Acţiunea produsă prin adăugarea de electroliţi, care conduce la o accelerare a reacţiilor de substituţie nucleofilă. Sin. Efect de tărie ionică. Efect tautomer. Suma efectelor mezomer şi de conjugare statică se numeşte şi efect tautomer (efect T). Efect tunel. Traversarea barierei de potenţial a nucleului de către particule cu energie mai mică decît a barierei de potenţial. Efectul Cerenkov. Fenomen observat la traversarea unui mediu (cu indice de refracţie mai mare decît unitatea) de către particule tncăxcalfi-,_foarte rapide, si___caracterizat printr-o pierdere de energie a particulelor, care apare sub forma unei radiaţii electromagnetice. Radiaţia emisă se datoreşte discrepanţei dintre viteza particulelor (egală cu viteza luminii în vid) şi viteza mai mică a cîmpului electromagnetic asociat (egală cu viteza luminii în vid, împărţită prin indicele de refracţie al mediului traversat). Fenomenul a fost observat la diferite lichide: apă, benzen, acetonă, glicerină, H2S04 etc., radiaţia emisă situîndu-se, în general, în albastru-violet şi fiind parţial polarizată. Teoria acestui fenomen a fost stabilită de Frank şi Tamm. Efectul Joule-Thomson. Gînd se trece un gaz, la o presiune înaltă, printr-un tampon poros sau printr-o deschidere mică, se poate observa o diferenţă de temperatură între gazul comprimat şi "cel destins. H2 şi He devin mai calde, iar toate celelalte gaze, mai reci, la temperaturile şi presiunile obişnuite. Această diferenţă este datorită abaterii gazelor reale de" la legile gazelor perfecte (ideale). In cazul unui gaz perfect nu se observă nici o diferenţă. Efectul Kundt. Rotaţia planului luminii polarizate de către anumite lichide şi gaze, cînd acestea sînt aşezate într-un cîmp magnetic. Efectul Raman. Fenomen în care o substanţă iluminată cu o radiaţie monocromatică r"e-emite radiaţia nu numai pe frecvenţa iniţială, ci şi pe" alte frecvenţe. Diferenţa "dintre frecvenţa radiaţiei iniţiale şi fiecare dintre frecvenţele nou apărute depinde de natura substanţei iluminate. Aceste diferenţe constituie frecvenţele Raman ale substanţei şi permit identificarea ei. Efectul Stark. Descompunerea în două sau în mai multe linii a liniilor unui spectru optic, sub influenţa cîmpului electric. spectrale emise de o sursă sub influenţa unui cîmp magnetic. Numărul componentelor în care se descompun liniile depinde de natura liniei spectrale şi de direcţia în care se face observaţia, faţă de aceea a cîmpului magnetic. Componentele rezultate sînt polarizate. Se deosebesc: efectul Zee-mann normal, în cazul liniilor spectrale simple, şi efectul Zeemann anormal, în cazul liniilor de multipleţi. Efedrina. C10H15ON. Gr. mol. 165,23. 1-Fe-nil-2-metilaminopropanol-(l). Alcaloid extras din Ephedra equisetina şi sinica. Se obţine sintetic din propiofenonă +Br2 -> 2-brompropiofenonă -fCH3NH2->* 2-metila- minopropiofenonă ( ± ) - efedrină ricQUCCrC separarea antipozilor. , —-------------->(—)-efedrma. Solid ceros: ac. tartric cris ta l e său gr ăn u îe -p rt . 3^4a; p) . f . ^55-Q . R ază puternică. E solubilă în apă (1 : 20), în alcool (1 : 0,2), în cloroform, eter, uleiuri. Clorhidrat: cristale; p.t. 216 — 220°; 269 Electrocorund —33 — 33,5° (conc. = 5). S u 1 f a i: cristale; p.t. 245° (cu descompunere); [a]^ — 29,5----32° (conc. = 5). Medicament folosit în astmă, alergii, cahipertonic. Local, usucă mucoasa nazală şi dilată pupila. Sin. (— )-Efedrină. (i)-Efedrină. Y. Efetonină. (—)-Efedrina. Y. Efedrină. Efedrină raceinică. V. Efetonină. Efervescenţă. Degajarea energică a unui gaz, în cursul unei reacţii chimice, în care cel puţin un component al reacţiei este în fază lichidă, de exemplu efervescenţa carbona-ţilor prin degajarea C02 sub acţiunea acizilor. • 1 Efetonină. C10H15ON. Gr. mol. 165,23. Cristale; p.t. 79°; e solubilă în acizi, în alcooL în eter, cloroform, uleiuri. Se obţine sintetic din brompropiofenonă şi metilamină? urmată de o reducere catalitică. Medicament folosit în astmă, în alergii etc. Sin.: Efedrină racemică, (±)-Efedrină. Effortil. C10H15O2N . HC1. Gr. mol. 217,7. Homologul etilic şi succedaneu al fenile-frinei.HCl. Simpâticomimetic, midriatic, vasodilatator coronarian. Sin. (±)-(m-Hi-droxifenil)-2-etilaminoetanol.HCl. Eflorescenţă. Proprietatea pe care o au substanţele cristaline cu apă de cristalizare, de a pierde, la temperatura obişnuită, o parte din apa de cristalizare. Exemple: Na2C03.10H2O sau Na2S04.10H2O. Datorită eflorescenţei, substanţa cristalină se poate transforma într-o pulbere fină. Fenomenul are loc atunci cînd vaporii de apă dm-mediulJnwj4u]^G^..S£i^â&esc.Jă^j^.^rez... siune mai mică decît tensiunea de disociaţie a cristalohidratului. Egalizare. în industria textilă, repartizarea uniformă a colorantului pe materialul textil, în procesul de vopsire. Egalizator. Produs chimic care se adaugă în băile de vopsire pentru corectarea puterii slabe de egalizare a unor coloranţi; acţionează fie asupra dispersării, fie asupra vitezei de pătrundere şi fixare a colorantului, avînd afinitate preferenţială faţă de materialul textil sau faţă de colorant. Egressin. C16H2502N. Gr. mol. 263,37 . N-Izo-amilcarbamat de timol. Cristale; p.t. 57°; e insolubil în apă. Se obţine sintetic din cloroformiat de timol şi izoamilamină. E folosit contra paraziţilor intestinali. Eicosal. Yopsea de cazeină în pastă, pentru vopsirea pielii, folosit în U.R.S.S. Eicdsaiii etDnoiiasil^aTi. C^ÎÎ6^0“8'S19. "Gr. mol. 681,52. Lichid; p.f.5mm173°; d 0,918; n j§ 1,398. E inert la cele mai multe substanţe chimice. E solubil în benzen, în hidrocarburi uşoare; puţin solubil în alcool. Se obţine sintetic din hexametildisiloxan şi octametilciclotetrasiloxan (catalizator H2S04). E întrebuinţat ca bază pentru uleiuri de siliconi sau fluide, rezistînd la temperaturi extreme. Antispumant în industria petrolului. Einsteiniu. Es. Element transuranic din familia actinidelor, numit anterior atheneum. Nr. at. 99. Prezintă cinci izotopi, cu nr. de masă 246, 247, 253, 254, 266. Dintre aceştia, izotopul 255 are timpul de înjumătăţire cel mai lung (circa 1 lună). Izotopii de" Es au fost obţinuţi în ciclotron, fie prin bombardarea U cu nuclee de N sau de O (izotopii 246, 247), fie prin bombardarea Pu cu neutroni lenţi (izotopii 253, 254, 255). Ekadur. Denumire comercială pentru poli-clorura de vinii. Elaidinizare. Izomerizarea acidului oleic (cis) în ac. elaidic (trans); prin generalizare: izomerizarea acizilor graşi cu cel puţin o dublă legătură, din forma cis în forma trans. Acidul cu structura trans se numeşte acid din seria elaidinică. Se realizează cu oxizi de N2, S02 sub presiune etc. Elastină. Scleroproteină din ţesutul conjunctiv animal; substanţă cheralinică simplă; e insolubilă în apă fierbinte; e digerată sub acţiunea pepsinei. Elastomer. Polimer sintetic cu comportare plastică-elastică, asemănătoare cu a cauciucului. Exemple: toate cauciucurile şi unii polimeri plastifiaţi. Eleosină. C12H1402N4S. Gr. mol. 278,32. 4-(p-aminobenzensulfonamido)-2, 6-dimetil-pirimidină. Cristale; p.t. 240—242°; e puţm solubilă în apă rece. Sulfamidă cu spectru larg de activitate, puţin toxică. Sin.: Sul-fadimetină, Aristamiâă. Eiectrargol. Argint coloidal, obţinut electrochimie. Lichid brun-roşcat, mai pur decît argintul coloidal obţinut pe cale chimică. E întrebuinţat în medicină ca antiinfecţios (pilule, unguente, soluţii, injecţii). Electroanaliză. Metodă analitică pentru do-' zarea gravimetrică a elementelor, realizată cu ajutorul curentului electric. Multe metale pot fi determinate rapid şi exact prin depunerea lor la catod, sub acţiunea curentului electric şi cîntărirea catodului înainte şi după electroliză. Sin. Electrogravimetrie. V. Analiză electrogravimetrică. Electrochimie. Parte a chimiei care studiază modificările chimice suferite de diferitele substanţe sub acţiunea fenomenelor elec-trice (curent electric, cîmp electric etc.). Electrocorund. Material abraziv obţinut prin topirea unui amestec de cocs şi bauxită în cuptorul electric, la ~~ 1 750—2 100°; d a- Electrod 270 prox. 4; durit. 9; are culoare de la roz deschis la brun închis; e format din cristale de A1203 (97 — 99%), restul impurităţi (Si02, Fe203). E întrebuinţat ca pulbere abrazivă, la fabricarea pietrelor de polizor şi a pîn-zelor de şlefuit. Electrod. Conductor electric prin care intră sau iese curentul electric dintr-un mediu conductor, ca şi din vid, mediul conductor putînd fi solid, lichid sau gazos. Electrodul prin care intră curentul în mediu este ano-dul, iar cel prin care iese curentul este ca-todul (aceasta, la curentul continuu). Electrod de calomel. Electrod format dintr-un vas mic de sticlă, care are la fund un fir de platină, izolat în sticlă, avînd vîrful liber, în vas se pune Hg, apoi o pastă de calomel, Hg şi KC1, peste care se toarnă o soluţie saturată de KG1. Printr-un sifon electrolitic se face legătura electrodului de calomel cu electrodul al cărui potenţial trebuie determinat, sifonul fiind plin cu soluţie saturată de KC1. Este un electrod de ordinul al II-lea. Electrod de cărbune. Electrod obţinut din cocs de petrol degazificat, fin măcinat şi cernut, amestecat şi omogenizat cu bitum sau cu gudron (lianţi), presat (1 200 — — 1 500 at) şi tăiat în formele necesare, apoi ars în cuptoare (1 400°). Se poate gra-fita în cuptoare electrice. Material compact, bun conducător de electricitate. E întrebuinţat la electroliză, la fabricarea CaC2, aF2/a oţelului pe cale electrică, în electrotehnică (pile, lămpi cu arc etc.). .EleotroiljLe ehinhidronă. Electrod pentru de- terminarea concentraţiei ionilor H+, format dintr-un electrod de Pt lucioasă, cufundat în soluţia cu concentraţia în ioni H+ necunoscută, în care s-a introdus un vîrf de cuţit de chinhidronă. Eleetrod de comparaţie. Electrod cu potenţial constant, folosit la determinarea concentraţiei ionilor de hidrogen dintr-o soluţie şi la măsurarea potenţialului electrochimie al unui metal. Formează, cu metalul şi cu soluţia ionilor acestuia, o pilă căreia i se măsoară tensiunea electromotoare (de ex. electrodul de calomel). Electrod de gaz. Electrod folosit la determinarea concentraţiei în ioni. Este format dintr-un fir de platină platinată, saturată cu un anumit gaz şi cufundată într-o soluţie conţinînd ioni ai'aceluiaşi gaz. Exemple: electrod de H2, de Cl2, de 02 etc. Electrod de măsură. Electrod folosit pentru măsurarea concentraţiei ionilor dintr-o soluţie; formează, împreună cu electrodul de comparaţie, o pilă, a cărei diferenţă de potenţial depinde de valoarea concentraţiei în ioni a soluţiei de măsurat (de ex. electrodul de chinhidronă etc.). Electrod de ordinul I. Electrod metalic, al cărui potenţial este determinat numai de concentraţia cationilor. Electrod de ordinul II. Electrod metalic, al cărui potenţial este determinat, pe lîngă concentraţia cationului, şi de aceea a anio-nilor prezenţi. V. Electrod de calomel. Electrod de stibiu. Electrod constituit din-tr-un fir de stibiu care se cufundă în soluţia de cercetat; e folosit la determinarea concentraţiei ionilor H+. Electrod de sticlă. Electrod folosit la determinarea concentraţiei ionilor de H+. Este constituit dintr-o bulă de sticlă specială, cu pereţii foarte subţiri, umplut cu aşa-numita * soluţie internă, care poate fi KG1 N/l sau’o soluţie-tampon oarecare şi în care se găseşte cufundat un fir de platină, pus în legătură cu aparatul de măsură. Eleetrod indicator. Electrod folosit la determinarea concentraţiei în ioni de hidrogen şi în analiza potentiometrică (de ex.: electrodul de sticlă, electrodul de stibiu etc.). Eleetrod normal de hidrogen. Electrod de comparaţie, format dintr-o lamă de platină acoperită electrolitic cu negru de platină şi cufundată într-o soluţie, avînd concentraţia ionilor de hidrogen egală cu 1 (1 echivalent-gram/1), în care barbotează H2 gazos, la presiunea atmosferică. Se consideră, convenţional, că potenţialul acestui electrod este egal cu 0. E întrebuinţat, de asemenea, la determinarea potenţialelor normale ale metalelor; se formează"o pilă în care unul dintre electrozi este îSSBtsrtuî de cercetat, iar celălalt este electrodul normal. Electrod reversibil. Electrod nepolarizabil în timpul cînd pila funcţionează, capabil de a păstra timp îndelungat şi neschimbat, potenţialul său de contact. Există electrozi reversibili de specia I, formaţi dintr-un electrod metalic, cufundat în soluţia unui electrolit cuprinzînd ionii săi, [Ag/Âg NOs, sau Cu/CuS04] etc.; electrozi de specia II, cuprinzînd electrozi formaţi dintr-un metal neatacabil, cufundat într-o soluţie de ioni sub două stări, de valenţă diferită (Pt în soluţie de ioni feroşi şi ferici); electrozi de specia III, electrozi metalici în contact cu o sare insolubilă a aceluiaşi metal şi cufundaţi într-o soluţie de sare avînd acelaşi anionca sarea insolubilă [Hg/Hg2Gl2 (solidă), soluţie de KG1]. EIeHfoaîalîză.BM ferenţe de potenţial, electrozii fiind aşezaţi de o" parte şi âe cealaltă a membranei. Eieetroendosmoză. Fenomen care se observă la aplicarea unei diferenţe de potenţial unui 271 Element artificial radioactiv sistem coloidal sau unui lichid, în care particulele solide rămîn staţionare, iar faza lichidă (apa) se deplasează"către electrozi. Electroîoreză. Deplasarea către electrozi a particulelor încărcate electric ale unui sistem coloidal, sub acţiunea curentului electric. Electrogravimetrie. V. Electroanaliză. Electrolit. Orice substanţă care conduce curentul electric, cu transport de materie. Electrolit amfoter. Electrolit care se disociază, fie ca acid, fie ca bază, după reacţia mediului, putînd fi transportat la anod sau la catod de curentul electric. Electrolit slab. Electrolitul care, în soluţie 0,1 — 0,01 N, se disociază în ioni, nujnai în proporţia de cîteva zecimi sau sutimi de procente. Sînt electroliţi slabi: acizii şi bazele organice, unele baze anorganice (de ex. NH4OH), unii acizi anorganici (H2S, HCN etc.). Electrolit tare. Electrolit care, în soluţie 0,1 — 0,01 N, este, practic, complet disociat în ioni. Sînt electroliţi tari marea majoritate a acizilor şi a bazelor anorganice, a-proape toate sărurile acizilor anorganici şi organici. Electroliză. Descompunerea unui compus chr mic prin trecerea curentului electric prin el şi transportul componenţilor la cei doi electrozi. Compusul chimic poate fi în starea sa naturală, în soluţie sau în stare topită. Electrolizor. Aparat folosit pentru obţinerea produselor chimice pe cale electrolitică. în industria chimică se folosesc electrolizoare pentru soluţii acide (fabricarea Cl2, NaOH, a hipocloriţilor, Hg02 etc.) sau pentru săruri topite [obţinerea Na, Ăl etc.). Electrometrie. Metodă de analiză volumetrică, folosind ca indicator variaţia potenţialului electric al unui electrod," cufundat "în soluţia de analizat. Electrometru. Instrument pentru măsurarea tensiunii electrice, printr-un mecanism care funcţionează sub influenţa acţiunilor pon-deromotoare electrostatice. Este folosit — mai ales ca electrometru capilar — în determinările de chimie fizică pe cale elec-trometrică* Electron. 1. Particulă fundamentală încărcată negativ, sarcina sa electrică fiind 4,802 *10 10 unităţi electrostatice sau 1,602 • 10*19 coulombi. Masa sa în repaus este 9,107 • 10"28gsau 1/1837 din masa atomului de hidrogen. Raza electronului este de ordinul IO-12 cm. — 2. Aliaj de Mg (90%) si Al (3 — 7%), cu mici cantităţi de Zn, Mg, Si; d 1,8. Are bune proprietăţi mecanice; rezistă bine la alcalii; arde în aer. E întrebuinţat la confecţionarea de piese de avion şi ca material incendiar. Electron de valenţă. Electron care se găseşte în învelişul exterior al atomului. Electronii de valenţă intervin în reacţiile chimice fie prin transfer, fie prin punere în comun şi, de aceea, sînt numiţi electroni de valenţă. Electron, K- — . Electron situat pe primul înveliş de electroni din jurul nucleului. Electron nuclear. Electron emis din nucleul atomului, provenienţa sa în nucleu dato-rîndu-se transformării unui neutron într-un proton. Electron pozitiv. V. Pozitron. Electron-gram. Cantitatea de electroni, corespunzătoare numărului lui Avogadro, înmulţită cu greutatea unui electron, adică: 6,023 • IO23 X 9,107 • IO"28 = 5,49 • 10"4 g. Prin urmare, un electron-gram este cantitatea de electroni care cîntăreşte 5,49-10"4 g. Electron-volt. Unitate de energie, definită ca energia cîştigată de un electron în mişcare sub acţiunea unei diferenţe de potenţial de un "volt. Are simbolul eV. 1 eV= = 1,602 ■ 10 12 erg= 1,602 • IO"19 jouli. Electroosmoză. Osmoză a unei substanţe sub acţiunea curentului electric. Eleetroseop. Instrument care indică existenţa unei diferenţe de potenţial electric, atunci cînd se aplică asupra" lui o forţă electrostatică; indică, de asemenea, dacă un corp este încărcat electric sau nu. Sînt electroscoape cu foiţe de Au sau de Al şi electroscoape cu conaensator, care are rolul de a le mări sensibilitatea. Electrotermic. Ansamblul procedeelor care folosesc energia electrică pentru obţinerea temperaturii necesare în anumite operaţii cui electric, efectul Joule al curentului electric care trece printr-o rezistenţă metalică sau nemetalică, pierderile dielectrice într-un cîmp de înaltă frecvenţă etc. Electrovalenţă. Legătură de valenţă între doi atomi, rezultată prin transfer de electroni de pe orbita externă a unui atom către celălalt atom. în urma transferului de electroni, atomii au devenit ioni şi se atrag datorită sarcinilor electrice de semn contrar. Element alcalin. Element din coloana I a sistemului periodic: Li, Na*, K, Rb, Gs, Fr. Element alealino-pămlntos. Element din coloana II a sistemului periodic; Be, Mg, Ga, Sr, Ba, Ra. Be şi Mg prezintă abateri de la proprietăţile grupei elementelor alealino-pămîntoase. Element artificial radioactiv. Element ra-dioactiv obţinut dintr-un alt element sau dintr-un izotop neradioactiv al aceluiaşi element, prin bombardarea cu protoni, neutroni, deutroni, sau alte particule ori radiaţii. Sin. Radioelement. Element chimic 272 Element chimic. Substanţă simplă, formată dintr-o singură specie de atomi care posedă un anumit număr atomic. Pînă în prezent se cunosc 103 elemente chimice. Element eleetronegativ. Element care posedă tendinţa de a capta electroni, dind ioni negativi/ Elementele electronegative au pe orbita externă patru sau mai mulţi electroni şi tind să completeze numărul lor pînă la 8; în general formează acizi şi sînt metaloizi. Element eleetropozitiv. Element care are tendinţa de a pierde electroni, dînd ioni pozitivi. Elementele electropozitive au pe orbita externă 1, 2, 3, 4 electroni, pe care pot să-i piardă uşor, rămînînd la exterior cu o orbită asemănătoare gazului rar celui mai apropiat. în general, formează baze şi sînt metale. Element galvanic. Aparat care produce curent electric, ca urmare a unei reacţii chimice. Sin. Pilă electrică. Element inert. Gaz rar (gaz nobil), deoarece atomii respectivi au pe orbita externă doi sau opt electroni: He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn. Sin.: Gaz inert, Gaz rar, Gaz nobil. Element mixt. Element format din mai multe specii de atomi, deci dintr-un amestec de izotopi, care posedă însă aceleaşi proprietăţi chimice. Element natural radioactiv. Element care se dezintegrează în mod spontan, cu emisiune de particule (a, (3) şi de radiaţii (y), trans-formîndu-se în alt element. Element...normal. Pilă electrică cu o forţă electromotoare constantă/Independenta~de_ temperatură. Y. Element Weston. Element transuranic. Element cu numărul atomic mai mare decît al U, adică element cu nr. at. >92. Aceste elemente nu se găsesc în natură şi au fost obţinute în mod artificial prin bombardare cu particule accelerate. Pînă în prezent se cunosc, în ordinea numerelor atomice: Np, Pu, Am, Cm, Bk, Gf, Es, Fm, Mv, No, Lw. Element tranziţional. Element la care electronul reprezentativ se aşază pe un nivel din învelişul penultim; de ex.: elementele de la Sc la Zn: Sc, Ti, Y, Gr, Mn, Fe, Go, Ni, Cu, Zn, care au pe învelişul extern doi electroni (cu excepţia Gr şi Cu, care au unu). De la Sc înainte, pe măsura creşterii numărului atomic, electronii nu se aşază pe învelişul extern, ci pe un înveliş 1 3 d). care, conform principiului lui Pauli, poate sa conţînă maximum zece electroni. Element unitar. Element format dintr-o singură specie de atomi, deci element care nu prezintă izotopi. Element Weston. Pilă folosită drept etalon la determinarea forţei electromotoare. Este format din: amalgam de Gd [soluţie saturată de CdS04, soluţie saturată de Hg2S04]Hg şi are o forţă electromotoare E=l,0183 V la 18°. E compus dintr-un vas de sticlă în forma literei H, la părţile inferioare ale celor 2 braţe aflîndu-se electrozi de platină sudaţi prin sticlă. Braţul care formează polui pozitiv are la bază Hg, peste care este aşezată o pastă de H2S04H-Hg, iar cel care formează polul negativ are un strat de amalgam de Gd cu 12,5% Gd. Restul vasului se umple cu cristale de CdS04 şi cu o soluţie saturată de CdS04. Elemente izobare. Elemente chimice care au aceeaşi greutate atomică, însă au număr atomic diferit şi, implicit, proprietăţi chimice diferite. Elemente izotone. Elemente care au acelaşi număr de neutroni în nucleu. De ex. ţgK ci şi 20^d* Elemente izotope. Elemente care ocupă acelaşi loc în tabloul lui Mendeleev, au greutăţi atomice diferite, însă au acelaşi număr atomic şi, implicit, aceleaşi proprietăţi chimice. Sin. Izotopi. Eleudron. Y. Sulfatiazol. Elin var. Aliaj cu 36% Ni, 12% Cr, 4% W, 1 — 2% Mn, 0,1% C, restul fier. Coeficientul său de dilataţie termică este nul între —50° şi -1-100°/ E întrebuinţat la fabricarea arcurilor balansoare de ceasornice. Elipton. Insecticid de origine vegetală, care conţine YaşmîYde ~^errt$,"uurnir^-eorrtinut mai" mic de rotenonă. Eloxare. Acoperirea electrolitică a suprafeţei tablei de Al, înainte de vopsire, cu un strat protector oxidat. Eluant. Lichid care constituie faza mobilă şi cu ajutorul căruia se separă componentele unui amestec de substanţe în cro-matografie. Sin. Developant. Eluare. Y. Eluţie. Elutriere. Procedeu de separare a suspensiilor solide după greutate, prin spălare şi decantare. Se aplică, în special, la separarea particulelor fine, cu dimensiuni sub mărimea obişnuită a sitelor, la prepararea pigmenţilor, flotaţia minereurilor etc. Eluţie. Proces prin care se extrage o substanţă solidă dintr-un amestec de solide, cu ajutorul unui lichid. Exemplu: sepa-Tarea^ colo-ranEilor-sau- a vitamine lor absor-bite într-o coloană de absorbţie, cu ajutorul unui dizolvant sau al unei soluţii. Sin. Eluare. Email. Y. Smalţ. 273 Emulsor Emailitn. Lac sau email pe bază de derivaţi celulozici pentru acoperirea pînzelor pentru avioane. Emanaţie de actinia. V. Actinon. Emanaţie de radiu. V. Radon. Emanaţie de toriu. V. Toron. Emanaţie radioactivă. Substanţă în stare gazoasă dată de unele elemente radioactive. Se cunosc: emanaţia de Ra (v. Radon), emanaţia de Th (v. Toron), emanaţia de Ac (v. Actinon). Aceste trei substanţe sînt izotopi ai elementului cu nr. at. 86. Ele pot ioniza gazele prin radiaţiile pe care le emit. Embelină. C18H2804. Gr. mol. 308,40. 2,5-Di-hidroxichinonă, avînd o catenă laterală Sor-mală de 12 atomi de carbon. Materie colorantă izolată din fructele de Ribes embelia. Emeraldină. Materie colorantă din clasa inda-minelor, care se obţine din fenilchinondi-imină prin autoadiţie, după schema inda-minică. Emeraldina’albastră, prin oxidare, trece în emeraldină roşie. Emeraldina albastră are trei nuclee benzenice, legate între ele prin grupări —NH— şi unul ehinon-diiminic. Prin unirea a două molecule de emeraldină, după aceeaşi schemă, se obţine nigranilină. Emeri. Mineral. Conţine — 60% corindon (v.) şi diverse impurităţi ca: magnetit, cuarţ, Fe203. A fost numit emeri după numele capului Emery din insula Naxos, unde se găseşte în cantităţi mari, care se exploatează. Y. Şmirghel. Emctie. K(Sb0)C4H406+l/2 H20. Gr. mol. 333,94. Se obţine sintetic din oxid de Sb solubil în apă rece (1 : 14,5), în apă caldă (1 : 2); insolubil în alcool. Medicament vomitiv. Local este foarte iritant. Sin. Tartrat de K şi Sb. Emetînă. C29H40O4N2. Gr. mol. 480,63. Alca-loid extras din Psychotria ipecacuanka, unde se găseşte alături de cefelină şi psihotrinâ. Pulbere amară; e solubilă în alcool, în eter, în cloroform; puţin solubilă în benzen; insolubilă în apă; [a]^ —32,7-°. C 1 orii i d r a t: p.t. 235 — 255°; \ol]d +21°. Sulfat: p.t. 205-245°. Emulfor. Produs de condensare a acizilor graşi, a alcoolilor superiori sau a alchil-fenolilor cu oxid de etilenă; uneori, cu totul pe altă bază, respectiv dodeciltoluen-sulfonat de Na sau dodecilxilensulfonat de K. Sînt agenţi activi de suprafaţă, folosiţi în pielărie şi în cosmetică. Emulgator. Stabilizator de emulsie; acţiunea emulgatorilor se datoreşte adsorbţiei pe su 18 prafaţa picăturilor, formîndu-se o peliculă de protecţie stabilă, care împiedică contopirea lor. Mulţi emulgatori sînt agenţi activi de suprafaţă Care, pe de o parte, scăzînd tensiunea interfacială între cele două faze în contact, conduc la scăderea energiei libere a sistemului şi, deci, la micşorarea tendinţei fazei disperse de a-şi reduce suprafaţa, iar pe de altă parte, absorbindu-se la suprafaţă, formează pelicule de protecţie. Uneori, învelişurile protectoare sînt formate din particule pulverulente solide, cu un grad de dispersie înalt, însă, mai frecvent, ele sînt pelicule gelatinoase de polimeri sau de coloizi de asociaţie. Emulsie. Sistem eterogen constituit dintr-o dispersie sub formă de picături fine ale unui lichid, într-un alt lichid, care formează faza continuă. Emulsie de tip apă în ulei (prescurtat A : U). Emulsie în care faza continuă este un lichid insolubil în apă. Emulsie de tip ulei in apă (prescurtat U : A). Emulsie în care faza continuă este apa. * Emulsie fotografică. Emulsie sensibilă la lumină, obţinută prin amestecarea unei soluţii de AgNQ3 într-p soluţie de KBr con-ţinînd gelatină. AgBr se precipită la început coîoidal. După conservare în întuneric la o temperatură mai înaltă, particulele coîoidale de AgBr coagulează, formai d grăunţe egale, uniform repartizate în gelatină. Emulsia se aşterne în strat subţire pe plăcile, filmele şi hîrtiile fotografice. Pentru ridicarea sensibilităţii emulsiei se utilizează, în special, substanţe colorante ca: eritrozină, cianine, merocianine, pina-UiahoH^eRa — — — Emulsină. Enzimă. Scindează glicozidele din migdale amare etc. Pulbere albă sau galbenă deschisă; solubilă în apă. Hidroli-zează amigdalina în benzaldehidă, HGN şi D-glucoză. Sin.: Amigdalază, Sinaptază. Emulsionare. Operaţia de trecere în emulsie a două lichide nemiscibile. De obicei, emulsiile se obţin prin dispersare, adică prin fărîmiţarea, sub formă de picături a unui lichid* (faza dispersă), în altul (mediu de dispersie), folosindu-se în acest scop diverse dispozitive mecanice sau ultrasunete. Lichidele pure dau emulsii instabile; adausul de emulgatori uşurează emulsionarea şi stabilizează emulsia. Emulsoid. Sistem coîoidal, cu mediul de dispersie şi faza dispersă, ambele lichide. Se deosebesc emulsoizi a căror fază dispersă persă solvatată. Emulsor. Aparat folosit la obţinerea emulsiilor. 18 — Dicţionar de, clnmie Enantiomorfie 274 Enantiomorfie. Fenomen prezentat de cristalele care nu au nici plan, nici centru de simetrie. Astfel de cristale nu pot fi aduse să coincidă cu imaginea lor în oglindă, au activitate optică, prezentînd izomeri dextrogiri şi levogiri, care rotesc în sens contrar planul de polarizaţie al luminii polarizate. Activitatea lor optică este limitată numai la starea cristalină. Enantiotropie. Proprietate a unei substanţe de a exista în două forme cristaline: una stabilă, deasupra unei anumite ftemperaturi, cealaltă stabilă sub această temperatură, numită punct de tranziţie. Enargit. Cu3AsS4. Minereu de Cu (conţine teoretic maximum 48,3% Cu); cristale rom-bice; masă pămîntoasă de culoare cenu-şie-neagră, cu nuanţe verzi şi cu luciu metalic; d 4,3 —4,5; durit. 3,5. Se găseşte în filoane hidrotermale. Enee. Pigmenţi de diferite culori, sub formă de solzi, utilizaţi la pigmentarea lacurilor de esteri celulozici, conţinînd, pe lîngă pigmenţi, plastifiant şi nitroceluloză. Se dizolvă foarte uşor şi omogen în lac. Se utilizează în proporţia de 10—30% faţă de lac. Endocrinologie. Ştiinţa care se ocupă cu studiul glandelor cu secreţie internă şi al pro-duşilor lor specifici: hormonii. Exemple de glande endocrine: tiroida, timus, hipofiza, glandele suprarenale etc. Endoenzime. Enzime care îşi exercită activitatea chiar în celulele în care au fost secretate. Nu pot fi extrase'din celule decît prin distrugerea mecanică a acestora. Fiî’d'OîwhflH. F gFI o^O N 2*!^—■Ctr-,—anoE—4-3Qrl~4~. Cristale albe; p.*t. 275° (cu descompunere). E solubilă în apă; puţin solubilă în alcool; insolubilă în eter, în acetonă. Se obţine sintetic din l,3-diclorpropanol-(2), trimetil-amină şi iodură de metil. Medicament folosit în astmă, ateroscleroză, sifilis. Sin.: Iodisan, Diiodură de l,3-ă/s(trimetilamino)--2-propanol. Endosmoză. Proces osmotic în care substanţa care difuzează trece de la exterior către interiorul spaţiului mărginit de membrană. Endotermie. Termen care indică absorbţie de căldură. Endrin. C12HgOCl6. Gr. mol. 381,03. Insecticid, stereoizomer al dieldrinului. Energie actuală. Energie care depinde numai de vitezele elementelor fizice care o condiţionează. Encrg io^atimLmE..AC„JElL^^ ____ Energie cinetică. Energia mecanică actuală care depinde de masele inerte şi de vitezele lor. în cazul unui corp în mişcare de translaţie, energia cinetică este exprimată prin relaţia: Ec— 9 în care: m este masa cor- pului, e — viteza corpului în mişcare. Energie de activare. Energia necesară moleculelor gazoase, pentru a putea reacţiona în urma şocului bimolecular; este energia pe care o posedă în plus cele două molecule care reacţionează faţă de energia medie a moleculelor gazului (de ex.: energia de activare a reacţiei Na+Cl—CH3NaCl+CH3 este de 9,7* kcal/mol). Energie de disociere. Energia necesară pentru a rupe o anumită legătură covalentă dintr-o moleculă. Depinde de natura legăturii respective şi de natura celorlalte legături existente în"moleculă (de ex.: energia de disociere a legăturii G—G din H3G—GH3 este de 84,4 kcal/mol, iar a legăturii C—C din H5C6—C6H5 este de 110 kcal/mol). Energie de fisiune. Energia care se liberează în timpul fisiunii nucleare (de ex.: energia de fisiune a atomului U235 este de aproximativ 200 MeV). Energie de ionizare. Energia care trebuie cheltuită pentru a expulza un electron dintr-un atom, acesta transformîndu-se în ion pozitiv. Se exprimă în eV. Energie de legătură. Energia care se degajă la formarea unei legături covalenţe a moleculelor. Valorile energiilor de legătură sînt aproximativ egale pentru diferitele legături co valenţe şi se determină termochimic (de ex. energia legăturii C—G este — 81 kcal/mol). Energie de masă. Energia corespunzătoare masei, definită de relaţia lui Einstein prin prddusuT dîhffe mâMTh_ repaus“a materiei şi viteza luminii: E—mc2, în care: m este masa în repaus a materiei; c — viteza luminii în vid = 2,9979 • 1010 cm/s. Energie de repaus. Energia echivalentă masei de repaus (m0), dată de relaţia lui Einstein: Eo—mQC2, în care c — viteza luminii în vid. Energie de rezonanţă. Diferenţa dintre căldura de formare (determinată experimental) a unei molecule şi căldura de formare (calculată) a unei structuri limită. Cu cît este mai mare, cu atît molecula este mai stabilă în raport cu structura limită respectivă. Energie interfaeială. Energie necesară pentru mărirea cu 1 cm2 a interfeţei care separă două faze, în mod izoterm şi reversibil. Energie internă. Conţinutul de energie al unui sistem. Acest conţinut include toate din poziţia sistemului în spaţiu. Energie liberă. Energia internă care se poate transforma (transformări izoterme) direct în alte forme de energie. Este definită de 275 Enzimă relaţia F—H— TS, în care: F este energia liberă, H — entalpia, T — temp. absolută, S — entropia. Energie nucleară. Energia liberată la fisiunea sau la fuziunea nucleelor atomilor. Sin. Energie atomică. Energie potenţială. Energia posedată de un corp prin poziţia pe care o ocupă sau prin condiţia (starea) pe care o are într-un cîmp de forţe. Energie radiantă. Energia care se propagă sub formă de radiaţii care, în general, au lungimi de undă ale căror valori sînt cuprinse între IO""3 cm (radiaţii infraroşii) şi 10 13 cm (fotonii din radiaţiile cosmice). Natura ei este electromagnetică. Se, goate transforma uşor în altă formă de energie, în special chimică (procesele fotochimice). Principala sursă de energie radiantă este soarele. Enegie superficială. Energia necesară pentru a mări cu 1 cm2 suprafaţa liberă a unui lichid, în mod izoterm şi reversibil. Energie termonucleară. Energia degajată în reacţia termonucleară în care nucleele elementelor uşoare se unesc, la o temperatură de milioane de grade, pentru a forma nuclee mai grele. Energie totală. Energia unui sistem," care cuprinde suma energiilor: internă, cinetică şi potenţială. Enesol. [C6H4(OH)COO]2 AsHg. Gr. mol. 549,74. Pulbere albă, obţinută prin acţiunea acidului metilarsenic asupra salici-latului de Hg în suspensie alcoolică. E întrebuinţat în tratamentul sifilisului. Sin. Enfleurage. Procedeu de extracţie a uleiurilor eterice din flori. Constă îri absorbirea uleiurilor eterice şi a altor substanţe odo-rante din florile proaspete de către un corp gras (untură de porc, uleiuri vegetale etc.), urmată de extragerea din corpul gras, parfumat (numit pomadă), a substanţelor mirositoare. cu ajutorul alcoolului, care se separă apoi de corpul gras prin distilare. Produsul astfel obţinut reproduce întocmai adevăratul miros al florii. Se deosebesc un enfleurage la cald (macerare), care foloseşte grăsimi lichide, şi un enfleurage la rece (absorbţie), care utilizează grăsimi solide. Enoeianină. Substanţă colorantă din grupul antocianilor; dă culoarea vinului roşu. Sub forma de extract se foloseşte pentru intensificarea culorii vinurilor. V. Oenină. Enol. Alcool etilenic instabil, care trece în ToFrrîă tautomeră: "“cetona sau ăldeEîda. Exemplu: CH2=CH-OH -* CH3-CH=0. Dacă dubla legătură la care se găseşte —OH mai poartă grupe — GO, — COOH, —N02 etc., se stabileşte un echilibru între formele cetonică, respectiv aldehidă şi enolică, ambele coexistînd în amestec (esteri a-ce-tonici si (3-cetone). Exemplu: — CO—CH=C(OH) ^ -CO-CHo-CO. 1 “ I Gruparea caracteristică formei enolice: =C(OH) — Enolază. Enzimă din complexul enzimelor fermentaţiei alcoolice, obţinută în stare cristalină (Warburg, 1941). Catalizează transformarea acidului fosfo-2-gliceric în ac. fosfopiruvic, ca derivat al formei enolice a acidului piruvic. Enologic. Ştiinţa care se ocupă cu studiul vinurilor:’ preparare, analiză, cercetarea falsificărilor, spre deosebire de vinificaţie, care studiază obţinerea, îmbunătăţirea şi conservarea vinurilor. Enometrie. Denumirea colectivă a metodelor analitice pentru determinarea părţilor nesaturate din uleiuri, ceruri, grăsimi’ţin-dice de iod, de rodan, de dien etc.). Enstatit. Mg2(Si206) Mineral. Face parte din grupul piroxenilor; cristale rombice; durit. 5,5; d 3,1 —3,3; e incolor, cenuşiu sau verde; are luciu sticlos. Entalpie. Mărime de stare definită de relaţia H—E+PV, în care: H este entalpia, E-e-nergia internă, P — presiunea, F—volumul sistemului. Prin urmare, entalpia este suma energiei interne a unui fluid şi a lucrului mecanic P * V de dezlocuire a volumului F, efectuat la presiunea P pe care o are fluidul. Enterokinază. Activator specific al tripsinei. Tripsinogenul inactiv, secretat de pan- kinazei (probabil cu formare de tripsin-kinază). Entropie. Mărime de stare care indică gradul de ireversibilitate al proceselor reale şi se exprimă prin raportul S== în care: S este entropia; Q — cantitatea de căldură pe care un sistem fizicochimic, presupus în transformare reversibilă, o schimbă cu exteriorul; T — temperatura absolută la care se face schimbul de căldură. Entropia unui sistem este maximă cînd energia liberă a sistemului este minimă şi devine zero la zero absolut. Enzimă. Biocatalizator organic, produs al celulelor organismelor vii, prezent în concentraţii foarte mici în celule şi în sucuri naturale organice. Participă la reacţiile de sinteză şi degradare in vivo. L i o e n-~zT m e le pot fi izolate uşor. Desmoen-z i m e 1 e sînt greu de izolat, fiind intim legate de celule. Cuprind: o componentă proteică, a p oenz im a, alterabilă, ter- 18 Enzime pectoliticc 276 molabilă, inactivă, cu specificitate foarte avansată faţa de substratul pe care activează enzima; face legătura componentei active cu substratul. O componentă activă, coenzima (coferment) din clase chimice variate, activă numai împreună cu apoen-zima. Apoenzima + coenzima ^ holo* enzima (enzima propriu-zisă). Acţionează în concentraţii foarte mici, însă activitatea scade sau încetează cu timpul; se regăseşte ca atare la sfîrşitul reacţiei. Activitatea creşte cu concentraţia enziinei (pînă la anumite limite), creşte cu temperatura pînă la temperatura de denaturare a proteinei (apoenzimei). pH-ul este caracteristic activităţii. Sînt influenţate de activatori şi de inhibitori. Prezintă o specificitate avansată faţă de substraturi. Clasificare: I. Hidrolaze*: a) esteraze, b) carbohi-draze, c) amidaze, d) proteaze. II. Redo-xaze (desmolaze), a) dehidraze, b) oxidaze, c) enzime ajutătoare ale desmolizei, d) per-oxidaze. e) catalaza. Unele enzime au fost izolate în stare cristalină. Enzime peetolitiee. Grup de enzime, format în principal din pectinază şi pectază, care produc degradarea pectinelor. Enzime proteolitiee. Y. Proteaze. Eozină I. C20H6O9N2Br2Na2. Gr. mol. 624,09. Dibromdinitrofluoresceină sodică. Se prepară prin nitrarea dibromfluoresceinei în alcool. Pulbere roşie, cu fluorescenţă verde; e solubilă în apă, în alcool. Colorant pentru lînă, bumbac, hîrtie. Eozină II. C20H6O5Br4Na2. Gr. mol. 691,90. Tetrabromfluoresceină sodică. Cristale roşii, -pulbere rosie-brună; e solubilă în apă; puţin solubilă în alcool; insblubilOn~bterT Se prepară prin bromurarea fluoresceinei în apă sau în alcool. Colorant pentru lînă, bumbac, hîrtie, lac de unghii, roşu de buze, cerneluri. Sin. Bromeozină. Epicarină. HO—C10H6—CH2—C6H3(OH) - COOH. Gr. mol. 294,29. Acid fi-hidroxinaftil-o-oxi--m-toluic. Produs de condensare a acidului cresotinic cu (3-naftol. Cristale albe sau roşiatice, cu p.t. 199°; e aproape insolubilă în apă, în cloroform; solubilă în alcool, în eter. E întrebuinţată în tratamentul sca-biei. Sin. Naftoxitol. O / \ oc-Epicloriiidrină. C1I2CI—CH —CII2. Gr. mol. 92,5. Lichid; p.f. 117°; 1,181; nfj0 1,438; e insolubilă în apă. Se obţine __sintetic din a-diclorhidrină cu KOH. Intermediar în sinteza medieăr^ a răşinilor epoxidice. Sin. Clorpropilenoxid. Epicolestanol. C27H480. Gr. mol. 388,65. Steroid sintetizat din colestanonă. Cristale; p.t. 185-186°; [a]!,0 +34° (din cloroform). Sin.: 3(a)-IIidroxicolestan, a-Colestanol. Eplcoprosterină. Izomer al coprosterinei; steroid care se formează din colesterină sub influenţa unor bacterii intestinale. Epico-prosterina şi coprosterina se găsesc în excremente. Epidot. Ca2(Al, FeUI)3[OH(Si04)3]. Mineral. Cristale monocliniee; durit. 6 — 7; d 3,2 — — 3,5; are culoare verde, cu luciu sticlos; face parte din grupul ortosilicaţilor. Epikote. V. Răşini-epoxi. Epimer. Fiecare substanţă dintr-o pereche de substanţe izomere, care diferă în structura sau în configuraţia lor numai prin poziţia unui atom de hidrogen şi a unui radical OH, aceştia găsindu-se la acelaşi atom de carbon asimetric, de obicei atomul C2. Perechile de epimeri se întîlnesc mai ales la zaharuri. Epimerie. Stereizomerie întîlnită la zaharuri (hidraţi de carbon). Monozaharidele epimere se deosebesc între ele prin configuraţia atomilor C2, ceilalţi atomi asimetrici din moleculă avînd configuraţia identică. Exemple: CHO CHO HCOH şi HOGH . D-glucoză D-manoză Epinefrină. Y. Adrenalină. Epixal. Y. Trimetadionă. Epon-răşini. Y. Răşini-epoxi. Enoxi-răsiiiL Y. Răşini-epoxi. __ Epoxid-răşini. Y. Răşini-epoxi. Epoxietan. V. Etilenoxid. Epoxizi. Y. Oxizi etileniei, Eprubetă. Tub de sticlă neutră, greu fuzibilă, cu pereţii subţiri, închis la un capăt prin-tr-un fund bombat. E folosită foarte mult în laboratoare, pentru efectuarea reacţiilor şi a analizelor chimice calitative. Epurarea apei. 1. Eliminarea din ape naturale sau reziduale a unor substanţe anorganice dizolvate şi substanţe organice în suspensie. Se realizează prin decantare, după precipitare cu precipitanţi, filtrare şi, eventual, prin tratamente speciale (de-ferizare, degazare etc.). 2. Reducerea durităţii apei industriale pentru evitarea depunerii de piatră în cazanele de abur. Se efectuează: prin distilare, prin epurare chimi-că, termochimică, termomecanică, electrică. Maî des folosite sînt metodele: a) cu var şi sodă, b) cu fosfaţi, c) cu permutit, d) cu răşini sintetice schimbătoare de ioni etc. Sin. Dedurizarea apei. ............ 277 Erioerom T Equileniuă. C18H1802. Gr. mol. 266,32. l,3,5:10,6,8-Estrapentaen-3-ol-17-onă. Hormon extras din urină de iapă gravidă şi separat cromatografic de foiiculină. Cristale; p.t. 258 —259° (cu descompunere); [a]p +87°; e puţin solubilă în alcool. Erbiii. Er. Element în stare metalică. Face parte din familia lantanidelor (pămînturi rare); nr. at. 68; gr. at. 167,2; prezintă sase izotopi stabili cu nr. de masă 162 (0,1%), 164 (1,5%), 166 (32,9%), 167 (24,4%), 168 (26,9%),, 170 (14,2%), cum şi şase izotopi artificiali radioactivi; d 9,2; p.t. 1 500°. Se găseşte în natură numai combinat, în minerale rare, ca samarskitul, gadolinitul etc. Se obţine prin electroliza sărurilor topite. Are valenţa 3. Determinarea calitativă şi cantitativă prin analiza spectrală. Erepsiuă. Enzimă proteolitică din clasa hidrolazelor, care se găseşte în sucul intestinal. Inu este o enzimă unitară, ci un amestec. E o peptidază. în timpul digestiei hidrolizează proteinele din alimente, la aminoacizi. Erg. Unitatea de lucru în sistemul CGS, definită ca lucrul efectuat de forţa de o dină, cînd îşi deplasează punctul său material de aplicaţie, cu 1 cm, pe direcţia şi sensul forţei; 1 erg= 10~7 jouli. Ergobazină. C19Il2302X3. Gr. mol. 325,39. Alcaloid extras din secară cornută (Clavi-ceps purpurea). Cristale; p.t. 162° (cu descompunere); e solubilă în apă (1 : 250), cu fluorescenţă albă; e solubilă în metanol, în alcool, în acetonă, în benzen; puţin ^QlubilA^in^clQrQlQrm;.........-4-S0°_(apă)-; [a]D —44° (din cloroform). Medicament oci-tocic. Sin.: Ergometrină, Ergonovină. Ergoeornină. C31H3905N5. Gr. mol. 561,66. Alcaloid extras din secară cornută (Clavi-ceps purpurea). E solubilă în acetonă, în cloroform; puţin solubilă în alcool; insolubilă în apă; p.t. 182 — 184° (cu descompunere); [a]^0 —188° (din cloroform). Substanţă folosită în tulburări vasculare periferice, în hipertensiune. Ergoeriptină. C32H4105N5. Gr. mol. 575,69. Alcaloid extras din secară cornută (Clavi-ceps purpurea). Cristale (metanol); e solubilă în alcool, în cloroform; insolubilă în apă; p.t. 212° (cu descompunere); [a]|f — 187° (c=1 % cloroform). Substanţă folosită în tulburări vasculare periferice, în hipertensiune. Ergocristină. C35H3905N5. Gr. mol. 609,7. Alcaloid extras din secară cornută (Clavi-ceps purpurea). E foarte solubilă în alcool, în metanol, în acetonă,- în cloroform; puţin solubilă în eter; insolubilă în apă; p.t’. 165-170°; [a[|,0 -183°. Substanţă folosită în tulburări vasculare periferice, în hipertensiune. Ergometrină. V. Ergobazină. Ergone. Termen special pentru substanţele cu activitate fiziologică, cum sînt vitaminele, hormonii şi enzimele. Ergonovină. V. Ergobazină. Ergosterină. C28H440. Gr. mol. 396,63. Ergosta-5:6,7:8,22:23-trien-3-ol. Se extrage din secară cornută, din drojdia de bere etc. Cristale; p.t. 174°; [oc]D —20°; e insolubilă în apă, solubilă în alcool, în eter, benzen, cloroform. Prin iradiere cu radiaţii ultraviolete trece în vitamina D2, fiind*considerată ca provitamină D. Sin. Ergosterol. Ergosterol. Y. Ergosterină. Ergosterol iradiat. Y. Calciferol. Ergot. V. Secară cornută. Ergotaniină. C33H3305N5. Gr. mol. 581,65. Alcaloid extras din secară cornută. Cristale higroscopiee; se descompune la lumină, la aer; p.t. 212—214° (cu descompunere); Md — 160° (din cloroform); e solubilă în metanol (1 : 70), în acetonă (1 : 150), alcool (1 : 300), cloroform, piridină, ac. acetic; puţin solubilă în benzen; insolubilă în apă. Tartrat Cristale; p.t. 203° (cu descompunere); [a]|f —125 la —155° (din cloroform). Medicament ocitocic, contra migrenelor. Sin. Ginergen, Femergin. Erg ol in iii str’Eg- TTToî...509;7. Alcaloid izomer al ergotoxinei, extras din secară cornută (Claviceps purpurea). Cristale; p.t. 229° (cu descompunere); [a]^0 + 365° (din cloroform). E solubilă în acetonă (1 : 25), în alcool (1 : 420), în eter absolut (l°/po). Medicament vasoconstrictor, hemostatic intern, ocitocic. E întrebuinţată in metroragii, hemoptizii, glaucom etc. Ergotoxină. C35H39N505. Gr. mol. 609,7. Alcaloid extras din secară cornută (Claviceps purpurea). Cristale; p.t. 190° (cudescompunere) ; [oc]!)0 —197° (din cloroform). E foarte solubilă în alcool, în metanol, acetonă, cloroform; puţin solubilă în eter; insolubilă în apă. Sin* Ecbolină. Erioerom T. H08S—C10H4(OH)(NO2)—N=N—C10H6OH. Gr. mol. 439,3. Indicator pentru titrarea complexometrică a ionilor de Ca^’şi Mg2+.~ Se foloseşte o soluţie care conţine 2 g/500 g alcool. Soluţia de erioerom T are culoare albastră în mediu alcalin (pH — 10), culoare Eriocromeianină R 278 albastră-violetă în prezenţa ionilor de Mg, iar în prezenţa ionilor de Ca şi Mg, culoare roşie-violetă. Sin.: Erio T,Eriocrom negru T. Eriocromeianină R. C23H17012SNa. Gr. mol. 492,4. Pulbere roşie-cărămizie. E solubilă în apă, dînd o coloraţie galbenă-portocalie, care, prin alcalinizare, trece în violet-al-bastru. O picătură din soluţia de eriocromeianină dă cu o soluţie diluată a unei sări de Al o coloraţie roşie-violetă. Dacă soluţia este acidă se adaugă CH3COONa. Se întrebuinţează la determinarea colorime-trică a aluminiului. Eritrină. Esterul acidului lecanoric (o dep-sidă a acidului orselic) cu eritrita. Ertrina se găseşte în unele specii de licheni, cum sînt Lecanora, Rocella şi Variolasa. Eritrită. C4H6(OH)4. Gr .mol. 122,12. Polial-cool obţinut prin hidroliza alcalină a orse-latului de eritrită, substanţă extrasă din licheni, din alge etc. Cristale; p.t. 121,5°; p.f. 329-331°; p.f.25omm 294-296°. E solubilă în apă, în alcool cald; insolubilă în eter. Sin.: Butantetrol, Eritroglucină, Eritritol. Eritrozina. C20H6O5J4Na2. Gr. mol. 879,92. Tetraiodfluoresceinat de Na. Pulbere brună; e solubilă în apă, în alcool. Colorant. Eroare. Diferenţa dintre valoarea adevărată a unei mărimi şi valoare găsită prin măsurare. Eroare absolută. Valoarea absolută a diferenţei dintre valoarea adevărată şi valoarea determinată. Exemplu: precizia unei cîn-tăriri la balanţa analitică: ±0,0001 g. Eroare accidentală. Eroare care apare la o măsurare şi care nu mai apare la repetarea măsurării în condiţii identice. Eroare incidentală. Eroare datorită unor cauze care nu pot fi înlăturate. Are valoare mică, pozitivă sau negativă. Se eompen--sează. Eroare medie aritmetică. Dacă el9 e2, eZi"'9en sînt erorile incidentale care afectează măsurările respective Af1? ikf2, MZi asupra valorii M, eroarea medie aritmetică ea este dată de relaţia: _gi~i~g2~t~g3±---Y^n a~ Af Eritrită tetranitrată. C4H6012N4. Gr. mol. 302,12. Cristale; p.t. 61°. Se obţine sintetic prin esterificarea eritritei cu HN03. Vasodilatator, înlocuitor al trinitrinei. Sin.: Tetranitrol, Nitroeritritol. Eritritol. V. Eritrită. Eroare medie pătratieă. Este dată de relaţia: €q- f 4+4+4+ •••+«„ = 1/M ! n—1 \ n — 1 Eroare probabilă. Este dată de relaţia: Eritroeină. V. Eritromicină. Eritrodextrină. Produs intermediar în degradarea hidrolitică a amidonului la glu-coză. Eritrodextrină e o substanţă solubilă ..îiL apA care dă cu iodul o coloraţie roşie şi precipită cu alcoolul din soluţiile sale apoase. Eritrodextrină se formează în timpul dospirii aluatului. Eritroglucină. V. Eritrită. Eritromicină. Antibiotic extras din culturile de Streptomyces erythreus. Cristale albe; p.t. 134-138°; [«]“ -78° (din alcool). E solubilă în apă, în alcool, acetonă, cloroform; puţin solubilă în eter. Medicament folosit în furunculoză, antrax, endocardite, enterite, anghine, scarlatină, pneumonie, difterie, sifilis etc., şi rezervat pentru cazuri de rezistenţă la alte antibiotice. Sin.: Iloticină, Eritroeină. Eritroză. C4H804. Gr. mol. 120,1. Alcool- aldehidă. E optic activă. Prezintă următorii izomeri: D-E rit roză. Sirop, [a]^0 ±1° —14,5° (3 zile, c=ll). E solubilă de Ca, oxidat cu H202. L-E r i t r o z ă. Sirop. [a]|>4 +11,5° (8 min.) *•+ +30,5° (final, c= 3). Se obţine sintetic din L-ara-binat de Ca, oxidat cu H202. ep— 5-eQ în care: ep este eroarea probabilă, eq — eroarea medie pătratieă a unei măsurări. Eroare reală. Diferenţa dintre valoarea adevărată, F, a uneTlnarimi, şi una dintre valorile obţinute prin efectuarea unui număr n de determinări: Ml9 M2, Mn\ V1=(V-M1)\V2=[V-Mt)\Vn= (Vr-Mn). Eroare relativă. Raportul dintre eroarea absolută şi valoarea mărimii determinate. La un corp cu greutatea 20,0012, eroarea relativă este reiat va este 20)0012 • Eroare sistematică. Eroare datorită unui defect, cunoscut sau necunoscut, care trebuie înlăturat. Erorile sistematice se produc într-un singur sens, nu se compensează, ci se acumulează. Esculetină. C9H604. Gr. mol. 178,14. Agli-conul esculinei. Cristale; p.t. 268 — 270°. E solubilă în alcool diluat (fluorescenţă albastră); insolubilă în eter, în apă caldă. E întrebuinţată în filtre, pentru absorbţia cumarină. Eseulină. C15H1609.1,5 HaO. Gr. mol. (an-hidră) 340,28. Glucozidă. Cristale mici albe, inodore, cu gust amar. E foarte puţin 279 Ester malonic solubilă în alcool, în eter; solubilă în ac. acetic; p.t. (anhidră) 160° (se descompune), în prezenţa acizilor sau a emulsinei se transformă în esculetină şi glucoză. Se obţine prin extracţie din Aesculus hippo-castanum. Se foloseşte ca febrifug, antinevralgic, antireumatic. Esenţă alimentară. Soluţie alcoolică ce conţine amestecuri de substanţe aromatizante, permise pentru a fi folosite’ în alimentaţie. Amestecurile pot fi de diferite substanţe odorante naturale, de substanţe odorante naturale şi sintetice, de diferite substanţe odorante sintetice. Esenţele alimentare se întrebuinţează la aromatizarea artificială a produselor de panificaţie şi de patiserie, de cofetărie şi bombonerie, a băuturilor nealcoolice răcoritoare, a siropurilor, a băuturilor alcoolice etc. Sin. Aromă alimentară. Esenţă de migdale amare. V. Benzaldellidă. Esenţă de mirban. Y. Nitrobenzen. Esenţă de Niobe. Y. Benzoat de etil. Esenţă de rom. Esenţă alimentară care se obţine prin esterificarea, în prezenţa H2S04, a acidului pirolignos cu alcool. La amestecul de formiaţi şi acetaţi de metil şi etil rezultat se adaugă eugenol, etilvanilină (sau vanilină), eter oenantic, ulei de cassia, şi se diluează cu alcool. Esenţa de Wmtergreen. Y. Salicilat de metil. Esenţă sintetică. Amestec artificial de diferite substanţe chimice plăcut mirositoare, prin care se urmăreşte, fie reproducerea esenţelor naturale, cu ajutorul produselor de sinteză, fie crearea unor esenţe noi, cu mirosuri necunoscute în natură.’ Esenţele sintetice se utilizează în aceleaşi scopuri ca esenţele naturale; ele sînt mai ieftine decît acestea, dar nu au aceeaşi funcţiune şi persistenţă a mirosului. Eserină. C15H2102N3. Gr. mol. 275,34. Alca-loid extras din fasolea de Calabar (Physo-stigma venenosum). Cristale; p.t. 105 — 106°; [a]])' — 76° (din cloroform); e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în benzen, cloroform, uleiuri. Benzoat: cristale; p.t. 115 — 116°. Salicilat: cristale; p.t. 186—187°. Se descompune la lumină şi la aer. Medicament: în glaucom, stimulent al tractului gastrointestinal, al veziculei urinare. Sin. Fizostigmină. Ester. Compus rezultat dintr-un alcool şi un acid organic sau un acid anorganic oxigenat, prin eliminare de apă. Ester acetic. V. Acetat de etil. Ester aminoacetie. H2NCH2COOC2H5. Gr. mol. 103,12. Produs rezultat prin esterificarea acidului aminoacetie cu alcool. Ulei incolor; p.t. —20°; p.f*7/i8mm 148° (cu descompunere); d|° 1,028; 1,4242; e so- lubil în apă, în alcool, în eter. C 1 orii i d r a t: p.t. 144°; sublimează. Ester benzilmalonic. C0H5CH2CH(COOC2H5)2. Gr. mol. 250,26. Produs rezultat prin acţiunea esterului malonic sodat asupra clo-rurii de benzii. Lichid; p.f. 298 — 300°; 1,077. Este folosit în sinteza organică- Ester benzilidenmalonie. C6H5—CH = C(COOC2H5)2. Gr. mol. 248,26. Produs rezultat prin condensarea benzal-dehidei cu ester malonic, în prezenţa pipe-ridinei. Ester-eauciueuri. Produse obţinute prin poli-condensarea acizilor hidroxicarboxilici sau a amestecurilor de acizi bibazici cu glieoli (tip Paraplex), cum şi prin polimerizarea uleiurilor vegetale cu glieoli (tip Norepol). Sînt rezistenţi la temperaturi înalte, la oxidare, la agenţi atmosferici; sînt flexibili la temperaturi joase, fără plastifiant. Se întrebuinţează ca înlocuitori ai cauciucului. Ester diazoacetic. C2H5OOCCHN2. Gr. mol. 114,10. Produs rezultat prin tratarea cu ac. azotos a esterului acidului aminoacetie. Ulei galben; p.t. —22°; p.f. 140 —141°; ^17,60 i}45gg. e greu solubil în apă; solubil in alcool, in eter. Ester dietilmalonic. Gr. mol. 216,27. Lichid incolor; p.f. 228 — 230°; d 0,985-0,990; 1,424. rnnru E insolubil în apă; solubil 2 5 în alcool, în eter. Se ob-—ţrtrre—stirtHtirructiTr‘TOa"lcni'airnd,e dietilT^trrxtrU de sodiu şi bromurâ de etil. E folosit ca intermediar în sinteza barbituricelor. Sin. Dietilmalonat de dietil. Ester etilglieolaeetic. V. Acetat de etilglicol. Ester îenilacetic. Y. Fenilacetat de etil. Ester formilacetie. H5C2OOCCH2CHQ. Gr. mol. 116,11. Produs rezultat prin condensarea formiatului de etil cu acetat de etil, care nu poate exista în stare liberă; se găseşte sub forma de combinaţii sodate. Ester izonitrozoacetilacetie. Gr. mol. 159,14. NOH Produs rezultat prin CH3COCGOOC2H5 condensarea esterului acetilacetic cu ac. azotos. Esterul izoni-trozoacetilacetic este întrebuinţat la sinteza homologilor pirolului, cum şi înalte sinteze organice. Ester malonic. C2H5OOCGH2GOOG2H5. Gr. — 199°; d 1,005; n|)° 1,4143. E insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. Se obţine sintetic dip cianiţcetat de etil şi alcool _ 1 Ester metiletilmalonic 280 J|f] 1-1 (catalizator H2S04). E folosit ca intermediar în sinteza barbituricelor. Sin. Malo-nat de dietil. Ester metiletilmalonic. Gr. mol. 202,24. Metiletilmalonat de dietil. G0‘0C2H5 Lichid; p.f. 207-208°; ^/gH3 ^it 0,994. Se obţine sintetic \ C2H5 din metilmalonat de dietil, GOOG H iodură de etil şi etoxid do 2 5 sodiu. E folosit ea interr^g-diar în sinteza barbituricelor. Ester metilglicolaeetie. V. Acetat de metilgli-col. Ester oenantie. CH3(CH2)5COOC2H5. Gr. mol. 158,23. Lichid cu miros de coniac. Are 4o 0,872; p.t. -66,1°; p.f. 187,8°; e insolubil în apă; miscibil cu alcool, cu eter: oc. E utilizat ca esenţă de coniac sintetică. Sin.: Oenantat de etil, n-Heptoat de etil. Ester ortoformie. HC(OC2H5)3. Gr. mol. 148,20. Lichid; p.f. 145 — 146°; d[d 0,8971; n^ 1,39218. Se obţine sintetic din cloroform, alcool absolut, Na metalic şi eter. E folosit ca intermediar în sinteze organice. Sin.: Trietoximetan, Trietilesterul acidului ortoformie. Ester propilacetie. V. Acetat de propil. Esteraze. Grup de enzime din clasa hidrola-zelor, cu specificitate pentru reacţia de esterificare (sinteză sau scindare).* R— -COOH-r!IO-R' ^ R-COOR'+HOH. Exemple: lipaze, fosfataze, sulfataze. Esteri de celuloză. Y. Celuloză, esteri de — . Esteri nafteniei. Esteri ai aclzilor,im£iemci cu alcooli. Acizii naftenici formează esteri atît cu monoălcoolii, cît şi cu polialcoolii. Din prima categorie, unii esteri ai alcoolilor inferiori au oarecare utilizări ca produse ieftine pentru parfumarea săpunurilor; în schimb, esterii cu polialcooli au mare importanţă practică. Astfel, monoesterii glicerinei" şi ai polietilenglicolului se . utilizează ca emulgatori, iar monoesterii sulfataţi ai glicerinei, ca înlocuitori ai, alcoolilor superiori sulfataţi. Esteri polivinilici. Compuşi macromolecu-lari care se obţin prin polimerizarea (în bloc sau în soluţie) a esterilor vinilici la temperaturi joase ( — 40° şi sub această temperatură) în prezenţă de SnCl2, A1C13, FeCl2, BF3. După structură şi greutate moleculară se prezintă sub formă de produşi lichizi, duri sau asemănători cauciucului. Se folosesc ca adezivi, la fabricarea Iadurilor, a apreturiîoFTextile etc. Esteri ai acizilor anorganici. Combinaţii rezultate prin eliminare de apă în reacţiile dintre acizi anorganici oxigenaţi şi alcooli. Esterii acizilor anorganici sînt puţin solubili în apă şi neionizaţi. în general, esterii acizilor anorganici sînt lichide distilabile. Dintre ei, mai importanţi sînt: sulfatul de dimetil cu p.f. 189° şi sulfatul de dietil, eu p.f. 202°, întrebuinţaţi ca agenţi de al-chilare. Dintre esterii acidului azotic, cel mai important e trinitroglicerina. Esterii acidului fosforic sînt întrebuinţaţi ca plas-tifianţi. Esteri ai acizilor organici. Combinaţii organice rezultate prin eliminarea unei molecule de apă între un acid organic şi un alcool avînd formula generală R — COOR/, în care R şi R' sînt doi radicali organici alchilici sau arilici, identici sau diferiţi. Esterii acizilor organici pot fi obţinuţi printr-una din următoarele metode: din"halogenurile acizilor şi alcooli sau fenoli: R —COHlg-f + HOR -> R—COOR-f HHlg; din anhidridele acizilor si alcooli sau fenoli: (R—CO)20 + HOR' -> R-COOR' + R-—COOH; din cetene si alcooli sau fenoli: H2C=C=0-f HOR' CH3 —COOR'; din sărurile de Ag sau de K ale acizilor şi compuşi halogenaţi alifatici: R—GOOAg-fHlg— —R' R —COOR'-{-AgHlg; din acizi liberi şi diazoderivaţi alifatici, mai ales diazometan: R—CO"OH + CH2=N = N -> -> R —COOCH3+N2; din aldehide, sub acţiunea catalitică a etoxidului de aluminiu: 2R-CHO -> R-COO —CH2R; prin adiţia acizilor organici la olefine, sub acţiunea catalitică a H2S04 sau a BF3: R—COOH-fR' —CH = CH —R"->R —COO— R' i ——GiL—QHg—R"; din combinarea—directă a unui acid cu un alcool (metoda cea mai folosită): R — COOH + HO — R' -- R—C00R'+H20. Reacţia este reversibilă, ajungîndu-se la un amestec în echilibru; de aceea, pentru obţinerea unui randament mărit în ester se ia" din componente în exces, sau se îndepărtează apa rezultată din reacţie, ori se distilă esterul format, în acest" mod, echilibrul e deplasat totdeauna spre formarea de ester. Esterii acizilor organici au proprietăţi foarte variate, care depind de alcoolul din care au fost sintetizaţi. Esterii acizilor monobazici inferiori sînt întrebuinţaţi ca dizolvanţi (acetat de etil, de butii, de amil) şi ca esenţe de fructe (formiat de etil, butirat de etil, butirat de izoamil etc.). Alţi esteri, cum sînt esterii acidului ftalic, sînt întrebuinţaţi în industria materialelor plastice. Esteri ai acizilor sulfonici. Combinaţii rezul-tate prin acţiunea sulfoclorurilor" asupra alcoolilor sau" fenolilor, în prezenţa NaOH sau a piridinei: R—S02Cl-bHO—R' R — S02—OR'-f-HC1. Esterii acizilor f 281 Eter sulfonici cu alcoolii sînt întrebuinţaţi ca agenţi de alchilare. Esterul lui Cori. C6H1309P. Gr. mol. 260,14. 1-Fosfat de D-glucopiranoză. Monoester fos-foric al glucozei. Se formează în glicogen, sub acţiunea fosforilazei, şi din hexoze monomoleculare, sub acţiunea hexokinazei. Fosfoglucomutaza îl izomerizează în esterul lui Rob ison. E foarte solubil în apă; [a]|j5 +120° (c=1, în apă). Acid mai puternic decît H3P04. Esterul lui Embden. Amestec format din 6-fosfat de glucoză (75 — 80%) şi 6-fosfat de fructoză (20—25%). Sin. Lactacidogen. Esterul lui Harden-Young. r C6H14012P2. Gr. mol. 340,14. 1,6-Difîsfat de D-fructofuranoză. Ester difosforic al fructozei, izolat în fermentaţia alcoolică, unde se formează prin fosforilarea enzima-tică a monozaharidelor. Este substratul pro-priu-zis al fermentaţiei alcoolice. Sin. Difos-fat de hexoză. Esterul lui Neuberg. C6H1309P. Gr. mol. 260.14. 6-Fosfat de D-fructofuranoză, izolat din soluţii de zaharuri care fermentează alcoolic. E foarte solubil în apă; [a]|/ + 2,5° (c=3, în apă). Esterul lui Robison. G6H1309P. Gr. mol. 260.14. 6-Fosfatde D-glucopiranoză. Monoester fosforic al glucozei, izolat în fermentaţia alcoolică din soluţiile de zaharuri în fermentaţie. Apare şi lâ hidroliza enzima-tică a amidonului şi la degradarea ana-erobă a hidraţilor de carbon în muşchi (glicoliză). Sin.': Fosfat de glucoză. Estolidă. Produs de condensare a oxiacizilor, rezultat din reacţia de esterificare între carboxilul unei molecule şi hidroxilul celeilalte. Importanţă practică prezintă estoli-dele acidului ricinoleic, care, sub formă sulfatată, sînt constituenţii de bază ai săpunului „Monopol”. Estradiol. Y. Dihidrofoliculină. Estragol. CH3-0~G6H4-GHa-GH = CHa. Gr. mol. 148,2. Eter fenolic cu catenă laterală alifatică, care se găseşte în uleiul de tarhon, de anison şi de inolură. Are p.f. 215-216; df 0,9755; 1,5230. Prin oxi- dare trece în anetol. Sin. p-Âlilanisol. Estriol. C18H24Q3. l,3,5-Estratrien-3p,16a, 17|3-triol. Gr. mol. 288,37. Hormon ste-roid endocrin, izolat din urina gravidelor. Cristale; p.t. 282°; [a4-58°. E insolubil în apă; solubil în alcool, în cloroform, eter, dioxan, piridină, uleiuri vegetale. Se obţine smtetic mîTIblIculInâT^u mai multe trepte. Medicament folosit în insuficienţa ovariană. Sin. Trihidroxiestrin. Estrageuiw Y. Oestrogeniv - Estronă. Y. Foliculină. Etalare. Proprietatea unui lichid, iar în particular a unei soluţii, a unui agent activ de suprafaţă, de a se întinde pe suprafaţa unui alt lichid sau a unui solid. Etalonare. Determinarea experimentală a relaţiei dintre indicaţiile unui instrument de măsură şi valorile mărimii de măsurat. Etan. CH3CH3. Gr. mol. 30,07. Gaz incolor; p.t. -172°; p.f. -88,5°; R- O - R' + R -— O—S02—ONa. Eterii inferiori sînt li-chide cu miros plăcut (eteric). Unii eteri fenolici se găsesc în uleiurile eterice naturale şi sînt întrebuinţaţi ca esenţe comestibile sau în parfumerie. Eter amilie 282 Eter amilic. (C5Hn)20. Gr. mol. 158,28. Lichid cu miros înţepător; p.t. —69°; p.f. 190°; p.f.12mm 70°; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter: oo. Se obţine sintetic din 1-iodpentan şi Ag20. Dizolvant industrial. Sin.: Diamileter, Amiloxid. Eter de celuloză. V. Celuloză, eteri de ~ . Eter izopropilic. (CH3)2CHOCH(CH3)2. Gr. mol. 102,17. Lichid; p.f. 69°; dq1 0,7247. Se obţine sintetic din iodură de izopropil şi Ag20 sau ca produs secundar la fabricarea industrială a alcoolului izopropilic. întrebuinţări: dizolvant, component octanic pentru benzine. Sin. Diizopropileter. Eter de petrol. Produs petrolier obţinut prin rectificarea benzinei uşoare parafinoase sau a gazolinei; d20 max. 0,695; limita de fierbere: 30—60°; hidrocarburi aromatice — urme. Eter diclordietilic-2,2'. C1CH2CH20CH2CH2C1. Gr. mol. 143,06. Lichid incolor, stabil, necorosiv; p.f. 178,5°; 4o 1,222; nf,0 1,457; căld. spec. 0,369 cal./g (20 — 30°); căld. latentă de vaporizare 64,1; e solubil în apă, la 20° (1 : 1,07), solubil în alcool; nu e miscibil cu hidrocarburile parafinice. Se obţine prin clorurarea eterului etilic. Se întrebuinţează ca dizolvant selectiv în prepararea uleiurilor lubrifiante, a lacurilor, în sinteza organică. Sin. Ghlorex. Eter dielilio. V. Eter etilic. Eter diizoamiiic. C10H22O. Gr. mol. 158,28. Lichid incolor; e solubil în apă, în alcool, cloroform, eter; d 0,775; p.f. 173,4°. E întrebuinţat ca dizolvant în sintezele compuşilor organomagnezieni. Eter divinilic. (CH2=CH)20. mol. 70,09. Lichid foarte volatil, inflamabil; p.f. 28,4°; 4°0,773; n^01,3989; temp. critică 183° (calc.). Eter izopropilic al fenolului. C6H5OCH(CH3)2. Gr. mol. 136,19. Lichid incolor; p.f. 178°; d20 0,973; n$ 1,4992. Se obţine sintetic din iodură de propil şi fenoxid de K; din fenol şi izopropanol peste Th02, la 420°. Sin. Izopropilfenileter. Eter metil-etilic. CH3OC2H5. Gr. mol. 60,09. Lichid; p.f. 10,8°; 0,725. E solubil în apă, în alcool, în eter: oo. Se obţine sintetic din JGH3 şi alcool sau etoxid de sodiu. Eter metilie. CH3 • O • CH3. Gr. mol. 46,07. Gaz.; p.t. -138,5°; p.f. -23,7°; d(aer) 1,617; 1 voi de apă la 18° dizolvă 37 voi. metileter; e solubil în alcool, în eter. E inflamabil. Se prepară din alcool metilie, prin eliminare de apă. întrebuinţări: refrigerent, agent de extracţie, mediu de reacţie. Sin.: Dimetileter, Oxid de metil. Eter sulfuric. V. Eter etilic. Eter tioetilie. V. Sulfura de dietil. Eter tiometilie. V. Sulfura de dimetil. Eterat. Combinaţie organomagneziană, cu formula R MgX+2(C2H5)20, rezultată prin evaporarea soluţiilor eterice ale compuşilor organomagnezieni mieşti. uleiuri: oo; la aer se descompune, formînd acetaldehidă. Se polimerizează conducînd la o masă solidă. Se obţine sintetic prin acţiunea NaOH topit asupra eterului (S, P'-dihalogendietilic. Trebuie păstrat la rece, la întuneric şi în vase închise ermetic. Sin.: Diviniloxid, Etilenoxietenă. Eter etilic. H5C2OC2H5. Gr. mol. 74,02. Lichid incolor, mobil, foarte volatil, foarte inflamabil, cu miros de eter; e higroscopic; p.t. -117,4°; p.f. 34,6df 0,715-0,718. E solubil în apă (1 : 12,5); în alcool, benzen, cloroform, în uleiuri: co. Formează un azeotrop cu apa (1,3%); p.f. 34,2°. Se obţine sintetic din alcool şi H2S04, la 130°. E folosit ca dizolvant pentru ceruri, grăsimi, uleiuri, alcaloizi, gume. Se păstrează în vase închise ermetic, la rece, la întuneric. R ihTtTeLmnţar fe î, a pulberii fără fum, a mătăsii artificiale etc.; în medicină, ca anestezic. Sin.: Dietiloxid, Eter sulfuric, Eter dietilic, Etoxietan. care rezultă prin polimerizarea eterilor vini-lici. Sînt substanţe fără gust şi fără miros, netoxice, rezistente la saponificare. Sînt folosiţi la prepararea de cleiuri, de lacuri, la impregnatul pieilor, ca substanţe ajutătoare în industria textilă; de asemenea, la obţinerea pielii artificiale, a muşamalei etc. Sînt cunoscuţi sub numele de: Igevine, Lutonal, Densodrin, Oppanol G, Yinoflex, Cosal etc. Eteri vinilici. Compuşi rezultaţi prin reacţia de vinilare a C2H2 cu substanţe care conţin grupa —OH, în prezenta' ’alcaliilor "la 120-180°: HC=CH+R—OH-> CH2=CH — — OR. Se cunosc: CH2=CHOCH3 (eter me-tilvinilic), CH2=-CH~OC2H5 (eter etilvi-nilic), GH2=GHOG4H9 (eter rc-butilvinilie). CH2=GHOCH2GH(GH3)2 (eter izobutilvini-lic) etc. Punctele de fierbere ale eterilor ,JvillllicLsÎJit c.uprinse. intre-A°4i-180-°^.-Bi^ lichide incolore; în stare lichidă sau gazoasă, polimerizează, formînd eteri polivinilici (v.). Eterii vinilici reacţionează cu grupele —OH ale celulozei, formînd compuşi cu o bună 283 Etileneianhidrină stabilitate faţă de apă şi alcalii. Eterii vinilici pot fi folosiţi şi ca narcotice prin inhalare. Eternit. Azbociment rezistent la acţiunea C02, H20, a alcaliilor, a gazelor şi a focului. Se foloseşte sub forma de plăci pentru acoperişuri, pentru mese, ca tuburi de apă, tuburi de canalizare; ca izolator electric, caloric sau fonic. Ethoeel. V. Etilceluloză. Etil. Radical monovalent, — C2H5, derivat din etan prin eliminarea unui atom de hidrogen. Gaz foarte reactiv. A fost izolat prin descompunerea termică (500 — 600°) a tetraetil-plumbului în fază gazoasă: Pb(C2H5 Pb+4C2H5. Se formează;4 şi prin descompunerea fotochimică a dietil-cetonei, cum şi ca intermediar la descompunerea termică în fază gazoasă a multor substanţe organice. Etil fluid. Aditiv antidetonant pentru benzine. Amestec în care compusul activ, tetra-etil-plumbul, Pb(C2Hş)4, intră în proporţia de 15 — 65%, restul fiind în cea mai mare parte diclor- sau dibrometan, care se adaugă pentru a permite eliminarea plumbului după combustie, sub formă de halogenuri volatile, o dată cu gazele de eşapament. Etil fluidul conţine 63% tetraetil-plumb, 25% dibrommetan, 9% dicloretan şi 3% colorant şi impurităţi. Etilamină. CH3CH2NH2. Gr. mol. 45,08. Lichid inflamabil, cu miros de NH3; p.f. 16,6°; p. solid. —80°; d\5 0,689. E solubilă în apă, în alcool, în eter. Se obţine sintetic din clorură de etil, NH3 şi alcool, închise, la rece. Clorhidrat: cristale higr.; p.t. 108°; d 1,22; e solubilă în apă (1 : 0,4), în alcool; insolubilă în eter. I o d-h i d r a t : cristale higr.; p.t. 188°; d 2,1; e solubil în apă, în alcool; insolubil în cloroform, în eter. Sulfat: cristale higr.; e solubil în apă, în alcool. E folosit ca intermediar în sinteze organice (răşini, coloranţi, stabilizator pentru latex de cauciuc etc.). Sin.: Monoetilamină, Aminoetan. Etilanilină. C2H5NHC6H5. Gr. mol. 121,18. Lichid incolor, cu miros de anilină; p.t. -63,5°; p.f. 204,5°; d\| 0,958; »f>°l,5559; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în dizolvanţi organici: oo. Se închide la culoare la aer. Se obţine sintetic din anilină. HC1 şi alcool la 180°. Se păstrează în recipiente "închise etanş şi la întuneric. E folosită ca intermediar în sinteze de Etilare. 1. Introducerea grupării etil în compuşi organici. Ca reactivi se folosesc, In special, alcoolul, clorură de etil, iodură de etil, sulfatul dietilic, etoxidul de Na. — 2. îmbunătăţirea cifrei octanice a produselor petroliere prin adăugarea etilfluidului. Etilbenzen. C6H5—C2H5. Gr. mol. 106,16. Lichid incolor; p.t. —94,4°; p.f. 136,06°; d|° 0,867; iip 1,4959; e solubil în apă la 15° (0,01), în alcool, în eter: oo, în S02. Se prepară prin alchilarea benzenului cu etilenă în prezenţa A1C13. Se întrebuinţează în sinteza organică; ca dizolvant, ca intermediar la prepararea stirenului. Sin. Fenil-etan. Etilbcnzilanilină. Gr. mol. 211,29. Lichid uleios galben; p.f. 287°; /QjHs 1,034. E insolubil îh G6H5N apă; solubil în alcool CH2C6H5 (1:5,5), în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din etilanilină şi clorură de benzii sau din benzilanilină şi iodură de etil. E folosită ca intermediar "în sinteze de coloranţi. Sin.: Etilfenilbenzilamină, Benziletilanilină. Etilceluloză. Produs obţinut din pulpă de lemn sau din bumbac, din alcalii (->alcali-celuloză) şi clorură de etil; granule albe. E solubilă în dicloretan, în acetonă, în alcool, butanol, CC14, acetat de butii, xilen, toluen etc. E folosită ca intermediar pentru lacuri, răşini. Sin. Ethoeel. Vezi şi Celuloză, eteri de — . Etilelorofilide. Derivaţi ai clorofilei în care radicalul fitil este înlocuit cu etil; se obţin prin tratarea clorofilei cu alcool în prezenţa clorofilazei. Etildimetilcarbinol. V. Alcool amilic terţiar. Etilen. Radicalul: — CH2—CH2— Etilenă. H2C=CH2. Gr. mol. 28,05. Gaz inflamabil; p.t. —169,4°; p.f. —102,4°. Un litru etilenă =1,26 g la 0°C. Temp. critică + 9,6°; preş. critică 50,7 at; e solubilă în apă (1 : 4 la 0°), (1 : 9 la 25°), în alcool, acetonă, benzen, amoniac; cu aerul este explozivă. Se obţine sintetic prin deshidratarea alcoolului cu H2S04 sau la 360° peste A1203. E folosită ca intermediar în sinteze organice şi de medicamente. Sin. Etenă. Etileneianhidrină. CH2(OH)CH2CN. Gr. mol. 71,08. Lichid; p.t. —46°; p.f. 228° (cu descompunere); p f 20mm 118°; p.f.10mm 102°; df 1,0404; njf 1,4241. E solubilă în apă, acetonă, în alcool: oo; puţin solubilă în eter; insolubilă în benzen, "în CS2, în CC14. Se obţine sintetic din etilenclorhidrină şi MeîCN. E folosită ca dizolvant pentru ganice; ca intermediar în sinteze organice. Sin.: Nitril hidracrilic, 3-Hidroxipropion-.nitril, Glicolcianhidrină. Etilenclorhidrină 284 Etilenclorhidrină. C1H2CCH20H. Gr. mol. 80,52. Lichid incolor; p.t. —67°; p.f. 128— -130°; H2CCH2OH. Gr. mol. 62,07. Lichid siropos, dulce; p. solid. —17°; p.f. 197°; 1,1176; nf>° 1,4311. Se obţine sintetic prin oxidarea catalitică a etilenei sau prin hidroliza etilenclorhidrinei. E solubil în apă, în alcool: oo, în eter j (1 : 200). E folosit ca dizolvant pentru ceruri, răşini, coloranţi; intermediar în sinteze organice, de medicamente, la prepararea de paste pentru imprimat, ca amestec antigel etc. Sin. Glicol. Etilenglicoidiacetat. *GH^GOG€lÎ2GH2OGGGii^r-GrT-«oilrd'4^7t4T Lichid incolor; p.f. 190 — 191°; d 1,104; 1,415; e solubil în apă (1 : 7), în cloroform, în eter. Se obţine sintetic din etilen-glicol şi ac. acetic. Dizolvant pentru uleiuri, esteri celulozici, explozivi, medicamente. Sin. Diacetina glicolului. Etileng licoldibutirat. C3H7GOOCH2CH2OOGC3H7. Gr. mol. 202,24. Lichid incolor; p.t. < —80°; p.f. 240°; d 1,024; ?iţf 1,424; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. Se prepară din etilenglieol şi ac. butiric. Se întrebuinţează ca plastifiant pentru materiale plastice. Sin. Glicoldibutirat. Etilenglicoldiformiat. HCOOCH2CH2OOCII. Gr. mol. 118,09. Lichid incolor; p.f. 174°; d|jj 1,2277; e solubil în apă, în alcool, în eter; în prezenţa apei hidrolizează încet, liberînd ac. formic. E întrebuin ţatTra~agent de îmbălsămare. Sin. Glicoldiformiat. E tileng licoldipropionat. C2H5COOCH2CH2OOCC2H5. Gr. mol. 174r19. Lichid; p.t. < — 80°; p.f. 211 — 212°; d2b 1,045; 1,419; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în ^eter: oo. Se prepară din etilenglieol şi ac. propionic. Se întrebuinţează ca plastifiant pentru materiale plastice. Sin. Glicoldipropionat. Etileng licoldistearat. C17H25 • GOO • CH2 • CH2 • OOG • C17H25. Gr. mol. 574,97. Solid, plăci galbene; p.t. 76-77°; p.f.Mmm241°; 0,96 ; e insolubil în apă; solubil în alcool de 40° (0,12)%, în eter. E întrebuinţat ca plastifiant. Sin. Glicoldistearat. Etilenglicolmonoacetat. CH3COOCH2CH2OH. Gr. mol. 104,1. Lichid; p.f. 182°; e solubil în alcool. Se obţine sintetic din etilenglieol şi ac. acetic. E folosit în medicină ca dizolvant. Sin. Monoacetina glicolului. Etilenglieolmonoetileter. V. Gelosolv. Etilenoxid. Gr. mol. 44,05. Lichid incolor; CH2 P*t* P*f*747 mm 13»5°î ^10 I 0,8824. E solubil în apă, în al- I „ / cool, în eter: oo. Gu aerul for-mează un amestec exploziv. Se obţine sintetic din etilenclorhidrină, prin tratare cu Ga(OH)2 în suspensie apoasă la 100°. Insecticid (amestecat cu G02 1:7, nu e exploziv). Intermediar în sinteze organice (obţinerea de poliglicoli, detergenţi neionici, etanolamină etc.). Sin.: Epoxietan, Gaz T, Carboxid. Etilenoxietenă. V. Eter divinilic. Etilentiouree. Gr. mol. 102,17. Cristale; ^tt aţtt p.t. 203 — 204°; e solubilă în | GS metanol, în alcool; insolu- CH NH^ bilă în eter, în cloroform. Se 2 ^ obţine sintetic din CS2 şi etilendiamină în alcool diluat. Sin. 2-Imi-dazolidintionă. Etilenuree. Gr. mol. 86,1. Cristale; p.t. 131°; e foarte solubilă în CHo—NH^ apă, în alcool cald; puţin | CO, solubilă în eter. Se obţine Cjjo__sintetic din etilendiamină şi 2 * C02, sub presiune şi încăl- zire. E întrebuinţată în sinteza polimerilor înalţi, ca agent de finisare pentru textile, pentru piele. Sin. 2-Imidazolidonă. Etilfenilamina. Y. Etilanilină. Etilfenilbenzilamină. Y. Etilbenzilanilină. Et ilf enilcarbino 1. Y. 1-Fenilpropanol. 2-Etil-l, 3-hexandiol. G8H1802. __spx^opilsJ^^s^pcopâXLdixtL—Gx-—umJL— Lichid uleios; p.f. 244°; p.f.10 mm 129° ; d22 0,9325; 1,453; e solubil în alcool, în izopropanol, în untură de peşte. Se 285 p-Etoxiace tanilidă obţine sintetic prin condensarea butiralde-hidei cu etoxid de aluminiu şi de magneziu şi liidroliza esterului butiric obţinut. E folosit ca insectifug. Sin. Etohexandiol. Elil-p-hidroxifenilcetonă. Y. Frenantol. Zus(2-EtiHiexil)-sulfosuceinat de Na. C20H37O7SNa. Gr. mol. 444,56. Solid ceros, puţin higroscopic; e solubil în apă, în CC14, în eter de petrol, în uleiuri, în alcool, metanol, izopropanol etc. Se obţine sintetic din anhidridă maleică, 2-etilhexanol şi NaHSOg. E folosit ca detergent, agent de înmuiere. Sin.: Alphasol OT, Dioctil-sulfosuccinat de Na. Etilidcn. Radicalul: CH3CH=. 5-Etil-2-sulfanilamido-1,3,4-tiadiazol. Y. NT1-(5-Etil-l,3,4- tiadiazol- 2 - il) -sulfanila-midă. N1-(-5-elil-l,3,4-tiadiazol-2-il) -sulîanilami- dă. C10H12O2N4S2. Gr. mol. 284,36. Cristale; p.t. 185,5—186°; e solubilă în apă (1 : 4 000); în metanol (1 : 40), în alcool (1 : 30), în acetonă (1 : 10). Se obţine sintetic din tiosemiearbazidă şi clorură de propionil; 2-amino-5-etiltiodiazolul format se cuplează cu p-acetilaminobenzensulfo-elorură; produsul de cuplare hidrolizează în mediu acid. Medicament antiinfecţios (streptococi, stafilococi, Salmonella, Coc-cidia etc.). Sin.: 5-Etil-2-sulfanilamido-1,3,4-tiadiazol, Globucid. Etilidenacetonă. CH3CH = CHGOCH3. Gr. mol. 84,11. Produs rezultat prin condensarea, în anumite condiţii, a acetonei cu acetaldehidă. Lichid incolor; p.f. 122 — — 124°; d20 0,856; e solubilă în apă. Sin. Metilpropenilcetonă. Etilidin. Radicalul: CH3C=. Etilmercaptan. C2H5SH. Gr. mol. 62,13. Lichid cu miros greu; p.t. —144,4°; p.f. 37°; df5 0,8314; ti 1,4351; e foarte puţin solubil în apă; solubil în alcool dil. Se obţine sintetic din S02(0C2H5)^ sau C2IÎ5Br şi NaSH. E folosit ca intermediar în sinteze organice şi de medicamente. Sin.: Alcool tioetilie, xMercaptoetan. Etilmorfină. V. Dionină. Etilperoxid. H5C202C2H5. Gr. mol. 90,12. Lichid; p.f. 65°; d|° 0,8235; e solubil în alcool, în eter; puţin solubil în apă. Se lic. Formează amestecuri explozive cu aerul. înainte de distilarea eterului etilic învechit trebuie îndepărtaţi peroxizii cu FeS04. Sin.: Dietilperoxid, Peroxid de etil. 3-Etilpiridină. C2H5C5H4N. Gr. mol. 107,15. Lichid, de la incolor la brun; p.f. 162 — — 165°; d2o0,74; n|>2 1,5021; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Se obţine sintetic prin distilarea glicerinei cu fosfat de NH4, sau a cinconinei. E folosită ca intermediar în sinteze organice. Sin. (3-Etilpiridină. 2-Etil-3-propil-l,3-propandiol. Y. 2-Etil- 1,3-hexandiol. EtiJstibamină. Complex conţinînd acid jp-aminobenzenstibonic (ca tetramer), acid p-acetilaminobenzenstibonic (ca dimer), acid antimonic şi dietilamină în propor-__ tia molară 1: 2; 1:3. Pulbere galben deschis; e soTubiîa în apă (soluţii coloi-dale). Medicament folosit în schistoso-miază, leishmanioză, granulom inguinal. Sin.: Astaril, Neostibosan, Stibosamină. 2-Etil-4«tioearUamido-piridină. C8H10N2S. Gr. mol. 166,24. Cristale galbene, care se descompun la 164 — 166°. E foarte puţin solubilă în apă, în eter; puţin solubilă în metanol, etanol; solubilă în acetonă fierbinte, în dicloretan; foarte solubilă în pi-ridină. Medicament folosit în infecţii tuberculoase care răspund insuficient la tratamentul cu tuberculostatice clasice. Sin.: Nizotin, Amidazin, Etionamidă. Etilvanilină. OCHC6H3(OCH3)(OC2H5). 3--Metoxi-4-etoxibenzaldehidă. Gr. mol. 180,20. Cristale albe, cu gust amărui, cu miros de vanilie, de două ori mai intens decît al vanilinei obişnuite; p.t. 64 — 65°; e puţin solubilă în apă rece; e solubilă în apă caldă, în alcool, eter. Denumirea de etilvanilină se dă impropriu şi burbonalu-lui. Se întrebuinţează în industria alimentară (esenţe, arome, patiserie etc.) Sin.: Burbonal, Novovanilin, Yanilidin, Yani- —loVYanilftzăx,-------------------—---------— Etilxantogenat de potasiu. C3H5OS2K. Gr. mol. 160,30. Cristale galbene; se descompun în aer umed. In prezenţa acizilor minerali se descompune în alcool şi CS2. E între-' buinţat la flotaţia minereurilor, la determinările analitice ale metalelor din grupa FI2S şi (NH4)2S (Cu, Ag, Ni, Hg, Mo), la determinarea alcaloizilor, la sinteze organice. Etină. Y. Acetilenă. Etinil. Radicalul: HC=C—. Etinilestradiol. 17-etinilestradiol. C20H24O2. Gr. mol. 296,39. Cristale; p.t. 141-4146°; [a]f> +1° la +10° (dioxan). E insolubil în apă; solubil în alcool, în acetonă, cloroform, eter, ulei vegetal. Se obţine sintetic din estronă. Medicament folosit în insuficienţa ovariană. Sin.: Lynoral, Estinyl. gesteronă. Etoxi. Radicalul: C2H50—. j^Etoxiacetanilidă. Y. AcetiL^fenetidină. E toxi- i-am i no benzen 286 Etoxi-4-amiiiobciizen. Y. p-Fenetidină. Etoxid de aluminiu. (C2H50)3A1. Gr. mol. 162,15. Se solidifică încet; p.f.6_gmm^O0; P-f*3mm175—180°; p.t. 140°; poate cristaliza cu alcool de cristalizare. Se descompune sub acţiunea apei şi a acizilor. Se obţine sintetic din pulbere de aluminiu cu" alcool absolut în xilen; catalizator HgCl2 şi J2- E întrebuinţat la reducerea aldehidelor şi a cetonelor! Sin. Etilat de aluminiu. Etoxietan. V. Eter etilic. 4-Etoxifeniluree. V. Dulcină. Etoxilin-răşini. V. Răşini-epoxi. Etuvă de uscare. Aparat care serveşte la uscarea sau la menţinerea substanţelor la o temperatură fixă, încălzirea se poate face cu flacără sau electric; există etuve care au regulatoare de temperatură. Etuvă de uscare, cu apă. încălzirea etuvei se face cu apă sau cu un lichid în fierbere, lichidul aflîndu-se intr-o manta care formează partea exterioara a etuvei. E t u-vă de uscare, cu vid. Se diferenţiază prin posibilitatea de a se face uscare la presiune joasă. a-Eucaină. C19H2704N. Gr. mol. 333,41. Esterul metiiic al acidului 1,2,2,6,6-pen-tametil-4-benzoilliidroxipiperidin-4-carboxi-lic. Se obţine sintetic din acetonă, NH4OH, HCN, clorură de benzoil, clorură de metil (în mai multe faze). Cristale; p.t. 104—105°. Anestezic local, destul de toxic. Clorhidrat: p.t. — 200° (cu descom- qgâiiifigaX»_gziE-Jiuja-aJLjiLAi_GMHMjQaBL Qz- mol. 247,32. 2,6,6-Trimetil-4-benzoilhi-droxipiperidină. Se obţine sintetic din di-acetonamină, p-aldehidtrimetilacetopiperi-dină, clorură de benzoil (în mai multe faze). Optic activă, prezintă izomerii: (—): Cristale prismatice din eter; p.t. 57 — 58°. Clorhidrat: plăci, p.t. 244—245°; [a]D —11,3° (apă). (+): Cristale din eter de petrol; p.t. 57 — 58°; are valoare anestezică, ca şi forma ( —), însă toxicitate numai pe jumătate; [a]^ +11,5° (apă). (±): plăci din eter de petrol; p.t. '70 — 71°; e solubil în eter, în cloroform, în benzen. Substituent al cocainei în anestezie locală. Clorhidrat: p.t. 277-279° (cu descompunere). Eucaliptol. C10H18O. Gr. mol. 154,24. Constituent al multor uleiuri eterice (de euea-lipt, lavandă, rozmarin etc.), cu miros de -^amforrp.'l; ^--l',5°r F f.176-177°; 0,9267; re), 1,4584. E foarte stabil faţă de agenţii chimici; cu acizii formează combinaţii" moleculare cristaline (săruri de oxo- niu). încălzit cu H2S04 dil. trece în terpin-hidrat; la rîndul său se poate obţine, din terpin-hidrat, prin deshidratare. Sin.: Gi-neol, 1,8-Gineol. Eucarvonă. C10H14O. Gr. mol. 150,21. 2:6: 6-trimetil-A2 : 4-cicloheptadienonă. Lichid uleios, cu miros asemănător mento-nei; df 0,9490; p.f.22mm 99-100°; re% 1,50872. E insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Component al unor uleiuri eterice. Sin. Eucarvol. Eucatropină. HC1. C17H2503N . HC1. Gr. mol. 327,85. Mandelat de 4-hidroxi- 1,2,2,6-tetrametilpiperidină. HC1. Cristale; p.t. 183—184° (baza liberă, p.t. 113°). E solubilă în apă, în alcool, în cloroform; insolubilă în eter. Se obţine sintetic prin esterificarea 4-hidroxi-l ,2,2,6-tetrametilpi-peridinei cu ac. mandelic. Medicament midriatic. Sin. Euftalmină . HC1. Eucerină. Amestec inodor de vaselină şi alcooli sterinici (hidroxicolesterină, meta-colesterină etc.); obţinută prin extracţie din lanolină. Poate" absorbi o greutate egală de apă, formînd o emulsie. E întrebuinţată în cosmetică şi în dermatologie. Euehinină. C23H2804N2. Gr. mol. 396,47. Etilcarbonat de chinină. Cristale incolore, insipide; p.t. 89—91°; e puţin solubilă în apă; solubilă în acizi diluaţi, în alcool, eter, cloroform; [a]^ 43 —46° "(din alcool). Se obţine sintetic din chinină bază sau sare şi clorocarbonat de etil în toluen la 80°. Succedaneu al chininei, pentru copii. Euelas. Al(BeSi04OH). Mineral. Cristale monoclinice; durit. 7,5; d 3,1; incolor sau ~^verdcT^rraspBClrsticlos.Se..găseşi^~în~cltr- ritoşisturi, în aluviuni aurifere. Euclorină. Oxidant foarte energic, format din-tr-un amestec de HC103 conc. şi HC1 fumans. Eu codai. Y. Dihidrohidroxicodeinonă. Eucoloid. Sistem coloidal în care particulele fazei dispersate sînt macromolecule şi au dimensiuni relativ mari, lungimea lor depăşind 0,25 p, iar gradul de polimerizare, peste 1 000. Eucupină. 3HC1 . G24H3402N2 . 2HC1 > H20. Gr. mol. 473,47. Izoamilhidrocupreină. 2HC1. Cristale amare; e solubilă în apă (1 : 15), în alcool. Medicament anestezic local, de durată lungă, puţin toxic. Bacte-ricid. Eudesmol. Monoalcool cu 15 atomi de carbon în moleculă, constituent al diferitelor tipuri de ulei de eucalipt, care apare în -două-torme-4zomere~^ Are--p,-ir- 82 — 83°; p.f. 156° la 10 mm; df 0,9884; re^0 1,516°; Mo +31,3; e solubil în cloro-form. Sin. Selinelol. 287 Expectorant Eudioinetru. Aparat constituit dintr-un tub simplu sau în formă de U, avînd doi electrozi de platină. E folosit la sinteza unor substanţe în stare gazoasă, cum şi la analiza volumetrică a unor gaze. Există mai multe tipuri: eudiometrul Bunsen, eudiometrul Mitscherlich, eudio-metru cu apă, cu Hg etc. Euîlavină. V. Acriflavină neutră. Euforină. Y. Feniluretan. Euftalmină. HC1. Y. Eucatropină. HG1. Eugenol. CH30(0H)C6H3CH2CH = CH2. Gr. mol. 164,2. 4-Alil-2-metoxifenol. Licbid incolor, cu miros de cuişoare; p.f. 254°; d|| 1,066; lip — 1,542. E insolubil,. în apă; solubil în alcool, în cloroform, dter, uleiuri. Se extrage din ulei de cuişoare. Dezinfectant dentar; intermediar în sinteza vanilinei. Sin.: Acid cariofilic, Alil-guaiacol. Eumidrină. C18H2606N2. Gr. mol. 366,40. Se obţine prin încălzirea la 110° a atro-pinei/în vase închise, cu azotat de metil. Se întrebuinţează in oftalmologie, ca înlocuitor al atropinei, fiind mai puţin toxică. Sin. Azotat de metilatropină. Eunareon. Y. Acid 5(&p-bromalil)-5-izopro-pil-N-metilbarbituric. Eunatrol. Y. Oleat de sodiu. Eunoelal. Y. Acid 5-etil-5-izoamilbarbiluric. Eurodiiiă. Aminofenazină, materie colorantă fenazinică, obţinută prin oxidarea fenilen-diaminelor. Eurodinele sînt întrebuinţate la vopsitul bumbacului şi al lînii în prezenţa mordanţilor. EurodaEr Oxifonaziuă, matorie colerantă fe~ nazinică. Eurodolii nu prezintă nici un interes practic. Europiu. Eu. Element în stare metalică. Face parte din familia lantanidelor (pă-mînturi rare). Are nr. at. 63; gr. at. 152: prezintă doi izotopi stabili cu nr. de masă 151 (47,77%), 153 (52,23%), cum şi 14 izotopi artificiali radioactivi. Are valenţa 2 şi 3. Se găseşte combinat în natură, în unele minerale rare (de ex. în monazit). Se obţine prin electroliza sărurilor sale topite/ Determinarea calitativă şi cantitativă se face prin analiza spectrală. Eutectic. Sistem în care faza lichidă (soluţie sau soluţie solidă) se află în echilibru, la o anumită temperatură (temperatura de eutectie), cu aceiaşi componenţi în faza solidă, concentraţia componenţilor fiind identică în cele două faze. aceiaşi componenţi, concentraţia componenţilor fiind identică în cele "două faze. Euxantonă. Y. 3,6-Dihidroxixantonă. Evaporare. Trecerea unei substanţe din stare lichidă în stare de vapori. Everdur. Aliaj anticorosiv — rezistent în special la soluţii de CuS04 şi A12(S04)3 — conţinînd circa 95% Cu, 4% Si, 1% Mn, cu proprietăţi mecanice asemănătoare celor ale oţelului moale. E întrebuinţat la construcţia rezervoarelor, în industria chimică. Evipal. V. Acid N-metilciclohexenilmetil-barbituric. Evipan. V. Acid N-metilciclohexenilmetil-barbituric. Exalgină. C9HnON. Gr. mol. 149,19. Metil-acetanilidă. Cristale incolore, inodore, insipide; p.t. 102°; p.f. 245°; e solubilă în apă rece (1 :60), în apă caldă (1 : 2), în alcool, cloroform, benzen. Se obţine sintetic din clorură de acetil şi N-metilani-lină. Antinevralgic, antireumatic. Exaltolidă. Gr. mol. 240,37. Substanţă albă, n cristalină, cu miros de mosc; (rţr ; /T P;ţ. 31-32’; P.f.15mm 176°; j4t 0)93g3. nii 1,4633. Are foarte buhe proprietăţi de fixa-tor al parfumurilor utilizate în paifumerie şi în cosmetică. Sin. Lactona acidului 15-hidroxipentadecanoic. Exaltonă. Y. Ciclopentadecanonă. Exanol. Produsul rezultat prin condensarea unor fracţiuni de benzine de cracare, în prezenţă de A1C13 sau BF3, care, adăugat în uleiurile minerale, le ridică viscozita-tea şi le ameliorează indicele de viscozitate. Exeipient. Corpul care serveşte ca mijloc de transport substanţei medicamentoase active. Poate fi uscat: pulberi, zahăr; lichid: hidrolate, uleiuri; moale: extracte, grăsimi. Excitare. Variaţia energiei unui sistem, care trece astfel din starea lui normală într-o stare excitată. Are loc prin absorbţia fotonilor sau prin ciocniri inelastice cu alte particule ori sisteme. Exocnzime. Enzime secretate în celule, dar eliminate în lichidele din organism, unde îşi exercită activitatea. Exosferă. Pătură a atmosferei situată la altitudinea de peste 1 000 km. Exosmoză. Proces osmotic în care o substanţă difuzează din interiorul spaţiului mărginit de o membrană către exterior. Exotermlc. Termen care indică degajare de Eutectoid. SistemHT~care o soluţie sbîîcTa, formată din doi sau din mai mulţi componenţi, se află în echilibru, pentru 0 anumită temperatură, cu faza solidă formată de căldură. —— Expectorant. Medicament care provoacă evacuarea secreţiilor care împiedică libera funcţionare a bronhiilor, a laringelui sau Explozie 288 a traheei. Exemple: Benzoat de sodiu, Ipeca, Poligala, Scila etc. Explozie. Fenomen fizico-chimic de descompunere rapidă (în urma unui şoc, a unei variaţii de temperatură sau de presiune, a adiţiei unui reactiv) a anumitor substanţe, cu degajare mare de căldură şi efectuare de lucru mecanic. Numai reacţiile exoterme pot fi explozive; căldura de reacţie accelerează procesul, pînă cînd acesta îa caracter exploziv. Exploziv. Substanţă sau amestec de substanţe, care, în condiţii determinate (prin acţiunea căldurii, a* *unei ciocniri violente etc.), are capacitatea de a produce o reacţie chimică rapidă şi violentă, în care se dezvoltă o mare cantitate de căldură şi de gaze, determinînd o creştere foarte puternică a presiunii într-un spaţiu limitat. Explozivi de iniţiere. Explozivi de mare brizanţă, detonanţi, foarte sensibili la şocuri, la flăcări, scîntei. Sînt întrebuinţaţi la prepararea capselor detonante (de exl: azotura de Pb, fulminatul de Hg etc.). Explozivi de siguranţă. 1. Explozivi bri-zanţi cu temperatură joasă de explozie, reducîndu-se astfel posibilitatea de aprindere a grizuului sau a prafului de cărbune din mine (de ex.: dacită, aninită). — 2. Explozivi puţin sensibili la şoc; se manipulează şi se transportă mai uşor decît ceilalţi explozivi, fără a fi necesare precauţii speciale. Exsieator. Aparat de sticlă, de diferite forme, folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanţelor, cu ajutorul compuşilor higroscopici (H2S04, &i44citgel,KOIdT €a£l2^£cv)-.4k~-aparat-se-poate face şi un vid parţial, pentru accelerarea uscării. Extincţie. V. Densitate optică. Extract. Preparat concentrat, obţinut prin extracţia drogurilor cu dizolvanţi (de obicei alcool diluat, eter) şi evaporarea soluţiei la sec (extract uscat) sau la un volum specificat (extract lichid). Extract alimentar. Concentrat de diferite principii nutritive, rezultate prin extragere din alimente, pe care le substituie în alimentaţie (extract de carne, malţ etc.). Extract de porumb. Infuzie de porumb în apă cu 0,2% S02 menţinut la 46 — 50°, timp de 36 — 40 de ore, apoi concentrat în vid pînă la 16 —20°Be. Conţine 45 — 60% substanţe solide. Mediu de creştere pentru Penicillium chrysogenum etc. Sin. Apă de corn steep. Extract Edclcanu. Concentrat de hidrocarburi aromatice şi olefinice rezultat din rafinarea fracţiunilor petroliere cu S02 lichid (procedeul Edeleanu) şi eliminarea dizolvantului. Extract pectic. Soluţie concentrată de pec-tină. Extract uscat. Reziduu uscat (sec) rezultat prin evaporarea totală a produselor alimentare lichide. Conţine substanţele dizolvate şi în suspensie din produsul iniţial. Extracţie. Separarea, prin procedee mecanice, fizice sau chimice, a unor produse, în componenţi sau în porţiuni bogate în anumiţi componenţi. Exemplu: extracţia făinurilor. Extracţie eu dizolvanţi. Dizolvarea unuia sau a mai multor componenţi dintr-un material solid sau dintr-un lichid, cu ajutorul unor dizolvanţi adecvaţi. Se realizează: discontinuu, semicontinuu (în baterie), continuu. Exemple: procedeul de extracţie lichid-lichid, folosit în tehnologia prelucrării petrolului, pentru separarea de concentrate aromatice, respectiv para-finice, din diferite fracţiuni petroliere; procedeul de rafinare a uleiurilor lubrifi-ante prin extracţia constituenţilor aromatici (care dau indicele de viscozitate scăzut, prezintă rezistenţă slabă la oxidare, şi formează gudroane) cu dizolvanţi selectivi ca: furfurol, fenol, S02 lichid, propan etc. Extracţie cu benzină. Extracţie la care"se foloseşte drept dizolvant benzina. Aplicaţie foarte importantă: extracţia uleiurilor vegetale cu benzină de extracţie. Extruder. Maşină folosită pentru extruderea materialelor plastice. Extrudere. Trecerea forţată a unui material plastic prin matriţe fixe, pentru a obţine tuburi şi forme profilate. F Faetis. Produs cu aspectul cauciucului, ob- 1 cauciucul, la care se adaugă ca ingredient ţinut prin reacţia uleiurilor vegetale cu S activ. Se întrebuinţează şi la obţinerea lino- j sau S2C12. Se amestecă în orice proporţii cu I leumului. j • ' s 289 Fază tlis persan lă Factor de fermentaţie L. Casei. C29H33012N9 . H20. Gr. mol. 717,64. Acid pteroil-Y-glutamil-Y-glutam il-glutamic. A fost izolat din culturile aerobe de Coryne-bacterium. Cristale solubile în apă la 5° 0,10 mg/ml; insolubile în alcool. Are proprietăţile generale ale polipetidelor. înlocuitor al acidului folie, în tratamentul bolilor neoplazice. Sin.: Acid pteroiltrigluta-mic, Pteropterină. Factor de probabilitate. V. Factor steric. Factor steric. în cinetica chimică, devierea experimentală a factorului de frecvenţă, de la valoarea calculată pe baza teoriei* ciocnirilor. Sin. Factor de probabilitate. FADN. Y. Flavin-adenin-dinucleotidă. ..... Faianţă. Produs ceramic poros, cu una" sau cu ambele feţe smălţuite. Varietăţi: feld-s p a t i c ă (faianţă tare), obţinută prin calcinarea unui amestec format din 40— — 55% caolin, 42 — 55% cuarţ, 3—5% felds- pat; calcaroasă (faianţă moale), avînd masa formată din 46—45% caolin, 40% cuarţ, 15—20% marmură sau cretă; a r g i 1 o a s ă; 75 — 80% caolin/ 20 — — 25% cuarţ. Se întrebuinţează: pentru obiecte casnice, de laborator, sanitare, plăci pentru căptuşirea pereţilor etc. Falioaină. C17H2502N . HC1. Gr. mol. 311,85. 2-Piperidinoetil-4 - propoxifenilcetonă. HG1. Cristale albe; p.t. 166°; e solubilă în apă, in alcool dil. Se obţinu sintetic din clorben-zen, anhidridă acetică, A1C13 -> p-clorace-tofenonă + alcool propilic sodat -> p-pro-poxiacetofenonă + formol + piperidină-• HC1 (reacţie Manlich) —> falicaină. Anestezic de suprafaţă (de 8—10 ori mai activ declJLnoYOfîâinâU. ..- _ _______________ Falloidină. C35H46O10N8S. Gr. mol. 770,85. Alcaloid indolic extras din ciuperca Ama-nita phalloides; cristalizează cu 6H20; p. t. 280—282°; [a]^ +62,3° (alcool absolut); e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în piridină, în butanol; insolubilă în dizolvanţi organici. E foarte toxică. Această ciupercă este cauza majorităţii intoxicaţiilor mortale cu ciuperci. Fanodorm. V. Acid 5,5-Ciclohexeniletilbar-bituric. Fantan. C19H1603N2. Gr. mol. 320,34. a-Fe-nilcinconinilaminoformiat de etil. Cristale albe-gălbui deschise, inodore, insipide, p. t. 173—174°. E insolubil în apă, solubil în cloroform; puţin solubil în alcool, în benzen, în eter. Se obţine sintetic din ac. fe-nil-cinconinic, SOCl2 şi uretan. Medicament folosit în gută, reumatism. Sin.: Fe- nrileineon i n i lure t-aftrAneta 1.— -—-- Farad. Unitatea practică de capacitate electrică, în sistemul MKSA. Se defineşte drept capacitatea electrică a unui condensator ale cărui armături se încâfcâ fiecare cu cîte un coulomb, dacă între armături se stabileşte o tensiune de un volt. Faraday. Cantitatea de electricitate de 96500 coulombi, necesară pentru a transporta şi a depune la electrozi un echivalent-gram din orice ion. Faringosept. Y. Benzochinon-guanilhidra-zon-tiosemicarbazonă. Farinograf. Aparat pentru determinarea grafică a rezistenţei opuse de un aluat în timpul frămîntării, cum şi a cantităţii de apă necesare obţinerii unui aluat de o anumită consistenţă. Farmacodinamie. Studiul experimental al influenţelor pe care le exercită asupra organismelor medicamentele sau unele substanţe care urmează să fie întrebuinţate ca medicamente. Farmaeopee. Manual oficial şi obligatoriu, folosit în farmacie; conţine descrierea medicamentelor, dînd îndrumări asupra denumirii, preparării, controlului analitic, conservării şi utilizării lor. Farnesal. CH3 CH3 (CH3)2C=GH—(CHa)a—C=CH(CH2)2—C= = CH — CHO. Gr. moJ. 220,34. Lichid; p.f. 172-174°; dli 0,893; »„ 1,4991. Component al uleiului eteric din iarba de lemon. Fnrnesol. CH3 CH3 (GHa)aC=CH - (CHa)a—C= CH- (CHa)a - G= = CH—CHaOH. Gr. mol. 222,35. Alcool sesquiterpenic. Lichid uleios, cu miros slab de metiliononă; p.f. îomm d|° 0,8846; rijj l,4877. Se gaseşte in mhlteuM rice, ca: uleiul de trandafir, de citronela, de neroii, cananga, iasomie. E puţin utilizat în parfumerie. Faseolină. Proteină vegetală din clasa glo-bulinelor, caracteristică fasolei. FayaJit. Mineral. Silicat de fier: Fe2(Si04), din grupul olivinei. Conţine 70,6 FeO, puţin MnO şi MgO. Cristalizat în sistemul rombic; durit. 6,5; d 4,2. E galben, verde-măsliniu sau negru; opac. Se întrebuinţează la extragerea fierului. Fază. Porţiune omogenă dintr-un sistem, care este formată din una sau din mai multe specii de molecule şi poate fi separată prin mijloace mecanice. O fază poate fi gazoasă, lichidă sau solidă. Fază dispersantă. Una dintre cele două faze de dispersie, în care se găseşte răspîndită faza dispersată. Poate fi gazoasă, lichidă sau solidă. 19 — Dicţionar de chimie Fază dispersată 290 Fază dispersată. Una dintre Cele două faze ale unui sistem coloidal, constituită din materie fin dispersată, ale cărei dimensiuni sînt cuprinse întrebi şi 100 mp,. Poate fi gazoasă, lichidă sau solidă. Fază dispersă. V. Fază dispersată. Fazerton. Oxid de aluminiu fibros, special preparat pentru cromatografie. Sin. Pă-mînt Fazerton. Fazotron. Y. Sincrociclotron. Făina lui Thomas. Îngrăşămînt obţinut prin măcinarea zgurii reziduale de la prepararea oţelului, după procedeul Bessemer-Thomas. Pulbere negricioasă care conţine: 12 — -20% P205, 38-60% Ga, 7,5-25% oxizi de Fe, 2,5 — 13% Si, 0,05 — 15% S şi mici cantităţi de alţi compuşi. E întrebuinţată ca îngrăşămînt pentru solurile acide. Sin. Zgura lui Thomas. Făină de carne. 1. Îngrăşămînt azotat (9—11%), preparat prin măcinarea cărnii fierte şi uscate provenite din cadavre sau din animale bolnave. — 2. Produs folosit în alimentaţia animalelor, preparat din carne proaspătă, prin fierbere, uscare şi măcinare, după obţinerea extractelor de carne. Conţine adaosuri de Ga, Mg, J, Na. Făină de coarne şi de copite. Îngrăşămînt azotat (12% N), preparat din coarne şi din copite calcinate şi măcinate. Se foloseşte ca ingrâşămint pentru soluri acide. Făină de fosfaţi. Produs rezultat prin măcinarea fosfaţilor tricalcici, folosit ca îngrăşămînt pentru soluri umede, neutre sau acide. Făină de griu. Pulbere rezultată prin măcinarea boabelor de grîu şi îndepărtarea par-ţîall™ a^trătunlbr” superficiale ale bobului-”' (în funcţie de gradul de extracţie). Compoziţia chimică depinde de soi, de condiţiile climatice, de gradul de extracţie, fiind*, în medie, următoarea: apă 14%, cenuşă 1,7%, proteine brute 12—13%, grăsimi extracti-bile brute 1,5—2%, substanţe extractibile neazotate 66—68%, celuloză 2 — 3%, vitamine, Conţinutul de celuloză în făină scade în funcţie de gradul de extracţie. Făină de oase. Produs rezultat prin măcinarea oaselor degresate şi din care au fost extrase substanţele gelatinoase. Conţine, în medie, 30 — 33% săruri de Ca şi 14—32% P205. E folosit ca îngrăşămînt pentru soluri acide sau ca adaos în hrana păsărilor şi a animalelor tinere. Făină de peşte. Produs rezultat prin măcinarea peştilor sau a resturilor uscate de pentru hrana animalelor şi a păsărilor, îndeosebi a porcilor, pentru îngrăşare. Conţine, în medie: apă 11%, proteine 50 — 55%, grăsime 4 — 20%, fosfaţi de Ca 20 — 30%, NaCl max. 4%. Făină de sînge. 1. Îngrăşămînt agricol azotat cu 12% N, 1% P205, obţinut din sînge rezidual de abator. — 2. Produs folosit în hrana animalelor tinere, cu peste 80% substanţe proteice, obţinut din sîngele animalelor sacrificate în abatoare, prin încălzire la 100°, coagulare, uscare, măcinare sau, mai bine, prin uscare la temperaturi joase, şi măcinare. FDD. Y. Ferbam. Febrifug. Medicament folosit pentru scăderea temperaturii sau pentru a împiedica urcarea temperaturii corpului (de ex.: chinină, fe-nacetină, piramidon). Sin. Antipiretic. Feculă. Amidon din cartofi. Se deosebeşte de amidonul cerealelor prin aspectul microscopic. oc-Felandren. A1,5-p-mentadienă; l-etil-4-izo-propilciclohexadienă. C10H16. Gr. mol. 136,23. Izomeri optici: forma ( + ): p. f-760mm 175-176°; df 0,8463; nf>° 1,4777; forma (-): p.f.759mm 174-177°; df 0,8425; »f>° 1,4732; [a]f)0-112,76o; for-m a (i): p.f. 175 — 176° (cu descompu-nere); p.f.15,5mm 63-65°; 7$’5 1,4772. Corn-ponenţi ai uleiurilor de angelica, de euca-lipt, de geraniu, piper, anis etc. (3-Felandreii. A2,1(^-p_mentadienă. C101I16. Gr. mol. 136,23. Lichid; p.f.766mm — -172°; dw 0,8520; nf 1,4788. Componental uleiurilor eterice de eucalipt, angelica, piper etc. FeTds“pin;.BlîicatilubTude-A:Uşr^ Ba etc. Se deosebesc două grupe: F e 1 d-spaţi ortoclazi, numiţi şi feldspaţi potasici; cristale monoclinice*; de ex.: or-toza, K(AlSi308), şi celsianul, Ba(Al2Si208). Feldspaţi plagioclazi, numiţi şi feldspaţi sodici; cristale triclinice; de ex.: albit N*a(AlSi308) şi anortit Ca(Al2Si208). Feluree. C6H5CH2CQNHCONH2. Gr. mol. 178,18. Fenilacetiluree. Pulbere albă, p. t. 212—216°; e insolubilă în apă, în alcool, benzen, eter, cloroform; solubilă în acid acetic 20%. Se obţine sintetic din clorura acidului fenilaceticşi uree. Medicament an-ticonvulsiv, folosit* în epilepsie. Sin.: Fenuron, Fenacemidă. Fe merg in. V. Ergotamina, tartrat. Fenacaina.HCl. Y. Holocaină. Fenacemidă. Y. Feluree. Fenakit. Mineral rar. Silicat de berii — Be2(Si04). Cristale romboedrice tetrae-drice; 3; durit. 7,5 — 8; se prezintă corn- 291 Fenchonă pact sau în agregate cu granule mari ori mărunte. Incolor sau colorat, mai des verde-galben; transparent sau translucid. Se găseşte în pegmatite, asociat cu topaz, apatit, berii etc. şi în micaşisturi. E întrebuinţat I ca piatră semipreţioasă. Sin. Fenacit. Fenamină. V. Fenocol. HG1. Fenantreu. C^H^. Gr. mol. 178,22. Hidrocarbură aromatică, polinucleară, condensată angular; se găseşte în gudroanele cărbunilor de pămînt, în fracţiunea de ulei de antracen. Cristalizează în plăci cu p.t. 100,3°, p.f. 339,6°; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen etc. Nu are întrebuinţări industriale, nucleul fenan-trenic se găseşte, însă, la o serie de produşi naturali, cum sînt: ac. abietic, sterinele, sa-poninele, alcaloizii etc. Fenantrenehinonă. Gr. mol. 208,2. Se cunosc ---------------- mai multe orto-ohi- 1 rr rn rn X tt none ale fenantrenu-L6n4-LU-uj-L6n4 .lui 9?10.Fenantren- chinona se obţine prin oxidarea fenantrenu-lui cu ac. cromic. Se prezintă în ace portocalii; p.t. 206,5 — 207,5°; p.f.>300°; sublimează; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în benzen; greu solubilă în eter. Fenantridină. C13H9N. Gr. mol. 179,21. Combinaţie heterociclică (3, 4-benzochinolină), care se formează la trecerea benzilanilinei printr-un tub înroşit. E cristalizată in ace cu p.t. 106°; p.f. 349°; e solubilă în alcool, în eter, cloroform, benzen. Fenantrolină. C12H8N2. Gr. mol. 180,20. Combinaţie heterociclică, cu nucleu condensat angular, obţinută prin încălzirea o-F e n a if t r o 1 i n a. Cristale (benzen) cu 1 H20; p.t. 92-93°; p.f.>300°; e solubilă în apă, în alcool; greu solubilă în eter. c-Fenantrolina formează, cu ionii Fe2+ în soluţie acidă, ionul complex [Fe(C12N8N2)2]2+, colorat în roşu, iar cu ionii Fe3+ formează ionul complex [Fe(C12H8N2)3]3+, colorat în albastru. Dacă fierul se găseşte sub forma trivalentă, se poate reduce cu SnCl2 sau cu clorhidrat de hidroxilamină. Reacţia este specifică pentru Fe2+; limita recunoaşterii 0,03 yFe; limita diluţiei 1 : 1,5 • IO6. Se întrebuinţează la identificarea şi determinarea colorimetrică a Fe2+, cum şi ca indicator redox în analiza volumetrică ce foloseşte reacţii de oxido-reducere. m-F enan-t r o 1 i n a. Cristalizează în plăci din apă cu 2HaO; p.t. 66°; p.f.>360°; e solubilă în apă, în alcool; greu solubilă în eter; inso-lubuF în benzen, p-F enantroî ina. Cristalizează din apă cu 4H20; p.t. (anhi-dră) 173°; sublimează la 100°; e solubilă în apă, în alcool, în eter. Fenazină. Gr. mol. 180,2. Combinaţie heterociclică, obţinută prin în-/N călzirea pirocatechinei cu C6H/ ^ C6H4 fenilendiamina la 200°. Cris-talizează în ace galbene; p.t. 170-171°; p.f.>360°; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Fenazina este combinaţia de bază a materiilor colorante fenazinice (eurodine, safranine, induline, nigrozine). Sin. Di-benzopirazină. Fenazonă. Y. Antipirină. Fenazoxină. Y. Fenoxazină. Fenchan. C10H18. Gr. mol. 138,24. 1,3,3-Tri-metilnorcamfan. Hidrocarbură biciclică, de la care derivă fenchonă. Lichid; p.f.765mm 151 — 152°; rf|° 0,8345; [a]fi-18°; nf1,4471; e solubil în alcool, în eter; greu solubil în ac. acetic. Se cunoaşte şi izomerul: a-fenchan: 2,7,7-trimetilnorcamfan (izo-bornilan). Lichid; p.f.753 mm 163,5 — 164,5°; 4° 0,8579; n£>° 1,4590; [aj^-12,36°. E so-Iubii în alcool, în eter, în eter de petrol. Component al uleiurilor eterice de camfor, eucalipt şi terebentină. Fenchene. Hidrocarburi ciclice cu formula generală: C10H16. Gr. mol. 136,23. Prezintă izomerie optică: a-F e n c h e n a: p.f. 157- 159°; df 0,8070; forma (-); [a]ff—32,32; nf 1,4713; forma (±): (izopinen), p.f. 154—156°; df 0,8660; n|,° 1,4705. (3-Fenchena: forma (+): p.f. 150,5-153,5°; df 0,8599; n£>° 1,4651; {«jg+42,^°. Y-y e n -g-ft «-R -a:-- p.f, -P45--146°; df 0,8539; nf 1,4606. 8-Fen-c h e n a: p.f. 139—140°; d|° 0,8433; nf? 1,4486; [aJ^-68,80 (în alcool). Sin.: Izofenchenă, Fenchilenă. Fenchol. C10HI8O. Gr. mol. 154,24.1,3, 3-Trimetilbiciclo-[1, 2,2]-heptanol-2. Prezintă izomerii: forma ( + ), a: p.t. 45°; p.f. 201-202°; [a^+10,36 (în alcool) forma (-), a: p.t. 47°; p.f. 94°20miu; [al546i .15,04°; forma (-),£: p.t. 3-4°; P-f-18 mm ®^°> toc]546i 27»97°; forma (±): p.t. 38-39°; p.f. 201,4° (202-203°). Se găseşte în cantităţi mici unele uleiuri eterice (de pin, terebentină etc.). Sin. Alcool fen-chilic. Fenchonă. C10H16O. Gr. mol. 152,23.1,3,3-Tri-metil-0-norcamfanonă. Cetona. Se extrage zintă izomerie optică; forma (+): p. t. 3-5°; p.f. 193,5°; df 0,9465; nf 1,4623; Wd+63 , 030; forma (-): p.t. 5°; p. 19 Penergan 292 f. 192,4°; d2 0,948; [a]^ —66,94° (în alcool); forma (±): p.t. -18°; p.f. 193-194°; 0,9501; n‘p 1,4702. E insolubilă în apă; solubilă în alcool absolut, în eter. Fenergan. V. 10-(2-Dimetilamino-l-propil)-fenotiazină. p-Fenetidină. H2NC6H4OC2H5. Gr. mol. 137,18. Lichid incolor, siropos; p.t. 2,4°; p.f. 254 — 256°; d}£1,0652. E puţin antre-nabilă cu vapori. Gu acizii dă săruri. Se obţine sintetic prin reducerea p-nitrofeno-lului cu Fe şi HC1. Clorhidrat: cristale; p.t. 234°; sublimează. Intermediar în sinteza fenacetinei. Sin.: p-Etoxianilină, p-Aminofenetol, Eterul etilic al p-amino-fenolului, Etoxi-4-aminobenzen. Fenetil. Radical monovalent: a-fenetil: C6H5—CH —CH3; p-fenetil: C6H5-CH2-- CH2-. Fenetol. C6H5OG2H5. Gr. mol. 122,16. Lichid; p.t. -33°; p.f. 166°; p.f. 9l?m 60°; e solubil în alcool, în eter; insolubil în apă. Se obţine sintetic din fenoxid de Na şi sulfat de dietil sau halogenură de etil. Sin.: Etoxibenzen. Eter fenoletilic. p-Fenetolearbamidă. V. Dulcină. Feniî. C6II5 — • Radical monovuleiit, derivat, in principiu, din benzen, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. Este un radical liber cu viaţă scurtă. Fenilaeeialdeliidă. C6H5CH2CHO. Gr. mol. 120,14. Aldehidă obţinută prin degradarea Ilof maim ă amide i acidulu i ci namic . Lichid ; p.f. 193-194°; d,‘9>6° 1,025; »^’G° 1,5255; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Fenilaeetamidă. V. Acetanilidă. Fenilacetat de etil. C6H5CH2COOC2H5. Gr. mol. 164,2. Lichid; p.f. 226°; p.f.20 mm 121°; ^4° 1,033; /ij|’5l,49921. Se obţine sintetic din cianură de benzii, alcool, H2S04. Intermediar în sinteze organice (medicamente, parfumuri). Sin. Ester fenilacetic. Fenilacetilenă. C6H5C=CH. Gr. mol. 102,13. Hidrocarbură derivată, în principiu, de la acetilenă, prin înlocuirea unui atom de carbon printr-un radical fenil. Lichid inco-lor; p.t. -44,8°; p.f. 142-143°; df 0,9300; tip 1,5489; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. ___ Fen ilaeetiluree. V. Feluree. Fenilaeetonitril. C6H6CH2GN .Gr. mol.117,14. Lichid incolor; p.f. 233 — 234°; d%° 1,018; 7*^1,5242; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. Se obţine sintetic prin condensarea clorurii de benzii cu cianură de K sau de Na. Prin saponificare dă ac. fenilacetic, iar prin hidrogenare trece în fenil-etilamină. Sin. Gianură de benzii. Fenilaerilat de etil. Y. Cinamat de etil. 2-Fenilacroleină. V. Aldehidă fraws-cinamică. Fenilalanină. C6H5CH2CH(NH2) • COOH. Gr. mol. 165,21. Aminoacid component al multor proteine. Există sub trei forme: Forma DL racemică: cristale; p.t. 271 — 273°; e puţin solubilă în apă rece; insolubilă în eter; are gust dulce. Formal): cristale; p.t.285° (cu descompunere); e solubilă în apă rece (1 : 36); [a]f)0+35° (apă); insolubilă în dizolvanţi organici. Forma L: e larg răs-pîndită în proteinele vegetale; cristale; p.t. 283° (cu descompunere); [a]^0—35,1° (apă). Sin.: Acid a-amino-p-fenilpropionic, Acid l-amino-2-fenilpropionic. Fenilarsinoxid. C6H5—As = 0. Gr. mol. 168,01. Combinaţie arseno-organică, obţinută prin reducerea acidului fenilarsonic [C6H5-AsO(OH)2] cu S02. Fenilazidă. C6H6 — N = N=N. Gr. mol. 119,12. Ulei galben; explodează la distilare Ia presiunea obişnuită; p.f.04 mm 73,5°; rfojj 1,088; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. încălzită cu H2S04 dil., la fierbere, fenilazida trece în p-aminofenol. N-Feullbeazamldă. Y. Benzanilidă. Fenilbenzilamină. G6H5GH2NHC6H5. Gr.mol. 183,24. Cristale prismatice; d 1,065; p.t. 37-38°; p.f. 306-307°; e insolubilă în apă; e solubilă în alcool metilic (la cald), în eter, în cloroform. E întrebuinţată la identificarea acizilor sulfonici. E toxică. Sin. Benzilanilină. 1- Fenilbutan. Y. n-Butilbenzen. 2- Fenilbutan. V. sec-Butilbenzen. Fenilbutazonă. C19H20O2N2. Gr. mol. 308,20. 1,2-difenil- 4 - n -butilpirazolidin-3,5 - dionă. Cristale albe; e solubilă în alcool, în eter, în cloroform; insolubilă în apă; p.t. 104— — 105°. Se obţine sintetic din dietilesterul acidului butilmalonic şi hidrazobenzen. Medicament antireumatic, analgezic; e folosit şi în flebită, în leucemie. Fenilbutazonă-R piramidon==Irgapirină. Sin.: Butazolidină, Butadionă, Reumazol. Fenilcineoniniluretan. V. Fantan. Fen i le lor of or m. Y.01 -Fen iltriclormetan. 293 Fenilhidrazone 2-Fenilcromonă. Gr. mol. 222,23. Cristale; ^TT p.t. 97°; e insolu- EO—CH bilă în apă; solu- bilă în dizolvanţi C6H5 organici. Se obţine sintetic din flavonă+Br2 2-fenilcromonă. Combinaţia de bază a flavonelor. E folosită ca intermediar în sinteze organice. Sin. Flavonă. Fenildiazometan. C6H5—CH=N=N. Gr. mol. 118,13. Diazoderivat alifatic care se prezintă ca un lichid roşu, cu p.f. i5mm81°. E solubil în dizolvanţi organici. încălzit peste 100°, explodează. J Fenildibrompropionat de bornil. V. Dibromdi-hidrocinamat de bornil. f.19 mm 92—93°; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Absoarbe C02 din aer; dă săruri cu acizii. Se obţine sintetic prin reducerea cianurii de benzii cu alcool şi Na. E folosită ca intermediar în sinteza medicamentelor; hipertensiv sim-paticomimetic; are acţiune bactericidă (contra bacteriilor Pyocianeus şi Escheri-chia coli). Feniletilenă. Y. Stiren. a-Fenil-a-etilglutarimidă. C13H1502N. Gr. mol. 217,26. Cristale; p.t. 83—84° (anhidru); p.t. 68—69° (monohidrat). Se obţine sintetic din feniletilacetonitril, NaNH2, şi ac. 3-brompropionic, şi prin ciclizarea ni-trilului rezultat sub acţiunea H2S04. Antagonist în otrăvirea cu barbiturice. Sin. Doriden. Fenildielorarsină. C6H5—AsCl2. Gr. mol. 222,92. Combinaţie aromatică a arsenului, obţinută prin încălzirea clorurii de fenil-Hg cu * triclorură de As. Fenildiclorarsina are acţiune iritantă asupra căilor respiratorii. Fenildiclorfosfină. C6H5—PC12. Gr. mol. 179. Combinaţie aromatică conţinînd P în moleculă, obţinută prin tratarea benzenului cu triclorură de P, în prezenţă deAlCl3. Fenildiclorfosfină se' combină cu fenil-fosfina şi dă fosfobenzen, o combinaţie analogă cu azobenzenul. i-Fenil«2,3-diinetil-4-dimetilaininopirazo-lonă-5. V. Amidopirină. l-Feml-2,3-dimetil-5-pirazolonă. V. Antipi- rină. Fenilendiamine. H2NC6H4NH2. Gr. mol. 108. Diamine ale benzenului, obţinute fie prin nit-man î HtipIat* fjp tumh fpHik I “UUvt/X vu XXX tltmti llilivlvl j llu J/l XXX I vUU cerea nitrobenzenilor. Se deosebesc: o-F e-nilendiamina: Cristalizează în foiţe din apă; p.t. 103-104°; p.f. 256-258°; e solubilă în apă, în alcool, în eter. m-F e-nilendiamina: Cristale rombice; p. t. 62,8°; p.f. 284 —287°; e solubilă în apă, în alcool, în eter. p-F enilendiami-n a: Cristale incolore; p.t. 140°; p.f. 267°; e solubilă în apă, în alcool, în eter, în cloroform. Fenilendiaminele sînt întrebuinţate drept materii intermediare în industria coloranţilor. Fenileni. Radicalii bivalenţi I I ‘ I /\_ /\ /\ I ! I I I ! \/ \/ \/ I oWo-fenilen me/a-fenilen para-fenilen Pot fi consideraţi ca rezultînd prin eliminarea a doi atomi de hidrogen din mole-cuIâThenzenu Iu i. Fenilctilalcool. V. Alcool feniletilic. p-Feniletilamină. C6H5CH2CH2NH2. Gr. mol. 121,17. Lichid; p.f. 194 — 195°; p. 3-Fenilftalidă. C14H10O2. Gr. mol. 210,22. 3-Oxo-l-fenilftalen. Cristale; p.t. 117°; e insolubilă în apă şi în NH4OH; greu solubilă în alcool absolut, în eter. Se obţine sintetic prin reducerea acidului benzofe-non-o-carboxilic cu Zn 4- ac. acetic; de asemenea din monoaldehidă ftalică şi io-dură de fenil-magneziu. lenilcjlieină. C6H5NHCH2COOH. Gr. mol. 151,16. Cristale; p.t. 127°; e solubilă în apă, în alcool; greu solubilă în eter. Prin topire cu NaOH trece în ac. indoxilic. Se obţine sintetic prin condensarea acidului antranilic cu acid monocloracetic. Sin. N-Fenilglicocol. Fenilglioxal. C6H5COCHO. Gr. mol. 134,13. Cristale cu 1 HaO; p.t. 91°; p.f.125 mm 142°; e solubil în apă, în alcool, în eter. Se ob- urmată de hidroliză. Fenilhidrazină. C6H5NHNH2. Gr. mol. 108,14. Cristale sau ulei; p.t. J.9,5° (anhi-dră); p.f. 243,5° (cu descompunere); p. f-20mm 141»5°; 4° 1-0978; n|®>3 1,6081. E 'solubilă în alcool, în eter, cloroform, benzen, în acizi diluaţi; puţin solubilă în apă. Se obţine sintetic prin diazotarea anilinei şi tratarea soluţiei cu Na2S03 şi NaOH. E folosită ca intermediar în sinteza medicamentelor (antipirină), ca reactiv pentru grupa carbonil, ca intermediar în sinteza unor coloranţi (tartrazină, roşu eriocrom B etc.). Clorhidrat: cristale; p.t. 243 — 246°; e solubil în apă, în alcool; insolubil în eter. Fenilhidrazone. RHC=N —NH —C6H5 sau R2C^N—NH — C6H5. Combinaţii obţinute princondensaroa fonilhidrazine i cm nlde- hide sau cetone. Prin hidroliză acidă se poate regenera compusul carbonilic iniţial. Sînt substanţe solide, cu tendinţa de a cristaliza şi cu puncte de topire caracte- Fenilhidroxilamină 294 ristice (de ex. fenilhidrazona acetonei are p.t. 21°, iar a acetofenonei, 106°). Prin hidrogenare se transformă în amine primare şi anilină. Sînt întrebuinţate la izolarea şi la identificarea aldehidelor şi a cetonelor din amestecuri, cum şi la caracterizarea lor. Fenilhidroxilamină. C6H5NHOH. Gr. mol. 109,12. Cristale; p.t. 82°; e solubilă în apă rece (1 : 50), în apă caldă (1 : 10), în alcool, în eter, CS2, cloroform, benzen, în acizi diluaţi, în ac. acetic. Se obţine sintetic prin reducerea nitrobenzenului’ cu sulfhidrat de amoniu în mediu alcoolic. E folosită ca intermediar în sinteza cup-feronului. 2-Fenil-l,3-indandionă. C15H10O2. Gr. mol. 222,23. Cristale; p.t. 149°; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în metanol, eter, acetonă, benzen, cloroform, alcalii diluate (soluţie roşie). Se obţine sintetic din anhidridă ftalică, benzaldehidă şi etilat de Na. Anticoagulant folosit în embolii şi în tromboze. Sin. Danilon. Fenilizocianat. C6H5—N = C = 0. Gr. mol. 119,12. Lichid incolor, puternic refringent, cu miros înţepător. Se descompune în apă şi în alcool; e solubil în eter, în cloroform, în benzen. Prin fierbere cu HC1 formează clorhidrat de anilină, iar prin fierbere cu soluţii diluate de alcalii, formează anilină: d 1,095; p.f. 162 -163°; p.f.100mm 100,6°. E întrebuinţat la identificarea alcoolilor şi a fenolilor; ca intermediar la prepararea uretanilor, a derivaţilor ureei, anilidelor etc.; de asemenea, la fabricarea răşinilor alchidiee, la fabricarea de substanţe aju-tatoare pentru textile. Fenilizonitril. C6lf^— N=C. Gr. mol. 103,12. Lichid incolor cu miros caracteristic, utilizat penttu identificarea aminelor primare; P*f*4o mm 78°î 0,978; se descompune în apă, în alcool; e solubil în eter. Se obţine sintetic prin tratarea anilinei cu cloroform, în prezenţa NaOH conc. Sin. Fenilcarbilamină. P-Fenilizopropilamiiiă-(2). C6H5-CH2-CH-CH3. nh2 Gr. mol. 135,20; lichid cu p.f. 16mm 102°;450>949;nf)0 1,4704; Md + Fenillzotiocianaf. Y. Fenilsenevol. (-f- )-l-FeniI-2-metiIammopropan.HCI. V-(+)-Desoxiefedrină.HCl. l-Fenil-2-metilaminopropanol(l). Y. Efe-drină. l-Fenil-3-metilpirazolonă-(5). Gr. mol. 174,2. Cristale; p.t. (an-hidră)127°; p.f.287° ~ « (cu descompunere); H2G-Gx ‘ ‘ ' H O 191°; dă n-c6h5 p-f-17 mm săruri cu acizii; e foarte puţin solubilă în apă rece, în eter, în ligroină; solubilă în apă caldă; foarte solubilă în alcool. Se obţine sintetic din fenilhidrazină şi ester acetilacetic. E folosită ca intermediar în sinteza antipirinei şi a coloranţilor azoici. Fenil-a-naftilamină. G6H5NHG10H7. Gr. mol. 219,27. Derivat substituit al a-naftilami-nei; substanţă cristalizată (din alcool) în prisme; p.t. 62°; P-f-528mm 335°; e solubilă în benzen, în alcool, în*acetonă, eter, cloroform. E întrebuinţată ca antioxidant în industria cauciucului. Sin. Neozon B. F e n i 1 -(3-n aftil amină: Pulbere cenuşie deschisă; p.t. 107 — 108°; p.f. 395,5°; e insolubilă în apă, solubilă în alcool, în benzină, în benzen, E folosită ca antioxidant pentru cauciuc. Sin. Neozon D. Fcnîlnaftofenazină. Combinaţie organică rezultată prin înlocuirea în fenazină a unuia dintre ciclurile benzenice cu un ciclu nafta-linic. Fenilnaftofenazina este combinaţia dte~băxa~de^^~c^ materii colorante fenazinice. Fenilnitramină. C6H5NHN02. Gr. mol. 138.12. Foiţe cu p.t. 46°; explodează la 98°; e greu solubilă în apă, în ligroină; solubilă în alcool. Se obţine sintetic prin nitrarea anilinei. Fenilnitramina se transformă, sub influenţa acizilor, în o-nitro-anilină şi p-nitroanilină. Fenilnitrometan. C6H5CH2N02. Gr. mol. 137.13. Lichid galben; p.f.35mm 141-142° (cu descompunere); 1,16; 1,5323 . Se obţine sintetic prin nitrarea toluenului cu HN03 diî. + 35,6°. Sulfat: p.t. 266-267°. Se obţine sintetic prin reducerea metilbenzilcetonei în prezenţă de NH3. Medicament simpato-mimetic stimulator al sistemului nervos central.—Folosit în stări de depresiune psihică; astenie şi psihoastenie; surmenaj; obezitate; intoxicaţii cu barbiturice. Sin. Benzedrin, Amfetamină. Fenilonă. Y. Antipirină. 4-Feniloxazol. Gr. mol. 145,15. Lichid dens; p.t. 6°; p.f. 220-222°. Se r. W___c. N_____obţine sintetic din a-bro- II || macetofenonă şi forma-Htb XCH midă. Clorhidrat. O Cristale; p.t. 80°; e solubil în apă. 295 1-Fenilpirazol. Gr. mol. 144,17. Ulei galben; p.t. 11 —11,5°; p. HC=NX f. 246,5°; df° 1,1127; rcf,0 | /N C6H5 1,5966; e solubil în al-HC = CH cool, în eter; insolubil în apă rece. Se obţine sintetic din epiclorhidrină şi fenilhidrazinăsau din ac. l-fenilpirazokarboxilic-(4) prin fierbere. 3-FeniIpiridină. G6H5G5H4N. Gr. mol. 155,19. Ulei galben deschis; p. f. 269—270°. E insolubil în apă. Se obţine prin piroliza N-benzilpirolului. Sin. p-Piridilbenzen. 1 -Fenilpirol. C4H4NC6H5. Gr. mol. 143,18. Cristale cu miros de camfor; p.t. 62°; p.f. 234°; p.f.38mm 140°; e puţin solubil în alcool, în eter, benzen, cloroform; insolubil în apă; foarte solubil în eter de petrol. E antrenabil cu vapori; este roşu la aer. Se obţine sintetic prin distilarea uscată a sării de amoniu a acidului mucic cu anilină. Sin. N-Fenilpirol. l-Fenilpropanol. C6H5CH(OH)C2H5. Gr. mol. 136,19. Ulei incolor, cu gust dul-ceag; p.f. 217-221°; p.f. 18mm106-108°; df 0,9.94. E solubil în apă (0,6%), în alcool, în metanol, în benzen. Se obţine sintetic din benzaldehidă şi bromură de etil-mag-neziu. Medicament întrebuinţat în hepato-patii cronice şi in sindroame ale tractului biliar. Sin.: Etilfenilcarbinol, Alcool co-etil-benzilic, a-Hidroxipropilbenzen, Fel'icur. Fenilsemicarbazidă. V. Criogenină. Fenilsenevol. C6H5N=C=S. Gr. mol. 135,18. Se obţine sintetic din anilină şi CS2 -> ^ difeniltiouree simetrica, "care* cu HCI conc. -> fenilsenevol. Lichid cu miros de muştar; e lacrimogen; produce vezicaţii; p.t.’ -21°; p.f. 231°; -NH-C-CrCH3 OH lore, puţin solubile în apă. Se obţine prin încălzirea p-fenetidinei cu un ester al acidului lactic. Medicament antipiretic şi an-tireumatic. Sin.: Lactofenină, Lactil-p-fe-netidină. Fenolat. V. Fenoxid. Fenolat de sodiu. Numele vechi al fenoxi-dului de sodiu. C6H5ONa. Gr. mol. 116,10. Sare albă; cristale delicvescente; e solubil în apă, dînd reacţie alcalină (datorită hidro-lizei parţiale). Se descompune cu acizi slabi (chiar cu H2C03), dînd fenol. E întrebuinţat ca antiseptic; la fabricarea acidului sa-licilic etc. Fenolftalehiă. Gr. mol. HOH4C( c6h4 \ / vco/ 18,31. Cristale; p.t. 258-262°; e inso-C.H.OH lubilă în apă; solubilă în alcool (1 : 12), în eter (1%); , foarte puţin solubi- O la în cloroform. Se obţine sintetic din fenol şi an-prezenţa agenţilor H2S04 etc.). * Se hidridă ftalică, în deshidratanţi (ZnCl2, foloseşte ca indicator în alcalimetrie şi aci-dimetrie. Domeniul de viraj al indicatorului: pH=8,3—10, iar culoarea trece de la incolor, în mediu acid, la roz-vişiniu, în mediu alcalin. pKIn = 9,4. Concentraţia soluţiei alcoolice folosite ca indicator este 1%. Se* întrebuinţează 4 — 5 picături pentru un volum de 50 ml. Sin. 3,3-&/s(p-Hidroxife-nil)-ftalidă. Fenolîurfurol, răşini de . Răşini termo-reactive sintetice, de culoare închisă, obţinute prin condensarea fenolului sau a fenolului substituit cu furfurol. Sînt utilitate ca mase de presare; au o bună capacitate de curgere şi pot fi prelucrate prin injecţie, deoarece la temperaturile obişnuite (TeTucru se întăresc'mallhceît decît răşinile fenolformaldehidice. V. Răşini fenolice. Fenoli. Compuşi hidroxilici, cu hidroxilul legat de un nucleu aromatic. Se prepară prin distilare fracţionată şi extracţie cu NaOH, din gudroane de huilă. Se obţin sintetic prin topirea alcalină a acizilor sulfonici, prin hidroliza sărurilor de diazoniu. Fenoli monohidroxilici: fenolul, cre- zolul, xilenolul, timolul, carvacrolul, naf-tolul etc. Fenoli polihidroxi-1 i c i: pirocatechina, resorcina, hidrochi-nona, pirogalolul, floroglucina, hidroxihi-drochinona. Reacţia caracteristică: coloraţie violetă cu soluţie de FeCl3. Fenoloizi. Substanţe fenolice şi xilenolice obţinute la redistilarea gudroanelor de coc-serie. Nu li se cunoaşte exact compoziţia, dar au puncte de fierbere relativ înalte faţă de crezoli (fiind găsiţi în reziduul obţinut după separarea crezolilor la distilarea fracţionată). Au proprietăţi bactericide mai puternice decît crezolii; sînt mai puţin toxici decît fenolii. Formează emulsii stabile cu soluţii de săpun. Se întrebuinţează la prepararea dezinfectanţilor, a insecticidelor, a larvicidelor etc. C.H^ în eter, rn]oraţie C(C6H4OH)2 Fenolsulfonftaleină. Gr. mol. 354,36. Pulbere roşie microcrista-^ lină;e foarte puţin O solubilă în aj)ă, în -SO.>— - / alcool; solubilă în 2 acetonă; insolubilă în cloroform. E solubilă, cu roşie, în soluţii diluate de al-călii. Se obţine prin condensarea fenolului cu anhidrida acidului o-sulfobenzoic în prezenţa H2S04 sau a ZnCl2. E întrebuinţată ca indicator de pH (interval de viraj între 6,4 şi 8,2; virează de la galben la roşu), şi în medicină, pentru determinarea activităţii f un^ţionale a rinichilor. Sin. Roşu fenol. Fenomen. Schimbare de stare fizică (fenomen fizic) sau de stare chimică (fenomen chimic). Fenomen fotoelectric. Fenomen provocat de lumină sau de alte radiaţii electromagnetice, care constă în emisiunea de electroni de către un metal. Fenomen Tyndall. Fenomen observat la trecerea unui fascicul paralel de radiaţii luminoase printr-o soluţie coloidală, ale cărei particule sînt relativ mari; fasciculul devine vizibil şi lumina este polarizată liniar. V. şi Conul lui Tyndall. Fenopirol. Y. îndoi. Fenoplaste. Y. Răşini fenolice. Fenotiazină. V. Fentiazină. NH Fenoxazină. C6Hd^ ^C6H4 Gr. nioL183,20.. O Cristale incolore; p.t. 148°. E solubilă în alcool. Se obţine sintetic din o-aminofenol 297 Ferieianură feroasă şi pirocatechină. E folosit ca intermediar în sinteza coloranţilor. Sin.: Fenazoxină, Fenoxină. Fcnoxi. CH3 O - ţzy - C-O - O - CH2 - GH - GHa- -GH3 OH rcc^lOO. Gr. mol. — 30 000. Polimer termoplastic obţinut din difenilolpropan şi epiclorhidrină. Se deosebeşte de răşinile epoxidice prin aceea că nu conţine grupe epoxidice. Are proprietăţi mecanice foarte bune, care nu sînt influenţate decît foarte puţin do temperatură. Ductilitate comparabilă cu cea a metalelor; e rezistent la acizi şi baze, însă e sensibil la solvenţi organici, mai ales polari. Material transparent care se poate colora în culori deschise sau închise. Din fe-noxi se obţin adezivi, lacuri, stratificate; lipeşte materiale ca: oţel, aluminiu, sticlă/ceramică, hîrtie, polistiren. Fenoxid. Sare a fenolului cu metalele alcaline. Fenolul se dizolvă în hidroxizi alcalini, dînd fenoxid, care este o sare a unui acid slab, parţial hidrolizată în soluţie apoasă. Fenolul e pus în libertate din fenoxid cu acizi slabi (de ex. C02). Sin. Fenolat. Fenoxietanol. Gr. mol. 138,16. Lichid inco-r\ ru ru mi lor, mobil, cu miros plă-u-Ui2-UH2un out, puţin solubil în apă. E întrebuinţat, în me-! II dicină, ca antiseptic contra unor microorga- nisme___gram-negative.Sin.: Fenoxetol, p-Fenoxietilalcool. Fenoxină. V. Fenoxazină. Fenoxipropandiol. C6H5OCH2CH(OH)CH2OH. Gr. mol. 168,19. Cristale albe; p.t. 69°; p.f. 25mm 200°i e foarte solubil în apă, în alcool, în acetonă. Se obţine sintetic din glicerină+Cl2 diclorhidrină simetrică-f-IGOH epiclorhidrină + fenol -> fenoxi- propanoxid+apă (în autoclavă) -> fenoxipropandiol. Medicament analgezic şi seda-tiv. Sin. Antodyne. Fentiazină. Gr. mol. 199,26. Cristale galbene deschise, inodore; p.t. ^NH 180°; e solubilă în dizol- C6H4 xC6H4 vanţi organici; insolu- bilă în apă. Se oxidează la lumină şi la aer. Se obţine sintetic din S şi difenilamină, în prezenţă de catalizator.- E folosită ca inter- gan, Alergan, Glordelazin, Largactil, Dipar-col etc.) şi de coloranţi organici (albastru de metilen). Sin.: Fenotiazină, Dibenzo-paratiazină, Tîodif enilamînă. Fenuron. V. Feluree. Feofitine. Combinaţii heterociclice, aromatice, derivaţi ai clorofilei, din care se obţin prin tratare cu acizi- minerali (înlocuirea Mg din moleculă cu H2). Există feofitină a si & (din clorofila a sau b). Feofitină a COOCH3 are formula : [C32H32ON4]/ COOC20H39 Feoforbide. Derivaţi ai clorofilei. Se obţin prin hidroliza directă a clorofilelor cu acizi tari sau a feofitinelor (înlocuirea Mg cu H2 şi eliminarea restului fitil). Sînt acizi mono-carboxilici. Feorforbida a are formula COOCH3 [C32H32ON4i< COOH Feoîorbinc. Produse obţinute prin saponifi-carea la rece a feoforbidelor. Feoporfirine. Derivaţi ai feoforbidelor. Se obţin din clorofilă/ clorofilide sau feoforbide, sub acţiunea acidului iodhidric ( + 2H; — 2H). Feoporfirina a are formula. COOCH, [C32H32ON4]< COOH Feraţi. Săruri ale acidului feric, H2Fe04; acid care nu e cunoscut în stare liberă. Fe-raţii sînt oxidanţi puternici şi izomorfi cu sulfaţii respectivi. Feraţii alcalini se obţin Încălzind pilitură de fier cu azotaţi alcalini sau oxidînd electrolitic ori cu GÎ2Fe(OH)3 suspendat într-o soluţie concentrată de hi-droxid alcalin. Ferbam. [(CH3)2NCS2]3Fe. Gr. mol. 416,5. Substanţă solidă, neagră. Se descompune lion părţi. Fungicid. Sin.: Dimetilditio-carbamat feric, Fermat, FDD. Ferieianură de potasiu. K3[Fe(CN)6]. Gr. mol. 329,25. Cristale roşii. E uşor solubilă în apă, în alcool; este descompusă de acizi. Se obţine prin oxidarea cu Cl2 a K4[Fe(CN)6]. Sin. Hexacianoferiat (III) de potasiu. Ferieianură de sodiu. Na3[Fe(CN)6] ♦ H20. Gr. mol. 298,8. Cristale roşii, delicvescente. E solubilă în apă; insolubilă în alcool. Se obţine prin oxidarea ferocianurii de sodiu pe* cale electrolitică, sau cu ajutorul oxidanţilor (Cl2). La tratarea cu Cl2 a ferocia-nurilor se obţine amestecul de ferieianură de Na şi NaGl. Sin. Hexacianoferiat (III) de sodiu. Ferieianură feroasă. Fe3[Fe(CN)6]2. Gr.mol. 591,42. La cald se descompune. Are cu- ..loare albastră închisă: e insolubilă în apă rece, în alcool, în eter, în acîzTTfiluaţi. Se formează la tratarea soluţiei feroase cu feri-cianură alcalină 3Fe2+ +2[Fe(CN)6]3" - Fe3[Fe(CN)6]2 Fericiamiri 298 reacţie folosită în chimia analitică pentru identificarea ionului feros. Fericianuri. Sărurile acidului fericianhidric: H8[Fe(CN)6]. Fericianurile sînt mai puţin stabile decît ferocianurile, fiind agenţi oxidanţi relativ puternici. Sînt toxice! Sin. Hexacianoferiaţi (III). Feripirină. Y. Feropirină. Ferită. Constituentul structural, moale şi maleabil, al aliajelor fier-carbon, alcătuit din Fe a şi C (maximum 0,006%), în stare de soluţia solidă la temperatura camerei. Feriţi. Compuşi ai oxidului feric cu diferiţi oxizi bazici. Se obţin prin dizolvarea Fe(OH)3 cu hidroxizi alcalini concentraţi sau prin topirea oxidului feric cu hidroxizi alcalini. Feriţii pot fi consideraţi şi ca oxizi micşti. Exemple: FeCr204(Fe0* Cr203), KFe02, MgFe204(Mg0 • Fe203), CaFe204(Ca0 • Fe203), Fe304(Fe0 • Fe203). Fermentaţie aerobă. Transformare fermen-tativă care are loc în prezenţa aerului (de ex.: fermentaţia acetică, gluconică, oxalică, citrică etc.). Fermentaţie alcoolică. Transformarea fermen-tativă a zaharurilor fermentescibile (glu-coză, levuloză) în alcool etilic şi C02, sub acţiunea drojdiilor (Saccharomyces cere-visiae, elipsoideus, pasteurianus etc.); unele mucegaiuri şi bacterii produc, de asemenea, alcool etilic şi C02. Procesul de transformare fermentativă este complex şi poate fi schematizat astfel: d-glucoză — xi)£^1.naza-> este- rul Robison ____fosfo- hexochinază oxo- izomerază esterul esterul Neuberg -* Harden- Young aidoiaza ^ fosfatul dihidroxiacetonei -* izomerază^ fosfatul D-glicerinaldehidei -> codehidrazăj^ ac D. 3_f osf 0gliceriC Fermat. V. Ferbam. Fermentaţie. Fenomen biochimic cuprinzînd transformarea substanţelor organice, sub influenţa catalitică a enzimelor, în substanţe care au, în general, o structură mai simplă. Furnizează celulelor substanţele specific necesare, produşii de bază pentru sinteza acestora sau energia de reacţie. Clasificare: 1) după microorganism: fermentaţie aerobă, anaerobă; 2) după substrat: fermentaţia zaharurilor, a celulozei, proteică etc.; 3) după produşii principali: fermentaţie alcoolică, acetică, lactică etc.; 4) după agentul de fermentaţie: fermentaţie hidrolitică, oxidativă etc. Fermentaţie acetică. Fermentaţie produsă de enzime din băcTeriî dîn genuT Acetobacter (Mycoderma aceti, Acetobacter peroxydans etc.), care transformă alcoolul etilic în acid acetic; CH3CH2OH + 02 -* CH3COOH + -f-HOH, cum şi alţi alcooli şi aldehide în acid acetic. Unele bacterii acetice produc, prin catabolism total, C02 şi H20. E folosită la fabricarea oţetului prin fermentarea acetică a vinului, a alcoolului. Fermentaţie acetono-butilică. Transformarea fermentativă a zaharurilor fermentescibile (glucoză, levuloză) în alcooli butilici şi acetonă, sub influenţa unor microorganisme caracteristice (Bacillus buiylicusFitz). Se aplică industrial, folosind ca materie primă melasa, porumbul. Fermentaţie acetono-etiiieă. Transformarea fermentativă a zaharurilor fermentescibile (glucoză, levuloză) în alcool etilic şi acetonă, de către junele bacterii (B. acetoethy-Ticum TTbrthrbp, E. macerans Schardinger), în mediu neutru. Se aplică industrial, plecînd de la melasă, porumb, cartofi, sfeclă ete. fosfo-glicero- ac. 2-fosfogliceric enolază mutază ac. fosfo-enol-piruvic fosfokinază ac. enol-piruvic -* ac. piruvic piruvică carboxilază-f- cocarboxilază acetaldehidă al. etilic. Fermentaţie alcoolică modificată, în prezenţă de Mg3(P04)s. La / 2CH3C0CH0 + 2H20. Fermentaţie alcoolică modificată în mediu alcalin. în prezenţa fosfatului dipotasic, a earbona-tului de Na sau de Ga, produşii fermentaţiei alcoolice devin, glicerina,.acidul-aceticy Yu coolul, eterul si C02: 2C;Hia06+H0H 2GH2(OH)CH(OH)GH2OH + +GH3GOOH+GH3CH8OH+2COa. 299 Feroaliaj Fermentaţie anaerobă. Transformare fermentativă care are loc în absenţa aerului (fermentaţia alcoolică, lactică,’ acetono-buti-lică etc.). Fermentaţie butilengiieolică. Transformarea zaharurilor fermentescibile (glucoză, levuloză), sub influenţa unor fermenţi butilici, în butilenglicol. Glucoză -* metilglioxal -► -> ac. piruvic -> acetaldehidă -> diacetil-carbinol -* diacetil+butilenglicol. Diace-tilul, prin reducere biochimică, trece în butilenglicol. Fermentaţie butirică. Transformarea zaharurilor cu formare de ac. butiric. Este produsă de fermenţi butirici, care atacă majoritatea zaharurilor (amidon, pentoze etc.), cum şi ac. lactic etc. Celuloza şi pectinele sînt fermentate de microorganisme specializate (amilobacterii). Fermenţii butirici au o mare plasticitate biochimică, putînd produce, după condiţiile de cultură, fie acizi butiric şi acetic, fie alcool butilic. Y. Fermentaţie acetono-butilică. Fermentaţie citrică. Oxidarea fermentativă a zaharurilor fermentescibile cu formare de ac. citric, sub acţiunea mucegaiurilor (^4s-pergillus, Citromyces, Penicillium, Sterig-maiocystis nigra). Fermentaţie de proteoiiză. Totalitatea fenomenelor fermentativă de proteoiiză sub influenţa, în special, a microbilor patogeni, îa pH>4. Printre produşi se găsesc amino-acizi, amine (putresceină, cadaverină), poli-amine toxice. Fermentaţia dikidroxiacetonei. Trioza (di- mele: 1) dihidroxiacetona condensa^-> fos-fat de hexoză -> fermentează ca în fermentaţia alcoolică (de ex. cu Saccharomyces Ludwigii); 2) în prezenţă de bacili coli: dihidroxiacetona -> glicerină+ac. acetic+ + ac. formic. Fermentaţie for mică. Transformarea secundară, parţială, fermentativă a zaharurilor în ac. formic, în unele fermentaţii, sau principală, în prezenţa de Baccilus prodigiosus, prin scindarea m’etilglioxalului: OH CH3 GOCHO + HOH CHsCOCH< -> OH OII -»■ ch3cho+hc o cerinaldehidă. Y. Fermentaţie alcoolică. Fermentaţie glaconică. Transformarea fermentativă a glucozei în ac. gluconic sub in- fluenţa mucegaiurilor (Sterigmatocystis ni- gra): CH2OH(CHOH)4CHO + 1/2 o2 > -> CH2OH(CHOH)4COOH. ' Se realizează în prezenţa sărurilor de calciu, cu formare de gluconat de calciu. Fermentaţie inferioară. Fermentaţie produsă de microorganisme care se depun pe fundul cuvei de fermentare. Fermentaţie lactică. Fermentaţia zaharurilor fermentescibile cu formare de ac. lactic: C6H120 -> 2H3CCHOHCOOH. Este produsă de: a) fermenţi lactici adevăraţi (lactoba-cili: Termobacterium, Betabacterium, Tetra-coccum etc.) cu activitate homofermentati-vă; b) pseudofermenţi (activitate hetero-fermentativă). E folosită la fabricarea produselor lactate şi a brînzeturilor fermentate. Fermentaţie oxalică. Transformarea fermentativă oxidativă a zaharurilor (glucoză, fructoză, zaharoză, arabinoză) în acid oxa-lic, în prezenţa unor mucegaiuri (Asper-gillus, Mucoracu). Fermentaţie oxidativă. Transformările oxi-dative ale substanţelor organice (zaharuri) sub influenţa enzimelor produse de diferite microorganisme specifice (fermentaţie acetono-butilică, citrică, lactică etc.). Fermentaţie propionică. Transformarea fermentativă a zaharurilor, a acidului lactic şi a acidului piruvic, într-un amestec de acid acetic şi acid propionic, în prezenţa fermenţilor propionici (Baccilus propioni-cus etc.). Zaharurile sînt transformate în acid lactic, iar apoi în acid propionic. Fermentaţie sueein^fumarică. Oxidarea fermentativă a zaharurilor, sub influenţa unor mucegaiuri, în acizii succinic şi fumărie. Fermentaţie superioară. Fermentaţie produsă de microorganisme care se ridică la suprafaţa mediului de fermentaţie. Fermi. Unitate de lungime (simbolul f), numită astfel în memoria lui Enrico Fermi. 1 f=i(T13 cm. Fermiu. Fm. Element transuranic din familia actinidelor, numit anterior centuriu. Nr. at. 100. Se cunosc patru izotopi radioactivi cu nr. de masă 250, 254, 255, 256. Dintre aceştia, izotopul 255 are timpul de înjumă-tăţire cel mai lung (16 ore). Izotopul 250 a fost obţinut în ciclotron prin bombardarea 238U cu nuclee de N sau de O, iar izotopii 254, 255, 256, prin bombardarea Pu cu neutroni lenţi. Izotopul 256 suferă o fisiune spontană. Feroaliaj. Aliaj de fier cu unu ori cu mai multe metale sau semimetale. Exemple: feroaluminiu, ferocrom, feromolibden, fe-robor, ferosiliciu etc. Se întrebuinţează în Feroaluminat tetracalcic 300 siderurgie ca adaos, pentru afinare şi pentru oţeluri speciale. Feroaluminat tetraealeic. Y. Brownmillerit. Feroaluminiti. Feroaliaj conţinînd 11 — 20% Al. E întrebuinţat ca adaos pentru oţeluri de mare rezistenţă şi la alinarea oţelului. Aliajul cu 15% Al se întrebuinţează la confecţionarea de creuzete refractare. Ferocianură de cadmiu. Cd2[Fe(CN)6]. Gr. mol. 436,77. E insolubilă în apă; solubilă în HC1. Sin. Hexacianoferoat (II) de cadmiu. Ferocianură de calciu. Ca2[Fe(CN)6]-12H20. Gr. mol. 508,30. Cristale triclinice galbene; e solubilă în apă. Se obţine din reziduurile care rămîn de la fabricarea gazului de iluminat sau de cocserie, prin tratare cu lapte de var la fierbere. La cald se descompune; d 1,68. Sin. Hexacianoferoat (II) de calciu. Ferocianură de cupru. Cu4[Fe(GN)6]. Gr. mol. 466,12. Cristale brune-roşiatice; e insolubilă în apă, în NH4C1; solubilă în NH4OH. Sin. Hexacianoferoat (II) de cupru . Ferocianură de potasiu. K4[Fe(CN)6].3H20. Gr. mol. 422,38. La 70° pierde apa de cristalizare; la temperaturi mai înalte se descompune; d 1,85; cristale monoclinice, galbene; e solubilă, în apă, în acetonă; insolubilă în alcool. E întrebuinţată ca reactiv pentru fier; la cleirea vinurilor, pentru îndepărtarea excesului de fier. Sin. Hexacianoferoat (II) de potasiu. Ferocianură de sodiu. Na4[Fe(CN)6] • 10H2O. Gr. mol. 484,10. Cristale monoclinice, galbene; e solubilă în apă; insolubilă în alcool; zLlr46^ Sin. Hexacianoferoat (II) de sodiu, Ferocianură ferică. Fe4n[Fen(CN)6]3. Gr. mol. 859,20. La încălzire se descompune. Se prezintă sub formă de cristale de culoare albastră închisă. E insolubilă în apă rece sau caldă; solubilă în HC1, în H2S04, în alcool, în eter. E descompusă de baze, cu formare de Fe(OH)3. Se obţine prin tratarea sărurilor ferice cu K4[Fe(CN)6]: 4Fe3++3[Fe (CN)6]4~ -► Fef1 [Fe1I(GN)*]3 Se foloseşte adesea ca vopsea minerală. Sin : Albastru de Berlin, Albastru de Prusia. Ferocianură feroasă. Compoziţie: FeK2[Fe(CN)6] sau Fe2[Fe(CN)6]. Ia naştere in reacţia dintre sărurile feroase şi K4[Fe(CN)6]/ Precipitat alb, care în contact cu aerul se albăstreşte din cauza oxi-dării sării feroase la sare ferică. Ferocianuri. Sărurile acidului ferocianhi-drÎG:—H4[Fe(EN)-6}.—Antonul -complex, [Fe(CN)6]4+, este foarte stabil; de aceea, feroeianurile nu dau nici reacţiile ionului Fe2+, nici pe cele ale ionului CN‘. Ferocianuri le alcaline şi alcalino-pămîntoase (ex- ceptînd cea de Ba) sînt solubile în apă. Feroeianurile nu sînt toxice. Sin. Hexacia-noferoaţi (II). Ferocrom. Feroaliaj cu 60 — 70% Cr, 0,1 — — 10% C, 0,3—0,4% Mn, pînă la 2% Si şi pînă la 0,04% S, 0,03% P şi 20-35% Fe. E foarte rezistent faţă de apă şi 02; e atacat de acizii neoxidanţi. Proprietăţile fizice ale ferocromului depind mult de conţinutul de carbon. La un conţinut mare ăe carbon (10%), aliajul este poros; cu scăderea conţinutului de carbon devine compact. E întrebuinţat ca adaos pentru oţeluri rapide si pentru oţeluri de blindaj. Feromagnetism. Proprietate a unor substanţe care posedă un paramagnetism (v.) foarte mare: de circa un milion de ori mai mare decît substanţele paramagnetice obişnuite. Au această proprietate cristalele cîtorva metale (Fe, Ni, Co, Gd), unele sulfuri sau unii oxizi de fier, cum şi anumite aliaje de Mn-Al-Cu. Feromagnetismul dispare brusc peste o anumită temperatură (punctul lui Curie: 771° pentru Fe, 1 100° pentru Co, 358° pentru Ni, 16° pentru Gd) şi metalul devine paramagnetic. Feromagnetismul este o proprietate datorită momentului spinilor electronici. Substanţele feromagnetice se mai deosebesc de cele paramagnetice şi prin faptul că rămîn magnetizate şi după suprimarea eîmpului magnetic exterior. Feromangan. Feroaliaj cu 20—80% Mn, 5 — -7% C, 0,5-1,5% Si, 0,2% P, 12-69% Fe. Cind proporţia de mangan depăşeşte 82%, feroaliajul se fărîmă în aer liber, iar la un conţinut mai mic există tendinţa de pulberi. E întrebuinţat la fabricarea oţelurilor speciale şi ca adaos final dezoxidant pentru oţeluri moi. Feromolibden. Feroaliaj care conţine in medie 65-80% Mo, 20-30% Fe, 0-3,0% C. Se obţine din wulfenit (PbMo04) sau molib-denit (MoS2). E folosit pentru obţinerea de oţeluri speciale. Feropirină. 3(CUH12N20) . 2FeCl3. Gr. mol. 889,11. Cristale roşii-galbene deschise; p.t. 220—225°. E solubilă în apă (1 : 5), în alcool; insolubilă in eter. Se prepară din FeCl3 şi antipirină. Medicament hemostatic şi astringent. Sin. Feripirină. Ferosiliciu. Feroaliaj cu 12 — 90% Si, 0,5 — — 1% Mn, 0,1% P şi 0,1 — 1% C, restul fier. E suficient de rezistent faţă de acizi. Culoarea variază cu conţinutul de Si, de la albea dezoxidant şi pentru a împiedica formarea de sulfuri în oţeluri, la fabricarea oţelurilor pentru transformatoare şi motoare electrice, la fabricarea fontei antiacide. 301 Fier Ferotioeianaţi. Complecşi conţinînd anionul tetravalent [Fe(SCN)6]4-. Exemplu: fero-tiocianat de Na: Na4[Fe(SCN)6] • 12HaO. Ferotitan. Feroaliaj care conţine 15—40% Ti. Se obţine prin reducerea rutilului (Ti02) cu cărbune, în prezenţa fierului. E intrebuin-ţat la fabricarea de oţeluri elastice. Ferovanadiu. Feroaliaj cu 40 — 60% Y. Se obţine prin aluminotermie sau prin reducerea, în cuptorul electric, a minereului de vanadiu cu ferosiliciu. E intrebuinţat ca adaos în oţeluri speciale. Ferowolfram. Feroaliaj care conţine 75 — 80% W, pînă la 1% C, restul fier. Se obţine prin reducerea wolframatului [(Fe, Mn)W04] cu cărbune, în cuptor electric. E folosit pentru obţinerea de oţeluri speciale, metal Widia etc. Ferjritină. Proteină cristalizabilă, conţinînd 20—24% Fe şi 1,2 —2% P. Este forma sub care fierul este depozitat în splină, în mucoasa intestinală şi în ficat. Se izolează din splina de cal. Fibră A. Y. Orlon. Fibră sintetică. Fibră obţinută prin filarea polimerilor din soluţii sau din topituri. Y. Rayona, Nailon, Saran, Dacron, Dynel, Orlon, Perlon etc. Fibră V. Polimer obţinut prin condensarea etilenglicoluiui cu tereftalat de etil. E întrebuinţată ca fibră industrială. Fibră vulcan. Foi de celuloză modificată, obţinută prin tratarea hîrtiei cu soluţie de ZnCl2 sau de H2S04; după vălţuire la grosimea dorită, se spală cu apă si se usucă. Se foloseşte la confecţionarea geamantanelor, a saboţilor, a cuzineţilor, a roţilor dinţate, a garniturilor etc. Fibrină. Gel (proteină fibroasă) ireversibil, insolubil, obţinut prin transformarea fibri-nogenului conţinut în plasma sanguină sub influenţa trombinei (enzimă). Fibrina dă sîngelui inchegat structura sa caracteristic fibroasă. Spuma de fibrină (coagulant mecanic) se intrebuinţează în chirurgie craniană, renală, hepatică etc.). Sin. Sinto-nină. Fibrinogen. Pulbere cenuşie-galbenă deschisă; e solubil în apă, în NaCl. E constituentul proteinic al plasmei sanguine, esenţial pentru coagularea sîngelui. Are proprietăţile generale ale globulinelor. In timpul coagulării se transformă în fibrină. Se foloseşte în grefa pielii, în chirurgia nervilor etc. Fibroină. Substanţă proteică constituind circa 70% din mătase. Masă galbenă deschisă, insolubilă în apă, în alcool, în eter, în alcalii diluate; e solubilă în alcalii concentrate, în acizi minerali concentraţi. Fier. Fe. Element în stare metalică. Gr. at. 55,85. Este cel mai răspîndit în natură dintre metalele grele. Ca element se găseşte în meteoriţi. E foarte răspîndit în regnul mineral; de asemenea, în cel animal şi vegetal. Intră în compoziţia hemoglobinei şi a fermentului respirator din celule. Nr. at. 26; prezintă patru izotopi stabili cu nr. de masă 54 (6,5%), 56 (90,2%), 57 (2,8%), 58 (0,5%), cum şi patru izotopi artificiali radioactivi; p.t. 1 535°; p.f. 3 000°; căld. spec. 0,113; d 7,86. Fierul pur este un metal alb, lucios, relativ moale, maleabil, ductil, relativ bun conducător de căldură şi de electricitate. Cristalizează în trei modificaţii cristaline: forma a (sistemul cubic centrat), forma y (sistemul cubic cu feţe centrate), forma 8 (sistemul cubic centrat). Punctul de transformare al formei a în y este la temperatura de 906°, iar al formei y în 8, la 1 401°. Pînă la temperatura de 771°, fierul este feromagnetic, iar peste 771° este paramagnetic. Fierul se combină direct cu metaloizii. 02 uscat nu-1 atacă la temperatura obişnuită; la roşu se combină, însă rapid. în aer încărcat cu umiditate, fierul este oxidat lent şi e transformat în hidroxid (rugină). Este atacat de acizi diluaţi, nu însă de HN03 şi H2S04 conc. Prezintă fenomenul de pasivitate. Are valenţele 2, 3, 6. Dă următoarele clase de compuşi: săruri feroase, în care fierul este bivalent; săruri ferice, în care fierul este trivalent; f e r a ţ i, în care fierul este hexavalent, formînd anionul FeOf~; c o m p uşi complecşi, în fierul este cel mai întrebuinţat dintre metale, sub forma de fier, fontă şi oţel. Mine-reurile cele mai importante: oxizi: hema-titul amorf, oligistul cristalizat, limonitul, magnetitul; s u 1 f u r i: pirita, marcasitul, calcopirita; carbonatul feros: si-deritul. Obţinerea fierului se bazează pe reducerea oxizilor cu G şi CO. Operaţia are * loc în cuptoare înalte, în care se introduc minereul de fier şi G (sub formă de cocs sau de cărbune de lemn), în straturi succesive. Se adaugă, de asemenea, un fon-dant acid (nisip sau argilă), cînd minereul conţine calcar, sau un fondant bazic (calcar), cînd minereul conţine un exces de silice. Pe la partea inferioară a cuptorului se suflă aer încălzit. Aerul arde cărbunele pînă la CO şi acesta reduce oxizii de fier, după reacţia: Fe203+3C0 ^ 2Fe-f-3C02. __O parte dm fier este redus numai pînă la FeO, iar acesta, la o temperatură mai înaltă, este redus direct de cărbune: FeO + G ^ Fe+GO. în partea inferioară a cuptorului înalt, temperatura este de Fier piroforie 302 1 400 — 1 600° şi, la această temperatură, fierul se combină cu carbonul pentru a da carbura de fier, Fe3C (cementita), care se dizolvă în masa de fier şi formează fonta ce se scurge în vatra cuptorului; la suprafaţă se strînge zgura, mai uşoară, formată din silicaţi, iar stratul inferior este format din fontă"(v.). Fonta brută conţine 5 — 7% impurităţi, restul fier. Fierul se obţine prin electroliză, punînd fier brut ca anod într-o baie care conţine FeCl2 şi NaCl, la 60°. Fierul se depune la catodul format din cupru sau plumb. Fierul depus se topeşte pentru a îndepărta gazele reţinute în masa lui. Fierul astfel obţinut conţine 99,9% Fe. Determinarea calitativă. l?e2+: cu fericianura de K formează albastrul lui Turnbull. Limita de recunoaştere, 0,1 y Fe; limita diluţiei 1:6* IO7. Cu, a,a'-dipiridil sau o-fenantrolină se obţine o coloraţie roşie; limita de recunoaştere 0,03y Fe; limita diluţiei 1 :1,5 • 106. Fe3+: cu ferocianura de K formează albastrul de Berlin. Limita de recunoaştere 0,05 y Fe; limita diluţiei 1 : IO6. Cu KSCN dă o coloraţie roşie ca sîngele; limita de recunoaştere 0,25"y Fe; limita diluţiei 1:2* 10^. Determinarea cantitativă. Gravimetric: precipitarea ca Fe(OH)3, calcinare şi, cîntărire ca Fe203. Volumetric: Fe2+: oxidare cu I\2Cr207, KMn04 etc.; Fe": : reducere cu KJ, titrarea J2 cu Na2S203. C o 1 o r i m e-t r i c: Fe2+ cu o-fenantrolină; Fe°+ cu nh4scn. Fier piroforie. Fier redus, foarte fin divizat, sub forma de pulbere, care'suferă o oxidare energică în prezenţa 02 din aer, putîndu-se aprinde şi putînd arde la temperatura obişnuită. Fierbere. Trecerea bruscă a unui lichid în stare de vapori în toată masa sa; fierberea are loc la temperatura la care tensiunea de vapori a lichidului devine egală cu presiunea la care se află lichidul (de obicei presiunea atmosferică). Figură de coroziune. Figură regulată şi puţin profundă care ia naştere pe feţele unui cristal în momentul în care cristalul este atacat de un dizolvant oarecare. Studiate cu atenţie, figurile de coroziune indică simetria cristalului. Filieină. C8II10O3. Gr. mol. 154,16. Cristale; p.t. 215° (cu descompunere); e insolubilă în apă rece; solubilă în apă caldă (1 : 70), în alcool cald (1 : 10); puţin solubilă în eter, în benzen, în ac. acetic. Se extrage din ferigă masculă. Medicament folosit contra teniei. Sin. Acid filicinic. Film, V. Peliculă. Film molecular. Strat molecular de substanţă care se formează la suprafaţa unui adsorbant, ca urmare a adsorbţiei sau a altui fenomen. Filmarou. C47H54016. Gr. mol. 874,9. Pulbere galbenă deschisă; p.t. ~ 60°; e insolubil în apă; solubil în benzen, în eter, în CC14, în alcool amilic, ac. acetic, acetonă, alca-lii, în carbonaţi alcalini (cu descompunere parţială); puţin solubil în alcool. Compus extras din ferigă masculă. Medicament întrebuinţat contra teniei. Sin. Aspidin-filicină. Filochinonă. V. Vitamina K4. Filoeritrină. [C32H33ON4] —COOH. Combinaţie organică cu schelet porfinic, care rezultă din feoporfirină, prin hidroliză urmată de decarboxilare. FilopiroL Trimetiletilpirol. Unul dintre cei I patru alchilpiroli (hemopiroli) care se ob-! ţin prin reducerea distructivă, cu ac. iod-hidric, a nucleului porfinic. Filoporfirină. [C31H35N4] — COOH. Substanţă organică cu schelet porfinic. Provine din filoeritrină, prin tratarea acesteia cu alca-lii, avînd loc eliminarea grupei ce tonice (-CO; +2H). Filtragol. Preparat german de enzime pec-tolitice. V. Pectinol. Filtrare. Operaţia de separare a unui solid dintr-un amestec eterogen solid-lichid, cu ajutorul unor mase poroase, permeabile numai pentru lichid. După filtrare, masa poroasă rămîne neschimbată. Filtrarea se poate executa la presiunea normală şi la temperatura camerei sau la diferite presiuni şi temperaturi. Filtrat. Lichid rezultat din filtrarea unei suspensii, a unei soluţii care conţine precipitate, în general la" separarea unei faze solide dispersate într-un lichid. Gradul de separare a* particulelor solide dispersate depinde de diametrul acestora şi de diametrul porilor filtrului folosit. Filtrat rece. Ulei uşor (1 — 3° E/20°), de natură parafinoasă, cu punct de congelare coborît şi cu indice de viscozitate mare, obţinut prin deparafinarea prin răcire la 10—15° şi filtrare directă, prin filtre-prese (fără dizolvant). Filtru. Dispozitiv cu ajutorul căruia se separă suspensiile solide dintr-un amestec lichid-solid, separarea făcîndu-se prin folosirea de materiale filtrante. Unele materiale filtrante sînt poroase; altele sînt constituite din materiale fin divizate (sticlă, nisip, cocs, pulberi metalice sau nemetalice etc.); altele se obţin prin defibrare (turbă, lînă, bumbac, in, celuloză, azbest etc.). Filtrele trebuie să aibă o suprafaţă mare de filtrare, să nu se înfunde uşor, să 303 Fito toxină poată fi curăţite. Există filtre de laborator (calitative şi cantitative) şi filtre industriale. Filtru bacteriologic. Filtru folosit pentru filtrarea unor cantităţi mici de lichid (de ex. culturi de microorganisme pe bulion de carne). O formă obişnuită a unui astfel de filtru constă dintr-un tub cilindric în care se introduc blocuri filtrante care permit obţinerea de filtrate sterile. Filtru Beehold. Aparat pentru separarea co-loizilor. E format, de obicei, din discuri poroase acoperite cu o peliculă de azotat de celuloză. Filtru Buchner. Pîlnie cilindrică, de sticlă sau de porţelan, prevăzută cu un disc perforat, pe care se aşază o hîrtie de filtru şi se filtrează sub presiune joasă. Filtru Cottrell. V. Procedeul Cottrell. Filtru de sticlă. Filtru cu suprafaţa filtrantă orizontală, confecţionată din sticlă. Funcţionează folosind vidul realizat într-un vas de trompă, în scopul măririi vitezei de filtrare. Suprafaţa filtrantă este confecţionată dintr-o placă poroasă de sticlă. Filtru-presă. Aparat industrial sau de laborator, folosit pentru separarea unui amestec eterogen solid-lichid, sub acţiunea presiunii. Filtrează repede şi are debit mare, dar funcţionează discontinuu. Filtru rotativ. Filtru cu funcţionare continuă, format dintr-un cadru cilindric, care se roteşte în timpul funcţionării, acoperit de elemente filtrante. Interiorul filtrului este împărţit în celule legate alternativ de o pompă de vid şi de o conductă de presiune. Fiobilin. Y. Acid dehidrocolic. Firnis. Produs obţinut din uleiuri sicative sau semisicative, prin încălzirea şi tratarea cu oxizi metalici (Pd, Co, Ni), drept catalizatori de polimerizare. Sicativanţii acţionează (probabil) sub forma sărurilor lor cu acizii graşi (oleaţi-linoleaţi). E folosit în vopsitorie. Fisiune nucleară. Reacţie nucleară spontană sau provocată de acţiunea anumitor particule (în special, neutroni lenţi sau rapizi) asupra unor nuclee grele, care se rup în două fragmente aproape egale, cu greutate atomică mai mică, care au numere de masă cuprinse între 76 şi 162. Masa totală a atomilor care au luat naştere este puţin mai mică decît masa nucleului din care provin. Speciile de atomi care suferă fisiunea sînt 235U, 239Pu, 234Np, 232Th, 231Pa etc. în procesul de fisiune se liberează o cantitate enormă de energie (~MeV). Aceasta provine din diferenţa dintre energia nucleara de legătură a elementelor grele şi a celor mijlocii, rezultate din fisiune, cum şi din defectul de masă, care corespunde unei mari cantităţi de energie, conform relaţiei lui Einstein: AE=A mc\ Energia liberată la fisiunea unui kilogram de uraniu (2 • IO10kcal) corespunde căldurii de ardere a 3 000 t huilă. Fisiune rapidă. Fisiune produsă de neutroni rapizi. Fisiune termică. Fisiune produsă de neutroni termici (lenţi). Fitază. Enzimă din grupa hidrolazelor, care intervine la hidroliza fitinei. Fitil Bickford. Fitil cu pereţii dubli gudronaţi sau dubli impermeabili, confecţionat din bumbac, din iută etc., în interiorul căruia se găseşte un miez continuu de pulbere neagră, specială, cu granulaţie foarte fină, pentru a-i asigura o ardere cu viteză constantă (100 —130 cm / min). E întrebuinţat la transmiterea focului la capsele explozive. Fitină. Sarea de Ga şi Mg a acidului inosi-tohexafosforic. Constituie rezerva fosfoor-ganică a plantelor verzi. Se extrage din tărîţe de grîu, de orez etc. Pulbere albă; e puţin solubilă în apă. Medicament tonic, folosit în tratamentul neurasteniei, al surmenajului, al anorexiei, al anemiei etc. Sin.: Inositohexafosfat de Ga şi Mg, Fos-bios, Tnofosfan. Fitohormoni. V. Auxine. Fitol. Gr. mol. 296,52. Alcool primar nesaturat. ch3 ch3 CH3—CH - (CH2)3—CH—(CH2)3— ch3 ch3 -CH-(CH2)3-C=CH-CH2OH E foarte răspîndit în natură, fiind un component al clorofilei. Ulei vîscos, insolubil în dizolvanţi organici; P-f-ionim 202>5 — 204°; df 0,8497; «p 1,4595. Fitoneide. Substanţe toxice, secretate de plante, care sînt active asupra bacteriilor, mucegaiurilor, insectelor etc. Fitosterină. Produs natural din clasa steroi-delor, grupa sterinelor (derivaţi ai ciclo-pentano-perhidrofenan trenului). Sterinele din vegetale sînt alcooli monohidroxilici nesaturaţi; de ex.: sitosterina, C29H50O; stigmasterina, C29H480. Au funcţie de pro-vitamină D (prin iradiere cu radiaţii ultraviolete capătă proprietăţi antirahitice). Sin. Fitoşterol._ Fitosterol. Y. Fitosterină. Fitotoxină. Antigen de origine vegetală, capabil să determine formarea de anticorpi Fixanol 304 în organismul animal, provocînd accidente toxice. Exemple: ricina (din sămînţă de ricin); falina (din Amanita phalloides şi Verna). Fixanol. Glorură sau bromură de octadecil-piridiniu; agent activ de suprafaţă catio-nic, folosit mai ales pentru mărirea rezistenţei la apă, în vopsirile cu coloranţi direcţi. Fixator. 1. Substanţă chimică întrebuinţată la fixarea imaginii fotografice (de ex. soluţia apoasă de Na2S203 10 — 30%. — 2. Substanţă fără miros, cu punct de fierbere înalt, care dizolvă parfumurile, avînd ca efect încetinirea vitezei de evaporare a acestora (de ex. salicilatul de benzii). Fizetină. Gr. mol. 286,23. Combinaţie orga- CO-C-OI-I (OH)2C6H2( o---C—C6H4OH nică din clasa flavonelor, care constituie componentul colorat al lemnului de fizet (Rfius continus). Ace galbene; p.t. >360° (cu descompunere); e insolubilă în apă; greu solubilă în eter, în benzen, în cloroform; solubilă în alcool, în baze, acetonă. Sin. Tetrahidroxiflavonă. Fizostigmină. Y. Eserină. Flacără. Rezultatul arderii unei mase gazoase. Se obţine, de obicei, prin arderea cu U2 din aer a unui gaz sau a unui amestec de gaze, majoritatea lor fiind combustibile. Unele substanţe solide, în reacţiile de ardere, ajung la incandescenţă, fără a forma, însă, flacără. Cu cît o flacără conţine mai multe particule solide incandescente, cu atît eă este mai luminoasă. Flacăra obţinută prin arderea gazelor în becurile de laborator, in care se arde de obicei gaz de iluminat (la noi gaz metan), este constituită din trei regiuni distincte; a) o regiune interioară, cu temperatura joasă, numită miezul flăcării, în care gazul nu arde; b) o regiune exterioară, numită mantaua flăcării, în care gazele amestecate cu un exces de aer ard complet, şi în care temperatura este cea mai înaltă, flacăra fiind oxidantă; c) o regiune intermediară, care în cele mai multe cazuri este şi foarte luminoasă, din cauza conţinutului mare de particule de carbon incandescente pe care le conţine; de aceea este şi reducătoare. Temperatura flăcării variază după natura gazelor, cum şi după construcţia lămpilor, a becurilor sau a suflătoarelor în care ard gazele. Astfel, temperatura maximă a flăcării obţinute în becul Bunsen este de ~ 1 550°, în becul Tcclu de 1 750°, iar în suflătorul oxia-cetilenic, de 2 700°. Flacără oxidantă. Flacără scurtă, avînd temperatura înaltă, obţinută prin arderea unui combustibil cu exces de aer. E întrebuinţată la afinarea oţelurilor, la arderea sulfurilor, la tăierea metalelor cu flacără oxia-cetilenică, la identificări în laboratoare etc. Flacără reducătoare. Flacără lungă, de culoare galbenă-roşietică, arzind cu mult fum, cu temperatură mai joasă decît a flăcării oxidante, obţinută prin arderea unui combustibil în aer neîndestulător. Se întrebuinţează în îmbogăţirea minereurilor sărace în fier, în laboratoare pentru identificarea unor elemente, în industria ceramică. Flamfotometrie. Metodă fizică pentru determinarea cantitativă a unor elemente chimice. Elementul de dozat, sub forma unui compus solubil, se dizolvă, şi soluţia se pulverizează în flacăra unui arzător de gaz (combustibil: acetilenă, propan, butan, aragaz, gaz de iluminat; flacăra trebuie perfect reglată, precizia rezultatelor de-pinzînd de constanţa flăcării). Radiaţia emisă de flacără este* trecută printr-un filtru specific, care izolează radiaţia caracteristică a elementului de dozat. Aceasta cade mai departe pe o celulă fotoelectrică, iar intensitatea curentului electric care ia naştere se măsoară cu un galvanometru. Din indicaţiile galvanometrului, cu ajutorul unei curbe etalon, se află concentraţia elementului respectiv. Pînă în prezent se pot determina, prin flamfotometrie, elemente alcaline (Li, ÎN a, K, Rb), alcalino-pămîntoase (Mg, Ca, Sr, Ba), Cu, cu o precizie sub 1%. Determinarea durează cîteva secunde. Sin. Fotometrie de flacără. Flavanol-4. C16H1402. Gr. mol. 226,26. 4-Hidroxiflavan. Cristale; p.t. 119°; e foarte solubil în acetonă, în benzen, în alcool; puţin solubil în eter, în ligroină. Se obţine sintetic prin reducerea flavanonei cu amalgam de aluminiu. Sin. 4-Hidroxi-2-fenil--croman. Flavanonă. C15H1202. Gr. mol. 224,25. 2-Fenilcromanonă. Cristale; p.t. 75—76°. Se obţine sintetic din o-oxi-benzilidenaceto-fenonă încălzită cu HC1 sau NaOH. Fia vânt ren. C28H1202N2. Gr. mol. 408,39. Pulbere galbenă sau pastă brună. E insolubil în apă, în acizi; solubil în nitrobenzen la cald. Se obţine sintetic din (â-amino-antrachinonă, SbCl5 şi nitrobenzen. Colorant pentru bumbac în baie de hidrosulfit. Sin.: Flavantronă, Galben Helindon J.G.. Galben Indantren G. Flavicidin. V. Amilpenicilinat de sodiu. Fiavicin. Y. Amilpenicilinat de sodiu. Fia vîn-adenin-dînueleotidă. Dinucleotîdă în care o moleculă de ac. pirofosforic este este-rificată, pe de o parte cu adenosină, iar pe de altă parte, cu riboflavină. Sin. FADN. 305 Floretină Fiavindulinii O. C26H17N2C1. Gr. mol. 392,87. Glorură de fenil-fenantrofenazoniu. Pulbere brună-galbenă; e solubilă in apă. Se obţine sintetic din fenantrachinonă si 0-aminodi-fenilamină în soluţie de ac. acetic. Colorant pentru bumbac mordansat cu tanin şi emetic, pentru imprimarea de calico şi pentru piele. Flavine. Substanţe colorante, galbene, fluorescente, solubile în apă. Acţionează ca acceptori de H2, trecînd în leucoflavine, în procesele de oxido-reducere din sistemul celular; leucoflavinele cedează H2 oxigenului, regenerînd flavina. Exemplu: lacto-flavina (vitamina B2). Flavofosfină. C20H18N3 • N03. Gr. mol. 362,37. Nitrat de diamino-metilfenilaeri-dină. Pulbere brună; solubilă în apă, în alcool, în alcalii dil., în acizi diluaţi. Se obţine sintetic din p-toluidină *HC1, p-toluidină, m-nitroanilină, în prezenţă de FeCl3, la 220°; trece într-un derivat de trifenilmetan, apoi într-un derivat de acri-dină, prin eliminare de NH3, urmată de oxidare. Colorant galben pentru bumbac mordansat cu tanin şi emetic, pentru imprimare şi pentru piele. Sin. Fosfină 2 G. Fia vouă. V. 2-Fenilcromonă. Flavone. Clasă de coloranţi naturali vegetali, galbeni, derivaţi de la flavonă (2-fe-nilcromonă) sau izoflavonă (3-fenileromo-nă), substituite cu 2—6hidroxili. Exemplu: crizina, fizetină, luteolina, morina, quer-cetina etc. Flavonol. C15H10O3. Gr. mol. 238,23. 3-Hi-droxiflavonă. Cristale galbene din alcool; p.t. 169 — 170°. Se prepară din flavonă. Flavoproteine. Enzime care conţin ca grupă prostetică flavin-adenin-dinucleotida (FADN). Sînt transmiţătoare de H2. Ele leagă doi atomi de hidrogen cedaţi de diferite substraturi, trecînd în dihîdroderi-vaţi; aceştia cedează H2 unor acceptori, regenerîndu-se enzima iniţială. Flavo-sare. Forma cis a combinaţiei complexe de Co, cu patru grupe neutre, de (NH3)41 Co I X, (X-ion negativ . (no2)J monovalent). Are culoare galbenă-brună. forma Flavoteben. C18H1]L02N3. Gr. mol. 241,24. Izonicotinoil -p - hidroxibenzaldehidhidra-zonă. Cristale galben deschis; p.t. 284— 285°; e foarte puţin solubil în apă; solubil în alcool, în metanoli Se obţine sintetic din hidrazida acidului izonicotinic şi p-oxi-benzaldehidă în apă sau în metanol. Medicament tuberculostatic mai bine tolerat decît hidrazida acidului izonicotinic. 20 Flint. Mineral, varietate impură de silice (Si02). E întrebuinţat la fabricarea sticlei optice silico-plumbice, numite, de asemenea, flint. Floare de antimoniu (stibiu). Pulbere fină de sulfură de antimoniu sublimată. Floare de sulf. Sulf sub formă de pulbere fină. Se deosebesc: Sulf precipitat, preparat prin fierberea sulfului cu var şi precipitarea soluţiei filtrate cu HC1. S u 1 f sublimat. Sulf spălat cu NH4OH, pentru dizolvarea impurităţilor. Cristale sau microcristale galbene; e solubil incomplet în CS2. Se foloseşte ca parazi-ticid, fungicid, cheratolitic, laxativ. Flobaîene. Produse obţinute prin încălzirea soluţiilor tananţilor catechinici cu acizi minerali. Precipitate roşii, complet insolubile in apă. Floculant. Agent care provoacă aglomerarea si depunerea particulelor care constituie faza dispersată a unui sistem coloidal. Pot fi agenţi de floculare: substanţe chimice (în special electroliţi), curentul electric, căldura etc. Floeulare. Fenomen care are drept consecinţă aglomerarea şi depunerea particulelor fazei dispersate a unui sistem coloidal, sub acţiunea unui agent floculant. V. şi Coagulare. Floeularea coloizilor. Y. Coagularea coloizi-lor. Flogistic. Nume dat de Stahl în anul 1700 unui „principiu combustibil” ipotetic, considerat drept un component al tuturor substanţelor combustibile, cărora le conferea proprietatea de a arde. Stahl presupunea că flogisticul se degajă în timpul arderii. Pentru a explica de ce greutatea corpurilor combustibile creşte prin ardere, Stahl presupunea că, în acest caz, flogisticul avea o greutate negativă. Experienţele lui Lavoisier, care a descoperit esenţa procesului de ardere, au eliminat pentru totdeauna teoria flogisticului. F lorbenzof enonă. (HO)3C6H2COC6H5. Gr. mol. 230,21. Cetonă fenolică obţinută din floroglucină şi benzonitril. Esterîi metilici ai florbenzofenonei, numiţi şi cotoine, sînt întrebuinţaţi în medicină/ Floretină. (HO)8C*H2—co - ch2- ch2-C6H4- OH. Gr. mol. 274,26. Substanţă prezentă ca glicozidă în coaja de măr, de păr, de prun etc. ; p^t. 2b2—2b4° ;- e setubilîhin acetonă fierbinte; greu solubilă în cloroform; insolubilă în eter. Se obţine sintetic prin condensarea nitrilului acidului p-hidro-xicinamic cu floroglucină. 20 — Dicţionar de, chimie Floridină 306 Floridină. Nume comercial dat unui amestec natural de silicaţi de tipul bentonitelor, montmorrillonitelor etc., care au proprietăţi adsorbante remarcabile; întrebuinţări: decolorant pentru uleiuri, material de umplutură pentru cauciuc, pentru filtrare, catalizator sau suport etc. Sin. Pămînt de Florida. Florină. C12H1608. Gr. mol. 288,25. Floro-glucinol-[3-glicozidă. Glicozida florogluci-nei. Cristale; p.t. 231 — 233°; e solubilă în apă, în alcool, în metanol; greu solubilă in acetonă; insolubilă in eter; [a]^2 —74,58°. Florizină. C21H24O10 • 2HaO. Gr. mol. 472,43. Cristale incolore, amare; p.t. 108—109°; e anhidră; p.t. 171°; [a]ff — 52° (alcool). E solubilă în apă rece (1 °/00); foarte solubilă în apă caldă,| în alcool; puţin solubilă în eter. Se extrage din coaja de măr cu alcool diluat. Se foloseşte ca tonic, febrifug. Măreşte permeabilitatea rinichiului, provo-cînd diabetul florizinic. Sin.: Florizosid, Phlorrhizine. Flor og lu cină. C6H3(OH)3 • 2HaO. Gr. mol. 162,14. Cristale albe sau galben deschis; e anhidră, la 110°; p.t. 216—219° (anhidră); e solubilă în apă (1%), în alcool (10%), în eter. Se obţine sintetic prin hidroliza acidă (HC1) a 1,3,5-triaminobenzenului, acesta fiind obţinut prin reducerea 1,3,5-trinitrobenzenului cu Sn+HCl. Reactiv pentru HC1 liber în sucul gastric, pentru pentoze, pentozani, aldehide, lignină, metanol etc. Intermediar în sinteze de medicamente (floroglucinat de Bi). Sin.: Floro-glucinol, 1,3,5-Trihidroxibenzen. F lor og lucind. V. Floroglucină. Flotaţie. Separarea pe cale umedă a mineralelor utile din minereuri. în acest scop se amestecă mineralul fin măcinat cu uleiuri sau cu alţi agenţi care modifică tensiunea superficială a sistemului: particule de minereu-apă-aer. Se amestecă apoi cu apă si se suflă aer. Particulele de minereu se concentrează la suprafaţă în spumă, deşi au densitatea mai mare decît apa, iar ganga se depune la fund. Flotă. Masă de lichid care conţine diverse ingrediente, introdusă intr-un recipient şi în care se realizează o anumită operaţie de prelucrare (de ex., în industria textilă: flotă de vopsire, flotă de spălare; în industria pielăriei: flotă de tăbăcire). Fluctuaţie. Abatere variabilă în timp a valorii unui parametru x, care serveşte la caracterizarea unui sistem fizico-chimic în echilibru termodinamic, <îe la valoarea constantă pe care acest parametru ar trebui să o aibă, dacă echilibrul termodinamic ar fi un echilibru static. F luid, procedeul ~~ de cracare (reformare) catalitică. Procedeu continuu, aplicat pentru a produce benzină cu cifră octanică mare, prin cracarea diferitelor fracţiuni de petrol vaporizate (care servesc ca agent de fluidizare), în prezenţa unui catalizator fin divizat de gel de silice-alumină. Catalizatorul încărcat cu cărbune e scos continuu din reactor şi e regenerat în regenerator, prin arderea cărbunelui într-un curent de aer care este şi mediul de fluidizare. Catalizatorul regenerat, cald, este readus în reactor. Fluidifiant. Substanţă care micşorează vis-cozitatea unui fluid* vîscos cu care se amestecă (de ex. hexametafosfatul de sodiu, utilizat pentru scăderea viscozităţii ţiţeiului). Fluiditate, coeficient de ~ . Valoarea reciprocă a viscozităţii dinamice. Fluidizare. Procedeu de punere în contact a solidelor cu gaze sau cu lichide. Solidul fin divizat este adus într-o stare în care se comportă ca un fluid prin suspendarea lui într-un curent de gaz sau de lichid. Aplicat iniţial în reacţiile catalitice (de ex. cracarea catalitică * a fracţiunilor de petrol, pentru producerea benzinelor cu cifră octanică mare), s-a extins şi la alte tehnologii: arderea pietrei de var, prăjirea piritelor etc. Avantaje: se evită supraîncălzirile locale; se obţin coeficienţi mari de transfer de căldură; se poate aplica regenerarea continuă a catalizatorului etc. Fluometru. Aparat pentru măsurarea debitelor de fluide (lichide sau gaze) în curgere. Se deosebesc: fluometrul cu disc, fluometrul Riesenfeld etc. Fluor. F. Gr. mol. 38. Element gazos, metaloid, primul din familia halogenilor, format dintr-o singură specie de atomi cu nr. de masă 19 (100%). Se cunosc şi trei izotopi artificiali radioactivi. In natură se găseşte numai combinat, sub formă de fluorină, fluorapatit, criolit. în cantitate mică, intră în compoziţia oaselor şi a dinţilor. Se obţine prin electroliza unei soluţii de KF în HF anhidru, lichid, sau a topiturilor de fluoruri acide de K.^Nr. at. 9; gr. at. 19; p.t. —218°; p.f. —188,3°; d (în stare lichidă) 1,108. Gaz de culoare slab galbenă, foarte iritant şi foarte periculos de respirat. Are valenţa 1. Element extraordinar de reactiv; se combină cu toate elementele, inclusiv gazele rare. Are o mare afinitate pentru Si; atacă toate corpurile care conţin Si, le descompune şi formează SiF4. Determinarea ca-litativâ. Ionul F". Lacul de culoare roşie-violetă, dat de sărurile de Zr cu alizarinsulfonatul de sodiu, este descompus de ionul F-, formîndu-se ionul complex 307 Fluorocromaţi [ZrF2]2- şi culoarea virează spre galben deschis. Limita de recunoaştere 5 yF-; limita diluţiei 1 : IO4. D e t e r m i n a r e a cantitativă. Gravimetric: precipitare şi cîntărire sub formă de PbFCl. Volumetric: titr^re cu Th(N03)4 în prezenţa alizarinsulfonatului de sodiu. Fluoramine. Numele a trei compuşi de substituţie ai NH3 cu F; monofluoramină (fluorammă), NH2F; difluoramină, NHF2; trifluoramină (fluorură de N), NF3. Fluorbenzen. C6H5F. Gr. mol. 96,1- Derivat fluorurat al benzenului, obţinut prin tratarea clorurii de benzen-diazoniu cu ac. fluorhidriQ. Lichid incolor; p.t. —41,2°; p.f. 85—86°; d|° 1,024; nf? 1,4677; e inso-Iubii în apă; solubil în alcool, în eter. Fluoren. C13H10. Gr. mol. 166,4. Hidrocarbură triciclică (un ciclu ciclopentadienie condensat cu două cicluri benzenice), obţinută la distilarea gudroanelor de huilă în fracţiunea cu p.f. 270—370° (ulei de antra-cen). Se obţine sintetic din CH=CH şi H2; din cărbune de lemn şi HN03 fumans la fierbere. Cristale fluorescente (alcool); p.t. 116°; p.f. 293—295°; e solubil în eter, în benzen, CS2, alcool cald. Formează cu metalele alcaline derivaţi monometalici şi compuşi de adiţie. Sin.*: Difenilenmetan. Fluorencetonă. V. Fluorenonă. Fluorenonă, Gr. mol. 180,19. Cristale; p.t. 83° (84-86°); p.f. 341,5°; e in-solubil în apă. Se obţine sinte-CO tic prin oxidarea fluorenului cu CH/ Cr03 în ac. acetic; prin disti-6 4 larea uscată a sării de Ca a acidului difenic. Sin.: Difenilencetonă, Fluorencetonă. Fluoresceină. Gr. mol. 332,30. Pulbere roşie-galbenă; p.t. C6H4—COQH 314—316° (cu descom- I ' ~............. (YY%\ punere). E insolubilă în apă, în benzen, cloroform, eter; solubilă în alcool cald, în ac. acetic, în alcalii diluate. Se obţine sintetic din anhidridă ftalică şi rezorcină. Sin.: Rezorcinftaleină, Dihidroxifluoran.Fluoresceină sodică. C20H10O5Na2. Gr. mol. 376,27. Pulbere higroscopică roşie-portocalie. E solubilă în apă cu fluorescenţă galbenă-verde (1 : 40 mii.) numai în mediu neutru sau alcalin. E folosită în medicină, la diagnoza leziunilor oculare; pentru determinarea timpului de circulaţie sanguină. Materie COlOMntă;' e înTreMînpW“îa examinarea apelor subterane. Sin.: Fluoresceină solubilă, Uranină. Fluorescenţă, Proprietatea pe care o au unele substanţe de a absorbi radiaţii cu 6 âîiumita lungime de undă şi de a emite, în schimb, radiaţii cu lungime de undă diferită, de obicei"mai mare, caracteristice substanţei. Emiterea de radiaţii de către substanţă încetează o dată cu iluminarea sa. Fluoreseină. Gr. mol. 334,31. Rezorcinfta-lină. Pulbere gal-C6H4—GOOH benă; se oxidează I I II I ! O OH uşor la fluoresceină p.t. 125-127°. E insolubilă în apă; solubilă în alcalii diluate, în alcool, în eter. Se obţine sintetic din fluoresceină redusă cu Zn şi NaOH. Reactiv pentru oxi-daze, peroxizi. Medicament folosit în oftalmologie. Fluoretan. CH3— CH2F. Gr. mol. 48,06. Derivat fluorurat al etanului, rezultat prin substituirea unui hidrogen din etan cu fluor. Gaz; p.f. —32°; d(aer) 1,7; e solubil în apă, în alcool. Sin.: Fluorură de etil. Fluorină. CaF2. Mineral cu durit. 4; d 3,3; culoarea variază cu temperatura; are luciu sticlos; la cald decrepită; prezintă termo-luminescenţă şi fotoluminescenţă. Se întrebuinţează la prepararea acidului fluorhidric şi în spectroscopie. Sin.: Fluorită, Fluorit, Fluorit. V. Fluorină. Fluoroaluminat de sodiu. V. Griolit. Fluoroaluminaţi. Combinaţii care se obţin la tratarea A1F3 cu fluorurile metalelor alcaline. Se cunosc fluoroaluminaţi care corespund formulelor generale: Me1 [A1F4], MeJ[AlF,], MeJtAIF,]. Fluoroantimoniaţi. Combinaţii care se obţin prin tratarea antimoniaţilor cu ac. fluorhi-dric. Exemplu: Na[SbF6]. Fluoroarseniaţi. Combinaţii care se obţin prin tratarea arseniaţilor cu HF. Exemplu: Na[AsF6]. Fluoroborat de zinc. Zn[BF4]2 • 2H20. Gr. mol. 249,02 (anhidru). Sare incoloră în soluţie, obţinută prin acţiunea H[BF4] asupra ZnO. E întrebuinţat la zincarea tablelor, a sîrmelor etc. E toxic. Sin. Borofluorură de zinc. Fluoroboraţi. Combinaţii ale acidului tetra-fluoroboric H[BF4] cu metalele. Tetrafluo-roboraţii de Na şi NH4 (mai puţin cel de K) sînt solubili în apă, în alcool, soluţiile avînd o reacţie slab acidă, datorită hidro-lizei. Fluoroboraţii de Sn sau de Pb sînt şi oi solubili §i-stnt folosiţi la purif icarea electrolitică a Sn. Fluorocramaţi. Săruri ale acidului hexafluo-rocromic H3[CrF6] şi ale acidului oxifluo-rocromic H[CrOaF]. m Fluoroferaţi 308 Fluoroferaţi. Săruri ale acidului fluoroferic H3[FeF6]. Sărurile iau naştere la tratarea FeF3 cu fluoruri alcaline. Fluoroferaţii sînt, in special, de tipul: Me2[FeF5] sau Me3[FeF6] şi Me1 [FeF4]. Fluorofosfaţi. Săruri ale acidului hexafluo-rofosforic H[PF6] şi ale acizilor oxifluoro-fosforiei H2[P03F] şi H[P02F2]. Aceşti acizi iau naştere în reacţia dintre HF 40% şi P205. Fluorofosfaţii sînt săruri stabile, incolore, avînd reacţie neutră în apă. Fluoroiodaţi. Săruri ale acidului oxifluoro-iodic H[J02F2]. Fluorometrie. Dozarea substanţelor fluorescente prin măsurarea intensităţii şi a culorii radiaţiilor de fluorescenţă. Fluorometru. Aparat pentru determinarea intensităţii luminii de fluorescenţă şi a duratei de fluorescenţă, emise de o substanţă fotoluminescentă. Fluoromolibdaţi. Săruri ale acizilor oxifluo-romolibdenici: H2[Mo02F4], H2[Mo03F2], H[Mo02F3], H[MoOF5]. Fluoromolibdaţii se obţin prin dizolvarea anhidridelor de Mo si a fluorurilor alcaline în soluţii apoase de HF. Fluoroscop. 1. Aparat pentru determinarea intensităţii fluorescentei prin comparaţie vizuala, cu ajutorul unui sistem optic luat ca standard. — 2. Ecran de material fluorescent, folosit pentru a transforma radiaţiile invizibile (radiaţii X, radiaţii y etc.) în radiaţii luminoase vizibile. Fluorosilicat de bariu. Ba[SiF6]. Gr. mol. 279,42. Cristalizează sub formă de ace rombice; e insolubil în apă, în alcool; greu solubil în acizi; d 4,29. Sin. Hexafluoro-silicat de bariu. Fluorosilicat de potasiu. K2[SiF6]. Gr. mol. 220,25. Cristale incolore, cubice sau hexagonale; e puţin solubil în apă, în HC1; insolubil în alcool, în NH3; la cald se descompune; d 3,08. Sin. Hexafluorosilicat de potasiu. Fluorosilicat de sodiu. Na2[SiFe6]. Gr. mol. 188,05. Cristale hexagonale, incolore; e puţin solubil în apă; insolubil în alcool; la cald se descompune; d 2,68. Sin. Hexafluorosilicat de sodiu. Fluorosilicaţi. Săruri ale acidului fluoro-silicic. Fluorosilicaţii iau naştere prin neutralizarea acidului fluorosilicic cu hidroxizi sau cu carbonaţi alcalini, ori prin acţiunea acidului fluorhîdric asupra silicaţilor, care sînt astfel dizolvaţi. Fluorosilicaţii sînt solubili în apă, cu excepţia BaţSiF6] şi a celor alcalini (afară de Li şi NH4). Prin calcinare, fluorosilicaţii se descompun, cu formare de fluoruri ale metalelor respective şi SiF4; HaS04 conc., hidroxizii metalelor alcaline şi NH3 descompun fluorosilicaţii. Sin. Fluosilicaţi. Fluorostanali. Combinaţii obţinute prin tratarea SnF4 cu fluoruri metalice. Ele corespund formulei generale: MeJ[SnF6]. în soluţii diluate, fluprostanaţii se descompun în ionii respectivi. Dimpotrivă, în soluţii mai concentrate se formează mai ales ioni complecşi. Sin. Hexafluorostanaţi. Fluorurare. Introducerea fluorului în molecula substanţelor organice, fie prin înlocuirea atomilor de hidrogen sau a grupelor — OH în hidrocarburile saturate, fie prin adiţia HF la hidrocarburi olefinice. Fluo-rurarea directă a compuşilor organici are loc în prezenţa Ag sau folosind fluoruri metalice (CoF3, CeF4, MnF3 etc.); în aceste condiţii se realizează, de obicei, o înlocuire totală a hidrogenului din hidrocarburi, ob-ţinîndu-se perfluoruri (fluorocarburi). Compuşii fluoruraţi aromatici se obţin uşor din diazoderivati, folosind ac. fluoroboric: H[BFJ. Fluorură de calciu. CaF2. Gr. mol. 78,08. Se obţin cristale tratînd CaC03 cu o soluţie de HF; prin amestecarea soluţiei cu ioni de Ca2+ şi F’ se obţine CaF2, sub forma unui precipitat gelatinos. Cristale cubice; p.t. 1 403°; p.f. 2 500°; d 3,18. E insolubilă în apă; greu solubilă în acizi; solubilă în NH4C1. Mineralul respectiv se numeşte fluorină. Fluorură de sodiu. NaF. Gr. mol. 42. Cristale tetraedrice sau cubice, incolore; e solubilă în apă si în alcool; p.t. 980°; p.f. 1 700°; d 2,80.' Fluorură de staniu. SnF2. Gr. mol. 156,70. Cristale monoclinice, albe; e solubilă în apă. Se mai cunoaşte: SnF4: Gr. mol. 194,70; cristale albe higroscopice; e solubilă în apă rece; în apă caldă se descompune; p.t. 705°; d 4,78. Fluorură dublă de aluminiu şi sodiu. V. Criolit. Fluoruri. Săruri ale HF. Prezintă solubilităţi diferite de ale clorurilor, bromurilor şi iodurilor. De exemplu, CsF, KF, AgF sînt solubile în apă, pe cînd CuF2, CaF2, PbF2 sînt aproape insolubile. Spre deosebire de celelalte halogenuri, fluorurile prezintă tendinţa de a forma săruri complexe; de asemenea, cu HF rezultă fluoruri acide cu formula generală MeIHF2. Fluorurile sînt antiseptici puternici şi NaF, ZnFa servesc la impregnarea lemnului, a tapetelor. NaF, NH4F se întrebuinţează în industria alcoo-luluietilic, caanli&^tic,pentru aimpiedica dezvoltarea altor microorganisme, afară de drojdia de bere (aceasta din urmă se poate aclimatiza la anumite concentraţii în fluoruri). 309 Formaldehidsulfoxilat de sodiu Foc bengal. Amestec pirotehnic care arde cu flacără roşie [format din Sr(N03)2, colo-foniu, NaG103] sau cu flacără verde [format din Ba(N03)2, floare de sulf, cărbune sau zahăr, colofoniu]. Folcodină. C23H30O4N2. H20. Gr. mol. 416,5. Cristale incolore, inodore, amare; p.t. 95°; e solubilă în apă rece (1 : 54), în apă caldă 100° (1 : 8,3), în alcool (1 : 2), în cloroform (1 : 5); [ol]d—94,5°. Se obţine sintetic din morfină şi clorură de morfolil-etil în soluţie alcoolică. Medicament sedativ al tusei. Sin.: Tetrahidrooxazinil-l,4-metilcodeină, Mor-folinil-etil-morfină, Homocodeină. Foldină. V. Acid folie. Foliculină. Ci8H2202. Gr. mol. 270,36. Hormon endocrin extras din urina femeilor, a iepelor gravide şi a armăsarilor. Sintetic se obţine din ergosterol, în cinci trepte. Cristale;p.t. 258-262°; d, 1,228; [a]£>5+158° la +168° (1% în dioxan); e solubilă în alcool (4%), în alcool cald (1 : 50), în cloroform (1 : 110); foarte puţin solubilă în apă. Propionat: p.t/ 134 —135°. Medicament folosit în insuficienţa ovariană. Sin.: Estronă, l,3,5-Estratrien-3-ol-17-onă, Hormon folicular, Menformon, Unden, Oestronă. Follicormon. V. Benzoat de estradiol. Fon. Unitate de măsură pentru intensitatea unui sunet. Fondant. Substanţă care înlesneşte topirea corpurilor greu fuzibile, formînd cu acestea un amestec cu punct de topire mai jos decît al ambilor componenţi (de ex.: feld-spaţii pentru topirea produselor ceramice, sau Si02 la fabricarea fontei; boraxul, la afinarea prin cupelare a Ag etc.). Fonolit. Rocă eruptivă constituită din sani-dină (varietate de ortoză), feldspatoizi şi augit, cu structură porfirică; este o rocă compactă, elaâtică, folosită ca fondant în ceramică. Lovită cu un ciocan, produce un sunet (de unde derivă şi numele). Fontarsan. V. Mafarsen. Fontarsol. Y. Diclormafarsen. Fontă. Aliaj Fe-G cu peste 1,7% C şi cu cantităţi mici de Si, S, P, Mn, Ni etc.; p.t. 1 050 — 1 250°; nu se înmoaie înainte de topire. E uşor de turnat, dar nu poate fi forjată, laminată sau trasă; d 7,03 — 7,73. Este atacată adeseori de soluţii de săruri şi de acizi. Se deosebesc: 1) după culoare şi aspect: fontă albă (care conţine carbon sub formă de cementită) şi f o n t ă cenuşie (care conţine carbon în mare parte sub formă"de“^toHT'2fWpa'~modur de producere: fontă brută şi fontă de prima topire. Fonta albă este mai dură şi mai casantă; ea serveşte mai ales ca materie primă pentru fabricarea oţe lurilor. Fonta se utilizează în metalurgie. Fontă austenitică. Fontă în care conţinutul de elemente gamogene (Mn, Ni, Go) este foarte mare, astfel îneît coboară punctul de transformare eutectoidă la temperatură foarte joasă şi masa metalică de bază se obţine sub formă de austenită, la temperatură obişnuită. Este moale, nemagnetică, anticorosivă şi refractară. Fontă cu crom. Aliaj de Fe cu Gr sub 6% şi cu peste 5% G. E rezistentă la acţiunea agenţilor chimici. E întrebuinţată la confecţionarea pieselor rezistente la coroziune. Fontă inoxidabilă. V. Fontă silicioasă. Fontă silicioasă. Fontă brută cu maximum 18% Si, 3 — 18% Mn şi mici cantităţi de P şi S. Se obţine din minereuri de fier argi-loase. Gînd conţine peste 5% Si, are proprietăţi anticorosive şi se numeşte fontă aliată" silicioasă (sin. Ferosiliciu). Fonta silicioasă cu conţinut de peste 5% Mn are spărtura sclipitoare şi este feromagnetică (sin. Fontă silico-manganoasă). Fonta man-ganoasă (5 — 25% Mn) şi cu conţinut mare de Si se numeşte fontă silicioasă oglindă. E întrebuinţată ca adaos la grafitarea fontei, pentru piese expuse la coroziune. Sin. Fontă inoxidabilă. Foot. Unitate de lungime în sistemul folosit în Anglia şi în S.U.A. 1 foot (picior) = = 0,305 m. Formal. V. Metilal. H Formaldehidă. H—C / O Gr. mol. 30,3. Gaz; p.t. - -92°; p.f. -21°; ° 1,495; e puţin solubilă în apă la 50°; e solubilă în alcool, în eter. E folosită ca dizolvant pentru nitroceluloză şi pentru lacuri. Sin. Diizopropilidenacetonă. Forsterit. Mg2[Si04]. Mineral. Se găseşte în calcare şi în dolomite metamorfice. Cristale rombice; d 3,2; durit. 6 — 7; e transparent, incolor, gălbui, verde deschis; face parte din grupul olivinei. E întrebuinţat ca materie primă pentru extragerea Mg. Fortieel. Propionat de celuloză utilizat la fabricarea obiectelor presate. Forţă coercitivă. Cîmp de intensitate magnetică, de sens contrar, care trebuie aplicat unei substanţe pentru a-i anula magneti-zaţia. Forţă de solvatare. Forţă existentă în solu-—-ţie între moleculele dizotvăhtuluî şi“cele' ale dizolvatului. Intensitatea şi natura forţelor de solvatare depind de structura moleculelor dizolvatului şi dizolvantului. Forţă electromotoare. Diferenţa de potenţial între capetele A şi B ale unui generator de curent sau la capetele ‘A şi B ale unui conductor, cînd circuitul este deschis. Forţa electromotoare este dată de relaţia E— Va — Vb, în care: E este forţa electromotoare, Va şi Vb sînt potenţialele la capetele A şi B\ E se exprimă în volţi. Forţă nucleară. Forţă care se exercită între nucleoni (protoni şi neutroni), asigurînd stabilitatea nucleară. Are o valoare foarte mare la distanţe sub 10~12 cm. Se manifestă numai în imediata vecinătate a particulelor nucleare şi are o natură deosebită de a celorlalte forţe (electrice, magnetice, din interiorul atomilor etc.). Forţă vitală. Forţă ipotetică, de natură supranaturală, presupusă a fi singura capabilă de a produce substanţele organice componente ale materiei vii (animală şi vegetală), acestea neputînd fi sintetizate în afara organismelor. Sinteza ureei, realizată de Wohler în 1828, a demonstrat posibilitatea sintetizării in vitro a compuşilor organici şi a îndepărtat concepţiile vitaliste din chimie. Forţe electrice coulombiene. Forţe de atracţie sau de repulsie electrostatică ce se exercită între două corpuri (particule) încărcate cu sarcini electrice. V. şi Legea lui Goulomb. Forţe van der Waals. Forte care acţionează între molecule, cu învelişuri electronice stabile, fără să se pună în comun electroni sau să se transfere electroni între aceste particule. Deşi au intensitate mică (pînă la cîteva kcal/mol), au un rol important în gazele reale, în lichide şi solide, deter-minînd atracţia dintre moleculele gazelor reale, coeziunea lichidelor formate din compuşi neionici, cum şi coeziunea cristalelor cu reţele moleculare. Forţele van der Waals se compun din următoarele trei tipuri: a) atracţia dintre polii opuşi ai dipolilor; b) atracţia dintre dipolii induşi de dipolii permanenţi ai unor molecule în moleculele vecine; cj interacţiunea dipolilor care se formează temporar din cauza vibraţiilor învelişului electronic faţă de nucleele atomilor. Fosbios. Y. Fitină. Fosfabion. V. Acid adenozintrifosforic. Fosfat acid de sodiu şi amoniu. Na(NH4)HP04.4H20. Gr. mol. 209,08. Cristale triclinice, albe, solubile în apă. In natură se găseşte în guano; sintetic se obţine din NH4G1 şi Na2HP04. La încălzire, pe un fir de platină, în flacăra unui bec'Bunseh, Fosfatul de "Na şi TsTH4 se topeşte, formîndu-se o „perlă“, care este constituită din metafosfat de sodiu. In această „perlă" se pot dizolva diverşi oxizi metalici, 313 Fosfatază conferind „perlei44 diferite culori: albastră-verde (sărurile de Cu), albastră (combinaţiile de Co), violetă (combinaţiile de Mn), verzuie (combinaţiile de Fe11) etc. Sin. Sare de fosfor. Fosfat de bariu. Ba3(P04)2. Or. mol. 602,04. Cristale cubice, albe, insolubile în apă; solubile în acizi; d 4,1. Se cunoaşte şi fosfatul acid de bariu, BaH4(P04)2: Gr. mol. 331,43. Cristale tri-clinice, incolore; în apă se descompune; e solubil în acizi; d 2,9. Fosfat de butii. 0=P(0C4H9)3. Gr. mol. 266,31. Ester al acidului ortofosforic, obţinut prin acţiunea oxiclorurii de P asupra alcoolului butilic. E întrebuinţat ca plăs-tifiant, la fabricarea lacurilor şi a materialelor plastice. Fosfat de o-crezil. 0==P(0 — C6H4—CH3)3. Gr. mol. 368,36. Ester al acidului ortofosforic, obţinut prin acţiunea oxiclorurii de P asupra o-crezolului. Fosfatul de o-crezil este întrebuinţat mai mult ca plasti-fiant, la prepararea lacurilor şi a materialelor plastice. Fosfat de cupru. Cu3(P04)2 . 3H20. Gr. mol. 434,63. Cristale rombice, albastre, greu solubile în apă; solubile în acizi şi în baze. 6-Fosfat de D-fructofuranoză. V. Esterul lui Neuberg. Fosfat de D-gliceriiialdehidâ. Sin. Fosfat de trioză. V. Fosfoglicerinaldehidă. 1-Fosfat de D -g lucopiranoză. V. Esterul lui Cori. 6-Fosfat de D-glucopiranoză, V. Esterul lui Robison. Fosfat de dihidroxiacetonâ. HO . CH2C0CH20P03H2. Gr. mol. 170,07. Esterul monofosforic al dihidroxi-acetonei. Rezultă în fermentaţia alcoolică prin depo-limerizarea aldolică a hexozei fosforilate (esterul Harden-Young) sub influenţa aldolazei. Sin.: Fosfat de trioză, Fosfat de dioxiacetonă. Fosfat de’dioxiacetonă%V. Fosfat de dihidroxi-acetonă * Fosfat de fenil. 0 = P(0C6H5)3. Gr. [mol. 326,28. Ester al acidului ortofosforic, obţinut prin acţiunea oxiclorurii de P asupra fenolului. Fosfatul de[fenil este întrebuinţat ca plastiîiant la fabricarea materialelor plastice. Fosfat de gadoliniu. GdP04 • 51I2U20. Gr. mol. 351,34. Precipitat gelatinos, care cu timpul devine cristalin, obţinut la tratarea soluţiei de GdCl3 cu o soluţie slab amo- niaeată: de^ Na2HP04r - * ...... Fosfat de galiu. GaP04.3H20. Gr. mol. 218,72. Se obţine tratînd Ga(OH)3 cu H3P04 şi evaporînd soluţia. Fosfat de glieerină. Y. Acid glicerofosforic’ Fosfat de glucoză. V. Esterul lui Robison. Fosfat de hafniu. La tratarea unei soluţii de HfCl4 cu Na2HP04 în sol. de HC1 6N se obţine HfOa • P205.2H20. Formula corespunde la Hf0(H2P04)2 sau Hf(HP04)2. Prin încălzire, fosfatul de hafniu pierde 2H20, dînd metafosfatul de hafnil Hf0(P03)2. Fosfatul de hafnil este fosfatul cel mai puţin solubil. Solubilitatea lui în HC1 6N este de 0,00009 mg/1. Fosfat de lantan. LaP04. Gr. mol. 233,92. Se obţine tratînd H3P04 sau Na2HP04 cu 0 soluţie de sare de lantan. Fosfat de mercur. La tratarea Hg(N03)2 cu Na2HP04 se obţine un precipitat alb, cristalin, de fosfat" mercuric anhidru. Fosfaţii de Hg sînt foarte puţin stabili şi sînt puţin studiaţi. La cald se "topesc, dînd mase sticloase, pentru ca la temperaturi mai înalte să se descompună în Hg, 02 şi oxizi ai P. Fosfat de molibden. S-a preparat un fosfat de molibden cu ajutorul clorurii de molib-denil. Molibdenul formează fosfomolibdaţi complecşi, în care el are valenţa superioară (VI). Fosfat de neodim. NdP04. Gr. mol. 239,27. Se formează topind pulbere de fosfat de Na şi NH4 cu oxid de Nd, Fosfat de piridoxal. Y. Codecarboxilază. Fosfat de plumb. Pb3(P04)2. Gr. mol. 811,59. Cristale hexagonale incolore; e insolubil în apă; solubil în HN03 şi în hidroxizi alcalini; p.t. 1014°; d 7,3, Fosfat de stronţiu. SrHP04. Gr. mol. 183,62. Cristale rombice; e insolubil în apă; solubil în acizi şi în săruri de NH4; d 3,54. Fosfat de taliu. T13P04. Gr. mol. 708,15. Ace incolore; e puţin solubil în apă şi în săruri de NH4; insolubil în alcool; d 6,89. Fosfat de torîu. Th3(P04)4 • 4H20. Gr. mol. 1 148,34. Gel alb; e insolubil în apă, în acizi; solubil în HC1 30%. Fosfat de trioză. Y. Fosfoglicerinaldehidă şi Fosfat de dihidroxiacetonâ. Fosfat de urauil. U02HP04.4H20. Gr. mol. 438,12; plăci tetragonale, galbene; e insolubil în apă; solubil în soluţie de NagCO* şi HN03. Fosfatare. în metalurgie: operaţie de tratare a pieselor de oţel sau de fontă prin încălzire într-o baie" cu soluţie de ac. fosforic sau de fosfaţi (de Fe, Mn", Zn). Prin aceasta se acoperă piesa cu un strat protector anti-corosiv de fosfat cristalin. _____________ Fosfatază. Enzimă din grupul esterazelor, cu proprietatea de a hidroliza legătura C—O a esterilor acidului fosforic. Exemplu: scindarea acidului glicerofosforic etc. Fosfatide 314 Fosfatide. Esteri ai acidului fosforic, cu caracter lipoid, prezenţi în toate celulele vii (muşchiul inimii, serul sanguin, gălbenuşul de ou etc.), în seminţe oleaginoase etc. Fosfatidele sînt regulatori ai permeabilităţii membranelor celulare (au proprietăţi capilar-active), influenţează transmiterea excitaţiei nervoase şi transportul grăsimilor în organism. Clasificare: a) lecitine; b) cefaline, cuprinzînd: fosfa-tidil-serine şi fosfatidil-inositol sau lipo-sitol; c) sfingomieline; d) acizi fosfatidici. Sin. Fosfolipide. Fosfatidil-etanolamină. Substanţă din clasa cefalinelor (fosfatide), care prin hidroliză dă glicerină, doi acizi graşi, unul saturat şi unul nesaturat. E simjlară, din punctul de vedere al structurii, cu lecitinele (etanol-amină în loc de colină). Fosfatidil-inositol. Fosfatidă (cefalină) izolată din creier şi din ulei .de soia. Prin hidroliză, pune în libertate inositol, acizi graşi, ac. tartric, ac. fosforic şi etanol-amină. Sin. Lipositol. Fosfatidil-serină. Substanţă din clasa cefalinelor, recent separată din cefalinele din creier, care prin hidroliză dă glicerină, doi acizi graşi, ac. fosforic şi serină, — aceasta din urmă combinată cu ac. fosforic prin grupa —OH. Fosfaţi. Săruri ale acidului fosforic H3P04. Fosfaţii alcalini şi unii fosfaţi primari ai metalelor alcalino-pămîntoase sînt solubili în apă. Prin calcinarea fosfaţilor primari se obţin metafosfaţii respectivi, iar prin calcinarea fosfaţilor secundari se obţin piro-fosfaţii respectivi. Fosfaţi de amoniu. (NH4)2HP04. Gr. mol. 132,07. Fosfatul secundar de NH4: Cristale monoclinice, incolore; la aer pierde o parte din NH3; la cald se descompune; d 1,62; e solubil în apă; insolubil în alcool. E folosit ca îngrăşămînt agricol. Se mai cunoaşte fosfatul primar d-e amoniu, NH4H2P04: Gr. mol. 115,04. Cristale tetragonale, incolore; e solubil în apă, insolubil în acetonă. La cald se descompune; d 1,80. Fosfaţi de calciu. Fosfat tricalcic. Ca3(P04)2. Gr. mol. 310,20. Se găseşte în sol, în oase, cum şi în fosforite, în apa-tite, în guano etc. Pulbere albă, amorfă; e insolubil în apă; solubil în acizi; p.t. 1 670°; d 3,14. Guano este folosit ca îngrăşămînt agricol. Fosfat secundar de calciu. CaHP04.2HaO. Gr. mol. 172,10. Prin cal-cinare se descompune, trecînd în pirofosfat. Cristale albe insolubile în apă, în alcool; solubile In acizi ; d 2,31. Sin. Fosfat bîcălcîc. Fosfat monocalcic. Ca(H2P04)2. . H20. Gr. mol. 252,09. La 109° pierde apa de cristalizare, iar la 203° se descom- pune, trecînd în metafosfat. Cristale tri-clinice, incolore, delicvescente, solubile în apă, în acizi; d ;2,22. Prin acidularea fosfatului tricalcic sau a celui secundar, aceştia trec în fosfat monocalcic solubil. Metafosfat de calciu Ca(P03)2. Gr. mol. 198,04. Substanţă incoloră, insolubilă în apă, în acizi; p.t. 975°. Se obţine calcinînd fosfatul monocalcic. H ipof os-fat de calciu. Ca2P206.2HaO. Gr. mol. 274,15. Gel insolubil în apă, solubil în HC1. Este o substanţă reducătoare. P i-rofosfat de calciu. Ca2P207. Gr. mol. 254,12. E incolor, insolubil în apă; solubil în acizi; p.t. 1 230°; d 3,09. Fosfaţi de litiu. Fosfat neutru de litiu anhidru Li3P04. Gr. mol. 115,80. Cristale rombice, incolore, insolubile în apă rece, solubile în acizi; p.t. 837°; d 2,54. Fosfat neutru de litiu, hidratat 2Li3P04 . H20. Gr. mol. 249,82. Pulbere cristalină albă, insolubilă în apă rece, solubilă în acizi; d 2,41. Fosfaţi de magneziu. Fosfat tertiar d e Mg. Mg3(P04)2 . 8H20. Gr. mol. 407,09. Cristale monoclinice, sub formă de plăci; e solubil în citrat de NH4; d 2,41. Fosfat tertiar de Mg, hidratat. Mg3(P04)2 . 4H20. Gr. mol. 335,02; d 1,64. Cristale monociclice, incolore, insolubile în apă, solubile în acizi. Fosfat secundar de Mg. MgHP04.3H20. Gr. mol. 174,35. Cristale rombice albe, insolubile în apă, solubile în acizi. Fosfat primar de Mg(H2P04)2. 2H20. Gr. mol. 254,40. Cristale solubile în apă. Fosfat d e Mg şi NH4 • NH4MgP04.6H20. Gr. mol. 245,43. Cristale rombice, albe; se descompun la 100°; e insolubil în apă, în alcool; solubil în acizi. Prin calcinare trece în pirofosfat. Pirofosfat de Mg. Mg P207. Gr. mol. 222,6. Cristale monociclice, incolore, insolubile în apă, în alcool; solubile în acizi; p.t. 1 383; d 2,56. Este una dintre formele sub care se determină cantitativ cationul Mg2+ şi anionul POf'. Fosfaţi de maucjan. Fosfat m a n g a-nos neutru. Mn3(P04)2 . 7H20. Gr. mol. 480,86. Pulbere amorfă roşietică; e greu solubil în apă şi în alcool; solubil în acizi. Fosfat manganos secundar. MnHP04.3H20. Gr. mol. 204,97. Cristale rombice roze; e greu solubil în apă; solubil în acizi. Prin încălzire trece în pirofosfat manganos. Pirofosfat manganos. Mn2P207. Gr. mol. 283,86. Cristale monoclinice, brune sau roze; e insolubil în apă; solubil în acizi; p.t. 1 196°; d 3,71. Fosfat manganic. MriFOŢ".Hr20. GrVmoL 167,93;Pulbere cristalină verde-cenuşie; e solubil în HC1, în H2S04 la cald. Metafosfat m aja-g a n i c. Mn2(P03)6 . 2HaO. Gr. mol. 315 Fosîogips 619,77; are culoarea roz; e solubil în apă caldă. Fosfaţi de potasiu. Fosfat neutru. K3PO4. Gr. mol. 212,27. Cristale rombice, incolore, delicvescente; e greu solubil în apă rece; solubil în apă caldă, cînd hidro-lizează; insolubil în alcool; p.t. 1 340°; d2,56.Fosfat secund ar. K2HP04. Gr. mol. 174,18. Se descompune la cald, trecînd în pirofosfat, amorf, alb, delicves-cent, solubil în apă şi în alcool. Fosfat primar. KH2P04. Gr. mol. 136,09. Cristale tetragonale, incolore, delicvescente; e solubil în apă, insolubil în alcool; p.t. 252,6°; d 2,34. Metafosfat. K4(P03)4 . 2H20. Gr. mol. 508,34. La 100° pierde apa de cristalizare; d 2,26; e amorf, incolor, griu solubil în apă; solubil în alcool. Pirofosfat. K4P207.3H20. Gr. mol. 384,39. La 300° pierde apa de cristalizare; d 2,33; e incolor, delicvescent, solubil în apă, insolubil în alcool. Fosfaţi de sodiu. Na3P04.12H20. Gr. mol. 380,17. Fosfat neutru. Cristale tri-gonale, incolore, solubile în apă, unde hi-drolizează; insolubile în CS2. La 100° pierde apa de cristalizare; d 1,64. Ia naştere la tratarea H3P04 cu cantitatea necesară de NaOH. Soluţia de Na3P04 e puternic bazică. Fosfat secundar. Na2HP04. .12H20. Gr. mol. 358,17. La 100° pierde apa de cristalizare. Cristale rombice sau monoclinice, incolore, eflorescente (trecînd într-un dihidrat), solubila în apă, insolubile în alcool; p.t. 34,6°; d 1,52. Fosfat primar. NaH2P04 . H20. Gr. mol.138,01. Se descompune la 204°. Cristale rombice, incolore, solubile în apă, insolubile în alcool; d 2,04. Metafosfat. (NaP03)w. E amorf, incolor, greu solubil în apă, solubil în acizi şi baze; p.t. 619°; d 2,48. Hipo-fosfat. Na4P206.10H2O. Gr. mol. 430,11. Cristale monoclinice, solubile în apă; la cald se descompune; d 1,82. H i p 0-fosfat acid Na2H2P206.6HaO. Gr. mol. 314,07. Cristale monoclinice, incolore, solubile în apă, insolubile. în alcool; p.t. 250°; d 1,85. La 100° pierde apa de cristalizare. Pirofosfat. Na4P207.10 H 20. Gr. mol. 446,11. Cristale monoclinice, incolore, solubile în apă, insolubile în alcool; d 1,81. La 880° pierde apa de cristalizare. Fosfazot. Îngrăşămînt conţinînd 4 — 11% N şi 10 — 14% P205. Se obţine prin tratarea unui amestec de uree şi Ca3(P04)2 cu H2S04. Fosfide. Y. Fosfuri. Fosfină. PH3. Gr. mol. 34. Se obţine prin hidroliză fosturilor alcaline şi alealino-pani în toase. Gaz incolor, foarte toxic, insolubil în apă; se lichefiază la —86,2° şi se solidifică la —133°. Reacţionează cu acizii halogenaţi, formînd săruri de fosfoniu. Se cunoaşte şi a i f o s f i n a: P2H4. Gr. mol. 65,98. Lichid incolor; p.f. 57°; e foarte instabilă; se aprinde în contact cu aerul. Prin descompunere, difosfina dă un produs solid. Sin. Hidrogen fosforat. Fosfine. Compuşi organici obţinuţi prin înlocuirea, cu radicali alchilicî sau arilici, a unuia sau a mai multor atomi de hidrogen din fosfină (PH3). Fosfinic. Sufix terminal, indicînd gruparea terminală >P(0)OH, legat de doi radicali într-un compus organic. Fosfino. Radicalul H2P — într-un compus organic. Fosfinos. Sufix indicînd gruparea terminală >POH, legat de doi radicali într-un compus organic, derivat de la ac. fosfinos: H2P01I. Fosfinoxid. Combinaţie organo-fosforică, rezultată prin oxidarea fosfinelor terţiare. Fosfiţi. Săruri ale acidului fosforos H2P03H. Se cunosc numai fosfiţi primari şifsecundari. Fosfit primar de NH4. NH4H2P03. Gr. mol. 99,04. Cristale monoclinice, incolore, solubile în apă, insolubile în alcool; p.t. 123°; la 145° se descompune. Fosfit secundar de Mg, MgHP03.3H2Q. Gr. mol. 158,36. Cristale albe, solubile în apă, în acizi. Fosfit secundar de K, K2HP03. Gr. mol. 158,18. Pulbere albă delicvescentă, solubilă în apă, insolubilă în alcool; la cald se descompune. Fosfit primar de K. KH2P03. Gr. mol. 120,09. La cald se descompune; e alb, delicvescent, solubil în apă, insolubil în alcool. Fosfit secundar de Na. Na2HP03.5H20. Gr. mol. 216,06. Cristale rombice delicvescente, solubile în apă, insolubile în alcool; p.t. 53°. Pe la 200° se descompune. F os- fit primar de Na. 2NaH2P03.5H,0. Gr. mol. 298,06. Cristale monoclinice, solubile în apă; p.t. 42°; la 100° pierde apa de cristalizare. Fosfoamidază. Esterază care catalizează hi-droliza grupa C —O a fosfocreatinei şi fos-foargininei Fosfobenzen. CşH5 — P = P~~C6II5. Gr. mol. 216,16. Combinaţie organo-fosforică, asemănătoare cu azobenzenul, obţinută prin acţiunea fenilfosfinei asupra fenil-diclor-fosfinei; p.t. 149 — 150°; e insolubil în apă, în alcool, în eter; solubil în benzen. Fos-fobenzenul este o pulbere galbenă deschisă. Culoarea se datoreşte grupării cromofore -P=P-. Fosfogips.__Deşeu____obţinut la fabricarea H3P04 din fosforite; conţine CaS04, mineralele rămase nedescompuse din fosforite şi un mic procent de H3P04, putînd fi întrebuinţat ca îngrăşămînt. Fosfoglieerinaldchidă 316 Fosfoglicerinaldehidă. CH0CH(0H)CH20-P03H2. Gr. mol. 170,07. Ester «al glicerinaldehidei cu ac. fosforic. Apare în prima fază a fermentaţiei alcoolice, prin depolimerizarea aldolică a hexozei fosforilate; sub influenţa aldo-lazei trece apoi în acid D-fosfogliceric. Sin.: Fosfat de trioză, Fosfat de D-glicerin-aldehidă. Fosfogliceromutază. Enzimă, liază din clasa enzimelor ajutătoare desmolazei. Produce izomerizarea acidului fosfo-3-gliceric în acid fosfo-2-glicerie, în fermentaţia alcoolică. Fosfoglucomutază. Enzimă de izomerizare ajutătoare desmolazei. Izomerizează derivaţii fosforici ai glucozei: l-fosfat de D-glu- copiranoză (esterul lui Cori) -* 6-fosfat de D-glucopiranoză (esterul lui Robison). Ia parte la glicolizadin muşchi. Fosfohexomutază. Enzimă izomerază, care produce direct transformarea esterului Cori în esterul lui Neuberg, fără a mai trece prin intermediul esterului Robison. Fosfokinază. Enzimă din grupul enzimelor fermentaţiei alcoolice, care participă la fosforilarea-defosforilarea hexozelor. Fosfolipide. V. Fosfatide. Fosfomolîbdat de amoniu. (NH4)3[P(iMo3010)4]. 6H20. Gr. mol. 1,984,60. Pulbere galbenă; e greu solubil în apă, în alcool şi în HN03 dil.; solubil în alcalii; la cald se descompune. Este combinaţia sub care se determină cantitativ ionul POf-, prin tratarea soluţiei care conţine ionul POf- cu molibdat de NH4 în mediu de HN03. Fosfoniu. Radicalul — PH4, asemănător radicalului —NH4» Se cunosc săruri de fosfoniu, dintre care stabile sînt iodura de fosfoniu, PH4J, bromura de fosfoniu, PH4Br, clorura de fosfoniu, PH4C1, sulfatul de fosfoniu, (PH4)2S04. La aceşti compuşi , temperatura de disociere scade cu tăria acidului, fenomen similar sărurilor de NH4. Au proprie te ţi reducă toare. Fosfono. Radicalul (HU..,.OP — într-un compus organic, provenind de la ac. fosfonic: HPO(OH)2. Fosfonos. Sufix indicînd gruparea terminală —P(OH)2 într-un compus organic, provenind de la ac. fosfonos: HP(OH)2. Fosfoproteide. Proteide în care grupa pros-tetlca este ac. fosforic; prin hidroîiza pun în libertate H3P04 şi proteine; sînt insolubile în apă; solubile în alcalii diluate, din care precipită cu ac. acetic la rece. Exemple: cazeină, vitelină. Sin. Paranu-cleoproteide. Fosfor. P. Gr. at. 30,975. Element în stare solidă; metaloid. Nr. at. 15. E format dintr-o singură specie de atomi cu nr. de masă 31(100%); are şi trei izotopi artificiali radioactivi. Prezintă mai multe modificaţii alotropice: Fosfor obişnuit alb, cristalizat în sistemul cubic, foarte toxic; d 1,82; p.t. 44°; p.f. 280°; e inflamabil; temperatura de aprindere 60°; e fosforescent, foarte activ din punct de vedere chimic. Fosfor roşu, inofensiv; d 2,2; p.t. 590°; se obţine prin încălzirea fosforului alb, în absenţa aerului, la 280°; temperatura de aprindere circa 260°. Fosfor violet, cristalizat; se obţine prin dizolvarea fosforului alb în Pb topit; d 2,4; p.t. 590°; temperatura de aprindere 430 — 440°; e inofensiv. Fosfor negru: d 2,69; ia naştere prin încălzirea fosforului alb la 200° şi 12 000 at sau la temperatura obişnuită şi 35 000 at; nu se aprinde în aer; e inofensiv. Fosforul se găseşte în natură numai combinat sub formă de fosforite, de apatit. De asemenea, în regnul vegetal şi în cel animal, intrînd în compoziţia lecitinelor, a fitinei, a nucleoproteidelor. Se prepară industrial prin încălzirea, în cuptor electric, a unui amestec de fosfat tricalcic, nisip şi cărbune: 2Ca3(P04)2-f 6SiOa-f 10G--> ->6GaSiO3+10GO+P4. Vaporii de fosfor se condensează în apă rece. Fosforul se aprinde chiar la temperatura camerei, cînd este fin divizat; luminează la întuneric, datorită oxidării sale lente cu 02 din aer. Se păstrează sub apă, pentru a-1 feri de contactul cu aerul. Reacţionează energic cu diferitele elemente. Are valenţele 3, 4,5. Formează oxizii: P203, P204, P205. Se întrebuinţează la fabricarea chibriturilor (P roşu). Determinarea calitativă. Ionul POf- cu molibdatul de NH4, în prezenţă de HN03 şi NH4N03, formează un precipitat galben cristalin, solubil în alcalii, de fosfomolibdat de NH4. Determinarea cantitativă. Ionul POf- . Gravimetric: ca fosfomolibdat de NH4, anhidridă fosfomolib-denică, Mg2P207. Volumetric: dizolvarea fosfomolibdatului de NH4 într-un exces de NaOH şi retitrarea excesului cu H2S04 sau HC1. Colorimetric: colorimetrarea albastrului de Mo rezultat prin reducerea ionului fosfomolibdenic cu reducători (SnCl2, hidrochinonă, fenilhidra-zină etc.). Fosforescenţă. Fenomen prezentat de unele substanţe, care constă în absorbţia de energie radiantă, urmată de emisiune de radiaţii cu lungime de undă diferită, de obicei 317 Fosîuri mai mare, emisiunea de radiaţii continuînd şi după încetarea iluminării. Depinde de temperatură. Fosîo-D-riboză. Pentoză fosforilată (în poziţia 3), component al mononucleotidelor, din care se obţine prin hidroliză acidă. Fosîoril. Radicalul =P=0.Exemplu: POBr3 bromură de fosforil. Fosforilază. Enzimă de fosforilare din complexul de enzime al glicolizei. Catalizează formarea esterului Cori din glicogen. Fosforit. Rocă sedimentară, formată din fluoapatit [Ca5(P04)3F], împreună cu CaC03, fosfat de Fe şi de Al, constituentul principal fiind Ca3(P04)2. E amorf, criptocris-talin, fibros, concreţionar. Se întrebuinţează în agricultură" ca îngrăşămînt chimic şi, mai puţin, pentru obţinerea fosforului"; în cantităţi mari, pentru obţinerea superfosfatului. Fosforo. Radicalul — P=P— într-un compus organic. Fosforoso. Radicalul OP — într-un compus organic. Fosfowolframaţi. Săruri ale heteropoliaci-zilor complecşi H3[PW12O40], H7[PW6024] etc., în care atomul străin, W, este atomul central. Sărurile se formează prin amestecarea componenţilor în soluţie acidă sau neutră. De exemplu, Na3[PW12O40]. nH20 se obţine prin fierberea unei soluţii de fosfat de Na cu W03. Fosfură euproasă. Cu3P2. Gr. mol. 252,57. Pulbere închisă la culoare, cu aspect metalic; e insolubilă în apă, în HG1; solubilă în HN03; d 6,67; se descompune prin încălzire. E întrebuinţată la prepararea bronzului fosforos. E toxică. Fosfură de calciu. Ca3P2. Gr. mol. 182,19. Cristale roşii, se descompun în apă şi în acizi diluaţi (formînd PH3, inflamabil în aer); e insolubilă în apă, în alcool, eter, benzen; d 2,51; p.t. > 1 600°. Se formează în cursul fabricării cianamidei sau a car-burii de calciu, dacă piatra de var conţine fosfaţi ca impurităţi. E toxică. Fosfură de magneziu. Mg3P2. Gr. mol. 134,96. Se obţine prin acţiunea directă a P asupra Mg, în pulbere, la cald, în tub închis. Reacţia are loc mai energic dacă, afară de P şi Mg, se află şi H2 sau C02. Este o substanţă dură, de culoare cenuşie, care nu este" descompusă de 02 la temperatura camerei; se aprinde la 870°; apa descompune Mg3P2, degajînd PH3 şi separînd Mg(OH)2. Fosfură de molibden. MoP. Gr. mol. 126,95. Se obţine încălzind la 1 400° trioxid de Mo, Mo03, cu ac. fosforic, H3P04. Se prezintă ca o pulbere cenuşie; d 6,167; se topeşte greu; în aer se oxidează lent Ia temperatura camerei, şi repede la cald. încălzită în vid, se descompune parţial în elemente. Se cunoaşte şi MoP2, pulbere neagră, cu d 5,30, care se obţine încălzind Mo cu P la 550° în tub închis. Fosfură de sodiu. NaP3. Gr. mol. 115,94. La cald se descompune; are culoare roşie-brună; în apă se descompune degajînd PH3. Ia naştere tratînd amestecul de P roşu şi Na cu NH3 lichid, încălzind la 180°, pentru descompunerea compusului NaP3 * 3NH3, care se formează iniţial. Se mai cunoaşte: Na2P5, care se obţine încălzind în vid" la 450° P cu Na. în aerul umed se descompune. Na3P se obţine prin încălzirea NaH2P. Fosfură de toriu. Th3P4. Gr. mol. 820,28. Se obţine în reacţia dintre vaporii de P şi Th "la 450°. Este o substanţă casantă, de culoare cenuşie metalică, mată; d 8,44; nu reacţionează cu apa rece; reacţionează puţin în acizi diluaţi, ca HC1, H2S04, HN03, cu degajare de PH3. Fosfură de uraniu. UP. Gr. mol. 269,07. Se obţine încălzind sub presiune U cu P la 800 — 900°. Ls^ încălzirea hiposulfitului de uranil se obţine, printre altele, şi UP. Se cunoaşte şi U*3P4, care se obţine alumino-termic, prin încălzirea fosforului cu oxizi superiori de uraniu sau, mai bine, prin încălzirea pulberii de uraniu cu fosfor la 600—1 000°. U3P4 este o substanţă cristalină, cenuşie-neagră; se oxidează cu încetul la aer; este descompusă de apă; reacţionează cu HN03 şi cu HC1. Fosfură de vanadiu. Se cunosc următoarele combinaţii: VP2, VP, V3P. Difosfura de V, VP2, la cald, pierde P; monofosfura, VP, este stabilă pînă la 1 050°; d 4,7. V3P are d 5,4. Fosfură de zinc. Zn3P2. Gr. mol. 258,08. Se obţine din elemente, prin încălzire la 900 — 1 000°. Masă cenuşie închisă; e insolubilă în apă; p.t. > 420°; d 4,95; p.f. 1 100°; se descompune în H2S04. E întrebuinţată la combaterea rozătoarelor. E toxică în mediu acid (degajă PH3). Fosfuri. Combinaţiile metalice ale fosforului. Pot fi considerate drept compuşi derivaţi teoretic de la fosfină (PH3), prin înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu metale. Dacă se introduce fosfina într-o soluţie care conţine ioni de Cu, Ag sau Hg, se precipită fosfurile respective. Exemplu: 3Cu2+ +2PH3 Cu3P2+ +6H*. O metodă generală de obţinere a fosfurilor constă în unirea directă a elementelor,în anumite condiţii. Sînt rezistente la încălzire, greu fuzimle, cu ăspect 'de combinaţii intermetalice. Zn3P2 e folosită la combaterea rozătoarelor; Ca3P2 apare în fabricaţia cianamidei de Ca; este toxică. Fosgen 318 Fosgen. COCl2. Or. mol. 98,91. Gaz foarte toxic; incolor; cu miros sufocant, puternic iritant al ochilor; p.t. —118°; p.f. +8°; dl 1,432; e puţin solubil în apă, care îl hidrolizează; solubil în benzen, în ac. acetic, în hidrocarburi. Se obţine sintetic din amestecul de Cl2 şi GO trecut peste cărbune activ. E folosit ca intermediar în sinteze de medicamente, de coloranţi, izocianaţi; gaz de luptă. E foarte toxic. Hîrtie indicatoare de fosgen: hîrtie îmbibată cu soluţie alcoolică 5% p-dimetil-aminobenzaldehidă -f- 5% difenilamină, incoloră; în prezenţa fosgenului, galben-por-tocalie. Sin. Glorură de carbonil. Fot. Unitate de iluminare, reprezentînd iluminarea unei suprafeţe pe care cade, normal şi uniform repartizat, un flux de un lumen pe centimetru pătrat. Fotochimie. Parte a chimiei care.se ocupă cu efectele radiaţiilor ultraviolete, vizibile şi infraroşii, asupra substanţelor chimice. V. şi Legile fotochimice. Fotoelectron. Electron emis de o suprafaţă metalică pe care cade un fascicul de radiaţii. Fotofisiune. Fisiune provocată de fotoni. Fotografie. Procedeu tehnic de fixare a imaginilor pe stratul fotosensibil aflat pe un suport (sticlă, hîrtie etc.). Fixarea se datoreşte reacţiilor fotochimice pe care le suferă substanţele din stratul sensibil. Fotoliză. Descompunere fotochimică produsă de acţiunea radiaţiilor din spectrul vizibil sau ultraviolet. ’ Fotometrie. Parte din fizică ce studiază metodele de măsurare a intensităţii surselor de lumină, a iluminărilor etcl Fotometru. Dispozitiv pentru măsurarea intensităţii unei surse de lumină, bazat fie pe compararea iluminărilor produse, pe un acelaşi ecran, de sursa cercetată şi de sursa etalon, fie pe măsurarea fluxului luminos emis de sursa cercetată. Foton. Particulă de lumină corespunzătoare energiei radiante hv> în care h este constanta lui Planck şi v — frecvenţa radiaţiei electromagnetice; v=—~, unde c este viteza A luminii, iar A — lungimea de undă a radiaţiei respective. Nu posedă sarcină electrică şi nici moment magnetic. Masa de repaus a fotonului este nulă. Are simbolul . Spinul său are valoarea 1. Sin. Cuantă e lumină. Fotosinteză. Sinteză chimică realizată prin acţiunea radiaţiilor luminoase (din spectrul vfflbrl^sau rnrvizibil) . în mod curent, sriiteza zaharurilor de către plante, din C02 şi apă, în prezenţa clorofilei şi sub acţiunea luminii solare. Sin. Asimilaţie clorofiliană. Fototropie. Schimbare de culoare, reversibilă, suferită de unele substanţe cristaline, provocată de lumina absorbită. De exemplu: trifenilfulgida portocalie devine albăstruie prin iluminare cu radiaţii luminoase cu lungime de undă mică; la întuneric sau prin iradiere cu lumină roşie îşi recapătă culoarea obişnuită. Fracţie molară. Raportul dintre numărul de moli ai fiecărui component şi numărul total de moli ai unui amestec de gaze sau ai unei soluţii. Fracţionare. Separarea unor componenţi sau a unui grup de componenţi dintr-un amestec. Se realizează prin distilare fracţionată sau prin cristalizare fracţionată. Fracţiune de condensare. Fracţiunea de condensare f este diferenţa dintre greutatea atomică a unui izotop \M) şi numărul lui de masă (^4), împărţită la numărul de masă: . Fracţiunile de condensare ale elementelor uşoare (^4 < 19) au valori pozitive; ale elementelor mijlocii, valori negative, iar ale elementelor grele, din nou valori pozitive. Prin definiţie, fracţiunea de condensare a 02(016) este egală cu zero. Sin.: Fracţiune de împachetare, Packing fraction. Fracţiunea B-B. Fracţiunea de butan-bu- tene care se separă din gazele sau din gazolina de cracare, pentru a servi ca materie primă în procedeele de polimerizare, de alchilare etc., destinată să furnizeze cantităţi suplimentare de benzină cu cifra octanică mare, sau prin dehidrogenare catalitică la fabricarea butadienei. Franeiu. Fr. Element radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline. Nu se găseşte în natură. Nr. at. 87. Prezintă opt izotopi cu nr. de masă 212, 217, 218, 219, 220, 221, 222, 223. Izotopul 223 a fost descoperit de M. Perrey, în 1939, şi are timpul de înjumătăţire de 21 de minute; emite radiaţii p şi y şi se transformă în AcX. Frangulină. G21H20O9 . H20. Gr. mol. 434,39. 4,5,7 -Trihidroxi- 2 -metilantrachinon-1 -ra-mnozidă. Glicozidă antrachinonică extrasă din Rhammnus frangula L. (fam. Ramnaceae). Cristale galbene-portocalii, amărui; p.t. 249° (cu descompunere); e insolubilă în acizi, în eter, cloroform, metanol; solubilă în alcool cald 1 : 350. Sin. Frangulozidă. Frângulozidă. V. Frangulină. Frecare internă. Y. Viscozitate. Frenantol. C9H10O2. Gr. mol. 150,17. p-Hi-droxipropiofenonă. Cristale incolore; p.t. 148°; e solubil în alcool, în eter; puţin* solubil în apă. Se obţine sintetic din fenolr 319 Ftalazină ac. propionic, SOCl2 -> propionat de fe-nil + BF3 transpoziţie />-hidroXiprO- piofenonă. Medicament folosit în tratamentul hiperestrogenic, în boala lui Basedow, exoftalmie, corioepiteliom etc. Sin.: Etil-/>-hidroxifenileetonă, Posipion, H. 365. Frenozină. V. Cerebronă. Freoni. Compuşi fluorocloruraţi ai hidrocarburilor alifatice inferioare (în special C— C2). CC12F2. Gr.1 mol. 120,92. Se obţine sintetic din SbF3 sau HF şi CC14. Gaz inodor, necorosiv, neiritant, neinflamabil; p.f. —29°; rf30 1,294; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. E întrebuinţat ca refrigerent, sau în flacoane cu aerosoli. Nu este absorbit şi nu are acţiune asupra alimentelor, blănurilor, florilor etc. Sin.: Diclordifluormetan, Frigen, Freon 12. CFC13, triclorfluormetan. Sin. Freon 11. CHC12F, diclorfluormetan. Sin. Freon 21. CHF3, trifluormetan. Sin. Freon 23. C2F2G14, difluortetracloretan. Sin. Freon 112. C2F3C13, trifluortricloretan. Sin. Freon 113. C2F4C12, tetrafluor dicloretan. Sin. Freon 114. Sînt folosiţi în maşinile frigo-rigene; la prepararea aerosolilor cosmetici. Fresnel. Unitate de frecvenţă pentru mişcările ondulatorii, egală cu IO12 cicli/s. Frigen. V. Freoni. Frite. Îngrăşămînt nou, constituit din silicat de sodiu şi unele microelemente, cum sînt: borul, manganul, cuprul, fierul, zincul şi molibdenul. Dizolvîndu-se lent în sol, mi-croelementele sînt asimilate de plante într-o perioadă lungă de timp. Se folosesc frite cu 19% Zn, cu 21% Mn, 4 — 5% Mo, si frite cu amestecfde microelemente (4,1% B+6,8% Mn+2,5% Cu şi 5% Zn+ + 17,4% Fe+0,2% Mo). Fruetofuranoză. Forma furanozică a fructo-zei. E prezentă în zaharoză şi în fructo-zani. Cînd este^pusă în libertate din oligo-sau din polizaharide, trece în fructopira-noză. Fructoguanozidă. Glicozidă a fructozei în forma furanozică. La hidroliză, fructoza trece din forma furanozică în forma pira-nozică. Fruetopiranoză. Forma piranozică a fructozei. Fructozani. Polizaharide formate din resturi de D-fructoză. Sînt răspîndiţi în vegetale, ca rezerve de hidraţi de carbon (în special pentru embrion). Exemplu: inu-lina din tuberculele de topinambur, de dalie şi din rădăcinile de cicoare. D-iFructoză’^ ® mol. 180,16. Se găseşte în fructe. Se obţine prin hidroliză zaharozei sau a^inulinei. Cristale dulci; cel mai dulce dintre zaharuri; se descompune la 103 — 105°; d|° 1,6; muta-rotaţie: [a]^0 -132° -> -92°; e solubilă în alcool (1 : 15), în metanol (1 : 14), în apă, în acetonă caldă, în piridină; puţin solubilă în acetonă rece. Sin. Levuloză. Fructozidază. Enzimă din complexul drojdiei de bere. Scindează zaharoza în glucoză şi levuloză, atacînd legătura glucozidică a fructozei. E specifică obţinerii formei fura-nozice a fructozei. Sin.:’ Invertază, Inver-tină, p-Fructozidază, Sucrază, Zaharază. o-Ftalaldehidă. C6H4(CHO)2. Gr. mol. 134,13. Cristale galbene; p.t. 56—57°; e solubilă în apă, în dizolvanţi organici; e antrena-bilă cu vapori. Se obţine sintetic din di-brom-0-xilen prin hidroliză. Ftalat acid de butii. C6H4(COOG4H9)COOH. Gr. mol. 222,23. Cristale^.(alcool, acetonă); p.t. 73 — 74°; e solubil înalcalii diluate, în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din anhidridă ftalică şi butanol, în prezenţă de catalizatori acizi. Sin. Monobutilesterul acidului ftalic. Ftalat acid de etil. C6H4(COOC2H6)COOH. Gr. mol. 194,26. Ulei dens; p.t. 2° (47-48° din CS2); df 1,1877; raf,2 1,509; e puţin solubil în apă. Se obţine sintetic din anhidridă ftalică şi alcool absolut la fierbere. Sin. Monoetilesterul acidului ftalic. Ftalat acid de octil. C6H4[COOCH(CH3) - (CH2)6- CH3]COOH. Gr. mol. 278,35. Cristale (eter de petrol); p. t. 55°; e foarte solubil în benzen, în alcool, cloroform, în acetonă caldă, în ac. acetic. Se obţine sintetic din anhidridă ftalică şi octanol — (2), racemic. Sin. Mono-l-octil-(2) esterul acidului ftalic. C.H4 ^GOOQH» XCOOC,H# Ftalat de butii. Gr. mol. 278,34. Lichid uleios; p.f. 340°; d 1,047; e solubil în apă (1:2 500); foarte solubil în alcool, în eter, acetonă, benzen. Se obţine sintetic prin tratarea anhidridei ftalice cu butanol ^normal, în prezenţă de catalizatori acizi. E întrebuinţat ca respingător de insecte (ţînţari); plastifiant în industria materialelor plastice. Sin. Dibutilftalat. Ftalat de etil. Gr. mol. 222,23. Lichid incolor; c6h4: C00C2Hb . 295°; + dl* 1,232; nU 1,5049. Se COOC.H. obţine sintetic din anhi-dridă ftalică, alcool (catalizator H2S04). Insectifug. Dizolvant şi fi-xator folosit în parfumerie. Sin. Dietil-ftaiat;----——---------------------———— Ftalazină. CSH6N2. Gr. mol. 130,14. Cristale galben deschis (eter); p.t. 90—91°; p.f. 315 — 317° (cu descompunere); Ftalazol 320 p-f >17mm !75°; e foarte solubilă în apă; solubilă în alcool, în benzen, în metanol; puţin solubilă în eter; insolubilă în ligroină. Se obţine sintetic din tetraclor-o-xilen şi soluţie de hidrat de hidrazină la 150°/ Sin. 4,5-Benzopiridazină. Ftalazol. Y. 2-(N4-Ftalilsulfanilamido)-tia-zol. Ftaleine. Clasă de materii colorante acide, care derivă de la difenilftalidă. Primul reprezentant este fenolftaleina, obţinută prin condensarea anhidridei ftalice cu fenol, sub acţiunea acidului sulfuric sau a clorurii de zinc. Ftalhidrazidă. Gr. mol. 162,14. Combinaţie heterociclică obţinută din anhidridă ftalică şi hidrat NH de hidrazină. Se topeşte la peste 340° şi fierbe la o temperatură mai înaltă fără descompunere. Are formînd săruri cu metalele CfiH v /NH caracter acid, alcaline. Ftalidă. Gr. mol. 134,13. Lactona acidului o-hidroximetilbenzoic,ca-/CH2 re se obţine uşor din an- C6H4 \). hidridă ftalică, prin redu-cere cu Zn şi ac. acetic. Cristaleacicularedin apă; p.t. 73°; p.f. 290°; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool. Ftalil. Radical bivalent — CO —C6H4—CO—, derivat din ac. ftalic, prin eliminarea celor doi hidroxili. 2 - (N4-Ftalilsnlî anilamido) -tiazo 1. C^HjgOgNgSg. Gr. mol. 403,42. Pulbere albă cristalină; inodoră, insipidă. E insolubil în apă, în eter, în cloroform; foarte puţin solubil în alcool, în acetonă; solubil în soluţii alcaline; p.t. 272 — 277°. Se obţine prin condensarea sulfatiazolului cu anhidridă ftalică (prin topire directă sau prin fierbere în etanol). E întrebuinţat în tratamentul local al infecţiilor intestinale (dizenterie bacilară). Sin.: Ftalilsulfatiazol, Ftalazol, Talazol, Talendron, Sulfatalidină. Ftalilsulfatiazol. V. 2-(N4-Ftalilsulfanilami-do)-tiazol. Ftalimidă. Gr. mol. 147,13. Imida acidului ftalic; substanţă crista-lină din eter; p. t. 238°; C6H4 nNH. sublimează; e solubilă în ^CO^ apă, în alcool, în eter, în baze; insolubilă în benzen. Ftalimida are caracter acid, dînd săruri Ftalimidă potasieă. Sarea de K a ftalimidei. Substanţă întrebuinţată mult în sinteza aminelor primare pure. Ftioeol. Gr. mol. 188,17. Antibiotic produs de Mycobacterium tu-berculosis. A fost sin-C6H4 tetizat din diacetat de XCO-C-CH3 V -dihi(J_r°xi-2-me-tilnaftalina şi alcaln. Cristale galbene; p.t. 173 —174°. Substanţă antrenabilă cu vapori, puţin solubilă în apă, solubilă în dizolvanţi organici. Are activitate antihemoragică, 1/500 faţă de vitamina K. Sin. 2-Hidroxi-3-metil-l,4-naftochinonă. Ftivazid. C^H^OgNg. Gr. mol. 271,27. Izo-nicotinoilhidrazona vanilinei. Cristale galben deschis; p.t. 232 — 233°. E puţin solubil în apă; solubil în alcool, în metanol. Se obţine sintetic din hidrazida acidului izonicotinic şi vanilină în apă sau în metanol. Medicament tuberculostatic, mai bine tolerat decît hidrazida acidului izonicotinic. Sin.: Izonicotinoil-3-metoxi-4-hi-droxibenzaldehidhidrazonă. Fuchsină. Gr. mol. 337,84. Clorură de tria-NH2—C6H4 ;c=c6Hg(CHg)-NH2rcr. NH2—C6H4 minofeniltolilearbinol. Al doilea colorant sintetic (după mauveină) obţinut pe cale industrială (oxidarea unui amestec de anilină şi p-toluidină). Cristale verzi-galbene, cu luciu metalic, solubile în apă, în alcool. Colorant direct pentru lînă, mătase şi piele; pentru bumbac mordansat cu tanin. Sin.: Rozanilină, Fuchsină diamant, Rozeină. Fuchsină acidă. Amestec de săruri de Na şi NH4 ale rozanilinei di- şi trisulfonate. Are culoare roşie pînă la roşietică-brună. E solubilă în apă. Sin. Rozeină acidă. Fuchsină bazică. Amestec de clorhidraţi de rozanilină şi pararozanilină. Cristale verzi, lucioase. E solubilă în apă, cu coloraţie roşie; solubilă în alcool, în alcool amilic. E întrebuinţată în chimia analitică; în bacteriologic, pentru colorarea preparatelor microscopice. Fuchsonă. (C6H5)2C==C6H4==0. Gr. mol. 258,30. Combinaţie organică trifenilmeta-nică, de la care derivă materiile colorante trifenilmetanice acide. Ace galbene-brune; p.t. 168—169°; e insolubilă în apă; solubilă în acetonă; greu solubilă în eter. Sin. D ifenilmetilenchinonă. Fuchsonimină. (C6H5)2C=C6H4=NH. Gr. mol. 257,32. Combinaţie organică de la care derivă materiile colorante trifenilme- incoloră, dar clorhidratul ei e galben-por-tocaliu. Fuclazin. Y. Zerlat. 321 2-Furaldehidă Fueoză. C6H1205. Gr. mol. 164,16. Forma D se găseşte ca glicozidă. Se separă din alcool; p.t. 140 —145°; e solubilă în apă; [a]p+125° -* -f-87,3 —► +75,7° (înapă). FormaLapare ca polimer (fucozan) în guma tragantă; p.t. 145°; 93,6°, în final -75,3° (în apă). Sin.: 6-Desoxigalactoză, Metilpen-toză. Fugacitate. Presiunea unui gaz ideal (parţială în cazul cînd acesta se găseşte într-un amestec). Pentru un gaz real sau pentru va- pori, fugacitatea (f) este /*= —, unde: Pid p este presiunea reală a gazului (vaporilor) în condiţiile date; pid— presiunea pe. qare ar trebui să o aibă gazul (vaporii) pentru T şi V date, dacă i s-ar aplica ecuaţia de stare a gazelor ideale. Fuller, pămînt ~~ . Varietate de caolin neplastică. Decolorant pentru lichide, mediu filtrant, umplutură pentru cauciuc, adsor-bant. Fulmicoton. V. Nitroceluloză. Fulminat de mercur. Hg(ONC)2 • 1/2 H20. Gr. mol. 293,05. Substanţă cristalină albă-ce-nuşie, cu gust metalic, foarte toxică; e greu solubilă în apă rece; solubilă în alcool, în NH4OH; d 4,42. Sub influenţa unui şoc, a unei scîntei sau flăcări, sau prin frecare, explodează puternic. Se întrebuinţează ca iniţiator (amorsa) pentru a aduce la explozie fulmicotonul, trotilul etc. Fulminaţi. Săruri ale acidului fulminic (HONG instabil în stare liberă, izomer al acidului cianic, HNGO). Se cunosc fulminaţii de Hg, de Ag, de etil etc. Sînt întrebuinţaţi ca explozivi de iniţiere. Fulvenă. Gr. mol. 78,11. Hidrocarbură ci- j_- clică cu duble legături conjugate, de 'I J culoare galbenă deschisă, obţinută prin ii condensarea ciclopentadienei cu form-CH2 aldehidă. Ful vene. Produşi de condensare ai ciclopentadienei cu aldehide sau cu cetone. Fulve-nele sînt hidrocarburi ciclice cu duble legături conjugate, colorate unele în galben, altele în roşu. Compusul reprezentativ al acestei clase e fulvena (v.). Fumagilină. C26-27H34-3607. Antibiotic extras din culturile de Aspergillus fumigatus (mucegai). Cristale galben deschis; p.t. 189—194°; [oc]ff—26,6°. E insolubilă în apă, în acizi diluaţi, în hidrocarburi saturate; solubilă în dizolvanţi organici. Medi- Fumarază. Enzimă din clasa redoxazelor, grupul enzimelor ajutătoare desmolizei; catalizează adiţia şi eliminarea apei în sin- 21 * . . f umarază teza asimetrică; ac. fumărie ------—> +H3vJ ac. (—)-malic. Fumarin. Raticid, anticoagulant, pe bază de 3-(a-acetonilfurfuril)-4-hidroxicumarină. Fumidil. V. Fumagilină. Fumigatină. G8H804. Gr. mol. 168,14. 6-Hi-droxi-5-metoxi-p-toluchinonă. Antibiotic extras din produşii de metabolism ai mucegaiului Aspergillus fumigatus. Cristale brune; p.t. 114°; e puţin solubilă în apă, în eter de petrol; solubilă în acetonă, în eter, în cloroform, benzen, alcool. Funcţie chimică. Grupe de atomi care conferă combinaţiilor ce le conţin proprietăţi chimice similare, în condiţii asemănătoare. Exemple: funcţia alcool: —OH; funcţia acid: —COOH; funcţia aldehidă: yO —Cf ; etc. Sin.: Grupare funcţională. XH Funcţie de stare. Mărime care depinde de parametrii de stare fundamentali (presiune, volum, temperatură) şi poate fi determinată direct sau poate fi exprimată numai prin calcul (de ex. energia termică a unui corp). Funcţie de undă. Soluţie staţionară a ecuaţiei de undă a lui Schrodinger (v.), pentru cazul cînd energia totală E a particulei are o valoare determinată; w2 indică probabilitatea de a găsi particula la un moment dat, într-un anumit loc în spaţiu. In cazul electronilor, această probabilitate este proporţională cu densitatea medie de sarcină electrică în acel loc; la diferite distanţe de nucleul atomic, probabilitatea prezintă maxime (şi minime), iar locurile corespunzătoare acestor maxime pot fi considerate ca locuri în care probabilitatea de existenţă a electronilor este maximă. Se obişnuieşte ca funcţiile de undă să fie numite şi funcţii orbitale sau, simplu, orbitali. Funcţie termodinamică. Proprietate a unui sistem fizico-chimic, care depinde numai de mărimile lui de stare. Exemple: energia interioară, entropia, entalpia, energia liberă, entalpia liberă. Furacin. V. Nitrofurazonă. Furadantoină. V. Furadoină. Furadoină. C8H6N405. Gr. mol. 238,16. Cristale galbene, amare. Se obţine sintetic din aminohidantoină şi 5-nitrofurfuraldehidă. Medicament antiseptic urinar, folosit în pielite, în infecţii cu Proteus vulgaris, radantoină, N-5-(Nitro-2-furfuriliden)-l-a-minohidantoină. 2-Furaldehidă. V. Furfural. 21 — Dicţionar de, chimie Furan 322 Furau. Gr. mol. 68,07. Lichid; p.f. 32°; ____ dfA 0,9371; 7tj® 1,4216. E insolubil | 1 în apă; solubil în alcool, în eter. Se rezinifică la încălzire sau în contact u cu acizii minerali. Se obţine la distilarea răşinilor de 'conifere. Se obţine sintetic prin decarboxilarea acidului piromucic sau prin decarbonilarea furfurolului la trecere, împreună cu vaporii de apă, peste cromit de Zn, la 400°. Intermediar în sinteze organice şi de medicamente. Sin.: Furfuran, Divinilenoxid. Furanice, răşini — . Răşini sintetice termo-reactive, de culoare închisă; se obţin prin condensarea alcoolului furfurilic sau a altor derivaţi turanici (furfurol, alcool tetrahi-drofurfurilic, hidrofuramidă) cu alte alde-hide sau cetone. Tratate cu agenţi de întărire devin rezistente la acizi, la-alcalii, dizolvanţi. Sînt utilizate ca adezivi, cimenturi, agenţi de impregnare, chituri, straturi protectoare, răşini de turnare ete. Furanoze. Forme izomere ale zaharurilor, avînd puntea oxidică între atomii de carbon Gj şi C4 sau C2 şi C5, constituind un ciclu de cinci atomi de tipul furanului. Exemplu: fructofuranoze. în stare liberă, în soluţie, sînt în echilibru cu formele pira-nozice (mai stabile). Unele enzime favorizează forma furanozică (invertaza; p-fructo-zidaza favorizează formarea fructofuranozei). Furazani. Y. Oxadiazoli. Furfural. Gr. mol. 96,08. Lichid uleios incolor, cu miros particu-O Iar. Se colorează la aer G—GHO Şi se rezinifică; p.f. 162°; n' « P-f-20mm 67 — 68*; df HO------OH 1,1563; »|,0 1,5261. Se pre- pară industrial din pentozanii conţinuţi în paie, în stuf şi în tărîţe de cereale/prin hi-droliza cu H2*S04. E folosit ca intermediar în sinteze organice şi de medicamente; în sinteza răşinilor furfuralfenolice (Durit); dizolvant de rafinare pentru petrol; insecticid, fungicid, germicid. Sin.: 2-Furaldehidă,Furfurol (impropriu), Aldehidă piromucică. Furfuraleool. V. Alcool furfurilic. Furfuramidă. 0C4H3-CH(N==CH-C4H30)2. Gr. mol. 268,26. Cristale brune; p.t. 117°; p.f. ^ 250° (se descompune); e insolubilă în apă; foarte solubilă în alcool, în eter; e descompusă de acizi. Se obţine sintetic din alcool furfurilic şi NH4OH/Sin. Hidrofuramidă. Furfuran. Furan^ .......... Furfurilic, răşini de alcool ~ . Răşini sintetice termoreactive, pe bază de alcool furfurilic. Se folosesc fără umplutură, ca adezivi; cu azbest sau cu alte umpluturi şi cu întărire la rece sînt folosite ca material rezistent la acizi şi la baze, sub numele de Haveg 60 (v. Furanice, răşini ^ ). Furfurol. V. Furfural. Furfurol, răşini dc — . Y. Furanice, răşini^ . Furii. C4H30-C0-C0-C4H30. Gr. mol. 190,15. Dicetonă obţinută printr-o condensare de tip benzoinic din furfurol, urmată de oxidare. Ace galbene din benzen; p.t. 165 — 166°; e insolubil în apă; greu solubil în alcool, în eter; solubil în cloroform. Sin. Di-a-furil-dicetonă. 2-Furilcarbinol. Y. Alcool furfurilic. a-Furildioximă.C10H8O4N2.H2O. Gr mol. 238,2. Ace galbene incolore, cristalizate cu o moleculă de H20. în stare anhidră, e foarte solubilă în alcool, în eter; solubilă în apă, în benzen; p.t. 97 — 100°; 166° (anhidră). E întrebuinţată la determinarea gravimetrică a Ni, Pdşi Pt. Furnal înalt. Instalaţie folosită pentru obţinerea fontei din oxizi de fier, prin reducere cu CO şi G. Constă dintr-un cuptor de mari dimensiuni, construit din cărămizi refractare, dublat la exterior de zidărie cu armatură metalică. Poate atinge pînă la 35 m înălţime, iar diametrul, în partea cea mai largă, are peste 10 m. Furnalul înalt lucrează în mod continuu şi, odată aprins, nu se opreşte decît pentru a-i face reparaţiile necesare. Despre modul cum sînt aşezate materialele în cuptor şi despre reacţiile care au loc în furnalul înalt, v. sub*Fe. Durata de funcţionare a unui furnal înalt este de 6 — 8 ani! Sin. Cuptor înalt. a, a-Furoină. C10H8O4. Gr. mol. 192,16. Cristale; p.t. 138—139° (aleoul). E solubilă în alcool, în metanol. Se obţine sintetic din furfurol (catalizator KCN)*prin condensare de tip benzoinic. Sin.: Furilfuroilcarbinol, l-Hidroxi-2-ceto-l ,2-difuriletan. Fuzel. Amestec de alcool izoamilic primar, care predomină, alcool amilic optic activ, acetaldehidă, glicerină etc., care rămîne in reziduul de la distilarea alcoolului etilic industrial. E întrebuinţat ca dizolvant pentru răşini, lacuri, grăsimi*, uleiuri, la fabricarea substanţelor aromatizante şi a parfumurilor. Fuziune catalitică. Reacţie termonucleară posibilă la temperaturi o*bişnuite, datorită folosirii atomilor mezonici, în care me-zonii au rolul de a uşura reacţia (catalizatori). Fuziune nucleară. Reacţie nucleară prin care se unesc nuclee de elemente uşoare pentru a forma nuclee de elemente mai grele; de pentru a forma un nucleu de He. Fuziunea degajă o cantitate de energie mai mare decît fisiunea nucleară, însă nu are loc decît la temperaturi de ordinul milioanelor de grade. 323 Galben acramin G Gabro. Rocă eruptivă bazică, holocristalină, granulată şi cu textură masivă. E constituită din piroxeni, plagioclazi bazici, uneori conţinînd olivină sau hornblendă. Gaci. Termen folosit în industria petrolieră pentru parafină brută. în sens mai restrîns, prin „gaci“ se înţelege parafina moale (provenită din fracţiunile de ulei uşoare din ţiţei, prin deparafinare la temperatură joasă), conţinînd încă — 30 — 50% ulei. Gadolinit. 2BeO • FeO • Y203 • 2SiOs. Mineral. Cristale monoclinice; d 4—4,5; duţit. 6—7. Conţine 40 — 50% oxizi ai metalelor din grupul ytriului şi 5—15% pămînturi rare din grupul ceriului (Ce, Pr, Nd, Sm). Gadoliniu. Gd. Element în stare metalică, care face parte din familia lantanidelor. Nr. at. 64; gr. at. 156,9; prezintă şapte izotopi cu nr. de masă 152 (0,2%), 154 (2,86%), 155 (15,1%), 156 (20,59%), 157 (16,42%), 158 (23,45%), 160 (20,87%), precum şi şapte izotopi artificiali radioactivi; d 1,31. Se găseşte în natură combinat, în unele minerale, în special în samarskit. Are valenţa 3. Compuşii săi sînt incolori; cei cristalini, cu deosebire Gd2(S04)3* 8H20, sînt utilizaţi pentru obţinerea unor temperaturi foarte joase prin metoda magnetică. Determinarea calitativă şi cantitativă se face prin analiză spectrală. Gal. 1. Unitate CGS de acceleraţie; 1 gal= = 1 cm/s2. — 2. Unitatea MKSA de acceleraţie: 1 gal=l m/s2. Galacetofenonă. V. Galben de alizarină. Galactani. Y. Galactozani. Galactocaroloză. Galactozan constituit din resturi de D-galactofuranoză. A fost izolat din Penicillium Charlesii. D-Galactofuranoză. C6H1206. Gr. mol. 180,16. Forma furanozică (izomeră) a D-galactozei. Formă instabilă; în soluţie e în echilibru cu forma piranozică, ca şi a- şi (3-D-galac-tofuranoza (atinge 27% din amestec). Galaetoheplanoză. C7H1207. Gr. mol. 208,2. Forma heptanozică a galactozei, cuprin-zînd un heterociclu de şapte atomi. Galaetolipide. Lipide formate dintr-o moleculă de sfingozină, o moleculă de acid gras şi o moleculă de galactoză. Se extrag cu acetonă din substanţa nervoasă, din splină, din plămîni etc. Exemplu: cerasina (sfingozină, ac. lignoceric şi galactoză). -Sin^-Gerebrozlde^.........-___-_____________ D-Galaetopiranoză. G6H1206. Gr. mol. 180,16. Forma piranozică (izomeră) a D-galactozei, stabilă. Constituent al unor oligo- şi poli-zaharide: lactoză, rafinoză, stahioză, ga- lactani, pectine, gume vegetale, muciiagii etc. F o r m a -a : monohidrat. Cristale; p.t. 118 — 120°; p.t. 165° (anbidru). Prezintă fenomenul de mutarotaţie: [a]f)°-j-+ 144° +132° (6 min)-*+110° (V2 oră) -* +95° (1 oră). E solubilă în apă rece (1 : 0,5); foarte solubilă în apă caldă, în piridină; foarte puţin solubilă în alcool. F o r m a-p : Mutarotaţie: [al|)0-j-60o (12 min) -* +36° (V2 oră)+75° (2 ore) -* +79° (5 ore). E solubilă în apă rece (1:1,7). Prin reducere cu amalgam de sodiu -* dulcită. Prin oxidare -> ac. galacto-nic -f- ac. mucic. Galactosfingozină. Produs de hidroliză a galactolipidelor (cerebrozide), format prin eliminarea din moleculă a restului de acid gras. Prin hidroliză pune în libertate sfingozină şi galactoză. Galaetozamină. Amină obţinută prin înlocuirea unei grupări —OH din galactoză cu o grupare — NH2. Galactozani. Polizaharide avînd ca bază galactoză. Se găsesc în vegetale, alături de manani şi fructozani, ca „polizaharide de însoţire4* a celulozei din lemn, în materiile pectice alături de pentozani, în gumele vegetale, în fosfatidele din creier. Sin. Galactani. Galactoză. Monozaharidă, hexoză de seria D —. Nu se găseşte liberă în natură,...ci ca galactozani, dizaharide, glicozide (galac-tozide). Produs de hidroliză al lactozei, al rafinozei, al galactozanilor etc. Poate exista în formele: piranozică — ciclu de şase atomi (forma obişnuită); furanozică — ciclu de cinci atomi; heptanozică — ciclu de şapte atomi; aldehidică. Galactozidaze. Enzime din grupul carbohi-drazelor, clasa hidrolazelor (glicozidaze). a-Galactozidazele hidrolizează a-galactozi-dele: melibioza, rafinoza; (3-Galactozida-zele hidrolizează (3-galactozidele: lactozele. D-Galactozide (glicozide le D-galactozei). Eteri ai galactozei la —OH glicozidic. în organism sînt hidrolizate de enzime (emul-sină, a- sau (3-glicozidaza). Prezintă izo-meria a—(3. 4-(|3-D-Galaetozido)-D-glucoza. Y. Lactoză. Galat bazic de bismut. Y. Dermatol. Galben acid R. Y. Galben metanii G.R. Galben acramin. Y. 9-Aminoacridină. Galben acronol 324 Galben acronol. T. Y. Galben rhodulină^T. Galben afgan. Y. Galben Stilben extra. Galben alizantrol. C2iH1303N. Gr. mol. 327,32. Pastă sau cristale galbene; p.t. 254°. E insolubil în apă, în HC1, în NaOH dil.; solubil în xilen, în H2S04. Se obţine sintetic din 1-aminoantrachinonă, C6H5C0C1 sau C6H5COOH în nitrobenzen. Colorant pentru bumbac, linon, mătase artificială. Sin.: Galben indantren AG, AR, Galben Leucol G, Benzoilaminoantrachinonă. Galben amido E. C19H1607N4S. Gr. mol. 444.4. Cristale brun închis, solubile în apă, în H2S04; insolubile în HC1,1n NaOH dil. Se obţine sintetic din ac. 4’-amino--4-metildifenilamino-6'-sulfonic şi 1,2,4-di-nitroclorbenzen, în prezenţă de CaO. Colorant galben-brun pentru lînă (baie acidă), foarte rezistent la lumină. Sin. Acid dini-trofenilamino-metil-difenil-aminosulfonic. Galben benzoin. C21Hi204. Gr. mol. 328,3. Pastă galbenă sau cristale galbene din ac. acetic; e insolubil în apă; solubil în alcool, în NaOH dil., în H2S04. Se obţine sintetic din benzoină, ac. galic în prezenţă de H2S04 la rece. Colorant galben pentru lînă mordansată cu crom. Galben Buffalo. Y. Galben tartrazină. Galben chinolin S. Amestec de chinoftalonă simetrică sau 2-chinolilindandionă cu mici cantităţi de izochinoftalonă sau chinoftalonă asimetrică ori 2-chinaldilenftalidă. Pulbere galbenă sau cristale galbene-aurii (alcool); p.t. 240°. Se obţine sintetic din chinaldină (2-metilchinolină) şi anhidridă ftalică în prezenţă de ZnCl2. Colorant pentru ceară, parafină. Sin.: Galben strălucitor pentru grăsimi C, Chinoftalonă. Galben de aeridină. C15H15N3 . HC1. Gr. mol. 273.5. Diamino-dimetil-acridină.HCl. Pulbere galbenă, solubilă în apă, în alcool, în H2S04; insolubilă în alcalii diluate, în HC1 dil. Se obţine sintetic din toluilen-diamină, formalidehidă -> tetraaminodito-lilmetan (prin eliminare de NH3) -> dia-mino-dimetil-dihidroacridină, urmată de oxidare cu FeCl3. Colorant pentru bumbac, mătase, iută, semimătase, in. Galben de alizarină. (HO)3C6H2COCH3. Gr. mol. 168,14. 2,3,4-Trihidroxiacetofenonă. Cristale cenuşii-brune; p.t. 173°. E solubil în apă rece (1 : 600), în alcool, în eter. Se obţine sintetic din pirogalol, anhidridă acetică, ac. acetic şi ZnCl2. Antiseptic. Colorant galben. Sin. Galacetofenonă. Galben de alizarină A. Y. Galobenzofenonă. Galhen-™de-aiizarină^ 5 G^. mol. 272,25. Acid 2-anisol-azo-salicilic. Se obţine sintetic din o-anisidină diazotată şi ac. salicilic. Pulbere galbenă deschisă; cristale, p.t, 196° (toluen). E solubil în apă caldă, în H2S04; insolubil în HC1, în NaOH dil. Colorant pentru lînă, mătase (mordant de crom), foarte rezistent la lumină, la spălare, la alcalii. Galben de anilină. C6H4-N=N-C6H4-NH2 . HC1. Gr. mol. 232,7. Cristale albastre. Se obţine sintetic din anilină, clorură de benzendiazoniu, formiat de sodiu şi ac. formic. Colorant pentru grăsimi, lacuri; intermediar în sinteza coloranţilor fos-azoici, a indulinelor etc. Galben de antracen. Ci7H10O6N2SNa2. Gr. mol. 416,33. Sarea sodică a acidului sulfo--p-naftalen-azo-salicilic. Pulbere galbenă, solubilă în apă, în HC1, în NaOH dil., în H2S04. Se obţine sintetic prin cuplarea acidului Ş-naftilamino-6-(8- sau 5-)-mono-sulfonic diazotat cu ac. salicilic sau crezo-tinic. Colorant roşu-galben pentru lînă, mătase, piele cromată, lacuri. Sin.: Galben crom omega, Galben acid de crom. Galben de aur. (HO)2C6H3 — N = N — C6H4 . S03Na. Gr. mol. 316,27. p-Benzensulfonat de sodiu--azo-rezorcină. Pulbere brună, solubilă în apă, în NaOH dil., în H2S04. Se obţine sintetic din ac. sulfanilic diazotat şi rezor-cină. Colorant pentru lînă, mătase (baie acidă), pentru piele. Sin.: Tropeolină O, Crisoină, Galben de rezorcină. Galben de bariu. BaCr04. Gr. mol. 253,37. Pulbere galbenă, insolubilă în apă, în alcool; solubilă în acizi minerali; d 3,9. Se obţine sintetic din K2Cr04 şi BaGl2 în apa. Pigment mineral galben, ieftin, servind ca material de umplutură pentru alţi pigmenţi; intră în compoziţia capetelor de" chibrituri; serveşte la colorarea sticlei, în pictură etc. Sin.: Galben de lămîie, Galben permanent, Galben ultramarin, Steinbuhlgelb. Galben de cadmiu. CdS. Gr. mol. 144,47. Cristale galbene-oranj, hexagonale, insolubile în apă; solubile în acizi; p.t. 1 750° (la 1 000 at); pe la 980° sublimează; d 4,82. Se găseşte şi în natură, sub numele de greenokit. Este utilizat ca pigment galben. Galben de Cassel. Y. Galben Yeronese. Galben de chino lină KT. Sarea sodică a unui amestec de acizi mono- şi disulfonici, ai 6-clorochinoftalonei sau 6-cloro-2-chino-lilindandionei. Se obţine sintetic din 6-clorochinaldină şi anhidridă ftalică şi prin sulfonarea produsului rezultat. Colorant verde-galben din baie acidă pentru lînă şi mătase. Galben de ekinolină- SS, CE Amestec de săruri de sodiu ale acizilor mono- şi disulfonici ai chinftalonei sau ai 2-chinolilin-dandionei. Pulbere galbenă, solubilă în apă, în alcool, în HC1 dil., în alcalii 325 Galben indian diluate. Se obţine sintetic prin sulfonarea cu H2S04 fumans sau cu ac. clorosulfuric a galbenului de chinolină S. Colorant galben pentru lînă, mătase, în culori pentru litografie. Sin.: Galben de chinaldină, Galben de China. Galben de crom. Pigmenţi galbeni pe bază de cromat de plumb. Galben de crom 1 ă m î i e, (PbCr04 • 2PbS04); puterea de acoperire 72 g/m2; indicele de ulei gradul I 21; cristale rombice. Galben de crom mijlociu, (5PbCr04PbS04); puterea de acoperire 45 g/m2; indicele de ulei gradul 115; cristale monoclinice. Galben de crom închis, (10PbCrO4 ■ PbS04); puterea de acoperire 36 g/m2; indicele de ulei gradul-I 17; cristale monoclinice. — Este utilizat în vopsele de interior şi de exterior; e insolubil în apă, în ac. acetic; e solubil în alcalii şi în acizi minerali; se înnegreşte în prezenţa H2S. Galben de crom G. C26H1606N4SNa2. Gr. mol. 558,49. Tiofenil-p, p'-diazo-fcis-salicilat de sodiu. Pulbere gălbuie; e puţin solubil în apă; solubil în H2S04; insolubil în HC1, în NaOH dil. Se obţine sintetic din tioani-lină tetraazotată eu doi moli de ac. salicilic. Colorant pentru lînă (mordant de crom,) pentru mătase, pentru imprimare de textile. Sin.: Galben de crom rezistent G, Galben salicine R. Galben de metil V. 4-Dimetilaminoazoben-zen. Galben de rezoreină. V. Galben de aur. Galben de tiazol. Colorant foarte apropiat, ca structură, de galbenul de titan. Se foloseşte pentru identificarea magneziului. Amestecînd soluţia unei sări de Mg cu galben de tiazol, se* obţine o culoare galbenă; dacă se precipită Mg din această soluţie, ca hidroxid, acesta absoarbe galbenul de tiazol şi se colorează în roz. Galben de titan. C28H1906N5S4Na2. Gr. mol. 695,73. 6is-4,4'- [Metilbenzotiazol- (1,3)]- -diazoaminobenzen-(232/)-disulfonat de sodiu. Pulbere galbenă-cafenie, cu nuanţă roşie. E solubil în apă, în alcool, în eter. Dă cu Mg2+, în anumite condiţii, o culoare roşie aprinsă, care poate fi folosită pentru identificarea şi determinarea colorimetrică a magneziului. Reactivul se prepară în alcool, în concentraţia de 0,05%. Galben de unt. V. 4-Dimetilaminoazobenzen. Galben de zinc. 3(ZnCr04) • K2Cr207. Gr. mol. 838,4. Sare dublă de cromat de Zn şf Hcromăt de“TTr"Se pMpară dîn-......ZttO,“ H2S04 şi K2Cr207. Pulbere galbenă ca lă-mîia pînă la oranj; e solubil în apă (parţial), în alcalii, în ac. acetic, în acizi minerali; d 4,9. Colorant pentru ulei, pentru apă, hîrtie, imprimare de textile. E folosit pentru obţinerea verdelui de zinc. Sin. Zinccrom. Galben direct diamin 4G. C29H2207N6Na2. Gr. mol. 612,51. 2,2’-Dimetoxidifeniluree--4,4’-diazo-6is-benzen-m-carboxilat de sodiu. Pulbere galbenă-oranj; e solubil în apă, în H2S04; insolubil în HC1, în NaOH dil. Se obţine sintetic prin cuplarea acidului w-aminobenzoic diazotat cu 0-anisi-dină şi tratarea produsului cu fosgen. Colorant direct galben pentru bumbac şi pentru imprimeria de textile. Sin. Galben benzo rezistent 4GL extra. Galben direct extra. C28H16012N4S4Na4. Gr. mol. 820,7. Diazo-distilben-tetrasulfonat de sodiu. Pulbere oranj-brună; e solubil în apă, în H2S04; insolubil în alcool, în HC1, în NaOH dil. Se obţine sintetic din ac. p-nitrotoluen-o-sulfonic şi NaOH, în prezenţă de substanţe oxidabile (glucoză, dex-trină, amidon etc.). Colorant direct pentru bumbac, hîrtie, piele, tapete. Sin.: Portocaliu clorazol rezistent D, Portocaliu direct rezistent RL, 2RL, G; Portocaliu diazol N2R, Galben Stilben 3G, Galben solar 2R. Galben direct R. V. Galben Micado. Galben direct strălucitor C. C30H26O8N4S2Na2. Gr. mol. 680,69. 2,2'--Disulfonat de sodiu-stilben-4,4'-diazo-ăzs-fenetol. Pulbere galbenă; e solubil în apă caldă, în HC1 dil. cald, în ac. acetic dil. Se obţine sintetic prin cuplarea acidului diaminostilbendisulfonic tetraazotat, cu fenol, urmată de etoxilarea compusului rezultat cu C2H5Br. Colorant direct pentru bumbac, lînă, mătase. Sin.: Crisofenină G, Galben sultan G, Galben pentru bumbac GH, Galben diamin GP, Galben pentru bumbac G. Galben fanai G. Pigment organic de constituţie necunoscută. Pulbere galbenă, mată. E rezistent la lumină, la apă, la ulei. E întrebuinţat la prepararea de cerneluri de tipar. Sin. Fanalgelb G. Galben helindon J. G. Y. Flavantren. Galben indantren G. V. Flavantren. Galben indantren G K. C23H1804N2. Gr. mol. 386,41. 1.5- Dibenzoildiamino-antrachi- nonă. Pastă galbenă, pulbere galbenă-roşie sau cristale; p.t. 350° (nitrobenzen); e insolubil în apă, în HC1, în NaOH dil.; solubil în xilen, în H2S04. Se obţine sintetic din 1,5-diaminoantrachinonă şi clorură de ben-zoil. Colorant pentru bumbac, lînă, excep- alizantrol R, Galben caledon 3G. Galben indian FF. C18H1207N5SNa. Gr. mol 465,38. p-Benzensulfonat de sodiu-azodinil Galben martius 326 trodifenil-amină. Pulbere oranj-brună; e solubil în apă, în NaOH dil., în H2S04; insolubil în HG1. Se obţine sintetic" prin condensarea aminoazobenzenului cu 1,2,4-clordinitrobenzen şi sulfonarea dinitro-fenilaminoazobenzenului obţinut. Colorant pentru lînă şi mătase din £>ăi acide. Sin. Azoflavine FF. Galben Martius. V. Galben naftol. Galben metanii G.B. C18H1403N3SNa. Gr. mol. 375,38. m-Sulfonat de sodiu-benzen--azo-difenilamină. Pulbere galbenă-brună, toxică; e solubil în apă, în alcool; puţin solubil în benzen, în eter. Acidul liber este solubil în eter. Se obţine sintetic din ac. metanilic diazotat şi difenilamină în alcool. Colorant pentru lînă, mătase, hîrtie, lacuri* litografie. Sin.: Galben acid R, Tro-peolină G, Galben Victoria dublu conc. O. Galben metilen H. V. Galben rhodulină T. Galben Micado. C28H16Oi6N4S4Na4. Gr. mol. 884,69. Dinitro-azo-distilbentetrasulfonat de sodiu. Pulbere oranj-galbenă; e solubil în apă, în HC1, în H2S04, în NaOH dil.; insolubil în alcool. Se obţine sintetic din ac. dinitrostilben-disulfonic, NaOH, în prezenţa glucozei. Colorant direct galben pentru iută, semimătase. Sin.: Galben clorazol rezistent FG, Galben stilben 2G, 3G, 4G, G, 8GP, Galben direct R. Galben mineral. V. Galben Veronese. Galben naftamin G. V. Galben stilben extra. Galben naftamin pur L. V. Galben Sirius GG. Galben naftol. (NH4O)C10H5(NO*)2 • H20. Gr. mol. 269,21; (NaO)C10H5(NO;)2 • H20. Gr. mol. 274,21; Ca[OC|0H6(NO2)2]2 • 6H20. Gr. mol. 614,49. 2,4-Dinitro-oc-naftol (sare de amoniu, de sodiu sau de calciu). Cristale galbene-roşii (sare de Na sau de Cf); cristale oranj-galbene (sare de NH4). E solubil în apă (1 : 35) (sare de Na); (1 : 265) (sare de Ca), în alcool (sare de NH4). Se obţine prin nitrarea a-naftolului (cu HN03+NaN03). Colorant pentru lînă, mătase (baie de acid acetic), pentru săpun, lacuri. Sin.: Galben de Manchester, Galben Martius. Galben olandez. Acid difenil-azo-salicil-dia-zosulfonic (sare disodică). Pulbere galbenă. E solubil în apă, în NaOH dil., în H2S04; insolubil în HC1 dil. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, ac/salicilic şi sul-fit de Na. Colorant pentru lînă (galben), mordant de crom. Galben pentru uleiuri AB. (NH2)C10H6-N=N-C6H5. Gr. mol. 247,29. Renzon-azo-^nuftHamină; Cnstaie' tpastă) roşii-oranj; p.t. 104°. E insolubil în apă; j solubil în alcool, în NaOH, în H2S04. | .Se obţine sintetic din clorură de diazoben- j zen şi p-naftilamină. Colorant pentru alimente, pentru medicamente. Galben rezistent helio GGL. C21H1304N. Gr. mol. 343,22. 1-Salicilaminoantrachinonă. Cristale oranj; p.t. 273°; e insolubil în apă; solubil în H2S04. Se obţine sintetic din 1-aminoantrachinonă şi ac. salicilic. Colorant foarte rezistent, în amestec cu diferite substraturi pentru pigmenţi galben-verzi. Galben rezistent lito GG. C13H10O4N4Cl2. Gr. mol. 357,15. ljl’-Dinitro-S^’-diclor-difenil-2,2’-diiminometan. Pastă galbenă sau cristale galbene-aurii (din ac. acetic); p.t. 266°; e insolubil în apă; puţin solubil în alcool; solubil în H2S04. Se obţine sintetic din o-nitro-cloranilină şi HCHO. E folosit pentru lacuri, cerneală litografică, imprimare de textile; e foarte rezistent la lumină. Galben rhodulină. T. C17H19N2SC1. Gr. mol. 318,86. Clorometilderivat de dimetildihi-drotio-p-toluidină. Cristale galbene; e solubil în apă; foarte solubil în alcool, în HC1, în H2S04; insolubil în NaOH dil. Se obţine sintetic prin metilarea dihidro-tio-^-toluidinei cu metanol şi HC1 la 160 — — 170°, sub presiune. Colorant pentru bumbac (mordansat tanin). Sin.: Galben acro-nol T, Galben metilen H, Tanoflavină. Galben Sirius G. Gr. mol. 258,26. a, p-naftan-trachinonă. Pastă gal-benă-verde sau cris-C6H4 C6H2=C4H4. tale galbene; p.t. 168° (ac. acetic). E insolubil în apă, puţin solubil în alcool; solubil în acetonă, în cloroform, în benzen. Se obţine sintetic prin condensarea Friedel Crafts a anhidridei ftalice cu naftalină, urmată de condensare în prezenţa H2S04. Colorant pentru lacuri. Galben Sirius GG. C27H1807N6Na2. Gr. mol. 584,46. Difeniluree-/?,p'-diazo-Sis-salicilat de sodiu. Pulbere galbenă-verde; e puţin solubil în apă caldă; insolubil în alcool, în HC1 dil. Se obţine sintetic din un mol diaminodifeniluree-tetraazotată şi doi moli ac. salicilic. Colorant direct, foarte rezistent, pentru bumbac, lînă, mătase, lacuri, tapete. Sin.: Galben clorazol rezistent 5GK, Galben diamin rezistent 3G, Galben naftamin pur L. Galben solid 3G. C16H10O6N4SNa2. Gr. mol- 432,33. Acid 4-benzen-azo-l-p-sulfofenil-5--hidroxipirazol-3-carboxilic (sare disodică). Pulbere oranj; e solubil în apă, în NaOH. în H2S04 dil;. puţin solubil în HC1 dil. Se"6bţîh A^nt elm“^ rTb 1 oruradeGl i a zob e n -zen şi ac. l-p-sulfofenil-ă-p’irazolon-S-cur-boxilic. Colorant pentru lîna în baie acidă şi intermediar pentru anumiţi pigmenţi. 327 Gal vanome tril Sin.: Galben xilen S, Galben pyrazine S, Flavazin NG. Galben stilben extra. C28H16013N4S4Na4. Gr. mol. 836,7. Azoxi-azodistilben-tetrasulfo-nat de sodiu. Pulbere brună-roşie; e solubil în apă, în H2S04; insolubil în alcool, în HC1, în NaOH dil. Se obţine sintetic din ac. p-nitrotoluen-o-sulfonic, NaOH. Colorant direct pentru bumbac, lînă, mătase. Sin.: Galben Naftamin G, Galben pentru bumbac S, Curcumin S, Galben afgan. Galben strălucitor pentru liîrtie 3G. C26H1808N4S2Na2. Gr. mol. 624,56. 2,2'-Di-sulfostilben-4, 4'-diazo-6is-fenol (sare disodică). Pulbere brună deschisă; e solubil în apă, în NaOH dil., în H2S04; insolubil în HC1. Se obţine sintetic din un mol ac. dia-minostilben-disulfonic tetraazotat şi doi moli fenol. Colorant direct pentru hîrtie, pentru bumbac. Se întrebuinţează la fabricarea crisofeninei G. Galben Sudan G. G12H10N2O2. Gr. mol. 214,21. Benzen-azo-rezorcină. Cristale; p. t. 160° sau 170° (doi izomeri); e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter, în NaOH dil., în H2S04; insolubil în HC1, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din azo-benzen şi rezorcină. Colorant pentru uleiuri, grăsimi, lacuri. Sin.: Fat orange 3A, Galben cerotină R, Galben pyronal. Galben tartar. Y. Galben lartrazină. Galben ţartrazină. C16H909N4S2Na3. Gr. mol. 534,39. Acid 4-p-sulfobenzen-azo-l-p-sulfo-fenil-5-hidroxipirazoF3-carboxilic (sare tri-sodică). Pulbere oranj; e solubilă în apă, în HC1, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din ac. fenilhidrazin-p-sulfonic şi ac. dioxitartric. Colorant pentru lînă, pentru alimente; e folosit şi în fotografie (pentru filtre). Sin.: Galben tartar, Galben Buf-falo, Flavazine T, Ţartrazină. Galben Veronese. PbCl2 • (5 —7)PbO. Oxiclo-rură de plumb. Pulbere galbenă ca lămîia. E solubil în apa, în HC1, în HN03 (parţial); solubil în alcalii diluate; insolubil în alcool; d 8,31; p.t. ~ 500°. Se prepară din 10 părţi litargă sau oxid galben de Pb şi 1 parte NH4C1. Colorant galben (în ulei) pentru pictură. Sin.: Galben de Cassel, Galben mineral. Galben Vulcan. Pigment pentru cauciuc. Pulbere liberă de Cu şi Mn, rezistentă la vulcanizare (140 — 160°). Galben xilen 3 G. C16H10O7N4Cl2S2Na2. Gr. mol. 551,31. Sarea disodică a 4-p-sulfoben-zen- azo - l-o,m-diclor-p-sulfofenil-3-metil-5-hidrox^ e foarte solubil în apă, în HC1 dil., în NaOH dil.; foarte puţin solubil în alcool. Se obţine sintetic din ac. sulîanilic diazotat şi l-o,m-di- clor-p-sulfofenil-3-metil-5-pirazolonă. Colorant galben pentru lînă, pentru lacuri. E rezistent la lumină şi la transpiraţie. Galben xilen S. V. Galben solid 3G. Galeină. V. 4,5-Dihidroxifluoresceină. Galena. PbS. Mineral. Cristale cubice; durit. 2,5 —2,7; d 7,4 —7,7; are culoare cenuşie sau albă-argintie şi luciu metalic; la cald decrepită; conţine ca impuritate Ag2S. Este minereul principal de plumb. Cristalele de galena se folosesc şi în radiotebnică. Galiu. Ga. Element metalic. Nr. at. 31; gr. at. 69,72. Prezintă doi izotopi stabili, cu nr. de masă 69 (61,2%), 71 (38,8%) şi opt izotopi artificiali radioactivi; d 5,903; căld. spec. 0,080; p.t. 30,15°; p.f. — 2 000°. Se găseşte în natură în stare combinată, mai ales în sulfura de zinc, ZnS. Are valenţa 2,3, cea principală fiind 3. Galiul a fost folosit ca lichid termometrie, în termometre de cuarţ, care pot fi utilizate la temperaturi peste 1 200°. D e t e r m i n ar e a calitativă. Sărurile volatile de galiu colorează flacăra incoloră a becului în violet. Ionul Ga3+ precipită cu H2S, în mediu acetic, un precipitat alb de Ga2S3. Determinarea cantitativă. Gravimetric: extragerea GaCl3 cu eter, îndepărtarea eterului, calcinare, cîntărire ca Ga203. Gallon. Unitate de măsură pentru lichide, utilizată în Anglia şi în S.U.A,. 1 gallon englez = 4,54346 1; 1 gallon american = = 3,78533 1. Ga lobenzoîen on ă. (HO)3C6H2COC6H5. Gr. mol. 230,21. Trihidroxibenzofenona obţinută prin condensarea pirogalolului cu acid ben-zoîc, în prezenţa ZnCl2. Colorant de mordant. Sin. Galben de alizarină A. Galocianină. V. Albastru crom strălucitor P. Galotaninuri. Substanţe tanante extrase din plante ca Rhus cotinus (tanantul: scum-pie, sumach), din galele (nucile de Alep), de pe Quercus infectoria (tanin turcesc), din gogoşi de ristic de pe Rhus semialata (tanin chinezesc). Acestea dau, prin hidroliză cu acizi minerali sau prin tanază (enzimă produsă de mucegaiuri), zaharuri (D-glucoză) şi ac. galic. Galvanizare. 1. în general, acoperirea unei suprafeţe metalice cu un strat metalic, în scopul protejării acesteia contra acţiunii agenţilor externi (aer, apă etc.). Pentru acoperirea prin depunere electrolitică, v. Gal-vanostegie. 2. în înţeles restrîns — însă impropriu — acoperirea unei suprafeţe me- rapeutică prin curent electric continuu. Galvanometru. Instrument folosit pentru măsurarea intensităţilor mici de curent electric. Galvanoplastie 328 Galvanoplastie. Reproducerea unui obiect (statuetă etc.) prin depunerea electrolitică a unui metal (Au, Cu etc.) pe o formă confecţionată, după obiectul respectiv, dintr-un anumit material plastic (ceară, ipsos etc.). Forma se acoperă cu un strat subţire de grafit, pentru a o face conducătoare. Galvanostegie. Acoperirea electrolitică a unui obiect metalic cu un strat metalic subţire, continuu şi aderent, aplicat prin depunere electrolitică. Baia de electroliză conţine soluţia unei sări a metalului ce urmează să fie depus pe obiect, iar anodul este confecţionat fie din metalul care se depune (anod solubil), fie dintr-un metal inert (anod insolubil); obiectul de acoperit este catodul. Obiectele metalice supuse acoperirii electrolitice sînt în prealabil lustruite, degresate şi decapate. Gamexan. Izomerul y al hexaclorciclohexa-nului (v.). Insecticid puternic. E toxic pentru om, prin ingestie. LD5O=:200 mg/kg. Sin. Lindan, Lindetox. Gamophen. V. Hexaclorofen. Gangă. Materia minerală (de obicei inutilizabilă) conţinută sau legată strîns de mine-reurile metalice sau nemetalice utile (de ex.: silice, calcar etc.). Uneori poate fi utilizată. Gantrisin. Gr. mol. 267,3. 3,4-Dimetil~5-sul- gh3 i___/ 3 II,N--C6H4-S02NH-\o/N . fanilamidoizoxazol*. Se obţine sintetic din p-acetilaminobenzen-sulfoclorură şi 3,4-di-metil-5-aminoizoxazol, urmat de dezaceti-lare. Cristale; p.t. 194°. E solubil în apă cu pH = 6:0,35%; puţin solubil în alcool; insolubil în cloroform. Sare sodică. Cristale + 5H20. Solubilitatea în apă la 37° : 16%. Sulfamidă întrebuinţată în infecţii cu bacterii sensibile la sulfonamide. Nu produce cristalurie. Specific în infecţii renale. Sin.: Neoxazol, Sulfizol, Sulfizo-xazol, Sulfafurazol, Gantrosan. Gantrosan. V. Gantrisin. Gardenal V. Acid 5,5-feniletilbarbituric. Gardinol. Amestec de alcooli graşi sulfataţi, obţinuţi prin reducerea acizilor graşi din ulei de cocos, de bumbac, de peşte, sau prin sulfatare de ceruri (lanolină brută, ceară de albine). Conţine alcooli 15% C8—C10 (oc-tilic-decilic), 40% Cj2 (laurilic sau dode-cilic), 30% C14 (miristic sau tetradecilic) şi 15% C16—C18 (cetilic, stearic, oleic). E - WosiVca detergent, agent 'de udare..şTW dispersie, emulsifiant, în cosmetică, în industria textilă, a pielăriei etc. Sin.: Du-ponol, Modinol, Ciclopon, Aurinol. G arn ieri te. Silicaţi hidrataţi de Ni şi Mg, rezultaţi din degradarea unor roci ignee. Conţinutul de NiO al garnieritelor este variabil, putînd ajunge pînă la 25%, dar de obicei este de 2 —3%. Gaulterină. C14H1808. Gr. mol. 314,28. Glu-cozido-p-metilsalicilat. Se găseşte în Be-tula lenta. Cristale; p.t. 90 — 92°; e solubilă în apă, în alcool, în acizi; insolubilă în eter, în cloroform, în benzen. Gauss. Unitate electromagnetică CGS pentru inducţie magnetică, care reprezintă inducţia exercitată de cuplul maxim de o dină-centimetru asupra unui moment magnetic egal cu unitatea electromagnetică CGS de moment magnetic. Gaz. Stare de agregare a materiei, în care, coeziunea dintre particule fiind foarte mică, gazul ocupă tot volumul vasului în care este pus, el neavînd deci nici formă, nici volum propriu. Gaz aerian. V. Gaz de iluminat. Gaz bogat. Gaz combustibil cu mare putere calorifică (8 000 — 12 000 kcal/kg). Exemplu: gaz umed. Gaz de aer. V. Gaz de generator. Gaz de apă. Gazul format la trecerea vaporilor de apă peste cărbune înroşit. Compoziţia variază, după aparatura folosită, între limitele: 40 — 44% voi. CO şi 48 — 50% voi. H2, restul fiind C02, CH4 şi*N2. Puterea calorifică este de 2 500 — 2 700 kcal/m3. Gaz de baltă. V. Metan. Gaz de eocserie. Gazul care se obţine ca produs secundar la distilarea huilei în vederea obţinerii cocsului. Se aseamănă, în ce priveşte compoziţia chimică, cu gazul de iluminat, avînd* o putere calorifică de 4 000 kcal/m3. Gaz de cracare. Amestec gazos obţinut la cracarea fracţiunilor mai grele din petrol. Este'format din H2, parafine Cj—C4, ole-fine inferioare (etenă, propenă, butenă) şi din hidrocarburi superioare, compoziţia de-pinzînd mai ales de materia primă* şi de metoda de cracare. E întrebuinţat la fabricarea benzinelor sintetice, a dizolvanţilor, a olefinelor etc. Gaz de generator. Gazul obţinut prin trecerea unui curent de aer peste cărbune înroşit. Ar fi constituit dintr-un amestec de 34*,7% voi. GO şi 65,3% fol. N2, dacă s-ar transforma tot 02 din aer în CO. în practică, el nu conţine decît circa 20% GO, obţinîndu-se şi C02. Are o putere calorifică de*aproximativ 900 kcal/m3. Sin.: Gaz de aer, Gaz sărac. __ _____ __ Gaz de iluminat. Gazul obţinut prin distilarea huilei, în retorte de argilă refractară, la 1 000°. Este purificat şi folosit la iluminat şi la încălzit. Sin. Gaz aerian. 329 Gazogen Gaz de sinteză. Amestec de GO şi H2 în proporţii variabile (0,5—3: 1), întrebuinţat ca atare la obţinerea benzinei sintetice, a metanolului etc., iar după îndepărtarea GO, ca sursă de H2 — pentru sinteza NH3, hidrogenări etc. Se obţine din cărbune, din cocs sau din metan, cu vapori de apă la temperaturi înalte (900 — 1 000°). Gaz de sondă. Amestec de gaze, format în special din hidrocarburi parafinice inferioare (66 — 75% GH4), provenit din zăcămintele de ţiţei. După separarea de faza lichidă se întrebuinţează drept combustibil (putere calorifică inferioară: 5 500— — 6 000 kcal/m3). Gaz ideal. Gaz ale cărui molecule au dimensiuni neglijabile faţă de distanţele dintre molecule şi în care nu se manifestă forţele in-termoleculare, iar şocurile dintre molecule sînt elastice. Gazele ideale urmează riguros legile gazelor (legea lui Boyle-Mariotte, legea lui Gay-Lussac etc.) în toate condiţiile de lucru. Sin. Gaz perfect. Gaz ilariant. NaO. Gr. mol. 44,02. Gaz incolor, cu gust dulceag; p. t. —102,4°; p.f. — 89,5°; ă(lichid) 1.23. Anestezic local şi general. Exercită la început o excitaţie cerebrală, care se manifestă printr-o stare de euforie. E folosit, în ultimul timp, la prepararea frişcei. N20 este introdus sub presiune în smîntînă şi se separă prin detentă în nenumărate bule, care rămîn dispersate în mediu, conducînd apoi instantaneu la obţinerea frişcei. Sin. Pro-toxid de azot. Gaz mixt. Gaz combustibil, obţinut în ga-zogene, prin trecerea unui amestec de aer şi vapori peste cărbuni aprinşi (este deci un amestec de gaz de generator şi de gaz de apă). Conţine, în medie, 28% CO, 12% H2, 54% 02-{-N2, 3% C02, restul hidrocarburi. Are puterea calorifică de-1 000-1 500 kcal/m3. Gaz perfect. Y. Gaz ideal. Gaz permanent. Gaz care se află deasupra temperaturii critice, din care cauză nu poate fi lichefiat numai prin comprimare. Gaz petrolifer lichefiat. Un amestec de butan (— 90%) şi propan (^10%), cu cantităţi neînsemnate de etan şi pentan. Se obţine din gaze de rafinărie sau de sondă. Se întrebuinţează drept combustibil casnic sau industrial. Se debitează în butelii, sub presiunea maximă de 9,7 at la 60°, odorizat cu mercaptan. Sin. Aragaz. legile gazelor ideale Gaz sărac. Y. Gaz de generator. Gaz T. V. Etilenoxid. Gaz tonant. Amestec exploziv format din o parte 02 şi două părţi H2; aprins, se combină cu explozie, formîna apă. Gaz umed. Gaz de sondă amestecat cu gazolină (minimum 0,16 1/m3), care poate fi recuperată prin compresiune şi răcire. Gaz uscat. Gaz de sondă amestecat cu gazolină (maximum 0,16 1/m3), care poate fi recuperată prin compresiune şi răcire. Gaze de ardere. Amestec de gaze (de obicei CO, C02, S02, vapori de apă) provenite dintr-o combustie. Pot fi folosite în turbine cu gaze, în compresoare etc. Gaze de rafinărie. Amestec de hidrocarburi parafinice şi olefinice (metan, etan, etilenă, propan, propilenă, n-butan, izobutan, n-bu-tilenă, izobutilenă), rezultat din procesele de cracare şi reformare aplicate în industria petrolieră. Considerate ca un deşeu şi valorificate mult timp numai drept combustibil, formează astăzi o sursă de materii prime importante pentru chimizare (petrochimie): cauciuc, detergenţi, fibre, dizolvanţi etc., cum şi pentru carburanţi sintetici cu cifra octanică mare. Gaze de sondă. Y. Gaze naturale. Gaze inerte. V. Gaze nobile. Gaze naturale. Amestec de parafine uşoare în care predomină metanul, cu procente variabile, în general însă mici, de etan, propan, butan. Se găsesc zăcăminte, fie numai de gaze, fie asociate cu ţiţei. în acest din urmă caz se numesc şi gaze de sondă. Gaze nobile. Elemente din grupa 0 a sistemului periodic: heliu, neon, argon, krip-ton, xenon, radon. Toate se găsesc în stare gazoasă în condiţiile obişnuite de temperatură şi de presiune şi se caracterizează prin inerţia lor chimică." Recent, însă, în 1962, s-a descoperit că xenonul, kriptonul şi radonul se combină cu fluorul. Primele cinci elemente se găsesc în aerul atmosferic în proporţia globală de ~ 1%. Radonul rezultă din dezintegrarea radiului. Sin.: Gaze rare, Gaze inerte, Elemente inerte. Gaze rare. Y. Gaze nobile. Gazifieare. Transformarea combustibililor solizi sau lichizi în combustibili gazoşi, prin ardere incompletă în aer, sau în prezenţa aerului şi a vaporilor de apă. Arderea are loc în aparate sau în instalaţii speciale (gazogene). Gazogen. Aparat sau instalaţie folosite pentruiran^iQrniaruaL.unui combustibil solid în gaze combustibile. Principiul de funcţionare constă în transformarea combustibilului solid (lemn, cărbune, turbă etc.) în combustibil gazos, printr-o combustie Gazolină 330 incompletă, în prezenţa unei cantităţi limitate de aer (aerul poate fi, eventual," amestecat cu abur). Compoziţia gazului de ga-zogen variază după combustibilul folosit şi după raportul dintre aerul şi aburul introdus în gazogen. Componenţii gazului de gazogen sînt: CO (20—28%), H2 (8—17%), CH4 (1,5-2,0%), C02 (0,3-0,8%), N2 (47-57%). Gazolină. Fracţiunea petrolieră lichidă cu-prinzînd hidrocarburi de la C4—C7, recuperată din gaze de sondă sau de rafinărie (v. Dezbenzinare). Se supune unei rectificări sub presiune (15—20 at), pentru a elimina o parte din componenţii uşori (în general, componenţii C2 şi o parte din C4), spre a o aduce la o" presiune de vapori anumită (operaţia de „stabilizare”). Gazolina stabilizată intră, în amestec cu alte fracţiuni petroliere, în componenţa benzinelor. Gazometru. 1. Dispozitiv de măsură a cantităţii de gaz care trece printr-o conductă. — 2. Nume vechi, părăsit, pentru rezervor de gaz. Geigy 444. Erbicid pe bază de 2-cloro-4,6-bis (dietilamino)-5-triazină. Gel. Stare a sistemelor coloidale care prezintă simultan proprietăţile lichidelor şi solidelor, păstrîndu-şi forma şi prezentînd adesea elasticitate la tracţiune şi la răsucire; de exemplu: masa rezultată prin flo-cularea unui sol; masa obţinută prin soli-dificarea unei soluţii de gelatină, agar-agar sau pectină; masa "obţinută din albuşul de ou prin tratare cu acizi. La trecerea din starea de sol în starea de gel, gelul reţine, în general, o mare cantitate din lichidul, care formează mediul de dispersie. Gel de silice. V. Silicagel. Gelatină. Proteină obţinută prin fierberea cu apă a pielii, a tendoanelor, a ligamentelor, a oaselor. Conţine aminoacizii: glicină, alanină, valină, leucină, izoleucină, cistină, cisteină, metionină, fenilalanină, prolină, hidroxiprolină, serină, treonină, tirozină, ac. aspartic, ac. glutamic, argi-nină, lizină, liistidină; lipseşte triptofanul. Foi, pulbere sau flocoane incolore, inodore, insipide; absoarbe o cantitate de 5—10 ori greutatea sa de apă şi se înmoaie; e solubilă în apă caldă, în glicerină, în ac. acetic; insolubilă în dizolvanţi organici. E întrebuinţată pentru jeleuri", adezivi, cerneluri, mase plastice, mătase artificială etc., la limpezirea vinurilor, la fabricarea bureţilor hemostatici de gelatină cu trombină," de capsule gelatinoase etc. •~G«î!itîiitnBXţrtîRm^ pect gelatinos. Compoziţia chimică: nitroglicerină 93% şi colodiu 7%; d 1,55; căldura de explozie 1 545 kcal/kg; tempera- tura de explozie 4 710°; voi. de gaze specific 712 1/kg; sau: nitroglicerină gel 65%, azotat de sodiu 27% şi făină de lemn 8%; d 1,53; căldura de explozie 1 281 kcal/kg; temperatura de explozie 3 940°; voi. de gaze specific 603 1/kg. Geloză. V. Agar-agar. Gelsemină. G20H22O2N2. Gr. mol. 322,39. Alcaloid extras din rădăcina de Gelsemium sempervirens (fam. Loganiaceae). Cristale; p.t. 178°; [aj^ + 160 (cloroform); e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în benzen, cloroform, acetonă, acizi diluaţi. Clorhidrat: cristale albe; p. t. ~ 300°; [a]D—2,6° (apă). E solubilă în apă, puţin solubilă în alcool. Medicament antinevralgic, antireumatic. Gelva. V. Poliaeetat de vinii. Genalcaloizi. N-oxid-alcaloizi, substanţe care precedă formarea alcaloizilor în plante (dau naştere alcaloizilor prin reducere). Se obţin prin oxidarea azotului terţiar cu H202 3% sau cu perhidrol. Genatropină. N-oxidul atropinei. Se obţine sintetic prin oxidarea atropinei cu 3% H202 sau cu perhidrol. Cristale; p.t. 123°. Clorhidrat: p.t. 192°; e foarte solubil în apă; insolubil în eter. Are aceleaşi întrebuinţări ca şi atropină, însă e mai puţin toxică decît aceasta. Generatorul van der Graaf. Aparat cu care se pot obţine particule (ioni, respectiv electroni) cu o energie de aproximativ 12 MeV. Foloseşte principiul maşinilor electrostatice, prin frecare. Prezintă avantajul că furnizează un curent de ioni (respectiv de electroni), cu intensitate relativ mare şi cu energie omogenă. Genetrină 150. Regulator de creştere, sintetic, pentru plante, pe bază de 1,1-di-fluoretilenă. Genezerină. CjgH^OgNg. Gr. mol. 291,34. N-oxidul ezerinei. Se obţine sintetic din ezerină şi H202. Cristale;"p.t. 129° (eter); roc$-175° (alcool). Bază slabă. Nu formează săruri. E insolubilă în apă; solubilă în alcool, în benzen, cloroform, eter, acetonă, acizi diluaţi. Toxicitate redusă faţă de ezerină. Medicament întrebuinţat în glaucom, în tulburări digestive; sedativ al simpaticului. Sin.: Eseridină, Eserina-minoxid. Genhiosciamină. N-oxidul hiosciaminei. Se întrebuinţează, sub* formă de salicilat, în parkinsonism, choree, transpiraţii noc-..tumer — - —— -———— — ■ Genine. Agliconi ai glicozidelor sterolilor, cu structură steroidă şi cu activitate determinată de gruparea enol-Iactonică. 331 Germaniu Genomorfină. G17H1903N0. Gr. mol. 301,33. N-oxidul morfinei. Se obţine prin oxidarea morfinei cu H202. Cristale; p.t. 274 — 275°; e puţin solubilă în apă, insolubilă în acetona," în benzen, în cloroform. T a r t r a t: p.t. 160°; e solubil în apă (1 : 40). S u 1-f a t: p.t. 240°; e solubil în apă (1 : 24). C h i n a t: e foarte solubil în apă. Medicament sedativ al durerii; nu dă obişnuinţă; e întrebuinţat în cura de demorfinizare. Genoscopolamină. C17H21N05. Gr. mol. 319,3 N-oxidul scopolaminei. Se obţine sintetic prin oxidarea scopolaminei cu H202 3%. Pulbere albă; p.t. ^ 80°. Bromhidrat: p.t. 153°. Medicament întrebuinţat în par-kinsonism, în choree. " • Genostricnină. N-oxidul stricninei. Cristale; p.t. 216°; e mai puţin toxică decît stricnina; nu se acumulează în organism; nu produce obişnuinţă. B e n z o a t: p.t. 163 — 164°; [a]D+4°"; e solubil în apă (1,1%). Medicament întrebuinţat în astenii, în surmenaj, în paralizii. Gentisină. C14H10O5. Gr. mol. 258,22. 4,7-Di-hidroxi-2-metoxixantonă. Se extrage din rădăcină de Gentiana Iuţea. Cristale galbene; p.t. 267°; e puţin solubilă în apă, în dizolvanţi organici." Are gust amar. Sin. Gen-ţianină. Genţianină. V. Gentisină. Genţianoză. C18H32016. Gr. mol. 504,43. Trizaharidă, nereducătoare, se găseşte în rădăcina diferitelor, specii de genţiană. Conţine două resturi de glucoză şi unul de D-fructoză. Prin hidroliza cu (3-glucozidază -> zaharoză + glucoză, iar cu invertaza -» gentîobioză si fructoză. Cristale din alcool 95%, cu p.t". 209°; [a]D+31,25°. Genţiobioză. C12H22On. Gr. mol. 342,3. 6-Ş--glicozido-glucoză. Dizaharidă formată din două molecule de D-glucoză legate p-glico-zidic. Se obţin prin hidroliză cu acizi sau enzimatic din genţianoză, a-crocină sau amigdalină. Forma a: cristale +CH3OH din metanol; p.t. 85,5 — 86°; [ocJd-{-310 (apă). Forma (i: cristale; p.t. 190 — 195° (alcool); [ ac. lactic, proces a cărui energie este folosită pentru travaliul muscular. Mecanismul pro-cesului: glicogen fosforiiază Cop. fosfo-gluco- 4 0X0- -> esterul Rob ison ——....... mutază izomeraza esterul Neuberg —---------> esterul Harden- kmaza Young aId°—S fosfatul dihidroxia- , . izomeraza cetonei----------► , . codehidraza I.H2 dei----------------> fosfo-glieero- mutază fosfatul D-glicerinaldehi- ac. D-3-fosfogliceric _ . enolază ac. D-2-fosfogliceric--------> . „ . . . fosfokinază , ac. fosfo-enol-piruvic----:——ac. enol- piruvica . dehidrază _ piruvic -> ac. piruvic ——ac. lactic. lactica Glieoproteide. Proteide cu grupa prostetică constituită din derivaţi ai hidraţilor de carbon (v. Proteide). Dau soluţii foarte vîscoase; sînt precipitate de acidul acetic la rece. Se cunosc: mucoidele, mucinele (chondromucine şi glucomucine). Glicozidaze. Y. Glucozidaze. Glicozide. Grup de compuşi care se găsesc în plante, conţinînd în moleculă una sau mai multe monozaharide şi o substanţă 335 D~ Glucopiranoză care nu este o zaharidă . (un aglicon). Ele sînt hidrolizate cu acizi diluaţi la cald, sau cu enzime, la rece. După natura zahărului se împart în glucozide, galactozide, manozide, ramnozide etc. Sînt sintetizate dintr-o aldoză şi un alcool inferior (catalizator HC1 dil.) sau din acetobromzaharuri şi etoxizi (fenoxizi), cînd se formează gli-cozide acetilate. Exemple: arbutina, amig-dalina, sinigrina etc. Gliecină. Y. Tiodiglicol. Glioxal. Gr. mol. 58,04. Cristale galbene; p.t. 15°; p.f. 51°; d20 1,14; 4°’5 ţ 1,3826; e solubil în dizolvanţi orga-CHO anhidri. Polimerizează prin şedere sau în contact cu apa; depoli-merizează la încălzire. Se obţine sintetic prin oxidarea glicolului cu aer peste un catalizator de cupru, la 250 — 300°. E folosit ca intermediar în sinteze organice. Sin.: Diformii, Oxaldehidă, Etandial. Glioxalază. Enzimă din grupa oxido-reduc-tazelor. Acţionează asupra metilglioxalului, trecîndu-1 în ac. lactic în prezenţa glutatio-nului redus. Sin. Aldocetomutază. Glioxalină. Y. Imidazol. Glioxime metalice. Complecşi metalici interni, obţinuţi de la derivaţii funcţionali azotaţi ai dialdehidelor şi ai dicetonelor. De exemplu, diacetildioxima (dimetilglio-xima): CH3—C=NOH dă cu ÎNi un complex CH3--C-NOH intern, în care Ni înlocuieşte doi atomi de H şi mai este legat prin două valenţe coor-dinative cu doi atomi de N: 0 OH CH3— C=N N-C—ch3 ! | ch3-c=n7 xn=c—ch3 1 l OH O Gliptali. Răşini gliceroftalice. Y. Alchidali. Globină. Proteina hemoglobinei. Se prepară din hemoglobină de cornute. Constă dintr-o parte catabolizată din hemoglobină. Conţine numeroşi aminoacizi. Globin-zinc-insulină. Insulină conţinînd globină şi ZnCl2 în proporţia de 1,6—2,0 mg şi 0,15 mg ZnCl2 pentru 100 unităţi insulină; j>H = 2,5 — 3,5. E întrebuinţată în diabet, ca hipoglicemiant cu acţiune de lungă durată. Globucid. V. N1-(5-Etil-l,3,4-tiadiazol-2-il)-sulfănTrâmîda. * “ “ Globuline. Clasă de proteine simple care dau, prin hidroliză enzimatică sau acidă, numai aminoacizi. Sînt insolubile în apă; solubile în soluţii saline neutre, semicoa-gulate de căldură. Exemple:globulinele din grîne, serum-globulinele. Se întrebuinţează în medicină, pentru prevenirea sau tratarea hepatitei epidemice, a rugeolei, a oreionu-lui. Glucantim. C7H1808NSb. Antimoniat de N--metilglucamină. 'Gr. mol. 365,98. Pulbere albă, solubilă în apă — 35%. E insolubil în alcool, în eter, în cloroform. Se obţine sintetic din N-metilglucamină şi SbCl5. Medicament întrebuinţat în leismanioză. Sin. Protostib. Glucide. Y. Hidraţi de carbon. Gluciniu. V. Beriliu. Glucocloral. Y. Cloraloză. D-Glucoîuranoză. Forma furanozică a glucozei. Se cunoaşte sub formă de derivaţi. Glucoheptonat de calciu. C14H26016Ca • 7îH20. Se obţine sintetic prin adiţia HCN la D--glucoză şi hidroliza nitrilului. Se formează acizi izomeri a-şi p-D-glucoheptonici. Se izolează ca lactone: a-: p.t. 140°, (3-: p.t. 151°. Sarea de calciu este albă, foarte solubilă în apă rece. Prezintă avantaje faţă de glu-conatul de calciu: stabilitate şi solubilitate în apă mult mai mari. Medicament întrebuinţat în rahitism, tuberculoză, astmă, hemoragii etc. Sin. Glucozomonocarbonat de calciu. Glucolipide. Cerebrozide similare galacto-lipidelor, în care galactoza este substituită cu glucoza. Se cunoaşte numai tipul cera-zinic: glucozidocerazina (v. şi Cerebrozide). Glucomucine. Proteine din clasa glucopro-teidelor, grupul mucinelnr, car © au,—în grupa prostetică, glucozamină. Se găsesc în carne, în substanţele mucilaginoase care apără mucoasele tubului digestiv şi respirator, în salivă etc. Glucouat de calciu. (C6Hu07)2Ca. Gr. mol. 430,38. Pulbere albă, insipidă. E solubil în apă (1 : 30), în apă caldă (1 : 5); insolubil în alcool, în eter; [ ac. zaharic. Glucoproteide. Heteroproteide care se scindează, la hidroliză, în glucide (grup pros-tetic) şi în proteine. Sînt insolubile în apă; solubile în alcalii diluate. Ele cuprind mucinele, condroidele,fosfoproteidele. M u-cinele dau, la hidroliză, D-glucozamină (o hexozamină), ac. glicuronic, ac. acetic, H2S04. Se găsesc în toate secreţiile salivare, digestive, genitale, epiteliale, în lichidul sinovial, în urină etc. Au rol de protecţie asupra mucoasei gastrice. Con-d r o i d e 1 e formează componentul principal ol cartilajelor şi conţin, în locul glu-cozaminei, galactozamină. Se găsesc în cartilaje, în pereţii arterelor şi în ţesutul conjunctiv. Pulbere albă, insolubilă în apă; solubilă în alcool dil. Fosfoproteidele conţin ca grupă prostetică ac. f osforic legat de proteine; sînt acide; sînt insolubile în apă, în acizi; solubile în alcalii diluate, formînd săruri. Exemple: cazeina, vitelina. D-Glueosazona. C18H2204N4. Gr. mol. 358,39. Osazona D-glucozei, identică osazonei D--fructozei. Are p.t. 210°. Prin hidroliză (cu HC1 etc.) trece în ozona respectivă, care prin reducere -> fructoză (v. şi Osazone). GIucovanilină. OHCC6H3(OCH3) (0C6Hu05). Gr. mol. 814,28. Cristale + 2H20, ace albe, din soluţii hidroalcoolice; p.t. 192°; e moderat solubilă în apă; parţial solubilă în alcool; insolubilă în eter; [a88,03° (apă). Derivatul cel mai răspîndit al vani-linei în natură. Glueozamină. CH2OH(CHOH)3CH(NH2)CHO. 2-Amino-D--glucoză. Gr. mol. 179,17. Component al chitinei (polizaharidă din carapacea insectelor şi a crustaceelor); se obţine din chon-droitină şi heparină. Cristale; p.t. 110° (cu descompunere); [a]^0 +47,5°. E foarte solubilă în apă; solubilă în metanol cald (1 : 38); puţin solubilă în alcool; insolubilă în eter, în cloroform. Sin. Chitozamină. Glucozan. C6H10O5. Gr. mol. 162,14. 1,6-An- ţinut din glucoză prin deshidratare la 170°. Foiţe sau prisme; p.t. 178—180°. E foarte solubil în apă; solubil în metanol, în alcool; insolubil în eter. Nu reduce soluţia Fehling: 180,16. Are structura: CHO H-C—OH HO-C-H H-C-OH H-C—OH CH2OH D-glucoză (forma aldehidică) HO-C-H H-C-OH HO-C-H O H-C—OH I H-C------ H-C-OH HO-CH 6 I H-C-OH I H-C----— CH2OH a-D-glucoză ch2oh H J----Ov H l/H \| hJx^ vU H OK 66,2° (apă). Cu acizii diluaţi -> glucoza. Sin. Levoglucozan. Glucoza. CH2OH(CHOH)4CHO. Gr. mol H-C-OH CH2OH 3-D-glucoză a-D-glucopiranoză Glucoza prezintă izomerie a-Ş; D-glucoza este epimeră cu D-manoza şi cu D-fruc-toza. Prezintă fenomenul de mutarotaţie. Fermentează sub acţiunea drojdiei de bere. Prin oxidare, D-glucoza dă ac. D-gluconic şi ac. D-zaharic; prin reducere (cu amalgam de Na sau H activat catalitic) se obţine D-sorbita. Bazele puternice o descompun iar soluţiile sale se colorează în brun şi se depun răşini brune; acizii minerali concentraţi o trec în ac. levulic şi în substanţe humice macromoleculare. Grupările hi-droxil dau reacţii de esterificare, eterificare. Formează fenilhidrazonă şi osazonă. Reduce soluţia Fehling. Este cel mai important dintre zaharuri. în stare liberă se găseşte în fructele dulci, în flori; alături de fructoză şi zaharoză, în miere; în stare combinată, în glucozide, di- şi oligozaharide, în polizaharide, ca: amidon, celuloză, gli-cogen. Industrial se obţine din amidon (cartofi, cereale), prin hidroliză cu HG1, sub presiune. Produsele comerciale sînt: siropul de glucoză, cu 32 — 40% glucoză; glucoza solidă cu 65 — 70% glucoză, şi glucoza cristalizată, cu circa 99% glucoză. Glucoză monohidrat. Are 0,74 din puterea de îndulcire a zaharozei; p.t. ~ 86°; df 1,54.; [a]|f +52,5° (final); e solubilă în apă ţl:1). în alcool ftrhfr). Glucoza anhidră. Predomină forma a-D —• Cristale; p.t. 147° (la circa 200° se descompune); 1,56. Prezintă muta- 337 Gnais rotaţie: [a]^0 + 113° -> +105° (după 5') -► +52,5° (după 24 de ore) (c=10). Forma p-D se obţine prin recristalizarea formei a din ac. acetic. Cristale, cu p.t. 148 — 150°; mutarotaţie: Mp -f-19,7°-> + 52,5° (c=10). Se găseşte în sînge, în concentraţie constantă la om: 0,8 —1,2°/00. E sursa principală de energie din organismul animal. Are multiple întrebuinţări: la fabricarea bomboanelor, a lichiorurilor, a dulceţurilor, a mierii artificiale, la prepararea caramelului, în medicină etc. Sin. Dextroză. Glueozidaze. Enzime din clasa hidrolazelor, grupa carbohidrazelor (glicozidaze). Hidrolizează glicozidele şi oligozaharidele. Prezintă specificitate absolută faţă de izomeri. a-Glucozidaza hidrolizează a-glicozidele: maltoza, zaharoza; e prezentă în maltază. (3-Glucozidaza hidrolizează (3-glicozidele: a-migdalina, celobioza, gentiobioza şi (3-B-xi-lozidele; e prezentă în emulsină. Sin.: Glicozidaze, Hexozidaze. Glueozide. Glicozide avînd drept component zaharic, glucoza. (Y. şi Glicozide). Glucozidoeerazină. Glucolipidă similară ce-razinei, de care diferă prin înlocuirea galactozei cu glucoză. Conţine sfingozină, ac. lignoceric şi glucoză. E" prezentă, alături de galactolipide, în creier. Glucozidosfingozină. Produs de hidroliză parţială a glucolipidelor (glucozidocera-zinei), rezultat prin eliminarea din molecula cerebrozinei a restului de acid gras. Prin hidroliză dă sfingozină şi glucoză. GlueozoHiouoearboHat de ealeiu» V. Gluco-heptonat de calciu. Glutacid. V. Acid glutamic. Glutamat de sodiu. HOOC(CH2)2CH(NH2)COONa. Gr. mol. 169,12. Pulbere cristalină albă, cu miros şi gust de carne, solubilă în apă, în alcool. Se obţine prin tratarea acidului glutamic cu o sare monosodică. E întrebuinţat în industria alimentară, ca substanţă de" gust; în medicină. Sin. Glutarom. Glutamină. H2NCOCH2CH2CH(NH2)COOH. Gr. mol. 146,14. Se găseşte liberă în unele plante din familia Coniferelor. Ace; p.t. 256° (apă); e solubilă în apă; greu solubilă în alcool. Glutardialdehidă. OHC(CH2)3CHO. Gr. mol. 100,11. Pentan-l,5-dial. Ulei cu p.f. 187 — — 189° (cu descompunere); se polimerizează -fiT"prezmiţa apei.~~------———--------— Glutarimidă. C5H702N. Gr. mol. 113,12. Imida corespunzătoare acidului glutărie. Glutarom. Y. Glutamat de sodiu. 22 Glutaronitril. CN(CH2)3CN. Gr. mol. 94,12. Lichid vîscos; p.t. —29°; p.f. 286°; p. f.20mm 157°; d23 0,988; «|ÎJ 1,4365. E so-Iubii în apă, în alcool, în cloroform; insolubil în eter, în CS2. Se obţine sintetic din 1,3-dibrompropan şi KCN. Intermediar în sinteze organice şi de medicamente. Sin.: Dinitrilul acidului glutaric, Propan-dini-tril. G Uitat ion. Gr. mol. 307,33. Tripeptidă com- HS-H2C h2n-ch-(ch3)2-co-nh-(:h HOOG HOOC-CH2-NH-OC pusă din ac. glutamic, cisteină şi glicină. Se extrage din drojdie de bere, ţesuturi musculare, glande, ficat, din unele "plante. Cristale; p.t. 190—192° (cu descompunere); Mp — 97° (apă). E foarte solubil în apă; insolubil în dizolvanţi organici. Are un rol foarte important în oxidările fiziologice. Gluteliue. Proteine vegetale situate între globuline şi prolâmine, din punctul de vedere al solubilităţii şi al compoziţiei. Sînt insolubile în apă; solubile în soluţii saline neutre şi în alcool, în alcalii şi "în acizi diluaţi. Conţine puţin glicocol şi lizină (dar mai mult decît" prolaminele)". Exemplu: glutenina. Glutelini. Eteri ai celulozei, folosiţi în industria textilă ca aglutinanţi pentru coloranţii de cadă şi naftolici. Gluten. Masă lipicioasă care se obţine din făina de grîu, după îndepărtarea amidonului prin spălare. Amestec de două proteine vegetale (gliadina şi glutenina), cu mici cantităţi dintr-o albumină. Conferă aluatului elasticitatea necesară panificaţiei. Făinurile lipsite, fie de gliadină (orez)," fie de glutenină (porumb) nu pot servi la fabricarea pîinii. Glutenină. Proteină vegetală din cereale (lipseşte în porumb). Conţine în moleculă lizină, spre deosebire de gliadină. E insolubilă în apă şi în soluţii saline; solubilă în alcalii; are caracter acid (conţinut mare de ac. glutamic). împreună cu gliadina formează glutenul şi dă făinurilor proprietăţi de panificaţie. Glyodin. Fungicid pe bază de 2-heptadecil-glioxalidinacetat. Gmelinit. (Na2Ca)Al2Si4012 • 6H20. Cristale romboedrice, gălbui, roşietice pînă la roşu de carne. Durit. 4,5; d 2,1. cu o compoziţie asemănătoare c^eî^a^ra-nitului, avînd" însă o textură şistoasă. Este format din cuart, din feldspati", mice, amfi-boli; d 2,6-2,73. 22 — Dicţionar de chimie Gnoscopină 338 Gnoscopină. C22H230?N. Gr. mol. 418,41. Unul dintre ălcaloizii izolaţi din opiu, care apare în două forme stereoizomere: a-gnoseopină, ace din alcool, cu p.t. 176°, şi p-gnoscopiriă, prisme din metanol, cu p.t. 180°. Sin. Narcotină. Goethit. a-FeO(OH). Mineral. Cristale rom-bice de culoare brună pînă la galbenă, cu luciu semimetalic; d 3,8—4,3; durit. 5 — 5,5. Gomenol. Ulei volatil obţinut prin antrenarea cu vapori a frunzelor de Melaleuca viridiflora. Conţine cineol, terpineol, terebentină. Lichid incolor, insolubil în apă, solubil în ulei, în dizolvanţi organici. Dezinfectant în rinite, laringite, bronşite, tuse convulsivă, uretrite, enterite etc. Sin. Oleum Niaouli. Gonacrină. Y. Acriflavină neutră. Gonadotropin. Y. Hormon chorio- gonadotrop. Gorgonină. Scleroproteină izolată din mărgean. Prin hidroliză liberează ac. iodgor-goic. Gosipol. C30H30O8. Gr. mol. 518,54. Substanţă toxică, polifenolică, din seminţele de bumbac. Cristale din eter; p.t. 199°. Trece în uleiul şi în turtele sau şrotul de bumbac. Se îndepărtează prin tratament alcalin sau se inactivează termic. Gosipoză* V. Rafinoză. Grad. Diviziune sau interval, marcat pe o scară (de ex.: pe o scară termometrică sau pe o scară care arată concentraţia unei soluţii). Grad arcomctrie. Diviziune a scării unui areometru. Grad Balling. Diviziunea scării Ballîng, folosită la areometrele (zaharometrele) Bal-ling. Y. Scară Balling. Grad Baume. Diviziune a scării convenţionale Baume, folosită la areometrele Baume. V. Scară Baume. Grad Brix. Diviziune a scării Brix, folosită la areometrele (zaharometrele) Brix. Y. Scară Brix. Grad Celsius. Unitate de temperatură în scara Celsius, egală cu 1/100 din intervalul dintre temperatura de topire a gheţii şi temperatura de fierbere a apei, la presiunea normală. Sin. Centigrad. Grad de coroziune. Mărime care indică acţiunea agresivă a unui mediu asupra unei suprafeţe. Se determină prin menţinerea peliculei de vopsea aplicată pe o tablă de oţel în mediu corosiv, timp de 1 — 7 zile. urme de coroziune; gradul 1, cînd suprafaţa e acoperită 0,5—1% cu rugină; gradul 2, cu 5% rugină; 3, cu 15%; 4, cu 30—40% şi 5, cu peste 50%. Grad de disociaţie. Raportul dintre numărul de molecule disociate şi numărul de molecule dizolvate dintr-o soluţie de electrolit sau raportul dintre conductivitatea echivalentă şi conductivitatea echivalentă limită a unei soluţii de electrolit. Sin. Grad de ionizare. Grad de dispersie. Gradul de mărunţire al unei substanţe. El este invers proporţional cu mărimea particulelor şi direct proporţional cu suprafaţa prezentată de un gram de fază dispersă. ’ Grad de duritate. 1. Grad care exprimă procentul de GaO conţinut în apă. V. Duritate totală (a apei)/ —2. Grad al scării de duritate mineralogică. Y. Duritate Mohs. Grad de hidroliză. Fracţiunea din numărul total de molecule dintr-o sare care a suferit hidroliză (de ex.: gradul de hidroliză al Na2C03, într-o soluţie de concentraţie 1 mol/1, este de 0,0182%). Gunoscînd gradul de hidroliză al unei sări, într-o soluţie de o anumită concentraţie, se poate calcula constanta de disociaţie a acidului slab sau a bazei slabe de la care derivă sarea respectivă. Grad de ionizare. Y. Grad de disociaţie. Grad de libertate. Numărul de variabile care pot căpăta valori arbitrare, pentru ca starea de echilibru a unui sistem fizico-chimic să fie definită conform legii fazelor (v.). Fiecărui grad de libertate îi corespunde o posibilitate de schimbare a stării sistemului considerat. Relaţia dintre numărul de grade de libertate £, componentele C şi fazele F, este următoarea: L=C+2—F. De exemplu, gradele de libertate ce determină starea de echilibru aunui sistem sînt: temperatura, presiunea şi concentraţia. Un gaz pur are două grade de libertate: presiunea şi temperatura. Grad de polimerizare mediu. Raportul dintre greutatea moleculară medie a unei substanţe macromolecuîare şi greutatea moleculară a monomerului. Se poate determina prin măsurarea viscozităţii, a presiunii osmotice sau a difracţiei luminii în soluţie ori prin măsurarea vitezei de sedimentare în ultracentrifuge. Grad de polimerizare N. Numărul de unităţi structurale din molecula unui polimer. Grad de recurenţă. Numărul-de unităţi (de monomer), după care configuraţia sterică a unui polimer se repetă în mod "identic. Grad de temperatură. Unitatea de măsură a temperaturii (în scara termodinamică), egală cu diferenţa de temperatură a două termic), aleasă astfel, încît randamentul termodinamic al unui ciclu Garnot, efectuat între ele, să fie egal cu valoarea reciprocă a temperaturii mediului mai cald, 339 Gramicidină S măsurată în acea unitate, începînd cu cea mai joasă temperatură (zero absolut). Cînd unitatea (diferenţa dintre cele două medii) se alege astfel, încît apa se topeşte la 273° (unităţi), la 1 atmosferă, această unitate reprezintă gradul Kelvin (v.). Pentru unităţi pentru care apa se topeşte la 0,8x273° 273° (unităţi) şi, respectiv —(unităţi), uni- 1,8 tatea se numeşte grad Reaumur (v.), respectiv grad Fahrenheit (v.). Grad Fahrenheit. Unitatea de temperatură în scara Fahrenheit, egală cu 1/180 din intervalul dintre temperatura de topire a gheţii şi temperatura de fierbere a apei la presiune normală. * Grad Kelvin. Unitatea de temperatură în scara absolută, în care cea mai joasă temperatură este considerată zero absolut (—273,16°C), iar temperatura de topire a gheţii este de 273,16°, sub presiunea de o atmosferă absolută. Are simbolul °K. 1 grad Kelvin = 1 grad Celsius. Grad Reaumur. Unitatea de temperatură în scara Reaumur, egală cu 1/80 din intervalul dintre temperatura de topire a gheţii şi temperatura de fierbere a apei, la presiunea normală. Grad termometrie. Diviziune a unei scări termometrice, obţinută prin împărţirea în-tr-un anumit număr de intervale egale a intervalului dintre două repere care corespund la două temperaturi anumite. Gradient. Cîtul dintre variaţia unei mărimi şi variaţia unei alte mărimi*de care depinde prima mărime. Gradient de concentraţie. Diferenţa dintre concentraţiile unui mediu, luate* în două puncte pe aceeaşi direcţie, împărţită prin distanţa dintre cele două puncte.* Gradient de potenţial. Cîtul dintre diferenţa de potenţial dintre două puncte ale aceleiaşi direcţii şi distanţa dintre acele puncte. Gradient de temperatură. Cîtul dintre diferenţa temperaturilor a două puncte şi distanţa dintre acestea: -j— • Gradien- tul de temperatură este, deci, variaţia medie a temperaturii între două puncte, pe unitatea de distanţă. Gradient de viteză. Diferenţa dintre vitezele unui corp în două puncte situate pe aceeaşi direcţie „împărţită prin distanţa dintre acele puncte. Grafit. Formă alotropică a carbonului cris-Faîl^t Trî s îs te mui Kexăgohăr ~ h oloedrlc; d 2,1—2,3; durit. 1—2; p.t. foarte înalt (nu poate fi măsurat exact), sublimează la presiune normală, înainte de a se topi; nu este atacat de acizi. E cenuşiu închis, cu luciu metalic; e unsuros la pipăit, bun conducător de electricitate şi de căldură. Se prezintă în mase compacte, în agregate fibroase, mai rar în cristale tabulare. Se găseşte în roci metamorfice, pe filoane pegmatitice. E întrebuinţat ca material refractar (retorte); ca lubrifiant, în industria creioanelor, a electrozilor, a coloranţilor etc. Sin. Plombagină. Grafit carbon. Carbon incomplet grafitat; este forma de carbon cea mai stabilă la temperatură înaltă şi foarte rezistent la acţiunea chimică. E întrebuinţat în metalurgie, la creuzete pentru topit metale; în industria chimică, pentru confecţionarea de piese de aparatură rezistentă la coroziune etc. Graftcopolimeri. Copolimeri obţinuţi prin grefarea unor catene laterale lungi de* mono-meri B pe o catenă formată din monomeri A. Proprietăţile copolimerilor variază după numărul ramificaţiilor; ele sînt, în general, superioare celor ale polimerilor obţinuţi din monomerii A sau B. Grain. Unitate de măsură pentru greutate, folosită în Anglia. 1 grain == 0,0648 g. Gram. Unitate de masă în sistemul CGS, a mia parte din kilogramul etalon, egală, iniţial, cu masa unui centimetru cub de apă distilată la temperatura de 4°C şi presiunea normală. Gram-forţă. Unitate de forţă care corespunde atracţiei pămîntului asupra unui gram-masă. Gramul-forţă variază puţin, după localitate, datorită variaţiei acceleraţiei gravitaţiei. O.torţă de..1 gram-farţă este echivalentă cu 981 dyn. Gram-masă. 1/1000 din masa kilogramului etalon. Gram-rad. Unitatea de doză absorbită integral, reprezentînd acea doză de radiaţii pentru care 1 g de substanţă absoarbe o energie de 100 erg. Gram-Boentgen. Unitatea de doză integrală care reprezintă iradierea unui gram de ţesut cu o doză de un roentgen. Gramicidină D. Gr. mol. — 2 000. Antibiotic cristalizat, component al tirotri-cinei. Giclopeptidă compusă din D-leucină, L-triptofan, L- şi D-valină, L-alanină, glicină şi etanolamină. Cristale; p.t. 229 — —230°. E foarte puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în ac. acetic, în piridină; insolubilă în eter, în hidrocarburi. Medicament întrebuinţat local contra infecţiilor Gramicidină Dubos. Gramicidină Dubos. V. Gramicidină D. Gramicidină S. Gr. mol. 1 060-1 340. Antibiotic produs de o tulpină de Bacillus 22 Gramină 340 brevis. Ciclopentapeptidă sau ciclodeeapep-tidă, care conţine în proporţii variabile cinci acizi aminaţi: L-valină, L-ornitină, L-leucină, D-fenilalanină, L-prolină. Cristale; p.t. 268 — 270° (alcool). E foarte solubilă în alcool; puţin solilbilă în acetonă; insolubilă în apă, în acizi, în alcalii. Medicament întrebuinţat în infecţii cu coci gram-pozitivi şi cu bacili gram-negativi. Gramină. Alcaloid cu nucleul indolic, izolat din graminee. Sintetic se obţine din indol, formaldehidă şi dimetilamină. Sin.3-N-di-metilaminometilindol. Graminină. Polifructozan izolat din Tisse-tum alpeslra. Hidrat de carbon de rezervă (ca amidonul). Granit. Rocă eruptivă, cu structură granulară, textură masivă, conţinînd cuarţ şi feldspaţi potasici, pe lîngă mică albă sau mică neagră. Se cunosc graniţe calcosodice şi graniţe sodice. Granosan. V. Ninif 2. Granulă. Ion distinct, cu dimensiuni foarte mari şi cu numeroase sarcini electrice, format din nucleul unei micele coloidale, împreună cu stratul de adsorbţie aderent (constituit din cationi sau din anioni). Granulometrie. Determinarea proporţiilor dintre diferitele mărimi de granule care se găsesc într-un amestec mineral granular (de ex. pietriş şi nisip). Operaţia se execută prin cernere (granulaţia > 0,06 mm), prin decantare (granulaţia < 0,06 mm) sau prin cernere şi decantare (granulaţie variată). Gravitaţie. Forţa de atracţie între corpuri materiale, care este direct proporţională cu produsul dintre masele lor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre centrele lor de masă. în mod obişnuit se înţelege forţa de atracţie a pămîntului. Grăsime de ecarisaj. Grăsime rezultată din autoclavarea cadavrelor de animale; conţine în proporţie mare grăsime de cal. Are consistenţa grăsimii de porc, culoare brună închisă şi miros urît. Prin tratare cu leşii tari se albeşte şi se dezodorizează în mare măsură, putînd fi bine folosită la fabricarea săpunurilor. Grăsime totală. Procentajul de materii grase conţinute într-un produs; se determină, fie prin extracţie directă (de ex. grăsime în seminţe), fie prin scindare hidrolitică urmată de extracţie (de ex. săpunuri). Grăsimi. Amestecuri de esteri simpli sau micşti ai glicerinei cu acizi graşi saturaţi ~"saU'Lnesaturaţi ^ (amestecuri de gliceride). în sens generalizat, grăsimile sînt sinonime cu lipidele, care cuprind: Lipide simple: a) grăsimi neutre (gliceride); b) ceruri (esterii alcoolilor monovalenţi cu acizii graşi, esterii colesterolului, esterii vitaminelor A şi D). Lipide conjugate: a) fosfolipide (fosfatide): lecitine, cefaline, sfingomieline, acizi fosfatidici; b) cerebrozide: galactolipide, glucolipide, sulfolipide. Lipide derivate: a) acizi graşi; b) alcooli graşi (cu catenă normală, steroli, cu inel P-iononic); c) hidrocarburi (alifatice, carotenoide, scalen); d) vitaminele: D, E, K. în sens mai restrîns: grăsimile naturale. Acestea sînt amestecuri naturale de gliceride (în special trigliceride mixte), cu substanţe de însoţire: coloranţi, vitamine, proteine, hidrocarburi, acizi graşi liberi, ceruri etc. Sînt insolubile în apă, solubile în eter etilic, eter de petrol, în alcool fierbinte, în cloroform, benzen, acetonă, CC14, benzină etc. Sînt sintetizate din hidraţi de carbon, de către plante şi animale, prin degradări, policondensări, hidrogenări, dehidrogenări, oxidări. Grăsimile naturale pot fi clasificate pe baza principalilor acizi care intră în compoziţia lor, ceea ce corespunde cu clasificarea după provenienţa lor biologică, adică grăsimi provenite din organisme înrudite biologic; prezintă, de cele mai multe ori, asemănare chimică. în general, grăsimile vieţuitoarelor inferioare (bacterii, peşti) au o compoziţie diferită de aceea a vieţuitoarelor superioare (plante, mamifere terestre). Obişnuit, în mod arbitrar, grăsimile se împart în: a) grăsimi (solide la temperatura obişnuită) şi b) uleiuri (fluide la temperatura obişnuită). La rîndul lor, uleiurile se împart în: sicative (conţin acizi tri- sau polinesa- turaţi, dau filme de....polimerizare rezis- tente); semisicative (dau filme într-un timp mai îndelungat şi mai puţin rezistente); nesicative [nu formează filme (pelicule)]. Grăsimile vegetale din seminţe şi din fructe se obţin prin presare la rece sau la cald ori prin extragere cu solvenţi (benzină, CC14, tricloretenă). Grăsimile animale se separă prin topirea ţesuturilor în care sînt con-' ţinute. Pentru a fi folosite în alimentaţie, grăsimile brute extrase se rafinează (numai cele vegetale, fiindcă cele animale sînt suficient de pure şi deci nu se rafinează). Prin rafinare se îndepărtează substanţele dizolvate coloidal (fosfatide, proteine, mu* cine) în operaţia de dezmucilaginare (hidratare sau tratare cu mici cantităţi de ac. sulfuric); acizii liberi se îndepărtează prin neutralizare cu NaOH; substanţele colorante, prin albire cu pămînturi decolorante şi cărbune activ; substanţele volatile, cu cu vapori de apă supraîncălziţi, sub vid înaintat). Grăsimi întărite. Grăsimi cu puncte de topire înalte, folosite în fabricarea margarinei, 341 Griseofulvină a săpunurilor, a unsorilor consistente etc., rezultate prin hidrogenarea catalitică în fază lichidă a grăsimilor naturale lichide -(ulei de floarea-soarelui, ulei de bumbac, ulei de rapiţă, ulei de peşte etc.), la presiunea de 2 — 15 at şi temperatura de 160 — 200°, cu catalizator de Ni. Acizii graşi nesaturaţi se transformă în acizi graşi saturaţi, ceea ce are ca efect creşterea punctului de* topire şi dispariţia mirosului. Greenokit. CdS. Gel mai important mineral de Cd. E semitransparent; are culoarp galbenă ca mierea. Grenate. Grupă de ortosilicaţi care conţin cationi bivalenţi de Ga, Mg, Fe, Mn şi cationi trivalenţi de Al, Fe, Gr. Corespund formulei brute R^Rj11 (Si04)3. Cristalizează în sistemul cubic şi se găsesc în şisturi cristaline, în roci eruptive, meta-morfice sau sedimentare. Importanţi sînt: almandina, Fe3Al2[Si04]3, grosularul, Ca3Al2[Si04l3, piropul, Mg3Al2LSi04]3. Unii dintre ei sînt folosiţi ca pietre de şlefuit, iar cînd sînt sub formă de cristale limpezi, ca pietre preţioase. Gresie. Rocă sedimentară formată prin cimentarea nisipurilor. Conţine 78% Si02; d 2,2 —2,5. După natura cimentului de legătură, se deosebesc: gresii silicioase, cal-caroase, argiloase, marnoase etc. E întrebuinţată la construcţii. Există şi gresie artificială: material ceramic compact, vitri-fiat, format din argilă refractară, feldspat şi cuarţ; gresie antiacidă, cînd nu conţine oxizi minerali, — e întrebuinţată la vase antiacide, obiecte de artă etc. Greutate atomică absolută. Greutatea unui atom dintr-un element, obţinută prin împărţirea greutăţii atomice relative (respectiv atom-gram) a elementului considerat, prin numărul lui Avogadro. Greutate atomică relativă. Greutatea unui atom din orice element în raport cu greutatea atomului de O, luată egală cu 16, adică raportul dintre greutatea atomului unui element şi 1/16 din greutatea atomului de O. Deoarece majoritatea elementelor sînt amestecuri de izotopi, greutatea atomică a elementelor este media ponderată a greutăţilor atomice ale izotopilor conţinuţi. Din 1961 s-a hotărît să se ia ca bază pentru scara greutăţilor (maselor) atomice relative — în loc "de 16,000 (masa atomică a oxigenului) — masa izotopului iaC=12,000. In acest caz, greutăţile (masele) atomice sînt puţin diferite. De ex.: loc de 39,944; Fe 55,847 în loc de 55,85; etc. Greutate echivalentă. Cantitatea dintr-un element care poate să se combine cu un atom de hidrogen sau poate ^ înlocui un atom de hidrogen în combinaţiile sale. Greutate moleculară. Suma greutăţilor atomice relative ale tuturor atomilor care intră în compoziţia moleculei unui corp compus. Greutate specifică. Greutatea unităţii de volum dintr-un corp, exprimată în grame-forţă pe centimetru cub. Greutate specifică relativă. Raportul dintre greutatea unui corp şi greutatea unui volum egal de apă distilată la temperatura de 4°G (pentru solide şi lichide). Pentru gaze, substanţa de referinţă este aerul la temperatura de 0° şi la presiunea normală (760 mm Hg). Greutate volumetrică. Greutatea unităţii de volum a unui material afînat, luîrid in consideraţie şi golurile existente în masa sa. Greutate^ volumetrică variază după gradul de afînare al materialului respectiv. Gri argint N. V. Gri oţel. Gri B, BB, R. V. Gri oţel. Gri de Malta. V. Gri neutru. Gri de zinc. Pulbere metalică, formată la extragerea zincului şi care constă din granule fine de Zn, acoperite cu un strat subţire de ZnO, resturi de Pb, Gd, Sb etc. Are culoare cenuşie-albăstruie, cu mare putere de acoperire a metalelor. E întrebuinţat la vopsirea metalelor. Gri direct B, 4B, JR. V. Gri neutru. Gri metilen. V. Gri neutru. Gri neutru. Colorant sintetizat prin oxidarea dimetil-p-fenilendiamine i. Pulbere gri-neagră . E solubil în apă, în alcool, HG1, H2S04; insolubil în NaOH dil. Colorant direct pentru bumbac, semimătase, pentru imprimat ţesături. Sin.: p-Nitrozodimetilanilină ■ HC1, Gri de Malta, Gri direct B, 4B, IR, Gri metilen. Gri otel. Colorant sintetizat prin sulfonarea nigrozinei solubilizate în alcool şi, apoi, prin transformare în sare de Na. E solubil în apă, în alcool, în HG1, în NaOH dil., în II2S04. Colorant pentru mătase, pentru lînă. Sin.: Nigrozină solubilă; Gri B, BB, R; Gri argint N. Griseină. C40H61O20NipSFe. Gr. mol. 1 089,89. Antibiotic extras din culturi de Strepto-myces griseus. Pulbere amorfă roşie. E solubilă în apă; puţin solubilă în alcool; insolubilă în eter, în acetonă, cloroform, benzen. Antibiotic produs de Penicillium griseoful-vum. Cristale; p.t. 220° (benzen);[a]]SJ+370° (cloroform). E insolubilă în apă; puţin Grosular 342 solubilă în alcool, în acetonă, benzen, cloroform. Grosular. Ca3Al2(Si04)3. Mineral din grupul grenatelor. Cristale cubice cu aspect sticlos, incolore, verzi, brune, galbene; d 3,53; durit. 6,5 — 7. Y. Grenate. GR-P. Denumire comercială pentru un cauciuc sintetic obţinut din diclorpropan şi polisulfură alcalină, analog tiocolului N. GR-S. Prescurtare pentru cauciucuri buta-dienă-stiren 75 : 25, mai plastice şi mai moi decît Buna S german. Se obţine prin copolimerizarea în emulsie, în prezenţa modificatorului dodecilmercaptan. Se dizolvă sau se umflă în hidrocarburi aromatice şi în principalele hidrocarburi clorurate. Poate fi vuicanizat pentru anvelope şi alte produse. Tipuri speciale de GR-S şi latexul se folosesc în adezivi, bureţi, spume, straturi acoperitoare etc. GR-S-AC. Cauciuc sintetic obţinut prin copolimerizarea a 76,5% butadienă cu 23,5% stiren. Grund. Primul strat la vopsire. Este format din suspensii de pigmenţi şi materiale de umplutură, în lacuri sau uleiuri. Dă pelicule mate, dure si aderente. Există mai multe tipuri de grund: pentru umplut pori în lemn, pentru lemn şi metal, pentru metale etc. Grund reactiv. Grund fabricat pe bază de polivinilbutiral şi cromat de Zn, utilizat în vopsirea ,,ud pe ud“ a vapoarelor; de asemenea, la vopsirea metalelor albe. Are aderenţă, putere de pasivizare şi, deci, rezistenţă la coroziune excelentă. Se aplică cu pensula sau prin stropire pe o suprafaţă chiar nedegresată şi reacţionează cu suportul metalic pe care e aplicat. Grupare acidifiantă. Grupare de atomi care determină expulzarea unui proton de la atomul de carbon al unei combinaţii organice, cînd se află în vecinătatea acestuia. Astfel de grupări acidifiante sînt grupările: carbonilică, carboxilică (şi derivaţii ei), nitro etc. Sin. Grupare reactivantă. Grupare atrăgătoare de electroni. Termen folosit în teoria electronică a legăturilor chimice pentru atomi sau grupări de atomi din molecula combinaţiilor organice, care determină o deplasare (atragere) de electroni, contribuind la formarea unei legături polarizate. De exemplu, ac. mono-cloracetic e mai ionizat decît ac. acetic, deoarece clorul e atrăgător de electroni; clorul produce o deplasare de electroni în molecula acidului monocloracetic; el este deci atrăgător de electroni. Grupările atrăgătoare de electroni sînt: grupările metoxil, fenil, clor. Grupare auxocromă. Grupare de atomi a cărei introducere în molecula unei combinaţii cromogene închide şi intensifică culoarea ei. Prezenţa grupărilor auxocrome în combinaţiile organice le transformă în materii colorante, determinîndu-le afinitatea pentru fibra textilă. Principalele grupări auxocrome sînt: —NH2, —NR2, —OH şi -OR. Grupare cromoforă. Grupare de atomi care, introdusă în molecula unei combinaţii organice, o face să devină colorată. Principalele grupări cromofore sînt: —N = 0; —N02; —N=N—; =C=0; =C=S. Grupare funcţională. Grupare de atomi a cărei prezenţă în molecula unei combinaţii organice caracterizează o funcţie chimică. Privite astfel, combinaţiile organice apar compuse din două părţi: un rest al unei hidrocarburi (R) şi una sau mai multe grupări funcţionale (x). Gruparea funcţională imprimă unei combinaţii organice o anumită funcţie chimică. Grupare hidrofilă. Grupare moleculară la nivelul căreia se exercită, în special, atracţii şi afinităţi puternice faţă de apă. Exemple: funcţiile alcool (—OH) , acid ( —GOOH). Grupare hidroîobă. Grupare dintr-o moleculă la nivelul căreia nu se exercită atracţii sau afinităţi puternice faţa de apă. Exemplu: catene hidrocarbonate etc. Grupare lipofilă. Grupare moleculară la nivelul căreia se exercită, în special, atracţie şi afinitate faţă de molecula unui mediu organic cu caracter predominant hidrofob; grupare solubilă în grăsimi şi uleiuri."'... Grupare reactivantă. Y. Grupare acidifiantă. Grupare respingătoare de electroni. Termen folosit în teoria electronică a legăturilor chimice, pentru grupările atomilor care determină un efect opus, în combinaţiile organice, decît cel atrăgător de electroni. Astfel de grupări respingătoare de electroni sînt gruparea metil şi grupările alchilice. Grupări haptofore. Termen folosit în ehemo-terapie pentru grupările moleculare, prin care un medicament se fixează de materia proteică a unui agent patogen, pe care îl distruge prin alte grupări moleculare, numite toxofore. Grupări negative. Termen vechi, părăsit, pentru grupări acidifiante. Grupe analitice. Grupe în care se clasifică cationii şi anionii în chimia analitică, şi anume: cationii se împart în cinci grupe, iar anionii, în şapte grupe. Fiecare grupă analitică cuprinde cationii sau anionii care precipită cu un anumit reactiv de grupă 343 Gudron de lemn şi, deci, se pot separa prin filtrare. Y. Analiza anionilor, Analiza cationilor. Guaiae. Răşină din lemnul de Guajacum of-ficinale L. sau Guajacum sanctum L. Bucăţi neregulate, de culoare brună sau verzuie-brună; p.t. 85 — 90°; e insolubilă în apă; solubile în alcool, în eter, în cloroform, benzen, CS2. Conţine: — 70% ac. a- şi p-guaiaconic, ~ 10% ac. guaiaretic, 15% v anilină, galben de guaiae, saponine. Guaiacol. Gr. mol. 124,13. o-Metoxifenol. Se extrage din răşină de ^OH (1) guaiae. Se obţine sintetic C6H4 din a-nitrofenol, clorură de ^OCH3 (2) metil sau o-nitroclorbenzen 3 ' şi metanol -> o-nitroanisoî; redus -> jo-anisidină, diazotată şi hidroli-zată -* guaiacol. Cristale; p.t. 28°; p.f. 204—206°. E solubil în apă (1 :70), în glicerină (1:1), în alcool, în cloroform, în uleiuri, în NaOH dil. Medicament ex-pectorant, utilizat în infecţiile tractului respirator. Sin.: Metilcatecîiol, o-Hidro-xianisol. Guanamine. Nume generic al produselor de deshidratare a sărurilor de guanidină. Guanază. Enzimă din clasa desaminazelor, care transformă guanina în xantină. Guanidină. HN=C(NH2)2. Gr. mol. 59,07. Se obţine, sub formă de săruri, din ciana-midă şi săruri de amoniu, sau din rodanat de amoniu la — 190°: H2N — C=N+NH4C1 -► NH2 • HC1 HN=C/ xnh2 Baza liberă, solubilă în apă, este foarte greu de izolat. Cristale higroscopice p.t. 50°. Azotat: cristale; p.t. 214°; e puţin solubil în apă. Intermediar în sinteza de medicamente: sulfaguanidină, sin-talină etc. Sin.: Amidina acidului carba-mic, Iminouree, Iminocarbamidă. Guanilhidrazină. Y. Aminoguanidină. Guaniluree. Y. Diciandiamidină. Guanină. C5H5ON5. 2-Aminohipoxantină. Gr. mol. 151,13. Se extrage din ţesuturi animale, vegetale şi din excremente (solzi de peşte, Guano etc.). Guanina extrasă din solzii de peşte este cristalizată; cea de sinteză este amorfă. Se descompune — 360°. E solubilă în NH40H, în acizi, în alcalii diluate; puţin solubilă în alcool, în eter. Dă compuşi cu acizii, cu alcaliile, cu metalele. Intermediar în sinteza cafeinei; e la confecţionarea nasturilor şi a diferitelor obiecte de materiale plastice. Guanina cristalizată, incorporată, le conferă un aspect sidefiu, strălucitor, foarte frumos. Guano. Îngrăşămînt natural, complet, al solului, provenind din acumularea excrementelor şi a resturilor unor păsări marine, care trăiesc pe insulele aşezate de-a lungul coastelor statelor Peru şi Chile şi de-a lungul coastei mediteraneene (Spania, Sici-lia, Sardinia). Conţine 9 —14%N?, 12 — 14% P205, 2% K20 şi substanţe organice. Guanozină. C10H13O5N5. Gr. mol. 283,24. Nucleozidă care, prin hidroliză, se desface în guanină şi ribofuranoză. E prezentă în pancreas, în Vicia faba, în cuişoare, cafea etc. Se extrage din acizii nucleici din drojdia de bere. Cristalizează în ace, din apă. Se descompune la 240°; [a] ^ —60,5°; e solubilă în apă rece (1 : 1 320), în apă caldă (1 :33), în acizi diluaţi, în alcalii diluate; insolubilă în alcool, în eter, cloroform, benzen. Sin. Yernină. Gudroane acide. Reziduu separat la tratarea cu H2S04 a fracţiunilor petroliere (benzină, lampant, motorină, uleiuri), în scopul rafinării, adică în scopul eliminării acelor componenţi care le dau miros sau culoare necorespunzătoare, sau care, în timpul depozitării şi al întrebuinţării, împiedică, prin reacţii nedorite, folosirea lor optimă. Componenţii cu S, cu N, cum şi hidrocarburile nesaturate şi aromatice, se transformă, prin acţiunea H2S04 (condensări, polimerizări, sulfonări etc.), în produşi insolubili în fracţiunea de petrol respectivă, însă solubili în H2S04, constituind, împreună cu aceştia, faza care se separă sub formă de gudron acid. Gudroane, proba de ~ . Probă care serveşte la clasificarea ţîţeîuîuT,a cbmbustiBOiîbr lichizi şi a păcurii şi constă în determinarea conţinutului de hidrocarburi aromatice grele, care sînt absorbite, în condiţii specifice de lucru, de H2S04 conc. (de fapt, într-o măsură mai mică, se absorb diferite categorii de hidrocarburi). Pentru combustibili, proba dă indicaţii asupra pericolului de înfundare a conductelor de alimentare a injectoarelor, dată fiind tendinţa de cocsificare mai accentuată a componenţilor absorbiţi, la temperaturile de regim" ale focarelor. Gudron. Material de constituţie complexă, cu miros specific, obţinut la distilarea uscată a unor materii organice (uleiuri, lemn, cărbuni etc.). Lichid uleios, vîscos, de culoare neagră sau brună, cu densitatea mai mare decît 1. Constituie o materie valoroasă pentru industria chimică şi farmaceutică. închisă, cu miros pătrunzător, obţinut ca fracţiune primă la distilarea uscată a lemnului. Conţine fenoli, furan, silvan, acizi, hidrocarburi etc. E întrebuinţat la impreg- Guloză 344 narea lemnului, a şoselelor, la prepararea creozotului, a guiacolului ete. Guloză. C6H1206. Gr. mol. 180,16. Monoza-haridă nefermentescibilă. Prin oxidare dă acelaşi acid bibazic (ac. zaharic) ca şi glucoza. Se deosebesc: D( + )-guloză: [a]^+ 61,6°; formează compuşi de adiţie cristalini cu CaCl2; L( —)-guloză: [ajp —20,4°. Gumă adragantă. V. Gumă tragacantă. Gumă arabică. Sarea de calciu a acidului arabic; produs de exsudaţie al trunchiului şi al ramurilor unor specii africane de Acacia şi, în special, de Acacia Senegal. Bucăţi de mărimi variabile, rotunde sau neregulate, de culoare albă-gălbuie-roşia-tică; are spărtură concoidală. Se foloseşte în industria textilă, în cosmetică şi, în general, ca produs de gumare. Gumă-lac. V. Şelac. Gumă rezină ammoniacum. Granule libere sau aglutinate în mase galbene, brune, cu miros caracteristic şi cu gust dulceag, amărui. E parţial solubilă în apă (formînd emulsii), în alcool. Se obţine din latexul plantei Dorema Ammoniacum (creşte în Persia, în Nordul Indiei, în Sudul Siberiei). E întrebuinţată ca expectorant şi la fabricarea unor parfumuri; ca ingredient la fabricarea unor sorturi de porţelan. Gumă rezină galban. Granule izolate sau întărite în mase de culoare galbenă-brună, galbenă-verzuie, cu miros aromatic, cu gust amar. Conţine 5 — 20% ulei volatil şi 20% gumă. Se obţine din latexul plantei Ferula galbaniflora. E întrebuinţată în farmacie. Gumă rezină myrrha. Granule sau bucăţi neregulate de mărimi variabile sau mase friabile, poroase, de culoare gălbuie sau roşiatică, cu miros plăcut, gust iute şi amar; e puţin solubilă în apă, în alcool, în eter. Conţine 25 — 40% răşină, 2,5 — 8% ulei volatil şi 57 — 61% gumă. Se obţine din tulpina arbustului Commiphora Molmol (Arabia, Somalia). Soluţiile alcoolice se întrebuinţează ca antiseptic uşor şi la fabricarea prafurilor de dinţi. Uleiul volatil, distilat din substanţă, este solubil în alcool, în eter. Se întrebuinţează în parfu-merie. Gumă tragacantă. Gumă provenită din exsu-daţia naturală sau prin incizii practicate în ramurile unor specii de Astragalus (fam. Leguminosae-Papilonaceae); se prezintă sub formă de plăci neregulate sau de fîşii răsu- şi fărâmiţare la maximum 50° dă pulbere de tragacanta. Se foloseşte în industria textilă, în farmacie şi în cosmetică. Sin.: Gumă adragantă, Tragant, Gume actuale. Substanţe care se găsesc în unele produse petroliere albe (în special benzine obţinute prin cracare) şi care au luat naştere prin polimerizarea, condensarea şi oxidarea hidrocarburilor nesaturate (în special diolefine). Un conţinut peste o anumită limită împiedică funcţionarea normală a motoarelor, înfundînd conductele de alimentare ale carburatoarelor. Se determină prin evaporarea produsului într-un curent de aer cald, în condiţii fixate. Gume potenţiale. Totalitatea compuşilor care pot lua naştere în anumite condiţii de lucru prin oxidarea, polimerizarea şi condensarea hidrocarburilor nesaturate (în special diolefine) care se găsesc în benzinele care au suferit tratamente termice. Se determină prin oxidarea produsului într-un slab curent de aer, în capsulă de Cu. Proba dă indicaţii asupra comportării produselor petroliere în timpul depozitării. Gume vegetale. Substanţe secretate sub forma unor mase vîscoase, transparente, la rănirea plantelor prin incizii sau în urma unor procese patologice provocate de bacterii sau de ciuperci. Gumele se extrag din masa amorfă secretată de plantă, cu alcalii, precipitîn-du-se apoi cu acizi. Sînt substanţe hidrofile, de obicei uşor solubile în apă, dînd soluţii coloidale. Din punct de vedere chimic, sînt săruri neutre (de Ca, Mg, K) ale unor acizi macromoleculari formaţi din resturi de hexoze, pentoze, metilpentoze şi acizi uronici. Hexoza conţinută în toate gumele este D-galactoza; unele gume conţin şi D-manoză. Dintre pentoze, toate gumele conţin L-arabinoză, iar unele conţin şi xiloze. Unele conţin o metilpentoză, ramnoză sau fucoză. Acidul uronic care se găseşte în toate gumele este ac. D-glucuronic. Excepţie face guma tragacantă, care conţine acidul D-galacturonic. Prin încălzire pe baie de apă, uneori cu acizi diluaţi, se produce o „autohidroliză‘% care constă în pierderea unor molecule, de monozaharide, iar uneori, chiar şi de dizaharide. Gutapereă. Exsudat lăptos, coagulat, al unor plante din familia Sapotaceae din Malaya. Conţine gutta, un număr de albani şi flua-vili, guttani, tanin. Devine pliabilă la 20 — 30°, plastică la 60° şi se topeşte la 100°. Absoarbe 02 la soare şi devine friabilă. E insolubilă în apă; solubilă în cloroform, în CS2, în eter de petrol, în terebentină. E întrebuinţată ca izolator electric, ciment dentar, izolator de umezeală pentru răni. Gutaperca pură are formula C10Hţ6 şi, din punctul de vedere al structurii chimice, se fizic se deosebeşte de cauciuc: la frig devine neelastică şi dură; prin încălzire moderată devine foarte plastică; la circa 100° devine lipicioasă; apoi se topeşte (cu descompunere). 345 Halogeno-cetone Guvaeină. Gr. mol. 127,14. Acid tetrahidro-nicotinic; alcaloid HoC—CH=C—COOH izolat din nuca de I | betel şi seminţele de H2C—Nil—C1I2 A rec a catechu. Cris- tale, cu p.t.285° (cu descompunere); e solubilă în apă; insolubilă în eter. Guvacolină. CTHn02N. Gr. mol. 141,17. 1,2,5,6-Tetrahidronicotinat de metil. Se găseşte în nuca de betel, seminţe de Areca catechu. Lichid alcalin; p. f. i4mmH4°; e solubilă în alcool, în cloroform. C 1 orii i d r a t: cristale higroscopice; p.t. 122°; e solubil în cloroform, în alcool; foarte puţin solubil în eter. Bromhidrat: cristale; p.t. 145°; e foarte solubil în apă, în alcool. Factor de creştere pentru Sta-jyhylococcus aureus şi Proteus vulgaris. Sin. Esterul metilic al guvacinei. H H. 24. Insecticid pe bază de lindan, asociat cu o hidrocarbură terpenică halogenată. Sin.: Terpinsect, Terposol. Hafniu. Hf. Element în stare metalică; nr. at. 72; gr. at. 178,6; prezintă şase izotopi stabili cu nr. de masă 174 (0,18%), 176 (5,3%), 177 (18,5%), 178 (27,1%), 179 (13,8%% 180 (35,1%), cum şi trei izotopi artificiali radioactivi; p.t. 2 207°; p.f.>3 200°; d 13,3. Se găseşte în natură în toate mineralele de Zr, în proporţia de ^1%. Are valenţele 2,3,4. Proprietăţile sale chimice sînt întrutotul asemănătoare cu ale Zr. Halarsol. V. Diclormafarsen. Ilalazonă. Gr. mol. 270,10. Pulbere albă, cu miros de clor; p.t. 213°. Se ^C02tl obţine sintetic prin oxida-C6H4 . rea p-toluensulfonamidei vşi ^SO NCl clorurare în soluţii alcaline. 2 2 E întrebuinţată ca sterili- zant al apei; pentru determinarea indicelui de iod la grăsimi şi uleiuri, ca dezinfectant al apei de băut. Sin. Acid p-diclor-amidosulfobenzoic. Haloeroniie. Fenomenul de colorare a unor compuşi organici, cînd aceştia se transformă în săruri. Exemple: compuşii incolori, care conţin grupări carbonil, se colorează prin dizolvarea în acizi. Apariţia culorii este datorită formării de săruri de oxoniu, însoţită de o redistribuire a densităţii electronice în moleculă. Halogen. 1. Care dă naştere la săruri. — 2. Element chimic care formează direct săruri cu metalele, fără participarea 02. — 3. Unul dintre elementele chimice: F, CI, Br, J, At (astatin). llalegenar e. Qperaţie prin care halogenii sînt introduşi într-o moleculă organică. Halo-genarea se poate face: a) prin substituţia directă a atomilor de hidrogen din combinaţii organice, cu atomi de halogen; b) prin adiţia halogenilor sau a hidracizilor la duble şi triple legături; c) prin înlocuirea cu halogeni a unor grupări funcţionale ( — OH, — NH2). Reacţiile de halogenare sînt folosite în industrie pentru prepararea derivaţilor fluoruraţi, cloruraţi, bromuraţi sau i’oduraţi, întrebuinţaţi ca materie primă sau ca* produşi intermediari. Halogeni. Familie de elemente din grupa VII a sistemului periodiG, care cuprinde: F, CI, Br, I şi At (astatin). Atomii de halogeni au şapte electroni pe învelişul extern şi de aici reiese caracteristica lor de a capta uşor un electron, pentru a-şi completa octetul, formînd ioni negativi. Sînt elemente foarte active, cu o mare afinitate pentru metale. Nu există libere în natură. Halogeno-aeizi. Combinaţii organice în molecula cărora se află una sau mai multe grupări carboxilice şi unul^au mai mulţi atomi de halogen. Halogeno-acizii se obţin, fie prin halogenarea directă a acizilor carbo-xilici, fie prin tratarea oxiacizilor sau a acizilor nesaturaţi cu hidracizi. Halogeno-alcooli. Combinaţii organice, care conţin în molecula lor una sau mai multe grupări hidroxilice şi unul sau mai mulţi atomi de halogen. 1,2-Halogeno-alcoolii (halogen-hidrinele) se obţin prin adiţia acidului hipocloros, hipobromos sau hipo-iodos la olefine. Sin.: Halogen-hidrine. Halogeno-aldehide. Combinaţii organice, care conţin în molecula lor una sau mai multe grupări aldehidice şi unul sau mai mulţi atomi de halogen. Halogeno-aldehidele se obţin prin halogenarea directă a aldehidelor. Ilalogeno-cetone. Combinaţii organice, care conţin în molecula lor una sau mai multe grupări ce tonice şi unul sau mai mulţi atomi de halogen. HaTogcW-^ obţin prin halogenarea directă a cetonelor, reacţie care este catalizată de acizi şi de baze slabe. Halogeno-fenoli 346 Halogeno-fenoli. Combinaţii organice rezultate prin halogenarea directă a fenolilor. Sînt acizi mai puternici decît fenolii simpli; de exemplu, descompun Na2C03. Halogeno-hidrine. V. Halogeno-alcooli. Halogenură. Compus chimic rezultat din înlocuirea hidrogenului hidracizilor haloge-nilor printr-un alt element chimic sau printr-un radical organic ori anorganic. Halogenuri de aluminiu. Fluorură: A1F3. Gr. mol. 83,98. Cristale romboedrice, albe; d 3,18; sublimează la 1 260°; e puţin solubilă în apă, în acizi, în alcalii. B r o-mură: v. Bromură de aluminiu. C 1 o-r u r ă: v. Clorură de aluminiu. I odură: AlJg. Gr. mol. 407,71. Esolidă; d 3,95; p.t. 191°; p.f.386°; e solubilă în apă, în alcool, în CS2. Halogenuri de amoniu. Fluorură: NH4F. Gr. mol. 37,04. La cald sublimează; d 1,31; cristale incolore, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool, în eter; insolubilă în NH4OH; la cald se descompune. B r o m u-r ă: v. Bromură de amoniu. Clorură: v. Clorură de amoniu. I o d u r ă: NH4J. Gr. mol. 144,96. Cristale cubice, incolore, higroscopice, solubile în apă, în alcool, în NH4OH; greu solubile în eter; la 551° sublimează; d 2,51. Halogenuri de antimoniu. Trifluoru-r ă: SbF3. Gr. moi. 178,76. Cristale octae-drice, incolore; esolubilă în apă; insolubilă în NH4OH. Are p.t.292°; la temperaturi mai înalte sublimează; d 4,38. Penta-fluorură: SbF5. Gr. mol. 216,76. Lichid incolor, uleios; e solubilă în apă; p.t. 7°; p.f. 149,5°; d 2,99. T r i e i o r u r ă: SbCl3. Gr. mol. 228,13. Cristale rombice, incolore, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool, în acizi; d20 (solid) 3,14; d75 (lichid) 2,67; p.t. 73,4°; p.f. 223°. P e n taci o r u r ă: SbCl5. Gr. mol. 299,05. Cristale albe, monoclinice; cu apa hidrolizează; e solubilă în acid tartric, în HC1; p.t. 4,0°; p.f.68mm 102°; ^ T r i i o d u r ă: SbJ3 .Gr. mol. 502,52. Cristale roşii trigo-nale, monoclinice sau galbene, rombice; în apă se descompune; e solubilă în alcool, în eter, în acetonă; p.t. 170°; p.f. 401°; d 4,85. Halogenuri de argint. Fluorură: AgF. Gr. mol. 126,88. Cristale albe delicvescente; e solubilă în apă; greu solubilă în NH4OH; p.t. 435°; d 5,852. Clorură: v. Clorură de argint. Bromură: AgBr. Gr. mol. 187,80. Cristale de culoare galbenă deschisă, cubice; e insolutxrîărlî^^ greu solubilă în NH4OH; solubilă în cianuri alcaline; p.t. 430°; la 700° se descompune; d 6,473. I o d u r ă: AgJ. Gr. mol. 234,80. Cristale galbene, hexagonale sau cubice; e insolubilă în apă; solubilă în cianuri alcaline şi în tiosulfat de Na; p.t. 552,0°; p.f. 1 506°; d 5,67. Halogenuri de arsen. Trifluorură: AsF3. Gr. mol. 131,91. Lichid uleios; se descompune în apă; e solubilă în alcool, în eter, în benzen; p.t. —6,5°; p.f. 63°; d 2,7. Pentafluorură: AsFş. Gr. mol. 169,91. Gaz incolor; e solubilă în apă, în baze, în alcool, în eter, în benzen; d 2,33 (lichid); d 7,71 g/1 (gaz); p.t.-80,8°; p.f. —52,9°. Triclorură: AsC13. Gr. mol. 181,28. Lichid uleios; cristalizează în ace; în apă hidrolizează; e solubilă în alcool, în eter, în acizi; p.t. —16,2°; p.f. 129,6°; d 2,16. Pentaclorură: AsC15. Gr. mol. 252,2. Lichid incolor, care hidrolizează cu apa; p.t. —40°. Tribromu-r ă: AsBr3. Gr. mol. 314,66. Prisme galbene, higroscopice; se descompune în apă; e solubilă în acizi, în CS2; p.t. 30,8°; p.f. 221°; d 3,54. T r i i o d u r ă: AsJ3. Gr. mol. 455,6. Cristale hexagonale, roşii; cu apa hidrolizează; e solubilă în alcool, în eter, în benzen; p.t. 146°; p.f. 403°; între 570 şi 610° începe să se descompună; d4,39. Halogenuri de aur. Monoclorură: AuCl. Gr. mol. 232,46. Cristale galben deschis; e greu solubilă în apă; solubilă în HC1 şi în HBr; la 170° se descompune; d 7,4. Sin. Clorură auroasă. T r i c 1 o r u-r ă: AuCl3. Gr. mol. 303,37. Cristale roşii cafenii; e solubilă în apă, în alcool; la 254° se descompune. Sin. Clorură aurică. Monobromură: AuBr. Gr. mol. 277,12. Substanţă galbenă-cenuşie- e insolubilă în apă; este descompusă de acizi; la 115° se descompune; d 7,9. Sin. Bromură auroasă. Monoiodură: AuJ. Gr. mol. 324,12. Pulbere galbenă; e greu solubilă în apă; solubilă în soluţie de KJ diluată; la 120° se descompune; d 8,25. Sin. Iodură auroasă. Halogenuri de azot. Trifluorură: NF3. Gr. mol. 71,01. Gaz incolor; e greu solubilă în apă; p.t. -208,6°; p.f. -129°. Tria-zotură de clor. N3G1. Gr. mol. 77,48. Gaz exploziv; e insolubilă în apă. Sin. Clorazidă. Triclorură de azot. NC13. Gr. mol. 120,38. Ulei galben; e insolubilă în apă; p.t. sub —40°; explodează la 95°; d 1,65. Tr iaz o tură de brom. N3Br. Gr. mol. 121,94. Lichid roşu; e solubil în eter, în KJ dil.; la temperaturi peste 45° explodează. Sin. Broma-zidă. Triazotură de iod. N3J. Gr. mol. 168.94. Substanţă galbenă explozivă; e insolubilă în apă. Sin. Jodazidă. Triiodură de azot. NJ3. Gr. mol. 394,77. Substanţă explozivă, neagră, insolubilă în apă. 347 Halogenuri de cesiu Halogenuri de bariu. Fluorură: BaF2. Gr. mol. 175,36. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă, în acizi, în clorură de amoniu diluată; p.t. 1 320°; p.f. 2 260°; d 4,83. Clorură: v. Clorură de bariu. Bromură: BaBr2. Gr. mol. 297,19. Cristalizează cu 2H20: E solubilă în apă, în metanol p.t. 847°: d 4,78. I odură: BaJ2 . 2H20. Gr. mol. 427,23. Cristale rom-bice, incolore, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool; la 740° se descompune; d 4,92. Halogenuri de beriliu. Fluorură: BeF2. Gr. mol. 47,02. Substanţă amorfă, incoloră; e solubilă în apă, în alcool, în H2S04; p.t. 800°; d 1,99. Clorură: v. Clorură de beriliu. Bromură: BeBr2. Gr. mol. 168.85. Ace albe delicvescente; e solubilă în apă, în alcool; la 490° sublimează; p.f. 520°; d 3,46. I o d u r ă: BeJ2. Gr. mol. 262.86. Ace incolore; în apă se descompune; e solubilă în alcool, în eter, în CS2; p.t. 510°; p.f. 590°; d 4,32. Halogenuri de bismut. Fluorură: BiF3. Gr. mol. 266,00. Cristale cubice cenuşii; e insolubilă în apă, în alcool; solubilă în acizi; d 5,32. Prin acţiunea F2 uscat gazos asupra BiF3 la 550° se" obţine BiF5: cristale rombice alungite, albe, care reacţionează energic cu apa. Clorură: v. Clorură de bismut. Bromură: BiBr3. Gr. mol. 448,75. Pulbere cristalină, galbenă, delie-vescentă; hidrolizează cu apa; e solubilă în HC1; insolubilă în alcool; p.t. 218°; p.f. 453°; d 5,7. Se cunoaşte şi BiBr2, care se formează topind bismutul cu BiBr3; p.t. 198°; p.f. 441°; d 5,7; e descompusă de apă şi HGI, punînd In libertate Bi. BiBr3 se obţine încălzind Bi în vapori de Br2. T r i î o d u r ă: BiJ3. Gr. mol. 589,76. Cristale brune cenuşii, hexagonale, sub forma de foiţe; e insolubilă în apă; solubilă în KJ şi HC1; p.t. 439°; la 500° se descompune; d 5,70. Se obţine încălzind Bi în vapori de J2. Apa caldă (25 — 50°) o descompune. B i i o d u r a: BiJ2. Gr. mol. 462,82. Culoare roşie; d 6,5; prin încălzire se topeşte, descompunîndu-se în BiJ3 şi Bi. Halogenuri de bor. Fluorură: BF3. Gr. mol. 67,82. Gaz incolor; e descompus de apă. Are p.t. —128,8°; p.f. —101°; d (lichid) 1,58. Fluoruri duble: NH4[BF4]. Gr. mol. 104,86. Cristale rombice sau cubice, incolore; d 1,85; sînt solubile în apă -96% la 100°. K[BF4]. Gr. mol. 125,92. Cristale rombice sau cubice, albe; d 2,56; p.t. 530°; solubile în apă 6,3% la 100°. Bromu r ă: BBr3. Gr. mol. 250,57. Lichid incolor; e solubilă înCCl4; e descompusă de apă; d 2,65; p.t. —46°; p.f. 90,1°. G 1 o r u r ă: v. Clorură de bor. I odură: BJ3. Gr. mol. 391,58. Solidă, albă; d 3,35; p.t. 43°; p.f. 210°; e solubilă în benzen, în CS2; se descompune în apă. Halogenuri de brom. Trifluorură: BrF3. Gr. mol. 136,92. Lichid incolor sau galben; în apă se descompune, ca şi în baze; p.t. 8,8°; p.f. 135°; d 2,49. Penta-fluorură: BrF5. Gr. mol. 174,95. Lichid incolor; se descompune în apă; p.t. —61,3°; p.f. 40,5°; d 2,47. Clorură: BrCl. Gr. mol. 115,37. Lichid roşu-gălbui; e solubilă în apă, descompunîndu-se; la 10° se descompune. I o d u r ă: BrJ. Gr. mol. 206,85. Cristale cenuşii; se descompune în apă; la 50° sublimează; d 4,42. Halogenuri de cadmiu. Fluorură: CdF2. Gr. mol. 150,41. Cristale cubice, incolore; e solubilă în apă, în acizi; insolubilă în alcool, în NH4OH; p.t. 1 100°; p.f. 1 758°; d 6,64. G 1 o r u r ă: v. Clorură de cadmiu. Bromură: CdBr2. Gr. mol. 272,24. Cristale galbene; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 567°; p.f. 963°; d 5,19. Iodură: CdJ2. Gr. mol. 366,25. Cristale hexagonale brune; e solubilă în apă, în acizi, în alcool; p.t. 387°; p.f. 787°; d 5,67. Halogenuri de calciu. Fluorură: v. Fluorură de calciu. Clorură: v. Clc-rură de calciu. Bromură: CaBr2.6H20. Gr. mol. 308. Cristale hexagonale, incolore; o solubilă în apă, în acizi, în alcool; p.t. 38,2°; p.f. 149°. Iodură: CaJ2. Gr. mol. 293,95. Plăci galbene, delicvescente; e solubilă în apă, în acizi, în alcool; p.t. 575°; p.f. 718°; d 3,96. Halogenuri de carbon. V. Tetrahalogenuri de carbon. ....... .......................... Halogenuri de ceriu. Fluorură: CeF3. Gr. mol. 197,13. Cristale hexagonale incolore, insolubile în apă; p.t. 1 324°; d 6,16. Prin acţiunea F2 gazos asupra CeCl3 sau Ce2S3 s-a obţinut CeF4, substanţă albă, insolubilă în apă; p.t. 1 460°. Clorură: v. Clorură de ceriu. Bromură: CeBr3. Gr. mol. 379,88. Pulbere albă, cristalină, delicvescentă; e solubilă în apă. Iodură: CeJ3 . 9H2C. Gr. mol. 683,04. Cristale albe-roşietice; e solubilă în apă, în alcool; la cald se descompune. Halogenuri de cesiu. F luorură: CsF. Gr. mol. 151,91. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă, insolubilă în alcool; p.t. 684°; p.f. 1 250°; d 3,59. Clorură: v. Clorură de cesiu. Bromură: CsBr. Gr. mol. 212.83. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă, în acizi; p.t. 636°; p.f. 17300°; d '4;44. ~t o d u r^ ăr^CsT7”Gr7Tnoîr 259,83. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 621°; p.f. 1 280°; d 4,51. Halogenuri «le clor 348 Halogenuri de clor. Fluorură: GIF. Gr. mol. 54,46. Gaz incolor; se descompune în apă; p.t. -154°; p.f. -100,8°; d 1,62. Trifluorură: C1F3. Gr. mol. 92,46. Gaz incolor; se descompune în apă; p.t. -83°; p.f. 12,1°; d 1,77. B r o m u r ă: v. Halogenuri de brom. Iodură: v. Halogenuri de iod. Halogenuri de cobalt. Fluorură: CoF2 • 2H20. Cristale roz-roşii; combinaţie puţin stabilă, care se descompune cu apa. G lor ură; v. Glorură de cobalt. B r o mură: CoBr2. Gr. mol. 218,77. Cristale verzi, delic-vescente; e solubilă în apă, în alcool, în eter; la cald se descompune; d 4,91. Se cunoaşte şi CoBr2 . 6H20. Iodură: CoJ2. Gr. mol. 312,78. Cristale negre-verzui, hexagonale; e solubilă în apă, în alcool; la 572° se descompune; d 5,68. Se cunoaşte şi CoJ2. 6H20. Gr. mol. 420,88. Cristale roşii-brune, hexagonale; e solubilă în apă, în alcool, în acizi; la 130° pierde apa de cristalizare. Halogenuri de crom. Fluorură cro-moaşă. CrF2. Gr. mol. 90,01. Cristale verzi; e greu solubilă în apă, în alcool; solubilă în HC1; p.t. 1 100°; d 4,11. F luo-r ură cro m i c ă. CrF3. Gr. mol. 109,01. Cristale verzi, rombice; e insolubilă în apă, în alcool; solubilă în acizi; p.t.>l 000°; la temperaturi mai înalte sublimează; d 3,8. Există şi alte două fluoruri cromice, care au patru şi nouă molecule de apă de cristalizare. Clonîră cro moaşă: v. Clorură de crom. Clorură cromică: v. Clorură de crom.. Bromură cromică. CrBr3. Gr. mol. 291,76. Cristale hexagonale, verzi-măslinii; e solubilă în apa, în alcool; la cald sublimează; d 4,25. Halogenuri de cupru. Fluorură: CuF2 • 2H20. Gr. mol. 137,57. Cristale albastre, monoclinice; e greu solubilă în apă; solubilă în acizi; d 2,93. Clorură c u p r o a s ă: v. Clorură de cupru. C 1 o-r u r ă c u p r i c ă: v. Clorură de cupru. Bromură cuproasă. CuBr. Gr. mol. 143,35. Cristale albe, cubice sau tetraedrice 'greu solubile în apă; solubile în HC1; p.t. 504°; p.f. 1 345°; d 4,72. Bromură cu-p r i c ă. CuBr2. Gr. mol. 223,37. Cristale negre, monoclinice, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 498°. Iodură cuproasă. GuJ. Gr. mol. 190,46. Cristale albe, cubice; e insolubilă în apă; p.t. 605°; p.f. 1 200°; d 5,62. Halogenuri de fier. Fluorură: FeF3. Gr. mol. 112,85. Cristale verzi, rombice; e greu solubilă în apă, în alcool; ^ 3,18. Bro- ~~m~vnr%—Forira-s ă.—FeBr2.“ Grrnffirol. 215,68. Cristale galbene-verzui, hexagonale; e solubilă în apă, în alcool; la cald se j descompune; d 4,64. Bromură ferică. ( FeBr3. Gr. mol. 295,60. Cristale brune-roşii; delicvescente; e solubilă în apă, în alcool, în eter; la cald sublimează. C 1 o r u r feroasă: v. Clorură de fier. C 1 o r u r ferică: v. Clorură de fier. I o d u r feroasă. FeJ2. Gr. mol. 309,69. Cristale cenuşii, hexagonale; e solubilă în apă; p.t. 582°; d 5,31. Halogenuri de fosfoniu. Clorură de f o s f o n i u. PH4C1. Gr. mol. 70,47. Cristale incolore, cubice; se descompune în apă; la cald sublimează. Bromură de fosfoniu. PH4Br. Gr. mol. 114,93. Cristale incolore, cubice; în apă se descompune. Iodură do fosfoniu. PH4J. Gr. mol. 161,93. Cristale incolore, tetragonale, delicvescente; în apă se descompune; sublimează la 61,8°; d 2,86. Halogenuri de fosfor. Trifluorură: PF3. Gr. mol. 87,98. Gaz incolor; p.t. —151,5°; p.f. —101°; e solubilă în alcool. P e n t a-fluorură: PF5. Gr. mol. 125,98. Gaz incolor; p.t. —93,8°; p.f. —84,5°; e descompusă de apă. Cloruri: v. Clorură de fosfor. Tribromură: PBr3. Gr. mol. 270,72. Lichid; d 2,852; p.t. —40°; p.f. 173°; e solubilă în eter, în CC14; e descompusă de apă. Pentabromură: PBr5. Gr. mol. 430,56. Cristale rombice, galbene; se descompune prin încălzire la 106°; e descompusă de apă. T r i i o d u r ă: PJ3. Gr. mol. 411,71. Cristale hexagonale; d 4,18; p.t. 61°; p.f. 120°; e solubilă în CS2; e descompusă de apă. Penta-i o dură: PJ5. Instabilă; existenţă îndoiel- • nică. Halogenuri de gcrmaniu. B ifluorură: GeF2. Gr. moL..110,60...Lichid incolor; d 1,93; e descompusă de apă. T e t r a-fluorură: GeF4. Gr. mol. 148,60. Gaz incolor; e solubilă în apă, cu descompunere în Ge02 şi H2GeF6. Bibromură: GeBr2. Gr. mol. 232,43. Cristale incolore; p.t. 122°; e descompusă de apă. Tetrabro-m u r ă: GeBr4. Gr. mol. 392,26. Cristale cubice, albe; d 3,13; p.t. 26,1°; p.f. 183°; e descompusă de apă la Ge02. C lorur i: v. Clorură de germaniu. Biiodură: GeJ2. Gr. mol. 326,94. Cristale hexagonale, gal-1 bene; e solubilă în apă rece, în acizi diluaţi. Tetraiodură: GeJ4. Gr. mol. 580,28. Cristale cubice, galbene; d 4,32;.p.t. 144°; e solubilă în apă, cu descompunere. Halogenuri de iod. Pentaf luorură: JF5. Gr. mol. 221,92. Lichid incolor; se descompune în apă; p.t. 9,6°; p.f. 97°; d 3,5. Heptafluorură: JF7. Gr. mol. 259,92. Gaz; se descompune în apă; p.t. mură de iod. JBr. Gr. mol. 206,84. | Cristale negre-cenuşii; se descompune în ( apă; e solubilă în alcool, în eter; la 50° pc pe pc. 349 Halogenuri de molibden sublimează; d 4,41. Tribromură: JBr3. Gr. mol. 366,67. Lichid brun închis; e solubilă în apă, în alcool. Clorură: JC1. Se cunosc două modificaţii: a-JCl (mo-dificaţie stabilă); gr. mol. 162,38. Ace cubice, roşii; în apă se descompune; p.t. 27,2°; p.f. 97,4°. p-JCl (modificaţie instabilă). Cristale rombice, brune-roşii; în apă se descompune; p.t. 13,92°; p.f. 97,4°. T r i-clorură: JC13. Gr. mol. 233,29. Cristale galbene; se descompune în apă, în acizi, în baze; la 77° se descompune. Halogenuri de lantan. Clorură: LaCl3. Gr. mol. 245,29. Cristale albe, delicves-cente; e solubilă în apă rece, în alcool; insolubilă în eter; p.t. 872°; d 3,84. B r oi-mură: LaBr3 . 7H20. Gr. mol. 504,78. Cristale incolore; e solubilă în apă, în alcool; e anhidră; la 783° pierde apa de cristalizare; d 5,07. Iodură: LaJ3. Gr. mol. 519,68; p.t. 761°; d 5,06. Halogenuri de litiu. Fluorură: LiF. Gr. mol. 25,94. Cristale incolore, cubice; e puţin solubilă în apă; solubilă în acizi; insolubilă în alcool; p.t. 870°; p.f. 1 681°; d 2,60. Bromură: LiBr. Gr. mol. 86,86. Cristale albe, cubice, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 547°; p.f. 1 265°; d 3,46. Clorură: LiCl. Gr. mol. 42,4. Cristale albe, cubice, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 614°; p.f. 1 350°; d 2,07. Iodură: LiJ. Gr. mol. 133,86. Cristale albe, cubice, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 446°; p.f. 1 190°; d 4,06. Se cunoaşte şi LiJ . 3H20. Gr. mol. 187,91. Substanţă incoloră, solubilă în apă; la 61,1° pierde apa de cristalizare. Halogenuri de magneziu. Fluorură: MgF2. Gr. mol. 62,32. Cristale incolore, tetraedrice; e insolubilă în apă; solubilă în HN03; p.t. 1 265°; p.f. 2 230°; d 3,0. C 1 o r u r ă: MgCl2. Gr. mol. 95,23. Cristale incolore, hexagonale; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 712°; p.f. 1 412°; d 2,32. Clorură hidratată: MgCl2.6H20. Gr. mol. 203,3. Cristale incolore, monoclinice, delicvescente; e solubilă în apă; în alcool; se descompune la 116°; d 1,56. B r o m u r ă: MgBr2. Gr. mol. 184,15. Cristale incolore, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 700°; d 3,72. Bromură hidratată: MgBr2 . 6H20. Gr. mol. 292,25. Cristale incolore; e insolubilă în apă, în alcool; la 165° se descompune; d 2. Iodură: MgJ2. Gr. mol. 278,16. Cristale albe, delicvescente; e solu-hiIă^iiL_-apăr^ înMar^îjiJNH4£IH.; se descompune la temperatura >700°; d4,25. Halogenuri de mangan. Difluorură: MnF2. Gr. mol. 92,93. Prisme roşii; e insolubilă în apă rece, în alcool, în eter; solu- bilă în acizi; p.t. 856°; d 3,98. D i c 1 o-r u r ă: MnCl2. Gr. mol. 125,84. Cristale roze, cubice, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 650°; p.f. 1 190°; d 2,98. Se cunoaşte şi MnCl2 . 4HaO. Gr. mol. 197,91. Cristale- roze, monoclinice, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool; la 198° pierde apa de cristalizare; d 2,01. Tetraclorură: MnCl4. Gr. mol. 196,76. Se formează ca produs intermediar instabil în reacţia dintre Mn02 şi IICl conc. Are culoare roşie-brună; e solubilă în apă, în alcool, în eter. Dibromură: MnBr2. Gr. mol. 214,76. Are culoare roză-roşiatică; e solubilă în apă; insolubilă în NH4OH; la cald se descompune; d 4,38. D i i o d u r ă: MnJ2. Gr. mol. 308,77. Are culoare brună-galbenă; e delicvescentă; în pulbere e albă; e solubilă în apă, descompunîndu-se; la ^80° se descompune; d 5,01. Halogenuri de mercur. Fluorură mercuroasă. Hg2F2. Gr. mol. 439,22. Cristale galbene, cubice; e greu solubilă în apă; p.t. 570°; d 8,73. Fluorură mercurică. HgF2. Gr. mol. 238,61. Cristale cubice; în apă se descompune; se descompune la 645°; d 8,95. Clorură mercuroasă: v. Clorură mercuroasă. Clorură mercurică: v. Clorură mercurică. Bromură mercuroasă. Hg2Br2. Gr. mol. 561,06. Cristale incolore, pătratice; e insolubilă în apă, în alcool; solubilă în acizi; la 345° sublimează; d 7,31. Bromură mercurică. IIgI3r2. Gr. mol. 360,44. Cristale incolore, rombice; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 236°; p.f. 322°; <16,11. Iodură mercuroasă. Hg2J2. Gr. mol. 655,06. Gris tahr galbene, tetraedrice; e greu solubilă în apă, în alcool, în eter; solubilă în KJ dil.; la 140° sublimează; d 7,70. Iodură mercurică. HgJ2. Gr. mol. 454,45. Cristale roşii, tetraedrice; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter; p.f. 354°; d 6,28. Halogenuri de molibden. Hexafluo- r ură: MoF6. Gr. mol. 209,95. Cristale incolore, higroscopice; e greu solubilă în apă; solubilă în baze, în NH4OH; p.t. 17°; p.f. 35°. Prin hidroliză parţială, trece în oxifluorură. D i b r o m u r ă: MoBr2. Gr. mol. 255,78. Are culoare galbenă-roşietică; e insolubilă în apă, în acizi; solubilă în baze; d 4,89. Tribromură: MoBr3. Gr. mol. 335,7. Ace verzi; e insolubilă în apă, în acizi; la cald şi în baze se descompune. Tetrabromură: MoBr4. Gr* mol. 415,61. Ace negre, delicvescente; e so- cald se des^mpune^T^To^uT^ldoCla. Gr. mol. 166,86. Substanţă amorfă, galbenă; e insolubilă în apă; solubilă în acizi, în alcool, în eter; Ia cald se descompune; 350 Halogenuri de neodim d 3,71. Triclorură: MoCl3. Gr. mol. 202’32. Ace roşii; e insolubilă în apă; solubilă în H2S04; la cald se descompune; d3,58.T etr aci orură: M0CI4. Gr. mol. 237,78. Cristale brune, delicvescente; la cald şi în apă se descompune; e solubilă în acizi. Pentaclorură: MoCl5. Gr. mol. 273,24. Cristale negre, delicvescente; în apă se descompune; e solubilă în acizi; p.t. 194°; p.f. 268°; d 2,93. D i i o d u r ă: MoJ2. Gr. mol. 349,79; d 4,3. Substanţă amorfă, brună; la cald şi în apă se descompune. Halogenuri de neodim. C 1 o r u r ă: NdGl3. Gr. mol. 250,64. Cristale roz-violete; e solubilă în apă, în alcool; insolubilă în eter; p.t. 784°; d 4,13. Clorură hidra-t a t ă: NdCl3 • 6H20. Gr. mol. 358,74. Cristale roşii, rombice; e solubilă în apă, în alcool; la 160° pierde apa de cristalizare; d 2,28. Bromură: NdBr3. Gr. mol. 384,02. Cristale verzi; e insolubilă în apă. I o d u r ă: NdJ3. Gr. mol. 525,03. Pulbere cristalină neagră; p. t. 775°. Halogenuri de nichel. Clorură: NiCl2. Gr. mol. 129,60. Cristale galbene, delicvescente; e solubilă în apă; în alcool; la cald sublimează; d 3,55. Se cunoaşte şi NiCl2 . 6H20. Cristale monoclinice, verzi, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool. Bromură: NiBr2. Gr. mol. 218,52. Are culoare galbenă-brună; e delicvescentă; solubilă în apă, în alcool, în NH4OH; la cald se descompune; d 4,64. I o d u r ă: NiJ2. Gr. mol. 312,53. E delicvescentă; solubilă în apă, în alcool; la cald sublimează; d 5,83. Halogenuri de niobiu. P e n t a f 1 u orură: NbF5. Gr. mol. 187,91. Cristale incolore, monoclinice; se descompune în apă; e solubilă în alcool; p.t. 75,5°; p.f. 229°; d 3,293. Clorură: v. Clorură de niobiu. Pentabromură: NbBr5. Gr. mol. 492,49. Are culoare roşie; în apă se descompune; e solubilă în alcool; p.t. 150°; p.f. 270°. Halogenuri de osmiu. Tetrafluorură: OsF4. Hexafluorura: OsF6 şi Octafluorură: OsF8. Gr. mol. respective: 266,20; 304,20 şi 342,20. Au puncte de topire şi de fierbere joase (pentru OsF8, p.t. 34,4° şi p.f. 47,3°). Prima este o pulbere brună; celelalte sînt cristalizate, hexafluorura fiind brună, iar ultima, galbenă. în apă se descompun. B i c 1 0-r u r ă: OsCl2; Triclorură: OsCl3 şi Tetraclorură’ OsCl4. Gr- molff res-p^tive: 261,l 296,57 şi 332,0. Tetraclo- rura la cald sublimează; celelalte se descompun. Prima este brună, delicvescentă; a doua e brună, cristalizată în sistemul cubic; ultima, ace roşii-brune. Triclorură e solubilă în apă; celelalte sînt insolubile. Halogenuri de paladiu. Fluorură: PdF2. Gr. mol. 144,7. Are culoare roşie-închisă; e greu solubilă în apă; solubilă în HF; la 900° se descompune. Tri fluorură: PdF3. Gr. mol. 163,7. Cristale negre, rombice; în apă se descompune; e solubilă în HF; la cald se descompune; d 5,06. Clorură: PdCl2. Gr. mol. 177,61. Ace roşii, cubice, delicvescente; e solubilă în apă, în acizi; la 678° se descompune, degajînd Cl2; în curent de clor, la 800°, distilă. Se cunoaşte şi PdCl2 . 2H20. Gr. mol. 213,65. Ia naştere prin tratarea Pd cu Cl2 la temperaturi înalte. Prisme brune, delicvescente; e solubilă în apă, în acizi; la cald se descompune. H2 reduce PdCl2 la rece. Bromură: PdBr2. Gr. mol. 266,53. Pulbere roşie-brună; e insolubilă în apă; solubilă în HBr; la cald se descompune. Se obţine prin acţiunea apei de Br asupra Pd. I 0-dur ă:' PdJ2. Gr. mol. 360,54. Pulbere neagră; e insolubilă în apă, în alcool; solubilă în KJ dil.; la 350° se descompune. Se obţine prin acţiunea vaporilor J2 şi a unei soluţii de J2 asupra Pd sau încălzind J2 cu Pd fin divizat. Halogenuri de platină. Difluorură: PtF2. Gr. mol. 233,23. Ia naştere la tratarea Pt cu F2 la 500 — 600°. Cristale galbene-verzi; e insolubilă în apă; la cald se descompune. Tetrafluorură: PtF4. Gr. mol. 271,23. Cristale galbene-brune, delicvescente, solubile în acizi, în baze; la cald şi în apă se descompune. D iclorură: PtCl2. Gr, mol. 266,14. Are culoare verde-măsîinie; e insblubiTă în apă, în alcool, în eter; solubilă în HG1; la 581° se descompune; d 5,87. Se obţine prin încălzirea negrului de Pt în curent de Cl2 la 500° sau prin descompunerea termică a tetra-clorurii. Tetraclorură: PtCl4. Gr. mol. 337,06. Cristale brune-roşii; e solubilă în apă, în acizi; insolubilă în eter; la 370° se descompune; d 2,43. Se obţine încălzind acidul hexacloroplatinic în curent de Cl2 la 300°. D ibromură: PtBr2. Gr. mol. 355,06. Are culoare brună; e insolubilă în apă; solubilă în HBr, KBr şi în apă de brom; la 250° se descompune; d 6,65. Tetrabromură: PtBr4. Gr. mol. 514,89. Are culoare brună închisă; e solubilă în apă, în alcool, în HBr; la 180° se descompune; d 5,69. Se cunoaşte şi combinaţia PtBr6. D i i o d u r ă: PtJ2. Gr. mol/ 449,07. Se obţine încălzind KJ cu insolubilă în apă, în acizi, cu excepţia HJ; la — 300° se descompune; d 6,4. Tetra-iodură: PtJ4. Gr. mol. 702,91. Se obţine prin combinarea directă a elementelor 351 Halogenuri de seleniu în tub închis. Are culoare brună, cind e amorfă; neagră, cînd e cristalizată; în apă se descompune; e solubilă în alcool, în baze, în HJ; la 370° se descompune; d 6,06. Halogenuri de plumb. Difluorură: PbF2. Gr. mol. 245,21. E incoloră; e insolubilă în apă; solubilă în HN03; p.t. 824°; p.f. 1 290°; d 8,24. Ia naştere tratînd Pb cu F2. Se cunoaşte şi combinaţia PbF4; p.t. 600°; d 6,7. D i’clorură: PbCl2. Gr. mol. 278,12. Ace rombice, incolore; e solubilă în apă caldă; insolubilă în alcool, în HC1 dil.; p.t. 498°; p.f. 954°; d 5,85. în HG1. conc. sau în soluţii concentrate de cloruri se dizolvă formînd ioni complecşi. Tetraclorură: PbCl4. Gr. mol. 349,04. Lichid uleios, galben; în apă'se descompune, ca şi în acizi; p.t. —15°; la 105° se descompune cu explozie; d 3,18. Este foarte instabilă. Dibromură: PbBr2. Gr. mol. 367,04. Cristale rombice, albe; e solubilă în apă, în acizi, în KBr dil.; insolubilă în alcool; p.t. 373°; p.f. 916°; d 6,66. D i i o d u r ă: PbJ2. Gr. mol. 461,05. Cristale galbene, hexagonale; e foarte puţin solubilă în apă; insolubilă în alcool; solubilă în baze; p.t. 412°; p.f. 954°; d 6,16. Halogenuri de potasiu. Fluorură: KF. Gr. mol. 58,10. Cristale incolore, cubice, delicvescente; e solubilă în apă, în HF; insolubilă în alcool; p.t. 857°; p.f. 1 500°; d 2,48. Se cunoaşte şi KF-2H20. Clorură: v. Clorură" de potasiu. Bromură: v. Bromură de potasiu. I o dur ă: KJ. Gr. mol. 166,02. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 682°; p.f. 1 324°; d 3,13. T r i i o dură: KJ3. Gr. mol. 419,86. Cristale albastre, monoclinice, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool, în KJ dil.; la 225° se descompune; d 3,5. Se obţine prin dizolvarea J2 în soluţie de KJ, cînd se formează ionii complecşi J^". Halogenuri de praseodim. Clorură: PrCl3. Gr. mol. 247,29. Ace albastre-verzi; e solubilă în apă, în alcool; insolubilă în eter; e foarte higroscopică; p.t. 818°; p.f. ~ 1 000°; d 4,02. Bromură: PrBr3. Gr. mol. 380,7. Pulbere cristalină verde; în apă se descompune. Se cunosc şi hidraţi cu 6 şi cu 9 molecule de HaO. Halogenuri de reuiu. Hexafluorură: ReF6. Gr. mol. 300,31. Are culoare galbenă; în apă se descompune; p.t. 25,6°; p.f. 47,6°; d 6,16. Se cunoaşte şi tetra-fluorura de reniu. Triclorură: ReCl3tfle2T^Î6)rT“o^rfacTbFura:ReCl4 nu se cunoaşte în stare liberă, ci numai sub formă de săruri ale acidului H2[ReCl6]; la fel şi în cazul tetrabromurii, ReBr4, şi al tetraiodurii, ReJ4. Triclorură de reniu este roşie. Halogenuri de rodiu. Trifluorură: RhF3. Gr. mol. 159,91. Cristale roşii, rombice; e insolubilă în apă, în acizi, în baze; peste 600° sublimează; d 5,38. Triclorură: RhCl3. Gr. mol. 209,28. Pulbere brună-roşietică, delicvescentă; e insolubilă în apă, în acizi; la ^450° se descompune. Există şi hidratul RhCl3.#H20; triclorură de sodiu e solubilă în apă, în alcool. Halogenuri de rubidiu. Fluorură: RbF. Gr. mol. 104,48. E incoloră; solubilă în apă; insolubilă în alcool; p.t. 780°; p.f. 1 410°. Bromură: RbBr. Gr. mol. 165,4. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă; insolubilă în alcool; p.t. 682°; p.f. 1 350°. Tribromură: RbBr3. Gr. mol. 325,23. Cristale rombice; se descompune la 140°. Clorură: RbCl, Gr. mol. 120,94. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă; insolubilă în alcool; p.t. 717°; p.f. 1381°. Io dură: RbJ. Gr. mol. 212,4. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă; p.t. 642°; p.f. 1 300°; d 3,55. T r i i o d u r ă: RbJ3. Gr. mol. 466,21. Cristale rombice, negre; e solubilă în apă; p.t. 190°; d 4,03. Se mai cunosc poliiodurile RbJ7, RbJ9. Halogenuri de ruteniu. Pentaf luorură RuF5. Gr. mol. 196,7. Cristale verzi, se descompun în apă; p.t. 101°; p.f. 270°; d 2,96. Biclorură: (RuCl2)*. Gr. mol. (172,01)*. Cristale de culoare neagră, insolubile în apă. Triclorură: Gr. mol. 208,47. Cristale de culoare brună, insolubile în apă şi în acizi. T e trac lorii r ă: RuCÎ4. Gr. mol. 243,93. Rezultă din te-traoxid de ruteniu, Ru04, care reacţionează cu HC1 cu degajare de Cl2. Cu apa, tetraclorură hidrolizează repede conducînd la RuCl3 (OH) şi Cl2. Halogenuri de samariu. Fluorură: SmF3-2H20. Gr. mol. 243,50. Pulbere galbenă; e insolubilă în apă, în acizi diluaţi. Clorură: v. Clorură de samariu. B ramură: SmBr3 . 6HaO. Gr. mol. 498,28. Cristale galbene, delicvescente; d 2,97. Halogenuri de scandiu. Clorură: ScCl3. Gr. mol. 151,47. Cristale incolore; e solubilă în apă; insolubilă în alcool; p.t. 939°; la 850°sublimează. Bromură: ScBr3. Gr. mol. 284,85. Peste 1 000° sublimează; d 3,91. Halogenuri de seleniu. Tetrafluorură: SeF4. Gr. mol. 154,96. Lichid incolor; p. t. —13,5°; p.f. peste 100°. H e x a f 1 u o- Xură: SeF6. Gr. mol . inco- lor; p.t. -39°; p.f. -34,5°; d 3,25. C 1 o-r u r ă: Se2Cl2. Gr. mol. 228,83. Lichid brun-roşcat; p.t. —85°; peste 130° se descompune; d 2,91. T e t r a c 1 o r u r ă: Halogenuri de siliciu 352 SeCl4. Gr. mol. 220,79. Cristale albe-gălbui, cubice, delicvescente; la 228° se descompune; d 3,78. Bromură: Se2Br2. Gr. mol. 317,75. Lichid roşu închis; la 227° se descompune; d 3,6. Tetrabromură: SeBr4. Gr. mol. 398,62. Cristale oranj; la 75° se descompune. I o d u r ă: Se2J2. Gr. mol. 411,76. Cristale cenuşii; la 100° se descompune. Tetraiodură: SeJ4. Gr. mol. 586,64. Cristale cenuşii; la 100° se disociază. Toate halogenurile de seleniu se descompun în apă; clorura, bromura de seleniu, şi în alcool, iar tetraclorura de seleniu, în acizi sau în baze. Halogenuri de siliciu. Tetrafluorură: SiF4. Gr. mol. 104,06. Gaz incolor; d 4,67 g/1; p.t. (sub presiune) —77°; p. f.981mm — 65,0°. Tetraclorura: SiCl4. Gr. mol. 169,92. Lichid incolor, fumegător; p.t. -67,7°; p.f. 57,57°; d 1,483. C 1 o-r u r ă: Si2Cl6. Gr. mol. 268,86. Lichid incolor; p.t. —1°; p.f. 139°; d 1,58. Tetrabromură: SiBr4. Gr. mol. 347,72. Lichid incolor, fumegător; p.t. 5°; p.f. 155°; d 2,8. Tetraiodură: SiJ4. Gr. mol. 535,7JL Cristale incolore, cubice; p.t. 120,5°; p.f. 290°. Toate halogenurile de siliciu se descompun în apă, iar tetraclorura şi clorura, şi în alcool. Halogenuri de sodiu. Fluorură: v. Fluo-rură de sodiu. C 1 o r u r ă: v. Clorură de sodiu. B r o m u r ă: v. Bromură de sodiu I o d u r ă: TsaJ. Gr. mol. 149,92. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 651,0°; p.f. 1 300°; d 3,67. Halogenuri de staniu. Fluoruri: Fluorură stanoasă: SnF2. Gr. mol. 150,7^0, Cristale mononlinice; p.t, ^210°; e solubilă în apă 29,6% la 18°. Fluorură stanică: SnF4. Gr. mol. 194,7. Cristale; sublimează la 705°; d 4,78; e solubilă în apă. Cloruri: v. Clorură de staniu. Bromuri: v. Bromură de staniu. Ioduri: Iodură stanoasă SnJ2. Gr. mol. 372,52. Cristale rombice, roşii; d 5,28; p.t. 320°; p.f. 720°; e solubilă în apă, la 0°: 0,98%, la 100°: 4,04%. I o-dura stanică: SnJ4. Gr. mol. 626,34. Cristale cubice, roşii; d 4,46; p.t. 144°; p.f. 341°; e solubilă în alcool, în eter, în benzen, în CS2; se descompune în apă. Halogenuri de stronţiu. Fluorură: SrF2. Gr. mol. 125,63. Cristale incolore, cubice; e insolubilă în apă, în HF; solubilă în HC1 cald; p.t. 1 190°; p.f. 2 460°; d 2,44. C 1 o-rură: SrCl2. Gr. mol. 158,54. Cristale incolore, cubice; e solubilă în apă; p.t. 872°; d 3,05. Bromură: SrBr2. Gr. mol. Cristale ăîBe Ingroscop fee; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 643°; la temperaturi mai înalte se descompune; d 4,22. Iodură: SrJ2. Gr. mol. 341,45. Plăci incolore; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 515°; la temperaturi mai înalte se descompune; d 4,55. Se cunoaşte şi SrJ2 . 6H20. Halogenuri de sulf. Fluoruri: Mono-fluorură: S2F2. Gr. mol. 102,12. Gaz incolor; p.t. —105,5°; p.f. —99°; se descompune în apă. Bif luorura: SF2. Gr. mol. 70,06. Gaz incolor; p.f. —35°; se descompune în apă. Tetrafluoru-r a: SF4. Gr. mol. 108,07. Gaz incolor; p.t. —124°; p.f. —40°; se descompune în apă. Hexafluorura SF6. Gr. mol. 146,07. Gaz incolor; p.t. —50,7° (sub presiune); sublimează la —63,8°; e solubil, în KOH. Bromuri: Monobromura: S2Br2. Gr. mol. 223,96. Lichid roşu; d 2,63; p.t. —46°; p.f. 54°; se descompune în apă. Cloruri: v. Clorură de sulf. Clorură de sulfuril, Clorură de tionil. Halogenuri de taliu. Monofluorură: T1F. Gr. mol. 223,39^ Cristale incolore, cubice; e solubilă în apa; insolubilă în alcool; p.f. 300°. Trifluorură: T1F3. Gr. mol. 261,39. Cristale verzi-măslinii; se descompune în apă. Monoclorură: T1C1. Gr. mol. 239,85. Cristale incolore, cubice; e puţin solubilă în apă rece; în apă caldă e mai solubilă; p.t. 430°; p.f. 806°; d 7,02. Triclorură: T1C13. Gr. mol. 310,76. Plăci hexagonale; p.t. 25°; la temperaturi mai înalte se descompune; e solubilă în apă. ăl o n o b r o m u r ă: TIBr. Gr. mol. 284,31. Cristale albe, cubice; e insolubilă în apă rece; solubilă în apă caldă; p.t. 460°; p.f. 819°; d 7,557. Tribromură: TlBr3. Gr. mol. 444,14. Are culoarea galbenă; e delicvescentă; solubilă în apă, în alcool; la cald se descompune. Mono-iodură: TlJ. Gr. mol. 331,31. Cristale galbene, rombice şi roşii, cubice; e insolubilă în apă, în alcool; solubilă în HN03, în apa regală; p.t. 440°; p.f. 823°; d 7,09. Halogeâuri de tantal. P e n t a fi uorură: TaF5. Gr. mol. 275,88. Cristale incolore, tetraedrice; e solubilă în apă, în HF; p.t. 96,8°; p.f. 229,5°; d 4,74. P e n t a c 1 o-r u r ă: TaCl5. Gr. mol. 358,17. Pulbere cristalină, galbenă; apa o descompune; p.t. 221°; p.f. 242°; d 3,68. Se cunosc şi TaCl2, TaCl3, Ta Cl4, toate verzi. Pentabro-m u r ă: TaBr5. Gr. mol. 580,46. Cristale galbene; apa o descompune; p.t. 240°; p.f. 320°; d 4,67. Halogenuri de telur. Tetrafluorură: TeF4 şi Hexafluorură: TeF6. Gr. mol. respective: 203,61 şi 241,61; prima la cald, sublimează; hexafluorura are p.t. — 36°2£.f. —35,5°; prima e cristalizată, de culoare albă; aGdoua e^gaz incolor; în apa se descompune. D iclorură: TeCl2, şi Tetraclorură: TeCl4. Gr. mol. respective: 198,52 şi 269,44; p.t. 209°şi224°; 353 Halogenuri de zinc p.f. 327 şi 414°; d 7,05 şi 3,26; cristale negre (diclorura) şi albe-galbene, delicvescente (tetraclorura); în apă se descompun. D i-bromură: TeBr2, şiTetrabromu-r ă: TeBr4. Gr. mol. respective: 287,44 si 447,27; p.t. 210° şi 380°; p.f. 339° şi 421°; prima, ace negre-cenuşii; a doua, cristale galbene; se descompun în apă rece. D i i o-dur ă: TeJ2, şi Tetraiodură: TeJ4. Gr. mol. respective: 381,45 şi 635,3; prima sublimează; a doua are p.t. 259°; la temperaturi mai înalte se descompune; cristale negre (diiodura) şi cenuşii (tetraiodură). Halogenuri de titan. Trif luorură: TiF3 şi Tetrafluorură: TiF4. Gr. mol. respective: 104,9 şi 123,9. Substanţă roşie-purpurie său verde (trifluorură), pulbere' albă (tetrafluorură); prima e solubilă în apă; ultima se descompune în apă. D i c 1 o-r'ură: TiCl2, Triclorură: TiCl3, Tetr.a clorură: TiCl4. Gr. mol. respective: 118,81, 154,27 şi 189,73. Au culoare neagră (diclorura), violetă (triclorură), lichid incolor (tetraclorura). Triclorură şi tetraclorura sînt solubile în apă; diclorura se descompune în apă. Tetraclorura: p.t. -32° şi p.f. 136°; d 1,73 (lichid). T e t r a-b r om ură: TiBr4. Gr. mol. 367,56. E galbenă, delicvescentă; se descompune în apă; p.t. 39°; p.f. 230°; d 2,6. Tetraiodură: TiJ4. Gr. mol. 555,58. Cristale roşii, cubice, solubile în apă; p.t. 150°; p.f.>360°. Halogenuri de toriu. Fluorură: ThF4 • 4H20. Gr. mol. 380,11. Cristale, insolubile în apă. Clorură: ThCl4. Gr. mol. 373,95. Cristale rombice, albe, delicvescente; e solubilă în apă; sublimează la 820°; d 4,59. Bromură: ThBr4. Gr. mol. 551,78. Cristale incolore; e solubilă în apă; la 610° sublimează; d 5,67. Iodură: ThJ4. Gr. mol. 739,8. La cald se descompune; e solubilă în apă. Halogenuri de vanadiu. Trifluorură: YFS. Gr. mol. 107,95. Cristale romboedrice, verzi; d 3,36; sublimează la temp.>800°; e insolubilă în apă. Tetrafluorură: VF4. Gr. mol. 126,95. Solid galben-brun; d 2,98; se descompune la 325°; e solubilă în apă. Pentafluorură: VF6. Gr. mol. 145,95. Solid alb-gălbui; d 2,18; p.t. 111,2°; e solubilă în apă, în alcool. T r i b r o-m u r ă: VBr3. Gr. mol. 290,70. Solid negru-verde; se descompune prin încălzire; e solubilă în apă, în alcool, în eter. B i c 1 o-rură: VC12. Gr. mol. 121,86. Cristale hexagonale, galben deschis; d 0,23; e solubilă în alcool. Triclorură: YC13. Gr. moL157,32. Cristale romboedrice, roşu deschis; d 3,00; e solubilă în apă, în alcool, în eter. Tetraclorură: YC14. Gr. mol. 192,78. Lichid roşu-brun; d 1,87; 23 p.t. — —109°; p.f. 148,5°; e solubilă în HC1 conc., în alcool, în eter. T r i i o d u-r ă: YJ3 • 6H20. Gr. mol. 539,81. Cristale verzi; e solubilă în alcool. Halogenuri de wolfram. Hexafluoru-r ă: WF6. Gr. mol. 297,92. Lichid slab gălbui sau gaz incolor; se descompune în apă; e solubilă în baze; p.t. 2,5°; p.f. 19,5°; d 12,9. Diclorură: WC12. Gr. mol. 254,83. E amorfă, cenuşie; se descompune la cald sau în apă; d 5,436. Tetraclorură: WC14. Gr. mol. 325,75. La cald se descompune; are culoare cenuşie; e delicvescentă; se descompune în apă; d 4,624. Pentaclorură: WC15. Gr. mol. 361.21. Are culoare neagră; e delicvescentă; se descompune în apă, cu formare de oxi-cloruri; p.t. 248°; p.f. 275,6°; d 3,875. Hexaclorură: WC16. Gr. mol. 396,66. Cristale cubice, violete; se descompune în apă; e solubilă în alcool, în eter; p.t. 275°; p.f. 347°; d 3,52. Dibromură: WBr2, Pentabromură: WBr5, şi Hexa-bromură: WBrş; prima şi ultima sînt albastre-galbene, cristalizate în ace; pen-tabromura este.brună-verde; în apă se descompun; ultima este solubilă în NH4OH. D i i o dur ă: WJ2, şi Tetraiodu-r ă: WJ4. Gr. mol. respective: 437,76 şi 691,60; la cald se descompun; d 6,9 şi 5,2; prima este brună-verde, amorfă; ultima, cristale negre; sînt insolubile în apă; în apă caldă se descompun. Halogenuri de yterbiu. Clorură: YbCl3 • 6H20. Gr. mol. 387,51. Cristale rombice, verzi, delicvescente; e solubilă în apă, în alcool; la 180° pierde apa de cristalizare; p.t. 150-155°; d 2;5?5. Halogenuri de ytriu. Fluorură: YF3 • 1/2 H20. Gr. mol. 154,93. Substanţă gelatinoasă; e insolubilă în apă. C 1 o r u-r ă: YC13. Gr. mol. 195,29. Cristale albe-gălbui, higroscopice; e solubilă în apă; p.t. 680°; d 2,80. Se obţine încălzind oxidul de ytriu cu cărbune şi Cl2. Bromură: YBr3. Gr. mol. 328,67. E delicvescentă; e solubilă în apă, în alcool. Iodură: YJ3. Gr. mol. 469,68. E delicvescentă; solubilă în apă, în alcool. Halogenuri de zinc. Fluorură: ZnF2. Gr. mol. 103,38. Cristale incolore, monocli-nice sau triclinice; e insolubilă în apă rece; solubilă în apă caldă; p.t. 872°; d 4,84. Clorură: v. Clorură de zinc. Bromură: ZnBr2. Gr. mol. 225,21. Cristale incolore, rombice, higroscopice; e solubilă în apă, în alcool, în eter; p.t. 394°; p.f. 650°; d 4,219. Iodură: ZnJ2. Gr. mol. 319.22. Cristale cubice, incolore, higroscopice; e solubilă în apă, în acizi, în alcool, în eter; p.t. 446°; p.f. 624°; d 4,67. 23 — Dicţionar de, chimie Halogenuri de zirconiu 354 Halogenuri de zirconiu. Fluorură: ZrF4. Gr. mol. 167,22. Cristale monoelinice, albe; e solubilă în apă rece; în apă caldă se descompune; e solubilă în HF, insolubilă în acizi; d 4,43; B r o m u r ă: ZrBr4. Gr. mol. 410,88. Pulbere cristalină, albă, solubilă în alcool, în eter; în apă se descompune. Cloruri: Biclorură: ZrCl2. Gr. mol. 162,13. Solidă, are culoare neagră. Triclorură: ZrCl3. Gr. mol. 197,59. Solidă, are culoare brună. Tetraclo-r u r ă: ZrCl4. Gr. mol. 233,05. Cristale cubice, albe; sublimează la 331°; e solubilă în HC1, în alcool; e descompusă de apă; d 2,80. Halogenurile acizilor. Combinaţii organice în care hidroxilul grupării cârboxilice e înlocuit cu un halogen. Dintre halogenurile acide, mai întrebuinţate sînt clorurile acide, care se obţin prin acţiunea PC13 asupra acizilor carboxilici. Clorurile acizilor sînt întrebuinţate în reacţii de acilare. Haloisit. Mineral, cu compoziţia apropiată de a caoUnitului, avînd mai multă apă. Se găseşte în roci sedimentare şi este un produs de descompunere a granitului sau a altor roci care conţin feldspat. E o masă compactă, uşoară, unsuroasă la pipăit, lucioasă, albă-cenuşie, sau are culori diferite; d 2,20—2,3. Halometru. Areometru folosit pentru dozarea sărurilor din substanţe zaharate. Acestea se carbonizează într-un creuzet; reziduul se dizolvă într-o cantitate măsurată de apă şi conţinutul de săruri se determină prin imersiunea halometrului în soluţie. Haloniu, ion — . Y. Ion haloniu. Hamameloză. Monozaharidă d in tan inul de Hamamelis, în care se găseşte ca derivat de digaloil. Singura hexoză naturală cunoscută, cu catena ramificată (apioza fiind singura pentoză). Hanan. Insecticid pe bază de te-(dimetila-mino)-oxido-fluorofosfină. E toxic pentru om. LD50=5 mg/kg. Haptenă. Substanţă cu proprietatea de a reacţiona cu anticorpii, fără capacitatea de a stimula formarea de anticorpi. Caracterul de haptenă poate fi transformat în antigen, în funcţie de specia animalului imunizat şi de calea de inoculare. Sin. Semiantigen. Harmalină. C18H14ON2. Gr. mol. 214,26. 3,4-Dihidro-7-metoxi-l-metil-9H-pirid,3,4-b) indol. Alcaloid extras din seminţe de Peganum karmala (fam. Zigofiliaceae)! Cristale; p.t. 249—250° (cu descompunere); e greu solubilă în apă, în alcool, în eter; so- lubilăr^m aicoci cald, în acizi dituati; formează săruri. E întrebuinţată în parkinso-nism. Sin. 3,4-Dihidroharmină, Eterul me-tilic al harmalolului. Harmalol. C12H12ON2. Gr. mol. 200,24. 3,4-Dihidro-7-liidroxi -1 - metil - 9H - pirid (3,4-b)indol. Alcaloid extras din seminţe de Peganum harmala sau sintetizat prin deme-tilarea harmalinei cu HC1. Cristale roşii. Se descompune la 212°. E solubil în apă caldă, în acetonă, în cloroform, în alcalii diluate. Barman. C12H10N2 • 4H20. Gr. mol. 254,28. l-Metil-9H-pirid(3,4-b)-indol. Alcaloid extras din ceara de Arariba rubra şi Symplocus racemosus (fam. Rubiaceae). Cristale amare; p.t. 229—230° (anhidru); e insolubil în apă; solubil în acizi diluaţi. Sin.: Aribină, Lo-turină. Harmină. Ci3H12ON2. Gr. mol. 212,25. 7-Me-toxi-l-metii-9H-pirid(3,4-b) indol. Alcaloid extras din seminţe de Peganum harmala sau din lemn de Banisteriopsis caapi. Cristale; p.t. 261° (cu descompunere); e puţin solubilă în apă, în alcool, în cloroform," în eter. Formează săruri cu acizii minerali. Sin. Banisterină. Haşiş. Extract alcoolic purificat de Canabis sativa, var. Indica (fam. Moraceae), fără uleiuri volatile. Constituentul său principal e canabinolul. Euforic (produce obişnuinţă). Sin.: Hasach, Kif, Marihuana. Hausmanit. Mn304. Mineral. Cristale tetra-gonale brune-negre, cu luciu semimetalic; d uri t. 5 - 5,5; d 4,71 — 4,8 5. HCH. V. Hexaclorciclohexan. HE. 257. Fungicid pe bază de etilen-5â?-tiu-ramtetrasulfură. Heclotox. V. Hexaclorciclohexan. Hectar. Unitate de măsură pentru suprafaţă, egală cu 10 OOO m2. Hectină. C^Hi^NSAsNa. Gr. mol. 379,12. Benzosulfon-/?-aminofenil-arsonat de sodiu. Se obţine sintetic din atoxil şi benzensulfo-clorură. Cristale incolore; e foarte solubilă în apă (soluţii stabile); conţine 20% As. Medicament întrebuinţat în tratamentul sifilisului, al paludismului, al dermatozelor (e puţin toxic). Hectogram. Unitate de măsură pentru greutate, egală cu 100 g. Hectolitru. Unitate de măsură pentru volum, egală cu 100 1. Hectometru. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 100 m. a-Hederină. Y. Helixină. Hedolit. Erbicid pe bază de dinitrocrezol, folosit sub forma de soluţii apoase de 0,7 —1,1%, în cantitatea de 400—700 1/ha. Hedoîiăî. C6H1302N. Gr: ~moî. 131,17. Căr-bamat de metilpropilcarbinol. Cristale albe; p.t. 74—76°; p.f. 215°; e solubil în apă (1 :120), în alcool, în cloroform, în eter. 355 Helmitol Se obţine sintetic din COCl2, metilpropil-carbinol şi NH3. Medicament hipnotic. Heliantină. V. Metil-oranj. Heliantină G, GFF. Sarea sodică a unui amestec de doi dinitroderivaţi ai colorantului Oranj IV, a trinitroderivatului lui Oranj IV, şi a două dinitrodifenilamine. Pulbere brună-roşie, solubilă în apă caldă, în alcool, în H2S04; e rezistent la benzen, eter, alcalii, acizi diluaţi. Se obţine sintetic din ac. sulfanilic diazotat şi difenila-mină în alcool, şi prin nitrare. Colorant pentru lînă, mătase (baie acidă) şi piele. Helieină. Gr. mol. 284,26. Glicozidă. Cristale CHO cu 3/4 H20; p.t. 175- CeHls^ -176° (uscat 100°); 0*C»HuOe [a]|)0—60°; e solubilă în apă (1 : 55); foarte solubilă în apă caldă, in alcool. Se obţine sintetic prin oxidarea salicinei cu HN03 sau din a-acetocloroglu-coză, aldehidă salicilică, alcool şi KOH. Medicament febrifug. Sin. Salicilaldehid-D-glicozidă. Heliopurpurină 4 BL. C2oH10013N2S4Na4. Gr* mol. 706,55. 3, 6-Disulfonat de sodiu-(3-naf-talen-azo-a-naftol-3,6-disulfonat de sodiu. Se obţine sintetic din ac. p-naftilamino-3, 6-disulfonic diazotat şi ac. a-naftol-3,6-di-sulfonic. E întrebuinţată ia fabricarea lacurilor roşii, rezistente la lumină şi la var. Sarea de aluminiu este întrebuinţată la fabricarea cernelii litografice şi de imprimerie. Heliopurpurină 7 BL. C20H10O13N2S4Na4. Gr. mol. 706,55. 1, 6-Disulfonat de sodiu-p-năf-talen-azo-p-naftol-3, 6-disulfonat de sodiu. Se obţine sintetic din ac. p-naftilamino-1, 6-disulfonic diazotat şi ac. p-naftol-3,6-disulfonic. E întrebuinţată la fabricarea lacurilor roşii-albastre rezistente la lumină şi la var. Heliopurpurină GL. C20H9O16N2S5Na5. Gr. mol. 808,6. 3, 6-Disulfonat de sodiu-p-naf-talen-azo-p-naftol-3,6,8-trisulfonat de sodiu. Se obţine sintetic din ac. p-naftilami-no-3,6-disulfonic diazotat şi ac. p-naftol- 3,6,8-trisulfonic. E întrebuinţată la fabricarea lacurilor roşii-gălbui, cu rezistenţă bună la var şi moderată la lumină. Heliotrop B. G38H3408N6S2Na2. Gr. mol.812,83. Dimetoxidifenil- diazo- bis - etil -p - naf tilami-no-7-sulfonat de sodiu. Pulbere brună, solubilă în apă, în acid acetic diluat, în HgSQA conc.; e insolubilă în HC1T îm_ NaOH dil. Se obţine sintetic din dianisidină tetraazotată cu* doi moli de ac. etil(metil)-p-naftilamino-7-sulfonic. Colorant direct, violet-roşu (în baie de săruri al- caline). E utilizat pentru semimătase, pentru bumbac. Rezistenţa la lumină şi la spălare creşte prin tratare cu CuS04. Heliotrop 2B. C32H19OnN4S3Na3. Gr. mol. 800,7. Difenil-diazo-8-sulfonat de sodiu-p-naftol-a-naftol-4,8-disulfonat de sodiu. Pulbere cenuşie. E solubil în apă, în alcool, în NaOH dil., în H2S04; insolubil în HC1 dil., în H2S04 dil. Se obţine sintetic din benzi-dină tetraazotată, un mol ac. p-naftol-8-sul-fonic şi un mol ac. p-naftol-4,8-disulfonic. Colorant direct pentru bumbac şi pentru imprimeuri de textile. Heliotrop B, 2B. C26H31N4C1. Gr. mol. 435,05. Clorură de tetraetildiaminofenil-difenazo-niu. Pulbere cenuşie, solubilă în apă, în alcool, în HC1, în NaOH dil., în H2S04. Se obţine sintetic prin oxidarea unui amestec în proporţii echimoleculare de dietil-p-fe-nilen-diamină, dietilanilină şi anilină sau p-toluidină Colorant pentru mătase (violet cu fluorescenţă roşie); desensibilizează emulsiile fotografice. Sin.: Iris-Violet, Ametist-Violet. Heliotropină. Gr. mol. 150,13. Cristale albe, q plăcut mirositoare; p. OHG t.37°;p.f.7i 760 mm 263° C°H3\ )GH*p.f.15min140°; egreu solubilă în apă rece; uşor solubilă în alcool; foarte solubilă în eter. Se găseşte în unele uleiuri eterice (Spiraea ulmaria). Substanţă odorantă importantă. Se utilizează în compoziţiile de parfumerie şi în cosmetică (are miros de violete). Sin.: Piperonal, Aldehidă pipe-ronilică. Heliu. Re. Element in stare - gazoasă. Face parte dintre gazele nobile. Nr. at. 2; gr. at. 4,003; prezintă doi izotopi cu nr. de masă 3(IO-5 %), 4(-100%); p.t. -272,2 (sub presiunea de 26 at); p.f. —268,9°; temperatura critică —267,9°; presiunea critică 2,26 at. Se găseşte în atmosferă, în unele minerale de uraniu, în gazele din unele sonde din Texas şi din Canada. Se obţine prin lichefierea acestor gaze petroliere şi distilarea lor fracţionată, sau prin distilarea fracţionată a aerului lichid. Se foloseşte la umplerea baloanelor, nefiind inflamabil. Un amestec de heliu şi oxigen este întrebuinţat la respiraţia scafandrie-rilor, pentru a evita accidentele produse de azotul care s-ar dizolva în sînge. Helixină. C41H64On. Gr. mol. 732,92. Glicozidă (aglicon = hederagenină; zahar = ramnoză). Substanţă insolubilă în apă, în eter; solubilă în alcool, în acetonă, în ac. acetic gTăciăI, m alcăTii diluate; p.t. 256— —257°. Sin. a-Hederină. Helmitol. C7H807 • (CHa)eN4. Gr. mol. 344,32. Anhidrometilencitrat de hexameti- 23 Hem 356 1 lentetramină. Cristale; p.t. —175° (cu descompunere); e solubil în apă (1 : 10); foarte puţin solubil în eter, în alcool; e descompus de" alcalii, de acizi. Se prepară din ac. anhidrometilencitric şi hexametilentetra-mină. Medicament antiseptic urinar. Sin.: Urotropină nouă, Citramin, Citroformin. Hem. C34H3204N4Fe. Gr. mol. 616,48. Acid l,3,5,8-tetrametil-2,4-divinilporfin-6, 7- di-propionic (complex feros). Grupul pros-tetic al hemoglobinei, căreia îi imprimă culoarea. Cristale brune; e puţin solubil în ac. acetic; solubil în prezenţa 02; e foarte instabil. Se obţine prin reducerea unei soluţii alcaline de hematină în absenţa substanţelor azotoase. Sin.: Protohem, Hematină "redusă, Feroporfirină. Hemateină. C16H1206. Gr. mol. 300,26. Colorant roşu, preparat prin oxidarea cu aer a hematoxilinei extrase din lemn de Haema-toxilon campechianum. Cristale brune-roşie-tice; p.t. — 200°; la 250° se descompune; e solubilă în apă (1 : 1 700); puţin solubilă în alcool, în eter; insolubilă în benzen, în cloroform. E întrebuinţată ca indicator, în locul hematoxilinei; la colorarea ţesuturilor animale, mai ales a nucleului celulei; e folosită pentru imprimat bumbac şi mătase. Să nu se confunde cu hematina ! Hematină. C34H32N404 • FeOH. Gr. mol. 633,49. Hidroxihemină. Substanţă cu schelet pori inie, derivată de la heminâ, care se găseşte în corp în cazuri patologice (intoxicaţie cu fosgen, anemie pernicioasă). Se prepară din hemină, KOH dil., apoi precipitare cu ac. acetic. E solubilă în alcalii diluate; puţin solubilă în piridină caldă; e instabilă." Sin.: Ferihemh idroxid, Factor de creştere al microorganismelor. Hematit. Fe203. Mineral. Cristale hexagonale; durit. 5,5 —6,5; d 4,9 —5,3. Are culoare cenuşie sau neagră şi luciu metalic sau mat. Impurităţile îi dau culori roşie-tice sau brune-roşietice. Sin. Oxid roşu de fier. Hematodin. V. Hematoporfirină. Hematoporfirină.C34H3806N4.Gr.mol. 598,66. Pulbere brună-violetă; e puţin solubilă în alcool, în acetonă, în ac. acetic; solubilă în alcalii diluate. Se prepară din hematină sau din hemină şi H2S04 conc., prin eliminare de Fe şiJ2H20. Este prezentă în urină normală (urme). Medicament întrebuinţat în stări de depresiune, nevroză astenică, oboseală. Sin. Hematodin. Hematoxilină. C16H1406 • 3H20. Gr. mol. 3 56,33. Se extrage din Haematoxilon cam-Legumii vatul hemateinei. Cristale albe-gălbui; se înroşesc în aer; p.t. 100—120° (140°); e puţin solubilă în apă rece, în eter; solu- bilă în apă caldă, în alcool cald, în alcalii diluate, în borax. Colorant, folosit în microscopie. E întrebuinţată la fabricarea cernelii. Sin. Hidroxibrasilină. Hemiceliiloze. Heteropolizaharide care însoţesc celuloza şi lignina în plante, intrînd în compoziţia pereţilor celulari. Amestec complex de pentozani (xilan, araban), me-tilpentozani, hexozani (manan, galactan), acizi poliglucuronici şi acizi poligalactu-ronici. Lemnul conţine între 25 şi 30% hemiceluloze. Hemicelulozele sînt greu solubile sau insolubile în apă. Nu reduc soluţia Fehling. Sînt hidrolizate cu acizi sau cu enzime, mult mai uşor decît celuloza, obţinîndu-se monozaharide şi acizi uronici. Spre deosebire de celuloză, sînt uşor solubile în soluţii diluate de NaOH. Hemicoloid. Sistem coloidal în care faza dispersată este formată din particule a căror mărime este cuprinsă între 0,005 şi 0,0025 microni. Hemiedrie. Proprietatea unor forme cristaline din clasele de simetrie ale unui sistem cristalin de a avea numai jumătate din elementele de simetrie ale clasei holoedrice. Exemplu: tetraedrul este forma hemiedrică a octaedrului. Hemin-proteidă. Oxidază transmiţătoare de H2 direct moleculei de 02, cuprinzînd fermentul respirator al lui Warburg şi cito-cromii a, b, c. • Hemin-proteidele sînt pro-teide ale căror grupe prostetice sînt coloranţi înrudiţi cu hemul; proteina este strict specifică activităţii substanţei. Hemină. G34H3204N4 . FeCl. Gr. mol. 651,93. Colorant cu scheletporfinic, obţinut în stare cristalină (cristalele lui Teichman) prin tratarea hemoglobinei cu ac. acetic şi NaCl. Sin. Clorhemină. Hemine celulare. Materii colorante înrudite cu hemul; sînt prezente în ţesuturi, libere sau legate de proteine (ca hemul de globine). Nu se combină cu 02. Acţionează ca enzime în oxidările celulare (Fe2+ ^ Fe3+). Se cunosc: mioglobine, fermentul respirator al lui Warburg, citocromii a, b, c; per-oxidaza, catalaza. Hemocianina. Pigmenţi respiratori din sîn-gele crustaceelor; conţin cupru legat de proteine; sînt albaştri, oxidaţi; incolori, reduşi. Au gr. moi. mari (800 000 la homar, 6 600 000 la Helix pomatia). Au funcţiunea de a transporta 02, ca şi hemoglobina. Hemocromogen. Combinaţie a hemului cu globină denaturată. Nu"formează combi- Hemoglobină. (C738H1166O208N2p3S2Fe)4. Gr. mol. ~ 68 000. Proteină cu funcţie respiratorie a hematiilor. Conţine 6% hem şi # 357 Heptanol 94% globină. Transportă 02 de la plă-mîni la ţesuturi şi C02 din ţesuturi la plă-mîni. Forma oxigenată = HbOa = oxihe-moglobină. Gînd 02 e deplasat de GO -* HbGO = carboxihemoglobina (intoxicaţii cu CO). Se obţine prin centrifugarea sîngelui. Hemoglobina extrasă şi uscată se prezintă ca pulbere sau cristale roşii-brune deschise; e solubilă în apă (1 : 7). E întrebuinţată în tratamentul anemiei. Sin.: Hb, Ferohemoglobină. Hemol. Produs obţinut prin reducerea sîngelui defibrinizat* cu ajutorul pulberii de zinc. Pulbere brună; e puţin solubil în acizi; conţine 0,3% fier legat organic. E întrebuinţat ca reconstituent în combaterea clorozei. Hemolizant. Factor care intervine în fenomenul de hemoliză. Substanţe hemolizante: alcoolii, eterul, diastazele, apa. Y. Hemoliză. Hemoliză. Fenomen prin care hemoglobina se detaşează de stroma globulară şi difuzează în plasma sanguină. După natura cauzei care o determină, hemoliză poate fi: 1) chimică, obţinută sub acţiunea unor substanţe ca: alcool, eter, acetonă, săruri biliare etc., care dizolvă membrana globulelor roşii; 2) biochimică, determinată de compuşi diastazici ca: toxine, veninul şerpilor, hemolisină etc.; 3) fizico-chimică, datorită permeabilităţii inegale a membranei globulei roşii faţă de apă şi de diferite soluţii de electroliţi’ sau neelectroliţi, care determină în final ruperea membranei. Hemometru. Aparat folosit pentru determinarea procentului de hemoglobină din sînge. Hemopirbl. Unul dintre cei patru alchilpiroli (opsopirol, hemopirol, criptopirol şi felo-pirol) care rezultă, prin reducerea distructivă cu HJ sau oxidare cu ac. cromic, a nucleului porfinic din hem. Hemostatic. Factor care opreşte hemoragiile. Poate fi: mecanic (sutură, apăsare, legare), agent fizic (refrigerare, cauterizare), substanţă chimică (ergotină, adrenalină, elo-rură de calciu, apă oxigenată, tanin, clo-rură ferică, antipirină, vitamina K etc.), factori endogeni (trombină, heparină etc.). Henry. Inductanţa unui circuit electric format dintr-o singură spiră, care produce un flux magnetic propriu de un weber, cînd circuitul este parcurs de un curent de un amper. Are simbolul H. Heparină. Component anticoagulant al sîngelui (polizaharidă dextrogiră), izolat din ficatul si din p limliiul m este un amestec de acizi mucoitin-polisulfurici. Pulbere albă sau brună-gri deschisă; e foarte solubilă în apă şi în soluţii saline; insolubilă în alcool, în acetonă, benzen, cloro- form etc. Se întrebuinţează ca sare de Na. Medicament anticoagulant. Heptaclor. Gr. mol. 373,34. Insecticid pe bază CI Cl- Cl- II CI CCI /i\ H CI H -H H CI de C10H5C17. E toxic pentru om, pe cale cutanată, în doza de 46 g aplicate deodată sau cîte 1,2 g aplicate de mai multe ori. Sin. Heptacloro-tetrahidro-me-tano-inden. Heptaeloro-tetraliidro-metano-inden. V. Heptaclor. Heptacontan. C70H142. Gr. mol. 983,84. Hidrocarbură saturată, normală, cu p.t. 105°. Heptadecanol. C17H35OH. Gr. mol. 256,46. Lichid incolor, puţin solubil în apă; d 0,347; p.f. 308,5°. E întrebuinţat în sinteze organice, la fabricarea detergenţilor, a fixato-rilor de parfumuri, plastifiant etc. 2-Heptadeeilglioxalidină. C20H40N2. Gr. mol. 308,34. Masă ceroasă; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în benzen; p.t. 85°; P-f.2mm 200°. Hidrolizează prin păstrare îndelungată. Se obţine prin acţiunea acidului stearic asupra etilendiaminei. E întrebuinţată ca fungicid. Sin. 2-Hepta-deoilimidazoiină. n-Heptaldehidă. Y. Oenantal. Heptametilen. V. Cicloheptan. ra-Heptan. CH3(CH2)5CH3. Gr. mol. 100,20. Lichid incolor; p.t. —90,6°; p.f. 98,4°; d|° 0,684; &|^Llr387 7a .insolubil. în apă; greu solubil în alcool; solubil în eter, în cloroform; are cifra octanică zero. Se prepară prin fracţionarea benzinei. Are întrebuinţări în sinteza organică, ca dizolvant, carburant de referinţă în determinarea cifrei octanice. E inflamabil. Heptanal. V. Oenantal. Heptanol. C7H1şOH. Gr. mol. 116,2. Alcool heptilic. Prezintă izomerii de poziţie: 1--Heptanol. CH3(CH2)5CH2OH. Lichid; p.t. -34,6°; p.f. 175,8°; p.f.i0mm75°; d\5 0,8187; n^ 1,4224. Soluţia apoasă este coloidală; e solubil în alcool, eter. Se obţine sintetic prin reducerea heptaldehidei cu Fe + ac. acetic dil.; din pentan şi etilen-oxid (catalizator AlBr3). Sin.: 1-Hi-droxiheptan, Alcool oenantic, Alcool heptilic primar sau normal. 2-H e p t a n o 1. CH3(CH2)4CH(OH)CH3. Se obţine din ulei de~~cuîştrarie7~^ mură de amil-magneziu şi acetaldehidă. Prezintă formele: r a c e m i c: lichid; p.f. 158-160°; dw 0,8193; nD 1,4231; e solu- Heptanonă bil în apă 350/00> în alcool, în eter, în benzen; ( + )-i z o m e r: lichid; p.f*20 mm 73>5 *°*’ dl° 0,8190; [a]!)0 +11,45°; (-)-izomer: lichid; P-f-23mm74>5°; 4° °,8184; [a]],7-10,48°. Sin.: 2-Hidroxiheptan, Amilmetilcarbinol. Heptanonă. CH3CO(CH2)4CH3. Gr. mol 114,18. Lichid cu miros de fructe; are p.f. 151,5°; p.f.21mmlll°; df 0,8197; nj® 1,4115; e foarte puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Se obţine din ulei de cui-şoare sau din scorţişoară, iar sintetic prin hidratarea 1- şi 2-heptinei sau prin descompunerea cetonică a butilacetatului de etil. E întrebuinţată în parfumerie şi ca dizolvant industrial. Sin. Metilamilcetonă. Heptenă-(l). CH3(CH2)4CH = CH2. Gr. mol. 98,18. Lichid incolor; p.f. 93,1°; df° 0,6976; n^ 1,3999. în stare pură sau în amestec cu hexena-(l) şi octena-(l) se foloseşte ca materie primă pentru obţinerea alcoolilor (prin oxosinteză) necesari industriei de plas-tifianţi/cum şi la alchilarea nucleelor aromate (mai ales benzen şi fenol), în industria agenţilor activi de suprafaţă. Sin. a-Hep-tilenă. Heptilpenicilină. C16H2504N2SNa. Gr. mol. 364,44. Sare sodică. Antibiotic produs de unele tulpini de Penicillium notatum şi Chrysogenum. Cristale; [a]^+258° (c—2); e foarte solubilă în apă, în soluţii izotonice de NaCl şi în glucoză; alcoolul şi glicerina o dizolvă cu inactivare; e insolubilă în benzen, în CC14. E mai puţin activă decît benzilpenicilina. Sin.: Heptilpenicilat de sodiu, Penicilină K sodică. rc-Heptoat de etil. V. Ester oenantic. Hercinină. C9H1502N3. Gr. mol. 197,23. His-tidin-betaină. E prezentă în multe ciuperci, în special în Amanita muscaria şi în Agaricus campestris (fam. Agarica-ceae). Se prezintă sub formă de cristale albe; e solubilă în apă, în alcool. Hercinit. FeAl204. Mineral din grupul spi-nelilor. Masă granuloasă, neagră; d — 4; durit. 7,5 — 8. Se obţine topind oxid de Fe cu oxid de Al. Heroină. C21H2305N. Gr. mol. 369,4. Diace-tilmorfină. Alcaloid sintetizat din morfină si clorură de acetil sau anhidridă acetică. Cristale; p.t. 173°; p.f.12mm 272-274°; Mi) —166; (din metanol); e solubilă în cloroform (1 : 1,5), în alcool (1 : 31), în eter (1 : 100)/în apă (1 : 1 700), în alcalii diluate. Clorhidrat: v HO •H2G, Crdstalo; p.L 243----- —244°; [a]|)4—156°; e solubil în alcool (1 : 2); insolubil în eter. Medicament: narcotic, sedativ, calmant. 358 Hertz. V. Ciclu. Hesperetină. C16H1406. Gr. mol. 302,27. 3,,5,7-Trihidroxi-4'-metoxiflavanonă. Agli-conul hesperidinei, obţinut prin hidroliză. Cristalele se descompun la 233° (227 — 228°). Sublimează la 0,004 mm la 205°; e puţin solubilă în eter, în apă, cloroform, benzen; solubilă în alcalii diluate. Hesperiden. V. Carven. Hesperidină. C28H34015. Gr. mol. 610,55. Hesperetin-7-rutinozidă. Glicozidă extrasă din fructe din genul Citrus (verzi). Cris-tale; p.t! 258-260°; [a]f,0 -76° (din piri-dină); e solubilă în apă (1 : 50); puţin solubilă în metanol, în ac. acetic cald; insolubilă în eter, cloroform, benzen, CS2. Chalcona şi 1-metilchalcona hesperidinei fac parte dintre vitaminele P. Medicament cu proprietăţile vitaminei P (menţinerea permeabilităţii normale a pereţilor capilarelor) . HET. Y. Bladan. Heteroatomi. Atomii bi- sau polivalenţi (afară de atomul de C) care fac parte din inelele substanţelor organice ciclice (de ex. atomul de O din ciclul furanului). Heteroauxină. Y. Acid p indolilacetic. Heterocicli. Substanţe organice ciclice, care conţin în ciclu atomi diferiţi (G, O, S etc). Exemple: furanul, tiofenul, piridina, fura-zanul, oxazolul etc. Heteroliză. Y. Reacţie heterolitică. Heteropoliacid. Acid rezultat din unirea a cel puţin doi acizi diferiţi, dintre care unul intră cu un număr mai* mare de radicali. Exemple: ăcîzîî^moTîBdehdărsem , molib-denofosforiei, wolframosilicici etc. Hetero-poliacizii sînt acizi complecşi, în care atomul central este atomul străin (As, P, Si); de ex.: H7[P(Mo3O10)4]. Heteropolimerizare. Un tip special de copoli-merizare, în care fiecare monomer în parte sau numai unul dintre ei nu este capabil să se polimerizeze singur. Exemplu: anhidrida maleică dă copolimer cu stirenul etc. Heteroproteidă. Proteidă care, la hidroliză, dă aminoacizi şi substanţe neprotidice, care constituie grupul prostetic (heteroproteb dele pot fi considerate holoproteide cuplate cu o grupare prostetică). HETP. v. Hexaetiltetrafosfat. Hetrazan. Y. l-Dietilcarbamil-4-metilpipe-razină.HGl. Hexa. Y. H exaclorciclaliexan._____ ___ ___ Hexabion. Y. Adermină. Hexabromciclohexan. G6H6Br6. Gr. mol. 557,6. Produs de adiţie a bromului la ben 359 Hexaetilte traf osf a t zen, sub acţiunea directă a luminii solare, care apare în mai multe forme stereoizo-mere. Forma a: prisme, p.t. 212°; e greu solubilă în alcool, în eter. F o r m a p: p.t. 258°; e insolubilă în alcool, în eter. Hexabrometan. Br3G-CBr3. Gr. mol. 503,52. Cristale aciculare, rombice, albe-gălbui; e puţin solubil în apă, în alcool, în eter; solubil în CS2. Se obţine prin acţiunea bromului asupra diiodacetilenei; p.t. 210 — — 215° (se descompune, separînd brom). E întrebuinţat în sinteze organice. Hexacloran. V. Hexaclorciclohexan. Hexa clor benzen. C6C16. Gr. mol. 284,8. Cristale; p.t. 226 — 228°; p.f. 323-326°; ^22,5 2,044. Sublimează. E solubil în etei% în cloroform, în benzen; puţin solubil în alcool. E folosit ca intermediar în sinteze organice. Combate mălura grîului, prin tratarea seminţelor. Se obţine sintetic din benzen şi Cl2 (catalizator J2, Fe). Sin. Perclor-benzen. Hexaelorbutadienă. CC12=CCI—CCI=CC12. Gr. mol. 260,78. Intervalul de topire: — 19 —22°; intervalul de fierbere 210— —220°. Lichid incolor, cu miros caracteristic; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. E întrebuinţată ca dizolvant neinflamabil pentru cauciuc şi pentru alţi polimeri. Hexaclorciclohexan. C6H6C16. Gr. mol. 290,85. Se obţine prin adiţia clorului la benzen, în prezenţa luminii. Este un amestec de cinci stereoizomeri geometrici: a,..., s. Sînt posibili opt izomeri, dintre care se cunosc şapte. Izomerii se pot separa prin cristalizare fracţionată sau prin cro-matografie. Cel mai stabil este izomerul (L Dintre izomeri, izomerul y are o puternică acţiune insecticidă. Amestecul tehnic obţinut prin clorurarea benzenului conţine ~ 13% izomer y, — 70% izomer p; restul, ceilalţi izomeri. Izomerul a: cristale; p.t. 158°; e antrenabil cu vapori, insolubil în apă, solubil în cloroform (1 : 22,8 la 15,25°), în benzen (1 :15,4 la 18,25°). Izomerul (3: cristale; p.t. 312°; sublimează după topire; nu este antrenabil cu vapori; e solubil în cloroform (1 : 775 la 20°), în benzen (1 : 213 la 17,25°). Izomerul y:cristale;p.t. 112,5°; e solubil în cloroform (1 : 13,5 la 20°). Sin.: Gamexan, Lindan. Izomerul 8: p.t. 138 — 139°. Izomerul e: p.t. 218,5 — 219,3°. — Sin.: Heclotox, Hexa, Hexacloran, HCH. Hexaclorciclopentadienă. C5C16. Gr. mol. 272,79.^Lichid galben, cu miros înţepător; d15 1,717;" p.t. 9,6°; p.f. 239°. E toxic. E întrebuinţat ca intermediar pentru coloranţi, fungicide, medicamente. Sin. Per-clorciclopentadienă. Hexacloretan. C13C —CC13. Gr. mol. 236,76. Preparare: clorurarea etanului; rezultă ca produs secundar la clorurarea metanului. Cristale rombice, incolore; p.t. 186,9 — — 187,4° (în tub închis); are miros de camfor; e solubil în apă la 22°(0,005 :1), în alcool, în eter. E întrebuinţat în sinteza organică, ca înlocuitor pentru camfor, accelerator pentru cauciuc, dizolvant. Sin.: Etanhexa-clorat, Percloretan. Hexaclorofen. G13H602G16. Gr. mol. 406,92. 2,2'-Metilen-&ts-(3,4,6-triclorfenol). Se obţine sintetic din doi moli de 3,4,6-triclor-fenol si un mol de HCHO (catalizator H2S04). Cristale; p.t. 164-165° (din benzen); e insolubil în apă; solubil în alcool, în acetonă, în eter, în cloroform, în alcalii diluate. E folosit ca dezinfectant în săpunuri medicinale. Sin.:Gamophen, Hexosan. Hexacloroplatinat de sodiu. Na2[PtCl6]*6H20. Gr. mol. 562,06. Cristale triclinice, galbene, roşii; e solubil în apă, în alcool; insolubil în eter; la 100° pierde apa de cristalizare; d 2,5. Hexaeontan. C60H122. Gr. mol. 843,58. Cristale din acetat de butii; p.t. 98,5—99,3°; p.f. 250°; e foarte puţin solubil în alcool, în eter; solubil în cloroform, în benzen. Se obţine sintetic din 10 părţi iodură de miri-cil cu 1 parte potasiu la l30—140°. Hexadecametilheptasiloxan. C16H4806Si7. Gr mol. 532,96. Lichid; p.f.20 mm 165°; d 0,911; Tip 1,3965. E stabil; e inert la cei mai mulţi reactivi chimici. E solubil în benzen, în hidrocarburi uşoare; puţin solubil în apă. Se obţine sintetic din hexametildisilo-xan, ociametilciclotetrasiloxaji, H2S04. E întrebuinţat ca bază pentru uleiuri silico-nice, suportînd temperaturi extreme; anti-spumant. Hexadecan. V. Cetan. Hexadecanol-(l). V. Alcool cetilic. Hexadeeenă. CH3—(CH2)13—CH=CH2.:,r Gr. mol. 224,42. Hidrocarbură alifatică, cu p.f. 274°; p.t. 4°; df 0,789. Hexadeuterobenzen. C6D6 . Gr. mol. 84,15. Combinaţie organică rezultată prin sub-stituirea atomilor de hidrogen din benzen cu deuteriu. Hexadeuterobenzenul are df5 0,943; p.t. 6,8°; p.f. 79,4°. 1,3-Hexadienal. V. Aldehidă sorbică. Hexaetiltetrafosfat. (C2H50)6P407. Gr. mol. 506,26. Lichid higroscopic; se solidifică la ----40°, se descompune la peste 150°; df 1,2917: nfj 1,4273. Miscibil cu apă, alcool, acetonă, glicerină, ac. acetic, cloroform, CC14, benzen, toluen, xilen; e insolubil în eter de petrol. în soluţie apoasă hidrolizează rapid şi devine ineficace. E Hexafeniletan 360 folosit ca insecticid. Constituie substanţa de bază a insecticidului Bladan. Este toxic pentru om, fiind absorbit uşor prin piele. Sin.: HETP. Hexafeniletan. (C6H5)3C—C(C6H5)3. Gr. mol. 486,62. Derivat obţinut prin acţiunea Ag asupra trifenilclormetanului în soluţie ben-zenică. Cristale incolore; p.t. 145 — 147°; în soluţie se disociază parţial în trifenilme-til. E solubil în cloroform, în CS2, în CC14; greu solubil în alcool, în eter, în ligroină. Absoarbe 02 din aer, cu formare de trifenil-metilperoxid. Hexafenilpropan. (C6H5)3C — CH2 — C(C6H5)3. Gr. mol. 500,64. Derivat hexasubstituit al propanului cu radicalul fenil, rezultat prin condensarea trifenilmetilenului cu diazo-metan. Prisme din ligroină; p.t. 216°; e solubil în benzen; greu solubil în alcool, în ligroină. Hexafluorosilicat de zinc. Zn[SiF6] • 6H20. Gr. mol. 207,47 (anhidră). Prisme incolore; e solubil în acizi; d 2,104. Se obţine prin tratarea acidului hexafluorosilicic cu ZnO. E întrebuinţat în construcţii, pentru astuparea porilor pereţilor, la impregnarea lemnului, în galvanostegie. Sin. Silicofluorură de zinc. Hexahidroaniliiiă C6HnNH2. Gr. mol. 99,17. Lichid aproape incolor; d 0,870 — 0,874 la 15°; p.f. 134,5°; bază organică puternică. E întrebuinţată ca inhibitor de coroziune şi ca plastifiant, intermediar pentru coloranţi şi insecticide. Sin. Ciclohexilamină. Hexahidrofluoren. Gr. mol. 172,26. Ciclo-r u n tţ parafină obţinută prin ^6^8 C6H6 distilarea cărbunelui la ^CH / ^ 5°0° şi fracţionarea ule- 2 iu lui separat. Ulei fluo- rescent, violet; p.f. 240 — 250°; p.f.10 mm 110—120°; dw 0,945. E solubil în eter, în ac. acetic, în benzen, în cloroform; puţin solubil în alcool; insolubil în apă. Poli-merizează la fierbere. Hexahidrohidrinden. Gr. mol. 124,22. Li- CH chid; p.f. 165 — 166°; d20 Pn / 2Vtt 0,8334; nD 1,4628. Se L6fi10 LH2 ’ .u. ’ / obţine sintetic prin re-2 ducerea catalitică a in- denului sau a hidrindenului (indanului), în autoclavă, cu catalizator Ni-Raney. Sin. Hexahidroindan. Hexahidromesitilen. C6H9(CH3)3. Gr. mol. 126,23. Cieloparafină obţinută prin fracţionarea uleiului distilat din cărbune (la 500°). Forma cis: p.f.753 mm 140—140,5°; d|° 0,7773; nf,0 1,4301. Forma trans: TU54 mm 138,5—139°; df 0,772; nf,0 1,4274. Sin. 1,3,5-Trimetilciclohexan. Hexahidrometilfenol. V. Metilciclohexanol. Hexahidropirazină. Y. Piperazină. Hexahidropiridină. Y. Piperidină. Hexahidrotimol. Y. Mentol. Hexahidrotoluen. Y. Metilciclohexan. Hexahidroxiantrachinonă. V. Rufigalol. 1,2,3,4,5,6-Hexahidroxiciclohexan. V. Ino-zitol. Hexalet. C13H1806N4S • H20. Gr. mol. 376,39. Sulfosalicilat de hexametilentetra-mină. Pulbere cristalină cu 1H20, inodoră; p.t. —190° (cu descompunere); e solubil în apă (1 : 8); puţin solubil în alcool. Antiseptic urinar. Sin. Hexal. Hexalină. V. Ciclohexanol. Hexametafosfat de sodiu. (NaP03)6. Polimer cu aspect sticlos, solubil în apă. Se obţine prin încălzirea NaH2P04 cu Na2H2P207 pînă la 700°. Prezintă deosebit interes practic prin proprietatea remarcabilă de a forma cu cationii metalelor alcalino-pă-mîntoase combinaţii solubile ionizabile; de aceea e folosit la dedurizarea apei, la îndepărtarea pietrei de pe ţevile cazanelor cu abur şi ca sare de condiţionare în industria detergenţilor; se întrebuinţează, de asemenea, ca sare de topire în industria brîn-zeturilor topite. Hexametilacetonă. (CH3)3CCOC(CH3)3. Gr. mol. 142,23. Lichid cu miros de camfor; p.f. -152°; p.f.43 mjn 70°: dls 0,824: njf 1,4195. Nu reacţionează cu reactivii cetonelor. Se obţine sintetic din pentametila-cetonă, amidură de Na; apoi se tratează cu JCH3 în soluţie benzenică la fierbere. Sin.: 2,2,4,4-Tetrametilpentanonă-(3), Pi-valonă, Di-Zerf-butilcetonă. Hexametiibenzen. C6(GH3)6. Gr. mol. 162,24. Hidrocarbură separată din fracţiunea uleiului mediu rezultat la distilarea gudroa-nelor de cărbuni. Ace din alcool; p.t. 164°; p.f. 264°; e solubil în alcool, în benzen. Prin oxidare se transformă în ac. melitic. Sin. Melliten. Hexametilen. Y. Giclohexan. Hexametilendiamiuă. V. 1,6-Hexandiamină. Hexametilentetramină. (CH2)6N4. Gr. mol. 140,19. Cristale; sublimează la ^ 263° (fără topire, cu descompunere parţială). E solubilă în apă (1 : 1,5), în alcool (1 : 12,5), în eter (1 : 3,20), în cloroform (1 : 10).Se obţine sintetic din NH3 şi HCHO. Antiseptic urinar. Accelerator de vulcanizare, absorbant de gaze toxice (cu C6H5ONa+ + NaOH); intermediar în fabricarea răşinilor artificiale şi a ciclonitei. Reactiv pentru Sb, Bi, Au. Hg, Ag. Sin.: Metena-rinnăVUrotropină, Uroformină, Hexamină. Hexametoniu, bromură de ~ [(H3C)3N(CH2)6N(CH3)3]2Br. Gr. mol. 362,21, 361 Hexetonă Cristale albe; p.t. 285 —290°; e solubilă în apă, în alcool, în metanol; insolubilă în acetonă, în benzen, în cloroform. Se obţine sintetic din 1,6-dibromhexan şi trimetilamină în alcool. Medicament gan-glioplegic, întrebuinţat în hipertensiunea arterială, în embolii', eclampsie, arterite, ulcere etc. Sin.: a, ea-Dibromură-6is (tri-metilamoniu) hexan, Hexanium, Yegolysin, C-6. n-Hexan. CH3(CH2)4*CH3. Gr. mol. 86,17. Lichid incolor; p.t. —94°; p.f. 68,8°; df° 0,6594; n^j 1,3706; e insolubil în apă; solubil în cloroform, în eter: oo; solubil în alcool 33° (1 : 50). Se prepară prin distilare fracţionată din iDenzină. E inflamabil." E folosit ca dizolvant. Hexanal. Y. Aldehidă capronică. 1,6-Hexandiamină. H2N-CH2-(CH2)4-CH2-NH2. Gr. mol. 116,2. Cristale; p.t. 42°; p.f. 205°; p. f.2omm Sublimează. Are miros de pi-peridină; e higroscopică; absoarbe C02; e foarte solubilă în apă; puţin solubilă în alcool, în benzen. D iclorhidrat: cristale; p.t. 248°; e foarte solubil în apă. Se obţine sintetic prin reducerea adipo-nitriluîui cu Na + alcool. E folosit ca intermediar în sinteza nailon-ului. Sin. Hexametilendiamină. Hexandionă-[2,5]. Y. Acetonilacetonă. 2,4,6,2,,4/,6/-Hexanitrodifenilamină. V. Dipl- crilamină. Hexanitromanită. V. Nitromanită. Hexanol. C6H140. Gr. mol. 102,17. Alcool saturat cu şase atomi de carbon în moleculă şi o singură funcţie alcoolică. Prezintă izo-merii de poziţie: 1-H e x a n o 1. Lichid; p.t. -51,6°; p.f. 157°; p.f.20 mm 70,3°; df5 0,8153; n^ 1,4162; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter: oo. Se obţine sintetic prin reducerea caproatului de etil cu Na şi alcool absolut sau dibromură de butilmagneziu şi etilenoxid. E folosit ca intermediar în sinteze de medicamente; antiseptic, hipnotic. Sin.: 1-Hidroxihexan, Alcool hexilic primar, Amilcarbinol. 2-- H e x a n ol. Lichid incolor; p.f. 139 — —140°; 0,814; 1,4135; e greu solu- bil în apă, solubil în alcool: oo. Se prepară din hexenă-1, prin intermediul este-rului sulfuric respectiv. E îiltrebuinţat la prepararea plastifianţilor pentru mase' plastice. 3-H e x a n o 1. Lichid incolor; p.t. r3^Ţ^f°”0,818; rcf,0 1,4141; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter: oo. E întrebuinţat în sinteza organică. Sin. Etil-n-propilcarbinol. Hexanonă. C6H120. Gr. mol. 100,16. Cetonă saturată cu şase atomi de carbon în moleculă şi o singură funcţie cetonică. Prezintă izo-merii de poziţie: 2-H e x a n 6 n ă. Se prepară prin dehidrogenarea alcoolului respectiv. Lichid incolor; p.t. —56,9°; p.f. 127,5°; d° 0,830; 1,4024; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter: oo. E întrebuinţat ca dizolvant. Sin.: Metil-n-bu-tilcetonă, Propilacetonă. 3-H e x a n o n ă. Se prepară prin dehidrogenarea alcoolului respectiv. Lichid incolor; p.f. 123 — 124°; d|2 0,813; n^ 1,3990; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter: oo. Sin. Etil--ft-propiicetonă. 1,2,6-Hexantriol. CH2OHCH(OH)(CH2)3CH2OH. Gr. mol. 134,17; Lichid incolor; e foarte solubil în apă; d 1,106; p.f.5 mm 178°. E întrebuinţat ca dizolvant şi ca agent de înmuiere. Hexazaharidă. Polizaharidă conţinînd în moleculă şase resturi de monozaharidă. Un astfel de produs rezultă la hidroliza cu HC1 a celulozei, (v. Celodextrină), cum şi la degradarea amidonului cu Bacillus mace-rans ((3-dextrină). 1-Hexenă. CH3(CH2)3CH = CH2 Gr. mol. 84,16. Lichid incolor; e solubilă în alcool, în acetonă, în eter şi în alţi dizolvanţi organici; insolubilă în apa; d 0,673; p.t. — 98°; p.f. 64,1°. Se găseşte în uleiul uşor de la distilarea gudroanelor cărbunilor de pămînt. Este întrebuinţată ca substanţă de bază pentru sinteza unor răşini, a unor medicamente şi insecticide. Sin. oc-Hexilenă. Hexcstrol............ ................. c2H5 c2h5 ho-c6h4-ch-ch-c6h4-oh . Gr. mol. 270,36. 4,4'-Dihidroxi-a, (3-dietil-stilben. Cristale; p.t. 185 — 188° (din alcool dil.); e solubil în eter, în acetonă, în alcool, în metanol, în uleiuri vegetale; puţin solubil în benzen, în cloroform; insolubil în apă. Se obţine sintetic din peroxid de dia-cetil şi p-metoxi-rc-propilbenzen sau din ane toi. Medicament întrebuinţat în insuficienţa ovariană, în sterilitate', frigiditate, cancerul sinului şi al prostatei. Sin.: 4, 4'--Dihidroxi-a,p-dietildifeniletan, Dihidro-stilboestrol, Hexoestrol. Hexetonă. Gr. mol. 152,23. 5-Izopropil-3 -q -metil-2-ciclohex- H en-l-onă. Ulei gal- /\ ben deschis, amar; — — ----—-------------- *—48-îftm——-"-~=r- CH3—CH CH3 —128°; e puţin * solubilă în apă; solubilă în alcool, în benzen, în eter, în soluţie de salicilat de Hexil 362 Na (25%) (1: 10). Medicament stimulent al sistemului nervos central, analeptic, excitant respirator. Sin.: Homocamfin, Cyclosal. Hexil. Radical monovalent, C6H13, provenit, formal, din ra-hexan, prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. După poziţia pe care a avut-o atomul de hidrogen îndepărtat, se deosebesc: hexil-1, hexil-2 şi hexil-3. Se formează prin iradierea, cu radiaţii ultraviolete, a unei soluţii de acetonă în hexan; radicalul se stabilizează apoi prin disproporţionare, formînd hexan şi hexenă. Hexileaină. HC1 G16H2302N.HC1. Gr. mol. 297,81. Benzoat de 2-propilciclohexilami-nă. Cristale solubile în apă: 12%. Se obţine sintetic din izopropanolamină şi ciclohexa-nonă, reducerea amestecului (catalizator Pt) şi esterificare cu ac. benzoic. Anestezic local şi intrarahidian. Sin. Cyclaină. a-Hexilenă. Y. 1-Hexenă. Hexilenglieol. C6H1402. Gr. mol. 118,17. Lichid vîscos, incolor, aproape inodor; e foarte solubil în apă, în alcool, în esteri, în cetone; d 0,922; p.f. 198,3°. E întrebuinţat ca lichid de frînă, la fabricarea cernelu-rilor de tipar, în industria textilă. Hexllrezoreină. C12H1802. Gr. mol. 194,26. 4-Hexil-l, 3-dihidroxibenzen; Pulbere galbenă deschisă; devine solidă la temperatura camerei; are gust astringent şi miros înţepător; p.t. 67 — 68°; p.f.8 mm 178°; e solubilă în apă ~ [1:2 000], în alcool, în eter. Se obţine sintetic din rezorcină, clo-rură de caproil (catalizator ZnCl2) -*1,3-dihidroxibenzen- 4-hexanonă) şi reducere cu Zn amalgam + HC1. Medicament întrebuinţat în ascarioză, oxiuroză; antiseptic local. Sin. Hexiocaps, Ascarîdină. Hexină. CH3(CH2)3C=CH. Gr. mol. 82,14. Hidrocarbură conţinînd în moleculă şase atomi de carbon şi o legătură triplă, derivată de la acetilenă. Lichid incolor, foarte volatil şi inflamabil; d 0,721; p.t. —124°; p.f. 71,4°. Hexiocaps. Y. Hexilrezorcină. Hexilă. Alcool hexahidroxilic, cu patru atomi de carbon asimetrici. Hexitele se obţin prin reducerea hexozelor. Unele hexite, şi anume: D-manita, D-sorbita, D-idita şi dulcita, se găsesc în fructe sau în sucurile plantelor. Hexoestroi. Y. Hexestrol. Hexofan. G17Hu06N • H20. Gr. mol. 327,11. Acid 2-(3-carboxi-4-hidroxifenil)-cinconinic. Este atofan în care s-a înlocuit grupa feni-lică cu ac. salicilic. Pulbere galbenă, inodoră; p.t. 283—284° (cu descompunere); e insolubil în apă; puţin solubil în alcool. ~1Be~0bţîne"sintetic dîh ăc. isatinic şi ac. ace-tosalicilic sau din anilină, ac. piruvic şi ac. aldehidosalicilic. Medicament întrebuinţat în gută, în reumatism. Hexogen. G3H6Ne06. Gr. mol. 222,26. Hexa-hidro-l,3,5-trinitro-5-triazină. Cristale; p. t. 203,5°; d20 1,82; e solubil în acetonă (1:25); puţin solubil în metanol, în eter, în ac. acetic; insolubil în apă, în CC14, în CS2. Se obţine sintetic prin nitrarea controlată a hexametilentetraminei. Exploziv. Sin. Giclonită. Hexokinază. Enzimă din complexul fermentaţiei alcoolice, care catalizează formarea esterului Cori din glucoză. Lipsa sa din muşchi face ca, la glicoliză, materia primă să fie glicogenul şi nu glucoza monomole-culară. Hexonă. Y. Metilizobutilcetonă. Hexozamină. Amino-zahar derivat al hexozelor (hexoze aminate). Hexozaminele sînt prezente în natură în glicoproteide: în mu-coide,’ ca poliglucozamino-manoză (grupă prostetică), — în mucine, ca hexozamină. Gel mai important reprezentant este glucoz-amina (v.). Hexozan. Polizaharidă a hexozelor prezente în diferite produse naturale sau în derivaţi ai acestora (de ex. hemiceluloze), alături de pentozani. Hexoză. Monozaharidă cu şase atomi de carbon, cu cinci grupe —OH şi o grupă car-bonilică. Se cunosc aldohexoze, forma fura-nozică sau piranozică, cu izomeria a, (3, cu patru atomi de carbon asimetrici (16 ste-reoizomeri) şi cetohexoze cu trei atomi de carbon asimetrici (8 stereoizomeri). Se găsesc în natură în stare liberă, ca dizaharide (oligozaharide), polizaharide sau glicozide. Dau reacţii de eterificare şi de esterificare. RepimentaTiţit'pTiiîCîp^'sto^ glucoză7'mia-noza, fruetoza, galactoza. Acestea fermentează cu drojdie de bere -> alcool. Hexozidaze. V. Glucozidaze. Hialuronidază. Enzimă mucolitică; depoli-merizează şi catalizează ac. hialuronic şi polizaharide similare, conţinînd hexoza-mine. Se găseşte în pneumococul tip II, în streptococul hemolitic grupele A şi G, în capete de lipitori, în veninul de şarpe. Pielea este depozitul cel mai important al acestei enzime în corp. Ajută la difuzarea şi grăbeşte absorbţia subcutanată a medicamentelor; administrată cu anestezice, măreşte suprafaţa anesteziată. Sin.: Factor de răspîndire (difuziune), Hidază, Difuzină. Hicodan. V. Dicodid. Hidantoină. Gr. mol. 100,08. Cristale; p.t. 220° (216°). E solubilă în _____^NH—CO alcoul._JnL,aIc^^ H2C puţin solubilă în apă, în 'CQ___njj eter. Se obţine sintetic din clorură de bromacetil. şi uree sau prin reducerea electrolitică a aci- 363 Hidrazină dului parabanic (oxaliluree). E folosit ca intermediar în sinteza de aminoacizi. Sin.: Dicetotetrahidroglioxalină, 2,4-(3H, 5H)-I-midazoldionă, Glicoliluree. Hidergin. Amestec de alcaloizi hidrogenaţi ai secarei cornute: metansulfonaţii dihidroer-gocorninei, dihidroergocristinei şi dihidroer-gocriptinei. Medicament întrebuinţat în tulburările circulaţiei sanguine periferice, în hipertensiune. Hidracid. Acid cu H (fără O). Poate conţine, afară de H, un metaloid (de ex. HCl; H2S), mai mulţi metaloizi (de ex.: HCN; HBF4), un metal şi.metaloizi H[AuC14); H4[Fe(CN)6] In mod curent se numesc hidracizi acizii cu H ai halogenilor. - Hidrargilit. Al(OH)3. Mineral. Cristale mono-clinice; durit. 3; if2,35;-are culoare albă-verde-cenuşie; luciu sidefos-sticlos; la 150° .trece în boemit, AIO(OH), iar la 320° trece în y-Al203. Se găseşte în natură, în zăcămintele de bauxit. Sin. Gibsonit. Hidrargir. Numele latin al mercurului, de unde provine şi simbolul Hg. Hidrastină. C21H2106N. Gr. mol. 383,39. Al-caloid obţinut din Hydrastis canadensis. Cristale; p.t. 132° (din alcool); [a]^ + 50° (din alcool absolut). E solubilă în apă (1 : 210), în alcool de 60° (1 : 25), în cloroform (1 : 1), în eter (1 : 245), în acetona, în benzen. C 1 o r h i d r a t: pulbere; p.t. 116°; [a]]] +129° (din HCl, dil.); e foarte solubil în apă, în alcool; puţin solubil în cloroform, în eter. E întrebuinţat ca hemostatic uterin. Sin. 1-p-Hidrastină. Hîdrastinină. CnH1303N. Gr. mol. 207,22. 4, 5- Metilendioxi - 2 -(3- metilaminoetil- ben -zaldehidă. Cristale; p.t. 116—117°; E solubilă în dizolvanţi nepolari, în alcool; insolubilă în apă. Se obţine prin oxidarea hidrastinei. Glorhidrat: cristale galbene deschise; p.t. 212° (cu descompunere); e foarte solubil în apă, în alcool. E întrebuinţat ca hemostatic uterin. Sin. 6-p-Me-tilaminoetilpiperonal. Hidrat de amilenă. V, Alcool amilic terţiar. Hidrat de camfen. C10H18O. Gr. mol. 154,24. 2,2,3-Trimetil-biciclo-1,2,2- heptanol - (3). Cristale, cu miros de mentol; p.t. 150 — 151°; p.f. 205°; e solubil în dizolvanţi organici. Se obţine din clorură de izobornil şi alcalii diluate la 60 — 80°; din camfen. HCl cu lapte de var la 50 — 80°. Hidrat de hidrazină. V. Hidrazină. Hidrat—tetrammmdcupric. React î viii Schweitzer. Hidratopectină. Produs de hidroliză a pec-tinei sau a pectozei, obţinut prin fierberea sau tratarea cu apă acidtilată (/>H = 2,5) a ţesuturilor celulare vegetale. Hidraţi. 1. Substanţe solide, cristalizate cu una sau cu mai multe molecule de apă, aceste substanţe putînd fi acizi, baze, săruri sau chiar elemente. Apa hidraţilor este legată mai mult sau mai puţin labil şi poate fi îndepărtată. De multe ori, această apă face ca substanţa să-şi schimbe culoarea sau forma cristalină. — 2. Numele vechi al hidroxizilor. Hidraţi de carbon. Denumire improprie pentru o clasă specială de hidroxialdehide, hidroxicetone şi derivaţii lor, constituind zaharurile. Reprezentanţii principali, glucoza şi celuloza, corespund unei formule generale, CTO(H20)m, ca nişte presupuşi hidraţi ai carbonului. Sînt sintetizaţi de organismele vegetale în procesul de asimi-laţie clorofiliană. Şi organismele animale pot sintetiza unii hidraţi de carbon (de ex. glicogenul, v.). Clasificare: monozaharide, oligozaharide, polizaharide. Au importanţă excepţională ca produşi naturali şi ca materii prime industriale. Sin. Glucide. Hidrazida acidului izonicotinic. C5H4N—CO—Nil—NH2. Gr. mol. 137,14. Cristale; p.t. 171 — 172° (din alcool); e solubilă în apă. Se obţine sintetic prin oxidarea y-picolinei sau* y-etilpiridinei -► ac. izonicotinic + alcool (metanol), catalizator H2S04 -* ester izonicotinic -(-hidrat de hidrazină -> hidrazida ac. izonicotinic. Cel mai bun tuberculostatic cunoscut pînă în prezent. Sin.: Hidrazida I.N., H.I.N., Izo-niazidă, Rimifon, Neoteben etc. Hidrazida I.N. — V. Hidrazida acidului izo- niCOtiriiC................ .........~... Hidrazidă maleică. Gr. mol. 112,1. Cristale albe care nu se topesc pînă CH— CO—NH ]a 250°. Se formează prin în-L rn JTTt călzirea soluţiei izomerului l.u inh gâu n-amidomalein-imida (cu p.t. 111°), obţinut la tratarea anhidridei maleice cu hidrat de hidrazină. E un fito-hormon, utilizat în tratamentul fol iar, la conservarea sfeclei de zahăr şi a cartofilor, inhibînd încolţirea lor la depozitare. Sin. Dicetotetrahidropiridazină. Hidrazide. R—CO—NH—NH2. Clasă de combinaţii organice rezultate prin acţiunea . hidratului de hidrazină asupra esterilor, clorurilor acide, anhidridelor. Sînt substanţe cristalizate, cu caracter bazic pronunţat şi cu proprietăţi reducătoare. Tratate* cu* HNOa, se transformă în azidele acizilor. obţine din NH3 şi NaOCl sau uree şi NaOCl, în prezenţă de NaOH. Lichid fumegînd la aer; p.t. 1,4°; p.f. 113,5°; l,011;es°- Hidrazin-l-ftalazină. 1IC1. 364 lubilă în apă, în alcool, în metanol, pro-panol. Bază tare, toxică. Explodează la distilare, dacă este amestecată cu aer. în ultimul timp, are numeroase întrebuinţări: combustibil pentru rachete; agent an-ticorosiv eficace, deoarece fixează urmele de 02 din apa de alimentare a cazanelor; agent de gonflare pentru a obţine mase poroase (în special derivaţii hidrazinei); agent de vulcanizare a cauciucului; antioxidant; agent reducător etc. Diclorhidrat: Gr. mol. 104,98. Cristale albe; p.t. 198°; d 1,42; e foarte solubil în apă; puţin solubil în alcool. Sulfat: Gr. mol. 130,13. Se obţine sintetic din NH4OH, [CaOCl2 + -{-Na2C03 + coloizi (gelatină)] şi H2S04 sau NaOCl, uree, în prezenţă de NaOH. Cristale; p.t. 254°; d 1,37; e solubil în apă (1 : 33); e foarte soluml în apă caldă, insolubil în alcool. E întrebuinţat în determinarea gravimetrică a Ni, Co, Cd; rafinarea metalelor rare, antioxidant, fungicid. H idrat: N2H4 • H20. Gr. mol. 50,06. Se obţine sintetic din sulfat de hidrazină şi NaOH (distilat sub N2). Lichid (fumegă); d21 1,03; p.t.< — 40°. p.f. 118—119°. Bază tare, corosivă (atacă sticla, cauciucul, pluta; nu atacă oţelul Y2A). Agent reducător, întrebuinţat" în sinteza organică. Hidrazin-l-ftalazină. HC1. C8H8N4.HG1. Gr. mol. 196.5.. Cristale galbene; e solubilă în apă 3%; p.t. 172-173° (baza); p.t. 273° (cu descompunere, clorhidratul). Se obţine sintetic din ftalimidă redusă cu Zn, "oxidată la ftalidă, bromurare, hidroliză şi tratare cu hidrat de hidrazină. Medicament hipo-tensiv cu acţiune centrală, întrebuinţat în forme grave de hipertensiune, eclămpsie. Sin. Apresolină. Hidrazobenzen. C6H5—NH—NH—C6H5. Gr. mol. 184,23. Cristale incolore; p.t. 126 — — 127° (alcool-apă); e solubil în alcool; puţin solubil în benzen; foarte puţin solubil în apă, în ac. acetic. Se dehidroge-nează uşor la aer -► azobenzen. Prin încălzire cu acizi minerali suferă transpoziţia benzidinică. Se obţine sintetic prin reducerea nitrobenzenului cu Fe şi NaOH. E folosit ca intermediar în sinteza coloranţilor şi de medicamente. Sin. 1, 2-Difenil-hidrazină simetrică. Hidrazoderivaţi. Derivaţi ai hidrazinei substituite simetric cu radicali organici. Hi-drazoderivaţii se obţin prin reducerea azo-derivaţilor sau prin reducerea nitroderi-vaţilor" aromatici cu Zn+NaOH. Hidrazone. R2C=N—NH2. Clasă de combi- “ Tiatit~ijrgaHîM'" rezultata prm condensarea hidrazinei cu un compus carbonilic. Sînt substanţe solide, cristalizate, cu punct de topire caracteristic, întrebuinţate la carac- terizarea combinaţiilor carbonilice. Prin încălzire cu un acid mineral hidrolizează şi dau compusul carbonilic iniţial. Ilidrinden. V. Indan. Hidrobenzamidă. C6H5—CH(N=CH—C6H5)2. Gr. mol. 298,36. Combinaţie organică rezultată prin condensarea benzaldehidei cu amoniac. Cristale din alcool; p.t. 101 — 102°; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Prin fierbere cu acizi diluaţi hidrolizează, regenerînd benzaldehida. (±)-Hidrobenzoină. C6H5—CHOH-CHOH-C6H5. Gr. mol. 214,25. Alcoordihidroxilic care apare în două forme optic inactive (are doi atomi de carbon asimetrici identici): hidrobenzoină care cristalizează în macle; p.t. 138 — 139°; e solubilă în apă, înalcool; izohidroben-zoina care cristalizeâză în macle, p.t. 121—122° ;e solubilă în apă, în alcool, în eter. Hidrobenzoină este forma inactivă prin compensaţie intramoleculară, iar izohidrobenzo-ina este forma racemică, scindabilă în antipozi optici, (-j-)-hidrobenzoina are [a]^0 +97,6° (cloroform), iar ( —)-hidrobenzoina [a]|j3—97° (cloroform). Hidrocarburi. Combinaţii organice formate din carbon şi hidrogen. în hidrocarburi, atomii de carbon se pot lega între ei prin cei patru electroni de valenţă, cu legături simple, duble sau triple, valenţele rămase libere fiind completate cu atomi de hidrogen. După modul de legare a atomilor de carbon între ei, se deosebesc următoarele clase de hidrocarburi: Hidrocarburi saturate aciclice (numite şi parafine sau alcani), cu formula generală CnH 2n+2. Cele cu catena dreaptă' se numesc normale; de ex.: etan, CH3—CH3; propan, CH3-CH2—CH3; butan, CH8—(CH2)2—CH3 etc.; cele cu catena ramificată se numesc izo-parafine: de ex.: izobutan, CH3—CH—CH3, CH3 uri3 izooctan, CH3—(CH2)4-CH-CH3. H i-drocarburi saturate ciclice, numite şi cicloparafine, cicloalcani sau naftene (au formula generală CWH2n); exemple de hidrocarburi saturate ciclice: CH CH2 CH, Ciclopropan II.C ch2 I -GHr- h2 Giclopentan ch2-ch2 I I ch2-ch2 Ciclo-butan h2c ,cy XCH, c H2 Ciclohexan S 365 Hidrocortizonă Hidrocarburi nesaţ urate, cu dublă legătură (numite şi olefine sau alchene), cu formula generală: CnH2n, izomere cu cicloparafinele. Ele pot fi liniare; de ex.: etilena, GH2=CH2; butilena, CH3—CH=CH-CH3; butadiena, CH2=CH—CH=CH2, sau ciclice, ca, de exemplu, ciclopentadiena: CH--------CH li I! CH CH xch/ Hidrocarburi nesaturate cu triplă legătură (numite şi aceti-lene sau alchine), cu formula generală C7?H2n-2 (de ex.: acetilena CH=CH, pro-pina, CH3—C=CH etc. Hidrocarburi aromatice. Hidrocarburile cu inel de şase atomi de carbon, conţinînd duble legături conjugate neîntrerupte şi avînd o configuraţie plană, lipsită de tensiune. Se deosebesc hidrocarburi aromatice mononu-cleare (de ex.: benzen, toluen, xilen etc.) şi hidrocarburi aromatice polinucleare (de ex.: naftalină, antracen, fenantren, crisen). Hidrocarburile aromatice au proprietăţi fizice şi chimice foarte diferite de ale celorlalte clase de hidrocarburi. în general, toate clasele de hidrocarburi se găsesc în diferite proporţii în petrol şi în gudroanele de la distilarea cărbunilor care constituie sursele principale de hidrocarburi. Hidrocarburile se pot obţine, însă, şi pe cale sintetică. Hidrocarburi cancerigene. Hidrocarburi care provoacă un cancer al pielii prin contact îndelungat cu aceasta. Se găsesc în gudroanele cărbunilor de pămînt. Exemple: di-benzantracenul, 3,4-benzpirenul etc. Hidrocarburi deuterate. Hidrocarburi care conţin deuteriu în locul anumitor atomi de hidrogen din moleculă. Se obţin prin deu-terare sau prin descompunerea compuşilor organo-magnezieni cu apă grea. Prin adiţia catalitică a deuteriului la compuşi cu dublă legătură se obţin compuşi dideuterati: -CH=CH-+D2 -vr —CHD—CHD—. Proprietăţile fizice şi chimice sînt aproape identice cu cele ale compuşilor corespunzători conţinînd izotopi obişnuiţi. Sînt întrebuinţate la cercetarea mecanismelor unor reacţii chimice şi biochimice. Hidrocauciuc. Produs obţinut prin hidro-genarea catalitică a cauciucului natural şi sintetic; hidrocauciucurile sînt întrebuinţate ca izolanţi şi ca straturi protectoare. Hidroceluloză. Celuloză parţial degradată prin acţiunea acizilor minerali. Se prezintă sub forma de pulbere albă, amorfă. Alcaloid din Cmc/iorL,2stereoizomer cu hidro chinina. A fost sintetizată prin reducerea chinidinei. Cristale; p.t, 169°; Md+2310 (din alcool); e solubilă în alcool cald; puţin solubilă în apă, în eter. Clorhidrat: cristale; p.t. 273-274°; [a]f,6+184°. E foarte solubilă în metanol, în cloroform; puţin solubilă în apă, în alcool absolut. Sin. Dihidrochinidină. Hidrochinină. C2pH26N202. Gr. mol. 326,4. Alcaloid din Cinchona. A fost sintetizată prin reducerea chininei. Cristale; p.t. 172° (din benzen); [oc]j| —142° (din alcool); e foarte solubilă în acetonă, în alcool, în cloroform, în eter, în apă -j-NH4OH; e insolubilă în apă. Clorhidrat. 1/2 H20. p.t. 208°; [oc]!/—124°. Sin. Dihidrochinină. Hidroehinonă. C6H4(OH)2-l,4). Gr. mol. 110,11. Cristale; p.t. 170-171°; p.f. 285—287°; d15 1,332; e foarte solubilă în alcool, în eter; puţin solubilă în benzen. Soluţiile se oxidează la aer -> p-benzochi-nonă. Se obţine sintetic din anilină, oxidată cu Na2Cr207+H.S04 şi tratare ulterioară cu NaHS03. E întrebuinţată în fotografie (de-velopant); intermediar în sinteze organice; antioxidant. Sin.: p-Dihidroxibenzen. Hidrocinconidină. C19H24ON2. Gr. mol. 296,4. Alcaloid din coaja de Cinchona (chinină). Cristale; p.t. 230°; [a]^ — 98° (din alcool); e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în cloroform; puţin solubilă în eter. Sin. Chinchoamidină. Hidrocinconină. C19H24ON2. Gr. mol. 296,4. Alcaloid din coaja de Cinchona. Stereo-izomer al hidrocinconidinei. Cristale; p.t. 268 — 269°; [a]^ +204° (din alcool); e insolubilaÎîr ^ în alcool. Hidroclorurare. Reacţie de adiţie a HC1 la combinaţiile posedînd legături multiple sau avînd un caracter nesaturat (de ex.: fabricarea clorurii de etil prin adiţia HC1 la etilenă etc.). Hidrocortizonă. C21H30O5. Gr. mol. 362,45. 4-Pregnen-11 Ş, 17 a, 21-triol-3,20-dionă. A fost izolată din glandele suprarenale. Sintetic se obţine plecînd de la 20-ciano-17-pregnen-21-ol-3, 11-dionă. Cristale din alcool absolut sau alcool izopropilic; p.t. 217 — 220°. E uşor solubilă în ac. acetic glacial, în dioxan; puţin solubilă în apă; MtÎ6i+178° (Kendall), [a]!? +167° (c= 1,029 în alcool absolut) (Reichstein). Dă cu H2S04 conc. o intensă fluorescenţa verde; reduce o soluţie alcalină a unei sări de Ag; formează o 2,4-dinitrofenilhidrazonă, roşie. Medicament folosit în insuficienţa corticosuprarenală, ca agent an ti inflamator”, antialergic în febra reumatică şi în reumatism articular, în inflamaţii acute şi în boli alergice ale ochilor, ale pielii şi mu- A^Hidrocortizonă 366 coaselor, In psoriasis, în colapsul postope-raţional, în astmul bronhie etc. Sin.: 17-Hidroxicorticosteronă, Compus F, compusul F al lui Kendall, Substanţa M a lui Reichstein, 17-Oxicorticosteronă. A1-Hidrocortizonă. V. Prednizolonă. Hidrocotarnină. C12H1503N • 1l2R20. Gr. mol. 230,26. 6-Metoxi-6,7-metilen-dioxi-N--metil-tetrahidro-izochinolină. Se găseşte şi liberă în opiu. Alcaloid, produs de hidroliză (la 140°) a narcotinei. Se poate obţine şi prin scindarea reductivă (cu amalgam de Na sau cu Zn+HCl) a narcotinei. Cristale albe; e solubilă în alcool, în eter, în cloroform; e insolubilă în apă, în alcalii; p.t. 50—55°. Se descompune la 100°. Hidrocracare. Reacţie de scindare în nre-zenţa H2 (hidrogenare distructivă) jft*in care, din hidrocarburi parafinice grele, se produc hidrocarburi parafinice uşoare (spre deosebire de cracarea obişnuită, în care apar şi hidrocarburi nesaturate). E folosită în procedeele de valorificare a reziduurilor grele de petrol din care se obţin fracţiuni mai uşoare pentru carburanţi.* Are loc în procesele complexe de reformare catalitică, ce se produce în prezenţă de H2, împreună cu alte reacţii: de izomerizare, ciclizare etc. Hidrofil. Substanţă sau sistem care are afinitate pentru apă (adsoarbe şi absoarbe apa). Hidrofilie. Proprietate moleculară rezultînd din existenta unor atracţii sau afinităţi puternice între apă şi anumite grupări funcţionale din molecule. Hidrofilizare. Prelucrarea unui material pentru a deveni hidrofil. Hidrofinare. Termen general pentru procesele de rafinare prin tratare cu H2a frăcţîuriîlbr de petrol. Reacţia de bază este o hidrogenare selectivă blîndă, cu catalizatori de oxizi de Mo şi de Go pe Al. In aceste procese, compuşii cu S, N şi O sînt transformaţi în hidrocarburi, care sînt reţinute, şi în H2S, NH3 şi apă, care se îndepărtează. Afară de acestea, olefinele şi diolefinele sînt hidrogenate selectiv la compuşi mai stabili, în timp ce hidrocarburile aromatice sînt puţin afectate. Hidrofluoriiri. Compuşi ai Fa cu H2 şi un metal. Conţin anionul (HF2)"~, în care cei doi atomi de F sînt uniţi printr-o legătură de hidrogen: (F—H... F)~. Se obţin prin tratareaHF cu alcalii. Sînt întrebuinţate la obţinerea (prin topire) fluorurilor meta-talelor alcaline NaHF2 -> NaF-f-HF. KHF2 (hidrofluorură de potasiu) este folosită ca electrolit la electroliza fluorurilor pentru obţinerea TV-------------------------- Hidrofob. Substanţă sau sistem, care nu are afinitate pentru apă (nu absoarbe, nici nu absoarbe apa). Hidrofoble. Proprietate moleculară caracterizată prin absenţa de atracţii sau de afinităţi puternice între o parte a moleculei sau întreaga moleculă şi apă. Hidrofobizare. Prelucrarea unui material pentru a deveni hidrofob. Hidroformare. Procedeu de reformare catalitică (v.), realizat iniţial cu catalizator de oxid de Mo în pat fix, folosind recircu-larea de H2. în variantele mai noi se aplică tehnica fluidizării. Se ridică cifra octanică a benzinelor pînă la 75 — 80 de unităţi, printr-un proces complex în care au loc reacţii de hidrocracare, dehidrociclizare, dehidrogenare, izomerizare. Hidrofuramidă. V. Furfuramidă. Hidrogel. Gel în care mediul de dispersie este apa. Hidrogen. H. Element în stare gazoasă. Nr. at. 1; gr. at. 1,008; gr. mol. 2,016; prezintă trei izotopi cu nr. de masă 1 (99,98%), 2 (0,02%), 3 (10 7%); recent s-a anunţat obţinerea izotopului cu masă 4, a cărui durată de existenţă este 10 als; p.t. —259,3°; p.f. —252,8°; temp. critică — 239,9°; preş. critică 12,8 at; du gaz 0,0695, faţă de aer, fiind cel mai uşor dintre elemente; du lichid 0,07 g/cm3; du solid 0,088 g/cm3. în stare liberă se găseşte numai în mici cantităţi în atmosferă; e însă foarte răspîndit sub formă de combinaţii. Se obţine prin electroliza apei, prin acţiunea acizilor diluaţi asupra metalelor, prin acţiunea metalelor alcaline asupra apei etc. Se combină cu toate elementele, afară de gazele inerte. Are valenţa 1. Se întrebuinţează^iaiiirrpleTeă'bă însă, inflamabil), în diferite procese tehnice de hidrogenare (obţinerea benzinei sintetice, solidificarea uleiurilor vegetale, sinteza NH3, a HC1 etc.), la flacăra oxibidrică, în aparate de sudură cu hidrogen atomic etc. Izotopul de masă 2 se numeşte deuteriu (v.), iar cel de masă 3, tritiu (v.). Hidrogen arseniat. V. Arsină. Hidrogen atomic. Hidrogen în stare de atomi, obţinut prin trecerea unui curent de H2 printr-un arc electriG cu electrozi de W, sub acţiunea descărcărilor electrice, i H2 este disociat în H. Hidrogenul atomic este extrem de activ, însă are o viaţă foarte scurtă (1/3 s la 0,5 mm Hg presiune). Prin combinarea atomilor de H se pune în libertate o cantitate mare de căldură: 2HH2+103,4 kcal/mol. Căldura degajată poate topi metalele cel mai greu fuzi- muir în aparatul de sudură cu hidrogen atomic. Hidrogen fosforat» V. Fosfină. 367 Hidroniu 9 ion Hidrogen greu. Y. Deuteriu. Hidrogen In stare năseîndă. Hidrogenul în momentul dezvoltării sale într-o reacţie chimică. Se presupune că, în acest moment, se găseşte în stare atomică (nesaturat din punct de vedere electronic), explicîndu-se astfel capacitatea sa de reacţie mare. Activitatea deosebită a H în stare năseîndă se atribuie şi faptului ca gazul se găseşte sub forma de bule foarte mici, care, conform legilor cap ilarităţii, ar avea o presiune considerabilă. Hidrogen orto şi para. Hidrogenul obişnuit, la temperatura camerei, este un amestec de H2 orto (75%) şi H2 para (25%). La temperaturi foarte joase, de exemplu în H2 lichid, forma para reprezintă 99,7% din amestec. Cele două forme prezintă uşoare diferenţe în unele proprietăţi fizice: H2 obişnuit H2 para H2 orto p.t. 13,95° K 13,82° K 13,99° K p.f. (la 760mm) 20,39° K 20,26° K 20,45° K Diferenţa dintre cele două forme se poate explica presupunînd că cele două nuclee ale moleculei de H2 se rotesc în acelaşi sens (spinii nucleari paraleli), în cazul H2 orto, şi în sens invers (spinii nucleari antiparaleli), în cazul H2 para. De aici rezultă o diferenţă în căldurile de rotaţie ale moleculelor respective, care se traduce printr-o diferenţă sensibilă a căldurilor lor specifice, la temperaturi joase. Hidrogen seleniat. Y. Hidrură de seleniu. Hidrogen sulfurat. Y. Acid sulfhidric. Hidrogen telurat. V. Hidrură de telur. Hidrogenare. Introducerea H2 în molecula compuşilor organici, care are loc prin reacţii de adiţie sau de substituţie. Reacţia este exotermă şi are loc în prezenţă de catalizatori (metale fin divizate, în’special: Ni, Pt, Pd etc.). Exemple: hidrogenarea benzinelor de cracare, pentru a le mări stabilitatea, hidrocracarea (v.) reziduurilor grele petroliere pentru obţinerea carburanţilor, hidrofinarea (v.) pentru eliminarea S, N2, 02 din produsele petroliere, hidrogenarea acizilor graşi nesaturaţi, fabricarea ciclo-hexanului din benzen/ a ciclohexanolului din fenol etc. Hidrogenare bioehimică. Hidrogenarea unor acceptori de H2 (grupe carbonil din alde-hide, cetone, acizi a-cetonici, alcooli a, (3-nesaturaţi etc.), prin supunerea acestora mediului puternic reducător, constituit de Hidrogenare catalitică. Metodă de adiţie a H2? efectuată în prezenţa catalizatorilor (Ni, Pt, Pd etc.) şi aplicată, în special, oîefinelor şi altor combinaţii nesaturate, conţinînd legături duble sau triple; reducerea grupei carbonil la alcool, reducerea grupei carboxil la alcool etc. Exemple: hidrogenarea catalitică a benzenului are loc în prezenţa catalizatorului de Ni, la 100 — 180°, sau a catalizatorului de Pt si Pd la 50°: C6H6-f 3H2 -> C6H12. Metoda are numeroase aplicaţii în sinteze industriale sau de laborator. Hidrogenarea grăsimilor. Transformarea uleiurilor şi a grăsimilor în produşi cu puncte de topire mai înalte, prin adiţia de H2 la dublele legături ale acizilor graşi mono-, di-, tri- sau polinesaturaţi din gliceride. Se realizează prin hidrogenarea catalitică în prezenţa (de obicei) de Ni, rezultat prin reducerea NiO care se formează la descompunerea termică a formiatului, carbona-tului sau a altor săruri de Ni, în procedee discontinue sau continue. Grăsimile hidrogenate se folosesc pentru fabricarea margarinei, a grăsimilor vegetale (plantol), a săpunului, a unsorilor consistente. Hidrol. 1. Nume dat melasei rămase dela cristalizarea glucozei. — 2. Numele comercial al alcoolului secundar :difenilmetanolul. Hidrolaze. Clasă de enzime producînd hidro-liza diferitelor substraturi. Se deosebesc: 1. Enzime care hidrolizează legătura C—O: a) esteraze (fosfataze, pirofosfataze, fosfo» amidaze); b) carbohidraze (hexozidaze, po-liaze etc.). — 2. Enzime care hidrolizează legătura C—N: a) amidaze (urează, argi-nază, asparaginază, hipurază etc.); b) pro-teaze (proteinaze, peptidaze). Hidro lit. Y. F ormaldehidsuKoxilat de sodiu. Hidroliză. Proces de descompunere de natură chimică sau enzimatică, pe care îl suferă unele substanţe chimice sub acţiunea apei, în care produsele rezultate fixează elementele acesteia. Exemple: un ester (acetatul de etil) cu apa dă alcool etilic şi ac. acetic; descompunerea de către apă a sărurilor; descompunerea hidraţilor de carbon polimeri în prezenţă de " catalizatori (ioni de H); etc. Hidroliză enzimatică. Reacţia enzimatică de hidroliză a unor substanţe organice sub influenţa hidrolazelor. Ga toate reacţiile enzimatice, prezintă o specificitate avansată substrat-enzimă. Fenomen frecvent în natură, cu numeroase aplicaţii industriale. Hidromorfon. Y. Dihidromorfinonă. Hidronă. Aliaj 35% Na-j-65% Pb. Dă Ha -f soluţie de NaOH^ Sursă de H2 pentru laborator, pentru arzătoare etc. Hidroniu, ion —. V. Ion hidroniu. Hidroperoxid de cumen 368 Hidroperoxid de eu meu. Gr. mol. 152,18. Lichid incolor; p.f.0 53°; df 1,0619; ng 1,52424; 20 *0,0:1 mm C6H5C(CH3)2 I O—OH e insolubil în apă; solubil în alcool. Se prepară prin oxidarea cu aer sau cu 02 a cumenului (izopropilbenzen). E întrebuinţat ca intermediar în fabricarea fenolului şi a acetonei din benzen şi pro-pilenă. Hidroperoxizi. R—O — OH. Clasă de combinaţii organice care conţin grupa — O—O—H, rezultată prin alchilarea apei oxigenate cu sulfaţi de alchil, în prezenţă de hidroxizi alcalini, sau prin autooxida-rea hidrocarburilor saturate sau nesaturate. Apar şi în rîncezirea aldehidică a grăsimilor, fiind însă componenţi stabili, şi se transformă ulterior în acizi, în aldehide etc. Hidroperoxizii sînt substanţe foarte explozive, instabile chiar la temperaturi relativ joase şi formează săruri cristalizate cu hidrozixii alcalini, care sînt mult mai stabile. Hidroperoxizii sînt acizi mai tari decît alcoolii. în mediu apos, hidroperoxizii sînt atît agenţi oxidanţi, cît şi reducători. Hidrosol. Sistem coloidal în care mediul de dispersie este apa. Hidrosulfit de sodiu. V. Ditionit de sodiu. Hidrosulfiţi. V. Ditioniţi. llidrosulfuri. Combinaţii obţinute prin saturarea soluţiei unui* hidroxid alcalin cu H?S. Majoritatea hidrosulfurilor sînt uşor solubile şi nu sînt cunoscute decît în soluţie; sînt parţial hidrolizate. Sin. Sulfuri acide. lîidrotiiiietrie. Metodă analitică pentru determinarea durităţii unei ape. Se execută cu ajutorul unei biurete gradate care conţine o soluţie de săpun. Hidrotropie. Proprietatea unor substanţe (soluţie de săruri sau de agenţi activi de suprafaţă) de a produce solubilizarea unor combinaţii greu solubile în apă, modifi-cîndu-leîn acelaşi timp şi unele proprietăţi iniţiale, ca puterea de coagulare, rezistenţa la căldură etc. Hidroxiacetonă. Y. Oxiacetonă. Hidroxiacizi. V. Oxiacizi. fjţ-Hidroxialanină. Y. Serină. Hidroxialdehide. V. Oxialdehide. Hidroxiamfetamină. V. />-(2-Aminopropil)--fenol. Hidroxiamînoacizi. V. Oxiaminoacizi. o-Hidroxianisol. V. GuaiacoL______________ 9-Hidroxiantracen. V. Antranol. 2,3-Hidroxiantrachinonă. Y. Histazarină. Hidroxiantrachinoue. V. Oxiantrachinone. 10-Hidroxiantronă-9. V. Oxantrona. p-Hldroxiazobcnzcn. V. p>-Oxiazobenzen. Hidroxiazoderivaţi. V. Oxiazoderivaţi. Hidroxibenzaldehide. V. Oxibenzaldehide. o-Hidroxibenzamidă. V. Salicilamidă. Hidroxibenzen. V. Fenol. Hidroxibenzilidenacetofenonă. V. Oxibenzil-idenacetofenonă. p-Hidroxibenzilpenfcilat de sodiu. C16H1705N2SNa. Gr. mol. 372,28. Antibiotic produs de un mutant de Penicillium chrysogenum. Acidul j9-hidroxibenzilpeni-cilic e insolubil în cloroform; solubil în alcool amilic, cu care este extras din mediul de cultură; cristale; [a]|?+267°. Stabilitatea soluţiei apoase e comparabilă cu a benzil-penicilatului de sodiu. Sin. Penicilină X sodică. p-Hidroxibenzoat de butii. HO • C6H4 • COOC4H9. Gr. mol. 194,22. Cristale albe; p.t. 68 — 69°; e solubil în apă (1 : 6 500), în alcool, în cloroform, în eter. Se obţine sintetic prin e’sterificarea acidului p-hidroxibenzoic cu ra-butanol. E folosit drept conservant în cosmetică; e de 5—15 ori mai activ decît ac. benzoic. Sin. Butoben. (3-Hidroxibutiraldehidă. V. Acetaldol. 1 -Hidroxi-2-ceto-l,2-dIfuriletan. Y. x, x -Furoină. eo-Hidroxicetofenonă. V. co-Oxicetofenona. Hidroxicetone. V. Oxicetone. 8-Hidroxichinolină. V. 8-Oxichinolină. Hidroxichinone. V. Oxichinone. 2- Hidroxicimen. V. Carvacrol. 3- Hidroxi-/?-eimen. V. Timol. Hidroxicitronelal. C10H20O2. Gr. mol. 172,16. Lichid vîscos, incolor sau uşor gălbui, cu miros plăcut; e solubil în alcool, puţin solubil în apă, în glicerină şi în uleiuri minerale; di5 0,925 — 0,930; p.f^ mm 94 — — 96°. Se obţine prin hidratarea citronela-lului. E întrebuinţat în parfumerie. Sin. Hidrat de citronelal. 17-Hidroxicorticosteronă. V. Hidrocortizonă. 7-Hidroxicumarină. V. Umbeliferonă. 6i5-4-(Hidroxicumarinil) acetat de etil. C22H1608. Gr. mol. 408,35. Cristale; p.t. 174—175°; e puţin solubil în apă. Se obţine sintetic din 4-oxicumarină, ac. glioxilic-» ac. fo’s-(4-oxi-cumarinil)-3-acetic, care este esterificat cu alcool (catalizator H2S04). cetat de etil, Tromexan, Pelentan. 17-Hidroxi-l 1-dehidrocortieosteronă. V. Cor-tizonă. 369 Hidroxid de iridiu Hidroxid. Compus care conţine în molecula sa una sau mai multe* grupe —OH. în general, hidroxizii metalelor sînt baze (prin disociere dau OH-), hidroxizii meta-loizilor sînt acizi (prin disociere dau H+), iar unii hidroxizi sînt amfoteri [prin disociere dau H+ sau OH~, după reacţia mediului; de ex. Al(OH)3, Zn(OH)2]. îii cazul compuşilor organici, cei care conţin grupe — OH neionizabile sînt alcooli; acizi cei ale căror grupe —OH dau prin disociere ioni H+; hidroxizi cei care dau ioni OH~. Hidroxid de aluminiu. Al(OH)3. Gr. mol. 77,99. Se obţine prin tratarea sărurilor de Al cu NH4OH; la 300° se deshidratează. Produs alb, gelatinos, insolubil în apă, în alcool; solubil în acizi, în baze. Are caracter amfoter. Se găseşte în natură ca hidrargilit şi ca bayerit.* Hidroxid de antimoniu. V. Acid antimonios. Hidroxid de bariu. Ba(OH)2 • 8H20. Gr. * mol. 315,51. Ia naştere la tratarea oxidului de Ba cu apă; p.t. 78°; la 780° pierde apa de cristalizare; d 2,81. Cristale incolore monoclinice; e solubil în apă; greu solubil în alcool. Soluţia de Ba(OH)2 este un reactiv folosit în chimia analitică. Hidroxid de beriliu. Be(OH)2. Gr. mol. 43,04. Pulbere sau cristale albe; e insolubil în apă; solubil în acizi, în baze, ca şi în (NH4)2C03; d 1,91. Se obţine din soluţiile sărurilor de beriliu, la tratarea cu soluţii care conţin ioni hidroxil; la cald se descompune! Be(OH)2 proaspăt preparat este solubil în hidroxizi alcalini, formînd beri-laţi. Are caracter amfoter. Hidroxid de bismut. BijOH)3. Gr. mol. 260,02. Pulbere alba, amorfă; e insolubil în apă rece şi în baze; în apă caldă se descompune; e solubil în acizi. Se obţine la tratarea sărurilor solubile de Bi cu hidroxizi alcalini. La 100° trece în BiO(OH); d 4,36. Hidroxid de cadmiu. Cd(OH)2. Gr. mol. 146,43. Compus cristalizat sau amorf, alb; d 4,79; se descompune prin încălzire la — 300°; e insolubil în apă, în baze; solubil în acizi. Hidroxid de calciu. Ca(OH)2. Gr. mol. 74,10. Ia naştere la tratarea CaO cu apa. Cristale incolore, rombice, trigonale; e puţin solubil în apă, solubil în NH4C1, în acizi; insolubil în alcool; la 580° se descompune; d 2,34. Soluţia de Ca(OH)2 are reacţie bazică puternică şi constituie apa de vâr; laptele de var este suspensia de Ca(OH)2 în apă, folosită la văruit. Cînd Ca(QH)2 provine dintr-o platrăTde var împurmcată cu argilă sau cu oxid de fier, dă naştere la „varul slab”, avînd proprietăţi liante mai reduse decît „varul gras”, obţinut dintr-o 24 piatră de var pură. Cînd există un anumit raport între cantitatea de CaO şi apă, Ca(OH)2 obţinut este gelatinos, avînd bune proprietăţi liante. La proporţii prea mici sau prea mari ale apei faţă de CaO se obţine un Ca(OH)2 pulverulent, cu calităţi liante reduse. Sin. Var stins. Hidroxid de cesiu. CsOH. Gr. mol. 149,92. Cristale incolore sau galbene; p.t. 272,3°; d 3,67; e delicvescent; e solubil în apă, în alcool. Bază puternică. Hidroxid de cobalt. Co(OH)2. Gr. mol. 92,96. Ia naştere la tratarea sărurilor de cobalt bivalent cu hidroxizi alcalini; la cald se descompune; d 3,6. Cristale rombice, roşie-tice; e insolubil în apă, în baze; e solubil în săruri de amoniu, în acizi. La început este albastru, devenind repede roşietic. Se oxidează treptat la aer, trecînd în oxid de cobalt trivalent, hidratat: Co203 • #H20, de culoare brună. Aceasta se poate obţine mai uşor în prezenţa unor oxidanţi* ca NaClO, Cl2, Br2 etc.* E insolubil în*apă, în alcool; e solubil în acizi. Hidroxid de diazoniu. (C6H5 — N == N)OH~~. Gr. mol. 122,12. Bază liberă, rezultată prin acţiunea oxidului de Ag asupra clo-rurii de diazoniu. E stabil numai în soluţii apoase diluate, fiind o bază tare, complet disociată în ioni. Sin. Hidroxid de benzen-cliazoniu. Hidroxid de disprosiu. Dy(OH)3. Se obţine sub forma unui precipitat gelatinos, prin adăugarea NH4OH la o soluţie apoasă de sare de disprosiu. Soluţia coloidală e albastră. Hidroxid de erbiu. ErţOH)3. Se obţine ca un precipitat gelatinos, violet deschis, la tratarea cu NH4OH sau cu hidroxizi alcalini a unei soluţii de azotat de erbiu. Se dizolvă uşor în acizi şi puţin în NH4C1. Hidroxid de europiu. Eu(OH)3. Se formează ca precipitat la adăugarea de NH4OH sau de hidroxizi alcalini într-o soluţie de sare de europiu, sau fierbînd oxalat de europiu cu soluţie de hidroxizi alcalini. Hidroxid de galiu. Ga(OH)3. Mai exact corespunde la Ga203 • #H20. Substanţă amorfă albă, gelatinoasă, cu conţinut variabil de apă. E insolubil în apă;* solubil în soluţii de hidroxizi alcalini, în acizi, în soluţii concentrate de NH4OH. Hidroxid de indiu. Prin tratarea soluţiilor sărurilor de indiu cu hidroxizi alcalini sau de NH4 se obţine un precipitat alb, gelatinos, de ln2*03 • o;H20, *uşor solubil în ^ctztj'îrr^ atcalii^^roTm-caracter amfoter. Hidroxid de iridiu. Ir(OH)4. Mai exact corespunde la Ir02 * 2H20. Gr. mol. 260,23. 24 — Dicţionar de chimie Hidroxid de lantan 370 Prin încălzire se deshidratează. Culoarea variază după condiţiile de precipitare. Formează uşor soluţii’coloidale; e insolubil în apă, în hidroxizi alcalini; e uşor solubil în HC1. Hidroxid de lantan. La(OH)3. Gr. mol. 189,94. Pulbere albă; e insolubil în apă; solubil în acizi; la cald se descompune. Este baza cea mai puternică din grupa elementelor pămînturilor rare. Hidroxid de litiu. LiOH. Gr. mol. 23,95. Cristale sau pulbere albă; e solubil în apă şi în alcool; p.t. 450°; la temperaturi mai înalte pierde apa, trecînd în oxid; d 1,43. Hidroxid de magneziu. Mg(OH)2. Gr. mol. 58,34. Se găseşte în natură ca brucit, mineral moale, cu durit. 2,51; la 350° se descompune; d 2,38. Cristale hexagonale, cu luciu sticlos; are culori sidefoase de interferenţă. E insolubil în apă; solubil în săruri de NH4, în acizi. Hidroxid de mangan. Mn(OH)2. Gr. mol. 88,95. Cristale trigonale, albe-roz; e insolubil în apă, în baze; solubil în acizi; la cald se descompune; d 3,26. La aer, precipitatul de hidroxid de mangan (II) devine brun, datorită oxidării. Hidroxid de nichel. Ni(OH)2. Gr. mol. 92,71. Substanţă verde, amorfă sau cristalizată; e insolubil în apă; solubil în NH4OH, în acizi; d 4,1. Prin oxidare cu hipoclorit alcalin sau prin oxidare electrolitică în mediu alcalin se obţine un precipitat negru, care este un oxid hidratat al Ni trivalent: Ni203 • raH20, insolubil în apă, solubil în acizi, în NH4OH. Hidroxid de plumb. Pb(OII)2. Gr. mol. 2-^f, ^ : Campus amorf ,-alb ;“se“descompune la 145°; e insolubil în apă; solubil în acizi, în baze. Hidroxid de potasiu. KOH. Gr. mol. 56,10. Cristale albe, rombice, delicvescente; e solubil în apă, în alcool, în eter; p.t. 360°; p.f. 1 320°; d 2,04. Se obţine prin electroliza soluţiilor de KC1. E* folosit la fabricarea săpunurilor moi, a săpunului de ras, a sărurilor de K; substanţă importantă în reacţii chimice minerale şi organice. Sin. Potasă caustică. Hidroxid de praseodim. Pr(OH)3. A fost obţinut ca o substanţă gelatinoasă verde la tratarea soluţiei unei sări de Pr cu hidroxizi alcalini sau de NH4. Se obţine ca pulbere, descompunînd carbura de praseodim (PrC2) cu apă. Hidroxid de rubidiu. RbOH. Gr. mol. 102,49. Are aspect cenuşiu, albicios; e delicvescent, ^scdubR^ Este o bază puternică. Hidroxid de samariu. Sm(OH)3. Gr. mol. 201,45. Se obţine prin acţiunea NH4OH sau a hidroxizilor alcalini asupra sărurilor de Sm ori prin acţiunea apei asupra car-burii de Sm. Hidroxid de scandiu. Sc(OH)3. Gr. mol. 96,12. Substanţă incoloră amorfă; e insolubil în apă; solubil în acizi diluaţi. Hidroxid de sodiu. NaOH. Gr. mol. 40,00. Substanţă solidă, albă, higroscopică, delic-vescentă; d 2,13; p.t. 321,8°; p.f. 1 390°; e solubil în apă (la 20° : 107%), în alcool. Bază puternică. Industrial se obţine prin caustificarea Na2C03 cu lapte de" var sau prin electroliza unei soluţii de NaCl. Procedeele prin electroliză * folosesc electro-lizoare cu diafragmă, cu clopot, cu catod de Hg etc. Se întrebuinţează în industria săpunului şi a uleiurilor vegetale, în industria petrolieră, în industria hîrtiei, a mătăsii artificiale, în industria organică de sinteză, la mercerizarea bumbacului etc. Sin. Sodă caustică. Hidroxid de staniu. Sn(OH)2. Gr. mol. 152,72. Substanţă albă; e insolubil în apă; în apă caldă trece în SnO; e solubil în acizi, în baze. Are caracter amfoter. Hidroxid de stronţiu. Sr(OH)2. Gr. mol. 121,65. Substanţă albă, delicvescentă; e solubil în apă, în acizi, în NH4C1; p.t. 375°; d 3,65. Se mai cunoaşte: Sr(OH)2 • • 8H20. Gr. mol. 265,77. Cristale incolore, tetragonale, delicvescente, solubile în apă, în acizi, în NH4C1; la 100° pierde apa de cristalizare; d 1,90. Hidroxid de taliu. TlOH. Gr. mol. 221,40. La 139° se descompune, trecînd în oxid: T120. Substanţă galbenă, cristalizată sub formă de ace; e solubil în apă, în alcool; Se mai cunoaşte: T1203 • H20. Este un hidrat al trioxidului şi nu un hidroxid cu compoziţie bine definită. Precipitat roşu-brun, uşor solubil în acizi. Hidroxid de tetraalehilamoniu. Bază cua-ternară de NH4, rezultată din acţiunea oxidului umed de Ag, asupra sărurilor cuaternare de NH4. Hidroxizii de tetraalehilamoniu sînt baze puternice, complet disociate în ioni, cînd sînt în soluţie, grase la pipăit, asemănătoare hidroxizilor metalelor alcaline. Prin concentrarea în vid a soluţiilor lor se obţin sub forma de cristale incolore, higroscopice, foarte uşor solubile în apă. Hidroxid de tetraetilamoniu. [(C2H5)3NC2H5]OH. Gr. mol. 147,26. Bază cuaternară de NH4, rezultată din tratarea iodurii de tetraetilamoniu cu...oxid umed de Ag'. ExTsTă~numai în soluţie. Hidrat: cu 4H20, p.t . 49-50°; cu 6HaO, p.t. 55°. Se descompune, prin încălzire, scindînd în trietilamină şi etilenă. 371 Hidroxiprocaină + Hidroxid de tetraetilfosfoniu. [(C2H5)4P]OH. Gr. mol. 164,13. Bază cuaternară de fos-foniu, rezultată din acţiunea oxidului umed de Ag asupra iodurii de fosfoniu. Bază tare, complet disociată în ioni, stabilă numai în soluţie. Prin încălzire dă trietilfosfinoxid şi etan. Hidroxid de tetrametilamoniu. [(CH3)3NCH3]OH • 5H20. Gr. mol. 181,23. Bază cuaternară de NH4, rezultată din tratarea iodurii de tetrametilamoniu cu oxid umed de Ag. Ace higroscopice; p.t. 62 — 63° (cu descompunere); e solubil în apă. Prin încălzire se scindează în tri-metilamină şi metanol. Hidroxid de titan. V. Acid titanic. Hidroxid de toriu. Precipitat alb, gelatinos, căruia i se atribuie de obicei formula Th(OH)4, dar care are un conţinut varia-' bil de apă. în apă formează uşor soluţii coloidale stabile. E insolubil în hidroxizi alcalini; e solubil în acizi. + — Hidroxid de trietilsulîoniu. [(C2H5)3S]OH. Gr. mol. 136,23. Bază de sulfoniu rezultată din tratarea iodurii de trietilsulfoniu cu oxid umed de Ag. E stabilă în soluţie. Bază tare, comparabilă cu hidroxizii metalelor alcaline. Nu se poate izola din soluţie, deoarece la încălzire suferă o descompunere similară cu a bazelor cuaternare de amoniu. Hidroxid de yterbiu. Yb(OH)3. Precipitat gelatinos, care se obţine la tratarea sărurilor de Yb, în soluţie, cu hidroxizi alcalini. Hidroxid de ytriu. Y(OH)3. Gr. mol. 139,94. Substanţă albă-galbenă, gelatinoasă său pulbere; e insolubil în apă, în baze; solubil în acizi. La cald se descompune. Hidroxid de zinc. Zn(OH)2. Gr. mol. 99,40. Cristale rombice incolore; e insolubil în apă; solubil în acizi, în baze; la 125° se descompune; d 3,05. Are caracter amfoter. Hidroxid de zirconiu. Zr(OH)4. Corespunde mai bine formulei Zr02 • H20. Substanţă gelatinoasă sau pulbere albă, amorfă, insolubilă în apă, în alcool, în baze; e solubil în acizi. Hidroxidimetilbenzen. V. Xilenoli. 2-Hidroxietilamină. Y. Colamină. [3-Hidroxietilbenzen. V. Alcool feniletilic. Hidroxihidrochinonă. C6H3(OH)3. Gr. mol. 126,11. Se obţine din chinonă. Cristale; p.t. 140°; e foarte solubilă în apă, în alcool, în eter; puţin solubilă în benzen, în cloro-form. Se oxidează uşor în mediu alcalin. E întrebuinţată în analiza gazelor (pentru determinarea 02). Sin.: 1,3,4-Benzentriol, 1,3,4-Trihidroxibenzen. 2-Hidroxiindol. V. Oxindol. Hidroxil. Radicalul sau grupa —OH. Sin. Oxidril. Hidroxilamină. NH2OH. Gr. mol. 33,03. Cristale albe, monoelinice; d 1,204; p.t. 33,1°; prin încălzire se descompune cu explozie; e solubilă în apă, în alcool. Se obţine din sărurile ei prin tratare cu baze. Este o bază mai slabă decît NH4OH. Clorhidrat: NHaOH-HCl. Gr. mol. 69,5. Cristale; p.t. 151°; d11 1,67; e solubil în apă 83% la 17°, în alcool, în metanol; insolubil în eter rece. Se păstrează închis ermetic. E folosit ca intermediar în sinteze de medicamente, agent reducător în fotografie, antioxidant pentru grăsimi si săpun. Sulfat: (NH20H)2.H2S04. Gr. mol. 164,15. Cristale albe; p.t. 170°; e solubil în apă 44,1% la 30°. Se întrebuinţează ca depilator pentru piei, în fotografie, agent reducător, la purificarea aldehidelor şi a cetonelor. Soluţiile de clorhidrat sau de sulfat sînt acide. în general, în soluţie alcalină, hidroxilamina este un agent reducător puternic. Hidroxilamina formează importanţi derivaţi organici numiţi oxime. Hidroxilapatit. Ca5[(P04)3(0H)]. Intră în constituţia fosforitelor, împreună cu carbonat-apatitul, Ca10([PO4)6(CO3)] • H20. Se poate obţine tratînd cu fosfat disodie soluţiile amoniacale (sau care conţin NH4C1) ce conţin ionicele Ca; e greu solubil în apă; prin calcinare trece în fosfat bazic de Ca. Hidroximercurimetilbenzoat de sodiu. HOHg(CH3)C6H3COONa. Gr. mol. 374,74. Pulbere albă. E puţin solubil în apă; solubil în apă în prezenţa NH4C1. Medi-căment antiseptic toîosît în~"tTâtamMtul bolilor de piele. Sin. Afridol. 2-HidroximetiIîuran. V. Alcool furfurilic. Hidroximetilfurfuroi. Y. Oximetilfurfurol. 2-Hidroxi-l-metil-4-izopropilbenzen. V. Car- vacrol. 2- Hidroxi-3«metil-l,4-naftoeliinonă. V. Fti-ocol. 4-Hidroxi-a-naftilamină. Y. 4-Amino-l-naf-tol. 3- Hidroxi-2-naîtoat de hexadecil. C27H40O3. Gr. mol. 412,59. Cristale albe-verzui; p. t. 72 — 73°. E solubil în benzen, în ac. acetic, în eter de petrol; puţin solubil în alcool; insolubil în apă. Se obţine sintetic din clorură de 3-hidroxi-2-naftoil şi alcool cetilic. E întrebuinţat ca agent de imper-meabilizare pentru textile. Hidroxipirimidine. V. Oxipirimidine. 2-Hidroxi-Y"PÎr°nă* V. 2-Oxi-Y-pironă. Hidroxiprocaină. Y. Oxicaină. 372 L-Hidroxiprolină L-Hidroxiprolină Gr. mol. 131,13. Amino-acid neesenţial, izolat H din hidrolizate de ge- N latină (separat ca pi- GOOH crat). Se obţine sinte- ___| tic din ester y-clor-p hidroxipropilmalonic. Cristale L(-)-H idroxprolina: deri-v a t a-: p.t. 274°; [a]|,2’5 -75,2°; e solubilă în apă 36,1%; foarte puţin solubilă în alcool; insolubilă în eter; derivat (3-: p.t. 238—241°. Sin. Acid 4-hidroxi-2--pirolidincarboxilic, Oxiprolina. a-Hidroxipropilbenzen. Y. 1-Fenilpropanol. p-Hidroxipropioîenonă. Y. Frenantol. Hidroxistanat. Compus cristalizat de forma Me2[Sn(OH)6]. Se obţine din soluţii concentrate ale stanaţilor respectivi. Exemple: Ca[Sn(OH)6], hidroxistanatul de Ca; Na2[Sn(OH)6], hidroxistanatul de Na. Hidroxistreptomieină. 3HC1. C21H39N7013 • 3HC1. Gr. mol 706,97. Tri-clorhidrat al antibioticului produs de Streptomyces griseo-carneus (dintr-un sol japonez). Streptomicina • 3HC1 prezintă 0]z>— 86,1° (din apă). Hidroxizi de ceriu. Hidroxid cer os. Ce(OH)3. Gr. mol. 191,15. Precipitat alb gelatinos, solubil în acizi, în (NH4)2C03; e insolubil în baze. Se oxidează uşor; în contact cu aerul trece in hidroxid ceric. Hidroxid ceric. Ce(OH)4. Gr. mol. 208,16. Se obţine prin acţiunea NH4OH asupra sărurilor de ceriu (IV), sau prin oxidarea Ce(OH)3 cu aer sau cu II202; precipitat gelatinos, galben, solubil în acizi* insolubil în b.aze. ... Hidroxizi de crom. Cr(OH)2. H i d r o x i d c r o m o s. Gr. mol. 86,03. Cristale galbene sau brune, care se oxidează foarte uşor; e solubil în acizi, cu formare de săruri, datorită caracterului său bazic. Se mai cunoaşte: Hidroxid cromic. Cr(OH)3. Gr. mol. 103,03. Se obţine tratînd sărurile cromice cu hidroxizi alcalini. Substanţă gelatinoasă albastră-verzuie, insolubilă în apă. Proaspăt preparat, Cr(OH)3 se dizolvă în acizi, în baze. Are un caracter amfoter; gelurile îmbătrînite au solubilităţi mult mai reduse. Hidroxizi de cupru. Nu se cunoaşte h i d r o-xidul cupros. La tratarea soluţiilor sărurilor de Cu+ cu baze puternice (sau prin reducerea combinaţiilor Cu11 în mediu alcalin) se formează un precipitat galben, probabil Cu20 coloidal şi nu CuOH. roşu. Hidroxid cupric: Cu(OH2)2. Gr. mol. 97,56. Pulbere albastră, amorfă; e insolubil în apă, solubil în NH4OH, în KCN, în hidroxizi alcalini concentraţi, în acizi. La cald se deshidratează; d 3,37. Hidroxizi de fier. Hidroxid feros: Fe(OH)2. Gr. mol. 89,87; la cald se descompune; d 3,4; cristale hexagonale, verzi; cînd e amorf e alb; e insolubil în apă, în baze; solubil în acizi, în NH4C1; la aer se oxidează repede, trecînd în hidroxid feric. Hidroxid feric: Fe(OH)3 sau Fe203 • nH20; la ~ 500°, se descompune; d 3,4—3,9; precipitat roşu-brun, insolubil în apă, în alcool; solubil în acizi. Hidroxizi de mangan. Mn(OH)2. Gr. mol. 88,96. Compus al Mn11, de culoare roz închis; d 3,26; se descompune prin încălzire; e insolubil în apă, solubil în acizi. MnO(OH). Gr. mol. 87,95. Compus al Mn111, de culoare neagră; d 4,2; se descompune prin încălzire; e solubil în acizi. MnO(OH)2. Gr. mol. 104,96. Compus al Mn^, de culoare neagră-brună; d 2,58; se descompune prin încălzire; e insolubil în apă; solubil în acizi. Hidroxizi de platină. Pt(OH)2. Gr. mol. 229,41. Compus de culoare neagră; prin încălzire se descompune; e solubil în HC1, în cianură de potasiu. Pt(OH)4. Gr. mol. 263,12. Compus de culoare galbenă-brună; încălzit la 120°, pierde o moleculă de H20; e insolubil în apă; solubil în HC1, în KOH, în apă regală. Hidroxoniu, ion — . V. Ion hidroxoniu. Hidroxosăruri. Sărurile hidroxoacizilor. De exemplu, topind oxid stanic cu NaOH sau KOH se obţin stanaţii respectivi; din soluţii concentrate se obţin hidroxostana-ţii: Na2[Sn(OH)6] sau K2[Sn(OH)6] sau CatSnţOHjg]. Se cunosc şt hîdroxopîum-baţi, ca: K2[Pb(OH)6], izomorfi cu hidroxo-stanatul de K; hidroxoantimoniati: Na[Sb(OH)6] etc. Hidrozincit. ZnC03 * 2Zn(OH)a. Mineral. Mase uniforme sau stalactitice şi în eflo-rescenţe. Are culoare albă-gălbuie, mată; d 3,3 —3,5; durit. 2 — 2,5. Se găseşte în zăcămintele de calamină, ca produs de descompunere şi hidratare a acesteia. E întrebuinţat ca" minereu de zinc. Hidrură de arsen. V. Arsină. Hidrură de beriliu. BeH2. Gr. mol. 11,03. Se obţine din (CH3)2Be tratat cu hidrură de Li * şi Al (LiAlH4). Hidrură de bismut. BiH3. Gr. mol. 212,02. Ia naştere la dizolvarea aliajului de Bi şi Mg în HC1. Gaz instabil, descompu-nîndu-se lent chiar la temperatura camerei. Prin încălzire depune o oglindă neagră; e^solirbilă in~NâC΀r,InipolîsmmrăQ NH4; p.f. 22°. Se cunoaşte şi combinaţia Bi2H2, care se obţine tratînd o soluţie de BiCl3 cu H2S04 conc. şi Zn sau la tratarea 373 Hidruri sărurilor de Bi cu Al în prezenţă de KOH. Se prezintă ca un precipitat cenuşiu, flo-conos. Hidrură de calciu. CaH2. Gr. mol. 42,10. Pulbere cristalină, cenuşie-albă; este descompusă de apă, dînd Ca(OH)2 şi H2; de asemenea, e descompusă de acizi; p.t. 814°; d 1,7. Se obţine prin încălzirea Ca cu H2 uscat la 350 — 400°. Hidrură de ceriu. CeH3. Gr. mol. 143,15. Pulbere amorfă, albastră, care se descompune în apă rece. Se descompune în aer liber. Se obţine încălzind oxidul de Ce cu Mg, în atmosferă de H2. La trecerea H2 peste Ce la 250° se formează un amestec de CeHa şi CeH3. ; Hidrură de cesiu. CsH. Gr. mol. 133,92. Cristale albe care se descompun în apă. La cald se descompune; d 2,7. Ia naştere prin încălzirea Cs în H2 uscat la 350°. Este cea mai puţin stabilă dintre toate hidrurile metalelor alcaline. Hidrură de crom. Nu există date precise cu privire la existenţa unei hidruri de Cr de compoziţie bine definită. H2 se dizolvă în Cr, iar solubilitatea creşte mult la temperaturi peste 800°. Se presupune existenţa combinaţiei CrH2. Hidrură de litiu. LiH. Gr. mol. 7,95. Se obţine prin reacţia dintre H2 şi Li la 500 -— 600°; Cristale incolore; în apă se descompune, dînd LiOH şi H2; p.t. 680°; d 0,82; conduce curentul electric. La electroliza hidrurii de litiu topite se degajă H2 la anod şi Li la catod; deci în LiH există ionul #H~ , H“ comportîndu-se ca un ion de halogen. Este cea mai stabilă hidrură alcalină. Hidrură de litiu şi aluminiu. LiAlII4. Gr. mol. 37,94. Se obţine sintetic din LiH şi soluţie eterică de* A1C13. Pulbere micro-cristalină, stabilă la temperatura camerei, în aer uscat. Se descompune la ~ 125°. Se poate aprinde la sfărîmare. E solubilă în eter 30%, în tetrahidrofuran 13%, în dimetilcelosolv 10%, în dibutileter 2%, în dioxan 0,1%. Reduce aldehide, cetone, cloruri acide şi esteri la alcooli; nitrili la amine, nitrocompuşi aromatici la azo-compuşi. Nu atacă legăturile duble ole-fmice/dacă nu sînt conjugate cu nuclee aromatice sau cu grupe =CO sau — C=N. Hidrură de praseodim. Substanţă amorfă, colorată, neomogenă, cu formula cuprinsă între PrH2 şi PrH3. Se obţine prin acţiunea H2 asupra strujiturii de Pr, la 220°. Hidrură de rubidiu. RbH. Gr. mol. 86,49. Cristalizează în ace incolore. Se obţine prin trecerea unui curent de H2 uscat peste Rb la 350°. Este mai puţin stabilă decît NaH, KH. Se descompune în apă, în acizi; se descompune la 300°; d 2,0. Hidrură de seleniu. SeH2. Gr. mol. 80,98. Gaz incolor, cu miros de ouă stricate; arde; e solubil în apă, în CS2;p.t. —64°; p.f. —42°; e toxic. Se obţine prin tratarea Se cu H2. Este o combinaţie endotermă; la 300°, formarea SeH2 se face lent, fiind în mare proporţie descompusă în elemente. La o temperatură mai înaltă se formează în cantitate mai mare, dar se disociază din nou la răcire. Dacă răcirea este bruscă, se ajunge în zona de stabilitate prin inerţie; d 3,614. Sin. Hidrogen seleniat. Hidrură de sodiu. NaH. Gr. mol. 24,01. Cristalizează în ace argintii; se descompune în apă rece; e insolubilă în benzen; solubilă în metale topite; peste 400° se descompune; d 0,92. Ia naştere prin acţiunea H2 asupra Na la 350°. Hidrură de staniu. SnH4. Gr. mol. 122,73. Gaz incolor, solubil în soluţii concentrate de AgN03, HgCl2, II2S04;' p.t. -150°; p.f. —52°. Ia naştere la tratarea unui aliaj de Sn şi Mg cu HC1 sau prin electroliza soluţiei de SnCl2, cu catod de Pb. Hidrură de stronţiu. SrH2. Gr. mol. 89,646. Se obţine prin încălzirea pînă la roşu a unui aliaj de Sr cu Cd (45% Sr) în H2, cadmiul fiind apoi îndepărtat prin volatilizare sub presiune redusă de IL; p.t. 650°; este destul de stabilă; se descompune la temperatură peste 675°. Hidrură de teiur. TeII2. Gr. mol. 129,63. Gaz incolor cu miros neplăcut; toxic; în stare lichidă este colorat în galben; e solubilîn apă. Se obţine la cald,....la trecerea II2 peste Te, sau prin tratarea telururii de Zn cu HC1. Se descompune foarte uşor în elemente şi se oxidează cu O, din aer, în soluţie apoasă, depunînd Te; p.t. —51°; p.f. —2,3°; d 5,8. Sin. Hidrogen telurat. Hidrură de toriu. Hidrură interstiţială obţinută prin absorbirea H2 de către pulberea de toriu, încălzită la roşu. Cantitatea de Ha absorbită poate depăşi trei atomi de H pentru un atom de Th. Hidruri. Combinaţii ale elementelor cu II2. După natura legăturilor dintre atomi, hidrurile se împart în trei grupe: H i-druri moleculare gazoase. Combinaţiile elementelor din grupele principale IV—VII (plus B) cu Ha. Hidruri ionice. Combinaţiile elementelor din grupele I şi II (cu excepţia Be şi Mg) cu H2; legăturile dintre elemente şi H2 sînt electrovalente. H i d ru r i intersti-ţ i a 1 e~ ComBinaţiile majorităţii elenTerF telor tranziţionale,' cu H2. Au compoziţie variabilă, aspect metalic şi conductibilitate electrică asemănătoare aliajelor, fiind con- Hidruri de bor 374 siderale aliaje. în momentul dizolvării H2 în metal, acesta trece în stare atomică şi atomii de H se intercalează în intersti-ţiile reţelei cristaline. Hidruri de bor. Y. Borani. Higrină. CgH15ON. Gr. mol. 141,21. Alcaloid conţinut în frunzele de Erythroxylon coca. Lichid, slab levogir; p.f.20mm92 —93°; 0,940; absoarbe CCL; prin oxidare trece în ac. higric. Higrograf. Higrometru care înregistrează automat umiditatea atmosferică. Higrometru. Aparat folosit pentru determinarea umidităţii relative a aerului. Există mai multe feluri de higrometre: psihrometre, higrometre cu fir de păr etc. Higroseopicitate. Proprietate pe care o au unele substanţe de a absorbi, la temperatura camerei, vaporii de apă din atmosferă. (iJ-Hioseiamină. Y. Atropină. ( — )-Hiosciamină. G17H23N03. Gr. mol. 289,36. Cristale; p.t. 108,5° (din alcool); Mf)°—21° (din alcool); e solubilă în apă (1 : 281), în eter (1 : 70), în benzen (1 : : 150), în cloroform (1:1), în alcool, în acizi diluaţi. Bromhidrat. Cristale higroscopice; p.t. 152°; e foarte solubil în apă. Se obţine din Hyoscyamus niger, Atropa belladonna, Datura Stramonium (fam. Solaneae); trece uşor în forma optic inactivă: atropină. Sulfat. 2H20; p. t. 206° (anhidru); [a]}|—29°. Medicament întrebuinţat în colice (hiperexcitabilitatea vagului), în parkinsonism postencefalic; midriatic. Sin. Daturină. Hipaforină. C14H18OaN2. Gr. mol. 246,30. Betaina triptofanului, alcaloid conţinut în seminţele multor plante exotice. Cristale din apă; p.t. 255° (cu descompunere); [a]|J+113° (e—0,52); e solubilă în apă (1 : 12); uşor solubilă în alcool. Hiperatom. Atom instabil, în care unul dintre nucleonii nucleului este înlocuit, pentru un timp extrem de scurt, cu un hiperon (v.). Instabilitatea atomului este datorită prezenţei în nucleu a hiperonului, care antrenează explozia nucleului. Au putut fi puse în evidenţă diverse nuclee, în care este adăugat uii hiperon neutru: nucleul de tritiu, heliu, litiu etc. Hiperglicemiant. Factor care determină creşterea glicemiei (nivelul zahărului sanguin): adrenalina, tiroxina, cortina, ACTH. Glicemia creşte în urma unei insuficienţe pancreatice (lipsa de insulină). Hiperon. Particulă elementară încărcată pozitiv, negativ, sau neutră. Cele încărcate electric au sarcina corespunzătoare sarcinii electrice a unui electron (pozitiv sau negativ); masa lor este de — 2 200 — — 2 600 de ori masa electronului; durata medie de existenţă — 10~iO—10-11 s. A fost identificat, în 1955, în razele cosmice de înălţime şi a fost obţinut apoi şi în sin-crotron. Există mai multe feluri de hipe-roni (tabela): Numele Iii peronului Sim- bolul Spinul Masa liipero-nului/Masa electronului Durata de viaţă Principalele moduri de dezintegrare Observaţii Hiperon Iamb da A° v2 2 230 2,5* IO”10 A° -> n+nc A°=hiperon Iamb da neutru 1 pro ton Hiperon 2+ V, 2 378 0,8 • 10'10 2+-*jH-ir;»+n+ n=neutron sigma v° 1/ / 2 2 384 Y° —► Ac -f* y y=foton 2" Vt 2 392 1.6-10-10 Yi —> ET—pion negativ II+=pion pozitiv n°== pion neutru Hiperon Xi 1=0 % 2 622 3,9-10-10 A°+n° 21°== hiperon Xi neutru ——w — l/, 2 636 1,9 1010 x*" -* a°+ir 21“=hiperon Xi — nâ'ffal - ■— I UCgcU/I V Hiperonii au fost clasaţi, în ultimul timp, în grupa particulelor elementare grele (barioni), împreună cu protonii şi neutronii, 375 Hipoxantozină Hipersorbţie. Procedeu de separare a amestecurilor de gaze prin adsorbţie continuă pe cărbune activ sau silicagel. Se realizează într-o coloană în care adsorbantul în strat mobil circulă, prin gravitaţie, din vîrf spre bază, trecînd succesiv prin reacţii de răcire, adsorbţie-desorbţie, încălzire, strizare, fiind apoi readus prin mijloace pneumatice în vîrful coloanei. Alimentarea se face la mijlocul coloanei, iar fracţiunile sînt separate lateral. Se aplică, în special, în industria petrochimică, pentru separarea hidrocarburilor uşoare. Hipersten. (Mg, Fe).(Si03). Mineral. Cristale rombice, brune-negre, cu luciu sidef os semimetalic; durit. 5 — 6; d 3,4 —3,5. Se găseşte în norite şi în gabrouri. Este un piroien. Hipertonie. Mediu care posedă o presiune osmotică mai mare decît a lichidului cu care se compară. Hipnonă. Y. Acetofenonă. Hipnotic. Substanţă chimică sau produs natural care poate provoca somnul artificial (de ex.: opiu, metilpentinol, cloral, bromuri alcaline etc.). E întrebuinţat contra insomniilor. Hipoazotită. Y. Bioxid de azot. Hipobromit. Sare a acidului hipobromos, HBrO. Hipobromiţii sînt săruri asemănătoare hipocloriţilor şi se obţin prin metode similare, fiind* mai puţin stabili şi avînd acţiune oxidantă. Hipoelorit. Sare a acidului hipocloros(HClO). Cei mai importanţi hipocloriţi sînt hipocloritul de Ca, K, Na, Mg, Âl. Sînt oxidanţi, puternici, întrebuinţaţi ca deco-loranţi’dezinfectanţi, la sterilizarea apei etc. Hipoelorit de calciu. Ca(C10)2 • 3H20. Gr. mol. 197,04. Sarea de Ca a acidului hipo-cloros. Pulbere albă higroscopică, cu miros puternic de Cl2, descompusă de apă, altera-bilă la aer şi la lumină; la umezeală şi la temperatură peste 40°, explodează, dînd clorură de Ca şi 02. Se prepară prin acţiunea unui curent de Cl2 asupra hidroxi-dului de Ca. E întrebuinţat în industria textilă, a hîrtiei, în industria chimică, în industria alimentară ca dezinfectant al utilajului, în medicină (dezinfectant). Hipoelorit de potasiu. KQC1. Gr. mol. 90,55. Sarea de potasiu a acidului hipocloros. Are proprietăţi similare cu ale hipocloritului de Na. V. Apă de Javel. Hipoelorit de sodiu. NaOCl. Gr. mol. 74,45. Sarea de sodiu a acidului hipocloros. Se prepară prin actiu ne a Cl2 asupra NaOH; Gla+2NaOH -> NaOCl+NaCl-f H20; industrial, prin electroliza soluţiei de NaCl, se obţine o soluţie de hipoelorit de Na cu 15% Cl2 activ/ care, prin evaporare la tem- peratura obişnuită, separă hipocloritul în stare cristalină, de obicei hidratat. Oxidant puternic. E întrebuinţat ca decolorant şi ca dezinfectant (dezinfectarea apei). Y. Apa lui Labaraque. Hipofiză. Glandă cu secreţie internă situată la baza craniului. Este organul central al constelaţiei endocriniene, datorită rolului de stimulator al funcţiunii celorlalte glande. Cei mai importanţi hormoni pe care îi secretă sînt: gonaaostimulinele A şi B, hormonul adrenocorticotrop (ACTH),* hormonul lactotrop, hormonul tireotrop, ocito-cina şi vasopresina. Se administrează în insuficienţele hipofizare şi ale celorlalte glande, sub formă de injecţii şi, mai puţin, pe cale bucală. Sin. Glanda pituitară. Hipofosfat. Sare a acidului hipofosforic (de ex.: Na4P206 • 10H2O, hipofosfatulde sodiu). Hipofosfit. Sare a acidului hipofosforos H3P02. Se obţine la încălzirea fosforului alb cu baze puternice. Acidul hipofosforos fiind un acid monobazic, se cunosc numai săruri de tipul Me1 (H2P02). Hipofosfiţii sînt substanţe reducătoare, foarte puternice. Hipoglieemiant. Factor care determină o scădere a glicemiei (nivelul zahărului sanguin). Cel mai important este insulina, avînd rolul de regulator al nivelului glicemiei în sînge. Hipoglicemianţi sintetici: Tolbutamida, Diabetamida, Rastinon, Glipasol. Inaniţia prelungită, efortul muscular prelungit, pot provoca hipoglicemie. Hipoiodit. Sare a acidului hipoiodos (HJO). Hipoioditul de Na se obţine tratînd NaOH cu J2. La temperatura * camerei trece în iodat. Hipoiodiţii au acţiune oxidantă şi sînt instabili.—— * ----- Hipopresol. V. 1,4-Dihidrazinoftalazină. Hiposerpil. V. Reserpină. Hiposulfit de amoniu. V. Tiosulfat de amoniu. Hiposulfit de magneziu. Y. Tiosulfat de magneziu. Hiposulfit de potasiu. V. Tiosulfat de potasiu. Hiposulfit de sodiu. Y. Tiosulfat de sodiu. Hipotonie. Mediu care posedă o presiune osmotică mai mică decît a lichidului cu care se compară. Hipoxantină. C5H4ON4. Gr. mol. 136,11. Se obţine din muştar, piper, pătlăgele roşii, ficat/ splină etc. Se formează în corpul animalelor, prin scindarea acizilor nucleici. Sintetic se obţine din 2,6,8-triclor-purină; prin reducerea acidului uric. Cristalele se descompun la 150°, fără să se topească. E solubilă în apă rece (1 :1 400), in ~apă caldă (1 r-^^-în^aleali^—I»—acizi diluaţi. Sin. Sarcină. Hipoxantozină. C1oH12N406. Gr. mol. 268,23. Hipoxantinribozidă. GUcozidă obţinută Hipulină 376 din extracte de carne, din melasă, din adenozină tratată cu adenozindezaminază. D ih i dr a t. Cristale; p.t. 90°; p.t. 218° (anhidră), cu descompunere. [oc]p —49,2°. E solubil în apă, 1,6%. Sin. Inozină. Hipulină. Hormon cu schelet ciclopentano-fenantrenic, izomer cu equilina, de care se deosebeşte prin locul dublei legături; a fost izolată din urina de iapă gravidă. Ilipuran. C6H4J-CO • NH • CH2 • COONa • 2H20. Gr. mol. 363,1. Se obţine sintetic din ac. 0-iodobenzoic, glicină şi NaOH. Cristale foarte solubile în apă, solubile în alcool, în alcalii diluate. Substanţă de contrast întrebuinţată în urografii (conţine J 38,5 — — 39%). Sin. o-Iodohipurat de sodiu. Hipurază. Enzimă care catalizează scindarea acidului hipuric în ac. benzoic şi glicol. Hlrsutidină. Y. Delfinidină. Histadil. V. 2-[2-(Dimetilaminoetil)-2-tenil-amino]-piridină. Histaminază. Enzimă prezentă în ţesuturi, în special în rinichi şi în mucoasa intestinală. Degradează diaminele prin dezaminare oxidativă; are proprietăţile unei flavopro-teine. Se extrage din rinichi de porc. Sin. Diaminoxidază. Histamină. Gr. mol. 111,15. 4-Imidazoletila- ]sj cHo —CHo —NH0 Se găseşte J 2 2 2 în sînge şi în ţe- \N/ suturi normale şi, £•. în special, în or- " ganisme după pro- cesele de putrefacţie. A fost obţinută din histidină, prin fermentaţie cu Bacillus coli. Cristale hidratate, p.t. 83 — 84° (din cloroform); p.f.j8 mm 209 — 210°; e solubilă în apă, în alcool, în cloroform cald; puţin solubilă în eter. Clorhidrat: cristale; p.t. ~ 130°; e solubil în apă (1 : 4). Histamina e întrebuinţată în medicină, în diagnosticul insuficienţelor vasculare periferice, în analiza gastrică, în terapia desen-sibilizantă etc. Sin.: p-Aminoetilimidazol, Ergamină, Ergotidină. Histantină. Gr. mol. 373,75. Cristale albe; CI — C6H4 XCH —1\ XN—CH3 • 2HC1 g6h/ w p.t. 216° (223-224°). Baza: p.f.0jl mm 137 — — 145°; e solubilă în apă, în alcool. Se obţine sintetic din N-metilpiperazină, clo-rură de p-clorbenzhidril în prezenţa Na2C08. Medicament antihistaminic. Sin.: Cloro-ciclizină.HCl, Perazil.Diparalem—---------- Histazarină. Izomer al alizarinei, obţinut ca produs secundar în sinteza acesteia. Cristale aciculare, galbene; p.t. 260°; e inso- lubilă în dizolvanţi organici; dă o coloraţie violetă-roşie în H2S04. Sin. 2,3-Hidroxi-antrachinonă. Histerezis. Y. Istereză. Histidină. C6H9N302. Gr. mol. 155,16. Acid a-amino-4(sau 5)-imidazolpropionic. Amino-acid esenţial pentru creştere. Constituent al majorităţii proteinelor complete. A fost izolată din sînge cu HgCl2. Sintetic se obţine din 5-clormetilglioxalină şi cloro-malonat de etil. L-H i s t i d i n ă (forma naturală): cristale cu punctul de înmuiere 277°; p.t. 287° (cu descompunere); [a]^0 -39,74° (c=l,13). E solubilă în apă 42%; foarte solubilă în alcool; insolubilă în eter. Forma racemică: cristale; p.t. 285° (cu descompunere). E solubilă în apă. Sin. Glioxalin-5-alanină. Histone. Grup de proteine simple. La scindarea cu enzime sau cu acizi dau numai aminoacizi. Sînt solubile în apă, în acizi diluaţi. Reacţie puternic bazică. Nu sînt coagulate de căldură. Exemplu: histona din sînge de pasăre sau din timus. Hîrtie de filtru. Hîrtie poroasă, fabricată din bumbac pur (celuloză pură) avînd porii mai mici decît particulele pe care trebuie să le reţină prin filtrarea unui precipitat sau a unei suspensii (1 000 —3 000 mu). După puritatea celulozei şi porozitatea hîr-tiei, se deosebesc: hîrtie de filtru calitativă şi hîrtie de filtru cantitativă. Hîrtie de filtru calitativă. Hîrtie folosită la analiza calitativă, pentru a îndepărta sau pentru a separa din soluţie precipitate, impurităţi sau suspensii insolubile. Trebuie să aibă q viteză de filtrare potrivită...şi să nu se rupă uşor. Filtrul se foloseşte, fie ataşat de pereţii pîlniei de filtrare, fie sub formă de filtru cutat. Hîrtie de filtru cantitativă. Hîrtie utilizată în analiza cantitativă, în special la determinări gravimetrice. O hîrtie de filtru de bună calitate nu conţine decît cantităţi infime de impurităţi (lasă prin calcinare numai urme de cenuşă), are o viteză de filtrare potrivită şi nu se rupe uşor. De obicei se găseşte în comerţ, în cutii speciale, pe care se indică diametrul filtrului, mărimea porilor şi cantitatea de cenuşă pe care filtrul o lasă la calcinare. Hîrlie guaiac-sulfat de cupru. Hîrtie de filtru îmbibată cu soluţie alcoolică de guaiac şi, după uscare, cu soluţie de CuS04. E întrebuinţată la detectarea HCN, care colorează hîrtiâ în albastru. Sin. Hîrtie Schonbein-Pagenstecher. Hormlu. Ho4^^ ă; face parte dintre lantanide. Nr. at. 67; gr. at. 164,94; prezintă un singur izotop stabil cu nr. de masă 165 (100%), cum şi şase izotopi 377 Hormon laetogen artificiali radioactivi. în natură se găseşte în mineralul gadolinit. Are valenţa 3. Holocaină. C18H22N202. HG1. H20. Gr. mol. 352,85. W,W-bis- (p- Etoxifenil) - acetami-dină.HGl. Cristale amărui; p.t. 190 — 192° (anhidră). E solubilă în apă 2%, în alcool, în cloroform; insolubilă în eter. Se obţine sintetic din p-fenetidină, acetofenetidină (catalizator P0C13) sau acetofenetidină şi HC1 gazos. Soluţiile trebuie ferite de al-calinitatea sticlei. Anestezic ocular. Sin. Fenacaină. HG1. Holoedrie. Proprietatea formelor cristaline aparţinînd clasei de simetrie a unui sistem cristalin care prezintă totalitatea, elementelor de simetrie corespunzătoare simetriei sistemului. Holoenzfme. Compuşi rezultaţi prin combinarea reversibilă specifică V coenzimelor active cu apoenzime inactive din punct de vedere enzimatic (componente proteice). Pentru proprietăţi, v. Enzime. Holoproteidă. Proteidă care la hidratare dă numai aminoacizi. Exemplu: albumina din ou. Sin. Proteină. Homalropina. C16H21N03. Gr. mol. 275,33. Alcaloid, sintetizat din tropină şi ac. man-delic. Cristale; p.t. 99 — 100° (din eter); e higroscopică; e puţin solubilă în alcool, în benzen, cloroform, eter, acetonă, acizi diluaţi. Sin. Mandeliltropeină. Brom h i-drat: C16H21N03 • HBr. Gr. mol. 356,26. Cristale; p.t. 212° (cu descompunere); e solubil în apă (1:6), în alcool (1 : 40), în cloroform (1 : 420); insolubil în eter. Medicament midriaticşi cicloplegic. E mai puţin toxic decît atropină. Hombrcol. V. Ândrosteronă. Homoarterenol. HC1. V. 2-Aminopropanol-pirocatechină. HC1. Homoeieli. Substanţe organice ciclice avînd inelele formate din atomi identici, de obicei atomi de carbon (de ex.: benzenul, ciclo-parafinele ete.). Sin. Izocicli. Homoeodeină. Y. Folcodină. Homocol. C22H21N2J. Gr. mol. 440,32. Iodură de 1,6,1'-trimetilizocianină. Se obţine sintetic din iodură de metilchinolină şi iodură de metil-6-toluchinaldină, în NaOH alcoolic. Colorant întrebuinţat la sensibilizarea emulsiilor fotografice, în special pentru verde, galben şi oranj. Sin.: Iodură de l,6,l'-trimetil2,4-chinocianină, Pinaverdol. Homoliză. V. Reacţie homolitică. Homopolimerizare. Forma cea mai obişnuită de polimerizare, care constă în formarea unui potimer prin îeg'ărea succesîvă alhdTe-culelor unui singur monomer. Y. Polimerizare. 4-Homosulfanilamidă.HCl. Y. Marfanil. Hopcalită. Numele comercial al amestecului de bioxid de Mn împreună cu puţin oxid de Cu, Co şi Ag, folosit în măşti speciale, contra oxidului de carbon. Urmele de apă o inactivează, din care cauză, în masca de gaze, hopcalita se aşază între două straturi de CaCl2 anhidră. * * Hordeină. Proteină de tipul gliadinei, prezentă în bobul de orz. E incompletă din punctul de vedere alimentar, neconţinînd lizină şi triptofan. Face parte din grupul prolaminelor. Hordenină. C10H15NO. Gr. mol. 165,23-p-(2-Dimetilaminoetil)-fenol. Cristale; p.t. 117 — 118°; p*f.iimm 173°; sublimează la 140 — 150°; e foarte solubilă în alcool, în cloroform, în eter; solubilă în apă 7%; puţin solubilă în benzen, în toluen, în xilen. Se obţine din orzul germinat şi din diferite specii de Anhalonium. A fost sintetizată din alcool feniletilic sau din tirozină. Medicament: ridică tensiunea arterială; stimulent al inimii. Sin.: Anhalină, N-Dimetiltira-mină. Hormon adrenoeorticotrop. V. A.C.T.H. Hormon eorio-gonadotrop. Gr. mol. — 100 000. Glicoproteină obţinută din urină de femeie gravidă. Conţine galactoză, hexoz-amină, tirozină, histidină, arginină, triptofan. Cristale stabile (anhidre); e foarte solubil în apă, în glicoli diluaţi; insolubil în dizolvanţi organici. Punctul izoelectric la pH = 3,2 —3,3. Medicament întrebuinţat în insuficienţa hormonală, în criptoorhidie, infantilism genital etc. Sin.: Coripan, HCG, Follutein, Hormon gonadotrop uman, Glan-duantinr .Gonadatropin. - -Hormon dihidrofolicular. Y. Dihidrofolicu-lină. Hormon folieular. Y. Foliculină. Hormon gonadotrop. Hormon produs de hipo-fiza anterioară; din punct de vedere chimic, pare probabil să fie o combinaţie complexă a unei proteine cu aminozaharuri; are acţiune asupra glandelor sexuale. Exemple: hormonul FSH (stimulează creşterea şi maturizarea foliculului), hormonul de lutei-nizare LH(stimulează dezvoltarea corpului galben). Nu acţionează direct asupra organelor sexuale, ci provoacă secreţii hormonale specifice. Hormon laetogen. Gr. mol. — 33 300. Unul dintre hormonii glandei hipofize, necesar iniţierii lactaţiei la mamifere, în momen-tur naşterii Proteină, conţinînd arginină, ac. aspartic, ac. glutamic, cistină, leucină, —iTTofetmină^HHrzrrnă, metroTîirră otc. -Cristale ; [oc]^5—40,5°; e insolubil în apă; solubil în metanol, în alcool, în apă acidulată. Dă clorhidraţi solubili. E întrebuinţat în ini- Hormoni 378 tierea lactaţiei. Sin.: Luteotropin, Prolac-tin, LTH. Hormoni. Nume generic pentru produşii de secreţie internă ai unor glande sau ai unor ţesuturi, vehiculaţi de sînge, care, în concentraţie foarte mică, au rolul de regulatori ai anumitor funcţiuhi din organismul animal. Exemple: insulina, AGTH, testosterona, corticosterona, oestradiolul etc. Hormoni vegetali de creştere. V. Auxine. Hornblendă. Ca2(Mg, A1)5(A1, Si)8022(0H)2. Mineral. Se găseşte sub două forme: comună şi bazaltică. Amfiboli, cea comună, formează cristale monoclinice; durit. 6; d 3 — — 3,4; are culoare neagră-verde, şi luciu sticlos. Se găseşte în şisturi cristaline. Horn-blenda bazaltică are în constituţia sa şi titan; are aceleaşi constante fizice şi se găseşte în roci eruptive. Hostaeiclină. V. Tetraciclină. Hostacortină. Y. Prednizonă. Hostaflon. Material plastic caracterizat printr-o stabilitate excepţională la temperaturi înalte (suportă sarcini de lungă durată la 180—200°) şi la acţiunea agenţilor chimici. E întrebuinţat în construcţia aparaturii chimice şi sub formă de emulsii pentru materiale stratificate. Izolant electric foarte bun. Sin.: Fluorathenă, Kel F, Politri-fluormonocloretilenă. Hostalen. Denumire comercială pentru polietilenă de presiune joasă. Nu are gust nici miros; d 0,94; p.t. 128 — 135°; domeniul de întrebuinţare: —30° pînă la +80°. V. Polietilenă. Hostalit. Denumire comercială pentru poli-clornra de vinii, respectiv copolimeri formaţi în special din policlorură de vinii. Hostapon. Agent de spălare neutru, rezistent la apele dure. Se obţine din produse de condensare ale acizilor graşi. Se foloseşte şi ca emulgator sau ca agent de egalizare la colorarea textilelor. Se găseşte sub formă de pulbere sau de pastă. Hostapon A, AP, T. Huilă. V. Cărbuni fosili. Humectol. (C şi CA). Amidă sulfonată a acidului oleicf e solubilă în apă; e stabilă la săruri de Ca şi acizi diluaţi. Agent auxi- liar textil, folosit mai ales ca agent de înmuiere şi ca egalizator. Humlnă. Amestec de produşi organici cu structură necunoscută; e insolubilă în alca-lii; a fost izolată din humus. Conţine: humina I, C38H61O30; humina II, C45H56'027; humina III: C51H50O28- Humulonă. C21H3p05. Gr. mol. 362,45. Antibiotic extras din hamei (Humulus lupu-lus). Cristale amare; p.t. 65 — 66,5°; — 212° (din alcool); e solubilă în dizolvanţi organici; puţin solubilă în apă caldă. Prezenţa de mici cantităţi de ac. ascorbic măreşte durata acţiunii bacteriostatice. Sin. Acid a-lupulic. Humus. Materie organică, complexă, rezultată în sol din descompunerea, de către microorganisme, — în condiţii aerobe sau anaerobe —, a substanţelor organice de natură vegetală şi animală, încorporate în sol. împreună cu argila şi în prezenţa ionilor de calciu formează complexul absorb-tiv al solului. Humusul are proprietăţi coloidale şi reţine cationi din soluţia solului (Ca2+, Mga+, NH + , Fe3+, Na+etc.),pe pe care îi cedează treptat pentru nutriţia plantelor. De asemenea, constituie principala sursă de azot din sol. Prin descompunere, sub acţiunea microorganismelor, în special, humusul pune în libertate o mare cantitate de C02, care contribuie la solubi-lizarea substanţelor nutritive ce se găsesc în sol sub formă insolubilă. Tratat cu soluţii alcaline, humusul se solubilizează parţial, partea solubilă (10—40% din cantitatea totală de humus) constituind acizii hurnici (V.). partea tns'61ubilă"trî.ăîcăîîî conţine huminele (v.). Hypalon. Denumire comercială pentru polietilenă sulfoclorurată. Se utilizează în amestecurile de cauciuc natural şi sintetic, pentru mărirea rezistenţei la aer, la lumină, la ozon; la prepararea unor lacuri speciale, rezistente la chimicale agresive. Hypalon 4. Denumire comercială pentru poli-n-butilmetacrilat: e utilizat ca materie primă pentru unii adezivi. Hyperol. Y. Uree-peroxid de hidrogen. i Iatroehimie. 6 latură a alchimiei, dezvoltată în sec. XV—XVI, pe baza lucrărilor şi a principiilor lui B. Valentinus şi Paracelsus. Iatrochimia se ocupa cu aplicarea chimiei la medicină şi iatrochimiştii considerau fenomenele vieţii ca fenomene chimice, cău-tînd să vindece bolile prin preparate chimice. 379 Imide ciclice ICSH. Gr. mol. 40 000 (oaie), 100 000 (porc). Hormon gonadotrop din glanda hipofiză. Pulbere albă, solubilă în apă; acidulpicric şi acidul tricloracetic precipită ICSH fără pierderea activităţii fiziologice, care e distrusă de pepsină, de tripsină. Medicament stimulator al secreţiei testosteronei de către celulele interstiţiale testiculare şi al dezvoltării foliculelor ovariene în corpus lu-teum. Sin.: Hormon interstiţial stimulator al celulei, Hormon luteinizant. Idiomorf. Calitate a unei substanţe de a se prezenta sub forma de cristale distincte. Idită. HOH2C(CHOH)4CH2OH. Gr. mol. 182,17. Alcool hexavalent, obţinut prinjre-ducerea grupei aldehidice a idozer la alcool. D-I d i t a (sorbierita): prisme din alcool; p.t. 73-74°; [a]|,0-3,53o (în apă). L-I d i-t a: prisme din alcool; p.t. 73,5°; [oJf^ 4-3,5° (în apă). E higroscopică. Sin. Iditol, Sorbierită. D-Idoză. HOCH2(CHOH)4CHO. Gr. mol. 180,16. Aldo-hexoză (monozaharidă). Substanţă în stare siropoasă. Nu este fermen-tată de drojdie. Igamidă. Poliamidă întrebuinţată ca material de presare sau pentru filme. V. Ultra-mid. lyclit. Y. Policlorură de vinii. Iyepal. Agent activ de suprafaţă, de compoziţie chimică variabilă, folosit mai ales ca" muiant şi detergent. Igepalii rezultă din condensarea alchilfenolilor cu oxid de eti-lenă. Iyepon A. Oleilisetionat de Na. Agent activ de suprafaţă anionic, cu putere detergentă mare şi cu mare stabilitate la sărurile de Ca şi la hidroliză. Iyepon T. Sarea de sodiu a oleilmetiltaurinei. Agent activ de suprafaţă, anionic, cu multiple aplicaţii, datorite proprietăţilor sale muiante, detersive, emulsionante, cum şi rezistenţei remarcabile la sărurile de Ca şi Mg şi la acizi sau baze. Dă soluţii gelatinoase micelare foarte asemănătoare cu soluţiile de săpun. Ihtiol. Produs solubil în apă, preparat prin distilarea uscată a unor şisturi bituminoase din Tirol, cu conţinut mare de S (—10%) legat organic, urmat de sulfonare şi tratare cu NH4OH. Lichid brun, dens, cu miros bituminos; e solubil în apă, în apă 4- al-—în: —te— Medicament emolient şi antiseptic extern. Iliniu. Nume dat anterior elementului cu numărul atomic 61. Y. Promeţiu. Illium. Aliaj anticorosiv şi rezistent la temperaturi înalte, continînd Ni (— 56%), Cr (22,5%), Fe (6,5%)/ Cu (6,5%), Mo (6,4%) şi mici cantităţi de Al, Mn, Si şi C. E întrebuinţat la construcţii de aparate chimice, de pompe antiacide, de termometre rezistente la temperatură. Imbibiţie. Fenomen observat în cazul unui coloid liofil, în contact cu un dizolvant. Moleculele de dizolvant pătrund în coloid (de ex. un polimer macromolecular), se fixează în jurul macromoleculelor şi le solvatează. Ca urmare a solvatării, legătura dintre macromolecule devine mai-slabă, şi cînd imbibiţia este înaintată, ma-cromoleculele pierd ’ contactul dintre ele şi se dizolvă. Fenomenul de imbibiţie este premergător dizolvării. Imida acidului o-sulfobenzoic. Gr. mol. n 183,18. Cristale monoclinice; „ d 0,828; p.t. 228,8-229,7°. E ^\/\ puţin solubilă în apă (1 g : I || NH 290 ml apă). în soluţie apoasă I li__ ac. fe-nilglicin-o-carboxilic, care cu NaOH dă ac. indoxilic; acesta, decarboxilat, dă indoxil şi apoi, prin oxidare, indigo sau, după Pfleger, din fenilglieină, NaNH2, pentru a da indoxil. Pulbere albastră; sublimează la — 300°; se descompune la 390°. E insolubilă în apă, în alcool, în eter; solubilă în anilină caldă, în cloroform cald; cu H2S04 fumans dă un derivat sulfonic. Prin reducere cu Na2S204, glucoză şi NaOH, se obţine alb de indigo (leuco-indigo). Sin.: Indigo, Albastru indigo. Indirubină. V. Roşu indigo. Indiu. In. Element în stare metalică. Nr. at. 49; gr. at. 114,82; prezintă doi izotopi cum1*sf^^izotop/^^ p.t. 156,4°; p.f. 1 450°; d 7,3; căld. spec. 0,0303. Are culoare albă-cenuşie; e moale. E solubil în acizi; greu solubil în NaOH. în <***-* ^ -■ &&&** ** -----------‘-UX. 385 Inhibitor natură se găseşte în blendă (ZnS) şi în alte minerale. Are valenţa 3(2,1)* Determinarea calitativă: sărurile de indiu volatile colorează în albastru flacăra nelu-minoasă a becului; în soluţie acidulată cu ac. acetic dau cu H?S osulfură galbenă, In2S3, solubilă în HC1 . Determinarea cantitativă: gravimetric şi volumetric cu oxichinolină. Indoanilină. Combinaţie organică din clasa indoaminelor, care serveşte ca materie primă pentru sinteza coloranţilor din clasa indaminelor. Indocarbon. Colorant de sulf, sintetizat din indofenol-earbazol, NaS, S, CuS04. Pulbere neagră, insolubilă în apă, în NaOH dil.; puţin solubilă în H2S04; solubilă în Nă2S diluată. Colorant de cadă pentru bumbac (negru albăstrui), rezistent la clor. Indofenoli. Coloranţi albaştri obţinuţi prin oxidarea cu FeCl3 a unui amestec de jt?-ami-nofenol cu un fenol. Exemplu: indofenolul: HO—j N= < )=O. Gr. mol. 199,2. Cristale; p.t. 160°; solubil în alcool, în cloroform, în benzen. Clorhidrat: p.t. 810°. îndoi. Gr. mol. 117,14. Compus heterociclic NH izolat din gudroane (frac- n„/ \pTj ţiunea 220 — 260°), din 6 \ s ' unele plante; sintetic se kH obţine trecînd vapori de anilină cu acetilenă, printr-un tub încălzit la 700°. Cristale cu miros neplăcut; p.t. 52°; p.f. 253 — 254°. E solubil în apă caldă, în alcool, în eter. Soluţiile foarte diluate sînt întrebuinţate în parfu-merie, pentru accentuarea mirosului par-fuimirilor. Sin. 2, 3-Benzopirol, Fenopirol. Indonaften. Y. Inden. Indonă. Cetona corespunzătoare indenului: O C h / ^CII mo^‘ 130,15. Nc * H Indoxazen. V. 4, 5-Benzizoxazol. Indoxil. Gr. mol. 133,14. Compus heterociclic cu caracter aromatic; OH produs intermediar în sinteza C/ indigoului. Cristale galbene; nn/ P*^* e cu tendinţă 4\ / de rezinificare. Prezintă tau- 2 tomerie ceto-enolică. Se găseşte H şi în urina mamiferelor, sub forma de sare de potasiu a esterului sulfu- Inductor. Substanţă care contribuie la accelerarea unei reacţii induse, reacţionînd cu acceptorul. Inducţie, perioadă de — . Perioadă în care reacţia indusă este accelerată şi are loc cu viteză mare. Indulină B. Colorant din clasa fenazinelor, sintetizat din aminoazobenzen, anilină şi clorhidrat de anilină. Amestec de clorură de amino - difenildiamino - trifeniltriamino-şi tetrafenil - tetraaminofenil - difenazoniu. Pulbere neagră-albastră, insolubilă în apă, în alcool, în HC1 alcoolic, în NaOH alcoolic. E întrebuinţată la fabricarea de in-duline (coloranţi albaştri), solubile în apă prin sulfonare;* de lacuri, de uleiuri, de ceruri; în imprimeria textilă etc. Sin. In-dofenină extra. In du line. Nume generic dat materiilor colorante, derivate de la eurodine (forma imi-nă), de tipul: R-N-C6H4-N=C6H3=NH, în care R este foarte frecvent radicalul — C6H5. Se pot substitui, de asemenea, unul sau două nuclee naftalenice în locul nucleelor benzenice. Coloranţi pentru stofe. Indulone. Nume generic al materiilor colorante care diferă de induline prin înlocuirea grupei =NH printr-un atom de O; de exemplu: benzindulona: R-N-C6H4-N=C6H3=0. Inelele lui Liesegang. Inele concentrice de precipitat, formate printr-o reacţie între ionii care difuzează prin anumite geluri. De exemplu, dacă se pregăteşte o soluţie caldă de gelatină care conţine AgNOo şi după solidificare i se adaugă, într-un punct de pe suprafaţă, o picătură sol. de Na2Cr207, după cîtva timp apar o serie de inele succesive de cromat de Ăg, separate prin suprafeţe fără precipitat. Inerţie chimică. Lipsa de activitate chimică a unor substanţe chimice, care reacţionează foarte lent sau nu reacţionează deloc cu alte substanţe chimice/De exemplu: N2 este foarte inert, iar gazele nobile sînt mai inerte. în general, compuşii rezultaţi prin legături covalente au o inerţie chimică mare, deoarece legăturile covalente sînt stabile şi e necesară o cantitate mare de energie pentru a le desface. Inferol. Sulfatul alcoolului octadecilic. Agent activ de suprafaţă, folosit mai ales ca detergent. Inhibitor. Substanţă care, adăugată în proporţii mici într-un mediu de reacţie, opreşte total, întîrzie sau micşorează viteza de reacţie. La sfîrşitul unei perioade (pe- format şi reacţia inhibată se desfăşoară normal. Inhibitorii acţionează în reacţii care se produc prin lanţuri de reacţii (polimeri- 25 — Dicţionar de chimie Inhibitor de coroziune 386 zările, autooxidările), combinîndu-se cu radicalii liberi iniţiatori ai lanţurilor. Inhibitor de coroziune. Compus chimic (anorganic sau organic) adăugat în unele lichide sau soluţii corosive, pentru a anula sau pentru a micşora viteza de coroziune a aparatelor şi a conductelor în care se găseşte (de ex.: săruri de magneziu, de nichel, cromaţi, benzaldehidă, tiouree, feniltiouree, o-tolitiouree etc.). Inhibitor de îmbătrînire. V. Antioxidanţi pentru cauciuc. Inhibitor de oxidare. Y. Antioxidant. Inhibitor de polimerizare. Substanţe ca: hi-drochinone, chinone, alchil-fenoli, nitro-derivaţi aromatici, amine aromatice, care întîrzie sau inhibă complet polimerizarea. Inhibitor de rîncezire. Y. Antioxidanţi pentru uleiuri. Iniţiator de polimerizare. Substanţe ca: pero-xizi, hidroperoxizi, azoderivaţi, compuşi organo-metalici, care prin descompunere dau radicali liberi, iniţiind polimerizarea. cu formare de polimeri superiori. Inkometru. Dispozitiv pentru măsurarea aderenţei lichidelor, lnofosfan. V. Fitină. Inozină. V. Hipoxantozină. Inozită. V. Inozitol. Inozitohexaîosîal de calciu si magneziu. Y. Fitină. Inozitol. C6H6(OH)6 • 2HaO. Gr. mol. 216,19. Alcool polihidroxilic larg răspîndit în natură, în plante şi în animale, liber sau esterificat cu ac. fosforic (fitină). Se obţine prin hidroliza fitinei sau, sintetic, prin hi-drogenarea catalitică a hexahidroxibenze-nului. D i h i d r a t: cristale; p.t. 218°; 224—226° (anbidru); are gust dulce; e solubil în apă (1 : 6) ; insolubil în alcool absolut, în eter. Există încă şapte izomeri cis-trans. Factor de creştere pentru unele microorganisme şi pentru unele animale. Factor lipotrop în boli de ficat. Sin.: He-xahidroxiciclohexan, Mezoinozitol, Dam-boză, Faseomanită, Bios I, Inozită, To-nozit. Insecticid. Substanţă chimică naturală sau sintetică, folosită în combaterea insectelor dăunătoare din toate ramurile de activitate umană. Se clasifică în: 1) insecticide de contact; 2) insecticide de ingestie; 3) insecticide de respiraţie; 4) insecticide siste-mice. Insecticid de contact. Insecticid, în general organic (uleiuri minerale, carbolinee, nicotină, piretrine, DDT, ft€if~~etcT}7~carr-pMrunde pidirxcnrtact-"Tit insecte, provocîndu-le asfixia sau paralizia, urmate de moarte. Se foloseşte în combaterea insectelor sugătoare sau rozătoare. Insecticid de ingestie. Insecticid mineral pe bază de arsen, fluor, bariu etc., sau organic, pe bază de HCH, DDT etc., folosit în combaterea insectelor rozătoare. Ucide insectele, dacă este ingerat o dată cu ţesuturile vegetale. Insecticid de respiraţie. Insecticid mineral sau organic, folosit sub formă de gaze (HCN, oxid de etilenă, S02, CS2, etc.), de vapori (nicotină) sau de aerosoli (HCH, DDT etc.), care, pătrunzînd în aparatul respirator, provoacă moartea insectelor. Insecticid sistemic. Insecticid organic, pe bază de fosfor, care pătrunde în plante prin frunze şi rădăcini, trecînd apoi în sucul plantelor", care devine toxic pentru insectele ce se hrănesc cu acest suc Exemple: Bladan, Pestox, Paration etc. Insectifug. Substanţă care, prin mirosul, gustul, culoarea sau altă proprietate a ei, îndepărtează insectele dăunătoare din locul în care este folosită. Insolubil. Care nu se dizolvă în dizolvanţii obişnuiţi (substanţă complet insolubilă nu există);" totdeauna există în dizolvant o cantitate din substanţa insolubilă, corespunzătoare produsului său de solubilitate. Instalaţie pilot. Instalaţie în care se verifică un proces chimic sau "tehnic, experimentat întîi la scară redusă (fază de laborator), cu scopul de a definitiva procesul tehnologic şi de a stabili anumiţi parametri, necesari pentru a trece la aplicarea procesului pe scară industrială. Instalaţie semiindustrială. Instalaţie (cu capacitate mai mare decît instalaţia pilot, dar de maximum 10% din capacitatea unei viitoare instalaţâi intlustrialo), pentru expe-rimentarea unui nou proces tehnologic, în condiţii cît mai apropiate de cele din industrie, în vederea obţinerii parametrilor necesari proiectării instalaţiei industriale. Insulina. C45H69Nu014S • 3H20. Polipeptidă, hormon regulator al glicemiei, extras din insulele lui Langerhans din pancreas. Cristale; p.t. 233°; [a]D —40°; punctul izoelec-tric: lapH = 5,3 — 5,35; e solubilă în acizi, în alcalii diluate, în alcool de 90%, în glicerină, ac. acetic, fenol; insolubilă în alcool absolut, în cloroform, eter, acetonă, benzen. Este distrusă de fermenţii proteolitici. Medicament întrebuinţat în diabet. Sin.: Iletină, Endopancrină". Intarvină. (027113302)303115. Gr. mol. 849,37. Ester sintetizat din glicerină anhidră şi ac. margaric la 200°. Cristale din alcool; e-sofubilăin cloro-form. Grăsime alimentară pentru diabetici. Sin.: Trimargarat de glicerină, Tri-margarină. 387 Iod Interacţiune. Reacţie, sau efectul mutual al unei substanţe asupra alteia, datorită sarcinilor electrice, ionilor, dipolilor moleculelor substanţelor respective. Interfaţă. Suprafaţa de separare a componenţilor dintr-un amestec, existenţi ca faze distincte. Intermediar. Substanţă în stare pură sau brută (sau diverse concentrate din acea substanţă), folosită la fabricarea medicamentelor, a coloranţilor sau a altor produşi organici. Exemple: anilina, naftalina, tolu-enul clorurat etc. mijloace chimice sau fizice; de exemplu ac. fumărie, sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete, este transformat în ac. maleic; ac. oleic, prin acţiunea catalitică a acidului azotos, este transformat în ac. elaidic. Inversiune optică. Transformarea unei substanţe optic active într-o substanţă cu structură asemănătoare, însă cu putere* rota-torie opusă; de exemplu, acidulţ — )-malic tratat cu PC15 trece în ac. (4-)-clorosuc-cinic, iar acidul (-f-)-malic, în aceleaşi condiţii, trece în acid( —)-clorosuccinic. Sin. Inversiune Walden. Intraeaină. G2H50C6H4G00CH2GH2N(G2H5)2HG1. Gr. mol. 301,8. p-Etoxibenzoat de dieţil-aminoetanol.HCl. Cristale incolore; p.t. 153—157°. E solubilă în apă, în alcool; puţin solubilă în eter. Se obţine sintetic din clorura acidului p-etoxibenzoic şi dietil-aminoetanol (novocaină în care grupa —NH2 este înlocuită cu —OC2H5). Anestezic local de două ori mai activ decît novocaina. Nu e antagonist al sulfami-delor. Inulază. Enzimă din clasa hidrolazelor, grupa carbohidrazelor. Poliază specifică inulinei (polifructozan), pe care o hidrolizează în D-fructoză. Inulină. (C6H505)rc. Gr. mol. 3 000-5 000. Polifructozan care se găseşte în tuberculele de dalie (Dahlia variabilis), topinambur (Helianthus tuberosus), în rădăcinile de cicoare (Cychoria Intybus), în rizomii de iarbă mare (Inula helenium), în anghinară (Cynara Scholimus). E constituită din resturi de D-fructofuranoză, acestea fiind legate p-glicozidic, prin legături 1,2. Se obţine din părţile plantelor care o conţin prin extracţie cu apă fierbinte, urmată de precipitare cu alcool sau răcire. Pulbere albă, greu solubilă în apă rece, uşor solubilă în apă fierbinte; insolubilă în alcool, în eter, în acetonă. Nu reduce soluţia Fehling; nu dă coloraţie albastră cu iodul. E uşor hidrolizabilă de către acizi şi enzime (inulaza), obţinîndu-se fructoză. E folosită în alimentaţia diabeticilor,, şi la obţinerea fructozei. Invar. Aliaj Fe-Ni (64% Fe, 36% Ni), cu un coeficient de dilataţie termică foarte mic, folosit la construcţia instrumentelor de precizie. Invenoi. V. Sulfanilil-zi-butilcarbamidă. Inversiune. Transformarea unui izomer ste-reochimic în forma sa opusă; de exemplu transformarea unei substanţe dextrogire în substanţă levogiră satr a formei vis în trans. Inversiune geometrică. Transformarea unui izomer geometric în izomerul opus, prin Inversiune Walden. V. Inversiune optică. Invertază. V. Fructozidază. Invertină. V. Fructozidază. Invertire. Descompunerea prin hidroliză a unei substanţe optic active în substanţe cu putere rotatorie opusă; de exemplu, trecerea zaharozei dextrogire într-un amestec levogir de glucoză şi levuloză, prin hidro-liza catalitică a zaharozei de către ionii H+. Invertirea zaharozei. Hidroliză zaharozei sub influenţa acizilor (chiar foarte slabi, ca: H2C03)* cu formare de D-glucoză şi D-fructoză. Zaharoza iniţială şi D-glucoza fiind slab dextrogire, iar D-fructoză puternic levogiră, soluţia după hidroliză devine, din dextrogiră, levogiră. Amestecul mono-zaharidelor rezultate se numeşte zahăr invertit. Iod. J. Element în stare solidă; metaloid. Nr. at. 53; gr. at. 126,91; e format dintr-o singură specie de atomi cu nr. de masă 127 (100%); se cunosc şi 16 izotopi artificiali radioactiviT---^ p.f. 184,5°; d 4,93; căld spec. 0,054. Nu se găseşte în natură decît sub forma de combinaţii: ioduri şi iodaţi. Se obţine din iodaţi, prin reducere cu S02, sau din ioduri, prin*tratare cu Cl2. Iodul este cristalizat; are culoare neagră strălucitoare şi aspect metalic. Prin încălzire, sublimează; în stare de vapori are o frumoasă culoare violetă. E solubil în soluţie de KJ, în cloroform, în CS2, în alcool; insolubil în acizi. Are valenţele 1, 3, 5, 7. Oxizi: J20, J203, J205. Acizi: HJ, HJO, HJOs, HJ04. Se combină cu diferitele elemente, însă mai greu deeît Cl2 şi Br2. Se întrebuinţează în medicină ca dezinfectant, sub formă de tinctură de iod. Iodul constituie un element important pentru oameni, fiind unul dintre constituenţii glandei tiroide. Lipsa de iod provoacă cretinismul şi guşa. Determinarea analitică. Calitativ: Iodul dă cil o solufie de amidon o coloraţie intens albastră. Cantitativ: g rV vimetric — precipitare şi cîntărire ca AgJ; volumetric — titrarea J2 cu o Iod coloidal 388 soluţie de tiosulfat de sodiu în prezenţa amidonului ca indicator. Iod coloidal. Iod elementar în stare coloi-dală, stabilizat cu un coloid de protecţie. Pulbere roşie-cărămizie, conţinînd ~ 25%J. Medicament vermifug. Iodacetanilidă. JC6H4NHGOCH3. Gr. mol. 261,07. Cristale; p.t. 183-184°; d 1,989; e puţin solubilă în apă rece; solubilă în alcool, în apă caldă. Se obţine sintetic din acetanilidă, JC1 în ac. acetic. Sin. Iodanti-fibrină. Iodacetat de etil. JCH2COOC2H5. Gr. mol. 214,00. Derivat monoiodurat al acetatului de etil. Lichid lacrimogen; p.f. 178 — 180°; d|° 1,8. A fost întrebuinţat în primul război mondial, încărcat în proiectile de artilerie. Iodaloză. Y. Iodotan. Iodaseptină. C13H19N4J. Gr. mol. 358,2. Iodo-benzilat de bexametilentetramină. Se obţine sintetic din iodură de benzii şi hexametilen-tetramină. Sare de amoniu cuaternară. Cristale albe; e solubilă în apă; conţine 40% J2. Medicament întrebuinţat în scleroză, zona, tuberculoză (adjuvant). Iodat. Sare a acidului iodic (HJ03). Iodaţii alcalini, prin încălzire, se descompun în iodură şi oxigen; iodaţii alcalino-pămîn-toşi pierd, clin contra, J2, trecînd în perio-daţi. Cel mai utilizat este iodatul de potasiu, KJ03; iodaţii alcalini sînt solubili în apă. Toţi iodaţii sînt toxici. Iodat de potasiu. KJ03. Gr. mol. 214,02. Cristale incolore; monoclinice; p.t. 560°, d 3,89; e solubil în apă; în KJ; insolubil în alcool, în eter, în NH4OH. Iodat de sodiu. NaJ03. Gr. mol. 197,90. Cristale albe; d 4,28; e solubil în apă, în acetonă; insolubil în alcool. Se obţine prin reacţia dintre clorat de Na şi J2 în prezenţa HN03. E întrebuinţat ca dezinfectant; în chimia analitică, ca oxidant. Iodat de uranil. U02(J03)2 • H20. Gr. mol. 637,93. Forma a are d 5,22 şi formează cristale prismatice, iar f orma p are d 5,05 şi formează cristale piramidale; e puţin solubil în apă, greu solubil în HN03. Iodat de zinc. Zn(J03)2. Gr. mol. 415,2. Pulbere albă, cristalină; e foarte puţin solubil în apă; solubil în HN03, "în alcool. Se obţine prin reacţia ZnS04 cu BaJ2, urmată de cristalizare." E întrebuinţat în medicină. PodatOTiet^ a~analizeivolumetfrce care cuprinde o serie de metode de oxido-reducere, reactivul fiind o soluţie de iodat de potasiu. Iodazon. JCH2CHOHCH2J. Gr. mol. 311,91. Lichid uleios, insipid, d 2,4. E solubil în apă (1 : 80), în ulei (1 : 2). Se obţine sintetic din HJ şi glicerină. Medicament extern folosit în dermatologie; intern, succedaneu al KJ. Sin.: 1,3-Diiodhidrina glicerinei, lothion. Iodbenzen. C6H5J. Gr. mol. 204,02. Lichid incolor, care prin expunere la lumină de-vine galben; p.f. 188-189°; df 1,8384; rip 1,621. E insolubil în apă; solubil în alcool, în cloroform, în eter. Se obţine sintetic din iod şi benzen în prezenţă" de oxidanţi puternici (HN03 conc., H2S04, H202).Se păstrează la întuneric. E întrebuinţat în sinteze organice. Iodeian. JCN. Gr. mol. 152,97. Cristale incolore, cu miros înţepător, cu gust acru; e volatil; e solubil în apă, în alcool, în eter. Se polimerizează uşor. Cu NH3 formează cianamidă; sublimează la 45°. Se obţine prin reacţia dintre NaCN şi J2, în soluţie apoasă la rece: 2J +NaCNJCN-j-NaJ; p.t. 146,5° (în tub închis). E întrebuinţat la operaţia de împăiere a animalelor. o-Iodfenol. Gr. mol. 220,01. Derivat iodurat j al fenolului, obţinut prin acţiu-/ nea J2 asupra fenolului, în pre-zenţa oxidului de mercur. Ace; OH p.t. 43°; df 1,8757. E solubil în alcool, în eter, în CS2, e antrenabil cu vapori de apă. Iodisan. Y. Endoiodină. loTmetan-sulfonatle sodiu. CH2JS03Nă. Gr. mol. 244,01. Pulbere albă, cristalină, inodoră; e solubil în apă (70%); insolubil în dizolvanţi organici. Conţine 52% J. Se obţine sintetic din Na2S03"şi CH2J2. E folosit" în medicină, ca substanţă de contrast în urografii. Sin.: Abrodil, Diagnorenol, Schiodan, Urombral. Iodoaurat de potasiu. K[AuJ4]. Sare complexă provenind de la ac. iodoauric: H[AuJ4]. Ia naştere la tratarea iodurii aurice cu KJ; e "de culoare neagră; e mai stabil decît AuJ3 simplu. Iodobehenat de calciu. (C22H4202J)2Ca. Gr. mol. 971,01. Pulbere albă sau gălbuie, unsuroasă la pipăit, cu miros uşor de grăsime; e insolubil în apă; puţin solubil în alcool, în eter, în cloroform cald. Se prepară din ac. erucic şi ac. iodhidric cu o sare solu- ..Jiilă_jle__Gal.D.inlxahaumţaL^ mMlciaă...... Sin. Saiodină. Iodobismutat de potasiu. K[BiJ4]. Se obţine prin tratarea Bij3 cu un exces de KJ. Iodetan. Y. Jodură de etil. Iodmetan. Y. Iodură de metil. 389 Iodură Este un reactiv pentru Cs, cu care formează iodobismutatul de cesiu, Cs(BiJ4), de culoare galbenă-oranj. De asemenea, este un reactiv pentru alcaloizi, cu care formează precipitate insolubile. Iodoîenină. C2H5OG6HJ3NHCOGH3. Gr. mol. 542,91. Pulbere cristalină brună; solubilă în alcool, în ac. acetic, în HG1 cald; p.t. 131°. E întrebuinţată ca antiseptic în tratamentul plăgilor şi al ulcerelor. Sin. Triiod-fenacetină. Iodoform. GHJ3. Gr. mol. 393,78. Pulbere cristalină galbenă, cu miros caracteristic; p.t. — 120°; d 4,1; e antrenabil cu vapori de apă; e foarte puţin solubil în apă; solubil în alcool rece (1 : 75), în alcool cald (1 : 10), în cloroform (1 : 25), în eter (1 : 6), în glicerină (1 : 80), benzen, acetonă. Se obţine sintetic din NaJ, acetonă şi soluţie de hipoclorit alcalin. Dezinfectant pentru răni. Sin. Triiodmetan. Iodoformină. (CH2)6N4J4. Gr. mol. 647,87. Pulbere roşie deschisă. Se aprinde la 138°; e insolubilă în apă; puţin solubilă în alcool, în cloroform, în eter; solubilă în acetonă, în HG1. Se obţine sintetic din iodură dublă de K şi Hg şi soluţie apoasă de hexametilen-tetramină. Medicament întrebuinţat în terapia cu iod. Sin.: Tetraiodură de'hexameti-lentetramină, Siomine. Todol. C4HNJ4. Gr. mol. 570,74. Cristale galbene-brune; se descompune la 140 — 150°; e solubil în apă (1:5), în alcool (1 : 9), în eter (1 : 1,5), în uleiuri, în cloroform, glicerină. Se obţine sintetic din pirol, J2 în apă cu NaJ şi NaOH. Antiseptic inodor, înlocuitor al iodoformului. Sin. Tetraiodo-piroi....... Iodomercuriat de potasiu. K2[HgJ4.] Gr. mol. 786,44. Ia naştere la tratarea HgGl2 cu exces de KJ. Compusul este uşor solubil în acizi. în mediu alcalin constituie reactivul Nessler, reactiv cu care se identifică ionul NH4. Iodometrie. Parte a analizei volumetrice care cuprinde o serie de metode de oxido-redu-cere, reactivul fiind o soluţie titrată de J2 în KJ. Iodoniu, compuşi de . Compuşi derivaţi de la hidroxidul de iodoniu, H2JOH, ipotetic. Exemple: hidroxidul de difenilio-doniu: (C6H5)2JOH; iodură de difeniliodo-niu: (C6H5)2JJ. Iodul este trivalent, în aceşti compuşi. Iodopirină. GnHnN2OJ. Gr. mol. 314,12. Iod-4-fenil-l-dimetil-2,3-izopirazolină. De- ca medicament antipiretic. Sin. IodarrtT-pirină. Iodoplatinat. Sare a acidului platiniiodhidric: H2[PtJ6] • 9H20. Iodoplatinaţii iau naş- tere, fie neutralizînd acidul, fie la tratarea acidului platiniclorhidric cu un exces de ioduri metalice. Are culoare roşie închisă. NH—COCH3 c£hj3 XCOONa Iodoren. Gr. mol. 579,14. Cristale; p.t. 278 — —283°; e solubil în apă (64%), în alcool; insolubil în benzen; foarte puţin solubil în cloroform. Se obţine sintetic din ac. 3-aminobenzoic, iodurat cu C1J în soluţie de HC1 -> ac. 2,4,6-triiodo-3-aminobenzoîc, urmat de acetilare. E folosit în medicină, ca substanţă de contrast în urografii, în pielografii etc. Sin.: 3-Acetilamino-2,4,6-triiodbenzoat de sodiu, Triabrodil, Triopac, Urokon, Hypaque. Iodoresorcinsulfonat de bismut. Pulbere verzuie. E întrebuinţat în boli de piele, hemoroizi. Sin. Anusol. Iodostanat. Sare a acidului hexaiodostanic H2(SnJ6). Iodostanaţii nu pot fi obţinuţi din soluţii apoase, ci numai din soluţii alcoolice! Iodosubgalat de bismut. C6II2(OH)3COO • Bi(OH)J. Gr. mol. 522,04. Se obţine sintetic din oxiiodură de bismut şi ac. galic. Pulbere cenuşie, inodoră, insipidă. E descompus de apă; e insolubil în alcool, în eter, în cloroform, în soluţii alcoolice diluate. Antiseptic extern, înlocuieşte avantajos iodoformul. Sin.: Airol, Airoform. Iodotan. Preparat obţinut prin adiţia unei soluţii iod-iodură la’ o soluţie de peptonă în prezenţa NaHC03. E solubil în apă, în glicerină/în alcool dil. Medicament întrebuinţat în iodoterapie. Nu produce iodism. Sin."tddaloză, PeptoIcM” Iodotimol. V. Ditimoldiiodat. 0- Iodoxibenzoat de amoniu. V. Benzoat de amiodoxil. Iodozo. Radicalul OJ —, de obicei în compuşii organici. Exemplu: C6H5JO (iodozo-benzen). Iodozobenzen. C6H5J = 0. Gr. mol. 220,11. Combinaţie organică rezultată prin acţiunea NaOH asupra clorurii de iodbenzen (C6H5JC12). Pulbere galbenă, amorfă, care explodează la 210°; e solubil în apă, în alcool; insolubil în eter, în benzen, în eter de petrol. Formează cu acizii minerali săruri, comportîndu-se ca o bază. 1- Iodpropan. V. Iodură de rc-propil. 2- Iodpropan. Y. Iodură de izopropil. lodurare. Introducerea iodului în molecula unei substanţe organice. ______ __________ Iodură. 1. Sare a HJ, rezultată prin înlocuirea hidrogenului cu un metal, metaloid, ion organic sau anorganic. — 2. Denumire improprie pentru unii derivaţi ioduraţi or- Iodură de acetil 390 ganici (de ex. iodura de metil etc.), care nu sînt de fapt săruri ale acidului iodhidric. Iodură de acetil. GH3COJ. Gr. mol. 170,04. Lichid incolor; p.f. 108°; d 1,98; fumegă puternic la aer şi se îngălbeneşte; e insolubil în apă (se descompune). Se obţine sintetic din anhidridă acetică, fosfor roşu, J2. Sin. Iodură de etanoil. Iodură de alil. CH2=CH — GH2J. Gr. mol. 167,99. Lichid gălbui, cu miros acru; p.f. 103°; d12 1,848; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în cloroform: oo. Se obţine sintetic din J2, glicerină anhidră, fosfor alb (sub C02). E întrebuinţată în sinteze organice. Se păstrează la adăpost de aer şi de lumină. Sin. 3-Iodopropenă-(l). Iodură de benzii. C6H5CH2J. Gr. mol. 218,12. Cristale; p.t. 24°; p.f.10mm93°î e solubilă în alcool, în benzen; puţin solubilă în CS2; insolubilă în apă; iritant pentru piele şi pentru ochi. Se obţine sintetic din clorură ae benzii, KJ şi alcool. E întrebuinţată în sinteza organică. Iodură de cadmiu şi potasiu. CdJ2-2KJ-2H20. Gr. mol. 734,28. Pulbere cristalină albă, se îngălbeneşte la depozitare mai îndelungată; e delicvescentă; e solubilă în apă, în alcool, în eter, acizi; d 3,359. Se obţine prin cristalizarea unui amestec de CdJ2 şi KJ. E întrebuinţată în chimia analitică şi în medicina. Sin. Tctraiodocadmiat cic potasiu. Iodură de cobalt. V. Halogenuri de cobalt. Iodură de decametoniu. [(CH3)3N-(CH2)10-N(CH3)3]2J-. Gr. mol. 512,30. Cristale; p.t. 238°. Se obţine prin me-tilarea 1,10-decametil^ cu JCII3-. E întrebuinţată ca medicament curarizant: produce relaxaţie musculară în stările de spasm, în convulsii; în intervenţii chirurgicale. Sin.: Eulisină, Gurasilină. Iodură de etil. C2H5J. Gr. mol. 155,98. Lichid incolor, foarte refringent; p.f. 72°; d\|] 1,95; n{p 1,5168; e solubilă în apă (1 : 250, cu descompunere), în alcool, în dizolvanţi organici: oo. Se obţine sintetic din J2, alcool (catalizator: fosfor roşu). FI folosită ca intermediar în sinteza organică; în medicină, inhalaţii în iodoterapie. sin. Iod-etan. Iodură de izopropil. Gr. mol. 170,02. Lichid limpede, incolor; se colorează în brun prin depozitare la nCH—J. aer şi la lumină; e puţin soli q/ lubilă în apă; solubilă în 3 alcool, în eter, cloroform, benzen: d 1.703: p.L.. ăl0.o^xJl&9.,5.YF1 întrebuinţată la sinteze organice şi în industria farmaceutică. Sin. 2-Iodpropan. Iodură de metil. CH3J. Gr. mol. 141,95. Lichid incolor; se îngălbeneşte la lumină; p.t. —66,5°; p.f. 42,5°; se descompune la 270°; 1,5293. E solubilă în apă (1 :50); în alcool, în eter: oo. Se obţine sintetic din metanol, Ja şi fosfor roşu (catalizator). E întrebuinţată în microscopie (indice de refracţie foarte mare), în sinteze organice. Sin. Iodmetan. Iodură de metilen. CH2J2. Gr. mol. 267,87. Lichid incolor-galben; e puternic refringent; se închide la culoare la lumină şi la aer. E puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, cloroform, benzen; d 3,33; p.t. 6°; p.f. 180° (se descompune); 1,7425. Hidrolizează în apă, formînd aldehidă for-mică. Se obţine din iodoform, prin încălzire cu o soluţie alcoolică de CH3COONa sau prin reducere cu NaAs02. E întrebuinţată în microscopie şi la determinări mineralogice. Sin. Diiodmetan. Iodură de potasiu. V. Halogenuri de potasiu. Iodură de ji-propil. CH8GH2GH2J. Gr. mol. 169,99. Lichid incolor-gălbui; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter; d 1,787; p.t. -101°; p.f. 102,5°. E întrebuinţată în sinteze organice. Sin. 1-Iodpro-pan. Iodură de sodiu. V. Halogenuri de sodiu. Iodură de tetra-ft-butilamoniu. (CH3CH2CH2CH2)4NJ. Gr. mol. 369,38. Foiţe albe; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter; p.t. 144—145°. E întrebuinţată la sinteze organice şi în pola-rografie. * Iodură de tetraetilamoniu. (C2H4)4N J. Gr. mol. 257,17. Cristale incolore, albe-gălbui; e solubilă înapă, în alcoalf puţin &olub ilă în cloroform; insolubilă în eter. Sare de amoniu cuaternar; d 1,559; p.t.>200°. E întrebuinţată în polarografie. Iodură de tetrametilamoniu. (CH3)4NJ. Gr. mol. 201,06. Cristale incolore-galbene deschise; e puţin solubilă în apă rece; foarte solubilă în alcool cald; insolubilă în eter, în cloroform. Se obţine prin reacţia N(GH3)3 cu CH3J; d 1,84; sare de amoniu cuaternar, se descompune la peste 230°. E întrebuinţată la sinteze organice şi în polarografie. Ion. Particulă încărcată electric, a cărei sarcină electrică este datorită cîştigului sau pierderii unuia sau a mai multor electroni, suportul material al sarcinii fiind un atom, o moleculă sau un radical. Ionii există în diferite medii şi iau naştere în diferite condiţii: în apă sau în orice dizolvant ionizant (cu constantă dielectrică mare), în cristale, în.-gaze. ionizate-— ---,— —--------------- Ion amfoteric. Ion care posedă sarcini pozitive sau negative, după mediul în care se găseşte. Exemple: ionii de aminoacizi. Sin. Amfiion, Zwitterion. 391 IPC Ion complex. Ion rezultat din unirea unui ion (cation sau anion) cu molecule nedisociate. Exemple: AgCN-f CN~ -* Ag(CN)2; Cu2+ + 4NH3 -*Cu(NH3)Î+ . Ion compus. Ion a cărui parte materială este formată dintr-un grup de elemente. Exemple: COΓ, UOf, SOf-, CN“ etc. Ion haloniu. Ion de tipul R— XH+ (analogie cu ionii de oxoniu). Aceşti ioni se rup uşor în R+ şi HX. Ionii de haloniu apar în unele reacţii, ca, de exemplu, în transpoziţia intramoleculară, a unor derivaţi ter-penici. Prin intermediul ionilor de haloniu se poate înţelege mecanismul acestor reacţii. Ion hidratat. V. Ion solvatat. Ion hidroniu. Ion rezultat din unirea ionului H+ (proton) cu o moleculă de apă: H30+. în soluţie apoasă, ionii de H+ (protonii) nu există în stare liberă, ci sub forma de ioni hidroniu. Sin.: Ion oxoniu, Ion hi-droxoniu. Ion hidroxoniu. V. Ion hidroniu. Ion molecular. Moleculă în stare gazoasă, încărcată electric, obţinută prin descărcări în gaze sau prin acţiunea radiaţiilor ionizante, ca rezultat al pierderii sau al cîşti-gului unuia sau al mai multor electroni. Ion negativ. Ion cu sarcina electrică negativă. Sin. Anion. Ion nitroniu. Cation NOj care se formează în reacţia dintre HN03 şi H2S04 din amestecul nitrant: HN03+2H2S04-N02+H30+-f -f2HS04 . Este agentul efectiv de nitrare a substanţelor organice. Ion oxoniu. V. Ion hidroniu. Ion pozitiv. Ion cu sarcină electrică pozitivă. Sin. Cation. Ion simplu. Ion a cărui parte materială este formată dintr-un singur element. Exemple: Cl-,Ba2+, Al3+, Sn4+ etc. Ion solvatat. Ion care leagă molecule polare (dipoli) de dizolvant din soluţia respectivă. în cazul soluţiilor apoase: Ion aquo sau Ion hidratat. Ioniu. Io. Element radioactiv, natural. Este un izotop al toriului. Nr. at. 90; nr. de masă 230; timpul de înjumătăţire 8,3 • IO4 ani; emite radiaţii a şi p. Ionizare. Proces prin care rezultă ioni. Exemple: desfacerea unui electrolit în ioni, prin simplă dizolvare în apă sau într-un dizolvant ionizant;ianixarea unui gazcu ajutorul unei descărcări electrice, sau trecerea unei radiaţii ionizante prin gaz; procesul prin care un atom neutru sau o moleculă primeşte sau pierde electroni. Ionogenie* Substanţă capabilă să formeze icni. Exemplu: toţielectroliţii. Iononă. C13H20O. Gr. mol. 192,29. Ulei cu miros caracteristic de violete. Se găseşte în uleiul de Boronia megastigma. Se obţine prin condensarea citralului sau a uleiului de iarbă de lemon cu acetonă. Produsul sintetic e un amestec de două cetone izo-mere, a- şi (3-ionona. Se întrebuinţează în parfumerie, în cosmetică, în industria săpunului. a-Ionona: ulei incolor: p.f.16 mm ‘134,3°; df* 0,9298; 1,5041. CH3 I G ÎÎC/ XCH-CH=CH-COCH, H,G CfCH,), CH, p-I o n o n a: ulei incolor; p.f. J6 mm140,4o; 4j9,60,9445; ^1,521. CH3 I C H_c/ ^C-CH=CH—CO—CH3 H,Cn /G(GIî3)2 ci-L T-1 o n o n ă. Pseudoionona. II3CC = CHCH2GH2C = CHCH=CHCCH3. I I II CII3 ch3 o Gr. mol. 192,29. Gompus cu catcnă lmiară, avînd aceeaşi formulă brută ca şi ionona (Gi3H20O). Ulei cu miros caracteristic de violete; p.f.12mm143-145°; df 0,8973; w^,81,5311. Sin. Citrilidenacetonă. Ionosferă. Pătură a atmosferei, situată la altitudinea de 40 — 1000 km. Ionotropie. Ionizarea formei tautomere a unei substanţe, în care proces un atom sau un radical încărcat electric se separă de restul moleculei, care capătă o sarcină electrică de semn contrar. Dacă atomul sau radicalul este încărcat negativ, fenomenul este numit anionotropie; dacă este încărcat pozitiv, se numeşte cationotropie. în cazul cationotropiei, de exemplu, se poate admite că procesul constă din următoarele faze: separarea ionului pozitiv (de ex. proton); redistribuirea sarcinii negative printr-un rearanjament electromer în anionul rămas; recoordinarea ionului pozitiv Ia nouă aşezare a sarcinii negative. IPC. Erbicid pe bază de izopropilfenilcar-bamat. Iperită 392 Iperită. (C1CH2CH2)2S. Gr. mol. 159,08. Lichid uleios; p.t. 13-14°; p.f. 215-217°; p.f.!0mm98°; df1,2741 (lichid); 4° 1,338 (solid); 1,5312. Se obţine sintetic din p,p'-dihidroxietilsulfură şi HG1 gaz, sau din CH2=GH2 şi S2C12. Substanţă chimică cu acţiune vezicantă, care a fost utilizată ca „gaz de luptă”. Are miros agreabil, e antrenabilă cu vapori, foarte puţin solubilă în apă, solubilă în dizolvanţi organici, în grăsimi; foarte solubilă în lipide. Iperită e hidrolizată de alcalii şi e neutralizată de hipocloriţi. Sin.: &is-(2-Cloretil)-sulfură, Gaz muştar, Gaz de luptă „Lost”. Iperită eu azot. Gr. mol. 192,52. Cristale hi-CHoCHoCl groscopice; p.t. T/ - " rmi 109-110°; e \ CH2CH,C1 ‘ foarte solubilă în apă; solubilă în alcool. E vezicantă, iritantă. Se obţine sintetic din 2,2-dihidroxi-N-metildietil a-mină şi SOCl2. E întrebuinţată în tratamentul leucem iilor, al policitemiei vera, al cancerului pulmonar. Sin.: 2,2-Dicloro-N-metildietilamină. HG1, Embihin, Mustar-gen, Mustină, Dicloren. Iporka. Masă plastică poroasă pe bază de aminoplaste (v.). Are gr. spec. mică 0,015 — — 0,05 şi se utilizează ca material termo-izolant. Ipoteza lui Prout. Ipoteză emisă de Prout în 1815, după care toate elementele sînt formate din unirea unui număr mai mare sau mai mic de atomi de hidrogen, acesta fiind elementul primordial: protilul (proţiul) celor vechi. Ipoteza lui Prout a fost admisă sau combătută cu energie de chim işti de-a lungul timpului. Fenomenele de * radioactivitate — naturală şi artificială —, determinarea maselor izotopilor, care a dovedit că acestea sînt numere întregi, cum şi, mai ales, sinteza heliului din hidrogen (deuteriu şi tritiu) în bomba cu hidrogen, dovedesc însă că ipoteza lui Prout avea un sîmbure de adevăr. Ipoteză. O presupunere, o concepţie, o idee, mai mult sau mai puţin accesibilă demonstraţiei experimentale". O ipoteză verificată serveşte ca îndreptar în ştiinţă şi devine o teorie. Iradiere. Supunerea unei substanţe sau a unui produs oarecare la acţiunea radiaţiilor (ultraviolete, infraroşii" X, y etc.). Exemplu: iradierea ergosterolului cu radiaţii ultraviolete conduce la formarea de vitamină D2 (calciferol). Iretol. GH3OG6H2(OH)3. Gr. mol. 156,13. Eterul monometilic ăl tetrahidroxibenze-nului (2, 1, 3, 5); p.t. 186°. Substanţă solubilă în apă, în alcool; puţin solubilă în eter. E întrebuinţat în parfumerie. Irgafen. C15H16N203S. Gr. mol. 304,36. Cristale din alcool; p.t. 222 — 223°; e puţin solubil în apă; solubil în alcool dil. Se obţine sintetic din p-nitrobenzensulfonamidă şi clorură de 3, 4-dimetil-benzoil; nitrode-rivatul obţinut este redus cu Fe+ac. acetic dil. Se foloseşte în sulfamidoterapie (specific pentru pneumococi). Sin. N-Sulfanilil-3, 4-xilamidă. Irgamidă. V. Senecioilsulfamidă. Iridiu. Ir. Element în stare metalică, din familia Pt. Nr. at. 77; gr. at. 192,2; ^prezintă doi izotopi stabili cu nr. de masă 191 (38,5%) şi 193 (61,5%), cum şi patru izotopi artificiali radioactivi; p.t. 2 434°; p.f. 4 400°; d 22,42; căld. spec. 0,0323; valenţa 3,4 (6). Se găseşte în natură în stare nativă, în minereurile de Pt. Nu se dizolvă în nici un acid, nici chiar în apă regală. Se combină la cald cu 02, formînd oxizii lr203, Ir02. Se caracterizează printr-o mare duritate. E întrebuinţat la confecţionarea vîrfurilor de peniţă "pentru stilouri. Iridoelorură de potasiu. K2[IrCl6] • 6HaO. Gr. mol. (anhidră) 483,04. Sarea de K a acidului hexacloroiridic, H2[IrCl6] (complex al iridiului tetravalent). Cristale roşii închise, solubile în apă caldă. Se obţine prin clorurarea sub presiune a IrCl3 şi tratare cu KC1. E întrebuinţată ca pigment negru la decorarea porţelanurilor. Sin.: Clorură de iridiu-potasiu, sau, mai exact, hexacloro-iridat de potasiu. Irizină. (C6H10O5)w. Gr. mol. (162)n. Poli-fructozan de rezervă din rădăcinile de stîn-jenel. Pulbere; p.t. 210°; [a]f)0—53,3° (în apă). E hidrolizată de invertază -> fructoză. Ironă. C14H220. Gr. mol. 206,32. Substanţă odorantă naturală, obţinută din ulei de Iris florentina. Lichid; p*f-16mm 144°; df 0,939; nf,0 1,5017; [a]c + 47°. E între-buinţată în parfumerie. c6h4 c6h5 Isatin-a-anil. Gr. mol. 222,23. Cristale aci-culare; e insolubil în apă; solubil în alcool, în benzen, în CS2; p.t. 126°. Se obţine prin tratarea difenilguanidinei cu HCN, (NH4)2S şi a-poi H2S04; E folosit ca intermediar la sinteza isatinei; prin hidroliză acidă se transformă în isatină. O II -C—C=N- v' H Isatină. Gr. mol. 147,28. Cristale oranj; p.t. 203,5° (sublimează par-ţial); e solubilă în apă caldă, C6H4 XO în "alcool cald, în eter, în alcalii diluate. Se obţine sintetic prin oxidarea îndigou-lui, a oxindolului etc* E folosită ca inter- 393 Izocamfan mediar în sinteza coloranţilor de cadă. Reactiv pentru determinarea ionilor Cu+, a mercaptanilor, a tiofcmilui, a indicanului. Sin. 2,3-Indolindionă. Istereza coloizilor. Fenomen în care valoarea actuală a unor mărimi ale coloizilor depinde şi de valorile anterioare ale unei alte mărimi, considerată ca variabilă independentă. De exemplu, dacă se supune un gel la hidratare şi apoi la deshidratare, cele două curbe tensiune de vapori — apă de îmbibare reţinută nu se suprapun. Istereza se dato-reşte, în acest caz, faptului că sistemul co-loidal evoluează în timp şi în funcţie de condiţiile externe, modificîndu-se gradul de dispersie şi structura internă. i Istereză. Fenomen în care o anumită mărime a unui corp depinde nu numai de valoarea actuală, ci şi de valorile anterioare ale unei alte mărimi a corpului, variată independent. Istizină. V. Grisazină. Izoaloxazină. Gr. mol. 214,18. Formă tauto-meră a aloxazinei, din care derivă lumiflavi-na, combinaţie obţinută prin iradierea cu radiaţii ultraviolete a lacto-flavinei. Izoamilamină. H /nÂA c=o I NH (CH3)2CHCHaCH2NH2. O Gr. mol. 87,16. Amină * proteinogenă, care se obţine prin decarboxilarea leucinei sub acţiunea bacilului coli, a bacilului subtilis sau sub influenţa bacteriilor de putrefacţie. N-Izoamilearbamat de iimol. V. Egressin. Izoamilhidrocupreină. 2HC1. Y. Eucupină. 2HG1. Izobutan. CH3—CH—CH3. Gr. mol. 58,12. Se separă din gazele de sondă, din gazele de rafinărie sau din gazolină. Gaz incolor; p.t. —145°; p.f. —12,2°; d\° 1,3514; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter. întrebuinţări: în carburanţii sintetici cu cifra octanică mare; combustibil (gaze lichefiate) ; în sinteza organică. E inflamabil. Sin.: 2-Metilpropan, Trimetilmetan. Izobutenă. (GH3)2G=GH2. Gr. mol. 56,10. Gaz incolor; p.t. —140,7°; p.f. 6,6°; d|° 0,6266; n1,3814. E solubilă în H2S04: 85%; polimerizează uşor; e inflamabilă. Se separă din gazele de rafinărie (cracare), din alcool butilic terţiar, prin deshidratare la 450—475°, peste AÎ203. întrebuinţări: în benzina de polimerizare, carburanţi sintetici cu cifra octanică mare (izooctan), materiale plastice, cauciuc-butil; intermediar în sinteza organică. Sin.: Izobutilenă, 2-Metilpropenă, 1,1-Dimetiletilenă. Izobutilamină. (CH3)2CHCH2NH2. Gr. mol. 73,14. Lichid; p.t. -85°; p.f. 68-69°; d|5 0,724; n^ 1,3988. E solubilă în apă, în alcool, în eter: oo. Se obţine sintetic din clorură de izobutil şi amoniac. Sin. 1-Ami-no-2-metilpropan. Izobutilenă. V. Izobutenă. Izobutiraldehidă. (GH3)2CHGHO. Gr. mol. 72,1. Lichid incolor; p.f. 63 — 64°; df°0,794; nj$ 1,373; e solubilă în apă (1 : 12), în alcool, în benzen, cloroform, eter: oo. Se oxidează la aer. Se obţine sintetic din pro-peiiă, CO şî H2 la l50-OTO at şrt40° (catalizator cu Go, procedeul Fischer-Tropsch). Sin. 2-Metil-propanal. Izobară. Curbă care uneşte punctele de egală presiune, într-o diagramă de stare a unui sistem fizico-chimic. Izobari. V. Elemente izobare. CEL obţine compusul merii: Forma Izoborneol. Gr. mol. 154,25. Alcool terpe-noid biciclic, sintetizat din cam-CHOH *en> ac. acetic si 10-50% H2S04, la 50—60°; hidro-lizează cu alcalii în soluţie alcoolică (se racemic). Prezintă izo-(-{-): cristale; p.t. 212° (eter de petrol); [a[f> — 32,3° (în metanol); e solubilă în alcool, în eter, în benzen. Forma—(=-) cristate7^prt7“^214a(213oy; Md —33,89° (în alcool). Forma (±): cris- CH CH, i ' Ctxl2 1 h3c- -i— ch2 GH- tale; p.t. 212°; e solubilă în alcool, în eter, în cloroform; insolubilă în apă. Izobutirat de etil. (CH3)2CHCOOC2H5. Gr. mol. 116,16. Lichid incolor, volatil; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter; d 0,870; p.t. —88°, p.f. 110-111°. Se obţine prin încălzirea acidului izobutiric cu* alcool şi distilare. E întrebuinţat la sinteze organice. Sin. Ester-izobutiric. Izocamfan. Gr. mol. 138,24. Terpenă bici-„ clică. Se obţine sinte-CH2— CH— C(CH3)2 tic din camfen în so- I GH, CH, luţie eterică cu negru de Pt, sub agitare, în CH—CH—CH atmosferă de Ha. Exis-3 tă în modificaţiile şi izomerii următori: Lichid: [a]j^ + 1°15' (în metanol—apă); ■4°-»,8524; «1^-4,457-3.--------------------- Solid: Forma (+) - : cristale; p.t. 62-63°; p.f. 166°; [a]|® +8,68° (în ben-zen). Forma (—) -: cristale; p.t. 64°, Izochinolină 394 p.f. 165° [a]!)0 —8,5° (în alcool); esolubilă în alcool, în acetonă; puţin solubilă în metanol. Forma (±)-: cristale; p.t. 65-67°; p.f. 164°; df 0,8275; rafj 1,4418; e solubilă în alcool, în benzen, în acetonă; puţin solubil în metanol. Sin. Dihidro-camfen. Izochinolină. Gr. mol. 129,15. Cristale hi-groscopice; p.t. 24 — 25°; p.f. 242°; / ! ^ d20 1,099; w|f 1,6223; e insolubilă x x în apă; solubilă în dizolvanţi organici, în acizi diluaţi. Compus hetero-ciclic, cu caracter aromatic. Se obţine din gudron de cărbune. A fost sintetizată din (3-feniletilamină acilată, deshidratată cu P206 -► dihidroizochinolină, care, dehidro-genată catalitic -* izochinolină. E întrebuinţată în sinteza coloranţilor, a unor medicamente, insecticide, acceleratori de vulcanizare. Izocianat. Ester al acidului izocianic: 0=C=N—H. Stabili sînt izocianaţii organici, care sînt substanţe incolore, lichide cu miros pătrunzător, irită ochii, şi au o mare reactivitate chimică. în soluţii alcaline se descompun în amină primară şi 02. Izocianatul de etil ia naştere la tratarea cianatului de Ag cu iodură de etil. Izoeianato. Radicalul: 0 = C=N—. Izoeianine. Materii colorante obţinute prin tratarea amestecului echimolecular de iod-etoxizi ai chinolinei cu chinaldină, unul dintre inelele chinaldinice fiind legat în poziţia a, iar celălalt, în poziţia y. Reprezentantul cel mai important" din această ^lasă este roşul etil. Izoeiano. Radicalul: C=N—. Izoeodeină. C18H21N03. Gr. mol. 299,36. Alcaloid sintetizat din: 1) codeină +PG1S clorocodeină + apă la fierbere -> izoco-deină; 2) din - codeină (pseudocodeină), alo-^-codeină, stereoizomere; — 3) prin me-tilarea a-izomorfinei. Izoeodeină: cristale; p.t. 172°; [oc]/) -155°. Izoeora lui van’t Hoff. Y. Ecuaţia lui van't Hoff. Izocoră. într-o diagramă, curba care reprezintă o transformare la volum constant. Exemplu: variaţia presiunii unui gaz sau a unui lichid cu variaţia temperaturii, păs-trînd constant volumul. Izodiazotaţi. V. Antidiazotaţi. Izodinamic. Care dă aceeaşi cantitate de energie în organismul animal. Exemplu: 100 g grăsime sînt iy.nHinamir.ft r.u proteine sau hidraţi de carbon. Izodrin. Y. Aldrin. Izodulcită. Y. L-Ramnoză. Izoduren. (CH3)4G6H2. Gr. mol. 134,21. 1,2,3,5-Tetrametilbenzen. Se găseşte în gudroanele cărbunilor de pămînt. E întrebuinţat în sinteze organice. Izoequilenină. Unul dintre izomerii equile-ninei, şi anume cel obţinut din cis-equile-nină. Izoeugenol. G6H3(OH)(OGH3)(GH = GH-CH3). Gr. mol. 164,1. Eter fenolic; se găseşte în uleiul de Ylang-Ylang şi de cuişoare; sintetic, prin tratarea eugenolului cu KOH în alcool amilic, se obţine un amestec al formelor cis şi trans; d|5* 1,080; p.f. 266°; n^ 1,5739; e parţial solubil în apă; solubil în alcool, în eter. E întrebuinţat în parfumerie. Sin.: 4-Hidroxi-3-metoxi-l-propenil-benzen, 5--Propenilguaiacol. Izoforonă. Gr. mol. 138,20. 1,1,3-Trimetil-Qţţ _CO ciclohexen-(3)-onă- (CH3)2C \^„ *(5)- Lichid; p.t.-.CH 8,1°; p.f. 215-CH2 — C —CH3 216°; 4“ 0,923; e insolubil în apă. Se obţine sintetic prin condensarea a trei molecule de acetonă cu eliminare de apă, prin încălzirea acetonei în fază lichidă, în mediu alcalin, cînd se obţine şi forona. ©izolvant pentru răşini vinilice, nitroceluloză. Izomaltoză. Dizaharidă izolată alături de maltoză la hidroliza acidă sau enzimatică a amidonului: a-glucozido-6-glucoză; diferă de genţiobioză prin legătura a- în loc de p-glucozidică. Izomentol. CJ0H20O. Gr. mol. 156,16. 3-Me-til-6-izoprop ilciclohexanol. Stereoizomer al mentoîului, prezintă izomerie optică: F o r-ma (+): p.t. 82,5° (85°); p.f. 218°; p-f-l0mm 96>2°; [«b+25,90. Forma (-): p.t. 82,5°. Forma (±): p.t. 53 — 54°; p.f. 218,5°; p.f.10,5mm 97,4°. Sin. p-Menta-nol-3. Izomentonă. G10H18O. Gr. mol. 154,14. 3-Me-til-6-izopropilciclohexanonă. Cetonă ste-reoizomeră cu mentona. Forma (+): p.t. -35°; p.f. 212°; p.f.12mm 86°; d\f 0,9037; nf,0 1,4530; [a[^0+95°. Forma (d=): P.f. 210°. Izomer. Una dintre două sau dintre mai multe substanţe care au aceeaşi compoziţie chimică, însă diferă în structura şi proprietăţile lor. Y. şi sub Izomerie. Izomerază. Enzimă care catalizează izome-rizările. Face parte dintre enzimele ajută-toare ale desmolize i. Exemplu-fosfotriozoi-zomeraza catalizează reacţia de intercon-versiune a 3-fosfogliceroaldehidei şi fosfo-dihidr oxiacetone i. 395 Izomerie optică Izomerie. Fenomen prezentat de două sau de mai multe substanţe cu aceeaşi compoziţie chimică, care prezintă diferenţe în structura lor şi, ca urmare, diferenţe în proprietăţi. Se cunosc mai multe tipuri de izomerie/ Izomerie cis-trans. Izomerie datorită prezenţei în moleculă a unei duble legături sau a unui ciclu saturat ori a unei structuri plane (în cazul compuşilor complecşi), care împiedică libera rotire a radicalilor." Exemple: acizii maleic (forma cis) şi fumărie (forma trans); acizii cis şi trans-ciclohexan-dicarboxilici; compuşii platinei (sau ai altui element care dă compuşi complecşi) de tipul PtA2B2 sau PtA4B2. / Izomerie de catenă. Izomerie prezentată de hidrocarburile aciclice, bazată pe ramificaţia catenei de atomi de carbon. De exemplu: butanul prezintă doi izomeri: CH3 CH3—CH2—CH2—CH3; CH3—CHX xch3 Butan normal Izobutan Pentanul (C5H12) prezintă trei izomeri de catenă, hexanul (C6H14) cinci izomeri; dodecanul (C12H26), 355 de izomeri etc. Izomerie de echilibru. V. Izomerie desmo-tropică. Izomerie de poziţie. Izomerie prezentată de compuşii organici care posedă anumite grupe funcţionale în moleculă; la diferitele poziţii ale grupei funcţionale corespund izomerii" respectivi. De "exemplu, pentru propanol există doi izomeri de poziţie: CH3—€H3-€H2OH dig—CHGH—CH3 • l-Propanol 2-Propanol Izomerie de structură. Izomerie prezentată de două sau de mai multe substanţe, cu aceeaşi compoziţie chimică, care diferă, însă, în structura lor moleculară. Se deosebesc: izomeria de catenă, izomeria de poziţie, izomeria dinamică sau tautomeră, izomeria complecşilor anorganici. Izomeria desmotropieă. Caz special al tauto-meriei, în care stabilirea echilibrului dintre cei doi izomeri dinamici (v.) tautomeri se face cu viteză destul de mică, pentru ca cele două forme tautomere să poată fi izolate una de cealaltă şi să poată fi obţinute în stare pură. Exemple: O OH C6H5-CH2-nJ - c6h5-ch=n^ 'O o Fenilnitrometan .. Fenilacinitrometan_ Sin. Izomerie de echilibru. Izomerie dinamică. Izomerie datorită unui rearanjament intramolecular, pe baza că- ruia o substanţă poate reacţiona sub două forme cu structură diferită. Echilibrul dintre cele două forme cu structuri diferite se stabileşte practic instantaneu, astfel că amestecul de izomeri dinamici reacţionează ca un produs unitar. Exemple: R—C=0 R-C-OH R—C=0 R-C-OH R'-CH2 R'-CH Cetonă Enol nh2 Amidă NH Izoamidă Iminoaleool Izomerie geometrică. Izomerie prezentată de compuşii nesaturaţi, datorită aşezării în spaţiu "a atomilor sau a grupelor de atomi în raport cu planul care trece prin dubla legătură. Ca exemplu de izomerie geometrică avem: izomeria cis-trans a compuşilor eti-lenici şi izomeria sin-anti a oximelor (v.). Izomerii geometrici nu prezintă activitate optică, însă prezintă deosebiri în unele proprietăţi fizice şi chimice. Izomerie ionică. Izomeria formelor acide şi neacide ale pseudoacizilor, a formelor bazice şi nebazice ale pseudobazelor de amoniu. Izomerie meta. Formă de izomerie de structură în care două sau mai multe substanţe cu aceeaşi compoziţie chimică diferă prin poziţiile "unuia sau"ale 'inai multor atomi sau radicali, prin poziţia dublei legături, a triplei legături. Sin. Metamerie. Exemple: C2H5—O—C2H5 şi CH3-0-C3H7; (CH3)2NH şi CH3-CH2-NH2; CH3-CH = CH-CH2-CH3 şi CH2-CH-CH2-CH2-CH3. Izomerie nucleară. două sau de mai multe specii de atomi care au acelaşi număr de masă, acelaşi număr atomic, însă diferă în proprietăţile lor radioactive. Nucleul acestor izomeri, deşi are acelaşi număr de protoni, acelaşi număr de neutroni, diferă însă în ce priveşte nivelul energetic. Astfel de izomerie s-a observat atît printre elementele naturale cît şi printre cele artificiale radioactive. Exemple: Zn radioactiv cu gr. at. 69 emite radiaţii y şi trece într-un alt izomer de Zn radioactiv, cu gr. at. 69; Kr radioactiv cu gr. at. 83 este un izomer al Kr obişnuit, neradioactiv. Izomerie optică. Izomerie în care două sau mai multe substanţe cu aceeaşi compoziţie chimică, aceeaşi constituţie, aceleaşi proprietăţi fizice şi chimice, diferă numai prin acţiunea lor (în soluţie sau în stare lichidă) asupra luminii polarizate. Unii izomeri ro- luminii care vine spre observator (izomerii levo, forma (—), alţii îl rotesc spre dreapta (izomerii dextro, forma (+). Alţii nu au Izomerie sin-anti 396 nici o acţiune asupra luminii polarizate şi sînt amestecul echimolecular al celor două forme opuse (±) (racemic) sau forma rezultată prin compensare intramoleculară (forma mezo). Izomeria optică este datorită fie prezenţei în moleculă a atomilor asimetrici (v.), fie unei asimetrii moleculare chiar în absenţa atomilor asimetrici (de ex. dife-nil-dinaf"til-alenul etc.). Pot prezenta izomerie optică atît compuşii organici, cît şi cei anorganici (compuşi complecşi cu atomi asimetrici). Izomerie sin-anti. Izomerie geometrică a unor anumiţi compuşi cu dublă legătură în moleculă/care interesează atomul de N. Exemple: izomeria sin-anti a diazoderivaţilor; diazotaţii normali (forma sin) şi izodiazo-taţii (forma anti)\ a mono-oximelor: C6H5—C—H . C6H5—C — H 11 şi ii etc. N-OH HO-N sin-Benzaldoximă anti-Benzaldoximă Izomerie stereochimică. Formă de izomerie în care două substanţe cu aceeaşi constituţie şi compoziţie chimică diferă prin poziţia "în spaţiu a unora dintre atomi sau a unor grupe de atomi din moleculă. Izomeria stereochimică cuprinde izomeria geometrică (v.) şi izomeria optică (v.). Izomerie tautomeră. V. Tautomerie. Izomerizare. Proces în care are loc o rearan-jare moleculară. Se practică pe scară mare în industria petrolieră şi petrochimică. Exemple: trecerea n-butanului la izobutan; trecerea n-parafinelor la izoparafine, în procesul de reformare a benzinelor (ridicarea cifrei octanice) etc. Izemorfe. Substanţe care au aceeaşi formă cristalină. Izomorfism. Fenomen prezentat de substanţe cu compoziţie chimică diferită, care cristalizează în "aceeaşi formă cristalină. Izonitrili. Clasă de substanţe cu formula generală R—N = C. Au fost sintetizaţi din amine primare, cloroform şi NaOH "conc. (sinteza Hofmann). Exemplu: fenilizoni-tril, sintetizat din anilină, cloroform şi NaOH. Lichide incolore, cu miros respingător, distilabile, insolubile în apă, solubile în cloroform, în eter. Sin. Carbilamine. H0\ Izonitro. Radicalul: N = Q/ Izonitrozo. Radicalul: HO —N = Izonitrozo compuşi. Compuşi care conţin grupa HON=. V. Oxime. Exemplu: izo- ____________ ___ 0_ _ _ _ ii nitrozoacetona: CH3—C—CH=N—OH. Izonitrozoacetofenonă. C6H5COCH = NOH. Gr. mol. 149,14. Se obţine sintetic din acetofenonă şi nitrit de izoamil. Cristale; p.t. 126 — 128°; e puţin solubilă în apă rece; solubilă în apă caldă, în alcalii diluate. Reactiv pentru ioni feroşi (dă culoare albastră în soluţie cloroformică). Sin.: Benzoilformaldoximă, Fenilglioxaloximă. Izonitrozoa cetonă. CH3COCH=NOH. Gr. mol. 87,08. Se obţine sintetic din acetonă şi nitrit de metil în eter, în prezenţa HC1, sau din acetonă şi NaN02 în soluţie de ac. acetic, la 0°. Cristale; p.t. 69°; sublimează; e antrenabilă cu vapori; puţin solubilă în cloroform, în benzen, în CC14; insolubilă în eter de petrol; solubilă în alcalii diluate. Sin.: Propanol-l-oximă, Piruvaldoximă. Izonitrozocetone. Clasă de combinaţii rezultate prin nitrozarea cetonelor. Se obţin, fie în cataliză acidă, prin tratarea directă a cetonelor a-metilice sau metilenice, cu HN02 la rece, fie în cataliză bazică, prin tratarea cetonelor cu esteri ai HN02 în prezenţa etoxidului de sodiu, sau prin izomerizarea spontană a nitrozoderivaţilor. Grupa izonitrozo (=N—■ OH) intră numai în poziţia a a cetonelor metilice sau metilenice. Izooetan. (CH3)3CCH2CH(CH3)2. Gr. mol. 114,22. Lichid incolor; p.t. —107,45°; p.f. 99,3°; d20 0,6919; 1,3915; e inso- Iubii în apă; greu solubil în alcool; solubil în eter. Se obţine sintetic prin dimeri-zarea izobutenei "(catalizator ac. fosforic) şi hidrogenarea izooctenei obţinute (catalizator de Ni). Sin.: 2,2,4-Trimetilpentan. Izooetene. Amestec de izomeri obţinut prin polimerizarea izobutenei cu H2S04 la rece, la care predomină 2,4,4-trimetilpentenă--(1) cu cifra octanică 86 (— 80%) şi 2,4, 4-trimetilpentenă-(2), cu cifra octanică 89 (—20%). Prin hidrogenarea acestora se obţine izooctanul tehnic. Izopelletierină. Gr. H N CH2CO-/ \/ 2 ch2 mol. 141,2. Alcaloid monociclic obţinut din rădăcina de " Punica granatum. Lichid ule-ios; p.f.10 mm 86°; df 0,96; n'g 1,4683. E solubilă în alcool, în cloroform, în acizi diluaţi. Clorhidrat: cristale; p.t. 146°; e solubil în apă, în alcool. Sin.: 2-Acetonilpiperidină, Izopunicină. 20 Izopentan. (CH3)2=CH — CH2—CH3. Gr. mol. 72,15. Se obţine prin distilare fracţionată -din —Lichid incolor; p.t. -159,6°; p.f. 27,95°; d420 0,6199; tifj 1,3579; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. E întrebuinţat ca dizolvant, 397 Izoserină la prepararea derivaţilor cloruraţi. Sin. 2-Metilbutan. Izopestox. Insecticid pe bază de C8H1903S2P, dietil-(etilmercaptoetil)-tiofosfat. E toxic pentru om; LD50=25/50 mg/kg. Izopoliacid. Acid rezultat prin condensarea a cel puţin trei resturi acide ale unui aceluiaşi acid. Acid complex în care atomul central este un atom comun cu metalul restului acid (paraizopoliacid) sau un atom de H (metaizopoliacid). Exemple: ac. pa-rawolframic: H6[W(W04)6]; ac. metawol-framic: H6[H2(W12O40)]; etc. Izopren. Gr. mol. 68,11- Dienă. Unitatea GH =CH_____C=CH2 structurală (monomer) I a cauciucului natural CH3 (polimer). Se obţine sintetic din acetilenă + propilenă în* vapori de benzen şi benzină la 350—400° şi 10 at, sau din izopropilacetilenă peste A1203 la presiunea de 50 mm Hg şi 400°. Lichid instabil, oxidabil; p.f. 34 — 35°; 0,861; lip 1,4194. E insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. E întrebuinţat la fabricarea cauciucului sintetic şi a altor elasto-meri; intermediar în sinteza organică. Sin. 2-Metilbutadienă-(l,3). Izopropilacetonă. V. Metilizobutilcetonă. Izopropilamină. (CH3)2CHNH2. Gr. mol. 59,11. Lichid incolor, inflamabil; d 0,894; p.t. —101,2°; p.f. 33°; e solubilă în apă, în alcool, în eter. E folosită ca inhibitor de coroziune, ca solvent, intermediar la obţinerea de medicamente, coloranţi, insecticide. Izopropilantipirină. C14H18N20. Gr. mol. 230,30. Se obţine prin metilarea 1-fenil--3-metil-4-izopropil-pirazolonei. E întrebuinţat ca analgezic în preparate farmaceutice (de ex. Soridon). Izopropilat de aluminiu. Al(OG3H7)3. Gr. mol. 204,23. Masă cristalină albă, e solubil în alcool, în benzen; d 1,035; p.f. io_20mm 135 — 145°; p.t. 118,5°; se descompune în apă. E întrebuinţat ca reducător în sinteze organice. p-Izopropilbenzaldehidă. V. Aldehidă cumi-nică. Izopropilbenzen. G6H5GH(GH3)2. Gr. mol. 120,19. Lichid incolor; p. f. 152 — 153°; d\° 0,864; n^ 1,4947; e insolubil în apă; solubil în alcool, în dizolvanţi organici. Se obţine din petrol, sintetizat din benzen şi propilenă (catalizator H2S04 sau silicaţi de Al). E folosit ca intermediar la fabricarea fenolului şi a acetonei. Sin. Cumen. Izopropilcarbinol. V. Alcool izobutilic. p-Izopropil-m-erezol. Y. Timol. p-Izopropil-o-erezol. V. Carvacrol. Izopropiletilenă. V. Metilbutenă. Izopropilfeuil eter. V. Eter izopropilic al fenolului. Izopropilnoradrenalină. (OH)2C6H3CHOH-CH2—NHCH(CH3)2. Gr. mol. 211,24. Aminofenol sintetizat prin condensarea cloracetil-pirocatechinei cu izopropilamină şi reducerea cetonei obţinute. Baza dă săruri: G lorh idrat : p. t. 166-172°. Sulfat: p.t. 118-122°. Medicament întrebuinţat în astmul bronhie, în emfizem. Sin.: 3,4-Dihidroxifenil-izopropilaminoetanol, Izopropilaminoeta-nol-pirocatechină, Aludrină, Izopropilar-terenol. 2-Izopropil-4-pentenoil«uree. Gr. mol. ch2-ch=ch2 NHCOCH/ C=0 XCH(CH3)2 XNHa 184,23. Ureidă sintetizată din clorura acidului izopr&pilalilacetic şi uree, sau din ac. 5-izopropil-5-alilbarbituric şi alcalii diluate. Cristale insipide; p.t. 194°; e solubilă în apă rece (1:3), în apă caldă (1 : 210), în alcool (1 : 10). Sedativ, hipnotic uşor. Sin.: Alilizopropilacetil-ureee, Sedormid. o-, m-, p-Izopropiltoluen. Y. o-, m-, p-Cimen. Izopuleyol. G10H16OH. Gr. mol. 153,25. 5-Metil~2-izopropenilciclohexanol. Lichid cu miros de ulei de mentă; P-f-i4mm 93— -94°; df,0 1,4723. Sin A8m-p-Mentenol-3. Izoramnelină. Combinaţie lieterociclică din clasa flavonelor, izomeră cu ramnetina (v.). Izorozinduline. Materii colorante naftofena-zinice, substituite în nucleul benzenic cu grupe aminice. Izosafrol. Gr. mol. 162,08. Lichid incolor, O ch/ xc6h3-ch=ch-ch3. xo/ izomer cu safrolul. Se obţine prin tratarea safrolului cu KOH alcoolic. Forma trans: p.t. 6,7-6,8°; p.f. 252°; df 1,122; n^ 1,5782. E solubil în alcool, în eter, în benzen. E întrebuinţat la fabricarea helio-tropinei. Sin. 3, 4-Metilendioxi-l-propenil-benzen. Izoserină. H2N - CH2 - GHOH - GOOH. Gr. mol. 105,09. Acid 2-hidroxi-3-aminopro-pionic. Substanţă care apare în mai multe forme izomere, optic active: Forma ( + ): + 32,44° (în apă). Forma (—): p.t. 199—210° (cu descompunere); [a]^0 —38,58° Izospin 398 (în apă). F o r m a ( + ): p.t. 248° (cu descompunere); e solubilă în apă; A(acid) — = 5,37 • IO-10 la 25°; A(bază) = 6,03 • IO-12 la 25°. Izospin. Variabilă dinamică atribuită nucleonului. Acest izospin este egal cu 1/2 (este izospinul total al nucleonului) şi proiecţia sa pe o axă oarecare poate să ia două valori: + 1/2 şi —1/2. Primul caz (+1/2) desemnează starea de proton a nucleonului, iar al doilea (—1/2), starea de neutron a nucleonului. Izospinul nu are nimic comun cu spinul obişnuit, care este un moment cinetic. Termenul „izospin” tinde să înlocuiască termenii vechi de „spin izo-topic” sau de „spin izobaric”. Izosteră. Curbă în diagrama de stare a unui sistem fizico-chimic, pentru care volumul specific al sistemului care se transformă rămîne constant. Izosteră de adsorbţie. Curbă care arată variaţia cu temperatura a presiunii necesare pentru a păstra o anumită cantitate de gaz adsorbită pe o suprafaţă solidă dată. Izoterm. Care are temperatura constantă. Procesele izoterme sînt acelea care se produc fără schimbare de temperatură. Izoterma de adsorbţie a lui Freundlich. Relaţie empirică care arată variaţia adsorb-ţiei cu presiunea, la temperatură constantă: —=kp^n, în care: x e masa de gaz adsor-m bită; m — masa adsorbantului; p — presiunea la care are loc adsorbţia; k şi n sînt două constante. Izoterma de adsorbţie a lui Lancjmuir. Relaţie intrecantitatea de gaz adsoTbită de o suprafaţă anumită de adsorbant şi presiune: 6=■ j, în care: 0 e fracţiunea din suprafaţă acoperită de gazul adsorbit; p — presiunea gazului; b — o constantă. Izoterma lui van't Hoff. Relaţie care dă variaţia energiei libere într-o reacţie chimică, care n-a atins starea de echilibru: —AF—RT’ In Kp—RT £v* In pi, în care: —AF e scăderea de energie liberă; R — constanta gazelor; v$ — numărul de moli din fiecare reactant; pt — presiunea parţială corespunzătoare. Sin. Izotermă de reacţie. Izotermă. 1. Relaţie matematică în care temperatura rămîne constantă. — 2. într-o diagramă de stare, curba care uneşte punctele cu aceeaşi temperatură. Izotermă de adsorbţie. Relaţia dintre masa substanţei adsorbite şi masa adsorbantului, la o temperatură anumită. Izotioeianat de alil. V. Alilsenevol. Izotioeianato. Radicalul S=C=N— în compuşi organici. Izotioeianaţi. Compuşi care conţin anionul: S=C=N—. Pentru esterii acidului izo-tiocianic, v. Senevoli. Izotiociano. Radicalul S = C=N—. Izotoni. Elemente care posedă acelaşi număr de ordine în sistemul periodic V. Elemente izotone. Izotonie. Care are aceeaşi presiune osmotică. Izotopi. V. Elemente izotope. Izotrop. Se spune despre un mediu care are aceleaşi proprietăţi, independent de direcţia după care sînt observate. Izotuionă. C10H16O. Gr. mol. 152,23. 1,2-Di-metil-5-izopropilciclopentanonă-(3). Cetonă cu schelet ciclopentanic, care se obţine prin încălzirea tuionei (terpen biciclic) cu H2S04. Lichid; p.f. 231-232°; 0,9282; nf,0 1,48277. Izovaleral. (CH^CHCHsjCHO. Gr. mol. 86,13. Lichid incolor, cu miros de mere; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter; d 0,765, p.t. —51°; p.f. 92°. Se obţine prin oxidarea acetatului de amil sau prin oxosinteză. E întrebuinţat la fabricarea unor răşini sintetice, a" unor medicamente, a unor acceleratori de vulcanizare, în parfumerie. Sin.: Izovaleral-dehidă, Aldehidă izovalerianică. Izovalerianat de bornil. C15H2602. Gr. mol. 238,36. Lichid incolor, insipid, cu miros aromatic; d15 0,955; p.f. 254—256°; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în cloroform. Se obţine sintetic din...ac. izo- vaîerianic, borneol, în prezenţa unui des-hidratant. Medicament analeptic, folosit în isterie, în neurastenii etc. Sin. Bornival. (1) (3) (4) Izovanilină. C6H3(CHO) (OH) (OCH3). Gr.mol. 152,06. E izomeră cu vanilina. Cristale; p.t. 116-117°; p.f.15mm 179°; d 1,196; e solubilă în alcool, în eter, în ac. acetic, în cloroform, acetat de etil, apă caldă, benzen cald. Sin.: 3-Hidroxi-4-meto-xibenzaldehidă, 3-Hidroxianisaldehidă. Izoviolantronă. C^H^Og. Gr. mol. 456,47. Materie colorantă din clasa coloranţilor antrachinonici, obţinută prin acţiunea KOH asupra clorbenzantronei. Izoxazol. Gr. mol. 69,06. Compus hetero-ciclic cu caracter aromatic, sin-n n tetizat din aldehidă propar-HC N Şi hidroxilamină. Lichid, - cur miros piridlnic; p~.f. 95— 0 95,5°; df 1,0843; e solubil în apă (1 : 6). E întrebuinţat în sinteza unor medicamente. 399 Kaempferol împiedicare sterică* Efect de micşorare a vitezei de reacţie, produs asupra unei grupe reactive din moleculă, de substituenţi care se găsesc în vecinătatea ei. împiedicarea sterică se datoreşte ocupării spaţiului din jurul atomului reactiv, prin volumul mare al substituenţilor. Exemplu: derivaţii te-trasubstituiţi în poziţiile a şi a' ai eielo- hexanonei nu mai reacţionează cu hidroxil-amina spre a forma oxima respectivă, înearbonizare. Proces fizico-chimic complex, care consistă în transformarea biochimică lentă, în mediu anaerob, a substanţelor organice din plante, în cărbuni de pămînt. înveliş de valenţă. învelişul exterior al unui atom, în care se găsesc electronii de valenţă. Jad. V. Jadeit. Jadeit. NaAl[Si206]. Mineral din grupul piroxenilor, compact sau fibros. Cristale monoclinice de culoare albă-verzuie pînă la verde, cu luciu sidef os, semisticlos; d 6,5 —7,0; durit. 3,30—3,40. Piatră semi-preţioasă. Din jadeit se confecţionează obiecte ornamentale. Sin. Jad. Jalapa. Rădăcini uscate de Exogonium purga, E. Jalapa, Ipomoea purga (fam. Convol-vulaceae), plante originare din Mexic şi din India. Conţine jalapină (glicozidăj, 7 — 12% răşi i, gume, zaharuri. Purgativ drastic. Jasmonă. CnH160. Gr. mol. 164,26. 1-Metil--2-pentenil-eiclopentenonă-(3). Substanţă cu miros de iasomie; d\2.0,944; p,f,12lllm 134-135°; nz£ 1,4979; [a]|>0±0o. Se găseşte în uleiul de iasomie (Jasminum grandiflo-rum). E întrebuinţată în parfumerie. Jasp. Varietate de Si02, impură, de culoare roşie, brună sau galbenă, opacă, fără structură cristalină aparentă, însă cu radiaţii X dă interferenţele oc-cuarţului; este utilizat ca piatră semipreţioasă. Jervină. G27H39NP3. Gr. mol. 425,59. Alca-loid cu structură steroidă (aminoalcool policiclic), obţinut din unele specii de Veratrum sau de Helleborus. Cristale; p.t. 241-244°; [a]|,0-160,lo (din alcool). Clorhidrat: p.t. 308° (din alcool). Medicament hipotensiv. Joule. Unitate de măsură în sistemul MKSA, de lucru mecanic, de energie electrică, de energie. Reprezintă lucrul mecanic efectuat de forţa de un newton, al cărei punct de aplicaţie se deplasează cu un metru pe direcţia şi în sensul forţei. — 2. Unitate de măsură pentru energie electrică, egală cu energia electrică transmisă în timp de o secundă unui circuit electric care primeşte puterea constantă de 1 watt. 1 J = 1 Ws=107 erg. — 3. Unitate de măsură pentru energie, egală cu energia pe care o primeşte un corp, cînd asupra lui acţionează 6 forţă care^eî^cfueăză un lucru mecanic de un*joule. Juglonă. C10H6O3. Gr. mol. 174,15. 5-Hidro-xi-l,4-naftochinonă. Cristale aciculare, galbene, din benzen, eter de petrol; p.t. 155°. E uşor solubilă în apă fierbinte; solubilă în cloroform, în benzen, alcool, eter; în soluţii apoase de alcalii, dînd o coloraţie roşie-purpurie. Se găseşte sub forma de. leucoderivat în cojile nucilor verzi de Juglans regia. Se obţine sintetic prin oxidarea 1,5-dihidroxinâftalinei. K KăenîpTeîdl. gT^Gr. moTT“286,28. %,5,7,4'-Tetrahidroxiflavonă. Cristale galbene; p.t. 276—278°; e puţin solubil în apă; solubil în alcool cald, în eter, în al- caUT dnuâte. Be obţTne dîn plante din Ta-iniliile Leguminosae'şi din Ranunculaceae, prin hidroliza kaempferitrinei. Sin.: Robi-genină, Rhamnolutină. Kainit 400 Kainit. KCl.MgS04 • 3H20. Cristale incolore, monoclinice; d 2,12; e solubil în apă. Se prezintă în mase compacte sau granulare în zăcămintele de sare gemă. Kainit-silvinit. Compus natural, format din kainit, KC1 • MgS04 • 3H20, şi din silvi-nit, KCl-NaCl. Se găseşte în zăcămintele de săruri de potasiu. E întrebuinţat ca îngrăşămînt de potasiu. Kaliborit. KM^BnO^ • 9H20. Mineral. Cristale monoclinice, incolore sau albe; d 2,05. Sin. Heintzit. Kalicreină. Hormon de circulaţie, izolat din pancreas sau din urină. Medicament întrebuinţat în angina pectorală şi în tulburări vasculare periferice. Sin. Padutin. Kalignost. Compus complex cu formula Na[B(C6H5)4]. Gr. mol. 342,24. Tetrafenil-borsodiu sau tetrafenilborat de sodiu. Cristale albe ca zăpada, uşor solubile în apă, în acetonă; mai puţin solubile în eter, în cloroform; practic insolubile în eter de petrol. Se prepară din trifluorură de bor cu reactivul Grignard (preparat din Mg în eter, tratat cu brombenzen) ; după îndepărtarea eterului şi adăugare de apă, se saturează soluţia cu NaGl. Precipită tetrafenil-borsodiul." Reactiv pentru determinarea K (ionii NH4, Rb+, Cs+ interferează). Kalimagneziu. Sulfat dublu de magneziu şi potasiu (K3S04 • MgS04 • 6H20). Conţine 26 — 30% K20. Se prepară din KC1 şi MgS04, după reacţia: 2KCl+2MgS04 -* ^ K2S04 • MgS04+MgCl2. E întrebuinţat ca îngrăşămînt pentru pămînturi sărace, medii şi mlăştinoase. Kaliu. Y. Potasiu. Kalkspat. Carbonat de calciu natural. Material de umplutură pentru grunduri şi chi-turi, emulsii şi vopsele de clei. Kallodent. Polimer acrilic utilizat la proteze dentare. Kanamieină. C1gH36N4011. Gr. mol. 484,50. Substanţă antibiotică produsă de Strepto-myces kanamyceticus. Posedă un spectru antibiotic larg contra microorganismelor gram-pozitive şi gram-negative; e relativ inactiv faţă de streptococi, diplococi, Clos-tridia. E folosită pentru antisepsie intestinală în coma hepatică, contra infecţiilor intestinale. Kaolin. Y. Caolin. Kaolinit. Y. Caolinit. Kaon. Particulă elementară, încărcată pozitiv, negativ, sau neutră, a cărei sarcină electrică este egală, respectiv, cu a pozi- sa este de —1 000 >decît masa electronului. Are simbolul: K(K+, K", K°). Sin. Mezon K . V. şi Mezon. Karatlian. Fungicid pe bază de 22,5% dini-tro-(l-metil-heptil)-fenilcrotonat, 2,5% ni-trofenoli şi derivaţi şi 75% substanţe inerte. E eficace sub forma de soluţii în concentraţia de 0,8%—0,1% contra Oidiu-mului tutunului şi contra altor boli. Karbam. V. Zerlat. Katacol. Y. Acid feniletilacetic. Kefir. Băutură obţinută prin fermentarea laptelui cu un amestec de diferite microorganisme (Dispora caucasica, Schizomicete şi unele specii de Saccharomyces). Kelen. Y. Clorură de etil. Keltham. Insecticid pe bază de l,l-&is-(clo-rofenil)-2,2,2-tricloroetanol, foarte eficace contra moliilor şi mai puţin toxic decît DDT-ul pentru animalele cu sînge cald. Kendall, compus A al lui — . V. 11-Dehi- drocorticosteronă. Kendall, compus B al lui — . Y. Cortico-steronă. Kendall, compus E al lui — . Y. Cortizonă. Kendall, compus F al lui — . Y. Hidroeor- tizonă. Keracianină. C27H32015. Gr. mol. 596,53. Antocian roşu-brun din pieliţa cireşelor (Prunus Avium). Clorura sa (C27H31015C1) cristalizează cu 3 sau 4HaO. La hidroliză dă glucoză, ramnoză şi clorură de cianidină. Kerargirit. Minereu de argint constituit din AgCl, cu 75,2% Ag. Prezintă luciu adamantin, mat sau gras, culoare cenuşie, brună sau violetă. Cristalizează în sistemul cubic; d 5,5 —5,6; durit. 1,5. Keratină. Proteină obţinută din carne, din unghii, copite, pene etc. Pulbere galbenă-brună; e insolubilă în apă, în alcool, în eter, în sucul gastric; solubilă în ac. acetic, în NH4OH diluat, în sucul pancreatic şi în secreţiile alcaline ale intestinului. în farmacie serveşte la acoperirea pilulelor şi a capsulelor „enterice” (care rămîn neatacate în stomac şi sînt dizolvate în intestin). Kermes. Substanţă colorantă animală, formată din corpurile uscate ale insectei femele Coccus ilicis L. E solubil în apă, cu coloraţie roşie. Conţine ac. kermesic, Ci8Hi209. Poate fi folosit, numai cu ajutorul mordanţilor, în industria pielăriei şi în industria" textilă. Kermes mineral. Amestec de trisulfură de Sb şi piroantimoniat de Na sub formă de pulbere roşie-brună, inodoră, fără gust; e insolubilmapă, rnaFrotM,“m^ în HC1 eonc., în carbonaţi şi în hidroxizi alcalini. A fost întrebuinţat, în medicina umană şi veterinară, ca expectorant. 401 Koroseal Kerosen. Amestec de hidrocarburi din petrol, avînd 10—16 atomi de carbon în moleculă. Lichid uleios, galben deschis, sau alb ca apa, cu miros caracteristic, constituind fracţiunea care distilă între 175 şi 325° ; d ~ 0,8; e insolubil în apă; solubil în dizolvanţi obţinuţi din petrol. E întrebuinţat pentru ars în lămpi, ca degresant, la prepararea insecticidelor. Ketobemidonă. V. Gliradon. KetoL Amestec de cetone (în special dipro-pilcetone). Lichid, cu intervalul de fierbere între 60 şi 200°; e incolor; are miros particular. Se obţine prin fermentaţia bu-tirică a rumeguşului de lemn şi distilarea fracţionată a ke toiului brut format.i E întrebuinţat ca dizolvant şi combustibil lichid de sinteză (puterea calorifică, 9 200 cal). Khelina. C14H12Os. Gr. mol. 260,24. 5,8-- Dimetoxi-2-metil - 4' 5'- furo -6,7- cromonă. A fost izolat din seminţe de Ammi visnaga, 0 plantă care creşte în stare sălbatică în ţările din răsăritul Mediteranei, denumită de arabi „Khella”. Cristale amare; p.t. 154-155°; p.f. o,05mm 180-2000; e Pu*in solubilă în apă, la 25°, 25 mg%, în acetonă 3%, în metanol 2,6%, în eter 0,5%. Medicament întrebuinţat în astmă, în an-gina pectorală. Sin. Visamina. Kieselgur. V. Diatomit. Kieserft. MgS04 • HaO. Mineral. Se găseşte în unele zăcăminte de săruri de K; d 2,58; cristale monoclinice, albe sau gălbui; se prezintă şi ca o masă granuloasă; e solubil în apă. Kilogram. Unitate de masă în sistemul MKSA, reprezentată prin kilogramul etalon. Acesta reprezintă masa unui decimetru cub de apă distilată, la maximul său de densitate, cîntărit în vid, la nivelul mării şi la latitudinea de 45°. Etalonul internaţional % uh cilindru de platină iridiată. Kilogramforţă. Unitate convenţională de forţă în sistemul tehnic MKfS, egală cu* greutatea pe care o are 1 kg masă la nivelul mării şi la latitudinea de 45°. 1 kgf = = 981 000 dyn = 9,81 newtoni. Kilogramforţămetru. Unitate de lucru mecanic în sistemul tehnic MKfS, egală cu lucrul mecanic efectuat de o forţă egală cu un kiîogramforţă, cînd punctul ei de aplicaţie se deplasează cu un metru în direcţia şi sensul forţei. 1 kgfm=9,81 * IO7 erg. Kilojonîe. Unitate de măsură în sistemul MK-8, pentru-lgcnr-mecanic sau"euefgîe7~ egală cu 1 000 jouli. Kilo litra. Unitate de volum, egală cu 1 000 litri. Kilometru. Unitate de lungime, egală cu 1 000 metri. Kilo volt. Unitate de forţă electromotoare, de tensiune electrică sau de potenţial în sistemul MKSA, egală cu 1 000 volţi. Kilowatt. Unitate de putere în sistemul MKS, reprezentînd puterea care corespunde unui lucru mecanic de 1 kilojoule, efectuat într-o secundă. Kilowatt-oră. Unitate comercială de energie, egală cu 1 000 waţi-oră sau 3 600 000 jouli. Are simbolul kWh. Kinurenină. Gr. mol. 208,21. Are p.t. 190° CO—CH2-CH(NH2)—COOH CsH4( nh2 (cu descompunere); [a]i>— 28,5°. Produs de oxidare şi de carboxilare a triptofanului în organismul animal (iepure). K-Înveliş. învelişul de electroni cel mai apropiat de nucleul atomilor, constituit din maximum doi electroni K. Kiingherit. Amestec de azbest şi cauciuc. E întrebuinţat la confecţionarea garniturilor de etanşare pentru abur la presiuni înalte, pentru soluţii alcaline, uleiuri, acizi etc. Sin. Clingherit. K-linie. Linie din spectrul de radiaţii X al unui element, obţinută prin difracţia radiaţiilor X, emise la trecerea unui electron de pe un înveliş mai depărtat de nucleu pe o orbită din învelişul K. Kliaker. V. Clincher. foniu şi anhidridă maleică/cu punctul de înmuiere la 105—145°, folosită pentru lacuri de spirt şi nitroceluloză. Konjae-Mananul. Polizaharidă izolată din tubercule de Conophallus konjak Schott (Asia orientală). Este alcătuită din două resturi de manoză şi unul de glucoză, legate în poziţia 1,6 ca polizaharidă. Kopal. Y. Gopal. Koproporfirlnă. Porfirină care apare în urina celor intoxicaţi cu plumb, cu sulfonal, cu anilină (porf irinurie). Nu are radicali vini-lici în moleculă şi conţine patru grupe carboxilice sub forma a*patru resturi de ac. propionic. K-orbită. Traiectorie pe care se mişcă electronii din învelişul K, în jurul nucleului. Koresină. Adeziv pentru lipirea cordului (ţesătură specială) pe cauciuc sintetic (co-polimer butadienă-stiren). Se prepară din fenoli alchilaţi şi acetiienă. Koroseal. Denumire comercială pentru poli-clorura de vinii. 24 — Dicţionar de chimie K-radiaţie 402 K-radiaţie. Radiaţii X emise prin excitarea electronilor de pe învelişul K. Krapplaek. Colorant natural sub formă de săruri metalice ale alizarinei, transparent, roşu aprins, extras din garanţă (Rubia tinctoria), rezistent la apă, la alcool, ulei, var. Sin.: Lac de garanţă, Roşul lui van Dyck. Kripton. Kr. Element în stare gazoasă, din familia gazelor nobile. Nr. at. 36; gr. at. 83,8; prezintă şase izotopi naturali cu nr. de masă 78 (0,342%), 80 (2,23%), 82(11,50%), 83 (11,48%), 84 (57%), 86 (17,43%) şi 17 izotopi artificiali radioactivi; p.f. —152,3°; p.t. —157°; temp. critică —62,5°; preş. critică 54,3 at; d (faţă de aer) 2,89. Se obţine prin distilarea fracţionată a aerului lichid. Recent s-a descoperit că Kriptonul se combină cu fluorul la temperatura aerului lichid, sub acţiunea descărcărilor electrice întunecoase şi formează KrF4, care se prezintă sub forma de cristale incolore, stabile timp de mai multe zile. Krisid. V. a-Naftiltiouree. Krizanol. V. 3-Aurotio-2~propanoî-l-sultanat de calciu. Krysolgan. V. 4-Amino-2-aurotio-salicilat de* sodiu. K-valoare. Constantă fizică cu ajutorul căreia se pot caracteriza polimerii, folosind ecuaţia lui Fikentscher (pentru concentraţii oarecare ale polimerului): lg 7jr _ f 75 A2 = f-J ^ i+ -A’jlO'2, -1,5 K c în care: 7}r este viscozitatea relativă a soluţiei; c — concentraţia polimerului (g/100 ml); K — constantă. Pentru concentraţii mici de polimer, ecua^-ţia este: ^-=2,3x75 K*+K - IO-2, c în care: y)53> este viscozitatea specifică1; c — concentraţia polimerului în g/100 g* solvent. Pentru polimeri formaţi din molecule liniare filiforme/ este valabilă regula Iui Staudinger (v.j. L L 38. Fungicid pe bază de nitrozopirazol. L 0738. Fungicid pe bază de etilen-fos-tiu-ram-trisulfură. L 0785. Fungicid pe "bază*’ de ^etraîînelTP tiuram-tetrasulfură. Lab. Y. Chimozină. Lab-ferment. V. Chimozină. Laborator fierbinte. Denumire folosită în chimia şi în fizica nucleară pentru a desemna un laborator special în care se lucrează cu substanţe radioactive care au activităţi foarte mari. Se foloseşte o protecţie masivă şi se lucrează cu manipulatoare mecanice. Labrador. Mineral. Feldspat plagioclaz, care conţine 50—70% anortit şi 30—50% albit. Cristale triclinice, transparente, sticloase, care au culoare verzuie, cenuşie, albă; d 2,685—2,715; durit. 6. Se foloseşte ca piatră semipreţioasă. Labradorit. Rocă eruptivă, făcînd parte din principal, din labrador sau bytownit şi conţine ca minerale accesorii piroxeni, bio-tit/olivină etc. Cristale triclinice; d 2,7; durit. 6; are culoare albă, brună sau cenuşie. Lac. Soluţie nepigmentată de răşini naturala sau sintetice, cu sau fără ulei vegetal, derivaţi celulozici, bitum, în diferiţi dizolvanţi* care -prim.evapjomrea._dixQ^q peliculă subţire. Lacurile sînt transparente şi incolore sau colorate de liant ori cu coloranţi solubili în dizolvant. Lacurile de ulei, grase, se întrebuinţează la vopsiri exterioare (L 001.5, lac de finisat, şi L 001.6, lac de şlefuit), iar cele slabe* pentru interior (L 001.1). Lacurîle|pe bază de răşini sînt numite după răşina pe care © conţin. Solvenţii folosiţi sînt: white-spiritul, benzenul, alcoolii* etilic, butilic* amilic, izopropilic, acetaţii de etil, de butii, de amil, acetona, hidrocarburile clorurate etc. Sin. Yernis. Lac antiaeid. Lac pe bază de etilceluloză şi benzilceluloză, elastic, omogen, nelipicios* rezistent la temperaturi mai înalte, neinflamabil, rezistent la apă, la alcool, la produse de la distilarea petrolului, la agenţi atmosferici. E întrebuinţat drept pentru finisări. Lac argintiu. Lac pe bază de răşini sinteticii cu sau fără ulei, cu care se lăcuieşter tabla 403 Lac expres de colofoniu pe alumină coloidală în prezenţa clorurii de Ba; eu săruri complexe (v. Coloranţi tip Fanai) şi prin absorbţie pe acid salicilic sau silicaţi. E aplicat in special la vopsirea pereţilor, a pardoselilor colorate şi a vopselelor âe apă, cu coloranţi ca auramină, verde malachit, albastru de metilen, albastru Victoria, violet de metil, rodamină etc. Lac de etichete. Lac pe bază de copal de Manila sau pe bază de răşini epoxidice pentru lăcuirea etichetelor. # care urmează să fie stanţată. Sin. Lac de stanţat L 001.8 sau L* 005.7. Lac auriu. Lac de ulei cu răşină fenolică, care prin uscare la cuptor capătă un ton auriu. E folosit pentru interiorul cutiilor de conserve. Sin. L 001.9. Lac combinat. Lac pe bază de nitroceluloză şi de răşini alchidice sicative, utilizat pentru acoperirea metalelor uşoare (alb: E 102.2, E 232.2; roşu, E 452.2, E'692.2 etc). Lac cristal. Nitrolac cu conţinut de substanţe (anhidridă italică, ac. boric. ac. salicilic, metol) care cristalizează la uscarea lui, dînd peliculei un aspect cristalin. Lac de bitum. Lac pe bază de bitumuri, de asfalturi şi smoale naturale, petrolieri sau obţinute la alte fabricaţii (stearină, acizi graşi sintetici etc.), pure sau în amestec •cu răşini naturale ori cu uleiuri vegetale. Lacul de asfalt pur este anticorosiv, dar nu e rezistent la razele solare şi murdăreşte, prin străbatere, peliculele de vopsele care se aplică deasupra (L 906.2 şi L 906.3). Lacurile de asfalt şi ulei sînt întrebuinţate ca lacuri electroizolante sau pentru diferite vopsiri (şasiuri, vagoane etc.); lacurile pe bază de smoală de stearină sau de acizi graşi se usucă la cuptor şi se întrebuinţează la vopsirea bicicletelor, a lanternelor şi a obiectelor metalice. Culoarea neagră se obţine prin adaos de ulei albastru (Blauol). Întrebuinţarea lor în industria obiectelor metalice este în scădere accentuată. Sin.: Lac de asfalt, Lac oleobituminos. Lac de cauciuc. Soluţie benzenică de cauciuc natural sau sintetic, cu adaos de pigmenţi şi stabilizatori. E întrebuinţat ca protecţie ăntlcorbsîvă. Lac de celuloză. Lac obţinut prin dizolvarea de esteri ai celulozei "(acetat de celuloză, azotat de celuloză) sau de eteri ai celulozei (etilceluloză, benzilceluloză) în solvenţi volatili (acetat de amil, de butii, acetonă, toluen, ciclohexan etc.), cu adaos de plas-tifianţi (ulei de ricin, tricrezilfosfat, dibu-tilftalat etc.) şi coloranţi. Aplicarea se face prin stropire cu pistolul. Lac de colorant. Lac cu pigmenţi organici, obţinut prin precipitarea coloranţilor organici, uneori în prezenţa materialelor de umplutură (alumină coloidală, sulfat de Ba precipitat, talc, cretă etc.). Coloranţii acizi se transformă în lacuri prin precipitare cu săruri solubile de Ba, Ca, Pb, în prezenţa aluminei coloidale proaspăt precipitate (galben de chinolină, eosină, roşu Bengal, galben naftol, coloranţi ^ tip ^ Ponceau). prin precipitare cu tanin pe alumină coioi-dală (violet de metil, rodamine, albastru de metilen, auramină, safranină); cu săpun Lac de garantă. V. Krapplack. Lac de impregnare. Lac utilizat la impregnarea pînzei (v. Emailită) sau a lemnului. Lac de mobile. Mobilele se pot lăcui cu lacuri de ulei sau alchidice, lacuri de şelac, lacuri nitrocelulozice. Primul tip de lăcuire este puţin întrebuinţat. Toate lacurile se aplică pe* lemnul tratat cu un material special (grund) pentru umplerea porilor. Nitrolacurile dau rezultatele cele mai bune calitativ, deşi se aplică mai greu decît celelalte lacuri. Duritatea peliculei este de 2 — 4 ori mai mare, luciul e superior, iar pelicula se poate spăla cu apă fierbinte. Pentru nitrolacurile de mobilă se utilizează nitroceluloza cu viscozitate joasă E 400 — E 620, plastifiată şi combinată cu răşini sintetice (alchidice, nesicative, albertolice, cetonice). Lac de protecţie. Lac de bitum, de cauciuc sau nitrolac, incolor, cu viscozitate mică. Se aplică pe metale lustruite, pentru pro-- tejarea acestora contra ruginii. Lac de rezonanţă. Lac pe bază de copal, şelae,acaroid,pentruinstMmehtemuzîcăl Astăzi se produce pe bază de acetat de polivinil, vinoflex, răşini acrilice. Sin. Lac pentru instrumente muzicale. Lac de spirt. Soluţie în alcool de răşini fenolice, şelac, nitroceluloză tip A şi alte răşini naturale sau sintetice, utilizată pentru modele, jucării, izolaţii, mobile. Lacurile de spirt dau pelicule dure. Lac de uiei. Soluţie de răşini naturale modificate sau sintetice, în uleiuri sicative şi dizolvanţi. E întrebuinţat ca ultim strat pentru acoperirea celorlalte straturi de vopsele, dînd un luciu puternic. Lacurile de ulei pot fi slabe (pentru interior, cu un conţinut mic de ulei, mai mic sau cel mult egal cu cel de răşină; de ex. L 001.1) sau grase (pentru exterior, cu un conţinut de ulei de 2 — 5 ori mai mare decît cel de răşină; de ex. L 001.5, L 001.6, L 001.11). Sin. Lac oleorăşTnds; '" ~ “ Lac expres. Lac pe bază de colofoniu întărit, pentru lucrări de interior nepretenţioase. Sin. L 003 .2...- ........... ...,,..- Lac flori de gheaţă 404 Lae flori d© gheaţă. Lac pe bază de ulei de tung nefiert, care la uscare dă o peliculă încreţită, sau pe bază de nitroceluloză cu produse care cristalizează în peliculă (acetanilidă, centralită, uree). V. Lac cristal. Lac mat. Lac care dă o peliculă mată prin înglobarea de produse matizante, ca: stea-raţi, palmitaţi, naftenaţi de Al, alumină coloidală, ceruri. Lac oleohituminos. Y. Lac de bitum. Lac oleorăşinos. V. Lac de ulei. Lac pentru ambarcaţii. Lac pe bază de ulei de tung rezistent la apă dulce sau sărată. Sin. Lac de bărci L 001,14. Lac pentru duşumele. Email ocru, roşu, brun, pe bază de răşini sintetice cu sau fără ulei, pentru duşumele (E 711.6, E 721.1 şi 2, E 731.6 şi 7, E 771.1). Lac pentru emailuri încreţite. Lac pe bază de ulei, cu uscare la cuptor (120 — 150°), în gaze de ardere, pentru instrumente medicale şi de laborator. Sin. Lac creţ. Lae pentru modele. Lac pe bază de spirt pentru modele de lemn pentru turnătorie. Lac zapon. Lac transparent, rezultat din soluţie de nitroceluloză în esteri, alcooli şi alţi solvenţi, cu adaos de răşini şi plasti-fianţi. Laează. Enzimă din clasa redoxazelor (des-molazelor), prezentă în unele organe animale şi în latexul arborelui de lac japonez (Rhus vernicifera). Goenzima lacazei este ....... Ma.nganul..... ............................. N \ Lacmoid. Gr. mol. 373,31. Indicator sintetizat prin încălzire din [C6H2(OH)3]2 rezorcină şi o soluţie concentrată de NaN02. Gris-C,H,(OH). tale violet închis, puţin 6 K solubile în apă; solubile în alcool, în acetonă, în eter. Indicator în soluţie alcoolică 0,2%: roşu lap H — 4,4; albastru la pH —6,4. E mai sensibil decît turnesolul. Sin. Albastru de rezorcină. Lactacidogen. Sin.: Esterul lui Embden. Laetalbumină. Gr. mol. — 17 600. Pro- teină solubilă în apă; coagulabilă la cald; e precipitată de (NH4)2S04. In lapte de vacă, 015%. Lactame. Amide interne ale y- şi 8-amino-acizilor, rezultate prin eliminarea unei molecule de apă între grupa carboxilică şi grupa aminică din poziţia $ sau y a amino-ăcîzilw respectivi. Lactamele conţin ea grupă caracteristică grupa-NH-CO- legată de restul moleculei. Laetat. Sare sau ester al acidului lactic. Lactat de amoniu. CH3CHOHCOONH4. Gr. mol. 107,11 Lichid siropos, incolor pînă la gălbui, cu miros uşor amoniacal; se descompune la căldură; e solubil în apă, în alcool; d15 1,19—1,21. E întrebuinţat în tăbăcărie, în galvariostegie. Laetat de antimoniu. Masă închisă, solubilă în apă. Se obţine prin reacţia dintre hidro-xidul de antimoniu şi ac. lactic. Se întrebuinţează ca mordant, în industria textilă. Sin. Antimonină. Laetat de butii. CH3CH(OH)COOC4H9. Gr. mol. 146,18. Lichid incolor, cu miros uşor, puţin solubil în apă; e miscibil cu dizolvanţi şi cu diluanţi pentru lacuri; hidroli-zează în prezenţa* acizilor şi a alcaliilor; d 0,974—0,984; p.t. —43°. E întrebuinţat ca dizolvant pentru nitroceluloză, pentru răşini naturale şi sintetice, la fabricarea lacurilor, a cernelurilor, a parfumurilor, a adezivilor. Laetat de calciu. (C3H503)2Ca • 5H20. Gr. mol. 308,3. Sare de Ca a acidului lactic. Pulbere albă, fără miros şi fără gust, solubilă în apă rece (1 : 9,5), în alcool cald; insolubilă în eter. A fost sintetizat biologic prin fermentarea lactică a zahărului invertit, în prezenţa carbonatului de Ca. Medicament remineralizant, antianafilac-tic în urticarie, spasme tetanice etc. Laetat de etil. CH3CH(OH)COOC2H5. Gr. mol. 118,13. Lichid incolor, cu miros uşor; e solubil în apă, în alcool, în cetone, în esteri; d 1,020-1,036; p.f. 154°. Se obţine prin esterificarea acidului lactic cu alcool etilic. E întrebuinţat ca dizolyant pentru lacuri, emailuri, la fabricarea sticlelor de siguranţă, emolient. Sin. Lactonal. Laetat de fier. Fe(CH3CH(OH)COO)2 • 3HaO. Gr. mol. (anhidru) 233,99. Cristale albe-verzui, cu miros uşor neplăcut; e puţin solubil în apă, în alcool; solubil în glice-rină. Se obţine prin reacţia dintre lactatul de Ga şi sulfatul feros, sau direct, prin acţiunea ac. lactic asupra piliturii de fier. E 'întrebuinţat ca medicament. Lactat de magneziu. (CH3CH(OH)COO)2Mg • 3H20. Gr. mol. (anhidru) 202,46. Cristale albe, cu gust amar; e solubil în apă; puţin solubil în alcool. Se obţine prin acţiunea acidului lactic asupra oxidului de Mg, urmată de cristalizare. E întrebuinţat ca medicament. Lactat de mangan. (CH3CH(OH)COO)2Mn • 5H20. Gr. mol. (anhidru) 233,07. Cristale rbşietîce; ~ Iubii în apă, în alcool. Se obţine prin reacţia dintre ac. lactic şi hidroxid de Mn. E întrebuinţat ca medicament. 405 Lamepon A Laetat de sodiu. CH3CH(OH)COONa. Gr. mol. 112,07. Se obţine prin reacţia dintre ac. lactic şi carbonat de Na; p.t. 17°. E întrebuinţat ca medicament, agent higro-scopic, plastifiant, inhibitor de coroziune. Lactat de zinc. (CH3CH(OH)COO)2Zn • 3H20. Gr. mol. (anhidru) 243,52. Cristale albe, solubile In apă. Se obţine prin acţiunea acidului lactic asupra hidroxidului de Zn. E întrebuinţat ca medicament. Laetază. Enzimă din clasa hidrolazelor, grupa carbohidrazelor, subgrupa hexozida-zelor (glicozidazelor). Hidrolizează lac-toza în glucoză -f galactoză (optim la pH = 7). Lactaza este conţinută în unele drojdii; lactaza din lapte este distrusă})rin pasteurizarea şi fierberea acestuia. Laetide. Esteri rezultaţi prin esterificarea intermoleculară a grupelor hidroxilice (alcoolice) şi carboxilice, între două molecule de acid-alcool (oxiacid). Laetime. Combinaţii organice care reprezintă forma „oxi” a tautomeriei lactam-lactimice (tautomerie amidică). Prezintă această tautomerie lactamele care conţin o grupă —OH legată de un atom de carbon, vecin cu azotul iactamic: OH O i n —N=C— ^-NH-C- Forma „oxi“>t| Forma „oxo“, lactimică lactamică Prezintă tautomerie lactam-lactimică oxi-purinele: acidul uric, xantina, hipoxantina. Laetobioză. V. Lactoză. Lactobutirometru. Aparat folosit pentru determinarea conţinutului de grăsime în lapte. Laetofenină. V. Fenolactină. Lactoflavină. Y. Riboflavină. Laetofosfat de calciu. Pulbere albă, higro-scopică, inodoră, cu gust acru; e solubil în apă. Se obţine prin saturarea acidului lactic cu fosfat de Ca. E întrebuinţat ca tonic şi recalcifiant. Lactoglobulină. Proteină; e insolubilă în apă; solubilă în soluţie diluată de NaCl; e eoagulabilă la cald; precipită cu exces de sulfat de Mg; nu precipită cu ac. acetic la rece. Se găseşte în laptele de vacă. Laetol. C10H7OC3H5O2. Gr. mol. 216,23. Lactat de p-naftol. Pulbere cristalină, albă, inodoră, insipidă; e puţin solubil în apă; solubil în alcool. E întrebuinţat ca antiseptic intestinal. Laetometru. Aerometru folosit pentru de ter^ minarea densităţii laptelui, cu scopul de a determina dacă i s-a adăugat apă. Laetonal. V. Lactat de etil. Laetone. Esteri rezultaţi prin condensarea intramoleculară a oxiacizilor. Dintre aceştia, cel mai uşor se condensează y-oxiacizii. Lactonizare. Transformarea y- sau 3-oxiaci-zilor în esteri ciclici, prin eliminare de apă între grupa carboxil şi grupa hidroxil. Reacţia este o esterifieare intramoleculară şi are loc spontan pentru y-lactone, iar pentru 8-lactone, la fierbere, în prezenţă de puţin acid mineral. Se mai prepară y- şi 3-lactone, prin hidroliza acizilor halo-genaţi şi reducerea acizilor cetonici. De asemenea, acizii p, y- şi y, 8-nesaturaţi se transformă în y-lactone, prin tratare cu H2S04 de conc. 50%, la temperatura camerei. Laetopren. Elastomer pe bază de esteri poli-acrilici. Lactoprenul EV este copolimer al acrilatului de etil cu eterul cloretilvinilic, iar lactoprenul BN este copolimer al acrilatului de n-butil cu mici proporţii de nitril acrilic. Ambii se pot vulcaniza. Sînt rezistenţi la temperaturi înalte. Sînt întrebuinţaţi la confecţionarea de robinete, vane, garnituri etc. pentru industria chimică. Lactoscop. Aparat folosit pentru aprecierea opacităţii laptelui, observînd o sursă de lumină, sau citind caractere imprimate, printr-un strat de lapte. Lactoză. C12H22Qn. Gr. mol. 342,3. 4-(P-D-galactozido)-D-glucoză. Dizaharida obţinută din laptele mamiferelor. Produs secundar în industria brînzeturilor. Prin hidroiiză trece în D-galaetoză şi D-glucoză. Forma a- (lactoza comună). Ql2^ 22^11 *HaO. topeşte la 201 — 202°. Prezintă fenomenul de mutarotaţie 92,6° -* +83,5° (40) minute) -> -f-52,3° (22 ore). E solubilă în apă rece (1 : 5), în apă caldă (1 : 2,6); foarte puţin solubilă în alcool; insolubilă în cloroform, în eter. Forma p-. Ci8H82On. Se obţine prin cristalizarea soluţiei concentrate de a-lactoză la 93°; [a]f?-f34°-» + + 46° (1 oră). E întrebuinţată ca aliment pentru copii şi convalescenţi; la fabricarea penicilinei; excipient pentru tablete; în cromatografie ca adsorbant. Sin.: Zahăr de lapte, Laetobioză. Lambert. Unitate de radianţă luminoasă, egală cu radianţa care se stabileşte cînd fiecare centimetru pătrat emite un flux de lumină de un lumen. Lamepon. Produs de condensare a unui ulei suprafaţă, folosit ca auxiliar textil. Lamepon A. Produs de condensare a clorurii de--aleii cu compuşi polipeptidicL Agent Lampă eu vapori de mercur 406 activ de suprafaţă, folosit ca auxiliar textil şi, în general, ca emulsionant. Lampă cu vapori de mercur. Lampă formată dintr-un tub de cuarţ sau de sticlă uviol, care are în interiorul său mercur şi un gaz inert. Vaporii de mercur conduc electricitatea şi se obţine o lumină bogată în radiaţii albastre, verzi şi, în special, ultraviolete, lipsită de radiaţii roşii. Lampă de cuarţ. Lampă cu descărcare electrică într-un gaz conţinut într-un tub de cuarţ; e folosită ca sursă de radiaţii ultraviolete. Lămpile de cuarţ sînt, de obicei, de tipul lămpilor cu vapori de mercur (v.) sau cu orice altă sursă luminoasă bogată în radiaţii ultraviolete. Se întrebuinţează în medicină, în bacteriologie, în industria alimentară, în analiza fluorometrică etc. Lanafucsină. C18H13N308S2Na2. Gr. mol. 509,43. p-Acetilaminobenzenazo-a-naf tol-3, 6-disulfonat de Na. Pulbere roşie-brună, solubilă în apă, în soluţii diluate de NaOH, în HG1, în H2S04. Se* obţine sintetic din clorură de p-acetilaminodi"azobenzen şi ac. [Co(NH3)„]3+. Legătură covalentă. Tipul de legătură între atomi, la care fiecare atom contribuie cu un electron pentru a forma o pereche de electroni, care aparţin în mod egal celor doi atomi, astfel că nu există diferenţă între polaritatea lor. Aceasta constituie o legătură chimică obişnuită. Legătura covalentă nu este ionizabilă. Sin.: Legătură atomică, Legătură homeopolară, Cova-lenţă (v.) Legătură de hidrogen. Legătură care apare între moleculele compuşilor care posedă grupe OH (de ex.: apă, alcooli, fenoli, acizi carboxiliei etc.). Se datoreşte unor legături slabe între atomul de H al unei molecule şi atomul de O al alteia. Exemple: R R R I I I Q-H ... O-H ... O —H ... Legătură de un electron. V. Legătură mono-electronică. Legătură diearbonilieă. Tip de unire a două resturi de monozaharidă, existentă în oligo-sau în polizaharide, în care hidroxilii gli-cozidici ai celor două resturi sînt blocaţi prin puntea eterică. Dizaharidele cu legătură diearbonilieă sînt nereducătoare. Nu dau reacţiile grupei carbonilice. Legătură electrostatică. V. Legătură electro- valentă * — - - —- -.......-— —.......... Legătură electrovalentă. Legătură între doi atomi, care, prin transfer de electroni, au fost convertiţi în ioni încărcaţi electric diferit. Cei doi ioni sînt ţinuţi * împreună de forţele electrostatice care se exercită între sarcini electrice diferite. Transferul de electroni se face, de obicei, în direcţia care dă învelişuri electronice externe complete sau aproape complete pentru ambii atomi. Legătura electrovalentă este o legătură ionizabilă. Sin.: Legătură electrostatică, Legătură ionică, Legătură heteropolară, Legătură polară. Legătură glicozidieă. Legătură de tip aceta-lic, rezultată la eterificarea hidroxilului glicozidic al monozaharidelor cu un aglicon sau cu un alt zahar. Prezintă izomerie de tip a, p după poziţia hidroxilului glicozidic (respectiv a eterului) de o parte sau de nozic. Legătură heteropolară. V. Legătură electrovalentă. 409 Legea diluţiei Legătură homeopolară. V. Legătură covalentă. Legătură iouieă. V. Legătură electrovalentă. Legătură ioni-dipoli. 1. Legătură care se stabileşte In hidratii, în alcoolatii salini, ca: CaCl2 • 6H20; CaCl2 • 3C2H5OH etc. în acest fel de compuşi, stabili numai în stare cristalină, moleculele cu caracter de dipoli (H20, C2H5OH etc.) sînt în general fixate de cationi. — 2. Legătură care se stabileşte în soluţie între ionii unui compus ionizabil (cationi şi anioni) şi dipolii dizolvantului. Această legătură conduce la fenomenul de solvatare. Legătură metalieă. Legătură de tip special, existentă în metale, în care electronii de valenţă< ai atomilor constituenţi — fiind foarte slab legaţi de către atomi — se mişcă liber în reţeaua cristalină. Acest tip de legătură explică proprietăţile metalelor. Legătură monocarbonilieă. Tip de unire a două resturi de monozaharidă în oligoza-haride sau polizaharide, în care hidroxilul glicozidic al uneia dintre monozaharide este eterificat cu un hidroxil neglicozidic al celeilalte, iar hidroxilul glicozidic al celui de-al doilea rest de monozaharidă este eteri-licat cu un hidroxil propriu. Dizaharidele cu legături monocarbonilice prezintă muta-rotaţie, reduc soluţia Fehling şi soluţia amoniacală de argint; prin oxidare trec în acizi carboxilici (bionici), formează oxime, hidrazone şi osazone; sînt reducătoare. Exemple: maltoza, celobioza. Legătură monoelectronică. Legătură prin-tr-un singur electron. De exemplu, în ionul Ha trebuie să se admită că cei doi protoni sînt legaţi printr-un singur electron. Sin. Legătură de un electron. Legătură peptidică. Legătură de tip amidic, —NH—GO—, care se stabileşte între amino-acizi, prin eliminarea unei molecule de apă între o grupă amino şi o grupă carboxilică. Legătura peptidică este caracteristică poli-peptidelor şi proteinelor, care sînt substanţe constituite prin unirea unui număr mare de aminoacizi, prin astfel de legături pepti-dice. Legătură polară. V. Legătură electrovalentă. Legătură semicovalentă. Legătură care are un caracter intermediar între legătura ionică pură şi legătura covalentă pură. Această legătură se stabileşte între atomi care au afinităţi pentru electron inegale. Lege. Enunţarea condiţiilor comune de existenţă a unui mare număr de fapte particulare; relaţie care explică un ansamblu de fapte observate; expresia legăturii necesare, tre cauză* şi efect, după care are loc dezvoltarea fenomenelor din natură şi din societate. Legea acţiunii maselor. Viteza cu care se produce o transformare chimică la o temperatură dată este proporţională cu produsul maselor active ale substanţelor care se transformă la acea temperatură. Legea conservării energiei. In toate fenomenele fizice şi chimice, energia totală a unui sistem de corpuri care se modifică rămîne constantă. Sau: Un sistem izolat îşi păstrează energia constantă, oricare ar îi variaţiile pe care le suferă formele particulare de energie (calorică, electrică, luminoasă, chimică etc.) ale sistemului. Legea eonservării masei In reacţiile chimice. Suma maselor corpurilor care intră într-o reacţie chimică este egală cu suma maselor corpurilor care rezultă din reacţie. Legea conservării materiei. Materia nu se creează, nici nu se pierde; ea se conservă. Legea dezintegrării radioactive. Viteza de dezintegrare a unui element radioactiv este proporţională cu radioactivitatea elementului în acelaşi moment: —- =7,1, unde: d/ -j- este viteza de dezintegrare a substanţei; I — valoarea radioactivităţii în acelaşi moment; X — constanta de dezintegrare. Legea difuziunii. Cantitatea de substanţă difuzată, într-un timp dat, printr-o suprafaţă, este exprimată prin ecuaţia: dc , dco =-2>-r- d*, dx în care dco este cantitatea de substanţă difuzată prin suprafaţa dată în timpul d*, _________________________________ ___ ____ cînd gradientuî de cohcenXrăţie este — D este constanta de difuziune, care reprezintă cantitatea de substanţă difuzată printr-o suprafaţă de 1 cm2, în unitatea de timp, în direcţia în care gradientuî de concentraţie este egal cu unitatea. Sin. Legea lui Fick. Legea'diluţiei. Relaţie între gradul de disociere” al unei substanţe dizolvate şi concentraţia soluţiei, respectiv volumul soluţiei. Relaţia este: K= (1- —r sau K'=-.. . -a) (1 — a)p în care: a este gradul de disociere (ionizare) al substanţei dizolvate; c — concentraţia totală a soluţiei, exprimată în mol/1; p — volumul soluţiei; K şi K' sînt constante. Legea diluţiei nu se aplică decît se aplică, deoarece nu ţine seamă de efectul activităţii ionilor şi moleculelor nedisociate. Sin. Legea lui Ostwald. Legea distribuţiei 410 Legea distribuţiei. Dacă unui sistem format din două lichide parţial miscibile i se adaugă o substanţă solubilă în ambele lichide, distribuţia* substanţei în cele două lichide se face* astfel, încît raportul concentraţiilor în cele două faze este constant, independent de cantitatea de substanţă dizolvată. Abateri se observă în cazul soluţiilor concentrate, datorite asocierii, ioni-zării substanţelor dizolvate etc. Sin.: Legea repartiţiei, Legea lui Nernst. Legea echilibrului mobil. Cînd unul dintre factorii (presiune, temperatură, concentraţie) care condiţionează echilibrul unui sistem variază, sistemul se modifică pentru a se opune variaţiei produse de factor şi s-o anuleze. Sin. Legea sau principiul lui Le Chatelier-Braun. Legea fazelor. Relaţia care arată condiţiile de echilibru într-un sistem, în funcţie de numărul de faze, de numărul de componente şi de numărul de grade de libertate posibile în condiţiile date. Dacă C este numărul componentelor, F—numărul fazelor şi L — numărul gradelor de libertate, atunci: Legea gazelor ideale. Relaţia dintre presiunea, volumul şi temperatura unui gaz: pV—RT, în care: p este presiunea la care se găseşte gazul; V — volumul molar; T — temperatura absolută; R — constanta oazelor GazeL reale nu urmează aceas- tă lege. Legea gravitaţiei. Forţa de atracţie între două corpuri cu masele m1 şi m.2 e proporţională cu produsul maselor şi invers proporţională cu pătratul distanţei, r, dintre centrele lor: -...........-..-. .......................... T r* ' unde/^6,67 • IO""8 dyn • cm2 • g~2 sau f— =6,67 • IO"11 N • m2 • kg-2. Legea lui Avogadro. Volume egale din orice corp gazos, luate la aceeaşi temperatură şi la aceeaşi presiune, conţin acelaşi număr de molecule. Legea lui Beer. Relaţie care se aplică la absorbţie unui fascicul paralel de radiaţii monocromatice într-un mediu omogen izotrop, exprimată prin ecuaţia /=J0* l(Tsdc, în care: I este intensitatea radiaţiei transmise; I0 — intensitatea radiaţiei incidente; s — absorbtivitatea sau coeficientul molar de extincţie, o constantă caracteristică pentru material şi frecvenţă; d — lungimea internă a celulei; c — concentraţia. Legea lui Berthelot-Nernst. Raportul dintre constant pentru o temperatură dată. Legea lui Berthollet. Starea de echilibru într-o reacţie chimică nu depinde numai de afinitatea chimică dintre reactanţi, ci şi de masele relative ale substanţelor reac-tante. Legea lui Boltzmann. Nume dat uneori aplicării principiului repartiţiei energiei unui sistem molecular. Sin. Principiul echipar-tiţiei energiei (v.). Legea Iui Boyle-Mariotte. Produsul dintre presiunea şi volumul unui gaz este constant, la o temperatură dată: j9c=const. Această lege se aplică numai gazelor ideale sau perfecte; gazele reale prezintă abateri. Legea lui Charles. Volumul unui gaz, ţinut la presiune constantă, variază proporţional cu temperatura absolută. Această lege este urmată numai de gazele perfecte; gazele reale prezintă abateri. Legea Iui Clausius. Căldura specifică a unui gaz perfect, sub volum constant, este independentă de temperatură. Legea lui Coulomb. Forţa care se exercită între două corpuri încărcate cu sarcini electrice, în vid, este direct proporţională cu produsul sarcinilor (ql9 q2) şi invers proporţională cu pătratul distanţei (r) dintre ele: F- Ml r2 ' într -un mediu oarecare, formula devine: F- Mă în care s este constanta dielectrică a mediului. Forţa este de atracţie dacă sarcinile sînt de semn contrar, şi de repulsie, dacă sînt de acelaş sens. Legea luî Curie. PefftFu s netice, susceptibilitatea magnetică este invers proporţională cu temperatura absolută. Legea lui Dalton. Presiunea exercitată de un amestec de gaze, care nu reacţionează între ele, este egală cu suma presiunilor exercitate de fiecare gaz în parte, dacă ar ocupa singur volumul ocupat de amestec, temperatura rămînînd neschimbată. Legea lui Dulong şi Petit. Produsul dintre greutatea atomică şi căldura specifică a elementelor în stare solidă este constant şi are valoarea ~6,4. Fac excepţie de la această lege elementele: Si, B, Be, C; la temperaturi înalte, chiar şi aceste elemente prezintă valori apropiate de 6. Legea Iui Fajans şi Soddy. Numărul atomic al unui element rezultat în dezintegrările radioactive depinde de numărul atomic al elementului de ia care s-a plecat şi de par- cule a, numărul atomic al elementului emiţător scade cu două unităţi, iar greutatea atomică, cu patru unităţi*; prin emiterea 411 Legea proporţiilor definite unei particule (3, numărul atomic creşte cu o unitate, iar greutatea atomică rămîne neschimbată. Sin. Legea deplasărilor radioactive. Legea lui Fick. V. Legea difuziunii. Legea lui Graham-Bunsen. Vitezele de difuziune ale gazelor care difuzează printr-un perete poros sînt proporţionale cu presiunea gazelor şi invers proporţionale cu rădăcinile pătrate ale densităţilor gazelor, respectiv cu greutăţile lor moleculare. Legea lui Grotthus-Draper. Singurele radiaţii care provoacă transformări chimice sînt acelea care sînt absorbite. .Legea lui Guldberg şi Waage. V. Legea acţiunii maselor. Legea lui Henry. Cantitatea de gaz dizolvată într-un volum dat de dizolvant, la temperatură constantă, este direct proporţională cu presiunea gazului asupra lichidului cu care este în echilibru. Legea lui Hess. Cantitatea de căldură degajată într-o reacţie chimică, care se produce în mai multe etape şi pe mai multe căi, este independentă de reacţiile intermediare, cu condiţia ca stările iniţială şi finală ale sistemului să fie aceleaşi în cele două şiruri de transformări. Legea lui Joule. Căldura produsă prin trecerea unui curent electric este proporţională cu pătratul intensităţii curentului, cu timpul si cu rezistenta opusă de conductor: Q = 0,239/2jRL Legea lui Kohlrausclt. Pentru o diluare infinită, fiecare ion contribuie la conductivitatea totală limită cu o anumită parte, care naturatoiraîui' cu' care este asociat, pentru un anumit solvent şi o anumită temperatură. Conductivitatea limită poate fi deci considerată ca suma a doi factori independenţi, care corespund fiecăruia dintre ioni: Xoo=Xa-f-Xc, unde: Xoo' este conductivitatea limită; Xa — conductivitatea sau mobilitatea anionului; X>c— conductivitatea sau mobilitatea catio-nului. Sin. Legea migraţiei independente a ionilor. Legea lui Kopp. Căldura moleculară a unui compus solid este aproximativ egală cu suma căldurilor atomice ale elementelor constituente. Legea lui Lambert. Absorbţia unei radiaţii de către un mediu omogen este funcţie de grosimea mediului străbătut: I=IqQ~!x1 , unde: 70 este intensitatea radiaţiei inci-dente; I — intensitatea radiaţiei emergen-te ; e băzalogaritmilor naturali; a — coe- ficientul de absorbţie; l — grosimea stratului absorbant traversat de lumină. V. şi Legea lui Beer. Legea lui Le Chatelier-Braun. V. Legea echilibrului mobil. Legea Iui Moseley. Rădăcina pătrată a frecvenţei unei linii, din spectrul X dat de un element, este funcţie liniară a numărului atomic al elementului; Vv~ = a(iV—6), unde: v este frecvenţa; N — nr. atomic; a — constantă; b constantă care are aceeaşi valoare pentru toate liniile unei serii. Legea lui Nernst. V. Legea distribuţiei. Legea lui Ohm. Intensitatea curentului care străbate o porţiune de circuit este proporţională cu diferenţa de potenţial dintre capetele porţiunii respective şi invers proporţională cu rezistenţa ei. în cazul unui circuit închis, intensitatea e proporţională cu forţa electromotoare a generatorului din circuit şi invers proporţională cu rezistenţa totală a circuitului. Legea lui Ostwald. V. Legea diluţiei. Legea lui Proust. V. Legea proporţiilor definite. Legea lui Raoult. Scăderea relativă a tensiunii de vapori deasupra unei soluţii de substanţă nevolatilă într-un dizolvant volatil este proporţională cu fracţia molară a substanţei dizolvate în soluţie. Legea lui Sfark-Einstein. Orice moleculă care ia parte la o reacţie fotochimică absoarbe o cuantă din radiaţia caracteristică de care este indusă reacţia chimică considerată. Legea lui Trouton. Raportul dintre căldura latentă de vaporizare moleculară a unui lichid şi temperatura sa absolută de fier- fiind egal cu 21. -^“=21. (M — gr. mol. a lichidului; L — căldura latentă de vaporizare; T — temperatura absolută de fierbere). Pentru substanţe care sînt asociate în stare lichidă, raportul este mai mare (26,9 pentru alcool, 25,9 pentru apă). Legea lui vaa t’Hoff. Presiunea osmotică a unei soluţii de neelectrolit este egală cu presiunea* pe care ar exercita-o substanţa dizolvată dacă ar fi sub forma unui gaz ideal şi ar ocupa acelaşi volum cu soluţia. Legea migraţiei independente a ionilor.V. Legea lui Kohlrausch. Legea periodicităţii. Proprietăţile fizice şi chimice ale unui element chimic variază periodic în funcţie de numărul său atomic, adică de poziţia* pe care o ocupă elementul în sistemul periodic. Legea proporţiilor definite. Raportul dintre greutăţile corpurilor care se combină, pentru a forma acelaşi corp, este invariabil. Sin. Legea lui Proust. Legea proporţiilor multiple 412 Legea proporţiilor multiple. Cînd două elemente se combină şi formează două sau mai multe corpuri compuse, între diferitele cantităţi dintr-un element care se combină cu aceeaşi cantitate din celălalt element există un raport simplu (raport de numere întregi). Sin. Legea lui Dai ton. Legea repartiţiei Y. Legea distribuţiei. Legile combinării gazelor. 1. Cînd două gaze se combină, există un raport simplu între volumele gazelor care se combină. — 2. Cînd două gaze se combină pentru a da un corp gazos, există un raport simplu între volumul compusului obţinut şi volumul fiecărui component. —3. Cînd două gaze se combină pentru a da un compus gazos, volumul corpului gazos rezultat nu este niciodată mai mare decît suma volumelor componenţilor. Sin. Legile lui Gay-Lussac^ Legile lui Faraday. 1. Cantitatea de electrolit transportată la cei doi poli este proporţională cu cantitatea de electricitate care a traversat soluţia. —2. Echivalentul electrochimie este proporţional cu echivalentul chimic. —3. Cantitatea de electricitate de 96 500 coulombi depune la electrozi un echi-valent-gram din orice ion. Legile lui Gay-Lussae. V. Legile combinării gazelor. Legumină. Proteină vegetală din clasa glo-bulinelor, prezentă în bobul de mazăre (caracteristic). E insolubilă în apă pură şi în soluţii saline concentrate, dar e solubilă în soluţii diluate ale sărurilor neutre. Conţine ac.'glutamic (17%), arginină (- 12%), leucină -f- izoleucină (8%). L-Electron. Electron situat pe al doilea înve-li^de electroni din jurul nucleului atomului. Lemn ameliorat. V. Compreg, v. Impreg. Lenieet. Acetat de aluminiu bazic. Pulbere albă, cu miros slab de ac. acetic. Pierde treptat ac. acetic, devenind mai alcalin şi mai greu solubil în acizi. E insolubil în apă; solubil în acizi minerali şi în hidroxizi alcalini. E întrebuinţat ca mordant în vop-sitorie şi ca impermeabilizant; la fabricarea lacurilor; ca medicament în eczeme şi în ulcere externe cronice. Lenigalol. C6H3(COOCH3)3. Gr. mol. 252,22. Triacetat de pirogalol. Pulbere cristalină albă; p.t. 165°; e puţin solubil în apă; solubil în alcool. Se obţine sintetic din anhidridă acetică, acetat de Na şi pirogalol. E întrebuinţat în pomadă contra eczemei. Lenzină. Sulfat de Ca natural; conţinutul de alb 82-86%; pH = 6,7-7,15; indicele de refracţie faţă de aer 1,52; d 2,2—2,8. E vopsele de calitate inferioară, la fabricarea hîrtiei şi la producerea pămînturilor colorate. Sin. Spat uşor. Leonil C. Produs de condensare a alcoolilor graşi obţinuţi din uleiul de cocos cu nouă molecule de oxid de etilenă. Agent activ de suprafaţă, neionic, folosit ca agent de spălare şi de degresare în industria textilă. Leonil FFO. Produs de condensare a unui mol de hexil-heptilnaftol cu nouă moli de oxid de etilenă. Agent activ de suprafaţă, neionic, folosit ca agent dispersant şi solubilizant în operaţiile de vopsire în industria textilă. Leonil O. Produs de condensare a alcoolului oleic cu douăzeci de moli de oxid de etilenă. Agent activ de suprafaţă, neionic, folosit ca agent auxiliar textil/mai ales în operaţiile de vopsire. Lepldină. C10H9N. Gr. mol. 143,18. 4-Metil-chinolină. Heterociclu din grupa chinolinei, sintetizat prin distilarea uscată a cinconi-nei sau din amestec echimolecular de acetonă, HGHO şi anilină, saturat cu HC1 gaz. Lichid uleios incolor; p.f. 261 — 263°; p. solid. 0°; d20 1,086; e solubilă în alcool, în benzen, în eter: oc. Trebuie păstrată la întuneric. Lepidolit. KLi2Al[(F, OH)2Si4O10)], Mineral. Cristale monoclinice, sidefoase, roşii, albe, cenuşii sau verzi; se mai numeşte şi mică de Li; d 2,8—2,9; durit. 2,5—3. E folosit la obţinerea litiului. Lepton. Particulă elementară cu masă mică. Exemple: electron, pozitron, neutrino, an-tineutrino. Leşie. 1. Soluţie apoasă alcalină cu proprietăţi detergente. —2. Soluţie de NaOH, întrebuinţată la rafinarea derivatelor din petrol. —3. Apele-mame rămase de la cristalizări. ... Leşie bisulfitică. Soluţie de bisulfit de calciu cu un exces de bioxid de sulf. Se obţine prin trecerea bioxidului de sulf prin lapte de var sau prin tratarea pietrei de var cu apă si bioxid de sulf, în turnurile de leşie: CaC03+2S02+2H20 -> Ca(HS03)2-hC02+ H-H20. E întrebuinţată la fabricarea celulozei din lemn de molid, de fag, plop. Leşie sulfitieă. Reziduul de la fabricarea celulozei din lemn. Lichid vîscos, brun închis, avînd 12—14° Be, care conţine lig-nină, manoză, galactoză, glucoză, pentoze, ac. sulfuros etc. Se poate întrebuinţa la fabricarea alcoolului etilic, însă acesta are un conţinut de 0,8—3,2% alcool metilic;îa fabricarea drojdiei furajere; la fabricarea vanilinei; de asemenea, ca extract tanant lichid; ca spumant, emulsifiant, adeziv. Leucină, (CH3)2CHCH2CH(NH2)CQOH. Gr. noic, ac. ’ a-aminoizocapronic. Aminoacid esenţial creşterii, izolat din gluten, cazeină, chera tină. A fost sintetizată din NH40H 413 Lichid asociat şi ac. a-bromizocapronic. Forma L-(formă naturală): cristale; sublimează 1a 145 — 148°; se descompune la 293—295° (tub închis); [a]|> —10,8° (în ac. acetic; e solubilă în alcool de 99°, 0,72 g°/00; în apă la 25°, 24%0. Forma DL- (racemică) (sintetică): cristale; se descompune la 332°; sublimează; e solubilă în apă la 25°, 9,9°/00; în alcool de 90°, 1,3°/00; insolubilă în eter. Leueit. K(AlSi206). Are d 2,45 — 2,50; durit. 5,5 —6,0; sub 605° e rombic — forma peste 620° e cubic — forma a-; alb-ce-nuşiu, rar incolor, cu luciu sticlos. Este folosit ca îngrăşămînt potasic. Leucită. Gorpuscul avînd o formă specifică, inclus în citoplasmă celulelor vegetale. Ami-loleucitele, incolore, iau parte la formarea granulelor de amidon; cloroleucitele, colorate, conţin clorofilă; hidroleucitele (denumite şi vacuole) conţin numai apă. Leucoderivat. Combinaţie organică rezultată prin reducerea anumitor materii colorante. Leucoderivaţii, spre deosebire de materiile colorante din care provin, sînt substanţe uşor solubile în apă sau în alţi dizolvanţi şi sînt folosite ca produse intermediare în vopsitoria textilă, fiindcă pătrund uşor în fibre. Prin oxidare cu oxigen din aer, leucoderivaţii regenerează materiile colorante din care provin. Sin. Leucobază. Leucoindigo. Y. Alb de indigo. Leucoplast. Produs constituit dintr-o masă de cauciuc natural, cu adaos de lanolină, vaselină, ceruri, oxid de fier etc., masa fiind întinsă pe o pînză specială prin văl-ţuire. Piaza se taie în.uiiferite.lăţimi -.şi., grosimi şi se înfăşoară apoi pe role metalice sau de carton. Levigare. Mărunţirea pînă la pulbere fină a bulgărilor unor substanţe, prin măcinarea în apă sau în alt lichid, cum şi sedimentarea fracţionată (minereurile se pot separa de gangă prin levigare). Levogir. Compus cu proprietatea de a roti spre stînga (în sensul acelor unui ceasornic) planul luminii polarizate, cînd este străbătut de aceasta. Exemplu: levuloza (fruc-toza). Levoglucozan. V. Glucozan. Levozină. Polifructozan izolat din făina de secară. Sin. Secalină. Le vu lina Ideii idă. CH8CO(CH2)2CHO. Gr. mol. 100,11. Este o aldehidă-cetonă. Se formează prin oxidarea multor substanţe na-turale cu schelet izoprenic. Lichid incolor; p.f. 186—188° (cu descompunere); df11,02; 1,4257; e solubilă în apă, în alcool, în eter. Levullnat de calciu. C10H14O6Ga * 2H20. Gr. mol. 306,32. Cristale foarte solubile în apă. Medicament întrebuinţat în calciumterapie şi în alergii (desensibilizant). Levuloză. Y. D-Fructoză. Lewisită. V. Diclor-(2-clorvinil)-arsină. Liant. Material fluid în stare naturală sau adus în stare fluidă, care are proprietatea de a lega între ei componenţii unui material solid (anorganic sau organic) care se găseşte sub forma de granule, de fire, fîşii, bulgări etc. Legarea se datoreşte învelirii componenţilor materialului respectiv cu o peliculă de liant sau întăririi liantului, în urma unui proces fizic (răcire, uscare, dez-emulsionare, recristalizare) sau chimic (oxidare, hidratare etc.). Lianţii pot fi de natură minerală (cimenturi, ipsos, varuri, argilă etc.) sau de natură organică (asfalturi, bitumuri, răşini sintetice etc.). Liaze. Enzime ajutătoare ale desmolizei; produc ruperi ale moleculelor, fără hidro-liză şi fără oxidare (de ex.: carboxilaza produce eliminarea C02 din acizi a-cetonici: CH3COCOOH (ac. piruvic) ^ CH3CHO (acetaldehidă)-f C02. Lieareol. Y. ( —)-Linalol. Lichefiere. Trecerea unei substanţe din stare solidă sau gazoasă în stare lichidă. în primul caz, fenomenul este sinonim cu fenomenul de topire, iar în al doilea, fenomenul este numit şi condensare (în cazul vaporilor). Lichefierea gazelor. Trecerea substanţelor din stare gazoasă în stare lichidă. Operaţia se poate face numai prin comprimare pentru gazele care, la temperatura ambiantă, sînt prin răcire pentru celelalte gaze. Răcirea se realizează prin destindere (detentă) adia-batică. V. Aparatul Linde. Lichid. Corp într-o stare de agregare în care coeziunea dintre particule este mai mică decît la solide, dar mai mare decît la gaze. Forţele de atracţie care se stabilesc între moleculele lichidului şi care variază de la o substanţă la alta nu ascultă de legi generale simple. Lichidele sînt fluide care au formă variabilă şi volum propriu, prezintă tensiune superficială şi tensiune de vapori; punctul de fierbere, o caracteristică importantă a fiecărei substanţe lichide, depinde foarte mult de presiunea exterioară. Unele lichide constau din asocieri de molecule. Lichid asociat. Lichidul ale cărui molecule sînt unite mai multe la un loc. Această asociere se face prin intermediul legăturilor d^~hidrogen sau este datorită interacţiunii între dipolii lichidului. Acesta este cazul acidului fluorhidric, al apei, al alcoolului, al amoniacului lichid etc. Gradul de aso- Lichid cefalorahidian 414 ciere poate fi diferit. Lichidele puternic asociate prezintă o serie de anomalii în proprietăţile lor fizice, faţă de proprietăţile combinaţiilor de acelaşi tip, dar neasociate. Astfel, acestea prezintă, printre altele, puncte de topire şi puncte de fierbere ca şi călduri de vaporizare foarte mari. Lichid cefalorahidian. Lichid conţinut în spaţiul subarahnoidian, existent pe toată axa cerebrospinală. E limpede, incolor; are d 1,002—1,008; indicele de refracţie 1,33516; pH= 7,35 — 7,40; conţine uree, glu-coză, ac. lactic, săruri minerale, aminoacizi, creatinină, ac. uric, lipide, proteine. Raportul albumină/globulină=3. Lichid normal. Lichid în care moleculele eare-1 constituie nu sînt asociate. Lichid polar. Lichid ale cărui molecule au polaritate; în acest caz, afară de atracţia dintre particule, care este proprie şi moleculelor nepoîare, are loc şi o interacţiune între dipolii diferitelor molecule, conducînd la o legare mai puternică între moleculele care constituie lichidul, dînd naştere la lichide cu molecule asociate. Y. Lichid asociat. Lichide miscibile. Lichide care se pot amesteca între ele în orice proporţii, fără să se producă între ele suprafeţe de*separare. Un astfel de amestec este omogen. Lichide nemiscibile. Lichide care nu se pot amesteca între ele în orice proporţie spre a forma un amestec omogen, cum este cazul apă-mercur, apă-petrol. Există, însă lichide care sînt miscibile numai între anumite limite de concentraţie. Exemple: apă-ani-lină, apă-fenol. Aceste limite variază cu temperatura. De fapt nu există lichide ab-sDÎnLnemis'c ib i le; 1 litr-o rn asurăf 6 arte rri i că, chiar lichidele nemiscibile sînt miscibile. galbenă; e inodor, insipid; pluteşte pe apă. E folosit în farmacie şi în pirotehnie. Licuaţie. Separarea a doi sau a mai multor componenţi dintr-un amestec, prin încălzirea acestuia la o temperatură la care un component se topeşte, ceilalţi rămînînd în stare solidă. Operaţia se foloseşte pentru separarea constituenţilor din aliaje. Lidită. Y. Acid picric. Lidocaină. V. -Dimetilamino-2, 6-dimetila-cetanilidă. Ligand. Y. Adend. Lignanl. Termen generic pentru unele combinaţii organice naturale, care se găsesc în unele materii vegetale, în special în răşinile de exsudaţie ale coniferelor. Lignanii sînt alcătuiţi prin unirea a doi radicali aromatici care au cîte un substituent cu trei atomi de carbon în catena laterală. De exemplu: ac. guaiaretic, care e componentul principal al răşinii de guaiac. Lignină. Produs macromolecular, cu caracter aromatic, complex, care însoţeşte celuloza în ţesuturile plantelor şi cu care formează un amestec greu de desfăcut. Lignina este un constituent al lemnului, care reprezintă pînă 1a 30% din greutatea lui. Lignit. V. Cărbuni fosili. Lignofol. Lemn stratificat, obţinut din foi de furnir impregnate cu răşină rezoiică şi presate la cald. Are d 1,25 — 1,4 şi proprietăţi mecanice superioare celor ale lemnului. Lignosuiîonati. Produse secundare rezultate la fabricarea celulozei, prin tratarea lemnului cu sulfit acid de Ga, la fierbere, la 135 — 140°, timp de 10—16 ore şi cînd lig- Lichiriţă. V. Ghicirizină. Licoare de crom. Amestec de ulei vegetal sulfatat, ulei de peşte şi săpun (sau, preferabil, un agent activ de suprafaţă neionic); se foloseşte în emulsie apoasă, la j?H = = 6,2—6,4, în industria pielăriei. Licoarea olandezilor. Y. Dicloretan. Lieopinat. Monoaldehidă nesaturată, derivat al licopinei, alături de metilheptenonă, obţinută prin oxidarea blîndă cu ac. cromic. Licopină. C40H56. Gr. mol. 536,85. Hidrocarbură din clasa carotinoidelor. Materia colorantă din pătlăgelele roşii (Solanum Lyco-persicum). Formează prisme din eter de petrol; p.t. 175°; e solubilă în cloroform, în CS2, în benzen fierbinte; greu solubilă în alcool, în eter de petrol, în eter. Bandă ca-racteristică de absorbţie în CS£ la. 547. 507,5 şi 477 mp. Lieopodiu. Pulbere constituită din sporii plantei Lycopodium clavatum. Are culoare Lignozani. Polizaharide care se găsesc în plante şi au rolul de a conferi soliditate mecanică organelor în care se găsesc. Se mai numesc şi polizaharide de schelet. Ligroină. Fracţiune petrolieră cu p.f. între 90 şi 120°. E întrebuinţată la extracţii; dizolvă uleiuri, grăsimi/ ceruri. Limetină. V. Citropten. Limfă. Lichid provenit din plasma sanguină prin transsudare din capilarele sanguine, cu 94-95% apă; d l,016-l,023;pH = 7,34; 2,5 —4,5% proteine. Conţine fibrinogen, protrombină, albumine, globuline, leueo-cite şi coagulează mai lent decît sîngele. Raportul albumine/globuline=3/4. Rolul principal: transportul materiilor nutritive. Limita de decelare. V. Limita de recunoaşte- ££_ ________________________— --—~----- Limita de diluţie. Concentraţia limită a soluţiei în care se poate identifica sigur o substanţă. Se exprimă în y/ml • 106 sau 415 Linters prin raportul dintre unitatea de greutate a substanţei identificate şi cantitatea de dizolvant "(se face o aproximaţie, punînd greutatea dizolvantului egală cu volumul lui). Deci: Limita de diluţie= — cantitatea de substanţă (g) volumul soluţiei (ml) Limita de recunoaştere. Cantitatea minimă de substanţă care poate fi identificată. Se exprimă în micrograme sau y; lp.g=10~6g= = 1 y- Sin. Limita de decelare. Limonen. C^H^. Gr. mol. 136,23. 1-Metil- 4- izopropenil-A^ciclohexenă; A1,8f9l-p-men-tadienă. A fost izolat din uleiuri eterice (ulei de pin). Lichid incolor, cu miros de lămîie; p.f. 176-178°; df 0,84; nf,0 1,478; e insolubil în apă; solubil în alcool: oo. Dizolvant întrebuinţat în sinteza răşinilor; agent de înmuiere şî de dispersie. Sin.: Di-penten, Ginen. (-j-)-Limonen. Y. Carven. Limonit. Oxid hidratat de fier, cristalizat (2Fe203 • 2H20) sau amorf (Fe203 • wH20); conţine pînă la 60% Fe. E casant, cu luciu slab"; are culoare cafenie sau neagră; durit. 5— 5,5; â 3,4—3,9. Varietăţi: hidrohema-titul, limonitul brun, ocrul galben, oolitele de fier. Varietăţi cristalizate: goethitul şi lepidocrocitul. E întrebuinţat ca minereu de fier. Linalol. C10H18O. Gr. mol. 154,24. Alcool, izomer cu geraniolul şi cu neroiul. Se găseşte în uleiul de lemn de trandafir, de li-naloe, lavandă, bergamote. Forma (-f): coriandrol (în uleiul de linaloe şi coriandru); p.f. 198-200°; df 0,8679; 1,^652'; [a]|,0-f 19,18°. Foi-ma (-1 f licareol (în uleiul de linaloe, trandafir, neroii, salvie); p.f.756 mm 197 — 200°; da»0,8622; nf,°l,4604; [ —14°; re- duce soluţia Fehling. Nu fermentează. D-p-L i x o z a: cristale din alcool; p.t. 117-118°; [a]|,0+5,5o->-14°. L-L i x o-za: cristale higroscopice; p.t. 105°; [a]#— — 5,8 -► —13,5°. DL-Lixoza: cristale; p.t. 95°. Lizină. NH2(CH2)4CHNH2COOH. Gr. mol. 146,19. Diaminoacid prezent în multe proteine: albumină (ou) 6,4%, cazeină (lapte) 6%, gliadină (grîu) 0,6%, gelatină 5,9%, hemoglobină 10,5%, melasă etc. Amino-acid esenţial (nu poate lipsi din hrană). Punctul izoelectricpH = 9,9; Forma L: p.t. 224°, cu descompunere la 210°; e solubilă în apă, în alcool. Sin. Acid a, e-diamino-capronic. L, înveliş-- . Al doilea înveliş de electroni din jurul nucleului. învelişul L conţine un singur electron pentru elementul cu nr. at. 3 (litiu), numărul electronilor crescînd cu numărul atomic. Pentru elementul cu nr. at. 10 (neon) şi următoarele, învelişul L are opt electroni. L, linie-- . Una dintre liniile seriei L a radiaţiilor X, caracteristice pentru fiecare element, emise în cursul unei tranziţii energetice în care un electron de pe un înveliş mai depărtat de nucleu trece pe o orbită din învelişul L. Lobelină.C22H27N02. Gr. mol. 337,4. Alcaloid izolat din planta Lobelia inflata L. (fam. Lobeliaceae). A fost sintetizată de Wieland din glutarat de etil, acetofenonă, amoniac; apoi prin reducere, metilare si oxidare. Cristale; p.t. 130-131°; [oc]jr>—42,65° (în alcool); e foarte puţin solubilă în apă, în eter de petrol; e solubilă în alcool cald, în cloroform, în benzen, în eter. C 1 o r h i-d r a t: p.t. 178 — 180°; [a]f)0—43°; e solubil în apă (1 : 40), în alcool (1 : 22). Stimulent al centrilor respiratorii; folosit în intoxicaţii cu morfină, barbiturice, cu gaz de iluminat, cu CO; folosit de asemenea contra fumatului. Sin. Lobeton. Loess. Rocă sedimentară, rezultată prin acţiunea vîntului, constituită din particule fine de pulbere silicioasă şi de argilă, care sînt slab legate între ele; s-a formaat în era cuaternară. Constitu ie roca-mamă a multor soluri agricole. Lollingit. FeAs2. Mineral. Cristale rombice albe-cenuşii, cu luciu metalic; d 6,8—7,4; 27 — Dicţionar de chimie L, orbită-~ 418 durit. 5 — 5,5. Arseniură de Fe, conţinînd şi Go, Ni, Sb, S. E întrebuinţat ca minereu de arsen. L, orbită— . Traiectorie pe care se mişcă electronii din învelişul L în jurul nucleului. L, radiaţie— . Radiaţie emisă în tranziţiile energetice, cînd un electron trece de pe* un înveliş mai depărtat de nucleu pe una dintre orbitele învelişului L, caracteristică pentru fiecare element. Formează una dintre seriile de radiaţii X emise cînd elementul este folosit ca' anticatod într-un tub de radiaţii X. Lubrifiant. Material lichid, păstos sau solid, întrebuinţat în diferite maşini şi mecanisme, în care forţele de frecare care iau naştere între suprafeţele în mişcare trebuie reduse considerabil.1 Exemple: uleiurile minerale şi unsorile consistente, cum şi multe alte substanţe, ca: uleiuri vegetale şi animale, lubrifianţi sintetici (siliconi, esteri ai poli-etilenei şi polipropilenglicolului etc.), pot fi întrebuinţate în acest scop. Lucit. Denumire americană pentru răşini sintetice transparente, constituite din esteri ai acidului polimetaacrilic. Luciu. Aspect prezentat de un corp, legat de modul în care acesta reflectă lumina. Se deosebesc următoarele tipuri de luciu: a d a-m a n t i n (luciul substanţelor cristaline transparente, cu indice de refracţie mare), sticlos (luciul substanţelor transparente, cu indice de refracţie mic), gras (luciul substanţelor solide care conţin numeroase incluziuni), s i d e f o s (luciul substanţelor solide constituite din numeroase fibre paralele), metalic (luciu prezentat de corpuri cu reflexie metalică); iar în cazul peliculelor de Tacuri şi de vopsele: luciu mat (pentru o putere reflectă-toare de 0—l°/00), luciu de ou (pentru o putere reîlectătoare de l0/oo“ 10°/oo)> luciu s e m i m a t (putere reflectătoare 10°/00— 30°/oo), luciu puternic (putere reflectătoare peste 45°/00). Lueosil. C9H10N4O2S. Gr. mol. 238,27. 5-Me-til-2-sulfanilamido-l ,3,4-tiadiazol. Cristale; p.t. 186-189° (190-192°, 204°). Se obţine sintetic din acetaldehidă, tiosemi-carbazidă şi p-acetilaminobenzensulfoclo-rură în piridină; intermediarul obţinut este oxidat pentru închiderea ciclului şi hidro-lizat. Medicament întrebuinţat în pneumonii, colibaciloză etc. Sin. Tetracid. Lumarith. Denumire comercială pentru ace-tat de celuloză plastifiat în formă de bare, de plăci şi de praf. V. Esteri de celuloză. Lnmen. Unitate de flux luminos, egală cu fluxul emis în unitatea de unghi solid de către o sursă punctiformă uniformă, care are intensitatea luminoasă de o candelă standard. Lumicrom. C12H10N4O2. Gr. mol. 242,23. Combinaţie heterociclică cu caracter aromatic (conţine un nucleu pirazinic şi unul pirimidinic). Se obţine prin degradarea lactoflavinei sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete, alături de lumiflavină. Ace, cu p.t. 300°; e solubil în alcool 90%; greu solubil în apă, în cloroform. Lumiflavină. C13H12N402. Gr. mol. 256,23. 6,7,9-Trimetilbenzizoaloxazină. Cristale; p.t. 33° (cu descompunere); [aj^-flO0 (în apă); e solubilă în cloroform, în apă. Se obţine sintetic prin iradierea cu radiaţii ultraviolete a lactoflavinei (vitamina B2) în mediu alcalin. Sin. Lumilactoflavină. Luminai. V. Acid 5,5-feniletilbarbituric. Lumină. Formă a energiei (energie radiantă), constituită din fotoni (cuante de energie luminoasă), care se deplasează cu o viteză de 2,9979 • 1010 cm/s. Lumina vizibilă cuprinde radiaţiile cu lungimea de undă între o o 4 000 A (lumina violetă) şi 7 000 A (lumina roşie). Lumineseenţă. Emisiunea de radiaţii luminoase, vizibile sau invizibile, obţinute prin excitarea sursei luminescente printr-o descărcare electrică în gaze (lumineseenţă electrică), printr-o reacţie electrochimică (che-moluminescenţă electrică), printr-o reacţie chimică (chemoluminescenţă), prin ilumina rea cu radiaţii (fotolumineseenţă), prin frecare (triboluminescenţă) etc. Luminol. Termen folosit pentru 3-amino-ftalhidrazidă, substanţă care are proprietatea de a prezenta chemoluminescenţă, cînd este oxidată în soluţie acidă eu feid-cianură de K sau cu apă oxigenată. Lumisterină. V. Lumisterol. Lumisterol. C28H440. Gr. mol. 396,33. Ste-reoizomer al ergosterolului. Se prepară prin iradierea cu radiaţii ultraviolete a soluţiei de ergosterol în benzen-alcool. Cristale; p.t. 118°; +191,5° (în acetonă); e inso- lubil în apă; solubil în dizolvanţi organici. Sin. Lumisterină. Lungime de undă. Distanţa dintre două puncte succesive în direcţia de propagare a unei unde periodice, în care oscilaţia are aceeaşi fază. Luphen. Răşini fenol-formaldehidice, plasti-fiate intern cu esteri alchilici puri; sînt solubile în alcool, în esteri, în glicoli; se pot dilua cu compuşi aromatici; sînt com-patibile cu răşini de uree, vinilice, mela-minice, alchidice. Sînt utilizate în lacuri de cuptor, cu uscare, timp de o oră la 180 — 220°. Tipurile AM, AT şi AW conţin proporţii diferite de ester al acidului adipia 419 Macerare cu trimetilopropan; tipul B are la bază un butilfenol. Lup mina. 1.— C10H19NO. Gr. mol. 169,26. Cristale rombice, albe, cu gust amar, cu miros de fructe; e solubilă în alcool, în eter, în acetonă, cloroform, benzen. Se descompune în apă. Alcaloid extras din seminţele de Lupinus luteus; p.t. 69 — 71°; p.f. 255-257°. - 2. - C29H32016 • 7H20. Gr. mol. (anhidră) 636,55. Glicozidă extrasă din lupin. Cristale aciculare gălbui. Prin fierbere cu acizi diluaţi formează glucoză dextrogiră şi lupigeniiiă. Lupolen. Denumire comercială pentru polietilenă. . ; Lupii lina. Pulbere galbenă care se găseşte în conul de hamei (Humulus Lupus L.) Conţine acizi amari, uleiuri volatile, răşini, ceruri, tanin, asparagină etc. Lupulina dă aroma şi amăreala berii. Lupulonă. C26H3804. Gr. mol. 414,56. Constituent antibiotic al hameiului, ca şi hu-mulona (v.). A fost izolată din hamei. Cristalizează în prisme din metanol; p.t. 92 — 94°; are gust amar; e stabilă în vid chiar la 60°; în condiţii obişnuite devine amorfă şi se colorează în galben, după cîteva zile. Acid monobazic, optic inactiv; e solubilă în metanol, în alcool, eter de petrol, hexan, în soluţii de săruri neutre sau acide. Adăugarea de 0,1% ac. ascorbic protejează acţiunea bacteriostatică a lupulonei încălzite în autoclavă. Sin. Acid (3-lupulic. Lustron. Denumire americană pentru o grupă de materiale plastice fosforescente, pe bază de polistiren. .... Lut. Argilă impurificată, avînd un conţinut mare de fier şi nisip. Este galben' sau cafeniu. E folosit în ceramica ordinară, ia obţinerea vaselor de lut, a cărămizilor etc. Luteină. V. Xantofilă. Luteolină. C15H10O6. Gr. mol. 286,23. 3',4’, 5,7-Tetrahidroxiflavonă. Aglicon izolat din leguminoase, ombelifere, euforbiacee sub formă de glicozidă. Cristale galbene +H20, care se descompun la 328—330°; sublimează în vid înalt; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcalii diluate. Luteo-sare. Sare complexă cu şase grupe neutre, din clasa hexamminelor, de forma [M(NH3)6] X3, în care M este un atom tri-valent (Cr, Co, etc.), iarX, un radical acid monovalent. Aceşti complecşi au culoare galbenă sau galbenă-portocalie; de remarcat că, culoarea lor este independentă, într-o largă măsură, de natura atomului central. Luteotropin. V. Hormon lactogen. Luteţiu. Lu. Element în stare metalică, din familia lantanidelor. Nr. at. * 71; gr. at. 174,99; prezintă doi izotopi cu nr. de masă 175 (97,5%) şi 176 (2,5%), ultimul fiind radioactiv. Se cunosc şi nouă izotopi artificiali radioactivi. Are valenţa 3. Sin. Ca-siopeiu (Cp). Lutidine. (CH3)2C5H3N. Gr. mol. 107,15. Derivaţi dimetilaţi ai piridinei. Se cunosc: 2,3-d imetilpiridina, p.f. 163— 164°; 2,4-d imetilpiridina, p.f. 157,1°; 2,5-d imetilpiridina, p.f. 159 — 160°; 2,6-d imetilpiridina, p.f. 142-143°, d° 0,942, e solubilă în alcool, în apă, are miros de mentă; 3,4-d i-metilp iridina,. p.f. 163,5—164,5°; 3,5-d i m e t i 1 p i r i d i n a, p.f. 170 — 171°. Lutonal. Răşini vinilice moi. Tipul M 40 (eter metilpolivinilic), solubil în esteri, în alcool, în benzen; e utilizat ca plastifiant care îmbunătăţeşte rezistenţa la lumină şi la elasticitate a nitro lacuri lor pentru ambalajele produselor alimentare. Tipurile A 25 şi A 50 (eter etilpoîivinilic) se utilizează ca şi M 40. Luvican. Denumire comercială pentru poli-vinilcarbazol. Luviprene. Copolimeri, cu aspectul cauciucului, ce se obţine din fumarat de dietil-butadienă şi fumarat de dimetil; sînt rezistenţi la uleiuri. Luvitherm. Denumire comercială pentru poli-vinilcarbazol sub formă de foi. Lux. Unitate de iluminaţie, egală cu iluminaţia unei suprafeţe de 1 m2, care primeşte, dintr-o direcţie normală, fluxul de 1 lumen repartizat uniform. Luxoză. V. Aloză. M M 74. Insecticid sistemic pe bază de 0,0-die-til-p-etil-mercaptoetil-ditiofosfat. M 410. Fungicid pe bază de octacloro-endo--metilen-tetrahidroinden. Macerare. Operaţie de solubilizare a componenţilor unui material solid care se lasă în contact mai mult timp cu un dizolvant anumit (apă, alcool etc.). 27 Maclă 420 Maclă. Formă cristalină rezultată prin alipirea sau întrepătrunderea a două sau a mai multor cristale ale aceluiaşi mineral (de ex.: ghips, aragonit, calcit, ortoză, diamant etc.). _ Maelurină. C13H10O6. Gr. mol. 262,21. Pen-tahidroxibenzofenonă. Cristale; p.t. 220°; e puţin solubilă în apă, în alcool; solubilă în alcool diluat. Materie colorantă izolată din Maclura tinctoria. Se obţine sintetic din nitril protocatechic şi floroglucină (catalizator ZnCl2+HCl). Colorant pentru lînă pe mordant de Al (culoare galbenă); pe mordant de crom (culoare verde-gălbuie). Macroion. Ion cu catenă lungă, care se formează în procesul polimerizării ionice (v.). Macromoleculă. Moleculă compusă dintr-un mare număr de atomi legaţi prin covalenţă, a cărei greutate moleculară variază de "la IO4 la IO6. Substanţele macromoleculare intră în compoziţia materiei vii, animale şi vegetale, sau se obţin prin reacţii de po-limerizare sau de policondensare. Macroradical. Radical cu catenă lungă, care se formează în procesul polimerizării prin radicali (cu iniţiatori); conţine, în general, un atom de carbon cu valenţă liberă. Maeroză. V. Dextran. Mafarsen. C6H602NAs • HC1. Gr. mol. 235,49. 3- Amino-4-hidroxifeiiilarsiiioxid . HC1. Pulbere albă, higroscopică; e solubilă în apă, în alcool diluat, în carbonaţi, în acizi diluaţi. Se obţine sintetic din ac. 3-amino- 4- hidroxi-benzen-arsonic, prin reducerea cu S02 (catalizator HJ). Medicament întrebuinţat în sifilis, în aoginalui Yin-cent. Sin. Fontarsan. Magnaliu. Aliaj de Al (70-98%) şi 2-20% Mg, cu adaos de Sb, Cu, W, Cr, Ni. Poate fi uşor prelucrat; are calităţi mecanice bune; e foarte rezistent la coroziune. Magnamicină. Y. Carbomicină. Magnetism. Proprietate caracteristică a unor substanţe, care se manifestă prin atracţia sau respingerea fragmentelor din aceeaşi substanţă sau a altor substanţe magnetice. Substanţele care posedă magnetism se comportă ca şi cum ar avea doi poli sau două regiuni de polaritate. Cînd vin în apropiere cu alte substanţe magnetice, se exercită o forţă de repulsiune, dacă se apropie polii de acelaşi semn, sau de atracţie, dacă se apropie polii de semn contrar. Originea magnetismului este structura moleculară sau atomică, specială, a acestor substanţe. _JMn inducţie, magnetismul se poate trans-miţe obiectelor confecţionate din fier, nichel, cobalt. Magnetit. Fe304. Minereu de fier. Oxid fero-feric: FeO • Fe203. Cristalizat în sistemul cubic, în octaedre; are culoare neagră, aspect metalic, mat; mineral accesoriu în roci bazice, concentrat în lentile prin segregaţie magmatică, filoane intrusive; pneumato* litic în legătură cu calcare; metamorfic. E minereul de fier cel mai important şi cel mai răspîndit. Conţine — 72% fier. La noi se găseşte la Ocna de Fier, Dognecea, Bou-ţari. în starea cea mai pură se găseşte în Suedia. Magnetochimie. Capitol al chimiei fizice, în care se studiază probleme de chimie cu ajutorul măsurătorilor de susceptibilitate magnetică. Exemple: cercetarea structurii moleculare a compuşilor chimici; identificarea impurităţilor conţinute într-o substanţă chimică -/studiul radicalilor organici liberi etc. Magneton. Mărime, numită şi magnetonul lui Bohr, dată de relaţia i^ehikizmc= = 9,27 • 10 21 unităţi electromagnetice absolute de moment * magnetic (erg/gausi), în care: e este sarcina electronului; h — constanta lui Planck; m — masa electronului; tc=3,14; c — viteza luminii. Această mărime este folosită în mecanica cuantică, fiind unitatea de moment magnetic nuclear sau atomic. Magnezie. MgO. Se găseşte în natură ca peri-claz. Cristale incolore cubice; e insolubilă în apă, In alcool; solubilă în acizi; p.t. 2 800°; în gaz inert fierbe la 3 600°; d 3,65. E folosită ca material refractar. Magnezia este denumirea veche care se dădea oxidului de Mg. Magnezil-piroli. Derivaţi magnezieni ai pironului,obţinuţi din derivaţi organomag-nezieni, prin descompunere cu piroli. Prin tratarea lor cu cloruri acide se formează derivaţi ai pirolului substituiţi la carbon. Magnezit. MgC03. Mineral, d 2,9 —3,1; durit. 4—4,5. Cristale romboedrice, albe-gălbui sau brune, cu luciu sticlos; ia naştere prin descompunerea serpentinului sau prin transformarea metasomatică a calcarelor sau a dolomitelor. Este folosit ca materie primă la obţinerea Mg, ca material refractar, ca liant pentru şrnirghel, la pietrele de moară etc. E insolubil în apă; solubil în acizi. Magneziu. Mg. Element în stare metalică; rir. at. 12; gr. at. 24,32; prezintă trei izotopi cu nr. de masă 24 (78,6%), 25 (10,11%), 26 (11,29%), cum şi trei izotopi artificiali radioactivi; p.t. 651°; p.f. 1 110°; d 1,74; durit. 2,5; căld. spec. 0,222. Se găseşte dolomit, magnezit, kieserit, carnalit, azbest, serpentin, talc; intră în compoziţia clorofilei etc. Se prepară prin electroliza clorurii topite. Magneziul prezintă foarte 421 Maltol bune proprietăţi mecanice; este ductil şi rezistent, bun conducător de electricitate. Are valenţa 2. Reacţionează cu celelalte elemente, avînd mare"afinitate pentru oxigen; în formă de pulbere sau de sîrmă arde, dînd o lumină orbitoare. Se întrebuinţează în cantităţi mari în industrie, în special sub forma* de aliaje (magnaliu, electron etc.). Sub formă de MgO se întrebuinţează la fabricarea cărămizilor refractare. ’ D e-ter mina rea analitică. a) Calitativ. Cu fosfat disodic în prezenţă de NH3 şi săruri de amoniu dă un precipitat alb, cristalin; cu Magnezon I (v.) în soluţia alcalină dă o coloraţie albastră intensă a Mg(OH)2: limita recunoaşterii: 0,5 v Mg; limita diluării: 1:1* 105; cu chinalizarină dă un precipitat albastru; cu galben de titan dă un precipitat roşu. b) Cantitativ, c) Gravimetric: ca pirofosfat sau piroarse-niat. d) Volumetric: cu oxină: precipitare ca oxichinolat de Mg şi apoi se determină oxina cu KBr03-fKBr. Magnezon I. Reactiv pentru identificarea Mg. V. p-Nitrobenzen-azo-rezorcinol. Magnezon II. Reactiv pentru identificarea Mg. V. p-Nitrobenzen-azo-a-naftol. M a li o n. Pigment în pastă cu liant, pentru colorat piele. Sin. Mahagoni EMB. Maia. O cantitate dintr-o masă fermentată sau o cultură spontană de fermenţi, folosită pentru însămînţarea unei alte mase supuse fermentaţiei. Exemple: maia de iaurt, de pîine, de oţet etc. Mailiechort. Nume generic pentru o serie de aliaje care conţin Cu (52 — 67%), Zn (13 — 35%), Ni (6 — 28%). Pot fi prelucrate în orice formă şi sint folosite pentru piese turnate, aparate de precizie, tacîmuri, imitaţie de bijuterii etc. După conţinutul de Ni, sînt cunoscute în comerţ sub numele de: pacfong, argentan, alpaca, metal „Chris-tofle“. Maizenă. Denumirea comercială a unui amidon de porumb, modificat printr-un tratament alcalin. Produsul obţinut are o putere de gelificare mai mare, un conţinut mai mic de materii grase si proteice şi o digestibilitate mai uşoară în organism decît amidonul obişnuit. Constituie un aliment dietetic pentru sugari şi bolnavi de ulcer; se utilizează, de asemenea, în alimentaţia obişnuită pentru budinci, creme, sosuri etc. Produsul romînesc este numit „ZeamiP. Malacol. Insecticid de origine vegetală. Malahit. CuC03 • Cu(OH)2. Mineral. Se for- cupru. Cristale verzi monoclinice; e insolubil în apă, în alcool; solubil în acizi; d 3,9 —4,1. Sin. Carbonat bazic de cupru. Malation. Insecticid sistemic, pe bază de Ci0H19O6PS2. (0, 0-dimetilditiofosfat de di-etilmercaptosuccinat). E asemănător cu para-tionul, cu remanentă destul de scurtă; e toxic pentru om. LD50=478 mg/kg. Sin. Carbetox. Malaţi. Săruri ale acidului malic (ac. hidroxi-succinic). Exemplu: malatul de fier (hi-droxisuccinat de fier): Fe2(OOC —CH2—CHOH —COO)3. Gr. mol. 507,92. Se obţine prin reacţia dintre hidroxidul feric şi ac. malic. Cristale brune, higroscopice; e solubil în apă, în alcool. Are întrebuinţări în medicină. Malaxare. Amestecarea unor substlnţe cu consistenţă mare, pentru obţinerea unui amestec omogen. Are loc în malaxoare speciale, după felul substanţelor prelucrate. Maleaţi. Sărurile şi esterii acidului maleic: CH-COOH CH-COOH Maleinlmîdă. Gr. mol. 97,07. Substanţă ob-ţinută prin tratarea anhidri-CH—CO^ dei maleice cu amoniac sau II XNH prin oxidarea pirolului cu CH—CO^ ac. cromic. Cristale cu p.t. 93°; sublimează. Prin tratare cu Cl2 sau Br2 în soluţie de hidroxid, formează N —CI— şi N—Br derivaţi. Malicodehidrază. Enzimă din ţesuturile organismului; catalizează dehidrogenarea acidului malic în ac. oxalilacetic: H02C-CH(0H)-CH2-C02H ^ ^ H02C —CO —CH2 — C02H-f H2. Reacţia are loc în organism, în procesul de degradare a hidraţilor de carbon. Malocid.V. 2,4-Biami no-5-(^-cInr£eniI)-6 --etilpirimidină. Malonat de dietil. V. Ester malonic. Malonati. Sărurile si esterii acidului malonic COOH ch2( ncooh Maloniluree. V. Acid barbituric. Maltază. Enzimă din clasa hidrolazelor, grupul earbohidrazelor, subgrupul hexo-hidrazelor. Hidrolizează glicozide şi diza-haride legate prin legături a. Este o a-glu-cozidază. E prezentă în drojdia de bere, în salivă, în sucul pancreatic şi intestinal. Maltină. V. Diastaza malţului. Maltobioză. V. Maltoză. Maltol. C6H603. Gr. mol. 126,1. 3-Hidroxi--2-metil-y-pironă. Derivat al y-pironei, izolat din ace de brad şi din coajă de brad; p.t. 162—164°; e uşor soIubîTln apa~îier^ binte, în cloroform; greu solubil în alcool rece, în eter, benzen; insolubil în eter de Maltozan 422 petrol. Sublimează în prisme, la 93°; reduce soluţia Fehling la cald şi soluţia amoniacală de azotat de Ag. Sin. Acid larixinic. Maltozan. C12H20O10. Gr. mol. 324,28. Diza-haridă. Pudră amorfă; p.t. 145—150°; e solubil în apă, în metanol, în piridină; [a]f)0+75,8° (în apă). Reduce soluţia Feb-ling. Maltoză. C12H22On . H20. Gr. mol. 360,31. Dizaharidă cu legătură a-monocarbonilică; a-D-glucozido-4-glucoză; se întîlneşte în natură, ca produs de descompunere a amidonului. Cristalizează cu o moleculă HaO, pe care q pierde la 100°; p.t. 160 — 165°; H6,9 -> +128,6°; e foarte solubilă în apă; insolubilă în alcool, în eter. Reduce soluţia Fehling şi soluţia amoniacală de AgN03. Prin hidroliza acidă sau enzimatică (maltază) glucoză. Sin. Maltobioză. Malţ. Seminţe de cereale — în special orz— parţial germinate. Sursă de zahăr fermen-tescibil, la fabricarea berii, şi agentul de hidroliză (prin amilazele conţinute) a amidonului la fabricarea spirtului şi a berii. Se foloseşte, de asemenea, în panificaţie (ameliorează calitatea făinurilor). V. Mal-ţificare. Malţifieare. Totalitatea fenomenelor de transformare a cerealelor (orz) în malţ. Sub influenţa enzimelor se produce hidroliza substanţelor de rezervă. Sub influenţa ami-lazei din malţ, amidonul din cereale este hidrolizat în aextrină şi maltoză (fermen-tescibilă). Malvidină. C17H1507C1. Gr. mol. 366,75. Combinaţie din clasa antocianidinelor (materii colorante_ foarte răspîndite în flori fiînHffucfe]. Mălvidma este eterul metilic al delfinidinei (3^5'-dimetildelfinidină), care se izolează sub forma de clorhidrat. Cristalizează în prisme cu o moleculă de H20 din soluţie apoasă. în lumină reflectată e colorată în verde, iar în lumina transmisă, în roşu. Sin. Siringidină. Mal vină. Diglucozida siringidinei (combinaţie din clasa antocianidinelor), care se găseşte în nalbă (Malva silvestris). Se izolează sub forma de clorhidrat. Pulbere roşie-brună. E solubilă în metanol, în alcool amilic, cu care dă soluţii purpurii, în acid sulfuric conc. formează soluţii roşii-oranj. Manani. Polizaharide naturale ale D-mano-zei, prezente în special în pereţii duri ai celulelor multor plante. Mananul A: [aj^ — —45,5° (în NaOH N). Prin hidroliză -> _r>jnanază^----------------------------------- Mană. Produs de exsudaţie al arborelui Fraxinus ornus L. E caracterizată, din. punct de vedere chimic, printr-un conţinut mare de manită. Conţine, de asemenea, rafinoză (mană australiană). M a ude laţi. Sărurile si esterii acidului man-delic: C6H5-CHOH-COOH. Mandelonitril. V. Nitril mandelic. Mandelonitril-g-gentiobiozidă. V. Amigda-lină. Maneb. V. Dithan Z 78. Mangal. Cărbune obţinut prin arderea mocnită a lemnului, sau distilînd lemnele, fără aer, în vase de oţel închise. Preparat din lemne uşoare (plop, castan, tei), e folosit la fabricarea prafului de puşcă (pulberea obţinută prin fărîmiţarea lui); cînd este preparat din lemne grele (stejar, jugastru) este folosit în siderurgie şi, întrucît acesta este bun conducător de căldură şi de electricitate, este pus în puţurile în care intră conductorul paratrăsnetului. Mangan. Mn. Element în stare metalică; nr. at. 25; gr. at. 54,93; prezintă o singură specie de atomi cu numărul de masă 55 (100%), cum şi cinci izotopi artificiali radioactivi; p.t! 1 247°; p.f. 2 090°; d 7,3; căld. spec. 0,093. Se găseşte în natură numai combinat, sub forma de piroluzit (Mn02), braunit (Mn203), hausmanit (Mn304) etc. Se prepară din oxizi, prin alumino-termie. Metal alb, lucios, dur, casant. Arc valenţa 2,3,4,6,7. Oxizi: MnO, Mn304, Mn203, MnOs, Mn03, Mn207. Acizi: H2Mn04, HMn04. Combinaţiile stabile sînt cele provenite de la Mn11 şi Mnvn. în stare pură nu are aplicaţii. Se întrebuinţează sub forma de aliaje,' Dintre compuşi, cel măi important este KMn04, folosit ca oxidant, ca dezinfectant. Determinarea analitică. a) Calitativ. Ionul Mn2+ prin reacţia Crum-Volhard; oxidare cu HN03 şi Pb02 la ion permanganic violet; limita recunoaşterii: 5 y Mn; limita diluării: 1 : 2 • IO5. Reacţia cu benzidina pe hîrtie de filtru: o picătură din soluţia care conţine Mn2+, o picătură de NaOH dil., apoi o picătură de soluţie de benzidină în ac. acetic diluat. Se obţine o coloraţie albastră: limita recunoaşterii 0,15 y Mn; limita diluării: 1 : 3,3 • IO5. b) Cantitativ, c) Gravimetric: Sub forma de MnS sau precipitare ca MnNH4P04, calcinare şi cîntărire ca Mn2P207. d) Volumetric: oxi-dărea Mn2+ la MnO^ şi titrarea MnOi~ cu o soluţie titrată de FeS04. Manganat de potasiu. K2Mn04. Gr. moL 197.1. Ia nastere^ca^pxodu&...iniermcdiar- la fabricarea permanganatului de K; la 190° se descompune; cristale verzi rombice; în apă se descompune; e solubil în KOH. 423 Marcasit Manganat de sodiu. Na2Mn04.10H2O. Gr. mol. 345,1. Cristale monoclinice negre; e solubil în apă rece; se descompune în apă caldă; p.t. 17°. Ia naştere prin topirea bioxidului de Mn cu NaOH, în prezenţa aerului. Manganaţi. Săruri ale acidului manganic, H2Mn04, în care manganul este hexavalent. Manganaţii au culoare verde închisă; cei alcalini sînt solubili în apă, manganatul de Ba fiind foarte greu solubil în apă. La acidularea soluţiilor de manganaţi se obţine ac. manganic, instabil, care trece în ac. permanganic şi bioxid de mangan. Manganin. Aliaj de cupru cu 12% Mn şi 4% Ni, folosit la confecţionarea rezistenţelor electrice. Manganit. MnO(OH). Mineral. Cristale rom-bice, cenuşii sau negre, cu luciu semime-talic; d 4,2—4,4; durit. 3 — 4. Manganiţi. Săruri ale unui acid manganos ipotetic. Manganiţi bine definiţi se obţin prin topirea hidroxizilor alcalini sau a oxizilor alcalino-pămîntoşi cu Mn02. Se obţin greu compuşi definiţi. Manganometrie. V. Permanganometrie. Manitan. Gr. mol. 164,16. Eter intern obţinut HO-HC-----------CH-OH Ii2C ch-ch-ch2-oh V»'' 1 ° OH la încălzirea în vid a D-manitei. Există în două forme a) amorf, dextrogir; e solubil în apă, în alcool, b) cristalin; p.t. 137°; e solubil în apă; insolubil m alcool; [a]{£-23,5° (în apă). Manită. C6Hw06. Gr. mol. 182,17. Alcool hexavalent cu şase atomi de carbon. Se prepară prin hidrogenarea manozei sau a fructozei. E răspîndită în natură (în mană, ţelină, ciuperci etc.). Apare la îmbolnăvirea unor vinuri fermentate la temperaturi mai înalte. Forma D-: prisme din apă; p.t. 166°; P-f-3 mm 290-295°; d13 1,521; e solubilă în apă (13% la 14°), în alcool (1,2% la 15°); insolubilă în eter;[a]^-— 0,49° (în apă). Forma L-: p.t. 163— 164°; e foarte solubilă în apă; greu solubilă în alcool. Forma DL- (acritol). Se întrebuinţează, împreună cu ac. boric, la fabricarea" condensatoarelor electrolitice uscate; la fabricarea răşinilor artificiale şi a materialelor plastice; ca excipient în farmacierSmr ---------------- Manitină. Derivat azotat al manitei, din care se obţine prin distilare în prezenţa unei sări de amoniu. Lichid uleios, toxic. I Manocaroloză. Manan cu grad de polimeri-zare mic: circa nouă resturi de manopi-ranoză legate în poziţia 1,6. Are molecula ramificată. Manoheptoză. C7H1407. Gr. mol. 210,18. Monozaharidă, aldoheptoză. Prezintă izo-merie a-(L Forma D-a- separă din alcool; p.t. 134—135°; e solubilă în apă; greu solubilă în alcool; [a]^0+ 85,05°. Forma D-(3- nu s-a obţinut cristalină. Forma L- e amorfă. Forma DL-: sirop; e solubilă în apă; greu solubilă în alcool. Manometru. Aparat folosit pentru determinarea presiunii exercitate de gaze şi de lichide. Cea mai simplă formă constă dintr-un tub în formă de U care conţine apă, mercur sau un alt lichid. Un braţ al tubului este în contact cu atmosfera, iar celălalt se conectează cu sistemul a cărui presiune trebuie determinată. Există şi manometre cu tub închis, manometre metalice, manometre electrice etc. Manopiranoză. Forma piranozică a manozei. E prezentă în mananul A, sub formă de resturi de manopiranoză, legate în poziţia 1,4, iar în manocaroloză, în poziţia 1*6. Manozamină. C6H15N05. Gr. mol. 181,19. Aminozahăr derivat al manozei. Cristale; p.t. 138°; e solubilă în apă; greu solubilă în alcool; [a]^—2° (în apă). Manoză. C6H1206. Gr. mol. 180,16. Monozaharidă, aldohexoză. A fost obţinută întîi prin oxidarea manitei (alături de pentoză). E prezentă în natură ca manani (riu~Tîberă}. T o r m a D^^Tistsdfe~OTÎT'' formă de prisme sau de romburi din soluţie alcoolică; p.t. 132°; e solubilă în apă; greu solubilă în alcool; insolubilă în eter; [a]|>0 —17° -> +14,6° (în apă). Reduce soluţia Fehling; fermentează; dă aceeaşi osazonă ca şi glucoza şi fructoza. Forma L-: cristale din alcool; p.t. 132°; [at]D+ + 14° -► —14°; e solubilă în apă; parţial solubilă în metanol; greu solubilă în alcool. Forma DL-: cristale din alcool; p.t. 132-133°. Manozidă. Glicozidă a manozei. Frecvent se întîlnesc D-manozidele (v. Glicozide). a-Manozidază. Enzimă din clasa hidrola-zelor, grupa carbohidrazelor. Substrat specific: a-manozidele. Manzot. Y. Dithan Z 78. Marc¥si^ OTtoTDin- bice, de culoare galbenă, mai deschisă decît a piritei, cu luciu metalic; durit. 6-6,5; d 4,85-4,9. Marîanil 42 4 Marfanil. HC1 • H2NCH2 C6H4 S02NH2 — (1,4). Gr. mol. 222,69. a-Amino-p^toluen-âulfonamidă. HC1. Cristale; p.t. 256° (baza p.t. 153°). Se obţine sintetic din acetil-benzilamină, ac. clorosulfonic -> N-acetil-4-homosulfanilil clorură-j-NH4OH şi apoi hidroliza grupei acetil. Medicament local în profilaxia şi tratamentul infecţiilor cu microbi, plăgi de război, cangrenă gazoasă. Sin.: 4-Homosulfanilamidă. HC1, Mesudin. Margarina. Emulsie în apă sau în lapte a unui amestec de grăsimi şi de substanţe de însoţire, aproximativ în proporţiile din unt; înlocuitor al untului, cu aspect, gust, miros, compoziţie şi consistenţă similare acestuia. Conţine grăsimi animale şi (sau) vegetale, apă sau lapte, arome (diacetil, prin fermentarea laptelui sau adăugat), coloranţi, vitamine. Marlex. Polietilenă obţinută prin polime-rizarea etilenei la 125—140° şi 30 — 40 at, în prezenţa unor anumiţi catalizatori. Marmură. Rocă calcaroasă, complet cristalizată prin metamorfism. E formată din cristale de calcit şi unele minerale accesorii ca impurităţi: cuarţ, mică, feldspaţi, oxizi metalici. E colorată în diferite nuanţe, de la alb pînă la negru. Bun izolant electric, folosit în special pentru tablouri de distribuţie. Marnă. Rocă cimentată, formată dintr-un amestec de calcar şi argilă, în cantitate variabilă; mai poate conţine: cuarţ, săruri de fier, de magneziu etc* Marna obişnuită are 40—75% CaC03. Cînd conţinutul de CaC03 este mai mare decît 75%, se numeşte marnă calcaroasă, iar cînd conţinutul de tîatîOg este sub 40%, se numeşte marnă argiloasă. Martensită. Constituentul principal al oţelurilor călite; dispersie foarte fină (atomică sau moleculară) de carbon în fier a. Are aspect acicular, duritate foarte mare; este fragilă şi casantă. Prin răcirea bruscă a soluţiei solide fier-carbon, nefiind timp suficient pentru descompunerea austenitei în perlităşi ferită, se formează martensită. Prin răcire lentă (în ulei), sau prin reîncălzirea oţelului călit, se produce o separare parţială a martensitei în perlită şi ferită, obţinîn-du-se oţeluri mai puţin dure. Masă. Cantitatea de materie conţinuta de un corp sau care ia parte la o reacţie chimică ori la un proces oarecare. Masa unui corp este independentă de locul unde se găseşte corpul şi este definită prin raportul dintre greutate şi acceleraţie. __________ "Masă crTtIcă._ Cantîtatea minimă de material fisionabil necesară pentru ca fisiunea să devină o reacţie în lanţ şi să se producă, astfel, explozie nucleară. Maser (Mierowave Amplification by Stimu-lated Emission of Radiation). Amplificator cuantic de unde cu superfrecvenţă. V. Laser. Masicot. PbO. Oxid obţinut prin oxidarea plumbului la temperatura de — 330°, agi-tînd continuu masa de plumb topită. Pulbere amorfă, de culoare galbenă deschisă. Mată. Produs intermediar, fuzibil, rezultat în procesul de obţinere a metalelor din minereuri, prin topire. De exemplu, din minereul de cupru se obţine, prin prăjire parţială* o mată cuproasă cu 30—45% Cu; aceasta se supune unei noi prăjiri şi se obţine o mată concentrată cu 60 — 70% Cu. Este un amestec de sulfuri de Cu, Ni, Fe, Pb, Zn. Materiale plastice. Produse sintetice macro-moleculare, organice, din care, prin prelucrare mecanică sau termică, se pot obţine obiecte de diferite forme. Pot înlocui unele metale şi aliaje, avînd calităţi superioare acestora. Pentru a fi folosite la confecţionarea diferitelor obiecte, în materialele plastice se încorporează: plastifianţi, materiale de umplutură, stabilizatori, coloranţi etc. Macromoleculele materialelor plastice sînt constituite după diferite tipuri structurale, deosebindu-se: molecule cu structură liniară (molecule filiforme sau catenare), molecule cu structură ramificată şi molecule cu structură reticulară (tridimensionale). Se deosebesc: materiale plastice celulozice, care cuprind produşi de polimerizare sau policondensare, derivînd de la celuloză (viscoză, celofan, celuloid, celit, celon etc.); materiale plastic e p e b a-Zr ăr 4e -~&4-u ^ 4 ,obţinute prin polimerizarea sau policondensarea unor compuşi organo-silicici (răşini de siliconi, siliconi elastici etc.); materiale plastice policonden-s a t e, care cuprind: aminoplaste, dintre care fac parte: răşini carbamidice (din uree şi formaldehidă), răşini melami-nice (din melamină şi formaldehidă 4- umplutură), răşini de anilină (din anilină şi formaldehidă), răşini proteice (din cazeină şi formaldehidă, de ex. galalitul), răşini alchidice (prin policondensarea unor poli-oli cu acizi policarboxilici), de ex.: răşini gliceroftalice (gliptali), alchidali etc.; fe-n o p 1 a s t e (din fenoli şi formaldehidă sau furfurol etc., de ex.: bachelite, troli-tan etc.); materiale plasti ce de polimerizare, rezultate prin polimerizarea sau copolimerizarea unor mo-nomeri: polietilena, poliizobutilena; răşini "vihîllce [polistiren, policlorură de vinii* poliaoetaţi de vinii etc.), răşini acrilice (plexiglas etc.), răşini de alil, cauciucuri sintetice etc.; materiale plastice 425 Materii colorante de poliadiţie: poliuretanii (per-lon U, moltopren, chemigum BL etc.). Materie. Tot ,ce ocupă un spaţiu şi are. in stare de repaus, o masă. Se'prezintă sub una dintre stările de agregare: solidă, lichidă, gazoasă. După Lenin: „Materia e categoria filozofică care desemnează realitatea obiectivă dată omului prin senzaţiile lui, copiată, fotografiată, oglindită de senzaţiile noastre şi existentă independent de ele“. După cunoştinţele actuale asupra naturii, în această definiţie este cuprins tot ce se manifestă atît ca energie cît şi ca masă. Materii amilaeee. Substanţe de natura amidonului. Materii colorante. Combinaţii organice, naturale sau sintetice, care au proprietatea de a colora corpurile pe care sînt aplicate (fibre textile, hîrtie, piele etc.). Pentru ca o combinaţie organică colorata să fie şi materie colorantă, ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii de solubilitate, de stabilitate la lumină sau la alţi agenţi fizici, de aderenţă etc. O substanţă apare colorată cînd, în*lumina pe care o"reflectă sau o transmite, lipsesc radiaţii de anumite lungimi de undă şi, ca urmare, spectrele respective prezintă benzi de absorbţie. Acestea se datoresc prezenţei în moleculă a unor grupe de atomi, numite cromofori, fiecărui cromofor corespunzîndu-i una sau mai multe benzi în spectrul vizibil sau în ultraviolet. Poziţia benzilor de absorbţie ale unui anumit cromofor fiind influenţată de existenţa în moleculă a altor cromofori, nuanţa culorii unei materii colorante depinde, în ultima instanţă, de întreaga structură chimică a substanţei. Nuanţa culorii poate fi modificată, deci, prin introducerea în moleculă a diferiţilor radicali, chiar dacă aceştia nu absorb în spectrul vizibil. Principalele grupe cromofore sînt: grupa nitrozo (—NO), grupa nitro (—N02), grupa azo (—N=N—), grupa tiocetonică (=G=S) grupa cetonică (=C=0) şi dubla legătură (>C=C<). Ultimele două grupe trebuie să existe în număr mai mare într-o moleculă, pentru ca să apară culoarea. Pentru ca o substanţă colorată să fie şi materie colorantă, ea* trebuie să conţină în moleculă şi alte grupe, numite auxocrome, care produc o închidere şi o intensificare foarte mare a culorii. Principalele grupe auxocrome sînt: grupe amino, grupele hidroxil-fenolice, cum şi derivaţii lor alchilaţi (aminele secundare şi terţiare şi eterii fenolici). face după două criterii: după structura lor chimică (care interesează mai mult pe producător) şi după proprietăţile lor tinctoriale (care interesează mai mult pe consumator). După structura lor chimică materiile colorante pot fi clasificate în: materii colorante azo i ce, care au drept grupe cromofore una sau mai multe grupe azoice; sînt materiile colorante cele mai răspîndite şi cel mai uşor de preparat; materii colorante t r i-fenilmetanice, care au un schelet derivînd de la fucsonă (cele acide) şi de la fucsonimină (cele bazice); m a t e r 1 i colorante chinoniminice, care sint derivaţi ai o- şi p-chinonei, ea constituind gruparea cromoforă; materii colorante azinice, care derivă de la oxazină, tiazină şi fenazină; materii colorante antrachino-n i c e , care derivă de la antraehinonă, grupările cetonice ale antrachinonei fiind grupările cromofore; materii colorante indigoide, care derivă din-tr-o structură chimică asemănătoare cu a indigoului, cromoforul lor fiind format dintr-un sistem de două grupări carbonil, separate prin doi atomi de carbon uniţi printr-o dublă legătură; materii colorante de sulf, care au o structură complexă şi sînt obţinute prin topirea cu sulf, cu sulfuri sau" cu polisulfuri a unui mare număr de combinaţii organice. După proprietăţile lor ţinc-t o r i a 1 e, materiile colorante se clasifică în: m a t e r i i colorante ac i-d e, care au un caracter acid pronunţat, conţinînd de regulă grupe sulfonice libere. Ele'vopsese lina şi mătasea în soluţie slab acidă, fixîndu-se pe fibră prin grupele bazice ale acesteia; materii colorau t e b a z i c e, care au grupe amino în moleculă şi deci au caracter bazic. Ele vopsesc direct lîna şi mătasea în baie neutră, fixarea lor făcîndu-se prin grupele acide ale acestora; materii colorante substantive, care au proprietatea de a vopsi direct şi fibrele animale şi pe cele vegetale, prototipul lor fiind coloranţii azoici; materii colorante de mordant, care se fixează pe fibre numai în prezenţa unui mordant (săruri de aluminiu, de crom, de fier etc.), cu care formează un lac insolubil, care aderă la fibre; materii colorante de cadă, care sînt complet insolubile în apă, dar care, prin reducere cu hidro-sulfit, trec în leucoderivaţi solubili. Fibrele înmuiate în această soluţie (cadă) fixează leucoderivatul, care este" regenerat pe ele prin oxidare, de obicei cu aer. în acest fel, colorantul precipită în interiorul fibrei; 1 o p a r e, care sînt complet insolubile în apă, fixîndu-se direct pe fibră, prin combinarea unor produse solubile. De obicei se înmoaie fibra într-un component de cu- Materii mucilagmoaşe 426 plare, apoi într-o sare de diazoniu, care dă naştere la un colorant insolubil. Sin. Coloranţi. Materii mucilaginoase. Amestec de substanţe hidratabile care se separă din uleiurile vegetale prin tratare cu apă, cu vapori de apă sau cu soluţii de electroliţi (demucilagi-nare). Conţin amestecuri de "fosfatide, proteine, glueoproteide, mucilagii (v. Muei-lagii). Servesc la obţinerea fosfatidelor (a lecitinei vegetale). Materii peetice. Y. Pectină. Maxwell. Unitate electromagnetică CGS de flux magnetic, definită ca fluxul magnetic care trece printr-o suprafaţă de 1 cm , străbătută normal de inducţia magnetică constantă de 1 gauss. Mayer. Unitate de capacitate calorică, introdusă de Richards, definită prin capacitatea calorică a unui corp sau a unui sistem care este încălzit cu 1° de către 1 joule. Capacitatea calorică a unui gram de apă la 20° este de 4,18 mayeri. Mazuriu. Nume dat anterior elementului cu nr. at. 43, numit actualmente tehneţiu (v.). Măcinare. Operaţie de mărunţire a unor materii prime, a unor produse intermediare sau finite, pînă la pulbere sau granule cu dimensiuni mici. Prin operaţia de măcinare se urmăreşte, în primul rînd, mărirea vitezei reacţiilor chimice (prin mărirea suprafeţei de contact). Ea se execută, de obicei, în mori de diferite tipuri (cu ciocane, cu vergele, cu discuri, cu bile etc.). Mătase cuprică. V. Cuprofan. MtFA. Erbicid pe bază de ac. 2-metil-4-clo-rofenoxiacetic, folosit sub formă de săruri sau de esteri în soluţii şi în doza de 1,4— l, 8 kg/ha echivalent în acid, pentru combaterea buruienilor. Sin. Metoxon. MCPB. Erbicid pe bază de ac. y-2-metil-4-clo-rofenoxibutiric. Mebaral. C13H14N203. Gr. mol. 246,26. Acid 5-fenil-5-etil-3-metil-barbituric. Cristale albe, insipide; p.t. 176°; e puţin solubil în apă rece; solubil în apă caldă, în alcool. Se obţine sintetic din luminai alchilat cu dimetil sulfat în prezenţa alcoolului. Medicament: sedativ, antiepileptic. Sin.: Acid N-metiletilfenilbarbiturie, Prominal, N-metilluminal. MEC. Iniţialele metiletilcetonei (v.). Mecoeianină. Cianidin-3-gentiobiozidă. An-tocian din flori de Papaver rhoeas. C 1 o r-„J^i^^X^-^H^Oi- cristale^ -închise, solubile în apă; insolubile în acetonă, în ac. acetic. Sin. Diglicozida cianidinei. Mecolit. V. Acetil-p-metilcolină. Meconină. C10H10O4. Gr. mol. 194,18. Lac-tona acidului meconic. Cristale cu gust amar; p.t. 102 — 103°. E solubilă în alcool, în eter, în apă rece (1 : 700), în apă la fierbere (1 : 22), în cloroform, în benzen. Sublimează. Ac. meconic este instabil; trece rapid în meconină. Se obţine din opiu sau din rădăcină de Hydrastis cânadensis. Sin.: 5,6-Dimetoxiftalidă, Opianil. Medialan. Sarea de sodiu a oleilsarcozinei. Agent auxiliar textil, folosit mai ales în operaţiile de piuare a ţesăturilor de lînă, permiţînd scurtarea duratei procesului; totodată," ţesătura devine mai curată, iar rezistenţa la tracţiune se măreşte. Medicament. Substanţă de origine animală, vegetală sau sintetică, folosită pentru prevenirea sau vindecarea bolilor. Medie aritmetică. Suma mai multor mărimi mlt mn, împărţită prin numărul lor. Exemplu: ma= m1Jrm2-1---h mn n Medie geometrică. Rădăcina n-a din produsul a n mărimi de acelaşi fel şi de acelaşi semn. Exemplu: mg='^/m1 • m2 • în cazul particular, n=2, media geometrică se numeşte şi medie proporţională între aceste mărimi: mg—^m1 • m2.. Medie pătratică. Mărime egală cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor a n mărimi. Exemplu: -----[-n^. Medie ponderată. Gîtul sumei produselor a n mărimi de acelaşi fel, înmulţită fiecare cu un coeficient nimiit pondere sau greutate, prin suma coeficienţilor. Exemplu: Mpond — Pimi+Ptfn 2+p3mz-j-j- pnmn Pi^Pz ~hP3 H-hi°n Mediu de dispersie. Mediu în care este dispersată o substanţă în stare coloidală; el poate fi gazos, lichid sau solid. Medomin. C13H18N203. Gr. mol. 250,29. Acid 5-cicloheptenil-5-etil-barbituric. Cristale; p.t. 170°; e puţin solubil în apă; solubil în dizolvanţi organici. Medicament întrebuinţat ca hipnotic rapid. Mefenesină. V. Mianesină. Mega. Prefix care indică de milioane de ori: IO6. Simbol: M. De exemplu: MeY—106eV— 1 milion electron-volţi. Megadină. Unitate de forţă, egală cu un milion de dine. cu un milion de electronvolţi (MeY). Megaerg. Unitate de energie, în sistemul CGS, egală cu un milion de ergi. 427 Membrană semipermeabilă Megafarad. Unitate de capacitate electrică, egală cu un milion de farazi. Megafen. V. Largactil. Mcgohm. Unitate de rezistenţă electrică, egală cu un milion de ohmi. Melamină. Gr. mol. 126,13. 2,4,6-Triamino-1,3,5-triazină. Se NH2 I obţine prin încălzirea diciandiamidei sub presiune, sau a ureei cu NH3; p.t. 250°; sublimează uşoară descompunere; d250 1,573; e puţin solubilă în apă; insolubilă în alcool, în eter. E întrebuinţată la fabricarea unor materiale plastice (împreună eii formaldehida). Sin.: Cianuramidă, Tri-amidă cianurică. N—C=N II I H2N—C—N=C—NH2 parţial — 350°, cu 7250 Melaminoplaste. Se obţin prin condensarea melaminei cu formaldehidă în proporţii molare de 1 mol melamină la 2,5 moli formaldehidă. Condiţiile de reacţie arătate la condensarea ureei cu formaldehidă sînt valabile şi în cazul melaminei. Melamină poate da compuşi hexametilol, care permit formarea de legături tridimensionale mai multe decît în cazul polimerilor de uree-formaldehidă şi, de aceea, produşii de mela-mină-formaldehidă sînt mai rezistenţi la apă; celelalte proprietăţi sînt apropiate de ale polimerilor de uree-formaldehidă. întrebuinţări: polimerii de uree, respectiv de melamină-formaldehidă, se pot colora uşor; fiind translucizi, se utilizează pe scară mare la fabricarea nasturilor, a globurilor de lampă, a reflectoarelor, a capacelor de termos etc. Melampirită. Y. Dulcită. Melană. Fibră poliacrilnitrilică, obţinută prin polimerizarea acrilnitrilului. Este numită Orlon în SUA, Nitron în URSS, Dra-lon în R.F.G., Curţii în Anglia. Melanină. Complex conţinînd un pigment chinoid şi cîteva sisteme enzimatice într-un schelet proteinic. A fost izolată din piele colorată închis, din păr, din insecte, din urine patologice (indică tumori melano-tice). Melanină sintetică se obţine prin acţiunea tirozinazei asupra p-(3,4-dihidroxife-nil)-a-alaninei (DOPA). Pulbere brună sau neagră; se descompune la 185°; e greu solubilă în apă, în alcalii diluate; insolubilă în cloroform. Melarsen. C9H9N6OAs. Gr. mol. 292,12. Se obţine sintetic din 4,6-diamino-2-clor-tria-zină şi atoxil, iar produsul obţinut e redus somiazele rezistente la triparsamidă. Melarsenoxid. Sin. Melarsenoxid. Y. Melarsen. Melasă. Reziduul de la fabricarea zahărului. Lichid siropos, brun, rezultat după ultima cristalizare a zahărului. Conţine 46—50% zahăr (necristalizabil), betaină, aminoacizi, acizi organici, rafinoză, săruri de K etc. Se foloseşte ca materie primă în industria spirtului, a drojdiei presate şi ca hrană pentru animale (amestecată cu nutreţuri). Melasa provenită de la fabricarea zahărului din trestia de zahăr serveşte şi la prepararea romului. M, electron- ~ . Electron conţinut în învelişul M al unui atom, caracterizat prin numărul cuantic principal 3. Melecitoză. C18H32016. Gr. mol. 504,44. Tri-zaharidă formată din două molecule de glucoză şi o moleculă de fructoză. Are p.t. 153 — 154°; [ajf^+880. E solubilă în apă; foarte puţin solubilă în alcool. Din apă cristalizează cu două molecule de apă, pe care le pierde la temperatura de 110°. Mele-citoza nu este fermentată de drojdia de panificaţie şi nu reduce soluţia Fehling. Prin hidroliză acidă trece, la*început, în glucoză şi turanoză, care este o dizaharidă. Se găseşte în mana de Persia. în perioadele de secetă, albinele o colectează din mană în cantitate suficientă pentru a schimba caracterul mierii. Meletină. V. Quercitină. Melibioză. CiaH220u. Gr. mol. 342,3. ct-Ga-lactozido-6-glucoză. Izomer al lactozei. Dizaharidă rezultată la hidroliză cu inver-tază a rafinozei alături de fructoză. Gris-tale; p.t. 85°; [a]|,04-110,9° -» +127° (în apă). Prin hidroliză acidă -> galactoză 4 glucoză. Melinită. V. Acid picric. Melitoză. V. Rafinoză. Melitrioză. V. Rafinoză. Melubrină. G12H14N304Na. Gr. mol. 319,32. 1- Fenil - 2,3 - dimetilpirazolon - 4 - aminome-tansulfonat de sodiu. Cristale; e foarte solubilă în apă; puţin solubilă în alcool; e instabilă în soluţie apoasă. Se obţine sintetic din aminoântipirină şi formaldehid-bisulfit de sodiu. Medicament antipiretic, analgezic, antireumatic. Sin. Sulfantipirină. Membrană permeabilă. Membrană care lasă să treacă atît dizolvantul cît şi substanţele dizolvate. Membrană semipermeabilă. Membrană prin care trece dizolvantul, însă nu pot trece substanţele dizolvate sau substanţele în stare coloidală. Membranele semipermea- bile sînt folosite^pentru determinarea presiunii osmotice a soluţiilor. Există membrane semipermeabile naturale (de ex. protoplasma celulelor vii), cum şi preparate Menibranit 428 artificial (de ex. membrană de ferocianură de cupru). Membranit. Vopsele emulsionate, pe bază de răşini alchidice (bandă albastră şi neagră), pentru interior şi exterior, mate sau lucioase, cu uscare rapidă; prelucrarea lor e uşoară; pelicula poate fi aplicată pe faţade şi poate fi spălată. Vopselele de acest tip, prevăzute cu bandă roşie sînt pe bază de copolimer de izobutil-vinil-eter cu decalil-vinileter. Menadionă. V. 2-Metil-l,4-naftochinonă. Mendeleeviu. Md (înainte: Mv). Element transuranic, cu nr. at. 101, nr. de masă 256. A fost obţinut în ciclotron, de A. Ghiorso, prin bombardarea cu particule a a izotopului einsteiniului: 2jjg Es. Timpul de înjumătăţire e de circa 30 de minute. Menformon. V. Foliculină. Mentadienă. C10H16. Gr. mol. 136,23. Hidrocarbură terpenică, monociclică, nesaturată (cu două duble legături în moleculă). Prezintă numeroşi izomeri. De exemplu: A4’8<9)-o-M entadienă. l-Metil-2-izo-propenilciclohexenă. Lichid cu miros de lămîie; p.t.. -40°, p.f. 177°. A6’s(9>-o-M e n-tad ienă. l-Metil-2-izopropenilcielohe-xenă-6. Lichid cu miros de eucalipt; p.f. 170-171°, d|o°>8481> nD 1.4758. A4’8<9)-m-Menladienă. V. Silvestren. A~,8f9C/i-Mentadienă. l-Metil-3-izopropenilci-clohexenă-2. Forma (+): p.f.736mm181°: d\] 0,864, nD 1,4946, [a]D + 64°. Forma (±): p.f. 184-187°, 0,8624, 503. Lichid cu miros de lămîie. A1,3-p-M entadienă, V. a-Terpinen. Aî,4-p- Mentadienă. V. y-Terpinen. A1^’ 4^-p-M e n -t a d i e n ă. l-Metilen-4-izopropilidenciclo-hexan. Lichid, constituent al uleiului de fenicul; p.f. 178—180°. A1,5-p-M entadienă. V. a-Felandren. A1,849^-p-M e n -t a d i e n ă. V. Limonen. A^^-p-M e n -t a d i e n ă. V. p-Felandren. Mentan. C10H20. Gr. mol. 140,26. Hidrocarbură terpenică, saturată, monociclică. Prezintă izomerii: o-M e n t a n. l-Metil-2-izo-propilciclohexan. P.f. 171°, 0,8135, nj} 1,447. Sin. Hexahidro-o-cimen. m-M e n-t a n. l-Metil-3-izopropilciclohexan. For-m a ( + ): p.f. 167,8°, df 0,8116, 1,446, [a]f>3+l,6°. Form a (-): p.f.749 mm 167-168°, 4° 0,7938, nfî 1,4358, [aj^-0,30. 66-167°,-44 0■ ^965 nj£ 1,44. Sin. Hexahidro-ra-cimen. p-M e n-tan. l-Metil-4-izopropilciclohexan. Lichid cu miros de mentă; p.f. 169—170°, dl 0,8067, nj} 1,4375. Forma cis: p.f. 168,5°, d20 0,816, rijy 1,4515. Formatrans: p.f. 161°, ^4° 0,792, rcf,0 1,4393. Sin.: Terpan, Mento-naften, Hexahidro-p-cimen, p-Mentanonă-(2)« V. Carvomentonă. A3-p-Mentenonă-(2). V. Garvenonă. Mentol. C10H20O. Gr. mol. 156,26. 3-Metil-6-izopropilciclohexanol. Alcool terpenic, mo-nociclic, izolat din uleiul de mentă. Se obţine sintetic prin reducerea timolului. Cristale cu miros şi cu gust specific. Există în patru forme diferite, cu p.t. (a) 44°, (b) 35°, (c) 33°, (d) 31°; p.f. 216°; p.f.20mm 111°; p.î.10mm 98°; d4f 0,904; i*“ 1,458; [a^-SO0 (în alcool 10%); e greu solubil în apă; foarte solubil în alcool, în vaselină, eter, ac. acetic, CS2. E folosit în inhalaţii ca antiseptic, în pastă de dinţi. Sin. p-Menta-nol, Hexahidrotimol. Meonină. V. Metionină. Mepacrină. V. Atebrină. Meperidine. HCl. V. Dolantin. Meprobamat. V. 2-Metil-2-propil-l,3-propan-diol-dicarbamat. Merbromin. V. Mercurocrom. Mercaptali. Compuşi organici rezultaţi din condensarea aldehidelor cu mercaptani, în prezenţa HCl, eliminîndu-se o moleculă de apă. Exemplu: CH3CH0+2HSCH3->CH3CH(SCH3)2-FH20. Mereaptani. Derivaţi organici monosubsti-tuiţi ai H2S, cu formula generală R—SH. Se obţin prin tratarea halogenurilor alchi- lice saua-esteriiog.acidului.sulfuric eu hi - drosulfură de Na sau K: CHgJ+NaSH CHgSH + NaJ C2H50—SOaOK-f KSH -> C2H5SH + K2S04. Se găsesc în ţiţei, repartizaţi în toate fracţiunile. Lichide cu miros respingător, care se percepe pînă la diluţia de o parte mer-captan la 460 000 000 părţi aer. De aceea, adăugarea unei cantităţi infime de izoamil-mercaptan în gazul natural serveşte la punerea în evidentă a pierderilor de gaz. Sin. Tioli. Mercaptide. Săruri ale mercaptanilor de forma: R—SMe (Me = metal monovalent). Se obţin prin dizolvarea mercaptanilor în soluţie apoasă de hidroxizi alcalini sau prin tratarea lor cu oxizi ori cu săruri ale metalelor grele. Mereapto. Radicalul HS“- 2-Mercaptobenztiazol. Gr. mol. 167,25. Cris- r u / v eu ^reu solubil în alcool, în /L feii eter, în ac. acetic; insolu-S bil în apă; solubil în alea- 429 Mersolaţi Iii diluate. Se obţine din 2-amino-tiofenol cu tiofosgen în cloroform sau din azoben-zen şi CS2 la 270°. E întrebuinţat ca accelerator de vulcanizare. Reactiv analitic pentru Gd, Cu, Bi, Au, Pt. Sin.: Benz-tiazoltiol, MBT. Mercaptoetan. V. Etilmercaptan. Ş-Mercaptoetilamină.HCl.H2NCH2CH2SH.HCl. Gr. mol. 113,5. 2-Aminoetantiol-(l). HCl. Cristale; p.t. 70—72°; e foarte solubilă în apă, în alcool. Prezervant contra radiaţiilor ionizante. Mercaptoli. Compuşi organici rezultaţi din condensarea cetonelor cu mercaptani, în prezenţa HCl, eliminîndu-se o moleculă de apă. Exemplu: (CH,)aCO+2CaH5SH^(CH8)2C(SCaH5)a+Hf6. 4>-Mereaptopurină. C5H4N4S. Gr. mol. 152,18. Se obţine sintetic din 6-oxipurină (hi-poxantină) şi pentasulfură de fosfor în te-tralină. Cristale; p.t. 313—314° (cu descompunere). E întrebuinţată în leucemia acută şi mieloidă (produce remisiuni). Sin. Purinethol. Mercerizare. Procesul de mărire a luciului (glanţului) fibrelor celulozice, prin tratament alcalin şi mecanic. Mercerol. Amestec de săruri de sodiu ale cre-zolilor şi ale acizilor naftenici cu mici cantităţi de dizolvanţi (butanol, white-spirit) şi substanţe hidrotrope, folosit ca muiant în procesele de mercerizare. Mercur. Hg. Element metalic, în stare lichidă la temperatura obişnuită. Nr. at. 80; gr. at. 200,61; prezintă şapte izotopi stabili cu nr. de masă 196 (0,15%), 198 (10,1%), 199 (17%), 200 (23,3%), 201 (13,2%), 202 (29,6%), 204 (6,7%), cum şi 15 izotopi artificiali radioactivi; p.t. —39°; p.f. 356,9°; d20 13,546; căld. spec. 0,03325. Se găseşte în natură în stare nativă şi combinat, sub formă de cinabru (HgS). Se prepară prin prăjirea HgS şi condensarea vaporilor de mercur care au rezultat la prăjire. Metal alb-argintiu, slab conducător de căldură şi de electricitate. Are valenţa 1,2. Reacţionează cu diferitele elemente, for-mînd combinaţii inercuroase şi mercurice. Are tendinţă marcată de a forma compuşi complecşi. Toate combinaţiile sînt toxice, afară de calomel (Hg2Cl2). Dă aliaje cu metalele, care se numesc amalgame. Mercurul metalic se întrebuinţează la umplerea barometrelor, a termometrelor şi a manome-trelor. Determinarea analitică. a) Calitativ. Ionul Hg|+ dă cu NH4OH un care dă un precipitat alb. Ionul Hg2+, dă cu KJ un precipitat roşu, solubil în exces de reactiv; cu Hg2+ , culoarea verde a so- luţiei de difenilcarbazonă, în cloroform, trece în portocaliu, b) Cantitativ, c) Gravimetric: precipitare şi cîntărire ca HgS. d) Volumetric: cu rodanat; se precipită Hg ca tetrarodanomercuriat de Zn, se separă, se precipită excesul de rodanat cu o soluţie titrată de AgN03, iar excesul de azotat âe Ag se titrează cu rodanat, în prezenţa alaunului de fier-amoniu. Mercurocrom. C20H8O6Br2HgNa2. Gr. mol. 750,7. D ibromhidroximercurif luoresceinat disodic. Se obţine sintetic din dibromfluo-resceină, acetat mercuric şi NaOH. Cristale verzi, foarte solubile în apă (soluţie colorată în roşu), în alcool 94% (1 : 50), în metanol (1 : 9); insolubile în alcool, în acetonă. Produsul din comerţ e sub forma de tr ih i dr at. Gr. mol. 804,75. Antiseptic pentru piele şi mucoase. Sin.: Merbromin, Flavurol. Mercur of eu. C6H4HgNa04. Gr. mol. 363,7. Hidroximercuri-o-nitrofenolat de sodiu. Pulbere roşie-cărămizie; e puţin solubil în apă. Antiseptic pentru piele, mucoase, folosit şi în oftalmologie. Mereurosal. C9H6HgNa206. Gr. mol. 456,74. Hidroximercuri-saliciloxiacetat disodic. Pulbere albă, solubilă în apă 1 : 10; insolubilă în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din acetat mercuric, ac. salicilacetic, NaOH diluat, C02. înlocuitor al salicila-tului de mercur, cu toxicitate mai mică şi eliminare mai înceată. Merfenil. C6H5HgOH • C6H5HgN03. Gr. mol. 633. Antiseptic obţinut din acetat mercuric, benzen, NaN03. Pulbere albă sau albă-ce-nuşie; p.t. 178 — 184° (cu descompunere). E solubil în apă (1 : 1 250); greu solubil în alcool, moderat în glicerina; insolubil în dizolvanţi organici obişnuiţi. E întrebuinţat ca germicid, fungicid; nu e inactivat de materii organice (puroi etc.). Sin. Azotat fenil-mercuric bazic. Mersalil. C13H16HgN06Na. Gr. mol. 505,87. 0-L(3-Hidroximercuri-2-metoxipropil) carba-mil]-fenoxiacetat de sodiu. Cristale amare, higroscopiee; se descompune la lumină; e solubil în apă (1 : 1), în alcool (1 : 3), în metanol (1 : 2); insolubil în cloroform, în eter. Se obţine sintetic din ac. salicilic 4- izotiocianat de alil -> salicilalilamidă, care e tratată cu ac. monocloracetic şi NaOH-> salicilalilamid-o-acetat de sodiu; acidul liber obţinut din ultimul compus e tratat cu acetat mercuric şi metanol. Medicament diuretic (asociat cu teofilină). Sin. Salyrgan. Mersolaţi. Sărurile alcaline ale mersolilor. S^M textilă7-^ar--agenti de dispersare şi udare. în amestec cu săpun se folosesc şi pentru spălare. Denumiri comerciale: Merpols, Avitone. Mersoli 430 Mersoli. Produse obţinute prin sulfoclorura-rea hidrocarburilor parafinice normale, C1(T—C18, din fracţiunile de petrol si de motorină: R-H + S02-fCl2-*RS02CÎ+HCl. Mertiolat. C9H&02SHgNa. Gr. mol. 404,84. Etilmercuritiosalicilat de sodiu. Pulbere cristalină, de culoare crem. E instabil la lumină; e solubil în apă (1 : 1), în alcool (1 : 8); insolubil în eter, în benzen. Se obţine sintetic din clorură etilmercurică şi ac. tiosalicilic, în prezenţa NaOH în alcool. Antiseptic pentru uz extern. Sin. Tiomer-solat. Mesamoll. Plastifiant obţinut prin condensarea sulfoclorurilor parafinelor (cu 12— 18 atomi de carbon în moleculă) cu fenol. Mesitilen. C6H3(CH3)3. Gr. mol. 120,19. Hidrocarbură izolată din gudroane. Lichid cu p.t. -44,8°; p.f. 164,7°; p.f.20mm61°; ^4°0,8637; 1,4954; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen: oo. A fost sintetizat prin condensarea acetonei sub acţiunea H2S04. Sin. 1,3,5-Trimetil-benzen. Mesitil-oxid. (CH3)2C=CHCOCH3. Gr. mol. 98,14. Lichid uleios, cu miros de miere; p.f.l30o;p.f.20mm26°;450,8592; nf2 1,4425. Se obţine sintetic din diaceton-alcool, prin distilare cu J2 (catalizator); din acetonă şi HG1 gaz (cînd rezultă şi foronă). E întrebuinţat ca dizolvant pentru nitroceluloză, gume, răşini, pentru fabricare de lacuri, emailuri. Intermediar în sinteze organice. Sin.: 4-Metil-3-penten-2-onă, Izopropiliden-acetonă, Oxid de mesitil. Mesoetioporfirină. Combinaţie heterocielica cu -caraetor aromatic din clasa porîirînelor, 6are rezultă prin decarboxilarea mesoporfiri-nei la ~ 200°. Mesoetioporfirină se găseşte în unele petroluri şi bitumuri naturale, în care provine din descompunerea resturilor animale. Mesoporfirină. Combinaţie heterociclică cu caracter aromatic din clasa porfirinelor (v.), care rezultă prin tratarea blîndă a hem ine i cu ac. iodhidric. Mesoporfirină se găseşte în unele petroluri şi bitumuri naturale, în care provine din descompunerea resturilor animale. Mesotan. Gr. mol. 182,17. Derivat al acidului salicilic. CO—OCH.,—OCH3 Ulei; p.f.4o nim C8h/ 162°; <215 1,2; e solubil în alcool, în eter, cloroform, benzen şi în grăsimi: 00; greu so-lubil în apă-rS-e-obţdne dfme^ rurat şi salicilat de sodiu. E întrebuinţat ca analgezic extern. Sin. Salicilat de meto-ximetil. Mesudin. V. Marfaniî. Mesulîen. Gr. mol. 246,38. 2,7-Dimetiltio- antren. Lichid S uleios, galben; H3C-CeH/ Vh4—CH8 rf201,195-1,215; XSX /ifll, 665-1,675; cristalizează în timp; e solubil în acetonă, în eter; puţin solubil în alcool; insolubil în apă. Se obţine sintetic din toluen, S şi A1G13. Medicament: paraziticid (contra scabiei), dezinfectant intern. Sin.: Mitigal, Sudermo. Met. Prefix folosit adeseori în locul prefixului meta, în faţa numelor care încep cu litera a. De ex.: metaldehidă, metacroleină etc. Meta-. Prefix cu înţeles diferit în chimia anorganică şi în cea organică. 1. în nomenclatura chimică anorganică indică acizi sau săruri rezultate prin eliminarea unei molecule de H20 din molecula unui acid tri- sau polibazicf H3P04— H20 HP03 (ac. metafosforic) H4Si04—H20 H2Si03 (ac. metasilicic) H3B03— H20 -* HB02 (ac. metaboric) 2. în nomenclatura chimică organică indică poziţia 3 a unui substituent faţă de un alt substituent considerat că ocupă poziţia 1, în combinaţiile aromatice: meta-xilen, metanitrofenol etc. Metaantimoniţi. Sărurile acidului metaan-timonios: SbOOH. Metabisulfit de potasiu. V. Pirosulfit de potasiu. Metabisulfit de sodiu. V. Pirosulfit de sodiu. MetahîsuîîîrrrT:Pirbsulfrţi.^ Metabolism. Totalitatea modificărilor chi-mice-energetice care au loc în celulele şi în ţesuturile organismului viu. Moleculele care iau parte la aceste transformări se numesc metaboliţi. Metabolismul asigură autoreîri-noirea materiei vii, creşterea, dezvoltarea şi multiplicarea organismelor. 1 Metabolit. Substanţă strict necesară proceselor biochimice de creştere, menţinere şi înmulţire a celulelor vii (de ex.: vitamine, hormoni etc.). Metaboliţii sînt luaţi din mediul înconjurător sau pot fi sintetizaţi chiar de celulă. Metaboraţi. Sărurile de forma MeBOs, obţinute prin tratarea soluţiei de ac. boric cu sărurile metalice respective; de ex.: meta-boratul de sodiu, NaBOa . 4H20; metabo-ratul de argint, AgB02. Met aer i lat de metil. CHn=G(CHn)GOOGILr^ GrT~mol. 100,1. Lichid incolor, volatil; p.f. 100-101°; p.t. -48,2°; d 0,940; e greu solubil în apă; uşor solubil în alcool^ în eter; e inflamabil; irită pielea. Se pre- 431 Meta» pară din acetoncianhidrină, metanol şi ac. sulfuric. Uşor polimerizabil, se foloseşte pentru obţinerea sticlei organice (plexiglass) şi a unor copolimeri cu alţi produşi nesaturaţi. Metacrom bordo. C20H16N6O7S. Gr. mol. 484,44. 2-Hidroxi-B,5-dinitrobenzen-azo-m-toluilendiamin-p-toluensulf amidă. Pastă brună-roşie; e solubilă în apă caldă. Se obţine sintetic din o-nitro-p-toluidină şi clorură de toluen-p-sulfonic. Colorant roşu pentru lină, cu mordant de crom, foarte rezistent la lumină, la acizi. Metacrom brun-măsliniu. C13H10N4O6. Gr. mol. 318,24. 2-Hidroxi-3,5-dinitrobenzen-azo-p-crezol. Pulbere brună-neagră, solubilă în apă, în alcalii diluate, în H2SG4 conc.; insolubilă în HCÎ, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din ac. picramic diazotat şi p-cresol. Colorant pentru lînă, pentru imprimarea de indian cu mordanţi de crom. Sin. Solochrome Brown MO. Metafosfaţi. Săruri ale acidului metafosforic, HP03. Metafosfaţii au molecula polimeri-zată (MeP03)w, n fiind cuprins între 2 şi 6. Se obţin prin încălzirea fosfaţilor primari. Metafosfaţii alcalini şi de magneziu sînt solubili în apă; ceilalţi sînt greu solubili în apă; sînt uşor solubili în HN03, în exces de HP03, ca şi în metafosfaţii solubili. Prin fierbere cu apă trec în fosfaţi. Metafosiiţi. Săruri ale acidului metafosforos (HP02), care ia naştere parţial la arderea fosfinei. Metahidroxid de aluminiu. Y. Diaspor. Metal mixt. Aliaj cu 50% Ce, 40% La, 7% Fe şi 3% alte pămînturi rare, folosit la fabricarea pietrelor pentru brichete. Metal Vidia. Carbură de wolfram cu 6 — 13% cobalt. Are o duritate foarte mare şi este folosit la fabricarea de scule speciale. Sin.: Pobedit, Yidia. Metalare reacţii de — . Reacţii de dezlo-cuire, prin care unele hidrocarburi pot dez-locui o altă hidrocarbură din compusul ei cu un metal alcalin. Metalcetili. Combinaţii organice colorate intens, cu proprietăţi asemănătoare cu ale radicalilor liberi. Se obţin prin tratarea cu Na a unor cetone aromatice în soluţie eterică şi în absenţa totală a apei şi a aerului. Metaldehidă. (CH3CHO)w. Polimer al acet-aldehidei, obţinut în prezenţa unui catalizator acid. Cristale albe; "p.t. 246° (tub închis); sublimează la ^112°; la 80° se descompune cu regenerare parţială de acet-aldehidă; e insolubilă în apă; solubilă în behzen,'m cîoFdlVr^în alcool, în eter. E întrebuinţată drept combustibil solid; la distrugerea melcilor. Sin.: Ketaldehidă, Alcool solidificat. Metale. Elemente solide, cu excepţia mercurului, cu luciu caracteristic, cu bună con-ductibilitate electrică şi termică, maleabile şi ductile, cu densitatea şi duritatea mari, cu puncte de topire şi cu puncte de fierbere înalte, ai căror oxizi, cu apa, dau naştere la baze (sînt, însă, şi numeroase excepţii). Azi sînt considerate"metale acele elemente care pierd cu uşurinţă electronii de valenţă, dînd naştere la ioni pozitivi, avînd deci caracter electropozitiv. Metalele cu d> 5 sînt numite metale grele, iar cele cu d<5, metale uşoare. Metale alcaline. Elementele din coloana I, subgrupa principală a sistemului periodic al elementelor: Li, Na, K, Rb, Cs, Fr, numite astfel deoarece hidroxizii acestor elemente, dizolvaţi în apă, dau soluţii puternic alcaline (bazice). Sînt metale uşoare,, cu densitate mică; pot fi tăiate cu cuţitul; reacţionează foarte energic cu oxigenul atmosferic şi cu apa; de aceea se păstrează în vase închise, sub petrol. Metale alcalino-pămfntoase. Elementele din coloana II, subgrupa principală a sistemului periodic al elementelor: Be, Mg, Ca, Sr, Ba, Ra. Sînt numite astfel deoarece proprietăţile lor le situează între familia metalelor alcaline şi familia metalelor pămîn-toase, din coloana III. După proprietăţile lor, beriliul se apropie mai mult de aluminiu, rnagneziul de zinc, iar radiuî este radioactiv. Cele trei elemente rămase: Ca, Sr, Ba, se aseamănă foarte mult între ele şi constituie adevăratele metale alcalino-pă-mîntoase; ele reacţionează energic cu oxigenul atmosferic şi cu apa; de aceea se păstrează în vas^e închise, sub petrol. Metalografie. Studiul structurii, al constituţiei şi al proprietăţilor fizico-chimice şi tehnologice ale metalelor şi aliajelor. Metodele importante de cercetare sînt: micro-grafia, macrografia, analiza termică, dila-tometrică, magnetometrică, roentgenogra-fică. Metaloid. Element care nu are luciu metalic, şi e rău conducător de căldură şi de electricitate; nu este maleabil şi ductil. Oxizii metaloizilor cu apa dau acizi (aceste proprietăţi le au majoritatea metaloizilor). Metaloizii pot capta electroni, transfor-mîndu-se în ioni negativi; ei au deci caracter electronegativ. La temperatura camerei, unii sînt gaze, ca: oxigenul, fluorul, clorul, azotul; alţii sînt solizi, ca: iodul, sulful, seleniul, telurul, fosforul, arsenul, anti-moniul, carbonul, siliciul şi borul, iar bromul este lichid. Metamerie. V. Izomerie meta. Metan. CH4. Gr. mol. 16,04. Gaz incolor, larg distribuit în natură în zăcăminte, în Metan, hidrat de - 432 mine de cărbuni, în gazele rezultate din putrezirea resturilor vegetale şi animale, în gazele de cocserie şi de iluminat. Se obţine şi pe cale sintetică, prin hidrogenarea carbonului la 1 250° sau a acetilenei; p.t. —184°; p.f. —164°. Lichid la —11° şi 180 at; d° 0,5547; e solubil în apă, în metanol, în dizolvanţi organici. E întrebuinţat ca intermediar în sinteze organice; combustibil; la fabricarea negrului de fum etc. Sin. Gaz de baltă. Metan, hidrat de — . Combinaţie moleculară, instabilă la presiune şi la temperatura ordinară, care se formează în conductele de gaze, în prezenţa apei, şi care poate provoca, iarna, obturarea lor. Metanai. V. Formaldehidă. Metanol. V. Alcool metilic. 1,4-di-(Metansulfoniloxi)-butan. CH3S020(CH2)40S02CH3. Gr. mol. 246,31. Cristale cu p.t. 114—118°. E solubil în acetonă (2,4g/100 ml); în alcool (0,lg/100 ml); practic insolubil în apă. Medicament folosit in leucemie mieloidă cronică. Sin.: Citosulfan, Busulfan. Metantiol. Y. Metilmercaptan. Metasilieic, acid ~~ . V. Acizi silicici. Metastabil. Referitor la starea unui sistem sau a unui obiect. Caracterizează, de obicei, o stare de indiferenţă, care se poate schimba, fie spre o stare mai stabilă, cînd are loc o modificare mică, fie spre una mai puţin stabilă (instabilă), în cazul unei modificări mai mari. Metasystox. Insecticid sistemie pe bază de 0,0-dimetil-0-(etiltio)-etil-fosforotioat. Metavanadat de amoniu. NH4Y03. Gr. mol. 117. Cristale incolore; e solubil în apă (soluţie galbenă); insolubil în alcool, în eter; ’d 2,33. încălzit peste 30°, pierde o parte din amoniac, căpătînd culoarea galbenă. Metavanadaţi. Săruri ale acidului metavana-dic: HV03. Metavartadaţii alcalini iau naştere la tratarea anhidridei vanadice cu hidroxizi alcalini. Aceştia sînt solubili în apă; cei ai metalelor bi- şi trivalente sînt greu solubili în apă; soluţiile metavanada-ţilor sînt incolore sau galbene. Toţi meta-vanadaţii sînt toxici. Metazină. Y. Antipirină. Methemoglobină. Pigment sanguin anormal, de culoare brun deschis, obţinut prin oxidarea hemoglobinei cu K8[Fe(CN)6]. E prezentă în sînge, în cantităţi mari, la intoxicaţii cu KCN şi cu sulfamide. Methoeel. V. Metilceluloză. MiifH- P.Hil AP-pgflni-p. m An ava 1 pn f_ JfAvflXl VTJLXy* illQtUIVUX vl gCUl Iv tltvltv H XA.XX311 XTy care se obţine ca radical liber cu viaţă scurtă (5 - 10-3 s), atît în flacără la temperatură înaltă, cît şi în descărcări electrice în vapori de hidrocarburi la presiune joasă sau prin disocierea termică a plumb-tetrametilului. Metilacetanilidă. V. Exalgină. Metilacetilacetonă. V. 3-Metilpentan-dio-nă-(2,4). Metilaeetilenă. HC=C —CH3. Gr. mol. 40,06. Gaz; p.t. -101,5°; p.f. -23,3°; rfj23’3 O, 6714; Mp23,31,3746; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Apare ca impuritate în gazele de reacţie, la prepararea butadienei din n-butilene. E inflamabilă. Sin.: Propină, Alilenă. 4-Metilacetofenonă . CH3—C6H4 —COCH3. Gr. mol. 134,17. Ace slab gălbui, cu miros înţepător: e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter; d 1,001-1,004; p.t. 28°; P. f.759 mm228°. ^ întrebuinţată în parfume-rie. Sin. Metiltolilcetonă. Metilal. CH2(OCH3)2. Gr. mol. 76,09. Lichid incolor, volatil, inflamabil, cu miros de cloroform; p.t. —105°; p.f. 41 — 43°; d|5 0,872; e solubil în apă (1 : 3), în alcool, în eter, în uleiuri: oo. Se obţine sintetic din HCHO, metanol, HG1 şi CaCl2. Mediu de reacţie pentru reacţiile Reppe şi Grignard; e întrebuinţat în parfumerie pentru extracţie, ca intermediar pentru materiale plastice; anestezic şi hipnotic. Sin.: Dimetoxi-metan. Formal. Metilamf etamină. Y. (-f )-Desoxiefedrină. HG1. Metilamilcetonă. V. Heptanonă. Metilamină. GH3 —jNH2. Gr. mol. 31,06. Mo-nometilamină, aminometan. Gaz incolor; p.t. -92,5°; p.f. -6,7°; dr11 0,699 (lichid); e solubilă- In -apă,.la.12.,5?~~(47...1-d5BT9).;.. la 25° (1 : 9 590); solubilă în alcool. E inflamabilă. Se obţine sintetic din metanol şi NH3, în prezenţa unui catalizator, la temperaturi înalte. E folosită ca intermediar pentru acceleratori de vulcanizare, coloranţi, medicamente, insecticide etc. p-Metilaminofenol. HO—G6H4—NH —CH3. Gr. mol. 123,15; p.t. 87°. Ace incolore; e solubil în apă, în alcool, în eter. Se obţine prin reacţia dintre hidrochinonă şi metilamină sau* prin metilarca clorhidratului de paraaminofenol. E întrebuinţat în sinteze organice; revelator fotografic (sub formă de sulfat, v. Metol). Toxic, iritant al pielii. 2-Metil-6-amino-2-heptanol . HCI. Gr. mol. ch3v^ ch3 CH3—C(CH_)3CH—NH2 HG1 181,71. Cristale; p.t. 150°; e solubil In apă, în alcool; insolubil în benzen, în eter. Se obţine sintetic din 2-formamido-6-metil-5- 433 Metilceluloză -hepten şi HC1, la fierbere. Medicament car-diotonic. Sin. R.P. 2831. Metilanilină. C6H5NHCH3. Gr. mol. 107,15. Lichid incolor sau gălbui; devine brun la aer; p.t. -37°; p.f. 194-196°; df 0,989; 1,5702; e greu solubil în alcool, în eter. Se obţine sintetic din anilină, HC1 şi metanol sub presiune. Sin. N-Monometilanilină. Metilarsinat de sodiu. CH3AsO(ONa)2 * 5H20-Gr. mol. 274,01. Cristale incolore; e solubil în apă (1:2); insolubil în alcool. Se obţine sintetic din arsenit trisodic şi CH3J. Stimulează apetitul, hematopoieza, metabolismul. Medicament întrebuinţat în tuberculoză incipientă, în tratamentul emfize-mului, al diabetului, al sifilisului. wSin. Arifen, Arenal. Metilarsinoxid. CH3As=0. Gr. mol. 105,94. Combinaţie arsenorganică obţinută prin reducerea acidului metilarsenic cu S02. Cristale din CS2; p.t. 95°; p.f. 275° (cu descompunere) . Metilatropină, azotat de — . V. Eumidrină. Metilazidă. CH3N3. Gr. mol. 57,06. Esterul metilic al acidului azothidric. Lichid inco- ( —J-Metilheuzoil-eccjoiiînă. Y. ( —(-Cocaină. 2-Metilhenzoxazol. Gr. mol. 133,14. Lichid; N p.f. 200—201°; d\ 1,1365 C6hP ________CH3 e foarte solubil în alcool; \q/ ’ insolubil în apă. Se ob- ţine sintetic din o-ami-nofenol şi anhidridă acetică. 2-Metilbutadienă-(l,3). V. Izopren. ( + )-2-Metilbutanol-(l). V. ( + )-Alcool ami-lic (optic activ). 2- Metîlbutanol-(2). Y. Alcool amilic terţiar. 3- Metilbutanol. Y. Alcool izoamilic primar. Metilbutenă. Gr. mol. 70,13. Prezintă trei izomeri: 2-metilbutena-(l),2-metilbutena-(2) şi 3-metil-butena-(l). Se obţin prin deshidratarea alcoolului izoamilic. CH3 1 2-M e t i 1 b u t e n a-(2). CH3—CH = C—CH3, Lichid; p.f. 38,4°; 0,6670; 1,3908. Sin.: Izopenten-2; p-Izoamilenă, Trimetil-etilenă, Izopropiliden-etan, 2-Metilbutile-nă-(2). 3-M etilbuten a- (1). CH3-CH—CH-CH2. Lichid; p.f. 20,1°; dor; p.f. 20 — 21°; d\§ 0,869; explodează peste 500°. Se obţine prin tratarea CH3J cu sarea de sodiu a acidului azothidric. p-Metilbenzaidehidă. Gr. CHO (1) l'l!i(K eu / p.f. 204 ; mol. 120,14. Li-. mir os de piper; du 1,072; nj? 1,5484. Se obţine sintetic din CO+HC1 şi toluen cu catalizator AlCLj4-CuCl2. Sin. Toliialdehidă. CfiH. ■\ CH3. (4) ch3 0,6319; 1,3675. Sin.: Izopropileti- lenă, Izopenten-1, a-Izoamilena, 2-Yinil-propan, 3-Metilbutilenă-(l). 2-M e t i 1- b u t e n a-( 1;. Cll3—CH2—C = CH2; p.f. 32 ; gh3 d$ 0,6668, n\y 1,378. Sin.: y-Amilenă, 2-Metilbutilenă-(l). Metilbenzeii. Y. Toluen. ..a»^fvtîHîvnzilînntiîă..Gr;..mol; Î2T,T8"; d NH9 0,953; p.f. 188,5. Lichid in-r r eu7 2 color, cu miros uşor amonia-cal; e puţin solubilă în apă; CH3 solubilă în dizolvanţi organici şi in hidrocarburi. E întrebuinţată în industria textilă. Metilbenzilanilină. Gr. mol. 197,28. Lichid CH — C6H5 incolor, uleios, inso-CgH5—Iubii în apă, solubil în XCII3 alcool, in eter, în acizi diluaţi (cu formare de săruri); d 1,042; p.t. 9,2°; p.f. 305-306°; p.f. 60pm 210°. Se obţine prin încălzirea unui amestec de metilanilină cu clorură de benzii. E întrebuinţată la sinteza unor coloranţi. Sin. Benzilmetilanilină. Metil-7i-butileetonă. Y. Hexanonă. .. ...................../0H Metilbutlnol. HGeeC—G—CH3. Gr. mol. 84,11. xch3 2-Metil-3-butin-2-ol. Lichid incolor, solubil în apă, în dizolvanţi organici; d 0,867; p.t. 2,6°; p.f. 104-105°. E inflamabil. E întrebuinţat ca dizolvant şi ca intermediar în diverse sinteze organice. Metiicamfenilol. G10H18O. Gr. mol. 154,24. Alcool terţiar din clasa sesquiterpenelor, obţinut prin tratarea camfenilonei cu GH3MgJ. Este izomer geometric al hidratu-lui de camfen. Ca şi acesta, prin distilare, dă camfen (v.). Metilcateehol. Y. Guaiacol. Metilcauciuc. Cauciuc sintetic obţinut prin polimerizarea 2,3-dimetilbutadienei. fy-Metilbenzildimetilamină. Gr mol. 149,23. _______ Lichid puţin solubil ------------4\(CH3)2 în'-aps*; a o,9041 p.f. CgHgCH^ 195,6°. E întrebuinţat ^CH, drept catalizator de po- lim erizare. “ Metilceluloză. [C6H702(0H)20CH3]w. Eter metilic al celulozei. Se prapară din palpă de lemn sau de bumbac tratată cu alcalii, iar celuloza obţinută se tratează cu GH3GL Granule albe; e solubilă în apă_rece, în benzen, în toluen, aeetonă,metanol, al- 28 — Dicţionar de; chimie Metilcetenă 434 cool, butanol, CC14; insolubilă în apă caldă. E întrebuinţată ca înlocuitor de gume solubile în apă," în adezivi, în emulsii (coloid protector), în cosmetică. Sin.: Eterul meti-lic al celulozei, Methocel, Tiloză, Gluto-lin, Glutofix. Metilcetenă. CH3—GH — C=0. Gr. mol. 56,06. Combinaţie organică din clasa cete-nelor, care la temperatura ordinară e gazoasă. Soluţia de metilcetenă se polimeri-zează uşor chiar la —80°. Metilehinol. Gr. mol. 124,10. Combinaţie organică rezultată prin CH3 _ transpoziţia p-tolilhidro- L = 0. xilaminei. Cristale inco-OW ~ lore, cu p.t. 75°. Prin tratare cu acizi minerali la rece sau cu baze la cald, se transformă în metilhidrochinonă. Sin. Toluchinol. 2-Metilchinolină. V. Chinaldină. 4-Metilchinolină. Y. Lepidină. Metilciclobutan. C5H10. Gr. mol. 70,13. Hidrocarbură ciclică derivată de la ciclobutan prin substituirea unui atom de hidrogen, cu un radical metil. Lichid, cu p.f. 38,6°; dl° 0,6931; 1,3637; e insolubil în apă; solubil în eter. Metilciclobutanul se găseşte în unele benzine. Metilciclohexan. C7H14. Gr. anol. 98,18. Se găseşte în benzină, din care se poate separa prin distilare extractivă. Lichid incolor; p.t. -126,3°; p.f. 100,3°; df 0,7692; nf 1,4230; e insolubil în apă; solubil în alcool, în procesele de reformare catalitică a benzinelor este dehidrogenat la toluen, operaţie care contribuie la ridicarea cifrei octanice a acestora. întrebuinţări: dizolvant pentru eterii celulozei; intermediar în sinteza organică. E inflamabil. Sin. He-xahidrotoluen. Metilclclohexanol. CH3—C6H10—OH. Gr. mol. 114,18. Lichid vîscos, incolor, cu miros aromatic; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter. Se obţine ca amestec de alcooli secundari ciclici, în special (—)-metilciclohexanol-2 şi -4, cis şi trans, cu intervale de distilare între 165 şi 175° şi d 0,911 — 0,934. Sintetic se obţine prin hidrogenarea crezolului. E întrebuinţat ca dizolvant; antioxidant pentru lubrifianţi; în industria textilă, a săpunului şi a detergenţilor. Sin.: Hexahidrometilfenol, Hexahidrocrezol. Metilciclohexanonă. C7H120. Gr. mol. 112,17. Cetonă ciclică derivată de la metilciclohexan. Se obţin cei trei izomeri, prin trecerea catalizator de oxid de argint la 400—500°. Se deosebesc: l-metil-ciclohexanonă-(2): p.f. 162-165°; df 0,926; nf 1,4493. (±)-l- -Metilciclohexanonă-(3): P-f-738 mm 168 — 169°; dl0 0,896; n£? 1,4478. 1-Metilciclo-hexanonă-(4); p.f. 170°; d\° 0,914; 1,4458. Metilcielopentan. G6H12. Gr. mol. 84,16. Lichid incolor; p.t. —142°; p.f.742mni 71>9°î se separă din benzină. în procesele de reformare catalitică a benzinelor se izomerizează la ciclohexan, care mai departe este dehidrogenat la benzen,, contribuind astfel la ridicarea cifrei octanice. E inflamabil. Metilciclopentanonă. C6H10O. Gr. mol. 98,14. Cetonă ciclică derivată de la metilciclopen-tan. Se cunosc: 2-Metilciclopentanonă; li-chid, cu p.f. 139°; df 0,9139; nf 1,4364. 3-Metilciclopentanona: i z o m e r u l(-f): p.f. 143°; df 0,9140; nf 1,4340; [a]|; -f 132,96°; izomerul(-): p.f. 144 — 144,5°; d\2 0,913; n^ 1,4329; e solubilă în apă. 3'-Metil-l ,2-eielopentenofenantren. C18H16. Gr. mol. 232,18. Rezultă prin diverse transformări, în special prin dehidrogenarea ste-roizilor (colesterol, ac. colic etc.); sau din 2-acetiifenantren. Cristale; p.t. 126—127°. Sin. Hidrocarbura lui Diels. Metilcinamilcetonă. Y. Benzilidenacetonă. Metilcitozină. C5H7N30. Gr. mol. 125,13. Combinaţia heterociciică cu caracter aromatic, derivînd de la citozină, care se găseşte în unii acizi nucleici. Cristale cubice din soluţie de carbonaţi; p.t. 270°; e solubilă în apă, in alcool; insolubilă în eter; cu ac. picric formează picraţi. Met i i - b is* {Ş »eleretilamiaă) *11€1. V . 2,2- -Diclor-N-metildietilamină • HC1. 3-Metilcolantren. C21H16. Gr. mol. 268,34. Hidrocarbură aromatică polinucleară, care derivă de la colantren şi care se găseşte în gudroanele cărbunilor de pămînt. Ace de culoare galbenă deschisă, cu p.t. 176,5 — 177,5°; p.f.80mm 280°; d20 1,28; cu ac. pi-cric dă un picrat cu p.t. 180 — 181°. E solubil în benzen, în xilen, în toluen; insolubil în apă. Compus cu acţiune cancerigenă. Sin. 20-Metilcolantren. Metilconiină. Gr. mol. 141,25. N-Metil-2-pro-CH2 H,C/ XCH, H C CH—CH.—CH,—CH3 ' ---------CH3 - ..........—- - - - - pilpiperidină. Alcaloid care se găseşte în cucută (Conium maculatura) sub forma de 435 N-Metil-N'-fenilhidrazină săruri ale acizilor malic şi cafeic. Prezintă activitate optică. (-j-)-Me ti lcon i in a: p.f. 173-174°, df 0,8326; n'g 1,45384; [a]|,0 +82,4°. (—(-Metilconiina: p.f.l75,6° ;d|g 0,8349; [a]|,0-81,9°. Metilcumarină. C1()H802. Gr. mol. 160,16. Se cunosc izomerii: 3-M etilcumari-n ă: cristale din alcool; p.t. 91°; p.f. 292,5°; e solubilă în alcool. Sin. a-Metilcumarină. 4-Metilcumarină. Ace din apă sau prisme din benzen; p.t. 82°; e solubilă în alcalii concentrate. Sin. ^-Metilcumarină. 7-M etilcumarină. Substanţă cristalină, cu p.t. 73°, cu miros apropiat de al cumarinei. E întrebuinţată în parfumerie şi în produse antisolare. Sin. Tonkarină. Metildiclorarsină. CH3AsC12. Gr. mol. 160,86. Lichid; p.f. 133°; d\° 1,838; e solubilă în alcool, în eter; greu solubilă în apă. Se obţine sintetic din metilarsinoxid şi HG1. Iritant puternic al căilor respiratorii (gaz de luptă). Sin. Diclormetilarsină. Metlldietanolamlnă. CH3N(CH2CH2OH)2. Gr. mol. 119,16. Lichid incolor, cu miros uşor de amină; e solubilă în apă, în benzen; d 1,042; p.f. 247,2°. E întrebuinţată ca intermediar la fabricarea produselor ajutătoare pentru textile, a răşinilor sintetice, a coloranţilor, insecticidelor, inhibitorilor de coroziune etc. Metildifenilamină. (C6H5)2NGH3. Gr. mol. 183,24. Lichid; p.t. -7,6°; p.f. 296-297° (282-290°); df 1,0476; nf 1,6193. E inso-lubilă în apă; solubilă în alcool, în eter. Se obţine sintetic din difenilamină, metanol şi HO. Intermediar in sinteza coloranţilor. Sin. Difenilmetilamină. Metildihidromorfinonă. C18H21N03. Gr. mol. 299,36. Cristale; p.t. 243-245° (alcool); Mi)4—141° (alcool); e puţin solubilă în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din tebaină sau din enolacetatul dihidrocodei-nonei. Clorhidrat: p.t. 315—318° (cu descompunere); [a]^4 —105°; e foarte solubil în apă; puţin solubil în alcool, în cloroform, în eter; insolubil în benzen. Medicament narcotic, analgezic, sedativ. Sin. Metopon. Metilen activ. Grupa GH2 din unele combinaţii organice (ciclopentadienă, ester ma-lonie etc.) care are o reactivitate chimică deosebită, datorită influenţei unor grupări reactivante (acidifiante) învecinate. Combinaţiile organice cu metilen activ pot lua parte la unele reacţii de condensare sau pot reacţiona cu metalele alcaline^ formînd ^ combinaţii organo-metalice. Metilenă. CH2. Se formează prin descompunerea termică sau fotochimică a cetenei ori a diazometanului: CH2=C=0 -* CH2-|--f CO; GH2 = N=N CH2+N2. Are o viaţă mult mai lungă decît a radicalului metil, însă un conţinut de energie mai mic. 2 radicali \lH2 se combină între ei, formînd etilenă. Sin. Carbena. 3, 3'-Metilen-6îs(4-hidroxicumarină). V. Di-cumarol. Metilenchinone. Clasa de combinaţii organice, derivînd de la chinone. Cei mâi simpli reprezentanţi, chinometanul şi chinodime-tanul, nu sînt cunoscuţi; se cunosc, însă, derivaţii lor, cum sînt: difenilchinometanul (fucsona), tetrafenilchinodimetanul etc. Metilenchinonele sînt substanţele de bază din clasa trifenilmetanului. Sin. Ghinometani. Metiletileetonă. CH3COCH2CH3. Gr. mol. 72,1. Lichid inflamabil, cu miros de ace-tonă; p.f. 79,6°; df 0,805; n% 1,3814; e solubilă în apă (1 : 4), în alcool, eter, benzen: co. Se obţine prin sinteză din ester metilacetilacetic şi H2S04 dil.; prin oxi-darea butanolului secundar sau prin fermentaţie. Dizolvant, intermediar la fabricarea pulberii fără fum; a răşinilor sintetice incolore, a medicamentelor (Gantri-sin). Sin. 2-Butanonă, MEC. Metiletilmalonat de etil. V. Ester metiletil-malonic. 2-Metil-5-etilpiridină. C8HnN. Gr. mol. 121,18. Lichid incolor, cu miros pătrunzător; e puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter; d 0,921; p.f. 178>3°. Se obţine prin condensarea acetilenei cu amoniac, în prezenţa sărurilor de Co în soluţie apoasă (la i4o6'şi 20—25 at), sau prin tratarea paraldehidei cu amoniac lichid, în prezenţa catalizatorilor (compuşi halogenaţi anorganici). E întrebuinţată la obţinerea acidului nicotinic; inhibitor de coroziune pentru dizolvanţi cloruraţi; intermediar pentru produse auxiliare textile. Sin. MEP. Metileugenol. (H3CO)2C6H3—CH2—CH = CH2. Gr. mol. 178,22. Lichid incolor, cu miros plăcut; e insolubil în apă, solubil în alcool, foarte solubil în eter; d 1,055; p.f. 248°. Se obţine prin acţiunea CH3J asupra euge-nolului. E întrebuinţat în parfumerie. Sin.: 3,4-Dimetoxi-l-alilbenzen, 4-Alilveratrol. N-Metil-4-fenil-4-carbetoxipiperidină • HC1. V. Dolantin. N-Metil-N' fenilhidrazină. CH3-NH-NH-C6H5. Gr. mol. 122,17. Ulei; p.f.12_15mm 110-112°; 1,04 ; Tip 1,5755. Se obţine sintetic din fenilhidr-azină, HCHO, în soluţie alcalină şi reducere cu Zn pulbere şi* alcalii. E folosită ca intermediar în sinteza antipirinei. 28 Metilfonilnitrozaminâ 436 Metilfenilnitrozamină. Gr* mol. 136,15. Substanţă CU p.t. 13°; P• 19 mm yC6H5 128°; dftv 1,1240; nj^l,57688. NO—N Cu HC1 formează clorhidra- GH3 tul cu p.t. 120—130° (cu descompunere) . Metilfenoli. Y. Crezoli. 2- Metil-3*fitil-l,4-naftoehInonă. V. Vitamina Kj. 16 a-Metil-9a-fluoro-A1-hidroeortizonă. G22H29F05. Gr. mol. 392,45. Cristale (din eter) cu p.t. 215 — 221°. E solubilă în apă (10 mg/100 ml), în acetonă, în etanol, în cloroform. Steroid antiinflamatoriu, cu o mică reţinere de săruri. Este de circa 7 ori mai eficace decît prednizolona şi de 20 — 35 ori mai eficace decît hidroeortizona. E folosită în poliartrite cronice evolutive, în nevralgii rebele, afecţiuni hepatice şi renale, dermatoze alergice. Sin.: Superpred-nol, Dexametazonă, Deltafluoren, Deca-dron, Oradexon. Metilîosfină. GH3PH2. Gr. mol. 48. Combinaţie organofosforică, obţinută prin încălzirea iodurii de fosfoniu cu iodură de metil. Gaz incolor; p.f. —14°; e insolubilă în apă; greu solubilă în alcool, în eter. 3- Metil-D-îueoză. V. Digitaloză. a-Metiîfuran. Gr. mol. 82,1. A fost izolat din gudroanele provenite din ^GHg distilarea lemnului. Există ■ HC —G. două forme: 1. Lichid, cu p.f. 63-63,5°; df* 0,9159; solubil în alcool, eter: oo;greu j-j solubil în apă. Sin. 3-Metil- - - ......furfuran.2, Lichid,.......cu p.f ,4o mm 78,5-79°; d\s 0,9406; 1,457.E in- stabil. Sin.: 2-Metilfurfuran, Silvan. 5-Metllfurfurol. Gr.mol. 112,12. Lichid, cu ^20 20 a hLc/ \ O GH2OHP*f*194 196°iP-f-6 mm 70- H —C = C H — C — C / 73°; d 1,0769; O sgh3 1,4853. Se obţine din me-tilpentoze (ramnoză, fu-coză), prin încălzire cu acizi minerali. de etilendiamînă cu acetat de sodiu. E întrebuinţată ca dizolvant al acidului uric. Sin. Lisidină. oc-Metilglucozidă. C7H1406. Gr. mol. 194,18. Cristale, cu p.t. 168°; P-f-o,2mm 299°> 158,9°; esolubilă în apă rece, 63%; în alcool de 80°, 7,3%; în alcool de 90°, 1,6%; insolubilă în eter. Se obţine sintetic din glucoză şi HG1 în metanol. Sin. Me-til-a-D-glucopiranozidă. 9-Metil-3-granatanonă. G9H15ON. Gr. mol. 153,18. Cristale, cu p.t. 55 — 58°; e solubilă în apă, în alcool, în eter, în benzen. Alca-loid care se găseşte în scoarţa rădăcinii de rodie şi care e întrebuinţat în medicină ca vermifug. Sin. Pseudopeletierină. 3-Metilheptan. Gr. mol. 114,22. Lichid; p.f. CH3 C,H5~CH(CH2)3-CH3 119,0°; 0,7057: n|>0 1,3983; e inso-Iubii în apă; greu solubil în alcool; solubil în eter. Se găseşte în benzină. în procesele de reformare catalitică, prin reacţii de dehidrociclizare, trece în o- şi p-xilenl E inflamabil. 2-Metilhexan. Gr. mol. 100,20. Se găseşte în benzină. Lichid CH3-CH-(CH2)3-CH3 incolor; p.t. -18,2°; p.f. 89,7°; d?°0,6787; * /ij; l ,3851; o inso- lubil in apă; solubil in alcool, în eter. în procesele de reformare catalitică, prin reacţii de dehidrociclizare trece în toluen. E inflamabiL Metil-tt-hexilcetoiiă. CH3—CO—(CH2)5—CH3. caracteristic, cu gust de camfor; e insolubilă în apă; foarte solubilă în alcool, în eter, în hidrocarburi; d\l 0,823; d20 0,819; p.t. —16°; p.f. 173,5°. Se obţine prin distilarea ricinoleatului de sodiu cu sodă caustică. E întrebuinţată ca dizolvant, la extracţii; la fabricarea parfumurilor. Sin. 2-Octanonă. 1 -MetilIiidantoin-2-imidă. Y. Greatinină. 1-Melilylleociamidiiiă. Y. Creatinină. N-Metilglicocol. V. Sarcozină. Metilglioxal. CH3COCHO. Gr. mol. 72,06. Lichid galben, cu miros înţepător; p.f. 72°; d24 1,0455; 1,4002; ehigroscopic; poli- mer izează foarte uşor; e solubil în alcool, în eter, în benzen. Se obţine din: monozaha-ride, tratate cu baze puternice; glieerin-aldehidă şi H2SQ4dil.; izonitrozoacetonă şi AFT^C^diTrSih .T^xelTrformăHehidarAIde- hidă piruvică. Metilglioxalidină. C4H8N2. Gr. mol. 84,12. Se obţine prin condensarea clorhidratului 2-Metilliidroeliinonă. H3CC6H3(OH)2. Gr. mol. 124,12. Cristale; p.t. 124 — 125° (benzen); p.f. 163°; e foarte solubilă în apă, în alcool, în eter; greu solubilă în benzen, in ligroină; solubilă în alcalii diluate; sublimează. Se obţine sintetic din metilchinol tratat cu acizi diluaţi la rece. Sin.: Toluhi-drochinonă, 2,5-Dihidroxitoluen. Metilidin. Radicalul: HC= p-Metilindol. C^H^N. Gr. mol. 131.17. Cris-tale albe-brun deschis, cu miros de fecale; p.t. 95°; p.f. 265—266°. E solubil în apă caldă, în alcool, benzen, cloroform şi eter. A fost izolat din fecale, din sfeclă, din gu- 437 Metiloranj droane. Se obţine prin fuziunea ovalbu-minei cu KOH'. Sin. Scatol. Metilizobutilcctonă. GH3GOC4H9. Gr. mol. 100,19. Lichid incolor; p.t. —84,7°; p.f. 117-119°; df|° 0,801; 1,3959; e solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în benzen. E inflamabilă. Se prepară prin hidroge-narea blîndă a oxidului de mesitil. Se utilizează ca dizolvant şi ca intermediar în sinteza organică. Sin. Hexonă, Izopropil-acetonă. Metiltzohexilcetonă. Gr. mol. 128,21. Cetonă alifatică ramifi-CH3—CH—(CHpL-CO-CHj) cată, cu opt. a-I torni de carbon CH3 în moleculă. Li- chid, cu p.f. 170— — 171°; df 0,8151; n$ 1,4144. E miscibilă cu mai toţi dizolvanţii organici. Formează o combinaţie bisulfitică. l-Metil-4-izopropenil-A1-eielohexeîi. Y. Car-ven. 1- Mctil-2-(-3 sau -4)-izopropilbenzen. Y. o-, m-, p-Cimen. Metilizopropilcetonă. CH3COC3H7. Gr. mol. 86,13. Lichid incolor, cu miros asemănător celui al acetonei; e puţin solubilă în apă; foarte solubilă în alcool, în eter; du 0,805; p.t. —92°; p.f. 95°. E întrebuinţată ca solvent pentru extracţii. E inflamabilă. Formează cu aerul amestecuri explozive. Sin. 2-Metil-3-butanonă. 2- Metil-5-izopropiIeielohexanonă. V. Carvo-mentonă. 4- Metil-l-izopropilciclohexenonă-(3). Y. Car- venonă.....................__........ 1 -Mctil-7-izopropilîenantren. V. Reten. 5- Metil-2-izopropil-l-fenol. Y. Timol. Metiiizopropilnaftalină. Gr. mol. 184,27. Hidrocarbură aromatică din /CHg seria naftalinei. Lichid. G10H6 cu p.f. 140°; formează cu ^CHfGH ) ac. picricunpicratcu p.t. v 3/2 92°. Sin. Eudalină. Metilizoxazolonă. Gr. mol. 99,14. Cristale> tt c—. r__rrr P-t. 169—170° (cu des- -| ..jj J 3 compunere). E solubilă q n în apă caldă, în metanol, \q/ în alcool, în GHG13 cald; greu solubilă în benzen; în CS2, în eter de petrol. Se obţine sintetic din ester acetilacetic şi hidroxilamină. Metil mere apt am CH3SH. Gr. mol. 48,11. Gaz inflamabil; p.f. 6,1 — 6,2°, cu miros de varză putredă. A fost izolat din gudroane; e pradusuu trac tul .intestinal sub acţiunea bacteriilor anaerobe asupra albuminei. Sintetic se obţine din metilsulfat de sodiu şi KSH; catalitic, din metanol şi H2S. Sin. Metantiol, i 1 -Metil-2-mercaptoimidazoI. Gr. mol. 114,17. GH3 Cristale; p.t. 142° p.f. 280° I (cu descompunere); e foarte solubil în apă, în cloroform; HG C —SH puţin solubil în eter, în benzen. Se obţine sintetic HG N d.in dietilacetalul amino- acetaldehidei şi izotiocianat de metil. Medicament întrebuinţat în hipertiroidism. Sin.: Tapazol, Methimazole. Metilmetilenoetandienă. V. Mircen. Metilmorfină. Y. Codeină. a-Metilnaftaliuă. G10H7 —GH3. Gr. mol. 142,19. Lichid uleios, incolor, cu miros aromatic pătrunzător; d 1,012 (20°); 1.016 (25°); p.t. -22°; p.f. 240—243°; e solubilă în eter. Se obţine din uleiul de creozot distilat din gudroanele cărbunilor de pămînt. E întrebuinţată ca dizolvant şi în sinteze organice. (3-Metilnaftalină. C10H7 — CH3. Cristale mono-clinice, cu miros pătrunzător; e insolubilă în apă; foarte solubilă în alcool, în eter; d 1,029; p.t. 33°; p.f. 241-242°; p.f.16mm 110—112°. Se obţine din uleiul de creozot distilat din gudroanele cărbunilor de pămînt. E întrebuinţată la sinteze organice; în amestec cu a-metilnaftalina se foloseşte ca lichid pentru băi de încălzire. 2-Metil-l,4-nâftochinonă. GnH802. Gr. mol. 172,17. Cristale galbene; p.t. 105 — 107°; e insolubilă în apă; solubilă în alcool (1: 60), în benzen (1 : 10); puţin solubilă în cloroform, în CC14. Se obţine sintetic din metil-naftalină, prin oxidare cu ac. cromic în ac. acetic, în condiţii blînde. înlocuitor al vitamineiJL^ţani^^ nadionă, Metinonă. Metilolriboflavină. Amestec de derivaţi me-tilolici (GH2OH) ai riboflavinei. Pulbere portocalie-galbenă, higroscopică, solubilă în apă; insolubilă în alcool, în benzen, cloroform, eter. Se obţine sintetic prin acţiunea HCHO asupra riboflavinei. Numărul grupelor metilolice variază de la 1 la 3. Medicament pentru administrarea paren-terală a vitaminei B2. Sin.: Hyflavine, Me-tilol-Yitamina B2. Metiloluree. H2N—CO—NH—CH2OH. Gr. mol. 90,08. Se obţine prin condensarea ureei cu formaldehidă, în soluţie apoasă, neutră sau slab bazică. în soluţie bazică sau acidă se obţine un compus macromo-lecular, care reprezintă primul stadiu în fabricarea răşinilor de uree (răşini carb-amidice). Sin. Monometiloluree. ■Mfliiloranj. ___ ~ ■ _______" NaG3S-C6H4—N=N—G6H4—N(CH8)2. Gr. mol. 327,34. p-Dimetilaminoazobenzen-sulfonat de sodiu. Cristale sau pulbere portocalie-galbenă; e solubil în apă (4 :500); 2-Metil-3-hidroxi-4,5-dihidroximetilpiridină 438 insolubil în alcool; Se obţine sintetic din ac. diazobenzensulfonic şi dimetilanilină. Indicator întrebuinţat la titrarea acizilor minerali, a bazelor tari (impropriu pentru titrarea acizilor organici); la pH = 3,l e roşu, la 4,4 e galben. Sin.: Heliantină, Tropeolină D, Orange III. 2- Metil -3 -hidroxî - 4,5 - dihidroximetilpiridi- nă. HO. V. Adermină. Metiloxină. C10H9ON. Gr. mol. 159,18. Cristale albe sau pulbere cristalină, cu miros pătrunzător; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în acetonă, cloroform, benzen, al-calii; p.t. 74°; p.f. 266-267°. E întrebuinţată în laborator, la determinarea Zn, Cd etc. Sin.: 8-Oxichinaldină, o-Oxichinaldină. Metiloxipironă. Derivat al pironei (2-metil- 3-oxi-4-pironă). E foarte răspîndită în multe vegetale. A fost izolată din acele de brad şi din coaja de zadă şi se formează la pră-jirea malţului. Ace cu p.t. 160°. Dă cu FeCl3 o coloraţie roşie caracteristică. 3- Metilpentan-dionă-(2,4). Gr. mol. 114,14. pxt 1,1-Diacetil- I 3 etan. Lichid; CH3-CO-CH-CO-CH3 P- f-tsmin 60-65°; df 0,976; n$ 1,4437. Are două forme tautomere. La echilibru, forma ce-tonică 58%, enolică 47%. Se obţine sintetic din acetilacetonă, metanol, K metalic, CH3J, sau din Na, alcool, acetilacetonă, CH3J. Formează săruri metalice; intermediar în sinteza trimetilizoxazolului. Sin. Metilacetilacetonă. 3-Metil-l-pentin-ol-(3). V. Dormison. Metilpentozani. Polizaharide ale metil pen-tozelor. Se găsesc, alături de pentozani, în lemnul multor arbori: molid (3%), pin (2,2%), fag (1%), mesteacăn (0,8%). Metilpentoză. Monozaharidă cu şase atomi de carbon şi cinci grupe hidroxil. Diferă de pentoze prin înlocuirea unui hidrogen cu CH3. 3(5)-Metilpirazoh C4H6N2. Gr. mol. 82,1. Lichid; p.f. 204—205°; d{\ 1,0203. E solubil în apă, în alcool, în eter; e antrenabil cu vapori. Se obţine sintetic prin oxidarea cu KMn04 a l-fenil-3(5)-metilpirazolului. nf)4 1,5043. E solubilă în apă, în alcool, în eter: oo . Dizolvant, intermediar în sinteze organice (vitamina PP; nicotinamida), de coloranţi, insecticide, agenţi de impermea-bilizare. Sin. p-Picolină. 4-M etilp iri-d i n a. Ulei, cu miros piridinic; p.f. 143,1° df 0,9571; 1,5064; e solubilă în apă, în alcool, în eter: oo . Intermediar în sinteze de medicamente (ac. izonicotinic, Rimifon). Sin. y-Picolină. IV-Metilpirol. Gr. mol. 81,11. Se obţine sin-CH3 tetic din pirol, K metalic, I CH3J. Are p.f. 112 — 113°; df H(/ XCH 0,9145! n° 1’4898' I! II HC------CH H.C I H.C- CH3 A ch2 -CH, l-MetiI-2-(3-piridil) -pirolidlnu. V. Nicotină. N-Metilpirolidină. Gr. mol. 85,14. A fost obţinută din nicotină, prin distrugerea oxidativă a nucleului piridinic (ca acid N-metil-pirolidin-a-carboxilic). Are p. f. 78 — 80°; e solubilă în apă:oo; eantrenabilă cu vapori de eter. N-Metil-2-pirolidonă. Gr. mol. 99,13. Lichid, CU p.f. 202°; P*f.2omm 94“ 96°; 1,026; nf 1,4666; e antrenabilă cu vapori de apă. Se obţine sintetic din sarea de sodiu a pirolidinei şi CH3J în benzen la 60—70°. Solvent pentru materiale plastice. Solvent selectiv pentru acetilenă. Solvent selectiv fine şi de hidrocarburi parafinice. Nu este inflamabilă, corozivă sau toxică. CH3 I X HG/ XC= =0 H C- CH2 2-Metll-2-propil-l, 3-propandiol-dicarbamat. C9H1804N2. Gr. mol. 218,25. Cristale albe, amare; p.t. 104 — 106°; e solubil în apă, la 20°, 0,34%; solubil în dizolvanţi organici; soluţiile apoase sînt neutre. Substanţa este stabilă în acizi şi în alcalii diluate; nu este descompusă de sucul gastric sau de cel intestinal. Medicament: sedativ al psihozelor ; antiepileptic; a fost folosit contra alcoolismului. Sin.: Meprobamat,Carbaxin, Miltown, Placidon, Sedazil, etc. Metilpiridină. C6H7N. Gr. mol. 93,12. Prezintă trei izomeri izolaţi din gudroane de cărbune şi ulei de oase. 2-M etilpiri-d i n a. Ulei, cu miros greu; p.f. 129°; dp 0,9497; n& 1,5029. E solubilă în dizolvanţi organici; foarte solubilă în apă. Di-ztrhrant;mtemediarinsm^ loranţi, de răşini artificiale. Sin. a-Pico-lină.# 3-M etilpiridina. Ulei, cu miros dulceag; p.f. 143—144°; df 0,9613; 5-Metilrezorcină. V. Orcină. CH3 a-Metilstiren. C6H5—C = CH2.Gr.mol. 118,17. Lichid incolor; p.t. —23,2°; p.f. 165,4°; dH 0,906; 1,5358; e greu solubil în apă. Po- limerizează prin acţiunea căldurii şi a catalizatorilor. Se prepară prin dehidrogenarea catalitică a izopropilbenzenului. întrebuinţări: monomer pentru polimerizări. Prin 439 Metoda Bertrand copolimerizare cu butadiena formează cauciuc Buna S. Sin.: Izopropenilbenzen; 1-Metil-l-feniletilenă. N-Metilsueeinimidă. Gr. mol. 113,11- Ace, cu p.t. 66°. Prin tra-CH,—CO tare cu KOH alcoolic ; XN—CH3 trece în metilamină. qjj___QiQ/ Intermediar important " în sinteza aminelor. Metilsulfonă. V. Dimetilsulfonă. Metiltaurină. V. Acid metilaminoetansul-fonic. 17-Metlltestosteronă. C2oH3002. Gr. mol. 302,44.17-oc-Metil- A4-androsten-17-(3-ol-3*o-nă. A fost sintetizată din 17-metil-A5,6-ân-drosten-3,17-diol. Cristale; p.t. 161 — 166°; 69—75° (dioxan); e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în metanol, în eter. Medicament întrebuinţat în tulburări ute-rine, în deficienţe androgene, în metastaze ale cancerului mamar. Sin.: Metandren, Neo-Hombreol M. Melilliofen. C5H6S. Gr. mol. 98,16. Se cunosc: 2-m etiltiofen, lichid, cu p.f. 112 — 114°, şi 3-m etiltiofen, lichid, cu p.f. 114°; df 1,0247 şi nD 1,5218. Metil- tiofenii se găsesc în gudroanele cărbunilor de pămînt şi însoţesc toluenul la distilarea acestuia. Sin. a- şi fi-Tiotoluen. Metiltiouracil. CH3—C4H3N2OS. Gr. mol. 142,18. 6-Metil-2-tiouracil. Cristale; se descompune la 326—331°; e foarte puţin solubil în apă, în alcool, în eter; insolubil în benzen, în cloroform. Medicament folosit în hipertiroidism, în tireotoxicoză. Sin.: Tiomeracil, Antibason. {3-Metilumbelileronă. C10H8O3. Gr. mol. 176,16. Cristale incolore-albe; e insolubilă în apă rece; puţin solubilă în apă caldă; foarte puţin solubilă în eter, în cloroform; solubilă în alcool, în acetat de etil, în amoniac, în soluţii de alcalii; p.t. 186—188°; se descompune la temperatură mai înaltă. Soluţia alcalină, foarte diluată, prezintă fluorescenţă albă-albastră. E întrebuinţată ca înălbitor al amidonului, al săpunului etc.; ca indicator de pH; la identificarea acidului azotos. Sin. Oximetilcumarină. 5-Metiluracil. V. Timină. Metiluree. CH3-NH-CO-NH2. Gr. mol. 74,08. Substanţă cristalină. Se descompune la încălzire; p.t. 102°. E solubilă în apă, în aleoolŢTîîsolubilă în eter. Cu ac. "azotos dă nitrozo-metiluree. Se obţine prin încălzirea unei soluţii apoase de uree cu metilamină: CHSN H2-f H2N—CO—N Ha -» CH3NH —CO—NHg-j-NHg. E întrebuinţată la sinteze organice (prepararea diazo-metanului. N-Metiluretan. CH3-NH-COOC2H5. Gr. mol. 103,12. Lichid; p.f. 170°; df 1,009; 1,4200; e solubil în epă, în alcool. Se obţine sintetic din clorocarbonat de etil şi metilamină sau din izocianat de metil şi alcool etilic. Se foloseşte la prepararea diazometanului. Metilvinilcetonă. CH3—CO —CH —CH2. Gr. mol. 70,09. Se obţine prin condensarea acetonei cu formaldehidă, în prezenţa catalizatorilor de deshidratare. Are p.f. 80°. E întrebuinţată la obţinerea unei varietăţi de sticlă organică analoagă plexiglasului. Metil violet 2B. Colorant de trifenilmetan. Amestec de cloruri de hexa-, penta- şi tetra-metilpararozanilină. Pulbere verde închisă; e solubil în apă (1 : 25 — 40), în alcool (1 : 10), în glicerină (1 : 5); insolubil în eter. Se obţine sintetic din dime-til-p-toluidină şi dimetilanilină, oxidate cu CuS04, în prezenţa NaCl sau a C6H5N02. Medicament antiseptic, antihelmintic (contra oxiurilor şi a strongiloizilor). Sin.: Oxiu-ran, Clorură de metilrozanilină, Violet de genţiană, Cristal violet. Metilviolet 6B. C31H34N3C1. Gr. mol. 484,06# Clorhidrat de pentametilbenzil-p-rozani-lină. Pulbere cristalină verde, cu luciu metalic de bronz. E solubil în apă. Se foloseşte ca indicator în soluţie 0,1% (apă). La pH = 0,l, are culoare galbenă; la pH — 1,5, albastră; la pH = 3,2, violetă. Metionină. C5Hn02NS. Gr. mol. 149,21. . ^ ar# rol important în transmetilările biologice. A fost izolat din hidrolizat de cazeină. Se obţine sintetic din ester ftalimidomalonic. Forma L: cristale; p.t. 280—281° (alcool dil.); [a]|^—8,2°; e solubilă în apă, In alcool dil. cald; insolubilă în alcool absolut, în eter, benzen, cloroform. Forma DL: cristale; p.t. 281° (cu descompunere); d 1,34; e solubilă în apă, la 0°, 18°/00; la 25°, 34°/00; solubilă în acizi, în alcalii diluate; insolubilă în eter. Medicament întrebuinţat în hepatita infecţioasă, în ciroza hepatică; factor lipotrop. Sin.: Acid a-ami-no-y-metilmercaptobutiric; Acid 2-amino- 4-metiltiobutanoic, Meonină. Metoda amprentelor. V. Analiză electro-grafică. Metoda Bertrand. Metodă pentru determinarea egale dintr-o soluţie de CuS04 (de anumită concentraţie) şi o soluţie alcalină de sare Seignette (de asemenea de o anumită con- Metoda Bragg 440 centraţie), tratat la fierbere cu o soluţie de zahăr reducător (glucoză etc.), precipită oxidul cuprcs, roşu. Acesta se dizolvă într-o soluţie acidă de sulfat feric, Cu1 trecînd în Cu11, iar o cantitate echivalentă de Fem trece în Fe11. Sulfatul feros rezultat se titrează apoi cu o soluţie de KMn04 N/10 şi se calculează cantitatea de Cu care a fost redus de soluţia de zahăr reducător. Din tabele se calculează cantitatea de zahăr corespunzătoare. Metoda Eragg. Metodă de cercetare a cristalelor cu ajutorul radiaţiilor X monocroma-tice, prin difracţie. Fasciculul de radiaţii X, după ce trece printr-o diafragmă de plumb, loveşte un cristal care se roteşte în jurul unui ax, razele difractate putînd fi fotografiate. Metoda Carius. Metodă pentru determinarea halogenilor şi a sulfului în compuşi organici. Se oxidează substanţa organică cu HNOs, la 300°, în tub închis. în acest mod, sulful este trecut în sulfat, iar halogenii, în ionii halogeni respectivi, care sînt apoi identificaţi şi determinaţi după metodele cunoscute. labil cu- metanol) cu o soluţie de J2, S02 şi piridină în metanol, după reacţiile: H20-f J2-f S02-f3C5H5N -> ^2C5H5N • HJ-f G5H5N • S03; G5H5N • S03+CH30H-*C5H5NH -so4ch3. Cînd toată apa prezentă a fost consumată, prima picătură de soluţie de J2, S02 şi piridină în metanol, adăugată, va colora amestecul în brun. Determinarea: 1 —2 g din materialul căruia i se determină apa se amestecă într-un pahar Erlenmayer mic, uscat, cu 5 — 10 ml metanol anhiaru şi se titrează pînă la coloraţie brună, cu soluţie de metanol care conţine J2, S02 şi piridină, soluţie care a fost titrată, în prealabil, faţă de apă. Din numărul de mili-lîtri de reactiv folosit pentru titrare se calculează conţinutul de apă al materialului, pe baza litrului soluţiei. Metoda Gabriel. 1. Metodă pentru obţinerea eţileniminelor, prin reacţia haloaminelor alifatice vicinale cu alcalii: H2N—CH2—CH2—Br-f KOH -H Metoda Clemmensen. Metodă pentru reducerea grupelor carbonilice ale aldehidelor si cetonelor la grupe metilenice cu amalgam de Zn şi HC1. R-CO-R'-f 4H -> ~*R — CIL —R'-r H20. Sin. Reducere Giein-mensen. Metoda Clerget. Metodă pentru determinarea erorilor care se fac la determinarea zaharurilor, cînd se întrebuinţează agenţi de limpezire. Eroarea este datorită volumului ocu-paKde....precipitatul.datde..agentuldelim- pezire. Dacă volumul precipitatului este mai mare decît 1 ml pentru 26 g material, trebuie să se folosească metoda Clerget, care constă în faptul că determinarea zaha-rozei se face în două diluţii, prin polarizare înainte şi după invertire cu HC1. Metoda crioscopică. Metodă de determinare a greutăţii moleculare a substanţelor solubile în anumiţi dizolvanţi. Dacă se notează cu At coborîrea punctului de îngheţare, cu c — concentraţia, cu Kt — constanta crioscopică şi cu M — greutatea moleculară, atunci: Metoda Debye şi Scherer. Metodă pentru cercetarea cristalelor, prin difracţia radiaţiilor X. Se bazează pe acelaşi principiu ca şi metoda Bragg, cu singura deosebire că, în loc de cristale, se roteşte o pastilă formată din pulbere de cristal. Metoda Fiseher Karl. Metodă pentru determinarea apei. Se bazează pe titrarea apei din proba; de anal i zat, - (extrasă în prea- i ' ' N . : -> H2C^——-^CH2+H20-r KBr. 2. Metode de preparare a aminelor primare pure, prin condensarea ftalimideipo-tasice cu derivaţi halogenaţi, urmată de hidroliza, prin fierbere cu HG1, a ftalimi-dei substituite, intermediare: GO —-NK4-G1—R- ^GO^ CfiR GO / \™ +2 H20 ’^GO^ NNR- cftH; GOOH "COOH Metoda Kjeldahl. Metodă pentru determinarea azotului din compuşi şi materii organice azotate. Substanţa organică se macerează, la cald, cu H2S04 conc., în prezenţă de diferiţi catalizatori, transformîndu-se azotul organic în sulfat de amoniu. Acesta se descompune apoi cu o bază tare (KOH, NaOH), se distilă şi amoniacul rezultat se prinde într-o soluţie titrată de acid (H2S04). Excesul de acid se retitrează cu o -soluţie de..bază (NaOH), în prezenţă -do roşu de metil, ca indicator. Din cantitatea de acid folosită pentru neutralizarea amoniacului se calculează cantitatea de azot din substanţa iniţială. . ... " 441 Metru-eţalon Metoda Laue. Metodă pentru determinarea structurii cristalelor cu radiaţii X. Radiaţiile X care străbat o secţiune dintr-un cristal sînt difractate, reţeaua cristalină comportîndu-se ca reţea de difracţie. Prin-zînd razele difractate pe o placă fotografică se obţin pete cu intensităţi diferite, aşezate simetric. Fiecare dintre aceste pete corespunde particulelor care se găsesc în planele reţelei cristaline şi reproduc simetria cristalului. Metoda Lea. Metodă pentru determinarea indicelui de peroxizi la grăsimi. Grăsimea se dizolvă într-un amestec de ac. acetic-cloroform; se adaugă o soluţie de KJ proaspăt preparată, se agită un timp, şi se lăsă în repaus; apoi se titrează cu o soluţie de Na2S203 N/500, în prezenţă de amidon ca indicator. Indicele de peroxid este exprimat prin numărul de mililitri de soluţie Na2S203 N/500, consumat pentru titrarea J2 pus în libertate de 02 din peroxizii care se găsesc într-un gram de grăsime. Metoda Rast. Metodă crioscopică pentru determinarea greutăţii moleculare, care utilizează constanta crioscopică a camforului, determinările făcîndu-se destul de exact cu termometre obişnuite. Gu ajutorul acestei metode se determină greutatea moleculară a substanţelor organice solubile în camfor. Metoda Sehotten-Baumann. Metodă de acilare cu ajutorul unei cloruri acide în prezenţă de alcalii7 diluate: R—OH + G6H5GOGl+ 4-NaOH -* C6H5C00R-FNaCl+H20. Reacţia se aplică numai la clorurile acide greu hidrolizabile. Sin. Reacţia Schotten-Bau-mănn............ ....'......... Metoda van Slyke. Metodă pentru determinarea aminelor primare şi a compuşilor care dau amine primare prin hidroliză (proteine). Prin tratarea aminelor primare cu HN02 se degajă N2, care se determină volumetric. R—NH2+NaN02 + GH3GOOH > R—OH+N2 + GH3—GOONa+HaO. Exemplu: G6H50—CH3+HJ -> GH3J-f- + C6H5OH; R—O—R+2HJ -> 2RJ-fH20. Sin. Determinarea Zeisel. Metol. (HO—G6H4NH—GH3)2 • H2S04. Gr. mol. 344,38. Cristale; p.t. ~ 260° (cu descompunere); e solubil în apă rece (1 : 20), în apă calda (1 : 6); greu solubil în alcool; insolubil în eter. Se obţine sintetic prin metilarea p-aminofenoluiui cu j sulfat de dimetil. Se păstrează la întuneric, | în vase închise ermetic. Revelator fotografic; colorant pentru blănuri. Sin.: Sulfat | de p-metilaminofenol, Fotol. | o, m,p-Metoxiauilină. V. o, m,p-Anisidină. ! o-Metoxibenzaldehidă. Gr. mol. 136,14. Gris-j CHO tale; p.t 35 — 36°; nf>° 1,56; | ch/ e insolubilă în apă, în clo- | 6 4\qpjt roform, în eter; greu solu- ' 3 bilă în alcool, în benzen. Se obţine sintetic din aidehida salicilică şi sulfat de dimetil în alcalii diluate. p-Metoxibenzaldehida. V. Aldehidă anisică. Metoxielor, GH30—C6H4—CH—G6H4—OCH3 GG13 Gr. mol. 345,65. l,l,l-Triclor-2,2-6is(p-metoxifenil)-etan. Cristale dimorfe; p.t. 78—78,2 sau 86—88°; e insolubil în apă; solubil în alcool. Insecticid de contact. Se obţine sintetic din anisol şi cloral (catalizator H2S04). Sin.: DMDT; Metoxi-DDT. 3-Metoxi-4-etoxibenzaldehidă. V. Etilvani-lină. o-Metoxifenol. V. Guaiacol. 3-Metoxi-4-hidroxibenzaldeliidă. V. Vanilină Metoxil. Radicalul: .CHsO —. ”* 2-Metoxinaftalină. CH30 —C10H7. Gr. mol. 158,19. Cristale; p.t. 72°; p.f. 272°; e insolubilă în apă; puţin solubilă în alcool; solubilă în eter, în benzen. Se obţine sintetic din p-naftolat de K şi CH3C1 la — 300°. E întrebuinţată în parfumerie. Sin.: Metil-fbnaftil-eter, Yara-Yara, Nerolina. Metoda Volhard. 1. Metodă volumetrică pentru determinarea ionului clor. Se precipită clorul cu o soluţie titrată de AgN03, în exces, şi se retitrează excesul de azotat cu o soluţie titrată de rodanat de amoniu, în prezenţă de alaun de fier-amoniu, ca indicator. Similar, metoda se aplică şi pentru dozarea volumetrică a ionului argint. — 2. Metodă volumetrică pentru dozarea man-ganului. Metoda Zeisel. Metodă pentru determinarea grupelor alcoxi (metoxi) în compuşi organici. Scindarea grupelor alcoxi (eteri, es-teri etc.) cu HJ are loc cu formare de ioduri de alchil, care se pot determina cantitativ. Metoxon. Y.MGPA. Metrazol. Y. Cardiazol. Metru. Unitate de lungime egală cu distanţa dintre cele două repere de pe metrul-eta-lon, la 0° — sau: a 40-a milioana parte din meridianul pămîntesc (nu riguros). După definiţia celei de-a 11-a Conferinţă internaţională de măsuri şi greutăţi, din | 1960: „metrul este lungimea egală cu 1650763,73 lungimi de undă, -în vid, ale radiaţiei portocalii ce corespunde la tre-' "cerea lMre~hlveîuîv drYude^altr- mului de Kripton 86“. I Metru-etalon. Riglă de platină-iridiu (90% | platină +10% iridiu), lungă de 102 cm, Mezcalină 442 cu un profil special în secţiune, pe care este marcată, prin două repere, lungimea de 1 m, la temperatura de 0°. Această riglă se păstrează la Biroul internaţional de Măsuri şi Greutăţi. Mezcalină. H2N-CH2-CH2-C6H2(OCH3)3-— (3, 4, 5). Gr. mol. 211,25. Combinaţie din clasa aminofenolilor, care se găseşte în cacteele din genul Anhalonium. Produce asupra omului o intoxicaţie însoţită de viziuni colorate. Cristale; p.t. 33 — 36°; p.f. i2mm180°» e solubilă în apă, în alcool, cloroform, benzen; insolubilă în eter. Mezo-. Prefix care indică o situaţie intermediară, mijlocie. Exemple: 1. Formă intermediară între două forme extreme (de ex. ac. mezotartric, formă inactivă prin compensare intramoleculară, faţă de formele active ( —) şi ( + ). — 2. Aşezare medie în unii compuşi ciclici organici [de ex. mezoelorantracen (9-clorantracen)]. —3. Stare intermediară (de ex. „cristalele lichide44 constituie o stare intermediară între starea lichidă şi cea solidă). Mezobenzantronă. V. Benzantronă. Mezocolold. Sistem coloidal în care particulele dispersate au dimensiuni cuprinse între 25 şi 250 mp.. Mezoinozitol. V. Inozitol. Mezoiuerie. Fenomen ireal, imaginat pentru reprezentarea fictivă a structurii unor substanţe organice conjugate şi aromatice, a căror comportare nu poate" fi explicată în întregime prin formulele structurale obişnuite, clasice sau electronice. Constă în imaginarea unor şţrucţuri simple—.ireale — numite „structuri limită44 sau stări neperturbate, astfel încît, prin combinaţii între toate aceste structuri fictive posibile, să rezulte, teoretic, substanţa cu comportarea reală. Structurile limită neexistînd, nu se poate preciza participarea fiecăreia la starea reală a moleculei şi pentru reprezentare se scriu structurile limită, cu săgeţi cu două sensuri între ele (<—>). Starea reală a moleculei poate fi imaginată pe baza unei probabilităţi de repartizare a electronilor şi nu prin una dintre structurile limită sau prin participarea lor în diverse proporţii. Repartizarea electronilor în molecula reală este intermediară — me-zomeră — faţă de repartiţiile reprezentate prin structurile limită. Molecula reală este mai stabilă decît oricare dintre structurile limită presupuse. Diferenţa dintre căldura de formare reală a moleculei şi căldura de formare teoretică a uneia dintre structurile limită: R—E=E1 este numită energie de rezonanţă şi este o măsură pentru stabilitatea mai mare produsă de starea reală a moleculei, faţă de stările limită ipotetice. V. şi Rezonanţă. Mezon. Particulă elementară, încărcată pozitiv, negativ sau neutră; cele încărcate electric avînd sarcina corespunzătoare sarcinii electrice a unui electron (pozitiv sau negativ), insă cu o masă de sute de ori mai mare decît cea a electronului — intermediară între masa electronului şi masa protonului — şi cu o durată de viaţă foarte scurtă. A fost identificat iniţial în razele cosmice, iar actualmente este produs pe cale artificială, cu ajutorul protonilor acceleraţi î.g.j^jj^-^-cP.e.^eratoare de particule. Există mai multe feluri de mezoni, cum se vede în tabela următoare: Numele mezonului Sim- bolul Spinul Masa mezo- nului Masa electro- nului Durata de viaţă (secunde) Principalele moduri de dezintegrare j Observaţii i Mezoni u sau mîuoni 1/2 1/2 212 212 | 280 270 280 ! ! 2,2-10-6 ! 2,2 -IO"6 p+ e^+v-ă v p“ -► e~+v-f v 1 e+~^pozitron e~=electron v =neutrino Mezoni II sau pioni ir rp ir 0 0 0 2,5 - IO'8 2,2 -IO-16 2,5-10 8 IP-* P++ V nj-*Y+r ş IP-> p~+ v 1:c_..pion neutru Y=foton K+ A GQQ A O A A-S K+-+ [iS+vJ^n1 ;eic- Mezoni K sau kaoni K? K» K' 0 0 0 —-996 996 988 ! 1.0- 1Q-10 6.0- 10*8 1,2 -IO"8 ^^n+-i-n-;n3+nj;etc. irg-*n++n0+ir;etc. K~~* (x‘+v;rr+no; etc. K°2 = K~°=anti-kaon neutru Microhfenrv 443 Avînd în vedere proprietăţile lor, care sînt mai apropiate de ale electronului şi neu-trinului decît acelea ale pionilor şi kaonilor, miuonii sînt clasaţi — în ultimul t>mp — în grupa leptonilor (particule uşoare), împreună cu electronul, pozitronul şi neu-trino. Un nou mezon mai greu decît toţi cei cunoscuţi pînă acum a fost descoperit în 1961. Acest nou mezon a fost numit mezon co, a cărui masă este de 1540 ori masa electronului; nu are sarcină electrică; durata de viaţă este 4 • IO'23. Se dezintegrează dînd 3 mezoni II. Mezoporfirină. Derivat al heminei sau al protoporfirinei. Se obţine prin hidrogenare catalitică din protoporfirină.. Mezosferă. Parte a atmosferei, cuprinsă între circa 400 şi 1 000 km de la suprafaţa pămîntului. Mezotoriu I şi II. Elemente radioactive din familia toriului. Mezotoriul I provine din toriu, prin eliminare de particule a; are nr. at. 83, timpul de înjumătăţire de 6,7 ani; este un izotop al radiului şi emite radiaţii p trecînd în mezotoriu II. Mezotoriul II are nr. at. 89, timpul de înjumătăţire de 6,13 ore; este un izotop al acti-niului şi emite radiaţii p, trecînd în radio-toriu. HHO. Unitatea de măsură pentru conductanţa electrică, definită drept conductanţa unui conductor care are rezistenţa de un ohm. O conductanţă de 1 mho pe centimetru cub, la un potenţial de un volt pe centimetru, permite trecerea unui curent de un amper pe centimetru^pătrat. Sin. Siemens. Mialgin. Y. Dolantin. Mianesină. C10II14O3. Gr. mol. 182,2. 3-o--Toloxi-l,2-propandiol. Cristale cu gust amar; p. t. 70 — 71°; e solubilă în alcool, în propilenglicol, în apă (1:85 la 20°). E întrebuinţată în medicină, în cazuri de hemiplegie şi de paraplegie. Sin.: Mefene-sină, Relaxar, Toloxin. Mieanit. Azbest impregnat cu răşini fenolice şi presat la cald. Micanltă. Material izolant obţinut din plăci sau deşeuri de mică, cu liant de şelac sau cu răşini siliconice şi ţesături de sticlă. Mieişist. Rocă metamorfică formată din straturi alternante de cuarţ şi mică. Cli-vează uşor. Mice. Grupă de minerale cu formula generală: XY2[(Al,Si'Si3O10(OHF)2]. X = K, Na, Rb, Cs; Y=»A1, Fem, Fe11, Gr111, Ma111, Mn” A^Mg, Li. Minerale cristaline, care clivează în foiţe. Acestea sînt transparente, elastice şi se folosesc ca izolant termic, electric sau ca înlocuitor al sticlei. Micelă. Agregat de molecule cu dimensiuni corespunzătoare particulelor coloidale (1 — 100 mp.). Micelă ionică. Agregat de ioni de acelaşi semn, cu dimensiuni corespunzătoare particulelor coloidale (1 — 100 mp). Micostatină. V. Nistatină. Micro-. Prefix care indică a milioana parte: IO*6. Are simbolul: p. De exemplu: 1 pg= = 1 microgram—IO-6 g; etc. Microamper. A milioana parte dintr-un amper. Are simbolul p.A. Microanaliză. Metodă de analiză chimică, în care se lucrează cu cantităţi mici din substanţa de analizat (< 10 mg), folosind aparatură şi tehnică speciale, adaptate pentru aceste condiţii. Microazbest. Azbest foarte fin, folosit ca material de umplutură în vopsele ignifuge şi ca mijloc de micşorare a tendinţei de sedimentare a unor pigmenţi; indicele de ulei 70; conţinutul de alb 68 — 80%. Microbalanţă. Balanţă sensibilă la care se pot face cîntăriri pînă la 0,001 mg (1 y). Se cunosc: microbalanţe cu pîrghie, micro-balanţe de torsiune, cu spirală metalică, cu fir de cuarţ etc. Microbar. Unitate de presiune, egală cu a milioana parte dintr-un bar; 1 pbar= = 1 barie. Microbiuretă. Biuretă cu capacitatea de 1 — 10 cm3. Cu ajutorul ei se pot măsura volume de lichid pînă la 0,01 cm3. Microchimie. Capitol al chimiei care se ocupă cu studiul fenomenelor chimice care a»-4ee-^ într^~ca«44tăţi-4oant^ mici~~de~sub^ stanţă. Microchimia preparativă este deocamdată mai puţin dezvoltată decît micro-analiza. Microcoulomb. A milioana parte dintr-un coulomb. Are simbolul pC. Microelement. Element chimic care se găseşte în cantităţi foarte mici în sol (de ex.: borul, mangănul, cobaltul etc.) sau în organismele vii. Are o influenţă importantă asupra creşterii plantelor; uneori acţionează specific* asupra anumitor familii de* plante (de ex.: titanul are o influenţă favorabilă asupra rădăcinilor orzului, sti-mulînd creşterea acestora). Microexsicator. Exsicator cu dimensiuni mici, folosit în microanaliză. Microfarad. A milioana parte dintr-un farad. Are simbolul pF. Microgram. A milioana parte dintr-un gram. Are simbolul pg sau y; 1 pg= ly =T0*‘6g.‘ Microhenry. Unitate de inductanţă electrică, egală cu a milioana parte dintr-un henry. Are simbolul pH. Mierohm Mierohm. A milioana parte dintr-un ohm. Are simbolul p.O. Microîit. (Na, Ca,...)2 (Ta, Ti,...)206(F, OH). Mineral; d 4,2 — 4,4; durit. 5 — 5,5. Se găseşte în pegmatite, de obicei conţinînd şi niobiu. Cristale cubice, galbene, brune, roşii, verzi. E întrebuinţat ca minereu de tantal. Microlitru. A milioana parte dintr-un litru. Are simbolul p 1; 1 pl=10-6l. Micromieron. A milioana parte dintr-un micron sau a trilioana parte dintr-un metru: pp; 1 pp =10_6p=10-12 m=l pm (picome-tru). Micron. A mia parte dintr-un milimetru sau a milioana parte dintr-un metru. Are simbolul p. 1 p=10-3 mm=10"6 m. Micropicnometru. Picnometru de dimensiuni mici, folosit în microanaliză, la determinarea densităţii cantităţilor de lichid de ordinul miligramelor. Micropipetă. Pipetă cu dimensiuni mici, folosită în microanaliză pentru măsurarea cantităţilor mici de lichid (0,01 — 1 cm3). Microreacţie. Reacţie chimică între cantităţi foarte mici de substanţă (mai mici decît ordinul miligramelor), într-o micro-aparatură specială, pe lama portobiect a microscopului, pe o placă de porţelan sau pe hîrtie de filtru. Microscop. Aparat optic cu ajutorul căruia se pot vedea obiecte care sînt invizibile cu ochiul liber. Este constituit din: obiectiv şi ocular, (formate fiecare din mai multe lentile)., condensor şi oglinda care permite iluminarea intensă a obiectului de st-udiat. Ea: m-iepeseeyul-rebişnuit^ direcţia de iluminare se află în acelaşi plan cu direcţia de observaţie. Microscop cu observare în lumină de fiu o» rescenţă. Microscop obişnuit, cu condensor de cuarţ, spre a putea face iluminarea preparatelor fluorescente în lumină ultravioletă. Microscop electronic. Instrument de mărire a imaginilor, în care fasciculele de raze de lumină sînt înlocuite cu fascicule de electroni. La acest microscop, lentilele optice sînt înlocuite cu cîmpuri electrice sau magnetice. Este constituit dintr-o sursă de electroni, un portobiect şi din lentile magnetice sau electrice, care îndeplinesc rolul obiectivului şi al ocularului, cum şi dintr-un ecran fluorescent sau o placă fotografică, pe care se prinde imaginea. S-au construit microscoape electronice de emisiune, microscoape electronice prin trans-misie şi prlnTrenexie, cum şi microscoape protonice. Sin. Supramicroscop. Microscop polarizant. Instrument de mărire a imaginilor în care se utilizează lumina 444 polarizată, prin introducerea unui dispozitiv mobil de polarizare a luminii între condensor şi preparatul microscopic, împreună cu o lentilă (care poate forma un fascicul paralel sau convergent). De asemenea, între obiectiv şi ocular se află un nicol analizor, împreună cu o lentilă de mărire a imaginilor. Microscopul polarizant are intre obiectiv şi polarizor o fantă în care se introduc lame compensatoare, spre a produce interferenţă în cristale. Este folosit la studiul mineralelor. Mierotom. Instrument de tăiere în foiţe foarte subţiri a preparatelor microscopice. Microunde. Unde electromagnetice cu lungimea de undă de 0,3 mm—1 m. Micro volt. A milioana parte dintr-un volt. Are simbolul pV. Miere. Aliment siropos, cu gust dulce caracteristic, produs al transformării nectarului de către albine. Conţine: zahăr direct redu-cător (glucoză şi fructoză) 70—80%; zaha-roză 1 — 5%; proteine 1 — 1,2%; cenuşă 0,15 — 0,25%; gume 0,1 — 0,35%; extract liber de zahăr — 5%; acizi organici 0,1 — 0,2%; enzime (invertază, diastază, inu-lază, catalază), vitamine, coloranţi vegetali. Miere artificială. V. Zahăr invertit. Migraţie ionică. Deplasarea către cei doi electrozi a ionilor dintr-un electrolit, sub acţiunea curentului electric. Mikarta. Denumire comercială pentru plastice laminate, obţinute prin încleierea fibrelor de celuloză, de sticlă, de azbest sau a fibrelor sintetice cu răşini fenolice sau cu la dizolvanţi organici, la alcalii diluate şi la acizi minerali neoxidanţi. Se întrebuinţează ca izolant electric şi termic, la fabricarea utilajului chimic, a lagărelor etc. Milă. Unitate de lungime folosită în Anglia şi în Statele Unite. 1 milă=l 609,3 m. Milă marină. Unitate de lungime, folosită în marină, egală cu un minut de meridian la 45° latitudine. 1 milă marină=l 851,8 m. Milcrit. NiS. Sulfură de Ni naturală. Minereu de Ni care conţine şi cantităţi mici de Fe, Co, Cu. Cristale trigonale, rombo-edrice. E atacat de HN03, cu separare de S. Mili-. Prefix care indică a mia parte: 10'3. Are simbolul m. De exemplu: 1 mp— = 1 milimicron=10"3p; 1 mm=l milimetru-= 10"3 m; etc. Miliamper. A mia parte dintr-un amper. Are simbolul mA. Milibar. Unitate de presiune, egală cu a mia parte dintr-un bar. 445 Mişcare broivniană Miligram. A mia parte dintr-un gram. Are simbolul mg. Mililitru. A mia parte dintr-un litru. Are simbolul ml. Milimicron. A mia parte dintr-un micron sau a milioana parte dintr-un milimetru. Are simbolul mp.: 1 mp—IO'6 mm = 10-9 m — — 1 nm (nanometru). Milimol. A mia parte dintr-un mol. Milivolt. A mia parte dintr-un volt. Are simbolul mV. Miltown. Y. 2-Metil-2-propil-l,3-propandi-ol-dicarbamat. Mineral. Corp solid, de constituţie dumică constantă, care se găseşte în scoarţa , pă-mîntului. Mineralele cele mai răspîndite sînt constituite din silicaţi, oxizi, sulfuri, săruri oxigenate, halogenuri. Mineralele se găsesc sub forma de cristale sau amorfe (mai ales geluri sau sticle). Pe lîngă substanţa respectivă, ele conţin şi incluziuni de gaze sau de lichide şi* impurităţi. Minereu. Agregat de minerale utile şi de gangă, folosit ca materie primă pentru extracţia rentabilă, industrială, a unuia sau a mai multor metale sau metaloide (de ex.: bauxitul este un minereu de aluminiu; lollingitul, un minereu de arsen etc.). Miniu de plumb. Pigment roşu-portocaliu (2PbOPb02); indicele de ulei ~ 6; conţinutul de Pb02 26—32,5%; se usucă bine cu 4 — 7% ulei de in (sort inferior) şi cu 15% ulei de in (sort superior); dă peliculă foarte dură. Protecţie anticorosivă excelentă* E utilizat in . grunduri şi vopsele pentru poduri, vagoane, rezervoare, construcţii metalice. Minut. 1. Multiplu al unităţii GGS de timp, egal cu 60 s. — 2. A 60-a parte dintr-un grad de cerc. Mioerisină. Y. Tiomalat de aur şi sodiu. Miofilin. Y. Teofilin-etilendiamină. Miogen. Una dintre proteinele componente ale ţesutului muscular (miogen, miozină, globulină şi stroma musculară). E solubil în apă. Se denaturează la depozitare -* mio-genfibrină. La moartea animalelor, rigiditatea este datorită coagulării proteinelor solubile, ca miogenul. Mioglobină. Cromoproteidă ce conţine 4 cicluri pirolice legate prin punţi de — GH—, avînd şi un atom de Fe11 în interiorul ciclurilor. Are funcţie de enzimă oxidantă celulară ;Ystel^ cu aceeaşi grupă prostetică întîlnită la hemoglobină (hemul), dar cu componentă proteică diferită. Gr. mol.^ 17 200. Miorgal. Extract de ţesut muscular al animalelor cu sînge cald, conţihînd cantităţi standard de nucleotide active, liber de colină, de histamină şi adrenalină. Sin.: Lacarnol, Nucladen. Miosalvarsan. C14H14N208S2As2Na2*2H20. Gr. mol. 634,28. 3,3'-Diamino-4, 4'-dioxiarseno-benzen-dimetilen-sulfonat de sodiu. Pulbere galbenă; e foarte solubil în apă; solubil în glicerină; insolubil în alcool. Se obţine sintetic din dioxiaminoarsenobenzen şi formaldehid-bisulfit de sodiu. Medicament ‘ întrebuinţat în sifilis, tripanosomiaze. Sin. Sulfarsenobenzol, Sulfarsfenamină. I Miozină. Globulină din plasma musculară. | Pulbere albă-galbenă deschisă; e solubilă j în acizi şi in alcalii diluate, în soluţie de ! NaGl; insolubilă în apă. ■ Mipolam. Gopolimer de clorură de vinii cu i acetat de vinii. Se foloseşte, ca atare sau plastifiat, la prepararea pielii sintetice, la izolarea conductoarelor electrice etc. Mipora. Denumire sovietică pentru răşini de uree-formaldehidă poroase. Miraeil D. Y. l-Dietilaminoetilamino-4-me-tiltioxantonă. HG1. Mirceii. CHS GH, CH3—C-CH—CH2-GH2-C—GH = CH2. Gr. mol. 136,23. Terpen aciclic. Constituent al multor uleiuri esenţiale. Lichid; p.f. 166’'; df 0,8047 şi njj' i,-4722. Sin. Metilmetil-enoctandienâ. Mir ista ldehidă. GH3— (GH2)12 —GHO. Gr. mol. 212,36. Lamele subţiri cu p.t. 23°; p.iWmîn -lăă0* Se pplimenzează^apid într-o masă albă cu p.t. 65°. Sin. Tetradecil-aldehidă. Mironat de potasiu. Y. Sinigrină. Misolină. G12H14N202. Gr. mol. 218,25. 5-Fenil-5-etil-4,6-dicetopirimidină. Cristale; p.t. 281 — 282°; e puţin solubilă în apă. Se obţine sintetic prin reducerea catalitică a luminatului. Medicament antiepilep-tic. Sin. Primidon. Mispichei. FeAsS. Sulfoarseniură de fier. Cristale monoclinice, albe-cenuşii, cu luciu metalic, de origine pneumatolitică sau hi-drbtermală; d 5,9—6,2; durit. 5,5—6. Mişcare browniană. Fenomen prezentat de o suspensie ale cărei particule au diametrul mai mic decît 0,01 mm. Dacă se observă la microscop o astfel de suspensie se constată o mişcare dezordonată a particule- indefinit în timp şi comportarea particulelor concordă cu concluziile teoriei cinetice asupra mişcării moleculelor. Se deduce Mitocondrii 446 că mişcarea dezordonată a particulelor în suspensie este datorită ciocnirilor cu moleculele mediului de dispersie, care îşi urmează drumul lor. Mitocondrii. Particule cu dimensiuni între 0,5 şi 2 p., componente ale citoplasmei celulare, formate din polinucleotide de D--riboză, combinate cu fosfolipide. Sînt sediul unei activităţi enzimatice intense, capabile de a sintetiza proteinele citoplasmatice. Miuon. Particulă elementară, încărcată pozitiv sau negativ, a cărei sarcină electrică este egală cu a pozitronului sau a electronului, iar masa sa este de 212 ori mai mare decît masa electronului. Are simbolul (x(p.+, pT). Y. Mezon. Mixtion. Ulei de in, puternic polimerizat în prezenţa litargei, a copalurilor sau a ocrului, utilizat pentru producerea vopselelor cu bronz auriu. Mixtură magneziană. Reactiv pentru identificarea şi determinarea ortofosfaţilor şi a arseniaţilor. Conţine clorură de magneziu, clorură de amoniu şi amoniac. Chiar în soluţie foarte diluată, reactivul precipită fosfatul de magneziu-amoniu, respectiv ar-seniatul de magneziu-amoniu, ambii de culoare albă, cristalini. M, înveliş— . Al treilea înveliş electronic din jurul nucleului. Începînd cu elementul cu nr. at. 11 (sodiu), învelişul M are un electron, numărul electronilor in învelişul M crescînd cu numărul atomic al elementului pînă la 8 (pentru argon, nr. at. 18). Elementele cu nr. at. 19 şi 20 au tot opt electroni în învelişul M. Elementul cu nr. at. 21 are nouă electroni în învelişul M, numărul lor crescînd.pină la 1-8 cu creşterea numărului atomic al elementului. Toate elementele cu numărul atomic mai mare decît 28 conţin 18 electroni în învelişul M. M, Linie-^ . Una dintre liniile din seria M de radiaţii X, caracteristice pentru diferitele elemente, emise în cursul unei tranziţii energetice, în care un electron de pe un înveliş mai depărtat de nucleu trece pe o orbită din învelişul M. Mobilitate. Proprietatea de a se mişca sau de a se deplasa în spaţiu. Mobilitate ionică. Viteza absolută cu care se mişcă un ion într-un cîmp electric de 1 V/cm, la 18°C. După cum se referă la mobilitatea cationului sau a anionului, există relaţiile: X. Xa Pc---pT Ş1 Pa--*________________ în care: pc este mobilitatea cationului, — mobilitatea anionului; X* — conduc- tivitatea cationului; Xa ~ conductivitatea anionului; F — constanta lui Faraday, egală cu 96 500 coulombi. Mobilometru. Aparat de laborator (după Gardner), utilizat pentru determinarea rapidă a viscozităţii vopselelor, prin măsurarea vitezei cu care intră în vopsea o tijă metalică încărcată cu diferite greutăţi. Model de nucleu, după Gamow. După teoria lui Gamow, nucleul este comparat cu o picătură de lichid, ceea ce permite unele consideraţii interesante privind energia totală a nucleului, energia de legătură a particulelor din nucleu, energia electrostatică a nucleului. Moderator. Material utilizat într-un reactor nuclear pentru a micşora, prin ciocniri succesive, viteza neutronilor emişi la fisiunea nucleelor grele. Exemple: grafit, apă grea, beriliu etc. Modinal. Sarea de sodiu a unui alcool gras sulfatat, în amestec cu un dizolvant (de obicei piridină). Agent auxiliar textil. Mojar. Ustensilă de laborator, de formă emi-sferică şi cu fundul plat. E confecţionat din porţelan, sticlă, agat, fontă etc! Serveşte la rnărunţirea substanţelor prin frecare, cu ajutorul unei baghete cu un capăt bombat, numită pistil, executată din acelaşi material ca mojarul. Mol. Mărime sinonimă cu molecula-gram. Molal. Referitor la concentraţia unei soluţii care conţine o moleculă-gram de substanţă dizolvată în 1 000 g dizolvant. Molalitate. Numărul de moli (molecule-gram) dintr-o substanţă dizolvată într-un -kilogram- dtf dizolvant;1 “ Molar. Referitor la concentraţia unei soluţii care conţine o moleculă-gram de substanţă dizolvată într-un litru de soluţie. Molaritate. Numărul de moli (molecule-gram) dintr-o substanţă dizolvată într-un litru de soluţie. Moleculă. Cea mai mică particulă dintr-o substanţă care poate exista în stare liberă şi care * prezintă încă toate proprietăţile substanţei respective. Moleculă activată. Moleculă care conţine unu sau mai mulţi atomi excitaţi, adică atomi care posedă o energie mai mare decît atomii normali ai substanţei. Deci o moleculă activată posedă un * plus de energie faţă de energia sa iniţială. Acest plus de energie o face aptă să reacţioneze. Moleculă-gram. Cantitatea dintr-o substanţă, utăţii moleculare a substanţei respective. Moleculă ionizată. Moleculă în stare gazoasă, care a pierdut sau a cîştigat electroni, ca 447 Molibden urmare a unei descărcări electrice sub acţiunea unei radiaţii. Moleculă marcată. Moleculă în care unu sau mai mulţi atomi constituenţi sînt radioactivi. Moleculă mesică. Moleculă în care unul dintre electronii săi este substituit cu un mezon negativ uşor ([x_sau II-). Astfel de molecule s-au observat în cazul hidrogenului (obişnuit, deuteriu sau tritiu). Mezo-nul, prin prezenţa sa, apropie nucleele atomilor de hidrogen care intră în compoziţia moleculei şi favorizează o reacţie nucleară de sinteză. Se mai spune că me-zonul produce o cataliză nucleară. Sin. Moleculă mezonică. Moleculă mezonică. V. Moleculă mesică. Moleculă nepolară. Moleculă în care centrul de greutate al sarcinilor electrice pozitive coincide cu centrul de greutate al sarcinilor electrice negative; deci nu posedă moment electric. Moleculă polară. Moleculă în care centrul de greutate al sarcinilor electrice pozitive nu coincide cu centrul de greutate al sarcinilor electrice negative. V. şi Dipol. Moleculă polarizată. Moleculă care capătă un moment electric temporar sub acţiunea unui factor extern. Molecule asociate. Agregate de molecule din aceeaşi substanţă, care conţin două sau mai multe molecule. De exemplu, apa în stare de vapori are molecula simplă H20, iar în stare lichidă, moleculele sînt asociate sub forma de (H20)2, (H20)3, (H20)4, după temperatura la care se găsesc. Molecule izosteriee. Bouă saumaî multe molecule care posedă aceeaşi configuraţie a valenţelor, de obicei acelaşi număr total şi acelaşi aranjament al electronilor de valenţă. Molibdat de amoniu. (NH4)2 Mo04. Gr. mol. 196,03. Se obţine, de obicei, amestecat cu paramolibdat de amoniu, (NH4)6 (Mo7024)-4H20, prin acţiunea NH4OH conc. asupra unei soluţii de Mo03 în exces. Cristale monoclinice incolore, solubile în apă, în acizi; insolubile în alcool; d 2,27. Se descompune prin încălzire. E întrebuinţat ca reactiv analitic pentru ac. fos-foric’ formînd un precipitat galben de fosfomolibdat de NH4 (şi pentru ac. arsenic formînd arsenomolibdat de NH4); pigment pentru glazuri ceramice; catalizator pentru dehidrogenare şi desulfurare în industria petrolului şi a cărbunelui. Molibdat d© bariu. BaMo04. Gr. mol. 297,3. Pulbere albă. E insolubil în apă; greu solubil în acizi. Molibdat d© calciu. CaMo04. Gr. mol. 200,03. Se obţine prin topirea minereurilor de Mo cu var. Cristale tetragonale, incolore; e insolubil în apă, în alcool, în eter; solubil în acizi; d 4,35. E întrebuinţat la fabricarea acidului molibdic şi ca înlocuitor al molibdenului la fabricarea oţelurilor speciale. Molibdat de lantan. La2 (Mo04)3. Gr. mol. 757,7. Cristale tetragonale; e greu solubil în apă; p.t. 1 181°; d 4,77. Molibdat de plumb. PbMo04. Gr. mol. 367,16. Pulbere galbenă. E insolubil în apă, în alcool; solubil în acizi. Molibdat de sodiu. Na2Mo04. Gr. mol. 205,94. Pulbere albă. E solubil în apă; p.t. 687°. Na2Mo04 • 2H20: cristale albe, romboedrice, solubile în apă. E întrebuinţat în industria coloranţilor, în ceramică şi în industria cauciucului. Molibdaţi. Săruri ale acizilor molibden ici. Majoritatea sărurilor sînt greu solubile în apă şi incolore. Prin dizolvarea Mo()3 în hidroxizi alcalini, se obţin molibdaţi normali, care corespund formulei Me2Mo04 şi derivă de la acidul H2Mo04. Cei mai inulh* molibdaţi conţin mai multe molecule de Mo03 pentru o moleculă de oxid MeţO; aceştia sînt polimolibdaţi şi iau naştere, în general, în soluţii acide. MoJibdatul de NH4 este utilizat, în chimia analitică, la recunoaşterea anionului fosfojie; molib-datul de Ca înlocueşte, cu rezultate bune, molibdenul în oţelurile speciale. Molibden. Mo. Element în stare metalică; nr. at. 42; gr. at. 95,95; prezintă şapte izotopi stabili cu nr. de masă 92 (15,9%), 94 (9,t%),95 ^97 (9,45%), 98 (23,75%).. 100 (9,60%), cum şi opt izotopi artificiali radioactivi; p.t. 2 620°; p.f. 4 800°; d 10,2; cald. spec. 0,062. Se găseşte în natură combinat sub formă de molibdenit (MoS2) şi PbMo04. Se prepară prin prăjirea MoS2, treeînd-o în Mo03, care se reduce cu H2. Metal alb-cenuşiu, lucios, care poate fi forjat şi sudat. Are valenţa 2, 3, 4, 5, 6. Oxizi: Mo203, Mo02, Mo2G5, Mo03. Acizi: H2Mo04 şi acizi poilmolibdenici. Combinaţiile stabile se obţin de la MoVi. La rece, molibdenul nu este atacat de oxigen şi de acizi, afară de HN03. Reacţionează cu diferitele elemente în anumite condiţii. Are tendinţa de a forma combinaţii complexe. Se întrebuinţează la fabricarea de oţeluri speciale, care se caracterizează prin marea lor rezistenţă. Determinarea analitică. a) Calitativ. Cu KSCN în soluţie acidă şFTn~prezenfIFfe~^ bdaţii dau o coloraţie roşie intensă, datorită for- i mării unei combm ţii complexe; limita Molibdenit 448 recunoaşterii: 0,1 yMo; limita diluării: 1:5,IO5, b) Cantitativ, c) Gravimetric: precipitare ca MoS3, calcinare, cîntărire ca Mo03. d) Volumetric: reducerea MoO|“ cu Zn şi titrare cu permanganat de K. Molibdenit. MoS2. Cristale hexagonale, la-melare, cenuşii, cu strălucire metalică; d 4,7 —5,0; durit. 1 — 1,5. Se găseşte în filoane pegmatitice sau pneumatolitice. Moliftan. Masă solidă plastică, obţinută prin extracţie din leşiile bisulfitice reziduale de la fabricarea celulozei. E întrebuinţat ca tanant şi la confecţionarea formelor de turnătorie. Moltopren. Polimer poros, preparat din diizo-cianaţi (Desmodur) şi polioli (Desmofen). Se obţine în formă dură sau elastică, în funcţie de desmofenul folosit. Este folosit ca material termoizolant, la etanşări etc. Moment dipol. V. Dipolmoment. Moment electric. V. Dipolmoment. Moment magnetic al electronului. Este dat de relaţia: mp.=ep/2mc, în care: m[i este momentul magnetic al electronului; e — sarcina electronului, p — momentul magnetic unghiular al electronului; m —- masa electronului, c — viteza luminii. Moment orbital. Momentul cantităţii de mişcare al unei particule sau al unui sistem de particule. Vionazit. CeP04. Cristale monoclinice, holo-od-rice; d 4,9 — 5,5; durit. 5 — 5,5. Se găseşte şi în zăcăminte aluvionare, sub formă granulară. Culoarea monazitului este roşie-brună sau cafenie galbenă, cu luciu sticlos sau gras, avînd aspectul răşinilor. Conţine, de asemenea, Th, Y‘ şi îîe. Prop*dîţîa'‘ăiîe-' ritelor elemente componente este: 49 — 74% Ce; 1 —4%Y, 1 —20%Th. Monel. Aliajul cu 65 — 70% Ni, 25 — 30% Cu, restul fiind Mn, Fe, Si, C, S, P. E folosit la confecţionarea de aparate chimice, datorită rezistenţei lui faţă de agenţii chimici. Monoaeetma glieolului. V. Etilenglicol mo-noacetat. Monoaeetină. V. Acetine. Monoamlda acidului carbonic. V. Acid car-bamic. Monobutirat de glicerlnă. C7H1404. Gr. mol. 162,18. Lichid incolor; p.f. 269-271°; P*f*16 mm 1^3°; e solubil în apă. Sin. Mono-butirină. a-Monoclorhidrina glic£rinei.CH2Gl — CH (OH) mediar pentru coloranţi, în sinteza organică. Sin. 3-Clor-l,2-dihidroxipropan. Monoclorsulfonamide. Substanţe cu formula R—S02—NHC1, obţinute prin tratarea sulfonamidelor cu ac. hipocloros (clorură de var şi ac. acetic). Agenţi oxidanţi puternici. Cu HC1, pun in libertate clor. Exemplu: p.-Toluen-clor-sulfonamidă, CH3-C6H4-S02-NHC1. Monoclorură de iod. JC1. Gr. mol. 162,37. Se obţine sintetic prin trecere de clor peste iod sau prin fierbere de iod cu apă regală. Lichid uleios brun-roşiatic sau cristale roşii, cu miros de CI şi J; p.t. 27°; p.f. 97°; lichid: du 3,24; cristale: d 3,182. E solubilă în apă, în alcool, în eter, în CS2. Se păstrează închis ermetic, la rece. Intermediar în sinteze de medicamente şi în sinteze organice. Sin. Clorura lui Wijs. Monodeutero-benzen. C6H5D. Gr. mol. 79,25. Lichid asemănător benzenului; p.t. 6,5°; a25 0,8 8 7. Se obţine prin descompunerea cu apă grea a C6H5MgBr, sau prin distilarea uscată a benzoatului de calciu cu deuteroxid de calciu, Ca(OD)2. Monoetilamină. V. Etilamină. Monogliceride. Monoesteri ai glicerinei cu acizi carboxilici. Se obţin prin gliceroliza grăsimilor sau esterificarea acizilor corespunzători, totdeauna în amestec cu trigli-ceride şi digliceride, din care pot fi izolate prin mxtraoţie cu dizolvanţi şi distilare moleculară. Se folosesc în tehnică, ca emulga-tori, şi în diverse sinteze. Monogliceride sulfatate. Agenţi activi de suprafaţă, anionici, folosiţi în diverse scopuri, în funcţie de mărimea lanţului hidro- rivă de la acizi graşi saturaţi cu 12 — 16 atomi de carbon sînt buni detergenţi, comparabili cu alcoolii graşi sulfataţi, avînd însă o rezistenţă redusă în băi alcaline la cald. a-Monoiodhidrina glicerinei. GH2J —CH(OH) — GH2OH. Gr. mol. 202. Cristale albe; e solubilă în apă (1/1), în alcool, în eter; puţin solubilă în cloroform, în benzen; p.t. 48 — 49°. Conţine 63% iod. Se obţine sintetic din monoclorhidrina glicerinei şi KJ. Medicament succedaneu al KJ, întrebuinţat în tratamentul sifilisului. Sin. AlivaL Monolaurat de glicerină. CH3(CH2)10COOCH2 CHOHCIl2OH. Gr. mol. 274,39. Pastă gălbuie, solubilă în metanol, în toluen, în acetat de etil; ^ 0,98; p.t. 23 — 27°. E întrebuinţat ea emulsifiant, antispumant, în industria săpunurilor. Sin. Laurilglicerină. —CH2OH. Gr. mol. 110,54. Se obţine sintetic din glicerină şi HG1, la cald! Lichid galben; siropul punere); p.f. 18mm"139‘ în alcool, în eter: p.f. —21^3° (cu“descom-E solubilă în apă, Rodenticid; inter- moleculară relativ mică şi cu structură simplă, capabil să dea polimeri prin combinarea repetată a moleculelor cu ele înseşi 449 Morină ! sau cu molecule de alţi compuşi nesaturaţi (de ex.: clorura de" vinii, acetatul de vinii, stirenul etc.). Monometilamină. Y. Metilamină. Monometiloluree. Y. Metiloluree. Mononucleotide. Combinaţii heterociclice, cu caracter aromatic. Mononucleotidele prin hidroliză pun în libertate, 1 mol bază piri-midinică sau purinică, 1 mol de pentoză şi 1 mol ac. fosforic. Bazele sînt: adenina, guanina, citozina, uracilul sau timina. Pen-tozele sînt: D-riboza sau D-2-desoxiriboza. Sînt prezente în polinucleotide. Monooleat de glicerină. CH3— (-fenilendiamină, Na2S şi S. Bucăţi negre închise, cu reflexe de bronz. E solubil în apă, în NaOH, în Na2C03 dil., în HC1 dil. Colorant pentru bumbac, albastru-gri la albastru-negru; oxidat cu bicromat dă un negru foarte rezistent la spălat, la lumină, la alcalii, la acizi. Nekal PX. Amestec de dibutilnaftalinsulfonat de sodiu. Agent activ de suprafaţă anionic, folosit mai ales ca muiant în industria textilă. N, Electron - — . Electron conţinut în învelişul N al unui atom, caracterizat prin numărul cuantic principal 4. Nemagon. Nematocid pe bază de 1,2-di-bromo-3-cloropropan. Nematică, stare — . V. Stare nematică. Nematocid. Substanţă sau preparat chimic folosit în combaterea nematozilor (viermilor). Nembutal. Y. Pentobarbital sodic. Neoantergan. V. 2-[(2-Dimetilaminoetil) (p-metoxibenzil)-amino]-piridină. Neobornival. C17H2804. Gr. mol. 296,39. Lichid uleios, alb, inodor, insipid; p.f. 283—285° (cu descompunere); d 1,025— — 1,03; e insolubil în apă, foarte solubil în alcool, în benzen, în eter, în uleiuri. Se obţine sintetic din monocloracetat de borneol şi valerianat de Na. Medicament sedativ, clepresor al sistemului nervos central, analeptic. Sin. Izovalerilglicolat de bornil. Neocianină. Compus din clasa cianinelor, care conţine în moleculă trei nuclee chino-linice şi o catenă polienică ramificată. E folosită ca sensibilizator în infraroşu pentru emulsiile fotografice. Are maximul de sensibilitate la 8 500 A, putînd fi folosită pînă o la 9 000 A, iar hipersensibilizata cu amoniac, pînă la 11 500 Â. Neocilină. V. Neomicină. Neocupferon. CjqHuNgOa. Gr. mol. 205,21. Sarea de amoniu a a-naftilhidroxilaminei. Plăci albe, care se colorează la lumină, solubile în apă, în metanol ; insolubile în eter; p.t. 125 — 126°. Soluţiile apoase sînt instabile. E întrebuinţat ca reactiv pentru dozarea cuprului, la precipitarea urmelor de fier şi de alte elemente. Neodim. Nd. Element în stare metalică. Face parte din familia lantanidelor (pă-mînturi rare). Nr. at. 60; gr. at. 144,27; prezintă şase izotopi stabili cu nr. de masă 142 (27,13%); 143 (12,20%), 144 (23,87%), 145 (8,30%), 146 (17,18%), 148 (5,72%), 150 (5, 60%), cum şi şapte izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 840°, d 6,96. Se găseşte numai combinat în natură. Se obţine prin electroliza clorurii topite sau a oxidului topit (cu fondant). Are valenţele 3 şi 4. Oxizi: Nd203, Nd02. Determinarea analitică, a) Calitativ: pe cale spectroscopică. b) Cantitativ: pe cale spectrografică. Neodorm. C7HriONBr. Gr._______mol. 208,11. a-1 zopropîl-a-brombutiramidă. Cristale; p. t. 50—51°, cu miros de mentol; sublimează; e solubil în apă (1 : 150); foarte solubil în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din 459 Neptuniu ac. 2-etil-2-izopropil-acetic + PC13 -» clo-rură de 2-etil-2-izopropil-acetic + Br2 -> -> clorură de 2-etil-2-izopropil-2-bromace-til -1- NH3 apos conc. -* 2-etil-2-izopropil- 2- bromacetamidă. Medicament hipnotic, sedativ. Neohexan. (CH3)3CC2H5. Gr. mol. 86,17. 2,2-Dimetilbutan. Lichid incolor; p. t. -98,2°; p.f. 49,7°; d|°0,6494; n% 1,3688; e insolubil în apă; solubil în eter. Se obţine prin alchilarea termică sau catalitică â izobutanului cu etenă. Component de adaos cu cifra octanică mare (93,4) în benzina de automobil şi de avion. Neoizomentol. C10H20O. Gr. mol. 156,12. 3- Metil-6-izopropilciclohexanol; p-menta-nol-3. Izomerioptici: Forma (+): p.t. —8°; p.f. 214,6°; 84,2°/7>5mm; dfo,9131;.[«$+ +2,2° (în alcool); 1,4674. Se oxidează uşor în (+)-izomentonă. Forma (±) : p.t. 14°; p.f.6mm81°; n" 1,4676. Neoleucorit. Răşină fenolică de turnare, numită şi „nobilă44, pentru că imită fildeşul, pe care-1 înlocuieşte în utilizările sale. Neomentol. C10H20O. Gr. mol. 156,12. p-Pulegomentol; 3-metil-6-izopropilciclo- hexanol; p-mentanol-3. Izomeri: Forma (-f): lichid, cu p. t. —22°; p.f. 87°/8mm; n% 1,4617; [a]j,6+17,80° (alcool). Se gă- seşte în uleiul de mentă piperită japoneză. Forma ( —): lichid, cu p.f. 97,6°10mm; rip 1,4638; [a]]J-20,70(alcool).F orma(±): plăci din eter de petrol; p.t. 51°; p. f^rnxrmmm;1031,571^^ îhsbiubnîh apă, solubil în solvenţi organici. Neomicină. Antibiotic complex, izolat din Streptomyces fradiae, din care s-au izolat trei componenţi: Neomicină A, B, C. Amorfă, formîrid clorhidraţi, solubilă în apă; puţin solubilă în metanol; insolubilă în dizolvanţi organici. Medicament folosit în tuberculoză, în infecţii intestinale, oculare, dermatologice. Sin. Negamicină, Neo-cilină. Neon. Ne. Element în stare gazoasă, din familia gazelor nobile. Nr. at. 10; gr. at. 20,183; prezintă trei izotopi stabili cu nr. de masă 20 (90,51%), 21 (0,28%), 22 (9,21%), cum si doi izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. -248,7°; p.f. -245,9°; d (greutatea unui litru de gaz la 0° şi 760 mm) 0,9002. Nu se cunosc compuşi chi-mici ai neonului. Se găseşte în aerul atmo-sferic în proporţie de 0,0015%, în volume. Se prepară prin distilarea fracţionată a aerului. Nu e inflamabil, nu are miros şi nici culoare. Se întrebuinţează la umplerea tubu- rilor luminoase, prin descărcări electrice dînd o lumină roşie. Neonieotină. Y. Anabazină. Neopentan. (GH3)4C. Gr. mol. 72,15. Tetra-metilmetan. Lichid sau gaz; p.t. —16,63°; p.f. 9,45°; dl 0,613; n1,3513; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. Se găseşte în cantităţi mici în gazolina naturală. Are cifra octanică 83. Neopren. Policloropren. Cauciuc sintetic, obţinut prin polimerizarea cloroprenului; d 1,23. E stabil la uleiuri, la căldură, la lumina soarelui; nu e inflamabil. Denumiri comerciale: Dupren, Sovpren, Mustone. Neoprontosil. V. 2-(4'-Sulfamilfenilazo)-7-acetamido-l-hidroxinaftalen - 3,6-disulfonat -disodic. Neorganic. V. Anorganic. Neosalvarsan. C13H1304N2As2SNa. Gr. mol. 466,13. 3,3'-Diamino-4,4'-dihidroxiarseno-benzen-metilen-sulfoxilat de Na. Pulbere galbenă, inodoră, foarte solubilă în apă, în glicerină; foarte puţin solubilă în alcool, în acetonă. Se oxidează la aer. Se obţine sintetic prin reducerea acidului 3-nitro-4-fenilarsonic cu ditionat de Na, în prezenţa de MgCI2 şi tratarea salvarsanului obţinut cu formaldehid-sulfoxilat de sodiu. Medicament folosit în sifilis, febră recurentă, framboesia. Sin.: Novarsenbenzol, Neoars-fenamină. Neosterol. C20H33O2. Metilandrosten-diol. Gr. mol. 305,46. Steroid izolat din drojdia de bere. Cristale; p.t. 164°; [a]D—105°. Medicament înlocuitor al testosteronei. foxilat de calciu. Pulbere cristalină. E solubil în apă, în metanol. Se obţine sintetic din izonicotinoil-hidrazidă şi formaldehid-sulfoxilat de calciu în metanol. Medicament folosit în tuberculoză. Neovitamina A. C20H3oO. Gr. mol. 286,44. Izomer natural al vitaminei A. Cristale izolate din ficat de rechin, de morua, fle-tan etc. (35% din totalul vitaminei A). Ace; p.t. 58—60°. Are efect identic cu al vitaminei A, împreună cu care se găseşte. Sin. 5-cîs-Vitamina A. Neoxazol. Y. Gantrisin. Neozon. Denumire comercială a unei serii de anfîoxidanţi pentru cauciuc. Neozon B este fenil-a-naftilamină (v.). Neozon C este un amestec din 92,5% fenil-a-naftilamină şi 7,5% meta-toluen-diamină. Neozon D este fenil - p-naftilamină. Neptuniu. Np. Element transuranic, radior activ, obţinut pe cale artificială. Nr. at. 93; prezintă 11 izotopi cu nr. de masă de la 231 pînă la 241. Dintre aceştia, izotopul Nerol 460 237 emite particule a şi are timpul de înju-mătăţire de 2,22 • 106 ani; a fost obţinut în ciclotron prin bombardarea 2gr>U cu neutroni (captează 1 neutron şi elimină 2 neutroni). Ia naştere întîi ^U, cu timpul de înjumătăţire de 6,63 zile, care emite radiaţii p şi trece în 2|jNp. De asemenea, prin bombardarea 2||U cu neutroni, acesta captează 1 neutron şi elimină 1 electron din nucleu, trecînd în ^Np, cu timpul de înjumătăţire de 2, 3 zile. ^Np emite radiaţii p şi trece în ^Pu. Proprietăţile chimice ale neptuniului sînt similare cu ale uraniului. Neptuniul este un metal argintiu, maleabil ca şi uraniul, şi se topeşte la 640°C; e puţin oxidabil la temperatura obişnuită. Are valenţele 3, 4, 5 şi 6. Oxizi: Np02 şi Np308. Nerol. CII3 (CH3)2C=CH-CHa-CH2-C=CHCH3OH* Gr. mol. 154,24. 2,6-Dimetil-2,6-octadie-nol-8. Constituent al multor uleiuri eterice; p.f. 224-227°, 125°/25mm; d15 0,8813. E optic inactiv; oxidat cu CrO:;, trece în neral. Neroii. V. Ulei de neroii. Nerolidol. C15H260. Gr. mol. 222,36. Forma ( + ) se găseşte în uleiul de portocale şi în balsamul de Peru; p.f. 276°; 128— Wgmm-“ "3**" 'O;S9^r'^'"0T8778'i'ltgr 1,4898; [aJ^ + 15,50. Oxidat cu Cr03 trece în farnesal. Forma (±): lichid, cu p. f. 145-146°/12ram; d\6 0,8788; nj,6 1,4801. Sin.: Peruviol, Metilvinilhomogeranilcar-binol. Nerolină. V. 2-Metoxinaftalină. Nervatil. Y. Benzilat de dietilaminoetil. HG1. Nervonă. C48H91N08. Gr. mol. 810,22. Cere-brozidă din creier şi din fibrele nervoase; conţine ac. nervonic, sfingozină şi galac-toză. Se separă din alcool; p.t. 180°; e solubilă în piridină la cald, în alcool, în benzen, în ac. acetic, acetonă, cloroform etc.; insolubilă în acizi, în eter; Wj} — — 4,33° în piridină. Nesaponificabile. Totalitatea substanţelor “dintr-o grăsimi care nulevin solubile în apă prin saponificare cu alcalii. Conţin alcooli superiori (liberi sau din ceruri), cuprinzînd şi steroli, vitaminele liposolu- bile A, D şi E, unele carotinoide, unele hidrocarburi. Nesdonal. V. Acid 5-etil-5-metilbutil-tio-barbituric. Neurină. CH2 = CHN(CH3)3(OH). Gr. mol. 103,16. Găsită în gălbenuşul de ou, în creier, în bilă, în cadavre. Se formează în cursul proceselor de putrefacţie, prin deshidratarea colinei. Lichid siropos, cu miros de peşte. E solubilă în apă, în alcool. Se descompune rapid formînd trimetilamină. Este toxică. Neuronal. C6H12ONBr. Gr. mol. 194,08. Dietilbromacetamidă. Cristale, cu p.t. 67°. E solubil în apă (1 : 115), în alcool, în benzen, în eter. Se obţine sintetic din ac. dietilacetic -f Br2 -> bromură de bromdie-tilacetil + soluţie concentrată de NH4OH -> -> amidă. Medicament hipnotic, sedativ. Neutralizare. Operaţie prin care se tratează soluţia unui acid cu o bază sau invers. Soluţiile neutre conţin cantităţi echivalente de ioni de hidrogen şi ioni de hidroxil, corespunzătoare produsului ionic al apei. Neutralizarea poate fi constatată cu ajutorul unui indicator, prin schimbarea bruscă a potenţialului electric sau a con-ductibilităţii electrice. La neutralizarea acizilor tari cu baze tari (şi invers), punctul de echivalenţă coincide cu cel de neutralizare. Cînd prin neutralizare se obţine o sare care hidrolizează, punctul de echivalenţă se găseşte în domeniul acid sau bazic, după natura sării. Neutrino. Particulă elementară, propusă de Fermi pentru a putea păstra aplicarea nea de particule (3 într-o dezintegrare radioactivă. Ulterior, a fost dovedită existenţa acestei particule. Particulă cu sarcină electrică zero şi cu masă mai mică decît a electronului, de ordinul 6-IO”30 g. Are simbolul v. Neutron. Are simbolul n. Particulă elementară cu sarcina electrică zero şi masa 1,008949. Neutronul intră în constituţia nucleelor atomice, cu excepţia nucleului de hidrogen. Numărul de neutroni dintr-un nucleu este dat de relaţia: N=M—P, în care: N este numărul de neutroni; M — gr. atomică sau, mai exact, numărul de masă al elementului; P — numărul de protoni, egal cu numărul atomic al elementului. Neutronii pot fi obţinuţi prin diferite reacţii nucleare şi, mai ales, în acelea care se produc în pilele atomice. Dj^xem^lu;_____ + ^He —> 1j?C+ q?i; gLi+iH —► 22He + Jn; etc. Neutronii sînt folosiţi în reacţii nucleare diverse şi, mai ales, în reacţiile de 461 Nife fisiune ale nucleelor elementelor grele. Au o durată de viaţă limitată: 1 • IO3 secunde. Se dezintegrează după ecuaţia: n p-f e- +v, trecînd, deci, într-un proton, un electron şi un neutrino. Newton. Unitate de măsură pentru forţă, în sistemul MKS; se defineşte prin forţa aplicată masei de 1 kg, căreia îi imprimă o acceleraţie absolută de 1 m2/s2. Niacinamidă. V. Nicotinamidă. Niaeină. V. Acid nicotinic. Nicetamidă. V. N,N-Dietilnicotinamidă. Nichel. Ni. Element în stare metalică; nr. at. 28; gr. at. 58,69; prezintă cinci izotopi stabili cu nr. de masă 58 (67,8%)60 (26,2%), 61 (1,2%), 62 (3,7%), 64 (1,1%), cum si sase izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 1 455°; p.f. 3 177°; d 8,9; durit. 3,8; căld. spec. 0,1034. Se găseşte în natură combinat, sub diferite forme: milerit (NiS), nichelină (NiAs), garnierit (silicaţi de magneziu şi nichel) etc. Şe obţine din minereuri prin prăjire, trecerea Ni în NiO şi reducerea acestuia cu cărbune. Se prezintă ca un metal alb-cenuşiu, lucios, feromagnetic, rezistent, ductil/ Are valenţele 2, 3 şi 4. Oxizi: NiO, Ni2Oş, Ni02. Este atacat uşor de acizi diluaţi, însă nu de HN03, faţă de care prezintă pasivitate. Se combină cu diferitele elemente, compuşii de la Ni11 fiind cei mai stabili. Are tendinţa de a forma compuşi complecşi. Se întrebuinţează la confecţionarea de vase rezistente la coroziune, drept catalizator în multe reacţii (de ex. hidro-genarea uleiurilor), la fabricarea oţelurilor speciale, îndiferitealiaje (argentan, con-stantan, metal Monel etc.) etc. Bete r-minarea analitică, a) Calitativ. Cu dimetilglioxima dă un precipitat (complex intern) cristalin, de culoare roşie; limita recunoaşterii: 0,16 y Ni; limita diluării: 1 : 3-105. Cu acidul rubeanic dă o coloraţie albastră, reacţia executîndu-se pe hîrtie de filtru; limita recunoaşterii: 0,05 y Ni; limita diluării: 1 : IO6, b) Cantitativ. c) Gravimetric: precipitare cu di-metilglioximă şi cîntărirea precipitatului, d) Volumetric: dozare cianometrică în prezenţă de difenilcarbazonă, după metoda R. Ripan, sau cu piridină şi sulfocianură, după metoda G. Spacu-R. Ripan. Nichel Rauey. Catalizator foarte activ, obţinut din aliajul AlNi, prin tratare cu NaOH. Acesta dizolvă aluminiul, lăsînd nichelul sub forma unei pulberi negre, piro-forice, folosită pentru hidrogenări la tem-, peratura obişnuita, ~~ ~~~ Nichelare. Operaţia de depunere electrochi-mică a unui strat de nichel metalic pe suprafaţa unui alt metal (oţel, cupru etc.), spre a-1 face inoxidabil şi a-i înfrumuseţa aspectul. Are loc într-o baie care conţine de obicei sulfat de nichel (15%), sulfat dublu de nichel şi amoniu (5%), restul apă. Nichelină. 1. Minereu de nichel: NiAs. Cristale hexagonale, roşiatice, cu luciu metalic; în spărtură sînt mate, solubile în acizi concentraţi; d 7,3—7,7; durit. 5,5. —2. Aliaj cu 60% Cu, 25% Zn şi 15% Ni, sau 68% Cu şi 32% Ni, sau 67% Cu, 30% Ni, 3% Mn. E folosit la confecţionarea rezistenţelor electrice. Sin. Niccolit. Nichetamidă. V. N,N-Dietilnicotinamida. Nicodust. V. Nicotină pulbere. Nicol. Prismă de apat de Islanda, tăiată după anumite direcţii şi lipită apoi cu balsam de Canada, întrebuinţată la polarizarea prin birefringenţă a luminii (nicol polarizor) sau pentru punerea în evidenţă a polarizării luminii (nicol analizor), în construcţia microscoapelor polarizante, a unor polarimetre etc. Nicotinamidă. Gr. mol. 122,12. Amida aci-^ dului nicotinic. Se găseşte I V-CONH. în plante şi în animale, de obicei în compoziţia unor N coenzime. A fost sintetizată din ac. nicotinic şi clorură de tionil, iar produsul rezultat e tratat cu amoniac. Ace clin benzen; p.t. 128 — 131°. Distilăla 150 — 160°, sub presiunea de 510-4 mm Hg. E solubilă în apă, în alcool, în glîcerină. Medicament pentru prevenirea şi tratarea pelagrei. Sin.: Niacinamidă, Vitamina PP. Nicotină. C10H14N2. Gr. mol. 162,23. 1-Metil-243^pMdll . izolată din frunzele uscate de Nicotiana tabacum (2 — 8%). Lichid incolor sau galben deschis; p.f. 247° (cu desegmpunere); p.f.17mm 123 — 125°; e antrenabilă cu vapori de apă; d|° 1,0097; raf,0 1,5282; [ot]|,0-1690. For-mează săruri cu acizii* şi, cu metalele, săruri duble. Insecticid. * Nicotină pulbere. Insecticid de contact, preparat din var stins proaspăt şi alte substanţe ca: talc, cenuşă etc., cu 5 — 7% sulfat de nicotină. Se prepară în aparate de prăfuit cereale şi se foloseşte imediat sau a doua zi. Sin. NicoduSt. Nicrosilal. Aliaj cu 2 — 4% G, max. 18% Ni, max. 6% Si, max. 2% Gr, restul fiind fier. E rezistent la căldură şi nemagnetic. Nifarin. Denumire comercială pentru piele sintetică, fără textile ca suport. Nile. Z on ă~ThHurt£TlOFUl: yrămtnto rază de aproximativ 3 500 km (considerată de la centrul pămîntului), constituită dintr-un amestec de Ni şi Fe, cu d ~ 8. Nigrozine 462 Nigrozine. Clasă de materii colorante negre, cu structura necunoscută, probabil înrudită cu a indulinelor şi a negrului de anilină. Nigrozinele se obţin prin încălzirea ani-linei şi a derivaţilor ei cu nitrobenzen şi clorură feroasă, la 170°. Sînt întrebuinţate la fabricarea cremei de ghete, fiind solubile în grăsimi. Ninhidrină. C9H403 . H20. Gr. mol. 178,14. Tricetohidrindenhidrat. Cristale prismatice (din apă, eter); se înroşesc la 125°, se umflă la 139°, se descompun la 239 — 240°. E toxică. Se obţine din p-nitrozodimetilanilină şi 1,3-indaiidionă, în soluţie alcoolică de KOH, prin hidroliză cu H2S04 dil.; de asemenea, prin fierberea 2-brom-2-nitro-indandionei în nitrobenzen. Reactiv pentru identificarea grupelor aminice şi carboxi-lice, libere, în proteine şi peptide, obţi-nîndu-se o coloraţie albastră în anumite condiţii; de asemenea, reactiv pentru identificarea aminoacizilor în cromatografia pe hîrtie. Ninif 1. C2H5Hg • P04. Gr. mol. 324,69. Preparat fungicid organo-mercuric, pe bază de etil-mercur-fosfat, folosit la dezinfectarea umedă sau semiuscată a seminţelor cu o soluţie de 0,25%, în doza de 100—120 1 la 1 000 kg seminţe, timp de 5 — 15 minute. Este toxic pentru om. Ninif 2. Preparat fungicid organo-mercuric, pe bază de etil-mercur-bromură, C2H5HgBr, gr. mol. 309,57, sau etil-mercur-clorură, C2H5HgCl, gr. mol. 265,11. Conţine 2 — 2,5% Hg. E folosit pentru dezinfectarea uscată a seminţelor şi, în special, a cerealelor, în doza de 150—200 g la 100 kg seminţe. Este toxic pentru om. Sin. Crip-todin/ Granosan. Niobaţi. Săruri provenind de la anhidrida Nb205, prin topire cu hidroxizi sau carbonaţi alcalini. Niobatul de sodiu: Na3Nb04 • • 3H20, e incolor, greu solubil în acizi. Niobaţii sînt hidrolizaţi în soluţie apoasă. La acidularea acestor soluţii de*niobaţi se separă precipitate albe gelatinoase, care sînt hidraţi ai anhidridei Nb205, cu un număr variabil de molecule de apă. Niobit. (Fe, Mn)Nb206. Mineral. Cel mai important mineral de Nb. Cristale rombice sau prismatice, de culoare brună pînă la neagră; durit. 6,0; d 5,3. Sin. Columbit. Niobiu. Nb. Element în stare metalică; nr. at. 41; gr. at. 92,91; e format dintr-o singură specie de atomi cu nr. de masă 93 (100%), cum şi 17 izotopi artificiali radioactivi; p.t. nesigur (1 950°, 2 415°, 2 900 ); p.l. nesigur (2 900 , 3 300w, 3 700 J, d 8,4—8,57. Se găseşte în natură rar, împreună cu tantalul, în tantalit, niobit etc. Metalul se obţine din oxizii săi prin alu- minotermie sau prin reducere cu hidrogen. Se prezintă ca un metal cu luciu alb-cenusiu. Are valenţele 3,4 si 5. Oxizi: Nb203, Nb02, Nb205. Acizi: H3Nb04 care, de fapt, este Nb204 • #H20. Niobiul prezintă o mare rezistenţă chimică şi este atacat greu de acizi, datorită unei pasivităţi puternice. Este atacat de un amestec de" HF şi HN03. Prin topire cu hidroxizi alcalini este atacat, formînd niobaţi. E folosit în tuburi electronice, în aliaje refractare pentru avioane cu reacţie. Sin. Golumbiu. Nipacombin. Amestec de nipagin şi nipasol; antiseptic şi conservant pentru vinuri şi pulpe de fructe. Nipagin. C8H803. Gr. mol. 152,14. p-Hidroxi-benzoat de metil. Ace albe; p.t. 131°; p.f. 270 — 280° (cu descompunere). E solubil în apă (1 : 400), în ulei cald (1 : 40), în glicerină caldă (1 : 70); foarte solubil în alcool, în acetonă, eter. Se obţine sintetic prin esterificarea acidului p-hidroxi-benzoic cu metanol (catalizator H2S04). Conservant pentru produse galenice, alimentare, cosmetice. Sin.: Methylparaben, Parasept. Nipasol. C10H12O3. Gr. mol. 180,2. pHidroxi-benzoat de propil. Cristale albe; p.t. 96— 97°; e solubil în apă (1 : 2 000), în alcool, în eter, în acetonă. Se obţine sintetic prin esterificarea acidului p-hidroxibenzoic cu propanol (catalizator H2S04). Conservant pentru produse alimentare, cosmetice. Sin. Propilparaben, Propilparasept. Nirvanină. C14H20O4N2 • HC1. Gr. mol. 316,6. p-Dietilglicocolamino-o-oxibenzoat _dn jn£_-tiTrECI. Pulbere cristalină albă; p.t. 185°; e solubil în apă. Se obţine sintetic din p-aminosalicilat de metil, clorură de clor-acetil şi dietilamină. Anestezic local. Nirvanol. C^HjaOgNg. Gr. mol. 204,22. 5,5-Feniletil-hidantoină. Ace albe; p.t. 199°; e solubil în apă rece (1 : 1 650), în apă caldă (1 : 110), în alcool (1 : 10), în alcalii diluate. Se obţine sintetic din fenil-etilcetonă, cianură de amoniu şi cianat alcalin. Medicament sedativ, antiafrodiziac. Nisentil. HCI. V. (±)-a-l,3-Dimetil-4-fenil- 4-propionoxipiperidină. HCI. Nisip. Rocă detritică sedimentară, rezultată prin mărunţirea cuarţului, a feldspaţilor sau a micelor. Se deosebesc nisipuri argi-loase, cuarţoase, dolomitice etc.; de asemenea, nisip de dune, de fluvii, de mare, nisipuri zburătoare etc. Nisipurile au culori diferite: albe, gălbui sau.cenuşii. Este fo^. lositca material de construcţie la prepararea mortarului, la tencuitul caselor, în industria sticlei, în ceramică, ca abraziv, în turnătorie ete. 463 Nitrili Nisip cuarţos. Nisip format în cea mai mare parte din cuarţ. Cînd este curat, este alb. E utilizat în industria sticlei, a materialelor ceramice, ca abraziv şi în construcţii, la obţinerea mortarului şi a betonului. Nistatină. Antibiotic antifungic, cu structură polienică, produs de Streptomyces noursei, S, aureus şi alte specii de Streptomyces. Pulbere de culoare galbenă deschisă. Are proprietăţi puternic reducătoare. E practic insolubilă în apă; solubilă în metanol, în etanol, în propilenglicol. Este activă fcontra fungilor şi drojdiilor; fără efect asupra bacteriilor şi virusurilor. E folosită pentru tratamentul curativ al micozelor digestive; pentru profilaxia moniliazelor ce apar în urma administrării per os a antibioticelor cu spectru larg de acţiune. Sin.: Stamicină, Micostatină. Nitragin. Culturi de bacterii care au proprietatea de a fixa azotul liber din atmosferă şi care se introduc în sol, cu scopul de a accelera procesele care duc la îmbogăţirea lui în azot. E întrebuinţat în agricultură. Nitramidă. H2NN02. Gr. mol. 62,03. Se prezintă ca foiţe albe, cu p.t. 72 — 75°; e solubilă în apă, în alcool, în eter. Se descompune uşor în N20 şi H20. Nitramină. (N02)3C6H2N(CH3)N02. Gr. mol. 287,15. Picrilnitrometilamină. Cristale galbene; d 1,57; p.t. 130 — 132°; explodează la 180—190°. E insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în benzen, în ac. acetic glacial. E folosită ca indicator de pil, di-zolvîndu-se 0,1 g în 100 ml alcool de 60°; din această soluţie se întrebuinţează 1 — 5 picături pentru 10 ml. La pH^10,8 e mcoloT7''la^ft^\^-eT^oşia±itH3TOnr®-iTttre---buinţată, de asemenea, în explozivi. Nitraminc. Compuşi derivaţi de la nitramidă prin înlocuirea unuia sau" a ambilor atomi de hidrogen cu radicali alchilici sau arilici. Nitramino. Radicalul N02NH —. Nitrapo. Y. Azotat de sodiu şi potasiu. Nitrarc. Introducerea unei grupări nitro ( —N02) într-o moleculă organică, prin legarea ei direct de un atom de carbon. De cele mai multe ori, nitrarea se produce cu acid azotic, prin substituirea unui atom de hidrogen cu o grupare nitro. Nitrarea hidrocarburilor aciclice se face cu acid azotic diluat, sub presiune, sau prin încălzire cu nitrat de aluminiu monohidrat. Alţi agenţi de nitrare sînt anhidrida acidului azotic (N205), acidul nitro-sulfuric (H0S03N02), azotatul de acetil (CH3C00N02), liipoazo- Nitrat de etil. C2H5N03. Gr. mol. 91,68. Ester al acidului azotic, obţinut prin acţiunea directă a acidului azotic asupra alcoolului. Lichid incolor; p.f. 87-88°; d2]’5 1,104; re2];5 1,3848; e solubil în apă, în alcool în eter. Nitrat de metil. CH3N03. Gr. mol. 77,04. Ester al acidului azotic, obţinut prin acţiunea directă a acidului azotic asupra metanolului. Lichid; p.f. 65°; explodează la încălzire; d25 1,203; e solubil în alcool, în eter. Nitraţi. Y. Azotaţi. Nitrificare. Obţinerea de azotaţi în natură, prin oxidarea amoniacului cu ajutorul microorganismelor din sol. în prima fază, amoniacul este oxidat în acid azotos, cu ajutorul bacteriilor Nitrosococcus şi Nitro-somonas, iar în faza a doua, nitrobacteriile oxidează acidul azotos în acid azotic care, cu cationii din sol, dă naştere azotaţilor. Nitril acrilic. CH2=CH —CN. Gr. mol. 53,06. Lichid incolor; p.t. —82°; p.f. 78 — 79°; d20 0,811; e solubil în apă. Prin hidroliză formează acidul acrilic. Se întrebuinţează la fabricarea unor copolimeri: Cauciuc Buna S, SKS, fibră acrilan etc. Sin. Acri-lonitril. * Nitril hidracrilic. V. Etilencianhidrină. Nitril mandelic. C6H5—CH(OH)CN. Gr. mol. 133,14. Nitrilul acidului mandelic, obţinut prin acţiunea acidului cianhidric asupra benzaldehidei. Ulei; p.f. 170° (cu descompunere); d 1,124; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în cloroform; prin hidroliză cu acizi minerali trece în acid mandelic. Sin. Mandelonitril. Nitril succinic. NC —CH2 —CH2 —CN. Gr. alcool, în cloroform; puţin solubil în eter; p.t. 54,5°; p.f. 265—267°. Se obţine prin tratarea dibrometanului cu cianură de potasiu (în prezenţa alcoolului) sau prin adiţia acidului cianhidric la acrilonitril. E întrebuinţat la sinteze organice. Sin.: Dinitril-succmic, Cianură de etilen. Nitrilcauciuc. Cauciuc sintetic, copolimer de butadienă cu nitril acrilic. E impermeabil la gaze şi la apă; are rezistenţă bună la căldură, la frig, la aer, la produse petroliere; are rezistenţă mica la lumină. E utilizat la conducte pentru uleiuri şi gazolină, căptuşeli de rezervoare, valţuri etc. Denumiri comerciale: Perbunan, Paracril, Buna—N, GR—A, GR—N, Hycar Or, Chemi-gum, Butapren, Tiocol RD. Nitrili. Clasă de combinaţii organice în ale căror molecule se găseşte grupa nitril sau rivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici. Ei se obţin, în seria alifatică, prin tratarea derivaţilor halogenaţi cu cianuri alcaline sau, ■ Nitrilul acidului fenilacetic 464 în seria aromatică, prin acţiunea cianurii cuproase asupra derivaţilor diazoici. De asemenea, se mai pot obţine nitrili prin deshidratarea amidelor cu pentoxid de fosfor, prin eliminarea apei din aldoxime cu anhidridă acetică, iar în cazul acizilor inferiori, prin acţiunea amoniacului la 300 — 400°, în prezenţa trioxidului de aluminiu. Nitrilii inferiori sînt lichide incolore, distilabile, solubile în apă, cu miros neplăcut şi cu o slabă toxicitate. Nitrilul acidului fenilacctic* V. Cianură de benzii. Nitrilul acidului propionic. V. Propionitril. Nitrilul malonamidei. V. Cianacetamidă. Nitrinoză. C6H606(N02)6. Gr. mol. 450,16. Hexanitratul mezoinozitolului. Cristale incolore, insolubile în apă, solubile în alcool cald, în acetonă, în uleiuri; p.t. 128 — 129°. Se obţine sintetic din mezoinozitol, HN03 şi H2S04. Yasodilatator puternic cu acţiune prelungită. Sin. Tolanate. Nitrit de etil. C2H5ONO. Gr. mol. 75,07. Lichid incolor sau galben deschis; e foarte volatil; p.f. 17°; 0,9; are gust arzător- dulceag. E solubil *în apă (cu descompunere), în alcool, în eter. Se obţine sintetic din NaN02 şi alcool -fH2S04 la rece. Conţine —10% alcool ca prezervant. Se păstrează la rece, la întuneric, închis ermetic. Vasodilatator, diuretic. Sin. Eter nitros. Nitrito. Grupul ONO—, într-un compus anorganic. Nitriţi. V. Azotiţi. Nitro. Radicalul 02N—. -8^-ttrotiitzHrliitt; C14H7N06: Gr. mot; 28572; 3-Nitro-l ,2-dihidroxiantrachinonă. Cristale oranj; p.t. 244° (benzen). E solubilă în alcool, în benzen, în cloroform, în ac. acetic, în H2S04 conc.; puţin solubilă în apă. Se obţine sintetic prin" nitrarea alizarinei în prezenţă de ac. boric. Colorant pentru lac de aluminiu, pentru imprimare de indian, lînă. Sin. Alizarin-oranj. 5-Nitro-2-ammoamsol. N02NH2C6H30CH3. Gr. mol. 168,15. Cristale galbene deschise; p.t. 139 — 140°; dă o coloraţie roşie în diferite nuanţe cu diferiţi naftoli. Se obţine sintetic din 2,5-dinitroanisol cu (NH4)2S. Colorant de developare pentru bumbac. Sin: Echtscharlach RC base, Fast scarlet RG base, Bază pentru roşu aprins solid RC. Nitroaniline. C6H6N202. Gr. mol. 138,12. Nitroderivaţi ai anilinei, obţinuţi prin reducerea dinitrobenzenilor respectivi. Se cu--nosc: 2-n i t r o a n i 1 i n-ăy-crisialerom-bice galbene, solubile în apă, în alcool, în eter; p.t. 71,5°; 3-n i t r o a n i 1 i n ă: cristale rombice galbene; solubile în apă, în alcool, în eter; p.t. 114°; 4-n i t r o a n i-1 i n ă: cristale rombice galbene, solubile în apă, în alcool, în eter; p.t. 146—147°. Intermediari valoroşi în industria materiilor colorante şi în cea de sinteză organică. Nitroantraeen. C14H9N02. Gr. mol. 223,22. Nitroderivat al antracenului, obţinut prin nitrarea directă, gruparea nitro fiind în poziţia 9. Ace galbene, cu p.t. 146°; e insolubil în apă, în alcalii; greu solubil în alcool; solubil în benzen. J\ itroantrachinonă. Gr. mol. 253,2. Nitrode-rivat al antrachino’-/CO nei, care se obţine, C6H4 xC6H3—NOa. după condiţiile în care se lucrează, sub forma a doi izomeri: l-n itroantrachinonă: ace, cu p.t. 230°, sublimează; e. insolubilă în apă; greu solubilă în alcool, în eter; 2-n itroantrachinonă: ace galbene, cu p.t. 184,5 — 185°; e solubilă în H2S04, în cloroform; greu solubilă în alcool, în eter. Intermediar pentru materii colorante . Nitrobenzaldehidă. C7H5N03. Gr. mol. 151,12. Nitroderivat al benzaldehidei. Prezintă izo-merii: 2-N itrobenzaldehidă, cu gruparea nitro în poziţia 2, obţinută prin oxidarea orto-nitrotoluenului. Ace galbene, cu p.t. 40,9°; e greu solubilă în alcool, în eter, în benzen. Intermediar valoros în sinteza materiilor colorante. 3-N itrobenzaldehidă, cu gruparea nitro în poziţia 3, obţinută prin nitrarea directă a benzal-deîidei. Ace, cu p.t. 58°; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în cloroform. Intermediar în industria materiilor cu gruparea nitro în poziţia 4, obţinută prin oxidarea para-nitrotoluenului. Prisme, cu p.t. 106,5°; e greu solubilă în apă, în eter; solubilă în alcool. Intermediar valoros în industria materiilor colorante. Nitrobenzen. C6H5N02. Gr. mol. 123,11. Nitroderivat al benzenului, obţinut prin nitrare directă. Lichid gălbui, cu p.f. 210,9°; d24° 1,21 şi n^ 1,5524; e solubil în apă, în alcool, în eter, în benzen. Substanţă mirositoare ieftină; dizolvant şi intermediar valoros în industria chimică. Sin. Esenţă de Mirban. p-Nitrobenzen-azo-a-naftol. NO2C6H4-N=N-C10H6-OH. Gr. mol. 293,3. Ace de culoare cafenie închisă sau roşie, cu luciu metalic; p.t. 234—235° (cu descompunere). E foarte puţin solubil în solvenţi organici obişnuiţi; solubil în alcalii. (0,1 în NaOH 1 %), dînâ o coloraţie roşie-vio-detă. Se întrebukiţează la identificarea Mg. In acest scop se adaugă cîteva picături, din 465 Nitroetan soluţia pregătită, într-o soluţie diluată de săruri de magneziu; se precipită Mg(OH)2, care se colorează în albastru. Sin. Magne-zon II. p-Nitrobenzen-azo-rezorcinol. N02C6H4—N = N-C6H3(OH)2. Gr. mol. 259,2. Pulbere cristalină roşie închisă; p.t. 199 — 200°. E insolubil în apă; greu solubil în alcool, în eter, la fierbere, în acetonă, ac. acetic, to-luen, dînd o coloraţie galbenă; uşor solubil în alcalii, dînd o coloraţie roşie-zmeurie. Se întrebuinţează la identificarea magne-ziului. în acest scop se dizolvă 0,1 g reactiv în 100 ml soluţie de NaOH 1%; se adaugă cîteva picături, din această soluţie, într-o soluţie care conţine sare de magneziu, şirse alcalinizează cu*o soluţie de NaOH; se formează un pricipitat de culoare roşie-vio-letă. Sin. Magnezon I. Nitrocalcar. Amestec de carbonat de calciu şi azotat de amoniu. Granule albe-gălbui sau roşcate-cenuşii. Conţine azot total 20,5%, carbonat de calciu 42%. E folosit ca îngrăşămînt. Nitrocalcit. Ca(N03)2. 4HaO. Mineral. Azotat de calciu hidratat. Se prezintă ca eflo-rescenţă fibroasă sau ca masă mătăsoasă pe pereţii" peşterilor din regiunile calcaroase. Nitroceluloză. Denumire improprie pentru produsul de nitrare a celulozei, utilizat la obţinerea lacurilor şi a emailurilor. De fapt, compusul obţinut este un nitrat. Poate fi solubilizată în "alcool (10,3 —11,2% N), clasificîndu-se, după viscozitate, în sus-v îs coasă (valoarea lui A 1100—1500), numită: A 1100, NP 1200, NP 1800 etc.; cu viscozitate mijlocie (A=700---900), numită:...A 700,  900', NP ÎOO, NP 500, SS 5 — 6", si jos-vîscoasă (Z=40Q---700), numită: A 400, A 450, A 500, A 600, A 700, SS 1/2", NP 15 etc. Se utilizează Ia prepararea de lacuri fără miros, de lacuri pentru folii, polituri, lacuri pentru polizat, lacuri combinate. Nitroceluloza solubilă în esteri (11,6 —12,5% N) se clasifică în sus-vîs-coasă (A=1100 ••• 1500), numită E 1160, E 1250, E 1440, RS 125-175", RS 250-400" etc., utilizată la prepararea de lacuri de piele, cleiuri de nitroceluloză (tip Ago pentru piele, textile, curele de transmisie), lacuri tipZapon;cu viscozitate mijlocie (A= 700•••1000), numită E 730, E 840, E 950, RSE 4", RS 5-6", RS 15-20" etc., utilizată pentru lacuri de creioane, emailite de impregnare pentru pînză, lacuri tip Za-pon, lacuri pentru lemn, hîrtie, şi j os-vîscoasă (A=300-*-600), numită E 620, Tfl cţl Q Ţ?, £00 1?, 375 Tfl 330 Pft 1 IU" \ 19." şi ’RS 1/3", utilizată la prepararea de lacuri pentru autovehicule, automotoare, emailuri pentru exterior simple sau combinate, umpluturi de pori, chituri, lacuri care se aplică prin scufundare. Se. livrează plas-tifiate cu 10 — 15% (în produs finit) sau umectate cu 35% (în produsul finit) alcool etilic. Nitroceluloza cu conţinut mare de azot (12,5 — 13,4%) se numeşte şi fulmi-coton, avînd încă aspectul fibros al celulozei iniţiale. Această nitroceluloză este solubilă în "acetonă, în acetat de butii, în piridină, în nitrobenzen. Din fulmicoton se fabrică pulberea fără fum; în acest scop, fulmicotonul se malaxează cu eter (cu care se îmbibă sau în care se dizolvă parţial), pînă la dispariţia structurii fibroase ("gela-tinare). Nitroclorbenzen. C6H4N02C1. Gr. mol. 157,56. Izomerul orio: cristale monoclinice, galben deschis; d 1,305; p.t. 32,5°; p.f. 245,5°. Izomerul rreta: cristale rombice, galbene; d 1,342; p.t. 44,5°; p.f. 235,6°. Izomerul para: cristale monoclinice galben deschis; d 1,52, p.t. 83—84°; p.f. 242°. E insolubil în apă; solubil în alcool cald, în eter. Se obţine prin nitrarea clor-benzenului (sub formă de amestec). Se întrebuinţează ca intermediari pentru coloranţi, medicamente. Sînt toxici. Nitroerezolat de amoniu. Erbicid folosit pentru combaterea buruienilor din lanuri de sfeclă, în doza de 3 kg/ha. Nitrocumaronă. Gr. mol 163,14. Nitroderivat al cumaronei, obţinut prin nitrare directă. CeH/ /G—N02 Ace, cu p.t. 134°; e solubilă în alcool, în . benzen, în cloroform; greu solubilă în eter de petrol. Nlixoderivaţi« Clasa.decombinaţii orga-nice, care conţin în moleculă grupări nitro (—N02) legate de un radical alchilic sau arilic. După natura atomului de carbon de care e fixată gruparea nitro, se deosebesc: nitroderivaţi primari (RCH2N02), secundari (R2CHN02)" şi terţiari (R3GN02). Se obţin prin nitrare directă cu ac. azotic, prin tratarea derivaţilor halogenaţi cu nitrit de argint, prin adiţia hipoazotidei la ole-fine etc. Nitroderivaţii alifatici sînt, în general, lichide incolore, cu puncte de fierbere înalte; cei aromatici sînt substanţe lichide sau solide, cu o culoare slab gălbuie. Sînt, practic, insolubili în apă; sînt mai grei decît apa, dar sînt miscibili cu alcool, cu eter şi benzen, în orice proporţie. Nitroderivaţii aromatici au un miros puternic de migdale amare; prezintă o anumită toxicitate; sînt materii prime pentru industria organică de sinteză şi dizolvanţi valoroşi m mufte-ramuri ale--industrieî chimice. Nitroeritritol. Y. Eritrită tetranitrată. Nitroetan. CH3CH2N02. Gr. mol. 75,07. Nitroderivat al etanului cu o singură grupare 30 — Dicţionar de chimie Nitroelenă 466 nitro în-molecula lui. Lichid, cu p.f. 114,8°; d|4 1,047; n^ 1,3901; e solubil în apă, în alcool, în eter, în cloroform, în acizi, în baze. Nitroctenă. CH2=CH — N02. Gr. mol. 73,05. Nitroderivat al etenei, cu o singură grupare nitro în moleculă. Lichid, cu p.f. 98,5°, puternic lacrimogen, cu mare tendinţă de polimerizare. Se obţine prin deshidratarea nitroalcoolului cu P205. 4-Nitrofenetol. C8H9N03. Gr. mol. 167,16. Cristale monoclinice, incolore, puţin solubile în apă; solubile în alcool, în eter; d 1,18 (15°); p.t. 59-60°; p.f. 750 mm 283°. Se obţine prin alcliilarea p-nitrofenolului cu clorură de etil (la 4—5 at şi 100°), în prezenţa alcaliilor, sau prin tratareap-nitro-clorbenzenului cu alcool şi hidroxid de sodiu, în prezenţa catalizatorilor (săruri de cupru, bioxid de mangan etc.). E întrebuinţat ca intermediar (coloranţi, medicamente). Sin. p-Nitrofeneţol. 3- (oc-p-Nitrofenil-p - acetiletil) -4 - hidroxieu- niariiia. C19H1506N. Gr. mol. 353,32. Cristale cu p.t. 196 — 199°. Aproape insolubilă în apă sau solvenţi organici. Formează săruri solubile în apă, cu alcaliile. Medicament folosit în prevenirea trombozelor postoperatoare; în infarct miocardic; trom-boflebite; ateroscleroză obliterantă; embolii pulmonare. Sin. Trombostop, Nicuma-lonă, Sintrom, Sincumar. 4- Nitrofenilhidrazină. N02C6H4—NH — NH2. Gr. mol. 153,14. Cristale aciculare, roşii-portocalii; p.t. 157°; e solubilă în apă caldă, în alcool, în eter, în ac. acetic glacial, în aclziminorali diluaţi.CuaM^hidelcşiecto-nele formează compuşi cristalizaţi, avînd puncte de topire caracteristice. E întrebuinţată ca reactiv pentru identificarea compuşilor carbonilici; pentru determinarea cantitativă a furfurolului; în microanaliză. p-Nitroflavopurpurină. C44H7N07. Gr. mol. 301,2. 3-Nitro-1,2,6-trihidroxiantrachinonă. Pastă brună-oranj insolubilă în apă, în H2S04; e foarte solubilă în alcool; solubilă în HC1, în NaOH, în H2S04.dil. Se obţine sintetic prin nitrarea flavopurpu-rinei. (alizarinei). Intermediar în sinteza negrului de alizarină P; colorant portocaliu pentru bumbac, lînă (mordant aluminiu-oranj), rezistent la lumină, la clor, la spălare, la alcalii, la acizi. Nitrofluoren. C13H9N02. Gr. mol. 211,21. Nitroderivat al fluorenului. Prezintă următorii izomeri: 9-N itrofluoren, obţi- nu t prin condensarea f luoremilui...cu.ni trai de etil în prezenţa etoxidului de potasiu. Foiţe, cu p.t. 181 — 182° (cu descompunere); e solubil în alcool, în eter, benzen, cloroform; insolubil în apă, In eter de petrol; prin hidroliză cu hidroxid de sodiu trece în fenilnitrometan. 3-N itrofluoren, obţinut prin nitrarea directă, în anumite condiţii. Ace galbene cu p.t. 105°; e solubil în cloroform, în eter de petrol. 2-N itrofluoren, obţinut prin nitrare directă, în anumite condiţii. Ace, cu p.t. 156°; e solubil în alcool de 50%. Nitroform. V. Trinitrometan. Ni tr of os. Îngrăşămînt conţinînd fosfor şi azot, format dintr-un amestec de azotat de amoniu şi de fosfaţi tricalcici bruţi. Nitrofoska. Îngrăşămînt chimic complet, conţinînd fosfor, azot şi potasiu. Este preparat din azotat de amoniu cu fosfat de amoniu secundar şi clorură sau sulfat de potasiu. Sînt mai multe tipuri de nitrofoska, după proporţia substanţelor puse în amestec: 9,7 — 13,4% azot sub formă de amoniac, 1,6—5,5% azot sub formă de nitraţi, 11 — 30% acid fosforic şi 15 — 26,5% potasă. Nitrofurazonă. C6H6N404. Gr. mol. 198,14. 5-Nitro-2-furaldehid-semicarbazonă. Se prepară din 2-formii-5-nitrofuran şi clorhi-dratul semicarbazidei, în prezenţă de acetat de Na. Ace galben deschis; p.t. 236 — 240° (cu descompunere); are gust amar. E foarte puţin solubilă în apă, în alcool; solubilă în soluţii alcaline; insolubilă în eter. Se întrebuinţează ca bacteriostatic în infecţii, arsuri, pentru suprafaţa rănilor şi ca adjuvant la tratamentul grefelor de piele (soluţie 0,2%). Sin. Furacin. Nitrogen. V. Azot. Nitroglicerină. Gr. mol. 227,09. Lichid, cu „T_ T _ gust dulce-arzător. Cristale în —QNGxfoTnreTtatîLa,” p7t7 pij ONO rf~^j8°; ® tab i 1 ă, p.t.-f-13,5°. , ^ 2 începe să se descompună la CH2—ON02 50 — 60°; e volatilă la 100°; la 135° dă vapori nitroşi galbeni; explodează la 218°; df* 1,5918; n^ l, 474. E solubilă în apă (1 : 800), în alcool (1:4), în metanol (1:18), în eter, acetonă, ac. acetic, benzen, cloroform. Se obţine sintetic prin nitrarea glicerinei anhidre * cu amestec de ac. nitric şi acid nitric fumans. E întrebuinţată la fabricarea dinamitei. Vasodilatator de scurtă durată, în angina pectorală. Sin.: Trinitrat de glicerină, Trinitrină. Nitroguanidină. H2N — G — NH—N 02 Gr. mol. 104,07. Se obţine sintetic din nitrat de guanidină şi H2S04 conc. Forma 225 — 250° (depinde de viteza de încălzire). E solubilă în apă (4,4°/00 la 25°), (82,5°/00 la 100°); puţin solubilă în metanol, în alcool; insolubilă în eter. Forma p, sintetizată din 467 Nitrorezorcină sulfat de guanidină şi HN03 fumans. Intermediar în sinteze organice. Nitroiaeuri. Materiale de vopsire formate din soluţii de nitroceluloză în solvenţi organici care" mai pot conţine plastifianţi, răşini sintetice, pigmenţi şi materiale de umplutură. Proprietăţile peliculei depind de vis-cozitatea nitrocelulozei folosite (o valoare a lui K mică dă o elasticitate mică şi o rezistenţă slabă a peliculei), de cantitatea de plastifianţi (aceştia micşorează rezistenţa, duritatea şi permeabilitatea, dar mă-resG puterea de întindere şi elasticitatea) şi de cantitatea de răşini sintetice utilizată (răşinile măresc aderenţa şi duritatea, însă micşorează elasticitatea peliculei). Se utilizează pentru protecţia metalelor (v. Lac de protecţie), pentru folii metalice, pentru automobile şi alte obiecte şi maşini construite din metale (E 102,1 alb, E 232,1 roşu, E 402,1 galben, E 512,1 verde etc.), pentru metale uşoare (v. Lacuri combinate), pentru lemn (v. Lac de mobile), pentru pînză (v. Emailită), pentru piele (lacuri de acoperire cu nitroceluloză sus-vîscoasă E 950, E 1160, plastifianţi nevolatili, solvenţi grei şi solubili în acizi) şi cleiuri pentru piele, pînză, hîrtie (conţin numai nitroceluloză sus-vîscoasă, solvenţi şi plastifianţi). Nitroli. Compuşi organici care conţin o grupă nitro şi o grupă nitrozo la acelaşi atom de carbon: r/ vn=o NHronîSnlîăV tţîTg(ON02To• Cr?. itiot. 452,17. Esterul hexanitric al manitei. Are p.t. 113°’. Detonant foarte puternic, cînd este lovit. Nu are întrebuinţări practice. Sin. Hexa-nitromanită. Nitrometan. CH3—N02. Gr. mol. 61,04. Nitroderivat al metanului, care conţine o singură grupă nitro în molecula sa. Ulei, cu p.f. 101,05°; df 1,129; n$ 1,3935; e solubil în apă, în alcool, în eter, în baze. Nitrometru. V. Azotometru. Nitron. C20Hj6N4. Gr. mol. 312,36. 1,4-Dife-nil-3,5-endanilo -4,5- dihidro -1,2,4 - triazol. Reactiv pentru azotaţi. Foiţe gălbui sau pulbere; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter cald, în acetonă, benzen, cloroform, acizi diluaţi (afară de HN03 şi HC104); p.t. 189—190°. Bază puternică, formează săruri stabile cu acizii. O soluţie de- nitron 1Q % in- ac. acetic 5% serveşte da identificarea sau la dozarea HN03. Pentru identificare se adaugă soluţiei de nitron cîteva picături de HN03 dil. sau soluţia unui azotat. Se formează un precipitat alb, greu solubil, cristalin, mătăsos, de azotat de nitron. Nitronatrit. Mineral format din NaN03. Formează în natură agregate cristaline, gra-nulare, transparente, sticloase; d 2,2; durit. 2; e uşor solubil în apă. E componentul principal al salpetrului de Chile. Se foloseşte ca îngrăşămînt. Nitroniu, ion ~ . V. Ion nitroniu. Nitroolcfine. Clasă de combinaţii organice care conţin în molecula lor, pe "lingă grupa nitro, şi una sau mai multe duble legături. Nitroolefinele se obţin prin deshidratarea (3-nitroalcoolilor cu sulfat acid de sodiu sau cu pentoxid de fosfor. Unele olefine se pot nitra şi direct cu acid azotic fumans, ca izobutena, care dă nitroizobutenă. Nitroparafine. Se obţin prin nitrarea hidrocarburilor parafinice cu ac. azotic la 450 — 475° şi presiune normală, în fază de vapori, pentru cele inferioare (mononitroderivaţi), şi în fază lichidă, la 150 — 200°, pentru cele superioare (cînd se obţin şi polinitroderi-vaţi). Nitroparafinele inferioare (nitrome-tariul, nitroetanul şi nitropropanul) sînt întrebuinţate ca dizolvanţi (în special ai derivaţilor celulozici şi vinilici); cele superioare," ca intermediari pentru detergenţi. Nitropirazol. C3H3N302. Gr. mol. 113,08. Nitroderivat al pirazolului, cu grupa nitro în poziţia 4, obţinut prin nitrare directă cu amestec sulfonitric. Ace, cu p.t. 162°;, e solubil în benzen; prin reducere trece in 4-aminopirazol, care, prin diazotare şi cuplare cu fenoli, dă materii colorante. Nitroderivat al piridinei, obţinut prin nitrarea directă, în care gruparea nitro se află în poziţia 3. Ace, cu p.t. 41°; e solubilă în benzen, în eter de petrol; e antrenabilă cu vapori de apă. Nitroprusiat de potasiu. K2[Fe(CN)5(NO)]. 2H2O.Gr.mol. 330,16. Cristale roşii monoclinice, higroscopice, solubile în apă şi în alcool. Nitroprusiat de sodiu. Na2[Fe(CN)5(NO)]. 2H20. Gr. mol. 297,96. Cristale rombice, roşii, solubile în apă şi în alcool; d 1,72. Se utilizează ca reactiv pentru ionii S2~ şi SO|"; cu primul dă o coloraţie violetă închisă, iar cu cel de-al doilea, o coloraţie roz-roşiatică. Nitroprusiaţi. Compuşi complecşi care conţin în molecula lor anionul [Fe"(CN)5(NO)]2 . Nitroprusiaţii alcalini se obţin prin oxi-darea KdFe(CN)6] cu HN03 dil. şi neutralizarea ulterioară a lichidului cu carbonaţi alcalini. Nitrorezorcină. 02NC6H3(0H)2. Gr. mol. 155,11. Nitroderivat al rezorcinei, obţinut 30 Nitrostiren 468 prin nitrare directă, care apare în trei izomeri", după condiţiile de lucru :.2-n itro-rezorcina, cristale portocalii, cu p.t. 83 — 85°, descompunere peste 180°; e antrenat* ilă cu vapori de apă; 4-n itrorezor-cina, ace galbene, cu p.t. 122°, solubile în alcool, în eter, cloroform, benzen; sublimează; 5-n itrorezorcina, ace, cu p.t. 158°; e solubilă în apă. co-Nitrostiren. C6H5—CH = CH— N02. Gr» mol. 149. Nitroderivat al stirenului, în care grupa nitro este legată de grupa metile-nică terminală. Prisme galbene, greu solubile în apă; solubile în alcool, în eter; p.t. 58°. Se obţine prin condensarea benz-aldehidei cu nitrometan, în prezenţa hidro-xidului de sodiu. Afară de acesta se mai cunosc şi următorii nitroderivaţi ai stirenului, cu gruparea nitro în nucleul ben-zenic: 2-nitrostiren, 3-nitrostiren şi 4-nitro-stiren. Nitrotiofen. C4H3N02S. Gr. mol. 129,14. Nitroderivat al tiofenului, în care grupa nitro se află în poziţia 2. Se obţine prin nitrare directă în anumite condiţii". Cristale macle, insolubile în baze; solubile în alcool, în eter; p.t. 46°. Prin reducere trece în 2-aminotiofen sau tiofenină, o substanţă instabilă, care poate fi totuşi diazotată. Nitrotoluen. CH3 —C6H4—N02. Gr. mol. 137,13. Nitroderivat al toluenului, in care grupa nitro ocupă trei poziţii diferite în raport cu radicalul metil, din care cauză apare în următorii izomeri: 2-n i t r o t o-1 u e n, lichid galben; p.f. 222,3°; d|° 1,163; n&..1.5474; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen, în S02; greu solubil în NH3; 3-n i t r o t o 1 u e n, li-chid; p.f. 230-231°; djj 1,5470; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter; 4-n itrotoluen, cristale rombice; p.t. 51,9°; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în benzen, cloroform, eter. Intermediari valoroşi în sinteza organică. Nitrozamine. Clasă de combinaţii organice rezultate prin reacţia dintre o amină secundară alifatică sau "aromatică şi acidul azo-tos, avînd formula generală R2N—NO. Nitrozaminele sînt uleiuri incolore sau slab gălbui, insolubile în apă, neutre, cu miros înţepător. Prin încălzire cu acizii minerali hidrolizează, regenerînd amina iniţială. Sub acţiunea agenţilor reducători slabi, nitrozaminele trec "în derivaţi disubstituiţi ai - diidra zinei . -i3auipaim--niir.QZQ poate, migra -uşor la nitrozaminele aromatice, sub acţiunea acidului clorhidric Ia rece, de la atomul de azot la unul dintre atomii de carbon din nucleu. Nitrozare. Introducerea grupării nitrozo (—NO) în molecula unei combinaţii organice. în nitrozarea directă, agentul activ este ionul de nitrozil (—NO+), care se formează prin acţiunea acizilor tari asupra trioxidului de " azot sau asupra acidului azotos. Nitrozate. Clasă de combinaţii organice rezultată prin adiţia hipoazotidei de către ole-fine (de ex.: C6H5CH—CH = CH—CH—C6H5 no2 no2 nitrozata difenilbutadienei). Uneori nitro- \ zatele sînt folosite pentru caracterizarea hidrocarburilor nesaturate. Nitrozil. Grupa ON—, într-un compus anorganic: Exemplu: NOC1, clorură de nitrozil. Nitrozite. Clasă de combinaţii organice în molecula cărora se află o "grupă nitrozo (—NO) şi una nitro (—N02), legate de doi * atomi de carbon învecinaţi, obţinută prin \ acţiunea trioxidului de azot asupra olefine- ] lor. Sînt substanţe cristalizate care servesc | la izolarea şi la caracterizarea hidrocarbu- J rilor nesaturate. Nitrozo. Radicalul ON—, în compuşi organici. Exemplu: C6H5—N=0, nitrozobenzen. Jj Nitrozoaeilamine. Combinaţii organice rezul- j tate prin acilarea diazotaţilor normali cu i cloruri acide, sau cu anhidridele acizilor. N-acilnitrozaminele sînt substanţe foarte £ reactive; ele regenerează cu hidroxidul de ^ sodiu diazotatul iniţial. Sin. N-Acilnitroz- \ amine. " a Nitrozobenzen. C6H5—NO. Gr. mol. 107,11. Combinaţie a benzenului, obţinută prin exidareaeu biemmatde petasitra fenil-hidroxilaminei. Cristale rombice, incolore; topit sau în soluţie, e verde; p.t. 68°; e insolubil în apă, în NH3; solubil în alcool; greu solubil în ligroină. Nitrozocloruri. Combinaţii organice, rezultate prin adiţia clorurii de nitrozil la dubla legătură, în molecula cărora se află o grupă nitrozo şi un atom de clor, legate de doi atomi de carbon învecinaţi. Nitrozoderivaţi. Combinaţii organice în molecula cărora se află legată de un atom de carbon grupa nitrozo (—NO). După natura atomului de carbon, se deosebesc nitrozoderivaţi primari, secundari şi terţiari. Nitrozoderivaţii primari şi cei secundari sînt instabili," avînd tendinţa de a trece spontan în izonitroderivaţi sau în oxime. Nitrozoderivaţii se obţin, fie prin oxidarea derivaţilor hiâroxilaminei, fie prin nitrozare directă^..Ultima metodă, .nu-poateli aplicată la hidrocarburile aromatice, spre deosebire de nitrarea directă. Nitrozoderivaţii sînt substanţe solide, incolore, care, topite, au o culoare intensă; cei alifatici 469 Nobeliu sînt coloraţi, în stare topită, în albastru, iar cei aromatici, în verde. Coloraţia în stare topită arată că nitrozoderivaţii "solizi sînt dimerizaţi, cînd sînt solizi. Culoarea lor se datoreşte grupării nitrozo, care este o grupare cromoforă. Nitrozoderivaţii sînt mult mai reactivi decît nitroderivaţii. Ei se descompun sub acţiunea temperaturii înalte, a luminii, a acizilor şi a bazelor puternice. Nitrozoderivaţii sînt intermediari importanţi în sinteza organică. p-Nitrozodifenilamină. C12H10N2O. Gr. mol. 198,22. Plăci verzi-albastre, foarte puţin solubile în apă, în ligroină, în benzen; solubile în alcool, în eter, în benzen, alcalii concentrate, ac. sulfuric conc.; p.t. 144 — 146°. E întrebuinţată ca reactiv. N-Nitrozo-N-metilanilină. CH3N(NO)C6H5. Gr. mol. 136,15. Combinaţie organică rezultată prin nitrozarea directă a metil-anilinei. Ulei galben; p.f.19mm 128°; df0 1,124; nf)0 1,5769; e solubilă în alcool, în eter. Prin tratare cu ac. clorhidric, la rece, se obţine paranitrozometilanilină (migra-ţia grupei nitrozo). Nitrozometiluretan. C4H8N203. Gr. mol. 132,12. Lichid brun-roşu, puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen; d 1,122; p.t. <-20°; p.f.13mm 65°. Prin liidroliză la rece cu KOH conc. formează diazometan.'Be obţine prin tratarea metil-uretanului cu ac. azotos. E uşor inflamabil. Sin. Esterul etilic al acidului metilnitrozo-carbamic. a-Nitrozo- p-naftol. Gr. mol. 173,16. Reac-Ţ tivul lui I linski , pentru Go , cum ^NO şi pentru Fe, Cu, Pd. Cristale C10Hg brune-portocalii. E greu solubil ^OH aPă> solubil în alcool cald, în eter, în benzen, acid acetic glacial, alcalii; p.t. 109°. O soluţie de a-ni-trozo-p-naftol în ac. acetic 50% serveşte la identificarea sau la dozarea cobaltului. Soluţiei care conţine Co i se adaugă reactivul, apoi o soluţie de acetat de sodiu, şi se încălzeşte. Se formează un precipitat de culoare roşie-brună. (3-Nitrozo-a-naftol. Gr. mol. 173,16. Reactiv pentru Co, Zr şi alte elemente. ^OH Ace sau pulbere de culoare gal-C10H6 benă-verzuie. E solubil în alcool, în eter, în alcool metilic, acetonă, ac. acetic glacial; insolubil în apă; p.t. 162 — 164°. O soluţie alcoolică de (3-nitrozo-a-naftol serveşte la identificarea -Cnr a Zr şi a altor elemente. O soluţie neutră a unei sări de Co formează cu reactivul, în prezenţă de acetat de Na şi la încălzire uşoară, un precipitat roşu. Zr4+ formează cu reactivul o coloraţie intens roşie; dacă se adaugă şi acetat de sodiu, se formează un precipitat roşu. Ionul Zr02+ trebuie trecut întîi în Zr4+, prin fierbere cu HC1 conc. Nitru. V. Azotat de sodiu. Nitrurare. Tratament termochimic aplicat unor oţeluri pentru mărirea durităţii superficiale a acestora şi care constă în încălzirea pieselor (la 500—600°) într-o atmosferă de amoniac, urmată de răcire lentă. Azotul, rezultat prin disocierea amoniacului, difuzează în oţel, formînd un strat de nitruri de fier şi de nitruri ale altor metale conţinute în oţel, cu duritate foarte mare. Nitruri. V. Azoturi. Niveeină. Y. Novobiocină. Nivel de energie. Starea energetică a unui atom sau a unei molecule, raportată la o anumită stare, ca stare fundamentală. învelişul K, cu numărul cuantic principal 1, are nivelul de energie cel mai jos. Nivelul de energie ?1 învelişurilor unui atom creşte cu numărul cuantic principal. Cea mai mare diferenţă de energie este aceea dintre nivelurile 1 şi 2. Nivelurile de energie sînt apoi din ce în ce mai apropiate şi tind către o limită. Nizină. Substanţă antibiotică, formată din-tr-un amestec de polipeptide, produsă de Streptococcus Iacii*. Cristale din alcooli; e solubilă în acizi diluaţi; e stabilă la fierbere în soluţii acide. Se foloseşte la conservarea unor alimente (produse lactate, conserve etc.). Nizotin. V. 2-Etil-4-tioearbamido-piridină. N-înveîfşi, AI^^n^MTfSv61lş, eleelroiiir*din-jurul nucleului, care conţine toţi electronii cu numărul cuantic principal 4. învelişul N începe la elementul K (potasiu) cu nr. at. 19, care are un electron pe învelişul N şi este final completat la 32 de electroni pentru elementul luteţiu, cu nr. at. 71. Cu creşterea numărului atomic de la K la Lu, numărul de electroni în învelişul N nu creşte consecutiv, ci, pentru unele elemente ," electronii în plus sînt aşezaţi, fie în învelişul M, fie în învelişul O sau P. N-Linie. Una dintre liniile din spectrul de radiaţii X, caracteristice pentru diferitele elemente emise în cursul unei tranziţii energetice, în care un electron de pe un înveliş mai depărtat de nucleu trece pe o orbită din învelişul N. Nobeliu. No. Nr. at. 102. Element trans-uranic. Se obţine în ciclotron prin bombarda- reac^uriului p?BUm7n5u....foniirozi tivi de i2q(4+). se obţine izotopul 254No. Acesta se dezintegrează," emiţînd particule a; timpul de înjumătăţire, 3 s. Prin bombardarea Nodal 470 2«Pu cu ioni u'0*2+), de energie înaltă, se obţine izotopul 253No.. Noelal. V. Acid 5-t0-bromalil-5-izopropilbar-bituric. Nod. Unitate pentru exprimarea vitezei navelor, egală,cu 1 milă marină/oră. Nonanal. V. Aldehidă nonilică. Nonoze. Monozaharide cu nouă atomi de carbon în moleculă, similare din punctul de vedere al structurii cu hexozele; D-no-nozele sînt zaharuri fermentescibile cu drojdia de bere. Nor. Prescurtare pentru normal, folosită ca prefix cu două semnificaţii: 1. Pentru indicarea unui izomer cu câtenă normală, al compusului cu al cărui nume este asociat (de ex. norvalina este acidul a-amino-rc-valerianic). — 2. Pentru a indica un compus mai simplu, de obicei conţinînd mai puţine grupări metil decît compusul la al cărui nume este asociat (de ex, norcamforul are o grupă de metil mai puţin decît camforul). (—)-Nora drena lină. C8Hn03N. Gr. mol. 169,18. Se obţine sintetic din cloracetil-pirocatechină şi amoniac, şi reducere cu H2 (Pd catalizator). Baza, p.t. 191°; clorhidrat, p.t. 141°; e solubil în apă. E folosită în chirurgie ca hemostatic. Vasoconstrictor şi hipertensiv de două ori mai puternic decît adrenalina. Acţionează pe cale umorală. Sin.: Norartrinal, Artere-nol, Aminoetanolpirocatechină. Norartrinal. V. (—)-Noradrenalină. (ij-Norefedrină.HCI . C9H13NO . HC1. Gr. mol. 187,67. A fost izolată din planta ■Ephedm ~vulgar4s. Se obţine sintetie prin reducerea benzoil-acetil monoximei. Cristale; p.t. 190 — 194°. Baza, p.t. 101 — 101,5°; e foarte solubilă în apă, în alcool; insolubilă în eter, în cloroform, în benzen. Medicament folosit în astmă, guturai; vasoconstrictor nazal. Sin.: Fenilpropanol-amină . HC1, Alcool a-(l-aminoetil)-benzi-lic . HC1, Propadrine . HC1, Mydriatine. Norepol. Produs asemănător cauciucului, obţinut prin condensare etilenglicolului cu acizi sau cu esteri din ulei de soia, de in sau de arahide, urmată de polimerizare şi vulcanizare. E întrebuinţat pentru pînză cau-ciucată, plăci de pardoseli etc. Norleuelnu. CH3(CH2)8CH(NH2)COOH. Gr. mol. 131,17. a-Aminoacid sintetizat de organismul animal. L- şi D-no rleucina: p.t. 301°; [a]|^ +6,26° (în apă), respectiv sublimează parţial la 275—280°; DL-n o rleucina: p.t. 297-300°; e solubilă 83% în apă, la 22°. Sin.. Acid. a-amino-w-capronic. Normalitatc. Concentraţia soluţiilor al căror conţinut de substanţă dizolvată este exprimat în echivalenţi-gram la litru de soluţie. Nor nicotină. C9Hi2N2. Gr. mol. 148,20. 2-(3-Piridil)-pirolidină. E prezentă în tutunul obişnuit şi în alte specii de Nicotia-na; df 1,0737; [a]f; -89°; nj? 1,5378. E miscibilă cu apa. E foarte solubilă în alcool, în cloroform, eter de petrol, eter, uleiuri. D i p i crat: C9H12N2 • 2C6H3N307 se prezintă sub formă de cristale galbene, cu p.t. 192°. Nortropinonă. C7HuNO. Gr. mol. 125. Nor-tropanon-3; 3-Cetonortropan. Ace şi plăci din amestec benzen-ligroină; p.t. 69 — 70°. E foarte solubilă în apă, în alcool, în benzen; solubilă în eter; parţial solubilă în ligroină. E higroscopică; e* antrenabilă cu vapori de apă; reacţie alcalină. Norvalină. C2HşCH2CH(NH2)COOH. Gr. mol. 117,15. Acid a-aminovalerianic. Se obţine prin tratarea acidului a-bromvaleria-nic cu NH3 25% la temperatura camerei. a-Aminoacid puţin răspîndit în natură. Forma L(+): [a]),9 +21,84° (în HC1 20%). Forma D(-): [a]^0 -24,2° (în HC1 20%). Forma DL, p.t. 303°, e solubilă în apă fierbinte. JT1=1,9 • 10-10 la 25°; K2= 2,3 • 10-12 la 25°. Notalisină. Inhibitor al penicilinei produs de Penicillium. Se extrage cu eter din soluţia apoasă, putînd fi separată, astfel, de penicilină. Sin. Factor antipenicilazic. Notatină. Oxidază a glucozei (enzimă flavo- pe mediu Gzapek-Dox. Partea flavinică este izoaloxazin-adenin-dinucleotidă. Pulbere amară, foarte solubilă în apă. E stabilă pînă la 60° şi între pH 3,5 şi 6,0. Novalgin. CnHnN2ONCH3 • CH2S03Na. Gr. mol. 333,35. Fenil-dimetilpirazolon-me-tilaminometan sulfonat de Na. Se obţine sintetic din aminoantipirină, formaldehid-bisulfit şi sulfat de dimetil. Pulbere albă, solubilă în apă, în metanol; puţin solubilă în alcool; insolubilă în eter. Medicament antipiretic şi analgezic parenteral. Sin.: Algocalmin, Metilmelubrin, Novaldin, Al-gosedin. Novatofan. Ci9H17N02. Gr. mol. 291,33. 6-Metil-2-fenilchinolin-4-carboxilat de etil. Cristale; p.t. ~74°; e insolubil în apă; foarte solubil în eter, în cloroform. Se obţine sintetic prin condensarea acidului 6-me-tilizatinic cu ac_e,tMenQnâL şi esterilmarea acidului metil-2-fenilchinolin-4-carboxilic obţinut. Medicament antigutos, antireu-matic, analgezic, antipiretic. Sin.: Esterul etilic al 6-metilatofanului, Neocincofen. 471 Nucleu atomic Novatrină. C17H2403NBr. Gr. mol. 370,29. Bromură de N-metilhomatropină. Cristale ; p.t. 192 — 193° (cu descompunere). E foarte solubilă în apă, în alcool dil.; puţin solubilă în alcool; insolubilă în eter. Se obţine sintetic din homatropină şi CH3Br. Medicament spa^molitic folosit în spasmele trac-tului gastrointestinal. Sin.: Novatropină, Mesopină. Novatropină. V. Novatrină. Novobiocină. C31H36N2On. Gr. mol. 612,65. Antibiotic produs de Streptomyces spheroi-des, Streptomyces niveus. Cristale ortorom-bice, de culoare galbenă deschisă (din alcool), care se descompun la 152 — 15,6°; d 1,3448; [a]£,4 -63° (alcool). E solutiilă în apă, la pH>7,5; aproape insolubilă în soluţie mai acidă; solubilă în acetonă, în acetat de etil, în acetat de amil, în alcooli inferiori, în piridină. Antibiotic folosit în boli infecţioase provocate de stafilococi, în abcese pulmonare, furunculoză, pneumonii pneumococice, piodermite. Sin.: Ni vecină, Albamicină, Vulcamicină. Novocaină. C13H20N2O2. Gr. mol. 236,3. p-Aminobenzoat de dietilaminoetanol. Se obţine sintetic din 2-dietilaminoetanol şi ac. p-aminobenzoic (catalizator H2S04j. D ihidr.at: ace, p.t. 51° (alcool dil.); p.t. 61° (eter, ligroină); e solubil în apă (1 : 200), în alcool, eter, benzen, cloroform. Clorhidrat. C13H20N2O2 . HG1. Gr. mol. 272,77. Cristale; p.t. 153 — 156°; e solubil în apă (1:1), în alcool (1 : 30); foarte puţin solubil în eter, în cloroform. Medicament: anestezic local, rahianestezic,- analgezic.Sin. : Frocaină . HCt, Scurocame, Syncaine, Juvocaine. Novolac. Răşină fenol-formaldehidică obţinută in prezenţa de catalizator acid (de ex. acid clorhidric). Este solubilă în solvenţi şi se înmoaie între 70 şi 120°. în soluţie se utilizează ca lac, iar amestecată cu umpluturi şi cu hexametilentetramină, ca praf de presare. JYovopIas. Denumire engleză pentru un elas-tomer pe bază de tiocol. Novotext. Stratificat de fenolplaste cu ţesături textile. Nozinan. C19H24N2OS. Gr. mol. 328,46. 2-Me-toxi-10-(2-metil-3-dimetil-aminopropil) -fe-notiazină. Medicament folosit în psihoze, nevroze, cefalee de origine reumatică, algii. Se administrează sub forma de maleat acid: C19H24N2OS • C4H404. Maleatul este puţin solubil în apă (0,3% la 20°), îualcmdr (0,4%). Baza liberă este levogiră: [a]^0 — 17° [c= 5, în cloroform). Sin. Levomepro-mazină. N-Radiaţic. Radiaţie X emisă în tranziţiile energetice în care un electron de pe un înveliş mai depărtat de nucleu trece pe una dintre orbitele învelişului N. Nucleinat de fier. Complex^ conţinînd fier şi ac. nucleinic, corespunzînd la un mol Fe şi doi moli ac. nucleic. Pulbere brună, foarte solubilă în apă, insolubilă în alcool, în eter. Medicament folosit în cloroză, în anemie. Sin. Fersan. Nucleinaţi. Săruri ale acizilor nucleici cu metalele. Exemple: nucleinatul de sodiu: pulbere albă, solubilă în apă, insolubilă în alcool; nucleinatul de cupru: pulbere verde, solubilă în apă; ambele săruri sînt întrebuinţate în medicină. Sin. Nucleaţi. Nucleină. Compus format din ac. nucleic-albumină, izolat din nucleele celulelor de drojdie de bere. Pulbere albă pînă la roşie deschisă, insolubilă în apă; solubilă în amoniac, în alcool dil. Stimulant al formării leucocitelor, în neutropenie. Nucleol. V. Acid nucleic. Nucleon. Termen comun pentru protoni sau neutroni, consideraţi ca particule primare, din care este constituit nucleul atomilor. Nucleoproteide. Componente principale ale nucleelor celulare, prezente în proporţii mici şi în afara nucleelor, în plasma celulară, în sucuri şi în secreţii (lapte, fiere etc.). Sînt proteide în care grupele proste-tice sînt acizi nucleici simpli (mononucleo-tide) sau acizi nucleici propriu-zişi (poli-nucleotide) macromoleculari. Greu solubile, se colorează intens cu coloranţi orga-—aici».'----'--------------------u-...1_______ Nucleotidază. Enzimă din clasa hidrolazelor, grupul esterazelor. Este o fosfatază din ţesuturile animale care catalizează hidroliza nucleotidelor în nucleozide şi ac. fosforic. Nucleotidă. Y. Mononucleotide. Nucleoside. Glicozide ale bazelor azotate, produse de degradare ale nucleoproteidelor. Se scindează în baze purinice şi în pentoze, sub acţiunea unei enzime (nucleozidază). Dintre * nucleoside, mai 1 importante sînt: adenozina, guanozina, citidina, uridina şi timozina. Nucleu atomic. Partea centrală a atomului, care conţine protonii şi neutronii, deci* aproape totalitatea masei atomului. Nucleul posedă atîtea sarcini pozitive libere cîţi protoni conţine, sarcini care sînt neutralizate de electronii de pe orbite. Dimen-siunile nucleului sînt foarte mici faţa de dimensiunile atomului” ÂstM, diametnîl nucleului este de ordinul ‘ de mărime de KP12 cm, iar diametrul atomului e de IO-8 cm, ,1 Număr atomic *472 Număr atomic. Numărul care indică locul pe care-1 ocupă un element în sistemul periodic al elementelor şi care este egal cu numărul de sarcini pozitive din nucleul atomului acelui element, deci cu numărul de electroni care se mişcă pe diferitele învelişuri în jurul nucleului. Sin. Număr de ordine. Număr cuantic. Unul dintre cele patru numere care determină starea unui electron într-un atom: numărul cuantic principal, numărul cuantic azimutal, numărul cuantic magnetic, numărul cuantic de spin. Număr cuantic azimutal. Număr cuantic care determină subdiviziunile învelişurilor principale, numite subînvelişuri. Se notează cu Z şi poate avea valorile 0, 1, 2, 3, ••*, n—1, unde n este numărul cuantic principal. Determină valoarea semiaxei mici. Număr cuantic de spin. Număr care determină rotaţia electronului în jurul axei sale. Această mişcare se numeşte spin şi poate fi comparată cu mişcarea" planetelor în jurul axei lor. Numărul cuantic de spin se notează cu s şi poate avea valorile + 1/2 sau —1/2, ceea ce înseamnă că doi electroni, care au toate celelalte numere cuantice egale au spini de semne opuse, adică se învîrtesc în sens contrar. Pe aceeaşi orbită a unui atom nu pot fi decît doi electroni, aceştia avînd spin opus. Număr cuantic magnetic. Număr care determină starea electronului într-un cîmp magnetic exterior. Se notează cu m şi are valorile: + Z, + (Z—1), + (Z—2), *•*, 0, *•*, — (Z—2), — (Z—1), —Z. De exemplu: pentru l—2, numerele cuantice m sînt: +2, —+lrQy ■--”+»-------------—— —~— ----------- Număr cuantic prineipal. Număr cuantic care determină învelişul în care se mişcă un electron. Se notează cu n şi are ca" valori numerele întregi, pozitive: 1, 2, 3, 4, 5,*** , corespunzătoare învelişurilor: K, L, M, N, O, ... De exemplu: electronul cu numărul cuantic principal 3 se găseşte în învelişul M. Determină valoarea semiaxei mari. Număr de coordinaţie. Numărul de atomi, de grupe de atomi sau de molecule neutre care se fixează (se ,,coordinează“) de atomul central al unui complex, în sfera I a complexului. Sin.: Indice de coordinaţie, Cifră de coordinaţie. Număr de masă. Numărul total de protoni şi neutroni conţinuţi în nucleul unui atom. Număr de ordine. V. Număr atomic. Număr de transport. Fracţiunea de cantitate de electricitate transportată de cationi, din cantitatea totală de electricitate transportată, se numeşte numărul de transport al cationului şi valoarea sa este dată de relaţia nc=VclVc+Va, în care: nc este numărul de transport al cationului; Vc — viteza cationului; Va — viteza anionului. La fel numărul de transport al anionului: = ValVa+Vc. Sin. Numărul lui Hittorf. Număr de valenţă. Număr dat unui atom sau ion, egal cu valenţa sa; în cazul ionilor, numărul este urmat de + sau —, pentru a indica felul valenţei. Exemple: Fe11 indică fier bivalent; MoVI, molibden hexavalent etc.; Ca2+, ionul bivalent de calciu; C2042", ionul oxalic negativ, bivalent; Zr4+; P043', etc. Număr molecular. Suma numerelor atomice ale atomilor dintr-o moleculă. Numărul lui Avogadro. Numărul de molecule conţinut în volumul de 22,415 1, ocupat de o moleculă-gram din orice corp în stare gazoasă, la temperatura de 0° şi presiunea de 760 mm Hg. Se notează cu N şi este egal cu 6,0250* 1023 molecule. Sin. Constanta lui Avogadro. Numărul lui Hittorf. Y. Număr de transport. Numărul lui Losclnnidt. Numărul de molecule care se găsesc într-un centimetru cub din orice gaz, la temperatura de 0° şi presiunea de 760 mm Hg; n=2,6872 • 1012. Sin. Constanta lui Loschmidt. Nutriţie. Totalitatea fenomenelor prin care un organism viu îşi procură substanţele necesare dezvoltării, creşterii şi refacerii ţesuturilor şi pentru procurarea energiei necesare activităţii sale. Nutriţia se face cu ajutorul substanţelor minerale şi organice de origine vegetală şi animală. O. Simbol literal, folosit la numele anumitor combinaţii ale-oxigenului, pentru-~trttrăta~ că gruparea al cărei nume este scris după el este legată de acest atom. Exemplu: 0-etil-fenol, o. Prescurtare literală, folosită în chimia OTganieăv pentru prefixul--ortor—------— Oblivon. V. Dormison. Obsidian. Varietate de lavă, cu luciu şi cu spărtură sticloasă, verde închisă. Conţine 473 Oenantal oxizi de Al, Mg, K, Na şi Si. E întrebuinţat la confecţionarea de obiecte ornamentale şi ca material antiacid. Oeimen. CH2=CH — C(CH3) = GH —CH2— -CH2-G(GH3) = GH2. Gr. mol. 136,23. 2,6-Dimetil-l : 5 : 7-octatrienă. Se găseşte în uleiurile de Ocimum basilicum şi Boronia dentigeroides; p.f. 176 — 178° (cu descompunere); 81°/30 mm Hg; df1 0,799; n1,4857; prin încălzire prelungită trece în alo-ocimen. Oeitocină. Y. Oxitocină. Ocluziune. 1. Reţinerea unui gaz în masa unui corp solid. — 2. Lacună în masa unui cristal, datorită ionilor străini adsorbiţi în timpul creşterii cristalului. Aceştia nu se pot integra în reţeaua cristalină, ci rămîn . închişi în cristal, formînd lacuna. OCN. Octacloronaftalen. Fungicid. Ocru. Argilă colorată în galben, în roşu sau brun, datorită cantităţii şi gradului deshidratare a oxidului de fier pe care-1 conţine. E constituit din circa 55 — 65% silice, 10— 40% sesquioxizi de fier, 2 — 5% alumină, cum şi apă, carbonat de calciu etc. Ocrul brut, extras din pămînt, se spală cu apă, se separă de pietriş şi de nisip, iar apoi e măcinat, malaxat şi introdus în apă; pulberea fină rămîne la suprafaţa apei şi se decantează, iar la fund rămîn* particulele mari. Ocrul galben (10—35% oxid galben de fier) astfel obţinut e utilizat ca pigment pentru vopselilede apă şi de ulei pentru tapete. Ocrul roşu (9 — 12% oxid roşu de fier) se obţine prin calcinarea ocrului galben, pentru a transforma oxidul feric hidratat în oxid de fier anhidru de culoare roşie. Are ace-. leasi întrebuinţări. Ocrul brun conţine, pe lingă o inăîFe^c^irâFe de^oxîdnăF^erlxL dratat, şi oxid de mangan. Fiind foarte stabil, se utilizează şi în pictură, cum şi la vopsirea ţesăturilor. Sin.: Lutişor (ocru galben), Roşu de Veneţia (ocru roşu), Umbra (ocru brun). Oetacetilena ciclică. Gr. mol. 544,57. Se //—^ /p—p\ ^ prezintă sub for- \ / ' ~ '4 \ / ma de cristale aci- '% culare, de culoare / \_/r—r\ roşie-închisă, care ^—# ' ““ '4 —# se* descompun la 160°. Conţine două sisteme antracenice. Se obţine din esterul dimetilic al acidului 1,8-antracendicarboxilic. Prin hidrogenare catalitică (cu paladiu pe cărbune), octaceti-lena ciclică trece în hidrocarbura alifatică, saturată: C44H50. Octa-Klor. Y. Clordan. i^ , o, p, * jO^'ytiuin)! Ba74-g.tu cian -aa, a, -tetrahidroindan. V. Glordan. Octadecanol-1. CH3(GH2)16GH2OH. Gr. mol. 270,48. Alcool alifatic saturat, cu 18 atomi de carbon în moleculă. Cristale în foiţe din alcool. E insolubil în apă; solubil în alcool, în eter; p.t. 59,4 — 59,8°; p.f. 15mm 210°; df 0,8124. Materie primă pentru fabricarea unui detergent, prin tratare cu ac. sulfuric conc., întrebuinţat în industria textilă ca agent de umezire şi de emulsionare. Sin. Alcool octadecilic. Octadecenă-1. CH2=CH(CH2)15CH3. Gr. mol. 252,47. Cristale; p.t. 18°; p.f.i5mm179°; df 0,7884;nf 1,4443. Octaldehidă. V. Aldehidă caprilică. Octametilen. Y. Ciclooctan. n-Oetan. GH3(CH2)6CH3. Gr. mol. 114,22. A fost izolat din petrol. Lichid inflamabil; e insolubil în apă; puţin solubil în alcool; solubil în eter, în benzen, în eter de petrol; p.t. -56,8°; p.f. 125,6°; df 0,7028; nf 1,3976. Solvent. E inflamabil. Octanal. Y. Aldehidă caprilică. 1- Octanol. CH3(CH2)6CH2OH. Gr. mol. 130,22. A fost izolat prin hidroliza esterilor din unele uleiuri vegetale. Lichid incolor, cu miros aromatic; p.t. —16°; p.f. 194—195°; c^°0,827; n|)Ol,430. E insolubil în apă, mis-cibil cu alcool, cu cloroform, cu eter. E întrebuinţat la fabricarea parfumurilor; anti-spumant. Sin.: Alcool ra-octilic, Alcool ca-prilic. 2- Oetanonă. V. Metil-n-hexilcetonă. Oetatox. V. Glordan. Octet de electroni. Grupare de opt electroni de valenţă care constituie configuraţia cea mai stabilă a învelişului extern al unui atom...Octetul rezultă în cursul reacţiilor chimice prin transfer sau punereln comuncTe electroni. Elementele al căror înveliş extern este format în mod natural de un octet se caracterizează prin inerţie chimică (gazele nobile). Octine. Hidrocarburi cu opt atomi de carbon şi o triplă legătură în moleculă. Au formula generală: G8H14 (de ex.: H3G—G= =C-CH2-CH2-CH2-CH2-CH3, 2-octi-nă). Octofolin. V. Benzoestrol. O-Electron. Electron care se mişcă pe o orbită care face parte din învelişul O de electroni, din jurul nucleului, caracterizat prin numărul cuantic principal 5. Oenantaldchidă. Y. Oenantal. Oenantat de etil. V. Ester oenantic. Oenantal. CH3—(CH2)5—GHO. Gr. mol. 114,18. Lichid uleios; p.t. —43,3°; p.f. 152,8°; 79,3°/86mm; d™ 0,8216; nţ 1,4257. Se obţine alături de ac. undecilenic, la cracarea uleiului de ricin. E utilizat în in- Oenină 474 dustria substanţelor odorante de sinteză. Sin.: ra-Heptaldehidă, Heptanal, Oenantal-dehidă. Oenină. G23H25012G1. Gr. mol. 528,5. Anto-cian, substanţa colorantă roşie din strugurii şi vinul roşu. Monoglucozida siringidinei. Cristale violete în transparenţă. Lasă urmă albastră-violetă pe hîrtie sau pe porţelan. Oersted. Unitate electromagnetică CGS de intensitate a cîmpului magnetic, în sistemul de unităţi neraţionalizate, egală cu intensitatea cîmpului magnetic căruia îi corespunde, în vid, inducţia magnetică de 1 gauss. Oestradiol. V. Dihidrofoliculină. Oestrogeni. Hormoni produşi de glandele sexuale, cu scopul de a reglacreşterea şi funcţionarea organelor de reproducere şi de a determina dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la femei. Aceşti hormoni au o structură chimică steroidă. Exemple: oes-trona, oestradiolul etc. S-a sintetizat, de asemenea, o serie de substanţe nesteroide, cu acţiune oestrogenă. Exemple: dietilstilb-estrol, benzoestrol etc. Sin. Estrogeni. Oestronă. Y. Foliculină. Oglindă de antimoniu. Oglindă care ia naştere în acelaşi mod ca şi oglinda de arsen. Se deosebeşte de aceasta prin faptul că nu se dizolvă în NaClO, ca oglinda de arsen. Oglindă dc argint. Oglindă care se obţine prin reducerea azotatului de argint în'argint metalic. Operaţia se face în următorul mod: se adaugă soluţiei de azotat de argint, picătură cu picătură, o soluţie foarte diluată de amoniac, pînă cînd precipitatul format s-a dizolvat; se adaugă apoi acid Tartric; după cîteva ore se constată că s-a format o oglindă de argint. Oglindă de arsen. La tratarea sărurilor de arsen cu HG1 şi Zn ia naştere amestecul de gaze: AsH3 şi hidrogen. Trecînd AsH3, la 300—400°, printr-un tub de sticlă, sau în urma unei reacţii de perete, se depune o oglindă neagră de arsen; în primul caz, pe tubul de sticlă, iar în al doilea, pe fundul unei capsule de porţelan. Reacţia e folosită la identificarea otrăvirilor" cu arsen. V. şi Proba Marsh. Oglindă de mercur. Oglindă care se obţine prin încălzirea oxidului roşu de mercur la aproximativ 500°, cînd rezultă oxigen şi mercur, acesta din urmă depunîndu-se pe pereţi ca oglindă de mercur. Oglindă de staniu. Prin dizolvarea aliajului Sn-Mg (care conţine combinaţia Mg2Sn), ux-HClr-^e -dogajă un~gaz care-este un ames= tec de SnH4 şi hidrogen. Acesta, la trecerea printr-un tub de sticlă încălzit, depune oglinda de staniu. Ohm. Unitate de măsură pentru rezistenţa electrică. Un ohm internaţional este definit ca rezistenţa la 0° a unei coloane de mercur cu lungimea de 106,3 cm, cu secţiunea de 1 mm2. Un ohm absolut, în sistemul MKSA, este definit ca rezistenţa unui conductor prin care trece curentul continuu de un amper absolut sub diferenţa de potenţial continuă de un volt absolut. O-înveliş. Al cincilea înveliş electronic din jurul nucleului, care conţine toţi electronii cu numărul cuantic principal 5. învelişul O începe la elementul rubidiu (nr. at 37), care are un electron pe învelişul O şi se completează final la 18 electroni, pentru elementul cu nr. at. 80 (mercurul). Cu creşterea numărului atomic de la Rb la Hg, numărul de electroni în învelişul O nu creşte consecutiv, ci, pentru unele elemente, electronii în plus sînt aşezaţi fie în învelişul N, fie? în învelişul P. Oleat de aluminiu. [H3C— (CH2)7 — CH = CH— -(CH2)7COO]3Al. Gr. mol. 871,31. Pulbere albă sau masă gălbuie vîscoasă, insolubilă în apă, puţin solubilă în alcool, în eter; solubilă în "benzen, în terebentină, în CS2. Se obţine prin încălzirea hidroxidului de aluminiu cu ac. oleic, în prezenţa apei, urmată de filtrare şi uscare. E întrebuinţat ca sicativ; la impermeabilizarea ţesăturilor; la impregnarea materialelor ceramice poroase; la fabricarea uleiurilor lubrifiante, a materialelor plastice; în medicină. Oleat de amoniu. CH3-(CH2)7-CH = CH— (CH2)7-COONH4. Gr. mol. 299,48. Masă alifioasă galbenă-brună, cu miros de amoniac, solubilă în . alcoolj-îneter~rEmulga4err^ în mortare şi în beton. Oleat de bariu. Ba(C18H3302)2. Gr. mol. 700,25, Granule albe-galbene, insolubile în apă, foarte puţin solubile în alcool cald. E toxic. E întrebuinţat ca raticid etc. Oleat de cobalt. Co(C18H3302)2. Gr. mol. 621,83. Pulbere brună, amorfă, insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter; p.t. 120°. Se obţine din CoCl2 şi oleat de sodiu, prin încălzire, urmată de filtrare şi uscare. E întrebuinţat la prepararea sicativilor. Oleat de cupru. Cu(C18H3302)2. Gr. mol. 626,43. Masă brună sau albastră-verzuie, insolubilă în apă, solubilă în alcool, în eter, în benzen; p.t.<100°. Se obţine prin reacţia dintre sulfatul de cupru şi oleatul de sodiu. E întrebuinţat ca agent de flo-taţie; insecticid; fungicid; la vopsirea materialelor ceramice; la impermeabilizarea fibrelor-; în medicină. E toxic.----------- Oleat de magneziu. Mg(C18H3302)2. Gr. mol. 587,21. Pulbere gălbuie, insolubilă în apă; solubilă în alcool, în hidrocarburi, în ulei 475 Oleomargarină de in. Se obţine prin acţiunea clorurii de magneziu asupra oleatului de sodiu sau prin saponificarea acidului oleic cu oxid de magneziu. E întrebuinţat la fabricarea sicativilor; emulsionant; âegresant. Oleat de mangan. Mn(C18H3302)2. Or. mol. 617,82. Masă brun închis, insolubilă în apă; solubilă în benzen, în cloroform, în ac. oleic. Se obţine prin fierberea clorurii de mangan cu oleat de sodiu, sau a oxidului de mangan cu ac. oleic. E întrebuinţat ca sicativ; are utilizări şi în medicină. Oleat de plumb. Pb(C18H3302)2* Or. mol. 770,10. Pulbere albă, onctuoasă, insolubilă în apă; puţin solubilă în alcool, solubilă în eter, în "benzen şi în terebentină; p.t. 80°. Se obţine prin reacţia dintre acetatill de plumb şi oleatul de sodiu, sau prin încălzirea acidului oleic cu plumb metalic. E întrebuinţat la fabricarea anumitor lacuri şi ca sicativ; la fabricarea lubrifianţilor pentru presiuni înalte; la impermeabilizarea fibrelor; la fabricarea emplastrelor. E toxic. Oleat de sodiu. Na(C18H302). Or. mol. 304,44. Pulbere albă, solubilă în apă, în alcool. Se obţine prin acţiunea hidroxidului de sodiu asupra acidului oleic. E întrebuinţat la flotaţia minereurilor; ca impermeabi-lizant; în medicină. Sin. Eunatrol. Oleat de zinc. Zn(G18H3302)2. Or. mol. 628,26. Pulbere onctuoasă, albă-cenuşie, insolubilă în apă, solubilă în alcool, în eter, în GS2, în ligroină; p.t. 85,5°. Se obţine prin reacţia soluţiilor de acetat de zinc şi oleat de sodiu, sau prin topirea oxidului de zinc cu ac. oleic. E întrebuinţat la prepa-• rareâ~vopeIetdF^*ă^ bilizarea fibrelor; în medicină. Oleaţi. Sărurile sau esterii acidului oleic. Oleaţii alcalini sînt săpunuri solubile în apă. Au aplicaţii: oleatul de aluminiu—la impermeabilizarea ţesăturilor; oleatul de amoniu — ca agent "de spălare, singur sau în amestec; oleatul de cadmiu — la prepararea de lacuri transparente şi la imper-meabilizări; oleatul de calciu şi de zinc —în medicină, la arsuri; oleatul de cupru — contra paraziţilor animali şi pentru conservarea plaselor pescăreşti; oleatul de magneziu — ca degresant şi sicativant; etc. Olefine. Hidrocarburi nesaturate, care au în molecula lor o dublă legătură. După natura hidrocarburii, se deosebesc olefine aciclice şi olefine ciclice. Olefinele aciclice sînt izomere cu cicloparafinele. Olefinele adiţionează: h i d r o g e n şi trec în hi- g e n i, şi dau derivaţi halogenaţi ai parafinelor; h i d r a c i z i, şi dau mono-halo-geno-paraf ine; acid hipocloros, şi dau halohidrine; acid sulfuric, şi trec în sulfat de alchili etc. Prezenţa dublei legături în moleculă face posibilă existenţa izomerilor geometrici. Principalele metode de preparare a olefinelor sînt: eliminarea catalitică a unei molecule de apă din alcooli, eliminarea unei molecule de hidracid din derivaţii halogenaţi terţiari, decarboxilarea acizilor nesaturaţi şi" descompunerea termică a hidrocarburilor (cracare). Olefinele au proprietatea remarcabilă de a se polimeriza şi de a trece în produşi macromoleculari foarte valoroşi. Pe această cale se obţine din etenă, primul reprezentant al clasei, politena (polietilena, polietena), o masă plastică foarte valoroasă, iar din butenă (izobutenă), cauciuc sintetic. Distribuţia olefinelor în produsele de reacţie, după procedeul Fischer-Tropsch, arată o concentraţie mai mare în fracţiunile uşoare, descrescînd în cele mai grele; distribuţia depinde de presiune (randamentul scade cu creşterea presiunii), de catalizator (mai mare pe cel de fier, faţă de cobalt sau ruteniu) şi de raportul GO:H2 (la rapoarte mai mari decît 1:2, conţinutul de olefine creşte). Olefinele inferioare sînt întrebuinţate la sinteza uleiurilor lubrifiante sau prin hidratare la alcooli, iar cele superioare, G10—Cţ8, prin sinteza Oxo, la aldehide şi alcooli superiori. Olefinele apar în procesele de cracare atît a hidrocarburilor parafinice individuale cît şi a fracţiunilor de ţiţei (benzină, petrol, motorină", păcură), prin două tipuri de reacţii: dehidrogenare şi ruperea catenei. Olefinele inferioare (etena, propena, n- şi izo-bute-nele, pentenele) se pot separa într-un înalt grad de puritate, servind ca materie...primă pentru multe produse petrochimice. Cele superioare, din cauza numărului mare de izomeri, cu puncte de fierbere apropiate, nu se pot separa individual; se utilizează fracţiuni concentrate în olefine, în diferite scopuri de chimizare. Sin. Alchene. Oleină. 1. Estei* al glicerinei cu ac. oleic. — 2. Denumire uzuală pentru ac. oleic tehnic. Lichid uleios, galben-brun, insolubil în apă; solubil în alcool, în eter; p. solid. 14°. Se retopeşte la 15°; conţine ac. oleic, lino-leic, stearic, palmitic. E folosită la fabricarea săpunului, a lubrifianţilor, cerne-lurilor etc. Oleodistearină. G57H108Og. Gr. mol. 889,43. Trigliceridă mixtă; prin hidroliză dă un mol ac. oleic, doi moli ac. stearic şi un mol glicerină. E prezentă în uleiurile vegetale. Are p.t. 44°. male (seu) cu p.t. maxim 30°; e granulară, slab gălbuie. E folosită mult, mai ales la fabricarea margarinei. Oleum 476 Oleum. V. Acid sulfuric. Oleum Niaouli. Y. Gomenol. Oliglst. Fe203. Mineral. Varietate de hema-tit, cristalizat în romboedre. Are luciu metalic, culoare neagră, cenuşie închisă sau pestriţă. Oligo. Prefix folosit în chimia organică pentru a desemna combinaţiile rezultate prin policondensarea unui număr mic (2—6) şi cunoscut de combinaţii mai simple. Exemplu: oligozaharide. Oligoclaz. Feldspat plagioclaz cu cristale mixte triclinice de albit şi anortit în proporţia de 1 : 8 pînă la 1 : 3; d 2,65; durit. 6. E alb, cenuşiu, verde sau roşu, cu luciu sticlos. Se găseşte în roci eruptive şi în gnai-suri. E întrebuinţat ca fondant şi la obţinerea glazurilor/ Oligoelemente. Elemente care, în cantităţi foarte mici, pot avea un rol fiziologic important în organismele vii (microorganisme, plante, animale). Exemple: B, Mn, Cu, Zn, Mo, CI, F, Co etc. Oligozaharide. Derivaţi funcţionali ai mono-zaharidelor, cu caracter de' eteri, obţinuţi din două sau din mai multe molecule de monozaharide prin eliminare de apă, cu legătură monocarbonilică sau dicarbonilică. Sînt produşi de policondensare (dar nu ma-cromoleculare, ca polizaharidele). Conţin 2 — 6 resturi de monozaharide. Clasificare: dizaharide (zaharoza); trizaharide (rafino-za); tetrazaharide (stahioza) etc. Conţin, de obicei, D-glucoză, D-fructoză sau D-ga-lactoză; rareori conţin şi pentoze. Resturile -de- monozaharide silit legate glicozidic la una dintre molecule. Prin hidroliză acidă sau enzimatică pun în libertate monozaha-ridele componente, care pot fi identice (ca în maltoză şi celobioză, conţinînd numai D-glucoză) sau diferite, ca" în zaharoză (D-glucoză şi D-fructoză) sau în lactoză (D-glucoză şi D-galactoză). Oligozaharidele monocarbonilice (reducătoare) dau reacţiile caracteristice monozaharidelor: reduc soluţia Fehling; dau oxime, hidrazone, osazone; se oxidează la acizi bionici; prezintă muta-rotaţie etc. Oligozaharidele dicarbonilice au toate grupele carbonil blocate, sînt ne-reducătoare şi nu dau reacţiile monozaharidelor. Olivină. (Mg, Fe)2 (Si04). Mineral. Varietatea . transparentă constituie crisolitul. Cristale rombice verzi, galbene, brune sau roşii, cu luciu sticlos, gras; d 3,27 — 4,2; durit. 6,6—7; hidratată, trece în serpentin. Constituentul principal al peridoţilor; se găseşte în rocile eruptive bazice" sau în şisturi cristaline. E utilizată la obţinerea de materiale refractare. Omega («). Prefix folosit în chimia organică pentru a indica poziţia ultimului atom de carbon dintr-o catenă sau dintr-o catenă laterală. Exemple: acizi co-hidroxicarbo-xilici (ac. hidroxistearic etc.). Omnadin. Soluţie sterilă de proteine, obţinute din bacterii nepatogene (Sarcina spp. şi B. mycoides), care conţine şi diferite grăsimi animale ca şi lipide din"bilă. Se foloseşte — asociat cu penicilina — pentru profilaxia şi tratamentul a diferite infecţii de natură bacteriană. Onmopan. V. Pantopon. Omogen. Stare a unei substanţe sau a unui sistem, sub care acestea prezintă aceleaşi proprietăţi în orice punct. Omogenizare. 1. Amestecarea componenţilor unui sistem format din mai multe faze, pentru a obţine un sistem omogen. — 2. Obţinerea emulsiilor stabile, cu grad de dispersie mare, prin prelucrarea unei emulsii, pentru a aduce toate picăturile la aproximativ aceleaşi dimensiuni. OMPA. V. Schradan. Onctuozitate. Proprietate a lubrifianţilor de a forma şi de a menţine (sau de a reface) un film continuu între două suprafeţe care alunecă una pe alta sub presiune mare. Depinde de grupările polare ale lubrifiantului şi de afinitatea pentru metalele suprafeţelor în contact. Se ameliorează prin adaosuri de substanţe polare (de ex. acizi graşi) în proporţii foarte mici. Onix. Varietate de calcedonie, constituită din zone concentrice albe-negre, albe-roşii. ficaţie mai deasă. Provine din cristalizarea parţială a silicei amorfe. E folosit ca piatră semipreţioasă şi la confecţionarea mojarelor şi a pistilelor dure. Oolite. Granule sferice obţinute prin depunerea de carbonat de Ga pe granule de nisip cu diametrul de 1 — 2 mm, cimentate şi depuse în apele calcaroase. Opacitate. Raportul dintre intensitatea unui fascicul luminos 70, care cade pe un strat absorbant, şi intensitatea fasciculului luminos /, transmis prin stratul absorbant. Este inversul transparenţei. Opal. V. Bioxid de siliciu. Opalescenţă. Fenomen caracteristic sistemelor coloidale privite în lumină reflectată. Se manifestă prin apariţia unei uşoare tulbureli şi prin schimbarea culorii faţă de aceea care apare în lumină directă. Se daioreşte difracţiei luminii şi fenomenul este cu atît mai "pronunţat cu "cît indicii de refracţie ai substanţei disperse şi mediului dispersant diferă mai mult. 477 Oranj de crom pentru imprimare Opalescenţă critică. Fenomen observat la trecerea vaporilor şi a gazelor în stare lichidă, în apropierea punctului critic3. Se datoreşte • fluctuaţiilor de densitate şi temperaturii,, ceea ce* face ca, în unele porţiuni mici de lichid să apară vapori, iar în vapori să’ apară lichid. OpanoL Y. Poliizobutilenă. ^ Opial. Y. Pantopon. Opiu. Exsudat lăptos din capsule de mac* (Papaver somniferum jL.) necoapte şi inci-zate. Conţine ~ 20 de alcaloizi (consti-; tuind ~ 25% din greutatea sa), ac. meconic, ac. lactic, ac. sulfuric, zaharuri, răşini şi ceruri, 12—25% apă. Dintre alcaloizi: morfină 10 — 16%, narcotină 4 — 8%, codeină 0,8 —2,5%, papaverină 0,5—2,5%, tebaină 0,5 — 2%. Materie primă pentru prepararea alcaloizilor respectivi. Opoponax. Gumă-răşină exsudată de planta Commiphora erythroea, var. glabrescens. Se prezintă sub forma de blocuri brune-gal-bene, cu miros plăcut şi caracteristic, asemănător celui de olibanum. Din răşina de Opoponax se poate extrage, prin distilare, un ulei eteric, de culoare galbenă-pal şi cu miros caracteristic. Se poate obţine şi un rezinoid — prin extracţie cu solvenţi volatili — care are proprietăţi fixatoare. Opo-ponaxul se utilizează în special în China, la ceremoniile religioase. Mai puţin se foloseşte în parfumerie. Opsonine. Anticorpi cu proprietatea de a provoca fagocitoza cu ajutorul leucocitelor. Opsopirol. Unul dintre cei patru hemopiroli, care se formează (alături de acizii hemo-pirol-carboxilici) prin red-ueerea distructivă cu ac. iodhidric a nucleului porfirinic. Optic vid. Care nu prezintă conul (efectul) Tyndall, adică nu conţine particule dispersate coloidal sau în suspensie. Orange nr. 8. Y. Diclorfluoresceină. Oranj I. C16HuN204SNa. Gr. mol. 350,33. Sarea de sodiu a p-sulfobenzen-azo-a-naf-tolului. Pulbere brună-roşiatică. E solubil în apă, în alcool, în alcalii diluate; insolubil în acizi diluaţi. Se obţine sintetic din ac. sulfanilic diazotat şi a-naftol. Colorant alimentar, pentru medicamente, pentru preparate cosmetice. Sin.: Tropeolină 000 nr. 1, a-Naftoloranj. Oranj II. C16HnN204SNa . 5H20. Gr. mol. 440,41. p-(2-Hidroxi-l-naftilazo)-benzensul-fonat de sodiu. Ace cristaline, de culoare oranj (din apă). E solubil în apă (1 : 20), în alcool. Se obţine sintetic din ac. sulf-anilic diazotat şi p-naftol, în soluţielQea-lină. Colorant pentru lînă, mătase (baie acidă), piele, iută, hîrtie, lacuri. Sin.: Tropeolină 000 nr. 2, p-Naf toloranj. Oranj III. V. Metiloranj. Oranj IV. C18H14N303SNa. Gr. mol. 375,38. p-Sulfonat de sodiu-benzen-azo-difenilami-nă. Pulbere cristalină oranj-galbenă. E solubil în apă, în alcool; puţin solubil în eter; insolubil în benzen, în NaOH, în HC1, în H2S04 dil. Se obţine din ac. sulfanilic diazotat şi difenilâmină în alcool. Colorant pentru lînă, mătase, amestec (baie acidă). Oranj acid SF. C17H13N204SNa. Gr. mol. 364,35. Toluen-azo-p-naftol-6-sulfonat de sodiu. Pulbere roşie. E solubil în apă fierbinte, în NaOH dil., în H2S04; insolubil în HC1, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din toluidină diazotată şi ac. p-naftol-6-sulfonic (Schăffer). Colorant pentru lînă (baie acidă), rezistent moderat la lumină, la acizi. Sin.: Oranj Croceină R, Oranj strălucitor GT, OL, RN. Oranj azona. C17H13N303. Gr. mol. 307,28. o-Nitro-p-toluen-azo-p-naftol. Pastă; e insolubil în apă, în H2S04 dil. ; solubil în alcool, în HCl-ălcool, în NaOH-alcool; p.t. 258° (ac. acetic). Se obţine sintetic din m-nitro-p-toluidină diazotată şi p-naftol. Colorant pentru lacuri foarte rezistente la apă, la var, alcool, ulei, la căldură pînă la 150°. Sin.: Nitrotoluidină G, Pigment roşu rezistent HL. Oranj Ciba G. C20H12NO2SBr3. Gr. mol. 570,09. 6-Amino-2-tionaften-2'-acenaftilen-indigo tribromurat. Pastă sau pulbere oranj. E insolubil în apă, în alcool, în H2S04 dil.; solubil în H2S04 conc. Colorant pentru bumbac, lînă, mătase (baie hidrosulfit), „ foarte rezistent. ___ Oranj cibanon R. Pastă sau pulbere brună-roşiatică. E insolubil în apă, în HC1, în NaOH, în H2S04 dil.; solubil în H2S04. Se obţine sintetic din 2-metiiantrachinonă sau* cu (cloro- ori dic!oro-)2-metilantrachinonă, sulf şi hipoclorit de sodiu. Colorant pentru bumbac (baie hidrosulf it), rezistent la spălare, la lumină, la clor. Oranj Congo R. C32H17N507S2Na2. Gr. mol. 693,67. Ditolil-disazo-3,6-dîsulfonat de so-diu-a-naftilaminfenetol. Pulbere roşie-găl-buie. E solubil în apă, în NaOH dil., în H2S04; insolubil în alcool, în HC1, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din toluidină tetra-azotată, ac. p-naftilamin-3,6-disulfonic, fenol, bromură de etil. Colorant direct pentru bumbac, lînă, mătase, amestecuri. Oranj de crom pentru imprimare. c13h9n3o5. Gr. mol. 287,23. Acid p-nitrobenzen-azo-~saIiciIîcT Pastă"insolubilă în-apă sau cris-tale; p.t. 257° (alcool). Se obţine sintetic din clorură de p-nitrodiazobenzen şi ac. salicilic. Colorant pentru bumbac, lînă, Oranj diamin B 478 cu mordant de crom. Sin.: Alizarin oranj R, Oranj de crom acid, Alizarin galben RW. Oranj diamin B. C25H17N507SNa2. Gr. mol. 517,49. Difenil-diazo-salicilat de sodiu-4--amino-2-fenol-5-sulfonat de sodiu. Pulbere roşiatică. E puţin solubil în apă; solubil în* NaOH dil., în H2S04 conc.; insolubil în H2S04 dil., în HC1 dil. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, ac. sali-cilic şi ac. 3-amino-fenol-4-sulfonic. Colorant direct pentru bumbac, pentru imprimare de indian, rezistent la lumină. Sin. Oranj strălucitor G. Oranj diazo-strălucitor CR. C30H22N5O6SNa. Gr. mol. 603,58. m-Amino-benzoibamino-m--benzoil-6-amino-3-sulfonat de sodiu-l-naf-tol-2-azo-benzen. Pulbere oranj. E solubil în apă, în H2S04; insolubil în H2S04 dil., în HC1 dil., în NaOH dil. Se obţine sintetic din anilină sau u-anisidină diazotată, ac. m-aminobenzoil-amino-/w-benzoil-2-amino--5-naftol-7-sulfonic în soluţie alcalină. Produsul este diazotat pe fibră şi developat cu p-naftol. Colorant direct, rezistent, pentru bumbac, mătase, semimătase, mătase artificială. Oranj direct rezistent BGL. C*38 H 2gN606S2N a2. Gr. mol. 774,78. Disulfonat de sodiu-stil-ben-disazo-fos-p-aminodifenil. Pulbere brună. E solubil în apa, în H2S04; insolubil în alcool, în H2S04 dil.; în HC1 dil., în NaOH dil. Se obţine sintetic din ac. js-ni-trotoluen-o-sulfonic şi benzidină în prezenţă de NaOH dil. Colorant direct pentru bumbac, olandă; devine mai rezistent la spălare, la lumină, din baie care conţine CuS04. ■.QjrjaiiJ G,».rCaC(OC2H5)4-j~3NaCl-f-NaN02.Ortocarbona-tul de etil reacţionează cu aldehidele şi cetonele, formînd acetali, respectiv cetali, iar cu compuşii organomagnezieni, RMgX, formează ortoesteri: R—G(OG2H5)3. Ortocid. Fungicid pe bază de captan (75%). Ortoelaz. Mineral. K(AlSi308). Cristale mono-clinice, tulburi, albe, cenuşii sau gălbui; d 2,57; durit. 6. Este un fel de spat potasic, care se găseşte în roci eruptive sau în gnaisuri. Este folosit în ceramică şi ca piatră semipreţioasă. Sin. Ortoză. _ QjtDdiieuoLY.Pimca tech ină---------------- Ortodihidroxibenzen. V. Pirocatechină. Ortoefect. Micşorarea reactivităţii unei grupări funcţionale de către substituenţii din poziţia orto. în anumite cazuri, substitu- Ortoesteri 480 enţii din poziţia orto pot bloca complet reactivitatea grupări funcţionale. De exemplu, benzonitrilii orto substituiţi sînt foarte rezistenţi lahidroliză; o, o'-dimetil-N-dime-tilanilina nu formează o sare cuaternară. Ortoesteri. Esteri ai acizilor ortocarbonici, cu formula generală R—C(OH)3, obţinuţi prin tratarea derivaţilor trihalogenaţi la acelaşi atom de carbon, cu alcoxizii metalelor alcaline. Sînt lichide inodore, instabile, care prin hidroliză cu acizi minerali regenerează uşor acizii organici. Ortoesterii sînt întrebuinţaţi în sinteze de aldehide sau de acetali ai cetonelor. Ortoform. Gr. mol. 167,17. Cei mai importanţi izomeri sînt: >OH 3_a m i n o-4-h i-CHgOOG—G6H3 droxibenzoat ^NH d e metil. Cris-2 taie dimorfe; p.t. 110—111° (din cloroform); p.t. 142° (din benzen); E insolubil în apă rece; solubil în alcool (1:6), eter (1:50), alcalii diluate, acizi diluaţi. Se obţine sintetic din 4-hidroxibenzoat de metil (Nipagin) nitrat şi redus. Medicament: anestezic de suprafaţă în tratamentul plăgilor dureroase, în ulceraţii, prurituri. Sin.: Ortoform nou, Ortocaină. 4-A mino-3-hidroxiben-zoat de metil. Se obţine sintetic din ac. benzoic +H2S°4-> ac. sulfobenzoic .SaQH-> ac. 3-hidroxibenzoic ^HN°3-> ac. 4-nitro-3-hidroxibenzoic _0l ! 0113(31 *-> 4-ni-tro-3-hidroxibenzoat de metil, 4-ami- no-3-hidroxibenzoat de metil. Cristale; p-t, 120 — 121°. K solub il in eter , în alcool, benzen; puţin solubil în apă. Medicament: anestezic local. Sin. Ortoform vechi. Ortoformiat de etil. GH(OC2H5)3. Gr. mol. 148,2. Lichid incolor; p.f. 146°; df* 0,897; e puţin solubil în apă (cu descompunere); solubil în alcool, eter: 00. Compus sintetizat din cloroform, alcool absolut şi Na metal. Ortofosfat de aluminiu. A1P04. Gr. mol. 121,95. Se descompune peste 1 500°; e insolubil în apă, în alcool, în eter; solubil în acizi şi baze. Ortofosfaţi. Sărurile acidului ortofosforic, H3P04. Ortoheliu. Grup sau sistem de termeni în spectrul heliului, datorit atomilor în care spinii a doi electroni sînt paraleli. Ortohidrogen. Hidrogen molecular, în care spinii nucleari ai celor două nuclee sînt —paraleli._AL_şi__Hidrogen orto şi para. Ortoplumbati. Sărurile acidului ortoplumbie, H4Pb04, necunoscut în stare liberă. Se obţin, în generai, prin încălzirea în prezenţa aerului a oxizilor bazici cu litargă. Ortosilieat de etil. Si(OC2H5)4. Gr. mol. 208,3. Ester al acidului ortosilicic, obţinut prin tratarea tetraclorurii de siliciu cu alcool. Combinaţie neionizabilă, distila-bilă, insolubilă în apă; prin fierbere cu apă, ortosilicatul de etil este hidrolizat în ac. ortosilicic şi alcool; hidroliză este catalizată de acizi şi de baze. Ortosilicaţi. Sărurile acidului ortosilicic: Si(OH)4 sau H4Si04. Ortovanadaţi. Sărurile acidului ortovanadic, H3V04, necunoscut în stare liberă. Se obţin prin topirea oxizilor bazici cu V205. Orto-vanadatul de sodiu Na3V04. Gr. mol. 183,94. Cristale incolore, hexagonale, solubile în apă, insolubile în alcool, eter; p.t. 866°; se descompune hidrolitic cu apa la rece trecînd în pirovanadat, Na4V207, iar la fierbere, în metavanadat, NaVO?, asemănîndu-se întrucîtva cu sărurile acidului fosforic. Ortoză. Y. Ortoclaz. Osagină. Izoflavonă prezentă, alături de pomiferină, în fructul de osage-orange. Prezintă puternică activitate antioxidantă (pentru grăsimi). Osazone. Clasă de combinaţii organice rezultate prin încălzirea oxialdehidelor sau a oxicetonelor cu un exces de fenilhidrazină. Osazonele sînt substanţe cristalizate, galbene, greu solubile în apă, cu puncte de topire caracteristice. De aceea, ele servesc la identificarea combinaţiilor oxicarbonilice şi dicarbonilice. Osazonele au o mare importanţă pentru identificarea zaharurilor şi pentru stabilirea configuraţiei lor. din care se obţine prin dizolvarea substanţelor minerale cu HC1. Cu apa, la fierbere, sau prin acidulare, trece în gelatină. E uşor alterabilă; cu oxizi metalici şi tanin dă compuşi insolubili şi imputrescibili (tăbăcirea cu tanin). Osmiaţi. Sărurile acidului osmic H20s04. De ex. K20s04.2H20, de culoare roşie-violetă. Osmiaţii pot fi oxidaţi uşor, chiar sub acţiunea oxigenului din aer, trecînd în Os04, în prezenţa unei baze slabe în exces. Osmiu. Os. Element în stare metalică, din familia metalelor platinice grele. Nr. at. 76; gr. at. 190,2. Prezintă şapte izotopi stabili cu nr. de masă 184 (6,018%), 186 (1,59%), 187 (1,64%), 188 (13,3%), 189 (16,1%), 190 (26,4%), 192 (41,0%), cum si nouă izotopi artificiali radioactivi. P.t. -2-740V^JL-A-5Q0o:; d 22,48 0,0311. Se găseşte în natură în stare nativă, ca metal aliat cu Ir. Metal alb-cenuşiu, foarte dur, însă casant; nu se poate prelucra decît în stare de pulbere. Are valenţele * 481 Oţeluri VA 2, 3, 4, 5, 6, şi 8, valenţele stabile fiind 6, 8. Nu este atacat de nici un acid, nici de apa regală. Se combină uşor cu oxigenul, formînd 0s04, toxic şi cu miros caracteristic. Se combină, de asemenea, cu F, CI. Dă combinaţii complexe. Oxizi: OsO, 0s20, 0s203, 0s02, 0s04. Acizi: H20s04. Se întrebuinţează în unele aliaje, iar 0s04 se întrebuinţează la colorarea preparatelor microscopice. D eter m i-narea analitică. a) Calitativ: compuşii sau aliajele cu osmiu, încălzite cu KN03, dau un miros caracteristic, datorită formării 0s04. Soluţiile de săruri de osmiu se colorează în albastru prin fierbere cu alcool sau cu tanin, în mediu de acid clorhidric. b) Cantitativ: distilare ca 0s04, condensare, cîntărire. Osmofor. Grupă sau radical care conferă miros unui compus. ; Osmometru. Aparat pentru măsurarea presiunii osmotice (de ex. osmometrul Pfeffer). Osmoză. Difuziunea prin membrane a unui fluid, datorită presiunii osmotice. Osone. Combinaţii dicarbonilice, derivate ale hidraţilor de carbon (monozaharide), rezultate din osazone, prin tratare cu ac. clorhidric conc. sau cu acetat cupric. Prin reducere cu zinc şi ac. acetic trec în cetoze. Se realizează, astfel, trecerea de la aldoze la cetoze: aldoză -► osazonă -► osonă -* ce-toză corespunzătoare aldozei. Osotetrazine. Derivaţi ai tetrazinei, obţinuţi prin oxidarea blîndă a osazonelor respective. Osotriazoli. Derivaţi ai triazolului, rezultaţi prin fierberea cu acizi a osotetrazinei respective. Oţel. Aliajul fierului cu 0,04 — 1,7% carbon. Poate conţine şi alte elemente drept impurităţi sau adăugate intenţionat spre a-i îmbunătăţi calităţile. Se poate suda; de asemenea, se poate asambla cu alte materiale (lemn, beton, email etc.). Se obţine din fontă, în convertizorul Bessemer-Tho-mas sau în cuptoare de pudlare, în cuptoare electrice sau cuptoare Siemens-Martin. Oţeluri speciale. Sînt oţeluri cărora li se adaugă diferite elemente spre a li se îmbunătăţi unele calităţi. Se obţin topind oţelul în cuptorul Simens-Martin, sau în cuptor electric, ori în creuzete de grafit, şi adăugind, către sfîrşitul operaţiei, elementul dorit. Astfel, se deosebesc: Oţeluri cu nichel: 1 — 5% Ni, pentru construcţii şi scule; 25% Ni, la confecţionarea carcaselor de busole sau de dinam şi a pieselor de ceasornic; peste 36% Ni, aliajul invar la confecţionarea rezistenţelor electrice etc. Oţeluri cu crom: pînă la 30% Gr se * călesc uşor adînc şi sînt oţeluri de construcţie, ele scule, inoxidabile, pentru magneţi şi rulmenţi etc. Oţeluri cu siliciu: sînt rezistente la coroziune şi elastice. Se folosesc la confecţionarea arcurilor şi a sculelor etc. Oţeluri c r o m-n i c h e 1: se călesc profund şi au tenacitate şi duritate mari; cu 25% Gr şi 7—25% Ni sînt inoxidabile şi necoroda-bile; cu 15—30% Gr şi 10—60% Ni sînt oţeluri refractare; cu 15% Ni, 15% Gr şi 2%W rezistă la solicitări mari etc. O ţ e-luri cu cro m-m a n g a n : pînă la 15% Cr şi 20% Mn au proprietăţi asemănătoare oţelurilor crom-nichel, fiind însă mai ieftine. Sînt sensibile la supraîncălzire şi tratamentul termic este anevoios. Din ele se confecţionează scule, şi sînt inoxidabile, rezistente la coroziune etc. Sin. Oţeluri aliate. Oţeluri VĂ. Oţeluri inoxidabîTe, ăcllorezis-tente, cu structură austenitieă, nemagnetice, fabricate sub următoarele denumiri şi cu următoarea compoziţie: Denumirea oţelului G % i Gr | 0/ Ni /O Mo % Adaosuri elemente v2a Normal 0,15 | 18 8,5 — — v2a Supra <0,07 18 9,5 - j 1 — v2a Extra <0,12 18 9,5 — Ti VjAX Extra <0,12 18 9,5 - Nb v4a Supra <0,07 1 ! 18 10,5 ! 2,0 — v4a Extra <0,12 ! 18 . 10,5 | 2,0 Ti v4ax Extra <0,12 18 10,5 2,0 Nb v12a Normal <0,10 12,5 12,0 j — — v14a Supra <0,07 17,0 ” 13,0 ' 4,5 — . V„A Extra <0,07 18,0 18,0 2,0 Cu, Ti 31 — Dicţionar de chimie Oţet 482 Oţet. Produs obţinut prin oxidarea enzima-tică a alcoolului din unele lichide slab alcoolice (vin, bere, cidru, alcool diluat, soluţii zaharate fermentate alcoolic). Oxidarea alcoolului în ac. acetic are loc în procesul de fermentaţie acetică, sub acţiunea unor microorganisme din grupul Mycoderma aceti sau Bacterium aceti. Oţetul astfel obţinut este oţetul de fermentaţie, spre deosebire de oţetul artificial, obţinut prin diluarea cu apă a acidului acetic conc. Oţet de lemn. V. Acid pirolignos. Oţetire. Transformarea vinului în oţet, prin oxidarea enzimatică a alcoolului sub influenţa bacteriei Mycoderma aceti. Ouahaină. Y. Strofantină G. Ovalbumină. Gr. mol. circa 43 000. Proteină din grupa albuminelor, prezentă în mod specific în albuşul de ou (însoţită de o globulină şi o mucoidă). E solubilă în apă, în acizi şi în baze diluate, în soluţia sărurilor neutre. Salifiază la saturaţie cu sulfat de amoniu. Este neutră. Conţine 16 ami-noacizi: predomină ac. glutamic, prolina, leucina, alanina, valina, arginina, fenil-aianina, histidina. Nu conţine glicocol. Oxadiazoli. Clasă de combinaţii heteroci-clice cu caracter aromatic, care" se formează din dioximele 1-2 (glioxime), prin eliminare de apă. Sin. Furazani. Oxalat de amoniu. C204(NH4)2-H20. Gr. mol. 142,12. Cristale solubile în apă rece 1:20, în apă la fierbere 1:2,6; puţin solubile în alcool. E întrebuinţat la determinarea Ca, Pb, a metalelor "rare; la fabricarea...explozivilorrin.hoiangerie, Oxalat de bariu. BaC204. Gr. mol. 225,38. Cristale albe, insolubile în apă şi în alcool, eter; solubile în acizi; d 2,66. Oxalat de calciu. CaC204-H20. Gr. mol. (anhidru) 128,10. Cristale monoclinice, incolore-albe, insolubile în apă, în ac. acetic; solubile în HC1 dil. şi HN03 dil.; d 2,2. Se descompune prin încălzire. Se obţine din oxalat de potasiu, în prezenţa soluţiilor amoniacale ale sărurilor de calciu/ E întrebuinţat la prepararea altor oxalaţi şi a acidului oxalic; în chimia analitică. Oxalat de dietil. (C2H5)2C204. Gr. moh 146,14. Lichid; p.t. 40,6°; p.f. 185,7°; p.f.l0mm47°; df 1,0785; nf,0 1,4101; e puţin solubil în apă (cu descompunere); solubil în alcool, eter, dizolvanţi organici. Se obţine din ac. oxalic şi alcool (catalizator H2S04). Intermedia/în sinteza medicamentelor (Luminai), a coloranţilor, a răşinilor sintetice. Dizolvant pentru esterii celulozei, pentru parfumuri. Sin.: Oxalat de etil, Esterul dietilic al acidului oxalic. Oxalat de etil. V. Oxalat de dietil. Oxalat de fier. Fe2(C204)3. Gr. mol. 375,76. La cald se descompune; e amorf, greu solubil în alcool şi in acizi. E sensibil la lumină. E întrebuinţat la obţinerea hîrtiei albastre-de copiat planuri. Oxalat de magneziu. MgC204*2H20. Gr. mol. 148,37. Pulbere albă; e insolubil în apă,, solubil în acizi şi baze; la cald se descompune; d 2,45. Oxalat de metil. (CH3)2C204. Gr. moL 118,09. Cristale; p.t. 54°; p.f. 163,3°; dlrj 1,422; 1,3915. E solubil în apă: 6%, în piridină: 5%. Se obţine prin distilarea acidului oxalic cu metanol şi I12S04. Sin: Oxalat de dimetil, Esterul dimetilic al acidului oxalic. Oxalat de potasiu. K2C204*H20. Gr. moL (anhidru) 166,22. Cristale incolore, inodore, eflorescente; e solubil în apă; se descompune prin încălzire; d 2,08. Cu sărurile de calciu formează oxalatul de calciu. E întrebuinţat ca reactiv analitic; în fotografie; la obţinerea acidului oxalic; în galvanoglastie; în medicină.______ _____ Oxalat de sodiu. Na2C204. Gr. mol. 134,01-Substanţă cristalină incoloră sau pulbere-albă; e solubil în apă; insolubil în alcool; d 2,34. Se obţine prin încălzirea formiatu-lui de sodiu peste 400°. E întrebuinţat în industria textilă şi în tăbăcărie; în* pirotehnie; reactiv analitic. E toxic. Oxalat de staniu. SnC204. Gr. mol. 206,72. Pulbere albă, cristalizată, insolubilă în apă; solubilă în acizi; d 3,56. Se obţine prin acţiunea acidului oxalic asupra staniului sau asupra oxidului stanos. E întrebuinţai în vopsitorie şi în imprimeria textilă. Oxalat de ceriu. Ce2(C204)3*9H20. Gr. mol. (anhidru) 544,32. Pulbere cristalină, aîbă-gălbuie, inodoră, insipidă, foarte puţin solubilă în apă; insolubilă în alcool, în eter; solubilă în H2SQ4 dil. şi în HC1 dil. Se obţine ca subprodus, la extrac-^ţia-şi-purifi^r/apidftomiatizarontoriului din nionazite. E întrebuinţat în pirotehnie; în medicină, pentru prevenirea vomismen-telor repetate. Oxalat de titan. Ti2(G2O4)3*10H2O. Gr. mol.. (anhidru) 359,80. Substanţă cristalină, galbenă, solubilă în apă; insolubilă în alcool,, eter. Se obţine prin acţiunea acidului oxalic asupra clorurii de titan, urmată de cristalizare. E întrebuinţat în vopsitorie ca mordanta---------------------------—— ------ Oxalaţi. Sărurile acidului oxalic: H2C204.> Oxaldine. V. Imine. 1 1 — 483 Oxibenzaldehide Oxalil. Radicalul — OGCO— de la acidul oxalic. Oxamicină. V. D-4-Amino-3-izoxazolidinonă. Oxamido. Radicalul H2NCOCONH-. Oxamil. Radicalul H2NGOGO—. Oxamin roşu B. C30H20N6O7SNa2. Gr. mol. 654,57. Difenil-diazo-4-sulfonat de sodiu -a-naftol-m-fenilen-diamin-oxamat de sodiu. Pulbere roşie; solubilă în apă, în alcool, în NaOH dil., în H2S04; insolubilă în HG1, H2S04 dil. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, ac. a-naftol-4-sul-fonic şi ac. m-fenilendiamin-oxamic. Colorant direct, roşu-albăstrui, pentru bumbac. Oxantronă. C14H1902. Gr. mol. 210,22. 10-Hidroxi-antronă-(9). Ace galben deschis (din benzen); p.t. 167° (cu descompunere); e foarte uşor solubilă în cloroform, în acetonă; puţin solubilă în alcool, eter, benzen, ac. acetic; insolubilă în alcalii. Se obţine prin fierberea 10-clorantronei-(9) cu ace tonă-apă. Oxazine. Combinaţii heterociclice cu caracter aromatic din clasa azinelor (v.), care au drept heteroatomi, în molecula lor, oxigenul şi azotul. Dintre combinaţiile acestei clase, prezintă importanţă fenoxazina: xil faţă de carboxil se deosebesc a, (3, y--oxiacizi, ceea ce are mare importanţă asupra proprietăţilor. In natură se întîlnesc numeroşi reprezentanţi ai clasei oxiacizilor. Sin. Hidroxiacizi. Oxialdehide. Combinaţii chimice conţinînd în moleculă, pe lîngă o funcţie aldehidică, una sau mai multe grupe hidroxilice. Se împart în: a-oxialdehide (de ex. glicol-aldehida) monooxi- p-oxialdehide (de ex. (3-oxi-aldehide butiraldehida) y-oxialdehide (de ex. y-oxi-valeraldehida) polioxialdehide -> hidraţi de carbon; aldehide fenolice de ex. salicilaldehida. Sin. Hidroxialdehide. Oxiaminoacizi. Tip de aminoacizi care au în molecula lor, pe lingă grupe aminice şi carboxilice, şi cîte o grupă hidroxilică. Principalii oxiaminoacizi naturali sînt: serina ((3-hidroxialanina), treonina (acid p-oxi-a-aminobutiric), acidul oxiglutamic (acid-p-oxi-a-aminoglutamie) şi tirozina (p-hidroxifenilalanina). Sin. Hidroxiamino-acizi. c6h/ "c6h4 x o 7 o substanţă care e considerată drept combinaţia de bază a materiilor colorante oxazinice. Oxedrin. V. Simpatol. Oxiaeetonă. CH3COCH2OH. Gr. mol. 74,08. Se ob ţine sint e tic din clor-^sam bromacetonă şi acetat de K, prin hidroliza esterului obţinut; p.t. —17°; p.f. 145 — 146°; p.f. 18mm540; 4ol>0824; nD 1.4295. E so-lubilă în apă, în alcool, în eter. Instabilă, poate fi stabilizată cu alcool metilic. Sin.: Hidroxiacetonă, Acetol, Acetilcarbinol, Alcool acetonilic, Metil-oximetil-cetonă, Metilcetol. Oxiacizi. Combinaţii care conţin în moleculă grupe hidroxil şi carboxil* Se caracterizează prin bazicitate (numărul de grupe carboxilice din moleculă) şi prin valenţă (numărul total de grupe hidroxilice din moleculă). Oxiacizii se împart în două clase mari: a) acizi alcooli, conţinînd grupele OH legate de o catenă alifatică sau de catena laterală a unui compus aromatic, şi b) acizi fenoli, cu grupele OH legate direct de nucleul aromatic. Fiecare clasă „_&amai.p-Qate diviza.„în mai multe^siibgrupe; monooxiacizi monobazici, polioxiacizi mo-nobazici, monooxiacizi bibazici etc. Din punctul de vedere al poziţiei grupei hidro- Oxiantrachinone. Materii colorante care se obţin prin topirea alcalină a acidului antra-chinonsulfonic, sau prin metode oxidative TMnOo-l-HoSOj oleum, în prezenţa B(OH)3l. Exemplu: coloranţi de alizarină. Sînt coloranţi de mordanţi; dau culori rezistente, însă actualmente sînt înlocuiţi cu coloranţi azoici. Sin. Hidroxiantrachinone. p-Oxiazobenzen. C12H10N2O. Gr. mol. 198,22. Prisme oranj; p.t. 152°;p.f.on™™ 220 — 230°. Solubil în apă 0,0225%, în apă la fierbere 1:1 300, alcool, eter, H2S04. Se obţine sintetic din anilină diazotată şi fenol. Intermediar în sinteza coloranţilor. Sin. p-Hidroxiazobenzen. Oxiazoderivaţi. Clasă de combinaţii organice, din grupa materiilor colorante azoice, rezultate prin cuplarea combinaţiilor diazoice aromatice cu fenoli, în mediu alcalin. Exemple. Ecarlatul lui Biebrich, Brillant--crocein 9 B etc. Sin. Hidroxiazoderivaţi. Oxibenzaldehide. Aldehide fenolice, considerate că derivă formal de la benzaldehidă, în care reactivitatea grupei carbonil este mai redusă decît aceea a benzaldehidei. Oxibenzaldehidele se găsesc în multe uleiuri eterice. Mai importante sînt: salicilaldehida (care serveşte la prepararea cuma-rinei), p-hidroxibenzaldehida (al cărei eter metilic, anisaMehida, serveşte in parfu-merie), protocatechualdehida (al cărei eter metilic este vanilina) şi heliotropina (al cărei eter metilenic are miros de heliotrop Oxifoenzilidenacetofenonă 484 şi serveşte în parfumerie). Sin. Hidroxibenz-aldehide. Oxibenzilidenacetofenonă. C6H5—GO—GH = =CH —C6H4—OH. Gr. mol. 224,25. Oxi-cetonă nesaturată * obţinută prin condensarea o-oxibenzaldehidei cu acetofenonă, in prezenţa NaOH. Cristale în plăci galbene din alcool, apă; p.t. 154—155° (cu descompunere); e solubilă în alcool; greu solubilă în CS2, în cloroform. Serveşte la sinteza flavonei, reprezentantul unei grupe de pigmenţi galbeni, mult răspîndiţi în plante. Sin.: 2-Oxichalconă, Hidroxibenzili-denacetofenonă. Oxibenzofenone. Cetone fenolice, care se găsesc în natură, fie libere, fie sub formă de eteri fenolici sau de glicozide. Mai importante sînt: Galobenzofeno-n a, obţinută sintetic din pirogalol şi ac. benzoic, care serveşte drept materie colorantă sub numele de Galben de aliza-rină A. Florbenzofenona, obţinută sintetic din floroglucină şi benzoni-tril. Esterii ei metilici sînt întrebuinţaţi în medicină. Maclurina. (v). Sin. Hidroxibenzofenone. Oxicaină. C13H20O3N2. Gr. mol. 252,31. p-Aminosalicilat de dietilaminoetanoi. Ulei galben, solubil în acizi diluaţi. Oxicaină- HG1, pulbere albă; p.t. 208—210° (cu descompunere); e solubilă în apă. Se obţine prin sinteză din PAS şi diet.il-aminocloretan. Anestezic local, întrebuinţat în penicilină-retard. Sin. Hidroxiprocaină. co-Oxieetofenonă. G8H802. Gr. mol. 136,14. Cristale; p.t. 86-87° (73-74° hidratat); p.f.Hmm 118—120°. E solubilă în alcool, eter, cloroioxin;puţin solubilă în apă caldă, ligroină. Sublimează la 56°. Se obţine sintetic prin oxidarea fenilglicolului sau din cloracetofenonă. Sin.: Benzoilcarbinol, ■ Polibutadienă Peracid organic CH3— —GH2—CHG. Aldehidele obţinute se pot hidrogena la alcool separat (sinteza în două faze) sau chiar în cursul sintezei oxo (sinteza într-o singură fază), în care caz se măreşte profiorţia de Hg în gazul iniţial şi se urcă temperatura la sfîrşitul reacţiei. Prezintă mare importanţă practică obţinerea alcoolilor C7—C9 necesari pentru in- 18-Oxo~l 1-eorticosteronă 494 j dustria plastifianţilor, pornind de la ole-fine C6—C8. 18-Oxo-ll-corticosteronă. Y. Aldosteronă. Oxol. Produs obţinut în U.R.S.S. prin diluarea cu white-spirit a unui ulei de in, de cînepă, oxidat la 145° şi sicativat, cu visco-zitatea de 7 — 9° E, conţinut în solvent 45%, indicele de aciditate 6, uscarea la praf în 12 ore, şi completă, în 24 de ore. E utilizat pentru a dilua vopsele în pastă. Nu se poate utiliza la frecare. Oxonil. Săpun de sodiu conţinînd perborat ca substanţă de albire. Oxoniu, ion — . Y. Ion oxoniu. Oxo-2-pirolidină. C4H7NO. Gr. mol. 85,10. Cristale; p.t. 24,6°; p.f. 250,5°; d|° 1,2. E solubilă în apă. Se obţine prin degradarea ornitinei (ac. a, S-diamino-valerianic). în aer umed dă un monohidrat cu p.t. 29,3 — 30,6°. Sin. a-Oxipirolidină. Ozalid. Hîrtie acoperită cu un strat care cuprinde o sare de diazoniu şi un component de cuplare (un fenol). Expusă la lumină, sarea de diazoniu se descompune numai în părţile luminate şi se păstrează în cele umbrite. Se developează apoi într-o atmosferă de amoniac; copierea , se produce numai pentru părţile umbrite, neexpuse la lumină, astfel că acestea apar colorate. Sistemul de copiere se numeşte diazotipie şi e folosit la copierea planurilor desenate pe hîrtie de calc. Ozocberită. Ceară fosilă, cu d 0,92 — 0,94, p.t. 68 — 72°; e solubilă în alcool, în cloroform, în benzen; insolubilă în apă; prin rafinare cu ac. sulfuric şi cărbune animal (pămînt decolorant), se obţine cu o culoare albă sau slab gălbuie. întrebuinţări: ceruri pentru uz domestic, cosmetice, înlocuitor de parafină etc. Sin. Ceară de pămînt. Ozon. 03. Gr. mol. 48. Formă alotropică a oxigenului, care rezultă din unirea a trei atomi de oxigen. Se găseşte în cantităţi foarte mici în atmosferă. Se obţine prin acţiunea efluviilor electrice (descărcări electrice fără scîntei) asupra oxigenului, în ozonizatoare. Gaz cu miros special, iritant, toxic, antiseptic energic; e puţin solubil în apă, mai solubil în esenţă de terebentină. Are p.t. —251,4°; p.f. —112,5°. în stare pură şi sub forma lichidă se descompune cu explozie. Agent oxidant extraordinar de energic. E întrebuinţat ca antiseptic şi ca agent oxidant. Ozonide. Clasă de combinaţii organice, rezultată prin adiţia ozonului"la dubla legătură olefinică. Ozonidele sînt uleiuri insolubile în apă, care în stare pură explodează spontan şi, din această cauză, sînt imposibil de izolat. încălzite cu apă se descompun, dînd aldehide sau cetone şi apă oxigenată. «f P p-Simbol literal pentru para, folosit pentru a indica poziţia 1,4- în benzen sau în alte sisteme ciclice. PABA. V, Acid p-aminobenzoic. Paeonină R. Pulbere brună-roşiatică; e puţin solubilă în apă rece; solubilă în apă caldă, în alcool, în HC1, NaOH, H2S04 dil. Se obţine din aurină şi NH3. Colorant pentru lacuri. Sin.: Acid pararozolic, derivat din pararozanilină, Aurină R. Paladiu. Pd. Element în stare metalică, din familia metalelor platinice uşoare. Metal tranziţional. Nr. at. 46; gr." at. 106,7; prezintă sase izotopi stabili cu nr. de masă 102 (0,89%), 104 (9,3%), 105 (22,6%), 106 (27,2%), 108 (26,8%), 110 (13,5%), cum si 11 izotopi artificiali radioactivi. P.t. 1 555°; p.f. 2 200° (?); căld. spec. 0^0586; d 11,9. Se găseşte în natură în stare nativă, alături de celelalte metale platinice. Are valenţele 2, (3) şi 4. Combinaţiile normale ale paladiului provin de la Pd11; de la Pd1^ se cunosc numai combinaţii complexe. E rezistent faţă de acizi, însă este dizolvat de HN03. E atacat, prin topire cu hidroxizi alcalini. Pd este maleabil şi poate fi prelucrat uşor. Are proprietatea de a absorbi hidrogenul, şi anume: de 300—400 de ori volumul său, la temperatura obişnuită. Se întrebuinţează drept catalizator. Determinarea analitică. a) Calitativ. Cu CO: o hîrtie de filtru îmbibată cu soluţie de PdCl2 se înnegreşte datorită reducerii la Pd metalic de către CO. b) Cantitativ, c) Gravimetric: precipitare şi cîntărire ca Pd-dimetilglioximă. Paladon. Denumire comercială pentru un polimer pe baza de metacrilat de metil, utilizat la confecţionarea de proteze dentare. Sin. Palapont. Palapont. V. Paladon. Palapont HS. Copolimer de metacrilat de metil cu 6% acrilat de metil şi 2% alcool cetilic. E utilizat în dentistică. 495 Papaverină Palatino!. Denumire comercială pentru plas-tifianţii pe bază de ac. ftalie şi diferiţi alcooli alifatici. Palmii. Grăsime rafinată, comestibilă, obţinută din fructe de palmier. Palmitat de aluminiu. A1(G16H3102)3. Gr. mol. 793,19. Pulbere sau masă albă pînă la galbenă. E insolubil în apă, în alcool; solubil în ulei de terebentină, în eter de petrol. E folosit pentru creşterea viseozităţii lubri-fianţilor, la impermeabilizare, şi pentru a face*lucioase hîrtia şi pielea. Palmitat de amoniu. CH3(GH2)i4COONH4. Gr. mol. 273,45. Masă gălbuie, cu aspect de săpun; pierde încet NH3 la aer; e puţin solubil în apă; solubil în alcool cald. Substanţă impermeabilizantă; măreşte visco-zitatea lubrifianţilor. Palmitat de cetii. C32H6402. Gr. mol. 480,83. Foiţe din alcool; p.t. 53—54°. Ester al acidului palmitic cu hexadecanol. Este constituentul principal al fracţiunii ceroase din uleiul de spermaceti. Sin. Palmitat de hexa-decil. Palmitat de propil. C19H3802. Gr. mol. 298,5. Esterul propilic al acidului palmitic. Cristale aciculare cu p.t. 20,4°; n^ 1,4290. Palmitaţi. 1. Sărurile acidului palmitic. Cele de sodiu şi potasiu sînt săpunuri parţial solubile. 2. Esterii acidului palmitic (de ex.: palmitat de cetii, propil). Palmitină. 1. Nume impropriu pentru acid palmitic. 2. Gliceridele acidului palmitic: monopalmitina; dipalmitina; tripalmitina. Paludrină. CqH^CINş • HC1. l-(p-clorfenil)-»4»i^^mpilbi^finidină • HGE-Gr. mul. 290,2. Se obţine prin sinteză din izopropil-amină şi "l-p-clorofenil-3-cianguanidină, sau din izopropilcianguanidină şi p-clor-anilină. Cristale amare; p.t. 248 — 252°. Baza liberă: p.t. 135°; e solubilă în alcool; puţin solubilă în apă; insolubilă în cloroform," eter. Antimalaric. Distruge formele sexuate (gametocite) de Plasmo-sium faciparum (prevenind transmisiunea prin ţînţari). Sin.: Pladmin, Proguanil. HC1; Glorguanid • HG1; Biguanină. Pancreatină. Pulbere albă, cenuşie sau gălbuie, cu miros de carne crudă; e "foarte solubilă în apă, în glicerină; insolubilă în alcool, în eter. E un amestec de enzime (tripsină, amilază, lipază etc.). Se obţine prin macerarea cu apă saturată cu cloroform a pancreasului de bovine sau de porcine, măcinat mărunt, urmată de filtrarea şi eva--porarea în vid a .soluţiei. E întrebuintală în industria textilă, la solubilizarea amidonului din apretul ţesăturilor şi în medicină (anemii, dispepsii etc.). Panificaţie. Transformarea făinii sub acţiunea apei, a gazelor degajate şi a coacerii într-o masă elastică, solidă, poroasă, uşor asimilabilă. Cuprinde — Procese fizice: îmbibarea cu apă a amidonului şi a glu-tenului, afînarea şi coagularea glutenului la coacere într-un sistem elastic, poros (pîi-nea). Procese chimice: hidroliza amidonului cu a şi p-amilaza din făină ( -> dextrină, respectiv maltoză), hidroliza maltozei la glucoză, fermentarea glucozei (parţială) cu formare de C02 şi alcool, caramelizarea zahărului din coajă. Pantesină. C18H32N205S. Gr. mol. 388,52. Cristale albe-gălbui; p.t. 157 — 159°; e solubilă în apă 1 : 3, în alcool. Se obţine prin sinteză din esterul etilic al N-d i e t iile u c i n e i, redus cu alcool + Na -> izo-butil-N-dietilaminoetanol (p.f. 208—211°), esterificat cu ac. p-aminobenzoic. Anestezic local şi de infiltraţie. Pantocaină. p-Butilaminobenzoat de 2-dime-tilaminoetanol. C15H24N202 • HC1. Gr. mol. 300,82. Cristale; p.t. 147 — 150°; e solubilă în apă 1 : 7, în alcool; insolubilă în eter, benzen. Se obţine sintetic prin esterificarea acidului p-butilaminobenzoic cu dimetilaminoetanol. Anestezic local şi rahianestezic. Sin.: Tetracaină. HC1, Dica-ină. Pantopon. Amestec de clorhidraţi ai alcaloi- zilur din opiu, in proporţiile aproximative în care aceştia se găsesc în natură. Conţinutul de morfine ~ 50%. Pulbere cristalină gri-gălbuie; e foarte solubil în apă. Narcotic, analgezic, sedativ. Sin.: Narco-fan, Omnopan, Opial. Pantotenat de calciu. * [HOCH2C(CH3)2CH(OH)CONH(CH2)2COO]2 Ca. Gr. mol. 476,53. Pulbere albă, inodoră, cu gust dulceag, stabilă în aer; e solubil în apă, în glicerină; insolubil în alcool, în cloroform, în eter. Se descompune la 195 — 196°. Are activitate de vitamină, intrînd în complexul vitaminei B. Pap. Produs obţinut din gluten, prin fermentare şi uscare. E bogat în proteine vegetale. Are proprietăţi de lipire. Papaină. Enzimă din ţesuturi vegetale, din clasa hidrolazelor. Face parte dintre pro-teaze; este o proteinază. Hidrolizează proteinele native. Activează (optim) la pH — 4 — 7. Cristale. E folosită în medicină (digestiv şi vermifug). Sin.: Papainază, Pep-sină vegetală. Papaverină. CgoHglNQ1. Gr. mol. 339,38. A fost izolată din opiu (0,8—1%). Sintetic se obţine din ac. homoveratric, nitril homo-veratric, anhidridă acetică -* dihidrovera- Para 496 troilamidă (p.t. 124°), reducere electrolitică şi ciclizare -> dihidropapaverină -► dehi-drogenare -> papaverină. Prisme, p.t. 147°. Sublimează sub 11 mm Hg, la 135 — 140°. E insolubilă în apă, solubilă în alcool 1 : 45, în alcool cald 1 : 4, în eter 1 : 250, în acetonă; puţin solubilă în cloroform. Baza-HC1. C20H21130°; p.t. 122°. E solubil în apă 2°/00, eter 1,2%, alcool 4,5%; insolubil în benzen, alcool amilic. Dă cu alcalii săruri solubile în apă. Se obţine sintetic din C02 sau bicar-bonaţi" alcalini, m-aminofenol sub presiune. Medicament: în tuberculoză. Pasivitate electrochimică. Proprietatea unor metale folosite ca anod solubil, de a nu fi atacate în anumite medii; astfel, fierul şi Numele particulei Simbo- lul Spinul Izo- spinul Proiecţia izo-spinu-lui Iz ' Masa parti- culei Masa electro- nului Durata de viaţă s Principalele moduri de dezintegrare Foton Y 1 — — 0 stabil — Leptoni: Neutrino V 1/2 — 0 >> — Electron e", e+ 1/2 — — 1 »? - Miuon [A-, 1/2 — — 212 2,2 • 10-6 -> e^+v-f-v Mezoni: 7U+ 0 1 + 1 280 2,5-IO'8 7t+ -* [J.+ +V Pioni 7C° 0 1 0 270 2,2-IO-16 7t“-»^T++r 7C“ 0 1 ‘ -1 280 2,5 • i'O-6 TQ~ -► pL —j— V K+ 0 1/2 + 1/2 988 1,2 • IO 8 K+ -*• (X++V; 7t++TC6 Kaoni Kî 0 1/2 ■ -1/2 996 1,0 io-10 Kg-»7T++rt-; ^°+^° K§ 0 1/2 + 1/2 996 6,0 IO-8 K§-.7t++7t»+7t- K" 0 1/2 -1/2 988 1,2-IO-8 K~ —► ţi- + v; 7t- + 7r° Barioni: Proton P 1/2 1/2 + 1/2 1 876 stabil Neutron n 1/2 1/2 -1/2 1880 1,0-103 n -* p+e~+v A 1/2 0 0 2 230 2,5-10-10 A -► p+îr~; n+7T° 1/2 1 + 1 2 378 0,8-10-10 S+ -* p+7T°; n+7r+ Hiperoni s° 1/2 1 0 2 384 E°-*A+y 2“ 1/2 1 ■ _~r m T,5 • 10-TO 2 —> n+Tu m0 1/2 1/2 + 1/2 2 622 3,9 ■ 10-10 ^-►A+tt0 1/2 1/2 -1/2 2 636 1 1,9-10-10 ” -► A + 7T~ neutru (7t°) sînt identice cu antiparticulele lor. G antiparticulă are aceeaşi masă, aceeaşi durată de viaţă, acelaşi spin ca şi particula corespunzătoare. Sînt antiparticule, de asemenea, una sau alta dintre: e* şi e+; ţji-şi {jl+; 7c~ şi re+; K“ şi K'*' etc. Antiparticulele au acelaşi simbol ca particulele corespunzătoare, cu o linioară deasupra. Exemple: p (antiproton); A° (antilambda neutră); etc« Cînd particulele posedă o sarcină electrică, antiparticulele au sarcină electrică^ opusă celei a particulelor. Exemple: 2 + este antiparticula lui S""; antiparticula lui +-. Tabela următoare cuprinde particulele elementare cunoscute pînă în prezent, cu unele dintre caracteristicile lor: 499 Pectinol nichelul nu sînt atacate în mediu alcalin; plumbul în mediu acid, iar aluminiul în mediu neutru. Acest fenomen se explică prin formarea la suprafaţa metalului a unui strat protector, care împiedică dizolvarea lui. Pasivitatea metalelor. Proprietatea pe care o au unele metale (Fe, Al, Cr etc.) de a nu fi atacate de unii acizi concentraţi, deşi sînt atacate de aceiaşi acizi diluaţi. Dacă metalul a fost introdus întîi în acid concentrat, el nu mai este atacat nici de acizi diluaţi. Acest fenomen se explică prin formarea, la suprafaţa acestor metale, a unui strat protector (mai ales oxid) insolubil, care nu lasă ca metalul să fie atacat mai departe. Pasivitatea poate fi anulată da„că suprafaţa este supusă unei acţiuni reducă-toare (de ex.: polarizare catodică, degajare de hidrogen pe suprafaţă etc.). Unii ioni împiedică pasivizarea (de ex. ionii clor). Pastă de polizat. Emulsie de ceruri cu materiale de umplutură foarte fina (kieselgur, piatră ponce, cuarţ), utilizată pentru polizarea sau şlefuirea peliculelor uscate (în special pentru nitrolacuri şi lacuri cu us-' care la cuptor), în scopul obţinerii unei pelicule perfect netede care urmează să fie acoperită apoi cu un lac sau egalizată. Sin. Pastă de şlefuit. Pastă de protecţie. Pastă formată din vaselină petrolieră cu care se ung părţile care nu trebuie să fie vopsite atunci cînd se utilizează pulverizarea. După uscarea peliculei se îndepărtează împreună cu vopseaua care s-a depus pe ea. Pastă de şlefuit. Y. Pastă de polizat. Pasteurizare. Metodă d^ sterilizare a fermelor vegetative de microorganisme, care constă în încălzirea unui lichid la 55—75°, urmată de o răcire bruscă, aplicată în special la lapte, vin, bere etc. Patinsonare. Y. Procedeul Patinson. Patulină. C7H604. Gr. mol. 154,12. Antibiotic provenit din metabolismul a numeroşi fungi (Aspergillus clavatus, A. claviforme, Penicillium patulum etc.). Prisme sau plăci obţinute din eter sau cloroform; p.t. 111°. E solubilă în apă şi în solvenţii organici obişnuiţi, cu excepţia eterului* de petrol. Reduce soluţia Fehling la cald şi decolorează soluţia alcalină de KMn04. Sin.: Glavacină, Glavatină, Claviformină, Peni-cidină. Păcură. Fracţiune de ţiţei reziduală, obţinută la distilarea primară, după îndepărtarea celorlalte fracţiuni, inclusiv motorina- Poate avea caracteristici foarte -va— riate, după natura ţiţeiului; în general se deosebesc două mari categorii: parafinoasă şi asfaltoasă. întrebuinţări: combustibil, materie primă pentru uleiuri lubrifiante, materie primă pentru cracarea la benzină, motorină sau cocs, asfalturi, impregnarea lemnului. Păcură de cracare. Reziduu de la cracarea termică a păcurii provenite din distilaţia primară a ţiţeiului. Se întrebuinţează drept combustibil sau pentru producerea de asfalturi. Se livrează în trei tipuri, 30, 25 şi 20, după punctul de congelare Pămînt de diatomee. V. Diatomit. Pămînţel. V. Diatomit. PC. Kleber. Policlorură de vinii clorurată; sub formă de soluţie este utilizată ca adeziv. PCNB. Pentacloronitrobenzen. Fungicid. PCU. Policlorură de vinii neplastifiată. PCV. Policlorură de vinii. Pectăză. Enzimă care desface grupele me-toxil din acidul poligalacturonic esteri-ficat. Se găseşte în toate organele plantelor si în microorganisme. Activitatea optimă la pH = 4,8—5; temp. 28—35°. Pectinază. Enzimă care hidrolizează acidul poligalacturonic pînă la ac. galacturonic. Se găseşte în plante, în microorganisme, în miceliile de mucegaiuri (în special Aspergillus niger). Activitatea optimă la pH= — 3,5—5; temp. 50 — 60°. Participă la limpezirea vinurilor, a sucurilor de fructe (hidrolizează pectinele care ţin proteinele în suspensie). Sin. Pectolază. Pectină. Polizaharidă de schelet care se găseşte în ţesuturile vegetale, mai ales în fructe şi în ţesuturi tinere. Este constituită din resturi de ac. galacturonic, în forma pi-ranozică, unite prin legături 1.4. Grupările carFbxiT ale acidului galacturonic sînt parţial esterificate cu alcool metilic, parţial neutralizate cu Ga sau Mg. Pectina are gr. mol. de ordinul a 2 • 10—30 • 104 (după origine). Se deosebesc pectine cu grad de esterificare înalt (conţinut de grupări me-toxil>9%) şi jos (conţinut de grupări me-toxil <7%). Primele se obţin industrial din coaja fructelor citrice (albedo), iar ultimele, din tăiţeii de sfeclă de zahăr (după extragerea zahărozei prin difuzie). Se întrebuinţează în industria alimentară la fabricarea marmeladei şi a gemurilor, la obţinerea de produse bine gelificate. O gelifi-eare normală (în cazul pectinelor cu grad de esterificare înalt) se obţine pentru o proporţie de ^65% zaharoză în gel şi un pH=3, dat de acizi organici (citric, tar-tric); în cazul pectinelor cu grad de esterificare jos, gelificarea are loc şi pentru o proporţie mai mică...de^zaharoză sau-numai în prezenţa ionilor de Ga. Pectinol. Preparat industrial, elveţian, de enzime pectolitice, folosit pentru limpezi- 32 Pectolază 500 rea sucurilor de fructe. Se obţine din culturi de mucegaiuri şi conţine, în principal, pectinază şi pectază. Sin. Filtragol. Pectolază. V. Pectinază. Pegmatite. Roci caracterizate printr-o largă cristalizare a principalelor minerale componente sub influenţa mineralizatorilor. Se găsesc sub cele mai variate forme, atît în masivele eruptive cît şi în roci cristaline vechi. Se deosebesc pegmatite granitice, ca: turmalin, cu berii, cu topaz, cu mică, cu feldspat etc. Sînt exploatate pentru extracţia feldspatului potasic, a muscovitului, a micei etc. şi, uneori, pentru pietrele preţioase pe care le conţin (topaz). Pehblendă. U308. Minereu de uraniu radioactiv conţinîna şi oxizi de toriu sau de ceriu, compuşi ai radiului, cum şi toate produsele de dezintegrare radioactivă a uraniului. La cald se descompune; d 9—10,6; durit. 4—6. Cristale cubice, negre, cu nuanţe verzui-brune, insolubile în apă, solubile în HN03 şi în H2S04. Pelargonidină. C16Hn05Cl. Gr. mol. 306,5. Clorură de 3,4',5,7-tetrahidroxi-2-fenil-benzopiriliu. Agliconul pelargoninei, prezentă ca diglucozidă în muşcata roşie. Este o antocianidină. E solubilă în alcool me-tilic, în alcool etilic, în apă, cloroform (parţial). Nu se topeşte sub 350°. Pelargonină. C27H30O15. Gr. mol. 594,51. Antocian din flori de muşcată: Pelargo-nium zonale (fam. Geraniaceae). Pulbere amorfă, violet închis; e puţin solubilă în apă; foarte solubilă în alcalii diluate, în alcool. C 1 oru ra: C27H31015C1, ace de cu-loare roşu aprins;e solubilă în apă, In alcool; p.t. 180° (cu descompunere); [a]#—244°. P-Electron. Electron care se mişcă pe o orbită ce face parte din al şaselea înveliş de electroni din jurul nucleului. Pelentan. Y. bis-(4-Hidroxicumarinil)-acetat de etil.' Peletierină. C8H15ON. Gr. mol. 141,2. (3-(2-Piperidil)-propionaldehidă. Alcaloid din coaja rădăcinii de rodie (Punica gra-natum). Lichid siropos, foarte instabil, an-trenabil cu vapori; p.f.21 mm106°; d\° 0,988; e solubilă în apă, în alcool, cloroform, benzen. Glorhidrat: ace higroscopice; p. t. 143—144°; e solubil în apă, alcool. T a-n a t: amestec de tanaţi de peletierină, izo-peletierină, metil- şi pseudopeletierină. Pulbere galbenă deschisă; e solubil în apă 4°/0o, în alcool, în acizi diluaţi. Medicament Peliculă. Stratul care rămîne după uscarea unuia sau a mai multor straturi de lacuri şi vopsele pe un corp oarecare. Sin. Film. Pelotină. C13Hi9N03. Gr. mol. 237,29. Di-metoxi -6,7- hiaroxi - 8 - dimetil -1,2-tetrahi-dro-l,2,3,4-izochinolină. Cristale galbene foarte puţin solubile în apă; solubile în alcool, eter, cloroform; p.t. 110-112°. Alcaloid. extras din Anhalonium şi Lophophora (Mexico, America de Sud), folosit de indigeni ca otravă pentru săgeţi. Clorhidratul de pelotină este întrebuinţat în medicină ca hipnotic. Penetrol. Muiant pe bază de dibutilnaftalen-sulfonat de Na, folosit în doza de 0,25— 0,5% ca erbicid. Penetrometru. Aparat pentru determinarea consistenţei unui material, apreciată prin adîncimea pătrunderii în material a unui ac standardizat, în condiţii standardizate de experimentare. Penicilamină. C5HnN02S. Gr. mol. 149,21. Cel mai caracteristic produs de degradare a antibioticelor de tipul penicilinei. Se obţine prin hidroliza penicilinei. Sintetic se obţine din 2-fenil-4-izopropiliden-5(4)-oxa-zolonă. Forma (±): cristale; p.t. 201° (cu descompunere). Forma L-: cristale, p.t. 190-194°; [oOff+630 (în NaOH). Sin.: p-Mercaptovalină, (J,p-Dimetilcisteină. Penicilinaze. Gr. mol. — 50 000. Enzime produse de multe bacterii (de ex. Bacillus sub-tilis) care inactivează penicilina, hidroli-zînd-o. Se întrebuinţează în mediile de cultură, pentru antagonizarea activităţii penicilinei. Penieilină G. V. Acid benzilpenicilinic. Penicilină K, sodică. V. Heptilpenicilină. Peniciîlnli 0. G13ITî7N^0iS2TC. t^“'Tî0lr.' 368,51. Pulbere albă, cu miros de usturoi; e solubilă în apă; precipită cu acizi. Se obţine adăugind ca precursor în mediul ae cultură, ac. alil-mercaptoacetic. Sub formă anhidră sau în soluţie e mai stabilă decît penicilina G. Sin. Alilmercaptometil-penicilină. Penicilină V. C16H17N205SK. Gr. mol. 388,5. Se obţine adăugind ca precursor în mediul de cultură, în loc de ac. fenilacetic, ac. fe-noxiacetic. E rezistentă la inactivare în mediu acid (suc gastric). Penicilină admi-nistrabilă pe cale orală. Sin. Fenoximetil-penicilină. Penicilină X, sodică. Y. p-Hidroxibenzipeni-cilat de sodiu. Peniciline. Substanţe cu acţiune antibiotică, produse de o serie de mucegaiuri (Penicil-lium> Aspergdlubj .'Conţin acizi monocarbo-xilici formaţi din doi heterocicli: un ciclu de 5 atomi (ac. dimetiltiazolidin-carboxilic) şi un ciclu de patru atomi, care este o 501 Pentandienă p-lactamă, în care R variază după natura fiecărei peniciline: HSC Nc—s R»c'I ^CH HOOC----HC—N XCH—NH—CO—R xo' Exemple: penicilină O(II): R= — CH2—C6H5 (benzii); penicilinăV: R= —CH2—O—C6H5 (fenoxi-metil). Antibiotice folosite contra infecţiilor cu stafilococi, streptococi, gono-coci, spirocheţi etc. Penidril. C16H18N204S • C13H13N. Gr. mol. 517,63. Sare de penicilină, stabilă la-acţiunea sucului gastric; e solubil în apă 0,6%. Medicament folosit în penicilinote-rapia perorală. Sin. Penicilinat de benzidil-amină. Penii in. Mg5(Mg, Al) (OH)8 • AISi • Si3O10. Mineral. Macle de culoare verde-albastră; d 2,6—2,85; durit. 2—2,5. Penplaste. Denumire sovietică pentru poro-plaste. Pentachină. C18H27ON3. Gr. mol. 301,42. 8 - (5 -Izopropilaminoamilamino) - 6 - metoxi-chinolină. Se obţine sintetic din 8-amino-6-metoxichinolină alchilată cu l-clor-5-izo-propilaminopentan. HG1; p.f.20 mm 165— 170°; nf,5 1,5785. Baza. 2HC1. Cristale galbene; p.t.218—219° (cu descompunere); e solubilă în apă 1 : 2, în alcool 0,017 : 1. Profilactic, curativ în malarie, în fazele ex-traeritrocitice, gametocite. Pentachină fosfat. Gî8H270N3 • H3Pe4. Gr. mol. 399,42. 8-(5-Izopropilamino-amilami-no)-6-metoxicbinolină fosfat. Pulbere cristalină, galbenă, inodoră, amară; p.t. 188— 192°; e solubilă în apă 4%; insolubilă în alcool, cloroform, eter. Medicament anti-malaric (asociat cu chinina). -- Pentaclorfenol. C6G150H. Gr. mol. 266,35. Cristale; p.t. 190—191°; p.f. 309 — 310° (cu descompunere); d|21,978; sublimează. E insolubil în apă; solubil în alcool, eter, benzen. Se obţine sintetic prin clorurarea fenolului în prezenţă de catalizatori. E toxic. Sub forma de sare sodică se foloseşte ca antiseptic puternic, conservant pentru lemn, dextrină, clei, amidon. Erbicid folosit în amestec cu petrol pentru combaterea buruienilor din culturile de cartofi. Pentaelorură de antimoniu. Y. Glorură de an-timoniu._________________________________- Pentaelorură de fosfor. Y. Glorură de fosfor. Pentaelorură de stibiu. V. Clorură de antimoniu. 3-Pentadeeileateehol. C2|H3602. Gr. mol. 320,5. A fost izolat din uleiul iritant din-tr-o ederă otrăvitoare (genul Rhus, fam. Anacardiaceae). Sintetic se obţine din 2,3-dimetoxibenzaldehidă şi clorură de te-tradecil. Ace; p.t. 59—60°; e solubil în alcool, în eter. Medicament: Alergen standard în teste pentru determinarea sensibilităţii la intoxicaţii cu ulei de ederă. Sin. Te trah idr ourush io 1. Pentaeritrită. C(CH2OH)4. Gr. mol. 136,15. Tetrametilol-metan. Cristale; p.t. 260°; p.f.30mm 276°; e solubilă în apă la 15°: 5,6%; greu solubilă în alcool, insolubilă în eter. Se obţine din acetaldehidă, soluţie de formaldehidă şi hidroxid de Ga; are* o mare importanţă tehnică şi se foloseşte în sinteze, în industria răşinilor sintetice (al-chidice şi esterice), a lacurilor şi vopselelor etc. Răşinile obţinute au proprietăţi sica-tive şi de rezistenţă superioară la intemperii. Pentahidroxibenzofenonă. V. Maclurină. 3,5,7,3',4'- Pentahidroxiflavan. V. Gatechine. 2',3, 4',5,7-Pentahidroxiflavonă. V. Morină. Pentametilen. V. Ciclopentan. l,5-Pentametilen-l,2,3,4-tetrazol. C6H10N4. Gr. mol. 138,17. Pulbere cristalină albă; p.t. 56—60°; e solubilă în apă, în alcool, în eter. E stabil în soluţie şi la cald. Se obţine sintetic din caprolactamă, dimetilsulfai şi hidrat de hidrazină. Medicament analeptic. Sin.: Pentetrazol, Gardiazol, Metrazol, Pen-tazol. Peiitametilhexoze. Derivaţi pentametilaţi (eteri) ai hexozelor obţinuţi prin eterif icarea (HG1) şi a restului de hidroxili cu iodură de metil etc. Sînt importante în stabilirea structurii hexozelor. Pentametoniu, bromură de . CuH28N2Br2. Gr. mol. 348,18. Dibromură de pentametilen- ftis-trimetilamoniu. Cristale higro-scopice, cu miros slab de peşte; soluţiile apoase sînt neutre, stabile. Complet ionizată în soluţie. Medicament: blocant al sistemului nervos autonom. Se foloseşte în hipertensiune, tulburări vasculare periferice, ulcer peptic etc. Sin. Dibromură de a, cD-&w(trimetilamoniu)pentan; C-5. n-Pentan. CH3(CH2)3CH3. Gr. mol. 72,15. Hidrocarbură alifatică saturată. Lichid incolor; p.t. -129,7°; p.f. 36,8°; df° 0,6263; nf! 1,3576; e insolubil în apă; solubil în alcool, eter: oo. Se găseşte în toate petro-lurile. Preparare: prin fracţionarea gazolinei. E Tntrebumţăt ca solvent, în sinteza organică. E inflamabil. Pentandienă. CH3—GH=CH—CH = CH2. Gr. mol* 68,44. Hidrocarbură nesaturată, cu Pentandiol~(l,4) 502 cinci atomi de carbon şi două duble legături în moleculă. Prezintă izomerii: P e n-t a n d i e n ă—(1,3), lichid; p.f. 42° la 748 mm; dj6,5 0,6957; n],6’5 1,4402. Sin. Piperilenă. Pentandien ă—(2,3), li-chid; p.f. 49-61°; d\° 0,7023. Pentandiol-(l,4). CH3-GHOH-GH2-GH2-GH2OH Gr.mol. 104,15. Diol alifatic, saturat, cu cinci atomi de carbon în moleculă. Ulei; p.f. 219-220°; 46’13 °."6: "I)’3 1.4439. E solubil în apă, în alcool, în cloroform. Sin. Amilenglicol. 1-Pentanol. Y. Alcool /i-amilic. 3-Pentanol. V. Dietilcarbinol. 3-Pentanonă. Y. Dietilcetonă. Pentasol. Denumire comercială pentru amestecul de alcooli amilici sintetici (primari, secundari şi terţiari). Preparare: clorurarea entanului, urmată de hidroliză alcalină, ntrebuinţări: solvent (pentru lacuri de nitroceluloză, răşini ureo-formaldehidice), agent de flotare, sinteză organică. Pentasulfură de antimoniu. V. Pentasulfură de stibiu. Pentasulfură de fosfor. P4S10. Gr. mol. 444,56. Cristale galbene, cenuşii, delicvescente; în apă hidrolizează; e solubilă în baze, în sulfură de carbon; p.t. 276°; p.f. 514°; d 2,03. Nu există decît ca molecule asociate (P4S10). Se întrebuinţează la fabricarea insecticidelor organofosforice. Pentasulfură de stibiu. Sb2S5. Gr. mol. 403,85. Pulbere portocalie-roşie, inodoră; insolubilă în apă; solubilă în alcool, în sulfuri alcaline, cu formare de sulfoanti-moniaţi. E întrebuinţată pentru colorarea şi vulcanizarea cauciucului; la fabricarea chibriturilor. Sin. Pentasulfură de antimoniu, Roşu de antimoniu. 1-Pentatiol. CgH^S. Gr. mol. 104,21. Se obţine sintetic din bromură de amil şi KSH în alcool, la rece. Lichid rău mirositor; p.f. 126°; df 0,857; nf 1,4437; e solubil în alcool; insolubil în apă. E folosit ca intermediar în sinteze organice. Sin. n-Amil-mercaptan, Amiltioalcool. Pentazol. V. l,5-Pentametilen-l,2,3,4-te-trazol. Pentedrin. Y. Simpatol. Pentene. V. Amilene. Pentenal. Y. Valeral. BentetrazoJL V. 1,5-Pentametilen-l ,2,3,4--tetrazol. Pentite. Alcooli polihidroxiliei cu cinci atomi de carbon în moleculă, de care sînt legate cinci grupări hidroxilice, rezultate prin re- ducerea pentozelor cu amalgam de sodiu sau de aluminiu. Conţin atomi de carbon asimetrici, astfel încît pot exista sub forma mai multor izomeri optici activi sau inactivi, prin compensaţie intramoleculară. Pentobarbital sodic. CnH17N203Na. Gr. mol. 248,26. 5-Etil-5(l-metilbutil)-barbiturat de sodiu. Pulbere albă, amăruie; e foarte solubil în apă, în alcool; insolubil în eter. Soluţiile apoase sînt instabile în timp, la şedere. Cristale; p.t. 130°. Se obţine sintetic din metilpropilcetonă, ester "cianace-tic şi reducerea esterului metilpropilcian-acetic + BrC2Hş-f NaOC2H5 -► ester 2,2-(e-tilmetilpropil)-cianacetic -f uree-* pentobarbital. Sedativ, ănticonvulsiv, hipnotic. Sin.: Pentobarbital solubil, Nembutal. Pentoxid de arsen. As205. Gr. mol. 229,82. Substanţă amorfă, albă; e solubil în apă, în alcool, eter, acizi şi în baze; la 315° se descompune; d 4,09/Nu se poate obţine prin acţiunea directă a oxigenului asupra arsenului sau asupra As203, ci numai prin deshidratarea acidului arsenic. Poate fi redus la As203 de către diverşi reductori. Pentoxid de azot. V. Oxizi de azot. Pentoxid de fosfor. V. Oxizi de fosfor. Pentozani. Polizaharide macromoleculare rezultate prin polimerizarea pentozelor. însoţesc celuloza în plante. Mai importanţi sînt xilanii şi arabanii. Pentoze. Monozaharide cu cinci atomi de carbon în moleculă. Teoretic: 8 aldopen-toze [D- şi L-lixoze, xiloze, arabinoze, ribo-ze] şi 4 cetopentoze. Se găsesc în plante, ca polizaharide (pentozani) sau în acizii nucleici (riboza). Se formează din hexoze, prin oxidări şi decarboxilări. Nu fermentează cu drojdie obişnuită, nu sînt asimilabile. Sînt fermentate de drojdii din genul Torula. Cu HC1(H2S04) -* furfurol. * Pentrită. C(CH2—0N02)4. Gr. mol. 316,15. Exploziv obţinut prin nitrarea pentaeri-tritei (Tetranitratul pentaeritritei). Pepsinaze. Enfcime din clasa hidrolazelor. Hidrolizează grupa =G—N= din proteinele native. Exemplu: pepsina. Pepsină.'Enzimă proteolitică din sucul gastric. Substanţă izolată din mucoasa stomacului de porc. Pepsina acţionează asupra proteinelor scindîndu-le pfriă la peptone; j>H-ul optim de acţiune variază cu proteina: 1,8 pentru cazeină, 2,2 pentru gelatină etc. Granule translucide albe-gălbui sau masă amorfă, spongioasă; e foarte solubilă în apă cu opalescenţă; insolubilă în alcool, cloroform, eter. Se foloseşte si ca medicament: dispepsii; cicatrizant în răni purulente. Pepsinogen. Profermentul pepsinei. Substanţă cristalină; gr. mol. — 42 000. Se găseşte 503 Perclorat de amoniu în sucul gastric şi în mucoasa intestinală, care, sub acţiunea autocatalitică a pepsi-nei gata formate în mediu acid, se transformă în pepsină, activă din punct de vedere enzimatic. Peptidaze. Enzime din clasa hidrolazelor, grupa proteazelor, specifice pentru hidro-liza peptidelor. Au specificitate foarte avansată; hidrolizează legături peptidice vecine cu grupa — NH2 sau —COOH. Exemplu: erepsina. Peptide. Substanţe cu caracter amidic, rezultate din reacţia a două sau a mai multor molecule de aminoacizi cu eliminare de apă (legătură peptidică) sau prin hidroliza parţială a proteinelor. Sin. Polipeptide. Peptizare. Transformarea unui sistem colo-idal din starea de gel în starea de sol. Pep-tizarea gelurilor coloidale are loc cu ajutorul peptizanţilor (agenţi peptizanţi), care pot fi substanţe foarte diferite: electroliţi, ioni H+, ioni OH", combinaţii organice polioxidrilice etc. De exemplu: un gel de hidroxid feric este peptizat cu o cantitate mică de FeCl3; acelaşi gel poate fi peptizat şi cu HG1. Un gel de hidroxid de Al este peptizat cu mici cantităţi de NaOH etc. în cazul peptizării hidroxidului feric, agenţii peptizanţi sînt ionii Fe3+ sau ionii H+, iar în cazul hidroxidului de Al, ionii OH". Ionii Fe3+ saii ionii H+ sînt adsorbiţi de micelele de Fe(OH)3; sarcina electrică a acestora creşte, ceea ce conduce la mărirea gradului de dispersare a particulelor, deci la peptizare. Sin. Defloculare. Peptizator. Substanţa, electrolit sau neelec-trolit, care produce peptizarea unui gel. Peptoiod. V. Iodotan. Peptonaţi. Substanţe derivate din peptonă şi dintr-o sare metalică (de ex.: peptonatul de fier, peptonatul de mangan ,,-peptozo-nul-“, peptonatul de mercur), întrebuinţate în medicină. Peptonă. Amestec de polipeptide, obţinut prin hidroliza enzimatică (digestie cu pancreas) a cărnii. Pulbere galbenă-roşietică pînă la brună. Conţine N 14 —15,5%,"cenuşă 3—5%. E solubilă în apă; insolubilă în alcool, în eter. E întrebuinţată în micro-biologie la prepararea de medii de cultură. Io general, peptonele sînt combinaţii intermediare între proteine şi peptide, obţinute la degradarea proteinelor naturale. Nu se denaturează, spre deosebire de proteine. Au structură polipeptidică, V. şi Albumoze. ____ . _ _ Per. Prefix folosit în chimia organică pentru a indica: 1. înrudirea cu un peroxid (de ex. ac. perbenzoic etc.). 2. Substituire totală cu un halogen (de ex. perfluoretan) sau cu hidrogen în cazul compuşilor hidroaroma-tiei sau hidroheterociclici (de ex. perhi-drofenantren). Perabrodil. C7H5N03J2. Gr. mol. 404,96. Se obţine sintetic prin neutralizarea acidului 3,5-diiodo-4-piridon-N-acetic cu dietil-amină. Acidul liber are p.t. 245—249°. Substanţă de contrast pentru radiografii. Se administrează intravenos, în soluţii de 35 şi de 70%. Sin.: Diodrast, Uriodone, Dio-done, Iodopyracet. Peracid. Un acid care conţine mai mult oxigen decît acidul cu denumirea simplă sub forma unei grupări peroxidice. Exemple: ac. peracetic, CH3COOOH, faţă de ac. acetic, CH3COOH; ac. perboric, HBOs, faţă de ac. boric, H3B03 etc. Unii peracizi dau H202, cînd sînt trataţi cu acizi minerali (de ex. HBOs). Sînt substanţe puternic oxidante. Perandren. C22H3203. Gr. mol. 344,48. A4-Androsten-17 p-ol-3-on- propionat. Pris-me; p.t. 118-122°; [oc]^ +83° la +90° (dioxan); e insolubil în apă; foarte solubil în alcool, în eter, în dizolvanţi organici, în uleiuri vegetale. Se obţine prin sinteză din A4-androsten-17-ol- propionat şi CrQ3. Sin.: Esterul propionie al testosteronei, Sterandryl, Testoviron. Perborat de magneziu. Mg(B03)2 . 7H20. Gr, mol. (anhidru) 141,96. Pulbere albă; e puţin solubil în apă; se descompune uşor, degajînd 02. Se obţine prin oxidarea electrolitică a soluţiilor de boraţi şi cristalizare. E întrebuinţat la obţinerea sicativilor, ca agent de înălbire, antiseptic, în cosmetică (praf de dinţi). Perborati. Săruri ale acidului tetraboric, care au în locul unor molecule de apă de cristalizare, apă oxigenată, ca, de exemplu, Na2B407 . H202.9H20. ,Se cunosc, însă, şi peroxiboraţi adevăraţi, cum este peroxiboratul de sodiu, NaB03î care se obţine prin tratarea peroxidului de sodiu cu ac. boric. Ambele tipuri de combinaţii în soluţie apoasă sînt oxidante. Perbunan. Cauciuc sintetic, copolimer buta-dienă-nitrilacrilic (raportul 75-25). Per-bunanul extra se obţine prin polimerizarea a 60% butadienă cu 40% nitrilacrilic. Per cetonă. Amestec de metiletilcetonă (MEC) şi homologi superiori. Lichid limpede, galben, cu miros caracteristic; d 0,810—0,835. Conţine minimum 93% cetone. Distilă între 70 şi 92° (minimum 96%). Se obţine ca subprodus la fabricarea acetonei şi ser- veşte ca solvent etc.________ ‘ Perclorat de amoniu. NH4C104. Gr. mol. 117,50. Cristale rombice, albe; e solubil în apă; puţin solubil în alcool; d 1,95; se descompune prin încălzire. Se obţine prin Perclorat de bariu 504 tratarea hidroxidului de amoniu cu ac. ercloric, urmată de cristalizare. E între-uinţat în pirotehnie, la fabricarea explozivilor, în chimie analitică. Perclorat de bariu, Ba(G104)2. Gr. mol. 336,27. Cristale incolore, hexagonale; e solubil în apă, în alcool, în eter; p.t. 505°; d 2,74. Perclorat de litiu. LiC104.3H20. Gr. mol. 160,45. Cristale incolore, hexagonale; e solubil în apă, în alcool; anhidru, se topeşte la 236°; la 150° pierde apa de cristalizare; d 1,84. Perclorat de magneziu, Mg(C104)2 . 6H20. Gr. mol. (anhidru) 223,23. Substanţă albă, cristalină; e delicvescent; e foarte solubil în apă, în alcool; se descompune prin încălzire la 251°; d 2,6. Se obţine prin acţiunea acidului percloric asupra hidroxidului de magneziu. în stare anhidră, Mg(Cl04)2, numit şi anhidron, este întrebuinţat la fabricarea sicativilor; ca absorbant de apă, în analiza chimică. Perclorat de potasiu. KC104. Gr. mol. 138,55. Cristale incolore, rombice; e greu solubil în apă; insolubil în alcool, eter; p.t. 610°; d 2,52. Se obţine prin oxidarea electrolitică a KC10a. Este folosit la prepararea unor substanţe explozive. Percloraţi. Sărurile ac. percloric HC104. Per-cloratul de potasiu este o sare greu solubilă în apă, ceilalţi percloraţi fiind uşor solubili în apă. La temperaturi înalte, per-cloraţii se descompun în clorura respectivă şi 02, reacţia avînd loc cu explozie. Perclorciclopentadienă. V. Hexaclorciclo-pentadienă. Pereloretan. V. Hexacloretan. Pereloretilenă. Y. Tetracloretilenă. Perelorvinil. Y. Policlorură de vinii cloru-rată. Percolare. Proces de extracţie continuă, cu un solvent potrivit, a unei* substanţe solubile conţinute într-un amestec de substanţe. Procesul se conduce astfel, încît solventul să străbată masa care urmează să fie extrasă şi să iasă parţial saturat, în timp ce la suprafaţa opusă este introdus solvent proas-păt. Sin. Lixiviere. Percorten. V. Acetat de desoxicorticosteronă. Perer ornaţi. Sărurile acizilor percromfci: H2Cr2012 şi H3Cr08. Sărurile primului acid sînt albastre; ale celui de-al doilea sînt roşii. S-a preparat percromatul de potasiu, K2Cr2012.2HaO, adăugind H202 30% în soîuţiede K^Cr^Gf,la0®. S-arpreparaişi K3Cr08, tratînd K2Cr04 în soluţie alcalină cu H202 30%. Se descompun la peste 170°, cu explozie. Toţi percromaţii în soluţie degajă oxigen. Per dur en. Produs de policondensare a diclor-etanului cu pentasulfură de potasiu, avînd proprietăţi analoge cu cele ale cauciucului. V. şi Thiokol. Peregal C. Produs de condensare a alcoolilor graşi (pe bază de ulei de cocos) cu nouă moli de oxid de etilenă. Agent activ de suprafaţă neionic, folosit ca produs de spălare şi "de degresare, avînd mare stabilitate faţă de electroliţi. Peregal KBhe. Agent activ de suprafaţă, cationic, obţinut prin condensarea vulca-citului TR (amestec de amino-aldehide) cu clorură de etilenă. Se foloseşte ca agent de egalizare şi de avivare în industria textilă, la vopsirea cu coloranţi de cuvă şi cu coloranţi bazici. Peregal O. Produs de condensare a alcoolului oleic cu 20 moli oxid de etilenă. Agent activ de suprafaţă neionică, cu bună putere muiantă şi cu "mare putere disper-santă; bun coloid protector. Se foloseşte ca agent auxiliar textil, mai ales în vopsitorie, pentru a reduce afinitatea prea mare a anumitor coloranţi de cadă pentru bumbac şi pentru mătasea artificială. Peregal OK. Produs de condensare a albu-minei peralchilate (N pentavalent), în amestec cu oleilsarcosidă; e folosit mai ales în industria textilă ca agent de spălare şi de egalizare în vopsitorie. Peregal ON. Produs de condensare a unui mol de hexilheptilnaftol cu nouă moli de oxid de etilenă. Agent activ de suprafaţă, cu utilizări similare cu ale peregalului O. Perfosfaţi. Sărurile acidului perfosforic, H4P208. Iau naştere prin oxidarea electrolitică a fosfaţilor. Atît ele cît şi ac. perfosforic sînt foarte puţin stabile. Perhidroearotină. C4^H78. Gr. mol. 558,95. Hidrocarbură saturată, incoloră, obţinută prin hidrogenarea catalitică a carotinei. E solubilă în eter, benzen; p.t. 65°; cu H2S04-> coloraţie albastră. Perhidrol. Soluţie de H202 cu o concentraţie de 30%. Perhidrolicopină. C40H82. Gr. mQl. 563,06. Hidrocarbură saturată, incoloră, derivat al licopinei, din care se obţine prin adiţia catalitică a 13 moli H2. Peri-. Prefix care indică poziţia 1,8.în naftalină. Perielaz. Mineral. Oxid de magneziu, MgO. Cristale cubice; d 3,7 —3,9; durit. 6. Se găseşte împreună cu dolomitul şi gioberti-4uL P e r Lalai_ a r t i f i c i a 1: încăl-zind magnezitul peste 1 400°, acesta trece în magnezie caustică; continuînd încălzirea pînă la 2 000°, cristalizează, formînd peri-clazul artificial. E întrebuinţat la fabri- 505 Permanganat de argint carea produselor magnezitice foarte refractare (peste 2 000°). Perifen. V. 2-Benzil-4,5-dihidroimidazol. HC1. Perilen. C20Hi2. Gr. mol. 252,29. Hidrocarbură aromatică colorată în galben; e in solubilă în apă; solubilă în alcool, eter, cloroform, în CS2; p.t. 264°; sublimează la 350—400°. Se obţine prin încălzirea 1,1-bi-naftilului la 140°, în prezenţa clorurii de aluminiu. Numeroşi coloranţi de cuvă conţin structura perilenului. Perioadă. în tabloul periodic al elementelor, şir orizontal al tabloului. Perioadă de inducţie. Durată de timp în care o reacţie în lanţ este întîrziată, datorită existenţei întâmplătoare sau voite (impurităţi sau adaosuri) a inhibitorilor. Perioada de inducţie durează atît timp cît în mediu se mai găsesc cantităţi mici de inhibitori. La dispariţia acestora, perioada de inducţie încetează şi reacţia în lanţ, autocatalitică, are loc cu viteză mare (exponenţial). Promotorii (t.) scurtează perioada de inducţie, iar inhibitorii o lungesc. Lungirea perioadei de inducţie este importantă în împiedicarea rîncezirii grăsimilor şi se realizează prin adaosuri de antioxidanţi şi de sinergeţici (v.). La rîncezire, curba formării peroxizilor în funcţie de timp schimbă brusc panta (devine exponenţială) la sfîr-şitul perioadei de inducţie. Prezintă perioadă de inducţie numai rîncezirea aldehi-dică (v.), singura formă de rîncezire prin reacţii în lanţ. Perioadă de relaxare. Timpul necesar pentru ca un corp supus la solicitări repetate să revină la starea iniţială de echilibru. Caracterizează comportarea elastomerilor. Este determinată de mărimea şi de viteza de aplicare a sarcinii, de structura catenei macromoleculare şi de temperatură. Sin. Timp de relaxare. Perioadă lungă. în tabloul periodic al elementelor, una dintre perioadele 4,5,6. Perioadă scurtă. în tabloul periodic al elementelor, una dintre perioadele 1,2,3. Periodaţi. Sărurile acizilor periodici. Se cunosc săruri corespunzătoare acizilor: HJ04, H3JO5, H4J209, H5J06; ca periodaţi neutri se cunosc, mai ales, cei corespunzători formulei HJ04.2HaO, ca, de exemplu: Ag5J06, Ba5(J06)2 etc. Periodaţii se obţin prin oxidarea iodaţilor cu Cl/ în soluţie bazică. Periodicitate. Repetarea unui fenomen, a unei proprietăţi sau a unui fapt caracte- la o distanţă anumită (sau altă variabilă). Periodicitatea proprietăţilor fiziee şi chimice. Variaţia proprietăţilor fizice şi chimice ale elementelor în funcţie de greutatea atomică sau de numărul atomic, adică de locul pe care-1 ocupă elementele în sistemul periodic. Periston. Soluţie coloidală 4% de polivinil-pirolidonă (v.), în apă, tamponată şi sterilizată. Se păstrează nelimitat. înlocuitor de plasmă sanguină. Sin.: Kollidon, Sub-tosan. Perlă de borax. Perla care se obţine pe un fir de platină sau pe o baghetă âe oxid de magneziu, încălzind în flacără Na2B40? • • 10H2O. Perla de borax se colorează diferit, dacă este introdusă în diferite substanţe şi dacă este încălzită apoi din nou. Nu colorează perla de borax metalele alcaline şi cele alcalino-pămîntoase, Al, Hg, Sn, Ti, Si. în flacăra reducătoare, cuprul colorează perla în roşu, iar nichelul, în verde; în flacăra oxidantă, molibdenul colorează perla în galben; în flacăra oxidantă şi în cea reducătoare, Co dă culoare albastră, Cr-verde, Mn-violetă etc. Perlă de fosfat. Perla care se obţine pe un fir de platină sau pe o baghetă de oxid de magneziu, prin încălzirea în flacără a NaNH4HP04.4HaO. Se lucrează în acelaşi mod ca şi cu perla de borax şi, după coloraţia perlei, se identifică calitativ substanţa de* cercetat. Perlită. Constituent al oţelurilor. Amestec eutectoid de ferită şi cementită, format prin transformarea austenitei la temperatura de circa 700°. Oţelurile cu 0,87% C (oţeluri eutectoide) conţin perlită pură. Oţelurile hipo- şi hipereutectoide conţin, afară de perlită, şi ferită (respectiv cementită). Per-lita are o structură de obicei lamelarâ, mai dură decît cea cu structură globulară. Pentru oţeluri de calitate superioară este necesară o structură perlitică fină, regulată. Per Ion. Fibră sintetică obţinută prin poli-merizarea caprolactamei. Are d|° 1,14, se înmoaie la 170 — 180°, se topeşte la 215°. Prezintă o slabă higroscopicitate: absoarbe 3,5•••4,5% H20 la 21° şi 65% umiditate relativă (în aceleaşi condiţii lîna absoarbe 14—15% H20). Poate fi fiartă, însă este preferabilă spălarea la 40°—60°. Este atacată de fenoli, perboraţi, tricloretilenă, alcool benzilic, acizi minerali concentraţi. Este stabilă faţă de alcalii, alcooli, benzen, eter de petrol/eteri, acetonă, CC14. Petele pot fi îndepărtate prin albire cu o soluţie diluată de H202, alcalinizată, sau cu soluţii de hipocloriţi, urmată de clătire cu oţet diluat. — Este rezistentă la lumină; nu este inflamabilă. Se întrebuinţează pentru ciorapi; textile, plase pescăreşti, etc. Perlopal. Y. Dormison. Permanganat de argint. AgMn04. Gr. mol. 226,81. Pulbere brună închisă, cu reflexe Permanganat de bariu 506 metalice, sau cristale monoclinice, verzi. E puţin solubil în apă rece. Se descompune în apă caldă, în alcool. Oxidant puternic. Se obţine prin tratarea permanganatului de bariu cu sulfat de argint. E întrebuinţat în medicină, la confecţionarea măştilor contra gazelor şi drept catalizator în reacţiile de oxidare. Permanganat de bariu. Ba(Mn04)2. Gr. mol. 375,22. Cristale rombice, brune-verzi; e solubil în apă; d 3,37. Oxidant puternic. In prezenţa acidului sulfuric formează soluţii ale acidului permanganic, care nu se cunoaşte în stare liberă. E întrebuinţat ca dezinfectant şi la obţinerea altor perman-ganaţi. E toxic. Poate provoca aprinderi ale substanţelor organice. Permanganat de ealeiu. Ca(Mn04)2 . 5H20. Gr. mol. 368,02. Cristale prismatice, delic-vescente; e solubil în apă, în amoniac; se descompune în alcool; d 2,4. Substanţă foarte oxidantă. Se obţine prin oxidarea electrolitică a unui amestec de manganat de potasiu cu clorură de calciu. E întrebuinţat ca dezinfectant; în industria textilă; la sterilizarea apei; în dentistică. Periculos, poate provoca aprinderi în contact cu substanţe uşor oxidabile (substanţe organice etc.)/ Permanganat de potasiu. KMn04. Gr. mol. 158,03. Cristale violet închis, rombice; e solubil în apă, în ac. acetic glacial, în acetonă, alcool metilic; d 2,7; soluţiile sînt roşii-violete; cu H2S04 conc. se deshidratează, trecînd în anhidridă permanganică. Pe la 240° se descompune, degajînd oxigen. Se prepară prin oxidarea electrolitică a manganatului de potasiu. E întrebuinţat la albirea fibrelor textile, a pieilor, la vopsirea şi imprimarea fibrelor textile; mai este folosit ca oxidant în chimia analitică şi în medicină, ca antiseptic şi dezinfectant. Permanganat de sodiu. NaMn04. Gr. mol. 141,9. Cristale roşii, solubile în apă, delic-vescente. La cald se descompune. Se obţine topind Mn02 cu NaOH şi NaNOş, sub acţiunea oxidantă a Cl2. Are proprietăţi asemănătoare cu ale KMn04. Permanganat de zinc. Zn(Mn04)2 . 6H20. Gr. mol. (anhidru) 303,24. Cristale higrosco-pice verzi-brune sau roşu închis ; e foarte solubil în apă caldă; d 2,47. Se descompune în alcool, la aer şi la lumină. Oxidant puternic. Se obţine prin acţiunea permanganatului de bariu asupra unei soluţii concentrate de sulfat de zinc. E întrebuinţat în medicină, ca oxidant. Poate provoca —aprinderi; -------———--------—~--------— Permanganaţi. Sărurile acidului permanganic: HMn04. Se obţin tratînd manganaţii cu acizi; cei alcalini pot fi obţinuţi dizol- vînd manganaţii în acizi şi introducînd C02. în tehnică se obţin prin oxidarea electrolitică a soluţiei bazice de manganat. Astfel, ionul manganat se transformă aproape în întregime în ionul de permanganat. Permanganaţii sînt stabili; solubili în apă; roşii-violeţi; cu alcalii trec în man-ganaţi verzi. Oxidanţi. Permanganometrie. Parte a analizei volumetrice de oxido-reducere, în care se foloseşte ca reactiv o soluţie titrată de permanganat de potasiu. Titrarea se poate face în mediu acid, neutru sau alcalin, cea mai folosită fiind aceea în mediu puternic acid. Sin. Manganometrie. Permeabilitate. Capacitatea unei membrane sau a unui alt material de a permite sau nu trecerea prin ele a altor substanţe. Permeabilitate magnetică. Valoarea inducţiei magnetice pentru unitatea de cîmp magnetic, specifică substanţei date. Ea este dată de relaţia F=— ■ J g, d2 în care: p. este permeabilitatea magnetică a mediului (substanţa cercetată), m şi m' sînt masele magnetice de la poli; d este distanţa dintre poli (prin mediul cercetat); F — forţa magnetică dintre cei doi poli. Permeabilitate magnetică absolută. Mărime caracteristică a unui material: w. Inducţia magnetică locală B este egală cu produsul dintre intensitatea locală a cîmpului H, înmulţită cu w; deci: B—w • H. Permeabilitatea magnetică relativă este egală cu raportul dintre permeabilitatea magnetică absolută şi permeabilitatea magnetică absolută a vidului. Permeabilitatea membranelor. V. Membrane permeabile şi semipermeabile. Permidin. V. Captan. Permutit. Silicat dublu de aluminiu şi sodiu hidratat, obţinut prin topirea cuarţului cu caolin şi cu carbonat de sodiu sau cu sulfură de sodiu şi cu cărbune, şi tratat apoi cu apă; după granulare se transformă într-o masă poroasă albă-gălbuie. Pus în contact cu ape naturale dure (cu conţinut mare de calciu şi magneziu), fiind un schimbător de cationi, schimbă ionii de sodiu cu cantităţi echivalente de calciu, respectiv de magneziu, dedurizînd apa. După saturaţie cu ioni de calciu sau de magneziu, permutitul fiind tratat cu o soluţie de clorură de sodiu, schimbă ionii de calciu cu cei de sodiu şi astfel se regenerează; acest schimb de ioni poate fi repetat de mai multe ori. Pernoeton. V. Acid4>-s^-butiL5-ft-bromaliI-barbituric. Perowskit. Mineral, titanat de calciu, CaTiG3; cristalizează în sistemul cubic, în cristale 507 Peroxizi organici care sînt asemănătoare cu cele de leucit; d 5,5. Are culoare cenuşie pînă la neagră, cu luciu adamantin-metalic. E întrebuinţat la extragerea titanului. Peroxiborat de sodiu. NaB03. Gr. mol. 81,8. Cristale incolore, relativ puţin solubile în apă; solubile în baze. La 40° se descompune. în soluţie apoasă pune în libertate H202. E utilizat la albirea lînii, a mătăsii, a paielor şi ca dezinfectant. Peroxid de aeetil. CH3—CO—O-0—0C—CH3. Gr. mol. 118,09. Cristale incolore; e puţin solubil în apă caldă; solubil în alcool, eter; d 1,18; p*f*2imm 63°*> P-t* 30°. Explodează prin încălzire. Se păstrează şi se transportă ca o soluţie 25% în ftalat de metil. Prin încălzire în soluţie, formează radicalul metil liber. E întrebuinţat în sinteze organice, pentru iniţierea unor reacţii de polimeri-zare. Peroxid de bariu. Ba02. Gr. mol. 169,36. Pulbere albă-cenuşie; e insolubil în apă rece; se descompune în apă caldă; se descompune la 800°; e solubil în acizi diluaţi; d 4,96; p.t. 450°. Se obţine prin trecerea unui curent de oxigen sau de aer comprimat fără bioxid de carbon, peste un strat subţire de oxid de bariu fin măcinat, la 500°. E întrebuinţat la obţinerea H202; ca deco-lorant (pentru bumbac, grăsimi, uleiuri); în aluminotermie; ca dezinfectant. E toxic. Peroxid de benzoil. (C6H5—C0)202. Gr. mol. 242,22. E insolubil în apă; greu solubil în alcool rece; solubil în alcool cald, în eter, în benzen; p.t. 108°, cu descompunere; face explozie aproape de p.f. Se foloseşte mult, pe scară industrială, pentru iniţierea de reacţii de polimerizâre, în toate cazurile în care se cere un promotor solubil în solvenţi organici. Sin. Benzoilperoxid. Peroxid de terţ-butii'. (CH3)3C—0~0-^G(CH3)3. Gr. mol. 146,22. Lichid inflamabil; p.t. — 40°; P*f.2g4mm 80°. E solubil în dizolvanţi organici, în răşini monomere şi în polimeri; solubil în apă 0,01%. Peroxid de cadmiu. Se obţine tratînd Cd(OH)2 cu H202. Existenţa unei combinaţii cu formula Cd02 este încă discutabilă. în reacţia indicată se obţin o serie de produşi intermediari peroxidici, care nu au însă formula Cd02. Peroxid de calciu. Ca02. Gr. mol. 72,08. Substanţă albă, greu solubilă în apă; soluţiile au reacţie bazică, din cauza hidrolizei şi dau, în general, reacţiile apei oxigenate. La 275° se descompune. Prin reacţie cu a^L-dA~apă.-^xiganată-şi ^xurile~.«respective ale metalului. Peroxid de cesiu. Y. Oxizi de cesiu. Peroxid de dihidrocimen. Y. Ascaridol. Peroxid de etil. V. Etilperoxid. Peroxid de hidrogen. Y. Apă oxigenată. Peroxid de potasiu. K202. Gr. mol. 110,20. Masă amorfă, galbenă-portocalie; p.t.^ 400°; se descompune în apă, formînd H202 şi KOH. Oxidant puternic. Se obţine prin încălzirea superoxidului de potasiu: 2K02 -> -* K202H-02, sau prin oxidarea potasiului în oxigen. E întrebuinţat ca agent de albire; pentru îmbunătăţirea aerului din spaţii închise (submarine, măşti autorespiratoare etc.). Poate provoca aprinderi ale substanţelor uşor inflamabile (sulf, substanţe organice). Peroxid de sodiu. V. Oxizi de sodiu. Peroxidază. Enzimă din clasa redoxazelor (desmolazelor). Produce dehidrogenarea unor substanţe aromatice, care pot trece în chinone şi transmite H2 apei oxigenate. Grupa prostetică este, probabil, identică heminei din sînge. în general, enzime izolate din rădăcini, plante în creştere, lapte, în prezenţa H202 sau a altor „per“ compuşi, oxidează fenolii sau aminele o- şi p-sub-stituite. Peroxidicarbonaţi. Sărurile acidului percar-bonic, H2C206, care se formează la anod prin electroliza soluţiilor concentrate de carbonaţi. Se cunosc: peroxidicarbonatul de potasiu şi cel de rubidiu. K2C206 este albastru; Rb2C206 este incolor; sînt substanţe higroscopice. în stare anhidră sînt stabili. La încălzire, aceste săruri se transformă în carbonaţi, cu degajare de bioxid de carbon şi oxigen, iar la dizolvare hidro-lizează. Sînt utilizaţi ca oxidanţi. Peroximonocarbonaţi. Sărurile acizilor mono-percarbonici: H2C04 şi H2G05. Se obţin prin tratarea soluţiilor concentrate de carbonaţi cu H202. în soluţie hidrolizează cu formare de H202. Nu s-au putut obţine în stare solidă decît sărurile cîtorva metale. Peroxiuranaţi. Sărurile acizilor peroxiura-nici: H4U06 sau H2U05. K4U06. Gr. mol. 490,45. Substanţă galbenă-portocalie; în apă sau în acizi se descompune. Se mai cunoaşte: Na2U05-5H20. Gr* mol. 454,2. Cristale roşii, care se descompun în apă sau în acizi şi prin încălzire la 100°. Peroxizi. Oxizi derivaţi de la H202 (care este un peroxid de hidrogen), prin înlocuirea hidrogenilor cu metale sau cu radicali organici. Ca şi H202, peroxizii conţin gruparea peroxo—O —O—. Iau naştere tratînd H202 la rece, cu hidroxidul respectiv. La tratarea lor cu acizi tari sau cu apă multă, la rece, dau H202. Peroxizi organtei. Ccnrrbrnaţitorganice oxi-genate, în molecula cărora oxigenul apare legat sub forma grupei peroxo-(—O—O—). Cînd de unul dintre oxigenii grupării peroxo Perşii 508 se află legat un atom de hidrogen, produsul format se numeşte hidroperoxid şi are formula generală R—O —O—H. Dacă, însă, ambii oxigeni sînt legaţi de cîte un radical organic diferit, sau gruparea peroxo este fixată de doi atomi diferiţi ai aceleiaşi molecule organice, combinaţia rezultată se numeşte peroxid. Peroxizii pot fi reprezentaţi prin formula generală R—O—O—R'. Peroxizii sînt lichide neasociate, mult mai stabile decît hidroperoxizii; ei sînt agenţi Oxidanţi slabi. Perşii. Săpun de sodiu conţinînd perborat ca substanţă de albire. Perspex. Denumire engleză pentru polimeri-zate din metacrilat de metil. Persulfat de amoniu. (NH4)2S208. Gr. mol. 228,20. Cristale monoclinice, incolore, albe; e solubil în apă; d 1,98; se descompune la 120°. Oxidant puternic. Se obţine rin electroliza unei soluţii concentrate e sulfat de amoniu în acid sulfuric şi cristalizarea compusului format. E întrebuinţat ca oxidant, ca decolorant, în fotografie, în galvanoplastie, la dezodorizarea şi decolorarea uleiurilor; ca depolarizant în baterii, la fabricarea altor persulfaţi, în imprimeria şi în vopsitoria textilă. Persulfat de potasiu. K2S208. Gr. mol. 270,3. Cristale incolore, triclinice; e puţin solubil în apă; insolubil în alcool, eter. Se descompune sub 100°; d 2,48. E folosit ca oxidant. Persulfat de sodiu. Na2S208. Gr. mol. 238,1. Pulbere cristalină albă; e solubil în apă; insolubil în alcool, eter. Oxidant. Persulfaţi. Săruri ale acizilor persulfurici: H2S05 şi H2S208. Sînt folosiţi cu deosebire persulfaţii de potasiu saucei de amoniu, drept substanţe oxidante. La temperatura camerei, în stare uscată, sînt stabili; în apă hidrolizează. Sînt întrebuinţaţi în industria textilă, în vopsitorie, meâicină, fotografie, panificaţie etc. Pertan. Insecticid pe bază de l,l-dicloro-2,2-&is-(p-etilfenil)-etan pentru distrugerea insectelor dăunătoare în pomicultură şi legum icul tură. Pertinax. Stratificat din răşini fenolice şi hîrtie. Peruscabin. V. Benzoat de benzii. Pervitină. Y. (+)-Desoxiefedrină. HC1. Pesticid. Produs chimic (amestecat sau nu cu alte substanţe), folosit ca insecticid, fungicid, erbicicf, rodenticid etc., pentru recoltelor, pentru protecţia materialelor şi a produselor stocate, cum şi pentru combaterea agenţilor de răspîndire a bolilor umane şi animale (cu excepţia medicamentelor). Pestox III. Insecticid pe bază de bi-dimetil-amino-fosfat, care se hidrolizează repede în seva plantelor, dînd compuşi inactivi; toxic pentru om. Pestox 66. Insecticid sistemic pe bază de octometil-pirofosforamidă. Petrochimie. Ansamblul proceselor tehnologice prin care, în mod economic, se pot obţine produse chimice, plecînd de la ţiţei şi de la derivatele lui sau gaze naturale ca materie primă. Petrol. V. Ţiţei. Petrol lampant. Fracţiune obţinută la distilarea primară a ţiţeiului, servind la iluminat şi la încălzit; d\Q circa 0,835; disti-laţia circa 180—315°; inflamabilitatea cu aparatul Abel-Pensky minimum 35°. Petrolatum. Termen folosit în industrie cu accepţii diferite; în general, parafină moale. Produs obţinut din reziduuri de ţiţei; subprodus la rafinarea uleiurilor lubrifiante. E constituit din hidrocarburi parafinice C16—C32 (ramificate în mare măsură). Are culoare slab gălbuie; e gelatinos; semisolid; amorf; translucid; e solubil în cloroform, eter, benzen, benzină; insolubil în apă; d 0,815—0,880; p.t. 35 — 80°. întrebuinţări: materie primă pentru cracare, oxidare, cu obţinerea acizilor graşi, a unor produse farmaceutice, creme etc. Petzit. Mineral. (Ag, Au)2Te. Cristale cubice, cu luciu metalic şi culoare cenuşie, neagră; durit. 2,5 — 3; d 8,7 — 9. pH. Logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei în ioni H+: PH= -lg [H+] sau pH=lg -L-" [H J j^H-ul are valori cuprinse între 0 şi 14. în funcţie de valorile pH-ului, se poate caracteriza reacţia unui mediu: valoarea 7 corespunde unui mediu cu reacţie neutră, valorile <7 corespund unui mediu cu reacţie acidă, iar valorile >7, unui mediu cu reacţie bazică. pH-ul se poate determina colori-metric sau electrometrie. Determinarea colorimetrică se face cu ajutorul indicatorilor adăugaţi în soluţie sau cu ajutorul hîrtiilor indicatoare. Determinarea electrometrică se face prin măsurarea forţei electromotoare a unei pile de concentraţie, formată din doi electrozi de H sau folosind o pilă cu un singur eiectruu ut? n şi un eiecTJruu ue caiumei, al cărui potenţial de electrod a fost stabilit o dată pentru totdeauna, în raport cu electrodul normal de H. 509 Pigmenţi luminescenţi Phasină. Aglutinină toxică din soia sau din alte specii de fasole. Se presupune că ar fi un alcaloid. Pulbere albă, amorfă. Soluţia 1% are o puternică acţiune aglu-tinantă asupra hematiilor. Este distrusă prin fierbere. Phemerol. Clorură de p-terţiar-octil-fenil--dietoxi-dimetil-benzil-amoniu. Agent activ de suprafaţă cationic, folosit ca dezinfectant. pH-Metru. Aparat pentru determinarea pe cale electrometrică a ^>H-ului. Phygon. Fungicid pe bază de 2,3-diclor-l,4-nafto -chinonă, mai eficace decît zeama bor-doleză, - în combaterea manei cartofului (Phytopktora). Phygon XL cu 50% substanţă activă se numeşte şi dichlon. Piatra iadului. V. Azotat de argint. Piatră aeră. V. Alaun de potasiu. Piatră de var. V. Carbonat de calciu. Piatră ponce. Masă tare, aspră, poroasă; cenuşă sau pulbere vulcanică. Conţine silicaţi complecşi de Al, K şi Na. E insolubilă în apă; stabilă faţă de acizi. Abraziv; e folosit la lustruirea* metalelor; izolant de incendiu; purtător de catalizatori. Piatră vînătă. Y. Sulfat de cupru. Piceină. C14H1807. Gr. mol. 298,28. p-Hidro-xiaeetofenonă-jâ-glucozidă. Glucozidă din ace şi din muguri de Picea excelsa, Pinus picea, coajă deSalix nigra etc.; p.t. 195— 196° (anhidru); [a]|f —88°. E solubilă în apă la 15° 1:50, în apă la 100° 1:1, în alcool la 15° 1:650, în alcool absolut 1:40; insolubilă în eter, cloroform. Picen. C22H14. Gr. mol. 278,33. 3,4-Benz-crisen. Hidrocarbură policiclică cu cinci inele condensate angular. Se găseşte în gudroanele de la distilarea cărbunilor şi în reziduurile de la cracarea fracţiunilor petroliere grele. Sintetic: din ac. colic, prin dehidrogenare cu Se. Foiţe cu fluores-cenţă albăstruie; p.t. 364°; p.f. 518—520°. E puţin solubil în benzen, în cloroform, ac. acetic glacial; e puţin mai mult solubil în cumen. Picnometru. Instrument pentru determinarea densităţii corpurilor lichide şi solide. Pico-. Prefix care indică a trilioana parte: IO"12 . Are simbolul p. De exemplu: lpg== = 1 picogram=10"12 g; etc. oc-Pieolină. V. Metilpiridină. p-Pieolină. V. Metilpiridină. y-Picolină. Y. Metilpiridină. Pieramidă. Y. 2,4,6-Trinitroanilină. Picrilnitrometilamină. V. Nitramină. Picroerocină. G16H2607. Gr. mol. 330,37. Glucozidă cu gust amar; se găseşte în stigmatele florilor de Crocus sativus L. Cristale; p.t. 154—156°; [a]D —50° (în apă). E solubilă în apă, alcool, cloroform, eter; insolubilă în benzen, eter de petrol. Sub acţiunea acizilor se desface în safranal şi D-glucoză. Pieliţă. Produs format de suprafaţa vopselelor în timpul depozitării lor, prin oxida-rea şi polimerizarea stratului superficial (conţine în special linoxină). Se îndepărtează în mod obligatoriu, cu atenţie, înainte de vopsire. Se evită prin utilizarea unui strat subţire de solvent greu sau de ulei crud, turnat cu atenţie pe suprafaţa vopselei depozitate. Pietre preţioase. Substanţe care se găsesc în natură în cantităţi foarte mici şi care au strălucire, transparenţă şi duritate mari. Cînd aceste proprietăţi sînt mai puţin nete sau cînd aceste substanţe se găsesc în cantităţi mai mari în natură, se numesc pietre semipreţioase. Dintre pietrele preţioase menţionăm: diamantul, smaraldul, rubinul, safirul, opalul şi topazul, iar dintre pietrele semipreţioase: corindonul, topazul oriental, smaraldul oriental, crisoberilul, spinelii, turcoaza, turmalinul, ametistul, citrinul, crisoprazul, lapislazuli etc. Piez. Unitate de măsură pentru presiune în sistemul MTS, definit ca presiunea pe care o exercită o forţă de un sten pe un metru pătrat. Are simbolul pz. Piezoelectrieitate. Proprietatea cristalelor anizotrope de a se polariza prin variaţiile presiunii. Un capăt al cristalului se încarcă pozitiv iar celălalt capăt negativ. Pigmenţi. Substanţe colorate, în general minerale, care, amestecate cu un lichid în care rămîn în suspensie, sînt folosite drept coloranţi; lichidul poate fi ulei sicativ, apă, o soluţie de cazeină în apă sau de clei, o soluţie de răşină naturală sau sintetică etc. După aplicarea pe obiecte solvenţii se evaporă (apa sau solvenţii volatili în cazul răşinilor), iar uleiul se întăreşte prin sicativare şi se obţine un strat colorat continuu. Pigmenţi biliari. Substanţe colorate (bili-verdină, bilirubină, urobilină etc.), care iau naştere în organismul animal prin degradarea oxidativă a hemoglobinei. Constituenţi ai bilei. Locul de formare a lor este sistemul reticulo-endotelial (în special măduva oaselor), iar locul de localizare, vezica biliară. La bolnavii de icter, bilirubină se acumulează în sînge şi în ţesuturi, dînd pielii, ochilor şi urinei o culoare galbenă caracteristică. ~ -Pigmenţi luminescenţi. Pigmenţi care dau, împreună cu soluţii de răşini perfect incolore (răşini de ciclohexanonă), vopsele luminescente pentru marcarea drumurilor Pigmenţi minerali 510 şi a diviziunilor de pe cadrane de ceasornic, de busolă etc. Pot fi cu acţiune temporară (sulfuri de Zn, Ga, Sr, Ba, Gd, impurificate cu urme de indiu, galiu, germaniu şi activate cu cantităţi mici de Cu, Bi, Mn, Ag, introduse în reţeaua lor cristalină) sau cu acţiune permanentă (ZnS activată cu radiu sau cu tor iu). Pigmenţi minerali. Pigmenţi anorganici care pot fi acromatici (albi, negri, cenuşii), care nu absorb razele solare selectiv, sau cromatici. Pigmenţii cei mai importanţi sînt: albi — alb de plumb, alb de zinc, bioxid de titan, litopon; cenuşii — bronzul de aluminiu, griul de zinc; negri — negrul de fum, oxidul negru de fier; pe bază de crom — galbenul, portocaliul şi roşul de crom, verdele de crom; galbenul şi verdele de zinc; roşul de molibden; pe bază de cadmiu şi mercur — galbenul şi roşul de cadmiu, einabrul; pe bază de oxid de fier — oxizii galben, roşu, maro şi negru de fier; miniul de plumb şi cian-amida de plumb; albastrul-verde şi violetul de cobalt; verdele de Paris şi verdele de cupru; ultramarinul; albastrul de Berlin sau de Prusia; etc. Pigmenţi termoîori. Pigmenţi care îşi schimbă culoarea la anumite temperaturi, utilizaţi în vopselele indicatoare de temperatură. Pot fi reversibili (HgJ2*AgJ la 45° trece din galben închis în brun închis; CoJ2-•2C6H12I\410H2O trece la 50° în roz, verde etc.) sau ireversibili [(NH4)3P04*12Mo03 trece la 160° din galben în negru, Co3(P04'2-■8H 02 trece la 140° din roz în albastru deschis] Se utilizează în puncte în care este dificilă măsurarea temperaturiiţ (lagăre, izolaţii etc. Pigmenţi tip. V. Lithol. Pilă atomieă. Instalaţie folosită pentru realizarea unor reacţii nucleare în lanţ. V. Reactor nuclear. Pilă Daniel. Pilă electrică constituită din două părţi despărţite printr-un perete poros. Catodul este* de cupru, cufundat în soluţie de CuS04, iar anodul, din zinc, cufundat în soluţie de ZnS04. Tensiunea electromotoare a pilei Daniel este de 1,08 V. Pilă de concentraţie. Pilă electrică cu doi electrozi, constituiţi din acelaşi metal, introduşi în două soluţii de concentraţii diferite, care au ioni comuni cu electrozii şi care sînt despărţite printr-un perete permeabil pentru curentul electric. Tensiunii electromotoare E a pilei i se poate aplica ecuaţia lui Nernst: în care: R este constanta gazelor; T — temperatura absolută; n — valenţa ionilor; F — constanta lui Faraday; ct şi c2 — concentraţiile soluţiilor în care sînt introduşi electrozii. Pilă de gaz. Pilă electrică formată din doi electrozi cu gaz, cufundaţi într-o soluţie care conţine ioni ai gazului din electrod. Pilă de oxido-reducere. Pilă electrică în care producerea tensiunii electromotoare este datorită unei reacţii de oxido-reducere. Pilă electrică. Dispozitiv în care, în urma unei reacţii chimice, se produce o tensiune electromotoare. Pilele sînt reversibile şi ireversibile. Pilele electrice pot fi constituite din doi electrozi diferiţi, introduşi într-o aceeaşi soluţie de electrolit sau în soluţii diferite de electroliţi; ele mai pot fi constituite cu electrozi făcuţi din acelaşi metal, introduşi în două*soluţii de electroliţi diferiţi sau în soluţii de concentraţii diferite. Sin. Pilă galvanică, Element galvanic. Pilă galvanică. V. Pilă electrică. Piloearpină. CnH16N202. Gr. mol. 208,25. A fost izolată din frunze de diferite specii de Pilocarpus. Ulei sau cristale; p.t. 34°; p.f.5mm260°; [a]jD + 106°; e solubilă în apă, în alcool, în cloroform; puţin solubilă în eter, benzen. Baza. HC1. Gr. mol. 244,72. Cristale higroscopice; p.t. 195 — 198° (204 — 205°); e solubilă în apă 1:0,3, alcool 1:3. Baza. HN03. Gr. mol. 271,27. Cristale incolore; p.t. 170 — 173° (174-178°); [a]D4-77° la 83° (apă). E solubilă în apă 1:4, alcool 1:75; insolubilă în cloroform, eter. Medicament: miotic, în glaucom. Antidot pentru atropină. Pinacianol. C25H25N2J. Gr. mol. 480,39. Cristale albe-verzui, cu luciu metalic; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în piridină; p.t. 276 — 278°. E întrebuinţat în fotografie, ca sensibilizator pentru emulsii pancromatice. Sin. Roşu sensitol. Pinacianoli. Y. Carbocianine. Pinacol. C6H1402. Gr. mol. 118,17. 2,3-Di-metil-2,3-butandiol. Se obţine prin reducerea acetonei. H exah’idrat: p.t. 45,4°; d15 0,967. Anhidru: ace; p.t. 41,1°; p.f. 174,4°; e foarte solubil în apă ia 100°, în alcool, în eter; puţin solubil în apă rece, în CS2. Sin.: Tetrametiletilen-glicol, Pinaconă. Pinacolină. C6H120. Gr. mol. 100,16. 3,3-Dimetil-2-butanonă. Lichid cu miros de mentă; p. solid. —52,5°; p.f. 106,2°; antrenabil cu vapori. E solubil în apă 2,5%, în alcool, eter, acetonă. Se obţine sintetic prin transpoziţia pinacolinică a pinacolului. Sin. Pinacolonă. Pinaeolonă. V. Pinacolină. Pinaconă. V. Pinacol. 511 Pirazolină Pinan. C10H1Ş. Gr. mol. 138,24. Monoter-penoidă biciclică, saturată. Se prezintă sub formele: Forma (+), a-pinan: p. f-762mm166-166>5°; 4°0<8560; ^1,4630; [a]^+22,83°. Forma (—), p-pinan: p. f-748 mm167-5-168°; 4°°>8567; 40!-4805; [a]^ —19,84°. Forma(±), pinan inactiv, pinocamfan; p.f. 164,5—165°; df° 0,8551; 4° 1,4609. Pinaverdol. Y. Homocol. Piuen. CioHie- Gr. mol. 136,23. Monoter-penoidă biciclică nesaturată, cu o dublă legătură în moleculă: Prezintă izomerii: a-Pinen. Constituent al uleiurilor eterice de conifere. F o r m a( + ) (australen): p.t. -50°; p.f. 155-156°; p.f.10mm 47-50*; d\l 0,862; ti^51,4685; [a]D-f 48,3°. Forma (—) (firpen, terebenten): p.f. 155 —156°, d20 0,8595; 1,47299; [a]D -47,2°. Forma (d=): ulei incolor; p.f. 156,2°; d\° 0,8582; n|)0 1,4658. p-Pinen. Constituent a numeroase uleiuri eterice şi în special al uleiului de terebentină; p.f. 163—164°; d22 0,8677; n1,4749; [a]f)0-22o. Sin.:Nopi-nen, Pseudopinen. Pintă. Unitatea de măsură pentru volum, folosită în Anglia şi în SUA. 1 pintă S.U.A. = 0,473 1; 1 pintă Anglia= 0,568 1. Pioeianină. C18H12N20. Gr. mol. 212,24. Substanţă izolată din culturi de Pseudo-monas aeruginosa,-pyocyanea. Sinteza prin metilare cu dimetilsulfat a a-hidroxifena-zinei şi alcalinizare. Ace albastru închis; p.t. 133°. E solubilă în cloroform, în fenol, în nitrobenzen, în apă caldă. Pion. Particulă elementară, încărcată pozitiv, negativ sau neutră, a cărei sarcină electrică este egală, respectiv, cu a pozitro-nului, electronului sau zero. Masa sa este de—280 > decît masa electronului. Are simbolul: 7r(7r+,7r,7i;0). Sin. Mezon n. Y. şi Mezon, Particule elementare. Piperazină. Gr. mol. 86,14. Hexahidropi-razină. Cristale; p.t. 106°; H2C—CH2—NH P f-146°- Bază puternică, I I higroscopică; absoarbe HN—CH2—CH2 CO? din aer; e foarte solubilă în apă, glicoli; solubilă în alcool; insolubilă în eter. Se obţine sintetic din NH3, alcool şi dicloretan; prin reducerea pirazinei cu Na+alcool. Medicament folosit în gută; antihelmintic. Sin. Dietilendiamină. benzen, cloroform. Dă săruri cu acizii. A fost izolată din piper. Se obţine sintetic prin reducerea catalitică a piridinei; formează săruri complexe cu metale grele. E folosită ca intermediar în sinteze organice. Sin. Hexahidropiridină. 1- Piperidino - 2, 3 - propandiol- difeniluretaii. HCl. Y. Diotan. HC1. 2- Piperidinoetil - 4 - propoxifenilcetona. HC1. Y. Falicaină. Piperină. C17H1903N. Gr. mol. 285,33. Piperidida acidului piperic. Alcaloidul din piper. Cristale din benzen-ligroină; p.t. 129,5°; e solubilă în ac. acetic, în alcool, în eter, cloroform, benzen; gust usturător. Cu KOH piperidină+ac. piperic. Piperonal. V. Heliotropină . Piramidon. V. Amidopirină. Piran. Combinaţie heterociclică cu şase atomi în moleculă, heteroatomul fiind oxigenul, care se poate prezenta în două forme a- şi y-: CH—CH2 CH=CH CH^ X0 ; CH ^ X0 XCH=CH/ XCH=CH/ a-Piran y-Piran şi care pînă în prezent nu se cunosc decît sub formă de derivaţi. Piranoze. Forme izomere ale monozaharidelor, conţinînd un heterociclu de 6 atomi (similar piranului), determinat de o punte oxi-dică între CA şi C5 la aldoze sau C2 şi C6 la cetoze. Pirargirit. Ag3SbS3. Mineral, sulfoantimo-niură de argint. Cristalizează în sistemul hexagonal, în cristale de culoare roşie-carmin, cenuşie-roşcată, sau cenuşie-negri-cioasă, cu luciu adamantin semimetalic, cu spărtura concoidală, cu urmă roşie-albăstruie; d 5,8; durit. 2,5. Se găseşte în filoane hidrotermale, cum şi în zone de cimentare, în mase compacte sau în dendrite. E un minereu de argint foarte important. Pirazină. Y. D iaz ine. Pirazol. Gr. mol. 68,08. Combinaţie heterociclică cu caracter aromatic, GH-—CH derivînd formal de la pirol, CH N P1™ inl°cu^rea unu^ /CH cu \ / N. Cristalizează în ace din NH eter; p.t. 70°; p.f. 186-188°; e solubil în apă, în alcool, în eter, benzen. De la pirazol derivă numeroase medicamente şi materii colorante. Sin. 1,2-Diazol. Piperidină. Gr. H2C—NH—CH2 mol. 85,15. Lichid; p.t. ----9P;.p,f,10»2;d|°0,862-2; 4° 1,4534. Miscibilă cu apa. E solubilă în alcool, Pirazolină. ~QH—=4U- CH2—ch/ Gr. NH mol. 70,09. Combinaţie heterociclică rezultată prin Tudrogenarea pirazolului. Lichid; p.f. 144°; e solubilă în apă, în alcool; greu Pirazolone 512 solubilă în eter. Este o bază mai puternică decît pirazolul. Sin. Dihidropirazol. Pirazolone. Clasă de combinaţii organice, care conţin în moleculă o grupare cetonică, derivate* din pirazol. Din clasa pirazolo-nelor fac parte antipirina şi piramidonul, medicamente foarte mult întrebuinţate ca antitermice. Piren. Gr. mol. 202,24. Hidrocarbură aromatică policiclică cu 4 inele conden-, 9 sate compact. Cristale incolore, 8/yo albe, fluorescente; e insolubil în 7/\/^1 apă; puţin solubil în alcool; so-gll II Io Iubii în eter, benzen, toluen, X|fN|f Xilen> p,t- 156°’ P-f-6Omm260°; p.f. 76omm 394°. Este conţinut, împreună cu crisenul, în distilatul obţinut peste 360° la distilarea gu-droanelor cărbunilor de pămînt. Se poate obţine şi prin pirogenarea aeetilenei. E folosit ca intermediar la fabricarea coloranţilor (oxazine, pirantronă etc.). Piretrină I. C2iH30O3. Gr. mol. 330,345. Lichid incolor, de consistenţa glicerinei, cu miros slab; p.f. 145—155°; e insolubilă în apă; solubilă în solvenţi organici, des-compunîndu-se uşor la lumină, la aer şi la umiditate. Principiu activ din flori de Pyrethrum, împreună cu piretrină II. Insecticid de contact foarte activ asupra insectelor, mai puţin toxic pentru animale cu sînge cald. Piretrină II. C21H30O5. Gr. mol. 362,345. Lichid incolor, uleios, foarte vîscos, nevolatil, descompunîndu-se uşor la căldură; e insolubil în apă; solubil în solvenţi organici. Principiu activ din flori de Pyrethrum, împreună cu piretrină I. Insecticid foarte eficace, puţin toxic pentru animale cu sînge cald. Piretru. Insecticid de contact obţinut din flori de Pyrethrum cinerariae folium, P. roseum cu un conţinut de 0,416% substanţe active: piretrină I şi II. Se foloseşte sub formă de pulbere de suspensie sau de extracte de piretru. Piridazină. V. Diazine. p-Piridilbenzen. V. 3-Fenilpiridină. Piridili. — C5H4N. Radicali monovalenţi (a, Ş, y)» derivaţi de la piridină, prin eliminarea unui atom de hidrogen. Piridină. Gr. mol. 79,1. Combinaţie hetero-ciclică, cu caracter*aromatic, CH heteroatomul fiind N. Afbsi Hu ^CH izolată din gudroane de căr I ii bune. Lichid incolor, infla- HC ,CH mabil, cu miros caracteristic; p. solid. —42°; p.f. H5-116°; df 0,978; ref>°l,5102. Azeotropul cu apa: p.f. 92 — 93° (1 mol la 3 mol apă). E antrenabilă cu vapori. E miscibilă cu apa, cu alcoolul, cu eterul, cu uleiuri; bază puternică, dînd săruri cu acizii. Intermediar în sinteze organice. Dizolvant pentru săruri minerale anhidre. Piridiniu, compuşi cuaternari de^ . Agenţi activi de suprafaţă, cationici. Sînt fie sulfaţi, cloruri, sau acetaţi ai alchil-piridinei, obţinuţi prin condensarea unei cloruri de alchil cu lanţuri de 12—18 atomi de carbon cu piridină, de tipul (\__/N+—R) S04H-folosiţi în vopsitoria textilă sau ca dezin-fectanţi; fie cloruri sau acetaţi ai unor produşi rezultaţi din condensarea unor esteri clorometilici ai alcoolilor graşi cu piridină, de tipul .(^3N+-CH2-°R> c1' folosiţi ca agenţi de impermeabilizare în industria textilă. Piridone. C5H5NO. Gr. mol. 95,10. Hidroxi-piridine. După poziţia grupei —OH se deosebesc izomerii a, j3 si y. Izomerul a: p.t. 106—107°; p.f. 280-281°; ace; e solubil în apă, alcool, eter. Izomerul p: p.t. 129°; ace; e solubil în apă, alcool, puţin solubil în benzen. Izomerul y (anhidru): p.t. 148,5°; p.f. 350°. Cristale monoclinice (1 mol apă de cristalizare); e solubil în apă, în alcool; puţin solubil în cloroform; insolubil în eter, benzen. Prezintă două forme tautomere, cu caracter fenolic, amfotere; se nitrează şi sulfo-nează uşor, cuplează cu compuşi diazoici. Vitamina B6 conţine în structura sa un nucleu p-hidroxipiridinic. Piridoxal.HCI. C8H9N03*HC1. Gr. mol. 203,63. Clorhidrat de 3-hidroxi-5-(hidroximetil)-2--metil-izonicotinaldehidă. Cristale rombice; p.t. ^ 165° (cu descompunere); e solubil în apă (1:2), în alcool (1,7 g/100 ml). Prin reducere cu H2 în prezenţă de nichel Raney şi la presiunea de 2 — 3 at trece în clorhidratul piridoxinei. Piridoxalul (baza) se obţine prin oxidarea cu KMn04 a piridoxinei. Piridoxal, fosfat de~ • V. Codecarboxilază. Piridoxină. V. Adermină. Pirimidină. V. Diazine. Pirită. FeS2. Cristale galbene, cubice, cu luciu metalic; se află ca mineral accesoriu în roci eruptive, sedimentare şi şisturi cristaline; d 4,9—5,1; durit. 6—6,5. E folosită la obţinerea H2S04. Pirocarbonat de dietil. C2H500C-0-C00C2H5. Gr. mol. 162,14. Esterul dietilic al acidului pirocarbonic (ipotetic). Lichid incolor cu miros eteric; e inso-lubil lh apă, solubil în alcobT, ^ ^eToha, în acetat de etil, în solvenţi aromatici; p.f.8mm 73-74°; d20 1,119. La — 100°se 513 Pirone decarboxilează, formînd carbonat de dietil şi C02. în apă hidrolizează, formînd C02 şi alcool; hidroliza atinge ^95% după 4 ore şi este completă după 24 de ore. Pirocarbonatul de dietil constituie un tip nou de conservant al produselor alimentare, fiind eficace contra drojdiilor (în special), a bacteriilor şi a mucegaiurilor. Produsele tratate cu pirocarbonat de dietil nu-şi schimbă mirosul, gustul şi culoarea. Se foloseşte în doze de 5—30 mg/1 (pentru băuturi, în special: sucuri de fructe, vinuri, fimonade). Este, de fapt, un produs bacte-riostatic, nu bactericid. Nu prezintă toxicitate pentru organismul uman. Sin. Dietil-pirocarbonat. Pirocateehină. G6H602. Gr. mol. IIOyM. 1,2-Dihidroxibenzen. Cristale; p.t. 105°; p.f. 245,5°; p.f.20 mm 1^4°; d 1,344; sublimează. E antrenabilă cu vapori; e solubilă în apă 1:3, în alcool, benzen, cloroform, eter, alcalii diluate. Se obţine sintetic din aldehidă salicilică, oxidată cu H202; din guaiacol şi HBr, sau din o-clorfenol prin topire alcalină. Colorant pentru blănuri; în fotografie; reactiv. Sin.: Pirocate-chol, Acid pirocateehinic, Ortodifenol, Orto-dihidroxibenzen. Pirofor. Material fin divizat, care se aprinde în contact cu aerul: Fe, Co, Ni, metal mixt etc., în stare de diviziune înaintată. Pirofosîat de tetraetil. V. Tetraetilpirofosfat. Pirofosfaţi. Săruri ale acidului pirofosforie H4P207. Se cunosc pirofosfaţi neutri, Me4P207, şi biacizi, Me2H2P207. Sînt săruri stabile, care, tratate cu acizi minerali la cald, trec în fosfaţi. Sărurile acide sînt solubile în apă, iar soluţiile lor au reacţie slab acidă; dintre sărurile neutre sînt solubile numai cele alcaline, soluţiile avînd o reacţie slab alcalină. Iau naştere prin încălzirea fosfaţilor secundari. Piro-fosfatul de magneziu este insolubil şi cu ajutorul lui se determină atît fosforul, cît şi magneziul. Pirogalol. C6H603. Gr. mol. 126,05. 1,2,3-Trihidroxibenzen. Cristale albe, inodore; p.t. 131-133°; p.f. 309°; d 1,45. E solubil în apă 1:1,7, în alcool 1:1,3; în eter 1:1,6; puţin solubil în benzen, în cloroform. Se obţine din ac. galic încălzit cu apă, în autoclavă, la 200°. Se păstrează închis ermetic şi la întuneric. E toxic. Develo-pant în fotografie, mordant pentru lemn, colorant pentru piei; intermediar pentru coloranţi etc. Sin. Acid pirogalic. Pirogenare. Transformare sau reacţie chi-mică--acceler-ataprin-Tompera-turTrotativ înalte, de obicei peste 500°. Pirognostie. Metodă de analiză calitativă a unei substanţe chimice (compus chimic, element, mineral), cu ajutorul flăcării şi al suflătorului. Identificarea se face prin culoarea caracteristică a flăcării, a perlei de borax sau fosfat, prin coloraţiile obţinute pe cărbune de lemn. Pirol. Gr. mol. 67,09. Compus heterociclic, up ^ izolat din gudroane de căr-HC, CH bune sau de oase. Lichid HC CH cu m*ros ^ cloroform; p.f. VNH/ 130-131°; df 0,9691; nf,0 1,5085; e puţin solubil în apă; foarte solubil în alcool, benzen, eter; insolubil în alcalii diluate. Polimerizează sub acţiunea acizilor. Pirol-3-aldfiridă. V. 2-Formilpirol. Pirolidină. Gr. mol. 71,12. Tetrahidropirol. tt r_______cjj A fost izolată din tutun, 2! j 2 din frunze de morcov. Sin- H2C CH2 teza se ^ace prin reducerea ^NH^ pirolului. Lichid incolor, cu miros amoniacal; fumegă; e o baza puternică; p.f. 88,5—89,9; df2*5 0,852; n^ 1,427; miscibilă cu apa; solubilă în alcool, eter, cloroform. a-Pirolidonă. Gr. mol. 85,10. Lactama aci-dului y-fiiminobutiric. Are H2C—CO p.t. 24,5°; p.f. 245°. Se nNH obţine din y-butirolactonă H. C—CH ^ cu NH3 lichid, la 200° şi 2 2 200 at. E solubilă în apă, alcool, eter, cloroform, benzen. Piroliză. Proces de descompunere termică. Exemple: piroliză huilei pentru obţinerea cocsului; cracarea termică a petrolului sau fracţiunilor de petrol etc. Piroluzit. Oxid natural de Mn: MnOă. Se găseşte în mase corfipacte criptocristaline, radiare, în zona de oxidaţie a zăcămintelor de fier şi de mangan; are aspect metalic, opac; culoare albă-cenuşie; întunecată sau neagră. Minereu de mangan cu — 63% Mn. Pirometru. Instrument pentru măsurarea temperaturilor înalte, de obicei a temperaturilor mai înalte decît cele indicate de termometrul cu mercur. Se deosebesc: pirometru cu termocuplu, pirometru optic, pirometru cu rezistenţă electrică etc. Piromorfit. PbQ[Cl(P04)3]. Clorofosfat de Pb. Cristale verzi, galbene sau brune, hexagonale, cu luciu gras; d 7; durit. 3,5. Pirone. Compuşi heterociclici cu inel de şase atomi, heteroatomul fiind O. Derivă de la pirani prin înlocuirea grupei CH2 cu grupa carbonil. C5H402. Gr. mol. 96,08. H C ___________—...............-------------------- Se cunosc: a-Pirona. j jf . Lichid 0=C CH X0X 33 — Dicţionar de chimie Pirosoli 514 incolor; p.t. 5°; p.f. 206°. Se prepară prin decarboxilarea acidului cumalinic. Sin. Gumalină. O y-Pironă. Cristale; p.t. HC CH 32°; p.f. 215°. Se obţine prin distilarea uscată a acidului chelidonic. Nu există p-Pirona. Pirosoli. Soluri formate de metale în sărurile lor topite (mai ales cloruri). Exemplu: plumbul se dizolvă coloidal în clorură de plumb topită. Pirosulfat de sodiu. Na2S207. Gr. mol. 222,1. Cristale albe, delicvescente; e solubil în apă; p.t. 400,9°; la 460° se descompune; d 2,66. Pirosulfaţi. Sărurile acidului pirosulfuric H2S207 (acid încă necunoscut). Se obţin prin încălzirea sulfaţilor acizi alcalini peste punctul lor de topire. Prin dizolvare în apă, pirosulfaţii trec din nou în sulfaţi acizi. Pirosulfit de potasiu. K2S205. Gr. mol. 222,31. Denumire comercială (improprie): metabisulfit de potasiu. Plăci incolore, monoclinice; e puţin solubil în apă, în alcool. La cald se * descompune; d 2,3. E folosit în vinificaţie; în anumite concentraţii, pirosulfitul* serveşte la decantarea mustului şi împiedică dezvoltarea unor microorganisme, nedorite, în procesul de fermentaţie. Pirosulfit de sodiu. Na2S205. Gr. mol. 190,1. Denumire comercială (improprie): metabisulfit de Na. Prisme incolore; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter; se descompune pe la 150°; dl,48. E folosit în vinificaţie. Pirosulfiţi. Sărurile ac. H2S2C>5, necunoscut în stare liberă. Se obţin prin încălzirea sulfiţilor alcalini. în soluţie apoasă diluată, pirosulfiţii trec din nou în sulfiţi. Sin. Metabisulfiţi. Pirotină. FeS. Mineral. Cristale hexagonale, opace, cu luciu metalic, culoare brună sau neagră-cenuşie; d 4,6; duriţ. 4. =. Pirovanadaţi. Sărurile acidului ipotetic, pirovanadic: H4V2Q7. Se pot obţine topind V205 cu hidroxizi alcalini sau cu oxizi metalici. La cald, trec în metavanadaţi. Piroxeni. Metasilicaţi, mai ales calco-mag-nezieni, cu sau fără aluminiu, fier şi titan. Se cunosc: augitul, jadeitul, spodumenul —care cristalizează mono clinic, iar enstati-tul, hiperstenul cristalizează •’ ortoroftibic. Piroxilină. Produs obţinut prin tratarea unor materiale celulozice uscate (bumbac, hîrtie, lemn etc.) cu un amestec de HNOs şi HgSO, concentraţi. Piroxilină, impropriu numită nitroceluloză, este un amestec de esteri nitrici ai celulozei, cu 11,5% N. Se foloseşte la fabricarea explozivilor, a lacurilor, a filmelor, a mătăsii artificiale, a colodiului etc. Pivalonă. V. Hexametilacetonă. P-înveliş. Al şaselea înveliş de electroni din jurul nucleului, conţinînd electroni cu numărul cuantic principal 6. învelişul P începe cu elementul cesiu (nr. at. 55), care are un electron pe învelişul P. învelişul P nu ajunge să fie completat cu creşterea numărului atomic al elementelor, chiar dacă se consideră şi elementele trans-uranice. Pentru elementele cu numărul atomic mai mare decît 55, numărul de electroni în învelişul P nu creşte consecutiv, ci plusul de electroni este aşezat, fie în învelişul N, fie în învelişul O. sau în învelişul Q. Pladmin. V. Paludrină. Plagioelazi. Feldspaţi calco-sodici, formaţi ; mai ales din amestecuri de anortit şi albit. : Cristale triclinice. Cei mai importanţi sînt: andezinul, labradorul, anortitul, bytow-nitul, oligoclazul. Plan de simetrie. Plan faţă de care două direcţii echivalente sînt între ele ca un obiect şi imaginea sa în oglindă. Un plan de simetrie într-un cristal este totdeauna paralel cu o faţă posibilă a cristalului. Plaskon. Denumire americană pentru amino-plaste. Aceeaşi denumire este folosită pentru o serie de lubrifianţi pe bază de poli-; etilenă cu gr. mol. mică (1 500 — 2 000), gr. spec. 0,92 — 0,93. Sînt utilizaţi ca agenţi de dispersie, ca lubrifianţi cu eficacitate > superioară, la prelucrarea compuşilor vihi-lici4n foi, filme, forme rigide. Plasmă. 1. Faza lichidă din sînge, în care se află în suspensie elementele figurate ; (eritrocite, leucocite, trombocite). Sin. Plasmă Sanguină. 2. Lichid intercelular din muşchii unor organisme animale. Sin. Plasmă musculară. 3. Zona descărcării electrice într-un gaz. în care, pe lîngă mole-■ cule şi atomi neutri', se găsesc ioni de ambele semne în număr egal, astfel că în ansamblu apare neutră* 4. Masă gazoasă constituită din amestecul de nuclee şi electroni, fără legătură între ei. Plasmockină. C19H29ON3. Gr. mol. 315,43. 8-(4-D ietilamino -1- metilbutilamino) -6- me-toxichinolină. Important medicament anti-malaric. Plasmocid. Y. 8-(3-Dietilaminopropilamino)-„ 6-metoxî ch îrio Hnă. Plasmoliză. Scoaterea apei din celulele vii prin introducerea lor în soluţii hipertonice de săruri, adică în soluţii cu o presiune \ 515 Plexiglas osmotică mai înaltă decît presiunea osmotică a lichidului celular. în aceste condiţii, protoplasma se desprinde de pe pereţii celulei şi celula este distrusă. Plastieator 32. Polimer de butadienă, modificat cu clorură de vinii (raportul 1,06 : : 0,83), obţinut în prezenţa sodiului metalic. E folosit ca adaos vulcanizabil la fabricarea articolelor de cauciuc. Sin. Buna 32. Plasticitate. Proprietate a unui material de a se deforma ireversibil, sub acţiunea unei forţe exterioare, fără a se rupe sau crăpa. Substanţele "plastice pot suferi o deformare fără rupere şi pot fi modelate cu un minim de presiune" Plastifianţi. Substanţe cu punct de fierbere înalt, folosite la tratamentul polimerilor, în scopul scăderii temperaturii de înmuiere (uşurează prelucrarea), al măririi flexibilităţii, al măririi maleabilităţii etc. Exemple: tricrezilfosfat, sebacaţi, ftalaţi, adipaţi de butii şi octil etc. Plastifiere. Modificarea proprietăţilor polimerilor, în scopul uşurării prelucrării lor, prin adăugare de substanţe cu moleculă mică sau macromoleculare" (plastifiere externă) sau prin copolimerizare (plastifiere internă). V. şi Plastifianţi. Plastilenă. V. Polietilenă. Plastisoli. V. sub Policlorură de vinii. Platformare. Procedeu de reformare pe catalizator de platină cu recirculare de hidrogen, aplicat: 1) în scopul măririi cifrei octanice a benzinelor de distilaţie primară (de la circa 30 la 85—95) sau de cracare, şi 2) pentru producerea de hidrocarburi aromatice (benzen, toluen, xilen etc.). Reacţiile principale care au loc sînt: dehi-drogenarea naftenelor, dehidrociclizarea, hidrocracarea şi izomerizarea parafinelor şi desulfurarea compuşilor cu sulf, cu* for^ marea de hidrogen sulfurat. Condiţii de lucru: temp. 455 — 525°; preş. 15—55 at. P latin ax II. Aliaj care conţine 23,3% Co şi 76,7% Pt. E folosit pentru obţinerea magneţilor permanenţi pentru cuptoarele şi instrumentele folosite în industria chimică. Este foarte rezistent la H2S04, HC1, HF, HNOâ, alcalii, hipocloriţi. Platină. Pt. Element în stare metalică din familia metalelor platinice grele. Nr. at. 78; gr. at. 195,23; prezintă şase izotopi stabili cu nr. de masă 190 (0,012%), 192 (0,78%), 194 (32,8%), 195 (33,7%), 196 (25,4%), 198 (7.2%) cum si şapte izotopi "artificiali radioactivi. Are p.t. 1 773°; p.f. 4 300°; d 21,45; căld. spec. 0,0292. Se găseşte în natură în stare nativă, alături de celelalte metale platinice. Are valenţa 2, (3), 4, (6). Combinaţiile mai importante provin de la Pt11 şi PtIv. Ca Pt111 şi PtVI apare sub forma de oxizi puţin stabili. Platina prezintă o mare tendinţă de a forma compuşi complecşi. Metal alb-cenuşiu, lucios, maleabil, ductil, se poate prelucra în foi şi în fire foarte subţiri; foarte rezistent faţă de agenţii chimici (e atacat numai de apa regală). Este întrebuinţat la confecţionarea de bijuterii, de aparate de laborator, în dentistică etc. E mult întrebuinţat drept catalizator de hidrogenare sau de oxidare sub forma de burete şi negru de platină sau ca platină coloidală. Determinarea analitica, a) Calitativ. Cu SnCl2 se obţine — prin reducerea combinaţiei platinice — purpura de platină, formată din platină fin divizată şi ac. stanic, de culoare roşie ca sîngele. b) Cantitativ. Precipitare ca (NH4)2[PtCl€], cal-cinare şi cîntărire sub formă de Pt. Platină-iridiu. Cel mai dur aliaj de platină, mai rezistent decît aceasta. Aliajul cu un conţinut de cel puţin 25% iridiu nu e atacat nici de apa regală, însă acest aliaj e greu maleabil. De aceea se foloseşte un aliaj cu numai l(j% iridiu, din care se confecţionează unele aparate de laborator, electrozi, cupluri termoelectrice, greutăţi şi vase etalon. De ex.: kilogramul etalon internaţional e format din 89,9% Pt, 10,09% iridiu, 0,011% Fe şi urme de rodiu; metrul etalon e format din 90% Pt şi 10% iridiu. Platină-rodiu. Aliaj al platinei cu 10% rodiu. Se întrebuinţează la fabricarea cuplurilor termoelectrice. Platinit. Aliaj Fe-Ni, cu 42—50% Ni. Se caracterizează printr-un coeficient de dila-tatie foarte apropiat de al sticlei. Este utilizat la legarea electrozilor în becurile electrice. Platinocianură de bariu. Ba[Pt(CN)4] • 4H20. Gr. mol. 508,7. Tetracianoplatinat de bariu. Forma a: cristale galbene, monocli-nice;d2,07; forma (3: cristale verzi orto-rombice, greu solubile în apă, alcool, eter; d 2,085. Sub acţiunea radiaţiilor radioactive sau a radiaţiilor X devine fluorescentă. Se obţine la electroliza Ba(CN)2 cu electrozi de platină. E întrebuinţată la confecţionarea ecranelor radiologice şi la platinarea electrolitică. Pleomorfism. Proprietatea unor substanţe solide de a cristaliza în două sau în mai multe forme cristaline. Sin. Polimorfism. Plexiglas. Denumire...comercială p.entru--poti^- merii esterului acidului metacrilic. Este transparent, incolor, termoplastic; d 1,18; rezistenţa la tracţiune 700—750 kgf/cma; durit. Mohs 2—3; transmitere de lumină 33 Plexigum 516 91—92%. Se prezintă în plăci, în tuburi, blocuri, bare. E folosit ca sticlă organică pentru ferestre de avioane, auto, sticlă de siguranţă, ochelari de protecţie, lentile, sticle de ceasornic, proteze etc. V. şi Poli-metacrilat de metil. Plexigum. Esteri ai acidului poliaerilic sau polimetacrilic. Produse vîscoase, cu aspect de cauciuc, sau solide, obţinute prin poli-merizare în soluţie sau în emulsie. Sînt folosite ca lacuri* proteze, adezivi pentru piele, textile, lemn, metale, sticlă silicat. Plexisol. Soluţii de răşini acrilice, pure sau modificate, folosite pentru lacuri şi cleiuri. Pliofilm. Cauciuc clorurat sub formă de foi subţiri. Pliolite. Denumire comercială pentru cauciuc ciclizat; copolimeri de butadienă-stiren. Plombagină. V. Grafit. Plumb. Pb. Element în stare metalică. Nr. at. 82; gr. at. 207,21; prezintă patru izotopi stabili cu nr. de masă 204 (1,48%), 206 (23,59%), 207 (22,64%), 208 (52,29%), cum şi nouă izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 327,5°; p.f. 1 750°; d 11,36; căld. spec. 0,0293. în natură şe găseşte combinat, sub forma de galenă, de ceruzit, an-glezit etc. Se obţine prin prăjirea sulfurii şi reducerea cu * cărbune a PbO. Tăiat proaspăt, Pb prezintă un luciu cenuşiu-albăstrui; la aer, luciul dispare rapid. Este cel mai moale dintre metalele uzuale. E ductil, maleabil; este deformat plastic prin presiune la temperatura obişnuită. Are valenţa 2,4. Oxizi : PbO (litargă), Pb304 (miniu), Pb02. Se combină cu diferitele elemente; e rezistent la acizi. Se întrebuinţează în diferite aliaje: pentru lagăre de* maşini, litere de tipar, pentru lipit. Serveşte la fabricarea acumulatoarelor a tuburilor de scurgere etc. Sub forma de combinaţii, ca pigmenţi în vopsitorie. Plumbul şi compuşii săi sînt toxici. D e-terminarea analitică, a) Calitativ. Sub formă de PbS, precipitat negru; limita recunoaşterii 2y Pb; limita diluării 1:3- IO6; ca PbS03, precipitat alb; limita recunoaşterii 0,05 y Pb; limita diluării 1 : 106; cu ditizonă, precipitat roşu-cărămiziu: limita recunoaşterii 0,04 y Pb; limita diluării 1 : 1,25 • IO6, b) Cantitativ, c) Gravimetric: precipitare, calcinare, cîn-tărire ca PbS04. d) Volumetric: cu o soluţie titrată de K2Cr207; iodometric, cu o soluţie titrată de KJOa; titrare cu Na2Mo04, în prezenţă de eozină. Plumb aţi. Săruri ale acidului ortoplumbic: H4Pb04. La cald se descompun; cu substanţe combustibile se aprind. Se obţin la calcinarea carbonaţilor cu litargă, în prezenţa aerului. Se cunosc Na4Pb04, Ba2PbG4, Ca2Pb04 şi Sr2Pb04. Sînt folosiţi la obţinerea chibriturilor, iar Na4Pb04, la vopsirea pieilor şi la colorarea bronzului. Plumbiţi. Sărurile corespunzătoare acizilor ipotetici H[Pb(OH)3] şi H2[Pb(OH)4]. Ca proprietăţi se aseamănă cu plumbaţii, fiind însă mult mai puţin stabili. Nu s-a obţinut nici un plumbit în stare cristalină. Se obţin prin dizolvarea oxidului de plumb în hidroxizi alcalini concentraţi. Sin. Hi-dToxoplumbiţi. Plumbtetraetil. V. Tetraetilplumb. Plutoniu. Pu. Element radioactiv, trans-uranic; nr. at. 94; nr. de masă 239; prezintă izotopii cu nr. de masă 232, 234, 235, 236, 237, 238, 239, 240, 241, 242, 243-244. 239 pu a fost obţinut din uraniu în pilă atomică, prin bombardare cu neutroni, după schema: 238ţt_4_ 239TT 239Nn^ 239Plî 92U + 0n~* 92U 93-^P 94Fu- 294pu este separat apoi pe cale chimică, prin reducerea PuF4 cu vapori de Ba la 1 200°. Chimia plutoniului este similară cu aceea a uraniului. Are valenţele 3, 4, 5, 6. 2||Pu are un timp de înjumătăţiră de 24 300 ani şi emite particule a. 2g|pu are timp de înjumătăţire de circa 80 milioane de ani şi emite, lâ fel, particule a. A fost identificat de asemenea în natură in proporţie foarte mică, în minereurile de uraniu* 239pu are proprietăţi fizice curioase; între temp. obişnuită şi temp. de topire (circa 620°C) prezintă şase modificări alotropice, cu proprietăţi cristalografice şi mecanice foarte diferite. Se oxidează cu uşurinţă şi devine pulverulent. Plutoniul s-a folosit la fabricarea bombei atomice. Serveşte în reactoare nucleare. PMF. Fungicid pe bază de dinaftilmetandi-sulfat-difenilmercur; toxic pentru om; LD5O=70 mg/kg. Poise. Unitatea de viscozitate dinamică, în sistemul CGS, egală cu: g (adică gram pe Mcgs^0111"1^3"1 =r~~ ;• centimetru-secun-cm‘s dă). Polarimetrie. Metodă de analiză cantitativă, bazată pe fenomenul de rotire a planului de polarizare a luminii de către substanţele optic active. în cazul soluţiilor, unghiul de rotire, a, este legat de concentraţia soluţiei, c, de lungimea tubului de observaţie, Z, şi de puterea rotatorie specifică [a], prin relaţia -----_------_— -----------------------—-------- a~ 100 ’ din care se obţine concentraţia, c, a soluţiei. V. Putere rotatorie. 517 Foliacrilaţi Polarimetru. Aparat pentru măsurarea unghiului de rotaţie cu care o substanţă optic activă roteşte planul de polarizare a luminii. în esenţă constă dintr-un analizor şi un polarizor, între care se aşează substanţa de cercetat. Se cunosc mai multe tipuri de polarimetre: simplu, cu penumbră, Laurent, Wentzke etc. Polariscop. Aparat folosit pentru detectarea polarizării unui fascicul de lumină care străbate un corp sau se reflectă pe un corp. Polarizarea totală sau parţială a fasciculului permite identificarea unor anumite fenomene (de ex. existenţa unei tensiuni într-un bloc de sticlă etc.). Polaritate. Starea prezentată de unele Substanţe în molecula cărora există o separare parţială a sarcinilor electrice negative şi pozitive, adică starea în care există o distanţă între centrele de greutate ale sarcinilor pozitive şi negative. Această stare poate fi naturală, ca în cazul moleculelor polare (dipoli) sau temporară (indusă), provocată de acţiunea unui cîmp electric extern asupra moleculelor unei substanţe. Polarizabilitate. Mărime caracteristică pentru structura moleculelor, care măsoară capacitatea de deformare a învelişului lor electronic. Reprezintă dipolmomentul indus în moleculă de un cîmp electric cu intensitatea egală cu unitatea. Polarizare. 1. Polarizarea luminii: proces prin care vibraţiile unei raze luminoase se produc într-un singur plan. — 2. Polarizarea pilelor electrice: formarea, în apropierea electrozilor, de zone în care se acumulează produsele de electroliză, ceea ce are ca efect împiedicarea trecerii curentului electric prin pilă. — 3. Polarizarea moleculelor: proces prin care se creează în molecula unei substanţe un moment electric, temporar, sub acţiunea unui cîmp electric extern sau în care moleculele polare ale unei substanţe se orientează în cîmpul electric. Polarizare indusă. Polarizarea pe care o capătă substanţele rău conducătoare de electricitate, cînd sînt introduse într-un cîmp electric. Ea durează numai atît timp cît substanţa se află sub influenţa cîmpului electric. Polarizor. Dispozitiv cu ajutorul căruia se face polarizarea luminii. Există polari-zoare prin reflecţie, prin refracţie şi prin dublă refracţie. Polarograf. Aparat pentru înregistrarea fotografică a curbei curent de d i f u-z i u n e - t em s i ti n e, folosit în analiza electrochimică. In principiu, aparatul constă dintr-o celulă de electroliză cu electrozi de mercur. Ca anod serveşte un electrod de mercur cu suprafaţă mare, nepolarizabil, iar drept catod, un electrod de mercur picurător, polarizabil. La electrozi se aplică treptat o tensiune care creşte continuu, variaţia intensităţii curentului fiind înregistrată de un galvano-metru, obţinîndu-se o curbă care arată relaţia dintre intensitatea curentului şi tensiunea aplicată (polarograma). Curba prezintă o serie de trepte care caracterizează calitatea şi cantitatea ionilor prezenţi în soluţia de cercetat. Poziţia treptei pe axa absciselor arată caracteristica calitativă a ionului determinat, iar poziţia treptei pe axa ordonatelor reprezintă curentul de difuziune, care este proporţional cu concentraţia ionului din soluţie şi serveşte la determinarea lui cantitativă. Polarograf ie. V. Analiză polarograf ică. Poli. Prefix care indică caracterul de polimer sau de produs de policondensare (de ex.: polistiren, poliglucozani). Poliacetat de vinii. Gr. mol. 6 000—100 000. ch3coo oocch3 ....ch2—ch-ch,—ch............. Produs macromolecular. Se obţine prin polimerizarea în masă, în soluţie sau în emulsie, a acetatului de vinii în prezenţă de catalizatori peroxidici. Substanţă solidă, sub forma de granule sau pulbere. E solubil în diverşi dizolvanţi sau în emulsii care conţin şi plastifianţi. Este incolor, inodor, insipid; nu e toxic; termoplastic; polimerii inferiori au p.t. 30—40°; cei superiori capătă consistenţa cauciucului la 50—100°; peste 200° se descompun; d 1,19; constanta dielectrică 2,7; rezistenţa la tracţiune, max. 3 500 kgf/mma. E solubil în alcooli inferiori, în benzen, esteri, în hidrocarburi clorurate, cetone, în dio-xan, ac. acetic, alcool izopropilic; insolubil în apă, în gazolină, glicerină, etilena, glicol, uleiuri, grăsimi. E compatibil cu anumite tipuri de nitroceluloză, răşini vi-nilice, cauciuc clorurat, plastifianţi. Utilizat la prepararea de lacuri, adezivi, cerneluri, ca liant ieftin pentru făina de lemn şi pentru celuloză; la lipirea metal pe metal; la apretarea textilelor şi ca liant în talpa artificială preparată din deşeuri de piele. E materia primă pentru prepararea alcoolului polivinilic şi a acetalilor polivinilici. Sin.: Movilit (emulsie), Gelva, Vinnapas (granule), Movicoll, Movital. Foliacrilaţi. Polimeri sau copolimeri de acid acrilic, metacrilic, cum si esteri ai acestor acizi sau ai nitrilului acrilic. Monomerii: lichide incolore, polimerizează uşor în prezenţa luminii, a căldurii sau a iniţiatorilor peroxidici. Răşinile eîntmoi, Poliacrilonitril 518 i . semifluide sau solide. Răşinile dure au absorbţie mică de apă. Sînt transparente pentru radiaţiile luminoase. V. Plexiglas Plexigum, Polimetacrilat de metil. Poliacrilonitril. Polimerul nitrilului acrilic, care se obţine prin polimerizare în soluţie apoasă, sau în alţi solvenţi, în prezenţă de iniţiatori (de ex. persulfat-de potasiu în sistem redox). Se utilizează, în special, la fabricarea fibrelor sintetice (de ex. Orlon), prin filarea unei soluţii, în dimetil-formamidă sau în alţi solvenţi. Sin. Nitril poliaerilic. Poliacroleină. Produs de policondensare a acroleinei. Masă solidă, albă, translucidă. Sin. Disacril. Polibitum. Produsul final al reacţiilor de transformare, de condensare şi polimerizare a constituenţilor bitumului. Este format, în special, din polimeri înalţi ai hidrocarburilor cu greutate moleculară mare. E insolubil în solvenţi obişnuiţi; poate fi solubilizat prin încălzire îndelungată în benzen. Polibutadienă lichidă. (C4H6)n. Gr. mol. -1 300; dl° 1,0; 1,519; cifra de iod 325; viscozitatea cP/100°F: 2 500. E solubilă în hidrocarburi, în eter, în CS2, dio-xan, piridină; parţial solubilă în acetonă, în alcooli inferiori, celosolv, carbitol; insolubilă în apă. Se obţine prin polimeri-zarea butadienei: Poliadifie. Reacţia de adiţie şi polimerizare între anumite substanţe di-" sau polifunc-ţionale, din care rezultă polimeri cu proprietăţi speciale (de ex. poliuretani). Polialcooli. Substanţe organice care conţin în molecula lor mai multe grupe —OH legate de catene alifatice (de ex. glicolul: HO—CH2—CH2—OH; glicerina: HO- — CH2—CHOH —CH2OH; pentitele: HO- — CHa —CHOH — CHOH - CHOH - CH2- — OH etc.}. Sin.: Polioli, Alcooli, Alcooli polihidroxilici. Poliamide. Produse obţinute prin policon-densarea aminoacizilor între ei, a diami-nelor cu acizi bibazici, a amidelor ciclice între ele şi prin polimerizarea lactamelor aminoacizilor. Conţin în moleculă grupa — CO—NH —. Poliamidele cu număr impar de grupe — CH2— au puncte de topire mai joase decît cele cu număr par. Poliamidele au proprietăţi mecanice bune, sînt solubile în puţini solvenţi, rezistente la lumina solară şi la radiaţii ultraviolete; sînt puternic hidrofobe. Se pot fila din baia de polimer topit. Se întrebuinţează, în primul rînd, ca fibre sintetice (nailon, perlon L şi T, capron (v.) şi ca mase de presare, numite Igamide. Polianit. Mineral, varietate rară de piro-luzit (MnOa), bine cristalizată în sistemul tetragonal holoedric. Se găseşte în agregate radiare şi se prezintă în sisteme prismatice foarte striate. Are culoarea cenuşie sau albăstruie; lasă urma neagră şi are spărtură neregulată. Depuneri , filoniene hidrotermale. Conţine pînă Ia 63,2% man-gan; d 5; durit. 6. Poliaze. Enzime din clasa hidrolazelor. Hi-drolizează grupa =G— O—. Sînt carbohi-draze specifice hidrolizei polizaharidelor. "Exemple:amiîaza3inulaza. ~ ~~ Polihazic. Calitatea unui acid de a conţine în moleculă mai mulţi atomi de H care pot fi înlocuiţi eu ătomi de metah C4H6+ buta- dienă Na (la 90°) suspensie în solvent Na(C4H6)Na -> Na(C4H6)wNa polibutadien- sodiu + acid (G4H6)„. polibuta- dienă lichidă Se usucă oxidativ, dînd filme, iar la temperaturi înalte capătă o structură spaţială tridimensională. Viteza de polimerizare este mai mare decît a uleiurilor de in şau tung. Este un agent de înmuiere şi plasti-fiere eficace pentru cauciucul natural şi sintetic. Are numeroase aplicaţii în practică, atît ca atare cît şi după* epoxidare, hidroxilare, clorurare sau copolimerizare. Polieloropren. V. Neopren. Policlorură de vinii. Compus macromolecu-lar obţinut prin polimerizarea în suspensie, în emulsie sau în bloc a clorurii de vinii (monomer). Monomerul, CH2=CHC1, se obţine prin trecerea acetilenei, împreună cu HC1 gazos, la —120°, peste un catalizator de HgCl2, pe un suport de cărbune activ. Se poate obţine şi prin clorurarea etilenei la 350—400°, în prezenţă de diferiţi catalizatori. Are p.f. —13,9°; fabricarea pînzelor pentru filtre rezistente la acizi şi la baze, a ţesăturilor pentru mobilă, a frînghiilor etc. Sin.: Saran, Diurit. Policondensare. Obţinerea de polimeri macro-moleculari prin reacţii consecutive, după schema următoare; 2 molecule monomer 1 moleculă dimer-f + 1 moleculă simplă (H2Q, HG1, CH3OH, GH3GH2OH etc.); 1 moleculă dimer-Hl moleculă monomer -*> -» 1 moleculă trimer+1 moleculă simplă (H20, HCretc.); etc; ^ Policondensarea poate avea loc şi între substanţe diferite care reacţionează la fel, în trepte, mol cu mol. Lungimea lanţului polimerului macromolecular rezultat este determinată de numărul de reacţii succesive care au loc şi este proporţională cu timpul de reacţie. Policondensarea se deosebeşte de polimerizare prin faptul că polimerizarea conduce la formarea de polimeri macromoleeulari prin reacţii în lanţ, al căror mecanism implică radicali liberi. Prin policondensare se obţin o serie de clase de compuşi macromoleeulari foarte importanţi: poliesteri, polieteri, poliamide, siliconi. Polidispersia polimerilor. Proprietatea polimerilor, în special a celor sintetici, de a fi formaţi din amestecuri de molecule de mărimi diferite. V. Serii polimer-omoloage. Poliesteri. V. Alchidali modificaţi. Polietenă. V. Polietilenă. Polieteri. Compuşi organici cu caracter de polimeri, conţinînd în moleculă funcţia eterică la intervale regulate, obţinuţi prin policondensarea unor aldehide, a" unor glicoli sau zaharuri. Polieterii de sinteză sînt, în general, răşini (de ex. răşini form-aldehidice); ca polieteri naturali se pot cita polizaharidele: polipentozani (arabani, xilani) şi polihexozani (celuloză, amidon, inuliiiă etc.). Polietilenă. Polimerul etilenei, din care se obţine prin mai multe procedee de polimerizare (de joasă şi de înaltă presiune). Se înmoaie între 420 şi 145°; se prelucrează uşor; este rezistentă la apă, la solvenţi, la acizi şi alcalii. Se foloseşte ca material eleetroizolant, la confecţionarea ambalajelor, a filmelor, conductelor, recipientelor etc. Este cunoscută sub denumirile comerciale: Poliţhena, Aleatena, Marlex, Buphen, Lupolen, Plastilenă, Hostalen, Alkathene, Alathon. Sin. Polietenă, Politenă. Polietilenglicoli. Gr. mol. 200 — 6 000. Compuşi organici cu formula generală HOCH2— — (CH2OCH2)/iGH2OH . Lichide incolore; semisolide, solide; sînt solubili în apă, în solvenţi organici, în hidrocarburi aromatice; insolubili în hidrocarburi alifatice; au diferite grade de higroscopicitate; presiune de vapori joasă (mai joasă decît glicerina). Preparare: prin policondensarea oxidului de etilenă şi apă. întrebuinţări: cosmetică, medicamente, cerneluri, textile, plastifianţi. Polietilenglieoliesteri. Agenţi activi de suprafaţă, obţinuţi prin esterificarea acizilor graşi "cu polietilenglicoli. Detergenţi, dis-persanţi, agenţi de emulsionare şi plasti-fianţi. Exemplu: polietilenglicoldistearat, solid, p.t. 4â°, plastifiarit. Polifenoli. Derivaţi polihidroxilici ai hidrocarburilor aromatice. Substanţe solide, cristalizate. Nu se găsesc liberi în natură. Polifosîaţi 520 : ' Dintre cei mai importanţi polifenoli sînt de menţionat: pirocatechina, rezorcina, pirogalolul, hidrochinona, floroglucina etc. Polifosfaţi. Sărurile acidului metafosforic (HPOg)n. Cel mai important este hexa-metafosfatul de sodiu: Na6P6018. Ia naştere prin încălzirea la 700° a Na2H2P07. Hexametafosfatul de sodiu este folosit la îndepărtarea durităţii apei, pentru prevenirea coroziunii metalelor, la fabricarea brînzeturilor topite. Polifruetozani. Polizaharide ale fructozei. Combinaţii macromoleculare, prezente în multe plante, fiind hidraţi de carbon de rezervă (similar amidonului). Exemple: inulina, irizina, levosina (secalina), gra-minina etc. Sin. Polilevani. Poliglicerine. Produse rezultate din condensarea mai multor molecule de glicerină (de obicei două sau trei), în prezenţa catalizatorilor alcalini. Se folosesc mai’ales în sinteza agenţilor activi de suprafaţă neionici, pentru obţinerea emulgatorilor de tip apă-ulei. Poliglucozamino-manoză. Hidrat de carbon azotat, macromolecular, cu rol de grupă prostetică a glicoproteidelor din albuşul de ou şi ser (v. Mucoide). Polihalit. Mineral din grupul sulfaţilor delic-vescenţi. Formula: K2MgCa2(S04)4 * 2H20. Se prezintă sub formă de agregate de cristale prismatice, lungi, din sistemul tri-clinic, sau în mase fibroase. Are luciu gras, culoare albă, galbenă sau cenuşie; durit. 3 — 3,5; d 2,75. Se găseşte în zăcămintele de săruri de potasiu. E întrebuinţat ca îngrăşămînt potasic. Polihexozani. Polizaharide macromoleculare formate prin policondensarea hexozelor. Exemple: amidon, celuloză, glicogen, inu-lină, dextrani, manani, galactani etc. Amidonul nu este un compus unitar, ci este format din doi polihexozani: amiloza cu structură liniară sau în spirală şi amilo-pectina cu structură ramificată. Poliizobutenă. V. Poliizobutilenă. Poliizobutilenă. Polimer cu aspectul cauciucului, obţinut prin polimerizarea izo-butilenei la —100°, în prezenţă de A1G13 sau BF3. E întrebuinţat ca izolant electric, pentru căptuşirea rezervoarelor în industria chimică, la impermeabilizarea ţesăturilor, ca adeziv pentru piele etc. Denumire comercială: Opanol, Vistanex. Sin. Poliizo-butena. Poliizopren. Y. Cauciuc ciclizat. Po Iile vani* V.Polif ructozani.-——-—-— Polimer atactic. Tip de polimer macromolecular sintetic, amorf, în care atomii de carbon terţiar, cu configuraţii sterice dife- rite, sînt aşezaţi în catenă în mod dezordonat. -s Polimer izotaetic. Tip de polimer macromolecular sintetic, cristalin, obţinut prin po-limerizare stereospecifică (v.j, caracterizat printr-o structură spaţială regulată. în acest tip de polimeri, * atomii de carbon terţiar conţinuţi în catena principală prezintă aceeaşi configuraţie sterică relativă, în lungi porţiuni ale catenei. Polimerii izotactici au gradul de recurenţă (v.) corespunzător unei unităţi de monomer. Polimer sindiotaetie. Tip de polimer macromolecular sintetic, cristalin, obţinut prin polimerizare stereospecifică (v.). în acest tip de polimeri, fiecare atom de carbon terţiar din catena principală prezintă o configuraţie sterică opusă aceleia a atomilor de carbon terţiar vecini. Polimerii sindiotactici au un grad de recurenţă (v.) corespunzător la două unităţi de monomer. Polimeri. Compuşi organici cu molecule mari, formaţi din mai multe unităţi structurale. Se deosebesc polimeri inferiori cu grad mic de polimerizare (obţinuţi prin reacţii consecutive — policondensare) şi polimeri înalţi cu grad mare de polimerizare, obţinuţi mai ales prin reacţii în lanţ. Polimerii inferiori au gr. mol. sub 5 000, iar cei superiori, între 104 şi IO7. Polimerii înalţi pot avea structură filiformă sau tridimensională. Ei prezintă proprietăţi coloi-dale datorite macromoleculei polimerului însuşi şi nu formării de asociaţii moleculare prin forţe van der Waals. Au mare rezistenţă Ia rupere, la îndoire, forfecare; dau fibre şi filme; sînt elastici, termo-plastici; prezintă fenomenul de îmbibiţie, apoi trec în soluţii vîscoase. Polimerii cu structură tridimensională nu prezintă îmbibiţie. Polimeri de condensare. Y. Policondensare. Polimerizare. Reacţie de transformare a monomerilor unor substanţe nesaturate (foarte reactive) în polimeri. Se realizează prin reacţii consecutive şi prin reacţii în lanţ. în primul caz, polimerizarea se realizează succesiv (dimer, trimer etc.), însă gradul de polimerizare numai rareori este mai mare decît 6. în al doilea caz, polimerizarea se face prin reacţii în lanţ (prin radicali liberi) care conduce la formarea de macromolecule, cu grad de polimerizare de cîteva sute sau mii. Reacţiile de polimerizare sînt puternic exo-terme. Polimerii rezultaţi au aceeaşi compoziţie elementară ca şi monomerii. O reacţie de polimerizare prin reacţii în lanţ comportă următoarele faze: — reacţia de iniţiere, în care se formează radicali liberi; reacţia este favorizată de 521 Polimerizare stereospecifică adăugarea de promotori (v.), de acţiunea căldurii, a radiaţiilor luminoase; — reacţia de propagare şi de creştere, în care are loc adiţia radicalilor liberi la noi molecule de monomer; — reacţia de întrerupere, în care dispar radicalii liberi. în tehnică se foloseşte polimerizarea în bloc, în suspensie, în emulsie, în soluţie, polimerizarea ionică. Sin. Reacţie de polimerizare. Polimerizare ionică. Polimerizare care decurge catalitic, prin intermediul unor complecşi care se formează între catalizator şi activator. Este de două feluri: cationică şi anionică. Catalizatorii pentru polimerizarea anionică sînt: BF3, A1C13, TiGl4) BC13, SnCl4; pentru polimerizarea catio-nică sînt: Na metalic şi unii compuşi organo-metalici. Există unii monomeri care polimerizează numai prin reacţii ionice şi alţii prin reacţii fie ionice, fie radicalice. Este necesară prezenţa unui catalizator pentru a activa polimerizarea. Polimerizare în bloc. Polimerizarea în bloc sau în masă se face fără adaos de solvent, monomerul fiind polimerizat ca atare, numai în prezenţă de iniţiator. Cînd polimerul care ia naştere este solubil în monomer şi suficient de termoplastic, procesul are loc în mod continuu. Cînd polimerul este insolubil în monomer, se polimerizează complet numai o fracţiune din monomer, astfel" ca polimerul rezultat să fie evacuat din vasul de reacţie. Polimerizare In emulsie. Polimerizare în care monomerul se dispersează fin în apă, în care s-au dizolvat în prealabil iniţiatorii de polimerizare (apă oxigenată, per-sulfat de amoniu etc.) şi un emulgator (oleat de potasiu, alcooli sulfonaţi, merso-laţi). Polimerul se obţine sub forma unei suspensii coloidale numite „latex“, din care se precipită prin adăugare de electro-liţi. Polimerii obţinuţi au grade de polimerizare mai mari decît la polimerizarea în suspensie. Polimerizare în perle. Polimerizare în care monomerul este dispersat în apă prin agitare mecanică puternică. Iniţiatorii folosiţi sînt solubili în monomer. Stabilizatorii de suspensii sînt bentonita, gelatina, alcoolul polivinilic etc. Polimerul se obţine în formă de granule. Sin. Polimerizare în suspensie. Polimerizare în soluţie. Polimerizare care se efectuează într-un mediu care este sol-veftt atît pentru monomer cît şi pentru polimer sau numai pentru monomer. Se obţin greutăţi moleculare “mai mici decît la polimerizarea în bloc, din cauza solventului care ia parte la reacţii, îndeplinind, fie funcţiunea de inhibitor, fie pe aceea de agent de transfer de catenă; metoda este utilizată mai ales la prepararea de lacuri. Polimerizare în suspensie. V. Polimerizare în perle. Polimerizare prin radicali. Polimerizare în care activarea monomerilor se face prin intermediul radicalilor liberi; sînt reacţii în lanţ şi duc la formare de polimeri superiori. Polimerizare reăox. Polimerizare în care iniţiatorii de polimerizare acţionează în sistemul redox (de ex.: persulfat de amoniu — bisulfit de sodiu sau persulfat de potasiu — metabisulfit de potasiu). Reacţiile se efectuează la temperaturi mai joase decît la polimerizarea prin radicali liberi. Polimerizare stereospecifică. Procedeu de polimerizare care permite sinteza de substanţe macromoleculare liniare, caracterizate prin structuri spaţiale regulate. Se poate obţine un polimer cristalin, numai cînd toate unităţile monomere — care aparţin unor porţiuni lungi ale catenei — prezintă aceeaşi configuraţie sau cînd configuraţiile opuse se succed în mod ordonat; din contra, se obţin polimeri amorfi în cazurile în care configuraţii sterice diferite — de exemplu ci$ şi trâns sau levogiră şi dextrogiră — se succed în mod dezordonat. Noii polimeri cristalini obţinuţi din a-olefine sau din oxizi de olefine reprezintă exemple de polimeri stereoizomeri sintetici, în care cristalinitatea este datorită ordinii pe care o prezintă configuraţiile atomilor de carbon terţiar în catena fiecărei molecule. în cazul polimerilor de oxid de propilenă, ca şi în cazul produşilor de condensare ai a-aminoacizilor, atomii de carbon terţiar sînt totdeauna asimetrici, chiar în monomer, înainte de polimerizare; în cazul poli-a-olefinelor, ei devin asimetrici numai după polimerizare, cînd cele două părţi ale catenei — de cele două părţi ale atomului de carbon terţiar — au o structură sau o lungime diferită. Obţinerea de polimeri omogeni, din punctul de vedere al configuraţiei sterice, şi cu o structură perfect regulată necesită procedee catalitice speciale. Aplicarea procedeelor de cataliză stereospecifică a permis să se producă o întreagă serie de polidiole-fine stereounitare şi chiar să se sintetizeze macromolecule avînd structura cauciucului natural şi a gutapercei. Proprietăţile fizice şi tehnologice, care conferă un mare interes polimerilor izotac-tici (v.), ca materiale plastice şi fibre textile,.sînt datorite"^ "strrct^faptnltri ~că: acest fel de polimeri sînt liniari şi cristalini. Stereoizomerii atactici (v.) ai aceloraşi polimeri — gu greutate moleculară înaltă Polimetacrilat de metil 522 şi care nu sînt cristâlizabili — prezintă proprietăţi complet diferite şi pot avea un interes practic, limitat mai ales în domeniul cauciucurilor. O contribuţie importantă la elaborarea procedeului de polimerizare stereospecifică a adus-o lucrările lui Natta G. (premiul Nobel de chimie în 1963). Polimetacrilat de metil. V. Poliacrilaţi, Plexiglas. Polimijdne. Nume generic pentru antibiotice izolate din mediile de cultură ale diferitelor tulpini de Bacillus polymyxa. Au fost izolate polimixinele A, B, C, D, E (polipeptide) care conţin ac. l-a, y-diami-nobutiric, L-treonină şi un acid gras C9, cu proprietăţi chimice şi biologice similare. Polimixina A (aerosporina) are în plus D-leucină. Polimixina D are în plus D-leucină şi serină. Polimixina B are în plus D-leucină şi fenil-alanină. Polimixina- HG1: pulbere; p.t. 228-230°; [a]f?-40°; e. solubilă în apă (40%), alcool metilic; insolubilă în eter, esteri, cetone. Se foloseşte în infecţii cu bacterii gram-negative. Polimorfism. Proprietatea unei substanţe chimice solide (element sau compus) de a exista în mai multe forme cristaline. Formele polimorfe dau soluţii sau vapori (dacă se transformă în vapori), cu compoziţie identică. Exemple: sulful, carbona-tul de calciu, azotatul de amoniu, multe metale etc. Polioximetilene. Compuşi obţinuţi prin po-limerizarea formaldehidei. Formula generală (H2CO)n. Pulberi albe, microcrista-line, insolubile în apă şi în solvenţi organici. Sînt compuse din macromolecule, gradul lor de polimerizare depinzînd de modul de obţinere. De exemplu, polioxi-metilenele obţinute din soluţie de form-aldehidă prin precipitare cu H2S04 au grad de polimerizare 50 — 100, cele obţinute din formaldehidă lichidă (la —80°) au grad de polimerizare pînă la 1 000. Au aspectul de răşini sau de sticle, din care se pot obţine fire şi filme cu mare rezistenţă mecanică. Se clasifică în: a-, (3-, y-polioximetilene. Poiipeptidază. Enzimă din grupul peptida-zelor (v. Peptidaze). Specificitate pentru catena polipeptidică, hidrolizînd legăturile peptidice, vecine cu grupele —NH2 sau — COOH din polipeptide. Polipeptide. V. Peptide. Polipropilena. Material plastic rezultat prin polimerizare catalitică a _ _ ‘lenei; ^ d 0,90—0,92; rezistenţă la tracţiune; 300—350 kg*/cm; alungire la rupere: 500—700%; rigiditate dielectrică: 30 — 32 kV/mm. Caracteristica cea mai importantă a polipropilenei este rezistenţa la căldură, ceea ce permite folosirea sa pînă la 150°, pe cînd limita pentru folosirea altor materiale plastice nu depăşeşte decît rareori 70°. Această proprietate permite sterilizarea cu apă fierbinte a ambalajelor fabricate dinpolipropilenă. Absorbţia de apă este practic nulă. Rezistentă la acizi minerali concentraţi şi la cea mai mare parte a agenţilor chimici. Pînă la 80°, polipropilena este insolubilă în toţi solvenţii. Poate fi tăiată, turnată, sudată. Se foloseşte pentru conducte de lichide sau gaze, la temperaturi înalte: la fabricarea ambalajelor; a unor obiecte pentru instalaţii sanitare; obiecte de menaj; piese de instalaţii din industria chimică, textilă. Sin. Mo-plen. Polisiloxani. V. Siliconi. Polisorbat 80. Amestec complex de eteri polioxietilenici cu esteri oleici ai anhidridelor sorbitanului. Lichid vîscos, de culoarea ambrei; d 1,06—1,1; e foarte solubil în apă, în ulei de seminţe de bumbac, de germeni de grîu, metanol, toluen; insolubil în uleiuri minerale. Emulsifiant, agent de dispersie pentru produse medicinale pentru uz intern. Sin.: Polioxietilen (20) sorbitan-monooleat, Sorlate, Tween 80. Polistiren. Produs termoplastic, obţinut prin polimerizarea în bloc sau în emulsie a stirenului. E alb, transparent; d 1,05; rezistă la alcalii, la alcooli, la uleiuri minerale, vegetale, acizi, apă; nu rezistă la eter, benzen, benzină, esteri, cetone, hidrocarburi clorurate; stabil pînă la 70°; este bun izolant electric. Se foloseşte la bunuri de larg consum, articole optice, plăci de patefon, frigidere etc. Denumiri comerciale: Styroflex, Vestyron, Styropor, Distrene. Polisulfură de amoniu. (NH4)2S#. Polisul-fură obţinută prin dizolvarea sulfului într-o soluţie de sulfură de amoniu. Are culoare galbenă şi conţine un amestec de polisul-furi. Este folosită în chimia analitică, la grupa II, pentru separarea unor cationi de alţii. Polisulfură de bariu. Preparat insecto-fun-gicid industrial, compus din 20 — 25% BaS2 şi mici cantităţi de BaS şi BaS208; pulbere cenuşie-galbenă, solubilă în apă, în proporţii indicate de modul de folosire. Se fabrică în cuptoare speciale, la temperaturi înalte, din compuşi de bariu, sulf şi cărbune. Sin. Solbar. sulfură de calciu. L»a»3a;. fierberea Ca(OH)2 în soluţie, cu sulf. Soluţia este un amestec de polisulfuri de calciu şi tiosulfat de calciu. Constituie zeama 523 Polizarea uleiurilor sulfo-calcică folosită la combaterea paraziţilor plantelor. Polisulfuri. Săruri ale acizilor polisulfhi-drici, HaS;c, în care x poate avea valori de la 2 pînă la 7. Acizii respectivi nu au fost toţi izolaţi în stare pură, din cauza instabilităţii lor. Se cunosc polisulfuri alcaline şi alcalino-pămîntoase; sînt colorate în galben pînă la roşu, culoarea fiind cu atît mai intensă, cu cît conţinutul de sulf este mai mare. Se obţin prin topirea sulfurilor cu sulf sau prin dizolvarea sulfului în soluţie de sulfuri. Polisulfurile inferioare, pînă la tetrasulfură, sînt cele mai stabile; cele superioare cedează uşor sulful. Sînt folosite la combaterea paraziţilor plantelor şi în chimia analitică. * Polisulfuri de potasiu. Se cunosc: K2S2, K2S3, K2S4 şi K2Ss. Se topesc între 145 şi 470°; se prezintă în stare cristalină, prima avînd culoarea galbenă şi cu cît polisul-fura are mai mult sulf în moleculă, cu atît culoarea este mai închisă,’portocalie sau roşie. Aceste polisulfuri sînt solubile în apă. Iau naştere prin tratarea soluţiei apoase de K2S 'cu sulf şi dizolvarea acestuia în proporţii diferite. Politelururi. Compuşi ai telurului cu metalele (mai ales alcaline şi alcalino-pămîntoase); conţin mai mult decît un atom de telur în moleculă. Sînt colorate în roşu. Prin acidulare se descompun, formînd telur şi hidrogen telurat. Se obţin prin dizolvarea telururilor şi expunerea lor la aer (de ex.: Na2Te2, ditelurura de Na; Na2Te3, tritelurura de Na). Politenă. V. Polietilenă. Politetrafluoretilenă. Masă termoplastică obţinută prin polimerizarea tetrafluoretilenei CF2=CF2. E insolubilă; e rezistentă la acţiunea tuturor agenţilor chimici, cu excepţia metalelor alcaline topite. E stabilă la temperaturi între—60° şi 300°. E întrebuinţată ca material de etanşare, pentru utilaj chimic, filme, straturi acoperitoare, izolant electric. Se prelucrează greu, la temperaturi înalte. Sin. Teflon. Politrifluormonocloretilenă. Y. Hostaflon. Poliuretani. Polimeri din di- sau poliizo-cianaţi şi polialeooli. Se utilizează ca materiale plastice, lacuri (lacuri Desmodur) , substanţe spumante (Moltopren), adezivi (Po-lystal) etc. De exemplu, dacă se încălzeşte 1,6-hexandiizocianat cu 1,4-butilenglicol în soluţie de monoclorbenzen se obţine, după cîteva ore, un poliuretan cu gr. mol. 8 000—9 000, care prin presare prin duze dă fibre—(PeHen- U, Igamid U).---------—— Polivalent. Proprietatea pe care o are un element de a prezenta valenţe diferite, în combinaţiile chimice pe care le formează. Polivinilaeetali. Produşi macromoleculari rezultaţi din reacţia alcoolului polivinilic cu aldehide (formaldehidă, acetaldehidă, butiraldehidă): se pot folosi şi cetone (de ex. ciclohexanonă). Proprietăţile polivinil-acetalilor depind de: greutatea moleculară a polivinilacetalului de la care s-a pornit; aldehida folosită; gradul de hidroliză; gradul de acetalizare. Se obţin, fie prin acetalizarea alcoolului polivinilic, fie din polivinilacetal, prin hidroliză şi acetalizare într-o singură operaţie. Catalizatorul folosit este HC1 sau H2S04. Polivinilacetalii sînt utilizaţi în amestecuri de presare, pentru a mări rezistenţa la apă a textilelor, precum şi ca adezivi. Modificaţi cu cantităţi mici dintr-o răşină fenolică*, îşi măresc rezistenţa la apă, la căldură, la solvenţi. Sin. Formvar, Alvar, Butirvar etc. Polivinilcarbazol. Polimerul vinilcarbazo-lului; are punct de înmuiere înalt şi stabilitate mare ia căldură (se descompune la peste 300°). Are proprietăţi electrice bune; este folosit în electrotehnică. Polivmilpirolidonă. Produs de polimerizare a vinilpirolidonei. Gr. mol. ^25 000. Pulbere gălbuie, amorfă, solubilă în apă, alcool, amine, hidrocarburi clorurate, nitro-parafine. Se obţine sintetic din Y-butiro-lactonă, care cu NH3 -► a-pirolidonă (la 20 at 200° şi 200 at); a-Pirolidona -------------> acetilena N-vimlpirolidonă polimerizare ^ polivinil- pirolidonă. A fost folosită ca plasmă pentru a mări volumul sîngelui la şocuri. Doza 0,5—1 1 de soluţie 3,5%. Soluţiile se cunosc sub denumirile de: Hămodyn, Periston, Vinisil, Subtosan. Polizaharide. Compuşi macromoleculari rezultaţi din condensarea monozaharidelor. Au caracter de eteri (polieteri), în care un mare număr de molecule de monozaharide sînt legate între ele prin atomi de oxigen. Datorită structurii macromoleculare sînt amorfe, dau soluţii vîscoase, unele dintre ele prezentînd şi o mare rezistenţă mecanică. Prin hidroliză acidă sau enzimatică dau monozaharide. Sînt foarte răspîndite în natură (celuloză, amidon, glicogen, inu-lină, hexozani, pentozani etc.). Se deosebesc: polizaharide de rezervă (amidon, inu-lină, glicogen), de schelet (celuloză), de însoţire (hexozani, pentozani). Există şi polizaharide care conţin azot (v. Chitină). Pentru proprietăţi şi aplicaţii ale polizaha-ridelor, v.: celuloză, amidon, glicogen, inul-iM, hexozani^ pentozani -et-e-.--------- Polizarea uleiurilor. Faza finală din rafinarea uleiurilor vegetale; constă în eliminarea unor^compuşi diimici, în special de Pollopas 524 f | tipul cerurilor (sau al gliceridelor saturate), care se insolubilizează prin răcire. Operaţia tehnologică constă în răcirea şi filtrarea uleiurilor dezodorizate. Pollopas. Denumire comercială pentru o răşină sintetică de culoare deschisă, pe bază de uree-formaldehidă, folosită ca masă de presare şi la stratificate. Pollueit. Cs(AlSi206). Mineral. Constituie un adevărat minereu de cesiu, din care acesta se extrage. Poloniu. Po. Element în stare metalică, radioactiv. Nr. at. 84. Prezintă şapte izotopi naturali: radiu A (nr. de masă 218), radiu F (nr. de masă 210), actiniu A (nr. de masă 215), toriu A (nr. de masă 216), toriu C (nr. de masă 212) şi cei cu nr. ae masă 211, 214; de asemenea, 12 izotopi produşi pe cale artificială, cu nr. de masă: 200—209, 213, 217. Se găseşte în natură în pechblendă, alături de radiu. Proprietăţile sale chimice sînt asemănătoare cu acelea ale telurului. Pomiîerină. Antioxidant pentru grăsimi, izolat din fructul de osage-orange, care (uscat) conţine circa 10% osagină + pomi-ferină. E mult mai activă decît osagina. Poneeau BO extra. Y. Ecarlat Ciba. Ponceau 2R. C18H14N207S2Na2. Gr. mol. 480,43. ra-Xilen-azo-p-naftol-3,6-disulfonat de Na. Pulbere roşie; e solubil în apă, HC1, NaOH, H2S04 dil., insolubiMn alcool. Se obţine prin sinteză din xilidină diazo-tată şi ac. p-naftol-3,6-disulfonic. Colorant roşu pentru lînă (baie acidă). Sin.: Ponceau strălucitor G. Ponceau 3R. C2oH13N308S2Na2. Gr. mol. 533,45. 2-Hidroxi-a-naftalen-azo-7-amino--l-naftol-3,8-disulfonat de sodiu. Pulbere roşie; e solubil în apă, alcool, HC1, NaOH, H2S04 dil. Se obţine sintetic din ac. l-amino-2-naftol-8-sulfonicşi2-amino-8-naf-tol-6-sulfonic în soluţie alcalină. Colorant roşu pentru lînă din baie acidă. Ponceau RT. C17H12N207S2Na2. Gr. mol. 466,41. Toluen-azo-(3-naftol-3,6-disulfonat de Na. Pulbere roşie; e solubil în apă, HC1, NaOH, H2S04 dil. Se obţine sintetic din toluidină diazotată şi ac. p-nafto 1-3,6--disulfonic. Colorant roşu pentru lînă (baie acidă). Sin. Ponceau Scarlet. Ponceau special. CaoHuNaOioSgNag. Gr. mol. 604,5. 4-Sulfonat de sodiu-a-naftalin-azo--p-naftil-6,8-disulfonat de Na. Pulbere roşie ecarlat; e solubil în apă, HC1, NaOH, H2SQ4 dil. Se obţine sintetic din ac. “îx^aftiiamin-4^OTlfoniTrşr'ac..■p-naftot-^-" -disulfonic. Colorant pentru lînă şi mătase, roşu aprins (baie acidă); la imprimarea lînii. Sin.: Coccină nouă, Croceine Scarlet. Pontacil sulfon violet. C22H17N307S2Na2. Gr. mol. 545,51. 3,6-Disulfonat de sodiu-8--hidroxi-pc-naftalen-azo-etil - a - naftilamină. Pulbere brun închis; e solubil în apă, HC1, NaOH, H2S04 dil. Se obţine sintetic din ac. l-amino-8-jiaftol-3,6-disulfonic şi etil-a-naftilamina. Colorant violet-albastru pentru lînă (baie acidă), rezistent la lumină şi spălare. Sin. Lanacyl violet. Porfină. C20H14N4. Gr. mol. 310,34. Substanţă de bază de la care derivă, în principiu, hemina, pigmenţii biliari, clorofila şi porfirinele. Se obţine din 2-aldehido-pirol prin fierbere cu ac. formic sau din pirol şi aldehidă formică în piridină fierbinte. Este compusă din patru cicluri piro-lice, legate prin patru punţi metilenice. Foiţe cristaline roşii, care se închid, la culoare la 360°, însă nu se topesc. E solubilă în piridină, în fenol, cloroform, ac. acetic glacial; insolubilă în acetonă, eter, alcool metilic. Porfire. Roci efuzive paleovulcanice, formate din fenocristale de feldspat potasic (ortoză) şi mai puţin feldspat calcosodic, cuprinse într-o pastă de culoare variabilă, constituită mai ales din microlite de feldspat potasic; d 2,4—2,8. Se deosebesc: porfir cuarţifer, granitic, sienitic, diori-tic, gabbrou etc. Se întrebuinţează ca material de construcţie. Porfirine. Derivaţi de la porfină, prin substituirea cu diferite grupe a celor opt atomi de hidrogen din nucleele pirolice ale porfinei. Sînt substanţele de bază ale hemoglobinei şi clorofilei. Unele porfirine se obţin din aceste substanţe, de exemplu: din hem şi hemină se obţine o porfirină prin îndepărtarea fierului din molecula lor; din hemină, sub acţiunea bacteriilor de putrezire se obţine protoporfirina; prin tratarea heminei cu acizi se obţine hemato-porfirina; prin hidrogenarea catalitică a protoporfirinei se obţine mezoporfirina; etc. Din clorofilă se obţin: piroporfirină, feoporfirină, dezoxifileritroetioporfirină etc. Porofori. Substanţe care degajă gaze la încălzire (N2,C02) şi care se utilizează la fabricarea poroplastelor; de ex., Porofor BSH, format din benzensulfonhidrazidă (C6H5S02NHNH2) dă prin încălzire N2: 1 g Porofor BSH dă 136 cm3 Na. Poroplaste. Polimeri sub formă poroasă (celulară), obţinuţi prin diferite procedee: cu spumanţi; cu gaze sau cu lichide volatile sub presiune; cu substanţe care degajă gaze la încălzire (porofori). Se întrebuinţează pentru. ..Imraţi-.-de.toaletă, naltele, covoare, tălpi pentru încălţăminte etc. Porozitate. Proprietatea solidelor de a avea în masa lor pori, Porozitatea reală este 525 Potenţial de eleetrod constituită din totalitatea porilor, iar cea relativă, numai din porii care comunică între ei şi cu mediul exterior. Prin coeficient de porozitate absolută se înţelege raportul dintre densitatea aparentă şi densitatea reală a corpului, iar prin coeficientul de porozitate relativă, raportul dintre volumul porilor şi al corpului. Însemnînd cu Pa şi Pr coeficienţii de porozitate absolută şi relativă, cu Gs şi G0 — greutatea corpului uscat şi a celui saturat cu apă, cu V — volumul corpului şi cu D şi Da — densitatea corpului şi cea aparentă, se obţine: Pa=100 * —şi JFV^IOO- -Sy — * Portocaliu clorazol rezistent D. V. Galben direct extra. Portocaliu de crom. Pigment portocaliu pe bază de cromat bazic de plumb (PbCr04 * PbO); d 6,7—6,9; putere de acoperire 45 g/ma; indicele de ulei 12—13. Are o rezistenţă bună la intemperii şi la lumină. Nu se descompune pînă la 600°. Are proprietăţi anticorosive marcate. Nu e folosit prea mult, din cauza culorii sale prea puţin cerute. Portocaliu diazol N2R. V. Galben direct extra. Portocaliu direct rezistent RL, 2RL, G. V. Galben direct extra. reacţionează energic cu metaloizii; descompune energic apa, formînd hidroxidul respectiv şi degajînd hidrogen. Sub forma de metal are puţine întrebuinţări în practică (celula fotoelectrică); e întrebuinţat, însă, in cantităţi foarte mari sub forma de compuşi . Determinarea analitică. a) Calitativ. Sărurile de K colorează flacăra incoloră a becului de gaz în violet. Cu ac. hexacloroplatinie, H2[PtCl6], dă un precipitat galben cristalin; limita diluării 1 : 1,9 • IO8; cu hexanitrocobaltiatul de Na dă K2Na[Co(NO?)6]; precipitat galben cristalin, limita diluării 1 : 1,5 • IO5. b) Cantitativ, c) Gravimetric: precipitare cu HC104, cîntărire sub formă de KC104; precipitare şi cîntărire sub formă de K2[PtCl6]; precipitare cu Kalignost (v.) şi cîntărirea precipitatului uscat, d) Volumetric: prin titrarea K2Na[Co(N02)6]. Potenţial chimie. Potenţialul care determină sensul şi limita trecerii unui component al unui sistem fizico-chimic, cînd acesta este repartizat între diferite faze, cum şi sensul şi limita transformărilor chimice. Acest potenţial caracterizează proprietatea componentului de a ieşi din faza dată şi are dimensiunile unei energii/masă. Potenţial critic. Pojtenţialul care trebuie aplicat unui electron dintr-un atom, pentru a-1 trece de la un nivel energetic inferior la un nivel mai înalt. Porţelan. Produs ceramic, obţinut prin încălzirea unei paste formate din caolin, feldspat şi cuarţ (nisip curat), la care se adaugă cretă şi ghips. Obiectele de porţelan se smălţuiesc la suprafaţă. Este alb, dur, translucid şi impermeabil. Se poate colora sau decora prin adăugarea în smalţ a unor oxizi metalici. Porzat. Fungicid pe bază de etilenbiditio-carbamat de zinc, de o eficacitate asemănătoare cu a zemii bordoleze, folosit în combaterea manei cartofului (Pkytophthora). Potasan. Ratieid pe bază de tiofosfat de dietil şi de 4-metil-7-oxicumarină. Sin. E 838. Potasă. V. Carbonat de potasiu. Potasă caustică. V. Hidroxid de potasiu. Potasiu. K. Element în stare metalică, din familia metalelor alcaline. Nr. at. 19; gr. at. 39,1; prezintă trei izotopi cu nr. de masă 39 (93,381%), 40 (0,012%), 41 (6,61%); izotopul 40 este radioactiv. Prezintă, de asemenea, şapte izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 63,5°; p.f. 776°; d Qr864 călxL spec^ Q.,17l.Se.găseşte în.natură. numai combinat, sub forma de silvină, silvinit, carnalit, cainit etc. Se prepară prin electroliza clorurii topite. Are valenţa 1. Element extraordinar de reacţionabil; Potenţial de adsorbţie. Variaţia de energie suferită de o moleculă sau de un ion la trecerea din mediul înconjurător (gaz sau lichid) la suprafaţa adsorbantului. Potenţial de contaet. Diferenţa de potenţial care se stabileşte cînd două substanţe sînt în contact direct. Toate metalele, soluţiile de electroliţi sau orice alte substanţe care conţin ioni sau electroni liberi prezintă o diferenţă de potenţial cînd sînt în contact direct. Potenţial de descompunere. Forţa electromotoare minimă, necesară pentru a descompune un electrolit, adică pentru a face electroliza lui. Potenţialul de descompunere este egal cu diferenţa dintre potenţialul normal al anionului "şi potenţialul normal al eatio-nului. Potenţial de difuziune. Potenţial care se stabileşte la suprafaţa de separaţie a celor două soluţii de concentraţii diferite dintr-o pilă de concentraţie, atunci cînd cei doi ioni ai eleetrolitului au mobilităţi diferite. Potenţial de eleetrod. Potenţialul care se stabileşte^ la echi 1 ibru, între nn metal şi soluţia care conţine ionii săi. Stabilirea potenţialului de electrod este considerată rezultanta vitezelor a două procese: trecerea ionilor de pe suprafaţa electrodului în Potenţial de ionizare 526 soluţie şi descărcarea ionilor din soluţie la suprafaţa electrodului. Potenţialul de electrod este dat de ecuaţia lui Nernst: în care: n este potenţialul de electrod, în V; R — constanta gazelor (8,316 jouli); T— temperatura absolută; n — valenţa ionilor; F — constanta lui Faraday (96 500 cou-lombi); p — presiunea osmotică a ionilor din soluţie; P — presiunea (tensiunea) de dizolvare a electrodului. Potenţial de ionizare. Tensiunea sub care trebuie accelerat un electron pentru a căpăta energia cinetică necesară expulzării sale dintr-un atom sau dintr-o moleculă. Potenţial de oxido-reducere. Diferenţa de potenţial care se stabileşte între un’electrod inatacabil (platină, aur, cărbune) şi un sistem de oxido-reducere. Sistemul de oxido-reducere poate fi de forma: Potenţial normal de electrod. Valoarea potenţialului unui metal cufundat într-o soluţie care conţine o sare a sa, în care concentraţia ionilor este normală (conţine un echivalent-gram de ioni). Această valoare RT este dată de relaţia 7r0=—• lnP. Pentru ' nF valorile potenţialelor normale, v. Seria tensiunilor normale. Potenţial normal de oxido-reducere. Potenţialul de oxido-reducere al sistemului redox, în care concentraţia ionilor în stare redusă este egală cu concentraţia ionilor în stare oxidată. Potenţial termodinamic. Mărimea de stare a unui sistem, definită ca diferenţa dintre entalpia sistemului şi produsul entropiei cu temperatura. Este exprimat prin relaţia, F—H—TS, în care: F este potenţialul termodinamic; H — entalpia; T — temperatura absolută; S — entropia. Sin. Energie liberă sau funcţia lui Gibbs. Fe2+— e-^Fe3+j (1) sau C6H402+2H++2e--C6H4{0H)s (2) în cazul sistemului (1), valoarea potenţia-lului de oxido-reducere este dată de relaţia o-f* RT In [Fe3+] nF *“ [Fe2+] în care n0 este potenţialul normal de oxido-reducere. Potenţial de polarizare. Forţa contra electromotoare a unei pile electrice, care creşte o dată cu procesul de polarizare a pilei, în cazul electrolizei unui electrolit. Potenţial de scurgere. Diferenţa de potenţial dintre o diafragmă poroasă (sau orice solid permeabil) şi lichidul care trece prin ea. Potenţial electric. Energia necesară pentru a aduce unitatea de sarcină electrică pozitivă de la infinit pînăjjntr-un punct anumit. Potenţial electrocinetic. Diferenţa de potenţial care se stabileşte între cele două învelişuri ale stratului dublu electric al particulelor coloidale, la deplasarea lor sub acţiunea unui curent electric. Valoarea potenţialului electrocinetic este dată de relaţia Y 47C ed în care: £ este potenţialul electrocinetic; ir=3,14; e — sarcina electrică pe 1 cm2; d — distanţa dintre cele două învelişuri ale stratului dublu; Z> — constanta dielec-trică. Sin. Potenţial zeta. Potenţial ionie. Raportul dintre sarcina electrică a unui ion şi raza sa. Potenţial zeta. V. Potenţial electrocinetic. Potenţiometrie. V. Analiză potenţiometrică. Potenţiometru. Aparat pentru determinarea sau compararea potenţialelor electrice, prin compensare. Este format dintr-o punte de compensaţie, un instrument de nul şi un milivoltmetru. Este folosit pentru diverse dozări volumetrice (reacţii de neutralizare, de precipitare, de oxido-reducere). Există diferite tipuri de potenţiometre: formate dintr-un electrod indicator asociat cu un electrod de referinţă (calomel); cu doi electrozi indicatori (potenţiometre bimetalice); cu tuburi electronice; etc. Pound. Unitate de greutate folosită în Anglia şi în S.U.A. 1 pound (avoir du poids) = =453,59 g; 1 pound (troy), pentru pietre preţioase = 373,24 g. Poziton. V. Pozitron. Pozitron. Particulă elementară cu aceeaşi masă ca a electronului (9,1 • IO-28 g), eu aceeaşi sarcină, însă de semn contrar. Prin ciocnirea unui pozitron şi a unui electron iau naştere doi fotoni. Pozitronii iau naştere prin acţiunea razelor cosmice asupra materiei; sînt emişi, de asemenea, în unele reacţii nucleare. Sin.: Poziton, Electron pozitiv. Praf de presare. Amestec de răşini cu diferite umpluturi organice sau anorganice, măcinate fin, care pot conţine agenţi de întărire şi coloranţi; se folosesc direct la formarea prin presare la cald. Praf de puseâ. Pulbere care, conţine 74—. 75% KN03, 10—15% cărbune de plop, tei sau salcie şi 10—16% S. Se aprinde pe la 270—320°, producînd gaze care au un volum de 2 000 de ori mai mare decît volumul 527 Prednizolonă prafului de puşcă. Din această cauză, în spaţiu limitat, presiunea gazelor poate ajunge la 3 500 at, producînd astfel explozia. Este folosit în armele de vînătoare şi pentru exploziile din mine. Sin. Pulbere neagră. Praf de sudat. Material în formă de pulbere, pentru sudura cu gaz sau cu arcul electric. La această din urmă sudură, praful de sudură poate avea şi rolul de rezistenţă electrică. Praful de sudură poete fi format dintr-o singură substanţă sau dintr-un amestec. Rolul lui este de a împiedica oxidarea metalului, de a dezoxida oxizii formaţi, de a zgurifica oxizii şi de a spori fuzibilitatea sau fluiditatea metalului. Praf de sudat alamă. Material format diji: 1) 70% borax, 10% ac. boric, 20% NaCl. 2) Material propus de Cerniak şi Golubera: 50% borax. 15% fosfat de Na, 20% mangal şi 15% Si02. Praf de sudat aluminiu. Material format din: 30% NaCl, 45% clorură de K, 15% clo-rură de litiu, 7% fluorură de K, 3% bi-sulfat de K (formulă folosită în U.R.S.S.). Este higroscopie; trebuie păstrat în flacoane bine închise. Se poate întrebuinţa sub formă de praf sau de pastă (eventual cu apă). Praf de sudat fontă. Material format din 50% borax, 47% bicarbonat de Na, 3% silice (cuarţ). Praf industrial. Praful rezultat din prelucrarea diferitelor materiale (măcinări, cerneri, sortări; arderi sau alte reacţii chimice; aşchiere, forfecare etc.) sau prin uzura organelor de maşini şi de aparate (piese abrazive etc.). Cînd se produce în mod intenţionat, este numit pulbere, pudră sau făină. Cînd apare ca produs nedorit, rezulţînd accidental, sau cînd se împrăştie în atmosfera locului de muncă, constituie un pericol pentru muncitorii respectivi şi se impun măsuri , de protecţie contra prafului, care poate fi toxic (praful de litargă etc.) sau se poate depune pe plămîni, producînd silicoză (praful de talc, de ciment, azbest etc.). Praf unic. Amestec de bicarbonat de sodiu şi sulfat de aluminiu în părţi egale. E întrebuinţat la stingerea incendiilor, împreună cu apă şi o substanţă spumogenă. Praseo-sare. Sare complexă, de culoare verde, cu 4 grupe neutre, din clasa tetramminelor, de forma [Co^xf^4]^ în care X este un ion jiegativ monovalent: Gl~, Br~ sau CNS“. Izomerul trans are culoare verde şi este denumit ca praseo-sare; izomerul cis are Culoare violetă şi este denumit că~~ violeo-sare. Praseodim. Pr. Element în stare metalică, din familia lantanidelor. Nr. at. 59; gr. at. 140,92; prezintă o singură specie de atomi stabili cu nr. de masă 141 (100%), cum şi opt izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 936°; p.f. 3 300°; d 6,48. Se găseşte' în natură, combinat, alături de celelalte elemente din familia lantanidelor. Are valenţa 3,4. Oxizi: Pr203, Pr02. Prăjire. Operaţie metalurgică preliminară la care sînt supuse unele minereuri (în general sulfuri, carbonaţi, sulfaţi), pe cale uscată, efectuată la temperatura inferioară temperaturii de topire. Pră jir ea poate fi simplă, oxidantă, reducătoare, sulfatizan-tă, clorurantă etc. Cea mai frecventă este prăjirea oxidantă, prin care sulfurile (arse-niurile, antimoniurile etc.) se transformă în oxizi. Preealciferol. Precursor imediat al calcifero-lului, obţinut prin iradierea ergosterolului cu radiaţii ultraviolete, izomer al taehi-sterolului, izolat sub formă de dinitroben-zoat; p.t. 103—104°; [aJo-f-300 (benzen). Trece în calciferol, la încălzire uşoară, care se poate retransforma în preealciferol (stare de echilibru între ambii produşi). Precipitare. Trecerea în stare solidă — sub formă cristalină, amorfă sau de gel — a unei substanţe care se află în soluţie. Precipitarea poate fi rezultatul unei reacţii chimice sau al evaporării şi al răcirii soluţiei sau al unei încălziri (în cazul golurilor). Precipitat. Substanţa solidă obţinută la precipitare. Precipitatul poate fi cristalin, amorf sau sub forma de gel. Precipitatele utilizate în chimia analitică trebuie să fie greu solubile (practic insolubile); uşor fil-trabile; să nu reţină electroliţi; să aibă o compoziţie chimică bine definită, iar prin calcinare să se transforme într-o combinaţie definită, unitară, uşor de cîntărit. Precipitat alb de mercur. Sin. Clorură mercu-roasă. Precipitine. V. Aglutinine. Predefecare. Operaţie tehnologică în industria zahărului, premergătoare defecării, constînd în tratarea zemii de difuziune, încălzită la 90° (coagularea proteinelor) cu 0,25—0,3% var (ea lapte de var), restul de var adăugîndu-se la defecare. Elimină (parţial) unele săruri insolubile de calciu, cum şi majoritatea substanţelor care se găsesc în stare coloidală. Prednizolonă. C21H2805. Gr. mol. 360,44. Steroid obţinut din dihidrocortizon-semi-earbazidă tratată cu borohidrură de K şi apoi cu HNOa sau biologic, prin acţiunea micro-orgamsmTriiri^^ hidrocortizonei; p.t. —245°; [a]^ +97° la +103° (dioxan). Medicament folosită în reumatism. Sin.: A1-Hidroeortizonă, Prednlzonă 528 A^Dehidrohidrocortizonă, Metacortandra-lone, Supercortisol. Prednlzonă. C2iH2605. Gr. mol. 358,4. 1,2-Dehidrocortizonă. Se obţine sintetic din acetat de dihidrocortizonă bromurată în poziţia 2 şi tratat cu colidină (care scoate un mol de HBr şi creează dubla legătură 1,2) sau prin reducere biologică din cortizonă în cultură de Cornybacterium simplex. Cristale; p.t. 240-242°; [a]D +165° la 175° (dioxan); e de 2—3 ori mai activă decît cortizonă. Nu produce reţinere de apă şi Na. Medicament folosit în reumatism, în astm bronşic; antialergic, antiinflamatoriu etc. Sin.: Supercortil, Hostacortină, Del-tacorten, Metacortandracin, A^Dehidro-cortizonă, Gortancyl. Pregnan. C21H36. Gr. mol. 288,5. 17-Ş-Etil-tiocolan. Se obţine sintetic prin reducerea etiocolil-ih^tilcetonei sau pregnandionei. Cristale; p.t. 83,5°; df 1,032; [a]^9 +20° (cloroform). Pregnan-3a»20a-diol. C21H3302. Gr. mol. 320,5. Steroid izolat din urina iepelor, a vacilor şi a femelelor de cimpanzeu gestante. Cristale; p.t. 238°; d 1,15; [a]f,°+27,4° (al-cool); e puţin solubil în dizolvanţi organici. Nu e precipitat de digitonina-5. Sintetic se obţine prin reducerea cu Na-etoxid a [ A16-pregnen-3,20-dionă. Intermediar în sin- teza progesteronei. 4-Pregnen-ll(3, 17a, 21-triol-3,20-dionă. V. Hidrocortizonă. A4-Pregnen-ll,21-diol-3,20-dionă. V. Corti-costeronă. A4-Pregnen-3,20-dionă. V. Progesteronă. A4-Pregnen-17(a), 21-diol-3,ll,20-trionă. V. Cortizonă. A4-Pregnen-3,20-dionă-21-ol. V. Desoxicor-ticosteronă. Presiune absolută. Presiunea pe care o exercită o substanţă sau un sistem peste presiunea zero. în tehnică se măsoară în atmosfere absolute (ata). Presiune atmosferică. Presiunea atmosferică normală sau presiunea de o atmosferă, egală cu 1,013 • IO6 dyn/cm2 sau egală cu presiunea exercitată de o coloană de mercur de 76 cm, cu secţiunea de 1 cm2, la 0°, la nivelul mării şi latitudinea de 45°. Presiune critică. Presiunea necesară pentru a condensa un gaz, la temperatura critică. Presiune de vapori. Presiunea la care un lichid sau un sistem lichid sînt în echilibru cu vaporii lor, pentru o anumită temperatură. Se exprimă în mm (coloană) Hg. Presiune de vapori Reid. Tensiunea vaporilor saturaţi de benzină, determinată cu aparatul Reid la 37,8°* Se exprimă în mm (coloană) Hg. Dă indicaţii asupra tendinţei de a forma „dopuri de vapori" în conducte, cum şi asupra pierderilor în timpul depozitării şi al transportului. Presiune internă. în cazul gazelor, presiunea datorită forţelor de atracţie dintre molecule, care acţionează în acelaşi sens cu presiunea exterioară. Presiunea internă este egală cu corecţia adusă presiunii exterioare în ecuaţia lui van der Waals : p —, în care: a este o constantă, pentru fiecare gaz; V — volumul ocupat de unitatea de masă de gaz. Presiune osmotică. Presiunea care ia naştere cînd o soluţie este separată de solventul pur (de ex. apă) printr-o membrană semi-permeabilă care permite trecerea prin ea numai a moleculelor solventului. Presiune parţială. Presiunea exercitată de un component al unui amestec de gaze, în cazul că ar fi singur. A4-Pregnen-21-ol-3,ll,20-trionă. V. 11-De-hidrocorticosteronă. Pregnenolonă. C21H3202. Gr. mol. 316,47. A5-Pregnen-3(3-ol-20-onă. Ace; p.t. 193° (alcool dil.); [oc]|)0-}-28° (alcool); e foarte puţin solubilă în apă; solubilă în CC14: 0,5%, în acetonă: 0,6%, în cloroform: 17%, în eter: 0,1%. Se obţine din stigma-sterol sau diosgenină. Medicament folosit în artrita reumatică. Sin.: Prenolon, Ar-thenolone. Presiune. Forţa exercitată pe unitatea de suprafaţă. Unităţile de măsură pentru presiune sînt: în sistemul CGS, baria, egală cu ”6 dină/ciri2; în sistemul MKS, newtonul/m2; barul, egal cu IO6 barii; atmosfera, egală cu 1,033 kgf/cm2; atmosfera tehnică, egală cu 1 kgf/cm2. Presiune redusă. Raportul dintre presiunea exercitată de un fluid şi presiunea critică a acestui fluid. Presiune relativă. Diferenţa dintre presiunea pe care o exercită un corp şi presiunea atmosferică. Sin. Suprapresiune (peste presiunea atmosferică). Presură. Y. Chimozină. Prim. Prescurtarea folosită în chimia organică pentru cuvîntul primar. Primetină. V. 5,8-Dihidroxiflavonă. Primulină. Colorant. Se obţine sintetic din p-toluidină şi sulf, la 200—280°, urmată de sulfonarea primulinei-bază formate. Este un amestec de săruri de Na ale acizilor mo-nosulfonici ai derivaţilor dehidro-tio-p-to-luidinei şi politionaţî. Pulbere galbenă; e solubilă în apă, în NaOH dil., în H2S04; 529 Proba Conradson insolubil în HC1, în H2S04 dil. Colorant direct pentru bumbac (baie alcalină sau neutră). Se diazotează şi se developează pe fibră (developant: fenol->coloraţie galbenă; rezorcină -► oranj; m-fenilendiamină -> ro-şu-brun; (3-naftol-> roz etc.). Principiul I al termodinamicii. Se formulează astfel: în toate fenomenele fizice şi chimice, energia totală a unui sistem de corpuri izolat care se modifică rămîne constantă — sau: în orice proces care are loc într-un sistem izolat, suma tuturor formelor de energie conţinute în sistem rămîne constantă. Sin. Principiul conservării energiei. Principiul al II-lea al termodinamicii. A fost formulat de Clausius astfel: Căldura nu poate trece spontan (fără cheltuială de lucrru mecanic din partea unui agent extern) de pe un corp rece pe unul cald. Se mai poate formula şi astfel: Nu este posibil să se transforme căldura în lucru mecanic, la temperatură constantă. Principiul al III-lea al termodinamicii. Entropia unui sistem tinde către o valoare finită cînd temperatura tinde către zero absolut. Dacă un sistem se poate transforma izoterm în alt sistem, la orice temperatură, variaţia entropiei corespunzătoare acestei transformări tinde către zero cînd temperatura absolută tinde către zero. Sin. Principiul lui Nernst. Principiul conservării energiei. V. Principiul I al termodinamicii. Principiul contracurentului. Proces în care materialul se deplasează în sens contrar cu agentul care acţionează asupra sa, astfel că materialul proaspăt vine în contact cu agentul care urmează să fie evacuat din circuit, iar agentul proaspăt vine în contact cu materialul epuizat ce urmează să fie evacuat. în modul acesta, agentul este folosit cu maximum de efect, iar materialul supus operaţiei este epuizat complet. Procese ca: percolarea, difuziunea în baterie, absorbţia gazelor în turnuri etc. sînt exemple de aplicarea a principiului contracurentului. Principiul de excludere. V. Principiul lui Pauli. Principiul deplasării echilibrului. V. Principiul lui Le Chatelier-Braun. Principiul echilibrului mobil. V. Principiul lui Le Chatelier-Braun. Principiul echipartiţiei energiei. Energia totală a unei molecule este împărţită egal între diferitele grade de libertate ale mole-cutei- ^uPă mecanica clasică, fiecare grad de libertatecontribuhT^ 1/2 K T la energia totală a energiei, K fiind constanta lui Boltzmann (v.), iar T, temperatura absolută. Prin grad de libertate, în acest caz, se înţeleg termenii independenţi de tipul 1/2 mc>2 sau 1/2 Ir2 sau 1/2 care determină energia moleculei. Sin. Legea lui Boltzmann. Principiul incertitudinii. Pentru particulele foarte mici, care se mişcă rapid, este imposibil să se determine simultan viteza şi poziţia lor, deoarece impreciziile determinării acestor două mărimi variază invers: cu cît precizia unei determinări este mai mare, cu atît ea va fi mai mică pentru cealaltă determinare. în cazul electronului, produsul impreciziei determinării vitezei prin imprecizia determinării poziţiei este proporţional cu constanta lui Planck. Sin. Principiul lui Heisenberg. Principiul lui Berthelot. Orice transformare chimică dă naştere la acele corpuri pentru care cantitatea de căldură degajată este maximă. Se aplică numai în cazul reacţiilor exoter-me, care sînt totale şi spontane. Nu este valabil în cazul reacţiilor reversibile şi, implicit, în cazul reacţiilor endoterme, care, după principiul lui Berthelot n-ar trebui să se producă. De aceea, chiar Berthelot a făcut următoarea completare: numai în cazul cînd nu intervine nici un fel de energie străină, un sistem chimic evoluează către starea finală corespunzătoare scăderii maxime de energie, adică ia naştere corpul pentru care se degajă maximum de căldură. Principiul lui Berthelot este riguros exact la zero absolut, deoarece la zero absolut nu există aport de energie străină, iar reacţiile care se produc sînt totale. Sin. Principiul travaliului maxim. Principiul Iui Heisenberg. V. Principiul incertitudinii. Principiul lui Le Chatelier-Braun. V. Legea echilibrului mobil. Principiul lui Nernst. V. Principiul al III-lea al termodinamicii. Principiul lui Pauli. într-un atom dat nu pot exista doi electroni definiţi prin acelaşi grup de patru numere cuantice: n, I, m, s. Ei se deosebesc cel puţin prin unul dintre aceste numere. Sin. Principiul de excludere. Principiul lui van't Hoff. Cînd temperatura unui sistem se ridică, echilibrul se deplasează în sensul în care iau naştere substanţe a căror formare absoarbe căldură. Principiul travaliului maxim. V. Principiul lui Berthelot. Proba Conradson. Probă pentru determinarea reziduului de cocsificare la motorine, ule-iuri şi păcură. Constă în distilarea fără..aer a unei cantităţi de produs, într-un timp şi cu o aparatură anume stabilită. Serveşte la compararea şi la identificarea anumitor produse petroliere în ce priveşte conţinutul 34 — Dicţionar de chimie Proba de coroziune 530 de hidrocarburi aromatice (mai uşor cocsi-ficabile), constituind şi un criteriu de calitate . Proba de coroziune. Probă la benzine, whi-te-spirit, petroluri. Constă în observarea schimbării culorii unei lame de cupru, sub influenţa compuşilor activi (de sulf sau a sulfului liber din produsul respectiv, în condiţii determinate). Proba de penetraţie. Criteriu convenţional de apreciere a unsorilor consistente şi a bitumurilor. Constă în determinarea adîn-cimii (exprimată în zecimi de milimetru), la care pătrunde un con (pentru unsori) sau un ac (pentru bitumuri), în produsul respectiv sub o anumită forţă, în condiţii determinate. Proba Doctor. Proba de determinare calitativă a prezenţei mercaptanilor şi a hidrogenului sulfurat din benzine şi white-spirit, folosind reacţia plumbit de*sodiu şi sulf. Proba Marsh. Probă pentru identificarea ar-senului. Substanţele care conţin arsen se tratează într-un flacon cu 20 ml H2S04 conc. şi cîteva granule de zinc pur. în aceste condiţii, arsenul trece în AsH3. în dopul flaconului se introduce un tub, îndoit în unghi drept şi subţiat la capăt. După ce s-a îndepărtat aerul din aparat se încălzeşte slab tubul pe o mică porţiune. AsH3 care trece prin această porţiune a tubului este descompus la temperatura înaltă care există aici, iar pe porţiunea imediat următoare, mai rece, a tubului, se depune arsen metalic, sub forma unei oglinzi strălucitoare. Oglinda de arsen este solubilă în hipocloriţi alcalini, spre deosebire de oglinda de antimoniu. Proba Natron. Reacţie calitativă pentru identificarea acizilor organici în produsele petroliere rafinate (white-spirit, petrol lam-pant, uleiuri), care dă indicaţii asupra gradului de rafinare. Proba Popok. Probă convenţională pentru stabilitatea la încălzire şi la oxidare a uleiurilor minerale. Constă în determinarea timpului în care un strat de ulei introdus între două suprafeţe de metal şi supus încălzirii şi oxidării, în condiţii experimentale determinate, se transformă într-o peliculă aderentă, care nu permite desprinderea celor două suprafeţe decît la acţiunea forţei de 1 kgf. Procainamidă. HC1. V. Pronestil • HC1. Procaină. HC1. V. Novocaină. Procedee Houdry. Procedee de cracare catalitică: pentru cracarea fracţiunilor distilate ae ţiţeipentru cracarea pacurii, m scopui obţinerii de benzină cu cifra octanică mare, cu catalizatori, silicaţi naturali sau sintetici; de reformare catalitică, cu catali- zator de platină şi variantele care includ şi separarea de aromatice. Printre cele mai vechi procedee de cracare catalitică, iniţial cu pat fix de catalizator. Procedeul aluminotermie. Procedeu de preparare sau de sudare a metalelor, cu ajutorul pulberii de aluminiu şi al oxidului metalului respectiv. Astfel se prepară Mn, Gr, Ti şi se sudează fierul. Sin. Procedeul Goldschmidt. Procedeul amalgamării. Procedeu de obţinere a aurului. Se bazează pe proprietatea aurului de a se combina cu mercurul, for-mînd un amalgam de aur, din care apoi se îndepărtează mercurul, prin distilare. Procedeul dă rezultate bune numai atunci cînd particulele de aur nu sînt prea mici. Procedeul Andrusov. Procedeu de obţinere a HGN prin arderea amestecului de’metan, amoniac şi aer peste o sită ţesută din fire subţiri de aliaj platină-rodiu! Temperatura este menţinută la ^ 1 000°. Procedeul Bergius. Procedeu pentru obţinerea benzinei sintetice. Y. Benzină sintetică. Procedeul Bessemer. Procedeu de obţinere a oţelului din fonta topită, prin introducerea în ea a aerului, spre a face decarburarea fontei (prin oxidare). Operaţia se face în convertizorul Bessemer, dar în acest procedeu nu pot fi înlăturaţi fosforul şi sulful. Căptuşind cuptorul convertizorului cu dolo-mit, pot fi folosite şi fontele fosforoase pentru prepararea oţelului, fosforul combi-nîndu-se cu căptuşeala cuptorului, trecînd în fosfat de calciu insolubil. Procedeul Birkeland-Eyde. Procedeu de obţinere a acidului azotic pe cale sintetică, din aer, prin trecerea acestuia printr-un arc electric între polii unui electromagnet puternic. Se obţine, în primul rînd, oxidul de N, NO, care apoi este trecut în NOa, prin reacţia cu oxigenul din aer; N02 cu apa, în prezenţa aerului, dă acid azotic. Procedeul camerelor de plumb. Procedeu de obţinere a acidului sulfuric în camere de plumb, din bioxid de sulf, catalizator fiind oxizii de azot. în camerele de plumb se mai introduc: aer şi apă fin pulverizată. Procedeul Castner. Procedeu de obţinere a NaCN, din amidură de sodiu, prin topirea acesteia la 600—700° cu cărbune de lemn. Procedeul Catarol. Procedeu de cracare catalitică în fază de vapori (materie primă — motorina), catalizator de cupru sau cu-pru-fier, la 630—680° şi presiunea atmosferică. Circa 50% din materia primă transformată în gaze (conţinut mare de metan şi de drocarburi aromatice, de la benzen pînă la naftalină, antracen, piren, crisen etc. Procedeu aplicat în petrochimie. 531 Procedeul Gray Procedeul chlorex. Extracţie cu 2,2'-diclo-retil-eter (clorex) pentru îndepărtarea componenţilor care formează gudroane şi imprimă rezistenţă mică la oxidare, din fracţiunile distilate sau reziduale de ţiţei, care servesc la prepararea uleiurilor lubrifiante de calitate superioară (cu indice de vîscozi-tate ridicat). Procedeul cianurării. Procedeu de obţinere a aurului prin tratarea minereului de aur cu o soluţie diluată de cianură de sodiu, în prezenţa aerului. Se formează o cianură complexă de aur NafAu(CN)2], care, prin tratarea cu zinc, pune în libertate aurul. Procedeul Cottrel. Procedeu folosit în industrie pentru îndepărtarea aerosolilor din aer. Constă în supunerea aerosolului elec-troforezei, într-un curent electric de înaltă tensiune; aerosolii îşi pierd sarcina lor electrică şi se depun. Astfel se purifică gazele de particulele solide sau lichide, pe care gazele le au în suspensie; la fel se adună diferite produse valoroase care se găsesc în gaze şi tot astfel se purifică aerul de substanţele dăunătoare care se produc în cursul unor procese industriale. Sin. Filtru electrostatic Cottrel. Procedeul eupelării. Procedeu de obţinere a argintului din galenele argentifere. Constă în trecerea unui curent de aer peste metalul topit pînă cînd tot plumbul se oxidează la PbO; se obţine, astfel, argint cu puritatea de 95%. Procedeul de zincare* Procedeu care constă în acoperirea tablei, a sîrmei sau a ţevilor de oţel cu un strat protector de zinc. Această acoperire se face prin zincare la cald sau prin depunere electrochimică. In prealabil, se curăţă (se decapează) obiectul de oxizi prin cufundarea lui în H2S04 dil. Zincarea la cald se face prin imersiunea obiectului timp de cîteva secunde într-o baie de zinc topit, cu temperatura de — 450°. Zincarea prin depunere electrochimică se face prin introducerea obiectului — drept catod — într-o baie de sare de zinc, anodul fiind de zinc electrolitic. Procedeul Deacou. Procedeu de obţinere a clorului din HC1 prin oxidarea acestuia la 400°, cu oxigenul din aer, catalizator fiind CuCl2. Procedeul Doctor. Procedeu prin care se îndepărtează mirosul neplăcut al benzinelor care conţin mercaptani prin transformarea acestora în disulfuri, cu ajutorul plumbitului de sodiu şi al sulfului. Sulfura de plumb formată este transformată din nou în plumbit de-sedfu,prm-sufiarede aerîirsoîuţia de sodă caustică. Procedeul Duosol. Procedeu de extracţie cu solvenţi (propan şi amestec de cresol-fenol) a fracţiunilor distilate sau reziduale de . ţiţei, în scopul preparării unor lubrifianţi cu calităţi superioare (în special indicele de vîscozitate). Se aplică principiul extracţiei în contracurent. Sînt eliminaţi componenţii cu tendinţa de a forma gudroane şi cu slabă rezistenţă la oxidare (asfalt, hidrocarburi aromatice etc.). Procedeul Edeleauu. Extracţie cu S02 lichid a hidrocarburilor aromatice şi separarea lor de hidrocarburile parafinice" şi naftenice din fracţiunile petroliere, mergînd de la benzine şi reformate catalitice, prin petrol (lampant), motorină şi fracţiuni de ciclu de la cracarea termică sau catalitică, pînă la uleiuri lubrifiante. Scopul extracţiei este fie de a îmbunătăţi calitatea produsului (valorificarea fazei parafinoase, adică rafinatul), fie de a obţine un concentrat aromatic (valorificarea fazei aromatice,, adică extractul). Condiţii de lucru: temperatură de la —30° pînă la +15°; procentul de SOa asupra alimentării 0,6—1,6. Aparatură continuă: coloane sau decantoare. Procedeul Flselier-Tropsch. Procedeu de obţinere a hidrocarburilor (lichide — carburanţi ori solide — parafină) sau a derivaţilor oxigenaţi (alcooli, alături de alde-hide, cetone, acizi) din gaz de sinteză ori alte gaze, conţinîna un amestec de oxid de carbon şi hidrogen, pe catalizatori de cobalt, fier sau ruteniu, la temperaturi între 180 şi 250° şi la presiune normală sau medie (10—15 at). Natura şi distribuţia produselor depind de catalizator şi de condiţiile de lucru, în special presiunea şi raportul CO:Ha al gazului de alimentare. S-a aplicat pe scară mare în Germania, pentru obţinerea de carburanţi lichizi din cărbuni (în prealabil gazificâţi în CO şi H2). Procedee derivate: Hydrocol, Synthol. Procedeul furfurol. Procedeu de extracţie a componenţilor cu rezistenţă mică la oxidare şi a celor cu tendinţă de formare a gudroa-nelor din fracţiunile distilate sau reziduale de ţiţei; cu scopul de a prepara uleiuri lubrifiante cu indicele de viscozitate înalt şi cu bună rezistenţă la oxidare. Procedeul Gfrbotol. Procedeu pentru îndepărtarea (şi recuperarea) H2S şi C02 din gaze naturale sau de rafinărie, gaz de sinteză sau hidrocarburi lichide, prin tratare cu soluţii apoase de etanolamine (mono-, di- sau trietanolamine). Se formează combinaţii care pot fi descompuse la o temperatură mai înaltă, operaţia putînd fi condusă în sistem continuu. Procedeul Gray. Procedeu de rafinare a benzinei de cracare în fază de vapori prin poli-merizarea hidrocarburilor nesaturate (în special diolefinele care formează gume), da- Procedeul Haber-Bosch 532 torită acţiunii catalitice a unor silicaţi naturali de tip floridină (bentonite, montmo-rillonite etc.). Polimerii formaţi sînt lichizi la temperatura de lucru şi se separă astfel de faza de vapori în care se găseşte benzina. Procedeul Haber-Bosch. Procedeu de obţinere a amoniacului sintetic din azot şi hidrogen la 475—600° şi 200 at, randamentul în NH3 fiind 36%. Procedeul G. Claude prepară NH3 sintetic, lucrînd la 1 000 at şi la 500— 600°. Procedeul Hargreaves. Procedeu de fabricare a acidului clorhidric din bioxid de sulf, oxigen şi clorură de sodiu la temperatura de 500—600°. Din reacţie rezultă ac. clorhidric şi sulfat de sodiu: 2S02+02+ + 4NaCl+2H20 4HCl+2Na2S04. Procedeul Hydrocol. Varianta americană a procedeului Fischer-Tropsch de obţinere a carburanţilor lichizi din amestec de CO+H2 (gaz de sinteză), obţinut din gaze naturale prin combustie parţială cu oxigen. Reacţia este condusă pe catalizatori de fier în pat fluidizat, permiţînd o temperatură mai înaltă (300—350°) şi o productivitate mai mare. Produse: benzină, ulei Diesel, derivaţi oxigenaţi (10—20%). Procedeul Leblanc. Procedeu de obţinere a Na2C03, plecînd de la NaCl şi H2S04. în primul rînd se obţine Na2S04, care este redus cu cărbune la* Na2S; aceasta, tratată cu CaC03, dă Na2C03 şi GaS. Se separă Na2C03 prin dizolvare în apă, care apoi se supune cristalizării. Procedeul Mond. Procedeu de obţinere a nichelului. Constă în trecerea minereului de nichel în oxizi, care se reduc apoi cu gaz de apă la 350°. Nichelul obţinut astfel se transformă în Ni(CO)4, prin tratarea cu CO la 60°; vaporii obţinuţi sînt disociaţi la 200°, iar nichelul se depune pe alte granule de nichel, aşezate pe diverse poliţe în turnul de disociere. Procedeul Moscichi. Procedeu pentru obţinerea HGN. Constă în reacţia metanului cu azotul la 1 800°. Procedeul Parkes. Procedeu de obţinere a argintului din galenele argintifere, care constă în adăugarea unei cantităţi mici de zinc în plumbul topit. Plumbul şi zincul sînt solubili unul într-altul, numai peste 935°. La o temperatură sub 935°, zincul se separă ca o spumă în care este conţinut tot argintul sub forma de cristale mixte. Topind acest aliaj la 750°, zincul se oxidează şi se separă de argint. Procedeul Patinson. Procedeu pentru prepa-rareă ărgîntiiru i 7 Constăln racIreă^aTIâj ului topit de plumb şi argint, cînd se separă în-tîi cristale de plumb curat, care se adună : la suprafaţă şi sînt îndepărtate. La 304° se obţine un eutectic cu 2,5% Ag, care se supune cupelării (v. Procedeul cupelării). Procedeul poliform. Procedeu pentru obţinerea benzinei prin cracarea termică a fracţiunilor medii de ţiţei (benzină grea, motorină), în prezenţa hidrocarburilor gazoase C3 şi C4, care se recirculă. Procedeul prin contact. Procedeu industrial de obţinere a H2S04 din S02 şi aer, catalizator fiind azbestul platinat, pentaoxidul de vanadiu, vanadatul de argint. Cu azbest platinat, temperatura în cursul fabricaţiei S08 este 425°, cu V205 este de 500°. Astfel se obţine S03 care se prinde în H2S04 conc. formîrid astfel acid sulfuric fumans sau oleum. Acesta se poate apoi dilua cu apă, pentru a obţine H2S04. Procedeul Siemens-Martin. Procedeu pentru obţinerea oţelului. Constă în trecerea flăcării obţinute prin arderea gazului de generator peste fonta topită, într-un cuptor cu vatră. Pentru a uşura oxidarea carbonului din fontă, se introduc în topitură minereuri de fier bogate în hematit. Procedeul Solutizer. Procedeu pentru îndepărtarea mercaptanilor din benzine. Extracţia se face cu o soluţie concentrată de hi-droxid de potasiu care conţine promotori pentru solubilizarea mercaptanilor — acizi graşi (propionic şi butiric) sau alchil-fenoli. Soluţia uzată este regenerată prin suflare de aer la temperatura de 50 — 70°, cînd mer-captanii sînt oxidaţi la disulfuri şi apoi sînt eliminaţi prin spălare cu benzină. Procedeul Solvay. Procedeu pentru obţinerea carbonatului de sodiu. Constă în tratarea unei soluţii concentrate de NaCl cu amoniac şi apoi cu C02. în soluţie se formează întîi carbonat acid de amoniu (NH4)HC03, care reacţionează cu NaCl, formînd NaHCCy, acesta din urmă se separă datorită solubi-lităţii sale relativ reduse. Prin încălzire, carbonatul acid de sodiu trece în carbonat neutru de sodiu, Na2C03. Procedeul termofor. Procedeu de cracare şi de reformare catalitică (cu catalizator de oxid de aluminiu — oxid de crom), pentru obţinerea de benzine cu cifra octanică mare, de piroliză a hidrocarburilor gazoase (Ca şi C3) şi a fracţiunilor lichide (motorină), pentru obţinerea olefinelor gazoase (în special a etenei). în reactor se realizează contactul în contracurent dintre gazele sau vaporii ascendenţi şi patul mobil descendent de catalizator, sub formă de bile sau de palete. Catalizatorul este regenerat în-tr-o sobă specială cu zone alternante de ar-—dere-şi răcire^— ---------— ----——■— Procedeul Udex. Procedeu de separare a hidrocarburilor aromatice din benzine (în special cele aromatizate în reformarea cata- 533 Prolina/Ji litică), prin extracţie cu amestec de di-etilenglicol-apă. Procedeul Valentiner. Procedeu folosit la prepararea acidului azotic. Constă în tratarea NaNOg cu H2SO.t la 120 — 170°. Reacţia are loc în retorte de fontă; se ajută distilarea acidului prin efectuarea unui vid în retortă. Procedeul Verneuil. Procedeu de obţinere a safirului sau a rubinului etc. Constă în topirea A1203, în aşa mod, încît picăturile obţinute cad pe vîrful unui con de argilă, unde se formează aceste pietre preţioase. Procedeul Weîdon. Procedeu industrial de obţinere a clorului din HC1, prin oxidarea acestuia cu manganit de calciu, CaMnOs. Acesta se obţine la tratarea soluţiei |de MnCl2 cu lapte* de var, trecîndu-se un curent de aer. Procedeul Wulff. Procedeu de piroliză a hidrocarburilor uşoare, în scopul obţinerii acetilenei şi a etenei. Cuptorul umplut cu un material ceramic rezistent la temperaturi înalte (carborundum) este periodic încălzit direct la temperatura de reacţie (1 100— 1 500°) cu gaze de ardere, într-un ciclu scurt (cîteva minute), urmat, după o pur-jare prealabilă, de ciclul de reacţie (de asemenea de ordinul minutelor), în care materialul de cracat primeşte căldura necesară de la piesele ceramice încălzite. Proces adiabatic. Proces care are loc fără pierdere sau absorbţie de căldură de către sistemul considerat. Proces ireversibil. Proces care are loc într-un singur sens, în care nu există posibilitatea revenirii la starea iniţială. Proces izobar. Proces care are loc sub pre* siune constantă. Proces izocor. Proces care are loc sub volum constant. Proces izoterm. Proces care are loc la temperatură constantă. Proces reversibil. Proces care admite posibilitatea revenirii unui sistem la starea iniţială, fără ca în mediul înconjurător să rămînă vreo schimbare. Produs de solubilitate. Mărime caracteristică pentru fiecare electrolit greu solubil, care reprezintă produsul concentraţiilor ionilor ce se găsesc într-o soluţie pură, saturată. Produsul de solubilitateeste constant pentru o anumită temperatură şi defineşte gradul de solubilitate al unei substanţe. Sin. Produs ionic. Produs ionic. Y. Produs de solubilitate. Produs ionic al apei. Produsul dintre con-cerRrapRe ionilor de hidrogen şi hidroxil, conform relaţiei: [H+] [OH"]=Kho, în care KHa0=produsul ionic al apei; [H+] = concentraţia ionilor de H+; [OH"]= concentraţia ionilor OH". Produsul ionic al apei nu este identic cu constanta de disociere a apei, ci între aceste mărimi există relaţia: K [H20]=KHo, în care: K este constanta de disociere a apei; [H20]—concentraţia moleculelor de apă nedisociate. Valoarea produsului ionic al apei, la 25°, este 1,0 • IO-14. Produs letal. Produsul dintre concentraţie şi timp, pentru care se poate produce moartea în cazul substanţelor toxice. El este o constantă, care depinde de natura substanţei; la fosgen, el este de 450; la clor, de 7 5*00. Cu cît produsul letal este mai mic,, cu atît substanţa toxică este mai otrăvitoare. Produse petroliere. Se obţin din ţiţei şi se împart în: produse albe:benzine*, white-spi-rit, petroluri, motorine; produse negre: păcură, combustibili speciali; uleiuri lubri-fiante; unsori consistente; parafină; cere-zină; vasilină; bitumuri; produse speciale: acizi naftenici, crezoli, benzen, toluen. Profundol. Gr. mol. 224,23. Ac. alil-2-butilbarbituric. Pulbere albă, amăruie; e foarte puţin solubil în apă, benzen, cloroform; foarte* solubil în alcalii diluate, alcool, acetonă; p.t. 108—110°. Medicament hipnotic foarte activ, asociat cu brom-dietilacetiluree (adalină). Progesteronă. C21H30O2. Gr. mol. 314,45. A4-Pregnen-3,20-dionă. Hormon feminin cu rol de pregătire şi conservare a sarcinii. Steroid izolat din corpul galben de scroafă gravidă. Obţinută din alţi steroizi prin modificare structurală. Cristale; p.t. 121°; ). Pseudoacid. Substanţă care prezintă izomerie ionică, una dintre forme avînd proprietăţi acide. De exemplu: diferiţi derivaţi nitrici (conţin grupa — NG2), care sînt de obicei neutri; ei pot elimina un proton şi se comportă ca acizii. Se deosebesc de acizii obişnuiţi prin aceea că reacţiile de neutralizare, pe care le pot da, sînt lente (viteză de reacţie mică). Pseudobază. Substanţă care prezintă izomerie ionică, una dintre forme avînd proprietăţi bazice. Pseudocumcn. G9H1?. Gr. mol. 120,19. Hidrocarbură izolată din gudroane de cărbune. Lichid; p.f. 168-169°; d\ 0,889; nf,1 1,5044. E insolubil In apă; solubil în alcool, în benzen, în eter. Mediu de sterilizare pentru catgut; intermediar în sinteza coloranţilor, a parfumurilor. Sin. Trimetilbenzen asimetric. Pseudodigitoxină. V. Gitoxină. Pseudoglobuline. Proteine din grupul glo-bulinelor. împreună cu euglobulinele constituie serumglobulinele. Se găsesc în sînge (pseudoglobulina I şi II). Se diferenţiază după uşurinţa precipitării cu sulfat de amoniu. Pseudohalogeni. Denumire dată unor ioni poliatomici monovalenţi (de ex. ionul cian: CN", ionul rodan: SCN~ etc.) care au o comportare fizico-chimică foarte asemănătoare cu a ionilor halogenilor. Astfel, formează hidracizi (de ex. HGN, ac. cianhi-dric etc.), sărurile respective au solubilităţi asemănătoare clorurilor (de ex. AgCN se Pseudoiononă. Y. ^-Ionona. Pseudomorfie. Fenomen în care unele substanţe prezintă o formă cristalină anormală. 537 Punct Curie Pseudomorflnă. C84H36N206 * 3H20. Gr. mol. 622,69. Pulbere cristalină, uşor levogiră în soluţie acidă. Pierde apa de cristalizare la 150°, se descompune la 327°. E insolubilă în apa rece, în alcool, în eter, în H2S04 dil.; uşor solubilă în NH3, soluţii de hidro-xizi alcalini, piridină, anilină, alcool ben-zilic. Se obţine prin oxidarea blîndă a morfinei, în mediu alcalin. Sin. Dehidromor-fină. Pseudopeletierină. Y. 9-Metil-3-granatanonă* Pseudosare. Compus care prezintă unei© dintre proprietăţile sărurilor, însă îi lip" sesc altele, cum sînt: reţeaua cristalină» atunci eînd se găseşte în "stare solidă, ca şi neionizarea completă în soluţie. Absenţa ultimelor proprietăţi se datoreşte faptului că legătura dintre radicalii metalici şi nemetalici din moleculă este covalentă sau semi-covalentă, în loc de a fi electrostatică. Pseudosoluţfe. O soluţie căreia nu i se aplică legile soluţiilor (Raoult, van't Hoff). De obicei, soluţiile coloidale sînt desemnate ca pseudosoluţii. Pseudostrofantină. G4QÎT8pOj3 sau CjgHjgOjj. A fost izolată din seminţe de Strophantus Kombâ sau S. hispidius (fam. Apocinaceae). Pulbere cristalină albă; p.t. ,170°; e insolubilă în apă; solubilă în alcool. E de două ori mai activă decît strofantina C. Medicament: în fibriîaţie auriculară, palpitaţii, tahicardie paroxistică etc. Psihrometru. Instrument pentru determinarea umidităţii (relative sau absolute), constînd din două termometre aşezate alături, unul mai umed şi altul uscat. Diferenţa de temperatură dintre termometrul uscat şi cel umed este o funcţie directă de viteza de evaporare a apei de pe rezervorul termometrului umed şi o funcţie inversă de gradul de saturaţie a atmosferei cu vapori de apă. Pteropterină. Y. Factor de fermentaţie L. Casei. Ptomaine. Substanţe cu caracter bazic, rezultate la putrezirea cadavrelor sub influenţa bacteriilor de putrezire. Amine cu nucleu aromatic; rezultă prin decarboxi-larea aminoacizilor din proteine. Exemple: feniletilamine, tiramine, putresceina etc. Sînt toxice. Pucioasă. Nume popular pentru sulf. Pud. Unitate veche, de masă, folosită în U.R.S.S. 1 pud=16,38048 kg. Pulbere abrazivă. Granule foarte mici de material abraziv (între 3,5 şi 20 p.), rezultate din mărunţirea abrazivilor naturali sau sintetici, folosite în operaţiile de aş-chiere fină (rectificare, şlefuire, lustruire etc.) a pieselor de diferite materiale (metal, sticlă etc.). Se foloseşte sub formă de pastă (în amestec cu apă, cu ulei etc.) sau apli-cîndu-le pe un suport (hîrtie, pînză sau hîrtie pînzată) cu ajutorul unui liant. Se caracterizează prin duritate şi granulo-zitate. Se deosebesc, după natura abrazivului: pulberi naturale (emeri, corindon, granit, cuarţ, flint, tripoli, gresie, piatră ponce, diamant) şi sintetice (corindon sintetic, sticlă, carbură de siliciu, carbură de bor etc.). Pulbere neagră. V. Praf de puşcă. Pulberi. Particule dintr-o substanţă fin dispersată. Se obţin pe cale mecanică sau în urma unei reacţii chimice (de ex. pulberi metalice). Se deosebesc: pulberi abrazive, utilizate la şlefuit; pulbere neagră, pulbere fără fum, utilizate ca substanţe explozive; pulbere de cărbune, pulberi" atmosferice (praf) etc. Pulberi explozive. Substanţe explozive, sub formă de granule, de firişoare sau de bas-tonaşe, care prin ardere dezvoltă o cantitate mare de gaze la presiune înaltă. După viteza dejfardere relativ mică (deflagrare), ele fac parte din categoria explozivilor progresivi lenţi şi, de aceea, sînt folosite în gurile de foc în încărcături de aruncare. Se deosebesc: 1) Pulbere fără fum, preparată din nitroceluloză, cu 12,5— — 13,4% N2 (fulmicoton), adăugînd şi mici cantităţi dintr-un stabilizator (1% difenilamina), care fixează vaporii nitroşi, rezultaţi din descompunerea nitrocelulozei, cum şi 1 — 2% centralită, cu rolul de gela-tinizator şi progresivator, care micşorează brizanţa. E folosită în pirotehnie, la umplerea cartuşelor. Pulegonă. C10H16O. Gr. mol. 152,23. A4<8>-p--Mentenonă-3. Substanţă din clasa ter-penoidelor, compus oxigenat din grupa terpenelor. Constituent al uleiurilor de Menta pulegium, Menta sylvestris. Lichid incolor, cu miros plăcut de mentă; p. f. 224°; 151 —153°/100 mm; df 0,937;;$ 1,4880; [a]|4°61 + 28,23°. Punct criohidric. Punctul eutectic pentru soluţiile sare-apă, adică punctul (definit de concentraţie şi de temperatură) la care soluţia este în echilibru cu gheaţă şi sare în stare solidă. Punct critic. Punct definit de temperatură şi de presiune, în care două faze devin identice şi formează o singură fază. Punct Curie. Temperatura de trecere a unei substanţe feromagnetice în paramagnetică. “Sub aceas lă temperatură, substanţa este feromagnetică; deasupra acesteia e paramagnetică. Punctul Curie, de exemplu pentru fier, este d@ 774°. Punct de anilină 538 Punct de anilină. Temperatura la care, în condiţii determinate, anilina şi un produs petrolier se amestecă, formînd o fază unică, omogenă. Dă indicaţii asuprâ conţinutului relativ de diverse clase de hidrocarburi. Temperatura critică de dizolvare a hidrocarburilor parafinice în anilină este mai înaltă decît a hidrocarburilor aromatice. Hidrocarburile naftenice sînt intermediare. Punct de aprindere. Temperatura la care o substanţă se aprinde. Ea depinde, pe lîngă natura substanţei, de forma^şi de starea de diviziune a substanţei (la solide), cum şi de presiune (la gaze). Sin. Temp. de aprindere. Punct de congelare. V. Punct de îngheţare. Punct de fierbere. Temperatura la care un lichid se transformă în vapori în toată masa sa. Sin. Temperatura de fierbere. Punct de inflamabilitate. Temperatura la care se aprind, pentru prima oară, şi în condiţii determinate, vaporii la suprafaţa unui produs petrolier. Pentru produsele care au punctul de inflamabilitate între + 20° şi 4-50° (white-spirit şi petroluri) se foloseşte pentru determinare aparatul Abel Pensky; pentru cele cu punct de inflamabilitate peste 4-50° (motorină, uleiuri uşoare, combustibili speciali), aparatul Pensky-Martens, iar pentru păcură, uleiuri etc. cu punct de inflamabilitate înalt — aparatul Marcusson. Sin. Temperatura de inflamabilitate. Punct de îngheţare. Temperatura la care un lichid se solidifică. în mod obişnuit, prin punct de îngheţare se înţelege temperatura de solidificare pentru substanţele cu temperatură joasă de topire (sub 0°). Sin.: Punct de solidificare, Punct de congelare, Temperatură de îngheţare. Punct de înmuiere. Se determină la bitumuri prin metoda cu inel şi bilă şi este temperatura la care o porţiune de bitum, introdusă într-un inel, în" condiţii determinate, se înmoaie suficient pentru ca să permită trecerea prin inel a unei bile standard. Are o valoare convenţională. Sin. Temperatura de înmuiere. Punct de neutralitate. Punctul în care — în cursul titrării unui acid cu o bază, sau viceversa — concentraţia ionilor de hidrogen este egală cu concentraţia ionilor hidroxil şi e egală cu IO-7. Punct de picurare. Se determină la bitumuri, răşini, vasiline şi unsori consistente. Este temperatura la care se produce căderea încălzit în condiţii determinate, în aparatul Ubbelhode. Sin. Temperatură de picurare. Punct de rouă. Temperatura la care aerul ar fi saturat de vaporii de apă existenţi în aer. Aceasta depinde de presiunea de saturare a vaporilor de apă (exprimată în mm Hg) şi de umiditatea absolută a aerului (g vapori de apă/cm3); deoarece cifrele sînt prea mici, se înmulţesc cu i 000 000 şi se exprimă în g/m3. Sin. Temperatură de rouă. Punct de rupere „Fraass". Temperatura cea mai înaltă la care apar crăpături pe suprafaţa unei pelicule de bitum prin îndoirea unei plăci de oţel acoperite cu această peliculă. îndoirea se face în condiţii determinate, la temperaturi din ce în ce mai joase. Dă indicaţii asupra comportării bitumurilor la temperaturi joase. Punct de solidificare. Temperatura la care o substanţă trece din stare lichidă sau gazoasă în stare solidă, cele două faze fiind în echilibru, la presiunea normală: 760 mm Hg. Sin. Temperatură de solidificare. Punct de topire. Temperatura la care o substanţă trece din stare solidă în stare lichidă, cele două faze fiind în echilibru. Punctul de topire se referă, de obicei, la presiunea de 760 mm Hg. Sin. Temperatură de topire. Punct de tranziţie. Temperatura la care două forme enantiotrope ale unei substanţe cristaline trec una într-alta. De exemplu, punctul de tranziţie a sulfului rombic în monoclinic este de 95,6°. Sin. Temperatură de tranziţie. Punct eutectic. Temperatura la care o soluţie formată din doi sau din mai mulţi componenţi este în echilibru cu aceşti componenţi în stare solidă. Temperatura rămîne constantă pînă la solidificarea întregii soluţii. Punct eutectoid. Temperatura la care o soluţie solidă este în echilibru cu componenţii ei în stare solidă. Temperatura rămîne constantă pînă la solidificarea totală a soluţiei solide. Punct izoelectrie. în general, punctul la care o substanţă sau un sistem — ce posedă sarcini atît pozitive cît şi negative — sînt electric neutre. 1. Pentru sisteme coloi-dale, punctul la care numărul sarcinilor pozitive este egal cu numărul sarcinilor negative. 2. Pentru substanţele amfotere (amfoliţi, amfolitoizi), punctul la care disocierea substanţei ca acid este egală cu aceea a disocierii ca bază. Punctul izoelectrie se exprimă, de obicei, printr-o valoare anumită a pH-ului. şi de presiune, în care o substanţă poate coexista în stare solidă, lichidă şi gazoasă. Punieiuă. V. Peletierină. 539 Putere rotatorie magnetică Punte Wheatstone. Punte electrică folosită pentru măsurarea rezistenţelor, prin comparare cu rezistenţe cunoscute, aşezate fiecare în cîte un braţ al legăturii. Purină. Gr. mol. 120,11. Ace; p.t. 216-217°; e foarte solubilă N=GH în ap£ţ aiCool cald; in- TT/l r__N solubilă în eter, în cloro- II || iN^CH form. Se obţine sintetic N___G__din 4,5-diaminopirimidi- nă şi ac. formic anhidru, în curent de C02. Formează săruri cu acizi şi cu baze. Sin. 7-Imidazol-4,5-pirimidina. Pur ine. Grupă de produse naturale care au nucleu pur in ic. Ele intră în structura unor nucleoproteide sub formă de aminoderi-vaţi, adenina, guanina, care, oxidaţi şi hidrolizate, trec în ac. uric, xantină, hipo-xantină. Substanţe bazice, formînd săruri cu acizii. Sin. Baze purinice. Puromicină. C22H29N705. Gr. mol. 471,51.. Antibiotic extras din culturi de Actinomy-ces albo-niger. Cristale; p.t. 175—177°; fa]D —11° (alcool). Medicament folosit în cancer, tripanosomiază. Purpura lui Cassius. Bidrosol de aur, protejat cu ac. stanic. E întrebuinţat la prepararea sticlei de rubin. Se obţine tratînd soluţia de clorură aurică cu clorură sta-noasă. Se formează astfel aur coloidal şi clorură stanică, care hidrolizează trecînd în ac. stanic coloidal, care adsoarbe aurul coloidal, servind drept coloid de protecţie pentru acesta. Purpură. C20H11N2O1gS3Na3. Gr. mol. 604,5. 4-Sulfonat de sodiu-a-naftalen-azo-p-naftol--3,6-disulfonat de Na. Pulbere brună-roşia-tică; e solubilă în apă, HC1, NaOH, H2S04 dil.; puţin solubilă în alcool. Se obţine sintetic din ac. a-naftilamin-4-sulfonic şi ac. p-naftol-3,6-disulfonie. Colorant roşu-albăstrui pentru lînă, mătase, din baie acidă, pentru imprimare şi alimente. Sin.: Amarant, Roşu armenesc, Roşu de naftil-amină. Purpură bizantină. Ci6H8N202Br2. Gr. mol. 420,07. 6,6/-Dibromindigotină. A fost izolată din sucul unor moluşte sau al unor melci de mare din Marea Mediterană (Murex brandaris, M. trunculus, Purpura hemos-toma). Sintetic se obţine prin oxidarea p-brom-o-toluidinei -> ac. 4-brom-2-amino-benzoic -f ac. monocloracetic -» ac. brom--fenilglicin-o-carboxilic -f anhidridă acetică + NaOOC • CH3 -* acetilbromindoxil, care e hidro!izat şi oxidat. Cristale; sublimează la încălzire. E solubilă în H9SOA; insolubilă în H2S04dil. Colorant pentru lînă, mătase, bumbac (baie hidrosulfit alcalin). Sin.: Purpura celor vechi, Purpură de Tyr. Purpură de bumbac. 5B. V. Diamin roşu B. Purpură franceză. Materie colorantă izolată din diferiţi licheni din specia Roccella (Insulele Azore, Canare etc.) sau specia Lecanora (Scoţia), prin extracţie cu amoniac. Conţine acizi incolori (de ex. ac. lecanoric), trecuţi în ac. orsenilic şi apoi în orcinol, orceină (pulbere cristalină roşie-carmin). Purpură Iac. Extract din lemn de Pernam-buco, St. Martha şi Sappan, precipitat cu clorură stanică şi bicromat de potasiu. Pastă, pulbere, bucăţi, granule; e insolubilă în apă, în alcool; parţial solubilă în alcalii. Colorant pentru hîrtie, în culori pentru pictură. Sin.: Roşu Amarant, Crim-son Lake, Lac veneţian. Purpureo-sare. Sare complexă, de culoare roşie purpurie, cu 5 grupe neutre, din clasa pen-tamminelor, de forma [M^H^*] Cl2, în care M este un atom trivalent, de obicei Go. Purpuriuă. C14H805. Gr. mol. 256,20. Reactiv pentru identificarea acidului boric: 1,2,4-trihidroxiantrachinona. Pulbere roşie-cafenie; e foarte puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, eter, benzen, ac. acetic (la cald); p.t. 256—257°. Cu ac. boric, produce o coloraţie roşie. Putere de acoperire. Cantitatea de pigment sau de vopsea pe 1 m2, necesară pentru acoperirea culorii unei suprafeţe. Se determină prin numărul de straturi de vopsea aplicate pe o placă de sticlă vopsită în trei culori (alb, negru, portocaliu) sau pe o placă de şah. La pigmenţi se determină cu criptometrul, după ce acesta a fost înglobat într-o vopsea tip. Putere de colorare. La pigmenţi se determină faţă de etalon prin amestecarea cu alb de zinc (negru de fum, oxid roşu cînd e vorba de un pigment alb) pînă se ajunge la aceeaşi culoare şi se exprimă procentual. Putere rotatorie. Proprietatea unei substanţe în stare pură sau în soluţie de a roti planul de polarizare al luminii polarizate. în cazul soluţiilor, valoarea unghiului de rotaţie este dată de relaţia a=™Ţ^p care: a este unghiul de rotaţie; c — concentraţia soluţiei; l — lungimea tubului de observare", în dm; [a] — puterea rotatorie specifică. în cazul substanţelor pure, unghiul de rotaţie este dat de relaţia a=d/[a], în care d este densitatea. V. Polarimetrie. Putere rotatorie magnetică. Proprietatea sub- __stanţelor transparente de a căpăta activi- tate"optică şi de a roti planul de polarizare, cînd sînt aşezate între polii unui magnet. Proprietatea încetează o dată cu acţiunea cîmpului magnetic. Patere rotatorie molară 540 Putere rotatorie molară. Produsul dintre puterea rotatorie specifică şi greutatea moleculară, împărţit cu 100: [M]= > în care: [M] este puterea rotatorie molară; M — greutatea moleculară; [a] — puterea rotatorie specifică. Y. Putere rotatorie specifică. Putere rotatorie specifică. Mărime definită prin relaţiile: [a]=-^- în cazul substanţelor pure; [a]= — in cazul soluţiilor. Puterea rotatorie specifică [a] variază cu temperatura şi cu lungimea de undă a luminii folosite. Se consideră condiţii normale temperatura de 20° şi radiaţia D a luminii monocromatice galbene, iar puterea rotatorie specifică se notează astfel: [a]^0. Y. şi Putere rotatorie. Sin. Rotaţie specifică. Putrefacţie. Totalitatea fenomenelor fizico-chimice de dezagregare, a unor substanţe organice (vii sau moarte) de origine animală sau vegetală sub influenţa bacteriilor de putrefacţie. în procesul de descompunere a proteinelor prin putrezire se produc fenomene de hidroliză, dezaminificare, de scindare a grupei carboxilice, de oxido-reducere etc. Sin. Putrezire. Putrescină. NH2CH2CH2CH2CH2NH2. Gr. mol. 88,15. Amină proteinogenă, rezultată din ornitină sub influenţa bacteriilor de putrezire prin decarboxilare: Cristale; p. t. 27-28°; p.f. 158-159°; df0,877; solu-bilă în apă. E toxică. Sărurile nu sînt toxice. Sin.: 1,4-Diaminobutan, Tetrametil-endiamină. Pyran. V. Amidopirină. Pyrazoxon. Insecticid sistematic pe bază de 0,0-dietil-0-3-metil-5-pirazolilfosfat. Q Quassia. Principiu amar extras din arborele exotic Quassia amara, cu proprietăţi insecticide de contact, folosit sub formă de soluţii apoase (în concentraţie de 3%), cu săpun, obţinute prin macerarea şi fierberea lemnului de Quassia. Quassină. C22H80O6. Gr. mol. 390,2. Substanţă amară, obţinută din lemnul arborelui Quassia amara. Cristale albe; p.t. 205-206°; [a]^ +39,8° (în CHC13). E întrebuinţată ca denaturant pentru alcool. Quebrachamină. C19H26N2. Gr. mol. 282,41. Alcaloid din scoarţa de Aspidosperma quebracho blanco. Foiţe amare; p.t. 145 — — 147°; [a]!)0 —110° (în acetonă). E solubilă în acetonă, alcool, cloroform, eter, acizi diluaţi. Quebracho. Scoarţa şi lemnul unor arbori (Aspidosperma quebracho blanco din familia Apocianaceae şi Quebracho colorado din familia Anacardiaceae) din regiunile tropicale şi subtropicale ale Americii de Sud (în special Argentina), care conţin cantităţi mari de tanin, cum şi mai mulţi alea-loizi (Quebrachamina, Quebrachina, Aspi-dosamina etc.). Substanţele tanante din Quebracho aparţin clasei de taninuri piro-catehinice. Quebraebb/^ de Materialtanănt vegetal, extras din Quebracho, foarte preţuit în industria pielăriei. Extractul se obţine sub o formă solubilă la cald şi sub o formă solubilă la rece/Extractul solubil la rece se obţine prin tratarea extractului solubil la cald cu bisulfit şi sulfit de Na. Conţine 60 — 65% tanin pur. Quercetină. Y. Quercitină. Qucrcitlnă. C^H^C);. Gr. mol. 302,23. 3,3',4',5,7-Pentahidroxiflavonă. Agliconul quercitrinei, al rutinei şi al altor glicozide. E prezentă în coaja de Quercus tinctoriai în ceai, hamei, pansele, trandafiri etc. (ca glicozidă); p.t. 313 — 314°. Cristale galbene; e solubilă în apă alcalină, în ac. acetic, în alcool fierbinte. Reduce soluţia amoniacală de azotat de argint şi soluţia Fehling (la fierbere). Reactiv analitic pentru Al, Fe, U. Sin.: Quercetină, Meletină. QuercitoJ. C6H1205. Gr. mol. 164,16. 1,2,3,4,5-Pentahidroxieiclohexan. E prezent în multe vegetale (în special în fructele de Quercus). Prezintă forma: (+) prisme din acizi sau alcool diluat; p.t. 234°; e solubil în apă; insolubil în alcool rece; Md +24,37 (în apă); nu fermentează: forma (—) p.t. 174°; [a^0—73,9° (în apă); solubil în apă; formele (+) şi (—) nu sînt antipozi optici. Quercitrină. C21H2pOu. Gr. mol. 448,37. 3,3' ,4' ,5,7-Pentahidroxiflavonă-3-L-ramno-sidă. Prezentă în coajă de Quercus tine-toria; p.t. 250—252° (anhidru); e solubilă în alcool; insolubilă în apă; hidroliză -> quercitină + L-ramnoză. Colorează lîna şi mătasea. 541 Radioactivitate artificială R Racemaţi. Săruri ale acizilor racemici; uzual, sărurile acidului tartric racemic. Racemlzare. Transformarea unei substanţe optic active în racemicul respectiv, prin transformarea sa parţială în antipodul său optic pînă la formarea amestecului echi-molecular (dispariţia activităţii optice). Se pot racemiza numai substanţele care conţin la carbonul asimetric un atom de hidrogen şi o grupă reactivantă (acidifiantă): —N02, -COCH3, -COOC2Hg, -CN, -S02 etc. Rad. (radiation-absorbtion-dosage) .5 Unitate de doză de radiaţie absorbită. Reprezjntă 100 erg/g apă. Radiaţie. Propagarea ondulatorie a unei energii. Termen comun pentru radiaţie acustică, corpusculară şi electromagnetică*. Sin. Rază. Radiaţie acustică. Emisiune de unde sonore, produsă de un radiator acustic. Are loc propagarea energiei cinetice a corpului care vibrează, într-un mediu oarecare: gazos, lichid, solid. Radiaţie corpusculară. Radiaţie formată din particule cu masă de repaus, cu sarcină electrică sau neutre, şi cu viteză mare. Exemple: radiaţie a, radiaţie £ etc. Radiaţie electromagnetică. Radiaţie produsă de un cîmp electromagnetic, energia electrică şi cea magnetică propagîndu-se sub forma de unde electromagnetice. Se caracterizează prin lungimea sa de undă (X), în vid. Se deosebesc: Denumirea radiaţiei Lungimea de undă (X) Radiaţii cosmice 0,0002-0,0005 Radiaţii y 0,0020-14  Radiaţii X, dure 0,04-10  Radiaţii X, moi 10-100  Radiaţii ultraviolete 150-3 900  Radiaţii vizibile ! 3 900-7 960  Radiaţii infraroşii j 0,8-1 000 ţx Radiaţii hertziene, scur- | IO2—2-IO5 cm te şi foarte scurte ! Radiaţie mono cromatică. Radiaţie de o singură lungime de undă. Radiaţii vizibile. V. Radiaţie electromagnetică. Radical. Grupă de atomi care se formează şi rămîne neschimbată într-o reacţie chimică şi care, de obicei, nu se găseşte în stare liberă. Exemple: radical metil —CH3, etil — C2H5, propil —C3H7, fenil— C6H5, naftil —C10H7 etc. Radieal alehilic. Radical rezultat teoretic prin îndepărtarea unui atom de hidrogen dintr-o combinaţie din seria alcanilor (parafinelor). Exemple: metilul — CH3, etilul —G H5 ,propilul — C3H7 etc. Radical arilic. Radical derivat teoretic din-tr-o combinaţie aromatică prin îndepărtarea unui atom de hidrogen. Exemple: fenilul — C Rerafinare <--------- * Recuperare alcool -> scopuri industriale (alcool denaturat). Rafinarea grăsimilor (uleiurilor). îndepărtarea din grăsimi, prin procedee chimice şi fizice, a unor impurităţi sau a unor componenţi dăunători din punctul de vedere al proprietăţilor şi conservabilităţii. Cuprinde: 1) demucilaginarea; 2) neutralizarea (dezacidifierea); 3) uscarea-albirea; 4) dezodorizarea; 5) polizarea. Se realizează în procedee discontinue sau continue. Rafinat. Termen care, în accepţia mai largă, e folosit pentru a numi un produs rafinat, în accepţia mai restrînsă este utilizat în industria petrolului, pentru a desemna faza parafinoasă, în procedeele de rafinare cu solvenţi selectivi, care constituie produsul îmbunătăţit._____________________________________ Rafinoză. C18H32016 • 5H20. Gr. mol. 594,52. Trizaharidă din seminţele de bumbac, de mană, sfeclă de zahăr (prezentă în melasă). 543 Baze catodice Cristalele de pentahidrat se obţin din alcool diluat. Are gust indiferent; d 1,465; p.t. 80°; pierde apa de cristalizare prin încălzire lentă la 100°; rafinoza anhidră se descompune la 118 — 119°; [a]f^-f-105,2° (c=4); e solubilă în apă (1 : 7), în alcool metilic (1 : 10), în piridină, mai puţin în alcool. Nu formează osazonă; nu reduce soluţia Fehling; nu fermentează direct, ci numai după hidroliză. Hidro liza: cu acizi diluaţi -► galactoză 4- glucoză + fructoză; cu emulsină -* galactoză -f zaharoză; cu invertază -> melibioză -f- fructoză. Sin.: Gosipoză, Melitoză, Melitrioză. Ramasit. Emulsie de parafină sau de ceruri, folosită ca agent de impermeabilizare An industria textilă. în funcţie de agentul emulsionat şi de adaosuri, se cunosc mai multe calităţi, care se diferenţiază prin litere (I, K, KD, KG, KGT, KW etc.). Ramnetină. C16H1207. Gr. mol. 316,26. 3,3',4',5-Tetrahidroxi-7-metoxiflavonă. Ace galbene din alcool, care se descompun peste 300°. E greu solubilă în apă caldă, în alcool cald şi în acetonă caldă; solubilă în fenol cald şi în alcalii diluate, cu o coloraţie intens galbenă, iar în H2S04 conc., cu o coloraţie galbenă şi fluorescenţă verzuie. Colorant pentru lînă şi pentru bumbac. L—Ramnoză. C6H1205. Gr. mol. 164,16. Metilpentoză prezentă în natură ca glico-zide (antociane, saponine). Prezintă formele a şi p. F o r m a L—a— în glicozide, cristale; p.t. 82•••92°; [oc]^0 —7,7° (în apă) -* +8,9°; reduce soluţia Fehling fierbinte. Sin. Izodulcită. Forma L—p— separă din acetonă; p.t. 122 —126°; fa]D-{-31,50 -> +8,9° (în apă); e solubilă în apă. Randament în greutate. Raportul dintre greutatea produsului obţinut într-un proces fizic şi greutatea materialelor introduse în acest scop în procesul considerat. Randament Sn reacţiile chimice. Raportul dintre cantitatea de substanţă obţinută într-o reacţie şi cantitatea care rezultă* după ecuaţia chimică a reacţiei respective. Randamentul unei reacţii depinde de condiţiile de lucru (presiune* temperatură, concentraţie, catalizatori etc.). Raponticină. G21H2409. Gr. mol. 420,4. Gli- cozidă extrasă din Rheum Rhaponticum L.; p.t. 236°; [a]D —59,5° (acetonă). Prin iradiere cu radiaţii ultraviolete, prezintă fluorescentă violetă caracteristică. E întrebuinţată la falsificarea reventului. Rayonă. Denumire generală pentru fibre de celuloză regenerată (v. X.antogenat de celuloză). De asemenea, denumire pentru mătasea artificială. Rază. Y. Radiaţie. Rază extraordinară. Rază care nu se refractă după legile obişnuite ale refracţiei, rezultată prin descompunerea unei raze luminoase la pătrunderea într-un cristal anizo-trop. Astfel, o rază luminoasă care pătrunde într-un cristal, aparţinînd sistemelor hexagonal sau pătratic, este descompusă într-o rază ordinară (v.) şi într-una extraordinară (indicele de refracţie variind cu unghiul de incidenţă). Rază ordinară. Rază care se refractă după legile obişnuite ale refracţiei (indicele de refracţie este independent de unghiul de incidenţă), rezultată prin descompunerea unei raze luminoase la pătrundere într-un cristal anizotrop. Raze aetiniee. Radiaţii cu activitate chimică sau biologică (mai* ales radiaţiile violete şi ultraviolete). Sin. Radiaţii aetiniee. Raze a. Radiaţii emise de substanţele radioactive. Sînt ioni de heliu cu două sarcini pozitive. Ionizează gazele, făcîndu-le bune conducătoare de electricitate; impresionează placa fotografică; fac luminoase unele substanţe fluorescente; distrug unele celule şi străbat prin unele corpuri opace. Sînt analoge razelor canal; sînt deviate sub acţiunea unui cîmp magnetic sau electric. Viteza lor este, în medie, de — 10 000 km/s. Sin. Radiaţii a. Raze p. Radiaţii corpusculare constituite din electroni (radiaţie (T) sau din pozitroni (radiaţie p+), emise de nucleele unor elemente radioactive. Provoacă ionizarea gazelor, acţiuni chimice, şi sînt absorbite de materie,*absorbţia lor depinzînd de greutatea atomică a elementelor întîlnite. într-un cîmp magnetic sau electric sînt deviate. Au viteza de 20 000—300 000 km/s. Sin. Radiaţii p. Raze canal. Radiaţii corpusculare formate din ioni pozitivi care iau naştere la descărcări în gaze. Au fost numite astfel deoarece fluxul de particule a fost pus în evidenţă la trecerea prin orificiile sau canalele practicate în catodul unui tub de descărcare. Se mişcă în sens contrar razelor catodice şi sînt deviate în cîmpurile electrice sau magnetice. Sin. Radiaţii canal. natural ori sintetic, folosit în combaterea şoarecilor şi a şobolanilor. Raunervil. V. Reserpină. Raze catodice. Radiaţii corpusculare formate din electroni care provin din atomii cato- UUIUI, la “vCcTca Uliul uuruui Ilialla tensiune printr-un tub în care s-a realizat vid înaintat (IO-3—10"4 mm Hg). Viteza razelor catodice depinde de diferenţa de Raze cosmice 544 potenţial aplicată la descărcare. Sînt devi- ate de un cîmp magnetic sau electric; pot să treacă prin anumite materiale, însă sînt puţin pătrunzătoare şi sînt repede absorbite. Produc efecte chimice, luminoase, electrice, calorice şi mecanice. Sin. Radiaţii catodice. Raze cosmice. Flux de particule încărcate, electric, rapide, care vin din spaţiul cosmic. în straturile superioare ale atmosferei, ele interacţionează cu nucleele atomilor gazelor care se* găsesc la această înălţime şi dau naştere la două componente: componenta moale, formată din fotoni şi electroni care se generează succesiv prin interacţiune cu materia; componenta dură, formată din mezoni rapizi, care pot străbate straturi de plumb cu grosimea de cîţiva metri fără să fie absorbiţi. Sin. Radiaţii cosmice. Raze gama (y). Radiaţii electromagnetice emise de nucleu. Sînt asemănătoare radiaţiilor X, avînd o lungime de undă şi mai mică decît acestea, cuprinsă între 0,04 şi o 10 A. Nu sînt deviate de un cîmp electric sau magnetic; sînt foarte pătrunzătoare, putînd traversa ecrane de plumb cu grosimea pînă la 20 cm. Sin. Radiaţii y. Raze infraroşii. Radiaţii electromagnetice, invizibile, situate în regiunea spectrului, dincolo de roşu. Lungimea de undă e de 0,95—1000 jx. Convenţional, radiaţiile infraroşii se împart în: infraroşu apropiat, cu lungimea de undă 0,75—3 jx; infraroşu mijlociu, cu lungimea de undă 3 — 30 (x; infraroşu depărtat, cu lungimea de undă 30 — 1000 {x. Sin. Radiaţii infraroşii. Raze pozitive. Y. Raze canal. Raze Roentgen. V. Raze X. Raze ultraviolete. Radiaţii electromagnetice situate, în spectru, dincolo de violet. Sînt invizibile; impresionează plăcile fotografice; fac fluorescente unele substanţe. Se găsesc în radiaţia solară, dar pot fi obţinute şi prin descărcări electrice în vapori de Hg, în lămpile de cuarţ. Au lungimea de undă de 100—3 800 A. Convenţional, radiaţiile ultraviolete se împart în: ultraviolet apropiat (X:2 800—3 800 A), ultraviolet depărtat (X:100—2 000 A). Sin. Radiaţii ultraviolete. Raze X. Radiaţii electromagnetice, invizibile, care iau* naştere în tuburi cu gaze rarefiate, atunci cînd razele catodice lovesc un obstacol numit anticatod. Au viteza luminii, impresionează placa fotografică şi posedă o mare putere de pătrundere, avînd lungimi de undă foarte mici, cuprinse, aproximativ, între 20 şi 0,04 A. Sin. Raze Roentgen, Radiaţii X. Răşini. Substanţe organice cu structură complexă, macromeloculară, conţinînd car- bon, hidrogen, oxigen, azot, sulf. Sînt semifluide pînă la casante, incolore, galbene, brune, negre. Sînt folosite în lacuri, vopsele, izolanţi, săpunuri, hîrtie etc. Răşini acrilice. Produse de polimerizare ale acidului acrilic (CH2=CH — COOH) sau metacrilic (CH2=C(CH3)—COOH), care dau lacuri rezistente la lumină (chiar şi faţă de radiaţiile ultraviolete), elastice, compatibile cu clorcauciuc, nitroceluloză. V. Plexigum. Răşini alchidiee. Produse de condensare ale polialcoolilor (glicerină, glicoli, pentaeri-trită etc.) cu acizi polibazici (acizi ftalici, anhidridă maleică, ac. adipic, ac. sebacic). Răşinile alchidiee pure sînt puţin utilizate, din cauza solubilităţii mici* şi a acidităţii lor. Sînt utilizate în lacuri de spirt combinate sau în locul şelacului, al copalului de Manila, al acetilcelulozei (Phthalo-pal PG sau PP). Răşinile alchidiee modificate cu uleiuri vegetale sînt cele mai utilizate răşini sintetice pentru lacuri. Pot fi cu uscare la aer sau în cuptor ori nesicative: modificate cu uleiuri sicative (tung şi in, in, ricin deshidratat, tal), cu uleiuri semisicative (soia, floarea-soarelui, bumbac), cu uleiuri nesicative (ricin); grase (cu peste 50% ulei), medii sau slabe. Se pot fabrica toate tipurile de lacuri incolore, albe sau colorate, de interior sau de exterior, anticorosive, de ştanţat, răşini plastifiante pentru nitrolacuri. Se numesc Alkydali, Alftalaţi, Becasol, Tal-lalkyd, Lioptal, Răşini gliptalice, Răşini gliceroftalice, Alchidali modificaţi. Răşini alchilfenolice. Y. Răşini fenolice. Răşini aldehidîce. Răşini de condensare ale acetaldehidei sau ale altor aldehide. Sînt înlocuitori ai şelacului natural şi sînt utilizate la producerea lustrurilor, a lacurilor mate, a grundurilor, a cernelurilor poligrafice. Răşini elorurate. Produse de clorurare ale unor compuşi organici grei (cauciuc, dife-nil, naftalină, parafine etc.), utilizate ca plastifianţi sau ca răşini sintetice, după gradul de clorurare sau natură, pentru lacuri rezistente la agenţi chimici, ignifugi. Glorcauciucul (Pergut, Alloprene, Par-lon) dă lacuri antiacide, ignifuge, rezistente la alcalii şi la intemperii; difenilul clorurat poate fi utilizat ca plastifiant sau ca răşină sintetică perfect neutră; e rezistent la agenţi chimici şi la foc (v. Clofen, Aroclor); parafinele elorurate sînt plastifianţi cînd conţinutul de clor este sub 42%, iar cînd el este mai mare, sînt răşini “ bune pentnriacuri Tguifuge-saur stnt^uLil-i*-zate în construcţii. V. Parafine elorurate. Răşini cumaroniee. Produse de polimerizare ale cumaronei sau ale indenului. Sînt 545 Răşini maleice răşini puţin rezistente la intemperii ; îmbă-trînesc repede. Se folosesc în lacurile pentru beton, bronz, în cleiuri, cerneluri. Răşini de alcool furfurilic. Y. Furanice, răşinii . Răşini de anilină. Produse de condensare ale anilinei sau ale altor amine (toluidină, diamine, naftilamină) cu formolul, modificate cu acizi graşi nesaturaţi. Dau pelicule foarte elastice, rezistente la apă şi la alcalii. Se utilizează pentru a prepara" lacuri izo-lante, lacuri pentru pînză, pentru hîrtie, pentru lemn. Denumiri comerciale: Iganil, Gibanit. Răşini de conifere. Produse de secreţie naturală a coniferelor, uşor oxidabile"*sub acţiunea aerului, din care se obţin esenţă de terebentină şi colofoniu. Cele "mai bune rezultate şi calitatea cea mai bună de produse de prelucrare le dau specia de conifere Pinus maritima. Răşini de copal'. V. Copal. Răşini de furfurol. V. Furanice, răşini^ . Răşini de furfurol şi de cetone. Cele mai cunoscute sînt obţinute prin condensarea furfurolului cu acetonă în mediu alcalin. Sînt produse dure, de culoare galbenă pînă la bruna. Răşini de melamină. V. Melaminoplaste Răşini de pentaeritrită şi anhidridă maleică. Mase plastice obţinute prin condensarea pentaeritritei cu anhidridă maleică. Sînt solubile în alcool, în acetonă, piridină, ac. acetic. Sînt folosite la prepararea de lacuri. Răşini de rezdrcină. Răşini obţinute din rezorcină şi formaldehidă, în acelaşi mod ca şi răşinile fenol-formaldehidice. Se pot transforma pînă la faza C, chiar la temperatura camerei. Se utilizează, în special, ca adezivi, şi se pot combina cu alte răşini, cărora le ameliorează proprietăţile mecanice. Răşini de uree. - V. Uroplaste. Răşini - epoxi. Produse obţinute prin condensarea dioxifenilpropanului cu epiclorhi-drină. Unitatea care se repetă în polimer are structura: -C6H4C(CH3)2C6H4OCH2 CHOH ch2o-. Răşinile-epoxi sînt termoreactive; se întăresc cu agenţi de întărire la temperatura camerei, însă mai bine la 160—200°; au o flexibilitate mai mare decît răşinile fe-nolice şi o rezistenţă chimică mai bună decît răşinile alchimice. Sînt utilizate ca straturi acoperitoare, ca adezivi, lacuri, răşini de turnare. Denumiri comerciale: Epon, Epoxi-râşini, Epoxid-ră-şini, Etoxilin-răşini, Devron, Scurol. Răşini fenolice. Produse de condensare, m aer om o lecu lare, ale fenolilor şi omolo 35 gilor, cu formaldehidă sau cu alte aldehide. Condensarea se poate face în mediu acid sau alcalin. în mediu acid se folosesc drept catalizatori acizi minerali, ac. oxalic, acizi sulfonici, iar produsele de condensare (novolaeurile) sînt fuzibile şi solubile în cîţiva dizolvanţi; nu se întăresc de loc sau se" întăresc numai foarte puţin. în mediu alcalin, se folosesc catalizatori hidroxizi sau carbonaţi alcalini,, acetat de Na, NH3, lapte de var. La început, în stadiul A, se formează rezoli lichizi şi solubili; aceştia pot fi transformaţi, prin întărire, în rezi-toli (stadiul B), fuzibili şi insolubili; iar în continuare, rezitolii trec prin întărire mai avansată în rezite (stadiul C), care sînt infuzibile şi insolubile. Se pot obţine produse termoplastice bidimensionale "sau produse termorigide tridimensionale. Răşinile termoplastice pot fi solubile în alcool (Novolac, Alnoval etc.), utilizate în producţia de lacuri de spirt pentru mobilă, lemn, izolante, sau pot fi solubile în aromate (Superbeckacite 2000, terpenfenolice), folosite pentru lacuri de bărci, lacuri rezistente la săpun şi la apa de mare. Răşinile termorigide" rezolice dau lacuri de bachelită prin dizolvare în alcooli şi dau pelicule la 150° în 1—2 minute. Peliculele obţinute sînt dure, rezistente la apă, la ulei, la grăsimi, însă sînt lipsite de elasticitate. Răşinile termorigide plas-tifiate intern sînt," în general, compatibile cu uleiurile; dau filme rezistente, însă şi elastice. Temperatura de uscare este de 120—200°. Sînt utilizate în lacuri rezistente la produse chimice, la conserve, la paste de dinţi (Durophene, Luphen, Diphen, Beckophen etc.). Răşinile termorigide, plastifiate, cu uscare" la aer, prin cataliză cu acizi (ac. fosforic), se utilizează la lacuri de -mobilă, lacuri de duşumele, lacuri pentru clanţe şi sînt asemănătoare cu cele cu uscare la cald (Phenodur, Luphen, Corephen etc.). Ele sînt plastifiate, uneori, cu răşini gliptalice. Răşinile pe bază de alchil-fenoli (răşini pure sau 100%) se fabrică pornind "de la alchil-fenoli (p-terf-butilfenol), se dizolvă uşor în ulei şi, în orice proporţii, dau pelicule cu luciu puternic, rezistente la intemperii (Alresen, Superbeckacit 1000 şi 1002). Răşinile fenolice modificate cu răşini naturale (colofoniu) sînt cel mai des "utilizate (v. Albertoli) în emailurile obişnuite pentru interior şi exterior. Sin. Fenoplaste. Răşini gliceroftalice. V. Răşini alchidiee. Răşini gliptalice. V. Răşini alchidiee. Răşini maleice. Răşini alchidiee pe bază de anhidridă maleică sau produse de adiţie ale acesteia cu acizii rezinici, cu acizi graşi sau eu hidrocarburi nesaturate. Răşi- 35 — Dicţionar de chimie Răşini modificate 546 nile alehidice modificate, pe bază de anhidridă maleică, glicoli şi uleiuri, dau lacuri cu o îmbătrînire foarte lentă şi necesită, la aceleaşi calităţi de rezistenţă şi elasticitate, cu 30%* mai puţin ulei decît răşinile gliptalice modificate. Răşina de anhidridă maleică şi pentaeritrită, chiar în proporţie mică (7 — 8%), transformă uleiurile semisicative în uleiuri sicative. Aducţii neutri cu. colofoniul înlocuiesc răşinile albertolice, iar aducţii acizi sînt utilizaţi în lacuri de spirt. Denumiri comerciale: Abresate, Beckacite K 60, K 105, K 125, Makopal, KOM-Harze, KPM-Harze. Răşini modificate. Răşini de policondensare, cărora li s-au adăugat, în procesul fabricaţiei, diferite substanţe pentru îmbunătăţirea elasticităţii, a solubilităţii şi a ailor proprietăţi/ Răşini naturale. Produse organice naturale, dure sau vîscoase, rezultate din procese fiziologice şi patologice care se produc în plante. Se utilizează, ca atare sau modificate, la producţia de lacuri. Cele mai utilizate sînt colofoniul, acaroidul, chihlimbarul, dammarul, copalurile, sanda-racul, şelacul, mastixul. Răşini nobile. V. Decorit. Răşini poliamidice. V. Poliamide. Răşini poliuretaniee. V. Poliuretani. Răşini poroase. Sin. Răşini celulare. Y. Poroplaste. Răşini stireniee. Y. Polistiren. Răşini termoplastiee. Polimeri cu structură în general liniară şi care, prin topire (înmuiere), nu-şi modifică structura sau proprietăţile; de aceea, ei pot fi prelucraţi de mai multe ori, pînă cînd apar fenomenele de descompunere. Exemple: polietilena, policlorura de vinii, poliamidele etc. Răşini termoreactive. Polimeri obţinuţi prin reacţii de condensare şi opriţi în anumite stadii ale reacţiei, care continuă apoi la prelucrarea la cald pînă la obiecte finite; nu se mai pot forma din nou (sînt trecute în stadiul C): Exemple: fenoplaste, amino-plaste etc. Răşini termorigide. Polimeri de condensare ajunşi în stadiul C, cînd sînt infuzibili şi insolubili. Exemple: răşini presate, din fenoplaste şi aminoplaste, din care se confecţionează diferite obiecte. Răşini ureoformaldehidice. Produse de condensare ale ureei sau ale tioureei cu form-aldehidă. Fiind puternic h44r^fil^r-^entru lacuri se utilizează numai răşini ureoformaldehidice eterificate cu alcooli (de ex. butanol) şi modificate cu răşini alehidice, fenolice, acrilice. Sînt complet incolore, foarte dure, rezistente la căldură, elastice; peliculele nu se îngălbenesc în timp. Au rezistenţă slabă la apă şi la intemperii. Se usucă la 110—145° sau la aer, în prezenţa catalizatorilor (soluţii alcoolice de HCl sau H3P04). Uscarea la aer face să scadă adeziunea, duritatea, rezistenţa la şoc. Sînt utilizate ca lacuri simple sau combinate cu nitroceluloză ori cu răşini aldehidice, pentru telefoane, aparate optice, electrice, materiale flexibile (piele, muşama), obiecte stanţate şi, în special, pentru emailuri albe, uscate la cuptor, care nu trebuie să se îngălbenească în timp. Denumiri: Plastopale, Resamine, Bekamine. Se mai utilizează la prepararea de chituri şi de cleiuri (clei kaurit pentru placaj), şi pentru finisarea textilelor. Răşini vinilice. Răşini obţinute prin condensarea anumitor compuşi chimici (mo-nomeri) care conţin radicalul vinii, cum sînt: alcoolul vinilic, acetatul de vinii, clorura de vinii, vinilcarbazolul etc. Sînt numite după monomerul de la care se porneşte: acetatul de polivinil (v.), policlorura de vinii (v.), etc. — sau au diferite denumiri comerciale (Mipolan, Saran etc.). Gradul de polimerizare al răşinilor vinilice, exprimat prin greutatea lor moleculară, variază între 5 000 şi peste 100 000. Reaetant. Una dintre substanţele care iau parte la o reacţie chimică. Reactiv. Substanţă care dă o reacţie caracteristică (de precipitare, de culoare etc.) cu o anumită substanţă. Reactivii sînt folosiţi, în chimia analitică, atît pentru identificarea anionilor şi a cationilor, cît şi pentru determinarea lor cantitativă. Reactivitate chimică. Capacitatea unui atom, a unei molecule, a unui radical, de a lua parte la o reacţie chimică. Reactivitatea unui atom depinde de configuraţia lui electronică, iar aceea a unei molecule sau a unui radical, de natura atomilor, de structura moleculei sau a radicalului, de natura legăturilor dintre atomi etc. Reactivul Alvarez. Reactiv pentru nitraţi şi nitriţi. Se obţine prin dizolvarea a 1 g rezorcină şi 1 g difenilamină în 100 ml H2S04 conc. în contact cu cristale de săruri, reactivul dă o coloraţie verzuie-galbenă, cu margine albastră, dacă este nitrat; culoarea trece în portocaliu-galben, dacă se adaugă alcool. Dacă este nitrit, se obţine o coloraţie albastru închis, care trece în roşu în alcool. Reacilvjil Aruftld-Menzel. a)„ Reactiv pentru H202. Se obţine prin dizolvarea a 1 g ac. vanadic în *100 ml H2S04 dil. (10%). Prezenţa H202 este indicată de o coloraţie roşie, bj Reactiv pentru ozon. Constă dintr-o 547 Reac tivul Ilinski-Knorr© hîrtie de filtru impregnată cu o soluţie saturată de benzidină în alcool. în prezenţa ozonului, hîrtia se colorează în brun, datorită reacţiei dintre benzidină şi ozon. Alţi agenţi oxidanţi produc, de asemenea, coloraţii, în special albastre. Reactivul Benedict. Reactiv pentru glucoză. Se dizolvă, în 850 ml apă, 100 g Na2C03 şi 173 g citrat de sodiu. într-un alt vas se dizolvă 17,3 g sulfat de cupru în 100 ml apă. Se amestecă ambele soluţii, comple-tîndu-se cu apă pînă la 1 000 ml. Reactivul este folosit la identificarea glucozei. Reactivul Betti. Reactiv pentru diferenţierea aldozelor de cetoze. a-Aminobenzil-p-naf-tolul dă compuşi cristalizaţi numai 'cu aldozele. Reactivul Bial. Reactiv pentru pentoze. în 500 ml HC1 30% se adaugă 1 g orcină şi 30. picături FeCl3 10%. Reactivul este folosit la identificarea pentozelor, cu care dă o coloraţie verde. Reactivul Busch. Reactiv pentru nitraţi. Se obţine prin dizolvarea a 10 g nitron (l,4-difenil-3,5-endanilo-4,5- dihidro-1,2,4-triazol) în 90 g ac. acetic 5%. Soluţia de cercetat se acidifică cu H2S04 dil. şi se adaugă cîteva picături de reactiv. Un precipitat alb indică prezenţa nitraţilor. Reactivul Ciugaev. V. Dimetilglioximă. Reactivul Cross-Bevau. Reactiv pentru celuloză. Soluţia 30% ZnCl2 în HC1 conc. , (d 1,19). Se foloseşte ca solvent pentru celuloză. Reactivul Gurtman. Reactiv pentru nitriţi. Soluţie care conţine 1 g antipirină în* 100 g ac. acetic 10%. Reactivul dă cu nitriţii o coloraţie verde. Reactivul Reuiges. Reactiv pentru ac. citric. Se dizolvă 5 g HgO într-o soluţie formată din 20 ml H2S04 conc. şi 1 000 ml apă. Este folosit la identificarea acidului citric. Reactivul Ephraiin. Reactiv pentru cupru. Se obţine prin dizolvarea a 1 g salicila-ldoximă în 5 ml alcool, şi diluare la 100 ml cu apă caldă. Adăugat unei soluţii care conţine cupru, se obţine un precipitat verde. Reactivul Erlich. V. p-Dimetilaminobenz-aldehidă. Reactivul Ferron. Reactiv pentru ionul feric. Soluţie apoasă 0,2% de acid 7-iod- 8-oxichinolin-5-sulfonic. Este folosit la dozarea colorimetrică a fierului feric. Reactivul K. Fischer.Reactiv pentru doza-rea apei. Este constituit dintr-o soluţie care conţine 667 ml metanol, 84,7 g iod şi 269 g piridină (toate foarte pure şi anhidre), în care, după răcire, se introduc 64 g S02. Reactivul Folin. Reactiv pentru ac. uric. Soluţie care la 1 000 ml conţine 500 g (NH4)2S04, 5 g acetat de uranil şi 6 g ac. acetic glacial. Este folosit la determinarea acidului uric. Reactivul Fosse. Reactiv pentru uree. Soluţie 10% xantidrol în alcool. Cu o soluţie care conţine uree, acidulată cu ac. acetic glacial, se formează un precipitat alb de dixantiluree. Reactivul Ganassini. Reactiv pentru H2S. Se prepară prin amestecarea unei soluţii care conţine 1,25 g molibdat de amoniu în 50 ml apă, cu o soluţie care conţine 2,5 g tiocianat de potasiu în 45 ml apă şi amestecului i se adaugă 5 ml HG1 şi suficient ac. oxalic pentru a da o coloraţie galbenă-verde. Din acest reactiv se adaugă cîteva picături soluţiei de cercetat; o coloraţie violetă indică prezenţa H2S. Reactivul Girard-Săndulescu T. CfH14N3OCl. Gr. mol. 167,64. Clorură de trimetilamino-acetohidrazidă. Cristale; p.t. 192° (cu descompunere). Se obţine sintetic din trimetilamină, cloracetat de etil şi hidra-zină. E folosit pentru izolarea hormonilor steroizi cu funcţie cetonică (de ex. oestrona). Reactivul Griess. Reactiv pentru identificarea şi determinarea colorimetrică a nitri-ţilor în apă. Este constituit din a-naftil-amină (0,5 g în 100 ml ac. acetic 30%) şi ac. sulfanilic (0,8 g, dizolvat în 100 ml ac. acetic 30%). în prezenţa azotiţilor se obţine o coloraţie roză. Reactivul Grignard. Halogenuri de aleiiil-magneziu. De exemplu, iodura de metil- magneziu, Mg , care se obţine prin XJ introducerea de CH3J într-o soluţie care conţine Mg metalic, în eter etilic anhidru. La fierbere, Mg se dizolvă, formîndu-se MgCH3J. Reactiv cu numeroase întrebuinţări în diferite sinteze organice. Reactivul Hiibl. Soluţie care conţine 5.2 iod şi 6 g clorură mercurică în"200 ml alcool de 96%, întrebuinţată la detectarea compuşilor nesaturaţi în grăsimi sau la determinarea cantitativă a indicelui de iod. Reactivul Hiibl-Weller. Reactiv pentru determinarea indicelui de iod. Este reactivul Hiibl (v.) căruia i s-au adăugat 50 g HC1 cu d 1,19 pentru fiecare litru soluţie Hiibl. Reactivul Ilinski-Knorre. Reactiv pentru ~cobair şi nichel. ConstăT dintr-o soluţie saturată de a-nitrozo-p-naftol în ac. acetic 50%. Cu cobaltul dă un precipitat roşu, iar cu nichelul, un precipitat brun. Reactivul Jorissen 548 Reactivul Jorissen. a) Reactiv pentru nitriţi. Este o soluţie care conţine 0,01 g fuchsină în 100 ml ac. acetic glacial. în prezenţă de nitriţi, culoarea violetă a reactivului se schimbă în albastru, în verde şi apoi în galben, b) Reactiv pentru peroxizi în eter. Este o soluţie de 0,4 g ac. vanadic în 4 ml H2S04 conc. şi 100 ml apă. Se amestecă 2 ml de reactiv cu 10 ml de eter. Dacă eterul conţine peroxizi, se obţine o coloraţie roz-roşie pînă la roşie de sîiige. Reactivul Kolthoîf. Reactiv pentru clorul liber în apă. Dimetil-p-fenilendiamina dă cu clorul liber o coloraţie roşie. Reactivul JLea. Reactiv pentru cianuri. O soluţie care conţine 1 g sulfat de feroamo-niu (sare Mohr)*şi 1 g azotat de Go sau U în 250 ml apă. Reactivul dă cu cianurile o coloraţie roşie. Reactivul Milion. Reactiv pentru proteine. Se dizolvă 1 parte Hg în 1 parte HN03 fumans şi se diluează cu apă la un volum dublu; se lasă în repaus cîteva ore şi se decantează soluţia limpede. Reactivul este folosit la identificarea proteinelor, obţi-nîndu-se, prin încălzire, un precipitat roşu-cărămiziu. Reactivul Nessler. Reactiv pentru NH3. într-o cantitate mică de apă se dizolvă 50 g KJ; se adaugă o soluţie saturată de HgCl2, pînă la formarea unui precipitat. Se adaugă 200 ml* soluţie NaOH 5 N şi se diluează la 1 000 ml; se lasă să se depună şi se separă lichidul limpede. Acest reactiv este folosit pentru identificarea şi determinarea amoniacului. Reactivul Nylander. Soluţie de nitrat de bismut, tartrat de sodiu şi potasiu şi hidroxid de sodiu, care depune, în prezenţa zaharurilor reducătoare, un precipitat negru. Reactivul Petrov. V. Contact Petrov. Reactivul Schweitzcr. [Cu(NH3)4] (OH)2. Hidroxidul tetraamoniacocupric. Se formează la tratarea hidroxidului cupric cu amoniac, avînd o culoare albastră. Este folosit la dizolvarea celulozei. Sin.: Hidrat tetraamminocupric, Soluţie Schweitzer. Reactivul Selivanov. Reactiv pentru cetoze. Soluţie de 0,01 g rezorcină într-un amestec de 10 ml apă şi 10 ml HG1 conc. Reactivul trebuie să fie proaspăt preparat, înainte de a fi folosit la identificarea cetozelor. Reactivul Tollens. Reactiv pentru zaharuri reducătoare şi, în general, pentru aldehide. Este o soluţie care conţine 10 g AgN03 tate mică din această soluţie se amestecă, înainte de folosire, cu o* soluţie NaOH 10% în apă. Se formează, după amestecare cu soluţia de cercetat, o oglindă de argint care arată prezenţa zaharurilor reducătoare şi, în general, a *aldehidelor. Reactivul Twitchell. Reactiv pentru cataliza hidrolizei materiilor grase neutre. Se obţine tratînd un amestec de ac. oleic şi naftalină, cu un exces de H2S04 conc. Âc. naftalinstearosulfonic format se extrage cu eter. Soluţia eterică este spălată cu HG1 dil. şi apoi se extrage cu apă. Final, extractul apos se diluează pentru a conţine circa 10% ac. naftalinstearosulfonic/ Reactor atomic. Y. Reactor nuclear. Reactor nuclear. Instalaţie care conţine o cantitate de material fisionabil, suficientă pentru a stabili o reacţie în lanţ controlată. Actualmente, reactoarele nucleare se pot clasifica astfel: a) după viteza neutronilor folosiţi la fisiune: reactoare cu neutroni rapizi (energie, 2 — 10 MeV); reactoare cu neutroni termici (energie, fracţiuni de eV), obţinuţi prin ciocnirea neutronilor cu atomii uşori ai moderatorului; b) după modul de repartiţie a combustibilului nuclear în reactor: reactoare eterogene: combustibilul nuclear repartizat în formă de reţea, sub formă de bare metalice, protejate de un înveliş metalic; reactoare omogene: combustibilul nuclear, în stare fluidă, repartizat uniform în reactor (dizolvat sau dispersat într-un solvent sau fluid). Sin.: Reactor atomic, Pilă atomică. Reacţia Adamkiewicz. Reacţie pentru identificarea proteinelor. Se ia 6 cantitate mică de substanţă, se tratează cu amestecul: 1 voi. H2S04 conc. şi 2 voi. CH3COOH glacial, încetul cu încetul. Se obţine o coloraţie roşie-violetă, la cald coloraţia obţinîndu-se mai repede. Această reacţie are loc şi cu furfurolul. Reacţia Adamkiewicz-Hopkins. Reacţie de culoare, care constă în adăugarea unei urme de ac. glioxilic şi de ac. sulfuric conc. în soluţia unei proteine. Proteinele conţi-nînd triptofan dau o coloraţie violetă-albastră. Reacţia Agostini. Reacţie pentru Mg. La 10 ml din soluţia de cercetat se adaugă două picături dintr-o soluţie saturată de tiodi-fenilcarbazidă, şi apoi un mare exces de amoniac. O coloraţie roşie sau un precipitat roşu indică prezenţa Mg. Reacţia Angeli-Rimini. Reacţie pentru identificarea aldehidelor. Se adaugă soluţiei care conţine aldehide, N-benzensulfonil-hidroxilamină (HONH—02S-G6H6), apoi KOH 0,5 N, şi se încălzeşte. Se adaugă acetat de cupru şi se acidulează cu ac. RCH0+H0NH-02S-C6H5 OH rg=-noh+c6h6so2h. 549 Reacţia Cicibabin Ac. hidroxamic formează cu cuprul un precipitat sau o coloraţie albastră. Aldehi-dele aromatice substituite în poziţia orto-, aminoaldehidele şi zaharurile nu dau această reacţie. Reaeţia Armani-Barboni. Reacţie pentru aprecierea mierii. Se amestecă 10 g miere, într-o capsulă, cu acetonă; se iau 2-3 ml şi se introduc într-o eprubetă. Se adaugă un volum egal de HG1 conc., răcind amestecul. Dacă în miere există zahăr invertit artificial, se obţine o coloraţie roşie-vio-letă intensă; cînd mierea este naturală, coloraţia este galbenă-aurie. După un timp, culoarea devine roşiatică. Reaeţia Ataek. Reacţie pentru aluminiu. La 5 ml din soluţia de cercetat, neutră sau • acidă, se adaugă*! ml de soluţie 0,1% ali-zarină S, apoi amoniac, pînă la apariţia unei culori purpurii. Se fierbe, se răceşte, se acidulează cu ac. acetic. O coloraţie roşie sau un precipitat roşu indică prezenţa aluminiului. Reacţia Azzarello. Reacţie pentru identificarea alcoolului etilic* în eter etilic, în cloroform şi în uleiuri volatile. 1) 1 — 10 ml eter se amestecă cu două picături dintr-o soluţie care conţine 0,2 g azotat de cobalt şi 0,*4 g tiocianat de amoniu în 30 ml apă. 2) 2—15 ml cloroform se amestecă cu o picătură dintr-o soluţie care conţine 6 g azotat de cobalt şi 15 g tiocianat de amoniu în 100 ml apă. 3) 3—5 ml de ulei volatil se amestecă cu o picătură din soluţia de cobalt-tiocianat de amoniu folosită pentru cloroform. Prezenţa alcoolului este indicată de o coloraţie albastră mai mult sau mai puţin închisă în funcţie de cantitatea de alcool etilic. Reacţia Bachstez-Cavallini. Reacţie pentru acizii ascorbic şi izoascorbic. Soluţiei care conţine 1% din materialul de *cercetat i se adaugă două picături dintr-o soluţie 10% acetat de uranil şi cîteva picături de soluţie de NaOH conc*., pentru a alcali-niza uşor soluţia. Acidul ascorbic produce o coloraţie brună, care dispare la adaosul de alcalii, iar apoi se formează un precipitat amorf de uranat de sodiu. Acidul izoascorbic produce o coloraţie brună-roşie închisă şi soluţia rămîne limpede. Reacţia Baeyer. Reacţie folosită pentru recunoaşterea dublei legături dintr-o combinaţie organică. Peste soluţia combinaţiei de*analizat se adaugă o soluţie de Na2C03 5% şi apoi, picătură cu picătură, soluţia de KMn04 2%. în prezenţa dublei legături dispare culoarea violetă a KMn04 şi apare un precipitat brun...de -M-nOg-. Benzenul şi homologii săi nu pot fi identificaţi astfel. Reaeţia Baudoin. Reacţie de recunoaştere a uleiurilor vegetale. La tratarea uleiurilor vegetale cu o soluţie de furfurol în alcool şi HG1 conc., apoi cu o soluţie de SnCl2-f + HC1, apare o coloraţie roşie caracteristică. Reaeţia Bettendorf. Reacţie pentru identificarea arsenului tri- sau*pentavalent. Soluţiile concentrate de arseniţi sau de arse-niaţi, în mediu puternic acid (HG1), cu SnCl2, dau o coloraţie brună, datorită arsenului metalic. Reacţia biuretului. Reacţie de culoare care se produce la tratarea unei soluţii puternic alcaline de proteină, cu cîteva picături dintr-o soluţie de sulfat de cupru, cînd apare o culoare violetă sau albastră-violetă. Reacţia biuretului serveşte la recunoaşterea* proteinelor. Reaeţia Blanc. Reacţie în care se introduce grupa clormetil în* molecula compuşilor aromatici, cu ajutorul HGHO, HC1 şi al unui agent de condensare (de ex. ZnCl2): C6H6+HCHO+HClZnCi^ C6H5CH2C1+H20. Reaeţia Bose. Reacţie pentru zaharuri reducătoare. Un amestec de 2 ml Na2C03 25% cu o picătură dintr-o soluţie de o-dinitro-benzen este încălzită, iar apoi i se adaugă soluţia de cercetat. O coloraţie violetă indică prezenţa zaharurilor reducătoare. Reaeţia Bucherer. Reacţie de înlocuire a hidroxililor fenolici cu grupări amino, prin tratarea fenolilor şi, în special, a naftolilor, cu soluţii amoniacale, eonţi-nînd săruri ale acidului sulfuros. Reacţia este reversibilă şi poate fi aplicată atît la prepararea naftiîaminelor din naftoli, cît şi invers, la prepararea naftolilor din naftilamine. E folosită industrial pentru obţinerea de intermediari în industria coloranţilor. Reacţia Gannizzaro. Reacţie în care are loc transformarea aldehidelor în acizi şi în alcooli cu acelaşi număr de atomi de carbon; întrebuinţarea a două aldehide diferite este cunoscută* sub numele de „reacţia Ganizzaro încrucişată“: 2R—CHO+NaOH -► -► R—COONa+R—CH2OH Reaeţia Cernătescu. Reacţie pentru identificarea ionului azotat. Azotaţii în mediu acid reacţionează cu clorhidratul de di-aminofenol, G8H8(NHa)2(OH).2HCl, dînd o coloraţie roşie. Reacţia Cicibabin. Se formează aminoderi-vaţi ai bazelor heterociclice (piridină, chi-noîină etc.), prin tratare cu amiduri meta-lice: IM +NaNH2 ->• !J_NHNa+Hiî N N Reacţia Claisen 550 Reacţia Claisen. Reacţie de condensare, catalizată de baze, a grupelor metilenice, activate de grupe carbonilice. a) Condensări de esteri sau de cetone şi de esteri; se formează compuşi p-dicarbonilici: CH3COOC2H6+CH3COOC2H5 -^5-^-» -► CH3COCH2COOC2H5+C2H5OH. b) Condensări de arilaldehide cu esteri, în prezenţă de Na şi a unei urme de alcool; se formează esteri nesaturaţi: C6H5CHO+CH3COOC2H5 — -* c6h5-ch=chcooc2h5+h2o. c) Condensări aldolice; dau compuşi (J--hidroxiearbonilici, prin acţiunea NaOH asupra aldebidelor sau cetonelor: NaOH CH3CHO + CH3CHO ------ -> CH3-CH(OH)-CH2CHO. d) Preparare de aldehide sau de cetone nesaturate din aldehide aromatice şi ali-fatice sau cetone, urmate de pierdere de H20 (Claisen-Schmidt): c6h6gho+ch3gho C6H6GH=GHCH0.2 Reacţia cu ninhidrină. Reacţie de culoare care se produce la fierberea unei soluţii de proteină, polipeptidă sau aminoacid cu tricetohidrinden-hidrat (ninhidrină) şi se manifestă prin apariţia unei culori albastre. Reacţia cu ninhidrină este foarte sensibilă şi, din această cauză, este folosită în cro-matografia pe hîrtie a aminoacizilor. Reacţia Curtius. Reacţie de transformare a unui acid, trecîndu-1 prin azida sa, într-o amină: dridă azotoasă produsă din HN03 şi amidon sau anhidridă arsenioasă: N203+2R—NH2+2HN03 -* -> 2R—N+NO3 + 3H20. în metoda Witt se întrebuinţează HN03 ca dizolvant şi simultan ia naştere, cu ajutorul unui reducător, HN02: Na2S205+4HN03+2R—NH2 -* -> Na2S207+2R—N/NO3 + 4HaO. în metoda Knoevenagel se întrebuinţează un nitrit de alchil şi clorură de nitrosil: RONO+R—NH2+HX -> R—NJ X“ + R—OH + H20. Reacţia de halogenare Hell-Volhard-Zelinsky. a-Halogenarea acizilor prin acţiunea halo-genilor şi a fosforului. Se formează haloge-nuri acide ale acizilor a-halogenaţi, care apoi sînt hidrolizate pentru a fi transformate în acizi a-halogenaţi: 6R—CH2—GOOH -f- 3Br2-f 2P -* -> 6R—GH2—COBr-f 2H3P03; 6R—GH2—GOBr-f 6Br2 -* -> 6R—CHBr—COBr-f 6HBr; 6R—CHBr—C0Br+6H20 -* 6R—GHBr—COOH-j-6HBr. Reacţia de reducere Kijner-Wolff. Reducerea grupelor carbonilice la grupe metilenice, prin descompunerea alcalină a hidra-zonelor: R—GO—R' nh2-nh2 -h2o N-NH li R_G—R' 2 KOH şi C2HsOH R—G02R' + NH2NH2 -> R—CONHNHa+ + R'—OH R—G0NHNH2+HN02 -> R—CON=N=N R—GON3 -> R—NCO+N2 R—NC0 + H20 R—NH2+G02 Reacţia de diazotare. Formare de compuşi diazo-aromatici din amine primare aromatice şi HN02, în prezenţa unui acid. Această reacţie are aplicări foarte largi. Metodele directă şi indirectă, de diazotare folosesc acţiunea unui acid asupra unui nitrit metalic, pentru producerea NH02, nitritul fiind adăugat aminei în soluţie acidă (metoda directă) sau soluţiile aminei şi nitritului fiind -adăugate acidului (metoda indirectă): R-CH2—R'+N2+h2o. Reacţia Deniges. Reacţie pentru identificarea ionului de mangan bivalent. în soluţie puternic alcalină şi în prezenţa unei sări" de cupru, drept catalizator/ ionul manganos este oxidat la ion permanganic prin fierbere cu apă de brom, soluţia colo-rîndu-se în roz. Reacţia are loc chiar în prezenţa Cl2. Reacţia Dicls-Alder. Sinteză organică generală de formare a ciclurilor de şase atomi prin adiţia unei substanţe conţinînd o dublă legătură (filodienă) la o combinaţie conţinînd două duble legături conjugate (dienă). Exemple: butadienă-f anhidridă maleică=anhidrida acidului tetrahidrofta-lic; butadienă+acroleină=ciclohexenalde-hidă. Sin. Sinteză dien. R—NH2+2HX+NaN02 -> R—N3+X"+NaX+2H20. In metoda Griess se întrebuinţează anhi- Reaeţia Eegriwe. Reacţie pentru SO/ Bioxidul de sulf din aer se detectează cu o baghetă introdusă într-o soluţie de nitro-prusiat de Zn şi ţinută apoi deasupra unei 551 Reacţia Haramick soluţii de amoniac. Dacă aerul conţine SOa," lichidul de pe baghetă se colorează în roşu. Reacţia Ehrlich-Sachs. Reacţie în care are loc formarea anililor prin condensarea compuşilor, conţinînd grupe metilenice active, cu compuşi nitrozo-aromatici: C6H5—CH2—CN+C6H5—NO -* CeH5-C=N-CfH5+H20. I GN Reacţia Ekkert. a). Reacţie pentru ac. tar-tric. Se amestecă 0,01 g ac. tartric cu 0,2 g pirogalol; se adaugă 5 ml H2S04 şi se încălzeşte pe baia de apă; se obţine o coloraţie violetă. Daca se înlocuieşte piro-gaîolul cu p-naftol, se produce o coloraţie albastră-verde. Acidul citric nu dă coloraţie sau dă o uşoară coloraţie galbenă; ac. lactic dă o coloraţie roşie sau brună, b). Reacţie pentru fructoză (levuloză). La 10 — 30 mg de fructoză se adaugă 3—5 picături de NaOH 3N şi 0,5 —1,0 g NaOH solid. O zonă roşie apare în jurul NaOH solid, iar amestecul se colorează în roşu ca sîngele. Reacţia Ellms-Hauser. Reacţie pentru clorul liber din apă. La 100 ml" apă se adaugă 1 ml dintr-o soluţie de 0,1% o-toluidină în HG1 10%. In "prezenţa clorului liber se obţine o coloraţie galbenă pînă la verde. Coloraţia se poate "colorimetra pentru determinare cantitativă. A1G13; la fel reacţionează şi derivaţii halo-genaţi aromatici" cu halogenul legat de catenă (nu şi cu halogenul în nucleu); — hidrocarburi aromatice cu olefine (în loc de compuşi halogenaţi); — reacţiile de alchilare cu clorură sau cu bromură de alchil sînt catalizate, în ordine descrescîndă, de: AlBr3, A1C13, SbCl5, FeCl3, SnCl4, BiCl3, ZnCl2, HgCl2. Pentru alchilare, în loc de halogenuri alchilice se pot folosi alcooli şi unii derivaţi funcţionali ai lor; de asemenea, cloruri acide. Reacţia Gattermann-Koch. Reacţie în care se formează aldehide aromatice din compuşi aromatici, GO şi HG1, în prezenţă de anumite cloruri metalice care acţionează drept catalizatori: C6H6+CO hci.aicw,^ c6H5_CHO. Reacţia Gomberg. Reacţie de formare a radicalilor liberi prin reacţia triarilmetil-halogenurilor cu metale: R3CC1 —■-* AgCl+R3C. Soluţia conţine un amestec de radicali liberi în echilibru cu hexaaril-etanul, din care, prin evaporare, se obţine hexaaril-derivatul. Radicalul liber format în soluţie reacţionează cu 02, trecînd în peroxid. " Reacţia Gomberg-Baehmann-Hey. Reacţie în care se formează diaril-compuşi din săruri de aril-diazoniu şi compuşi aromatici, în prezenţă de NaOH sau de acetat de Na: Reacţia Fleury. Reacţie pentru ac.benzoic. La 10 ml soluţie care conţine ac. benzoic se adaugă trei picături soluţie diluată de clorură ferică, trei picături de H202 şi trei picături dintr-o soluţie 3% FeS04. Se obţine o coloraţie violetă în prezenţa acidului benzoic. Reacţia Frankland. Reacţie în care se formează zinc-alchil-halogenuri sau compuşi zinc-dialchil din alchilhalogenuri şi zinc: Exemplu: 2C2H5J-f2Zn -> Zn(C2H5)2"+ZnJ2. Reacţia Friedel-Crafts. Reacţia de condensare (sau de adiţie), catalizată de A1C13 anhidră sau de alte halogenuri metalice anhidre. Se cunosc mai multe tipuri ale reacţiei Friedel-Crafts: — amestec de hidrocarburi aromatice cu un compus halogenat parafinic, în prezentă de A1C13; — omologi mono- şi polinucleari ai benzenului, hidrocarburi aromatice cu inele condensate şi compuşi halogenaţi ai parafinelor sau ai cicloparafinelor (fac excepţie A1G13; — hidrocarburi aromatice cu compuşi di-şi polihalogenaţi alifatici, în prezenţă de < )-N2Cl + f )4-NaOH O +NaCl+N2+H20. Reacţia Grignard. Reacţie care foloseşte reactivul Grignard (v.)" de tipul RMgX (X — halogen). Prin reacţii Grignard s-au obţinut un număr foarte mare de compuşi: hidrocarburi, alcooli,* eteri, cetone, aldehide, acizi carboxilici, acizi tiocarboxilici, fenoli, tiofenoli, compuşi azotaţi etc. De exemplu, din CH3—Mg—J şi CH20 se obţine întîi GH3—CH2—OMg— J; acesta hidrolizează cu apa, formîndu-se CH3— —CH2OH şi J—Mg—OH. Pentru a obţine un alcool terţiar, iodura de metil-magne-ziu acţionează asupra acetonei; compusul de adiţie format hidrolizează cu apa, for-, mîndu-se alcoolul terţiar şi J —Mg—OH. Reacţia Gutzeit. Reacţie folosită la identificarea şi determinarea arsenului. Arsenul este trecut în hidrogen arseniat cu zinc şi HC1, iar AsH3 dă o coloraţie sau un precipitat de culoare galbenă cu AgN03, con- AsH3+6AgN03 -* Ag3As.3AgN03 + 3HN03. Reacţia Hammick. Reacţie în care se formează oarbinoji heţerociclici prin decar- i i Reacţia heparului 552 boxilarea acidului picolinic sau a acizilor înrudiţi, în prezenţă de compuşi carboni-lici: COOH + R—gho -* N f\ !^j-CH(0H)-R+C02 N Reacţia heparului. Reacţie pentru identificarea sulfaţilor insolubili. Se amestecă substanţa de analizat cu Na2C03 praf şi se încălzeşte amestecul pe cărbune pînă la obţinerea unei topituri. Topitura se pune pe o placă de argint (monedă) şi se stropeşte cu cîteva picături de apă. O pată negri-cioasă-brună de sulfură de argint indică prezenţa sulfului. Reacţia Ivanov. Reacţie pentru identificarea plumbului în apă. Se tratează soluţia care conţine ionul de plumb cu Na2S03. Se obţine sulfit de plumb, mai greu solubil decît sulfatul de plumb. Reacţia izonitrililor (a carbilaminelor). Reacţie în care se formează carbilamine (izonitrili) din amine primare, CHC13 şi alcalii. Mirosul de izonitril este un test pentru aminele primare: C2H5NH2+CHCl3+3NaOH -* C2H5NC+3NaCl+3H20. Sin. Reacţia Hoffmann. Reacţia Kharichkov. Reacţie pentru acizi nafteniei. Soluţii concentrate de acizi naf-tenici, în benzină sau în benzen, dau o culoare verde închisă cu săruri cuprice în soluţie neutră sau slab acidă; cu săruri de cobalt se obţine o culoare roşie, care se schimbă în verde-brună, . dacă stratul hidrocarbonat se agită cu H202. Reacţia Kiliani-Fischer. Metodă pentru mărirea lanţurilor de carbon ale zaharurilor, prin reducerea lactonelor la aldozele corespunzătoare cu amalgam de sodiu, urmată de prepararea şi hidroliza cianhidrinelor: O G-----O H—C = 0 H-C-OH 1 H-C-OH ! I * R R O n CN C O H-C-OH H—C—OH —^H-C-OH H-C-OH T ' ~ 1 R R Reacţia Kolbe-Schmitt. Reacţie în caî*e se formează liidroxiacizi aromatici din fenoxizi metalici şi C02, în autoclavă. Exemplu: OK OH A ,25o A-G00H y +G°2 y i i ch3 gh3 Reacţia Korenman. Reacţie pentru identificarea cobaltului sau a zincului. Pentru identificarea cobaltului se pune pe o lamă de microscop o picătură de soluţie care conţine ionul cobalt, se adaugă tetratio-cianatomercuriat de amoniu şi o sare de zinc. Se obţin cristale albastre, care au compoziţia: Co[Hg(SCN)4] . Zn[Hg(SCN)4]. Pentru identificarea zincului se tratează pe o lamă de microscop o picătură de soluţie care conţine ionul zinc, cu tetratio-cianatomercunat de amoniu şi o sare de cobalt, obţinîndu-se aceleaşi cristale. Reacţia Kreis. Reacţie pentru identificarea rîncezirii grăsimilor. Se amestecă, în părţi egale, uleiul sau grăsimea topită cu HG1 d 1,19; se agită timp de un minut. Se adaugă un volum egal de soluţie de floroglucină 1% în eter şi seTagită "din nou. în cazul grăsimilor rîncede se obţine o coloraţie roşie. Reacţia Mannich. Reacţie de înlocuire a atomilor de H activi, în compuşi organici, cu aminomctil sau grupe aminometilice substituite, prin tratare cu formaldehidă şi NH3 (sau o amină primară ori secundară, de obicei clorhidrat): (CH3)2NH + HCHO+GH3-CO-CH3 -* (CH3)2N-CH2-CH2-C0-CH3+H20. Reacţia Michael. Reacţie de adiţie, catalizată de baze, a compuşilor cu grupe metile-nice active, la sisteme nesaturate activate: C6H5—CH = GH—COOC2H5+ +ch2(gooc2h5)2n--^-> -* C6H5-CH-CH2-COOC2H5 GH(COOC2H5)2 Reacţia Milion. Reacţie care se produce prin încălzirea proteinelor cu o soluţie de azotat mercuric în ac. azotic, conţinînd puţin ac. azotos. Apare un precipitat roşcat sau roşu închis. Reacţia Molisch. Reacţie pentru identificarea zaharurilor. Se ia un ml soluţie de zahăr, se adaugă 1 — 2 picături soluţie 15% a-naftol în alcool şi se toarnă cu atenţie circa 1 ml II2S04 conc. La suprafaţa de contact se obţine un inel de culoare vroietă.----------A---—--------——— Reacţia Pauli. Reacţie de culoare, care se produce la tratarea unei proteine în soluţie alcalină cu ac, diazobenzensujfonic, % 553 Reacţia G. Spacu prin apariţia unei coloraţii roşii intense. Serveşte la recunoaşterea proteinelor. Reacţia Fechmann. Reacţie cu formare de derivaţi cumarinici din fenoli şi esteri p-cetoriici sau compuşi similari, în prezenţă de agenţi de condensare, ca H2S04. Se poate întrebuinţa, în locul esterilor, ac. malic: ^\_OH+ COOC,H5 I ch2 I GO I R h2so4 O *\/\=0 ! li I +c2h5oh+h,o. %/\s 2 ° 2 I R Reacţia Perkin. Reacţie cu formare de acizi p-arilacrilici, prin * reacţionarea aldehi-delor aromatice cu anhidride şi cu sarea acidului anhidridei întrebuinţate: R—CHO+R'—CH2—C02Na R' R_GH—GH—G02Na OH —h2o -> R—CH=C—C02Na. ! R' Reacţia Piria. Reacţie cu formare de acizi aminosulfonici din compuşi nitroaromatici, prin încălzirea acestora cu sulfiţi metalici şi apoi fierbere cu acizi minerali: no2 nh2 I I j^\/^ s\/% ^ %/\J so3h Reacţia Prilejaiev. Reacţie cu formare de epoxizi prin reacţia alchenelor cu peracizi: R—GH=CH—R'+G6H5GOaOH — O -> R—CH___-GH—R' + G6H5COOH. Reacţia Rced. V. Sulfoclorurare. Reacţia Reformatsky. Reacţie de condensare a compuşilor carbonilici (cetone, aldehide) cu a-halogenesteri în prezenţa Zn, care conduce la p-hidroxiesteri: r_CO—R'+XCH2C02C2H5+Zn+(HX) -> ---—- QH- .......- -------------- R\ 1 ;C-CH2C02C2H5+ZnX2. R'X Reacţia Ripan. Reacţie pentru cobalt. Soluţiei de cercetat i se adaugă 1—2 ml soluţie cianat de K 4%, proaspăt pregătită, iar apoi o picătură de ac. acetic glacial. Apariţia unei substanţe de culoare albastră, solubilă în acetonă, indică prezenţa cobaltului. Reacţia Rossi. Reacţie pentru fosfaţi. La 1 ml din soluţia de cercetat se adaugă 1 — 5 picături apă de H2S şi 1 ml dintr-o soluţie 5% nitroprusiat de sodiu. Fosfaţii primari nu dau nici o coloraţie; fosfaţii terţiari dau o coloraţie roşie. Reacţia Sabatier-Senderens. Reacţie de reducere a compuşilor organici, în fază vapori, cu hidrogen, în prezenţă de catalizatori. Metalele fin divizate sînt catalizatorii uzuali (în special Ni). Reacţia Sagakuki. Soluţiile proteice dau cu a-naftol şi hipoclorit de sodiu o coloraţie roşie, datorită grupului guanidinic din arginină. Reacţia Sandmeyer. Reacţie de înlocuire a grupei diazo din compuşii aromatici cu halogeni, grupa cian sau grupe similare, prin tratarea soluţiilor sărurilor de dia-zoniu cu hidracizi, sarea cuproasă a acidului cianhidric, tiocianat de K, în prezenţă de catalizatori (pulbere de Gu, clorură sau bromură cuproasă, tiocianat de Gu, Co sau Fe). Reacţia Savalle. Reacţie pentru ulei de fuzel în alcool. Proba de" cercetat se amestecă cu o cantitate egală de H2S04 şi se fierbe. Dacă apare o coloraţie brună, uleiul de fuzel este prezent. Reacţia Schiîf. Reacţie caracteristică pentru aldehide. O soluţie diluată de pararozani-lină, decolorată cu S02, se colorează în roşu intens cu aldehidele (în violet, cu aldehidă formică). Reacţia Sckotten-Baumann. Reacţie de aci-lăre cu o clorură acidă (de obicei mai greu hidrolizabilă), în prezenţă de alcalii diluate: R-OH + C6H5COCl+NaOH -► C6H5-C00R+NaCl+H20. Reacţia Skraup. Reacţie cu formare de chino-line din amine aromatice, glicerină şi un agent oxidant, în H2S04; S\/' I ii NH, + ch2oh I GHOH h2so4+c6h5no2 gh2oh N S\/% I r I Reacţia G. Spacu. a) Reacţie pentru cadmiu. Boluţia unei sări de cadmiu, în pTezenţa piridinei, formează un precipitat alb, cristalin cînd i se adaugă o soluţie de tiocianat de potasiu. în prezenţa Cuj Zn, Mn etc., » Reacţia N. Tananaev 554 reacţia nu este specifică. Precipitatul este solubil într-un exces de piridină şi e descompus de acizi, b) Reacţie pentru cupru. 1. Dacă se adaugă piridină la soluţia unei sări de cupru, pînă la apariţia unei culori albastre, apoi cîteva picături dintr-o soluţie de sulfocianură alcalină, se obţine un precipitat verde ca mazărea, datorită formării unei amine cu piridină. Dacă se adaugă cloroform şi se agită, complexul colorat trece în cloroform. 2. Dacă la o soluţie foarte diluată a unei sări de cupru se a'daugă cîteva picături dintr-o soluţie de sulfocianură alcalină şi două picături dintr-o soluţie 2% toluidină în alcool, proaspăt preparată, se formează un precipitat de culoare albastră. Reacţia N. Tananaev. a) Reacţie pentru ionul argint. Se alcalinizează soluţia de analizat şi se adaugă 3—4 picături 'Mn(N03)2. Se obţine un precipitat negru-brun. Reacţia este foarte sensibilă şi are loc chiar cu sărurile insolubile ale argintului (de ex. cu AgCl). b) Reacţie pentru ionul mercuric. Soluţiei care conţine ionul mercuric i se adaugă o soluţie' de SnCl2, iar apoi, o picătură de anilină. Anilină sensibilizează reacţia, funcţionînd ca un tampon, stabi-lindu-se un pH mai potrivit reacţiei. Clo-rura mercurică se reduce întîi în clorură mercuroasă, iar final, în mercur metalic sub formă de pulbere cenuşie, c) Reacţie pentru ionul mercuros. Soluţia care conţine ionul mercuros este tratată cu o soluţie de nitrit de sodiu şi cu puţină soluţie de nitrat de argint. Se precipită mercur metalic negru, fin divizat. Ionii de argint sensibilizează reacţia. Reacţia Tiscenko. Reacţie de condensare a aldehidelor sub influenţa catalitică a alco-xizilor metalici, care conduce la formarea de esteri: 2R-GHO —R-COO-CH2—R. Reacţia Tollens. Reacţie de caracterizare a acizilor uronici (glicuronic, galacturonic, manuronic) care se găsesc în pectine, în gume, mucilagii etc.; se efectuează cu nafto-rezorcină şi HG1 18%, formîndu-se flo-coane brune, solubile în benzen (soluţie violetă). Reacţia Varrentrapp. Reacţie de obţinere a săpunurilor acizilor graşi, saturaţi cu 16 atomi de carbon, prin încălzirea la temperaturi de 250 — 300° a săpunurilor acidului oleic, în exces de alcalii şi conţinut mic de apă; ca produse secundare ale reacţiei * se obţin sărurile corespunzătoare ale aci-—-------ziboraceticfi ~oxaîre~.----------—--------- Reacţia Wagenar. Reacţie pentru cafeină. Soluţiei de cercetat i'se adaugă puţină a clorură de cesiu, o picătură de soluţie de KJ şi o picătură de ac. sulfuric. Dacă este prezentă cafeina, se formează cristale de culoare brună închisă. Reacţia Wheeler-Tollens. Reacţie pentru pentoze. Materialul care conţine pentoze sau poate da pentoze prin hidroliză se fierbe cu HG1 20%; apoi i se adaugă cîteva picături de soluţie de floroglucină. în prezenţa pentozelor se obţine o coloraţie roşie, care prezintă un spectru de absorbţie între 5200 şi 5 900 Â. Reacţia WohI-Ziegler. Reacţie de haloge-nare cu ajutorul N-haloimidelor, în special prin bromurarea compuşilor nesaturaţi cu N-bromsuccinimidă: I---1 R—CH=CH—CH3+0^\n/*0 I Br I.—I -> R—CH— CH—CH2Br-f- Q^\N/^0 I H Reacţia Wiirtz-Fittig. Reacţie cu formare de hidrocarburi parafinice din halogeno-pa-rafine şi Na (Wiirtz). Metodă de obţinere a hidrocarburilor alchil-arilice din halo-geno-parafine şi derivaţi halogenaţi aromatici, în prezenţa sodiului (Fittigj: RX+R/X + 2Na->R-R'+2NaX. Reacţia xantoproteică. Reacţie de culoare care are loc cînd sînt tratate proteine cu HN03 conc., la cald sau la rece. Datorită nitrării resturilor fenolice din proteină se produce o coloraţie galbenă. Reacţia Zerewitinoff. Reacţie între compuşi organici continînd atomi de H activi ( — OH, -COOH, =NH etc.), cu haloge-nuri de metil-magneziu. Se obţine CH4, care este colectat şi determinat volumetric: CH3MgX+HO—R-> RO-MgX+CH4. Reacţie autocatalitică. Reacţie catalizată de o substanţă care ia naştere în reacţia însăşi. Reacţie bimoleculară. Reacţie la care iau parte două molecule identice sau diferite: A-f- B —► C+D-F * ** în cazul reacţiilor bimoleculare, viteza de formare a substanţelor care iau naştere este proporţională cu 'produsul concentraţiilor substanţelor care dispar. Reacţie catalitică. Reacţie în care adăugarea unei substanţe străine de reactanţi (catalizatorul) determină o modificare a vitezei ~~-de"reacţie. Catalizatorul apare ne modificai Ia sfîrşîtul reacţiei. Reacţie chimică. Fenomen chimic în urma căruia două sau mai multe substanţe (uneori 555 Reacţie de ordinul I chiar o singură substanţă), puse în contact şi în anumite condiţii, formează substanţe diferite, altele decît"cele iniţiale. Se reprezintă printr-o ecuaţie chimică. Reacţie colaterală. Reacţie în care una sau mai multe substanţe iniţiale pot reacţiona simultan în diferite direcţii. Poate fi re- prezentată astfel: AA . Exemplu tipic C este formarea celor trei izomeri ai unei hidrocarburi aromatice, orto-, meta- şi para- în reacţia de nitrare. La nitrarea toluenului, grupa nitro poate intra simultan în cele trei poziţii orto, meta şi para faţă de metil (derivatul meta se formează în cantităţi mult mai mici decît derivaţii orto şi para). Reacţie consecutivă. Reacţie care se produce în mai multe trepte A -*B -* G. Substanţa B reprezintă produsul intermediar în transformarea lui A în G. Reacţie contrară. Reacţie în care — în condiţiile obişnuite — compuşii care iau naştere reacţionează între ei pentru a forma reactanţii" iniţiali. Final se stabileşte un echilibru între compuşii care intră în reacţie şi cei care rezultă din reacţie. V. Reacţie reversibilă. Reacţie de adiţie. V. Adiţie. Reacţie de condensare. Reacţie prin care se formează noi legături între atomi din molecule diferite (intermoleculară) sau din aceeaşi moleculă (intramoleculară). Acestea se realizează prin: — eliminarea de atomi sau de grupe de atomi (H2, N2, 02, H20, NHâ etc.); — prin adiţie (reacţia Grignard, condensare pina-colmică etc.). Reacţie de contact. Reacţie care are loc pe suprafaţa unei substanţe solide. La reacţiile în fază gazoasă, pereţii vasului care conţine gazul pot constitui suprafaţa solidă; la fel, în cazul reacţiilor în prezenţă de catalizatori care formează o fază continuă sau sînt dispersaţi coloidal. în aceste reacţii, transformarea chimică are loc în faza adsorbită pe suprafaţa solidă, care este necesară pentru desfăşurarea reacţiei. Dacă stratul adsorbit se consideră drept o fază separată, reacţia poate fi considerată o reacţie eterogenă. Reacţie de creştere a catenei. Reacţie de adiţie a unui monomer la capătul activ al radicalului liber format prin reacţia de iniţiere; este faza principală la polimerizare şi, pentru majoritatea compuşilor macro-moleculari, este exotermă. Procesul de creştere este rapid şi are loc în fracţiuni de secundă. Reacţie de cuplare. Reacţie de condensare a diazoderivaţilor cu fenoli, în mediu bazic, sau cu "aminele aromatice terţiare, în mediu slab acid. în ambele cazuri se obţin derivaţi ai azobenzenului. Reacţie de deplasare. Reacţie în care un metal dintr-un compus este înlocuit cu un metal mai electropozitiv (Zn deplasează Fe, Sn etc.), sau reacţie în care un element nemetalic este înlocuit de un alt element nemetalic, mai electronegativ (de ex. CI deplasează Br). Reacţie de hidroîormilare. Y. Sinteză oxo. Reacţie de hidrogenare. Reacţie prin care se introduce hidrogenul în molecula diferiţilor compuşi organici nesaturaţi. Exemple: reducerea dublelor legături; reducerea grupelor carbonil la alcooli sau la hidrocarburi; reducerea grupelor carboxil la grupe alcoolice; hidrogenoliza sau scindarea reducătoare cu hidrogen a eterilor la hidrocarburi şi alcooli; etc. Hidroge-narea se realizează cu metale şi acizi sau cu soluţii bazice; cu metale alcaline şi alcooli; "prin electroliză; cu hidrogen molecular şi catalizatori. Hidrogenarea catalitică are importante aplicaţii industriale (v. Hidrogenarea grăsimilor). Reacţie de hidroximetilare. V. Sinteză oxo. Reacţie de iniţiere. Reacţie prin care se formează radicali liberi, "bogaţi în energie, care, combinîndu-se cu monomerul,^declanşează şirul de reacţii în lanţ. Activarea monomerului se face termic, fotochimic sau catalitic. Reacţie de încetare a creşterii catenei. Faza în care radicalul polimer pierde starea de radical, devenind o macromoleculă. Reacţia are loc fie prin dimerizare, adică prin ciocnire bimoleculară între două molecule de radical liber (polimer-polimer, polimer-iniţiator), fie prin disproporţionare, adică prin transferul unui atom de H între doi radicali. Reacţie de ordinul zero. Reacţie a cărei viteză de reacţie este independentă de concentraţie. Nu "se cunosc reacţii riguros de ordinul zero; se cunosc, însă,"unele reacţii de descompunere catalitică, de contact, care se apropie în mare măsură de acest caz limită (de ex. descompunerea NH3 pe W). , Reacţie de ordinul I. Reacţie în care numărul j factorilor de concentraţie (sau suma exponenţilor concentraţiilor) din ecuaţia vitezei de reacţie este egal cu 1. Exemplu: Ci2H220h+H20 —> C6H1206-f C6H1206 ------zGth&rtrzk---------g-kteoză—fr-ue-teză--- Viteza de reacţie este dată de ecuaţia: ! dc j ——=Kc. (Concentraţia apei fiind foarte i Reacţie de ordinul II 556 mare, se consideră constantă şi nu. intervine în ecuaţia vitezei). Reacţie de ordinul II. Reacţie în care numărul factorilor de concentraţie (suma exponenţilor concentraţiilor) din ecuaţia vitezei de reacţie este egal cu 2. Exemplu: CH3COOC2H5-f NaOH -* CH3COONa+ acetat de etil acetatdeNa +c2h5oh alcool etilic în cazul cînd concentraţiile substanţelor care reacţionează (exprimate în mol/1) sînt egale, se obţine: Reaeţie de ordinul n. Reacţie în care numărul factorilor de concentraţie (suma exponenţilor concentraţiilor) din ecuaţia vitezei âe reacţie este egal cu n: în practică nu se cunosc reacţii de un ordin mai mare decît 3. Reacţie de oxidare. Reacţie în care are loc pierdere de electroni. Notînd cu M+ ionul metalic care se oxidează şi cu e— un electron, reacţiile de oxidare pot fi reprezentate:!^— e— ^ M++. Oxigenul este accep-tor de*electroni, conform reacţiei: 1/2 02+ + H20 -f-2 e—=2 OH’. Reacţie de oxido-reducere. Reacţie formată din două reacţii contrare, una de oxidare, cealaltă de reducere, care au loc concomitent. Astfel, acţiunea clorului asupra ionilor feroşi este un proces în care fierul se oxidează, iar clorul se reduce; deci reacţia este o reacţie redox. în mod curent, însă, se consideră ca reacţie de reducere sau de oxidare, după transformarea suferită de partenerul principal. Reacţia de mai sus este considerată o reacţie de oxidare a fierului, el fiind partenerul principal în reacţie. Sin. Reacţie redox. Reacţie de polimerizare. Y. Polimerizare. Reacţie de precipitare. Reacţie în care ia naştere un precipitat greu solubil. în reacţiile de precipitare, o parte din reactanţi ies din sistem, reacţiile fiind mai mult sau mai puţin totale, după gradul de insolubilitate al precipitatului. Reacţie de reducere. Reacţie care are loc cu cîştig de electroni. Notînd cu M++ ionul metalic care se reduce şi cu e— un electron, reacţia poate fi reprezentată prin M++-f-e~=M+ sau: M++e~=M. Hidrogenul este donor de electroni, conform reacţiei: 1/2 H2=H+-f e“. Reacţie de substituţie. Reacţie în care un atom dintr-un compus este înlocuit printr-un alt atom sau radical. Poate fi reprezentată astfel: AB+C=AC+B. Reaeţie de transfer de lanţ. Reacţie care are loc în cazul polimerizărilor şi* constă în transmiterea stării de radical unei substanţe străine, de exemplu dizolvantului, care funcţionează apoi ca radical iniţial într-un nou lanţ de reacţii de polimerizare. Reacţie de transmutare. Reacţie în care se schimbă numărul atomic al unui element şi deci o specie de atomi trece în altă specie de atomi. Y. Reacţie nucleară. Reacţie endotermă. Reacţie care are loc cu absorbţie de căldură. Notînd cu Q cantitatea de căldură, reacţia poate fi reprezentată astfel: AB+Q=A+B sau AB=A-f B — Q. Reacţie enzimatică. Reacţie biochimică, care se produce în regnul animal sau vegetal cu ajutorul enzimelor, care au rol de catalizatori. Fermentaţia laptelui, a mustului de struguri etc. sînt reacţii enzimatice. Reaeţie eterogenă. Reacţie care are loc în sistem eterogen, în general la suprafaţa de separaţie a fazelor în contact, a cărei viteză de reacţie nu este aceeaşi în toată masa. Reacţie exotermă. Reacţie care se produce cu degajare de căldură. Notînd cu Q cantitatea de căldură degajată, reacţia poate fi exprimată astfel: A-}-B=AB+Q. Reacţie fotochimică. Reacţie sensibilă #la radiaţii electromagnetice. Activarea moleculelor într-o reacţie fotochimică este produsă de absorbţia de cuante de energie radiantă; de aceea, numai radiaţiile care sînt absorbite sînt active. Reacţie heterolitieă. Reacţie în care legăturile covalente se pot rupe astfel: A:B A: + B formîndu-se ioni sau molecule cu perechi de electroni neparticipanţi. Nu are loc în fază gazoasă, ci numai în fază lichidă, în medii de dizolvanţi polari cu constantă dielectrică mare şi cu putere de solvatare mare. Satisface ecuaţiile de viteză ale reacţiilor de ordinul I sau II. în cazul reacţiilor heterolitice de substituţie pot avea loc două mecanisme de reacţie diferite: A:+R:-B-*A-R+:B A+R—:B -* A—R-f B unde A şi B sînt atomi sau grupe mono-valente (halogeni, H, OH, NH2 etc.), iar R A un rădic al organic. In prTmă'reacţie, reactantul A: posedă o pereche de electroni neparticipanţi, datorită cărora are afinitate pentru nucleul unui atom sărac în 557 Reacţie principală electroni. în cazul cînd legătura R—B este polarizată astfel, încît B este bogat în. electroni, iar R e sărac în electroni, atunci A: se uneşte cu R, iar B se separă cu toţi electronii săi. Reactantul A: se numeşte reactant nucleofil, iar reacţia respectivă, reacţie de substituţie nucleofilă (SN). în cea de-a doua reacţie, A are afinitate pentru o pereche de electroni (fiind numit reactant electrofil) şi se leagă de R, iar B se separă; reacţia se numeşte, în acest caz, reacţie de substituţie electro-filă (SE). Reacţiile de substituţie nucleo-file sînt caracteristice pentru compuşii alifatici saturaţi, iar cele electrofile, pentru compuşii aromatici. Sin. Heteroliză. Reacţie homolitică. Reacţie în care legăturile covalente se rup simetric, astfel că fiecărui atom îi rămîne cîte un electron singuratic (neîmperecheat) A : B-*A* + B-rezultînd atomi liberi sau radicali liberi. Scindările homolitice se produc, în special, în reacţiile fotochimice, în descompunerile termice sau în descompunerile prin transferul unui electron. Reacţiile homolitice au loc în fază gazoasă şi în fază lichidă, în soluţie în solvenţi nepolari (neionizanţi) şi în absenţa catalizatorilor; sînt sensibile la peroxizi’şi se desfăşoară, de obicei, după mecanismul reacţiilor în lanţ. Sin. Homoliză. Reacţie indusă. Reacţie în care timpul necesar stabilirii echilibrului este mult micşorat de prezenţa unei alte substanţe. De exemplu, două substanţe A şi B pot reacţiona între ele în mod spontan, dar cu viteză foarte mică. Adăugarea unei alte substanţe C, capabilă să reacţioneze cu A, produce şi reacţia dintre A şi B; A se numeşte actor, C se numeşte inductor, iar B se numeşte acceptor. în general, reacţia indusă rezultă dintr-o suprapunere de reacţii consecutive şi colaterale. Reacţie intermoleculară. Reacţie care are loc între molecule de acelaşi fel sau de natură diferită. Reacţie intramoleculară. Reacţie care are loc în interiorul unei molecule. Exemplu: formarea unei lactone în molecula unui hidroxiacid. Reacţie ionică. Reacţie care are loc între ioni, de obicei în soluţie. Reacţie ireversibilă. Reacţie în care pro-duşii de reacţie nu pot reacţiona între ei pentru a reface reactanţii iniţiali. Ea se produce, în total, într-un singur sens. Are -lflcJn-Cazul obţinerii unui precipitat inso-Iubii, sau în cazul obţinerii unui gaz care se degajă (deci într-un vas deschis), sau cînd este prezentă o substanţă care poate absorbi unul dintre produşii formaţi, sau în cazul formării unor substanţe nedisociate ori a unor combinaţii complexe. Reacţie izolată. Reacţie care are loc după o ecuaţie chimică şi nu este însoţita de nici un alt fel de reacţie: inversă/secundară, simultană etc. Reacţie In lanţ. Reacţie care, după ce a început, continuă de la sine, prin apariţia, ca produs de reacţie, a uneia dintre substanţele necesare reacţiei iniţiale. Substanţa care iniţiază reacţia poate fi un atom, o moleculă, un radical, în stare activată, sau un neutron termic (în cazul reacţiilor nucleare în lanţ). Lanţul de reacţii astfel iniţiat continuă pînă cînd reactanţii dispar sau pînă cînd apare un mecanism care întrerupe reacţia. Reacţie monomoleculară. Reacţie în care o singură specie moleculară ia parte la reacţie: A-*B-fC-|— în cazul reacţiilor monomoleculare, în fiecare moment viteza de descompunere este proporţională cu concentraţia speciei moleculare care dispare. Reacţie nucleară. Reacţie în care nucleul atomilor suferă transformări, în opoziţie cu reacţiile chimice, în care este afectat numai învelişul extern de electroni. De exemplu, în radioactivitatea naturală, nucleele atomilor emit radiaţii a, (3, y şi se transformă în alte nuclee, iar în radioactivitatea artificială, reacţiile nucleare au loc prin bombardarea substanţelor cu protoni, deutoni, helioni, electroni etc. Exemplu: ^Mg+^H -► 24He+^4Na. Aceeaşi reacţie se poate scrie şi sub forma: 26Mg(d, a)24Na. Ea reprezintă transformarea izotopului de magneziu cu numărul de masă 26 în izotopul de sodiu cu numărul de masă 24, care are loc cu emisiune de particule a, cînd se bombardează cu deutoni izotopul de magneziu. (Numărul din stînga, jos, reprezintă numărul atomic, iar cel de sus, stînga, greutatea atomică). Reacţie nueleară în lanţ. Reacţie care are loc într-un reactor nuclear, care se propagă şi se susţine prin ea însăşi; neutronii emişi la fisiunea unui nucleu provoacă fisiunea altor nuclee. Reaeţie omogenă. Reacţie ce are loc în sistem omogen (o singură fază) şi decurge cu aceeaşi viteză în toată masa. Reacţie principală. Dintre două sau mai multe reacţii simultane sau consecutive, se numeşte reacţie principală aceea care are loc cu randamentul cel mai mare sau aceea care dă compusul cel mai important. în mod obişnuit, denumirea de reacţie principală este folosită în opoziţie cu denumirea de reacţie secundară, dată celor- Reacţie protolitieă 558 lalte reacţii, care au loc simultan sau consecutiv cu reacţia principală. Reacţie protolitieă. Reacţie chimică între o substanţă cu caracter acid şi apă, constînd în transferul unui proton de la substanţă la molecula de apă. Reacţie reversibilă. Reacţie în care între produşii iniţiali şi produşii finali formaţi se stabileşte'un echilibru chimic. Se poate reprezenta prin ecuaţia: A+B^C+D. Reacţia este incompletă şi coexistă atît produşii iniţiali cît şi produşii finali, procesul chimic avînd loc atît de la stînga la dreapta cît şi de la dreapta la stînga. Peste temperatura de 800°, cele mai multe reacţii sînt reversibile şi, deci, la temperaturi înalte, orice substanţă este însoţită şi de produşii descompunerii sale. Reacţie secundară. Y. Reacţie principală. Reacţie simultană. Una dintre două sau mai multe reacţii, care au loc în acelaşi timp. Reacţie succesivă. Reacţie în care intră ca reactanţi iniţiali unu sau mai mulţi compuşi proveniţi dintr-o altă reacţie. Sin. Reacţie consecutivă. Reacţie superficială. Reacţie chimică ce se produce în imediata apropiere a interfeţei dintre două faze în contact, într-un strat cu dimensiuni moleculare. Produşii reacţiei nu rămîn în acest strat, ci se deplasează în interiorul fazelor, liberînd interfaţa pentru continuarea reacţiei dintre moleculele reactante, care se deplasează din interiorul fazelor către interfaţă. Reacţie trimoleculară. Reacţie în care trei molecule identice sau diferite iau parte la reacţie: A+B + C-*D + E+ — în cazul reacţiilor trimoleculare, viteza de reacţie e proporţională cu puterea a treia a' concentraţiilor substanţelor care reacţionează. Reacţii Reppe. Reacţii ale acetilenei la presiuni înalte (peste' 30 at) şi temperaturi înalte. Exemple: vinilare, etinilare, poli-merizare, carbonilare: 1ft At C2H5OK+CH=CH ——C2H5OCH=CHK C2H6OCH=CH2+C2H5OK; 2HCHO + CH=eCH HOCHa—C= =C—CH2OH; Ni(CO)4 G0+H20+GH=GH-~^-i CH2=GH-COOH Realgar. As2S2. Sulfură de arsen naturală. - JCMslale, în sistemul monoclinic; au culoare roşie, cu luciu adamantin, translucid şi, uneori, transparent; durit. 1 — 1,4; d 3,3 — 3,6. La lumină se alterează, formînd auri-pigmentul. E întrebuinţat drept colorant în industria sticlei şi ca depilator în industria tăbăcăriei. Reeiclu. E numită astfel, în industria petrolului, o fracţiune reziduală, care se separă din produsul de reacţie (de ex. în procesele de cracare) şi care este supusă, separat sau în amestec cu materia primă, unui tratament similar procesului iniţial, sau este valorificată ca atare. Sin. Fracţiune de ciclu. Recristalizare. Operaţia de purificare a substanţelor prin cristalizări repetate. Se dizolvă substanţa la cald, se filtrează şi se lasă, la rece, să cristalizeze. Repetînd aceste operaţii de mai multe ori se obţine substanţa pură. Rectificare. îmbogăţirea sau purificarea curentului ascendent de vapori în timpul operaţiei de distilare fracţionată, prin contact cu un curent descendent de lichid, provenit din condensarea aceloraşi vapori. Redox. Prescurtare pentru reducere-oxidare sau oxidare-reducere. V. Reacţie de oxido-reducere. Redoxaze. V. Desmolaze. Redoxon. V. Acid ascorbic. Reducere. Fenomen care poate fi caracterizat în mai multe moduri: 1. Gîştig de electroni de către un atom sau de un ion. 2. Scăderea sarcinii pozitive a unui element într-o combinaţie a sa: trecerea Fe:3~ în Fe2+; sau creşterea^arcinii negative a unui ion: ionul [Fe(CN)6]3_ este redus în [Fe(CN)6]4~ 3. Introducerea de hidrogen în molecula O unei substanţe: R—G +H2 R—GH2OH XH 4. Scoaterea de O dintr-o substanţă oxigenată, cu ajutorul unui agent chimic avid de oxigen: Al, G, H2, Zn etc. Reducere Bouveault-Blane. Reacţie de reducere a esterilor la alcooli, prin tratare cu alcool+Na : RCOOC2H5+4Na+4C2H5OH-> -> R-CH2OH + 4C2H5ONa+C2H5OH. Reducere Clemmensen. Reacţie de reducere a grupelor carbonilice la grupe metilenice cu zinc amalgamat şi HC1: R-CO-R'+(H) R-CH2-R'+ +h2o. Reducere Sabatier-Senderens. Reacţie de reducere a compuşilor organici, în fază de vapori, cu H2 în prezenţa Ni fin divizat, la 80 — 180°, după natura substanţei. Ni se obţine prin reducerea oxidului de Ni, la 300 — 400°, chiar în aparatul de hidroge-HnăreT “ 1 : 1 Reductor. Substanţă chimică (compus sau element) capabilă să producă, în anumite condiţii, o reacţie de reducere (v.). 559 Kegula lui Compton Ga reductori mai obişnuiţi se folosesc: Al, G, Mg, H2, SnCl2, unele zaharuri (aldoze, cetoze), amalgam de sodiu etc. Reformare. Diferite procedee termice sau catalitice prin care fracţiuni de benzină cu cifră octanică mică sînt convertite in benzine cu cifră octanică mare. Chimismul proceselor este diferit: în cele termice au loc mai ales cracarea şi dehidrogenarea hidrocarburilor parafinice, ducînd la formare de olefine, în timp ce în cele catalitice, prin dehidrogenarea naftenelor şi ciclizarea parafinelor, urmată de dehidrogenare, se formează în special aromatice. Beformkali. Îngrăşămînt industrial fabricat în R.D.G. Conţine 26% K20 şi 26% sulfat de magneziu. Refractar. Material rezistent la variaţii bruşte de temperatură, la agenţi chimici etc. Produsele refractare sînt silicioase (cuarţ sau cuarţit), argiloase, magneziene (MgO, dolo-mit)* cromitice (GrgOg), spinelice, grafitice, zirconice (Zr02, ZrSi04), silimanitice sau torice (Th02), ultimele trei fiind produse superrefractare. Sînt întrebuinţate la confecţionarea cuptoarelor din industria chimică, în metalurgie, ceramică, în industria sticlei, a cimentului etc. Refractometrie. Parte a analizei fizico-chi-mice, care cuprinde metodele de determinare a indicelui de refracţie al diferitelor substanţe, cum şi metodele de determinare a concentraţiei unor substanţe cu ajutorul unor refractometre special gradate. Refractometru. Instrument folosit pentru măsurarea indicelui de refracţie al substanţelor. După felul măsurării, se deosebesc: refractometre cu deviaţie, cu focalizare, cu reflexie totală etc. De obicei, cu refractometrele obişnuite se măsoară indicii de refracţie la lichide sau la gaze. Pentru măsurarea indicilor de refracţie la solide sînt folosite alte instrumente, şi anume: goniometrul, interferometrul, microscopul etc. Refracţia luminii. Abaterea din drumul ei a unei raze luminoase, cînd trece dintr-un mediu în altul. Indicele de refracţie (n) al mediului II în raport cu mediul I este dat de raportul dintre viteza luminii în mediul I şi viteza luminii în mediul II: _sin i n sin r Refracţie atomică. Constantă caracteristică fiecărei specii de atomijeare intră în compoziţia unei molecule. Refracţia atomică, pentru specia de atomi K, este dată de relaţia Rak=2,54 • ,1024 • olk, în care olk este polarizabilitatea speciei de atomi K. Polarizabilitatea medie a întregi^ molecule 0Le este dată de relaţia: ăe=^VK-UK- k Refracţie moleculară. Constantă caracteristică fiecărei substanţe, care nu depinde de temperatură sau de presiune. Ea este dată w2_/i J[/[ de relaţia: RM=—~~ —=2,54 -1024-ae, Tt~ţ~ Ji O în care: Rm este refracţia moleculară; n — indicele de refracţie; M — gr. mol. a substanţei căreia i se "determină refracţia moleculară; 8 — densitatea substanţei* căreia i se determină refracţia moleculară; ae este componenta polarizabilităţii, datorită electronilor. Refracţia moleculară este suma refracţiilor atomice; deci: Rm^^k-Ra^ unde v# este numărul atomilor respectivi. V. Refracţie atomică. Refracţie specifică. Mărime dată de relaţia ţ 72,2 — | . —— în care: n este indicele de o ra2+2 refracţie; 8 —■ densitatea substanţei căreia i se determină refracţia specifică.* Refrigerare. Transferarea căldurii de la un sistem fizico-chimic la un agent răcitor. Temperatura sistemului scade şi se menţine la o temperatură mai joasă decît aceea pe care ar avea-o sistemul dacă nu ar fi răcit. Refrigerent. Aparat simplu, răcitor, confecţionat din metal sau din sticlă, folosit pentru condensarea vaporilor rezultaţi la distilarea soluţiilor sau a lichidelor. Există refrigerente cu aer, în care răcirea vaporilor se face cu aer, refrigerente cu apă, în care răcirea se face cu un curent de apă; refrigerente drepte, cu bulă, cu spirală etc. Regenerare. Readucerea în stare de folosire a unui material uzat, prin procedee care redau materialului totalitatea sau o parte din proprietăţile lui iniţiale. Regenerarea cauciucului. Operaţia de recuperare a cauciucului din deşeuri. Cauciucul regenerat se prelucrează la fel ca cel natural, dar este inferior acestuia. Regula lui Abegg. în cazul elementelor chimice, suma valenţelor faţă de oxigen şi de hidrogen este egală cu 8. Regula lui Barlow. Volumele ocupate de diferiţi atomi într-o moleculă anumită sînt aproximativ proporţionale cu valenţele atomilor; cînd un element prezintă o "valenţă multiplă, se ia în consideraţie valenţa cea mai mică. Regula lui Berthollet. Dacă unul dintre produsele unei reacţii iese din sistem (precipitare, degajare ca gaz sau în aft mod), atunci reacţia are loc. Regula lui Compton. Relaţie empirică pri-vind proprietăţile termice" ale elementelox;. Ggţ Cţ__9 Tt 9 în care: Gat este greutatea atomică; Ct— Regula lui Dulong şi Petit 560 căldura latentă de topire; Tt — temperatura absolută de topire. Regula lui Dulong şi Petit. V. Legea lui Dulong şi Petit. Regula lui Fries. Fiecare ciclu aromatic al unui compus polinuclear tinde să aibă o structură a legăturilor, care să se apropie cel mai mult de structura unui ciclu ben-zenic izolat. Regula lui Geiger-Nuttal.Relaţia dintre constanta radioactivă K a unui element radioactiv şi parcursul R al particulelor emise la dezintegrarea elementului respectiv: \gK=A + BlgR, în care A şi B sînt două constante care au. aceleaşi valori pentru toate elementele din aceeaşi familie radioactivă. Regula lui Guldberg-Guy. Raportul dintre temperatura de fierbere absolută Tf şi temperatura critică absolută Tc a lichidelor sub presiune normală este constant: ŞL=K=0,6. 1 c Regula lui Hildebrand. Entropia vaporizării, adică raportul dintre căldura de vapori-zare şi temperatura la care are loc vapori-zarea, este o constantă pentru multe substanţe, dacă căldura de vaporizare se determină la aceeaşi concentraţie molală a vaporilor pentru fiecare substanţă. Regula lui Hund. Electronii se aşază în straturile incomplete în aşa fel, încît numărul electronilor neîmperecheaţi, cu spin paralel, să fie cît mai mare, deci momentul de spin total să fie maxim. Regula lui Konovalov. Dacă o soluţie de mai multe lichide sau solide formează două straturi, ambele straturi au o aceeaşi tensiune de vapori şi aceeaşi compoziţie a vaporilor. Regula se referă la sisteme formate din orice număr de componenţi. Regula lui Markovnikov. Gînd un acid halo-genat se adiţionează la un compus etenic asimetric, haîogenul se leagă, de obicei, la G avînd cel mai mic număr de atomi de H. Acest mod de adiţie este deseori inversat în cazul HBr, dacă sînt prezenţi peroxizi (efect peroxidic): mai înaintată cu cît constanta dielectrică a solventului este mai mare. Regula lui Newlands. Dacă se aşază elementele în ordinea crescîndă a greutăţii lor atomice, proprietăţile chimice se repetă în mod periodic după al optulea element. Sin. Regula octavelor. Regula lui Ostwald. Dacă pot exista mai multe modificaţii ale aceleiaşi substanţe, nu ia naştere niciodată, de la început, modi-ficaţia cu entalpia liberă minimă, ci scă-. derea spontană a entalpiei libere se produce totdeauna în trepte. în cazul precipitatelor, de exemplu, se constată foarte frecvent, întîi, formarea unei modificaţii instabile, de trecere (amorfă). Sin. Regula treptelor. Regula lui Perrin. în fenomenele de electro-osmoză, ionii cu sarcină electrică de semn contrar sarcinii electrice a diafragmei exercită o acţiune puternică asupra endosmozei şi, cu cît valenţa lor este mai mare, cu atît curentul endosmotic se reduce mai mult. Regula lui Pisarjevski-Walden. Produsul dintre conductanţa unui ion (conductanţa ionică sau mobilitatea ionului) şi viscozi-tatea solventului este constant. Conductanţa ionică reprezintă conductanţa echivalentă pentru o diluare infinită. Regula lui Ramsay-Young. Lichidele se găsesc în stări corespondente nu numai la punctul de fierbere normal, ci la orice altă presiune. Deci, dacă se compară temperaturile de fierbere absolute, corespunzătoare la două presiuni p şi p'9 raportul acestora nu depinde de natura substanţelor. Regula lui Scliultze-Hardy. Regulă care se referă la flocularea (coagularea) sistemelor coloidale. Solurile hidrofobe sînt f locuia te, în primul rînd, de ionii cu sarcină electrică de semn contrar, iar pentru floculare este necesară o cantitate cu atît mai mică cu cît valenţa ionului floculant este mai mare. Regula lui Staudinger. Relaţie din care se poate calcula greutatea moleculară a substanţelor macromoleculare: CH2=CHBr+ + HBr —( fără peroxizi cu peroxizi GH3—GHBr2 CH2Br—CH2Br Regula Iui Mattauch. Nu există perechi de atomic diferă numai cu o unitate. Regula lui Nernst-Thomson. Disocierea unui electrolit în diferiţi solvenţi este cu atît 71 în care: yjspeste viscozitateaspecifică^——i; rt — viscozitatea soluţiei; y)0 — viscozitatea solventului; c — concentraţia soluţiei substanţei macromoleculare (c trebuie să fie cît mai mic posibil) ; P — gradul de polimerizare ăl macromoIecuTel; ITm constantă caracteristică pentru fiecare substanţă macromoleculară. Greutatea moleculară a substanţei macromoleculare se 561 Resimene obţine înmulţind greutatea moleculară a monomerului/care se polimerizează, cu P. Regula lui Tammaun. Regulă referitoare la formarea compuşilor intermetalici. Metalele se combină rar cu metalele din aceeaşi grupă a sistemului periodic şi niciodată cu metale din aceeaşi subgrupă. Există, însă, unele excepţii; de exemplu: KNa2, Ca3Mg4, ^ ZnMg. *Regula lui Traube. Regulă care se referă la activitatea capilară a seriilor omoloage: în domeniul concentraţiilor mici, raportul dintre concentraţiile care determină aceeaşi scădere de tensiune superficială este aproximativ constant pentru doi omologi succesivi şi egal, în medie, cu 3,4. Regula lui van’t Hofî. în foarte numeroase cazuri, la o ridicare a temperaturii cu 10°, viteza de reacţie creşte de două ori, de trei ori etc. Regula octavelor. V. Regula lui Newlands. Regula treptelor. V. Regula lui Ostwald. Reichstein, substanţa Q a lui — . Y. Desoxi-corticosteronă. Relaţia lui Bronsted. Relaţie între constanta de disociere a unui acid* şi activitatea sa catalitică: X=GKî, în care: K este coeficientul catalitic al acidului ; Ka constanta de disociere a’acidului; G şi x sînt două constante pentru reacţia dată. Relaţia lui Longinescu. Relaţie între temperatura absolută T, densitatea la 0° D şi numărul de atomi: n din molecula unei substanţe lichide, care permite aprecierea dacă moleculele lichidului sînt sau nu asociate: Dy n Constanta K este egală cu 100 pentru cazul unui lichid care nu prezintă asociere. Relaxar. Y. Mianesină. Relon. Denumire romînească pentru poli-amida obţinută prin condensarea caprolac-tamei (V.). Renargol. Y. Alcool tribrometilic. Renină. V. Chinozină. Reniu. Re. Element în stare metalică. Face parte din coloana a 7-a a sistemului periodic. Nr. at. 75; gr. at. 186,31; prezintă doi izotopi cu nr. de masă 185 (37,07%), 187 (62,98%), ultipul fiind radioactiv, cum si nouă izotopi artificiali radioactivi. P.t. 3 170°; p.f. - 5 900°; d 20,53; căld. spec. obţine în stare metalică prin încălzirea perrenaţilor, a oxizilor sau a sulfurilor, la 1 000°, în hidrogen; de asemenea, prin 36 electroliza sărurilor topite. Sub forma metalică se prezintă ca platina şi are proprietăţi care se situează între acelea ale wolframului şi ale osmiului. Se întrebuinţează la construirea tuburilor electronice, a ter-moelementelor, a transistoarelor etc. Reologie. Ştiinţa care se ocupă cu fenomenele de deformare a materiei — sub toate formele — sub acţiunea unei forţe. Reopexie. Proprietatea unor soluri (care conţin particule alungite sau plate) care constă în transformarea lor rapidă în geluri, atunci cînd li se imprimă o mişcare circulară regulată. Această mişcare uşurează orientarea particulelor. Solurile de bentonită, ale unor argile, soluţia 0,1 M a sării de sodiu a acidului laurie etc., prezintă acest fenomen. REP (Roentgen-equivaient-physical). Unitate de măsură a energiei specifice de radiaţie. Este definită în felul următor: 1. Cantitatea de radiaţii de orice natură care cedează, prin ionizare, unităţii de masă a unui corp oarecare, aceeaşi energie pe care o pierde — într-un gram de aer la 0° şi 760 mm Hg — un roentgen de radiaţie foto-nică. 2. Radiaţia care, la trecerea prin apă, pierde energia de 83,8 erg/g apă, formîn-du-se 1,61 *1012 perechi de ioni. Resazurină. C12H7N04. Gr. mol. 229,18. Cristale de culoare roşie închisă, cu luciu verzui. E insolubilă în apă, în eter; puţin solubilă în alcool, în ac. acetic glacial; solubilă în hidroxizi alcalini diluaţi. Se obţine din rezorcină. E folosită ca indicator (0,1 g în 20 ml NaOH, 0,1 N apoi apă pînă la 500 ml): la pH 3,8, culoare portocalie; la pH 6,5, culoare violet închis. E folosită, de asemenea, pentru identificarea sulfoxilaţilor, ca şi pentru aprecierea alimentelor (proba reductazei). Sin.; Diazo-rezorcinol, Resazoin. Resenoplaste. Răşini alchidice, modificate cu ulei de ricin, utilizate ca plastifianţi pentru nitrolacuri, nitrocombinaţii elastice (pentru hîrtie, piele etc.). Reserpină. C3gH40O9N2. Gr; mol. 608,67. Ester 3,4,5-trimetoxibenzoic al reserpatului de metil. Alcaloid izolat din Rauwolfia serpentina. Ace albe; p.t. 262 — 264° (284°); [a]p —118° (cloroform); e foarte solubilă în cloroform; solubilă în benzen; puţin solubilă în acetonă, în alcool, în eter; insolubilă în apă. Medicament sedativ, hipotensiv de lungă durată. Sin. Hiposer-pil, Serpasil, Raunervil. Resimene. Răşini de melamină-formalde-iiidlL-Smi-î n trebu4i^arfe»4R-~^oducţ-i-a--d^ lacuri, de materiale plastice şi de laminate, cum şi în construcţia aparatelor electronice şi radar. 36 — Dicţionar de chimie Resistoflex 562 Resistoflex. Material plastic pe bază de alcool polivinilic. Reten. CH3-C14H8-CH(CH3)2. Gr. mol. 234,32. l-Metil-7-izopropil-fenantren. Substanţă de bază de la care derivă ac. abietic. Foiţe din alcool; p.t. 98,5°; p.f. 394°; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen. Reţea atomică. Reţea cristalină ale cărei noduri reticulare sînt ocupate de atomi, în general, coeziunea cristalelor cu reţea atomică este asigurată prin legături cova-lente foarte puternice (de ex.: diamantul, sulfura de Zn). Metaloizii şi o parte din combinaţiile lor prezintă reţea atomică. Reţea cristalină. Aranjament după care sînt aşezate particulele constitutive ale unui cristal (molecule, atomi, ioni). Acestea ocupă nodurile reţelei şi se găsesc într-o mişcare vibratorie în jurul unei poziţii medii. Distanţa dintre planele care trec prin nodurile reţelei cristaline este de ordinul a IO-8 cm şi corespunde cu ordinul de mărime al particulelor constitutive. Pentru fiecare sistem cristalin există o reţea caracterizată prin celula elementară respectivă, de formă cubică, prismă hexagonală etc. Reţea cubică. Reţea cristalină rezultată din juxtapuneri ale unor celule elementare cubice, simple. Celula elementară cubică se caracterizează prin egalitatea lungimii laturilor sale şi prin egalitatea unghiurilor pe care le fac laturile între ele. Reţea cubică centrată. V. Reţea cubică cu interior centrat. CsJ, T1C1, NH4C1 etc. In reţeaua cubică cu interior centrat, fiecare ion este înconjurat de 8 ioni, la distanţă egală; deci numărul de coordinaţie al combinaţiei cristaline este 8. Sin. Reţea cubică centrată. Reţea interstiţială. Reţea compactă în care există spaţii libere, * mărginite de patru sau de şase atomi ai reţelei, în care se pot intercala atomi străini, cu diametrul atomic mic (H, N, C etc.), fără ca simetria generală a reţelei să se modifice. Combinaţiile cu reţea interstiţială sînt asemănătoare aliajelor; de exemplu: hidrurile şi carburile metalelor din grupele IV, V, VI ale sistemului periodic. Reţea ionică. Reţea cristalină în care nodurile reticulare sînt ocupate de ioni. Coeziunea cristalelor cu reţea ionică este menţinută prin forţe de atracţie electrostatice. Sărurile şi oxizii prezintă, în general, reţea ionică. Reţea metalică. Reţea cristalină ale cărei noduri reticulare sînt ocupate de ioni pozitivi. Reţeaua metalică este caracteristică metalelor şi proprietăţile metalice comune sînt datorite electronilor care se mişcă între nodurile reticulare, mai mult sau mai puţin liberi. Reţea moleculară. Reţea cristalină ale cărei noduri reticulare sînt ocupate de molecule poliatomice. Atomii din molecule sînt reţinuţi laolaltă prin forţele de valenţă, iar între moleculele situate în nodurile reticulare se exercită forţe van der Waals. în consecinţă, coeziunea cristalelor cu reţea moleculară este mai slabă. Reţea cubică cu feţe centrate. Reţea cristalină ionică în care cationii sînt situaţi în vîrfurile şi în centrul feţelor cubului. Anionii sînt situaţi la mijlocul muchiilor cubului şi în centrul cubului. în cristal, cationii şi anionii formează fiecare în parte cîte o reţea cubică cu feţe centrate, suprapuse şi deplasate, una faţă de cealaltă, cu o jumătate de lungime de muchie. Posedă astfel de reţele cristalele de NaCl, NaBr, NaJ, KJ, ÂgCl, MgO etc. într-o reţea cubică cu feţe centrate, fiecare ion este înconjurat, la distanţă egală, de 6 ioni de sens contrar; deci numărul de coordinaţie al combinaţiei cristaline este 6. Reţea cubică cu interior centrat. Reţea cristalină ionică în care vîrfurile cubului sînt ocupate de cationi, iar centrele cuburilor, de anioni; la rîndul lor, anionii formează vîrfurile altor cuburi, în centrul cărora se găsesc cationi. O astfel de reţea este formată, deci, din două reţele suprapuse, în care numai în vîrfurile cubului se găsesc ioni. Posedă astfel de reţea: CsCl, CsBr, Reţea optică. Dispozitiv folosit pentru difracţia radiaţiilor luminoase. Se cunosc reţele prin transmisie sau prin reflexie. O reţea prin transmisie se obţine trasînd cu un diamant, pe o lamă de material transparent (sticlă), o serie de linii paralele echidistante; liniile trasate sînt opace, iar intervalele dintre acestea sînt transparente. O reţea prin reflexie se obţine în acelaşi mod, zgîriind faţa reflectătoare a unei lame metalice opace. Reţelele folosite pentru difracţia radiaţiilor luminoase conţin 500—1 000 trăsături pe 1 mm. Reţea stratificată. Reţea cristalină care face trecerea între reţeaua moleculară şi reţeaua ionică sau atomică. în reţeaua stratificată, ionii sau atomii din fiecare strat sînt apropiaţi, însă între diferitele straturi se află distanţe mai mari. Reţşaua stratificată ia naştere atunci cînd unul dintre ioni exercită o acţiune polarizantă puternică asupra celuilalt * ion (de ex.: combinaţii formate dintr-un cation cu rază mică şi un anion cu rază mare). Reumacif. V. Salicilat de sodiu. 563 Rezoreină Reziliat de aluminiu. Sarea de aluminiu a acizilor rezinici (ac. oc-abietinic, a- şi p--pimaric, caurinic etc.). Masă brună. E insolubil în apă, în alcool; solubil în eter, în benzen, în tetraclorură de carbon. Cu acizii minerali se descompune. E întrebuinţat în industria hîrtiei; sicativ în industria lacurilor; la fabricarea unor pigmenţi ceramici. Se poate autoaprinde, cînd e măcinat fin. Rezinat de cobalt. Sarea de cobalt a acizilor rezinici. Pulbere brună-roşie; e insolubil în apă; puţin solubil în alcool, în eter, în cloroform; solubil în uleiuri. E întrebuinţat ca sicativ (singur sau în amestec cu rezinaţii de mangan sau de plumb); la fabricarea unor pigmenţi ceramici. E uşor inflamabil. Rezinat de cupru. Sarea de cupru a acizilor rezinici. Pulbere verde. E insolubil în apă; solubil în eter, în uleiuri. E întrebuinţat ca vopsea pentru metale, în special pentru fundul vaselor; insecticid. E toxic. Rezinat de mangan. Sarea de mangan a acizilor rezinici care se găsesc în unele răşini industriale. Ga proprietăţi se aseamănă cu eolofoniul, fiind parţial solubil în alcool, în eter. Poate fi obţinut tratînd rezinatul de sodiu cu o soluţie de sare de mangan sau încălzind, pînă la topire, eolofoniul cu oxid de mangan. Este folosit la sicativarea uleiurilor şi a vernis-urilor. Rezinat de plumb. Sarea de plumb a acizilor rezinici. Substanţă sub formă de bucăţi brune translucide* de pulbere albă-gălbuie sau de pastă albă-gălbuie; e insolubil în majoritatea solvenţilor. Se descompune prin încălzire. E întrebuinţat ca sicativ; la impermeabilizarea ţesăturilor; la obţinerea culorilor ceramice. E toxic. Rezinaţi. Săruri metalice ale acizilor rezinici care se găsesc în unele răşini industriale (de ex. colofoniu). Se obţin prin topirea colofoniului cu oxizi metalici sau din rezinat de Na (K) şi sărurile metalice respective dizolvate, prin precipitare. în general, rezinaţii metalici sînt insolubili în apă, cu excepţia rezinaţilor de K şi Na. Trataţi cu acizi minerali, se descompun; prin încălzire se topesc, apoi ard, lăsînd un reziduu de carbonat sau de oxid al metalului respectiv. întrebuinţarea principală a rezinaţilor este sicativarea uleiurilor şi a vernis-urilor. Rezinifieare. Transformarea unei substanţe într-o masă analogă răşinilor, sub acţiunea căMu*4i sau a unui compus chimic. ---------— Rezinol. 1. Răşină sintetică, obţinută prin oxidarea şi polimerizarea de hidrocarburi nesaturate din petrol. E întrebuinţată ca ulei sicativ. — 2. Amestec, de compoziţie variată, de alcooli superiori, care se găsesc, liberi sau combinaţi cu acizi, în răşinile naturale. Rezistenţă specifică. Rezistenţa electrică, în ohmi, a unui cub cu latura de 1 cm, dintr-o substanţă, soluţie, dintr-un metal, cînd se aplică o tensiune de un volt pe două feţe opuse ale sale. Se exprimă în ohmi-centimetru sau, în practică, în H • mm2/m Sin. Rezistivitate. Rezit. Produs, rezultat în stadiul G de condensare, la fabricarea răşinilor fenolice. Răşină complet întărită şi insolubilă. Rezitol. Produs, rezultat în stadiul B de condensare, la fabricarea răşinilor fenolice. Produs parţial solubil, care se formează prin întărirea parţială a rezolilor. Rezol. Produs de condensare între fenoli şi aldehide, constituind stadiul A la fabricarea răşinilor fenolice. Produs solubil, poate fi şi lichid, obţinut prin condensarea în mediu alcalin. Se poate stoca numai pe timp limitat şi poate fi întărit prin adaos de acizi sau prin încălzire. Rezonanţă. Teorie dezvoltată de L. Pauling, bazată pe mecanica cuantică, care presupune că starea reală a moleculelor substanţelor ce permit mai multe scheme de valenţă ar corespunde unei structuri rezultate dm rezonanţa unor structuri limită, prin a căror suprapunere ar rezulta molecula reală, în realitate, o substanţă nu poate avea decît o singură structură (Butlerow) şi deci existenţa structurilor limită este fictivă şi eronată. Starea reală a moleculei poate fi reprezentată, însă, printr-o funcţie de undă (v.), rezultată printr-o combinaţie matematică liniară a funcţiilor de undă ale tuturor structurilor posibile imaginabile, fără ca structura reală să rezulte prin combinarea altor structuri (limită), care în fapt nu există. Nu se poate admite că astfel de structuri limită coexistă într-o specie chimică de molecule, nici că molecula reală trece succesiv, în timp, cu frecvenţă mare, prin astfel de structuri. Structura reală a moleculei nu poate fi reprezentată decît printr-o diagramă de probabilitate a repartiţiei electronilor, calculabilă teoretic din funcţia de undă şi nu din suprapunerea diferitelor formule de structură. Rezoreină. C6H602. Gr. mol. 110,11. m-Dihidroxibenzen. Ace albe, dulcegi; se roşesc la aer sau în contact cu fierul; p.t. 109-111°; p.f. 280°; d 1,272. E solu- - bilă în apă (î : 0 ,-^), tn apr-tn^ăfeită-îa 80° (1 : 0,2); în alcool (1 : 0,9); foarte solubilă în eter, în glicerină; puţin solubilă în cloroform. Se obţine sintetic prin topirea Rezorcinftaleină 564 gl- ucidului m-benzendisulfonic cu exces de NaOH. întrebuinţări: tanant. intermediar în sinteza răşinilor, a hexilrezorcinei, a PAS-ului, a explozivilor, a coloranţilor; în cosmetică. Medicament extern în boli de piele. Rezorcinftaleină. Y. Fluoresceină. Rezorcinftalină. Y. Fluorescină. rH. Simbol care caracterizează puterea de oxido-reducere a unui mediu. Reprezintă logaritmul cu semn schimbat al presiunii hidrogenului, exprimată în atmosfere: *=-18^,=]* (A-). Gînd presiunea hidrogenului este egală cu presiunea atmosferică, adică rH=0. rH-ul are valori pozitive de la 0 în sus; deci presiunea hidrogenului în pilele de oxido-reducere este mai mică decît o atmosferă. RHE. Unitate absolută care serveşte la măsurarea sau la exprimarea fluidităţii. Este egală cu inversul unui centipoise. Rliovil. Fibră de policlorură de vinii. E întrebuinţată la confecţionarea de saci, de îmbrăcăminte de protecţie, în industria acumulatoarelor etc. Rhovilenă. Denumire comercială pentru policlorură de vinii. Ribodesoză. G5H10O4. Gr. mol. 134,13. Compus cu un atom de oxigen mai puţin decît riboza. E foarte importantă, prin prezenţa sa în acizii nucleici. Cristale din alcool propilic; p.t. 90°; e solubilă în apă; [a]|)3 + 2,88°...-f 2,13° (în apă). Reduce soluţia Fehling. Sin. Desoxiriboză. Rfboflavină. C17H20N4O6. Gr. mol. 376,36. 6,7-Dimetil-9-(D-lVribitil)-izoaloxazină. Vitamină care se găseşte în toate plantele şi animalele. A fost izolată din lapte, ouă, drojdie, ficat, inimă etc. Se obţine sintetic din o-xilen, D-riboză şi aloxan, sau prin biosinteză, cu ajutorul EremotheciumAshbyi. Pulbere cristalină, galbenă; p.t.^280° (cu descompunere); [oc]|f — 112°... — 122°. E solubilă în apă 1:3 — 15 1 (depin-zînd de structura cristalelor), în alcool, 0,0045%; insolubilă în eter, în cloroform, în benzen, în acetonă. Factor de reglaj în metabolismul glucidelor; e folosită în carenţe de vitamină B2. Sin.: Lactoflavină, Vitamina B2. Ribonucleoproteide. Heteroproteide în care grupa prostetică este formată din acidul ribonucleic. Fac parte din compoziţia _ pjasmocitelor şi â~TuturoF celulelor căre produc proteine în mare cantitate în timpul multiplicării (virusurile, microorganismele). Glanda sericigenă a viermelui de mătase, care sintetizează proteina ce devine mătase, este foarte bogată în ribonucleoproteide. D-Riboză. G5H10O5. Gr. mol. 150,13. Mono-zaharidă, aldopentoză. Prezintă: îormaD: constituent al nucleotidelor şi al nucleosi-delor în toate celulele vii; e cristalină; p.t. 95°; higroscopică; [ diamino--4,4'-difenil sulfonă (p.t. 174a), acetilare rodilonă. Medicament antistreptococic, pneumococic. Sin.: F. 1399, Sulfadiamină. Rodinul. V. Citronelal. Rodinol. V. Citronelol. Rodiu. Rh. Element în stare metalică. Face parte din coloana a 8-a a sistemului periodic, familia metalelor platinice uşoare. Nr. ar. 45; gr. at. 102,91; prezintă o singură specie de atomi cu nr. de masă 103, precum si 13 izotopi artificiali radioactivi. Are p.t.' 1 966°; p.f. -4 500°; d 12,414; căld. spec. 0,0580. Se găseşte în natură în minereurile platinice] Are valenţele 2,3 şi 4; cea principală, 3. Determinarea calitativă. Ionul Rh3+. Soluţia de KNGg precipită hexanitrorodiatul % Rodizonat de sodiu 566 ,de potasiu, K3[Rh(N02)6], de culoare galbenă deschisă; e solubil în HC1. Rodizonat de sodiu. Gr. mol. 214,05. Cristale violete sau cenuşiu co—CO— C—ONa închis. E solubil în l ii apă; formează o soluţie CO—CO— C—ONa galbenă-portocalie, instabilă. Reactiv pentru Ba şi Sr. Reactivul se foloseşte sub forma de soluţie proaspăt preparată. Soluţia unei sări de bariu formează cu soluţia de rodizonat, în mediu slab acid, un precipitat roşu. O picătură de reactiv pusă pe o hîrtie de filtru, îmbibată cu o soluţie neutră sau slab acidă de sare de bariu* formează o pată brună sau roşie-brună de rodizonat de Ba. Limita recunoaşterii 0,25 y Ba; limita diluării 1:2*105* Sărurile de Sr formează un precipitat brun; dacă se adaugă, însă, o picătură de HC1 dil., rodizonatul de Sr se dizolvă, iar cel de Ba îşi schimbă culoarea în roşu strălucitor. Rodizonatul de Na este întrebuinţat şi ca indicator, la determinarea volumetrică a ionului Ba2+ sau SOf"\ Rodocrozit. MnC03. Mineral. Se găseşte în natură sub formă de cristale mi6i, rombo-edrice sau agregate granulare compacte, radiale. E casant, translucid; are culoare roz; durit. 4; d 3,5 —3,7. Minereu de man-gan important. Rodonit. MnSi03. Mineral. E cristalizat în sistemul triclinic. Se prezintă tabular sau în mase compacte granulare. Are durit. 5,5 —6,5; d 3,4—3,7. E translucid, cu aspect sticlos, sidef os; are culoare roz sau roşie de carne. E întrebuinţat la confecţionarea de obiecte de artă, uneori ca minereu de Mn. Roentgen. (Unitate). Cantitatea de radiaţii y sau X, care, prin electronii secundari pe care îi liberează, produce într-un centimetru cub de aer uscat, la 0° şi 760 mm Hg, un număr de perechi de ioni a căror sarcină totală este de 1 u.e.s. de fiecare semn. Are simbolul r. Rolan. Fibră polinitrilacrilică, obţinută prin polimerizarea nitrilului acrilic * (monome-rul). Rolanul are proprietăţi asemănătoare lînii (tuşeu şi capacitate de reţinere a căldurii) şi este folosit ca înlocuitor al acesteia. Prezintă rezistenţă bună la intemperii, la soare, la diferiţi agenţi chimici, la bacterii, insecte; nu este atacat de molii. Se spală uşor şi se usucă repede. Romavit. V. Acid p-aminobenzoic. Romergan. V. 10-(2 - D imet ilamino-1-profil)--fenotiazină. Rtmgalit. V. Formaldehid-sulfoxilat de sodiu. Roseo-sare. Sare complexă, de liuloareroz,’ cu şase grupe neutre, din clasa acvo-ammi- nelor, de forma [m|h^,4]x3, în care M este un atom trivalent (Co, Cr), iar X este un ion negativ monovalent, de obicei CP. Roskydal. Răşini alchidice modificate cu uleiuri semisicative sau sicative, cu con-ţinut de răşini de colofoniu esterificat. Roskydal L 200 conţine 36% ulei sicativ şi 20% colofoniu esterificat, iar R 300 conţine 41% ulei semisicativ şi 30% colofoniu esterificat. Roşu acid antracen G. C32H20N4O8S2Na2. Gr. mol. 698,64. Pulbere roşie; e solubil în apă, în alcool, în NaOH,* în H2S04 conc.; insolubil în HC1, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din ac. benzidin-2,2'-disulfonic şi doi moli p-naftoi. Colorant pentru lînă (baie acidă), rezistent la frecare. Sin. Coo-masie Milling Scarlet G. Roşu acid 2R extra. C16H9N3O10S2Na2. Gr. mol. 513,38. p-Nitrobenzen-azo-l,8-dihidro-xinaftalen-3,6-disulfonat de Na. Pulbere brună-roşietică; e solubil în apă, în HC1, în NaOH, în H2S04 dil.; e insolubil în alcool. Se obţine sintetic din clorură de p-nitro-diazobenzen şi ac. 1,8-dihidroxinaftalen- 3.6- disulfonic. Colorant pentru lînă din baie acidă; după cromare e albastru sau negru. Sin. Ghromotrope 2B. Roşu algol R. C31H18N204. Gr. mol. 482,47. 4,2'-Antrachinonilamino-N-metilantrapiri-. donă. Pulbere brună; e insolubil în apă, în HC1, în NaOH, în H2S04 dil.; solubil în xilen, în H2S04 conc. Se obţine sintetic din a-clorantrachinonă şi metîlaminăţ se acetilează şi se condensează la N-metil-antrapiridonă, care, bromurată, trece în 4-brom-N-metilantrapiridonă, care e condensată cu p-aminoantrachinonă. Colorant pentru bumbac, din baie de hidrosulfit, rezistent la lumină, la spălat, la acizi, alcalii, Cl2. Roşu amidonaftol G. Ci8H13N308S2Na2. Gr. mol. 509,44. Benzen-azo-8-acetilamino-l-naftol-3,6-disulfonat de Na. Pulbere roşie; e solubil în apă, în HC1, în NaOH, în H2S04 dil.; greu solubil în alcool. Se obţine sintetic din clorură de diazobenzen (în soluţie alcalină) cu ac. l-acetil-amino-8-naftol- 3.6- disulfonic. Colorant pentru lînă (baie acidă); e folosit la imprimarea lînii, a mătăsii, la prepararea de lacuri. Sin.: Azo-geranine B, G, 2G, Lanafuchsină strălucitoare 2G. Roşu antracen. C29H17N509SNa2. Gr. mol. 657,53. 2-Nitrodifenildisazosalicilat de Na--a-naftol-4-sulfonat de Na. Pulbere roşie-brună; e solubil în apă caldă, în NaOH di 1., în H2S04 conc.; insolubil in alcool, fn HC1, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din 2-nitrobenzidină tetraazotată, ac. salicilic şi ac. a-naftil-4-sulfonic. Colorant pentru § 567 Roşu de metil lînă, mătase (baie acidă sau neutră) sau cu mordant de crom. Sin. Roşu de Crom A 4B. Roşu aprins acid 2R. C2oH13N204SNa. Gr. mol. 400,38. 5(8)-Sulfonat de Na-(3-nafta-len-azo-p-naftol. Pulbere roşie; e solubil în apă caldă, în NaOH dil.; insolubil în HG1, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din ac. p -naftilamin-5(8)-sulfonic şi p-naftol. Golorant pentru lînă şi mătase (baie acidă). Sin. Ponceau S pentru mătase. Roşu aprins oxamin B. C30H20N6O7SNa2. Gr. mol. 654,56. Difenil-diazo-4-sulfonat de Na-a-naftol-ra-fenilendiaminoxamat de Na. Pulbere brună-roşietică; e solubil în apă, în H2S04 conc.-/puţin solubil în alcool; insolubil în HG1, înH2S04 dil. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, ac. a-naftolamin-4-sulfonic şi ac. m-fenilendi-aminoxamic. Golorant direct pentru bumbac (poate fi developat pe fibră). Roşu aprins rezistent Columbia. G33H22N608S2Na2. Gr. mol. 740,68. Ben-zen-azo-7-sulfonât de Na-5-hidroxi-l,2-di-hidronaftiminazol - fenil - m - azo -£J-naftol-6-sulfonat de Na. Pulbere roşie; e solubil în apă, în HG1, în H2S04 dil!; insolubil în NaOH dil. Se obţine sintetic din ac. 1,2-di-amino - 5-naftol-7-sulfonic, cu doi moli m-aminobenzaldehidă; se diazotează produsul rezultat, se cuplează cu un ac. naftolsul-fonic şi apoi, în soluţie alcalină, cu o amină ♦ diazotată. Golorant direct pentru bumbac, rezistent la spălare şi la acizi. Sin. Roşu aprins diamin. Roşu Congo. C32H22N606S2Na2.* Gr. mol. 696,67. Difenil - disazo - bis - oc - naftilamin-4-sulfonat de Na. Pulbere brună-roşietică; e solubil în apă, în H2S04 conc.; insolubil în HG1, în ac. acetic, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată şi doi moli ac. a-naftilamin-4-sul-fonic. Colorant direct pentru bumbac, pentru lînă din baie neutră; indicator pentru acizi minerali, pH 3,5 (albastru). Intervalul de viraj: pH 3 (albastru-violet) — pH 5 (ro şu). Roşu de alizarină S, NS, WS. C14H707SNa • • H20. Gr. mol. 360,27. 1,2-Dihidroxi-antrachinon-3-sulfonştt de Na. Pulbere oranj -galbenă; e solubil în apă, în HG1, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine prin sulfonarea aliza-rinei cu H2S04 fumans, la 170°, şi apoi se sodează. Colorant roşu aprins pentru lînă [mordant Al(OH3)], folosit şi la imprimarea de ţesături. Indicator la dozarea carbonaţilor alcalini, a amoniacului, a alcaliilor din săpun etc. Intervalul de viraj: pH 3,7 (galben) -pH 5,2- (roşu-purpurîu). Sin. Alizarîn-Car-min. Roşu de bromcresol. C2iHi605SBr2. Gr. mol. 540,24. Cristale gălbui; p.t. 241—242°; e insolubil în apa; solubil în alcool, în alcalii^ diluate. Se obţine sintetic din roşu de o-cresol şi brom în ac. acetic. E folosit ca indicator. Intervalul de viraj: pH 5,2 (galben) —pH 6,8 (roşu). Roşu de eadmiu. Pigment roşu, pe bază de CdS, rezistent la temperaturi foarte înalte (600°) şi la intemperii. Are putere mare de acoperire: 30 g/m2. E utilizat în vopsele de pictură foarte scumpe, rezistente la temperatură. Roşu de cresol. Gr. mol. 382,42. Ortocresol- sulfonftaleină. L.LL.6n3^L.n3)u±ii2 Cristale roşiile C6H4 nO greu solubil în ^------S02---------/ apă; solubil în baze, în alcool. E utilizat drept indicator, avînd intervalul de viraj între pH 7,2 şi pH 8,8, fiind galben în mediu acid şi" roşu-carmin în mediu alcalin. Roşu de crom. Pigment roşu pe bază de cromat bazic de Pb: PbCr04 • PbO, deosebit de pigmentul portocaliu numai prin mărimea cristalelor. Măcinat fin, trece în portocaliu. E utilizat în vopsele cu var, în vopsele de pictură. Roşu. de crom S. G23H15N506SNa2. Gr. mol. 535,56. Benzen-l,4-disazosalicilat de sodiu--p-naftilamin-6-sulfonat de sodiu. Pulbere roşie; e solubil în apă; în H2S04 conc.; insolubil în HC1, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din p-aminoacetanilină diazotâtă, ac. salicilic, prin hidroliza grupei acetil, diazotare şi cuplare cu ac. p-naftil-amin-6-sulfonie. Golorant pentru lînă (mordant metacrom). Roşu de etil. C22H21N2J. Gr. mol. 440,32. Iodură de l^l'-trimetilizocianină. Se obţine sintetic din iodură de etil-chinoliniu şi iodură de etilchinaldiniu, în prezenţă de alcalii. Golorant de izocianină, întrebuinţat în fotografia în culori. Roşu de fier. Oxid de fier, fin pulverizat. Provine ca deşeu de la prelucrarea piritelor * sau de la prepararea oxidului de aluminiu din bauxite. Se întrebuinţează ca pigment colorant sau ca praf abraziv. Are o mare putere de acoperire şi este un colorant ieftin. Sin.: Gaput mortuum, Roşu de polizare, Colcatar, Roşu englez. Roşu de metil. Ci5H15N302. Gr. mol. 269,29. Acid p-dimetilaminoazobenzen-o-carboxi-lic. Cristale violete; p.t. 181—182°; e insolubil în apă; solubil în alcool, în ac. acetic. Se obţine sintetic din, ac. antranilic diazotat şi dimetilanilină. Indicator: pH 4,4, roşu; pH 6,2, galben; mai sensibil decît metiloranjul. Se întrebuinţează sub forma de soluţie 0,1—0,2% în alcool 60%. Roşu difenil rezistent B 568 j... Jloşu difenil rezistent B. C29H19N507SNa2. Gr. mol. 627,54. Pulbere roşie-brună; e solubil în apă, în alcool, în H9S04 conc.; insolubil în HG1, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din benzidină tetraazotată, ac. sali-cilicşi ac. 2-amino-8-naftol-6-sulfonic. Colorant "pentru lînă, bumbac (baie Na2S04). Sin. Roşu rezistent direct T, F, DT, FB. Roşu direct 4B. Y. Benzopurpurină 4B. Roşu englez. Denumire comercială a unui oxid roşu de fier amestecat cu materiale de umplutură. Roşu fenol. V. Fenolsulfonftaleină. Roşu indantren 5GK. C28H18N204. Gr. mol. 446,34. 1,4-Dibenzoildiaminoantrachinonă. Pulbere sau pastă roşie (8 părţi pastă la 1 parte pulbere). E insolubil în apă, în HC1, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine sintetic prin benzoilarea 1,4-diaminoantra-chinonei sau prin condensarea 1,4-dicloran-trachinonei cu benzamidă. Colorant pentru bumbac, mătase, din baie de hidrosulfit alcalin, rezistent la lumină, la Cl2, la spălat. Sin.: Roşu algol RR, Roşu alizan-throl 5G. Roşu indigo. C16Hi0N2O2. Gr. mol. 262,4. Pulbere roşu închis; sublimează la 340°, fără descompunere; e insolubil în apă, în HC1, în NaOH; solubil în alcool, în H2S04. Se obţine sintetic din izatină şi ac. indo-xilic sau *■ izatin-a-clorură şi indoxil. Sin. Indirubină. Roşu naftalen. C30H20N3C1 şi C30IT21N4C1. Gr. mol. 457,5 şi 472,5. Amestec de clorură de monoaminonaftildinaftazoniu şi clorură de diaminonaftildinaftazoniu. Pulbere brun închis; e puţin solubil în apă caldă; solubil în alcool," în HC1 dil., în II2S04 conc. Se obţine sintetic din a-aminoazonaftalen, HC1 şi a-naftilamină. Colorant pentru mătase (baie de săpun), roşu fluorescent. Sin. Roşu Sudan. Roşu neutral. Y. Roşu toluilen. Roşu rezistent. C17H13N202C1. Gr. mol. 312,75. 5-Clor-2-anisol-azo-(3-naftol. Cristale roşii; p.t. 272° (din toluen). Se obţine sintetic din m-clor-o-anisidină diazotată şi (3-naf-tol. Colorant pentru bumbac, calico. Sin.: Echtrot, Fast red R Base, Chior anisidine P. Roşu rezistent A. C20H13N2O4SNa. Gr, mol. 400,38. 4-Sulfonat de Na-a-naftalen-azo-p-naftol. Pulbere roşie-brună; e solubil în apă la fierbere, în alcool, în NaOH dil., în H2S04 conc.; insolubil în apă rece, în HC1, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din ac. naftionic diazotat şi p-nâftol. Colorant pentru lînă, mătase "din baie . acidă, hîrtie, ___iută-..Sin.:_Echtmt...A^. Qr cellinjeLjir._4^ Rubidine. Roşu strălucitor pentru lacuri R. ^*17^12^2^3* Gr. mol. 292,28. Acid benzen-azo-p-naftol-carboxilic. Cristale roşii-brune, cu p.t. 232° (din ac. acetic), sau pastă. Se obţine sfca-tetic din anilină diazotată şi ac. 2-hidroxi-3-naftol. Colorant pentru lacuri, rezistent la lumină, la acizi; la alcool, însă nu şi la uleiuri. Roşu Sudan. V. Roşu naftalin Roşu toluilen. C15H17N4C1. Gr. mol. 288,87. Aminodimet i lam i noto 1 uf ena zon iu. HC1. Pulbere verde închisă; e solubil în apă, în alcool, în HC1, în H2S04 dil. Se obţine sintetic prin oxidarea unui amestec de di-metil-p-fenilendiamină şi ra-toluilendi-amină. Colorant pentru bumbac, roşu-albăs-trui (mordant tanin). Indicator: pU 6,8, roşu; pH 8,0, galben. Sin. Roşu neutral. Roşu veneţian. Hidroxid feric şi sulfat feric, bazic, natural, conţinînd oxid de Al, CaO. Pulbere galbenă, galbenă închisă, brună-roşiatieă; e insolubil în apă, în alcalii; d 2,1 —3,4. Colorant pentru var, uleiuri, hîrtie, piele, linoleum, piatră artificială, săpun etc. Sin.: Ocru, Galben chinezesc, Chamois, Pozzuoli rossa, Terra di Siena. Roşul Iui Van Dyek. Y. Ivrapplack. Rotametru. Instrument pentru măsurarea vitezei de scurgere, respectiv debitele, la fluide, gaze şi lichide. Principiul rotame-trului se bazează pe variaţia secţiunii de trecere a fluidului de măsurat, Ia’pierdere constantă de presiune. Rotaţie liberă. Posibilitatea pe care o au grupele — CH3, HlgH2G — din molecula de hidrocarburi parafinice şi derivaţii lor de a* adopta poziţii diferite în jurul unei legături C—C, menţinînd unghiul de valenţă constant. *" Rotaţie specifică. Y. Putere rotatorie specifică. Rotenonă. C23H2206. Gr. mol. 394,41. Pulbere cristalină; e insolubilă în apă; puţin solubilă în eter, în alcool, în hidrocarburi parafinice; foarte solubilă în acetonă, în benzen, în cloroform; p.t. 163°, descompunîndu-se uşor prin încălzire sau tratare cu alcalii. Se extrage din rădăcinile unor plante exotice, în special din specii de Derris, Loncho-carpusşi Tephrosia, care conţin 0,1 — 0,5% rotenonă. Se foloseşte ca insecticid, sub formă de pulbere de Derris sau extrase de Derris în solvenţi organici, cu 25 — 40% rotenonă. La doză egală, rotenonă are o eficacitate mai mare decît nicotină şi prezintă marele avantaj de a nu fi toxică pentru animalele cu sînge cald şi pentru om. Rovamicină. C22-24H34.4407-8N. A fost izolată din culturile de Streptomyces ambofaciens; are constituţie încă necunoscută; este un __amestee de eel puţin trei baze organice. Pulbere gălbuie, amară; e foarte solubilă în alcool, în cloroform, în benzen; insolubilă în ciclohexan, în eter de petrol; solubilă în apăl : 50. Antibiotic foarte activ în pneu- 569 Rutherford monii, otite, scarlatină, contra stafiloco-cilor etc., administrat per os. Sin. Spira -mycine. Roz diamin GN. V. Roz direct. Roz direct. G24Hi5N307S3Na2. Gr. mol. 599,58. Benzilaminotiocrezol - azo- a-naf toi - 3,8 - di -sulfonat de Na. Pulbere roşie-gri; e solubil în apă, în H2S04 conc.; insolubil în HC1, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din dehidrotio-p-toluidină diazotată şi ac. a-naftol-3,8-disulfonic. Colorant direct pentru bumbac şi pentru lînă. Sin. Roz diamin GN. Rozanilină. V. Fuehsină. Rozeină acidă. V. Fuehsină acidă. Rozindulină. C22H16N3C1. Gr. mol. 357$3. Colorant din clasa rozindulinelor. Se obţine industrial din a-naftilaminoazobenzen, anilină şi clorhidrat de anilină. Sărurile de rozindulină sînt roşii. Cu H2S04 dă o coloraţie verde. Prin hidroliză cu acizi dă rozindonă, care vopseşte lîna şi mătasea în roşu-portocaliu. Rozinduline. Clasă de cloranţi formată din derivaţi monoaminici ai fenilnaftofenazo-niului. Conţin o grupă — NH2, legată de inelul naftalinic. Coloranţi pentru lînă, cu o bună rezistenţă la lumină. Rubiazol. C13H13N504S. Gr. mol. 335,3. Acid 3,5-diamino-2-[4'-(sulfamilfenil)azo] — ben-zoic. Cristale roşii închise; p.t. peste 300°. E puţin solubil în apă; e solubil ca sare de Na. Medicament folosit în infecţii strepto-cocice. Sin.: Prontosil roşu, Prontosil III, Rubiazol C, Rubiazol II, Rubiazol IV, Rubiazol Girard. Rubidiu. Rb. Element în stare metalică. Face parte din familia metalelor alcaline. Nr. at. 37; gr. at. 85,48; prezintă doi izotopi cu nr. de masă 85 (72,8%) şi 87 (27,2%), ultimul fiind natural radioactiv, cum si 15 izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 38,5°; p.f. - 700°; d 1,53; căld. spec. 0,0908. în natură se găseşte în minerale ca: lepidolit, trefilit etc. Are valenţa 1. Determinarea calitativă. Sărurile volatile de Rb colorează flacăra incoloră a becului în violet-roz. Ionul Rb+ dă reacţii asemănătoare cu ionul K+. Rubin. V. Oxizi de aluminiu . Rufigalol. C14H808. Gr. mol. 304,20. 1,2,3,5,6, 7 ■-H exah idroxiantrach inonă. Cris-tale roşii; sublimează; e insolubil în apă; puţin solubil în alcool, în eter; solubil în H2S04, în benzen. Se obţine prin condensarea a două molecule de* ac. galic în prezenta H2S04. E întrebuinţat la vopsirea “ttirîî: ----------------------- ' 204—206°; e solubil în apă 1 : 1 300, în apă la fierbere 1 : 60, în alcool 1 : 35, în acetonă 1 : 15, în alcalii şi în acizi diluaţi. Se obţine sintetic din tiosemicarbazona alde-hidei acetice şi clorură acidului p-acetil-aminobenzensulfonic, prin oxidare şi dez-acetilare cu fericianură de K, în "mediu alcalin. Medicament specific în colibaci-loză, în infecţii cu pneumococi, streptococi, stafilococi etc. E bine tolerat. Sin. Sulfamethizol. Rug mire. Oxidarea lentă a fierului sub influenţa umidităţii şi a oxigenului din atmosferă. Ruginirea fierului se produce în toată masa lui. Fierul pur în masă compactă şi într-o atmosferă lipsită de 02 nu rugineşte decît puţin la suprafaţă, formînd un strat protector pentru restul metalului. Datorită impurităţilor, la suprafaţa fierului se formează o" infinitate de microelemente galvanice, fierul constituind polul pozitiv, iar impuritatea, catodul. Formarea ruginii s-ar datori următoarelor reacţii: H20=H+ + OH~ ‘ Fe+20H”=Fe(OH)a 4Fe(0H)2+2H20+02=4Fe(0H)3 Rumpometru. Aparat după Zeidler-Kevl, care măsoară rezistenţa la alungire şi "la rupere a unei pelicule libere dintr-o substanţă peliculogenă. Pelicula se aplică pe hîrtie, care după uscare se îndepărtează cu apă. Pelicula libera şi uscată se supune probei de rupere sub greutatea unui recipient care se umple treptat cu apă, pînă la rupere. Ruselit. (Bi2W)03. Mineral. Oxid de bismut şi wolfram. Rutenaţi. Sărurile acidului rutenic, H2Ru04. Se obţine topind ruteniu cu alcalii în prezenţa oxidanţilor (KC103). Se deosebeşte: K2Ru04 • H20, de culoare verde închisă, instabil, putînd fi redus cu uşurinţă pînă la Ru02. Soluţiile de K2Ru04 sînt roşii. Ruteniu. Ru. Element în stare metalică. • Face parte din coloana a 8-a a sistemului periodic, familia metalelor platinice uşoare. Nr. at. 44; gr. at. 101,7; prezintă şapte izotopi cu nr. de masă 96 (5,5%), 98 (1,9%), 99 (12,7%), 100 (12,7%), 101 (17,0%), 102 (31,5%),. 104 (18,7%), cum şi şapte izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. — 2 450°; p.f. ~ 4 900°; d 12,2; căld. spec. 0,061. Se găseşte în natură în minereurile platinice. Are valenţele 2, 3, 4, 6, 7 şi 8; cea principală e 4. O x i z i: Ru203, Ru02, Ru04. Acizi: rutenic (H2Ru04) şi perrutenic (itRir04), cunoscuţi sub forma ^ -săruri.-- Rufol. C9H10O2N4S2. Gr. mol. 270,2. NHMe-til-5-tiadiazolil-(2) ]-p - aminobenzen - sulfon-amidă. Pulbere cristalină, amăruie; p.t. Rutherford. Viteză standard de dezintegrare radioactivă, şi anume 106 dezintegrări pe secundă. Rutil 570 Rutil. Y. Oxizi de titan. Rutină. GaTHgoOxş. Gr. mol. 610,51. 3,3', 4', 5,7-Pentahidroxiflavon-3-rutinozidă. Gli-cozidă izolată din unele plante, în special din hrişcă (Fagopyrum) şi Sophora Japo-nica (Rhamnis utilis); p.t. 214 — 215° (descompunere cu efervescenţă); [a]f^ +8,3° (alcool absolut); e higroscopică. E solubilă în apă rece 1: 81., în apă la fierbere 1 : 200, în alcool metilic, în soluţii alcaline, în formamidă, în piridină; insolubilă în benzen, în CS2 etc. Medicament folosit fîn purpura vaschlară, în hemoragii retiniene, fragilitate vasculară etc. Sin.: Rutozidă, Quercetin-3-rutinozidă. Ryania. Alcaloid cu proprietăţi insecticide, extras din planta exotică Ryania specia care creşte în Trinidad. Se utilizează în special în cazurile în care insectele au căpătat obişnuinţă faţă de DDT. s Sabadilla. Alcaloid cu proprietăţi insecticide, care se găseşte în seminţele de Sabadilla officinarum, etc. E foarte toxic. Sachtolith. Pigment alb, numit şi litopon 100%, deoarece conţine numai ZnS. Saeîz. V. Golofoniu. Safir. V. Oxizi de aluminiu. Safranal. C10H14O. Gr. mol. 150,2i. Produs de hidroliză al picrocrocinei; p.f 1rnrn 70°; df 0,9734; ng 1,5281. Safrauină B extra. C18H15N4C1. Gr. mol. 322,79. Glorură de diaminofenildifenazo-niu. Cristale; e solubilă în apă, în HG1, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine sintetic prin oxidarea p-fenilendiaminei cu doi moli de anilină. Colorant roşu pentru bumbac (mordansat cu tanin sau cu emetic). Sin. Phenosafranină. Safranină 6B, MN. C21H21N4C1. Gr. mol-364,87. Glorură de aminodimetilaminofenil” tolufenazoniu. Pulbere roşie închisă; e solu" bilă în apă, în alcool, în HG1, în NaOH» în H2S04 dil. Se obţine sintetic prin oxida-rea amestecului de dimetil-p-fenilendia-mină, anilină şi o- sau p-toluidină. Colo-• rant roz-violet pentru bumbac (mordansat cu tanin sau cu emetic), folosit şi la imprimare de indian. Sin. Clematine. Saîranol. C18H12N202. Gr. mol. 288,29. Ace care nu se topesc sub 330°. E puţin solubil în eter; insolubil în apă, în alcool, în ac. acetic; solubil în alcalii. Safranolină 5G. C26H27N203C1. Gr. mol. 450,95. Pulbere roşie-vermillon; e.solubilă în apă, în alcool, în H2S04 dil. şi conc.; insolubilă în HG1, în NaOH dil^ Se obţine sintetic prin condensarea etil-ra-aminofe-..... - nudului nu. anhidridă. Italică şi es teri fi care, cu alcool şi cu acid mineral. Colorant roşu pentru mătase, bumbac (mordansat cu tanin sau eu emetic). Sin.: Rhodamine 6G, Trianisoline. Safrol. CioH1002. Gr. mol. 162,18. 4-Alil- 1,2-metilendioxibenzen. A fost izolat din unele uleiuri esenţiale, ca uleiul de scorţişoară etc. Lichid incolor pînă la gălbui; p!f. 232-234°; d20 1,096; ng 1,5383. E insolubil în apă; solubil în alcool, în eter, în cloroform. Intermediar în sinteza heliotropinei; e folosit şi în parfumerie. Sago. Produs alimentar bogat în amidon, obţinut din măduva unor specii de palmier. Grăunţe albe-brune, semitransparente. Sin. Sagu.' Sa io dină. V. Iodobehenat de calciu. Salacetol. G10H10O4. Gr. mol. 194,08. Ace albe; p.t. 71°(70—73°); e solubil în alcool 1 : 15; în apă la fierbere, în eter, în cloroform, în benzen, în CS2, în uleiuri. Se obţine sintetic din salicilat de Na şi mono-cloracetonă. Medicament antiseptic intestinal. Salacol. V. Fenocol. Saldoren. V. Salipirină. Salep-manan. Polizaharidă a manozei, specifică orhideelor, în ale căror rădăcini se găseşte. Salicilaldehidă. V. Aldehidă salicilică. Salicilaldoximă. C7H7N02. Gr. mol 137,13. Prisme; p.t. 57°; e greu solubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, benzen, HG1 dil. Se obţine sintetic din salicilaldehidă şi hidroxilamină. Reactiv analitic. Soluţia neutră sau amoniacală de salicilaldoximă formează cu o soluţie, chiar foarte diluată a unei sări de cupru, un precipitat verde. Se întrebuinţează la determinarea gravimetrică a Cu, Zn, Ni, Bi, Pd. Salicilamidă. C7H702N. Gr. mol. 137,13. ft-Hidroxibenzamidă. Pulbere albă sau puţin roză; p.t. 140°; e solubilă în apă la fierbere, în alcool, cloroform, eter. Se obţine sintetic din salicilat de metil şi amoniac. Medicament analgezic, antireumatic. 571 Salpetru de Chile Salicilanilidă. C13HuN02. Gr. mol. 213,23. Cristale albe; p.t. 134—135°; e greu solubilă în apă; foarte solubilă în alcool, în cloroform, în benzen. Se obţine sintetic din anilină şi clorură de salicil. E folosit contra ruginii viţei de vie; fungicid. Sin.: Ansadol, Salifebrină, Shirlan extra. Salicilat de amil. HO —C3H4—COO(CH2)4CH3 Gr. mol. 208,25. Lichid incolor sau slab galben, cu miros de orhidee; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter; d 1,045; p.f. ~ 270°. Se obţine prin esterificarea alcoolului amilic eu*ac. salicilic, în prezenţa H2S04. E întrebuinţat în parfumerie; în tratamentul reumatismului. Salieilat de amoniu. HO—C6H4—C00NBÎ4. Gr. mol. 155,15. Cristale incolore sau pulbere albă, inodoră; e solubil în apă, în alcool. Se obţine prin acţiunea hidroxidului de amoniu asupra acidului salicilic. E întrebuinţat în medicină; în chimie, ca reactiv. Salicilat de benzii. HO-C6H4-COOCH2C«H5. Gr. mol. 228,24. Lichid incolor, cu miros uşor dulceag; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter; d 1,176-1,179; p.t. 24°; p.f. <>6mm2G8°. E întrebuinţat în parfumerie ca fixator. Salicilat de fenil. V. Salol. Salicilat de glicol. HO-C6H4-COOCH2CH2OH. Gr. mol. 182,17. Lichid incolor, inodor; P 169- — 172°. E solubil în apă 1:110, în ulei 1:8; e foarte solubil în alcool, în benzen, în cloroform, în eter. Se obţine sintetic din salicilat de sodiu şi etilenclorhidrină. Medicament analgezic extern. Sin.: Spirosal, Glysal. Salicilat de metil. C6H4(OH)COOCH3. Gr. mol. 152,14. Intră în compoziţia multor uleiuri eterice naturale (de mesteacăn, de tuberoze, de garoafe, de Wintergreen, ultimul conţinînd 96 — 99% salicilat de metil). Sintetic se* obţine din acid salicilic şi alcool metilic, în prezenţă de H2S04 la fierbere. Lichid uleios, incolor sau gălbui, cu miros puternic; e solubil în alcool, în eter; insolubil în apă. Are p.t. —8,6°; p.f. 222,9°; d20 1,1834; n|0 1,5369. Se între-buinţează în parfumerie, în cosmetică, la aromatizarea pastelor de dinţi, în medicină contra reumatismului etc. Sin. Esenţă de Wintergreen. % Salicilat de metoximetil. Y. Mesotan. Salicilat de p-naîtol. HO-C6H4-COOC10H7. Gr. mol. 264,27. Cristale incolore, inodore, insipide; p.t. 95°. E insolubil în apă rece; solubil în alcool 1 : 140; în eter, în benzen, în cloroform. Se obţine sintetic din salicilat de sodiu, |3-naftol şi P0C13 sau PC15. Medicament antiseptic intestinal, antireumatic. Sin.: Betol, Naftalol. Salieilat de sodiu. HO — C6H4—COONa. Gr. mol. 160,11. Cristale albe, lucioase sau pulbere albă; are gust caracteristic şi miros slab; e solubil în apă, în alcool, în glice-rină. Se obţine prin încălzirea în autoclavă (120—145°, 8 — 10 at) a fenoxidului de sodiu cu bioxid de carbon. E întrebuinţat în medicină (în tratamentul reumatismului articular); conservant pentru cleiuri, gelatine, legume, fructe, sucuri de fructe (nu este permis, însă, pentru produse alimentare). Sin. Reumacif. Salicină. C13H1807. Gr. mol. 286,27. £-D-Glucozida alcoolului salicilic. E prezentă în coaja şi în frunzele de salcie; p.t. 201°; e solubilă în apă (24% la 25°); [a]^0 — 62,56° (în apă); e amară. E folosită ca febrifug. Sin. Salicozidă. Salifehrină. Y. Salicilanilidă. Saligenină. Y. Alcool o-hidroxibenzilic. Salină. Mină de sare din care se extrage NaCl. Salipirină. C18H18N204. Gr. mol. 326,34. Cristale amărui, incolore; p.t. 91 — 92°; e solubilă în apă 1 : 240, în apă caldă 1 : 30, în alcool, în eter, în cloroform. Se obţine sintetic din cantităţi echimoleculare de* ac. salicilic şi antipirină în prezenţă de apă. Medicament analgezic, antireumatic. Sin. Salicilat de antipirină, Saldoren. Salmiac. Clorură de amoniu care se găseşte în natură. Se prezintă ca o masă fibroasă, în cruste sau cu aspect făinos, ca eflores-cenţe sau ca produs de sublimare pe unele lave vulcanice. Salol. C13H10Q3. Gr. mol. 214,21. Cristale sau pulbere cristalină, albe, cu gust şi miros aromatic; d 1,25, p.t. 41 — 43°; p.f. 12 mm 173°; e greu solubil în apă; mai uşor solubil, în benzen; solubil în acetonă, în cloroform; foarte solubil în glicerină. Se obţine prin acţiunea POCl3 asupra unui amestec de fenol şi ac. salicilic. Medicament analgezic, antipiretic, antiseptic, intestinal. Sin. Salicilat de fenil. Salpetru. Nume mai vechi dat azotaţilor naturali de sodiu, potasiu, cum şi celor de calciu şi amoniu preparaţi sintetic. Azotatul de sodiu se mai numeşte şi salpetru de Chile; azotatul de potasiu, Salpetru de India; azotatul de amoniu, salpetru de ( Leuna (conţine şi sulfat de amoniu); amestecul de sulfat de amoniu şi azotat de amoniu, salpetru de Montana; azotatul de calciu, salpetru de Norvegia. îngrăşăminte agricole: “ ------— Salpetru de Chile. Azotat de sodiu care se găseşte în mari zăcăminte în Chile. E folosit ca îngrăşămînt azotos. (Y. Salpetru). Salpetru de Leuna 572 Salpetru de Leuna. Azotat de amoniu, con-ţinînd şi sulfat de amoniu. Se întrebuinţează ca îngrăşămînt agricol. (V. Salpetru). Salpetru de Montana. Amestec de sulfat de amoniu şi azotat de amoniu, cu 26% azot (circa 3/4 din azot este amoniacal şi 1/4 nitric). Îngrăşămînt important, cu aspect de pulbere fină sau granulară, albă, gălbuie sau cafenie-roşcată. Y. Salpetru. Salpetru de Norvegia. Azotat de calciu. E întrebuinţat în special ca îngrăşămînt chimic. V. Salpetru. Salvarsan. C12H1202N2As2 • 2HG1 • 2HăO. Gr. mol. 475,01. 3,3'-Diamino-4,4'-dihidro-xiarsenobenzen • 2HG1. Pulbere gălbuie, hi-groscopică; se oxidează în aer liber; e solubil în apă, în alcool, în glicerina; greu solubil în cloroform, în eter. Se obţine sintetic prin încălzirea soluţiei de m-nitro-p-hidroxifenilarsonat de Na, cu hidrosulfit de Na -* 3,3'-diamino-4,4'-dihidroxiarseno-benzen, care e tratat cu HG1 şi precipitat cu CHgOH. Medicament folosit în tratamentul sifilisului spirilicid. Sin.: Arsphen-amine, 606, Ehrlich 606. Samariu. Sm. Element în stare metalică, din familia lantanidelor (pămînturi rare), grupa ceriului. Nr. at. 62; gr. at. 150,43; prezintă următorii izotopi cu nr. de masă: 143 (artificial radioactiv), 144 (3,1%), 145, 146 (artificiali radioactivi), 147 (15%), 148 (11,2%), 149 (13,8%), 150 (7,4%),151 (artificial radioactiv), 152 (26,8%), 153 (artificial radioactiv), 154 (22,7%), 155 şi 156 (artificiali radioactivi). Are p.t. 1 300— 1 400°; d 7,52. Se găseşte în natură în samar -skit, gadolinit, monazit. Are valenţele 2 şi 3. Combinaţiile provenite de la samariu bivalent sînt instabile. Samosit. (FeMg)3(Al2Si2O10)w • H20. Mineral. Silicat dublu de fier şi aluminiu. Cristale, în sistemul rombic; d 3,3; durit. 3; are culoare verde, cenuşie-verde; e mătăsos, sidef os. Se găseşte în serpentine sedimentare. Sandarac. Răşină exotică naturală, utilizată la lacuri de spirt, pentru hîrtie fotografică şi, în general, pentru hîrtie. Sandopan. Amestec de alcooli graşi sulfataţi, folosiţi ca* agent auxiliar textil în operaţii de spălare şi vopsire. Sandoptal. V. Acid 5,5-izobutilalilbarbituric. Santil. G22H2803. Gr. mol. 340,44. Salicilat de santalil. Se obţine sintetic din santalol şi clorură de salicil. Ulei galben, inodor, insipid; p.f. 250°; e solubil îh” alcool, în eter; insolubil în apă. Medicament calmant, dezinfectant al uretrei şi al veziculei urinare. Santocure. Denumire comercială pentru N-ci-clohexil-2-benztiazolsulfamidă. Accelerator pentru vulcanizarea cauciucului. Santomerse. Dodecilbenzensulfonat de sodiu, cu sau fără adaosuri de condiţionare; detergent. Santonină. Ci5H1803. Gr. mol. 246,29. Ses-quiterpenă izolată din frunzele şi seminţele necoapte ale mai multor specii de pelin (Artemisia cinae, A. maritima) ce cresc în bazinul Yoîgii, în Turkestan şi în Iran. Cristale; p.t. 170-173°; d 1,187; [cc]d — 170°... —175° (alcool); e solubilă în apă 1 : 5 000, în apă la fierbere 1 : 250, în alcool 1 : 125, în cloroform 1 : 5. Medicament antihelmintic contra viermilor intestinali (ascarizilor). Sap am ine. Săruri cuaternare de amoniu pe bază de diamine acilate (respectiv amide ale acizilor graşi cu diamine substituite), cu formula generală R-CO-NH-R'-NH2. Aminele acilate adiţionează uşor derivaţi halogenaţi sau alchil-sulfaţi, "formîndu-se sapaminâ uşor solubilă în apă. Sapaminele sînt agenţi activi de suprafaţă pentru băile acide şi se folosesc, mai ales, în industria textilă, ca agenţi de avivaj, ca fixatori pentru coloranţi " şi la matisarea mătăsii vegetale. Sapoform. Săpun lichid de potasiu, con-ţinînd aldehidă formică; se foloseşte ca dezinfectant. Sapogenine. Agliconii saponinelor. Se obţin din saponine, prin hidroliză, alături "de zahărul respectiv. Exemple: digitogenină, gitogenină, tigogenină etc. Saponificare. Hidroliză bazică a grăsimilor conducînd la săpunul corespunzător şi la glicerină. Saponificarea grăsimilor cu alcalii prezintă trei faze distincte: I. Faza de emulsie, în care se realizează contactul între reactanţi (grăsime şi soluţie alcalină). II. Faza de saponificar# rapidă, în care majoritatea grăsimii se transformă în săpun. III. Faza de saponificare finală, în care se perfectează reacţia de saponificare. Saponine. Clasă de glicozide care dau în soluţii apoase, la agitare, spumă bogată şi care formează emulsii stabile cu uleiurile. Produc hemoliză; sînt otrăvuri pentru peşti. Hidroliză -* sapogenine. Sînt folosite în industrie, ca emulsionanţi. Saran. Y. Policlorură de viniliden. Sarcină. V. Hipoxantină. Sarcină electrică elementară. Cantitatea cea mai mică de 3lectricitate^u”căre poaTo Ti încărcată o particulă materială, egală în valoare absolută cu sarcina electronului: e= 4,802 - IO-10 unităţi electrostatice. 573 Sarea lui Reineeke Sarcozină. C3H702N. Gr. mol. 89,08. Ac. metilaminoaeetic. Aminoacid obţinut prin hidroliză creatinei sau, sintetic, din ac. monocloracetic şi metilamină. Cristale hi-groscopice, dulcege; p.t. 210—215° (cu descompunere); e foarte solubilă în apă; puţin solubilă în alcool. Se păstrează închis ermetic. Sin. N-Metilglicocol. Sare. Compus chimic rezultat prin înlocuirea hidrogenului ionizabil al unui acid cu un element electropozitiv sau cu radicali pozitivi. Sare acidă. Sare provenită de la un acid, al cărui hidrogen nu a fost complet înlocuit cu un metal sau cu un radical. Aceste săruri dau, prin ionizare, ioni de hidrogen, astfel că soluţiile lor au reacţie acidă. Exemple.-NaHS04, NaHS03, NaH2P04, Na2HP04 etc. Sare amară. Y. Sulfat de magneziu. Sare bazică. Sare în constituţia căreia intră grupa —OH. Ia naştere la. neutralizarea polibazelor cu un monoacid sau ca produs intermediar la neutralizarea acizilor cu baze. Sare complexă. Compus format din unirea a două sau a mai multor săruri, care poate fi considerat sarea normală a unui acid complex. Sarea complexă în soluţie nu se desface într-un amestec al sărurilor constituente, ci dă un ion complex şi ioni simpli. De exemplu, K4[Fe(CN)6], rezultată din unirea unei molecule de cianură feroasă cu patru molecule de KCN, se disociază astfel: K4(Fe(CN)6]- [Fe(CN)6]4- + 4K+. Sare de bucătărie. V. Clorură de sodiu. Sare de cromare. Amestec de soluţii apoase de 250-300 g/1 Cr03, şi 2-2,5 g/1 H2S04. Cromarea se face la temperaturi cuprinse între 20 şi 40°; tensiunea la borne 6V, densitatea de curent, 10—40 A/dm2. Sare de cuprare. Amestec de soluţii apoase de CuS04 200 g/1 cristale, 50 g/1 H2S04, 1 — 2 g/1 gelatină. Se lucrează, pentru cuprare, cu densitatea de curent 0,3 — 3 A/dm2, temp. 20°. Sare de cuprare cu băi cianurate: 31 g/1, KCN, 25 g/1 Cu(GH3-GOO)2, 25 g/1, NaHS03, 9 g/1 Na2G03; densitatea de curent 0,3 —1,5 A/dm2, temp. 18 — 30°. Sare de degresare electrolitică. Amestec de 100 g fosfat de sodiu, 20 g carbonat de sodiu, 5 g silicat de sodiu (35%) la un litru soluţie (în apă distilată). Se lucrează cu densitatea de curent 10 A/dm2, tensiunea 12 Y, temp. 20°, durata operaţiei 5 minute. Sare de fosfor. V. Fosfat acid de sodiu şi amoniu. pentru nichelare. Reteta I: 50 g/1 (NH4)2S04 • NiS04 • 6H20, 100 g/1 NiS04, 15 g/1 NH4C1, 15 g/1 H3B03. Reţeta II: 240 g/1 NiS04 • 7H20, 20 g/1 NiCl2 • 6HaO, 30 g/1 H3BO3, 240 g/1 Na2S04 • 10H2O. Condiţii de lucru: pH 5 — 6, densitatea de curent 2 — 8 A/dm2, temp. 50 — 75°. Sare de zincare acidă. Amestec de substanţe pentru zincare: 400 g/1 ZnS04 • 7H20, 75 g 1 Na2S04, 25 g/1 A12(S04)3 • 18H20 sau A1C13 • 6H20. O altă sare utilizată la zincare este: 250 g/1 ZnS04 • 7H20, 50 g/1 A12(S04)3 • 18H20 sau A1G13 • 6HaO şi 10 g/1 H3B03; sau: 136 g/1 ZnCl2, 230 g/1 NaCl şi 20 g/1 AICI3 • 6H20. Condiţii de lucru pentru toate reţetele: pH 3,5—4,6, densitatea de curent 1 — 5 A/dm2, temp. 20°. Sare de zincare eianurică. Amestec de 60 g/1 Zn(CN)2, 50 g/1 NaCN, 50 g/1 NaOH. Condiţii de lucru: densitatea de curent 1 — 6 A/dm2, temp. 50—60°. Sare dublă. Sare formată prin cristalizarea împreună — în raporturi definite — a două săruri simple. în soluţie, sarea dublă se desface în sărurile componente, spre deosebire de o sare complexă. Exemplu: alaunii. Sare mixtă. Sare provenind de la un acid polibazic ai cărui atomi de hidrogen ioni-zabili au fost înlocuiţi cu atomi metalici diferiţi sau cu radicali pozitivi diferiţi. Exemplu: NH4MgP04 etc. Sare Mohr. (NH4)2Fe(S04)2 • 6H20. Gr. mol. 392,1. Sulfat dublu de fier şi de amoniu. Cristale verzi, monoclinice; e solubilă în apă; insolubilă în alcool, în eter; d 1,87. Sare neutrală. Sare care în soluţie apoasă nu prezintă reacţie acidă sau bazică, ci neutră. Sare care" provine din acizi şi din baze de aceeaşi tărie. Exemple: * KC1, NaN03, NH4OOC-CH3 etc. Sare neutră. Sare care nu conţine în moleculă hidrogen sau hidroxil, care ar putea să treacă în stare de ioni în soluţie apoasă. Sau: Sare provenită dintr-un acid al cărui hidrogen ionizabil a fost înlocuit total cu metale sau cu radicali bazici. Exemple: Na2S04, (NH4)2S04, Na3P04 etc. Sare potasică. Îngrăşămînt agricol potasic, conţinînd circa 40% K20. Este un amestec de clorură de K, sulfat de K şi alte săruri. Sare Seignette. KNa(C4H406) • 4H20. Gr. mol. 282,2. Tartrat dublu de K- şi Na. E întrebuinţată la prepararea soluţiei Feh-ling; ca medicament în tulburările digestiei. Sarea lui B:rtkollet; Glorat d»e potasiu (v.). Sarea Iui Glauber. V. Sulfat de sodiu. Sarea lui Pink. (NH4)2(SnCl6). Gr. mol. 367,5. Cristale albe, cubice; e solubilă în apă; la cald sublimează; d 2,5. Este folosită în vopsitorie, la prepararea mordanţilor-. :---------————-----------■—————- Sarea iuiReinecke.NH4[Cr(NH3)2(SCN)4].H20. Gr. mol. 354,47. Tetratiocianodiaminocrom-amoniu. Se obţine prin topirea NH4SCN Saturat cu (NH4)2Cr20?. Cristale roşu închis sau pulbere cristalină roşie. E puţin solubilă în apă rece; solubilă în apă fierbinte, în alcool. Se descompune în soluţie apoasă, cu formarea unei coloraţii albastre şi a HCN liber; descompunerea are loc în aproximativ două săptămîni, la temperatura camerei; se descompune rapid peste 65°. Precipită aminele primare şi secundare, ca şi unii aminoacizi sau baze organice (beta-ina). Reactiv analitic pentru Hg, Cd, beta-ină. Saturat. 1. Calitatea unui compus chimic de a nu forma compuşi de adiţie. Aceasta se datoreşte lipsei de valenţe libere. Compuşii chimici saturaţi sînt mult mai stabili decît cei nesaturaţi/ — 2. Calitatea unei soluţii de a nu mai dizolva noi cantităţi din substanţa pe care o conţine. V. Soluţie saturată. Săpun. Săruri ale acizilor graşi, obţinuţi prin saponificarea grăsimilor vegetale sau animale cu baze (în special alcalii). S ă-p u n tare: oleat, palmitat sau stearat de Na. Săpun moale: sărurile de K ale acizilor de mai sus. Săpun de ras: sărurile de K şi Na ale acizilor stearic şi palmitic; conţine şi glicerină sau gume, pentru a evita uscarea rapidă ă spumei. Săpun medicinal: conţine în plus substanţe antiseptice (fenol, săruri de Hg etc.*). E întrebuinţat ca detergent şi antiseptic. Săpun „amino“. Săruri ale acizilor graşi, ale acizilor naftenici sau rezinici cu amino-alcooli sau morfolină. Cei mai folosiţi ami-noalcooli sînt etanolaminele. Se folosesc mai ales în industria cosmetică, ca emul-gatori. Săpun clei. Săpun obţinut prin tratarea directă a grăsimilor, a acizilor graşi sau a înlocuitorilor acestora cu soluţii de hidro-xizi alcalini sau, în cazul acizilor graşi, cu carbonaţi alcalini, fără precipitarea cu electroliţi şi separarea leşiei reziduale. Săpun de miez. Săpun tare de Na cu un conţinut minim de 60% acizi graşi, obţinut prin saponificarea grăsimilor, a acizilor graşi sau a înlocuitorilor acestora, urmată de precipitarea săpunului cu electroliţi. Săpun lichid. Săpun conţinînd~6—20% substanţe saponificabile, obţinut "prin diluarea cu apă a săpunului pastă* şi adăugarea unor substanţe care împiedică gelatinizarea (alcool, glicerină, zahăr, săruri de amoniu etc.). E întrebuinţat ca săpunul obişnuit. Săpun marmorat. Săpun tare de sodiu cu coloraţii marmorate, obţinut prin salifierea incompletă şi adaosuri de pigmenţi minerali sau organici. 574 Săpun medicinal. Săpunuri tari, moi sau lichide, conţinînd diferite ingrediente (sulf, ihtiol, fenol, borax etc.) în scop dezinfectant sau terapeutic. Săpun metalic. Săruri ale acizilor graşi, naftenici sau rezinici, cu metale polivalente. Se obţin, fie prin încălzirea directă, la 150 — 300°, a acidului, cu un oxid sau cu un hidroxid metalic, fie prin reacţia de dublu schimb în mediu apos, între săpun alcalin şi o sare solubilă a metalului respectiv. Se folosesc ca emulgatori de tip A, ca agenţi de impermeabilizare, în industria unsorilor consistente, ca sicativi în industria peliculogenelor etc. Săpun monopol. Agent auxiliar textil pe bază de ulei de ricin sulfatat, polimerizat (sub forma de estolizi) în timpul procesului de neutralizare; din această cauză, micşo-rîndu-se numărul grupelor carboxil, prezintă rezistenţă, mult mai mare, faţă de apele dure, decît uleiurile sulfatate obişnuite. Săpun verde. Săpun pastă obţinut prin saponificarea uleiurilor sau a acizilor graşi cu hidroxid sau carbonat de K. Sin.: Săpun pastă, Săpun moale. Săruri euaternare de arsoniu. Compuşi organici ai arsenului, de forma (RiRaRg^Asj+X-(X=halogen), relativ stabili [de ex. io-dura de tetrametilarsoniu, (CH3)4AsJ]. Se obţin prin acţiunea unei halogenuri asupra unei arsine primare, secundare sau, în special, terţiare. Săruri de galvanizare. Săruri care se adaugă în baia electrolitică, cu scopul de a acoperi obiectele metalice cu un strat subţire, depus prin electroliză din soluţia de sare de galvanizare. Săruri de oxoniu. Compus cu formula generală (R)20 • Ac (Ac—acid tare); de ex. (CH3)20*HJ. Se obţine prin aditiaacizilor tari 5 HaC. O-HCI. la eteri: H3C—O—CH3+HG1 • HSC \ /' Sărurile terţiare de oxoniu sînt agenţi puternici de alcliilare. Săruri de &ulfoniu. Conpuşi organici ai sulfu-de forma (R1R2R3S)+ X- (X — halogen). [Exemplu: (C2H5)3S • J, iodură de trietil-sulfoniu]. Au proprietăţi asemănătoare sărurilor de amoniu. Prin tratare cu oxid de argint în soluţie apoasă dau hidroxizi de sulfoniUjbaze tari. Scandiu. Sc. Element în stare metalică. Nr* at. 21; gr. at. 44,96; p.t. - 1 400°; p.f. atomi stabili cu nr. de masă 45, precum şi nouă izotopi artificiali radioactivi. Se găseşte în natură ca Sc203 în yterbit, thort- 575 Schimbători de ioni veitit etc. Se obţine greu în stare pură. Are valenţa 3. Proprietăţile sale chimice se aseamănă cu cele ale lantanidelor. gheţii este 0°, iar punctul de fierbere al apei este 80°, ambele determinate sub presiune standard (760 mm Hg). Seara Balling. Gradaţia zaharometrului Bal-ling care indică procentele de zaharoză (grade) în greutate ale soluţiei zaharate în care a fost introdus. Instrumentul este gradat pentru temperatura de 17,5° sau de 20°. Seara Baume. Gradaţia areometrului Baume. Pentru lichide mai grele decît apa, 0° al scării Baume corespunde punctului pînă unde areometrul se afundă în apă curată, iar 10° corespunde punctului pînă unde se afundă în soluţia de NaCl 10%. Divizarea este apoi continuată. Pentru lichide mai uşoare decît apa s-a schimbat punctul 0 cu 10, divizarea fiind identică. Gradaţia depinde de temperatura la care se lucrează, deoarece faţă de soluţia de NaCl, apa are un coeficient de dilataţie mult mai mic, dar creşte cu ridicarea temperaturii. Se tinde la interzicerea folosirii areometrului Baume. Scara Brix. Gradaţia zaharometrului Brix* care indică procentele de zaharoză (grade) în greutate ale soluţiei zaharate în care a fost introdus. Instrumentul este gradat pentru temperatura de 17,5° sau de 20°. Scara de iod. Scară de culori obţinută prin dizolvarea de cantităţi variabile de I2 în 100 ml soluţie apoasă de KJ cu care se compară culoarea lacurilor. Scara are următoarele trepte (în mg iod): 1, 2, 3, 4, 5, 7, 10, 15, 20, 30, 40, 60, 80, 100, 130, 160, 200, 250, 300, 400, 500, 700, 900, 1 100 şi este păstrată în eprubete, la întuneric. Scara de temperatură Celsius. Scară de temperatură în care punctul de topire al gheţii este 0°, iar p.f. 100°, amîndouă determinate sub presiune standard (760 mm Hg). Seara de temperatură de culoare. Scară bazată pe legătura care există între temperatura unui corp incandescent şi culoarea luminii emise. Astfel, un metal încălzit prezintă o culoare slab roşie la circa 500°, roşu strălucitor la 800 — 900°, aproape albă la 1 500°. Scara de temperatură Fahrenheit. Scară de temperatură în care punctul de topire al gheţii este 32°, iar p.f. al apei e 212°, amîndouă determinate sub presiunea standard (760 mm Hg). Scara de temperatură Kelvin. Y. Scara termodinamică absolută de temperatură. Scara de temperatură Rankine. Scară de temperatură care corespunde scării termodinamice absolute de temperatură, însă se bazează pe zero absolut al scării Fahrenheit, astfel că 0° Rankine — 459 ,"69 °F. Scara de temperatură Reaumur. Scară de temperatură în care punctul de topire al Scara durităţii după Mohs. Sistem în care substanţele solide se clasifică în ordinea crescîndă a durităţii, astfel ca duritatea oricărei substanţe să poată fi exprimată printr-un număr. Numerele de la 1 la 10 au fost atribuite arbitrar unei serii de substanţe, în ordinea crescîndă a durităţii, talcul primind numărul 1, iar diamantul, 10. Duritatea substanţelor care nu sînt cuprinse în scară se determină prin proba zgîrierii, adică prin compararea durităţii necunoscute cu aceea a substanţelor din scara Mohs, folosind principiul că cea mai dură dintre două substanţe zgîrie pe cea mai puţin dură şi nu este zgîriată de aceasta. Dacă o substanţă are o duritate cuprinsă între durităţile a două substanţe din scară, atunci duritatea ei va fi exprimată printr-un număr zecimal, intermediar. Scara originală a lui Mohs este următoarea: 1 talc, 2 ghips, 3 calcit, 4 fluorit, 5 apatit, 6 feldspat (ortoclaz), 7 cuarţ, 8 topaz, 9 corindon, 10 diamant. S-a propus o nouă scară Mohs, în care diamantul are numărul 15, cu ordinea următoare: 1 talc, 2 ghips, 3 calcit, 4 fluorit, 5 apatit, 6 ortoclaz, periclaz, 7 silice pură sticloasă, 8 cuarţ, stelit, 9 topaz, 10 granat, 11 carbură de tantal, oxid de zirconiu topit, 12 carbură de wolfram, alumină topită, 13 carbură de siliciu, 14 carbură de bor, 15 diamant. Scara termodinamică absolută de temperatură. Scară de temperatură bazată pe principiul lui Garnot. Mărimea termometrică folosită la stabilirea acestei scări e randamentul unui ciclu reversibil. Această scară este independentă de natura substanţei care se transformă. Punctul 0 al scării termodinamice absolute este temperatura cea mai joasă pentru care randamentul ciclului reversibil este egal cu 1; punctul de* topire al gheţii este 273,16°. în această scară, temperaturile se notează cu T şi gradele cu °K (grad Kelvin, v.). Sin. Scara de temperatură Kelvin. Scatol. Y. p-Metilindol. Seheelit. Mineral. Wolframat de Ca:(CaW04). Cristale, în sistemul tetragonal; durit. 4,5-^ 5; d 5,9—6,2. E alb-cenuşiu, gălbui, translucid, cu aspect gras, adesea adamantin. E întrebuinţat la extragerea wolframului. Sin. Tungstit. Schimbători de ioni. Substanţe naturale sau ~ sintetice care au proprietatea-da. a schimba ionii lor cu ionii din soluţia cu care vin în contact şi în care nu se dizolvă. Ga schimbători de ioni naturali se cunosc z e o 1 i- Schoenit 576 ţii. Schimbătorii de ioni sintetici, organici, sînt răşini de policondensare cu grupe active sulfonice, carboxilice, fenolice sau aminice. Se cunosc şi schimbători de ioni sintetici minerali: permutiţii. Răşinile cu caracter acid sînt cation-aetive (schimbă cationii pe care îi conţin, inclusiv H+, cu unii cationi din soluţia cu care vin în contact); cele cu caracter bazic sînt anion-active (schimbă anionii). Reprezentanţii primei grupe sînt: Wofatit P, Wofa-tit KS şi Wofatit C, iar ai grupei a doua, Amberlit JR—4B, Amberlit JRA-400, Do-wex-1 etc. Sînt întrebuinţaţi la epurarea apei, la purificarea siropului de zahăr, a glicerinei, la extragerea alcaloizilor, la deco-lorări etc. V. şi: Amberlit, Wofatit, Anioniţi. Schoenit. K2S04 • MgS04 • 6H20. Sare dublă, naturală, care se găseşte în zăcămintele de săruri potasice. Cristale incolore, monoclinice; e solubil în apă; d 2,15; la 72° se descompune. Sehradan. C8H24N403P2. Gr. mol. 286,344. Insecticid sistemic, pe bază de octometil-pirofosforamidă. E folosit în combaterea insectelor sugătoare, în soluţii apoase de 0,3%. E foarte toxic pentru"om; LD50 = 8 mg/kg. Sin. OMPA. Seilarene. Amestec de glicozide A şi B, extrase din SciUa maritima, în proporţiile în care se găsesc în planta proaspătă 2 părţi A la 1 parte B). Sînt constituite din scilabioză şi un agli-con steroid: scillaridina. Pulbere foarte amară; [a]^° —25° (alcool); e solubilă în apă 1 : 31, în alcool 1 : 5; insolubilă în eter, în cloroform. Scilaren A. C36H520i3. Gr. mol. 692,78. Cristale; p.t. 270°; [a]|j -72° la -78° (alcool de 75°); e solubil în alcool 1 : 350, în alcool meti-lic 1 : 80; greu solubil în apă; insolubil în eter, în cloroform. Scilaren B. Glicozidă amorfă. Pulbere albă, amară; [a] £>0 + 35o la +41°, (alcool de 75°); e foarte solubil în apă, insolubil în eter, în cloroform. Medicament: tonic cardiac. Scleroproteine. Substanţe proteice de susţinere; se împart în colagene, insolubile în apă rece; solubile în apă la fierbere, dînd gelatină la răcire; exemple: ose-ina, gelatina; keratine, insolubile în apă la fierbere; rezistente la fermenţi digestivi; exemple: elastina, keratina, spongina, fi-broina. Scobutil. V. Bromură de N — butilscopol-amină. Scopolamină. C17H21N04. Gr. mol. 303,35. Aleafoidr—izolat—din- Scopxrba—atropoides; Datura metel (fam. Solanaceae). Lichid vîs-cos; [a—28°; e solubilă în apă 1 : 9,5 (15°), în apă caldă, în alcool, cloroform, acetonă; greu solubilă în benzen, în eter de petrol. B r o m h i drat. C17H21N04. • HBr • 3H20. Gr. mol. 438,32. Cristale; p.t. 195° (anhidru); [a]^5—24° la —26° (apă); e solubil în apă 1 : 1,5, în alcool 1 : 20; insolubil în eter. Se păstrează închis ermetic, la întuneric. E toxic. Medicament hipnotic, sedativ, spasmolitic. Sin. Hyoscină, ( —(-Scopolamină. Seruber. Aparat sub formă de coloană (turn) , în care circulă, în contracurent, un gaz şi o fază lichidă dispersă, pentru a obţine dizolvarea unor componenţi ai gazului, desprăfuirea lui, uscarea sau răcirea, sau anumite reacţii chimice. Gazul circulă de jos în sus, iar lichidul, de sus în jos. Lichidul este fin pulverizat şi, pentru a asigura contactul mai intim al celor două faze, se pot interpune umpluturi, pînze de apă etc. Scruberele care servesc numai la răcirea gazului se numesc răcitoare de gaz. După modul de construcţie, se deosebesc: seruber cu umplutură, fără umplutură, în cascadă, cu cilindri concentrici, şi seruber ejector. Seuroform. V. p-Aminobenzoat de butii. Secalină. Polifructozan cu funcţiunea de hidrat de carbon de rezervă care se extrage din făina de secară. Sin. Levosină. Secară cornută. Sclerot uscat al ciupercii Claviceps purpurea; conţine numeroşi al-caloizi. Exemple: ergotamina, ergotoxina, ergotinina etc., aminoacizi, amine, ergo-sterol, manită etc. Medicament ocitocic. Sin.: Ergot, Cornul-secarei. Secundă. 1. Unitate de măsură a timpului în sistemele de unităţi GGS şi MKS, egală cu i/86400 din durata zilei solare mijlocii. — 2. Unitate de măsură a unghiurilor, submultiplu al gradului. Secunda sexage-zimală este a 3600-a parte dintr-un grad sexagezimal, iar secunda centezimală este a 10 000-a parte dintr-un grad centezimal. Sedimentare. Depunerea unor particule solide, care se găsesc în suspensie într-un lichid. Se produce sub influenţa forţei gravitaţiei sau a forţei centrifuge. Selectau. G6H3NOJNa. Gr. mol. 242,98. 2-Hidroxi-5-iodopiridină sodată. Se obţine sintetic din piridină şi amidură de Na-> 2-aminopiridină+ J2 *{5 2-amino-5-iodpiri-dină, care, diazotată şi fiartă -► 2-hidroxi--5-iodpiridină, care e transformată în sare de sodiu. Medicament; substanţă de contrast folosită în radiografii renale. Seleniat. Anionul SeO|“ sau un compus care-1 conţine. ____________________________ Seleniat de sodiu. Na2Se04. Gr. mol. 188,95. Cristale incolore, rombice; e solubil în apă; d 3,1. Este izomorf cu Na2S04. 577 Sensibilitatea reacţiilor de recunoaştere Selcniaţi. Săruri ale acidului selenic: H2Se04. Ga proprietăţi, seleniaţii se aseamănă cu sulfaţii. Se obţin tratînd seleniţii cu clor sau topind seleniţii cu KN03. Seleninic. Radicalul —Se(:0)0H. Selenlnil. Radicalul OSe=. Seleniuo. Radicalul (HO)OSe — . Selenit. Anionii SeOjj-, HSeCV sau un compus care conţine unul dintre aceşti anioni. Selenit de sodiu. Na2Se03. Gr. mol. 173,2. Cristale albe; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter. Ia naştere prin neutralizarea H2Se03 cu NaOH. Seleniţi. Săruri ale acidului selenios: H2Se03. Se obţin neutralizînd soluţia de H2SeD3 cu hidroxidul respectiv. Sînt săruri incolore, care au proprietăţi asemănătoare sulfiţilor respectivi. Seleniu. Se. Element metaloid. Nr. at. 34; gr. at. 78,96; prezintă următorii izotopi stabili cu nr. de masă: 74 (0,9%), 76 (9,5%), 77 (8,3%), 78 (24%), 80 (48,0%), 82 (9,3%), cum şi 10 izotopi artificiali radioactivi. Apare în trei modificaţii alotropice: S e-1 e ni u roşu, monoclinic; două varietăţi, p.t. 144°, d 4,42. Seleniu.ee-, n u ş i u, hexagonal, p.t. 220°, d 4,84. Este numit şi seleniu metalic; prezintă conductivitate electrică, care variază cu iluminarea şi este folosit în celulele foto-electrice. Se obţine prin încălzirea prelungită a celorlalte forme de Se, fiind modi-ficaţia stabilă. Seleniu amorf; pulbere brună pînă la neagră; d 4,28. Seleniu 1 se găseşte în natură, în cantităţi mici, în multe pirite. în fabricile de H2S04, seleniul se depune în forma elementară, în camerele de desprăfuire şi în nămolul din camerele de plumb. Are valenţele 2,4 si 6. Oxizi: Se02, Se03. Acizi: H2Se, H2Se03, H2Se04. Seleniură de cadmiu. CdSe. Gr. mol. 191,37. Pulbere roşie, uneori brună; e insolubilă în apă; p.t. 1 350°; d 5,81 (15°). E întrebuinţată ca pigment la fabricarea cauciucului. Seleniuri. Compuşi binari ai seleniu lui cu metalele, provenind de la H2Se. Seienonil. Radicalul — Se02 —. Selenono. Radicalul H03Se — . Semesan. Fungicid, pe bază de hidroxi-mercurclorofenol. Semicarbazidă. NH2 —NH —CO —NH2. Gr. mol. 75,074. Cristale prismatice p.t. 96°. Se descompune în prezenţa umidităţii; e —^er-~sefubdlă~ în -apă (rWoţie-ftcuţr^y-An-alcool; insolubilă în eter. Se obţine sintetic prin acţiunea KOCN asupra NH2— — NH2 • HCl/Se comportă ca o bază mo- 37 novalentă fată de acizi. Clorhidrat: NH2-NH-CO-NH2 • HC1. Gr. mol. 111,54. Se obţine sintetic prin reducerea electrolitică a nitroureei cu catod de Cu (Ni, Pb, Hg) în HC1. Cristale prismatice; p.t. 175 — 185° (cu descompunere); e solubil în apă (reacţie acidă); insolubil în alcool, în eter. Sin. Aminouree. HC1. Reactiv pentru aldehide şi cetone, cu care dă compuşi cristalini, cu puncte de topire caracteristice. Semicarbazonă. Combinaţie rezultată din acţiunea semicarbazidei sau a clorhidra-tului de semicarbazidă asupra cetonelor şi aldehidelor: R4R2 -CO + HoN-NH-CO-NH2-^ R-iR-2 = C=N — NH — CO—NH2+H20 Serveşte la identificarea aldehidei sau a cetonei respective. Senarmontit. Mineral de Sb. Oxid de antimoniu (Sb203) care se găseşte în natură, cristalizat în sistemul cubic. Seneeioiisulîamidă. CnH1403N2S. Gr. mol. 254,3. N-sulfanilil-p, p-dimetilacrilamidă. Se obţine sintetic din p, p-dimetil-âcrila-midă, clorura acidului 4-nitrobenzensul-fonic şi amidură de sodiu -* 4-nitro-N-(p, p-dimetilacrilil) benzensulfamidă, care e redusă cu Fe + ac. acetic dil. Cristale; p.t. 184—185°; e greu solubilă în apă, în eter; solubilă în alcool, în acetonă. Sarea de Na, solubilă în apă (soluţia apoasă de 20% are pH 8,3). Medicament folosit în pneumonii, în infecţii cu streptococi şi cu stafilococi. Sin. Irgamidă. Senevoli. Esterii acidului izo-tiocianic: S = C = N —R.Se obţin prin tratarea aminelor primare cu CS2, iar compusul rezultat se tratează cu săruri de Hg, Ag sau Pb. Lichide distilabile; insolubile în apă; au miros specific, înţepător, lacrimogen; sînt vezieante, Se găsesc în unele produse naturale, liberi sau sub forma de glicozide. Exemple: alilsenevol (v.), butilsenevol etc. Sensibilitatea reacţiilor de recunoaştere. Valoarea concentraţiei unei soluţii în substanţa de identificat care provoacă, după producerea reacţiei de recunoaştere, un efect care se găseşte la pragul de sesizare. Pentru aprecierea sensibilităţii unei reacţii se folosesc noţiunile de limită de recunoaştere (v.) şi de limită de diluare (v.). Sensibilitatea variază după modul de observare şi poate fi mărită prin folosirea unor aparate care scad pragul de sesizare. De exemplu, în loc de observare vizuală directă, se folosesc fotometre, colorimetre, fotoelectrocolorimetre, turbidimetre etc. —Reacţiile de...reou neaştere ~baaate~^a~.gns:t sau pe miros sînt mai puţin sensibile decît cele bazate pe precipitare, culoare, lumi-nescenţă etc. 37 — Dicţionar de chimie Separarea izotopilor 578 Separarea izotopilor. Operaţia de separare a izotopilor unui element chimic. Se efectuează cu ajutorul spectrografului de masă, prin difuziune, prin electroliză, prin ultra-centrifugare, prin distilare fracţionată sau prin reacţii chimice. Sepiolit. V. Spumă de mare. Septazină. C^H^NgOgS. Gr. mol. 262,32^ N4-benzilsulfanilamidă. Cristale; p.t. 175° (apă + dioxan); e foarte greu solubilă în apă; solubilă în acetonă, în dioxan. Se obţine sintetic prin reducerea anilului (baza Schiff), obţinut din benzaldehidă şi sulfanilidă. Medicament folosit în anghine acute, în erizipel, colibaciloză, infecţii puerperale, dermatoze. Sin.: Proseptazină, Setazină. Seria Balmer. Grup de linii din spectrul vizibil al H atomic, reprezentat prin for- frecvenţa; i?H— constanta lui Rydberg pentru H; n±—2, iar n2 are valori întregi >2. Dacă frecvenţa v se exprimă în număr de unde pe centimetru (v==^i ? atunci i?H —109 677,81 cm-1 . ^ ' Seria Braekett. Grup de linii din spectrul infraroşu al H atomic, reprezentat prin aceeaşi formulă ca la seria Balmer, însă ^=4, iar n2 are valori întregi mai mari decît 4. Seria Lyman. Grup de linii din spectrul ultraviolet al H atomic, reprezentat prin aceeaşi formulă ca la seria Balmer, însă 71!=1, iar n2 are valori întregi mai mari decît 1. Seria Paschen. Grup de linii din spectrul infraroşu al H atomic, reprezentat prin aceeaşi formulă ca la seria Balmer, însă tt!=3, iar n2 are valori întregi mai mari decît 3. Seria Pfundt. Grup de linii din spectrul infraroşu al H atomic, reprezentat prin aceeaşi formulă ca la seria Balmer, însă n1=5) iar n2 are valori întregi mai mari decît 5. Seria potenţialelor normale. V. Seria tensiunilor normale. Seria radioactivă. Ansamblul elementelor radioactive obţinute unul din altul prin dezintegrări succesive. Prin dezintegrare a, adică dezintegrare cu emisiune de particule a, ia naştere un element nou, care are greutatea atomică cu patru unităţi mai puţin, iar locul său în tabloul lui Mende- Seria uraniului (4n+2) ! Seria actinouraniului (4n+3) Elementul Timpul de înjumătăţire Radiaţii j emise j ! Elementul Timpul de înjumătăţire Radiaţii emise Uraniu I 4,56-10» ani a Actinouraniu 7,07-10» ani a Uraniu X± 24,1 zile p Actiniu Y 24,6 ore p Uraniu X2 1, 14 min P> Y Protactiniu 3.2-104 ani a Uraniu II 2,7*105 ani a Actiniu 13 ani p Ioniu 8,3-IO4 ani a Radioactiniu 18,9 zile a(P)r Radiu 1,6*103 ani <*(P)r Actiniu X 11,2 zile a Radon 3,85 zile a Actinon 3,92 s a Radiu A {3,05 min a Actiniu A 2-10-» s a Radiu B 26,8 min P.T Actiniu B 36,1 min P.r Radiu C 19,7 min a.P.r Actiniu G 2,1 min a,p Radiu C' (99,96%) IO*6 s a Actiniu C' (0,16%) 5-10*3s a Radiu C" (0,04%) 1,32 min | p Actiniu C" (99,84%) 4,76 min P.r Radiu D 22 ani P.r Actiniu D stabil — Radiu E 5,0 zile P.r (Plumb 207) Radiu F 140 zile a (Poloniu) Radiu G (Plumb 206) stabil — 579 Seria tensiunilor normale Seria toriului (4n) Seria neptuniului (4n + l) Elementul Timpul de înjumătăţire Radiaţii emise Elementul Timpul de înjumătăţire Radiaţii emise Toriu 1,39 IO10 ani a : Plutoniu — 14 ani p Mezotoriu I 6,7 ani p Americiu 470 ani a Mezotoriu II 6,13 ore P.Y Neptuniu 2,20-106 ani a Radiotoriu 1,90 ani a(P) | Protactiniu 27,4 zile p Toriu X 3,64 zile a i Uraniu 1,63-105 ani a Toron 54,5 s a | Toriu 7,4-108 ani a Toriu A 0,14 s a Radiu 14,8 zile p Toriu B 10,6 ore P.ir Actiniu 10,0 zile a Toriu C 60,5 min oc,P Franciu 4,9 min a [ Toriu C' (65%) 10-11 s a Astatin 2,0-10-2 a | Toriu C" (35%) 5,1 min P,r Bismut 47 min (â,a Toriu D (Plumb 208) stabil — , Polon iu I (96%) 3,2 • IO"6 s a 1 Taliu (4%) 2,2 min p’ Plumb (209) 3,3 ore p Bismut (209) stabil — leev este cu două căsuţe la stingă (nr. at. cu două unităţi mai mic); emisiunea de particule (3 nu afectează greutatea atomică a elementului, ci numai numărul atomic, care creşte cu o unitate, situîndu-se cu o căsuţă la dreapta; emisiunea de radiaţii y nu afectează nici greutatea atomică, nici numărul atomic. Pe baza acestor constatări, elementele radioactive naturale au fost grupate în trei serii: seria uraniului, a actinouraniului şi a toriului. Elementele fiecărei serii provin dintr-un element iniţial, prin mai multe dezintegrări, ajungîn- du-se final, în fiecare serie, la un izotop stabil al Pb. Se mai cunoaşte o a patra serie radioactivă, alcătuită din elemente transuranice sau din izotopi care nu se găsesc în natură, ai unor elemente cunoscute în natură, şi care se termină cu un izotop de Bi. (v. tabloul). Seria tensiunilor normale. Potenţialul normal de electrod, E0, în raport cu electrodul normal de hidrogen, la 20°, concentraţia electrolitului fiind 1 ion-g/1. Sin. Seria potenţialelor normale. Reacţia la electrod n E0 Reacţia la electrod | n Reacţia la electrod n h0 Cationi Anioni Li, Li+ 1 -3,02 Ni, Ni++ 2 -0,25 s, s2~ 2 + 0,48 K, K+ 1 -2,92 Pb, Pb++ 2 -0,13 J2, 2J“ 1 + 0,58 Na, Na+ 1 -2,71 Sn, Sn++ 2 -0,10 Br2, 2Br“ 1 + 1,07 Mg, Mg++ 2 -2,35 Fe, Fe+++ 3 -0,04 Gla, 2G1" 1 + 1,36 Mn, Mn++ 2 -1,10 II„ 2H+ 1 0 F2, 2F~ 1 + 2,85 Zn, Zn++ 2 -0,76 Cu, Cu++ 2 + 0,34 Cr, Cr++ 2 -0,56 Cu, Cu+ 1 + 0,52 Cr, Cr+++ 3 -0,51 Ag, Ag+ 1 + 0,80 Fe, Fe++ 2 -0,44 2Hg, Hg+ T + 0,80 Cd, Cd++ 2 -0,40 Hg, Hg2+ 2 + 0,86 Co, Co++ 2 -0,27 Au, Au+ 1 + 1,5 i t Serii omoloage 580 Serii omoloage. Şir de compuşi chimici organici în care fiecare termen al şirului diferă de cel precedent (sau următor) printr-o aceeaşi grupă. Exemple: seria omoloagă a hidrocarburilor aciclice saturate: CH4, C2H6, C3Hg, • ••> seria omo- loagă a hidrocarburilor benzenice: C6H6, C6H5—CH3, C6H5—CH2—CH3 etc. Serii polinier-omoloage. Amestecuri de polimeri cu aceeaşi structură a moleculelor, dar cu greutăţi moleculare diferite. Toţi polimerii sintetici obişnuiţi sînt amestecuri de polimer-omologi. Serină. HOCH2-CH(NH2)-COOH. Gr. mol. 105,09. p-Hidroxialanină, acid 2--amino-3-hidroxipropanoic, acid (3-hidroxi--a-aminopropionic*. Aminoacid natural, izolat din fibroina mătăsii (sericină). Forma L : cristale ; p.t. 228° (cu descompunere); — 6,83° (apă); e solubilă în apă; insolubilă în alcool. Forma DL: cristale; p.t. 246° (cu descompunere); d l, 537; e solubilă în apă 50°/00 la 25°; insolubilă în alcool; pka=9,15 (la 25°); pkb=ll,79 (la 25°). Seromicină. V. D-4-Amino-3-izoxazolidinonă Serpasil. Y. Reserpină. Serpentin. H4Mg3Si209. Mineral rezultat printr-un proces de hidroliză a silicatului de magneziu. Varietăţi: serpentin, nobil, compact, gălbui sau verde deschis; durit. 3 — 4; d 2,5 — 2,7; serpentin comun, compact, divers colorat, cu pete galbene-verzi, închise sau negre; serpentin fibros (crisotil); d 2,3 —2,5; durit. 3 — 4; e translucid, mătăsos, sclipitor, verde în diferite nuanţe; e întrebuinţat în ţesături incombustibile, la plăci'de azbest şi izolatoare în termotehnică; a n t i g o r i t, translucid, cu aspect mă-tăscs-sidefcs, de culcare verde închis sau neagră. E format din agregate fibroase neregulate, în sisturi cristaline amfibo-lice; d 2,55-2,58; durit. 3—4. Serpentinit. Rocă formată prin metamorf ismul peridotitelor, în care olivina (MgFe)2 (SiO)4 s-a transformat în serpentin (H4Mg3Si209) fibrcs=crisotil, lamelar=antigorit, iar piroxenul s-a transformat în bastit. Sfalerit. V. Blendă. Sfen. Y. Titanit. Sfingomielinc. Grupă de substanţe din clasa lipidelor compuse (conjugate)\ subgrupa fosfatidelor, care conţin în moleculă o bază azotată (sfingozina)/un singur acid gras, ac. fosforic şi colină; nu conţine glicerină. fîgozYn^aTYrn Ioc” de glicerină). Frecvent, acidul gras este ac. lignoceric. Substanţe albe; cristale nehigroscopice; sînt rezistente la aer şi la lumină, insolubile în acetonă, în eter; dau emulsii cu apa. Sfingomielina (cu ac. lignoceric) are p.t. 196 —198°; [oc]D +5,5°. Slingozină. C18H37N02. Gr. mol. 299,48. Aminoalcool care se găseşte în sfingomielină ţinînd locul glicerinei din alte fosfatide. Sial. înveliş al pămîntului, situat deasupra păturii Sima şi mărginit la suprafaţă de hidrosferă şi de atmosferă. E format, în principal, din Si şi Al (silicaţi de Al); d ~ 2,7. Are grosimea ~ 60 km. Sieativare. Mărirea vitezei de „uscare44 (polimerizare) a uleiurilor sicative sau, semisicative prin adăugarea de sicativi, tratamente termice şi oxidative sau asociate cu adaosuri de sicativi. Sicativi. Substanţe care, adăugate uleiurilor sicative sau semisicative, catalizează „uscarea44 uleiului respectiv, scurtînd timpul de formare a filmului (polimerizare). Se folosesc, în special, sărurile de Pb, Go, Mn ale acizilor naftenici, ale acizilor din răşini sau ale acizilor graşi nesaturaţi ori direct oxizii metalici respectivi (aceştia dau cu acizii din ulei sărurile corespunzătoare). Sicromal. Aliaj de fier cu mai puţin decît 0,12% G, 6-20% Gr, 0,6-4% Al, 0,5 — 1% Si, reszistent la temperaturi înalte. Siderit. FeC03. Minereu de fier. Cristale gălbui, trigonale, sticloase; e insolubil în apă; solubil în soluţie de G02; d 3,83; durit. 3,5—4. Este "fotoluminescent şi foarte slab feromagnetic. E folosit ca materie primă la obţinerea fontei şi a oţelului. Sin. Sideroză. Sideroză. Y. Siderit. Siderurgie. Ştiinţa care se ocupă cu studiul proceselor fizice şi chimice de extragere a fierului din minereuri, de obţinere a aliajelor industriale de fier, de prelucrare a acestora pînă la semifabricate pentru laminare şi forjare. Se împarte în siderurgie extractivă şi siderurgie prelucrătoare. Siemens. V. MHO. Silani. Compuşi ai siliciului cu hidrogenul. Primul compus al seriei SiH4 se numeşte silan. Ceilalţi au formula generală: H3Si(SiH2)rcSiH3. După numărul de atomi de siliciu din moleculă, se numesc disilan, trisilan etc. în formula de mai sus, pentru disilan n=0; pentru trisilan, n= 1; etc. Silastie. Denumire comercială pentru cauciucul de siliconi. E întrebuinţat la izolări electrice; suportă temperaturi pînă la 260°. E rezistent la intemperii; rămîne elastic pînă la temperatura de —90°. ■SlTăzanTr~Gbmpuşî“~cu formulăT~'generalar H3Si(NHSiH2)n]NHSiH3. După numărul de atomi de Si în moleculă, se numesc: disi-lazan, trisilazan etc. în formula de mai § 581 Siliciu sus, pentru disilazan ra=0; pentru trisi-lazan, n—1; etc. Silex. Mineral. Varietate comună de opal — Si02-raH20 — amestecat cu silice fin cristalizată. E amorf, cenuşiu, galben sau negricios. Formează concreţiuni în calcare silicioase. Sin.: Cremene, Menilit. Silexicon. Amestec de siliciu-carbon-oxigen (aprox. Si2C20). E cenuşiu deschis, verde--gălbui, rezistent la temperatură pînă la 2 500°. Se prepară prin topirea unui amestec format din nisip, pulbere de cocs şi tărîţe. Se întrebuinţează la construcţia de creuzete de topit fontă, avînd rezistenţă mare la fontă topită şi la zgură acidă sau bazică. Silicagel. Gel de Si02 coloidal, obţinut din silicat de Na şi acizi minerali; e adsorbant, deshidratant etc. Sin. Gel de silice. Silicat de bariu. BaSi03. Gr. mol. 213,42. Cristale incolore; e solubil în apă si în HC1; p.t. 1 604°; d 4,4. Silicat de calciu. Ca3Si309. Există sub forma a şi (3, ultimul fiind wolastonitul. Cristale incolore, triclinice; e insolubil în apă; solubil în HC1; se descompune la 1 540°; d 2,90-2,91. Silicat de magneziu. Mg2Si04. Gr. mol. 140,7. Ortosilicat de magneziu, care se găseşte şi în natură, ca forsterit. Cristale incolore, rombice; e insolubil în apă; p.t. pe la 1 900°; d 3,21. Se mai cunoaşte şi metasilicatul de magneziu, Mg2(Si206), care se mai numeşte enstatit; pe la 1 557° se descompune; d 3,28; cristale incolore, rombice; e insolubil în apă. Silicat de mangan. MnSi03. Gr. mol. 131,02. Cristale roşii, insolubile în apă. Se obţine prin reacţia sărurilor manganoase cu silicat de sodiu/ E întrebuinţat în industria ceramică şi la colorarea sticlei. Sin. Metasilicat de Mn. Silicat de potasiu. K2Si03. Gr. mol. 154,25. Substanţă incoloră, amorfă; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter; p.t. 976°. Se mai cunoaşte tetrasilicatul de potasiu: K2Si409-H20. Gr. mol. 352,45. Cristale rombice; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter; d 2,33. Silicat de sodiu. Na2Si03. Gr. mol. 122,07. Cristale incolore, monoclinice; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter; p.t. 1 088°; d 2,4. Din.topituri se pot obţine şi combinaţiile: Na4Si04, Na6Si207, Na2Si202. Silicat de zinc. ZnSi03. Gr. mol. 141,44. Cristale incolore, hexagonale; e insolubil ~ m- apă-; i^t .--4-43-7°; t£~3-,-5-2-.-—------ Silicat de zirconiu. ZrSi04. Gr. mol. 183,3. Cristale de culori diferite, tetragonale; e insolubil în apă, în acizi, în baze;p.t. 2 550°; d 4,59. Se găseşte în natură sub forma de mineral (zircon). Silicaţi. Compuşi oxigenaţi ai Si cu diferite metale. Se pot obţine/ în general, prin topirea Si02 cu diferiţi oxizi metalici. Foarte importanţi sînt silicaţii naturali, larg răspîndiţi în natură. în aceşti compuşi, atomii de Si sînt legaţi covalent de 4 atomi de O, dispuşi în vîrfurile unui tetraedru, în jurul atomului de Si. Cel mai simplu ion astfel alcătuit este ionul SiO|~. Prin unirea mai multor ioni SiO|~ se obţin ionii tuturor silicaţilor. Silicaţii se pot grupa în următoarele clase, după structura anionilor: Silicaţi cu ioni (Si04)4~. în această clasă intră olivinul, grenatele etc., cum şi alţi silicaţi în care Si este în parte înlocuit cu Al sau cu alţi atomi. Silicaţi cu ioni (Si207)6'. De exemplu: tortveitit, hemimorfit etc. Silicaţi cu ioni ciclici (Si03)^n“, anionii fiind formaţi prin unirea mai multor tetraedre de Si04 în ciclu, tetraedrele vecine avînd în comun cîte un atom de O. Exemple: wolastonit, berii etc. Silicaţi f i-broşi cu ioni (Si03)^n“ în lanţ, formaţi prin unirea mai multor tetraedre Si04, în lanţ, tetraedrele vecine avînd în comun cîte un atom de O. Din această clasă fac parte: piroxenii, amfibolii etc. Se cunosc şi silicaţi ai căror anioni formează lanţuri duble. Silicaţi stratificaţi, ai căror anioni (Si205)2- sînt formaţi prin unirea mai multor tetraedre Si04, unite prin cîte trei vîrfuri ale acestora, formînd ioni macromoleeulari, bidimensionali. Exemple: caolinitul, talcul, micele etc. Silicaţi cu ioni macromoleeulari, tridimensionali, ai căror anioni sînt constituiţi prin unirea unor tetraedre Si04, care au toate vîrfurile comune cu cele ale altor tetraedre. Reprezentanţii acestei clase sînt feldspaţii (în care o parte din atomii de Si sînt înlocuiţi cu atomi de Al), zeoliţii, ultramarinul. Mulţi dintre silicaţii naturali formează materia primă pentru industria materialelor de construcţie, pentru industria produselor ceramice, industria sticlei, industria electrotehnică, a izolanţilor etc. Silicaţi de aluminiu. Se găsesc în natură ca silicaţi de aluminiu hidrataţi, sub numele de caolinit, dikit sau nacrit, cu formula Al2[(0H)4Si205] sau ca silicaţi anhidri (v. Silimanit). Silice. V. Oxid de siliciu. Siliciu. Si. Element metaloid. Nr. at. 14; ~]p\ ~ăt7 2Wrpî*ezintă izotopii stabili eu nr. de masă 28 (92,21%), 29 (4,70%), 30 (3,09%), cum şi trei izotopi artificiali radioactivi. Există ca Si cristalizat în Silieiură de bor 582 sistemul cubic, cu p.t. 1 420°, p.f. 2 630°, d 2,42, durit. 7, şi ca Si amorf, cu d 2. Se găseşte în natură, numai combinat, ca Si02 şi silicaţi. Se obţine prin reducerea Si02 cu G în cuptor electric sau prin reducere cu Mg. Sub forma de ferosiliciu se întrebuinţează în metalurgie şi în industrie. Bioxidul de siliciu şi silicaţii sînt mult întrebuinţaţi în practică. Are valenţa 4. Si nu se dizolvă în nici un dizolvant; se dizolvă numai în unele metale topite (Al, Ag). Este atacat, însă, de hidroxizii alcalini. Cu diferitele elemente reacţionează la temperaturi mai înalte. Cu multe metale şi cu unii metaloizi se combină la temperaturi înalte şi dă siliciuri. Silieiură de bor. SiBs. Gr. mol. 60,52. Cristale negre, rombice; e insolubilă în apă, în HN03; solubilă în KOH; d 2,52. Silieiură de magneziu. Mg2Si. Gr. mol. 76,7. Cristale octaedrice; e insolubilă în apă; solubilă în acizi; p.t. 1 102°. Silieiură de mangan. MnSi. Gr. mol. 82,99. Cristale tetragonale p.t. 1 280°; d 5,9.; e insolubilă în apă, în acizi; solubilă în HF. Se mai cunosc: MnSi2, Mn3Si, Mn2Si; Silieiură de vanadiu. VSi2. Gr. mol. 107,07. Cristale cu aspect metalic; e insolubilă în apă, în acizi, în alcool; solubilă în HF; d 4,42. Siliciuri. Combinaţiile directe dintre siliciu şi metale. In unele cazuri, siliciul şi metalul respectiv intră în raporturi care corespund valenţelor respective, ca la: Mg2Si, Mn2Si, MnSi;’ în altele, însă, raportul dintre siliciu şi metal are alte valori, ca în cazul Li3Si, CrSi, CrSi2, Mn3Si MnSi2 etc. Siliciurile sînt dure şi stabile la cald; unele se descompun în apă sau în acizi diluaţi, ca: Li3Si, CaSi2, Mg2Si etc. Bazele reacţionează uşor cu majoritatea lor. Nu se cunosc siliciuri cu Na, K, Rb, Cs, Al, Sn, Pb, Ag, Au, Zn, Cd şi Hg. Silieofluorură. SiF4. Gr. mol. 104,09. Gaz la temperatura obişnuită; fumegă în aer; se descompune cu apa; p.f.j 8i0 mm —65°; sublimează la —95,7°; d 4,68. Se obţine prin acţiunea HF asupra Si02. Se cunosc şi silieo’fluoruri de forma: Si2F6, Si3F8etc.; de asemenea, silicofluoruri mixte cu alţi halogeni: SiFsCl, SiF2Cl2, SiF3Br, SiF2Br2, SiFBr3, SiFClBr, etc. SiF4 dă cu HF: H2[SiFe], numit ac. fluosilicic (v.), ac. fluorc-silicic sau silicofluorhidric, de la care provin numeroase săruri, în special cu metalele alcaline şi alcalino-pămîntoase. Silieoîosfal de magneziu. Silicofosfat obţinut magneziu şi bioxicl de siliciu. rE bogat în fosfor; e solubil în ac. citric. Se foloseşte ca îngrăşămînt. Siliconi. Clasă de compuşi macromoleculari organo-silicici, liniari sau ciclici, cu structuri chimice şi proprietăţi destul de diferite. Sînt numiţi astfel deoarece s-a crezut la început că au o structură analogă cetonelor: R2 Si=0. Siliconii sînt produse de policondensare avînd un schelet constituit din atomi de Si şi O, regulat intercalaţi, valenţele libere ale siliciului fiind saturate prin radicali organici: metil, fenil, vinii etc. De exemplu: R HO—Si- R 1 -O—Si R I —O—Si—OH I R I R n—2 R Raportul R/Si, între numărul total (R) al radicalilor organici şi numărul total (Si) de atomi de siliciu, caracterizează starea finală a produsului ca şi proprietăţile sale. Aceste produse se împart în: — răşini, cînd R/Si<2 (1,2—1,8); — elastomeri, cînd R/Si=2 (vulcaniza-bili la cald şi la rece); — fluide, cînd R/Si>2. Siliconii prezintă un ansamblu de proprietăţi chimice şi fizice cu totul speciale: proprietăţi dielectrice deosebite; mare stabilitate a proprietăţilor fizice la variaţii de temperatură: de la circa — 50°C sau — 70°C pînă la +300°C; o rezistenţă bună faţă de oxigen, ozon, lumină şi, în general, faţă de agenţii atmosferici, deci o comportare foarte bună la îmbătrînire. Siliconii fluizi se folosesc ca materiale izolante, de umplere, în transformatoare, condensatoare şi termostate; ca bază pentru prepararea pastelor şi a uleiurilor în cutiile de joncţiune, la aparataj electronic, ca lubrifianţi; ca uleiuri hidraulice; ca agent pentru transferul căldurii; etc. Răşinile de siliconi sînt folosite de fabricile de * izolanţi, asociate cu alte materiale, dînd izolanţi rigizi şi supli; servesc de asemenea ca lacuri pentru bobinajul motoarelor electrice. Elastomerii de siliconi, atît cei care se vulcanizează la căldură cît şi cei care se vulcanizează la temperatura obişnuită, se folosesc la cabluri, la izolamente suple şi la înfăşurări. Siliconii se mai folosesc în industria alimentară, în produse cosmetice şi farmaceutice, în medicină (ca aerosol contra edemului pulmonar acut; pentru tratamentul unor dermatoze) etc. Sin. Polisiloxani. Siliconic. Radicalul — Si(:0)OH. mici complecşi, în care anionul poate fi de forma:[Si(W03)1204]4-,[HSi(W03)1204]3-, [H,Si(W03)l204]2'. 583 Sinerofazotron Silii. Radicalul HsSi-. Sililamino. Radicalul H3Si*NH —. Sililen. Radicalul H2Si=. Sililidin. Radicalul HSi=. Sililtio. Radicalul H3Si—S—. Silimanit. Mineral. Silicat de aluminiu anhidru: Al2Si05. Cristale rombice. Be prezintă acicular, în agregate fibroase, sau ca incluziuni aciculare, în cuarţ, în feldspat; d 3,23; durit. 6—7. E transparent, translucid, cu aspect sticlos, gras, mătăsos; e cenuşiu-gălbui, verzui-cenuşiu, roz, brun. E întrebuinţat în ceramica refractară şi ca piatră preţioasă. Silistren. C8H20O8Si. Gr. mol. 272,22. Lichid siropos, gălbui, dulceag; e solubil în apă. Se obţine sintetic din clorură de siliciu şi glicol. Medicament adjuvânt în tuberculoză (cicatrizant al cavernelor); cicatri-zant al rănilor. Sin. Ortosilicat de tetra-glicol. Silitră. Y. Azotat de sodiu. Silon. Denumire cehoslovacă pentru fibra poliamidică de tip capron. Siloxani. Compuşi ai siliciului, cu formula generală: H3Si(6SiH2)wOSiH3. Se numesc: disiloxan, trisiloxan etc., după numărul de atomi de siliciu din moleculă. în formula de mai sus, pentru disiloxan n—0; pentru trisiloxan, n=1; etc. Siloxi. Radicalul H3Si—O—. Siltiani. Compuşi ai siliciului, cu formula generală: H3Si(SŞiH2)nSSiH3. După numărul de atomi de siliciu din moleculă, se numesc disiltian, trisiltian etc. în formula de mai sus, pentru disiltian n=0; pentru trisiltian, n=1; etc. Silumin. Aliaj de aluminiu cu 11 — 14% siliciu. Se toarnă foarte uşor; are porozi-tate şi contracţii mici; are caraceristici mecanice superioare celor ale aluminiului; rezistenţă la rupere 20 kgf/mm; alungirea 5 — 10%. Aceste calităţi se obţin adăugind, înainte de turnare, circa 0,1% sodiu metalic sau fluorură de sodiu. Se întrebuinţează la turnarea unor piese: motoare pentru aviaţie şi pentru marină, corpuri de pompă, armături etc. Silvan. Y. a-Metilfuran. Silvanit. (AuAg)Te4. Telurură de aur şi argint. Mineral. Conţine 24 — 30% Au, 11 — 13% Ag şi 56—61% Te. Cristalizează în sistemul monoclinic; d 8—8,3; durit. 1,5 — 2. Se găseşte în filoane metalifere, hidrotermale, împreună cu aur nativ, pirite şi alte lelururi de aur: " Silvestren. C10H16. Gr. mol. 136,23. 1-Metil--3-izopropenileiclohexenă-2. Hidrocarbură terpenică ce nu se găseşte în natură, însă ia naştere din caren, în timpul procesului de obţinere şi purificare a uleiurilor volatile de Pinus. Prezintă izomerii: izomerul ( + )- P-f-751 mm 175°> 0,8479. n™ 1,476, [a]{f-f83,18°;izomeruI(-)-p.f.l76-178V19 0,848, n]f 1,4761, [ —16,4° (alcool); 1,5312; rf|° 1,020. E solubilă în apă 1 : 325; foarte solubilă în alcool, în cloroform, în eter-Sulfat. C15H26N2 • H2S04 • 5H20. Cristale; p.t. 136° (cu descompunere); e solubil în apă 1 : 1,1; în alcool 1:3; insolubil în cloroform, în eter. Medicament: tonic cardiac; folosit şi în aritmie cardiacă. Sin. Lupinidină. Spat de Islanda. Y. Calcit. Spat greu. V. Baritină. Spat uşor. Y. Lenzină. Spălare. Operaţie prin care se îndepărtează dintr-un produs, cu ajutorul unui lichid, impurităţile pe care le conţine. Se deosebesc: Spălarea mecanică, prin antrenarea cu ajutorul unui lichid, în genere apă, a corpurilor solide insolubile în apă. Spălarea fizică, prin dizolvarea cu ajutorul apei sau al altui lichid a impurităţilor dintr-un produs. Spălarea fizico-chimică, prin adăugarea în apă (sau la alţi dizolvanţi) de substanţe active (detergenţi). Spălarea chimică, prin utilizarea de substanţe care reacţionează cu corpul ce trebuie îndepărtat. SPC. Insecticid pe bază de sulfură de poli-clorociclohexan, derivat din HCH, folosit sub formă de pulbere cu 25% substanţă activă. mina raportul dintre sarcina electrică a unei particule şi masa sa, cum şi masa izotopilor. Cu el se pot separa efectiv izotopii unui aceluiaşi element. Se cunosc spectrografe de masă cu cîmpuri paralele şi cu cîmpuri încrucişate. Speetrometru. 1. Aparat pentru măsurarea indicilor de refracţie ai substanţelor din care sînt confecţionate prismele. Sin. Go-niometru. 2. Aparat spectral cu care se studiază spectrele — măsurînd intensiţa-tea fiecărei radiaţii monocromatice din spectru — , folosind alt receptor decît ochiul sau placa fotografică (de ex.: o celulă fotoelectrică, un cuplu termoelectric). Speetroscop. Aparat cu ajutorul căruia se pot urmări vizual spectrele de emisiune ale radiaţiei emise de o sursă de lumină sau spectrele de absorbţie a radiaţiei care a străbătut o substanţă" absorbantă. Spectru. Ansamblul radiaţiilor electromagnetice simple, obţinut "prin dispersarea, într-un instrument" spectral, a unui grup de radiaţii, astfel încît fiecare radiaţie de o anumită lungime de undă este fizic separată de radiaţiile cu lungimi de undă învecinate. Spectru atomic. V. Spectru de linii. Spectru continuu. Spectru care conţine radiaţii de toate frecvenţele, dintr-un "anumit interval de frecvenţe." De exemplu, spectrul luminii albe, care conţine toate radiaţiile de la roşu la violet; "spectrele radiaţiei emise de corpuri incandescente sînt adeseori continue. Speetrofotometru. Aparat pentru determinarea (prin comparare) a intensităţii radiaţiilor de diferite lungimi de undă. De la aceeaşi sursă de lumină pleacă două fascicule de radiaţii monocromatice, radiaţiile fiind orientate una prin soluţia de cercetat, iar cealaltă, prin solvent." Prin dispozitive speciale (diafragmă cu deschidere reglabilă, prismă polarizoare, pene fotometrice) se caută să se obţină egalizarea celor două fascicule de radiaţii. Se deosebesc spectrofotometre vizuale, fotoelec-trice etc. Se folosesc la determinarea cantitativă a substanţelor dizolvate în soluţiile examinate. Se pot determina cantităţi de ordinul de mărime a 0,1 — 10 micrograme, cu o precizie de 0,5 — 1%. Speetrograf. Aparat cu ajutorul căruia se înregistrează spectrele pe o placă fotografică. Este compus dintr-un aparat fotografic, o piesă dispersivă şi un colimator. separarea unui fascicul de ioni pozitivi în fascicule de ioni care au aceeaşi sarcină specifică. Cu ajutorul lui se poate deter- Spectru de absorbţie. Spectrul obţinut prin dispersarea radiaţiei emise de o" sursă de radiaţii, care a traversat, între sursă şi instrumentuLspectral, un mediu absorbant pentru anumite radiaţii. Spectrul prezintă linii sau benzi întunecate în locul frecvenţelor absorbite. El caracterizează substanţa care le-a absorbit, reprezentînd spectrul său de absorbţie. Spectru de arc. Spectru produs la temperatura arcului electric, care reprezintă spectrul de linii al atomului neutru. Spectru de benzi. Spectru de emisiune al unui gaz în stare moleculară, constituit din benzi luminoase, continue sau constituite, adeseori, din linii foarte apropiate. De asemenea, spectrul de absorbţie al unui gaz în stare moleculară este format din benzi continue sau constituite din linii foarte apropiate. ---Speetru difracţie. Spectru de emisiune. Spectrul obţinut prin dispersarea radiaţiei emise de o" sursă de 591 Spirt denaturat radiaţii, care a traversat un mediu transparent, între sursă şi instrumentul spectral. Spectrul prezintă linii sau benzi de anumite frecvenţe. Dacă frecvenţele corespund regiunii vizibile, liniile sau benzile au culori caracteristice. Spectru de flacără. Spectrul unei substanţe, obţinut la temperatura flăcării (de obicei, flacăra dată de becul Bunsen). Spectru de linii. Spectrul radiaţiei emise de gaze sau de vapori, în stare monoatomică. Spectrul este format din linii corespunzătoare anumitor lungimi de undă. Ga mijloc de încălzire sau de excitare a gazelor sau a vaporilor se folosesc: arcul electric, scîn-teia electrică sau flacăra unui bec Bunsen. Spectru de radiaţii X. Spectru dat de radiaţiile X, care poate fi de emisiune sau de absorbţie. Un tub de radiaţii X emite atît radiaţii X care dau un spectru continuu, cît şf radiaţii X care dau un spectru de linii. Radiaţia X cu un spectru continuu provine din frînarea bruscă a mişcării electronilor catodici de către anticatod, iar spectrul de linii e caracteristic elementului din care e format anticatodul. Spectrul de linii este format din mai multe grupuri de linii: K, L, M etc. Spectru de seînteie. Spectru produs la trecerea unei scîntei electrice printr-un gaz sau prin vapori şi reprezintă spectrul radiaţiei emise de atomii ionizaţi. S-a observat că, variind diferenţa de potenţial aplicată, se schimbă caracterul spectrului de seînteie şi apar noi serii de linii. Se obţin, astfel, mai multe spectre de seînteie, numite spectru de primul, de al doilea etc., ordin, reprezentînd diferitele stadii progresive de ionizare a atomului emiţător. Spectru iufraroşu. Porţiunea spectrului electromagnetic care începe la sfîrşitul roşului vizibil şi cuprinde radiaţii cu lungimi de undă de la aproximativ 7,8 • IO-5 cm pînă la 3 • IO'2 cm. Spectru molecular. V. Spectru de benzi. Spectru Ramau. Spectru obţinut la trecerea unei radiaţii monocromatice printr-o substanţă transparentă. Spectrul luminii difuzate cuprinde, în afara liniei spectrale a radiaţiei monocromatice, un anumit număr de linii, deplasate faţă de linia luminii iniţiale. Mărimea deplasării liniilor, exprimată în frecvenţe, corespunde cuantelor de vibraţie şi de rotaţie caracteristice ale substanţei difuzanţe. Spectrele Raman sînt folosite, în special, la cercetarea structurii combinaţiilor organice. S^pectru-ultraviolcl: .-Porţiunea spectrului~efec-tromagnetic care începe la sfîrşitul violetului din spectrul vizibil şi continuă către regiunea radiaţiilor X, cuprinzînd radiaţii cu lungimi de undă de la 3 900—4 000  o pînă la aproximativ 200 A. Spergon. Fungicid cu 98% 2,3,5,6-tetra-cloro-1,4-benzochinonă. Spermaceti. Substanţă ceroasă extrasă din capul balenei, constituită din palmitat de cetii, alcool cetilic, esteri ai acizilor miris-tic, lauric, palmitic etc. Masă unsuroasă albă; rîncezeşte la aer; p.t. 42 — 50°; d 0,938—0,944; ~ 1,433; indicele de saponificare 120—136; indicele de iod 3— 4,4; e insolubilă în apă; în alcool rece; solubilă în cloroform, în eter, în CS2, în uleiuri, în alcool la fierbere. Bază pentru alifii, luminări, cosmetice, săpun etc. Sin.: Getaceum, Ceară de balenă. Spin. Momentul mecanic al cantităţii de mişcare a unei particule elementare sau a unui nucleu atomic. Se măsoară în unităţi de cuante de acţiune h şi din această cauză nu poate avea decît valori întregi sau semi întregi Spincl. Mineral. Oxid de Mg şi de Al: MgO • A1203 sau MgAl204. Cristalizează în sistemul cubic, în cristale octaedrice ma-clate, sau în mase granulare. E transparent, cu luciu sticlos, incolor sau cu diverse culori, mai ales roşu, albastru, verde. Are d 3,5—4,1; durit. 8. Se găseşte ca mineral de contact în calcare, dolomite şi în aluviuni cu pietre preţioase; rar în granit. E întrebuinţat ca piatră preţioasă. Spintariseop. Aparat cu ajutorul căruia se pot număra particulele emise în unitatea de timp de un corp radioactiv, prin seîn-teierile produse de ciocnirile acestor particule pe un ecran care devine fluorescent în urma ciocnirilor. Ecranul spintarisco-pului este format din substanţe fluorescente (calcit, diamant, fluorină, blendă), care produc seînteiere (scintilaţie) sub acţiunea, de exemplu, a radiaţiilor a. Spirani. Compuşi biciclici cu un atom comun ambelor cicluri (de ex. spirooctan). Ciclurile sînt situate pe două plane perpendiculare; dacă inelele au substituenţi potriviţi, este posibilă o asimetrie moleculară, deci activitate optică (de ex. ac. spiroheptan-dicarboxilic). Spirocid. Y. Acid m-acetilamino-p-hidroxi-fenilarsonic. Spirt. Denumire curentă pentru alcoolul etilic, ca produs comercial. Spirt de lemn. Denumire curentă pentru al-CQoluImgtilic,,, caproduscomerciaR__________ Spirt de sare. Nume vechi pentru acidul clorhidric. Y. Acid clorhidric. Spirt denaturat. V. Alcool denaturat. Spodium 592 Spodium. V. Cărbune amorf. (Cărbune animal). Spodumen. LiAl(Si03)2. Mineral din grupa piroxenilor. Cristale mari monoclinice, albe, galbene-verzi, verzi, cu luciu sticlos; d 3,13 — 3,20; durit. 6,5 — 7. Se găseşte în pegmatite. Minereu de litiu; varietăţile colorate sînt utilizate ca pietre preţioase. Sin. Trifan. Spumă chimică. Spumă folosită la stingerea incendiilor, obţinută prin reacţia unor substanţe acide cu substanţe bazice. în reacţie ia naştere C02, care se înglobează intr-o masă vîscoasă, uşoară. De exemplu, prin reacţia dintre sulfatul de Al (are reacţie acidă) şi bicarbonatul de I\a se degajă C02, care se înglobează în gelul de Al(OH)3, ce ia naştere în aceeaşi reacţie. Spumă de iarnă. Spumă chimică, formată prin reacţia unor substanţe acide cu substanţe bazice, la care se*adaugă sare de bucătărie pentru reactantul bazic şi glice-rină tehnică pentru cel acid, pentru a împiedica îngheţarea soluţiilor. E întrebuinţată la stingerea incendiilor, în timpul iernii. Spumă de mare. 2MgO • 3Si02 • 2H20. Mineral de magneziu. Masă poroasă, uşor gălbuie sau cenuşie; d 0,8 —1,0; durit. 2 — 2,5. Sin. Sepiolit. Spumă de vară. Spumă chimică (v.), formată prin reacţia dintre unele substanţe acide şi bazice, stabilizată cu substanţe ca: glu-coză, saponină, extract de rădăcini de lichi-riţă (Glycirrhiza glabra, G. glandulifera) etc. E întrebuinţată la încărcăturile de vară pentru stingătoare de incendii. Spume. Sisteme disperse de gaz în lichid. Lichidele pure nu formează spume stabile; spre a obţine astfel de spume este necesar ca, alături de faza dispersă (gazul) şi de mediul’de dispersie (lichid), să se găsească, dizolvat în lichid, un al treilea corp, spumantul, cu proprietăţi de stabilizator. Acţiunea spumantului se'datoreşte adsorb-ţiei orientate a moleculelor sale la interfeţe şi scăderii tensiunii superficiale. Spre a distruge spumele, trebuie să se distrugă pelicula superficială formată din molecule orientate de spumant. Aceasta se poate realiza, fie pe cale mecanică (presiuni, şocuri etc.), fie pe cale chimică-coloidală, înlocuind spumantul cu adaosuri de elec-troliţi sau prin schimbare de pH. Spumogen. Material întrebuinţat ca stabilizator pentru spuma chimică folosită contra incendiilor. Se prezintă sub formă de ulei —snhibiLTn apăT fete f ormat, in general, din săruri de sodiu ale unor aminoacizi macro-moleculari, rezultaţi prin hidroliză bazică a cheratinei din păr, din coarne, copite etc. Tot ca spumogene pot fi folosite şi extractul de lichiriţă, unele săpunuri etc. E întrebuinţat în stingătoare de incendiu. Squalen. C30II50. Gr. mol. 410,7. 2,6,10,15, 19,23-Hexametil-2,6,10,14,18,22-tetracosa -hexaen. Hidrocarbură triterpenoidă, izolată din ulei de ficat de rechin etc.; p. solidif. < —20°; p.f o5mm 284 — 285°; p.f. 4 mm 240-242°; '«,8538; n% 1,499 e insolubil în apă; solubil în eter, în eter de petrol, în CC14, în acetonă; puţin solubil în alcool. Stabilizare. 1. Operaţie de distilare fracţio-nată, la care sînt supuse unele fracţiunii petroliere (gazolină, benzină) pentru a elimina complet componenţii C4 şi C2 şi o parte dintre componenţii C3 şi C4 pe care-i conţin, spre a se aduce astfel produsele la o anumită presiune de vapori, cerută de specificaţiile de consum. 2. împiedicarea floculării fazei disperse într-un sistem coloidal (prin adăugarea unui co-loid protector). 3. împiedicarea spargerii unei emulsii (prin adăugarea unei substanţe care se adsoarbe la interfaţa fazelor lichid-lichid). 4. împiedicarea rîncezirii grăsimilor şi a uleiurilor (prin adăugarea de substanţe antioxidante). 5. împiedicarea polimerizării unor substanţe. 6. împiedicarea îmbătrînirii unor substanţe macro-moleculare, naturale sau sintetice; etc. Stabilizator. Substanţă care se adaugă pentru a stabiliza o substanţă, o soluţie, o emulsie, un produs etc. Stabilizatorii acţionează prin micşorarea vitezei de reacţie, prin menţinerea unui echilibru, ca antioxidanţi, anti-coagulanţi etc. Stahioză. G24H4202i. Gr. mol. 666,58. Tetra-zaharidă care se găseşte în tuberculele de Stachys tuberifera, în fasole, în soia, în linte etc. Zahăr nereducător, parţial fer. mentescibil (după hidroliză). Foiţe; p.t. 167 — 70° (anhidră). Cristale cu 4H20 . [a]|)-|-133,9° (apă). Hidroliză enzimatică -» fructoză -ţ- mananotrioză; hidroliză acidă -> 2 molecule galactoză -j- 1 moleculă glu-coză -f 1 moleculă fructoză. Sta lay mo metru. Aparat pentru determinarea tensiunii superficiale a lichidelor sau a soluţiilor. Este constituit dintr-o pipetă care are la capătul de jos un tub capilar, prin care se scurg picăturile ce se pot număra, (de ex. Stalagmometrul Taube). Stamicină. V. Nistatină. Stana( de sodiu. Na2[Sn(OH)6]. Gr. mol. gonale; e solubil în apă; insolubil în alcool. Este folosit în industria textilă, ca fixator al unor coloranţi. 593 Stare mezomorfă Stan aţi. Săruri ale acidului stanic. Se obţin prin topirea bioxidului de staniu cu baze puternice. Stanaţii de sodiu şi de potasiu se dizolvă uşor în acizi; ceilalţi sînt insolubili. Din soluţiile concentratele acestora se pot obţine şi hidroxistanaţi, săruri ale acidului hexahidroxistanic, H2[Sn(OH)6], cum este hexahidroxistanatul de sodiu: Na2[Sn(OH)6]. Standul. Ulei cu un anumit grad de polime-rizare, rezultat prin încălzirea uleiurilor sicative sau semisicative la circa 300°, în absenţa aerului, în atmosferă de C02. Este un ulei de culoare deschisă, care se „usucă“ uşor. Se foloseşte la prepararea de vopsele şi de cerneluri de tipar. Stanlorm. GH3J3Sn. Gr. mol. 514,49. Tri-iodură de staniu-metil. Pulbere cristalină, albă, inodoră; p.t. 86°; e solubil în apă, în alcool. Se obţine sintetic din iodură de metil şi iodură de staniu la 160°. Medicament: antiseptic extern în infecţii cu stafi-lococi. Stanil. Radicalul H3Sn — în combinaţii organice. Staniol. Foaie subţire de staniu, cu grosimea de circa 0,0025 mm. E folosit la ambalarea unor produse alimentare (brînzeturi, ciocolată, bomboane etc.) sau industriale, în scopul conservării pe timp îndelungat. în acelaşi scop se întrebuinţează şi foi subţiri de aluminiu. Staniţi. Săruri ale H2Sn02. Se aseamănă, ca proprietăţi, cu stanaţii, fiind mult mai puţin stabili. S-au putut obţine staniţi cristalizaţi; de exemplu: Na[Sn(OH)3] şi Ba[Sn(OH)3]2. Staniţii anhidri există numai în stare solidă. Substanţe reducătoare, toxice, utilizate în vopsirea ţesăturilor. Se cunosc şi staniţi acizi, ca NaHSn02. Staniu. Sn. Element în stare metalică. Nr. at. 50: gr. at. 118,70; prezintă izotopii stabili cu nr. de masă 112 (1%), 114 (0,8%), 115 (0,4%), 116 (15,5%), 117 (9,1%), 118 (22,5%), 119 (9,8%), 120 (28,5%), 122 (5,5%), 124 (6,8%), cum şi 14 izotopi artificiali radioactivi. Există în trei modificaţii alotropice: Staniu alb, cristalizat în sistemul tetragonal; p.t. 232°; p.f. 2 362°; d 7,31. Staniu cenuşiu, cristalizat în sistemul cubic; d (la 18°) 5,75; punctul de tranziţie între staniul alb şi cel cenuşiu la 18°. Staniu cristalizat în sistemul rom-bic, stabil între 161 şi 232°; d (la 161°) 7,28; punct de tranziţie la 161°. Staniul alb, prin şedere îndelungată la temperaturi joase (sub 18°), trece în staniu cenuşiu, niul se găseşte în natură sub forma de casiterit (Sn02), din care se obţine prin reducere cu cărbune. Staniul este un metal 38 alb, lucios, cu duritate mică, puţin rezistent, însă foarte maleabil, putînd fi uşor laminat în foi foarte subţiri (staniol). Se întrebuinţează la protejarea altor metale (de ex.: fierul, tabla albă) contra coroziunii; de asemenea, în multe aliaje: bronz, „metal de lipit" etc. Are valenţa 2,4, formînd două serii de combinaţii: stanoase şi stanice. Determinarea analitică. a) Calitativ. Ionul Sn2+ precipită cu H2S, în soluţii slab acide, SnS brună, solubilă în HC1 conc., şi polisulfură de amoniu, galbenă; ionul Sn4+ precipită, în aceleaşi condiţii, SnS2, galbenă, b) Cantitativ. 1) Gravimetric: precipitare ca H2Sn03 sau SnS2-f SnS, cîntărire ca Sn02. 2) Volumetric: Sn2+ oxidare, în mediu acid, cu KMn04 sau cu soluţie de iod şi retitrarea excesului cu Na2S203\ 3) Colorimetric, cu violet de pirocateehină. Stare amorfă. Stare solidă a materiei, lipsită de o aranjare regulată a moleculelor, a atomilor, a ionilor într-o reţea cristalină. Substanţele în stare amorfă pot fi considerate ca lichide cu o mare frecare interioară. Stare coloidală. Stare a materiei care se distinge prin gradul ei înaintat de disper-siune. în această stare, materia se găseşte dispersată în particule avînd dimensiuni cuprinse între 1 şi 100 mp.. Stare cristalină. Stare a materiei, caracterizată printr-un anumit aranjament al particulelor constitutive (ioni, atomi, molecule), concretizat în interiorul cristalelor prin reţele cristaline determinate de celulele elementare, iar la exterior, prin diferite forme geometrice. Stare critică. Stare sub care se găseşte un gaz la punctul critic (v.). Stare de agregare. Stare fizică a materiei sub una dintre formele: gazoasă, lichidă, solidă, mezomorfă. Stare gazoasă. Stare de agregare a materiei, caracterizată printr-o mişcare liberă, dezordonată, a particulelor constitutive, care ocupă totalitatea spaţiului pe care îl au la dispoziţie şi exercită o presiune pe pereţii care delimitează spaţiul ocupat. Stare lichidă. Stare de agregare sub care materia poate ocupa volumul unui recipient, însă nu are o formă definită. Particulele constitutive prezintă o mişcare dezordonată, însă drumul liber mediu al unei particule este cu mult mai mic decît în stare gazoasă. -Stare-flreztraîOTfăv-lSI^tî^iTrtWffi starea lichidă şi cea solidă. Exemplu: cristale lichide. V. şi Stare nematică, Stare smectică. 38 — Dicţionar de chimie Stare năseîndă 594 Stare năseîndă. Stare sub care se găsesc un element sau un compus simplu, în momentul liberării lor dintr-o combinaţie. Unele elemente se caracterizează printr-o activitate mult mai mare în stare năseîndă, decît în starea lor obişnuită. De exemplu, hidrogenul în stare năseîndă poate reduce compuşi pe care hidrogenul obişnuit nu-i poate reduce. Se presupune că, în acest caz, hidrogenul se găseşte în stare atomică. După Zenghelis, acţiunea gazelor în stare năseîndă este datorită stării de mare dispersie sub care se degajă gazul în reacţie, ceea ce măreşte mult suprafaţa de contact şi, deci, viteza de reacţie. Stare nematică. Stare mezomorfă prezentată de unele substanţe, mai apropiată de starea lichidă adevărată. în stare nematică, substanţele conţin, de asemenea, agregate de molecule, însă în aceste agregate, moleculele se pot deplasa în direcţia axei longitudinale a agregatului (diferenţă faţă de starea smectică). Substanţele în stare nematică prezintă o singură" axă optică şi cîmpul magnetic are o acţiune de orientare asupra agregatelor de molecule. Datorită acestui fapt, lichidele tulburi în stare nematică devin transparente în cîmpul magnetic, în direcţia liniilor de forţă (diferenţă faţă de starea smectică). Exemple de substanţe care prezintă stare nematică: p-azoxianisolul, ac. p-metoxicinamic. Stare orto-. Stare a moleculei diatomice, caracterizată prin faptul că spinurile nucleelor celor doi atomi sînt paralele. Exemplu: orfo-hidrogenul. Stare para-. Stare a moleculei diatomice, caracterizată prin faptul că spinurile celor doi atomi sînt opuse (antiparalele). Exemplu: joara-hidrogenul. Stare smectică. Stare mezomorfă prezentată de unele substanţe. Ia naştere prin unirea în agregate a moleculelor cu formă alungită, iar în agregate, moleculele sînt fixate ca într-o reţea şi nu se pot deplasa individual. în această stare, substanţele nu au fluiditatea normală a lichidelor. Ele formează adesea picături şi mişcarea lichidelor este mai mult o mişcare de alunecare decît o mişcare de curgere. Substanţele în stare smectică au o singură axă optică şi cîmpul magnetic nu influenţează proprietăţile lor. Exemplu de astfel"de substanţe: p-azoxibenzoatul de etil, p-azoxicinamatul de n-octih Stare solidă. Stare de agregare a materiei, caracterizată prin volum şi formă definite. Particulele constitutive nu au mişcare li-beră, ci numai" vihratlFelasUce nTjurul anumitor poziţii de echilibru. Stassfurtit. V. Boracit. Statistica Bose-Einstein. Sistem de statistică cuantică pentru stabilirea legilor distribuţiei, aplicabilă fotonilor, cum şi atomilor sau moleculelor, dacă aceştia "conţin un număr par de particule fundamentale (protoni, neutroni, electroni). Statistica Fermi-Dirac. Sistem de statistică cuantică pentru stabilirea legilor distribuţiei, aplicabilă electronilor, protonilor şi neutronilor, cum şi atomilor sau moleculelor, dacă aceştia"conţin un număr impar de particule fundamentale. Stări corespondente. Stări ale diferitelor fluide care au aceeaşi temperatură redusă, aceeaşi presiune redusă şi acelaşi volum redus. Stearat de aluminiu. A1(C18H3502)3. Gr. mol. 877,35. Pulbere cenuşie-albă; e insolubil în apă; solubil în alcool, în benzen, în ulei, în terebentină. E întrebuinţat ca im-permeabilizant, în cimenturi, la "îngroşarea lubrifianţilor. Stearat de butii. C^HggCOOC^g. Gr. mol. 340,57. Se obţine sintetic prin esterificarea acidului stearic cu alcool butilic normal; p.t. 19,5°; p.f.25mm220-225°; d|f 0,855-0,875; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter. E întrebuinţat în cosmetică. Stearat de plumb. Pb(C18H3502)2. Gr. mol. 774,13. Pulbere albă-gălbuie; e solubil în apă; insolubil în eter, în alcool; p.t. 115 — 125°. Se obţine din acetat (sau azotat) de plumb şi o soluţie caldă, alcoolică, de stearat de "sodiu. E întrebuinţat ca sicativ; la prepararea lubrifianţilor pentru presiuni înalte; la fabricarea luminărilor. E toxic. Stearaţi. Săruri sau est.eri ai acidului stearic. Stearmaldehidă. CH3—(GH2)16—CHO. Gr. mol. 268; p.t. 55°. Polimerizează cu uşurinţă. Sin. Aldehidă stearică. Stearină. Acid stearic brut (în amestec cu acizii palmitic, oleic etc.). Se fabrică prin presarea la rece a grăsimilor solide (seu, grăsime de oase), deglicerinate. E întrebuinţată la fabricarea luminărilor, în industria textilă, în industria cauciucului. Stearodină. G36H6804CaJ2. Gr. mol. 858,82. Pulbere crem, inodoră; e insolubilă în apă, în alcool; solubilă în benzen, în cloroform, în eter. Medicament folosit în tratamentul guşei. Sin. Iodostearat de calciu. Stearonă. C35H70O. Gr. mol. 506,91. Dihep-tadecil-cetonă. Are p.t. 88,4°; P-f*i2mm^45°5 e insolubilă în apă; greu solubilă în alcool. Siearopiene.Gonstituenţii solizi ai anumitor uleiuri esenţiale. _________________ Steatit. Mg2(OH)2 • SiO10. Varietate de talc compactă. Silicat de Mg. d 2,7; durit. 1. Se găseşte în şisturile cristaline epizonale 595 Sticlă şi în dolomit. E alb, galben, verzui. Gînd are o anumită puritate, e folosit la fabricarea izolatoarelor de înaltă tensiune şi de înaltă frecvenţă, la confecţionarea buj iilor, a becurilor pentru lămpi cu carbid etc. Sin. Cretă de Briangon. Stellit. Aliaj foarte dur. Serveşte la fabricarea uneltelor de tăiere rapidă. Conţine 55% Co, 25% W, 15% Cr, 5% Mo. Sub acelaşi nume se mai cunosc o serie de 15 aliaje" fabricate de firma Haynes-Stellite, dintre care: H • St • 1 conţine 28—34% Cr, 11-15% W, restul Co; H • St • 27: 25-29% Cr, 5 — 7% Mo, cel mult 2% Fe, restul Ni şi Co; H • St • 93: 15-19% Cr, 4-7% Co, 0,5 —3% Y, 13—17% Mo, restul Fe. Sten. Unitatea de forţă în sistemul MTS, egală cu forţa care imprimă o acceleraţie de 1 m/s2 unei mase de o tonă. 1 sten = 108dyn. Ster. Unitate de măsură a lemnului de foc, corespunzătoare unei stive cu dimensiunile de Ixlxl m. Steradîan. Unghiul solid la centru, care delimitează pe sferă o arie egală cu pătratul razei. Stereoehimie. Partea din chimie care se ocupă cu modul de aşezare în spaţiu a atomilor sau a grupărilor de atomi dintr-o moleculă. Stereoizomeri. Substanţe izomere care diferă prin aşezarea în spaţiu a atomilor sau a i radicalilor din moleculă. V. Izomeria optică şi izomeria cis-trans. Steride. Esteri ai sterolilor. Se găsesc în cantităţi mici în materiile grase naturale şi în celulele vii. Sterine. V. Steroli. Sterogyl. Y. Calciferol. Steroide. Combinaţii organice, derivaţi ai 1,2-ciclopentano-p"erhidrofenantrenului", cu trei inele ciclohexanice şi unul ciclopen-tenic. Cuprind: sterolii,. acizii biliari, tonicele cardiace, saponinele, hormonii sexuali, hormonii suprarenali, vitamina D, deci substanţe înrudite, dar cu funcţiuni foarte variate. Steroli. Combinaţii derivate de la 1,2-ciclo-pentano-perhidro-fenantren, cu funcţiuni alcoolice. Intră în compoziţia lipoizilor nefos-foraţi. Au fost izolaţi din regnul vegetal şi din cel animal. Steroli izolaţi din animale: colesterol, izocolesterol, coprosterol, ostreosterol; din vegetale (fitosteroli): sito-sterol, stigmasterol, ergosterol etc. Sin. Sterine. Steviozidă. C38H60O18. Gr. mol. 804,90. A fost izolată din frunzele de Stevia rebau-diana. Cristale higroscopice cu p.t. 198°; [a]f) —39,8° (c=5,7 în apă). E solubilă în apă 1 : 800; solubilă în dioxan; puţin solu- bilă în alcool. Este de 300 de ori mai dulce decît zahărul de trestie. E propusă ca substanţă îndulcitoare. Stibamină.C36H49N3022Sb3Na. Gr. mol. 1264,05. Pulbere amorfă; instabilă la aer; e solubilă în apă. Se obţine sintetic din ac. 4-amino-benzenstibonic şi glucoză în soluţie alcalină şi precipitare cu alcool. Medicament folosit în schistosomiază, leishmanioză, granulom inguinal. Sin. Neostam. Stibarseno. Radicalul — Sb=As—. Stibenil. C8H904NSbNa . H20. Gr. mol. (an-hidru) 327,12. p-Acetaminofenilantimoniat de sodiu. Pulbere albă, uşor gălbuie; e solubil în apă. Derivat al acidului p-amino-fe-nil-stibonic (ac. stibanilic). E întrebuinţat în medicină (tratamentul leprei, tripano-cid). Sin. Stibacetină. Stibilen. Radicalul HSb=. sabină. Sb2S3. Mineral. Trisulfură de antimoniu naturală. Cristale rombice. Apare în filoane hidrotermale, asociat cu cuarţ, cu minerale de Pb şi argilă. Sin.: Stibită, Stibnit. Stibinic. Radicalul NvSb02H, legat de doi radicali. ^ Stibinieo. Radicalul HOOSb=. Stibino. Radicalul H2Sb—. Stibinos. Radicalul ^SbOH, legat de doi radicali. ^ Stibiu. Y. Antimoniu. Stibiu-tioglicolat de sodiu. C4H404NaS2Sb. Gr. mol. 324,96. Cristale higroscopice; e solubil în apă; insolubil în alcool. Se obţine sintetic din SbCl3, ac. tioglicolic în apă sau eter şi NaOH dil. Medicament folosit în parazitoze tropicale (filarioză, leishmanioză etc.). Stibo. Radicalul 02Sb—. Stihofen. C12H4016S4Sb • Na$ . 7HsO. Gr. mol. 895,27. Antimonil-te -pirocateehin--2,4-disulfonat de sodiu. Cristale foarte solubile în apă; e insolubil în alcool, în eter, cloroform, acetonă. Se obţine sintetic din pirocatehin-3,5-disulfonat "de sodiu şi tri-oxid de stibiu proaspăt precipitat în soluţie alcalină. Medicament folosit în schistosomiază, leishmanioză, granulom inguinal. Sin.: Fuadin, Neoantimosan. Stibonic. Radicalul —Sb(:0)(OH)2. Stiboniu. Radicalul —SbH4. Stibonos. Radicalul —Sb(OH)2. Stibosamină. Y. Etilstibamină. Sticlă. "Soluţie so 1 idă?lîe~obicei tFansparentă, formată din silicaţi de calciu, de sodiu şi de alte metale. Se obţine din silice, ac. boric, borax, alumină pură, caolin, feld- Sticlă de Jena 596 4* spat, sulfat de sodiu, carbonat de sodiu, de potasiu, de litiu, dolomit, magnezit, sulfat de bariu, oxid de zinc etc,. topite la temperaturi înalte, împreună cu alte substanţe auxiliare şi apoi solidificată, în forme diferite. Calităţile sticlei variază foarte mult cu compoziţia ei. Se deosebesc: sticlă călită, răcită brusc de la o temperatură înaltă; rezistă la lovituri, se fărîmă la zgîriere; crown, sticlă optică; f 1 i n t, sticlă optică, cu proprietăţi speciale de refracţie; etc. Sticlă de c u a r ţ, obţinută'prin topirea cuarţului; e rezistentă la coroziune şi la variaţii de temperatură. Are multiple întrebuinţări: obiecte casnice, în construcţii, în laboratoare, în optică etc. Sticlă de Jena. Sticlă fabricată la Jena (R.D.G.). E folosită la confecţionarea vaselor de laborator. Sortimentul Jaener Gerăte Glas 20 este cel mai întrebuinţat. E rezistentă la substanţe chimice şi la variaţii de temperatură. Conţine: 74,5% Si02, 4,6% B203, 8,3% A1203, 6,8% CaO, 3,9% BaO, 7,7% NaX). Sticlă Duran. Sticlă fabricată de întreprinderea Schott din Jena (R.D.G.). E folosită pentru confecţionarea vaselor de laborator. E rezistentă la substanţe chimice, cum şi la variaţii mari de temperatură; e asemănătoare cu sticla Pyrex. Conţine: — 80% Si02, 12% B203, 2,3% Ala08, 0,3% CaO, 4,4% ]S;a20. Sticla Duran 50 are proprietăţi termice superioare (coeficient de dila-taţie liniară 37,5 • 10‘7) şi o rezistenţă mai mare la alcalii. E întrebuinţată la instalaţii de vid înalt. Sticlă organică. Polimeri sintetici pe bază de esteri metacrilicistiren sau copolimeri de esteri metacrilici cu esteri acrilici. Y. Plexiglas, Lucit, Perspex, Diacon. Sticlă Pyrex. Sticlă fabricată în Franţa şi în S.U.A. E rezistentă la acizi (cu excepţia HF şi a H3P04 fierbinte) şi la alte substanţe chimice. Are un coeficient de dilataţie liniară foarte mic (3,2 • 10 6) şi este foarte rezistentă la variaţii mari de temperatură. E folosită la confecţionarea de vase de laborator, cum şi în industrie, pentru conducte, unde este necesar să se vadă mişcarea lichidelor. Conţine: 80,5% Si02, 11,8% B203, 2,3% A1,03, 4,4% Na20, 0,26% K20, 0,21% CaO, 0,22% As203 etc. Sticlă solubilă. Silicat de sodiu sau, uneori, de potasiu, cu formula generală MeăO • SiCF, (Me reprezintă sodiu sau potasiu). Se prepară topind-un amestec de silice sihidroxld. de sodiu în cuptoare similare celor pentru fabricarea sticlei obişnuite. în anumite condiţii de temperatură şi de presiune se dizolvă în apă, dînd o soluţie vîscoasă. E întrebuinţată la fabricarea'silicagelului, ca agent de flotare în industria metalurgică, ca material ignifug de impregnare, ca liant în chiturile antiacide etc. Sin. Wasserglas. Stigmasterol. C29H480. Gr. mol 412,67. 3(p)-Hidroxi-24-etil-A5,22-c°lestadien. Sterol izolat din amestecul de fitosteroli extrasi din soia sau din seminţe de calabar. M o n o-h i d r a t: cristale; p.t. 170°; [a]f)2 —51° (cloroform); e insolubil în apă; solubil în dizolvanţi organici. Intermediar în sinteza progester'onei. Stilb. Unitate de strălucire, egală cu 1 luminare/cm2. Stilbamidină. C20H28O8N4S2. Gr. mol. 516,59. 4,4 '-Stilbendicarboximidina di- (p-hidroxi-etansulfonat). Cristale care se descompun la 290°; e solubilă în apă 1 : 3, în alcool metilic 1,5%. Medicament folosit în leish-manioză, în tripanosomiază, în mieloame multiple. Stilbazo. C26H2eO10N6S2. Gr. mol. 646,68. Sarea de amoniu a acidului stilben-2,2'-di-sulfonic-4,4'-bis [(azo-4) -1,2-dioxibenzen]. Reactiv pentru Al. Pulbere cafeniu închis, aproape neagră. E insolubil în benzen, în cloroform, în eter; greu solubil în alcool. Se dizolvă uşor în apă, mai ales la cald. Culoarea soluţiei apoase variază de la galben la roşu-brun, după concentraţie. Dacă se adaugă cîteva picături de soluţie stil-bazo unei soluţii slab acide (pR 5,2 —5,8) care conţine săruri de aluminiu se formează o coloraţie roz-gălbuie sau un precipitat de aceeaşi culoare. Reacţia poate servi la determinarea colorirhetrică a Al. Stilbazol. NC5H4-CH = CH-C6H5. Gr. mol. 181,22. Prezintă doi izomeri: 2-S t i 1 b a-z o 1. Cristale insolubile în apă, solubile în alcool, foarte solubile în eter; p.t. 91°, p.f. 325°. Se obţine prin condensarea 2-pico-linei cu benzaldehidă în prezenţa anhidridei acetice. 4-S t i 1 b a z o 1. Foiţe insolubile în apă, solubile în alcool, în eter; p.t. 127°. Se obţine prin condensarea 4-picolinei cu benzaldehidă în prezenţa anhidridei acetice. Tuberculostatic. Stilben. C14H12. Gr. mol. 180,24. a, p-Difenil-etilenă. Se obţine sintetic din benzaldehidă şi clorură de benzil-magneziu; din benzaldehidă şi ac. fenilacetic la 250°. F o r-mafraws: cristale; p.t. 124°; p.f. 306 — 307°; e antrenabil cu vapori; wjj 1,6264. E inso-lubil în apă; solubil în alcool rece 1 : 90, în alcool cald 1 : 13, în benzen, în eter. Forma cis: ulei gălbui insolubil în apă, solubil în alcool, în eter; p.t. 1°, p.f.i9 mm 145°. 597 Stroma musculară Stilbestrol. Y. Dietilstilbestrol. Stilon. Fibră poliamidică (de fabricaţie polonă), analogă capronului. Stiren. C8H8. Gr. mol. 104,14. Lichid incolor pînă la gălbui. La aer formează peroxizi şi polimerizează; p.t. —33°; p.f. 145—146°; d|° 0,909; ti 1,5463. E greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter, în acetonă, în CS2. A fost izolat din gumă storax. Sintetic se obţine prin dehidrogenarea etilbenzenu-lui. Intermediar în sinteza materialelor plastice (cauciuc sintetic, sticlă organică, răşini etc.). Sin.: Feniletilenă, Vinilben-zen, Stirol, Stirolen, Ginamen. Stirilcarbinol. V. Alcool cinamic. Stirofoil. Denumire comercială pentru foi de polistiren. Stirolizare. Tratare a uleiurilor vegetale sau a răşinilor alchidice cu stiren, pentru a le mări viteza de uscare şi a le îmbunătăţi rezistenţa la acizi şi" la intemperii. Stoiehiometrie. Partea din chimie care se ocupă cu raporturile de greutate şi de volum în care se combină elementele. Pe baza acestora se fac calcule stoichiometrice. Stokes. Unitate de măsură pentru viscozi-tatea cinematica, în sistemul CGS. Este egală cu raportul dintre viscozitatea dinamică şi densitate. Are simbolul St. Stovaină. C14H21N02-HC1. Gr. mol. 271,80. Benzoat de l-dimetilamino-2-metilbutan--2-ol. HC1. Cristale; p.t. 176°-179° (cu descompunere) (baza p.t. 65°). E solubilă în apă; greu solubilă în alcool; insolubilă în eter, în cloroform, în benzen. Anesteziant de suprafaţă şi regional. Sin. Amilocaină. HG1. Stovarsol. V. Acid m-acetilamino-p-hidroxi-fenilarsonic. Strat molecular. V. Film molecular. Stratosferă. Parte a atmosferei, a cărei altitudine este cuprinsă între 11 şi 32 km. Streptidină. C8H18N604. Gr. mol. 262,27. 1,3-Diguanidino-2,4,5,6-tetrahidroxiciclo-hexan. Baza diacidă obţinută prin hidroliza acidă a streptomicinei. E legată de strepto-biozamină printr-o legătură glicozidică. A fost izolată ca d i p i c r a t. 2H20. ^*20^24^120x3.2 H20; ace galbene; p.t. 283 — 284° (cu descompunere). Streptobiozamină. C13H23N09. Gr. mol. 337,32. Dizaharidă bazică, obţinută prin hidroliza acidă a streptomicinei. E compusă din streptoză şi N-metil-L-glucozamină. Reprezintă 2/3 din molecula streptomicinei. Streptomicină. G21H39012N7. Gr. mol. 581,58. Antibiotic extras din culturile de Strepto-myces griseus. Se foloseşte sub forma de clorhidrat, fosfat sau sulfat de streptomicină. Streptomicină, sub forma sărurilor menţionate, se prezintă ca pulbere cristalină albă, amăruie, higroscopică. Medicament folosit în tuberculoză, în septicemii, meningite, infecţii hepatice şi urinare, tularemie etc. Streptoniazidă. C27H34N10O12. Gr. mol. 690,62. Izonicotinilhidrazida streptomicinei. Cristale; p.t. 202 — 204°. Se obţine sintetic din streptomicină, HG1 şi hidrazidă izonicotinică în apă. Medicament anti-tuberculos activ în cazul bacililor rezistenţi. Stricnină. C21H2202N2. Gr. mol. 334,4. Alcaloid izolat din Strychnos nux vomica. Cristale, p.t. 268 — 290° (depinzînd de rapiditatea încălzirii); p.f.5 mm 270°; d£° l, 36; [a]i)8—139,3° (cloroform); e solubilă în apă 1:6 400, în alcool 1:150, în cloroform 1:5; greu solubilă în eter, în eter de petrol. Sulfat (G21H22N202)2*H2S04.5H20. Gr. mol. 856,96. Cristale amare. Sarea anhidră, p.t. ^ 200° (cu descompunere); e solubilă în apă 1:35, în alcool 1:81. Medicament tonic al sistemului nervos central. E toxică. Rodenticid. Strofantidină. C23H3206. Gr. mol. 404,49. Agliconul (genina) strofantinei. Se obţine prin hidroliza enzimatică a glicozidelor din diferitele varietăţi de Strophantus. Tablete ortorombice din alcool metilic+apă. M^+43,10 (alcool metilic). E solubilă în alcool, în acetonă, cloroform, benzen, ac. acetic glacial; aproape insolubilă în apă, în eter. Toxic puternic. Stroîantină. Glicozidă extrasă din seminţele diferitelor specii de Strophantus (fam. Apocineae) (S. gratus, S. hispidus, S. kombe). Pulbere albă, foarte amară, dextrogiră; e solubilă în apă 1:50, în alcool dil.; insolubilă în benzen, în eter, în eter de petrol. Medicament tonic cardiac, folosit în asis-tolie, în anghină pectorală. Strofantina G şi strofantina K au un efect mai constant, fiind produse chimice definite. Strofantina G. C29H44012.8H20. Gr. mol. 728,77. Se extrage şi din Acokantera ouabaio (fam. Apocineae). Cristale incolore, amărui; p.t. 200° (cu descompunere); p.t. instantaneu 206°; Md —30,6° (apă); e greu solubilă în apă rece; solubilă în alcool 3,75%; foarte solubilă în apă caldă; insolubilă în cloroform, în eter. Sin. Ouabaină. Strofantina K. C30H44O9. Gr. mol. 548,65. Se extrage din S. kombe, Apocynum caronabinum L. etc. Cristale; p.t. 136 — 138° ; Ml>0+23,5o (cloroform).Cris-tale+1,5 H20 p.t.185 —187°; cristale p. t. --204-—265°- (anhidră) ^87,8° (cloroform). Sin. Cimarină. Stroma musculară. Proteină insolubilă din muşchi, probabil o scleroproteină care Stronţianit 598 constituie un suport reticular pentru celelalte proteine din muşchi (miogen, miozină, globulina X). Stronţianit. SrC03. Mineral. Cristale incolore sau cenuşii, rombice, cu luciu sticlos, gras; e insolubil în apă; d 3,6 —3,8; durit. 3,5—4. E utilizat în pirotehnie. Stronţiu. Sr. Element în stare metalică? din familia metalelor alcalino-pămîntoase-Nr. at. 38; gr. at. 87,63; prezintă izotopii stabili cu nr. de masă 84 (0,56%), 86 (9,86%), 87 (7,02%), 88 (82,56%), cum si zece izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 757°; p.f. 1 364°; d 2,60; căld. spec. 0,0550. Se găseşte în natură ca stronţianit (SrC03), celestin (SrS04). Se prepară prin reducerea SrO sau prin electroliza SrCl2 topite. Se păstrează în petrol. Are valenţa 2. Oxizi: SrO şi Sr02. Descompune energic apa, formînd Sr(OH)2. Se oxidează în contact cu aerul. Nu are aplicaţii practice importante. Determinarea analitică. a) Calitativ. Combinaţiile volatile colorează flacăra incoloră a becului de gaz în roşu-carmin. Cu ionii COJ" şi SO|~ dă precipitate greu solubile. Cu rodi-zonatul de Na dă o coloraţie roşie-brună. b) Cantitativ. Precipitare ca oxalat; determinare volumetrică prin titrarea acidului oxalic cu KMn04. Structura fină a liniilor spectrale. Structură a liniilor spectrale, observată într-un spectrograf cu putere mare de rezoluţie. Aceste linii sînt formate, în realitate, din mai multe linii foarte apropiate unele de altele. Aceasta se explică prin faptul că electronii dintr-un atom se mişcă pe orbite eliptice în jurul nucleului situat într-unul din focarele elipselor, iar de-a lungul orbitelor, electronii au o viteză variabilă, fiind mai mare în apropierea nucleului decît la o distanţă mai mare de acesta. Variaţia vitezei electronilor de-a lungul orbitelor depinde de excentricitatea acestora; orbitele cu acelaşi număr cuantic principal, dar cu diferite numere cuantice secundare, se descompun în niveluri cu conţinut de energie puţin diferit, ceea ce explică structura fină a liniilor spectrale. Structura hiperfină a liniilor spectrale* Structură a liniilor spectrale, observată într-un spectrograf cu o putere foarte mare de rezoluţie, constînd din linii foarte fine, care nu sînt observate nici în spectrografele cu putere mare de rezoluţie. Structura hiperfină se explică, în unele cazuri, prin prezenţa izotopilor, iar în alte cazuri, prin momentul spinului nucleului ato-iiiTilTir 'carH“prTy^TJce, ^prîn ^mter^cţîune^ cir numărul cuantic rezultant al sistemului electronic, o serie de valori pentru momentul unghiular total al întregului atom, Struvit. NH4MgP04.6H20. Mineral. Cristale rombice, transparente, galbene sau brune deschise; d 1,66-1,75; durit. 1,5-2,0. Styraloy. Copolimer de butadienă-stiren ase -mănător cauciucului. Styrcsin. Răşină de stiren şi butilfenol, compatibilă cu uleiul. Styresol. Răşină alchidică stirolizată (tip 4250 şi 4400). Dă pelicule rezistente la lumină, la acizi, la alcalii; e dură, elastică, limpede, cu uscare rapidă, dar puţin compatibilă cu alţi lianţi. Se dizolvă în produse aromatice. Este superioară răşinilor alchidice nestirolizate. Se utilizează pentru grunduri cu uscare rapidă, pentru metale. Styroflex. Foi de polistiren utilizate ca izolant, la confecţionarea de cabluri şi de conductoare electrice. Styropor. Denumire comercială pentru polistiren utilizat la fabricarea maselor poroase. Suavitil. V. Benzilat de dietilaminoetil. HG1. Suberan. V. Cicloheptan. Suberonă. V. Gicloheptanonă. Subînveliş electronic. Fiecare înveliş electronic, afară de învelişul K, este format din două sau mai multe subînvelişuri. Astfel, învelişul L are două subînvelişuri, unul cu doi electroni, altul cu şase electroni; învelişul M are trei subînvelişuri cu, respectiv, 2, 6, 10 electroni; învelişul N are patru subînvelişuri cu, respectiv, 2,6, 10, 14 electroni etc. Sublimare. Trecerea unei substanţe solide direct în stare gazoasă, fără a mai trece prin starea lichidă. Sublimat eorosiv. V. Glorură de mercur. Subnitrat de bismut. Formula aproximativă: 4Bi(0H)2\N03—BiO(OH).Gr.mol.~1462,10. Amestec de diferiţi azotaţi bazici de bismut. Se prepară din Bi cu ac. azotic şi apă. Pulbere albă, slab higroscopică. E insolubil în apă, în solvenţi organici; solubil în ac. clorhidric sau azotic. E întrebuinţat ca medicament, în ulcere, ca astringent, absorbant şi protector. Subrăeire. Fenomen de istereză termică într-un proces de răcire. Se observă la răcirea bruscă a unei substanţe lichide, punctul de transformare (trecerea din stare lichidă în stare solidă) situîndu-se la o temperatură mai joasă decît la încălzire. Sin.: Supra-fuziune, Supratopire. Substanţă capilaractivă. Substanţă care sc^e-4ens4unea siiperficmtă a unui HehMr Substanţă eapilarinactivă. Substanţă care nu influenţează sau care cel mult ridică teijşiunea superficială a urnii lichid. 599 Sulf Substanţă chimică. Element sau compus chimic, omogen din punctul de vedere al compoziţiei şi al structurii. Substanţă diamaţjnetică. Substanţă care posedă susceptibilitate magnetică, negativă; nu este permeabilă pentru fluxul magnetic şi este respinsă de un magnet. V. şi Dia-magnetism. Substanţă paramagnetică. Substanţă care posedă un moment magnetic > 1, care este valoarea pentru aer. Datorită acestui fapt, substanţa este străbătută de un flux magnetic şi* este atrasă de un magnet. V. şi Paramagnetism. Substanţă pură. 1. Denumire uzuală pentru noţiunea de „substanţă", pentru a o diferenţia de produse cu* un grad de impuri-ficare oarecare. 2. Substanţă care rezistă la orice încercare de fracţionare, şi ale cărei proprietăţi nu se schimbă prin operaţii fizice: distilare, cristalizare, încălzire, răcire etc. Este formată dintr-o singură specie de molecule. Substrat. Substanţă chimică modificată prin acţiunea unei enzime sau prin dezvoltarea pe" ea a microorganismelor. Subtilină. Antibiotic izolat din culturile de Bacillus subtilis. Este un complex de mai mulţi factori. E activ contra germenilor gram-pozitivi, contra bacteriilor acido-rezistente, contra ciupercilor patogene. Suearyl. C6HnNHS03Na. Gr. mol. 201,23* Ciclohexilsulfamat de Na. Substanţă îndul" citoare sintetică, de 30 — 50 de ori mai dulce decît zaharoza. E uşor solubil în apă, practic insolubil în alcool, în eter, în benzen, cloroform. Are gust dulce plăcut, fără să lase la urmă un gust amar; e inofensiv pentru organism. E mult întrebuinţat, în ultimul timp, pentru îndulcirea băuturilor, a produselor zaharoase, a conservelor etc., în special pentru diabetici. Suecin. Y. Chihlimbar. Succinamidă. C4H8N202. Gr. mol. 116,12. Ace; p.t. 242° (260°) (cu descompunere); e solubilă în apă rece 1:220, în apă la 100° 1:9; insolubilă în alcool, în eter. Se obţine sintetic din ester succinic şi amoniac. Succinat de metil. C6H10O4. Gr. mol. 146,14. Lichid incolor; p.t. 19,5°; p.f. 103°; d^ 1,1202. E solubil în apă 1:120, în alcool 1:35. Se obţine sintetic din ac. succinic, alcool metilic şi H2S04. Intermediar în sinteza organică şi de medicamente. Suecmilsulfatiazol.—Q13H13N3QsS2. H2Q.—Gr, mol. 373,41. 2-(N4-succinilsulfanilamido)--tiazol. Se obţine sintetic din sulfatiazol şi anhidridă succinică în alcalii diluate, bicarbonaţi diluaţi. E greu solubil în apă, în alcool, în acetonă; insolubil în eter, în cloroform. Medicament folosit în infecţiile tractului gastrointestinal. Succinimidă. C4H5N02. Gr. mol. 99,09. 2,5-Pirolidindionă. Cristale; p.t. 125 — 127°; p.f. 287 — 269° (cu descompunere redusă); d 141. E solubilă în apă 1:3, în alcool 1:24; insolubilă în eter, în cloroform. Se obţine sintetic prin distilarea succina-tului de NH4. Suceinodehîdrază. Enzimă care se găseşte în ţesuturi. Catalizează reacţia de dehi-drogenare a acidului succinic, în ac. fumărie. Suerază. Y. Fructozidază. Suerol. V. Dulcină. Sucroză. Y. Zaharoză. Sudan IV. C24H20N4O. Gr. mol. 380,43. o-Toluen-azo-o-toluen-azo-p-naftoi. Pulbere brună-roşietică închisă; e insolubil în apă, în H2S04 dil.; solubil în alcool, în NaOH dil., în H2S04. Se obţine sintetic din o-aminoazotoluen diazotat şi (3-naftol. Colorant roşu pentru uleiuri, lacuri, grăsimi; substanţa pură, cu p.t. 184—185°, favorizează cicatrizarea rănilor. Sin.: Roşu pentru ulei IV, Roşu Ponceau pentru grăsime, Ecarlatul lui Biebrich K. Sudan G. C12H1()N202. Gr. mol. 214,22. Benzo-azo-rezorcină. Pulbere brună sau ace roşii; p.t. 160° (170°); e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter, în NaOH dil.; insolubil în HC1, în H2S04 dil. Se obţine sintetic prin cuplarea clorurii de diazobenzen cu rezorcină. Colorant pentru uleiuri, grăsimi, lacuri. Sin. Galben cerotină R. Sudan R. C17H14N202. Gr. mol. 278,3. 2-Anisol-azo-p-naftol. Pastă roşie sau cristale; p.t. 180° (ac. acetic); e insolubil în apă, în HC1, în H2S04 dil.; solubil în alcool la fierbere, în NaOH dil., în H2S04 conc. Se obţine sintetic din o--anisidină diazotată şi p-naftol. Colorant pentru lacuri roşii-albăstrui, cerneală de imprimat foarte rezistentă. Sin. Vermillon pentru ulei. Sulf. S. Element metaloid. Nr. at. 16; gr. at. 32,066, p.f. 444,6°; prezintă izotopii stabili cu nr. de masă 32 (95%), 33 (0,74%), 34Ş|,2%), 36 (0,016%), cum şi trei izotopi artificiali radioactivi. Se cunosc următoarele modificaţii alotropice: Sulf cristalizat în sistemul rombic: d 2,07; p.t. 112,8°; e stabil pînă la 95,5°, cînd trece în sulf monoclinic. Sulf ^jLi-s..L.a. 1 i z a t^im^sist e m u 1 m o-n o c 1 i n i c; d 1,957; p.t. 119,25; e stabil peste temperatura de 95,5°, pînă la temperatura sa de dopire. Se mai menţionează: sulf amorfi moale—d 1,9556; p.t. Sulf eoloidal 600 f peste 120°; sulf amorf, galben — d2,046; sulf plastic — d 1,92; sulf lichid în două forme: sulf X, care este un lichid mobil, galben-pal, şi sulf [i, care este vîscos, de culoare brună închisă. Se găseşte în natură ca sulf nativ şi combinat: sulfuri, sulfaţi. Se obţine din sulful nativ, prin topire şi distilare, sau prin extragere din adîncime, în stare topită, cu sonde speciale. Prin rafinare se obţine fie floare de sulf, fie sulf în bastoane. Ga sulf se întrebuinţează la fabricarea cauciucului, în industria materiilor colorante, la fabricarea H2S04, în viticultură etc. Are valenţele 2,3, 4, 6 şi 8; valenţe principale: 2, 4, 6; La temperatură joasă este puţin reactiv; la temperaturi mai înalte se combină direct cu aproape toate elementele. Oxizi; SO, S203, S02, S03, S207, S04. Acizi: H2S (ac. sulfhidric), H2S03 (sulfuros), H2S204 (ditionos sau hidrosulfuros), H2S04 (sulfuric), H2S207 (pirosulfuric), H2S05 (monopersulfuric), H2S208 (ac. peroxidisulfuric), H2S203 (tio-sulfuric), H2S206 (ditionic), H2S306 (tri-tionic), II2S606 (hexationic). în produsele petroliere, sulful se găseşte în cea mai mare parte sub formă de hidrogen sulfurat şi de mercaptani, care se îndepărtează prin procedee (mai vechi) de spălare cu alealii sau cu soluţii alcaline speciale sau prin procedee mai noi, de desulfonare catalitică. Poate constitui o sursă economică de sulf. Sin. Pucioasă. Sulf eoloidal. Preparate fungicide comerciale, alcătuite din sulf şi substanţe coloide protectoare, care dau în apă amestecuri extrem de dispersate folosite în protecţia plantelor. Este forma cea mai economică de folosire a sulfului. Sulf farmaceutic. V. Floare de sulf. Sulf măcinat. Praf moale, galben palid, care trebuie să conţină cel puţin 95% S pur; se obţine prin măcinarea bulgărilor de sulf. E folosit pentru prăfuirea viţei de vie. Sulfacetamidă. V. bP-Acetilsulfamidă. Snlfadiazină. C10H10O2N4S. Gr. mol. 250,28. 2-Sulfanilamidopirimidină. Pulbere albă sau gălbuie; p.t. 252 — 256°; e solubilă în apă 0,013% (pH 5,5), 0,2% (pH 7,5), în ser uman 1:620, în alealii diluate;vgreu solubilă în alcool, în acetonă. Se obţine sintetic din 2-aminopirimidină şi clorura acidului p-acetilaminobenzensulfonic şi hidroliza grupei acetil. Medicament specific în pneumonie, în gonoree etc. Sin.: Debenal, Pyrimal. l^iîîaTjuanldlnă. C7H 10N4 O2S II20. Gr . mol. 232,26. IsP-Guanilsulfanilamidă. Ace; p.t. 190 — 193° (anhidră); e solubilă în apă rece 1%0, în apă la 100° 10%; greu solubilă în alcool, în acetonă; foarte solubilă în acizi minerali. Se obţine sintetic din clorura acidului p-acetilaminobenzensulfonic şi ni-trat de guanidină, şi hidroliză acidă. Medicament folosit în infecţii gastrointes-tinale. Sin.: Ganidan, Sulfanilguanidină. Sulfamat de amoniu. NH4 0 S02*NH2. Gr. mol. 114,13. Cristale albe; e solubil în apă; p.t. 130°; se descompune la 160°. Se obţine prin hidroliza produşilor de reacţie ai ureei tratate cu H2S04 fumans. E întrebuinţat la ignifugarea textilelor şi a hîrtiei; erbicid; e folosit şi în galvanoplastie. Sulfamati. Săruri sau esteri ai acidului sulfamic: H2NS03H. Sulfamerazină. CnH12N402S. Gr. mol. 264,3. 2-Sulfanilamido-4-metil-pirimidina; N1-(4--metil-2-pirimidil)-sulfanilamidă. Cristale; p.t. 234 — 235°; e solubilă în apă 0,035% (pH 5,5), 0,17% (pH 7,5), în acizi minerali, în alealii diluate; greu solubilă în acetonă, în alcool, în eter, în cloroform. Se obţine sintetic din formilacetona sodată şi nitrat de guanidină -► 2-amino-4-metilpirimidină +p-acetilaminobenzensulfoclorură şi hidroliză. Medicament folosit în pneumonii, în meningite. Sin.: Sulfametildiazină, Me-tildebenal. Sulfametazină. C12H14N402S. Gr. mol. 278,32. N1-(4,6-Dimetil-2-pirimidil)-sulfa-nilamidă. Cristale; p.t. 176° (178 — 179°); e solubilă în apă 0,14% (pH 7), în acizi şi în alealii diluate. Se obţine sintetic din sulfaguanidină şi acetilacetonă. Medicament folosit în infecţii cu strepto-, meningo-, stafilococi, colibacili, virus limfogranulo-matos. Sin.: Sulfadimidină. Sulfametiltiazol. C10H11N3O2S2. Gr. mol. 269,8. 4-Metil-2-sulfanilamidotiazol. Pulbere albă; p.t. 235—240°; e solubil în apă 0,5%; greu solubil în alcool. Medicament folosit în gonoree, în meningită, pneumonii etc. Este mai toxic decît sulfatiazolul. Sin. Ultraseptyl. Sulfamidă albă. C6H8N202S. Gr. mol. 172,21. p-Aminobenzensulfonamidă. Cristale; p.t. 164,5 — 166,5°; e solubilă în apă 2,6°/00 (10°), 7,5°/00 (25°), 477°/00 (100°), în alcool 1:37, în acetonă 1:5, în alealii şi în acizi diluaţi; insolubilă în cloroform, în benzen, în eter. Se obţine sintetic din p-acetilamino-benzensulfoclorură şi NH3, şi hidroliza grupei acetil. Medicament folosit în infecţii bacteriene. Sin.: Prontosil alb, Streptocid, Sulfanilamidă. Sulfamide. Compuşi chimici conţinînd gru-pa : R — S02NH2 (sul- famide), R—S02NHC1 (sulfamide mono-clorurate, cloramine), R—S02NC12 (sulfamide diclorurate, dicloramine). 601 Sulfat de crom Snlfamil. Radicalul H2N02S —. 2 - (4' -S n If amilf enilazo) -7-ace tamiclo-1 -hidroxin-aftalen3,6~dhulfonat disodie. C18H14N4O10S3Na2. Gr. mol. 588,52. Pulbere brună-roşie deschis; e solubil înapă 6 : 100 (la 15°), 11,5 : 100 (la 20°); insolubil în alcool, în eter, benzen, acetonă, cloroform. Se obţine sintetic prin diazotarea sulfamidei albe şi cuplarea cu ac. aminonaftoldisulfonic. Suî-famidă injectabilă. Sin.: Prontosil solubil, Neoprontosil. Sulfamino. Radicalul H03SNH — . Compuşii de tipul H03SNH —R se consideră produşi de substituţie ai acidului sulfa-mic. Sulîanilamidă. V. Sulfamidă albă. 2 - Sulf anilamidopiridină. H2NC6H4SOaNHC6H4N. Gr. mol. 249,29. Se obţine sintetic din p-acetilamino-ben-zensulfoclorură şi 2-aminopiridină. Are p. t. 191 — 193°; e solubil în apă (1 : 3 500), în alcool (1 : 440), în acetonă (1 : 65), în acizi şi în alealii diluate. Sulfamidă întrebuinţată contra infecţiilor cu strepto-, meningo-şi gonococi. Dă fenomene secundare: greaţă, anemie, cristalurii etc. Sin.: Dagenan Eubasinum, Sulfidină. Sulfanilil. Radicalul: p-NH2 • C6H4—S02—. Sulfanilil-n-butilcarbamidă. CnH17N303S. Gr. mol. 271,33. Cristale; p.t. 139-141°; e insolubil în apă; solubil în dizolvanţi organici, în alcool dil. Se obţine sintetic din acetilsulfamidă şi izocianât de butii, şi hidroliză. Medicament întrebuinţat în diabet. (Se administrează oral.) Sin.: In-venol, Nadisan, Oranil, Bz 55, Isoral, Carbutamid. l-Sulfanilil-2-tiouree. Y. p-Aminobenzen--sulfonamido-tiocarbamidă. jV-Sulfanilil-3,4-xilamidă. V. Irgafen. Sulfantipirină. V. Melubrină. Sulfat acid de sodiu. V. Bisulfat de sodiu. Sulfat de aluminiu. A12(S04)3 . 18H20. Gr. mol. 666,4. Cristale incolore, monoclinice; e solubil în apă; insolubil în alcool; la 86,5° se descompune; d 1,69. în apă are reacţie acidă. Este utilizat la fabricarea hîrtiei. Sulfat de p-aminobenzoat de dibutilamino- propil. V. Butacaină. Sulfat de 3-(p-aminobenzoxi-l-di-72-butil-aminopropan). Y. Butacaină. Sulfat de amoniu. (NH4)2S04. Gr. mol. 132,15. Se prezintă sub formă de cristale albe; e solubil în apă 42% la 10°; 50% la WWrdl,77; p7t75î3°, sub presiune. Se prepară din H2S04 şi amoniac. Mai poate fi obţinut şi ca subprodus de la distilarea uscată a cărbunelui, tratînd apele amonia- cale cu H2S04. E întrebuinţat ca îngrăşă-mînt chimic azotat pentru solurile alcaline. Sulfat de antimoniu. Sb2(S04)3. Gr. mol. 531,72. Pulbere albă, delicvescentă; d 3,62. Hidrolizează în apă, formînd săruri bazice care conţin ionul antimonil: SbO+. E întrebuinţat în pirotehnie. E toxic. Sulfat de argint. Ag2S04. Gr. mol. 311,8. Cristale albe, rombice; e solubil în NH3; puţin solubil în apă; p.t. 652°; la 1 085° se descompune; d 5,45. Sulfat de bariu. BaS04. Gr. mol. 233,42. Cristale albe, rombice sau monoclinice; e insolubil în apă; p.t. 1 580°; d 4,5. Se obţine ca produs secundar la fabricarea H202 din Ba02 şi H2S04. Pentru întrebuinţări, vezi: Alb de barită. Sulfat de berilîu. BeS04. Gr. mol. 105,08. La 540° se descompune; d 2,44; e insolubil în apă. BeS04.4H20. Gr. mol. 177,15. La 250° se deshidratează; d 1,7; cristale incolore, tetragonale; e solubil în apă, în H2S04; insolubil în alcool. Sulfat de cadmiu. CdS04. Gr. mol. 208,47. Cristale incolore, rombice; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter; p.t. 1 000°; d 4,7. Se cunoaşte şi 3CdS04.8H20. Sulfat de calciu. CaS04. Gr. mol. 136,14. Cristale monoclinice sau rombice, greu solubile în apă, solubile în acizi. La 1 000° se descompune parţial în CaO+S03. Se găseşte în natură sub forma de sulfat de Ca anhidru, denumit anhidrit (v.), ca CaS04.2H20, denumit ghips (v.), ca alabastru (v). Sulfat de ceriu. Ce2(S04)3. Gr. mol. 568,44. Cristale incolore, rombice sau monoclinice; e puţin solubil în apă; d 3,9. Ce(S04)2. Gr. mol. 332,25. Cristale galbene, higro-scopice; la 195° se descompune; d 3,91. Sulfat de cesiu. Cs2S04. Gr. mol. 361,88. Cristale incolore, hexagonale sau rombice; e solubil în apă; insolubil în alcool; p.t. 1 010°; d 4,24. Sulfat de cobalt. CoS04. Gr. mol. 155. Cristale roşii, hexagonale, octaedrice; e solubil în apă; p.t. 989°; d 3,71. CoS04.7H20. Gr. mol. 281,11. Cristale roşii, monoclinice; e uşor solubil în apă; insolubil în alcool; p.t. 96,8; la 420° se deshidratează; d 1,9. Sulfat de crom. Cr2(S04)3. Gr. mol. 392,2. Pulbere roză; e solubil în apă, în acizi; insolubil în alcool; d 3. Se mai cunosc un sulfat de crom violet: Crq(SOA)fl ■ I8H9O, şi mai mulţi hidraţi ai sulfatului de crom, de culoare verde. Aceşti sulfaţi hidrataţi se deosebesc de cel violet, numai prin conţinutul lor mai mic de apă şi prin solu- Sulfat de cupru 602 bilitatea mai mică, ca şi prin faptul că, în aceştia, radicalul sulfat este legat ne-ionogen de Gr. E folosit ca mordant la vopsirea lînii; în vopsele verzi; glazură pentru porţelan. Sulfat de cupru. CuS04.5H20. Gr. mol. 249,60. Substanţă cristalină albastră; e solubil în apă, în proporţia de 42% la 20°; soluţia are reacţie acidă. Se obţine prin dizolvarea Cu în H2S04 dil. şi cristalizare. La 110° pierde patru molecule de H20, iar la 250° pierde cinci molecule de H20. E folosit în agricultură ca fungicid şi, în special, ca zeamă bordoleză în concentraţia de 1%; pentru conservarea lemnului în băi galvanice pentru cuprare; în imprimerie, în vopsitorie. Sulfatul de Cu anhidru se foloseşte ca deshidratant. Sin. Piatră vînătă. Sulfat de dietil. (C2H5)2S04 • Gr. mol. 154,18. Lichid incolor; p.t. —25°; p.f. 210,2° (cu descompunere); d\° 1,178; 1,3902; e insolubil în apă (care îl descompune) ; solubil în eterroo; e ^descompus de alcalii. Preparare: din alcool şi H2S04 fumans. Produs secundar nedorit la fabricarea alcoolului, prin hidratarea etilenei. Are întrebuinţări ca agent de etilare în sinteza organică/ Sin. Dietilsulfat. Sulfat de dimetil. (GH3)2S04. Gr. mol. 126,13. Ulei incolor; p.f. ~188° (cu descompunere); p.f.15mm 76°; p. solid. —27°; dib 1,335; raf)0 1,3874; e insolubil în apă, care îl descompune; solubil în alcool, în eter. Vaporii sînt foarte toxici. E caustic. Vaporii sînt mult mai grei decît aerul; nu se pot simţi, n-au miros, nu provoacă iritaţii imediate. Agent de metilare foarte mult întrebuinţat. Gaz de luptă. Sin. Dimetilsulfat. Sulfat de disprosiu. Dy2(S04)3 . 8H20. Gr. mol. 757,23. Cristale galbene; e solubil în apă. La 360° pierde apa de cristalizare. Sulfat de erbiu. Er2(S04)3. Gr. mol. 622,58. La 630° se descompune; d 3,7; e solubil în apă. Sulfat de europiu. Eu2(S04)3 . 8HaO. Gr. mol. 736,3. Cristale roz deschis; e puţin solubil în apă. La 375° pierde apa de cristalizare. Sulfat de fier. Se cunosc doi sulfaţi: Sulfat feros. FeS04. Gr. moL 151,91. Cristale verzi, rombice; e solubil în apă; insolubil în alcool. Se mai cunosc: FeS04 . . 7H20. Gr. mol. 278. La 300° pierde apa de cristalizare; d 1,90; cristale albastre-verzi, monoclinice; e solubil în apă; insolubil în alcool; în aer se oxidează la sulfat bazic feric. Se obţine prin introducerea fierului în H2S04 (20—30%). E utilizat, la combaterea dăunătorilor în agricultură, la vopsitul ţesăturilor, la obţinerea cernelii şi în tăbăcărie. Sin. Calaican. — Sulfat feric. Fe2(S04)3. Gr. mol. 399,9. Cristale albe, rombice; e greu solubil în apă; se descompune la 480°; d 3,1. Fe2(S04)3 . 9H20. Gr. mol. 562. Cristale rombice, delicvescente; e solubil în apă, în alcool. La cald se descompune; d 2,1. Fe2(S04)3 se obţine tratînd Fe203 cu H2S04 sau oxidînd FeS04 cu HN03. Sulfaţii ferici sînt folosiţi drept mordanţi. Se cunoaşte şi Fe2(S04)3 . 6H20. Sulfat de gadoliniu. Gd2(S04)3. Gr. mol. 602,72. Substanţă incoloră; e puţin solubil în apă; d 4,14. Se cunoaşte si hidratul Gd2(S04)3.8H20. Sulfat de galiu. Ga2(S04)3. Gr. mol. 427,64. Cristale cu 18 molecule de apă, ca şi sulfatul de Al. Peste 520° se descompune; pulbere albă; e solubil în apă, în alcool; insolubil în eter. Sulfat de hidroxilamină. (NH2OH)2 • H2S04. Gr. mol. 164,14. Cristale incolore, mono-clinice; e solubil în apă; p.t. 170°; la temperaturi mai înalte se descompune. Sulfat de indiu. In2(S04)3. Gr. mol. 517,7; d 3,44. Pulbere albă-cenuşie, higroscopică; e solubil în apă. Sulfat de lantan. La2(S04)3. Gr. mol. 566,02. Pulbere albă, higroscopică; e puţin solubil în apă; insolubil în alcool. Se descompune la 1 150°; d 3,6. Se cunoaşte şi La2(S04)3, cu 9, 8, 6 molecule de H20. Sulfat de litiu. Li2S04. Gr. mol. 109,94. Cristale incolore, rombice, monoclinice sau hexagonale; e solubil în apă; insolubil în alcool; p.t. 860°; d 2,22. Se cunoaşte si Li2S04 . H20. Sulfat de magneziu. MgS04. Gr. mol. 120,38. Cristale incolore; e solubil în apă, în alcool La 1 124° se descompune; d 2,66. Se mai cunoaşte: MgS04.7H20. Gr. mol. 246,5; se deshidratează la 200°; d 1,64; cristale incolore, rombice sau monoclinice; e solubil în apă, în alcool. E utilizat ca purgativ; ca substanţă de îngreunare pentru bumbac şi mătase (măreşte acţiunea de albire a clorurii de var); ca adaos în îngrăşăminte; la fabricarea explozivilor, a chibriturilor. Sin. Sare amară. Sulfat de mangan. MnS04. Gr. mol. 151; p.t. 700°. Substanţă roşietică; e solubil în apă, în alcool; insolubil în eter; se descompune la 850°; d 3,25. Se mai cunosc: MnS04 . H20. Gr. mol. 169; d 2,95; cris-tale roze, monoclinice, solubile în apă. MnS04.4H20. Gr. mol. 223,05; d 2,11; cristale roze, monoclinice sau rombice, eflorescente, solubile în apă; insolubile în alcool. Se cunosc şi MnS04.7H20 şi liiifi iiimiil iPiiili M ii itfmUinitftt 603 Sulfat de zinc MnSO* . 5H20. MnS04 se foloseşte în glazurile pentru porţelan; în îngrăşămintele pentru tutun şi viţă de vie; în vopsitorie. Sulfat de mercur. Hg2S04. Gr. mol. 497,28. Pulbere incoloră sau albă-gălbuie; e insolubil în apă; solubil în H2S04, în HN03; d 7,56. Se mai cunoaşte: HgS04. Gr. mol. 296,67. Cristale incolore, rombice, sau pulbere albă; în apă hidrolizează, cu formarea unui sulfat bazic; e solubil în acizi, în NaCl; insolubil în alcool. La cald se descompune; d 6,5. Sulfat de neodim. Nd2(S04)3 . 8H20. Gr. mol. 720,85. Cristale roşii, monoclinice; e solubil în apă; d 2,85. Sulfat de nichel. NiS04. Gr. mol. 154,15. Cristale galbene, cubice; e solubil în apă; insolubil în alcool şi în eter. La 840° se descompune; d 3,6*8. Se mai cunoaşte: NiS04.7H20. Gr. mol. 280,89, d 1,95; cristale verzi, rombice; e solubil în apă, în alcool. Se foloseşte la nichelare; în vopsitorie, ca mordant. Sulfat de nitrozil. N0HS04. Gr. mol. 127,08. Cristale incolore, rombice; în apă hidrolizează; e solubil în H2S04, cu disociere în [ON]+ şi [S04H]~; p.t. 73°. Ia naştere în camerele de plumb. Sin. Ac. Nitrozil-sulfuric. Sulfat de paladiu. PdS04.2H20. Gr. mol. 238,8. Cristale roşii, brune, delicvescente; e solubil în apă. La cald se descompune. Sulfat de plumb. PbS04. Gr. mol. 303,27. Cristale albe, monoclinice sau rombice; e insolubil în apă, în alcool; solubil în NaOH. La 1 000° se descompune; d 6,2. Se mai cunoaşte: Pb(S04)2. Gr. mol. 399,33. Pulbere galbenă; se descompune în apă. Ia naştere prin electroliza H2S04 80%, cu catod de plumb şi diafragmă. Este utilizat ca oxidant. Sulfat de potasiu. K2S04. Gr. mol. 174,25. Cristale incolore, hexagonale sau rombice; e solubil în apă; insolubil în alcool; d 2,66. E utilizat ca îngrăşămînt agricol. Sulfat de praseodim. Pr2(S04)3. Gr. mol. 570,02. Pulbere verde deschis; e solubil in apă; d 3,72. Se mai cunosc sulfaţii de praseodim cu 12, 8 şi 5 molecule de apă de cristalizare. Sulfat de rodiu. Rh2(S04)3. Gr. mol. 494. La cald se descompune. Există două forme, una galbenă şi alta roşie. Sulfat de rubidiu. Rb2S04. Gr. mol. 267,02. Cristale incolore, hexagonale sau rombice; e solubil în apă; p.t. 1 060°; d 3,61. Sulfat de samariu. Sm2(S04)3 . 8H2CL Gr. mol. 733,17. Cristale galbene, monoclinice; e puţin solubil în apă; se deshidratează la 450°; d 2,93. Sulfat de seandiu. Sc2(S04)3. Gr. mol. 378,4. Cristale incolore; e solubil în apă. La cald se descompune; d 2,58. Se cunosc şi sulfaţii cu cinci sau cu şase molecule de apă ae cristalizare. Sulfat de sodiu. Na2S04. Gr. mol. 142,05. Cristale rombice sau monoclinice; e solubil în apă, în glicerină; insolubil în alcool; p.t. 884°; d 2,7. Se mai cunoaşte: Na2S04 . . 10H2O. Gr. mol. 322,2; d 1,46; cristale incolore, monoclinice, eflorescente; e solubil în apă; insolubil în alcool. Deasupra temperaturii de 32,4° se dizolvă în propria lui apă de cristalizare. La 100° pierde toată apa de cristalizare. Se găseşte în unele lacuri sau în golfurile mărilor care seacă. E folosit la vopsirea ţesăturilor, în industria sticlei şi ca purgativ. Sin. Sarea lui Glauber. Sulfat de staniu. SnS04. Gr. mol. 214,8* Pulbere cristalină albă, galbenă; e solubil în apă, în H2S04. Pe la 360° se descompune. Se mai cunoaşte: Sn(S04)2 . 2H20. Gr. mol. 346,8. Cristale hexagonale delicvescente; e solubil în apă, în eter. Sulfat de stronţiu. SrS04. Gr. mol. 183,7. Cristale incolore, rombice; e aproape insolubil în apă; puţin mai solubil în acizi. La 1 580° se descompune; d 3,96. Sulfat de taliu. T12S04. Gr. mol. 504,8. Cristale incolore, rombice; e puţin solubil in apă; p.t. 632°; la temperaturi mai înalte se descompune; d 6,77. Se mai cunoaşte: HT1 (S04)2 . 4H20, care se separă din soluţiile oxidului de taliu trivalent îp H2S04 dil. E toxic. Sulfat de titan. Ti2(S04)3. Gr. mol. 383,98. Cristale verzi, delicvescente; e insolubil în apă, în alcool; solubil în acizi diluaţi. E folosit ca agent de reducere. Sulfat de vanadiu. VS04.7H20. Gr. mol. 273,1. Cristale verzi, monoclinice. La cald se descompune. Se mai cunoaşte: V2(S04)3. Gr. mol. 390,08. Pulbere galbenă; e insolubil în apă, în alcool, în eter. Sulfat de ytcrbiu. Yb2(S04)3. Gr. mol. 634,3. Substanţă incoloră; e solubil în apă. Se descompune la 900°; d 3,8. Se cunoaşte şi hidratul Yb2(S04)3 . 8H20. Sulfat de ytriu. Y2(S04)3. Gr. mol. 466. Pulbere albă; e solubil în apă, în soluţie saturată de K2S04; se descompune la 1 000°; d 2,52. Sulfat de zinc. ZnS04. Gr. mol. 161,4. Cristale incolore, rombice; e solubil în apă; greu solubil în alcool. La 740° se descom-pune; d 3,74. Se mai cunoaşte ZnS04 . . 7H20. Gr. mol. 287,6. La 280u se deshidra-tează; d 1,97; cristale rombice, incolore, eflorescente; e solubil în apă; greu solubil în alcool. E folosit ca mordant de imprimare Sulfat de zirconiu 604 a ţesăturilor; ca agent de conservare pentru lemn şi piei, etc. Sulfat de zirconiu. Zr(S04)2 . 4H20. Gr. mol. 355,4. Cristale incolore rombice; e solubil în apă, în H2S04; insolubil în alcool. Nu este un simplu hidrat, ci un acid complex, şi anume: H2[OZr|^] . 3H20. Sulfat feros. V. Sulfat de fier. Sulfatalidină. V. 2-(N4-Ftalilsulfanilamido)--tiazol. Sulfatare. Procesul de introducere în molecula unei substanţe organice a unei grupări sulfat ( —O —S03H); se realizează, de obicei, prin acţiunea H2S04, a oleumului, a acidului clorsulfonic etc. asupra unei grupe hidroxil, sau prin adiţia directă a H2S04 de diverse concentraţii la o dublă legătură a unei hidrocarburi olefinice, conform regulii lui Markovnikov. Sulfatep. Insecticid pe bază de C8H20O5P2S2. Gr. mol. 322,4. Sulfatiazol. C9H9N302S2. Gr. mol. 255,32. j5-Aminobenzensulfonamidotiazol. Pulbere inodoră, insipidă; p.t. 198 — 202°; e puţin solubil în alcool, în apă; solubil în acizi şi în baze diluate. Se obţine sintetic din p-acetilaminobenzensulfoclorură şi a-ami-notiazol în mediu alcalin, şi dezacetilarea derivatului acetilat. Medicament folosit în infecţii cu coci gram-pozitivi şi negativi (strepto-stafiio-gono-meningo-coci), coli-formi etc. Sin.: Eleudron, Cibazol, Norsul-fazol. Sulfaţi. Săruri ale acidului sulfuric. Se cunosc sulfaţi neutri şi sulfaţi acizi (bisul-faţi). Sulfaţii acizi se cunosc numai de la metalele alcaline. Sulfaţii neutri sînt, în majoritatea lor, incolori, uşor solubili în apă. Dintre sulfaţii greu solubili, se menţionează: BaS04/PbS04, CaS04 etc. Sulfaţii metalelor alcaline se topesc şi fierb la temperaturi înalte, fără descompunere. Sulfaţii metalelor alcalino-pămîntoase se descompun la roşu-alb, cu formare de S03 şi oxidul metalului. Sulfaţii metalelor grele se descompun în mod asemănător, însă la temperaturi mai joase. Sulfaţi acizi. Săruri ale acidului sulfuric, în care numai unul dintre H a fost înlocuit cu un metal sau cu un radical monovalent. Sin. Bisulfaţi. Sulfenic. Radicalul — SOH. Sulfetronă. C30H28N2O14S5Na4. Gr. mol. 892,86. 4,4'-bis (y-Fenil-w-propilamino)-di-fenil-sulfonă-oc, y, a', y'-tetrasulfonat de Na. Substanţă amorfă; e foarte solubilă “lu~a^jins în eter. E întrebuinţată în tratamentul tuberculozei (asociată cu streptomicină) şi al leprei. Sin. Gimedone. Sulfinil. Radicalul OS= în compuşi organici. Sin. Tionil. Sulfino. Radicalul H02S— în compuşi organici. Sulfit de amoniu. (NH4)2S03.H20. Gr. mol. 134,16. Cristale monoclinice, incolore; e solubil în apă; insolubil în alcool. La 150° sublimează; d 1,41. Sulfit de potasiu. K2S03.2H20. Gr. mol. 194,3. Cristale albe-galbene, monoclinice; e solubil în apă; greu solubil în alcool. La cald se descompune. Sulfit de sodiu. Na2S03. Gr. mol. 126,05. Cristale hexagonale sau pulbere albă; e solubil în apă; greu solubil în alcool. La cald se descompune; d 2,63. E utilizat în fotografie, pentru stabilizarea revelatorului şi a fixatorului, şi în medicină, ca antiseptic. Sulfiţi. Săruri ale acidului sulfuros, H2S03. Se cunosc: sulfiţi neutri şi acizi (bisulfiţi); bisulfiţii sînt solubili în apă; majoritatea sulfiţilor neutri sînt, însă, insolubili în apă; numai sulfiţii metalelor alcaline sînt solubili. Se obţin tratînd hidroxidul respectiv cu S02. Prin calcinare, pe la 600°, sulfiţii neutri se descompun, dînd sulfat şi sulfură, iar bisulfiţii dau pirosulfiţi. Sulfiţi acizi. Săruri provenind de la acidul sulfuros, în care numai unul dintre H a fost înlocuit cu un metal sau cu un radical monovalent. Sin. Bisulfiţi. Sulfizol. Y. Gantrisin. Sulfizoxazol. V. Gantrisin. Sulfoarseniaţi. V. Tioarseniaţi. Sulfocianură de amoniu. Y. Tiocianat de amoniu. Sulfoelorurare. Tratarea hidrocarburilor ali-fatice cu S02 şi Cl2 în prezenţa luminii şi a unui promotor, în vederea obţinerii sulfo-clorurilor: RH+S02+C12 -> RS02C1+HC1. Sulfoclorurile tratate cu alcalii hidrolize-ază, conducînd la alchilsulfonati: RS02C1+ +2NaOH -► RS03Na+NaCl + H20. Sulfoclorurile aromatice se obţin prin tratarea | sărurilor de sodiu ale acizilor sulfonici cu PC15: C6H5-S03Na+PCl5 -> C6H5-S02C1+ +NaCl+POCl3. Sin. Reacţia Reed. Sulfolipide. Substanţe din clasa lipidelor compuse (conjugate), care conţin în moleculă un radical sulfat. Nu se cunoaşte încă structura lor. Sulfonal. C7H1604S2. Gr. mol. 228,33. 2,2--ăis-(Etilsulfonil)-propan. Cristale insipide; p.t. 124 — 128°; p.f. 300°; e solubil în apă TTHF57 îh apa~calda 1:16, in alcool-1:60, j în eter 1:64, în benzen. Se obţine sintetic, | condensînd etilmercaptan cu" acetonă şi j oxidînd produsul rezultat cu KMn04. 605 Sulfură de cadmiu Medicament sedativ, hipnotic. Sin. Sulfon-metan. Sulfonamido. Radicalul — S02NH—. Sulfonare. Procesul de introducere în molecula unei substanţe organice a cel puţin unei grupări sulfonice ( —S03H) legate direct de un atom de carbon. Ca rezultat al sulfonării se obţin acizi sulfonici. Acizii sulfonici aromatici se obţin prin acţiunea agentului de sulfonare (H2S04, oleum, ac. clorosulfonic etc.) direct asupra nucleului aromatic, în timp ce acizii sulfonici aii-fatici se obţin mult mai greu şi, de obicei, prin acţiuni indirecte. Sulfone. Substanţe cu grupa caracteristică —S02—legată de doi radicali R^R': R—S02—R'. Se obţin prin oxidarea tioete-rilor cu KMn04, HN03 fumans, H202 sau hipoiodiţi. Sulfonele aromatice se obţin şi prin tratarea hidrocarburilor aromatice cu acizi sulfonici. Sulfonil. Radicalul — S02— în compuşi organici. p,p'-Sulfonildianilină. Y. 4,4,-Diaminodife-nilsulfonă. Sulfonitram. Îngrăşămînt pe bază de azotat de amoniu, conţinînd şi sulfat de amoniu. Conţine 24—27% R, din care 19—21% N amoniacal şi 5 — 6% N nitric. Se obţine fie prin simpla amestecare a sulfatului şi a azotatului de amoniu (denumire comercială: Leunaazotat), fie prin neutralizarea cu amoniac a unui amestec de H2S04 şi ac. azotic, amestec numit Montan-azotat. în-grăşămînt chimic foarte răspîndit. Sulîoniu. Ionul H3S+. Sulfopon. Pigment alb obţinut prin precipitarea cu sulfat de Zn a* unei fierturi de lapte de var cu S. Este un amestec de ZnS şi CaS04. Sulfoponul este rezistent la lumină şi mai uşor decît litoponul. Sulforicinaţi. Derivaţi ai acidului sulfori-cinic, obţinuţi prin sulfonarea uleiului de ricin cu *H2S04, urmată de neutralizare. Exemple: sulforicinatul de amoniu, sulfo-ricinatul de sodiu etc. Sînt întrebuinţaţi ca mordanţi şi ca lubrifianţi. Sulfosăruri. Săruri care iau naştere la tratarea unor sulfuri cu sulfuri alcaline sau cu sulfură de amoniu. Se obţin sulfosăruri cu sulfurile de As, Sb, Sn, ele purtînd numele de sulfoarseniţi, sulfoarseniaţi, sulfoantimoniţi etc. Sulfosărurile sînt solubile în apă, iar la tratarea cu acizi repre-cipită sulfura şi se degajă H2S. Exemple: ---^a-3-AsSy-fi-^-%As^r--La-Sb-şi-^-i--se.cunosc şi sulfosăruri obţinute prin introducerea H2S în halogenura respectivă, cum sînt SbSCl, clorura de tioantimonil şi BiSCi, clorura de tiobismutil, prima roşie-cafenie, iar a doua, cenuşie. Sin. Tiosăruri. Sulfovinat de sodiu. NaC2H5S04.H20. Gr. mol. 166,14. Cristale albe, foarte higro-scopiee; e solubil în apă 1:0,7, în alcool. Se păstrează închis ermetic. Intermediar în sinteze organice. Sin. Etilsulfat de sodiu. Sulfură de amoniu. (NH4)2S. Gr. mol. 68,15. Cristale albe-galbene, higroscopice; e solubilă în apă. E stabilă la —18° în absenţa umezelii; se descompune prin încălzire la temperatura obişnuită, pier-zînd uşor NH3 şi trecînd în (NH4)HS. E întrebuinţată în industria textilă şi ca developaiit fotografic. Reactiv folosit în chimia analitică. Sulfură de antimoniu. V. Sulfură de stibiu. Sulfură de argint. Ag2S. Gr. mol. 247,8; p.t. 842°. Se cunosc două modificaţii cu punctul de transformare la 176°; <2*7,32; cristale negre, cubice; e insolubilă în apă, în acizi; solubilă în KCN. Este sarea de Ag cel mai greu solubilă. Sulfură de bariu. BaS. Gr. mol. 169,4. Cristale incolore, cubice; în apă se descompune; e insolubilă în alcool; e descompusă de acizi, cu formare de H2S; d 4,25. Tra-tînd BaS cu sulf la temperaturi joase, se obţin polisulfuri de Ba, care la 400° separă S şi dau din nou BaS. Se întrebuinţează ca de-pilator. Sulfură dc bcriliu. BeS. Gr. mol. 41,08. Pulbere cenuşie; în aer umed şi în apă hidrolizează; e solubilă în acizi, cu descompunere; d 2,36. Se obţine arzînd pulbere de Be în vapori de S. Sulfură de bismut. Bi2S3. Gr. mol. 514,18. Cristale negre-brune, rombice; e insolubilă în apă, în acizi diluaţi; la 400° sublimează; la 685° se descompune; d 7,39. Se obţine topind Bi cu S sau supunînd la presiuni înalte amestecul de pulbere de Bi cu S, cum şi la tratarea sărurilor de Bi cu II2S. Este posibilă şi existenţa Bi4S4, a Bi2S5, substanţe instabile. Sulfură de bor. B2S3. Gr. mol. 117,82. Cristale albe cu aspect sticlos; se descompune în apă şi în alcool; p.t. 310°; d 1,55. Se obţine încălzind B cu S la 700° sau încălzind* B în H2S. Poate dizolva sulful, formînd polisulfuri pînă la B2S5. Sulfură de cadmiu. CdS. Gr. mol. 144,48. La 980° sublimează. Se cunosc trei modificaţii: una amorfă, galbenă, care la 450° trece în modificaţie cristalină, şi două modificaţii sub forma de cristale hexagonale, una fiind galbenă, cu d 3,9 — 4,15, iar alta roşie, cu d 4,47 — 4,82; e greu solu- —Mlă....în - apă; • solubilă în acizi. Se obţine tratînd CdO cu H2S sau reducînd CdS04. Se mai obţine prin introducerea de H2S în soluţia unei sări de Cd. Sulîură de calciu 606 Sulfură de calciu. CaS. Gr. mol. 72,14. Cristale incolore, cubice; e puţin solubilă în apă; solubilă în acizi, cu descompunere; insolubilă în alcool. La cald se descompune; d 2,18. Se obţine sintetic prin acţiunea sulfului asupra calciului sau prin reducerea sulfatului. Prin tratare cu sulf dă naştere la polisulfuri ca: CaS2, CaS4 şi CaS5. Sulfura de carbon. CS2. Gr. mol. 76,13. Lichid incolor; p.t. —108,6°; p.f. 46,3°; d|°l,2632; n1,6280; e solubilă în apă la 22° 1:0,2, la 50° 1: 0,014; în alcool, în eter. Se prepară prin încălzirea amestecului de sulf şi cărbune (cocs) sau prin acţiunea vaporilor de sulf asupra cărbunelui incandescent. întrebuinţări: la fabricarea fibrei viscoza, ca solvent, insecticid. E inflamabilă. E toxică. Sin. Bisulfură de carbon. Sulfură de ceriu. Ce2S3. Gr. mol. 376,44. Se aprinde prin încălzire. Cristale roşii sau pulbere roşie; e insolubilă în apă; solubilă în acizi diluaţi; d 5,02. Se obţine trecînd peste ceriu vapori de sulf sau prin încălzirea clorurii anhidre sau a sulfatului în curent de H2S. Trecînd peste Ce2S3 la 600° H2S, se obţine Ce2S4, puţin stabilă. Sulfură de cobalt. CoS. Gr. mol. 91; p.t. ~1 116°; d 5,45; cînd este obţinută sintetic, pulbere amorfă neagră, care, topită, dă cristale roşii sau albe-argintii, octaedrice; e insolubilă în apă, în acizi. Se obţine din elemente sau încălzind sulfat de cobalt cu cărbune, ori din soluţiile sărurilor de cobalt bivalent prin precipitare cu (NH4)2S. Co3S4. Gr. mol. 305,06. Cristale cenuşiu închis, cubice; d 4,86. Se găseşte şi în natură; se poate obţine prin încălzirea Co pulbere în curent de H2S la 400°. CoS2. Gr. mol. 123,07; d 4,27. Se obţine încălzind oxidul cobaltos cu sulf sau cu HaS. Sulfură de crom. CrS. Gr. mol. 84,07. Pulbere neagră; e insolubilă în apă; solubilă în acizi; d 4,1. Se obţine încălzind la temperaturi înalte crom în vapori de sulf sau calcinînd Cr2S3 în H2. Cr2S3. Gr. mol. 200,2. Pulbere cafeniu închis; e insolubilă în apă; d 3,77. Se obţine prin acţiunea H2S asupra CrCl3 la 440°; din soluţie apoasă nu se poate obţine.. Sulfură de cupru. Cu2S. Gr. mol. 159,14. Cristale negre, rombice; p.t. 1 105 — 1 153°; durit. 2,5 — 3; d 5,6; la 91° trece în cristale cubice; e insolubilă în apă; solubilă în HN03. Ia naştere la încălzirea cuprului cu sulf, sau prin calcinarea CuS cu sulf forma de calcozină (v.) CuS. Gr. mol. 95,6. Se descompune la 220°; d 4,6; cristale negre, hexagonale sau monoclinice; e insolubilă în apă, în acizi diluaţi. Se obţine introducînd PI2S într-o soluţie care conţine ioni Cu2+. Sulfură de dietil. (C2H5)2S. Gr. mol. 90,19. Se obţine prin distilarea etilsulfatului de sodiu cm o soluţie de K2S. Lichid cu miros eteric; p.t. 92°; df°°>837; nf,0 1,44233. E insolubilă în apă; se amestecă cu alcool, cu eter. Solvent pentru sărurile minerale anhidre. Sin.: Dietilsulfură, Eter tioetilic. Sulfură de dimetil. (CH3)2S. Gr. mol. 62,13. Lichid incolor, cu miros dezagreabil; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter; df 0,846; p.t. -83,2°; p.f. 36,2°. E întrebuinţată în sinteze organice, ca solvent pentru săruri minerale anhidre. E inflamabilă. Sin.: Dimetilsulfură, Eter tiometilic. Sulfură de fier. FeS. Gr. mol. 87,91. Cristale cafeniu închis, hexagonale; e insolubilă în apă; solubilă în acizi; p.t. 1 195°; d 4,6— 4,8. Se obţine tratînd FeO cu H2S la 750 — 1 050° în atmosferă de H2, sau topind Fe cu S ori cu pirită. Se găseşte în natură ca pirotin şi triolit (acesta din urmă provine din meteoriţi). FeS2 se găseşte în natură ca pirită (v.). Fe2S3. Gr. mol. 207,90. Substanţă amorfă cenuşie pînă la neagră; e greu solubilă în apă; se descompune în acizi. La cald se descompune; d 4,3; este feromagnetică. Se obţine pe cale uscată din Fe fin divizat şi H2S la 100° sau prin topirea FeS cu sulf. Sulfură de galiu. Ga2S. Gr. mol. 171,5. Cristale verzi sau pulbere brun închis; se descompune în apă; e solubilă în acizi. Peste 800° se descompune; d 4.18. GaS. Gr. mol. 101,78. Substanţă slab gălbuie; e insolubilă în apă; solubilă în acizi; p.t. 965°; d 3,86. Se obţine prin încălzirea Ga2S3 în curent de TI2 ia 800°, sau direct din elemente. Ga2S3. Gr. mol. 235,62. Cristale galbene, sau amorfă, albă; în apă hidrolizează; e solubilă în acizi; p.t. 1 255°; d 3,65. Sulfură de gerinaniu. GeS. Gr. mol. 104,66; p.t. 530°; peste 430° sublimează; amorfă, galbenă-roşie; d 3,31. Cristale negre, rombice, d 4,01; e insolubilă în apă, solubilă în acizi. Se obţine încălzind Ge şi S pe la 600-700°. GeS2. Gr. mol. 136,72. Peste 600° sublimează; d 2,94; pulbere albă; e greu solubilă în apă, în alcool; solubilă în baze. Se obţine tratînd o soluţie puternic acidulată de bioxid de Ge cu H2S. Sulfură de indiu. In2S3. Gr. mol. 325,7. Cristale roşii sau precipitat galben; e 1 050°; pe la 850° sublimează; d 4,9. Ia naştere încălzind In cu S l-a 500° sau trecînd HaS prin soluţiile slab acide ale săru- 607 Sulfură de platină rilor de In. Se mai cunosc: In2S, neagră, p.t. 653° şi InS, p.t. 692°. Sulfură de iridiu. IrS2. Gr. mol. 256,40. Substanţă brună; e insolubilă în apă, în acizi* solubilă în apa regală. La 300° se descompune. Se obţine prin introducerea H2S în soluţiile sărurilor de iridiu tetra-valent. Ir2S3". Gr. mol. 480,38. Substanţă brună-neagră, greu solubilă în apă, solubilă în HN03. La cald se descompune. Ia naştere la tratarea soluţiilor acidulate de IrCl3 cu H2S la 100° sau la/descompu-nerea termică a IrS2. Ir3S8. Gr. mol. 832,8. Ia naştere încălzind sulfuri de iridiu cu sulf. Sulfură de lantan. La2S3. Gr. mol. 374,02. Cristale roşii sau galbene; în apă de descompune; "e solubilă în acizi; d 4,9. fa naştere topind La cu S sau calcinînd oxidul în curent de H2S la 1 600°. Sulfură de litiu. Li2S. Gr. mol. 45,94. Cristale albe, cubice; e solubilă în apă, în alcool; p.t. 900—975°; d 1,66. Se obţine trecînd vapori de S peste Li încălzit/ Se cunoaşte şi Li2S2, instabilă; se izolează numai sub formă de compuşi. Sulfură de magneziu. MgS. Gr. mol. 56,4. La cald se descompune; d 2,8; cristale incolore sau roşu deschis, cubice; se descompune în apă; e solubilă în acizi. Se obţine încălzind Mg sau azotură de Mg în "atmosferă de I12S. Se poate obţine un amestec de polisulfuri de magneziu din hidroxid, H2S şi S. Sulfură de mangan. MnS. Gr. mol. 87. Cristale verzi, cubice; amorfă, are culoare roz; e greu solubilă în apă; solubilă în acizi diluaţi; p.t. 1 610°; d 3,9. Se obţine tratînd "sărurile manganoase solubile cu (NH4)2S, sau reducînd MnS04 cu C. Modi-ficaţia verde se găseşte în natură sub forma de alabandin. MnS2. Gr. mol. 119,05. Cristale negre, cubice; e insolubilă în apă. La cald se descompune; d 3,46. în natură se găseşte ca hauerit. Sulfură de mercur. Hg2S. Gr. mol. 433,29. Substanţă amorfă, neagră; e insolubilă în apă; încălzită la 194 — 204°, trece în HgS. HgS. Se cunoaşte în două modificaţii; ambele se găsesc în natură. Forma roşie, cinabrul (v.); forma neagră, mai rară, metacinabarita, cristale cu reţeaua blendei. Gr. mol. 232,67; sublimează la 583°; d 8,09; cristale hexagonale; stabilă la orice temperatură este modificaţia roşie; e insolubilă în apă, în alcool; solubilă în Na2S. Ia naştere încălzind Hg cu S. Cristale negre, hexagonale, lucioase; e insolubilă în apă; solubilă în apă regală; p.t. 1 185°; d 4,6—4,8. Se obţine tratînd Mo03 cu S sau topind K2C03 cu bioxid de molibden şi sulf. Se găseşte în natură ca molibdenit (v.). MoS3. Gr."mol. 192,13. La cald se descompune; e roşie-brună; greu solubilă în apă; solubilă "în baze, în sulfuri alcaline. Se obţine saturînd cu H2S soluţiile acide ale molibdaţilor alcalini. MoS4. Gr. mol. 224,19. Pulbere neagră, insolubilă în apă, solubilă în sulfuri alcaline. La cald se descompune. Este, probabil, o polisulfură Mo(S2)2. Mo2S3. Gr. mol. 288,08. Ace cenuşii; e insolubilă în apă. La 1 100° se descompune; d 5,9. Se obţine prin încălzirea MoS2. După ultimele "cercetări, existenţa acestei combinaţii este îndoielnică. Sulfură de neodim. Nd2S3. Gr. mol. 384,72. Pulbere verde; e insolubilă în apă, în acizi. La cald se descompune; d 5,18. Se obţine reducînd sulfatul sau clorura anhidră cu H2S între 600 şi 1 000°. Sulfură de niehel. NiS. Gr. mol. 90,75. Cristale negre, trigonale, sau e amorfă; e insolubilă în apă; solubilă în HN03, în apă regală. Ia naştere prin tratarea soluţiilor sărurilor de Ni cu sulfură de amoniu, sau topind Ni cu S. în acest caz iau naştere o serie de sulfuri, printre care şi Ni3S4. Sulfură de osmiu. OsS2. Gr. mol. 254,32. La cald se descompune. Cristale negre, cubice; e insolubilă în apă, în baze. Se obţine tratînd la cald oxisulfura de osmiu cu"H2S. OsS4. Gr. mol. 318,44. La cald se descompune. Pulbere brună, insolubilă în apă, solubilă în HN03 dil. Se obţine trecînd un curent de H2S printr-o" soluţie acidulată de 0s04. în aer se oxidează. Sulfură de paladiu. Pd2S. Gr. mol. 245,46. La 800° se descompune; d 7,3; amorfă, cenuşie; e insolubilă în apă, în acizi; solubilă în apă regală. Ia naştere încălzind [Pd(NH3)2]Cl2 cu un amestec de sulf şi borax la 1 065°. PdS. Gr. mol. 138,76. Se descompune la 950°; e brun închis, cu aspect metalic; e insolubilă în apă, în HN03. Se obţine prin acţiunea H2S asupra soluţiilor sărurilor de Pd bivalent. PdS2. Gr. "mol. 170,82. La cald se descompune; e brună; e insolubilă în apă; solubilă în apă regală. Ia naştere încălzind PdCl2 cu S la 450-500°. Sulfură de platină. PtS. Gr. mol. 227,29. La cald se descompune; d 8,85; neagră; e insolubilă în apă, în acizi, în baze; solubilă în (NH4)2S. Se obţine încălzind burete dePt cu S. Pt2S3. Gr. mol. 486,64. La 120° se descompune; d 5,52; e cenuşie; e inso- 259,35. Pe la 225° se descompune; d 7,22; pulbere brun închis; e insolubilă în apă; solubilă în HN03 conc. cald, în apă regală. Sulfură de plumb 608 Se obţine trecînd un curent de H2S printr-o soluţie de PtCl4 sau H2[PtCl6]. Sulfură de plumb. PbS. Gr. mol. 239,28. Se obţine sub forma unui precipitat negru, cînd se introduce H2S într-o soluţie care conţine ioni de Pb. E insolubilă în apă, în acizi diluaţi; solubilă, însă, în HN03 dil., în HG1 conc. încălzită în aer, arde. încălzită în absenţa aerului, se topeşte la 1 114°; d 7,58. Se găseşte în cantităţi mari în natură, sub forma de galenă (v.).* Sulfură de potasiu. K2S. Gr. mol. 110,25; p.t. 471°; d 1,8; e galbenă brună; delic-vescentă; e solubilă în apă, în alcool. Ia naştere prin acţiunea directă a S asupra K. KŞS . 5H20. Gr. mol. 200,33; p.t. 60°; cristale incolore, rombice; e solubilă în apă, în alcool; insolubilă în eter. Se cunosc, de asemenea, polisulfurile: K2S2, K2S3, K2S4, K2S5 şi K2S6. Sulfură de praseodim. Pr2S3. Gr. mol. 378,02. La cald şe descompune; d 5,04. Pulbere brună; e insolubilă în apă; solubilă în acizi diluaţi. Se obţine încălzind oxid sau sulfat de Pr în H2S uscat. Sulfură de reniu. ReS2. Gr. mol. 250,44; d 7,5; e neagră. Ia naştere tratînd la cald Re cu S, sau trecînd prin soluţia de ReCl4 un curent de H2S. Re2S7. Gr. mol. 597,1; d 4,87; culoare brun închis; e insolubilă în apă, în sulfuri alcaline; reacţionează cu HN03, dînd ac. perrenic. Sulfură de rodiu. RhS. Gr. mol. 134,97. Cristale cenuşiu închis; e insolubilă în apă, în acizi. La cald se descompune. Rh2S3. Gr. mol. 302. La 500° se descompune; există modificaţiile a- şi (3-, negre; e insolubilă în apă, în acizi. Rh2S3-a ia naştere tratînd la 360° RhCl3 cu H2S, iar Rh2S3-(3, efectuînd operaţia de mai sus la 100°. Sulfură de ruteniu. RuS2. Gr. mol. 165,82. Cristale negre; e insolubilă în apă, în acizi; solubilă în KOI! topit; d 6,99. Se obţine tratînd clororutenat de K cu H2S. Sulfură de scandiu. Sc2S3. Gr. mol. 186,2. E stabilă pînă la 100°; la fierbere, apa o descompune. Ia naştere încălzind clorura anhidră ScCl3 cu H2S. Sulfură de siliciu. SiS. Gr. mol. 60,12. Cristale galbene; în apă hidrolizează; în baze se descompune. La 940° sublimează; d 1,85. SiS2. Gr. mol. 92,18; la cald sublimează; cristale albe sau galbene; cu apa hidrolizează; e solubilă în baze diluate. Ia naştere prin încălzirea Si cu S la 500— — 600°, în absenţa aerului. Sulfură de sodiu. Na2S. Gr. mol. 78,05; p. t. 920°; d 1,86. Substanţă amorfă; în stare ^prn^e^îbă^esoTubîTăThăpă;greusolubilă în alcool, în eter. Ia naştere prin acţiunea directă a sulfului asupra sodiu- lui în exces. Na2S . 9H20. Gr. mol. 240,2. Cristale incolore, tetragonale, delicvescente; ] e solubilă în apă, în alcool; la 920° se descompune; d 2,47. Se cunosc, de asemenea, polisulfurile: Na2S2, Na2S3, Na2S4, j Na2S5, Na2S6. Sulfură de staniu. SnS. Gr. mol. 150,76. î Cristale cenuşiu închis, rombice; e insolubilă în apă; în baze se descompune; p.t. 882°, p.f. 1 230°; d 5,08. Ia naştere la încălzirea Sn, în foiţe, cu S, sau saturînd : Sn lichid cu S ori introducînd un curent de H2S în soluţia unei sări stanoase. SnS2. ; Gr. mol. 182,82. Cristale aurii, hexago-| nale; e insolubilă în apă; la cald subli-i mează; la temperaturi mai înalte trece în | SnS; d 4,5. Ia naştere la încălzirea amalga-| mului de Sn cu S şi NH4C1 sau din soluţiile ; slab acide ale sărurilor stanice cu H2S. | Sulfură de stibiu. Sb2S3. Gr. mol. 339,72. Cristale rombice de culoare roşie-porto-calie; e solubilă în HC1 conc., în NH4HS; puţin solubilă în apă; d 4,15. încălzită, îşi*pierde repede culoarea roşie, devenind gri-neagră, şi se topeşte la 546°. Sb2S5. Gr. mol. 403,85. Amorfă; are culoare portocalie; d 4,12; prin încălzire se descompune; e solubilă în alcalii, în NH4HS; puţin solubilă în apă. Sulfurile de stibiu se folosesc la vulcanizarea şi la colorarea cauciucului, la fabricarea chibriturilor, la colorarea sticlei şi a porţelanului în galben. Sin. Sulfură de antimoniu. Sulfură de stronţiu. SrS. Gr. mol. 119,7. Cristale albe, cubice; e solubilă în apă, în acizi, în alcool; d 3,7. Ia naştere din elemente, la cald. Există şi polisulfuri instabile la temperaturi înalte. Sulfură de taliu. T12S. Gr. mol. 440,84. Cristale albastru închis, pătratice; e insolubilă în apă, în baze; solubilă în acizi; p.t. 443°; d 8. T12S3. Gr. mol. 504,96. Substanţă amorfă, neagră; insolubilă în apă. Sulfură de telur. TeS2. Gr. mol. 191,73. Pulbere amorfă, roşie; e insolubilă în apă, în acizi; solubilă în baze. Ia naştere trecînd un curent de H2S prin o soluţie de acid teluros. Sulfură de toriu. ThS2. Gr. mol. 296,2. Cristale negre-brune; e insolubilă în apă, în acizi; solubilă în apă regală; la cald se descompune; d 6,8. Se obţine prin încălzirea elementelor sau la tratarea cu H2S, la cald, a clorurii de toriu şi NaCl. Sulfură de vanadiu. VS. Gr. mol. 83,01. Pulbere neagră, solubilă în H2S04 cald; la cald se descompune; d 4,2—4,4. Se obţine încălzind V2S3 la 850° în atmosferă de H2. V2S3. Gr. mol. 198,08. Cristale verzi sau pulbere neagră, amorfă; e insolubilă în apă, în acizi, în baze; solu- 609 Supratopire bilă în sulfuri alcaline; la cald se descompune; d 4,7. Se obţine trecînd C02 saturat cu CS2 peste V205 la 700°. V2S5- Or. mol. 262,2. Pulbere verde-neagră; e insolubilă în apă; solubilă în HN03 dil., în baze; la cald trece în V2S3; d 3. Se obţine încălzind în vid V2S3 cu S. Sulfură de zinc. ZnS. Gr. mol. 97,45. Cristale de culoare albă, cubice sau hexagonale; p.t. 1 850° la 150 at; sublimează la 1 185°; e greu solubilă în apă. Se obţine prin încălzirea Zn cu S sau tratînd cu H2S ori cu polisulfură de amoniu soluţia unei sări de Zn. In natură se găseşte sub forma de blendă (v.), wurtzit (v.), sfaleritx(v.). Sulfuri. Sărurile acidului sulfhidric (H2S). Sărurile acide se numesc sulfuri acide sau hidrosulfuri. Cele mai multe sulfuri sînt foarte puţin solubile în apă (cu excepţia celor de Na, K, NH4 şi ale altor cîtorva cationi); dimpotrivă, majoritatea hidro-sulfurilor sînt solubile. Sulfurile au culori diferite şi solubilităţi diferite în acizi, proprietăţi care se folosesc la identificarea unor cationi în chimia analitică calitativă. Sulf urii. =S02. Radical bivalent. Se găseşte, de exemplu, în clorura de sulfuril: S02C12. Sulfurizare. Dezinfectare, dezinsectizare şi deratizare efectuate cu ajutorul S02. Superbecaeite. Răşini fenolice pure, solubile în ulei, termorigide (tipurile 1004 şi 1001) sau termoplastice (tipurile 2000, 2026 şi 1002). Superbronz. Alamă (57 — 67% Cu şi peste 20% Zn) cu adaosuri de 2 — 3% Mn şi 1 — 6% Al, uneori şi 1 — 2% Fe. E mai dur decît alama obişnuită, mai puţin ductil şi mai greu de prelucrat. Supercortil. V. Prednizonă. Supercortisol. V. Prednizolonă. Superfosfat. Cel mai răspîndit îngrăşămînt cu P. Se obţine prin descompunerea apati-telor şi a fosforitelor cu H2S04. Pulbere cenuşie conţinînd în principal fosfat mono-calcic Ca(H2P04)2 • H20 şi CaS04 şi, în cantităţi mai mici, ac. fosforic liber, ac. silicic, "fosfaţi de Fe, de Al etc. Conţine 14 — 19% P205 asimilabil. Superfosfat amonificat. Îngrăşămînt complex, obţinut prin neutralizarea cu amoniac a acidităţii libere a superfosfatului. E bogat în P şi N. Superfosfat concentrat. Îngrăşămînt care se deosebeşte de superfosfatul obişnuit prin faptul că el nu mai conţine sulfat de Ca, du-se cu ac. fosforic în loc de H2S04. Conţine 38—50% P205 asimilabil, de 2 —3 ori mai mult decît superfosfatul simplu. V. Superfosfat dublu. Superfosfat cu dolomit. Îngrăşămînt obţinut prin topirea fosfaţilor naturali cu dolomit (carbonat de Ca şi Mg).) Superfosfat cu dunit. Îngrăşămînt format din amestec de superfosfat" şi dunit [orto-silicat de Mg(MgSi04) cu" 41—47% MgO, 35—39% Si02 şi 3—8% FeO]. Dunitul fin măcinat produce micşorarea acidităţii solului şi îmbogăţirea lui cu silice coloidală. Superfosfat dublu. Îngrăşămînt agricol concentrat, rezultat din "tratarea fosfaţilor naturali (apatit şi fosfatit) cu H3P04 în loc de H2S04. Se produce în aceeaşi instalaţie ca cea folosită pentru superfosfat; produsul obţinut nu mai conţine sulfat de Ca şi are" o concentraţie dufilă faţă de superfosfatul simplu; de "exemplu, conţine 48% P205, din care asimilabil 47%, 6—7% H3P04 liber şi 8—10% umiditate. Superfosfat precipitat. Îngrăşămînt cu P, obţinut prin precipitarea laptelui de var sau a calcarului măcinat, cu ac. fosforic. Componentul principal este fosfatul dical-cic cristalizat: CaHP04 • 2H20. Conţine 29-40% P205. Superfosfat triplu. Denumire dată în unele ţări superfosfatului concentrat, deoarece conţine de circa trei ori mai mult P205 decît superfosfatul simplu. Superpoliamide. Materiale plastice obţinute prin condensarea acizilor dicarboxilici cu diamine. Sînt întrebuinţate pentru fire, foi, fibre textile (de ex. nailon). Superprednol. V. îea-Metil^a-fluoro-AMii-drocortizonă. Suprafuziune. V. Subrăcire. Supramicroscop. V. Microscop electronic. Suprarenină. V. Adrenalină. Suprasaturaţie. Fenomen prezentat de soluţiile unor anumite substanţe care pot fi răcite la temperaturi mai joase decît cele pentru care concentraţia în substanţă reprezintă concentraţia de saturaţie, fără ca substanţa să se separe din soluţie. Scuturarea soluţiei sau adăugarea unui cristal provoacă cristalizarea substanţei din soluţie. Supratensiune electrolitică. Sporul minim de tensiune la un electrod (faţă de tensiunea minimă necesară electrodului normai de H2), pentru ca într-un fenomen de electroliză să se producă degajare de gaze la acel electrod. Supratensiunea este un fenomen de polarizaţie provocat, probabil, de stratul gazos rău conducător, format în jurul - electrodului, cum şi de micşorarea secţiunii de trecere a curentului prin electrolit de către bulele de gaz prezente în masa elec-trolitului. Supratopire, V. Subrăcire. .39 — Dicţionar de chimie Susceptibilitate atomică 610 Susceptibilitate atomică. Momentul magnetic indus în volumul atomic respectiv de un cîmp magnetic de 1 gauss. Susceptibilitate de masă. Susceptibilitatea magnetică împărţită prin d. Susceptibilitate magnetică. Momentul magnetic indus în 1 cm3 de un cîmp magnetic de 1 gauss. între momentul magnetic care ia naştere în 1 cm3«/, intensitatea cîmpului magnetic H şi susceptibilitatea magnetică X există relaţia: J=%H' Susceptibilitate moleculară. Momentul magnetic indus în volumul molecular respectiv de un cîmp magnetic de 1 gauss. Suspensie. Sistem format din două faze în echilibru, dintre care una, faza dispersă, este solidă, iar a doua, mediul de disper- sie, este lichidă sau e un gaz; faza dispersă are o viteză foarte mică de sedimentare. Suspensoid. Sistem coloidal în care faza dispersată nu este îmbibată de faza dispersantă. Goloizii anorganici sînt în cea mai mare parte suspensoizi. Sin. Goloid liofob (v.). Syntex-artic. Agent activ de suprafaţă pe bază de monogliceride sulfatate, folosit mai ales ca detergent pentru lînă, mătase şi fibre artificiale, cum şi în industria cosmetică. Systox. Insecticid sistemic pe bază de 0-[2-(etil-mercapto)etil-0,0-dietiltiofosfat]> folosit în combaterea insectelor sugătoare (Afide, Tisanoptere etc.), în soluţii apoase în concentraţia de 0,05 — 0,1%; e foarte toxic pentru om. Şamotă. Material obţinut prin măcinarea sau spargerea argilei refractare arse ori a caolinului ars. Materiile prime pentru fabricarea şamotei sînt argilele refractare obişnuite (cu refractabilitatea de cel puţin 1 580°), argilele de calitate superioară (eu refractabilitatea de cel puţin 1 730°) şi, uneori, caolinul. Materialele refractare conţin 50—60% şamotă. Se deosebesc: şamotă arsă la 500—600°, cu o absorbţie de apă de 24—26%, şi şamotă arsă la temperatură înaltă, pînă la vitrificare, cu o absorbţie de apă de 3 — 10%. Şamota arsă se macină în mori cu bile sau cu valţuri, obţinîndu-se o anumită granulozitate. E întrebuinţată la prepararea mortarului pentru zidăria de cărămizi de şamotă şi ca adaos degre-sant la fabricarea produselor refractare argi-loase de şamotă. Şelac. Răşină naturală de origine animală, excretată de insecta Laccifer (Tachardia) lacca Kerr (fam. Coccidae), care trăieşte pe diverşi arbori din India. Insecta suge seva arborelui şi secretă aproape continuu ră-şină-lac. Şelacul are punctul de înmuiere 55—60°; indicele de aciditate 81; indicele de saponificare 236; e solubil în alcool. E utilizat la prepararea de lacuri de spirt pentru apreturi, mobile, de lacuri electro-izolante, polituri, de lacuri de piele, lacuri ~inate~ tşefoTr ~ cu conţinut de cerari)T-~Smr Gumă-lac. Şelac artificial. Produs obţinut din zeină, care înlocuieşte şelacul natural, prezentînd avantajul că este mai rezistent decît acesta la uzură prin frecare, la loviri, la umiditate şi la căldură. E întrebuinţat la prepararea vernisurilor şi ca lac izolant în industria electrotehnică. Şlefuire. Operaţia de îmbunătăţire a aspectului peliculelor de lacuri şi de emailuri, prin îndepărtarea inegalităţilor cu ajutorul pietrei, al pastei, al prafului sau ai hîrtiei de şlefuit. Şlefuirea poate fi umedă sau uscată, manuală sau mecanică. După şlefuire se obţine o suprafaţă mată, perfect netedă, care se lustruieşte sau se acoperă cu un strat de lac sau de email. Nu se pot şlefui decît lacuri sau emailuri cu un anumit raport între răşină şi ulei şi care sînt perfect uscate în adîncime, spre a nu se distruge pelicula sau pentru a nu se îmbîcsi cu praf. Şmirghel. Material abraziv obţinut prin pulverizarea emeriului natural sau a celui preparat. Pulberile abrazive de emeri sînt. de diferite categorii, după mărimea granulelor de emeri. Cele cu granule mari se notează "OOO", "OO", "O", iar cele cu granule mici (obţinute prin decantare) se notează „1 minut4, „2 minute44, „40 mi-nute“ etc. şi sînt numite minutale. Sin. Emeri. Şofran de India. V. Curcumină. Şorieioaică. V. Anhidridă arsenioasă. " Ştefanii. Ag5SbS4. Mineral. Cristale de culoare gri pînă la neagră; d 6,2 —6,3; durit. 2,5. Conţine — 68,5% Ag şi - 15,2% Sb_ - 611 Tananţi t T 2,4,5-T. Erbicid pe bază de ac. a-(2,4,5--triclorofenoxi)-propionic. Tabloul lui Mendeleev. V. Sistemul periodic al elementelor. Taehisterol. C28H440. Gr.mol. 396,63 Steroid obţinut din ergosterol sau din lumisterol, prin iradiere cu radiaţii ultraviolete. Ulei; p.f. 220° (vid înalt); [a]^ —70° (eter de petrol); e insolubil în apă; solubil în dizolvanţi organici. Dihidroderivat. Se obţine sintetic din 4-metil-3,5-dinitrohen-zoat de taehisterol şi etoxid de Na; [a]f^+ + 22° pînă la 25° (alcool). Are acţiune asemănătoare hormonului paratiroidian. E folosit în hipoparatiroidism. TaiazoJ. Y. 2-(N4-Ftalilsulfanilamido)-tiazol. Talc. Mg3[(OH)2Si4O10]. Mineral. Cristale în sistemul monoclinic; are culoare albă-verzuie, albă-cenuşie, galbenă-roşietică, brună; durit. 1; d 2,7. E unsuros, cu aspect sidefos. Se întrebuinţează în farmacie, în industria hîrtiei, a culorilor, în electrotehnică (piese refractare etc.). Varietatea compactă: steatit (v.). Talgol. Grăsime de balenă hidrogenată. E folosită pentru margarină, luminări, săpun de miez. Talidomidă. C13H1pN204. Gr. mol. 258,23. N- (2,6-dioxo-3-piperidil)-ftalimidă. Cristale aciculare, cu p.t. 269—271°. Se prepară prin încălzirea acidului N-ftalilgluta-mic sau a anhidridei sale cu NH3 ori uree, la 140—160°, în xilen care fierbe. E puţin solubilă în apă, în metanol, în acetonă, acetat de etil, ac. acetic glacial; foarte solubilă în dioxan, în formamidă, în piri-dină; practic insolubilă în eter, în cloroform, în benzen. Medicament sedativ, hipnotic. Folosirea acestui medicament a dat naştere la foarte multe accidente da-dorite ingerării lui în timpul sarcinii (nou-născuţi fără braţe sau fără picioare). Sin. Contergan, Softenon. Talită. C6H1406. Gr. mol. 182,17. Alcool hexavalent cu şase atomi de carbon, obţinut prin reducerea talozei sau a altrozei. Forma D: prisme din alcool; p.t. 86°. Md +3,05° (înapă). Forma DL: ace din acetat de etil; p.t. 66—67°; e solubilă în apă. ____________ Tafiu. TI. Element în stare metalică. Nr. at. 81; gr. at. 204,39; prezintă izotopii cu nr. de masă 203 (29,1%) şi 205 (70,9%), cum şi nouă izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 302,5°; p.f. 1 457°; d 11,85. Se găseşte în natură combinat: în unele pirite, în crookesit, în lorandit. Se obţine din nămolul din camerele de plumfi de la fabricarea acidului sulfuric. Metal alb-albăstrui, moale. Are valenţele 1 şi 3. Oxizi: TlaO, T1203. Dă compuşi taloşi (taliu monovalent) şi taliei (taliu trivalent). Combinaţiile taliului, ca şi taliul, sînt toxice. Determinarea analitică. a) Calitativ: ionul Tl+dă cu H2[PtCl6] un precipitat galben deschis; ionul Tl3+ este redus de KJ în ion Tl+, punîndu-se în libertate iod. Ionul Tl+ dă apoi cu KJ un precipitat galben de T1J. b) Cantitativ: ionul T1+, 1) volumetric, oxidare cu KBr03; ionul Ti +, 2) gravimetric, extragereaT1C13 cu eter, precipitarea Tl(OH)3, calcinare şi cîntărire ca T1203. Taloză. C6H1206. Gr. mol. 180,16. Mono-zaharidă. Hexoză.Forma D:p.t. 128—30°; [a]p + 30° -* + 20,6°(înapă). Reduce soluţia Fehling; nu e fermentescibilă. Tampon. V. Soluţie-tampon. Tanalbin. Tanat de albumină. Preparat din albumină şi soluţie de tanin. Pulbere galbenă; e insolubil în acizi, în apă; hidroli-zează în intestin. Medicament antidiareic* astringent. Tananţi. Substanţe şi materiale folosite pentru tăbăcirea* pielor crude. Pot fi de natură anorganică sau organică, cei din urmă fiind de origine vegetală sau nevegetală. Substanţe tanante anorganice: compuşi de crom (clorurile, sulfatul, alaunul de Cr; bicromaţii de Na, K etc.), unele săruri de Al (alaunul, sulfatul), de fier (clorură feroasă şi clorură ferică, sulfatul feros, alaunii ferici etc.), compuşi de Zr etc. Tananţii de origine vegetală sînt constituiţi din taninuri (v.), care se găsesc în diferite materiale vegetale: coji tanante (de stejar, molid, salcie, mimoza etc.), lemne tanante (de quebracho, castan, stejar etc.), fructe tanante (de valonee, trillo, mirobolan etc.), frunze tanante (de sumac etc.). Din aceste materiale tanante se obţin, prin extracţie cu apă, extractele tanante care se folosesc în tăbăcărie. Dintre materialele tanante nevegetale se folosesc, ca tananţi sintetici, produse de condensare jmacromolecular^,—provenite din compuşi aromatici mai simpli mono- sau policiclici, ca: fenoli, chinone, nitroderivaţi, hidrocarburi etc.; de asemenea, răşini de metilo-luree, dimetiluree, metilolamină etc.; pro- 39 Tanază duse ca: aldehidă formică, untură de peşte etc. Tanază. Enzimă din clasa carbohidrazelor, care hidrolizează galotaninurile. Tanigani. Substanţe tanante sintetice, formate din amestecuri de acizi sulfonici, sulfonaţi etc. Se obţin prin condensarea aldehidei formice cu* acizi fenolsulfonici, cresolsulfonici. Se cunosc peste zece tipuri de tanigani, în formă lichidă, solidă sau păstoasă. Se folosesc în tăbăcărie, ca înlocuitori ai taninurilor. Pătrund repede în piei, cărora le conferă o culoare deschisă. Tanigen. Acid acetiltanic obţinut din tanin şi anhidridă acetică. Pulbere albă-gălbuie; e greu solubil în apă, în alcool; solubil în acetat de etil, în soluţie de fosfat de Na, de borax. E folosit ca antiseptic gastro-intestinal. Tanin chinezese. Gel mai cunoscut dintre taninuri. Se obţine din gogoşi de ristic. Amestec de compuşi similari: glucoză total esterificată cu ac. galic şi ac. m-galoil--galic. Tanin de hamamelis. Tanin extras din Hama-melis virginica. Digaloid-derivat al hama-melozei. Tanin turcesc. Tanin similar taninului chinezesc. Se extrage din gogoşile de pe arborele Quercus infectoria. Prin hidroliză, dă 1 mol glucoză4-5 mol ac. galic; conţine şi ac. elagic. Taninuri. Componente cu gust astringent ale plantelor, care în soluţie apoasă au proprietatea de a tăbăci pieile crude. Taninu-rile naturale se împart în taninuri hidrolizabile sau p i r o g a 1 o-lice şi taninuri condensate sau catechinice. Primele dau, prin hidroliză (cu acizi minerali sau tanază), o monozaharidă, de obicei D-glucoză, şi ac. galic sau un derivat al acestuia; prin încălzire uscată dau pirogalol. Taninurile hidrolizabile se împart, la rîndul lor, în galotaninuri (dau prin hidroliză o monozaharidă şi ac. galic) şi e la-gotaninuri (dau prin hidroliză o monozaharidă, ac. galic, cum şi derivaţi ai acidului galic, printre care şi ac. elagic). Taninurile condensate nu conţin zaharuri şi nu pot fi descompuse în compuşi simpli decît prin topire alcalină; prin încălzire uscată dau pirocatechină. Taninurile condensate sînt compuşi derivaţi din catechină, combinaţie din clasa benzo-piranilor. Taninurile naturale sînt solubile în apă; unele dintre ele sînt solubile şi în alcool; insolubile în alţi dizolvanţi. Din plante se extrag cu apă. în general sînt substanţe neunitare şi numai rar au putut fi obţinute în stare cristalizată. Se folosesc 612 la tăbăcitul pieilor, în vopsitorie (ca mordanţi), la fabricarea unor cerneluri etc. Tanocol. Tanat de gelatină. Pulbere feri; e foarte greu solubil în apă, în acizi diluaţi, hidrolizează în intestin. Medicament anti-diareic, astringent. Tanoform. Taninformaldehidă. Produs de condensare a acidului tanic cu formol. Pulbere roşietică, inodoră, insipidă; p.t. ~~220° (cu descompunere). E insolubil în apă; solubil în alcool, în alcalii diluate. Medicament astringent folosit în enterită. Tantal. Ta. Element în stare metalică, din grupa a V-a. Nr. at. 73; gr. at. 180,88; prezintă o singură specie de atomi stabili cu nr. de masă 181, cum şi zece izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 3 030°; p.f. circa 4 100°; d 16,6; căld. spec. 0,033. Se găseşte în natură combinat, asociat cu niobiu, "în unele minerale: tantalit, colum-bit, fergusonit etc. Se obţine prin electroliza hexafluorotantalitului de K topit sau prin reducerea lui cu Na, K. Metal foarte ductil şi maleabil, folosit în locul platinei la confecţionarea de ustensile de laborator, fiind rezistent la acţiunea agenţilor Goro-sivi şi la temperaturi înalte. Se foloseşte de asemenea, la confecţionarea electrozilor şi a redresoarelor de curent alternativ. Are valenţele 2, 3, 4 şi 5. Oxizi: Ta02, Ta205; ac. tantalic: HTa03. Tantalaţi. Săruri provenite prin topirea Ta205 cu hidroxizi alcalini. în apă, tan-talaţii hidrolizează. Tantalaţii corespund formulei generale #M20 • t/Ta205, x şi y avînd valori foarte diferite. Solubil în apă este politantalatul de potasiu: K8(Tae019) • • 16H20 Tantalatulde sodiu are formula: Na8Ta6019 • 25HaO. Tantalit. (Fe, Mn) [(Ta, Nb)03]2. Mineral. Amestec izomorf de niobat şi tantalat de fier şi mangan. Cristale negre, brune sau roşii, rombice. Se găseşte în pegma-tite. Tartrat de aluminiu. (C4H406)3A12. Gr. mol. 498,16. Granule albe, inodore. E solubil în apă caldă, în NH4OH. E întrebuinţat în imprimeria textilă. Tartrat de amoniu. H4N—OOC—-(CHOH)2— ~COONH4. Gr. mol. 187,14. Cristale albe; e solubil în apă, în alcool; d 1,60; se descompune prin încălzire. E întrebuinţat în industria textilă; în medicină; ca praf de copt. Tartrat de ergotamină. (G33H35N505)2*G4H606. Gr. mol. 1 313,39. Cristale; p.t. 203° (cu (cloroform); e solubil în apă, în alcool 2°/00. Medicament ocitocic şi contra migre» nelor. Sin.: Gynergen, Femergin. 613 Tartrat de potasiu. K2G4H406*1/2 H20. Gr. mol. (anhidru) 226,27. Cristale incolore, transparente, sau pulbere cristalină albă; e foarte solubil în apă, în alcool; se descompune la căldură; d 1,98. E întrebuinţat în medicină ca diuretic şi ca laxatiV; reactiv de laborator. Tartrat de potasiu şi antimoniu. V. Emetic. Tartrat de sodiu. Na2C4H406 • 2H20. Gr. mol. (anhidru) 194,07. Cristale albe; e solubil în apă; insolubil în alcool; d 1,794. E întrebuinţat în medicină; reactiv chimic. Tartrat dublu de sodiu şi potasiu. V. Sare Seignette. Tartrat stanos. Gr. mol. 266,77. Substanţă cristalină albă; e solubil \în apă, în HC1 dil. E (CHOH)T^'Sn. întrebuinţat în vopsito- / ria şi în imprimeria tex- COO tilă. Tartrazină. Y. Galben tartrazină. Tartru. Amestec, în special de bitartrat de potasiu cu tartrat neutru de potasiu, care se depune pe fundul zăcătorilor sau al butoaielor cu vin nou. Serveşte la fabricarea acidului tartric. Taurină. C2H7N03S. Gr. mol. 125,14. Acid 2-aminoetansulfonic. A fost izolată din bilă, din muşchi, plămîni. Sintetic se obţine prin sulfonarea dicloretanului cu sulfit de sodiu, tratare cu NH4OH şi (NH4)2C03. Cristale; se descompune la ^300°. E solubilă în apă 1:16; insolubilă în alcool. Intermediar în sinteza etileni-minei (TEM etc.). Tautomerie. Formă de izomerie în care două sau mai multe substanţe, cu aceeaşi compoziţie chimică, diferă în legăturile şi aşezarea unora dintre atomi. Se caracter rizează prin uşurinţa cu care izomerii trec unul în celălalt. (V. exemplele de la izomerie dinamică). în general, tautomeria este condiţionată de deplasarea unei duble legături şi a unui atom de hidrogen. Sin. Izomerie tautomeră. Tărie ionică. Mărime care reprezintă o măsură a intensităţii cîmpului electric ce există în soluţia unui electrolit. Tăria ionică, U, este dată de relaţia: U—-2”(ci*^i2H-c2222-f- •••-}-c» *£«2), în care: cl9 c2,..., c»sînt concentraţiile diferiţilor ioni dintr-o soluţie de -----— — electrolit tare; zi> z29”‘> zn — valenţele respective ale ionilor. Teină TB1. V. p-Acetilaminobenzaldehid-tiosenft-carbazonă. TEA. Clorură. V. Tetratilamoniu, clorură de — . Tebaină. C19H21N03. Gr. mol. 311,37. Eter metilic al enolului codeinonei. Alcaloid izolat din opiu, în care se găseşte în proporţia de 0,3—1,5%. Cristale; p.t. 193°; [a]|) —219° (alcool); sublimează la 170— 180°. E puţin solubilă în apă 1 :1,5 1, în alcool. Intermediar în sinteza medicamentelor: dicodid, dilaudid, eucodal şi acedi-con. Sin. Paramorfină. Tebemieină. V. D-4-Amino-3-izoxazolidi-nonă. Tebesol. C12H14N403S. Gr. mol. 294.32. p- Succinoilaminobenzaldehid - tiosemicar-bazonă. Cristale; p.t. 216—217°. Se obţine sintetic din p-aminobenzaldehid-tiosemi-carbazonă şi anhidridă succinică în izo-propanol. Medicament folosit în tratamentul tuberculozei. Tebezonă. V. p-Acetilaminobenzaldehid-tio-semicarbazonă. Tedlar. Peliculă pe bază de fluorură de poli-vinil, care prezintă o serie de avantaje faţă de substanţele peliculogene existente. Deosebit de rezistent la intemperii, la agenţi chimici (acizi, baze, uleiuri, dizolvanţi). Se remarcă printr-o rezistenţă excepţională la îndoiri repetate, într-un interval larg de temperatură (pînă la 300°); rezistenţă mare la tracţiune. Se poate suda la cala; prezintă transparenţă perfectă faţă de radiaţiile solare. Teepol. Detergent de tipul alcoolilor secun* dări sulfataţi, obţinut prin sulfatarea directă'a olefinelor cu 8—18 atomi de carbon. Teflon. Y. Politetrafluoretilenă. Tegofilm. Bandă de hîrtie impregnată cu răşini fenolice. Se utilizează ca adeziv, mai ales pentru lemn. Tehneţiu. Tc. Element obţinut, în 1937, cu ajutorul ciclotronului/ prin bombardarea Mo cu deutoni; face parte din grupa a VH-a. în 1954 s-a anunţat descoperirea sa şi în stare naturală. Nr. at. 43. Prezintă o serie de izotopi, artificial radioactivi, cu nr. de masă 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 105. Izotopul 99 are timpul de înjumătăţire cel mai lung. Sub formă de compuşi, poate împiedica coroziunea oţelului moale timp de 2—3 ani. De exemplu, pertehnitatul de K, în proporţia de 1/200 000 în lichidul agresiv, împiedică coroziunea materialelor atacabile. Proprietăţile acestui element se apropie mai mult de ale reniului decît de ale manganului. Teină. V. Cafeină. Telur 614 lilur. Te. Element cu caracter metaloidic, din grupa a Vl-a. Nr. at. 52; gr. at. 127,61. Prezintă izotopii stabili cu nr. de masă 120 (0,091%), 122 (2,49%), 123 (0,89%), 124 (4,63%), 125 (7,01%), 126 (18,72%), 128 (31,72%), 130 (34,46%), cum şi 18 izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 449,8°; p.f. 1 390°. Se găseşte în natură numai combinat în silvanit, tetradimit, hessit. Se obţine din soluţia de K2Te prin oxidare cu aer, precipitîndu-se Te. Se prezintă sub o formă amorfă cu d 6,00 şi o formă cristalizată în sistemul hexagonal, d 6,25, cu aspect metalic, care conduce curentul electric. Are valenţele 2, 4 şi 6. Oxizi: TeO, Te02, Te03. Acizi: H2Te, H2Te03, H2Te04, HgTeOg. Teluriţi. Combinaţii ale telurului, rezultate prin dizolvarea Te02 în hidroxizi alcalini. In soluţie, teluriţii hidrolizează puternic. Telururi. Denumire generală a sărurilor acidului telurhidric (de ex.: telurură de Al, Te3Al2). Se obţin prin precipitarea sărurilor metalice cu*H2Te, sau prin topirea unui metal cu telur. Prin dizolvare în apă, sub acţiunea 02 din aer, formează polite-lururi colorate în roşu. TEM. C9H12N6. Gr. mol. 204,32. Trietilen-melamină. Cristale albe; p.t. 150° (cu descompunere). Medicament folosit în leucemia limfatică şi mielogenă cronică, în limfo-sarcom. Se foloseşte deasemenea la fabricarea de răşini sintetice, de agenţi de finisare textilă. Tempera. Vopsele pentru pictură decorativă (pereţi, placaje, decoruri), pe bază de lianţi solubili în apă (cazeină, cleiuri, gumă arabică). Uneori pot fi emulsii ale acestora cu uleiuri. Pentru rezistenţă, la exterior, se prepară pe bază de cazeină-formaldehidă. Temperatură. Mărime scalară de stare locală a sistemelor fizico-chimice, care le caracterizează din punctul de vedere al echilibrului termic. Sau: Factorul de intensitate al energiei calorice. Gînd o substanţă este mai caldă decît alta se spune călare o temperatură mai înaltă; nu înseamnă însă că substanţa mai caldă conţine o cantitate de căldură* mai mare. Măsurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrelor cu aer, cu mercur, sau al termometrelor electrice, optice etc. Temperatură absolută. Temperatură măsurată în grade absolute, adică de la zero absolut (-273°). Temperatură critică. Temperatura deasupra căreia un gaz nu mai poate fi lichefiat prin simpla comprimare, oricît de mare “ ar fi presiunea. " “ Temperatură de aprindere. V. Punct de aprindere. Temperatură de disociere termică. Temperatura la care tensiunea de disociere a unei substanţe devine egală cu o atmosferă. Temperatură de fierbere. V. Punct de fierbere. Temperatură de inflamabilitate. V. Punct de inflamabilitate. Temperatură de îngheţare. V. Punct de îngheţare. Temperatură de înmuiere. Temperatură la care apar deformaţii plastice la o substanţă. Temperatură de rouă. V. Punct de rouă. Temperatură de solidificare. V. Punct de solifdificare. Temperatură de topire. Temperatura la care o substanţă trece din stare solidă în stare lichidă, cele două faze fiind în echilibru. Temperatură de tranziţie. V. Punct de tranziţie. Tenalin. V. 2-[(2-Dimetilaminoetil)-2-teni-lamino]-piridină. Tenii. Radicalul C4H3SCH2—, derivat de la metiltiofen: C4H3S*GH3. Teniliden. Radicalul C4H3SCH = , derivat de la metiltiofen. Tenite I şi II. Materiale plastice pe bază de acetat de celuloză (Tenite I) şi de aceto-butirat de celuloză (Tenite II)/ Tenoil. Radicalul C4H3SCO—, derivat de la ac. tiofencarboxilic: C4H3S*COOH. Tensioactivitate. Propietatea unor substanţe de a modifica tensiunea superficială a lichidelor sau a solidelor, datorită orientării lor la interfaţa lichid-gaz sau solid-gaz. Tensiune de adeziune (liehid-solid). Tensiunea (forţa pe unitatea de lungime) care rezultă din energia de adeziune şi din energia superficială, exprimînd tendinţa unei suprafeţe solide de a se acoperi cu lichid (sau de a se libera de lichid, dacă tensiunea este negativă). Exprimată în dyn/cm, ea are aceeaşi valoare numerică ca şi lucrul mecanic necesar pentru a libera de lichid 1 cm2 de suprafaţă solidă, în mod izoterm şi reversibil. Tensiune de descompunere. V. Tensiune de disociere. Tensiune de disociere. Presiunea dată de gazele care se formează la încălzirea solidelor în incinte închise. Tensiunea de disociere variază cu natura substanţei şi cu temperatura; ea nu variază cu cantitatea de substanţă încălzită sau cu timpul încălzirii. Sin.* Tensiune de descompunere. Tensiune de vapori. Presiunea vaporilor produşi prin evaporarea unui lichid şi care sînt în echilibru cu lichidul. Tensiunea de vapori creşte cu creşterea temperaturii. 615 Teoria electronică a valenţei Tensiune interfacială. Tensiunea (forţa pe unitatea de lungime) care reprezintă lucrul echivalent energiei interfaciale (v.) specifice. Se exprimă în dyn/cm. Sau: Forţa tangenţială care tinde să micşoreze suprafaţa de* separare dintre două lichide nemis-cibile. Tensiune superficială. Tensiunea (forţa pe unitatea de lungime) care reprezintă lucrul echivalent energiei superficiale' (v.) specifice. Se exprimă în dyn/cm. Sau: Forţa tangenţială la suprafaţă care tinde să micşoreze suprafaţa de separare dintre un lichid şi gazul ambiant (vapori proprii sau aer). Teobromină. C7H8N402. Gr. mol. 180,17. 3,7-Dimetilxantină. Principalul alcalojd din cacao, care conţine 1,5—3%, izolată şi din nuca de cola şi din ceai. Sintetic se obţine din ac. 3-metilurie. Ace; p.t. 357°; sublimează la 290—295°. E solubilă în apă rece 1:21, în apă la fierbere 1:150, în alcool 1:2 300, în alcalii diluate, în acizi concentraţi; insolubilă în benzen, în cloroform, în* eter. Se foloseşte în medicină ca diuretic, stimulent al miocardului. Teobromoză. C7H7N402Li. Gr. mol. 186,1. Se prepară din teobromină şi hidroxid de litiu în soluţie apoasă. Ace, conţinînd 3,76% Li. E solubilă în apă 1:0,5. Medicament diuretic, bine tolerat, cu acţiune de 4—5 ori mai mare decît a teobrominei Sin. Teobrominat de litiu. Teofilinat de colină. G12H21N503. Gr. mol. 283,33. Cristale; p.t. 176-178° (187-189°); e solubil în apă, în alcool. Se obţine sintetic din clorură de colină şi teofilinat de K. Medicament în atero - şi arterioscleroză. Teofilină. C7H8N402. Gr. mol. 180,17. 1,3-Dimetilxantină. Izomer al teobrominei, izolat din ceai. Cristale-1-H20; p.t. 270— 274°; e solubilă în apă 1:120, în alcool 1:80, în cloroform 1:110, în alcalii diluate, amoniac, acizi diluaţi. Se obţine sintetic din dimetiluree şi cianacetat de etil. E folosită în medicină ca diuretic, stimulent al miocardului. Sin. Theocin. Teofilin-etilendiamină. (C7 H8N402 )2 • C2 H4 (NH2)2-2H20. Gr. mol. 456,46. Pulbere ori granule albe sau gălbui, cu gust amar. Absoarbe treptat C02 din aer şi devine incomplet solubilă. E solubilă" în apă (1 g/5 ml), insolubilă în alcool, în eter. Medicament folosit în: insuficienţă coronariană acută, angină pectorală," infarct miocardic, hipertensiune, astm cardiac şi bronşic. Sin. Miofilin, Gorfilin, Carena, Aminofilină. Teoria atomică. Teorie-conform căreia mate-ria nu este divizibilă la inifinit, ci este formată din particule, numite atomi. Această idee se întîlneşte la filozofii greci din antichitate (Leucip, sec. VI. în.e.n.) şi chiar la filozofii indieni (Kanada), cu mult înainte. Ideea a fost reluată de Dalton (1804), care a dezvoltat-o. După Dalton, un agregat material nu umple spaţiul pe care îl ocupă în mod continuu, adică nu este compact; el este format din particule foarte mici, însă cu dimensiuni finite, mai mult sau mai puţin depărtate unele de altele. Spaţiile goale "dintre aceste particule scapă observaţiei, iar simţurile noastre ne arată că materia este continuă; aceasta, din cauza micimii particulelor şi a incapacităţii noastre de a observa dimensiuni atît de mici. De la Dalton, ştiinţa a progresat şi noţiunea clasică de atom nu mai corespunde stadiului cunoştinţelor noastre actuale. Atomul nu mai poate fi considerat ca o particulă compactă, impenetrabilă şi indistructibilă, ci el reprezintă un sistem discontinuu, format din particule diferite, care pot fi separate, iar nucleele atomilor pot fi transmutate şi dezintegrate. Teoria cinetică a gazelor. Totalitatea concepţiilor privitoare la constituţia materiei în stare gazoasă. După această teorie, gazele sînt formate din particule foarte mici (molecule sau atomi), sferice, ăl căror volum este foarte mic în raport cu volumul total ocupat de gaz. între particule nu se exercită interacţiuni sensibile, iar ciocnirile dintre ele sînt elastice. Particulele se mişcă cu viteză uniformă, iar traiectoria lor are o formă în zigzag, din cauza ciocnirilor. Drumul liber al particulelor variază după fiecare ciocnire, însă variază în jurul unei valori medii, numit drumul liber mediu. Pe lîngă mişcarea de translaţie, particulele au şi o mişcare de rotaţie, în jurul axei lor, datorită ciocnirilor." In plus, în cazul moleculelor există în interiorul lor mişcări ale atomilor. Un gaz exercită o presiune pe pereţii vasului în care este închis. Teoria coordinaţiei. V. Teoria lui Werner. Teoria cuantelor. Teorie propusă de Planck, după care emisiunea sau absorbţia energiei radiante nu sînt continue, ci au loc discontinuu, prin cantităţi finite, numite cuante (pachete de energie). O consecinţă a teoriei cuantelor este că lumina are un caracter corpuscular. Teoria disocierii electrolitice. V. Teoria lui Arrhenius. Teoria electr o liţilor tari. V. Teoria lui „-DebyfcliuckeL__________________________________ Teoria electronică a valenţei. Teorie care caută să explice natura legăturii chimice i Teoria lui Abbe între atomi, la formarea moleculelor, pe baza atracţiei electrostatice dintre electronii încărcaţi negativ şi nucleele atomilor încărcaţi pozitiv. Ea înglobează teoria lui Kosseî (v.) asupra legăturii electrovalente (v.) şi teoria lui Lewis-Langmuir (v.) asupra covalenţei (v.). Teoria lui Abbe. Puterea separatoare a unui microscop este determinată de refracţia radiaţiilor luminoase, conform relaţiei: (i) în care: d este mărimea obiectului; X — lungimea de undă; a — deschiderea numerică a obiectivului; a—n sin u, unde u este unghiul de deschidere al obiectivului, iar n — indicele de refracţie al mediului cuprins între obiectiv şi obiect (pentru aer=l). Limita superioară a lui a în aer este 0,95, iar X, pentru lumina galbenă, 0,589 p.. înlocuind în (1), se obţine: , _ 0,589 “limită. ~ a ok —0,62 p.. 0,95 Teoria Iui Arrhenius. Cînd un electrolit se dizolvă în apă, o parte importantă din moleculele sale se disociază spontan în ioni pozitivi şi negativi, proporţia disocierii crescînd cu diluarea soluţiei, ajungînd să fie totală pentru o diluare infinită. Curentul electric nu are nici un rol în disocierea electrolitului; el nu face decît să transporte la electrozi ionii formaţi spontan. Teoria lui Baeyer. Teorie privind compuşii ciclici — cicloalcanii — care conţin un număr variabil de atomi de carbon în ciclu. Numărul de atomi de carbon din ciclu determină unghiurile dintre legăturile de valenţă ale atomilor, unghiurile de cea mai mare stabilitate fiind considerate cele din ciclurile cu cinci şi şase atomi de carbon; ciclurile cu mai mulţi sau mai puţini atomi de carbon au o stabilitate descrescîndă. Unghiul normal între două valenţe ale atomului de carbon saturat este 109°28' . în cieloalcani, valenţele carbonului suferă devieri de la orientarea lor naturală, fapt care produce o tensiune în ciclu. în ciclopropan, fiecare valenţă a atomului de carbon este deviată cu 1/2 (109°28' -60°)=24o44', în ciclobutan, cu 9°44'; în ciclopentan, cu 0°44' ; în ciclohexan, cu — 5°16'; în cicloheptan, cu — 9°33' etc. Deci în ciclurile cu mai mult decît cinci atomi de carbon ar exista tensiuni negative; astfel de tensiuni ar trebui să se manifeste prin nesaturare şi printr-un conţinut anormal de energie al forma iniţială, teoria lui Baeyer admitea că toate ciclurile alcanilor au configuraţie 616 plană; dacă se admite, însă, că ciclurile cu şase sau cu mai mulţi atomi de carbon nu sînt plane, atunci dispar anomaliile observate între teorie şi faptele observate, în această ultimă ipoteză se pot imagina modele ale acestor cicluri, în care toţi atomii de carbon îşi menţin valenţele normale tetraedrice. Sin. Teoria tensiunii în cicluri. Teoria lui Berzelius. Teorie emisă în 1819 de Berzelius, după care se face distincţie între atomi sau radicali pozitivi şi negativi, după cum aceştia se îndreaptă spre catod sau spre anod, în timpul electrolizei. Combinaţiile chimice sînt explicate prin atracţii electrostatice între atomi sau radicali ae semn contrar. Sin. Teoria electrochimică a lui Berzelius. Teoria Iui Bohr-Wheeler. Teorie asupra naturii fisiunii nucleare şi a condiţiilor în care aceasta poate avea loc, bazată pe analogia cu o picătură lichidă. Se ajunge la concluzia că, în cazul unui element pentru care raportul Z2/^4>45, nu este nevoie de o energie adiţională, pentru ca fisiunea să aibă loc. Un element, pentru care raportul Z2IA — 45, va avea numărul atomic 120, şi conform teoriei, elementele cu număr atomic mai mare nu sînt stabile. (Z — numărul atomic; A — numărul de masă). Teoria lui Bronsted-Lowry. V. Teoria proto-litică asupra acizilor şi bazelor. Teoria lui Butlerov. Y. Teoria structurii chimice a compuşilor organici. Teoria lui de Broglie. Teorie după care orice particulă materială are un aspect dublu: corpuscular şi ondulatoriu; deci ea poate fi considerată ca particulă şi ca undă. Lungimea de undă X, ataşată oricărei particule, este invers proporţională cu h viteza particulei: X=--------, m.v unde: h este constanta lui Planck; m — masa particulei în mişcare; v — viteza particulei. Aceste proprietăţi ale particulelor materiale nu se manifestă decît pentru particule foarte mici (fotoni, electroni, protoni etc.). Teoria lui Debye-Hiickel. în cazul soluţiilor de electroliţi tari, substanţa dizolvată este complet disociată în ioni. Abaterile observate faţă de această presupunere, care sînt cu atît mai mari cu cît valenţa ionilor este mai mare şi concentraţia soluţiilor mai mare, sînt atribuite interacţiunilor dintre ionii din soluţie. Datorită atracţiei electro- mulţi ioni cu sarcină electrică de semn contrar, decît de acelaşi semn, astfel încît 617 Teramicină fiecare ion este înconjurat de o atmosferă de ioni de semn contrar. Atmosfera ionică este simetrică faţă de ionul central, atît timp cît sistemul este staţionar. Cînd se aplică, însă, o diferenţă" de potenţial, simetria este distrusă, iar ionul central şi ionii din atmosfera ionică se deplasează în direcţii opuse. Deplasarea ionilor către cei doi electrozi este stingherită de interacţiunile dintre ionii de semn contrar, de viscozitatea solventului, de ciocnirile dintre moleculele solventului şi ionii în mişcare. Teoria lui Heitler-London. Teoria mecanică cuantică asupra naturii legăturii homo-polare (covalente). După această teorie, funcţiile de undă orbitale ale unei molecule complete sînt determinate prin integrarea produselor funcţiilor de undă atomice; J' Teoria lui Kossel. Atomii elementelor au tendinţa de a pierde sau de a cîştiga electroni pînă cînd învelişul extern de electroni capătă configuraţia gazului rar (zerovalent) cel mai apropiat: doi sau opt electroni. Această teorie se aplică, în special, în cazul compuşilor anorganici. Teoria lui Lewis-Langmuir asupra eovalenţei, în unele cazuri, atomii unui element nu pot pierde electroni, pentru ca să încarce atomii altui element, dar pot pune în comun cu atomii elementului cu care se combină unu sau mai mulţi electroni, pentru a forma în jurul lor configuraţia stabilă corespunzătoare celui mai apropiat gaz rar. Această teorie se aplică, în special, compuşilor organici. Teoria lui Lewis-Langmuir asupra structurii atomului. Concepţie după care electronii care se mişcă în jurul nucleului unui atom sînt aşezaţi în învelişuri. Numărul electronilor care se găsesc în învelişurile succesive care apar în atomi, ca urmare a creşterii numărului atomic, este dedus din numărul de electroni care se găsesc în învelişurile atomilor gazelor rare, considerate a fi complete, deoarece în mod obişnuit acestea nu posedă activitate chimică. Cum numărul atomic al gazelor rare este 2, 10, 18, 36, 54, 86, se consideră că diferenţele succseive ale acestor numere indică # numărul de electroni în învelişurile succesive ale atomilor, adică: 2, 8, 8, 18, 18, 32. Teoria Iui Werner. Atomii posedă, afară de valenţele lor normale, numite şi valenţe principale, şi alte valenţe, numite secundare sau auxiliare. Datorită valenţelor secundare, atomii mai pot fixa atomi, molecule neutre sau ioni, formînd compuşi complecşi. în orice compus complex se deosebeşte un atom (ion) central, de care se leagă un număr de figanzi (v.j, tronform indiceihii (cifră sau număr) de coordinaţie (v.). Posedă proprietatea de a forma compuşi complecşi, în special atomii (ionii) cu volum atomic mic. Compuşii complecşi iau naştere prin două feluri de valenţă: valenţe auxiliare (coordinative), de natură covalentă, care explică formarea ionului complex, şi valenţe electrovalenţe, care conduc la formarea compusului complex. De exemplu, în compusul ^Co^q3^5Jc12> legătura dintre atomul de cobalt şi moleculele de NH3 sau atomul de clor din interior este covalentă, iar legătura dintre ionul complex şi atomii de clor din afară este electro valenţă. Teoria protolitieă asupra acizilor şi bazelor. Acizii sînt substanţe care pot ceda un proton, iar bazele sînt substanţe care pot accepta un proton. Acizii şi bazele se pot defini, deci, prin reacţia protolitieă: A^B-fH+ Exemple de acizi şi de baze: Acid Bază H2S04^H++HS04 HSO4 ^ H++SOf~ H20 ^H++GH~ h3o+ ^h++h2o NH4 h++nh3 nh3 ^h++nh2 Sin. Teoria lui Bronsted-Lowry. Teoria structurii chimiee a compuşilor organici. După această teorie, proprietăţile unei substanţe sînt determinate de natura şi de numărul atomilor care intră în compoziţia sa, şi de relaţia chimică a fiecărui atom cu ceilalţi atomi din moleculă, adică de felul cum sînt legaţi atomii între ei. Substanţele, cu aceeaşi formulă moleculară şi cu atomii legaţi în acelaşi fel între ei, sînt identice. Substanţele cu aceeaşi formulă moleculară, însă" cu altă aşezare a atomilor unii faţă de alţii, sînt izomere. Teoria oferă posibilitatea de a prevedea toţi izomerii unei substanţe. Sin. Teoria lui Butlerov. Teoria tensiunii în cicluri. Y. Teoria lui Baeyer. TEPP. Insecticid pe bază de tetraetilpiro-fosfat (v.). Se foloseşte contra multor insecte, în concentraţie de 1:4 000—1:20 000. Toxicitatea sa constă în acţiunea inhibitoare şi ireversibilă asupra colinesterazei. Tera-. Prefix care indică de trilioane de ori: IO12. Are simbolul T. Exemplu: Tm—1012m=4—triUm --- Teramicină. C22H24N209. Gr. mol. 460,43. 4-Dimetilamino-l,4,4a,5,5a,6,ll,12a-octa- Terbiu 618 hidro-3,5,6,10,12,12a-hexaoxi-6-metil-l,ll--dioxonaftacen-carboxamidă- (2). Antibiotic izolat din culturile de Streptomyces rimosus. D i h i d r a t: C22H24N209 • 2 H20. Ace; se descompune la 181 — 182°; [a]|^ —196,6°. (c=l, în HG1 0,1 N). Glorh idrat: cristale galbene; e foarte solubil în apă 1:1. Antibiotic cu spectru! larg, activ contra majorităţii bacililor gram-pozitivi şi gram-negativi, amebiază, ricketsioză, " unele viroze etc. Sin.: Oxitetraciclină, Tetran. Terbiu. Tb. Element în stare metalică, din familia lentanidelor (pămînturi rare), grupa terbiului. Nr. at. 65; gr. at. 159,2; prezintă o singură specie de atomi stabili cu nr. de masă 159, cum şi opt izotopi artificiali radioactivi. Se găseşte în natură în minerale ca: monazit, gadolinit etc. Are valenţele 3 şi 4. Terebentină. V. Ulei de terebentină. Terebentină sulfat. Uleiuri terpenice obţinute ca deşeuri la fabricarea celulozei--sulfat. Poate fi purificat, distila şi utilizat ca solvent pentru lacuri şi emailuri, pe bază de ulei şi de răşini alchilice. o-j/w-^-Terfenil. Y. Difenilbenzen. Tergal. Y. Terilenă. Tergitol 4. C14H29S04Na. Gr. mol. 316,44. 7-Etil-2-metil-4-hendecanol-sulfat de sodiu. Solid alb, ceros; e solubil în apă, în alcool, cu eter. Agent de înmuiere, modifică tensiunea superficială. Sin. Sotradecol de sodiu. Tergitoll. Alcooli secundari sulfataţi, obţinuţi prin reducerea cetonelor alifatice la alcooli, urmată de sulfatare. Sînt agenţi activi de suprafaţă, folosiţi mai ales ca auxiliari textili. Terg-o-tometer. Aparat pentru determinarea puterii de spălare a săpunurilor şi a detergenţilor. Terilenă. Denumire comercială engleză pentru fibra sintetică poliesterică preparată din metil-tereftalat şi etilenglicol. Are p.t. — 270°. Filarea se face din topitura poliesterului. Fibra se dizolvă în m-crezol, în o-clorfenol, în ac. trifluoracetic. Fibră foarte rezistentă la lumină şi la căldură, la sifonare şi la rupere. Se poate prelucra şi în plăci, în filme sau în pulbere. Sin. Dacron (SUA), Tergal (Franţa), Lavsan (URSS), Lanon (RDG). Termantît. Varietate de tetraedrit cu arsen: Cu3AsS3.4. Cristalizat în sistemul cubic sau granular compact; d 4,6—4,8; durit. 4. Are culoare cenuşie pînă la neagră. E opac, cu luciu metalic. Minereu de cupru (25— - 45.%..-Cu),------------------------------— Termie. Unitate de cantitate de căldură, egală cu căldura produsă prin transformarea unei unităţi de lucru mecanic. Mărimea ei depinde de unitatea de lucru aleasă. Termit. Amestec de pulbere de aluminiu şi oxid de fier, care la ardere dezvoltă o mare cantitate de căldură (2 300—3 000°). Reacţia este următoarea: 8Al+3Fe304=4A1203+9Fe + 795 kcal/ kg. Amorsarea reacţiei se face cu ajutorul unui amestec uşor inflamabil, compus din aluminiu, peroxid de bariu şi magneziu * (praf sau panglică). E folosit la sudarea alumino-termică a pieselor mari de oţel, care n-ar putea fi sudate prin sudare autogenă. Termochimie. Ramură a chimiei sau a termodinamicii chimice, care se ocupă cu schimburile de căldură care însoţesc reacţiile chimice şi, în general, orice proces (topire, dizolvare, diluare de soluţii etc.); de asemenea, cu căldura care ia naştere în aceste reacţii şi procese, cum şi cu influenţa temperaturii asupra lor. Termocromare.Tratament termochimie pentru mărirea rezistenţei la coroziune, la uzură şi la temperaturi înalte a pieselor de aliaje feroase, prin depunerea unui strat de crom la suprafaţa pieselor. Operaţia se face prin împachetarea pieselor în amestecuri de pulberi (crom sau ferocrom, aluminiu, clorură de amoniu, cu rol de catalizator) şi, apoi, prin încălzirea lor la temperaturi de 1 000—1 100°, fie într-o atmosferă de gaze de reacţie, fie fără gaze. Tratamentul se mai poate face şi prin introducerea pieselor într-o baie de săruri topite, formată dintr-un amestec de cloruri de crom (CrCl3 şi CrCl2), clorură de calciu, de bariu, de vanadiu. Stratul de crom superficial are grosimea de 0,04—0,25 mm. După termocromare, piesele sînt curăţate cu perii de sîrmă şi sînt fierte, pentru îndepărtarea urmelor de clorură de crom. Termocuplu. Instrument pentru măsurarea temperaturilor prin variaţia tensiunii electromotoare dintr-un circuit, cu puncte de sudură, al conductoarelor metalice. Sin.: Cuplu termoelectric, Termoelement. Termodinamică. Parte a fizicii care se ocupă cu relaţiile dintre căldură şi alte forme de energie, cum şi cu legile după care are loc transformarea diferitelor forme de energie între ele. Termodinamică chimică. Ramură a termodinamicii care studiază echilibrul şi evoluţia sistemelor chimice. Termoelement. Y. Termocuplu. Termofosfaţi alcalini. îngrăşăminte cu fosfor, obţinute prin prăjirea fosfaţilor natu-rali cu" carbonat sau cu sulfat de sodiu ~ ori de potasiu. Pot avea 27 — 30% P205, solubil în citrat de amoniu. 619 Termofosfaţi magnezieni. îngrăşăminte cu fosfor şi magneziu, obţinute prin topirea fosfaţilor naturali cu roci care conţin magneziu. Termolumineseenţă. Fenomen prezentat de unele substanţe fosforescente, care constă în acumularea de energie, cînd sînt iradiate la rece, şi în degajarea ei sub forma de radiaţii luminoase, cînd sînt încălzite (de ex./ SrS prezintă acest fenomen). Termometru. Instrument pentru măsurarea temperaturilor. Sînt termometre cu lichid sau cu gaz şi termometre cu rezistenţă, termoelemente etc. Termometru Beckmann. Termometru care, pe o scară mare, are marcate numai 5—6 grade, citirile făcîndu-se cu precizia do 0,01 grade. Cu el se poate lucra la temperatura dorită, prin scoaterea sau prin adăugarea mercurului care se găseşte în rezervorul din partea superioară a termometrului, aceasta făcîndu-se printr-o anumită manipulare a termometrului. Termometru de maxim şi de minim. Instrument de măsurat temperatura maximă sau minynă dintr-un anumit interval de timp. Termometrul are un indice deasupra lichidului, indice care este mutat de lichid la creşterea sau la scăderea temperaturii, indicînd astfel temperatura maximă sau minimă. Termometru înregistrator. Instrument de măsurat variaţiile de temperatură în timp, prin înregistrarea acestora pe o hîrtie ataşată la un cilindru care se roteşte uniform. Termone. Substanţe chimice care au un rol important în determinarea sexului unor vieţuitoare inferioare (de ex. alga verde). Celulele sexuale ale algei (gârneţii), fără sex determinat, devin feminine sub influenţa picrocrocinei, sau masculine, sub influenţa safranului. Ele sînt produse chiar de gârneţi. Termopren. Y. Cauciuc ciclizat. Terpan. Y. Mentan. Terpene. C10H16. Gr. mol. 136,23. Hidrocarburi naturale care pot fi considerate ca dimeri ai izoprenului (C5H8). Sînt separate din uleiuri eterice. în stare pură, sînt lichide cu p.f. 156 — 180°; foarte puţine sînt cristalizate. Substanţe incolore, cu miros caracteristic; au caracter nesaturat ole-finic. Exemple: mircen, camfen, a-terpi-nen, (+)-limonen, a-pinen etc. Terpin. C10H20O2. Gr. mol. 172,26. p-Mentan-diol —(1,8). Forma eis: Cristale; p.t. 105,5°; p.f. 258°. Absoarbe umiditatea din aer: prin hidrogenare trece în j?-eimen; cu acid oxalic dă (-{-}- terpineol. Forma trans: Prisme sau plăci din acetat de etil; p.t. 156—158°; p.f. 263—265°; e foarte solubil Terpinhidrat în alcool; parţial solubil în apă, în eter, în acetat de etil. Terpinen. C10H16. Gr. mol. 136,23. Terpenă monociclică cu două duble legături în moleculă. Se cunosc izomerii: a-T erpinen: Constituent al multor uleiuri eterice. Ulei cu miros de lămîie; p.f-755mm 173,5—174,8°; <49 0,8375; z$’7 1,477. Sin. A^-p-Menta-dienă; p-T erpinen: Nu se găseşte în natură. Ulei cu p.f. 173 — 174°; d22 0,838; n2p 1,4754. Sin. A3,1^-p-M enta dienă y-T erpinen: Constituent al cîtorva uleiuri eterice. Ulei cu p.f. 183°; P-f-j8mm 72,5°; d|° 0,849; ra^’5 1,4765. Sin. A1,4 -p-Mentadienă. Terpinenol. C10HlftO. Gr. mol. 154,24. Diferă de terpineol prin poziţia dublei legături şi a funcţiei alcoolice/Prezintă izomerii: (1)-T erpinenol. A3-p-Mentenol; 1,4-metil-l-izopropileiclohexenol-2. Are p.t. 208—210°; d18 0,9265; 1,4781. Oxidat cu KMn04, trece în p-mentantriol —(1,3,4). (4)-T erpinenol. A1-^ - Mentenol-4; l-metil-4-izopropilciclohexenol-4. Forma (+): Se găseşte în multe uleiuri eterice: p.f. 208-210°; p.f.lmm 93-96°; d%0 0,926; np 1,4785; [“]}) + 24,5°. Forma (±): Constituent al uleiului din frunzele de Li-quidambar formosana; p.f. 212 — 214°; nD 1,4803. Terpineol. C10H18O. Gr. mol. 154,24. Se izolează din unele uleiuri eterice. Lichid incolor, cu miros de liliac; p.f. 210—218°; d ~ 0,935; e antrenabil cu vapori; inso- lubil în apă; solubil în alcool, în eter. Prezintă izomerii: a-T e r p i n e o 1. A1-^-Mentenol-8. Forma ( + ): p.t. 36,9°; p.f.16mm 104°; df>5 0,9475; nD 1,4819; [a]f,° +100,5. Forma (-): p.t. 37°; P-f-15mm 104°; df 0,9364; nf>5 1,48054; [a]|>0-100,5. Forma (±): p.t. 35°; p.f.752mm218,8-219,2°; p.f.12mm 99-100°; dfg 0,935; Tip 1,4819. p-T e r p i n e o 1. A8(9)-p-Men-tenol-1. Ulei cu miros de narcise. Se solidifică, la răcire, în ace cu p.t. 32 — 33°; P-î-752 mm *09-210°; p.f-10 mm90°; 420,919; rip 1,4747. Nu se găseşte în natură. y-T e r-p i n e o 1. A4(8)-p-Mentenol-l. Prisme din eter; p.t. 68—70°; distilă fără descompunere. Terpinhidrat. CţnHonOo • H^O. Gr. mol. 190,28. Cristale albe, amărui; p.t. 115—117°; p.t. 104—105° (anhidru);sublimează la ~ 100°; p.f. 258°; e solubil în apă 0,5%, în apă 100° 1:34, I . Terpinol 1 li: !■''! î 5 în alcool 1 : 13, în cloroform 1 : 135, în eter 1 : 140. Se obţine prin acţiunea HN03 şi H2S04 dil. asupra uleiului de terebentină cu p.f. 200 — 220°. Medicament expec-torant; intermediar în sinteza terpinolului. Sin. Dipentenglicol. Terpinol. Amestec variabil de C10H16 şi GioHi80, produs prin fierberea terpinhidra-tului cu HG1 sau cu H2S04 dil. Lichid uleios, cu miros de iacint; p.f. ~ 180°; d ^ 0,88; e solubil în alcool, în eter; insolubil în apă. E întrebuinţat în parfumerie. Terra di Siena. Pămînt colorat natural, pe bază de hidroxizi de fier (50—67%), cu conţinut mare de Si02 coloidal (13—33%). Are indicele de ulei 60—217; gr. spec. 2,8—3,3; e transparent în ulei şi are putere mare de acoperire. E utilizat în vopsele pentru pictură şi în vopsele obişnuite. Testosteronă. G19H2802. Or. mol. 288,41. A4-Androsten-17 (3-ol-3-onă. Steroid izolat din testicule de taur. Ace; p.t. 155° (din acetonă dil.); [a]p+109°; e insolubilă în Tetracianetilenă. Or. mol. 128,09. Substanţă ^ incoloră cristalină; p.t. G=N 198—200°. Termosta-C=C . bilă, sublimează, fără u=N descompunere, la 600° şi se descompune la 1 000°. Formează complecşi intens coloraţi cu hidrocarburi aromatice, cu amine primare sau secundare, aromatice sau alifatice. Prin reducere, tetracianetilena trece în te-tracianetan, care se comportă ca un acid bibazic puternic, formînd săruri atît acide cît şi neutre. Tetraciclină. C22He4N208. Or. mol. 444,43. 4-Dimetilamino -1,4,4a,5,5a,6,11,12a - octa-hidro-3,6,10,12,12a - pentahidroxi-6-metil -1,11 -d ioxonaf tacen-carboxamidă- (2). Antibiotic obţinut prin reducerea aureomicinei (catalizator cărbune cu paladiu). Cristale. Clorhidrat cristale; p.t.214°(cu descompunere). E mai bine tolerată şi absorbită decît aureomicina şi tetramicina; are acelaşi spectru bacterian. Sin.: Acromieină, Hostaciclină, Tetracină. apă; solubilă în alcool, în eter, în uleiuri vegetale. Se obţine sintetic din colesterol, din alţi steroli sau din dehidroandrosteronă. Medicament folosit în eunucoidism, insuficienţă androgenică, tulburări uterine, cancer mamar. Testoviron. V. Perandren. Tetraborat de amoniu. V. Borat de amoniu. 2,3,4,6-Tetrabromfenol. C6H2OBr4. Or. mol* 409,74. Ace; p.t. 113° (120°); e foarte solubil în alcool. Sublimează. Se obţine prin izomerizarea, sub acţiunea H2S04 conc., a tribromfenol-bromului. 5,7,5'-Tetrabromindigo. C16H6N202Br4. Or. mol. 577,89. Cristale violete; e solubil în xilen, în H2S04 conc.; insolubil în apă. Se obţine sintetic din indigo şi brom în nitrobenzen la fierbere. Colorant albastru. Sin.: Albastru Ciba 2B, Indigo 4B. Tetrabrommetan. CBr4. Or. mol. 331,67. Se prezintă sub formele: a: p.t. 90—91°; p.f. 189—190°; se descompune uşor la 102°50mm; e solubil în alcool, în eter, în cloroform; insolubil în apă. (3 : p.t. 94,3°. Tetrabromsulfonftaleină disodică. C20H8Br4O10S2Na2. Or. mol. 838,05.Cristale higroscopice cu gust amar, solubile în apă , insolubile în alcool, în acetonă. E folosită în testarea stării funcţionale a ficatului, în afecţiunile hepatice cronice. Sin.: Brom-sulftaleină,Fenoltetrabromftalein-disulfonat de Na, BSP. _________ Tetrabromofluoresceină sodică. V. Eozină II. Tetracen. V. 2,3-Benzantracen. Tetracid. V. Lucosil. 2,3,5,6-Tetraclorbenzochinonă-(l,4). V. Clor-anil. Tetrac lor etan. C2H2C14. Or. mol. 167,86. Se prezintă sub formele: 1,1,1,2 - T e t r a-cloretan nesimetric. CC13— CH2C1. Lichid cu p.f. 129 — 130°; df3,2 1,58; tp’2 1,4816; e solubil în apă la 20°: 0,02%, în alcool, în eter: oo. Se prepară prin clorurarea în faza lichidă a 1,1,2-tricloreta-nului. E întrebuinţat ca solvent, la prepararea tricloretilenei. 1,1,2,2-T e -tracloretan simetric. C12CH — — CHC12. Lichid incolor; p.t. —44°; p.f. 146,5°; df 1,600; nf? 1,49419; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter: oo. Se prepară din acetilenă şi clor. E întrebuinţat ca solvent, în sinteza organică, ca insecticid. E toxic. Sin. Tetraclorură de acetilenă, Etantetraclorat. Tetracîoretilenă. CC12=CC12. Or. mol. 165,85. Lichid incolor, neinflamabil. Are p.t. -22,4°; p.f. 121,2°; df 1,6311; «f>° 1,5055; e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în eter, în cloroform, în benzen. Se obţine sintetic din Cl2 şi acetilenă, cu următoarele faze: acetilenă + Cl2 -► dicloretilenă; a-ceasta, cu un exces de Cl2-> tetracloretan; tetracloretanul, tratat cu NaOH[Ca(OH)2], elimină o moleculă de HC1 tricloreti-lenă; aceasta, cu un exces de Cl2, trece în molecule de HC1, trece în tetracîoretilenă. Dizolvant pentru grăsimi; medicament anti- 621 Tetralină helmintic, vermifug. Sin.: Percloretilenă, Tetraclorură de etilena, Didakene. Tetraclormetan CC14. Gr. mol. 153,84. Lichid incolor, cu miros eteric; nu e inflamabil; p.t. 22,6°; p.f. 76-74°; df 1,5947; raf,0 1,4630. E solubil în apă 0,097% la 0°, 0,08% la 30°. Se obţine sintetic din CH4+ + 4G12; din CS2,-Cl2*şi J (catalizator); din CS2, S2C12 în prezenţă de fier pulbere. Dizolvant pentru grăsimi, fabricarea lacurilor, a insecticidelor, umplerea stingătoa-relor de incendii. Sin. Tetraclorura de carbon. Tetraclorură de carbon. V. Tetraclormetan. Tetradimit. Bi2Te2S. Mineral. Sulfotelurură-de bismut, naturală. Are culoare cenuşie ca plumbul; durit. 7,2—7,9; d 1,5—2,0. Se găseşte sub formă de agregate foioase. Tetraedrit. Mineral cu compoziţie variabilă, conţinînd în special 3Cu2S • Sb2S3 şi Cu2S • • As2S3, cu cantităţi mici de ZnS," CuFeS2, mercur, argint, uneori plumb. Cristalizează în sistemul cubic, în tetraedre, cu spărtură concoidală; are culoare cenuşie, cu luciu metalic; d 4,4—5,1; durit. 3—4. Se găseşte în filoane hidrotermale. Tetrâetilamoniu, clorură de . C8H20NC1. Gr. mol. 165,56. Cristale higroscopice; df1 1,0801; e foarte solubilă în apă, în alcool, în cloroform, în acetonă; puţin solubilă în benzen. Se obţine sintetic din trietilamină şi clorură de* etil. Medicament folosit în tulburări vasculare periferice, arterioscle-roză, hipertensiune. Sin.:Etamon (clorură), T.E.A. (clorură). Tetraetilpirofosfat. C8H20O7P2. Gr. mol. 290,06. Lichid mobil, higroscopic; hidroli-zează în apă; p.f.5mm 155—155,5°; d1° 1,1847; nţ? 1,4222. E solubil în apă, în acetonă, în alcool, înbenzen, în cloroform: oo. Se obţine sintetic din ac. dietilfosforos sau din P2Og şi trietilortofosfat. Insecticid. Foarte toxic pentru om. LD50=1,2--* •••2 mg/kg, prin ingestie. Inhibitor ireversibil al colesterinazei. Tetraetilplumb. Pb(C2H5)4. Gr. mol. 323,45. Lichid incolor; d|° 1,653; 1,5198; p.t. — 136°, p.f.291 mm 152°. E insolubil în apă; greu solubil în alcool; solubil în benzen. Tetraetilplumbul se fabrică pe scară industrială din aliaj de plumb şi sodiu cu clorură de etil: 4C2H6Cl+Pb(Na) -* (C2H5)4Pb+ ____4Ma£L____Este foarte toxic. Adăugat, în proporţii de pînă la 0,3% în benzină, împiedică formarea peroxizilor în cursul comprimării amestecului gazos în cilindrii motorului. Efectul de antidetonanţă al tetra- etilplumbului nu este acelaşi pentru toate categoriile de benzine; are însă un efect cu atît mai favorabil cu cît benzina este mai bine rafinată. Sin. Plumb te traetil. Tetrafenilborsodiu. V. Kalignost. Tetrafosfathexaetil. Insecticid folosit în combaterea insectelor sugătoare, în amestec cu tetraetilpirofosfat, sub numele de Bladan. Tetrahalogenuri de carbon. CF4. Gr. mol. 88,01. Gaz incolor; greu solubil în apă; p.t. —184°; p.f. —128°; d 1,96. Se obţine direct din elemente. CC14. Y. Tetraclormetan. CBr4. Y. Tetrabrommetan. CJ4. Gr. mol. 519,7. Cristale roşii, octaedrice; e insolubil în apă. La 171° se disociază; d 4,32. Se obţine tratînd CC14 cu A1J3, la 100°. Tetrahidr o benzen. V. Ciclohexenă. Tetrahidrocarveol. V. Carvomentol. Tetrahidrocarvonă. V. Carvomentonă. Tetrahidrofuran. C4H80. Gr. mol. 72,09. Lichid; p.t. -100°; p.f. 65,8°; d 0,888. Se obţine sintetic din furan,4prin hidrogenare în prezenţa nichelului, sau din 1,4-butan-diol, prin deshidratare. E întrebuinţat ca dizolvant; înlocuieşte eterul la sinteza derivaţilor organome taliei. 1,2,3,4- Tetrahidronaftalină. V. Tetralină. Tetrahidro-oxazinil-1,4-metilcodeină. V. Fol-codină. Tetrahidropirol. Y. Pirolidină. Tetrahidroxichinonă. C6H406. Gr. mol. 172,09. Cristale albastre-negre, galbene în lumină transmisă. E puţin solubilă în apă rece; solubilă în apă caldă sau în alcool. Acţionează ca un acid bibazic puternic. Sarea sa disodică, Na2C6H206, este folosită ca indicator la titrarea volumetrică a sul-faţilor cu o soluţie de BaGl2, şi invers. Tetrahidroxiflavonă. Y. Fizetină. Tetrahidroxiflavonol. Y. Morină. Tetraiodetilenă. C2J4. Gr. mol. 531,7. Cristale gălbui, inodore; p.t. 187°; d 2,98; e insolubilă în apă; solubilă în benzen, în cloroform, în CS2. Se obţine sintetic din iod şi diiodoacetilenă (obţinută din carbid şi J). Antiseptic. Sin. Diiodoform. Tetraiodfenolftaleinat de sodiu. C20H8J4O4Na2 • 3H20. Gr. mol. 919,99. Cristale colorate în albastru slab pînă la violet. E uşor solubil în alcool; solubil în apă (1 g: 7 ml). Se obţine prin acţiunea J (în soluţie de KJ) asupra fenolftaleinei în soluţie apoasă alcalină. E întrebuinţat în medicină pentru colecistografii. Sin! Bilagnost. Tetraiodfluoreseeinat de sodiu. Y. Eritrozină. Tetralină. C10H12: Gr. mol. 132,2. Lichid; p.t. -31°; p.f. 207,2°; p.f.40nim 110,4°; P-f-20mm 93>8°: 4° 0,9702; «j,....1,5413; a Tetram 622 insolubilă în apă; solubilă în alcool, în benzen, eter, cloroform, eter de petrol: oo, în alcool metilic 50,6%. Se obţine sintetic prin hidrogenarea catalitică a naftalinei. Formează, în contact intim cu aerul, per-oxizi explozivi, evitaţi prin adăugare de hidrochinonă. Agent de degresare; dizolvant pentru grăsimi, uleiuri, răşini, ceruri; înlocuieşte terebentina în lacuri, în creme de ghete etc. Sin. 1,2,3,4,-Tetra-hidronaftalină. Tetram. V. Disulfură de tetrametiltiuram. 1,2,4,5-Tetrametilbenzen. V. Duren. Tetrametildiaminobenzofenonă. V. Cetona lui Miehler. Tetrametilen. Y. Ciclobutan. Tetrametilendiamină. V. Putrescină. Tetrametilmetan. V. Neopentan. Tetranitrol. V. Eritrită tetranitrată. Tetranitrometilanilină. V. Tetril. 1,2,5,8,-Tetraoxiantrachinonă. V. Chinaliza-rină. * Tetraoxld de azot. V. Oxizi de azot. Tetrapol. Soluţie de CCl4cu săpun monopol; auxiliar textil. Teţrapolifosfat de sodiu. Na5P4013. Fosfat condensat, folosit la condiţionarea detergenţilor. Tetrazaharide. Oligozaharide rezultate din patru molecule de monozabaride, prin eliminarea a trei molecule de apă. Cea mai cunoscută este stahioza (v.). 1,2,4,5.-Tetrazină. C2H2N4. Gr. mol. 82,07. Cristale roşii; p.t. 99°; e solubilă în apă, în alcool, în eter. E volatilă la temperatura ambiantă. Se obţine sintetic din ester diazoacetic care, în prezenţă de NaOH, polimerizează ac. dihidrotetrazindicar -boxilic; oxidat -* ac. tetrazindicarboxilic; decarboxilat tetrazină. Tetrazol. CH2N4. Gr. mol. 70,06. Cristale cu p.t. 155°; e solubil în apă, în alcool, în acetonă; e greu solubil în benzen, în eter. Tetrazoliu. V. 2,3,5-Trifenil-l,2 3,4-tetrazo-liu-clorură de — . Tetril. C7H5N508. Gr. mol. 287,15. N-nitro-N-metil-2,4,6-trinitroanilină. Prisme galbene (din alcool); p.t. 131 — 132°; d19 1,57; e solubil în acetonă, în benzen; greu solubil în alcool, în metanol. Explodează încălzit la 180—190°. Se obţine sintetic prin nitrarea dimetilanilinei. E folosit pentru capse de amorsare. Sin.: Metilpicrilnitra-mină, Tetranitrometilanilină. Tetrite. Alcooli polivaîellţî proveniţi prin-reducerea tetrozelor cu amalgam de" sodiu, aluminiu, sau cu hidrogen activat catalitic. Au formula: HOCH2-(CHOH)a-CH2OH. Prezintă izomerie optică, similar zaharurilor. Tetroze. Monozaharide cu patru atomi de carbon. Produşi de sinteză importanţi pentru stabilirea configuraţiei tidraţilor de carbon. Texapon. Alcool lauric sulfatat. Agent activ de suprafaţă, folosit ca detergent şi ca auxiliar textil. Textolit. Stratificat din ţesături textile impregnate cu răşini fenolice (rezoli) şi presate la cald. Thalenit. Y2Si207. Mineral.-Silicat de ytriu. Thenardit. Na2S04. Mineral. Cristale rom-bice, incolore, solubile în apă; d 2,65, durit. 2,5. Se găseşte în lacurile sărate secate şi în craterele vulcanilor. Thiokol. Cauciucuri sintetice, obţinute prin policondensarea alchildihalogenurilor (de ex. a dicloretanului cu polisulfuri alcaline). Sînt rezistente la uleiuri, la grăsimi, la solvenţi organici, la ozon; stabile la temperaturi joase. Sînt impermeabile la gaze. Se pot vulcaniza. Se întrebuinţează pentru conducte, utilaj chimic, izolări de cabluri etc. Sin. Perduren. Thiomedan. C5H«N2S2. Gr. mol. 160,26. 5,5-Dimetil-2,4-ditio-2-hidantoină. Cristale albe, amare; e solubil în apă caldă, în alcool, în eter, în benzen; p.t. 142°. Se obţine sintetic din hidroxibutironitril în soluţie benzenică, NH2 şi CS2 în alcool. Medicament antiepileptic. Thiram. V. Disulfură de tetrametiltiuram. Thirodust. Pulbere fungicidă, conţinînd 75% tiuram. * % Thortveitit. ScSi207. Mineral. Silicat de scan-diu. Cristale prismatice, de culoare verde murdară pînă la neagră; d 3,6, durit. 6,5. Thybon. V. 3, 5, 3'-Triiodtironină. Tiamină. V. Aneurină. Tiazine. Heterocicli hexaatomice, conţinînd doi heteroatomi: S şi N. Exemplu: Fentia-zină. TiazoL C3H3NS. Gr. mol. 85,13. Lichid incolor sau gălbui, cu miros neplăcut; p.f. 115 — 118°; d 1,2; e greu solubil în apă; solubil în dizolvanţi organici. Se obţine sintetic din tioformamidă şi monocloracet-aldehidă. Tiazosulfonă. V. 2-Amino-5-sulfaniltiazol. Tibatină. C24H32N20?2S. Gr. mol. 572,58. 4,4' -Diamino-dibenzensulfonă-digalactozi-dă, p,p/-sulfonildianilin-NN/-digalactozidă. Pulbere albă; e foarte solubilă în apă; insolubilă în eter. Se obţine sintetic din 4,4^. ^iaminodifenil-sulîonă şi galactoză (catalizator ac. salicilic) în alcool metilic. Medicament folosit în septicemii streptococice, în scarlatină etc. 623 Tioantimoniaţl Tide, Detergent granular pe bază de alcooli graşi sulfataţi, în amestec cu alchilarilsul-fonaţi, folosit mai ales în scopuri menajere. Tiemanit. HgSe. Mineral. Se prezintă sub formă de cristale mici cubice, tetraedrice, sau în agregate. Are culoare cenuşie închisă; d 7,1 —8,5; durit. 2,5. Tienil. Radicalul G4H3S—, provenit de la tiofen, prin scoaterea unui atom de H. Tifen. C20H25ONS • HG1. Gr. mol. 363,97. Difeniltioacetat de dietilaminoetil. HG1* Cristale; p.t. 122 — 124°. E solubil în apă, în alcool; greu solubil în acetonă, în acetat de etil, în benzen; insolubil în eter. Se obţine sintetic din dietilaminocloretan şi difeniltioacetat de sodiu. Medicament spă§-molitic în stări spastice ale tractului gas-trointestinal, ale căilor biliare, urinare etc. Tifomieină. V. Cloramfenicol. Tillantin-It. Preparat fungicid organo-mereu-ric, avînd la bază un derivat de o-ni-trofenol-mereur, cu formula probabilă (Hg)(N02)G6H3—OH şi cu un conţinut de 3,4% mercur metalic. E folosit la dezinfectarea seminţelor prin prăfuire, în doza de 2—3 kg la 100 kg seminţe de cereale. Este toxic pentru om. Tiloză. V. Metilceluloză. Timină. C5HeN202. Gr. mol. 126,11. 5-Metil-uracil. Derivat al pirimidinei, component al acizilor nucleici. Foiţe din apă; p.t. 326°; sublimJrză. Se obţine prin hidroliza totală a acidului desoxiribonucleic. Timinoză. C5H10O4. Gr. mol. 134,13. D-2-Ri-bodesoză. Componentul principal al acizilor timonucleici (polinucleotide). Cristale; p.t. 78°; [a]^5 -90,6° -► 40,0°, în piridină. Timol. C19H140. Gr. mol. 150,21. 5-Metil- 2-izopropil-l-fenol. A fost izolat din uleiul de Thymus vulgaris, Monarda punctata etc. Cristale incolore, cu miros caracteristic; p.t. 48-51°; p.f. 233°; d 0,972; 1,5227; e antrenabil cu vapori; e solubil în apă l°/00, în alcool 1:1, în cloroform 1 : 0,7, în eter 1 : 1,5, în ulei vegetal 1 : 1,7, în alcalii diluate. Se obţine sintetic din m-crezol sau p-cimen. Medicament: antiseptic extern şi intestinal; ver-mifug. Sin.: p-Izopropil-m-crezol, 3-Hidro-xi-p-cimen, 2-Izopropil-5-metilfenol, 5-Me-til-2-izopropil-l-fenol. Timolftaleină. C28H30O4. Gr. mol. 430,52. Se obţine prin încălzirea anhidridei ftalice cu timol la 110°, în prezenţa clorurii stanice. ——Ace-; p.t. —245° -e insolubilă în apă; solubilă în alcool, în alcalii diluate cu o coloraţie albastră, în H2S04 cu o coloraţie roşie-carmin. E folosită ca indicator: incoloră la pH 9,3, albastră la pH 10,5. Timol sulf onftaleină. V. Albastru de timol. Timp de înjumătăţire. Timpul necesar pentru ca jumătate din cantitatea dintr-un element radioactiv să se dezintegreze. în cazul elementelor radioactive naturale, are valori cuprinse între 3 • 10~7s(toriu C') şi 1,39*1010 ani (toriu). Timpul de înjumătăţire este independent de cantitatea de element radioactiv prezent. Timp de relaxare. V. Perioadă de relaxare. Ţineai. V. Borax. Tinetură de iod. Soluţie de J în alcool, de concentraţia 5—10%, folosită la sterilizarea rănilor. Tincturi. Forme medicamentoase în care principiul activ a fost extras din plante, din organe de animale sau din minerale, cu alcool de diferite concentraţii. Se împart, după compoziţie, în tincturi simple, compuse şi eterate. TIntometru. Tip de colorimetru, în care intensitatea culorii şi, în consecinţă, a concentraţiei substanţei colorate în soluţia colorată, se determină prin comparare cu sticle colorate. Exemplu: tintometrul Lovibond. Tioacetali. Compuşi organici cu sulf, asemănători acetalilor. Exemplu: (CH3j2G(SC2H5)2 Tioacetamidă. CH3CSNH2. Gr. mol. 75,14. Cristale cu uşor miros de mercaptani. Are p.t. 112,5°; e solubilă în apă la 25°: 16,3 g/100 ml. Substituent al H2S în chimie analitică. Reactiv pentru As. Tiftaeizi. Acizi organici în care atomii de oxigen sînt înlocuiţi cu atomi de sulf bivalent. Dacă se înlocuieşte oxigenul hidro- xilului R—Cx I , atunci compusul V VSH' este un ac. tiolic; dacă se înlocuieşte oxi-genul carbonilului R—Cy , eompu- v xohJ sul este un acid tionic; dacă se înlocuiesc ambii atomi de oxigen, compusul este un ac. .tiontiolic sau ac. ditionic. Nu se cunosc în stare liberă. Tioaldehide. Aldehide în care atomul de oxigen a fost înlocuit cu sulf. Tioaldehidele alifatice polimerizează uşor. Nu se pot obţine libere. Se prepară din aldehide şi H2S, în prezenţa HC1. Exemplu:* r OH-i CH3CH=0+H2S -* I CH3-CHf ------------L-> — ■ L — CH3CH=S-> (CH3CHS)3. Tioantimoniaţi. Săruri ale acidului antimo-nic, hi care unu sau mai mulţi atomi 4e Tioarseniaţi 624 oxigen s-au înlocuit cu sulf. Iau naştere la tratarea Sb2S5 cu sulfuri alcaline, cu sulfuri de amoniu sau cu hidroxizi alcalini. Sînt stabili; în soluţie sînt galbeni sau roşii; tioantimoniaţii alcalini sau de NH4 sînt solubili în apă. Tioarseniaţi. Săruri ale acidului arsenic, H3As04, în care unu sau mai mulţi atomi de oxigen s-au înlocuit cu sulf. Iau naştere la tratarea pentasulfurii de arsen cu sulfuri alcaline sau cu sulfură de amoniu. Sînt săruri stabile, colorate în galben sau în roşu; tioarseniaţii alcalini sau de NH4 sînt solubili în apă. Se mai obţin şi prin dizolvarea As2S5 în hidroxizi alcalini, alături de săruri oxigenate, în care oxigenul este substituit numai parţial cu sulf. Sin. Sulfoarse-niaţi. Tioarseniţi. Săruri ale acidului arsenios, în care unu sau mai mulţi oxigeni s-au înlocuit cu sulf. Iau naştere la tratarea trisul-furii de arsen cu sulfuri alcaline sau cu sulfură de amoniu. Sînt săruri stabile; soluţiile sînt colorate în galben sau în roşu; tioarseniaţii alcalini sau de NH4 sînt solubili în apă. Se mai obţin prin dizolvarea As2S3 în hidroxizi alcalini, alături de sărurile oxigenate respective. Sin. Sulfoarse-niţi. Tiocarbamidă. V. Tiouree. Tiocarbanilidă. V. N,N'-Difeniltiouree. Tiocarbonaţi. Săruri ale acidului tiocarbonic, H2CS3. Iau naştere la tratarea sulfurilor alcaline sau alcalino-pămîntoase cu sulfură de carbon. Tiocarbonaţii metalelor alcaline şi tiocarbonatul de amoniu sînt stabili, în timp ce derivaţii celorlalte metale se descompun relativuşor; au o culoare galbenă; soluţiile lor sînt roşii. în apă se dizolvă tiocarbonatul de Na, K sau NH4. Tiorarbo-natul de potasiu, K2CS3, este folosit în agricultură contra dăunătorilor. Tioeetone. Cetone în care atomul de oxigen a fost înlocuit cu sulf prin tratare cu H2S în soluţie, în prezenţa HC1. Tiocetonele alifatice polimerizează" uşor, trecînd în tri-meri. Numai unele tioeetone aromatice au fost obţinute ca monomer. Exemple: Tio-aeetofeiionă, Tiobenzofenonă. Tioeianat de aluminiu. A1(CNS)3. Gr. mol. 201,22. Pulbere gălbuie; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter. E întrebuinţat în industria textilă (mordant în soluţie apoasă de 19 — 22° B6, pentru imprimarea ţesăturilor de bumbac). Sin.: Sulfocianură âe Al, Rodanură de Al. Tioeianat de amoniu. NH4CNS.Gr^_ jnnL^ 76,12. Cristale monoclinice, incolore, albe, delicvescente; e solubil în apă, în alcool, în acetonă, în NH3, în S02; d 1,307; p.t. 459°. Se descompune la 170°. Se obţine prin încălzirea unei soluţii de cianură de amoniu cu sulf, sau prin tratarea sulf urii de carbon cu soluţie apoasă de amoniac la 110°. E întrebuinţat la fabricarea îngrăşămintelor, a tioureei, a guanidinei etc., în fotografie, la prepararea adezivilor, în industria textilă, în chimia analitică. Sin.: Sulfocianură de amoniu, Rodanură de amoniu. Tioeianat de bariu. Ba(CNS)2 • 2H20. Gr. mol. (anhidru) 253,53. Cristale aciculare, albe, delicvescente; e solubil în apă, în alcool. Se întrebuinţează la obţinerea tio-cianaţilor de potasiu sau de aluminiu, în industria textilă, în fotografie. E toxic. Sin.: Sulfocianură de Ba, Rodanură de Ba. Tioeianat de calciu. Ca(CNS)2 • 3H20. Gr. mol. 210,30. Cristale incolore, albe, delicvescente; e solubil în apă, în alcool. Prin topire alcalină formează cianură de calciu. E întrebuinţat ca mordant; dezinfectant; la obţinerea altor tiocianaţi. Sin.: Sulfocianură de Ca, Rodanură de Ca. Tioeianat de mereur. Hg(CNS)2. Gr. mol. 316,78. Pulbere albă, inodoră. încălzită, îşi măreşte volumul de cîteva ori. E solubil în cloruri, cianuri alcaline diluate. E foarte toxic. Se păstrează la întuneric. E întrebuinţat ca intensificator în fotografie; la experienţa „şerpii lui Faraon". Sin. Sulfocianură mercurică. Tioeianat de plumb. Pb(CNS)2. Gr. mol. 323,38. Cristale albe-gălbui; e puţin solubil în apă rece; solubil în tioeianat de potasiu, în ac. azotic; se descompune la temperaturi > 190°; d circa 3,8. E întrebuinţat la fabricarea chibriturilor; în vopsitorie. E toxic. Sin.: Sulfocianură de Pb, Rodanură de Pb. Tioeianat de potasiu. KCNS. Gr. mol. 97,18. Cristale incolore, transparente, higrosco-pice, inodore; e foarte solubil în apă; solubil în alcool, în acetonă; d 1,88; p.t. 179°; se descompune la 500°. Se obţine prin fierberea unei soluţii de cianură de potasiu cu sulf şi cristalizarea compusului format, sau prin fierberea unei soluţii de rodanură de amoniu cu potasă caustică. E întrebuinţat în amestecuri refrigerente; la fabricarea insecticidelor; la prepararea tiocia-naţilor; în industria textilă; în fotografie, în " laborator (identificarea ionilor ferici, coloraţie roşie). Sin.: Sulfocianură de K, Rodanură de K. Tioeianat de sodiu. NaCNS. Gr. mol. 81,08; p.t. 287°. Cristale rombice, incolore, delicvescente; e foarte solubil în apă, în alcool. „ Se- obţine punx^-^lierberea .-uneL^oluţii - de-cianură de sodiu cu sulf şi cristalizarea compusului format, sau prin fierberea unei soluţii de rodanură de amoniu cu sodă caustică." E întrebuinţat în imprimeria textilă; 625 Tiosemicarbazidă reactiv^analitic; la sinteze. E toxic. Sin.: Sulfocianură de Na, Rodanură de Na. Tioeianaţi. Săruri ale acidului tiocianic: HSGN. Sin.: Tiocianuri, Rodanuri. Tioelanoaoetat de izobornil. C13H1?N02S. Gr. mol. 253,36. Ulei galben, cu miros ter-penic; d2£ 1,465; Wp 1,512; e foarte solubil în benzen, în cloroform, în eter; insolubil în apă. Se obţine sintetic din izoborneol, clorură de cloracetil şi KSCN. Insecticid veterinar. Tiocianură de argint. AgGNS. Gr. mol. 165,96. Ia naştere la tratarea unei soluţii de AgNOs cu o rodanură solubilă. Este o substanţă albă, insolubilă în apă. Tiocianură ferică. Fe(SCN)s. Gr. mol. 230,1*' Ia naştere la tratarea sărurilor ferice în soluţie cu rodanuri solubile. Este o substanţă roşie ca sîngele, solubilă în apă. E folosită la recunoaşterea calitativă a ionilor ferici. Tiocianuri. V. Tiocianaţi. Tiocol. G7H705SK. Gr. mol. 242,29. Cristale albe; e solubil în apă 1:8; insolubil în alcool, în eter. Se obţine sintetic prin sulfonarea guaiacolului (sub 100°). Amestec de 3- şi 5-guaiacolsulfonaţi de K. Se păstrează închis ermetic, la întuneric. E folosit în medicină ca expectorant. Sin. Guaiacolsulfonat de potasiu. Tiocrom. C12H14N4OS. Gr. mol. 262,33. A fost izolat din drojdie de bere. Prisme galbene (cloroform); p.t. 227 — 228°; e solubil în alcool metilic; puţin solubil în apă, în alcool, în eter, cloroform, acetonă. Se obţine sintetic prin oxidarea vitaminei B4 cu fericianură de K în soluţie alcalină. Fiziologic inactiv. Sin. Dehidrovitamina Bx. Tiodifenilamină. Y. Fentiazină. Tiodiqlieol. S(CH2CH2OH)2. Gr/mol. 122,186. Lichid incolor, siropos, cu miros caracteristic, foarte solubil în apă, în cloroform, alcool, acetonă; p.f.22mni164—166°; d 1,221. Se obţine din etilenclorhidrină şi Na2S. E întrebuinţat în imprimeria textilă, în sinteze organice. Sin.: Tiodietilenglicol, Gliecină. Tiofenol. C6H6S. Gr. mol. 110,17. Lichid cu miros pătrunzător; p.t. 169,5°; d|51,0728; /ip 1,5861. Se obţine sintetic din clorură de benzendiazoniu şi H2S sau tiosulfat de sodiu. Se oxidează la aer la difenilsulfură. Formează săruri metalice. Sin.: Fenilmer-captan, Mercaptobenzen. Tiofosîaţi. Săruri ale acidului fosforic, H3PO4, în care unu sau mai mulţi atomi de oxigen au fost înlocuiţi cu atomi de sulf. Sin. Sulfofosfaţi. 40 Tiofosfiţi. Săruri ale acidului fosforos, H3PO3, în care unu sau mai mulţi atomi de oxigen au fost înlocuiţi cu atomi de sulf. Sin. Sulfofosfiţi. Tioglieolat de sodiu. HSCH2 COONa. Gr. mol. 114,11. Cristale higroscopice, cu miros caracteristic; e foarte solubil în apă; greu solubil în alcool. E întrebuinţat, la ondulaţii permanente, ca depilator etc. Tioglueoză aurică. C6Hn05AuS. Or. mol. 392,42. Cristale gălbui, cu miros slab mer-captanic. E solubilă în apă, cu descompunere. Se obţine sintetic din bromură de aur, tioglueoză şi S02. Medicament: în reumatism, lupus eritematos (sub formă de suspensie uleioasă). Sin.: Solganal B, Auro-tioglucoză. Tioindigo. C16H802S2. Gr. mol. 296,34; p.t. >280°. Cristale aciculare,roşii;sublimează; e insolubil în apă; solubil în alcool, în benzen, în nitrobenzen, în H2S04. Se obţine prin oxidarea cu aer a tioindoxilului. i) întrebuinţat drept colorant roşu în industria textilă. Tiol. Radicalul -SH. Tioli. V. Mercaptani. Tiomalat de aur şi sodiu. C4Hr04AuNa2S. Gr. mol. 390,31. Se obţine sintetic din tiomalat de sodiu şi halogenură de aur, în soluţie apoasă; pulbere albă-gălbuie, cu gust metalic; e foarte solubil în apă; insolubil în alcool. Medicament: în artrita reumatică, lupus eritematos nediseminat. Sin. Mio-crisină. Tionaîten. V. Benzotiofen. Tionalidă. C10H7-NH-CO-CH2-SH. Gr. mol. 217,28. oc-Mereapto-N, 2-naftilaceta-midă. Ace albe sau de culoarea fildeşului, cu p.t. 111 — 112°. E insolubilă în apă; solubilă în solvenţi organici. Reactiv analitic pentru Cu, Hg, Ag, TI, Bi, Ru, Sn. Tionil. V. Sulfinil. Tionină, C12H1oN3C1S. Gr. mol. 263,75. Clorură de 3,7-diamino-fenotiazoniu. Ace gri-negre; e greu solubilă în apă rece, în NaOH dil.; solubilă în apă la 100°, în HC1, în H2S04. Se obţine sintetic prin oxidarea unui amestec de p-fenilendiamină şi anilină, în prezenţa tiosulfatului de sodiu. E întrebuinţată în microscopie, pentru colorarea nucleului celulelor; antioxidant pentru ulei de in etc. Sin. Yioletul lui Lauth* Tiono. Radicalul =CS. Tiosemicarbazidă. CH5N3S. Gr. mol. 91,14. în apă. CH5N3S • HC1. Cristale, cu p.t! 186—19(T. Se obţine sintetic din tioeianat de NH4 şi sulfat de hidrazină în prezenţă 40 — Dicţionar de chimie Tioserină 626 de Na2C03. Intermediar în sinteza organică şi a medicamentelor (TB1? Globucid, Luco-sil etc.). Tioserină. V. L- Gisteină. Tiostanaţi. Sărurile acidului H2Sn03, în care atomii de oxigen au fost înlocuiţi, în parte sau complet, cu atomi de sulf. Tiosulfat de amoniu. (NH4)2S203. Gr. mol. 148.2. Cristale incolore, monoclinice; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter. La 150° se descompune. Ia naştere la fierberea sulfitului cu sulf. Sin. Hiposulfit de amoniu. Tiosulfat de aur şi sodiu. V. Grisalbin. Tiosulfat de magneziu. MgS203 • 6H20. Gr. mol. 244,54. Cristale incolore; e solubil în apă, în alcool. La cald se descompune; d 1,86. Sin. Hiposulfit de magneziu. Tiosulfat de potasiu. K2S203. Gr. mol. 190,32. Cristale incolore, higroscopice; e solubil în apă, insolubil în alcool. Sin. Hiposulfit de K. Tiosulfat de sodiu. Na2S208 • 5H20. Gr. mol. 248.2. Cristale incolore, monoclinice, eflorescente; e solubil în apă, insolubil în alcool. La 48,5° se descompune; d 1,73. Ia naştere la fierberea Na2SOs cu sulf. E folosit ca fixator în fotografie, în medicină la tratarea eczemelor, în industria textilă ca substanţă anticlor şi în determinări cantitative * iodometrice. Sin.: Hiposulfit de sodiu, Anticlor. Tiosulfaţi. Sărurile acidului tiosulfuric, ne-cunoscut în stare liberă. O SH c/ XOH 2-Tiouracll. G4H4ON2S. Gr. mol. 128,15. 2-Mercapto-4-hidroxipirimidină. A fost izolat din seminţe de Brassica. Cristale amare; p.t. nedefinit; e greu solubil în apă (0,5°/00); insolubil în alcool, în eter, în acizi; solubil în alcalii diluate. Se obţine sintetic din formilacetat de etil şi tiouree. Medicament folosit în hipertiroidism, în tireotoxi-coză. Tiouree. H2N—CS—NH2. Gr. mol. 76,12. Cristale; p.t. 180—182°; d 1,405. E solubilă în apă 1 : 11, în alcool; greu solubilă în eter. Se obţine sintetic din cianamidă şi H2S sau prin topirea tiocianatului de amoniu. Formează compuşi de adiţie cu săruri metalice. Intermediar în sinteze organice şi de medicamente (răşini sintetice; accelerator de vulcanizare: medica-ment folosit în hipertiroidism). Sin. Tio-carbamidă. li ram in ă. V. 4-Oxifeniletilamină. Tirocidină. Antibiotic, constituentul principal al tirotricinei; polipeptidă ciclică, bazică, care conţine: triptofan, tirozină, leucină, proiină, valină, ornitină, ac. glu-tamic, ac. aspartic, fenilalanină, N1I3. Ace fine, care se descompun la 240°; [a]^ —101° (c=l,2 în alcool 95%). E solubilă în alcool de 95%, în ac. acetic, în piridină; uşor solubilă în apă, în acetonă, în alcool absolut; insolubilă în eter, în cloroform, în hidrocarburi. Tiroidă. Glanda tiroidă extrasă de Ia ani- . male domestice, uscată şi pulverizată, fără ţesut conjunctiv şi grăsime. Conţine iod legat tiroidian. Pulbere gălbuie cu miros slab de carne şi cu gust sărat. Medicament folosit în insuficienţa tiroidiană. Tiron. C6H408S2Na2. Gr. mol. 314,22. 1,2- \ -Dihidroxibenzen-3,5-disu Ifonat de Na. Cristale nehigroscopice, solubile în apă. Dă cu sărurile unor metale compuşi coloraţi, solubili în apă. Astfel, cu FeCl3 se obţine o coloraţie albastră, intensă, la pH sub 5; sărurile de Ti dau o coloraţie portocalie; cele de cupru, o coloraţie galbenă-verde; cele de MoVI, o coloraţie galbenă-canar. Reactiv colorimetric pentru Fe, Cu, Ti, MoVI, Mn. Cu acest reactiv se poate determina Fe în sînge în 20 minute, fără să fie nevoie să se separe, în prealabil, ceilalţi cationi prezenţi. Sin. Tiferron. ? Tiroton. V. 3,5,3'-Triiodtironină. Tirotrieină. Antibiotic polipeptidic extras din culturile de bacili din sol, aparţinînd grupei Tyrothrix. Se extrage în mod obişnuit din culturi de Bacillus brevis. Conţine 10—20% gramicidină şi 40—60% tirocidină. Pulbere gri-brună; se descompune la 215—220°. E insolubilă în apă; solubilă în alcool, în alcool metilic, în propilengli- 1 col. E folosită în infecţii cu germeni gram-pozitivi (streptococi, stafilococi, bacili difterici) şi gram-negativi (bacili coli, dizenteriei, tifici). Tiroxină. CjgHjjC^NJ^ Gr. mol. 776,93. P-[(3,5-Diiodo-4-hidroxifenoxi)-3,5-diiodo-fenil]-alanină. Aminoacid din glanda tiroidă, cu efect stimulant asupra metabolismului. Este un produs de scindare a tiro-globulinei. Forma DL: ace; p.t. 231 — — 233° (cu descompunere); e insolubilă în | apă, în alcool, în dizolvanţi organici; solubilă în alcool, în prezenţa acizilor minerali, în alcalii diluate. Forma L(—-)-: cristale; p.t. 235-236°; [a]|? -4,4°; e J de două ori mai activă decît forma race- ^ mică..-EorjQ[La-D(rP4^cristaIe; p .L-233°.(w (descompunere); 2,97°;e foarte pu- ţin activă. Medicament folosit în insuficienţa tiroidiană. Tocoferoli 627 % Tirozinază. Enzimă din clasa desmolazelor, grupa oxidazelor (fenoloxidază) din ţesuturile vegetale. Oxidează tirozina la dioxi-fenilalanină şi apoi la dioxiindol. Tirozină. CQH1}OaN. Gr. mol. 181,19. Acid P-(p-hidroxifenil)-a-aminopropionic. a-A-minoacid prezent în majoritatea proteinelor, indispensabil organismului animal. For-m a D(+)-: cristale;se topesc la 310—314° cu descompunere; [a]|f-}-10,30° în HC1 normal. Forma L(—)-: e răspîndită în proteine; se descompune la 342—344°; [a]|^—10,60° (în HG1 normal). Forma DL: ca lame din apă; se descompune la 316°; nu se găseşte în natură. Sin. p-(p-Hidroxifenil)-alanină., Titan. Ti. Element în stare metalică. Nr." at. 22; gr. at. 47,90; prezintă izotopii stabili cu nr. de masă 46 (7,95%), 47 (7,75%), 48 (73,45%), 49 (5,51%), 50 (5,34%), cum şi cinci izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 1 727°; p.f. circa 3 000°; d 4,5; căld. spec. 0,142. Se găseşte în natură numai combinat, în minerale ca: ilmenit, rutil, brookit, perowskit etc. Se obţine greu în stare pură. Are aspect metalic, culoare albă-argintie; e bun conducător de căldură şi de electricitate; e dur şi casant la rece, maleabil la cald. Se foloseşte în aliaje. Oţelurile cu Ti capătă calităţi remarcabile în ce priveşte elasticitatea şi rezistenţa la rupere. Are valenţele 2, 3, 4. Oxizi: TiO, Ti203, Ti02. Majoritatea compuşilor titanului îl conţin sub formă de cationi; se cunosc, însă, şi compuşi care conţin anioni de Ti. D e t e r-~minarea'analitică. a) Calitativ. Soluţiile sărurilor de Ti, neutre sau slab acide, tratate cu H202, se colorează în galben pînă la roşu-portocaliu, după concentraţia soluţiei, b) Cantitativ. 1) Gravimetric: precipitat cu cupferon, calcinare, cîntărire ca TiOa. 2) Colorimetric: cu H202. Titanat de plumb. Pigment galben deschis. Are gr. spec. 7,3; indicele de ulei 12. Are putere foarte mare de acoperire şi stabilitate la agenţi atmosferici. Titannţt. Săruri provenite din topirea TiOa cu oxizi metalici sau cu hidroxizi. Aproape toate aceste săruri sînt insolubile în apă, cele solubile hidrolizînd în apă. Corespund formulelor M2Ti03 şi M4TiOi (în care M reprezintă un element monovalent). Se cunosc şi titanaţi corespunzători formulei: a;M20 • #TiOa, y fiind mai mare decît x. Tltanit. CaTi[(0)Si0J. Mineral. Silicat de calciu şi de titan. Cristale, în sistemul monoclinic; d 3,4—3,6; durit. 5—5,5; e Casant. Are culoare galbenă-verzuie, bru-nă. Mineral accesoriu, nelipsit din rocile eruptive amfibolice, din sienite. Piatră semipreţioasă. Sin. Sfen. Tltanit. 1. Aliaj de Al-Mn, care conţine şi Ti — 2. Masă extraordinar de dură, formată din 51,2% carbură de Ti şi 48,8% carbură pe Mo, acestea fiind legate împreună printr-un liant care conţine 14% Ni. Titanomctrie. Parte a volumetriei care întrebuinţează ca reactiv o soluţie titrată de clorură titanoasă (TiCl3). Titrare. Operaţie prin care se determină o substanţă chimică (element sau compus), măsurînd volumul reactivului adăugat, de titru cunoscut, care reacţionează cantitativ cu substanţa respectivă. Sfîrşitul reacţiei este arătat de un indicator, de apariţia unui precipitat, de saltul potenţialului de electrod, de saltul conductivităţii. T i-trare potenţiometrică. Titrare în care sfîrşitul unei reacţii este determinat cu ajutorul unui potenţiometru. în acest scop se foloseşte o pilă electrică în care electrodul de referinţă este electrodul de calomel, iar al doilea electrod, un electrod de platină cufundat în soluţia a cărei titrare trebuie executată. Se leagă cele două semielemente printr-o punte electrolitică, iar cei doi electrozi, la potenţiometru. Cînd se titrează un ion oarecare, la variaţia concentraţiei lui corespunde o variaţie a potenţialului electrodului cufundat în soluţia care se titrează. în apropierea punctului de echivalenţă are loc un salt al potenţialului. Pe măsura titrării se determină potenţialul şi, final, se trasează curba potenţial-volumul soluţiei adăugate (în mililitri). Punctul de inflexiune al curbei reprezintă punctul de echivalenţă, care indică şi cantitatea de reactiv folosită. Titrimetrie. Determinarea cantitativă a diferitelor substanţe, prin titrare (v.). Titru. Cantitatea, în grame, dintr-un element, ion sau compus, conţinută într-un mililitru de soluţie. Tiuram. V. Disulfura de tetrametiltiuram. Tixotropie. Proprietatea prezentată de unele geluri de a trece în stare de sol, ca urmare a unei acţiuni mecanice: agitare, ultrasunete, presiune. Tizit. Grup de aliaje cu stabilitate chimică mare şi tenacitate mare. De exemplu, Tizit Co40 conţine 27% Cr, 4,5% W, 65% Co. TMTD. V. Disulfură de tetrametiltiuram. Tocoferoli. Compuşi cu caracter vitaminic, derivaţi de la croman, cu un hidroxil feno-lic în moleculă. Sînt prezenţi în plante; au fost izolaţi din germenii de cereale, sub forma de lichide vîscoase, uleioase. Se cunosc: a-T ocoferol, v. Vitamina E. P-T ocofer ol. 2,5,8-Trimetil-2-(4',8/,12/ trimetiltridecil)-6-hidroxieroman. G28H4802. 40 Tofranil ! I j. | Gr. mol. 416,66. Izolat, în special, din germenii de grîu. Ulei gălbui, vîscos; P-f- —12,30° (în apă). For-m a L(+)-, obţinută numai în soluţie; \° 1,4003. E greu solubilă în apă peste 18,7°; solubilă în alcool, în eter, în apă sub 18,7°. Se obţine sintetic din halogenură de etil şi NH3. Se păstrează bine închisă. C. HUN • HCI. Cristale; p.t. 253-254°; d 1,059; sublimează la 245°, fără descompunere; e solubilă în apă 1 : 0,7, în alcool, în cloroform; insolubilă în eter, în benzen. Intermediar în sinteza medicamentelor şi a sărurilor de amoniu cuaternar. Trietilesterul acidului ortoformic. V. Ester ortoformic. Trietoximetan. V. Ester ortoformic. Trifal. C8H402N2SAuNa • 2H20. Gr. mol. 448.32. 2-Aurotiobenzimidazol - 4 - carboxi -lat de Na. Pulbere gălbuie; e foarte solubil în apă, în glicerină la fierbere; insolubil în alcool, în eter. Medicament folosit în lupusul eritematos. Sin. Aurothiol. Trifan. V. Spodumen. Trifenilamină. C^H^N. Gr. mol. 245,31. Prisme; p.t. 125° (127°); p.f. 347-348°; e foarte solubilă în eter, în benzen; greu solubilă în alcool. Se Abţine sintetic prin încălzirea brombenzenului cu difenilamină — K sau —Na. ? Trifenilcarbinol. (C6H5)3COH. Gr. mol. 260.32. Cristale trigonale (benzen); d\ 1,199; p.t. 164,2°; distilă între 360 şi 380°. E insolubil în apă, în eter de petrol; solubil în alcool, în eter, în benzen, în H2S04 conc. (dînd o coloraţie galbenă intensă). Se obţine prin acţiunea bromurii de fenil-magneziu asupra benzofenonei. Trifenilfosfat. (C6H5)3P04. Gr. mol. 326,28. Cristale albe; nu e inflamabil; d 0,6 (topit 1,19); distilă (la 20 torr) la 260°; p.t. 49°; gelifică nitro- şi acetilceluloza. Plastifiant, Nu este rezistent la lumină. Trifcnilmetan. (C6H5)3CH. Gr. mol. 244,32. Cristale -f- 1 moleculă de C6H6; p.t. 78,2° (benzen); p.t. 93,4 (anhidru); p.f. 360°; P-f-20 mm 206,8°; d[w 1,0134; nj,00 1,5954. E solubil în eter, în cloroform, în CS2. Se obţine sintetic prin reducerea trifenilclor-metanului. Sin. Tritan. Trifcnilmctil. Radical • liber: (CeH5)3C, (C19H15). Gr. mol. 243,31. Cristale incolore; p.t. 145—147°; e foarte solubil în Cloroform, în CS2, în CC14, în toluen fierbinte; foarte greu solubil în alcool, în alcool meti-lic. Se obţine sintetic din trifenilclormetan şi Ag (Zn, Hg, Ni) în benzen sau prin reducerea trifenilcarbinolului cu clorură de vanadiu în acetonă şi HCI conc. sau ac. acetic. Sin. Tritil. 2,3,5-Trifenil-l,2,3,4«tetrazoliu, clorură de ~. ClyH,5N4Cl. Gr. mol. 334,8. Ace; se descompune la 243°. Se îngălbeneşte la lumină. E solubilă în apă, în alcool, în acetonă; insolubilă în eter. Indicator pentru germinarea seminţelor: se înroşeşte dacă seminţele sînt vii. Culoarea roşie se dato-reşte reducerii clorurii de trifeniltetrazo-liu în trifenil-formazan. Clorură de trifenil-tetrazoliu poate fi folosită, de asemenea, pentru determinarea unor foarte mici can-tităţi de zaharuri reducătoare (glucoză, zahăr invertit etc.). în prezenţa zaharurilor reducătoare, clorură de trifenil-tetrazoliu (incoloră) este redusă în trifenil-formazan 633 i 1 ?3,5~Tr initrobenzen (roşu). Acesta se dizolvă în acetonă 60% şi coloraţia roşie se colorimetrează. Se obţine sintetic din formazilbenzen, prin oxidare cu oxid mercuric sau nitrit de amil şi tratare cu HCI alcoolic. Sin.: TTC, TPTZ, Tetrazoliu. T>iîosfaden. Y. Acid adenozintrifosforic. Trigonelină. C7H7N02. Or. mol. 137,43. A fost izolată din seminţe de Trigonella foe-num-grecum, din cafea, Canabis sativa etc. Sintetic se obţine din ac. nicotinic, JCH3 şi AgoO.'Baza: cristale anhidre la 100°; p.t. 218° (cu descompunere); e solubilă în apă, în alcool; insolubilă în eter, în cloroform. C 1 o r h i d r a t*: prisme;, p.t. 245—250° (cu descompunere); e foarte solubil în apă; insolubil în eter, în cloroform. Sin.: N-Metilbetaina acidului nicotinic, Coffearină. 1,2,4-Triliidroxiantrachinonă. V. Purpurină* 1.2.3- Trihidroxibenzen. V. Pirogalol. 1.3.4- Triliidroxibenzen. V. Hidroxihidrochi-nonă. 1.3.5- Trihidroxibcnzen. V. Floroglucină. Trihidroxiestrin. V. Estriol. Triiodmetan. V. Iodoform. 3,5,3,-TriiodtlroniDă. C^H^NCVg. Gr. mol. 651,01. 4-(3-Iodo-4-hidroxifenoxi)-3,5-diio-dofenilalanină. Component al plasmei umane şi al glandei tiroide. Substanţă cu caracter de hormon, de 4—5 ori mai activă decît tiroxina, de care diferă prin faptul că conţine'un atom de iod mai puţin. A fost izolată din glanda tiroidă; se obţine şi sintetic. Forma afctivă este L-triiodtironina (forma D-triiodtironină posedă numai 7% din activitatea formei L) . Cristale, care se descompun la 236—237°; [ali)'5+21,5° (e=4,75, într-un amestec de 1 parte HCI N + 2 părţi alcool). E insolubilă în apă, în alcool, în propilenglicol; solubilă în NaOH dil., cu formarea sării de Na, solubilă în apă. Se foloseşte ca medicament în: insuficienţa metabolică, în hipotiroidie, obezitate, dermatite provocate de radiaţii. Forma folosită este ca sare de Na (Cytomel, Cynomel, Tertroxin, Triothy-rone) sau ca c 1 o r h i d r a t: C15H12NOaJ3. • HCI. Gr. mol. 687,48. Ace birefringente, care se descompun la 202—203°; [a]f?’5 -{-21,5° (c=4,75). Sin.: Tiroton, Thybon. Trilon A. Sarea de sodiu a acidului amino-trimetilcarboxilic sau nitriloacetic. Se foloseşte ca dedurizant. “TrlToii B.'Săfe3nae Sodiu a acilîuluî etiîeiF~ diamintetraacetic. Se foloseşte, ca şi trilon A, ca dedurizant. . Trimargarină. V. Intarvină. Trimetadionă. C6H9N03. Gr. mol. 143,14. F 3,5,5-Trimetil-2,4-oxazolidindionă. Cristale cu miros de camfor, amărui; p.t. 46— -46,5°; p. f.3mm 70-80°. E solubilă în apă ~5%; e foarte solubilă în alcool, în benzen, în cloroform, în eter; insolubilă în eter de petrol. Se obţine sintetic prin condensarea eterului acidului a-hidroxi-izobutiric cu uree, în prezenţa etoxidului de sodiu, şi metilare cu dimetilsulfat. Medicament antiepileptic. Sin.: Trepal, Epixal, Tridione, Petidon. Trimet!lamină. C3HoN. Gr. mol. 59,11. A fost izolată din plante, din peşte în putrefacţie. Se obţine sintetic din paraformal-dehidă şi clorură de NH4. Gaz, cu miros amoniacal; p. solid. —124°; p.f. 3,2 —3,8°; d\ 0,6709. Bază puternică. E solubilă în apă, în alcool: oo, în eter, în benzen, în cloroform. C?H9N • HCI: Cristale; se descompune la 277-278°; e solubil în apă, în alcool; insolubil în eter. Intermediar în sinteza organică. (3-2,6,6,-Trimetil-4-benzoilhidroxipiperidină. V. Eucaină. Trimetilcarbinol. Y. Alcool butilic terţiar. l,3,7-Trimetil-2,6-dioxipurină. V. Cafeină. Trimetilgiicoeol. V. Betaină. Trimetilglicocol. HCI. V. Betaină. HCI. 2.2.4- Trimetilpentan. V. Izooctan. 2.4.6- Trimetilpiridină. V. Colidină. 1.3.7- Trimctilxantină. V. Cafeină. Trimeton. C^HaoNg. Gr. mol. 240,34. 3-Di- metilamino-l-fenil-l-piridil-(2)-propan. Se obţine sintetic din 2-benzilpiridină şi clor-dimetilaminoetan în prezenţa amidurii de sodiu. C16H20N2 • HCI: Cristale; p.t. 117 — — 119°; e solubil în apă C16H20N2. maleat: Cristale; p.t. 106—108°; e solubil în apă. Medicament antihistaminic. 2.4.6- Trinitroanilină. (N02)3C6H2NH2. Gr. mol. 228,12. Prisme; p.t. 188° (192-195°) (ac. acetic). E solubilă în acetonă, în acetat de etil, în benzen; greu solubilă în alcool. Se obţine sintetic din clorură de pierii şi amoniac. La p.t. explodează. Intermediar în industria coloranţilor şi a medicamentelor. Sin. Picramida. 2.4.6- Trinitroanisol. (N02)3C6H20CH3. Gr. mol. 243,13. Cristale albe sau pulbere galbenă; p.t. 68,4°. E întrebuinţat ca exploziv în amestec cu azotat de amoniu. E toxic. Sin. Picrat de metil. 1.3.5- Trinitrobenzen. (N02)3C6H3. Gr. mol. 213,1. Există în două forme dimorfe; p.t. 122,5° şi 61°. E solubil în metanol, în clo-roform," în benzen; greu solubil în alcool, în eter, în CS2, în apă (1:2 500). Se obţine sintetic prin nitrarea benzenului cu amestec sulfonitric. 2,4,6-Trinitrofenetol t 634 2.4.6- TrinUroîeiietol. (N02)3C6H2CH2CH20H. Gr. mol. 257,17. Cristale galbene; e solubil în eter, în benzen, în CS2; p.t. 78,5°. Hidrolizează, formînd ac. picric. E întrebuinţat ca exploziv în amestec cu azotat de amoniu. E toxic. Sin. Picrat de etil. 2.4.6- Trinitrofenol. V. Acid picric. Trinitrometan. CHN306. Gr. mol. 151,04. Cristale incolore; p.t. 15°; p.t.o0mm 45°; d^4,3 1,5967. Datorită prezenţei celor trei grupări nitro, atomul de hidrogen este foarte mobil şi formează săruri metalice; explodează la încălzire rapidă. Se obţine sintetic din tetranitro-metan şi etoxizi alcalini. Trinitrometanul se comportă ca un acid de tăria HC1. Sin. Nitroform. 2.4.6- TrinitrotoIuen. (N02)3C6H2CH3. Gr. mol. 227,13. Cristale; p.t. 80,8°; e foarte solubil în benzen; solubil în apă la fierbere: 1:700; greu solubil în alcool. Se obţine sintetic prin nitrarea toluenului cu amestec sulfonitric. E exploziv. Sin:. Trotil, TNT. Trioleină. C57H104O6. Gr. mol. 885,4. Tri-glicerida acidului oleic (triesterul glice-rinei cu ac. oleic). Se găseşte în uleiul de măsline, în unt, în uleiuri vegetale, în general. Are p. solid. —4°; p.f. 235—240°; d|° 0,8792; 1,4561; e uşor solubilă în eter; greu solubilă în alcool. Trional. C8H1804S2. Gr. moi. 242,36. 2,2--6i.s-(Etilsulfonil)-butan. Cristale amare; p.t. 74 — 76°; e solubil în apă rece 1:200, în apă la 100°: 1:30, în alcool: 1:8, în eter. Se obţine sintetic din etilmercaptan şi metiletilcetonă, şi oxidînd mercaptolul rezultat cu KMn04. Medicament sedativ, hipnotic. Sin. Sulfonetilmetan. Trioxan. Gr. mol. 90,08. Produs rezultat prin trimerizarea form-Jj—CH2n^ aldehidei. Cristale inco-H2Cx nO lore, volatile, cu miros ^O—CH/^ plăcut; e solubil în apă, în alcool, în eter; p.t. 64°; p.f. 115°. Se obţine prin încălzirea paraform-aldehidei cu puţin II2S04, în vase închise; de asemenea, din formaldehidă monomeră, în stare gazoasă, rezultată prin depolimeri-zarea (3-poliuximetiIenei. Se întrebuinţează la încălzirea, în excursie, a cutiilor de conserve; ca stabilizant pentru tricloretilenă; dizolvant pentru zeină. Sin. Trioximeti-lenă. Trioxid do aluminiu. V. Oxizi de aluminiu. Trioxid do antimoniu. V. Oxizi de anti-moniu._________________ _____ _ ______________ Trioxid de arsen. V. Anhidridă arsenioasă. Trioxid de azot. Y. Oxizi de azot. Trioxid do fosfor. V. Oxizi de fosfor. Trioxid de sulf. S03. Gr. mol. 80,07. Există în trei modificaţii: a, (3, y. Formaa: Solid cu structură fibroasă ca azbestul; d 1,92, p.t. 62,2°; forma (3: Solid cu structură asemănătoare cu forma a; d 2,75, p.t. 32,5°; f or m a y: Solid cu structura ca gheaţa; p.t. 16,9°, dIichid 1,97; forma y este singura stabilă. Prin condensarea vaporilor de SOs se obţin cristale transparente ca gheaţa, cu p.t! 16,9°; p.f. 44,8°. Toate modificaţiile solide (a, (3, y) sînt formate din molecule de S03 polimerizate. S03 este o substanţă foarte reactivă. Reacţionează energic cu apa, formînd H2S04; pierde cu uşurinţă 1/3 din oxigenul său şi se comportă, în acest cazaca un oxidant; formează cu diferite corpuri, simple sau compuse, combinaţii moleculare, uşor disociabile. Se obţine prin încălzirea blîndă (circa 40°) a acidului pirosulfuric (H8S207) sau, în general, a unui oleum; prin calcinarea Fe2(S04)3; industrial se obţine prin oxidarea catalitică a S02 în aer, la circa 450° (catalizator: platină fin divizată sau V206 pe suport ae azbest). Sin. Anhidridă sulfurică. Trloximetilenă. V. Trioxan. 2,6,8-Trioxipurină. V. Acid uric. 2,4,C-Trioxihcxahidropirimldină. V. Acid bărbi tur ic. Trioze. Monozal aride cu trei atomi de carbon şi o grupă carbonil. Nu se întîlnesc în natură. Există o aldotrioză, glicerin-alde-hida, şi o cetotrioză, dioxiacetona. Tripaflavină. V. Acriflavină. Tripalmitină. C57H9806. Gr. mol. 877,29. Triesterul glicerinei cu ac. palmitic (tri-glicerida acidului palmitic). Separă din eter; p.t. 65,5°; 4\° 0,8752; nf>° 1,4380. E solubilă în eter; greu solubilă în alcool. Se găseşte în uleiul de palmier şi în alte uleiuri vegetale şi grăsimi. Tripanocide. Substanţe care acţionează contra tripanosomelor (de'ex.: pentamidina, stil-bamidina triparsamida etc.). Triparsamidă. C8Hl0N2O4AsNa. 1/2 H20. Gr. mol. 305,09. N-Fenilgiicinamid-p-arsonat de Na. Cristale; e solubilă în apă 1:2; greu solubilă în alcool; insolubilă în eter, în cloroform. Se păstrează la rece şi la întuneric, în vase închise ermetic/Se obţine sintetic din ac. arsanilic, cloracetamidă, Na2C03 în soluţie apoasă deNaOH. Medicament folosit în tratamentul sifilisului, al tripanosomiazei. Sin. Tryparsone. Tripoli. V. Diatomit. Tripolifosfat do sodiu. Fosfat condensat, folosit pe scară mare la condiţionarea detergenţilor;—frmd~"superior, din—acest-punct de vedere, tuturor celorlalţi fosfaţi. Tripsin-kinază. Probabil, combinaţia stoi-chiometrică între tripsinogen şi enieroehi- 635 Tritiu nază. Forma activă a tripsinei este, probabil, tripsin-kinaza. Tripsină. Enzimă din" clasa hidrolazelor/lsub grupa proteinazelor. Este o proteină globulară, secretată de pancreas, enzimă a digestiei. Hidrolizează proteine native la pH optim=8, uneori şi histone, şi prota-mine peptide. Coagulează cazeina. Se inactivează. Tripsinogen. Forma inactivă a tripsinei, aşa cum este secretată de pancreas. în intestin se activează cu enterokinază -* tripsină (probabil ca tripsin-kinază). Triptan. (CH3)3CCH(CH3)?. Gr. mol. 100,20. 2,2,3-Trimetil-butan. Lichid incolor; p.t. -25°; p.f. 80,8°; df 0,6901; nf>° 1,3894? e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter: oo. Se jbrepară prin alchilarea pro-penei cu izobutan, în prezenta catalizatorilor (H2S04, HF etc.) la 500° şi 300 at. E întrebuinţat pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor (cifra octanică 112,5). E inflamabil. Se cuplează cu toluidină tetraazotată cu a° 1,4530; [a]£°-ll,58°. p: Con-stituent al uleiurilor eterice. Ulei cu miros asemănător mentolului; p.f. 201—202° 45 0,9193; wj?’6 1,4540; [a]|,0+77,33°. Tuliu. Tm. Element în stare metalică, din familia lantanidelor (pămînturi rare). Nr. at. 69; gr. at. 169,4. Prezintă o singură specie de atomi stabili cu nr. de masă 169, cum şi şapte izotopi artificiali radioactivi. în natură se găseşte în gadoiinit. Metal alb-argintiu cu p.t. 1 550—1 600°. Are valenţa 3. Oxid: Tm203. Tungsten. Y. Wolfram. Tungstit. Y. Scheelit. Turanoză. ^H^On. Gr. mol. 342,3. 3-(a--D-Glucozido)-D-fructoză. Se prepară din melecitoză. Prisme nehigroseopice din apă+ alcool. Are gust foarte dulce; se descompune la 157°. Prezintă mutarotatie; [a]^ + 27,3° -► +75,8° (c=4). E solubilă în apă, în metanol, în alcool (1 g în 19 ml alcool de 95°). Prin hidroliză acidă se obţine o moleculă D-glucoză şi o moleculă D-fruc-toză. Are putere reducătoare circa jumătate din aceea a D-glucozei. Turbă. V. Cărbuni fosili. Turbidimetrie. Metodă de analiză pentru determinarea concentraţiei unei substanţe aflate în suspensie într-un lichid, utili-zînd în acest scop intensitatea luminii transmise în sensul fasciculului incident. TuriMdimetrti-t--Aparat lelosit - pentru -deter— minarea concentraţiei unei substanţe care se găseşte în suspensie, în emulsie sau în soluţie tulbure. Turbo viscozimetru. Viscozimetru Wolff- Hopke, utilizat pentru produsele tixotrope. Funcţionează în modul următor: produsul este introdus într-un cilindru în care se găseşte un amestecător acţionat prin desfăşurarea unui şnur, cu ajutorul unei greutăţi. Greutatea pentru care se desfăşoară 1 m şnur în 10 secunde reprezintă viscozi-tatea lichidului. Tureoază. CuA16(P04)|(0H)8-5H,0. Fosfat bazic hidratat de cupru şi aluminiu. Mineral cristalizat triclinic; mase compacte cripto-cristaline, cu forme stalactitice sau mame-lonare; e albastru-verzui, cu luciu răşinos; d 2,6—2,8; durit. 5 — 6. Piatră semipreţioasă Turma lin. (Na,Ca) (MgAl)ş[B3Al3Si6(OOH)30]. Mineral complex, cristalizat, în sistemul tri-gonal hemimorf, în cristale prismatice sau aciculare, conţinînd borosilicat de aluminiu, fier, mangan, magneziu şi fluor; d 3,25; durit. 7; e casant, transparent, opac, sticlos ca smoala, negru, brun, albastru, roşu. Varietăţile transparente sînt pietre semipreţioase. Turnesol. Pigment albastru obţinut din diferite specii de licheni. (Lecanora, Rocella, Variolaria). Se prezintă ca o pulbere albastră sau în bucăţi şi în cuburi. Azolit-mina (C9H10O5N) şi eritrolitmina (C19H2206) sînt componenţii principali ai materiei colorante din turnesol. Este parţial solubil în apă, în alcool; soluţiile obţinute sînt albastre. Prin adăugare de acizi*, soluţiile se colorează în roşu, dar devin din nou albastre, dacă se adaugă baze în exces. Se întrebuinţează ca indicator; intervalul de virare pH5— pH 8, trecînd de la roşu la albastru. De asemenea, se întrebuinţează la prepararea hîrtiei de turnesol. Turnul lui Gay-Lussae. Y. acid sulfuric. Turnul lui Glover. V. Acid sulfuric. Tutocaină. HCl. C14H2202N2.HC1. Gr. mol. 286,8. p-Aminobenzoat de 3-dimetilamino--1,2-dimetilpropil. HC1. Cristale amărui; p.t. 212—215°: baza are p.t. 80—82°. E solubilă în apă 1:4, în alcool 1:40. Se obţine sintetic din 4-dimetilamino-3-metil--2-butanol şi clorură de p-nitrobenzoil, prin reducere cu Sn+HCl. Medicament anestezic de suprafaţă şi de infiltraţie. Sin. Butamin. Tween. Esteri obţinuţi prin condensare din sorbitani (v.) şi polialchene (în special’ polioxietilenă). Agenţi tensioactivi, neionici, hidrofili, uşor solubili sau dispersa-bili în apă. Se întrebuinţează ca emulsio-nanţi în industria alimentară, ca antispu-manţi la concentrarea laptelui, a lichidelor zaharate etc. Tysualt»+Ge , La, . Fluorură de lantan, de ceriu, disprosiu. Cristale hexagonale, cu luciu sticlos, colorate în galben pînă la roşu-brun. Ţipirig 638 Ţipirig. V. Clorură de amoniu. Ţiţei. Rocă bituminoasă lichidă, constituită dintr-un amestec foarte complex de hidrocarburi gazoase, lichide şi solide, cu caracter parafinos, naftenic şi aromatic. Conţine şi mici cantităţi de sulf, oxigen şi azot. Este materia primă cea mai importantă pentru prepararea combustibililor şi a lubrifianţilor, cum şi a multor produse chimice. Sin. Petrol. u Uformitc. Aminoplaste utilizate în industria lacurilor şi a adezivilor. Ulei animal. Grăsime fluidă la temperatura obişnuită, obţinută din corpul unor animale. Are proprietăţile şi compoziţia grăsimilor, cu diferenţe de valoare specifice. Exemple: ulei de delfin, de copite, de ficat de peşte etc. Ulei comestibil. Ulei alimentar (folosit în alimentaţie). Se obţine prin presare din materii prime oleaginoase sau, cel mai frecvent, şi prin rafinarea alcalină a uleiurilor vegetale. Are culoare deschisă, (de obicei galbenă); nu are gust, nici miros; aciditatea exprimată în ac. oleic sub 1% (pentru calităţi superioare, sub 0,4%). Conţine numai urme de apă şi săpun. Exemple: ulei de măsline, de bumbac, de floarea-soarelui etc. Ulei vegetal comestibil. Sin. Untdelemn. Ulei concret. V. Concret. Ulei de alune de pămint. Ulei extras din seminţe de Arachis hi/pogea (fam. Legumi-nosae). Conţine oleină şi gliceride ale acizilor arahic, linoleic etc. Ulei galben sau aproape incolor; p. solid. -—5°; d 0,916-0,920; n|>0 1,4625-1,4645; indi-cele de saponificare 188—196; indicele de iod 85—99. E solubil în benzen, în eter, în CC14, în CHC13; foarte puţin solubil în alcool. Sin. Ulei de arahide. Ulei de anason. Ulei eteric care se obţine prin distilarea cu vapori de apă a fructelor mărunţi te de PimpineVa anisum L. (Anis). Randamentul de distilare: 1,5—6%. Lichid incolor, cu miros şi gust caracteristic; punctul de congelare +15°... + 19° (la uleiuri bune, peste -fl8°); d20 0,980—0,990; [«1d-1,50°; «p 1,552-1,559; e solubil în 1,5—3 voi. alcool de 90°. Componenţii principalii anetbl (80—90%K metilcha-vicol şi aniscetonă; fracţiuni uşoare: ace-taldehidă, substanţe conţinînd sulf şi ter- pene. Se utilizează pentru aromatizarea apei de gură şi a pastelor de dinţi, a unor băuturi alcoolice şi la prepararea aneto-lului. Ulei de ancolaj. Ulei de in fiert (sau alte uleiuri sicative ori sicativate), folosit pentru încleierea firelor de mătase artificială, pentru prelucrarea ulterioară. Ulei de antracen. Ulei obţinut prin distilarea uscată a cărbunilor de pămînt, con-stînd în fracţiunea de gudroane dintre 270 şi 370° şi în care se găseşte în proporţia de 12 — 27%; uleiul de antracen conţine: antracen, fenantren, fluoren, metil-antracen, parafine, acridină, indol, car-bazol, fenoli superiori. Ulei de arahide. V. Ulei de alune de pămînt. Ulei de bergamotte. Ulei eteric care se obţine prin presarea cojilor fructelor de Citrus bergamia Riss. şi Citrus aurantium L., subspecia bergamia. Lichid galben-brun, uneori verzui (din cauza clorofilei sau a Cu conţinut), cu miros plăcut şi gust amărui; d\b 0,881-0,886; [a]0 +8°...+22°; »j3 1,464—1,468; e solubil în 1 voi. alcool de 90°. Conţine: acetat de linalil (34—40°), (-f)-limonen, dipenten, nerol, (—)-lina-lol, citral, bergapten, bergaptol, limetină. Se întrebuinţează în parfumerie (apă de colonie). Ulei de brad. Ulei eteric obtinut din frunze, din ramuri şi din conuri de brad sau ale altor specii de conifere, prin antrenare cu vapori de apă (0,2 —0,8%). Lichid incolor sau gălbui, cu miros balsamic, aromatic; distilă între 170 şi 185°. Compuşi principali: hidrocarburi (pinen, limonen, silvestren, dipenten) şi esteri, în principal acetat de bornil (3—50%). E întrebuinţat ca antiseptic, medical, pentru inhalaţii, băi, parfumarea săpunurilor etc. Ulei de bumbac. Ulei vegetal semisicativ, obţinut din seminţele de bumbac prin 639 Ulei de copite extracţie cu solvenţi sau prin presare; 0,716-0,918; nf,5 1,468-1,472; titru 30 — 37°; indicele de saponificare 190—198; indicele de iod 106 — 113. Conţine ac. miristic, palmitic (23%), linoleic (48%). E folosit ca ulei comestibil (rafinat) sau tehnic. Brut, conţine în mod specific gosipol. Ulei de cananga. Ulei eteric constituit din fracţiunile înalte, obţinute la distilarea uleiului Ylang-Ylang (v.). Lichid uleios galben; 45 0,906-0,950; [-7o...-22o;n|)0l)479-l,494; e solubil în 1 pînă la 2 voi. alcool de 80°. Se obţine prin distilarea cu vapori de apă a ierbii Cymbopogon Nardus Rendle (Lena-batu). Randamentul de distilare: 0,4%. Componenţii principali: geraniol (26— —38,5%), citronelal (0,45—0,8%), terpene (camfen, dipenten, (—)-limonen: 10—15%), borneol, nerol, acetat de geranil, acetat de citronelil, metileugenol (8%). Se utilizează la parfumarea săpunurilor şi la obţinerea geraniolului. b) Uleiul de citronella de Java. Se obţine prin distilarea cu vapori de apă a ierbii Cymbopogon Winterianus Jowit (Maha-Pengiri). Randamentul de distilare: 0,5—1,2%. Lichid uleios cu miros mai fin decît al uleiului de Ceylon; e incolor pînă la galben; d15 0,885—0,901; [a]D-4°; nf,0 1,463-1,475; e solubil în 1—2 voi. alcool de 80°. Componenţii principali: geraniol (26,6—45%), citronelal (25—54%), (—)-limonen, dipenten, citro-nelol, citral, cadinol, eugenol, metileugenol. Are aceleaşi utilizări ca uleiul de citronella de Ceylon. Ulei de eînepă. Ulei vegetal obţinut din seminţe de eînepă prin presare (sau prin extracţie). Conţine: acizi graşi saturaţi 9—10%, ac. oleic 12—15%, ac. linoleic 45—50%, ac. linolenic 20—23%. Ulei sicativ, verde închis, cu miros specific; d15 0,924-0,928; p. solid. 21-25°; indi-cele de iod 140—155; indicele de saponificare 188—192. E folosit la prepararea de lacuri şi vopsele, rareori în săpunărie şi în alimentaţie (după rafinare). Ulei de cocos. Grăsime vegetală obţinută din nuca de cocos (Cocos nucifera). Caracteristic este conţinutul mare de ac. lauric; 4|>5 0,917-0,919; nf,0 1,448-1,450; indi-cele de iod 7,5—10,5; indicele de saponificare 250—265; nesaponificabile: sub 0,5%; titrul: 20-24°; e solubil în alcool, în cloroform, în CS2, în eter. E folosit în industria săpunului (săpun de toaletă) şi în alimentaţie (v. Unt de cocos). Sin. Ulei de coprat. Ulei de copite. Ulei animal, nesicativ, obţinut prin fierbere cu apă, din copite de bovine^ Indicele de iod-57,4—72,a. Prin cristalizare fracţionată se obţin fracţiuni cu puncte de topire diferite, folosite ia ungerea mecanismelor de precizie. Ulei de coprah 640 Ulei de iarbă de lemon. Ulei eteric care se obţine prin distilarea cu vapori de apă a plantei Cymbopogon flexuosus Stapf sau Malabar, care creşte spontan în Travan-core (India), sau a plantei Cymbopogon citratus din Ceylon şi Madagascar. Randamentul de distilare e de circa 0,5%. Uleiul de iarbă de lemon de Travan-c o r e. Lichid uleios, roşu-gălbui pînă la brun, cu gust şi cu miros citric; dih 0,899— — 0,905; [01,483-1,488; e solubil în 1,5—3 voi. alcool de 70°. Componenţii principali: citral, dipenten, limonen, geraniol, nerol, farnesol, zi-decilal-dehidă, metilheptenonă. Uleiul de iarbă de lemon de Ceylon. E greu solubil în alcool de 80°; d15 0,870— -0,912; [a]D-l...-0,12°; nf,0 1,482- — 1,489. Componenţii principali: citral 65 — 86%, mircen 12—20%, linalol, metil-heptenol, a-terpineol, geraniol, nerol, farnesol, pulegol, sesquiterpene, diterpene. Se utilizează în parfumerie şi la prepararea iononei. Ulei de iasomie. Se obţine din florile de iasomie (Jasminus grandiflora L.), prin „enfieurage" sau extracţie cu solvenţi. Are miros plăcut, caracteristic, şi gust dulce-amărui. Uleiul absolut: d20 0,9290-0,9550; nf>° 1,4822—1,4923; [a]|,0 + 2,30. .o+4,95°. Uleiul eteric, obţinut din uleiul absolut: 0,886—0,8987; nf,0 1,4640-1,4658; p.t. 47-52°. Se utili-zează în parfumeria fină. Ulei de in. Ulei vegetal sicativ, obţinut din seminţe de in prin presare-extracţie. Conţine acizi saturaţi 5—10%, ac. oleic 5—16%, ac. linoleic 20—35%, ac. lino-lenic 45—60%. Are indicele de saponifi-care 188—196; indicele de iod 170—204; »|,5 1,477—1,482; 0,931-0,938. Titrul 19—21°. E folosit, în special, în industria substanţelor peliculogene (lacuri). Ulei de in fiert. Ulei de in sicativat prin tratament termic (140—180° sau 260—280°) şi adaos de sicativanţi. E folosit în industria lacurilor şi a vopselelor; uscarea se produce mult mai repede decît la uleiul nefiert. Ulei de jir. Ulei vegetal obţinut din miezul fructului de fag. Are indicele de saponifi-care 188 — 196; indicele de iod 104 — 120. Conţine acizi graşi saturaţi, ac. oleic 76— — 80%, ac. linoleic 10—11%. E folosit ca ulei comestibil (rafinat) şi ca ulei tehnic. Ulei de lallemantia. Ulei vegetal sicativ. Ulei de eoprah. V. Ulei de cocos. Ulei de ereozot. Fracţiune rezultată la distilarea gudronului de lemn de foioase, separată între 130 şi 270°. Se întrebuinţează ca fungicid, la impregnarea (creozotarea) lemnelor, mai ales a traverselor de cale ferată. Ulei de crisalide. Ulei animal obţinut — prin extracţie — din crisalidele viermilor ae mătase. E galben-roşcat, cu miros de peşte. Conţine ac. palmitic, linolenic, oleic, izolinolenic; dk^ 0,7105; indicele de saponificare 190—194; indicele de iod 116—131. E folosit ca ulei tehnic (săpun). Ulei de delfin. Ulei obţinut prin topirea slăninei de delfin. Are indicele de iod 84—127. E folosit în tăbăcărie, în industria săpunului (după hidrogenare). Are conţinut bogat în vitamina D. Ulei de dovleac. Ulei vegetal semisicativ, obţinut prin extracţie cu solvenţi sau prin presare, din seminţe de dovleac* (33 —37% ulei). Brut, e brun-roşcat; rafinat, e galben; conţine acizi saturaţi 18—30%, ac. oleic 25—37%, ac. linoleic 43 — 45%. Are indicele de saponificare 174—197; indicele de iod 119-131; n£f 1,4737; 0,9159. E folosit ca ulei comestibil. Ulei de feniculi. V. Ulei de molură. Ulei de ficat de peşte. V. Untură de peşte. Ulei de floarea-soarelui. Ulei vegetal semisicativ, obţinut din seminţe de floarea-soarelui (30—40% ulei), prin presare şi extracţie cu solvenţi. Conţine acizi graşi saturaţi (8—14%), ac. oleic (14—43%), linoleic (44—75%). Are indicele de saponificare 186—189; indicele de iod 113—143; titrul 16-20°; nff 1,472- 1,474. E folosit ca ulei comestibil (rafinat) sau ca ulei tehnic. Ulei de germeni de porumb. Ulei vegetal semisicativ, extras din germeni de porumb. Conţine acizi saturaţi, ac. oleic 19—49%, linoleic 34—63%. Are indicele de saponificare 187 — 196; indicele de iod 119 — 133; njj 1,464-1,468; d|| 0,916; p.t.-18...-10°. Conţinut foarte mare de tocoferoli (rînce-zeşte foarte uşor). Rafinat, e folosit ca ulei comestibil; e folosit, în ultimul timp, pentru scăderea colesterolului din sîngeţ nerafinat, ca ulei tehnic. Ulei de hydnocarpus. Ulei vegetal obţinut din Hydnocarpus Wightiana. E similar uleiului de chaulmoogra. Are indicele de saponificare circa 200; indicele de iod circa 98; wffConţineac. hidnoC5Fpîc,^de chaulmoogra, oleic, palmitic. E folosit în combaterea leprei. obţinut din seminţe de Lallemantia iberica (27*—37% ulei). Conţine 8—10% acizi saturaţi, circa 10% ac. oleic, 27—40% ac. 641 Ulei de molură linoleic, 45 — 53% ac. linolenic. Be usucă mai repede deeît uleiul de in. E folosit în industria lacurilor şi ca ulei comestibil. Ulei de lavandă spiea* Ulei eteric care se obţine prin distilarea cu vapori de apă a inflorescenţelor plantei Lavandula spica DC, Randamentul de distilare: 0,5 — 1%. Ulei galben, cu miros aducînd a camfor, a lavandă şi roz- marin; ^ 0,900 — 0,922; [a]c -5,45-•• + 15,47°; »f>° 1,464-1,467; e uşor solubil în 1,5—2,5 voi. alcool de 70°. Componenţii principali: cineol (20—50%), camfor (6—15%), (—)-linalol, (H-)-borneol, geraniol, (-J-)-camfen, cumarină, ac. formic etc. Se întrebuinţează în parfumerie şi în industria săpunului. Ulei de lavandă vera. Ulei eteric obţinut prin distilarea cu vapori de apă a florilor de Lavandula veta DC. Randamentul ue distilare: 0,3—0,8%, ajungînd pînă la 1,1% la planta cultivată. Prin extracţie cu eter de petrol se obţine şi un ulei concret (1,5— —2,2%). Ulei slab*gălbui pînă la galben, cu miros intens aromat şi cu gust amar; d15 0,880-0,896; [ot]D -3—-11°; nf>° 1,458—1,464; e solubil în 2—3 voi. alcool de 70Or(eu uşoară opalescenţă). Componenţii principali: acetat de linalil (30—60%), linalol, geraniol, esterii acizilor acetic şi butiric, (+)-borneol, nerol, cineol, a-pinen, p-ocimen, citronelol, (—j-lavandulol. în capul de distilare: alcool arnilic, valeralde-hidă, furfurol. Se întrebuinţează în parfu-meria fină. Ulei de lemn chinezesc* Ulei sicativ extras din seminţele arborelui de tung (Aleurites Fordiiy A. montana sau A. cordata). Are d 0,93—0,95; indicele de iod 153—175; indicele de refracţie la 20°, 1,515—1,526. Este puternic sicativ. Se gelatinizează prin încălzire la 310°, în maximum 10 minute. La uscare fără adaos de sicativi dă o peliculă încreţită (flori de gheaţă). Se prelu-» crează în amestec cu alte uleiuri, mai puţin sicative deeît el (in etc.). Dă pelicule foarte rezistente la apă, dar puţin rezistente la radiaţii ultraviolete. Se utilizează în vopsele numai sub formă polimerizată. Conţine 70—78% ac. elaeostearic (a9,11*13‘ -octodecatrienoic), 14—19% acizi oleic şi linoleic. Sin.: Ulei de abrazin, Ulei de tung. ' Ulei de lemn japonez* Ulei vegetal sicativ, obţinut din seminţele de Aleurites cordata. Are indicele de saponificare 190—196; indicele de iod 145-160; nff 1,505-1,510; 0,934—0,940. Conţine ac. elaeostearic E folosit ca ulei sicativ. Ulei de mae. Ulei obţinut din seminţe de mac (Papaver somniferum)i semisicativ, utilizat în special în vopselele pentru pictură. Are d 0,924—0,927; indicele de iod 131 — 143; conţine circa 28% ac. oleic, 58% ac. linoleic. Se usucă încet şi dă pelicule cu o rezistenţă mică la intemperii. Ulei de măsline. Ulei obţinut la stoarcerea, prin presare, a măslinelor coapte. Conţine gliceridele acizilor oleic (70%), palmitic, f linoleic, arahic. Ulei gălbui. Se tulbură la 10—18b; la 0° se prinde într-o masă gra-nuloasă; d 0,910-0,915; «I,0 1,4605- 1,4635; indicele de saponificare 190—195; indicele de iod 79 — 88; indicele de aciditate < 3,3; e insolubil în apă; puţin solubil în alcool; solubil în cloroform,* în eter, în CS2. E întrebuinţat în alimentaţie şi la fabricarea săpunului. Ulei de mentă. Ulei eteric. Principalele varietăţi ale uleiului de mentă sînt: Uleiul de mentă piperita. Lichid incolor pînă la galben, cu miros plăcut, t răcoritor; d15 0,900—0,920; [a]D—18*** ' -34°; nţ? 1,460-1,464; e solubil în 2,5-5 voi. alcool de 70°. Se obţine prin distilarea cu vapori de apă a plantei Menta piperita Huds. var. officinalis Sole. Randamentul distilării plantei uscate: 0,1—1%. Componenţii principali: mentol (total 48—65%), mentonă (9—25%), esteri ai mentalului (3,7 — 11%), a-pinen, felandren, cineol, li-monen etc. Se utilizează în farmacie, în industria alimentară, în cosmetică şi în parfumerie. Uleiul de mentă pu-1 e g i u m. Ulei galben pînă la roşcat, eu miros şi cu gust aromatic; d16 0,930—0,950; *[oc]D+15-+250; 71^1,483 — 1,488; e solu-bil în 4 — 7 voi. alcool de 60°. Se obţine prin distilarea cu vapori de apă a plantei Menta pulegium L. Randamentul la distilare, pînă la 2%. Componenţii principali: pulegonă (80—95%), piperitonă, mentonă, limonen, dij5enten, timol, carvacrol. Se utilizează în industria substanţelor odo-rante. Uleiul de mentă crea-ţ ă. Ulei incolor sau gălbui, cu miros plăcut; rf15 0,920-0,940; [afo-34 --56°; n^0 1,482 — 1,492; e solubil în 1 — 1,5 voi. alcool de 80°. Se obţine prin distilarea cu vapori de apă a varietăţilor de Menta spi-cata Huds. Randamentul la distilare: 0,1 — —0,23%. Componenţii principali: carvonă (42—67%), felandren, limonen, esteri ai acizilor acetic şi valerianic. Ulei de molură* Ulei eteric extras prin antrenarea cu vapori de apă a fructelor zdrobite de Foeniculum vulgare MilL-Randamntul de distilare: 4—5%. Ulei incolor sau galben, cu miros caracteristic, cu gust întîi dulce şi apoi amar; dib 0,965—0,977; [alp-fll-* 41 — Dicţionar de chimie tJlei de neroii 64â -f 20°; »£) 1,539; p. de congelare+5•••+10°. principali: anetol (50—60%), Componenţii _ fehcnol (10—12%)' a-pinen, camfen, oe--felandren, dipenten, metilchavicol. Se utilizează la prepararea aromelor alimentare şi în farmacie. Sin. Ulei deXfeniculi. Ulei de neroii. Ulei eteric care se obţine prin distilarea cu vapori derfapă sau prin extracţia cu solvenţi volatili a florilor de Citrus bigaradia Resso (Citrus aurantium L., subspecia amara L.). Randamentul distilării cu vapori de apă: 0,11—0,15% Randamentul extracţiei cu solvenţi: 0,24— —0,27%. Ulei galben, care devine brun la aer; e fluorescent, ou miros plăcut de flori de portocal şi ?,cu gust amărui, aromatic. Uleiul de distilare cu vapori de apă: d15 0,870—0,881 [a]D+l,30o; nffl,468—1,474; e solubil în 1—2 voi. alcool de 80°. Componenţii principali: pinen, camfen, dipenten, (—)-linalol (30%), acetat de linalil (7°/0) (+)-terpineol, geraniol + nerol (4%), ace-' tat de geranil -f acetat de neril (4%), (-i-)-nerolidol (6%). Uleiul de extracţie cu solvenţi: d15 0,889 — — 0,929; fa]D—0,48 • •—4,6°. Componenţii principali: antranilat de metil (11,8%), cum şi ceilalţi compuşi care se găsesc în uleiul de antrenare cu vapori. E utilizat în parfumerie. Ulei de nucă. Ulei vegetal sicativ, obţinut din miezul de nucă (50—65% ulei). Are indicele de saponificare 188—177; indicele de iod 143-162; nf? 1,4751-1,4780; 0,7235. Conţine acizi saturaţi, ac. oleic (18%), linoleic (73%), linolenic (4%). E folosit ca ulei comestibil şi ca ulei sicativ. Ulei de oase. Ulei obţinut prin distilarea distructivă a oaselor în timpul preparării cărbunelui animal sau a negrului de oase. Conţine pirol, piridină, picoline, nitrili etc.* Lichid negru, cu miros fetid; d 0,97. Ulei de palmier. 1. Denumire uzuală pentru untul de palmier. — 2. Denumire generică pentru gr&imea obţinută din carnea sau din sîmburii fructelor de palmier. Sin. Ulei de palm. V. Unt de palmier, Ulei de palmist. Ulei de palmist. Unt vegetal obţinut din sîmburii fructelor de palmier (45—55%). Are indicele de saponificare 244—254; indicele de iod 14—20; p.t. 25—30°; ti-trul 20—28°; nf,0 1,4495-1,4515. E folo-sit în alimentaţie şi în industria săpunului. Conţine gliceride ale acizilor caprilic, ca- nrinîe. lanric 150_58°/* — oleic (16—18%). Ulei de parafină. V. Ulei de vaselină. Ulei de per lila. Ulei vegetal sicativ, obţinut din seminţele de Perilla (35—50%). Are indicele de saponificare 187 — 197; indicele de iod 180—206. Conţine acizi saturaţi, ac. oleic 4%, linoleic 53%, linolenic 23%. E folosit ca ulei sicativ. Ulei de peşte. Grăsime naturală extrasă din peşte sau din mamifere marine, cu un conţinut mare de acizi graşi saturaţi şi de acizi graşi nesaturaţi cu 4, 5 şi 6 legături duble. Astfel, uleiul de sardele (indicele de iod 154—196; d 0,922—0,928; temp. solid, de la —101a +10°); uleiul de delfin (indicele # de iod 88-132; d 0,927-0,937; temp de congelare + 5°); u 1 e i u 1 d e f o c ă (indicele de iod 122—197; d 0,921—0,934; temp. solid. +3°). Se pot utiliza ca peliculogene numai după extragerea acizilor graşi saturaţi sau prin reesterificare cu alţi alcooli. Ulei de răpită. Ulei vegetal semisicativ, ODţir ' ‘ ‘ ' culoare verde închisă, gust şi 'miros carac- ţinut din seminţele de rapiţă. Brut, are teristice. Conţine în mod specific ac. eru-cic (45—55%) şi ac. oleic (12—16%), linoleic (11,2—16%) etc. Are indicele de saponificare 169—180; indicele de iod 94— -106; nf,0 1,464-1,466; d|| 0,907-0,913. E folosit ca ulei comestibil (rafinat), ulei lampant, în unsori consistente etc. Ulei de ricin. Ulei vegetal nesicativ, obţinut din seminţe de ricin, mai ales prin presare. Rafinat, este incolor sau alb-gălbui.^E solubil în alcool; greu solubil în benzen (spre deosebire de celelalte uleiuri vegetale) . Conţine trigliceride ale ac. ricinoleic (80— — 82%). Are indicele de saponificare 176— -187; indicele de iod 81-90; nf,0 1,466— -1,473; d\l 0,958 — 0,968; indicele de ace-til 144—150. E folosit ca purgativ (rafinat), ca ulei sulfonat, ulei deshidratat (v.), plastifiant etc. Sin. Castoroil. Ulei de ricin deshidratat. Ulei de ricin care a suferit un tratament termic, în prezenţă 5 1,471-1,475; titrul 22—27°. E folosit ca ulei comestibil (rafi- (sicativat). Ulei de spindel. Ulei mineral cu viscozitate mică, obţinut prin distilarea păcurii; are ■m 643 Ulei de Wintergriln punctul de inflamabilitate peste 145° ; punctul de congelare sub —15°. E folosit pentru ungerea mecanismelor fine. Ulei de struguri. Ulei extras din sîmburii de struguri după vinificare. Are d 0,91— —0,93; indicele de iod 94—141; indicele de aciditate sub 8; indicele de saponificare 179—196. E utilizat în vopsele, ca înlocuitor al uleiului de floarea-soarelui. Ulei de susan. Ulei vegetal semisicativ, obţinut din seminţe de susan. Conţine 11—13% acizi saturaţi, ac. oleic 35—45%, ac. linoleic 40—48%. Are indicele de saponificare 187—195; indicele de iod 104—116; are 0,916-0,921; titrai 20-25°. E folosit ca ulei comestibil (rafinat), ca solvent pentru extragerea uleiurilor eterice etc. Ulei de tall. Ulei vegetal, obţinut din lemn, la fabricarea celulozei, ca produs secundar. Amestec de acizi rezinici 38—46% şi acizi graşi 45—36% nesaturaţi, neconjugaţi. E folosit la fabricarea săpunului; după îndepărtarea acizilor rezinici, e folosit ca ulei sicativ. Are indicele de saponificare 167— — 175; indicele de iod 117 (rafinat). Acizii graşi conţin, în special, ac. linoleic 45— — 70% ac. linolenic, cum şi ac. oleic 23— -48%. Ulei de terebentină. Ulei obţinut prin distilarea oleorăşinilor din diferite specii de Pinus. Lichid incolor, cu miros şi gust caracteristic. Conţine în principal (—)--pinen. Cea mai mare parte distilă între 154 şi 170°; dfi 0,854-0,868; nf,0 1,463- — 1,478. E insolubil în apă; solubil în alcool 1 : 5, în benzen, în cloroform, în eter, în GSa, în uleiuri. Uleiul de terebentină rectificat se obţine prin tratare cu NaOH şi distilare; 0,853—0,862. E folosit ca dizolvant pentru*uleiuri, lacuri, răşini; în medicină, ca expecţorant (inhalaţii). Ulei de trandafir. Ulei eteric care se obţine prin distilarea cu vapori de apă sau prin extracţia cu eter de petrol a florilor de Roşa damascena Mill., forma trigintipelata Dieck-ifosa cenlrifolia. Din 4 000—5 000 kg flori se obţine ~ 1 kg ulei. Uleiul de roze bulgăresc e galben deschis, cîteodată verzui, cu miros de trandafir proaspăt şi cu gust balsamic. Prin răcire se întăreşte; 4° 0,856-0,870;|a]D+1°-+4°;nff 1,452- — 1,466; p. de congelare + 18-*-{-23,5°. Componenţii principali: geraniol 66—75%, citronelol 24—30%, alcool feniletilic, li-nalol, nerol, eugenol, steoropten. Uleiul - de—extracţie (concret) s.d-1--.0,968—0,991;- [#1d +13,10-+14,25°; »f,°l,5063-1,5155. Conţinutul de geraniol: 69—71,8%. Se utilizează in parfumerie.şi ia industria săpunului. Ulei de transformator. Ulei mineral folosit în electrotehnică, în transformatoare şi întrerupătoare de curent, avînd rolul de dielectric şi de agent de dispersie a căldurii. Yiscozitatea ^5°E la 20°; aciditatea: maximum 0,03—0,05 mg KOH; congelează la —20----35°; p. de inflamabilitate circa 150°; rigiditatea dielectrică 125—150 kV/ /cm • min. Ulei de tung. Y. Ulei de lemn chinezesc. Ulei şde tutun. Ulei vegetal semisicativ, obţinut din seminţe de tutun. E galben-ver-zui-brun. Conţine acizi saturaţi 6—13%, ac. oleic 12—20%, ac. linoleic 60—77%. Are indicele de saponificare 183—197; indicele de iod 135-145; n|? 1,4738-1,4756; 0,923—0,925. E folosit la prepararea de lacuri şi vopsele (după sicativare). Ulei de uns. Ulei de provenienţă minerală, vegetală, animală, sintetică sau amestecuri, care se foloseşte în scopul înlocuirii frecării dintre solide, cu frecarea solid-lichid (film intermediar de ulei), pentru conservarea materialelor şi reducerea consumului de energie. Formarea şi rezistenţa peliculei depind de proprietăţile uleiului şi de condiţiile de funcţionare a maşinilor (temperatură, sarcină, viteză etc.). Ulei de valeriană. Ulei eteric obţinut din rădăcini de odolean (Vaieriana of'fieinalis), rin distilare cu vapori de apă. Conţine ac. utiric, valerianic, (—)-camfen, (—)-pi-nen, (—)-borneol, vaierianat de bornil. E verde-gălbui-brun. Are gust neplăcut de camfor; d 0,92—0,96; ^solubil în alcool. E folosit în medicină. Ulei de vaselină. Denumire generică a unei categorii de uleiuri minerale, corespunzătoare fracţiunii spindel, cărora, printr-o rafinare înaintată (cu H2S04 fumans, pă-mînt decolorant), li * se elimină aproape complet componenţii aromatici. Se întrebuinţează în produse farmaceutice, cosmetice, cum şi la ungerea unor maşini cu turaţie înaltă şi sarcină mică (de cusut, de tricotat etc.). Sin*: Ulei de parafină, Ulei alb. Ulei de Wintergriin. Ulei eteric obţinut prin distilarea cu vapori de apa a plantei Gaultheria Procumbens L. (fam. Ericaceae). Randamentul în ulei: 0,55—0,8%. Lichid incolor pînă la gălbui sau roşcat, cu miros intens aromatic; d15 1,180—1,193; [a]z> -0,25-----1,30°; nj£ 1,535-1,536; e solu- bil în 6—8 voi, alcool de 70°. Componenţii principali: salicilat de metil 96—99%, un alcool G8H160, o aldehidă sau o cetonă (cu miros de oenantol), triacontan. Se uti-lizează în farmacie şi în parfumerie. Ulei de Yiang-Yîanj) 644 i i Ulei de Ytang-Ylang. Se obţine prin distilarea la foc direct a florilor de Cananga odorata Hook sau ale jarborelui de Ylang-Ylang, «Uneori se utilizează şi extracţia cu eter de petrol. Constantele fizice* variază după provenienţa uleiului. Uleiul de M an i 11 a: i15 0,930 -0,947;[relucrat prin şpriţuire. Tipul IC ţ.t. 185°) se dizolvă în alcool metilic şi în hidrocarburi aromate; e stabil cu pînă la 10% apă; e utilizat pentru lăcuirea sîr-melor. Sin. Igamid. Ultramid U. Răşină pe bază de poliuretani, termoplastică, cu o bună stabilitate termică. V. Poliuretani. Ultrapas. Răşini de melamină-formaldehidă, folosite ca pulberi de presare. Sin, Resi-mene. Ultrasunete. Vibraţii sonore a căror frecvenţă depăşeşte 20 000* de perioade pe secundă şi au o lungime de undă în aer mai mică decît 2 cm. Iau naştere la oscilarea unei lame de cuarţ piezoelectric, în rezonanţă cu un cîmp electric de înaltă frecvenţă, sau prin vibrarea barelor feromagnetice. Au numeroase aplicaţii: la semnalarea gheţarilor submarini, a bancurilor de peşti; la identificarea defectelor în metale; la obţinerea de emulsii fără emulgatori; la coagularea şi sedimentarea aerosolilor; la distrugerea-microorganismelor- ete?——--Ultravone. Sărurile de sodiu ale acidului heptadecenil-benzimidazol-sulfonic. Agenţi activi de suprafaţă cu mare rezistenţă la ape dure, folosiţi mai ales ca auxiliari f textili. ■ ' Umbeliferonă. G9H608. Gr. mol. 162,14. Agliconul skiminei (7-hidroxicumarin-7-glucozidă). E prezentă în numeroase plante. Ace; p.t. 225 — 228° (apă). E solubilă în alcool, în cloroform, în ac. acetic, în al-ealii diluate. Se obţine prin distilarea răşinilor provenite din umbelifere. Sintetic se obţine din rezorcină, ac. malic şi H2S04. E folosită în loţiuni şi în creme antisolare. Sin. 7-Hidroxicumarină. Umbra. Pigment natural cu conţinut de fier şi mangan, de culoare maro deschis (naturală) sau închis (arsă). Are d 2,5—3; conţinutul de negru: 85—98%; indicele de ulei: 30—50; Mn02 5—âl%; Fe203 47—36%; are putere de acoperire slabă. E utilizat la producerea umplutorilor de pori, a chiturilor, a baiţurilor. Sin.: Ocru brun, Brun mahagoni. Umiditatea absolută a unui gaz. Greutatea vaporilor de apă conţinuţi într-un metru cub de gaz umed. Umiditatea relativă a unui gaz. Raportul dintre greutatea vaporilor de apă conţinuţi într-un metru cub de gaz umed şi greutatea lor maximă posibilă, în aceleaşi condiţii de lucru. Sin. Grad de saturaţie. Uncie. 1. Unitate de măsură veche, egală cu 35 g. — 2. Unitate de măsură pentru greutăţi, folosită în Anglia. Uncia comercială e egală cu 28,34593 g şi uncia monetară (pentru metale preţioase) e egală cu 31,103479 g. Undeean. CnH24. Gr. mol. 156,3. Hidrocarbură obţinută din petrol; lichid; p.t. -25,6°; p.f. 194,5°; d|° 0,7411; ng’5 1,4186. Sin. Hendecan. Unden. V. Foliculină. Unghi de valenţă. Unghi format între legăturile (valenţele) unei molecule. Se măsoară cu ajutorul metodei difracţiei electronilor. Unitate X. Unitate de lungime folosită în spectroscopia radiaţiilor X. 1 unitate X= = 10’"11 cm=10“3Â. Unitate de măsură derivată. Unitate care poate fi exprimată în funcţie de unităţile de măsură fundamentale, pe baza ecuaţiilor de definiţie alese pentru acele unităţi* Exemple: suprafaţa, volumul, densitatea etc. Unitate de măsură fundamentală. Unitate care a fost aleasă arbitrar la formarea unui sistem, pentru a-i servi ca bază, De exemplu, -în-sistemuL^GS-r-amitătile^fim.damental.e sînt centimetrul-gramul-secunda. Unsoare consistentă. Lubrifiant, de consistenţă, şemisolidă (cerută de construcţia 647 Uraniu maşinii), care se prepară prin amestecarea unui ulei mineral (în cazuri speciale, şi uleiuri sintetice) cu un săpun metalic (mai frecvent de Ca, Na şi Al; cu întrebuinţări speciale, de Li, Sr, Ba, Pb, Mg şi Mn), astfel încît se formează un gel. Proporţia de săpun este foarte variabilă, de la 0,25% (pentru industria textilă) la circa 50% (pentru calea ferată) .1 Unt. Grăsime animală, obţinută din lapte. Aliment de bază în hrana omului. Untul de vacă are compoziţia medie: grăsime 84%, apă 14,7%, alte substanţe 1,8% (proteine, lactoză, ac. lactic, săruri); d\ 0,730-0,940; n-p 1,445-1,449; p.t. 28-35°; indicele de saponificare 221—233:; indicele de iod 26—88. Unt de eaeao. Grăsime vegetală extrasă din seminţe torefiate de Theobroma cacao. Conţine gliceridele acizilor stearic, palmitic, oleic, arahic şi linoleic. Solid alb-gălbui deschis. Se înmoaie sub 25°. Are miros şi gust specific; 0,858 —0,864; p. t. 30 — -35°; n)®} 1,4537-1,4578; e insolubil în apă; puţin solubil în alcool; solubil în alcool absolut la fierbere; foarte solubil în cloroform, în eter, în benzen. E întrebuinţat ca masă pentru supozitoare şi unguente, la fabricarea ciocolatei, a săpunului de toaletă, a cremelor etc. Sin. Butyrum cacao. Unt de cocos. Ulei de cocos, rafinat prin neutralizare (cu alcalii), decolorare cu pămînt sau cu cărbune activ şi dezodorizare în vid. E alb, fără miros, dulceag. Pentru constante, v. Ulei de cocos. E folosit în alimentaţie (ca atare, margarină etc.). Unt de palmier. Unt vegetal obţinut din fructul de palmier (50—68% grăsime). Are indicele de saponificare 167—210; indicele de iod 45—60; 1,4565—1,4585; 4s 0,900; p.t. 38-45°; titrul 43-47°. E folo-sit în alimentaţie şi în scopuri tehnice (industria săpunului). Conţine gliceride ale acizilor miristic, palmitic (40—45%), stearic, oleic (40—45%), linoleic (6—11%). Unt de sîmhurl de palmier. V. Ulei de pal-mist. Unt vegetal. Grăsime cu consistenţa similară celei a untului, obţinută din fructele sau din sîmburii unor plante tropicale. Exemple: unt de cacao, de cocos, de palmier. Untură. Grăsime de origine animală, comestibilă, de consistenţa unei paste. Untura de porc, obţinută prin topirea ţesutului adipos (65—88% grăsime). Are indicele ..de-sap&nificare... 173-^-200; -indicele--de—iod 46-66; 0,934-0,938; 1,450- — 1,454; p.t! 36-45°. E folosită în alimentaţie şi la fabricarea săpunului. Untură de peşte. Ulei obţinut prin presare din ficat de Gadus morrhua (fam. Gadidae). Conţine vitaminele A şi D (cel puţin 600, respectiv 85 de unităţi internaţionale pe gram), gliceride ale * acizilor palmitic, stearic, arahidonic etc., colesterol etc. Lichid gălbui, cu miros şi gust slab de peşte; d 0,918--0,927; nf,0 1,4705-1,4745. Are indicele de saponificare 180—190; indicele de iod 145—180; indicele de aciditate <1,2. E puţin solubilă în alcool; foarte solubilă în cloroform,*în eter de petrol, în CS2, în eter. E folosită în medicină, în terapia rahitismului. Sin. Ulei de ficat de peşte. Uracil. C4H4N202. Gr. mol. 112,09. 2,4(1,3)-Pirimidindionă. Se obţine prin hidroliza acizilor nucleici. Sintetic se obţine din uree şi formil-etil acetat. Ace; p.t. 335° (cu descompunere); e foarte solubil în apă caldă; solubil în apă rece 0,35%, în alcalii diluate; insolubil în alcool, în eter. Formează săruri metalice. E întrebuinţat în cercetări biochimice. Sin. 2,4-Dioxopiri-midină. Urainil. C4H5N303. Gr. mol. 143,1. Acid 5-aminobarbituric. Cristale; p.t. >400°; e insolubil în apă rece; solubil în alcalii "diluate, în NH4OH, în H2S04. Se obţine "prin reducerea acidului 5-nitro-barbituric. Uranaţi. Săruri ale acidului uranic H2U04. Sînt insolubili în apă. Mult mai numeros i sînt, însă, poliuranaţii corespunzători formulei M2U207, diuranaţi, sau de tipul M2U6019, în care M poate fi Na sau K. Uranide. Familie de elemente chimice, constituită din uraniu (U), neptuniu (Np), plutoniu (Pu) şi americiu (Am). Aceste elemente au acelaşi număr de electroni pe orbita externă a atomilor, iar electronii care cresc în număr, la trecerea de la un element la cel următor, se aşaza pe sub-învelişul imediat următor. Uranil. Radicalul —U02. Sărurile de uranil se obţin dizolvînd U08 în acizi. Sărurile de uranil sînt galbene-verzui, sînt cristalizate şi solubile în apă. Uranină. V. Fluoresceină sodică. Uraniu. U. Element în stare metalică, natural radioactiv. Nr. at. 92; gr. at. 238,07. Prezintă trei izotopi naturali, radioactivi, cu numărul de masă 234 (0,00518%), numit şi uraniu II, cu timpul de^înjumă-tăţire 2,35 • IO5 ani, emiţînd particule a şi trecînd în ioniu; 235 (0,719%), numit şi actinouraniu, cu timpul de înjumătăţire 7,07 • IO8 ani, emitînd particule a şi tror cînd"Tn~urahîu T; 238 (99,274-%~)7“ntnrnt şi uraniu I, cu timpul de înjumătăţire 4,5 • 10® ani, emiţîna particule a şi trecînd în uraniu Xt. Se cunosc, de asemenea, Ureobromină 648 o serie de izotopi artificiali, radioactivi, cu numărul de masă de la 227 pînă la 240. Uraniul natural are d 18,7, căld. spec. 0,062, p.t. valoare nesigură (1 690°, >1 850°, 1 150°). Se găseşte în natură în pechblendă, în cleveit. Se obţine prin reducerea cu cărbune a U03. Metal alb. Are valenţele 2, 3, 4, 5 şi 6. Oxizi: UO, Ua05, UOş, U308, U03. Acizi: H2U04. Mai stabile sînt combinaţiile uraniului tetra- şi hexavalent. Uraniul 238 se întrebuinţează ca material fisionabil în reactoarele nucleare, iar uraniul 235, la producerea bombei atomice. Determinarea analitică. a) Calitativ. Reacţii pe cale uscată: perla de borax şi de fosfat, cu sărurile de U, se colorează în galben în flacăra oxidantă şi în verde în flacăra reducătoare. b) Cantitativ. 1) Volumetric: reducerea cu Zn a combinaţiilor hexavalente în mediu de H2S04 şi titrarea U tetravalent cu o soluţie de KMn04. Ureobromină. C4H1604NgBr2Ca. Gr. mol. 440,14. Pulbere albă; cristale higroscopice, amărui; p.t. 186°; conţine Br 36%; e foarte solubilă în apă, în alcool; insolubilă în cloroform, în eter. Medicament înlocuitor al bromurilor alcaline. Sin. Uree-bromură de Ca. Urează. Enzimă din clasa hidrolazelor, subclasa amidazelor. Provoacă hidroliza ureei, transformînd-o în carbonat de amoniu; se extrage din soia (conţine 0,1%). Mi-crocristale octaednce; e solubilă în apă. E întrebuinţată la determinarea ureei în lichide biologice. Uree. H2N—G O—NH2, Gr. mol. 60,06. Produs al metabolismului proteinelor. Prisme cu miros de NH3, cu gust salin; p.t. 132,7°; <481,32; © solubilă în apă 100%, în alcool 1 : 10, în alcool metilic 1 : 69, în HC1 conc.; insolubilă în cloroform, în eter. Se obţine sintetic prin hidroliza cian-amidei sau amonoliza C02. îngrăşămînt, intermediar în sinteza.răşinilor şi a materialelor plastice, în sinteza barbiturieelor. Sin.: Carbamidă, Carbonildiamidă. Uree-peroxid de hidrogen. CO(NH2)2 • Ha02. Gr. mol. 94,07. Cristale albe sau pulbere albă. Se descompune în aer, formînd: uree, oxigen şi apă. E solubilă în apă 1 : 2,5; e parţial descompusă de alcool şi eter în H202 şi uree. E folosită la prepararea rapidă şi improvizată a H202. O soluţie a acestei substanţe în glicerină este întrebuinţată contra infecţiilor ochilor, urechilor, gurii şi pielii. Sin.: Hyperol, Perhidroluree. Ureide. Derivaţi aeilaţi ai ureei, cu caracter" de amide, obţinuţi prin cuplarea ureei cu acizi mono- şi dicarboxilici (ureide cu lanţ deschis; ex.: ădalina, sedormidul etc.; ure- ide cu lanţ închis: barbituricele, hidanto-inele etc.). 5-Ureidohidantoină. V. Alantoină. Uresin. Răşină de butiluretan-formaldehidă. E solubil în alcool, în esteri, în cetone, compatibil cu nitroceluloza, cu clorcauciu-cul. E utilizat (tipul B) ca plastifiant sau ca răşină pentru lacuri cu luciu foarte puternic, şi elastice. Uretan. H2N—COOCgHg. Gr. mol. 89,09. Cristale; p.t. 48,5°; p.f. 184°; d 1,0482; e solubil în apă 200%, în alcool 1 :10,8, în cloroform 1 : 0,9, în eter 1 : 1,5. Se obţine sintetic din uree şi alcool sub presiune sau din azotat de uree, alcool şi NaN02. Anestezic pentru animale de laborator. Sin. Carba-mat de etil. Uretani. Esteri ai acidului carbamic, cu formula generală: H2N—COOR. Compuşi stabili, cristalini, volatili, puţin solubili în apă, solubili în alcool, în eter. Au putere inhibantă slabă asupra creşterii embrionilor vegetali şi asupra tumorilor maligne la animale. Unii dintre ei sînt folosiţi ca somnifere. Urgenlnă. Alcaloid folosit ca raticid, conţinut în bulbii cepei roşii de mare, Scilla maritima (Urgenia maritima). Bulbul cepei ajunge la 2—3 kg. Se foloseşte proaspăt, sub formă de pulbere, de pastă sau de extracte. Este toxică pentru om şi pentru animale cu sînge cald. Doza letală pentru şobolani este de 0,3 g. Uricază. Enzimă a ţesuturilor animale, care scindează ac. uric în alantoină, uree şi P glicocol. Cristale verzi-brune sau plăci stră- |lucitoare, transparente. E insolubilă în apă; Ipuţin solubilă în soluţii alcaline tamponate. Uridină. C9H12N206. Gr. mol. 244,2. Glico-zidă obţinută prin hidroliza acizilor nucleici din drojdie. Ace; p.t. 165° (alcool dil.); Md+40; e solubilă în apă. Sin. Ribo-zida uracilului. Urobilină. C33H42N406. Gr. mol. 590,73. Pigment biliar roşu-brun, care se găseşte normal în fecale şi în mică măsură în urina normală, provenit din urobilinogen, prin dehidrogenare. A fost izolată din urină. Cristale; se descompune la 110—130°; e solubilă în cloroform. în alcool, în eter. E întrebuinţată ca reactiv analitic pentru detectarea Cu, Hg, Zn. Sin. Stercobilină. Urobilinogen Pigment galberTcare fa naştere, în intestin, bacteriilor de putrefacţie. Cromogenul urobilinei. Uroîormină. V. Hexametilentetramină. 649 Valenţă coordinativă Uroplaste. Materiale plastice obţinute prin condensarea ureei cu formaldenida, obţi-nîndu-se produse cu proprietăţi diferite în funcţie de: pH-ul masei de reacţie; temperatura şi presiunea de lucru; raportul molar dintre uree şi formaldehidă; concentraţia ureei şi a formaldehidei în soluţia apoasă; ordinea în care se adaugă reactanţii. Prin condensarea ureei cu formaldehidă, în mediu neutru sau slab alcalin, şi la rece, se obţin compuşi metilolici; în funcţie de proporţia dintre reactanţi se poate forma mono- sau di-metilol-uree. Condensarea ureei (sau a tioureei) cu formaldehidă se face, de obicei, la cald, şi aceşti produşi intermediari nu se mai pot separa, deoarece reacţionează între ei cu formare de produşi superiori de condensare, prin eliminare de apă. în mediu acid se formează metilenuree. în forma finală, un polimer pe bază de ureeformalde-hidă, care a căpătat legături tridimensionale, în urma încălziţii produselor intermediare, poate avea o structură liniară sau ciclică. Metilolderivaţii şi polimerii inferiori sînt solubili în apă"; soluţiile apoase se folosesc ca adezivi (raportul molar: 1 uree la 1,8—2,5 formaldehidă). Prin eterificarea grupelor metilul cu alcooli (de ex. alcool butilic) se obţin polimeri solubili în solvenţi organici, care se folosesc în industria lacurilor. Masele de presare conţin a-celu-loză ca material de umplutură şi se adaugă chiar la formarea polimerilor (raportul molar: 1 uree la 1,5 formaldehidă). Temperatura de presare este de 140—145°. Materialele presate au proprietăţi excelente în ce priveşte rezistenţa la oxidare, la uleiuri şi grăsimi, la alcalii diluate, la acizi slabi, la alcooli şi la alţi solvenţi. Sînt tari, rezistente la abraziune şi la zgîriere; nu au miros. Sin. Răşini de uree. Uroporîirlnă. Porfirină care apare în sînge şi în urină în unele cazuri patologice (porfi-nurie). Se deosebeşte de porfirinele normale prin lipsa grupelor vinilice şi prin prezenţa a opt carboxili. Uroselectan. G7H5N03JNa. Gr. mol. 301,04. 5-Iodo-2-piridon-N-acetat de Na. Cristale gălbui; e foarte solubil în apă. Se obţine sintetic din 2-aminopiridină, prin iodu-rarea cu J2+JK, urmată de di a zo tare şi hidroliză -* 5-iod-2-piridonă, care e tratată cu ac. monocloracetic în soluţie alcalină. E folosit în medicină ca substanţă de contrast pentru urografii. iUrotropină. Y. Hexametilentetramină. Urotropină nouă. V. Helmitol. Ursoli. Grupă de coloranţi pentru blănuri şi păr. Se cunosc: ursol D (p-fenilendi-amină), ursol SA (nitro-ra-fenilendiamină), ursol GG (o-aminofenol) etc. Uspulum. Preparat fungicid organo-mercuric pe bază de clorofenol-mercur cu un conţinut de Hg metalic de 18,8% şi formula probabilă Cl(0H)C6H3-Hg-0S03Na. E folosit la dezinfectarea umedă a cerealelor, în concentraţia de 0,2% şi doza de 125 1 la 500 kg sămînţă sau la dezinfectarea solului din răsadniţe* în soluţie de 0,5% (6 1/m2). Este toxic pentru om. Uviol. Sticlă transparentă pentru radiaţiile ultraviolete. Se consideră ca o sticlă bună, în acest scop, aceea care lasă să treacă cel puţin 50% din radiaţia de 3 000 Â. Sticla Uviol neagră, care are un conţinut înalt de oxid de crom şi de fosfat de bariu, lasă să treacă radiaţiile ultraviolete cu lungime de undă mai mare decît 2 500 Â. v Vaccin. Produs biologic capabil să producă în sîngele omului sau al animalelor apariţia unor anticorpi care au acţiune specifică faţă de germenii înconjurători şi de toxinele elaborate de ei. Conferă o imunitate activă de lungă durată. Se prepară din culturi microbiene inactivate prin căldură sau formol. Valamină. C9HlâN02. Gr. mol. 167,20.1-Eti-nilcielohexanolcarbamat. Cristale; p.t. 96— 98°; p.f. 118-122°; nD 1,435 (5% propilen-gficol). E solubilă în apă 0,25%, îiralcool 35%, în propilenglicol# 22%. Medicament hipnotic, fără efectele secundare ale barbi-turicelor. Sin.: Etinamat, Valmid. Valentinit. Sb2Oş. Mineral. Cristale lucioase, rombice, gălbui pînă la gri, mai rar roşii; d 5,6; durit. 2,5—3. Valenţă. Proprietatea unui element sau a unui radical de a se combina, în proporţii definite, cu alţi atomi sau radicali, elementul de referinţă fiind hidrogenul, căruia i se atribuie valenţa 1. Deci valenţa unui anumit element sau radical este numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenţi ai hidrogenului) cu care acesta se poate com-bina. Valenţă auxiliară. V. Valenţă secundară. Valenţă coordinativă. V. Valenţă secundară. Valenţă covalentă 650 Valenţă covalentă. V. Legătură covalentă. Valenţă electrovalentă. V. Legătură electro-valentă. Valenţă heteropolară. V. Legătură hetero-polară. Valenţă homeopolară. V. Legătură homeo-polară. Valenţă liberă. Valenţă care nu este satisfăcută; de exemplu valenţa unui radical liber. Din punct de vedere electronic, o valenţă liberă este reprezentată printr-un electron singuratic, neîmperecheat. Valenţă maximă. Valenţa cea mai mare pe care o prezintă un element în combinaţiile sale; de exemplu, pentru Cr este 6, pentru N este 5, pentru Mo este 6 etc. Valenţă negativă. Starea de valenţă a unui ion negativ. Exemple: CL, S2“, POf~ etc. Valenţă normală. Valenţă pe care o prezintă un element în majoritatea compuşilor săi. Valenţă parţială. Restul de afinitate rămas atomilor de carbon, care iau parte la formarea unei duble legături olefinice. După Thiele, schimbul de afinitate între doi atomi de carbon, legaţi printr-o dublă legătură, nu este complet; mai rămîne fiecărui atom de carbon un rest de afinitate nesatisfăcută, care constituie valenţa parţială. Se reprezintă prin linii întrerupte: H H R—G = C—R' ^n’ Valenţă reziduală. oo. Se obţine sintetic prin distilarea acidului valerianie cu formiat de calciu. E întrebuinţat ca accelerator de vulcanizare, în chimia macromoleculară. Sin.: Pentenal, n-Valeraldehidă. n-Valeraldehidă. V. Valeral. Valerianat de bornil. Cţ5H2602. Gr. mol. 238,86. Ester al acidului valerianie cu bor-neolul. Ga izovalerianat de bornil apare drept component caracteristic al uleiului de valeriană (9,5%). ValerIanat(izo)deetil.(GH3)2CHGH2GOOG2H5. Gr. mol. 130,18. Lichid uleios incolor, cu miros plăcut; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter, în benzen; d 0,87; p.t. —99°; p.f. 135°. Se obţine prin încălzirea ac. izovalerianic cu alcool etilic, în prezenţa acidului sulfuric sau clorhidric. E întrebuinţat la fabricarea parfumurilor şi ca esenţă de fructe. Sin. Eter vale-rianic. Valerianat(izo) de izoamil. Gr. mol. 172,26. CH8 gh3 xCH CH2-COO GH2-CH2 CIi ch/ XCH8 Izovalerianat de izoamil. Are d 0,881; p.f. 203,70°. Lichid limpede, cu miros de mere; e puţin solubil în apă; solubil în alcool, în eter. Se obţine prin distilarea unui amestec de alcool amilic şi ac. valerianie, în prezenţă de H2S04. E întrebuinţat ca esenţă de fructe. Valenţă pozitivă. Starea de valenţă a unui ion pozitiv. Exemple: Na+, Ca2+, Al3+ UOf+ etc. Valenţă primară. V. Valenţă principală. Valenţă principală. Termen utilizat de Wer-ner pentru a indica valenţa normală (v.) a atomului sau a ionului central în compuşii complecşi. Sin. Valenţă primară. Valenţă reziduală. V. Valenţă parţială. Valenţă secundară. Termen utilizat de Wer-ner pentru a indica valenţele pe care le posedă atomul (ionul) central în compuşii complecşi, în afara valenţelor sale normale. Datorită valenţelor secundare, atomul central poate lega molecule neutre, atomi, ioni, conform indicelui său de coordinaţie. Sin.: Valenţă auxiliară, Valenţă coorâinativă. Valenţă zero. Stare prezentată de atomii unor elemente care au învelişul electronic extern complet şi care reprezintă starea lor normală. Exemplu: gazele rare. Valeral. CJLnO. Gr. mol. 86.13. Aldehidă valerică normală. Lichid; p.f. 102—103°; d20 0,8095; 1,3944; e foarte puţin solu- bil în apă; solubil în dizolvanţi organici: Valeriit. Gu2Fe4S7. Mineral. Sulfură de fier şi cupru. Valeronă. V. Diizobutilcetonă. Validol. C15H2802. Gr. mol. 240,37. Izovalerianat de menţii. Lichid cu miros de valeriană şi de mentol; d 0,906—0,908; e insolubil în apă; foarte solubil în alcool, în cloroform, în eter, în uleiuri; e desr-compus de alcalii. Se obţine sintetic din clorură de izovalerianil şi mentol. Medicament sedativ. Valii. C9H19NO. Gr. mol. 157,25. Izovaleril-dietilamidă. Lichid cu miros aromatic şi cu gust piperat; p.f. 210°; e solubil în apă 1 : 25, în alcool, în eter. Se obţine # sintetic din clorură de izovaleril şi dietil-amină. Medicament sedativ. Valină. CgH^OşN.Gr. mol. 117,15. Acid a-ami-noizovalerianic. Aminoacid esenţial pentru creşterea animalelor. Se obţine din proteinele fibroase, Sintetic se obţine dinNH8, HCN şi izobutiraldehidă, FormaL: cristale; p,t, ,23 ~M59; d 1 ,-2-3-;sublimează; [ocjjj* -[-g-a-#9 (în HC1); e solubilă în apă la 0°: 83%, For m a DL: cristale; p.t. 298° (cu descompunere). Sin. Acid 2-amino-3-metilbutanoic, 651 Var nestins Valinol. (CHJ.CH • CH(NH2)CH2OH. Gp. mol. 103,16. Alcool a-aminoizovalerianic. Forma D-clorhidrat: p.t. 113°. Forma L-clorlxidrat: p.t. 112—114°. Forma DL: ulei, p.f.720 ,^181—186°; e solubil în apă, în alcool; clorhidrat: p.t. 118—119°. Valisan. G15H2502Br. Gr. mol. 317,27. Brom-izovalerianat de bornil. Ulei incolor; p.f. io mm d *,18. E insolubil în apă; solubil înTalcool, în cloroform, în eter. Medicament sedativ. Sin. Eubornyl. Valoare K. V. K-Valoare. Valvolină. Denumire comercială a uleiului ' de cilindru (v.). Vanadat de amoniu (meta). NH4V03. Gr. mol., 116,99. Substanţă cristalină albă-gălbuie, puţin solubilă în apă, solubilă în apă caldă, insolubilă în alcool, în eter;^ 2,326; se descompune la 210°. Se obţine prin precipitarea 'soluţiilor alcaline de V205 cu clorură de amoniu. E întrebuinţat la obţinerea r sărurilor de vanadiu; ca mordant; ca sica-tiv pentru lacuri şi cerneluri; în fotografie. Provoacă iritaţii ale mucoaselor. Vanadat de sodiu. Na3V04. Gr. mol. 183,95. Ortovanadat. Cristale incolore, hexagonale; e solubil în apă; insolubil în alcool, în eter; p.t. 850°. Se mai cunosc: Metavanadat de sodiu/NaV03. Gr. mol. 121,95. Cristale incolore monocli-nice; solubile în apă; p.t. 630°. P i r o va-tt a d a t de sodiu, Na4V207 • 4HgO. Gr. mol. 377,93. Cristale incolore, hexagonale; e solubil în apă; p.t. 654°. Vanadaţi. Metavanadaţi, săruri ale acidului metavanadic: HVOs. Se obţin tratînd V205 cu hidroxizi sau cu hidroxid de amoniu. Metavanadaţii de Na şi K sînt solubili în apă; cei ai metalelor bi- sau trivalente sînt insolubili în apă. Se cunosc şi hexavana-daţi, corespunzători formulei M4(V6017), ortovanadaţi, M3V04, şi pirovanadaţi, M4V207. La hidroliza la rece a ortovanada-tului de sodiu se obţine pirovanadatul, iar prin fierbere, metavanadatul de sodiu. Vanadtl. Radicalul = VO. Sărurile care conţin acest radical se obţin'" la tratarea bioxidului de vanadiu cu acizi sau tratînd V206 cu HC1 Conc. Exemplu: clorură de vanadil (V0C12). Vanadilic. Compus conţinînd radicaluWVO. Vanadilos. Compus conţinînd radicalul —VO. Vanadinit. Pb6[(V04)3Cl]. Mineral. Cristale roşii, brune-galbene, hexagonale, grase Ia pipăit; d 6,6—7,1; durit. 2,5—3. La cald —doGrepită.------------------------------- Vanadiu. V. Element în stare metalică. Nr. at. 23;Tgr. at. 50,95; prezintă izotopii stabili cu nr. de masă 50 (0,25%) şi 51 (99,75%), cum şi şase izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. 1 720°; p.f. 3 000°; d 5,87; căld. spec. 0,1153. Se găseşte în natură combinat, în minerale ca: petronit (sulfură), vanadinit (ortovanadat) etc. Se obţine din oxizii de vanadiu prin reducere cu AI. Se prezintă ca uh metal dur, casant, de culoare cenuşie-albă. Se întrebuinţează în oţeluri speciale şi, în siderurgie, ca ferovanadiu. De asemenea, sub forma de V205, catalizator în diferitejprocese chimice tehnice. Are valenţele "2,3,4 şi 5. Oxizi: VO, V203, V02, V205. Oxizii superiori au proprietăţi acide. Vanadiul dă compuşi vanadoşi de la V11, Vm şi vanadici de la V^, Vv; de asemenea, compuşi oxigenaţi de la diferiţi anioni: VO3 (metavanadat), VOl" (ortovanadat), (pirovanadaţi), polivanadaţi. Determinarea analitică. a) Calitativ. Ionul VO3 în soluţie sulfurică dă cu H202 o coloraţie roşie-portocalie. b) Cantitativ. 1) Gravimetric: precipitarea V02+sau VO3 cu cupferon, calcinare, cîntărire ca V206. 2) Colorimetric, cu H202. Vanilină. OCH • C6H3(OH)OCH3. Gr. mol. 152,14. 3-Metoxi-4-hidroxibenzaldehidă. Ace albe, albe-gălbui, cu gust şi miros caracteristic; p.t. 80—81°; p.f. 285°; P*f*i5 mm 170°; d 1,056. E solubilă în apă 1%; Ia 80°, 6%. e foarte solubilă în alcool, în eter, în cloroform, în CS2, piridină, uleiuri, alcalii diluate. Se obţine din vanilie, benzoină de Siam etc. Sintetic se obţine din eugenol sau guaiacol; din apele bisul-fitice din industria celulozei. Agent de aro-matizare, în parfumuri, în produse de patiserie în băuturi alcoolice etc. Vapam. CH3NH-C-SNa • 2H20. Gr. mol. I! s 165,22. N-metilditiocarbamatde sodiu. Cristale albe, cu miros neplăcut. Nu e inflamabil. E solubil în apă: 72,7 g/100 ml H20; moderat solubil în alcool; puţin solubil în alţi dizolvanţi. Soluţiile concentrate sînt stabile; se descompune în soluţie diluată şi în prezenţa acizilor sau a sărurilor metalelor grele. Irită pielea. E folosit pentru dezinfectarea solului (fungil, nematode, insecte). Vapori saturaţi. Vaporii care într-un vas închis se găsesc în echilibru cu lichidul din care provin. Stării de echilibru îi corespunde o concentraţie a vaporilor, determinată pentru o temperatură dată. Vaporizare. Trecerea unei substanţe din stare 4iehtdă în stare gazoasă. Clnd vaporizarea se face numai la suprafaţa lichidului, fenomenul se numeşte evaporare. Var nestins. V. Oxid de^calciu. M Var de Viena Var de Viena. Dolomit foarte fin măcinat, curat şi ars. Varitroni. Particule descoperite de Alicha-nov şi Alichanjan în radiaţiile cosmice. Masa acestor particule este de 180, 200, 260, 350, 660, 950, 2 200, 3 400, 8 000 şi 20 000 ori mai mare decît masa electronului. Varitronii mai grei pot avea sarcini pozitive şi negative; ei se desfac în particule mai uşoare, după o viaţă de 10“6 pînă la 10_8s. Varon. V. a-(3,5-Dimetoxifenil)-a-hidroxi-P-metilaminoetan • HG1. Vas Deivar. Vas cu pereţi dubli, argintaţi pe dinăuntru şi cu un vid foarte înaintat între ei. Serveşte la păstrarea oxigenului lichid, a aerului lichid şi a altor gaze lichefiate. Vase gradate. Instrumente de sticlă folosite pentru măsurarea volumelor de lichide: cilindri gradaţi, baloane cotate, pipete, biurete etc. Biuretele sînt tuburi gradate în milimetri, avînd la baza lor un robinet de sticlă sau un tub de cauciuc şi clemă; pipetele sînt gradate şi cotate; baloanele cotate sînt baloane de sticlă cu dop de cauciuc sau de sticlă, avînd pe gîtul lor un semn (o cotă) care indică volumul de lichid. Sînt folosite la prepararea soluţiilor titrate şi la diluarea soluţiilor la un volum determinat. Vasodilatator 2249 F.C7H1602NJ. Gr. mol. 273,13. Iodură de (l,3-dioxalanil-4-metil)-trimetilamoniu. Cristale; p.t. 158 — 160°, p.f.2i mm 68° (baza liberă). B solubil în alcool cald: 40%, în apă; puţin solubil în alcool rece, în eter, în cloroform, în benzen. Se obţine sintetic din acetatul a-monobalo-hidrinei glicerinei cu dimetilamina, urmată de cuaternizarea cu CH3J. Medicament vasodilatator, folosit în hipertensiune, în boala lui Raynaud etc. Sin. Dilvasene. Vasoton. V. Simpatol. Vată de sticlă. Masă de fibre foarte subţiri şi scurte de sticlă, avînd aspectul vatei obişnuite. Se obţine prin suflarea cu vapori de apă a topiturii vîscoase de sticlă sau prin picurarea topiturii pe un disc care se Invîrteşte cu viteză mare. E întrebuinţată ca material de izolaţie termică sau acustică şi la filtrarea lichidelor corosive. Vată d© zgură. Material format din filamente elastice, lungi şi subţiri, obţinute prin aruncarea unei vine suf>ţiri de abur sau de aer comprimat asupra* unei şuviţe subţiri de zgură acidă de furnal, topită. Materialcalorifiii ‘ izolarea conductelor. Sin. Lînă de zgură. Vegctalin. Pămînt decolorant obţinut prin activarea bentonitelor cu acizi. E folosit 652 la decolorarea uleiurilor vegetale comestibile. Vel. Detergent menajer pe bază de mono-gliceride sulfatate ale acizilor graşi din ulei de cocos. Velan. Agent activ de suprafaţă cationic. Se foloseşte ca produs de apretare şi impermeabili zare în industria textilă®. Velofilm. Denumire comercială pentru un copolimer de clorură de viniliden şi clorură de vinii. Sin. Veloflex. Veloflex. V. Velofilm. Velon. Denumire comercială pentru un copolimer de clorură de viniliden şi clorură de vinii. E întrebuinţat în producţia de lacuri, filme, fibre, piele sintetică. Veramon. Dietilbarbiturat de aminopirină. E compus din două molecule de aminopirină şi o moleculă de veronal. Pulbere galbenă; p.t. 95—97°; e foarte solubil în apă la fierbere. Medicament analgezic, sedaţi v. Sin.: Peralga, Veropirină. Veratraldehidă. G9H10O3. Gr. mol. 166,7. 3,4-Dimetoxibenzaldehidă. Ace; p.t. 42— — 43°; p.f. 281°; p.f.40 mm 155°; e greu solubilă în apă caldă; foarte solubilă în alcool, în eter. Soluţiile sînt oxidate, la lumină, la ac. veratric. Se obţine sintetic din vani-lină şi sulfat de dimetil. E folosită ea intermediar în sinteze de medicamente. Sin. Dimetileterul aldehidei protocatechice. Veratrol. C8H10O2. Gr. mol. 138,16. 1,2-Di-metoxibenzen. Cristale sau lichid; p.t. 22— 23°; p.f. 206—207°; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter, în uleiuri. Se obţine sintetic din catechol, sulfat de dimetil şi KOH în metanol. Sin. Dimetileterul pirocatechinei. Verbenol. C10H16O. Gr. mol. 152,23. 2,6,6-Trimetil-biciclo-(l,l,3)-hepten- (2) - ol - (4). Forma (+): prin oxidarea cu aer a uleiului de terbentină grecesc se obţine f o r -m a (-f) pe lîngă alte produse; p.f. 216—218° (cu descompunere); d15 9,742, tip 1,489; [a+132,3°. Forma (-): se obţine prin oxidarea cu aer a uleiului de terebentină francez; p.f.i2mm 100—104°; d 0,978-0,988. Verde agalma B. C29H26N5O10S2Na. Gr. mol. 691,67. Dimetilsulfonat de Na-dinitrofenil-diamino-fuxon-dimetilimoniu-sulfonat. Pulbere neagră-verzuie; e solubil în apă, în alcool cald, în HC1, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din tetrametildi-aminobenzhidrol cu produsul obţinut din ac. mor-ZjO-umiiroDeiizen-'i-suuoiiit, şi d.o. metaniile. Colorant verde-gălbui pentru lînă, mătase din baie acidă, rezistent la frecare, la spălare, mai rezistent după cromare. 653 , Ver«de naftol B Verde-albăstru imedial CV. Colorant de sulf pentru bumbac, de coifetituţie necunoscută. Sin.: Thionalblaugriin S II, Schwefelindi-goblau MR. Verde alizarin cianin F. C28H2oN208S2Na2. Gr. mol. 622,58. 1,4-di-o-sulfonat de Na-p-tolilaminoantrachinonă. Pulbere verde-al-băstrie; e solubil în apă, în H2S04 conc.; insolubil în HC1, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din leuco-chinizarină sau 1,4-diclorantrachinonă, p-toluidină şi apoi sulfonare. Colorant verde-gălbui pentru lînă din baie acidă; pentru lînă şi mătase, din baie neutră. Sin. Verde Solvay. Verde Azo. C8oH^03N4. Gr. mol. 492,56. Anhidrida acidului tetrametildiamino-tri-fenil-carbinol-m-azo-fenol-carboxilic. Pastă * verde închis. E insolubil în apă, în HC1; solubil în H2S04 conc., în NaOH dil,. la caldJrSe obţine sintetic din tetrametildia-mino-m-ammotrifenilmetan diazotat şi ac. salieilic, şi apoi prin oxidare cu peroxid de Pb. Colorant verde-gălbui pentru lînă (mordant crom) şi imprimare de tapete, sub forma de lacuri de crom. Verde crom. C24H24N202. Gr. mol. 372,45. Dimetilamino-fuiaon-dimetilimoniu carbo-xilat. Se obţine sintetic din ac. benzoic şi tetrametildiaminobenzhidrol. Pulbere brună închisă; e solubil în apă, în alcool, în NaOH, în HC1, în H2S04 dil. Colorant verde pentru lînă (mordansat cu hidroxid de crom), pentru imprimare (cu acetat de crom). Verde de crom. Pigment verde de oxid de crom (Cr203), foarte rezistent la «căldură, la lumină, la acizi şi la baze. E folosit ca pigment la vopselele de ulei, la vopselele de apă, la fabricarea cernelurilor de tipografie, ca mordant şi ca abraziv etc. Verde de Guinea. C37H35N206S2Na. Gr. mol. 690,79. p-Sulfonat de Na-benziletilamino-fuxon-benziletilimoniu sulfonat de sodiu. Pulbere verde închis; e solubil în apă, în alcool, în HC1, în H2S04 dil. Se obţine' sintetic din benzaldehidă şi ac. benziletil-anilinsulfonic; se oxidează, iar apoi acfdul dibenzildietildiaminqp— trifenilmetandisul -fonic format trece în sare de Na. Colorant verde pentru lînă şi mătase din baie acidă. Verde de metil. C26H33N3C12 • ZnCl2. Gr. mol. 594|I78. Clorură dublă de Zn a clorurii hep-tametilpararozanilinei. Cristale verzi sau pulbere verzuie; e solubil în apă, în HC1, în NaOH, în H2S04 dil.; insolubil în alcool amilic. Se obţine sintetic din violet de metil, clorură de metil în soluţie de alcool amilic. Colorant verde pentru mătase din ~~Mie de găpim. Sinrr Verde dublu SF, Verde de Paris. Verde de Paris. V. Verde de metil, Acetoarsenitde cupru. Verde de Schweinîurt. Pigment verde pe bază de acetoarsenit de Cu: Cu(CH3COO)2 • • 3Cu(As02)2» utilizat în vopsele antivege-tative. V. Acetoarsenit de cupru. Verde de zinc. Pigment de amestec din galben de zinc şi albastru de fier. Are putere de acoperire slabă şi rezistenţă foarte bună la intemperii. * Verde dimetilfenilen. C16H20N3C1. Gr. mol. 289,81. Cristale de culoarea cuprului, cu nuanţă verde metalică. E solubil în apă; insolubil în alcool. Se obţine sintetic prin oxidarea cu bicromat de K a unei soluţii reci de clorhidrat de N,N-dimetil-p-fenilen-diamină şi dimetilanilină. Intermediar în sinteza coloranţilor azinici V. Sin. Verdele lui Bindschedler. . Verde-gri. Acetat bibazic de cupru. E insolubil în apă; dă o suspensie de 1—2%, folosită ca fungicid în locul zemei bordo-leze, dar de o eficacitate mai mică. Verde jad*caledon. C36H20O4. Gr. mol. 516,52. Dimetoxidibenzantronă. Pulbere albastră-verzuie pînă la verde-neagră. E solubil^ în H2S04 conc., în.NaOH, în HC1; insolubil în H2S04 dil. Se obţine sintetic prin acţiunea sulfatului de dimetil asupra produsului de oxidare a dibenzantronei. Colorant verde-albăstrui din baie alcalină de hidrosulfit; e rezistent la clor, la acizi, la lumină şi la spălare. Verde malahit. Cag^s^Cl. Gr. mol. 364,90. • Cristale verzi cu luciu metalic. E foarte solubil îfi apă; solubil în alcool, în alcool metilic, în alcool amilic. Soluţia în apă are culoare albăstrie-verde, iar sub pH=2, galbenă. Se obţine prin condensarea benz-aldehidei cu N,N-dimetil-anilină, oxidarea produsului rezultat şi tratare cu HCI. Colorant direct pentru mătase, lînă, iută şi piele; pentru bumbac după mordansare. E folosit ca antiseptic pentru infecţii bacteriene şi micotice. Ca reactiv la detectarea Ce, Mn, şi H2S03. Sin.: Verde de anilină, Verde de China, Verde Victoria B sau WB, Verde de benzaldehidă, Verde Diamant B sau Bx sau P extra. Verde naftalen acid J. C27H25N206S2Na. Gr. mol. 560,62. Sarea sodică a anhidridei ac. tetrametildiamino-difenil- a - naftil - carbi-nol-disulfonic. Pulbere brună; e solubil în apă, în alcool, în HCi, în NaOH, în H2S04. Se obţine sintetic din tetrametil-diaminobenzhidrat şi ac. naftalendi-sulfonic. Colorant verde pentru lînă, mătase din baie acidă. Sin.: Verde Lissa-mine V conc., Verde Ethonic rezistent 3G, Verde Kiton rezistent. _ Verde iiafrol B. CaoH^NaOişSaNagFc. Gr. mol. 887,49. Sarea ferisodică a ac. l-nitrozo-2-naftol-6-sulfonic. Pulbere verde închis. E solubil în apă, în HCI, în NaOH dil., Vfcrde renol • 654 în H2S04dil. şi conc. Se obţine sintetic prin acţiunea acidului azotos asupra acidului p-naftol-6-sulfonic şi trecerea în sare feri-sodică. Colorant verde pentru lînă din baie acidă cu săruri de fier şi pentru pigmenţi. Verde renol. C84H22N8O10S2Na2. Gr. mol. 812,73. j?-Nitrobenzen-azo-3,6-disulfonat de Na-l-amino^-naftol-7-azo-difenil-azo-fenol. Pulbere verde închis; e solubil în apă, în alcool, în NaOH, în H2S04 conc., insolubil în HC1, în H2S04 dil. Colorant verde direct pentru bumbac; pentru lînă din baie de acetat de NH4. Sin.: Verde direct B, Verde Orion B. Verde rezistent O. C6H4N204. Gr. mol. 168,11. Dinitrosorezorcină. Pulbere cristalină sau pastă brună-eenuşie. E exploziv la 115° (sub formă cristalină). Formează săruri. E greu solubil în apă rece; solubil în H2B04 conc. şi dil., în NaOH dil. Se obţine sintetic prin nitrozarea rezorcinei la 5—10°. Colorant Verde pentru bumbac (mordant Fe), brun-gălbui (mordant Cr), portocaliu (mordant Co). Sin.: Dioximinochinonâ, Verde de Alsacia N. Verde str&lneitor de sulf 2G. Amestec de coloranţi verzi de sulf pentru bumbac. Pulbereverde închis. Sin.: Thionalbrillant-griin 2G, Solfoverde briliante 2G, Imedial-brillantgrun 2G, G extra. Verdele Iui Gulgnet. Pigment verde pe bază de hidroxid de Cr.: 2Cr203s • 3HaO—Cr2Os •, 2H20; d4,8—5,1. E transparent; are putere de colorare bună; e rezistent la temperaturi destul de înalte, la alcalii, la acizi, la aer, lumină, SH2, S02. Conţine 1—2% ac. boric. utilizat^ în vopsele pentru vagoane de cale ferată şi vopsele pentru pictură. Sin. Verde smarald. Verdele lui Binnmann. CoZn02. Compus colorat în verde, care se obţine la tratarea oxidului de Zn umectat, cu o soluţie de azotat de Co, care apoi se calcinează. Această reacţie este folosită în chimia analitică la identificarea zincului. Veritol. C10H15NO. Gr. mol. 165,23. p-(2-Me-tilaminopropil)-fenol. Cristale; p.t. 162— 163°. Are gust acru, arzător; e greu solubil în apă; solubil în alcool, în eter, în acizi diluaţi. Sulfat: (C10H15ON)2 • H2S04. Cristale; p.t. 320—323° (cu descompunere). Se obţine sintetic din p-metoxibenzil-metilce-tonă şi NHaOH, prin reducerea oximei rezultate sau din cetona de mai sus şi formamidă. Medicament hipotensiv. Sin.: Foledrine, Paredrinol. Vernis. V. Lac. Veronal. v. Acid 5,5-dietilbarbituric^ Veropirină. V. Veramon. Vestyron. V. Polistiren. Vicianoză. C13LH2o010. Gr. mol. 312,77. 6-((J -L-Arabinozido)-D-g1ucoză. Apare ca glico-zidă: geină (Geurn urbanum), vicianină (Vicia angustifolia), violutină (Viola cornuta); p.t. 210°; e solubilă în apă, în alcool dil.; [a]f,° +56,5°-* +39,72° (în apă). Ne-fermentescibilă. Hidroliză (HC1) -> D-glu-eoză + L-arabinoză. Vldia. V. Metal Vidia. Vigantol. V. Galciferol. Vinaeet. Denumire romînească pentru poli-acetat de vinii. (Vinaeet E = polimer în emulsie apoasă). Vlnîdur. Policlorură de vinii (dură, neplas-ţifiată.) Viniîol. Policlorură de vinii clorurată. E întrebuinţat la prepararea de lacuri, cle-iuri, foi.' f Vinilacetilenă. CH2=CH-feCH. Gr. mol. 52,07. Gaz incolor, uşor condensabil; se lichefiază la 5,5°.’ Se obţine prin introducerea acetilenei într-o soluţie acidă de clorură cuproasă şi NH4C1. Prin adiţie de HC1 dă cloropren. Se foloseşte la prepararea cloroprenului, a cleiului carbinol, a cauciucului sintetic. Sin. Monovinilacetilenă, Vinilbenzen. V. Stiren. Vinilcarbazoî. Monomerul polivinilcarbazo-lului (v.); p.t. 64—66°. Vinilearbinol. V. Alcool alilic. Vinilin. Denumire romînească pentru poli-clorura de vinii plastifiată, prelucrată în foi. • Vinilit. V. Policlorură de vinii. Vinilogie. Noţiune care exprimă efectul acti-vant al grupelor N02, CO, — COOR etc. asupra grupelor s=CH, =CH2, — CH8 vecine, care se transmite aproape nemodificat prin grupa — CH=CH—, intercalată între grupa activantă şi grupa activată. Vinilpirolidonă. C6H9NO. Gr. mol. 111,14. Lichid; p.f.50mm 123°. Se obţine din ace tilenă, formaldehidă şi amoniac, prin sinteza Reppe. Monome^ pentru polivinilpiro-lidonă, folosită ca plasmă sintetică. V. Polivinilpirolidonă. Vinilplaste. Polimeri vinilici (policlorură de vinii, poliaeetat de vinii etc.). P Vinnapas. Răşini de poliaeetat de vinii; sînt solubile în alcool, în acetaţi, hidrocarburi aromatice, incolore şi rezistente la lumină; dau lacuri foarte lucioase, care se îngălbenesc greu (la peste 150°); sînt compatibile cu orice pigment, cu nitroceIulozăr cjoi^ ncâUCîud^oiofonm. Se deosebesc tipurile B 5 (p.t. 85°), B 17, B 60, B 100 (p.t. 105°), B 1000 (p.t. 110°), şi tipurile U 4, UW 10, UW 200 etc., care sînt măi tari şi mai 655 Viseozitate cinematică relativă elastice. Sînt utilizate pentru lacuri incolore combinate şi pentru cleiuri. Vinoflex. Copolimer de policlorură de vinii şi alte răşini vinilice. Tipul 300 L, rezistent la lumină, la intemperii, la apă, la substanţe chimice, dă filme elastice nu prea lucioase"; e solubil în amestec de cetone aromate; se poate dilua cu benzine, cu cetone, esteri; e compatibil cu plastifianţi, cu răşini cetonice. E utilizat în lacuri pentru stropit şi pensulă. Rezistă bine la agenţi distructivi. Vinyon. Copolimeri de clorură de vinii şi acrilonitril. Se prezintă sub formă de fibre. Violantronă. C34H1602. Gr. mol. 456,47. Cristale negre-albastre (din nitrobenzen); e insolubilă în apă, în NaOH, în HG1; foarte greu solubilă în alcool; solubilă în H2S04 conc. Se obţine sintetic prin introducerea benzantronei în KOH topit la 180° şi încălzire la 230—240°. Colorant albastru închis pentru bumbac din baie alcalină de hidro-sulfit la 60—65°; e foarte rezistent la spălare, la lumină, la acizi, la alcalii. Sin.: Albastru închis Indantren BO, Dibenzan-tronă. Violet acid 6B. C32H33N3O10S3Na2. Gr. mol. 761,81. Dimetil-p-tolildiaminodisulfonat de Na-etoxi-fuxon-dimetilimoniu-sulf onat. Pulbere violet-albastru închis; e solubil în apă, în alcool, în HC1, în NaOH, în H2S04 dil. Se obţine sintetic din clorură de tetrametildiaminobenzofenonă şi m-eto-xifenil-p'-tolilamină, urmată de sulfonarea şi neutralizarea produsului obţinut. Colorant violet-albastru pentru lînă şi pentru mătase. Violet aeid 7B. C37H36N306S2Na. Gr. mol. 705,82. Dimetil-sulfonat ae Na-difenildi-amino-fuxon-dietilimoniu sulfonat. Pulbere violetă-brună; e solubil în apă, în alcool, în HC1 dil., în NaOH dil* la cald, în H2S04. Se obţine sintetic din clorură de p-dietilaminobenzoil şi metil-difenilamină, urmată de sulfonarea produsului obţinut. Colorant pentru Jînă, şi pentru mătase din baie acidă. Violet de genţiană. Y. Metilviolet 2B. Violet indantren B. C34H1402Br2. Gr. mol. 614,28. Pulbere albastru închis; e solubil în nitrobenzen; insolubil în apă, în alcool, în HC1, în NaOH, înfH2S04 dil. (solubil în H2S04 conc.). Se obţine sintetic din izoviolantronă şi brom la 150° sub presiune. Colorant albastru-violet pentru bumbac din baie alcalină de hidrosulfit la 50—60°, rezistent la spălare, la lumină şi la clor. Stn. 'Dlbronrizoviolantronă: ---- Violet neutru. C34H3?N303S. Gr. mol. 569,74. Anhidrida acidului metil-tetraetilfenil-tri-aminotrifenil-carbinol monosuifonic. Pulbe- re violetă-albăstruie; e solubil în apă, în $ alcool, în HC1, în NaOH dil., în H2S04 conc. Se obţine sintetic din metildifenilamină şi tetraetildiaminobenzofenonă, cu monosulfo-nare. Colorează în violet-albăstrui lîna din baie alcalină, neutră sau acidă. Violetul lui Lauth. Y. Tionină. Viomicină. Antibiotic extras din culturile de Streptomyces puniceus, var. Floridae. Este o polipeptidă conţinînd serină, guanidină. Cristale albe. Bază puternică. E solubilă în apă. Sulfat: cristale; p.t. 280° (cu descompunere). E foarte solubil în apă. Medicament folosit în tratamentul tuberculozei. Viplă. V. Wiplă. Virarea indicatorilor. Schimbarea culorii unui indicator după variaţia concentraţiei în ioni H+ a mediului (indicatori de neutralizare, de fluorescenţă, de adsorbţie etc.), după variaţia potenţialului de oxido-redu-cere (indicatori redox). Viseoză. V. Xantogenat de celuloză. Viscozimetru. Aparat pentru determinarea viscozităţii. Unele viscozimetre se bazează pe măsurarea rezistenţei pe care o întîm-pină un corp care se" mişcă în substanţa supusă cercetării, ca, de exemplu, viscozi-metrul de torsiune Gouette-Hatschek, sau viscozimetrul Yalenta (căderea unei sfere metalice în lichid) ori Hoppler etc. Alte viscozimetre se bazează pe determinarea timpului de scurgere a lichidului prin tuburi capilare, ca viscozimetrele: Ostwald, Ubbel-hode, Hess etc. sau viscozimetrele speciale pentru uleiuri minerale, vegetale sau animale: Engler, Martens, Holde etc. Viseozitate. Proprietatea unui fluid (lichid sau gaz), datorită căreia iau naştere în interiorul lui tensiuni tangenţiale la orice element de suprafaţă ideală, care separă două porţiuni ae fluid, atunci cînd acestea au o mişcare relativă de alunecare, una faţă de alta. Sin. Frecare internă. Viseozitate absolută. Lucrul mecanic efectuat de o forţă tangenţială, egală cu unitatea, pentru a deplasa paralel două straturi de lichid, de 1 cm2 fiecare, la o distanţă de 1 cm unul de altul, într-o secundă. Viseozitate einematieă. Raportul dintre vis-cozitatea dinamică a unui fluid şi densitatea sa, la temperatura şi presiunea determinării. Unitatea de măsură: stokes (v.). Viseozitate einematieă relativă. Raportul dintre viscozitatea cinematică a fluidului considerat şi viscozitatea cinematică a unui "TîuMileTeferipţă, ambele exprimate în aco leaşi unităţi absolute. Fluide de referinţă, pentru lichide, apa pură la 20°, iar pentru gaze, aerul la 0° şi 760 mm Hg. Viscozitate dinamică ţViseozitate dinamică (yj). Raportul dintre tensiunea tangenţială dintre două straturi de fluid de cîte 1 cm2 arie şi gradientul vitezei lor relative. Unitatea de măsură: poise (v.). Viscozitate dinamică relativă (%). Raportul dintre viscozitatea dinamică a fluidului considerat şi viscozitatea unui fluid de referinţă, ambele exprimate în aceleaşi uni- * tăţi absolute. Drept fluid de referinţă pentru lichide se consideră apa pură la"20°, iar pentru gaze, aerul la 0° şi 760 mm Hg. Vist anex. Denumire comercială pentru poli-izobutilenă (v.) eu diferite greutăţi moleculare, de la 6 000 la 200 000. Are consistenţă semifluidă pînă la solidă. Se foloseşte la modificarea proprietăţilor cerurilor, ca adeziv etc. Vitamina At. C2oH300. Gr. mol. 286,44. 3,7-Dimetil-9-(2,6,6-trimetil-l-eiclohexen -l-il)-2,4,6,8-nonatetraen-l-ol. Se găseşte în: untură de peşte, lapte, unt, gălbenuş de ou, urzici, legume verzi. Se obţine din uleiul din ficatul peştilor marini. Se poate obţine şi sintetic. Se găseşte sub formă de esteri. Prisme galbene; p.t. 62-64°; p.f.0,oo5mm 120—125°; 7t|>2l,641; e insolubilă în apă, solubilă în dizolvanţi organici, în grăsimi, în uleiuri. 1 g = 3 400 000 unităţi internaţionale. Medicament folosit în derma-tite, în tulburări oculare, infecţii cronice, litiază renală, tratamentul local al arsurilor, al rănilor, în ulcerele pielii etc. Sin.: Vitamină antixeroftalmică, Vitamină anti-infecţioasă, Vogan, Neovogan, Avitol, Reti-nol etc. Vitamina A2. C20H28O. Gr. mol. 284,42. A fost izolată din uleiul de ficat de ştiucă. Ulei galben-auriu. Se oxidează uşor. Are circa 40% din activitatea biologică a vitaminei At cristalizate. Vitamina B1# V. Aneurină. Vitamina B2. V. Riboflavină. Vitamina Bs. Termen, folosit rar, pentru nicotinamiaă. Vitamina B4. Termen, folosit rar, pentru adenină. Vitamina B5. Termen, folosit rar, pentru ac. pantotenic; a fost folosit, de asemenea, pentru desemnarea acidului nicotinic. Vitamina B6. V. Adermină. Vitamina B10 şi vitamina Bu. Factori indicaţi ca necesari pentru creşterea puilor de găină. Vitamina B12. C63H90N14O14CoP. Gr. mol. 1 357 ;44. A fost" izolată din extractele ~dr ficat şi din culturi de Streptomyces griseus. Cristale higroscopice, de culoare roşie închisă. Expusă la aer, absoarbe pînă la 12% 656 apă. Cristalele hidratate sînt stabile la aer; se închid la culoare la 210—220°; nu se topesc la 300°; [a]g|6—59° (soluţie apoasă) . E solubilă în apă, în alcool metilic; insolubilă în eter, în cloroform, în acetonă. Soluţiile apoase se stabilizează prin adăugarea de (NH4)2S04. Factor de creştere pentru animale şi microorganisme. Asigură he-matopoieza şi integritatea celulei nervoase. E folosită pentru combaterea anemiei pernicioase, a bolilor de ficat acute şi cronice, a osteoartritelor, a diferitelor dermatite. Sin.: Cobalamină, Cianqobalamină, 5,6-Di-metilbenzimidazolil-cişnocobamidă. Vitamina B12 radioactivă. Vitamina B12 în constituţia căreia intră 60Co radioactiv. Se obţine prin fermentare, în prezenţă de 60Co. Prezintă proprietăţi identice cu ale vitaminei B12 normale, cu excepţia prezenţei Go radioactiv, cu timpul de înjumătăţire 5,2 ani, care emite radiaţii Ş şi y- E folosită pentru diagnosticul anemiei pernicioase sau al absorbţiei necorespunzătoare a vitaminei B12 de-către organism. % Vitamina B15. C10H19NO8. Gr. mol. 281,26. sec-Aminoderivat al acidului glucuronic. A fost izolată din sîmburi de caise. E prezentă în-seminţe, în drojdia de bere, în ficatul de cal. A fost izolată sub forma de sare de Na, solubilă. E foarte solubilă în apă; insolubilă în cloroform, în eter şi în alţi solvenţi ai grăsimilor. A fost propusă pentru tratamentul bolilor cardiovasculare şi reumatice. Sin. Acid pangamic. Vitamina By. V. Carnitină. * Vitamina B^. V. Acid p-aminobenzoic. Vitamina C. V. Acid ascorbie. Vitamina Dl. S-a dovedit 01 mm 140—145°; 4!o>967;n|?l,525; e insolubilă în apă; puţin solubilă în alcool metilic; solubilă în alcool, în acetonă, în benzen, în cloroform, dioxan, eter, eter de petrol, în uleiuri vegetale. E folosită în deficienţa de protrombină, ca agent antihemoragic. Sin.: C-Fitilmenadionă, Vitamină antihe-moragică, Filochinonă. Vitamina K2. C41H5602. Gr. mol. 580,86. 2-Metil-3(3,7,ll,15,19,23-hexametil-2,6,10, 14,18,22-tetracosahexenil)-l,4-naftochinonă. Se extrage din făină de peşte, din microorganisme (la om se formează în intestinul gros, printr-o sinteză bacteriană). Microcristale gălbui; p.t. 54°; p.f.0,ooo2 mm 250° (cu puţină descompunere). Agent antihemoragic. Sin. 2-Metii-3-difarnesil-l,4-naf-“tochinonă.—--------------------------------- Vitamina K8. Denumire a 2-metil-l,4-nafto- chinonă (v.). Vitelină Vitamina K4. Denumire pentru 2-metil-l,4 -naf tohidroch inonă. Vitamina K5. GnHnNO. Gr. mol. 173,21. 4-Amino-2-metil-l-naftol. Se prepară ple-cînd de la 2-metilnaftalen sau de la mena-dionă. Ace din HC1 dil., care încep să se înnegrească la temperatura de 262°; se descompun la 280—282°. Prin expunere la aer şi la lumină, culoarea se schimbă de la roz la violet închis. E solubilă în apă, puţin solubilă în alcool, insolubilă în eter. E recomandată pentru conservarea alimentelor; în medicină, pentru profilaxia şi tratamentul hipoprotrombinemiei. Sin.:" Syn-kamin, Kayvisyn. Vitamina K6. C11LH12N2. Gr. mol. 172,22. 2-Metil-l,4-diaminonaftalen. Se obţine din l,4-hidroxi-2-metilnaftalen, prin tratare cu sulfit de amoniu şi NH3 dil., la 165°. Se foloseşte ca dihidroclorură: CuH14C12N2 (cristale din HGl dil.). Prin expunere la aer şi la lumină, culoarea trece de la roz la violet închis. E solubilă în apă: 1 g se dizolvă în 25 ml H20, la 75°. Vitamina K?. C^HuNO. Gr. mol. 173,21. 4-Amino-3-metiM-naftol. Izomer al vitaminei K5. Se prepară în mod analog ca vitamina K6. Glorhi d r a t: G^H^NO • HGl; cristale din HGl care conţin SnCl2. Vitamina M. V. Acid N-[4-(2-amino-4-hi-droxi-6-pteridil)-metilaminobenzoil]-glu -tamic. Vitamina P. Substanţă cu caracter vitaminic, acţionînd asupra permeabilităţii capilarelor sanguine. Prezintă astfel de proprietăţi o serie de glicozide naturale, aparţinînd gru-ei flavonelor care se găsesc în plante: esperidina, rutina, quercitrina, esculina etc. Vitamina PP. V. Nicotinamidă. Vitamina U. Vitamina antiulceroasă care se găseşte în frunzele de varză şi în alte vegetale Verzi. Se crede că este sarea de metil-sulfoniu a L-metioninei: (GH8)2S+GH2GH2GH(NH2)-COOH. Sin. Cabagin. Vitamine. Substanţe organice cu structura complicată, relativ stabile, a căror sinteză organismul animal nu o poate face şi care, în doze infinitezimale, sînt factori indispensabili vieţii, dezvoltării şi reproducerii animalelor. Vitargil. V. Argint vitelinic. Vitelină. Fosfoproteidă extrasă din ou. Conţine fier. Prin hidroliză se dedublează în ac. fosfor ic şi proteine. E insolubilă în apă, solubilă în alcalii diluate; precipită cu ac. acetic la rece. 42 —■ Dicţionar de ehitâia Viteză ionică Viteză ionică. Viteza de deplasare a ionului în direcţia unuia dintre electrozi; se exprimă în cm/s. Pentru comparaţie, viteza ionilor se raportează la gradientul de potenţial 1 V/cm; mărimea obţinută este mobilitatea ionilor. Viton A. Nume comercial al unui copolimer obţinut din hexafluorpropenă şi fluorură de viniliden, foarte rezistent la variaţii de temperatură. Domeniul de utilizare/ între — 50 şi -f-320°. Are proprietăţi mecanice bune şi rezistenţă la 03, 02. Vitriol. V. Acid sulfuric. Vivianit. Fe3(P04)2 . 8H20. Mineral. Cristale monoclinice, transparente, lucioase, de culoare albastră; de asemenea, se prezintă sub forma de sfere, bucăţi sau mase reni-forme. Are durit. 2; d 2,6—2,7. Volatilitate relativă. Raportul presiunilor de vapori a două substanţe la aceeaşi temperatură ; indică uşurinţa de separare prin distilare fracţionată a acestora. Volt. Unitate de măsură, în sistemul MKSA, a tensiunii electrice, a forţei electromotoare şi a diferenţei de potenţial electric. Se defineşte ca tensiunea electrică care, aplicată unui conductor a cărui rezistenţă este de un ohm, produce un curent de un amper. Voltametru. Aparat pentru electroliza apei, compus din două tuburi de sticlă, unite între ele, avînd în partea lor inferioară doi electrozi de platină, închise la partea superioară cu robinete de sticlă. La trecerea unui curent electric continuu, prin apa acidulată cu H2S04, se formează la catod un volum dublu de hidrogen, faţă de oxigenul format la anod. Exemplu: voltametrul Hoff-mann. Voltmetru. Instrument folosit la măsurarea tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare şi a diferenţei de potenţial. Voltolizare. Proces de îmbunătăţire a calităţii uleiurilor lubrifiante prin aplicarea unui tratament de descărcări electrice de înaltă frecvenţă. V. Ulei voltolizat. Volum. Spaţiul ocupat de orice corp. Este definit prin parametrii temperatură şi presiune, pentru o anumită masă din corp. Volum atomic. Raportul dintre greutatea atomică a unui element şi densitatea sa* Volum critic. Volumul ocupat de 1 g din-tr-un fluid la temperatura şi presiunea sa ,r.ritjflă—-------------——----------—-—~~r* Volum molal. Volumul ocupat de un mol de substanţă, în stare gazoasă, la temperatura m de 0d şî presiunea de 760 mm Hg. Este egal cu 22,411. Sin. Volum standard. Volum molar. V: Volum molecular. Volum molecular. Raportul dintre greutatea moleculară (mol) a unei substanţe şi densitatea sa. Reprezintă volumul ocupat de o moleculă-gram (mol) de substanţă. Sin. Volum molar. Volum redus. Raportul dintre volumul specific al unui fluid şi volumul său critic. Volum specific. Volumul ocupat de unitatea de masă (de ex. 1 g) dintr-o substanţă. Volum standard. V. Volum molal. Volumetrie. Parte a analizei chimice cantitative care cuprinde metodele de dozare a substanţelor în soluţie, prin titrare (v.). Cuprinde volumetria prin reacţii de neutralizare, de oxido-reducere, de precipitare, cu formare de complecşi, cu formare de compuşi puţin disociaţi, volumetrie fizico-chimică etc. Vomicină. C22H24N204. Gr. mol. 380,43. Alca-loid extras din seminţele de Strychnos nux-vomica. Prisme hexagonale din acetonă ; p.t. 284°; [a]|^4-80o (alcool). E uşor solubilă în cloroform, în alcool fierbinte, în acetonă. Vulcacit. V. Disulfură de tetrametiltiuram. Vulcanit. V. Ebonită. Vulcanizare. Reacţia dintre cauciuc şi sulf prin care macromoleculele filiforme din cauciucul brut sînt legate prin punţi de sulf devenind astfel tridimensionale; cauciucul, devine elastic şi are proprietăţi deosebite de ale celui brut. Vulcanizarea se poate face la cald, cu sulf, sau la rece, cu clo-rură de sulf. După cantitatea de sulf adăugată şi după temperatură, se pot obţine cauciucul moale, elastic, cu 0,5—5% sulf legat, şi cauciucul tare, dur, ebonită, cu 25—40% sulf. La vulcanizare se pot adăuga şi acceleratori de vulcanizare, antioxidanţi, substanţe de umplutură. Cauciucul sintetic şi hy paionul pot fi vulcanizate. Vulcaprene. Cauciuc sintetic pe bază de poli-esteri. E rezistent la uleiuri. E întrebuinţat la fabricarea de lacuri, de piele sintetică etc. Vuleollan. Elastomer, obţinut prin tratarea a 100 părţi poliester de ac. adipic şi glicol cu 15,5 părţi naftalin-l,5-diizocianat. Are proprietăţi asemănătoare cu ale cauciucului natiiral; e rezistent ia benzine, la uleiuri minerale. Vulkafor IV. V. N, N' -Difeniluree. 659 Wulfenit w Warfarin. C18H1604. Gr. mol. 808,32. Raticid anticoagulant, pe bază de 3-(a-acetonilben-zil)-4-hidroxicumarină. Pulbere albă, cristalină; p.t. 161°; e insolubil în apă; solubil în acetonă, în dioxan; doza mortală pentru un şobolan este de 15—20 mg. Wasserglas. Y. Sticlă solubilă. Watt. Unitate de putere în sistemul MKS. Reprezintă energia pe care o liberează 1 joule într-o secundă, sau puterea unui curent electric cu intensitatea de 1 amper şi diferenţa de potenţial de 1 volt. 1 watt = 1 volt-amper; 1 watt-oră = 3 600 jouli; 746 waţi = 1 cal-putere. Weber. Unitate de măsură în sistemul de unităţi MKSA, pentru fluxul de inducţie magnetică. Un weber este fluxul inducţiei magnetice care, străbătînd o singură spiră, induce de-a lungul ei o tensiune electromotoare de 1 volt, cînd fluxul scade uniform la zero, timp de 1 secundă. White-spirit. Fracţiune de ţiţei obţinută la distilarea primară, avînd limitele de fierbere circa 160—200° şi inflamabilitatea minimum 30°. Se întrebuinţează ca solvent. Wiplă. Oţel cu 15-16% Gr şi 7—10% Ni. fî inoxidabil şi rezistent la acizi; se întrebuinţează în dentistică, ca îmbrăcăminte pentru dinţi. Sin. Viplă. Witerit. BaC08. Mineral. Cristale rombice, albe, galbene, cenuşii, cu aspect sticlos; d 4,27—4,35; durit. 3—3,75. E folosit la fabricarea sulfatului de Ba, în industria sticlei, în industria ceramică. Wofatit. Denumire comercială pentru răşini fenol-formaldebidice, schimbătoare de ioni, de fabricaţie germană (Wofatit P, C, M etc.), care conţin grupări sulfonice sau aminice, libere, putînd schimba cationi sau anioni. V. Schimbători de ioni. Wofatox. Preparat insecticid, pe bază de combinaţii organo-fosforice, care se foloseşte în agricultură prin pulverizări sau prăfuiri. prin reducerea W03 cu H2. Wolframul în pulbere are culoare cenuşie-neagră; prin topire devine alb şi lucios. Se întrebuinţează la fabricarea oţelurilor speciale cu duritate mare, la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, la fabricarea carbu-rilor de wolfram foarte dure, a metalului vidia etc. Are valenţele 2,4,5,6. Oxizi: WOa, W03. Formează orto-, piro-, meta- şi parawolframaţi, cum şi heteropoliwolframaţi. Determinarea anali-t i c â. a) Calitativ. Wolframaţii sînt re-J duşi cu SnGl2 în mediu de ac. clorhidric şi se obţine un precipitat albastru (albastrul de wolfram), b) Cantitativ. 1) Gravimetric: precipitarea acidului wolframic, cal-cinare, cîntărire ca W03. Sin. Tungsten. Wolframat de cadmiu. CdW04. Gr. mol. 360,33. Cristale albe-galbene; e insolubil în apă, în acizi diluaţi; solubil în alcool, în hidroxid de amoniu, în cianuri alcaline. Se obţine prin reacţia dintre azotatul de cadmiu şi wolframatul de amoniu. E între; buinţat la obţinerea vopselelor fluorescente-la confecţionarea contoarelor cu scintilaţie; catalizator. E toxic. Wolframat de cobalt. CoW04. Gr. mol, 306,86. Pulbere roşie-portocalie; e insolubil în apă. Se obţine prin tratarea unei soluţii de sare de cobalt cu wolframat de sodiu. E întrebuinţat ca pigment. E toxic. Wolframat de sodiu. Na2W04,2HaO. Gr. mol. 329. Cristale incolore, rombice; e solubil în apă; insolubil în acizi; la 698° pierde apa de cristalizare; d 3,23. Este folosit ca deproteinizant. Wolframaţi. Me|W04. Săruri ale acidului wolframic. Sînt solubili în apă; soluţiile sînt incolore. Se cunosc, în primul rînd, wolframaţi alcalini şi alcalino-pămmtoşi. Prin reducerea parţială a acestora se obţin bronzurile de wolfram, care au culori diferite, foarte frumoase, după condiţiile de reducere. Sînt întrebuinţaţi în industria poligrafică. Wolastonit. Ca3Si309. Mineral. Cristale tri-clinice, albe, sau slab colorate, sidefoase; are d 2,8; durit. 4,5—5. Wolfram. W. Element în stare metalică. Nr. at. 74; gr. at. 183,92; prezintă izotopii stabili cu numerele de masă 180 (0,100%), 182 (26,49%), 183 (14,40%). 184 (30.70%). 186 (28,49%), cum şi îl izotopi artificiali, radioactivi. Are p.t. 3 370°; p.f. 5 900°; d 19,3; căld. spec. 0,036. Se găseşte în natură ca wolframit, scheelit etc. Se obţine Wolframit. (Fe2Mn)W04. Wolframat de fier şi deMn. Mineral; cristale în sistemul mono-clinic; d 7,14—7,54; durit. 5 — 5,5. E casant, opac sau translucid; are culoare brună închisă, neagră şi brună-roşcată. Se găseşte în pegmatite, în filoane pneumatolitice etc. Minereu de wolfram important. Wolkrylon. D enuniire germană pentru fibre de poliacrilonitril. Wulfenit. PbMo04. Molibdat de plumb natural . Mineral; cristale tetragonale. Sa pre- Xantan 660: zintă tabular, uneori piramidal sau în agregate compacte; d 6,3—6,9; durit. 3; e casant, transparent, translucid cu aspect adamantin; are culoare galbenă, rar portocalie, albă sau roşie. Se găseşte în zona de oxidaţie a zăcămintelor de galenă şi în calcare. Gînd conţine 56,4% Pb, e un minereu de plumb, iar cînd conţine 39,27% Mo03 e un minereu de Mo. Wurtzit. ZnS. Mineral. Cristale hexagonale, brune sau negre; d 3,98; durit. 4. x { Xantan. V. Xantenă. Xantenă. C13H10O. Gr. mol. 182,21. Dibenzo-y-piran. Cristale; p.t. 100,5°; p.f. 312°; e solubilă în eter, în cloroform; insolubilă în apă; e antrenabilă cu vapori. Se obţine din xantonă, prin reducere cu Na H- alcool. Introducînd în moleculă grupe auxocrome, rezultă coloranţi xantinici. Sin. Xantan. Xanthidrol. C13E10O2. Gr. mol. 198,21. 9-Hi-droxi-xantenă. Cristale; p.t. 122—123°; e solubil în H2S04 conc., cu o coloraţie galbenă şi fluoreseenţă verde. Formează cu acizii puternici săruri colorate. Sin.: Diben-zopiranol, Xantanol. Xantină. V. 2,6-Dioxopurină. Xantionă. C13H8OS. Gr. mol. 212,26. Substanţă înrudită cu xantena. Cristale roşii din benzen; p.t. 156°; e solubilă în eter, în benzen. în HaS04 e galbenă, cu fluores-cenţă verde. Xantofilă. C40H56O2. Gr. mol. 568,85. Substanţă colorantă, alcool carotenoidic, foarte răspîndită în alge, în gălbenuşul de ou, în petale de flori galbene. Cristale, cu p.t. 190° (din eter + metanol); [a]]|-pi650 (în benzen); e insolubilă în apă, solubilă în grăsimi şi în dizolvanţi organici. Sin.: Lute-ină, Luteol. Xantogenare. Tratarea alcalicelulozei cu sulfura de carbon, în procesul de fabricare a viscozei. Prin această operaţie, alcalicelu-loza se transformă în xantogenat de celuloză: g > CHONa —>CHO-C^gNa In reacţia de mai sus, un rest xantogenic se adiţionează, în medie, la două resturi CeH10O*. Xantogenat de celuloză. Sare-ester a acidului ditiocarbonic. Se obţine prin acţiunea sul-furii de carbon asupra alcalicelulozei. Soluţia de xantogenat se utilizează la fabri-careâ fibrelor artificiale rayonă sau v i s c o z ă, a filmelor şi a foilor numite celofan (produsul comercial este plastifiat eu glicerină)^ Xantonă. C13H802. Gr. mol. 196,19. Diben-zo-y-pirona. Se obţine din salicilat de fenil, prin încălzire. Separă din alcool; p.t. 174°; P.f*73o mm 351°; e solubilă în alcool; insolubilă în apă rece. în H2S04 prezintă o coloraţie galbenă cu o fluorescentă albastră, în natură, se găseşte ca derivaţi (euxantonă, gentisină). Sin. Oxid de benzofenonă. Xantosină. C10H12N4O6. Gr. mol. 284,23. Xantin-9-ribofuranozidă. Nucleozidă. Se descompune fără să se topească; e solubilă în apă caldă, în alcool. Xenon. Xe, Element în stare gazoasă, din familia gazelor nobile. Nr. at. 54; gr. at. 131,3; prezintă izotopii stabili cu numerele de masă 124 (0,094%), 126 (0,088%), 128 (1,92%), 129 (26,23%), 130 (4,05%), IM (21,14%), 132 (26,93%), 134 (10,52%), 136 (8,93%), cum şi 20 de izotopi artificiali radioactivi. Are p.t. —111,5°; p.f. — 107,1°; temp. critică, -f 16,6°; preş. critică 58,2 at; d (la 0° şi 760 mm Hg) 5,851. Se găseşte în aerul atmosferic în proporţia de 1 • IO5 % şi se obţine prin distilarea fracţionată a aerului lichid. In ultimul timp s-a descoperit că xenonul se combină cu fluorul. Dacă se încălzeşte xenonul cu fluor într-un recipient de nichel, la cuca 400°, se formează compusul XeF4 (cristale cu p.t. 90°). S-a obţinut şi XeFa (cristale incolore), ca şi XeFe. Acesta din urmă hidrolizează cu apa: XeF6+ 6HaO -4 6HF+ -fXe(OH)e (acid xenic). Xenonul reacţionează deasemenea cu PtFe formînd compusul complex: Xe[PtF6], care hidrolizează cu apa: 2Xe[PtF6]-f-6HaO 2Xe-|-Oa-J-+ PtOa+12HF. Xerogel. Gel avînd o mare suprafaţă internă liberă, datorită sistemului de capilare din interior. Se obţine prin uscarea gelurilor. E întrebuinţat ca absorbant (de ex. sili-cagelul etc.). XF. Răşini de xilenformaldehidă. Răşini de condensare a xîlenilor cu formolul în mediu acid. Se întăresc la 150—200°, în catalizator acid, prin modificare eu uleiuri sica-tivo la 2,50°, prin esterifiearaeu ; . Yohimbiiiă 661 la 90 — 100°, răşini alchidice sau maleice. Tipurile XFN, XFH, E 443 se utilizează în locul răşinilor fenolice reactive cu ulei, în lacurile cu ulei de tung rezistente la umezeală, în lacuri nitro pentru evitarea necesităţii adăugării de plastifianţi gela-tinizanţi. Xilan. (G5H804)» Polizaharidă de însoţire a celulozei, constituită din eatene macro-moleculare, formate din molecule de D-xi-loză, legate p-glucozidic în 1,4, terminate cu resturi de L-arabinoză (forma furanică, circa 20%). Cu acizi ->furfurol. Se găseşte în toate celulele lignificate. E solubil în NaOH (separare de celuloză) şi în soluţia Schweitzer. Pulbere albă; p.t. 198°; [a]^2 — 109,5°. Nu reduce soluţia Fehling. Xilen. C6H4(CH3)2. Gr. mol. 106,16. Dimetil-benzen. Prezintă izomerii: o-Xilen. 1,2-Dime-tilbenzen. Lichid incolor; p.t. —25,25°; p.f. 144,18°; df 0,8801; nf 1,5051; e insolubil în apă, solubil în alcool absolut, în eter: oo. Se întrebuinţează la prepîararea anhidridei ftalice, a unor produse farmaceutice, în sinteza organică. E inflamabil şi toxic. m-X i 1 e n. 1,3-Dimetilbenzen. Lichid incolor; p.t. -47,87°; p.f. 139,08°; df 0,8641; nf>° 1,4971; e insolubil In apă; solu-bil în alcool absolut, în eter: oo. Se prepară din amestecul de xileni obţinuţi din benzină (90%) sau din gudroane âe cărbune (10%), prin procedee de cristalizare selectivă, extracţie cu solvenţi sau sulfonare (urmată de hidroliză). Se întrebuinţează ca solvent, ca intermediar pentru coloranţi, produse farmaceutice, materiale plastice (ac. izoftalic). E inflamabil şi toxic. p-X i 1 e n. 1,4-Dimetilbenzen. Are p.t. 13,27°; p.f. 138,35°; df 0,8610; nf 1,4958; e insolubil în apă; solubil în alcool, în eter. Preparare: v.m-Xilen. Se întrebuinţează la prepararea acidului tereftalic pentru fibre (teri-lenă); produse farmaceutice. E inflamabil şi toxic. Sin. Xilol. Xilenoli. (CH3)2C6H3OH. Gr. mol. 122,16. Dimetilfenoli. Există şase izomeri, solizi, albi, cristalizaţi; d151,02—1,03; p.t. 27-76°; p.f. 203 — 225°; sînt puţin solubili în apă; solubili în solvenţi organici. Se găsesc în fracţiunea acidă a gudroanelor de cărbune. Se prepară prin topirea alcalină a derivaţilor sulfonici ai xilenilor. întrebuinţări: coloranţi, produse farmaceutice, aditivi pentru uleiuri şi benzine, cauciuc. Sin. Hidroxidimetilbenzen. Xilidine. C6H3(CH3)2NH2. Gr. mol. 121,18. Dimetilaminobenzen. Există şase amine, izomere, toate lichide: m-X i 1 i d i n a (2,4-dimetilaniîina) are p.f. 212°; d 0,978; este insolubilă în apă, solubilă în alcool, în acizi; p-X i 1 i d i n a (2,5-dimetilani-lină) are p.f. 215°; p.t. 15,5°. E întrebuinţată la fabricarea coloranţilor azoici. m-Xi-lidina este un reactiv de laborator; se adaugă în benzinele de avion, pentru mărirea rezistenţei la compresiune. E toxică. Xilil CH3C6H4GH2—. Radical monovalent, derivat de la o-, m- sau p-xilen. Xililen. — CH2C6H4—CH2—. Radical bivalent, derivat de la o-, m- sau p-xilen. Xilină. V. cd-DietiIamino-2,6-dimetilacet-anilidă. Xilită. C5Hl205. Gr. mol. 152,16. Pentită (alcool pentavalent cu cinci atomi de carbon), obţinat din D- şi L-xiloză, prin reducere. Xiloeetoză. G5H10O5. Gr. mol. 150,13. Ceto-pentoză. Izomer al xilozei. Prezintă izomeri optic activi: F o r m a D(—): sirop higro-scopic; [a]]| —33,2°; reduce soluţia Feh-ling. Forma L(+): nu s-a izolat liberă. Reduce soluţia Fehling. [a]|)0 + 33,7o. For* m a BL: sirop; e solubilă în apă. Xiloză. C5Hi0O5. Gr mol. 150,13. Pentoză, monozaharidă, răspîndită în natură ca xilan. Forma D(+): p.t. 144,5° ;[a]|°+ + 92,0 -» +17,0° (apă); e solubilă în apă; reduce soluţia Fehling la cald; e nefermen-tescibilă. Forma L(—): p.t. 144—145°; [a]|^ —79,3 -» 18,6° (apă). Forma DL: p.t. 129-131°. Xilozide. Glieozîde ale xilozei. f+D-xilozi-dele sint hidrolizate de (i-glucozidază. * ♦ Y Yara-Yara. Y. 2.-MetQxinaftalmă. Yard. Unitate de lungime în sistemul englez. 1 yard = 0,9144 m; 1. yard cubic = 0,7645 m3. Yohimbină. G^H^C+N^. Gr. mol. 354,43. Alcaloidul principal din coaja arborelui Corynanthe Yohimbe (fam. Rubiaceae). Se cunosc încă zece izomeri ai yohimbinei. « « 4 Yterbiu. 662 Ace ortorombice (din alcool); p.t. 235°; Mf)° + 108° (piridină). E puţin solubilă în apă; solubilă în alcool, în cloroform, în benzen fierbinte; moderat solubilă în eter. E utilizată în medicină ca afrodiziac, anestezic local, midriatic. Provoacă hipoten-siune. Acţionează asupra sistemului nervos simpatic, antagonist adrenalinei, provocînd o dilataţie a vaselor sanguine periferice. Yterbiu. Yb. Element în stare metalică din familia Lantanidelor (pămînturi rare), grupa yterbiului. Nr. at. 70; gr. at. 173,04; p.t. 1 800°; d 7,01; prezintă izotopii stabili cu numerele de masă: 168 (0,06%), 170 (4,21%), 171 (14,26%), 172 (21,49%), 173 (17,02%), 174 (29,58%), 176 (13,28%), cum şi cinci izotopi artificiali, radioactivi. Se găseşte în natură combinat, în minerale, ca gadolinit, monazit etc. Are valenţa 3. Ytriu. Y. Element în stare metalică. Nr. at. 39; gr. at. 88,92. Prezintă o singură specie de atomi stabili, cu nr. de masă 89. cum şi 17 izotopi artificiali, radioactivi. Are p.t. circa 1 490°; p.f. circa 2 500°; d 4,34. Se găseşte în natură combinat în mineralele în care se găsesc şi lantanidele. Se obţine greu în stare pură. Are valenţa 3. Zaharaţi. Alcoolaţii zaharozei. Hidroxilii zaharozei, avînd caracter slab acid, reacţionează cu unele baze, dînd zaharaţi. Importanţi sînt zaharaţii de Ca; mono-zaharatuTde Ca este solubil; trizaharatul este insolubil. Se formează la purificarea zemurilor de sfeclă în industria zahărului. Zaharază. V. Fructozidază. _ Zaharifieare. Transformarea hidrolitică, enzi-matică sau chimică, a polizaharidelor în monozaharide sau în produşi cu grad de polimerizare mai mic. Zaharimetrie. Metodă de determinare a concentraţiei soluţiilor de zaharoză, bazată pe proprietatea acesteia de a roti planul de polarizare a luminii, folosind în acest scop zaharimetre (v.). Zaharimetru. Polarimetru gradat special, astfel că se poate citi direct procentul de zaharoză al unei soluţii, cu condiţia ca aceasta să fie preparată după anumite norme. Se cunosc zaharimetre cu scară Soleil şi cu scară Wentzke. In scara Soleil, punctul 100 al scării zaharimetrice corespunde rotaţiei date de o soluţie care conţine 26,016 g zaharoză în 100 ml, examinată într-un tub de 2 dm. In scara Wentzke, punctul 100 corespunde cu rotaţia dată de o soluţie de zaharoză care conţine 26 g/100 ml, la 20°, examinată într-un tub de 2 dm. Zaharină. V. Imida acidului o-sulfobenzoic. Zaharometru. Areometru gradat special, care introdus în soluţii zaharate, indică direct cantitatea de zaharoză din soluţiile sale apoase, exprimată în]grade sau în % de greutate, adică g/100 g, la temperatura la care este gradat. Există zaharometre Bal-ling, Brix. Zaharoză. C^^gOu. Gr. mol. 342,3. Dizaha-ridă foarte răspîndită; D-glucopiranozido-D- fructofuranozidă. Se găseşte în aproape toate HG--- H—G—OH l ch2oh I -c------ I ho-c—h oho-c—h H—G—OH I HG---- GHoOH H—C—OH I C- GHaOH i H plantele; în cantităţi mari, în trestia de zahăr, în sfecla de zahăr, în sucul florilor. Cristale monoclinice, cu gust dulce; p.t. 184—185°; e solubilă în apă; mai greu solubilă în alcool; insolubilă în eter; Mi? +66,37° (în apă). Nu dă reacţiile grupei carbonil (legătură dicarbonilică). E fermentescibilă. Hidroliza -* D-glucoză + D-fructoză. Sin.: Sucroză, Zahăr. Zahăr. 1. Sin. Zaharoză. —2. Produs alimentar alcătuit din zaharoză cu cantităţi mici de apă şi impurităţi trecute din materia primă sau luate în cursul procesului tehnologic. Se obţine din trestia de zahăr sau din sfecla de zahăr, prin presate sau difuziune. Zemurile rezultate se purifică (defecare, carbonatare), se concentrează, iar zahărul cristalizează din soluţii concentrate şi se rafinează. Se asimilează foarta-oişor^ Zahăr de lapte. Y. Lactoză. Zahăr se malţ. Amestec de zaharuri fermen-tescibile rezultate prin hidroliza enzima- 663 Zinc tică a amidonului cu enzimele din malţ. Conţine circa 80% maltoză şi 20% dextrine. Zahăr invertit. Amestec de D-glucoză şi D-fructoză, obţinut prin hidroliza zaharozei. Amestecul este levogir (zaharoza iniţială fiind dextrogiră): [a]=—20°. Y. Invertirea zaharozei. Sin.: Miere artificială, Înlocuitor pentru glicerină. Zahăr nereducător. Zahăr cu toate grupele carbonilice blocate prin legă turi dicarboni-lice, deci care nu mai dă reacţiile specifice de reducere a soluţiei Fehling şi a soluţiei amoniacale de azotat de Ag. Zahăr reducător. Zahăr care conţine o grupă carbonilică liberă, capabilă să dea reacţiile r specifice: reducerea soluţiei amoniacale" de azotat de Ag, reducerea soluţiei Fehling etc. Zamae. Aliaj de Zn conţinînd circa 4% Al, pînă la 3% Gu, 0,02—0,06% Mg şi restul Zn electrolitic. Are rezistenţa la tracţiune de 36—40 kgf/m2. E întrebuinţat ca aliaj rezistent la coroziune. Zapon. Goloranţi organici, solubili, utilizaţi pentru colorarea lacurilor de nitroceluloză, a lacurilor de orice tip, a baiţu-rilor şi a lacurilor de coloranţi. Zapon-lac. Nitroceluloză (v.) folosită în industria lacurilor. Zăpadă carbonică. Bioxid de carbon în stare solidă. Zeamă bordoleză. Zeamă cnpro-calcică. Fungicid care se obţine prin amestecarea unei soluţii de CuS04 cu lapte de var, în proporţia de l kg CuS04 şi 0,5 kg GaO la 100 1 apă. Zeama trebuie să fie albastră şi slab alcalină. Se formează un complex de tipul GuS04. 4Cu(OH)2*3Ca(OH)2. Se foloseşte ca fungicid imediat după preparare. Zeamă burgundă. Zeamă cupro-sodică. Fungicid care se obţine din 1 kg CuS04, 1 kg Na2C03 şi 100 I apă, asemănător cu zeama bordoleză, dar de o eficacitate inferioară. E puţin folosită în practică. Zeamă sulfo-calcică. Polisulfură de Ca. Soluţie insecto-fungicidă apoasă, roşie, conţinînd CaS5, CaS şi CaS203, cu miros greu. Se prepară la cald din 2,8 kg S măcinat, 1,5 kg var gras neatins şi 10 1 apă. în acest fel, are 28—30° Be la 15° şi se diluează cu apă pînă la 5° Be în stropiri de iarnă şi 1° Be în cele de vară. Zeamil. Y. Maizenă. Zeaxantfhă. C40H56O2. Gi\ mol. 568,85. Materia colorantă galbenă din bobul de porumb. Are scheletul j3-carotinei; prisme galbene din alcool metilic; p.t. 206,5°; e solubilă în eter, în CS2, în benzen, în cloroform. Zefîrol. V. Clorură de benzalconiu. Zeină. Proteină din clasa prolaminelor, specifică bobului de porumb. E incompletă din punct de vedere nutritiv (lipsesc lizina şi triptofanul). E folosită la impregnare în industria textilă, tăbăcărie, pentru obţinerea de materiale plastice, pentru hîrtie impermeabilă la grăsimi, învelişuri comestibile pentru medicamente şi pentru unele alimente, filme etc. Zelan. Agent activ de suprafaţă cationic. Se foloseşte ca agent de apretare şi de impermeabilizare în industria textilă. Zeoliţi. Silicaţi hidrataţi de Al şi metale alcaline sau alcalino-pămîntoase (nu însă şi de Mg), cu structuri macromoleculare, afînate. Pot adsorbi apă şi gaze, alcool, Hg etc. Sînt silicaţi cu structură fibroasă, lamelară şi tridimensională. Zerlat. C8H12N2S4Zn. Gr. mol. 305,82. Dime-tilditiocarbamat de Zn. Pulbere albă sau cristale din cloroform fierbinte+alcool; p.t. 148°; e insolubil în apă, solubil în soluţii alcaline diluate. E folosit ca fungicid agricol, ca accelerator de vulcanizare a cauciucului. Sin.: Ziram, Karbam Fuclasin. Zero absolut. Temperatură la care volumul unui gaz ideal trebuie să devină zero. în grade Celsius este egală cu —273,16''. Temperatura la care s-a ajuns pînă în prezent este —273,149°, atinsă prin demag* neţi zarea unor săruri cufundate în He lichid. Zgura lui Thomas. V. Făina lui Thomas. Zlmază. Amestecul de enzime din drojdia de bere. Catalizează biochimic fermentaţia alcoolică. Apoenzima este de natură proteică. Zlmohexază. Amestec de aldolază şi fosfo-hexamutază. Ia parte la fermentaţia alcoolică. Zinc. Zn. Element în stare metalică. Nr. at. 30; gr. at. 65,38; prezintă izotopii stabili cu numerele de masă 64 (48,89%), 66 (27,8%), 67 (4,07%), 68 (18,61%), 70 (0,62%), cum şi şapte izotopi artificiali, radioactivi. Are p.t. 419,4°; p.f. 907°; d 7,14; căld. spec. 0,0836. Se găseşte în natură combinat ca: bîendă (ZnS), cala-mină (Zn2Si04-H20) etc. Pentru obţinere, minereurile de Zn se trec prin prăjire în ZnO, care se reduce cu cărbune. Metal cenuşiu, casant la temperatura ordinară., maleabil între 100 şi 150°. Este întrebuinţat la zinearea tablei de oţel, la obţinerea de aliaje (alamă, alpaca) etc. Are valenţa 2. Prezintă tendinţa marcată de a ferma i r Zinc globininsulină compuşi complecşi. Combinaţiile sale mai importante (ZnCl2, ZnO, ZnS04, ZnS) au diverse aplicaţii în practică. Determinarea analitică. a) Calitativ. Cu p-nitrobenzenazoorceina dă un lac roşu-portocaliu; cu ditizona dă o coloraţip roşie ca purpura, b) Cantitativ. 1) Gravimetric: precipitare ca ZnH4NP04, calci nare, cîntărire ca Zn2P207. 2) Volumetric: titrare eu o soluţie-de ferocianură de K în prezenţa unui* indicator de adsorbţie (roşu de fenol) sau în prezenţa unui indicator redox (difenilamină sau difenilben-zidină). Zine globininsulină. Insulină conţinînd glo-bînă şiZnCl2, în proporţia de 3,6—4,0 mg globină şi 0,25 mg ZnCl2 pentru 100 unităţi de insulină; pH 3,4 —3,8. Conţine glicerină (ştabilizant) şi crezol (conser-vant). Medicament în diabet, avînd acţiune prelungită. Zincaţi. Săruri obţinute la tratarea Zn(OH)a cu exces de hidroxizi alcalini, corespun-zînd combinaţiilor de tipul: Na[Zn(OH)3] sau Na2[Zn(OH)4] sau Ba2[Zn(OH)6].; Aceşti zincaţi au fost obţinuţi în stare solidă. Unii" zincaţi se obţin" la topirea ZnO cu oxizii altor metale. Zineit. ZnO. Cristale hexagonale, roşii d 5,4—5,7. Culoarea roşie e datorită impurităţilor de MnO şi de Fe. Zineb. C4H6N2S4Zn. Gr. mol. 275,75. Fungicid pe bază de etilenbisditiocarbamat de Zn, mai eficace decît zeama bordoleză în combaterea manei cartofului (Phytoph-tora). Sin. Carbadin, Dithane Z-78- Ziram. V. Zerîat. Zircon. Zr(Si04). Mineral. Cristale te tra-gonale, brune, roşii-portocalii sau galbene-cenuşii, grase la pipăit, diamagnetiee; d 4,7; durit. 7,5. 664 Zireonaţi. Săruri obţinute prin topirea Zrb2 cu oxizi ai* metalelor sau cu bazele lor respective, săruri care corespund f ornam lelor: Me|Zr03 (metazirconaţi) şi MeJZr04 (ortozirconaţi). Majoritatea " sînt solubile în apă, iar cele care se dizolvă, hidroli-zează aproape complet. Se cunosc şi săruri corespunzătoare formulei Me3[Zr(Mo207)6]. Zirconil. Ionul Zr02 ~ sau radicalul ZrO=. Zirconiu. Zr. Element în stare metalică. Nr. at. 40; gr. at. 91,22; prezintă izotopii stabili cu numerele de masă 90 (51,46%), 91 (11,23%), 92 (17,11%), 94 (17,40%), 96 (2,80%), cum şi şapte izotopi artificiali, radioactivi. Are p.t. 1 857°; p.f. circa 2 900°; d 6,52; căld spec. 0,936 Se găseşte în natură, combinat, ca silicat, oxid de Zr. Se obţine prin reducerea Zr02 cu Ca metalic, Al sau prin încălzirea ZrCl4 cu Na metalic în vid la 500°. Prezintă aspect metalic, cenuşiu, lucios, şi dur. Se întrebuinţează la fabricarea unor oţeluri speciale "dure sau rezistente la agenţi chimici. Zr pur (liber de Hf) se foloseşte la construcţia reactoarelor nucleare. Din Zr02 (care*se topeşte la 2 700—3 000°) se confecţionează creuzete speciale, rezistente la temperaturi foarte înalte. Are valenţele 2, 3 şi 4. Combinaţiile de la Zr bivalent şi trivalent sînt puţin stabile. Determinarea analitică, a) Calitativ. Zr(0H)4 formează cu alizarin-sulfonatul de Na, chiar în mediu puternic acid, un lac de culoare roşie, b) Cantitativ. 1) Gravimetric: precipitare cu cupferon sau cu oxalat, calcinare, cîntărire sub formă de Zr02. Zonă de viraj. V. Domeniu de virare. Zoosterine. Sterinele din regnul animal. Cuprind: coprosterină, allocolesterină, di-hidrocolesterină. Zwitterion. V. Amfiion. m ELEMENTELE CHIMICE ... Elementul Simbol Număr atomic Masă atomică Valenţe principale Descoperitor şi apul descoperirii Conţinut în 1 scoarţa pă- 1 mîntului pînă I la 16 km adm- ] cime I % 1 Actiniu Ac 89 [227] in Debierne, 1899 2,3-10-14 1 vSpISIII! Aluminiu Al 13 26,98 III Wohler, 1827 7,51 "c|^P Americiu Am 95 [243] iii,v,vi Seaborg, James, . Morgan: 1944 — 1 vîiB1 & îjr Antimoniu / Sb 51 121,76 III,V Basilius Valentinus (?), 1604 2,3*10~5 I %: Argint Ag 47 107,88 i Necunoscut 4,IO-6 , ^ Argon Ar 18 39,944 0 Ramsay, Rayleigh, 1894 3,6-10'4 | : Arsen i As 33 74,91 III,V Albertus Magnus (?), 1250 5,5-10~4 1 . ^ Astatin At 85 [210] I Corson, Mac Kenzie, Segre, 1940 ? ] Aur Au 79 197,0 I, III Necunoscut 5-IO-7 Azot N 7 14,008 III,V Rutherford D., 1772 Scheele, 1777 0,03 Zu -:<$&■ ' -rrrssr v Bariu Ba 56 137,36 II Davy, 1808 0,047 . -V-* Beriliu Be 4 9,013 II Vauquelin, 1797 5-10-4 1 >VK,; Berkeliu Bk 97 [249] III Seaborg, Thompson, Ghiorso, 1950 __ 1 'i Bismut Bi 83 209,0 III,V Pott, 1740 3,4*10-6 1 Bor B 5 ~10,£2 III Davy, 1807 0,0014 I Brom Br 35 79,916 I Balard, 1826 6-10-4 ' *JV Cadmiu Cd 48 112,41 II Stromeyer, 1817 1,1-io-5 .’Il Calciu Ca 20 40,08 II Davy, 1808 3,39 i Californiu Cf 98 [251] ? Thompson, Street, Ghi" orso, Seaborg, 1950 — Carbon C 6 12,011 IV Necunoscut 0,087 & .c,. Ceriu Ce 58 140,13 III, IV Klaproth, 1803 0,0022 1 < Cesiu Cs 55 132,91 l Bunsen, Kirchbofl, 1860 -T:IÎFr ■ 1 Clor CI 17 35,457 I Scheele, 1774 0,19 I tr Elementele ehimlee 666 Elementul Simbol Număr atomic Masă atomică Valenţe principale Descoperitor şi anul descoperiri i Conţinut în scoarţa pă- , mîntului pînă la 16 km adîn-cime % - ^ Cobalt Co 27 58,94 II,III Brandt, 1735 0,0018 Crom Cr 24 52,01 III, VI Vauquelin, 1797 0,033 Cupru Cu 29 63,54 I, II Necunoscut 0,01 Curiu Cm 96 [247] III Seaborg, James, Ghior-so, 1944 — : Disprosiu Dy 66 162,51 III k. de Boisbaudran, 1886 5-io-4 ; Einsteiniu Es 99 [254] III Seaborg etc., 1952 Erbiu Er 68 167,27 III Mosander, 1843 4*io-4 ; Europiu Eu 63 152,0 III Demarşay, 1896 1,4*10-5 Fermiu Fm 100 [255] III Seaborg etc., 1952 ”, ?- ‘ Fier Fe 26 55,85 II, III Necunoscut 4,7 v <} Fluor F 9 19,00 I Moissan, 1886 0,027 - Fosfor P 15 30,975 III,V H. Brand, 1669 0,12 , F ranciu Fr 87 [223] I M^e Perey, 1939 ?: -=*■ Gadoliniu Gd 64 157,26 III Marignac, 1880 5-10-4 Galiu Ga 31 69,72 III L. de Boisbaudran, 1875 5.10-4 ^ Germaniu Ge 82 72,60 II, IV Winkler, 1886 l-io-4 "T a 1 Hafniu Hf 72 178,50 IV Coster, Hevesy, 1923 0,0025 Heliu He 2 4,003 0 Lockyer, 1868 4,2-10-’ Hidrogen H 1 1,008 I Cavendish, 1766 0,88 Holmiu Ho 67 164,94 III Cleve, 1879 7.IO-5 Indiu In 49 114,82 III Reich, Riehter, 1863 Î.IO-6 Iod J 53 126,91 I Courtois, 1811 0-10-» ;5 I rid iu Ir 77 192,20 III,IV Tennant, 1804 1-10“6 X Kripton Kr 36 83,80 0 Ramsay, Travers, 1898 1,9-10”8 Lantan La 57 138,92 III Mosander, 1839 5-10-4 Lawrenciu Lw 103 [257] ? Ghiorso etc., 1961 ' V Litiu Li 3 6 ,*940 I Arfvedson, 1817 0,005 Luteţiu Lu 71 174,99 III Urbain, 1907 1-10 4 Magneziu Mg 12 24,32 II Davy, 1808 1,94 -X Mangan Mn 25 54,94 II, IV, VII Gahn, 1774 0,085 ———-— ■ “IWfendeîwî u UT» 101 [256] III Ghiorso, Seaborg etc. 1952 4 « 667 Elementele chimice Elementul Simbol Număr atomic Masă atomică Valenţe principale Descoperitor şi anul descoperirii Conţinut în scoarţa pă-mîntului pînă la 16 km adîn- cime % Mercur Hg 80 200,61 i, ii Necunoscut 2,7-10-6 Molibden Mo 42 95,95 II-VI Hjelm, 1782 7,2-10 4 Neodim Nd 60 144,27 III Auer v. Welsbaeh, 1885 0,0012 Neon Ne 10 20,183 0 Ramsay, 1898 5-10* Neptuniu Np 93 [287] III-VI McMillan, Abelson, 1940 ? Nichel Ni 28 58,71 II,III Cronstedt, 1751 0,018 Niobiu Nb 41 92,91 III, IV, V Hatchett, 1801 4.IO-5 Nobeliu No 102 [254] ? Inst. Nobel, Stockholm, 1957 — Osmiu Os 76 190,2 IV, VI, VIII Tennant, 1804 5-10'6 Oxigen 0 8 16,00 II Scheele 1771, Priestley 1774 49,40 Paladiu Pd 46 106,4 II, IV Wollaston, 1803 5-10"6 Platină Pt 78 195,09 II,IV Watson, 1741 2-10“5 Plumb Pb 82 207,21 II, IV Necunoscut 0,002 Plutoniu Pu 94 [242] II, IV, VI Seaborg, Mc Millan etc. 1941 - Poloniu Po 84 [210] II P. şi Mărie Curie, 1898 1,4-10-15 Potasiu K 19 39,10 I Davy, 1807 2,4 Praseodim Pr 59 140,92 III, IV A. v. Welsbaeh, 1885 3,5-10"4 Prometiu Pm 61 [147] III Marinski, Glendenin, 1945 — Protactiniu Pa 91 [231] V Hahn, Meitner, 1917 2,6-1012 Radiu Ra 88 226,05 II P. şi Mărie Curie, 1898 7-10 12 Radon Rn 86 [222] 0 Dorn, 1900 4-10"17 Reniu Re 75 186,22 III--VII J.şiW. Noddack, 1925 i-io-7 Rodiu Rh 45 102,91 III, IV Wollaston, 1803 1.10-6 Rubidiu Rb 37 85,48 I Bunsen, Kirchhoff, 1861 0,0034 Ruteniu Ru 44 101,1 iii^viii Claus, 1844 5-10"6 Samariu Sm 62 150,35 iii L. de Boisbaudran, 1879 5-10-4 Scandiu Sc 21 44,96 iii Nilson, 1879 6-10"4 Seleniu Se 34 78,96 II, IV, VI Berzelius, 1817 8-10 6 Siliciu Si 14 28,09 IV Berzelius, 1823 25,75 Şodiu Na 11 22,991 i Davy, 1807 2,64 * Eleroeitt o le eh iniic?e 668 Elementul Simbol Număr atomic Masă atomică Valenţe principale Descoperitor şi anul descoperirii Conţinut în scoarţa pă-mîntului pînă la 16 km adîn-cime % Stan iu Sn 50 118,70 ; II, IV Necunoscut 6-10"4 Stronţiu Sr 38 87,63 II Davy, 1807 0,017 Sulf S 16 32,066 II, IV, VI Necunoscut 0,048 Taliu TI 81 204,39 I, III Grookes, 1361 1-10-5 Tantal Ta • 73. 180,95 j v ' Ekeberg, 1802 1,2*10-5 Tech neţ iu Tc 43 [99] II-VII PerFier, Segre, 1937 — i . Telur Te 52. 127,61 ; II, IV, VI Reichenbach, 1782 MO’6 Terbiu Tb 65 158,93 III Mosander, 1842 7-IO5 Titan Ti 22 47,90 IV Gregor 1789; Berzelius, 1825 0,58 Tor iu Th ; 90 232,05 IV Berzelius, 1828 0,0025 Tuliu Tm 69 168,94 III Gleve, 1879 7-10’5 Uraniu U 92 238,07 IV, VI Klaproth, 1789 2-IO-5 Vanadiu V 23 50,95 III, V Sefstrom, 1830 0,016 Wolfram w 74 183,86 II-VI Scheele, 1781 0,0055 Xenon ; X e: 54 131,3 0 Ramsay, 1898 2,4-10-9 Y terbiu Yb 70 173,04 III Marignac 1878, Urbain 1907 5-IO-4 Ytriu Y 39 88,92 III Gadolin, 1794 0,005 Zinc Zn ' 30 65,38 II Necunoscut 0,02 Zirconiu Zr 40 91,22 IV Berzelius, 1824 0,023 609 Notiţe Notiţe Notiţe ! ERATĂ Rîndul, în loc de Pagina coloana Se va citi 18 27 j, I 586,07 * . 1013,71 25 16, II -4,15*10 7 =4,15 • 10"7 33 31, II 188,13 188,13 (anhidru) 40 17, II 150,09 168,11 42 14,j II Acid 5-octadecenoic) Acid 9-octadecenoic) 51 1,1 200,10 182,18 89 24 j, I G6H13O3N GgHjgOgN 95 25, I 3=1 3y=l 128 7 j. II • 391,82* 291,82 133 Formula N-GH N=GH Benzo- c6h/ g6h/ 1 pirazină XN=CH > XN=CH 133 Formula Benzo-a- S\/\ i ii li—0 O I ii 1 -pironă ^A/G=0 O 138 12, I BiO BiO+ 148 15 şi 17, I •HG1 •2HC1 150 9'j, II ^*14^10^2 g4h10o2 165 Formula 7CH3 7GHă Carvomentol 0 i 1 H G A 1 /x \ G 1 / 1 \ 179 3, I 215,98 107,89 193 27 j, II 161,03 126,58 281 5, I în din 561 12 j,I Ghinozina Ghimozină 584 Formula S—G6—Hn05 S—C6Hu05 =c * Sinigrină = GX S- XN=G/ X0—so3k xo—so3k Dicţionar de chimie